Mircea Ștefan Cioroiu — O viața de prestigiu — Alexandru Averescu, Mareșal al României (1938)

44 


Tipogratia 


Ziarului 
UNIVERSUL”. 


Bucureşti 
‘Brezolanu, 23 


MIRCEA STEFAN CIOROIU | 


O VIAŢĂ DE PRESTIGIU: 


ALEXANDRU AVERESCU 


MARESAL AL ROMÂNIEI. 


A STEFAN CIOROIU. 


O VIAŢĂ DE PRESTIGIU: 


LEXANDRU AVERESCU 


MARESAL AL ROMÂNIEI. 


Y 


WIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL, STRADA BREZOIANU 23-2 


1938 


Se intorseserd infioratele rätäciri, ca un 
vifor nepresimyit. 

Atunci, cu mine însumi, mam întâlnit 
tutâiaoară lângă lacrimile tale. 

Nimic nu m'a mirat, dacă această carte 
7a fost scris sub lumina ochilor tăi. 

$i cu edt, ochilor mei li se stingea 
strălucirea, cu atât superbii tăi ochi se 
încăreau de tinerețe, de inserare, de azur 
tremurätor, Nadia. 


Acest sărae omagiu ! 


ret. 1938 


CĂTRE CITITOR 


Omul contemporan, lărgit de 
ştiinţă, are nevoe de un supli- 
ment de suflet. 


Henry Bergson. 


Istoria lumii se scrie pe parcursul altei faze, 

Ce trist e primul sfert, al secolului 20 ! Titlurile 
Majestății Sale Impäratutui german Vilhelm II-lea 
şi-au încurcat atot puterniciile. Purtuna rosie a 
doborât fastuoasa pajură de aur depe frontonul — 
umei viefi, plină de fnfrängeri: Țarul tuturor ru- 
ilor, Nicolae. 

Grandorile unor pioase tăceri își scurg brizele 
nevăzute peste sfinfia mormintelor tui Foch şi al 
lui Ferdinand cel Loial, al tuturor românilor. 

Ce trist ! Christ a ingenunchiat, el însăşi, lângă 
crucile miilor de Isuși împușcați. : 

Cursa progresului, invulnerabilă, primară, amur- 
gitoare, face tot mai șterse si indecise, contururile 
şi reliefurile, i 

O tuptă, un efort se cere. Trebue să reactualisäm 
o nemurire, o jlacără, un rest de istorie. Să ne în- 
toarcem spiritul la originile acestei curse vertigi- 


moase către alte orizonturi, ce ni se pare că le 
pierdem. 

Lumea este plină de bolnavi. De oameni care își 
store sufletul inutil, 

Pietrile au înlocuit poezia. Oţelul ia locul vi- 
su. 

Pistoanele şi petrolul înlocuiesc dinamica spiri- 
telor pure. 

Camarazi de generație ! trebue să înțelegem pu- 
finele adevăruri cari au stăpânit sutele de ani. 
Camarazi ! trebue să nu mai râdem atât de mult. 


Sunt lumini cari nu se sting niciodată. Sunt st 
suflete cari se infiltreazé, în creaţiile lor materiale, 
ca miște substanțe vit și arzătoare. 

Sunt iarăși, personagii, despre cari vorbind, tre- 
bue să tragi concluzii paralele asupra epocei, pe 
care au stăpânit-o cu geniul lor. 

Pe lângă aceste catearale ale spiritului, nu pu- 
tem avea nici întunecarea, nici nepdsarea să tre- 
com grăbiţi. 

De alții s'a ales praful $i pulberea : aceștia sunt 
naditorii. 

Peste japtele şi atot puternicia lor trecută, suflă 
doar pustiul. 

Aceştia au stăpânit pietrele, zidurile și po- 
* goanele. 
De cetlalți, — tumminile cari nu se mai sting — 
| trebue vorbit altfel, Aceștia sunt miște soldaţi, pur- 
„.. „ tători ai sacrelor secrete de biruinfä. 


E Reta 

Ei au cucerit numai inimi și suflete, Atât numai: 
inimi ! =. 

Oricine vroește să-și facă un ideal din viata lor, 
trebue să caute autenticul. 

In această privință generația mea, aleargă după 
himerele unui ideal original. 

Nu putem fi de acord. Idealul nostru trebue să 
aibe rădăcini în trecut. 

Pomul vieţii nu poate sta cu rădăcinile in sus. 

Viaia noastră, de adâncă rejormă a procedeelor, 
trebue să purceadă din isvoarele îndepărtatei oaze 
a trecutului, de ordine gi frumusețe morală. 

In această admiraţie si în această măreață şi sa 
lubrd reculegere vroiam eu să se solidarizeze plo- 
toanele generației mele. 

Lângă durerea acestui adevăr mia vegheat su- 
fletul permanent. Alături de necazul clipelor de 
criză si rătăcire. | 

Se irosea prea multă tinereţe și se părăgineau 
prea multe forțe. 

Ne-a îndurerat, - întrun asemenea moment, 0 
reactualizare. 

Inviau cenusile unei probleme istorice. (Coloa- 
nele tinereții au ignorat-o !). 

Cändva, o vârstă a noastră mai înapoi, — două 
fapte mari ale țării, sau hulit peste cadavrele unor 
pământuri sfinte, arse de molimi, räscolite de ez- 
pioziile răsboului, fulgerate de ura fraternă. 

Peste acestea însă, timpul, adusese funigeti de 
aur ai toamnelor roditoare şi abundenfele solare 
ale unor veri, miraculos de fecunde, 


Nu mai credeam ca trecutul să-și clatine teme- 
Wile, Nici intmile să mai trebuiască să ne doară. 
Nici privirile noastre, ale ostașilor pe viață, să mai 
trebuiască să fie ascunse. 

Hula nu are ce căuta aici. Numai lângă greșelile 
vieții distingem biruinfele binelui, așa cum nu- 
mai lângă moarte învăţăm să fim nemuritori. 

Noi am descifrat viata acestui om: o misiune de 
reformă, o cruce ! 

Acest om, camarazi ! se stinge între decoraţiile 
de aur ale unui treout de glorie și voi inflorifi agpri, 
tineri, încărcați de dinamita unei sănătăți refor- 
matoare. 

Acest om arde pe rugul unei vieți nemuritoare, şi 
voi vă fmbäiafi visele în undele unor ape pline de 
recea licoare a încordărilor primare. 

Acest om este istoria și voi doriți să fiţi numai 
viața, simplă, rostogolitoare, fecundă. 

Acest om preschimbă faptele după el şi voi as- 
cultati pulsut eternelor chemări naturale. 

Camarazi ! intoarceti privirile, până la ultimul, 
înapoi, către adevărata noastră viaţă. 

Generalul, Alezandru Averescit, este un moment 
de concentrare istorică. 

Citiţi în teribila bătrânețe a acestui titan, for- 
‘mula magică a misiunilor noastre reformatoare. 

Se va înțelege astfel dece și la baza acestei cărți 
stă un tucru simplu si elementar. O credinţă | 


DESTINUL. 


— Ni faut se séparer, poiir panser, 
de 1a foule, et s'y confondre pour agtri 


Nu existé miracol, Există numai logicä, braţe și 
muncă ! 

Acest adevăr a prezidat — acum 79 de ani — 
destinele unui început de viață, 

Mareșalul Alexandru Averescu se naște simplu, 
aproape obscur. Nimic extraordinar și nimic deo- 
sebit nu subliniază data naşterii sale: 9 Martie 
1859, în familia slugerului Constantin Averescu. 

Poate numai o adâncire a tristetil, a lungilor aș- 
teptări, a nelimitatei melancolii, cari făceau pe 
Slugera Casuca să-și simtä, de numai știe câte 
ori —, genunchii amortifi, lângă iconostas, 

De acela nu miră, pe nimeni, câţiva ani mai 
târziu, faptul că acest copil, trist și simplu, mani- 
festează un puternic atagament pentru această 
femee, religioasă și chinuită de viaţă. 

Nici-o pasiune nu dinamizează anii copilăriei 
sale. Träeste o viață egală, prea liniștită și prea 
interiorizată. O viaţă de exil sufletesc. 


__ Infiordtor de trist, impresionant de prematur, 
în taina acestui trup debil, moare copilăria, si se 
„deschid ochii peste viata aspră, poruncitoare si 
| Tiré reîntoarcere, atunci cână s'a, scurs. 

i Alexandru Averescu se naște între realități ; 


sufletese, 

Atunei când, neputincios să ajuţi și să combati, 
priveşti si suferi, pentru ca între niște imense fron- 
iere, înlăuntrul tău, să se oțelească voința, ta de 
mai târziu, credința care nu te va träda niciodată 
„şi puterea extraordinară de a te putea, fara ezitare, 
ierti, 

Atunci nu mai plângi. Un elan intima, o chemare 
superioaré, înlocuiesc copilăria muribunda. 

Nici el, Alexandru Averescu, tăinuitorul atâtor 
suferinţe, nu se mai miră dece împrejurul lui nu 
surâde decât slugera Casuca. 

Dar atât de trist, atât de stins și fără curaj | 

Un singur indiciu, — unicul Ja această dată, — 
ne arată că din acest suflet vor isbucni mii de con- 
tradictii, mai târziu, şi gândurile sale vor face tot- 
deauna opoziție fruntilor contemporane tui, 

Este faptul că dela Seminarul din Ismail, trece 
Ja Scoala de arte si meserii din București, pe care 
o sfârşeşte în 1876 si, ulterior, manifest o vie do- 
à rintä să fie inscris în cataloagele Facultăţii de in- 
ginerie mecanică din Liege. À 

Renegarea vieţii de meditație, a preocupărilor 


între grele realităţi. Intr'un timp de familiar frig 


> 


de online morală, cu brusca trecere la studiul da- 
telor pozitive, creatoare, ne arată — poate dela in- 
ceput — o primă formă a oil sale pentru real 
şi exact. 

De aci, din preajma, acestui fapt, devin confuze 
si incureate liniile de forţă organică, intima, cari 
vor susține si vor orienta viata și cariera, aces- 
tui om. 

Dela faptul că, deși suferă o insinuantä in- 
Muenta religioasă, meditativă, — încă din copilărie, 
totuși nu această notă psihologică va constitui con. 

Nu a fost nici emiatie, nici viclean și nici as- 
pru, în jocurile sale naive de copil, liber pe străzile 
Ismailuini. 

Este just însă, că impunea respect fitnidcd se 
migea incet, par'că fiecare pas gândea, parcă fie- 
care mână reflecta, crispându-se in păr, alături de 
această frunte tristă. 

Deși biruia istetimea celorlalți copii, niolodată 
nu a fost invidiat fiindcă totdeauna rămânea, ală- 
‘Yuri de invinsii săi, tăcut și melancolic, 

Acest aspect a! său, a dat permanent o primă si 
imediată satisfacție, invidiei si egoismului. Parea 
un învins între viotorioși, 

Cu aceste însuşiri își atrage el 0 amicală iubire 
din partea tuturor, 

- Se convinge de aceasta si isi păstrează, în tot res- 
tul vieţii, această conduită : rămâne uman și sim- 
plu, chiar pe cele mai inalte trepte ale carierii sale, 


ae 


—12— 


Ni tă pr rt te 


"de țară, dei ta acea, epocă, comploturile și urzelile 


politice anti-ruse, creaserä un nou fel de viață, sub- 
terană, maztiră, misterioasă, aproape o politică ge- 
nerală a celor mai luminaţi. 

Această iubire de țară, nu o va proclama sgomo- 
tos niciodată, 

In această epocă, 1877, când refuzä Biblia pentru 
tablele de logarithm!, se desläntuie răsboiul impe- 
rial ruso-ture, 

Nimic nu trădează, cum nimic nu animă, pe a- 


cest adolescent, cu voința și elanurile, din cale afa- 


xă de potolite, Nici frenezia, nici entuslasmul unic, 
care främênta constinfele și aprindea, pasiunile. 

Nu ridică pumnul, dar se hotărăște, 

Nu cântă, dar simte profund chemarea viito- 
rului, 

Nimeni nu l-a văzut pe copilul institutorulut 
Averescu, agitat gi patriotard. 

A solicitat discret să fie înrolat voluntar în esca- 
dronul de jandarmi-călăreți, din Ismail: 18 ani, 
modest si, pe deasupra, si puţin reprezentativ, 

Oricine ar afirma acestea, nu ar reuși să atragă 
atentiunea asupra unui glorios început de carieră, 

Din această cauză ni se pare că destinul are — 
alături de logică și materie — o largă și defintivă 
contribuție, în isbânzile voinței omenești. 

Pe Alexandru Averescu, viaţa aspră si neertă- 
toare, il reclädeste spiritual. 

Cadenţează după alte melodii inima sa, și-l hră- 


BS à 
neste cu alte energii, tă minte lucidă și mă- 


surat obosită, gi între copti din Ismail, și între fapte 
şi oameni de valoare sau geniu, 

Serviciul său, Subofiter de cavalerie, nu-i oferă 
posibilități de afirmare, Cel mult arată că este or- 
donat, constiincios și metodic. 

Ascultänd, subordonându-se cu convingere, face 
el scoala supunerii, grație cărela va ști, mai târziu, 
să comande. 


Reţine cä.cea mai directă cale, a convingerii, à 


pentru soldat o formează inima asociată exem- 
plului. 

Cu atât se alege din acest an, Foarte mult dacă 
ne gândim că această știință, — a oamenilor, a su- 
fletelor — formează forţa care va învia litera și va 
sublinia spiritul ordinilor sale de operație, mai târ- 
ziu, mult mai târziu, 

EI nu citește despre sufletul soldaţilor. El învaţă 
pe cartea experiențelor comune și, acum, ştie sigur 
că „a comanda“ nu este o rușine, 

Si cu cât va crede mai mult in acest adevăr, cu, 
atât soldaţii săi îl vor iubi mat sincer, 

Instinctul lor superb îi duce la acest răspuns, pe 
care mulțimile îl dau atât de rar, — solidare în- 
tr’o singură conștiință și intr'o unică opinie, — 
omului, ales de ele, să poarte torfa destinelor Jor, 

Dacă se ivește o legitimă întrebare in legătură cu 
relația, ce există seu se poate stabili, între micul 
subofițer şi comandantul de atot coprinzătoare 


+ 


„creaţie si biruinfä, de mai târziu, trebue să ne răs- 
pundem prin definiția omului de geniu. 
Numai acest răspuns ne salvează dintre incerti- 
i tudini. 
| x Alexandru Averescu este, de bună-seamă, birui- 
torul propriei sale vieţi. 

ȘI, pentruca lupta sa cu viața, cu lungul sir de 
I deceptii si victorii, să. fie mai aspră gi mai revela- 
E: toare, destinul îi asvârlă o nouă barieră în cale. 

i Cu toate că şeful său, Căpitanul Negel, îi prevede 
© carieră de elită, în serviciul armatei, Statul-Ma- 
Jor, îl trece în efectivele miliției 1) si dispensează 
de armată, pentru tot restul vieţii sale. 

i Aşa începe o carieră exclusiv a triumfului. 

Cu această primă răsplată oficială a meritelor 

sale. Cu o deceptie. 


À n. 


Condiţia fizică interioară, în opoziţie cu o abun- 
[Masă denfä de vigoare sufletească, alături de realitatea 
= actului oficial de dispensă, — care îi contrazicea 
brutal un prim ideal, — conduc, pe acest măest 
ostaș, în singurätätile unor amare dureri si indoeli. 
Ce va fi gândit atunci, nimenea nu știe. Abia 
acum studiind fenomenele și manifestärile acestei 
vieţi ilustre, putem constata că baza geniului său a 
constituit-o fuziunea dintre dureze si îndoată. 


+) 4 Septembrie 1878, 


Ser 


BE. 


Ciudat însă este faptul că mărimea acestor ami- 

réciuni nu i s'a putut măsura niciodată după ab- 
sente sa din lupta vieţii sau după slaba intensitate 
a reactiunilor sale. 

Cum însă totdeauna a intervenit, viguros si com- 
plet pregătit, ne documenteazä că în omul nostru 
a existat, prezentă totdeauna, conștiința clară a 
geniului său. 

In fine, că toate proceseie și lungile desbateri in- 
time, nu au avut decât slabe, infinit de ușoare 
nuanțe și impalpabile posibilități de exteriorizare 
fizică. 

Astiel, primul pas, care va determina, siguranța 
şi amplitudinea cadentei totale a vieţii sale, îl face 
ferm, în contra opiniilor, în contra, greutăților. 

Nu se supune nici condamnării organice: trupul 
său firav ; nici aceleia, sociale: scutirea, medicală. 

Se găsește intrunul din acele grave momente 
când ceace numai poate pricepe mintea, desleagă 
a 

Alexandru Averescu consimte să se închine vo- 
catiei sale. 

Intră în şcoala supunerii. 2 ani de servioiu re 
gulat. 

Ulterior trece la şcoala divizionară. 

In anul 1881 este avansat sublocotenent și inscris 
în controalele regimentului 1 Roșiori, din Constan- 
ta, pentru o perioadă de un an. 

1 găsim apoi, în cadrele regimentului No. 6 Foc- 
sani, încă nu obseur ofiţer de cavalerie. 


ss 


US — 


Nu mult după acea faima unui concurs, unde 
alături de prestigiu, inflorise fraude, îl face cu- 
noseut, 

Este vorba. de concursul anual, ținut pentru tri- 
miterea de studenți militari la Scoala de räzbolu 
din Torino, 

+ Președintele comisiei, colonelul Maican, este ne- 
mulțumit de rezultatul examenului. Concurentul, 
Alexandru Averescu, fusese clasificat, întâiul. Bă- 
trânul președinte arată, în ședință, că reușita ca- 
tegoric a fostului elev al șeoalei Divizionare, va 
umbri public faima generală a primei noastre scoa- 
le militare. 

Desbaterile încordate, dintre nehotărâtul 
dinte gi membrii comisiei, căpitanii Crăiniceanu și | 
Vasiliu Năsturel, duc și le isbânda dar și la publici 
tatea „cazului Averescu”, 

Se scurg apoi ani de studii, săptămâni de singu- 
riitate, zile de rătăciri instructive, prin Italia ro- 
mană, 
1și schifeazà, în multele sale caete, un program 
de lucru, pe care găsește foarte util, pentru ar- 
mata, română. 

Astfel, anul 1886, — pentru absolventul cu dis- 
tinefie, al cursurilor italiene, —'este temelia pe 
care începe să-și clădească. realizările, cea mai pu- 
termică si loială activitate intelectuală a vremii. 

Locotenentul Alexandru Averescu, ofițer de Stat- 
major, este în această epocă pionerul unui vast 
proces de absorbție si adaptare al progresului mili- 
tar occidental. 


m Æ 
pă s D. 

Pe toate planurile de activitate, intelectuală și 
practică, Europa militară, genera orizonturi nouă, 

Aici, însă, totul este distilat prin logica rece a ne- 
voilor și posibilităților româneşti. 

„Noul sef de școală, se afirmă metodic, pasionat, 
emerit. 

Este posesorul unui spirit sintetic incarnat, 
Niciodată nu riscă adevărul pentru stil, dar tot- 
deauna subliniază — prin avantajul unui stil per- 
fect, — evidența unor adevăruri. 

In 1888, editează 3 volume asupra tacticei celor 
trei armei). 

Acestora, le succed, ulterior : Organizarea și mo- 
bilizarea, Cäläuza ofițerului, Teatrul de operațiuni 
Austro-Romén, 

La Școala de cavalerie, între anti 1889 și 1891, 
introduce, pentru prima dată în țară, Jocul de răt- 
bou și Manevra pe hartă. 

In marile sale caete de notițe gi proecte, ştersă- 
turile se îngrămădesc, multe, unele lângă altele. 

Este fericit că lucrurile se încurcă pe foile sale, 
dar se descurcă atât de bine, dincoace, unde lu- 
crează folositor, 

Sste, fără îndoială, un realist, Cursurile sale, 1 
fac celebru. Partizan al științelor aplicate, în teren, 
pe hartă, manevra cu cadre, etc, dovedește o extra- 
ordinară dispoziție pedagogică. 

In 1894 este Director al Şcoalei Superioare de 
zăsboiu. 

7 ane artere, canari. 


puternic că ori-unde. Hotärit lucru, Comandantul, 


= = 1022 


Ştiinţa, pedagogiei militare strălucește aci, mai Cunoaste în circumscripția Kiewului, pe genera- 


iul Dragomirov, maestru militar al epocei și coman- 
dant rus de strălucit prestigiu. 

In tucrarea sa: Două luni in Rusia), colonelul 
Alexandru Averescu, denunţă opacitatea unor opi- 
nii de legend, pe cari contemporanii sl le insusi- 
seră ca pe niște dogme istorice, 

Asupra, acestui personagiu, emite opinii serioase, 
cu toate că generalul îl primise cu o căldură puțin 
obișnuită. 

Deosebit realizată, ca stil și concisiune, această 
carte transportă, în- paginile sale, capitole de veri- 
tablă știință socială. 

Analistul este dublat de personalitatea grevă a 
sinteticului, 

Sugestive relatări anecdotice, revelatoare. tot- 
deauna, înlocuiesc nesfârșitele și obositoarele des- 
crieri comentate. 

Far îndoială, această carte, a servit onorabil 
două deziderate : acela al unor relaţii pacifice, de 
reciprocă simpatie între armate, ca și pe acela, de 
cunoaștere al acelui redutabil vecin. 

Cu Rusia, Alexandru Averescu, s'a întâlnit de 
trei ori, în viață. 

Intâia oară, ca emisar Regal. In 1902, polemi- 
zând cu generalul Petru Dimitrievicl Parensoft, 
din ministerul de räsboiu. 

Ultima, si cea de-a treia cară, in 1916. 


2) Tradus, în anul 1908, de căpii. Mărehiiteseu M, in 
lbs franceză, 


este un mare pedagog, întocmai ca toţi marii co- 
mandanti ai ostirel | 

In preajma noului Director funcționează un vast 
serviciu de informaţie intelectuată. El însăși po- 
sedă cinci limbi: Italiana, Germana, Engleza, Fran- 
ceza, și Slavona veche si nouă. 

In 1895, sunt strânse în volum conterințele sale 
de geografie militară, ținute la scoala de ofițeri. 

In cursul aceluiași an este numit atașat militar 
la Berlin, 

La această demnitate diplomatică ajunge: după 
ce, personalitatea. sa spirituală, reușise să-și incrus- 
teze semnul său, pe toate conștiințele militare ro- 
mâne, ale timpului. 

Că posedă un înalt spirit de discernământ, o 
forță de metodizare de neinfrant și o logică aspră, 
o dovediseră conferințele de geografie. 

— „Acest om calcă pe pământ“, s'a exprimat un 
mare și rece înţelept al timpului: Domnitorul Ca- 
rol I, — după lectura studiului. 

ȘI destinul, pasionantul său destin, ridică torta 
și mai sus pentruca șuvoaele de lumină să strălu- 
cească până in alte depărtări ! 

Alexandru Averescu, acel Averescu al anilor 1888- 
1902 străluceşte și prin lucrări de știință și interes 
general. 2 

In 1889 este trimis de Curtea-Română in Rusia, 
unde reprezintă pe Domnitor, la primirea unei dem- 
nități onorifice, 


> 


— 20 — 


In toate situatiunile: demn, ponderat, just, 

In 1902, Noembrie, redactor al publicației ,Re- 
vista Armatei“, colonelul Alexandra Averescu, con- 
trazice public tezele istorice susținute de abilu! 
Parensoff, asupra ultimelor faze ale operațiunilor 
ruso-româno- turce, 

Articolul — „O singulară coincidență“ *) este un 


splendid fascicol de preciziuni istorice, just și logic 
comparate. 


Pentru prima oară sunt semnalate în literatura 

militară română, probleme în legătură cu räsbolul 
de coaliţie, 

Colonelul, atrage atenffunea că dacă in direcția 
obiectivului, forțele străine se pot insuma, este nor- 
mal ca atunci când, respinse, se retrag, să-și caute 
direcţii proprii, avantaje mai sigure, salvare per- 
sonală, cu toate că. aceste lucruri, compromit cauza 
comună, 

Dacă, desigur, procesul unei alianțe materiale, 
nu a fost precedat sau consolidat de realitatea unei 
fuziuni morale complete, 

12 ani, mai târziu, va descifra insuccesul mo- 
mentan al Antantei, tot prin aceste criterii de ne- 
contrazis. 

In 1902, colonelul Alexandru Averescu, prin a- 
ceastä admirabilă pledoarie, în serviciul armatei și 
pentru gloria personală a regelui Carol I, — face 
primul schimb de strajă la porţile istoriei noastre. 
contemporane. 
marita azil, No. erati ames: Patte ti 


— 21 = 


‘Toate aceste relatări par sărace şi puţine ală- 
turi de intensul și amplul suflu psihic, care à sgu- 
duit gi a clocotit pasiunile, agitând inimile intr'o 
cadență absolut înaltă și absolut naţională. 

Intre iegionarii unei generaţii de oameni cari 
râdeau puţin, colonelul Alexandru Averescu, avea. 
marea, calitate de a râde și mai puţin, 

In anul 1902, Noembrie 15, Coroana Regală Ro- 
mână s'a înscris, între patronii acestei prodigioase 
cariere militare. 

Regele, oferă Colonelului, puterea, unor inalte 
magistraturi, graţie cărora forța de creaţie și inten- 


sa sa putere de muncă să poată avea. și motivul | 


dar si spațiul necesar unor fecunde creațiuni. 

Astfel, Armata Română, sacrificată în 1878, do- 
vedise un suflet neinfrant dar, numai atât, + 

Nu avusese posibilităţile materiale, necesare să 
practice și să ilustreze si o doctrină, superioară, 

Ea moare, în anii următori și este înlocuită cu 0 
mouă formaţiune militară, bazată deopotrivă pe 
suflet și material, 

Lucru greu, cu atât mai greu cu cât, în politica, 
internă, fulgeră ofelurile vinete ale coaselor ţă- 
ranesti. 

Este inaintat general. Dela comandamentul din 
Tecuci, in preajma anului de sinistră faimă 1907, 
este chemat si inregimentat în cabinetul Sturdza, 

Nimeni nu s'e îndoit că alteineva, 1-a destinat 
postului de Ministru de Răsbolu, decât Regele 
Carol I. 


— 22 — 


Astfel 12 18 Martie, bolnav, chinuit de ascuțite 
dureri, provocate de vechile degerături, căpătate în 
câmpia Ohraniei bulgare, este chemat în audiență 
de Rege. 

Monarhul este agitat și räu-voitor, tuturor. Ii în- 
colfise în cap ideia, unei eventuale abdicäri. 

In audiență e calmat. , Stă cu spatele și privește 
pe geam. 

Generalul abia poate rămâne ridicat, Are picioa- 
Tele bandajate în cocaină. “Suveranul tace, apol 
bruse : 

wAverescu, ce este de făcut pentru potolirea 
răscoalelor 2 

„Sire, să fie mobllizatä toată armata“. 

Răspunsul, simplu și rece, surprinde pe Rege. In 
fiecare vorbă a acestui gray răspuns, este un arc, 
o voință comprimatä, o explozie de energie sub 
chele. 

Carol I prinde această notă de dârză hotărâre. 
Se aprople si prelungește, din politeță, conversaţia, 
tie, încă depe acum, ce are de făcut, 

—»Dar bine, țăranii sunt conteminafi de flage- 
Int revoluţiei și pot primejdui unitatea oștirii, odată 
intraţi în ea", 

Generalul găsește justă teama Suveranului. A- 
minteste însă de lucrarea, generalului francez Le- 
brun, în legătură cu răscoalele comunarzilor. 

ȘI insistă că : „uniforma militară exercită, asu- 
pra individului care o poartă, o putere miracu- - 
Toasi, 


= ages 


1 se cere Generalului, angajamentul că va purta, 
răspunderea mobilizirii, Apoi i se întind două 
degete. 

Afară Generalul e sdrobit de durere, Abia se 
poate sprijini de balustrada scării. 

In slăbiciunea acestui trup bolnay, ard însă vi- 
gorile unor înflăcărări de aprigă voinţă. 

In același după amiază semnează hârtiile ofi- 
ciale. Intervenţia sa este decisivă în lichidarea con- 
flictului general. i 

Dela reçedinfa noului ministru de răsboiu, por- 
nesc ordine categorice de a se evita condamnärile 
Sumare, Alături de severitate sunt. recomandate, 
dreptatea și omenia, 

Contingentele muntene fac poliţie în Craiova gi 


județele Jiului. Oamenii Prutului și Siretului, co- |, 


laboreazi, la opera de purificare, în regiunea Car 
pitalei. 

Soldaţii olteni sunt transportați în Moldova, 

Prin surprindere, marii moșieri olteni, emit o 
notă de supunere față de guvernul Austro-Ungar, 

Anul jubileului regal se inaugura cu această jig- 
nire | 

O manifestaţie se face spontan, la locuința ma- 
zelui istorie Nicolae Iorga, unde se condamnă, ges- 
tu de vasalitate. 

Fiul primului ministru, maiorul Sturdza, pre- 
tinde o ieșire a țăranilor, încadraţi cu ofițeri de 
inimă, pentru a salva fata dela oprobiu. 


zi — 24 — 


„Se svonese detalii în legătură cu o mobilizare ca- 
muflatä a trupelor ungare. 

Peste toți și toate se revarsă groaza și mizeria 
ordinului rebel : „Să nu se facă prizonieri ! *). 

Ziarul „Adevărul“ aprinde înalte fulgere de ură 
naţională, 

Generalul, ministru de răsboi, anchetează neexe- 
cutările exacte de ordine si stabilește câteva sute 
de răspunderi. In aceiași zi semnează un ordin de 
judecată, anulat seara de amnistie decretată, după 
dispoziţiunile miniștrilor Sturdza și Brătianu. 

Ultimul invinueste, pe General, că a tratat prea 
amical pe directorul unui ziar de opoziţie. Se insi- 
nuiază și asupra unei subordonäri și scobortri de 
prestigiu. 

— „ln Slujba țării se cunosc ridicări prin supu- 
nere şi înalte magistraturi, sprijinite pe prăbu- 
iri“, răspunde Generalul ușor înclinat. 

Aluzia a lovit suficient si, cum o dictau mora- 
vurile țări, ea nu a rămas fără răspuns. 

Aşa, se poate explica dece puțină vreme, după 
aceasta, se întâmplă un Iueru ciudat, o revoltă de 
guvern. 

Ministrul de războtu **) se dovedise prea loial 
primea niciodată transactii sau amânări neclari- 
ficate. 

Este adus în parlament şi lovit pe la spate. 


+) Dat de generalii Năsturel, Gigurtu și Lambrino, 
**) 18. III, 1907 — 4, TI. 1909. 


— 25 — 


La 27 Februarie 1909, Marghiloman, acuză, în 
şedinţă, administrația ministerului de räzbolu. 

Dosarul pe care se bazase incriminarea, fusese 
strecurat, în toiul nopții, — dela ministerul de 
zăzboiu, în casa lui Marghiloman, de către un ofi- 
ter de tristă memorie, Verzea. 

Președintele consiliului, Dimitrie Sturdza, tace, 
Nici-un ministru nu se înscrie la apărare. Coalitia 
este presimtitä de intreaga asistență. 

Pentru General, emisarul guvernului este I. Sta- 
vri-Brătianu, văr al omnipotentului ministru *). 
Acesta îi comunică dorința premieruiui de a-i 

Ministrul de războiu refuză : — M. S. Regele, 
mia spus că este o furtună într'un pahar cu apa, 

Primul-ministru, informat despre intransigenta 
Generalului se prezintă în audiență Regelui. 

La ieșire, este întrebat asupra rezultatelor ob- 
ținute. 

Răspunde, cu răutate, paratrazând ; — „O fur- 
tung întrun pahar cu apă. 

In realitate dimisionase. Seara, guvernul anunță 
oficial dimisia, si la reconstituire, generalul Ale- 
xandru Averescu este degajat de această rispun- 
Gere. Echipa este completată cu generalul Crăi- 
niceanu. 

Este interesant de semnalat, în ce fel, neindu- 
rata ursită, îl întâlnește cu protectorii săi de 
acum 27 de ant: generatii Năsturel și Crăiniceanu! 


*) Din amintirile mele politice, 7. Stavri-Brätianu. 


— 26 — 


Unul nu execută ordinile ministrului, care dă 
judecății, celălalt îi este astăzi adversar, 

Cu toate acestea, amul artei de a învinge, cădea 
ostäseste | 

Prima retragere a sa, în mijlocul unei lumi pe 
care nu o cunoscuse niciodată. 

ȘI totuși această lume, de umiliri și de umilinte, 
va exercita, asupra lui un miraj, tot restul carierii 
Și al obositei sale vieţi. 

Deocamdată primește cu 0 filosofică mâhnire 
greutăţile nouil situafiuni : comandant de divizie 
Ja Turnu-Severin și 30 de zile de arest, pentru mo- 
tive disciplinare, 

Nu ezită să constate public cä : „Suntem la por- 
file Orientului gi deci nu ne putem desface de oa- 
recare fatalism. 

Voiu inchela de acela zicând: aga a fost să fiel“1) 

Se vede ușor că trecerea sa prin mediul politic 
îi alterase neobișnuit sufletul. Altminteri, genera 
lu Alexandru Averescu, nu ar fi fost capabil de 
asemenea, farse publice, 

El, omul celor mai grele hotăriri, nu s'ar fi justi- 


ficat altädatä de această manieră. 
Dar oricât, învaţă şi depe urma acestor intam- 


plări că mulțimea cu aceleași palme aplaudă gi cu 
aceleași palme lovește. 


- Memoriu adresat publicului după radierea sa din ca- 
binetul Sturdza. 


— 21 — 


Forţa și stabilitatea unui organism, le dă sche- 
letul, Intr'un organism social armat, aceste rezis- 
tente le asigură materialul, 

Privită, sub acest aspect, armata română tre- 
buia crelatä din nou. 

ȘI dacă nu oprim desvoltarea demonstrăţiei aici, 
putem afirma că aga cum scheletul este și indiclul 
morții, rezultă că un armament perimat, poate 
avea, dincolo, același funcțiune, 

Acesta, trebue să fie în permanentă evoluție, Să 
provoace si să urmeze desvoltarea tacticel. Prin 
aceasta tehnica ajută evoluţia principiilor intelec- 
tuale, pe care se bazează arta generală a răz- 
hojului, 

Aceste Iucruri naturale, logice, imperative, Ale- 
xendru Averescu le-a desăvârșit în sufletul său 
activ. 

In acest fel se explică vasta, operă de organizare 
ce inițiază și conduce între anii 1890 și 1913, pen- 
tru a transforma cadrele și efectivele armatei, in 
elemente calificate ale unui ansamblu militar 
modern, 

Distingem trăsătura esențială a geniului său, 
abia declanșat, în condiţia imperială a organizării. 
Disciplină pe care el & clădit-o după măsura posi- 
biitäfilor noastre si a bazat-o pe valoarea geniu- 
1ui nostru particular, 

Pentru a realiza această uriașă reformă, gene- 
ralul Alexandru Averescu incärunfeste în afara 
frontierelor românești. 


