Daniel Defoe — Jurnal din Anul Ciumei (1985)

om I 
Editura Univers, 


Clasicii 
e e re 


Literaturii Universale 


_ Coperta colecţiei : Vasile Socoliue 


drepturile 
asupra acestei versiun! sint rezervate 
Taiturii UNIVERS. 


Daniel Defoe 


_ JURNAL - 
DIN ANUL; CIUMEI 


Ediţia a Il-a 


"Traducere, prefaţă şi note de 
ANTOANETA RALIAN 


Bucureşti, 1985 


Editura Univers 


Lucrarea de faţă a fost tradusă după versiunea engleză 
a Jurnalului, editată de Oxford University Press în 1969, 
cu o prefață de Louis Landa. 

Versiunea mai sus citată reproduce originalul publicat 
pentru prima oară in 1722 — unica ediție apărută în timpul 
vieții lui Defoe — si aflat la Huntington Library. 

Notele de subsol care însoțesc traducerea în limba 
română au fost prelucrate după amplul aparat critic afe- 
rent ediţiei engleze. 


Lector : DENISA COMANESCU. 
‘Tenoredactor + ELENA DINULESCU 


‘Bun de der: 0 
‘Colt por te 


PREFATA 


Pentru cititorul neavizat, Jurnalul ui Detoe din anul de po- 
mină în care flagelul clumei a decimat populaţia Londrel şi a 
Antregii Anglil, apare drept un „document de viaţă” : trăirile unul 
1ondanez care a supraviețuit calamităţii și care a notat constiincios, 
eronolagie, eu o stingicie și o lipsă de lteraturizare gl de roman- 
fare care nu fae decit să confere un plus de autenticitate conserani- 
"rilor, Intreaga desfășurare a tragediei la care a fost martor Și par 
teipani nemijlocit. 

Ey bine, Jurnalul iui Defoe este totuși o operă de ficţiune, care 
Imbină, fiseste, adevărul istorie, documentul, cu adavărul artiste, 
od al imaginației cresioare, Este embrionul viitoarelor romans 
istorice, și poate de aceea tocmai Walter Scott I-a prețuit intra 
Anei să afirme că  „Detoe, chiar dacă n-ar fi fost autorul Iul Ro 
binson Crusoe, ar ff rămas nemuritor pentru geniul vădit În Jur- 
nat din Anul Chumei”. 

Daniel Detoe, nisevt în 1699, avea numai cinci ani cind cluma 
n năpâstult Londra, astfel Inc amintirile personale trebule excluse 
dintre sursele documentare ale Jurnalului, Dealtfel Defoe, uzină 
‘de procedeul caracteriste tuturor operelor sale de ficţiune, ba chiar 
i unora dintre scrierile sale politice si gazetăraşti nu-și arogă 

paternitatea consemnărilor, atribuindu-le ui LP, un negustar $e- 

lar, Jocuitor în acea vreme al parohiei Aldgate. Mai mut, Ia prima 
„ediţie a Jurnatulul, apărută în primăvara anului 172%, numele lui 
Defoe nici nu figura pe copertă. + 

Părinte sau precursor al realismului englez, ca să ne ferim de 

| lerazhizarea valorie-erometogică „primul mare romancier, realist 

nglez“, Defoe, mare si fervent jurnalist înainte de a fi mare şi 
fervent romancier, a fost obsedat în întregul său proces de creație 
de serupulul, de cultul autenticităţii, verosimilitudinil, plauzibil» 
"ii, de necesitatea de a face ca adevărul să sune şi mal adevărat. 
Și tocmai această forță de convingere iatuzată adevărului brut, 


Li 5 


plauzibilitatea cu care inarmează veridicul, ține de meșteșugul are 
tistic, de preluerarea creatoare pe care Defoe, aparent, a incercat 
să O nege operelor sale. Defoe se autoeclipseazä, se dă în lături de 
la actul de creatie, el nu face decit să ne capleze increderea re- 
producind memorii, jurnale, însemnări apartinind altora şi doar 
(găsite de el : Viata și ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe, 
marinar din York, sint „scrise de el însuși”, Intimpldrile fericite 
şi nefericite ale vestitei Moll Flanders sint reproduse după „pro- 


priile ei memorii“, Memoriile unui cavaler reprezintă jurnalul unul 
participant la Războiul de treizeci de ani, jurnal ,gasit" de Defoe, 
Roxana este © „autoblogratie”, Căpitasai Singleton si Colonelul 
Jack işi povestese singuri fantasticele aventuri piearești, iar HF. 
me oferd, generos, observaţiile și însemnările sale asupra fap- 
telor atit publice cit gi particulare, care s-au petrecut în Anul Marii 
Ciume, fapte văzute cu ochii sii sau auzite cu urechile sale. 
Ceea ce nu înseamnă fash că acest true al naratorului direct 
implicat, menit să creeze fluzia absolut-autenticulul, nu-și trage 
seva din fapte, persoane si întimplări cu existență coeretă, cu 
adevăr istoric. Cludatele aventuri ale lui Robinson Crusoe își au 
originea în nu mal putin ciudatele întimplări ale lui Alexander 
Selkirk, un marinar scoțian care, în urma unui conflict cu căpl 
nul vasului pe care naviga, a fost coborit, la cererea sa, pe insula 
pustie Juan Fernandez, unde a locuit în totală singurătate cinci 
ani, din 1704 pină ta 1709, cind a fost salvat de căpitanul Woodes 
Rogers, comandantul unei corăbii de corsari, iar mal tirziu aprig 
#i victorios luptător impotriva piraților. Povestea lui Selkirk a fost 
publicată in periodicul lui Steele, The Englishman, Faimoasa Moll 
Flanders își are, pare-se, modelul intr-o renumită hoati, Mary Frith, 
după cum colonelul Jack și căpitanul Singleton igi au, fără îndolală, 
prototipurile în hobii si criminalii cărora Defoe Je lua interviuri, la 
închisoarea Newgate, pe cind lucra la publicatia Weekly Journal, 
condusă de Jotm Applebee. lar EL. F., naratorul ciumei, este, după 
toate probabilitățile, Henry Foe, unebi al lui Daniel, un gelar care 
a locuit în parohia Aldgate şi a fost într-adevăr îngropat, alături 
de sora sa, la cimitirul Moorfields (amănunt subliniat de Defoe în 
unica notă cu care-și îngăduie să întrerupă Juroalul Jul H. F), 
‘La moartea lui Henry Foe, tinärul Daniel avea palsprezece ani. 
‘Aga incit este posibil ca unele dintre povestirile unchiului să se fi 
imprimat in memoria sensibilă a copilului. Dar fertilitatea solului 
din care a răsărit Jurnal din Anul Ciumei, a fost asigurată de lu- 
erările de referinţă. Biblioteca Jui Defoe, scoasă în vinzare după 


moartea sa, conținea toate tainele realei Tai autenticitatt : nenumn- 
Fate Iucrivi de eilitorti, de istorie naturală, de negol, precum și 
tratatele medicale ale vremil, Lotmologiile si Leimografiile ce sus- 
tineau punctele de vedere atit de deosebite si controversate ale me~ 
disilor si clericilor eu privize Ia originile, căile de propagare și 
mijloacele de tratare a ciumei. Si, alături de acestea, figurau colec- 
lille de documente și de ordonanțe ale autorităţilor din timpul re- 
Delatelor epidenii ce bintuiserd Anglia, precum și colectiile de 
Buletine mortuare văptăvinale, celebrele Bille of Mortality, publl- 
cate de Compania stujbasilor parohiali, pe care Defoe le citează 
copios si le reproduce atit de frecvent, şi care j-au furnizat repere 
în ce priveşte evoluția malimel în timp si spațiu. 

Astfel Incit, mutatis mutandis, Defoe, ca şi Jules. Verne, si-a 
compus la masa de lueru, focdreata de tomuri şi tratate, atit de 
„trăitele" romane de aventuri exotlce, și de jurnale ale clumel, 

‘$i totuși, intr-un anumit fel şi Inte-o anumită măsură, el este in- 
caznat in fiecare dintre eroii romanelor sale, iar existenţa 80, pling 
de peripeții, de suiguri și coboriguri, ca si personalitatea sa, extrem 
de lubilă, de versatilă, dar insufiţită de acel vitalism sobust cara 
stie să țină piept vitresiet și să ia totul de la capăt, par a fh aie 
mislite de tmaginajia lut Daniel Defoe. 

A trüit Inte-o Anglie în plină mutație socială, în etaleetiea for~ 
mării unei clase noi. S-a născut la effiva ani după revoluția bur- 
‘shezo-puritand și în anul restavrâii monarhiei absolute a Stuae- 
lilor. Rascoaïa ducelui de Monmouth, In 1685, incearcă, fâră succes, 
detronarea lui Iacob al VI-lea Stuart. In 1680, Giorioasa Revoluţie, 
lovitură de stat Tatăptuită de înalta barebezie, răstoarnă dinastia 
Stuarţilor, adueTndu-t La trom pe Wilhelm al J11-lea de Orania. An- 
lia devine monarhie constituţională, capitalism britanic cunoaşte 
© extraordinara ascensiune. Se ridieă o nouă clasä, nelegatä de tra- 
dite monarhice, de tradkffite Bisertelt anglicane, de traditiile unet 
socictati agrare, 0 clasă de mijioe ca nei aspirații, nol gusturi, cu o 
nouă canceptie de viaţă, eu o nouă viziune asupra lumii, Este epoca 
Diogresului realizat de Newton în mecanică, de Leibniz în mate 
matieă, de Locke în teoria cunoașterii; este prima perioadă a ilu- 
minismului enziez. Sub imperiul rațiunii amnipotente, societatea, 
religia, ordinea de stat, conceplia despre natura sint supuse unot 
critici corozive ; sint improgcate de jetul satirie-moralizator al con- 
deielor lui Steele st Addison, de ironia penetrantä, de sarcasmu? cu 
tăiș adine implintat ai lui Jonathan Swift. Epoca luminilor, epoca 
raţiunii, dar, în același timp, epoca prufituriior, a simțului practie, 


ŞI 


© epocă mercanlilă, a valorilor materiale. Pe această țesătură de 
noi interese şi noi realităţi, au loc crincene inclestari și coliziuni 
între parlidete whig si tory, înt-= Biserica oficială, anglicană și di- 
zidenlii nonconformisti. 

Si existența lui Defoe urmăreşte aceeași traiectorie frintă, zig- 
zagată, și bifurcată a epocii. 

Destinat carierei clericale de către un tată luminărar gi măce- 

lar, de tradiţie puritans, își schimbă vocaţia religicasă pe negustoria 
de clorapi şi tricotaje ; călătoreşte, cu interese comerciale, în Spa 
nia, Germania, Franţa și Italia, este capturat de pirafi (amänunt 
perfect autentic și nu desprins dintr-unul din romanele sale), ia 
parte la răscoala ratată a ducelui de Monmouth, intră în armatele 
victorioase ale lui Wilhelm al III-lea de Orania, redevine negustor, 
dă faliment, deschide un atelier de cărămizi, intră în gazeläria po- 
Mitică şi serie nenumărate pamflete virulente, de gălăgios ecou, de 
la care i se trage întemnițarea timp de optsprezece luni la închi- 
soarea Newgate, sub domnia reginei Anne ; este legat în trei zile 
succesive la stilpul infamiei, unde e încununat cu lauri de către 
admiratorii sii ; eliberat din închisoare, editează o revistă cu ca 
acter politie, se apropie de guvern, trece fâră serupule de la whigi 
la tory și invers, după cum ii dictează interesele, pistrindu-s doar 
nonconformismul ca numitor comun, devine agent sceret al parti 
dului la putere și Îşi păstrează această calitate pe parcursul alter- 
nări la conducere a celor două partide, pregăteşte unirea Scoției cu 
Anglia, este arestat pentru neplata datoriilor, apoi amnistiat și, tn 
preajma virstei de şaizeci de ani, cind logic și fiziologie forţele şi 
clanurile ar trebui să i se (ringă sub povara atitor vieisitudini, îşi 
începe cariera de scriitor. În mai putin de doisprezece ani, imbo- 
eiiteste literatura universală cu un mare număr de romane nemu- 
itoare, şi pune temeliile prozei realiste engleze. 

Şi-a caracterizat singur viaţa intr-un celebru distih ; 


‘Nui om să fi avut destin mai schimbător, 
Si-am fost de zeci de ori cind prinţ cind cerşetor. 1 


i bine, personajele romanelor sale, făurite după ase decenti 
de „destin schimbător”, se zbat într-o existență la fel de contorslo- 
nat ca si aceea a ereatorului lor ; amenințate de spectrul foamel, 
de sărăcie, recurg La cele mai felurite expediente, frizină amorali- 
tatea, se luptă cu absurdul imprejutărilor, înfruntă implacabilitati 


Cilat reprodus din eseul Defoe de Virginia WOOLF, in 
trad. lui Petru Crelia, Ed. Univers, 1972. 


‘tcclale și naturale, opunindu-le o tenacitate, o capacitate de efort 
i o vitalitate de esență deto-iană, biruind, lasindu-e biruile, su- 
pravietuind, luind mereu vista de la început. 

Dar în primul rind, cine snt aceste personaje? După regii, 
prinții, nobilil si curtenii ale căror drame populaseră literatura 
engleză în pertoada Renafteril şi pină la începutul secolului al 
XVIII-lea, după personajele sublime ale alegorillor religioase ale 
lui Milton şi John Bunyan, iată-l pe'burghezul, pe negustorul, pe 
ziaristul Defoe invitind la rampa literaturii lumea subterană, inter- 
1opă, aventurierii, hoţii de buzunare, prostituatele, pungasil pe 
care I-a cunoscut indeaproape — cu limbajul, cu apucăturite, cu 
trucurile lor profesionale — în timpul detenţiei sale la Newgate, 
sau pe calea interviurilor 'gazetăreşti. Tată-l pe iluruinistul Defoe, 
care crede în egalitatea oamenilor, piedind cauza sărăcirmii, exal- 
tindu-i virtuțile, scuzindu-l, justificindui viciile. Incä inainte de a 
se fi desteptat romancierul din el, în perioada pamfletelor aci- 
dulate, Defoe protestează impotriva legilor discriminatoril, indrep~ 
tate impotriva săracilor : 

„Aceste legi sint pălenjenişuri în care se prind doar mustele 
mici, căci cele mari reugesc să le destrame. Din porunca domnului 
primar au fost izgoniți citiva ceryetori nevolnici, citeva tirte au fost 
trimise la casa de corecție, citiva berari și vinari au fost 
supuși la amendă pentru că au vindut băutură în ziua sabatulul, 
Dar toate acestea cad numai pe spinarea noastră, a gloatel, a săr- 
manilor Plebet, de parcă toate viciile ar sălăşiul numai printre nol. 
Căci n-am văzut să (le adus în fata domnului primar bogatul bi 
fivan sau negustorul destrinat. Omul cu inele de aur şi veșminte 
luxoase poate să rostească sudslme în (ala justiţiei sau la adresa 
fustifiel, poate să se impleticească beat în plină stradă și nimeni 
n-o să-l ja în seamă ; dar dacă un sărac se imbalä sau trage o 
înjurătură, pe datd-t dus la zdup (The Poor Man's Plea — 1698) 

Din viermulala säräcimil își recoltează Defoe eroii. Dar eroii 
Jui, progenituri, ca și el, ale unei epoci utilitare, se zbat, tot ca gt 
el, să facă avere, să se cajere, să se căpătuiască, să dobindească 
putere, respectabijitate ; se incileesc însă mereu In sinubzitätile 
drumutui, se poticnese în urcus, si meceu sînt reduși iarăşi la mize- 
rie, la luptă neincetată. Mol Flanders, născută în închisoarea 
‘Newgate, dintr-o mamă hoafä, este abandonată de mie copil. După 

care o creşte, și după 
ratate, cade în cea mai neagră mizerie şi 
tmibrăţişează o strălucită si lunză carieră de hotie. Deportată în 


‘Virsinia, reuseste, după un răstimp de muncă grea, să redobin- 
cased avere, «fimind în prosperitate şi căință. Colonelul Jack, 
abandonat și el de păzinţi în copilărie, ajunge ucenicul une hot de 
buzunare. După nenumărate și complicate peripeții şi mizerii, dintre 
care nu lipsese răpirea lui și vinderea ca sclav unui plantator din 
Virginia, izbutește să facă avere, pe cart o pierde în aventurile ma- 
trimoniale nefericite trăite la intoarcerea în patrie, pentru ca, pink 
Ja urma, să stiryeased și el In prosperitate și căiașă. Căpitanul Sin- 
&leton, cel răpit în copilărie și vindut unor țigani, e trimis pe mare, 
îi achiziţionează averea prin ticăloși, o pierde la întoarcerea in 
Patrie, o reciştigă prin pizaterii si sfiryegte In prosperitate și căință. 
Tar Roxana, măritată La cincisprezece ani şi abandonată de so}, 
cu cincă copii, într-o situație jalnică, face avere prin prostituție, 
reușește să contracteze 0 căsătorie onorabilă, dar e din nou aban- 
donată și sfârșește In Inchisoare, de astă dată în cling far de 
proaperitate. 

‘CAinfa era, firește, tributul plătit de Defoe veacului moralza- 
tor în care trila sau, mai bine-zis, mina dasă pudic la ochi dar cu 
degetele risfirate, paravanul străveziu îndărătul cârula se desfă- 
‘ari tot felul de blestemăţii. 

Fireşte că nu această cursă cu obstacole pe toboganvă averii 

constituie mobilul sau singurul mobil al romanelor lui Defoe. Po- 
vestile şi personajele lui trec dincolo de granițele unor simple 
aventuri picareşti. Pentru că eroii Jui int oameni singuri, neaju- 
toraţi, râtăciți intr-o junglă feroce, oameni care își apără cu orice 
clip dreptul la viață, la existeatA. Si In această inclestare inverqu 
mată cu o forţă ostilă care trebuie dominată, in angajarea in acest 
twiag care pe care, Moll Flanders, Singleton, Jack, devin trati buni 
ai lui Robinson singuraticul. Eroii lui Defoe sint, încă din copilărie, 
tesping! de societate, lăsaţi să se descurce singuri, să se apere de 
tame și de moarte, să-și cucerească un loc sub soare prin ain 
farul mijloe care 11 putea dobindt : averea. În lumea în care tre. 
bule ei să trăiască, numai din clipa cind ai dobindit averea Îi poţi 
tngădui luxul de a fi virtucs sau de a te căi. Hojia gi prostituția 
personajelor lui sint arme de apărare dictate de legea primor- 
ald a naturii: instinetu de conservare. Amy, servitoarea şi con. 
fidenta Roxanei, îi spune acesteia : „cit despre cinste, cine se 
mai gîndeşte La ea, cind ji este foame ?- Defoe iluministul: Detoe 
irintele si străbunul lu Fielding și al lui Dickens, a perceput, 
ia, rădăcinile sociale, materiale, morale care generează viciul. 
lu periodicul The Review din 15 septembrie 1711, seria : 


0 


E pentru că e cinstit, d e cinstit pentru că e 
ogor Ce ai mal spuncm 7 St ani sista, chalice 
fur», roe tnfeleptal. VA asigur, dommilor, dac-at! fi săraci, cel mal 
buni dintre dumneavoastră v-aţi fura vecinii. Bărbaţii fură pentru 
pilne, femelle se prostituează pentru piine. Nevola este mama 
crimele + 
In această virilă amgajäre de rezistență — prin recurgerea 

la orce fel de resurse In fafa indiferentel, dacă nu chlar a at. 
tăţil și vlolenel, Defoe vede un sof de bravură. Bravura cu care 
caliclmea Londret a rezistat, a supravietult mollmel. HF, se minu 
neazd, au o dată, In fata curajului cu care săracii, puşi în fata al. 
termativel de a muri de foame sau a risca moliptirea, acceptă tot 
felul de tndeletniciet primejdloase : cărăuși de cadavre, groparl, 
paznic ai caselor infectate, îngriftoare de elumatt 

Dar eposul splendidel rezistențe M constitule gigantul Ro- 
binson Crusoe 


Pentru mulţi cititori, Robinson Crusoe, ca și contemporanul 
său Gulliver, semnifieă eroi ai cărților copilăriei, ale căror perl- 
peții sint menite să incinte și să stimuleze fantezia virstel fra 
gede. Numai recitirea lor cu ochelarii maturității e capabilă să le 
descltreze sensurile de adincă rezonanță alegorică. Robinson face 
parte din acele creaţii pe care Gearge Călinescu, vorbind despre 
Don Quijote, le numeşte „parieide”, intrucit işi 6limină creatorii 
din istorie, creaţii care träiesc fn sine mai vil decit viața Insist’ 
jar Virginia Woolf, vorbind chiar despre Robinson, o consideri 

„mal curind producția anonimă a unui popor deci! strădania unei 
singure minți“ ?. Este cartea pe care André Malraux o citează im- 
preună cu Don Quijote şi eu Idiotul lui Dostolevski, ca fiind sia- 
Gurele opere ce „rezistă In fata neliniști” 4, detinindu-le drept trei 
lecţii diferite de rezistență la singurătate. 


De ce această preluare contemporană, tradusă și printe-o ple- 
toră de ,robinsonade” ? Pentru că Robinson, contemporanul nostru, 
izbutește să învingă vicisitudini și animozităţi menite să anihileza 
Insts! identitatea umană, însăși demnitatea umană. Este triumful 


3 Citat reprodus după Samuel HOLT MONK — prefath la 
Cotonet ack de Daniel Betoe 2 Oaioră University Pre, 
Ses, 

1 G. CĂLINESCU, Studii și conferințe — Editura de Stat 
pent virginia oa EEE op. at 1. 

sto 

R M ALBERES — Istoria romanului mpi  Héjtucn 

pentra Literatura Universally 1988, p.20 = 


à 


raţiuni asupra absurdului, asupra singurătăţii si neputinței, asupra 
imposibilului. Robinson este „Homo Faber”, care, singur pe 0 
insulă, reface, eu miinile sale, intregul ciclu al civilizaţiei ome- 
nirii, parcurgind, microcosmic, fazele de dezvoltare a istoriei uma- 
nitäfii: Pornind de la condiţiile „stării naturale”, adică de la sta- 
diul individual primar în care iluminiștii vedeau începuturile isto- 
rie, trăiește iniţial din vinat și peseuit, apoi trece, treplat, la creșie- 
rea vitelor şi la agricultură, refacind astfel evoluția triburitor priml- 
five, Odată cu apariția lui Vineri, la nastere celula de viaţă socială, 
între el și eălbatie stabilindu-se raporturi patriarhale, de la stipio 
la sclavul devotat. Sosirea pe insulă a europenilcr naufragiați duce 
la formarea coloniei si, odată cu împărțirea pămintului de către 
Robinson, apare proprietatea privată. Conflictele dintre colonişti 
due la necesitatea instaurării ordinei, pe baza unui „contract 50- 
ial“, adică pe baza stabitirii raționale a drepturilor şi indato- 
ririlor. 

în fala imensel singurZtati si a necunoseutului, Robinson nu se 
salvează prin meditatii abstracte, metafizice, ci prin acţiune și ra- 
Mune, prin spirit întreprinzător, prin intuitia burgheză a ceca ce e 
profitabil, prin iagentozitate şi prin obstinatia efortulul. 

Viaţa lui Robinson pe insulă a regrecentat penizu Rousreau 
„cel mal extraordinar tratat de educație naturală”. 

Robinson se luptă învergunat cu natura, și-i smulge, palmă cu 
palmă și imbucătură cu imbucătură, o viaţă nouă ; Moll, Singleton, 
Tack, se luptă Invergunat cu societatea la fel de opacă, de ferecep- 
tivă ea și insula pustie, și smulg dreptul la existență, la reincepe- 
rea unei vieţi nol. Daniel Defoe se luștă inversunat cu şaizeci de 
ani de eroziuni puneteşti, de succese şi infringeri, închisoare și til. 
ul infamlet gl, printr-un salt elastic, ametitor, îşi reîncepe viata şi 
creaţia, thfigind chiar stindardul unei noi orientări în literatură, 
H. F, semnatarul Jurnalului din Anul Ciumei, la fel de izolat în 
Londra devastată de ciumă ca sl Crusoe pe insula lui — se luptă 
Snversunat cu cel mai cumplit flagel, cu o forţă dezumanizantă, 
abrutizantă, căreia îi supravieţuieşte. Tot atitea ipostaze de Ro- 
binsonÿ, pusi să infrunte situatii-limita, să subjuge medii violente, 
să trăiască un reviriment. 

Dramatismul unei situatil-limita de proportiile unei epidemii 
de ciumă a captat interesul şi a fascinat imaginația multor poeți, 
istorici, seriitori de înainte si de după era noastră, de la Tucidide 
și Procopiu din Caesarea, de la Lucrețiu si Ovidiu, pină la Camus 


2 


Și Eugen Barbu. In Metamorfozele lui Ovidiu, Eac.povesteste cum 

I-au fost nimicifi supușii de molima : 

Pe-al meu popor se-abătu din minia Tunonei, cumplita Ciumă, 
Atita timp cit omenese pâru răul 

Si nu ştiam de unde vine urgia vătămăteare, 

Ne-mpotrivirăm prin leacuri stiute. Dar nenorocirea 

Orice-ajutor intzecea, biruindu-L. * 


Şi Boccaccio vede în ciuma care a pustiit în 1348 Florenţa 
— deserisă atit de realist in Decameron — o pedeapsă divină pentru 
păcatele muritorilor, ca și Manzoni în ciuma străbătută de Logod- 
nic sii în Lombardia secolului al XVII-lea. Ia ciuda transtigură- 
itor și a patosului romantic, calamitatea zugrăvită de Manzoni se 
apropie poate cel mai mult, ca vigoare descriptivă şi reverberatie 
umană, de substanța Jurnalului lui Defoe. Dar nu putem trece cu 
vederea pregnantele similitudini, atit de conținut cit şi de tonali- 
tate, dintre însemnările naratorului lui Defoe gi cele ale lui Ion 
Ghica, cu privire la ciuma lui Caragea. Atmostera şi cadrul sint 
atit de similare, incit nu ne putem refine de la un citat mai 
substanţial : 

„A fost în multe rinduri ciumă in țară, dar analele României 
nu pomenesc de o boală mai grozavă decit ciuma lui Caragea ! 
Niciodată acest flagel n-a făcut atita victime! Au murit pină la 
300 de oumeni pe zi si se crede că numărul morilor In toată jata 
a fost mai mare de 90000. Contagiunea era așa de primejdioasă, 
Incit cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o 
familie întreagă, și violența era asa de mare, incit un om lovit de 
ciumă era un om mort... Deasupra oraşului se ridica un fum galben 
și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boleresti, și oraşul 
Tăsuna de ueletul jalnic al ciinilor rămași fără stăpin. 

La fiecare poartă era cite o şandrama, un fel de gherctä, în 
care se adăpostea cite un servitor pus acolo pazarghidan (comisto- 
mar pentru tirguielite de piine, de carne şi de zarzavaturi). Nimie 
nu intra în curte decit după ce se purifica la fum și trecea prin 
birdăul cu apă sau prin strachina cu ofet." 

Tată citeva elemente familiare celui care a citit Jurnalul tut 
HLF. Regăsim, sub altă formă, pind și incidentul umoristic al va- 
gabondului care era cit pe-aci să fie ingropat de viu. Într-un ra 


1 OVIDIU — Metamorfoze, vv. 523-321 — traducere de fon 
Florescu revizuită de Petru Creţia — ed. Academiei R.P.R, 1953, 

Ton GHICA — Opere (Serisori către V. Alecsandri), pp. 13i— 
132 — Editura de Stat pentru Literatura şi ArtA, 1956. 


13 


port al vatășeilor ce însoțeau gropatil, se menționează: „Azi am 
adunat 15 morți. dar n-am putut îngropa decit 14, fiind:ă unul a 
fut și nu I-am putut prinde”. 

Jurnalul lui Defce nu-i străbătut nici de suflul moral-religios 
1 lui Manzoni, nici de alegorismul subtil al lui Camus. Ce l-a 
îndemnat să-l serie în acel prolific an 1722, cind a mai publicat, pe 
ingă alte lucrări sociai-politice, si romanele Molt Flanders şi Co- 
lonelul Jack? Defoe a rămas toată viata un gazelar pasionat, 
retar pind în ultima fibră, care îşi alegea subiectele pentru actuali- 
tatea lor. Ori ciuma, aparent stinsă după 1666 räbufnise iar in 1720, 
în Marsilia, devenind o amenințare pentru toate țările care făceau 
negoţ pe mare. Interesul ziaristic, avid de imprejuräri senzationale, 
al lui Defoe, fusese însă mai de mult stirnit, ba chiar obsedat de 
tragedia din 1665. Cu un deceniu înainte de recrudescenta clumel 
In Franța, Defoe publica in periodicul Review numeroase articole, 
dină glas aprehensiunilor sale cu privire la posibilitatea revenirii 
epidemiei în Anglia. La un moment dat, converteste ciuma în ar- 
sument menit să-l susțină vederile sale politice, pacifiste. Protes. 
tind, într-o serie de articole, impotriva angajärii Angliei in rim 
boaiele ,nordice", adică in luptele dintre Suedia și puterile celei 
de-a doua coaliţii, după bătălia de la Poltava, Defoe demonstrează 
că urmările imediate ale unui război ar fi foametea si ciuma. ȘI își 
Mustrează articolele cu felatäri asupra ororilor epidemiilor ain 
trecut, 

“Trei ani mai tirziu, în 1712, Review adăposteşte un nou serial 
de articole asupra primejdici ciumei, semnate tot de Daniel Defoe, 
pentru ca în 1720, cind sumbrele-i premoniţii încep să se materia- 
lizeze, obsesia lui Defoe să ia forme paroxistice, Porneşte să serie 
in diverse periodice articole despre ravagille făcute de clumă în 
Franța, iar in 1722, publică o broşură intitulată Măsuri ce se cuvin 
à fi luate în caz de ciumă, atit pentru sufit cit şi pentru trup (Due 
Preparations for the Plague, as well for Soul as Body), brosur’ ce 
promerge doar ca o luni apariţia Jurnalului. Proximitatea datelor 
de publicare sugerează că Defoe a scris ambele luerări în același 
timp. prima dintre ele intentionind să fie un soi de instructaj, un 
ehid practic, iar cea de a doua, cu caracterul ei pseudo-memoria- 
listic, urmărind pescutia coardelor emoţionale. 

Lucrările lui Defoe nu au fost un fencmen izolat, ci s-au in 
tegrat — sau mai bine-zis s-au desprins dintr-un întreg cor de 
scrieri pe acceaşi temă, publicate de indatä ce s-a räspindlt zvonul 
revenirii ciumei, sau de retipärini ale lucrărilor serise dup’. 1683. 


14 


Tratatele şi cârțile semnate de clerici, si chiar si cele semnate de 
medici, reiterau punctal de vedere teplogic al secolului al XVII-lea, 
identic cu cel al lui Ovidiu sau al lui Procopiu care deseria ciuma 
‘iui Iustinian : molima pedeapsă a mâniei divine ; unicul remediu : 
pocäinta. Unul dintre cele mai cunoscute opuri, Loimografie Sacra, 
scrisă de reverendul Wiliam Hendley®, în 1721, purta următorul 
subtitlu, de la sine grăitor: „O prelegere care demonstrează că 
ciuma na provine niclodet din cauze naturale ci este nemijlocit 
trimisă de Dumnezeu, şi aceasta ca o pedeapal pentru păcatele po- 
porului”. Același punct de vedere este imbrijisat si de tratatele 
“unor mediei ca Sir Richard Blackmore sau Richard Boulton. O vi. 
ziune mal luminată vădește un predecesor al acestora În secolul 
al XVII-lea, anume doctoral Nathaniel Hodges, cel citat în repe- 
tate rinduri fo Jurnat, ba Sofftigat chiar ca prieten al lui FL F. 51 
care, in Loimologia sa, după ce aduce un formal omagiu punctului 
de vedere teologic, descrie ciuma ca pe 0 boală generată de cauze 
naturale, propagată prin contaminare şi remediabil pe cale 
medicală. 

Fireste că spiritul rationalist al iuminieilor, fn veacul 
al XVIII-lea, nu putea accepta motivația miniel cerești și nepu- 
tinţa omului de a o lnfrunta. HF. nu este insă un ginditor umi- 
nist, ci un negustor londonez, din 1668. După cum mărturiseşte sin. 
or, avea şi el mintea impuiath de erezurile vremil. ŞI totuşi, cit 
de surprinzător de moderne concepţii defoe-ene scapă din pana 
elarului HLF. ! Cu cită compasiune amestecată cu dispreț vorbeşte 
ei despre biefii nenorociţi eărora li se năzăreau fel de fel de semne 
sau nâluciri, cit de incredințat e, In ce priveşte cometele, că acestea 
se datoresc unor cauze naturale și, intrucit mişcările lor pot fi cal 
culate stiintific, ele nu pot fi prevestitoare și, cu atit mai putin, 
aducătoare de calamitéfi. Ce vehementé acuzare adusă astrologilor, 
vracilor, profetiar, imprumutată parcă din pagini moderne de 
vestejire a obscurantismului ! Cit scepticism faţă de clerici care 
propovăduiau doctrina bolii pogorite din ceruri, şi fată de adeptii 
fatalismulul și predestinäril. Cité incredere, amplu demonstrată și 
redemonstratà, in teoria contazinării, in posibilităţile de prevenire 
a boli, de teatare a ci. O simplă frază : „Nimeni în fara asta nu 
‘sa imbolnivit decit prin molipsire”, dărimă toate esafodajele teo- 
logice : o simplă povaţă pentru urmași : „Ce! mal bun leac impo- 

 Refezirile Ja literatura de specialitate a eporii își au sursa 


ln prefata semnată de Louls LANDA la edijia în limba engleză 
a Jurnalutui, publicată de Oxford University Press, 1908. 


15 


triva clumel este si fusi din calea ei”, anulează toate chemärile 
Clericale 1a edinta și pocăință. 

Dealttel, H. F. se face interpretul vederilor lui Defoe nu nu- 
mai in ce priveşte legătura dintre molimä şi divinitate, ci și cea 
dinire molimă şi societate. Selarul ne tine o adevărată prelegere de 
sociologie atunci cină ne enumeră categoriile cele mai crunt lovite 
de urmările molimei — şi anume toţi cei ce trăiau din truda bra- 
elor. Cit de lucid sint urmărite inlämuirile de cauză și efect care 
au determinat ca majoritatea victimelor bolii să fie secerate din 
Tindurile sărăcimi), far molima să capete denumirea de „cluma 
Siractior*. 

E drept că HF, negustor de vază, om cu mare respect pentru 
awtorităţi (dar nu şi pentru monarhie, atacurile la adresa lui Carol 
al II-lea Stuart fiind directe şi lipsite de echivoc), ne gratifică destul 
de des cu pasaje moralizatoare, fastidioase gi la fel de artificioase 
a și penitentele lui Moll sau ale căpitanului Singleton. Pentru că, 
asemenea celorlalți eroi ai lu! Defoe, HLF. îşi dezminte singur în- 
vățămintele morale pe care ni le pasează. E drept că el a hotdrit, 
temerar, să nu plece din Londra devastată de ciumă. Dar rămine 
în oraş nu din scrupule de conştiinţă sau din raţiuni umanitare, ca 
Rambert sau Rieux ai lui Camus, ci ca să-și apere averea și ne- 
mustoria. Oricit şi-ar căuta acoperiri în psalmil biblici, realitatea 
1imine acceaşi. Ba chiar, în momentul cind capătă o misiune ob- 
teased, nu ştie! cum să se descotoroseaseă de ea şi să-şi plătească 


In toate romanele şi scrierile lui Defoe, poate (i permanent 
detectata prezenta negustorulul şi cea a gazetarulul din el. Lu- 
mea personajelor lui € o lume de bunuri materiale, convertibile 
in valori pecuniare, o lume cu optică practică, negustorească. În- 
fisuna dia paginile jurnalului lui Robinson Crusoe, acesta fine o 
imuzartă dublă contabilitate, în care înregistrează toate cistigu- 
fe şi plerderile mareate pe parcursul insoliei gl Insularel sale 
txisten(e, Dealtfel Robinson, tentat o clipă să arunce în mare mo 
edele inutile rimase pe vasul naufragiat, își schimbă repede de- 
tizia şi le păstrează. Personajele lui Defoe sint achizitive și acu- 
mulatoare, permanent constieñte de pret si de calitate. Cind Moll 
Flanders sau Jack înstră articolele de îmbrăcăminte sau de argin- 
trie „subtilizate“ din prăvălii, sau cind Moll şi Roxana îşi trec 
în revistă bunurile lumești, avem de-a face cu un cult al valo- 
flor şi al obiectelor ce pot fi vindute şi cumpărate, aşa cum nu 
vom mal întitnă decit două sote de ani mai tirziu, la Arnold Ben 


16 


nett. Tar HLF, cel care pune salvarea averi înaintea salvării vieţii 
4 care se simte cutremurat sufleteste atunci cind citeva femei fură 
citeva pălării din depozitul fratelui său, reprezintă chintesenfa 
spiritului negustorese. Să nu uitim, dealtil, ampla analiză a co- 
merțului intern gi extern pe care ne-o aferă LP. 

Și, aja cum am arătat, In personalitatea creatoare a luf Defoe, 
negustorul este dublat de gazetar. Pe lingă setea de senzațional, de 
fenomenul inedit și singular, spiritul gazetărese se traduce la De- 
foe tot printr-o acumulare, dar de astă dată o acumulare de fapte. 
Structura realismului său se constitule dintr-o succeslune, cu meÿ- 
teșug dozată, de fapte cotidiene. O zugrăvire a vieții prin mijloace 
e investigație jurnalistică, cu o deosebită preocupare pentru de- 
taliul material. Comentatorul său, E. Baker, 11 numește ,colectio- 
nar de fapte”, lar realismul său este numit „realism flegmatie*, 
Intr-adevär, cumulină calm detaliu după detaliu gi fapt după fapt 
— unele banale sau, aparent, neesentiale, altele dramatice, ori 
stranii — Defoe creează o impresie aproape fotogratică a vietii, 
convingindu-l pe cititor că 1 se înfăţişează o transeriere literală 
a realităţi. 

Măreţia și patosul lui Robinson se constitule din fapte ma- 
runte, din descrierea exactă a vieţii de zi cu zi. Metoda este înst 
cel mai pregnant Hwtratä de Jurnalul din Anul Ciumel, Act, in. 
ventarul cuprinde statistici uscate, copiate din Buletinele mortuare, 
care alternează cu relatări ale întimaplărilor cotidiene, crimpete de 
conversații, anecdote şi istorioare, Instantanee impresionante, co- 
mentarii obiective, dări de sets, scene cutremurătoare etc, Pen- 
tru ca toate acestea să devină și mai verosimile, ELF. aruncă 
asupra unora dintre ele umbra dubiulul, prezentindu-nl-le ,sub be- 

cficiu de inventar” — fapte pe care le ştie din auzite, dar pentru 
adevărul cârora nu pune mina în foc. Pe unele miel nu le crede, ca 
de pildă spusele legate de tendința bolnavilor de a-l molipst de 
liberat şi pe alti, sau de purtärile inumane ale infirmierelor, in- 
eredulitat menită să redimensioneze adevărul faptelor date ca 
exacte, Repetârile voite şi caracterul fastidios, irelevant, al unora 
dintre descrieri contribuie la Întărirea efectului de real, cititorul 
avind senzaţia că unica rațiune pentru care acestea au fost in 
registrate constă in faptul că sint adevărate. 

Din înșirarea faptelor se alcătuiește şi psihologia personajelor. 
Defoe nu are forța de generalizare gi vina de psiholog a Tui Fiel- 
ding, sau aura de dulosie a lui Dickens. $i mizerabilii sit nu au re- 
verberatia psihică a mizerabililor lui Hugo. El nu cerceteară 


n 


universul liunteie al personajelor sale, nu face disectie sulietească. 
Acumularea detaliitor circumstantiale este atit de vertiginoasă și 
de copleșitoare, acţiunile se derulează atit de alert, incit autorul 
nu zibovește asupra mmotivațiiloe psihice, nu se eroționează, nu 
sondează, ci merge inainte, robust, vital si intliferent, asemenea 
vieții. Adevărul său psihologie e limitat și simplificat, redus la 
comportamentul personajelor, ceea ce a făcut pe unii dintre co- 
‘mentatorii lui Defoe să vadă în el un precursor al behavioriștilor. 

Și totus, chiar fără penetraţii pe verticală și fără dibuiri în 
zone obscure, cit de percutant, de flagrant, se materializează în 
‘fata noastră Moll sau Robinson sau HF. ! 

‘Virginia Woolf, subtila scormonitoare de adincuri yi ardent 
admiratoare a lui Defoe, îl acuză că „lasă la o parte Intreaga na- 
tură vegetală şi mult din natura umană”. 

Intr-adevăr, romanele lui Defoe ou sint numal văduvite de 
analiza paibologică, dar şi golite de peisaj. Toate abundă in geo- 
(grafie si topografie, ia schimb decarul e absent. Acest roman ,dé- 
meudlé* este caracteristic inceputului secolului al XVIII-lea. ŞI 
totuși, paradoxal, Defoe, prin romanele sale marinărești este şi 
procurcorul exotismului, strămoșul luxurianjei peisagistice a Iul 
Joseph Conrad. 

Dar dacă in Jurnal nu vom descoperi recuzită de pelsaÿ, n 
schimb vom cunoaşte o vibrantă Londră. Defoe este poetul Lon- 
‘drei secolului al XVIII-lea in aceeași măsură In care Dickens a 
fost poetul Londrei victoriene. 12 romanele sale apare spectacolul 
unel Londre dinamice, tumultuoase, pline de freamăt, de culoare şi 
de primejdii. O Londrä care, în Jurnal, e spectaculos amufiti şi 
împietrită. Si aci, fără a fi descrisă, Londra se recompune la fata 
ochilor nogtri din menţionarea repetată a străzilor, alellor, hanu- 
ilor, berăriilor, bisericilor, cimitirelor, parobillor, suburbilor, po- 
durilor, piețelor, o Londră sinistră, devastată de ciumă, dar pul- 
sind, suferind ca o ființă vie, zbitindu-se să supraviețuiască şi 
tejumfind, Cetăţenii ei, necaraeterizaţi, foarte putin diferentiafl, 
alcătuiesc un organism colectiv, care este adevăratul erou al Jur- 
malului, FLF. făcînd doar pe naratorul. 

In insula pustie a Londrei raiacată de ciumă, londonezi, acest 
citadin Robinson colectiv, luptă cu obstinafie pentru ca viața să 
meargă mai departe, luptă pentru ca uitarea, care-l irită pe ELE. 
întrucit i se pare a fi legată de ingratitudine faţă de forța divină, 
uitarea, arma a autoprezervării, să se aștearnă peste cumplita tra- 


18 ; 


edie, chiar dacă după aceca oamenii vor redevent la fel de mt 
zerabili şi de păcătoşi ca şi Imainte. 

ȘI triumful final se traduce prin extranrdinara explozie de co 
municare a indivizilor atita vreme izolaţi și supuși stresului sin- 
zurătăţii, printr-o efuziune generală, printr-o necesitate de comu- 
niune care sfidează limitele prudenţei. 

Stilul Jurnalului, şi în general stilul lui Defoe, este acordat cu 
voltul prozalsm, cu deliberata platitudine si banalitate a faptelor 
de viață narate. Spre deosebire de limbajul ales, polisat, afectat, 
al seritorilor Restauratiel, sau chiar al contemporanilor săi Addi- 
son gl Steele, stilul Iul Defoe este colocvial, de o căutată lipsă de 
căutare, limbajul omului de pe stradă. Un stil neconvențional, 
petitiv, nedisciplinat ; tot atitea elemente care concură la crearea 
impresiei de spontan, de nemijlocit, de istorie care se serie 
singură, 

ȘI totuși, romancierul Defoe știe să stăpinească şi să dirijeze 
Muxul istoriei, să ajusteze torentul adevărului și să-l amendeze 
imperceptibil, conform necesităţilor romaneşti, De pildă, potrivit 
eu docurpentele vremii, $1 chiar cu”Jurnalut lui Pepys, se pare că 
epidemia de ciumă nu a incetat brusc la sfirsitul anului 1665, ci a 
mal continuat şi în 1886, cînd s-au mai inregistrat la Londra peste 
două mii de morți. Dar pentru planul ‘artistic al lui Defoe a fost 
necesar ca mollma să De curată: miracules, cu carienii plingind 
de bucurie pe străzi şi stringindu-s1 mlinile, chiar fără să se cu 
noască, ȘI tot conform Jurnalului lui Pepys 6e pare că strizile 
Londrel, chiar tn tolul epldemiel, nu au fost niclodatà atit de pustii 
de moarte, de năpădite de bălării, pe cit {i place lui Defoe să le 
prezinte, pentru a sublinia dramatismul atonosferel, 

ŞI aci, ne Intoarcem din nou la relaţia fieţiune-document, la 
intrebarea ridicată de Jurnalul lui Defoe. Adesăr istorie sau ade- 
vir artitic ? De fapt, un adevăr bilateral. In esența sa, Jurnalul 
este o operă de imaginaţie, ce ordonează, prelucrează, dramati: 

„aează un voluminos corp de documente, subordonindu-le obser- 
IER vi discernămintuluă unul singur individ care, chiar dacă are 


un prototip istorie, rémine totuși un personaj fietiv, un poricu- 
vint at gândirii, raftunilor, motivatiilor şi interpretărilor autorulul. 

ŞI totusi, desi acceptat ca o ficţiune, Jurnalul Tul Defoe are 
Valoare de document istorie, constituind cea mai cuprinzătoare 
si mal cenviagăteare relatare asupra Marii Ciume din Anglia, 


19 


Jar ea document artistic, Jurnalul, împreună cu Robinson 
Crusoe, constituie prototinuri ale operelor care arată inclésiaren 
omului — ca entitate individustă sau colectivă — eu forfele tira- 
nice, cu despotismul absurdului, cu psimejdia şi spaima de recu 
noscut. Incleytarea și biruința. 


ANTOANETA RALIAN 


Jurnal 


din anul ciumei 


Observatii sau aduceri aminte 
despre cele mai insemnate fapte, 
atit publice cit si particulare, 
care s-au petrecut la Londra 
în timpul marii molime din 1665 


AY i fost pe la începutul lunii septem- 
brie 1664 cind eu, ca dealtfel şi vecinii mel, am aflat din 
zvon public că ciuma ar fi izbucnit din nou în Olanda 4 
anul 1663 molima se dezlănţuise cu mare furie pe acele 
meleaguri, cu osebire la Amsterdam și Rotterdam, unde, 
spuneau unii, s-ar fi răspindit venind din Italia, in timp 
ce alţi gindeau că ar fi Venit din Levant odată cu avutille 
aduse acasă de flota turcă ; alții igi dădeau cu părerea că 
ar fi venit din Candia 2, și iarăși alții ziceau tă din Cipru, 
Dar nu de unde a venit are însemnătate ; toată lumea era 
însă de acord că în Olanda se stirnise din nou. 

Pe vremea aceea nu aveam ziare tipărite, care să ris: 
pindească zvonuri sau dări de seamă despre ceea ce se 
întimplă ; și care să umfle faptele prin näscocirile oame- 
nilor, aga cum aveam să văd mai tirziu că se petrec lu- 
crurile. Dar asemenea veşti soseau pind la noi prin scriso- 
rile negutätorilor sau ale altora care purtau corespondență 
cu țări străine, iar de la aceștia se lăţeau mai departe prin 
viu grai ; aşa încit noutăţile nu erau aflate pe dată in 
toate colțurile țării, cum se intimpla acum. Dar se pare că 
cei din Guvernămint primiseră o dare de seamă asupra 
adevăratei stări a lucrurilor şi că finuserä felurite sfaturi 
în legătură cu măsurile de stăvilire a molimei ; toate aces- 
tea erau păstrate însă in mare taină. Asa se face că zvo- 

1 Cunoscutul scriltor englez Samuel PEPYS (1639-1109) 
motează în Celebrul său Jurnal, la 4 mai 1664, că ciuma ar îi re- 
apărut în Olanda. Amsterdamu, fiind un port international, care 
ficea negot cu țări contaminate de ciumă din Asia, era privit cu 
mare ingrijorare de către englez. 

À Candia — denumirea insulei Creta. 


22 


nurile s-au stins st oamenii au început să le dea u.tarii, ca 
pe nişte fapte care nu ne priveau direct şi care, nădojdu- 
fam noi, nu cuprindeau adevăr. Pind la sfirsitul lunii noiem- 
brie sau începutul lui decembrie 1664, cind doi bărbaţi, 
despre care se spunea că ar fi fost franfuji, au murit de 
ciumă la Long Acre, sau mai bine zis la capătul de sus 
din Drury Lane. Familiile la care locuiau cei doi şi-au dat 
osteneala să țină cit mai ascunsă intimplarea ; totuşi sti- 
ree a räzbit în vecini și a ajuns pind la autorităţi. Acestea 
au simţit că-i de datoria lor să facă cercetări, pentru a con- 
stata ce-i adevărat şi ce nu, astfel incit au fost trimiși la 
faţa locului, în inspecție, doi medici şi un felcer. Specia- 
ligtii au venit si, constatind pe ambele cadavre semnele 
vădite ale bolii, şi-au exprimat în mod public părerea că 
cei doi au murit de ciumă. A fost instiintat dascălul paro- 
biei, care la rindul lui a anunțat Centrul parohial ; iar în 
Buletinul Mortuar săptăminal ! ştirea a fost publicată in 
felul obişnuit, după cum urmează : 


Ciumă 2. Parohii contaminate 1. 


Oamenii s-au arătat foarte îngrijoraţi la aflarea aces- 
tei veşti, si întregul oraş începu să dea semne de alarmare, 
cu atît mai mult cu cit in ultima säptäminä a lunii decem- 
brie 1664, încă o moarte avu loc în aceeași casă și ca ur- 
mare a aceleiași boli. După aceea spaimele se potoliră din 
nou vreme de vreo șase săptămini, răgaz în care se spunea 
că nimeni dintre cei ce muriseră între timp nu avusese 
semnele molimei pe trup, așadar răul se domolise. Dar 
ceva mai tirziu, pe la 12 februarie cred, s-a înregistrat o 
nouă moarte, în același chip, într-o altă casă, finind însă 
de aceeași parohie. 

Fapt care-i făcu pe oameni să-și intoarcă privirile spre 
partea aceea din oraș ; şi cum Buletinele säptäminale ară- 
tau o neobişnuită creştere a numărului de inmormintäri 

+ Buletinele mortuare săptăminale i-au pus la indemina lui 

À petne dats alee coprine in acest "ua, Aceste balene 
| toc dale ie oes in tu at KV int i 1000s incepat 
Siberia as arma Cned de ete. tele Be 
cate de Compania pron, eine Ueore atte parehile 
ae 


i 23 


în parohia St, Giles, lumea incepu să bănuie că în această 
parte a orașului se răspindise ciuma, şi că mulţi muriseră 
de mina ei, cu toate că familiile se feriseră pe cit cu pu- 
tinţă ca asemenea zvon să ajungă la urechea publică, Ast- 
fel de ginduri frămintau mintea oamenilor şi nimeni nu se 
aventura prin Drury Lane ori pe alte străzi bănuite a fi 
‘enntaminate, decit dacă-l mina vreo nevoie arzătoare, 

Creşterea numărului de decese înregistrate de Buleti- 
nele mortuare arăta după cum urmează : în mod obișnuit, 
în parohiile St, Giles in the Fields si St. Andrews Hol- | 
born numărul ingropäciunilor se ridica, mai mult sau mai 
putin, la vreo douăsprezece, pind la șaptesprezece sau nouă- | 
sprezece pe säptäminä. Dar chiar din primele zile cînd 
ciuma isi arătase colții, în parohia St. Giles s-a observat o | 
sporire considerabilă a numărului de înmormintări. De | 
pilda : 


Din 2 dec ln Sian, SL Giles. . + : 3 + « 18 

St Andrews: 2: 2 2 1 

ant St Giles. ss 12 
Wy em Sones 
CET Fit 
Min Me EE 
0 4 4 Tir Neue 


Tlebr, 1 
Dintre care un deces datorat ciumel, 


O creştere asemănătoare a numărului de înmormintări 
a fost observată și în parohia St. Brides, care se învecina 
într-o parte cu parohia Holborn, precum şi în parohia St, 
James Clarkenwell care se învecina eu Holborn de cealaltă 
parte. În aceste două parohii, de unde cota obișnuită a în- 
mormintărilor săptăminale atingea cifra de patru, ori de 
şase ori de opt, de astă dată arăta după cum urmează : 


24 


Din 20 dec. la 27 de. St Brides . . . . .. 0 
St James 25.2.5 8 

My n Slam  SLBrdes :.:..: 6 
St same... 9 

3 « » Winn  SEBrides di 
St James fs... 7 

Dune St Bides . . . : 12 
St James 21... 9 

Mer St Brides ...... 9 
St James... : : 15 

Meio Me St Brides ...... 8 
St James... 4. 12 

BL mm Tiebr. St Brides . .. 13 
St dame... 5 

Tiebr. , 4 SL James , . .... 12 
SL Brides : : : :.: 6 


Lumea Jua aminte la această creştere a morţilor in Bu 
letinele săptăminale cu o atit mai mare neliniște cu cit 
era vorba de un anotimp în care buletinele sint de obicei 
moderate. 

Numărul obișnuit de inmormintäri pe intregul oraș in- 
registrat de Buletinele mortuare, varia între 240 şi 300 pe 
săptămină. Ultima cifră era socotită de obicei ca foarte 

icată ; dar după izbucnirea molimei s-a constatat o creş- 
tere succesivă a cifrei din Buletine, după cum urmează : 


De la 20 dec. 1a 27 dec, ET = 
Ts on Dian. #9 5 
won Dhan 10 , su 35 
on ara NT a as 2 
de Mina de «4 59 


Acest din urmă Buletin a fost cu adevărat infricosälor, 
întrucit înregistra cel mai mare număr de decese săptămi- 
nale cunoscut de la molima din 1656 incoace. 

Oricum, lucrurile se domoliră din nou, si cum vremea 
se dovedise foarte friguroasă iar gerul care începuse în 
decembrie și continuase la fel de aspru pind spre sfirgitul 
lui februarie adusese cu sine un vint sfichiuitor, desi nu 
prea puternic, Buletinele marcara o nouă descrestere a de- 
ceselor, sănătatea incepu iar să domnească in oraș si toată 
lumea gindi că primejdia trecuse. Numai că în parohia 


25 


St, Giles inmormintärile tot se țineau lanţ : mai cu seamă 
de pe le inceputul li aprilie nu scädeau sub douăzeci si 
cinci săptăminal, iar în sâptămina dintre 18 si 25 aprilie 
se inregistrarä treizeci de decese, dintre care dovă datorate 
ciumei și opt tifosului exantematic, socotit a fi cam tot 
acelaşi lucru. A crescut de asemeni şi numărul total al ce 
lor morţi de tifos exantematic, de la opt in säptämina an- 
terioară, la doisprezece în. săptămina de care vorbim. : 

Vestile ne alarma jorare 
cuprinse populația, mai cu seamă că acum vremea se schim- 
base, induleindu-se, iar vara bătea la ușă, Oricum, în săp- 
tămina următoare speranțele reinfloriră iar, pentru că Bu- 
letinele descrescuseră şi numărul total al morţilor scăzuse 
la 388, dintre care nici un deces datorat ciumei, și numai 
patru pricinuite de tifosul exantematic. 

Pentru ca în săptămina ce urmă să se constate o nouă 
creştere, și molima să se facă iar simțită în două-trei pa- 
rohii : St, Andrew's Holborn, St, Clement’s-Danes gi, spre 
marea jale a oraşului, se înregistră un deces chiar în cen- 
tru, în parohia St. Mary-Wool-Church, adică în strada Bear- 
binder-lane, lingă Bursă. În total, în acea săptămină mu- 
riserä nouă persoane de ciumă gi șase de tifos exantematig. 
În urma cercetărilor se constatase totuși că franţuzul care 
murise în Bearbinder-lane locuise pind de curind în Long- 
Acre. în preajma caselor contaminate, si se mutase de 
acolo de frica bolii, fără să știe că se si molipsise. 

Acestea se intimplau la începutul lunii mai, gi totuși 
vremea era incă moderată, schimbăcioasă şi destul de rece 
asa incit lumea mai nutrea unele speranțe. Ceea ce incu- 
raja aceste speranțe era faptul că centrul oraşului fusese 
cruțat de boală ; in toate cele 97 de parohii nu se decla- 
raseră decit 54 de cazuri de ciumă, așadar am început să 

‘ne spunem că boala a cunoseut, se vede, réspindire numai 
printre locuitorii unei anumite părţi a oraşului și că s-ar 
putea să nu se întindă mai departe. Cu atit mai mult cu 
cit in săptămina următoare, adică de la 4 la 16 mai, nu 
s-au înregistrat decit trei noi cazuri de ciumă, și nici unul 


2 


dintre ele in City !'sau in Liberties, iar parohia St, An- 
drew nu a numărat decit cincisprezece inmormintäri, ceea 
ce însemna o cifră foarte scăzută. E drept că parohia St. Gi- 
les ingropase treizeci si două de persoane, dar cum numai 
una dintre acestea murise de ciumă, oamenii începură să 
risufle ușuraţi. Buletinul săptăminal pe intregul oraș scă- 
zuse de la 347 decese, în säptämina precedentă, la 343. 
Pre} de citeva zile ne păstrarăm speranțele, dar aceste zile 
au fost puţine. Căci lumea nu se mai lăsa amăgită. Casele 
începură să fie cercetate şi se descoperi că molima se in- 
tinsese în toate părțile şi că zilnic mureau oameni de ciumă. 
Aşa incit nădejdile noastre se clătinară. Acum nimic nu 
mai putea fi tăinuit şi curind ieși la iveală că molima se 
răspindise dincolo de orice nădejde sau amăgire. În paro- 
hia St. Giles pusese stăpinire pe citeva străzi, și familii in 
tregi zăceau laolaltă doborite de boală. Starea de lucruri 
începu să devină limpede si din Buletinele săptăminii ur- 
mătoare ; ce-i drept, numai paisprezece dintre decesuri 
erau atribuite flagelului, dar acest lucru nu însemna decit 
înşelătorie și tăinuire, pentru că in parohia St. Giles fuse- 
seră îngropate patruzeci de persoane gi se dovedi că cea 
mai mare parte dintre acestea muriseră de ciumă, deşi, 
oficial, moartea lor fusese pusă pe seama altor boli ; gi, cu 
toate că numărul total al decesurilor nu depășise cifra de 
385, iar creșterea faţă de säptämina precedentă nu era mai 
mare de 32, totuși s-a comunicat că dintre cei decedați 
“paisprezece” muriseră de tifos exantematic si paisprezece 
de ciumă ; dar noi ne incredintasem că în acea săptămînă 
ciuma secerase în tot orașul cincizeci de vieţi. 

Următorul Buletin, acoperind perioada dintre 23 si 
30 mai, raporta 17 cazuri de ciumă, dar inmormintärile din 
St. Giles atinseseră numărul de cincizeci și trei, o cifră 
inspäimintätoare ! Si dintre acestea numai nouă fuseseră 
atribuite ciumei. Dar la o examinare mai atentă efectuată 
de judecătorul de pace, si in urma cercetării făcute de 
primar, s-a constatat că in parohie se înregistraseră încă 
alte douăzeci de decese datorate ciumei şi puse pe seama 

1 City — pe acea vreme partea centrală a Londrei cuprinsă în 
tre vechile ziduri ale oraşului. 

3 Liberties — cele unsprezece districte ce înconjurau Clty şi 
numărau, în 1664, 179 000 locuitori. 


2 


tifosului exantematie sau altor boli, asta in afară de ca- 
zuzile trecute sub tăcere. 

Toate acestea însă erau nimicuri fata de ceca ce urma 
să vină în curind, pentru că acum vremea se incälzise de-a 
binelea şi, încă din prima săptămină a lunii iunie, molima 
s-a intins cumplit, Buletinele au început să arate mari crey~ 
teri şi mortile datorate frigurilor, tifosuluj exantematic și 
bolii de dinţi ! au sporit mult, Căci taţi cei ce puteau să-şi 
ascundă adevărata boală o făceau, pentru ca vecinii să 
mu-i ocolească gi să nu refuze a avea legături cu ci si, pe 
de altă parte, pentru a impiediea autorităţile să le închidă 
casele, lucru” care, desi nu fusese încă înfăptuit, plutea 
sub chip de amenințare ; iar oamenii se temeau tare numai 
la asemenea gind. 

În cea de-a doua săptămînă a lunii iunie, greutatea mo- 
imel continua să cadă tot pe parohia St. Giles, care ingro- 
pase 120 de morţi ; dintre acestia, potrivit Buletinelor, 68 
fuseseră bolnavi de ciumă ; toată lumea vorbea însă că cel 
putin o sută dintre ei fuseseră ciumati, dacă ar fi fost să 
socotim după numărul obișnuit de morţi din accastă pa- 
rohie, așa cum a fost arătat el mai sus. 

Pină în această săptămină, în cele 97 de parohii din 
City nu avusese loc nici un déces, cu excepția franțuzului 
aceluia de care am vorbit. De astă dată insă, se înregis= 
teară patru decese si în City : unul in Wood Street, unul 
în Fenchuich Street și două în Crooked-lane ; Southwark 
ziimâsese însă neatins ; de această parte a fluviului nui 
avusese loc încă nici o moarte. 

Eu locuiam în parohia Aldgate, Ja jumătatea drumului 
dintre biserica Aldgate si White-Chappel-Bars, în stinga, 
sau mai bine Zis la capătul de nord al străzii ; şi cum flage- 
Jul nu se întinsese pind în această parte a oraşului, cei din 
vecinătatea mea isi duceau mai departe viata in tihnă. Dar 
în celălalt capat al străzii se înstăpinise o mare infrigurare ; 
far oamenii mai avufi, mai cu seară nobilimea mare şi 
mică de prin partea de vest, se porni în chip cu totul ne- 
obișnuit să părăsească orașul într-un adevărat puhoï, eu 

T Conform unor consemnări ale doctorului John Arbathnot, 
prieten şi colabocator at lui Swift gi Pope, pe acea vreme zece 1 


'sută dintre stari mureau din pricina maladillor de dentitie, care 
ajungeau pind la gangrena maxilarelor. 


întreaga familie si servitorime. Lucrul acesta putea fi ob- 
servat cu deosebire în White-Chapel, adică pe strada unde 
locuiam eu. Într-adevăr, pe aici nu vedeai alta decit fur- 
goane şi căruțe încărcate cu calabalicuri, femei, slugi, co- 
pii ete. Sau cupeuri pline cu familii de near mare, cu vi 
zitii care-i slujeau, toți grăbindu-se să iasă din oraș ; după 
care își făceau apariţia alte furgoane si căruțe goale, cai 
de rezervă însoțiți de servitori, care, neîndoielnic, fie că se 
întorceau. fic că erau trimiși de la țară ca să aducă noi ev: 
ga aceştia. puteau fi văzuţi numeroși oameni 
singuri alții intovărăşiți de slugi si, îndeobște, 
de bagaje si pregătiți pentru un drum lung, 
după cum îi arăta înfăţişarea. 

Toate astea alcătuiau o privelişte tristă si infricositoare, 
mai ales că o aveam zi şi noapte in faţa ochilor ; intr-ade- 
vir, pe nimic altceva nu-ți puteau poposi privirile. ȘI pri- 
velistea stirnea in mine ginduri posomorite, legate de ne- 
norocirea care avea să se abată asupra orașului gi de soarta 
vitregă a celor ce aveau să rămină in el. 

“Timp de clteva säplämini, exodul acesta a fost atit de 
năvalnic, incit nu era chip să te apropii de usa primarului 

greutate ; in asemenea hal se inghesula și 
se imbulzea acolo mulțimea pentru a obţine certificatele 
de sănătate de care aveau nevoie cei ce porneau la drum ; 
fra de acestea nu era cu putință să treci prin alte 
oraşe, sau să tragi la vreun han. $i cum in tot acest timp 
nu murise nimeni între zidurile ce imprejmuiau City, pri- 
marul elibera fiird să pregete certificatele de sănătate tutu- 
ror locuitorilor celor 97 de parohii și, un timp, chiar și ce- 
Jor din Liberties. Exodul, ziceam, a ținut citeva săptămini, 
mai bine zis pe întreg parcursul lunilor mai și iunie, si a 
fost cu însuflețit cu cit se stirnise zvonul că ur- 
mează să iasă un ordin de la cirmuire ca să se aşeze tot 
telul de piedici si bariere pe drum, pentru a împiedica lu- 
mea să mai plece, şi că orașele din cale nu vor mai ingädui 
cetăţenilor din Londra să treacă prin ele, ca nu cumva să 
răspindească molima. Dar nici unul din aceste zvonuri n-a 
avut alt temei decit născocirea minţii omului ; cel putin la 
început. 
__ La această vreme am început să dezbat eu seriozitate 
în sinea mea cazul propriei mele persoane, si anume ce-mi 


29 


răminca de făcut ; cu alte cuvinte, dacă să iau hotärirea 
de a sta la Londra, ori să-mi zăvorâsc casa şi să fug, aşa 
cum făcuseră cei mai mulți dintre vecinii mei. Infatisez 
această situaţie cu lux de amănunte pentru că s-ar pulea 
să le fie de folos urmașilor mei, dacă se vor afla vreodată 
în asemenea necaz gi în asemenea cumpănă, urmind să 
aleagă o cale ; gi de aceea voi ca astă povestire să treacă 
în ochii lor mai curind drept o îndrumare decit o istorie 
a faptelor mele, ținind seama că pe ei nu-i va interesa nici 
cit negru sub unghie ce s-a intimplat cu persoana mea. 

„Aveam două căi de ales : una era aceea de a-mi vedea 
mai departe de afacerile si de negotul meu, care erau im- 
portante şi în care imi investisem intregul avut ; cealaltă 
era salvarea vieţii dintr-o atit de cumplită calamitate, pe 
care o vedeam abătindu-se asupra intregului oraș ; și care, 
oricit ar fi fost ea de gravă, privită prin spaimele mele, ca 
și ale semenilor mei, câpăta dimensiuni gi mai mari, 

Prima dintre cele două căi era de mare însemnătate 
pentru mine ; indeletnicirea mea era aceea de gelar ! si 
cum afacerile pe care le conduceam nu țineau doar de o 
simplă prăvălie sau dugheană, ci se desfășurau printre ne- 
gutätorii care aveau legături cu coloniile englezești din 
America, märfurile mele se aflau în bună parte în miinile 
acestora. 

Ce-i drept, nu eram căsătorit, dar aveam o familie în- 
treagă de slujitori care mă ajutau la treburi, aveam o casă, 
o prăvălie, şi un depozit de mărfuri arhiplin. Şi, ca să fiu 
scurt, a părăsi toate acestea așa cum trebuie părăsite în 
atari împrejurări, adică fără a le lăsa în seama unui su- 
praveghetor sau a vreunei persoane de încredere, ar fi in: 
semnat să rise nu numai ruina negotului, dar și a märfu 
rilor, intr-un cuvint a întregii mele avuţii. 

Aveam un frate mai virstnic care se găsea pe atunci 
la Londra, unde se statornicise de cifiva ani, după ce se 
întorsese din Portugalia şi, cerindu-i sfatul, răspunsul lui 
a constat din cele trei cuvinte care au fost cîndva ros- 
tite într-o Imprejurare cu totul diferită : „Omule, salvea~ 

viața”, 

1 Pe vremea povestitora i n itor, 
eul EEE po ns olari sndeau, to afara silo, tot 


30 


Aşadar, fratele meu era de părere sii mă evacuez ia 
țară, după cum dealtfel se hotărise să procedeze și el cu 
familia lui. Mi-a spus că aflase el, pare-se pe alte melea- 
guri, că cel mai bun leac împotriva ciumei este să fugi 
din calea ei. Argumentele mele că ar însemna să-mi năru- 
iesc negotul, avutul, îndatoririle, au fost respinse cu de- 
săvirșire. Mi-a răspuns cu argumentul folosit de mine in 
favoarea räminerii pe loc : A pretinde că-mi incredintez 
viața și sănătatea in miinile Domnului, însemna cea mai 
puternică dezmintire a temerilor mele de a-mi pierde ne- 
gotul si avutul, Căci, spunea fratele meu, n-ar fi mai în- 
felept să-i incredințezi Domnului sansa sau riscul de a-ţi 
pierde negotul, in loe să infrunti o primejdie de nelnlätu- 
rat şi să-i incredintezi lui viata ? 

Nu-i puteam răspunde că n-am unde să mă duc, de- 
oarece aveam prieteni si neamuri în Northamptonshire, de 
unde se trăgea familia noastră ; și mai cu seamă, unica 
noastră soră care locuia în Lincolnshire se arătase foarte 
doritoare să mä primească şi să mă găzduiască, 

Fratele meu, care-și şi trimisese soția cu cei doi copii în 
Bedfordshire şi luase hotärirea să-i urmeze, mă îndemna 
foarte serios să părăsesc Londra ; la un moment dat ai 
hotărit să-i urmez povata, dar la vremea aceea n-am putut 
găsi un cal ; căci desi nu s-ar putea spune că toată lumea 
plecase din Londra, caii, în schimb, părăsiseră cu toţii ora- 
gul. Timp de citeva säptämini în întregul oraș nu a fost 
chip să cumperi sau să inchiriezi un cal. Atunci am luat 
hotărirea să o pornese pe jos, însoțit de un slujitor, asa 
cum făceau mulţi alții si să nu tragem la nici un han, ci să 
luăm cu noi un cort ostășesc gi să dormim în cimp, intrucit 
vremea era foarte călduroasă si deci nu ne pindea primej- 
dia de a răci. Am spus „așa cum făceau multi alţii“, pen- 
tru că erau numeroși cei care procedau astfel, mai cu 
seamă printre cei care fuseseră pe front ff ultimul război, 
de Ja care nu trecuse multă vreme. $i, vorbind despre cau- 
zele secundare ale molimei, trebuie să spun că dacă cea 
mai mare parte din lume ar fi călătorit în acest chip, boala 
nu s-ar fi întins în atitea alte orașe si case, după cum s-a 
întimplat, spre marea pagubă si distrugere a bunăstării 
poporului. 


31 


Dar tocmai atunci, slujitorul pe care plänuisem să-l rau 
cu mine mi-a tras chiulul : inspaimintat de navala moli- 
mei, şi nefiind sigur cînd aveam eu de gînd să plec, şi-a 
luat singur măsuri de apărare şi m-a părăsit ; așa că, pla- 
nurile mele au fost zădărnicite ; și, nu ştiu cum, mereu 
descopeream că, într-un fel sau altul, ceva se punea în ca: 
lea hotäririlor mele de a pleca. Acest lucru mi-a adus in 
minte nişte gînduri care ar putea fi socotite drept o digre- 
siune fără rost ; anume, mi-a intrat în cap că toate obsta- 
colele igi aveau obirșia i 

Pomenesc de această meditaţie a mea întrucit e cea 
mai bună metodă pe care ar putea-o folosi cineva într-o 
împrejurare asemănătoare, mai cu seamă dacă-i vorba de 
cineva care face din datorie o problemă de conștiință ; e 
bine să chibzuiesti la toate micile întimplări care au loc 
în acea perioadă şi să le priveşti in complexitatea lor ; 
adică in felul cum se inlantuie între ele gi in felul cum 
toate laolaltă se leagă de chestiunea asupra căreia urmează 
să hotărăști tu, și atunci, cred, poli considera că ceea ce-ţi 
dictează {ie conștiința este un semn al proniei cereşti. În 
cazul meu, era vorba de a hotäri dacă să fug sau să rümi 
Ja datorie într-un loc năpăstuit de molimä. 

Uite aga, într-o dimineață, s-a infiripat cu ardoare în 
mintea mea gindul că, intrucit tot ce ni se întimplă în viață 
porneste din porunca sau îngăduința cerească, toate aceste 
piedici de care mă loveam trebuie să fi purtat in ele un 
semn deosebit ; şi că ar fi trebuit să chibzuiese dacă nu 
cumva îmi dădeau de ştire că voința cerească se impotri- 
veste plecării mele. Gindul următor a fost că dacă piedi- 
ile mi-erau într-adevăr date de sus, ca semn că trebule 
stare să-mi şi 
crute viata în mijlocul primejdiei si morții care ma îm- 
presurau ; şi că de-ag încerca să mă apăr părăsindu-mi 
lăcașul şi actionind împotriva semnelor pe care tineam să 
le consider cereşti, ar fi insemnat să fug de Dumnezeu, în- 
dreptățindu-! să mă ajungă din urmă cu minia lui, cind ar 
fi socolit că-i potrivit. 

Toate aceste gînduri mă făcură să-mi schimb iar ho- 
tăvirea şi, cînd m-am aflat din nou fafä-n faţă cu fratele 
meu, i-am spus Că înclin să rämin în locul în care m-a 
așezat Domnul şi să infcunt soarta ce mi-a fost hărăzită. 


32 


Si că, pornind de la cele ce-am arătat mai sus, aceasta pare 
să fie datoria mea. 

Cu toate că fratele meu era un om cucernic, și-a bătut 
joc de mine cind i-am vorbit de semnele cerești şi mi-a 
povestit citeva isturivare despre niște oameni suciti ca 
mine, cum îi numea el : mi-a mai spus că numai dacă m-ar 
fi betegit vreo boală, impiedicindu-mä să plec, atunci ar fi 
trebuit s-o iau drept mina Domnului, care are putinfa să 
facă din mine ce-i place. Și numai în asemenea caz aș fi 
putut desluși semnul providentei. Dar a transforma. în 
semne cereşti faptul că n-am putut închiria un cal, ori că 
slujitorul meu şi-a luat talpasita, era un lucru de ris atita 
timp cit aveam două picioare tefere și o liotä de alţi ser- 
vitori, putind deci cu ușurință să merg pe jos o zi sau 
două ; şi-apoi, din moment ce-aș fi avut un certificat du 
bună sănătate, aș fi putut oricind inchiria un cal pe drum, 
sau lua postalionul dacă socoteam nimerit. 

Și-apoi a pornit să-mi povestească despre negrele ur- 

de care au avut parte, in urma înfumurării lor, turcii 
şi mahomedanii din Asia şi de prin alte locuri pe unde 
călătorise el (căci fratele meu, find negufätor, se into 
sese abia de citiva ani de prin străinătăți, aga cum am me 
arătat, Lisabona fiind ultimul loc pe unde peregrinase). 
Punind temei pe crezul lor că toate in viață sint predesti- 
nate şi că soarta fiecărui om a fost pecetluită printr-o lege 
de neclintit incă înainte de a fi venit el pe pamint, turcii 
se duceau fără să se sinchisească prin tot felul de locuri 
infectate de molima, şi aveau de-a face cu oameni atinsi 
de boală, drept care au fost seceraţi în proporție de zece 
pind la cincisprezece mii pe săptămină, în timp ce euro- 
penii, care se țineau mai la depărtare, au scăpat nemo- 
Kipsiti. 

Cu aceste argumente. 
din nou să-mi schimb hot 
dese iar la plecare, ba chiar să si 
creştea în jurul meu : Buletinele înregistrau cite 700 de 
morţi pe săptămină. iar fratele meu mă inştiință că el 
unul nu-și mai ia riscul de a ramine. L-am rugat să mă 
mai lase să cumpânese pind a doua zi, cind aveam să iau 
hotărîrea definitivă ; si cura. de bine de rău, imi fäcusem 
toate pregătirile în ce privea negotul şi persoana căreia să-i 


33 
3 = Juma din anul chumet 


incredinfez treburile, nu-mi mai rămăsese decit să inu 
hotărirea. 

In seara aceea m-am dus acasă cu o mare povară de 
nehotărire în suflet, neștiind ce să fac; îmi rezervasem 
acea seară numai pentru chibzuinţă, așa incit eram singur. 
Căci încă de pe atunci, oamenii isi luaseră, printr-un con- 
simfämint tacit, deprinderea de a nu ieși in stradă după 
asfinfitul soarelui, din motive pe care vol avea prilejul să 
le arăt mai tirziu. 

In singurătatea acelei seri, mă striduiam să hotărăsc ce 
anume e de datoria mea să fac. Am pus pe un talger al 
balanței argumentele cu care fratele meu mă imboldea să 
plec la țară, iar pe celălalt simtimintele cu care îmi dădea 
inima ghes să rămin locului. Neindoielnic, chemarea de a 
rămine pornea de la negotul meu şi de la grija de a-mi 
păstra mărfurile care erau, pot spune, toată avutia mea ; 
de asemeni am cintărit și semnele pe care fineam să le 
consider a fi cerești si care pentru mine constituiau un soi 
de îndrumare, $i mi-a dat iar prin gind că dacă primisera 
îndrumarea de a rimine locului, aceasta trebuia să con- 
țină în ea și făgăduinţa de a mi se cruța viaţa, cu condiția 
de a mă supune. 

Gindul ăsta mi-era foarte aproape de inimă şi am tn- 
ceput să mă simt mai încurajat ca oricind să nu plec, ba 
chiar susţinut de tainica satisfacție că vol fi cruțat. Adău- 
aţi la aceasta faptul că, răsfoind Biblia care se afla în fața 
mea, în timp ce gindurile îmi stăruiau cu multă seriozitate 
asupra marii întrebări, am strigat : „EI bine, Doamne, nu 
ştiu ce cale să apuc, îndrumă-mă!“ Şi s-a intimplat ca în 
acest impas să räsfoiesc filele pind am ajuns la Psalmul 91; 
şi aruncindu-mi ochii asupra celui de-al doilea vers, am 
citit pină la versul al şaptelea, după care am sărit În al 
zecelea ; și aste] mi s-au îneropit următoarele : 

„Nu trebuie să te temi de spaimele nopții nici de să- 
geata care străpunge väzduhul zilei. Nici de putreziciunea 
ce se tirăște-n întuneric; nici de surparea ce pustieste la 
ceasul prinzului. O mie de oameni se vor prăbușit în stinga 
ta şi zece mii în dreapta ta; dar tu vei fi cruțat. Cu ochii 
tăi tu singur vei vedea răsplata celor mirsavi. Pentru că 
‘tu ţi-ai făcut sälas din credinţă. Nici un rău nu se va abate 
asupră-ți, niel-o molimă nu se va atinge de lăcaşul tău, ete.t 


34 Y 


Nu cred că cititorul mai are nevoie să-i spun că din 
acea clipă hotärires mea a fost hvată : Voi rămine în 
oraș, încredințindu-mă cu totul milosteniei şi ocrotirii ce- 
lui Atotputernie, şi nu voi căuta adăpost aiurea. $i cum 
zilele mele sint în mina sa, Domnul ma va ajuta să supra- 
viețuiesc si in vremi de molimé ca şi în vremi de sănătate, 
Şi dacă Domnul nu va socoti cu cale să mă dăruiască mor- 
ţii, va face cu inine cum va socoti că-i mai bine, 

Odată luată această hotărtre, m-am dus la culcare. A 
doua zi, hotărirea mea a fost o dată mai mult întărită, căci 
femela căreia avusesem de gind să-i incredinjez casa şi 
avutul meu a căzut doborită de boală. Ba s-a mai ivit încă 
ceva menit să incline balanța de acecasi parte : eu insumi 
m-am simfit foarte rau a doua zi. Aga incit oricum n-aș fi 
fost în stare să plec. Am zăcut preţ de trei sau patru zile, 
ceea ce m-a hotărit cu desăvirşire să nu mă mise din loc. 
Aşadar mi-am luat rămas-bun de la fratele meu, care a 
plecat intii la Dorking In Surry si după aceea a făcut un 
ocol spre Buckinghamshire sau Bedfordshire, spre un loc 
de adăpost pe care-l găsise pentru familia lui. 

Nu era momentul potrivit în acele zile să cazi bolnav, 
pentru că de îndată ce te plingeai de ceva erai bănuit a te 
i molipsit de ciumă. $i cu toate că eu nu dădeam semne 
de asemenea boală, simyindu-mä însă foarte rău si avind 
atit dureri de cap cit și de stomac, n-am fost scutit de în- 
grijorarea că poate într-adevăr mă molipsisem. Dar după 
vreo tre! zile am început să mă simt mai bine, în cea de-a 
treia noapte am izbutit să dorm și am și asudat un pic, așa 
încit dimineaţa m-am trezit mai inviorat. Ingrijorarea că 
m-aş fi molipsit de ciumă s-a spulberat odată cu boala 
mea, și m-am întors ca de obicei la treburi. 

“Toate acestea Ia un loc mi-au scos din minte gindul de 
a mă refugia la țară. Si cum fratele meu plecase, nu am 
mai avut nici uh soi de controversă pe această temă nici 
cu el şi nici cu mine însumi. 

Ne aflam acum în mijlocul lunii iulie, si molima care, 
aşa cum am mai spus, bintuise mai cu furie în celălalt 
capăt al oraşului, adică în parohiile St. Giles si St. An- 
drews Holborn, ca și spre Westminster, începuse acum să 
se indrepte-spre răsărit, deci către partea unde locuiam 
eu. Se putea observa că nu venea de-a dreptul spre noi. 


3 


Căci City, partea de oraș cuprinsă între ziduri, se bucura 
ined de o stare de bună sănătate. Nici dincolo de apă, spre 
Southwark, nu se intinsese încă prea tare. Deşi în acca 
sptäminä se inregistraserä in total 1 268 de decese dato- 
tate tuturor bolilor, dintre care peste 900 fuseseră cazuri 
de ciumă, totuși în City, între ziduri, nu se raportaseră 
mai mult de 28 cazuri de ciumă, iar in Southwark, care in 
dudea și parohia Lambeth, doar 19. In timp ce numai in 
parohiile St. Giles si St. Martin in the Fields muriseră 
421 de oameni. 

