Revista Cinema/1990 — 1998/014-CINEMA-anul-XIV-nr-7-1976

gru A > "NNR 
E M > 


Li 


A vi 
4 Di 
S'a 5 
v Yy y= 
« =] | 
Q = d A 
cb o A 
DO wW O S y 
— Em Vi œ Ne 
2 (+) D E. 
n U ra te 
©. am ` | 


PP 


l A E- z i Ay 
acte rosa ae a AAE E 


E 


4 


«Formarea omului nou trebuie să pornească de la adevărul bine- 
cunoscut după care munca, activitatea socială utilă constituie 
factorul determinant în formarea conștiinței socialiste, în educarea 
morală și politică a maselor. De aceea, este necesar să punem pe 
prim-plan educarea oamenilor, îndeosebi a tineretului, prin muncă 


şi pentru muncă.» 


Nicolae CEAUŞESCU 


Educația prin muncă, 
iar după muncă, prin film 


În fața «ruinurilor Tirgoviştei», atent şi amplu restaurate, 
intrate în circuitul național şi international al monumentelor, 
decor autentic ideal pentru filmele istorice pe care ni le dorim, 
-se află de la începutul acestei veri un mare panou care ne aduce 
în cea mai vie actualitate: 

«Uniunea Tineretului Comunist Comitetul județean Dîm- 
bovița. Şantier de muncă patriotică al tineretului. Complexul 
muzeistic Curtea Domnească Tirgovişte 1976». 

Alături, sub bolta joasă a turnului de la intrare, citim în 
litere de piatră: 

«Voievozi ai Ţării Românești care au rezidat la Curtea Dom- 
nească din Tîrgovişte. Mircea cel Bătrin, Mihail, Dan al |l-lea 


Raid-anchetă la Santierul tineretului de la Curtea domnească din Tîrgovişte 


cel Viteaz, Alexandru Aldea, Vlad Dracul, Vladislav al Il-lea, 
Vlad Țepeș, Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vlad cel Tinăr, 
Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, Moise, Vlad Înnecatul, 
Vlad Vintilă de la Slatina, Radu Paisie, Radu llie, Pătrașcu cel 
Bun, Alexandru Mircea, Mihnea Turcitul, Petru Cercel, Mihai 
Viteazul, Nicolae Pătrașcu, Simion Movilă, Radu Mihnea, 
Radu Şerban, Alexandru Iliaș, Gavril Movilă, Alexandrul Co- 
conul, Matei Basarab, Constantin Şerban; Mihnea al Ili-lea, 
Constantin Brîncoveanu.» 

Expresivul racord dintre cele două inscripții este cea mai 
bună expunere de motive pentru raidul-anchetă pe care l-am 
întreprins pe acest simbolic muzeu-șantier. 


Cum este prezent filmul în constiinta tinerilor care 


trăiesc și muncesc în actualitate sub semnul istoriei vii 


a patriei? 


lată tema unică a discuţiilor noastre 


Dr. Nicolae Constantinescu cercetător 


principal la Institutul de arheologie al Univer- 
sității din Bucureşti: Am primit sarcina de 
a coordona noile săpături din incinta Curţii 
Domnești, la care participă — alături de 
cadre de specialitate ale institutului nostru, 
alături de studenţi ai Facultăţii de istorie 
din Bucureşti, aflați la practică — tineri din 
Tirgovişte, muncitori şi elevi mobilizați la 
muncă patriotică de către Comitetul jude- 
tean U.T.C. Dimboviţa. În actuala serie — 
eleve și elevi de la Liceul «Enăchiță Văcă- 
rescu». lată cum, datorită lor, ies la iveală 
pentru prima dată aceste ziduri din secolul 
trecut, descoperite imediat sub nivelul so- 
lului, ziduri care zac, la rindul lor, peste un 
alt nivel, de adincime, un nivel foarte impor- 
tant pe care l-am avut în minte mai demult, 
pe care l-am căutat și, după cum vedeti, 
l-am găsit. Este pavajul din fosta curte 
voevodală, pavaj din pietre şi cărămidă, 
pe care a putut călca Mihai Viteazul. 


70 centimetri de pămînt 
și 400 de ani de istorie, 


sau unde ne sint 
documentariștii ? 


In acești 70 de centimetri de pămint, 
săpaţi la acest început de vară cu concursul 
tinerilor, se află 400 de ani de istorie. Pă- 
mintul se înalță, fără ca noi să simţim. 
Sint, poate, observaţii care depășesc, prin 
sugestiile lor, cadrul strict arheologic, dar 
prin aceasta săpăturile noastre se trans- 
formă într-o adevărată experiență umană, 
filozofică chiar, ceea ce dă sensul dorit 
și satisfacția maximă, atit activităţii ştiin- 
ţitice, cit și muncii tinerilor brigadieri. 
Bineînţeles, noi înregistrăm descoperirile 
în documentele șantierului și ele vor putea 
tace obiectul unor comunicări științifice. 
Dar, dincolo de aceste însemnări utilitare, 
este ceva care se pierde clipă de clipă, 
ceva esenţial, ce numai imaginea de film 


