Tehnium/1985/8511

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

.UMtr

mmm

■TEHÎMÎUfVI ~BUCUPEŞT1, PIAŢA feiblf^TEM NRi
DRUL R, TELEFON 17 6Q-10:, INT.â05â 115'f

REVI3T& lunară editată de c.c. al u.t.c,

ANUL XV - NR. 180 II

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

ÎN ÎNTÎMPINAREA CONGRESULUI
ŞTIINŢEI Şl ifcVĂŢĂMÎNTULUI
INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICÂ .. f

Aplicaţii AO
Indicator

Realizarea bobinelor pe oale
de ferită
Sursă dublă

CQ-YO .. F

NE567: Aplicaţii în emisiuni

RTTY şi CW

Manipulator

Distribuţia frecvenţelor radio

ATELIER . p

Videomagnetofonul: Servo-
mecanisme

HI-FI .. p

Notarea puterii amplificatoa¬
relor AF şi a incintelor
acustice
Mufe adaptoare

LA CEREREA CITITORILOR.p*

Reducerea consumului de
energie la iluminat
Surse electrochimice

AUTO—MOTO. pî

Autoturismele OLTCIT: Ser¬
vice

LOCUINŢA NOASTRĂ .p*

întreţinerea şi repararea par¬
doselilor

Etanşarea uşilor şi ferestrelor

Reţete utile

Cum se înlocuieşte un qeam
spart

CITITORII RECOMANDĂ . p £

Generator complex de
semnale.

Indicator de tensiune

TEHNICĂ MODERNĂ . pa

Microcalculatorul L/B 881

FOTOTEHNICĂ .pa

Cum fotografiem cu
PRAKTICA B200

REVISTA REVISTELOR .. pa

QRP

VFO

Regulator de tensiune

PUBLICITATE .. pa

I.A.E.M. — Timişoara

SERVICE . pa ,

Radiocasetofonul RC 2320

MICROCMXXTLATOKUL

(CITIŢI ÎN PAG. 19)

„La baza întregii activităţi de educare si formare a tineretului trebuie să se afie permanent con¬
cepţia revoluţionară, materialist-dialectică, principiile socialismului ştiinţific, care constituie factorul
hoiărsfor pentru o cultură înaintată, pentru înţelegerea profundelor transformări revoluţionare, în
toate domeniile. Trebuie să nu uităm nici un moment că în faţa omenirii — deci şi a patriei noastre,
a poporului şi tineretului din România — stau perspective noi în cunoaşterea tainelor naturii şi uni¬
versului, în înţelegerea legilor dezvoltării economico-sociale şi în ridicarea nivelului de dezvoltare ge¬
nerală a cunoaşterii imam"

NICQLAE CEAUŞESCU

ÎNVÂTÂMiNTULUÎ

Miăi'M

chitii sTiiminci,

iiiipi, 11111

? * f

Pregătindu-se activ pentru întîrn-
pinarea Congresului ştiinţei şi învă-
ţămîntului organele şi organizaţiile
Uniunii Tineretului Comunist, tînăra
generaţie a patriei şi-au pus semnă¬
tura pe o gamă largă de acţiuni în¬
scrise generic în „Săptămîna ştiinţei
şi tehnicii pentru tineret", manifes¬
tări înscrise în generosul cadru al
Festivalului Naţional „Cîntarea Ro¬
mâniei", ce a stat în acest an şi sub
semnul marcării Anului Internaţional
al „Tineretului.

întreaga activitate de cercetare şi
creaţie tehnico-ştiinţifică a tineretu¬
lui are la bază hotărîrile Congresului
al Xlll-lea a! partidului, Progra-
mul-directivă pentru perioada
1985—1990, programul de partici¬
pare a tinerei generaţii la realizarea
obiectivelor de cercetare ştiinţifică,
dezvoltare tehnologică şi de intro¬
ducere a progresului tehnic adoptat
de Congresul a! Xll-lea al Uniunii
Tineretului Comunist. Comisiile ju¬

deţene de creaţie tehnico-ştiinţifică
acţionează permanent pentru creş¬
terea răspunderii sociale a tinerilor
faţă de executarea în condiţii optime
a tuturor sarcinilor cuprinse în pia¬
nul unităţilor de producţie, sarcini
decurgînd din marile obiective aie
deceniului ştiinţei, tehnicii, caiităţii
şi eficienţei. Mişcarea de masă pen¬
tru tineret „Ştiinţă, Tehnică, Produc¬
ţie" polarizează multiple iniţiative cu
caracter sistematic ia care sînt atraşi
numeroşi tineri din unităţile econo¬
mice şi din şcoli, fapt ce contribuie
la ridicarea nivelului, de pregătire
tehnico-ştiinţifică al abestora, la va¬
lorificarea eficientă în producţie a
rezultatelor acestei activităţi.

Trebuie să remarcăm în mod deo¬
sebit şi amplele concursuri de crea¬
ţie tehnico-ştiinţifică pentru tineret,
concursuri ce antrenează tineri
muncitori, ţărani, maiştri, tehnicieni,
ingineri, elevi, ale căror lucrări se
disting printr-un pronunţat caracter

PRIN CONTRIBUŢIA TINERILOR
SPECIALIŞTI

CMOS

Circuitele integrate bazate pe
tranzistorul unipolar MOS (din en¬
gleză: „metal oxyde-semiconduc-
tor") s-au lansat în producţia de se¬
rie începînd cu anul 1970 cînd cir¬
cuitele integrate bazate pe tehnica
tranzistorului bipolar se aflau deja în
plină maturitate.

Din. clasa circuitelor MOS, o fami¬
lie aparte o formează circuitele
CMOS („complementary MOS") lan¬
sate ca primă serie comercială de
RCA sub indicativul COS/MOS, se¬
ria 4000. După aceasta a urmat Mo¬
torola cu seria MCMOS şi apoi Na¬
tional Semiconductor, care a intro¬
dus o serie 54C/74C, compatibilă
pin cu pin, funcţie cu funcţie şi ten¬
siuni cu celebra familie a lui Texas,
54/74 TTL. Scopul introducerii aces¬
tei serii a fost de a uşura trecerea ia

circuite logice CMOS a utilizatorilor
seriei 7400 TTL, aceştia folosindu-şi
în întregime cunoştinţele şi expe¬
rienţa căpătată anterior.

Avînd în vedere că pe plan mon¬
dial circuitele CMOS au prezentat o
evoluţie permanent crescătoare, in¬
dustria electronică românească a fă¬
cut alinierea la tehnologia de vîrf pe
această direcţie prin înfiinţarea în¬
treprinderii „Microelectronica"-Bu-
cureşti, care a început din 1983 să
producă o largă gamă de circuite lo¬
gice CMOS, NMOS şi PMOS.

După această introducere cu tentă
istorică şsupra circuitelor CMOS, să
prezentăm în continuare avantajele
şi dezavantajele acestor noi circuite.

Ca avantaje enumerăm:

1. Circuitele „CMOS disipa foarte
puţină putere. în mod tipic puterea

statică disipată este de 10 nW pe
poartă şi aceasta se datorează cu¬
renţilor de scurgere. Ea este de mii
de ori mai mică decît cea disipată
de circuitele TTL. Puterea activă de¬
pinde de tensiunea cu care se ali¬
mentează circuitul, de frecvenţă, de
sarcina de ieşire, timpul de creştere
la intrare, dar în mod tipic puterea
disipată pe poartă la 1 MHz cu sar¬
cină de 50 pF este mai mică de 10
mW. Ca urmare a consumului foarte
mic de putere, circuitele pot fi folo¬
site în sistemele complexe cu sute
sau mii de capsule, cum ar fi calcu¬
latoarele sau centralele telefonice,
nemaifiind nevoie de ancombrantele
şi costisitoarele echipamente de ră¬
cire.

2. Timpul de propagare prin
CMOS este scurt, depinzînd de ten¬
siunea de alimentare, tipic de la 25
la 50 ns.

3. Timpul de creştere şi cădere
este controlat, fiind tipic cu 0,2—0,4
ns mai lung ca timpul de propagare.

4. Imunitatea ia zgomot se apro¬
pie de 50% (tipic 45%) din toată ex¬
cursia logică.

5. Integrarea acestor circuite se
face mai uşor şi mai economic, fiino
alcătuite exclusiv din tranzistoare
MOS.

6. Alimentarea circuitelor nu se
face la o tensiune fixă, ele putînd să
lucreze la orice tensiune în plaja
3—18 V (ajungînd şi la 20 V).

Ca dezavantaj al acestor circuite
putem cita faptul că ele lucrează la
frecvenţe relativ joase (pînă în
10 MHz). Acest fapt însă nu le îm¬
piedică de a constitui o familie lo¬
gică ideală.

Iniţial circuitele din această fami¬
lie erau mai scumpe, însă pe plan
mondial preţul acestora a scăzut
continuu, atingîndu-l pe cel al circu¬
itelor TTL cu tendinţa de a coborî
sub acesta.

Cu tehnologiile noi s-au construit
circuite CMOS care rivalizează de la
agat la egal cu circuitele TTL, atît în
ce priveşte viteza de lucru, frecvenţa
maximă, cît şi ca preţ, făcîndu-le şi
din acest punct de vedere atrăgă¬
toare pentru aplicaţii.

La baza circuitelor CMOS stă o
celulă pe care o vom descrie în con¬
tinuare.

Circuitul CMOS de bază este in-
versorul arătat în figura 1. El este al¬
cătuit din două tranzistoare MOS
din modul cu îmbogăţire. Unul este
cu canal p, iar celălalt cu canal n.
Tensiunea de alimentare la circuite
CMOS se notează cu V DD (plusul
sursei) şi Vş S (minusul — masa sur¬
sei). Nivelurile logice în CMOS sînt:
V D d P" logic) şi V S s (“0" logic).

Funcţionarea este următoarea:

Pentru "0“ la intrare, tranzistorul
de sus, PMOS, conduce (poarta este
negativă, purtătorii sînt golurile), iar
tranzistorul NMOS este blocat (nu

TEHNIUM 11/1985

H 4k Sl If#®# 1 J|{ $ ■■ ■

rtjyîf-f-A MK'I

' db Pmsmu

de originalitate, eficienţă şi aplicabi¬
litate practică. Ca urmare, ampla
mişcare tinerească de introducere a
progresului tehnic prin numeroasele
inovaţii, raţionalizări, prin materiali¬
zarea unor valoroase idei de optimi¬
zare a proceselor tehnologice, ca şi
prin creşterea în general a pregătirii
tehnico-ştiinţifice a tinerilor, pregă¬
tire cu largi răsfrîngeri în activitatea
productivă directă, ce se concreti¬
zează în plusuri de producţie consi¬
derabile la nivel naţional.

Nu mai puţin importantă este
gama largă de acţiuni dedicate edu¬
cării tehnico-ştiinţifice a tineretului,
familiarizării cu cele mai noi desco¬
periri în diferite domenii pe plan na¬
ţional şi mondial, acţiuni înscrise în
generoasele colocvii de ştiinţă şi
tehnică, organizate şi desfăşurate cu
participarea unor colaboratori şi cu
membri ai redacţiei „Ştiinţă şi teh¬
nică" — „Tehnium". Astfel, numai în
acest an, au avut loc asemenea ma¬
nifestări la Piteşti, Săcele, Braşov,
Buzău, Strehaia (jud. Mehedinţi),
Slobozia, Focşani, Plopeni (jud. Pra¬
hova), Timişoara, întreprinderea de
Maşini Grele Bucureşti etc. Colec¬
tive largi de tineri s-au întîlnit cu
specialişti în astronomie, agricul¬
tură, informatică, medicină, fizică,
istorie, biologie, psihologie, mo¬
toare, mecanică, astronautică, dez-
bătînd un cerc larg de probleme
specifice acestor domenii cu un im¬
pact deosebit de formativ asupra ti¬
nerei generaţii.

Printre cei ce au susţinut cu com¬
petenţă şi pasiune dialogul cu tinerii
muncitori, elevi, studenţi, specialişti
s-au numărat pilotul inginer cosmo¬
naut Dumitru ■ Prunariu, general
maior prof. dr. ing. Ştefan Ispas, dr.
ing. Mihai Sîratuîat, cercetător ştiin¬
ţific loan Stăncescu, prof. univ. dr.
loan Purica, dr. 'Constantin Dru-
geanu, dr. Dumitru Constantin, lec¬
tor univ. Lucian Gavriîă, dr. Gheor-
ghe Păun, lector dr. Pavei Mureşan,
dr.Gheorghe Neamu ş.a. Tinerii cer¬
cetători de la Institutul de Tehnică
de Calcul şi Informatică au prezen¬
tat în aceste colocvii demonstraţii

Simpozionul naţional şi Campio¬
natul republican de creaţie tehnică
din domeniul radiocomunicaţiilor,
manifestări organizate de Federaţia
Română de Radioamatorism cu spri¬
jinul redacţiei revistei Tehnium, se
numără printre frumoasele acţiuni
tradiţionale ce reunesc anual tinerii
pasionaţi ai generosului sport desfă¬
şurat pe unde. Nu demult a 6-a edi¬
ţie a acestor manifestări a fost găz¬
duită de primitorul oraş de pe plaiu¬
rile moldovene — Piatra Neamţ.

Participanţii sosiţi din toate regiu¬
nile ţării la prestigioasele manifes¬
tări au avut prilejul unui amplu
schimb de experienţă, fiind prezen¬
tate referate asupra unor construcţii
complexe de înaltă tehnicitate, cum
ar fi diferite tipuri de transceivere,
frecvenţmetre, receptoare, aparatură
complexă de măsură şi control etc.
Totodată, a avut loc vernisajul Ex¬
poziţiei aparaturii realizate de ra¬
dioamatori în cadrul Campionatului
republican de creaţie tehnică, expo¬
ziţie ce a reunit aparatură de înaltă
fiabilitate, cu deosebite calităţi teh¬
nice.

Printre exponatele ce au relevat
ampla capacitate de creaţie tehnică
a radioamatorilor au fost remarcate:
Emiţător-receptor pe două benzi cu
defazaj putere RF 1 W (autor: Cui-
buş losif, Y05AT, din Satu Mare);
Amplificator liniar cu două etaje
pentru banda de 144—146 MHz (au¬
tor: Sandu Visarion, Y06MD, din
Braşov); Receptor pentru radiogo-
niometrie 144 MHz (autor: Constan¬
tin Frlsch, Y05A0M, din Satu
Mare); Aparat şi procedeu pentru te-
letransmiterea numerică a informa-

Complex pentru experimentarea, ve¬
rificarea şi testarea circuitelor logice
(autori: Luminiţa Mîiîtaru,
Y06/5000/BV, Roşianu Simona,
Y06-5006/BV, Lucian Bărbos,
Y06/5007/BV); Emiţător automat
pentru radiogoniometrie (autor: Ale¬
xandru Sîănescu, Y04DHB, din Ga¬
laţi); Dispozitiv pentru programarea
memoriilor PROM (autor: Geor-
ge-Răzwan Corjin, Y08/15508/NT).
Autorii acestor aparate au obţinut ti¬
tlurile de campioni ai R.S. România
pe anul 1985.

De menţionat că actuala ediţie a
prezentat şi lucrări cu aplicabilitate
imediată în industrie şi cercetare, ce
au rezolvat de multe ori probleme
deosebit de complexe şi au eliminat
costisitoare importuri. Astfel, un
membru al Radioclubuiui judeţean
din Piatra Neamţ, Gheorghe Ciocan,
a expus recenta sa lucrare aplicată
la locul de muncă: Complex de apa¬
rate utilizate în industria fibrelor sin¬
tetice, care, utilizată la Combinatul
de Fibre Sintetice din Săvineşti, a
adus importante economii valutare,
ridicarea productivităţii muncii şi a
siguranţei în funcţionare, cu un con¬
sum minim de energie. Se mai pot
enumera printre lucrările deosebit
de interesante: Aparat electronic
medical pentru acupunctură, realizat
de Repka Tamas din judeţul Mara¬
mureş, Calculatorul tip PC, realizat
de un colectiv de radioamatori din
Bucureşti (din care face parte şi Ni-
coară Pauiian, Y03NP), calculator
care întruneşte aceleaşi calităţi ca şi
cele realizate pe plan mondial la
această categorie.

Este de menţionat faptul că în

zări tehnice ale industriei noastre:
computerul PRAE, manipulatorul
electronic cu memorie, aparatură ra¬
dio specială şi de larg consum. De
asemenea, în afara concursului au
putut fi cunoscute şi o serie de rea¬
lizări de înalt nivel tehnic, ai căror
inimoşi autori vizează domenii co¬
nexe de mare interes, cum ar fi in¬
formatica, aparatura electronică me¬
dicală etc. De altfel, la această ediţie
s-au făcut pregnant simţite preocu¬
pările radioamatorilor din întreaga
ţară de a conjuga eforturile crea¬
toare din domeniul radiocomunicaţi¬
ilor cu cele din domeniul tehnicii de
calcul, zonă de activitate cu largi
orizonturi de aplicabilitate şi de
concretizare în tehnicile de emi-
sie-recepţie.

Cu acest prilej au fost decernate
diplome ale Consiliului Naţional
pentru Educaţie Fizică şi Sport, pre¬
cum şi titlurile de campioni naţionali
atît pentru seniori, cît şi pentru ju¬
niori.

Pentru stimularea creaţiei tehni¬
co-ştiinţifice în rîndurile tineretului,
pentru stimularea tinerilor în
această importantă activitate redac¬
ţia revistei Tehnium, generoasă
gazdă a activităţilor aplicative ale ti¬
nerilor, a acordat 4 premii, în va¬
loare de 500 de lei fiecare, pentru
următoarele lucrări: Complex pentru
experimentarea, verificarea şi testa¬
rea circuitelor logice (autori: Ro¬
şianu Simona, Bărbos Lucian de la
Liceul nr. 1 din Braşov); Emiţător
automat pentru radiogonîometrie
(autor: Alexandru Stănescu, Galaţi);
Dispozitiv pentru programarea me¬
moriilor PROM (autor: George-Răz-
van Corjin din Piatra Neamţ) şi Ceas
electronic cu afişaj digital şi alarmă
(autor: Sorin Nicoiaescu, elev ia Li¬
ceul „Ion Maiorescu" din Giurgiu).

Tradiţionala manifestare a radioa¬
matorilor, parte componentă a pro¬
gramului de acţiuni sportive înscrise
în Cupa U.T.C. şi sprijinită de orga¬
nele şi organizaţiile Uniunii Tinere¬
tului Comunist, a constituit încă o
dată un elocvent argument pentru
popularitatea acestui generos sport

pe calculatoare.

Contextul acestor ample acţiuni
semnifică încă o dată pregnant pre¬
ocupările tinerilor pentru traducerea
neabătută în fapte a indicaţiilor se¬
cretarului general al partidului, tova¬
răşul" NICOLAE CEAUŞESCU, de a
acţiona cu hotărîre şi responsabili¬
tate, cu energie revoluţionară şi elan
tineresc pentru promovarea conti¬
nuă a noului, a spiritului creator, în¬
drăzneţ.

se iniţiază canalul de electroni dato¬
rită minusulyi pe poartă). Ieşirea
trece deci îâ V DD (căci căderea de
tensiune pe PMOS-ul saturat este
aproape nulă), figura 2 .

ţiei în traficul de radioamatori —
RTTY (autori: Ionică loan, Y08AH0,
Tărîţă Adrian, Y08AXN, Mihalcea
Mihai, Y08D0F, Radu Ion,
Y08-15524/NT). Juniorii au fost şi ei
prezenţi cu următoarele lucrări:

această expoziţie au prezentat stan¬
duri separate instituţii şî întreprin¬
deri de prestigiu cum ar fi: între¬
prinderea „Electromagnetica", „Teh-
noton“-laşi, ICSIT-TCI Cluj-Napoca,
ce au făcut cunoscute recente reali-

cu imense valori formative în educa¬
rea prin muncă şi pentru muncă a
tinerei generaţii în spiritul unui înalt
patriotism.

Dec ooiift c âtor

t||_ 3C2> - 7 seom.

Bloc de

Vio (plusul surseide\
ă-liment»re )

1*400X1.

I p conduce

V n (mc&sa)

Pentru “1“ la intrare, tranzistorul
PMOS se blochează (plusul pe
poartă respinge golurile), iar NMOS
conduce (plusul pe poartă iniţiază
canalul de electroni). Ieşirea trece
prin NMOS-ul conductiv la masă.

Deci s-a realizat astfel inversarea
semnalului de intrare.

Pornind de la inversorul de bază
CMOS se poate realiza numai cu
tranzistoare MOS integrarea oricărui
circuit logic.

Pentru un prim contact cu circui¬

tele CMOS fabricate de „Microelec¬
tronica" propun amatorilor de mon¬
taje electronice şi tuturor cititorilor
revistei o schemă de numărător
electronic cu afişaj digital.