Era de observat că molima bintuia mai cu seamă în 
parohiile marginase, suprapopulate şi locuite de oameni 
săraci, astfel incit boala își secera mai uşor victimele pe 
acolo decit in City. Totuși, aga cum am spus, am început 
să observăra că molima își croieste drum spre noi, prin 
parohiile Clarkenwell, Cripplegate, Shoreditch și Bish- 
opsgate ; ultimele două invecinindu-se cu Aldgate, White- 
Chapel şi Stepney, flagelul începea în sfirsit să-și reverse 
furia și prin aceste parti, unde a continuat să secere 
chiar cînd s-a domolit in parohiile din vest, de unde 
pornise, 

E ciudat că in acea anume săptămină, adică de la 4 la 
11 iulie, cind, asa cum am arătat, numai în parohiile 
St. Giles si St. Martin în the Fields muriseră de ciumă peste 
400 de persoane, în parohia Aldgate se înregistraseră doar 
patru morți, în White-Chapel tei, iar în Stepney numai. 
una, 

‘Tot astfel si în săptămina următoare, de la 11 la 18 
julie, cind Buletinul marcase 1761 decese, în întregul 
Southwark, dincolo de fluviu, nu se inregistraserä mai 
mult de şaisprezece morţi datorate ciumei. 

Dar această situaţie avea să-și schimbe foarte curind 
fala, Numărul deceselor începu să se indeseascä mai ales 
în Cripplegate și în Clarkenwell, astfel incit in cea de-a 
doua săptămină din august, singură parohia Cripplegate 
îngropă opt sute optzeci si șase de morți. iar Clarkenwell 
© sută cincizeci si cinci. In cea dintii opt sute cincizeci fu: 
seseră cazuri de ciumă, iar in a doua, o sută patruzeci si 


iulie cînd, după cum am arătat, partea 
noastră de oraș părea să fi fost crutatä de flagel în com- 


36 


paratie cu partea vestică, circulam mult pe străzi, asa cum 

îmi cerea indeletnicirea mea, şi mă duceam regulat o dată 
sau de două ori pe zi în City, la locuinţa fratelui meu, a 
cărei cheie mi-o încredinţase, ca să văd dacă totul e în 
regulă. 

Obignuiam să intru în casă, să mă plimb prin încăperi, 
ca să văd dacă ordinea n-a fost tulburată. Căci, deși ar fi 
minunat să pot spune că în toiul unei asemenea caliimităţi 
nimeni nu mai avea inimă să prade şi să jefuiască, totuși 
în oraș aveau loc tot felul de ticăloșii, ba chiar orgii şi dez. 
mäfuri, la fel de fățiș ca şi inainte. Poate că nu tot atit de 
des ca înainte, pentru că numărul cetăţenilor se împu- 
tinase, pe felurite căi. 

Dar molima începu să se abată acum si între zidurile 
ce imprejmuiau City ; cetăţenii de prin aceste părţi se ră- 
riserä însă foarte mult, pentru că o sumedenie dintre ei 
se evacuaseră la țară. Pind și în luna iulie continuaseră 
să plece, deși nu în asemenea mulțimi compacte ca in lu- 

le precedente. În luna august însă, se pornirä să plece 
atit de multi, încit îmi spuneam că nu vor mai rimine în 
City decit magistraţii şi servitorii. 

In legătură cu faptul că City se golea, trebuie să men- 
fionez că familia regală şi întreaga curte se refugiaseră 
încă din luna iunie, la Oxford, unde Domnul a găsit cu 
cale să le crue viețile. Şi, după cite am auzit, molima nu 
s-a atins de nici unul dintre ei; (apt pentru care n-aş 
putea spune c-au dat dovadă de prea mare recunoştinţă 
sau de vreun semn de căinţă si de schimbare a moravuri- 
lor ?; şi nu le era deloc pe plac cind li se spunea că viciile 


1 După cum menţionează şi Samuel PEPYS în Jurnalul său, 
Curtea regală se refugiase intii la Salisbury şi apoi la Oxford, 
Pepys menţionează la 28 iunie : „La Curtea regală erau o grămadă 
de trăsuri gi cu toţii se pregitisera să părăsească oraşul”. 

2 In legătură cu comportamentul regelui şi al curtenilor sil La 
Oxtord, în timpul Marii Ciume, Anthony WOOD notează în Jur- 
malul său: „Cea mai mare parte dintre curteni erau trutasi, 
disprețuitori, insolenți... Brutali, grosolani, afemeiati, vanitoşi, 
ăunoși, nesăbuiţi." 


37 


lor îngrozitoare aduseseră, fără milă şi crujare, această 
cumplită năpastă pe capul întregii nafiuni !. 

Faţa Londrei era acum cu totul alta, atit a întregii în- 
grămădeli de clădiri care constituie City, cit si în Liber- 
ties, în suburbii, în Westminster si Southwark. Deși, aga 
cum am arătat, partea cuprinsă între ziduri, denumită 
City, nu fusese încă puternic contaminată, totuși faţa 
lucrurilor era alta. Mihnirea si amărăciunea pogoriser pe 
toate chipurile oamenilor ; si, cu toate că unele părți din 
oraș nu fuseseră coplesite încă de flagel, totuși îngrijorarea 
se instăpinise pretutindeni. Vedeam cu toţii molima apro- 
plindu-se, așa incit fiecare se socotea pe sine și familia sa 
în mare primejdie. Dacă ar exista putinţa să zugrăvesc cu 
exactitate acele vremuri, pentru cei care nu le-au trăit, 
dacă aș izbuti să-i redau cititorului o idee adevărată des” 
pre grozăviile care se iveau pretutindeni, atunci acesta ar 
fi adinc impresionat si cutremurat. S-ar putea spune că 
întreaga Lonără era Înlăcrimată. Nu vedeai indoliati pe 
stradă, pentru că nimeni nu se îmbrăca în negru sau in 
veșminte de dolia pentru a-i jeli pe cei apropiați, dar 
sul durerii umplea orașul; fipetele femeilor si ale copiilor 
răzbeau prin ferestrele și ușile caselor în care cei dragi lor 
erau pe patul de moarte, sau poate că muriseră, gi aceste 
strigăte de jale puteau fi atit de des auzite cind străbăteai 
străzile, incit ecoul lor ar fi muiat și inima cea mai im- 
pietrit de pe lume. Lacrimile și vaierele potopiseră 
aproape fiecare casă, mai cu seamä în primele timpuri ale 
molimei ; căci spre sfirgit, inimile se mai căliseră, și oa- 
menii se deprinseseră intr-atit cu priveliștea morii, încît 
nu mai jeleau pierderea celor dragi ci luptau cu teama că 
s-ar putea ea ei înșiși să fie următoarele victime, 

Treburile mă minau uneori spre celălalt capăt al ora- 
şului, chiar în zilele cînd boala tăia si spinzura prin acele 
părți. Si cum asemenca stări de lucruri erau cu totul ne- 
aşteptate pentru mine, ca și pentru oricare altul, nu-mi 
puteam reveni din uimirea de a vedea acele străzi, de obi- 
cei foarte populate, acum pustii, străbătute de atit de 

1 Partldele potrivaice regelui si monarhiei lansaseră teoria că 
flagelul constitula o pedeapsă a divinității, aplicată întregii na- 


Huni, pentru viaţa de dezmat şi vielu desi de 1 E 
Hunt p fa si viciu dusă de rege și de curle- 


puţini oameni, incit dae-a5 fi fost străin de loc şi ag fi 
rătăcit drumul, aj fi putut merge de-a lungul unei in- 
tregi străzi laterale fără a intilni pe cineva care să-mi 


povesti îndată. 

Într-o zi, aflindu-ma prin acele părți ale orașului cu 
nijte treburi speciale, cuziozitatea m-a imboldit să observ 
lucrurile cu mai mare luare aminte decit altădată ; în- 
tr-adevăr, am ocolit mult, prin locuri pe unde n-aveam 
nimic de facut. Am urcat în Holborn, și acolo am văzut 
că strada forfotea de oameni. Numai că aceștia mergeau 
pe mijlocul străzii, adică nici pe trotuarul din dreapla şi 
nici pe cel din stinga. Mi-am spus că aceasta se datora, se 
vede, faptului că nu voiau să se amestece cu nimeni care 
ieșea de prin vreo casă, şi că nu voi 
rile şi izurile locuinţelor care s-ar fi putut să fie infectate, 

Curțile de judecată fuseseră cu toatele închise ; nu mai 
puteui vedea nici prea mulți avocaţi in Temple, la Lin- 
colns-Inn sau la Greyes-Inn. Nimănui nu-i mai ardea de 
gileevi, aga că nu prea existau cazuri pentru avocaţi. Pe de * 
altă parte, fiind si perioada de vacanță, foarte multă lume 
plecase la țară. Așadar, prin unele locuri, șiruri întregi de 
case fusesera zăvorite. Locatarii își luaseră zborul şi fusese 
lăsat doar cite un om de pază. 

Cind vorbetc de şiruri intregi de case zăvorite nu mă 
refer la cele închise de judecători, ci la faptul că un 
mare numär de oameni, care prin slujbele sau interesele 
lor țincau de Curtea regală, îi urmaserä pe curteni în 
refugiu, iar alții, inspăimintaţi de molimă, se evacuaseră, 
aşa incit străzi întregi arätau pustii. Dar, cum am mâl 
spus, în City groaza nu luase Încă prea mari proporții. 
Accasta datorită si faptului că, la început, molima cunos- 
cuse dese fluctuații : ba creștea, ba scădea. Astfel înctt 
oamenii ba se alarmau, ba se potoleau, pind cind începură 
să se deprindă cu spaima. Şi chiar cind boala porn să se 
întindă cu violență, faptul că City si părțile de est şi de 
sud fuseseră earecum erufate, le dădu curaj oamenilor 
şi-i făcu să fie mai căl 

E drept că o mare parte din populație orașul, 
dar, după cum am mai menționat. cei mai multi dintre 


as 


aceştia erau de prin părțile de vest, şi din ceea ce numim 
„Inima Orașului“, adică din păturile de bogätasi. Oameni 
heimporaraji de treburi sau chestiuni de negof. Dintre 
ceilalți însă, cea mai mare parte rămăseseră pe loc, gata 
să înfrunte ce era mai rău. Așadar in Liberties, în subur- 
bii, în Southwark si în părțile estice ca : Wapping, Ratcliff, 
Stepney, Rotherhitt, lumea rămăsese locului, cu excepția 
citorva familii avute care nu trăiau din munca lor. 

Nu trebuie uitat că, la acea vreme, City și suburbiile 
erau exlraordinar de aglomerate !. Vreau să spun că aga 
stăteau lucrurile inainie ca molima să se fi dezlänquit, 
Căci, cu toate că eu am apucat să văd mai tirziu o și mai 
mare creştere a populației, si un şi mai mare puhoi de 
oameni statornicindu-se la Londra, la vremea de care voi 
bim, după socoteala noastră, numărul de cetățeni de prin 
alte părți care, după lerminarea războaielor şi după demo- 
bilizare și restaurarea monarhiei näväliserä în Capitală 
ca să se apuce de afaceri sau să se vire pe la Curte în 
aşteptarea rasplitilor pentru serviciile aduse sau a ono- 
rurilor, era atit de mare, încit orașul cuprindea acum cu 
o sută de mii de locuitori mai mult decit înainte, Ba unii 
ziceau chiar că cuprindea de două ori mai mult, pentru 
că la Londra se imbulziseră si toate familiile dezmem- 
brate din partidul regelui. Foştii ostași se apucaseră de 

numeroasele lor familii veniseră să se statorni- 
ici. Tar Curtea regală adusese ci ea belșug de 
trutie și deprinderi noi. Lumea se învățase cu desträbäla- 
rea şi risipa ; veselia Restauraţiei atrăsese la Londra un 
mare număr de familii 

Adescozi mi-am spus că așa cum Ierusalimul a fost 
asediat de romani în timp ce evreii erau adunaţi laolaltă 
pentru sărbătorirea Paștelui, si au fost surprinși în oraș 
un uriaș număr de cetăţeni, care altminteri ar fi fost 
împrăștiați pe meleagurile lor, tot astfel şi ciuma a ase- 
diat Londra cînd se produsese aici o întimplătoare dar de 


1 Nu există statistici exacte în ce priveşte populația Londrei 
Ja vremea Marii Ciume. John GRAUNT, ale cărul Observaţii natu- 
Tale şi politice asupra Buletinelor de mortalitate sint mult citate 
In Jurnalul lui Defoe, estimează că populația Londrei, la incepu- 
turile doreniei lui Carol al Ii-iea Stuart, atingea cam 40000 de 
1ocuitori, 


4 


necrezut creștere a populației, datorită împrejurărilor pe 
care le-am pomenit mai sus. Cum acest belşug de obsle, 
atrasă de o Curte plină de veselie si de tinerele, sporise 
mult negotul practicat în oraș, indeosebi cel legat de modă 
i găteli, a crescut, drept urmare, şi numărul lucrătorilor, 
meseriașilor și al altora asemenea. Aceştia erau oameni 
săraci, care trăiau din munca lor. Îmi aduc aminte că 
într-o dare de seamă înfățișată primarului, cu privire la 
condițiile de viaţă ale sărăcimii, s-a arătat că în oraș și 
în suburbii locuiau peste o sută de mit de tesätori de 
mitase ; cea mai mare parte dintre aceştia vieluiau in 
parohiile Shoreditch, Stepney, While-Chappel şi Bishops- 
gate, adică in districtul Spittle-fields, care pe atunci era 
de cinci ori mai mic decit e astăzi. 

După aceste indicii poate fi judecat numărul total al 
locuitorilor ; şi, într-adevăr, de multe ori am gindit cu 
mirare că si după ce plecase din oraș atita amar de ome- 
nire, încă mai rămăsese o mulțime uriașă, 

Dar mai bine să mă intore la inceputurile acelor vremi 
de bejenic, la momentele cind terherile oamenilor, abia 
Incoltite, erau in mod ciudat imboldite de o serie de intim- 
plari care, luate laolaltă, te fac să te minunezi cum de 
mulţimea nu s-a ridicat toată ca un singur om, päräsin 
du-și locuințele şi lăsind oraşul pustiu, ca pe un petic 
pămint hărâzit unei Akeldama !, un ogor blestemat să fie 
ras de pe faţa pămintului, blestemat să piară odată cu 
toată suflarea de pe el. N-am să vorbesc decit! despre 
citeva din aceste intimplări ; dar erau atit de multe, și 
räsâriserä ca din pamint atifia vraci şi sarlatani care le’ 
răspindeau peste tot, incit adeseori m-am minunat că a 
mai rămas locului sâmință de om (mai ales de femeie), 

În primul rind, cu citeva luni inainte de izbucnirea 
ciumei a apärut o stea de foc sau o cometă?, după cum 
s-a mai ivit o alta şi un an mai tirziu, putin înainte de 
marele foc care a mistuit Londra. Bătrinele și reprezen- 
tantele ipohondrice ale sexului slab, pe care le-ag numi tot 

3 Cimpia singelul, numele dat de iudei pămintului cump 
rat de Tuda eu arginții primi pentru tridarea Tul Cheistos, 

“ Comelele apărute deasupra Londrei la jumatatea lui decems 
brie 1064-Și Ia Inceputul lui aprilie 1685, au fost legate, de către 
mulțimea Supersiţioasă, de izbucnirea citimel. 


a 


babe, ziceau că au observat (observaţii cărora le-au dat 
glas Dummai după ce ambele năpaste au luat sfirșit) câ cele 
două comete au trecut de-a dreptul peste City, ba chiar 
foarte aproape de case, ceea ce de bună seamă insemna 
că se va intimpla ceva cu totul neobișnuit, dar numai in 
City ; mai ziceau că steaua cu coadă ivită înainte de mo- 
lima avusese o culoare lividä, moherită, bolnăvieioasă și 
că se miscase greoi, grav și incet. În timp ce cometa ivită 
înainte de foc fusese luminoasă și scăpărătoare, sau, după 
cum afirmau alții, ca o vilvătaie, și se migcase iute și cu 
furie. Drept care, prima dintre comete prevestea 9 nă- 
pastă grea, înceată dar neindurătoare, cumplită și in{rico- 
șătoare, cum a fost ciuma. În timp ce a doua prevesiea o 
lovitură fulgerătoare, bruscă şi sălbatică, așa cum a fost 
incendiul. Ba chiar unii mergeau pina într-acolo ineit si 
spună că la cometa dinaintea focului nu numai ci 
seră cu ochiul liber mișcările iuți gi indirjite, dax le si 
auziseră ; ziceau că făcuse un zgomot ca un fiy!lt poternsc, 
aspru gi inspaimintator ; şi, cu toate că venea de la move 
depârtare, putuse fi deslugit de ureche. 

Eu unul am văzut amindouă cometele și, trebuie si 
recunosc că, avind capul impuiat de toate crezurile leave 
de asemenea semne, eram la rindul meu pregătit =. le 
privesc drept prevestiri si avertismente ale unor osinde 
divine. Mai ales, văzind că după prima comelă a urmat 
molima, la a doua n-am putut decit să-mi spun : „Se vece 
că Dumnezeu n-a năpăstuit incă indeajuns acest oraș" 

Dar, în același timp, nu puteam să atribui acestor 
fapte înțelesul dat de ceilalţi, pentru că ştiam prea bine 
că astronomii le explică prin cauze naturale ; și mai {iain 
că mişcările şi chiar rotafiile lor pot fi calculate, sa, 
putin, se presupune a putea fi calculate. Asada’, come 
nu pot fi premergătoarele sau prevestitoarele i, cu atit 
mai putin, aducătoarele unor nenorociri ca molime, riz 
boaie, incendii, ori altele de acelaşi fel. 

Dar indiferent care erau gindurile mele şi gindirea « 
turarilor, acele întimplări au avut o inriurire eu totul 
ieșită din comun asupra spiritelor camenilor de rind, care 
au fost cuprinși de trista presimfire că o infivvitoae 
nenorocire si osindă avea să se abată asupra orașului 
Această spaimă și-a avut deci rădăcina in apariţia cometei 


a 


şi în zvonul iscat în luna decembrie că doi oameni muri- 
seră de ciurmă in parohia St. Giles. 

"Temerile oamenilor au fost mult întețite de rătăcirile 
caracteristice acelor vremuri, anume, pe atunci, nu înţeleg 
de ce, lumea era mai înclinată decit oricind inainte sau 
după aceea să plece urechea la tot felul de profeţii gi izvo- 
diri astrologice. N-aş putea spune dacă această nefericită 
înclinaţie fusese stirnită de anumiţi indivizi care scoteau 
bani de pe urma ei. Mă gîndesc la cei ce tipăreau preziceri 
gi proorociri. Nu ştiu dacă de la ei a pornit ; ce ştiu e că 
lumea era inspäimintatä de asemenea cărți precum : Al- 
manahul Lilly !, Prezicerile astrologice ale lui Gadbury?, 
Almanahul Bietului Robin? si akele la fel. De asemeni, 
se mai publicau și unele cărți așa-zis religioase : una era 
intitulată „Dezbară-te de ee, popor al meu, altminteri 
vei împărtăşi boliștea“ ; alia se numea : Dreaptă pre- 
vestire ; o alta : Carte menită să-i aducă aminte Britaniei, 
şi multe altele. Toate acestea, sau cele mai multe dintre 
ele prevesteau fățiș sau pe ocolite pieirea orașului. Mai 
mult, unii aveau smintitul curaj de a cutreiera străzile 
find proorociri prin vlu gral 4i pretinzind că fuseserh 
trimiși să propovăduiască orașului. Era mai cu seamă unul 
care, asemenea lui Iona în Niniva, striga în plină stradă : 
„Încă patruzeci de zile, și Londra va fi făcută fărime“, 
Nu fin minte exact dacă spunea : „încă patruzeci de zile“ 
sau numai : „Citeva zile“. Un altul alerga despuiat pink 
la briuf, râcnind zi gi noapte, asemenea omului despre 


1 William LILLY (1602—1681), vraci și astrolog, şi-a publicat 
primul almanah în 1644, și a contimust să-l publice apol in fiecare 
an pind la moartea sa. A fost de asemeni autorul unel seril de bro- 
suri, aşa-zis profetice. care i-au pricinuit greutăți cu autoritățile. 

2 john GADBURY (1627170, autor al unor lucrări de astro- 
logie, dintre care cele mai cunoscuie sint De comentis (1065) și Izbă_ 
virea Londrei de Ciumă (1665). 

3 Bietul Robin se presupune a fi pseudonimul lui Willlam 
WINSTANLEY (1623?--1698), un bărbier devenit seritor gi as 
trolog. 

“PEPYS, in Jurnalul său, pomenește de an incident similar Ia 
20 iulie 1867. Probabil că Defoe avea in minte falmosul caz al Tul 
Solomon Eagles (sau Eccles), un quaker care la Bilciul Bartho- 
Jomew din Smithfield a alergat gol eu o tngire de cirbunt incing! 

pe crestet, strigind: „Călţi-vă ! Amintiţi-vă de Sodoma r 
Reste ea intinplat 1e 1608, DO pe parcati Jurnalule, 
Defoe il pomeneşte pe Solomon Eagles pe nume. 


a 


care vorbește Flavius Josephus si care striga „Vai şi amar 
de erusalim !* putin înainte de distrugerea orașului. 
Accastă sărmană făptură despuiată fipa doar : „O! Dum- 
nezeule mare si cumplit !* Atit și nimic mai mult, dar 
repeta aceste vorbe fără contenire, cu un glas şi un chip 
napadite de groază. Alerga in mare grabă şi nimeni nu-l 
văzuse vreédatä oprindu-se sau hodinindu-se sau punind 
ceva hrană în gură ; eu, cel putin, n-am auzit pe nimeni 
să spună că l-ar fi văzut. Am întilnit de mai multe ori 
pe stradă această sărmană creatură şi am dat să-i vor. 
bese, dar el pentru nimic in lume n-ar fi intrat in vorbă 
eu mine sau cu oricare altul ; îşi vedea intruna de râcne- 
tele lui. 

Toate aceste lucruri erau menite să înspăiminte poporul 
în ultimul hal; mai cu seamă cind, aga cum am arătat, 
Buletinele mortuare mentionarä unul sau două cazuri de 
deces în St. Giles, datorate ciumei. 

In afară de aceste fapte publice, mai erau și visurile 
babelor. Sau, mai curind, felul in care babele tălmâceau 
visurile altora. $i astea scoteau din minţi o sumedenie de 
oameni. Unele auzeau glasuri care le indemnau să plece, 
pentru că la Londra va izbucni o asemenea molimä, încit 
cei vii nu vor prididi să-i îngroape pe cei morți. Altele 
desluçeau vedenii în văzduh. Dar eu trebuie să mirturi- 
sesc, fără să mă fac vinovat de lipsă de îndurare, că toate 
auzeau glasuri care nu glăsuiau şi vedeau apariţii care 
nu apăreau. Dar închipuirea oamenilor era răsucită și pose- 
dată de diavol. $i nu-i de mirare că celor care se zgiiau 
întruna la nori li se năzărea că vid tot felul de forme si 
figuri, înfățișări și apariţii, care nu erau altceva decit aer 
şi vapori. Iată, ne spuneau ei, o sabie de foc, ţinuţi de o 
mină care ieşea dintr-un nor, iar virful săbiei era indrep- 
tat direct spre City. Li se năluceau în văzduh näsälii și 
cosciuge purtate spre a fi îngropate. Şi mai vedeau mor- 
mane de stirvuri care zăceau neinmormintate, gi altele de 
același fel. Pur şi simplu, inchipuirea le oferea tot felul 
de vedenii pe care le tälmäceau. 


“4 


Bolnaveï fantezii i se nazare 
CA vede oft! și nave, și bătălii in zare, 
Ping ce ochiul rupe vaporii-amăgitori 
Şi toate se preschimbă-n nori-i 
Aș putea umple acest Jurnal numai cu bizarele descri- 
i zilnice ale nalucirilor oamenilor. Şi fiecare dintre ei 
era atit de sigur că vâzuse ceea ce pretindea să fi văzut 
încît nu era chip să-i contrazici fără să-ţi atragi vrăjmășia 
lor, sau fără să-i auzi că te invinuiesc de grosolänie si 
proastă creştere pe de o parte, si de nepricepere şi lipsă 
de simtire pe de alta. O dată, înainte de räspindirea ciu- 
mei, să fi fost prin martie, am văzut mare imbulzeală in 
stradă şi m-am apropiat si eu, ca să-mi satisfac curiozitatea. 
l-am găsit pe toți scrutind văzduhul ca să vadă ceea ce 
pretindea o femeie că-i apăruse cu mare limpezime, și anu- 
Me un inger invesmintat în alb, cu o sable de foc În mină, 
pe care o legana sau o vintura deasupra capului. Femeia 
descria cu precizie fiecare părticică din chipul îngerului ; 
arăta mulțimii mișcările şi contururile apariţiei şi bieţii 
oameni acceptau totul cu mare grabă, fâră să pregete, 
„Da, zicea unul, îl văd limpede ca lumina zilei, Uite colo 
sabia, nici că se poate mal clară.“ Altul zicea că vede In 
gerul. Al treilea îi desluşea pind şi chipul gi fipa cit îl 
ținea gura că era o făptură minunată. Unii vedeau un: 
alții alta, M-am uitat și eu, cu tot atita bună credinţă ci 
si ceilalți, dar poate că nu cu tot atita bunăvoință de a mi 
se impune ce să văd ; gi am spus sus şi tare că nu pot vedea 
nimic decit ur nor alb, iluminat la o margine de soarele 
care strălucea de cealaltă parte. Femeia s-a străduit din 
răsputeri să-mi arate îngerul, dar n-a izbutit să mă facă 
să mărturisese că-l vad. ȘI, într-adevăr, dac-aș fi märturi- 
sit una ca asta ar fi însemnat să mint. Atunci femeia, 
intorcindu-se spre mine, m-a privit drept in față și i s-a 
părut că mă vede rizind. Ceea ce era o nouă înşelăciune 
a inchipuirii ei, pentru că nu rideam citusi de puţin, ci 
chibzuiam foarte serios la felul cum se lăsau bieţii oameni 
inspaimintagi de puterea propriei lor fantezii. Oricum, 
femeia s-a indepartat de mine, şi a strigat că sint un necre- 
7 Versurile, ușor modificate, sint citate din poemul lul DEFOE, 


A New Discovery of an Old Inireague (O descoperire nouă a unei 
lurcelé vechi), cris n 1691. 


45 


si un hulitor ; mi-a spus că a sosit vremea revăr- 
şi cumplite osinde ne așteaptă. Tar 
cei ce hulese, asemenea mie, vor rătăci şi vor picri. 

Lumea din jur părea la fel de scirbită de mine ca și ea, 
Si n-a fost chip să-i limuresc pe oameni că nu-mi rideam 
de ei. Mai curind. m-ar fi călcat cu toţii în picioare decit 
să-mi îngăduie să le deschid ochii. Aga incit i-am lăsat 
în plata Domnului si acea vedenie a fost socotită la fel 
de reală ca și steaua cu coada. 

Am mai avut gi o altă Intilnire în plină zi, și anume 
într-un gang ingust care făcea trecerea de la Petty-France 
spre cimitirul Bishopsgate, ducind pe lingă un sir înirca 
de aziluri de săraci. În parohia Bishopsgate există două 
cimitire. Unul e cel pe lingă care treci cind ieși pe ușa 
bisericii si mergi din Petty-France în strada Bishopsate, 
iar celălalt se întinde într-o parte a gangului insusi, care-] 
mărginit pe stinga de azilurile de săraci gi pe creupia de 
un zid jos cu o palisadă pe el. Mai încolo, tot pe partou 
dreaptă, se întinde zidul orașului. 

$i în acest gang ingust, iată un bărbat care privește 
printre impletiturile de nuiele ale palisadei în irreriozul 
cimitirului. Și în jurul lui, o gloată de samen’, atit cît le 
ingădule strimtimea gangulul să se oprească ari s\njent 
trecerea altora. Si omul le vorbea de zor, arătind cu cvge= 
tui ba spre un loc, ba spre altul şi sustinind mortis că vede 
în cimitir un strigoi pășind peste o lespede de mormint. 
Descria cu mare exactitate forma, ținuta, migclirile stri- 
golului şi se minuna cum de nu-l vid şi toi esilsiți la 
fel de deslusit ca şi el. Din cind în cind sirigo bruise: 
„Uite-l ! Se îndreaptă incoace !* Şi apoi : „Acum s-a în- 
tors !* Şi asta de atitea ori, pind cînd i-a convins pe ca- 
meni si i-a făcut ba pe unul ba pe altul să spună câ vecie 
strigoiul. $i omul acela a pornit să vină in fiecare zi acolo, 
stirnind zarvă mare, mai ales dacă ținem seama de sLrim- 
timea gangului, şi stătea locului pind cînd ceasornicul din 
Bishopsgate bătea ceasurile unsprezece, Accasta era ora 
la care, pare-se, se înfățișa strigoiul. Şi de-] strigai cumva 
pe strigoi, pe dată se făcea nevăzut. 

M-am uitat şi eu cu multă seriozitate în toate părțile, 
chiar în clipa cînd omul accia ne atragea atenţia, dar n-am 
putut vedea fipenie de strigoi. Insă bictul om cra atit de 


sigur pe ce vede, incit facea ca celorlalfi să li se ridice 
părul măciucă, si să plece pe la casele lor dirdiind de 
spaimă. Pind cînd puțini dintre cei ce știau, au mai cutezat 
să treacă prin gang, iar noaptea nu prindeai pe acolo picior 
de om. a 

Şi Strigoiul ăsta, zicea cel care-l descoperise, făcea 
semne aratind spre case si spre țărină gi spre oameni, dind 
limpede a injelege — sau, mă rog, aga tălmăceau cei de 
faţă — că o mare mulțime avea să fie îngropată in cimi- 
firul acela. Ceea ce s-a şi intimplat. Cu toate astea, trebuie 
să mărturisesc că niciodată n-am crezut că omul vede aie- 
vea un strigoi. Şi eu unul n-am izbutit să vid ceva, oricit 
mi-am incordat privirile. 

‘Toate lucrurile astea arată în ce măsură se lăsau oa- 
menii covirgiti de inchipuiri. $i cum lumea aflase că se 
apropie o molimă, se făceau tot felul de preziceri despre 
© cumplită calamitate care avea să doboare intregul oraş, 
ba chiar să pusttască fara, ucigind întreaga suflare, oa- 
meni si vite. 

La toate acestea astrologii adăugau povești despre con- 
juncţiile planetelor într-un chip fatal, plin de inriuriri 
nefaste. Una dintre aceste conjunctii urma să albă loc — gi 
a avut — în luna octombrie, și alta în noiembrie, jar cape- 
tele oamenilor au fost impuiate cu prevestiri purtate chi- 
purile de aceste semne cerești, care preziceau secetă, foa- 
‘mete și boligte. Cel putin în ce priveşte primele două, pre- 
vestirile au fost cu totul dezminţite. Căci n-am avut un 
an secetos, ci un ger năprasnic, care a ținut din decembrie 
pind aproape de martie, şi după aceea o vreme potrivită, 
mai curind călduță decit fierbinte, cu vinturi înviorătoare, 
pe scurt, o vreme foarte plăcută, udata de citeva ploi bune, 

S-au facut unele încercări de a se opri tipărirea cărţi- 
lor tare inspăimintau mulfimea, gi de a-i amenința pe cei 
ce le răspindeau — unii dintre aceştia au fost închiși — 
dar, din cite ştiu eu, nu s-a izbutit mare lucru, căci guver- 
nämintul se ferea si-i ajije pe oameni, care si așa își ieși 
seră din minţi. 

Nu pot să-l trec cu vederea nici pe acei preoți care, cu 
predicile lor, îi făceau pe credincioși mai curind să se 
prăbușească 'decit să-și înalțe sufletele. Fără îndoială, 
mulți dintre ei o făceău pentru a întări voinja oamenilor 


47 


şi pentru a le grăbi pocainta. Dar asemenea predici nu le 
slujeau năzuințele si făceau mai mult rău decit bine. 

Aveam cifiva preoţi, care, cu toată convingerea, igi 
transformau predicile într-o teroare si le impănau cu tot 
felul de preziceri cumplite. [i adunau pe credincioși ura- 
plindu-i de groază, si apoi îl trimiteau acasă plini de jale, 
după ce le proorociseră numai rele; îi înspăimintau pe 
oameni ameninjindu-i că vor fi cu totul nimiciţi, în loc 
să-i îndemne să-și înalțe gindurile spre ceruri 1. 

Într-adevăr, erau timpuri de mari dizidenţe în chesti- 
uni de religie : nenumărate secte şi diviziuni şi păreri izo- 
late îşi făceau drum printre oameni. Biserica anglicană fu- 
aese restaurată odată cu restaurarea monarhiei, cu vreo 
patru ani în urmă, Dar predicatorii si slujitorii presbiterieni 
și independenţi şi de toate credințele se constituiseră in 
grupări separate și ridicau altar contra altar, Toate aceste 
wrupări aveau intrunirile lor religioase, dar nu chiar atit 
de numeroase ca astăzi, intrucit pe atunci nu erau încă 
organizate, cum aveau să devină mai tirziu, iar congre- 
gatiile, desi se adunau laolaltă, nu erau chiar foarte multe, 
Rar, atitea cite erau, fuseseră declarate ilegale de câtre 
cirmuire, care se straduia să le suprime si să le desfiin- 
teze adunările. 

Molima insă i-a împăcat pe toți, cel putin pentru o vre= 
me, și numeroși dintre cei mai buni si vrednici slujitori şi 
clerici ai sectelor dizidente au căpătat îngăduința de a 
predica în bisericile ai căror preoți își luaseră zborul, ne- 
fiind în stare să infrunte năpasta. Iar lumea se ingramadea 
să-i asculte fâră să facă vreo deosebire şi fâră să se în- 
trebe prea mult ce credință anume slujeau. Dar după ce 
molima s-a stins, s-a spulberat si acest spirit caritabil ; 
fiecare biserică și-a recăpătat vechii slujitori, sau pe alții 
noi acolo unde cei vechi se săvirșiseră din viață, şi lueru- 
rileau reintrat pe făgașul obișnuit. 

O greșeală cheamă pe alta. Toate aceste spaime și în- 
grijorări i-au imboldit pe oameni spre o mie de alte lucruri 

3 Acuzaţiile lui DEFOE impotriva color ce atirmese panică în 
timpul unei molime reflects opiniile medicale ate vremii. Tratatele 
publicate de medicii din secolele al XVII-lea qi al XVIII-lea arată 
că spaima, disperarea și deprimarea se numără printre eauzele 
care contribuie ca organismele să fie mal receptive la mélipsire, 


48 


nevolnice, nebunesti si păcătoase, pentru încurajarea cäroa 
nu-i însă nevoie de prea multă ticälogie. Şi anum, 
oamenii au fost împinși spre ghicitori şi garlatani și astre. 
logi, pentru a-şi afla ursita sau, cum se spune in popo, 

ghicească viitorul”, să li se calculeze datele naște. 


să roiască de o liotă de pretinși magicieni, spectalis 

magia neagră, după cum o numeau ei, și mai știu cu e 
bazaconii. Ba chiar se pretindeau specialiști în de o mi 
de ori mai multe drăcovenii decit erau în realitate. $i 
acel negot deveni atit de fatis si atit de gene; 
garlatanii își puseseră însemne şi inscripţii pe poartă : „Ai 
locuieşte un ghicitor“ ; „Aici locuiește un astrolog” : „Aia 
se poate tälmäci zodia în care v-aţi născut“ — si aya mii 
departe. Capul de bronz al călugărului Bacon !, cave en 
simbolul acestor îndeletniciri, putea fi văzut apronpe fy 
fiecare stradă, alături de semnul Maicii Shipton ?, de caput 
lui Merlin gi altele La fel. 

Cu ce palavre oarbe, lipsite de noimă si caraghioast 
izbuteau aceste oracole ale diavolului să-i atragă şi să- 
mulţumească pe oameni, eu unul nu pot să-mi inchipui 
Ceea ce-i sigur e că numeroși mușterii se imbulzeau z 
de zi la uşile lor. Şi de se arăta numai pe stradă un individ 
solemn cu o vestă de catifea, un guler inalt și o mantie 
neagră, aşa cum erau de regulă invesmintati acești sca- 
matori, numai ce vedeai lumea urmărindu-l în convoi și 
punindu-i întrebări din mers. 

Nu e nevoie să vă mai spun cită ingrozitoare inçelätorie 
zăcea în toate spusele lor şi care le era scopul. Dar n-a 
existat leac împotriva lor pind cînd insăși ciuma nu le-a 


1 Faima lul Roger Bacon în ce privește magia și alchimia 
ajunsese legendară în secolul al XVII-lea. Circula povestea că 
Bacon ar fi construit un cap de bronz numai prin puterea cuvin~ 
telor, legendă care poate fi intilaitä în multe opere literare de 
seamă ca de pildă Fiecare om cu umoarea lui de Ben Jonson, sau 
Hudibras de Samuel Butler. 

3 Maica Shipton, o faimoasă femeie-profet, probabil un per- 
sonaj mitic, ale cărei proorociri fuseseră publicate încă din 1641 
și câria À se atribuie prezicerea marelal tncendlu al Lonărei. 

3 Merlin Ambrosius, figură legendară de vrijitor și bard, po- 
menit prima cară în Historia Britomum atribuită lui Nennius (196) 
i întilnită des în Legendele Regelui Arthur. 


49 


pus capăt, descotorosind oraşul chiar de acești magicieni. 
Marea blestemätie era că atunci cind biefii oameni îi în- 
trebau pe aceşti așa-ziși astrologi dacă va fi o molimă sau 
nu, ei toți răspundeau că va fi, pentru că această afirmaţie 
le întreținea lor negotul. Dacă oamenii n-ar fi fost men- 
ținuți într-o continuă stare de spaimă in legătură cu acest 
lucru, toți vracii şi-ar fi pierdut rostul, si puterea lor ar 
fi luat sfirşit. Dar ei vorbeau intruna despre cutare și 

* cutare inriurire a stelelor, despre conjunctia cutăror şi 
cutăror planete, care neapărat vor aduce boală și tulbu- 
rari, prin urmare ciumă. Tar unii aveau cutezanja de a 
spune că ciuma s-a și dezlänquit, ceea ce era perfect ade- 
vărat, deşi ei n-aveau de unde s-o ştie. 

Ca să fim drepți, clericii si predicatori de toate felu- 
rile, care erau însă seriogi şi aveau înțelegerea lucrurilor, 
tunau și fulgerau impotriva vracilor și a altor practici pri- 
thejdioase, și dezvaluiau nebunia și ticăloşia tuturor aces- 
tora. lar oamenii chibzuiti și cu capul pe umeri îi priveau 
cu dispreţ și cu scizbă. Dar era cu neputinţă să-i convingi 
de adevăr pe cei din straturile mijlocii sau pe coi săraci, 
care-și agoniseau traiul prin trudă. Spaimele acestora erau 
mai puternice decit orice alt simțămint. $i-gi zvirleau banii, 
cu nesocolinţă, pe asemene: i 
nicete şi feciorii din casele avute alcătuiau grosul muste- 
riilor acestor vraci. $i, după prima nelipsita intrebare : „O 
să fie ciumă ?“ urmau, de obicei, asemenea întrebări : 

— 0, Doamne, ce-o să se intimple cu mine ? Stäpina 
mea o să mă mai țină in slujbă sau o să mă dea afară ? 
Ea o să rămină aici sau o să plece la tard? ŞI dacă pleacă 
la țară, o să mă ia gi pe mine, sau o să mă lase aici pradă 
foametei si bolii ? 

ȘI la fel întrebau şi feciorii. 

Adevărul este că soarta bietelor slujnice a fost foarte 
jalnică, așa cum voi avea prilejul să arăt, pentru că au fost 
date afară din slujbă în număr foarte mare și au murit 
cu duiumul. Mai.cu seamă dintre cele pe care falsii profefi 
le umpluserä de speranțe că vor fi păstrate în serviciu 
gi că vor pleca la țară împreună cu stăpinii si stăpinele 
lor. Şi dacă ocrotirea publică nu s-ar fi îngrijit de aceste 
biete făpturi, extrem de numeroase, ele ar fi avut parte 
de condiții mai mizere decit toţi ceilalţi cetățeni ai orașului. 


Toate aceste fapte au tulburat minţile oamenilor de 
vind multe luni de zile, cînd abia se arătaseră primele 
semne de îngrijorare, înainte ca molima să se fi dezlănțuit 
de-adeväratelea. Dar, nu trebuie să uit să adaug că o mare 
parte dintre cetățeni s-au comportat altminteri. Cirmui- 
Tea încuraja piogenia și organiza rugăciuni publice, zile 
de post şi de umilință, în care oamenii se destäinuieu 
n public și implorau mila divină pentru a abate cumplita 
pedeapsă de pe capetele lor. Nu pot să vă descriu graba 
cu care oamenii de toate credințele au îmbrățișat acest 
prilej ; se imbulzeau în biserici şi la intruniri si atita 
se înghesuiau, încit uneori nu te puteai apropia nici de usa 
unei biserici. Zilnic se oficiau slujbe de dimineață şi de 
seară la numeroase biserici, si la altele existau zile spe 
ciale de rugăciune. La care oamenii luau parte cu o neobiș: 
“nuită cucernicie. Unele familii, de o credință sau alta 
țineau posturi familiale, la care erau admise numai rudele 
apropiate. 

Încă o dată lumea dădea dovadă că ştie să-și poarte 
partea ei de povară. Pind si Curtea regală, pind atune, 
veselă și risipitoare, şi-a îmbrăcat o mască de ingrijorare 
faţă de. nefericirea publică. A fost interzisă jucarea ‘tu 
turor pieselor de teatru şi a interludiilor, puse în scenă 
după mode-Curtii franceze, şi care începuseră să se răspin. 
dească şi la noi. Au fost inchise casele de jocuri de noroc, 
sălile de dans, sălile de muzică ce se inmulfiseré şi înce: 
puseră să vatăme moravurile poporului, Și toți măscăricii, 
teatrele de păpuși, dansatorii pe sirmä și alți saltimbanzi, 
care fermecaseră ‘pind atunci pe oamenii sărmani, s-au 
lăsat de meserie. Pentru că minţile oamenilor erau impo- 
vărate de alte ginduri. Iar tristețea şi groaza acestor gin. 
duri se asternuse pe toate chipurile, chiar si ale celor mal 
de jos. Moartea își filfiia aripa in fața ochilor lor, si fie- 
care om se gindea la groapă, nu la veselie gi la'distractie. 

Dar chiar aceste meditații care, bine indrumate, i-ar fi 
făcut pe oameni să cadă în genunchi si să-și mărturisească 
cu smerenie păcatele, implorind mila divină în asemenea 
vremuri de restriște, chiar aceste meditații, zic, stimeau 
la unii oameni reacții întru totul opuse : cei nestiutori. şi 
nătingi în gindirea lor, după cum înainte fuseseră nechib- 
zoifi şi animalici. acum. sub imboldul fricii, cădeau în 


si 


extremele nebuniei. Şi asa cum am arătat, alergau la sca- 
matori și vrăjitori, la tot felul de sarlatani, ca să afle care 
le va fi ursita. Iar aceia le hraneau temerile și-i țineau 
în necontenita alarmă si stare de trezie, cu scopul de a-i 
înșela și a le goli buzunarele. Şi oamenii erau destul de 
nebuni încit să alerge la vrăjitori şi vraci si doftoroaie în 
căutare de doctorii si leacuri ; inghiteau la hapuri şi la 
fierturi și la licori de apărare cit încăpea in ei. Şi nu nu- 
mai că şi-au risipit banii, dar şi-au otrăvit singuri orga- 
nismul, de teamă să nu li-l otrăvească boala, si astfel şi-au 
pregătit trupurile pentru ciumă, in loc să le ferească de ea. 
Pe de altă parte, e de necrezut si cu greu se poate închipui 
în ce măsură sttipii caselor și colțurile de stradă erau pline 
de inștiințări ale doftorilor si de afişe ale altor ignoranfi 
care tămăduiau cu leacuri băbești și măsluiau medicina 
şi-l pofteau pe oameni să vind la ei să-i vindece. Aceste” 


anunțuri erau scrise de obicei cu fel de fel de inflorituri 
de acest gen : 


„Hapuri preventive, FARA GREȘ, impotriva ciumel.“ 
„Reţele MIRACULOASE impotriva “molipsirii.“ „Întăâri- 
toare SUVERANE impotriva otrăvirii aerului.“ , inst 
tiuni PRECISE de comportament în cazul contaminäh 
„Pilule anti-ciumă.“ „INCOMPARABILE licori impotriva 
ciumei, nemaicunoscute pină acum." ,Leac UNIVERSAL 
împotriva ciumei.“ „UNICA apă de ciumă AUTENTICĂ.“ 
„ANTIDOTUL REGAL în cazul oricărei boli molipsitoare. 
şi multe altele pe care nu mi le mai pot aminti. Dac-aş 
putea, aș umple o carte întreagă numai cu ele. 

Alții lipeau anunţuri prin care poftcau oamenii la lo- 
cuinţele lor, pentru a le oferi îndrumări si instrucțiuni în 


caz de molipsire. Şi aceştia aveau titluri uriașe cate sunau 
cam așa : 


Eminent medic olandez, de curind sosit din Olanda 
unde a locuit in tot timpul Marii Ciume care a bintuit anul 
trecut la Amsterdam, si a tămăduit o sumedenie de oameni 
molipsifi de ciumă. 


„Doamnă italiancä, de curind sosită de la Neapole, de- 
finind un leac secret de preintimpinare a molipsirii, leac 
descoperit datorită marii sale experiențe, şi cu care a tă- 


52 


mäduit miraculos bolnavii de ciumă de pe acele meleaguri, 
unde mureau 20 000 de oameni pe zi. 


„Bătrină doamnă care a practicat medicina, cu mari 
succese, în timpul ultimei mari ciume care a năpăstuit 
acest oraș, Anno 1636, își oferă sfaturile numai doamne- 
lor. Poate fi consultată etc.“ 


„Medic de mare experienţă, care a studiat îndelung 
doctrina antidoturilor împotriva oricăror otrături și in- 
fectii, a ajuns, după 40 de ani de practică, la o asemenea 
măiestrie, încît poate, cu binecuvintarea Domnului, in- 
druma pe oricine cum să se ferească de orice boală conta- 
gioasă. Îndrumări gratuite pentru săraci.“ 


Am spicuit cele de mai sus in chip de exemple. V-a 
mai putea oferi două-trei duzini de același fel, şi încă să 

i räminä o sumedenie nepomenite. 

Dar e deajuns pentru oricine ca să-şi facă o părere 
despre starea de lucruri din acea vreme ; şi despre faptul 
că o bandă de hoţi de buzunare si de tilbari, nu numai că 
ingelau buna credinţă și furau banii bietilor oameni din 
popor, dar le otrăveau gi trupurile cu amestecuri ingrozi- 
toare şi dăunătoare. Unele dintre doctorii erau amestecate 
cu mercur, altele cu diferite substanțe la fel de primej- 
dioase, fără nici o legătură cu scopul pe care pretindeau 
să-l urmărească, şi mai curind vătămătoare decit lecui- 
toare pentru organism, în caz de infecţie. 

Nu pot să trec sub tăcere un vicleșug al unuia dintre 
aceşti falși medici, cu care îi ademenea pe săraci să se în- 
ghesuie la ușa lui, fără să facă însă nimic pentru ei fără 
bani. La anunţurile lui, pe care le împărțea pe stradă, 
adäugase următoarea informatie scrisă cu litere mari : 

„Celor săraci, sfaturi gratuite“, 

Drept care, o puzderie de oameni săraci au năvălit la 
el, şi doctorul le-a ținut niște cuvintäri foarte frumoase, le-a 
examinat, starea sănătăţii, constituția trupească, şi le-a 
oferit o serie de sfaturi bune, cu totul lipsite de importanță. 
Dar încheierea tuturor acestora era că le oferea un pre- 
parat al lui din care, dacă luau o anumită doză în fiecare 
dimineaţă, n-aveau să se îmbolnăvească niciodată de 


53 


ciumă — punea chezășie viaţa lui. Nu s-ar fi imbolnăvit 
chiar de-ar fi locuit in aceeași casă cu bolnavi contami- 
Rafi. Desigur că toți oamenii ar fi dorit să obţină leacul. 
Preţul acestuia însă era uriaș, cred că se ridica la o jumă- 
tate de coroană. 

— Dar, domnule doctor, i-a spus o femeie, eu sint o 
biată nevoiașă, trăiesc din pomana parohiei, și énuntul 
dumneavoastră zicea că pe săraci {i ajutaţi fără bani. 

— Da, buna mea femeie, răspunse doctorul, chiar aga 
fac, cum scrie acolo. Celor săraci le dau staturi fără bani ; 
dar nu sl doctoria mea. 

— Vai, domnule, urmă femeia, asta-i capcană întinsă 
celor săraci. Căci dumneavoastră le dati sfaturi pe nimic, 
dar ce sfaturi ? Îi sfätuiti gratis să cumpere doctoria dum- 
neavoastră pe bani. Asta face orice negutätor cu marfa lui. 

Femcia începu sä-1 blesteme si stătu întreaga zi la ușa 
lui, povestindu-și pățania la toți cei care veneau, pind cind 
doctorul, descoperind că-l alunga muşteriii, a fost nevoit 
8-0 cheme din nou sus şi să-i dea pe nimic doctoria lui, 
care se poate să-i fi servit femeii tot la nimic, 

Dar să ne intoarcem la oamenii a căror nepricepere îi 
prefäcea in pradă lesnicioasă pentru tot felul de sarlatani 
si vraci. Nu încape nici o îndoială că aceşti falsi medici 
storceau cistiguri mari de pe urma bietilor oameni ; căci 
zilnic copstatam că mulțimile ce se ţineau după ei erau tot 
mai mari, iar la usa lor se ingrămădea mai multă lume 
decit la doctorii Brooks, Upton, Hodges si Berwick î, sau 
la alte figuri vestite ale timpului. $i, după cum mi s 
spus, unii dintre acești şarlatani scoteau din vinzarea doc- 
toriflor pind la cinci lire pe zi. 

Dar mai exista si o altă nebunie, in afara celor de mai 
sus, lucru care v-ar putea sugera o idee asupra stării de 
spirit a bietilor oameni din acele zile. Anume, lumea se f 
credea in nişte ingelätari si mai primejdiosi decit cei de 
care am vorbit. Pentru că pungasii mărunți nu urmăreau 

î Patru importante figuri medicale ale wremil. Dintre vel men- 
fionati, cel mmf tatmas a fost doctoral Nathaniel HODGES (1677 
108%), al câzui tratat asupra cars, scris in lating gi intitulat Loi 
mologia (tradus in limba engieza în 1120) a servit Ca material do. 


cumentar acestui Jurnal, care deahiiei se eleră în repetate ri 
duri la a. 


54 


decit să golească buzunarele ; așa ineit, întreaga păcăto- 
genie era de partea lor, a înşelăterilor, si nu de cea a inge- 
lafilor. Dar în nebunia de care vă voi verbi acum, păcatul 
era de partea inselatilor, sau de partea amindurora, în 
egală măsură. Aceasta consta în atirnarea la git a talis- 
manelor, säculetelor cu ierburi, exorcismelor, amuletelor, 
şi mai știu eu a căror trăsnăi menite chipurile să întărească 
organismul împotriva ciumei. Ca și cum ciuma ar fi în 
semnat înstăpinirea unui duh rău asupra trapului. Toate 
acestea erau însoţite de semne magice, semne din zodiac, 
fiii de hirtie înnodate intr-un anume număr de noduri, 
şi anumite cuvinte speciale și cifre scrise pe ele. În deosebi 
cuvintul Abracadabra, așezat în triunghi, sau piramidă, 
în felul urmator : 
ABRACADABRA 
“ABRACADABR 
“ABRACADAB 
“ABRACADA 
ABRACAD 
ABRACA 
‘ABRAC 
ABRA 
‘ABR 
AB 
ci - 
Altele purtau semnul iezuiţilor scris în cruce : 
1 at 
s 
Sau alte semne cabalistice. . 
‘Ag putea să-mi pierd o grămadă de timp protestind 
impotriva acestor nebunii şi a mirșăviei unor asemenea 
practici într-un moment de mare primejdie, dar acest Me- 
morandum al meu înregistrează numai faptele, şi aceste: 
aga s-au intimplat. Cum şi-au dat seama pina la urmă bieţii 
oameni de găunoşenia unor asemenea lucruri, si citi dintre 
ei au fost după aceea transportaţi în căruțele cu cadavre 
si zvirliti în gropile comune ale fiecărei parohii, continuind 
să poarte atirnate de git farmecele şi talismanele, voi arăta 
mai tirziu. 
Acestea au fost urmările zăpăcelii care a pus stăpinire 
pe obște de îndată ce s-au stirnit primele zvonuri despre 


ST HS — lesus.Hominum Salvator (lat), 


ciumă ; ceea ce s-a intimplat cam pe ziua de Sf, Mihai, în 
1664, sau mai curind la iñceputul lui decembrie, dupa cele 
două morţi din parohia St. Giles. $i mai apoi, dupa o nouă 
alarmă, în februarie. 

Dar cînd molima s-a räspindit cu adevărat, camenii au 
început să-și dea seama de neghiobia de a se fi încrezut in 
asemenea fiinţe päcätoase, care n-au făcut decit să-i stoarcă 
de bani, si spaimele lor au început să-i împingă pe alte 
căi, spre nedumerire și neputinţă. Biejii oameni nu mai 
ştiau ce drum să apuce și ce să facă, [ie pentru a se feri 
fie pentru a-și alina suferințele. Alergau de la un vraci la 
altul, de la o ușă la alta, strigind în plină stradă : ,,Dum- 
ezeu să ne aibă in pază ; ce să ne facem ?* 

Într-adevăr, sărmanii erau de plins, mai cu seamă 
într-o privință, în care nimic nu le-ar fi putut aduce ali- 
nare și de care ag dori sä vorbesc cu deosebită gravitate și 
adincime, chiar de-ar fi să nu prea fie pe placul cititoru- 
lui. Anume că acum moartea începuse nu numai să plu- 
‘cased deasupra capetelor, cum se spune, ci să se vire in 
casele si in încăperile oamenilor şi să-i privească în ochi. 
Poate că bietii de ei dădeau incă dovadă de prostie si de 
judecată neroadă, da, in mare măsură. Totuşi, in aceeași 
măsură existau "pricini de ingrijorare reală, sădită in cele 
mai adinci unghere ale sufletului. Numeroase conștiințe 
se desteptasera ; numeroase inimi impiétrite în närav se 
topiseră in lacrimi, numeroase destäinuiri ale unor păcate 
îndelung tăinuite ieșiseră la suprafață. Sufletul oricărui om 
s-ar fi cutremurat în el dacă i-ar fi fost dat să audă geme- 
tele de moarte ale unor făpturi deznădăjduite, de care 
nimeni nu cuteza să se apropie pentru a le aduce un strop 
de mingiiere. Multe tilharii, multe omoruri au fost pe 
atunci marturisite cu glas tare, dar nimeni n-a supravie- 
{uit pentru a le lua în seamă. Uneori chiar în plină stradă 
Puteai auzi oamenii implorind mila Domnului gi strigind : 
»Am fost hot !*, „Mi-am înşelat nevasta !”, „Am fost 
ucigaș !* — şi tot aşa altele. $i nimănui nu-i da ghes inima 
să se oprească si să facă cea mai mică cercetare asupra 
acestor adevăruri, sau să aducă oricit de puţină mingiiere 
fâpturilor care, în deznădejdea sufletului şi a trupului, 
dezväluiau asemenea grozăvii. La început, citiva dintre 
Preoţi fi vizitară pe bolnavi ; dar curind aceste vizite în- 


ectară pentru că a intra în casele contaminate însemna a-ţi 
li cu mina ta ostoda de moarte. Pind şi groparii, care 
au făpturile cu inimile cele mai cälite din oraș, se dădeau 
‘uncori bătuţi si, la un moment dat, se speriară atit de rău, 
incit nu se mai încumetară să intre in locuinţele in care 
familii întregi fuseseră doborite de boală şi unde impreju- 
|rările erau mai cumplite decit în altele. Dar toate astea se 
petreceau Ia inceputul molimei. 

"Timpul i-a deprins cu toate grozăviile si, mai tirziu, 
n-au pregetat să intre oriunde, așa cum voi avea prilejul 
să arăt pe larg mai încolo. 
| Acum că ciuma se intinsese, autoritățile jüdecätoresti 
| purceseră să ia în seamă, cu seriozitate, condiţiile în care 

se aflau oamenii. Voi arăta la locul potrivit ce reguli au 
‘dat pentru populație si pentru familiile contaminate. Aici 
"vreau să spun numai că, în ce priveşte sânătatea publică, 
| väzind nebunia oamenilor care se înghesuiau la sarlatani, 
magicieni, vrăjitori şi ghicitori, primarul oraşului, un om 
foarte cumpătat şi cucernic, a numit citiva medici si fcl- 
ceri care să dea ajutor celor lipsiţi de mijloace, adică bol- 
navilor săraci Î. Pe de altă parte, a dat dispoziţii Colegiu- 
| lui medicilor să publice instrucțiuni eu privire la leacuri 
și îngrijirile ieftine, ce puteau fi la indemina celor săraci 
“in caz de molipsire. Acesta a fost cu adevărat unul dintre 
lucrurile cele mai chibzuite și mai caritabile din tot ce se 
putea face atunci, căci îi îndepărta pe oameni de la uşile 
„oricărui impărțitor de anunţuri, şi-i împiedica să înghită 
orbeşte otravă în loc de doctorie şi- moarte in loc de viaţă. 

Aceste instrucțiuni ale medicilor au fost alcătuite după 
ce întregul Colegiu a ținut stat, si cum erau menite să fie 

+ de folos în special săracilor, cărora le ofereau leacuri ief- 
tine, au fost afigate pretutindeni, asa incit oricine să le 
poută vedea. Cépii ale acestor instrucțiuni erau impărțite 
gratuit, oricui le voia. Aşadar, cum erau publice si puteau 

fi văzute oriunde, nu-l mai plictisesc pe cititor cu conti 
nutu lor, 


Primarul oragulul, Sir John Lawrence şi Consitiul Ordsenese 
l-au numit pe doctorii Nathaniel Hodges și Thomas Witterley să 
ofere asisten{a gratuită săracilor din City si Liberties. Acestora li 
‘S-aut adiugat numeroși alti medici din diverse parohii. 


57 


Nimeni nu mă va bănui că urmărese să micçorez auton 
ritatea sau destoinicia medicilor cînd vo: spune că violența 
molimei, atunci cînd și-a atins culmile, poate fi asemuită 
doar cu focul care avea să pirjolească orașul în anul ur- 
mitor. Focul care a mistuit tot ceea ce ciuma n-a putut 
atinge și-a ris de orice remediu. Tulumbele pompierilor, 
s-au stricat, gălețile cu apă au trebuit să fie zvirlite ; pu 
terea omului a fost zădărnicită si batjoeorita. Tot așa şi. 
ciuma a fost mal tare decit orice leac. Pint și medicli au 
fost doboriti de ea, cu propriile lor leacuri In gură. Oa- 
menii dădeau poveţe altora şi-i indrumau ce să faci, pind 
cînd boala îi lovea si pe ei si se prâbuşeau la pămint morți, 
biruiji de vrăjmașul impotriva căruia îi învăţaseră pe alţi 
cum să lupte. Acesta a fost cazuil cu mai mulți medici, dine 


asemenea altor tilhari conştienţi de vina lor; ar fi trebui 
mai curind să fugă din faţa unei justifii care nu putes 
decit să-i pedepsească după merit. 

Cind spun că doctorii au căzut pradă calamitatii cos 
mune nu am nici o clipă intenția să nesocotese truda saw 
iscusința lor , dimpotrivă, le aduc prinoa de laudă că s-aul 
jertfit pină-ntr-atita incit să-şi piardă şi viaţa în slujbe 
omeniri. S-au străduit să feck bine și să salveze Vieţii 

tora, 
ra indoială că medicii, prin dibâcia, prudenta şi 
grijirile lor i-au ajutat pe multi să supraviețuiască şi să-şi) 
refacă sănătatea. Dar nu le injasim cu nimic meritul și mie, 
iestria arătind că nu i-au putut vindeca pe cei care se mor 
lipseau grav înainte de a-i fi chemat pe medici, asa cum a 
fost cazul cu mulți. 

Acum ne rămîne de arătat ce măsuri publice au fost 
luate de judecători pentru siguranța populației si pentru 
stăvilirea întinderii molimei. Voi mai avea numeroase pri. 
lejuri să vorbese despre chibzuinja autorităţilor judecăto- 
resti, despre însușirile lor caritabile, atenţia faă de săraci 
şi grija de a menține ordinea. Autorităţile au adus provizii 
și altele asemănătoare cind urgia era in toi. Acam însă vol 


arăta doar instrucţiunile pentru menţinerea bunei rindu- 
fell, pe care le-au publicat, spre îndrumarea familiflor in 
care se iviseră cazuri de boală. 

Am pomenit mai sus de închiderea caselor ; nu are rost 
să stărui în mod special asupra faptului, pentru că acest 
capitol al istoriei ciumei e deosebit de trist. Totuşi şi păr- 
file cele mai dureroase se cer a fi înfăţişate. 

După cum am mai arătat, primarul Londrei si Consi- 
Jiul Orășenesc, începură să se preocupe mai îndeaproape 
de ordinea orașului cam prin luna iunie. 

Judecătorii de pace pentru Middlesex, din dispoziția 
primarului, începuseră să închidă mai mulle case din 
parohiile St. Giles in the Fields, St. Martins, St. Clement 
Dane ete, ceea ce a dus la bune rezultate. Căci pe unele 
străzi molima a putut fi stăvilită numai prin paza stricta 
a locuințelor contaminate și prin grija de a-i îngropa de 
îndată pe cei morţi de ciumă. Tot astfel, prin mâsuri luate 
din timp, numărul cazurilor de ciumă a descrescut mult 
mai repede în aceste parohii, puternie lovite la început, 
decit în celelalte. 

Măsura închiderii caselor a fost aplicată pentru prima 
dată, după cite înțeleg, în timpul ciumei din 1603, cînd s-a 
urcat la tron regele Iacob I, iar dispoziția de a sechestra 
oamenii în propriile lor locuinţe a fost legiterată printr-un 
fact al Parlamentului, intitulat : „Lege pentru milostiva aju- 
torare şi buna rinduială a persoanelor molipsite de ciumâ“. 

Pe această lege dată de Parlament şi-au întemeiat pri- 
marul Londrei şi Consiliul Orășenesc dispoziţiile pe care 
le-au emis la acea vreme si care au intrat In vigoare la 
Anti iulie 1665, cînd în City nu se iviserä decit puţine ca- 
zuri de ciumă, iar ultimul Buletin semnala doar patru 
morți datorate ciumei în toate cele nouăzeci si şapte de 
parohii. 

Dat fiind că în City s-au închis citeva case, jar un nu- 
măr de bolnavi au fost mutați la spitalul de ciumati din 
Bunhill Fields, în drum spre Islington, s-a ajuns ca atunci 
cind în general mureau de ciumă cam o mie de oameni 
säptäminä, în City să se înregistreze doar douăzeci si opt 
de morţi. În timpul molimei, City s-a păstrat relativ mai 
puţin contaminată. 


Aceste dispoziții publicate de primarul Londrei la sfir-} 
situl lunii iunie, după cum am mai arătat, şi intrate în vi 
Gare la începutul lui iulie, sunau astfel : 

Ordonanţă alcătuită şi publicată de Lordul Primar şi de 
Consiliul Orăşenese al oraşului Londra, cu privire la mo- 
Tima de ciumă. 1655 § $ 

Tinind seama că sub domnia răposatului nostri suve- 
ran, regele Iacob, fie-i binecuvintată amintirea, s-a alcă- | 
tuit o ordonanţă cu privire la milostiva ajutorare şi buna | 
vinduială a persoanelor molipsite de ciumd, prin care se 
dădea putere judecătorilor de pace, primarilor, consilieri- 
lor şi altor alujbaşi de frunte să numească, în cadrul unor 
anumite limite, examinatori, căutătoare, paznici, infirmiere 
şi gropari pentru persoanele $i locurile infectate, gi să-l 
supună pe aceștia la jurdmint de credinţă, pentru buna în- 
deplinire a misiunilor lor ; gi cum aceeași ordonanță în- | 
giduia și luarea altor măsuri în legătură cu aceștia, după | 
cum ar cere-o nevoile prezente ; se socotește acum foarte 
nimerit pentru pretntimpinarea fi înlăturarea molimei (cu | 
voia Celui de Sus) să fie numiți următorii slujitori care să 
păzească eu sfințenie regulile ce urmează : 


Să fie numiţi examinatori in fiecare parohie 


In primul rind, se socotește necesar gi se dispune ca în 
fiecare parohie să fie alese gi numite de câtre reprezen- 
tantul districtual şi Consiliul Epitropiei una, două sau 
mai multe persoane eu merite si bun renume, care să se! 
numească examinatori și să îndeplinească această misiune 
pe răstimpul a cel puțin două luni de zile. $i dacă persoc 
mele socotite a fi potrivite, cărora li se încredințează ase- 
menea misiune, refuză să-și facă datoria, să fie osindite la 
temniță pind cînd se vor purta asa cum se cuvine. 

Misiunea examinatorilor 


Numiţii examinatori vor depune in faţa reprezentantu- 
lui Consiliului Orășenesc juramintul câ vor cerceta din 
cind în cind și vor-afla care anume casă din fiecare pa- 
rohie adăposteşte molime, care anume oameni sint bol- 


1 Ordonantele primarului și Consiliului Orășenesc au fost rath 
părite in 1721 in volumul denumit : Culegere de articole foarte Drom 
House şi rare, culegere folosită de Defor. 


navi şi de ce anume boli. Vor căuta să se informeze cit 
mai amânunţit cu putință. În cazurile îndoielnice vor re- 
comanda abfinerea de a se vizita acele case, pind ce nu se 
dovedește natura bolii. Si dacă descoperă persoane bol- 
nave de ciumă, urmează să dea ordin polifaiului să închidă 
casa ; și dacă polifaiul refuză sau neglijează să-şi facă da- 
toria, urmează să fie numaidecit incunostinfat reprezen- 
tantul districtual. 


Pazni 


La fiecare casă atinsă de molima vor fi numiți doi paz- 
nici, unul de zi, gi unul de noapte. Aceşti paznici vor purta 
de grija ca nici o persoană să nu între sau să nu iasă dintr-o 
asemenea casă atita timp cit se află sub supravegherea 
lor, si aceasta sub amenințarea unei aspre pedepse. Nu- 
‘mijii paznici vor înfăptui toate serviciile de care au ne- 
vole sau pe care i le vor cere cei din casa infectatd. Atunci 
cind paznicul este trimis cu vreo treabă, urmează să incute 
uşa casei gi să ia cheia cu el. Paznicul de zi urmează să 
vegheze pind la ceasurile zece din noapte ; iar cel de 
‘noapte pină la şase dimineața. 


Căutătoarele 


Cu deosebita grijă vor fi alese căutătoarele din fiecare 
parohie, printre femeile cinstite gi de cel mai bun renume. 
Acestea vor jura să caute cum se cuvine şi să raporteze 
întregul adevar, atita cît intră în cunoaşterea lor, dacă per- 
soanete ale căror cadavre le vor cerceta ele au murit de 
ciumă saw de ce alte boli. Medicii care vor fi numiţi pen- 
tru îngrijirea şi preîntimpinarea molimei vor trebui să le 
chome pe sus-zisele căutătoare, care vor funcționa în di- 
feritele parohii sub indrumarea lor ; acești medici vor tre~ 
Lui să hotărască pind la urmă dacă respectivele câutătoare 
sint potrivite pentru sarcina lor și să le amendeze din cind 
în vind. nu mai pe dreaptă pricină, dacă nu-i foc cum {re 
ie datoria. 

Pe timpul eit fine molima nici uneia dintre aceste câu- 
tătare să nu À se îngăduie să îndeplinească vreo muncă 
sau si-si in rreo shuibă publica, să fină vreo prăvălie sau 
vu gheană. să fie folosită ca spălătoreasă sau la orice altă 
indetctaicire. 


a 


Feleerii 


Dat fiind că pind acum au avut loc mari încălcări în ce 
priveşte instiinfarea cazurilor de boală, ceea ce a dus la 
răspândirea molimei, căutătoarele trebuie sprijinite. Drept 
care se hotărăşte numirea unor felceri iscusifi gi cinstiți, 
pe lingă cei care funcţionează le spitalele de ciumafi. 

City gi toate Liberties vor fi tmpărțite în zone și fie- 
care dintre aceşti felceri va răspunde de o zonă. În zonele 
care le revin, se vor alătura căutătoarelor la cercetarea 
cadavrelor, pentru ca raportul făcut asupra cauzei morţii 
să fie cit mai aproape de adevăr. 

Mai departe, numiții felceri vor vizita gi consulta pe 
acele persoane care fi cheamă, sau despre care îi instiin- 
feazd ezaminatorii din fiecare parohie. Ei se vor informa 
despre natura bolii numitelor persoane. 

In tot acest timp, numiții felceri nu se vor ocupa de 
nici o altă boală, ci vor da îngrijiri numai în cazurile de 
ciumă. Se hotdrdste că numiții felceri vor primi cite doud- 
sprezece pence de fiecare bolnav cercetat de ei, bani plûtifi 
fie de familia celui consultat, dacă are mijloace, fie de pa- 
Tohie, în caz că nu are. 

Infirmierete 
„Dacă vreo infirmierd se mută dintr-o casă injeclută 
înainte de trecerea a douăzeci şi opt de zile de la mourtea 
oricârei persoane bolnave de ciumă, casa nouă in care a 
intrat numita infirmier va fi închisă pind la expirarea 
celor douăzeci și opt de zile. 
Instrucţiuni privitoare la casele infectate 
si la persoanele bolnave de ciumă. 

"Boala trebuie declarată 
Stăpinul oricărei case, de îndată ce vreun membru al 
familiei sale se plinge de gilme, pete roşii, umflături in 
orice parte a corpului, sau cade rău bolnav fără vreo pri- 
cină anumită, va trebui să-l înştiințeze pe ezaminator in 
tr-un răstimp de două ore de la apariţia numitelor semne, 

Sechestrarea bolnavilor 
De îndată ce o persoană va fi constatată de examinator, 
de felcer sau de căutătoare că poartă semnele bolii, va fi 


încă în aceeași noapte sechestrată in aceeași casă, iar casa 
în care boleste, chiar dacă persoana nu moare, va fi în- 
chisă pentru o lună de zile, după ce ceilalţi membri ai fa- 
miliei și-au luat măsurile de apărare. 
Aerisirea obiectelor 

Bunurile şi obiectele celor bolnavi, asternutul lor, ves 
mintele și mobilele vor fi dezinfectate prin afumare şi prin 
aromele folosite în casele atinse de molimă. Numai după 


aceea vor putea fi din now folosite. Aceasta se va face cu 
ştirea ezaminatorului. 


Inchiderea caselor 


Dacă vreo persoană a vizitat pe o alta despre care se 
ştie că e bolnavă de ciumă, sau dacă a intrat de bună voie 
într-o casă infectată deși nu a avut ingdduinfa 8-0 facă, 
locuinţa acelei persoane va fi închisă pe un număr de zile 
de câtre conducerea ezaminatorilor. 


Nici o persoană bolnavă nu poate fi mutată 
din casele infectate 


Se atrage atenția că nici o persoană care a căzut bol- 
navă nu poate fi mutată în vreo altă locuinţă din oraş 
(decit doar dacă e dusă la Spitalul de ciumafi, în vreun 
cort sau într-o altă casă aparfinind aceluiași proprietar și 
locuită de propriii săi slujitori) pentru siguranţa parohiei 
unde e făcută mutarea. Bolnavul astfel mutat va primi în- 
grijirea necesară în schimbul onorariilor plătite ; parohiei 
în care s-a mutat bolnavul nu-i revine datoria de a face 
vreo cheltuială. Orice mutare trebuie făcută numai in 
timpul nopții. Persoanelor care au două case le este îngă- 
duit să-şi mute in cea de-a doua casă, la alegere, fie mem- 
bri sănătoși ai familiei, fie bolnavii. Dar dacă-i mută pe cei 
sănătoși nu este îngăduit a-i trimite după aceea pe bol- 
navi, gi nici pe cei sănătoși dacă i-a mutat mai întti pe 
bolnavi. lar cei astfel mutaţi trebuie să stea închiși cel 
putin o săptămină, departe de orice tovărăşie, de teama de 
a nu fi purtători de boală, fără ca acest lucru să se vadă. 


Ingroparea morţilor 

Ingroparea celor morţi de ciumă trebuie să aibă loc la 
anumite ore, fie înainte de răsăritul soarelui, fie după as- 
fintit, La inmormintare nu vor lua parte slujbasit 
bisericii gi polifaiul. Nu este ingäduit ca vecinii sau pric- 
tenii să însoţească mortul la biserică gi nici să între in lo- 
cuinta acestuia. Cel ce va incélca această prevedere va fi 
pedepsit fie prin închiderea casei fie prin temniţă. 

ici un mort prin ciumă nu poate fi îngropat san depus 

în biserică în timpul rugăciunilor publice, a slujbelor sau a 
predicilor. În timpul îngropăciunilor nu este îngăduit cu 
vreun copil să se apropie de mort in biserică, de cimitir, de 
groapă sau de coseiug. Toate gropile trebuie să aibă o 
adincime de cel puţin patru cofi. 

In tot timpul cit va fine această molimă nu este îngă- 


auitd nici o adunare publică, chiar lu ingropäciunile pri- 
cinuite de alte boli. 


Să nu fie răspindite obiecte infectate 


Nu se îngăduie scoaterea dintr-o casă infectată a veş- 
mintelor, obiectelor, aşternutului sau altor echipamente 
Cumpărarea, vinzarea sau amanetarea de haine şi lucruri 
vechi sint interzise cu desdvirgire. Nu se îngăduie negiuă- 
torilar de vechituri să expund în dughene, pe rafturi, să 
atirne în ferestrele care dau în stradă, alee, gang sau drum 
public nici un fel de agternut sau îmbrăcăminte veche spre 
vinzare. Aceasta sub pedeapsa întemnițării. Dacă vreun 
telal sau orice altă persoană va cumpăra agternut, imbră- 
câminte sau orice alt obiect dintr-o casă infectată, într-un 
răstimp de două luni după ce s-a declarat acolo infecția, 
va fi pedepsit prin inchiderea propriei sale case pe cel 
putin douăzeci de zile. 


Nici o persoană nu poate fi transportată 
dintr-o casă infeciată 
Dacă wreun bolnav, datorită unei supravegheri nea- 
tente sau din orice altă pricină pleacă sa este transportat 
dintr-un loc infectat în orice alt loc, parohia din care a 
plecat, odată înştiințată, va trebui, pe propria ei cheltuiulă, 


“m 


să-L readucă, in timpul nopții, pe cel fugit. Familia celui 
fugit va fi pedepsită de către reprezentantul districtual al 
Consiliului Orășenesc. lar casa in care s-a refugiat bolna- 
wul va fi închisă pentru douăzeci de zile. 


Fiecare casă atinsă de molimă trebuie 
să poarte semn 


Fiece casă atinsă de molimă trebuie să fie însemnată 
cu o cruce rosie, lungă de cel puţin jumătate de cot, vopsită 
pe mijlocul ușii, astfel incit să poată fi văzută de toți, și 
deasupra căreia sà fie înscrise obignuitele cuvinte „Domnul 
să ne aibă in pază“. Acest semn va rémêne pe ușă pind ce 
casa va fi redeschisă legal. 


Fiecare casă atinsă de molimä 
trebuie să fie supravegheată 


i trebuie să se îngrijească de închiderea caselor 
infectate și de supravegherea lor prin paznici, a căror mi- 
siune e să vegheze ca nimeni să nu părăsească locuința, şi 
să le cumpere celor închiși cele necesare pentru trai, din 
banii lor (dacă oamenii au mijloace) sau ai parohiei dacă 
sînt lipsiţi de mijloace. Casele trebuie să rămină închise 
timp de patru săptămini de la terminarea bolii. 

Se atrage atenţia in mod special că ezaminatorii, fel- 
cerii, infirmierele şi groparii nu au voie să circule pe străzi 
fără a purta in mină o vargă sau un toiag roșu, lung de doi 
cofi, putind fi văzut de oricine. 

Tuturor celor mai sus pomeniti nu li se îngăduie să 
intre în nici o altă casă în afară de a lor și de casele unde 
sint trimiși sau chemaţi. E nevoie să se abțină de la orice 
tovärägie, mai ales după ce au fost folosiţi pentru o cerce- 
tare sau îngrijire. 


Locatarii caselor 


Cind într-o casă ce adăposteşte un bolnav locuiesc mai 
multe persoane, nici una dintre acestea nu va putea să se 
mute în altă parte fără un certificat de sănătate eliberat de 
ezaminatorii parohiei respective. În caz contrar, casa in 
care se mută persoana sau persoanele va fi închisă aseme- 
mea caselor infectate. 


65 


= sone dn enact 


Trăsurile 

Se atrage atenţia că birjarii şi căruțașii care au trans- 
portat bolnavi la Spitalul de ciumaţi sau în alte locuri nu 
pot fi folosiţi (după cum s-a întîmplat în multe cazuri) 
decii după ce träsurile au fost bine aerisite gi au rămas 
nefolosite timp de cinci sau şase zile după ultimul transport, 
Ordonanţă pentru curăţenia si păstrarea străzilor curate, 

+ Străzile trebuie ținute curate 


Se socotește necesar gi se ordonă ca, în primul rind, 
fiecare gospodar să curețe zilnic porțiunea de stradă din 


fafa casei lui şi s-o păstreze astfel curată întreaga săp- 
tâmină. 


Gunoierii să scoată gunoiul din case 


Resturile şi gunoiul din case vor fi scoase zilnic de 
către gunoieri care-și vor vesti sosired, ca și pind acum, 
suflind dintr-un corn. 


Mormanele de gunoi trebuie stivuite 
afară din oraş 
Mormanele de gunoi urmează a fi stivuite cât mai de- 
parte de oraș şi de locurile publice. Nu se îngăduie nici 


unui paznic de noapte să golească vreo ladă de gunoi în 
preo grădină din apropierea orașului. 


Atenţie la carnea sau peștele neproaspete 
si la făina mucegăită 

Nu se îngăduie vinzarea în oraş, sau în oricare altă 
parte, a peştelui stricat, cărnii neproaspete, fäinei muce= 
güite sau a oricăror fructe putrede. 

Berăriile şi circiumile trebuie cercetate pentru ca nu 
cumva să folosească butoaie mucegăite sax putrede. 

Nu ae îngăduie în nici o parte din oraș ținerea porcilor, 
pisicilor, porumbeilor domesticiti sau iepurilor de casă. 
Porcii găsiţi pe străzi vor fi poprifi de către pedel sau de 
orice alt slujbas de stat, iar proprietarul lor va fi pedepsit 
Potrivit instrucțiunilor Consliului Ordgenese. Cini vaga- 

onizi vor fi omorifi de hingherii special folosifi pentru 
acest scop. 


Ordonanţă cu privire la persoane fără căpătii sau 
întruniri intimplätoare si fără scop 
Cergetarii 


S-au primit extrem de numeroase plingeri că mulțimea 
de vagabonzi şi cerşetori hoinari, care roiesc pretutindeni 
în oraş, constituie una dintre pricinile întinderii molimei, 
şi că aceştia nu pot fi împiedicaţi, în pofida tuturor ordo- 
nanfelor ce s-aui dat pind acum. Drept care se ordonă din 
mou ca polifaii gi toți ceilalți pe care-i priveşte această 
chestiune să supravegheze ca nici un cerşetor vagabond 
să nu mai fie văzut pe străzile acestui oraş, sub nici un 
chip. Pentru orice încălcare a acestui ordin se va aplica 
pedeapsa prevăzută de lege. 


Piese de teatra 


Se hotărăşte ca toate piesele de teatru, ursarii, jocurile 
de norac, cintäretii de balade, întrecerile în luptă și altele 
asemenea care prilejuiesc adunări de oameni să fie cu de- 
süvirgire interzise, iar cet ce încalcă prevederea să fie pe-. 
depsifi cu asprime de către reprezentantul districtual. 


Interzicerea petrecerilor 


Se interzice orice petrecere publică, mai cu seamă pen= 
tru grupările din acest oraș. Deasemeni se interzic pind la 
noi ordine ospetele la localuri, circiumi și berdrii precum 
și în alte locuri de distracție. Se recomandă ca banii astfel 


economisifi să fie păstraţi şi folosiţi întru binele gi ugura- 
rea bolnavilor de ciumă lipsiţi de mijloace. 


i Circiumi 

Se hotărăşte supravegherea severă a chefurilor şi be- 
nor en circle, Verdris, cafenele, crame, thal dre nie 
ravurile cel mai des întilnite în timpurile noastre si, tot+ 
odată, cel mai bun prilej de răspindire a molimei. Nu se 
îngăduie nici unui grup și nici unei persoane să între sau 
să amin să bea într-o circiumd, berdrie sau cafenea după 
ceasurile nouă seara, potrivit cu vechile legi și deprinderi 
din acest oraș. Celor ce încalcă prevederea li se vor aplica 
pedepsele cuvenite. 


67 


Pentru buna ducere la îndeplinire a acestor instruc 
tiuni gi a altor reguli gi îndrumări care vor fi socotite ne- 
cesare, se hotărăşte ca membrii Consiliului Orășenesc, re- 
prezentanții şi membrii Consiliilor Districtuale să se 
întilnească în fiecare săptămină o dată, de două ori, de 
trei ori sau mai des (după cum vor cere împrejurările) în- 
tr-un loc comun (și unde molima nu a pătruns), pentru a 
cerceta dacă suspomenitele hotăriri sint duse la îndeplinire 
după cum se cuvine ; nici unul dintre membrii care locu- 
ieşte într-unul din locurile infectate sau în preajma lui nu 
va lua parte la aceste intruniri, atita timp cit pluteşte în- 
doiala asupré-i, 

Numiţii consilieri orășenești, reprezentanți, consilieri 
districtuali au libertatea de a aplica în districtele lor orice 
alte măsuri găsite necesare la întrunirile de care s-a vorbit 


mai sus, în vederea ocrotirii de molimă a supușilor majes- 
tății sale. 