— 28 — 


“Gândurile sale s'au frământat în umbra și sbu- 
ciumul unor grele funcțiuni oficiale externe. 

Cunoscând sufletul vecinilor noștri, a iniţiat, 
între frontiere, o nouă volnță gi o nouă viaţă mi- 
zitară. rs 
Invätämntul militar este creaţie, se, spirituală, 
Directoratul academiilor militare este magistral 
ilustrat de General. 

Permanetizarea infanteriei, şcolile de tragere, 
scoala de sub-ofiţeri, ofiţerul de rezervă. pregătit 
profesional, rând pe rând sunt biruinfe ale vieţii 
sale, 

La această dată, generalul Alexandru Averescu, 
incarne în personalitatea sa, o superbă sinteză 


între simbolul militar și cel social. 
Prezenţa sa începe să, onoreze înaltele funcțiuni 


în stat, 

Când in 1912, masca generalului Alexandru 
„Averescu, arăta, o prematură consumate, 0 perma- 
nentă agitaţie interioară și radia o necruțătoare 
influenfa în jurul său, pentru nimeni nu mai era 
un secret, nici geniul și nici forța, crezului care 
consuma, prin tendinţa, sa de a se realiza, viata 
acestei ducale apariţii. 

De atunci a dorit ca, el și soldații săi, să cu- 
noască, sufletele dușmanilor, pentru ca la momen- 
tu oportun, să ştie să aibe unul 1a fel. 

$i, atunci, viaţa unui astfel de om, viaţă do 
pură jertfă și eroism, nu are nici stingere, nici 
moarte. 


1913. 


Sunt convins chiar că un gene- 
neral bun, ar putea face războtu 
toată viața sa, fără a se vedea obligat 
să dea o singură bătălie“. 


— Mareșalul de SAXA — 


+ mâTa văzut la nol, în 1913, la cartierul ge- 
neral din Corabia, un om pe care-l cunosteam, 

Vagonul era o colecţie de hărţi și o bibliotecă. 

„Acolo se deschidea întâla fereastră dimineaţa și 
ultima lumină, care se stingea, era în căsuţa Tul, 

„Nevoile materiale ale vieții păreau că nu există 
pentru el, cum existau pentru alţii, 

La anume ceasuri apărea de acolo un călugăr în 
uniformă, care mergea la rostul lui, fără înceti- 
neală şi fără grabă. 

Nu impunea prin nimic această siluetă palidă 
de om slab și rece, dar aveai siguranța, că de aci, 
dela neintrerupta cugetare, din acest cap de ascet, 
pleacă toată mișcarea ce se desfäsonrä peste munți 
si văi şi că ea îşi va atinge ţinta”. 

Atâta emoție încarcă sufletul profesorului Ni- 


— 30 — > 


|colne Jorge, pe care, mai târziu, durerea unor per- 

sonaie credințe politice îi vor înălța permanent 
adversar ai acestui superb exemplar de genial 
ostaş. 

Este acum ușor, poate mai ușor, să infelegem 
secretul covarsitoarei influențe ce exercită acest 
set de prestigiu, in cursul acestei campanii. 

Simplu, egal, liniștit, trist. (Ah! triste comme 
Ja grandeur !) 

Om, la care tristeţea. devenise o virtute, dacă nu 
un mijloc de sugestie, de conducere, 

Nici-o complicaţie, nici-o încâicire a gesturilor, 
prea stăpânite si prea economisite. 

In toate acţiunile sale, generalul Alexandru A- 
verescu, rămâne elementul de temperatură con- 
stantä, Omul acesta pare că se odihnește. 

Este magnificä această liniște, a sa, în cursul 
acestui an de răspundere penibilă. 

1913 este o cheie europeană ! 

Peninsula balcanică inrâureste cardinal Europa, 
aşa cum alădată au făcut-o acea Iberică sau aceia 
Italică, 

Nu ne îndoim că Europa a avut motivele ei de 
civilizaţie şi evoluţie, generate și desvoltate în me- 
diul peninsulilor sale. 

Generalul Alexandru Averescu, & fost omul pro- 
videnţial, care e, condus cârma, destinului, in clipa 
când istoria, a deseris o curbă. 

Evenimentele, peste care a vegheat suflul intens 


— Shes 


al geniului său, au făcut mai drept drumul către 
un răsboiu mondial, 

In toate anotimpurile acestui an, pregătirea și 
executarea, intervenției noastre militare a consti- 
tuit proba eclatantă că noul regim regal formase 
© nouă Românie, 

Se inaugurase un nou pavilion spiritual, 

Sufletul rece, sufletul încheiat în platoșe al Re- 
gelui Carol închidea înlăuntrul său, alături de o 
voință metalică si puterea, unel obiectivtăţi, putin 
obișnuită între elementele naţionale ale unui po- 
por de lirici. 

In 1911, toamna anului, isbucnește răsbotul tur. 
coftalian. 

Pacea socială rămâne fără decor. Cădeau amur- 
guri de aramă. Vesele răsărituri, albe aurore, se 
încânușau, 

Pionii diplomaţiei secolului 19, dispăreau după 
Panglicile uriaşe ale doliurilor nationale. 

Necesitatea unei nouă ordine continentale se 
vroia impusă. 

Se puteau prevedea grave evenimente, fiindcă 
orice modificare politică, distrugea un echilibru, 
care se voia categorie refăcut. 

In circumstanțele acestei epoci nesigure, gene- 
ralul Alexandru Averescu, este numit Sef al Sta- 
tului Major. 

Când noul Sef, Generalul, a intrat în această 
calitate, pe poarta, Statului-Major, l'au întâmpi- 
nat, — alături de colonelul Christescu, și amin- 
tirile și clanurile căpitanului Averescu, 


— 32 — 


Cu multă, vreme înainte, Sef de birou, a pus ba- 
zele planului de mobilizare generală. Lucrare care 
a tocat; energie și a cerut perseverență, 

Redactase, atunci, câteva nopți la rand, și re- 
gulamentul de resort *), 

Tn cabinetul izolat, al actualului gef, sau legat 
și deslegat, probleme capitale pentru reușita ope- 
ratiunilor așteptate în viitor, 

Acolo s'au elaborat primele proecte pentru lu- 
crärile necesare unui plan modern, de transpar- 
turi și concentrare. 

Generalul, încărunțit, figura stăpânită, fără joc, 
Altul, cu totul altul, decât acela de atunci, la ac- 
tivitatea cărula se gândește, nu fără melancolie, 
acum, 

Aplecat peste misterul unor hărți uriașe, în- 
cheind cu creionul colorat, zone de viaţă și zone de 
moarte, geograful, strategul, (omul politic), toată 
această lume, s'a, sbătut sub același frunte, s'a ne- 


liniștit în lungile seri de veghe și s'a unit în con.” 


cluzia revelatoare a unei lucrări, 

Numai în liniștea acestei încăperi ermetice, care 
părea, fără aer, in care acest om se migea încet de 
par'că îl părăsiseră puterile vieţii, sau rămâne fi- 
xat pe o regiune de plan director, numai în acest 
colţ rupt de exteriorul viu, frenetic, sa, putut lu- 
cra laborios și s'a putut topi și fărâmița o viață de 
geniu, pentru a crea victoria năzuită, 

Ta această mistică, izolare, în acest teribil exil 


*) Util și astăzi, după aproape 32 ani. (N. A) 


= 35 = 


s'au detinit si cele dintâiu proecte de operaţie ale 
armatei române. Intro liniște de reculegere, 

Sar spune că, omul care părăsea, atât de obosit 
si atât de umil, încăperile Statului-Major, era tor- 
turat de uriașe lupte interioare. 

Că parcă, cu câteva, clipe mai înainte, avusese 
viziunea limpede a realitätilor si ordinilor de atac, 
taanserise pe foile mapelor sale, 

CA suterise lângă moarte și îngheţ, sau fusese 
chinuit de marele răspuns al acestor probleme, 
cari solicită, jertfe şi lacrimi. 

Numai aga se explică, și ingrijorarea, cu care re- 
făcea contimuul său efort intelectual și ravna cu 
care studia, elementele materiale, cari aveau să-i 
execute lucrările, 

In 1912, conduce manevrele Regale, eu o energie 
care a contagiat toate comandamentele in subor- 
dine, 

Această originală lumină a istoriei noastre a pu- 
tut purifica, o atmosferä de besnä drobitoare, Fă- 
cându-și viaţa, sa de flacără, cenușe și amar, 

Ajunul anului 1913, este epoca în care genera- 
lul Alexandru Averescu, elaborează o doctrină, 

Pentru ca ea să poată fi detinită just, nu sunt 
suficiente numai serierile sale, care-l arată ca 
maestru al artei militare, 

Nici faptele sale de arme, 

Este necesară o comparare îndelungă a acestor 
activităţi, intre două lumini. 

O luminë caldă si strălucitoare a sufletului care 


— 3 


a învestit in-structura intimă e acestor: fapte şi 
— dincolo — cealaltă rece, nesigură, radiatä de 
împrejurările și concepțiile timpului, în care sau 
produs; 

In aceste condițiuni, din capul locului, opera 
generalului Alexandru Averescu, are un început 
majestuos, 

EI rupe inerția. Intră in conflict cu actualitatea 
şi cu obișnuințele ei, 

Cu acest blazon, de mare creator, ocupă el fune- 
țiunea, publică: de Sef al unei noui școli, de viață 
şi gândire militară, pe cât de sigur condusă, pe 
atât de originală. 

Pe un astfel de clișeu se pot descoperi uşor li- 
niile concepției. 

Geniul de organizator, de cuceritor și consoli- 
dator ale generalului Alexandru Averescu, rezidă 
în deosebita exactitate cu care sesizează linia pe 
care se unesc, adevărul rațional și feptul material. 

In această armonie, pe câmpul acestei interfe- 
renfe, dintre esența înaltelor conștiințe teoretice şi 
practica înțeleaptă a lucrurilor, se fundează pu- 
terea de sugestie a acestui vrăjitor de oameni. 

Astfel, generelul Alexandru Averescu, a studiat 
răsbolul ca pe un mijloc de viaţă. Ca pe o lege a 
naturii. Ca pe un fapt exact, logic, inevitabil. 

A văzut în el o condiție de progres și — mai 
ales, — singura putere capabilă să dărâme viața 
searbădă a României balcanice, din ruinele că- 
reia să renască o nouă unitate națională, de fac- 
tură europeană. 


Atunci, pregătirea campaniei din 1913, nu este 
„numai o operă de înaltă valoare militară, ci ea 
primește un sens profund național, dacă nu unul 
civilizator. 

Pentru acest rol măreț, actorul sia pregătit ma- 
gistral. 

La această dată serie profetie că *) : ...,Este in- 
dispensabil de a avea totdeauna în vedere total. 
tatea lucrurilor în raporturile lor mutuale, că în 
fine, e necesar de a sti cum trecem dela bazele ab- 
stracte ale științei, la evenimentele realității“,  ~ 

O precisă invitaţie la studiu. Astfel se vor putea 
comanda evenimentele, de oemeni, de un singur 
om. 

De un singur om, in care stilul de viață al popo- 
rului, puterile sale de rezistență, nevoile sale și 
speranțele sale, să se încarneze organic. 

In acest fel, generalul Alexandru Averescu, a 
cercetat personal, a scoborât în viaţă scara jerar- 
iei, până la soldat, lângă care a trăit și a învățat 
trainic, 

A ureat însă, aceiași scară, în istorie, pentruca 
să conducă. inimile si sufletele, lângă sbaterea gi 
lângă căldura cărora învățase să-și disciplinizeze 
gentul său. 

In «cabinetul său de lucru și la postul de co- 
mandä nu a conceput decât ceace se putea realiza. 

In această privinţă campania anului 1913, își 
gesește forma superiorității sale, în două realităţi : 


*) Prinelpli asupra luptei ofensive. 


— 36 — 


1) Este o campanie clasică, simplă si bazată pe 
elemente de execuţie, cari erau posibile să se să- 
vârșească. 

2) Este o campanie punctuală. S'a declanșat 


exact în clipa când mergea pe drumul cel mai © 


scurt la deciziunea, morală. 

Simplitatea clasică, napoleoniană, a concepție! 
care a patronat execuţia ei, a dat posibilitate mul- 
tor spirite oblice să o califice ca fiind o intreprin- 
dere de poliție. 

* Punotualitatea cu care a fost pusă în mișcare 
aparatura, ofensivei, este dovada evidentă a unei 
gândiri politice superioare şi a unor juste pregă- 
tiri militare, 


TI 


Politiceste, problemele presupuse de finele anu- 
lui 1912, erau clare pentru guvern. 

Răsboiul turco-baleanie *) era urmărit de Aus- 
tria cu încordare. 

Se spera o despăgubire în peninsulă, contra 
pierderilor din campania cu Italia, 

Guvernul lui Frantz-Tosef nu concepea o infrân- 
gere à turcilor, între cari activa o numeroasă mi- 
siune germană. 

Zdrobirea turcilor a răsturnat toate aşteptările. 
Incă deatunei Austria a conceput planul de a 


+) Tache Ionescu, Amintiri, pag. 94-05. 


— 37 — 


scufunda Europa în sânge și foc, pentru a-și refa- 
ce un prestigiu pe care îl simțea compromis, 

In spaţiul dintre bătălie, dela Lüle-Burgas și pa- 
cea dela Londra, s'a, făcut de către guvernul ma- 
ghiar, totul pentru a declanșa răsbotul. *) 

Atunci însă, obstacolul Infelegerii Anglo-Ger- 
mane, nu a putut fi sfărâmat, 

Sa speculat, în ultimă instanță, putinţa unui 
răsboiu între învingători. Incurajată, Bulgaria, a 
comis actul fatal. 

Această politică de forță i-a pus interesele în 
conflict cu acelea ale României. In aceste cireum- 
stanţe s'a, găsit imperativă o intervenție militară, 
cu rol pacificator, 

Generalul Alexandru Averescu, a executat {m- 
pecabil o mistune, care totdeauna cere asasinate 
şi durere, 

Ministrul Afacerilor Străine, Titu Maiorescu, la 
3 Iulie (st. v.) 1913, face următoarea comunicare 
Jegefiunilor României, **) utilă afișajului public : 

— „Conflictul actual între statele balcanice și 
mai ales origine acestui conflict, născut din in- 
transigenta guvernului bulgar și agresiunea, la 
care s'a. dedat contra aliaţilor din ajun, au întărit 
pe Guvernul Român în convingerea că granița 
strategică se impunea spre partea Bulgariei, pentru 
a face cu putință pe viitor relatiunile pașnice între 
cele două state. 


+) Idem. 
=) Cartea verde, (Decumente diplomatice) Bucureşti 1913 


ga 


Această graniță este linia Turtucaia-Dobrici: 
Balcic, cu un oarecare număr de kilometri la Apus 
şi Miază-zi, după conformatia terenului. 

In afară de aceasta, interesele României esen- 
fiale, în peninsula Balcanică, ne împiedică de a 
rămâne simpli spectatori în fata tendinței de ege- 
monie pe care Bulgaria o manifesta în paguba, ce- 
lorieate state, n doua zi chiar după lupta comună. 
de desrobire, 

Element constant de ordine și de pace în Orien- 
tul Europel, România, are datoria de a participa 
Ja regularea detinitivă a unei chestiuni... ete,, ete. 


In linii generale, iată cum a judecat Generalii 
evenimentele peste cari infloreau miracolele, de 
soare și flori, ale Jul Iunie, 

Desfășurarea, strategică bulgară, expunea un 
centru de gravitate al forţelor sale, intr’o regiune 
prin care ar fi trecut linia ce ar fi unit Corabia cu 
Sofia, prelungită către 8.W. (vezi schiţa). 

Consecința logică a acestor stări de lucruri, a 
fost hotărârea de a se lovi și rupe acest centru. 
Se urmărea, pentru o eventuală evitare a bătăliei, 
obiectivul teritorial al Sofiei, dela care, propriu zis, 
forţele executau mişcarea de rupere, 

Această, miscare urma să se coordoneze/cu ac- 
țiunea sârbă, desvoltatä pe direcția Uskub-Kis- 
tendil. 

Pentru aceste operațiuni, factorul timp, prevala 
oricare altă considerafiune, 


— 39 — L4 


Singură viteza, făcea operantă hotărârea, la 
care se ajunsese în rezolvarea problemulul. 

Aceasta în domeniul riguros, militar, 

In ordinea politică, se urmărea de către Seful 
Statului-Major, obținerea graniţei strategice din 
sudul Dobrogei. 

Prin urmare, a fost necesar să se ordone o ac- 
{lune secundară, dirijată către Rusciuk-Varna, 


ANEVRA ROMÂNA ÎN 1913. 


MAREA ECG, 


Le. FRET Folge aT 
D tinier Book 
La 22/V1/913, Generalul Alexandru Averescu, 
contresemnează „Raportul la Rege“, pentru nu- 
mirée principelui de coroană Ferdinand, coman- 
‘dant de căpetenie al armatelôr ce operau la Sud. 
Fortele române, — între 22 Iunie şi 9 Tulle, — 


i Pale 


trec Dunărea pela Corabia gi se găsese le 20 kim. 
de Sofia si 60 kim. de aripa. sistamului grec, ce 
înainta spre Semancov, pe valea râului Merta, 

Divizia de cavalerie (general Mustaţă). atingea 
obiectivul fixat, Tatar-Bazargic, la 10 kim. de gră- 
dinile cu trandafiri din regiunea Filipopoli. 

Cu aceasta, puterea bulgară recunoaște sfârșă- 
tul inevitabil și cedează. 

Im 
O concentrare a întregului dispozitiv pe Dunăre, 
nu a fost urmărită. 

Eșaloanele de trupe au trecut succesiy fluviul și 
Sau angajat, dela început, în fondul operațiunilor 
urmărite, 

Zeul acestui paradoxal räsboju-pacific, a fost 
viteza. 

Astfel, început în Iunie, către mijlocul lui Iulie, 
în câmpia Sofiel, apar capetele coloanelor române 
si campania bulgaro-sârbă, este înăbușită. 

In carnetul de câmp, Generalul, notează astfet 
evenimentul : : 

— „ln ziua de 5 Iulie o mare încordare domnea, 
in cartierul general al armatei sârbe, Armata, I 
bulgară, sub generalul Kutincef, trecuse frontie- 
ta, Intrase în Serbia gi ocupase Kniajevatz, de 
unde putea si înainteze, ori spre Belgrad ori să se 
abată spre Sud si înaintând în valea Moravel, să 
cadă în spatele forțelor sârbești ce se găseau spre 
Pirot. 


— a — F 


In noaptea de 5—6 Iulie, armata generalului 
Kutineef, în plin succes dispare, retrăgându-se 
depe teritoriul sârb. 

Cauza ? — Era efectul înaintării armatei româ- 
ne care trecuse Dunărea si înainta acum spre poa- 
Jele balcanilor. Această înaintare scapă din grea 
primejdie armata, sârbă si sileste pe generalul Ku- 
tincet să se retragă, retragere care înregistrează 
un episod atât de tragic, defectiunea unei întregi 
brigade de artilerie, care cuprinsă de groază se 
predă diviziei La cavalerie română'“.. 

Generalul Bogdan, pe o foaie de carnet, obligă 
pe ofițerii prizonieri să semneze, Un general bul- 
gar, semnează ultimul *). 

Metoda originală si preciziunea istorică, a aces- 
tei campanii au lichidat conflictul, la masa verde, 
în Bucureşti. 

Nicolae orga **) transcrie astfel evenimentele 

timpului : 
„Pretutindeni soldaţii bulgari, țărani, preoc 
Pafi de încă o recoltă în primejdie de a fi pierdută 
pe câmp, lepădau armele, spre indignarea, ofiferi- 
lor neputincioşi. 

La Ferdinandovo, o întreagă brigadă de artile- 
rie capitulă inaintea unei trupe de cavalerie roma- 
nească înaintată aproape surprinzător, cu Gene- 
ralul Bogdan. 

+) 5 Tulle 1913, Sunt 14 semnături. (Documentul apar- 


tine muzeului militar Bucuresti). 
*) Supt trel regi, 1932. 


yo -e 


Mersul precis al armatei pe care, supt principele 
Ferdinand, o conducea generalul Alexandru Ave- 
rescu, care dovedi sângele rece, autoritatea şi re- 
zistenfa, la orice greutăți în îndeplinirea datoriei, 
impunea unui inamic demoralizat. 

Astfel nu erau justificate insultele regelui Bul- 
gariel, care vorbea la 15 Iulie de ; expedifia de pra- 
dă a Românilor“... 

Nu se ceruse de către România să nu i se opună 
nici-o rezistență ! 

„Lașul mars triumfal“, a fost plin de omenie, 

Sabia Generalului indicase un loc de onoare, 
pentru sigiliul României, în vitrina diplomaţiei 
europene. 


wv 


In Camera Comunelor, lângă bustul lui Palmer- 
ston, prințul diplomaţiei britanice, Sir Eduard 
Grey e, făcut o lungă dare de seamă asupra poli- 

tului în orient, 
re. orientală“, obsesia, Lordului Pal- 
merston, se pare că își închee străbuna existență. 

Evening Standard, comentează. revelatar dis- 
cursul lui Grey: 

„„„Din ultimele evenimente un fapt reese, în 
mod clar, și anume că : Regele României este stă- 

in pe pace și pe răsboiu în Balcani. 
du ii poate mișca în nici-o direcţie, afară. 
dacă Românie, nu este angajată aiurea sau se ab- 


Ke 


tine de a interveni. Acest echilibru parţial este, 
Poate, cea mai bună garantie a păcii, într'o parte 
a lumii, unde pacea nu este niciodată definitivă 
sau complet", 

Cât înfiorează ultimile rânduri ale comentariu- 
tui britanic ! 


Lucrurlle nu sfârșesc însă aici Evenimentele, 
pe lângă grava lor înfățișare locală, agită și me. 
dievalele regiuni stăpânite de umbra si halebar- 
dierii politicei lui Meternich, 

Astfel, în Matu 1918 *) contele Berchtolă, însăr- 
cină pe ministrul Austro-Ungar dela București, să 
‘comunice guvernului român, cărula, și sârbii i se 
adresaseră și grecii, pentru cazul unui atac din 
partea Bulgariei, că : 


mAustria va apăra pe Bulgaria, cu arma în 
mână“, 


Mal târziu, rafinatul și eminentul ministru de 
externe român, din anii următori, Take Ionescu, 
bicluia fin, dar dureros, politica austriacă, astfel : 
‘ontele Andrassy, poate găsi documentul 
Baliplata, 


acesta, 

No să-l găsească 1a ministerul nostru de afaceri 
străine, fiindcă nota contelui Berchtold, n'a fost 
citită decât unui singur ministru **) si acela, care 
nu era ministrul afacerilor străine, răspunse in 
așa chip încât prințul de Pârstenberg, un om foar- 
te deștept si foarte subțire, se abtinu sto citească 
aceluia căruia îi era mai ales destinată”. 


*i Tache Ionescu, op. citat. 


**) Chiar lut Tache Ionescu (N, A.) 


Se poate uşor constata că Austro-Ungaria, a voit 
în cursul lui 1913, în repetate rânduri, sä sacrifice 
Serbia. 

Succesiv, a fost împiedecată de Germania, Italia 
și România, 

Dacă generalul Alexandru Averescu, calcula 
greșit sau combina rău, datele problemei, răsboiul 
mondial își avea începutul și deslegarea în Bal- 
cani. 


Seful de Stat-Major al României, contra-carand 
politica lui Berchtold, rezolvă o cotitură a eveni- 
mentelor istorice, dar face mai directă calea, către 
un răsbolu mondial, 

Ciudat destin pentru omul de răsboiu, care nici- 
odată nu mărturisește, dar totdeauna, dorește mal 
puternic si mai aprig, pacea peste un continent 
uniform şi echilibrat ! 

In 1914, jocul Tisza-Berchtold, devine tragic. O 
retragere nu mai era posibilă, datorită impetuo- 
zităţii împăratului german. 

Lângă viziunea unei stranii pagini de istorie ro- 
sie, ochii generalului Alexandru Averescu, aw pri- 
vit inliicrimati şi hărțile lui imense, și pașii nesi- 
guri ai țării sale, 

v 

Cand s'a feintors victorios din Balcani, pe Se- 
ful de prestigiu il aștepta credința țăranilor, — 
cari niciodată nu-l vor trăda, — și intoleranta po- 
lticä. 


—45 — 


O carecare presă agită spiritele, Este acuzat de 
Tea credinfà și nepricepere, 

Se insinuiază, între culise, că sunt urmărite, de 
„acest general", intentiuni de dictatură, 

La Marele Stat-Major, luminile se sting târziu, 
după miezul nopții. 

Devotamentul, continua să solidarizeze câteva 
energii, în jurul Șefului, 

Se lucrează febril la desăvârșirea statisticilor şi 
la lichidarea lucrărilor, necesitate de sfârșitul ris- 
votului, 

Atară, în stradă, nestârșite conversații cu su- 
biecte grave, ochi pânditori, urechi ascuţite, 

Fiecare trecător acuză și solicită o victimă. Afige 
mari cu interview-uri și ediţii speciale, 

Gloria generalului Alexandru Averescu, deve- 
nise insuportabilä. 

Era un atentat nepedepsit, in degringolada, vie- 
tii specifice anului 1913, 

Aşa, se explică dece într'o seară, la Marele Stat- 
Major, luminile s'au stins, după program, la 7. 

In schimb au ars numei in biroul particular al 
Generalului, până târziu, dimineața. 

In zori, un curier de încredere a depus pe masa 
zeilor mulțimii, omagiul unui suflet mândru și 
credincios : Demisia. 


INCEPUTURILE UNEI 
LEGENDE. 


Este interesant portretul Generalului, coman- 
dant al Corpului I Armată, Alexandru Averescu, 
montat in săraca bibliotecă a Cercului Militar 
din Craiova, 

Sunt tot pe atât de stranii și interesante și coin- 
cidenfele care-1 înconjoară, Multă lumină, o üinig- 
te egală totdeauna si un fluid viu, care pâlpâle în 
fiecare linie gi în fiecare caldă estompare. 

Cine îl priveşte singur, timp îndelungat, poate 
descifra, — fără să ezite —, inceputurile unel 1e- 
gende. și 

Se degajă, din această magistrală cadră, o evo- 
care amară și o răscolitoare presimfire. Nu este 
un portret încărcat de fireturi și fionguri; nicl 
unul excesiv de simplu. Este executat intr'un ton 
cenușiu, atât de atașat unei figuri cu suflet pre- 
simțit de „eminență gris“, Incolo linii, linii, multe, 
deslegate, arareori intretäiate, șerpuitoare, vil. Ele 
iti dau impresia, de ondulatie, de mișcare sau, mai 
bine zis, de viață concentrată. 


— 48 — 


S'ar aice, portretul vrăjit al unui Duce de Guise. 

Din figură se vede putin. Dar toate caracteristi- 
cile ei revelatoare s'au crispat în privirea, fermă și 
uşor voalatä de o tristă reţinere interioară, 

Părul, coafat după o veche modă, cu cărare la 
mijloc, Mustäfi elegante și barbigon ducal. 

Un ansamblu interesant, dacă se fixează pe a 
ceastă mască, un nas cărnos, prea viril pentru 
restul înconjurător. 

Este singurul contrast, in echilibrul estetic și 
distins al acestei figuri, care aduce atât de real 
cu o reconstituire dintr'un secol trecut, 

Acest portret are o particularitate. specifică. 
Este singura dată când generalul Alexandru Ave- 
rescu, are capul unui victorios și nu pe acela al 
unui înțelept modest. Și unicul său moment, in 
care priveşte drept inainte și, mai ales, atât de cu- 


tezător. 
In toate, in câte poate fi văzut, are o bolnavă 


dacă nu îngăduitoare aplecare a capului și pri- 
virile in jos, 

Sunt vaniate și revelante atitudinile in care a 
fost imortalizat. Permanent cu privirile câtre pa- 
ginile unei cărți, către cadenţa pasilor ; ochi vii, 
dar privirile ferite. 

Atât de putin l-au interesat clipele acestea și 
oamenii lor | 

Pare că totdeauna era înainte cu un gând, cu 
o reflecţie, cu o amară constatare. 

Are în atitudinea sa o fotogenică îndoială sau 
o degajare de mare actor. 


— 49 — 


Fara îndoială, această imperturbabilă linişte și 
această aliură lipsită de ,oficialitate“ au generat 
atmosfera de legendă, care s'a, creiat în jurul său. 

Ea nu poate fi nici opera personalităţilor, nici 
a mediocrilor. 

Desigur că nici a unor uneltitori. vréjmasi. 

Legenda, fesutä cu atâta fantezie, cu atâte, pl- 
torese și miraj, are un substrat de bună-credință 
si de probitate morală, 

"Tragicul care radia din figura comandantului 
de Corp de armată, îndoiala, şi sbuciumul mișcă- 
rilor sale, în flagrantă contrazicere cu prestigiul 
tuncțiunii și al valorii, au impresionat, 

Soldaţii olteni și mulțimea. țăranilor olteni, au 
o mistică formaţie sufletească, ușor de recunos- 
cut in fatalismul lor gi în superstitia care se nuan- 
teasë gi în tradiţiile gi in manifestările lor spiri- 
tuale. 

Nu mică le-a fost impresia, ce au relsmfit, la 
apariția acestui ostaș de geniu. Fiecare a intuit o 
suferință, fiecăruia i sa revelat o dragoste respec- 
tuoasä. 

In preajma Generalului sia crelat o mreajä de 
adoraţie. . 

Apoi s'au răscolit aminitirile părinţilor și s'au 
atâfat limbile bunicilor dela 1877. 

Fiecare a putut ști ceva, gi supranaturalul, care 
prezidează, destinele acestor sublimi români, a în- 
florit în relatările lor, 

Din acest moment, generalul Alexandru Ave- 


ih 


= 50 — 


rescu, figură de voevodală victorie, a pătruns pen- 
tru totdeauna în viaţa si amintirile acestor oa- 
meni de stil. 
Contemporanul său cel mai de frunte, Nicolae 
Iorga ,elogiazä undeva*) „calitățile sale de rece 
stăpânitor de oameni, cu privirea metalică în fi- 
Nici acesta, nu à scăpat de hipnoza legendei, a- 
tunci cână a văzut întâia cară, pe General, în 
1913. 
Lectura atentă a portretului, pe alocuri litera- 
turizat, te învăluie în vraja caldă, epică, a miste- 
rului omenesc, care a fost motorul marilor descăr- 
cări, în istorie. 
In preajma acestor ani, se apropie de sfârșit o 
mare domnie, de prestigiu : Carol I. 
In acest amurg national, sub baldachinul aces- 
tor imense tristeti, unde falfaiau olimpic tortele 
unei vieți pe sfarsite, lângă această regală si so- 
lemnä stingere, omul legendelor rămânea, singura 
figură a timpului, alături de aceia a venerabilu- 
lui președinte de consiliu, Brătianu. 
Intro asemenea zi, de așteptare infioratä, sa 
întâlnit ministrul I. G. Duca, cu comandantul 
Corpului de Armată, venit la București cu memo- 
rii şi propuneri. 3 
La privit mâinile, prin lentilele ochelarilor si a 
descoperit miraculoasă viaţă e, lor, traducerea, e- 
xactă a sufletului său ermetic. 


+) Supt trei regi, Pag. 217 


=a 


Mai târziu, dol ani înaintea uciderii sale groas- 
nice, a seris aceste uluitoare fraze. Rânduri lungi, 
ca niște respiratii de agonie. Vorbe transfigurate 
şi prea adevărate ; uluitor de adevărate. 

„De mâinile generalului Averescu"), mi simt 
îndemnat să vorbesc cu sfială, Voiu spune chiar: 
cu o înâoită sfială, mai întâi fiindcă ele sunt sin- 
gurele vii, in această galerie de mâini peste care 
moartea a întins vălul descompunerii și al uitării. 

Şi, al doilea, pentrucă, într'adevăr simfimantul 
pe care priveliștea lor ţi-l inspiră, este fără, îndoia- 
14, îngrijorarea. 

Din aceste mâini mari, extrem de distinse gi fine, 
cu degetele lungi, cu mișcările măsurate, cu infle- 
xiunile feline, se desprinde ceva turburätor de e- 

Când eram pe băncile opoziţiunii si când ge. 
neralul Averescu stătea în capul băncii ministe- 
riale, în lungile ceasuri de desbateri parlamentare, 
monotone si mediocre, mărturisesc. că. principala 

mes distracţie era să urmăresc evolutiunile foarte 
interesante ale acestor două îngrijorătoare mâini. 

Surprindem, rând pe rind, migeëri străpungă 
toare de pasäre de pradă si mișcări nelinistite de 
sfătoasă bunătate, gesturi insinnante și gesturi de 
dispretuitoare superioritate, crispatiuni de mânie 
concentrată si relaxări de îngăduință. 

Și, pe deasupra. tuturor acestor schimbătoare 
manifestatiuni, o permanentă reticent. 


+) Portrete și amintiri, Ediţia 2, 1982. Pagina 120, 


— s2 — 


Reticenţă în priviri și reticenta în stăpâniri. 

Proporția era imposibil de determinat. 

Şi cu cât te îndărătniceai să pătrunzi miste- 
rul, cu atât pe nesimţite te aflai prins în mrejele 
enigmei, iar degetile lungi cu mlädieri hipnotice, 
exercitau asupra te o involuntară dar inconforta- 
bilă fascinatiune, 

Dacă stai mai mult de vorbă cu generalul Ave- 
rescu, după câtva timp, vrând ne-vränd, ochi tăi 
nu se pot desprinde depe mâinile lui. 

Și e lesne de înţeles. Privirea lui e deschisă și 
obișnuită, mâinile însă, mâinile lui plimbă în fata 
ta spectacolul veşnic enigmatic și fascinant al în- 
grijorätoarel lor întățișeri, ? 

Instinctiv te întrebi : sunt oare lucrurile simple, 
Jămurite, concrete, ca vorba sau complicate, m- 
tortochiate si meprecise ca involuntarele si perma- 
nentele destăinuiri ale mâinilor învingătorului de 
la Mărăști ? 

Desigur că vorbe, e sinceră. și mâna înșelătoare. 

Eu unul, nu pot stăpâni însă în mine, nici vo- 
luptatea perversă, pe care, mi-o inspiră priveliștea. 
acestei antinomii, nici simtimäntul de vagă. ingri- 
jorare ce totuși persistă în sufletul meu, după ce 
vomptatea, sia, stins“. 


Sunt infiorätor de lucide si juste aceste, aproa- » 


pe visate, notații. 
Mâinile generalului Alexandru Averescu sunt o 
dramă de nedeslegat ca si inchinarea capului 


său, parcă provocată de o adâncă resemnare, în 


aşteptarea, une! lovituri care întârzie. 


SE PLEACĂ FRUNTILE... 


1914. Asasinatul dela Serajevo,. Declanșarea 
războiului diplomatic, 

Abilităţi verbale, sonde politice și multă, multă 
nesinceritate. 

Gabrinovitsch și Prinzip, asasinează la Serajevo 
pe arhiducele Franz-Ferdinand și pe Sofia. Ambli 
ucigași, unelte ale politicei austro-ungare. 

