Cuvantul Legionar nr. 129, aprilie 2014

i Dzoă var lăcea etalate putere Or pa = 


A SA e Guanglele după = = Za 72 47 


CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul X, Nr. 129, APRILIE 2014 Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


: “RELAȚII CU PUBLICUL: 
IN FIECARE VINERI, ORELE 15-16, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: 0746700117 
_£- mail: cuvantul- I-legionarG zelea- codreanu. com, SITE: WWW. zelea-codreanu. com 


CUPRINS: 

/rralitate Ce-aţi pierdut din vedere Piesă pinucară intartel-ă > VD 
seta Somnul Națiunii Diverse Mărirea şi decăderea presei 
itudini Pudiatur et altera pal unluali tale Sfinţi ai zilelor noastre (X) 
Corejporudentă. Problema toleranței Document Presă românească din exil (IV) 
Mogrenirea Codreanu | Zoncuri,  Poyta Fodaogiei 

SPoanie de carte Garda de Fier în Basarabia 
HRISTOS A ÎNVIAT! 


Editorial: A CINCEA PRIGOANĂ? 


| 
| 


Dacă va fi, rămân căile 
legale de atac: Curtea 
Constituţională şi CEDO. 


Prima prigoană 
antilegionară datează din 
vremea  lăudatei democrații 


interbelice (|. Gh. Duca Proiect 
: a ș ul vizează 
săli as ri dia i completarea OUG 31/2002 

y privind interzicerea 


legionarilor contra aducerii 
liberalilor la putere); a doua din 
vremea lui Carol al Il-lea 
Ucigaşul; a treia din timpul 
dictaturii antonesciene, iar a 
patra din anii comunismului. 

Prigoanele au fost şi auf 
trecut. Ideile legionare au 
supravieţuit. De aceea a 
cincea prigoană s-ar putea să 
înceapă acum. Tot în regim 
"democratic", inițiată tot de un 
liberal. Şi tot cu "colaborare" 
evreiască (institutul "Elie 
Wiesel”). Proiectul legislativ 
inițiat de Crin Antonescu, care 
a făcut mult "zgomot" încă din 
toamna anului trecut, aşa- 
numita "lege antilegionară”, 
a început să capete ddd: 
"consistență”: a fost votat de | 
Senat pe data de 6 aprilie 
2014. 

Pentru a deveni lege, 

trebuie însă să fie 


validat şi de Camera 
Deputaților. 


organizațiilor cu caracter 
fascist, rasist sau xenofob ... 
(bla-bla-bla) cu interzicerea 
organizațiilor legionare. 
Citez din proiect: art. 1, lit. 
a: "prin organizație cu 
caracter fascist, legionar, 
rasist sau xenofob se 
înțelege orice grup format din 
trei sau mai multe persoane, 
care îşi desfăşoară activitatea 
temporar sau permanent, în 
scopul promovării ideilor, 
concepțiilor sau doctrinelor 
fasciste, legionare, rasiste 
sau xenofobe (...).” 
Chestiunea cu ideile şi 
concepțiile legionare vă 
depăşeşte, tovarăşi! Păi 


legionarul are trei Si 
Nolte 


Pag. 1 UL 


giunea - exact în ordinea 

fi Chintesența ideilor 
B rezumate foarte pe scurt, "la fără 
frecvență”. . Îi luaţi legionarului dreptul de a enunța 
cel de-al treilea reper al lui. Dar ce faceţi cu celelalte 
două, mai importante chiar? î interziceți şi pe 
Dumnezeu? Dar cu Țara, cum rămâne? O 
declarăm "nulă"? Pentru voi este deja. 


„La punctul următor "mintoşii” tovarăşi adaugă; 'b) 
prin Simboluri . fasciste, legionare, rasiste sau 
d a se înjeleg: drapelele,  emblemele, 

, uniformele, sloganurile, formulele de 
Salut, precum ŞI orice alte asemenea însemne care 
promovează „ideile, concepţiile — sau doctrinele 
prevăzute Ia lit. a”, 

- Drapelul legionar este... tricolorul românesc! 
(conform. Întemeietorului Mişcării, Corneliu Zelea- 
Codreanu — "Cărticica şefului de cuib”) 

„Vom face închisoare pentru că vom arbora 
tricolorul? Păi primii închişi vor fi funcţionarii statului: 
expun în instituții publice drapelul “legionar”! 

- Uniformele au mai fost interzise şi în vremea 
Căpitanului. Să vedem cum a reacționat el: 
Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. 
Odată legea votată, trebuie să ne supunem. 
Legionarii. nu Vor mai ieşi în public îmbrăcaţi în 
uniformă. Dar noi nu renunțăm la dânsa. Ne vom 
face uniforme şi le vom îmbrăca numai în zilele de 
sărbătoare. şi numai în casele noastre, unde 
suntem stăpâni şi liberi să ne îmbrăcăm cum 
dorim.” ('Cărticica şefului de cuib”). 

Căpitanul nu s-a cramponat de uniformă pentru 
că Legiunea nu este o broască țestoasă ca s-o poți 
recunoaşte după carapace. 

Şi timp de peste jumătate de secol legionarii nu 
s-au putut îmbrăca în cămaşă verde, dar au rămas 
legionari până la moarte. Exemplele (cunoscute 
personal) sunt nenumărate, începând cu 
comandantul legionar dr. lonel Zeana şi terminând, 
să zicem, cu legionarul dr. Gh. Niţulescu. 

Legionarul n-are nevoie să afirme că este 
legionar de zece ori pe zi în fața camerelor de filmat. 
Cel care este legionar se comportă ca atare, 

- Sloganurile? Să vedem cine ne va putea 
condamna pentru că am zis, de exemplu, "Mai bine 
să cazi luptând pe drumul onoarei decât să 
învingi printr-o mişelie” (Legea onoarei)! Sau 
pentru afirmaţia "Oratoria ta să fie oratoria faptei” 
(Legea muncii)! 

- Formulele de salut? "Trăiască Legiunea şi 
Căpitanul!” — prescurtat, TLC. Vor face închisoare şi 
posesorii autoturismelor cu număr de înmatriculare 
TLC? Vom saluta "Trăiască România”! Puteţi da o 
lege şi împotriva acestei formule? 

Proiectul de act normativ propune "completarea 
titlului ordonanţei de urgență în sensul că aceasta se 
referă şi la combaterea infracțiunilor, nu doar la 
interzicerea organizațiilor şi simbolurilor cu. caracter 
fascist, legionar, rasist sau xenofob. : 

Ce infracțiuni au comis legionarii în vremurile 
noastre (ultimii douăzeci de ani)?! Nici unul! 
Combateţi infracțiuni din trecut? Aiuraţi! Singurele 
două infracțiuni .din vremea vieţii Fondatorului şi 
organizatorului Mişcării (împuşcarea lui |. Gh. Duca 
şi a lui Stelescu) au fost comise în nume individual şi 
pedepsite la vremea respectivă - autoritate de lucru 
judecat! lar cazurile Călinescu, lorga, Madgearu, 
Jilava au avut loc atunci când la conducerea Mişcării 
a ajuns — temporar — un impostor. Oricum, nu au nici 
o legătură cu doctrina legionară. În orice organizaţie 
pot exista "nebuni” care nu trec filosofând peste 
nedreptăţi, ci reacționează după cum îi taie capul, nu 
după norme. Deci, ce combateţi, ceva inexistent? 
Asta în limbaj de specialitate se numeşte 
"schizofrenie". 

Ce-ar fi să interzicem Jandarmeria pentru că a 
asasinat 300 de persoane în masacrul din noaptea 
de 21/22 sept. 19397 Şi, chiar, ce-ar fi să-i 
interzicem pe liberali pentru că din ordinul şefului lor, 
|. Gh. Duca, au fost schingiuite 18.000 de persoane 
(decembrie 1933)?! , 

De fapt, dvs. susțineţi că a fi legionar e o 
infracțiune în sine, fără o minimă demonstrație - deci 
promovarea delictului de opinie - în contradiţie cu 
Constituţia şi.cu faimoasele "drepturi ale omului”!! 

Proiectul propune "interzicerea şi a 
faptelor, şi nu doar a organizațiilor, 


Pag. 2 


simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau 
Xenofob”, i 

Interziceţi faptele legionare? Adică ajutorarea 
fratelui căzut în nenorocire? (Legea a cincea „a 
cuibului). Păi, interziceți, de fapt, creştinismul! În 
anii stalinismului erai închis dacă ajutai cu hrană pe 
cineva (te încadrau automat la "ajutor legionar”)! i 

Vom ajunge astfel la situațiile tragic-comice 
descrise de preotul Ştefan Palaghiţă în cartea 
"Garda de Fier spre. reînvierea României”: 
"Majoritatea proceselor au frizat de-a dreptul 
demența. Dau cazuri. (..) Pentru iconița 
Arhanghelului. Mihail legionarul a luat nu mai 
Puțin de 10 ani muncă silnică. Amintesc şi faptul 
că pe la toate puşcăriile erau afişate ordine drastice 
care interziceau aceste iconiţe, prevăzând. grele 
sancţiuni”. Chiar aşa: conform noului proiect 
legislativ, Arhanghelul Mihail poate fi considerat 
simbol ... legionar?! 

Dacă legea va fi promulgată, cei care au evlavie 
pentru martirii temnițelor comuniste sunt pasibili de 
închisoare: la astfel de pomeniri - făcute, desigur, 
într-o biserică sau la cimitir, deci în spaţiul public - 
credincioşii pot fi arestaţi şi condamnaţi. Caz flagrant 
de anticreştinism şi discriminare religioasă! 

De altfel, prigonirea morților s-a aplicat şi în 
vremea lui Antonescu (Ion, nu Crin): "La Sâmbăta 
morților o femeie dă unui preot dintr-o comună din 
Ardeal un pomelnic în care, printre alte nume, se 
găseau şi <<lon>> şi <<Vasile>>. Fiind acuzat că 
aceste nume ar fi fost ale lui lon Moța şi Vasile 
Marin, eroi legionari căzuţi în Spania în lupta 
anticomunistă, preotul a fost condamnat la 5 ani 
închisoare.” (Ştefan Palaghiţă), 

Dar să vedem aşa-zisa "justificare” a proiectului 
legislativ - expunerea de motive. Citez: “În acest 
context trebuie să menţionăm faptul că Europa 
cunoaşte, în aceste zile, o recrudescență a 
mişcărilor neofasciste antidemocratice, 
periclitând, nu de puţine ori, liniştea socială.” 

Aşa, şi? Pentru că există mişcări neofasciste în 
toată Europa — şi pe care, nota bene, nu le-a interzis 
nimeni! — v-aţi gândit să interziceți legionarismul?! 

Partidul ungar radical Jobbik are organizaţia 
paramilitară HVIM adică "Garda Maghiară” cu altă 
pălărie, care este neonazistă şi revizionistă declarată 
şi care acționează şi pe teritoriul țării noastre. Nu e 
interzisă nici în Ungaria şi nici măcar în România, 
unde militează pentru dezmembrarea acesteia! 

Nici. neofasciştii din talia nu sunt interzişi! lar 
"Zorile Aurii” (neonazişti) sunt în Parlamentul Greciei! 
Nu mai vorbim de celelalte organizații neonaziste 
sau neofasciste din Europa. 

"Mişcări antidemocratice"? Mai antidemocratice 
ca dvs., care promovați delictul de opinie? Ca şi cum 
ai putea fi mai rău ca dracul 

Cu ce anume periclitează "liniştea socială” 
legionarii? Să auzim măcar un exemplu concret! 

Ne întoarcem la "epoca lliescu” în care 
protestatarii din Piaţa Universităţii erau, cică, 
"legionari", şi nu oameni sătui de comunism? 

Ce înseamnă "linişte socială”? Toţi cei care 
vor protesta - paşnic şi legal - contra abuzurilor 
statului, vor fi acuzați că periclitează "liniştea 
socială”, vor putea fi asimilați cu legionarii, şi închişi! 

Mişcarea Legionară se deosebeşte categoric de 
fascism şi de nazism, aşa cum subliniază toți istoricii 
oneşti (Armin Heinen, Gh. Buzatu, Eugen Weber 
etc.). Ceea ce este unic la Mişcarea Legionară este 
faptul că scopul se confundă cu mijlocul pentru 
atingerea “ acestui scop. Mijlocul este revoluţia 
spirituală (de sorginte creştină) a poporului român. 
Dar acesta este şi scopul Mişcării! 

Legionarii exclud revoluţia prin violență. Celelalte 
mişcări declarate de unii şi alții ca fiind similare 
Mişcării Legionare au formațiuni paramilitare, restul 
membrilor având statut de civili” în cadrul 
organizaţiei (vezi formaţiile paramilitare ale lui 
Mussolini şi Hitler folosite în cucerirea puterii, vezi 
Jobbik-ul ungar actual). 

Marele paradox la legionari este faptul că, deşi 
toți se socotesc şi se comportă ca o armată, 
împrumută de la aceasta doar anumite caracteristici 
menite să îi dea putere, coeziune, eficiență şi 
coordonare (disciplină, camaraderie etc.). De ce 
legionarii exclud caracteristica principală a unei 
armate, adică utilizarea forței pentru obținerea 
scopului propus? 


iiiăre din pag. 1) 


Pentru că armele Mişcării Legionare Sunţ 
de natură spirituală: credința, corectitugi 
sinceritatea, voia bună, pilda, tăcerea, dra 05 să 
trăirea, simplitatea etc. ("Stilul legionar de luptatăl 
C. Papanace). Revoluţia promovată de legionari 
este revoluția spirituală, nu armată! în decurs! 
existenței Mişcării din_vremea_Căpitanului nu Zi 
constata abateri de la această linie. Dovada ţi 
refuzul preluării puterii înainte de desă vărsa. 
acestui ideal de revoluţie spirituală la nivel naţional 
refuzul de a ajunge la putere prin mijloaă 
violente chiar şi atunci când posibilitatea is-a oferte 

În fine, să ajungem şi la "bomboana de pe Colivăn 
(în 6 colțuri): "Menţionăm faptul că, pentr, 
elaborarea acestei propuneri legislative, 
beneficiat de sprijinul specializat al Institutujj 
Naţional pentru Studierea Holocaustului din Român; 
<<Elie Wiesel>>. 

Vă credem că dvs., Crin Antonescu, "benei 
(gura păcătosului adevăr grăieşte). 

Noi însă cu ce beneficiem din faptul că vă Plătim 
salariul de senator? Nu sunteţi în stare să emiteţi nicj 
măcar aberaţii de unul singur, vă trebuie "Sprijin 
specializat”. Şi apropos: specializat în ce?? 

În subsidiar amintim că proiectul nuanțează și 
holocaustul: nu mai pedepseşte negarea lui, cj 
simpla îndoială în legătură cu existența lui pe 
teritoriul românesc! S-a ajuns deja la recunoaşterea 
deschisă a amestecului evreilor în treburile 
românilor, în istoria lor; le fac legile, le dictează ce să 
creadă şi ce nu. Chestiunea este de natură să ne 
facă să-i iubim din ce în ce mai mult. Înţelepciunea 
populară spune însă că tot ceea ce e mult, strică.., 


Dar nu Căpitanul a ”inventat” naționalismul, 
EI doar l-a ”turnat” într-o formă nouă, originală, 
eficientă, i-a dat o mai mare încărcătură afectivă, Şi, 
mai ales, l-a pus în practică: a organizat şi educaț 
tineretul român pentru a-l aplica în viaţa de zi cu zi, 
De aceea a devenit un simbol. Dar ideile 
naționaliste derivă de la Eminescu, Hasdeu, 
Conta, Alecsandri, Carp, Barbu Catargiu, Filipescu, 
lorga şi mulţi alţii (asta ca să nu vorbim şi de Ştefan 
cel Mare sau Mihai Viteazul, de armatele de boieri şi 
răzeşi). Interziceţi-i şi pe aceştia: sunt periculoşi şi 
subversivi pentru alogenii cu tichiuțe şi şorțulețe! 

Gândul mă poartă din nou la cartea preotului 
Palaghiţă: "Undeva, în părțile Turdei, un legionar 
avea pe masă o cruce şi cartea de poezii a lui 
Mihai Eminescu, unde, la o pagină, el subliniase cu 
creionul nişte versuri din poezia <<Doină>>. 

Are nenorocul să fie percheziţionat de plutonierul 
de jandarmi din sat, care i-a dresat următorul proces 
verbal: 

<<Astăzi ... făcând percheziţie la domiciliul 
individului .... am găsit în casa sa o cruce legionară 
(n. n. ce-o fi aia??!) precum şi o carte de poezii 
unde. individul a subliniat versurile: "Cui a 
îndrăgit străinii / Mânca-i-ar inima câinii, / Mânca- 
i-ar casa pustia / Şi neamul nemernicia”, 

Întrucât din aceasta se constată că individul este 
Împotriva minoritarilor, vă rog să binevoiți a dispune 
arestarea nu numai a posesorului. cărţii, care a 
dispărut de la domiciliu, dar să puneţi în urmărire şi 
pe autorul cărţii (n. n.: 1), prin toate organele 
polițieneşti din ţară, fiindcă este cu adresa 
necunoscută, ca unul ce este şeful lor>>."!| : 

Până vom ajunge din nou la asemenea vremuri, 
ne putem întoarce la epoca naționalistă de 
dinaintea apariției Căpitanului, la epoca Eminescu: 

- în loc de cămăşi verzi vom purta costume 
naţionale; 

- în locul cuvântului "legionar" vom spune 
"naționalist" (până îi veţi interzice şi pe acesta, apoi 
Om mai găsi noi ceva); 

- în loc de salut legionar ne vom închina, 

- în loc de "Trăiască Legiunea şi Căpitanul!” vom 
folosi formula "Trăiască România!”; 

- în loc de "Sfântă tinereţe legionară” vom cântă 
"Deşteaptă-te, române”! 

ldeea este să ducem mai departe crezul 
românesc, naţionalist şi creştin, pentru că astă 


ficiațp 


„ înseamnă, de fapt, Mişcarea Legionară! 


„__Moştenirea noastră spirituală este atât de vastă, 
incât e imposibil să nu găsim repere în toată istorial 
Şi, dacă o să ne-o tot restrângeți, o să ne Si 
"întoarcem în timp”, până vom ajunge la metodele 
naționaliste ale dacilor! 


CUVÂNTUL LEGIONAR. APRILIE 2014 


i Ia Re etala e 


Sp e a 


Aula 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE 


Pe data de 25 aprilie 2014, în sala mare a Casei 
de Cultură din Rădăuți a avut loc o conferință cu 
tema "Rezistenţa anticomunistă în România in 
perioada 1944 - 1989”. 

A fost ținută sub egida Asociaţia Foştilor Deținuți 
Politici şi a avut ca motto fraza: "Mamă Românie, 
iartă-ne că am luptat şi am murit pentru tine”. 

Au fost prezenți deţinuţi politici, deportaţi - 
membri ai AFDPR, filiala Suceava - şi di. Victor 
Macoveiciuc, fiul conducătorului celui mai important 
grup de partizani din Munţii Bucovinei. Dar mai 
important este faptul că au participat peste 400 de 
elevi ai liceelor şi şcolilor rădăuțene, şi aceasta 
datorită mobilizării exemplare făcute de camaradul 
Doru Olenici. 

S-a oficiat şi o scurtă slujbă religioasă de către 
preoți de la Mănăstirea Bogdana, făcându-se 
pomenirea martirilor temniţelor comuniste. 

După terminarea  prelegerii tinerii au pus 
nenumărate întrebări, fapt ce demonstrează interesul 
lor faţă de rezistența anticomunistă. 

La întrebarea unei eleve: "De /a cine ați avut de 
învățat în temniță ca să puteți rezista?” dl. Bjoza, 
preşedintele AFDPR, a răspuns că lucrurile cele mai 
frumoase le-a avut de învățat de la LEGIONARI,. 


xxx 


Astăzi istoria nu o mai fac istoricii autorizaţi, ci 
Institutul "Ellie Wessel”! Este foarte activ, având 
multe „realizări” antiromâneşti, cum ar fi schimbarea 
numelor străzilor care se numeau "Mareşal lon 
Antonescu” şi dispariţia bustului acestuia din faţa 
bisericii ctitorită de el în 1943 în Șoseaua Vergului, 
retragerea titlului lui Valeriu Gafencu, martir al 
închisorile comuniste, de cetăţean de onoare al 
oraşului Tg. Ocna, punerea de bețe în roate 


SOMNUL NAȚIUNII NAŞTE APOCALIPSA 


Am ținut timp de câteva luni un „Jurnal de 
Front. în care consemnam evenimente ce se 
desfăşurau cu repeziciune pe frontul de rezistență 
împotriva explorării / exploatării gazelor de şist 
care vizează bună parte din teritoriul naţional. 

De câtva timp acţiunile invadatorilor s-au mai 
potolit, în aparenţă, şi ca o consecinţă, rezistența 
opusă de protestatari s-a stins şi ea, treptat-treptat... 

A mai avut loc o acţiune de protest la nivel 
naţional pe 6 aprilie, la care au participat peste 60 
de localități din țară, remarcându-se acum jud. 
Arad, Vaslui şi desigur, Bucureştiul. 


"CAZUL BECLEAN”: a 

SUB  PRETEXTUL  "RESUSCITĂRII” 
ZĂCĂMINTELOR DE PETROL SE VOR 
EXPLORA GAZELE DE ŞIST 


Proteste au fost şi la Braşov, începând cu 1 sept. 
2013. Mai întâi împotriva începerii lucrărilor de 
„minerit” de la Roşia Montană, apoi şi pentru 
interzicerea explorării / exploatării gazelor de şist. 