Schema este simplă, în stilul cla¬
sic ai numărătoarelor electronice,
avînd în componenţă patru blocuri:
bloc de numărare, memorie, decodi-
ficator, afişaj (fig. 3).

Impulsurile de numărat se aplică
de la intrare pe pinul 1 al
IC2-MMC4518, care este un numă¬
rător BCD-dual, linia 1—7 fiind
prima decadă, iar 9—15 a doua de¬
cadă de nurhărare. Ieşirile decadelor
(notate pe figura 4) merg la memo¬
ria formată din IC4 şi IC5, de tip
MMC40104 (registru de 4 biţi uni¬
versal, bidirecţional). Decadele 3 şi

4 ale blocului de numărare sînt alcă¬
tuite din IC3 (MMC4518), legat la
următoarele registre ale memoriei
(IC6-IC7). Cu o poartă din ICI
(MMC4011) se formează la pinul 3
un impuls de transfer în memorie
care se aplică printr-un contact al
comutatorului fără reţinere, K, la pi¬
nul 11 al registrelor de memorie.

Aici impulsul de transfer este fa¬
bricat chiar din semnalul de intrare
prin negarea acestuia, în aşa fel în-
cît transferul în memorie se face
imediat ce un nou impuls a fost
achiziţionat în numărător. Pe frontul
pozitiv al impulsului de transfer se
produce intrarea paralel în registrele
de memorie a tuturor stărilor Q 1( Q 2 ,
Gb Q 4 ale IC2 şi IC3.

(CONTINUARE ÎN PAG. 16)

TEHNIUM 11/1985

wmepi

APLICAŢII AO

(URMARE DINNR. TRECUT)

O altă variantă simplă de amplifi¬
cator AF care foloseşte un operaţio¬
nal de tip p A741 este cea recoman¬
dată în lucrarea „Circuite integrate
analogice", volumul II (I.P.R.S.—Bă-
neasa), şi pe care am preluat-o în fi¬
gura 7.

Schema este cu alimentare dife¬
renţială (± 12 V pînă la ± 15 V) şi
cu etaj final în contratimp, realizat
cu două tranzistoare complemen¬
tare. Spre deosebire de montajele
analizate anterior, tranzistoarele fi¬
nale T-, şi T 2 nu mai sînt aici în con¬
figuraţie de repetor pe emitor sime¬
tric, ci în conexiune EC, cu sarcina
de colector comună, reprezentată
de bobina difuzorului (4—8 fi, la o
putere nominală de minimum 3 W).
Polarizarea acestor tranzistoare se
face prin căderile variabile de ten¬
siune pe rezistenţele R 4 şi R 5 , co¬
nectate în serie cu terminalele de
alimentare ale operaţionalului.

Zeroul punctului median din co¬
lectoarele tranzistoarelor este asigu¬
rat în repaus prin conectarea intrării
neinversoare a AO la masă (rezis¬
tenţa de compensare R 3 ), iar cîştigul
în tensiune al operaţionalului, în
configuraţie de amplificator inver-
sor, este dat de raportul rezistenţe¬
lor din bucla de reacţie, R 2 /R, (se
stabileşte prin alegerea lui R 2 ).

Folosirea aîimentării diferenţiale
permite cuplarea sursei de semnal
AF ia bornele de intrare şi respectiv
a difuzorului ia ieşire, fără obligati¬
vitatea montării condensatoarelor de
cuplaj.

Fiz. A. MĂRCULESCU

In paralel cu rezistenţa de reacţie
R 2 a fost plasat condensatorul Ci
(tatonat experimental între 5 pF şi
47 pF), care are rolul de a com¬
pensa capacitatea ce apare între in¬
trarea inversoare a AO şi masă (prin
interacţiunea capacităţii interne de
intrare a operaţionalului cu capaci¬
tăţile parazite de cablaj), care altfel
ar conduce la apariţia unui pol ne¬
dorit, cu efecte negative în redarea
frecvenţelor înalte.

Tot pentru îmbunătăţirea răspun¬
sului la frecvenţe înalte s-a introdus
şi condensatorul C 2 , între ieşirea AO
şi punctul median de ieşire.

Pentru experimentarea acestui
montaj se recomandă împerecherea
atentă a tranzistoarelor după facto¬
rul beta, măsurătorile efectuîndu-se
la un curent iniţial de colector de
cel puţin 50 mA.

La intrare se poate aplica orice
sursă de semnal AF cu impedanţă
joasă de ieşire şi cu nivelul maxim
de ordinul zecilor de milivolţi; bi¬
neînţeles, între sursă şi amplificator
se va intercala un potehţiometru
pentru reglarea volumului (cîţiva ki-
loohmi).

Schema din figura 8 reprezintă tot
un ampiificator AF de mică putere
(0,5—2 W), echipat la intrare cu
operaţionalul p A741 sau similar, cu
deosebirea că alimentarea este aici
nesimetrică, dintr-o sursă simplă cu
tensiunea continuă de 9—15 V.

Etajul final T,—T 2 , în configuraţie
de repetor simetric, este echipat cu
tranzistoare complementare cu ger-
maniu, pe cît posibil împerecheate,
iar pentru simplificarea schemei s-a

©mm

.Oii jf

A * V VL-/ 0i V Y®* a *

; m fiVl Cj p 4,

n r rl F

§y b::. ; W 0 b

ILW t w \iiiy

741 - —Qir

fi *~-L-1 I "

o r 4 V

R4Q180A

C1..10PF

Ri Unii

1,11 ' ' J ' V fc ' vU

INDICATOR

'\&KX4 «<iW SnF

Montajul alăturat reprezintă o
lampă filatoare alimentată de la o
tensiune continuă joasă (4—6 V),
care poate fi utilizată, de exemplu,
ca avertizor optic de avarie pentru
bicicletă. Pentru becul indicat, de 6
V/0,4 A, se recomandă alimentarea
de la patru baterii R6 (1,5 V) legate
în serie.

Frecvenţa de pîlpîire şi duratele
de funcţionare a becului, respectiv

de repaus, se stabilesc prin alegerea
convenabilă a valorii condensatoru¬
lui C-, (orientativ 100—220 mF), ca şi
prin tatonarea valorilor lui R-, şi R 3 ,
în funcţie de parametrii tranzistoare¬
lor utilizate. Pentru R 3 se va alege o
valoare între 47 fi şi 150 fi, fiind
posibil ca acest rezistor să se încăl¬
zească excesiv, caz în care se va
mări puterea sa de disipaţie (2—3
W).

Tranzistorul Ti poate fi de orice
tip, npn cu siliciu, de mică putere,
iar pentru T 2 se va folosi un BD135,
BD137, BD139 etc. (npn), montat pe
un mic radiator în formă de U, din
tablă de aluminiu (cca 10—15 cm 2 ).

în locul întrerupătorului de ali¬
mentare, I, se poate introduce even¬
tual un comutator cu trei poziţii
(gen „cheie" telefonică), legat astfel
încît să permită comanda succesivă
a două becuri în poziţiile extreme şi
să întrerupă alimentarea în poziţia
centrală.

RsCJISOil

renunţat la prepolarizarea bazelor
acestora (ceea ce afectează, desi¬
gur, într-o oarecare măsură, calita¬
tea redării la nivel mic).

Operaţionalul este în configuraţia
cunoscută, de amplificator neinver-
sor, tensiunea mediană de la ieşire
(pin 10) în repaus fiind asigurată
prin polarizarea adecvată a intrării
neinversoare (divizorul rezistiv Ri,
R 2 , R 3 ).

Impedanţa de intrare a montajului
este mare, de cca 100 kfi (aproxima¬
tiv echivalenta grupului paralel R-,,
R 2 ), iar cîştigul global în tensiune se
stabileşte prin alegerea valorii lui R 5 ,
în funcţie de nivelul maxim al sem¬
nalelor aplicate la intrare. Pentru a
asigura o bună stabilitate, precum şi

o redare acceptabilă a benzii de au-
diofrecvenţă, nu se va folosi un cîş-
tig în tensiune mai mare de 40—50
de ori. Alimentarea se face cu ten¬
siune continuă bine filtrată (eventual
baterii), puterea maximă debitată
(sub 2 W) fiind influenţată, desigur,
de valoarea acestei tensiuni, ca şi
de impedanţa difuzorului folosit, de
cîştigul ales şi de nivelul semnalului
de intrare.

Montajul este destinat amplificării
semnalelor AF de ordinul zecilor
sau al sutelor de milivolţi; pentru
dozarea volumului, la intrare se va
monta un potenţiometru logaritmic
de cca 100 kfi.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 11/1985

!rs multe scrisori adresate redac¬
ţiei, constructorii amatori au ridicat
problema modului de confecţio¬
nare practică a bobinelor, atunci
cînd în schema electrică este dată
doar inductanţa acestora.

Pentru a obţine nişte bobine cu
gabarit mic şi performanţe supe¬
rioare, este indicat să se utilizeze în
circuitul magnetic feritele. Feritele
reprezintă materiale magnetice con¬
stituite din oxizi metalici, formate la
temperaturi înalte prin sinterizare.
Formele şi dimensiunile sînt dife¬
rite, în funcţie de domeniul de utili¬
zare şi performanţele magnetice
cerute. Faţă de celelalte materiale
destinate realizării circuitelor mag¬
netice, feritele prezintă următoa¬
rele avantaje:

— permeabilitate magnetică ri¬
dicată;

— pierderi specifice de remag-
netizare foarte reduse;

— rezistiviîate deosebit de mare,
care implică automat curenţi tur¬
bionari foarte mici, deci compor¬
tare bună la frecvenţele înalte;

— stabilitatea parametrilor elec¬
trici şi mecanici la variaţii de tempe¬
ratură.

Rezultă că pentru realizarea unor
bobine prin care circulă curenţi
mici . (de ordinul zecilor de mili-
amperi), aflate în diverse circuite
ale unei scheme electrice, realiza¬
rea unor circuite magnetice din fe¬
rite este optimă. în tabelul 1 sînt
prezentate patru tipuri de circuite
magnetice pentru bobine, numite în
mod frecvent miezuri tip oală de fe¬
rită. Aceste, miezuri se realizează în
R.S.R. ia întreprinderea de Ferite
Urziceni. Constructorul amator poa¬
te utiliza cu aceleaşi performanţe
miezuri similare produse de alte
firme:

Pe fiecare oală de ferită este no¬
tat un parametru deosebit de im¬
portant din punct de vedere al uti¬
lizării acesteia, şi anume inductanţa
specifică (Â L ).

Inductanţa specifică reprezintă
inductanţa pe care ar avea-o o bo¬
bină de formă şi dimensiuni date,
situată pe un miez într-o poziţie de¬
terminată, dacă ar fi formată dintr-o
singură spiră:

A l =~V

unde A l = inductanţa specifică, L =
inductanţa şi N — numărul de spire.

Rezultă că inductanţa bobinei cu
miez se poate determina utilizînd
relaţia:

L = N 2 • A l

cu rezultatul în nH.

Deci pentru determinarea numă¬
rului de spire N al unei bobine cu
miez tip oală de ferită, în scopul
obţinerii t unei inductanţe date, L,
vom folosi relaţia:

_1 / IO 9 • L
V A L

unde L este exprimat în henry (H).

Exemplu de calcul. Se cere di¬
mensionarea unei bobine care să
prezinte o inductanţa L = 0,1 H. Se
utilizează un miez tip oală de ferită
cu A|_ = 400.

0,1

400

= 500 spire.

Se verifică ulterior dacă numărul
total de spire încape pe carcasa bo¬
binei care va intra în oala de ferită.

A L =

log, ESWfilL MARIAfy
Pentru acest lucru am prezentat în
tabelul 2 valorile numărului de spire
care intră într-o secţiune de 1 cm 2
(numărul maxim) pentru diverse
grosimi de conductor cupru izolat
cu email.

în cazul în care numărul total de
spire dintr-un conductor de sec¬
ţiune dată nu încape, există ur¬
mătoarele posibilităţi:

— alegerea unui miez de ferită
cu un A L mai mare;

— alegerea unui miez “de ferită
cu un spaţiu destinat bobinei mai
mare;

— alegerea unei secţiuni mai re¬
duse a conductorului de bobinaj.

Dacă numărul care reprezintă
A L -ul oalei de ferită s-a şters sau nu
se cunoaşte, se procedează în felul
următor:

— se bobinează 100 de spire pe
carcasa ce va intra în oala de ferită;

— se introduce bobina în oala de
ferită şi se măsoară inductanţa ei, L;

— se determină A L -ul utilizînd
relaţia:

L = —-— (în nH/sp 2 )

N 2 10 000

Ulterior se dimensionează bo¬
bina ca în exemplul de calcul prece¬
dent.

în numărul 2/1984 al revistei „Teh-
nium“ a fost prezentată schema
electrică a unui egalizor parametric
cu zece octave, în componenţa
căruia intrau şi o serie de bobine.
La realizarea lor practică am folosit
conductor de cupru emailat 0 =
0,12 mm. Pentru circuitul magnetic
am utilizat oale de ferită de tip
MZ—5—06, cu A. de 1 000, 630 şi
475.

Se pot utiliza şi carcase de tip
MZ—5—08, cu rezultate similare.

Modul de realizare practică

Se alege miezul tip oală de ferită,
utilizîndu-se un A L mare pentru in¬
ductanţe de valori mari.

Se calculează numărul de spire.

Se verifică dacă numărul de spire
încape pe carcasa bobinei ce va in¬
tra în oala de ferită.

Se bobinează carcasa, adăugîn-
du-se cîteva spire în plus faţă de
numărul totai.

Se măsoară inductanţa bobinei
cu miez oală de ferită şi prin scoate¬
rea spirelor (cîteva încercări) se
obţine valoarea necesară.

Se impregnează bobina, prin
pensulare cu o soluţie de nitrolac
(iacul de impregnare nu trebuie să
atace izolaţia conductorului).

Se introduce bobina în oala de fe¬
rită şi ulterior se rigidizează şi
aceasta cu nitrolac sau vopsea.

Deoarece conductorul de bobi¬
naj are de regulă un diametru destul
de redus, se recomandă ca termina¬
lele bobinei să fie realizate dintr-un
conductor mai gros. Astfel se evită
ruperea accidentală a terminalelor
în timpul măsurătorilor sau mon¬
tării oalei de ferită în ansamblu!
electronic.

Oala de ferită se fixează mecanic
în locul destinat funcţionării şi apoi
se rigidizează mecanic folosind cî¬
teva picături de vopsea. Se reco¬
mandă o manipulare îngrijită a mie¬
zurilor tip oală de ferită, deoarece
orice lovire cauzează îndepărtări de
material, modificarea A L -ului, deci
şi a inductanţei.

în cazul lucrului cu frecvenţe
mari sau în cazul în care acelaşi
montaj electronic deţine un grup de
bobine, cu carcasa în miez tip oală
de ferită, se impune ecranarea fie¬
cărei bobine, pentru evitarea influ¬
enţelor nedorite.

Realizate şi montate corespun-

Miezuri de ferită tip oală şi X

Tip

Dimensiuni

exterioare

Toleranţa

A l

întrefier

(mm)

Material

Oală

MZ-5-07

014x8

' ± 3%

MZ-5

100

0,3

200

0,1

Oală

MZ-5-05

0 23 x 17

160

± 3%

0,8

MZ-5

280

0,3

400

0,2

Oală

MZ-5-06

0 34 x 28 -

250

±3%

0,8

MZ-5

475

0,3

630

0,2

1 000

0,1

Miez

MZ-5-08

30 x 30 x 24

3 000

+ 30%

- 20%

MZ-5

Numărul de spire care se pot bobina într-un spaţiu cu o secţiune de
1 cm 2

Diametrul

conductor

izolat

(mm)

0,05

0,06

0,07

0,08

0,09

0,1

0,12

Sp./cm 2

16 150

11 630

9 700

8 260

6 800

6 10 Ss

ţ 4210

0,15

0,18

0,2

0,22

0,25

0,28

0,3

2 860

2 050

1 715

1 460

1 140

925

807

0,35

0,4

0,45

0,5

0,6

0,7

594

470

371

300

209

153

117

zător, bobinele cu circuit magnetic BIBLIOGRÂFJE

tip oală de ferită vor confirma pe de- Catalogul întreprinderii de Ferite

plin calităţile estimate iniţial. Urziceni, 1979

SIBSA DUBLA

Foarte multe montaje electronice
utilizează amplificatoare operaţio¬
nale care cer o sursă dublă pentru
alimentarea cu energie electrică.
Montajul propus, extrem de simplu,
poate asigura alimentarea aparatelor
ce necesită sursă dublă prin conver¬
sia unei surse simple. Pentru a se
obţine o tensiune dublă de ± 15 V,
suficientă pentru majoritatea sche¬
melor, montajul se va alimenta de la
o sursă de 30 V. Tensiunea de ieşire
este fixată de divizorul rezistiv
R1—R2. Curentul de sarcină la ie-

Ing. AURELIAN MATEESCU

şire este limitat de dezechilibrul din¬
tre cele două ramuri şi nu poate de¬
păşi curentul maxim de colector al
celor două tranzistoare. Numerota¬
rea pinilor la (3 A741 corespunde
capsulei cu 8 terminale.

LISTA COMPONENTELOR

CI, C2 = 15 mF, 30 Vcc; CM =
/3A741; TI = BC337; T2 = BC327;
R1, R2 = 100 kfî, 1%; R3, R4 = 10 fi,
10%, 0,5 W.

(°v)

2 .

TEHNIUM 11/1985

B — ,;. m '

800—1 000 Hz pentru CW).

Cea de-a doua se referă în exclu¬
sivitate la recepţionarea cu ajutorul
unor tehnici digitale (microcalcula¬
toare) a emisiunilor CW, la care tre¬
nurile de frecvenţă audio au fost J
transformate în semnale logice. +v<

Interesant este şi decodorul pen¬
tru două tonuri, care poate fi utilizat
efectiv pentru recepţionarea emisiu- u,
nilor RTTY-AFSK sau eventual nu :
mai pentru semnalarea acordului
corect pentru o emisiune cu un shift
dat.

IMtiM

L 2

-1 4

4 5 NE.

567

A .

8 *®*

■<6 2 7

JL i® J— r

C *X L Ci

Ing. CRISTIAN COLONATI ^ INP SOOmV

NE567 este un circuit integrat
analogic din familia PL.L (phase loc-
ked — 100 p), cu buclă cu calare de
fază, utilizat ca decodor de ton şi de
frecvenţă. Principala funcţiune este
de a poziţiona semnalul de ieşire
atunci cînd la intrare este detectată
frecvenţa pentru care a fost reglat.

Frecvenţa centrală şi întîrzierea la
ieşire sînt determinate de compo¬
nentele externe R1, CI, C2, C3.

Principalii parametri de lucru utili
unor aplicaţii curente sînt:

— gama d.e frecvenţe la intrare

0,01—500 kHz; „ , .

— realizează un răspuns util la ie¬

şire la un semnal de intrare înecat în
zgomot la nivelul Us/Uz = 6 dB;

— rezistenţa de intrare 20 kO;

— cea mai mică valoare de sem¬
nal detectabilă la intrare 20 mV —
vîrf la vîrf;

— tensiunea de alimentare
4 75—g V (tipic 5 V) la un curent de
max. 13 mA, 30 mW disipaţie;

2~20KJk»,

— banda de trecere

8 « 107o|/ ^7^ în% din f0 -

unde: Vi < 200 mV (vîrf la vîrf) ten¬
siunea de intrare măsurată în volţi,
C2 = valoare în microfarazi.

Schema de principiu a conectării
circuitului este prezentată în figura
2, iar conexiunile la pini pentru dife¬
ritele tipuri de capsule în figura 3.

Cele mai interesante aplicaţii,
pentru care prezentăm şi schemele
de principiu, sînt . . .

— decodor pentru emisiuni RT s Y,
CW — figura 4 a,b,c;

— decodarea audio a emisiunilor
CW — figura 5; '

— decodor pentru două tonuri —

figura 6. .....

Prima schemă este aplicabila emi¬
siunilor RTTY în modul de lucru
AFSK pentru decodificare cu acpr-
dul corect pe un singur ton (in prin¬
cipiu pe 1 275 Hz pentru RTTY şi

LED

HK-O-

J OUT1

* NE 567
5 6 i _

OUT

Z,ZuF

sa s-o,yr

Cz L c <

HrV

X 0 *y f

■tw

X L£D

Relativ la figura 5 se observă că
de la receptorul de trafic se obţin la
intrarea decodorului de ton trenuri
de frecvenţă audio, de lungime va¬
riabilă, în ritmul manipulăm CW.
Frecvenţa audio (tonul) variaza in
funcţie de acordul receptorului. Tre¬
nurile audio (succesiunile li-
nie-punct) aplicate la intrarea deco¬
dorului de ton sînt transformate la
ieşire în semnal digital, cu condiţia
ca frecvenţa audio (de bătăi) obţi¬
nută ca urmare a acordului recepto^
rului să ajungă în banda de captura
a circuitului NE567 stabilită (şi ajus¬
tabilă) din PI (fig. 5). .