Sir John Lawrence Primar 
Sir George Waterman ajutori de primar 
Sir Charles Doe 


Nu trebuie să mai spun că toate aceste instrucţiuni se 
aplicau numai în părțile care intrau sub jurisdicţia prima- 
rului. Aşadar e cazul să arăt că judecătorii de pace din 
parohiile si locurile numite Hamlets, din afara Londrel, au 
preluat aceleași metode. Din cite imi amintesc, înspre 
părțile noastre măsura cu închiderea caselor s-a aplicat 
mai tirziu, căci, așa cum am mai arătat, molima nu s-a 
întins în partea răsăriteană a orașului sau, mai bine zis, 
nu a devenit violentă pe aici decit la începutul lunii august. 
De pildă, între 11 şi 18 iulie, Buletinul mortuar înregistra 
1761 de decese, dar in toate aceste parohii așa numite 
Tower-Hamlets, numai 71 de persoane muriseră de ciumă, 
după cum urmează : 


{Aldgate 14 în următoarea 24 si la începu: 05 
Stepney 33 siptiming 58 tul lui august 70 

White Chappel 21 8 m 
St Kath. Tower 2 4 4 
, Trin, Minories 1 Ei 4 
We 5 EE] 


se 


Intr-adevär urgia se intetea. Pentru că, iată care era 


parohii. : 
Shorditeh 64 pentru ca în ur- #4 si la începutul lul 110 


Bishopsgate 65 mătoarea sipti- 105 august 16 

St, Giles 213 mină să crească 421 550 
vertiginos 

E ae 70 


Inchiderea caselor a fost considerată la inceput o măsură 
foarte crudă gi necaritabilă, iar bietii oameni astfel zălo- 
giti ridicau plingeri amare. Primarul primea zilnic jalbe 
în legătură cu asprimea acestei măsuri sau cu cazuri in 
care casele fuseseră inchise pe nedrept (unele dintre ele 
din răutate). Eu nu pot să-mi dau o părere, atita știu că, 
Ja cercetare, multi dintre cei care s-au plins mai cu înver- 
sunare au fost găsiţi că trebuie să rămină în continuare 
închiși, iar in alte cazuri in care boala ridica semne de în- 
trebare, dacă bolnavul a acceptat să fie transportat la 
Spitalul de ciumafi, ceilalţi au fost sloboziţi. 

E drept că părea foarte crud si dur să zävorästi uşile 
caselor oamenilor si să le pui zi si noapte cite un paznic 
menit să-i impiedice a se mişca si să oprească pe oricine 
ar fi vrut să vină la ei. $i poate că membrit sănătoși ai fa- 
miei, dacă ar fi fost îndepărtați de cel bolnavi, și-ar fi 
salvat viaţa. Multi oameni au pierit în aceste cumplite in- 
temnitéri, oameni care, nimic nu ne împiedică să credem, 
nu s-ar fi molipsit dacă ar fi avut libertate de mișcare, deşi 
boala se cuibărise în casele lor. Drept care, la început, ce- 
tätenii s-au impotrivit gălăgios, sau au săvirșit acte de 
samavolnicie, iar paznicii care vegheau ca ușile să rămină 
închise au fost atacați. În multe locuri, oamenii au spart 
uşile cu forța, cum voi avea prilejul să mai arăt. Totuşi, 
în general, si in ciuda neplăcerilor personale, măsura a ur- 
mărit binele public. $i jalbele adresate judecătorilor și gu- 
vernămintului nu aveau nici un rezultat, cel putin din cite 
ştiu eu. Toţi rămineau neinduplecati. Aceasta i-a făcut pe 
oameni să recurgă la fel de fel de şiretlicuri ca să scape 
din casă şi aș putea scrie un mic volum dacă aș reda vicle- 
niile folosite pentru a închide ochii paznicilor, pentru a-i 


trage pe sfoar si pentru a evada. Drept care au avut loc 
multe inedieréri si fapte rele. 

Intr-o dimineață, pe la opt, in timp ce mergeam pe 
strada Houndsditch, am auzit zarvă mare. E adevărat că 
nu era multă lume pentru că oamenii nu aveau voie să 
se adune laolaltă sau să stea mai mult locului cind se aflau 
în număr mai mare. Așadar nici eu n-am rămas prea 
mult pe loc. Dar larma era destul de vie ca să-mi stir- 
nească curiozitatea, aga incit m-am adresat unui om care 
privea de la fereastră şi l-am intrebat ce se întimplă. 

Se pare că la o casă contaminată fusese pus de strajă 
la ușă un paznic. Stătuse acolo două nopți la rind, iar 
schimbul lui veghease o singură zi. Venise acum să-l în- 
Tocuiască. În tot acest timp nu se auzise nici un zgomot în 
casă, nu se aprinsese nici o lumină ; oamenii dinăuntru 
nu-i ceruseră nimic, nu-l trimiseseră după nici o cumpă- 
rătură, căci aceasta era indatorirea de căpetenie a pazni- 
cilor. Nu l-au tulburat în nici un fel, povestea paznicul, de 
luni după-amiază încoace, cind auzise in casă plinsete și 
vaiete, pricinuite, după cum bănuise el, de moartea cuiva 
din familie, Cu o noapte inainte, pare-se, chemaseră acolo 
căruța cu morti, cum i se spunea, si scoseserä pe ușă o 
slujnicd moartă 4nfășurată doar într-o scoarță verde, jar 
groparii o zvirliseră in căruță. 

Cind auzise plinsetele si strigătele de care am vorbit 
mai sus, paznicul bătuse la ușă si multă vreme n-a primit 
nici un răspuns. În cele din urmă însă cineva a apărut 
la o fereastră şi a răspuns pe un ton răstit dar cu, plins 
în glas: 

— Ce vrei de tot baţi la ușă ? 

Omul a zis: | 

— Sint pazñicul. Cum vă simfifi ? Ce s-a intimplat ? 

Şi persoana a răspuns : 

— Ce te priveşte ? Opreste căruța cu morţi ! 

Asta s-a petrecut pare-se pe la unu noaptea. ‘Curind 
după aceea, după cum povestea omul, a oprit căruța cu 
morți si a bătat din nou în ușă, dar nimeni nu a dat vreun 
semn de viaţă. A bătut intruna, iar căruțașul și-a sunat 
dlopotul şi a strigat de cîteva ori: „Scoateţi mortul 
afară l* Dar nici un răspuns, si cum cérutasul era chemat; 
şi pe la alte case, n-a vrut să thai aștepte și a plecat. 


0 


Paznicul de noapte n-a ştiut ce să mai creadl şi i-a 
lăsat pe cei din casă în plata Domnului, pina cînd a venit 
paznicul de zi să-l schimbe. După ce i-a povestit toată 
tărășenia, au bătut amindoi o mulțime la ușă, dar nimeni 
nu le-a răspuns, Și atunci au observat că fereastra de la 
catul al doilea, de unde räspunsese prima oară omul din 
casă, rămăsese deschisă. 

Văzind aceasta, cei doi oameni au vrut să-și potolească 
curiozitatea şi au luat o scară lungă, iar unul din ei s-a 
cäfärat pind la fereastră si s-a uitat înăuntru. A văzut 
© femeie zäcind moartă pe podea, in chip jalnic, pentru 
că era despuiată de imbrăcăminte si învelită numai cu un 
ceargaf. Dar cu toate că omul a strigat și, virindu-si toiagul 
lung pe fereastră a ciocănit puternic in podea, totuși din 
casă nu s-a auzit nici o mișcare şi nici un răspuns, _ 

À coborit şi l-a incunostintat de toate acestea pe celă- 
alt paznic, care a urcat si el. Infätisindu-i-se aceeași 
velişte, au hotărit împreună să instiinteze fie pe primar, 
fie vreun judecător. Pe temeiul spuselor celor doi, jude- 
cătorul a incuviintat spargerea ușii, numind un politai și 
alte persoane care să fie de faţă, pentru ca să nu se pro- 
ducă vreun jaf, Ușa a fost spartă si în casă n-au găsit 
fipente de om, decit femeia moartă. Văzind-o că-i bolnavă 
fără sorti de însănătoşire, ceilalţi din familie au lăsat-o 
să moară singură si au şters-o cu toții, după ce-au găsit 
un mijloc de a-I trage pe sfoară pe paznic, ieşind pe o ușă 
dosnică sau cäfärindu-se pe acoperișurile caselor, astfel 
încît omul să nu simtă nimie. Tipetele şi plinsetele pe 
care le auzise paznicul au fost, se vede, manifestările de 
jale ale familiei pentru dureroasa despărțire de femeia 
care trăgea să moară. Aceasta era sora stăpinei casei, lar 
stăpinul, soția sa, citiva copii si servitorii isi luaseră tăl- 
päsita. Dacă erau sănătoși sau bolnavi n-am reușit nici- 
odată să aflu, Dealtfel nici n-am cercetat acest lucru. 

Au avut loc multe evadări de acest fel din casele in- 
fectate, mai cu seamă cînd paznicii erau trimiși după vreo 
cumpărătură. Căci paznicul avea datoria să se ducă oriunde 
ÎI trimitea familia pentru cele necesare, adică să cumpere 
de-ale gurii ori doctorii, sau să cheme un doctor, dacă 
acesta avea să vină, sau un felcer, ori o infirmieră, ori 


2 A n 


căruţa cu morți. Dar ori de cite ori pleca, trebuia să incuie 
usa din faţă si să ia cheia cu el. Pentru a-l putea înşela 
pe paznic, în vederea evadării, oamenii își făceau două- 
trei chei la ușă, sau găseau. mijloace de a forța broaștele 
care se aflau pe dinăuntru. ÎI trimiteau pe paznic la piaţă, 
a brutărie sau după cine ştie ce fleac, şi în lipsa lui deschi- 
deau usa şi ieșeau după pofta inimii. Dar odată descoperit 
acest siretlic, autorităţile au hotărit sigilarea uşilor pe 
dinafară şi zăvorirea lor. 

Din cite am aflat, la o altă casă de pe o stradă vecină 
cu Aldgate, o întreagă familie a fost încuiată si zăvorită 
din cauza unei slujnice care căzuse bolnavă. Stăpinul casei 
a făcut, prin prietenii săi, plingere către reprezentantul 
districtual şi către primar, arătind că e de acord ca fata să 
fie transportată la Spitalul de ciumati. Dar jalba i-a fost 
respinsă si ușa lui a fost însemnată cu o cruce rosie, a fost 
zăvorită pe dinafară şi, potrivit cu ordonanţele, un paznle 
a fost postat în fafa casei lui. 

Așadar stăplnul casei a ajuns la Incheierea că nu există 
altă posibilitate decit ca el, soția și copilagii să räminä blo- 
caţi în casă, împreună cu slujnica bolnavă. Într-o zi l-a 
strigat pe paznic și i-a cerut să se ducă să cheme o infir- 
mieră care să aibă grijă de sărmana fată, căci pentru ei 
ar însemna moarte sigură să se apropie de ca, şi dacă n-o 
să vină infirmiera, bolnava o să moară fie de ciumd, fie de 
foame. Fata zăcea în pod, cu patru caturi mai sus, de unde 
nici nu putea fi auzită dacă striga sau cerea ajutor. 

Paznicul s-a învoit, s-a dus şi s-a întors în aceeași seară 
eu o infirmierä. În tot acest timp, stăpinul a folosit prilejul 
pentru a face o spărtură mare fn zidul care despărțea pră- 
vălia lui de taraba unui cirpaci. Acest chiriaş al lui mu- 
rise sau plecase, speriat de urgie, și-i lăsase lui cheia in 
pază. Făcindu-și drum prin zid în dugheană, ceea ce n-ar 
fi izbutit dacă paznicul ar fi rămas la ușă, întrucit zgomo- 
tul mare ar fi atras atenția acestula, omul a mai rămas lo- 
cului pind ce a sosit infirmiera, și chiar si a doua zi. Dar 
în noaptea următoare, după ce-i expedie din nou pe paznic 
după nu ştiu ce flesc, vreo prisnitä pentru fată, care. tre- 
buia luată de la spițerie, sau altă cumpărătură care avea 
să-i ia oarecare timp, el şi întreaga familie părăsiră casa, 


72 


lisind-o pe infirmier& si pe paznic s-o îngroape pe biata 
ciumată ; adică s-o zvirle în căruța cu morți şi să aibă 
grijă de casă. 

‘Ag putea să vă istorisesc o sumedenie de întimplări de 
acest fel, unele destul de distractive, din cele văzute cu 
ochii mei în acel an de groază, sau din cele auzite, dar care 
sint cu siguranță adevărate sau foarte aproape de ade- 
văr ; vreau să spun că sint adevărate în linii mari, pentru 
că nimeni nu era în stare pe atunci să afle amănuntele. 

Într-o mulțime de locuri se raportaseră acte de violență 
sävirgite impotriva paznicilor. $i, după cite gindesc eu, de 
Ja începutul molimei 1 pind la sfirgit, să fi fost vreo opt- 
sprezece sau douăzeci de paznici omorifi, sau răniţi de 
moarte. Toate aceste atacuri se presupune a fi fost sävir- 
site de oamenii închişi în casele contaminate, care încercau 
să iasă de acolo cu orice chip şi se loveau de împotrivirea 
paznicilot 

La ce alta să te aştepţi, cind toate aceste case ferecate 
erau tot atitea temnițe. Numai că oamenii întemnițați in 
ele nu se făcuseră vinovaţi de nici o crimă, gi faptul că 
erau închiși doar din pricina unei näpaste care se abâtuse 
asupră-le îi făcea să fie și mai răzvrătiți. 

Mai era încă o deosebire : toate aceste temnițe, cum 
le-am putea numi, nu aveau decit un singur temnicer. 
Acesta trebuia să supravegheze întreaga casă ; ori mulle 
dintre case erau astfel situate încit aveau mai multe căi 
de ieșire, unele din ele dind chiar în diferite străzi, Ori era 
cu neputinţă ca un singur om să străjuiască toate aceste 
ieșiri, ca să poată preintimpina evadarea locatarilor in- 
nebunifi de grozăvia împrejurărilor in care se găseau, de 
indignarea faţă de felul cum erau tratați, sau chiar de ur- 
mările bolii în sine. Asa că unii dintre ei il țineau de vorbă 
pe paznic într-un colt al casei, în timp ce familia fugea pe 
partea cealaltă. i 

De pildă, în strada Coleman sint o puzderie de alei. 
după cum se poate vedea încă si azi. În Whites-Alley a 
fost închisă o casă care avea o fereastră dosnică ce dădea 
într-o curte cu ieșire în Bell-Alley. Politaiul din district 
numise un paznic la ușa acestei case, şi paznicul, impreună 
cu schimbul său, vegheaseră zi şi noapte, vreme de două 
săptămini, în care răstimp întreaga familie o stersese pe 


73 


fereastra ce dădea în curte, läsindu-i pe bieţii oameni 
mofluzi în post. 

Nu departe de acel loc, o altă familie folosise praf de 
puşcă, aruncindu- pe paznic în aer. Bietul om, ars peste 
tot, striga cit 1] ținea gura, dar nimeni n-a cutezat să se 
apropie să-i dea vreun ajutor. Iar familia din acea casă a 
sărit pe fereastra de la primul cat, lăsind în urmă doi bol- 
navi de ciumă, care urlau de durere. Parohia a angajat in- 
firmiere care să-i îngrijească, dar celor fugiţi nu li s-a 
mai putut da de urmă, pind cînd molima nu a fost stirpită 
şi s-au întors singuri acasă. Dar cum nu mai existau nici 
Un fel de dovezi impotriva lor, nu li s-a putut face nimic, 

Cum aceste temnite nu aveau gratii şi drugi de fier, spre 
deosebire de închisorile obişnuite, oamenii săreau adeseori 
pe fereastră, chiar sub nasul paznicului, şi-l amenințau pe 
acesta cu săbii gi pistoale, fmpiedicindu-] să facă vreo mig= 
care sau să strige după ajutor. 

În alte cazuri, casele erau despărțite de cele ale veci 
nilor prin grădini, ziduri sau pari, ori curţi sau acareturi, 
lar vecinii, din prietenie, sau lăsindu-se induplecati de ru- 
Säminti, le îngăduiau celor fochiși să sară peste zidurile 
Sau gardurile despărțitoare gi să iasă prin casele lor. Alţii 
mituiau servitorii vecinilor, care le dădeau drumul peste 
noapte. 

Asadar, pe scurt, inchiderea caselor nu a fost o măsură 
pe care să te fi putut bizui. ȘI nu şi-a atins țelul urmărit, 
ci n-a facut decit să-i scoată pe oameni din minţi, impin- 
tindu-i la acte disperate gi la nesăbuințe, 

Dar, ceea ce era mai rău, toți aceștia care fugeau, răs- 
pindeau molima, căci, în condiţiile lor deznădăjduite, co- 
lindau pretutindeni cu boala în ei, lucru pe care altminteri 
au l-ar fi făcut. E o situaţie pe care trebuie să o recunoască 
vricine stă să se gindească la amânuntele acelor impre- 
urări. Fără îndoială, strictetea întemniţării i-a făcut pe 
oameni să-și piardă firea şi să fugă la întimplare din ca- 
tele lor, cu semnele bolii pe trup, fără să știe încotro să 
apuce și ce să facă sau, mai rău, fără să-și dearseama de 
teea ce fac. $i mulți dintre aceştia au căzut pradă celor 
al cumplite neacociri. ql ean prăbușit pling stradă, 
‘au pe cimp, de foame si de lipsuri, ori s-au sfizșit 
tin pricina bolii care-i mistuia. Alţii au rătăcit pe la ţară, 


4 


apucind-o pe unde vedeau cu ochii, minati de deznădejde, 
neștiind încotro să se îndrepte, pind cînd îi dobora slibi- 
ciunea şi istoveala, fără ca nimeni să le întindă o mină de 
ajutor. Satele si casele întilnite în drum refuzau să le ofere 
adăpost, fie că erau bolnavi sau nu. Mureau la marginea 
drumului, sau se strecurau prin soproane și suri și-și dă- 
deau duhul acolo, fără ca cineva să cuteze să se apropie de 
el si să le aducă un dram de mingiiere, chiar dacă nu erau 
bolnavi, pentru că nimeni nu le dădea crezare. 

Pe de altă parte, cînd molima se cuibărea în vreo casă, 
cu alte cuvinte, cind vreun membru al familiei, ieșind pe 
atară, se molipsea fără să ştie şi aducea boala acasă, de bună 
seamă că familia era prima care afla, înainte de a anunța 
slujbagii publici, care, potrivit ordonanțelor, aveau datoria 
să cerceteze numai după ce erau inştiințaţi de vreun caz 
de boală. 

În acest răstimp dintre îmbolnăvire și sosirea exami- 
natorilor, stăpinul casei avea tot răgazul şi libertatea de a 
se muta, laolaltă cu întreaga familie, dacă avea unde să se 
ducă. Și numeroși oameni aga au facut. Nenorocirea era 
însă că multi au procedat astfel după ce se molipsiseră la 
rindul lor, şi în acest chip au dus boala în casele celor 
care avuseseră bunăvoința să le ofere găzduire, Purtare 
care, trebuie să spunem, era fqprte crudă și lipsită de re- 
cunoștință. * 

parte, aceasta a fost pricina acelei păreri sau idei 
generale care incolțise, sau mai curind a acelui scandal 
Jegat de felul de a fi al celor bolnavi. Anume, se spunea 
că clumatii nu-și dau cea mai mică osteneală şi n-au cea 
mai mică grijă de a nu-i molipsi şi pe alţii. Eu nu pot să 
m4 pronunt, s-ar putea să fie oarecare adevăr în toate 
acestea, dar nu în măsura în care se vorbea. Ce explicație 
ar putea avea o asemenea ticälogie, tocmai în momente cind 
cei bolnavi se pregăteau să se infatiseze justiţiei divine 7 
MA mulțumesc doar să constat că dacă asemenea faptă nu 
poate fi legată de ideea de generozitate şi umanitate, în 
schimb nici cu religia si doctrina nu are nimic a face. Dar 
asupra acestora voi mai reveni. 
Acum discut doar despre oamenii innebuniti de groaza 
de a se găsi întemnițați şi încercările lor de evadare prin 
vicleșug sau prin forţă, fie Inainte fie după ce au fost în- 


15 


, oameni a căror nefericire nu scădea în momentul 
cină izbuteau să scape ci, dimpotrivă, sporea. Pe de altă 
parte însă, mulți dintre cei ce evadau aveau locuri de re 
fugiu, sau alte case in care s-au încuiat și au stat ascunși 
pina cind molima s-a ostoit. Multe familii, prevazind apro- 
pierea năpastei, şi-au făcut mormane de provizii, deajuns 
pentru nevoile tuturor din casă, și s-au baricadat atit de 
Stragnie, incit nimeni nu i-a mai Văzut sau n-a mai auzit 
de ei pind cind a contenit ciuma şi au reapărut teferi şi 
sănătoși. S-ar putea să-mi aduc aminte de unele din aceste 
cazuri şi să vă dau amănunte asupra felului în care s-au 
descurcat. Căci, fără indoială, este măsura cea mai înțe- 
leaplä care poate fi luată în atari imprejuräri, pentru ce 
care nu au putinţa să se mute si care nu au locuri de re. 
fugiu aiurea. Căci fiind astfel baricadati, era ca si cum 
s-ar fi aflat la mile depărtare. Nu-mi amintesc ca vreuna 
din aceste familii să fi tras vreun ponos. Printre aceștia 
se numărau citiva negutatori olandezi, care şi-au prefăcut 
vasele în mici fortärete asediate, în care şi din care nimeni 
nu intra gi ieșea gi de care nimeni nu se apropia. Imi amin- 
tesc mai cu seamă de unul care locuia pe strada 'Throck- 
morton gi a cărui casă răspundea în Drapers Garden. 

Dar să mă întorc la cazurile celor atingi de molimă, ale 
căror case fuseseră închise de judecători. Jalea acestor fa 
milii era de neinchipuit și, de obicei, din aceste case răz. 
băteau strigătele cele mai deznădăjduite si vaierele biefilor 
vameni inspäimintafi, infiorati de priveliștea morții, de 
chinurile celor dragi, de groaza de a se vedea întemnițați, 

Imi aduc aminte și, in timp ce scriu aceste rinduri parcă 
mi răsună încă în urechi acele tipete, de o doamnă care 
avea o unică fiică, o fată de nouăsprezece ani, şi o mare 
avufie, Erau doar chiriașe în casa în care locuiau. Tinăra, 
mama ei şi o slujnică fuseseră plecate-in străinătate, nu 
nai ştiu pentru ce interes, căci casa lor nu fusese închisă ; 
dar la două ceasuri după întoarcerea acasă, tindra fată se 
plinse că nu se simte bine ; un sfert de dri mai tirziu se 
aorni pe vărsături si se văită de o puternică durere de 
tap. „Doamne ajută, strigă mama îngrozită, ca fiica mea 
să nu se fi molipsit !" Durerea de cap intefindu-se, mama 
porunci să i se incălzească patul, o culcă şi se pregăti să-i 


16 


dea leacuri de asudat, doctoria ce trebuia luată la ivirea 
primelor semne de ciumă. 

De îndată ce o dezbrăcă şi o culcă în pat, cercetindu-i 
trupul fa lumina unei luminări, mama descoperi semnele 
fatale înăuntrul coapselor. Nefiind în stare să se stăpi- 
nească, mama scăpă luminarea din mină, si se porni să tipe 
atit de infiorator, incit ar fi umplut de groază si cea mai 
înghețată inimă din lume ; nu doar un strigăt sau un 
pat, ci, cind spaima a pus gheara pe ea, biata femeie intii a 
leşinat, apoi şi-a revenit in simtiri si a pornit a alerga prin 
toată casa, urcind si coborind intruna scările, ca ieșită din 
minţi — şi într-adevăr îşi iesise din minţi — continuind 
să răcnească şi să urle ceasuri întregi, văduvită de _jude- 
catä, sau cel puţin de controlul asupra faptelor ei. Şi, din 
cite mi s-a spus, nici nu și-a mai dobindit judecata în- 
treagë. Cit despre tindra fată, din acea clipă a fost ca si 
pierdută, căci gangrena care-i pricinuise petele, roșii i-a 
cuprins tot trupul gi, în mai putin de două ceasuri, și-a dat 
sufletul. Dar nefericita mamă a continuat să strige ceasuri 
întregi după ce fata murise, fără să mai ştie nimic de soarta 
copilei ei, A trecut multă vreme de atunci, și nu mai sint 
sigur cum s-au petrecut lucrurile, dar cred că biata mamă 
a murit și ea două-trei săptămini mai tirziu, fără să-și fi 
recăpătat mințile. 

Acesta a fost un caz mai deosebit si l-am înfățișat în 
mare amănunțime pentru că l-am cunoscut mai înde- 
aproape. Dar au fost nenumărate cazuri asemănătoare. Și 
se întimpla rar să nu găseşti in Buletinele mortuare măcar 
două-trei decesuri datorate spaimei, ceea ce s-ar putea 
numi „morţi de frică“. Dar in afară de acei care erau atit 
de speriaţi incit cădeau morți pe loc, la foarte multi 
spaima îmbrăca alte forme : unii îşi pierdeau minţile de 
teamă, alţii își pierdeau aducerea aminte, iar alţii putinţa 
de a înțelege. 

Dar să mă intore la închiderea caselor. 

Dacă, aga cum am arătat, unii dintre cei închiși scäpau 
din case prin vicleșug, alţii izbuteau să mituiască paznicii, 
dindu-le bani ca să-i lase să iasă noaptea pe ascuns. Tre 
buie să mărturisesc că la acea vreme mi s-a părut a fi 
forma cea mai inofensivă de corupere sau mituire de care 
s-ar putea face cineva vinovat. De aceea, cînd am văzut; 


7 


trei dintre aceşti paznici biciuifi in piaţa publică, pentru 
că lăsaseră oamenii să iasă din case, mi s-a făcut milă de 
bieţii nefericiti şi am socotit pedeapsa mult prea aspră. 

Der în ciuda asprimii, banii au tras mai greu în cum- 
pănă la aceşti sărmani calici, şi multe familii au reuşit pe 
calea asta să scape şi să iasă din intemnifare. În general, 
însă, aceștia făceau parte dintre cei ce aveau locuri de re- 
fugiu și, cu toate că după intii august nu era lesne să stră- 
baţi străzile, totuși au existat multe locuri de adăpost. Unii 
dintre ei aveau corturi pe care le-au înălțat în cimp, că- 
rind acolo paturi sau culcuşuri de pai si merinde, $i au 
Viejuit în aceste corturi precum pustnicii în chilii. Pentru 
că nimeni nu-s-ar fi apropiat de ei. Si circulau multe po- 
Vesti în legătură cu aceștia — unele hazlii, altele tragice. 
Unii dintre ei trăiau ca nomazii în deşert, surghiunindu-se 
singuri intr-un chip greu de crezut si, totuși, bucurindu-se 
de mai multă libertate decit ar fi avut altminteri. 

Cunosc istoria a doi frafi şi a unei rude a lor, toţi trei 
holtei care rămăseseră în oraș prea indelung ca să mai 
poată pleca gi, neavind unde să se retragă, şi nici mijloace 
să plece prea departe, au ales o cale de supraviețuire care, 
deşi poate să pară disperată la început, a fost totusi atit de 
firească încit e de mirare că mu şi-au insusit-o mai multi. 
Erau oameni eu mijloace modeste, totuși mu atit de săraci 
încit să nu-şi poată procura cele necesare ca să-și țină 
laolaltă trupul gi sufletul ; și, văzind că molima se înte- 
fete, hotăriră s-o ia din loc și'să scape, pe cit le va sta în 
putinţă. 

Unul dintre ei fusese ostaș In ultimele războaie ! şi, 
înainte de aceasta, luptase în Țările de Jos, şi nu avea altă 
îndeletnicire în afară de cea a armelor ; gi cum mai fusese 
si rănit, deci nu era in stare să muncească din greu, se 
aflase în ultima vreme în siujba unui brutar care făcea 
pesmeli marinäresti, in Wapping. 

Fratele acestuia era marinar dar, într-un fel sau altul, 
avea si el un picior vätämat, așa că nu mai putuse pleca 
pe mare ci își ciștigase plinea muncind Ia un mestesugar 
care făcea phze pentru corăbii, în Wapping, sau undeva 


AE vorba de răzbeaiele împotriva Olandei din 1632, și tmpo- 
‘ries Spaniei din 1638. 


LOI 


pe acolo. Acesta fiind bun gospodar, pusese ceva bani de- 
oparte şi era cel mai chivernisit dintre toţi trei. 

Cel de-al treilea era dulgher de meserie, un om inde- 
minatie, Și n-avea altă avutie dectt lădița sau coșul lui cu 
unelte, cu ajutorul cărora er fi putut câștiga o piine oricind 
în afară de aceste vremuri. Omul locuia lingă Shadwel. 

Cu toţii se aflau deci in parohia Stepney care, după 
cum am mai arătat, a fost printre ultimele lovite de ni- 
pastă, cel putin în chip năprasnic. Aşa înc cei trei rămă- 
seser pe loc pind cind au văzut urgia apropiindu-se din- 
spre părțile de vest ale oraşului către cele unde se aflau ci. 

Voi reda cit mai limpede cu putinţă povestea acestor 
trei bărbați, dacă cititorul imi va ingädui să vorbesc despre 
ei fără ar poarte pică pentru că vol trece peste amă- 
nunte, şi fără să mă tragă la dacă greşesc pe 
undeva. Socot că această poveste va fi o pildă bună de 
urmat pentru orice om sărman, cind se va mai afla vre- 
odată in asemenea triste împrejurări. Şi dacă Dumnezeu, 
în mărinimia lui, ne va cruța de asemenea osindă, povestea 
tot poate fi de folos pe multe căi, astfel încit, nädäjduiesc, 
mu se va putea spune vreodată că istorisire el a fos lipsă 

e rost. 

Fac toată această introducere in intimpinarea poves- 
tii, pentru că deocamdată mai am multe de spus despre 
mine, inainte de a lăsa la o parte cole privitoare la per- 
soana mea. 

In această primă perioadă, am cutreierat liber străzile 
fără să mă avint însă în plină primejdie, decit atunci cină 
s-a săpat groapa cea mare în cimitirul din parohia Aldgate, 
Cumplită groapă a'mai fost și nu mi-am putut infrina cu- 
riozitatea de a mă duce să o văd. După cit îmi pot da eu cu 
părerea, avea cam treizeci de coti in lungime, vreo zece-doi- 
sprezece lăţiae gi, la vremea cind am văzut-o eu, vreo șase 
coti adincime ; dar mi s-a spus că după aceea au mai 
săpat pind la o adincime de paisprezece coti. Mal adînc 
n-au putut săpa pentru că au dat de apă. Se pare ins că 
înainte de asta se mai săpaseră teva gropi mari, pentru 
că desi molima a avut nevoie de timp pink să ajungă la 
parohia noastră, totuși, cind a pus piciorul în ea, a biciuit-o 
cu mai multă furie decit pe orice altă parohie din Londra 


"9 


‘sau din afara ei. Cele mai urgisite parohii au fost pind la 
urmă Aldgate si White-Chappel. 

Aşadar, cind molima a început să se întindă si in pa- 
rohia noastră, au fost săpate citeva gropi într-un alt loc. 
Asta s-a întimplat prin luna august, cînd au început să se 
arate şi pe la noi căruțele cu morți. În acele gropi ingro- 
paseră cite 50—60 de cadavre de fiecare. După aceea au 
început să taie gropi mai adinci, unde ingropau recolta 
säptäminalä adusă de căruțe, care, pe la sfirsitul lui a 
gust, începuse să se ridice la 200—400 morţi pe säptäminä. 
Nu se puteau săpa gropi mai mari, din cauza prevederilor 
judecătoreşti de a nu se îngropa cadavrele la mai putin 
de patru coti adincime. Si cum la mai mare adincime au 
dat peste pinza de apă, nu puteau pune prea multi morți 
în aceeași groapă. Dar acum, la începutul lui septembri 


ciuma începînd să bintuie cu furie pe aici si numărul in- 
mormintärilor crescind în parohia noastră mai mult decit 
în oricare altă parohie din Londra, s-au dat dispoziţii să se 
sape acest hău infiorätor. Căci era mai curind un hău decit 
o groapă, 


şi-au zis că o să Je ajungă pentru o lună 
, ii îi învinuiau chiar pe slujbagii biseri- 
cești că ingäduiserä asemenea grozăvie, spunindu-le că se 
pregătiseră să îngroape întreaga parohie, și altele aseme- 
nea. Dar timpul le-a dat dreptate slujbașilor bisericii. Căci 
groapa fiind isprăvită la patru septembrie, ingropäciunile 
au început pe ziua de şase, iar la douăzeci septembrie, adică 
taman la două săptămini, ingropaserä în acel hău 1114 ca- 
davre ; întrucit se atinsese nivelul de patru cofi de la su- 
prafaţă, au fost nevoiţi să astupe groapa. Mă îndoiesc că 
mai există unii bătrini în parohie care ar putea întări 
spusele mele, sau care ar fi în stare să cunoască mai bine 
decit mine locul din cimitir unde a fost săpată acea groapă. 

Era cam la zece septembrie cind mi-a dat ghes sau mai 
curind m-a minat curiozitatea să mă duc să vad din nou 
groapa, în care, pind atunci, fuseseră inmormintafi vreo 
400 de oameni. De astă dată nu m-am mai mulțumit să 
mă due s-o văd în timpul zilei, ca prima oară. Căci peste 
zi nu mai era nimic de văzut decit părmint afinat, deoarece, 
de îndată ce cadavrele erau zvirlite înăuntru, groparii le 


& 


ŞI acopereau cu țărină. Dar eu am luat hotärirea să mă duc 
noaptea, ca să văd cum se intimplä lucrurile. 

Exista o ordonanță severă, care interzicea cetățenilor 
să se apropie de aceste gropi, ca o măsură de preintimpi- 
nare a molipsirii. Cu timpul, măsura s-a dovedit mai mult 
decit întemeiată, pentru că o serie de bolnavi, ajunși la ca- 
pătul puterilor și pradă delirului, alergau la aceste gropi, 
infäsurati doar in cearsafuri sau in scoarte, și se aruncau 
singuri in ele, ingropindu-se de vii. N-aș putea spune că 
autorităţile ingäduiau aceste îngropăciuni de bună voie, 
dar am auzit că în parohia Crippleton, în Finsbury, exista 
© groapă mare, lăsată deschisă. Nefiind ingradita, neferi- 
ciţii veneau si se aruncau în ea şi mureau acolo inainte de 
a se fi presărat trina asupra lor. Şi cind soseau groparii 
ca să-i inmorminteze pe alţii, îi găseau acolo morți dar 
încă nerăciţi. 

Poate că toate acestea îi vor putea da cititorului o idee 
despre împrejurările tragice din acele zile, desi cine nu 
le-a trăit nu şi le va putea vreodată închipui oricit i le-aş 
descrie eu. Era într-adevăr foarte, foarte, foarte dureros, 
mai dureros decit ar putea cuprinde graiul. 

Tntrucit îl cunosteam pe paracliser, am căpătat îngă- 
duinfa de a intra în cimitir, Cu toate că nu s-a impotrivit, 
totuși m-a povatuit cu multă seriozitate să nu mă duc. Era 
un om cucernic și cu judecată si mi-a arătat că el si ceilalți 
de aceeași îndeletnicire aveau datoria de a risca și de 
înfrunta toate primejdiile ; gi că-tocmai de aceea nik 
duia ca molima să-l crue ; dar eu care eram împins doar 
de curiozitate, n-aş putea pretinde că aveam destulă pri- 
cină pentru a infrunta riscurile. 

am,räspuns că am simţit în sufletul meu îndemnul 
de a veni şi că poate va fi pentru mine o privelişte plină de 
invätäminte, nu lipsită de folos. 

— Aşa-i, mi-a răspuns bunul om, dacă vei intra cu nu- 
mele Domnului pe buze. Pentru că va fi pentru tine ca 
o predică, şi incă cea mai lămuritoare din cite ai ascultat 
vreodată. E o priveliște care vorbeşte de la sine, si glasul 
ei, un glas răsunător, ne cheamă pe toți la cäintä. 

Cu aceste cuvinte mi-a deschis poarta, zicindu-mi : 

— Du-te, dacă doreşti. 


a 


Cuvintele Ini mi-au clätinat o clipă hotărirea, si un timp 
am şovăit. Dar cum în chiar acest răstimp am văzut douk 
torţe apropiindu-se dinspre Minories si am auzit sunetul 
clopotului ce vestea căruța cu morți, după care s-a ivit pe 
stradă însăși căruța, nu m-am mai putut impotrivi dorinței 
mele si am intrat în cimitir. La început n-am patut destuși 
pe nimeni înăuntru sau intrind, decit groparii și cärufaqu] 
ce mina caii, dar cind s-au apropiat de groapă, s-a ivit un 
bărbat care se tot ducea şi venea. Era intășurat într-o 
mantie de culoare închisă și făcea mișcări agitate cu bra- 
tele pe sub mantie, de parcă ar fi fost pradă unui chin co- 
virşitor, Groparii s-au string pe dată în jurul lui, luindu-1 
drept unul din acei bieti deznădăjduiți, în frigurile dei 
ului, care pretindeau că vor să se îngroape singuri. Omul 
nu scotea o vorbă, dar de vreo două-trei ari cite un geamät 
adine şi răscolitor şi cite un oftat sfredelitor i-au'scăpat de 
pe buze, de parcă i se sfigia inima în piept. 

Cind groparii l-au dat seama că omul 
nu era nici bolnav, nici ieșit di o persoană cu su- 
fletul strivit de povara unei mari suferințe, intrucit și so- 
tia lui si citiva dintre i se aflau în căruța cu 
care intrase odată cu el, jar omul o urmase potopit de jale. 
Era lesne de văzut că suferea din adincul inimii, dar cu o 
demnitate bărbătească, care nu se slobozea prin lacrimi. 
Cu mare stăpinire de sine le ceru groparilor să-l lase sin: 
gur, pentru că nu dorea decit să vadă trupurile celor dragi 
ingropate, după care avea să plece. Așa că-l lăsară în pace, 
Dar de îndată ce căruţa se indepärtä, după ce cadavrele 
tură azvirlite în groapă claie peste grămadă — ceea ce a 
fost o lovitură pentru el deoarece se așteptase ca măcar să 
fie inmormintate cum se cuvine, desi după aceea a fost 
lămurit că aga ceva era cu neputinţă — așadar, de cum a 
văzut asemenea priveliște, a început să jelească în gu 
mare, neputind să se mai stăpinească ; nu l-am putut auzi 
ce spunea, dar pe urmă s-a dat cifiva pași indardt și s-a 
prăbuşit în nesimţire. Groparii au alergat la dinsul Și l-au 
ridicat ; după puţină vreme şi-a revenit în simfiri gi a 
fost dus la circiuma numită Pye-Tavern, la capătul stra~ 
zii, unde se pare că proprietarii îl cunoşteau şi i-au dat 
ingrijirile cuvenite. Cind a plecat din cimitir s-a mai uitat 
o dată la groapă, dar groparii acoperiseră -cadavrele cu 


2 


bulgări de țărină, asa incit nu se mai putea vedea nimic, 
desi lumind ar fi fost destulă pentru că groapa era străjuită- 

ii și luminări înfipte in movilife de pamint gi arzând 
întreaga noapte. 

Aceasta a fost o scenă dureroasă, care m-a mişcat la fel 
de adinc ca si tot restul ; pentru că ce a urmat a fost în- 
fiorător, un lucru de groază : în căruță mai erau alti şai- 
sprezece sau șaptesprezece morţi, unii infésurati în cearça- 
furi de pinză, alţii în scoarte, iar alții aproape despuiati 
sau cu nişte zdrente atirninde, care, în hurducăturile căru- 
fei, se desprinseseră de pe ei, lăsindu-i goi printre ceilalți, 
Dar pentru ei lucrul asta nu mai avea insemnatate, si nici 
pe alţii nu-i izbea prin necuviintd, dat fiind că erau tru- 
puri neinsufletite ce urmau a fi aruncate de-a valma în 
groapa comună a umanităţii, cum am putea-o numi ; pen- 
tru că acolo nu mai exista nici o deosebire între bogaţi și 
săraci. 

Alt chip de inmormintare nu era şi nici n-ar fi putut 
să fie, pentru că nu s-ar fi putut făuri cosciuge pentru 
atita puzderie de morţi citi cădeau secerafi de grozävia ce 
dase peste noi. 

Se vorbea, ca o clevetire la adresa groparilor, că atunci 
cînd li se dădea pe mină un mort cuviincios infäçurat în- 
tr-un ceargaf din pinzä bună, legat peste cap și în jurul 
picioarelor, aga cum se cădea, groparii sävirgeau mirșăvia 
de a-l despuia în căruță şi a-l zvirli gol-goluf în groapă. 
Dar cum eu nu pot da crezare unui lucru atit de neome- 
nos, mai ales într-o vreme atit de bintuită de groază, nu 
fac decît să consemnez läsind chestiunea fără răspuns. 

Circulau multe poveşti si în legătură cu purtarea și 
apucăturile lipsite de inimă ale infirmierelor care îngri- 
jeau de bolnavi, si despre felul în care acestea grăbeau 
Sfirsitul suferinzilor. Dar si despre aceasta voi vorbi la 
locul potrivit. 

‘Am fost foarte zguduit de priveliștea din cimitir, care 
pot spune că m-a covirsit, gi am plecat de acolo cu inima 
sfișiată și cu capul roind de gînduri atit de negre, incit 
nici n-am cuvinte ca să le descriu. 

"Tocmai cînd ieșeara din biserică si dădeam colțul spre 
casa mea, am văzut o alta căruță cu torţe si un: clopotar 
care o vestea, venind dinspre Harrow-Alley, de cealaltă 


83 


parte a drumului. Din cit imi dădeam seama, era încărcată 
cu cadavre şi se indrepta spre biserică. Am sovait un 
timp, dar n-am mai avut inima să mă intore să văd din 
nou aceeași scenă sinisträ, asa incit m-am dus de-a dreptul 
acasă, unde n-am putut decit să-mi inalt gindurile cu re- 
cunoștință pentru că scăpasem din asemenea primejdie, 
nädäjduind că nici acum n-am păţit nimic râu. Şi intr-a- 
devăr așa a fost. 

Și apoi mi-a venit în minte deznädejdea acelui nefericit 
dorin, gînd care mi-a adus lacrimi in ochi, poate chiar mai 
multe decit varsase el. Iar jalea lui atita imi hăituia min- 
tea, încit n-am avut astimpär pind n-am ieșit din nou în 
stradă şi nu m-am dus la Pye-Tavern, ca să văd ce s-a 
mai intimplat cu dinsul. 

Se făcuse ora unu din noapte, dar bietul om era încă 
acolo. Adevărul e că, stăpinii localului cunoscindu-l, l-au 
ținut la ei întreaga noapte, fara să se sinchiseascä de pri- 
mejdia de a se molipsi, existentă deși omul părea perfect 
sănătos. 

Cu părere de rău trebuie să pomenesc de această ctr- 
ciumă. Stăpinii erau cumsecade, la locul lor si îndeajuns 
de indatoritori ; continuaseră să țină localul deschis și în 
plină urgie, și-și vedeau înainte de negot, dar mai potolit 
decit altădată. În localul lor însă obișnuiau să vină un 
grup de derbedei sfruntati, care se fntilneau acolo seară de 
seară in toiul intregii calamitati, ținindu-se de tot felul 
de näzbitii gălăgioase si dezmățate, ca pe vremurile cind 
toate erau cum trebuie, si intr-atita incäleau buna-cu- 
viinta încit stäpinul si stăpina casei întii s-au rusinat şi 
apoi de-a dreptul s-au inspäimintat de ei. 

De obicei chefuiau într-o încăpere de lingă stradă, și 
cum zaiafetul ţinea pind noaptea tirziu, ori de cite ori 
căruța cu morţi trecea pe acolo, in drum spre cimitirul 
care era așezat in faţa circiumii, netrebnicii deschideau 
ferestrele, de îndată ce auzeau clopotul, și se uitau ca la 
teatru. Și cum adeseori, cînd căruța trecea pe sub fe- 
restrele circiumii, se auzeau din stradă plinsetele oame- 
nilor, porneau să-și bată joc de ei şi să-i ingine cu neru- 
sinare, mai cu seamă cind îi auzeau pe nefericiti implo- 
tind mila Domnului. 


a 


Indivizii aceștia, simțindu-se oarecum stinjenifi de 
aducerea domnului celui indoliat în local, așa cum s-a 
arătat mai sus, întii s-au supărat si s-au rățoit la stăpi- 
nul casei că de ce îngăduie să fie cărat în localul lui un om 
scos din groapă. Şi cînd li s-a răspuns că domnul e un ve- 
cin şi că e pe deplin sănătos, dar coplesit de nenorocirea 
de a-și fi pierdut familia, şi-au întors minia spre bietul 
om, batjocorindu-1 pe el şi rizindu-si de doliul lui după 
soție gi copii. L-au zeflemisit spunindu-i că-i las dacă nu 
se aruncă și el în groapă, ca să se urce la ceruri odată cu 
ai lui, cum se exprimau ei în deridere, şi au mai adăugat 
citeva vorbe de hulă si ocară. 

Cind eu m-am întors la local, derbedeii tocmai se în- 
treceau in zeflemele, iar domnul indoliat, din cit am pu- 
tut vedea, sta mut, incremenit si deznädäjduit, căci, deși 
nerusinarea lor nu-l putea abate de la durerea lui, totuși 
se simțea mihnit gi insultat de asemenea vorbe. Auzind 
acestea, eu i-am mustrat cu blindefe, pentru că le cunoș- 
team felul de a fi, ba pe vreo doi dintre ei ii știam mai 
bine. Deindată s-au năpustit si asupra mea cu vorbe urite 
si sudălmi. M-au întrebat ce naiba caut afară din groapă, 
acum cind multi oameni mai cinstiţi decit mine erau duși 
la cimitir ? Şi de ce nu stăteam acasă să-mi rostesc rugile 
ca nu cumva să mă viziteze gi pe mine căruța cu morţi ? 
Si altele de acelaşi fel. 

Am rămas pe drept cuvint inmărmurit de atita sfrun- 
tare, deși insultele lor nu mă descumpăniseră defel. Ori- 
cum, mi-am stăpinit firea. Le-am răspuns că, deşi fi des- 
fid ‘pe ei şi pe oricare altul să dovedească vreo faptă 
necinstită săvirşită de mine, totuși sînt si eu de acord că 
această cumplită osindă divină nimicise și dusese la 
groapă mulți oameni mai buni decft mine. Dar, ca să le 
răspund direct la întrebare, cred că bunul Dumnezeu, al 
cărui nume ei îl luaseră în deşert înjurind și blestemind, 
mi-a păstrat mie viaţa, printre altele, si ca să-i pot pune 
la punct pe ei, pentru obrăznicia și pentru nesimfirea lor 
în asemenea vremuri de bejenie si, mai cu seamă, pentru 
batjocorirea si înjosirea unui domn respectabil, şi încă 
vecin, pe care l-am văzut surpat de durere din pricina 
grelelor pierderi suferite, 


85 


Nu-mi mai pot aduce aminte drăceasca bătaie de joc cu 
care au răspuns cavintelar mele, afitati, pare-se, de fap. 
tul că nu mă temeam să-i infrunt. Chiar de mi-as aduc 
aminte, tot n-aș umple această povestire cu vorbele urite, 
ocările, sudălmile și expresiile deagustătoare pe care, fa 
acele zile, nici cei mai ordinari dintre oameni nu le-ar # 
folosit. (Géci, în vremea aceea, cu excepția acestor 
solane făpturi, chiar și cei mai păcătoși dintre păcăloei 
purtau în inima puțină teamă de acea putere pevăzuță 
care, într-o clipită, putea să-i facă una cu pămintul) 

Le-am dat un răspuns cum am crezut eu că-i mai po- 
tivit, dar care a fost departe de a le pune friu la gură, 
ba dimpotrivă, le-a atifat si mai mult zeflemelile, așa incit 
mărturisesc că m-am simlit cuprins de scirbă şi de un saj 
de turbare și le-am urat ca mina csindei care s-a lăsat 
asupra întregului oraş să-și încununeze răzbunarea ajun. 
gindu-i şi pe ei si pe toți cei ce Le sint în preajmă. 

Au primit dojenile mele cu un suprem dispreţ, și și-au 
ris de mine cit le-a stat in putință, dindw-mi poreclele cele 
mai nerusinate care le treceau prin minte, pentru că „je 
fineam predici“, după cum se exprimau ei, Ceea ce maj 
curind m-a indurerat decit m-a infuriat, Am plecat acasă 
mulțumindu-i Domnului că nici eu nu-i crufasem. 

Au continuat în felul ăsta blestemat trei sau patry 
zile, bitindu-si joc gi rizindu-si de tot ce părea pioșenie 
sau solemnitate, si am aflat că-i aşi 
batjocuri și pe 'bieţii oameni care, în ciuda molimei, de 
intruneau la biserică, posteau și se rugau. 

‘Am spus că au continuat tot aşa trei sau patru zile. Nu 
cred să Ti fost mai mult, cind unul dintre ei, şi anume eel 
care-l intrebase pe nefericitul indoliat ce caută afară di 
groapă, a fost lovit de ciumă și a murit în chinuri jaj 
nice, Pe scurt, fiecare dintre acești blasfematori a fost că- 
rat pe rind la marea groapă de care am mai vorbit, înainte 
ca aceasta să se fi umplut, ceea ce n-a durat nici dou 
siptämini. 

Nelegiuitii aceia s-au făcut vinovaţi de multe rătăciri, 
La gindul cărora orice om de emenie n-ar fi patut dectt să, 
se cutremure, in asemenea zile de grea incercare ca acelea 
pe care le trăiam noi ; si mai cu seară zeflemisirea si pă. 
Tăvita luare în deridere a tot ce le cădea sub ochi, a tat 


86 


ce insemna pioșenie ; si cireiuma aceea. unde își țineau 
sindrofiile aflindu-se chiar peste drum de usa bisericii, 
aveau cel mai bun prilej să-şi desfăşoare veselia lor pro- 
janatoare. 


Dar aceste apucături ale lor începuseră să se mai do- 


această parte a orașului, încit lumea se temea să mai vină 
la biserică ; cei care-i mai călcau pragul erau în nu- 
măr mic, Dealtfel mulți dintre clerici muriseră, iar alţii 
se refugiaserä la țară. Ar fi însemnat un înalt curaj și 
credinţă de neclintit din partea unui prelat nu numai 

riste a rämine în oraș pe asemenea urgie, dar să și vină 
la biserică şi să oficieze slujba zi 

pe zi, pentru o congregatie din care 
molipsise de ciuma. E adevărat că mulți cetățeni fuse- 
seră cuprinși de un neobișnuit zel religios, por: 

file bisericilor erau întruna desehise, oamenii intrau răz- 
Jeţi, fie că preotul oficia sau nu, și, retrăgindu-se În cite 
© sirană separată, se rugau Domnului cu andone, - 

"Toţi aceștia alcătuiau obiectul de haz al acelor zänatici, 
mai ales la începutul dezlantuirii molimel. 

Se pare că mai mulți oameni de bună credință încer- 
caseră să-i oprească. Aceasta, împreună cu rispindirea vio- 
lentă a-malimei, le mai potolise răutatea în ultima vreme. 
Dar spiritul lor de impotrivire fusese din nou stirnit de 
zarva în jurul nefericitului domn care fusese adus la 
cireiumä şi de mustrările mele. La început, stăpinirea, cal- 
mul și politetea mea i-au afifat şi mai mult, și i-au făcut să 
mă insulte mai cu foc, gindind că m-am speriat de vrăjmă- 
ia lor, cu toate că pind la urmă s-au convins de contrariu, 

Am plecat acasă și mi-am frămintat mintea din pricina 
groaznicei ticălașii a acestor oameni, fără să am cea mai 
maică îndoială că ei aveau să slujească drept pilde ale miniei 
divine. Mise părea firese să cred că Dumnezeu nu va putea 
arăta. îndurare unor asemenea dușmani fățiși. Astfel de 
ginduri mi se perindau prin minte. Eram îndurerat şi co- 
virgit de blestemăţiile acestor bandiți, de gindul că pot 
exista sub soare fiinţe atit de josnice, de crude, de mirsave, 


2 
8 
a 


care, în asemenea timpuri să-i insulte pe Dumnezeu și 
pe oameni. 

La început eram furios, nif atit pentru insultele aduse 
‘mie, ci din cauza scirbei pe care mi-o stirniseră blastemiile 
lor. De fapt mă cam indoiam dacă ura pe care o resimfeam 
nu se datora întru totul purtării lor faţă de mine, pentru 
că mă improscaserd cu înjurături. Dar după un timp, m-am 
dus la culcare, cu mintea impoväratä de amărăciune, și 
cum în acea noapte somnul nu mi s-a lipit de pleoape, i-am 
adus mulțămită Domnului pentru că m-a păzit de priraej. 
dia în care mă virisem singur si, cu cea mai mare umilință, 
am început să mă rog si pentru acei disperaţi păcătoşi, ca 
Dumnezeu să-i ierte, să le deschidă ochii şi să-i învețe ce 
înseamnă smerenia. 

Prin aceasta nu-mi făceam doar datoria, rugindu-mă 
pentru cei ce mă insultaseră cu înciudare, dar imi puneam 
propria mea inimă la încercare. Voiam să mă conving că nu 
le port pică celor ce mă răniseră. Si recomand această cale 
tuturor acelora care vor să înveţe a deosebi între zelul 
religios si propriile lor sentimente și resentimente, 

Dar trebuie să mă intore la întimplările pe care mi le 
aduc aminte din timpul molimei, mai cu seamă din timpul 
închiderii caselor, în prima parte a calamităţii, Căci înainte 
ca boala să-și fi atins culmile, oamenii au avut mai mult 
răgaz să observe decit după aceea. Pentru că atunci cind 
molima era in tol, aproape că nu mai comunica om cu om, 

Aşa cum am arătat, paznicii au fost victimele unor aete 
de samavolnicie. 

In ora nu mai intilneai picior de soldat; puținele 
gărzi pe care le mai avea pe atunci regele, si care nu î 
semnau nimic faţă de numărul de ostași intretinuti odi 
oară, se risipisera fie la Oxford, urmind Curtea, fie prin 
unghere mai îndepărtate ale țării, cu excepția micilor de- 
tasamente de strajă de la Turnul Londrei si de la White- 
hall, dar si acestea foarte sărace la număr. De fapt, ştiu 
sigur că nu existau gărzi la Turn, ci doar gardieni, din cei 
postați la poartă, cu pieptare şi tichii, în afară de pușcașii 
obişnuiţi, 24 la număr, si de ofițerii meniti să păzească 
magazia de arme, adică așa-numiții armurieri. Cit despre 
trupe, n-ai fi putut găsi urmă ; chiar dacă comandantul 
din Londra sau din Middlesex ar fi pus tamburii să ves- 


ne mn a 


tească mobilizarea, nu s-ar fi înfățișat un om, indiferent 
de riscul pe care l-ar fi infruntat. Din această pricină, 
paznicii nu erau la rindul lor paziti, şi poate că aga se 
explică violența folosită impotriva-le. 

Subliniez acest fapt ca să explic încă o dată că nu 
mirea paznicilor pentru a impiedica oamenii să iasă din 
case a dus la următoarele : 1 — zădărnicirea rezultatelor 
urmărite, pentru că oamenii părăseau casele, prin forță 
sau prin vicleșug, ori de cite ori aveau chef 5-0 facă ; şi 
2 — cei ce evadau astfel din case erau în general oameni 
bolnavi, care, în neajutorarea lor alergau de la un loc la 
altul, fâră să țină seama de răul care-i fac altora, ceea ce 
a dat naștere părerii despre care am mai vorbit, anume 
că era firesc pentru cei molipsifi să dorească a-i molipsi 
la rindul lor si pe alţii. Parere care era neintemeiata, 

Eu unul am cunoscut multe cazuri și aș putea da ne- 
numârate exemple de oameni inimoși, cucernici, ptrungi 
de credinţă care, simțindu-se stăpiniți de boală, nu numai 
sn ferit să-l molipsească pe alții, dar n-au Ingâduit 

iei lor familii să se apropie de ei, în speranța că 
astfel vieţile le vor fi erujate x be char au murit fâră 
să-i vadă neamurile cele mai apropiate, ca să nu le trans- 
mită boala și să nu le puie vieţile în primejdie. 

Dar au fost și cazuri in care oameni măcinaţi de boală 
s-au arătat nepäsätori faţă de răul pe care-l [ăceau altor: 
mai ales bolnavii care fugiseră din Casele închise, scoși din 
râbdări de puţinătatea proviziilor sau a distractiilor. Reu- 
sind să-și ascundă condiţia reală, ei au fost, fără voie, 
unealta de molipsire a unor oameni neștiutori și ne- 
pregătiţi. 

Aceasta e una dintre pricinile pentru care am socotit 
atunci gi încă mai socotesc că Inchiderea caselor prin forță 
şi constringere, cu alte cuvinte, întemnițarea oamenilor 
în propriile lor locuinţe, după cum am arâtat mai sus, a 
folosit prea putin sau chiar deloc. Ba dimpotrivă, cred că 
mai mult a dăunat pentru că a împins oamenii ajunși la 
disperare să rătăcească de ici colo, purtind boala în ci, 
oameni care altminteri ar fi murit linistifi în paturile lor. 

Imi aduc aminte de un cetățean din Aldersgate Street, 
sau de prin împrejurimi, care, reuşind să fugă dintr-o casă 
închisă a pornit-o.pe drumul spre Islington gi a încercat 


Să tragă Intii la „Angel Inn“ apoi la ,, White-Horse’, doua 
anuri. cunoscute FE sub aceeaşi denumire. A fost refu- 
zat în ambele locuri. Dup care s-a dus la „Pyei Bulls, 
pe care păstrează si azi aceeaşi firmă. A cent acolo 

ost pentru. o singură noapte, pretinzind că se, 
în drum spre. Lineolnshire și dindu-le toate aerate? 
că e cu desăvirşire sănătos, deloc atins de molima care in 
acele zile nu-şi făcuse încă drum pind la ei. 

„A. s-a răspuns că. nu au nici o odaie liberă, ci dar un 
Singur pat, în pod, și chiar şi acel pat nu poate fi închiriat 
decit pentru o singură noapte, pentru că a doua zi erau 
așteptați niste negutätori de vite. Neavind incotra a ae. 
ceplat acel adăpost. O sluinică i-a arătat cămăruța age. 
cindu-i o luminare. Străinul era foarte bine imbricat 13 
nu părea o persoană deprinsä să doarma prin poduri, Cind 
a intrat în câmăruță a scos un oftat adine şi i-a spus sta 
Ricel că nu i s-a intimplat des să innopteze înte-un asems. 
nea adăpost. Dar stujniea l-a incredinjat din nou că nu aq 
la indemină nimic mai bun. 

— Mă rog, a răspuns omul, sint nevoit să roă mut din 
Londra, Sint Vremuri îngrozitoare, Noroc că-i numai pen 
tru 9 noapte. sală ui 

șa încit s-a aşezat pe marginea patului şi a fata 
tări aducă o halbd de bere fierbinte, Dar fala eva ba lala 
treburile casei gi a uitat să-i aducă berea. Și nici cca mal 
ureat la el. A doua zi, văzind cei din han că doreoul nu 
se arată, au intrebat-o pe slujnicä ce-i cu mușteriul care 

a dormit în pod. Fata a tresărit 

— Vai de mine, a zis ea, mi-a ieșit cu totul din minte, 
Mi-a cerut să-i aduc nişte bere fierbinte şi am uitat. 

La care, nu fata ei alt om al casei a fost trimis sus sa 
vadă ce s-a intimplat. $i cind a intrat în pod, La 
pe străinul acela. mort țeapăn, întins de-a curmezigul pa 
tului, si aproape rece. Își smulsese straiele de pe el, falea 
A căzuse, oehii îi erau infiorăter holbaţi, iar in mini jo. 
Clestase pătura de pe pat. Era limpede că murise curing 
dimpă ce slujnica iesise din încăpere şi, dacă s-ar fi întors 
îndărăt cu berea, l-ar fi găsit mert. 

E lesne de închipuit ce îngrijorare a cuprins întreaga 
casă, căai pind la această nenarocire nu ajunsese ciuma 
1e ei. $i acum că strdinul adusese molima cu el, 5-a ree 
se 


în säptämina următoare s-au înregistrat șaptesprezece de 
cesuri, diatre care paisprezece datorate ciumei. Acestea 
s-au petrecut între 11 şi 18 iulie. 

Multe familii și-au schimbat locuințele cind molima a 
pătruns în casele lor. Lucrurile s-au intimplat astfel : Cei 
care au plecat la țară de indatä ce s-au ivit primele semne 
de primejdie, avind putinţa să se retragă pe la diversi 
prieteni, și-au lăsat propriile lor locuinţe in grija cite unui 
Vecin sau a unei cunoștințe, ca să le păzească avutul, Citeva 
dintre case fuseseră într-adevăr zăvorite gi ferecate, cu 
dacăte la uși gi cu scinduri şi birne jintuite la ferestre gi 
la intrări. Vegherea acestora fusese încredințată paznici- 
lor oficiali și autorităţilor. Dar asemenea cazuri nu erau 
numeroase. S-a socotit că nu mai putin de 10.000 de ci 
fuseseră părăsite de locatarii lor in Londra si în suburbii 
Asta, nefinind cont de numărul chiriasilor, sau de persoa- 
ele care fugiseră din locuinţele unor familii străine. Una 
peste alta, se considera că plecaseră din oraș cam 20.000 

cetăţeni. Dar si despre aceştia voi vorbi mai tirziu. I-ar. 
pomenit însă şi aici pentru că, potrivit cu ordonantele 
autorităţilor, cei care deţineau două case în grija sau în- 
tretinerea lor, aveau posibilitatea ca, îndată ce se imbol- 
nävea cineva de-al lor, să-și trimită restul familiei, copi: 
şi slujitori, în locuinţa cealaltă pe care o aveau în grijă, si 
apoi să-l instimeze pe examinator. După care angajau 
© infirmierä sau mai multe. Şi era nevoie să mai seches- 
‘treze în casă încă o persoană, în afară de infirmieră și de 
bolnav, pentru ca cineva să aibă grijă de avut în caz că 
suferindul avea să moară. Se găseau mulţi care acceptau 
asemenea misiune de dragul banilor. 

În multe cazuri, mutarea a insemnat salvarea unor 
familii întregi, care dacă ar fi rămas închise in cas’ laolaltă 
eu persoana Ciumată, ar fi pierit fără doar și poate. Dar, 
pe de altă parte, acest aspect a constituit încă unul din 
meajunsurile închiderii caselor. Căci spaima gi groaza de a 
cămine singuri si intemnițați, i-a făcut pe mulți bolnavi 


a 


să fugă odată cu restul familiei, mai ales cind, deși aveau 
boala în ei, semnele obișnuite nu se arătaseră încă. St 
aceşti bolnavi, lăsaţi în libertate dar nevoiti să ascundă 
adevăratele împrejurări, sau poate aflindu-se chiar în ne- 
cunoștință de cauză, au transmis boala și altora, $i au ras- 
pindit-o în chip cumplit, așa cum voi arăta mai departe, 

Aci este, cred, locul să vă infätisez două sau trei ob- 
servatii ale mele, care s-ar putea să fie de folos celor în 
miinile cărora vor cădea, dacă le va fi dat cumva să mai 
apuce asemenea calamitate. 

1. Molima intra, în general, în case, adusă de slugi, 
care erau nevoite să bată toată ziua sirăzile pentru a 
cumpăra cele trebuincioase traiului, adică hrană, medica- 
mente, gi să intre în brutării, berării, prăvălii ete. Şi ast- 
fel, fiind tot timpul pe străzi şi prin pieţe, era cu nepu- 
tință să nu se întilnească, într-un fel sau altul, cu oameni 
bolnavi care le atingeau cu răsuflarea lor fatală, şi pe 
care o aduceau apoi în familiile in care lucrau. 

2. A fost o mare greşeală că un oraș atit de mare ca 
Londra nu a avut decit un singur spital de ciumaţi. Dacă 
în loc de un singur spital dincolo de Bunhil Fields, care 
putea primi cel mult 200—300 de bolnavi, ar fi existat 
mai multe spitale, fiecare dintre ele putind adăposti cite 
1000 de bolnavi, fără să trebuiască să-i culce cite doi în- 
tr-un pat sau să pună cite două paturi în aceeaşi cameră ; 
şi dacă fiecare stăpin, de îndată ce { s-a îmbolnăvit un 
slujitor ar fi fost obligat să-l trimită la spitalul cel mai 
apropiat, aga cum multi ar fi dorit-o, iar dacă examinatorii 
ar fi procedat asijderea cu populaţia săracă, ori de cite 
ori unul dintre aceștia cădea răpus de boală, deci dacă 
bolnavii s-ar fi dus de bunăvoie la spital si n-ar fi fost 
întemnițați în case, sint încredințat — gi tot timpul am 
fost — că n-ar fi fost secerati cu mile. Căci e lucru în- 
deobste ştiut, si v-aș putea da exemple luate chiar din 
rîndul cunoștințelor mele, că ori de cite ari un slujitor s-a 
îmbolnăvit, iar cei din familie fie că l-au trimis pe el din 
casă, fie că s-au evacuat ei, au izbutit să scape cu viaţă, 
Pe cînd in cazurile cînd o persoană sau mai multe dintr-o 
familie au căzut bolnavi, iar casa a fost închisă, toţi cei 
poprifi înăuntru au murit, iar groparii au fost nevoiţi să 


s2 


între singuri să scoată morții din casă, pentru că nu mai 
avea cine să-i aducă la ușă. 

3. Aceste observaţii au făcut ca pentru mine să nu mai 
incapä nici o îndoială că ciuma se răspindea prin molip- 
sire, adică prin anumiţi aburi sau fumegări pe care me- 
dicii le numesc effluvia, adică prin rasuflare, prin su- 
doare sau prin miasmele rănilor celor vätämati, sau poate 
că pe alte căi pe care nici medicii nu le cunose. Si aceste 
effluvia îi vatămă pe cei sănătoși care vin la o anumită 
apropiere de cei bolnavi, şi pe dată pătrund în trupurile 
lor, atacindu-le organele vitale, făcind să le clocotească 
singele şi tulburindu-le mintea în asemenea hal, incit cu 
toţii nu mai au astimpär. Si aceste persoane proaspăt mo- 
lipsite transmit la rindul lor altora boala. 

Voi da citeva exemple care nu pot decit să-i incredin- 
feze de adevărul acestor lucruri pe cei ce-și vor da oste- 
neala să chibzuiască un pic. Acura cînd molima s-a risipit 
cu totul, nu pot decit să mă minunez cind mai intilnesc 
oameni care pretind că ciuma a pogorit de-a dreptul ca 
o lovitură cerească, fără a se fi transmis prin mijlocirea 
unor purtători de boală, ci a fost dintru început hărăzită 
să doboare pe cutare si cutare persoană : pe asta da și pe 
celălalt nu. Eu unul privesc cu dispreț asemenea păreri, 
socotindu-le drept o dovadă de ignoranță şi ușurătate. Ca 
si părerile altora care afirmă că boala a venit pe calea 
aerului, purtată de numeroasele insecte si creaturi nevă- 
zute care pătrund în trup odată cu respiraţia, sau chiar 
prin pori împreună cu aerul si, odată pătrunse in orga- 
nism, dau naștere la otrăvuri puternice sau la ovae ori ouă 
otrăvite, care se amestecă cu sîngele si infectează organis- 
mul î. O teorie de o savantă simplitate, şi dezmintitä de 
experiența universală. Dar despre acestea voi vorbi pe în- 
delete mai tirziu. 

“Trebuie însă să observ mai departe că nimic n-a fost 
mai fatal pentru cetățenii acestui oraș decit suprema ne- 
păsare a oamenilor ingisi, care, deși au fost puși în gardă 
cu multă vreme înainte de apropierea molimei, nu și-au 

1 Defoe reflectă şi respinge aici teoria infecției emisă de doc. 
torul Athanasius Kircher si de discipolii săl, bazată pe principiul 
fetmentajiel microorganism, coasiderate ea vehicule de con- 

nare. 


93 


făcut nicl un fel de pregătire, nu şi-au făcut stocuri de 
provizii sau de alte lucruri trebuincioase ; de-ar fi avut 
aceasta grijă, ar fi putut vietui retrași în propriile lor 
beuinte, aga cum au făcut alţii, cărora această prevedere 
le-a salvat în bună măsură vieţile. Si, după ce inimile li 
tau mai călit un pic, n-au pregetat să aibă legături unii 
cu alţii, deși unii erau contaminafi fâră ca măcar să ştie, 

"Trebuie să recunose că şi eu mă numărara printre cei 
nechibzuiti, și proviziile mele erau atit de sărace, incit 
dujitarii mei erau nevoiţi să iasă zi de zi pentru cumpă- 
area fiecărui märunfis de un penny sau de jumătate de 
penny, intocmai ca şi înainte de molimă. Pind cind ex- 
periența mi-a arătat cit de nesocotit eram, dar atit de 
lieziu mi-a venit mintea la cap, încit abia de-am avut 
timp să-mi adun destule merinde ca să putem trăi cu 
toţii măcar o lună. 

În casa mea locuiau, în afară de mine, doar o bătrină, 
care vedea de gospodărie, o slujnică şi doi uceniei. Cum 
molima începea să ne impresoare din ce în ce, mintea 
mi-era bintuită de ginduri amare in legătură cu ce aveam 
de făcut si cu felul în care ag fi putut să le fac pe toate, 
Întimplările sfișietoare pe care le vedeam la tot pasul 
cind feseam în oraș imi umpluseră mintea de groază ; în 
primul rând teama de boală, care era într-adevăr întioră- 
toare, la unii luind forme mai cumplite decit la alții. Bu- 
boaiele apăreau de obicei pe git sau pe vintre. Cind. se în- 
tăreau ca piatra gi nu se spărgeau, deveneau atit de 
dureroase încit puteau fi asemuite cu cea mai desăvizșită 
tortură. Unii nu erau în stare să îndure chinul si se arun- 
cau pe fereastră sau se împușcau sau își curmau viața în 
alt chip. Mi-a fost dat să văd multe grozävii din astea, 
Alţii, neputind să se înfrineze, își mai slobozeau durerea 
prin urlete necontenite ; şi asemenea strigăte pătrunză- 
toare și räscolitoare puteai auzi cind străbăteai străzile, 
încit fi se fringea inima, mai cu seamă dacă te gindeai că 
aceeași înspăimintătoare soartă te poate lovi oricind şi 
pe tine. 

Cred că acum incepusem să mă clatin în hotärirea 
mea ; curajul mă părăsise si mă călam din toată inima 
pentru pripeala de care mă facusem vinovat. Ori de cite 
ori ieșeam pe stradă şi dădeam cu ochii de grozäviile de 


4 


care v-am vorbit, mi căiara pentru nesäbuinfa mea de a 
fi rămas în oraș. Adeseori eram cuprins de părere de rău 
că ru plecasem împreună cu fratele meu și cu familia sa. 

înfiorat de toate acele privelişti cutremurätoare, une- 
ori ma retrăgeam în locuința mea si luam hotărirea să nu 
mai ies din casă, hotärire pe care o respectam pret de trei- 
patru zile, timp pe care mi-l petreceam mulfumind Dom- 
Taal că pe pers în viaţă, pe mine şi şa al mal, 6 plac” 
zându-mă în felurite meditații. În aceste răstimpuri citeam 
A notes in fuvnalal teu tot se pe Pimp 2 
de zi. Din acest Memorandum am extras cea mai mare 
parte a acestei cărți, in ce priveşte observaţiile mele asu- 
pra faptelor din afară. Cit despre meditatiile pe care le 
făceam, le păstrez pentru mine şi cu nici un chip n-a5 dori 
să devină publice. 

Am mai scris $i unele Cugetări asupra unor Subiecte 
Divine 4, așa cum imi veneau mie în gind la acea vreme, 
şi care erau de mare folos pentru sufletul meu, dar nu și 
pentru un ochi străin, drept care nu voi mai vorbi des- 
pre ele. 

Aveam un foarte bun prieten, un medic, pe nume 
Heath 3, pe care-l vizitam adeseori în acele zile negre şi 
căruia li sint foarte îndatorat pentru sfaturile și îndru- 
mările cum să mă feresc de infecţie cînd ies în oraș, ceea 
ce descoperise el că se intimpla foarte des. Venea și din- 
sul adeseori să mă vadă, şi era un om inimos, în acceaşi 
măsură ca și un medic foarte învățat, iar discuțiile plăcute 
pe care le purtam impreună mi-au fost de mare sprijin în 
momentele cele mai grele. 

Ajunsesem acum Ia inceputul lui august, iar molima 
bintuia fără crufare prin părțile unde tocuiam eu ; doc- 
torul Heath, venind in vizită la mine şi vazind cit de des 
înfruntam pericolul străzilor, m-a poväquit cu multă se- 
riozitate să mă incui în casă, împreună cu cei din gospo- 
dăria mea, şi să nu îngădui ca vreunul dintre noi să iasă 
pe ușă. De asemeni, să ferec zdravin toate ferestrele, să 

F Daniel DEFOE a seris in tinerețea sa nite cugetări asupra 


unor subiecte divine. Vezi Meditafiile tui Daniel Defoe (ed. George 
Haris Hedley, 1946), 


2 Exegetii_ lui Defoe Lau identificat pe HEATH cu doctorul 
Nathaniel HODGES, autorul tratatului Loimologia. 


95, 


trag obloanele si perdelele si să nu le mai deschid nici- 
cum. Si mai înainte de a deschide vreo ușă sau vreo fe_ 
reasträ, să afum bine încăperea cu răşihă, smoală, sulf sau 
prat de pușcă, ori altele asemănătoare. Si, un timp, așa am 
Şi făcut. Dar cum nu mă ingrijisem din timp de pzovizii 
pentru o asemenea retragere, nu era cu putință să rami- 

„ nem tot timpul în casă. Cu toate că era prea tirziu, am 
încercat si eu să fac cit am putut în chestiunea aprovi 
nării. Cum aveam putinţa şi să coc si să prepar băuturi 
în casă, m-am dus şi am cumpărat doi saci cu făină și, 
timp de citeva săptămini, avind cuptor in casă, ne-am copt 
singuri plinea. Am cumpărat de asemeni malt si am pre- 
parat atita bere-cit să-mi umple toate butoaiele pe care 
le aveam si să ne ajungă la toți pe cinci-șase săptămini, 
Am mai pus la cămară o cantitate mare de unt sărat și de 
inză Cheshire. Dar nu aveam carne, iar ciuma dăduse 
iama in măcelarii și abatoarele de pe strada noastră, așa 
încit nu era de dorit nici măcar să treci drumul pind la ei. 

Si aci trebuie să arăt din nou că această nevoie de a 
ieşi din casă pentru cumpărarea de merinde a dus în mare 
măsură la ruina întregii populaţii, pentru că în asemenea 
prilejuri oamenii luau boala unii de la alţii ; ba uneori 
chiar merindele erau infectate si sint foarte’ îndreptăţit 
să socotese astfel. Nici n-aș putea afirma cu inima impă- 
cată ceea ce repetau alţii cu mare siguranță, anume că 
țăranii care aduceau bucatele la oraș erau cu toţii perfect 
sănătoși. Ce ştiu sigur e că macelarii din White-Chappel, 
unde se tăiau cea mai mare parte din vite, fuseseră cotro- 
piti de ciumă în asemenea hal, incit numai citeva din 
prăvăliile lér mai rămăseseră deschise, iar cei ce supra. 
vieţuiseră tăiau vitele tocmai la Midle-End si apoi veneau 
câlări cu carnea la piaţă. 

Oricum, bieţii orășeni nu puteau să-și facă mari 
vizii, și se ivea mereu nevoia de a merge la piaţă după 
cumpărături, fie singuri, fie trimiţindu-și servitorii sau 
copiii. Şi cum această nevoie se repeta zilnic, rezultatul 
era că la piaţă veneau o sumedenie de oameni atinsi de 
boală, iar mulţi dintre cei ce plecau de acasă sănătoși, se 
întorceau cu moartea în ei. 

E drept, lumea își lua felurite măsuri de prevedere ; 
cei ce cumpărau la piaţă o ciozvirtä de carne, n-o luau din 


96 


mina măcelarului, ci o desprindeau singuri din cirligul de 
care atirna. Pe de altă parte, măcelarul nu punea mina pe 
bani. Monezile se aruncau într-un borcan plin cu oțet, 

inut acolo special în acest scop. Cumpărătorul avea in 
totdeauna la el si märunfis, ca să nu fie nevoit să ia rest. 
"Toţi țineau în mină sticle cu săruri, sau parfumuri, și fo- 
Joseau orice mijloc de apărare putea fi folosit. Cei săraci, 
însă, nu-și puteau Ingädui asemenea lux, şi infruntau 
toate primejdiile la buna intimplare. 

Zi de zi circulau tot felul de poveşti inspäimintätoare : 
uneori cite un bărbat sau cite o femeie cădeau morţi chiar 
în mijlocul pietii, căci mulți dintre cei ce purtau boala în 
ei nu știau nimic de acest lucru pind cind gangrena lăun- 
trică nu le ataca organele vitale, caz în care mureau în 
citeva clipe. Din care pricină erau numeroși cel ce se pră- 
bugeau morți în plină stradă, fără să fi dat nici un semn 
de boală. Alţii aveau timp să se tirască pină la prima du- 
pheană, ori la prima bancă sau poartă, unde se așezau 
Jos şi-şi dădeau sufletul. 

Asemenea lucruri se întimplau atit de des incit, atunci 
cînd ciuma era în toi, nu puteai ieși în stradă fără să te 
izbeşti la tot locul de cadavre ; pe de altă parte, e vrednic 
de luat aminte că, la început, in asemenea prilejuri, tre- 
cătorii obișnuiau să-i strige pe vecini să iasă din case, 
pentru ca după aceea să treacă pe lingă morți {ard să-i ia 
măcar în seamă. 

Cind dădeau peste un cadavru în drum, treceau pe 
partea cealaltă. Ori dacă se izbeau de el în vreyn gang 
© străduţă îngustă, făceau cale întoarsă și océleau Pe alt 
drum, In asemenea cazuri, cadavrul era lăsat loculul pind 
cină erau înştiințate autoritățile să vină să-l ridice, sau 
pind cădea noaptea, și groparii din căruța cu morţi îl în- 
căreau și-l cărau. Asta nu înainte de a-l scotoci prin bu- 
zunare, şi uneori a-l dezbrăca de haine, dacă mortul era 
mai bine îmbrăcat cum se intimpla de multe ori, şi a-l 
fura de tot ce putea fi furat, 

Dar să ne întoarcem la piețe. Măcelarii aveau grijă ca 
ori de cite ori pica cineva mort în piaţă, să-i ingtiinteze 
pe slujbasii oficiali care incärcau mortul într-o roabă şi-l 
duceau la cimitirul cel mai apropiat. Şi aceste cazuri erau 
atit de dese, incit nici nu mai erau înregistrate în Buleti- 


4 Du 


1 = dural din anul clumet 


nele săptăminale — „găsit mort in stradă sau in cîmp“ — 
ci intrau în evenimentele obișnuite ale marii ciume. 
Dar cînd molima şi-a dat drumul rupind arice zi 


ieră 

-furile, pe care le vindeau pe loc, si apoi de îndată se 
fatorceau la ef acasă. Ceea ce le cădea bine țăranilor pen 
[iu că-şi vindeau marfa chiar la intrarea în ocaș, ba uneori 

iar în cimp, mai ales pe maidanele de lingă White-Chap- 
|, în Spittle-Fields, Trebuie ținut seama că străzile care 
14 azi numele de Spittle Fields nu erau pe atunci derit 
ip deschis, 

î Același lucru gl în celelalte părţi ale orașului, unde 
şi primarul, consilierii orășenești și magistrații își 
iteau dregătorii și slujitorii să le tirguiască cele tre- 
jincioase pentru familii, intrucit domniile lor se țineau 
nai mult eu putință între patru pereți. La fel procedau 
“mulţi alţii. După ce s-a luat această măsură, țăranii ve 
Rau ga mare bucurie la oraş și aduceau provizii de toate 
lelurile ; si foarte rar se molipseau. Fapt care a întărit le- 

genda că țăranii ar fi fost ocrotifi în chip miraculos. 

Cit despre cei din gospodăria mea, după ce mi-am um- 
plut casa cu piine, unt; brinz& și bere am hotärit să urmăm 
sfatul prietenului meu medic și ne-am zävorit cu toţii, 
rpsemnindu-ne să trăim citeva luni fără de carne, decit, 
să ne-o procurăm cu prețul vieţii. 

Dar cu foate că i-am ferecat pe toți ai casei, eu unul 
nu mi-am putut astimpăra curiozitatea de a ieși in lume, 
Şi oricit de inspäimintat şi îngrazit ma intorceam de fie- 
care dată acasă, totuși nu mă puteam infrina. Numai că 
leseam ceva mal rar decit înainte. 

Dealtfel aveam si unele îndatoriri, de pildă de a mă 
duce pe la casa fratelui meu, care se afla in strada Cole- 
man, casă pe care o lăsase în grija mea. La inceput, tre. 
ceam zilnic pe acolo, mai apoi insă, doar o dată sau de 
două ori pe săptămină. 

In timpul acestor drumuri, eram martorul multor scene 
de groază, ca de pildă : oameni care picau morfi în stradă, 
tipete şi răcnete înfiorătoare ale unor femei care, în chi 


98 


pure agonie, deschideau lang ferestrele. si uriau de-ţi 
luau minţile. E cu neputinţă de zugrăvit felurile in care 
bietii cameni își împărtăşeau suferințele. 

-o zi, pe cind treceam prin Token-House-Vard în 
Lothbury, dintr-o dată s-a deschis o fereastră chiar deasu- 
pra capului meu, si s-au auzit cîteva urlete crincene scoase 
de o femeie, după care au urmat cuvintele : „Oh, moarte, 
moarte, moarte !* rostite cu un glas de neuitat, care mi-a 
înghețat singele în vine. În toată strada nu se vedea tipe- 
nie de om, şi nici măcar nu s-a mai deschis vreo altă fe- 
reastră. Pentru că, în aceste zile, asemenea întimplări 
nu maj stirneau curiozitatea nimănui. Şi cu toţii ştiau că 
nu pot fi de nici un ajutor. Aga încit mi-am văzut de drum 
şi am ajuns în Bell-Alley. 