Între timp ne-am documentat foarte serios, ca să 
ştim mai bine pentru ce protestăm, ce vrem şi de ce. 
Şi mare ne-a fost mirarea când am realizat că nici 
judeţul nostru nu va fi ocolit de binefacerile” 
compâniilor puse pe căpătuială. De aceea ne-am 
mirat foarte că la nici una dintre manifestații 
organizatorii protestelor nu au pomenit nimic despre 
faptul că şi jud. Braşov este luat în vizor de 
invadatori. Mai concret, perimetrul Beclean, comună 
situată la doar 3 km de Făgăraş, fusese concesionat 
încă din 2007 de către "Expert Petroleum”. 

Am crezut inițial că e vorba tot de o companie 
străină, dar ne-am mai liniştit când am aflat că firma 
e înregistrată în România, cu sediul în Tg. Mureş. Şi 
că se ocupă cu „resuscitarea” zăcămintelor de petrol 
şi gaze considerate ca fiind epuizate şi deci 
abandonate. Numai că, ne-am întrebat noi, ce fel de 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


Primăriei din Timişoara pentru ca aceasta să nu 
acorde unei străzi numele lui Petre Ţuţea, 
consilierea lui Crin Antonescu în proiectul legii 
antilegionare etc. ... 

Acum Institutul sus-numit face presiuni pentru 
ca şi bustul lui Mircea Vulcănescu să fie dat jos 
de pe soclu, pe motiv că între 1941-1944 filosoful a 
făcut parte din guvernul Antonescu! (În 2009 
Primăria sect. 2 Bucureşti a ridicat în Piaţeta Sf. 
Ştefan un bust al lui Mircea Vulcănescu, chiar lângă 
casa lui din str. Popa Soare nr. 16.) 

Dar acest gânditor remarcabil nu a fost antisemit, 
ci un creştin patriot. Opera lui, însumând aproape 
3000 de pagini, a apărut în colecţia "Opere 
fundamentale” a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi 
Artă din cadrul Academiei Române, în 2005, fiind 
însoţită de o prefaţă elogioasă a acad. Eugen 
Simion, , 

Redăm câteva rânduri din scrierile sale, de o 
tulburătoare actualitate; „Există o Românie pe care 
trebuie s-o regăsim cu orice preț: România 
românilor, România viziunilor româneşti, ea 
singură contează!” 

Cu asemenea precizări, cum să nu fie deranjat 
Institutul "Elie Wiesse!'?! 


sk 


Luna aceasta, pe data de 4 aprilie, s-au 
împlinit 70 de ani de la primul bombardament 
american asupra Capitalei. 

Bombardamentele aviaţiei  anglo-americane 
asupra Bucureştiului, în număr de 17, au fost 100% 
îndreptate împotriva populaţiei civile întrucât linia 
frontului din Est era la circa 500 km pe linia laşi - 
Cetatea Albă. 


kk 


“resuscitare” or să facă la Beclean, unde n-a 
existat niciodată vreo exploatare petrolieră? 

Ei bine, de-aici a pornit tot necazul! Că n-am avut 
astâmpăr şi am căutat mai multe date despre "Expert 
Petroleum”. Şi am aflat, printre altele, că este 
asociată de vreo 2 ani cu compania MOL Ungaria 
(deţine 30% din acţiuni). Consecința : în perimetrele 
concesionate de la ANRM anii anteriori, "Expert 
Petroleum” va efectua operaţiuni petroliere împreună 
cu asociata ei din Ungaria. Inclusiv exploatare 
gaze de şist, de care aceasta se ocupa în ultimul 
timp pe teritoriul vecin. Spunem "se ocupa” întrucât 
de-acum înainte va opera la noi, tot în apropierea 
graniţei, în perimetrele concesionate împreună. 

Am sunat la Primăria Beclean, să vedem ce ştiu 
ei despre necazul care-i pândeşte. A răspuns 
secretara Consiliului Local, care s-a arătat nu doar 
mirată dar şi îngrijorată de o posibilă implicare a 
comunei în problema gazelor de şist. Ne-a rugat să 
luăm legătura şi cu primarul, pe care oricum urma 
să-l informeze despre discuția avută cu noi. Am 
stabilit o întâlnire pentru a doua zi cu amândoi, la 
orele 10.00, confirmată după câteva minute. 

A doua zi, 4 martie, când eram în drum spre 
Beclean, am sunat din nou la Primărie. Ce să vezi, 
primarul şi secretara erau plecaţi pentru toată ziua 
prin satele aparținătoare comunei! Nu ne-a căzut 
bine vestea, dar ne-am continuat drumul. Am 
încercat să intrăm la primarul Făgăraşului pentru a-l 
pune în temă şi pe el cu problema Becleanului. Şi 
am fost inspirați, avea chiar oră de audiențe. Ne-a 
ascultat cu mare atenție. Era vizibil surprins dar şi 
interesat, întrucât la hotarul cu Becleanul urmau să 
dezvolte un proiect cu fonduri europene. Ca să-l 
ajutăm concret l-am pus la dispoziție date 
suplimentare; Hotărârea de Guvern prin care se 
aproba acordul de concesionare, harta comunei 
cu perimetrul concesionat, trecut prin coordonatele 
difuzate de ANRM şi câteva informaţii despre 
concesionar. A chemat un tânăr geolog cu care ne-a 


Tragicul eveniment din primăvara anului 1944 a 
fost unul dintre mai mari dezastre din istoria oraşului, 
pierind sub dărâmături peste 5000 de oameni. Au 
fost lovite în special cartierele Griviţa, Cotroceni şi 
zona Gării de Nord, unde s-a întrebuințat sistemul 
„covor de bombe”. 

A atacat Capitala şi aviația britanică, cel mai 
devastator bombardament fiind acela din noaptea de 
6/7 mai, efectuat de 100 de bombardiere grele, 
pentru ca pe 7 mai, între orele 11 şi 12, un număr de 
700 de avioane americane (500 de bombardiere de 
tip B-24 şi 200 de aparate de vânătoare) s-au 
năpustit asupra oraşului la doar 10 ore de la atacul 
nocturn britanic. 

Contra acestora au luptat 75 de avioane de 
vânătoare româneşti şi 64 germane, precum şi 
artileria antiaeriană. 

Distrugerile au fost fără precedent: în afara celor 
peste 5000 de morţi, au fost răniţi 3373 de locuitori şi 
47974 au rămas fără adăpost, au fost distruse 3456 
de case şi au fost avariate alte 3473. 

În Cişmigiu s-a înălţat în urmă cu 10 ani un 
monument cu fonduri de la o societate românească 
privată (!!!) pe care sunt înscrise numele aviatorilor 
americani şi englezi care şi-au pierdut viaţa în 
raidurile criminale executate. Am luat poziţie în ziarul 
nostru prin articolul care a avut un răsunător succes, 
cu titlul sugestiv "Monumentul pupincurismului”. 

Aviatorii noştri cât şi cei germani merită să aibă şi 
ei un monument dedicat jertfei lor în luptele inegale 
purtate cu inamicii ţării noastre, decolarea avioanelor 
lor de pe aeroport însemnând, de cele mai multe ori, 
drumul spre moarte, fără aterizare.... 


dacia 


DUPĂ CHEVRON 


rugat să colaborăm, urmând să-i punem la dispoziţie 
şi alte date cunoscute. 

La plecare ne-a înmânat o invitaţie pentru 
manifestarea ce urma să aibă loc în duminica de 9 
martie: sfinţirea pietrei de temelie a viitorului 
Monument al Rezistenței Anticomuniste din Țara 
Făgăraşului, în apropierea Cetăţii, şi un simpozion 
cu invitați din Bucureşti, ţinut în Sala Dietei. 

A fost un eveniment trăit cu intensitate de cei 
prezenți: preoți, participanți la Rezistenţa 
anticomuniştă ajunşi la o vârstă respectabilă, urmaşi 
ai eroilor martiri, personalităţi locale. 

Ca amfitrion al manifestării primarul de Făgăraş 
nu a putut discuta cu noi despre subiectul Beclean, 
aşa cum îşi propusese, în schimb ne-a pus în 
legătură cu o doamnă redactor al unui post local de 
televiziune, împreună cu care să realizăm o 
emisiune informativă despre pericolul care pândeşte 
mult încercata Țară a Făgăraşului. 

Am plecat din Făgăraş cu emoție şi satisfăcuţi că 
subiectul dureros al gazelor de şist îi preocupă pe 
edilii făgărăşeni, chiar dacă suportasem duşul rece 
al eschivării primarului din Beclean. 

Nu bănuiam atunci că ne aşteaptă şi alte... 
încercări. Ni se părea absolut normal ca urmaşii 
eroilor rezistenței anticomuniste făgărăşene să 
intervină pentru salvarea de la distrugere a 
pământului pentru care luptaseră şi se jertfiseră 
părinții şi bunicii lor. Pentru ţărani pământul a 
însemnat întotdeauna libertate şi viaţă. 


BATISTA PE ȚAMBAL 


Ceea ce a urmat din partea unor oficialități, în 
limbaj colocvial se cheamă „a pune batista pe 
țambal”. Să concretizăm : 


itinuare în 


SLana A Del ea, 
Zhagou 


Pag. 3 


Liri 


AUDIATUR ET ALTERA PARS (II) 


III. Mărturia lui Wilhelm Filderman, 

fost preşedinte al Federaţiei Uniunilor 
Comunităţilor Evreieşti din România şi 
preşedinte al Uniunii Evreilor Români 

(Continuare din numărul trecut) 


De la Wilhelm Filderman ne- 
au rămas şi nişte Memorii, 
scrise minuţios şi lăsate în 
păstrarea secretarului său 
Grinberg (?) care a trăit la Paris 
până după 1990, 

înțelegerea era ca aceste 
Memorii să fie predate 
Academiei Române spre 
păstrare şi publicare, imediat ce în România va 
înceta regimul comunist. 

Când, după 1990, la Bucureşti, la Academie, s-a 
aflat de acest veritabil tezaur, preluarea a fost 
tărăgănată din motive încă neelucidate, răstimp în 
care Mossadul a putut să fie informat de 
existența Memoriilor lui Filderman şi să intervină 
în forţă, ridicând materialul respectiv din casa 
bietului evreu care ar fi avut dreptul să intre în istoria 
poporului român dacă apuca să predea preţiosul 
document. Îşi făcuse datoria, păstrase cu grijă acel 
document şi a transmis Academiei mesajul venit de 
la Filderman, evreul despre care în presa americană 
se afirma deseori că este „cel mai important evreu 
din Europa”! 

Cel mai probabil este că informaţia către Mossad 
a plecat de la o persoană din conducerea Academiei 
Române. Pentru cine încearcă să afle adevărul, 
motivele pentru care am ratat însuşirea şi publicarea 
unui document de maximă importanţă pentru istoria 
României, am un singur sfat, antic şi de demult: 
cherchez la femme!... Nu bag mâna în foc, ci doar 
emit o supoziţie. 

Declaraţia de la Berna a lui Filderman ne 
permite să ştim cam cum arată în Memorii 
mărturia sa despre Transnistria, despre aşa-zisul 
holocaust. 

Este foarte probabil că nu vom citi niciodată 
aceste memorii. Sau le vom citi cu multe modificări, 
aşa cum s-a întâmplat şi cu alte texte de acelaşi fel. 
Mă refer în primul rând la Memoriul 
făcut de Siegfried Jagendorf, fost 
şef al lagărului de la Moghilău — 


Moghilev. 
Memoriul a fost scris imediat 
după război, în SUA, unde a 


emigrat familia Jagendorf. Şi a fost 
predat la Yad Vashem, aşa cum se 
obişnuieşte. Şi tot aşa, precum se 
obişnuieşte, Memoriul a fost 
returnat autorului cu indicaţii 
precise ce anume să scoată şi ce 
să mai adauge, pentru ca amintirile. 
sale să se potrivească cu versiunea 
oficială a Transnistriei. Autorul, 
încăpăţînat şi rebel, aşa cum puţini 
sunt evreii când e vorba de 
holocaust, a refuzat să revină 
asupra textului. Pagubă în 
ciuperci!... După moartea sa, uşor 
suspectă, în 1970, s-a găsit cine 
să facă modificările respective. 
Le-a făcut însă atât de stângaci, 
încât miros de la o poştă a 
“făcătură... Prostănacă şi murdară... 
Ca şi modificările operate asupra 
celebrului Jurnal semnat de 
Mihail Sebastian. Semnat, dar nu 
şi scris în întregime de Sebastian. Unii zic, dar eu 
nu cred, cum că Vicu Mândra ar fi acceptat 
sarcina de mare onoare şi încredere de a colabora 
atât de intim cu un mare scriitor. O pălărie mult prea 
mare pentru capul fostului meu coleg de partid... Dar 
pentru cine n-ar fi fost prea mare?! Atât pălăria, cât şi 
neobrăzarea gestului! 


SERBIA 


Pag. 4 


continuare din nu 


În fine, despre poziţia afirmată de Filderman i 
această declaraţie mai găsim 09 confirmare SA 
cărticica scrisă de Filderman În colaborare 
Sabin Manuilă, un raport prezentat la Gonirertuț 
Mondială de Statistică ţinută la Stockolm în 1 4 
dacă nu mă înşel. Tot aşa, nici urmă de joker ae . 
Dar, din păcate, cu cifre total inexacte cu privire 1 
legionari... Le trecem cu vederea, mulţumiţi Să 
constatăm că, la nivelul celei mai înalte funcţii din 
interiorul Comunităţii Evreieşti din România 
acelor ani, teza holocaustului a fost complet 
infirmată, sub toate aspectele în care ea a fost 
imaginată. 

O ultimă precizare: declaraţia a fost dată de 
Wilhelm Fikderman în limba engleză şi se află la 
dosarul cauzei amintite. Traducerea pe care arm 
publicat-o mai înainte are vizibile stângăcii. 

Este de interes naţional ca autorităţile româneşti 
să intervină în Elveţia pentru a obţine 0 copie 
autentificată a acestui act. 

Autenticitatea acestui document a fost confirmată 
în urmă cu câţiva ani de un tânăr istoric care a 
cercetat în arhiva justiţiei elveţiene. 

Fragmente din acest text ar merita cu prisosinţă 
să figureze la locul cuvenit în manualele de istorie. 
Nu de istorie a holocaustului, ci de istorie a 
României! 


IV. Mărturia rabinului Al. Şafran, 
rabinul şef al evreilor din România 


Câteva cuvinte despre Transnistria, teritoriul 
sovietic de dincolo de Nistru, ocupat de armata 
română în perioada 1941-1943, unde au fost 
strămutați zeci de mii de evrei pe vremea lui 
Antonescu şi: unde se zice că au pierit circa 
400.000 de evrei. 


Cum au ajuns 
Transnistria? 


Trebuie ştiut că în luna iunie 1940 guvernul 
român a primit de la Moscova un ultimatum, de a 
evacua în câteva zile Basarabia şi Bucovina de 
Nord, aceste provincii vechi româneşti urmând să fie 
ocupate de Armata Roşie şi integrate Uniunii 
Sovietice. 


evreii români în 


General Government 


: mp Poland 


a 
Sighetul 
Marmatiei 


Ultimatumul sovietic, atât de cinic şi de ilegal, a 
stârnit consternare şi durere printre români, dar nu şi 
printre. evreii din cele două provincii şi din restul 
României, evrei care nu şi-au ascuns satisfacția 
pentru dezmembrarea României. Ba unii evrei, nu 
puțini, s-au dedat şi la acte de violență împotriva 
românilor din Basarabia şi Bucovina, violență 
împinsă până la asasinate oribile. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2044 


mărul trecut 


Uniunea 3 
sovietică a ţinut în 
stăpânire cele două 
provincii până „în 
iunie 1941, adică 
vreme de un an, 
timp în care 
localnicii români, 
deşi erau populația 
majoritară şi 
autohtonă, au 
suferit nenumărate 
vexaţii, nu atât din 
partea ocupantului — 
sovietic, cât mai ales din partea evreilor locali 
fanatici comunişti. ici, | 

Când, la 21 iunie 1941, România a ge ardă 
război URSS-ului, mulţi dintre militarii români A 
considerat îndreptăţiți să se răzbune „du 
umilinţele şi violențele cu care evreii din Bas; 
trataseră pe militarii români aflaţi în retrager 
1940. 

Aşa „a început“ holocaustul din România % 
prin represalii perfect justificate, care au af Î 
viața şi integritatea fizică a câtorva zeci de e bă 
criminali, poate câteva sute, nu mai mulţi Ret 
evrei criminali! 

Curând după redobândirea Basarabiei, ză 
început să fie descoperite gropile comune şi alte 
urme ale asasinatelor în masă care au făcut mjj de 
victime printre români în perioada iunie 1940 . iunie 
1941. S-a aflat despre românii, zeci de mii, care 
fuseseră deportaţi în Siberia, mulţi dintre ei murind 
pe drum. 

Toate aceste suferințe româneşti fuseseră 
pricinuite de Armata Roşie şi mai ales de zelul 
antiromânesc al unor evrei din Basarabia şi 
Bucovina care s-au oferit voluntari să contribuie ja 
opera de rusificare a celor două provincii româneşti! 


Pentru autoritățile de la Bucureşti, după 21 
iunie 1941 s-au pus două probleme în legătură 
cu evreii din Basarabia şi Bucovina: 

— cum să-i apere de furia populației şi a 
militarilor români? 3 

— cum să-i pedepsească totuşi pentru lipsa 
de loialitate față de statul 
i român? j 

Soluţia găsită a fost să li se 
satisfacă sentimentele atât de 
violent antiromâneşti şi să-i 
scutească de povara de a mai fi 
cetățeni ai unui stat pe care nu: 
respectă şi nu-l agreează. 

Aşa a apărut soluția 
evacuării şi strămutării 
evreilor din Basarabia şi 
Bucovina în Transnistria, unde 
Si au mai fost strămutați şi evre 
335| comunişti din restul teritoriului, 

| dar nu în lagăre de concentrare 
ad-hoc construite, ci în sate ŞI 
î | localităţi, în case 

abandonate sau 35 
localnicilor. y „ca 

Li s-au oferit locuri ; 
muncă, pentru care au iz 
retribuiți şi au fost liberi să & 


RE pete ra piece dec Laden ra ee 


Arabia 
e în iunie 


E: 
i 
i 
-ă 
3 
4 


iii 


= 3 se 3 
organizeze, să | 
gospodărească. ea 

În principiu, o  Sin9u 


- restricţie li s-a impus: să Nu a 
întoarcă în România! Asta a fost pedetf e 
ŞI, totodată, măsura de prevedere luată, ME | 
Antonescu: evreii din Basarabia şi Bucov 
care dovediseră sentimente pro-sovietic€ i h 
antiromâneşti, să nu mai calce pe ter 
României! Măsură şi ea perfect justificată! i 

Semnificativ este faptul că după război | 
evreii care au fost deportaţi în Transnistria, ; 


intorşi în România, s-au considerat ceea 
ce toată lumea ştia că sunt: victimele 
„„__Unor represalii şi persecuții politice, 
ideologice, nicidecum rasiste. Astfel că cei 
mutari ee E Transnistria, Printre care s-au 
iiptitoaie cuie ua români, au/fost declarați 
ta e unişti în ilegalitate: şi au fost 
pleşiți cu onoruri şi beneficii oficiale, cu 
Substanțiale „pensii de ilegalişti“. În literatura scrisă 
ia 23 aug. 1944 aceşti evrei sunt prezentaţi ca 
ptători comunişti, aşa cum o face şi ideologul 
comunist (evreu) Ştefan Voicu, bunăoară, în ale 
cărui memorii despre experienţa sa din lagărele de 
deportare din Transnistria nici nu apare cuvântul 
evreu”! Toţi deportații sunt numiţi "comunişti" sau 
"tovarăşi". i 

Aceste „lagăre de concentrare“, cum sunt 
numite de istoricii evrei, erau păzite de jandarmi 
români, dar nu atât pentru a-i împiedica pe evrei 
să evadeze - oricum aceştia aveau o mare 
libertate de mişcare - cât pentru a-i împiedica pe 
localnici să-i atace pe evreii deportați. 

Aceşti jandarmi români au intervenit deseori ca 
să-i apere şi pe evreii localnici ucraineni de furia 
populației locale, a ucrainenilor care nu le puteau 
ierta evreilor devotamentul față de autoritățile 
comuniste şi fărădelegile săvârşite la adăpostul 
ideologiei bolşevice, în timpul puterii sovietice, 
suferințele pe care evreii le-au pricinuit ucrainenilor 
în numele luptei de clasă, al ideologiei bolşevice. 

Au murit mulți evrei în Transnistria? 

Istoricii - holocaustizanți ceva mai 

avansează cifra de 250.000. 
__ Puşi în fața unor evidențe, chiar şi pentru aceşti 
istorici imposibil de ignorat, au rectificat: evreii din 
Basarabia şi Bucovina, care au fost deportaţi şi au 
murit de mâna românilor în Transnistria, sunt mult 
mai puţini. 

Nu se ştie exact câţi, dar asta nu scade 
vinovăția (programată) a românilor, căci românii au 
mai ucis în Transnistria şi evrei ucraineni, localnici. 