Ieşirile logice „0 şi „1 (0 V şi +V)
obţinute în ritmul manipulam pot fi
preluate de un sistem de calcul pen¬
tru o translatare automată în text
clar pe un video — display sau im¬
primantă.

* ^ 1 1 1 i JL f—i [a 1

<¥i i, i r

v 0.1W.F OS/ J 1 ***

ne 567 8 “

ME5G7 jJ

T T?-Y X

Cablaj fig. 4

La intrarea decodorului de ton, în
vederea creşterii acurateţei semna¬
lului de intrare şi diminuarea sau
eliminarea nivelului de zgomot, se
pot monta filtre active audio (/3A741)
pentru banda de frecvenţe dorita,
ale căror scheme sînt cunoscute şi
relativ larg utilizate.-

BIBLIOGRAFIE

Catalog de circuite integrate ana¬
logice Philips, 1982.

CQ, noiembrie 1984, pag. 54—57.
BYTE, octombrie 1976, pag.
12—14.

Engineer’s notebook, 1982, pag.
107.

OUT TTL

-gft -A. M1GR0

^-* Vty T Y CALCULATOR

— tensiunea pe colectorul tran¬
zistorului de ieşire max. 15 V.

Trenurile de impulsuri de frec¬
venţă sînt detectate la ieşire sub
forma unor impulsuri logice 0 şi 1
(fig. 1). Pata minimă de detectare
pentru crearea unui semnal logic de
ieşire (bit) este de 10 perioade la in¬
trare (adică 10 cicii per bit), cores-
punzînd unei rate de transfer a in¬
formaţiilor de fo/10.

Pentru un tren de frecvenţa la in¬
trare, ieşirea este „0“, iar în lipsa
acestuia ieşirea se ridică în „1 ,
adică la +V.

Formulele de calcul sînt simple, şi
anume: ^ 1

— frecvenţa centrală fo ^

.. ... V

__ -

itV 71 U

nnr

TEHNIUM 11/1985

Necesitatea unor manipulatoare
electronice simple, sipure în funcţio¬
nare, care să conţină un număr re¬
dus de componente a dus la realiza¬
rea de diferite montaje, folosind
aproape exclusiv circuitele integrate
logice. Manipulatorul prezentat în
continuare foloseşte o schemă cla¬
sică, a cărei funcţionare se poate în¬
ţelege urmărind figura 1.

în starea de repaus, oscilatorul de
tact nu funcţionează, întrucît ieşirea
porţilor NAND 1.1 şi 1.3 este „0“.
Tot blocat este şi oscilatorul tonal,
construit cu porţile NAND 3.2, 3.3 şi
3.4. Blocarea acestuia se datorează
faptului că în repaus ambele ieşiri Q
ale celor două circuite basculante
bistabile (2.1 şi 2.2) se află la nivelul
logic „1“, ceea ce determină „0" pe
ieşirea porţii 3.1.

Prin circuitul SAU (D 2 , D 3 şi R 5 )
semnalele de pe ieşirile Q ale circui¬
telor basculante bistabile comandă
tranzistorul T, în colectorul căruia
se găseşte releul de manipulare.

Dioda D 4 protejează tranzistorul
împotriva tensiunilor inverse de au-
toinducţie ce apar la trecerea din
starea de conducţie în cea de blo¬
care. Prin borna notată pe schemă
cu H, releul este alimentat cu ten¬
siunea U 1( care poate fi diferită de
tensiunea de alimentare a montaju¬
lui (+ 5 V Sa borna I). Valoarea ten¬
siunii Ut depinde de releul folosit,
releu a cărui bobină se conectează
între bornele G şi F.

în starea de repaus, tranzistorul
este blocat, întrucît ieşirile Q ale cir¬
cuitelor basculante bistabile se află
la nivelul logic „0“.

Cînd pîrghia de manipulare este
acţionată în poziţia „PUNCTE", ieşi¬
rea porţii 1.1 devine „1“, iar genera¬
torul de tact începe să funcţioneze,
asigurînd la ieşirea porţii 1.3 o suc¬
cesiune de impulsuri dreptunghiu¬
lare. Frecvenţa acestora determină
viteza de manipulare şi se poate
modifica prin schimbarea valorii re¬
zistenţei Rt (potenţiometru montat
pe panou) sau a condensatorului C v
Circuitele basculante bistabile din
montaj, avînd intrările de date co¬
nectate la ieşirile Q, lucrează ca di-
vizoare cu 2, adică îşi vor modifica
starea la fiecare front pozitiv al im-

6ng. VASSLE CIOBĂNITĂ
YC3ÂPG

pulsurilor de tact aplicate la intrare.
Impulsurile dreptunghiulare rezul¬
tate pe ieşirea Q a primului bistabil
comandă prin D 5 deschiderea tran¬
zistorului de manipulare. Se
transmit astfel „PUNCTE" avînd du¬
rata egală cu durata „PAUZELOR".
Totodată, nivelul „1“ de pe ieşirea
porţii 3.1 determină funcţionarea ge¬
neratorului tonal. Frecvenţa acestuia
se reglează în jur de 1 kHz, cu aju¬
torul potenţiometrului R 4 .

Circuitul basculant bistabil 2.2
este blocat, întrucît primeşte „0“ pe
intrarea R.

Deblocarea acestuia se face nu¬
mai cînd se transmit „LINII" şi ieşi¬
rea porţii 1.4 devine „1". în acest
caz funcţionează ambele circuite
basculante. Semnalele de pe ieşirile
Q, divizate cu 2, respectiv 4, se în¬
sumează prin circuitul SAU, formînd
semnale ce corespund liniilor din al¬

fabetul Morse. Corecţia automată a
punctelor şi liniilor se face cu ajuto¬
rul diodelor D 5 şi D 6 . Astfel, pentru
transmiterea integrală a unui punct
sau a unei linii, este suficientă doar
o scurtă atingere a contactelor res¬
pective. Explicaţia constă în aceea
că oscilatorul de tact este menţinui
în stare de funcţionare de nivelul „0“
de'pe ieşirile Q prin intermediul dio¬
delor D 5 —D 7 .

Montajul a fost construit pe o
plăcuţă de cablaj imprimat, simplu
placat, cu dimensiuni de 74 x 40
mm. Forma cablajului se prezintă în
figura 2, unde se indică şi dispune¬
rea componentelor. Cu linii punc-

tate s-au notat strapurile necesare.
Literele mari marchează bornele
unde se conectează elementele de
pe panou (potenţiometrele, casca,
cheia de manipulare), precum şi
sursa de alimentare. Manipulatorul
funcţionează cu tensiuni cuprinse
între 4,3 şi 5 V, consumînd 40, res¬
pectiv 48 mA.

D Qr J

^0 Q,

C2.1

«C2.2_

Q r

1 s Q 5

- Qr D 7 “ 1N4148

•• — Cil = CDB400 L

+N CE • CDB474

CB = CDB 400

IARU REGION 1 HF BÂND PLAN

29.000 RJ—I 28.500r

•6Q0fâ .TOOfcg .600£

28.00021.000ppp 1,000™ 3 500J

•’00fci-4w 3.600rf

■15ofe£*®

p c* ex ohzd-o

frfrn rî ii

I « o o o

A -j- O

V.fci

® c*- ® H*

ffi O
o W D 3

x w o la 400f

TEHNIUM 11/1985

Pentru obţinerea unei imagini im¬
primate stabile, trebuie să existe o
potrivire foarte precisă între rularea
benzii şi rotirea capetelor video. Nu¬
mai astfel capetele video se vor po¬
ziţiona la redare exact pe traseul pe
care l-au avut în momentul imprimă¬
rii. Condiţiile foarte precise de ur¬
mărire a traseului (denumit şi
„tracking") se obţin cu ajutorul unor
montaje electronice de automati¬
zare, dotate cu traductoare, cu aju¬
torul unor servomecanisme. Sincro¬
nizarea mişcării capetelor video re¬
lativ ia rularea benzii poate fi asigu¬
rată prin diverse procedee, din care
mai obişnuite sînt cele descrise mai
jos.

Pe orice bandă video se imprimă
simultan cu imprimarea semnalelor
video şi audio, pe o pistă separată,
impulsuri care sînt comparabile cu
turaţia motoarelor din videomagne-
tofon. Motoarele sînt de obicei

două, unul care asigură printr-un

volant tracţiunea uniformă a benzii

şi operaţiile de derulare rapidă, ce¬
lălalt asigură numai rotirea

GEQPOE O. OPRESCU

tamburului cu capete video. Bineîn¬
ţeles, există variante numai cu un
singur motor, sau cu un număr
foarte mare de motoare, din care
unul care are rolul de ventilator.
Pentru simplificare, în cele ce ur¬
mează se va discuta numai cazul
majoritar al sistemelor de tracţiune
cu două motoare. Motoarele pot fi
de diverse tipuri şi ele; de exemplu
unele construcţii folosesc motoare
de curent continuu, cu colector şi
perii, cum sînt cele folosite la case-
tofoane. Alte construcţii utilizează
motoare de tip asincron, în.scurtcir-
cuit, de curent alternativ. în sfîrşit,
se folosesc şi motoare tot de curent
alternativ, de tip sincron, a căror tu¬
raţie este dependentă de .frecvenţa
curentului de alimentare. în funcţie
de tipul de motoare utilizate, monta¬
jele de servomecanisme pot avea di¬
verse înfăţişări, din care trei tipuri
sînt caracteristice. înainte însă de a
fi descrise, trebuie remarcate cîteva
particularităţi ale montajelor cu ser¬
vomecanisme utilizabile în domeniul
imprimării magnetice video.

Pe lîngă imprimarea semnalelor
de sincronizare, pe pista de sincro¬
nizare a benzii, denumită pe scurt
„sincro“, tr.ebuie asigurat un semnal
de referinţă asupra turaţiei tamburu¬
lui cu capete video. Acest semnal,
denumit „tachometric“ sau pe scurt
„tacho“, este dat de rotirea unui
magnet, fixat pe axul tamburului vi¬
deo, magnet care produce impulsuri
în bobina urnii captor cu miez feros,
asemănător unui cap de magneto¬
fon. La fiecare rotaţie a tamburului
video, înfăşurarea captorului li¬
vrează un impuls care, cu ajutorul
unui montaj electronic, este amplifi¬
cat şi standardizat ca formă, pentru
a putea fi utilizat de restul servome-
canismului. în linii mari, un compa¬
rator de fază primeşte ambele sem¬
nale, sincro şi tacho, le prelucrează
şi la ieşirea lui apare un semnal care
reglează turaţia fie a unui motor, fie
a mai multor motoare, după modali¬
tăţi care diferă mult de la o realizare
industrială la alta. De exemplu, în
unele aparate impulsul tacho este
obţinut prin metode optoelectronice,
cu diode luminescente şi fotodiodă
sau, mai prozaic, prin beculeţ şi ce¬
lulă fotoelectrică. Se folosesc uneori
oscilatoare de mare precizie pilotate
cu cuat}, urmate de divizoare de
frecvenţă. Unele aparate mai re¬
cente utilizează microprocesoare
specializate. Nu se poate spune care
este sistemul cel mai bun. De multe
ori un sistem simplu oferă suficientă
satisfacţie, fiind şi robust în timp, iar
aparatura foarte sofisticată poate fi
o sursă continuă de plictiseli şi cali¬
tate proastă a imaginii din cauza fia¬
bilităţii reduse a pieselor şi a unor
complicaţii inutile, care duc la dere¬
glaje.

Revenind la cele trei tipuri de mo¬
toare utilizabile în videomagneto-
foane, se pot spune în rezumat ur¬
mătoarele:

Motoarele de curent continuu, cu
colector şi perii, au turaţia dictată

de amplitudinea tensiunii aplicate la
borne. Cu cît tensiunea este mai
mare, cu atît creşte turaţia, bineînţe¬
les pînă la o limită acceptabilă, altfel
existînd riscul arderii bobinajului. în
magnetoscoape aceste motoare se
folosesc cam la 70... 90% din tensiu¬
nea nominală de funcţionare, limite
în care, prin cuplaje mecanice opti¬
mizate, se transmite turaţia necesară
cabestanului şi tamburului video.

Motoarele sincrone au turaţia dic¬
tată de frecvenţa curentului alterna¬
tiv de alimentare. Asemenea mo¬
toare nu se alimentează din reţea, fi¬
indcă frecvenţa reţelei nu este des¬
tul de stabilă pentru a urmări o sin¬
cronizare riguroasă. Se foloseşte un
oscilator cu frecvenţă variabilă, de
obicei în jurul a 400 Hz, controlat de
comparatorul de fază. în acest fel
motoarele pot asigura supleţea sin¬
cronizării, pentru obţinerea unei
imagini stabile.

în cazul utilizării motoarelor asin¬
crone, turaţia depinde şi de frec¬
venţa curentului alternativ, dar în
mai mică măsură şi aceste motoare
nu pot răspunde cu promptitudine
unor comenzi de acest fel. în cazul
lor se foloseşte o altă metodă, şi
anume a frînării Foucault. Metoda
constă în asigurarea rotirii tamburu¬
lui video, printr-un cuplaj prin curea
de cauciuc, cu fricţiune slabă, la o
turaţie mai mare decît cea care ar fi
necesară unei citiri normale a pistei
video. De exemplu, dacă turaţia ne¬
cesară ar fi de 1 500 rot pe minut,
tamburul va fi rotit cu 1 600 rot pe
minut. Un disc metalic nemagnetic,
din aluminiu, cupru sau alamă, este
solidar cu axul tamburului cu capete
video. Marginea acestui disc trece
printre polii unui electromagnet, a
cărui înfăşurare este parcursă de
curentul continuu amplificat, de la

(CONTINUARE ÎN PAG. 10)

LA IMPRIMARE

Oscilator^

frecventa

variabilă

Semnal _^

de referinţa

TAMBUR BANDA

Capete video

|Amplificator
curent
alternativ

CAP

SÎNCRO

CAPTOR

NEUTIUZAT

TEHNIUM 11/1985

TAMBUR BANDA

Spre circuite
video

IN1RARE\

VIDEO

Separator

impulsuri

Divizor

bistabil

LA REDARE

*-Spre circuite
video

Comparator
de fază

\ Formatori

Capete video

Amplificator _.«<r
curent &
continuu m
electromagnetA,

FRtNÂ
CApm v

AUJMINIU

5 -

MAGNET

LA IMPRIMARE

Capete video

Comparator
Ide fază

Formator

] continuu \

ELECTROimET

FRÎNÂ ^

TAMBUR BANDĂ

ALUMiNiU m s f NCR0

LA IMPRIMARE '

Separabr

impulsuri

Compara-
for de fază

Capete

video

Corni 1â
motor H*

\CA PSTAN

Comandă'

motor

Comparator
de fază

Comandă

motor

Comandă

motor

MAGNET

TEHNIUM 11/1985

£j\

MBiMi MWi K ’ywm^w^

VîjF

" NOTAREA PI TEI :
AMPLIFICATOARELOR AF
A INCINTELOR ACUSTICE

■ P

în momentul în care un amator de
muzică doreşte să achiziţioneze ele¬
mentele componente ale unui lanţ
electroacustic sau numai unele din¬
tre ele, se va găsi în situaţia de a
compara performanţele prezentate
de diverşi producători. Atunci cînd
va compara datele referitoare la pu¬
terea de ieşire a amplificatoarelor,
ca şi la puterea pe care o solicită
sau o suportă incintele acustice, se
va afla într-o situaţie destul de difi¬
cilă dacă nu cunoaşte numeroasele
denumiri şi notaţii întrebuinţate de
fabricanţi pentru aceste date. în
plus, există riscul de a utiliza nera¬
ţional aparatura de care dispune,
implicit riscul defectării unor piese
costisitoare.

Amplificatoarele audio de putere,
care au căpătat în ultima vreme o
largă răspîndire, sînt componente
de bază ale lanţului electroacustic,
caracterizate de o serie de parametri
electrici, între care puterea de ieşire
este considerată un parametru de
bază.

Examinînd fişele tehnice ale unor
amplificatoare audio de producţie
diversă, vom constata că puterea de
ieşire este notată în mod diferit şi
este greu de făcut o comparaţie în¬
tre performanţele produselor în
cauză.

Vom încerca în continuare să pre¬
zentăm cele mai uzitate metode de
notare a puterii de ieşire a amplifi¬
catoarelor audio de putere.

Puterea nominali de ieşire a unui
amplificator, numită uneori şi pute¬
rea de lungă durată, este puterea de
ieşire livrată de amplificator în'ur¬
mătoarele condiţii:

— puterea livrată este debitată pe
o sarcină activă, respectiv pe un di¬
fuzor sau o incintă acustică;

— tensiunea de alimentare a am¬
plificatorului nu variază cu variaţia
puterii de ieşire;

— coeficientul total de distorsiuni
armonice (THD) nu depăşeşte va¬
loarea de 1%.

Acest mod de determinare a pute¬
rii livrate de amplificator este utilizat
în multe state ale lumii şi mai poate
fi întîinit şi sub notaţia „putere

RM8“ (în S.U.A.) sau „putere sinus".

Puterea muzicală livrată de un

amplificator audio este stabilită pe
baza unor norme elaborate de Insti¬
tutul High—Fideliîy (IHF) din Statele
Unite şi reprezintă puterea maximă
livrată pentru un coeficient de dis¬
torsiuni sub 1% în condiţiile aplicării
la intrarea amplificatorului a unui

impuls suficient de scurt pentru ca
valoarea tensiunii de alimentare să
rămînă, practic, constantă.

Puterea muzicală livrată de un

amplificator este mai mare decît pu¬
terea nominală (RMS, SINUS), ca
ordin de mărime 1,4 4-1,5 Pn.

Puterea de wlrf (PEAK POWER)
este puterea de ieşire livrată în con¬
diţiile stabilite pentru determinarea
puterii muzicale. Se admite ca ten¬
siunea de alimentare a amplificato¬
rului să varieze în limite relativ

Ing. AURELSAW IVI
strînse în jurul valorii nominale.

Din cele arătate mai sus se poate
trage concluzia că ultimele două
metode de determinare a puterii de
ieşire a amplificatoarelor de audio-
frecvenţă nu oferă o imagine con¬
cludentă pentru aprecierea posibili¬
tăţilor aparatului testat.

Majoritatea amplificatoarelor au¬
dio au banda de frecvenţă repro¬
dusă de 20—20 000 Hz, uneori mult
mai mare, ceea ce nu înseamnă că
puterea de ieşire a amplificatorului
rămîne constantă în toată această
bandă. De obicei, la frecvenţe joase,
ca şi la frecvenţe înalte, apar ate¬
nuări mai mult sau mai puţin pro¬
nunţate, datorate frecvenţei de lucru
a elementelor semiconductoare, ca¬
pacităţii condensatoarelor de cuplaj
sau de ieşire, variaţiei impedanţei
difuzorului sau incintei acustice cu
frecvenţa, ca şi altor factori. în ca¬
dru! unei reprezentări grafice care
cuprinde în abscisă frecvenţa, iar în
ordonată puterea, se va lua în consi¬
derare porţiunea de grafic ce repre¬
zintă puterea maximă cuprinsă între
punctele de la care atenuarea (scă¬
derea) puterii depăşeşte 3 dB.

in figura 1 sînt prezentate caracte¬
risticile putere-frecvenţă pentru
două amplificatoare de producţie
americană ce se încadrează în nor¬
mele HI-FI. Unul are pOterea nomi¬
nală de 40 W, iar celălalt de 20 W.
Din grafic se observă că puterea de¬
bitată este funcţie de frecvenţă, ast¬
fel că la frecvenţa de 50 Hz puterea
maximă livrată de primul amplifica¬
tor este de circa 27 W, iar ai doiiea
livrează numai 10 W.

Se întîineşte deseori părerea fun¬
damentai greşită că un amplificator
cu puterea (de exemplu) de 100 W
va „suna" de 10 ori mai tare decît un
amplificator cu puterea de 10 W.
Urechea umană percepe neliniar
creşterea puterii acustice, din care
cauză un ascultător ce percepe su¬
netul emis din două surse cu greu
va putea preciza care este sursa
ce emite cu o putere mai mare dacă
P-, = 2 P 2 . Aceasta s-ar putea tra¬
duce astfel: ascultînd două amplifi¬
catoare, unul de 20 W şi celălalt, de
40 W, se va putea face mai greu o
distincţie în ceea ce priveşte pute¬
rea. Diferenţa se va concretiza însă
în calitatea sunetului, datorată dina¬
micii mari, rezervei de putere a am¬
plificatorului de 40 W, ca şi funcţio¬
nării cu un coeficient de distorsiuni
mult mai redus.