Apoi, succesivele declaraţii de războlu, cari zăs- 
toarnă toată frumusețea unui secol european. Se- 
colul lui Johan Strauss gi al trandafirilor. Moare 
galanteria si se întunecă rozul și elbul, domi- 
nante, 

Generalul Alexandru Averescu, este chemat la 
palatul regal „Peleş“. 

In consiliu, muribundul Suveran, se adresează 
lui Brătianu : 

— „Domnule Președinte, fără Averescu la Sta- 
tul major, nu mă voiu decide uşor, în chestiunile 
militare: 

— „Dar, Sire...“ 

— „Domnule Preşedinte, fără. Averescu... E vor- 
be de războiu, nu? 1 a 

Conversatia a încetat aici. A continuat însă ay- 


crea 


teptarea lui Brătianu. Din dorința Regelui, af 
„cut o chestiune de susceptibilitate, pentru care 
nu a mai cerut o rezolvare. 
Pela sfârșitul lui” Noembri Ja congresul din 
București, Regele Carol are o întrevedere cu Ge- 
neralul, 
— yin câteva, zile se va schimba guvernul si nu 
ași vroi să se creeze precedentul ca odată cu schim- 
barea partidelor, să fie mutat si Seful de Stat 
major general al armatei“. 
Tnvingătorul tace și suferă pentru Suveranul 
său învins. Nu i-a scăpat nici jena pe care convor- 
bitorul său a. ţinut s'o ascundă, consiliindu- a- 
mical : 
— »Dealtiel este si bine să profifi de acest răs- 
timp să mai iei contactul cu trupa, căci să, şti că 
pentru vre-o cinci ani, vom avea liniște în Eu- 
Regele Carol nu făcea, diplomație cu Generalul 
său. Niciodată nu a pactizat cu actorii mizera- 
bilei „politique de sourir“. 

Celui mai inteligent om, al domniei sale), la 
9 Talie 1914, destăinuindu-i la Sinaia gândul tai- 
nic al lui Wilhelm de a declanșa războiul, nu se 
sfiise să-l asigure că: 

— wAceasta însă nu este posibil, domnule Io- 
nesou, înainte de tei sau patru ani. 

După 20 de zile este surprins de gravele eveni- 
mente, 


D Notite alintee din rizbotu, Mareçal AL Avereseu, 996. 
**) Amintiri, Take Ionescu. 


— 55 — 


Regele crede, cu convingere, că Anglia, va, ră- 
mane neutră. German, nu înţelege și nu ştie ce 
este Anglia. Că pierde toate războaiele, afară de 
ultimul. Că are o dispoziţie străveche să lupte e- 
roie, până Ja ultimul soldat francez sau italian, 

In sufletul său erau încă ridicate tonurile ful- 
gerătorului : „Deutschland über alles“, 

Bătălia dela Marna, îl deceptioneazä amar. Cu 
o voce tărăgănată, care mărturisea doliul sufle- 

tului său, a spus lui Take Ionescu : 

— „Poate că mă inçel, poate ai dreptate, poate 
că i-au bătut, 

Câtă agonie a voinfii de a crede este in acest 
poate", repetat de trei ori | 

In această vreme, Generalul, isi petrece vremea 
însemnând evenimentele timpului, studiind harta 
operaţiunilor sau redactind memorii in legătură 
cu organizarea, armatei. 

Această problemă ie făcut nopţile albe. 

— „Din prima zi mi-am dat seama. de proporțiile 
uriaşe ale dramei ce începea să se desfăşoare în 
fata intregei omeniri“, notează el în carnetul său. 

Generalul, participă la discuţiile ce aveau loc 
în legătură cu organizarea, războiului și numirea 
unui titular la Statul major general. 

Atrage atenfiunea asupra unor grave probleme 
de comandament, 

In urmă nu mai pomenește nimie și nimănui 
despre aceste Iueruri. 

Nici în carnetul său intim, nu mai desbate in- 
comodul problem. 


De-abia în August are ocazia unor alte reflecţii, 
în legătură cu una din aceste chestiuni. 

Le Râmnicul-Vâlcti, — în inspecție — primește 
telegrafic ingtünterea că Principele moștenitor 
este la Craiova, 

Revine urgent, Primește neliniștit salutärile 
Regelui Carol, (Viele grüsse far Averescu!) si nu-l 
impresionează plăcut amabilitatea, Prințului. 

— „Această vizită mia dat mult de gândit și 
ma tulburat adânc“, însemnează exact la finele 
zilei de 23, VIII. 

Câtva timp mai târziu, istoricul vremil*), no- 
tează : 

— „Părăsit, aproape ultat, mort între cel vii, 
Carol I se stingea în mijlocul unei reci nopți de 
Septembrie ; el trezi pe Regină plângându-se de 
dureri în spinare, pe care ea căută să i le aline. 
EI de simţi întinzându-se asupra inimii și după un 
moment, adormea de veci, cu un cuvânt roma- 
nese de plângere pe buze“, 

Generalul Alexandru Averescu, a fost văzut, în 
urma teribilului deces, urcând treptele comanda- 
mentului, mai îngrijorat și mai izolat, 

Era poate mai singur, cu încă un mort, între 
rândurile pufinilor oameni de prestigiu. 

In carnet transcrie scurt : „27, IX. 1914. Regele 


Carol a încetat din viață azi dimineață la ora 
5.30 I", 


Din mutismul său, o tăcere de doliu, — îl scoate 
o discuție intre doi din ofițerii să! de Stat-major. 


*) Nicolae Iorga. 


57 — 


Se vorbea in cabinetul de lucru asupra morții 
Arhiducelui si asupra folosului imediat al Serbiei. 

Generalul s'a oprit şi a explicat, cu mâna pe 
ușa întredeschisă a biroului său : 

— „Domnilor, moartea lui Fratz-Ferdinand, de- 
parte de a folosi Serbiei, îi va fi o nenorocire. In 
afară de pericolile directe ce presupune, aceasta 
îndepărtează pe Serbia ortodoxă de croații cato- 
ici, cari au in mare simpatie pe Arhiduce, 

Moartea se, îi aruncă, prin-urmare pe aceștia în 
braţele Vienei și deschide un proces intern cu o 
foarte îndepărtată, soluționare“, 

Apol, usa şi nedumerirea interlocutorilor sil, 
(Abia anul 1935, va arăta justeten de oţel a pre- 
vederilor sale). 

Spectrul barbarelor răsturnări sociale, tulbu- 
rase toate sufletele. 

Risboiul mondial luminează cu spaima flăcări- 
lor sale, acest mare doliu româneze, 

In cursul anului, se expediază instrucțiuni și 
ordine, pe care omul obișnuit să citească printre 
rânduri, cu tabla înmulţirii alături, le judecă as- 
Pru, Totul se face parcă la întâmplare, pe o sim- 
plă bază de liberă discute. 

Comandantul Corpului I armată declară un 
räsboiu de prestigiu si probitate. 

In ziarele Epoca si La Roumanie, apar în luna 
Septembrie, a anului, serioase cronici asupra ope- 
rafiunilor din Vest. 


— 58 — 


| ‘Transcrie acolo, remarcabile rezerve, făcute a- 
supra forțelor austro-germane, comparativ cu ace- 
„lea ale adversarilor : — calitativ, egali ; cantita- 
tiv, în avantaj evolutiv, Antanta, 
ȘI in arhivele răsbolului român, se găsesc două, 
din cele mai prețioase, documente ale timpului : 
1) Proect asupra, unor eventuale operaţiuni în 
"Transilvania, 
2) Proect de conventiune militar între nol gi 
Rusia, lucrate de generalul Averescu. Ele sunt re- 
zultanta concepțiilor sale militare și continuă 
perfect linia de gândire dela „Epoca“. 
Generalul, subliniază că fronturile Oriental gi 
Occidental, au valori specifice și se influenţează 
zeciproc, Din discutarea acestei ecuații strategice, 
rezultă condifiunile generale ale victoriei. 
Astfel, cu toate că frontul oriental a fost vul- 
nerabi pentru Antantă, ea primind aci multiple 
lovituri, nu a fost zdrobitä decisiv. 
Ceeace însemnează că, decisiva trebuia căutată 
la vest de Rhin, 
Sar putea spune că marile mașini cari se con- 
curau, au îngheţat, identic lovite. 
In Orient, Germania sfărâmă, legenda. faimo- 
sutul „rouleau compresseur“ slav, în regiunea 
Mazurică. 
In Apus, Franţa vulnerează „invincibilul marş 
triumfal către Paris“, pe Marna. 
Rezultaseră, după 2 ani de lupte, si caracterele 
riisboiulul și coeficientii de importanţă. 


At 


So 


România intră in acţiune pe un front secundar 
şi ere, dacă nu cert, dar în tot cazul problematic 
dacă va reuși să schimbe caracterele răsboiului 
sau destinul său integral, 

In aceste condițiuni o judecată rece, prevalează 
entuziasmul national. 

— Este mai mult ca sigur că nu în Transi- 
Vania se va hotări soarta răsboiului, cl pe una din 
frontierele principale, 

Rolul nostru, faţă bine-inteles, cu situattunea 
generală se reduce la atragerea asupra, noastră a 
unei părți, din forțele adverse, cât mai mare, 
pentruca si înlesnim acțiunea aliaților, în mod 
indirect, 

Cu sceastă claritate vede Generalul, rolul ar- 
matei române, d 

Ea bazându-se pe o analiză obiectivă, nu poate 
fi desmintitä. 

Viitorul a confirmat-o aspru. Si ori de câte ori, 
eroii acestei drame și-au luat sarcini superioare, 
au fost ingenunchiai, 

In tot acest timp opiniile se angajau pe direc- 
iuni speciale, 

Puţini, sunt aceia, cari serutează ansamblul 
problemelor, 

Abia, dacă Nicolae Filipescu gi Take Ionescu, e- 
vadează din societatea sublimă a păpușarilor, 

Se aflä că Rusia fusese tamponatä sângeros de 
trupele germane, Corpurile de armată imperiale 
şi pajurile crăoști, ating linia Sanului gi ocupă ce- 
tatea Przemys-lului, y 


— 60 — 


Regele, declarä, unui înalt personagiu, catego- 
zic : „1 don’t want war ! (Nu dorese răsboiul 1) 

Alte nopți de nesomn. Se începe lucrul pe alte 
planuri directoare. 

Zürobirea rușilor : zdrobirea multor opinii ofi- 
ciale ! 

Totuși, la 22. v. 1916, aceiași mână, — mana 
Comandantului de Corp de armată deja Craiova — 
serie lucid: 

— „Văd cu surprindere chiar militari, judecând 
foarte sever pe Ruși, fiindcă au fost învinși, iar 
unii mergând până ai vedea, deja, sau cel putin pe 
cale, de a fi distruși | 

Mă îngrijorează foarte mult această impresio- 
abilitate”. 

Apoi, deodată face să fulgere acest adevăr : 

— „Ce va fi la noi, dacă am pierde o bătălie sau 
două ? 1“ = 

Cu câțiva, ani, în urmă, scrisese, în legătură cu 
Rusia, un mare adevăr: „In Rusia distanțele 
mari, sunt miei“, 

Un aforism concentrat, descoperit la baza, stra- 

tegiei ruse. 

Langa acest adevăr au sucombat si alte glorii ! 


n 


Deodată, alte preocupări agită galeria. In coșul 
de hârtii, usierul ministrului, descitrase unele 


resturi de corespondență, 
Flecare știa acum ceva. Cu adevărat o preocu- 


— 61 — 


pare sublimă. Mai demnă de un monoclu savant 
sau de o carieră cu valet si limuzină, 

Apare în public problema momentului, 

De vreme ce reprezentasem până atunci o forță 
zedutabilă, (și solicitată 1) să vedem: când obți- 
nem decisiva ? ă 

Evident, guvernul, generalii, comisiile și comite- 
tele, desbiiteau aceiași problemă. 

Este consultat și Generalul, care întocmește, eu 
seriozitate, lucrările cerute, si le predă — fără 
nici-o explicaţie, — Ministrului de räsboiu si Pre- 
sedinte al consiliului. 

Acasă, pe peginile foilor sale, îi dă să bea acea- 
stă amară compoziţie : 

— „16. V. 1916. Pentru mine Brătianu, a fost un 
mare X. îi 

Imi amintesc de Februarie 1909", 

24 zile, mai târziu, surprinde în desfăşurarea, e- 
venimentelor, printre liniile roșii și albastre ale 
hărților sale, acest adevăr capital : 

— „Superioritatea Austro-Ungurilor rezidă în 
faptul că au un singur comandament“. 

Mai pe urmă conturează limpede problema : 
— ;;La o coordonare a sforférilor aliaţilor nu se va 
ajunge dară nu se va organize conducerea. supe- 
7ioară în aga, mod, ca sforfärile din diferitele părți 
ale teatrului întreg să se sumeze, „în timp", 

Anii următori au alimentat puterea acestor lu- 
mini, cu mij de asasinate și cu sublima înclinare 
omagială a foarte înroșitelor săbii, 


In fiecare dimineață, generalul Alexandru Ave- 
reseu, întârzie cu semnarea dosarelor şi lucrărilor, 
trimise de Statul major general. 

Se petrecea, acolo, sub fruntea. Generalului, un 
mdelung proces intim. Niciodată nu a semnat cu 
inima, ușoară, 

Ceasuri întregi înșiră citre, alătură grafice sau 
compară rezultate. 

Gânduri chinuitoare, oboseau mintea, omului 
care își vedea, stărâmată opera. 

Dările de seamă, asupra pregătirii mobilizării 
Corpului I armată, nu își mal respectă scopul. Ele 
devin, lângă mintea abilă a Generalului, studii 
exacte și măsurate, în legătură cu mobilizarea. 
generală. 

Apoi, mai sunt și frunfi care nu se înclină, Ni- 
colae Filipescu, și Take Ionescu, fulgeră continuu 
catapitesmele partidului guvernator. 

Nicolae Filipescu, refuză să conceapă guvernul 
naţional, fără generalul Averescu, la Marele stat 
major. 

Ministrul de răsboiu, primește în aceste zile, de 
Ja Craiova un memoriu redactat pe baza instruc- 
țiunilor de mobilizare, intrate în vigoare la 1 A- 
prilie 1915. Un rechizitoriu necruţător. Opera a- 
nului 1908 putea fi minată. Se vorbeşte de o de- 
sorganizare „care se introduce cu o adevărată in- 
conştientă în armată“. 

Generalul comandant ai Corpului este chemat 


— 63 — 


Ja București și primit de primul-ministru acasă. 

— „Dumneata, critici, domnule general, organt- 
zațiunea armatei noastre, ca și când ar fi făcută 
de mine“. 

Crunt fiasco | Lamentabilä degajare | 

De astă-dată forța, abilităților politice, se is- 
beste de un om organizat, tenace şi, mai ales, dis- 
prefuitor al unor asemenea procedee, 

Priveşte rece, ca pe o hartă militară, sbaterea 
omului, prea priceput in politica lui, ca să mai 
ştie și strategie. 

Aha! Nu era vorba de: „ce s'a făcut“ (bine sau 
râu!) ci „de cine sa făcut 1" 

Se mulțumește cu această, victorie spirituală. 

Dela fereastra biroului său, marele Brătianu, a 
privit cu admiraţie, depărtarea omului, cu mersul 
Unistit și cu mișcări de apariție, 

Poate pentru această admirație, îl va uri ne- 
contenit, tot restul vieţii sale politice, 

Dumnezeu știe cum va fi dormit primul minis- 
tru, în noaptea premergătoare consiliului convo- 
cat la Palatul Regal | 

Este limpede că nu a putut ierta ceasul penibil 
de ieri. 

A biruit de prea multe ori în viaţă, el, Brătianu, 
pentru ca să cedeze aga de ușor. L-a, zäpäcit niţel 
siguranța omului care nu-și impleticeste argu- 
mentele și care își păzește atât de abii släbiciu- 


nile, 
Ar vrea să-l aibă ca aliat, dar numai după ce 
se va fi zevarișat pentru urita amintire de ieri | 


LE 


Generalui Averescu, relatează undeva*) ordi 4 
nea de zi a consiliului. 

— „După aceia Regele a pus întrebarea, dacă 
sunt și observatiuni privitoare la organizarea, ar- 
matei. 

Intrebarea, mă privea pe mine personal, că Re- 
gele a surâs și m'a privit. Am înțeles că primul- 
ministru i-a vorbit de criticile din memoriul meu 
şi de acela am început să, rezum observatiunile 
mele de căpetenie. 

Adversarul său, ing’ alianța regală, se pre- 
cipită : 

— „Majestate, vou răspunde domnului general 
Averescu, nu ca ministru de räsbolu, ci ca prege- 
dinte de consiliu, că armata, noastră mu va avea 
de luptat cu trupe mai bine organizate“, 

Generalul are de urmat un drum luminos, Ex- 
plică situaţia, ostägeste, grav, echilibrat, 

Același superbă absență & ironiei, atunci când 
adversarul său ironizează atât de lamentabil, ris- 
când sacrificiul său, contra unul sărac joc de 
vorbe, 

La sfârșit, generalul Averescu, părăsește Pala- 
tul, fnsotind pe inspectorul artileriei, divizionarul 

dă, artizan al „teoriilor“ sale, 
Se THutewe, nek puţine zile, cu adversarii săi, 
în carnetul de pe birou, și inchee socotelile anului 
1915 cu această, acidă frază : 
— „Ne-au surprins timpuri mari, cu oameni 
mici 1“, 


*) Notite zilnice. 


Nicolae Filipescu, este iarăși pe baricadă. Agită 
dintrodată, cea mai delicată problemă a timpu- 
lut: șefia Statului major, 

Exilatul dela Craiova este fără frică, Prea aprig 
si prea aspru. 

Este un curaj al lipsei de experinfä și unul al 
experiențelor închegate, Intre acestea este frica, 
Generalul, este nu-numai stăpân pe trecutul său 
personal, dar gi pe al țării, dacă nu a creat cu 
prestigiul său și trecutul de prestigiu al atâtor 
ati. 

Nicolae Jorga*) tae bezna cu întricoșatul ful- 
ger al unor întrebări la care nimeni nu răspunde, 
Stlo și el multe despre „o prietenie“ care aduce 
strălucire nevisatä unei vieţi oarecare. 

La Craiova, omul zilei, are răgaz suficient să 
arate discipolilor săi că : „prea sunt înţelepţi ge- 
neralii Injelegerii, Ar mai fi nevole și de niţel 
nerv, pe lângă, acest creer |“ 

Este mereu convocat, împreună cu ceilalți ge- 
nerali comandanți de Corp de armată, la Brătianu 
acasă, 

De fiecare dată, Generalul, critică fără ocol: 
„strategia. farmaceutică și risipa fondurilor pen- 
tru echiparea medievală“. 

In acest timp dplomatia coboară în stradă, O- 
poziţia vrea răsboiul. Sufletul românesc e gigant. 


*) Supt trei regi. 


— 66 — 


Entuziasmul sfârşeşte prin a ferte, cu ușurință, 
lipsurile materiale. 
Emisarii puterilor, trec 1a schimbul de note for- 
mate. 
Dosarele gem de semnäturi importante. 
Generalul este, laconic, informat de Rege, la 15. 
VIII. 1916, asupra, destinaţiei sale 1a mobilizare : . 
comande, armatei II-a cu generalul Christescu, 
ca Sef al Statului major. 
Degringolada se deslănțue. Sarabanda incurict 
își sună pretutindeni deprimantele ei ecouri. 
Un nou capitol de dramă umană se începe, pe 
o paginé însemnată cu sânge. 
Severinul este bombardat. 
— , Un obuz e căzut la vie, la mine, la ciree 50 
m. în lături de casă. 
Nevasta, mea era, grav boinavă, acolo |" 
Räsbolut, orb si rece, lovea — întâiu si întâiu— 
pe marele său maestru ; pe însăși predicatorul 
dogmelor sale. 
Cu Brătianu, începe un alt rasboiu. De astă- 
dată unul cu cărțile pe fata. 
Numai superioritatea lor, arogantă, fără a fi 
mărturisită, — inaccesibilă, dar bine ascunsă, — 
netolerantă, numai aceasta le poate scuza, adver- 
sitatea. România nu a putut niciodată folosi sufi- 
cient din neinsemnatele clipe în care şi-au surâs. 
Generalul își va juca maestru rolul în care a 
intrat. Din marea lui iubire pentru misiunile sacre 
ale destinului vieţii sale, va isvori si puterea. care-l 
păstrează neintrânt, 


Rolul său este sublim. In aceste momente este 
înconjurat; de o aureolă tulburătoare : a Iul, pen- 
tru datorie si à soldaților săi, pentru el 

lângă generalul Alexandru Averescu, puțini au 
înţeles că dacă fara este condamnată, să nu serie 
istorie, este atunci blestemată să, se descompună 
sub ea. 

Dela această, intuiţie fulgerătoare a fecundu- 
Ini geniu românesc, a credinţii sale active, misio- 
nare, s'a ajuns la cutăţia, religioasă, cristianică, 
a suferintelor eroice, 

Apoi, la înălțarea, prin lumina răsăriturilor is- 
toriei, a scânteietoarelor săbii românești. 


FURTUNA. 


— In numele războiului; Hbertate 
egalitate, fraternitate ! 


Foarte curând se află că acordul dintre Româ- 
nia gi Antantă s'a perfectat, Se știu și ofiferil ata- 
sat, cari au contrasemnat documentul redactat 
si sigilat de I. C. Brătianu, 

Colonel Després pentru Franţa, Locot, colone- 
Jul Thomson din partea Marei Britanii, lar pentru 
Rusia și Italia, foarte cunoscuţi: colonel Tatari- 
noff şi Locot, colonelul Ferigo, 

Apoi cade calmul si teribilul comunicat : 

— „28 August 1916. Mobilizarea generală a ar- 
matei a început în noaptea de 14 spre 15 August 
și își urmează cursul. 

Declaraţia de räsbolu*) contra Austro-Unga- 


© +) Textul oficial a avut următorul final: 

. „+ „Războiul, la care ia parte aproape toată Europa, 
pune in discutiune cele mai grave probleme cari ating des- 
voltarea naţională și chiar existența statelor. 

"România in dorința de a grăbi terminarea conflictulu și 
sub imperiul necesității de a salva interesele rasel sale, se 
vede forțată de a intra în linie de partea acelora care pot 
să-i asigure unitatea sa naţională. 

Pentru aceste motive, ea se consideră, incepând din acest 
moment, în stare de război cu Austro-Ungaria." 


— T0 — 


_ riei, a fost remisă în seara de 15 August, la ora 
9, la Viena. In noaptea de 14 spre 15, trupele 
noastre au atacat frontiera. Austro-Ungarä. 

In fine, momentul fusese găsit ! 

. Cari erau rezultatele majore ? Sărbătoarea, răs- 
boiului se ceruse unanim, Opoziția, fusese zdrobită. 
Cineva a făcut și această uluitoare afirmaţie : *) 
„Ora ' României a fost aleasă de guvernul din 
Berlin, şi nu de acela, din Bucureşti“, 

Căderea lui Sazanov și înlocuirea sa cu omul 
Germaniei, Boris Stürmer, la președinția, guver- 
nului rus, a putut face liberă această afirmație, 
dacă se amintesc insistențele noului ministru 
pentru intrarea, României în räsbolu. 

Ludendorff, generalisimul teuton, scria cu toate 
acestea amar: **) — „Nu puteam încă să-mi dau 
seama, cât de greu ne lovea declarația de răsboiu 
a, României, 

Nimic și nimeni nu mai putuse opri torentul de 
urale și speranţe : răsbolul, răsbolul ! 

Generalul Alexandru Averescu, nu este consul- 
tat, Nici nu este vreme de o concepţie gravă. Ca- 
noanele strategice ale Generalului cu figură de 
ascet, nu convin unui răsboiu simplu, virtual câg- 
tiget ; scandal, pentru nimic, 

Principiul distrugerii forţelor adversarului, atât 
de onorat de generalul Averescu, cerea — cum bine 
se ştia | — nevoi de manevre gi complicatiuni de 
organizaţie, nedorite, 


Petrescu Comnen, Notes sur la guerre roumaine, 
i **) Amintiri din räsbol, vol, I. pag. 283, ediţia română, 


LEE 


Bra vorba de simpla ocupare a unor provinell, — 
printr’o actiume rapidă, surprinzătoare și totul 
urma să, se lichideze în triumf istoric și recunoș- 
tintä naţională. 

Atât și nimic mai mult, Un raid în Transilvania 
si o excursie în Dobrogea. 

Comandamentul român apreciază că, August 
1916, oferä tonte elementele care, virtuos combi 
nate și simetric corelate, duc la o bătălie napoleo- 
niană, intr'un secol modern, 

Un chanaanic 1918 ! 

Generalul Alexandru Averescu, arată, că o bätä- 
lie e necesară, şi e posibilă, 

Dece ? (dacă nu e utilă) vociferau adversarii săi 
particulari. 

Generalul Alexandru Averescu, nu concepe răs- 
bolul decât în funcţiune de o bătălte decisivă. 

Oare a uitat, cum a procedat in 191371 se striga + 
D nara mare comandant, singurul veri: 
ficat pe bază de realităţi, este îndepărtat dela con- 


ducere, 
Blevii, destituind profesorul, îi întrebuințează 


metoda, pe care o admirau, prin rezultatele el tre- 
cute, — dar, pe care nu o injelegeau și nu o puteau 
păbrunde,. prin suferințele și rigorile pe care ea le 
solicitase maestrului. 

Orice eroare semnalată, era motivată de profe- 
tica afirmaţie că „nu vom avea. de luptat cu tru- 
pe mai bine organizate“. 


Dela Craiova, generalul Alexandru Averescu, se 


deplasează la Ploesti, unde se constituia, Cartierul 
General al Armatei, 


Intâlnește, peste tot, nesiguranță, neincredere, 
nervozitate, Din prima zi, pare că totul se clitina 


amenintätor, - 


Comunicatele sunt didactice, Unul anunţă că pe 
frontul de Sud, inamicul ar fi atacat pe întreaga 
frontieră. La Bazargic inamicul a fost respins ; 
„pe restul frontului luptele continua“. 

Pe acesta, Generalul, il comentează neertător : 


„Ya să zică avem un front de luptă care coincide | 


cu întreaga frontieră a Dobrogii, si că, în tot lun- 
Eul ei, am fost atacați si luptele continuă afară de 
un singur punct: Sud-Bazargic. 

Dar atunci bulgarii trebue să aibă în potriva noa- 
str 400.000 la 500.000 oameni, căci pentru ca. să, 
atace peste tot o frontieră de mai bine de 150 kim, 
trebue să admitem o densitate de circa 4 oameni pe 
metru curent. ete, ete“. 

Te-ai astepta ca în sufletul unui om cu o jude- 
catä așa de rece, totul să fie împietrit intr’o inu- 
mană neclintire, 

Si dacă răstoieşti, câteva pagini din jurnalul său, 
se poate găsi evocarea, unei regiuni evacuată de 
trupele ungare, Risipă, vălmășag, răsturnarea unei 
fabrici, ca după groaza unui cutremur. 

Un aspect pe care acest organizator extraordi- 
nar, nu-i poate suporta eu calm. Incetarea vieţii, 


— 13 — 


oprirea, activităţii, neputinfa de a mal funcţiona 
acolo, o voinţă și o comandă, îl derutează o clips 
pe Comandantul armatei II-a. 

Notează tulburat: „Totul în părăsire! Ceace 
eri era plin de viaţă si activitate febrilă, astăzi 
pustiu ! 

Teribil Iucru este răsboiul | 

Cade greu această închere, Ea este ruptă din 
sufletul străluminat, al acelui general Alexandru 
Averescu, care își apleacă fruntea. pe o carte sau își 
înclină capul, gânditor si resemnat. 

La cartierul armatei ştirile se schimbă, dela ceas 
lat ceas, 

Toţi câţi se strecoară pe săli, deschid și închid 
uși, se precipită în cabinetele tăcute, toţi au sufle- 
tele în ceaţă. 

Este însă, linistitoare si calmanté, religia, incre- 
derii în General. 

Crizele răsboiului, răsturnările de speranțe, spai- 
ma zilelor negre de mâine, nu se pot iscodi după 
chipul omului aplecat peste hărți, 

O tristeţe se poate bănui după tăcuta sa retra- 
gere dintre ofiţerii cartierului, 

Generalul nu și-a imaginat niciodată durerea 
timpului când va avea integral dreptate, Ii este 
inima, sfâșiată prin fantomele anilor trecuţi, când 
a protestat, a protestat mere. 

La 24. VIII, ora 3.30, la cartierul armatei se con- 
firmă căderea Turtucaii, 1 Corp de armată măce- 
larit, Suflete frânte de descurajare. 


— 14 — 


Incertitudine și cătușa unui doliu, pe agonia 
multor voințe ! 

Batalioane de morți, sfartecati, striviti de ex- 
Plozii, zărobiţi, cu priviri crâncene, exaltate. 1 Corp 
de armată, färämitat pentru un vis păstrat de 1000 
de ani în inimi: Ardealul, Dobrogea, Basarabia, 
Bucovina. 

Acest cortegiu de fantome, va străbate o istorie 
şi nu va da liniște multor morminte de vinovaţi. 

1 Corp de armată măcelărit: ce trist act de acu- 
zare! 

Generalul Alexandru Averescu este chemat la 
Marele Cartier General si, în prezenţe. Generalului 
Iliescu, este pus în situaţie de însăși regele. 

Ingrijorarea este vizibilă, pe feţele tuturor. Tea- 
ma că bulgarii vor debusa în Dobrogea, inghetase 
inimie, 

Află că este destinat pentru comanda Armatei 
La, dela Sud. 

După prima inspecţie a taberilor și cantonamen- 
telor va scrie: ” # 

„Trupe cari poartă in ele germenii panicei". 

Bănuiala unui desnodământ tragic impinge 
spiritele la acte de sincertate. 

Take Ionescu, Cantacuzino, ministrul Angheles- 
cu, solicită Generalului, să explice Regelui, adevă- 
rats situaţie si să arate soluțiile. 

A doua zi Generalul este surprins: Regele este 
optimist. 

Propunerile prezentate, le examinează, sumar. 
Comandantul frontului de Sud, întocmește un do- 


= 15 — 


cumentat memoriu, In afară de o apăsătoare a- 
cuză adusă învățătorimii, lucrarea scoate în evi- 
dentä nevoia expresă a reorganizării tuturor for- 
i aduc după ele numai moarte și 
panică. Regele primește memoriul Generalului, *) 

Acolo si atunci, dosarul a fost proba ces mai 
strălucitoare de curaj și caracter. 

Ultimele sale rânduri sunt de bronz ! 


pini 


— „Am seris lui Take Ionescu si lui Filipescu, 
rugându-i pe amândoi să mă ajute cu influența 
lor, ca să fiu trimis şi eu în străinătate, pe lângă 
vre-o armată străină. Take Ionescu a venit să mă 
vadă și mi-a spus că trebue să stau la postul 
meu"... 

‘Brusca răsturnare a prevederilor, rău orientate 
gi patronate de o ticăloasă închipuire că „nu va fi 
nimic !**) a înfiorat și inima acestui General, 
stăpân pe un suflet de metal și o carieră de mi- 
racol. 

La Comandament in aceste zile de insträinare, 
soseşte comunicatul, simplu, aspru de simplu : 

— „Frontul de Sud. După lupte crâncene, ine- 
micul a ocupat Turtucaia“, 

1 se comunică Generalului că centura, de bate- 


À se vedea aneza 1. 
5») Nicolae Iorga. 


— 6 — 


rii Brialmont este dezarmată, din ordinul autori- 
tätilor superioare, 
In tot cursul zilelor următoare sosese emänun- 
te teribile. 
Turtucaia fusese totuși o rezistență. O färämi 
tare de energii lipsite de legătură. Oameni înc 
cati până le ultima fibră cu dinamita spaimel. 
Nebunia unei ancestrale dorințe de răsbunare, 
alimentată de tehnica germană, & dus la sdrobi- 
rea, „cetăţii“ până la ultimul sprijin de armă. 
Se va vorbi multă vreme „de sinistrul cuib de 
pescari care păstrează parcă și astăzi, ceva din 
groaza acestei zile fatale“ *). 
Apoi iarăși conciliabule. Iarăşi vegheri, sub lan- 
tema, în cabinetul Generalului Alexandru Ave- 
reseu. 


Abia după cea de-a 20-a zi de mobilizare si pla- 
nul inițial de campanie român se prăbușește ! 

Se lämurese două lucruri : 

1) Inaltul Comandament german (dualitatea 
Hindenburg-Ludendorif) urmărea deciziunea pe 
frontul oriental. 

Romania primea prima lovitură de pumn. 

2) Atacul începuse la Sud. Pentru un moment 
forţele lui din această regiune, erau capabile de un 
efort mai serios. 

Căderea „capului de pod, fără pod“ **) este gra- 
vă. Are însă meritul de a fi limpezit atmosfera 
timpului. 
“Turlucaia, General Averescu. 


unei Noembrie 4946, 


de acțiunea Română . 


rase, la sfârși 


front 


Forţele inamice at 
după toate celelate 


voteaza 


ne 


ea, 
ama. Frontulftomânla i 


TEGERIDA 
emcees aţa à inceputul une August 1) 


durer Sept 


argile 


es 


. a 


"fest aduse până la 
mulur 4946 


Re 


Dintr'odată sărbătorescul nostru răsboiu își a- 
runcă laurii și jerbele de trandafiri, în bălțile ori- 
bile de sânge, dela miazăzi. 

Se sfârșea legenda unui marș triumfal | 


Apoi, un torent de comunicate descurajante, din . 


fiecare colt de front, 

Generalul rus Zaiontschikovschi, comandantul 
trupelor depe dreapta, Dunării, își tratează drept 
„lași“ soldaţii într'un ordin de zi și telegrafiază M. 
C. GL rus că „face cruce peste acest pumn de 
oser. *) 

Generalul Alexandru Averescu solicită erar- 
‘hic audiență la Rege. à 

Nu primește nici-un răspuns. 

In ajunul morţii principelui Mircea, în Capitală 
soseşte emisarul Generalului. 

Maiorul Economu Virgil relatează astfel eveni- 
mentul : 

— „Turtucaia zdrobise sub perspectiva răspu- 
derilor pe autori. 

La ordinea zilei era, din nou, „Izolatul“. Acesta, 
era mereu acuzat că umblă după himere, pierde 
vreme, se pregătește prea mult, 

Căuta himera, este just. Dar această himeri pe 
care o căuta și pe care o pregătea încet, nol o nu- 
miam acolo „Bătălia decisivă“. 

Determinet de insuccesul dela Sud, generalul 


*) Aluzie la mizerabila recrutare al acestui corp de fan- 
tome ale societăţii ruse. Relatat de G-lul Dabija (conferintä 
Sibiu 1936), 


7m — 


Alexandru Averescu, a solicitat, în nenumărate 
rânduri, o audiență regelui Ferdinand, 

La fiecare ușă, un zăvod. 