Nu se ştie câți, dar foarte mulţi. La un loc, aceşti 
foarte mulți evrei români şi ucraineni trebuie să fie 
cam 250.000 la număr, poate chiar 400.000... Cifre 
pentru care nu se aduce nici o documentație cât 
de cât demnă de luat în seamă. 

In timpul ocupației româneşti Transnistria a 
primit vizita oficială a trei delegații internaţionale care 
au verificat în ce condiţii trăiesc evreii deportaţi de 
români: o delegație a Crucii Roşii Internaționale, o 
delegaţie condusă de ambasadorul Elveţiei şi altă 
delegație împuternicită de Vatican. Nici până azi nu 
s-au publicat rapoartele complete ale celor trei 
comisii. 

Din fragmentele publicate, selectate de editori 
evrei, nu rezultă însă nimic care să se 
potrivească cu teza uciderii a zeci şi sute de mii 
de evrei în Transnistria! 

Au fost câteva cazuri de ucidere a unor grupuri 
de evrei, dar toate acestea s-au petrecut în zone 
controlate de armata germană şi cu implicarea 
exclusivă a germanilor. 

Cât priveşte evreii ucraineni, aceştia au fost 
aşa de rău brutalizaţi de români încât, cu ocazia 
inspecțiilor internaţionale mai sus menționate, 
aproape toți au cerut ca la sfârşitul războiului să 
li se permită să se strămute în România, odată cu 
evreii evacuaţi din România în Transnistria. 

Detaliul cel mai grăitor îl constituie 
personalitatea lui GH. ALEXIANU, guvernatorul 
român al Transnistriei, autorul moral al asasinării a 
250.000 de evrei în versiunea holocaustizantă: 


moderați 


internaționale _|- 
au felicitat pe 
guvernatorul 
Transmistriei 
pentru situația | 
constatată, [ 
pentru cele aflate 
de la evreii|ii 
deportaţi, care au 
avut numai | 
cuvinte de | 
recunoştinţă = 
pentru 
administrația 
românească; 
— după război toți cei care au fost 
guvernatori ai provinciilor organizate pe 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


teritoriul sovietic ocupat de armatele Axei au fost 
arestați şi supuşi „judecății Poporului“, cu consemnul 
că dacă se va găsi o singură persoană să-i acuze de 
o fărădelege, pedeapsa să fie capitală. 

Din cei 11 guvernatori supuşi acestei judecăți, 
10 au fost condamnaţi la moarte şi executaţi pe loc, 
în fața celor care i-au judecat. 

Unul singur a fost găsit nevinovat, deoarece 
toți martorii care s-au perindat în fața judecătorilor au 
avut aceeaşi poziţie: de prețuire şi recunoştinţă 
pentru omenia guvernatorului, Acesta a fost Gh. 
Alexianu, guvernatorul Transnistriei. 

Judecat în piața publică din Odessa, Gh. 
Alexianu a fost declarat nevinovat în ovaţiile 
publicului şi returnat autorităților din România. 

Judecat de comuniştii evrei la Bucureşti, 
George Alexianu a fost declarat criminal de război 
şi condamnat la moarte pentru crimele săvârşite în... 
Transnistria! 

Despre guvernatorul Transnistriei 
din acei ani, AL. ŞAFRAN, [3 
declara în 1996 că Gh. 
Alexianu „în întreaga sa viață | 
şi activitate profesională şi mai 
ales în perioada neagră a 
războiului a făcut din inimă şi 
total dezinteresat atât de 
mult pentru comunitatea 
evreiască. A plătit la comanda 
comunistă cumplit şi  total|j 
nedrept“. Declaraţie scrisă şi 
semnată de distinsul rabin şef al Genevei, la acea 
dată. Invitat de onoare al Senatului României în 
1996... 

În lipsa unor dovezi privind uciderea a zeci şi 
sute de mii de evrei în Transnistria, istoricii 
holocauşti consideră că intră în economia 
genocidului, a holocaustului, şi evreii care au murit 
în Transnistria de boală, îndeosebi de tifos, 
învinuind autorităţile româneşti de provocarea, prin 
neglijenţă, a epidemiilor de tifos din acei ani. 

După această logică ar urma să fie inventariați ca 
victime ale holocaustului şi românii, civili sau militari, 
răpuşi de tifos în alte zone ale ţării sau pe front ori în 
prizonieratul din Rusia. Ceea ce n-ar fi cu totul lipsit 
de logică... Dar în acest caz holocaustul ar înceta să 
mai fie monopol evreiesc. 

Din păcate - din păcate pentru demnitatea ființei 
umane - în ultimii ani s-au făcut dezvăluiri 
neaşteptate şi cutremurătoare privind folosirea 
armei bacteriologice de către trupele Aliate în cel 
de-al doilea război mondial pentru a provoca 
epidemii, inclusiv epidemii de tifos, în ţările 
controlate de Germania nazistă. Astfel că 
responsabilii de genocidul, de holocaustul din 
Transnistria, vinovaţi de moartea evreilor şi românilor 
răpuşi de tifos, sunt de căutat mai curând printre 
marii strategi de la Londra şi Washington, mai 
degrabă decât la Bucureşti (Raportul Mitkiewicz). 

Pe scurt, aceasta este povestea adevărată şi atât 
de minunată a lui Gh. Alexianu, autorul unuia dintre 
cele mai frumoase capitole din istoria omeniei 
româneşti... 


V. Mărturia lui Moshe  Carmilly 


Weinberger, rabinul şef al Clujului 


Mărturia a fost dată în anii '80 şi repetată şi după 
1990; 

„Atunci când 
lumea a privit 


fostul rabin-şef 


 ( 


insensibilă i 
spectacolul nimicirii 
evreilor europeni, 
România a fosti 
dispusă să |. 
primească | 


refugiații evrei şi a | 
fost gata să [e 
deschidă pentru ei b 
porturile sale.(...) 


Evreimea zi 
pierdut 6 milioane din membrii săi; lumea şi-a pierdut 
umanitatea, la fel şi iubirea creştinească a 


aproapelui. Poporul român s-a străduit în schimb 
să-şi salveze credința în omenie. lar noi, evreii, îi 
suntem şi îi rămânem recunoscători poporului 
român pentru aceasta." 


VI. Mărturia scriitorului 
Grossman, corespondent de front 


Vasilii 


lată şi consemnarea pe care o face 
marele romancier Vasilii Grossman, în 
calitate de corespondent de front, la faţa 
locului, la Odessa, la câteva zile după ce 


românii părăsiseră 
Transnistria: 
„Regimul de i 


ocupație a Ucrainei de 
sud-vest (Transnistria 
adică - n. a.) subliă) 
români a fost aproape 
plăcut în comparație 
cu tratamentul german 

al populației.” Ș 

Acelaşi autor indică E d 
cu precizie şi numărul evreilor ucişi, precum şi 
identitatea asasinilor: 

area de seamă a secretarului OBCOM, 
Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au 
fost executaţi. Ei au fost duşi acolo de poliția 
ucraineană. Şeful poliţiei din Domanevka a ucis el 
însuşi 12.000 de oameni. 

În noiembrie 1942 Antonescu a emis legi care 
dădeau drepturi evreilor. Execuţiile în masă care 
au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. Şeful 
poliţiei din Domanevka şi opt din cei mai apropiaţi 
colaboratori au fost arestaţi de români, duşi la 
Țiraspol şi trimişi în judecată. 

Numărul total al evreilor din Odessa executați în 
Domanevka a fost aproape 90.000 de oameni. Cei 
care au supravieţuit au primit ajutor de la Comitetele 
evreieşti din România." 

Acelaşi autor explică şi sălbăticia cu care 
ucrainenii s-au dedat la acest cumplit carnagiu - 
90.000 de victime: ucrainenii îi considerau pe evrei 
vinovaţi de înfometarea Ucrainei în anii '30, când au 
pierit aproape 7 milioane de ţărani ruşi şi ucraineni! 

„În 1932, zece ani după războiul civil, campania 
dusă de Stalin împotriva chiaburilor şi pentru 
colectivizarea forțată a agriculturii a provocat o mare 
foamete şi moartea a şapte milioane de oameni. (...) 
Agenţii stalinişti au răspândit zvonul că evreii au fost 
de vină pentru această foamete. Acest factor ar 
putea explica mai târziu entuziasmul cu care 
ucrainenii i-au ajutat pe germani la masacrarea 
evreilor.” a 

Aşadar: „entuziasmul cu care ucrainenii i-au 
ajutat pe germani la masacrarea evreilor.” Nici un 
cuvânt despre implicarea românilor în aceste 
crime oribile! 

Această implicare va fi „descoperită” după 50 de 
ani de activiştii de la Institutul Elie Wiesel. Aceşti 
mercenari ai antiromânismului instituţionalizat la 
aceeaşi adresă vor contabiliza evreii asasinați de 
ucraineni în contul românilor! Altminteri nu le 
ieşea la inventar de un holocaust... 

In general, evreii evită să vorbească de 
implicarea sovieticilor în holocaust, a Uniunii 
Sovietice. Motivul principal: şantajul ruşilor, care 
deţin toată arhiva de la Auschwitz... 

Nota bene: 

Evreii ucişi în Transnistria şi în Ucraina erau 
evrei autohtoni, evrei sovietici. 

Evreii deportaţi — mai corect spus strămutați 
din România, cei aduşi din Basarabia şi Bucovina 
- au fost păziţi de jandarmii români să nu fie ucişi 
de localnici. Acesta este motivul pentru care în 
incintele în care fuseseră adăpostiţi evreii, jandarmii 
români păzeau să nu se intre fără voia lor în aşa- 
zisele lagăre, care erau în fapt nişte sate părăsite de 
locuitori. 

Sub protecţia jandarmilor români s-au aflat şi 
mulţi evrei localnici, refugiaţi în „lagărele” de 
deportaţi... Altminteri, evreii erau liberi să iasă din 
lagăr fără nici o restricţie. O făceau însă pe riscul lor! 
Să nu păţească ceva din partea localnicilor sau a 
germanilor. 

În mentalul popular ucrainean se păstrează până 
azi resentimentele populaţiei faţă de „românii” care i- 
au împiedicat să se răzbune pe evrei aşa cum ar fi 
dorit ucrainenii şi aşa cum, probabil, ar fi meritat 
evreii... (Evident, unii: unii ucraineni, unii evrei...) 


Toate citatele de mai sus, inclusiv mărturia lui 


Vasilii Grossman, evreu, nu apar în nici un text 
elaborat la Institutul Elie Wiesel... 


Fan Za 
Pag. 5 


N Pe RE e ee, 0 CIRE 


Caregpponulenlăă 


PROBLEMA TOLERANȚEI 


Am primit un mesaj la redacție. Aveam să constatăm că acesta a făcut, practic, "înconjurul internet-ului”, ajungând şi la Nol. 

Un profesor sârb de istorie din Voivodina, aflat la Satu Mare, a transmis replica sa la revizionismul maghiar, pornind de la articolul 
“Afront adus românilor pe bani europeni? apărut în cotidianul sătmărenilor, Gazeta de Nord Vest. 

Reproducem TEXTUL TRANSMIS ROMÂNILOR DE PROFESORUL DE ISTORIE SÂRB Miodrag Stanojevic, la care subscriem si noi: 


“Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb 
din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad . 

Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am 
zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de 
ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. 
Menţionez că vorbesc fluent limba română 
deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho- 
sârbesc. 

Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun 
cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul 
meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe 
bani europeni. 

Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente 
de acest gen: 

1. "Fenomenul" Csibi Barna, un degenerat care 
îşi permite să dea foc în centrul României unei 
păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor 
(n.r. Avram lancu), autorităţile române ignorând 
acest gest. 

Vă propun un exercițiu de imaginație: Ce s-ar 
fi întâmplat dacă: 

- un român ar fi dat foc la Budapesta unei 
păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos? 

- un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o 
păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n. 
r.: primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n. 
r.: de asemenea premier al Israelului)??! 


- un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi 
Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul 
naţional al sârbilor de la Kosovopolje?! 

2. Meciul Steaua — Ujpest de acum 3 ani: la 
intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au 
afişat “Transilvania aparține Ungariei”, iar pe 
stadionul Steaua din Bucureşti au afişat "Românii = 
țigani”. 

Acelaşi scenariu:- 

Ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la 
Beograd cu "Partizan" sau "Steaua Roşie"? Oare ar 
fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “Sârbii = 
țigani” sau ”Vojvodina aparține Ungariei”? 

Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de 
tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în 
Infern. 


NOTA REDACŢIEI: 

Există multe alte obrăznicii recente, deşi poate 
mai puțin mediatizate: 

De exemplu, luna trecută, pe data de 15 martie 
2014, cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni, 
vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a defilat călare 
la parada organizată la Tg. Secuiesc (de altfel, ca şi 
în 2013)! DI. vicepremier nu a venit pentru a se 
întâlni cu vreun oficial român, A venit doar ca să ne 
sfideze şi ca să-i îndemne pe secui şi pe maghiari la 
alte agresivități. 

Din câte ne amintim, nici un oficial român nu a 
intrat călare în Ungaria. Şi nici n-am trimis gărzi 
paramilitare precum HVIM, fosta "Gardă Maghiară”, 
afiliată partidului Jobbik, sfidând orice lege internă, 
dar mai ales pe cea a bunei vecinătăţi şi a bunului- 
simţ. Cât despre minoritatea română din Ungaria, nu 
există în lume una mai cuminte şi mai civilizată. 

La Cluj, tot de 15 martie 2104, 300 de oameni au 
făcut un marş prin centrul oraşului, intonând imnul 
Ungariei şi imnul secuiesc Printre participanți s-au 
numărat reprezentanţi ai UDMR, PPMT, consulul 
Ungariei la Cluj-Napoca, un grup de membri ai 
HVIM (“Mişcarea de Tineret din cele 64 de 
Comitate”). 

Şi manifestările provocatoare se țin lanț: 

- primarul UDMR din Sf. Gheorghe, Antal Arpad 
Andras, a autorizat HVIM să vândă recuzită 
revizionistă la Zilele Oraşului Sf. Gheorghe; 


Pag. 6 


- CJ Covasna, condus de UDMR-istul Tamas 
Sandor, a finanţat „programul cultural” al HVIM şi în 
2012, şi în 2013 - infracţiune inedită: finanțarea cu 
bani publici a acţiuni antiromâneşti! Etc. Dar să 
revenim la textul d-lui profesor sârb: 


De ce îşi permit asta în România? 
De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte 


țări unde au minorități maghiare şi revendicări 


revizioniste, adică Slovacia , Serbia , Ucraina? 
Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat 
în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că ROMÂNII 
sunt “un popor paşnic, binevoitor” şi, completez 
eu, un popor “IMBECIL DE TOLERANT”. 
Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, 
Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit. 


„Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea 
civilizată o țară care să acorde atâtea drepturi 
unei minorități alogene cum acordă România 
minorității maghiare. 

Şi totuşi nu vor fi mulțumiți niciodată, sâcâindu-vă 
perpetuu (ca un țânţar în miezul nopții) cu aceeaşi 
pretenţie imbecilă:; autonomie. 

Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei 
consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie 
teritorială în România cu cea a catalanilor din 
Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: 
catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii 
sunt alogeni asiatici în România. 

Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi 
puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. 
Işi permit asta în țara voastră. 


Sunt derutat şi confuz, neputând înțelege cum 
este posibil să nu existe în rândurile poporului 
român, “paşnic, binevoitor" un profesor de 
istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul 
istoriei lor efemere: 


- în anul 700 sunt menționați în cronicile coreene 
ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin 
nordul Coreei şi estul Chinei; 


- în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de 
turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către 
pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci 
de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de 
nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor 
preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful 
(logic!). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat 
în toată Europa ajungând până în Spania, până când 
Otto | cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955. 

- Ştefan cel Sfânt (997 — 1038) unifică triburile 
ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi 
procesul de maghiarizare agresivă a populațiilor 
din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de 
fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic 
popor migrator asiatic în Europa. 

Personalitățile proeminente ale istoriei lor nu 
au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor 
(Petrovici Alexandar - sârb, părinţii lui: nu 
cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos — slovac, 
precum şi majoritatea regilor Ungariei. 

În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 
10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi 
maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind 
populații maghiarizate de-a lungul timpului 
(valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un 
ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor 
mongoloide venite în Europa în sec. IX? 

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că 
începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariția 
regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut 


arte___niciodată ___din___regatul__ungar, fiind 
întotdeauna voievodat autonom. 


- Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în fața 
turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca 
urmare dispariția de pe harta Europei a regatului 
ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată 
de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, 
devine paşalâc turcesc. 


Transilvania_rămâne__principat_independent 


sub suzeranitate otomană. 


- După respingerea asediului otoman asupra 
Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă 
teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, 
anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz 
(1699). 


- În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat 
independent, dar intervenţia habsburgică şi țaristă 
înăbuşă această pretenție. 


- În urma pactului dualist din 1867, Ungaria 
devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit 
din acel moment imperiul Austro-Ungar), având 
constituţie proprie şi o oarecare autonomie. 


- În 1918, în urma înfrângerii din primul război 
mondial, “imperiul Austro-Ungar se destramă, 
Ungaria devine stat independent, iar Transilvania 
alege să se unească cu România. 


Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor 
unguri. Cum pot susține că Transilvania a 
aparținut Ungariei 1000 de ani, când regatul 
Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, 
perioadă în care a fost paşalâc sau provincie 
habsburgică, în timp ce Transilvania a fost 
voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 — 
1038) până în 1699 când devine provincie 
austriacă (ca şi Ungaria, de altfel)?! 

Deci Transilvania şi-a pierdut independența în 
1699 şi a aparținut până în 1918 Imperiului 
Habsburgic, nicidecum_ Ungariei (care din 1526 
până în 1867 nu a existat)! 


- În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o 
parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima 
dată în istorie) Ungariei. 

Până în 1944, când revine României, ce fac 
ungurii în Transilvania? 

Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, considerați 
rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri 
să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale 
naziste (...). La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu 
invadarea, alături de germani, a lugoslaviei, în 1941. 


În încheiere, ca să sintetizez relația dintre 
băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un 
scenariu: 

Un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, 
ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, 
oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp 
ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului 
(frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal 
ca după ospăț valahul să îi ofere şi un desert, adică 
nevasta. 

Indignat de faptul că, după ce s-a săturat, valahul 
nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă 
zdravănă valahului şi încă una. 

Inainte ca "mămăligarul” să se dezmeticească, 
ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: 
“Săriţi, oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o 
victimă!”. 

Aşa că, valahi, fiţi înțelegători şi daţi-le şi nevasta, 
dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor 
dorință va fi casa voastră.” 


Românul rabdă multe, dar... dacă e nevoie, 
vor regreta, deopotrivă, şi imbecilii politicieni 
unguri, şi incapabilii politicieni români. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


Dă Și 


Ei Ag d esă 
das să a 30 ct Niste nec a ana i 


i 


Aa 


MOTTO: 


EszteuA- WI 28 
Nicador 
Zelea-Codreanu 


ROMÂNIA CA UN HOTEL 


'Frați Români din regimentul 10, 
gornistul sună să mergem la război! 

Soldaţi se-adună cu inimi de 
eroi: nimic în lume nu-i mai scump 
şi mai frumos pe-acest pământ 
decât să mori ca luptător, învăluit în 
tricolor!" 

II cântam în şcoala primară cu 
convingere şi cu adâncă emoție, 
visând la fapte de eroism. 

Poate vă gândiţi că eram o 
excepție sau că era rezultatul) 
educaţiei naţionaliste pe care o 
primeam în familie. 

Nu! Toţi eram la fel; şi cei care 
veneau la şcoală cu chifle frumoase 
şi rumene cu salamuri de la 
"Rocus" pentru gustare şi cei care 
îşi aduceau două” felii“ groase- de 
pâine neagră cu un oarecare strat 
de magiun la mijloc şi învelite în 
ziar, toţi visam împreună la fapte de vitejie care 
să salveze ţara de ruşi şi comunişti! 

Dacă va citi un tânăr aceste rânduri, va fi 
convins, în 95% din cazuri, că eram nişte 
exaltaţi sau că eram nişte îndoctrinaţi care ar 
putea să fie astăzi priviţi în cel mai bun caz cu 
indulgență. 

Se vor gândi că timpurile s-au schimbat şi că 
astăzi sunt mai importante alte preocupări, alte 
proiecte de viitor, alte idealuri, mai practice, mai 
personale, mai reci! 

Nu voi face apel la practica sondajului de 
opinie. Chiar dacă aş avea mijloace să îl 
comand, cuvântul "opinie" ar trebui să ne 
trezească triste amintiri. În ultimul secol opiniile 
politice ale românilor au fost atât de 
schimbătoare şi de contrare intereselor 
generale ale nației — şi, dacă vreți, ale 
individului în parte - încât pentru orice 
observator neafectat direct de acest fenomen ar 
apărea ca un ansamblu de gesturi sinucigaşe. 
Nu ştiu dacă marii sociologi, oamenii politici sau 
filosofii români au căutat să desluşească 
motivațiile acestui comportament, dar ştiu că 
totdeauna ne-am mulţumit cu maxima "Nu sunt 
vremurile sub om, ci omul sub vremuri”. 

Ideea că "lucrurile s-au schimbat" este 
greşită. "Lucrurile" încep de la rezolvarea 
problemelor de existență în sensul cel mai 
prozaic cu putință şi se termină cu necesităţile 
spirituale în sensul cultural, religios şi al 
păstrării identităţii naționale. 