2 


ar putea surprinde şi păstra Mă gindesc, 
deci, la un documentar care să urmărească 
modul cum înaintează săpăturile noastre, 
descoperirile care se fac, surprizele şi 
revelaţiile acestei munci migăloase, de 
mare răspundere. lată. chiar sub ochii 
noştri, în aceste tranşee proaspete, se des- 
făşoară o incomparabilă aventură a cunoas- 
terii, tot atit de valoroasă ea însăşi, pe 
parcurs, ca şi rezultatele pe care le vom 
depune apoi in muzee, sub formă de expo- 
nate selectate, bine clasificate şi perfect 
sterilizate. De aceea mă mir că documen- 
tariştii de la studioul «Sahia» așteaptă mai 
totdeauna faza muzeistică a activității ar- 
heologice, în loc să surprindă etapa vitală. 
mult mai dinamică și poate chiar mai cap- 
tivantă, la care noi asistăm acum. Aş pro- 
pune studioului de specialitate să studieze 
posibilitatea realizării unor documentare 
care să îmbine mijloacele reportajului pe 
viu cu cele ale filmului de cercetare știin- 
tifică, sporind prin aceasta atit autentici- 
tatea cit şi eficiența educativă, patriotică, a 
filmelor lor. 

Dan_Gabor, student, anul Il, Facultatea 
de Tslorie: Un vizitator de muzeu poate să 
treacă repede pe lingă vitrinele cu vase, cio- 
buri, unelte sau alte piese, orictt de bine 
păstrate şi oricît de concludente. În schimb, 
mult mai impresionat poate fi acelaşi om 
printr-un film care ar prezenta Intreaga 
continuitate a cercetărilor noastre, modul 
cum ies la iveală... argumentele. Pentru că, 
aşa cum spunea Marx, nu numai concluzia 
trebuie să fie adevărată, ci şi calea spre 
această concluzie. Tocmai această cale mi 
se pare foarte «cinematografică», pentru că 
a arăta munca aceasta care precede o 
descoperire înseamnă în fond a «decupa» 
fazele unei acţiuni, în sensul în care de- 
monstra Eisenstein specificul cinemato- 
grafului. De aceea, cu toată modestia cu- 
noștințelor mele cinefile, apreciez că munca 
în general este un subiect foarte cinemato- 
grafic şi am dori-o reflectată mai des în 
filmele noastre. 

— Aţi făcut vreo descoperire astăzi? 

Tudorița Cazan, elevă, anul lli: Da, 


ciieva cioburi, care sint însă de citeva 


veacuri. 
— Care este ultimul film românesc pe 
care l-aţi vizionat? 


T.C.: Mihai Viteazul. 

Z Filmul a avut premiera acum patru 
ani. 

T.C.: La noi, la clubul «Petrolul», a rulat 
de curind și l-am revăzut, 

Mioara Nedelcu, elevă, anu! Il: Ultimul 
film românesc pe care l-am văzut a fost 
Muşchetarul român. 

Dumitra loan, elevă, anul l: Cadrul în 
care ne aflăm este foarte potrivit pentru 
munca patriotică. Ne place acest loc, ne 
simțim mindri, şi ca brigadieri şi ca urmaşi, 
între atitea vestigii istorice, în umbra vie a 
vitejilor. De altfel oraşul nostru a fost un 
izvor continuu de inspiraţie pentru poeti, 
scriitori, pictori şi cred că ar putea fi si 
pentru cineaşti. Dintre filmele noastre is- 
torice, mi-au plăcut Dacii, Columna și 
Mihai Viteazul, în general filmele în care 
a jucat Amza Pellea. În primul rind Mihai 
Viteazul m-a impresionat şi mă bucur că 
acum se face din nou un film cu marele 
nostru voevod, pe care de data aceasta îl 
vom vedea trecind şi prin Tirgovişte. Sint 
însă unele filme româneşti pe care, în ulti- 
mul an, le-am pierdut: Ştetan cel Mare şi 
Cantemir. 


Fetele la internat 


și băieţii la film. 
sau ce nu spun cifrele 


— Dar dintre filmele de actualitate 
mai recente, ce-aţi văzut? 

Tudorița Cazan: Drum în penumbră... 

Z Mai recente. De pildă, ati văzut 
filmele dedicate tinerilor, cum au fost 
Ilustrate cu flori de cîmp sau Filip cel bun 
sau Cursa sau Mere roșii sau Singurătatea 
tlorilor? 

Mioara Nedelcu: Nu. 


— Cam de cite ori pe lună mergeţi 
la film? 

Maria Gheorghe, elevă, anul |: În anul 
acesta, drept =] vă spun, n-am fost decit 
o dată la cinema. 

— La care film? 

M.G.: La Legea preeriei. 

— Dar dumneavoastră? 