Şi în căzui Incintelor acustic® şi al
dlfuzoaraior se folosesc mai multe
moduri de a nota puterea ce se
poate aplica acestora. în literatura
de specialitate, ca şi în prospectele
produselor, se întîlnesc denumiri ca:
putere sinusoidală, nominală, reală,
muzicală, de vîrf, maximă, acustică,
de lucru, limită, paşaport etc.

Put@r@a ®§®®trfci este definită ca
puterea ce se determină indiferent
de frecvenţa sunetului reprodus. Ea
este dată de relaţia:

unde U = tensiunea efectivă ce este
licată reproducătorului sonor şi
om = impedanţa nominală a re¬
producătorului sonor.

Puterea electrică mai este denu¬
mită uneori putere sinusoidală şi
este un parametru utilizat în măsu¬
rările electroacustice.

Putere® nominală este definită ca
fiind puterea nominală a amplifica¬
torului de audiofrecvenţă cu care re¬
producătorul sonor poate lucra un
timp îndelungat fără apariţia de de¬
fecte mecanice sau electrice. Pute¬
rea nominală este un parametru de
exploatare important deoarece asi¬
gură orientarea utilizatorului celor
două agregate în ceea ce priveşte
rezistenţa ia funcţionarea de durată
în condiţii de exploatare apropiate
de condiţiile limită. Trebuie să rea¬
mintim faptul că un procentaj mare
(90 — 95 %) din puterea de ieşire a
amplificatorului se transformă în
căldură în bobina mobilă a difuzoru
lui, ceea ce înseamnă că, la funcţio¬

— mai mici de 3 % în banda de
250 — 1 000 Hz la P,;

— între 0,3 % şi 1 % în banda
1 000 — 2 000 Hz Ia 0,5 PI; .

— mai mici de 1% în banda 2 000 —
8 000 Hz la 0,25 PI

Puterea de lucru este un parame¬
tru important refiectînd randamentul
pe care îl are reproducătorul sonor
în discuţie. Astfel, dacă se compară
incintele acustice produse de un nu¬
măr mai mare de firme, se va con¬
stata că, pentru un volum al incintei
de 25 — 45 dm 3 , puterea de lucru
variază între 3 W şi 10 W, în timp ce
puterea nominală ajuhge pînă la
100 W. Atunci cînd se compară
două incinte acustice avînd aceeaşi
putere nominală, mai bună este
aceea care are un randament de
transformare a energiei electrice în
energie sonoră mai bun, deci aceea
care are puterea de lucru mai mică
(obţine aceeaşi intensitate sonoră
cu o putere electrică mai mică).

Putere® muzicală (sau putere li¬
mită, conform DIN 45 500) este pu¬
terea maximă aplicată reproducăto¬
rului sonor, ia care nu apar zgomote
mecanice ia componentele în miş-

“4"

—

20 w

~Y~

—

-j

—

—■

2o & /o* z/o* fo * /<?*

/a*

EHIHIHI H (§)

narea de lungă durată, la un mo¬
ment dat se va ajunge la un echili¬
bru termic între puterea livrată bobi¬
nei mobile şi disipaţia sa către me¬
diul înconjurător. Metodele de de¬
terminare a puterii nominale diferă
de la un standard la altul, dar rezul¬
tatele obţinute sînt comparabile.
Trebuie reţinut făptui că, conform
normelor DIN 45 500, puterea nomi¬
nală este identică cu puterea paşa¬
port, denumire utilizată frecvent în
U.R.S.S. şi în R.P. Bulgaria. Ce este
puterea paşaport (pasportnaia) este
interesant de ştiut, avînd în vedere
marea răspîndire pe care o au în
ţara noastră reproducătorii sonori
fabricaţi în aceste două ţări vecine.

PtJterea paşaport este definită de
standardul sovietic GOST-16 122-78
şi de standardul bulgar BDS 6412.
Valoarea sa este obţinută în urma
unor determinări executate conform
figurii 2, în care s-au notat: 1 — ge¬
nerator de semnal; 2 — filtru de
frecvenţă standard; 3 — dispozitiv
de comandă a amplitudinii; 4 — am¬
plificator de putere; 5 — voltmetru
ce măsoară tensiunea efectivă li¬
vrată de amplificator; 6 — filtru pen¬
tru banda nominală de frecvenţă a
reproducătorului (ia difuzoarele de
joasă frecvenţă şi de bandă largă nu
este utilizat); 7 — reproducătorul
sonor testat.

Determinările durează 100 de ore
fără pauză sau 300 de ore cu între¬
rupere (1 minut — semnai, 2 minute
— pauză). în urma acestor măsură¬
tori în sarcină nu se admit nici un
fel de alterări aie parametrilor meca¬
nici sau electrici ai reproducătorului
sonor.

Pyîerea d® lucru este definită ca
fiind puterea electrică pe care o
consumă reproducătorul sonor pen¬
tru a produce un sunet avînd inten¬
sitatea de 96 dB ia distanţa de 1 m
de acesta. Distorsiunile maxime'ad¬
mise pentru reproducătorii sonori
din clasa Hi-Fi sînt date îuînd în
considerare puterea de lucru PI.

Valorii© acestor distorsiuni ma¬
xime admise sînt:

care ale reproducătorului sonor. De¬
terminarea se face aplicînd un sem¬
nal sinusoidal, cu frecenţa de
250 Hz şi durata maximă de 2 se¬
cunde.

în concluzie, putem spune că:

— puterea nominală reflectă cel
mai corect capacitatea unui repro¬
ducător sonor de a lucra timp înde¬
lungat ia încărcare mare;

— randamentul unei incinte este
reflectat de puterea de lucru. Un
randament sporit are incinta care
are puterea de lucru cea mai mică.

BIBLIOGRAFIE

Radio (U.R.S.S.), nr. 12, 1975

Radio, Teievizia, Electronica
(R.P.B.), nr. 1, 1985

(URMARE DIN PAG. 9)

ieşirea comparatorului de fază. Dacă
diferenţa de viteză este importantă,
prin înfăşurarea electromagnetului
apare un cîmp magnetic semnifica¬
tiv, care, prin efect Foucauit, pro¬
duce frînarea tamburului. în acest
fel se asigură efectul de urmărire r
guroasă a pistei video de către a
petele video.

în figura A se arată felul de utili¬
zare a motoarelor sincrone, pentru
antrenarea tamburului video. Pentru
antrenarea benzii se foloseşte fie
acelaşi motor, prin intermediul unei
şaibe separate şi al unei curele,
un motor de alt tip, asincron sau de
curent continuu. La imprimare, un
semnal de referinţă se obţine din
frecvenţa de sincronizare de cadre,
prin multiplicarea de frecvenţă, ac-
ţionîndu-se un oscilator cu frec¬
venţă variabilă. Semnalul se imprimă
cu ajutorul capului sincro pe pista
respectivă a benzii. Aceiaşi semnai
comandă, printr-un amplificator de
curent continuu, frecvenţa fiind ace¬
eaşi. turaţia motorului sincron soli¬
dar cu tamburul video

TEHNIUM 11/1985

mufe mmm

Există cazuri în care electroniştii
amatori sau avansaţi sînt puşi în si¬
tuaţia de a modifica legăturile elec¬
trice la cablurile de înregistrare-re-
dare, de a prelungi cablurile micro¬
foanelor sau pentru înregistrare-re-
dare, precum şi de a verifica sau uti¬
liza în locuinţă sau în vacanţă un
microfon fără să dispună de apara¬
tura adecvată (preamplificator).

Scopul prezentului articol este
tocmai acela de a vă scoate din în¬
curcătură, recomandîndu-vă urmă¬
toarele mufe adaptoare: 1. mufă in-
versoare (fig. 1 şi fig. 3), 2. mufă
preamplificatoare (fig. 1 şi fig. 5) şi

3. mufă prelungitoare (fig. 2 şi fig.
4).

Modul de execuţie şi asamblare a
mufelor tată şi mamă este identic la
primele două adaptoare. Mufa
mamă se detaşează din piesa meta¬
lică de ecranare şi fixare după care
se va monta în orificiul creat în
poarta posterioară a mufei de bază
(din PVC dur, tip TESLA).

In figura 1 cu detaliile de mai jos
sînt suficiente elemente pentru
executarea mufelor 1 şi 2.

S-au notat:

1 — corpul mufei de bază, tip
TESLA:

2 — ecran din tablă subţire (ori¬
ginal);

3 — şurubul de prindere (origi¬
nal):

4 — mufa tată (original):

5 — mufa mamă montată de
amator;

6 — inel din material plastic (lipit
cu Stirocol);

7 — poziţia cheilor de branşare.

Mufa prelungitoare (fig. 2 şi fig. 4)

are corpul 1 confecţionat din ţeavă
PVC pentru instalaţiile electrice in¬
terioare, iar cele două mufe mamă
sînt din masă plastică, aflate în co¬
merţul de specialitate, la care au
fost înlăturate urechile de prindere
cu şuruburi.

Detaliile figurii 2 sînt suficiente
pentru executarea cu uşurinţă a mu¬
fei prelungitoare. S-au notat:

1 — corpul principal al mufei,
PVC 0 18 mm;

2 — tablă de cupru t 0,1 mm
pentru ecranare (poate lipsi);

3 — şurub M3 de fixare a celor
două mufe;

4, 4’ — lamele de fier sau alamă ±
0,6 mm, respectiv t 1,2 mm (filetat

Ing. C, RÂMBU

cu M3 orificiul din 4’), lipite la picio¬
rul 3;

5, 6 — mufe mamă din masă
plastică;

7 — poziţia cheilor de branşare.

Observaţie. Mufa preamplifica¬
toare (fig. 5) poate fi utilizată atît la
radioreceptoarele cu tranzistoare,
cît şi la cele cu tuburi electronice,
cu condiţia „aducerii" la picioruşul 5
al mufei mamă de pe radioreceptor
a plusului sursei de alimentare, pro¬
tejat şi decuplat ca în figura 6.

în toate cazurile există suficient
loc în radioreceptoare sau radioca-
setofoane (eventual picupuri sau
alte amplificatoare electronice) pen¬
tru montarea celor două piese: re-

STEKEO

LAMELELE

Notă: Valoarea de + 8,5
V la picioruşul 5 se
măsoară la un consum
al „mufei preamplifica¬
toare" de 500 mA.

Fig. 1 : Mufă inver-
soare, mufă preamplifi¬
catoare

F«g. 2: Mufă prelungi¬
toare

MAMA

40 mF

ac *09=
(ac *12)

mamL

^-CS-

mamI

Notă: Rezistoarele sînt
de 0,12 W, iar conden¬
satorul tub, miniatură,
la 6,3 V.

250Kn.

-A

(b)

TATĂ

zistor sau potenţiometru semiregla-
bil şi condensatorul de decuplare a
sursei de alimentare.

Rezistenţa punctată de 22 kft se
utilizează numai atunci cînd micro¬
fonul este de tip pastilă cu pream-
plificare înglobată (polarizarea FET
sau CI).

, , +2S0V

/OmF (-fuluri .

J. (400) electronice)

tssy +sv

^ - (O)

(tranzistoare)

W 50uF

1 ( 400 )

La redare, capul sincro citeşte
semnalul imprimat şi îl trimite la in¬
trarea unui comparator de fază. Un
cap'tor culege impulsurile tacho şi le
trimite în acelaşi comparator de
fază. în caz că la redare există dife¬
renţă faţă de turaţia tamburului vi¬
deo la imprimare, oscilatorul de
frecvenţă variabilă oferă o frecvenţă
pilotată tocmai de această diferenţă
şi tamburul va fi rotit mai încet sau
mai repede, pentru a se compensa
diferenţa. Bineînţeles, dacă există
concordanţă între turaţia de la im¬
primare şi cea de la redare, corecţia
devine foarte slabă, dar servomeca-
nismui acţionează foarte prompt la
orice neconcordanţă, corijînd astfel
funcţionarea ansamblului. Sistemul
este foarte sigur, întrucît, lucrînd în
frecvenţă, schemele alese pot fi des¬
tul de simple, nefiind acţionate su¬
părător de schimbările termice ale
mediului.

în figura B se arată felul cum se
aplică sistemul de frînare Foucault
atunci cînd se foloseşte pentru an¬
trenarea tamburului video un motor
asincron alimentat de la reţea. Pen¬
tru acţionarea cabestanului se folo¬
seşte de asemenea un motor asin-

| cron.

ţ La imprimare se obţine separarea

impulsurilor de cadre, de 50 Hz, ex¬
trase din semnalul complex video.
Cu ajutorul unui montaj de divizor
bistabil se obţine o frecvenţă de 25
impulsuri/secundă care se imprimă
pe pista sincro, apoi trecînd prin
comparatorul de fază, prin compa¬
rare cu turaţia tamburului video,
care estş rotit cu o viteză mai mare,
aşa cum s-a arătat mai sus, se ob¬
ţine prin comparare cu impulsul ta¬
cho, dat de captorul tamburului, un
semnal de corecţie, amplificat de un
amplificator de curent continuu,
aplicat.electromagnetului frînei Fou-
caulî. în consecinţă, tamburul este
frînat în funcţie de impulsurile de
sincronizare cadre ale semnalului vi¬
deo.

La redare nu se folosesc două
blocuri, şi anume separatorul de im¬
pulsuri şi divizorul bistabil. în
schimb se compară semnalul sincro
cu cel tacho, diferenţa este amplifi¬
cată şi serveşte la acţionarea frînei
Foucault. Este un sistem simplu şi
foarte mult utilizat în magnetoscoa-
peje pentru amatori.

în sfîrşit, în figura C este ilustrat
felul cum se folosesc motoraşele de
curent continuu, atît pentru antrena¬
rea benzii, cît şi pentru rotirea tam¬
burului cu capete video. La impri¬

mare, un separator de impulsuri de
sincronizare cadre imprimă frec¬
venţa de 50 Hz pe pista sincro.
într-un comparator de fază se trimit
impulsurile tacho date de tamburul
rotitor şi impulsurile originale de ca¬
dre ale semnalului video care se în¬
registrează. Un etaj amplificator de
curent continuu sau un circuit de
comandă cu tiristor dă curent de ali¬
mentare pentru motorul tamburului.
Celălalt motor de antrenare a benzii
magnetice este pilotat doar de im¬
pulsurile de cadre tot printr-un cir¬
cuit de comandă.

La redare, ca şi la montajele ante¬
rioare, impulsurile tacho sînt com¬
parate cu impulsurile sincro. Dife¬
renţa dintre ele serveşte la corecţia
turaţiei tamburului cu capete video.
Capul sincro asigură turaţia motoru¬
lui de antrenare a benzii.

Există sisteme în care un mic mo¬
tor auxiliar dă compensarea turaţiei
cabestanului — subturat —, cabes-
tanul şi tamburul video fiind antre¬
nate de un motor de curent conti¬
nuu, solidar cu tamburul video.
Montajul electronic este similar ce¬
lui, prezentat mai sus.

în privinţa folosirii unor variante
din cele prezentate mai sus, con¬
structorii preferă utilizarea motoare¬

lor asincrone cu frînă Foucault la
realizarea videomagneîofoaneior ali¬
mentate numai la reţea şi a celor¬
lalte două sisteme pentru echipa¬
ment portabil, alimentabil şi din
acumulatoare.

Montaje mai vechi foloseau în lo¬
cul frînei Foucault frîne cu levier de
presiune, cu pîslă sau electromag¬
netice, cu disc de oţel, acţionate tot
de un electromagnet. Eleganţa folo¬
sirii frînei fără contact mecanic, de
tip Foucault, a dus la dispariţia altor
feluri de frînare.

Montajele practice diferă foarte
mult de la o construcţie la alta şi
sînt partea cea mai complicată din
realizarea şi reglarea funcţionării
corecte a videomagnetofonului.
Acesta trebuie să fie realizat deose¬
bit de precis din punct de vedere
mecanic; altfel apar tot felul de de¬
reglări grave (sistemul mecanic nu
acţionează destul de rapid la sem¬
nalele electronice), ceea ce duce la
apariţia de oscilaţii mecanice de ori¬
gine complexă, la ondulări de ima¬
gine, rupturi periodice de sincroni¬
zare, pe scurt, la efecte nedorite.

TEHNIUM 11/1985

om mu ’aţiona ţ > specia! economisi, ea energiei îîj*®*? . an*
c a ea peotfesân vansiruetorilor amatori elaborate fiind r
multe mim aplicabilitate şl 'în locuinţă mu gospodărie,

\ mir d Ir fntimpiiiiarea multiplelor solicitări din p§tea cititorii ti tev niui «

iuţ and dir inuarea consumului de energie electrica şi I® ura i»> n , > • i n

tru unele aparate eiectrocasnice publicăm citeva nontaje işo* de realizat folou i

piese recuperate de ia alte aparate -« Instalaţii Complexitate ceston m dusă â că pot
abordate chiar de persoane cu. ma: puţină experienţă, <s<r e ocupaţi «east » por n ta f v r
in plus, prezentăm modul de confecţionare a «nor pilr electrice * pot asigura energie p« rrfrt iluminat.
mu pentru funcţionarea unor radioreceptoare.

instalaţiile de iluminat aS părţilor şează la un curent mai mare de 50

comune din imobile (scări, cuiuare, mA, atunci tranzistorul T2 vă fi de

subsoluri etc.) au montate tie tuburi tip 2N2222, BD135 etc. Oricum, re-

fiuorescente de 20 sau 40 W, fie be- leu! trebuie să aibă curent de an-

curi cu incandescenţă de 25 W. clanşare de maximum 100 mA la 12

Pentru spaţiile respective aceste V.

surse sînt de multe ori prea puter- Apăsînd unul din butoanele B
nice, dau lumină multă, fapt care se (oricare din ele), condensatorul se
repercutează şi In consumul global descarcă, baza tranzistorului TI fi-
de energie pe imobil. ind practic legată la emitor, tranzis-

Aici trebuie amintit şi timpui cîî torul TI este blocat şi toată tensiu-

acestea consumă, de multe ori fiind nea de alimentare se regăseşte pe

uitate aprinse. Recomandabil este colectorul său* deci şi pe baza tran-

ca să se monteze încă o reţea de zisîorului T2. In această situaţie, T2

iluminat cu becuri de 6,3 V/0,3 A şi este în stare de conducţie şi prin

să nu se utilizeze vechea reţea decît curentul său de emitor permite an¬
in cazuri speciale. clanşarea releului Rel. Releul, prin

Un bec mic de 6,3 V consumă 1,9 contactele saie de lucru, stabileşte

W, deci, făcînd comparaţie cu un alimentarea becuritor.

bec de 25 W, se face o economie de Prin potenţiometrul P, în acest
aproximativ 23 W pe ioc de lampă, timp se încarcă condensatorul C şi
respectiv reducerea consumului cu după un anumit timp tensiunea la
aproape 90%. Considerînd 20 de be- bornele sale aduce tranzistorul TI în
curi în instalaţie, rezultă o descăr- stare de conducţie. Aceasta diminu-

dar valoarea acestui curent este ciile unui atelier specializat sau la

mică (aproape 1 mA) şi releul trece un prieten dotat cu cele necesare. :j

în stare de repaus, întrerupînd aii- Acest acumulator va fi montat ■
mentarea becurilor. Timpul cîî do- într-un ioc ferit de circulaţia persoa- j
rim ca becurile să fie aprinse (0—2 nelor (eventual a animalelor din
minute) se stabileşte din potenţi o- apartament — pisici, cîini), locurile

metrul P. indicate fiind debaraua sau baia. Se i

Pentru perioadele cînd energia confecţionează un redresor care vai ;

electrică poate lipsi de la reţea, re- încărca acumulatorul, iar cînd ten-
comandăm o instalaţie ce are în siunea de la reţea lipseşte energia

componenţa sa o baterie de acu mu- din acumulator va putea fi utilizată . i

latoare de 12 V tip auto. Este bine ia iluminat, pentru aparatul de radio, j
de ştiut că o baterie scoasă de la televizor etc.
autoturism dar care mai are o parte Schema unui redresor pentru în-
din capacitatea sa este perfect cărcat o baterie de acumulatoare de

adaptabilă. în primul rînd ta acu mu- 12 V este arătată în figura 2. Amin- j

lator se verifică densitatea eîectroli- tim că acest redresor rămîne cuplat j

tului şi unde este cazul se compie- în permanenţă pe acumulator, deci

tează cu apă distilată (eventual curentul său va trebui să nu fie prea

acid). Cei care nu prea se pricep la mare.