Pentru Dumnezeu, ce s-a schimbat? 

Nu mai mâncăm, nu ne mai trebuie adăpost, 
am renunțat la unicul suport moral, la 
Dumnezeu? 


Magtenirea Cadeanu 


Ne vom întoarce intr-o zi, 

Ne vom întoarce neapărat. 

Vor fi apusuri aurii, 

Cum au mai fost când am plecat. 


Ne vom întoarce neapărat, 
Cum apele se-ntorc din nori 


Sau cum se-ntoarce, tremurat, 
Pierdutul cântec, pe viori. 


(Radu Gyr — "Ne vom întoarce într-o zi”) 


Nicador Zelea-Codreanu 


Nu ne. simțim tot timpul agresaţi în 
"românismul" nostru? 

Nu simțim povara tot mai mare a fiscalității, 
nu vedem că pădurile sunt rase şi transformate 
în materie primă pentru alţii; petrolul şi gazele, 
în loc să ne ajute, au devenit arme eficiente în 
mâinile unor concerne transnaţionale care 


urmăresc pauperizarea românilor şi 
transformarea lor în animale hămesite şi 
speriate, dispuse la orice compromisuri, cu 
ajutorul cozilor de topor? Ca idee generală, 
nimeni nu va accepta că nu există o anumită 
dinamică în desfăşurarea faptelor, antrenate de 
dinamica gândirii. Şi chiar aşa este! 

Nu aş vrea să las impresia că pentru noi 
evenimentele se filtrează prin sita aprecierilor 
din perioada de maximă dezvoltare a Mişcării 
Legionare. Va trebui totuşi să acceptați că 
nici doctrina şi nici ideologia legionară nu 
este afectată de trecerea timpului şi că la 
actuala desfăşurare a lucrurilor, absolut 
identică cu realitățile perioadei interbelice, 
soluțiile sunt aceleaşi vis-â-vis de aceleaşi 
agresiuni asupra românilor, de aceiaşi agresori, 
de aceleaşi metode de acaparare a bunurilor 
naționale şi de îngrădire a libertăţii de 
exprimare. 

Va trebui să vă puneţi o întrebare simplă: De 
ce nu se perimează dogma creştină? 

Răspunsul este evident: comandamentele ei 
sunt veşnic şi universal valabile prin veşnicia firii 
umane, prin  veşnicia necesităţilor şi 
dezideratelor omeneşti. 

Vrem să prezentăm ideologia legionară ca 
pe o dogmă? 


La prima vedere pare o greşeală 
tactică. Dar numai pentru neiniţiați. 
idealurile creştine şi idealurile 
legionare se confundă în mare 
parte şi nu le deosebeşte decât 
trimiterea imperativă la problema 
națională şi la specificul 
românesc al acestei probleme. 

Asistăm cu toții la cea mai 
| masivă şi ruşinoasă abandonare a 
intereselor naţionale, în favoarea 
încercărilor de rezolvare a 
| problemelor în mod individual. 
Este exact ce îşi doresc 
conspiratorii fără nume şi fără 


lesnicioasă de a ne subjuga ca 
| popor şi ca naţiune. 

Orice aluzie la "conspirație" 
trezeşte un cor de proteste din 
tabăra javrelor "cu ştaif' autohtone 
încadrându-se cu entuziasm în -spectacolul 
mondial regizat de cinicii dirijori. 

Şi în această situaţie-limită în care a ajuns 
țara, care este reacția românilor. "ştiutori de 
carte"? ; 

Cei mai mulţi socotesc ideologia Mişcării 
Legionare depăşită, având ca unic temei o 
istorie măsluită sau nici măcar atât. 

Există temeiuri care să ne îndreptățească 
să afirmăm că soluţia pe termen mediu 
pentru redresarea României este Mişcarea 
Legionară? 

Categoric da! 

Constatarea cea mai realistă ne arată că în 
ritmul şi în direcţiile în care merge ţara la ora 
actuală, suntem foarte aproape de pierderea 
totală a controlului asupra mijloacelor de 
producţie, a băncilor, a tuturor bogățiilor 
minerale, a pădurilor, a enorme suprafețe din 
cel mai bun teren agricol, a mijloacelor de 
comunicaţie şi a presei - şi ca urmare, a 
controlului politic al României. 

Nu aş vrea să vă predau o lecție despre 
ideologia legionară - poate pentru unii ar părea 
exagerat. 

Nu voi face decât o comparaţie cât se poate 
de simplă şi evidentă între punctul de vedere 
legionar şi orice alt punct de vedere cu privire la 
România: pentru un legionar România este 
gospodăria lui, casa lui, familia lui, 
multiplicată până la 20 de milioane. 


"Cuvântul Legionar” nr. 39 


Sfaturi de Xsl Podunaru 
CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


Pag. 7 


o // aride de cale 


O CARTE-DOCUMENT: “GARDA DE FIER ÎN BASARABIA” 


Incă o dată, fraţii noştri de peste Prut ne faco 
surpriză plăcută : au expus recent în vitrinele celor 
mai mari librării din Chişinău şi din celelalte oraşe o 
carte unicat prin ineditul ei. Este vorba de „Garda de 
Fier în Basarabia, documente vol |”, 


Ştiam că în regiunile pierdute din vara anului 
"1940, Basarabia, Bucovina şi Cadrilaterul, Mişcarea 
a avut zeci de mii de simpatizanți dar, din păcate, nu 
au apărut lucrări care să reflecte activitatea celor de 
aici care au aderat la ideile naţionaliste ale lui 
Corneliu Zelea-Codreanu. Ştim, la modul general 
însă, că în nordul Bucovinei Garda de Fier a fost o 
grupare politică puternică în cadrul căruia se 
numărau, printre alţii, mari somităţi culturale, 
academicieni şi chiar un ministru, în speţă Traian 
Brăileanu. În Dobrogea întregită coloana vertebrală o 
constituiau aici macedonenii (aromânii) prezenţi 
aproape în toate localităţile. Mai puţin se ştie despre 
activitatea legionară din Basarabia, singurul nume 
cunoscut şi reţinut fiind al lui Sergiu Florescu, 
ziarist şi comandant legionar, şeful Basarabiei 
legionare, asasinat de autorități pentru apartenenţa 
sa la doctrina Căpitanului, în masacrul din noaptea 
de 21/22 sept. 1939. În urmă cu 6 - 7 ani am vrut să 
evidenţiez activitatea jurnalistică a acestuia din 
ziarul legionar pe care îl edita, „România 
Creştină”, care figura în fişierul Academiei Române, 
dar care nu se putea cerceta deoarece lipsea din 
depozite... 


Cartea pe care o prezint are ca autori pe 
Alexandru Moraru şi Benedict Ciubotaru şi este 
un volum masiv, de 400 de pagini, alcătuit numai din 
documente care se referă la Mişcare, în intervalul 
oct. 1920 - iulie 1936, în total în număr de 289. Ele 
alcătuiesc volumul |, lăsând lesne să se înţeleagă că 
va urma cel de al doilea volum care să reflecteze 
intervalul aug. 1936 - iunie 1940. spies 

Prezentarea documentelor „la rece” fără 
comentarii pro sau contra pe marginea lor, se 
dovedeşte a fi salutară, lipsind tendinţa de 
influențare a cititorului. Exact ce spunea filosoful Nae 
lonescu: să ne adăpăm direct de la izvoare, nu să 
facem loc speculațiilor de orice fel; fiecare este liber 
să gândească apoi cum va voi. 

În prefaţă cei doi autori închină lucrarea 
„memoriei legionarilor care şi-au iubit patria, au 
muncit, au luptat pentru ea şi au fost răsplătiți în 
schimb, cu moartea." 

Ei specifică faptul că volumul a fost conceput ca o 
lucrare  istorico-arhivistică, pentru restabilirea 
adevărului istoric astfel încât acesta să devină un 
instrument indispensabil de lucru pentru istorici, 
cercetătorii ştiinţifici, “ savanţi, politologi, jurişti, 
sociologi, oameni politici etc. 

Documentele au fost depistate în dosarele 
Arhivei Naţionale a Republicii Moldova 
(Basarabia noastră), preponderente. fiind fondurile 
arhivistice ale Poliţiei, Jandarmeriei şi Siguranţei 
Române, primăriilor şi prefecturilor. 

Autorii consideră că Mişcarea Legionară nu a fost 
fascistă sau nazistă; se ştie că legionarii refugiaţi 
după „rebeliune” în Germania au fost internaţi în 
lagărul de concentrare de la Buchenwald. 

Mişcarea Legionară a fost o Mişcare de eliberare 
naţională a poporului român de sub ocupaţia 
puterilor străine. Dat fiind că era o Mişcare 
autentică de eliberare naţională, în virtutea acestei 
esențe a ei, era o Mişcare anti-sistem. Adică nu se 
înscria în nici un fel de clasificări, sistematizări, fiind 
principialmente neintegrabilă în sistemul politic şi 
moral al statului român de atunci. Tocmai de aceea, 
statul, după ce s-a convins de acest lucru în urma 
mai multor încercări de a capta Mişcarea, a făcut 
totul ca să o nimicească. 

Şi încă ceva: Mişcarea Legionară era formată în 
majoritatea ei covârşitoare din oameni absolut sinceri 
care şi-au asumat jertfa vieţii pentru a obţine 
eliberarea Neamului lor. 

Ideologia comunisto-sionistă a făcut un efort 

major, începând cu anii "30 ai secolului trecut 
şi până în prezent, pentru a ascunde adevărul 


Pag. 8 


„Şi numele conducătorilor cu membrii lor care 


despre legionari şi a le falsifica istoria. Documentele 
de faţă mărturisesc că legionarii au fost mereu ţinuţi 
în vizorul poliţiei, fiind consideraţi „criminali, bandiți 
şi infractori.” 

Tot la începutul volumului este reprodus un 
interviu luat de ziarista Olga Pârău istoricului arhivist 
Alexandru Moraru în decembrie 2012, care s-a 
dovedit a fi un interlocutor extrem de interesant şi 
simpatic. Cel intervievat dă „culoare” dialogului, 
specificând de la început că „din arhive poți afla şi ce 
culoare avea pălăria bunicului...” EI continuă: „În 
toate perioadele istorice, în caz de război sau alte 
perioade excepționale, conducerea statelor mai întâi 
evacuează arhivele, copiii şi femeile, apoi celelalte 
bunuri şi persoane. Arhivele sunt nu numai 
trecutul nostru, dar şi prezentul şi viitorul: cel 
mai tare argument este Documentul!” 

Alexandru Moraru, în acest context, pe bună 
dreptate, este „şocat” că s-a încălcat grav modul de 
păstrare a arhivelor din Republica Moldova 
(Basarabia), întrucât majoritatea dosarelor au fost 
copiate şi vândute unor particulari din Germania 
şi Statele Unitel! 

S-a adus un prejudiciu serios patrimoniului 
arhivistic naţional. 

Şi un mic detaliu personal, care l-a făcut pe 
Alexandru Moraru să "lăcrimeze”: a descoperit că 
unchiul său care l-a botezat, tot Alexandru, profesor, 
poet şi fost ofiţer al Armatei Române, nu a murit în 
Siberia, unde a fost deportat în 1941. A fugit de 
acolo, fiind prins de o patrulă NKVD, împuşcat şi 
băgat în gropile cu var din Chişinău. 


Să răsfoim împreună volumul, oprindu-ne la doar 
câteva documente. 

Incepem cu cel care poartă NR. 3, din anul 1933, 
un tablou cu denumirea comunelor din judeţul Cahul 


compuneau organizaţia , Garda de Fier”. În total sunt 
2780 de membrii în cele 34 de localităţi. Cei mai 
mulţi înscrişi, 403 ca număr, sunt din comuna 
Colibaşi, conducător fiind Constantin Roşeanu. Pe 
locul secund se află comuna Văleni Brânza cu 317 
înscrişi, conducător fiind Teodor Lungu. Mulţi adepţi 
ai Mişcării găsim şi în comunele Vulcăneşti (259 
înscrişi), Români (236), Pelinei (145), Manta Crihana 
(162), Alexandreşti (101). Cei mai puţini aparţin de 
Țiganca (12) şi Congaz (16). 

Următorul document, NR. 5, este similar cu cel 
descris mai sus, un tablou cu membrii din 
organizaţia „Garda de Fier” din raza judeţului Orhei 
din comunele învecinate  lIzbeştea,  Piscăreşti, 
Criuleni, Oniţcani, Cobălca, Isocova. În total sunt 57 
de nume, cu profesiunile lor (notar, agricultor, plugar, 
student, elev, funcţionar). Un alt tablou cuprinde 
numele a 53 de propagandişti din judeţul Soroca. 

Documentul NR. 16, din 9 iunie 1933, se referă 
la un marş al legionarilor, de 80 de km, care a durat 
două zile, pe itinerariul Chişinău - Tighina, condus de 
lulian Sârbu, care au făcut propagandă prin satele 
prin care au trecut: Mereni, Cobuşca Nouă, Todireşti 
etc. 

Un alt marş legionar este consemnat în 
documentul NR. 17 din 12 iunie 1933, în sens 
invers de data aceasta, Tighina - Chişinău, format 
din 10 studenţi şi studente care au cântat cântece 
legionare şi au dansat dansuri naţionale. 

Documentul NR. 23 din 22 iunie 1933 arată că în 
ultimele două-trei luni se mărise considerabil 
numărul organizaţiilor din judeţe: 23 în judeţul Orhei, 
7 în judeţul Hotin, 22 în Soroca, 13 în Bălţi, 15 în 
Lăpuşna şi 14 în Cetatea Albă. 

Documentul Nr. 24 din 28 iunie 1933, adresat 
inspectorului regional de Poliţie Chişinău 
consemnează. reținerea legionarului Vladău Ion în 
gara Basarabeasca. La percheziţia corporală se 
găsiseră şi se confiscaseră trei procese verbale care 
cuprindeau numele cuiburilor nou înființate şi ale 
şefilor acestora. Procesele verbale urmau să fie 
predate lui Corneliu Zelea-Codreanu de îndată ce 
ajungea la Bucureşti. 


În documentul NR. 34 din 5 iulie 1933 apare 
pentru prima oară şi numele lui Sergiu Florescu, ce| 
mai cunoscut fruntaş legionar, care luase parte la o 
întrunire în comuna Cimişlia. 

Documentul NR 43 din 20 iulie 1933 se referă la 


adunările care au avut loc la 10 iulie în comunele 


Tatar Copceac şi Ceadar Lunga din judeţul Tighina, 
la care au participat printre alţii, prof. lon Zelea- 
Codreanu (tatăl Căpitanului), membru al Senatului 
Legionar, deputat în Parlamentul țării şi avocatul 
comandant legionar al Bunei Vestiri Mille Lefter. 

12 pagini din volum se referă la arestările 
legionarilor după împuşcarea lui |. Gh. Duca la finele 
lunii decembrie 1933. Găsim numele a cca. 600 de 
persoane din toate judeţele basarabene, arestate în 
noaptea de 28 decembrie şi în zilele următoare. Toţi 
au fost percheziţionaţi, în casele lor găsindu-se 
manifeste, fotografii cu portretul  Căpitanului, 
Ştampile, ziare, insigne. Profesiile celor arestaţi erau 
foarte diferite: protoereu, preot, pictor, ziarist, cizmar, 
mecanic, tipograf şi chiar....servitor! 

O telegramă din Bucureşti adresată 
Inspectoratului de Poliţie Chişinău insista să se 
intensifice măsurile pentru prinderea preotului 
comandant legionar al Bunei Vestiri lon Dumitrescu- 
Borşa!! Se presupunea că ar fi fost în Basarabia 
pentru că dispăruse de la sediul Mişcării unde 
preotul locuia, în noaptea de 29 decembrie 1933 
(când fusese împuşcat |. Gh. Duca la Sinaia) 

Documentul NR. 142 din 12 ianuarie 1934 este 
mai amplu, cuprinzând numele altor noi arestaţi, 
mulţi dintre aceştia fiind acuzaţi că se bucuraseră de 
asasinarea lui |. Gh. Duca (??1). Printre aceştia a fost 
şi preotul Emilian Cucuieţu din comuna Mihăileni din 
judeţul Bălţi care, după ce oficiase slujba în biserică, 
ţinuse o predică în care spusese că studenţii Gărzii 
de Fier îl împuşcaseră pe |. Gh. Duca deoarece 


” desfiinţase ilegal şi abuziv organizaţia. 


Tot din timpul prigoanei datează documentul 
NR. 166 din ianuarie 1934 adresat de organele 
centrale din Bucureşti Inspectoratului de Poliţie din 
Chişinău. Este o listă cu cei urmăriţi, printre aceştia 
aflându-se, fireşte, şi Corneliu Zelea-Codreanu care, 
cică, ar fi fost “îmbrăcat într-un costum uzat, maro 
deschis, de vară (!) cu pardesiu gri (?) şi pălărie gri 
închis. Hainele îi sunt largi, ceea ce înseamnă că nu 
sunt ale sale” (1). Câtă "inteligență” pe capul 
poliţiştilor! 


Spaţiul rezervat prezentării cărţii fiind limitat, nu 
ne permitem să mai dăm tiparului, succint, alte 
documente. 

Vom încheia cu câteva documente scrise în rusă 
şi traduse de către autori în română, întocmite de 
către Judecătoria Supremă a Republicii Socialiste 
Sovietice Moldoveneşti, între 1953-1954, despre 
locuitori rău văzuţi pentru naționalismul de care 
dăduseră dovadă. Dintre aceştia mulţi trăiau într-o 
sărăcie lucie - care, însă, în viziunea politrucilor roşii 
era sinonimă cu statutul de „culac” (chiabun)!! 

lată numele câtorva din satul Chițcani raion 
Teleneşti şi funcţiile avute în România: Zaporojeni 
Fiodorovici, preot în sat; Bălan Gheorghe, ţăran 
„mijlocaş (adică nu sărac lipit pământului, dar nici 
bogat), staroste bisericesc; Racu Ivan, fost membru 
al Partidului Liberal, membru în sfatul bisericesc; 
Călcâi Petre, fost membru al Partidului Cuzist şi 
funcţionar la Primărie, care patrula prin sat... Cică 
toţi aceştia cleveteau condiţiile de trai (“minunate” în 
comunism, cum bine ştim), răspândeau idei defetiste 
(?!) şi, ca atare, ar fi fost condamnaţi... corect! 
Sentința judecătorească a fost aceeaşi pentru toți: 
10 ani de închisoare! 

Un alt document este datat 5 februarie 1953 şi 
atestă arestarea Profirei Bursuc din satul Budei. 
Aceasta era soţia lui Bursuc Andrei care între 1941- 
1942 se ocupase de aprovizionarea armatei şi urma 
să fie deportat. Pentru a nu fi arestat fugise de acaă. 
În locul lui a fost arestată sus-numita!! Ca soţie a 
unui... colaboraţionist!! A fost deportată în Republica 
Autonomă Sovietică Socialistă Bureată (!), aflată în 
inima Asiei. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


| 


La fel s-a întâmplat şi cu Sofroni Irina 
din Bursuceni, raionul Chişcăreni. Soţul 
ei, Sofroni lon, rămânând să trăiască pe 

teritoriul _ temporar ocupat de RSS 
Moldovenească între 1941-1944, cică ar fi întreținut 
"jegături suspecte” cu Jandarmeria Română. 
Neputând fi găsit pentru deportare, în locul lui au 
„rimis-o” pe soţia lui! În regiunea Tiumen, sub 
supravegherea organelor de securitate. Bătrână 
(aproape 60 de ani), bolnavă (lucrase ca fierar!) şi 
singură, lrina Sofroni a făcut cerere să se reîntoarcă 
în satul natal la fiicele ei, pentru ca acestea să o 
îngrijească. Cererea i-a fost aprobată dar averea 
confiscată nu i s-a restituit. 

Într-o altă notă întocmită de organele de anchetă 
se precizează că Durnea loan ar fi furat cartofi de pe 
deal (!) şi deci, fusese "justificat condamnat”. Tatăl 
său se ocupa de negoț, vindea vin "pentru ca apoi să 
facă agitaţie împotriva colhozurilor"! Era ţăran 
mijlocaş, în gospodărie avea 7,5 ha de pământ din 
care 2,5 ha le cumpărase ca zestre fiicei sale, avea 
2 cai, o vacă, pe care ulterior o schimbase pe 5-8oi 
şi folosea (contra plată, bineînțeles) munca 
consătenilor pentru lucrări sezoniere... "Curat 
exploatator, nene! şi-au zis tovarăşii... "Şi, după 
toate, mai are şi o vacă şi doi cai!! Nemaipomenit! La 
închisoare cu el!” 

Un alt document se referă la Daria Moscoviciuc, 
născută în 1932, cu studii medii, având părinţii 
“chiaburi”. În 1948 tatăl ei avea 3 ha de pământ, 0,5 
ha vie, 3 cai, o vacă, 2 porci şi 40 de stupi. Deci era 
şi ea "un pericol social”! A fost deportată împreună 
cu aceştia în regiunea Kurgan din Siberia, de unde a 


1. La numai o zi după evenimentul din Făgăraş, 
primarul din Beclean afirmă într-un ziar local că nu 
despre comuna lui este vorba când se discută de 
gaze de şist, ci de cea din jud. Bistriţa-Năsăud (adică 
de oraşul Beclean, fost Beclean pe Someş). 