Viorel Petre, elev. anu! |: Eu merg cam 
de două ori pe lună la film, pentru că nu 


locuiesc la internat. 3 
Maria Gheorghe: Vedeţi, aceia, mai pre- 


cis acelea dintre noi care locuim la internat, 
ieșim numai o dată pe săptămînă în oraş. 
Și atunci, eu una, de obicei,mă duc la biblio- 
tecă sau rezolv unele treburi administrative. 
Avem voie în oraș maximum două ore pe 
săptămină. 

Dumitra loan: Şi eu locuiesc la inter- 
natul Liceului pedagogic din Tirgovişte, 
fiind, ca şi colegele mele, elevă la Liceul 
«Enăchiţă Văcărescu». În cel mai bun caz, 
în cele două ore pe săptămină, ne ducem 
la cîte un spectacol de teatru. 

— N-aţi văzut, de pildă, ilustrate cu 
flori de cîmp? 

D.|.: Nu. 

— Din cele 25 de fete cite sinteți adu- 
nate, în pauză, sub acest frumos nuc, 
cite ați văzut Ilustrate cu flori de cimp? 
Vă rog ridicați mina... Numai una?! 
Dar Filip cel bun sau Mere roşii?... Trei! 
Vă mulțumesc. Ce părere aveți, tovară- 
şe secretar? X 

sasie Bini secretar al Comitetului ju- 
dețean U.T.C.-Dimbovița: Această situaţie 
de la liceul «Enăchiță Văcărescu» şi de la 
internatul Liceului pedagogic — pentru 
că nu e vorba de o situație generală în 
oraș sau în județ — cred că se datorește 
lipsei de inițiativă, în primul rînd din partea 
organizaţiilor U.T.C. care au sarcina să se 
preocupe de organizarea instructivă şi plă- 
cută a timpului liber al elevilor, în special 
al celor din internate, făcînd în acest sens 
propuneri cadrelor didactice şi pedagogilor, 
potrivit indicaţiilor cit se poate de bine 
clarificate, mai ales după Congresul educa- 
tiei politice și al culturii socialiste. De altfel 
și şcoala și internatul despre care este 
vorba sînt destul de aproape de cinemato- 
grafele «Victoria» sau «Popular». Soluţia 
pentru care noi, Comitetul județean U.T.C., 
optăm, ar fi de a se organiza vizionări în 

rup, pentru că acestea creează cele mai 

une premize și pentru valoriticarea sensu- 
rilor educative ale filmelor, prin discuții 
ulterioare și alte acțiuni culturale. 

— Dar inițiativa trebuie să aparțină 
și Întreprinderii cinematografice jude- 
tene sau cinematoarafelor pomenite. Ele 
nu încheie contracte, nu distribuie bile- 
te, nu cedează școlii dumneavoastră 
spectacole, mai ales la filmele româ- 
nești, în special la cele despre și pentru 
tineri? 

Maria Gheorghe: Noi ne-am bucura 
foarte mult să existe asemenea iniţiative. 
Poate că în anii trecuţi au fost, dar în anul 
acesta nu s-a organizat niciodată plecări 
în grup la film, deși știm că au fost filme 
bune în oraș. 


Ă mms dai ic ai e iii ai 


Foto: A. MIHAILOPOL 


Adrian Pungă, elev, anul IV: La noi, la 
niernatul bäietilor, situația este cu totul 
alta. Putem pleca în oraș în orice după- 
amiază. Avem și o zi anumită pentru film, 
lunea. Astfel am putut vedea, fie în colec-- 
tiv, fie individual, multe filme româneşti: 
Zile fierbinţi, bineinţeles Nemuritorii, tot 
ciclul de filme al lui Sergiu Nicolaescu 
care a Inceput cu Miinile curate... 

— Dar filmele despre tineri pomenite 
îm discuția cu fetele? 

A.P.: Pe acelea nici eu nu le-am văzut. 

Vasile Dinu: — Este clar că e vorba, în 
general, de Tipsă de continuitate și de preo- 
cupare metodică pentru buna organizare 
a timpului liber, chiar în cazul băieţilor. De 
altfel fiecare dintre voi aţi fi putut fi și ar 
trebui să fiți un animator, în folosul întregii 
clase, atunci cind e vorba de filmele româ- 
nesti, mai ales cele dedicate tinerilor. 

Marinela Jibotean, studentă, anul ll, 
Facullatea de istorie: Să știți însă că discri- 
minarea între fete şi băieţi persistă şi acum 
în vacanţă. Mi-am dat seama de asta întruc it 
locuiesc, în timpul practicii, la acelaşi inter- 
nat cu elevele care au rămas în oraş, la 


muncă patriotică. Pentru filme sau disco- 
teci nu este prevăzut nici un fel de timp în 
program. Or, consider că pentru o persoană 
de 18—19 ani e puţin cam devreme să te 
culci, vara, la ora nouă. 