Dar aici, toemai cind mă găseam pe partea dreaptă a 
uliţei, am auzit un strigăt $1 mai înfricoşător, care de astă 
dată nu venise pe o fereastră. Se pârea că o întreagă fa 
milie se afla in mare forfotä, pentru că puteam auzi femel 
şi copii alergind gi tipind prin încăperi, de parcă își sări- 
seră din fitini. La un moment dat s-a deschis o fereastră 
de la mansarda unei case de pe cealaltă parte a aleii, gl 
o voce a întrebat : 

— Ce se intimpla ? 

La care întrebare, cineva a răspuns de la fereastra 
primului cat : 

— 0, Dumnezeule, domnul mare s-a spinzurat ! 

Celălalt a întrebat din now : 

— Şi a murit? 

— A murit, a murit, e feapin gi rece ! răspunse glasul 
de peste drum. 

Persoana care se spinzurase era un negufätor de vază, 
membru în Comitetul Orâgenesc şi om foarte bogat. Nu 
vreau să-i dau numele, deși {1 cunosc, pentru a nu stin- 
jeni familia care acum duce din nou o viață de propăşire, 

Dar acesta nu a fost decft unul din numeroase cazuri. 
E de necrezut cite întimplări cumplite se petreceau zi de 
zi în felurite familii. Oameni pradă delirului bolii, sau 
sfigiati de durerea umfldturilor, durere într-adevăr de ne- 
indurat, fsi pierdeau controlul asupra faptelor, aiurind şi 
smintindu-se si, uneori, își curmau singuri viaţa, arun- 
cindu-se pe fereastră, impugeindu-se, si aşa mai departe. 


‘Au fost mame care, in nebunia lor, şi-au omorit propiit 
copii, altele au murit pur si simplu de inimă rea, aisle 
de spaimă si uluială, fără să fi fost atinse de boală, pe 
alții frica îi impingea pind la idiotizare, Ia nesăbuinţă, ic 
pe alţii la acte necugetate gi la țicneală ; unii cădeau ini 
nebunie melancolică. 

Durerea pricinuită de buboaie era foarte crinceni și 
pentru unii, de neindurat. Se zice că medicii si felcerii si, 
torturat pe multi dintre pacienți, impingindu-i în ghea! 
rele morții. La unii, buboaiele se Intäreau îngrozitor și 
atunci doctorii foloseau plasturi si prignife ca să le fica 
să spargă. Dacă nu se spérgeau de la sine, le tăiau site 
crestau în chip infiorätor. La unii bolnar tee 
se intäreau fie din pricina furiei bolii, fie pentru câ eau 
prea violent forțate. Ajungeau atit de cornoase încit io, 
un cuţit nu mai izbutea să le taie. În asemenea cazi 
erau arse cu substanțe caustice, iar mulți pacienţi pu. 
reau turbati de durere. Unii chiar în timpul operate; 
Zbätindu-se în asemenea chinuri, mulți care n-aveau pe 
nimeni să-i find la pat sau sub pază, își luau singuri vial, 
ca în cazul de mai sus. Alţii fisneau în stradă, citeodută 
în, pielea goală, și alergau la flu, aruncindu-se în ap, 
atunci cind nu erau opriţi de paznic sau de alți oameni 
ai autorităţilor. 

Adeseori mi se fringea inima la auzul gemetelor și 
răcnetelor celor astfel torturați, dar dintre cele douë foie 
pe care le îmbrăca boala, aceasta se părea că mai avea 
unele speranțe, Căci dacă buboaiele puteau fi făcute să 
coacd, să se spargă și să se scurgă, sau, cum spuneau doc. 
torii, să dospească, atunci, în general, pacienții puteau fj 
salvaţi. Pe cind în cazurile ca acela al fiicei doamnei be. 
gate, în care bolnavii mureau subit, iar semnele apărea, 
uneori după moarte, se întimpla adeseori ca oamenit să 
se plimbe nepäsätori ping cu putin înainte de a-și da sufe. 
tul, sau unii chiar pind se prăbușeau răpuși, ca la ata 
de apoplexie sau de epilepsie. Pe aceştia fi năpădea pe 
neașteptate un rău cumplit si alergau pind la prima ban: 
sau ridicătură de pămint sau pind la orice alt loc le apărea 
în faţă, ori, dacă le era cu putință, se tirau ping la pre. 
priile lor case, și acolo se lăsau jos, cu puterile sleite, și-și 
dădeau duhul. Un fel de a muri asemănător cu al cele 


100 


care se pieră de boli obișnuite, care mor în lesin sau în 
somn. Aceștia nu aveau habar că boala e cuibărită în ei, 
pind cînd gangrena nu li se räspindea în tot trupul. Nici 
medicii nu ştiau bine ce s-a intimplat cu ei, pind cind 
nu le dezgoleau pieptul sau alte părți ale corpului și nu 
descopereau semnele, 

Circulau la vremea aceea o sumedenie de poveşti urite 
privitoare la infirmiere sau la cei ce îngrijeau muribunzii. 
Vorbesc despre îngrijitearele cu plată, care se ocupau de 
bolnavi, Se spunea că se poartă cu ei în chip barbar, câ-i 
lasă să moară de foame, că-i sufocă sau le grăbesc sfirsitul 
pe alte căi, pe scurt că-i omoarâ. Se povestea şi despre 
paznicii care vegheau asupra caselor închise, că atunci 
cind nu mai răminea în locuință decit o singură persoană, 
la pat, pătrundeau înăuntru şi gituiau bolnavul pe care-l 
zvirleau apoi, cală încă, în căruța cu morţi. 

Nu pot afirma cu siguranță, dar in orice caz ştiu că 
s-au săvirșit clteva omoruri. Doi dintre ucigași au fost 
virifi în închisoare, dar au murit inainte de a fi fost jude- 
cati. Am mai auzit și de vreo alţi trei care, în decursul 
acestor. luni, au fost învinuiți de omor. Dar trebuie să 
arăt că mie nu-mi vine a crede ca aceste omoruri să fi 
fost atit de dese precum se spunea și nici nu mi se pare 
raţional ca oamenii să fi ajuns pină acolo încit să nu se 
poată infrina a ucide niște muribunzi, pentru că pi 
dintre bolnavi mai scépau cu viaţă. Deci nu văd de ce ar 
fi fost ispititi să săvirşească un omor, cind ştiau că vic- 
timele mai aveau atit de putin de trăit. 

N-am să neg că în acele timpuri de tristă amintire s-au 
sävirsit numeroase jafuri si fapte de ocară, La unii ingi 
lăcomia era atit de aprigă, încit nu se dădeau în lături 
de la nimic pentru ca să fure si să prade, mai ales din 
easele în care întreaga familie murise si fusese transpor- 
tată. Nu se sinchiseau de primejdia molipsirii, și jefuiau 
chiar si îmbrăcămintea de pe morți, sau aşternutul de sub 
cadavre, 

Cred că asta s-a întimplat în cazul unei familii din 
Houndsditch, în care un tată si o fiică au fost găsiți zicind 
morți pe podea, goi pușcă, unul într-o cameră și celălalt 
în alta, după ce toţi ceilalţi din familie fuseseră incircafi 


101 


în căruța cu morţi. Pind si așternuturile de pe paturi dis- 
păruseră. 

E vrednic de luat aminte că in tot timpul urgiei, fe 
meile au fost cele mai aprige, mai neinfricosate și mai 
inverçunate. Și cum numeroase femei s-au angajat ca in- 
firmiere pentru a-i îngriji pe bolnavi, au sivirsit un 
mare numâr de prădăciuni în casele in care erau folosite, 
Unele dintre ele au fost biciuite in pieţe publice pentru 
treaba asta, dar ar fi meritat mai curind să fie spinzurate, 
ca să servească altora drept pildă. Nenumärate case au 
fost astfel jefuite, pind cind, în cele din urmă, slujbasilor 
parohiilor le-a revenit însărcinarea de a alege îngrijitoa- 
rele pentru cei bolnavi. Au fost foarte grijulii in alegerile 
lor, pentru ca să poată trage infirmierele la răspundere, 
dacă în casele în care slujeau avea loc vreun furt. 

Dar aceste furtisaguri se margineau la imbrăcăminte, 
rufärie, sau la inelele ori banii care se găseau la indeminä 
cind persoana aflată sub grija lor se prapidea ; dar n-a 
fost vorba de jefuirea intregii case. Și aș putea să po- 
vestesc despre una dintre aceste ingrijitoare, care, mulţi 
ani mai tirziu, cind s-a găsit pe patul de moarte, a mărtu- 
risit cu mare spaimă furturile sivirsite la vremea ciumei, 
furturi prin care se imbogätise de-a binelea. Dar c-ar fi 
avut loc si omoruri, nu cred să fi existat vreo dovadă, 

Se vorbea despre o infirmieră care ar fi astupat cu o 
cirpă udă gura unui muribund pe care-l îngrijea, provo- 
cindu-i în felul acesta moartea. Iar despre o alta se spu- 
nea că ar fi sufocat o femeie tinără care lesinase, dar care 
ar fi putut să-și revină. Unele ar fi omorit chipurile bol- 
navii într-un fel, altele în altul, iar altele îi lăsau pur și 
simplu să moară de foame. Dar toate aceste povești aveati 
întotdeauna două trăsături îndoielnice, care m& făceau pe 
mine să nu le dau crezare gi să le privesc ca simple născo- 
iri menite să sperie oamenii : 1. Faptul că oriunde le-ai 
fi auzit, aflai că scenele s-au petrecut taman în capătul 
opus al orașului, în locul cel mai îndepărtat de cel în care 
te găseai tu. Dacă le auzeai în White-Chappel, aflai că 
faptele s-au petrecut in St. Giles, sau in Westminster, la 
celălalt capăt al orașului. Dacă te gäseai în St. Giles, aflai 
că s-au petrecut în White-Chappel, și așa mai departe, 
2. In al doilea rind, briunde ai fi auzit poveştile, amänun- 


102 


decit adevăr. 


Oricum însă, n-aş putea spune că oamenii nu le luau 


judecata mea, în aceste poveşti era pres 
nu 
în serios, şi deveniseră mult mai grijulii în privința per- 


Dar si în această privinţă, ponosul cădea asupra săraci- 
Jor care, cind erau répusi de boală, nu aveau nici hrană 
nici doctorii ; nici medie sau spiter care sări ajute, nici 
infirmiera care să-i îngrijească. Multi dintre aceștia mu- 
reau în fata ferestrelor la care strigau după ajutor, sau 
chiar după hrană, In chip jalnic, sfișietar, Trebuie însă 
arătat că, ori de cite ori cazul unor asemenea persoane 
ajungea Ia urechile primarului, ajutoarele soseau de 1n- 
lată. 

E drept că în unele case, oameni nu prea săraci, dar 
care-și trimiseseră la țară soţia și copiii și care dăduseră 
drumul slugilor pentru a-și micșora cheltuielile, e drept, 
zic, că se intimpla ea asemenea oameni să moară singuri 
cuc, fără nici un fel de ajutor. 

Un vecin și cunoseut de-al meu, căruia ua prăvăliaș din 
White-Cross-street fi datora niste bani, şi-a trimis uceni- 
cul, un bäietandru de vreo 18 ani, la datornie ca să-i ceară 
banii. Băiatul a ajuns la ușă și, găsind-o încuiată, a cio- 
cAnit cu putere. I s-a părut lui că aude pe cineva rispun: 
zind înăuntru, dar cum nu era foarte sigur, a mai asteptat 
ce a așteptat si a ciocänit a doua cară, si apoi a treia oară. 
Atunci a auzit pe cineva coborind scările. 

In cele din urmă, stipinul casei sa ivit în ușă. Era 
îmbrăcat în pantaloni și o vestă de flanelă galbenă, niște 
papuci în picioare dar fără ciorapi, și o seufie albă pe cap ; 
iar pe faţă, povestea mai tirziu tindrul, i se aslernuse 
moartea. 


Cind a deschis usa a întrebat : 
— De ce-ai venit să mă tulburi ? 
Băiatul, putin mirat, îi răspunse 


— Am venit din. partea lui cutare si cutare ; stăpinul 
meu m-a trimis după banii de care zicea că ştiţi dumnea- 
voastră. 

— Foarte bine, copile, a răspuns strigoiul viu, cind te 
întorci, treci pe la biserica Cripplegate si roagă-i să tragă 
clopotele pentru mine. 

Cu aceste cuvinte, a închis usa din nou, s-a intors sus 
si a murit în aceeași zi. Ba poate că in același ceas. 

“Toate acestea le-am aflat chiar de la tinärul în cauză 
si am toate temeiurile să-l cred Lucrurile s-au intimplat 
cind ciuma nu era încă în toi, adică pe la sfirgitul lui iu- 
nie, inainte de a se fi ivit căruțele cu morți, deci pe cină 
se răgeau încă clopotele pentru cei săvirşiți din viață. Prin 
luna iulie, se renunfase la această ceremonie, cel pujin in 
parohia de care vorbim. Pentru că după 25 iunie, morţii 
ajunseseră la 550 pe săptămină, ba chiar mai mult, așa 
că, fie bogaţi, fie săraci, nu mai puteau fi inmormintati 
după datină. 

Am arătat mai sus că, în ciuda groaznicei năpaste care 
se abătuse peste noi, pretutindeni mișunau borfașii, ori- 
unde găseau ceva de sterpelit. ȘI că mai cu seamă femeile 
se îndeletniceau cu furtișagul. Într-o luni de dimineață, 

e la ceasurile unsprezece, m-am îndreptat spre locuinţa 
Fratelui meu din strada Coleman, așa cum faceam meret, 
ca să mă asigur că acolo toate sint în ordine, 

Casa fratelui meu avea o curte în faţă, împrejmuită 
de un zid de cărămidă cu o poartă. În această curte se ga. 
seau citeva depozite, în care-și ținea feluritele lui măr. 
furi. Într-unul din aceste depozite se găseau mai multe 
baloturi cu pălării de damă ; pălării cu calota înaltă, care 
veniseră din străinătate și urmau a fi exportate mai de- 
parte, nu ştiu exact unde. - 

Cind m-am apropiat de ușa casei, mi-au ieșit în faţă 
vreo trei sau patru femei purtind pe cap pălării cu calotă 
înaltă şi, după cum mi-am amintit mai tirziu, unele din- 
tre ele țineau niște pălării asemănătoare si în mină. Dar 
cum nu le-am văzut ieşind pe usa casei fratelui meu, si 
cum nici nu știam măcar că are asemenea mărfuri în de- 
pozit, nu le-am spus nici un cuvint, ci am traversat strada, 
ca să nu le ies în cale, așa cum se obișnuia pe vremea mo- 


104 


limei. Dar cind m-am apropiat mai mult de poartă, am 
văzut o altă femeie, cu cîteva pălării, ieşind din curte. 

— Ce treabă ai dumneata aici, cucoană ? am intre- 
bat-o eu. 

La care mi-a răspuns că se află mai multă lume inä- 
untru, și că ea n-a avut altă treabă decit toate celelalte 
femei dinăuntru. Mă grăbeam să intru pe poartă, așa ca 
nu i-am mai spus nimic, iar femeia şi-a văzut de drum 
Dar chiar cind dam să intru, am văzut alte citeva cume- 
tre atrăbătind curtea, cu pălării pe cap si cu altele sub braţ. 
Atunci am trintit în urma mea poarta, care avind un la- 
căt cu arc s-a încuiat singură, Si, intorcindu-mä spre fe- 
mei, le-am intrebat ce caută acolo ; dupa care le-am smuls 
pălăriile şi le-am lvat indărăt. Una dintre ele care, tre- 
buie să vă mărturisesc, nu ardta deloc a hoaţă, mi-a răspuns 
că, într-adevăr, nu-i drept ce-au făcut. Dar li s-a spus că 
există acolo mărfuri fără de stăpin. Aşa câ m-a rugat 
să primesc pälärille Indärät și mi-a spus că în depozit se 
găseau mai multe cliente de felul ei. Femeia s-a pornit 
să plingă si avea o înfăţişare jalnică. Așa încit i-am luat 
pălăriile, am descuiat poarta si le-am rugat și pe celelalte 
care o însoțeau să plece, pentru că, într-adevăr, imi stir- 
niseră mila. Dar cind m-am uitat în depozit, așa cum mă 
sfătuise femeia, am văzut acolo alte sase-sapte, încercind 
pălării, liniștite și nepăsâtoare, de parcă s-ar fi aflat în 
prăvălia unui pălărier, cumpărind pe bani. 

Am fost luat prin surprindere, nu numai la vederea 
atitor borfase, dar si de împrejurarea în care mă pome- 
nisem. Impresurat de multe persoane, eu care de săptă- 
mini încoace trăisem atit de singuratic, încit dacă intil- 
neam pe cineva în drumul meu, treceam pe partea cea- 
altă, 


Si ele au fost la fel de surprinse, dar din altă pricină. 
Mi-au spus cu toatele că erau vecine şi că auziseră că pot 
lua mărturi care nu aparţineau nimănui, şi aşa mai de- 
parte. La început le-am spus vorbe mari. M-am întors la 
ușă si am scos cheia din broască, așa câ acum erau cu 
toatele prizonierele mele, Le-am ameninţat că le {in încu- 
ate în depozit pind cină mă duc să chem oamenii prima- 
rului. 


105 


Au tacepui 
tinzind că au 


alţii, despre a căror stare de sănătate nu ştiam nimic. Ori 
in acele zile molima era atit de aprigă, încit dobora cite 
4000 de oameni pe săptămină. Asa încit, dacă aș fi vrut 
să mă răzbun, sau să apâr bunurile fratelui meu, aş fi 
putut să pierd propria-mi viață. Drept care m-am mulțu- 
mit să le inscriu numele si adresele unde locuiau Şi, în- 
tr-adevăr, erau din vecinătate. Şi le-am amenințat că fra. 
tele meu, de îndată ce o să se întoarcă, o să le tragă la räs- 
pundere. 

După aceea am stat de vorbă cu ele pe alt ton. Le-am 
întrebat cura de se pot tine de matrapazlicuri de felul ăsta 
într-o vreme cînd omenirea e atit de năpăstuită, iar ciuma 
bate la toate uşile ? Cind s-ar putea să-și facă drum chiar 
în casele lor. Nu-si dădeau seama că s-ar putea ca peste 
citeva ceasuri câruța cu morţi să se oprească chiar in pra- 
gul lor, ca să le ducă la groapă ? 

N-as putea spune că vorbirea mea le-a făcut prea mare 
impresie. Dar s-a intimplat ca, auzind larmă, şi cunoscin- 
du-l bine pe fratele meu pentru familia câruia hicraserd, 
să-mi vină în ajutor doi bărbaţi din vecini. Fiind deci de 
prin acele parti, cunoşteau trei dintre femei, si mi-au spus 
cine erau și unde locuiau. Se pare că femeile nu mintiserä, 
Faptul că am vorbit despre aceşti doi bărbați, mi-a adus 
în gînd o altă amintire. Numele unuia dintre ei era John 

1, care era pe acea vreme paracliser al parohiei 
St. Stephen de pe strada Coleman. Pe acea vreme, prin 
paracliser se înţelegea groparul şi omul care-i purta pe 

1 dona HAYWARD este într-adevăr inregistrat ca patacliser fa 
1673 Ia biserica St. Stephen de pe si. Coleman, Moariea sa este 
consemmaté in registerele acelclagi biserici la 5 octombrie’ 1080 


106 


morţi. Omul ăsta cărase sau ajutase să fie cărați la 
groapă toți morţii din acea mare parohie, care fuseseră 
Anmormintafi după datină. Si după ce s-a renunțat la ce- 
remoniile de ingropäciune, a minat căruța ca elopot, adu- 
nind cadavrele de prin casele pe unde zăceau, si pe multi 
morți îi stringea el singur de prin camere ori case. întru- 
cit această parohie a fost și este încă vestită în Londra 
pentru numeroasele ei alei şi ulicioare lungi și înguste, 
pe unde căruța n-avea loc să treacă, groparii erau nevoiți 
să care cadavrele o bună bucată de drum. Și le cärau pe 
alei cu o roabă in care îndesau morii pe care-i transpor- 
tau la căruță. Toată această treabă o făcea John Hayward, 
şi totuși nu s-a molipsit niciodată de ciumă, a mai tréit 
douăzeci de ani după molimă, si a murit ca paracliser al 
parohii. În tot acest timp, nevasta lui a lucrat ca infir- 
mierä pe lingă bolnavi, si a dat ingrijiri multora dintre 
cei care s-au stins în această parohie, fiind recomandată 
de autorități ca femeie cinstită. Şi nici ea nu s-a îmbol- 
navit vreodată. 

Dinsul n-a folosit nicicind vreun mijloc de apărare tm= 
potriva molimei, atita doar că mesteca usturoi şi virnant, 
si fuma tutun. Astea toate le ştiu chiar din gura lui, lar 
nevastă-sa se apăra spălindu-și părul cu oţet şi stropin= 
du-și basmalele de pe cap cu oțet, astfel incit să le păs- 
treze întruna umede. Cind o supărau duhorile celor pe 
care-i îngrijea; respira oțet pe nări, își stropea iar basmaua 
cu oțet, îşi ducea la gură o batistă imbibafä cu oțet. 

"Trebuie recunoscut că, deși ciuma și-a recoltat cele 
mai multe victime dintre săraci !, totuși săracii au fost cei 
mai bravi si mai neinfricafi dintre toți, si şi-au văzut de 
îndeletnicirile lor cu un soi de curaj aproape instinctiv, 
“Trebuie să-l numesc astfel, întrucit nu se întemeia nici 
pe vreun crez religios, nici pe gîndire. Aproape că nici nu 
foloseau vreun mijloc de apărare, ci se avintau în inima 
treburilor pentru tare erau plătiți, deși unele se dovedeau 
a fi dintre cele mai primejdioase ca, de pildă, îngrijirea 
bolnavilor, paza caselor închise, transportul bolnavilor la 


1 Doctorul Nathaniel HODGES notează : ;..este incredibil ce 
ravagii a facet ciuma printre oamenii săraci, fncit la un moment 
dat a fost denumită Ciuma sărecilor (Hodges, Leimolegia, p. 15), 


107 


Spitalul de ciumafi, şi, cel mai rău, căratul morţilor la 


pă. 

“Tot sub supravegherea acestui John Hayward şi în pa- 
rohia lui s-a petrecut si pätania cîntărețului din fluier, de 
care poporul a făcut atita haz. El m-a asigurat că e abso- 
lut adevărată 1, 

Se zice că era pe acolo un orb care cinta din fluier; 
dar din cite mi-a povestit John, omul nu era orb deloc ci 
numai un nevolnic, sărac lipit pămintului, care-și făcea 
ocolul pe la ceasurile zece din noapte, cintind din ușă in 
ușă, far oamenii se milostiveau de el și-l duceau prin cir- 
ciumi, unde ajunsese cunoscut și i se dădea de băut si de 
mincat si, uneori, citiva gologani. Iar el, în schimb, le cinta 
din fluier și din gură, gi le vorbea pe graiul lui simplu, 
ceea ce-i veselea pe oameni. Şi-n felul Asta isi ducea tra 
iul. Dar acum nu prea era vreme potrivită pentru veselire, 
si bietul om ieșea el noaptea ca de obicei, dar aproape că 
murea de foame. lar cînd vreunul îl întreba cum o mai 
duce, răspundea că încă nu l-a luat căruța cu morți, dar 
Lau tigăduit ca săptămina următoare să treacă neapărat 
si pe la el. 

Intr-o noapte, zicea John Hayward, s-a intimplat ca 
cineva să-i dea bietului om mai multă băutură, sau poate 
că nu băutură ci mai multă mincare ca de obicei, la o cir. 
ciumă din strada Coleman. $i cum nefericitul se dezvätase 
să-și simtă burta plină, s-a întins cit era de lung intr-un 
intrind de lingă o casă, dintr-o stradă vecină cu zidul Lon- 
drei, spre Cripplegate, şi a adormit buștean. Nişte oameni 
dintr-o casă învecinată, auzind clopotul care vestea căruța 
cu morţi, au așezat in acelagi intrind, lingă omul nostru, un 
mort adevărat, gindind că si celălalt fusese lăsat pentru 
căruță de niscaiva vecini. 

Tot astfel, cind John Hayward și groparii se apropiară 
cu clopotul si cu căruţa lor, väzind doi morți întinși pe jos, 
îi traseră cu cangea pe care o foloseau şi-i azviriiră în 
căruță: Si in tot acest timp, cintaretul din fluier a dormit 
neintor 


1 Povestea unul betiv care era să fie îngropat de viu a circulat, 
intr-o formă sau alta, incă din 1603, si felurite versiuni ale ei pet 
fi regăsite în diferite volume gtlinfitice sau de memorii ale seco 
tului al XVII-lea. 


108 


Şi tot așa a dormit tot drumul, cit au cules alţi morţi 
pe care i-au aruncat peste el, aproape îngropindu-l de viu 
în căruță, după cum mi-a istorisit bunul John Hayward. 
In cele din urmă, ajunseră la locul unde zvirleau morții în 
groapă, care, după cite imi aduc aminte, era la Mount- 
mill. Aici, în mod obișnuit, căruța se oprea un timp, pind 
se pregăteau groparii să descarce lugubra povară. De în- 
dată ce căruţa se opri, bietul neispravit se desteptä, și se 
zbătu să-și scoată capul afară dintre morți. Apoi se ridică 
în capul oaselor în căruță si strigă : 

— Hei, unde mă aflu ? 

Groparii se speriară îngrozitor, dar după un timp, John 
Hayward își recapata stăpinirea de sine și zise : 

— Doamne, apără-te ! În căruță e unul care nu-i mort 
pe de-a-ntregul ! 

Un alt gropar strigă : 

— Care esti ala ? 

lac omul răspunse : 

— Sint cintăreţul din fluier. Unde mă aflu ? 

— Unde te afli ? răspunse John Hayward. În căruța 
cu morţi te afli si tocmai ne pregătim să te Ingropäm. 

— Da n-am murit, nu-i așa ? întrebă flulerarul. 

La care ceilalți riseră, deși la inceput le pierise graiul 
de spaimă, după cum mi-a povestit John. ȘI l-au ajutat pe 
bietul om să coboare, iar el s-a dus la treburile lui. 

Povestea spune că începuse să cinte din fluier în că- 
rutä, şi așa de tare i-a speriat pe gropari, încit aceștia au 
luat-o la sänätoasa, Dar John Hayward mi-a povestit mie 
întimplarea precum v-am istorisit-o și eu, şi n-a scos un 
sunet din fluier. Dar c-a existat un sărman cint&ref din 
fluier, care a fost cärat de viu în căruța cu morţi e mai 
presus de orice îndoială. 

Trebuie arătat aici că nu existau cérute pentru fiecare 
parohie în parte, ci o singură căruță servea mai mulfe pa- 
rohii, potrivit cu numărul de morţi ; gi nici morții nu erau 
inmormintaţi în parohiile lor respective, ci unde se nime- 
rea să fie loc. 

Am mal vorbit de faptul că marea pacoste ase popu- 
1aţia cu totul pe nepregătite. Ingaduiti-mi să vă împări 
gesc citeva dintre observaţiile mele în această privinţă. 


109 


Niciodată un oraş de asemenea întindere si mărime nu 
a fost mai putin pregătit pentru o atare calamitate, Mă 
refer la pregătirile cetăţeneşti şi la cele spirituale. Era ca 
si cum n-ar fi existat nici un avertisment, nimeni nu s-ar 
fi aşteptat, nimeni n-ar fi fost muncit de vreo temere şi, 
prin urmare, nimeni nu s-a îngrijit să ia cele mai elemen- 
tare măsuri de prevedere pentru obşte. 

Primarul şi ajutoarele sale, în calitate de oficialități, 
nu au prevăzut din timp nici un fel de măsuri gi rinduieli 
care să fie urmate. Nu au luat nici o măsură pentru aju- 
torarea celor săraci, 

Urbea nu avea la îndemină magazii sau hambare cu 
rezerve de griu sau făină pentru întreținerea nevoiasilor, 
Dacă ar fi existat astfel de provizii, așa cum se întimplă 
aiurea, un mare număr de familii lipsite de mijloace, care 
au fost doborite de mizerie, ar fi putut fi salvate. 

Nu cunose mare lucru despre vistieria orașului, dar se 
spune că fondurile bâneşti de care dispunea Londra erau 
extrem de bogate. $i e lesne de înțeles că aşa stăteau lu- 
crurile, dacă ne gindim la sumele uriașe învestite după 
aceea in reconstrucția edificiilor publice distruse de ma- 
rele incendiu al Londrei, şi în ridicarea altora noi ca, de 
pildă, din prima categorie, primăria, Blackwell-Hall, o 
parte din Leaden Hall, jumătate din Bursă, închisorile 
Ludgate, Newgate etc, numeroase cheiuri, trepte si de- 
barcadere pe “Tamisa, toate acestea fiind fie arse pind-n 
temelie, fie avariate de marele foc care a izbucnit în anul 
următor ciumei. lar dintre cele nou construite, Monumen- 
tul, Fleet-ditch cu podurile sale, spitalul Bethlem sau 
Bedlam? şi altele. Dar poate că minuitorii de pe atunci ai 
fondurilor ti au sovait să ştirbească sumele härä- 
zite orfanilor à, pentru a ajuta cetățenii sărmani, în mai 

© Monumentul construit de celebrul arhitect Sir Christopher 


WREN (1632-1723) în City, pentru a comemora marele incendiu al 
Londrel. 

3 Mânăstirea Bedlam (Bethlehem) a fost transtormaté ta ospl- 
etul de allenat! mintall al Londrei 

3 Fondurile pentra ajutorarea ortanilor, adunate prin contri- 
butille cetățenilor, erau coatrolate de primar și de corporații, Aceste 
fonduri wu fest oterite ca imprumut regelui Carol el II-lea Suart, 
ceaa ce, în 1670, a provocat roigeari în Parlament şi în rindurile 
populației, pentru protejarea banilor coplilor ortani. 


110 


mare măsură decit minuitorii din anul următor, care n-au 
pregetat să le folosească pentru înfrumusețarea orașului 
$i refacerea clădirilor, cu toate că, în primul caz, cei pă- 
gubiţi ar fi gindit că banii lor au fost folosiţi cu mai multă 
dreptate, iar opinia publică a orașului n-ar fi fost atit de 
scandalizatä si de indignată. 

Trebuie arătat însă că cetățenii plecaţi, adică cei refu- 
giafi la țară, continuau să-și arate interesul pentru cei l&- 
Safi in urmă, şi nu uitau să contribuie la fondurile pentru 
ajutorarea săracilor. S-au strins sume frumoase şi datorită 
donațiilor orașelor comerciale din cele mai îndepărtate col~ 
furi ale Angliei. Am mai auzit că nobilimea si mica nobi- 
lime de la țară, din toate părțile Angliei, au luat în seamă 
{alice situație a Lomirei și au trimis primarului a oficia- 

ităţilor sume de bani pentru a fi folosite în scopuri cari- 
tabile, Se spunea că si regele ar fi poruncit să se împartă 
săptăminal o mie de lire in patru părți, care să fie distri- 
buite locuitorilor din diferitele cartiere şi suburbii ale Lon- 
drei, Dar despre acest lucru am aflat doar din auzite !, 

Ce-i sigur e că o mare parte din populaţia lipsită de 
mijloace, care mai inainte își agonisise traiul din truda 
brațelor sau din negotul cu mărunţișul, isi ducea acum 
zilele din mila publică. $i dacă n-ar fi existat mari sume 
donate de suflete milostive si mărinimoase, in vederea 
ajutorării săracilor, oraşul n-ar £1 putut supravieful De- 
sigur că autoritățile țineau socoteala acestor donaţii și a 
dreptei lor împărțiri. Dar cum multi dintre slujbagii care 
mminuiau fondurile au pierit de molimă și, după cum mi 
s-a spus, multe dintre catastifele lor au fost mistuite de 
focul din anul următor, care a prefăcut în cenușă pină și 
biroul sambelanului, n-am putut ajunge niciodată la aceste 
socoteli, desi mult aș fi vrut să le văd. 


1 Relatarea optimistă a lui Defoe în legătură cu substantialele 
sume de bani care au fost trimise la Londra In timpul marii ciume, 
pentru ajutorarea populației, s-ar putea să fie lipsită de temel, E 
dificil să se poată face o evaluare exactă, Intruelt distribulrea aju- 
toarelor se realiza pe diferite căi : societăţi de ajutor, parohiile 
Pisericegt, municipalitates, perscanele particulare. Cert ese că 


ut 


S-ar putea totuși să servească de învăţătură, dacă se va 
mai ivi vreodată o asemenea molimă în acest oraș, de care 
pacoste ras dori să-l ferească Dumnezeu ; spun că s-ar 
putea totuși să slujească de învățătură faptul că prin grija 
primarului si a Consiliului Oräsenese de a distribui săp. 
tâminal mari sume de bani intru ajutorarea sărăcimii, au 
putut fi crufate vieţile unei mari mulțimi de oameni care 
altminteri s-ar fi prăpădit. In legătură cu aceasta, ingă- 
duiţi-mi să infäfisez pe scurt starea populației sărace la 
acea vreme și temerile care se ridicau în legătură cu ea, 
pentru ca astfel lumea să știe la ce se poate aştepta dacă 
© nouă asemenea nenorocire ar fi să se abată asupra 
orașului. 

La izbucnirea molimei, cînd orice speranţă se spulbe- 
rase şi se ştia că boala va impinzi întregul oraș, iar toţi cei 
care aveau prieteni sau proprietăți la țară fugiseră din 
Londra impreună cu familiile, de s-ar fi zis la un moment 
dat că însuși oraşul va năvăli afară din granițele lui si nu 
va mai rămine nimic în urmă-i, desigur că orice fel de 
negot a înghețat, în afară de cel legat de nevoile traiului 
imediat. 

Acest fapt a însemnat o lovitură atit de cruntă și a fost 
atit de legat de lipsurile grele în care s-a zbătut populația, 
încit, cred, oricite amănunte aș da n-ar fi îndeajuns, De 
aceea am de gind să enumär diferitele categorii de 
meni care au fost cel mai direct păgubite de urmările ci 
lamităţii. De pildă : 

1. Toi maigtrii manufacturieri : mai cu seamă cei ce 
lucrau podoabe, găteli de imbrăcăminte sau ornamente 
pentru mobile, ca de pildă fesätorii de panglici de mătase 
şi alţi tesätori ; giuvaergiii, cei care lucrau filigran de aur 
i argint, cusătoresele, modistele, pantofarii, pălărierii, mă- 
nuşarii. De asemeni tapiterii, dulgherii, meșterii care lu- 
crau scrinuri sau oglinzi, şi numeroși alţii care se indelet- 
niceau cu asemenea lucruri. Maiştrii şi-au închis atelierele 
şi i-au lăsat fără lucru pe ucenici, lucrători, oameni de 
legătură gi toţi care țineau de ei. 

2. Cum schimburile de mărturi se opriseră, pentru că 
foarte puţine nave cutezau să mai intre În port și 
nu-l părăsea, rămăseseră fără de lucru toţi slujb: 
vamă, docherii, cărăușii, hamalii şi toți cei a căror muncă 
ținea de negotul pe apă. 


112 


3. Incetaserä să mai lucreze toți meseriasii folosiţi la 
i pararea caselor, pentru că nimänui nu-i mai 
ice casă, cînd atitea locuinţe rămăseseră pus- 
tii, Aşadar, acest fapt scosese din circulație toți zidarii, 
timplarii, dulgherii, tencuitorii, zugravii, geamgiii, fierarii, 
instalatori. $i toţi lucrătorii şi ucenicii legaţi de aceştia, 

4. Cum navigația se oprise, marinarii rămăseseră [ară 
de lucru, şi mulți dintre ei chiar în neagră mizerie și, odată 
cu oâmenii apei, isi curmasera activitatea diversi neguta- 
tori și lucrători care se ocupau cu repararea și întreţinerea 
vaselor ; dulgheri, călăfătuitori, fringhieri, dogari, țesă- 
tori de vele, constructori de ancore, constructori de coră- 
bii etc. Patronii acestora puteau desigur să trăiască din 
agoniselile lor ; dar lucrătorii fuseseră lăsați pe drumuri. 
Adăugaţi la aceasta faptul că pe riu nu mai naviga nici o 
barcă, așa încit toţi barcagiii, conducătorii de slepuri, con- 
structorii de bărci si de slepuri ingrosau rindurile celor 
fără de lucru. 

5. Toate familiile își restrinseseră mijloacele de trai, 
cit mai mult cu putință, atit cei ce se refugiaseră, cit gi 
cei rămaşi locului. Așa încit o puzderie de vale(i, rindași, 
feciori, vinzători, comisionari, socotitori de prăvălii și alții 
asemenea, și, mai cu seamă, bietele slujnice, rămăseseră 
în vint, fără rude, fără ajutor, fără slujbă, fâră locuinţă. 
Si aceasta era într-adevăr sfisietor. 


‘Ag putea stärui mai în amănunt asupra acestor stări 
de lucruri. Dar e deajuns să arăt în linii mari că, toate 
soiurile de activitate fiind întrerupte, orice slujbă luase 
sfirșit. Munca gi, prin ea, piinea săracilor, fusese curmată. 
La început, desigur, plinsetele populației nevoiase îţi ru- 
peau inima ; deși, prin împărțirea ajutoarelor, mizeria lor 
era în oarecare măsură ușurată. Multi dintre ei au plecat 
la țară. Dar mii si mii au rămas în Londra, pin cind urgia 
i-a minat din loc. Moartea fi prindea pe drum ; și n-au 
putut sluji altă cauză mai bună decit aceea de a fi soli ai 
morţii, purtind boala pretutindeni cu ei şi räspindind-o 
pină în cele mai îndepărtate coclauri. 

Dintre aceştia s-au ales nefericitele victime ale disne- 
rării de care am mai vorbit, și mizeria i-a făcut să se im- 


113 


prăştie. Mulţi dintre ei nu au fost răpuși de molimă, ci de 
urmările ei : foamete, deznădejde, lipsuri cumplite, Finte 
fără locuinţă, fără bani, fără prieteni, fără putinţa de a 
cistiga o pline, si fără ca cineva să le întindă o coajă de 
piine, pentru că mulți dintre ei nu erau statornicifi legat ~ 
la Londra, astfel încit n-aveau dreptul să ceară ajutor de 
la pafohii. Unicul sprijin pe care-i primeau venea de la 
oficialități, care cântăreau si drămulau cu mare grija ton. 
durile de ajutorare, după cum socoteau ei că-i mai bine, 
Si cei ce n-au părăsit orașul încă n-au simțit mizeria și 
disperarea în aceeași măsură ca acei care s-au împrăștiat, 

Cine ar fi putut să asigure piinea cea de toate zilele 

estor mulțimi de oameni depringi să trăiască din munca 

lor de i sau de lucrători ? Incercati să vă in. 
chipuift condițiile de viaţă ale unul oraș, înte-un moment 
Gind, pe neașteptate, toată lumea își plerde slujbele, munca 
încetează, iar simbriile nu mai sint plătite ! 

Asta-i ceea ce s-a întimplat atunci la hoi, si dacă n-ar 
fi existat acele sume adunate din mila unor oameni bine- 
Yoitorl, de toate solurile, atit din țară cit și de aiurea, pri. 

sacul şi ajutoarele sale n-aë fi putut menţine buna rin- 
uială. ŞI așa erau främintati de temerea că deznădejdea 
să-i împingă pe oameni la räzmerife si la jefuirea case. 
lor de bogätas!, ori la devastarea pieţelor. În orice caz, {à 
fanii care aduceau merinde în oraş, s-ar fi inspăimintat, 
mal fi venit, și populația ar fi fost năpăstuită si de 
oamete. 
“Dar chibzuința primarului și a Consiliului Orășonese 
din incinta Lonărei, precum şi à judecătorilor de pace din 
fuburbii, a dus la o dreaptă impärfire a fondurilor de 
ajutorare, astfel incit nu s-a ajuns la räzmerife, jar nevoile 
sărăcimii au fost acoperite atit cit a fost cu putinţă. 

Pa lingă aceasta, două au fost imprejurärile care au 
stăvilit mulțimile de la acte de violență. Prima consta 
faptul că nici cei avufi nu dețineau stocuri de provizii in 
catel Ine ee age cam pesée ar fi trebuit să aibă 

lac-ar fi procedat mai înțelept. De-ar fi avut rezerve în 
FAȚA. a fat cazul dear e darea — se fi beceniat 
re patru s-ar fi apărat mult mai ușor de boală. 
Dat de erat goale, şi gloata știa că mu sav fi ales 
cu nimic dac-ar fi spart casele celor bogaţi, asa cum uneori 


ia 


au fost ispitifi să facă. Şi dac-ar fi făcut-o, s-ar fi ajuns 
Ja ruina întregului oraș, pentru că nu mal existau trupe 
care să-i fi oprit.; nici o companie n-ar fi putut fi adu- 
natä laolaltă ca să apere orașul în caz de revoltă. „i 

În al doilea rind, așa cum am mai arătat, măsurile! 
cumpânite luate de primar gi de oficialități, atifi citi au 
mai rémas pentru că ciuma a secerat si printre consilierii 
orăşeneşti, au preintimpinat asemenea dezastre. Şi au fă- 
cut-o pe căile cele mai chibzulte pe care le-au putut găsi, 
pe de o parte ajutindu-i cu bani pe cel lipsiţi, iar pe de 
alta glsindu-le ce slujbe se puteau găsi, și mai cu seamă 
punindu-i să vegheze casele infectate şi inchise. Cum nu- 
mărul acestora era foarte mare, pentru că la un moment 
dat se ridicase la zece mii, gi cum fiecare casă avea nevoie 
de un paznic de zi si unui de noapte, s-a ivit deci prilejul 
Lolosirii a multora dintre eei rämasi pe drumuri. 

Femeile si slujnicele care-și pierduseră postul au fost 
folosite ca infirmiere pentru îngrijirea bolnavilor, ceea ce 
farègl a tnsemnat o ccupatie plătită pentru multe din, 
tre ele. 

Și, pe de altă parte, a mai existat și o altă rezolvare 
foarte amară, anume ciuma, care între fumătatea lui au- 
gust şi jumätatea lui octombrie a bintuit cu o înverșunare 
năprasnică, imputinind rindurile säräcimii cu vreo treizeci 
sau patruzeci de mii de suflete. 

De n-ar fi existat toate aceste împrejurări de care am 
vorbit, populaţia nevoiaga ar fi fost silită, cu timpul, să 
recurgă la jafuri, fie în oraş, fie în imprejurimi, pentru 
a-şi putea fine zilele. Ceea ce ar fi semănat groaza si dez- 
ordinea în sinul întregii naţiuni. 

Pacostea care dăduse peste oameni îi învățase să fie 
mai umili. In această perioadă, de-a lungul a vreo nouă 
säptämini, mureau, una peste alta, cam cite o mie pe zi, 
după cum anunțau Buletinele siptiminale care, am toate 
motivele să cred, nu erau deloc exacte şi dădeau cifre mult 
mai mici, diferențele fiind de mii si mii. Acest lucru se 
datora faptului că domnea o completă zăpăceală, căruțele 
tsi adunau recolta noaptea si în multe locari nici mm se 
ținea socoteala morţilor. Săptămini la rind, functianari = 
fohiilor si gropari nu făceau numărătorile. Şi totuși, uti 
cum arâtau Buletinele mortuare în acele luni de culme i 


15 


Număr total de morți Dintre.care de ciumă 


8415 aug. sis a 
19-22 aug. 5568 4231 
22-29 aug. 1496 e102 
29 aug—S sept. 8252 6968 
512 sept. = 1680 6543 
12-19 sept. 9297 7165 
19-28 sept. 6480 5532 
26 sept.—3 oct. 5120 4929 
3-10 oct, 5068 4227 
5966 49605 


Aşadar, numärul cel mai mare de morţi s-a înregistrat 
în aceste două luni. Cit despre numărul total al victimelor 
molimei, acesta s-a ridicat la 68 590. Si dintre aceştia, nu- 
mai în două luni au murit.50 000. Spun 50 000, căci dacă 
faţă de totalul de mai sus lipsesc 395, în schimb și la nu- 
mărul de zile lipsesc cinci ca să fie două luni. 

‘Am afirmat că slujbagii parohiei nu țineau o socoteală 
exactă gi că nu te puteai bizui pe numărătoarea lor. Dar 
cum ar fi putut cineva să țină socoteli sigure în vremuri 
de asemenea grozăvii cind chiar din rindurile slujbaslor 
cădeau mulți doborifi de boală si poate că mureau în timp 
ce făceau numărătorile ? Nu mai vorbesc de cet ce căra 
morţii. Pentru că aceşti nefericiţi infruntau toate primej- 
dille şi nu erau nici ei feriti de năpastă. Numai parohia 
Stepney a folosit în decursul acelui an 160 de gropari, 
cărăuși, clopotari, căruțași pentru transportul morților, 

într-adevăr, oamenii nu aveau răgazul să facă socoteala 
exactă a morţilor, care erau zvirlifi pe intuneric, clai 
peste grămadă, intr-o groapă. De care groapă sau sant, 
menj nu avea voie să se apropie, din cauza marii prime}- 
di, Am observat adeseori că in parohii ca Aldgate, Cri 
plegate, Stepney, Buletinele înregistrau cinci, şase, șapte 
sau opt sute de morți pe săptămină, în timp ce părerea 
celor ce locuiau în City, ca şi mine, era că în suszisele pa 
rohii se prăpădeau uneori cite 2 000 de oameni pe săptă. 
mină. Și am văzut într-o socoteală făcută de mina cuiva 
care a urmărit cu mare strictețe tot mersul lucrurilor, ‘ci 
cifra reală a morților de ciumă s-a ridicat în acel an la 


ne 


100 000, in timp ce potrivit Buletinelor oficiale n-au mu: 
Tit decit 68 590. 

Dacă mi-e îngăduit să-mi dau si eu cu presupusul, dia 
cite am văzut cu ochii mei si din cite am auzit de la alți 
care au fost martori, ajung si eu la încheierea că au pierii 
de ciumă cel putin 100 000 de oameni, in afară de victi: 
mele altor boli si în afară de cei care s-au dus să moari 
pe cimp sau pe şosele sau prin cine știe ce coclauri as 
cunse, pe unde nu călca picior de om. Si toți aceştia n-au 
fost trecuţi în Buletine, deşi făceau parte din totalu 
populaţiei. Era lucru cunoscut că o sumedenie de făpturi 
ajunse la capătul răbdării, purtind boala în trup, dar idio- 
tizate sau înnebunite de’ suferință, rătăceau pe plaiuri 
sau prin păduri, prin locuri tainice si neumblate şi se în- 
fundau prin hăţișuri si tufișuri ca să-și aștepte moarta, 

Locuitorii satelor din jur se milostiveau de ei și le adu- 
ceau hrană, pe care o lăsau la depărtare, pentru ca nele- 

iţii să vind să şi-o 1a, dacă mai erau in stare. Pentru că 
adeseori nu mai erau, si data următoare cind veneau sâ- 
tenii, găseau hrana neatinsă, iar pe bietele creaturi, ne- 
insuflefite. Numarul acestor oropsifi era mare și cunose 
mulţi care și-au dat duhul în asemenea chip ; ştiu atit 
de exact şi locurile, incit cred că m-aș putea duce chiar 
acolo gi le-as găsi osemintele îngropate. Căci sătenii obis~ 
nuiau să sape cite o groapă la mare depărtare, apoi tră- 
geau morţii în groapă cu ajutorul unor prăjini cu cângi 
la capăt, după care aruncau pămint peste ei, de la cit de 
mare depărtare le sta în putință. Luau întotdeauna seama 
dincotro bătea vintul și se așezau, așa cum spun mi 
rii, în direcția vintului, pentru ca nu cumva să le vină în 
nări miasmele morților. $i astfel se stingeau un mare nu= 
mar de oameni fără ca cineva să le țină socoteala, nici în 
Buletinele mortuare, nici altminteri. - 

Toate acestea le ştiu, într-adevăr, din ce mi-au poves- 
tit alţii, pentru că eu arareori mă avintam pe cimp, decit 
doar spre Bednal-Green sau Hackney. Dar de cite ori um 
blam prin aceste locuri, zăream de ja depărtare numeroşi 
bolnavi rătăcitori, deși prea multe nu știam despre ei. Pen- 
tru că oriunde vedeam pe cineva venind spre mine, fie 
pe stradă sau în cimp, mă feream din drumul lui. Aceasta 


47 


era metoda generală. Totuși cred că cele arătate mei sus 
sint întru totul adevărate. 

Şi dacă tot am vorbit de drumurile mele pe străzi sau 
pe Gimp, nu mä pot opri să vă povestesc cit de pustie şi 
posomorită arăta City la acea vreme. Pe strada cea largă 
unde locuiam eu, cunoscută a fi una dintre cele mai mari 
sicăzi din Londra și din suburbii, toată partea ocupată de 
măcelăcii arăta mai curind ca un cimp sălbatic decit ca un 
drum pavat, iar cetățenii circulau pe mijlocul străzii, că- 
ări sau în căruțe. E drept că la capătul ei mai indepärtat, 
pre biserica White-Chappel, strata nu mal era pavati, 

ar chiar şi acolo unde era, iarba năpădise peste tot 

Acest lucru nu trebuie să pară ciudat din moment ce 
toate marile străzi din City, ca Leaden-hall-street, say 
Bishopsgate-street, ba chiar și Bursa, fuseseră cotropite de 
iarbă, De dimineaţă şi pin seara nu vedeai vreo trăsură 
sau vreun cupeu, în afara căruțelor de la fara care adu- 
ceau la piaţă rădăcinoase şi fasole ori mazăre, ovăz și fin, 
dar şi astea în cantităţi foarte mici în comparație cu ceea 
ce se aducea înainte. Cit despre trăsuri, erau foarte rar 
folosite, doar pentru transportul bolnavilor la Spitalul de 
ciumați, ori la alte spitale. Citeva dintre ele îi duceau pe 
doctori acolo unde erau chemaţi. Pentru că trăsurile erau 
foarte primejdioase i, iar oamenii nu aveau curaj să se 
urce in ele deoarece nu ştiau pe cine transportaseră ultima 
vară. Căci se intimpla uneori ca bolnavii duși la spital sa 
moară pe drum, in trăsură. 

Ce-i drept, cind molima ajunsese la asemenea culme, 
erau foarte puţini medicii care se mai duceau pe la casele 
bolnavilor, si mulţi dintre cei mai străluciți reprezentanţi 
ai medicinii, ca şi numeroși felceri, şi-au pierdut viata, 
Căci acum dezastrul era în toi şi, indiferent de ce-arătau 
Buletinele mortuare, cred că, una peste alta, piereau în tot 
orașul 1 500—1 700 oameni pe zi. 

Una din cele mai cumplite zile a fost, din cit imi aduc 
aminte, pe la începutul lui septembrie, zi in care intr-a- 
devär lumea ajunsese să creadă că pentru orașul nostru 
sunase sfirsitul. Asta s-a intimplat cînd ciuma potopise şi 

1 Samuel PEPYS notează fa Jurnalul su că 1ă 27 noiembrie 
a urcat într-o trăsură : , Prima în care am cutezat să întru de 
aultă vreme incoace, şi eu inima plină de temeri 


us 


parohiile răsăritene si ciné numai in Aldgate fuseseră in. 
gropati peste o mie de oameni in două siptimini, deși Bu- 
ietinele înregistraseră mai puţini. Ne asediase cu atita 
invergunare, încit Ja fiecare douăzeci de case, una era con- 
taminată. 

In toate parohiile din jur, moartea se instăpinise ca la 
ea acasă. Același lucru se poate spune gi despre White 
Chappel, deși dezastrul nu era chiar atit de crunt ca în 
parohia unde locuiam eu. Totuși si aici, după cum arătau 
Buletinele, cădeau siptiminal cam 600 de morţi, iar după 
părerea mea, de două ori pe atita. 

Familii intregi, si chiar străzi întregi erau pur şi sim- 
plu rase, încit se înttmpla adeseori ca vecinii să cheme 
căruța cu clopot şi s-o îndrume spre cutare gi cutare case, 
în care nu mai rămăsese nici un supraviețuitor. 

Ridicarea și transportarea cadavrelor cu căruța ajun- 
sese acum o treabă atit de infiorătoare și de primejdioasă, 
incit începuseră să se ridice plingeri că groparii nu se mai 
sinchiseau să scoată morții din casele unde nu mai exista 
nici un suflet viu, şi că, uneori, trupurile neinsufletite 
zăceau zile intregi nelngropate, pina ce vecinii erau izbiţi 
de mirosuri și, ca atare, infectați. Asemenea neglijențe au 
atras atenţia autorităților şi a polijailor care au început să 
cerceteze lucrurile. Ba chiar si judecătorii din suburbii aur 
fost nevoiţi să-și primejduiascä vieţile venind la faja lo- 
cului ca să-i imboldească şi să-i grăbească pe gropari. Pen- 
tru că multi dintre aceştia din urmă pieriseră răpuși de 
ciumă si dacă lipsurile și foamea nu i-ar fi împins pe ne~ 
voiagi să se apuce de o astfel de treabă, autoritățile n-ar fi 
găsit piciodată oameni care s-o îndeplinească de bună voie. 
Si atunci peste tot ar fi zăcut morții neingropati. 

Dar, spre lauda lor, autorităţile aveau grijă ca, de fo~ 
dată ‘ce cărăușii sau groparii se imbolnäveau ori mureau, 
să fie înlocuiți de alţii. Ceea ce nu era deloc greu, ținind 
seama de mulțimea celor rămași fără piine. Asta a făcut 
ca, indiferent de creşterea numărului de morţi, treaba cu 
îngropăciunea să meargă totuşi mai departe, noapte de 
noapte. Aşa incit niciodată nu s-a putut spune că la Lon- 
‘dra cei vii n-au prididit să-i îngroape pe cei morți. 

Pe măsură ce creștea nenorocirea, în acele vremuri 
crincene, sporea $i näuceala oamenilor. $i pe unii spaima 


19 


îi mina spre tot atitea fapte nesăbuite, ca si chinurile bo- 
li pe alţii. Ceea ce era nespus de trist. Oameni în toată 
firea băteau străzile urlind si plingind și fringindu-si 
miinile. Alţii nu conteneau să se roage în plină stradă, înăl- 
țindu-și braţele spre cer și implorind mila Domnului. Ceea 
ce, chiar dacă dovedea o tulburare mintală, era oricum 
mai ușor de îndurat decit tipetele disperate şi răcnetele 
infricogätoare care se auzeau zi de zi, şi mai cu seamă se~ 
rile, în unele străzi. Cred că v-am povestit la început des- 
pre Solomon Eagle, Fanaticul. Acesta, desi era nevătămat 
şi bolnav doar la minte, străbătea străzile vestind osinda 
cerească ce avea să cadă asupra orașului. Umbla aproape 
despuiat, cu o tingire cu cărbuni apringi pe creștetul capu- 
lui, Ce spunea, sau voia să spună, n-am izbutit să aflu. 

Nu pot înfățișa cu prea mare exactitate toate aceste I 
ceruri, pentru că eu nu le-am văzut decit pe geamul came- 
rei mele (arareori deschideam fereastra) în zilele cele 
mai crunte ale molimei, timp în care m-am sihăstrit fu 
casă. În acele zile, aga cum V-am mai arătat, mulți gin- 
deau, ba chiar o şi spuneau cu glas tare, că nimeni nu 
avea 'să mai scape cu viaţă. Într-adevăr, incepusem și eu 
să gindesc la fel. Drept care, timp de două säptämini m-am 
încuiat in casă gi nu m-am urnit dinăuntru. Dar mai mult 
n-am putut răbda. Dealtfel erau oameni care, în ciuda pri- 
mejdici, se duceau la biserică, pind si in zilele cele mai 
cumplite. 

Unul dintre lucrurile cele mai sfisietoare era să-i auzi 
pe bietii muribunzi chemind preoții care să le aducă pu- 
țină mingiiere, să se roage alături de el, să-i povăţuiască 
și să-i indrume in ceasul de pe urmă ; implorau mila gi 
iertarea Domnului şi-şi marturiseau în gura mare păca- 
tele din trecut. 

‘Ag dori să pot reda însuşi sunetul gemetelor si vaiere- 
or care se desprindeau de pe buzele särmanilor muribunzi, 
aflaţi in viltoarea chinurilor şi îndurerării, Aș dori să-l 
fac pe cititor să le poată auzi şi el cum le mai aud și eu, 
pentru că imi răsună încă în amintirea auzului, 

De-aș izbuti să zugrăvese toate acestea atit de mișcător 
încit să găsesc ecou în adincurile sufletului cititorului, 
m-aş simfi răsplătit pentru faptul de a le fi notat pe toate, 
oricit de scurt şi de stingaci. 


120 


A fost voia Domnului ca eu să fiu cruțat, ba chiar să 

rămin cu sănătatea nestirbitä ; dar induram foarte greu 
întemnițarea între patru pereţi, fără 2er, pe care mi-am 
impus-o timp de patrusprezece zile. Nu m-am putut în- 
frina să nu ies măcar pind la poştă, să trimit o scrisoare 
fratelui meu. $i atunci m-a izbit, într-adevăr, adinca in- 
cremenire a! străzilor. 

Cind am ajuns la poştă, am văzut un om care stătea 
într-un colț al curţii si vorbea cu altul care se ivise la o 
fereastră. Un al treilea jesise în ușa clădirii poștei, În mij- 
locul curții zăcea o pungă de piele, de care atirnau două 
cheife și cu bani in ea. Dar nimeni nu cuteza să o atingă. 
l-am intrebat de cind zăcea acolo, iar omul de la fereas- 
tra mi-a răspuns că aproape de un ceas. Nu o ridicaseră 
pentru că nu se ştia dacă persoana care o pierduse nu va 
veni s-o caute. Eu unul n-aveam nevoie de bani, iar punga 
nu părea să conţină o sumă prea mare, așa incit nu m-am 
simţit deloc ispitit să mă amestec, ori să scot banii din 
ea, cu riscul la care te puteai aștepta. Dar cînd dădeam 
să plec, omul care deschisese ușa, a spus că o s-o ia el, ca 
s-o poată da indărăt proprietarului, în caz că va veni s-0 
ceară. A ieșit în curte, a luat o găleată cu apă gi a aşezat-o 
chiar lingă pungă. Apoi s-a dus din nou şi a revenit cu 
nişte praf de pușcă pe care l-a turnat din gros peste pungă, 
şi apoi l-a presărat pe pămint, fäcind o dir de vreo patru 
coti de la pungă încolo. După care s-a indepârtat pentru 
a treia oară gi s-a întors cu un cleşte Inrogit în foc, pe 
care, cred, şi-l pregătise din timp. Întii a dat foc direi de 
«praf de pușcă, afumind astfel aerul şi punga. Dar nu s-a 
mulțumit cu atit. A apucat apoi punga cu clestele încins, 
şi a tinut-o aga pind cind pielea s-a ars, găurindu-se; După 
aceea a scuturat banii în găleata cu apă, şi așa i-a dus 
înăuntru. Erau treisprezece șilingi, citeva pence și nişte 
banuti de aramă. 

Se poate să fi fost mulţi oameni nevoiaşi care, de dra- 
gul banilor, s-ar fi repezit direct la pungă. Dar dintre cei- 
Talfi, cei ce fuseseră cruțaţi erau, după cum afi văzut, cit 
se poate de prevăzători. 

Cam prin aceeaşi perioadă m-am avintat pe cimp, spre 
malul apei. Eram nespus de curios să văd ce se întimplă 


121 


mare, gindeam că una dintre cele 
feri de molimä ar fi fost să te retragi Ja ui 
Arzind să-mi astimpăr curiozitatea din acest punct de 
dere, am luat-o pa cimp, in jos spre Blackwall, către trep- 
tele ce slujesc ca să tragi la firm, sau să fei apă din ria, 
Aici am văzut un sirman om mergind de unul singur 
de-a lungul malului. M-am plimbat și eu o bucată de timp, 
uitindu-mă la case, care erau toate închise. În cele din 


pe fluviu şi pe corăbii. Şi cum ştiam cite ceva 
tre cele mai 


— Vai, domnule, mi-a răspuns. Ca vai de lume ! Ju- 
mâtate-s morţi, jumătate bolnavi, Apoi, arătind spre o casă 
adăugă : Acolo, de pildă, au murit cu toţii, si casa a rămas 
de izbeliste. Nimeni nu se încumetă si-i calce pragul. Un 
ho} a intrat ca să fure, dar şi-a plătit foarte scump fapta, 
pentru că ieri noapte l-au cärat la cimitir. Pe urmă, arätind 
spre alte case, a mai zis : Vedeţi, și-acolo stnt duși cu to- 
tii: soț, soție şi cinci copii, Aici e casă închisă, vedeți 
paznicul la ușă. Şi tot așa şi cu celelalte case, 

— Dar atunci, am zis eu, ce faci dumneata da unul 
singur pe aici ? 

E. Și raspunse omul Sint și eu un biet ami. A fost 
voia Domnului ca eu să fiu cruțat, desi familia mi-e bol 
navă, și unul din copii mi-a murit. 

— Cum poți spune atunci c-ai fost cruțat ? mi-am art 
tat eu nedumerirea. —_ 

— Uitaţi-vă, urmă omul, arätind câtre o căstiţă pris 
căjită. Aceca-i casa mea, şi acolo înăuntru se găsesc ne 
vastă-mea şi doi copii — dacă s-or mai gâsi. Căci nevas~ 
ti-mea și unul dintre copii s-au molipsit, dar eu nu mă 
apropiu de ei. 

Cind rosti aceste cuvinte, ochii i se umplură de la 
erimi ; şi, pot să vă încredințez, că si ai mei aşijderea. 

— Dar atunci, am zis eu, cum de nu te apropii de ei? 
Cum ai putut să-i părăseşti pe cei care sint carne din car- 
nea și singe din singele dumitale ? 

— Vai, domnule ! exclamă omul. Doamne fereste să-l 
părăsesc. Muncesc pentru ei cit Imi stă în puteri. Si, bine- 
cuvintat fie Domaul, le dau tot ce le trebuie. 


122 


— Bine, om bun, am zis, ästa-i mare lucru, faţă de 
cum stau în zilele noastre lucrurile cu oamenii săraci. Dar 
‘cum faci de scofi o piine si cum te feresti de boala asta în- 
Brozitoare care ne-a zdrobit pe toți ? 

— Eu, domnule, sint barcagiu de meserie, şi asta-i 
barcă mea, care-mi serveşte si de casă. Ziua e unealta mea 
de lueru, iar noaptea dorm în ea. Şi tot ce agonisese, pu 
colo pe piatra aceea, zise arătindu-mi un bolovan de cea- 
Talia a drumului, la oarecare depârtare de casa lui, 
Apoi băulesc şi-i strig pe ai mei pînă mă aud. Iar dingii ies 
din casă și lau ce le aduc, 

— Bine, bine, prietene, dar cum mal poți scoate bani 
ca barcagiu ? Cine se mai plimbă azi cu barca ? 

— Aşa-i, domnule, dar pentru ceea ce fac eu barca îmi 
folosește. Vedeţi colo, zise el arätind cu degetul în jurul 
fluviului, la mare depărtare de oraș, vedeți cinci vase ari: 
corate, şi dincolo, mai în sus de oraș, vedeţi opt sau zece 
corăbii legate cu lanţuri de țărm ? Toate acestea au fa- 
milii întregi la bord : proprietarii lor gi niște negutätori gl 
aşa mai departe, care s-au închis acolo și trăiesc pe vas, 
complet izolaţi, lar eu am grijă de ei gi le aduc cele de 
trebuință, le duc scrisorile şi fac toate corvezile ca ei să 
nu trebuiască să coboare pe färm Si în fiecare noapte îmi 
leg barca mea de una din bărcile unuia dintre vase, și 
dorm acolo ; și, blagoslovit fie Domnul, pink acum ani 
fost cruțat. 

— Bine, prietene, dar cum de te lasă să te urci la bord 
după ce ai fost pe țărm aici, unde-i un loc atit de infectat ? 

— Cit despre asta, foarte rar ure pe punte, Pun tot 
ce-am cumpărat În barca lor, și ei o înalță apoi la bord, Dar 
chiar de-aș urca, dinspre partea mea nu-i nici o primejdie, 
pentru că eu nu intru în nici o casă de pe farm, nu ating 
pe nimeni si nu mă apropii de familia mea. Le transport 
numai proviziile. 

— Bine, am zis eu, dar asta-i si mai rău, pentru că pro- 
viziile astea le cumperi de la unul si de la altul, si cum 
toată partea asta de oraș e infectată, e primejdios măcar 

Şi să sal de vorba cu cineva, Căci satul dea e aşezat chiar 
începutul Londrei. 

— Asta-i drept, răspunse omul, dar nu m-afi înțeles 
bine. Eu proviziile nu le cumpăr de aici. Vislesc pind la 


123 


Greenwich si curupăr carne proaspătă de acolo, sau uneori 
vislese în josul riului pind la Woolwich si cumpăr de acolo. 
Pe urmă ma duc la fermele răzlețe dinspre Kent, unde lu- 
mea mă cunoaşte, si cumpăr păsări şi ouă și unt, pe care 
Je aduc apoi la corăbii, după cum imi cer unii unele, şi alții 
altele. Foarte rar debare aici pe țărm şi o fac numai ca 5-0 
chem pe nevastă-mea, să aflu cum o mai duce mica mea 
familie și să-i dau banii pe care i-am cistigat. 

— Särmane om ! am exclamat eu. $i cit ai adunat 
acum ? 

— Patru șilingi, care se cheamă o sumă mare față de 
ce mai poate cistiga un om sărac astăzi. Dar mi-au mai dat 
şi un săculeţ cu pline, un pește sărat şi niște carne. Aşa că 
toate la un loc sint de mare folos. 

— Şi le-ai dat ? am întrebat eu. 

— Nu încă, dar am strigat, nevasti-mea mi-a răspuns 
că încă nu poate ieși, dar că într-o jumătate de oră s-ar 
putea să vină. Aşa că stau şi o aştept. Biata femele, e cu 
totul sleită de puteri. Are o gilmă care i-a spart, și nădăj- 
duiesc să scape cu viaţă. Dar mă tem de copil c-o să se 
piardă. Dacă asta-i voia Domnului... 

Aci se opri și izbucni in plins. 

— Bine, prietene, e o mare mingliere pentru dumneata 
să te increzi în voia Domnului. 

Și mi s-a frint inima gindindu-mă cu cit maj bun decit 
mine era omul acesta simplu, care înfrunta primejdia. El 
nu avea loc de refugiu. Și purta răspunderea unei întregi 
famili, iar eu fusesem scutit de asemenea griji. Curajul lui 
avea drept temei credinţa. Și totuși, își lua toate măsurile 
ca să-și apere sănătatea. 

Cind aceste ginduri mi-au străbătut mintea, mi-am fe- 
rit fafa in lături, pentru că şi eu; ca și dinsul, nu-mi mai 
puteam stăpini lacrimile. 

În cele din urmă, după ce am mai stat de vorbă, săr- 
mana femeie a deschis usa si a strigat : „Robert ! Robert !“ 
El i-a răspuns rugind-o să aștepte citeva minute. După 
care a coborit treptele în goană pind la barcă, a luat un sac 
în care se aflau proviziile căpătate de pe corăbii, apoi, cînd 
se întoarse, hăuli din nou. Pe urmă se indrept spre pie- 
troiul pe care mi-l arătase, goli pe el sacul, asezind fiecare 
lucru deoparte, si se retrase. Apăru soţia lui impreună cu 


124 


un băieţel, ca să le ridice. Iar el o strigă şi-i spuse că una 
era de la căpitanul cutare, iar cealaltă de la căpitanul cu- 
tare, si toate laolaltă de la Dumnezeu. După ce biata fe- 
meie a adunat lucrurile, s-a simfit atit de viăguită încit nu 
le-a putut duce pe toate odată în casă, desi nu era cine 
ştie ce greutate ; așadar a lăsat săculețul cu pesmeti în grija 
băiețașului, pind avea să se întoarcă să-i ia. 

— Bine, am zis eu, dar i-ai lăsat şi cei patru șilingi de 
care mi-ai spus că sint ciștigul pe o săptămină ? 

Da, da, o s-o auzifi chiar din gura ei. 
Şi-i strigă din no 

— Rachel, Rachel, ai luat banii ? 

— Da, răspunse ea. 

— Câţi au fost ? 

— Patru șilingi și un bänut. 

= Bine, bine, Domnul să vă aibă în pază. 

$i se întoarse să plece. 

Aşa cum nu mi-am putut refine lacrimile cind am auzit 
povestea acestui om, tot astfel nu m-am putut reţine să 
nu-i vin în ajutor, Aşa încit l-am strigat 

— Ascultă, prietene, vino aici. Pentru că te cred că eşti 
sänätos, îndrăznesc să mă apropii. Uite, ține, am spus sco- 
tindu-mi mina din buzunar, Du-te şi cheam-o pe Rachel 
încă o dată, gi dăruieşte-i puțină mingtiere şi din partea 
mea. 

I-am mai dat si eu patru șilingi şi l-am rugat să-i lase 
pe plate şi să-şi cheme sot. 

am cuvinte să zugravesc recunoştinţa omului, după 
cummislel ene găsit cuvinte ca să şi-o exprime, decit prin 
lacrimile ce-i slroiau pe obraji. Şi-a chemat din nou sofia 
şi i-a spus că Domnul a muiat inima unui om străin, care, 
auzind de nefericirea lor, le-a dat atita bănet, si multe al- 
tele de același fel. Şi femeia şi-a arătat recunoştinţa prin 
semne gi a luat monedele cu bucurie. Din toţi banii pe care 
i-am cheltuit în acel an, nici unii nu mi s-au părut a fi în- 
vestiți eu mai mult folos. 

După aceea l-am întrebat pe om dacă molima nu s-a 
întins gi la Greenwich. Mi-a spus că pind în urmă cu două 
säptämini nu se ivise nici un caz. Dar acum se temea că 
începuse să-şi arate colții gi pe acolo. Însă numai în capătul 
orașului dinspre Deptford Bridge. Dar el nu se ducea decit 


125 


la o singură măcelărie si la o singură băcănie de unde cum- 
ira tot ce i se cerea. Si cra foarte grijuliu. 

L-am mai întrebat cum se face că oamenii aceia care 
se inchiseseră pe corăbii nu-şi făcuseră stocuri de provizii ? 
Mi-a răspuns că unii dintre ei își făcuseră, dar, pe de altă 
parte, alţii au venit la bord numai cind a intrat spaima in 
ei şi devenise prea primejdios să se mai ducă prin prăvălii 
să adune provizii. EI fi servise pe toți cei de pe două vase, 
pe care le arătă, si care nu-și procuraseră nici de unele, 
Doar pesmeti marinäresti și bere marinărească, lac el le 
cumpărase toate celelalte. 

I-am pus apoi intrebarea dacă mai erau și alte corăbii 
care se izolaseră, ca acestea două. Mi-a răspuns că pe tot 
cursul apei, pind in fata orașului Greenwich, spre țărmul 
de la Lime-house și Redriff, toate vasele care au incăput, 
s-au ingirat două cite două în mijlocul fluviului. Și unele 
dintre ele aveau mai multe familii la bord. La întrebarea 
mea dacă nu i-a ajuns cluma, mi-a spus că nu prea crede, 
Doar pe vreo două nave care n-au avut grijă să nu-și lase 
marinarii să coboare la farm. Mi-a mai spus că-i o privelişte 
frumoasă să vezi toate aceste vase incremenite. 

Cind mi-a zis că are de gind să plece la Greenwich de 
îndată ce se înalță fluxul, Fam întrebat dacă ar vrea să 
mă ia gi pe mine, şi apoi să mi aducă indärät, pentru că mă 
bătea gindul să vad gi eu corăbiile astea ingirate de care-mi 
vorbise el. Mi-a răspuns că mă va lua numai dacâ-i dau 
cuvintul meu de creştin și de om cinstit că nu port semne 
de boală. L-am încredinţat că Domnul mă erujase ; i-am 
adăugat că loculam in White-Chappel, dar că mA sătura- 
sem să zac atita între patru pereți și iesisem să iau și eu 0 
gură de aer curat. $i că nimeni din gospodăria mea nu fu 
sese atins de boală. 

— Mă rog, a zis omul, cum inima dumneavoastră bună 
a fost mișcată de nefericirea mea gi a sârmanei mele fa- 
mil, de bună seamă că nu veţi fi atit de lipsit de îndurare 

încit să intraţi în barca mea dacă nu sinteti pe deplin să- 
nites, ceea ce ar insemna, nici mai mult nici mai putin, 
decit sä mă ucidefi pe mine, iar familia să mi se ducă de 
rip. 

Bietul om îmi răscolea toată simfirea cind vorbea des- 
pre familia lui cu atita îngrijorare gi cu atita drag, tocit 


1% 


Ja inceput mi-am zis că o să mă las pägubas de drumul cu 
barca lui. I-am spus că mai curînd imi las curiozitatea ne- 
potolită, decît să-i dau lui pricini de tulburare ; cu toate 
el, mai presus de orice îndoială, si mulfumeam Cerului 
penru acest lucru, eram mai sănătos decit cel mai sănătos 
dintre oameni. Ei bine, nu l-a lăsat inima să mă vadă re- 
nuntind, ba, dimpotrivă, ca să-mi dovedească ce multă 
Incredere avea în mine, acum stăruia să vin cu el. 

Aşadar, cind ş-a înălțat fluxul, am urcat în barca lui și 
m-a dus pină la Greenwich. În timp ce el făcea cumpără- 
turile pe care trebuia să le facă, eu am urcat pe creasta 
dealului la poalele căruia se aşterne orașul, si m-am întors. 
cu fata spre răsărit, ca să pot vedea mai bine fluviul. Era 
într-adevăr o privelişte neobișnuită aceea a corăbiilor în- 
pirate două cite două, şi în unele locuri cite trei, după lir- 
gimea albiei. Și asta nu numai in dreptul orașului, între 
casele de pe maluri, adică în locul numit Ratcliff sau Red- 
riff, ci pe cursul întregului fluviu, ping la capul Long- 
Reach, adică pină unde cuprindeai eu ochiul liber. 

N-aș putea spune cite corăbii erau, dar nu greșese so- 
cotindu-le la citeva sute ; gi nu puteam decit să admir 
ideea, pentru că in acest chip zece mii de oameni, sau poate 
chiar’ mai mult, dintre cei ce se indeletniceau cu treburile 
de navigație, izbutiseră să se adăpostească de furia moli- 
mei şi-şi duceau viaţa în tihnd și siguranţă. 

M-am întors acasă mulfumit de călătoria făcută și, în: 
deosebi, de bietul barcagiu. De asemeni mă bucuram să 
văd că se creaseră mici adăposturi pentru un umăr atit 
de mare de familii, în aceste.vremuri de bejenie. Am ob- 
servat însă, că pe măsură ce-violenta molimei se intefea, 
corăbiile cu familii la bord se mutau tot mai departe de 
oraș pind cind, după cum mi s-a spus, unele au căutat 
refugiu chiar in apele mării, ancorind prin golfurile şi 
Jocurile sigure ale coastei de nord, atit cit s-au putut apro- 
pia de ea. Dar, pe de altă parte, nu toţi acești cetățeni ce 
părăsiseră uscatul și-și făceau veacul Ja bordul corabiilor 
hu izbuti să ocoletscă molima, pentry că şi dintre ci au 
murit mulţi şi au fost azvirliti În apă, unii în coșciuge, 
alții, după cite am auzit, fără, iar cadavrele lor erau une: + 
ori văzute plutind pe fluviu, purtate de valuri încolo 
ft-ncoace. i 


11 


Cred însă că acest lucru s-a intimplat pe acele corăbii 
unde fie că oamenii nu s-au îmbarcat din timp si au rămas 
pe {arm pind a fost prea tirziu și boala le-a pătruns în 
trup fără, poate, ca ei înșiși să-și fi dat măcar seama, şi 
astfel au adus-o la bord ; fie din pricină că, aga cum mi-a, 
povestit barcagiul, n-au apucat să-și facă provizii de me- 
rinde, şi s-au văzut nevoiţi să trimită oameni pe țărm ca să 
cumpere ce se nimerea, ori s-au aprovizionat pe calea băr- 
cilor ce veneau de la țărm. Si în felul ăsta s-a răspindit 
si printre ef säminta ciumei. 

Aici e Locul să arăt că ciudatul fel de a gindi al londo- 
nezilor la acea vreme a dus in mare măsură la propria lor 
ruină. Molima a incoltit, cum am mai arătat în nenumä- 
rate rinduri, la capătul mai indepărtat al orașului şi s-a 
întins treptat si cu încetineală către City. Primul zvicnet 
a avut loc în decembrie, apoi a revenit în februarie, si 
după aceea numai in aprilie. Si de fiecare dată cite putin. 
Pe urmă a părut să se fi stins cu totul pină în mai, ba chiar 
pină în ultima săptămină a lunii mai, cind nu s-au înre- 
gistrat decit 17 cazuri, toate în același capăt al orașului, 
ȘI s-a menţinut într-aceleași granițe chiar pină au început. 
să se numere cite 3.000 de morți pe săptămină. Ceea ce a 
făcut ca populația din Redriff si Wapping gi Ratcliff, adică 
de o parte gi de alta a fluviului, ca si aproape toţi cei din 
Southwark, să-și închipuie că ei vor fi scutiţi de molimă, 
au, cel putin, că printre ei boala nu se va dezläntui cu prea 
mare violență. Mulţi își ziceau că mirosurile de smoală și 
catran, de ulei, de rășină si de sulf, care însoțesc mestesu- 
gurile legate de navigație, o să-i apere. Alţii își făceau 
speranțe că boala o să-și mistuie furia în Westminster și 
în parohiile St. Giles și St. Andrew, şi o să-și sleiască 
puterile pind să ajungă la ei. 

„Asemenea ginduri i-au făcut pe cei din Redriff, Wap 
ping, Ratcliff și Lime-House atit de încrezători, incit se 
mäguleau singuri că ciuma o să se retragă fâră să-i via 
teze gi pe ei. Drept care n-au luat nici un fel de măsură 
de a se refugia la țară sau de a se închide în case. Dimpo- 
trivă, nu numai că nu se mişcau din loc, dar îi pofteau în 
casele lor pe prietenii și cunoscuţii care se evacuau din 
City. Şi mulţi de prin alte distriete s-au aciuit in această 


128 


parte a orașului, pe care o socoteau a fi în deplină sigu- 
fanté, ocolită de minia cerească. 

ȘI din această pricină, cînd molima a năvălit peste ei 
a găsit mai uluiti, mai nepregătiți și mai neajutorati de- 
eft cetățenii de prin alte părţi. Căci în lunile septembrie si 
octombrie, cînd au fost potopifi de ciumă, nu mai exista 
putinţa de a te refugia la ară, pentru că nimeni nu 
oferea găzduire unui străin, și nici în împrejurimile ora- 
şului. După cum mi s-a spus, mulți au luat drumul spre 
Surry, unde au fost găsiţi morţi de foame prin păduri şi 
pe cimp, acest ținut avind mai multe petice de cimp des- 
Chis, dar şi mai multe păduri decit altele din vecinătatea 
Londrei. Au rătăcit mai cu seamă prin parohiile Camber 
well, Dullege şi Lusum, unde se pare că, de teama molip- 
sirii, nimeni n-ar fi întins altuia o mină de ajutor, 

Cum aceasta a fost mentalitatea cetățenilor de pe ma- 
lurile fluviului, iată de ce s-au văzut siliţi să se retragă 
pe vase. Cei care au făcut-o din timp şi cu chibzuială, în- 
destulindu-se cu provizii astfel incit să nu fie nevoiţi să 
cgboare la farm, ori să se aprovizioneze de la barcagiii care 
veneau cu merinde, şi-au asigurat unul dintre cele mai 
ferite adăposturi. Dar cei care luaţi pe nepregătite au 
alergat în corăbii fără să-și-ia măcar piine cu ei, ori s-au 
refugiat în vase care n-aveau echipaj la bord pentru a 
duce corabia mai la depărtare, ori pentru a trimite oameni 
cu barca în josul riului, unde se puteau face în siguranță 
cumpărăturile, s-au îmbolnăvit şi, pe corăbii la fel ca și 
pe uscat. 

Dacă oamenii mai înstăriți s-au refugiat la bordul co- 
răbiilor, cei mai nevolagi au căutat adăpost in galupe, pes- 
cadoare, slepuri sau bărci pescăreşti ; și mulţi, mai ales 
barcaglit, s-au mutat în bărcile lor. Dar toți aceștia, mai 
cu seamă barcagiii, au avut parte de o soartă tristă, căci 
tot ductndu-se după provizii pentru alţii, si poate chiar 
pentru ei înşişi, au adus molima, care a dat iama în ei. 
Mulţi dintre bareagii au murit singuri în luntrele lor, atit 
mai sus cit şi mai jos de pod, și uneori erau găsiţi abia 
după ce începuseră să putrezească. zs 

Într-adevăr, mizeria cetățenilor de la capătul dinspre 
mare al orașului a fost vrednică de plins si de cea mai 
adincä mild. Dar vai ! În acele vremuri fiecare era atit de 


129 
9 - Surnat in anul clumet 


preocupat de propria lui piele, ineit nu mai era loc de 

ila si jale pentru alții. Căci fiecăruia îi dă 
tircoale, iar multora le si lăsase goluri în familie, asa 
nimeni nu mai ştia ce să facă și cum să se apere. Grija 
aceasta nimicise orice urmă de misericordie. Instinctul de 
apărare era legea primordială. Copiii fugeau departe de 
părinții care zăceau măcinaţi de boală. Si în unele cazuri, 
oricum mai rare decit primele, părinții isi părăseau copiii, 
Au fost si nişte exemple odioase, ba chiar două în aceeași 
săptămină, în care mame, innebunite si năucite de boală, 
şi-au ueis propriii copii. Unul dintre aceste, cazuri s-a pe- 
recut nu departe de locuinţa mea. Dar särmana creatură 
smintită n-a trait destul pentru a-şi da seama de păcatul 
pe care-l sdvirgise şi, cu atit mai putin, pentru asi primi 
pedeapsa. 