S-a vrut a fi o dezminţire a afirmațiilor noastre, 
chiar dacă le prezentasem dovada concretă, 
coordonatele ANRM; de fapt primarul executase un 
ordin venit mai de sus... 

2. Câteva zile mai târziu am stabilit întâlnirea cu 
realizatoarea TV recomandată călduros de primarul 
Făgăraşului. 

Dar cu puţin timp înaintea orei stabilite aceasta 
ne anunţă că nu poate face emisiunea : nu i se 
permite implicarea într-o problemă controversată şi 
nu vrea să-şi pună în pericol postul pe care-l deţine! 

3. Mergem într-o vizită inopinată la Primăria 
Beclean. x 

Primarul se arată foarte interesat de spusele 
noastre, dar consideră că Primăria şi Consiliul Local 
nu se pot implica, terenurile afectate aparținând 
particularilor şi nu Statului. L-am lămurit despre 
responsabilitatea ce le revine față de întreaga 
comunitate şi cum trebuie acţionat pentru a preveni o 
astfel de nenorocire pentru întreaga zonă. 

Ne-a rugat să insistăm în a afla ce părere are 
despre toate astea şi preşedintele Consiliului 
Județean, di. Aristotel Căncescu. Am înțeles că de 
asta ar depinde şi poziţia lui față de ce se va 
întâmpla cu comuna. Deci alţii vor decide soarta 
comunei şi a zonei, nu localnicii care vor suporta 
consecințele!! 

4. Numai că preşedintele Cons. Jud. n-a dorit să 
fie deranjat cu o astfel de problemă, are el destule 
altele pe cap. Cel puţin aşa a dat de înţeles şefa de 
cabinet a acestuia. 

Ceea ce n-au luat însă în calcul proprietarii 
batistelor întinse pe țambal este perseverența 
noastră de a nu lăsa Țara Făgăraşului la cheremul 
lor şi al potenţialilor profitori, ca şi hotărârea unor 
oameni responsabili din comună de a nu sta cu 
braţele încrucişate în fața răului iminent. A fost de- 
ajuns să afle ceea ce li se ascundea şi se pare că 
asta a cântărit decisiv în luarea hotărârii de a rezista, 
de a-şi salva pământurile, sănătatea şi viaţa. 

Cam asta ar fi mica şi penibila istorie a 
încercării de muşamalizare de către oficialități a 
„cazului Beclean”. Şi nu e singurul de acest fel. 


evadat. Fiind prinsă, a fost condamnată la 20 de ani 
de muncă silnică. 

Un alt document datat 15 iulie 1954 relevă că 
numitul Pisogan Leonte fusese deportat pentru că 
făcuse parte din organizaţia naționalistă „Garda de 
Fier”. După câteva luni a murit în lagăr. 

Tot pentru faptul că fusese membru al Mişcării 
Legionare a fost deportat şi Mânzatu Ivan, născut în 
1893. Soţia sa, Anastasia, care l-a însoţit, după 
moartea acestuia a făcut cerere să i se permită 
reîntoarcerea din lagăr la Chişinău, motivând prin 
faptul că nu era aptă de muncă din cauza sănătăţii 
precare, Cererea i-a fost admisă dar se recomanda 
supravegherea ei şi reținerea numelor persoanelor 
care intrau în vorbă cu ea. 

Închei exemplele cu documentul din 30 nov. 1954 
în care apare numele lui Constantinovici Ivan şi al 
soţiei sale, Ana Constantinovici, ambii născuţi în 
1888, în vârstă de 66 ani. Deşi deportarea ambilor 
era cică „întemeiată”, având în vedere vârsta 
înaintată şi că nu erau apți de muncă, comisia de 
anchetă urma să le analizeze cererea ca să fie 
eliberaţi din lagărul din Tiumeni, deşi acuzaţiile care 
îi privaseră de libertate erau "grave"; el fusese 
membru al „Gărzii de Fier” şi în timpul „ocupaţiei” 


Să menţionez însă ceva săritor în ochi: toate 
documentele prezentate sunt semnate de 
anchetatori de origine rusă, nu găseşti pe nici un act 
nume româneşti. 


kk 


STRATEGIA PENTRU VIITOARELE 
EXPLOATĂRI DE GAZE DE ŞIST 


DE CE BECLEAN? 

Vorbind cu geologii noştri am desprins o posibilă 
strategie de alegere a perimetrelor pentru viitoarele 
exploatări de gaze de şist, lată câteva criterii ; 

1. Zona să fie bogată în resurse acvifere, de 
preferință subterane. Este şi cazul Becleanului. În 
zonă, spre poalele Munţilor Făgăraş, la adâncimea 
de 80 -100 m există un mare lac subteran, orientat 
spre direcţia de curgere a râului Olt. 

2. In zonă să existe deja exploatări de petrol şi 
gaze convenționale care să ofere o acoperire mai 
greu sesizabilă pentru amplasarea de noi sonde, 
ca pentru o extindere, dar destinate explorării / 
exploatării gazelor de şist. Aşa cum e cazul la : 
Burcioaia, cartier al Adjudului, Izvoarele - Galaţi, 
Climăuţi - Suceava, Borşa - Maramureş şi multe 
altele. 

3. Zona să deţină zăcăminte mari de sare (unde e 
sare, există şi petrol, gaze...şi restul). 

4. Zona să aibă zăcăminte de uraniu, aşa cum 
este cazul la poalele Făgăraşilor. De ce? Pentru 
ca, la părăsirea exploatării, când se va constata o 
creştere considerabilă a radioactivităţii, să se dea 
vina pe zăcămintele existente. 

ŞI DE CE SATU MARE? 

Înainte de a da un posibil răspuns redăm un titlu 
apărut în ziarul "/nformaţia Zilei” din 8 aprilie a.c. la 
Satu Mare: „O parte din judeţ, concesionată 


__pentru exploatarea gazelor de şist”. lar sub 


acesta: "Perimetrul <<Voivozi>> va fi exploatat de 
companiile  <<MOL  Ungaria>> şi  <<Expert 
Petroleum>>" (ca şi la Beclean). 

Precizăm că localitatea Voivozi se află în jud. 
Bihor, iar perimetrul denumit astfel se întinde şi în 
Satu Mare. El se învecinează cu alte cinci perimetre 
(Tria, Băile Felix, Tulca, Adea şi Pâncota) aflate pe 
graniţa de vest cu Ungaria şi concesionate pe 30 de 
ani în vederea explorării / exploatării gazelor de şist. 
Perimetrul Satu Mare cuprinde aproape jumătate din 
acest județ, inclusiv pe granița de nord cu Ucraina şi 
hotarul cu jud. Maramureş. Este concesionat 
companiei Rompetrol Group, vândută de Dinu 
Patriciu companiei KazMunaiGas din Kazahstan 
(aceeaşi care a provocat distrugeri la Fitioneşti, jud. 
Vrancea şi a fost scutită de premierul Ponta de 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


Cartea „Garda de Fier în Basarabia” 
este bogat ilustrată cu fotografii ale 
documentelor, afişe, buletine de vot, 
anunţuri, toate având antetul Direcţiunii 
Generale a Poliţiei sau a organelor de securitate 
sovietice - bunăoară, o fotografie cu portretul 
Căpitanului însoţit de câteva cuvinte: „Cred în 
învierea patriei mele şi nimicirea puterilor răului”, un 
afiş care se adresează legionarilor şi creştinilor din 
Cahul, semnat de şeful organizaţiei „Garda de Fier”, 
Mille Lefter, un afiş electoral din judeţul Ismail care 
îndeamnă alegătorii să-l voteze pe  mareşalul 
Averescu, originar din acest loc, pagina întâi al 
ziarului „Garda Basarabiei” care apărea în oraşul 
Bălţi, un alt afiş care îl reprezintă pe Mille Lefter cu 
îndemnul de a vota Mişcarea, o altă notă din 
februarie 1934 care este adresată. Poliţiei din 
Chişinău cu întrebarea dacă reuşise să-l prindă pe 
Corneliu Zelea-Codreanul!! 


Păcat că volumul are un tiraj foarte mic ceea ce îi 
conferă statutul de "raritate bibliografică!” Dar, să 
recunoaştem, cauza este de natură obiectivă: 
costurile tipografice ridicate nu au permis celor doi 
autori să o editeze într-un tiraj corespunzător, din 
lipsa fondurilor. Păcat! Oricum, bine că există ca 


ocument! LE z i 


SOMNUL NAȚIUNII NAŞTE APOCALIPSA DUPĂ CHEVRON 


datorii către statul român însumând peste 500 
milioane euro). 

Cantităţile de apă folosite pentru exploatarea 
gazelor de şist nu sunt mari, ci enorme (cca. 30 
milioane litri doar la o sondă de explorare). Dacă 
ținem cont de proporţia componentelor amestecului 
care se introduce prin gura de sondă, menţionat tot 
de ei „99,5% apă cu nisip curat şi 0,5% aditivi 
chimici”, rezultă matematic că se foloseşte o 
cantitate de 150.000 litri de substanțe chimice, din 
care peste 20% sunt deosebit de toxice 
(cancerigene, mutagene, radioactive). 

lar răspunsul la întrebarea „De ce Satu Mare? 
este tocmai acesta: e nevoie de întreaga rețea 
acviferă, de care județul nu duce lipsă - ne referim 
atât la salba de râuri şi lacuri de suprafață, cât şi la 
filonul subteran de apă termală ce străbate țara în 
diagonală, de la nord-vest spre litoral. 


Apropos de litoral şi de „Apocalipsa după 


Chevron” din titlu, vă anunțăm că s-a deschis 


sezonul pe  LITORAL...cu noi turişti: 
geopozii lui CHEVRONI! Adică acei mastodonţi 
care izbesc pământul cu o putere colosală, de 
la Mare până în Dobrogea profundă. Fac 
prospecţiunile care preced instalarea sondelor 
pentru EXPLORARE GAZE DE ŞIST. 

Au fost eliberate avizele pentru explorare 
în zona Dobrogea. Dar şi în Vaslui... 

„Deşteaptă-te Române, din somnul cel de 
moarte, / In care te-adânciră barbarii de 
tirani”! 


Pag. 9 


Piesă “pion interbelică N) 


O REVOLUȚIE CREŞTINĂ 


Anul 1927 a însemnat începutul luptei între 
"generaţii". 

Nu lupta între bătrâni şi tineri — cum s-a crezut şi 
s-a spus multă vreme — ci războiul între două lumi: 
pe de o parte LUMEA VECHE, care credea în 
pântec (primatul  ECONOMICULUI şi al 
politicianismului), iar pe de altă parte LUMEA 
NOUĂ, care îndrăznea să creadă în Duh (primatul 
SPIRITUALULUI). 

Mişcarea tinerească din 1927 s-a născut cu 
conştiinţa acestei misiuni istorice: de a schimba 
sufletul României, subordonând toate valorile unei 
singure valori supreme: spiritul. Subordonare care 
înseamnă, mai ales în faza eroică, sacrificiu, 
renunțare la sine, asceză. 

Sensul istoric al acestei mişcări tinereşti nu este 
deloc greu de descifrat. Avându-şi izvoarele vii în 
creştinism — şi creştinismul înseamnă "răsturnarea 
tuturor valorilor — ea încearcă crearea unui om 
nou. 
= Căci omul timpurilor moderne a rămas integrat 
în vechea economie luciferică: a egoismului, a 
instinctelor, a valorilor celei mai abjecte biologii. 

De câte ori a apărut în istorie un OM NOU, el s-a 
înfăptuit printr-un  PRIMAT AL VALORILOR 
SPIRITUALE. 

Lupta între lumină şi întuneric, între bine şi rău, 
nu va fi curmată decât la sfârşitul veacurilor. Dar 
orice nouă victorie a spiritului, a luminii, nu s-a 
împlinit decât printr-o renunțare desăvârşită la 
instinctele de conservare individuală. Omul nou 
înseamnă, înainte de toate, depăşirea firească a 


DE CE CRED ÎN BIRUINŢA MIŞCĂRII LEGIONARE 


(...) Nu pot crede că neamul românesc 
a rezistat o mie de ani cu arma în mână, 
ca să piară ca un laş astăzi, îmbătat de 
vorbe şi alcool, imbecilizat de mizerie şi 
paralizat de trădare. Cine nu se îndoieşte 
de destinul Neamului nostru, nu se poate 
îndoi de biruința Mişcării Legionare. 

Cred în această biruință pentru că 
înainte de toate, cred în biruința duhului 
creştin. 

O mişcare izvorâtă şi alimentată de 
spiritualitatea creştină, o REVOLUȚIE 
SPIRITUALĂ care luptă în primul rând 
împotriva păcatului şi nevredniciei, nu este 
o mişcare politică. Ea este o REVOLUȚIE 
CREŞTINĂ. 

Cuvântul Mântuitorului a fost înţeles şi 
trăit în felurite chipuri, de către toate 
Neamurile creştine, de-a lungul istoriei. Dar 
niciodată un Neam întreg n-a trăit o 
revoluţie creştină cu toată ființa sa; niciodată 
cuvântul Mântuitorului n-a fost înțeles ca o revoluție 
a forțelor sufleteşti împotriva păcatelor şi slăbiciunilor 
cărnii; niciodată un Neam întreg nu şi-a ales ca ideal 
de viață călugăria, şi ca mireasă —moartea. 

Astăzi lumea întreagă stă sub semnul revoluției. 
Dar în timp ce alte popoare trăiesc această 
revoluție în numele luptei de clasă şi al 
primatului economic (comunismul), sau al 
statului (fascismul), sau al rasei (hitlerismul), 
Mişcarea Legionară s-a născut sub semnul 
Arhanghelului Mihail şi va birui prin harul 
dumnezeiesc. 

De aceea, în timp ce toate revoluțiile 
contemporane simt politice, revoluţia legionară este 
spirituală şi creştină. 

În timp ce toate revoluțiile contemporane au ca 
scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de 
către un om, REVOLUȚIA LEGIONARA are drept 
țintă supremă: MÂNTUIREA NEAMULUI, 

împăcarea Neamului românesc cu 
Dumnezeu, cum a spus Căpitanul. De aceea 


Pag. 10 


acestor instincte. Depăşire de care istoria ţine 
întotdeauna seama. 

Este de altfel semnificativ că nici în istorie, nici în 
eternitate, nimic nu se dobândeşte decât printr-un 
act de renunțare. Istoria unui Neam nu e posibilă 
fără renunțarea la viață a unui număr imens de 
oameni. 

Dar, de asemenea, mântuirea nu poate fi 
nădăjduită decât după ce omul renunță la sine, la 
limitele individualităţii sale. 

Asemenea "cauze", asemenea "idealuri" nu se 
mai întâlniseră demult în istoria României modeme. 
De aici mirarea indignată a oamenilor lumii vechi. 
Căci tineretul, care se arată totuşi dornic de luptă şi 
de sacrificiu, nu voia şi nu făcea politică. 

Lupta era dusă pe cu totul alte niveluri — 
inaccesibile, fireşte, politicienilor. De aceea mi s-a 
părut lipsită de sens formula "despoliticianizarea 
tineretului”, când nici unul dintre tinerii crescuţi în 
mistica nouă nu era preocupat de nici un fel de idee 
sau scop politic. 

De altfel, era revoluțiilor politice fiind încheiată în 
1918, istoria care începe acum nu va cunoaşte, 
pentru o bună bucată de timp decât revoluții 
spirituale. 

Şi nici una din revoluțiile care s-au făcut sau sunt 
în drum de a se face, nu s-au desfăşurat atât de total 
sub semnul spiritualului, ca cea a tineretului 
românesc. 

Nici una, mai ales, n-a încercat o atât de 
desăvârşita "reactualizare" a creştinismului 
răsăritean. 


ROMÂNIA 
19255 


sensul Mişcării Legionare se deosebeşte de tot ce s- 
a făcut până astăzi în istorie şi biruinţa legionară va 
aduce după sine nu numai restaurarea virtuţilor 
Neamului nostru, o Românie vrednică, demnă şi 
puternică, ci va crea un OM NOU, corespunzător 
unui nou tip de viață europeană. 

OMUL NOU nu s-a născut dintr-o mişcare 
politică, ci întotdeauna dintr-o REVOLUȚIE 
SPIRITUALĂ, dintr-o vastă prefacere lăuntrică. 

Aşa s-a născut OMUL NOU al creştinismului, 
al Renaşterii etc. — dintr-un desăvârşit primat al 
spiritului împotriva temporalului, dintr-o  biruință 
împotriva cămii. 

OMUL NOU se naşte printr-o adevărată trăire şi 
fructificare a libertăţii. 

Cred în biruința Mişcării Legionare pentru că cred 
în libertate, în puterea sufletului împotriva 
determinismului biologic şi economic. 

Cei care vin în Legiune, vin pentru că se simt 
liberi. Instinctele lor de conservare, laşităţile care zac 
în sufletul fiecăruia, frica — toate acestea sunt 
înfrânte. Legionarul nu mai e robul determinismului şi 


MIRCEA ELIADE 


De multe sute de ani se 
părea că creştinismul [i5 
răsăritean nu mai poate 
crea forme istorice. Lumea 
modernă, de la Renaştere 
încoace, trecuse pe lângă 
acest creştinism 
răsăritean, ignorându-l sau 
disprețuindu-l. Tot ce mai 
părea "viabil" din mesagiul i 
Mântuitorului, era căutat şi 
găsit în formele 
occidentale şi nordice ale |. 2 
creştinismului. € 

Şi iată, deodată, la zece am' după sincopa 
ortodoxiei ruseşti (destul de aproximativă, de altfel), 
apare o nouă formă de viață istorică, 
revoluționară, alimentată de ortodoxie! De abia 
acum începe a fi înţeles sensul acestei revoluții 
creştine, care încearcă să creeze o ROMANIE 
NOUĂ creând un OM NOU, un creştin perfect — şi 
care înlocuieşte vechea "viață politică” printr-o "viață 
civilă”, adică restaurează raporturi de omenie şi de 
creştinătate în sânul aceleiaşi comunităţi de sânge. 

De abia acum începe să se vorbească despre o 
"misiune a României”. 

Căci o misiune istorică nu poate fi justificată 
decât printr-un “imperialism spiritual, printr-o 
nouă valorificare a vieţii omeneşti la care participă un 
Neam întreg. Şi această valorificare a vieţii umane o 
încearcă şi o realizează tineretul românesc de 
astăzi, printr-o TRĂIRE cât mai aproape de idealurile 
creştinătăţii răsăritene. (...) 


MIRCEA ELIADE 


al instinctelor biologice. El ştie că "n-are nic 
i un interes", că "n-are amic de câştigat! 
integrându-se în Legiune. Dimpotrivă, ştie 
că va fi lovit în "interesele" lui, că viața 
va fi mai grea, că poate va intra în temnițe, 
poate va da piept chiar cu moartea. Toate 
"interesele" şi instinctele .acestea care 
"determină" viața fiecărui om, sunt înfrânte 
prin marele gest de libertate al aderării la 
Mişcarea Legionară. 

Se poate spune, fără urmă de paradox, 
că singurii oameni care cunosc şi trăiesc 
libertatea sunt astăzi, in România, 
legionarii. 

Cei care nu cunosc Legiunea, ca şi cei 
care luptă împotriva ei, continuă să 
vorbească despre "dictatură" şi se miră că 
tinerii intelectuali aderă cu atâta 
spontaneitate la o mişcare "fascistă", în care 
—— "personalitatea" este strivită şi libertatea 
suprimată. 

Am avut prilejul să mă ocup altădată de subita 
admiraţie a oamenilor noştri politici pentru 
"personalitate", de teama lor că în România nu se 
vor mai putea ridica "personalităţile". Îi întrebam 
atunci: Câte “personalităţi” a creat regimul libertății 
democratice? Unde sunt? Care sunt? 

Şi mai întrebam ce au făcut politicienii noştri 
pentru oamenii cu adevărată "personalitate", care 
au ieşit la lumină prin munca, geniul sau talentul lor, 
şi au fost osândiți la o viaţă de mediocritate şi 
jertfă? Ce-au făcut politicienii noştri, din toate 
partidele, pentru un Lucian Blaga, un Aron Cotruş, 


în pag. 15 
"Buna Vestire" nr. 244, decembrie 1937 
âcpruni de 
Dale Pydunaru 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


ÎNCEPUTURI 


Perioada antebelică a 
reprezentat începutul dezvoltării 
| modemizării pentru România. 
Constituția din anul 1866 
(Carol |) consemnează, pentru 
prima dată, principiul libertății 
resei. 

Prima publicație 
românească a fost calendarul 


românesc cu indicarea unor 
evenimente şi a unor 
descoperiri importante care au contribuit la progresul 
omenirii, redactat de dascălul Petcu Şoanul de la 
piserica Sf. Nicolae în Şcheii Braşovului, în 1731. 

Peste şase decenii, în perioada în care trupele 
ruseşti au staționat pe teritoriul românesc, staţionare 
cauzată de războiul ruso-turc din 1787-1791 în 
Moldova apare primul periodic. Următoarele 
manifestări publicistice din spațiul românesc sunt: 
Galendarele româneşti - în 1795, calendarul. dit, 
Bucureşti - 1794 şi cel din Cernăuţi- 1814. 