astfel de operaţii să apeleze la servi- Est!mine că acumulatorul este re- ,

care a reţelei cu 460W doar într-un
imobil, ceea ce la scară naţională
înseamnă foarte muit. Această
formă de iluminare implică un
transformator coborîtor de tensiune
de la 220 V ia 6,3 V, apt să debiteze
un curent direct proporţional cu nu¬
mărul becurilor instalate. Aprinderea
becurilor de 6,3 V se poate face ma¬
nual sau de la un automat care să
ţină aprinsă lumina un timp presta¬
bilit. La o instalaţie cu 10 becuri
consumul este de 3 A, deci destul
de mic, aşa că se poate utiliza trans¬
formatorul de la un aparat de radio
cu tuburi scos din uz (de tip Con¬
cert, Enescu, Stradivari, Rossini,
Baltica, Estonia, Daugava etc.). Cei
care doresc să confecţioneze
transformatorul vor lua un pachet
de tole ferosiliciu de 6 cm 2 la care
pentru primar vor bobina 1 750 de
spire CuEm 0,2, iar în secundar 56
de spire CuEm 0 1. Un montaj de
temporizare a perioadei de ilumi¬
nare îl prezentăm alăturat în figura
1. Acesta conţine două tranzistoare
de mică putere tip BC107, BC171,

ează mult tensiunea ia baza lui T2 şi
acesta se blochează. Curentul de
emitor al lui TI trece şi prin releu,

parat adecvat şi stă într-un mediu
caid (temperatura ambiantă peste +
10 °C), are o capacitate de aproxi¬
mativ 50 Ah, deci de la el vom putea
lua cu uşurinţă 5—6 A timp de 4—5
ore. Timpul de încărcare este în
schimb mult mai lung, deci redreso¬
rul va trebui să debiteze maximum 3
A. Indicat ar fi un redresor cu co-
, mandă electronică a tensiunii şi cu¬
rentului debitat, dar acesta este
scump şi mai greu de realizat.
Deci redresorul nostru este com¬
pus dintr-un transformator, o punte
2,2 redresoare tip auto (sau 4 diode
^ 6SI-10) care debitează pe acumula¬
torul înseriat cu un bec. Rolul becu¬
lui este de a limita curentul în acu¬
mulator. Acest bec este de fapt o

TEHNiUM 11/1985

parte dintr-un bec de far auto; se fo- ,
loseşte doar unul din filamentele
fază scurtă sau fază lungă (bec 12
V/45 W). Cînd acumulatorul se în- f
cârcă, filamentul becului va fi de cu- î
loare roşie şi cînd acumulatorul este
bine încărcat filamentul său aproape
nu mai luminează. Transformatorul |
se confecţionează pe un pachet de ;
tole de 8 cm 2 (de la un aparat de ra- jj
dio sau televizor scoase din uz) la I
care în primar ni se vor bobina f
1 400 de spire CuEm 0,3 mm, iar în f
secundar n2 98 de spire CuEm f

1.2 mm. Pe acest transformator se Jj
mai poate aplica o înfăşurare de 1
12 V, notată n3, compusă din 84 de |
spire CuEm 0,8. Această înfăşurare |
(n3) poate fi folosită ia un sistem de f
iluminat economic cu becuri de 12V j
sau, mai recomandabil, cu becuri de f

6.3 V legate cîîe două în serie (fia. f

3 ). *

Cînd reţeaua de curent nu func- |
ţionează, acumulatorul va trebui să jj
ne asigure energia pentru iluminat jj
şi pentru unele aparate; deci becu- jj
rile, releui de timp, aparatul de ra- t
dio, casetofonuî sau chiar un televi- |
zor mic vor fi preluate de acumula- I
tor, cu condiţia să nu se depăşească j
un curent maxim de 6 A. Dacă acu- I
mulaîorul este de capacitate mare f
(80 Ah), de la el se pot obţine şi jj
10 —12Â pentru cîteva ore.

Trecerea se face automat prin
contactele unui releu RC, după cum j
apare ilustrat în schema din figura j
4. Aici regăsim.releui de timp din fi- I
gura 1 unde punctele sale de aii- jj
mentare AM sînţ cuplate la bornele I
acumulatorului. în plus, este montat
...şi un întrerupător I, care permite aii-
mentarea permanentă a becurilor \
sau, atunci cînd dorim, numai a |
unui grup (cu modificări în schemă).

Montajul din figura 4 funcţionează j
astfel: cînd există tensiune ta reţea
de la înfăşurarea n 2 prin puntea re-
dresoare şi bec, acumulatorul pri-
' meşte curent, deci*se încarcă. Re-
leu! RC este anclanşat şi prin con-
tactele sale introduce în alimentarea :
becurilor înfăşurarea n3. Dacă ten-
siunea la reţea dispare, releu! RC !
comută alimentarea becurilor' pe
acumulator. Totul este condiţionat j
însă de funcţionarea releului de |
timp, respectiv de releu! Rel.

Releu! RC trebuie să se ancian- !
şeze la 12 V şi la un curent maxim
■ de 100 mA. Aminteam că la acu mu- i
lator pot fi alimentate şi alte apa- j
rate; acestea vor lua energia direct j
de la bornele acumulatorului prin
cordoane electrice special constru¬
ite.

Pentru căzu! cînd avem de ali¬
mentat un aparat cu 220 V/ 50 Hz,
recomand convertorul publicat în
Tehnium 2/1984, cu precizarea că
acesta poate debita maximum 100
W în varianta descrisă (fig. 5). Spre
o facilă abordare a acestui conver¬
tor de către constructori, republi¬
căm schema electrică de principiu.
Aici un oscilator cu circuitul 555 de¬
bitează un semnal dreptunghiular de
100 Hz. Următorul circuit integrat
CDB474 divizează semnalul cu 2 şi
prin ieşirile sale comandă două etaje
cu tranzisţoare cuplate la un trans¬
formator. în secundarul transforma¬
torului se obţin 220 V/50 Hz.

Reamintesc că acest convertor
este foarte uşor de construit şi toţi
constructorii amatori care-l folosesc
s-au declarat foarte mulţumiţi de el
atunci cînd au alimentat staţii de
amplificare, transceivere sau chiar
un televizor cu circuite integrate.

Transformatorul are în compo¬
nenţă un pachet de tole de 10 cm 2
şi în primar conţine 2x50 spire
CuEm 1,5, iar în secundar 1 210
spire CuEm 0,35.

Desigur pot fi realizate şi alte mo¬
duri de iluminare economică sau
surse independente de energie, cele
prezentate au fost experimentate şi
efectele s-au dovedit eficace solici¬
tărilor.

TEHNIUM 11/1985

Bateriile electrice a căror con¬
strucţie este descrisă în rîndurile ur¬
mătoare pot fi realizate în întregime
din materiale care în mod obişnuit
sînt aruncate. Prin recuperarea şi
refolosirea acestor materiale, se pot
construi elemente galvanice care
funcţionînd timp îndelungat lipsite
de operaţii suplimentare sau supra¬
veghere, asigură funcţionarea apa¬
raturii electronice tranzistorizate din
gospodărie, a jucăriilor şi iluminatul
loca! sau de veghe al incintelor
acesteia.

Pentru confecţionarea elementului
galvanic din figura 1, este necesar
borcanul din sticlă 1, cu capacitatea
1/2 i, recuperat prin curăţare după
consumarea conservelor, pe fundul
căruia se instalează electrodul 2,
confecţionat prin spiralizarea în
formă de disc a unei bucăţi din
sîrmă de cupru neizoiat, cu diame¬
trul de 1,5 mm, recuperată de la bo-
binaje electrice deteriorate, al cărei
capăt, îndreptat spre marginile bor¬
canului şi îmbrăcat cu tubul izoiant
10, se cositoreşte de contactul elec¬
tric 12 al bornei 11.

In continuare, în borcan se mai
introduce stratul 3, gros de cîţiva
milimetri, din cristale de piatră vî-
nătă, cu rol de depolarizant, peste
care se dispune stratul 4, confecţio¬
nat din vată minerală sau 2—3 dis¬
curi din hîrtie sugativă, care au rolul
de a împiedica depolarizantul să de¬
terioreze prematur electrodul nega¬
tiv, dezactivîndu-l prin depunerea
stratului negru de cupru spongios.

Electrodul negativ 5 este o brăţară
cu diametrul ceva mai mic decît dia¬
metrul marginii borcanului, confec¬
ţionată din bucăţele de tablă de zinc
recuperate de la baterii uzate şi îm¬
binate una de cealaltă prin îndoirea
marginilor (fălţuire), rezultînd un ci¬
lindru a cărui înălţime nu depăşeşte
un sfert din înălţimea borcanului. De
marginea superioară a electrodului
se fixează prin făîţuire 3—4 lamele
8, confecţionate din aceleaşi mate¬
riale ca şi electrodul negativ.

Capătul superior al electrodului
negativ este conectat electric !a şu¬
rubul 14, care susţine borna nega-
j tivă pe capacul din material plastic
j 9, iar capetele celorlalte suspen-
soare sînt răsfrînte peste marginile
j borcanului, astfel încît marginea in-
i ferioară a electrodului negativ să nu

coboare în borcan mai jos de jumă¬
tatea înălţimii acestuia.

Electrolitul 6 este o soluţie cu
concentraţia de 10—15% sulfat de
zinc în apă distilată sau de ploaie,
care se toarnă în borcan, după in¬
stalarea acestuia pe locul unde ur¬
mează să funcţioneze numai cantita¬
tea necesară ca nivelul electrolitului
să depăşească cu cîţiva milimetri
marginea superioară a electrodului
negativ.

Stratul 7 din ulei.de parafină, gros
de cîţiva milimetri, se toarnă peste
soluţia electrolitică pentru împiedi¬
carea evaporării acesteia.

Iniţial, bornele elementului se
menţin timp de circa o jumătate de
oră conectate în scurtcircuit, pentru
activare, după care, îndepărtînd
scurtcircuitul, la borne se obţine
tensiunea de 1 V. Cu 4 asemenea
elemente, conectate în serie, ca în
figura 3, funcţionează normal unui
sau două beculeţe la ianîernă, co¬
nectate în derivaţie.

Periodic, de obicei la intervale tri¬
mestriale sau chiar semestriale, cînd
stratul de piatră vînătă se deterio¬
rează, transformîndu-se în cupru ne¬
gru spongios, reducîndu-se şi cu¬
rentul generat, se demontează ele¬
mentul, se curăţă electrozii prin fre¬
care cu hîrtie abrazivă, apoi se
schimbă electrolitul şi se comple¬
tează” stratul de piatră vînătă.

Radioreceptoarele tranzistorizate
pot fi alimentate dintr-o baterie de
elemente galvanice confecţionată ca
în figura 2, într-un stativ din lemn
de esenţă tare, stejar, fag sau car¬
pen, ale cărui fibre dense menţin
mai bine soluţia electrolitică.

în bucata de lemn 1, de formă pa¬
ralelipipedică, se execută cu ajuto¬
rul unui burghiu aîîtea scobituri,
adînci de circa 100 mm, cu diame¬
trul de 20—22 mm, cîţi volţi dorim
să obţinem djn baterie.

După ungerea cu parafină fier¬
binte, pentru impermeabiiizare, în
găurile executate la distanţa de
15—20 mm, între eie şi de la margi¬
nile stativului, se introduce spirala
aplatizată din sîrmă de cup.ru neizo¬
iat, cu diametrul de circa 1 mm, al
cărei capăt, izolat cu tubul 4 din
■PCV, se cositoreşte cu unul dintre
susţinătoarele 2 reprezentînd polul
negativ al elementului învecinat,
confecţionat din cilindrul de tablă

—7 4v

-s

10 of-

— ■ H— ! -j-

<*22 Kt f

'+ 3V -

de zinc recuperat de la baterii de
lanternă uzate, căruia i se îndepăr¬
tează discul de la bază, suspendîn-
du-l prin răsfrîngerea marginilor
peste marginea scobiturii executate
în stativ.

Terminalele electrozilor aparţinînd
elementelor extreme se cositoresc
de şaibele 5, care sînt în contact
electric cu bornele 6 ale bateriei.

Electrolitul este o soluţie obţinută
prin dizolvarea a 20 g de sare amară
în 1 I de apă distilată sau de ploaie,
din care se toarnă 30—35 g în fie¬
care scobitură executată în stativul
din lemn, după care se mai adaugă
cîte un cristal de piatră vînătă, echi¬
valentul cantităfîT de-100 g piatră vî¬
nătă la 1 I de soluţie, completîn-
du-se apoi scobitura cu ulei de pa¬
rafină, pînă aproape de umplerea
acesteia. La intervale de 2—3 luni se
schimbă electrolitul, adăugîndu-se
piatră vînătă, astfel încît culoarea al¬
băstruie de pe fundul scobiturilor să
persiste.

Elementul din figura 4 este reali¬
zat în borcanul 11, de la conserve,
cu capacitatea de 1/2 I, în care se
introduce electrodul negativ 9, con¬
fecţionat conform indicaţiilor cores¬
punzătoare elementului din figura 1,
suspendat în interiorul borcanului
prin elementele 4, răsfrînte peste
marginile borcanului.

în centru! borcanului, suspendat
de capacul 3, din material plastic,
prin intermediul conductoarelor de
conexiune 6, cositorite de şaiba 5
de contact cu şurubul 2 al bornei
pozitive 1, este instalat electrodul
pozitiv, confecţionat prin cositorirea
armăturilor metalice 8, cu care sînt
dotate 4—6 bastoane de cărbune,
10, recuperate de la baterii uzate.

Electrolitul 7 constă dintr-o solu¬
ţie saturată de ţipirig, obţinută prin
dizolvarea a 200 g ţipirig In 1 I de
apă, în borcan turnîndu-se doar
cantitatea necesară pentru depăşi¬
rea cu 2—3 mm a nivelului la Care
se află marginea superioară a elec¬
trodului negativ. Reducerea
curentului debitat de element, feno¬
men cu apariţie bianuală, indică ne¬
cesitatea curăţării electrozilor sau
înlocuirii electrodului negativ.

Deoarece tensiunea electrică obţi¬
nută între bornele acestui element
galvanic este de 1,5 V, bateria rezul¬
tată prin conectarea mixtă, ca în fi¬
gura 5, a 4 elemente este capabilă
să încarce, în circa 22 de ore, un
element dintr-un acumulator pentru
motocicletă cu capacitatea de 14
sau 18 Ah, sau să alimenteze 4—5
beculeţe de lanternă conectate în
derivaţie, prin intermediul conduc¬
toarelor destinate instalării sonerii¬
lor electrice.

AUTOTURISMELE “OlTCIT

şuruburi şi piuliţe de fixare a arbori¬
lor de transmisie pe arborii de ieşire
din diferenţial — 4,7. Pentru de¬
montarea şi montarea grupului mo-
topropulsor se execută o succe¬
siune de operaţii clasice ce nu ri¬
dică probleme deosebite, din care
motiv nu se insistă asupra lor.

Demontarea şi montarea motoru¬
lui de pe cutia de viteze se execută,
de asemenea, fără a ridica pro¬
bleme deosebite, cu ajutorul dispo¬
zitivului de prindere pentru ridicat
(D. 20-171), respectînd cuplurile,
date în (daN.m); şuruburile de fi¬
xare a suporturilor — 4,5; piuliţele
prezoanelor de asamblare a moto¬
rului cu cutia de viteze — 3,°-

Dr. ing. TRAIASM CAMŢĂ

4.1. Repararea motorului M-G36
este o lucrare complexă, care se im¬
pune numai în cazul apariţiei de de¬
fecte majore datorită uzurilor (de¬
fectelor) care apar ca urmare a unei
funcţionări îndelungate, întreţinerii
şi exploatării necorespunzătoare,
defectelor de material. Pentru exe¬
cutarea acestor lucrări sînt nece¬
sare următoarele S.D.V.-uri spe¬
ciale: A — cheie de bujii; B — ex-
tractor extensibil (cod: D.0Q-108),
0 12 prevăzut cu dispozitiv cu iner¬
ţie (cod: D.00-601); C — cheie pen¬
tru filtrul de ulei (cod: S.00-104); D
— dispozitiv pentru montarea sime-
ringului faţă motor (cod: D.20-
172/t); E — dispozitiv pentru monta¬
rea simeringului spate motor (cod:
D.20-172/3); F — dorn pentru de¬
montare şi montare axe piston (cod:
D.00-106); G — dispozitiv pentru

demontat prezoane; H — cheie di-
namometrică; I — bucşă pentru
montarea segmenţilor, 0 74 mm
(cod: D.20-173); J — suport motor
pentru lucru la banc; K — dispozitiv
pentru montare bucşă autolubri-
fiantă în capul arborelui cotit (cod:
D.00-107); L — cheie pentru imobi¬
lizare roată arbore cu came (cod:
S.20-174); M — dorn pentru cen¬
trare disc ambreiaj (cod: D.20-175);
N — extractor bucşă picior bielă
(cod: D.00-109); O — dispozitiv de
prindere pentru ridicat ansamblu
motor şi cutie de viteze (cod:
D.20-171); P — cală pentru montare
pompă ulei (cod: D.20-176); Q —
dispozitiv sertizare supapă „by-
pass“ (cod: D.20-178).

A. Dezechiparea motorului M-
036. Această categorie de lucrări
este necesară, după scoaterea de

Următoarele piese, prezentate an¬
terior, trebuie unse cu o soluţie spe¬
cială de „etanşare-frînare“ înainte de
a fi montate: prezoane de chiulasă,
obturator rampă de ungere, pre¬
zoane palier arbore cu came, pre-
zon rolă întinzător, buşon supapă
„by-pass“ radiator ulei.

Privitor la motor, există mai multS 5
categorii de lucrări de întreţinere şi
reparaţii, în funcţie de necesitate
(fig. 13).

4. DEMONTAREA Şl MONTA¬
REA MOTORULUI M-036

Motorul se poate demonta fără
cutia de viteze. Motorul şi cutia de
viteze formează un grup motopro-
pulsor compact care se montează-
demontează împreună de pe auto¬
turism la efectuarea unor lucrări de
întreţinere şi reparaţii mai impor¬
tante. Pentru montare-demontare
sînt necesare trei S.D.V-uri spe¬
ciale: 1 — un dispozitiv de prindere
pentru ridicat ansamblul motor-cu-
tie de viteze (cod: D.20-171); 2 —
dorn pentru demontare ştift levier
schimbare viteze (cod: D.00-207/1);

3 — dorn pentru montare ştift levier
schimbare viteze (cod: D.00-2Q7/2).
La executarea acestor lucrări este
important a se respecta următoa¬
rele cupluri de strîngere, în (daN.
m): şurubul de fixare spate a cutiei
de viteze — 3,2; şuruburi de fixare a
suporturilor elastice faţă — 4,5;

LUCRĂRI

MOTORUL

HO 36

LUCRĂRI CURENTE
DE ÎNTREŢINERE

DEMONTARE ANSAMBLU
CUTIE . VITEZE DE
PE AUTOTURISM

DEZECHIPARE

MOTOR

DEMONTARE

MOTOR

Bujii

Filtru

ulei

Uleiul

motor

Filtrul

! aer

înlocuire radiator de ulei

Ambielaj

Demontare carburator

Lucrări la demaror

Demontare pompa de
benzina_

Demontare alternator

Supape de admisie
şi evacuare

Supapă de

Lucrări la ruptor-
distribuitor

TEHNIUM 11/1985 1

siune-tubulatură, radiatorul de ulei,
demarorul, racul şi ventilatorul, cu¬
reaua alternatorului, colectorul de
aer, ruptor-distribuitorul, fişele bu-
jiilor cu bujiile, pompa de benzină,
altematorul, manocontactul de ulei,
colectoarele de evacuare, volantul,
conductele de răcire a cilindrilor,
conductele de încălzire, ghidul jojei
de ulei şi reniflardul.

După demontarea filtrului de ulei
cu ajutorul cheii „C“ — clasice — se
scot curelele de distribuţie cu roţile
respective, rolele întinzătoare şi
conductele de ungere.

, Demontarea motorului în piese
' componente este necesară în cazul
existenţei unor zgomote anormale,
zone neetanşe etc. (v. fig. 12). Ordi¬
nea de demontare a principalelor
piese este următoarea: arborii cu
came (cheia L), capacele chiulase-
lor, chiulasele cu conductele res¬
pective de ulei. La demontarea ci¬
lindrilor este necesar a fi reperaţi,

160 °

ADMiSIE

a AJl

pe autoturism a grupului motopro-
i pulsor, în vederea demontării mo¬
torului în piese componente (pis¬
toane, ambreiaj, cuzineţi ş.a.).

După demontarea ambreiajului şi
I suporturilor motorului, acesta se
|dică cu dispozitivul „0“ şi se fi¬

xează pe suportul „J“, prezentate
anterior, cu atenţie la cîriigul res¬
pectiv de fixare.