In aceste împrejurări am primit mandat, dela 
Setul meu să prezint Generalului Mavrocordat, o 
scrisoare în care se cerea audiența, 

In geantă aveam memoriul si proectul unei vas- 
te operaţiuni in Sud, din care Flămânda a fost 
numai cinci minute dintr'un ceas. 

Lângă patul principelui aproape muribund, pre- 
schimbat aproape în înger și vis, Suveranul apă- 
sat de o imensă mâhnire, a fixat audiența. 

In memorii Generalul meu, a omis acest de- 
taliu''*). 

Evident, solicitatorul nu a fost, nici de astă da- 
tă, chemat. Regele poate Ia așteptat. 

O mare forţă morală, un contemporan de elită, 
a făcut public această dureroasă observaţie : 

— „Spre mirarea tuturor, comandantul reusi- 
tei campanii din ia la 1913, generalul A- 
lexandru Averescu, nu căpătase o situație potrivită. 
cu meritele sale de rece stăpânitor de oumeni, cu 
privire metalică în figura descărnată. ve 

Nemulfumirile din acea campanie puseseră o 
prăpastie între dânsul si Preşedintele de consiliu, 
de loc dispus să recurgă 14 priceperea si experien- 
ta lui, si tot aşa la imensa Iul popularitate”, 


+) Relatat de comand. Corpului VII, Armată, Generalul 
Economu. (Conversaţie particulară). 


— 80 — 


Si pentrucă destinul si legenda, trebuiau să stză- 
bată încă atâția alţi ani, această viaţă de uriaș, 
generalui Alexandru Averescu, la 2. IX, ora 3.45, 
p. m, este numit Comandant al grupului Armate- 
Jor de Sud. 


FLĂMÂNDA. 


Apărarea mea este atacul 


Frontul român este puternic zguduit ! 

Rezistă un singur front, Acela care sa legat, 
prin mii de reţele şi mii de lanţuri, între suflete, 
între idealuri, între nestersele speranţe. 

Acesta rezistă. Aci comandă Generalul | 

Comandamentul Suprem se pare că nu făcuse 0 
bună afacere atunci când adoptase ideia generalu- 
lui rus Alexieff, la începutul operaţiunilor, 

Astăzi, apelează la judecata unui om, a cărui 
inimă bate pentru alt orizont, Generalissimul 
Joffre. 

Se încurcaseră hărțile si graficele. 

La 2 Septembrie, este întrunit consiliul de răs- 
boiu. 

In şedinţă, generalul Alexandru Averescu, sub- 
liniază, cu egală tărie, ideile desvoltate altădată, în: 
memoriul său. *) 

I se opune părerea comandantului dela Nord : 


- Anexa 1. 


— 82 — 


„Să se continue si la Nord ofensiva. Odată i 
nia Mureșului în stăpânirea noastră, spațiul în 
care ne mișcăm devine mai mare, iar frontul nos- 
tru nu se mai prezintă inamicului ca un sac ușor 
de strâns le gât. 

In consecință, datoria noastră este să căutăm, 
cât mai repede, să ne îmbunătăţim situația, lăr. 
gind spaţiul și să Iuăm măsuri a ne pune din vre- 
me baza, noastră, acolo unde logica o impunea, in 
Moldova, sporindu-se forțele Armatei IV-a. (Nord)... 

Demonstraţie seducătoare, bazată pe logică. Nu 
însă inspirată din raportul, ce trebuia cercetat, 
dintre nevoi și putinte. și 

Operaţiunea din Sud era impusă de necesităţi 
imperative ale ceasului. Dacă aci inamicul se do- 
vedise superior, trebuia sfărâmată cătușa de oțel, 
care ne sutoca respirația. 

Generalul Alexandru Averescu pornește dela 
viaţă, dela real, la principii. 

Celălalt, adversarul său, coboară dela principii 
în viață. Deocamdată umblă pe deasupra ei. 

Gineva are totuși de învățat de aici, din această 
ciocnire de idei. 

Pentru noul Comandant, de astădată, planul de 
campanie român, nu mai este un secret. 

Se gândește la memoriul din 28. VIII. 

In plină criză și apăsare sufletească, cu acel simţ 
nesdruncinat al realitatilor, el dăduse un plan de 
luptă, dovedit în urmă a fi cel mai bun, — sinteza 
sforțărilor de realizare maximă, pentru acea oră. *) 


*) Mihail C, Vlădescu. 


— 83 — 


Planul de campanie român, iniţial, rezultat din 
imperativele convenției militare din 4 August 1916, 
prevedea. ca obiectiv principal al acțiunii române, 
— atât timp cât situația militară dela Dunăre o 
permitea, Transilvania, — în direcție, generală, Bu- 
da-Pesta. Forțele fuseseră distribuite astfel : 

— West : 16 div. intanterie +12 div. cavalerie, la 
totalul cărora, se mai adäogau 2 div. din rezerva, 
generală, 

— Sud : 7 div. infanterie +3 div. cavalerie, 

Memoriul din 27, VIII devine, prin tragicul si- 
tuatiei, actual. 

Neavând în fata noastră forte redutabile, în 
Transilvanie, dar atacați energic pe Dunăre, hotä- 
rârea este indicată de realităţi: a se întoarce cu 
mazimum de trupe, împotriva adversarului în for- 
ță, pentru a-t distruge în cel mai scurt timp, 

Rupându-se cercul asasin dela Sud, braţele sale 
nu se mai puteau niciodată împreuna. Libertatea, 
de manevră ar fi fost astfel asigurată, 

Comandamentul de căpetenie își insuseste con- 
ciuziile memoriului si se ajunge la următoarea ho- 
tărâre: *) 

— Defensiză, deocamdată pe frontul de Nord și 
Nord-West, după ce Armate II-a si stânga, Arma- 
tei de Nord, vor atinge văile Oltului și Homoro- 
dului. 

— Ofensivă, cu Armata de Dobrogea și Armata 


+} Manevra din poziţia centrală, Maior A. Budis. 


— 8 — 


IL-a, întărite cu forţe dela Nord, în scopul de a 
distruge forțele inamice din Dobrogea. 
“După distrugerea inamicului din Sud, reluarea 


|stora.s/ooo:oae, 


maïs a HF 
ENS Se 


7 clos Armate de Dobrojes 

Generalul comandant, începe recunoasterile și 
asupra terenului și asupra oamenilor. 

Este o muncă grea, încenușată. Intâi de limpe- 
zire și apoi de coordonare, Este o misiune de jertfă. 
Generalul ştie ce lovitură, ce decisivă lovitură, 
poate da adversarilor săi, prin disponibilitatea, sa 
de jertfă. 

De astă dată serie rece, grăbit, aproape trecător, 
prin paginile carnetului său : „Din toate părțile se 


Stag 
i 
insistă să fiu numit Şef de Stat-Major al Armatei. 

Altă dată nu sar fi mulțumit cu atât. Acum 
însă are de sfârşit o operă grea care-i infierbanta, 
energia. 

Este iarăși neobositul din Balcani, Destinul La 
adus iar în fata vechiului său dușman : Bulgaria. 

Se știe urmărit de sute de mii de ochi. Asta îi a- 
prinde imaginaţia. 

Umblă intro pelerină cenusle-verde, cu căctulă 
si baston. 

O apariţie ciudată de călugăr rătăcitor. 

Acest lucru frapează pe curioși, umple de venin 
pe eretici si aduce multe nopţi de nesomn dușma- 
nilor săi. 

Despre ofensiva, balcanică, omul fascinat de 
splendoarea, acestei cariere, egală cu o misiune na- 
Hlonalë, serie : *) 

— „n această situaţie, cu Dobrogea atacată, cu 
trupele noastre date înapoi, până la linia de apă- 
rare a Constanţei, căci numai de atâta putea fi vor- 
ba acuma, cu toate dovezile de eroism în rezisten- 
ță, un singur om, lăsat la o parte până atunci din 
invidia generalilor și din vechi resentimente ale oa- 
menilor politici, a avut ideia care a lipsit cu desă- 
vârşire celorlalți, şi a riscat întreaga sa reputaţie 
militară, așa de mare —, gata să-și atzagă critică, 
în caz de neisbândă, pentru a încerca să o reali- 
zeze : Generalul Averescu“. 

Noul Comandant stiuse ce influență poate avea 


+) Nicolae orga.” 


= 36 


forța sa de jertfé, „să-și riste intreaga sa reputatie 
militară, asa de mare“ 

Legenda il urmează pretutindeni. Apariţia nui, 
calmul, siguranţa, încrederea, electrizează, 

Găsește generali cari cer ca avantgărzile să fie 
alese din diviziile tor, 

Regretă că trebue să umble, cu generalul Za- 
iontschikowschy, „ea și cu o bubă coaptăt. 

Comandă aproape 16 divizii, Pentru celelalte 11, 
ale intregei armate române, erau trei comanda- 
mente de Armată. 

— „In orice caz pentru mine un tratament de 
favoare", biciueste râzând, cu ochii strălucitori, 
sub căciula, brumărie, 

Lucrează în cea, mai mare taină, Depe șantierul 
de acțiune nu-i smulge decât vestea că trupele 
germane au luat fronturile române în primire și 
au bombardat Bucureştiul. 

Serle, generalului Mackensen, zevoltat, Minis- 
trul de interne, I. Gh. Duce, îi cenzurează tele- 
grama, făcând public un gest, considerat, de înalt 
patriotism, 

Este acuzat de ,,filo-germanism*. 

Răspunde însă pe dreptunghiurile paginilor 
sale, scriind ironic: „Regele Ferdinand a zărit 
printre hărțile mele proectul de telegramă și mi-a 
sugerat modificarea unui cuvânt ! 

Deci, complice“. 

Două zile mai târziu, câteva ceasuri, Capitala, 
este terorizatä de avioane, 

Incunoștiințat, Generalul, scrie aspru : „Seria se 


ge 


prelungește, spre marea glorie a naţiuni! care pre- 
tinde că prin cultura și calităţile sale sufleteşti, 
are dreptul să stea în capul civilizatiei*. 

In ajunul trecerii, generalul Alexeletf, îi trimite 
o telegramă, „lungă si plicticoasä ca o zi de 
toamnă. 

Răspunde prin ataçatul militar rus, colonelul 
Tatarinof, energic : 

„Primese bucuros consilii, înainte de a mă ho- 
tări, în urrmă, însă, nu, 

Manevra începe să să execute, intro epocă de 
liniște aparentă. 

Lucru care motivează pe Mackensen să se expri- 
me faţă de comandantul bulgar că: „Românii nu 
se gândesc decât la Bucureştii lor“, 

In secret se constituise podul de vase și trece» 
rea începe cu acel General Văitoianu dela Divizia 
10-a, care solicitase cu multe zile înainte această 
onoare. 

Apol, deodată cad ploi torențiale. Rotifele masi- 
nei se invartese în nestire, Energiile se risipesc în- 
tr’o nebună alergătură. 

Destinul, orizontului sfărâmat, incearcă, încă 
odată vointa acestui om, care rupsese încă bucăţi 
din inima si sufletul său gi aici, 

Elementele naturii se deslănțuiesc zdrobitoare. 
Crucile negre ale avioanelor germane, înfloresc, cu 
zecile pe cerul de cenuge. 

Dela Nord, corbii căutători de putregai, aduc 
veşti deprimante : Sibiul se indolinse. 


— 88 — 


In, parlamentul german, Bethman  Holyeg, 
anunță neertätor : 

— „România, se päcäleste, din punct de vedere 
militar, tot așa cum s'a păcălit — cu amicii săi din 
Antantă, din punct de vedere politic". ă 

Ziarele filo-germane transcriu, aceste rânduri, 
cu majuscule. 

Pere că nimic nu mai poate salva România dela 
dezastru. Generalul este uitat. 

Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să ple- 
ce! Nimic gi de astă dati! 

Este mutat din nou la Armata II-a. 

Strălucirea unei concepții, arcurile unor vonte 
cälité, se răsturnaseră în pulbere. 

— „Mă întreb ce ne rezervă viitorul 2 

Cu această tulburare în suflet, își întoarce gân- 
durile și inima, către întunecatul nord 


re 


Ce curioasă soartă a avut această bătălie pier 
dută, să insemneze mai târziu un elogiu ! 

Hindenburg (Aus mainem Leben) a rămas ne- 
dumerit până la sfârșit: „Nu se știe nici acum, 
dacă autorul aparținea M. C. Gl, Român sau vre- 
unui cere militar al Antantet“, 

Ar putea fi o simplă insinuare ; rea credință, nu. 

Cel vizat a surâs : un elogiu | Era doar cunoscut 
amănuntul că proectul fusese adoptat a 15/2 Sep- 
tembrie, pe câtă vreme misiunea franceză soseşte 
abia la 16/3 Octombrie. 


to. 


Singur Joffre, provocat de M. C. G-1. român, zăs- 
punzese prin telegrama, dela 30 August, recoman- 
dână, in substanță, un lucru cunoscut : să se pâ- 
răsească, pentru un moment, ofensiva în Transil- 
vania $i toate sjorfärile să se îndrepte spre Sud. 

Peste această vagă intervenţie, generalul Ale 
xandru Averescu, asternuse piatra grea a unei in 
cheeri: ,cred chiar că orice sugerare din afară, 
produce soväire în propria conceptiune si este mai 
degrabă vătămătoare decât de vre-un folos *) 

Sunt dezolante criticile si relatările apărute aiu- 
rea, asupra, bătăliei, 

Majoritatea au speculat sensationalul, care se 
născuse sau care părea, că, se ghiceste, alături de 
discretia cercurilor conducătoare, ale manevrei. 

Mai târziu, autorul ei, a scris un volum: Ope- 
ratiunile dela Flămânda, “) Un curs de strategie, 
o lecţie de probitate profesională. 

Este simplu, concis, clar, liniar. 

România intreprinsese o acţiune militarä, fals 
orientată. Răsboiul ofensiv, pe două fronturi, — 
de Sud și Nord —, împrăștie forțele, rupe echili- 
brul și strică armonia firească, utilă în interiorul 
unui lucru organizat, 

O manevră judicioasă, convenabilă reportului de 
forte valide, ducea la hotărârea, că operându-se 
ofensiv pe Dunăre, să se treacă, in mod automat, 
Ja defensiv pe frontul nordic. 


=) Memoriu, 27. VIII. 
*) Edit, Cultura Naţională. 


= pes 

Numai astfel stând lucrurile, ar fi devenit posi- 
bilă o coordonare strategică a acţiunilor și mon- 
tarea unei operaţiuni in forță, la Sud, fără riscuri, 

Ceeace surprinde însă sunt cuvintele Generalu- 
lui, asupra manevrei dela Flămânda : 

— „Dacă trecerea Dunării și-ar fi urmat cursul, 
până la completa realizare a planului stabilit, — 
din cauza modului cum s'au desfășurat evenimen- 
tele, — in celelalte părți ale teatrului de opera 
fiuni român, suma algebrică a tuturor operatiunt- 
lor ar fi fost negativă, în așa măsură, încât ar fi 
echivalat cu un quasi-dezastru, pentru situafiunea 
generală, oricare ar fi fost rezultatul local“ *) 

O analiză finală a unui genial 'Tanenberg, cu 
consecințe nefaste, tot atât de genial nefaste. 

Nu a uitat că gloria germană in Rusia, à dat 
un prestigiu necontestat lui Hindenburg, sfârșind 
prin a deranja angrenajele planului general. A 
rupt echilibrul de forte, prin această angajare, pe 
termen lung, în stepele orientului rusesc, 

Nimeni nu a emis, până acum, o atare opinie a- 
supra manevrei dela Flămânda, “Tuturor, chiar a- 
celora, care au întrezărit-o, lea lipsit acest curaj. 

Se poate vedea până la ce stăpânire de sine, pu- 
tuse ajunge gloriosul învins dela. comandamentul 
Armatelor de Sud. 

Ce superb elogiu, îi aduce altădată, abilul său 
adversar | _ 


+) Op. citat, Pag. 8. 


rite # 


eu 


Generalul Togeff, comandantul Armatei Ia 
bulgare, serie : 

„Trecerea românilor peste Dunăre a băgat groa- 
za în țară și aduse mari griji Statului-Major. 

Dacă românii ar fi isbutit să lărgească capul de 
pod și să treacă, încă unități dincoace de Dunăre, 
atunci cu toţii ne-am fi văzut Ja strâmtoare, chiar 
însuși Ludendortt“. *) 

Incă o mărturie ilustră | Apoi o majestoasä re- 
tragere, în miezul atâtor altor grele răspunderi. 

Generalul a plecat 1a Noră. |, 

Sute de mii, lăcrămau indurerafi lângă un ne- 
cunoscător comunicat: „5 Octombrie 1916. De 
monstratile făcute între Rusciuk si “Turtucaia, 
luând sfâzșit, trupele noastre au fost retrase spre 
meiul stâng al Dunării“. 

Se dădea cu pietre, după gloria unui om | 


+) Operațiunile armatel III-a Bulgare in Dobrogea, în 1918 


BĂTĂLIA DEFILEURILOR. 


Bătălia, defileurilor este o coroană de aur, pe a- 
mintireæ unor sacrificii de zei, nu de oameni. 

Este satanică sbaterea și inclestarea voinfelor. 
Abur de sânge, Soarele, prea limpede, prea azuriu, 
pentru putregaiurile și devastarea generală, Din 
mille de scrâșnete, din trupurile sparte de explo- 
aie, din fiecare dezolant și ultim oftat, răsar par'că 
tot atâtea mil de atot puternicii. 

Soldatul român, sperietoarea cu glodul imple- 
tit pe zdrenţele echipamentului, acela care trece 
prin șanțurile umede, liniștit, gospodar, socotit, 
dacă mai are o mână, aruncă grenade. Dacă mai 
are o piatră, o creangă tere de stejar, 6 baionetă 
ruginită, se apără întricoșător. 

Cu astfel de credinţe își faureste emblemele. Cu 
această mare bătălie se leagă el, de toată străve- 
chea istorie a țării. 

Lupta începe odată cu tamponarea trupelor, de 
forfele germane din Transilvania, si sfârșește în 
acele jalnice convoiuri de refugiaţi pe  şesurile 
muntene, coloane barbare de cruciați istovifi. 

Nici-un metru de piatră, nici-un arbore frate, 


> 


= 


Este foarte scump hectarul de pământ româ- 
nese | A 

Costă tone de oțel, saci de pulbere, aramă. roșie 
și multe, multe efective, 

Se vorbește de un eroism de fulger, La Jiu, la 
Olt, la Cerna, pe văile sălbatecului Lotru, se res- 
piră flăcări și electricitate. 

Soldatul român își împarte dârzenia între doi 
aprigi dușmani : natura și Germania. Se făcea un 
risboiu în munţi, pentru care nu eram pregătiți. 
Dar cel din urmă soldat avea intuifia exactă a pe- 
ricolului care venea de dincolo, ameninfätor, ne- 
crufiitor, 

Era un final de luptă. O simțea cea mai săracă 
inimä, 

Se plătea scump greșeala de a se fi lăsat cele 
trei armate dela N. să fie bătute succesiv, în vre- 
me ce la Sud, se urmărea o manevră de succes. 

Vegtile curg rele, funerare. Ajung, până la Bu- 
curești, detalii inspăimântătoare, 

Generali muribunzi, cruciați ai ordinului stânt 
Mihai Viteazul“, Comandanți, căzuţi în prima 
linie, martiri anonimi ai unor mistice credinfi de 
biruinţă creștinească, 

Von Falkenhayn, atacă corpui de Olt. Isbeste 
apol Armata II-a, care asistase inactivă la succe- 
Sul inamie. 

Inerfia comandamentelor, încurajează pe ma- 


reșalul german în ideia lui extraordinară „de a 


trece munţii odată cu inamicul“. 


— 95 — 


De două zile numai, o mână meșteră räsfoia 
härfile și o frunte luminată se obosea lângă ima- 
ginile cu sânge si țăndări de voință. 

La Bran gi la Predeal se desfășoară aceleași di- 
vizii dela Flămânda, 

In ordine generală, frontul Armatei a II-a, urma 
să suporte lovitura, de grație. 

Marele Cartier General German, urmărește un 
atac pe la Sud de Brașov, prin trecătorile Predeal 
si Bran. Adică cel mai scurt drum către Bucu- 
rești. 

Hindenburg însăși coprinsese plastic, un plan 
stiintitic, in expresia, cetebră : „teritoriul Munte- 
niei să fie retezat ca de un cuțit“ *). 

Concomitent, pe fronturile Armatei I și TV se 
duceau acţiuni de fixare, cu caracter secundar. 

In această situație Armata II-a se fractioneazi 
In trei grupuri de divizii, la Bran, la Predeal și la 
Buzău. 

Intre 80 Septembrie si 3 Octombrie, inamicul 
sparge la Bran și este la 8 kim. de Câmpulung. 

Acum își primește generalul Alexandru Ave- 
rescu, noul comandament, 

Unui räsboinic i se pun la dispoziție un mâner și 
bucăţile din lama sfărâmată ! Si, acestuia, i se 
pretinde — prin viață sau moarte — o victorie. 

Noul Comandant uită repede detaliile trecutului, 
de ceaţă și dureri. Acum are de a face cu un pre- 
zent si un viitor special. 


*) Mihail C. Vlădescu. 


Incepe recunoagterile, nesfârșitele recunoașteri. 
Ordine, întrevederi. Aduce pretutindeni speranța 
unor zile viorii. Din alte părți, i se trimit ofiţerii 
sosiți cu misiunea franceză : colonel de Roincé 
(infanterist), maiorul Marie (artilerist) şi căpita- 
nul Ditrey (mitralierist). 

Inamicul presează viguros. Pârghiile de rezis- 
tentä pârâie sinistru. 

Este necesară o nouă retragere. Intre General și 
M. C, Grai-se mai Insă o cortină de ghiafä: în 
ziua de 2, IL. 916, ora 2 p. m. 

. In piină erupție a desnädejdilor, încătușate încă 
în voința de bronz a comandantului, sosește Ge- 
neralul francez Berthelot. 

Comandantul Armatei II îi arată starea mate- 
riali penibilă, situația precară a unor „divizii 
schelete“, presărate cu imense goluri între ele. 

Aceste, îi promite incurajator, trimiterea, unui 
ofiţer „specialist în umplerea golurilor* (?). 

Curtenitor Generalul propune un schimb. Să i 
se înlocuiască acest ofiţer de specialitate, cu oa- 
meni, echipament si material. 

Sfârșitul întrevederii înseamnă, si stingerea ori- 
cărei urme de simpatie pentru misiunea, franceză. 

Sa gândit cineva la penibila clipă, prin care a 
trecut, Generalul, cu ochii şi mintea, încărcate de 
viziuni tragice, — atunci când, lângă moarte si 
dezastru, i se promite un ofiţer specialist in um- 
plerea golurilor ? Pare o glumă, pentru un hohot 
Toșu. 


— 97 — 


Nemai sperând nimic se refugiază pe front. A- 
tacă le Câmpulung. Le 13. X. situaţia este supor- 
tabilă. 

Camandă acolo o legiune de erol. 

Către seară se reintoarce la Cartierul Armatei, 
însoţit de Generalul Märdäräseu. 

In marginea orașului, lângă o casi sărmană, 
automobilul capotează. 

Se petrece aci o scenă sublimă, Motivul său.spi- 
ritual se leagă minunat cu marele suflet ce se zăs- 
colea în vätmäsagul bătăliei ucigätoare. 

Femeia ofilită, din poarta casei, se tânguie Ge- 
neralului de ororile ,,hotilor de nemți“. 

întzc țărancă si General, simplitatea, și comuni 
cativitatea, stabilesc un reciproc sentiment de 
contientä. 

— „Domnule dragă, am auzit că avem un Ge- 
neral mare, grozav de tot. Pune săracul pieptul in 
toate părţile pentru nol. 

Ii zice Generalul Averescu“. 

Generalul Mărdărăscu întreabă pe bătrână dacă 
nu vrea să-l vadă pe erou. 

Este un moment de emoție covârșitoare. Un 
semn discret opreşte bunä-voinfa insotitorului. 

Generalul, se precipită către mașină, läcré- i 
mând. 

Legenda inflorise si aici. Profand, vulgară, lip- 
sită de ştiinţă, dar atât de răsturnătoare a ener- 
giilor din adâncul unor suflete potolite. 

O recunoștință curată, sinceră, fecundă, isvora kel 
din răcoarea privirilor ferme și strălucitoare. 


— 58 — 


Mai târziu reflectează, pe marginea acestor mo- 
mente intime, cu amărăciune : 

— „Cine ar fi putut să-și închipule, că acești 
primi sâraburi ai popularităței mele, vor da roade 
atât de uriașe, încât să fiu bănuit că ași putea să 
profit de ele în interes personal !. 

După această dată, conflictele cu emisarii. mi- 
alunii franceze se succed neplăcut. In carnetul 
său scrie despre „dădace“, cu acid sulfuric, 

Pentru M. C, G-ral are accente vioiente. Cu toa- 
te acestea bătălia 11 absorbea. 

Un duel de artilerie, la Piatra-Arsă, este „o pri- 
veliște impunătoare”. 

Soseste principele moștenitor, Caro. Pe front, 
barierele Generalului rezistă, In alte părți este 
mai greu. 

Regalul inspector, admiră opera de beton, eon- 
dusă de General. 

La despărțire, lola, mărturisind o deosebită 
impresie. 

— „Cuvintele Prințului m'eu satisfăcut și de a- 
cela mi-au făcut plăcere“, notează suficient tn 
carnet. 

Frontul pârâie, din toate încheeturile. La Cam- 
pulung este sârobit un regiment. 

Intervenţia misiunii franceze are darul să-] irite: 
„Bine că Franța are ofiţeri pentzu ai trimite să nu 
facă nimic”, 

Este turios pe tactica pedant a acestor emisari 
abil, 


za 


Ei cer joc de rezerve in adâncime și el abia poate 
garnisi imensul front. 

In Oltenia, inamicul a forțat la Jiu. Rusia amâ- 
‘ni ofensiva. 

Este vizitat de Principele de Coroană, și colone- 
Jul Pétin, din Statul major al misiunii. 

Colonelul face un expozeu al situaţiei generale: 
totul lamentabil, singur frontul Armate! II conso- 
lidat și tare. 

Aorbind de comandamentul roman, folosește ex- 
presia : „noi“. 

Generalul se abfine cu greu. 

Pétin imprudent : „noi, considerând situaţia în 
general, am ajuns la concluziunea că Armata I-a 
are disponibile două divizii și Marele cartier ge- 
neral vă roagă să 1 le cedaţi, 

Răspunsul Generalului cade tranșant : 

— „Domnule Colonel, dv, gresiti când spuneţi 
că am Divizii la dispoziție, Eu nu am nimic, Toate 
Diviziile armatei române aparțin comandamentu- 


+ lui de căpetenie; eu comand prin delegație dela 


Majestatea Sa Regele, numărul de Divizii ce mi 
se dă 

Dacă comandamentul de căpetenie, care cunoa- 
ste situația, generală, crede că se pot lua dela mine 
două Divizii, să ordone și eu execut". 

Astfel, ordinile se cer si se disting răspunderilo, 
Conversatia devine penibilă. Abia este evitată o 


— 100 — 


Prezenţa Principelui, aduce pe General la oare- 
care amabilitate. 

Seara, notează : „Concluzia, zilei de azi este că 
mi-am mai făcut un amic : simpaticul Pétin“. 


n 


Invazia, trupelor germane, peste plaiurile oltene, 
a aruncat speranțele în pulbere, 

Secretarul general al Ministerului de Räzbolu, 
Generalul Burghelea, insistă pe lângă Președintele 
de Consiliu să apeleze In pace, 

1. C. Brătianu răspundea stereotip : „Pacea, dar 
putem noi să sperăm pacea ?, 

Trupele bavareze pecetluiseră soarta. unor bravi 
saerificaţi, în umbra fumurie a acelor vechi și su- 
perbl munţi, cu doine și haiduci, 

O formidabilă, artilerie, deschidea drumul către 
Le unui torent organizat de aproape opt Di- 

Trupe române, urmărite barbar, cu echipament 
de subpământeni, cu ochii scăpărând de speranța, 
cu care se opuneău desnädejdii, se scurg către Sud. 

Ministrul de Răsboiu, informat despre acest lu- 
cru, răspundea înfiorătorul : „Da, se poate !** 

Atunci sau scris aceste splendide fraze — de 
marmoră si aur — pentru singurul reazäm şi con- 
trol, al actului de eroică rezistenţă românească. 

Nicolae Iorga, a avut o largă și coprinzătoare 
privelişte spirituală : 
— „Numai simţul de ordine, puterii de a impune 


disciplina a Generaiului Averescu, căruia, dela sine 
fi revenise acuma conducerea, supremă, i se dato- 
reste că descinderea depe înălțimi a micilor pa- 
chete de caste, nu s'a făcut în desordinea, la ca- 
pătul căreia e, fireşte, depunerea armelor; ci că 
din aceste pâraie răsleţe s'a putut face din nou 0 
armată, capabilă, nu numai de retragere rânduită 
către Moldova, dar şi de a da o mare bătălie în 
câmp deschis, — singura, de fapt, de la începutul 
zăsbolului —, în care cu puțin ne-a scăpat biruin- 
ta care ar fi salvat Bucureştii“. 

Berlinul trimite trupelor comunicatul: „Pe 
înălțimile dela Nord Curtea de Arges, românul o- 
pune încă rezistenţă“. 

Oltenia pierdută, Drum deschis și drept câtre 
Muntenia. 

Generalul serie deprimat: „Suferim soarta pe 
care o merităm | Eu însumi sunt vinovat. Am vor- 
bit, este dreptul, dar nu am vorbit destul ! 

Am avut scrupule, cred însă că în faţa marilor 
evenimente ce natura {ti îngădue să le întrevezi, 
serupulile nu-și au locul. 

‘Trebue să rectmose fără inconjur, că sunt şi eu 
vinovat. Mai puţin ca alţi mulţi, dar vinovat “+ 

Retragerea continuă. Räslete procesiuni, termi- 
nate în carnagiile mongolice din ingustele defl- 
leuri stăpânite de unguri. 

Sunt totuşi clipe de istorie ! 

La Robăneștii romanaţiului, cavaleria a garjat 
intr'un elan de antică grandoare. Au onorat is- 
toria ! 


Pee pe a 


Sau mai înălțat câteva sute de cruci, pe dru- 
murile care conduc la veșnicia unul popor | 

1 se comunică Generalului că se intenționează, 
ines unea Argesuini, o mare si hotăritoare bă- 

Armatele depe arcul muntilor, trebuiau să asi- 
gure libertatea de actiune. 

Cine se poate impotrivi taifunului stârnit de as- 
prul destin ? 

Armata I-a este strivită. Se retrage periclitand, 
Ja un moment dat, flancul Armatei a II-a. 

Dinspre Sud, ajung până aici svonuri de vic- 
tore, 

Generalul este găsit citind comunicatele ger- 
mane, 

— „Cu ocazia. ocupärei Curţei de Argeș, mor- 
mintele regale aflătoare acolo, au ajuns sub pro- 
tectia germană. 

M. S. Impăratul a ordonat trupelor germane, 
cari trec prin Curtea de Arges, si depună coroane 
pe mormintele perechei regale decedate. 

Este copleșit de emoția unor solemne aduceri a- 
minte, Aproape nu mai înțelege cum au putut să 
se răstoarne atât de bizar vechile așezări, ce pă- 
reau fără oboseală, fără moarte. 

Evenimentele a mai bine de un decenju, i-au 
zăscolit amarul gândurilor. 

In această stare, seara, primește vizita Regelui 
si a principelui de Coroană. 4 

Regele îl căuta pentru a-i afla părerea în legă- 
tură cu operațiunile dela Sud. 


— 103 — 


Un aghiotant regal, desfășoară, hărţile pe care, 
mâna Regelui, urmărește expunerea. 
Generalul ridică un creion roșu și scrie un e- 
norm semn de întrebare pe direcția Bragadiru- 
Bălăria, a 
Apoi : ,,Aici se va petrece, Sire 2 
— „O, aici va fi cavaleria lui von Schmetow, dar 
avem in fata ei Diviziile noastre de roșiori !" 
— „Dar, Sire, trupele germane cari au pătruns 
în Oltenia, pe Ia Tg Jiu si care au pus deja stăpă- 
nire pe Craiova ?+ 
— „O, acelea sunt ținute în eșec de trupele noa- 
stre din Oltenia. 
Generalul, desvoltă opinii contrare. prevederilor 
de biruinta. 
Mirere si surâsuri binevoitoare ! 
In ziua următoare bătălia este pierdută. O nouă 
fază de retugiu civil și retragere militară. A 
Se strânge contactul cu rușii. Armata, merge că 
tre porţile Moldovei. 

— „Numai retragere gi iar retragere și toate în 
timpul nopţii. 4 

Sunt acum trei nopți decänd trupele mele nu 
au dormit! 

Am fost astăzi de m'am fotografiat ca amintire 
de pe hotarul dintre Muntenia, si Moldova. 

Când îl voiu retrece înapoi ?*. 

Anul se încheie urit. Comunicatele germane Și 
austro-ungare anunță câștigarea bătăliei de pe 
Argeș. Se vorbeşte de soldaţi din 28 de regimente 


— 104 — 


“Tomanesti, cari au luptat pe un front relativ 
strâmt, ss 

In alte părți, pe alte pagini, s'a scris mai ade- 
virat*) : 

— »1916, nu va evoca singurile glorii cari au- 
reoleazä regiunea fortificată a Meusei, 

EI este anul Verdunului și al României. 

In Capitală **) colonia străină și parte din evrei 
isi pregăteau buchetele de întâmpinare a „mân- 
tuitorilor“. : 

Bucureștiul stătea fără apărare înaintea învin- 
gătorilor, pe când morții eroici, cu mile, nore. 
meneau sub dealul dela Comana, unde se odihnea 
fiul nenorocit al lui Mihai-Vodă, 

Pe sirăzi se afisau cuvintele de evlavie ale unei 
Regine, cu suflet de ceruri și parfum, care sfârșea 
în fraze de tulburătoare crucificare, lângă amin- 
tirea unui palat cu flori şi fantome scumpe, 

Peste această tragedie s'au stins flăcările Iuma- 
nărilor creștine, în noaptea anului nou. 

Pentru unii, acolo în tranșee, acolo în spitale, 
acolo în câmpul îngheţat, nu sau mai aprins ni 
ciodatä. 


) Colonel Bujac, Campagnes de l'Armée Roumaine. 
**) Cinstita şi greaua mirturia a profesorului Iorga. 


1917. 


In România ne-am bătut între 
Siret și munții frontierti. 


(Brie von Ladendorip 


In acest an, memoriul din 27. VIII, devine un 
program de lucru pentru Comandamentul Su- 
prem. A 

Răsboiul modern impunea alte dogme. între 
toate, aceia a unei serioase organizări, prevala pe 
celelalte. \ 

Armata, I-a, se refécea sub controlul misiunii mi- 
litare. In zona Armatei a I-a, activitatea, de re- 
formă este propulsată de energia isvorâtä din pro- 
priul său organism. ’ 

Se săvârșește acolo un act administrativ extra 
ordinar. Sforféri metodice, răbdare, energie con- 
centrată, cari se cheltuiesc, fâră.zgomot, zi de zi, 
minut cu minut. À 

— „Se tinea vie, — în luptă continuă pe front — 
o părticică din puterea militară a unei națiuni in- 
vinse, în timp ce înapola, frontului, trebuia, buca- 
tă cu bucată, retăcut un edificiu distrus, pusă or- 


dine intr’un organism, în care toate resorturilo 


fuseseră aruncate și sfărâmate *)“. 