Niculina Drăguţ, elevă, anu! II: Este 


adevărat ce Spuneți, nu vreau să mă de- 
solidarizez deloc. Dar şi eu locuiesc în 
internat și merg totuşi cam de trei ori pe 
lună la cinema. Cind ies în oraș, în loc 
să mă duc într-un parc, mă simt mai bine 
dacă intru la un film. Vreau să spun că 
dorința de a vedea cit mai multe filme poate 
deveni la unii o pasiune şi pasiunea îşi 
croieşte totdeauna drum, chiar și singură. 
Personal, prefer să-mi petrec timpul liber 
cu un scop precis. Ca şi aici, pe şantier, 
unde nu muncim doar cu gindul de a ter- 
mina cit mai repede orele prevăzute, ci 


muncim cu ideea, cu simțămintul că vom 
găsi ceva, că vom face și noi o descoperire 
cit de mică, participind în acest mod la tot 
ce se face mare în ţară. Dar, cum spuneam, 
nu mă desolidarizez de critica făcută, fiindcă 
filme româneşti, în afara unora pe care 
le-au citat și colegii, n-am prea văzut — 
la ce să spun? Poate din lipsă de organi- 
zare, poate şi din alte motive. Ce-am văzut, 
mi-a plăcut. Dar nu m-a tras inima să merg 
şi la altele, pentru că noi avem — nu ştiu 
cum să mă exprim — problemele noastre 
actuale, la această virstă... 

— Cîţi ani aveți? 

N.D.: 16 ani. 


— Şi ce aţi vrea să prezinte filmele 
noastre de actualitate pentru a vă atrage 
mai mult? 

Tudorița Cazan: Cred că subiectele 
filmelor noastre ar trebui să fie mult mai 
pasionante. 

Dumitra lo: Dintre filmele pe care 
le-am văzut, mie mi-a plăcut mai mult 
Drum în penumbră, pentru că pune accent 
pe probleme de viaţă valabile și pentru 
virstnici şi pentru tineri. Dacă vom putea 
vedea, în viitor, mai multe filme pe ecranele 
din orașul nostru, mi-ar place să fie vorba 
în ele despre tineri, despre noi înșine, despie 
problemele care ne frămintă, uneori şi 
sentimentale. - Înţeleg că cineaştii noştri 
sint interesaţi în primul rînd de preocupările 
oamenilor mari, dar mi se pare că noi 
sîntem puțin neglijați. Ne aflăm la o răs- 
cruce de drumuri, am părăsit copilăria, am 


intrat deja în adolescenţă, în prima tinereţe, 


şi e o trecere în care totdeauna sint niște 
probleme. 

Adrian Pungă: Eu nu sînt partizanul 
unor filme exclusiv «despre tineri și pentru 
tineri». Pot să spun că un film ca Zile 
fierbinți mi-a plăcut, deși era numai cu 
oameni mari. Mari nu numai ca vîrstă, dar și 
prin puterea lor de muncă, prin dăruirea 
cu care construiau acele vapoare. 


Tematica actuală 
prin prisma 
destinelor umane 


Steliana Stoian, secretară a Comitetului 
judetean U.T.C.: A fost odată un film 
românesc, numit Toamna bobocilor, care 
mi-a lăsat o bună impresie, deși era poate 
puțin romanţat. Autorii au prezentat destul 
de expresiv micile aventuri ale absolven- 
tilor repartizați în provincie, dar au ținut 
poate prea mult să le păstreze eroilor aerul 
de adolescenţi zglobii, într-un moment 
cînd era de aşteptat să iasă la iveală primele 
semne ale maturității. 

Petre Diaconescu, muzeograf, arheolog 
ta Oficiul patrimoniului istoric județean: Ade- 
vărul este că, la multe din filmele citate, 
deși ele aduc în discuţie probleme care 
interesează pe tot omul, se ajunge la o 
anumită stereotipie, poate și cu concursul 
unor piese de teatru sau emisiuni de tele- 
viziune de același tip. Vedem astfel cum 
viața omului se reduce foarte repede la o 
schemă: cineva, de pildă un inginer tînăr, 
face o inovaţie la o mașină veche sau sus- 
ține din capul locului introducerea unei 
maşini în întregime nouă, în timp ce alt- 
cineva, cam obtuz, de obicei de la direcție, 
se opune din răsputeri acestei idei, din mo- 
tive cam obscure, oricum în centru aflin- 
du-se soarta mașinilor. Pînă la urmă, inven- 
ţia reuşeşte să se impună, grație unei 
intervenţii superioare. Nu e prea original 
și nici captivant. Eu cred că s-ar putea găsi 
și alt mod de a aborda tematica actuală, 
prin prisma destinelor umane. Mă gindesc 


la niște filme cu o problematică într-adevăr 
specifică tinerilor, la filme dedicate unor 
probleme sociale şi nu unor amănunte 
tehniciste. De pildă, cred că s-ar putea vorbi 
mai mult despre condiţia şi rolul femeii în 
societate, începînd chiar de la virsta primei 
tinereţi. Nu e de altfel un secret pentru 
nimeni că există la noi un exces de filme 
strict masculine, așa-numitele «filme de 
bărbaţi», în care tendinţele tehniciste găsesc 
parcă un teren propice, femeilor rezervin- 
du-li-se, în cel mai bun caz, un rol episodic, 
de coloratură, ca eroine ale unor drame 
marginale, de care nu prea ne lăsăm tul- 
buraţi, pentru că ne consolăm cu victoria 
inevitabilă a inovației tehnice. 