După recuperarea uleiului moto¬
rului se demontează în ordine: ca¬
pacele conductelor de răcire, an¬
samblu carburator-cutie de admi-

iar pentru a nu zgîria pistoanele se
recomandă a introduce cîte o bu¬
cată de furtun pe prezoanele infe¬
rioare de chiulase. Fiecare piston
cu axul său şi cu segmenţii respec¬
tivi se introduce în cilindrul cores¬
punzător, în care au funcţionat. în

continuare se vor demonta: pinio-
nul de comandă al pompei de ulei
cu garnitura torică respectivă (ob¬
servaţie: la extragerea pinionului,
pentru a evita deteriorarea lagăru¬
lui pompei, trebuie să se facă pîr-
ghie pe două puncte diametral
opuse roţii), pinioanele pompei de
ulei, semicuzineţii (semicarterul
dreapta), simeringurile palier faţă şi
spate, ambielajui şi semicuzineţii
corespunzători. (Observaţie: numai
dacă este strict necesară înlocui¬
rea, se pot demonta bucşele biele¬
lor — cu mare atenţie — cu ajutorul
extractorului N.) La demontarea
sorbului, dacă nu se poate scoate,
se recomandă a se încălzi zona în
care se află tubul sorbului. După
demontarea ansamblului supapă
de descărcare (fig. 14, în care: 1 —
siguranţă; 2 — rondelă; 3 — rondelă
elastică; 4 — piston; 5 — resort; 6 —
bucşă şi 7 — taler resort), se scot:
buşoanele faţă spate ale circuitului
de ungere, supapa „by-pass“ a ra¬
diatorului de ulei, după care semi¬
carterul stînga din suportul „J“.

în cazul necesităţii demontării
prezoanelor, se foloseşte dispoziti¬
vul G pentru prezoanele de chiu-
lasă. La demontarea chiulaselor se
scot în ordine: axele culbutoarelor,
culbutoarele, arborii cu came, re-
soarteie de supape, supapele şi
garniturile de etanşare.

După demontarea pieselor, aces¬
tea trebuie curăţate şi verificate în
vederea refolosirii lor. La spălarea
şi curăţarea arborilor cotiţi trebuie
să se evite distrugerea (prin şlefu¬
ire) a reţelei de microcanale (micro-
îurbina) de pe suprafeţele extre¬
mităţilor fusurilor, unde sînt mon¬
tate simeringurile faţă şi spate.

în cazul „topirii" unui cuzinet se
impun înlocuirea radiatorului de
ulei şi a sorbului şi curăţarea foarte
atentă a tuturor pieselor care se re¬
montează.

B. Pregătirea subansamblurilor
motorului- impune respectarea cu
stricteţe a unor recomandări date
de constructor la următoarele
piese: chiulase, biele, pistoane,
segmenţi, cilindri, pompa de ulei,
semicartere.

Pregătirea chiulaselor, în funcţie
de starea de uzură a lor, se rectifică
supapele şi scaunele lor, după care
se face rodarea clasică a acestora,
în continuare se montează în or¬
dine: supapele cu resoartele lor, ar¬
borii cu came, garniturile de etan¬
şare, culbutoarele şi axele lor.

Pregătirea bielelor» în cazul unei
exploatări îndelungate, sau acci¬
dental, se impune montarea unor
bucşe noi în picioarele bielelor.
Operaţia, fiind delicată, se impune
a fi executată numai de către perso¬
nalul atelierelor specializate. Pie¬
sele de schimb (bucşele) sînt prelu¬
crate la o cotă mai mică (cu aproxi¬
mativ 0,05 mm faţă de cota de mon¬
taj). Din acest motiv, după introdu¬
cerea de vaselină în orificiul „a" al
bucşei se montează, prin presare,
cu ajutorul dispozitivului N, bucşa,
în piciorul bielei, respectînd un¬
ghiul de 90° între axa bielei şi orifi¬
ciul „a“. Apoi se alezează bucşa la
cota de 0 22,005 ^°joo6 mm, contro-
îîndu-se cu un calibru tampon sau
cu- un ax de piston, suflînd mai întîi
cu aer comprimat prin orificiul „b"
vaselina şi particulele rezultate.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 11/1985

Firi

ÎNTREŢINEREA

Şl REPARAREA
PARDOSELILOR DIN PIATRĂ
ARTIFICIALĂ ARSĂ Şl BETON

Ing. VIOREL RĂDUCU

în încăperile cu caracter rustic, în
unele locuinţe din mediul sătesc, în
băi şi bucătării, în cămări, garaje,
subsoluri, magazii şi altele asemă¬
nătoare, pardoselile sînt executate
din piatră artificială arsă sau din be¬
ton, ele fiind rezistente la uzură şi
umiditate.

Din categoria pardoselilor din pia¬
tră artificială arsă fac parte cele exe¬
cutate din cărămidă, plăci ceramice,
argilă arsă şi din plăci de gresie ce¬
ramică. Aceste pardoseli se întreţin
cu multă uşurinţă. Pardoselile din
cărămidă se curăţă de praf cu mă¬
tura sau o perie moale şi se şterg cu
o cîrpă udă, iar cele din mozaic în
plăci sau turnat în cîmp continuu şi
cele din gresie în plăci sau în pişco-
turi se curăţă prin spălare cu apă şi
săpun cu apă în care s-a adăugat un
detergent. Petele de grăsime care
nu au ieşit după spălare se curăţă
cu un tampon de vată înmuiată în
benzină. Petele de pe suprafaţa că¬
rămizilor se pot înlătura şi prin fre¬
care cu vîrful unei dălţi sau cu o pe¬
rie de sîrmă.

(URMARE Dm PAG. 3)

De îndată ce au fost transferate,
decodificatorul MMC4511 (IC8; IC9;
IC10; IC11) face decodificarea din
BCD în 7 segmente, semnalul de
■ieşire aplicîndu-se afişoarelor cu 7
segmente MDE2111, care îl vor pre¬
zenta în forma cunoscută. Rezistoa-
rele pe ieşirile a, b, c, d, e, f, g ale
MMC4511 aii rolul de limitare a cu¬
rentului la valoarea de lucru prin
"segmentele afişoarelor (care sînt cu
catodul comun, legat la V S s).

Pinii 3, 4, 5 ai. decodificatoarelor
sînt asîfe! legaţi încîî să avem afi¬
şate stările care ne interesează (de
îa O la 9). Pinii 9 şi 10 ai circuitelor
MMC40104 sînt legaţi la +5 V pentru
ca încărcarea' în- registre să se facă
paralel (circuitul putînd fi şi un re¬
gistru de deplasare sîînga/dreapîa).

Alimentarea circuitului se poate
face în gama 3—18 V, cu condiţia
ca să se schimbe rezistoarele de li¬
mitare de 562 Q cu altele mai mari
(1,5 kfl), cînd se depăşeşte tensiu¬
nea de 9 V. Alimentatorul nu este
pretenţios, putînd fi folosit şi un
simplu redresor monoaiternanţă, fil¬
trat cu un condensator de 100 uF şi
stabilizat cu o diodă Zener la
tensiunea din plaja permisă
(3-12 V).

Cu comutatorul K se poate face
ştergerea conţinutului numărătoare¬
lor şi memoriei şi deci aducerea la
zero pe afişaj.

Aşa cum este dată schema, o pu¬
tem folosi (cu ajutorul unui trans-
ductor pentru formarea impulsuri¬
lor) ia numărare 'de piese, vizitatori
ia o expoziţie, măsurarea turaţiei la
motoare eter

Scopul principaî ai schemei este
însă de a face larg cunoscute aceste
noi componente în rîndul proiectan¬
ţilor de circuite electronice, amatori¬
lor, aceştia putînd să Ie încadreze în
noile lor proiecte pe măsura necesi¬
tăţilor aplicaţiilor concrete, cum ar fi
în automobile, electronică medicală,
comenzi industriale, computere, sis¬
teme de alarmă, instrumentaţie, ter¬
minale de date, electronică indus¬
trială.

După ce suprafaţa pardoselii s-a
uscat, se poate aplica deasupra un
strat subţire şi uniform de ceară. Se
va loiosi ceară de parchet dizolvată
în benzină sau în parchetin.. După
ceruire, suprafaţa se lustruieşte cu o
flanelă sau o cîrpă uscată.

Dacă pardoselile din piatră arsă
au porţiuni deteriorate, repararea
acestora constă în înlocuirea cără¬
mizilor sau plăcilor respective sau a
întregii pardoseli. în acest scop este
necesară mai întîi scoaterea cărămi¬
zilor sau plăcilor deteriorate, cu aju¬
torul unei dălţi, prin lovituri aplicate
cu ciocanul. Apoi se înlătură spărtu¬
rile şi se curăţă locul.

înainte de a fixa noile cărămizi
sau plăci, se vor reface, după caz,
suportul şi patul pe care acestea se
aşază. Trebuie ţinut seamă că par¬
doselile din piatră artificială arsă se
montează, de obicei, în una din va¬
riantele următoare: a) pe un pat de
nisip aşezat pe un suport de argilă;
b) pe un strat de beton simplu sau
pe pianşeul de beton armat, peste
care se aplică un pat de mortar de

ciment de mastic bituminos sau de
nisip; c) pe un pat de nisip aşezat
peste suportul din nisip, pietriş şi
zgură.

Dacă suportul din .argilă ori din
nisip, pietriş şi zgură trebuie refăcut,
se completează cu pietriş, moloz,
piatră spartă etc. şi se compactează
prin batere cu un mai improvizat.
Deasupra se aşază un strat de nisip
de circa 3 mm grosime, stropit cu
apă şi compactat cu maiul, apoi al
doilea strat de nisip, tot de circa 3
mm grosime, care se lasă afînat. Că¬
rămizile sau plăcile se aşază una
cîte una în nisipul afînat, iar cu lovi¬
turi de ciocan, aplicate uşor prin in¬
termediul unei scîndurele, se dă că¬
rămizilor poziţia definitivă raportată
la nivelul celorlalte cărămizi ale par¬
doselii. Se va urmări, desigur, ca
noile cărămizi sau plăci să aibă o
formă şi culoare cît mai asemănă¬
toare celor vechi, iar aşezarea lor să
respecte modelul anterior (şiruri dis¬
puse în lung, în diagonală, în şah
etc.).

în cazul suportului de. beton,
acesta nu mai trebuie refăcut, ci
doar se înlătură, cu dalta şi o lopă-
ţică, vechiul pat (de mortar, mastic
etc.), peste care se aşază un nou
pat din mortar de ciment de circa 3
cm grosime. Mortarul se prepară din
ciment şi nisip amestecat cu apă, în
proporţia: 4 kg ciment ia 10 dm 3 ni¬
sip. Apoi se montează plăcile una
cîte una, procedînd după cum s-a
arătat anterior.

După ce s-a terminat montarea

cărămizilor sau a plăcilor, se toarnă
între rosturi mortar de ciment cu
ajutorul canciocului.

în categoria pardoselilor din be¬
ton intră pardoselile executate din
beton turnat monolit, din mozaic
turnat şi din plăci de beton.

Pardoselile din beton se curăţă
foarte uşor prin spălare cu apă şi
ştergere cu cîrpă. în ceea ce pri¬
veşte repararea pardoselilor deterio¬
rate, operaţia constă în umplerea
spărturilor şi golurilor cu mortar de
ciment, in acest scop se curăţă cu
vîrful dălţii locul respectiv şi, even¬
tual, se adînceşte golul prin sparge¬
rea cu dalta ori se înlătură porţiunea
de pardoseală defectă, apoi se ume¬
zeşte locui şi se toarnă mortarul de
umplutură preparat din ciment, nisip
şi apă, în proporţie de 2 kg ciment
la 10 dm 3 nisip şi apă, pînă se ob¬
ţine consistenţa necesară. După tur¬
nare, mortarul se nivelează cu drep¬
tarul (o şipcă de lemn cu feţele
drepte şi netede). Dacă pardoseala
este din mozaic, peste mortarul de
ciment se aşază fragmente de pia¬
tră, gresie, marmură etc., care se
presează cu dreptarul în stratu! de
mortar, astfel îneît să se obţină o
suprafaţă cît mai asemănătoare cu
restul pardoselii. Dacă pardoseala a
fost anterior sciivisită (suprafaţă ne¬
tedă şi lucioasă), se execută o ope¬
raţie de sclivisire. în acest scop se
aşterne un strat de circa 2 mm de
praf de ciment pe suprafaţa încă
udă a pardoselii turnate şi se freacă
faţa pardoselii cu dreptarul pînă de¬
vine netedă şi lucioasă.

TEHNIUM 11/1985

rÂSŞÂREÂ II'
FERESTREI'

Izolarea termică a' unei locuinţe
permite economisirea de combusti¬
bil şi de bani, face ambianţa mai
plăcută, împiedică apariţia de zone
reci şi zone calde şi a condensului.

Presupunînd cazul unei locuinţe
fără izolaţie, circa trei sferturi din
căldura produsă se pierde prin pe¬
reţi, acoperiş, pardoseli, ferestre şi
uşi. De aceea, în afara lucrărilor de
izolare termică întreprinse încă de !a
construirea locuinţei, locatarii tre¬
buie să acţioneze permanent pentru
eliminarea pierderilor de căldură,
prin etanşarea uşilor şi ferestrelor,
înlocuirea geamurilor sparte, dubla¬
rea sau triplarea ferestrelor, ampla¬
sarea de draperii groase, folosirea
de mochete sau covoare pe întreaga
suprafaţă a pardoselii etc.

După cum este cunoscut, între ra¬
mele şi pervazurile ferestrelor şi uşi¬
lor există, uneori, spaţii destul de
mari, prin care pătrunde aerul rece.
Aceasta se datorează faptului că, o
dată cu trecerea timpului, lemnul se
usucă şi astfel dimensiunile iniţiale
ale ramelor de lemn se micşorează.
De aceea, pentru a preveni pătrun¬
derea curenţilor de aer, se obişnu¬
ieşte să se etanşeze ferestrele şi
uşile prin diferite procedee. Astfel,
de exemplu, de la magazinele de
menaj se pot procura şnururi împle¬
tite din fibre textile (burleţi), care se
taie cu un cuţit sau o lamă veche de
ras la dimensiunile necesare, apoi
se fixează prin cuişoare pe pervazul
de lemn, alegînd poziţia astfel încît,
prin închiderea ferestrei, aceasta să
preseze puţin pe burleî. De aseme¬
nea, se pot procura fîşii de burete
subţire de tipul „Purfix“, care se taie
cu foarfecă şi se fixează pe rama fe¬
restrei sau pe pervaz prin lipire.

în lipsa acestor materiale de etan-
şare se pot folosi diferite deşeuri
textile (bucăţi de stofă, de molton,
de pături rupte etc.), care se taie cu

foarfecă în fîşii. Se cos cîte 3—4 fîşii
împreună şi se fixează pe pervazul
ferestrei cu cuişoare. Se pot folosi,
de asemenea, covoraşe de baie
vechi, din buret, care se taie în lîşii
şi „se lipsesc cu pastă de lipit.

între ferestrele duble şi în faţa uşi¬
lor se pot aşeza totodată rulouri de
pînză umplute cu paie, vată, deşeuri
textile etc. în acest scop, se taie o
fîşie de pînză de circa 20 cm lăţime,
se pliază de-a îungul, materialul fi¬
ind întors pe dos, se coase pe mar¬
gine şi ia unul din capete, apoi se
întoarce pe faţă, se umple cu mate¬
rialul disponibil şi se coase la celă¬
lalt capăt.

Etanşarea uşilor se poate realiza
atît prin fixarea pe tocul uşii a unei

fîşii de buret, 1 (fig. a), cît şi prin
montarea unui furtun de cauciuc, 2
(fig. b), ori a unei lamele eiastice, 3
(fig. c). Pentru montarea furtunului
de cauciuc se scobeşte în tocul uşii,
cu dalta şi ciocanul, un canal semi¬
circular, cu diametrul egal cu al fur¬
tunului de cauciuc. Se taie o bucată
de furtun de lungime egală cu înălţi¬
mea uşii, apoi se unge cu pastă de
lipit şi se fixează în canalul semicir-
culâr. Pentru etanşarea cu ajutorul
unei lamele elastice (fig. c) se taie o
bucată de pîslă, cauciuc, burete,
stofă etc., de circa 5 cm lăţime şi de
lungime egală cu înălţimea uşii, apoi
aceasta se fixează prin cuişoare pe
tocul uşii.

Prevenirea formării de curenţi de
aer pe sub uşi necesită, de aseme¬
nea, unele amenajări la partea infe¬
rioară a uşilor. Astfel, de exemplu,
în figura d se arată etanşarea cu
ajutorul unui furtun de cauciuc (4),
fixat prin cuie într-o carcasă (5) din
tablă, fixată lă rîndul ei prin trei şu¬
ruburi de lemnul uşii. Furtunul se

taie la o lungime egală cu lăţimea
uşii, iar carcasa se face din tablă de
0,4—0,6 mm grosime, din care se
taie o fîşie de 60 mm lăţime şi de
lungime egală cu lăţimea uşii. tabla
se îndoaie prin ciocănire pe muchia
unei mese, ia forma din figură, apoi
se găureşte cu un burghiu de 1 mm
diametru (5 găuri) pentru fixarea
prin cuie a furtunului, şi cu un bur¬
ghiu de 2 mm diametru (3 găuri)
pentru fixarea carcasei cu şuruburi
de lemn. în figura e se arată cum
sub uşă, în cazul în care interstiţiu!
este suficient de mare, se poate fixa
o bucată de placaj (6) de circa 5 cm
lăţime, pe care se fixează prin cui¬
şoare un manşon semicircular (7),
din cauciuc. O soluţie mai simplă se
prezintă în figura f. La partea de jos
a uşii se prinde prin cuişoare o bu¬
cată de placaj (8), de circa 3—4 cm
lăţime, în spateie căreia s-a lipit în
prealabil o bucată de molton sau
stofă (9). Partea de molton, de circa
2 cm, care depăşeşte marginea pla¬
cajului se crestează sub formă de fî¬
şii cu o foarfecă.

Tocul

USi

;uw SE ÎNLOCUIEŞTE
Ui GEAM SPART

1. Se îndepărtează cu grijă
resturile geamului spart.

2. Se îndepărtează chitul us¬
cat şi vechi cu ajutorul unui
şpaclu; rama ferestrei trebuie să
rămînă curată şi uscată.

3. După măsurarea .suprafeţei
ferestrei tăiem, cu ajutorul unui
diamant sau vidia, sticla la di¬
mensiune (eventual la un ate¬
lier).

4. Se montează şi se-fixează
sticla cu ajutorul unor cuie.

5. După aceste operaţii pe
marginea geamului se aplică, cu
şpaclu!, un nou strat de chit.

6. Ultima operaţie este vopsi¬
rea chitului în culoarea ramei fe¬
restrei.

TEHNSUM 11/1985

mms

scmsl

Datorită dimensiunilor mici aie
pieselor şi ale plăcii imprimate,
montajul poate ti instalat într-unul
din butoanele basculante false din
bordul autoturismului. Circuitul im¬
primat, monoplacat, are dimensiu¬
nile de 30x40 mm. Aprinderea
LED-uriior se face după cum este
tensiunea ia bornele bateriei, unde
de fapt este şi conectat montajul,
adică motor oprit, baterie cu tensiu¬
nea scăzută, motor pornit, baterie
încărcată sau motor accelerat, ceea
ce reiese şi din codul celor trei
LED-uri.

Deoarece tensiunea sub 10 V, ca
şi cea de peste 15 V, este la fel de
periculoasă pentru viaţa bateriei, la
aceste două domenii de tensiune va
fi aprins LED-ul roşu.

La restul tensiunii intermediare,

LED-urile galben şi verde se vor
aprinde conform codului de mai jos:

tensiune mai mică de 10 V —
aprins LED roşu;

10,5 V — aprinse LED-urile roşu şi
galben;

12 V — aprins LED galben;

13 V — aprinse LED-urile galben
şi verde;

14 v — aprinse LED-urile verde şi

roşu; .

tensiune peste 15 V — aprins LED
roşu.

Bascularea tranzistoarelor la ten¬
siunile exacte arătate în tabel de¬
pinde de alegerea la tensiuni exacte
a celor trei diode Zener de 10 V, 11
V şi 15 V. Am ales diode de tip PL
pentru a avea un gabarit cît mai
scăzut al montajului. Rezistoarele
sînt de 0,25 W.

m i
KZ

Kla U

i iiâ»F ^

Hr Ts

*2oo nF

Bc^i - rrr sc4o7s mi

2*2 1 3*3 1 -—

TS L -^)î^FT316

GENERATOR
DE SEMNALE

Arhitect ALEXANDRU MICA

Cu o punte Wien, formată din
tranzistoarele pereche TI, T2 şi T3,
T4, în montaj Darlington, se obţine
un generator de semnale sinusoi¬
dale comutabi! pe trei domenii din
Kla, Kîb şi cu reglaj fin din poten-
ţiometrul dublu de 50 kfl: 20 Hz
200 Hz; 200 Hz — 2 kHz; 2 kHz —
20 kHz.