Acolo a ars o candelă a speranței, in victarie, 
totdeauna, | 


Trei luni (Ianuarie, Februarie, Martie) conti- 


nue, se cizelează și se călesc, legăturile și angre- 


najele acestei mașini gigantice, 

Generalul își inspectează fiecare metru de 
front. i 

Cu fiecare soldat întâlnit, se mai zefăcea o ce- 
luli, se mai alinia în front, un suflet. 

Dincolo de frontierele acestei munci zilnice, ne- 
stârșite, criza, economică inunda teritoriul. Intre 
Guvern și Comandament, relaţiile sunt încordate. 

Principele Stirbey, din Statul Major Regal, emi- 
te ideia, unui guvern de militari, prezidat de 
Alexandru Averescu, 

Prin intermediul atașatului militar italian, co- 
lonelul Ferigo, este informat şi șeful virtual al 
guvernului, 

Câtäva vreme se lasă sedus. Participă la câteva 
conciliabule secrete. Intocmeste, altădată, o listă 
de guvern. 

Apoi renunță, absorbit de evenimentele grave 
depe front: trecerea, colonelului Sturdza la inamic 


şi actul de trădare al Locot-Colonelului Crăinicea- 


nu, După câteva zile cere prinfului Stirbei să mij- 
locească numirea sa, ca Şef de Stat-Major al Ar- 
matei, 


*) Mihail C. Vlădescu. 


— 107 — 


răcește într'o ambianță de halucinaţi. Frigul şi 
foamea ueld populația terorizată de jaful răsboiu- 
lui. Tifosul exantematic desvälue o mizerie neagră. 

Intro noapte se comunică Generalului că în 
tranșee, trădătorul Sturdza, trimite manifeste, 

Şi nu multă vreme, după aceia, cavalcada sche- 
letelor în Rusia: revoluția roșie, Paragina unei 
istorii mucede, de catacombe, de bordee, de con- 
voaie şi enut, incendiată, arde cu furie. 

Dela Comandamentul Suprem, un ofiţer aduce 
generalului Alexandru Averescu, crucea, ordinului 
,Mihai-Viteazul', clasa 2-a. j 

Este surprins, O distincție de bravură, conferită 
într'o vreme de repaos. 

Iși amintește că, puţină vreme mai înainte, o 
meritase din plin. 

Apo se explică: „Răscolind în fundul congtiin- 
fel mele, nu găsesc nicio urmă de amărăciune 
pentru accâstă nedreptate. Dinpotrivă, aveam un 
sentiment de mândrie, căci mi se rezerva dreptul 
de a spune odată că: „cu toate acestea am ră- 
mas neclintit în seninätatea mea și in încrederea 
mea în mine insumi. 

Altädatä, amintind acelaș fapt, mărturisește 
modest insofitorului său: „cea mai mare recom- 
pensă am găsit-o în iubirea ce am știut să inspir 
trupelor mele, sau mai bine zis întregei armate și 

în încrederea ce au toți în mine și al cărei ecou 
răsună în toate unghiurile țării“. 

Dovedeste „odată mai mult, că are conștiința 


limpede a geniului său. 


— 108 — 


Se gândește care la emotionanta conversație, din 
anul trecut, când o femee nevoiase îi mărturisise, 
fără veste, o caldă și comunicativă recunoștință ? 

In tot cazul este un idealist. Sau, tot pe atât de 
idealist, cât este în lucrările de detaliu, un 
realist. 

Popularitatea, sa se fundează pe acest fond etic 
nemai întâlnit aiurea. El nu este prin nimie, sau 
prin foarte putin, asemănător lui Napoleon. Nu 
axe un cadru fastuos, Al său e simplu, modest, al- 
teori mizer, Sufletul său e fastuos, 

Nici el nu ar putea explica prea, bine, dece sunt 
amestecate laolalta, — în gândurile Ini — idealis- 
mul cu calculul rece, si de ce acest lucru este ado- 
rat de mulţime, 

Este un ilustru glorios. Intre soldaţi, aduce su- 
venirul mistic al unor grele răsbateri, prin viata 
cenușie a cazierii. 

„Domnul general“ şi „copii lui“, iată o formulă 
în care se știa coprins. Dece ? Cine? 

Ca prin sită își aduce aminte de ceace îi spusese 
un general rus ls Băicoi, în vremea. teribilei re- 
trageri : 

— „Domnule general, am impresia că mergem la 
© victorie, nu la o retragere |“. 
Cunoaste iubirea pe care i-o poartă țăranii tă- 
tucului“. Ştie că „are cioc și-i cu noroc“. 
Undeva, in strifundurile conștiinței sale, găsise 
această superioară. caracterizare a ţăranului sol- 
dat: 


1-am văzut în toate aceste împrejurări grele, 
ai în multe altele nenumărate. 


— 109 — 


Si în totdeauna am citit în ochii lui, aceiași si 
iar aceiași expresiune: resemnaţiune, încredere 
Și o Guiceață melancolică luminată de licäriri ar- 
zătoare ! 

Nici-un semn de nemulţumire, nici-o urmă de 
protestare, de aba dacă suferințele fizice îi smul- 
geau câte un văetat înăbuşit, 

De abia decă trupul câte odată mărturisea că 
dureriie sunt covârșitoare. 

Sufletul însă niciodată; sa menţinut neconte- 
nit sus, sus de tot, si so märturisim, s'a menţinut 
sus, deasupra noastră, a tuturor I" 

Este clar. Scrie prea răspicat, Isi cunoaște bine 
aliaţii săi spirituali şi rotifele pe care se va mișca, 
peste munţi, voința care germinează în dorința de 
a învinge. 

Este cu atât mai atașat de oamenii săi, cu cât. 
veştile curg rele, dinspre frontul rus, 

Salutul fusese desființat, drepturile erarhice 
nivelate. 

La Iaşi se petrec dureroase necuviinte, față de 
Suveran. 

In anturajul Cartierului General, fiecare avea 

jnime bolnavă de incerte si negre presimţiri. 

‘Un om de mult bine pentru țară, explică Rege- 
Tai situaţia şi-L stétuegte să plece pe front. 

La 23 Aprilie, acesta, pieacă, ducând cu El pro 


| clamatia în care se făgăduia soldaților pământ, 


Mâna Regelui adăogase : „şi votul“, - 
Intro întâlnire, între acest credincios sfetnic 


particular si Președintele Consiliului, se schimbă 


— 110 — 


cuvinte istorice. Fraze cari pot face onoare unui 
ev, nu unui profesor. 

In cercurile oficiale nu se credea posibilă reali- 
zarea ideii de împroprietărire, pledată cu atâta 
căldură și convingere de marele Rege. 

Primul ministru arată că se vor opune proprie- 
tarii, cari au oamenii lor în guvern. 

I se răspunde tragic : — „Impuşeă- și pe dânșii, 
dacă fac revoluție, precum, pentrucă au făcut 
revoluție, ai împușcat pe țărani I“. 

Acest fragment de istorie nu s'a știut niciodată 
pe front. 

Liniștea se întinde, metodic câștigată, în tran- 
gee. Regele vizitează zona Armatei IL. După El, Re 
gina, spitalele. 

Generalul are câteva zile de fericire,  Pretutin- 
deni, opera sa, este admirată, 

Se reintorce, cu inima ușoară, la vechile lui 
preocupări. 

Regimentele sale primesc distinctiuni suverane, 
Bilanţul unei zile, va însemna, peste puțină vreme, 
un mit eroic, în istoria națională a patriei sale, 

— „Regele este fericit, simțindu-se în mijlocul 
trupelor. 

Eu mam oprit cu generalul Văitoianu, la mar- 
ginea pădurii, in faţa Mărăștilor și am fixat, cu 
terenul sub ochi, definitiv, directiunile de atac. 

Terenul se prezintă foarte bine; cred că spi 
tura se va putea face intre Mărăști și Incărcă- 
toarea“. 

Se definește asttel o insusire clasică a Generalu- 


— i -- 


lui, de a putea sesiza problemele cele mai com- 
plicate, pe liniile ei geometrice. 

A reduce totul la unitate, la idee, la esențial, 

Nevoia il duce la Iași, unde vizitează pe Cerbe- 
ceff, încoronat cu pomposul titlu de „Ajutor al 
Augustului comandant al frontului roman‘ 

In câteva minute îl desprinde din panoplia cu 
embleme și titluri, a functiunii, Scos din crisalidă 
și sub ochiul scrutător, nu rămâne, din prestigiosul 
slay, nimic, 

Acasă îl rânduegte pe hârtie, astfel : 

— „Are ticuri : dă din umeri, închide din ochi și 
când stă în picioare, are varful unui picior intot- 
deauna în sus, iar călcâiul apăsat în jos. 

Vorbește multisor si foarte neînțeles, pronunctia 
încureată ; parcă ar avea ceva în gură“. 

Această, păpușă, o invarteste, de câteva ori, sub 
lentilă, apoi o aruncă în raft, 

— „Nu este omul care ne trebue. Avem toate 
noroacele I 

Pe alături de aceste evenimente, fiecaze este sal- 


vator genial, depozitarul unor idei extraordinare, 
sau cam așa ceva. 

In jurul Generalului se clädesc multe liste gu- 
vemamentale și sunt discutate multe programe, 

Dincolo, la Comandämentul Suprem, se elabo- 
zează o nouă idee de răsboiu decisiv, „de asvâzlire 
a forțelor germane", de distrugere.“ 

Iarăşi o nimicire în stil napoleonian | 

Aceiasi concepţie vastă, cu care se pornise in 
1916, pentru a, se pune capăt résbolului european. 


= 12 — 


La 11 şi 13 Maiu, sunt aduse de Ruși, la Roman, 
delegajiuni de ofiteri si trupă austro-germanë. Pe 
alte fronturi se ridică proteste amenințătoare, 
find că sunt împuşcaţi soldați germani „cari ve- 
neau în vizită la cei ruși. 

Ofensiva lui Kerenscki, dela 1 Iulie st. n. se pră- 
buseste lamentabil la Halicz. 

La 19 Tulle, la Tarnepol, trupele ruse părăsesc în 
masă poziţiile și materialul imens, fără un singur 
schimb de focuri. 

în aceste circumstanțe de desastru, printre in- 
corigiabilă. predispozitie, se stăruia într'o victorie 
de mari proporții. 

La rânâu său, generalul Alexandru Averescu, 
Tucrează un plan românesc. 

Se bazează pe două considerafiuni capitale * 

— Prima: nevoia de noi victorii, generată de o 
solidă și minuțioasă organizare și echipare a fron- 
tului. 

— Secunda: se baza pe faptul că deși eram, in 
ansamblul strategic, un accesoriu al forțelor ruse, 
aveam însă certitudinea că între interesele particu- 
lare aïe frontului românesc si acela ale frontului 
oriental, nu există confuziune. 

Im consecință : 

1) Sau puterea rusă rămâne intactă și atunci 

putem fi siguri de o mare victorie decisivă, 

2) Sau puterea militară rusă se prăbușește si 
atunci trebue să ne grăbim pentru a obține cel pu- 
ţin o strălucită victorie cu scop limitat. 

*) Mihai! C. Vlădescu, ” 


— 113 — 


‘Sus, Napoleon. Jos, Frederic al II-lea. 

Comandantul Suprem urmărește însă strâns 
ideia unei spargeri a frontului în regiunea Nämo- 
loasa, și apoi asvârlirea succesivă 2 celor două aripi 
dușmane, Una în Dunăre, cealaltă în munţi. 

Operaţiune de mare anvergură, care totdeauna 
se execută la poarta tuturor riscurilor. 

Logic, generalul Alexandru Averescu, face opozi- 
tie acestui proect. 

„Nu în câmpie să se urmărească câștigarea unei 
regiuni de bază, pentru viitoarea operaţiune. Este 
mai bine să se spargă frontul la Nămoloasa. Tnami- 
cul isi joacă mai greu rezervele; se reface și mai 
greu. 

Odată impins în câmpie, noi am fi dominat pozi- 
file lui. 

In această situație aveam un câștig personal deo- 
sebit. Dacă si trupele ruse mai erau capabile de 
vze-un efort, în mod normal, frontul marcat de Si- 
ret şi Dunăre, însemna o catastrofală retragere 
pentru dușman. 

Din nou consiliu. Se ajunge la hotărârea, urmä- 
toare: 

— A fixa forțele dușmane pe întregul front. 

— A nimici forțele dușmane, înaintând către 
Râmnicul-Sărat. Generalul discută : 

— „A fixa forțele este ceva concret. Rămâne al 
doilea punct : nimicirea. 

Această formulă teoretică este si vagă și nereali- 
zabilă. 


— 114 — 


Nu se nimicese forțele astăzi. Nu am fost noi ni 
micifi, cu atât mai putin vom putea noi nimici pe 
germani, cari au dovedit că știu să facă risbotul". 

Nu câștigă nimic. Pare că Regele îl aprobă. 

Fără a mai aștepta rezultatul, incepe pregătirile. 
Este, din nou, convocat 1 Domnești. 

Are iarăși vederi excepționale. Până le sfârșit is- 
bucneste: „Mărturisesc adevărul, că m'am săturat 
de atâtea discutiuni fără folos. 

Am ajuns un fel de opozant permanent si întot- 
deauna în minoritate, dacă nu chiar izolat.“ 

Si ca să nu rămână cineva ne atins de biciu, in- 
chee cu vocea întristată : „Nu ași mai deșchide 
gura deloc, dacă nu m'ași simfi împovărat de fap- 
tul că destășurarea ulterioară a evenimentelor mi-a 
dat totdeauna dreptate 1“ 

Dovedeste că este actor. Nu își uită nici-o literă 
din rol. 

Câteodată, după câte o frază de bronz, tace 
până la sfârșit, 

Este însă, în inima sa, si multă mândrie, Poate 
de aci isvoräse loviturile lui, esprele lui lovituri, 

Deocamdată este fixat lângă hărţile lui. Mâine 
începe bătălia, 

Oricine a conceput-o, oricât de puţin speră, este 
vorba, de o bătălie si aceasta îi este de ajuns. 

Către seară, un amurg de aramă inunda zarea 
îndepărtată. Focuri rare punctează oceanul de aer 
si fum, După o oră, prima bubuitură, zguduie tm- 
prejurimea. Se sparge precisă, dincolo, în aureoia 


— 115 — 


alburie a exploziei. Apoi alta, si alta, și altele, mul- 
te, la rând. 

Pregătirea de artilerie se continuă cu grijă. In 
fiecare plesnitură de oţel, descitrează un pas către 

— ,Voin dormi în bubuitul tunului, dacă voiu 
dormi, căci am o baterie de 120, la 200 metri de ba- 
raca mea! 

Sunt perfect liniștit, Vom avea victoria |“ 

A doua zi, depe frontul Armatei I-a se cere amâ- 
narea. Este neplăcut impresionat. Se vede că în 
colo urmărea deciziunea. 

Generalul trece dela post de comandă, la post de 
comandă si dela soldat la soldat. 

Era vorba, acum de victoria lui. De uriașa incor- 
dare a mintii lui. De tot sufletul său, férämitat în 
fiecare colţ de umedă tranșee si în fiecare inimă, de 
anonim luptätor. 

La 12 Iulie totul este gata, Prevederile sale sunt 
confirmate : in câmpie inamicul este tare; pe fron- 
tu Armatei II-a, în munți, cedase. 

In ajunul marei bătălii, generalul Alexandru A- 
verescu, are 58 de ani. 

Nu se plânge niciodată de oboseală. Un ciclu de 
chemări superioare, de credințe aspre, a căror vi- 
talitate naturală susțin si pe aceia fizică, calehiază 
voința densă a acestui rege al armatei sale. 

Nu doarme întreagă noaptea. Lângă hărți, gan- 
durile Ini, caută prin hieroglifele topografice, gân- 
durile adversarului. 


BĂTĂLIA DELA MÂARASTII, 
re 2% - 30 JULIE 1917. 


7 


292.0. 


% 


ARMAT AI 


i Se Ci. nd 
+ /ncărcălgorea ij 
DL: 


ÉHénashonre. 


"9% 0adep) 


sn 25 à 

L/S 
m» 26. » me | 
n » 27 » : 


Sex Bor e 


tie 


Soldaţii, au văzut, prin aburul cenușiu al dimine- 
ii, sus, -- la observator, — silueta, vinete a „tătu- 
cuiuit.. Iși sterge oua. depe vizier, își freacă mâi- 
nile înghețate. Câteva umbre, câţiva ofiţeri de stat- 
major, populează singuratica înălțime a postului 
de comandă. 

Vaerul exploziilor înviază văile tăcute. Dinţii 
scrâșnese, respirația se tae de gaze, ochii pâlpâle 
sub vizierele de fier. 

Generalul priveşte plecarea atacului și citeşte, 
fiecare moment de elan sau ezitare. 

Şi-a crispat privirile peste incendiul Mărăștiului 
şi ascultă pustile punctână negurile. 

Sopteste ca pentru sufletele resfirate în aburul, 
care cerne razele palide, peste cimitirul de jos : „In 
fine avem o zi frumoasă, o zi cum nu a avut Arma» 
ta noastră până acum I - 

Jos, trupele atacă sălbatic. O invazie groamicä 
de halucinati, de flămânzi după o cruce, după un 
aplaus al nemuririi. 

Cineva îi raportează că soldaţii, din toate părțile, 
cred că Generalul este in tranșeea lor. Tl caută. 
Pentru el au curaj, ură, forţă. 

Ofițerii speculează acest lueru; plotoanele nu 
mai pot fi stăpânite. 

Notează : „Peste tot incredere si avânt 

Visează, să infigi panglica treolorului pe fron- 
tiera munților. In tot cazul, torentul victoriei nu 
trebue zăgăzuit până la Putna, 

Seara primeşte telegrama prin care i se comuni- 


zi, 


— 118 — 


că ordinul lui Kerenski, către toate trupele ruse, de 
a depune armele. 

Se gândește 1a situația Armatei I-a. Acum câteva. 
săptămâni nu greșise, 

M. C. General, ordonă stävilrea înaintării și a- 
trage atenfiunea că 1 s'au depășit ordinele. 

Generlul, este ferm decis să nu execute. Dacă 
marea, bătălie, din Sudul Moldovei cădea, putea fi 
utilă aceasta de aici. on 

Ajutorul cerut nu este trimis. Emotia frânsese 
iarăși inimile, 

Se pare că se urmărea o lichidare grabnică, în 
orice condițiuni, 

Incep consillile și, odată cu ele, penibile discu- 
uni legate de o eventuală evacuare a armatelor 
în Rusia, A 

Debandada slavilor pornise din toate părțile. Pe 
anume străzi, se trage în ofițerii români. Din toate 
părțile frontului se ridică vălvătăi. 

Sunt recomandate acţiuni de forță, contra ru- 
şilor sălbătăeiţi. 

Incep scene de închidere și ingropare în mizerie 
și oprobiu, a unor vii nenorociţi. 

„Marea masă mergea pe cel d'intâlu drum mare 
ce ducea spre Basarabia, in căruțele golite de mu- 
niţii și alte materiale, oferind spre vânzare, pe 
câţiva lei, dar cu chitanţă in regulă, tunuri, puști 
si cal. Târau cu dânșii uneori femeile netrebnice, 
cu care se împrieteniseră prin sate, 

Era scoborârea, în realitatea contemporană, a 


— 119 — 


scenelor din vremea rätäcirilor prin stepe, a barbar 


rilor al căror sânge îl aveau acum acești desgăr- 
dinatis *) 


In ultimul consiliu, generalul Alexandru Ave- 
rescu, respinge idea unei părăsiri a fronturilor. 
Pretutindeni se începe o muncă titanicä de con- 
solidare a frontului putred şi inlocuire e, diviziilor 
are, 
es cruce a täcerilor pe măgura Ca- 
x estul frontului. 
ului, și pe urmä alte multe, pe re 
peri pagini, mai târziu, după triumful Mărăş- 
ut, serie : 
Le Am trecut prin Tg.-Ocna ; o adevărată jale. 
Cea mai mare parte din case dărâmate. In ce scop? 
Nu înțeleg răsbolul în acest chip! Este o reln- 
toarcere la barbarie“. 


n 


Instalat in Palatul Regal dela București, Feld- 
biţionea- 
Jul german, von Mackensen, se am} 

Baus catene, în Sudul Moldovei, un nou Gorlice. 
In regiune, la Nord, lângă Mărăști fusese isbit 
brutal. Mai la Sud, trupele imperiale, incremenesc 

la Mărășești. A 
Generalul își reface sistemul de apărare. Opera- 
tiunile decurg greu și macină energii a căror stin- 


gere, tei, 
cariază marele organism al armat 
Ziarele franceze trec sub tăcere bătălia dela Mă- 


— 120 - 


Coloane intregi slăvesc acţiunea Armatei La, 
unde actionasera francezii :... “réorganisée, équipé, 
bien conseillée, fût capable de très belles 
ete... 

Mâhnirea, nu-l îngenunchiază. Abia, mai târziu, 
Generalul Berthelot, il forțează să-și dea pe faţă, 
indignarea : 

—"$. X. 1917, După dejun am avut o scenă foar- 
te neplăcută cu marele strategian, Generalul Ber- 
thelot, * 

In prezenţa prințului Carol a voit să mă con- 
vingă, bazat pe nu ştiu ce și în ce scop, că pe fron- 
tul Armatei mele nu am mai mult de 4 divizi duș- 
mane, iar pe frontul Armatei I sunt 3 1 

Pentru ce are omul acesta o așa de mare simpa- 
tie pentru armata mea și pentru mine personal, 
nu pot să-mi dau seama. 

ŞI de ar avea măcar bunul simț a se fine în do- 
meniul afirmațiilor academice. Dar trece si în do- 
meniul faptelor concrete, care își inu totdeauna 
sarcina de a-i da cea mai formalä desminfire“. 

Marile bolți, arcada uriașei porți depe Urali, se 


Sunt stâlpii sau temeliile putrede ? Rascolnicof, 
pândește la fiecare colţ de stradă. Spaima unei 
catastrofe, care se simte, care ia formă spectrală, 
se presimte pe aproape. 

Se întinde o atmosferă de agonie. Ca o invazie 
de beznă, peste ultimul palpait, al unei lumini îs- 
tovite, 

Cădea un amurg ; nici-o lacrimă, însă mormin- 
tele pretutindeni. 


oi 


EL, strangea toată amărăciunea in incordarea 
şi tremurarea miinilor albe gi osoase. © zărobire 
suiletească, 0 pulbere de melancolie cade peste su- 
venirurile unor speranțe, aproape străine acum. 

Generalul își reamintește de cuvintele lui Bră- 
tienu, că nu vom avea de luptat cu trupe mai bine 
condiționate, 

Privindu-gi mâinile, pe care le frământă necon- 
tenit, se cutundă în amintirile unui trecut și de ce- 
nuge, și de flacări. 

Acum ? In prezent? — „Situaţia acelaşi. Ino- 
tăm în necunoscut“. 

Atât caligratiază în carnetul său. 

In multe părți ale frontului, rușii au inchelat 
armistițiu. 

Sărbătoarea răsboiului din 1916, sfârșea catas- 
trofal. Generalul Ragoza,. comandantul Armatei 
IV-à ruse, este batjocorit de soldați. Cerbatcet, or- 
dcmă încetarea ostilităților, 

Este convocat Consiliul Suprem. Generalul Ale- 
xandru Averescu, are o stăpânire de sine, uluitoa- 
re. Discută probleme grele, de plumb. 

Probleme care pot însemna pietre de mormânt. 
Prezența sa este neconvenabilă, 

Până la sfârșit, cere Regelui, să-l desăroineze de 
comandă, 

Este rugat să-și continue misiunea : ,Faites ça 
pour moi !“ a murmurat Regele, trist, 

In Iași putrezesc și sufletele. Generalul pleacă 
cu inima fără sânge. Este zârobit, 


— 122 — 


aspră a eve- 


Abia acum este posibilă o jud 
nimentelor. Se desvăluiseră multe 1 

M.S. Regina, Maria a tuturor românilor, lasă 
pretutindeni amintirea unui suflet de mari elegan- 
te. In faldurile rochiilor de spital, grupul Reginei, 
ascunde inimi de ostași ai tuturor biruințelor fru- 
moase, 

Pașii Generalului, se ingirue obosiţi, prin săli de 
consiliu, apoi prin sala de audiențe, Cere, de astă- 
dată, un concediu de boală, 

Lăsat fără răspuns se înapolază la cartierul Ar- 


matei. . 

Află că în Muntenia se petrec lucruri oribile. 
Petre Carp, cere schimbarea dinastiei. Alexandru 
Marghiloman propune, la nevoe, sacrificarea, Rege- 
1ui. Constantin Stere, pentru republică. 

La Palatul Regal, o “Regină cu sufletul viscolit 
de toate desnädejdile, isbucneste in plans, lângă 
luminile bradului festiv, — 

Calea răsboiului, către steaua, nemuriri, se frân- 
sese aci, în ghetarele și exilul anului 1917. 

‘Mai târziu, Generalul primește concediul ag- 
teptat. 

Anul bătăliei dela Mărăşti, se închee cu această 
permisie : odihnă binemeritaté | 


m 


— „In noaptea de 12, primesc ordin să opresc 
ofensiva, din cauză că unele trupe rusești ar fi fă- 
eut defectiunea undeva la Nord. 


Cu inima însângerată a trebuit să lăsăm din nou _ 


la un lant de bătălii supraomenesti, 


.— 123 — 
Prada pe care o fineam vinjos gi care ne promitea 
at 


Ori din considerafiuni pur locale, tactico-topo- 
grafice, eram obligaţi ca pe unele directiuni să mat 
câştigăm teren. 
Am fost chemat la ordine foarte sever și acuzat 
de neascultare, 
Se va vedea mai târziu de partea cui era gre- 
şeala. In orice caz un singular tratament pentru 
un comandant de armată victorioste, 
Omul de răsboiu nu scrie cu aur, Nu așteaptă 
nimic, Chiar dacă știe că un înalt și sublim răsă- 
rit, pe clarul cer al sufletelor, va da faptelor sale, 
sträluciri nepicritoare. 
Ajutorul Comandamentului de căpetenie al îron- 
tului român, Cerbatcet, telegrafiase elogii și admi- 
rafie, Armatei II-a. 
Celălalt rus, Ragoza, dela Armata. IV-a, între ai- 
tele, este fericit de vecinătatea unor viteji. 
La comandament se aduce in discufiune, impru- 
dent, proectele Marelui Cartier General, 
Generalul, răspunde scurt: „Și ofensivele din 
1916 și cele din 1917 au fost concepute în vederea. 
victoriei. Nu trebue să o tăgăduim. 
La conceptiune trebue însă adăogate și voința: 
creatoare si spiritul de conducere”. 
Destinul generaluiui Alexandru Averescu, nu 
iși sfârșește cursa, la Mărăști. 
Inamicul face o a treia sforfare, dând naştere 


In utimă analiză întreg acest ciclu eroic, se in~ 


— 124 — 


sumează intro „Bătălie a Moldovei“, uriaşe, grea, 
dar creatoare în istoria, contemporană a statului. 

Era inevitabilă o asemenea tentativă teutonică, 
de vreme ce, morbul roșu, cariase o întinsă por- 
lune din digul ruso-român. 

Este o bătălie care durează săptămâni și care se 
destășoară pe fronturi imense, este o dramă uria- 
șă, în care actorii, după puterea talentului lor si 
după necesitățile acțiunii, joacă roluri diverse gi 
inegale. 

Unit se acoperă de glorie, alții sucombă în efor- 
turile lor, alţii nenorocoși dau chiar lovitura de 
graţie ansamblului, nimicind efectele jocului celui 
mai grandios *). 

Mărăşti, Mărășești, Oituz, provocate și răspun- 
zând aceleiași cauze, nu se pot separa. 

Marea partidă trebue analizată în ansamblul 
ei. Trebue ştiut doar că acțiunea sa. polarizat cu o 
mai mare intensitate pe aceste regiuni, de moarte 
și glorie nemuritoare, 

Armata II-a, este peste tot urmărită de inamic. 
Si la Adjud și la Tg.-Ocna, s'a căutat spatele ei. 

Rotragerea rusä, dă acestor strălucite fapte de 
arme, si un sens politic, 

Luciferii stepei ruse, doboară orucile depe ma- 
rile cupole ale Moscovei. 

Digul rezistentelor, nu mai putea închide ori- 
zontul strategiei germane. Incă un blindaj cedase. 
— „Convingerea că totul era pierdut am păs- 


*) Mihail C. Vlădescu. 


Es = 


trat-o pentru mine, Ea nu a transpirat în nici-un 
act al meu și nic! din atitudinea mea, Din potrivă 
moralul trupelor mele a fost totdeauna, menţinut; 
sus“, atrage atenfiunea Generalul, în această, 
vreme, unui important personagiu politic, 

In consiliie următoare, refuză si adere la ar- 
mistiţiu. Cere să se separe interesele române de 
rătăcirea rusă. 

Altădată arată, întrun cere de personalităţi, că 
armistițiul este un act militar. Numai tratativele 
de pace aparțin preocupărilor politice, 

— „Am fost partizan al răsboiului până la ca- 
pat, cât timp el putea salva frontul oriental’, A- 
poi discută cu energie formula practică de reall- 
zare, trântind — peste oameni gi istorie — lespe- 
dea unei aspre încheeri : „Aveam dreptul să spun 
că fara mea nu poate fi astfel torturată”, 

Dacă participă la toate manifestările epocii de 
cziză, nu arată că este un interesat. El are O con- 
duită constantă. Singur Generalul reușește pozitiv 
să modifice evenimentele după personalitatea lui. 
Ceilalţi cedau panicel care hipnotizase toate voin- 


In cea mai grea perioadă a vieţii de räsbolu, 
generalul Alexandru Averescu, are o înspăimân- 
tătoare stăpânire de sine. Abia la 3 Ianuarie 1918, 
se explică cu Berthelot, în termeni foarte aspri, în 
plin consiliu. 

La 4 Ianuarie notează simplu : „Invitat; la de- 
jun de Brătianu. Am trecut mai întâiu pela Ber- 
thelot, pentru a primi Crucea de Rasboin, 

După consiliu, îl pasionează problemele pstholo- 


giei ruse. Apoi Tolstoi, Dostoiewseky, Korolencko. 

Inapoiat pe front, vestile îi întunecă iarăși su- 
fletul. Din Capitală, feld-maresalul german a tri- 
mis un ultimatum sever, Ruina este iminentă. 

Trebuia iuptat măcar pentru îmbunătățirea 
conditiunilor de supunere. 

In aceste împrejurări era inevitabili ca omul 
de răsboiu și omul de stat să-și coordoneze pune- 
tele de vedere. Dacă unul reprezintă forța de dis- 
trugere, celălalt este forța care urmează, crea 
toare. Amândouă nu sunt altceva decât aspecte 
ale aceleiași energii naționale. 

Metodele lor, atât de diferite, trebue să-se su- 

pună aceluiași principiu de conservare a statului 
si de apărare naţională *). 
. Pentru greutatea unor asemenea, răspunderi si 
pentru cârma unei corăbii sinistrate, trebuia, un 
om cu intuiţia exactă a misiunii sale desnădăj- 
duite. 

In această vreme, oricine putea aduce acest 
unic elogiu, generalului Alexandru Averescu 
care incarne întradevăr spiritul strălucitor al 
unui mare Sef national. 


+) Mihail C. Vladescu. 


STEAGURI SFASIATE. 


Nici-un drum plin cu flori nu 


duce la glorie. 
La Fantalae 


Rand pe rând, marile coloane, pe care abia mai 
nutură zdrente de decor, se prăbușesc, Imaginea, a 
atâtor arcuri de triumf s'a șters in pulberea şi ne- 
gurile unor reci si nesfärsite amurguri. 

De nicäeri nici-o speranță ! 

Generalul Alexandru Averescu, la Iasi, este a- 
clamat de mulțime. 

Cu câteva zile în urmă, fusese purtat într'un 
delirant triumf, 

Poporul ştie că la Focșani, von Morgen, general 
imperial, cu reprezentanţii Infelegerei, așteptau 
“misiunea, română. 

Armistițiul devenise o implecabilă fatalitate, U- 
crains, până ieri aliată, sfârșea tratativele de pace. 

In Basarabia se cunoșteau bine cuvintele Rege- 
lui: „Vi se va da pământ. Eu, Regele vostru, voiu 
fi întâiul a da pildă. Vi se va de și o largă parti- 


-cipare la treburile statului“, 


dese ideile unui program îndrăsneţ. 

Dorinfi unanime încolonează, pe acelaș drum 
sigur, poporul ieșit din tranșee. 

Intr'o conversaţie intimă, Generalul, are pentru 
interlocutorul său, această semnificativă, replicë : 

— „Sunt incontestabil cazuri în care nu trebue 
a se precupefi sângele: trupelor. Dar pe deasupra. 
teariilor, discernământul instinctiv al soldatului, 
ulterior, arată, fără greș, cari au fost acele cazuri, 
Numai Generalii care fac jettfe folositoare sau cel 
puţin, neinléturabile, pätrun în sufletul maselor, 
în poezie, în legendă”. 

Nu este o apologie a faptelor sale ; este, mai de- 
grabă, conștiința, forțelor sale. 

In legătură cu această etalare de idei, asupra 
dramei în lichidare, are un stoe inepuizabil de ar- 
gumente și consideratiuni. 

Altădată, își ulueste convorbitorul cu această 
fulgerätoare paralelă, a stărilor de spirit din cele 
două räsboaie, prin care a trecut glorios : 

— „Cu trei ani de zile înainte, — fără să-l infe- 
leagă toţi, — toţi au voit răsboiul, toți au mers 
cântând, toţi s'au împodobit cu flori şi tricolor la 
capelă, 

Soldaţii, cari treceau podul peste Dunăre, în 
pas alergător, când puneau piciorul pe pământul 
dușmanului, luau de jos un pumn de farang. Era 
un adevărat, delir, 

Expresiunea „avânt“ cu care a fost caracteri- 
zată, era palidă faţă cu realitatea. 


a BARE AC 
— 129 à | 


O stiu bine acei care au trăit-o. Pentruce acea- 
stă deosebire ? 

Doi ani de concentrări nesăbuite, concentrări 
care au stors atâtea lacrimi celor de-acasă, de, 
parte de cei scumpi ai lor, sau lâncezeau prin 
creerul munţilor fără să ştie pentruce, sau săpând 
Ja șanțuri, fără să le înțeleagă rostul. 

In asemenea împrejurări nu se putea intra de 
cât cu entuziasmul tocit înainte de a fi uzat. 