Nu-i de mirare că primejdia morții imediate seca seva 
iubirii și a grijii de aproape. Vorbese, firește, in general, 
pentru că au existat si multe pilde de duiosie, milă si îm- 
plinire a datoriei la numeroși oameni, şi unele dintre aces- 
tea au ajuns gi la urechile mele. Pe toate le știu, desigăr, 
din auzite. Pentru.că nu aș putea pune mina in foc pen- 
tru adevărul nici uneia dintre aceste întimplări individuale, 

Dar ca să vă infatisez citeva, daţi-mi voie să Vă spun 
că, unele dintre cele mai jalnice cazuri, în timpul pacos- 
tel, au fost cele ale femeilor gravide. Acestea, cînd ajun- 
ficou la soroc ai erau cuprinse de dureri, nu se putea 

izui pe nici un fel de ajutor : nici tu moaşă, nici tu ve- 
Gini care să le usureze chinurile. Cele mai multe moase 
muriseră, mai ales dintre cele care erau folosite de popu- 
latia săracă. Altele, dacă nu chiar toate moasele de mare 
vază, plecaseră la țară. Asa incit, o gravidă care nu era in 
stare să plătească un pret ameţitor, nu putea gâsi o mous 
care să o ajute, sau dacă găsea, era una dintre cele nepri- 
cepute și neștiutoare. Drept care, un numâr neinchipuit 
de mare de femei gravide se găseau în grea suferință. 
Unele nășteau, dar erau vătămate de brutalitatea și ne- 

iinta celor care, chipurile, le ajutau. Aceleași miini ne- 
pricepute pricinuiau moartea unui număr uriaș de nou- 
născuți, pretinzind, în nestiinfa lor, că o salvează pe mami, 
orice s-ar intimpla cu copilul. Şi, adeseori, se prăpădeau 
şi mama și copilul. Mai ales în cazurile în care mama era 


130 


atinsă de molimä, nimeni nu s-ar fi apropiat de ea, şi aide 

eori pierea împreună cu fătul. Alteori mama murea de 
ciumă cu copilul pe jumătate născut, ori născut dar cu 
cordonul netäiat. Unele femei mureau în chinurile facerii. 
färä să ajungă să aducă pruncul pe lume. Asemenea cazuri 
erau atit de numeroase, incit e greu să-ţi mai dai şi o pă- 
rere asupra lor. 

Cite unele apăreau in neobișnuitele cifre înregistrate 
în Buletinele mortuare (eu însă sint departe de a crede 
că acestea se puteau apropia de cifra reală). 

Apéreau sub denumirile : 

„Moarte la naștere”. 
“„Avortări și prunci născuți mori”, 
„Prunci nebotezaţi:+ 


E interesant de comparat cifrele din perioadele în care 
molima a bintuit mai năpraznic, cu cele de înainte de iz 
bucnirea molimei. 

Astfel in săptăminile dintre 3 ianuarie si 7 martie, si- 
tuatia, în total, a fost următoarea : 


Moarte la naşt Avortari Nascuti morți 
45 EI To 7 
Tar între 1 august și 3 octombrie 
En a 80 


La aprecierea acestor diferente trebuie să se find seama 
şi de faptul că, potrivit cu părerea noastră, a celor care 
ne aflam pe atunci în Londra, în lunile august $1 septem- 
brie nu rămăsese în oraș nici măcar a treia parte din popu- 
laţia care se găsise aici in ianuarie si februarie. Pe scurt, 
iată, comparativ, cifrele femeilor decedate datorită ca: 
zelor mai sus arătate, cu un an înainte de molimă și în 
timpul acesteia : 


La naștere ? : : 189 La naştere : : : 625 
1664 Avortäri gi născuti 1665 Avortări și născuţi 

morți ee 2 458 morţi... | 417 

ni TH 


Repet, inegalitatea este cu atit mai izbitoare dacă se 
ține seama de micsorarea numărului populaţiei. Nu am 


EC: 


pretenția să cunose cifra exactă a cetăţenilor care rămă- 
seseră in Londra, dar o presupunere pot să fac. 

Prin cele de mai sus, am vrut doar să arăt nenorocirea 
acelor biete făpturi. Așa incit se întimpla ca în Sfinta 
Scriptură : „Vai şi amar de femeile gravide și de cele ce 
vor alăpta în acea zi l“ Pentru că, într-adevăr, era vai gi 
amar de ele. 

Eu unul nu prea am avut de-a face cu familii în care 
s-au petrecut asemenea drame, dar mi-era de ajuns să 
aud strigătele acelor nefericite fiinţe. Cit despre starea gra- 
videlor, afi văzut : 291 de femei moarte în chinurile fa- 
cerii într-un răstimp de nouă săptămini. Aceasta la o tre 
ime din numărul total al populației. Aşa încît îl las pe 
cititor să calculeze singur proporția reală. 

Nu încape îndoială că mizeria femeilor care alăptau 
era la fel de mare. În această privință, Buletinele mortuare 
nu sînt prea lâmuritoare. Totusi unele arată cite ceva t 
numărul sugarilor morți din lipsă de lapte, înregistrat în 
unele Buletine este mai crescut decit de obicei. Dar asta 
nu spune mare lucru. Nenorocirea era următoarea : 1. Unii 
prunci mureau din lipsa laptelui, întrucit mama decedase 
si restul familiei agijderea. $i dacă mi-e îngăduit să-mi 
dau o părere, cred că sute de nou-născuţi au pierit în fe 
lul ăsta. 2. Alţii mureau nu din lipsă de lapte, ci oträvifi 
de laptele doicii ; ba chiar în cazurile în care fi alăptase 
propria mamă și aceasta se îmbolnăvise, înseamnă că își 
otrăvise fătul, chiar înainte de a fi știut ea că este bolnavă. 
‘ln asemenea cazuri, pruncul murea înaintea mamei. | 

Nu pot decit să las în aceste file următorul avertisment 
pentru cazul cind vreo altă cumplită molimă ar veni peste 
orașul nostru : toate femeile gravide sau cu prune la sin 
trebuie să plece deindată, dacă au mijloacele trebuincioase. 
Căci de se vor molipsi, suferințele lor vor fi indoite faţă 
de ale celorlalți. 

‘As putea să vă istorisesc nişte intimpläri de să vi se în- 
erînceneze carnea, despre prunci vii găsiţi sugind la sinul 
mamelor sau doicilor moarte. Sau despre o mamă din pa- 
rohia mea, care văzind că pruncul ei arată bolnav, a trimis 
dupa un spifer ca să-i vadă copilul. Cind a venit spiferul, 
se zice că mama “tocmai isi alăpta pruncul si, după cum 
se înfățișa, ea părea pe deplin sănătoasă. Dar cînd spiţerul 


132 


se apropie, văzu semnele bolii chiar pe sinul mamei. Ne 

voind să o inspäiminte pe biata femeie, îi ceru copilul ca 
să-l examineze. Duse copilul în leagănul care se afla în 
încăpere si, desfasindu-i scutecele, văzu aceleași semne și 
pe trupșorul lui. Și mama și pruncul muriră înainte ca 
spiferul să se fi întors la el acasă, pentru a trimite o doc- 
torie de apărare tatălui căruia îi spusese întregul adevăr. 
Dacă mama a luat boala de la copil, sau copilul de. la 
mamă, nu se ştie, dar mai de crezut e cea de-a doua 
ipoteză. 

Acelaşi lucru s-a întimplat si în cazul unui copil adus 
acasă la părinţi din braţele unei doici care murise de 
ciumă. Mama copilului n-a şovăit să-l stringă la pieptul 
ei. Pruncul a infectat-o și au murit impreună, mama gi 
copil. 

Si cel mai inäsprit dintre oameni ar vărsa lacrimi de-ar 
sti cit de multe erau mamele care-şi vegheau cu duioșie 
pruncii bolnavi, murind adeseori inaintea acestora, luind 
boala de la ei si, în numeroase cazuri, dindu-și sufletul în 
timp ce copilul pentru care se jertfiserä se însănătoșea. 

Se mai povestea de un neguțător din East-Smith-field, 
a cărui soţie era gravidă — aflindu-se la primul născut — 
Şi a fost cuprinsă de chinurile facerii bolnavă fiind de 
ciumă. Bietul om n-a putut găsi nici o moașă s-o ajute, 
nici o infirmierä s-o îngrijească. Cele două slujnice pe care 
le ținea igi luaseră tălpășița. Sărmanul negujitor a aler- 
Bat din casă în casă, ca ieșit din minți, dar nu a putut afla 
nici un ajutor. În cele din urmă, un paznic din poarta unei 
case infectate i-a fägäduit că a doua zi în zori va veni cu 
© infirmierä. Nefericitul om se întoarse acasă cu inima 
zdrobită, şi o ajută pe nevastă-sa atit cit se pricepu, facind 
el pe moașa. Copilul se născu mort și, după un ceas, își 
dădu gi nevastă-sa duhul în brațele lui. Dimineaţa, cind 
paznicul veni cu infirmiera după cum făgăduise, găsind 
uşa deschisă, intră și-l găsi pe nefericitul soţ stringindu-şi 
încă în braţe sofia moartă ; gi atit de strivit de durere, în- 
cit, numai la citeva ceasuri și-a dat gi el sufletul, fără să 
fi purtat cel mai mic semn de boală. Se prăbușise, pur gi 
simplu, sub povara suferinţei. 

‘Am auzit despre unii care, la moartea celor dragi, s-au 
Andobitocit de durere. Și se mai vorbea de cazul unuia atit 


133 


te doborit de suferin{ä, încit treptat capul i s-a lăsa: cu 
‘otul între umeri, de nu i se mai vedea decit creștetul pu- 
în deasupra liniei omoplatilor ; încetul cu incetul, şi-a 
vierdut glasul si judecata, iar capul, cu fata inainte, nu 
nai putea fi ridicat dintre umeri decit cu ajutorul altora. 
Bietul om nu şi-a mai revenit niciodată ; a lincezit asa 
vreun an şi a murit. Şi nici c-a fost văzut vreodată înăl- 
îndu-și privirile din pamint sau uitindu-se la ceva anume. 

Nu-mi pot lua însărcinarea de a povesti asemenea in- 
timplări altfel decit in linii mari, pentru că nu eta lesne 
tă afli amânunte ; uneori familiile in care se petrecuseră 
istfel de fapte fuseseră cu totul nimicite de ciumă. Dar 
tazuri fără număr de acest fel iti ajungeau la ureche sau 
i se perindau prin faţa ochilor. Străbătind doar străzile, 
aga cum făceam eu, e prea greu să poți spune că faptul 
Asta s-a întimplat in cutare familie, iar celălalt in alta, 
mai ales că lucrurile se petreceau în același timp, dar nici- 
odată în același chip. 

Pentru că vä vorbeam însă despre vremea cînd molima 
pustia părțile răsăritene ale orașului, iar cei dinspre păr. 
{ile fluviului se fuduleau că pe ei o să-i ocolească, inc! 
puiti-vä cum şi-au pierdut minţile cînd ciuma a năvălit 
peste ei. Pentru că într-adevăr a năvălit ca o hoardă inar- 
mată. Și ajungind aci, mi-au venit iar în minte cei trei 
bărbaţi care au plecat din Wapping neștiind încotro s-o 
ja, şi despre care v-am mai pomenit : unul făcea pesmeti 
marinäresti, altul era fesätor de vele, iar al treilea dul- 
gher ; toți trei din Wapping sau de pe acolo. 

‘Aga cum v-am spus, toropeala si siguranța oamenilor 
de prin acele părți erau atit de puternice, incit nu numai 
că nu s-au mutat, precum cei de prin alte locuri, dar se 
faleau in gura mare că ei sint sănătoși și că sănătatea fine 
cu ei. Asa că multi oameni din City si din suburbiile infec- 
tate s-au retras la ei, ceea ce se poate că a grăbit räspin- 
direa ciumei si pe aici. Căci, desi eu sint de părere că, de 
îndată ce se ivesc primele semne ale unei molime, toți cei 
care au putinţa de a se evacua trebuie să pornească din 
timp si să golească orașul amenințat, totuşi, după ce toată 
lumea hotărită să plece a plecat, cei care au rămas, gata 
să-și înfrunte soarta, trebuie să stea locului, si nu să se 
vinture dintr-o parte într-alta a oraşului ; căci ei poartă în 


134 


chiar straiele lor säminta ciumei, ducind-o de la o casă 
Ia alta, spre blestemul si răul tuturor. 

Din aceeași pricină s-au dat ordine ca toți ciinii si pi- 
icile Să fie ucişi ; căci fiind animale domestice, alergau de 
Ja o casă la alta şi dintr-o stradă in alta, putind să poarte 
în chiar blana lor acele efluvii sau emanafii otrăvitoare 
ale bolnavilor infectați. Drept care, încă de la inceputurile 
molimei, primarul şi judecätoriile, de comună întelegere 
cu medicii, au scos o ordonanţă potrivit căreia de îndată 
trebuiau să fie omoriti toți ciinii şi pisicile. Se numea un 
slujbaş care avea să răspundă de îndeplinirea acestei mi- 
siuni, 

Dacă ar fi să luăm în seamă socotelile publice, e de 
necrezut cite asemenea särmane animale au fost ucise !, 
Se vorbea de patruzeci de mii de clini si de cinci ori pe 
atitea pisici, pentru că nu exista casă fără pisică, ba in 
unele se găseau chiar cite cinci-sase. S-au depus de ase- 
menea toate strădaniile pentru stirpirea soarecilor şi şo- 
bolanilor, mai cu seamă a acestora din urmă. S- 
capeane de soareci, si otrăvuri, și o mare mulţi 
aceste dihănii au fost nimicite. 

Adeseori cugetam eu iar si iar cit de nepregătită fu- 
sese întreaga obşte pentru calamitatea care o pilise şi in 
ce măsură dezastrul ce urmase se datora faptului că nu 
se luaseră la timp măsuri și prevederi atit publice cit si 
personale. Dacă s-ar fi făcut tot ce se cuvenea, numărul 
victimelor ar fi fost mult mai mic. Spun toate acestea ca 
un avertisment si ca o lecţie pentru posteritate. 

Dar să revin la istoria celor trei bărbați, o istorie im- 
bibată de morală în fiecare părticică a ei. Întreaga lor con- 
duit, ca si a acelora eu care s-au însoțit, e un model vred- 
nic de urmat pentru toţi cei nevoiaşi, bărbaţi sau femei, 
în caz că s-ar mai ivi vreodată asemenea pacoste. Și cred 
că de n-ar fi decit acest fel, povestea tot merită a fi de- 
pănată, chiar dacă așa cum o ştiu eu nu oglindește inlot- 
deauna întreg adevărul faptelor. 


1 Toate măsurile de apărare impotriva ciumei prevăd uciderea 
animalelor domestice. In timpul epidemiei din 1543, fuseseră ucişi 
toţi clinil. eu excepţia celor de vinătoare. Cifrele date de Detoe 
par însă indoielnice, ~ 


135 


i erau fraţi, unul fost ostaş care acum co- 
ar celălalt un marinar schiop, care acum 
tesea pinze de corabie ; cel de-al treilea era dulgher. 

Într-o bună zi, John posmagiul zice către frate-său 
Thomas, tesätorul de pinze : 

— Frate Tom, ce-o să se aleagă de noi ? Ciuma se în- 
teteste in oraș si se îndreaptă către Wapping. Ce ne facem ? 

— Adevăr gräisi, răspunse Thomas. Nici eu nu știu 
ce să mă fac, căci dacă molima se läteste în Wapping, eu voi 
Ii dat afară din casă. 

Şi astfel se porniră să pună lucrurile la cale, 


John : Să fii dat afară din casă, Tom ? Dacă așa se va 
tutimpla, nu ştiu zău cine o să te mai primească. Pentru 
că oamenii se tem acum unul de altul, şi nu-i chip să mai 
tăseşti vreo locuinţă pe undeva. 

Tom : Gazdele la care locuiesc eu sint oameni cumse- 
cade gi se poartă cu bunătate faţă de mine. Dar ei spun că 
dacă mă duc zi de zi la lucru în oraș, e primejdios să mă 
intore acasă. Și-au pus în gind să se ferece în casă și să 
nu dea drumul nimănui să se apropie de ei. 

John : Păi bine fac dacă au de gind să rămină în oraș: 

Tom : S-ar putea să mă hotărăsc gi eu să mă încul în 
casă, pentru că in afară de niște pinze care i s-au ordonat 
patronului meu si pe care le isprăvesc eu acum, n-o să 
mai capăt o bună bucată de vreme nimic de lucru. Trebu- 
rile nu mai mișcă deloc. Pretutindeni muncitorii gi sluji- 
torii sint daţi afară, așa că s-ar putea să fiu bucuros să mă 
zăvorăse in rasă. Dar nu prea cred să primească gazdele 
mele una ca asta. 

John : Şi-atunei, ce-ai să te faci, frăţioare ? ŞI ce-o să 
mă fac eu ? Căci si eu stau la fel de râu ca și tine. Gazdele 
la care locuiesc s-au mutat la țară, cu căţel și purcel, în 
afară de o singură, slujnică ; dar si ea pleacă siptimina 
viitoare și incuie casa. Așa că o să mă pomenesc lipsit de 
căpătii chiar mai devreme decit tine. Dar eu am hotărit 
să-mi jau valea, numai de-as sti încotro să mi duc. 

Tom : Rău am făcut că n-am plecat dintru-nceput, că 
atunci ne erau toate căile deschise. Acum nu mai e chip 
ză ne clintim. Dacă încercăm să ieșim din oraș, o să pierim 
de foame. Nimeni n-o să ne vindă de-ale gurii pe banii 


nostri, si nici n-or să ne lase să trecem prin orașe, darmite 
să ne găzduiască prin case. 

John : Si ce-i mai râu, nu prea am nici parale. 

Tom : Cit despre asta nu-i bal. Eu am ceva pus deo- 
parte, desi nu mare lucru. Dar iţi spun că nu putem pleca 
Ja drum. Cunosc eu o pereche de oaméni cumsecade de pe 
strada mea care au încercat să plece, si cînd au ajuns la 

Barnet sau la Whetston, sau undeva pe acolo, oamenii 
erau gata să tragă în ei dacă ar fi vrut să facă un pas mai 
departe. Asa că s-au întors îndărăt cu coada între picioare, 

John : Ba eu i-aș fi lăsat să tragă în mine, dac-aș fi fost 
acolo. Dacă nu mi s-ar fi vindut merinde pe bănișorii mei, 
atunci le-aș fi luat cu sila, chiar de sub nasul lor. 
Și dacă le-as fi trintit banii, n-ar fi avut pricină să mă 
urmărească în judecată. 

‘Tom : Vorbeşti ca un vechi ostaș, de parcă te-ai afla 
încă în Tärile-de-Jos, Dar lucrurile sint serioase. Oamenii 
sînt indreptätiti să nu lase pe nimeni să se apropie de ei, 
în vremuri de boliste, atita timp cit nu ştiu dacă ești sănă- 
tos sau nu. Si nu-i drept să-i jefuim. 

John : Nu, frate, nu m-ai înţeles. Eu n-aş jefui pe 
nimeni. Dar dacă nu mi s-ar da drum liber în vreun oraș 
sau pe şosea, și dacă nu mi s-ar vinde mincare pe banii mei, 
ar însemna că orașul acela are dreptul să mă înfometeze şi 
să mă ucidă, ceea ce nu-i adevărat. 

Tom : Dar te lasă liber să faci cale întoarsă, și deci nu 
te întometează. 

John : Bun, dar orașul următor în care m-aș întoarce 
farăși nu m-ar lăsa să merg mai departe și uite asa, între 
ele, aș muri de foame. $i apoi, nu există nici o lege care 
să mă oprească să merg pe drumul mare, încotro dozese. 

Tom : Ar însemna mare necaz să te cioroväiesti cu ei 
în fiecare oraş întilnit în cale. Ăsta nu-i lucru la care să sé 
înhame niște oameni săraci ca noi, mai ales în vremuri din 
astea. 

John : Da de ce nu, fratioare? Noi ne aflăm intr-o 
stare mai rea decit a oricui altcuiva. Nici să plecâm nu 
putem, și nici să răminem. Gindese aidoma ca leprosul 
din Samaria : „Dacă răminem pe loc, moartea ne paşte“, 
Vreau să spun, pe niște cameni ca noi, fără o casă a noas— 
tră, si [ără ca cineva să ne dea găzâuire. $i nici pe stradă 


137 


nu putem dormi. Nu ne râmine decit să ne culcäm singuri 
în câruța cu morţi. De aceea zic: dacă raminem pe loc, 
moartea ne paste sigur; iar dacă plecăm, s-ar putea să 
murim. Eu unul sint hotarit să plec. 

Tom : Bine, pleci. Dar incotré pleci ? $i ce ai să faci ? 
Şi cu as veni cu dragă inimă cu tine, de-a sti unde. Dar 
nicăieti nu avem cunoscuţi, nu avem prieteni. Noi aici 
ne-am născut și aici vom muri, 

John : Uite ce-i, Tom, întreaga țară e tara mea de 
baştină, la fel ca şi acest oraș. A spune că nu vrei să-ţi 
părăseşti. la vreme de molimä, oraşul în care te-ai născut, 
e ca şi cum ai spune că nu vrei să ieşi din casa ta cind a 


luat foc. Eu m-am născut in Anglia, şi am dreptul să tré- 
iese in ea. 


Tom ; Dar știi bine că, prin lege, orice vagabond poate 
fi oprit și trimis indarat la ultimul lui domiciliu legal. 
John : Dar cine o să mă ia pe mine drept un vagabond? 
Nu doresc decit să pornesc la drumeție, si legea imi dă 
dreptul s-o fac. a 
Tom : Oricit am pretinde noi că avem prin lege drept 


la călătorie sau la drumeţie, ei nu se vor lăsa duși cu 
vorba. 


John : A fugi ca să-ţi salvezi viata nu e un drept legal ? 
Si oricine ştie că e un adevăr. Noi nu inçeläm pe nimeni. 

Tom : Să zicem că ne lasă să trecem. Încotro vom 
merge ? 


:, John : Oriunde ne vom putea salva viata. O să avem 
destul timp să ne gindim la acest lucru cind om izbuti să 
ieşim din oraș. Din momentul in care mă văd ieșit din 
blestemata asta de Londră, nu-mi mai pasă unde mă duc. 
Tom : Ne-om izbi de mari greutăţi. Nu știu ce să spun. 
John : Bine, Tom, stai si mai chibzuieste un pic. 


Acestea se întimplau pe la începutul lunii iulie, si eu 
toate că molima se întinsese în părțile de nord şi de apus 
ale oraşului, toate suburbiile aflate de o parte si de alta 
a fluviului rămăseseră încă neatinse, așa cum am mai 
arătat. Aceasta chiar si cînd Buletinele săptăminale înre- 
gistrau 1006 morți pe säptäminä. 

Două săptămini mai tirziu, cei doi fraţi se întilniră iar, 
dar de astă dată lucrurile se inräutätiserä. Ciuma inaintase 
138 


vertiginos. Buletinele înregistrau acum cite 2785 morți pe 
săptămină, si cifrele erau in continuă creştere. Totuși, de 
ambele maluri ale riului situaţia era încă bună. Începu- 
seră să mai moară însă si prin Redriff, iar in Ratcliff mu- 
riserä vreo cinci-sase, cind fesätorul de vele veni la fra- 
tele lui, John, cuprins de spaimă, pentru <ă gazdele îi 
puseseră în vedere ca pind într-o săptămină să se mute, 
Si fratele John se găsea la ananghie, căci si el ajunsese 
pe drumuri gi se rugase de patronul lui să-l lase să se aciu- 
ascä într-o magazie ce ținea de brutărie, unde își incro~ 
pise un culcuș din paie acoperite cu nişte saci de ţinut 
pesmeti, iar cu alţi asemenea saci se invelea. 

Și atunci, väzind ei că nu mai era chip să găsească de 
lucru, sau vreo slujbă, sau vreo posibilitate de cistig, ho- 
tăriră să facă tot ce le-o sta în putinţă ca să iasă din orașul 
infectat ; si au gindit câ, gospodărindu-se cu chibzuială, 
vor izbuti să trăiască din pufinul pe care-l aveau, atit cit 
© să țină acesta. Iar după aceea, dacă vor găsi de lucru, 
vor lucra oriunde şi oricit şi orice fel de muncă. 

În timp ce cumpäneau ei.cum să treacă la fapte cit mai 
bine cu putință, află de planul lor şi cel de-al treilea, care-l 
cunoştea îndeaproape pe țesătorul de vele, și ceru să-i în- 
soțească şi el. Aşadar, toți trei se pregătiră de plecare. 
Sumele de bani pe care le agonisise fiecare nu se prea po- 
triveau între ele, dar cum fesétorul de vele, care era mai 
procopsit decit ceilalţi, ştia bine că nu ar fi găsit el de 
lucru la țară, pe lingă că era și schiop, se învoiră cu toţii 
să pună banii laolaltă, cu condiția ca oricare din ei ar fi 
izbutit să cistige ceva prin muncă, să adauge cistigul la 
fondul comun. 

Se mai învoiră să-și ia cu ei cit mai putin calabalic, 
pentru că hotăriseră să meargă la început pe jos; si cît 
mai departe, ca să-şi pună vieţile în siguranță. Se stătuiră 
îndelung între ei ce drum să apuce, și-i prinseră și zorii 
zilei fără să fi ajuns la o hotărire, 

în cele din urmă, marinarul zise o vorbă care le hotări 


calea,: 

Mai intii de toate, începu el, e arsifä mare, aşadar 
eu zic s-o luăm spre nord, ca să nu ne bată soarele in faţă 
şi pe piept, căci altminteri ne-am înăbuși de căldură ; şi 
mi s-a mai spus că nu-i bine să fi se infierbinte singele, 


139 


într-o vreme cînd boala s-ar putea să plutească în văzăuh. 
In al doilea rind, a urmat el, eu zic s-o pornim împotriva 
direcţiei din care o să sufle vintul cind plecăm, ca să nu 
ne ajungă din spate miasmele orașului. 

Ceilalţi doi se învoiră cu aceste măsuri, cu condiția ca 
nu cumva vintul să bată dinspre sud, cînd ei se vor îndrepta 
spre nord. 

Și-a dat cu părerea si John posmagiul, care înainte 
fusese ostaș 

Inti si-ntii, nici unul dintre noi nu se aşteaptă să 
găsim găzduire în vreun oraș, şi n-o să ne fie prea bine 
să dormim sub cerul liber. Cu toate că acuma e cald, s-ar 
putea să vină umezeală si ploaie, ori noi trebuie să fim de 
două ori mai grijuli cu sănătatea noastră, De aceea zic, 
frate Tom, că tu care eşti țesător de pinze, ai putea să ne 
faci cu ușurință un cort, pe care l-am ridica noaptea și 
l-am stringe dimineața și, în felul ăsta, nici că ne mai pasă 
de toate hanurile din Anglia. Dacă avem un cort bun dea- 
supra capului, o s-o scoatem cu bine la capăt. 

Dulgherul se impotrivi la aceasta, spunindu-le să lase 
totu! în seama sa, căci seară de seară, cu securea şi cioca- 
nul lui, pentru că alte unelte nu avea, o să le ridice o 
căsuță de lemn, care o să-i mulțumească mai mult decit 
un cort. 

Ostaşul “si dulgherul se ciorovăiră un timp asupra 
acestui punct, dar pind la urmă birui ostașul cu ideea cor. 
tului. Singura greutate era că trebuiau să-l care după ei, 
ceea ce le sporea mult povara, mai ales că vremea era 
foarte fierbinte. Dar iată că peste tesätorul de vele a dat 
un noroc : stăpinu-său, care era si fringhier, avea un căluţ 
care pe atunci nu-i făcea trebuință si, dorind. să vină in 
ajutorul a trei oameni cinstiţi, le dădu mirfoaga ca să le 
care poverile. Ba chiar, în schimbul a trei zile de lucru, 
înainte de plecare, fi mai dădu ajutorului său o pinză mare 
de arboret, destul cit să facă un cort bun din ea. Ostașul 
il inväfä pe frate-său cum s-o croiască, si curind, sub in 
drumarea lui, cortul fu isprăvit şi potrivit a fi-inél{at pe 
niște pari, Așadar, iată-i gata de drum: trei bărbaţi, un 
cort, un căluț și o pușcă, pentru că ostașul ținea mortis să 


plece cu armă, zicind că acum nu mai era posmagiu ci 
soldat. 


140 


Dulgherul avea un säculet cu unelte, care i-ar fi putut 
folosi dacă găsea ceva de lucru pe drum, ca să-și poată 
fine zilele. [și puseră toţi banii laolalta şi, p-aci ţi-e drumul, 

Se pare că, în dimineaţa cînd porniră, vintul bătea, 
după cum zicea marinarul care avea o busolă de buzunar, 
dinspre nord-vest. Asa încit luară direcţia, sau mai curind 
hotăriră să se îndrepte către nord-vest. 

Dar li se ivi următoarea greutate : cînd o pornirä din 
Wapping pe la capătul de lingă Hermitage, cum ciuma se 
dezlănţuise aprig în părţile de nord ale orașului, adică în 
parohiile Shoreditch si Cripplegate, cei trei drumefi și-au 
zis că nu-i înțelept s-o ia prin vecinătatea acestor părți, 
Așa îndit ocoliră pe drumul de răsărit, adică pe șoseaua 
Radcliff şi lăsară în stinga biserica Stepney, ca să nu 
treacă pe lingă cimitir, mai cu seamă că acum vintul bătea 
mai tare din vest, adică tocmai dinspre părțile cele mai 
mâncate de boală ale orașului. Aşadar, depărtindu-se de 
Stepney, făcură un ocol mare, și ieşiră în drumul mare 
taman la Bow. 

Aici, santinela de strajă la podul Bow i-ar fi luat Ja 
întrebări ; dar ei trecură drumul gi apucară pe o potecă 
îngustă care înconjoară capătul orașului, dind spre Old- 
Ford, si astfel fură scutiți de interogatorii şi se indreptarä 
spre Old-Ford. 

Pretutindeni polifaii stăteau de veghe, nu atit pentru 
a nu lăsa oamenii să treacă, ci pentru a-i impiedica de a-și 
căuta adăpost în tirgurile lor. Cu atit mai mult cu cit se 
iscase pe atunci un zvon, lesne de crezut, cum că sărâci- 
mea din Londra, strivitä de suferințe şi lihnitä de foame, 
luase armele in“mină si se răsculase, asa încit avea acum 
să se năpustească peste toate tirgurile din jur, ca să jefu- 
iască merinde. Acesta era însă, din fericire, doar un zvon 
si nimic mai mult ; desi n-ar fi fost departe de a ajunge 
© realitate, pentru câ populația nevoiasä era atit de hăr- 
tuitä de boală şi de lipsuri, încit cu greu putea fi stăvilită 
să nu-și ia cimpii, prefădind în praf și pulbere tot ce in- 
tilnea în cale. Si, așa cum am mai arătat, singura piedică 
adevărată era faptul că ciuma fi secera cu atita înverșu- 
nare, încît sărmanii se invélmäseau cu miile la groapă, 
în loc să se năpustească cu miile în cîmp. Așa încit, deși 
buna gospodărire a primarului şi a judecătorilor a ajutat 


141 


mult la strunirea furiei şi deznădejdii poporului si la fri- 
narea jafurilor, totuși adevărații stavilitori au fost căru- 
{ele cu morţi. Căci in acale zile, numai în cinci parohii au 
murit 5000 de oameni in trei săptâmini, iar bolnavi erau 
probabil de trei ori pe atit. E drept că unii se însănătoșeau, 
dar mult mai multi cădeau bolnavi zi de zi. lar cind Buleti- 
mele săptăminale anunțau 5000 de morti, dati-mi foie să 
cred, finind seama de condiţiile în care se făceau socote- 
lile, că erau de două ori pe atit. 

Dar să ne intoarcem la drumeţii nostri. La Old-Ford 
au fost cercetaţi, dar cum păreau mai curind să vină de la 
țară decit de la oraș, au scăpat ușor. Oamenii le vorbeau, 
ba i-au lăsat chiar să intre într-o circiumă unde se găseau 
polifaiul și sergenii lui, gi acolo li s-a dat de băut și de 
mincat, ceea ce a făcut să le sporească vigoarea și curajul. 
Si tot aici le-a dat prin minte ca pe viitor, ori de cite ori 
aveau să fie întrebaţi, să spună că veneau din Essex ; gi 
nu din Londra. 

Cu siretlicul ăsta, cuceriră bunăvoința politaiului de la 
‘Old-Ford, care le dădu o dovadă că veniseră din Essex şi 
trecuseră prin tirgul lor, fără să se fi abătut prin Londra. 
Ceea ce nici nu era prea departe de adevăr, intrucit Wap 
Ping sau Radcliff nu fac parte nici din City, nici din 
Liberties. 

Această dovadă, adresată polifaiului următor, aflat la 
Hummerton, un cătun care ținea de parohia Hackney, a 
fost atit de binevenită, incit nu numai că le-a deschis acolo 
cale liberă, dar le-a înlesnit şi obţinerea unui certificat de 
sdnitate eliberat de un judecător de pace, la rugămintea 
politaiului. $i astfel au putut străbate lungul și fărimițatul 
tirg Hackney (care se alcătuia pe atunci din mai multe 
cătune), și au tot mers înainte pind au ajuns la drumul 
mare dinspre nord, pe creasta Stamford-Hill. 

La vremea aceea începuseră să se simtă osteniti, aça- 
dar hotärirä să ridice cortul si să-și petreacă prima noapte 
pe cărare din spatele tirgului Hackney, putin mai incoace 
de locul unde aceasta dă în drumul mare. Găsind ei acolo 
un hambar, sau o clădire ce semăna a hambar, după ce se 
incredintarä că nu era nimeni înăuntru, ridicară cortul, cu 
partea din faţă rezematä de hambar. Îl aşezară în felul 
ăsta pentru că vintul bătea vijelios în noaptea aceea, iar 


142 


ei încă nu erau deprinsi să innopteze în asemenea adăpost, 
si nici măcar sâ-l incropeascä prea bine. 

Acolo îi găsi somnul, dar dulgherul, un om serios si 
cumpätat, ncimpăcindu-se cu gindul de a se lăsa așa, în 
voia soartei, din prima noapte, nu putu să adoarmă oricit 
se strădui, și atunci hotări să iasă din cort, să ia arma şi 
să facä pe santinela, străjuindu-i pe ceilalţi doi. Astfel, cu 
arma in mină, se plimba el în sus şi-n jos prin fafa ham- 
barului, care se găsea în plin cimp, lingă drum, dar im- 
prejmuit de o ingrädituré. Nu peste mult, auzi larinä de 
glasuri si de oameni în număr mare, care păreau să vină, 
Bindi el, de-a dreptul spre hambar, Nu socoti de cuviință 
să-și destepte tovarășii, dar după citeva minute, cum larma 
creștea intruna, posmagiul il strigă și-l întrebă ce se în- 
timplă. După care sări și el in picioare, Cel de-al treilea, 
fesitorul şchiop, fiind foarte istovit, rămase în cort. 

Aşa cum se asteptaserä, mulțimea pe care o auziseră 
venea de-a dreptul spre hambar, cind unul dintre dru- 
meţii nostri îi soma, intocmai ca o santinelă, cu un : „Ci- 
ne-i acolo ?* Oamenii nu räspunserä pe dată, dar unul 
dintre ei se adresă altuia din spatele său : 
Vai ! Aşteptările noastre au fost ingelate. Au venit 
alţii si au ocupat hambarul. 

Cu toţii se opriră, cuprinși parcă de mirare ; păreau să 
fie vreo treisprezece oameni și nişte femei printre ei. Se 
sfätuiau ce să facă, si din vorbele lor drumeţii nostri curind 
aflara că și aceia erau nişte nefericifi ca si ei, câutind un 
adăpost si puţină siguranță. Ba mai mult, nu trebuiau să 
se teamă de apropierea lor, pentru că de îndată ce auziseră 
cuvintele „Cine e acolo ?* femeile începuseră să strige 
speriate : E 

— Nu va apropiaţi de ei ! Poate că sînt ciumati ! 

„Apoi unul dintre bărbaţi zise : 

— Să încercăm să stim de vorbă eu ei. 

La care femeile : 

_.— Nu, în ruptul capului ! Dacă pină acum Domnul 
ne-a cruțat, să nu ne băgăm singuri în primejdie! Vă 
rugăm din toată inima. 

‘Asa încît drumeţii noștri isi dădură seama că erau oa~ 
meni de nădejde, care fugiseră la rindul lor ca să-și sal- 


143 


veze vieţile. Cum le venise inima La Joc, John îi spuse dul- 
gherului : 

— Hai să le dăm putin curaj ! 

Atunci dulgherul le vorbi astfel 1 

— Hei, oameni buni | Am aflat din vorba voastră că 
și voi afi fugit de același crunt vräjmas ca gi noi. Nu vă 
temefi, nu sintem decit trei la număr şi dacă voi nu sin- 
teţi atinsi de boală, noi nu vă facem nici un rău. Nu am 
ocupat hambarul, ci am înnoptat într-un cort în afara lui, 
și-l vom da la o parte ca să vă facem loc ; iar după aceea 
o să-l ridicäm din nou în altă parte. 

După aceste cuvinte, se porni o discuție între dulgher, 
si cărui mame ora Richard, și vază din grap, care 96 mu 
mea For 


Ford : Şi ne puteţi da încredințarea că sintefi cu toţii 
sănătoși ? 

Richard : Cit despre asta puteţi avea inima ușoară ; 
nu vă pindește nici un rău. Vedeţi bine că nu voim a vă 
pune în primejdie gi de aceea v-am spus că noi nu am fo- 
losit hambarul, şi că vom muta cortul mai departe, ca să 
fim impăcaţi și noi gi vol. 

Ford : E o faptă frumoasă si mărinimoasă. Dar dacă ne 
incredinfati câ sinteţi sănătoși, de ce să vă mutaţi adă- 
postul vostru, acum că vi l-aţi înjghebat și aveți și voi 
dreptul la un strop de odihnă ? Noi o să intrăm în hambar, 
să ne odihnim un pic, fără să vă tulburăm pe vol. 

Richard : Mă rog, dar voi sintefi mai numeroși decit 
noi. Nădăjdulesc că ne veţi încredința și voi că sintefi pe 
deplin sănătoși, căci primejdia e la fel de mare și pentru 
noi ca si pentru voi. 

Ford : Läudat fie Domnul că unii au scăpat teferi, deși 
puţini. Care o fi ursita noastră de acum încolo nu putem 
şti, dar pind în acest moment am fost crutati. 

Din ce parte a Londrei veniţi ? A ajuns mo- 
lima prin părțile voastre ? 

Ford : Da, da, chiar pustieste cu furie altfel n-am fi 
fugit așa cum ne vedeţi. Nu credem să mai rămină mulţi 
în viață în urma noastră. 

Richard : De unde veniţi ? 


144 


Ford: Cei mai mulţi dintre noi din parohia Cripple- 
gate; vreo doi sau trei din parohia Clarkenwell, dar din’ 
capătul celălalt. - 

Richard : Şi atunci cum de nu v-aţi evacuat mai de- 
vreme ? 

. Ford : Am fost plecaţi o bucată de vreme, si apoi ne-am 
adunat și ne-am adăpostit cu toții in Islington, unde am 
avut la îndemină o casă părăsită ; ne-am dus acolo aster 
nuturile noastre și citeva lucrusoare. Dar ciuma a dat peste 
noi si în Islington, iar o casă vecină cu a noastră a fost 
infectată şi închisă. Așa încit am fugit cu toţii în mare 
grabă. 

Richard : $i încotro vă indreptati ? 

Ford : Acolo unde soarta ne va îndrepta pașii. Nu știu 
unde, dar Domnul îi îndrumă pe cel ceși înalță ochii 
spre 


Aici discuţia se încheie, jar oamenii veniră la hambar 
sl, cu oarecare greutate, se strecurară în el, Nu se găsea 
decit fin înăuntru, dar isi încropiră culcuguri pe cit putură 
ȘI se lăsară furati de somn. 

Era anotimpul cind se crapă devreme de ziuă. $i cum 
Richard dulgherul facuse de strajă în prima parte à no 
ţii, John ostagul îl înlocui acum, preluind el straja de di- 
mineață, așa încît intră în voebă cu străinii. Aceștia fi po- 
vestiră că atunci cînd plecaseră din Islington avuseseră de 
gînd să se îndrepte spre nord, către Highgate, dar fase- 
seră opriți la Holloway si.cei de acolo nu-i lâsaseră să 
treed mai departe. Asa c-au trebuit să străbată prin cimp 
și peste dealuri spre răsărit, si au ajuns la „Riul îngră- 
dit“, tot finindu-se departe de orașe. Au lăsat Hornsey 
în stinga, si Newington în dreapta, și au ajuns la Stam- 
tord-H din partea opusă celei din care veniseră drumeții 
nostri, $i acum fi bătea gindul să treacă riul, pe la mlag- 
ini, și să se îndrepte spre codrii Epping, unde trăgeau 
nădejde să fie lăsaţi să se așeze. Se pare că nu erau săraci, 
cel putin nu atit de săraci incit să se zbată în lipsuri. Aveau 
atita cit să poată rezista, trăind cu mare cumpătare, dovă- 
trei luni, cînd, ziceau ei, era de aşteptat ca vremea rece să 


i constrult în 1698—1613 de Sir Hugh MIDDLETON 
pentru alimentarea Londrei cu spă. 


145 


oprească molima, sau cel putin să-i sleiască violenţa ; dacă 
nu de alta, măcar pentru că nu va mai exista cine să-i 
molipsească. : 

In mare măsură, aceasta era și soarta drumetilor poș- 
tri, numai că ei erau mai bine echipați pentru drum lung, 
şi aveau de gind. să meargă mai departe. Cu toate că 
început n-ar fi vrut să se îndepărteze de Londra mai mult 
de o zi de drum, astfel ca să poată avea vești de acolo la 
fiecare două sau trei zile. 

Dar drumeții noștri au descoperit o piedică neașteptată 
şi anume căluțul care le căra tot greul, dar din pricina 
căruia trebuiau să țină drumul mare, Pe cind cei din grup 
tăiau peste plaiuri, fie că era sau nu potecă ori drum bătut. 
In felul acesta erau scutiţi de a trece prin orașe, sau chiar 
de a se apropia de orage, decit doar cind trebuiau să cum 
pere de-ale gurii. Şi cu acele prilejuri întimpinau mari 
greutăţi, De care vom vorbi însă la locul lor. 

Dar cei trei oameni ai nostri erau nevoiți să țină dru 
mul mare, neputind să treacă peste farini cu calul, sau să-i 
pâgubească pe oameni stricindu-le gardurile ori îngrăditu- 
rile, sau câlcindu-le semânăturile în picioare, 

Dar tare ar fi vrut cei trei să se alăture grupului și să 
Je împărtășească soarta. După ce mai stătură de vorbă, 
renunfarä la planul lor dintii, adică de a porni spre nord, 
şi se hotăriră să se ducă împreună cu ceilalți în Essex, 

„Drept. care, cind se lumină bine de zi, își strinseră 
cortul și-l Incärearä în spinarea calului, apoi o pornirä cu 
toţii laolaltă. 

Incercară unele greutăți la traversarea riului cu barca; 
barcagiul temindu-se de ei ; dar după ce discutara îndelung 
de la depărtare, barcagiul se invoi să lase barca într-un 
anumit loc, de unde aveau s-o ia ei singuri. li îndrumă 
apei unde s-o lase, el avind o altă barcă. Se pare că nu s-a 
atins timp de opt zile de prima barcă. 

După ce i-au lésat dinainte bani barcagiuilui, acesta 
Je-a adus provizii de mincare și băutură, pe care le-a lăsat 
tot în barcă. Dar, așa cum am spus, numai după ce a luat 
banii inainte. 

Acum însă, drumeţii noștri erau în mare încurcătură 
cum să treacă riul cu calul, barca fiind prea mică și nepo- 


146 


trivită pentru asa ceva. Pind la urmă au trebuit să-l des- 
carce de poveri şi calul a trecut apa înot. 

De la riu au luat-o spre pădure, dar cind au ajuns la 

Walthamstow, oamenii din acest tirg nu i-au lăsat să 
meargă mai departe, asa cum se intimpla dealtfel pretu- 
tindeni. Politaii şi sergentii îi {inurä la depărtare, și în- 
cepură să poarte discuții. Oamenii nostri le povestiră des- 
pre ei aceleași lucruri pe care le cunoaștem şi noi, dar 
tirgoveţii nu le dădură crezare, spunindu-le că mai veni- 
seră pe acolo vreo două-trei grupuri care le înşiraseră ace- 
leasi baliverne, şi după aceea, in orașele prin care tre: 
seră, citiva oameni se imbolnäviserä de ciumă. Aga că acei 
ingelätori au fost prinși, judecaţi şi pedepsiţi dupa merit. 
Drept care citiva dintre ei muriseră pe cimp, fie de ciumă, 
fie de foame și de lipsuri. Era, firește, o pricină foarte 
indreptăţită pentru ca populaţia din Walthamstow să se 
arate foarte grijulie, şi să ia hotärirea de a nu adăposti pe 
nimeni. Dar, așa cum incerca să-i lämureascä Richard 
dulgherul si unul dintre bărbaţii din grup, nu exista nici 
6 pricină ca să închidă drumurile și să nu-i lase pe oameni 
doar să treacă prin oraș ; oameni care nu le cereau nimic 
alta decit să fie lăsaţi a străbate străzile. Dacă cetățenilor 
le era teamă, n-aveau decit să intre in casă şi să incuie 
ușile. Nimeni n-o să se poarte cu ei nici frumos nici urit, 
ci toți or să-și vadă mai departe de treburile lor. 

Dar polițaiul și ajutoarele lui nici nu voiau să audă, şi 
rămineau indärätnici şi neinduplecati. Așadar, cei doi care 
incercaserä să-i înmoaie, se intoarseră la tovarășii lor de 
drum, să se sfătuiascâ ce-i de făcut. Situaţia era cit se poate 
de grea si o bună bucată de timp nimeni n-a știut ce cale 
să apuce. Dar în cele din urmă, John posmagiul si ostașul, 
stind o leacă pe ginduri, le zise să-l lase pe el să lămu- 
reascä treburile. fi ceru mai intii lui Richard dulgherul să 
taie niște crâci din copaci si să le cioplească într-un chip 
cît mai asemănător cu pustile. După citva timp, aveau vreo 
cinci-sase puşti, care de la depărtare păreau a fi adevărate. 
Acolo unde ar fi trebuit să fie trăgaciul, le invelira in 
cirpe si zdrente, asa cum fac ostașii pe vreme umedă, ca. 
să le păzească de rugină. În rest, le minjiră cu lut sau clisă, 
ca să le schimbe culoarea. În tot acest timp, restul grup 
lui, sub îndrumările lui John, se asezarä pe sub copaci, 


uz 


cite doi, cite trei, si aprinseră focuri, la mare depărtare 
unul de celălalt 

După care, el şi cu încă vreo doi inaintarä și ridicarä 
cortul într-un loc unde putea fi bine văzut de la bariera 
înălțată de tirgoveti. Puseră de strajă in fata cortului o 
santinelă, cu pușca adevărată — singura pe care o aveau. 
Santinela se plimba cu arma la umăr, asa încit toată lumea 
să-l poată vedea bine. Legară si calul de un gard din apro- 
piere, şi aprinseră un foc de surcele uscate de cealaltă 
parte a cortului, pentru ca cetățenii tirgului să vadă nu- 
mai focul și fumul, nu si ce se ascunde îndărăt. 

După ce tirgovetii se uitară si se tot uitară cu luare 
aminte, traseră încheierea, din' tot ce se putea vedea, că 
erau impresurafi de o mare” mulțime înarmată și își cam 
pierdură cumpătul. Nu i-ar fi supărat atita să-i lase să 
plece, cit să-i lase să stea. Mai cu seamă văzând că aveau 
cai și arme, căci li se arătase un cal (la gard) și o pușcă la 
cort ; dar mai văzuseră ei şi pe alții foindu-se pe cimp, sau 
îndărătul ingräditurilor, cu pușca la umăr. La asemenea 
privelişte, desigur că se speriară foarte. Și se pare că s-au 
dus la judecătorul de pace să-l întrebe ce-i de făcut. Nu 
ştiu ce i-a povätuit judecătorul, dar către seară au strigat 
de la barieră către santinela de la cort. 

— Ce doriţi ? răspunse John + 


— Ce aveţi voi de gind să faceţi ? întrebă polițaiul. 
— Să facem ? se miră John. Ce-afi vrea să facem ? 
Polifaiul : De ce nu plecați ? Pentru ce staţi aici ? 
John : De ce ne opriţi calea pe şoseaua naţională și nu 

ne lăsaţi să ne urmäm drumul ? 

Polifaiul : Nu sintem obligaţi să vă lămurim de ce şi 
pentru ce, Dar v-am spus totuși : din pricina ciumei. 

John : Si noi v-am spus că sintem sănătoși tun, desi 
nici noi nu eram obligați să vă dăm aceste lămuriri, Și 
totuși ne opriţi drumul pe şoseaua națională. 

Poliţaiul : Avem dreptul să vă oprim, pentru siguranța 
noastră. Si apoi, nu e şoseaua naţională, ci un drum parti- 

1 Se pare că John era fe cort, dar auzindu-i, ieși şi preluă el 
arma ficind pe santinela, ca și cura înăuntru ar fi fost un ofiter 
superior (na). 


148 


cular. Vedeţi bine că e o poartă aci. $i cine trece, plătește 
otaxi 

John : $i noi avem dreptul la siguranța noastră, în 
aceeași măsură ca si voi. Doar știți că am fugit din oraşul 
nostru ca să scăpăra cu viaţă. E o faptă necreştinească și 
hedreaptă ca să ne opriți. 

Polifaiul + Avett libertatea să vă tatoarceţi de unde afi 
venit ; de la asta nu vă opreşte nimeni. 

John : Nu ; cel ce ne opreşte e un vrijmas mai puternic 
decit voi. Altfel n-am fi fugit de el. 

Polifaiul : Atunci puteţi lua oricare alt drum. 

John : Nu, nu ; bănuiese că vă dați seama câ am putea 
să vă punem pe fugă, pe voi si pe toţi cei din tirgul vostru, 
numai să vrem. Dar din moment ce ne-afi oprit aici, ne 
declarăm mulțumiți. Vedeţi, ne-am făcut aici tabăra, și aici 
vom cămine. Trag nădejde câ o să ne dati merinde. 

Poliţaiul : Noi să vă dăm merinde ? Ce tot spui acolo ? 

John : Cum, doar n-o să ne lisati să murim de foame, 
Dacă ne opriţi aici, trebuie să ne gi ţineţi. 

Polifaiul : N-o să vă meargă prea bine dacă vă lăsaţi în 
seama noastră, 

John : Dacă o să ne înfometați, o să ne luăm singuri 
partea. 

Polifaiul : Doar n-aveţi de gind să ne atacați ? 

John : Noi n-am rostit o vorbă despre atac. Dar de ce 
vrefi să ne fmpingefi la una ca asta ? Eu sint un vechi os- 
tas, şi sint învățat să fac foame. Și dacă vă inchipuifi că 
lipsa. de provizii ne va sili să facem cale întoarsă, vă în- 
gelati amarnic, 

Politaiul : Dacă veniţi cu ameninţări, vom avea noi 
grijă să vă ținem piept. Am ordin să ridic populaţia tm- 
potriva voastră. 

John : Dumneata esti cel care ameninţă, nu noi. $i dacă 
ne-ai pus gind rău, e de datoria noastră să hu-{i dăm timp 
să treci la fapte. Peste citeva clipe vom porni la asalt. ! 

Polifaiul : Ce doriţi de la noi ? 

John : La început nu doream de la voi nimic alta decit 
să ne lăsați să trecem prin oraș. N-am fi făcut nimănui 
nici un rău şi nimeni n-ar fi păgubit de pe urma noastră. 

1 Aceast amenințare i-a speriat înte-atita pe poli ci 
care-iinsoleay int pe dată au scbibet tonal Gua). ȘI Pe 


149 


Nu sintem țari, i miște biete făpturi aflate la mare ne: 7 
voie, incercind să fugă de ingrozitoarea molimă din Lon- 
‘ra, care nimiceste mii de oameni în fiece sâptămină, Ne 
minunäm cum de puteţi fi atit de lipsiţi de inimă. 

Polifaiul : Apărarea sânătății noastre ne-o cere.  ! 

John : Ce vă cere ? Să vă infarcati mila cind e vorba 
„de o asemenea năpastă ? 

Polifaiul : Uite ce-i, dacă vă prindeți să treceţi peste 
cimpul din stinga voastră, ocolind orașul, atunci vi se vor 
deschide citeva porţi. 

John : Oamenii noștri călâri ! nu pot trece cu toată în- 
cârcătura pe poteca aceea. Si apoi nici nu duce la drumul 
pe care vrem să-l luăm noi ; și, la urma urmei, de ce să ne 
siliți s-o luäm pe acolo ? În plus, ne-afi ținut-aici întreaga 
zi fără nici un fel de hrană decit aceea pe care am adus-o 
cu noi. Socot c-ar trebui să ne trimiteţi niște merinde, 

Polifaiul : Dacă o luaţi pe drumul pe care vă spunem 
noi, vă vom trimite nişte provizii. 

John : Dac-o luăm pe acolo, inseamnă că toate celelalte 
oraşe din comitat să ne închidă drumurile. 

Polifaiul : Dacă vă vor da provizii ce vă pasă ? Văd 
că aveţi corturi, deci nu trebuie să cerefi adapost. 

John : Mă rog, ce cantitate de provizii ne trimiteţi ? 

Politaiul : Cîţi sinteti ? 

John : Nu vă cerem acum hrană pentru toți ai noștri ; 
noi sintem împărțiți în trei cete. Dacă ne veţi trimite 
piine pe trei zile pentru douăzeci de bărbați si sase-sapte | 
femei, si dacă ne veţi arăta drumul peste cimp despre care 
ne-aţi vorbit, vom primi să ne abatem de la direcția noas~ 
tra, pentru ca oamenii voştri să nu se mai teamă de noi, 
cu toate câ sintem la fel de sănătoși ca si voi. 

Polifaiul : Şi ne puteţi încredința că ceilalți oameni ai 
voştri n-or să ne mai dea bătaie de cap ? 

John : De asta puteţi fi siguri. 

Polijaiul : Trebuie să fgiduiti că nici unul dintre voi 
n-o să treacă nici cu un pas dincolo de locul unde vor fi 

așezate merindele pe care o să vi le trimitem. 


TA nu se uita că aveau un singur cal (na). 
150 


John : Pentru acest lucru imi iau eu întreaga rispun- 
dere, ! 


Ca urmare a acestei învoieli. la locul ales fură puse 
douăzeci de piini si patru ciozvirte mari de carne de vacă, 
iar citeva dintre porți fură deschise ; trecurä cu toţii, dar 
cetățenii din tirg nu avură curajul nici măcar să se uite 
la ei în timp ce înaintau ; dar oricum se lăsase seara, si 
chiar dacă s-ar fi uitat n-ar fi văzut mare lucru şi nu 
fi dat seama cit de puţini erau. à 

Asa a reuşit s-o scoată la capăt John ostasul. Însă în- 
treaga poveste se räspindi în ţinut, care intră pe data in 
mare alarmă. Dacă drumeţii ar fi fost cu adevărat două- 
frei sute la număr, întregul comitat s-ar fi ridicat impo- 
triva lor și i-ar fi virit la închisoare sau poate că le-ar fi 
spart capetele. 

Oamenii nostri au mirosit curind lucrul asta, pentru că 
două zile mai tirziu începură să intilneascä în drum potere 
călare sau pe jos, care scotoceau ținutul în căutarea a trei 
mari cete de oameni inarmati cu puști, care scâpaseră din 
Londra si semănau ciuma peste tot. Și nu numai că-i um- 
pleau pe oameni de ciumă, dar pe unde treceau se țineau 
de prädäciuni. 

Călătorii nostri, la auzul acestor lucruri, își dădură pe 
dată seama că se aflau în primejdie şi, la sfatul lui John 
ostasul, hotärirä să se despartă din nou. John cu calul şi 
cu cei doi tovarăși de drum ai sâi porniră spre Waltham, 
Ceilalţi se răzleţiră şi ei in două grupuri, şi se îndreptară 
spre Epping. 

În prima noapte, se așezară cu toții în pădure, nu la 
mare depărtare unii de alții, dar nu mai ridicara cortul, 
ca.să nu bată la ochi. Pe de altă parte, Richard se puse pe 
treaba cu toporişca si cu securea lui si, tăind eräci de co- 
paci, clădi trei barăci sau bojdeuci, în care se adăpostiră 
cu toţii cât putură de bine. 

Hrana pe care o căpătaseră la Walthamstow le ajunse 
din plin pentru noaptea aceea, iar în ce privește ziua ur- 
mătoare, se läsarä în voia soartei. Se descurcaserä atit de 

T Ack, John strigă pe unul din oamenii li şi-i ceru să comu- 
nice căpitanului Richard si celorlalți să înainteze pe drumul de 
os, spre mlaștini, urmind să se întiinească cu toţii în pădure (n.a). 


151 


bine pind acum sub îndrumările fostului ostaş, încît de co- 
muni înţelegere il numiră conducătorul lor, $i prima lui 
hotărâre păru foarte chibzuită. Anume, îi înştiinţă că acum 
se găseau destul de departe de Londra, incit să fie în si- 
guranță. Cum nu aveau imediată nevole de ajutorul celor 
din ținut ca să se întrețină, vor trebui să fie foarte gri- 
julii ca nu cumva să se molipsească de la cel de prin acele 
locuri, la fel cum nici alţii nu aveau să se molipsească de 
la ei. Trebuiau să fie foarte dramuifi, ca să le ajungă cit 
mai mult puținii bani pe care îi aveau ; cum nici nu putea 
fi vorba de acte de violenţă săvirșite împotriva sătenilor 
din imprejurimi, urma ca, în condiția lor, să se mulfu+ 
Twenge DID de soos ait Ce a pute. ae 

se supuseră îndrumârilor lui. Așadar, - 
răsiră cele trei barăci şi, a doua zi, se în spre 
‘Epping. CAplianul John, căci ape se spunea acum, #t ca 
soții lui, renunțară la planul lor de a se duce la Waltham, 
și se alăturară celorlalți. 

Cind se apropiarä de Epping, se opriră şi porniră să 
caute un loc prielnic în pădure, nu prea aproape de șosea, 
dar nici prea departe. Îl aflară într-o poieniță, sub un pile 
de copaci pitici. Aici își așezară tabăra, alcătuită din trei 
colibe mari, înjghebate din cijiva pari, tăiaţi de dulgher și 
de cei care-l ajutau, și înfipţi In pămint în formă de ceri 
capetele parilor erau legate la virf, iar în părți golurile era 
umplute cu rămurele și frunzis, astfel incit alcătuiau un 
adăpost închis si cald. În afara acestor colibe, mai aveau 
cortul, în care sălășiuiau femeile, şi un fel de gopron. 
pentru cal. 

Se intimpla ca a doua sau a treia zi să fie la Epping 
zi de tirg. Căpitanul John si cu încă un om se duseră Ja 
piaţa si Cumpărară provizii, adică pline şi niște carne de 
oaie și de vacă. Iar două dintre femei se duseri separat, 
ea si cind n-ar fi făcut parte din același grup, si mai cum= 
părară si ele ce putură. John luase calul gi sacul folosit de 
dulgher pentru scule ca să care proviziile în pădure, In- 
tre timp, dulgherul se pusese pe treabă si cioplise niște 
bănci și scăunașe, din ce lemn putuse găsi, precum şi 0 
masă pe care să se poată minca. 

Preţ de două sau trei zile, nimeni nu-i luă în seamă, 
Dar dupa accea, o puzderie de oameni începu să iasă afară 


152 


din oraș ca să se poată zgii la ei si îngrijorarea puse stă- 
pinire pe întregul ținut. La inceput, sătenilor le era teamă 
să se apropie, ceea ce nu-i supăra pe prietenii noştri, pentru 
că se zvonea că ciuma ajunsese la Waltham gi că, de două, 
trei zile, se ivise şi la Epping. Asa încit John le strigă să- 
tenilor să stea la depărtare de ei, pentru că, le zise el: 
„Noi sintem teferi si sănătoși și n-am vrea să aduceţi 
Siuma în mijlocul nostru, si nici să spuneţi pe urmä că noi 
an räspindit-0", 

După accasta, slujbasii parohiei venirä să poarte dis- 
caf cu el de In depărtare, i voir să ştie cine eran și ca 
ce drept își făcuseră lăcaș pe meleagurile lor. 

John răspunse cu multă sinceritate că erau nişte săr- 
mani cetăţeni londonezi care, prevăzind năpasta ce avea 
să se abată peste ei, fugiseră din oraș la timp pentru a-şi 
salva vieţile și, neavind rude sau cunoscuţi la care să se 
adăpostească, se îndreptaseră la început spre Islington, dar 
ciuma urmărindu-i gi acolo, plecaseră mai departe. Si, 
bănuind că cetățenii din Epping n-ar fi fost bucuroși să-i 
primească în orașul lor, şi-au ridicat colibe și corturi sub 
cerul liber, în pădure, gata fiind să îndure toate greutăţile 
şi asprimile unui astfel de adăpost, decit să le pricinuiască 
sătenilor nemulțumiri și temeri că se vor molipsi de la ei. 

La început, localnici! le vorbirä aspru și le cerură să 
plece. Locul acela nu era al lor. Ziceau dingii că-s teferi 
şi sănătoși, dar de unde să ştie ei, sătenii, că nu erau ciu- 
mati gi că nu vor îmbolnăvi întregul comitat ? Așa încit 
nu-i puteau lăsa să rămină acolo. 

John le răspunse cu stăpinire de sine, aducindu-le o 
grămadă de argumente. lată cum au sunat cuvintele lui 

„Londra era locul datorită căruia tirgovetii din Epping 
si din imprejurimi își cistigau piinea cea de toate zilele, 
Acolo desfaceau ei roadele pămintului lor şi din aceste 
ciştiguri isi plăteau ei arendele pentru ferme. Şi era dure- 
ros că se puteau arăta neinduplecati faţă de locuitorii 
Londrei, de pe urma cărora ciştigau atit de bine. N-o să le 
fie deloc pe plac mai tirziu cind o să li se amintească de 
această neinduplecare a lor şi o să se vorbească despre 
barbaria, lipsa de ospitalitate si de: bunăvoință pe care 
le-au avu față de cetățenii Londrei, cind aceştia au fost 
nevoiţi să fugă din faţa celui mai crincen vrăjmaș al ome- 


153 


nirii. Va fi deajuns să se pomenească numele de Epping 
pentru ca ura londonezilor să fie stirnită si mulțimea să 
azvirle cu pietre în oamenii de acolo, ori de cite ori s-ar 
fi arătat la tirg. Si apoi, s-ar putea ca nici ei să nu fie scu= 
titi de molimă, ba chiar se auzea că la Waltham se ivise 
ciuma. Si greu o să le mai vină celor care vor fugi de acolo, 
înainte ca boala să-i fi doborit, dacă nu li se va ingădui 
să-și găsească adăpost nici măcar sub cerul liber.“ 

Localnicii le răspunseră din nou că nu aveau nici o 
chezfisie că nou-venifii erau într-adevăr sănătoşi. Fuseseră 
înştiințaţi că la Walthamstow năvăliseră tot asa cete întregi 
de oameni care ziceau că n-au nici urmă de boală, si care 
au amenințat să jefuiască oraşul şi să folosească forța de 
nu vor fi lăsaţi să treacă. Fuseseră vreo două sute de indi- 
vizi, şi aveau cu ei arme şi corturi ca ostasii din Tarile-de- 
Jos. Au stors provizii de la cetăţeni, amenințindu-i că 
'dacă nu le dau de bună voie le vor da de nevoie, Le-au 
virit armele sub nas şi le-au poruncit în limbaj soldatesc, 
O parte dintre ăştia s-au risipit spre Rumford si Bent: 
Wood gi au dus acolo ciuma cu ei ; acum aceste două mari 
oraşe erau infectate şi oamenii nu mai aveau curaj nici 
să se ducă la piaţă. Era foarte-de crezut că şi grupul venit 
la ei fâcea parte din acele cete, si dacă-i pe așa, meritau 
să fie trimiși la închisoare si ținuți acolo pind aveau să se 
râscumpere de tot răul pe care-l pricinuiseră şi de groaza 
i spaima pe care le semânaseră in ţinut. 

John le-a răspuns că ei nu trebuie să plătească pentru 
ceea ce făcuseră alţii. li incredință că ei erau cu toţii un 
singur grup si că niciodată nu fuseseră mai mulţi dect{ 
acum (ceea ce, în treacăt fie spus, era adevărul curat), dar. 
că au venit pe căi diferite si s-au unit pe drum, necazurile 
lor fiind aceleași. Erau gata să dea toate datele privitoare 
Ja ei oricui le-ar fi cerut, adică să-şi comunice numele şi 
adresele locuinţelor, astfel încit să poată fi trași la râs- 
pundere dacă s-ar face vinovaţi de vreo încălcare a legii, 
Dealtfel localnicii puteau să vadă că ei se muljumeau să 
trăiască în condiţii potrivnice si nu doreau decit să li se 
îngăduie a respira aerul sănătos al pădurii, căci de n-ar fi 
fost sănătos n-ar fi rămas acolo. 


154 


— Dar, răspunse slujbasul, noi si aşa ducem mulţi si- 
raci in circă şi trebuie să avem grijă ca numărul lor să nu 
sporească. Desigur, nu ne puteți înfățișa vreo dovadă că 
nu veţi fi o povară pentru parohie și pentru locuitorii ei, 
nu mai mult decit ne-aţi putea dovedi că nu sinteti 
bolnavi. 

— Uitaţi-vă ce-i, răspunse John, noi tragem nădejde 
să nu fim o povară pentru voi. Dacă ne veţi procura pro- 
wizii pentru acoperirea nevoilor noastre, vă vom fi foarte 
recunoscători. Dar așa cum nici la casele noastre nu am 
trait din mila nimănui, tot astfel ne obligäm gi acum să 
vă plătim în întregime, dacă Domnul ne va ajuta să ne în- 
toarcem cu bine la locuinţele gi la familiile noastre, cind 
starea normală se va reinscăuna la Londra. Și dacă ne e 
dat să murim aici, vă Incredinfam că acela dintre noi care 
moare va fi îngropat de cei rămaşi în viaţă, fără vreo chel- 
tuială din partea voastră. Doar dacă murim cu toţii, ulti- 
mul dintre noi neputind să se ingroape singur, va insemna 
să suportati voi o singură inmormintare, deși, desigur, acel 
ultim om va fi lăsat destul în urmă-i încit să vă acopere 
cheltuielile. Dar, pe de altă parte, dacă vă veţi zăgăzui ca- 
nalele milei și nu ne veţi ajuta cu nimic, vă făgăduim că 
nu vom încerca să obținem nimic prin forţă sau prin furt. 
Cind putinul pe care-l avem se va isprăvi, şi vom pieri de 
foame, inseamnă că aceasta a fost voia Domnului, 

Vorbindu-le în aceste cuvinte bine cumpănite şi pline 
de duioşie, John le-a muiat localnicilor inimile și ei s-au 
întors cu toţii la casele lor. $i, cu toate că nu şi-au dat 
consimfäminul ca străinii să rămină în pădure, nici nu 
i-au supărat cu nimic. $i sărmanii nostri prieteni au con- 
tinuat să stea in aceași loc vreo trei-patru zile, fără nici 
un alt necaz. În acest timp, au innodat oarecari legături 
cu o gospodărie de la marginea orașului, şi cereau de la 
depărtare cite ceva de care aveau nevoie, iar oamenii le 


lăsau tot la depărtare cele cerute, și primeau plată cins- 
tita pentru tot ce le dădeau. 

Dar tineretul din oraș venea des pină aproape de lăca- 
gurile oamenilor din pădure, si se uita la ei gi le vorbea, 
dar tot de la depărtare. 

Purtarea liniștită si nedäunätoare a locuitorilor pădurii 


cepu să-i vorbească de bine. Prima urmare a acestui fapt | 
a fost că, pe o noapte ploioasă, un anume gentilom care 
locuia in vecinătate, trimise la ei o căruță cu douăsprezece 
legături de paie, menite să le slujească atit de culcus cit şi 
ca să-și acopere și să căptușească laturile colibelor, pentru 
a le păstra uscate. Preotul dintr-o'parohie învecinată, fără 
să ştie de fapta celuilalt, le trimise la rîndul lui două ba- 
nife de griu şi o jumătate de banita de mazăre, 

‘Au fost, bietii de ei, foarte recunoscători pentru aceste 
ajutoare şi mai cu seamă pentru paie, care însemnau o 
mare inlesnire. Căci cu toate că năstrușnicul dulgher le 
incropise niște colibe în care zăceau ca in copaie, si le um- 
pluse golurile cu frunziș şi cu ce mai putuse găsi, si cu 
toate că tăiaseră pinza de cort pentru a-și face învelitori, 
totuși dormeau în umezeală, pe pămintul tare si nesânătos. 
Pină ce le sosiră aceste paie, care au fost pentru ei ca niște 
saltele de puf şi, după cum s-a exprimat John, au fost 
mai binevenite decit ar fi fost saltelele de puf in alte 
vremuri. 

Acest gentilom și cu preotul fiind primii care au dat o 
pildă de caritate faţă de sărmanii pribegi, restul sătenilor 
i urmarä pe dată, aga că în fiecare zi primeau cite ceva 
de la oameni, dar mai ales de la gentilomul din vecinătate, 
Unii le trimiteau scaune, scäunage, mese, sau alte obiecte 
gospodăreşti de care spuneau ei că ar avea nevoie. Al 
Je-au trimis cearsafuri, pături si invelitori, iarăși alţii oale 
de lut si vase de bucătărie pentru pregătirea bucatelor. 

Imboldit de această purtare prietenoasă, dulgherul le-a 
clădit în numai citeva zile o casă cu căpriori și acoperiş în 
regulă ; casa avea şi un cat in care sedeau la câldură, pen- 
tru că se arăta a fi un început de septembrie ploios si rece. 
Acoperişul fiind însă bine astupat cu stuf și pereţii foarte 
groși, erau ferifi de frig. La un capăt, zidise un perete de 
ut, cu o vatră ; si un alt meșter din grup izbutise cu mare 
strădanie să încropească un burlan care să scoată afară 
tumul. 

Așadar, desi locuinţa era primitivă, au stat foarte tih- 
iţi pind pe la inceputul lui septembrie, cind îi ajunseră 
miște vești proaste, fie că erau adevărate sau nu, anume 
că molima se intefise la Waltham-Abby, de o parte, şi la 
Rumford şi Bent-Wood de cealaltă ; ba chiar că venise la 


156 


Epping, Woodtort si in cea mai mare parte a orașelor de 
pădure, fiind adusă de precupeti si de cei care tot plecau 
la Londra și indarat eu provizii. 

Dacă lucrul ăsta era adevărat, atunci venea în contra- 
dictie cu acea legendă răspindită în toată fara, pe care eu 
însă n-o pot întări din cele stiute de mine, anume că (à. 
ranii care duceau merinde la tirg nu s-au molipsit nici- 
odată gi nu au adus boala cu ei la țară. Se pare că amin- 
două aceste crezuri au fost false. 

Se poate totuși că au luat boala mai greu, fără să fi fost 
tasă vorba de un miracol, pentru că, într-adevăr, foarte 
mulţi veneau si plecau, spre binele sărmanilor locuitori ai 
Londrei, care ar fi fost hämesiti dacă țăranii ce-și desfăceau 
marfa la tîrg n-ar fi fost în bună măsură crufafi de molimă 
sau, cel puţin, mai ocrotifi decit te-ai fi așteptat. 

Dar acum, noii noștri. pădureni începură să fie stringi 
cu uşa, pentru că tirgurile din jur erau contaminate şi 
nu mai aveau încredere să se ducă după lucrurile de care 
aveau trebuință, ceea ce-i stinjenea foarte mult. Nu mai 
trăiau decit prin puţinul pe care li-l trimiteau oamenii 
milostivi din tirg. Dar, spre norocul lor, se întimplă că alti 
gentilomi din ținut, care pind atunci nu le trimiseseră 
nimic, începuseră să afle de ei si să-i ajute. Unul le tri- 
mise un porc gras ; alții două oi şi un altul un vițel. Pe 
scurt, aveau carne din belșug și, uneori, chiar și lapte gi 
brinză şi altele de acest fel. Duceau însă lipsă de piine, 
căci, deși primiseră griu, n-aveau cum să-l macine gi să-l 
coacă. Boabele de griu care le fuseseră trimise le minca- 
seri prăjite, precum vechii israeliți, fără să le macine și să 
facă piine din ele. 

In cele din urmă găsiră ei o cale să-și ducă griul la a 
moară de lingă Woodford, unde izbutiră să-l macine. Si 
după aceea, John posmagiul făcu un cuptor atit de adine 
şi de uscat încit putu să coacă pesmefi. Si în felul acesta 
izbutiră călătorii nostri să trăiască fără ajutorul şi provi- 
ziile tirgovetilor. Şi bine le-a prins acest lucru, pentru că 
în scurt timp intregul ținut a fost impinzit de molimă, si 
se zicea că în satele din jur muriseră 120 de oameni, ceea 
ce pentru ei însemna ingrozitor de mult. 

Drept care finurä din nou sfat. Acum sătenii nui se 
mai fereau de ei şi nu se mai teeau c-or să pătrundă in 


157 


Jocuinjele lor, ba dimpotrivă, mai multe familii dintre cele 
mai nevoiaşe isi părăsiseră casele şi-şi clădiseră bordeie 
în pădure, așa cum făcuseră la început si oamenii noștri, 
Dar în curind se dovedi că unii dintre cei ce se refugiaseră 
în pădure, veniseră în colibe cu boală cu tot, Nu pentru că 
se mutaseră la aer curat, ci pentru că o făcuseră prea 
tirziu, după ce avuseseră de-a face cu vecini sau cu alți 
oameni atingi de boală, care purtau molima pe oriunde 
se duceau. Poate că asta să fi fost pricina, sau poate că 
nu avuseseră destulă grijă ca, odată mutaţi din tirg, să nu 
mai vină în legătură şi să nu se mai amestece cu oameni 
bolnavi. 

Oricum ar fi fost, cind călătorii noștri văzură că ciuma 
se aciuise nu numai în tirguri, dar și în corturile gi coli- 
bele din pădure, se inspăimintară, și începură să se gin- 
dească la plecare. Altminteri, ar fi insemnat să-și pună 
vieţile in primejdie. 

Nu-i de mirare că-i mihnea adinc faptul că trebuiau să 
părăsească locul unde fuseseră primiţi cu atita bunătate 
şi unde întimpinaseră atita omenie și înţelegere. Dar ne- 
voia şi ciudăţeniile vieţii, ale acestei vieți pe care izbuti. 
seră să şi-o păstreze pind atunci, erau precumpănitoare 
şi nu vedeau ce altă ieşire din impas ar fi putut să existe. 
John se gindi să stea de vorbă cu acel gentilom care fusese 
primul și cel mai însemnat binefäcätor al lor, și să-i ceară 
sfatul şi sprijinul. 

Bunul gi milostivul gentilom îi povățui să plece, căci 
altminteri orice retragere le va fi tăiată de molimă. Dar 
încotro sä se indrepte, îi venea și lui foarte greu să le 
spună. In cele din urmă, John il întrebă dacă s-ar învoi 
(gentilomul fiind judecător de pace) să le dea certificate 
de sănătate, ca să le arate celorlalți judecători cu care s-ar 
fi putut să aibă greutăţi, şi pentru ca să nu mai fie alungaţi 
indärät, acum cind lipseau de atita vreme din Londra: 
Judecătorul nu pregetă si le dădu la toţi certificate, așa 
că de acum încolo puteau călători în voie oriunde ar fi dorit. 

Certificatul de sănătate întărea că locuiseră multă 
vreme într-un sat din comitatul Essex, că fuseseră exa- 
minati şi cercetaţi îndeajuns si, cum de peste patruzeci de 
zile nu veniseră în nici un fel de legătură cu nimeni, și nu 
dăduseră nici un semn de boală, puteau fi socotiți pe dés 


158 


plin sănătoși, drept care puteau fi primiți fără grijă In 
orice loc, întrucit plecarea lor din sat se datora spaimei de 
molimă, si nu faptului că unul dintre ei s-ar fi îmbolnăvit. 

Inarmati cu acest certificat, o porniră iar, însă cu mare 
părere de rău. Cum John nu voia să se îndepărteze prea 
mult de casă, se indreptarä spre mlaștini, către Waltham. 
Dar acolo întiiniră un om care păzea zăgazul riului, dind 
drumul la apă pentru vasele care mergeau în amonte sau 
în aval. Și omul acela îi sperie cu niște povești ingrozi- 
toare despre boala care s-ar fi lăţit în toate orașele de pe 
viu, atit în Middlesex cit si în Hertfordshire. Se pare însă 
că omul acela i-a mințit, pentru că veştile s-au dovedit a fi 
neadevarate. 

Oricum, călătorii noştri se înspăimintară și hotăriră 
s-o ia prin pădure spre Rumford şi Bent-Wood ; dar li se 
spuse că drumul acela era bătut de o grămadă de refugiați 
din Londra, care se răspindiseră prin pădurea numită 
Henalt şi care, neavind nici hrană nici adăpost, nu numai 
că trăiau la buna intimplare indurind mari lipsuri prin 
păduri si pe cimpii, dar harfuiau satele, furind si prädind, 
omorind vitele și așa mai departe. Alţii isi clädiserä colibe 
şi bordeie la marginea drumului şi cerșeau ajutor ; așa în- 
cit autorităţile comitatului se simţiseră stingherite şi fu- 
seseră nevoite să ia măsură | 

Auzind acestea, işi dädurä seama cf, pe de o parte, nu 
se vor mai putea bucura din partea localnicilor de cari 
tca și bunăvoința pe care le intimpinaserä în locurile de 
unde veneau ; și, pe de altă parte, că îi ameninţa și pe ei 
primejia de a fi atacați de cei aflaţi in aceeași restriște ca 
şi dinșii, 

In fata acestei situaţii, John, căpitanul grupului, se în- 
toarse, în numele celorlalţi, la bunul lor prieten si binefä- 
cător, care-i sprijinise si pina atunci şi, infatisindu-i fap- 
tele, îi ceru cu umilință sfatul. Judecătorul îi povatui să 
se întoarcă la vechile lor adăposturi sau, cumva, sä se mute 
la mai mare depărtare de drum, şi-i indrumă spre locul 
care ar fi fost cel mai potrivit pentru ei ; acum însă aveau 
nevoie de o casă adevărată si nu de colibe, pentru că“era 
plină toamnă. Și găsiră o clădire veche şi părăginită, care 
fusese cîndva O rezidență sau un mic conac, dar care era 
atit de dărăpănată incit nici nu mai putea fi locuită, si ob- 


7 . 159 


ținură consimţămintul proprietarului fermei. de care ținea 
clădirea, ca s-o folosească după cum vor voi. 

Iscusitul dulgher şi cu alfi citiva care lucrau sub indru- 
marea lui se puserä pe treabă, și în citeva zile prefäcurä 
paragina într-un adăpost sigur pentru vreme rea. Casa 
avea şi un cămin şi un cuptor, amindouă dărimate, dar 
meșterii le aduseră in stare de folosință gi mai clädind de 
o parte şi de alta soproane gi suri, în curind făcură din ea 
o locuință bună pentru toți. 

Aveau nevoie îndeosebi de scinduri pentru obloane, 
dușumele, uși si altele ; dar cum gentilomul de care am 
vorbit mai sus îi sprijinea, şi prin aceasta îşi ciștigaseră 
și aprobarea sătenilor, şi cum, mai presus de toate, se 
ştia că sint sănătoşi, fiecare le dădu ce-l lăsă inima. 

Se statornicirä în această casă și hotăriră să nu se 
mai clintească de aici. Văzuseră ei bine cit de potrivnio 
era întregul comitat tuturor celor ce veneau de la Londra, 
ŞI ştiau că nicăieri nu s-ar fi bucurat de primirea priete- 
noasă şi ajutorul de care aveau parte aci. 

Dar cu tot sprijinul și încurajarea date de gentilomit 
din ţinut si de sătenii din jur, totuși oamenii noştri avură 
de indurat multe neajunsuri, pentru că în octombrie gi în 
noiembrie vremea deveni din ce în ce mai rece şi mai ji- 
lavă, ori ei nu fuseseră deprinși chiar cu atitea asprimi, 
Aşa incit trecură prin fel de fel de suferințe, răceli și du- 
Feri în mădulare, dar ciuma nu se apropie de ei. $i în luna 
decembrie se întoarseră îndărăt la casele lor. 

V-am istorisit povestea lor pe larg, pentru a vă arăta 
cum s-au intimplat lucrurile cu un mare număr de oameni 
care, de îndată ce molima s-a ostoit, s-au reîntors în Oraș, 
Pentru că, aja cum am mai arătat, mulţi dintre cei care 
avuseseră putinţa să se refugieze în case la țară, se refu- 
giaserä. lar oamenii de rînd, care nu aveau prieteni prin 
alte pării, s-au răspindit pe toate coclaurile oriunde au 
putut afla adăpost, fie că aveau bani, fie că nu. Cei cu 
bani au plecat cit mai departe, pentru că aveau mijloace 
de trai ; dar cei cu buzunarele goale s-au izbit, asa cum afi 
văzut, de foarte mari neajunsuri si adeseori au trăit pe 
spinarea sătenilor. De acea, i-au stinjenit mult pe tirgo- 
veţi si pe țărani, care uneori i-au şi trimis la închisoare, 


160 


să le dea pedepse. Dar adeseori i-au izgonit dintr-un loc 
în altul, pink cind oamenii n-aveau altă iegire dec să se 


toarcă la 
Cind am aflat istoria lui John și a fratelui său, am cer- 


au dat peste oameni binevoitori ; mai cu seamă cînd pu- 
teau dovedi cit de cit cine sint și, In special, că plecaseră 
din Londra la timp. Alţii, la fel de numeroși, şi-au încropit 
colibe şi bordeie prin păduri sau pe cimp, sau au trăit ca 
+ pustnicii prin gropi ori peşteri, Şi în acele locuri, puteți fi 
siguri că s-au luptat cu cele mai cumplite greutăţi ; 
cit unii dintre ei au preferat să se întoarcă la Londra și 
să înfrunte primejdia. ŞI bordelele au fost adeseori găsite 
pustii, iar sătenii gindeau că oamenii din ele muriseră de 
ciumă şi nu cutezau să se apropie, cel puţin o bună bucată 
de vreme. Si e cu putință ca mulţi pribegi din acestia să [i 
murit fără nimeni la căpătii, pur şi simplu din pricina lip- 
surilor, 

Intr-un bordel a fost găsit odată un om mort, și pe 
parăul oe tngriden un tip dia vecinătate fuseseth scri: 
jelite cu briceagul lui, cu litere ba mari, ba mici, urmé- 
toarele cuvinte : 


E ©, AIE! 
AMINGo! MUriM 
Val, Vall 


Dat fiind că a fost găsit un singur mort se binuieste că al 
doilea om a scăpat ; sau poate că a murit mal inainte, şi 
„celălalt La îngropat cum a putut. 
V-am mai arătat si cum s-au apărat de molimă cei 
$ legaţi de navigaţie, adică felul in care corăbiile zăceau „în 
larg“ cum se în şiruri, una cu prova in pupa celei- 
| late, pe tot fluviului. Mi s-a spus că se insirau 
|. tot asa pind la Gravesend gi chiar mal jos, in orice loc unde 
| erau mai adăpostite de vint si de vremea rea. $i n-am auzit 
| ca ciuma să fi pătruns La bordul coräbiilor, cu excepția 
acelora ancorate cam pind la Deptford, desi oamenii co- 


16) 


borau în satele, otașcle si fermele de pe țărm după păsări; 
carne de porc si de vițel si alte provizii. 