Tranzistoarele punţii sînt cu ger-
maniu, foarte bine împerecheate, cu
un factor de amplificare mai mare
de 50, de tipul EFT319 (de radio-
frecvenţă).

Din colectorul lui T2 se ia semnai
pentru tranzistorul 15
(EFT321—323), formator de semnale
triunghiulare şi cu trigerul T6, T7
(BC107) se formează semnale
dreptunghiulare cu aceeaşi frec¬
venţă ca a celor sinusoidale.

Amplitudinea semnalului se men¬
ţine constantă datorită termistorului
de 10 kil montat în baza lui T6.

Cele trei semnale se culeg la ale¬
gere din comutatorul cu 2x3 poziţii,
K2, şi se duc la o mufă DIN de ie¬
şire printr-un comutator tot cu 2x3

poziţii pentru injectarea semnalului
alternant pe canalul din stînga al
unui amplificator, din dreapta sau
pe ambele canale, după cum cere
modul de testare a amplificatoare¬
lor.

Potenţiometrul de 50 kfî se pune
pe panou şi se gradează direct în
hertzi, după un generator etalon.

Comutatoarele Kla, b, K2, K3 şi

mufa de ieşire se pun pe panoul
frontal, cu indicaţiile necesare.

Alimentarea montajului se face cu
o sursă de tensiune continuă de 12
V, foarte bine filtrată şi stabilizată.

BIBLIOGRAFIE

Tehnium, 1979—1984
Radio, 1980
Wireless World, 1980

TEHNIUM 11 r

LATORUL

Progresele înregistrate de tehnoiogiile
integrării pe scară largă şi foarte largă, pe
lingă implicaţiile remarcabile pe care le au in
industrie, au determinat apariţia unui nou
instrument de lucru in viaţa de zi cu zi;
microcalculatorul.

După seria de articole pe care revista "Teh- ■
diurn' a publicat-o avlnd ca temă structura şi
particularităţile microprocesorului, vă propu¬
nem acum realizarea practică a unui microcalcu¬
lator. Se impun insă citeva explicaţii pentru
cititorii mai puţin avizaţi asupra modului in
care lucrează calculatoarele în general.

Calculatorul poate fi privit ca o cutie nea¬
gră ce prelucrează informaţii. Informaţiile au

zintă cunoştinţe dobindite despre lumea încon¬
jurătoare. Omul Îşi reprezintă informaţiile
prin simboluri; cuvinte, numere, diagrame
etc; aceste simboluri sînt proprii modulul in
care lucrează creierul uman: el stochează

afect bine definit. Algoritmul descris
-un limbaj de programare se numeşte pro-
( programarea este activitatea de elaborare
sgramelor şi este executată de programator.

de către UCP) şi .
• asociate acestora
trare, rezultate);

executind instrucţiunile programelor, Iar dea-.:
laltă - programele înseşi. Cele două com¬
ponente se numesc hardware şi software.

"Hardware* este un termen englezesc care
Înseamnă la origine ‘articole de fierărie şi
menaj* (!); semnificaţia sa a fost extinsă insă
la totalitatea circuitelor, dispozitivelor şi
echipamentelor calculatorului. Practic, prin
hardware sa înţelege tot ceea ce are legătură
cu partea electronică, electrică sau mecanică
(circuite, piese electronice, relee, cabluri,

•Software" est® tot un termen englezesc,
construit prin antiteză cu hardware (hard =

pra memoriei se pot efectua ţcf ,___—---—---—--

operaţii de citire şi scriere

a informaţiei pe baza unei PÎ0. 1

adrese; citirea presupune ob¬
ţinerea informaţiei de la locaţia specificată unităţilor funcţionale interconectate,
prin adresă, iar scrierea - depunerea ei in

locaţia corespunzătoare adresei. S0FTUA8B

Există, in mare, două tipuri de memorii:

- memorii RAM (Random Access Memory - memorie Există, in mare, două tipuri de software:
cu acces aleatori, asupra cărora se pot executa software de aplicaţie şi software de sistem,
operaţii de scriere şi citire a conţinutului, software de aplicaţie se înţeleg progra-

nevole in sistemul binar pentru a reprezenta
orice număr.

0 cifră binară se numeşte bit (engl. BInary
digiT - cifră binară); 8 biţi formează un octet
(byte); 1024 octeţi (bytes) formează un
kiioocict (kilobyte) etc.

Folosirea acestui extrem de simplu Sistem de
reprezentare -sistemul binar- are avantaje şi
dezavantaje.

avantaje:

- din punct de vedere tehnic - este mult mai
simplu a se construi sisteme cu doar două stări
stabile (declt cu 10, da exemplu): un contact
poate fi Închis sau deschis, un tranzistor
poate 'conduce sau poate fi blocat, o tensiune
poate avea o anumită valoare (prestabilită),
sau poate fi zero etc;

\- din punct de vedere matematic - există un
instrument puternic de tratare a logictt bi¬
nare: algebra Boole;

dezavantaje:

- pentru a reprezenta aceeaşi cantitate de
informaţie este necesară o succesiune mai lungă
de simboluri in sistemul binar declt In alte
sisteme; la nivelul utilizatorului uman acest
dezavantaj este eliminat 'prin folosirea siste¬
melor da numeraţia In bază 8 (octal) sau 14
(hexazecimal sau hex); sistemul hexazecimal
foloseşte ld cifre, iar corespondenţa dintre el
şi sistemul binar este următoarea:

0 0000 8 Î000

t 0001 9 1001

2 0010 A 1010

3 0011 B 1011

4 0100 ' C 1100

de secundă - se Pot rezolva numeroase problema
din diferite domenii de activitate, cu aceeaşi
configuraţie hardware.

Calculatorul prelucrează informaţii codifi¬
cate numeric în sistemul binar; prelucrarea se
efectuează prin operaţii aritmetice, funcţii
logice şi transferuri de informaţie şi are loc
automat In urma executării unui şir de instruc¬
ţiuni - alcătuind un program care specifică
operaţiile elementare efectuate şt operanzii
folosiţi. Ca urmare, calculatoarele trebuie să
îndeplinească anumite condiţii:

- existenţa unui mediu de intrare de ia care
se pot introduce un număr nelimitat de date şi
instrucţiuni;

- utilizarea unei memorii in care se păstrea¬
ză datele de intrare şi instrucţiunile şi în
care se depozitează rezultatele in ordinea
dorită;

- existenţa unei unităţi funcţionale capabilă
să execute operaţii aritmetice şi logice asupra
oricărui operand citit din memorie;

- existenţa' unui mediu de ieşire prin Inter¬
mediul căruia se furnizează utilizatorului un
număr nelimitat de rezultate;

- existenţa unei unităţi funcţionale capabile
să ia decizii, cu scopul de a stabili ordinea
de execuţie a instrucţiunilor in funcţie de
rezultatele obţinute;

- memorarea instrucţiunilor şi datelor in
aceeaşi formă, astfel Incit să se poată prelu¬
cra programe (ca date de intrare) pentru a

alimentării. Ele sint programate *pe viaţă",
fie de către fabricant, fie de utilizator; in
acest din urmă caz, memoria se numeşte progra¬
mabilă (PROH); dacă beneficiarul poats anula
conţinutul memoriei şt Înscrie un altul, atunci
memoria se numeşte reprogramabilâ (EPROH -
Erasabie PROB).

U 1/0 au rolul de a controla activitatea
echipamentelor periferice (EP), asigurind
astfel transferul datelor intre acestea şi UCP
sau Hem, prin:

- memorarea temporară a datelor aflate in
transfer;

. - conversia reprezentării datelor;

- serializarea sau deseriallzarea datelor;

- comanda şi controlul unor operaţii specifi¬
ce EP (deplasarea capetelor discurilor, rebobi-
narea benzilor magnetice etc.);

- păstrarea unor informaţii de stare referi¬
toare la EP (nepregătit, neoperaţional, ocupat
etc.) sau la operaţia in curs de desfăşurare
(detectarea unei erori la controlul datelor).

U t/0 permit astfel creşterea eficienţei
utilizării UCP, aceasta nemaifiind nevoită să
se sincronizeze cu operaţiile de 1/0 (viteza de
execuţie a acestora fiind mult diferită de
viteza de execuţie a instrucţiunilor in UCP).
Tot in acest scop, s-au creat U 1/0 programa¬
bile ce lucrează ca un calculator specializat
de 1/0: UCP introduce un program (cu datele
necesare: adresa şi lungimea mesajului) in U
1/0 şi iniţiază execuţia sa, puţind apoi să

sarcină şi permiţindu-i să se concentreze asu¬
pra problemei specifice ce o are de rezolvat.
Printre programele de sistem se află:

- asamblorul C33. După cum se ştie, progra¬
mele scrise tn limbajul calculatorului (sau
liobaj-maşinS), sini lungi şiruri da biţi;
calculatorul le manipulează cu uşurinţă, oame¬
nii insă nu. Programele in limbaj maşină le
apar oamenilor lungi, obositoare, confuze şi
fără înţeles. 0 îmbunătăţire evidentă aste de
a atribui un nume fiecărui cod de instrucţiune
(care este un număr binar); acest nume se
numeşte mnemonic şl el descrie intuitiv cam
ce face instrucţiunea. Se obţine astfel un
limbaj de asamblare, care aste mai uşor de
înţeles de către om. Asamblorul este un pro¬
gram de translatare a programului din limbaj de
asamblare (numit program sursă) In secvenţele
binare ale limbajului «aţină (numit program
obiect). De asemenea, asambloareie permit şl
alte facilităţi - cum ar fi asocierea de nume
simbolice locaţiilor de memorie, registrelor
UCP şi unităţilor Î/O. Asambloareie au şi
dezavantaje legate de dependenţa lor de limba¬
jul maşină al unui-anumit tip de calculator:
programatorul trebuie să cunoască in detaliu
calculatorul pe care U foloseşte, să se con¬
centreze asupra satului d® instrucţiuni al
acestuia mal degrabă decit asupra problemei ce
o are de rezolvat, de atei decurgind şi lipsa
de portabllitata a programelor (programele nu
se pot executa decit pe un anumit tip de calcu¬
lator);

- compilatorul E3Î. Soluţia la multe din
dificultăţile asociate folosirii limbajului da

! limbaje artificiale ce servesc
î. algoritmi lor prin instrucţiuni,
ile sint executate de calculator,
1 intr-un interval finit de timp <

HEM - Memoria (memory, storaga)

numărul de conductoare ale magistralei,
UCP va putea folosi maximum 2 adrese).

Hagistrala de control este folosită ta
miterea de comenzi şi informaţii despre

8I8UO0RAPIB

1. * x * - Dicţionar de informatică, Ed. ştiin¬
ţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981

2. Knuth 0. E. - Tratat de programarea calcula¬
toarelor, Uol.l -Algoritmi fundamentali,

Ed. Tehnică, Bucureşti, 1974

3. Lance A. Leventhal - 8080A/8085 Assembly

language Programming, Osborne & Associates,
Inc. Berkeley, California, 1978

TEHNIUM 11/1985

CUM

FOTOGRAFIEM

«mai

Fiz. GH. BĂLUfĂ, AL. COTTA

Produs de Combinatul VEB Pen-
tacon Dresda (R.D.G.) şi comerciali¬
zat din anul 1980, aparatul fotogra¬
fic Praktica B200 întruneşte o serie
de perfecţionări faţă de modelele
anterioare, mai ales în ce priveşte
partea de măsură a luminii, motiv
pentru care îl prezentăm cititorilor
noştri, fotografi sau electronişti
amatori.

Reflex monoobiectiv, pentru for¬
mat 24x36 mm, Praktica B200 este
primul dintr-o nouă generaţie de
aparate a firmei Pentacon. Desem¬
nată prin litera B în indicativ, ea are
o modificare de bază faţă de vechea
serie L, anume montura tip baionetă
a obiectivelor. Aceasta conduce la o
mai mare rapiditate în schimbarea
lor şi la o fiabilitate sporită a siste¬
mului de închidere a diafragmei în
timpul expunerii. Menţionăm că este
posibilă — printr-un inel adaptor —
utilizarea obiectivelor cu filet M42,
dar numai lucrînd manual cu dia¬
fragma.

O caracteristică importantă a ca¬
merei este expunerea automată, cu
prioritatea diafragmei. Fotograful fi¬
xează sensibilitatea filmului (butonul
1 — fig. 1) şi diafragma (inelul 2),
iar timpul de expunere corespunză¬
tor iluminării subiectului este afişat
în vizor şi realizat automat, pe un in¬
terval neobişnuit de mare: 1/1 000
— 40 s. In acest scop aparatul dis¬
pune de o electronică evoluată, care
va fi prezentată în partea a doua a
articolului. Lumina se măsoară prin
obiectiv pe o zonă circulară ce re¬
prezintă 20% din suprafaţa imaginii
şi situată aproape în centrul aces¬
teia (fig. 2). Aparatul are un buton
pentru memorarea expunerii (3): se
măsoară zona de interes a subiectu¬
lui şi apoi, după apăsarea tastei de
memorie, se poate reîncadra imagi¬
nea fără a fi afectată expunerea.

Lucrul semiautomat este, de ase¬
menea, posibil, dar numai în dome¬
niul 1/100 — 1 s. Timpul recoman¬
dat de exponometru continuă să fie
afişat în vizor, dar fotograful stabi¬
leşte timpul dorit prin rotirea buto¬
nului (4).

Obturatorul este cu lamele meta¬
lice ce se deplasează de-a latul for¬
matului, ca şi la aparatele din ve¬
chea serie L, dar el revine în poziţia
iniţială după terminarea expunerii.

Transportul filmului se face cu o

Obiective cu baionetă Praktica

manetă (5), dar este posibilă ataşa¬
rea unui motor electric ce se fixează
sub aparat. Cu acesta se pot efectua
fotografii cu cadenţa de 2 imagini/s,
dacă timpul de expunere utilizat
este mai scurt decît 1/60 s.

Vizorul este luminos, asigură o
mărire de 0,85x cu obiective nor¬
male şi acoperă 95% din suprafaţa
imaginii. Geamul mat are în centru
o lupă telemetrică cu rupere dublă
şi înclinată la 45° faţă de laturile ca¬
drului, apoi un inel cu microprisme
şi unul mat, în timp ce restul supra¬
feţei este realizat ca o lentilă Fres-
nel. Un obturator cu lamele montat
în vizor împiedică pătrunderea lumi¬
nii parazite în timpul expunerii. Pe
centrul oglinzii de sticlă este prevă¬
zut un divizor de radiaţie, prin care
o parte din lumină este trimisă spre
fotodioda plasată lateral faţă de
ogjindă.

In partea de jos a vizorului este vi¬
zibilă diafragma preselectată de
fotograf (fig. 2), afişată optic cu aju¬
torul unei mici prisme care „vede“ o
zonă a inelului de reglaj de pe
obiectiv (reperul 6 în figura 1).

în dreapta vizorului este afişat
timpul de expunere ales de aparat
(şi eventual de fotograf — în regim
semiautomat), prin intermediul a 16
diode electroluminescente roşii
(LED-uri), situate ca în figura 2. In
momentul apăsării declanşatorului
la jumătatea cursei, electronica intră
în funcţiune şi timpul determinat au¬
tomat este indicat prin aprinderea
unuia sau a două LED-uri alăturate,
după cum el este apropiat de o va¬
loare standard sau între două din
aceste valori. Dacă se lucrează pe
seamîautomat, în vizor se aprinde în
plus (cu intermitenţă) LED-ul cores¬
punzător timpului ales de fotograf.

Filmele pot avea sensibilitatea în¬
tre 12 şi 36 DIN (butonul 1), cu po¬
sibilitatea de sub sau supraexpunere
± 2 trepte (buton 7). Deci la nevoie
se poate expune chiar peliculă între
6 şi 42 DIN.

Un mecanism cu arc (8) permite
declanşări automate cu o întîrziere
de circa 10 s.

Designul modern (cutie complet
neagră), învelişul cu striuri mari şi
dimensiunile reduse (138x49x87 mm
fără obiectiv) contribuie la aspectul
plăcut şi manipularea uşoară a ca¬
merei.

3,5/17

2,5/135

3,5/24—48

2 ,8/20

3,5/135

2,8/28—50

2,5/24

2 ,8/200

3,5/28—50

2,4/28

3,5/200

3,5/35—70

2,5/28

4,0/300

2,8/35—85

2,8/28

5,6/300

2,8/70—150

2,4/35

8,0/500

săi 3,5/70—150

1,4/50

5,6/1 000

Iii 3,5/70—210

1,8/50

4,5/70-350.

2,4/50

" s 3,8/75—250

2,8/55

3,8/80—210

1,8/80

4,5/100—200

2,5/90

6,9/200—500

Alimentarea electronicii se face de
ia o baterie cilindrică de 6 V tip PX
28 sau echivalentă. Se fabrică ase¬
menea baterii alcaline, cu oxid de
argint sau cu litiu (în ordine cres-
cîndă a capacităţii şi calităţii). Con¬
sumul tipic al aparatului este 10 mA,
cînd se măsoară lumina (declanşa¬
tor apăsat la jumătate), şi 35 mA,
cînd se foloseşte memoria sau în
timpul declanşării (inclusiv pe tim¬
pul B). Cu o baterie medie, cu oxid
de argint (175 mAh) şi la tempera¬
tură normală, sînt posibile aproxi¬
mativ 2 000 de declanşări, deci 55
filme a 36 cadre. O prudenţă deose¬
bită se recomandă în cazul lucrului
la temperaturi scăzute, deoarece la
-10°C capacitatea bateriei date ca
exemplu scade de circa 10 ori faţă
de temperatura de 20° C.

Obiectivele au montură baionetă
şi diafragmă electrică. Baioneta cu
trei aripioare asigură montarea
obiectivului printr-o simplă rotire cu
6 CP în sensul acelor de ceas; zăvorî-
rea este automată. Valoarea prese¬
lectată a diafragmei este tradusă
electric de un potenţiometru logarit-
mic de construcţie specială încorpo¬
rat în obiectiv şi conectat la cameră
prin trei contacte aurite. Firmele
VEB Pentacon Dresda, Jenoptir

GmbH Jena, împreună cu Tamron şi
Sigma din Tokyo asigură o gamă
foarte bogată de obiective şi zo-
om-uri pentru aparatele Praktica B;
ele sînt menţionate pe scurt în tabe¬
lul 1.

în continuare vom descrie funcţio¬
narea părţii electronice. Ne vom fo¬
losi de o schemă bloc (fig. 3) dato¬
rită marii complexităţi a sistemului.
Numai partea analogică cuprinde 19
amplificatoare operaţionale şi im¬
plică 8 reglaje interioare din trimere!
Aparatul are trei circuite integrate
complexe (două aaalogice şi unul
logic), pe un circuit imprimat suplu
plasat în vecinătatea pentaprismei.

Cînd se apasă pe declanşator este
alimentată electronica şi, după ce se
efectuează cel puţin o măsurătoare
a luminii, se deschide obturatorul
începînd expunerea. Un electromag-
net reţine cel de-al doilea set de la¬
mele ale obturatorului pentru un
timp (între 1/1 000 şi 40 s în regim
automat) determinat de sensibilita¬
tea peliculei şi iluminarea subiectu¬
lui.

Detectorul de lumină este o foto¬
diodă cu GaAsP, dispozitiv cu timp
mic de răspuns şi sensibilitate spec¬
trală convenabila pentru exponome-
trie (numai în vizibil, între 380 şi 700

T* = 1/f*

8 192 Hz

0,12 ms

4 096

0,24^

2 048

0,5§Rl

1 024

i /

512

256

128

8 i

125

250

500

1 000

0,5

2 000

0,25

4 000

TEHNiUM 11/1985

nm, fără filtre optice de corecţie).
Ea furnizează un semnal electric li¬
niar cu iluminare primită prin obiec¬
tivul deschis la maxim. Un amplifi¬
cator operaţional cu MOS-uri la in¬
trare (curentul minim al fotodiodei
este de ordinul a 10 pA!) amplifică
şi logaritmează acest semnal. în
punctul A se obţine o tensiune ce
creşte cu 18 mV pentru fiecare du¬
blare a iluminării.

Pe de altă parte, de la potenţio-
metrul logaritmic încorporat în
obiectiv se primeşte informaţia privi¬
toare la diafragma pe care intenţio¬
nează s-o folosească fotograful,
deci atenuarea luminii în momentul
cînd se va efectua expunerea.

Cele două informaţii sînt însumate
într-un amplificator, operaţie echiva¬
lentă cu înmulţirea semnalelor dacă
nu ar fi fost logaritmate. în punctul
B avem un semnal care înglobează
deci iluminarea şi reducerea ei prin
diafragmare.