Totuși data de 14 August rămâne memorabilă, 
scumpă neamului. Der când mai târziu nenoro- 
cirile, invazia si celelalte, cari s'au revărsat asupra 
noastră, au avut darul de a destepta, sufletul sol- 
datului român si a-1 face să se arate lumii, în toa- 
tă măreţia... 

Celălalt, care ascultase, a crezut încă multă 
vreme — după aceia — că în miezul amar al aces- 
tor fraze sau strecurat urme din atmosfera eveni- 
mentelor, prezente în 1918, 

După 10 ani a recunoscut, în câteva zeci de pro- 
digioase pagini, eroarea care-l stăpânise, 

Destul că astăzi este o vreme teribilă ! 

In toate consiliile, generalii chemați, își înclină 
spada. Dispar, încetul cu încetul, semnele convul- 
siei generale. © mare resemnare vestejeste spe- 


zanţele: A 3 
S'au oblonit sufletele si destinele ! Xa 
Furtuna poate să-și rostogolească bulboanele și Rie 

vijeliile sale cenușii: 


— 180 — 


Generalul, tipăreşte broșura , Räspunderilor# +). 
O carte fără lumină. Numai spasmuri, pumni și 
sfâșieri triste de oameni și măşti, 

Sunt amestecate acl, la un loc, suflete cu piatză, 

So citesc nesätios aceste 50 de pagini pe hârtie 
ordinară, Nimeni nu ia în seamă abilitatea auto- 
rului. 

Puţini sunt acela care nu sau lăsat seduyi. O 
broșură a, rămas adnotatä de generalul Alexandru 
Tel. 
Cuvinte subliniate : „In astfel de condițiuni, nu 
am crezut că aveam dreptul de a nu merge, cu 
orice rise, acolo unde sentimentele celor mulți mă 
reclamă... 

In stânga paginel, cu creion tremurat, a rămas 
seris : „Farsor |, 

Lângă alte rânduri, tn fel, 

Este un virtuos al seducţiei, prin stil. Poporul, 
lângă flacăra legendei, a citit cuvinte de aur, nu 
litere de cerneală, 

O adevărată mistică electrizase spiritul multimi- 
lor, Nimeni nu mai poate interzice elanul natural 
al marilor convoiuri de manifestanți. 

La 26, I, Generalul, este însărcinat cu forma- 
rea guvernului. 

Starea României este tragică. Resturi fume- 
gânde de incendiu. Nesiguranţă. Nici-o încordare 
peste oameni si învinşi. 

Guvernul este format, într'o atmosferă de peni- 
bil și deprimant, 


+ Bacău, 1 Aprilte 1910, 


— 181 — 


Nimeni nu primește, cu inima ușoară, ministe- 
ral. Sunt, unii, numiți cu o jumătate de oră Ina- 
inte de solemnitatea, prezentării la Rege, 

Ca întotdeauna, în trecut și în restul vieţii, cu- 
rajul isbueneste tot mai temerar, 

— „Politica guvernului va fi a începe negocie- 
zile de pace, dar desigur nu pacea, cu orice pret“. 

Emisarii Generalului sunt primiţi la București, 
Dintre aceştia, colonelul Ressel, are misiunea, de a 
comunica, mareșalului Mackensen dorința, Genera- 
lului de a avea, o întrevedere, 

La Iași, Președintele de consiliu, ştie, simte, e 
sigur, că rostul său este de „a, scoate pentru alții, 
castanele din foc, 

O mărturiseşte prietenilor săi politiei, in nenu- 


mărate rânduri. 

Stic că Nicolae Titulescu și Take Ionescu, volesc 
răsboiul fără să țină seama, de împrejurări. 

— „Cellalţi vrotau pacea cu condiţiunea, să nu o 
facă şi mai ales să aibă aerul de a nu o vol“, de- 
mască ochiul abi] al Generalului. 

Problema apăsătoare, istorică, era acela, ridicată 
de maresalul german : înlăturarea Dinastiei. 

La primul Consiliu se mai joacă, o farsă, Sosese 
generali cari şarjează eroic, gata de epice și supra 
naturale saeriticii, 

Cine mai credea ? Cine mai avea curajul ? 

Generalul își oferă dimisia. Ghiaţă, spaimă, agi- 
tatie. Lovitura isbise în plin. Abia, respingerea, di- 
misiel, eliberează multora, sufletul, din ghlareïe ri- 
dicotului. = 


— 182 — 


Generalul pleacă. Trebue purtată, până la limita 
forțelor sale, rezolvarea acestei sarcini covârși- 
toare. 

La Focșani este întâmpinat de Căpitanul de ca- 
valerie Scholtz, atașatul comandamentului ger 
man. I se pune le dispoziție un vagon imperial din 
garnitura, principesei Luise, 

De la geam, privește peisagiul care își rulează 
— printre perdele — iarna, sărăcia, gi tristeţea fără 
fund, 

Imaginează conversaţia. Caută formele cele mai 
abile si frazele cele mai putin costisitoare, 

Nu era ușoară tragedia măștii ducale, dela gea- 
mul trenului grăbit, peste care fulgerau umbrele și 
Juminile marilor orizonturi. Si în sufletul căreia, 
se răscoleau dureri atât de rar mărturisite ! 

Stărâma, cu propriile lui mâini, tratatul Dobro- 
gei, realitatea anului 1913, La o vârstă, când se 
putea încheia o viață, rămânea lipsit de operă. 

Isi pierdea umbra lângă marile lumini ale isto- 
viei. 

Niciodată un om de proporții sufletești atât de 
gigantice, nu a avut un destin mai dezolant, 

Dece ? Imensa, lui popularitate, lângă forţele te 
lurice, organice, încărcate de inaltele scăpărări ale 
lubirei omenești, îl mânau, fără întoarcere, către 
jezttă, 

Generalul, rătăcitor, pentru lacrimile tuturor 
ingropatilor în anonimat și groază, pe drumul pe- 
nitenfelor la Buftea, nu dă iubire pentru jubire, 


El este obligat să răspundă cu o jertf tragică: | 


— 138 — 


aruncă în praf, sfâşiate, paginile cele mai fru- 
moase ale unei vieți complete, de eroism militar și 
civic. 

Devotamentul, si atunci, — acolo, prevalează 
convingerile. + 

In acest fel știe el să nu-și trădeze ideile. Din a- 
ceastă cauză, generalul Alexandru Averescu, pen- 
tru întreaga elită a generaţiei sale, este înscris în- 
tre aceia care oferind, câştigă totul. 

Când Mackensen il întâmpină pe scara Palatului 
Ştizbey, prima spadă o încrucișează pentru Rege. 
Numeste acestuia, problema dinastiei: „o chestiune 
de ordin privat care nu poate intra în tratativele 
de pace". 

In somptuosul salon princiar, vechii camarazi, 
din şcolile militare dela, Berlin, se intretin amical, 
fiecare având însă înapoia lor, gigantica umbră a 
Patriel. 

Mackensen, insinuiază că si întrevederea lor tre- 
bue considerată ca având tot un caracter privat, 

Un degajeu abil, pe care Generalul ştie că nu 
trebue să-l considere si o renunțare. De-aceia so- 
ucită o intrevedere cu autorizații guvernelor : 
‘Kahiman si Czernin, 

Primul ministru, prin telegraful comandamen- 
tului german, cere și audiență la Berlin, Kaise- 
ului. 

Diplomaţia lui Meternich era încă în graţie le 
Baliplatz. 

Kühlman şi Czernin, încearcă o prăbușire a tra 
tativelor. 


Generalul adoptă maniera și răspunde că situa- 
ţia care condusese le constituirea guvernului său, 
find modiricată, devine — prin forța lucrurilor — 
disponibil. 

Trebuia, cerut avizul Regelui, 

Czernin, face cunoscut Generaluiui că este po- 
Sesorul unei importante comunicări din partea Im- 
päratului Austriei, pentru Rege. 

Gonelliabule. Consilii in serie, Lung! meditații, 
In cele din urmă, Consiliu de coroană. 

Din nou se explică cu Brătianu. Nu se pot obig- 
nul, unui cu celălalt. Reprezintă două lumi, două 
stiluri, două conduite diferite. 

Où toate acestea, puternice și loiale convingeri, 
încordau energia acestui nou oficial politie, atunci 
când se înclină solemn în faţa M. S. Regelui sau 
ascultă tăcut plânsul înduioșător al unui suflet 
zärobit, 

Nu a dovedit, acest om, aproape 60 ani în șir, 
că este un surprinzător ? 

Desigur nu este un om politic nou. Se pune a- 
ceastă problemă numai din adversitate, Eminentul 
Strateg este dublat cu prestigiu de celălalt, omul 
de stat. Nu cunoștea scara din dos și politica surâ- 
Surilor, 


De aceia poate nu este și un om politie mare. 


— 185 — 


Este insă, in ciuda tuturor räutäfilor, un om po- 
e ates evenimentele calm. Principele 
Barbu Stirbey primeşte în secret pe Colonelul 
Randa, atasatul militar austro-ungar. 

Contele Czernin, se întâlnește cu Regele Ferdi- i 
nand, in intunecoasa gară dela Răcăciuni. 

Ministru imperial este arogant, jignind neertä- 
tor un rege de o delicatetä femenină. 

La Odessa, Colonelul canadian Boyle se ocupă 
cu eliberarea parlamentarilor români refugiaţi, 

Regele îi acordă Colonetului o audienţă, în asis- 

ului. ; 
ised pat ermetie, al britenieului, distrează pe 
DR, în pădurile fâră stâzșit ale patriei mele, 
am învăţat cum se umblă cu haitele de câini săl- 
bateci. Trebue să le descoperi conducătorul. 

In Rusia n'am găsit pădurile, dar câinii sălbateci 

aceiași 1" 
ea) pe Rege, la Consiliu. Este iarăși atacat, 
In şedinţă, se stăpânește, clipește nervos, jucându- 
se, aparent distrat, cu tocul pe coperţile mapelor 
sale, de care nu se desparte niciodată. 

Aci, la masa Consiliului, nu se mai apleacă peste 
hărţi gi linii colorate. Sub privirile lui se mişcă și 
se agită cameni, simpli, buni sau complicafi. 

Cu imponderabilele ştie să fie prudent, Dacă nu 
descifreazä sigur, ce gândește fiecare innmic, re- 
munţă. Nu poate nici iscodi, nici lovi. 


Deocamdată, închis în platoșa unui clasic pre- 
stigiu, primește cu solemnitate verdictul de con- 
damnare. 

La sfârșit se scoală obosit. Pentru toţi are o fi- 
gură de om convins. 3 

In realitate are una de om hotărit. 

Urmează pe Rege in cabinetul de lucru gi îi 

anunţă, fără ocol, intentiunea de a dimisiona. 

Monarhul este consternat. $i El ştie să aprecieze 
loialitatea, + , 

Are în faţă un om prea hotărit si care, între dis- 
ciplină și dreptate, o prefers, de cele mai multe ori, 
pe cea din urmă. 


— „Mă părăsiţi și Domnia-voastză ! Lăsaţi toată 


răspunderea asupra mea ? 
Generalul evită să fie lovit direct. 1 se pun în- 


tzebăiri la care, dacă răspunde, se angajează per. 


sonal, 


Răspunde, atunci, pentru guvernul întreg : 

— „Sire, noi nu vă părăsim, dar nu voim să fim 
crezufi de nepatrioti, atunci când facem dovadă de 
cel mai mere patriotism si de o abnegahe fără 
margini“, 

Până la sfârșit revine asupra, dimisiel. 

Evenimentele îi refuzä orice repaos, Dela Buftea 
1 se telegratiază că Centralii, între conditiunile de 
pace, dictează și pe aceia, că misiunile militare 
străine să părăsească imediat teritoriul român. 

Iarăşi audiență. Pe urmă, complicatiuni. 


SASI 


Guvernul face cunoscut generalului Berthelot, e. 
venimentul survenit, In apropiere de Iasi, la gara 
Nicolina, se constituie garnitura de vagoane. 

Intro noapte, cu frig nordic și umezeală, Regele 
şi Regina, îmbrățișează pe Berthelot. 

Președintele consiliului de miniştri, nu a apărut, 
pe peronul întunecate! gări, nici-un moment. 

A doua zi, Regele îi cere Generalului, să prezinte 
Ja reşedinţa regal pe Marghiloman. 

Câteva zile tergiversează îndeplinirea formali- 

Sa 

Apariţia lui Marghiloman jigneste pe General. 
După 48 de ore își trimite dimisia. ȘI după 96, 
contra-semnează decretul pentru numirea Ini A- 
lexandru Marghiloman, președinte al viitorului 
consiliu. 

Din nou poporul îl are în mijlocul său. Numai 
al său. Il aclamă pretutindeni. Umbra unei forte 
plebiscitare, unanimă, se ridică pe toată aria viito- 
rului 

Pe creditul moral al „Răspunderilor“, Generalul 
înfiinţează Liga-poporului: „Intră cine vrea, ză- 
mâne cine poate". : 

O imensă popularitate urmărea drumul misticel 
averescane. 

Noul partid fine întâia şedinţă. Un martor ocn- 
lar*) este înfiorat de seduetia ce exercită, acest 
om, asupra tuturor : 


+ ©, Gongopol, Ramuri, Tulle 1934. 


isa 


— „Acel bărbat înalt, uscäfiv, cu privirea sti- 
cloasă si rece, cu gesturile sobre, cu o fizionomie 
care îmi amintește portretul lui Filip Il-le de 
Tifian de la muzeul din Neapole — și care, totuși, 
— poate fi efectul unei sugestii colective, — co- 
manda simpatia și impunea respectul..., 

Cu 5 ani în urmă, nu scrisese și Nicolae Iorga, 
la fel ? 

— „Nici nu atinsese mâncarea și, în miezul nop- 
ii, porni prin pustiul dușman, pentru alt drum de 
două sprezece ceasuri. 

ȘI din acest moment se impusese, pentru toți, 
dogma succesului.“ 

Nu este el omul surprizelor, care părea, la un 


moment dat, că și-a, indus în eroare propriul său 
destin ? 


Atunci mărturisise din calcul: „In orice caz, 
domnilor, să-mi ingäduifi să mă consult cu Tacke 
Tonescu. V'am spus că-l socotesc un fel de mentor. 

Nu este suficient de convingător evenimentul, 
Astfel s'ar putea crede, că în politică „Omul răs- 
punderilor“ avea, nevoe de o avant-gardă de sacri- 
ficiu, Chiar dacă primise o lecţie aspră, ar fi refuzat 
să arate durerile ei. 

In nici-un caz, semănătorul de ofensive, seful 
ostracizat, nu trăia prin legendă; El ducea o exis- 
tență aspră, deasupra, ei. 

Nu intră in politică cu un blazort, ci cu o renun- 
fare, cu o încheere de socoteli. Nu cu o biruintä. 
Printr’o jertfä. 


— 139 — 


si sfärgia cariera militară a marilor glorii, pen- 
tru aceia simplă de cetăţean ! 

Fusese, — se putea spune așa despre temutul 
bătrân — un mere monarhist, Credea, încă, în 
simbolica monarhiei. Pentru această credinţă își 
Sfâşiase, lângă altare, ambițiile, una câte una, 
una după alta. 

Nu a ţinut cuvântări epocale, A comandat, A dat 
ordine. Cuvântări de sânge si moarte, 

Faptele fostului general, triumful anului in care 
ne găsim, 1918, a facut pe mulţi să intre, pe brâncl, 
in mormânt. 

Până la stârșitul unei revoluții de ură și viclenie, 
el a fost un sincer și impasibil senin, 

Se specializase în arta miraculoasă a tăcerii, ȘI 
acela a prestigiului. 


OMUL POLITIC 


Dacă destinul miar fi jăcut 
pentru a fine un rang în lume 
eu ași fi avut ambifiunea de a 
[i tubit, mu de-a fi admirat și 
temut. 

Montaigne. 


Generalul Alexandru Averescu, nu este un lirle. 
El este numai o precisă sinteză de voință și logică. 
Sclavul unei inclinafiun! : o lucidă supraveghere de 
sine | Nu este un sentimental. 

Așa, bunăoară, o singură dată scrie despre soţia 
îmi. Dacă ova mai fi făcut afurea, nu a făcut-o in 
nici un caz public. El nu se inspiră din tubire. Is! 
absoarbe energia dintr’un trecut de pasiuni su- 
blime, lipsite de melancolie și visare. 

Nu-i plac rătăcitoarele delicii ale amintirilor in- 
time, Nu contemplă. Astfel el nu este niciodată 
aproape de moarte. Generalul Alexandru Averescu. 

se răspândește tumultes în tot peisagiul, sufletesc 
Şi fizic, al acţiunilor sale, 
Simte si în durerea soldatului, înghețat de frig 


— 142 — 


Nu este un subtil. Este un analist si un simplifi- 
-eator. Merge si eu mintea si cu pasul, numai pe 
dreapta dintre două puncte. 

Din această cauză abia le 59 de ani părăseşte 
cercul auster al unei caste disciplinate, pentru & 
debuta, intr'o activitate de mediu politic. 

Ce teribilă espectativé, ce extracrdinari refu- 
lare, dar și ce înaltă şcoală a oamenilor | 

Peste o jumătate de veac se încătușează în scoa- 
la supunerii, cea mai înaltă școală a comanden- 
filor. 

Se cunoaște de prea puțini, că. trecerea genera- 
tului Alexandru Averescu, în politică, are un tale, 
de mare sacrificiu. 

„Partidul Poporului“ este o replică dată anar- 
hiei şi curentelor revoluționare. In 1918, când pes- 
te ruinele unui popor gi ale unei oarecari societăţi, 
alunecau apele verzi si putrede ale judaismului, 
trebuia, consolidată ideia de răspundere si națiune, 
intr’o construcție de ordin politic. 

Regele Ferdinand face apel la „omul ce se bu- 
cura — pe acea vreme — de o popularitate fără 
seamän in fara românească *) 

Prin urmare ca și acum 59 de ani, cariera sa 
strălucită. de politician începe prin durere : jertfi- 
rea sa | 
O astfel de viață nu se invidiază. Nici nu se hu- 


*) Sterie Diamandi, Galeriu osmenilor politici 


— 143 — 


Ea are ceva din dimensiunile upui destin, are 
ceva — măcar o fărâmă rară — din strălucitoarele 
visti cari stăpânesc, lângă o morală, gi un ev. 

Dece să-l hulească tocmai mulțimea care l-a sa- 
crificat ? Stau mărturie 1909, 1913, 1917 şi 1918, 

Gneralul Alexandru Averescu închide în creerul 
său două pasiuni contrare : militarul şi omul po- 
litie. 

Deoparte, un spirit clar, logic, analiză rece, im- 
personalitate, eroicul. 

Dincolo, incisivul, sentimentalismul, patosul și 
mai întotdeauna, fantoseria. 

Consecința, firească a acestui antagonism orga- 
nic ar îi trebuit să fie, uciderea politicului de către 
soldat, Restabilirea, echilibrului aparține însă rea- 
lismului său viguros. 

Omul de acţiune militară există prin fapta, sa 
positivä. Această principală trăsătură, a se, îl sal- 
vează si acum. 

Doi ani înainte, exaitase pe soldaţii săi. In tran- 
şeele mucezite, între cadavrele devenite gunose, 
între răsăriturile soarelui si ale lunii, preschimbate 
în spaime, umbra, gloriosului comandant se topea 
în lacrimi, se contura în fumul focurilor de veghe 
sau aluneca mistic în atmosfera soptitelor relatări, 
de mister si supranatural, dintre două santinele 
amortite de umed gi ger. ‘ 

Fusese teribilă versiunea orală, în legătură cu 
boinavul voluntar impotmolit cu calul in 1913, 
ajuns din sergent, până le soarele de general. 


— 144 — 


Dar era și mai extraordinară bonomia, rusticita- 
tea, blandefea cu care comanda, acest calm şi sigur 
mosneag. 

A fost ușor ca suvenirul să se întrepătrundă de 
legendă si pitorese, ~ 

La 11 Februarie 1919, contele Czernin îi desfä- 
şoară pe masă harta, rectificärilor de graniţă, 

Nici nu o vede. Nici nu vorbeşte de ea, 

Altădată, amintește el, acest Iueru, „Preferara 
orice, afarä de amputarea țării. Dimisia mi se pă- 
ea salvatoare, 

O clipă numai, Am rămas apoi pironit la postul 
meu și am primit, Știu eu 1? — am rămas datorită 
educaţiei mele militare, considerând că ar fi fost 
o dezertare de acolo de unde trebuie să rămân. Am 
rămas la post... 

Nu uită nici o clipă pe ostaş. S'ar putea spune că 
nici în politică nimic nu-i convine dacă ostașul nu 
este lângă ministru. 

Astfel, consilierul intim al Şefului de Guvern, 
este generalul Alexandru Averescu, 

Când polemizeazä (0 face atât de des!) are un 
stil șters, lipsit de strălucire și surprize verbale. . 
Relateazä problemă simplu, egal, plat. 

Ultimele fraze cad greu, fără să se bănuiască fi- 
nalul, Ele închid o insinuare, ori un adevăr brutal, 
dacă nu o definitivă stigmatizare a adversarului, 

E foarte uşor de urmărit, Nu este niciodată plic- 
tisitor, Cuvintele leagă între ele fapte si adevăruri | 
uimitoare, À 


— 145 — 


Cu toate acestea polemica, lui este și una subte- 
rană, Sub cruste, mărturisirilor colcăe faptele; din 
acelea care nu se pot aduce direct în lumină. 

Când guvernul Marghiloman, răstoarnă, cabine 
tul său, generalul Alexandru Averescu, prezent în 
Camera dela Iasi, la ratificarea păcii dela Bucu- 
resti, protestează astfel : 

„Guvernul dă păcii încheiate un caracter defini- 
tiv și o consideră chiar un fericit punct de plecare, 
pentru desvoltarea noastră interioară. Protestez 
contra, acestui caracter ce se dă păcii, în opoziţie 
absolută cu intentiunile celor care au început-o și 
mai cu seamă, în opoziție cu simțământul milioa- 
nelor de Români, care au voit si a sutelor de mii, 
care au făcut răsbolul, 

Singuri aceștia, sunt în drept a-și spune cuvân- 
tul, în această chestiune si anume prin glasul unui 
guvern, care să exprime voinţa liberă a natiune!, 
jar nu prin acela al unui guvern, al cărui prege- 
dinte este recomandatul uneia din puterile cu care 
a tratati. 

Este incomodă tuturor brutalitatea acestor 
fraze. 

Victoria este ușoară pentru General. Nici nu 
räsuceste suficient gâtul pasärel, intrată în panica 
morţii. Are nevoe de o intrare mai triumfală și de 
uh decor mai solemn, intro nouă guvernare pe 
care o are asigurată. 

"In oraș soldaţii și țăranii îi sărută mâna și pi- 
cioarele. Are o popularitate de antic patriarh. 


— 146 — 


De aceia, dincolo de punctul ultimei fraze, gân- 
dul mai poate bănui si curiozitatea se mai poate 
agita. Astfel, face el, ca bănuiala să otrăvească at- 
mosfera din jurul actualilor guvernanti „recoman- 
daţii uneia din puterile cu care au tratati. 
Mulțimea imediat a pus, la finele alocufiunel, ne- 
cesarul și răsbunătorul semn de întrebare, 
Nimeni, în toată aria politică, nu are mai clară 
și mai limpede conștiința momentului politic, 
Poate numai acel uriaș cărturar, Nicolae Iorga, 
descoperitorul de mari și nemuritoare comori. 
Acela fntr'o noapte tristă, transorisese Regelui, 
deprimat și bolnav de incertitudine, un manifest 


salvator al Coroanei, pentru țăranii negrii din 
vătle Oituzului. 


Dihorii satelor, cârtiţile trangeelor, spăimântătorii 
stăpânitori ai besnelor moarte, din săpăturile pu- 
trede, împărați ai energiilor vii, zei ai morţii și vic- 
toriel, îndrăgiseră pământul. 

Nu mai vedeau decât moartea sau pământul. 

Cine știa mai bine decât ei cât soare suge tuciul 
pământului? Câtă apă trag pori întunericului ? 
Câte oase, cât sânge, cât zădut de moarte sau ză- 
cere lângă gunoaiele unor vieţi stropșite cu schije 
și pulbere, vedenii pentru cele patru puncte car- 
dinale, 

Nici-o mänuge albă pe mânerul unor săbii grele 
și murdare, 

Insă milioane de pumni crispeti pe trăgacele 
puștilor și milioane de obraje vestejite de veghe și 
suferinfà, sub ochii tulburi și secati de lacrimi. 


— 147 — 


Aceste sute de mii de oameni, participau — pen- 
tru prima oară la viața publică a țării, in mod 
intens. - 

O experiență rudimentară, dar seculară, a ata- 
sat nestârșitele caravane de „Domnul general", 

Parlamentul dela Iasi, al guvernului. Marghilo- 
man, este bruftuluit de generalul Averescu, ales al 
colegiilor țărănești din mai multe judeţe, 

Problema agrară influențează direct situaţia, în- 
tenă 

Se cereau soluţiuni precise, Guvernul încearcă 
o restriingere a, drepturilor acordate, 

Generalul, în siujba unor alte credințe, serie 
simplu, amar, dar, mai ales, adevărat : 

„Guvernanţi! scapă acest lucru din vedere ei sunt 
tropresionaţi de faptul că dau ceva ţăranului și ță- 
ranul nu numai că nu se repede cu recunoștință 
să primească acest ceva, dar chiar întoarce spatele, 
dând din cap, în care se învârtește de sigur, scep- 
tica dar foarte răspândita formulă : jar am fost 
păcăziți ! 

A cul e vina ? A celor care au făcut promisiuni 
iscate... Țăranul care in obștea, când era 
vorba de arendări, când i s'a spus, că prin obște se 
va împroprietării, a văzut în obşte o desamägire și 
a bănuit o amiigire...“ 

Se putea spune că în 1914, minţile fuseseră tur- 
burate de „problema momentului“ și acuma fi lua 
locul — 1a interval de abia 4 ani — alta, mai gravă, 
„problema pământului”, 


— 148 — 


Se distingeau surdele ecouri ale lui 1907 şi — 
ciudat destin | — salvatorul politic de atunci, era” 
astăzi, în fruntea acelorași insurecti, 

Este teribilă groaza pe care o aduce, odată cu 
apariţia și bolnavul său surâs, Generalul. 

Lasă impresia, că, încă din prima clipă, își com- 
pătimește adversarul, în derută. 

“Toată politica activă a anului 1919 și 1920, trăeș- 
te înapoi pe aria de foc a lul 1918, 

_ Manifestul ,,Ligel poporului“, consemnat în. as 
pra si acida broșură à „Răspunderilor“, a hipnoti- 
zat vointele gi le-a înghesuit, sub fulgere, în um- 
brele uriașe ale lui 1918. 

Generalul, cu suflet gris, cui mâinile atât de su- 
gestive, înconjurat — în gesturile sale economiste 
cu avaritie — de o rarä putere de absorbţie, găseşte 
timp să arate, unui prieten, adevărul timpului : 

— „jRăsboiul mondial a făurit democraţiile, fiind- 
că a fost unicul act social capabil să concentreze: 
naţiunile pe acelaș șantier. Leagănul lor au fost 
armatele combatante: 

Altădată, lângă harta Ruslel, coprins de amin- 
tirile unor vechi prietenii, explică unui convorbitor, 
că “Țarul gra lichidat regimul prin răsbolu și ar- 
mată. 

Nici nu clipeste când i se comunică antipatia, ce 
nutresc clasele înalte pentru nou! partid. Se duce 
o luptă deghizată. Sunt deja prezente: un „ave- 
rescanism si un ,anti-averescanism'. 


LAS 


— 149 — 


Seful ,Ligei poporului“ evită cu geniu o rean- 
gajare directă. 

‘Ar fi avut consecințe triste, Se isbeau forte dife- 
rite, aceca e burgheziei, și acela a poporului ne- 
voiag, aţâţat de himera une! nou! epoci. 

Lucrurile apar limpezi. Tot atât de clare și greu- 
tätile ca și abilitățile generalului Alexandru Ave: 
rescu, care aprinde flacäri in besnă, pentru ca răs 
vrătiţii să-și poată vedea încă umbrele, pe care le 
credeau pierdute ori furate, in ceţurile întunericu- 


lui, de stäpänitorii lor: 


eu 

Ridicână un drapel, el își dă seama de toată mä- 
refia momentului, gi cu acea, forţă de conelstune 
şi cu o elevatiune de gândire, pe care o au numai 
bărbaţii, care au meditat indelung asupra event” 
mentelor, el formulează dela început termenii por- 
blemii și își trage limitele acţiunii sale *). 

Partidul își fundează un ziar propriu, sine 
dreptarea", 

La 14 Aprilie 1918, prima pagină conţinea. edito- 
zialul următor : 

__ „Asemenea. vuetului surd, prevestitor de mari 
cutremure, care porneşte din adâncul pământului, 
se ridică azi din sânul Națiunii, un murmur sub 
forma de unanimă protestare, împotriva stării de 


+) Mihail ©, Vlădescu, 


— 150 — 


Tucturi fa care ne-a adus viaţa noastră politică de 
până acum. 
Din toate păturile sociale și mai cu seamă din 
sânul masii poporului nostru, se manifestă sub di- 
ferite forme şi diferite moduri, dorința spre o în- 
drumare mai bună, mai sănătoasă, mai dreaptă, | 
mai conștientă. 

De ani de zile, acei care pe temeiul constituttunii 
noastre falsificate, au avut țara pe mâini, în loc 
au mandatorii națiunii pentru a îngriji de ne- 
voile ei, s'au ridicat ca stăpânitori 
coma ipânitori ai țării, spre fo- 

Apol, insinulază, își zguduie adversarul, încheind 
în fugă, aproape neglijent, lăsând o mie de portite 
discuţiunilor și bănuielilor de tot felul: „Deși răul 
este adânc înrădăcinat, totuși, am credinţa că încă 
indreptarea dorită se mai poate obține fără zgu- 
duire, fără sbuciumare, pe căile consfintite de pu- 
tezea legilor...+ 

Dela astfel de convingeri își trage puterea și în 
astfel de pământuri sănătoase, își înfige rădăcinile 
acest aprig reformator, părinte al unei democraţii 
integrale, 

Deja este socotit realizatorul suprem al realității 
că guvernele de Stat, au putut să fiinteze pe o bază 
de largă colaborare democratică, mai fecundă în 
rezultate, decât cea avută în trecut. 

Cu toate acestea, Generalul are adversari serioşi, 
bastionafi în fortărețele colegiilor censitare, în or- 
ganizaţiile conservatoare sau pe acei risvritifi fără 


— 151 — 


căpătâiu, din răzieţele revärsäri ale democratillor 
revoluţionare. 

Intr'un ceas greu, cu un parlament oarecare, cu 
fara dirijată în acuzatori gi inculpaţi, in pragul 
unor dureroase vânzări de suflete, — 1 de pămân- 
turi dragi — Generalul, ined nutrește speranţe 
pentru un bine și un prestigiu, unanime, 

El, evită să închidă rigid, această problemi, în 
cadrele și ideologia neîncăpătoare a unui partid cu 
funcţiune limitată. Oricât de mare ar fi fost efec- 
tivul și oricât de noui energiile sale. 

Planul nu se putea sprijini suficient decât pe de- 
mocrafia agezatä a Ardealului, alături de cealaltă 
democratie, ageră, cu simțul practic și eu iubire de 
disciplină, a vechiului Regat. 

In parlament Generalul își încleștează de câteva 
ori adversarul. Nu-1 nimiceste niciodată, 

Atunci, prea debil, pentru o luptă fäfisä, guver- 
nul se aduna la ușa reședinței regale cu reclama- 
fini și tângueli. 

Când află aceste lucruri, schimbă atmosfera la 
Cameră, expunând caleuiat și rece : 

„El bine, ne-a fost dat să auzim, pe unul din 
cei mai de seamă oameni de stat, spunând că, for- 
mula pentru a guverna România, este Regele și Do- 
robantul. Câtă vreme zilele au fost senine, cât n'au 
fost turburäri mari, barca statului a putut să mear- 
gă, să ne dea iluzia, că ceace clădeam era progres 
și inflorire gi să nu se bage de seamă că clädim pe 
nisip. 


— 152 — 


Tndată însă ce s'a întunecat cerul, îndată ce s'a 
arătat un pericol, o greutate, cu care a trebuit să 
ne măsurăm, îndată sa văzut în ce rätäcire gro- 
zavă eram și cât de falsificatä era viata noastră 
politică.“ 

Odată are acest ton de relatare acră, pentru 
mulţi, niciodată bine venită, 

Altădată, arată cu degetul pe adversar şi-l poc- 
neste cu toate relele în cap. 

Este teribilă Clipa. Extraordinar lanţul acestor 
momente, 

Sala parlamentului încărcată. Fum. Fete, pe 
crispatiunile cărora se citeşte incertitudinea, tea- 
ma, gelozia, sau — pur și simplu — invidia, 

Sus, pe estradă, magica apariţie a bătrânului, 
înalt, uscäfiv, cu fata fără viaţă, agitându-și mâl- 
nile, în care își rupe în bucățele adversarul, sau 
impungând aerul cu un deget lung, cât o suliță in- 
veninată, 

Vocea, se destace atonă, surdă, uneori riigușită, 
invăluind totul într'o pâclă apăsătoare, 

Vorbesc, de acolo — de sus — moartea la un loc 
cu viaţa, stingerile triste ale istoriei, logicele orân- 
duiri ale vieţii si forțele magistrale ale unei istorii 
de progres si ordine, 

Intr’adins par'că — pentruca vorbele si faptele 
să tie și mai gigantice, — omul certäret dela tri- 
bună, părea si mai mic si mai fără viagi, la înce- 
putul tuturar cuvântărilor sale 

Apol cuvintele își începeau dansul lor ametitor, 


— 153 — 


de panică şi frig, pe toate timpanele încordate și 
atente. 

Nimeni nu se mai miră dece in jurul acestui om 
se adună, încet, încet, ura intregei burghezii. 

In mijlocul acestor adversități oribile, generalul 
Alexandru Averescu, găsește ocazia să practice sa- 
criticii și să lanseze formule de omenie, gospodărie 
si bunä-cuvintä. 

In mod normal, pe harta politică orice General 
gândește prin mintea unui dictator. 

El urmăreşte un ordin, nu o cuvântare. 

Pare schimbul cel mai logic, dacă nu unul ine- 
vitabil, datorită structurilor comune. 

Generalul Averescu, care a probat că știe să co- 
mande, solicită totuși parlament. Nu întinde o 
cursă nimănui, El știe precis că desbaterile acestula 
nu angajează țara. Pe câtă vreme o frază, sau 
simplul cuvânt a} Dictatorului, se înregistrează pe 
fisa tuturor cabinetelor europene. 

Astfel, Generalul glorios, se supune unui șef ne- 
contestat : iubirea, de patrie. 

Ori toţi câţi şi-au dat seama de această neobis- 
nuită situaţie, refulatä de voința Generalului, au 
speculat-o constant. 

„Dictatura“ a fost un fel de bau-bau. Cu această 
stea, au colindat, două partide, străzile me 

i i redactiile tuturor gazetelor. 
Piete a ance pan colo încat Sa instaurat un 


guvern de generali, pentru a prezida alegerile, ce 
se vroiau libere, pentru întreagă țara. 