De asemeni, am văzut că şi barcagiii de dincolo de pod 
au găsit mijloace de a urca pe fluviu cu bărcile, cit mai 
departe au putut. Și multi dintre ei şi-au adus întreaga 
familie în bărcile pe care le-au acoperit cu pinze și cu 
inveliguri de balot și le-au căptușit cu paie, făcindu-și 
sălaș, în ele, Şi şi-au aliniat bărcile de-a lungul țărmului 
la mlaștini, iar unii dintre ei şi-au făcut din pinze mici 
corturi pe țărm, şi ziua stăteau sub cort, iar noaptea se 
culcau în bărci. 

Am auzit că malurile riului erau străjuite de bărci și 
de oameni, care au rămas acolo atita timp cit au avut mij- 
lonce de întreținere sau cit au putut căpăta cite ceva de la 
săteni. Şi, într-adevăr, oamenii de la țară, atit gentilomii 
cit şi țăranii, s-au arătat gata să-i ajute, și pe barcagii și pe 
mulţi alţii, numai că nu s-ar fi invoit în ruptul capului șă-i 
primească în satele sau în casele lor, şi nici că-i putem în- 
vinovăţi pentru aceasta. 

Am cunoscut un cetățean crunt lovit de soartă, căruia 
molima îi räpise nevasta şi copiii. Nu mai rămăseseră in 
viaţă decit el, două slujnice şi o rubedenie, o femeie bă- 
trină care-i Îngrijise cit putuse pe cei ce se pierduseră, 
Omul acesta iat s-a mutat într-un sat din apro- 
pierea Londrei, deşi nu chiar o suburbie, și a închiriat 
acolo o casă goală, de la proprietarul ei. După citeva zile, 
a făcut rost de un camion, l-a încărcat cu toate mobilele și 


avutul lui, ca să şi le aducă în noua casă. Sătenii s-au îm- 


potrivit la intrarea camionului în sat, dar mai cu sfada, 
mai cu forța, camionagiii au izbutit să-l aducă pind in faţa, 
casei omului. Acolo însă politaiul s-a împotrivit din not 
Şi nu i-a dat voie să care lucrurile în casă. Mobilele au fost 
descărcate şi lăsate la ușă, iar camionul s-a intors la Lon- 
dra, Omul nostru a fost chemat să se înfățișeze la judecă. 
torul de pace, iar el s-a supus. Judecătorul i-a cerut să 
cheme indărăt camionul si să-și reincarce Juerürile în el 
dar omul nici n-a vrut să audă. Drept care judecătorul 
poruncit politaiului să-i urmărească pe camionagii, să-i 
aducă înapoi gi să-i silească să transporte lucrurile indarat 
Ja Londra. Or dacă nu, să le depoziteze undeva piriă la nai 
ordine. Și dacă nu-i poate găsi pe camionagii, iar proprie 


162 


tarul nu consimte să se descotoroseaseä de lueruri, atunci 
acestea să fie trase, cu cängi, din faţa casei si arse in 
stradă. Bietul om a trebuit să-și trimită lucrurile inapoi 
văitindu-se si protestind impotriva cruzimii cu care fu 
sese tratat. 

Dar nu exista cale de mijloc. Nevoia de a-și apăra vie- 
file fi impingea pe oameni la asemenea cruzimi, de care, 
în alte împrejurări, nu s-ar fi făcut vinovaţi. Dacă omul 
acela a mai trăit sau a murit n-aș putea să vă spun. Dar 
se zice că fusese si el atins de ciumă ; sau poate că © 
menii au iscat acest zvon ca să-şi scuze purtarea neome- 
noasă fata de el. Se prea poate însă ca sau el sau lucrurile 
lui, sau şi el şi lucrurile să fi fost purtători de boală, din 
moment ce toată familia ii pierise cu putin inainte. 

Știu că locuitorii din tirgurile şi oraşele din vecinăta- 
tea Londrei au fost invinovatiti pentru lipsa lor de înţe- 
legere fata de nenorocitii care au fugit din oraș de teama 
bolii. $i din cit se spunea, sävirsiserä multe fapte haine. 
Dar eu unul pot să afirm că a existat si multă milă, aju- 
torare şi bunăvoință, atunci cind localnicii își dădeau 
seama că nu-i pindeste vreo primejdie. Dar cum fiecare 
dintre oraşe îşi hotăra singur felul de a se comporta, au 
fost desigur și cazuri în care sărmanii refugiaţi au avut 
parte de mari neajunsuri şi s-au pomenit izgoniți îndărăt 
în oraşul infectat. Ceea ce a pricinuit multă zarvă și pro- 
teste împotriva celor. din afară, iar plingerile erau pe bu- 
ele tuturor. 

Şi totuși, în ciuda atitor prevederi, nu a existat tirg 
sau oraș pe o rază de zece (sau chiar duuăzeci) de mile de 
Londra în care să nu se fi ivit mai multe sau mai puţine 
cazuri de ciumă şi care să nu fi avut morții săi. 

mai fost o pricină care i-a facut pe cei de la țară 
să se poarte cu stricteţe fata de londonezi, mai cu seamă 
faţă de cei săraci. Și anume, așa cum am mai spus într-un 
loc, se pare că cei ce se știau bolnavi vădeau o oarecare 
vinovată înclinaţie de a-i îmbolnăvi si pe alţii. 

"Doctorii au dezbătut mult între ci explicaţia acestui 
fapt. Unii spuneau că făcea parte din însăși natura bolii, 
anume că cei atingi de molimä erau cuprinși de un soi de 
plzmä şi de ură impotriva semenilor lor, de parcă boala 
căuta cu vrăjmășie să se implinte nu numai în trupurile 


163 


Alţii insă vorbeau de nepăsarea pe care ţi-o dă deznă- 
dejdea ; nemaistiind și nemaisinchisindu-se de ceea ce fă- 
seau, nepăsători față de bine si de rău, bolnavii nu se mai 
fereau nici ei și nici pe cei din jur. $i, într-adevăr, cind 
oamenii se lasă în voia soartei şi nu se mai sinchisese de 
prudenţă sau de primejdie în ce-i priveşte pe ei, nu-i de 
mirare că nu se mai gindesc la binele celorlalţi. 

Dar eu înclin să dau o altă întorsătură acestei grave 
dezbateri şi să găsesc o explicaţie diferită sau un nou răs- 
puns. Anume, eu nu acord incredere faptului in sine. Dim- 
rotrivă, afirm că lucrurile nu s-au intimplat astfel și că 
nu era vorba decit de un zvon stirnit de populația satelor 
si oraşelor din afara Londrei împotriva refugiaților londo- 
nez, pentru a justifica, sau cel puţin a scuza greutăţile și 
“ăutăţile făcute acestora, si despre care se vorbea atit de 
mult. $i in aceste ciocniri, se poate ca ambele părți să fi 
purtat o vină. Cu alte cuvinte, londonezil care aveau pre= 
ienţia să fie primiţi gi adipostiti în casele sătenilor, la 
vreme de molimă, de multe ori purtind boala în ei, se 
vaitau de cruzimea si de nedreptatea țăranilor si tirgove= 
lilor care-i izgoneau şi-i sileau să plece indärät cu fami- 

ile şi cu lucrurile lor. Jar pe de altă parte, cei din alte 
orașe, pomenindu-se cu londonezii peste ei, gata să le 
re în case fie că voiau sau nu, au iscat zvonul că oamenii 
ar fi fost ciumafi gi că nu se sinchiseau de ceilalti, ba dim- 
votrivă, se străduiau chiar să-i molipsească. ȘI nici una 
aici alta nu erau absolut adevărate, cel putin nu în felul 
in care erau înfățișate. 

Ce-i drept, cei de la țară erau mereu puși pe jératec 
de vestile că londonezii aveau să se năpustească asupri-le 
cu forţa, nu numai cerind ajutoare, ci pur şi simplu dedin- 
du-se la jaf şi prădăciuni, şi că alergau pe străzi cu ciuma 


164 


în ei, fără nici o fereală. Se mai zicea că nu s-a luat nict 
o măsură de închidere a caselor şi de impiedicare a celor 
bolnavi de a-i molipsi pe alţii. 

Ori, ca să nu-i nedreptätim pe londonezi, trebuie ară- 
tat că aceştia nu s-au dedat la violenţe decit în unele c: 
zuri răzlețe, de care am vorbit..Pe de altă parte, am arătat 
cită grijă au depus primarul şi Consilierii Orâsenesti pen- 
tru asigurarea ordinei in întregul oraș si în suburbii ; după 
cum la fel au făcut judecătorii de pace și slujbașii paro- 
biali în alte părţi. Londra ar putea sluji ca model tuturor 
orașelor din lume în ce privește buna crinduire si desävir- 
şita ordine, chiar atunci cînd molima era în toi, iar popu- 
laţia covirsitä de suferinţă și istovire. - 

Un lucru trebuie cu deosebire subliniat, spre cinstea 
înalţilor slujbasi, pentru că se datora chibzuinjei lor gi 
anume cumpânirea cu care au dus la îndeplinire marea şi 
greaua misiune de închidere a caselor contaminate, E drept 
că, așa cum am mai arătat, închiderea caselor a insemnat 
pricina unor mari nemulțumiri, aş putea spune chiar că a 
celor mai mari nemulțumiri la vremea aceea. Pentru că 
a-i zăvori în casă pe cei sănătoși laolaltă cu cei bolnavi era 
un lucru cumplit, iar valetele éelor astfel poprifi iti sfisiau 
inima. Şi se umpleau străzile de strigătele celor care își 
revârsau furia sau cereau milă. Ei n-aveau alt mijloc de a 
veni în legătură cu prietenii lor decit vorbind la fereas- 
tra, și-l auzeai la ferestre väicärindu-se atit de jalnic, inch 
topeau nu numai sufletele celor cu care discutati, dar şi pe 
ale trecătorilor ce se nimereau pe acolo, Si printre aceste 
văicăreli nu o dată se auzeau dojeni la asprimea si uneori 
la obräzniela paznicilor postați la ușile lor. Jar paznicii le 
răspundeau cu destulă neruginare. Şi uneori îi Infruntau gi 
pe cei din stradă, care stăteau de vorbă cu suszisele familii, 
Pentru această obrăznicie sau pentru purtarea lor neome- 
noasă, vreo gapte-opt dintre aceşti paznici şi-au pierdul 
viata. Nu ştiu dacă trebuie să folosesc cuvintul „asasinat”, 
pentru că nu sînt în măsură să intru în amănuntele ca- 
zurilor în speţă. E drept că paznicii isi implineau o datorie 
pentru care fuseseră numiți de către o autoritate legală, 
Şi a ucide un slujbas publie, în exerciţiul funcțiunii, în- 
seamnă, în limbajul legii, un asasinat. Dar cum instruețiu- 
nile primite, sau autoritatea în numele căreia acționau nu-i 


165 


împuternicise să insulte sau să-i oropsească pe cel ce se 
aflau în paza lor, ori de cite ori se întîmpla asemenea lu- 
cru însemna că o făceau pe cont propriu și nu întru impli- 
nirea datoriei. Actionau deci ca persoane particulare şi nu 
ca slujbagi oficiali. $i deci, dacă-și atrăgeau räfuiel pentru 
asemenea păcătoşenii, inseam’ că şi-o făceau cu mina lor, 
Si, într-adevăr, paznicii erau înconjurați de atita ură şi 
sudalme, fie că erau meritate sau nu, încât orice li s-ar fi 
intimplat nimeni nu i-ar fi plins, ba dimpotrivă, ar fi spus 
că asa le trebuie. Și nu-mi amintesc ca cineva să fi fost 
pedepsit, sau mai bine zis aspru pedepsit, pentru incăieră- 
vile și räfuielile cu paznicii de Ja ușă. 

Am arătat ce vicleşuguri foloseau oamenii ca să eva- 
deze din casele închise şi să înșele veghea paznicilor. Dar 
in să repet că magistraţii au procedat cu multă intelep- 
ciune gi au făcut destule înlesniri familiilor aflate la mare 
nevoie, fie fngäduind ca bolnavii să fie scoși din case şi 
transportaţi la Spitalul de ciumafi, sau în alte Jocuri fie, 
în unele cazuri, acceptind ca persoanele sănătoase să se 
mute din casele închise, dacă dovedeau că sint neatinse de 
boală și că, acolo unde se duceau, vor rămine închise în 
casă atit cit Ii se va cere. 

De asemeni, autori! 


au dat dovadă de o deosebită 
grijă în ce te aprovizionarea familiilor sărace cu 
hrană gi me . Şi nu s-au mulțumit să dea doar 
dispoziţii slujbasilor însărcinaţi cu asemenea treburi, dar 
Consilierii Orășeneşti în persoană veneau de multe ori că- 
Tare la casele sărace și-i întrebau pe oameni, discutind pe 
fereastră, dacă au ce le trebuie sau nu, dacă mai au nevoie 
de ceva şi dacă paznicii au transmis toate mesajele lor și 
au adus ceea ce li s-a cerut. Dacă oamenii răspundeau că 
da, totul era în regulă. Dar dacă se plingeau că nu erau 
aprovizionafi cum trebuie si că paznicul nu-şi făcea da- 
toria sau nu se purta omeneste cu ei, aceștia (adică pa: 
leit erau de cele mai multe ori îndepărtați și înlocuiţi 
cu alţii. 

E adevărat că plingerile puteau fi neindreptitite, și 
dacă paznicul avea destule dovezi ca să-l convingă pe sluj- 
bas că lucrurile nu stăteau așa și că, dimpotrivă, cei din 
casă îi făcuseră lui rău, atunci era păstrat în post, iar fa- 
miliile păzite își primeau dojana. Dar, desigur, nu putea fi 


166 


vorba de o anchetă, pentru că cele două parti nu prea pu- 
teau fi puse fafä-n faţă, şi ciocnirile nu erau bine lămurite 
din stradă si pe fereastră. 

In general, autorităţile ţineau partea celor. popriți in 
casă, şi-l inlocuiau pe paznic, ceea ce părea a fi lucrul cel 
mai drept și cu urmări mai putin grave. Căci dacă paznicul 
fusese cel nedreptăţit, puteau cu ușurință să se réscum- 
pere faţă de el dindu-i un alt post de acelaşi fel ; dar dacă 
familia închisă era cea care avea dreptate, nu exista nici 
un chip de a li se da satisfacţie, iar raul putea fi fatal, in- 
trucit era vorba de viețile lor. 

Multe şi felurite ciocniri de acest fel au avut loc între 
paznici şi bieţii oameni închişi in case, în afara celor pe 
care le-am arătat şi care aveau în vedere doar evadarea 
prin giretlic. Uneori paznicii nu veneau, alteori erau beli 
sau dormeau cind oamenii aveau nevoie de ei, gi în ase- 
menea cazuri igi atragéau întotdeauna o pedeapsă aspră. 

Dar, deși s-a făcut tot ce era de făcut sau s-a putut 
face în aceste imprejuräri, totuși inchiderea caselor şi de- 
inerea forțată a celor sănătoși impreună cu cei bolni 
avea foarte mari neajunsuri, și unele dintre ele tragice, 
ur merita să fie consemnate, dacă am avea indeajuns spa 
liu. Cum însă a fost o hotärire consfinfita printr-o lege 
avind in vedere binele public și năzuind spre un {el bine- 
făcător, trebuie să spunem, trecind peste neplăcerile indi- 
viduale pe care le-a pricinuit, că scopul scuză mijloacele, 

Cu toate acestea, pluteşte inca şi azi indoiala dacă, pind 
la urmă, prevederea a contribuit cu ceva la stăvilirea mo- 
limei, şi eu unul n-aş putea răspunde afirmativ. Pentru că 
boala nu numai că n-a fost zăgăzuită, dar nici un puhoi 
nu se dezlănțuie mai năvalnic şi mai cotropitor decit s-a 
dezlänquit ciuma in intreaga ei viltoare. Și asta desi casele 
contaminate au fost închise cu cea mai mare stricteţe po- 
sibilă. Sigur este însă că dacă numai persoanele bolnave ar 
fi fost poprite, nici unul dintre cei sănătoși, nevenind in 
legătură cu ele, nu s-ar fi putut molipsi. Ce-i drept — şi 
pe acest lucru vreau să pun accent — molima a fost räs- 
pindită pe nesimţite, de persoane care nu păreau infectate 
şi care nu ştiau nici pe cine molipsiseră si nici de la cine 
se molipsiseră. : 


167 


De pildă, tn White-Chappel a fost închisă o casă din 
cauza unei slujnice bolnave care avea doar nişte pete, nu 
semnele propriu-zise ale bolii, si care pind la urznă s-a în- 
sănătoșit. Totuși oamenii din acea casă, timp de patruzeci 
de zile n-au avut libertatea de a se mișca sau de a respira 
puțin ser curat. Lipsa de aer, teama, furia, indignarea și 
alte neajunsuri legate de asemenea stare au făcut ca stă 
pina casei să se imbolnăvească de friguri, iar examinatorii 
care o cercetară hotärirä că era vorba de ciumă, deşi me- 
dicii se impotrivirä acestui verdict. Oricum, familia a fost 
silită să intre din nou în carantină, tocmai cînd primele 
patruzeci de zile erau pe punctul de a se termina. Acest 
lucru i-a copleșit de atita amărăciune si minie, încit, cel 
mai mulți din familie, încarceraţi între patru pereţi şi lip- 
siti de mișcare gi de ser curat, au căzut la pat cu felurite 
boli, unul după altul. Ciţiva au făcut scorbut, unul nişte 
colice violente, ceea ce iarăşi le-a prelungit întemnițarea. 
Pind cind, unul sau altul dintre cei care însoțeau examina~ 
torii pentru a cerceta bolnavii și, chipurile, a-i elibera, le-a 
adus într-adevăr ciuma în casă şi i-a infectat pe toți. Cei 
‘maj mulţi au murit, nu de ciuma de care au fost bănuiţi la 
început, ci de ciuma adusă de cei puși să-i ocrotească, 

ŞI Iueruri din astea se petreceau in dese rinduri, find 
cele mai primejdioase urmări ale închiderii caselor. 

In acele zile am intimpinat si eu nişte neplăceri, care la 
început m-au mihnit şi m-au tulburat rău desi, după cui 
s-a dovedit pind la urmâ, nu mi-au adus nici un fel de 
necaz. Anume, Consiliul Orășenesc m-a numit examin: 
al caselor din vecinatatea locuinţei mele. Noi făceam pi 
dintr-o parohie întinsă, care avea la indeming nu mai put 
e optsprezece examinatori — oamenii îi numeau vizitato 
M-am străduit din răsputeri să fiu scutit de asemenea în- 
datorire, gi am folosit toate argumentele cu putință. În spe= 
sal, am ținut să arât că eu eram împotriva închiderii ca- 
elor şi că nu se cuvenea să mă oblige a fi unealta unel 
notăriri care venea in contradicție cu principiile mele, şi 
despre care nu credeam că slujeşte scopului urmărit. Dar 
‘ot ce am putut obține a fost scurtarea duratei de indepli- 
nire a indatoririi de la două luni, cit era termenul pre- 

văzut, la trei säptämini, cu condiția ca să găsesc eu pe 
“inevă vrednic să mă înlocuiască în restul timpului. Lu- 


168 


eru foarte greu, căci nu găseai la tot pasul oameni potri- 
vifi si dispuși să primească asemenea misiune. 

Ja legătură cu închiderea caselor trebuie să recunosc 
însă un singur rezultat bun si de însemnătate : izolarea 
forțată a bolnavilor, care altminteri ar fi bintuit străzile, 
mai cu seamă cind cuprinși de delir, ceea ce ar fi 
fost şi îngrozitor și primejdios pentru populație. Dealtfel, 
aşa se întimplase la început, înainte de a fi fost popriti 
fn case. Ba chiar aveau atita libertate încit se duceau si 
cereau pe la ușile oamenilor, văicărindu-se că-s bolnavi 
de ciumă gi cerind cirpe ca 
Ui se mai năzărea in delirul lor. 

O biată nefericită doamnă, sofia unui cetăţean de vază 
(dac-o fi adevărat ce se povesteşte), a fost omorită în strada 
Aldersgate de către una din aceste oropsite făpturi. Cică 
bolnavul o luase razna pe stradă, aiurind și cintind in gura 
mare, așa că trecătorii ziceau că se imbătase. Dar el {ipa 
că-i clumat, şi se pare că acesta era adevărul. $i ieşindu-i 
în cale doamna de care am vorbit, a dat s-o särute. Sir 
mana femeie s-a speriat foarte, crezind că are de-a face 
doar cu o brută, şi a prins a alerga, dar strada fiind pustie, 
nu s-a găsit nimeni prin apropiere ca s-o ajute. Văzind că 
derbedeul o ajunge din urmä s-a întors și l-a imbrincit cu 
atita putere incit, omul fiind foarte slăbit, a căzut. Dar, 
din nefericire, în 'căzătură a insfäcat-o și a tras-o după el 
pe biata femeie si, brutalizind-o, a sărutat-o. Ce-i mai rău 
însă, după ce-a săvirşit această faptă, i-a spus că-i bolnav 
de ciumă gi adicătelea de ce să nu-i dea și ei boala. Femeia 
fusese şi aşa destul de inspäimintatä, mai ales că era și 
gravida. Dar cind îl auzi că-i şi ciumat, se porni să fipe și 
apoi leșină. Cu toate că şi-a revenit in simfiri, totuși după 
citeva zile şi-a dat sufletul, fără să se ştie vreodată dacă 
luase boala sau nu. 

Se mai povestea de un alt bolnav care a venit și a bâ- 
tut la ușa unei familii de prieteni, pe care obișnuia să-i 
viziteze. Servitorul i-a dat drumul înăuntru şi, spunin- 
du-i că stăpinul casei se afla sus, omul a zbughit-o pe 
scări gi a năvălit în odaia în care întreaga familie era 
adunată la cină. Gazdele se ridicară de pe scaune, putin 
mirate, neștiind ce se intimplase. Dar omul le spuse să 


oblojească rănile, sau ce 


169 


stea liniștiți pentru că venise numai să-şi ia rămas bun 
de la ei. La care l-au întrebat : 

— Dar de ce, domnule... ? Unde ai de gind să pleci ? 

— Unde am de gind să plec ? răspunse el. Am ciumi 
si miine noapte voi muri. 

E lesne de închipuit, dar nu si de descris, groaza care 
i-a cuprins pe toți ai casei. Femeile şi fiicele gazdei, care 
erau doar nişte copile, s-au speriat de moarte şi au porni! 
să alerge care-ncotro, unele coborind altele urcind si, după 
ce se adunară pe cit putură, se incuiarä in odaile lor si 
începură să strige la fereastră după ajutor, de parcă iyi 
pierduseră minţile. Stăpinul Casei, mai liniştit decit fe- 
meile, deși speriat si aţițat, a dat să puie mina pe nepoli 
si să-l zvirlepafară pe scări, dar chibzuind un pic la stu 
Tea în care se găsea bolnavul si la primejdia de a-] atinge. 
se ingrozi şi rămase incremenit, In tot acest timp, bolnu- 
vul, măcinat la minte ca si la trup, stted neclintit şi parci 
mirat. În cele din urmă, se răsuci Pe călciie și spuse cui 
cea mai mare liniște ce se poate închipui 

— Vai, ăştia imi sinteti! Va să zică fugiţi de mine! 
Atunci o să mă duc acasă și o să mor acolo. 

Si cobori pe dată. Servitorul care îl lăsase înăuntru 
veni după el, luminindu-i drümul cu o luminare, dar st 
temu să treacă pe lingă oaspete ca să-i deschidă usa şi 
Tâmase pe scări, urmărindu-l ce face, Omul deschise, 
si apoi o trinti în urmă-i. a 

A trebuit să treacă un timp pind cind familia să-şi re- 
vină din spaima pe care o trasese, dar tum ra avut de 
suferit nici o urmare, au folosit dupa acâ€a felurite pri- 
lejuri ca să povestească totul cu mare satisfacţie (de asta 
puteți fi siguri). a 

Cu toate că bolnavul din casa lor, am auzit că 
le-au trebuit citeva zile ¢4 $4-gi alunge temerile și Pau 
mai circulat prin casă pina fi-au afumat toate Încăperile 
cu felurite mirodenii şi miresme, si cu fum de catraÿ, de 
praf de pușcă si de sulf, fiecare dintre ele aprinse pe Hnd. 


Si pind ce nu și-au spălat temeinic toată îmbrăcămintea 
si altele de felul ăsta. 


Cit despre bietul bolnav, nu-mi mai aduc aminte dacă 
a trăit sau a murit 


mo 


Lucru sigur este că dacă n-ar 


bolnavii cu minţile rătăcii 
umblat brambura pe 


cei ce le ieșeau in cale, aidoma 


şi-i muşcă pe toţi. Nu mă 
că dacă vreo făptură scoasa din minţi de frigurile 
bolii -ar fi repezit să muște pe careva, cel rănit s-ar fi 
îmbolnăvit fără leac, chiar dacă pind atunci fusese cu de- 
săvirșire sănătos. 
mai auzit despre o asemenea creatură care a fugit 
din pat în cămașă, cu minţile zăruncinate de tortura prici- 
nuită de gilmele infectate, trei la număr în cazul lui. Și-a 
încălțat pantofii şi a dat să-și pună şi maptaua, dar infir- 
miera i s-a împotrivit si i-a smuls mantaua de pe el. Omul 
a deborit-o la pimint, a trecut peste ea, a alergat pe scări 
în fos gi apoi s-a năpustit in stradă, în cămașă de noapte, 
drept spre Tamisa, Infirmiera, alergind după el a strigat 
Ja paznic să-l oprească. Dar paznicul speriat de smintit și 
temindu-se să-l âtingă, l-a lăsat în voie. Omul a coborit 
treptele spre rfu, și-a zvirlit cămașa de pe el, s-a cufundat 
în apă şi, fiind un bun înotător, a pornit să străbată flu- 
viul înot. Curentul apei impingindu-l spre vest, a alune Ja 
debarcaderul Falcon Stairs unde a coborit la țărm. In- 
trudit era în puterea nopții, nu se afla tipenie de om pe 
străzi şi a început să alerge hai-hui, gol puşcă. După un 
timp, apa venind iarăși mare, omul se aruncă din nou și 
înotă îndărăt. Se urcă la firm, o luä jar la goană pe străzi 
si, ust în pat. Si această extraordinară experiență l-a 
lecuit de boală. Mişcarea violentă a braţelor si a picioare- 
lor a făcut să-i coacă si să crape umfläturile pe care le 
avea la subțiori şi pe vintre, iar răceala apei a domolit 
fierbinteala din singele lui. 
Trebuie să adaug că am istorisit această intimplare aşa 
ca şi pe celelalte, cu alte cuvinte ca pe un fapt care mi-a 
ajuns la cunoștință, așadar n-aș putea pune mina in foc 
că lucrurile s-au petrecut intocmai şi mai cu seamă că 
omul s-a timäduit pe această neobișnuită cale. Marturi— 
sesc că nici nu mi se pare a fi cu putință. Dar mie îmi 
slujeşte ca să vă arăt actele disperate pe care le infaptuiau 
la acea vreme oamenii cuprinși de viltoarea delirului si a 
nesäbuinfei. Şi cite asemenea n-ar mai fi avut loc dacă 


ani 


bolnavii n-ar fi fost impiedicati prin inchiderea caselor: 
Acesta, socotesc eu, a fost cel mai mare folos, dacă nu 
cumva singurul, al crudei măsuri luate. 

Pe de altă parte, lumea se plingea şi bombănea amar- 
nic impotriva metodei. 

Jalnice erau strigătele celor bolnavi care, cu judecata 
rătăcită din pricina durerilor chinuitoare sau a fierbinţelii 
care făcea să le clocoteascä sîngele, se vedeau fie intemni- 
taţi in case, fie legaţi de pat sau de scaune, pentru a fi îm- 
piedicafi să-și facă singuri cine ştie ce rău. Zbierau cit îi 
ținea gura că erau încătușaţi și că nu li se ingäduie să 
moară În voie. 

Această năpustire a bolnavilor în stradă a fost un lucru 
cumplit si autorităţile au făcut tot ce le-a stat în putinţă 
ca s-o impiedice, dar cum, de cele mai multe ori, lucrurile 
se întimplau noaptea si pe neașteptate, slujbașii nu erau 
întotdeauna la fața locului ca să-și poată face datoria. Si, 
adeseori, chiar cind asemenea evadări aveau loc în timpul 
zilei, cei ce trebuiau să-i oprească se fereau să se amestece. 
Căci, ajunşi la asemenea stadiu, bolnavii erau mai molip- 
sitori ca oricind şi ar fi fost din cale afară de primejdit 
să pui mina pe ei. De cele mai multe ori alergau fără să-și 
dea măcar seama de ceea ce fac, și goneau pind cind că- 
deau morţi, sau pind își istoveau puterile atit de rău, încit 
se präbuseau viaguiti si după o jumătate de ceas ori un 
ceas își dădeau duhul. Cel mai sfigietor era însă faptul că 
în acea jumătate de ceas își redobindeau judecata limpede 
şi atunci, dindu-si seama de ce se tatimaplă cu ei, îşi pli 
geau durerea gi soarta amară prin bocete şi vaiere care-ţi 
£drobeau inima. 

Cele mai multe din aceste intimpläri se petrecuseri 
înainte ca dispoziția de închidere a caselor să fi fost pusă 
cu strictețe in aplicare ; căci la început paznicii nu se ari- 
tară chiar atit de neinduplecati în paza oamenilor aflaţi 
în case. Aceasta pind cind citiva dintre cei ce-și încălcaseră 
îndatoririle au fost aspru pedepsiţi pentru vina de a fi 
lăsat oamenii asupra cărora vegheau, fie bolnavi, fie să- 
pătoși, să se strecoare afară din case. Dar după ce sluj- 
bagii care-i supravegheau pe paznici luară hotărirea să ur- 
mărească felul în care aceștia își îndeplineau misiunea, 
cei poprifi în case s-au izbit de cele mai mari restricții. 


12 


morfi, și ar fi murit în stradă tot atitia cit gi în case. 
navil în plin delir nu puteau fi ținuți decît cu forța in casă, 
și mulţi dintre cei nelegati s-au azvirlit pe fereastră cînd 
au văzut că nu pot ieși pe uşă. 

Faptul că oamenii nu puteau ține legătura unii cu alții 
în acele vremuri de durere a făcut cu neputinţă ca cigeva 
să cunoască toate întimplările extraordinare care aveau loc 
în diferite f Socot că niciodată nu s-a putut afla cu 
exactitate cifi oameni cuprinși de delir s-au înecat in 'Ta- 
misa sau în riul Hackney care curge dinspre mlaștini. Bu- 
letinele săptăminale înregistrau prea puţine dintre aceste 
cazuri. Şi din ele nu puteai sti niciodată cine se înecase 
dintr-un accident şi cine nu. Dar eu unul gindesc, din cite 
am aflat sau am observat, că în acel an au murit înecaţi 
mult mai mulţi decit cei trecuti în toate Buletinele luate 
laolaltă, pentru că multe cadavre n-au putut fi pescuite, 

Si la fel de mulţi au pierit şi prin alte mijloace de si- 
nucidere. De pildă, un om din strada Whitecross si- 
foc în propriul său pat. Unii zic că a făcut-o singur, 
zic că a fost mina infirmierei care-l îngrijea. Ce se ştie însă 
sigur e că omul era bolnav de ciumă. 

Se poate socoti o intimplare fericită, și de multe ori 
mi-am repetat pe atunci acest lucru, că în acel an n-au 
izbucnit in oraș focuri, sau cel puţin nu focuri mari. Alt- 
minteri ar fi fost un dezastru. Ar fi însemnat ori ca lumea 
să lase focurile nestinse, ori să se adune în mulțimi si în- 
bulzeli, fără a tine seama de primejdia molipsirii, fără a 
se gindi in ce case intră, pe ce mobile pun mina sau prin- 
tre ce oameni se amestecă. 

Dar, în afară de un foc în parohia Cripplegate, şi de 
vreo două trei vilvătăi care au fost înăbușite pe dată, în 
tot lungul anului am fost scutiţi de nenorociri de acest ‘fel 

Circula povestea unei case din Swan-Alley, în care în: 
treaga familie se molipsise şi muriseră cu toţii. Ultima 
persoană, o femeie, zăcea moartă pe podea si se pare că 
se întinsese să moară în fața vetrei. Cifiva täciuni au sărit, 
zice-se, din sobă si au aprins scindurile şi grinzile, Duşu: 
meaua ar fi ars, se spune, pind la femeia moartă, iar flă- 


r 


im 


cările au ocolit trupul neînsuflețit, cu toate că nu era în- 
făşurat decit într-un cearsaf. Iar focul s-ar fi stins de la 
sine, fâră să mistuie întreaga casă, desi nu era decit o 
cosmelie din lemn. 

Cit adevăr zace în această poveste n-aș sti să spun: 
Oricum, însă, focul avea să pirjolească oraşul abia în anul 
următor, dar în anul ciumei L-a scutit. 
de mirare că nu s-au întimplat mult mai multe 
inind seama de crizele de nebunie în care chi- 
nurile bolii ii azvirleau pe bietii oameni, cînd se aflau 
singuri. 

Am fost de multe ori intrebat — si mărturisesc că nu 
am ştiut ce răspuns să dau — cum se face că atitia oameni 
bolnavi bintuiau străzile, deși casele infectate erau exa- 
minate cu multă stricteţe si apoi inchise si vegheate. - + 

Singurul răspuns pe care m-aş pricepe să-l dau ar fi 
acela că într-un oraş cu o populaţie ca a Londrei nu era 
cu putință să descoperi la timp fiecare casă infectată și 
8-0 Inchizi pe dată. Astfel incit oamenii aveau deplina lis 
bertate să circule pe străzi, timp cit nu se ştia că 
aparțin tagmel celor molipsi 

Ar mai exista o explicație pe care mai multi medici 
au dat-o primarului si anume : într-o anumită etapă, furiă 
bolii se propaga cu atita repeziciune, oamenii se imbolnä+ 
veau atit de brusc şi mureau atit de curind, încit nu era cu 
putinţă şi nici n-ar fi avut reat să cauţi să afli cine eră 
bolnav și cine sănătos. $i închiderea caselor nu se puted 
face in ritmul in care se răspindea boala. Pe anumite 
străzi toate casele erau infectate, si in anumite case, toate 
persoanele care le locuiau. Dar mai grav era faptul că 
momentul cind se afla de unele case că ar fi contaminate,” 
cei mai mulţi dintre locatari fie că muriseră, fie fugisérà 
de teama de a fi închiși între patru pereți. Asa incit pici 
nu mai avea vreo noimă să consideri atele case infectate 
şi să le inchizi. Boala tsi luase tri! al și Je put 
inte mâcar- de a se fi ştiut că cineva din fami 
atins. ra 


Cred că aceste lămuriri sint deajuns pentru à 
orice persoană înzestrată cu judecaté că nu stated pici în 
puterea autorităţilor gi nici à vreunei fi ăi 


omenești să frineze răspindireă bolii. Asadaf, 
174 


caselor nu a fost decit un mijloc foarte slab pentru slu- 
firea scopului urmărit. Binele pe care-l aducea era cu to. 
il disproporționat faţă de suferinfele pricinuite celor 
poprifi. 

In timpul cit am indeplinit misiunea mea oficial’, am 
avut dese prilejuri de a mă convinge de zădărnicia mă- 
surii. De pildă, ori de cite ori eram trimis în calitate de 
examinator sau vizitator să cercetez locuințe infectate, nu 
se intimpla să dau peste vreo casă lovită de boală in care 
citiva membri ai familiei să nu fi fugit sau să nu se fi făcut 
neväzufi. Autorităţile se supărau şi-i învinuiau pe exami- 
natori că nu-și fac inspecția cum trebuie. Dar, așa cum am 
arătat, casele fuseseră infectate cu mult înainte de a fi 
aflat noi. 

Deși misiunea mea oficială si atit de primejdioasă nu 
a ținut decit jumătate din durata obișnuită care, aga cum 
am arătat, se ridica la două luni, totuși am avut destul 
timp să-mi dau seama că fu exista chip ca noi examina- 
torii să fim incunogtinfati Ja vreme de starea reală a 
vreunei familii ; singura cale era să întrebăm din ușă-n 
ușă sau să ne informeze vecinii. Nici o autoritate nu ne-ar 
fi putut impune să intrăm în fiecare casă și nici un cetă- 
fean nu ar fi acceptat o astfel de sarcină, pentru că ar fi 
însemnat să ne expunem cu siguranță primejdiei de mo- 
lipsire și de moarte, atit noi cit si familiile noastre. $i nici 
un cetățean cu mintea la cap, adică un om pe care să te 
fi putut bizui, nu ar fi rămas în Londra dacă ar fi știut 
că riscă să fie supus la asemenea crudă cerinţă. 

Dat fiind deci că nu ne puteam forma o părere sigură 
decit intrebindu-i pe vecini ori familia, și că nu întotdeauna 
se cuvenea a da crezare celor spuse de aceștia, nu era cu 
putință să risipesti nesiguranța care plutea în jurul unor 
atari probleme. 

E drept că orice cap de familie era obligat prin lege 
să-l înștiințeze pe examinatorul din districtul său, în răs- 
timp-de două ore, de imbolnăvirea oricărei persoane din 
casa lui, de îndată ce apăreau semnele infecției ; dar se 
găseau atitea căi de ocolire a acestei dispoziţii, incit ra 
Teori venea incunostinjarea înainte ca toţi ai casei, sini 
toÿi ori bolnavi, să-și fi pus la cale evadarea. $i, cum am 
mai ardtat, multi dintre acești evadați purtau boala în ci, 


175 


esi se credeau perfect sănătoși. Unii dintre aceşti oameni 
cădeau fulgeraţi de moarte în plină stradă, si nu pentru că 
ar fi fost brusc loviți de ciuma ca de un glonte ucigaș, ci 
Pentru că aveau de multă vreme infecția în singe. Numai 
Că boala, nutrindu-se în taină din organele lor vitale, nu se 
arăta pind nu le prindea și inima în gheară, cu o putere 
mortală, iar bolnavul își dădea sufletul într-o clipă, de 
parcă af fi lesinat brusc sau ar fi fost apucat de un atac 
le apoplexie. 

Ştiu că mulți dintre medicii nostri au crezut o vreme că 
vamenii care mureau subit în stradă fuseseră atacați de 
boală în chiar clipa cind se prăbușiseră, de parcă o mină 
din ceruri i-ar fi pocnit în creştet, sau ar fi fost izbiti de 
trăsnet. Mai tirziu, însă, au avut prilejul să-și schimbe pă- 
rerea. Căci după ‘cercetarea cadavrelor celor astfel sur- 
prinşi de moarte, s-a văzut că întotdeauna prezentau sem- 
ele bolii sau alte dovezi sigure că ciuma se cuibărise de 
multă vreme în organismul lor fără ca ei să fi prins de 
veste, 

Aşadar, noi examinatorii nu aflam că molima pătrun- 
sese într-o casă, decit atunci cînd era prea tirziu şi deci 
zădarnic să o mai închidem. - 

De pildă, în Petticoat-Lane, două case alăturate au fost 
infectate în același timp. Dar boala a fost atit de bine as- 
cunsă de cei ai casei, încit examinatorul, care era un vecin 
al meu, nu a aflat de ea decit în clipa cind a fost înștiințat 
că toţi locatarii muriseră si că trebuiau trimise căruțele cu 
morţi ca să-i încarce. Cei doi stäpini ai caselor îşi luaseră 
de comun acord toate măsurile şi își potriviseră in aga fel 
interesele, incit atunci cînd examinatorul se afla prin 
preajmă apăreau cind unul cînd altul si răspundeau, sau 
Tai bine zis minfeau, fiecare acoperindu-l pe celălalt, sau 
îi puneau pe vecini să spună că sint sănătoși tun — s-ur 
putes ca vecinii niet ă na i canoscot adevărul. Tot acest 

nf de minciuni s-a desfășurat pină cînd moartea a dezvă- 
luit toate tainele, iar căruțele au fost chemate în puterea 
popfil să adune morţii ; atunci abia a devenit tragedia cu- 
noscută. Dar cînd examinatorul ceru polițaiului să închidă 
ambele case, nu se mai găseau în ele decit trei oameni vii : 
foi intr-o casă, si unul muribund în cealaltă, In fiecare 
dintre case era cite o infirmierä şi cele două femei au po- 


Me 


vestit că fuseseră îngropați pind atunci cinei morți, tar 
ceilalfi membri ai familiilor, destul de mulți la număr, se 
răspindiseră care-ncotro, unii fiind sănătoși, alţii bolnavi. 
Molima se statornicise în cele două case de vreo nouă sau 
zece zile. 

“Tot aga, într-o altă locuinţă de pe aceeași stradă, capul 
unei familii bolnave, cînd îşi dădu seama că nu mai putea 
ascunde adevărul și nevoind să-şi vadă casa închisă, se 
baricadă singur ; își pictă o mare cruce roşie pe ușă, si cu- 
vintele ,Domnul să ne aibă în pază. În acest fel 1 ingeld 
pe examinator, care crezu că politalul Inchisese casa din 

lispoziția celuilalt examinator, căci In fiezare district func- 
fionau dol. Si datorită acestui vicleșug, omul avea cale li- 
beră să intre şi să iasă din casă după bunul plac, desi lo- 
cuin{a era infectată. Pind cînd, în cele din urmă, şiretlicul 
său a fost dat în vileag și atunci stäpinul casei gi acei ser- 
vitori care erau încă sănătoși au dat bir cu fugiţii. Drept 
care, casa nici nu a mai trebuit să fie închisă. 

Tată de ce a fost atit de greu, dacă nu chiar cu nepu- 
tinfä să se stăvilească răspindirea bolii. Asemenea lucru 
s-ar fi putut înfăptui numai dacă oamenii nu ar fi socotit 
închiderea caselor drept o mare pacoste şi s-ar fi grăbit 
să vadă această măsură dusă la indeplinire, anunfind au- 
torităţile, onest şi disciplinat, deindată ce s-ar fi ivit pri- 
mele semne de boală în familia lor. Dar nu te puteai aş 
tepta la una ca asta, drept care puține locuinţe au fost 
închise la vreme. Doar cele ale calicimii, care nu avea 
mijloace de a ascunde boala, gi ale citorva familii care se 
lăsaseră cuprinse de asemenea spaimă şi uimire, încit se 
dăduseră singure de gol. 

De îndată ce mi-am putut găsi un înlocuitor, care a 
acceptat noua misiune de dragul banilor, m-am eliberat 
din slujba oficială. Nu făcusem decit trei săptămini în loc 
de două luni. Dar si astea mi-au părut nesfirșite, finind 
seama că era luna august, lună cind molima începuse să 
bintuie cu turbare în partea noastră de oraș. 

„„.. În îndeplinirea acestei misiuni nu mă puteam impie- 
lea să-mi spun părerea, de fatd eu vecinii mel, cu pri 
vire Ja închiderea forțată a oamenilor în case, și anume 
era nu numai o măsură dureroasă, dar şi zadarnică. Si 

Toţi gpndeaa ca și mine că dacă persoanele sindtoase 


an 


dintr-o casä infectată ar fi fost pe dată îndepărtate de cele 
bolnave — cu excepția celor care de bună voie ar fi de- 
clarat că vor să rămină alături de molipsifi — atunci lu- 
crurile ar fi stat mai bine din multe puncte de vedere. Si 
ici cei bolnavi, atita timp cit aveau încă judecata lim- 
pede, nu s-ar fi plins de izolare, Căci numai cînd delirul 
le tulbura minţile începeau să protesteze împotriva cru- 
zimii de a fi popriti. Mai eram noi de părere că lucrul cel 
mai drept și mai chibzuit ar fi fost ca cei teferi, îndepăr- 
taţi din casele infectate, să stea un timp retrași, atît pen- 
tru binele lor cit şi pentru siguranța celorlalți. $i anume, 
socoteam că douăzeci sau, cel mult, treizeci de zile, ar fi 
fost deajuns ca să-și dea’ seama dacă sint sănătoși gi nu 
prezintă primejdia de a-i molipsi pe alții. 

Si, de bună seamă, dacă această semicarantină ar fi 
avut loc în case special pregătite în asemenea scop, nimeni 
nu s-ar fi considerat nedreptăţit sau insultat de o atare 
restricţie. 

O altă observaţie pe care vreau s-o mai fac este aceea 
că, după ce ingropäciunile s-au înmulțit în asemenea hal, 
oamenii nu se mai sinchiseau să tragă clopotele, să bo- 
cească sau să-i jeleascä pe morți, ori să îmbrace veșminte 
de doliu, aşa cum se făcea de cînd lumea. Ba nici măcar 
să-i îngroape pe morti in cogciuge. $i, cind molima se dez- 
läntuise potop, se renuntase chiar gi la închiderea caselor. 
Se pare că toate măsurile de acest fel au fost folosite pind 
ce şi-au dovedit singure zădărnicia, si ciuma s-a întins cu 
o furie căreia nimic nu-i putea sta împotrivă, așa cum 
avea, un an mai tirziu, să se întindă și focul, care a înghi- 
tit oraşul cu asemenea violență, infit biefii oameni, încre- 
menifi de disperare, nici n-au mai încercat să-l stingă. 
‘Tot asa și acum, se uitau unul la altul și se lăsau în voia 
deznădeji 


i erau pustii, nu numai din pricina inchi- 
derii oamenilor în case ci, pur şi simplu, pentru că fuse- 
seră văduvite de cei ce le locuiserä. Uşile zăceau deschise, 
ferestrele erau trintite de vint în casele rămase de iz- 
beliste, unde nu se mai găsea nimeni să le închidă. 

Pe scurt, oamenii se lăsaseră întru totul covirsiti de 
spaimă, gindind că orice măsură sau metodă se dovedise 


178 


| a fi în van, că se stinsese orice fel de speranţă şi că nu-i 
mai aştepta nimic decit un dezastru universal. 

Și tocmai cînd această deznădejde generală atinsese 
culmea, providenta a întins o mină și a gituit furia moli- 
mei, care a încetat la fel de surprinzător precum a început. 

Dar despre acest lucru vot vorbi la locul potrivit. 

Acum trebuie să vă mai povestese încă despre ciuma 

ajunsă pe culmile tăriei ei, pustiind totul în cale, si despre 

“camenii präbusiti în cea mai neagră disperare. E greu de 

“erezut la ce dezlintuiri de patimi erau împinse bietele făp- 
vuri omenești ajunse la graniţele răbdării. Si aceste aspecte 
sint tot atit de mișcătoare ca gi restul ; ele pot năuci pu- 
lerea de judecată a unui om întreg. Ce-ar putea räscoli 
mai adinc sufletul decit să vezi un om în toată firca, 
aproape despuiat, scăpat din casa lui si poate chiar din 
pat, {lgnind-din Harrow-Alley, o încrucișare de ulite, curți 
si ganguri, de obicei foarte populate, de prin părțile unde 

sînt mécelariile, in White-Chappel ? După cum spuneam. 
| ce poate fi mai rascolitor decit să-l vezi pe omul ăsta dăn- 
| țuind şi elntind de zor în plină stradă, fäcind o mie de 
gesturi deşănțate, în timp ce vreo cinci-șase femei si copii! 
lui aleargă după el fipind și strigindu-i să vină indarat. 
sau implorind trecătorii să-l prindă și să-l aducă acasă. 
Implorări zadarnice pentru că nimeni n-ar fi cutezat să-l 
atingă ori să se apropie de el. 
A fost o intimplare care m-a îndurerat şi m-a tulburat 
ingrozitor cînd am urmărit-o de la fereastră. Pentru că 
îmi dădeam seama că sărmanul zänatic se afla chiar 
atunci, în timp ce dantuia, prins in tortura unor dureri de 
neindurat, căci, spuneau ceilalți, avea două gilme care nu 
putuseră fi făcute să crape ori să supureze. Medicii spe- 
rau să ajungă la acest rezultat tratindu-le cu sub- 
stante caustice. Și nenorocitul avea acum pe el asemenea 
substanțe care-i pirjoleau carnea ca un fier Inrosit. 
în foc. 
Nu vă pot spune ce s-a întimplat cu acel om, dar cred 
că a continuat să se lase pradă semintelilor, pind cind s-o 
ti prăbuşit mort. 
Nu-i de mirare că însuși oraşul arăta groaznic. Obis- 
nuita forfotä de pe străzile din City incetase, desigur, cu 


179 


desävirgire, Bursa nu era închisă 4, dar nimeni nu mal călca 
pe acolo. Focurile ? abia de mai mocneau : fuseseră aproape 
stinse de o ploaie repede si zglobie. Dar nu era numai vina 
ploii. Unii medici stăruiau că focurfle nu numai că sint 
Deloloitoare, dar stat chiar dăunătoare sănătății onu, 

Aceştia stirniseră mare zarvă şi se chiar pri- 
marului. Pe de altă parte, alți medici, la fel.de străluciți 
ca si primii, s-au împotrivit celor dintii și au adus argu- 
mente cum că focurile sint gi trebuie, să fie folositoare 
pentru domolirea molimei. 

‘Nu mă simt în stare să vă înfățișez argumentele susti- 
nute de cele două părți ; ce-mi aduc eu aminte este doar 
faptul că s-au ciorovăit strașnic unii cu alţii. Unii erau 
pentru focuri, dar ziceau că trebuie să fie numai foc de 
lemne şi nu de cărbuni. Ba chiar din anumite soiuri de 
lemn, mai ales brad sau cedru, care răspindesc puternice 
efluvii de terebentină. Alţii susțineau că cele mai bune 
sînt focurile de cărbune, pentru că răspindesc miros de sult 
si bitum. lar alţii erau cu totul împotriva focurilor si de 
un fel și de altul. Pind la urmă, primarul a poruncit să nu 
se mai aprindă focuri și asta mai ales pentru că toată lu- 
mea şi-a dat seama că molima era atit de erincenă inclt 
își bătea joc de toate metodele, ba mai mult, după fie- 
care încercare de a o înăbuși părea chiar să se înteţească 
în loc să descrească, 

Inertia autorităților a izvorit din neputinta lor de a in- 
terveni cit de cit, şi nu din teama de a se expune primejdiei 
sau din dorința de a se descotorosi de povara räspun- 
derii ce le apăsa umerii. Căci, ca să fim drepți, slujbașii 
oficiali nu şi-au cruțat nici truda, nici viata. 

Dar toate strădaniile lor au rămas fără răspuns ; mo- 
lima își făcea de cap, iar oamenii, speriaţi şi îngroziţi în 

TDupă cum arată PEPYS în Jurnalul său, la sfiritul lunii fulle 
inchis și Bursa pe două luni de zile, 

10 proclamatie a primarului din à septembrie 1655 prevedea 
ca, Incepind de la 5 septembrie, timp de trei alle și trei nopii să 
ară continu focuri în toate străzile, curțile și alelle din City, 

1 DEFOE reflectă aci © veche controversé asupra valorii Pre. 
ventive si curative a focurilor. În epidemille precedente, ca și in 
1505, fuseseră aprinse focuri pe străzile Londrel, conform tradittel 
care spunea eS Hippocrate ‘alvase Atena de ciumă prin foc, 
Hodges în Lotmotogta, ca și alţi medicl de mal tirziu, au oblectat 
impotriva focurilor, ea fină lipsite de orice efect. 


180 


ultimul hal, păreau să fi depus armele și, așa cum am mai 
arătat, se lăsaseră, neputincioşi, pradă deznădejdii. 

Cînd spun că se lăsaseră pradă deznădejdii nu mi gin- 
desc la ceea ce se numeşte o deznădejde fatalistä, reli- 
gioasă, privind condiția omului în general ci, pur gi sim- 
Plu, pierduseră orice speranţă de a scăpa de molimă, de 
a-i supraviețui. 

i, într-adevăr, ciuma devasta cu o forță de nebiruit 
și prea puţini dintre cei atinși de molimä în lunile august 
sau septembrie, cînd boala își atinsese culmile, au mai 
scăpat cu viaţă. Acum lucrurile se întimplau altfel decit 
în lunile iunie, iulie si începutul lui august cînd, aga cum 
am mai observat, mulți dintre cei infectați își tirau boala 
zile întregi şi o duceau încă mult deși aveau otrava în 
singe. Acum însă, adică în ultimele două säptämini din 
august și primele trei din septembrie, bolnavii mureau in 
două-trei zile, cel mult, gi mulți chiar în ziua cînd luau 
boala. Nu ştiu dacă acest lucru se datora inrfuririi nefaste 
a planetei Ciinelui ! cum pretindeau astrologii noştri ; 
sau poate că sămința bolii sădită în mulți ajunsese in 
aceste zile la maturitate. Tot ce ştiu este că în această 
perioadă s-a raportat moartea a 3000 de oameni într-o 
singură noapte. Ba chiar, unii care au urmărit fenomenul 
mai îndeaproape, pretind că toti aceştia au murit doar fo 
două ore, între unu noaptea și trei dimineața. 

Faptul că în aceste säptämini procentul celor care au 
murit subit a fost simţitor mai mare decit în trecut, poate 
fi dovedit printr-o sumedenie de pilde, unele întâmplate 
chiar în vecinătatea mea. O familie care locuia nu departe 
de mine, alcătuită din zece persoane, arăta teafără şi sănă- 
toasă luni de dimineață. Luni seara căzură la pat o sluj- 
nică si o calfă, care a doua zi în zori muriră ; marţi se îm- 
bolnävirä cealaltă caltă si doi dintre copii, şi muriră unul 
în aceeași seară, iar ceilalți doi miercuri. Pe scurt, pind 
simbătă la prinz se prăpădiră stăpinul gi stăpina ‘casei, 
patru copii şi patru slujitori, iar casa rămase pustie. Sin- 
gurul suflet care mai pliptia pe acolo era cel al unei bätrine 


te 
ain à E Fara de, perioada de cinet siptimint care tocepe de obicei 


181 


venite să ia tn primire lucrurile din casă pentru fratele fos: 
tului stăpin, care locuia în 

După cum afi mai văzut, multe case rămineau cu desă- 
virgire goale, toți cei care le locuiseră cîndva fiind adunaţi 
de căruța cu morți. Mai cu seamă într-o alee aflată putin 
mai departe și numită Moses și Aaron, se spunea că era 0 
serie întreagă de case una lingă alta în care nu mai exista 
suflare de om viu, ba chiar se pare că în unele dintre ele 
morţii fuseseră lăsaţi prea indelung pind să fie scoși. Si 
aceasta nu din pricină — asa cum neadevarat scriseseră 
unii — că viii nu mai pridideau să-i îngroape pe cei morți, 
ci pentru că prăpădul fiind atit de mare în acea alee, nu 
mai avea cine să le dea de veste groparilor să Vină să-și 
încarce povara. 

Se spunea, dar nu ştiu cu cit adevăr, că unele dintre 
trupurile neinsufletite ajunseseră chiar în stare de descom- 
punere, și cum căruțele nu puteau înainta decit pină la 
gardul ce imprejmuia aleea, cărăușii au avut de îndeplinit 
o muncă foarte grea. 

Nu știu despre cite cadavre a fost vorba, tot ce ştiu 
este că de obicei lucrurile nu se petreceau în felul acesta. 

Ara arătat că lumea părăsise orice speranţă de a supra- 
vieţui ; ei bine, însăși această disperată neputinţă a avut, 
timp de trei sau patru săptămini, un efect foarte straniu 
asupra noastră. Anume, oamenii deveniră dintr-odată mai 
curajoși şi mai indräznefi ; nu se mai fereau unul de altul, 
nu se mai zävorau între patru pereți, ci se duceau oriunde 
şi peste tot, ba chiar stăteau de vorbă unii cu alţii. De 
parcă şi-ar fi spus unul celuilalt : „Nu te întreb cum o duci, 
şi nici nu-ți spun.cum o duc eu ; e sigur că în scurt timp 
Şi Lu şi eu o să ne prăpădim, așa că nu mai are importanță 
dacă esti sănătos sau bolnav”. $i asa circulau, în disperare, 
pretutindeni. 

Si nu numai că se adunau în public dar, în chip uluitor, 
se imbulzeau în biserici, fara sa se mai întrebe lingă cine 
sau departe de cine să 'se așeze, ce mirosuri dăunătoare 
inspiră, cum arată oamenii din jur. Se socoteau a fi doar 
nişte morţi vii şi veneau la biserică fără cea mai mică fe- 
reală, inghesuindu-se, de parcă scinteia de viață din ei nu 
mai avea nici o importanță în comparație cu țelul pentru 
care se stringeau acolo. Într-adevăr, osirdia cu care veneau, 


182 


ca şi gravitatea si atenţia cu care ascultau, vădeau că 
biefii de ei își căutau ultimul refugiu, gindind că ziua aceea 
era poate cea de pe urmă din viata lor. 

Și au mai fost si alte urmări bizare, anunie, cind veneau 
la biserică, se stergea orice prejudecată sau scrupul în le- 
gătură cu persoana care le predica din amvon. Fără indo- 
ială, calamitatea doborise foarte multi dintre slujitorii bi- 
sericesti, iar alţii se evacuaseră la țară, neavind tăria să o 
întrunte, Cum numeroase dintre bisericile parohiale rama- 
seseră fara predicator, oamenii nu se mai impotriveau 
acum să dea ascultare dizidentilor, care, de citiva ani in- 
coace, în urma legii parlamentare denumite Act de Unifor- 
mizare ! rămăseseră fără piine. Nici preoţii rămași nu le 
mai făceau acum vreo greutate celorlalţi, ci le acceptau 
ajutorul, astfel incit așa-zișii clerici reduși la tăcere, aveau 
acum prilejul să deschidă iar gura si să predice poporului. 

Cred că e locul aici să discut, şi nädäjduiese că si alții 
vor fi luat aminte, despre felul in care priveliștea apropiată 
a morţii îi împacă intre ei pe oamenii de bună credinţă, 
Numai bunăstarea şi ușurătatea cu care indepărtăm de noi 
orice perspectivă tristă ne imboldese la zizanii, la urd, la 
prejudecăți, la uitarea milei si a omeniei, lucruri care se 
intilnesc atit de des printre noi toţi. 

Încă un an de ciumă şi toate certurile dintre noi s-ar 
fi stins ; o infruntare, față-n faţă, cu moartea sau cu boala 
aducătoare de moarte si orice urmă de pizmă din firea 
noastră s-ar spulbera, vrăjmășiile, dintre noi s-ar topi, şi 
toate lucrurile ne-ar apărea într-d lumină cu totul deose- 
bită decit pind atunci. Tot așa cum în acea vreme oamenii 
i-au primit în sinul bisericii pe cei certaţi cu legile ei ofi- 
ciale ; si tot așa cum preoții dizidenfi care, urmindu-și 
un principiu, se rupseserä de comunitatea bisericii angl 
cane, erau acum mulțumiți să se întoarcă la vechile biserici 
parohiale si să se conformeze unor ritualuri pe care altä- 
dată le renegaseră. 

Dar pe măsură ce teroarea molimei s-a domolit, lueru- 
ile şi-au reluat vechile făgașuri nedorite, si au decurs 

si ca în trecut. 

Act emis la 19 mal 1682, prin care preoții neconformisti, o 
cincime din clerul bisericii anglicane, au fost excluși de la ofl- 
cierea stujbelor, 


163 


Pomenese toate acestea cu interesul cronicarului ; mu 
am de gind să intru in argumentele vreuneia dintre părți, 
sau să le determin să-și însușească o viziune mai înţelegă- 
toare. Nici nu cred că o astfel de încercare ar fi potrivită 
sau menită să izbindească. Dimpotrivă, deosebirile par să 
se lărgească si să se adincească tot mai mult, si cine sînt 
eu ca să-mi închipui că aș izbuti să înriurese prin vreun 
euvint o parte sau alta ? Limpede e numai că moartea ne 
va împăca pe toţi. De cealaltă parte a mormintului reîncepe 
fritia. In cecuri nu ne va mai despărți nici o prejudecată și 
nici un fel de scrupul. De ce insă nu izbutim asemenea 
minune gi aici pe pämint, n-aș putea spune. $i nici nu 
vreau să mai discut despre acest lucru ; cred că e deajuns 
să-l deplingem. 

‘As putea vorbi mult şi bine despre grozăviile din acele 
vremi și aș putea descrie cumplitele ciudățenii care puteau 
fi văzute zi de zi ; lucruri stranii la care boala îi impingea 
pe särmanii ieșiţi din minţi. Pe străzi aveau mereu loc 
acum scene de coșmar și familiile ajunseseră să se îngro= 
zească de ele însele. 

Dar după ce v-am povestit cum un bolnav legat în pat, 
negăsind nici o altă cale de a se descătușa, şi-a dat singur 
foc cu luminarea care, din nefericire, fi era la indemină, 
Şi a ars cu pat eu tot. Si după ce v-am mai zugrăvit cum un 
altul, din pricina chinurilor de neindurat, juca si cinta 
despuiat în stradă, nemafiind in stare să deosebească o 
exaltare de alta, repet deci, după ce v-am istorisit acestea 
toate, ce aș putea să mai adaug? Ce-aş mai putea spune ca 
să infätisez mai viu cititorului tragedia acelor zile, sau 
să-i dau o idee mai limpede despre o dramă cu fire atit 
de incileite ? Trebuie să mărturisesc că și pentru mine 
erau zile înfiorătoare, că ajungeam uneori la capătul pu- 
terii de a răbda, si că nu mă mai insufletea tăria de la 
început. Pacostea care pe mulţi îi făcuse să plece aiurea, 
pe mine mă impingea în casă si, în afară de călătoria la 
Blackwall şi la Greenwich de care v-am povestit si care 
a fost un soi de excursie, mi-am petrecut restul timpului 
eft mai mult între patru pereți, așa cum procedasem și 
cu două săptămini înainte de această aventură. V-am mal 
spus că adeseori mă căiam pentru hotărirea mea-de a nu 
mă clinti din oraș, cînd as fi putut pleca impreună cu 


184 


fratele meu si cu familia lui Dar, oricum, era prea tir 
ziu. $i după ce m-am retras si am stat o bună bucată de 
vreme în casă, înainte ca nerăbdarea mea să mă fi pus 
pe drumuri, am fost chemat, așa cum v-am arătat, ca să 
mi se incredinfeze acea urită și primejdioasă misiune, 
care m-a scos iar printre oameni. Dar după ce am în- 
cheiat-o, dat fiind că molima era in toi, m-am sihăstrit 
din nou, gi am rămas iar în casă vreo 


noastră ; unul dintre ele l-a alcătuit acea creatură inne- 
bunitoare care dănțuia si cinta în agonia chinurilor, 

Dar au mai fost multe altele. Nu trecea zi sau noapte 
fără să se întimple ceva cumplit la capătul dinspre acea 
Harrow Alley, unde erau sălașele populației sărace, cei 
mai mulţi dintre ei fiind măcelari sau oameni cu îndelet- 
niciri legate de tăierea vitelor. 

Uneori, izbucneau din acea alee puhoaie de oameni, 
mai cu seamă femei, făcind o larmă asurzitoare, un ames- 
tec de fipete, plinsete, răcnete pe care şi le adresau una 
alteia ; o gălăgie de nu mai ştiai ce să crezi. 

Aproape intreaga noapte căruţa cu morţi zăcea în ea 
pătul aleii, căci dac-ar fi pătruns în ea, n-ar fi avut cum 
să întoarcă și, oricum, nu putea înainta decit foarte pu- 
tin. Zäcea deci acolo, asteptindu-st morţii ; si cum cimi- 
tirul era foarte aproape, de îndată ce căruța se umplea, 
se ducea să-și deșerte încărcătura şi se întorcea iar 

E cu neputinţă să descrii tipetele înfiorătoare şi zarva 
cu care aceşti nenorociti aduceau la căruță trupurile ne- 
fnsufletite ale copiilor și ale rudelor. Si după numărul 
celor ce însoțeau mortul ai fi zis că n-a mai rămas unul 
în urmă, sau că în ulițele acelea locuia atita lume cit să 
umple un oraş întreg. 

Uneori, în puterea nopţii fi auzeai strigind : „Mă 
omoară ! sau : „Foc Dar îţi dădeai lesne seama că nu 
erau decit glasul delirului si vaierele unor oameni striviti 
de boală. 

Cred însă că în zilele de care vă vorbesc pretutindeni 
era la fel, pentru că timp de şase sau şapte săptămini furia 
bolii a întrecut orice măsură. Ba chiar a ajuns la aseme- 
nea limite încit a început a fi ştirbită si acea minunată 


185 


ordine despre care v-am vorbit si care făcea cinste auto- 
ritétilor. Mă refer la prevederea ca pe străzi să nu fie vă- 
zut nici un mort şi nici o ingfopäciune să nu aibă loc la 
lumina zilei. Si totuși, pentru o scurtă vreme, aceste mă- 
suri au fost încălcate. 

Există un lucru pe care nu vreau să uit a vi-l spune 
gi de aceea îl pomenesc aici. Am găsit extraordinar și, 
într-adevăr, părea a fi mina unei justifii imanente, faptul 
ă toţi prezicatorii, astrologii, ghicitorii sau cum $i-or mai 
fi zicînd toţi acei sarlatani si scamatori care iţi calculati 
datele zodiacului sau tălmăceau visele, pieriseră parcă de 
pe faţa pămintului. Nu mai intilneai unul. Sint incredin- 
fat că foarte multi dintre ei au picat in viltoarea molimei, 
întrucit riscaser să rămină în oraș, ispititi de făgăduin- 
tele unor mari avufii. Și într-adevăr se imbogatisera din 
nebunia și nesocotin{a oamenilor. Dar acum amuţiseră. 
Mulţi dintre ei se intorsesera in farina mumă, nedovedin- 
du-se in stare să-și prezică propria soartă saw să-și talc. 
leze propriul zodiac. A 

Unii oameni au fost destul de aspri incit să declare că 
toţi sarlatanii muriseră. Eu nu cutez $à fac asemenea afir- 
matie. Tot ce Pot spune e că dupa stingeréa molimiél n-am 
auzi ca vreunii din aceștia să-și mal À fit apa 

ar să mă Întorc la observațiile mele Fete cel 
mai groaznice ale häpastei. Am âjună acum, după cum 
v-am spus, la luna septembrie, care a fost, cred, cea mai 
fioroasă lună pe care a cunoscut-o Lôhdra vreodată. Căci, 
consultind toate dările de seama br celorlalte mo- 
lime care bintuiseră înainte in Londra, H:am dat peste ni- 
mic care să semene cu această cumplită Japa septembrie, 

De la 22 august la 26 septembrie, adică pumai în cinci 


săptămini, numărul de morți inregistrat de Buletinele săp- 
tăminale s-a ridicat la aproape 40.000. latä cum arătau 
Buletinele: 2. Fe 

De la 22 ja 29 aug 7498 

în m 29 aug. la 7 sept. e252 

= 7600 


186 


un număr oricum impresionant, dar dacă v-as repeta 
fâvâşi motivele pe care le aveam de a nu crede in exactit 
tatea acestog inregistrări, afi fi de acord cu mine să soco- 
tim că, una peste alta, și proportional cu înregistrările din 
săptăminile precedente și cele următoare, au murit în 
acest răstimp zece mii de oameni pe săptămină, 

Oamenii, mai ales cei din City, erau cu desivirgir 
näucifi. Spaima era atit de copleșitoare, încît pină și cei 
care cărau morții își pierdură curajul ; ba chiar unii din- 
tre el ună desi fuseserd betnavi de ciumă și se însănă 
toșiseră ; iat alţii se prăbușiră chiar în timp ce cărau mor- 
{ii la groapă, gata să-i zvirle înăuntru. Lucru care a spo- 
rit si mai mult zăpăceala orașului, pentru că groparii se 
tălisecă că ei sint ocrotifi si că moartea trece pe lingă ci. 
Ni s-a povestit că o căruță care străbătea Shoreditch a 
fost părăsită de cărăuși și lăsată in seama unui singur om; 
acesta à thurit în stradă, jar caii, inaintind nestruniţi, au 
răsturnat carul, presärind drumul cu cadavre. 

Altă căruță răsturnată a fost găsită în groapa mare 
din Finsbury Fields. Vizitiul fie că murise, lie că fugise 
părăsind căruța, iar caii trecind prea aproape de muchea 
gropii, se prăvăliseră cu car cu tot. Unii ziceau că și v 
tiul fusese răsturnat, jar carul se prăbuşise peste el. Ajun- 
seseră la această încheiere pentru că i se găsise biciul în 
groapă, printre morţi. Dar nu cred că se poate socoti un 
Îueru sigur. 

După cite am auzit însă, în parohia noastră, Aldgate, 
căruțele încărcate cu morți au fost adeseori găsite la 


pentru ely uncory, Cupurile eue erau pur și sim- 
plu. coborite cu funii din balcoane sau pe ferestre ; cite- 
odată morții erau aduși la căruțe de către cărăuși, altă 
dată îi aduceau rudele ; dar, aşa cum recunoșteau chiar 
cărăușii, nimeni nu-și bătea capul să le mai țină socoteala. 


Veghea autori erau acum pusă la grea incer- 
care, dar, trebuie să mărturisim că si de astă dată au fost 
la înălţime. Oricit de vitrege erau imprejurările, două 
lueruri n-au fost niciodată trecute cu vederea, atit în 
oraş cit gi în suburbii : 


387 


1. Aprovizionarea s-a păstrat tot timpul îndestulătoare, 
far prețurile alimentelor nu au crescut, sau, oricum, in 
foarte mic& măsură. 

2. Trupurile neinsufletite nu zäceau neingropate sau 
descoperite ; şi, cu rarele excepţii pe care le-am semna- 
Ent gl care au avut loc uma la inceputal lunii septembrie, 
în timpul zilei nu se vedea nici o inmormintare. 

Poate că această din urmă afirmație a mea nu va fi 
exezută, din pricina altor scrieri care au mai fost publi- 
cate de atunci și în care se spune că morții zăceau nein- 
gropati. Eu susțin sus și tare că nu e adevărat. Sau dacă 

a intimplat vreodată așa ceva, trebuie să fi fost în ca- 
ele în care cel în viaţă găsiseră mijloacele de a evada, 
aşadar nimeni nu mai putuse da de veste cărăușilor să 
ridice morții. Și asemenea cazuri au fost puţine la număr. 

Cum eu însumi am lucrat pentru scurtă vreme în ast- 
fel de probleme în parohia în care locuiam, parohie li 

ustiită de ciumă ca și celelalte, pot face afirmaţii în 
deplină cunoștință de cauză. Repet cele susținute mai su: 
nu au rămas cadavre neingropate, cel putin nu dintre 
cele de a căror existenţă să fi aflat slujbașii oficiali; și în 
nici un caz din pricină că nu s-ar fi găsit cine să care 
morții sau cine să-i îngroape. Și cu asta am spus totul. 
Ce s-a intimplat uncori prin văgăunile sau cocioabele din 
aleea Moses si Aaron reprezintă un procent infim. Si 
chiar gi acolo morții au fost îngropați de îndată ce-au fost 
descoperiţi. 

Cit despre primul punct, cel privitor la aprovizionare, 
Wa lipsa de merinde sau la scumpetea lor, desi am pome- 
nit mai sus cum stăteau lucrurile, voi reveni mai tirziu 
asupra lor. 'Totuși, două lucruri trebuie arătate aici 

1. Preţul piinii! nu a fost decit foarte putin ridicat. 
Căci la tneeputul anului, fa prima säptäminä din martie, 
Plinea din făină de gri costa un penny si cintărea zece 
uncii si jumätate?, pentru ca in toiul molimei preţul să 
rărină același si greutatea să scadă doar la nouă uncii si 
jumătate, La începutul lunii noiembrie, greutatea a re- 
Yenit la zece uncii jumătate. Ceea ce, cred că sînt îndrep- 

T Prin dispoziţia primarului și a Consiliului Orășenesc Buleti- 


mele săptăminale comunicau regulat greutatea şi prețul pllnil, 
+" “a Circa 300 gr. 


tăţit să afirm, niciodată nu s-a mai auzit in vreun oraș, 
Ja vreme de asemenea năpastă. 

2. Nu s-a putut vorbi niciodată (spre marea mea mi- 
rare) de lipsă de brutari sau de cupicare care să aprovi- 
zioneze populația cu pline. 

S-a observat însă, in multe familii, că slujnicele care 
se duceau la brutării, cu coca plămădită acasă, doar ca s-o 
pună la cuptor, așa cum era obiceiul vremii, se întorceau 
uneori molipsite de boală. 

În tot timpul cumplitei molime au existat doar două 
spitale de ciumafi. Unul în Londra, pe Old-Street gi unul 
în Westminster. 

Oamenii nu au fost nici o clipă constringi să se ducă 
Jn spital. Si nici n-ar fi fost nevoie de vreo măsură de 
consiringere, pentru că erau mii de bolnavi săraci, care, 
neavind cine să-i ajute, si nici case ca lumea și nici un 
fel de venit în afară de’ mila publică, ar fi fost fericiţi si 
fie duși la spital unde ar fi primit îngrijirile cuvenite. 

Cred că acesta poate fi socotit singurul punct slab în 
întreaga operă de administrare a orașului. Anume faptul 
că la spital nu erai primit decit dacă plăteai — în bani 
sau în polije — fie Ja intrare, fie la ieșire dacă te vinde- 
cai și apucal să ieși. Pentru că numeroși bolnavi au fost 
\imAduifi, iar la spitale fuseseră numiţi cei mai buni 
doctori, 

După cum am mai spus, grosul bolnavilor. trimiși la 
spital erau slujnicele care se molipsiseră în timp ce fä- 
ceau ‘tirguielile pentru familiile în serviciul cărora erau, 
Şi cind se întorceau acasă bolnave, erau, în general, tri- 
mise la spital, pentru siguranța celorlalţi ai casei, 

Și atit de bine au fost ing bolnavii transportaţi la 
spital, încît pe tot cuprinsul molimei, la spitalul din Lon- 
dra nu s-au înregistrat decit 156 de morii, iar la cel din 
Westminster 139. 5 

Cind am spus că ar fi trebuit să avem mai multe spi- 
tale, nu am vrut să înţeleg că toţi bolnavii ar fi trebuit 
internaţi, Dacă, aga cum se pare că au gîndit unii, s-ar 
fi renunţat la închiderea caselor şi toate persoanele atinse 
de boală ar fi fost pe dată expediate din locuinţele lor la 
spital, lucrurile ar fi stat, de bună seamă, mult mai rău. 
Insesi mutarea şi transportarea bolnavilor ar fi constituit 


189 


un mijloc de raspindire a molimei. $i, mai mult, indepär- 
tarea unui bolnav din casă nu ar fi însemnat asigurarea 
că restul familiei în mijlocul căreia locuise molipsitul se 
bucură de sănătate deplină. Lăsaţi in voia lor, ceilalti 
membri ai familiei, molipsiti şi ei fără să bănuiască, i-ar 
fi umplut şi pe alţii de ciumă. 

Pe de altă parte, deprinderile familiilor de a ascunde 
boala şi a trece sub tăcere persoanele bolnave, ar fi dus 
la situaţii cind toţi ai casei s-ar fi imbolnavit inainte ca 
examinatorii să fi prins măcar de veste. 

Si, încă un punct important, numărul din cale afară de 
mare al bolnavilor ar fi intrecut capacitatca oricăror spi- 
tale, ca si putinţa slujbasilor publici de a-i descoperi și a-i 
transporta. 

Toate aceste lucruri au fost mult dezbătute în acele 
zile şi le-am auzit adeseori discutate. Autorităţile aveau 
destul de furcă pentru a-i convinge pe oameni de necesi- 
tatea inchiderii caselor, şi a-i impiedica să-i tragă pe 
sfoară pe paznici si să evadeze. Greutățile pe care le în- 
timpinau arată limpede că ar fi fost cu neputinţă să-i si- 
lească pe bolnavi să-și părăsească paturile si locuinţele. 
Pentru așa ceva, n-ar fi fost de ajuns să intervină sluj- 
başii primăriei, ar fi fost nevoie de o oaste intreagă de 
slujbași. Și pe de altă parte, oamenii erau destul de fu- 
riogi şi de inräifi incit să fie in stare să-i ucidă pe cei care 
li s-ar fi amestecat astfel in viata lor sau a rudelor şi a 
copiilor lor, orice pedeapsă i-ar fi așteptat după aceea. 

O asemenea înăsură i-ar fi innebunit de-a binelea pe 
nefericitii a căror minte si asa era clătinată. 

Dar autorităţile au socotit de cuviință să-i trateze pe 
oameni cu îngăduință si înțelegere, şi nu cu violenţă şi 
teroare cum af i fest n cazul cind i-ar fi tir! pe bolnavi 
afară din case gi i-ar fi internat cu sila in spi 

Toate acestea mă duc cu gindul indarat, la viele cind 
ciuma de-abia se ivise, sau, mai bine zis, cind se ivise ame- 
ninfarea ca molima să cuprindă întregul oraș, și oamenii 
mai înstăriți intraseră în alarmă si se inghesuiau să pără- 
sească Londra. Asa cum am arătat, convoaiele erau atit 
de masive, si o asemenca imbulzeală de trăsuri, cai, 
mioane si căruţe care scoteau lumea afară din oraș, încit 
aveai impresia că nu mai rămine nimeni pe loc. $i dacă 


190 


ieșit atunci vreo ordonanţă sau vreo dispoziţie care 
speriat cetăţenii, anume ceva care să fi cerut oame- 
să se orinduiască altfel decit aveau ei de gînd, cred 

Londra si în subu:bii s-ar fi iscat nenumărate 


Dar autorităţile au făcut tot ce-au putut ca să încura- 
jeze lumea : au emis ordonanţe menite să asigure buna 
ceding pe strict și a8 aducă oemeniler eft mat multe în. 

„lesniri. 

În primul rind, primarul şi ajutoarele sale, Consiliul 
Orășenesc și cel Comunal, precum şi delegaţii Jor au luat 
hotărirea, pe care au publicat-o, ca nici unul dintre ci să 
nu părăsească orașul ci să rămină Ja dispoziţia cetăţenilor, 
pentru păstrarea bunei rinduieli in oricare loc, si asigu- 
rarea dreptăţii în orice prilej. De asemeni, pentru distri- 
buirea ajutoarelor caritabile hârăzite săracilor. Într-un cu- 
vint, pentru împlinirea datoriei şi a răspunderilor încre- 
dințate lor de către obște. 

urmare a acestor hotăriri, primarul, ajutoarele sale 
şi toți ceilalţi țineau stat aproape in fiecare zi, pentru a 
lua acele măsuri ce se dovedeau necesare pentru pastra- 
rea liniştii și a ordinii publice. Si, cu toate că faţă de ce- 
tățeni arătau cea mai mare biindefe si înțelegere, totuși, 
ori de cite ori aveau de-a face cu răufăcători, adică bor- 
fasi, spărgători de case, ori dintre cei ce prădau morţii 
sau oamenii bolnavi, se arătau neinduplecati în pedepse. 
Impotriva acestora, primarul şi Consiliul  Orăşenese au 
continuat să publice felurite ordonanțe. 

Politaii și slujbagii bisericești au fost si ei siliţi să nu 
părăsească oraşul, sub amenințare de pedeapsă, sau, dacă 
țineau totuși să plece, trebuiau să-și găsească înlocuitori, 
persoane de incredere gi destoinice, pe care urma să le 
încuviințeze delegaţii districtuali ai Consiliilor Orășenesc 
ori Comunal. 

Răspundeau direct pentru inlocuitorii aleși de ei şi, în 

|. caz că aceştia ar fi decedat, tot ei urmau să găsească où 
meni în loc. 

Toate aceste hotărîri au domolit in bună măsură te- 

|... merile populației, mai cu seamă în primele zile ale moli- 
mei, cînd toată lumea părea gata să fugă, încit se ivise 
|. primejdia ca Londra să rămină un oraș pustiu, lăsat doar 


190 


pe mina calicimii. $i in schimb, satele gi tirgurile din im- 
Prejurimi să fie supte şi secătuite de mulţimea nă- 
välitorilor. 

Autorităţile nu au pregetat să-şi împlinească misiu- 
nea cu mare curaj, după cum făgăduiseră. Primarul şi 
ajutoarele sale erau mereu văzuți cutrelerind străzile şi 
fiind de faţă în locuri de grea primejdie. $i, cu toate că 
se fereau de prea marea apropiere a oamenilor, totuși, în 
cazuri grave, niciodată nu s-au dat îndărăt să-i primească 
pe cetățeni şi să le asculte cu mare răbdare păsul. 

Primarul își construise în sala de sfat un soi de ga- 
Jerie care-l despărțea de cetăţeni, cind le asculta jalbele. 
In felul acesta, putea să apară în public și să fie ferit în 
același timp. e 


locul, pind cînd se ştia cu siguranță dacă primii vor trăi 
sau vor muri. 

La fel își îndeplineau datoria şi ajutorii de primar 
precum. gi membrii Consiliului Orășenesc. Iar sujbagil 
acestora așteptau si ei ordinele mai marilor lor. Astfel in 
cit în toate cazurile ivite s-a făcut intruna dreptate, fără 
vreo contenire sau stirbire. 