Maria Georgescu, muzeograf la Curtea 
Domnească: să Tim drepți, există şi filme 
despre oameni, filme reuşite care ne rămin 
în memorie. Am văzut, de pildă, Mere 
roșii, care are meritul nu numai, de a pune 
în discuţie codul deontologic al profesiei, 
dar și de a ne convinge că există oameni 
care-şi iubesc foarte mult meseria, care 
trec peste aspectele meschine ale existen- 
tei, tinzînd la acea realizare pe plan profe- 
sional mai prețioasă decit avantajele ciști- 
gate pe căi dubioase. În general, acțiunea 
acestui film e gindită şi prezentată foarte 
bine şi foarte frumos, iar personajul prin- 
cipal beneficiază de interpretarea unui ac- 
tor, Mircea Diaconu, care pune mult suflet, 
talent şi farmec în tot ceea ce face. 

ica T muzeograf la Muzeul 
județean: ustrate cu flori de cimp 
a tratat convingător o problemă morală de 
actualitate. E foarte bine că, din cînd în 
cind, în filme apar aspecte de viaţă despre 
care, altminteri, se vorbeşte mai mult pe 
şoptite decit în gura mare. Personal însă, 
în aceste filme foarte binevenite, nu prea 
sint de acord cu finalurile. Mă refer la acele 


‘(continuare în pag. 4) 


3 


(urmare din pag. 3) 


finaluri care ne lasă suspendaţi undeva, 
deasupra adevărului de viaţă, într-un plan 
justițiar abstract. Eu înțeleg, de pildă, foarte 
bine, intenţia educativă a unui final în care 
cel vinovat e pedepsit sau e cuprins de 
remușcare, dar toată lumea ştie că în viață 
situaţiile similare au uneori alt fel de în- 
cheiere. De multe ori vinovaţii găsesc 
acomodări convenabile, salvindu-se în ex- 
tremis. Tocmai asemenea cazuri ar trebui 
analizate şi incriminate. Dintr-o pornire 
didacticistă dusă prea departe, autorii op- 
tează însă pentru soluţii de tip «totul să 
fie bine și frumos» — în loc să respecte 
acea încheiere a dramelor pe care o dic- 
tează adevărul social și uman. Eu cred că 
morala din filmele noastre, dacă vorbim 
de o artă militantă, nu trebuie să fie ex- 
trasă din domeniul visului, din imaginea 
“idealizată a unui viitor schematic, ci ea 
trebuie conjugată la timpul prezent. 

— Stimate tovarăşe secretar al Comi- 
tetului județean U.T.C. și stimate tova- 
rășe' președinte al Comitetului județean 
de cultură și educație socialistă, multe 
dintre observaţiile și sugestiile făcute 
în cursul raidului nostru anchetă se 
adresează cineaștilor și ele nu-și pot 
găsi răspuns decit în timp, în practica 
artistică, în filmele viitoare. Alte apre- 
cieri și constatări și-ar putea însă găsi 
răspuns sau soluții pe plan local V-am 
fi recunoscători dacă v-aţi referi la 
aceste aspecte, importante pentru edu- 
carea și formarea spectatorilor de film, 
în special a celor tineri. 

aiis puus secretar al Comitetului ju- 
dețean U.T.C. Dimbovita: Noi ne bucurăm 
că vă putem comunica o intenție și o ho- 
tărire pe care am concretizat-o, de curind, 
în Programul de activitate al Comitetului 


filmul românesc 
în cifre 


Educaţia prin muncă, 
iar după muncă, prin film 


județean, privind organizarea unor «Săp- 
tămini» ale filmului pentru tineret, în cola- 
borare cu Întreprinderea cinematografică 
județeană. Manifestarea va avea loc între 
6 şi 12 septembrie pentru tinerii de la orașe, 
şi între 13—19 septembrie pentru tinerii de 
la sate. Concluzia noastră, pe care o sus- 
țin şi constatările dumneavoastră, este că 
aceste «săptămini» trebuie organizate te- 
meinic, eventual anual sau semestrial, în 


Lupta pentru umanism și dreptate 


aşa fel încît să putem antrena tinerii la vizio- 
narea unor filme româneşti și străine de 
maxim interes educativ și estetic, asigurind 
în primul rînd vizionarea de către marea 
majoritate a tinerilor, a tuturor producţiilor 
naţionale care li se adresează cu precădere. 
Pentru ca aceste «săptămini» să nu rămină 
o simplă deviză, ca alte «acțiuni cu filmul», 
cred că va trebui să ne preocupăm îndea- 
proape de întocmirea repertoriului, a unor 
cicluri de filme din ultimul timp, rezervind 
în acest scop, pentru o săptămină, una 
dintre principalele săli din oraș. Vom pro- 
grama, de asemenea, suite de discuţii în 
cadrul organizațiilor U.T.C., precum și pro- 
cese cinematografice, simpozioane, întil- 
niri cu realizatorii şi — sperăm — cu criticii 
de film. 