— 154 — 


La Sud, pe Dunăre, — intr'o astfel de epocă — 
se aliniau capetele coloanelor franceze, comandate 
de Berthelot. 

Inspäimântätorul dictator, serie, în această vre- 
me, o rece condamnare a regimurilor generale : 

„Ori care ar fi cauza, odată ordinea, răsturnată, 
patimile se deslănţuiesc și însăși nesiguranța, zilei 
de mâine, impinge pe uzurpători, sub aparența, le- 
gitimă a apărării, mai departe, la acte de adevă- 
rată violență agresivä. 

Odată pe acest povärnis, lovitura de Stat iși 
semnează singură condamnarea. 
+ Cecace se ia sau se impune prin violență nu se 
poate menţine decât iarăși prin violență... 

In orice caz la sumarea istorică a faptelor se gă- 
segte ca rezultat; o serie de sbuciumări, în cele mai 
fericite cazuri, nefolositoare, iar nu rare ori däu- 
nătoare, fle chiar trecător, evoluării normale a vie- 
ți! obşteşti.“ 

Este neindurător acest nou Set de partid. Ostra- 
cizat de ceilalţi, hulit de asociaţiile filo-franceze, 
unul din puţinii filo-români, — el, Generalul, — 
așteaptă cu aceiași strălimpede gi lucidă intuiție, 
să se spargă și ultimul clocot de furtună. 

Vorbeşte, până seara târziu cu prietenii săi; pu- 
ini, puţini de tot. 

Aducându-se vorba despre o politică oarecare, 
dovedește că este un rafinat psiholog: „Druck 
bringt, gegendruck herbei. De aci nu a putut ieși 
până acum istoria. Constiünfa generală poate ar 


— 155 — 


morţi pentru cât-va timp, sub cutele copleșitoare 
ale evenimentelor strălucite, ea nu se stinge cu to- 
tul și mai curând sau mai târziu, la cea mai mică 
vibrare, se redesteaptä și se redeșteaptă neindură- 
toare. Indiferent dacă plătesc nota vinovatil, vio- 
lentele îndurate se zăsbună, Când ? Nu importa. 
"Totul se reduce la o chestiune de timp: 

Şi cână cineva aminteşte de lovitura de stat dela 
18 Brumar 1799, Generalul, el însăși creator de is- 
torie, face această incisivă remarcă : 

„Eternul fapt, cine seamănă vânt culege furtună, 
de care nu a scăpat nici indrämeful dela Brumar, 
cäci și la dânsul, în dosul unui frontispiciu orbitor, 
se ascundeau oculte dorințe egoiste. Nici chiar pu- 
terea geniului nu este deci un scut împotriva, fata- 
1ităţii istorice.“ 

Sunt demne de remarcat două iucrurl, Mai pu- 
tin calificativul polemic de „indrăsneţul dela Bru- 
mar“ gi, mai mult, (aproape spusă ca o reflecţie 
asupra propriului său caz), ne reţine gândul, con- 
cluzia convorbirei sale, 

Cel putin, pentru primii ani următori, și-a putut 
bănui soarta. Nu era prea greu. Mult mai penibil 
i-a fost ca să o mărturisească, 

De-altfel la 30 Noembrie, a suportat și cea de-a 
treia deceptie. 

El, mai urcă astiel încă o treaptă către flacările 
eterne ale altarelor Patriei, 

In Capitală, pe sub bolțile înalte ale Arcului de 
Triumf, perechea, regală, înconjurată de membrii 


— 156 — 


guvernului si vechiul prieten, generalul Berthelot, 
galopau peste florile aruncate de mulțimile deli- 
zante. 
Apoteoza biruintelor, strălucea, întrun enorm 
alaiu de uniforme şi escadroane ale gărzii. 
Din acest superb cortegiu lipseau doar: on 
Brătianu si generalul Alexandru Averescu. 
Amândoi dușmanii. Singurii care nu s'ar fi pu- 
‘tut infriti, in frenezia acestei bucurii generale. 
Pentru prima oară, cu voinţă sau prin puterea 
unei neindurate ursite, săvârșeau acelaș lucru. 
Absentau dintre nemuritori. 


* 
+ * 

In această absenţă, mulțimea sărbătorită și aceia 
care sărbătorea, au bănuit o nouă opresare publică 
a Generalului. 
In cadenta marșului, fiecare legionar, cel mai u- 
mil soldat, ultimul concentrat, se gândește la su- 
ferintele fostului lor comandant. 
Imensa popularitatea nu a putut decât să creas- 
sentiment elementar al multimei faţă de orice 
injustitie. 
Incolonarea maselor, atașarea lor de acest om și 
pe pian politic, se produce ca o urmare logică, ine- 
vitabilă, a evenimentelor care se creau și se fărâ- 
mitau, lângă speranţele și lângă așteptările lor. 
Jonel Brătianu se întoarce, dela Conferinţa, pă- 
cli, infrant și 36 ore după sosire isi semnează dl- 
misia. 


La Berlin, Adolf Késter, ministru! de interne al 
nouii republici, declară curagios că — „a, pierde 
Romania, este a pierde răsboiul si toate mijloacele 
de subsistentä". 

Departe, în frigurile unui nenorocit refugiu, pe o 
graniţă de cate nu își mai amintise niciodată, 
Wilhelm 2-lea, își predase sabia, generalului olan- 
dez Ollendal. 

Omnipotentul Brătianu, iniţiază, între culise, 
guvernul neutru Văitoianu, 

Este decretatä starea de asediu. 

Reactionar, generalul Averescu, anunță public 
că nu participă la alegeri, 

Sunt exercitate presiuni, pentru a se renunța 4 
la abţinere, ; 

In casa Şuţu *) din Bulevard, Generalul, este vi- 
zitat de Argetoianu şi Nicoiae Filipescu, din oră 
în oră. 

La rezistență erau asociaţi Take Ionescu si pro- 
fesorul universitar P, P. Negulescu. 

Intrune din dimineti, Generalul, întreabă, pe 
unul din vizitatori 

— „Ce se spun în lume despre hotărârea noastră 
de a nu merge in alegeri ? 

— „Nimeni nu o înţelege și toţi o deploré...* 

Generalul ascultă răspunsul visător. Tacke Io- 
nescu arată că nu se poate risca, de către partid, 
o înfrângere, care putea fi usuratä de starea de 
asediu. 


+) C. Gongopol, in revista „Bamuri”. 


_— 158 — 


— „Dar aveţi un curent formidabil... 
Generalul, recules, pronunță rece : 
— ,Hotärirea e definitiva !« 

A doua zi, seara, i se raportează că listele — pre- 
zentate fără aprobare — au fost votate cu o imensă 
majoritate. Că — in fine — sute de țărani refuzau 
să voteze alte candidaturi. 

Informatorul este mirat. El comunică atitudinea 
Generalului: acelaș surâs potolit si aceiași tulbură- 
toare impreunare de mâini peste mapele depe 
birou. > 

Cu toate acestea, rezultatul alegerilor, distrama 
sforile și cursele înodate și întinse de Ion Bră- 
tianu. 

Primul guvern este al noilor straturi potitice : 
preşedinte dr. Alex. Vaida-Voevod. 

Cu accepțiunea Regelui, mai putin încrezător în 
Take Ionescu, generalul Averescu, devine ministru 
de Interne, în formațiunea noului cabinet. 

Era urmărită — între altele — și fuzionarea 
partidelor respective. 

Cum completarea listei guvernamentale sa fă- 
cut in cel mai strict secret, apariţia Generalului, 
pe banca ministerială, uimeste asistența. 

Un document plauzibil *) relatează scena astfel: 

«Ne tiezirăm cu apariţia vrednicului militar, 
recomandat printrun gest larg de primul minis- 
tru. Uimirea fu enormă. Jenat, Generalul riscă o 


) N. Iorga, Supt trei regi, 


— 158 — 


glumă : „Când se face o astfel de tăcere, un pro- 
verb german spune că un ofițer de cavalerie își 
plătește datoriile“. 

Din colţul unde era d, Inculeţ, veni ghidusul, dar 
tăiosul răspuns: „La Ruși se zice că se naște un 
prost... 

Totuși d. General Averescu rămase. 

Persecutat de ideia că el vrea dictatura și având 
Siguranța că urmărește disolvarea Camerilor, pe 
care Suveranul nu le putea suferi, am primit pe 
noul ministru cu o cuvântare care prevenia asupra, 
piedicilor pe care le va întâlni, din partea noastră, 
orice tendință. dictatorială. 

Supärat, generalul dimisionează imediat (17 
Dee)“. 

Nicolae Iorga opune candidatura. sa, la prege- 
dinfia Camerei, lui Goldiș. 

Discursul fusese din vreme pregătit. Toată mice 
revolufie se aranjase cu mult înainte, ajutat find, 
capul ei, de unele informatiuni ridicate chiar dela 
Rege. 

Depe banca ministerială nu se dă însă niciun 
răspuns. 

Dimisia Generalului, este anunțată Regelui, de 
către însăși provocatorul ei moral. 

Nici Ja Palat nu a fost mai putin penibilă ziua. 

Mentorul politic al Generalului, — Take Ione- 
seu — comentează, radios : 

— „Foarte bine, foarte bine! Dece a intrat sin- 
gur, pe simple varbe... Dece nu mi-a spus nimic ?“. 


Generalul, trădări de asemenea natură, va 
porta în fiecare an, 

Ce ar mai putea, să-l surprindă când este pre- | 
zentat de presă, publicului, ca un agitator fără | 
scrupule. Un Boulanger indigen, * 4 

‘Un exasperat, dacă nu putea fi un scelerat, 

Preşedintelui de consiliu îi motivează asttel di- 
mista : : 

— „După convingerea mea nu este vremea. să 
facem încercări și experienţă, Tara are imperioasă | 
nevole de un guvern tare, compus din oameni ex 
perimentaţi și sprijiniți pe o majoritate compactă, 
omogenă și fără elemente dizolvante in ea, pen- 
truca să înceapă să lucreze serios, cât mai nein- 
târziat, potrivit aşteptării generale", 

In vremea aceasta, de conspirații și uneltiri par- 
lamentare, în stradă, jos de tot, sub purpura poll- 
ticoi, mulțimea este rău voitoare, Un anume mi- 
nistru, este silit de lucrători să țină un discurs die- 
tat, sub faldurile steagului comunist, 

In cartierele märginage, străzile vuiesc. Vitrinele 
sunt devastate cu pietre, 

In consiliu, guvernul, hotărăşte depunerea ime- 
diatä a mandatului, 

Mulțimea trebuia satisfăcută. Această mulţime 
este femee : adoră, forta | 

Altarele revoluţiei începeau să fumege, Intere- 
sele țării sunt desbiitute în stradă : cu pumnul, co 
patul armei sau — mai adesea — cu piatra, 
Guvernul straturilor sociale, nouă ieșite din tai: 


funurile răsbolului, a ratat clasic primul său 
mandat, 

Se dovedea, că, trecutul nu admitea, sub nici-o 
formă, ignorarea lui, Progresul trebuia fixat de te- 
meliile sale, 

Dacă răsbolul preschimbase așezările, desigur că, 

 mumai eu oamenii lui, cu acei produși prin el, tre- 
buia să se încerce evadarea din inerție și desgust, 

Această, reintoarcere au obligat-o evenimentele, 
eu toate că ea s'a facut contra tuturor voinfelor. 

Personaglul gloriilor eroice, Generalul, nu putea 
uita, un Waterloo, fără bătălie : alegerile din 1919 | 
ȘI nicl isgonirea din guvernul Vaida, 

In seara in care, învestit cu înorederea regală, 
iegia pe porțile Palatului, avea planul precis. con- 
fectionat și admirabil ajustat și pe măsura, oame- 
nilor și pe acea, a evenimentelor. 

Nici-o surprizë nu a mai fost posibilă, In cursul 
audienței justificase Suveranului, antipatia sa 
pentru parlament, 

Se exprimase clar gi lapidar : 

— „Sire, sunt in joc două probleme. Una for- 
mată, de antagonismul dintre principiul autorităţii 
organelor constituite în stat — (de o parte), — și 
curentele subvezsive, (de cealaltă parte). 

A doua greutate a guvernării viitoare o consti- 
tue exerciţiul suveranităţii naţionale, care nu func- 
țlonează normal pe toată întinderea, regatului, 

“ Subsistă încă vestigiile unor particularisme, cu 


2 à 


— 162 — 


tendințe centrifuge, în dauna forței unitare a sta- 
tului. 

Dacă pot fi de ajutor Țării, sunt ari, prezent. 

Cum însă parlamentul refuză să discute cele 
două probleme enunțate, Majestatea Voastră, o rog 
să-mi acorde girul unui Decret special“ 

Această limbă o vorbește astăzi omul grăbit — a 
doua zi — să-și schimbe tonul, la intrarea in par- 
lament. 

In Adunare pronunţă cu alt accent, mai cală si 
mat promițător : 

— „Domnilor, o rană nepipăită, dar poate cea 
mai serioasă din toate, este modificarea mentali- 
tätit in toate straturile sociale, ceeace à dus la o 
serioasă rupere a echilibrului dintre sentimentul 
datoriei si legitimitatea dreptului, 

Din bănci, se pornese strigăte. Deputaţii Maniu 
şi Mihalache, intervin violent, 

Intre tribuna prezidențială, și sală, se închiagă 
un contact de trăznete, 

In decorul, așteptat pentru ultima scenă, Prese- 
dintele de consilu, părăsește sala câteva clipe. 

Revine cu mapa decretului de disolvaze, 

Baionetele, lucesc pe coridoare. De pretutindeni 
se strigă : „Sinistră farsă 1" 

Surâsul, stins pe sicriul buzelor pelide, — cri 
parea momentului înghețată în mâna care inve- 
lea sulul decretului, au spulberat ultimul strop de 
voinţă, in creerile oamenilor care se imprästiau, a- 
marnic tulburati. 


— 168 — 


Este din cale afară de penibilă, tuturor, stăpâ- 
nirea acestui cardinal al justiţiei eroice, 

Infioară pe oricine, palidul si slabul bătrân. 
Fiinţa tragică a Președintelui, permanent numit 
„Domnul General“, ținea înaintea, ochilor mulţi- 
mei, evidenţa adevărumi etern : inimi de oţel, pe 
corăbii de lemn, câștigă bătăliile | 

Are aerul unui învins ; de aceia când scânteiază 


nuanţe de politicoasă subordonare. 

Când însă, drept răspuns, dă ordine și dispozi- 
ţiuni categorice, pare satanic, 

Nu prea ştie să fie concesiv, Umblă cu ideile, în- 
tocmai ca si cu niște lănci : numai din acelea, sub- 
iri şi pătrunzătoare, | 

Cu aceste instrumente pune el, adversarului, sân- 
gele în mișcare. 

Sufietul său, — ca pe străzile Ismailului, acum 
o jumătate de veac — nu urmează niciodată flexiu- 
nile trupului si înclinările capului. Ce fel de om 
este noul stăpân, pot arăta deopotrivă, numai viata 
aparte a mâinilor și cadenta — egală totdeauna — 
a pasilor. 

Ochii îi sticlese, vii, Au uneori reflexe vinete de 
oțel 
_ Nu au piâns mai deloc. De două ori isi aduce a- 
minte. : 


— 164 — 


Intâinoază, acolo sus, pe Incărcătoarea, la cotă. 
In ceața si igrasia nopţii care se scurgeau pe văile 
umede dela, Mărăști, 

Altädaté, atunci când a revenii, din răsboiu, la 
Craiova. ; 

Casa devastată ; nici-un ac, măcar. Pe podelele. 
murdare, câteva jurnale si, intr'un colţ, cu gea- 


ral bătrân : Regele Carol L 

‘Lea şters, cu mâneca hainii și l-a ascuns sub pul- 
pana paltonului: parcă furase dintro casă 
străină. 


CRE 


Acesta este portretul Președintelui de consiliu, 
care în Tulie 1921, după cinci-spre-zece luni de gu- 
vernare, stăpânea printr'un imens prestigiu şi co- 
legii din guvern, și România. 

Reforma agrară obținuse două treimi. 

Ministrul finantelér, magistratul Nicolae Titu- 
lescu, „maestru al atitudinii“ *), prezentase cice- 
ronian, proectele financiare ale guvernului. 


Iorga, apologetul faptelor de arme, ale Generalu- 


mul spart și rama diformatä, portretul unui gene- 


In această epocă, pentru a dona oară, Nicolae 


lui, — îi mineazä cariera politică. In câteva filipice i 


— 165 — 


Jiu, ascultă avertismentele colaboratorilor săi, 
dică din umere și răspunde degajat : ù 
— „Acum e si rândul nostru să guvernăm. 
vom guverna |“ 
Nu există nici-o desfacere de lege, pe care să nu i) 
o sanctioneze imediat, laconic si draconic. 
Ciasele muncitorești, de toate categori 
gită. Aiurea, pe cuprinsul țării, se trage intr’un ge- 
neral, fost comandant de armată. 
Mitralierele poonesc vulcanic în stradă. 
Generalul-presedinte și ministru de interne,—in 
acelaş timp — păstrează o linişte care exasperează. 
Ordinul ca, ermata să circule pe străzi, însoțită 
de muzici si gornisti, nu reușise să intimideze. 
La ministerul de Interne se perindau tot soiul de 
PETER 
Tntr'una din zile se petrece un fapt uluitor. $e- 
ol de cabinet al Generalului, depunând toate i 
sistentele, obținuse audiență, pentru o oarecare de- 
legatie de căpetenii socialiste. 
Brau aproape 40 și odată intraţi în cabinet, pri- 
mu ministru si ajutorul, abia au loc, în picioare. 
O voce ridică tonul. Alături, o alta i se asociază, 
Şi altele, și altele. Se vocifereazé, pur Și sizapiu, SU 
- cehia mucid gi zâmbetul rece, al Generalului. 
- Situaţie devenea penibilă. Lua proporții de cursă 


se a- 


E 
criminală. à 
oe presedintele de consitiu, grav, calm, se adresează 


unui muneitor din grup : 
poale, am primit aceşti oameni, penta à 


— 166 — 


dumneata. Dacă mai continuă așa, te fac răspun- 
zător de purtarea lor", 

Avertismentul este inutil. Unul, din ceată, ame- 
ninté cu brațul. Generalul iritat, face un pas îna- 
poi. Se reazămă de perete, privește peste mapele 
biroului, se concentrează un moment inclestind 
mâna pe tampon și ridicând bruse privirile, strigä: 

— „Domnilor, v'am primit pentruca să vă ascult 


doleantele, Văd că rüspundeti cu necuviiate, pri- 


mmului ministru al țării, Nam ce să mai discut cu 
d-voastră... Vă rog să ieșiţi acuma... Vă promit că 
am să vă distrug 1“ 

Ultima frază o spune sec si fără ton de enervare. 
Din ea radiază o hotărire de piatră. 

Abia se ghicesc respiratiile ascultătorilor,  Privi- 
rile se caută în panică. Se aud șoapte ; mai mult, 
discrete reproguri. 

Unul câte unul se strecoară mergând de-andără- 
telea, către ușă... 

Generalul începuse lucrul. Se aud numai scâr- 
fâitu peniţei si usoarele fâșituri ele picioarelor, 
abia simţit, migcate, 

Când rămâne singur ride și face amare reflecții 
asupra curajului și mulțimilor, 

Cu toate acestea, ordinea, internă, nu își găsise 
completa, satisfacere. 

Regele Ferdinand nu are îndemânarea să su- 
porte un Președinte de consiliu de intransigenta 
Generalului. 

Nu era un curtean. Trata totul la rece și la egal. 


— 187 — 


Regina insistase, pe lângă Suveran, favorabil 
pentru cauza lui Brătianu, 

Cineva — Tome Stelian — alarmase anturajul 
Generalului, afirmând, cu oarecari dovezi, că Ionel 
Brătianu a obținut capul guvernului. Că Regele, 
vizitând pe acesta la Florica, au stabilit — de co- 
mun acord — momentul când ar urma să se pro- 
ducă criza. 

Primul ministru, la vie, este imperturbabil. 

In tot acest timp, viata publică se rostogolea, 
printre primii ani ai Tärei — după räsboiu -—, in- 
tr'un uriaș torent de patimi. 

Sufletele celor străini se asociau greu la noua u- 
nitate naţională, La Senat, un evreu dement, otră- 
vit de idei comuniste, face să exploadeze-o ii 

tin înainte de inceperea ședinței, 
Rapa ai bisericel, un ministru și 
un general, își împart trupurile gi sufletele, morţii 
și spitalelor. 

In mesagiul regal, o mână, care transcria, pe pa- 
gini multe și mai multe alte convingeri politice, a 
strecurat abil o frază echivocă. 

Emisarul guvernului, Take Ionescu, convinge pe 
Rege, asupra viabilităţii guvernului, oferind, în 
schimb, o ascultare fără, discuție, la orice vreme. 

Generalul este aclamat cu strigătul: „Trăiască 
Preşedintele Republicei |". 

le ae dor! où ce eliberez de sub ceara pe : 
mului eău sfetnic. i : 

1 se transmite de General, eu 0 sinistră curtoazie 


că: „Dacă Majestatea Sa, dorește revoluția, o poate 
avea oricând |“ | 

Se poate ușor remarca maniera de a proceda a 
omului care în 1917, își oferă dimisia, întrun ceas 
de groază, pentru a sublinia subrezenia adversari- 
Jor săi. 

Este o limbă elegantă prin prestigiul și justiția 
tonului, aceasta pe care o vorbește noul personagiu 
politic, om da răsbolu și produs al faptelor sale. 

La deschiderea parlamentului, după ce Regele 
părăsește adunarea, declară public : 

— „Azi am avut al doilea Mărăști“. Sau o pro- 
vocare abilă, sau un sondaj politic, sau o clipä de 
slăbiciune ! 

La consfätuirea majoritätilor dela Senat, expune 
răspunsul pe care și-l făurise, în singurătatea dela 
via sa olteană. 

Acolo, vestile {i erau transmise Ia vreme. Gene- 
ralul cunoștea precis și cronologie variațiile inten- 
iilor regale. 

— ,Nimfe nu mă poate clinti dela postul meu, 
câtă vreme am încrederea țării“. 

Declaratia face sensafie, Un partid fine concilia- 
bule cu nervi, cu întortochiate socoteli și hotăriri 
grave. i 


g& expunere informativă, 
Ura politică este abil deghizată sub faldurile și 
pompa unor fraze de supunere si curtenie. 
Este chemat Ministrul de războiu, ofiţer activ, 


Brătianu se prezintă în audiență, pentru o lun- 


forma unui protest public, 

“Demn $i loaial, acesta raportează: 

— „Sire, Generalul Averescu, nu poate fi con- 
damnat fără ascultare, — după simpla versiune a 
opoziţiei“, 

Ca întotdeauna când situația era gravă, Prege- 
dintele de consiliu, era la vie, Avea nevoie de odih- 
nă, dar — mai ales — de perspectivă. 

Chemat în audiență, întreabă surprins pe emi- 
sarul Regelui: — „Dar ce am spus? l“. 

Obligat, retractează, convins că va produce in- 
dignare. 

Bătălia aceasta o plerde după 15 zile, Take Io- 
nescu dimisionează, urmat de amicii săi, din gu- 


vern. 
Contra aceluiași adversar, câştigă — în particu- 
lar — atunei când Regele declară lui Duitiu Zam- 
firescu, preşedintele Camere! : 
— „Nu pot lucra cu generalul... 
mă înghiaţă |... 


Omul! acesta 


2 + * os 


Nimic nu impresionează, 1a această dată, pe 
vrăjmașii săi, decât rezistența și răbdarea a- 
cestui om. 
Cunoaste, ca nimeni altul, valoarea, înirângeri- 
Jor. Râde, cu economie. Numai ochii ii joacă, sub 
nee cutat de neodihnë, al i nu prea 


— 170 — 


Generalul, trece căile victoriei, chiar prin zana 
de panică a, infrangerilor, 
Nu se lasă sdrobit de ele, cum nu se lasă nici a- 
măgit de succese, E 

Sub guvernarea sa trece mâna militarilor. Nu s'a. 
putut obisnui niciodată cu regimul concestilor si al 
tolerantelor civile. Din această cauză a preschim- 
bat serviciile superioare în Comandamente discipli- 
nate. 

Serviciul poștal și căile ferate sunt militarizate. 

In toamna anului 1920, un ordin a fost suficient; 
ca întreaga revoluţie a muncitorilor sé fie stinsă | 
înainte de a se declara, 

Primul ministru se întorcea, cu trenul, dela 50- 
lemnitatea unei improprietäriri. Ora începerii gre- 
velor generale, a coincis cu apropierea sa de Bu- 
curești. Abia poate ajunge la minister. 

Un ordin scurt, lansat precis, a pus în apiicare 
întreaga aparatură de ordonare și disciplinare a 
serviciilor. 

Lângă fiecare mecanic apăruse o sentinelă și 
JAngă fiecare lucrător comunist, strălucește o baio- 
netă. 

Ordinea s'a instaurat iarăși puternică si vigilent 
păzită. Le Marele stat major al Armatei se încep 
lucrérile unui vast și complet „Plan de mobilizare _ 
al postelor gi căilor ferate“. 

Generalul Mihai! Ionescu, elev al Președintelui 
de consiliu, are conducerea lucrărilor. Continuu, 


ine Di CRETE 


—1n— - 


construcțiile inițiate — în diversele regiuni ale 
Țării — sunt inspectate cu deaminuntul. 

Intro asemenea ocazie, Primul ministru, și-a 
descoperit puţin, — foarte puţin —, din umorul a- 
tasant care legase de nădejălile și nevoile subor- 
donafilor săi, prin umezile și moartele tranșee ale 
frontului românesc, 

Se construia linia Cerna-Vodă, Constanta și Car- 
men-Sylva. 

Câteva batalioane de geniu concura la monta- 
rea raurilor, 

Ofițerii ingineri loculau în vagoane, Muncă, de 
dimineaţă până seara. Pe neaşteptate sosesc în in- 
spectie, Primul ministru Generalul Averescu și Ge- 
neralul Mihail Ionescu. 

Vară. Cald. Apele mării albastre. Cerul fără 
nici-o urmă de nor, Orizontul vibrează sub lentila 
solară. Joc monoton gi agasant de valuri dantelate, 

Directorul general al C. F. R. cercetează mal de- 
aprospe lucrärile. Cerând relafil tehnice unul ofi- 
ter iși amintește de o reclamaţie primită, Se plân- 
geau vecinii că veneau femel pela vagoane sau. că 
uneori se făceau chefuri întreaga noapte, 

Generalul Mihail Ionescu, aspru, face observa- 
fille de rigoare. 

Tänërul sublocotenent, incremenit, mu îndrăs- 
nea să protesteze. 

Preşedintele de consiliu — care auzise despre ce 
era vorba —, având aerul distrat, se apropie şi 
pune o întrebare : 


—12— 


— „Ce vârstă ai tinere %* 

— „Douăzeci și unu de ani, domnule General!“ 

Soarele cădea fire subţiri, prin culorile de verde- 
putred ale zării récorite. 

Täcere umedă. Atmosteră de soare si miros de 
alge descompuse. Nici-o pasăre, nici-un țipăt rătă- 
cit în desfăşurarea, solemnă 2 apusuiui oceanic. 

— „Frumoasă vârstă! Hai să mergem, Io- 
nescule |“ 

Apoi Generalul sia indreptat gânditor către ma- 
ind. Celălalt, emoţionat, trece în stânga. 

_ 1n urma automobilului s'a ridicat un nor de hâr- 
tiute albe : reclamatia ruptă. 


Președintele de consiliu, urmărește, cu deosebire, 
opera, de înregistrare e. provinciilor, la legea si ad- 
ministratia centrală. Tl preocupă obsedant activi- 
tatea, Consiliului-Dirigent dela Cluj, instituție pa- 
tronată de prevederile actului dela Alba-Iulia. 

In Aprilie, 1920, semnează un Decret-lege, pe be- 
za căruia, se anulează flintarea acelui consiliu. 

Se deschide astfel o largă cale către unificarea 
politică și administrativă. 

Sunt câştigate alianţe. Se face o faptă mare, Dar 
se și expune, incäodatä, celor mai venale și ne- 
loaiale lovituri. In parlament întreaga opoziţie, 
coalizează. 


presă declaraţiile care-l remonteazä public : 


— 173 = 


Este stigmatizat de presă cu titlul de ,,Sef de 

Intre intimi, iarăși vorbeşte, cu amărăciune, des- 
pre aceasta nouă stare de Iucruri : 

— „De o parte, calea dreaptă a adevărului. plă- 
cut sau neplăcut, neted sau colțuros, dulce sau a- 
mar, mângâietor sau aspru, gingaș sau brutal, în- 
run cuvânt în toată goliciunea, sinceră a realităţi 
— de alta, poticele si poticutele întortochiate și în- 
tunecoase, de asemenea, în toată. goliciunea, dar în 
goliciunea celei mai hidoase deformări levantine a 

După împrejurări, Generalul, a devenit, rând pe 
rând, — „omul care ne trebue“ —, „omul care nu 
ne trebue", 

Se desparte de prietenii politici. Constantin Are 
getolanu îl desbină partidul. Cu toate acestea, 
câţiva ani mai târziu, pe liste ministerială — pre- 
zentată Palatului — pe acesta fl serie, întâiul, 

Este un naiv sau un iremediabil fabricant de 
glorii ? 

In alt an se abjine dela alegeri, Intră în conflict 
cu Coroana. Nu uită însă să lase să transpire în 


„Incontestabil că spiritele sunt în stare de efer- 
vescenţă. a 
Nu mai putin incontestabil este că, exploziunile “att 
gazelor celor mai puternice nu Sar produce, dacă. 
nu er fi supuse apăsării din afară. 


Ds L af rie 


— 14 — 


Deci nu compresiuni, ci supape. Nu baionete, cl 
libertăţi, 

Nu teroare sau intimidare, ci legalitate. Nu favo- 
ritism, ci impartialitate“, 

Se retrage apoi demn, ostäseste. 3 

Dacă este în urmă, chemat, se așează In fruntea 
revendicärilor democratice, nu ca uri distrugător, 
— ei, mai ales, ca un creator, intro ordine nouă, 
în care idela națională să-și găsească cea mai desă- 
vâzșită intrupare, 

Este un mare modest cu toate că dorința orga- 
nică, dinamică a menţinerii prestigiului personal, 
{1 conducea mai ușor către aroganță și subiecti- 
vism, 

Câţiva ani, mai târziu, o favoare regală, it per- 
mite uniforma militară, pentru tot restul vieţii. 

In aula Camerei, cu prilejul comemorării lui 
Zece Mai, este văzut în vechea uniformă a celui 
mai glorios comandant de răsboiu. 

Alegerile din preajma lui 1927, infiereazi expe- 
rlentele politice, de până aci. Din nou, formula u- 
nui cabinet averescan, este la ordinea zilei. Regele 
este suferind. Svonuri tragice circulă pretutindeni. 

Bolnavul Rege, cu viata împrăștiată prin toate 
colțurile istoriei contemporane a României, este 
sub umbrele unui trist apus. 

Intriga funcționează viu. Puţina energie a tru- 
pului istovit, mai poate totuși aprinde, în sufletul 
Regelui obosit, o umbră de voință. 

Monathul se refugiază la Scroviste, Acolo țese El, 


— 175 — 


vechiul crez regal, de a uni, în jurul tronului, ele- 
mentele de seamă ale vieţii politice, H 

La 30 Mai i se cere generalului Averescu, preșe- 
dinte al consiliului de ministri, realizarea, Ministe- 
rului National, 

Presa, opoziției fulgerë. In fine, „guvernul dicta- 
torilor“ trebuia doborit, 

Generalul este primit în audiență. In sala de 
consiliu, colaboratorii, 11 așteaptă neliniştiți. "Toţi 
fi întâmpină cu teamă : 

— „Cum a fost ? Ce s'a întâmplat > 

Sigur, senin și potolit, primul-ministru, riis- 
punde : 

— Am depus memoriul. Am spus și concluziile, 
‘Un guvern de concentrare fiind imposibil, nu poate 
fl adus decât un guevern tare, cum este al nos- 
tru"... 

— „ȘI atunci?“ 

Cu siguranță în glas, Generalul răspunde : 

— „Atunci ? Suntem... rămânem. După masă 
deci, la lucru“... 

La arele 5, este întrunit consiliul, In ședință, șe- 
tul de cabinet, intră și anunță precipitat : 

— „Domnule general, d. Hiott, are să vă. facă, 
din partea Palatului, o comunicare extrem de ur- 

Generalul se zidică si iese. Afară îi este prezen- 
tat un plic voluminos, cu laconica indicație : 

— „Domnule prim-ministru, Majestatea-Sa vă 
roagă să semnaţi decretul acesta“. 


Sree 


Generalul desface plicul. Citește, — nu-i vine să 
creadă. 

_ Totusi semnează. Se întoarce apoi, mai putin 
voios, în sala de consiliu, 

— „Ce à fost 2 

Generalul își recăpătase calmul. Strange, cu pu- 
țină răutate, pleoapele peste globule, și anunță 
degajat: 4 

— „Mai nimic, Mi s'a adus un decret ca să-l sem- 
nea, Un decret prin care prinţul Știrbey, este nu- 
mit prim-ministru, in locul meu", 

Ipi strânge hârtille și trece in biroul său. După | 
câteva ore, pe sub ferestrele locuinței sale, vânzä- 
torii de ziare, vociferau si fluturau, pentru publie, 
ediţiile speciale ale zilei. "4 

Din nou „omul care nu mai trebue |“ 


* * Se 


— „Cavaleri, este ora 2% 
Golemnitatea ordi mw 


5 Asupra schimbărilor din Tanuarie 1925, public, 
Ihe Generalul nu a declarat nimic. ic 
fe Votul unor Camere de partid, nu reușise să uci 
ji dă nici un om, nici-un viitor. îi 
Se ştia că Regina vizitase pe principele Carol, 
Paris, 
Suveranul repetase conditiunile de repatriere, 
care nu îi fuseseră acceptate. 
La 22 Noembrie, cavalerii ordinului eroic 
* 


la 


wm — 
à 


naiu Viteazul, manifestează pentru princiarul ca- 
marad. Li 

Liberalii intervin, determinând pe Rege, ca să 
adreseze Generalului o scrisoare prin care să de- 
clare, 1a 28 Noembrie, că își menţine hotărârea. 

„Apărarea prințului ajunsese și in grija averes- 
canilor răsturnați, cari pregăteau o întreagă agi- 
tatie carlistă — termenul începea să. se răspân- 

- dească. +) 

Postul ministru, Mihail Manoilescu, se aşează 
pe primul plan. 

Regele este învins de suferință și istov. 

~ ,Dus la Sinaia, unde regäsise pentru publicul, 
care: privia induiosat, un ultim zâmbet, pe sub{i- 
read faţă de ceară, aşezat in mijlocul florilor pe 
care le iubia şi le înțelegea, in continuu contact cu 
natura, în imensitatea căreia stătea să se piardă, 
Regele Ferdinand afipise liniștit, intr’o noapte 
care i se părea mai crufätoare, decât celelalte. (19 
Tulle)" **). 