In al doilea rind, tot în grija lor cădea asigurarea si 
păstrarea libertăţii de aprovizionare în pieţele publice, Si 
în orice zi de tirg, îi puteai vedea fie pe primar, fie pe 
unul sau pe amindouă ajutoarele sale, străbătind călare 
pieţele pentru a urmări cum sint duse la indeplinire dis- 
poziţiile lor, şi dacă țăranii au deplina libertate si in- 
curajare de a veni la tirg cu produsele agricole, şi de a se 
înapoia acasă. Si mai vegheau ca nu cumva vreo prive- 
iste macabră, ivită în stradă, să-l înspăiminte pe țărani, 
ficindu-i să nu mai vină la oraş. 

De asemeni si brutarii erau ţinuţi la ordine, iar con- 
ducätorul breslei, împreună cu cei din consiliul său, erau 
Indrumafi să ducă la îndeplinire ordonanfele primăriei și 
să vegheze ca greutatea plinii să fie cea legal prevăzută 
de primar pentru săptămîna respectivă. Tofi brutarii 
aveau datoria să țină cuptoarele continuu aprinse, Pen- 


192 


tru orice incâlcare a acestei dispoziţii, şi-ar fi pierdut 
privilegiile de cetățeni liberi ai orașului Londra. 

Prin aceste mijloace, oraşul a fost întotdeauna apro- 
vizionat eu pline din belşug și la același pref, după cum 
am mai arătat. Tar piețele n-au fost niciodată lipsite de 
merinde, ba dimpotrivă erau atit de imbelsugate, incit 
adeseori m-am mustrat pentru temerile mele şi părerile 
de rău că n-am plecat aiurea, cind aveam în faţă pilda 
țăranilor care veneau de bună voie și plini de cutezanță 
la tirg, de parcă nici n-ar fi fost vorba de boliste in oraș, 
sau de primejdia de a se molipsi. à 

A fost, de bună seamă, o foarte’ infeleaplä măsură a 
autorităților aceea de a indepărta de pe străzi orice ar fi 
putut stirni spaima : cadavre, sau orice alt semn nepli- 
cut la vedere. Dear dacă, așa cum am mai spus, bolnavii 
se prăbuşeau morţi în stradă ; şi, în asemenea cazuri, erau 
e aa acoperiți cu o pined sau un ceargal, sau tril pind 

cimitirul cel mai apropiat, unde zăceau pină la căderea 
nopții. 

Noaptea se petreceau toate treburile înfricoșătoare, 
tot ce era sinistru sau primejdios. Noaptea erau cărate 
cadavrele, noaptea erau îngropaţi morții, noaptea erau arse 
obiectele infectate. Noaptea erau azvirlite grămezile de 
trupuri nensufletite în gropile adinci din diferitele cimi- 
tire, Iar pind se crăpa de ziuă, totul era iarăși, acoperit și 
astupat cu farina. Astfel incit la lumina zilei nu se vedea 
şi nu se auzea nici urmă de năpastă, decit pustietatea stră- 
zilor şi răscolitoarele vaiere si plinsete ce răzbeau prin fe- 
vestrele gi ușile caselor gi prăvăliilor închise. 

Liniştea si pustietatea străzilor erau mai puţin vadite 
în City decit in suburbiile marginase, în afară de lunile 
cînd, asa cum am arătat, molima şi-a facut drum către est 
şi de acolo s-a întins peste întregul oraș. 

A fost într-adevăr un act de milă a Providentei faptul 
că ciuma, izbuenită întii într-un anumit capăt al orașului, 
pe măsură ce se lățea cuprinzind si alte părți, se retrăgea 
din locurile unde bintuise pind atunci. Cu alte cuvinte nu 
s-a înstăpinit pe partea de est a oraşului, pină ce nu și 
sleit puterile în suburbiile vestice. Și așa, pe măsură ce 
creștea într-o parte, släbea în alta. De pildă : 


193 


13 ~ Jurnat in anul ciuma 9 = 


S-a ivit mai intii, in St. Giles şi capătul dinspre West- 
minster si a dat iama prin aceste locuri pind spre mijlocul 
lunii julie. În cea de a doua jumătate a lut iulie : s-a mulat 
furia în parohiile vestice şi s-a îndreptat atunci spre est, 
coliopind niprasnis Ceipplegate, St. Sepulcher, Clarken 
well, St. Brides si Aldersgate. În tot timpul cit făcea pră- 
pad prin aceste parohii, părțile de la sud de fluviu, pre- 
cum și Stepney, White-Chappel, Aldgate, Wapping şi 
Ratcliff, n-au fost atinse mai deloc, Asa încît oamenii 
de pe aici isi vedeau nepăsători de treburi, tsi făceau ne- 
goțurile, țineau prăvăliile deschise, aveau legături unit cu 
alţii, de pared nici n-ac fi fost vorba de vreo molimă pe 
meleagurile noastre. 

Chiar cînd suburbiile din nard si nord-vest erau pu- 
trede de ciumă, adică Cripplegate, Clarkenwel, Bishops 
gate şi Shoreditch, M tot restul oragulhi starea era cestul 
de normală. fata cifrele : 


Buletinei morților pricinaite de tot felul de beti 
între 25 iulie și 1 august 
St. Ges Cripplegate . . 
St sepucten . . i 
Claskenwelt 
Biabopagate > e 
Stepney... 
Aldgate - E 
Whke-Chappet «2 
Cele or parohii a City . 
Toate parobiile aia Southwark | 


Aşadar, in acea săptămină, numai în cele două parohii 
Cripplegate si St. Sepulchers numărul morților a depășit 
cu patruzeci şi opt totalul celor decedați in toate parohiile 
din City, din Southwark și suburbiide de est luate lanlaltă. 

Datorită acestui fapt, parohiilor din City li s-a dus în 
toată Anglia faima că ar fi sănătoane: Era hueru știi, mai 
cu seamă in comitatele și tirgurile megiese, de unde ve- 
neau proviziile pentru Londra. Şi faima a dăinuit mult 
mai multă vreme decit starea de sănătate. Căci atunei cind 


194 


{féranii veneeu Is oraş prin Shoreditch sau Bishopsgate, 
sau prin Oldstweet gi Smithfields, cădeau eu ochii numai 
de sizăzi pustii, de locuințe gi prăvălii ferecate ; iar rarii 
trecători care se mai iveau pe acolo, mergeau humai pe 
mijlocul drumului. Dar cind ajungeau în City, luerurile 
aveau cu totul altă faţă. Pieţele si dughenele ‘eran des- 
chise, lumea forfotea pe stradă ca în vremurile normale, 
deşi mai rărită la număr. $i așa a continuat pind spre a 
două jumătate a lui august şi inceputul lui 

Dar în acele luni toate s-au schimbat, mol 
tolit în parohiile din vest şi nord-vest, si a näpädit în 
schimb cu toată greutatea parohiile din City şi suburbiile 
estice, precum gi Southwark. Si s-a lăsat cu virf şi indesat. 

Și atunci Intreaga City a căpătat o înfăţişare lugubră, 
Prăvăliile și-au inchis porțile, străzile s-au golit 
mșni, Doar pe Strada-Mare oamenii mai circulau uneori, 
minţi de nevoi. Pe la amiază, îi vedeai mișunind pe acolo, 
dar serile și diminețile na Intilneai picior de om, nici pe 
acolo, nici în Cornhill sau Cheapside. 

Aceste observati ale mele su fost pe deplin întărite 
de Buletinele mortuare din acele stăptămini, din care v-am 
înfățișat mal sus un extras privitor la parohiile de care 
v-am vorbit. Cifrele graiesc de la sine. 

Buletinul săptăminal care marchează descregterea mo- 
limei în părțile de vest și de nord ale orașului, arăta după 
cum urmeară : 

De la 12 la 19 septembrie 

St Giles Cripplegate... . 
St Giles in the Fields |. 
Clarkenwell +: : |: 
St. Sepulehers . - 
‘Shoredit 

Stepney. 
Aldgate. . E 
SWhite-Chappel . . Sone 
Gale 97 parohii din City. . . - 
“Toate apt parohiile din Southwark | 


6070 


Iată bizara întorsătură pe care au luat-o lucrurile, o 
tristă, care, dacă ar mai fi ținut încă două luni, 


195 


nu ştiu zău dacă ar mai fi rămas multi in viață. Dar, așa 
cum am spus. printr-un capriciu milostiv al Providentei 
părțile de nord şi de vest ale orașului, unde prăpădul la 
început fusese cumplit, şi-au ridicat, după cum vedeți, 
capul la lumină. Și pe măsură ce pirjolul se intindea in 
alte parti, oamenii de aici începeau să-și redobindească 
speranțele. lar săptămina ce-a urmat a schimbat si mai 
mult starea lucrurilor, încurajind speranțele nou ivite, 
De pildă : 


De Le 39 a 26 septembrie 
SI. Giles Cripplegate . . + . . 
SL. Giles în the Fields . . 
Clarkenwelt O. 
St. Sepulchers =. 
Shoreditch . 
Stepney... 
Aldgate | 2 © | 
‘White-Chappet 
Cele 97 parohii din Cily. 
Cele 8 parohii din Southwark 


De la 26 septembrie la 3 octombrie 
St. Giles Cripplegate. 
St. Giles in the Fields. 
Clarkenwet s,s 

St. Sepulchers 

Shorediteh 
Stepney . + 
Aldgate i 
White-Chappel 

Cele 97 parohii din City. 


După cum se vede, jalea cea mare se lasase acuma 
te City si peste păriile sudice. Pe acestea, pe Aldgate, 
ite-Chappel si Stepney căzuse de astă data greaua pa- 

coste, şi aceasta a fost perioada cind Buletinele săptămi- 

nale au atins cele mai monstruoase cifre, după cum v-am 
mai spus. Şi cind, de fapt, mureau zece sau chiar două- 


196 


sprezece mii de oameni pe săptămină. Pentru că v-am 
împărtășit convingerea mea de neclinit că niciodată nu 
s-ar fi putut fine socoteala exactă a numărului de morți. 

Ba chiar, unul dintre medicii cei mai străluciți, care 
de atunci încoace a publicat o dare de seamă asupra ace- 
lor timpuri, împreună cu observaţiile lui, carte scrisă în 
limba latină î, afirmă că într-o singură săptămină ar fi 
murit douăsprezece mii de oameni şi că într-o anume sin- 
gură noapte au murit patru mii. Eu unul nu-mi amintese 
însă să fi fost o asemenea noapte fatală, cu un atit de 
infiorätor număr de morți. Totusi, scrisele lui întăresc spu- 
sele mele cu privire la nesiguranța Buletinelor săptă; 
minale. 

$i acum, ingäduifi-mi să mă reintorc, desi s-ar putea 
spune că mă repet, la descrierea condiţiilor jalnice in 
vare se găsea orașul, şi mai cu seamă acea parte unde 
sălăştuiam eu. 

City şi suburbiile învecinate, în ciuda marelui număr 
de oameni care sé refugiaseră la țară erau încă insufle- 
tite, ba poate chiar mai insufletite decit de obicei, pentru 
că multă vreme lumea a nutrit credința că ciuma nu se 
va atinge de City, de Southwark, de Wapping sau de 
Ratcliff. Cu atita tărie le intrase oamenilor in cap ase- 
menea idee, incit mulți locuitori ai suburbiilor din vest şi 
din nord se mutaseră prin aceste părți estice, spre a do- 
bindi mai multă siguranță. $i, după cum mă bate pe mine 
gindul, mutindu-se ei au mutat si ciuma prin aceste 
Jocuri, mai devreme decit ar fi venit ea altminteri. 

Aici am iarăși prilejul de a lăsa o observaţie spre fo- 
losul urmaşilor, cu privire la felul în care oamenii se mo- 
lipsesc unul de la altul. $i anume, ciuma n-a, fost luată 
de cei sănătoși numai de La cei bolnavi, ci şi de la cei ce 
se simțeau BINE. Daţi-mi voie să mă explic : prin bolnavi 
îi înțeleg pe cei declaraţi ca atare, care căzuseră la pat gi 
se aflau sub ingrijire, sau care aveau umflături sau gilme 
pe trup. De ăştia toată lumea ştia să se ferească, mai cu 


seamă că se aflau la pat, sau în condiţia în care boala nu 
putea fi ascunsă. 


+ Referire la Lotmologia serisă de doctorul Nathaniel HODGES 
în 1672, tradusă în engleză de John Quincy şi publicată în 1720. 


197 


Dar cei ce se simțeau bine, cu alte cuvinte, cei ce lua- 
seră boala şi o purtau în trupul și în singele lor, dar nu-i 
arătau semnele, nu-și dădeau deloc seama de acest lu- 
cru, şi această neştiință ținea zile întregi. Aceştia duceau 
pretutindeni cu ei suflarea morţii și o imprastiau asupra 
celor ce le veneau în preajmă. Pină şi veșmintele lor erau 
imbibate de boală, mlinile lor infectau lucrurile asupra câ- 
rora se lăsau, mai cu seamă dacă erau calde și jilave, ori 
bolnavii näduseau mult. 

Ei, şi era cu neputinţă să-i deosebesti pe acești où 
meni care, așa cum am spus, nu aveau habar c-ar fi bol- 
navi, Ei erau cei ce se prăbușeau și lesinau în stradă, 
Căci adeseori isi vedeau de treburi și circulau pe stray 
pină-n cea din urmă clipă, adică pind cind, dintr-odai: 
{i năpădea sudoarea, li se muiau mădularele, se așezau pe 
pragul unei uși şi mureau. E drept, cind îi cuprindea ase- 
menea slăbiciune, se străduiau din răsputeri să ajungă 
Pind la usa lor, si citeodată izbuteau doar să se tirască 
pind acasă și să-și dea dubul de cum intrau. Alteori se 
socoteau sănătoși pind cînd le ieșeau semnele pe trup, tot 
fara să ştie, şi atunci mureau la un ceas sau două după 
ce se întorceau acasă, deși cit fuseseră pe afară se simfi- 
seră bine. : 

Aceştia erau cei primejdiosi pentru mulțime, cel de 
care oamenii teferi ar fi trebuit să se ferească. Dar, pe 
de altă parte, cum i-ai fi putut dibui ? 

Si tot asta-i pricina pentru care o asemenea roolimă 
nu poate fi stăvilită, în ciuda tuturor strădaniilor ome- 
eşti. Nu-i poți deosebi pe bolnavi de sănătoși atita timp 
cit ei ingigi nu se ştiu a fi atingi de boală. 

Am cunoscut un om care colinda fără grijă străzile 
Londrei in timpul molimei din 1665, purtind la el un ani 
dot sau o licoare intäritoare din care lua o înghiţitură ori 
de cite ori se socotea în primejdie. $i avea el un semnal 
care-i vestea primejdia, așa cum n-am mai intilnit la ni- 
ment nici înainte nici după aceea. $i nici n-aş ști să spun 
cit de mult se putea bizui pe el. Anume, avea o rană la un 
picior si ori de cite ori se afla în preajma unor oameni 
molipsiti si infecția începea să lucreze si asuprä-i, rana 
la picior incepea să-l infepe, dindu-i semnalul de alarmă. 
1 intepa, pălea şi se inälbea. Aga incit, de cite ori începea 


198 


tragă, ori să aibă grijă să ia o dusea din doctoria pe care 
9 purta mereu asupră-i in acest scop. Și se pare că rana 
îl înțepa adeseori cînd se în tovarășia unor oameni 
ce se socoteau ei înșiși teleri şi zdraveni, și apăreau tot 
aşa și in ochii celorlalti. Dar omul nostru se ridica din- 
ti-adată în picioare si spunea deschis : 

— Pricteni, in această încăpere se află careva bolnav 
de gue me 

i atunci adunarea se spârgea pe 

Toate aceste fapte au fost o dovadă limpede pentru 
toată lumea că molima nu poate fi ocolită de cei ce se în- 
virtese printre alţii, într-un oraș contaminat, în care oa- 
menii nu se ştiu a fi purtători de boală pentru ceilalţi. 

Si în acest caz, a-i închide pe cei sănătoși sau a-i în- 
depârta pe cei bolnavi e la fel de zidarnic. Doar dacă 
s-ar putea merge pe fir indarat, izolindu-i pe toţi cel cu 
care bolnavii au venit în legătură înainte de a fi ştiut mă- 
car că sint bolnavi. Si nimeni n-ar şti, în asemenea îm- 
prejurare, pind unde să meargă sau unde să se oprească. 
Caci nimeni n-ar şti cînd sau unde sau cum sau de la 
cine a luat boala. 

Bäniuese că asta-i pricina pentru care atifia afirmă 
că însuși aerul ar fi pătruns de boală si infectat !, aga- 
dar n-aù de ce să ia seama cu cine vin în legătură, din 
moment ce boala pluteşte în văzduh. Am văzut mulţi oa- 
ment adinc tulburati şi uluifi, exclamind : 

— Bine, dar nu m-am apropiat niciodată de vreun bol- 
nav? Nu am venit în legătură decit cu oameni sănătoși și 
totuși, iată, am luat boala. 

— Sint încredințat că e c pedeapsă venită de-a drep- 
tul din ceruri, spune altul, incercind să vadă infajigarea 
solemnă a lucrurilor. 

Tar cel dintii spune din nou : 

— Nu am venit nicicind în preajma bolii sau a vre- 
unei persoane infectate. Se vede că boala pluteşte în văz- 

T Aci Și în continuare Defoe împrumută punctul de vedere al 
contegiogtlor, deosebit de cel al effuvionistilor. Conceptia efluvio- 
niștior, susținută de William BOGHUBST in Lotmographia (1660) 
‘firma 'ca toata provice din mlasmele exalate de pulrezielunile 


din părtint, extrase fa suprafață de căldura soarelui si purtate de 
vint. = 


199 


duh. O tragem in piept odată cu aerul si, deci, n-ai cum 
să i te impotrivesti. 

Acest punet de vedere a făcut pe multi oameni, mai 
cu seamă în cea de-a doua jumătate a molimei, atunci 
cind aceasta îşi atinsese cele mai înalte culmi, să fie mai 
nepăsători și mai putin prevăzători decit la inceput. Asc- 
menea turcilor, insusindu-si un soi de fatalism, ziceau ca 
dacă-i voia Domnului să-i lovească, atunci e totuna de 
stau acasă ori pleacă din oraș, pentru că tot îi nimereste. 
Drept care se duceau fără pic de teamă chiar gi în case 
infectate, sau se însoțeau cu persoane bolnave ; vizitau 
ciumati şi după aceea, cind se molipseau, se culcau in pat 
alături de nevestele lor. Si care a fost urmarea ? Acee: 
ca şi în Turcia sau în celelalte țări in care oamenii săviz 
ses asemenea nesäbuinfe : anume, s-au îmbolnăvit cu toţii 
şi au murit cu sutele și cu miile. 

Departe de mine să hulesc sau să arăt lipsă de cre- 
dință în Domnul, care în asemenea prilejuri trebuie să fie 
intruna prezent în gindurile noastre. Dar minţile oame- 
nilor nu trebuie impuiate cu idei despre minia şt răzbu- 
narea cerească !, ba dimpot 3 

Nici un om nu trebuie să vadă in asemenea lucruri 
mina răzbunătoare a Domnului şi să le pună doar în seama 
Proniei cereşti. Numeroase persoane bolnave de ciumă 
au fost tămăduite, jar mulţi alţii au fost ocrotiti de in- 
fectie, ceea ce dovedește că nu de răzbunare e vorba. 
Socotese o minune şi faptul că eu am fost cruțat de boală, 
şi vorbese despre aceasta cu nemărginită recunoştintii 

Dar cind pomenim despre ciumă ca de o boală stir: 
nită de cauze naturale, ne gindim şi la faptul că a fost 
räspinditä tot prin mijloace naturale si omenești. Fie din 
milă, fie din răzbunare, puterea divină lasă toate infip- 
tuirile pe seama oamenilor, care-şi văd de drumul lor fi- 
rese şi omenesc, Providența își rezervă dreptul să-și facă 
apariția, în chip supranatural, numai cînd găseşte ea de 
cuviință. 


1 DEFOE se ridică aci împotriva faimosului orator englez, epis- 
copul Andrews, care afirma că ciuma este expresia miniel divine 
Tenpotriva păcatului şi că, de cite ori izbucnește o molimă, în- 
seamă că Dumnezeu e minios. fi 


200 


Dar în cazul unei molime, nu se prea vadeste prilei 
intervenții supranaturale, ci se desfăşoară din plin doar 
sul firesc al luerurilor. In această firească inlinjuire 
cauze şi efecte își găsește loc si tainica transmitere a 
ii pe neobservate, dar inevitabil, care înseamnă des- 
1ă răzbunare in sine, fără s-o maj atribuim miracolelor 
forțelor supranaturale. 

Puterea de pătrundere a acestei boli e atit de aprigă, 
i molipsirea se produce în asemenea măsură pe nesim- 
te, încit, cu oricită grijă te-ai feri, tot e zadarnic, atita 
imp cit stai locului. 

Dar am toate temeïurile să cred, şi în această afirma- 
ie mă sprijin pe atitea exemple încă vii în amintirea mea 
incit nimic nu mi-ar putea clinti convingerea, deci zic că 
fam toate temeiurile să cred că nimeni în fara asta nu s: 
îmbolnăvit în alt chip decit prin molipsire, luind boala, 
pe cala Homes de I ahelneva, prin atingerea Veniti 
or, sau prin inhalarea mirosurilor cuiva mai dinainte 
infectat. 

Acest lucru este dovedit si de felul în care s-a ivit mo 
lima la Londra, adusă odată cu măriurile sosite din 
Olanda, și venite acolo din Levant. Prima izbucnire de 
ciumă la nâi a avut loc într-o casă din Long-Acre, un 
au fost depozitate si deschise întiia oară baloturile cu 
asemenea mărluri, De la acea casă s-a răspindit fără veste 
la altele prin legăturile cu cei infectați, sau prin molip- 
sirea slujbasilor pârohiali care i-au vegheat sau îngropat 
pe morţi și asa mai departe. Toate acestea sint argumente 
de bază că boala s-a râspindit de la om la om şi de la casă 
Ja casă, și nu altminteri. 

In prima locuință infectată au murit patru persoane: 
O vecină, auzind că stăpina primei case căzuse la pat, a 
venit să o vadă gi, cind s-a întors acasă a adus boala în 
sînul familiei ei. A murit şi vecina si toți ceilalți din 
gospodirie. Un preot chemat să o împărtășească pe stă- 
pina celei de a doua case s-a îmbolnăvit pe dată şi a mu- 
tit, trăgind după el la groapă pe cifiva dintre ai lui. 

: Atunci au început medicii să cadă pe ginduri, pentru 
că în primele zile nici prin minte nu le-a dat că ar fi vorba 
de o molima generală. Cei trimiși să cerceteze morții au 
comunicat că, nici mai mult nici mai puţin, e vorba de 


201 


ciumă, cu toate semnele ei infricoșătoare si, dat fiind 
cei bolnavi avuseseră felurite legături cu © mulţime di 
persoane care, după cum era de hinuit, se si molipsiser’, 
exista amenințarea să izbucnească o molimă generală şi er: 
cu neputinţă să i se pună stavilă. 

Din acest punct de vedere, părerile medicilor se ps 
triveau cu observaţiile pe care aveam să le fac eu 
tirziu, anume că boala se räspindea pe nesimţite. Pentri 
că cei ştiuţi a fi bolnavi nu puteau molipsi decit pe cei 
ce veneau în nemijlocită legătură cu ei; dar omul care! 
se pătrunsese de infecţie fără să-şi dea seama, gi mergea 
in mijlocul mulțimilor încredințate că au de-a face cu o 
persoană sănătoasă, putea molipsi o mie de alti cameni, 
care la rindul lor dădeau boala mai departe, toţi fără si 
aibă habar, și fără să simtă urmările decit cu zile şi vile 
mai tirziu. 

De pildă, multe persoane aflau că s-au molipsit de 
ciumă numai cind, spre uimirea lor de negrăit, îi descope- 
reau semnele pe propriul lor trup. $i după aceea, rarco 
aveau mai mult de şase ceasuri de trăit. Căci petele ac: 
lea care se numeau semne, erau de fapt pete de gi 
adică de carne moartă care se stringea în niște gilci 
mai mari decit un ban de argint, bătătorite şi tari ca o 
bucată de corn. $i cind boala ajungea aici, nu mai urma 
decit moartea. $i totuşi, cum v-am spus, oamenii nu ştiau 
că-s bolnavi sau că ceva nu-i in regulă cu ei pind cind 
nu se iveau aceste semne pe trupul lor. Cu toate că, aya 
cum oricine igi poate da seama, infecția lincezea de mult 
în ei. Si, prin urmare, răsuflarea lor, nădușeala lor, 
straiele” lor, fuseseră molipsitoare cu multe zile inainte. 

Toate acestea au prilejuit o mare felurime de cazuri, 
despre care, de bună seamă, medicii au mai multe prile- 

reamintească decit aș avea eu. Totuși unele din- 
i-au căzut si mie sub ochi, sau mi-au ajuns la 
urechi, și vă voi vorbi despre citeva dintre acestea. 

Un anume cetățean, care a trăit tihnit si neatins de 
boală pina în luna septembrie, cind toată greutatea moli- 
mei se lăsase in City, se făloșea cu mare veselie si chiar 
cu trufie cit de grijuliu se arătase el şi cum niciodată nu 
se apropiase de vreun bolnav. Şi-i zice atunci un altul, 
un vecin de-al lui : 


202 


onal ela i aul pest un eeas i i 

— Asta-i drept, răspunde omul nostru, care nu se in 
credea prosteste în soartă, ci numai, văzînd că scăpase 
ind atunei, începuse, ca gl alți, să se culce pe-o ureche. 
E drept, şi nu mă socotesc scutit de primejdie, numai că 
nădăjduiesc să nu mA fi apropiat niciodată de vreo per- 
soană purtătoare de boală. 

— Ba ! zice vecinul. Nu te aflat dumneata mai deunăzi 
la erigma Capul taurului“, din Gracechurch, împreună cu 
domnul 

= mn , răspunde fälosul. Dar nu mai era nimeni pe 
acolo de care să fi avut pricină să ne temem. 

La care vecinul n-a mai tostit o vorbă, nevoind să-l 
amârască pe bietul om. Dar această tăcere îl sttrni celule 
lalt curiozitatea, și văzindu-l pe vecin că dă îndărăt fu cus 
prins de neliniște și-l întrebă cu glas puternic și arzător | 

— Doar n-ai să-mi spui că a murit ? 

* Vecinul continuă să păstreze tăcere si nu făcu decit 
să-şi lase privirile în puto ta mormäle ceva ca pen- 
tru sine, Tar cel dint se alb ca varul, și rosti 

loar al 

— Atunci şi eu sint un om mort. 

Se duse acasă şi chemă un spiter de pe aceeași stradă 
ca să-i dea un leac de fereală, pentru câ nu se socotea încă 
bolnav. Dar cind spiterul i deschise haina la piept, scoase 
un oftat şi-i spuse doar atit 

— Inalţă-ţi ochii spre ceruri. 

Citeva ceasuri mai tirziu, omul muri 

Aşadar, vă rog si pe dumneavoastră să judecaţi, după 
un caz ca acesta-de mai sus, dacă aveau autorităţile vreo 
putință de-a zăgăzui — fie prin întemnițarea bolnavilor 
în case, fie prin îndepărtarea lor — o molimă care se in« 
tindea de la om la om, chiar cînd aceştia se socoteau cu 
desäviryire sănătoși, și continuau să se socotească astfel 
zile intregi 

Ar fi aici locul să ne punem intrebarea cam cită vreme 
pulea un om să poarte säminfa bolii in el înainte de x o 
descoperi în chip fatal. Sircit timp putea să pară sânâtos, 
deşi de fapt era o primejdie pentru toţi ceilal{i care-i ve~ 


203 


neau în preajmă ? Ei biné, cred că nici cei mai destoinici 
dintre medici n-ar putea réspunde la această intrebare 
mai mult decit pot eu. Ba poate că observaţia unui om 
oarecare ar întrece puterea lor de observație. Părerea me- 
dicilor din străinătate este că boala poate lincezi amorţită 
în om, sau în vinele lui, un timp indelungat. Din această 
pricină ei folosesc carantina pentru toţi cei ce intră în 
golfurile sau în porturile lor, venind dia locuri indoiel- 
nice. Carantina, adică patruzeci de zile, zic ei, e deajuns 
pentru bătălia organismului cu un asemenea vräjmaÿ, bi- 
alle în care ori il biruie, ori i se supune, 

Dar eu unul, pornină de la observaţiile mele, nu cred 
că oamenii pot fine piept infecţiei, fiind în acelaşi Liinp 
primejdiogi pentru alţii, mai mult de cincisprezece-sai- 
sprezece zile. 

Pe acest temei, cind o casă era inchisă în oraș pentru 
că murise careva de ciumă în ea, dacă pinä-n saisprezec 
sau optsprezece zile nimeni din familie nu se mai imbu) 
năvea, autorităţile deveneau mai putin stricte faţă de c 
din respectiva casă, gi închideau ochii, Jăsindu-i să plece. 
Nici oamenii nu se mai fereau de ei, ba chiar gindeau ci 
erau mai cälifi, deoarece înfeinseseră vrâ/masiil în pro 
pria lor casă. 

Uneori, însă, descopereau că vrăjmaşul stă pitit la 
pindä mult mai multă vreme. 

Pornind de la toate aceste observaţii mai sus inglrüs | 
trebuie să spun că, deși în cazul meu intimplarea a vu 
ca lucrurile să-se potreacit altminteri, socotesc și las ca un 
avertisment că : cel mai bun leac împotriva ciumei este 
să fugi cit poți din calea ei. 

Cunosc oameni care spun : „Dacă va voi Domnul mă va 
ocroti în focul primejdiei si, tot astfel, dacă va voi Dom- 
nul, mă va lovi chiar atunci cind eu o să mă socot în afară 
de orice primejdie*. 

Asemenea ginduri au facut să rămină locului, în oras, 
mii de oameni ale căror invelisuri pămintești au fost apoi 
zvinlite cu grimada din căruțe în gropile uriașe. Oameni 
care, cred eu, dacă ar fi fugit din fata primejdiei, ar fi scă- 
pat cu viață. După toate probabilitățile, s-ar fi salvat. 

Şi dacă acest lucru le va intra temeinic în minte 0ă- 
menilor, sint încredințat că un viitor prilej de aceeași na- 


204 3 


tură o să găsească populaţia altfel pregătită. si inarmata 
cu alte măsuri decii cele care au fost luate în 1665, sau ia 
molimele asemănătoare izbucnite în străinătate. 

Cu alte cuvinte, autorităţile vor trebui să cugete la im- 
pärtirea oamenilor în grupuri mici si la îndepărtarea I 
din timp, la o cit mai mare distanță unii de alţii. Si nu 

à atit de năprasnică, foarte primejdioasă pen- 
i iţi în mulțimi, să-şi facă mendrele 
printre sute de mii de victime adunate laolaltă, asa cum 
a fost cazul la noi si cum ar mai fi dacă ciuma s-ar ivi iar. 

Cu ciuma e ca şi cu focul : cind cuprinde numai citeva 
case, ard doar acele case, sau dacă vilvătaia izbucnește 
într-o casă răzleaţă, singuratică, o mistuie numai pe aceea 
Dar cind ia foc un oraș cu case dese și îngrămădite una-n 
alta, atunci furia se inteţeşte, rade și prăpădește Lot ce-i 
stă in cale. 

Ag putea ticlui multe planuri prin care autorităţile din 
acest oraș, dacă vor mai avea vreodată prilej să se lupte 
cu un asemenea flagel (si ferească Domnul să mai aibă) 

putea să-i îndepărteze pe cei mai ameninţaţi. Prin aces- 
ia îi înţeleg pe săraci : ceryetorii, lihniţii, truditorii. De 
aceştia trebuie să aibă grijă autoritățile, pentru că cei in- 
stăriţi au singuri grijă de ei, de slujitorii si de copiii lor. 

In felul acesta, orașul si suburbiile ar fi atit de chib- 
zuit eliberate, incit molima n-ar mai avea la indemină 
decit a zecea parte din populaţie. Dar hai să presupunem 
că ar rămine în oraș O treime din populație, adică două 
sute cincizeci de mii de oameni, si tot s-ar simţi mai la 
largul lor si ar fi mai bine pregătiţi să facă faţă molimei 
şi mai puțin expuşi la urmările ei, decit ar fi același nu- 
măr de cetățeni înghesuiți într-un oraş mai mie, ca Du- 
blin, de pildă, sau Amsterdam. 

E adevărat că în timpul ciumei din 1685, sute de fa- 
milii, ce zic eu, chiar mii de familii au părăsit Londra 
Dar mulți dintre-ei au plecat prea tirziu, şi nu numai că 
ia ajuns moartea pe drum, dar au dus molima cu ei prin 
ţinuturile pe unde s-au risipit, și i-au îmbolnăvit pe cei 
Ja care s-au dus să caute refugiu. Ceea ce a zăpăcit lueru- 
rile, făcînd ca mijlocul cel mai bun de apărare impotriva 
bolii să devină un mijloc de räspindire a ei. 


205 


$i acest lucru mă intoarce iar cu gindul la cele ce ară 
sugerat înainte si care se cer mai bine lamurite aici 
Anume, oamenii plecau, în aparență sănătoși, si aga se 
socoleau multe zile după ce boala dospea în trupurile lor, 
pina cind le ataca organele vitale și le vătăma mințile. In- 

Susi faptul că plecaseră, dovedește acest Iucru, ȘI acești 
oameni au infectat orașele prin care au trecut; astfel se 
face că ciuma s-a räzletit, mai mult sau mai puțin, în toate 
oraşele mari din Anglia. $i pretutindeni auzeai că 'a adus-o 
londonezul cutare sau alt londonez. 

Vă rog să luaţi aminte că atunci cind vorbese de ase- 
menea primejdiosi purtători de boală, mă gindesc la cei 
ce nu-și dădeau seama că sînt bolnavi, căci dacă ar fi fost 
conştienţi, atunci ar trebui sä ne gindim la ei ca la nişte 
Uucigayi ci bună ştiinţă, strecuraţi în mijlocul oamenilor 
sănătoși, În asemenea caz, s-ar fi adeverit spusele de care 
v-am mai vorbit si pe care eu le socotesc cu totul lipsite 
de temei. Anume că cei bolnavi nu se sinchiseau să-i fe- 
teased pe alții, ba chiar căutau să-i molipsească. Eu gin- 
desc, după cum v-am mai spus, că situația mai sus arătată 
a izvodit asemenea vorbe, care, nädäjduiesc, să nu fi avut 
în ele vreun simbure de adevăr. 

Ştiu bine că nu se pot trage incheieri generale după un 
fapt particular, dar v-aș putea numi oameni ai căror ve- 
cini sau ale căror familii sînt încă în viaţă şi care prin 
purtarea lor au dovedit contrariul învinuirilor ce s-au 
adus celor bolnavi. 

De pildă, un bărbat, cap de familie, locuind în apro- 
picre de mine, s-a imboinăvit de ciumă. Gindea că o luase 
de la un biet lucrător care fusese în serviciul lui şi în casa 
căruia se dusese cu puţin în urmă, ca să-l vadă sau ca să-i 
ceară să-i termine cine ştie ce treabă. Încă de cînd ajun- 
sese în pragul casei särmanului lucrător simfise oarecare 
îngrijorare, dar nu şi-a dat seama că era bolnav decit a 
doua zi, cind a căzut și el la pat. Şi de cum s-a îmbolnăvit, 
a cerut să fie dus intr-o altă clădire din curtea casei lui, 
unde se găsea un atelier, căci omul era alimaf, iar deasu- 
pra atelierului mai era o încăpere. Acolo a zăcut si acolo 
a murit și nu a îngăduit nimănui să-l îngrijească, în afară 
de o infirmieră străină. Nu le-a dat voie nici soţie 
copiilor sau servitorilor să se apropie de cämärufa lui, a 


206 


nit cumva să se molipsească. Le trimitea binecuvintările 
şi rugăciunile lui prin infirmiers, care vorbea cu ei de la 
depărtare. $i toate astea pentru că bolnavul știa foarte 
bine că, nelisindu-i să se apropie de el, ceilalți vor fi 
crufati. 

Trebuie să observ aci că ciuma, la fel ca si alte boli, 
cred, se manifesta felurit, în funcție de organismul omu- 
lui. Unii se lăsau pe dată doborifi şi erau cuprinși de fi 
bintealä, vărsături, dureri de cap ingrozitoare, junghiuri 
în spate, şi apoi urmau chinurile de neindurat care-i făcea 
să turbeze. La alții boala se vestea prin umflaturi şi tu- 
mori pe git, pe vintre sau la subțiori, buboaie care, pind 
se spărgeau, îi supuneau la cele mai de neinchipuit tor- 
turi. În timp ce alţii, așa cum am arătat, se molipseau pe 
nesiențite, râul strecurindu-se pe furiș în singele lor, pind 
cind cădeau leginafi în stradă, si treceau în moarte fără să 
se chinuiască. 

Nu sint medic ca să pot lămuri de ce una si aceeași 
boală se desfășura atit de felurit la unul și la altul. $i nici 
măcar nu-i treaba niea să fac observaţiile pe care le-am 
facut, pentru că doctorii au cercetat aceste lucruri cu mult 
mai mult succes decit mine, iar părerile mele s-ar putea 
să se deosebească in unele privințe de părerile lor. Eu nu 
fac decit să vă infitigez ceea ce ştiu sau am auzit, sau 
desc eu despre cazurile în speţă, adică ceea ce a intrat in 
cimpul observațiilor mele cu privire la felurile diferite in 
care se arăta boala în unele cazuri. Dar trebuie să subli- 
niez din nou că deşi prima formă de care v-am vorbit, 
adică boala fäfisä, cea însoţită de fierbinţeală, vărsături, 
dureri de cap, junghiuri si umfläturi era mai greu de în- 
durat pentru bolnavi, din cauza chinurilor și a agoniei 
cumplite la care-i supunea, totuși mai primejdios era cel 
de-al doilea chip sub care se înfățișa flagelul. Căci dacă cei 
ce prezentau prima forma adeseori se tămăduiau, mai cu 
seamă dacă buboaiele spargeau !, în schimb în cea de-a 
doua formă nu puteai aștepta alt sfirșit decât moartea. Pe 
de altă parte, după cum am mai spus, cea de-a doua forma 

î Medicina contemporană accentua asupra necesităţii de a 
exirage din organism Veninul Bolt concentrat în umlaturile ca. 


Facteristice ciumei bubonice, fie prin medicamente, fie prin plastuci 
„aplicaţi extern ori prin intervenţii chirurgicale. 


207 


însemna o primejdie permanentă pentru cei din jur, căci 
bolnavii, nestiufi de alții si nici de ei insigi, imprastisu 
pretutindeni moarte, în timp ce otrava pătrunzătoare se 
strecura tiptil în singele lor intr-un chip cu neputinţă de 
descris sau măcar de gindit. 

Acest fel de a te molipsi şi a-i molipsi si pe alții pe ne- 
stiute se vădea pe două căi, foarte ades intilnite in acele 
vremuri. Şi-nu cred să existe persoană care să fi locuit 
Ja Londra pe vremea molimei și să nv fi cunoscut o sume- 
denie de cazuri de ambele feluri. 

1. Părinţii, taţi şi mame, se purtau cu ai lor în chip 
firesc, ca gi cum ar fi fost cu desăvirșire sănătoși, ceea ce 
fi închipuiau că si sint, pind cind își infectau pe nesim- 
tite întreaga familie, ducind-o la pieire. Şi de bună scamă 
că altfel ar fi stat lucrurile dacă i-ar fi muncit măcar o 


umbră de teamă că ei înşişi n-ar fi perfect teferi. 

Am auzit povestea unei familii în întregime infectate 
de către tată, iar semnele bolii se iviseră la ceilalţi inainte 
ca tatăl să fi descoperit că el e purtătorul răului ; dar la o 
cercetare mai atentă s-a dovedit că boala era sădită de 


2. A doua cale era aceea a persoanelor care fiind soco- 
tite sănătoase, atit de ei înșiși cit şi de toți cei care-i obser- 
vaserä zile în sir, simțeau la un moment dat lipsa pol 
de mincare, sau o ușoară vătămătură la stomac. Ba unii is 
păstrau pofta de mincare, simțind chiar foame lacomă, si 
singurul lucru care-i supăra era o uşoară durere de cap. 
Trimileau după doctor ca să afle care-i necazul şi, spre 
uluiala lor, se pomeneau pe muchea gropii, cu semnele 
ciumei pe trup, sau inclestati în gheara de nebiruit a bolii, 

E groaznic să te gindesti cum asemenea persoane, ca 
acestea despre care am vorbit miai sus, fusescră, timp de 
o săptămină sau două, soli ai morții, cum îi uciseseră pe 
cei pentru care şi-ar fi dat oricind viața ; cum särutärile lor 
duioase si imbräfisärile cu care-și dezmierdau copilașii su- 
flaserä moarte asupră-le, 

Aşa s-a intimplat, si cazurile de acest fel au fost foarte 
numeroase, și v-ag putea Insira puzderie de exemple. Si 


208 


dacă lovitura te nimereste pe nesimţite, dacă săgeata 
zboată pe nevăzute si ochiul n-o poate desluși, atunci la 
ce bun toate măsurile de a-i închide sau a-i indepärta pe 
cei bolnavi ? Da, sint bune prevederile, dar numai pentru 
cei fățiș bolnavi ori molipsiti. Dar ce te faci cu miile de 
sănătoşi, care seamână moarte oriunde pătrund ? 

Era o întrebare care-i nedumerea foarte pe medicii 
noştri, îndeosebi pe spiteri şi felceri, care nu se simțeau 
în stare să-i deosebească pe bolnavi de cei sănătoși. Erau 
eu toţii convinşi că intr-adevar asa stăteau lucrurile, că la 
nenumărați oameni ciuma se strecura odată cu singele in 
vinele lor, că otrava bolii le pindea mințile, că nu erau 
decit hoituri mergind pe două picioare, suflind moartea 
pe gură! şi räspindind otravă prin însăși nădușeala lor. 
Si totuşi, cind ii priveai, arătau aidoma cu toţi cei sănă- 
ogi, Da, toate capetele luminate cunoșteau acest lucru, 
dar nu se dumireau ce-ar fi de făcut ca să-i poţi descoperi 
pe bolnavi. Prietenul meu, doctorul Heath, era de părere 
că-ţi poţi da seama dacă omul e bolnav sau nu după mi- 
rosul respirației. Dar, zicea tot ch cine cutează să tragă 
în piept respiraţia altuia, doar ca să se informeze ? Ar 
însemna să inspiri izul bolii în organismul tău, pind să-ţi 
dai seama dacă celălalt e sănătos sau nu. 

Alţii ziceau că omul trebuie pus să sufle peste o bucată 
de sticlă, si atunci, răsuflarea condensindu-se, se pot des- 
Iaşi la microscop fel de fel de creaturi vii, cu forme bizare, 
monstruoase şi inspäimintätoare, asemănătoare cu ba- 
laurii, șerpii, tiritoarele si diavolii, cumplite la vedere. Dar 
eu mă îndoiesc de adevărul acestor lucruri și apoi, pe vre- 
mea aceea, după cit {in eu minte, nu prea aveam mi- 
croscoape À cu care să facem asemenea experiențe. 

Alţi învăţaţi erau de părere că răsuflarea unui purtă- 
tor de ciumă ar otravi, ba chiar ar ucide pe loc o pasăr 
Şi nu numai o păsăruică, ci chiar un cocoș sau o găină. 
Şi chiar dacă orătania nu moare pe dată, oricum dă cobea 

Defoe reflect în aceste pasaje controversele din literatura 
medicală a vremii asupra faptului daca ciuma se transmitea sau 
nu prin respiraţia bolnavului. Părerea doctorului Hodges că acest 
luenă ae fi posibil, a fost respinsă de doctorul George PYE în lu- 
crarea sa Dizertatle asupra ciumei (1721) 

Fin ciuda aficmaţiei lui DEFOE, nişte mieroscoape foarte 
elementare existau încă din 1590. 


în ea. Dacă mal cu seamă cade cloșcă, atunci toate. ouăle 
sint putrede. 

Dar toate acestea sint simple păreri, pe care nu le-am 
văzut întărite prin nici un exemplu sau experienţă, și nici 
de la alţii n-am auzit să fi văzut. Așa incit vi le ofer si eu 
cum le-am primit, însoţite doar de o singură observaţie : 
anume că există multe probabilitäfi să fie adevărate. 

Unii au venit cu ideea ca persoanele bănuite a fi bol- 
nave să sufle puternic peste apă fierbinte, gi atunci la su- 
prafata apei se ivește un sol de spumă. Si alte lucruri, de 
pildă substanțele cleioase ar face un fel de crustă dacă 
sufla bolnavul asupra lor. 

Dar din toate acestea eu am tras inchelerea că molip- 
sirea avea loc pe căi cu neputinţă de descoperit, și că nici 
un fel de istetime sau iscusință omenească nu putea im- 
piedita răspindirea bolii. 

Mai era un lucru care imi apărea mie drept o nedume- 
tire peste care nu se putea trece şi la care eu unul mu ve- 
deam decit un singur răspuns, ȘI anume : Aşa oum s-a 
mai spus, prima moarte datorită ciumei a avut loc cam prin 
20 decembrie 1664, în Long Acre. Acel prim om care s-a 
molipsit a luat boala, se zicea, pe cale unui balot de mă- 
tâsuri importate din Olanda, balot care a fost deschis în 
casa unde locui 

Dar după aceea-nu s-a mai auzit de nici un caz de 
ciumă sau de nici o moarte pricinuită de această boală 
pink la 9 februarie. Adică pind apte săptămini mai tir- 
ziu, cind a mai murit un om în aceeaşi casă. După care 
boala păru să se fi stins și o bună bucată de vreme nu 
ne-a mai dat nici o bătaie de cap. Căci în Buletinele săp- 
tăminale nu a mai fost înregistrată nici o moarte din 
cauză de ciumă pină la 22 aprilie, cind au mai avut loc 
alte două îngropăciuni, nu in aceeași casă, dar pe aceeași 
stradă. Ba chiar, din cite îmi aduc aminte, era vorba de o 
casă vecină cu prima. Dar acest lucru s-a intimplat cu nouă 
săptămini mai încolo. Şi după aceea, iarăși nu s-a mai 
auzit nimic timp de două săptămini, după care a izbucnit 
din nou in mai multe străzi şi s-a împrăștiat in fel şi chip. 

Acum, întrebarea care se pune este următoarea : unde 
a zăcut sămința bolii în tot acest timp ? Cum de a lincezit 
atita vreme, şi de ce dintr-odată şi-a dat drumul ? Ori 


20 


boala nu se transmitea prin molipsire de la 4 
dacă da, însearană că unii pot duce răul în ei, fără bună 
ştiinţă, zile în şir, ba chiar săptămini în şir. Și atunci nu-; 
de-ajuns o carantină, adică patruzeci de zile, ca să te asi. 
guri că-s sănătoși, ci'o sesantină, adică șaizeci de zile, sau 
chiar mai mult. 

Ce-i drept, așa cum am arătat la început şi cum își 
aduce aminte mulţi dintre cei Incä în viaţă, a fost o lama 
grea, foarte geroasă, care a ținut vreo trei luni, fapt menit, 
după cum spun doctorii, să țină infecția în friu. Dar atunci, 
să-mi îngăduie luminätiile lor să observ că dacă boala à 
fost, să spunem, doar înghețată, asemenea apelor unui riu, 
ar fi fignit, odată cu dezghetul, tot ea şi riul în torent ni, 
valnie ; ori boala a dat indärät tocmai între februarie şi 
aprilie, adică de îndată ce s-a muiat gerul, şi vremea 5. 
arătat blindă si caldă, N 

Există însă o altă cale prin care nedumerirea de maj 
sus poate fi limpezită și cred că tot aducerile mele aminte 
imi vor fi de ajutor. Şi anume, nu e deloc sigur că, într-a. 
devär, nimeni n-a murit de ciumä în acele lungi răstimpuri, 
adicä de la 20 decembrie la 9 februarie si de la 9 februarie 
la 22 aprilie. Simpla mărturie o constituie Buletinele sip. 
tăminale, si pe aceste Buletine nu poți pune temei, cei 
puţin eu unul socot că nu m-aș putea bizui pe ele in api. 
rarea unei ipoteze, sau în găsirea răspunsului la o între. 
bare de asemenea însemnătate. Stiam cu toții la vremea 
aceea, și cred că aveam pricini întemeiate să credem ast. 
fel, că vina era a slujbasilor parobiei, a examinatorilor, a 
color ce aveau misiunea să raporteze decesurile și, maj 
ales, boala care a pricinuit decesul. 

La inceput oamenii făceau tot ce puteau ca nu cumva 
vecinii să creadă că locuinţa lor ar fi infectată. Drept care 
îi mituiau pe slujbași pentru a înregistra mortile ca dato. 
rate altor boli decit ciuma. $i ştiu că acest fapt s-a pe. 
trecut în multe locuri, ba cred chiar că la început aga 
s-au întimplat lucrurile in toate casele in care se iviseră 
cazuri de ciumă. E lesne să-ți dai seama de aceasta ur. 
rind în Buletinele săptăminale creșterea vertiginoasă, in 

timpul molimei, a numărului de decesuri datorate alto; 
boli decit ciuma. 


zu 


De pildă, in lunile iulie si august, cind molima atin- 
sese una dintre culmile sale, se inregistrau saptaminal o 
mie, pind la o mie două sute si chiar o mie cinci sute de 
morţi pricinuite de alte boli. Şi nu-i adevărat că sporise 
numărul celorialte boli sau că se intetisera. Crescuse doar 
numărul familiilor si caselor infectate de ciumă, dar care 
dobindiserä hatirul de a-şi trece morții ca secerati de alte 
boli, pentru a nu-şi vedea locuinţele închise. 
De pildă 
Decesuri datorate altor boli decit ciumei 
Delatg ai . . . « 
mul la tau, |: | 
aula 8e ii 
BU A à e 
Beth 15 alin ih gate : 


“Nu incape nici o indolală că cea mai mare parte a 
acestor decesuri, sau măcar o. mare parte se datora ciu- 
mei, dar slujbașii fuseseră convinși să le inregistreze alt- 
minteri, punindu-le indeosebi pe seama citorva anume 
boli după cum urmează : 


Deta tte 8aug. ta 1S aug. ta 22 aug. la 29 aug. 
Friguri su, ss sue aa 
Titos rm 190 166 165 
Imbulbare cu 

hrană as a " % 
Boli de di 90 ua m 13 
‘Total CC LD a 
De la 29 aug. la Sept. le 12 sept. la 19 sept. ta 26 sept. 
Frizuri © 364 sa 30 208 
Titos 157 m 101 6 
Tmbuibare ee ss 49 35 
Boll de dinţi 138 120 12 nz 
Toia a ce ENI = n 


Mai erau și alte boli care, tot așa, sporiserä pe neas- 
teptate si, desigur, din aceleași pricini : bătrineţea, oftica, 


22 


vărsăturile, buboaiele, colicile si altele, care trädau, fără 
putință de tăgadă, cazuri de ciumă. 

Dar cum pentru familii era de cea mai mare însem- 
nătate să nu se ştie că pătrunsese molima în casele lor, 
atita timp cit puteau preintimpina räspindirea veștilor, îşi 
luau toate măsurile de a ascunde adevărul. Si cind boi- 
navii mureau, atunci examinatorii și căutătoarele erau 
convinse să înserie mortile ca fiind datorate altor boli. 

Acest fapt, zic eu, poate explica lungul răstimp care 
s-a scurs între moartea primului bolnav de ciumă, înre- 
gistrată în Buletine, şi momentul cînd molima a izbucnit 
cu furie, fără a mai putea fi trecută sub tăcere. 

Dar înseși Buletinele săptăminale din acel răstimp dez- 
valuie asemenea adevăr. Căci deși nu pomenesc nimic de 
ciumă, totuși vădesc o simjitoare intetire a bolilor inrudite 
cu ciuma, adică opt, douăsprezece, șaptesprezece morţi de 
tifos într-o săptămină, cind de fapt nu se ivise nici un caz 
de tifos, ci doar citeva de ciumă. Pina în acele zile mor- 
file datorate tifosului se ridicau la una, două, cel mult 
patru pe săptămină. Tot astfel, după cum am mai obser- 
vat, numărul de morți pricinuite de alte boli creştea în 
tr-o anume parohie gi în cele invecinate, mai mult deci 
în toate celelalte, deși nu se pomenea cuvintul „ciumă” 

Ceea ce arată clar că boala își vedea de drumul ei si 
oamenii se’ molipseau de zor, deși noi cu toţii aveam im- 
presia că molima fusese infrinata, iar reizbucnirea ei, mai 
tirziu, ne-a umplut pe toţi de mirare. 

Se mai poate.ceva, anume ca sămânța bolii să fi rărnas 
îngropată mai departe in alte părți ale acelui balot cu Emă- 
tăsuri, care poate că nu a fost de la început desfăcut în 
întregime. Sau poate să se fi cuibărit în veșmintele priznei 
persoane molipsite. Căci n-ag putea crede că cineva din 
aceeași casă, care a luat boala de la bun început, să fi 
arătat teafär și sănătos timp de nouă säptämini, astfel 
încit nici el nici alţii să nu-și fi-dat seama de nimic. Dar 
chiar de-ar fi aga, am avea de-a face doar cu un argu- 
ment in plus în sprijinul teoriei mele : anume că boala se 
cuibăreşte în cine n-ai crede şi trece pe neștiute si pe ne- 

gîndite de la unul la altul. 

Mare era buimăceala oamenilor la acea vreme. $i cînd 
lumea a început să înţeleagă că se putea molipsi, în chip 
uluitor, de la persoane despre care ai fi putut jura că Sint 


213 


sănătoase, porni să se ferească şi să se păzească de oricine 
se afla în preajmă. 

‘Imi aduc aminte că, intr-o zi, nu mai ştiu dacă era du- 
minică sau nu, în biserica din Aldgate, într-o strană tic- 
sită, unei doamne i s-a năzărit deodată că simte un miros 
neplăcut. Pe loc şi-a închipuit că e vreun ciumat în strană, 

murmurat bănuiala în urechea vecinei, după care s-a 
ridicat și a plecat. De îndată s-a ridicat şi persoana ur- 
mitoare, şi după ea toți ceilalți. Pe rind s-au ridicat si 
toate persoanele din stranele învecinate şi au părăsit Bi- 
serica, £474 ca cineva să fi ştiut de ce și pentru ce, 

Această situație i-a făcut pe toţi să folosească fel de fel 
de leacuri, unele bäbesti, altele recomandate de medici, 
menite să preintimpine infecția räspinditä prin respiraţie, 
‘Aga încit ori de cite ori pägeai într-o biserică Infesats, încă 
de la intrare te izbea un amestec de mirosuri mai înțepă- 
tor, deși nu la fel de sănătos, ca acela dintr-o spiferie sau 
dinte-o dugheană de arome şi doitorii. Pe scurt, intreaga 
biserică mirosea ca un flacon cu săruri : într-un colț nu- 
‘mai parfumuri, în altul licori aromatice, balsamuri, şi o 
mare felurime de unsori și ierburi ; in alt colţ, săruri şi 
alcooluri, după cum fi trăsnea fiecăruia să se apere, 

“Totuși, am observat că după ce lumea s-a- pătruns de 
credința sau mai curind de siguranța că boala cra răspin- 
dita de oameni ce păreau sănătoși, bisericile și sălile de 
intruniri publice s-au golit simțitor faţă de cum erau ina- 
inte. Dar un lucru trebuie arătat spre cinstea londonezi- 
lor : niciodată, pe răstimpul întregii molime, bisericile nu 
au fost închise, si oamenii nu au incetat să se roage, decit 
doar in acele parobii lovite de urgie, şi chiar gi acolo nu- 
mai cit a ținut furia bolii. 

Într-adevăr, nimic nu era mai ciudat decit curajul cu 
cace se duceau oamenii la slujbe, chiar in zilele cind se 
temeau să scoată capul afară din casă pentru orice altă 
treabă. Cind spun aceasta, ma gindesc la zilele dinainte 
de marea pustiire. 

Toate acestea sint dovezi că, la vremea molimei, orașul 
era încă foarte populat, în ciuda mulțimilor care-l părăsi 
seră la primul semnal de alarmă, gi al acelora care lu: 
seră drumul pădurilor si codrilor, cînd furia bolii se dez- 
Tânțuise cu inverşunare. Într-adevăr, ingrămădeala şi 


24 


puboiul de oameni care se inghesuiau în biserici in ziua 
sabatului, mai cu seamă în acele părţi din oraș unde ciuma 
se mai domolise, sau unde incă nu-şi aratase colții, erau 
de-a dreptul uimitoare. 

Dar despre acestea voi vorbi puţin mai încolo. Deocam- 
dată doresc să revin la chestiunea transmiterii bolii de ta 
unul la altul. Inainte ca oamenii să-și dea seama de ce-i 
aceea infecţie și de felul cum se molipseau unii de la alţii, 
nu se păzeau decit de cei ce arătau cu adevărat bolna 
Dacă intilneau pe cineva cu capul înfășurat sau cu gitui 
oblojit — căci astfel arătau cei procopsiti cu gilme — 
atunci pe dată se speriau. Dar cind întilneau un domn 
bine îmbrăcat, cu salul la git $i mănușile în mină, pălăria 
pe cap si părul bine piéptänat, ei, de un asemenea ins ni 
meni nu se temea. $i oamenii stăteau la taclale, mai cu 
seamă cu vecinii sau eu alţii pe care-i cunoşteau. 

Dar cînd medicii ne-au încredințat pe toţi că primejdia 
venea în aceeași măsură de la sănătoși — adică de la cei 
ce păreau teferi — ca şi de la cei bolnavi, şi că oamenii care 
se socoteau crufafi de molimă erau uneori cei mai primej- 
diosi, spun deci, cind toate acestea au fost înțelese cum 
trebuie, gi lumea gi-à dat seama de rădăcina acestor lucruri, 
fiecare a inceput să se ferească de celălalt, și foarte mulți 
s-au ferecat in casă, pentru a nu trebui să se găsească in 
tovărășia nimănui, şi pentru a nu îngădui ca cineva care 
s-ar fi aflat într-o tovarasie îndoielnică să le calce pragul 
sau să le vină în preajmă. Sau, cel putin, să nu se apropie 
de ei atit cit să le simtă respirația ori mirosul trupului. Si 
cind erau nevoiţi să discute de la depărtare cu vreun 
străin, iși clăteau întotdeauna gura cu vreun leac de fe- 
veală, sau își imbibau hainele cu el, pentru a îndepărta și 
à respinge infecția. 

Trebuie arătat că, atunci cînd oamenii au pornit să-și 
ia asemenea măsuri de prevedere, ei au fost mai puţin ex- 
puși primejdiei și în casele lor boala nu s-a dezläntuit 
chiar cu atita furie ca în altele şi, facind abstracţie de 
ocrotirea dată de Domnul, mii de familii au fost crujate 
de ciumă datorită măsurilor mai sus arătate. 

Dar în capetele celor nevoiaşi era cu neputinţă să viri 
asemenea cunoștințe. Aceştia îi trăgeau înainte cu țipelele 
şi vaierele lor sfisietoare ori de cite ori pierdeau pe ci- 


25 


neva drag dar nici că se sinchiseau de sănătatea lor. Atita 
timp cit se simțeau bine, se avintau cu un curaj vecin cu 
nebunia si plini de îndărătnicie drept în gura hulpavă a 
morții. Cind era vorba de o slujbă, primeau orice fel de 
însărcinare, chiar dintre cele mai primejdioase si mai su- 
puse molipsirii. Şi dacă le atrăgeai luarea aminte, numai 
că-i auzeai răspunzindu-ţi 

“Trebuie să-mi încredinţez soarta în mlinile Dom- 
. Dacă mă ia la el, înseamnă că s-a zis şi cu grijile 
mele şi cu mine. 

‘Sau : 

— Aşa, si ce altceva afi vrea să fac ? Doar să crăp de 
foame. E-totuna dacă mori de ciumă sau de foame. N-am 
de lucru gi ce mi-ar mai rămine de făcut ? Sau să cergesc, 
sau să primesc o slujbă ca asta. 

Despre orisice ar fi fost vorba : îngroparea morților, 
îngrijirea ciumatilor, paza caselor infectate şi închise, ris 
punsul lor suna întotdeauna la fel. 

E adevărat că nevoia te învaţă şi ce nu ţi-e voia, şi nici 
un alt argument n-ar fi fost mai puternic. Dar răspunsu- 
rile lor erau întotdeauna aceleași, chiar dacă nevoile nu 
erau mereu aceleași. 

„Asemenea lipsă de prudență a sărăcimii a făcut ca 
ciuma să se dezläntuie cu atita violență printre ei, ȘI acest 
fapt, adăugat la mizeria condițiilor lor de trai, i-a făcut 
să moară cu toptanul. Cind cădeau bolnavi, se năpusteau 
asupra lor otova boala, foamea, lipsurile si șubrezenia or- 
Eanismului. 

Am avut multe prilejuri de a fi martor atit la mizeria 
calicimii precum si, uneori, la actele caritabile înfăptuite 
de unii oameni evlaviosi, care le trimiteau zi de zi ajutoare 
şi provizii atit de hrană cit si de doctorii sau de ce altceva 
mai aveau nevoie. $i avem datoria de onoare faţă de felul 
de a se purta al oamenilor din acele zile, de a nota aici că 
nu numai sume mari, ci chiar unele foarte mari au fost 
trimise primarului şi Consiliului Orășenesc pentru ajuto- 
rarea şi întreținerea bolnavilor lipsiţi de mijloace, Şi o su- 
medenie de oameni împărțeau personal mari sume de bani 
Pentru ajutorarea săracilor, sau trimiteau mesageri care 
să se intereseze de familii cu osebire oropsite şi bolnave. 
Ba chiar unele doamne foarte pioase se lăsau transportate 


216 


de atita zel mizericordios, si erau atit de încredințate că 
Providența le va ocroti, ştiind că împlinesc o mare datorie 
Taţă de aproapele lor, incit se duceau în persoană ca să im 
parta pomeni calicimii, ba chiar vizitau familiile sărace in 
casele lor infectate de boală, le aduceau infirmiere cate 
să-i îngrijească pe bolnavi, le plăteau spiferi Şi felceri, 
primii ca să le dea leacuri si prisnie si altele care le făceau 
nevoie, ceilalți ca să le cresteze si să le oblojească umfli- 
turile si tumorile, ori de cite ori era cazul. Şi astfel, le ofe- 
reau celor săraci binefacerea unor ajutoare substanțiale, 
precum si a unor calde rugăciuni inällate pentru ei, 

Nu-mi iau răspunderea de a afirma, aga cum pretind 
unii, că nici una dintre aceste persoane caritabile nu a ci- 
zut sub gheara bolii. Tot ce pot spune este că eu persons 
nu am cunoscut vreuna care să se fi îmbolnăvit, şi pu 
menese de acest lucru spre a-i încuraja si pe alţii să se 
poarte la fel în caz că vreo altă pacoste s-ar mai abate 
asupra noastră, Și cel care-și pun vieţile în primejdie 
pentru a aduce săracilor mingiiere şi ajutor într-o as 
menea năpastă, pot nădăjdui să fie crujafi cit timp 
împlinesc opera de binefacere. 

Si aceasta caritate nu a venit numai din partea citorva: 
ci (după cum vedeţi nu pot părăsi cu uşurinţă subiectul 
iata) milostivirea oamenilor înstăriți atit din Londra cit și 
din suburbii ori de pe întreg cuprinsul țării a fost atit de 
largă, incit un număr uriaș de oameni, care altminteri ar 
fi fost rapugi de boală și de lipsuri, au izbutit să supravie- 
țulască pe această cale. $i cu toate că nici eu şi, din cite 
ştiu, nici nimeni altul, nu az putea ajunge la o cunoaştere 
exactă a sumelor contribuite, totuși cred că, aga cum am 
auzit de la o persoană care a cercetat în amänunfime acest 
fapt, s-au dăruit nu mii si mii de livre, ci sute de mii de 
livre, în scopul ajutorării săracilor din orașul năpăstuit. 
Ba chiar cineva mi-a spus odată că el socotește valoarea 
contribuţiilor la o sută de mii de livre pe săptămină. Aces- 
tea erau împărțite de slujbasit bisericești în parohii, de pri- 
mar şi de Consiliul Orășenesc în diferitele districte şi cir- 
cumscriptii si de tribunale si curțile judecătoreşti în altele. 
Pe lingă acestea si mai presus de ele, ajutoarele au fost 
împărțite de miinile pioase ale persoanelor caritabile de 
care am vorbit. $i au continuat vreme de săptămini-la rînd. 


217 


Nu știu dacă-i adevărat sau nu, si mAzturisese că-i 
vorba de o sumă foarte mare, dar am auzit vorbindu-se « 
numai în parohia Cripplegate, intr-o singură siptimini, 
s-a donat, pentru îngrijirea săracilor, suma de 17 800 dc 
livre. $i dacă acest lucru e adevărat, atunci se poate ca 
crezare şi mărimii celorlalte donaţii. 

Dintre numeroasele semne de milă şi ocrotire din 
partea Providentei, care s-au lăsat peste oraș, si dintre 
care multe sint vrednice a fi pomenite, unul dintre cole 
inai minunate a fost această inmuiere a inimilor oameni- 
Jor din toate colțurile țării, care de bună voie și-au des- 
chis larg băierile pungii intru sprijinirea și ușurarea chi- 
nurilor bietilor londonezi. 

Şi bunele urmări ale acestui fapt du fost simțite pe 
multe edi si au dus, mai cu seamă, la redobindirea sâru- 
tätii a mil de cetățeni și la izbăvirea multor familii de 
foamete gi moarte. 

Si dacă tot ar vorbit despre mila cerească, așa cum s- 
arătat ea la vremea molimei, nu pot să nu pomenesc din 
nou, cu toate că am mai vorbit despre acest lucru, de felul 
cum a tălăzuit boala dintr-un capăt al orașului în celălalt, 
înaintind încet si treptat, asemenea unui nor greu şi în 
tunecos care pluteşte deasupra capetelor noastre, Ingro- 
sindu-se și innegurindu-se la un capăt, pe măsură ce se 
subțiază la celălalt. 

Tot astfel şi ciuma care s-a năpustit dinspre vest spre 
est, lăsa urme tot mai slabe îndărătu-i, pe măsură ce ina 
inta într-o singură direcție, astfel incit acele părți din orus 
care nu fuseseră încă bintuite, sau in care furia bolii so 
mistuise, aveau (după cum s-a văzut) putinţa de a sări in 
ajutorul celor potopite de molima. 

Pe cind dacă boala s-ar fi întins otova peste intregul 
oraș si peste suburbii, pustiind cu aceeași violență toate 
părțile deodată, asa cum s-a intimplat in unele locuri cin 
alte țări, întreg trupul naţiunii ar fi fost vlăguit şi ar [i 
pierit cite douăzeci de mii de oameni pe zi, după cum se 
spune că s-au petrecut lucrurile la Neapole î, şi nici ci 
s-ar mai fi putut ajuta ogmenii unii pe ceilalyi. 

Î Sursa lui DEFOE a fost, probabil, Dare de samă ciur 
Marii Ciume din Neapole dia 1656, în care au murit 20000 de 
persoane fatr-o îi, retipăriiă în ITI! în Culegere de documente 
rare și prețioase. 


218 


Căci, trebuie ținut seama că acolo 
ciurna, oamenii nu mai erau buni de 
disperare. Dar înainte de a-i fi cotropit 
ce se reträgea de pe locurile lor, erau eu 


cru voi mai vorbi. 

Nu trebuie să uit a vă înfățișa pe scurt starea negoțu- 
lui la vremea calamităţii, și anume a negofului cu țările 
străine, precum și a celui intern. 

Despre negotul cu străinătatea nu sint multe de spus. 
Toate țările din Europa care făceau negot erau cumplit 
lospäimintate de noi. Nici un port din Franța, Olanda, 
Spania sau Italia n-ar fi primit vasele noastre în apele lor 
sau n-ar fi purtat corespondență cu noi. Cu olandezii ne 
aflam în termeni foarte proşti, ba chiar pe picior de război, 
deşi poporul care are de luptat cu asemenea crunt vrăjmaș 
acasă la el, nu mai are chef să se bată pe pămînturile 
altora. - 

Aşadar, neguțătorii nogtri îşi opriseră activitatea, coră- 
biile lor nu mai puteau naviga niciunde, adică nicăieri in 
afara fruntariilor țării. Mărfurile și bunurile lor, cu alte 
cuvinte roadele muncii noastre, n-ar fi fost atinse în nici 
o altă țară. Străinii se temeau de mărfurile noastre in 
aceeași. măsură ca si de oameni. Şi pe drept cuvint, pen- 
trü că fesăturile noastre de lină ? retineau in ele boala ca si 
organismul omenesc, dacă erau impachetate de mfinile 
unei persoane bolnave ; si erau la fel de primejdioase la 
atingere ca gi un om molipsit. 

De aceea, dacă vreo corabie din Anglia acosta la far- 
mul vreunei țări străine, si dacă aceia primeau ca maria 
să fie debarcatä pe uscat, baloturile erau desfăcute in 
locuri foarte bine aerisite, special pregătite în acest scop, 

“Vasele londoneze însă nu erau primite în nici un port 

1 Exista crediota că produsele de origine animală. adică bu- 
une dim na, Dis pele, svesu cove afta eu particu 
otrăvile“ care genera ciuma. şi că erau imbibate de efluviile v 


ninoase, care se dislocau din ele şi se Imprästiau din nos în aer 
acţiunea cătdurii şi vintului 


219 


Şi sub nici un cuvint nu li s-ar fi îngăduit să-şi descarci 
mărfurile. 


și 

cum Ii se spunea pe atunci, ca si in insulele stäpinite de 
turci şi de venețieni, nu erau chiar atit de neindupleca{i. 
Ba chiar la început nu ne-au pus nici un fel de piedică, Și 
patru corăbii care se aflau pe drum cu încărcături pentru, 
Italia, adică pentru porturile Livorno şi Neapole, aflind 
că produsele le sînt respinse, cum suna formula, s-au in- 
dreptat spre Turcia, unde Li s-a îngăduit să-și descaree în- à 
cărcăturile fără să li se facă vreo greutate ; numai că atunci 
cină au ajuns acolo, parte din mărfurile lor nu erau po- 
telvite pentru acea țară, și cum altele fuseseră arvunite de 
negutätorii din Livorno, căpitanii corăbiilor nu au avut 
nici dreptul nicl ordinul de a dispune de mărtur, Așadar, 
negutätorii noștri s-au ales cu mari pagube. 

Dar asta n-a insemnat nimic decit un risc de afaceri, 
Iar negufitorii din Livorno gi din Neapole, fiind averti- 
zaţi, au trimis alte corăbii să încarce mărfurile menite lor 
si nu piețelor din Smyrna și Iskanderun 2. 

Greutățile întimpinate în Spania si Portugalia au fost 
şi mai mari, Căci aceste țări nu ingăduiau în ruptul capului 
ca vreo corabie englezească și, mai cu seamă, londoneză sii 
jatre.in apele lor și, sub nlel un chip, să-şi descarce 

urile, 

Se povestea că o corabie din Anglia izbutise să-și des- 
carce pe furiș încărcătura, alcătuită din baloturi de {vi 
turi gi pinzeturi englezeşti, mătăsuri de Kersey şi alte «: 
menea bunuri, iar spaniolii au poruncit ca toate märfurile, 
pinä la ultimul fir, să fie arse, şi au osindit la moarte p 
oamenii care le căraseră la țărm. 


atunci ciuma bintuia cu furie prin Londra. 
Am mai auzit că vasele noastre au semănat ciuma și 
prin alte țări, îndeosebi In portul Faro din insulele Al- 
1 Arhipelagul grecesc. ? 
2 Iskanderun sau Alexandretta, port în Tureia asiatică. | 


220 


garne, apartinind de regatul Portugaliei. Se-pare că acolei 
au murit citeva persoane de ciumă, dar vestea nu și-a găsit 
confirmare. 

Pe de altă parte însă, cu toate că spaniolii și portughezi: 
e păzeau cu atita strășnicie de noi, totuși pind la inceputul 
Tunii iulie partea comercială a Londrei, adică City si distric- 
tele dinspre flnviu, nu prezentau nici o primejdie, intru- 
cit, aşa cum s-a arătat. molima se atinea in Westminster. 
Tar corăbiile aflate pe fluviu au fost scutite de primejdie 
pina spre începutul lunii august. 

Cäci pind la 1 iulie în întreaga City nu se inregistrasera 
deci! şapte morți, iar în Liberties șaizeci !, unul în parohiile 
Stepney, Aldgate si White-Chappel ; şi numai doi morți 
în cele opt parohii din Southwark. 

Pentru färile străine însă, acest lucru era lipsit de în- 
semnätate, căci în întreaga lume 'se răspindise vestea că 
toată Londra era pustiită de ciumă. Si n-aveau cum să 
alle în ce fel se desfășura molima, în care parte a orașului 
a încolțit sau pind unde s-a întins. 

Si apoi, după ce boala a pornit să se lăţească, s-a îm-. 
prigtiat cu atita repeziciune, incit n-avea nici un rost să 
mai incerc! a îndulci rapoartele ori a-i face pe cei din străi- 
nătate să nu afle întregul adevăr. Citrele comunicate de 
Buletinele săptăminale graiau de la sine. Faptul că mureau 
două mii, sau trel-patru mil de oameni pe săptămină era 
deajuns ca să înspăiminte toate ţările din lume care se 
ocupau cu negoful. Iar cind, mai tirziu, City a fost intr-a- 
devar năpădită de ciumă, întreaga lume s-a pus în gardă 
impotriva Angliei. — 

Un lucru este însă sigur, anume că vestile, călătorind 
aiurea, nu pietdeau nimic din greutate ba, dimpotrivă, se 
umflau. Molima era Intr-adevär cumplită şi nefericirea 
poporului uriașă, aga cum v-aţi dat si dumneavoastră seama 
din {ot ce v-am povestit pină acum. Dar zvonurile ce ajun- 
geau în străinătate erau infinit mai înfiorătoare şi nu-i de 
îmirare că prietenii nostri de pe alte meleaguri, ca de 
pildă agenţii care lucrau pentru fratele meu, mai cu seamă 
eri din Portugalia si Italia, țări cu care se făcea cea mai 

? Unul din cazurile foarte rare în care cifrele date de DEFOR 


girera de cole ale Buletinetor care Inreglsten 
27 lunie, 100 de morți de ciumă în City şi Liberties, ee 


221 


inare parte din negoțul nostru, aflasera că la Londra mu- 
reau douăzeci de mii de oameni pe săptămină. Mai aflaseră 
că morții zăceau neingropaji cu mormanele ; că cei vii nu 
pridideau să-i îngroape pe cei. morfi, iar cei sănătoși nu 
pridideau să-i îngrijească pe bolnavi ; că intregul regat fu- 
sese impinzit de ciumă ; că urgia era universală, aga cum 
nu mai fusese vreodată În vreo parte a lumii. 

Si cind le trimiteam noi veşti despre starea reală a 1 
crurilor, nu ne dădeau crezare. Nu le venea a crede că na 
murise decit o zecime din populaţie, că în Londra mai 
existau cinci sute de mii de oameni în viață ; că acum 
lumea incepuse din nou să iasă în stradă, că acei ce plecs- 
seră se reintorceau la căminele lor, că în oraș era iar for- 
fota obișnuită şi că golurile nu se simțeau decit în familiile 
care-şi pierduseră rudele și vecinii. 

După cum vă spuneam, nu le venea a crede asemenea 
lucruri, și dacă cineva ar întreba acum despre noi la Nea- 
pole sau în alte orage de pe coasta Italiei, | s-ar spune că, 
în urmă cu multi ani, Londra a fost secătuită de o cumplita 
molimă, care secera cite douăzeci de mii de oameni pe sip- 
tâmină, și așa mai departe. 

După cum am aflat și poi că ciuma care a izbucnit Ja 
Neapole în anul 1656 a răpus cite douăzeci de mii de oameni 
pe zi, cifrä despre care am toate temeiurile să cred că € 
neadevärata. Dae- toate aceste zvonuri năstrușnice eruu 
foarte dăunătoare pentru negojul nostru, pe Ilngă faptul 
că se dovedeau nedrepte şi insultătoare prin ele insele, 
Däunâtoare pentru că-a trebuit să se scurgă un lung rüs- 
timp, după ce molima se mistuise cu totul, pină Gnd nego- 
ful nostru cu ţările străine să-și poată redobindi poziţiile 
pierdute. Pentru că flamanzi și olandezii, îndeosebi aceştia 
din urmă, au folosit foarte mult de pe urma nenorociiii 
noastre, cucerind toate pieţele, ba chiar cumpirind tot fe- 
lu de marfuri englezeşti de prin părțile nebintuite de mo- 
lima, mărfuri pe care le transportau în Olanda gi în Flan- 
dra, iar de acolo le vindeau mai departe in Spania şi în 
Italia, prezentindu-le drept bunuri produse de ci. 

Uncori au fost descoperiți şi pedepsiţi, adică și marfu- 
rile si corăbiile le-au fost confiscate. Pentru că, într-a- 
devăr, mărfurile noastre, ca şi oamenii care le fâuriseră, 
purtau germenii bolii, aşadar era primejdios să atingi sau 


să desfaci baloturile, sau să le inhalezi mirosurile. Drept 
care, acele popoare riscau, prin negoful lor clandestin, nu 
numai să răspindească molima în propriile lor țări, ci să o 
semene și în sinul nattunilor cărora le vindeau bunurile. 
Tinind deci seama de numărul de vieţi puse în primejdie 
de urmările unei asemenea acțiuni, trebuie spus că numai 
nişte oameni lipsiţi de conștiință s-ar fi putut prinde intr-a 
astfel de treabă. 

N-am căderea să alizra că, Intr-adevär, aşa s-au intim- 
plat lucrurile cu acele popoare. Dar ce ştiu, este că în pro- 
pria noastră țară așa a fost. Căci, fie prin oamenii refugiaţi 
din Londra, fie pe căile negoțului, care legau între ei pe 
londonezi eu tot telul de oameni din alte comitate sau din 
marile orage englezești, ciuma s-a răspîndit mai devreme 
sau mai țirziu pe tot cuprinsul regatului, în toate oraşele 
şi tirgurile, mai cu seamă în cele manufacturiere, precum 
$i în toate porturile 

Asurla, mai devreme sau mai tirziu, mai mult sau mai 
puțin, toate locurile de insemnätate din Anglia au fost in- 
vadate de ciumă. Ba chiar, pe alocuri, gi regatul Irlandei, 
deşi nu chiar înte-un chip atit de generalizat. Ce s-a întim- 
plat in Scotia, nu am avut prilej să alu. 

Trebuie arătat, însă, că in timp ce Londra era milui~ 
tată de ciumă, porturile lituralaice, cum le pumim noi, 
tăceau nego} din plin, mai ales cu țările invecinate sau cu 
propriile noastre colonii. De pildă, porturile Colchester, 
Yarmouth si Hull, de partea cealalt a Angliei, au conti: 
nuat să exporte în Olanda și la Hamburg mărfuri manufac 
turiere produse de ţinuturile din vecinătate, mult timp 
după ce negoful eu Londra fusese cu desävirgire închis. 
Tot astfel orașele Bristol şi Exeter, prin portul Plymouth, 
făceau negot cu Spania, Insulele Canare, Guinea şi Indiile 
de Vest. $i, mai ales, cu irlanda. 

Dar cum ping la urmă ciuma s-a împrăștiat peste tot, 
cu furia pe care a avut-o în Londra in lunile august si sep= 
tembrie, toate sau cea mai mare parte din aceste orașe 
s-au infectat, iar negofal cu Anglia a fost supus unui em- 


za 


bargo, si apoi cu desävirgire oprit ', asa cum voi arata cind 
voi vorbi despre negotul intern. 

Un lucru trebuie însă observat, si anume : un mare 
număr de nave soseau din străinătate spre Anglia. Acestea 
fie că fuseseră vreme îndelungată prin alte părți ale lumii, 
fie că atunci cind porniseră de acasă nu aflaseră încă de 
molimă, sau nu-i cunoscuseră proporțiile, veneau acum 
cutezătoare în susul fluviului şi-şi descäreau cargourile 
așa cum aveau datoria s-o facă. Doar în cele două luni, 
august și septembrie, cind toată greutatea molimei se li 
sase în părțile de mai jos de pod, nimeni nu a mai îndrăznit 
să-și facă apariția pentru treburi de negot. 

Acest lucru a ținut însă numai citeva säptämini, în care 
timp vasele ce se îndreptau din larg spre casă, mai ales 
cele a căror încărcătură nu era supusă stricăciuni, au an- 
corat vremelnic în așa numitul Pool? ori porţiunea cu 
pă prostpătă a Tamisei. Unele au coborit chiar pink la 
riul Medway, trecind pe acesta, iar altele au lăsat ancora 
pe Nore, mai jos de Gravesend. 

Aşa încit, în a doua jumătate a lunii octombrie, o in- 
treagä flotä de vase comerciale s-a reintors la Londra, al- 
cătuind un spectacol cum nu se mai văzuse de mulţi ani 
incoace. 

Două märfuri însă au continuat să vină pe calea apei, 
aproape fără întrerupere, spre binele i folosul bietilor lon- 
donezi doboriti de necazuri. Acestea au fost griul sosit de 
pe coastă gi cărbunii din Newcastle. 

Griul era transportat în vase mici, venind din portul 
Hull, sau din alte locuri, prin portul Humber, de unde se 
aduceau mari cantităţi de cereale produse în Yorkshire și 
Lincolnshire. O a doua sursă a negotului cu griu o alcătu- 
au oraşele Lynn în Norfolk, Wells, Burnham si Yarmouth, 
toate situate in același comitat. [ar a treia ramură de apro- 
vizionare cu griu era cea de pe riul Medway, pornind din 

TTnfluenta unei carantine impuse vaselor. comerciale a fost 
larg dezbătută în 1721. Doctorul George PYE, combatindu-1 pe 
doctoral Mead, arăta : „Ciuzna ar putea distruge 100.000 de viet, 
dar oprirea cornerțului ar distruge de zece ori pe atita“... 

A Faria de fluia în care tag vapoare Cînd se tnore In pax 


trie între ambele maluri, incepind de la Turnul Londrei pina la 
‘Cuckold’s Point (n.a). 