Jurnaliştii vremii erau, cel mai adesea, dascăli 
preoți, învățători, sau lideri ai unor curente politice, 
fapt ce a survenit ca urmare a necesităţii ralierii 
presei la informarea şi educarea maselor. De 
asemenea, un rol considerabil l-au jucat 
personalitățile din epocă: Mihai Eminescu, BP. 
Hasdeu, Vasile Alecsandri, loan Slavici, I.L. 
Caragiale etc., care, reunite în redacţii, au format 
presa de factură literară, aflată sub principiul nevoii 
de literatură originală. 

La începutul sec. al XIX-lea apar revistele: 
Chrestomaticul românesc, la Cernăuţi, 1820, iar 
peste un an Biblioteca românească de la Buda. 

Numărul revistelor şi al gazetelor creşte, multe 
dintre acestea reprezentând portavocea 
responsabilă cu promovarea idealurilor românilor, 
contribuind la consolidarea bazelor unui stat modern, 
la impunerea valorilor clasice ale literaturii române. 

„Cele mai importante au fost: "Tribuna" (|. Slavici), 


"România-literară” (V. Alecsandri). 
Ulterior Marii iri-de la 1 Decembrie 1918, în 


contextul  conturării statului român independent, 
presa va dobândi o notorietate şi mai mare, 
devenind, în adevăratul sens al expresiei, „a patra 
putere în stat”, jucând, prin urmare, un rol important 
în mişcările politice care au survenit în perioada 
interbelică. 


MĂRIREA - MODERNIZAREA 


În orice perioadă istorică presa este asemenea 
unei oglinzi care redă fidel imaginea societății. 
Pentru ţara noastră perioada interbelică a 
reprezentat, din mai multe puncte de vedere, o 
importantă etapă istorică. 

Tabloul României. Întregite pentru aceste două 
decenii este caracterizat, în principal, de zbucium 
politic şi probleme economice. Reconfigurarea 
statală din 1918 marchează începutul unei perioade 
conflictuale pe teme etnice, confesionale sau 
politice. În perioada cuprinsă între cele două 

„ războaie mondiale, presa scrisă din România 
cunoaşte o altă fază, aceea a modernizării. 


Presa se diversifică şi dezvoltă în conformitate 


cu noile realități, are rolul de martor la scrierea 
istoriei, consemnând fenomenele. politice, sociale 
sau economice cu relevanţă pentru epocă. Aspecte 
pozitive sau negative, stări de spirit sau probleme, 
toate transpar printre rândurile publicațiilor. 

Pe un fond dominat din ce în ce mai mult de 
corupție, dezamăgire şi mişcări sociale, aceasta 
abunda în mondenități, jocuri politice, scandaluri, 
atacuri la persoană, dar şi intensificarea 
sentimentului naţional şi creştin şi pe alocuri a 
celui antisemit, ceea ce îi dădea un caracter 
cosmopolit. Spectrul războiului care era tot mai 
aproape reprezenta, de asemenea, o temă 
Predilectă a ziarelor din epocă. 

Cu toate acestea, ziarele de după primul război 
mondial nu suferă modificări substanţiale; marea lor 
majoritate rămân fidele stilului simplu, 
informativ, fără a putea fi regăsite pagini 


Pierde 


Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic, Stelian Popescu, Nae lonescu 


dedicate aspectelor economice sau interviurilor. 

Patronii şi directorii de gazete erau grupaţi în 
funcție de orientările politice: "Adevăr şi 
"Dimineaţa", fondate de Al. Beldiman în vremea lui 
Al. |. Cuza, erau acum în proprietatea bancherului 
evreu Aristide Blank, sub direcţia lui C. Graur şi 
erau de STANGA, ca şi ziarul "Lupta"; redacţiile se 
aflau pe str. Sărindar (azi str. C. Mille), de aceea sub 
sintagma 


"presa din Sărindar”  naţionaliştii 
desemnau presa antinațională. 
"Curentul” (Pamfil Șeicaru), "Calendarul" 


(Nichifor Crainic), "Gândirea” (Nichifor Crainic) şi 
"Universul" (Stelian Popescu) erau publicații de 
CENTRU, în vreme ce "Cuvântul” (Nae Ionescu), 
"Buna Vestire" (Dragoş Protopopescu), "Apărarea 
națională” (A. C. Cuza), "Sfarmă Piatră” (Al. 
Gregorian), etc. erau ziare de DREAPTA. 

Cele două decade interbelice surprind şi 
conturarea ascensiunii unei mişcări naţionale de 
dreapta. Începând cu anii '20, curentul naţionalist din 
România, având ca protagonişti Liga Apărării 
Naţional-Creştine a lui A.C. Cuza, şi, din 24 iunie 
1927, Legiunea Arhanghelul Mihail condusă de 
Corneliu Zelea-Codreanu, câştigă tot mai mulți 
aderenţi în rândul maselor, nemulțumite de 
politicianism. 

Chiar la înființarea Legiunii a apărut la Bucureşti, 
la 1 aug. 1927, revista oficială a Mişcării 
Legionare, "Pământul Strămoşesc”, din iniţiativa 
lui Corneliu Zelea-Codreanu. 

Greutățile financiare şi desele suspendări ale 
revistei - în ton deplin cu perioadele de prigoană - au 
făcut ca publicaţia să nu aibă o periodicitate bine 
stabilită; ultimul număr aflat în colecţiile Bibliotecii 
Academiei Române datează din 1933. Avea însă să 
reapară - serie nouă - în exil, la Buenos Aires, în 
1974, deci la un interval de 34 de ani de la 
interzicerea ei în Bucureşti. Director a fost prof. 
comandant legionar Dumitru Găzdaru, iar articolele 
erau scrise de personalităţile din exil din linia întâi a 
Mişcării: llie  Gârneaţă, Const. Papanace, V. 
lasinschi, N. Arnăutu. 

Un cotidian de mare ţinută a fost "Cuvântul”, 
concurent al celor mai răspândite cotidiene 
"Universul" lui Stelian Popescu şi "Curentul" lui 
Pamfil Șeicaru). A fost fondat în 1924 de Titus 
Enacovici, dar începând din 1928 a fost preluat de 
Nae Ionescu. Din 1933 a devenit "tribună legionară”, 
motiv pentru care a fost suspendat la 1 ian. 1934, 
împreună cu alt cotidian cu simpatii legionare, 
"Calendarul" lui Nichifor Crainic. 

Revista "Axa" a apărut între 1932-1933; era 
revista intelectualilor legionari, publicând în paginile 
sale studii doctrinare. importante scrise de 
personalități ale Mişcării: lon |. Moţa, Vasile 
Cristescu, lon Belgea, Vasile Marin, lon Victor Vojen, 
Gh. Clime, M. Polihroniade ş.a. 

În perioada 1931 - 1933, în mai toate oraşele 
României au apărut publicaţii purtând titlul 
"GARDA” şi. numele oraşului sau județului: 
respectiv "Garda Buzăului”, "Garda de Fier 
Orăştie”, "Garda Bucovinei” (Rădăuţi), "Garda 
Basarabiei” (Chişinău), "Garda Moldovei (laşi), 
"Garda de Fier Piatra Neamț”, "Garda Tecuciului”, 
"Garda Olteniei”, "Garda Jiului” (Craiova), "Garda 
Râmnicului” (Rm. Sărat), "Garda Prahovei” 
(Ploieşti), "Garda Brăilei”, "Garda de Fier Galaţi”, 
"Garda de Fier Câmpulung Muscel”, "Garda 
Morenilor” etc. Ziarele reflectă aproape în totalitate 
evenimentele derulate în jurul Mişcării Legionare în 
judeţul respectiv. Cei care scriau erau toți legionari 
cu cele mai diverse profesii: avocați, funcţionari, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


MĂRIREA ŞI DECĂDEREA PRESEI ROMÂNEŞTI 


preoți, studenţi şi chiar elevi. Au 
avut o durată de apariţie foarte 
'] scurtă, fiind toate interzise. 
Ziarul "Dreapta”, cu subtitlul 
"foaie de cultură, informaţie şi 
luptă", a apărut între 1931-1934 
sub conducerea comandantului 
legionar dr. avocat Traian 
Cotigă, şeful studenţimii pe țară 
în perioada 1935-1936, care 


avea să devină martir al 
Mişcării (asasinat în masacrul 
elitei legionare din 21/22 sept. 1939). 

“Buna Vestire”, cotidian cunoscut, care avea pe 
frontispiciu titulatura "ziar liber de luptă şi doctrină 
românească", aşa cum menţiona şi subtitlul, nu era 
de factură legionară, ci doar naționalistă. Găzduia în 
paginile ei articole scrise de legionari, precum şi 
articole despre aceştia (favorabile). A apărut regulat 
între anii 1937-1938, având ca directori pe Dragoş 
Protopopescu (prof. universitar de lb. engleză, 
legionar) şi pe Toma Vlădescu, iar ca prim secretar 
pe comandantul legionar dr. avocat M. Polihroniade. 

"Cuvântul studențesc” a fost organul studențimii 
române din întreaga țară, apărând tot la Bucureşti, 
cu mici întreruperi, în perioadele 1923-1924, 1926- 
1927, 1931-1937. A avut periodicitate variabilă 
(cotidian între 1923-1924 şi 1926-1927, apoi bilunar 
începând din 1931). Din 1927 a devenit organ oficial 
al UN.S.C.R. (Uniunea Naţională a Studenților 
Creştini Români). N. N. Creţu semna de obicei 
editorialele şi răspundea de ziar, având colaboratori 
pe lon |. Moţa (aici au apărut multe articole reunite 
apoi în cartea "Cranii de lemn”), Nichifor Crainic, lon 
Bibiri, Traian Brăileanu, N. Rusu, Al. Gregorian. 


Fenomen aflat într-o dinamică neobosită, presa 
tipărită a fost într-o continuă transformare. Totuşi, 
această pluralitate de voci nu dăinui o perioadă 
îndelungată. Odată cu instaurarea dictaturii regale 
din anul 1938, apoi a dictaturii antonesciene şi 
continuând cu instaurarea comunismului, puterea 
presei va slăbi, fiind înlocuită cu o monotonie 
ideologică caracterizată de aceleaşi opinii regăsite în 
toate publicaţiile. 


DECĂDEREA 


După cel de-al doilea război mondial, când are 
loc tranziția la o presă aservită puterii, în care 
funcțiile educative şi cele de informare au fost 
înlocuite cu funcţia de idealizare a noului regim, 
„cenzura” şi „colectivizarea” devin termenii-cheie 
care se regăsesc în preferinţele tematice ale presei. 

Odată cu instaurarea comunismului în România, 
libertatea celei de-a patra puteri în stat dispare. 

Limbajul de lemn, dezinformarea, textul lipsit de 
informații, manipularea sau emisiunile menite a 
contura cultul personalităţii au fost doar o serie de 
metode folosite de sistemul de propagandă comunist 
pentru a obține o stare de letargie intelectuală. 

Aşa-zişii jurnaliştii acelei vremi au fost agenţi 
propagatori ai ideologiei comuniste care dorea 
controlarea societății. Potrivit Legii Presei din 1974, 
art. 2, presa avea menirea de a „milita permanent 
pentru traducerea în viață a politicii P.C.R. forța 
politică conducătoare a întregii societăţi din R.S.R.” 
Aşadar nu exista diversitate de opinii, libertatea 
cuvântului era doar un cuvânt gol de conținut, iar 
statul deţinea monopolul asupra surselor de 
informaţie, prin Agerpres, Agenţia Naţională de 
Presă a României. Tirajele cele mai importante le 
dețineau "Scânteia”, cu un număr de peste un milion 
de exemplare şi "Scânteia tineretului”, cu cca. 
250.000. Aceste cotidiene au practicat manipularea, 
falsificarea adevărului şi au creat o realitate paralelă. 

O importantă componentă a presei postbelice 
a fost reprezentată de semnatarii din exil, puţin 
dezvoltată însă în comparație cu aparatul de 
propagandă de la Bucureşti. Dar despre cele mai 
reprezentative publicaţii ale exilului tocmai se 
scrie în ziarul nostru, sub formă de serial (ajuns 


deja la nr. IV). 
Carp SVadiei: 


Pag. 11 


p 


[1] 


ruta ate 
SFINȚI Al ZILELOR NOASTRE (X) 


SFÂNTUL RADU ŞTEFAN DEMETRESCU (RADU GYR) 
1905 - 1975 


- Poet consacrat, conferențiar la Facultatea de Litere din 
Bucureşti 

- Comandant legionar şi şef al Regiunii Oltenia; deputat de Muscel 
şi Vâlcea pe listele Partidului "Totul Pentru Țară” la alegerile din dec. 
1937; autorul versurilor celebrelor cântece legionare 

- Martir al Neamului românesc, al convingerilor sale neclintite, al 
crezului într-o Românie creştină şi legionară (16 ani de temniță 
comunistă la Aiud) 

OSEMINTELE POETULUI-MARTIR, deshumate de la Bellu în 201 2, 
se află acum la Mănăstirea "Petru Vodă”, dar câteva dintre acestea 


sunt puse în biserica mănăstirii într-o raclă, spre închinare, pentru 
că... IZVORĂSC MIR! | Z | 

Au fost puse aici de Părintele Justin Parvu, fost deţinut politic, care a ctitorit 
mănăstirea cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil în cinstea martirilor 
închisorilor comuniste. . Ea : 

Aşa cum remarca P.S. Sebastian Paşcanu, episcopul Slatinei şi Romanaţilor, 
"nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe 
sfinți îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu — pentru că le recunoaşte 
sfințenia lor, şi poporul — pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. i( -), Dar 
va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoți şi credincioşi care au fost închişi şi 


Radu Ştefan Demetrescu (pseudonim Radu 
Gyr), născut la 2 martie 1905 la Câmpulung- 
Muscel, la vârsta de 15 ani a scris poemul istoric 
"In munți”, pus în scenă în Craiova în 1919, iar la 
vârsta de 21 de ani a debutat cu volumul de 
poeme "Linişti de schituri" (1924) care s-a 
bucurat de o mare apreciere, atât în rândul [$ 
publicului, cât şi al criticii româneşti. 3. 

Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din ||] 
Bucureşti, a devenit conferenţiar la Facultatea de 
Litere din Bucureşti. 

Colaborator statornic la "Universul literar” şi 
apoi la alte reviste: "Gândirea" (director: Nichifor 
Crainic), "Gând Românesc”, "Sfarmă Piatră”, 
"Decembrie", "Vremea”, "Revista mea”, "Revista 
Dobrogeană” etc., precum şi la renumitele ziare 
naţionaliste ale epocii: “Cuvântul” (director: Nae 
lonescu), “Buna Vestire”, “Cuvântul [% 


Studențesc” etc., Radu Gyr a publicat 
numeroase articole, studii literare şi poezii, fiind 
un poet apreciat, laureat al mai multor premii ale 
Societăţii Scriitorilor “Români şi ale Academiei 
Române. 

Originala sa creație se remarcă printr-o 
sensibilitate de excepție, venită parcă din altă lume, 
îngemănată cu o forță impresionantă. Profund 
răscolitoare şi sugestivă, înfruntă timpul şi moda, 
pentru că a izbucnit din preaplinul unui suflet care a 
vibrat în înălțimile spiritului românesc, a iubit, a 
crezut, a sângerat şi s-a ridicat, neînfrânt, spre 
soarele veşniciei. Fiecare cuvânt dă viaţă unei 
multitudini de imagini, sentimente, visuri, topind 
parcă sufletul cititorului într-un creuzet şi dând 
senzația că timpul şi spaţiul şi-au pierdut frontierele. 

A aderat la Mişcarea Legionară de timpuriu, 
gradul de comandant legionar şi funcţia de şef al 
regiunii Oltenia demonstrând aprecierea de care s- 
a bucurat din partea lui Corneliu Zelea-Codreanu. 

Participant la taberele de muncă legionară, printre 
care şi la cea condusă direct de Căpitan, la Carmen 
Sylva, Radu Gyr, intelectual rafinat şi poet sensibil, a 
scos şi cărat pietre din mare alături de Căpitan, 
pentru a sui sub soare “catapetesme pentru veac”: 
cuvintele sale nu au fost figuri de stil, ci realitatea 
trăită cu toate fibrele ființei. 

Colaborarea dintre poetul Radu Gyr şi 
compozitorul Nelu Mânzatu a dat naştere 
nemuritoarelor cântece legionare. “Eram copleşit, 
aproape înspăimântat de forța de penetrație a 
imaginilor poetice ale lui Gyr, suprapuse pe propria- 
mi muzică.” (Nelu Mânzatu — “Cum am compus 
cântecele legionare”). Legendarele figuri ale Mişcării 
au căzut secerate de gloanțele duşmane cu versurile 
lui Radu Gyr în suflet. 

Întemniţat în 1938 alături de celelalte personalităţi 
legionare, a fost unul dintre puținii supraviețuitori 
ai masacrului elitei legionare: Dumnezeu a 
considerat că misiunea lui Radu Gyr pe acest 
pământ nu se încheiase. 

A fost director general al teatrelor în perioada 
sept. 1940 - ian. 1941, luând, în această calitate, 
iniţiativa înființării Teatrului Evreiesc Baraşeum. 

În 1941, sub regimul gen. lon Antonescu a fost 
din nou închis, apoi a fost eliberat şi a luptat în 
prima linie a frontului, pentru reîntregirea țării, fiind 

grav rănit la ochi, 


Pag. 12 


Radu Gyr (centru) în cămaşă verde 


În 1945 regimul comunist l-a condamnat la 12 ani 
închisoare în lotul ziariştilor. 

Revenit acasă în 1956, după doi ani a fost din nou 
arestat şi condamnat la moarte pentru poezia 
"Manifest' CRidică-te, Gheorghe, ridică-te, loane!”), 
dar i s-a comutat sentința la închisoare, fiind eliberat 
în 1964 de la Aiud, împreună cu toți ceilalți deținuți 
politici. 

Numai sub regimul comunist a executat, în total, 
16 ani de închisoare, cu regim de celulă aspră şi 
chinuri inimaginabile pentru cei din zilele noastre. 
Bolnav grav, cu un prolaps cangrenat, cu infiltrat 
pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor 
medical; a fost torturat fizic şi mai ales psihic. 

Dar cum “adevăratele înfrângeri sunt 
renunțările la vis” (“Cântec de luptă”), Radu Gyr n-a 
fost niciodată înfrânt, dovadă stând sutele de poezii 
minunate care au rodit în această cruntă perioadă. 

S-a stins din viață la 29 aprilie 1975, în 
Săptămâna Patimilor. 


OPERA 

Linişti de schituri - 1924, Plânge Strâmbă Lemne - 
Ed. Flamura, Craiova, 1927; Cerbul de lumină - Ed. 
Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928; Făuritorii unui 
ideal (conferință-studiu ţinută la Societatea Tinerimii 
Române, 1932); Evoluţia criticei estetice şi aspectele 
literare contemporane - Ed. Haralamb V. Eugen, 
Bucureşti, 1937; Baladă şi eroism (studiu publicat în 
"Gândirea", XVII, nr. 4, apr. 1938); Curcubee şi 
florete; Studențimea şi idealul spiritual (studiu); 
Cununi uscate - Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 
1938; Corabia cu tufănici - Tipogr. "Universul", 
Bucureşti, 1939; Poeme de răsboiu. Vol. I-ll - 
Bucureşti, 1942; Balade - Bucureşti, 1943; 
Suferința, sacrificiul şi cântecul - în Al paso con 
L'Arcangelo - Edizioni all'Insegno del Veltro, Genova, 
1982, pg. 45-62. 

Sub îngrijirea fiicei sale la Ed. Vremea s-a reeditat 
o parte din opera poetului şi s-au publicat poeziile 
compuse în închisoare, în volumele: Poezii (poezia 
orală, din închisoare) — Ed. Marineasa, Timişoara, 
1993; Anotimpul umbrelor  (rondeluri, sonete); 
Sângele temniței; Stigmate; Pragul de piatră — Ed. 
Vremea, 1998; Era o casă albă — Ed. Ex Ponto, 
Const., 1998; Calendarul meu (prietenii, momente şi 
atitudini literare) — Ed. Ex Ponto, 2001. 


Ya 


“| însufleţit: o generaţie, opinând că fără acestea 


bătuţi pentru credința lor creştinească în închisorile comuniste...” 


De-a lungul timpului s-au găsit unii care să 
încerce să ştirbească imaginea legendarului Radu 
Gyr pentru publicarea (după 1964) poeziilor sale în 
revista comunistă "Glasul Patrie”. 
|  Toţiaceştia voravea dreptul să vorbească doar 
| după ce vor lupta şi ei pe front pentru eliberarea 

țării, şi, mai ales, după ce vor executa şi ei măcar 
jumătate din anii mulţi de închisoare comunistă pe 
care i-a suportat Radu Gyr. 

În plus, trebuie menţionat în mod expres faptul 
că Radu Gyr n-a făcut nicidecum apologia 
regimului comunist, nici n-a scris ode Partidului 
Comunist, ci i s-au publicat, pur şi simplu, o parte 
dintre poeziile sale minunate, naţionaliste! 


Alţii, la fel de ticăloşi, au lansat ideea vinovăţiei 
lui Radu Gyr pentru crearea poeziilor care au 


poate mulţi ar fi stat pe la casele lor şi n-ar mai fi 
suferit, n-ar mai fi fost omorâți. Atât au reuşit ei să 
înțeleagă din lupta unei generaţii...! 
Păstrând, bineînţeles, proporţiile, este ca şi cum 
s-ar afirma că Sfinţii Apostoli ar fi de vină că au 
propovăduit cuvântul lui lisus, pentru că, fără de 
aceasta, n-ar mai fi fost atâţia martiri şi mucenici în 
istoria omenirii!! 