Un alt potenţiometru (liniar, deoa¬
rece scara sensitometrică este loga-
ritmică) traduce în semnal electric
poziţia butonului pentru sensibilita¬
tea peliculei şi eventuale supra ori
subexpuneri voite. Semnalul este în¬
sumat cu B, astfel că se obţine
acum semnalul C care conţine toate
componentele expunerii (iluminare,
diafragmă, sensibilitate). Timpul de
expunere necesar este:

t = const. 2 ^

Pe lanţul de prelucrare analogică
a semnalelor se fac diverse compen-*
sări ale variaţiei cu temperatura a
unor parametri ai componentelor
active implicate în măsurătoare.

Semnalul C intră într-un convertor
analog-digital cu pantă simplă. Aici
calea impulsurilor provenite de la un
generator cţe tact este deschisă spre
numărătoarele I şi II pentru un timp
proporţional cu C (exponentul tim¬
pului de expunere). Numărătorul I
se întoarce la zero după fiecare 6
impulsuri (deci are domeniu 0—5),
simultan cu trimiterea unui impuls
spre numărătorul II, care lucrează în
intervalul 0—16. La o măsurătoare a
luminii (un ciclu de conversie ana-
log-digitală) numărătoarele vor înre¬
gistra valorile E şi respectiv D, care
sînî numere întregi pozitive cuprinse
în intervalele menţionate. Se face o
deiogaritmare digitală a semnalului,
scriind:

unde: D = 0,1, 2.,16

E = 0,1.5

Astfel timpul de expunere devine:

i = CQnşt A 2 D 2Ş /6
Dezvolţi na m sene:

2E /6^ 1+ -L = _L( 6+E)

fee poate deci scrie, cu o aproxi¬
maţie mai bună de 6%:

• 2° (6 + E) = T x (6 + E)

T* reprezintă perioada unor impul¬
suri cu frecvenţa f* ce este aleasă în
funcţie de valoarea lui D. Alegerea o
face blocul logic de comandă, care
selectează dintr-un lanţ de divizoare
prin 2 a frecvenţei de tact o anumită
frecvenţă, în funcţie de valoarea lui
D, aşa cum se indică în tabelul 2.
Calea spre numărătorul IV este des¬
chisă pentru 6, 7..., 11 impulsuri cu
frecvenţa f*, după cum în numărăto¬
rul I s-a înregistrat valoarea 0, 1.

5. Deci în numărătorul IV vor fi înre¬
gistrate (6+E) impulsuri cu perioada
T*, fenomen care durează un timp
egal cu produsul acestor mărimi,
adică tocmai timpul de expunere
calculat anterior. După înregistrarea
lor, electromagnetul care reţine ob¬
turatorul deschis nu mai este ali¬
mentat şi expunerea se termină.

Aşadar, pentru fiecare frecvenţă f*
sînt posibile 6 valori ale timpului de
expunere, funcţie de mărimea lui E.
în tabelul 3 s-au exemplificat aceşti
timpi pentru patru frecvenţe, calcu-
lîndu-se expunerea şi în fracţiuni de
secundă, aşa cum este uzul fotogra¬
fic. Se vede că valorile cele mai
apropiate de cele standard sînî obţi¬
nute pentru E=2. Aceşti timpi „stan-
dard“ pot fi obţinuţi şi la dorinţă
(numai între 1/1 000 şi 1 s) pe se¬
miautomat, prin rotirea butonului ce
stabileşte modul de lucru, care ac¬
ţionează un comutator digital cu 14
poziţii.

, Să remarcăm faptul că întreg pro¬
cesul de măsură (stabilire a expune¬
rii) durează foarte puţin, aproximativ
0,006 s. într-adevăr, pentru cel mai
lung timp de expunere D=16 şi E 4 =
4, deci numărătorul I trebuie să con-
torizeze (T6x6)+4=100 impulsuri de
tact, a căror perioadă este de 61 ms,
deci în total circa 6 ms se scurg în¬
tre momentul alimentării electronicii
şi clipa cînd primul ciclu de măsură
a fost efectuat. Ulterior măsurările
se repetă ciclic pînă în momentul
cînd se face declanşarea (se apasă
complet butonul declanşatorului).
Ultimul rezultat al măsurătorii, care
a fost stocat în memoriile aferente
numărătoarelor I şi II, este atunci
folosit pentru efectuarea expunerii.
Prin apăsarea tastei „memorie",
pentru scurt timp, se poate opri mă¬
surătoarea la momentul dorit, iar re¬
zultatul acesteia (din blocul de me¬
morie) este folosit doar atunci cînd
fotograful s-a hotărît să declanşeze.

Timpul de expunere pe care îl
realizează aparatul este afişat în vi¬
zor cu LED-uri. O oarecare aproxi¬
maţie există, deoarece sînt marcate
doar valorile standard, iar timpii de
16 şi 32 s lipsesc (fig. 2). Totuşi,
dacă abaterea de ia valorile scrise în
vizor este mare (E = 4,5), atunci blo¬
cul logic comandă aprinderea simul¬
tană a două LED-uri, corespunză¬

Exempie de timpi de expunere (T.exp.) pe care îi realizează aparatul
pentru D = 1, 2, 3. 16.

(Hz)

1/f*

(ms)

|| + 6

_ (E + 6)

T.exp. =

(ms)

T.exp.

(s)

8 192

0,122

0,976

1/1 024

1,098

1/910

1,22 __

- 1/819

1,34

jr 1/744

1.46 6i

H 1/684

1,71 ^

' 1/584

1,95

1/512

4 096

0,244

2,20

1/454

2,44

1/409

2,68

1/373

■. ...

2,93

1/341

3,42

1/308

: ■ ;

3,90 |

1/256

2 048

0,488

4,39

1/227

4,88

| 1/204

5,37

1/186

! o

24 000

28 000

I 2

32 000

0,25

4 000

36 000

40 000

40 1

!.;

—

, _ . .

toare valorilor standard între care se
află timpul real. Cînd se lucrează pe
semiautomat, valoarea timpului ales
de fotograf este şi ea afişată prin
aprinderea cu intermitenţă a LED-u-
lui corespunzător. Deci numărul ma¬
xim de LED-uri pe care fotograful le
poate.vedea aprinse „simultan" este
trei. în realitate, ele sînt aprinse
succesiv prin multiplexare cu o frec¬
venţă de repetiţie suficient de mare.

Pentru o bună vizibilitate a
LED-urilor, strălucirea acestora este
reglată automat în funcţie de lumi¬
nozitatea imaginii din vizor. în acest
scop, semnalul A este preluat de un
convertor analog-digital (fără pre¬
tenţii de precizie ridicată), iar mări¬
mea numerică ce rezultă comandă
treptele de intensitate a curentului
prin LED-uri.

Aparatul conţine două stabiliza¬
toare de tensiune care furnizează
+2,5'V şi +1,25 V faţă de masă, ne¬
cesari amplificatoarelor operaţionale
şi logicii.

Un comparator sesizează scăde¬
rea tensiunii bateriei (nominal de 6
V) sub 3,5 V şi comandă stingerea
LED-urilor de afişare, ca semn de
avertizare că bateria trebuie schim¬
bată. Prin apăsarea tastei „memorie"
consumul aparatului creşte şi testa¬
rea bateriei devine mai eficientă.

Să menţionăm o particularitate de

lucru a aparatului. Datorită răspun¬
sului rapid al sistemului de măsură,
în cazul luminii modulate cu frec¬
venţe în jurul valorii de 100 Hz (ca¬
zul ecranelor de televizor sau tubu¬
rilor fluorescente) se obţin uneori
expuneri eronate. Stabilirea expune¬
rii se poate întîmpla să se facă
într-un moment de iluminare redusă
sau maximă, iar expunerea (care
durează mai mult decît măsurătoa¬
rea) se face în timpul mai multor
perioade de variaţie a iluminării şi
mediază valoarea acesteia. în ase¬
menea situaţii se va folosi următoa-
rul mod de lucru: se priveşte mai în-
tîi cu atenţie afişajul din vizor, pe
care se aprind 3—4 LED-uri succe¬
siv într-o ordine aleatoare; se reţine
LED-ul plasat într-o poziţie medie şi
apoi, trecînd pe „semiautomat", se
alege tocmai timpul indicat de acel
LED.

Amintim în încheiere existenţa
„fratelui mai mic" al lui B200, apara¬
tul B100, cu care este similar în
multe privinţe. Bl00 este o variantă
simplificată, care lucrează numai în
regim automat şi doar în intervalul
1/1 000—1 s, nu are tastă pentru
memorarea expunerii, iar' afişarea
timpului de expunere în vizor se
face cu un "instrument cu ac indica¬
tor.

TEHNIUM 11/1985

2 x1N914

4x1N400l

ELY68

|BC 107

Montajul este pilotat cu cuarţ, şi
lucrează în telegrafie, manipularea
făcîndu-se pe tensiunea de alimen¬
tare.

Sarcina etajului final este o bo¬
bină formată din 15 spire bobinate-
pe un tor de ferită.

RADIO C0MMUNICÂT50N, 6/1985

Un VFO recomandat a avea cali¬
tăţi deosebite (de către G3RJV) este
prezentat alăturat şi generează sem¬
nal în 7 şi 14 MHz.

Primele tranzistoare slnt tip FET
(BF245).

TI generează un semnal între 7 şi
7,15 MHz din care, prin dublare cu

T3T4, se obţin 14—14,3 MHz. Efec¬
tul RIT este determinat de potenţio- l5 c
metrul R12 ce acţionează dioda Dl. w
Bobina 11=12 spire, L2=23 spire
ambele din CuEm 0,4, L3 are tot 23
spire cu priză la mijloc, L4=14 spire 68
CuEm 0,7.

PRACTICAI WIRELESS, 12/1984 L1 !S

Controlul încărcării şi descărcării
unui acumulator auto de 12 sau 6 V
se poate urmări cu montajul a cărui
schemă o prezentăm.

Cele două stări sînt controlate şi
semnalizate cu ajutorul circuitului

A301 şi a două diode LED. Limitele
de semnalizare a descărbării sau în¬
cărcării acumulatorului se stabilesc
din PI.

PRACTÎC, 3/1985

1 7

Montajul lucrează în banda de 10
m şi poate fi folosit de radioamatorii
autorizaţi.

Emisia utilizează un cristal de
cuarţ cu primul tranzistor din mon¬
taj, celelalte două tranzistoare con¬
stituind modulatorul.

La recepţie (R) primul tranzistor
creează un etaj detector cu super-
' reacţie.

Bobina L are 2x4 spire, bobina din
emitor are 17 spire CuEm 0,6. Bo¬
bina de antenă are 27 de spire
CuEm 0,20. v

TEHNfCKE NOVINE, 5/1985

TEHNIUM 11/1!

2nrr-o

Este varianta „mică" a motortesterului, conţinînd numai indicatorul con¬
sumului instantaneu de benzină (în litri la 100 km) la autoturismele DACIA
1300. De asemenea, la mersul în gol comportarea acului indicator arată
eventualele defecţiuni ale motorului şi chiar posibilităţile de reglare.

Vacuumul care se creează în conducta de respiraţie (prin colectorul de
admisiune-evacuare) constituie mărimea măsurată a aparatului.

Conectarea la conducta de respiraţie a autoturismului DACiA 1300 se
poate face oriunde, după clapeta de admisiune prin intermediul pieselor
anexate.

Important: Regulatorul avansului vacuumatic nu acţionează după clapeta
de admisiune, deci instrumentul nu se poate conecta la conducta de admi¬
siune a avansului vacuumatic.

întreprinderea de
Aparate Electrice de
Măsurat Timişoara, Ca¬
lea Buziaşului nr. 26, te¬
lefon 67584, telex 71343

W0T0R

TESTER

înrr o

Pentru posesorii de autoturisme DACIA |
1300 şi variantele sale constructive, specia- 1
liştii de la I.A.E.M.—Timişoara au pregătit I
o surpriză deosebit de plăcută: aparatele I
iiOTORTESTER 1MT—0 şi MOTORTES- £
TER.2MT—0, pe care le veţi putea procura f
în curînd de la magazinele de specialitate. f
MOTORTESTER 1M7-—0 |

Este un ansamblu compus din două apa- |
rate, destinat montării pe. bordul autoturis- |
melor DACIA 1300, într-un loc potrivit ve- I
derii conducătorului. El cuprinde:

— un. indicator al consumului instanţa- |

neu de benzină, în treapta a IV-a de viteză f
a autoturismului: de asemenea, la mersul |
în go! comportarea acului indicator ne f
arată eventualele defecţiuni ale motorului f
şi chiar posibilităţile de reglare; |

— un turometru — dwelîmeîru, care in- |

dică în fiecare moment turaţia arborelui jj
cotit al motorului şi oferă posibilitatea mă- |
surării unghiului camei ruptorului — disîri- |
buitor (sau unghiui dwell) cînd, prin inter- f
mediu! unui comutator, aparatul se trece f
pe poziţia „dwellmetru". I

Indicatorul consumului instantaneu de I
benzină se conectează fa conducta de res- i
piraţie a vaporilor de ulei prin colectorul I
de admisiune-evacuare de- lîngă carburator |
prin intermediul tubului PVC transparent |
ataşat. |

Alimentarea turomeîruluî se face de la |
acumulatorul autoturismului de 12 V c.c. ± ii
2 V şi la borna bobinei de inducţie legată f
la ruptor. |

Aparatul lucrează într-un mediu caracte- f
rizat prin: t

— temperatura de lucru: 10...+40°C; f

— umiditatea relativă maximă '80% la I

20 0 c; I

— atmosferă curată, lipsită de agenţi |

corosivi, fără gaze sau afîe substanţe chi- |
mice active. f

Motortesterul este un aparat util oricărui
conducător auto, care .oferă o serie de in- |
formaţii necesare formării unui stil de con- I
ducere' corectă şi economică,, obţinînd o I
economisire de 10—20% combustibil (se f
ştie că orice accelerare bruscă are ca re- |
zultat creşterea substanţială a consumului f
de benzină). |

Turometrul ajută pe conducătorul auto
să exploateze corect automobilul, în urmă¬
toarele privinţe:

— să nu depăşească turaţia maximă in¬
dicată de fabrică, în gol sau în sarcină, în
scopul evitării distrugerii unor organe im¬
portante ale motorului;

— să utilizeze judicios treptele cutiei de
viteze, mai ales în pante, la depăşiri şi în
conducerea sportivă;

— să respecte cu precizie indicaţiile fa¬
bricantului în ceea ce priveşte regimul mo¬
torului în perioada de rodaj.

Folosind aparatul ca dwelîmeîru se
poate obţine o reglare corectă a unghiului
camei ruptorului-distri buitor. .

De asemenea, aparatul, indică în, ralanti I
starea carburatorului, ruptorului, supape- |
lor, aprinderii şi a mersului în gol corect al I
motorului verificabil atît prin consumul de |
benzină, cît şi prin măsurarea turaţiei de jf
ralanti. |

Avînd complexul de informaţii pe care-! f
dă MOTORTESTERUL 1MT—0, conducă- |
torul auto poate sesiza cu uşurinţă apariţia |
unei defecţiuni ajuîîndu-l la depistarea cu f
uşurinţă a defectului, precum şi !a reme- I
dierea acestuia. I

11/1985

ŢURCÂNU ADRIAN — Bucureşti
Reglaţi amplificatorul cu T, co¬
nectat in punctul O, nu alimentat
prin divizor.

Din potenţiometru se reglează si¬
metria etajului şi deci vaioarea mi¬
nimă a distorsiunilor. Dacă un tran¬
zistor se încălzeşte, verificaţi ambele
tranzistoare serie.

GlĂVÂNÂ GH. — |ud. Vîlcea
Realizaţi amplificatorul cu tranzis-
toareie publicate.

Decodorul primeşte semnal de la
ieşirea discriminatorului.

GIURGIU SABIN — jud. Mehedinţi
Verificaţi întîi dacă aveţi tensiune
de alimentare normală (atenţie la
condensatoarele electrolitice).
BQMBAR DAN — Bala Mare
înlocuind tranzistoarele se
îhimbă şi parametrii montajului.

POTOROACĂ SIMION — jud. Ba¬
cău

înserierea bobinelor nu s-a reali¬
zat prin modul cum au fost conec¬
tate. Cînd înserierea bobinelor este
corectă, curentul absorbit de la re¬
ţea este minim. Modul cum conec¬
taţi dv. bobinele produce anularea
cîmpului magnetic din piesa polară.
IVÂNC1U GH. - Tg. Secuiesc
La magnetofonul Maiak probabil
s-a defectat un preamplificator. Ve¬
rificaţi comutatorul şi conexiunile pe
UM la receptorul Bucur.

COMBII MARIAN — Jud. Dolj
Toate cele solicitate de dv. au fost
publicate în revistă.

GRIGORE GH. — Bucureşti
Vă aşteptăm la redacţie.

VASILE N1CQLÂE - Bucureşti
Trebuie să ne specificaţi pe ce ca¬
nal TV doriţi antena.

COMAM MIHAI — Buzău
Distorsiuni pot apărea din cauza
nivelului prea mare la intrare.
DQNE VASILE — Zimnicea
Am publicat schema unui regula¬
tor de turaţie, revedeţi colecţia
„Tehnium".

NISTGR MiRCEA — Craîova; BE-
JAN MÂRSUS - Focşani
Se; pot construi staţii de emisie,
indiferent de puterea emisă, numai
în baza unei autorizaţii.
TUNĂREÂNU MARINICA — jud.
Dolj

La toate bobinele din blocul UUS
trebuie să reduceţi numărul de spire
(aproximativ cu 2).

-UNG U RE AN U GH. — Suceava
La antenă montaţi un preamplifi¬
cator.

IORDACHE SEVER ~ jud. Gorj
Introduceţi un filtru LC pe reţeaua
de alimentare a televizorului, apoi
construiţi o antenă cu mai multe
elemente ce are cablu! de legătură
tip coaxial.

BUDĂU ŞTEFAN — jud. Arad
Schema electrică a receptorului
Bucureşti 500 a fost prezentată în
„Tehnium“ 9/1985, pag. 12.

In secundar transformatorul debi¬
tează 6,3 V şi 2x140 V.

TOM IANCU — Bucureşti
Montaţi condensatoare serniregla-
bile cu valoarea 10—-40 pF. în rest
nu deţinem date de catalog.
SLAVU ŞTEFAN — Galaţi
Orice modificare adusă unui apa¬
rat electronic industrial poate dimi¬
nua performanţele acestuia, de
aceea este indicat să studiaţi întîi
caracteristicile tehnice ale aparatu¬
lui şi apoi să-l cumpăraţi, ideea că

un aparat poate fi făcut „mai bun
decît l-a făcut fabrica" nu totdeauna
se concretizează. Se pare totuşi că
oscilatorul nu funcţionează şi de
aceea sînt probleme. Vedeţi dacă
apar oscilaţiile, nu dacă aveţi ten¬
siune continuă.

MGFtUŢ Ml HAI — Oradea
La televizor verificaţi condensa¬
toarele de filtraj, eventual mai mon¬
taţi condensatoare suplimentare.
Amplificatorul are curentul de re¬
paus prea mare. Măsuraţi pe fiecare
ramură consumul şi modificaţi rezis-
toareie de polarizare la BD139 şi
140 pînă curentul de repaus este cel
indicat în carte.

VLÂD IONEL — Braşov
Deocamdată nu deţinem docu¬
mentaţii ale unor umidometre —
cînd intrăm în posesia lor vă comu¬
nicăm.

SIMION CORNEL — Buzău
Vă trimitem şi o schiţă prin poştă.
NICOIIN ALEXANDRU — Braşov
Montaţi în aparatul de radio un
tranzistor EFT317. Bobinele din apa¬
ratul Jupiter se cumpără de la ma¬
gazinele de specialitate.

RÂDOVAN CORNEL — Timişoara
Nu posedăm schema electrică a
aparatului dv. Vă recomandăm să
apelaţi la serviciile unui specialist
care sigur va rezolva defecţiunea.

BOGDĂNESCU
VICTOR —
Bucureşti

Radiocaseîo-
fonul RC 2320,
stereo, portabil
este un produs
de înajtă cali¬
tate al întreprin¬
derii „Tehnoton".

Receptorul (a
cărui schemă o
publicăm) folo¬
seşte în blocul
UUS tranzistoa¬
rele BF214, res¬
pectiv BF215.

Undele’ medii
şi undele scurte
sînt recepţio¬
nate direct cu
circuitul inte¬
grat TBA570A.

Circuitul inte¬
grat /? A758C
este decodorul
stereo.

si s™ n ras LJW

4 =

g^ ooigSjoo gSt oQjSStpo
WEB o o!( 5 <E?o o o oSfB' o o

Redactor-şef: irig. IOAN ALBESCU
Redactor-şeî adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: log. !LIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MÂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administraţia
Editura Scînteia

lipani! executat la
Combinatul Poligrafic «Casa '