224 


Milton, Feversham, Margate, Sandwich şi toate celelalte 
porturi miei de pe coasta Kent și Essex. 

Mai exista o foarte bună linie de negot cu grine, unt şi 
brinzeturi, venite de pe coasta Suffolk. 

"Toate aceste vase mențineau cursul continuu al nego- 
fului şi soseau fără întrerupere, descäreindu-si mărfurile 
la piața numită Bear-Key, de unde aprovizionau din belșug 
orașul cu griu, atu transportul pe uscat începuse să 
sehioapete și cînd țăranii se săturaseră să mai vină din 
toate locurile. 

Pästrarea neştirbită a liniei de nego} pe calea apei s-a 
datorat în mare măsură chibzuintei primarului, care a 
luat măsuri pentru a-i feri de primejdie, pe ofiţeri şi pe 
marinari, cînd se indreptau spre Londra, dind dispoziţii 
ca griul să fie cumpărat pe dată oricind doreau să-l des- 
facă, iar. docherii să descarce cu mare repeziciune vasele 
încărcate cu griu, astfel incit echipajele să nu fie nevoite a 
cobori pe țărm. Banii le erau aduși la bordul vasclor, mu- 
Safi într-o găleată cu oţet. 

Al doilea nego} intern de mare însemnătate era cel cu 
cârbuni din Newcastle pe Tyne: Fără de cărbuni, oraşul 
ar fi fost la mare ananghie. Căci se foloseau cantități mari 
de cărbune nu numai pentru focurile de pe străzi, dar şi 
în case gi în familii. Focurile au ars intreaga vară, chiar pe 
cînd afară era argifä, după cum ne sfătuiseră medicii. 

Unii medici s-au impotrivit la focuri zicind că tempe- 
ratura fierbinte din case si din încăperi e un mijloc de 
răspindire a bolii, care si asa duce la o infierbintare şi o 
fermentare a singelui. Se ştie, ziceau ei, că pe vreme caldă 
boala se lăţeşte si se intefeste, jar la frig se restringe. Drept 
care trăgeau încheierea că toate bolile molipsitoare devin 
mai violente la căldură, care nu face decit să le hrănească 
Si să le invioreze puterea de molipsire. 

Alţii însă demonstrau că numai căldura. atmosferică 
poate propaga infecția, pentru că vremea fierbinte si ză- 
Puseala umplu aerul de paraziți si hrănesc hoarde întregi 
de felurite vietăţi otrăvitoare, care se prăsese în hrana 
noastră, in plante, ba chiar şi in trupul nostru și a căror 
simplă duhoare poate da naştere la infecție. Pe de altă 
Parte, căldura aerului sau vremea zăpuşitoare, cum i se 
Spune, înmoaie şi istoveste trupul, amorțeşte spiritul, des- 


15 — durmal din anu! ctumes 9 


chide porii şi, în acest fel, ne pregătește tocmai bine pen- 
‘teu luarea bolii, sau a oricărei influenţe dăunătoare, fie pe 
calea vaporilor otrăvilori şi vătămători, fie pe orice altă 
cale atmosferică. În schimb, căldura focului, şi mai ales a 
focurilor de cărbuni din case, are o cu total altă actiune, 
'tatrucit dogoarea focului e de altă natură, iute şi aprigă, © 
căldură hărăzită nu să alimenteze ci să consume, să im- 
prăştie toate efluviile otrăvitoare, pe care căldura din aer 
mai curind le exală şi le rincezeste, în loc să le separe şi 
să le mistuie. 

Pe de altă parte se arăta că particulele de sulf sau de 
azot, care se găsesc adeseori în cărbune, împreună cu sub- 
stana bituminoasd care produce arderea, due La parifca: 

rea şi la limpezirea aerului, făcindu-l mult mai sănătos și 
‘maj curat pentru respiraţie, după ce acei paraziți viermui- 
tori sint impragtiagi gi arşi. 

Această din urmă părere a precumpănit, şi trebuie să 
mărturisesc că pe bună dreptate. A fost dealtfed întărită gi 
de experiența publică, deoarece multe case în ale căror 
încăperi ardeau intruna focuri, au rezistat infecţiei. Si la 
aceasta se adaugă şi propria mea experienţă. Am gisit că 
un foc zdravän păstrează în odăi o atmosferă foarte plă- 
cută și sănătoasă, gi cred cu tărie că aceasta a fast pricina 
pentru care toţi cai din gospodăria mea s-au simfit bine, 
mult mai bine decit s-ar fi simțit altminteri. 

Dar să mă intorc la cărbuni ca obiect de nego}. N-a fost 
uşor ca acest negof să fie menținut, mai cu seamă că pe 
atunci ne aflam în război deschis cu olandezii !. Corsarii 
olandezi ne capturaseră o mulțime de șlepuri cu cârbuni, 
cea ce a facut ca celelalte vase să fie foarte prudente şi 
să nu însă în larg decit mai multe laolaltä. 

După un timp iasă, oorsari fie că s-au temut să le mai 
captureze, fie că mai marii lor le-au interzis, ca nu cumva 
șlepurile englezeşti să fie infectate. Ceea ce a dat vaselor 
noastre putinţa de a naviga mai liber. 

Pentru a păzi de molipsire acești negufätari din nord, 
primarul nu a îngăduit decit ca un anumit număr de vase 
cu cărbuni să ancareze în același timp in Pool gi a.daf dis- 
poziţii ca încărcătura lor să fie preluată de șalande gi alte 
vase mai mici, apartinind pazei de coastă, sau vinzätoriloe 


7 La 22 tebruarie 1685 Anglia dectarase război Olandei. 
225 


de cărbuni, care coborau, in acest scop, pînă la Deptford și 
Greenwich şi chiar mai departe. 

Alţii descărcau mari cantităţi de cărbune în anumite 
locuri de pe coastă, acolo unde vasele puteau trage Ia țărm, 
ca de plidă la Greenwich, Blackwal si alte localităţi, Le 
descărcau în grămezi uriașe, ca și cum cărbunele urma să 
fie depozitat, in vederea vinzärü. Dar de îndată ce şlepu- 
rile plecau, cărbunele era transportat. 

n felul acesta, echipajele de pe slepuri nu veneau în le- 
ătură cu oamenii de pe coastă; ba nici măcar nu se vedeau. 

ȘI totuși, în ciuda tutaror acestor prevederi, ciuma tot 
s-a răspindit printre cărbunari, sau bine zis printre vasele 
cu cărbuni. $i foarte mulți marinari şi-au găsit moartea. 

ar, ceea ce-i mai rău, au dus-o cu ei la Ipswich, Yar- 
mouth, Newcastle pe Tyne si în alte porturi și localităţi 
de coastă, unde, în special la Newcastle și Sunderland, a 
răpus o sumedenie de vieți. . 

„Faptul că se aprindeau atitea focuri a dus într-adevăr 
la consumul unei neobișnuite cantităţi de cărbuni. Și în 
momentul cind navigarea slepurilor a fost întreruptă — 
ceea ce s-a intimplat o dată sau de două ori, nu mai tin 
minte dacă din cauza vremii potrivnice sau a unor acțiuni 
războinice din partea inamicilor — prețul cărbunelui a 
Crescut extraordinar, ajungind chiar pină la patru livre 
Danita. Dar de indatä ce vasele au pornit iar a naviga, cär- 

inele s-a ieftinit din nou, si cum.după aceea transportul 
a devenit mai liber, prețul s-a păstrat scăzut in tot restul 
anului. 

Focurile publice, aprinse în pieţe, despre care am mai 
vorbit, ar fi consumat, după socoteala mea, peste șase mii 
dle banite pe săptămină, dacă ar fi continuat să ardă. Ceea 
Ge inseamnă o cantitate uriașă. Dar atita timp cit au fost 
socotite folositoare, nu s-a precupetit nici o cheltuială. 

Asa cum am atătat însă, unii dintre medici au cerut 
Stingerea lor, așa incit focurile nu au ars mai mult de patru 
“Sau cinei zile, 

Au fost aprinse vreo șaptesprezece focuri, dintre care 
nul la Casa vamalé, unul la poarta Bridewell, unul la <ol4 
‘Tul străzii Leadenhall, umul la poarta de nord si unul la 
Poarta de sud a Bursei, unul la primărie, unul in fata lo- 
“Suintei primarului în St. Helens, unul la intrarea de vest 


227 


a catedralei St. Paul, unul la intrarea in biserica Bow, şi 
‘asa mai departe. 

Nu-mi mai aduc aminte dacă s-au aprins focuri si la 
porțile orașului, dar Ja piciorul Podului a fost eu siguranță 
unul, și anume pe lingă biserica St. Magnus. 

Ştiu că au avut loc multe ciorovăieli în ce priveşte fo- 
Joasele focurilor si unii au zis că numărul de morţi a spo- 
rit din pricina lor. Dar eu unul sint încredințat că cei ce 
afirmă atari lucruri nu au nici o dovadă în sprijinul lor, 
aşa incit refuz să le dau crezare, 

E momentul acum să vă infatisez cum stăteau lucrurile 
în ce priveşte negotul din interiorul Angliei acelor eum- 
plite zile, îndeosebi bunurile manufacturiere și negotul în 
Londra, 

La început, cind a izbucnit molima, e lesne de inchipult 
că spaima care a cuprins întreaga populaţie a dus Ta in- 
cremenirea oricărui fel de negol, In afară de cel cu ali- 
mente si bunuri strict trebuincioase supraviețuirii, Dar 
chiar si acesta s-a dovedit mult mai scăzut decit altădată 
din pricină că o sumedenie de oameni pârâsiseră orașul 
şi mulți alții erau bolnavi, ca să nu-i mai punem Ia soco- 
teală pe cel ce muriseră, Aga încit chiar și negoţul cu me- 
rinde scăzuse la două treimi, dacă nu chiar la jumătate 
faţă de consumul de hrană înregistrat înainte la Londra, 

A fost voia Domnului ca acel an să aibă recolte foarte 
Imbelgugate de grine și fructe, dar să fie sărac în fineaţă 
şi iarbă de pășunat. Drept urmare, plinea era ieftină, da- 
torită belsugului de griu. Carnea era iarăşi ieltină, pentru 
că vitele n-aveau iarbă de päscut. Dar din aceeași pricină 
se scumpiseră untul și brinzeturile, iar finul se vindea în 
piața de lingă White-Chappel cu patru livre încărcătura. 

Această stare de lucruri nu-i atingea însă pe cei săraci, 
Din fericire era belşug din toate soiurile de fructe : mere, 
pere, prune, cireşe, struguri, Şi, pe măsură ce lumea se 
împuina, prețurile lor se ieftineau. Dar acest lucru fäcea 
ca-săracii să le mânince pina la ghiftuială, ceea ce le prici- 
nuia tulburări de stomac, dureri de burtă, greturi si altele, 
care adeseori {i impingeau spre ciumă. 

L Dar să ne întoarcem la chestiunile de nego}. În primul 
rind, faptul că negotul cu țările străine era oprit sau, în 
cel mai bun caz, intrerupt şi mult îngreunat, a dus la o 


220 


înghețare a producţiei manufacturiere, care in general era 
menită exportului. Şi cu toate că uneori negufätorii din 
străinătate aveau mare nevoie de mărfuri, acestea nu pu- 
teau fi expediate, întrucit căile navale erau închise pentru 
vasele englezești, care, aşa cum am arătat, nu erau pri- 
mite în porturi, 

Această stare de lucruri a pus capăt producerii de bu- 
nuri manufacturiere, hărăzite exportului, în cea ma! mare 
parte din Anglia, cu excepţia citorva porturi läturalnice. 
Dar chiar şi acestea au fost curind nevoite să-și inceteze 
activitatea, pentru că ciuma le-a näpädit, treptat, pe toate. 

Cu toate că oprirea negotului cu străinătatea a fost re- 
simțită în întreg trupul țării, totuși cel mai grav lucru a 
fost întreruperea negofului läuntric cu mărfuri manufac- 
turiere, destinate consumului local. De obicei acestea. cir- 
culau prin miinile iondonezilor, ori la Londra incetase 
orice negot. 

Asa cum am mai spus, la Londra, toţi meșteșugarii, 
gutätorii şi lucrătorii manuali rămăseseră fără de lucru, 
ceea ce dusese la concedierea din slujbă a unui mare nu- 
măr de meseriași și muncitori de toate soiurile şi indelet- 
nicirile, întrucit nimeni nu mai avea nevoie de bunurile 
pe care se pricepeau ei să le făurească. 

Stare de lucruri care a făcut ca la Londra o sumedenie 
de oameni lipsiţi de familie să räminä pur și simplu pe dru- 
muri. Ba chiar si numeroase familii a căror bunăstare 
atirna de mestesugul capului de familie. Pe toți aceştia fi 
pindea o cruntă mizerie. $i nu pot decit să repet iar și iar 
că, spre cinstea cetăţenilor Londrei, vrédnicä a fi pomenită 
peste veacuri si veacuri atita timp cit se va mai putea 
vorbi despre aceste lucruri, prin marea lor mărinimie, mi 
şi mii de oameni căzuți pradă lipsurilor şi deznădejdii au 
putut fi ajutaţi. Astfel încit nu se va putea spune vreodată 
că vreun om a pierit de foame si de mizerie. Cel putin nu 
atita vreme cît autorităţile au avut cunoştinţă de ne- 
voile lui. 

Inghefarea negotului cu mărfuri manufacturiere ar fi 
avut urmări și mai grave în restul țării, dacă unii dintre 
patronii de ateliere, în special postăvari și croitori, n-ar fi 
continuat luerul pind la sleirea deplină a stocurilor de ma- 
teriale şi a puterilor, dind astfel mai departe de lucru celor 


229 


revoiasi. Își vedeau în continuare de muncă, în credința că 
ie îndată ce molima se va domoli, lumea se va reperi să 
le cumpere mărfurile si vor vinde atita, incit vor fi în 
tare să acopere golurile de acum. 

Dar numai citiva manufacturieri înstăriți şi-au putut 
ingădui asemenea hotärire. Cei mai mulţi nu s-au siaflt 
in stare să le urmeze pilda, așa incit negoful roanufac- 

‘Anglia a suferit pagube de neinchipuit. Năpasta 
tare dăduse peste Londra i-a lovit greu pe toți din întreaga 
Vară care trăiau de pe urma offincii lor. 

Ce-i drept, ingrozitoarea pacoste care avea să zguduie 
Londra in anul următor urma să răscumpere din plin pa- 
gubele pricinuite de ciumă. Dacă primul flagel care a nă- 
păstuit orașul 3 sărăcit si a subrezit negotul in intreaga 
Vară, cea de-a doua urgie, la fel de aprigă ca şi cea dintii, 
a dus în schimb la imbogățirea țării. Căci marele foc care 
a pirjolit Londra chiar în anul următor molimei a prefăcut 
în scrum si pulbere o uriașă cantitate de bunuri de gosr 
podărie, imbrăcăminte si alte obiecte, precum si depozite 
întregi ae mărturi manufacturiere, venite din toate col- 
urile țării. 

E de necrezut ce inviorare a cunoscut negotul țării după 
această a doua calamitate, cînd a fost nevoie să se astupe 
toate găurile şi să se acopere toate pagubele pricinuite de 


iu. 

Aşadar, toate beaţele în stare de muncă din intreaga 
ţară au fost puse in mișcare, ba chiar s-au dovedit a fi 
prea puţine si a fost nevoie de citiva ani pentru a acoperi 
piețele de destacere şi a răspunde tuturor aevoilor. 

Pe de altă parte, toate pieţele din străinătate fuseseră 
golite de mirfurile noastre din cauza opririi exportului și 
a lungului răstimp scurs pind cind să poată fi reluat ne- 
gotul liber si deschis. 

Aşadar, la cererile sträinätäfii s-au adăugat nevoile lo- 
cale, fapt care a dat un nemaipornenit:impuls producerii 
de tot soiul de bunuri, Nicicind n-au cunoscut producţia 
manufacturiera din întreaga Anglie și negoful un aseme- 
nea avint ca în primii şapte ani de după ciuraa și focul 
care au mistuit Londra. 

Nu-mi mai rămtne acum să vocbesc decit despre par- 
tea iertării de crunta ostndă care ne-a încercat. 


230 


După ce in ultima săptămină din septembrie ciuma a 
atins punctul ci cel mai de virf, furia a început să i se 
mai potolească. Îmi aduc aminte că prietenul meu, docto- 
rul Heath, venind la mine să mă vadă cu o săptămină îna- 
inte, mi-a mărturisit convingerea lui că pină-n citeva zile 
violența molimei avea să se astimpere. Dar cînd mi-am 
aruncat othii peste Buletinul mortuar din acea säptiminà, 
care atingea cifrele cele mai ridicate din întregul an, adică 
8 297 de morţi datorate tuturor bolilor, l-am dojenit $i l-am 
întrebat pe ce îşi întemeiază el spusele. Răspunsul lui nu 
m-a mulțumit pe măsura așteptărilor. 

— Uite ce-i, mi-a zis el, judecind după numărul de 
bolnavi si de intectăţi care există în momentul de faţă, în 
săptăraina trecută af fi trebuit să fie douăzeci de mii in loc 
de opt mii de morţi, dacă molima și-ar fi păstrat virulenta 
mortală de acum citeva săptămini. Pentru că pe atunci 
oamenii mureau în dovă-trei zile, în timp ce acum moar- 
tea se produce în cel putin opt-zece zile ; pe atunci dacă 
se insănătoșea unul din cinci bolnavi, pe cind acum dacă 
mor doi din cinci. Ascultă la mine, vei vedea că următorul 
Buletin va marca o descrestere a numărului de morți. Si 
vei mai vedea mult mai mulţi tämäduiti decit inainte. Cu 
toate că în momentul ăsta încă sint o puzderie de molip- 
siti fără să ştie şi cu toate că zilnie cad o sumedenie la pat, 
totuși de murit mor mult mai putin, pentru că boala şi-a 
pierdut din tărie. 

Doctorul Heath a adăugat că speră, și că nu-i varba 
doar de o simplă speranță, ca molima să fi depășit punc- 
tul de criză gi să înceapă a se stinge. 

Si, într-adevăr, în săptămina următoare Buletinul a 
arătat o descrestere a numărului de morţi cu aproape 
două mi. 

E drept că ciuma încă biciuia cu invergunare, si că cifra 
de morţi înregistrată in acel Buletin se ridica la 6 460, iar 
în cealaltă săptămină la 5 720. Totuși, prezicerea prietenu- 
lui meu se arăta indreptatita, oamenii se insânătoșeau mai 
repede si numărul celor ce se lecuiau era mult mai mare 
decit înainte. 

Şi, intr-adevar, dacă n-ar fi fost aga, ce s-ar fi ales de 
oropsita Londra ? Căci, potrivit spuselor prietenului meu, 
la acea vreme existau nu mai putin de șaizeci de mii de 


23 


oameni molipsiti, din care au murit 20477, şi aproape 
40 000 s-au tâmăduit. Pe cînd, dacă boala ar fi secerat cu 
tăria de pina atunci, probabil că ar fi murit cincizeci de 
mii, dacă nu și mai multi, şi alți cincizeci de mii ar fi că- 
zut la pat. Căci în acele zile se părea că se va îmbolnăvi 
fntregul popor al Londrei şi că nici un suflet nu va scăpa. 

Citeva saptamini mai tirziu, observația prietenului meu 
începu să se adevereaseä din ce in ce. Descresterea numă- 
rului de decese se făcea tot mai simțită, iar săptămina ur- 
mătoare din octombrie a marcat încă o scădere a numä- 
rului de morţi cu 1 849. Ceea ce vrea să spună că cifra 
deceselor datorate ciumei era doar de 2663, pentru ça în 
săptămina imediat următoare să mai scadă cu 1 413. 

ȘI totuși erau încă o mulţime de bolnavi, ba chiar nu- 
mărul celor. declaraţi bolnavi era mai mare ca de obicei, 
și zilnic se imbolnäveau alții. Totuși, așa cum se vede din 
cifrele de mai sus, puterea de a omori a bolii se ostoise. 

Dar felul de a fi al oamenilor nostri e foarte nesăbuit, 
Nu ştiu dne-o fi la fel în toată lumea si nici nu-i treaba 
mea. să aflu. Dar la noi, așa după cum la prima spaimă 
pricinuită de izbucnirea molimei porniseră să se piizească 
tunul de celălalt, să fugă dintr-o casă in alta, şi să se reverse 
în puhoale afară din oraș, cu o frică mal mare decit s-ar 
fi cuvenit, gindeam eu ; tot aga acum cind începură să se 
râspindească vestile că boala nu mai era la fel de molipsi- 
toare ca înainte şi că, chiar de se lua, nu mal era atit de 
ucigătoare şi că o mulțime de bolnavi se insänätogeau zi 
de zi; ci bine, oamenii câpătară dintr-odată atita curaj, 
gi deveniră atit de nepăsători faţă de primejdie, incit nu 
se sinchiseau de ciumă mai mult decit de oricare altă boală 
obișnuită, ba nici măcar atit. Şi nu numai că se însoțeau | 
fără a sta pe ginduri cu cei care aveau umflături sau bu- À 
boaie, și care, deci, erau cit se poate de molipsitori, dar À 
chiar beau şi mincau impreună cu ei, îi vizitau acasă, ba | 
chiar, după cum mi s-a spus, intrau în încăperile unde 
unli dintre aceștia zăceau bolnavi. i 

Mi se părea un lucru cu totul necugetat. Prietenul meu, . 
doctorul Heath îmi spunea — și spusele lui izvorau din 
experiență — că boala era la fel de molipsitoare si că foarte 
mulți oameni continuau să se îmbolnăvească, numai că, 
adăuga el, nu mai mureau atifia ca înainte. 


Totuşi eu socot că mureau încă destui si, chiar dacă 
mureau, boala in sine cra îngrozitoare, durerile si gilmele 
chinuitoare, iar primejdia unui deznodămint trist, desi nu 
mai era de neïnläturat, nu fusese încă pe deplin exclus’ : 
toate acestea laolaltă cu tratamentul foarte neplăcut, as- 
pectul respingător al bolii si multe alte necazuri legate 
de ea ar fi fost de-ajuns să determine pe oricare om sănă- 
tos să nu se amestece cu bolnavii, si să fie la fel de griju- 
liu în paza impotriva molipsirii. 

Si mai era ceva care se adăuga la grozăvia bolii : anume 
cumplitul tratament prin ardere cu substanţe caustice, pe 
care felcerii le aplicau pe umflaturi pentru a le face să 
spargă si să supureze. Altminteri pericolul morții ar fi fost 
de neînlăturat chiar si în această fază mai blindă. Pe de 
altă parte, tortura crincenă a buboaielor, care, deși nu-i 
mai impingea pe oameni în ghearele nebunlel, așa cum se 
intimplase în cazurile de care v-am vorbit, li supuneau to- 
tusi la chinuri de nedescris. $i cei care trebuiau să le în- 
dure, deși acum scăpau cu viață, se văitau cit îi ținea gura, 
Ai blestemau pe cel care le spuseserä că primejdia încetase 
si se cătau pentru pripeala şi lipsa de judecată cu care igi 
Căutaseră singuri necazul. 

Dar lipsa de minte a oamenilor nu s-a sfirgit aici, pen- 
tru că suferințele celor care s-au scuturat cu ușurință de 
orice prudenţă au fost mult mal adinci. $i, cu toate că 
mulţi scăpau cu viaţă, mai mureau încă destui. ȘI, ca o ul- 
timă urmare neplăcută, a încetinit ritmul de tere 
a numărului de morți. Căci, din momentul cînd vestea 
bună a început să se răspindească prin oraș cu repeziciu- 
nea fulgerului, iar oamenii şi-au băgat în cap că primejdia 
incetase, am descoperit că următoarele două Buletine săp- 
tăminale nu mai înfățișau aceeași proporţie de descrestere 
a morților ca cel dintii. Explicaţia acestei constatări o con 
stituie tocmai faptul că oamenii se aruncau singuri în gura 
lupului, dind la o parte orice precauție sau grijă sau fe- 
reali. Porneau numai de la încredințarea că boala n-o să-i 
atingă sau, chiar dacă or să se molipsească, În nici un caz 
n-or să moară. 

Medicii combăteau din răsputeri această nouă si nesă- 
buită stare de spirit a populației, ba s-au publicat chiar 
si nişte instrucţiuni care au fost răspindite pretutindeni în 


233 


oras şi în suburbii, şi prin care li se recomanda oamenilor 
să continue a fi rezervaţi şi a folosi cea mai mare prudenţă 
în purtarea lor, chiar dacă. molimma e in descrestere. Prin 
aceste instrucțiuni se arăta că lipsa de precauţie poate 
duce la pericolul unei reveniri a bolii, subliniindu-se că o 
reîntoarcere poate fi mai fatală si mai primejdioas& decit 
fusese întreaga molima pink atunci. Se aduceau o sume- 
denie de argumente și de explicații pentru lămurirea, si 
dovedirea acestor fapte, dar ar însemna s-0 lungesc prea 
mult dacă vi le-ag mai repeta aici. 

Toate acestea erau insă în van ; prima bucurie si sur- 
priza de a fi văzut cifrele din Buletinele săptăminale sim- 
{itor descrescute îi amefiserd în asemenea măsură pe oa- 
meni, încit nu se mai lăsa pătrunși de niei o nouă spaimă 
și nu se lăsau convinși decit de faptul că se terminase eu 
necazurile gi cu moartes. Și dacă le vorbeai cra ca și cam 
ai fi vorbit 14 pereți. Își deschideau prăvăliile, colindau 
străzile, își vedeau de afacerile lor, stăteau de vorbă cu 
oricine le ieşea în cale, fie că aveau vreo treabă cu acela 
sau nu, dar fără să-l intrebe dacă-i sănătos, fără măcar să 
fie munciţi de cea mai mică temere că s-ar putea molipsi, 
chiar dacă l-ar fi ştiut atins de boală. 

Această pripeală şi lipsă de prudență i-a costat vinta 
pe multi care in tot timpul molimei se inchiseserä în case 
şi se feriseră de alţii, izbutind pind atunci să se păstreze 
sănătoşi. 

Purtarea aceasta nebunească a mers atit de departe în- 
cit, in cele din urmă, pind și preoții au început să le vor- 
bească oamenilor despre nesocotinta lor și primejdia in 
care se puneau. Ceea ce le-a mai strunit puțin entuaias- 
mul şi i-a făcut intrueitva mai prudenti. Dar nesăbuință a 
mai avut gi o altă urmare care n-a mai putut fi înfrinată. 
Căci zvonurile despre darea indärät a molimei s-au răs- 
pindit nu numai în oraș ci şi în întreaga țară, avind aceeași 
consecinţă. Fugarii atita osteniseră de a se tine departe de 
Londra şi atfta ardeau de nerăbdare să se întoarcă acasă 
încit au năvălit puhoi indärät, fără nici o teamă, fără vreo 
măsură de prevedere, și au început să cutreiere străzile de 
parcă n-ar fi mai fi existat nici un pericol. 

Era într-adevăr o plăcută surpriză să-i vezi, căci deşi 
mureau încă între o mie și o mie opt sute de oameni pe 


234 


ind, totuşi ia oraș era o insuflejire de parcă aici 
urmä de boală n-ar & fast. 

Ca o urmare a invaziei, în Buletinele săplăminale nu- 
măral deceselor a creseut cu patru suie in prima săptă- 
mind din noembrie. $i dacă ar fi fast să dau crezare spu- 
salar medicilor, în acea săptămină s-au imbolaivit peste 
tei mii de oameni, majoritatea acestora făcind parte din- 
tre noii sosiți. 

Un bărbier din St. Martins le Grand, John Cock pe 
nume, a fost cea mai grăitoare pildă a anestel situați. Adică 
a reîntoarcerii pripite a loadonezilor, de îndată ce molima 
s-a domolit. Acest John Cock a părăsit oraşul laolaltă cu 
intreaga sa familie ; şi-a zăvorit casa si a plecat la ţară, 
după cum au facut atitia alții. Aflind el prin luna noiem- 
brie că molima a dat indărăt gi că acum a-au mai fost de- 
cit 905 morți intr-o siptimind, si aceştia nu numai de 
ciumă că de toate bolile, s-a botärit să se intoarcă acasă. 
Gospodăria lui era alcătuită din zece persoane, adică el, 
soţia lui, cinci copii, două calle și o slujnicä. Abia dacă se 
reintorsese de o săptăzaină și își reluase meșteșugul, cind 
ciuma a dat iama in familia ll. a cinci ale au muri; toți 
în afară de o singură persoană. Au œurit el, soția lui, toți 
cei cinci copii şi cele douû cafe. A rămas în viață numai 
slujnica, 

Dar mila Domnului a fost mai mare decit eram noi in- 
dreptätifi să nădăjduim. Căci, așa com am spus, tăria bo- 
li sa vidguit, motima s-a fins 31, pe deasupea a venii 
iarna, aerul s-a fimpecit şi s-a răcit, ba chiar s-a pornit 
şi an ger usturător. Si pe măsură ce gerul se intetea, cei 
mai: multi dintre cei ce căzuseră bolnavi se tämäduiau, iar 
ofagul își redobindea sănătatea. 

E drept că pe câțiva i-a mai întors boala chiar și în {una 
deceinbrie, iar Buletinele au creseut cu o sută de mori, 
dar in scurt timp totul s-a potolit si viața a reintrat pe 
vechiul ei fägas. 

Şi era minuriat să vezi cit de insuflefit arăta oraşul. 
Aşa încit un străin nici n-ar fi putut să-și dea seama ce 
ştirbită era populația, si nic casele ri păreau vădavite de 
cei.ce le locuiserä, Nu se vedeau decit foarte puţine case 
goale sau chiar deloc, pentru că-n era lipsă de chiriași. 


238 


Aș dori să pot spune că așa precum orașul avea o noua 
Snfatisare, tot astfel si oamenii isi arătau yn chip nou..Nu 
mă îndoiesc că erau mulţi pătrunși de conştiinţa faptului 
că scăpaseră cu viaţă şi recunoscători pentru că fuseseră 
proteguifi în toiul unei asemenea primejdii. Ar fi lipsit 
de inimă să judeci altminteri cind.e vorba de un oraș cu 
populația Londrei, sau un oraș ai cărui locuitori se arăta- 
seră atit de cucernici la vremea molimei. Dar dacă senti- 
mente de acest fel se făceau simţite în unele familii sau 
la unii indivizi räzleti, trebuie spus că, în general, felul 
de a fi al oamenilor era aidoma ca inainte, şi deosebirile 
nu se prea făceau observate. 

Ba unii ziceau chiar că lucrurile se inréutatiserd, și că 
moravurile poporului decăzuseră şi mai rău, Anume că 
oamenii, înăspriţi de primejdia prin care trecuseră, ase- 
menea marinarilor scäpati dintr-o furtună, deveniseră mai 
răi şi mai nätingi, mai indräzneti gi mai căliţi în vicii şi 
în imoralitate decit fuseseră Inainte. 

Ar trebui scrisä o lungă cronică dacă ar fi să redăm 
în amănunțime acea perioadă de refacere treptată a ora- 
şului şi de revenire a vieţii pe vechile fagase. 

Acum, alte părți din Anglia erau la fel de violent ata- 
cate de ciumă precum fusese Londra înainte. Orașele 
Norwich, Peterborough, Lincoln, Colchester ! și altele erau 
näpüdite de molimă, iar autorităţile londoneze au început 
să stabilească legi privitoare la purtarea şi legăturile noas- 
tre cu acele orage. Ce-i drept nu le puteau interzice locui- 
torilor lor să vină la Londra, pentru că oricum nu i-am 
fi putut recunoaşte, asa incit, după multe consfătuiri, pri- 
marul si Consiliul Orășenesc au fost nevoiţi să renunţe la 
această soluție. . 

Tot ce-au putut face a fost să-i avizeze si să-i averti- 
zeze pe localnici să nu primească în casele lor și să nu aibi 
de-a face cu oameni despre care ştiau că vin din acel 
anume orage infectate. 

Dar vorbele lor se pierdeau în vint, pentru că locuito- 
rii Londrei se considerau acum atit de scutiţi de primejdia 

1 Dintre oraşele de provincie menţionat de DEFOE, Col 
chester și Norwich au fost cele mai afectate. În special oraşul 
Colchester a fost infectat un lung răstimp care a ţinut din vara 
anului 1665 pind în iarna lui 1666, 


236 


ciumei, incit nu se mai sinchiseau de nici un fel de aver- 
tisment. Păreau să fie incredinfa{i că aerul se insănătoșise 
ca și cum aerul, asemenea omului care avusese odată văr- 
sat de vint, riu se mai putea infecta din nou. Această con- 
vingere venea în sprijinul ideii că boala pluteşte în vé 
duh, si că molipsirea nu se producea deci de la bolnav li 
sănătos. Trăsnaia asta a avut atita inrfurire asupra ca- 
menilor, incit nu pregetau să se amestece laolaltă, bolnavi 
şi sănătoși. Nici măcar mahomedanii care, stépinifi fiind 
de principiul predestinării nu pun nici un temei pe ideca 
primejdiei de molipsire, lăsindu-se în voia soartei, nici 
măcar ei, spuneam, n-ar putea fi mai îndărătnici decit s-au 
dovedit pe atunci locuitorii Londrei. Cei care erau zdra- 
veni şi sănătoşi si se întorseseră în oraș venind de la aer 
curat, cum se obişnuia să se spună, nu govaiau nici o clipă 
să intre in casele, ba chiar In odăile, ba chiar în paturile 
celor bolnavi de ciumă şi încă nevindecati. 

Unii au plătit într-adevăr cu preţul vieţii pentru cu- 
tezanta lor. Foarte mulți au căzut bolnavi, iar medicii au 
avut de furcă mai mult ca oricind, cu singura deosebire că 
numârul pacienților care se însănătoșeau pind la urmă era 
mult mai mare decit inainte. Ce-i drept, se tämäduiau 
aproape toți, dar se îmbolnăveau mult mai mulți acum, 
cînd numărul de morţi nu depășea o mie sau o mie două 
sute pe săptămină, decit pe vremea cind mureau cinci-gase 
mii săptăminal. 

Tati cit de nesocotifi erau pe atunci oamenii în impoc- 
tantele chestiuni de sănătate şi de molipsire. $i cit de po- 
tivnici în a urma povefele celor care le voiau binele. 

Cînd s-au reintors în oraș refugiații, li se părea foarte 
ciudat faptul că, interestndu-se gi intrebind de prietenii 
lor, descopereau că unele familii fuseseră cu totul rase de 
pe fata pămintului, de parcă nici n-ar fi existat vreodată. 
ȘI nici nu se găsea cineva care să reclame sau să aibă drep- 
tul de a moșteni putinul ce rămăsese de pe urma lor. În 
asemenea cazuri, tot ce se mai putuse găsi fusese, int 
tel sau altul, înstrăinat sau furat. 

Se spunea că bunurile rămase fără stăpin reveneau în 
chip firesc regelui, care era moștenitorul universal, si am 
auzit — sperind să fie măcar in parte adevărat — că re- 
gele acorda primarului si Consiliului Orășenesc asemena 


n 


237 


posesiuni rămase de izbeligte, pentru a fi folosite în bene- 

iciul celor lipsiţi de mijloace, al căror număr era foarte 
mare. Căci, trebuie arătat că, deși în timpul violenţei 
aprige a molimei cazurile deznădăjduite și prilejurile de 
caritate fuseseră mult mai numeroase, totuși sărăcia era 
că toate 
ştiau că 
marea primejdie trecuse, așadar iși legaseră din nou băie- 
rile pungilor. $i totuși cazurile individuale erau încă ne- 
spus de impresionante și nevoile celor săraci foarte apâ- 
sătoare. 

Deşi se putea spune că sănătatea se reinscăunase in 
oraș, totuşi negoțul cu străinătatea incă nu începuse să 
miste şi avea să mai treacă multă vreme pind cind străinii 
să primească din nou vasele noastre în porturile lor. 

Cit despre olandezi, aga cum am mai arătat, neintele- 
gerile dintre ei si Curtea noastră duseseră cu un an în 
“urmă la izbucnirea unui război. Aşadar, din această parte, 
negoful nostru fusese cu desivirsire întrerupt. 

‘Dar şi Spania, Portugalia, Italia, precum si Hamburgul 
ca gi toate porturile baltice s-au ferit multă vreme de noi 
și a irebult să treacă luni și imi pină cind negoful să fie 
reluat. 

Dat fiind că molima răpusese asemenea mulţimi, după 
cum s-a arătat, numeroase, dacă nu chiar toate parohiile, 
au fost nevoite să amenajeze cimitire noi, pe lingä cel din 
Bunhill-Fields despre care am mai pomenit. Multe dintre 
aceste cimitire au continuat să rămină în funcţiune și să 
fie folosite pină în ziua de azi. Altele însă au fost părăsite, 
ba chiar, fapt despre care, mărturisesc, nu pot vorbi decit 
cu oarecare îngindurare, au fost refolosite în alte scopuri, 
Sau prefäcute în terenuri de construcție, trupurile celor 
morți fină autel tulburate, risturnate, dezgropate, unele 
chiar inainte-de să fi pierit carnea de pe oase, și apoi 
tate to alte jcuri, azemenea unor mormane de gunoaie 
sau de vechituri. 

Am avut şi eu cunoștință despre soarta unora dintre 
aceste noi cimitire, după cum urmează: 

1. O bucată de teren din spatele străzii Gosivel, lingă 
Mount-Mil, care era o rămășiță a vechilor linii de intäri- 
turi sau fortificaţii ale oraşului. Aci fuseseră îngropaţi, 


238 a 


claie peste grămadă, morți din parohiile Aldergiie, 
Clarkenwell şi chiar din City. Ei bine, din cite știe, aecastă 
bucată de pamint a fost prefăcută după molimă inir-o 
grading’ de ierburi medicinale, iar mai tirziu folosită ca 
teren de construdție. 

2. O altă bucată de pămînt dincole de Black Ditch, cum 
i ae spunea pe atunci, la capătul aleii Holloway, in parshia 

, a fost prefăcută în maidan de porci, samt folo- 
sită în alle scopuri domestice, dar scoasă cu totul din fuac- 
+ fie ca cimitir. 

3. Capătul de sus al aleii Hand in strada Bishopsgate, 
care era pe atunci o pajiște verde, folosită ca loc de îngru- 
pliciune îndeosebi de parohia Bishopsgate, cu toate câ și 
multe căruțe din City, mai ales din partia St, All-hallows 
on the Wall, își värsau morții acolo. 

Nu pot vorbi despre acest loc decit cu multă părere de 
rău. Îmi aduc aminte că, la doi sau tre! ani după incetarea 
molimei, terenul a intrat in stäpinirea lui Sir Robert Clay- 
ton î. Se spunea, dar nu ştiu cu cit adevăr, că pămintul 
intrase în posesiunea regelui, din lipsă de moştenitori, pen- 
tru că toţi cei care ar fi putut reclama vreun drept asupra 
Tui fuseseră räpusi de ciumă, și că Sir Robert Clayton do- 
bindise de la regele Charles 11 dreptul de a-l administra. 

Oricum o fi ajuns în stăpinirea lui, sigur este că pă- 
mintul a fost inchiriat pentru construcţii, sau că a fast 
folosit astfel chiar din hotărirea lui Sir Clayton. + 

Prima casă ridicată aci a fost o clădire mare, frumoasă. 
încă şi azi in picioare, cu fafa spre strada sau drumul nu- 
mit Hand-Alley, care, deși i se spune „alee“, e o stradă 
în toată regula. 

„Celelalte clădiri ridicate în același şir, avind în capătul 
de nord locuința de care am vorbit mai sus, sint zidite 
toate pe pămintul în care au fost ingropati atitia gi atitia 
morți, iar cînd terenul a fost săpat pentru temelii, schele- 
tele au fost dezgropate și ele dintre ele se vedeau atit 
de bine, încît puteai deosebi festele femeñlor după părul 
lung, far la unele schelete carnea nu se desprinsese încă 

1 Sir Robert CLAYTON (829-170, negustar bout și politi- 
dan, fost primar şi membra în Parlument, crurt adversar al 
Somervetociion Apars za persons) in rome fui Deion arena 


239 


de pe oase. Drept care oamenii au început să protesteze, 
unii zicînd că ar exista primejdia redesteptärii bolii, 
Si atunci, pe măsură ce ieșeau la iveală schelete şi ca- 
davre, acestea erau transportate la repezeală in alt colt al 
aceluiași teren şi aruncate talmes-balmes într-o groapă 
adincă, săpată special în acest scop, care poate fi recunos- 
cută si azi prin faptul că e singurul petec de pămînt pe 
care nu s-a clădit, slujind ca pasaj spre o altă casă de la 
capătul de sus din Rose Alley, peste drum de sala d în- 
truniri care s-a construit acolo mulți ani mai tirziu. lar 
în partea de pasaj îngrădită, care alcătuieşte un mic scuar, 
tac îngropate osemintele și rămășițele a aproape două mii 
de cadavre transportate de căruțele cu morţi în acel an 
de groază. 
4. Pe lingă acestea, mai exista un cimitir în Moorfields, 
la intrarea în strada care ză acum numele de Old 
tă 


Bethlem gi care a fost mult de atunci. 

N.B. Autorul acestui Jurnal e îngropat în acest cimitir, 
potrivit dorinţei sale, sora sa fiind inmormintata în acelaşi 
loe cu citiva ani inainte. 

5, Parohia Stepney, întinzindu-se dinspre partea de 
est a Londrei către nord, chiar pind la marginea cimitiru- 
lui Shoreditch, dispunea de o bucată de teren, pentru în- 
eroparea morţilor săi, chiar în vecinătatea suszisului cimi- 
tir. Aceasta bânuiesc, a fost integrată de-atunci încoace 
în suprafaţa cimitirului Shoreditch. În afară de acesta, pa 
rohia mai deținea încă alte două locuri de ingropliciune : 
“unul tn Spittlefields, pe care s-a clădit mai tirziu o capelă 
sau un tabernacol, la indemina acestei mari parohii, și un 
altul în Pettcoat-lane. 

In acea vreme, parohia Stepney folosea! nu mai putin 
de alte cinci cimitire, Unul dintre ele se afla în locul unde 
se înalţă astăzi biserica psrobială St. Paul's Shadwel, iar 
altul pe locul de azi al bisericii parohiale St. John la Wap- 
ping. Pe atunci, acestea două nu erau parohii de sine stă- 
tătoare, ci aparțineau de Stepney. 

Aș mai putea vorbi de multe alte cimitire, dar cum 
cele de mai sus mi-au fost mai cunoscute, mi-am amintit 
de ele in împrejurarea de față. În general. se poate observa 
că la acea vreme de grea năpastă, londonezi au fost siliţi 
să deschidă noi cimitire în cele mai mult dintre parohiile 


240 


mărginașe, pentru a putea îngropa extraordinarul număr 
de victime care au murit într-un răstimp atit de scurt. 

Dar pentru ce nu a existat grija de a se feri locurile 
de ingropiciune de folosinta lor în alte scopuri, astfel in- 
cit odihna morților să nu fie tulburată, n-aș putea să-vă 
spun. Tot ce pot face este să vă mărturisesc că mi se pare 
un lucru nedrept. Dar cine poartă vina, nu ştiu. 

Ar fi trebuit să menţionez că şi secta quakerilor avea pe 
atunci un cimitir numai al lor, şi care este încă în func- 
fiune. Aveau de asemenea și o căruță specială, care trans- 
porta morții lor. Iar faimosul Solomon Eagle, despre care 
v-am mai pomenit, cel care spunea că ciuma e o osindä a 
cerului si care alerga despuiat pe străzi strigind oamenilor 
că minia Domnului a pogorit asupră-le, pedepsindu-i pen- 
tru păcatele lor, tocmai el şi-a pierdut nevasta chiar a 
doua zi după izbucnirea molimei. A fost una dintre pri- 
mele victime transportate de căruța cu morţi a quakerilor, 
în noul lor cimitir. 

Aș fi putut impäna acest Jurnal al meu cu mult mai 
multe lucruri interesante care s-au petrecut la vremea mo- 
limei şi, mai cu seamă, cu legăturile care au avut loc în- 
tre primar si Curtea refugiatä la Oxford, așa cum am mai 
arătat, vorbindu-vă despre directivele care se primeau 
din cînd in cind din partea cirmuirii, cu privire la măsu- 
rile ce trebuiau luate în acea situație atit de critică. 

Dar adevărul este că Curtea se sinchisea atit de puţin 
de nenorocirile noastre, iar acest puţin pe care-l făcea era 
atit de lipsit de însemnătate, incit nu văd de ce mi-a mai 
bate gura de pomană. Singurele fapte vrednice a fi pome- 
nite sint fixarea unei zile de post in fiecare lună si trimi- 
terea ajutoarelor regale pentru sprijinul celor nevoiaşi. 
Dar despre amindouă aceste lucruri am mai vorbit. 

Cu aspră dojană erau priviţi acei medici ce-și părăsi- 
seră bolnavii în timpul molimei și care acum se reintor- 
ceau în oraş. Nimeni nu voia să le mai ceară ajutorul. Li 
se spunea dezertori si adeseori vedeai lipite pe ușile lor 
figii de hirtie pe care seria : „Aici se găseşte un doctor de 
închiriat ! Asa incit mulți dintre acești medici au fost ne- 
voiti o bună bucată de vreme să stea cu miinile in sin, sau 
să-și schimbe locuințele şi să se mute în locuri noi, prin- 
tre oameni care nu-i cunoșteau. 


241 


war după domolirea molimei la Londra; cu toate of 
oricine ar fi văzut Imprejurärile cărora oamenii au trebuit 
sie Tach faţă gi felul în care s-au înțeles și s-au mingiint 
unul pe altul la restriște, ar fi crezut Că pe viitor avea să-i 
unească Spiritul carității și că au se vor mai ciondăni unul 
cu altul. Da, oricine i-ar fi văzut pe atunci, ar fi gindit că, 
în cele din urmă, oamenii se vor uni intr-un spirit nou. 

Dar, aga cum am mai spus, au s-a putut sange la ase: 
menea biruință. Certurile au rămas, biserica anglicană 
fiind incompatibilă cu presbiterienii. 

De îndată ce primejdia ciumel a fost inlătrată, cleri- 
cii dizidenti care se nrcaseră la amvoanele părăsite de slu- 
jitorii lor de drept, au trebuit să se retragă, ceea ce era de 
așteptat. Dar nimeni n-ar fi crezut că cel care îi accepta- 
seră să le find locul cit au Lost bolnavi, de îndată ce se vor 
însănătoși se vor năpusti asupră vor hrf cu le- 
thelr perle” GAP page Char gf Mi œuf care 
Hineam de biserica anglicană, am socotit că era o puriare 

Bis în 29 august 1909, documentul preved tectarea de pe- 
deapeh cu uncle SP a for ce se FAsretiserh înponiira Do. 
SP Codul Clarendon, Actsl corporstillr și ale est menlis să 
‘mpond rest sau ‘ed Guch la voteze ocicirel Încercări de 
roncontormistn religis 


ae, 


extrem de aspră şi nu puteam fi de acord co ea sub nici 
un chip. 

Dar așa a vrut crmuires, astfel încit nu aveam voie să 
crienim. Tot ce puteam spune era dear că nu nai purtam 
vina si deci nu puteam răspunde de ceea ce se intimpla. 

Pe de altă parte, fosă, nu puteam fi de acord nici cu 
dizidentii care le imputau preoților angăeani că plecaseră, 
dezertind de la misiunea lor şi păzăsindu-i pe camenii 
aflaţi în primejgie, tocmai cind aceștia ar fi avut nevoie 
de mai multă mingtiere, si asa mai departe. Nu puteam fi 
de acord, rie, pentru că nu toți oamenii sint insufletiti de 
aceeași credinfa şi de acclagh cara}, ar Scriptura ne învață 
să-i judecäm cu milă și bunătat 

ms ee un Vedea curl, înarmat cu spaime și 
grozăvii cărara nu orice om e îndeajuns de călt să le re- 
ziste sau îndeajuns de pregătit să li se impotrivească. 

E elar că multi dintre preoţii care dispuneau de mij- 
loace au bătut in retragere şi au fugit pnindu-si pielea in 
siguranță. Dar e la fet de adevărat că rou altii au rămas 
locului, sau au căzut pradă bolii, părăsindu-și din această 
pricină misiunea. 

$i tot la fel de adevărat e şi faptul că unii dintre cle- 
ricii dizidenți le-au preluat locul iar curajul lor este vred- 
nic de laudă şi de inaltă prețuire. Dar aceștia m-au fost 
chiar atit de numeroși. Nu s-ar putea afirma că dizidentii 
au rămas cu toții locului și că nici unul nu s-a refugiat 
la țară, după cum nu s-ar putea spune că preoții biserici: 
oficiale au plecat eu toții dind bir cu fugiţii. Şi chiar din- 
tre cei care au plecat, foarte mali şi-au găsit Mii in 
locuitori, preoți care să-i substituie, oficiind slujbele în lo- 
cul lor, şi vizitindu-i pe bolnavi, atit eit era cu putinţă, 

‘Asa incit, dacă privim lucrurile in mare, trebuie să fim 
ingäduitori cu ambele parti, mai ales dacă finem seama 
că un an ca acest 1665 n-a avut pereche în intreaga noas- 
tra istorie. Şi nu întotdeauna numai înaltul curaj îi face 
pe oameni să supraviețuiască unei atari calanititi. 

Poate că n-ar fi trebuit să spun aga ceva ci mai curind 
gh smintese ic done de curajul 5 caida preoții de am: 
bele crezuri, care ne şi-au precupetit viața pentru a fi de 
{oles biefilor cament alia la grea ncercare. Despre aceasta 
ar fi trebuit să vorbesc şi nu de faptul ci, de amindows 


ma 


părțile, au fost si exemple de dezertare de la datorie. Dar 
zizaniile dintre ai nostri m-au silit să arăt contrariul. 

Unii dintre cei care rămăseseră locului, nu numai că 
se împăunau prea mult cu faptul ăsta, dar îi defăimau 
cit puteau pe cei ce plecaseră, invinuindu-i de lașitate, de 
părăsirea turmelor lor, de faptul că fuseseră nâimifi de 
bogätaÿi și altele asemenea. 

Fac apel la mila și înțelegerea oamenilor de inimă, ru- 
gindu-i să încerce a privi indarat şi a cugeta cu gravitate 
la spaimele ce-au bintuit acele zile. $i oricine va face acest 
lueru Își va da seama că era nevoie de mult mai mult de- 
cit obisnuita tărie omenească pentru a le putea înfrunta. 
Hi cerea alt fel de curaj decit cel de care ai nevoie pen- 
tru a te așeza în fruntea unei oști și a lua cu asalt un ba- 
talion de călăreţi pe cîmpul de luptă. Insemna pur și sim 
plu să ici cu asalt moartea incälecatä pe calul ci livid. 

A fi rămas locului insemnase intr-adevär a fi ales moar- 
tea, şi nimic mai putin, mal ales după cum se infäfigaseri 
luerurile la sfirsitul lui august şi începutul lui septembrie 
si după cum făgăduiau să continue. Căci, indräznesc să 
spun, nimeni nu s-ar fi aşteptat ca molima să în o aseme- 
nea intorsătură bruscă şt numărul mor{ilor să send din- 
tr-ddată cu 2 000 într-o săptămină, cînd, după cum se ştia, 
atita amar de lume căzuse la pat. În această perioadă au 
plecat foarte mulţi dintre cei care stătuseră pind atunci 
în Londra. 

Si apol, dacă pe unli i-a înzestrat Domnul cu mai multă 
tărie decit pe alţii, era oare firese ca aceştia să se impău- 
neze cu faptul că ei înduraseră greul, şi să-i țină de râu 
pe cei care nu se puteau lăuda cu acelaşi dar de a räbda ? 
Nu ar fi trebuit mai curind să dea dovadă de umilință si 
vecunoștință pentru că fuseseră de mult mai mare folos 
decit alți semeni al lor ? 

Gindesc că trebuie să cinstim amintirea unor asemenea 
saméni printre care s-au numărat clerici şi medici, felecri, 
spiteri, judecători şi slujbaşi de toate felurile, toţi oameni 
de mare folos, care şi-au primejduit viața pentru împlini- 
rea datoriei, așa cum au facut cei mai multi dintre cei 
care au rămas locului pină-n ultimul moment. Și numeroși 


dintre ei nu numai că şi-au primejduit viata dar au şi 
pierdut-o, 


244 


La un moment dat am făcut o listă a-acestora, vreau 
să spun o listă pe slujbe şi profesiuni a celor care av 
murit în acest chip, adică pe altarul datoriei. Dar un ins 
particular ca mine nu are putinţa să urmărească toate 
amănuntele cu acuratețe. Îmi amintesc că am notat saispre- 
zece preoţi, doi membri ai Consiliului Orăşenesc, cinci 
medici, treisprezece felceri, toți aceştia numai in City și 
în Liberties, si numai înainte de începutul lunii septembrie. 
Dar cum momentul de mare criză al molimei s-a dezlin- 
uit abia după aceea, desigur că lista e departe de a fi com- 
pletă. Cit despre gradele mai de jos, cred că au murit 
vreo patruzeci si şase de polifai si sérgenti, numai în paro- 
hiile Stepney si White-Chappel. 

Oricum, n-aș fi putut să-mi continui lista, căci în sep- 
tembrie, cînd boala s-a năpustit asupră-ne că turbată, n-a 
mai fost cu putință să fii vreo socoteală. Morţii nu mai 
puteau fi numărați cu unităţile, ci cu grămezile și erau în- 
gropaţi tot cu grămezile, adică fără număr. Se scotea cite 
un Buletin săptăminal in care erau înregistraţi şapte sau 
opt mii de morţi, sau cit le venea la indeminä. Dar dacă 
ar fi să dau crezare unor oameni care circulau mai mult 
si erau mai obișnuiți decit mine cu asemenea chestiuni, 
deși și eu colindam destul pentru un om care nu avea mai 
multe treburi decit aveam eu, ei bine, dacă ar fi să le dau 
crezare, în prima parte a lunii septembrie au murit nu mai 
puţin de douăzeci de le persoane pe săptămină. 

Cu toate că unii întăresc adevărul acestor spuse, cu 
unul prefer să iau în seamă cifrele oficiale. Şapte si opt 
mii de morţi pe săptămină e îndeajuns ca să dovedească 
cele ce v-am istorisit despre grozăvia acelor vremi. Şi cred 
că e mai satisfăcător pentru mine, cel ce scriu aceste rin- 
duri, ca şi pentru dumneavoastră, cei care le citiţi, să 
pot spune că v-am înfățișat totul in chip cumpănit, mai 
curînd pästrind măsura decit depășind-o. 

Aşa deci, toate acestea fiind zise, aș [i dorit ca atunci 
cînd am fost®sloboziti de năpastă purtarea noastră să se fi 
deosebit prin caritate si bunătate, în amintirea nenorocirii 
prin care trecusem, și nu prin ingimfarea pentru cute: 
Zanfa noastră de a fi rămas locului, de parcă toţi cei care 
au fugit în faţa miniei Domnului nu erau decit nişte lași, 
sau de parcă cei care au rămas locului na-și datorau in 


245 


bună parte curajul unei simple ignorante. Sai de parcă a 
disprequi minia Domaului nu înseamaă mai curind un soi 
de disperare criminală decit un adevărat curaj. 

Nu pot decit să amintesc iar si iar că slujbașii civili, ca 
de pildă politaii, sergentii, oamenii primarului gi ai aju- 
torilor de primar, ca şi slujbasii parohiali, toţi aceştia a 
căror misiune era să aibă grijă de populaţia nevoiașă, şi-au 
împlinit datoria cu mult curaj, chiar cu mai mult curaj de- 
dit alţii, pentru că munca lor era legată de mari riscuri, 
si se ducea numai în rindurile celor săraci, care erau mai 
expuși primejdici de a se infecta si, odată infeclaţi, se gă- 
seau În cea mai jalnică stare. Mai trebuie adăugat că un 
mare număr dintre aceşti slujbași au murit, şi nici că s-ar 
fi putut să se intimple altminteri. 

N-ara vorbit încă deloc despre doctoriile sau amestecu- 

le pe care le foloseam in mod obișnuit in acele cumplite 
zile, ori de cite ori ieșeam în stradă, aşa cum făceam eu. 

„Despre multe dintre acestea am pomenit cînd v-am 
infétisat cărțile şi refetele vracilor si doftorilor noștri şar- 
latani, de care m-am ocupat destul. Trebuie însă să arăt 
că Colegiul Medical publica zilnic mai multe rețete care 
se dovediseră folositoare în procesul practicii de zi cu zi. 
Dar cum ucestea au fost tipărite, nu mai are rost să le 
repet. 

Dar nu mă pot impiedica să vă istorisese ce i s-a intim- 
plat unuia dintre vraci. Facuse omul mare vilvă în jurul 
unui neintrecut leac de pază impotriva ciumei, pe care 
oricine l-ar fi folosit nu s-ar mai fi molipsit niciodată si 
n-ar fi fost nici măcar supus primejdiei de infectare. Și 
vraciul acesta care, e de presupus; nu ieșea niciodată în 
oraş fără să folosească faimosul său iac, s-a îmbolnăvit de 
ciumă şi după două sau trei zile și-a dat duhul. 

Eu nu mä număr printre cei ce urăsc sau dispretuiesc 
medicina. Dimpotrivă, am pomenit în numeroase rânduri 
despre respectul cu care urmam sfaturile pristenului meu, 
doctorul Heath. Cu toate acestea, trebuie să recunose că 
nu făceam mare lucru ca să mă feresc de boală, ba chiar 
aproape nimic, cu excepția faptului că purtam asupra-mi 
un amestec de săruri puternic mirositoare, pentru cazul 
în care vreo duhoare nesănătoasă mi-ar fi izbit atile, sau 


26 


a fi trecut pe lingă un loc de ingropäciune sau pe lingi 
vreun mort. 


Si nici nu-mi mentineam starea de spirit veșnic afitata 
şi inficrbintatä cu întăritoare, vin și alte băuturi, după 
cum făceau unii. Ba chiar, un medie foarte cunoscător ! 
s-a deprins atit de mult cu alcoolul, încît nu s-a mai putut 
dezvăţa de.el cînd molima a încetat şi a căzut in darul be- 
tiei pe viaţă. 

amintesc că prietenul meu medicul îmi povestise 
că există un anume număr de droguri şi leacuri dovedite 
a fi bune si folositoare în caz de molipsire. Si din acestea, 
sau cu acestea, medicii puteau prepara o infinită felurime 
de doctorii, așa cum cei care cinta din clopoței pot scoate 
sute de melodii diferite doar din ordinea gi din felul com 
ating aceiași şase clopoței. 

Și toate aceste felurite amestecuri erau într-adevăr 
foarte bune. 

— Aşadar, imi spunea prietenul meu, nu-i de mirare 
că in calamitatea de acum se oferă o puzderie de doctorii 
şi că aproape fiecare medic prescrie sau prepară alt ames~ 
tec, după cum îl duce pe el capul sau experiența. Dar, 
dac-aw fi să cercetäm toate doctoriile prescrise de toţi me- 
dicii din Londra, am descoperi că fiecare dintre ele are ace- 
leași componente, doar in proporții si amestecuri felurite, 
după cum fi taie capul pe fiecare medic. 

Drept care, adăuga amicul meu, oricine dintre noi, dacă 
ar fine seama de propria lui constituție, de felul de viata, 
şi de imprejurările in care s-a molipsit, şi-ar putea prepara 
singur doctoriile din drogurile şi amestecurile obișnuite. 

Numai că, urma el, unii recomandă unul dintre dro- 
guri ca fiind cel mai tare, iar alţii, altul. De pildă, unii 
medici socotesc. că Pill. Ruff? care se mai numeşte și hapul 
antipestilential este medicamentul suveran. Alţii, in 
schimb, zie că melasa venețiană? este suficientă în sine 
ca să te facă să rezisti molimei. Părerea mea, zicea el, e 

T Medicul cunoscător care se trata cu vin si a rămas alcoolic 
este, probabil, Dr. Nathaniel HODGES care, în Lotmologia descrie 
virtutile alcoclulai ca antidot. 

* Pilulae Rufi, un compus din aloe si smiznă. 

3 Numită și „Melasa Tui Andromac”, un compus din 65 de in- 
aredienie, printré care și venin de vipers. Se spune că ar fi fost 
preparată prima oară de Andromac, medical lui Nero. 


242 


că acest din urmă leae e birie de luat înainte, ca să preta- 
timpini infecția, şi celălalt, ca să scapi de ea. Potrivit cu 
această părere, am luat şi eu de citeva ori melasă venețiană, 
care m-a făcut să nădușese din plin, si după aceea m-am 
socotit cälit împotriva infecţiei, atit cit te poate câli o, 
doctorie. 

Cit despre vracii si sarlatanii de care roia oraşul, nici 
că s-a mai auzit vreo vorbă. Mare mi-a fost mirarea cina 
am văzul, așa cum am mai spus, că timp de doi ani de 
la încetarea molimei nimeni nu a mai dat ochi cu ei sau 
n-a mai auzit vorbindu-se de el. 

Unii își inchipuiau că fuseseră toți pind la unul dobo- 
riji de ciumă, ba chiar vedeau în aceasta o răzbunare ce- 
rească pentru că, din poftă de ciștig, li înșelaseră pe bieţii 
oameni, impingindu-i la groapă. Dar eu nu pot merge alil 
de departe. E sigur că au murit mulţi dintre ei — de unii 
aflasem si eu. Mă îndoiesc însă că ar fi fost cu toți mătu- 
rafi de pe faţa pämintului Cred, mai curînd, că mulţi au 
plecat la țară si şi-au încercat si pe acolo leacurile pe săr- 
manil încrezători, care voiau să se păzească de molimă 
înainte de a se fi ivit printre ei. A 

Sigur este însă că foarte multă vreme nu.a mal epă- 
rut picior de vraci in Londra sau în imprejurimile el. 

Erau însă numeroși doctori care tipăreau fol cu reţete 
preparate de ei pentru curățirea trupului — cum îi spu- 
neau ei — după ciumă, reţete foarte folositoare, ziceau, 
mai cu seamă pentru cei care fuseseră bolnavi şi se tă: 
măduiseră. 

Dar după părerea mea, şi cred că si a celor mai stră- 
lucifi medici ai vremii, ciuma. în sine era un mijloc în- 
deajuns de puternic de curăţire a organismului. ȘI cei 
care trecuseră prin ea și scăpaseră, nu mai aveau nevoie 
de alt medicament care să le curețe trupul. Durerile aprige, 
Amfliturile care erau aduse la punctul de spargere și apoi 

sute deschise de către medici, fi purificaseră îndeajuns, 

i în felul -acesta erau îndepărtate și alte boli sau pricini 
de boală. 

Cura aceasta era părerea oficială a medicilor, 
farlatanii n-ar mai fi avut cum să cistige o pline. 

Au mai fost câteva mici spaime, care s-au stirnit după 


cit şi 


248 


potolirea molimei. Nu ştiu dacă, într-adevăr, așa cum spur 

unii, zvonurile au urmărit să sperie lumea si să tulbure 
ordinea; dar din cind în cînd ni se spunea că ciuma ave: 
să se reîntoarcă in scurt timp. 

Şi faimosul Solomon Eagle, quakerul despuiat, despre 
care am mai vorbit, proorocea în fiece zi noi şi noi neno- 
rociri, Mai existau şi alţii care spuneau că Londra nu fu- 
sese încă îndeajuns de pedepsită şi că ne aşteptau încă 
Jovituri si mai grele si mai dureroase. 

Dacă toți aceşti prooroci s-ar fi oprit ai 
fi intrat în amănunte și ne-ar fi spus că în anul următor 
orașul avea să fie mistuit de foc, atunci într-adevăr, cind 
a venit marele pirjol, nimeni nu ne-ar fi putut învinui 
că am plecat urechea cu respect la prevestirile lor. Şi 
poate că am fi căzut pe ginduri si am fi cercetat mai în 
adincime tilcul spuselor lor și acest dar al prezicerii, Dar 
cum ei nu prooroceau decit o reîntoarcere a ciumei, ni- 
meni nu s-a mai ostenit să le dea ascultare, 

Si totuși, aceste zvonuri atit de dese ne menfineau in- 
tr-o permanentă stare de ingrijorare, și dacă cineva mu- 
rea subit, sau dacă se mărea numărul cazurilor de tifos, 
intram cu toții în alarmă. Nu mai spun ce era cind creștea 
numărul cazurilor de clumă, căci pind la sfiryitul anului 
au menţinut intruna două-trei sute de cazuri de ciumă. 
ȘI, așa cum am spus, la fiecare creștere a acestora ne 
apuca groaza. 

Cei care {gi amintesc de Londra dinainte de foc, tre- 
buie să ştie că locul pe care-l numim astăzi Newgate-Mar- 
ket nu exista. Dar pe la mijlocul străzii care se cheamă 
azi Strada Bășicii Umflate și care-şi trage numele de la 
măcelarii ce obișnuiau să taie oile si să le pregătească in 
acel loc (si care aveau, pare-se, obiceiul să umfle carnea, 
suflind cu o ţeavă în ea, pentru a o face să pară mai 
groasă si mai grasă, ingelétorie pentru care au fost pe- 
depsiti de primar), deci de pe la mijlocul acestei străzi, 
pind spre Newgate, se întindeau două şiruri lungi de aba- 
toare, unde se vindea carne. 

În aceste abatoare s-au prăbușit intr-o zi moarte două 
persoane, în timp ce cumpărau carne, ceea ce a dat naj- 
tere unui zvon că toată carnea ar fi infectatä, zvon care 
a inspaimintat lumea si a stricat in întregime piaţa pentru 


249 


vreo doud-trei zile. Ca după aceea să se constate că zvo- 
nul fusese cu desävirgire mincinos. 

Dar cind frica pune stăpinire pe cuget, nimeni nu mai 
poate răspunde de ceea ce se întîmplă. 

In orice caz, a fost voia Domnului ca vremea iernatică 
să continue, prilejuind astfel reinsänätogirea orașului, jar 
în Juna februarie a anului următor molima a încetat cu 
totul !, așa încit nici noi nu ne mai lăsam cu ușurință 
speriaţi. 

Mai exista o chestiune dezbătută de specialişti și care 
la început i-a cam nedumerit pe oameni şi anume : cum 
să dezinfectezi casele şi lucrurile celor care au fost bol- 
navi de ciumă ? Cum să faci iarăși bune de locuit casele 
părăsite si rămase pustii în tot timpul molimei ? 

Medicii prescriau tot felul de arome si amestecuri de 
un fel și de altul. Iar cei care le ascultau poveţele intrau 
Ja cheltuieli grele şi, după părerea mea, zădarnice. In timp 
ce săracii care nu făceau decit să tind ferestrele deschise 
zi și noapte si să ardă sulf, smoali și praf de pușcă prin 
încăperi, ajungeau la aceleași rezultate. Ba acei dintre re- 
fugiati care s-au dovedit mai nerăbdători și care, așa cum 
am arătat, s-au înapoiat în oraș în pripă, infruntind toate 
riscurile, n-au pregetat să intre în case şi în posesia bunu- 
rilor lor așa cum erau, fără să facă aproape nimic. 

In general insă, oamenii grijulii $i chibzuiţi au luat cf- 
teva măsuri de aerisire şi afumare a caselor și au. ars 
mirodenii, tămiie, rășină şi sulf în încăperile bine închise, 
după care au deschis ferestrele si au lăsat ca aerul să ab- 
soarbă toate miresmele printr-o ultimă ardere de praf 
de puşcă. 

Alţii au aprins focuri mari care au ars citeva zile si 
citeva nopți în sir. 

Tot încercînd să afume, vreo doi trei și-au dat foc la 
case si le-au afumat atit de temeinic încit au ars pină-n 
temelii. Asemenea cazuri au fost în Ratcliff, in Holborn si 
în Westminster. Au mai luat foc și vreo alte două-trei 
case, dar din fericire incendiul a fost stins la timp. lar 

1 In realitate, mortile datorate ciumei za continuat. De 1a 30 12- 


nuarie la 27 februarie 1686, Boletisele séptémimale înregistrează 
222 decesuri în urma ciumei. 


250 


unui cetăţean, din Thames Street cred, à dus atit 
de mult praf de pușcă in casa stépinului ei, ca să distru:+ 
orice urmă de infecţie, si a minuit cu atita nepricepere 
încât a făcut să sară in aer © parte din acu 
nu 


incă nu venise momentul ca orașul să fie purifi- 
cat pein foc, deși nici prea departe nu era. Căci nouă luni 
mai tirziu, aveam să-i văd prefăcut în scrum. 

Şi citiva dintre filoatii aoștri de doi bani au pretins 
că abia atunci a fost nimicită ultima simin\é a ciumei, şi 
an eaai inhinte: O idee prea caraghioasă ! ca să o mai dis- 
cutăm aici, căci, dacă intr-adevir săminţa ciumei a rămas 


legate și St. Giles, care au fost cu atita violență bin- 
tuite de ciumă, şi în care, totuși, nimeni nu s-a mai im- 
balnävit. 

Dar, ca să ne Jatoarcem de unde am plecat, desigur că 
oamenii care aveau grijă de sănătatea lor au luat măsuri 
de curățire a caselor și, în acest scop, s-au folosit o sume- 
denie de lucruri costisitoare, care, pot să spun, nu numai 
Șă le-au aramat casele Joc, după cum au dorit dar au îm 

4 întregul văzduh cu miresme platuta și inviord- 
Yoare, din care se Impărtășeau şi alfii pe lingă cel ce plă- 
‘era bani grei pentru ele. 

Şi, la urma urmel, deşi săracii, așa cum am arătat, s-au 
pripit să se întoarcă în oraș, bogătaşii n-au dat dovadă de 
prea mare grabă. 

E drept că unii oameni de afac 


254 


ciun, dar aristocrația si mica nobilime cu excepţia celor 
care aveau slujbe administrative, au mai rămas o bucată 
de timp în afara orașul 

E locul să observ aici, că în ciuda înverșunării cu care 
a secerat ciuma la Londra si prin alte locuri, totuși de 
flota noastră nu s-a atins. E drept că la un moment dat 
era mare căutare — atit pe fluviu cit si pe străzile oragu- 
lui — de oameni şi echipaje pentru vase. Dar acest lucru 
s-a intimplat pe la începutul anului, când molima abia de 
se ivise şi, în orice caz, nici vorbă să se fi întins pind în 
acele părţi ale orașului unde se fac recrutări de echipaj. 

Şi, cu toate că războiul pe care-l purtam cu olandezii 
era "departe de a fi o binefacere în acele momente, lar 
marinarii făceau serviciul în sila, ba mulţi dintre ei chiar’ 
se văitau că fuseseră tiriti cu forța, totuși, pentru flotă, 
războiul s-a dovedit a fi o violenţă izbăvitoare, pentru că 
altminteri oamenii mării ar fi pierit în valurile calamită- 
ţii generale. ȘI cei care s-au eliberat după încheierea ter- 
menului din vară, deși au avut pricini de grea amărăciune, 
pentru că, atunci cind s-au înapoiat, și-au găsit cea mai 
mare parte din familie în groapă, totus! puteau aduce mul- 
țămită Domnului pentru că, de voie de nevoie, fuseseră 
îndepărtați din raza morții. 

într-adevăr, în acel an am dus un crunt război cu 
olandezii, şi am purtat o crincenă bătălie pe mare? din care 
clandezii au legit pulernie agli. Dar gi nol am plerdut 
o sumedenie de oameni si citeva nave. 

Dar, aga cum am spus, ciuma nu s-a atins de flotă, şi 
«nd vasele s-au întors în rada portului, molima începuse 
să se stingă. 

As fi bucuros să pet încheia această redare a unui an 
nespus de amar cu citeva exemple inälfätoare. Adică de 
adincă recunoștință către Dumnezeu care ne-a izbăvit de 
groaznica năpastă. 

De bună seamă că imprejurările izbăvirii, ca şi gro- 
ia vräjmasului de care am fost izbăviţi au clătinat con- 
infa îniregii naţiuni. 


1 Informaţia este inexactă. Conform documentelor Birourilor 
Navale, precum și Jurnalului lui Samuel Pepys, s-au înregistrat 
frecvente cazuri de ciumă si în rindurile flotet. 

3 Batalia de ia Lowestoft, din 3 unie 1665, 


252 


Imprejurările izbavirii au fost într-adevăr, așa cum 
am mai arătat, cu totul deosebite, ținind seama mai ales 
de starea infiorätoare in care ne aflam cu toţii cînd, spre 
uluirea întregului oraș, a licărit speranţa unei opriri a 
molimei 

Nimie altceva decit o minune cerească n-ar fi putut-o 
opri. ! Molima părea să-și bată joc de orice încercare a 
medicinii de a o infrina şi spumega de furie räpunind 
vieţi în lung și-n lat. Dac-ar fi continuat tot așa, în ci- 
teva săptămini orice urmă de viață din oraș ar fi secat. 
Oamenii erau sfisiati de deznădejde, inimile înecate de 
frica, sufletele cotropite de groază, spaimele morții se 
oglindeau pe fiecare chip omenesc. 

Si chiar in acea clipă, cind pe drept cuvint am fi pu- 
tut rosti : „Zădarnică a fost orice incercare umană“, chiar 
în acea clipă a fost voia Domnului să domolească furia 
bolii şi să-i vlăgulască tăria, astfel Incit, desi mulţi se tm- 
bolnăveau încă, puţini mureau. Și primul Buletin săptă- 
minal a arătat o descregtere de 1843 mori, ceea ce a în- 
semnat foarte mult ! 

E cu neputinţă să zugravesc schimbarea ivită pe chi- 
purile oamenilor in acea joi dimineaţă, cînd a apărut Bu- 
letinul săptăminal de care v-am vorbit. Expresia fetelor 
radia de un zimbet de bucurie și de tainică surpriză. Oi 
menii își stringeau unul altuia mina pe stradă, același oa- 
meni care altădată se fereau să-și iasă în cale şi traver- 
sau cind se intilneau. 

Pe străzile mai strimte, deschideau ferestrele şi 6e 
strigau dintr-o casă în alta, intrebindu-si vecinii cum se 
mai simt și dacă au auzit vestea cea mare cum că molima 
s-a domolit. 


incetarea bruscă a ciumei in 1665 a constituit o problemă 
cărela epidemiologii și istoricii ciumei au incereat să-i găseaseă 
un răspuns. Naratorul lui Defoe găsește o explicație rellgionsà 
Aceasta este desigur conforma cu mentalitatea epocii și a nar 
torului H.F, dar nu și cu concepția lui Defoe că molima s-a datorat 
unor cauze naturale, Epideraiologii moderni au sugerat mai mulle 
tpoteze : 1. Dezvoltarea imunității la șobolani şi la muște, prin- 
cipalii purtători ai bacilului. 2 Descresterea virulentel bacilului. 
3. Masurile” sanitare gi o mai eficientă stirpire a rozătoarelor. 
4. Descresterea comerțului cu farile răsăritene, puternle infec: 
tate ete. 


= 253 


Unii, cind auzeau că-i vorba de o veste mare, se intor~ 
seau din drum si întrebau: „Ce veste?" Şi cind li se 
zispundea că ciuma a dat înapci si că cifra morţilor din 
Buletin descreseuse cu aproape 2000, strigau in gura 
mare: „Domnul fie lăudat !* Şi oamenii plingeau de 
ducurie, spunină că ei nu aflaseră încă pimic. Att de 
mare era veselia poporului de parcă li s-ar fi întors morii 
de la groapă. 

Aș putea să vă insie tot atit de multe lucruri necuge- 
tate făcute din prea mare bucurie, cite se făcuseră si din. 
prea mare durere. Dar asta ar insemna să ştirbesc din 
preţul bucuriei 

n ce mă privește, trebuie să vă mărturisese că, putin 
inainte ca această minune să se intimple, incepusem să 
mă simt tare descurajat. Căei numărul celor care căzuseră 
bolnavi în ultimele două săptămini era atit de fantastic, 
pe lingă cei ce mureau, iar văicărelile care răzbeau de 
pretutindeni era atit de răscoliteare, încit a te aştepta 
să scapi în continuare nevătămat părea nebunie curată. 
În toată vecinătatea nu mai exista altă casă neinfectată în 
afară de a mea, Și dacă ar fi mers așa mai departe, in 
scurt timp n-ar mai fi existat vecini care să se malipsească. 

E greu de crezut cu cit turbare se dezlintuise boa! 
în ultimele trei săptămini. Dacă ar fi si dau crezare ace- 
lei persoane ale cărei socoteli le-am găsit întotdeauna în- 
temeiate, atunci în aceste trei sâptăraini de care vă vor- 
besc muriseră nu mai putin de treizeci de mii de persoane 
si peste o sută de mii se imbolnäviserä. 

Într-adevăr, numărul imbolnävirilor era cutremurdtor 
şi toți cei al cäror curaj se tinuse dirz pind atunci, ince- 
puser’ acum să-și piardă orice speranță. 

Si chiar în toiul acestei deznădejdi, cînd orașul Londra 
părea să fie cu adevărat nimicit de calamitate, vrăjmașul 
a fost dezarmat : săgețile şi-au pierdut otrava. Era un lu- 
cru miraculos, si pind şi medicii rămâseseră uluiți. Ori- 
unde mergeau, își găseau pacienții simțindu-se mai bine, 
fie că năduşiseră zdravân, fie că gilmele spărseseră ori 
buboaiele se retrăseseră și umflătura din jurul lor tsi 
schimbase culoarea, fie că fierbinfeala dăduse îndărăt, 
durerea eumplitä de cap se potolise, sau se ivise vreun 
alt semn de ins&natosire. 


254 


qiaseni acum gi se tămăduiseră, (ără ca vreunul dintre 
ei să se fi pierdut. 

Şi aceasta s-a intimpiat nu datorită vreunui leac nou 
descoperit, sau vreunei rostode ori tratament nou, ari vre- 
masi noi experiențe chirurgicale. Era ca și cum aceeași 
tainică mină nevăzută care pogorise la inceput ciuma asu- 
pré-ne, ar fi ridicat-o acum. 

Nu vă vorbese ca un exaltat ; întreaga lume a gindit la 
tel. Boala a fost pur si simpla vlăguită, veninul i s-a stins. 
M-au decit filozofii să caute explicaţia in natură. Dar pind 
si acel medici care au aveau mic un gréunte de eredinta 
în ei s-au văzut nevoiţi să admită că părea un lucru supra- 
natural, că era un fenomen extraordinar şi că mu-i pu- 
teau găsi nici o explicaţie. 

Dacă aș spune că acesta a fost un semn de chemare să 
ne arătâm recunoştinţa, mai ales noi cel ce ne-am aflat 
sub îngrozitoarea amenințare a creșterii bolii, unii dintre 
dumneavoastră ar gindi, poate, că voi a înălța un imn de 
slavă și a fine o predică in loe de a serie o istorie, cäutind 
să vă ofer Invitiminte în loc de observaţii asupra lucru- 
rilor. Ceea ce mă face sâ-mi strunesc avintul. 

N-am să neg că au fost destui oameni care, după cite 
arătau, și-au inălțat sufletul în recunoștință. Toată lumea 
era allt de adinc impresionată, incit nici cei mai răi dintre 
oameni nu s-ar fi putut impotrivi imboldului. 

Era un lucru obișeruit să intiinești pe stradă străini de 
Londra, care ne erau necunoscuți, și care-și exprimau sur- 
prinderea. Într-o zi, de pildă, străbătind eu Aldgate, care 
forfotea de lume, numai ce văd un bărbat venind dinspre 
Minories și uitindu-se cu mirare în susul și-n josul siră- 
zil. După care, își destace larg braţele și exclamä : 

— Dumnezeule, ce schimbare ! Abia séptämina tre- 
cută am fost pe aici și nu vedeai fipenie de om pe stradă | 

Un altul, auzindu-l, adaugă : 

— Eo minune. E ca intr-am vis. 

— Läudat fie Domnul, zice un al treilea, şi lui trebuie 
să-l inältäm mulțumiri. 


255 


Si toţi aceşti trei oameni erau complet străini intre e 

Asemenea saluturi puteai auzi intruna pe străzi. Si, 
potida unui oarecare dezmit care-și făcuse loc, oamenii 
cei mai simpli colindau străzile mulfumind Domnului că 
fuseseră izb&viti. 

Dar, aga cum am spus, lumea se scuturase de orice în- 
grijorare și o făcuse cam pripit. Într-adevăr, nu ne mai 
temeam să trecem pe lingă un om cu o scufă albă pe cap, 
sau cu gitul oblojit, ori cu un picior schiopätind din pri- 
cina durerilor chinuitoare a buboaielor de pe vintre. Nu- 
mai cu o săptămină înainte asemenea privelişte ne-ar fi 
inspăimintat cumplit. Dar acum strada era plină de aceste 
biete făpturi care se vindecau treptat, Si, ca să le facem 
dreptate, toți aceștia păreau foarte pătrunși de neaştep- 
tata fericire ce dăduse peste el. 

Ar însemna să-i nedreptitese dacă n-aş admite că, 
după convingerea mea, mulți dintre ei erau cu adevărat 
recunoscători, Dar, trebuie s4 mărturisesc că, despre cea 
mai mare parte a poporului nostru s-ar putea spune, pe 
bună dreptate, ceea ce s-a spus si despre israeliți, după 
ce-au fost sloboziti de oastea faraonului și, străbătind 
Marea Rosie, au privit indärät și i-au văzut pe egipteni 
näpäditi de ape. S-a spus că : „Au înălțat laudă Domnu- 
Jui, dar foarte curînd au uitat de minunile lui". 

Nu vreau să merg mal departe, pentru că a5 fi soco- 
tit necruţător, sau poate nedrept, dacă m-aș pierde in cu- 

elări neplăcute asupra lipsei de recunoştinţă a oameni- 

— oricare ar fi fost pricina acesteia — şi a reinvierii 
tuturor soiurilor de vicii şi răutăţi în sînul nostru. Eu în- 
sumi am fost martorul a multe si multe dintre acestea. 

De aceea, voi încheia descrierea acelui an năpăstuit 
cu o poezioară de-a mea, stingace, dar sinceră, pe care am 
agezat-o la finele notatiilor mele, în acelaşi an in care am 
compus-o : 

O ciumă groaznică in Londra bintul 

în una mle gase sute şaize rind, an de neuitat, 
Si un ocean de suflete pieri; 

Dar iată că eu am seăpat. 


Be. 
FINIS