Solemnitatea inhumärii indignează pe cei mai 
plogi. Cripta domnească. este părăsită, de asistenta 
oficială, înainte de a se fi sfärgit coborârea cosclu- 
gului. 


In vremea următoare, Regența aleasă, nu poate 


domni efectiv. 


„Tom Brătianu este mai dârz ca totdeauna. Se 


vorbeşte cu si fără crezare de „intangibilitatea ac- 
“tului dela 4 Ianuarie“, 


ec cf 


— 18 — 


Apar ziare cu titlul simbolic: Crain Nou. Sunt 
actionati în judecată oameni politici : Mihail Ma- 
ich 

La proces, generalul Alexandru Averescu, citat 


“ea martor, reproduce cuvintele defunctului Suve- 


ran; „ni jamais, ni à tout prix“, 

Opinia sa o evită, Următor, cărturarul Nicolae 
Iorga, are o atitudine tranșantă față de guvern. 
Elimină orice posibilitate de menajament public, 
în expunerea. sa, Se declară, pe faţă, aliat fidel al 
principelui. 

Censure mutilează ziarele, Publicul asistă nfio- 
rat la arestarea câtorva elite militare. Se dau, prin 
presă, comunicate linistitoare. 

Destul, că poporul, lua cunoștință că o proble- 
mi gravă se desbate febril între culise. După cele 
ce se petreceau se puteau ghici, proporțiile ca- 
zului, 

Intre micile comandamente militare se fac con- 
spirafil. Guvernul se apără prin penibile comuni- 
cate. Opoziția se coalizează. + 

Generalul Averescu, își oferă, cu ușurință, ade- 
ziunea. 

Guvernul este sdruncinat. Seful său, copleșit de 
dureri și amărăciune. Alături de înfrângerea poli- 
tied, înfrângeri fizice. O veche anghinë diftericä 
neglijată îl doboară între flori si lumânări, la 24 
Noembrie, din anul în care văzuse moartea re- 

elui. 
i Generalul se întâlnește cu Prințul la Bellinzona. 
Be știe bine acum, că maiorul Tătăranu, atașatul 


— 19 — 


militar dela Paris, este în capul „revoluţiei, 
Inaltul Patriarh, convins partizan al. prințului, 
destäinuise oficial släbictunea Regentel : 
- — Țara, nu merge fiindcă nu are cap: prințul 
Își fumează figärile, Sărățeanu cercetează cărțile, 
eu, un preot, nu pot decât să încerc o împăcaret. 
Cand, peste câteva luni, prințul Carol, străbate 
väzduhul, peste pietrile colfuroase ale muntelui 
Caraiman, Generalul, informat, surâde și își pri- 
veste mâinile, prietenii lui, în netulburata gi con- 
tinua lor frământare, , 
Evenimentul este prea strălucitor, pentruca 
mille de gûze politice să nu dea buma in fiacările 
lui. 


Partidele politice se distramä, Oamenii se auto- 
crucificä. Se fac ziarelor declaraţii egale cu o si- 
nucidere civică. 

Generalul, aasistä impasibil la această fantoșe- 
rie; o mare care se agită vroind să creeze taifunul, 

Cenzuratorul activității sale, din perioada răs- 
boiului, astăzi aproape Şef de partid, cade gratuit 
în ispita unui fais prestigiu : furtună întrun per 
har cu apă! 

Personalităţi de marcă, se rup vijelios din ca 
drele partidelor, fluturând alte steaguri, luptänd 
pentru alte ideologii. 

In acest devergondaj spiritual și moral, a fost 
firesc ca noul rege, să încerce aplicarea vechei 
formule: Ministerul Naţional. 

Opoziția asteroizilor, şefi de miei partide, anu- 
1ează eforturile, ali 


"puteri militare, a însemnat atunci și un omagiu, 


— 180 — 


Guvernul trece pe seama. profesorului-apostot 
Nicolae Iorga. 

Este sacrificiul vieţii, sufletului său. 

Mai departe de Palat, nimic nu tulbură liniștea 
de aur a Generalului, care nu mai este văzut de- 
cât atunci când părăseşte reședința regală, unde 
fusese chemat ca sfetnic particular. 

După câteva luni i se oferă solemn „cartea de 
Mareșal al Armatei Române“, 

Buzduganul, cizelat cu aur, semn al veșnice! 


dar și o căinţă. 
Multă vreme apare lângă figura luminoasă și 
surâzătoare a Regelui, chipul de ceară cu barbl- 
gon alb, al Mareșalului. 
Este vădit simbolică apropierea : forţa temeini- 
că a vieţii verificate, garantind elanurile unor 
noui voințe și prefaceri | 
După un an, bătrânul Mareșal, renunţă. și la a- 
ceastă onoare. Dispare, pentru totdeauna din tri- 
buna regală. 
Și-a închis aproape veacul existenţei sale, in 
odăile singuraticei case din şoseaua Kiseleff. 
Dece? Se pot face multe supoziţii. Misterul și 
enigma politică au oferit noi debuseuri poftei de 
senzaţional. 
Este mai probabil însă că un copac ori de câte 
ori infrunzeste, nu isi mai arborează aceleaşi frun- 
ze, din anul trecut. 
i această dogmă isi cere sacrificiile ei. Oricât | 
de dureros ar părea celor multi. 


JOCURILE VIEȚII, 
JOCURILE MORŢII. 


„Dacă este să cad, Lăsaţi-mă să 
cad alături de adevăr, tor dacă este 
Să mor, lăsați-mă să mor apărând 
ceeace este drept. 


1865, Abraham Lincoln 


Ste schimbat mult omul care, la un moment dat, 
era sufletul sutelor de batalioane, trimise pentru 
secrificiul suprem. 

Ducalul barbigon este alb. Obraji! au calchiat în 
expresivele lor trăsături forța, vitalităţii lăuntrice. 
B'au uscat, arşi de arderea continuă a ochilor sclt- 
pitori. 

Pasul este mai încet, mai prudent. Mâna mai 
scheletică, mai surprinzătoare gi mai independentă 
de restul trupului. 

Vocea nu mai este pătrunzătoare ; mai degrabă, 
impresionantă. Nu mai este vie, aspră, clară. Nu 
mai seduce energia și fermitatea ei. 

De astă dată este mai caldă, mai stătoasă. Atrage 
prin greutatea frazelor cari sunt rostite, dacă nu 
prin însăși istoria, care vorbește. 


i if a 


— 182 — 


Acum cuvintele sale servesc istoria, care se rea- 
lizează în forma ei cea mai umană si morală : da- 
Tul învățăturilor, consecințele sbaterilor unei vieţi. 

Dacă mai este un combativ ? Puţini o mai cred, 
precum nimeni nu renunță la această convingere. 

Cum viata lui sa risipit pretutindeni, prin cei 
aproape optzeci de ani ai României moderne, ni- 
meni nu poate neglija. sacrui tezaur ce conține 
inima gi creerul ilustrului înţelept. 

2 In ţară, credințele se primenese cu trecerea oa- 
menilor, Legenda trecutului moare sub toate 
crueile, 

Viaţa trepidantă a epocei ucide simpatia pentru 
contemplatie si pitorescul epicuiui legendar. 

A fost uitat și marele său adversar, lângă urhbra 
căruia a întregit gloria unei țări, care-i uită. L C: 
Brătianu, acela „care trăia in închipuirea — de- 
Sigur insultătoare pentru țară, dar sincer simțită 
de el — că el e, peste toți si peste toate (peste Co- 
roan chiar) un fel de boier, de stăpân, de părinte 
al țării românești, instaurat în această calitate de 
către Dumnezeu, ca să aibă grijă să fie singur räs- 
punzätor de toate cele ce se întâmplă cu noi; că, 
celelalte guverne nu sunt decât un provizorat to- 
lerat de el, pentru perioada în care el avea rievoe 

de odihnă, sau în care nici-o chestiune însemnată 
nu se arăta la orizont ;...* *) 

Dar el? Forţa de fascinafinne si sugestie a unei 


*) Cuvântul, 2. 1. 1938, Nae Ionescu. 


24 CR 


— 183 — 


legende, isbutise să facă maniabile, altă dată, suté 
de mii de suflete şi voințe. 

Mareșalul are superba putință să-și parcurgă 
întreg trecutul, clădit pe o superioară consumare 
a vieții. 

Ideile sale, originale, creatoare, sunt discutate pe 
toate feţele lor. Rareori sunt insusite. De cele mai 
multe ori sunt înmormântate sub o stranie ocolire, 
Nu, o negare nemărturisită. Mai degrabă o teamă. 

Mareșalul, alături de legendă, a alimentat gi 0 
teamă, o bănuială de primejdie. Surprinzătoarele 
sale manifestări de energie, forţa geniului său, l-au 
scos dintre oamenii comuni. 

Despre un „Partid al poporului“ nu mai poate fi 
vorba, în largul înţeles al stărilor de altădată. Viter 
litatea și durabilitatea i-au fost topite si irosite de 
frământările epocilor, pe care le-a calmat cu ener- 
gia lui 

Tosăși venerabilul său Președinte, apare foarte 


i sale, îl închide pentru totdeauna, 
intro singură si originală viaţă. O viaţă de renun- 
tré. O viaţă solemnă gi discretă ca un iron. 

Cheinat de amintiri duioase, Turnul-Severin, este 
locul unui refugiu sublim. Acolo este si via. Fai- 
moasa vie, unde primele bombe ucigase, tulbura- 
seră suferintele unei nobile femei. 

Cu o zi, înaintea fiecărei solemnităţ oficiale, ne- 
voi urgente, îl reclamă sau îl rețin aiurea. 

Intre generalii Armatei II-a mai apare o singură 


— 184 — 


dată, chiar acolo, pe coclaurii si văile sălbatice ale 
Mărăștiului. 

In fafa uriașului mausoleu a stat simplu, modest, 
cu sufletul încărcat de emoție. In basinu! unui 
greu piedestal, ardeau flacärile unei torţe. Fumul 
se rostogolea, resfirându-se, prin faţa privirilor 
liniștite ale Mareșalului. 

Focul, simbolul geniului. Fumul, acela al nesta- 
tomiciel, Intre ele, omul isbutise, să facă o cre- 
dinfä din frica de moarte a atâtor zeci de mil de 
sacrificați aci. 

Nicăeri nu a mai fost, apol, văzut. In calea nimë- 
nui nu a mai stat. Cu toate acestea, atâtea partide, 
se tem încă de tăcerea singuratecului. 

La Senat, magistrat pe viață al României, este 
văzut tot mai rar. Aproape deloc. 

Călătorește in Italia unde îi chiamă nostalgia 
rătăcirilor, studiile, duiogia logodnei și prietenia cu 
Ducele Mussolini *). 

ȘI parcă să dea o și mai enigmatică aparență vo- 
luntarei sale retrageri între acordurile simfonice 
ale unui trecut de aurore, în ziarul partidului „In- 
dreptarea apar, din vreme în vreme, articole sem- 
nate X X. X. 

Autorul este cunoscut ; multe priviri se înoruntă, 
multe inimi se umplu de venin. 


*) Metropole, Liviu Rebreanu. 
Distinsul romancier mărturiseşte că pe masa ducelui e 


observat o singură fotografie: acela a Mareșalului Alexan- | 


dru Averescu. 


- SA 
— 185 — 


Când o serbare naţională aduce la ordinea zilei, 
alianța franco-română, ziariștii, dornici de senza- 
fional, asaltează casa Mareșalului. 

Se aleg cu recele răspuns : „Cu Franţa nu am ni- 


mic. Cu Germania, problema se pune în acelaș mod — 


de neutralitate. Nu sunt nici franco-fob, nici filo- 
francez. Sunt, pur si simplu, filo-român“. 

Mai târziu se disculpă de vechile acuratiuni și 
spulberă multe omagii nemeritate, 

Dacă cineva, insistă, răspunde invariabil : „Dacă 
agi spune fără nici-o restricție sau ocol, întreaga 
mea gândire, chiar admițând că nu ar suferi nici-d 
stirbire la cenzură, nimeni nu m'ar crede ; să spun 
altceva decât ceace gândesc nu-mi convine“. 


Bătrânul Mareșal este teribil. Această inflexibi- 


tate i-a creat toţi dușmanii. 

Când, altădată, este chestionat asupra politicel 
guvernului, răspunde, subliniind fiecare cuvânt : 

— „Când am crezut că guvernul greseste, în po- 
Utica externă, am spus-o direct și între patru-ochi 
ministrului respectiv, sau Suveranului, dacă m'a 
întrebat. 

Niciodată n'am intervenit public." 

Xarăși răspunsul camerei cu două uși. Ti se des- 
chide una, si te întrebi ce ar putea fi înapoia celet- 
lalte. 

‘Nu este sensational nici-un răspuns, prin relatări 
extraordinare sau ciudate descifräri politice. Dar 
există un sensational isvorât din amestecul de jus- 
+ete, conciziune a ideilor și probitate a lor. 


de à 


— 186 — 


Dacă pare uneori că este profund, acest Iueru își 
are originea în sinceritatea declaraţiilor sale. 

Mareșalul își iubeşte trecutul. Despre , Partidul 
poporului“, mărturisește, cu emoție: „Deosebirea 
este atât de mare între conceptiunile ce au prezi- 
dat la activitatea partidului poporului, atât, pentzu 
timpul guvernării cât si în lunga. opoziţie ce du- 
cem, precum și între realizările sale atât de mari, 
în raport cu ale urmașilor, încât orice comparaţie 
din partea mea ar însemna o auto-elogiere“. 

Nu și-a pierdut nici-un din rarele însușiri, gra- 
fie cărora inghefase sufletele dușmanilor sau își 
făcuse soldaţii să-și stărame inimile. 

Nu se pierde în detalii. Nu iubeste, ceace se 
adoră astăzi: ,combinafiunile |“ 

Când un șef de partid, îl vizitează pentru a-i pro- 
pune o alianță Mareșalul îl întâmpină cordial © 

— „Domnule Vaida, suntem amâridoi bătrâni. 
Consideră: formalitatea încheiată și să discutăm 
despre altceva decât de participarea mea în guver- 
nul de concentrare“ - 

Convorbitorul său, a povestit mai pe urmă: — 
„Am înţeles imediat, 

Si am vorbit apoi aproape două agreabile ore, 
despre cameni și despre iucruri, despre strategie şi 
literatură, despre plastică si istorie, numai despre 
actualitatea, politică, nu. 

Mareșalul, a fost omul cu care m'em înţeles, în 
împrejurarea aceia, cel mai bin 

Puterea Ini de așteptare, diversitatea preocupă- 


— 187 — 


rilor sale intelectuale, singure ele explică faptul 
că, atunci când nimeni nu se așteaptă, Mareșalul, 
alimentează, cu o intensitate nebănultă, viata ac- 
tualitäfilor. 

Astfel în 1918, Duiliu Zamfirescu, anunţase că 
este în posesia, caetelor de notițe zilnice ale glorio: 
sului General. Scrierile au fost așteptate cu întri- 
gurare ; nu au apărut însă nici atunci, nici in de 

„Abia în preajma aniversării a 10 ani de opoziţie, 

însăși Mareșalul îngrijește tipărirea, lor. 
„ Volumele apar în ordinea, inversă. Volumul al 
2-lea , consemnater al evenimentelor räsbotului na- 
fional, precede pe acela în care sunt înregistrate: 
faptele anilor de neutralitate, 

Cercetătorul, nu poate descoperi nici-un dede- 
supt. Este, mai degrabă probabil că Mareșalul, 
nu a fost — încă din primul moment — hotărât 
să publice întreg manuscrisul memoriilor. De aci 
a rezultat inversarea, care a putut să pară, unora, 
atât de ciudată. 

Paginile au stârnit panică. O panică surdă, sub- 
terană, refulată. . 

Incă o prăvălire de gloriole, în prăpăstille opro- 
biului public! 

Cărţile sunt o tragică evidență a întâmplărilor 
cari au întregit viața publică și de tăsboiu a Ro- 
mâniei, 

Volumele închid — rând pe rand, — întâiul : du- 


_rerea ; cel de-al doilea: eroicul. 


— 18 — 
Deși, la fiecare pas, Mareșalul, aro impresia că 
dispune de el însăși, în permanență este risipit şi 
angajat în volbura evenimentelor. 
De aceia, citindu-, simţi că este o dramatică şi 
induiogetoare iluzie, sentimentul că dispunem de 
nai înșine. 
In public, sunt declasate vagi polemici. Nimeni 
am încearcă, o opoziţie, egală loviturilor. 
In jurul multor măști ale cărții, se respiră — 
după aceia — moartea. i 
Numai o neintrântă realistă, iubitoare a tuturor 
graţiilor si eleganfelor de spirit, are o întrevedere 
cu Mareșalul : Regina Maria a României. - 
In fata prea Inaltei Doămne, bătrânul ostaș să- 
-vargegte un act de cuviință și curtenie, oferind vo- 
lumele eu un autograf de supunere : *) 
Unele ziare publică recenzii ablle. Sunt atacate, 
succesiv, oportunitatea, subiectivismul, stilul, mai 
ales. ; 5 
Cărturarii sunt desemägiti : e plat, rece, egal, 
fără strălucire. 
Mareșalul se gândește la clipele negre, la ceasu- _ 


+) „Momentele cele mai memorabile din perioada neu- 
tralității noastre, la începutul. răsbolului mondial, pot fi 
considerate ca un titlu de glorie pentru M. S. Regina Ma- 
ria, care odată cu urcarea pe tron a dat curs avântului 
Său patriotic exercitând o influenţă constantă și eficace, 
pentru a orienta minţile și inimile românilor pe calea im- 
pusă de aspiraţiunile milenare ale neamului. 
Depun la pieinarele Augustel Doamne recunoştinţa ce. 
ca Român sunt în drept a exprima”. 3 
Mareșal Averescu. 


— 189 — 


rie penibile, la nervii si sfărâmările de speranţe, 
între care a scris, 

EI a notat numai scheletul feptelor. Impresiile, 
sensafiile profunde, umane, s'au grefat pe o inimă, 
pe un obraz, pe descărnarea, unei mâini înghețate, 

"Moartea nu e stil. Distrugerea și uciderile nu se 
fac după. stil Cine ar fi avut nebunia să ceară 
atunci morții un stil? 

A devenit astfel, din nou, un personagiu al sur- 
prizelor. Este iarăși „orfiua care nu ne trebue“ 

Mareșalul, ştie, astăzi, perfect de bine acest 
acru. - 

Cu cât stinge mai multe aureole, sau demască 
mai multe fentose, cu atât se închide, cu mai multe 
Jacäte, în singura, și cumintea lui lume, de singu- 
rătate si reculegere. + 

Convins de sfârșitul vieţii sale politice, a găsit 
puterea sufletească pentru a-și tipări „notiţele:“ 

Este în preajma Ini „o ţară fără bătrâni.“ 

Atunci s'a retras. 

Sa retras arătână că sufletul său nu este numai 
‘un depazit de geniu al ordinei, der și un superb 
servitor al simtului măsurii. 


n. 


Fără indolalä acțiunea este forte 
prin ea însăși; dar ceeace este și 
fal puternic decât ca, este ideia 
care o germinează. 

EL Ktoÿ 


Mareșalul Alexandru Averescu, rămâne o exactă 
sinteză de tradiție românească și geniu latin. 


— 190 — 


Pe acestea s'a aplicat scoala germană a ordinet 
şi abnegatiel, 

Are o carieră napoleoniană, dacă aceasta este un 
etalon, Nu are însă nimic furtunatec, brusc, nena- 
tural, 

Viaţa lui se destășoară după un ritm Intelept. 
Niciodată nu sare peste fapte și ani, 

Târăște, după el, și fulgerile norocului tânăr, dar 
și greutăţile penibile ale vieţii care incercase aă-i 
trângă genunchii. 

Mareșalul Averescu se strecoară cu hotărâre 
printre fantomele negre ale anilor și își știe, cu 
precizie, scopul in zilele de meditaţie sau efort, 

EI nu este produsul vieţii. A provocat, această 
viaţă, în jurul său. 

De acela fiecare isbândă a sa a însemnat un 
fragment, din propria sa viață, incenuçat, | 

Dacă viata cunoaște două categorii de sacrificii, 
atunci Mareșalul a făcut din acelea, Æragice, spre 
deosebire de celelalte, eroice. 

Omul acesta nu a fost un erou, în sensul barbar, 
de violență, al cuvântului. Are ceva de legendă, 
fiindcă își bazează viata pe vocaţie, 

Nu cunoaște agitatii trans-pământene, sbateri, 


„eroism cu pierderea conştiinţei, 


EI merge prin viață stăpân, calculat, matematic. 
Are o siguranță de metal. Nu se avântă niciodată. 
Ştie — în fiecare clipă, a mersului său, — cât tre- 
bue să jerttească şi cât trebue să câştige. 


— 191 — 


Nu participă la jocurile de noroc ale imprejură- 

Stă la masa vieţii ca lângă o tablă de şah. _ 

Pe urmă viata lui este o viață de legendă : nu se. 
mai sfârșește, El träeste până se consumă și ultima 
consecință a realizărilor lui. 

“Trece prin toată istoria, modernă a țării sale, 
Are multe păcate. Cu toate acestea nici-un pisc de 
munte nu este mai înalt decăt idealurile ui și nici-o 
prăpastie, mai adâncă. decât suferinţele sale. 

Reprezentând tot ceace este mare și, întradevăr, 
impresionant în om, este un erou. La el acțiunile 
mari, curg din isvorul sacru al cultului pentru 
sacrificiu. 

Spiritul său superior, isvorât din practica, subli- 
mé a vieţii, este sursa permanentă, și ideală, isvor 
comun, și pentru eroismul civic și pentru eroismul 
militar, 

„In imbulzeala universală, care a urmat după 
räsbolu, in această neinchipuité răsturnare a, valo- 
rilor, în molozul general care a curs din toate păr- 
file și al aluviunilor aduse, de puterea, furtunoasă 
a curenților nou, el se ridică liniştit — gi linistitor 
pentru toți — ca acea. stâncă, de granit care sin- 
gură poate oferi siguranța unui fundament so- 
ua) 

Din popularitatea, lui se nase partide noi, din 
‘opera lui de guvern triese, foarte comod, partide 


+) Mihail C. Vlădescu. 


Du 


— 192 — 


vechi, și din activitatea cinstită a lui, pândese fi- 
rimiturile cu nesatiu, toate elementele şi formatiu- 
nile de o potriv de convinse, de stângăcia și nea- 
_bilitatea lui și din, care își creează capitaiul cu care 
să-1 combată. 3 

Cu toate acestea cariera politică a mareșalului 
Alexandru Averescu este una dintre cele mai bo- 
gate, prin meditatiunile ce ridică, 

Fa evidențiază ce mare influență și ce diverse 
probleme poate presupune intervenția eroului mi- 
Wtar — om de stat — in viata publică a țării. 

Mareșalul apare în viața noastră politică intr'un 
moment grav in care idealul național și idealul de- 


moeratic isbeau, cu aceiași putere irezistibilă, — 


la porțile destinului nostru istoric, 

El rezistă magistral tentațiunilor și aventurei. 
Nu se lasă prins in jocul funest al incurajärilor 
populare si nici nu se închină atracfiunilor pe care 
i le oferă exerciţiul puterii de stat. 

Are curajul să afirme profetic: „Democraţiile 
adevărate se așează, pe cât mai multe reguli de 
drept, care nu se pot tulbura, nici prin acte de for- 
t& materială, nici prin violența arbitrarului, fără a 
nu fi expuși, în viitor, — 1a primejdia, unor reac- 
(iuni, din care se nasc mișcările violente. 

El vede clar că politica. trebue să fie o forţă crea- 
toare, o forță de muncă, de pricepere, de răbdare 
şi de energie permanentă. Că munca este o cre- 
dinta. O morală. 


— 193 — 


Cine putea, să vorbească, despre aceste lucruri, 
cu mai mult suflu și convingere, decât acest splen- 
did produs al muncii permanente | 

In armată purcede din rândurile de jos, Dintre 
suflete, pentru a ajunge între hărți, citre și planuri 
savante. : 

‘Aga se explică dece niciodată nu ulti valoarea 
spirituală și umană a zecilor si inexpresivelor cifre, 

Istoria noastră nu cunoaște un exemplar mai 
complex. 

Pornit de jos, din straturile cele mai supuse, își 
continuă, o carieră, prodigioasă, 

Niciodată nu aparține unui singur regim spiri. 
tual. Așa, bunăoară, dacă prin actele sale aparţine 
istoriei, prin voința lui — veşnic activă, va aparti- 
ne, încă multă vreme, actualități celei mai ar- 
zätoare. i 

Câtă vreme o modestă părticică de viatä mai 
animă încă materia, el nu cedează pasul oboselii. 

Din această cauză imaginea lui puternică, ri- 
mâne unica forţă capabilă să mai miște sufletele 
recunoscätoare. 

Viaţa, aceasta curge si alimentează cele mai fru- 
moase pasiuni și cele mai nobile gânduri. 

In cercetările asupra acestei vieţi se pot desco- 
peri gi scăderi. Omenesti, dar scăderi. Ele îl uma- 
nizează prin suferințele ce i-au adus, 

Viaţa de-acum a Mareșalului este un amurg. Un 


amurg rece, sticlos, scandinav. Care predispune la 
cugetare obiectivă. 

Este dar logic să sfârșeşti prin a te convinge că 
- vinta’ aceasta, de o putere extraordinară si de o 
tarță de fascinaţiune neobișnuită, nu are și nici nu 
trebue să aibe vreodată un sfârșit. 


Sanatoriul Saint Vincent de Paul, 


ANEXA 1. 


MEMORIUL COMANDAMENTULUI ARMATEI A ll — 
INAINTAT COMANDAMENTULUI DE CĂPETENIE, 


n ziua de 20 August. 


„Din cuprinsul directivelor date, la mobilizarea 
Armatelor II gi III, rezultă că planul general de o- 


perafiuni a fost conceput în ideia de a opera pe 
două fronturi și pe ambele ofensiv. 

„Pe frontul de Nord, operațiunile aveau a fi în 
dreptate mai întâi către Valea Mureșului și apoi 
asupra capitalei Ungariei ; pe frontul de Sud, mat 
întâiu spre cadrilaterul bulgar gi apoi dus până la 
cursul Jantrei. 

„Acest plan de operaţiuni trebue părăsit ca ne- 
realizabil. 

„Armata română, fiind chemată a lupta pe 
două fronturi, trebue să adopte forma defensivă, 


pe unul din ele, și să îndrepte în cel mai scurt in- 
terval de timp, o acţiune ofensivă energică și vigu- 


roasä pe celălalt front. 
„Erontul de ales pentru atitudinea defensivă 
este cel dela Nord, pentru următoarele motive : 


— 195 — 


1. Punctele vulnerabile sunt limitate ; 

2. Natura terenului inlesneste o rezistență te 
nace gi îndelungată, relativ cu puţine forte; 

3. Apărarea chiar copleșită, poate să dispute te- 
renul pas cu pas; 

4. Adversarul nu dispune pentru moment, de 
forte pe acest front ; 

5. Mersul înainte al ofensivei ruse sténjeneste 
serios concentrarea si acţiunea trupelor austro- 
germane în Transilvania și cu atât mai mult o în- 
cercare de a se angaja în trecătorile din Carpaţi 
noștri ; 

6. Se poate conta cu mai multă ușurință pe spri- 
jinul trupelor ruse, fie indirect, fie chiar direct, 
căci un progres al dușmanului pe acest front ar 
periclita siguranța aripei stângi a Armatei Impe- 
riale de Sud. 

„Acţiunea ofensivä trebue îndrumată pe frontul 
de Sud, pentru că: 

1. Pe acest front inamicul este deja în putere si 
amenințător ; 

2. Terenul nu permite a stävili cu forțe infe- 
rioare ofensiva unui dușman întreprinzător ; 

3. Terenul nu se poate disputa pas cu pas; 

4 Distanţa dintre frontieră și Capitală este 
foarte mică ; 

5. Reusita ofensivei noastre pe acest front sar 
repercuta favorabil asupra operațiunilor dela Sa 
lonie şi ne-ar putea, eventual, deschide această 
dinte. 


SPT 


Lam — 


„Fizaţi asupra atitudinei pe cele două frontiere, 
este necesar a se lua măsuri în consecinţă, în per- 
fectä ordine, dar în acelaș timp foarte repede: 
cäci reusita plenului ce se va adopta, va depinde, 
în foarte mare parte, de promptitudinea cu care 
va fi îndrumat. 

„Orice întârziere în marea hotărirei precum. si 
în traducerea ei in fapt, ar putea duce la rezultate 
negative, poate fatale, 

„Condiţiile în care se găseşte astăzi armata, în- 
greunează o actiume riguroasă ofensivă, în orice 

„Această stare de lucruri este datorită unor 
cauze organice și strategice. 

„Cauze organice : Intreaga armată a, suferit, de 
câtva timp încoace, modificări adânci în alcătui- 
rea ei organică. 

„Corpurile de Armată, Diviziile, Brigadele, până 
şi regimentele au fost desperechiate, pentru a da 
Joc Ja o așa alcätuire, in cât astăzi nu există în 
toată Armata probabil nici o Divizie care să-și fi 
păstrat vechea ei formaţiune. 

„Pe dealtä parte, în dorința de a mări Armata, 
sau improvizat batalioane de adunătură, s'au 8- 
dăogat si batalioane de miliții, armate cu arme 
vechi, cari s'au constatat că după un foc susținut 
fae explozie, din cauza. relei calibrări a proectilelor. * 

„Ordinea de bătae s'a modificat iarăși atât de 
radical, în cât numai exceptional mai sunt uni 
tăţi cari să eibë în fruntea lor comandanții cari 


te 


FAP, = Ss DE. 


— 198 — 


le-au pregătit pentru răsboiu și cu cari aveau le 
gătuzi sufletești. 

Din cauza sporului necontenit al unităților, 
Sa stabilit mai mult încadrarea noastră, introdu- 
cându-se în sânul corpurilor de trupă adevărate 
elemente de slăbiciune. 

„Cauze strategice : Din cauza contopirii acope- 
zirii mobilizării cu desfășurarea strategică, ne-am 
găsit înainte ca situaţia strategică să se fi desem- 
nat, cu Armata înșirată pe un cordon continu, — 
care începea la Marea Neagră si se termina la. 
frontiera Bucovinei, trecând prin “Turnu-Severin, — 
fără altă disponibilitate în adâncime, decât parte 
din Corpul al V-lea, adică una din Diviziile exis- 
tente (a 10-a) și o Divizie alcătuită la mobilizare 
(a 153). 7 
ar fi de făcut? Pentru a ieși din această 
criză strategică ar trebui : 

a) A se rectifica dispunerea strategică a forţe- 
lor noastre, modificând gruparea lor ; 

b) Pe frontul de Nord, a se opri strictul necesar, 
pentru a face faţă situaţiei actuale a adversarului 
asupra căruia cu orice pref să fim fixafi; 

c) A se destina tot disponibilul în trupe mobile, 
ofensivei à fond contra Bulgariei. 

„Odată cu această nouă grupare, a se reface or- 
dine de bătae a unităţilor vechi, pentru a le reda 
soliditatea alterată prin amestecul cu elemente | 
mai slabe. Trupele de strânsură cu batalioanele al + 
patrulea, cele de miliții, artileria veche, ete., a se | 


— 199 — 


scoate din cadrul Armatei operative și a se pune 
în tabere de instrucție, de unde să fie întrebuin- 
fate în spatele Armatei, pe măsură ce va fi nevoe ; 

d) A grupa forţele în cât se poate mai puține 
„Armate. 

Astăzi avem 5 Armate. Un Comandant de Ar- 
mată poate dirija foarte bine operațiunile a 3, 4 si 
chiar 5 corpuri de armată. 

S'ar simplifica, mecanismul si Sar face o mare 
economie de ofiţeri, deja așa de puțini numeroși. 

e) A se adopta, in mod hotărit, sistemul condu- 
cerii în mare, lăsând detaliile comandamentelor 
inferioare respective, astfel ca, fiecare treaptă de 


„sus în jos, în sfera sa de atribuţii, să aibă atinge- 


ren directă numai cu treapta imediat interioară, 
Dirijarea directă a unităţilor mici dezorientează 
comandamentele intermediare. 

1) Orice măsură Iuaté, să fie menţinută, schim- 
bärile gi modificările, mai ales la scurt interval, 
produc perturbatiuni si sâruncină, încrederea. 

g) A se lua măsuri să se înlocuiască artileria 
veche cu artileria nouă, 

Cred că sar putea obține din Franţa materialul 
necesar. 

n) A se face un rezervoriu de otis Le 

i, pentru împlinirea golurilor. S'ar 
eS ie Een din Rusia de naționalitate ro- 
mână, 

„In ceeace priveşte operațiunile propriu zise pe 
frontul de Sud, adică concretizarea grupärel for- 


— 200 — 


țelor, a directiunilor gi obiectivelor ofensivei pe a= . 


cest front, chestiunea având un caracter subiectiv, 


fiind de ordin psichologie, rezultatul depinde nu 


atât de conceptul ce s'ar adopta, cât de modul cum 
va fi el simţit și mai cu seamă de claritatea, pre- 
ciziunea, statornicia si energia cu care va fi mâ- 
nuit mecanismul chemat a- traduce în fapt înde- 
plinit, 

„Cred chiar că orice sugerare din ajară produce 
șovăire in propria concepfiune și este mai degrabă 
vătămătoare decât de vre-un folos“ * 


ANEXA l-a 


ORDIN DE ZI, No. 4454 
din 24, III, 1917. 


“Departe de patria-i scumpă, departe de fratit săi 
de arme și de familia sa, Locotenentul Richard, din 
glorioasa armată franceză, a căzut pe câmpul de 
onoare a teatrului de operaţiuni român pe cing își 
Implinea, cu sfinţenie, datoria. sa, 

ZI ne-a, fost răpit în plină și rodnică activitate și 
pe care o desfășura cu mare devotament la regi- 
mentul 62/70 în rândurile Diviziei 12-a, 

Pentru ca numele acestui valoros ofițer, pildă 
neintrecută de sclav al datoriei, să rămână înscris 
printre eroi și ca recunogtinté bine-meritată îl ci- 
tez în ordin de zi pe armată. i 


A Comandantul Armatei II-a 
(ss) GENERAL AVERESCU 


NOTA. 


Autorul mulțumește, pe această cale, d-lui Mi- 
hail C, Vlădescu, în lucrarea căruia (Generalul A- 
verescu, semănătorul de ofensive) a găsit date pre- 
Hioase, 

In prezenta lucrare, nu s'au menționat decât: 
textele transcrise fără nici-o modificare de fond 
sau forma. 


“Către ctitori! 
Destinul + 


1913 


Inceputurile unei legende 
“Se pleacă truntile . . . 

Furtuna. . 
Flămânda . : 


TABLA DE MATERII: 


Bătălia defileurilor . . . . 


Steaguri stâșiate . . . + 
Omul politic 
Jocurile vieții, 


Anexa 1...