Şi până să scrie Radu Gyr minunatele sale poezii, 
acea generaţie de aur a luptat, cu preţul vieţii. Dar 
fără aceste poezii am fi fost cu toții mai săraci. 


Deşi poet consacrat, laureat al mai multor premii 
ale Academiei Române şi Societăţii Scriitorilor, Radu 
Gyr este omis cu obstinație din manualele 
şcolare; criticii îl evită, pur şi simplu, deşi este 
unul dintre cei mai reprezentativi poeți români 
(cel mai de seamă al generaţiei interbelice) şi, 
totodată, unul dintre marii noştri poeţi creştini şi 
naționalişti. De ce e ocultat Radu Gyr? 

Duşmanii noştri milenari veghează ca tineretul 
român să nu fie trezit la realitate din somnul 
diversiunilor, să nu se opună în roboţi uşor de 
manevrat, incapabili să se înalțe. Căci poezia lui 
Radu Gyr înseamnă trăire, credință nezdruncinată, 
cruce şi spadă pentru apărarea unui ideal, luptă de 
dincolo de mormânt. lar cine-l înțelege pe Gyr, 
înțelege Legiunea... 

Crezul neînfrânt al poetului comandant legionar 
răzbate clar: “Nu scuip pe-nfrângerile mele, / Ce-am 
adorat nu vreau să ard / Şi nu ridic în vânt obiele / În 
locul ruptului stindard.” (“Ințeleptur”). 

De-a lungul timpului am publicat multe poezii din 
legendara sa creație.: "We vom întoarce într-o zi”; 
"Cântec de luptă”, "Tinereţea mea”, “Înțeleptul”, 
Ziurel de ziuă”, "Colind”: "Mormântul Căpitanului”, 
"Eu, meşterul, “Cruciații”, "Dacul”, “Imn morților”, 
"Oraş 1944", "Legionarul”. (Poezia "Legionarul' era 
necunoscută nu numai publicului larg, ci şi vechilor 
legionari, pentru că a apărut în nov. 1940 în “Revista 
Fundațiilor Regale” şi nu a mai fost republicată 
niciodată de atunci, nicăieri, până la noi). lar acum vă 
oferim alte patru poezii, întru veşnica pomenire a lui 
pe pământ, căci în Cer este deja la loc de cinste! 


gună realivală de 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


OFRANDĂ 


Din rănile şi-nfrângerile noastre 
Întindem punte noilor destine: 

O punte de mărgean peste dezastre, 
ş-o urce paşii lumii care vine. 


Cu orişicare rană care doare, 
Din orice răzvrătire mai adâncă 
Am pus o za pe piepturi viitoare 


Şi-o spadă grea în mâini ce nu Sunt încă. 


lar dacă-am plâns, din lacrima măiastră 

Va creşte-o mângâiere de mătase 

Pe care mâine unii au s-o lase 

La alte frunți ce cresc din fruntea noastră. 


RUGĂ NEMERNICĂ 


Nu mă-nvăța să fug, Părinte, 
De răni, de lacrimi de catran. 
Ele dau freamăt mai fierbinte 
Acestui sânge pământean. 


Nu fi nici paşilor mei paznic, 
Nici de năpârci nu mă păzi, 
Numai veninul lor năpraznic 
Mă limpezeşte zi de zi. 


Şi nu-mi trimite nici heruvii 
Să-mi deie zborul lor înalt, 
Când sunt făcut să fierb în fluvii 
De cruntă lavă şi asfalt. 


Doar om mă vreau, răsfiert în smoală, 
In uragane şi-n căderi, 

Mai bun prin plânsul ce mă spală, 

Şi tot mai om prin sfâşieri. 


Să nu-mi pui aripă de înger, 
Ci lasă-mi chipul meu de lut, 
Să iert, să cânt, să gem, să sânger, 


___ In dorul raiului pierdut. 


kkă 


ROMÂNIA CA UN HOTEL (88, 


Sentimentele de iubire din care derivă 
grija pentru prosperitatea familiei şi a 
gospodăriei, grija pentru securitatea ei, sunt 
ceva absolut în firea lucrurilor, fără nuanța 
de fals patriotism suspectabilă la alții, şi 
determină, prin multiplicare, sentimentele lui 
patriotice, îngrijorarea sau, după caz, 
disponibilitatea pentru intrarea în luptă până la 
sacrificiul suprem. 

Pe legionar nu îl vei prinde niciodată 
neatent la tot ce poate atinge sau influența 
soarta acestei țări; legionarul a fost înarmat cu 
credința în Dumnezeu, cu iubirea de patrie şi cu 
un simț al realității şi al pericolelor ce ne 
pândesc, motiv pentru care nu poate fi păcălit 
de nici un fel de manevre obscure, mai mult sau 
mai puţin savante. 

Acesta este motivul pentru care iudaismul 
mondial, direct sau prin intermediul 
guvernanţilor României - trecuţi şi prezenți - a 
văzut în Legiune singurul adversar capabil 
să îi dejoace planurile, singurul adversar 
incoruptibil dotat cu forța morală capabilă să 
ducă lupta până la capăt. 

„Acesta este motivul pentru care aceşti 
invadatori au încercat să anihileze fizic 
Mişcarea Legionară în perioada interbelică, prin 
intermediul unor trădători de neam, mai mult 
sau mai puţin implicaţi direct în masacrarea 
elitelor legionare, cum ar fi: Armand Călinescu, 
Carol al II-lea, Gavrilă Marinescu, Victor 

lamandi şi alții. Acesta este motivul pentru 
care au fost asasinați cca. 300.000 de 


POEZII DE RADU GYR 


CREZUL 


Puneţi-mi lanţuri şi cătuşe 

Să sune scrâşnetul hain, 

Şi mii de lacăte la uşe, 

Eu tot ceea ce-am fost rămân! 


Surpaţi asupră-mi munți şi ape 


Puteţi chiar să mă spânzurați; 
Cu grele, negre târnăcoape, 


Credința nu mi-o sfărâmații 


Tărâţi-mă, de vreţi, sub şanţuri 

Şi îngropaţi-mi trupul stins; ; 
Eu sorb, ca Făt-Frumos, din lanţuri 
Puteri adânci, de neînvins! 


Puteţi să năpusstiţi tot iadul 


Ca să mă frângă până-n miez; 
Eu stau în viscole ca bradul, 
Şi tare, tare ca un crez! 


EŞTI BUN, DOAMNE! 


Eşti, Doamne, bun; eu, pământean şi rău; 
Şi-n dragoste nu-Ţi semăn, nici în milă. 
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău, 
De par dospit din cer, nu din argilă. 


Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri, 
Nici tălpile străpunse de piroane. 

Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri 
Şi-Ţi tot îngân osândă din icoane. 


Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut 

Şi de-nvieri pe care nu le-aş cere, 

Nu ştiu: Tu Te cobori la mine-n lut, 

Sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere? 


Cu necerşită slavă mă încarci 
Şi-n cuie, când sfințenia mă frânge, 


Oftând mă uit la rănile-mi prea largi 


Şi-Ţi cresc alături, sânge lângă sânge. 


legionari, sub o formă sau alta, după 
descinderea de pe tancurile ruseşti în 1944 a 
evreilor trimişi de Moscova să preia controlul în 
România postbelică.» - i 

Dacă pentru un legionar gospodăria şi familia 
lui, multiplicate, reprezintă Țara Românească, 
după cum spuneam mai înainte, pentru prea 
mulţi români țara a devenit ceva impersonal, 
un loc unde se află întâmplător, eventual 
datorită soartei potrivnice. Acest cuvânt nu le 
trezeşte nici un fel de sentimente, vreo reacţie 
sufletească, vreo îngrijorare, nu se simt ca nişte 
părtaşi la proprietate sau la obligaţii de vreun 
fel. 

Atunci am încercat să îi pun într-o relaţie 
locativă şi am ajuns la concluzia că PENTRU 
ACEŞTI ROMÂNI SOMNOLENȚI - sau (să mă 
scuze pentru duritate),  DEGENERAŢI  - 
ROMÂNIA ESTE UN HOTEL care nu poate 
avea decât calitatea de a oferi cât mai mult 
confort. Este impersonal, deci nu îi leagă de el 
decât prezenţa lor acolo. Nu trebuie apărat, nu 
creează îngrijorări căci, dacă se dărâmă, poate 
fi schimbat. Pentru aceşti oameni România e ca 
un hotel! 

A accepta că din proprietar ai ajuns un 
client care este tratat în funcţie de un tarif 
sau altul, fără nici un fel de reacție de 
împotrivire, reprezintă exemplul maximei 
indolențe. 

ldeea că se desființează graniţele şi că 
oriunde eşti tratat ca şi în țara ta, este o 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


minciună grosolană care nu poate fi acceptată 
decât de ignoranţi sau proşti. 

Oriunde vei trece granița ţării şi numai cu 
100 de metri sau cu 1000 de km eşti privit cu 
suspiciune sau, în alt caz, cu condescendenţă. 

Oameni normali, care au reuşit să-şi facă 
situaţii bune în alte părţi, nu visează decât la 
plaiurile natale. 


Noi am vrea ca fiecare articol din publicația 
noastră să fie un apel care să ajungă la 
sufletele dar şi în minţile românilor. - 

Nu abandonați lupta pentru păstrarea 
identității naționale, nu vă socotiți învinşi cât 
timp mai aveți gură să vorbiți şi minte să 
gândiţi! 

Participaţi activ, alături de cei puțini angajaţi 
necondiționat în păstrarea focului sacru al 
legionarismului - naţionalismului românesc! 


Cei care au acceptat varianta cu "țara ca 
un hotel" să se uite atent în proximitatea 
hotelului, să observe cartierul de barăci cu 
dormitoare comune, cu duşuri comune, cu sălile 
de mese ale cantinelor şi să înțeleagă că "masa 
bogaților” este foarte mică şi că nu vor ajunge la 
ea decât în calitate de semitori, să facă 
curățenie după stăpâni. 

Dacă veţi continua "să dormiți în front», 
"Hotelul" nu va mai fi pentru voi decât locul de 
muncă şi de umilință pe propriul pământ! 


Pag. 13 


Pocumenul 


PRESĂ ROMÂNEASCĂ DIN EXIL (IV) 
- PRESĂ DIN ITALIA, GERMANIA, FRANȚA - 


ITALIA 


Un număr remarcabil de ziare şi reviste româneşti 
au apărut în ltalia; dintre acestea prezentăm doar 
patru. 


"Orientări pentru legionari” 


A apărut întâi la Roma, în 1958, dar nu ştiu când 
şi-a încetat apariţia întrucât nu posed colecţia 
completă a revistei, ultimele numere pe care le am 
datând din 1971. Revista a fost redactată şi scrisă 
aproape în întregime de CONST. PAPANACE, şi era 
net antisimistă. 

Era o revistă care pretindea cititorului să aibă 
cunoştinţe minime de doctrină legionară, de istorie 
contemporană sau de activitatea interbelică a 
cadrelor de conducere. 

Spaţiul rezervat ştirilor de politică internaţională 
din ţările despărțite de aşa-zisa "cortină de fier” era 
foarte restrâns, accentul punându-se, aşa cum am 
mai spus, pe articole de doctrină şi eseuri 
lămuritoare pe anumite probleme de ideologie. 

Din cauza lungimii lor, precum şi a spaţiului limitat 
pe care îl avem, ne este dificil să prezentăm în 
întregime un articol, iar dacă am oferi selecţiuni, 
există riscul să nu fie înțeleasă esenţa. De aceea 
amintim doar titlurile câtorva dintre articolele 
publicate: „Falsuri şi denigrări în enciclopediile 
occidentale”, „Pentru românii primejduiţi”, „Concepția 
de _viafă legionară”, '„Amărăciuni . de Paşti”, 
„Comemorarea capitulării Germaniei”, „Pe baricada 
onoarei”, „Comunism <<naţional>>”, „Îndemn la 
trădare şi eroismul trădării”, „Falsificarea istoriei”, 
„Poziţia Mişcării Legionare față de aşa-zisa împăcare 
dintre Garda de Fier şi regimul actual din România”, 
„Ciudă pe <<Orientări>> şi pârâtorul mizerabil”, 
„Crăciun printre străini”, „Comemorarea lui Nicolae 
Iorga”, „Miscarea  Legionară şi . monarhia”, 
„Delegaţiile legionare la Berlin”, 

Mă opresc aici. Cititorii vor înţelege că am făcut 
bine că nu am apelat la „foarfecă” reproducând 
selecţiuni din articolele al căror titlu l-am enunțat, 
întrucât n-ar fi elucidat temele dezbătute amplu, cu 
multă competenţă şi documentare de Const. 
Papanace. 

Revista nu avea colegiu de redacţie, iar 
colaboratorii externi sunt aproape inexistenţi; de 
câteva ori întâlnim doar semnătura lui Ilie Gârneaţă. 

Const. Papanace şi-a adunat articolele din 
revistă, pe care le-a publicat ulterior la Roma, în 
editura "Armatolii” - "Cetatea Etemă”, colecția 
„Biblioteca Verde”. Materialele, în număr de 150, au 
apărut în patru volume masive intitulate „Orientări 
pentru legionari”. 

Se impune să precizăm faptul că multe numere 
ale revistei, timp de ani întregi, au apărut apoi în 
Germania, în oraşul Erding din Bavaria. 


“Revista scriitorilor români” 


Tot în Italia a apărut "REVISTA SCRIITORILOR 
ROMÂNI”, publicaţie a Societăţii Academice 
Române de la Roma. 

A apărut anual cu un număr variabil de pagini, 
între 158 şi 252. 

Din 1962 şi-a mutat sediul în Germania, la 
Munchen (până în 1990). 

Conducerea revistei era alcătuită dintr-un 
triumvirat: VINTILĂ HORIA la Madrid, VIRGIL 
IERUNCA la Paris şi MIRCEA POPESCU la Roma. 

Încă de la început au apărut ca autori în paginile 
revistei unii dintre cei mai valoroşi mânulitori ai 
condeiului ai exilului românesc. Mircea Eliade şi-a 
publicat aici numeroase nuvele, schiţe sau 
fragmente de jurnal; de asemenea, Vintilă Horia 
(care a fost distins cu premiul Goncourt pentru 
romanul său, "Dumnezeu S-a născut în exil”). 

În NR. 19 din 1982, în pag. 203-206 loan Mircea 
a publicat un articol intitulat „Grafica Revistei 

Scriitorilor Români” în care a făcut observaţia 
că prin această revistă se continuă, grupate, 


Pag. 14 


"Revista Fundațiilor Regale” şi "Ramuri", iar prin 
împodobirea grafică se apropie de "Gândirea". 

Să reproduc şi câteva titluri de articole: 
"Reintâlnire cu Nichifor Crainic” (nr. 11/1972), 
"Amintire despre Râmnicu Sărat" (nr. 12/1973), "Un 
scriitor împotriva veacului, Delacroix, Brâncuşi şi 
problema avangardelor europene” (nr. 25/1988), 
"Scrisoare deschisă lui M. Sadoveanu" (nr. 2/1963), 
"Lucian Blaga în centrul unei polemici şi al unei 
deriziuni” (nr. 15/1978), "Vocaţia denunțului la Mihai 
Beniuc” (nr. 1/1962), "Limita romanului politic în 
România” (nr. 14/1962), "Vasile Voiculescu, 
romancier al iluziei şi al speranţei” (nr. 12/1973). 

Este publicat şi protestul lui Mircea Eliade care 
acordase un lung interviu poetului Adrian Păunescu: 
interviul apăruse modificat, cu afirmaţii pe care 
Eliade nu le făcuse. 


“România” 

Cea de a treia revistă care a apărut în Italia şi pe 
care o prezentăm este de cultură şi informaţii şi se 
intitulează "România”. A apărut între 1954 până în 
1957, 14 numere, fără indicarea colegiului de 
redacţie, cu deviza "Nihil Sine Deo”. Principalul 
redactor, anonim însă (!), a fost MIRCEA POPESCU. 

Principalele rubrici ale revistei sunt: Calendar 
naţional, Cum ne văd străinii, Zile de glorie, Diaspora 
amară (cu informaţii despre activitatea românilor din 
exil). 

Au colaborat la revistă Al Gregorian, Vintilă 
Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Nicu 
Caranica, Petre Vălimăreanu. 

Revista are simpatii legionare: evocă moartea 
eroică a voluntarilor români în războiul civil din 
Spania, comandanții legionari lon Moţa şi Vasile 
Marin, consemnează acţiunile caritabile ale prinţului 
Nicolae de Hohenzolem (simpatizant legionar, fratele 
ucigaşului Carol al II-lea) în Italia. 


"Țara, tribuna românilor liberi” 

Ultima revistă tipărită în ltalia pe care o 
prezentăm se intitulează "Țara, tribuna românilor 
liberf. A apărut în aprilie 1949, la Roma, până la nr. 
15, datat iunie 1950. Nu se indică colegiul de 
redacţie, ci numai fondatorul şi directorul 
publicaţiei, cunoscutul scriitor de dreapta, 
ALEXANDRU GREGORIAN, care a condus în 
perioada interbelică revista de largă audienţă 
naționalistă "Sfarmă Piatră”. 

Redau principalele rubrici: “Țara în bejenie” 
(informaţii despre românii din exil), "Țara pe rug” 
(informaţii şi articole despre situaţia politică şi 
economică din R.P.R), „Sovrom-cultura", cu 
lozinca „Daţi alarma: muscălimea roşie şi vagabonziii 
pământului au dezlănţuit atacul împotriva culturii şi 
sufletului românesc!" 

Semnături şi titluri: Vintilă Horia — "Românii sub 
Crucea Sudului”, Alex. Galeriu — "Pericolul slavizării” 


(continuare din numărul trecut) 


şi "Sahara spirituală”, Viorel Trifa — "Eminescu, 
cântărețal dreptăţii şi al libertăţii”. 

Revista "Țara”, spre deosebire de celelalte, a 
publicat numeroase caricaturi politice, foarte reuşite. 


GERMANIA 


“Prodromos” 


În Germania s-a editat o revistă cu un conţinut 
aparte, religios. Se numea ”Prodromos” — "foaie de 
gând şi apropiere creştină”. A : 

Apărea o dată sau de două ori pe an, în perioada 
1964 - 1976. 

Redacţia avea două adrese (!): Paul Miron în 
Freiburg şi lon Guşe în Franţa, la Paris. 

Revista şi-a îndreptat atenţia spre viaţa 
religioasă şi culturală a românilor din ţară şi din 
exil, găsim informaţii despre aşezămintele monahale 
româneşti de la Muntele Athos (nr. 1/1964), în nr. 
2/1964 Dumitru Bacu scrie articolul „Capela Sturza 
din Baden-Baden”, N. Gheorghiu îl semnează pe cel 
intitulat „Biserica ortodoxă română din Paris” (nr. 3- 
4/1965). 

Alte titluri: "Mircea Vulcănescu şi generaţia lu (în 
nr. 5/1966), "Locul lui Eugen Lovinescu în literatura 
românească” (în nr. 6/1967), L.M.Arcade — "Între 
muzică şi dans” (nr. 5/1966), Mircea Eliade — "Trepte 
pentru Mircea Vulcănescu” (nr. 8-9/1968), Virgil 
lerunca - "Dan Botta, traducător al lui Francois 
Villon”. Multe articole evocă memoria lui Nae 
Ionescu: Mircea Eliade — "Prof. Nae Ionescu”, Virgil 
lerunca — "Lecţia neterminată a lui Nae Ionescu”, 
D.C. Amzăr — "Cum l-am cunoscut pe Nae Ionescu", 
Monica Lovinescu — "O istorie a logicii româneşti fără 
Nae lonescu?', Andrei Scrima — "Cuvinte târzii şi 
nepotrivite despre Nae lonescu”. 


"Cuvântul în-exil” 

GH. RACOVEANU era o personalitate în lumea 
legionară: teolog, jurnalist şi scriitor. A crezut în 
misiunea salvatoare a Legiunii şi a Bisericii, 
dovedindu-se printre cele mai echilibrate persoane. 

Refugiat în Germania în 1941, s-a stabilit la 
Freising. În exil a editat revista „Legea” — "organ de 
luptă creştină, românească”, între anii 1955 — 1957 - 
în total 12 numere. Apoi a editat alte două publicaţii 
cu caracter religios: ”Îndreptar” şi "Cuvântul în 
exil”. 

În “Cuvântul în exil” a publicat numeroase 
eseuri teologice. Printre acestea, articolul „Despre 
gravura românească în lemn pentru ilustrarea cărții”, 
o schiţă în şase etape: macariană, coresiană, epoca 
domnitorilor Matei Basarab şi Vasile Lupu, epoca 
domnitorului Constantin Brâncoveanu, epoca 
dominată de activitatea de la Mânăstirea Neamţ şi 
perioada contemporană ilustrată de Alecu Rusu. 

In NR. 42-43 al "Cuvântului în exil” din decembrie 
1965 face o analiză a condiţiilor în care a fost 
asasinat Nicolae Iorga şi îşi expune profesiunea de 
credinţă: "Cu timpul am înteles ființa mişcării 
revoluţionare a lui Comeliu Zelea-Codreanu, cea mai 
profundă revoluție spirituală din viafa poporului 
român, de la creştinare încoace. Vorbesc de 
revoluţia lui, de el creată, de el condusă şi 
controlată, până în momentul în care acest control a 
fost, prin <<aparatul de stat>>, curmat Şi în 


apărarea acestei revoluţii spirituale voi vorbi cât voi 
trăi.” 