lon Gavrilă, președinte al Comitetului 


ocială, supratemă a filmului 


Osinda de Sergiu Nicolaescu, cu Ioana Pavelescu în principalul rol feminin 


lon |Plopescu Gopo 


@ Cu toate că filmografia sa 
conţine numeroase filme 
jucate de actori, lon Popescu 
Gopo rămîne în conştiinţa 
spectatorilor, distribuitori- 
lor şi criticilor un autor de 
filme de animaţie. Marele 
succes repurtat de Scurta istorie — Palme 
d'Or la Festivalul internațional de la Cannes 
1957 — a proiectat dintr-o dată desenul 
animat românesc în circuitul distribuţiei 
mondiale. Toate filmele cu celebrul Omuleţ 
au fost vindute și vizionate pe marele şi 
micul ecran, pe toate meridianele globului. 
În «Dictionnaire des cinéastes» (Micro- 
cosme-Editions du Seuil, Paris 1965), cu- 


inema 


noscutul critic şi istoric de film francez, 
Georges Sadoul, îl prezintă pe Gopo «ca 
pe unul dintre cei mai mari animatori euro- 
peni, care s-a impus cu trei filme care au în 
total mai puţin de 25 de minute: Scurtă 
istorie, Homo sapiens, Șapte arte» Al 
patrulea film din serie, Alo... alo... a fost 
realizat la comanda expresă a UNESCO. 


E interesant de notat că primii săi 
4 metri de peliculă animată (circa 8 secunde), 
Gopo i-a realizat în 1939, pentru ca în 1941 
să facă un film publicitar ceva «mai lung»: 
de un minut. În 1945—47, a realizat desene 
şi hărţi animate pentru diferite filme docu- 
mentar-agitatorice, iar în 1950 — împreună 
cu tatăl său, pictorul Constantin Popescu — 
a pus bazele desenului animat românesc, 
ca producție organizată şi dotată cu mij- 
loace adecvate. 


@ Ca ziarist, 


a publicat numeroase 
desene şi caricaturi în presă, a ilustrat cărți 


j Anul 


Filme de animație 
ătoiul neascultător 
Albina şi porumbelul 

Doi iepuraşi 
Ariciul răutăcios 
Peştişorul cel istet 
Galateea 
Marinică 
Şurubul lui Marinică 
Scurtă istorie 
Şapte arte 
Homo Sapiens 
“Allo, Allo... 
Gopo Pilule | 
Sancta Simplicitas 
Eu + Eu = Eu 
Sărutări 
Clepsidra 
Gopo Pilule Ii 
Pămintul oamenilor 
Intermezzo 

pentru o dragoste eternă 


PLOPNAMAPP 


pentru copii, a scris el însuși cartea «Filme, 
filme, filme». În prefața pe care o face aces- 
tei cărți, Tudor Arghezi spune: «Filmele 
acestui român, cu numele derivat din 
Popescu, a ridicat Popeştii noştri, luaţi 
pînă deunăzi în glumă și răspăr, pină la 
prestigiul mondial. America cere Buftei 
filmele lui, pe nevăzute. În activitatea artis- 
tică internaţională, Gopo este prezența 
românească — fericită pentru faima țării 
și a poporului nostru — al cărei geniu 
autentic începe să circule prin toată lumea 
veche şi nouă». 


@ A fost solicitat de UNESCO să accepte 
postul de şef al Secţiei de propagandă 
pentru cinema şi televiziune (Cinema and 
TV Officer) al Organizaţiei Mondiale a 
Sănătăţii, cu sediul la Geneva. A exercitat 
această funcție între anii 1969—1973, timp 
în care, fără să înceteze a face filme la 
Bucureşti, a realizat în colaborare cu stu- 
diouri din diverse țări 12 documentare ştiin- 
țifice, de propagandă pentru sănătate, difu- 
zate în lumea întreagă. 


@ În prezent, lon Popescu Gopo — artist 
emerit, laureat al Premiului de Stat, decorat 
cu Ordinul Muncii — este Preşedintele 
Asociaţiei Cineaştilor din România și vice- 
preşedinte al Asociaţiei internaționale a 
filmului de animaţie (ASIFA). 


@ Gopo este posesorul a 43 de premii 
internaționale. În afară de Marele Premiu 


de- la Cannes (1957 — Scurtă istorie), 


menționăm: Grand Prix — Festivalul de 
la Tours (1958 — Șapte arte); Premiul 
pentru cel mai bun film de tineret — Mar del 
Piata (1959 — De dragul prințesei); Gol- 