FRANȚA 
"România Muncitoare” 
În Franţa au existat multe publicaţii ale românilor, 


având o paletă foarte diversificată. Dintre acestea 


amintim "România Muncitoare”, revistă socială şi 
politică din exil. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


Games 
ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresă sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare ( 


i pariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redactie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: 
"Ce atitudine a avut Şeful Mişcării Legionare față de grevele muncitorilor?” 


a fost dat de Florin Ştefănescu din Galaţi, 32 de ani 
care a câştigat cartea "File de jurnal 1934” — Corneliu Zelea-Codreanu. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


În 1919 România, secătuită de război, se afla în 
degringoladă, iar propaganda bolşevică de peste 
Nistru căpătase mare amploare. În presă se publicau 
zilnic zeci de articole incendiare în care se cerea 
desființarea Armatei şi a Statului, se batjocorea 
monarhia şi religia, se instiga la dezordini - într-un 
cwânt, se făcea o propagandă comunistă fără 
recedent, iar autorităţile nu reacţionau în nici un fel 
în faţa acestei primejdii mortale pentru Statul 
Român. Unii dintre profesorii şi studenţii ieşeni 
aderaseră la ideile de stânga, iar muncitorii, 
polşevizați deja sub influențele de peste Nistru, 
erau masa de manevră a duşmanilor statului 
român întregit, fiind păcăliți că-şi vor îmbunătăți 
condiţiile de viață prin instaurarea unui regim 
comunist (muncitorii protestau fluturând steagul 
roşu şi strigând lozinci comuniste). 

De aceea, cu ocazia grevei muncitorilor de la 
atelierele CFR Nicolina din laşiul anului 1919, 


Corneliu Zelea Codreanu, student în vârstă de 20 
de ani la Facultatea de Drept din laşi, a intervenit 
Smulgând steagul roşu comunist pus de grevişti 
şi înlocuindu-l cu tricolorul românesc. A înfruntat de 
unul singur mulţimea miilor de muncitori pentru a le 
arăta că, deşi autorităţile nu interveneau, exista o 
organizație românească naționalistă, "Garda 
Conştiinței. Naţionale” a muncitorului Const. Pancu 
(din care a făcut parte şi viitorul Căpitan), care se 
împotrivea instaurării comunismului. 


14 ani mai târziu, după greva muncitorilor de 
la atelierele bucureştene Grivița, când situația 
muncitorilor nu se îmbunătăţise, iar guvernanţii nu 
numai că nu "se treziseră”, dar trecuseră la represalii 
împuşcând muncitorii, Corneliu Zelea Codreanu, ca 
deputat în Parlamentul României, şi-a precizat 
explicit atitudinea: DREPTATEA MUNCITORILOR 
ÎN CADRUL NEAMULUI, NU ÎN AFARA LUI, pentru 


ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: Ce ştiţi despre masacrul de la Jilava (nov. 1940)? 


PREMIU: "Dreapta românească” — Eugen 


O REVOLUȚIE CREŞTINĂ 


Ce-au făcu icienii pentru generaţia tânără de 
cărturari, artişti, tehnicient-şi- gânditori? Care este 
tânărul cu “personalitate” pe care l-a descoperit 
vreun partid politic şi l-a pus la locul pe care-l 
merită, i-a dat putinţa să-şi fructifice. inteligența sau 
talentul pentru binele obştesc? 

Eu ştiu că au fost “descoperiți” o sumă de 
afacerişti precoci, secretari "inteligenți" şi lichele 
domestice, cu care s-au 'întinerit” cadrele 
partidelor. Apologeţii aceştia de ultimă oră ai 
"personalității" sunt tot atât de ridicoli pe cât sunt de 
ipocriţi. Le aminteam cu alt prilej că în cele mai 
disciplinate şi mai severe ordine călugăreşti catolice 
s-au putut înălța totuşi destule personalități. Un 
Thomas din Aquino nu seamănă cu un Francisc din 
Assisi, un Bonaventura cu un Francois de Sales. 


kk 


PRESĂ ROMÂNEASCĂ 


A apărut la Paris începând cu anul 1952 până în 
în 1961, ajungând Ia nr. 98, lunar sau o dată la două 
luni în formula "număr dublu”. A avut condiţii 
modeste de tipărire, prin multiplicarea fotomecanică 
a unei matrițe dactilografiate. Tirajul era apreciabil 
însă: 4000 de exemplare. Dar, din cauza greutăților 
financiare, se tipărea pe o hârtie mult mai rea decât 
cea obişnuită de ziar: pe hârtie ordinară, groasă, 
galbenă, de împachetat, de ultimă calitate”- aşa cum 
aprecizează un colaborator, lon Schinteie. 

Redactor (singur!) a fost EFTIMIE GHERMAN 
care spunea: "Am redactat-o de la prima până la 
utima pagină. Pe parcurs au început să apară tot 
mai mulţi colaboratori, nume consacrate în ale 
Scrisului: Grigore Gafencu (rubrica politică), Şerban 
Voinea şi N. Herescu (articole politice), Virgil lerunca 
(foiletoane politice semnate uneori cu pseudonime). 

După moartea lui Grigore Gafencu Pamfil 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


DIN EXIL 


Weber. 


Personalitatea creşte şi rodeşte pretutindeni şi, 
cu cât e mai severă disciplina, cu atât 
“personalitatea” se defineşte mai precis. 

DISCIPLINA NU E TOTUNA CU DICTATURA 
cum lasă a se-nţelege ponegritorii Legiunii. 

Disciplina creşte şi promovează 
personalitățile — pentru că orice act de ascultare 
poate fi un act de comandă asupra ta însuţi, asupra 
instinctelor sau anarhiei tale lăuntrice. E, 


Actul de ascultare îţi dă comanda asupra, 


bestiei din tine, asupra vieţii biologice care încearcă 
să te menţină în evaziv, în comoditate, în căldicel. 

Disciplina te întăreşte pe tine, îţi făureşte 
personalitatea. De aceea cavalerii medievali şi 
feudali au fost atât de liberi şi de dârji, pentru că 
juraseră credinţă (fides, trust, treve) unui şef... 

Cred în biruința Mişcării Legionare pentru că cred 
în dragoste. 


Şeicaru a preluat rubrica "Situaţia politică”, iar 
articolele publicate de el aici au fost semnate cu 
pseudonimul Petre Arcaşu. 

Pe lângă articolele cu caracter sindical şi politic, 
în "România Muncitoare” au apărut la rubrica 
„Sovrom - Portrete” (fără semnătură) mai multe fişe 
biografice ale unor lideri ai regimului comunist de la 
Bucureşti: Vasile Luca (în nr. 3/1952), Gh. 
Gheorghiu-Dej (în, nr. 4/1952), Petru Groza (în nr. 5), 
Teohari Georgescu, Ana Pauker, Emil Bodnăraş, Al. 
Moghioroş, Iosif Chişinevski, etc. precum şi ale 
„tovarăşilor de drum”, cei care adoptaseră formula 
realismului socialist; Laurenţiu Fulga, Zaharia 
Stancu, Cezar Petrescu, Mihai Beniuc, Geo Bogza. 

Alte articole, nesemnate, pe teme literare, 
apărute în cadrul rubricii "Cultura R.P.R-istă”: 
"Bocitoarele lui Stalin” (în nr. 16/1953), "Când 
scriitoarele se însănătoşesc în R.P.R - despre Lucia 
Demetrius” (în nr. 26/1954), "O nouă <<Întunecare>> 


dreptatea ta şi pentru a-ți câştiga pâinea nu trebuie 
să loveşti în Neamul tău. 

Căpitanul a fost singurul parlamentar român 
care a luat apărarea muncitorilor grevişti în 1933, 
spunând că "nenorociţii aceia cereau nu pâine, ci 
dreptate”, şi că liniştea în țară nu se va instaura cu 
gloanțe, ci potolind setea de dreptate a 
muncitorilor. pe 

lar în 1936 Căpitanul a înființat Corpul 
Muncitoresc Legionar sub comanda ing. 
Gheorghe Clime, comandant al Bunei Vestiri, 
pentru a sustrage muncitorimea română de sub 
influența nefastă a comunismului, peniru a o 
conştientiza şi a o determina să lupte în cadrul 
Neamului românesc, pentru întregul Neam, şi nu 
doar pentru dreptatea unei utopice şi abstracte 
"clase proletare”. 


Dragostea singură preface bestia în om, 
înlocuind instinctele prin libertate. Cel care 
iubeşte cu adevărat e liber. Dar dragostea 
transfigurează pe om şi libertatea pe care şi-o 
dobândeşte insul iubind nu va stânjeni pe nimeni, nu 
va face să sufere pe nimeni. legionarii nu sunt numai 
camarazi, sunt fraţi. Şi este atât de puternic valul de 
dragoste pe care îl duc pretutindeni cu ei legionarii, 
încât dacă n-ar fi decât el singur şi tot ar trebui să 
nădăjduim în învierea Neamului românesc, adică în 
biruința Mişcării Legionare. 

Cred în destinul neamului nostru; cred în revoluţia 
creştină a - omului nou; cred în libertate, în 


personalitate şi în dragoste. De aceea cred în 
biruința Mişcării Legionare, într-o Românie mândră şi 
puternică, într-un stil nou de viață care va transforma 
în valori spirituale de universală circulaţie bogăţiile 
sufletului românesc. 


- despre Cezar Petrescu” (în nr. 28/1954), 
"<<Enigma lui loanide>> sau <<Bietul Călinescu>>" 
()) — în nr. 44/1955, "Livezile lui Comilor (nr. 
54/1956”, "Lozul lui Alexandru lon" (nr. 55), 
"Ponegrirea unui mare poet român, lon Barbu” (nr. 
85/1959) etc. 

NR. 59 din noiembrie 1956 a fost dedicat în 
întregime revoluţiei din Ungaria, NR. 62/1957 a fost 
închinat morţii lui Grigore Gafencu, iar NR. 69/1957, 
morţii lui Const. Titel Petrescu. 

"România Muncitoare” a fost o oglindă a exilului 
politic românesc, reflectând cele mai importante 
evenimente politice din ţară şi din lume, cu accent pe 
demascarea jafului pe care sovieticii îl practicau, pe 
exploatarea  muncitorimii ale cărei interese 
pretindeau că le serveau, pe lipsa de libertate şi 
teroarea din ţară. 


continuare în numărul viitor 


Pag. 15 


i IZA Pedale 


TD 9 N IP STII 


Tel.: 


Georgeta Botescu -— Ploieşti: [i 
Nu numai memoria legionarilor este | 
atacată, ci a tuturor naţionaliştilor | 
români. Mircea Vulcănescu (1904, |] 
Bucureşti - 1952, Aiud) a absolvit | 
Facultatea de Filosofie şi Litere şi || 
Facultatea de Drept din Bucureşti, a || 
făcut studii specializare în sociologie || 
şi Drept la Paris. A fost filolog, 
filosof, sociolog şi profesor def 
economie politică şi ştiinţe juridice. (> 
Erudit, spirit enciclopedic, | 
personalitate complexă a generației 
interbelice, “a deţinut poziţii 
importante în societate; a avut parte | 
de onoruri dar şi un sfârşit martiric. A | 


colaboraţ la revistele "Viața 
Universitară”, "Ultima oră”, 
"Convorbiri literare”, "izvoare de IER SA a 


filosofie”, "Dreapta", "Floare de Foc”, “Familia”, "Cuvântul studențesc”, "Gând 
românesc”, "Ideea Românească” ş.a., de multe ori sub pseudonim. Dintre 
scrierile sale menţionez: "Teoria şi sociologia vieţii economice”. (1932), "Cele 
două Românii” (1932), "Dimensiunea românească a existenței” (1943). A lămurit 
chestiuni fundamentale pentru că i s-a cerut, şi nu din voinţa clădirii unei opere. 
A conferenţiat la Bucureşti şi la Paris, abordând teme dintre cele mai diverse, 
relevând esenţialul în privința românismului şi a ortodoxiei. A fost director 
general al Vămilor până când a descoperit contrabanda cu băuturi şi țigări făcută 
de un fost ministru, şi a fost destituit (1937). A fost subsecretar de stat la Finanţe 
(1941 — 1944), motiv pentru care a fost arestat în lotul foştilor membri ai 
guvernului Antonescu, calificaţi drept "criminali de război”, şi a fost condamnat la 
opt ani de temniţă. Închis la Aiud, a ţinut o serie de conferințe considerate 
subversive de torționari pentru că mențineau moralul deţinuţilor. De aceea a fost 
izolat împreună cu alți 12 din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost 
dezbrăcaţi în pielea goală şi lăsaţi într-un frig cumplit, neavând paturi sau scaune 
pe care să stea. Epuizat, unul dintre deţinuţi a căzut din picioare după câteva 
ore. Vulcănescu s-a aşezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i 
astfel viața. Filosoful a murit însă, bolnav de plămâni. Avea 48 de ani. = 

Veronica Podeanu -— laşi: Noile porcării pe care le adoptă Senatul îi 
îngrijorează pe mulţi români, chiar şi pe cei ce nu sunt simpatizanți legionari. 
Pentru că este vorba despre restrângerea drepturilor şi libertăţilor individuale atât 
de clamate! Ne îndreptăm spre o societate lipsită nu numai de inimă, ci şi de 
rațiune. Dar cum editorialul acestei luni dezbate subiectul pe larg, mă mulțumesc 
să mențţionez faptul că proiectul de lege antilegionară s-ar putea să nu fie 
adoptat în dezbaterea din Camera Deputaţilor, întrucât argumentele aduse de 
Crin Antonescu, inițiatorul proiectului, sunt în totală discrepanţă cu realitatea. În 
litera şi spiritul legii şi al Constituţiei României, este un abuz fără precedent. 
Proiectul de lege a fost votat doar de 87 de senatori, puţin peste jumătate din 
numărul total de membri. Ei aparţineau P.S.D, P.C şu U.D.M.R. Membrii P.N.L şi 
P.D au părăsit sala, dovedind prin aceasta nu faptul că sunt împotriva unui 
asemenea abuz, ci laşitate, frică de răspundere. 

Viorel Rusu — Suceava: Considerăm perfect justificată indignarea dvs.: "Am 
petrecut cele trei zile ale Paştelui la Praid, la o pensiune aflată în frumosul judeţ 
montan Harghita şi în fiecare zi am fost pe diferite trasee turistice, deşi timpul a 
fost nefavorabil. Mergând spre Borsec, Izvorul Mureşului, Miercurea Ciuc, Sf. 
Gheorghe sau Gheorghieni, am remarcat că la poarta caselor dar şi la primării şi 
la instituţiile statului erau arborate steagurile ungurești şi cele <<secuieşti>> şi 
arareori tricolorul românesc. M-am întrebat de unde până unde denumirea de 
<<ţinut secuiesc>> care are deja un drapel propriu?!” Este o dovadă că în inima 
Transilvaniei revizioniştii unguri îşi desfăşoară nestingheriţi acţiunile agresive 
împotriva României, pregătind oficializarea unui aşa-numit „Ținut Secuiesc”. Ca 
să existe un steag al unui ţinut, în orice colţ al planetei, acesta trebuie să fie 
înregistrat oficial undeva şi recunoscut. UDMR reprezintă vârful de lance al 
revizionismului agresiv practicat de Ungaria de mai bine de nouă decenii. 
Forumul Civic al Românilor, cu cele mai multe organizaţii în Ardeal, s-au adresat 
premierului Victor Ponta cu cererea expresă de a nu aduce UDMR-ul la 
guvernare. A fost însă adus! Şi deţine portofolii ministeriale: Kelemen Hunor, 


ISSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 


Redactor şet: 


Colegiul de redacție: 


Secretar redaclie: Corneliu Mihai 


Relaţii 
cu publicul: Tel.: 0746 700117 
e-mail: cuvantul-legi 


Pag. 16 


ie AU sl 
ABONAMENTE PE ADRESA 
EMILIAN GEORGESCU, STR. GHIOCEI NR. 2; 
SECT. 2, BUCUREŞTI 
0746 700117 
Prețul unui abonament pentru un an; 
50 RON pentru țară (București și provincie), 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 
Se pol face abonamente pentru minim jumătate de an 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Bârzeanu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-16 
(zona Circului — inters. cu Ştefan ce! Mare, colț cu str. V Lascăr) 


fozelea-codreanu.com 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


EN ae ui ea 

| preşedintele UDMR - vicepremier şi 
ministru al Culturii, Korodi Attila - 
ministrul Mediului, precum şi 
| secretari de stat şi prefecţi pentru 
| Covasna şi Harghita. 

| Gabriel Popescu — Constanţa: 
| llariu Dobridor (1908-1968) este 
| pseudonimul lui Constantin Florea 
Cioroianu (Dobridorul era satul din 
| Dolj în care se născuse). A urmat 
Liceul Militar la Craiova şi a absolvit 
Facultatea de Litere şi Filosofie. 
Activitatea publicistică a început-o 
din vremea studenției, debutând în 
revista "Ramuri". Era un nume 
cunoscut în presa din perioada 
interbelică, fiind întâlnit în paginile 
revistelor "Gândirea", "Viaţa 
Românească”, "Gând Românesc”, 
"Bilete de papagal” şi al ziarelor “Curentul”, “Dreptatea”, "Țărănismul”, “Presa”. 
Şi-a consolidat imaginea de poet prin volumul "Vocile singurătăţii (Bucureşti, 

1937), iar articolele şi eseurile politico-filosofice şi le-a aduna în câteva volume 
cu puternic ecou în epocă: "Problema tineretului” (1936), "Organizarea minciunii” 
(1937), "Decăderea dogmelor - Cum au dizolvat evreii cultura europeană" 
(1941), tradus în limba germană în acelaşi an, şi "Oameni ridicaţi din țărănime” 
(1944). Cărţile sale reflectă în bună măsură traiectoria politică a autorului, 
dinspre țărănism spre dreapta naţional-creştină. Nu a aderat la legionarism, a 
fost pe linia "bătrânească” naționalistă lorga — A.C. Cuza - Goga — Crainic - 
Antonescu. Volumul "Decăderea dogmelor -. Cum au dizolvat evreii cultura 
europeană” reprezintă principala scriere a lui Ilariu Dobridor şi singura reeditată 
după 1990. Atitudinea de respingere a iudaismului (ceea ce se numeşte astăzi în 
mod abuziv  "antisemitism”) o considera vitală pentru supraviețuirea lumii 
tradiţionale. Atenţie: nu era - adeptul violenţei fizice, cu atât mai puţin al 
exterminării evreilor! Era doar un apărător al. valorilor civilizaţiei europene 
înnobilate de creştinism, care tindeau să degenereze sub spiritul iudaic 
dizolvant. El trage un semnal de alarmă "diagnosticând” treptata iudaizare, 
exemplificând sprijinit pe o cultură respectabilă şi o bibliografie impresionantă. 
Pe scurt, llariu Dobridor argumentează că evreii sunt lipsiţi de originalitate 
creatoare, parazitând ideile altora şi exploatându-le-tendențios; că absolutizează 
câte un "concept de bază" pe care îl aplică în mod procustian întregii realități 
(economicul la Marx, instinctul / intuiţia la Bergson, sexualitatea la Freud etc.), şi 
că toate acestea converg în aşa-numita "perspectivă crepusculară", o fatalitate 
patologică inoculată civilizației moderne. Caracterul iudaic numit şi "moisism" 
este opus normei creştine şi culturii europene, certitudinile şi dogmele ajungând 
la disoluție. Contracararea pericolului o vede prin rezistența moral-spirituală şi 
prin primenirea lăuntrică a lumii creştine, prin întoarcerea la valorile ei. 
Responsabili de ruina Europei sunt considerați şi creştinii, pentru că s-au lăsat 
pervertiţi şi manipulați mai bine de două secole. Soarta lui Ilariu Dobridor e lesne 
de intuit: odată cu instalarea comunismului în România (“moşit" de evrei): scăpat 
ca prin minune de primul val al terorii, este arestat în 1954 la Râmnicu Vâlcea şi 
închis mai întâi la Craiova, apoi la Jilava şi la Aiud. Eliberat în 1964, avea în 
continuare "gura slobodă” şi ținea mici discursuri anticomuniste ocazionale. Fiind 
urmărit îndeaproape de Securitate, la începutul anului 1968 a fost literalmente 
omorât în bătaie în mansarda sa din str. Roma. 

Lucia Manolache -— Piatra Neamț: Rezumăm scrisoarea dvs, "Se vorbeşte şi 
astăzi despre clanul Ceauşescu. Dar şi în zilele noastre beneficiem de acelaşi 
nepotism: Victor Ponta prim ministru; soţia sa, Daciana, de mulţi ani în 
Parlamentul European, ca şi tata socru, llie Sârbu, senator de decenii şi fost 
ministru. Te apucă lehamitea care nu se opreşte însă aici: intransigentul Crin 
Antonescu o are pe soţia sa, Adina Vălean, tot în Parlamentul European; e de 
prisos să menţionez că nu s-a remarcat aici niciodată cu nimic, la fel ca şi colega 
sa, Claudia Benchescu, soţia deputatului Mihai Voicu. Despre Elena Băsescu, 
alintată <<Eba>> (un nume ce face să te gândeşti la maladia ebola), n-are sens 
să mai vorbim, ca şi despre atâtea şi atâtea alte (ne)cazuri de bipezi..."