Unu, doi, trei... 
Studiu opus | 


judeţean de cultură şi educaţie socialistă: 
Mai întñ cîteva date concrete. În Tirgovişte, 
în ultimul an, numărul locurilor în sălile 
de cinematograf a crescut prin darea în 
folosință a unui teatru de vară cu 1 500 de 
locuri, prin deschiderea unui nou cinema- 
tograt, «Gloria», prin sporirea numărului 
de proiecţii la Casa de cultură a munici- 
piului, care a devenit cinematograf cu carac- 
ter permanent. În cincinalul 1976—1980, 
se vor da în folosință un cinematograf 
panoramic -cu 700 de- locuri, la sfirşitul 
acestui an, iar în 1978—79 o sală poliva- 
lentă cu 400 de locuri. În privința indicelui 
de folosire a sălilor şi a frecvenţei popu- 
laţiei la cinematografe, Întreprinderea jude- 
teană Dimbovita figurează printre primele 
din țară. Este însă adevărat că aceasta 
nu constituie, în sine, un merit prea mare 
și că, dincolo de cifre, trebuie să ne pre- 
ocupe participarea efectivă la viața cultu- 
rală a fiecărei categorii de spectatori, în 
primul rînd a tineretului. Cred că Între- 
prinderea cinematografică județeană va tre- 
bui să extindă iniţiativele bune pe care le-a 
avut în ultimul timp, fără a uita cîituşi de 
puțin şcolile, internatele, fie ele cu profil 
industrial, fie umanist. Am în vedere folo- 
sirea în scopul educaţiei socialiste, patrio- 
tice, atit a filmelor de lung metraj cit și a 
celor documentare, dintre care unele au 
fost realizate, în ultimii doi ani, pe teritoriul 
și cu concursul județului nostru: Zidurile 
au amintiri, Testamentul şi altele. De 
altfel, după experienţa pozitivă din acest an, 
cu Festivalul filmului documentar organi- 
zat de noi la Tirgovişte, vrem să obținem 
consacrarea unui Festival anual al scurt 
metrajului românesc, la Tirgovişte, avînd 
în vedere prestigioasele tradiţii culturale ale 
oraşului şi eficienţa educativă a filmului 
documentar, științific şi de desen animat. 
În acest sens, contăm pe colaborarea cu 
studiourile «Sahia» şi «Animafilm», cum am 
făcut-o adesea și pînă acum, cu Televi- 
ziunea română şi, nu în ultimul rînd, cu 
revista «Cinema». 
— Vă mulțumim. 


Raid-anchetă realizat de 
Valerian SAVA 


den Gate — San Francisco şi Marele Premiu 
— Karlovy Vary (1960 — Homo sapiens); 
Medalia de aur — Teheran (1964 — Fetița 
mincinoasă) și 1971 (Eu + eu = eu), 
Premiul de regie — Moscova 1965 — (Harap 
Alb), etc. 


@ Dintre filmele de lung metraj, cel mai 
mare succes, atit în tară cit şi în străinătate, 
l-a avut Harap Alb. De remarcat că televi- 
ziunea din Danemarca și-a inaugurat trans- 
misiunile în color cu acest film. 


@ Este autorul complet al întregii sale 
creaţii cinematografice: idee, scenariu, 
regie, gag-uri, etc. Ca actor a apărut pentru 
prima dată pe ecran în filmul lui lon Şahi- 
ghian O noapte de pomină (1939), în rolul 
episodic al unui student îndrăgostit, apoi 
a făcut scurte apariții, à la Hitchcock, în 
toate filmele sale, iar în Dimitrie Cante- 
- ne Gopo interpretează rolul lui Petru cel 

are. 


E Mai puţin cunoscute sînt aptitudinile 
de compozitor ale cineastului. În filmul 
Pași spre lună, melodia «E pur si muove» 
fi aparține, deşi nu este menţionată pe 
generic, iar la ultimul său film, Povestea 
"dragostei, semnează toate melodiile după 
care s-a realizat acompaniamentul muzical. 


@ Povestea dragostei, a cărei premieră 
va avea loc spre sfirşitul acestui an, este 
inspirată, ca și Harap Alb, de literatura lui 
lon Creangă («Povestea porcului») şi reali- 
zată într-o combinaţie de joc de actori cu 
desen animat, prima experiență de acest 
gen în filmul nostru de lung-metraj. 


Mihai DUȚĂ 


Taul Anul Număr 
iu. premierei spectatori 


Scurt metraje cu actori 


Fetita mincinoasă 
O muscă cu bani 


O poveste ca-n basme 


Episodul «Oraşul meu» din 
filmul «De 3 ori București» 


Lung metraje cu actori 


S-a furat o bombă 
Paşi spre lună 
De-aş fi Harap Alb 
Faust XX 

Comedie fantastică 
Povestea dragostei 


1 968 570 
1 589 500 
4 171 650 
1 132 850 
800 000 
premieră 


. Animaţia noastră între cosmos și cotidian 


După o perioadă de baterea 
pasului pe loc, de moleșală, 
nema ba chiar s-ar putea spune 
de repetate decepțţii, pro- 
à ducția de desene animate 

părea amenințată de un soi 
de complex de inferioritate. «Animafilmul» 
se simțea diminuat, uneori ironizat, de cele 
mai multe ori ignorat. Presa amintea rar 
producțiile sale,și cind o făcea, vorbea în 
virful buzelor, folosind cerneală apoasă. 
Nimeni nu formula critici contondente 
dar, după părerea mea, acest indiferentism 
politicos era chiar mai neplăcut decit 
o polemică ireverenţioasă. 

Mi se pare că studioul a ieșit din această 
perioadă concavă. Cannes-ul a ales pentru 
a prezenta în marea competiţie filmul Hi- 
dalgo de lon Truică şi această selecţio- 
nare, aflată la capătul unui lung drum 
boltit cu furci caudine,poate fi considerată 
o distincție remarcabilă. Un fapt de ordin 
economic este, de asemenea, de natură 
să ridice tonusul. Un număr neaşteptat de 
mare de desene animate a fost achiziţio- 
nat la diferite tirguri internaționale. Cum 
nu ne mai aflăm într-o vreme în care artiștii 
se mai pot iluziona că pot trăi din ambrozie 
şi nectar, această notabilă «desfacere pe 
piața internațională» se cere luată în consi- 
derație și nu numai la capitolul plan finan- 
ciar, pentru că un film vindut nu este 
numai un film cumpărat, ci și un film difu- 
zat, văzut adică de mii, de sute de mii de 
oameni. Pentru o seară, pentru zece minu- 
te, filmul devine un ambasador. 


Revirimentul se află în strinsă legătură 
cu o pronunțată creștere a tensiunii inte- 
iectuale, ba chiar aș putea spune cu 
accentuarea — uneori exacerbarea —unei 
propensiuni spre «animația filozofică». 
Foarte multe producții sint muncite de 
întrebări cam generale, e adevărat, dar 
extrem de ambiţioase: ce e viața, de ce 
trăim, de unde venim, încotro ne ducem? 

lpostaza preferată a celor mai preten- 
oase filme e meditaţia consumată pe un 
fundal populat de constelații. În general, 
autorii acestor filme nu desenează pă- 
mintul, ci Terra, nu se uită la soare, ci la 
sori, nu discută lumea la scara duratei 
umane, nici măcar la scara istoriei, ci la 
scara speciei sau, mai larg, la scară 
geologică. Roata vieţii pare a fi orbita 
astrală, iar ograda maternă — universul. 
Metafora cea mai perseverentă e de pro- 
veniență cosmogonică. 

consecință,anotimpurile virstelor sînt 
privite din perspectiva lungului drum al 
materiei care cutreieră regnurile circular, 
pe spirală — ţărină, frunză, om, apoi din 
nou în matca minerală, apoi din nou în 
matca vegetală, apoi din nou în matca 
umană, din nou în aceeaşi veșnică rotire 
a compunerii, descompunerii și recompu- 
neri. Această stare de perpetuă geneză 
obsedează un artist ca Sabin Bălașa. 
Fecioarele sale cu sini mici şi plete mari 
cresc, înfloresc, pălesc și se topesc în 
ramurile care le cresc din umeri şi din 
coapse și ființele fragile se transformă în 
copaci noduroși, iar copacii în păsări și 
marea in nebuloasă şi caii în femei zbură- 
toare şi soarele în porumbel şi norii în 
herghelii și degetele fragede în mină de 
mumie şi conturul omenesc e ros de 
rădăcini şi geode ca să renască în bărbaţi 
cu soarele sub țeastă și în fecioare cu sîni 
mici şi plete mari. Desenul amintește, 
uneori, de o Leonor Fini într-o versiune 
mai candidă. Linia are subțirimi și dulceți 
feminine dar, de cele mai multe ori, 
această grație este bine şi dramatic con- 
torsionată. 

Cu alte mijloace, în alt gen — figurine 
de plastilină! — Mihai Bădică încearcă și 
reușește în Icar să mute cugetarea din 
zona omului existenţial în zona unui om 
istoric. Fiinţe cu ochi bulbucaţi și cu urechi 
cit aripa liliacului stau înfipte în lut pină-n 
git. şopcăind și rotindu-și pupilele. Cineva 
— un ins din mulțime — încearcă să scoa- 
tă o mină din lut, dar e întimpinat de un ris 
sarcastic. Încearcă să scoată a doua mină. 
Hohote. Încearcă să miște glodul natal, să 
inoate prin el, să se ducă mai departe. 
Provoacă explozie de veselie batjocori- 
toare. Dar iată că ființa se mişcă, se ridică, 
îşi scoate din sol picioare proprii şi începe 


Căutări și găsiri, succese și neajunsuri 
în călătoria (atît de necesară): 
de la omul existențial la omul istoric 


| | pil 


Hidalgo de Ion Truică. Filmul a fost unul dintre puținele desene animate 
selecționate de Festivalul de la Cannes '76 


Icar de Mihai Bădică. Mijloacele 
extrem de modeste nu împiedică trans- 
miterea unui mesaj foarte bogat 


să meargă cu ele pe deasupra pămîntului. 
Cei infundaţi pînă-n git continuă să ridă, 
dar mai încet, mai galben, mai sleit, din 
ce în ce mai sleit, pină ce încetează să mai 
ridă și încearcă și ei să scoată o mină, 
apoi alta, apoi toți încep să meargă deasu- 
pra pămintului cu un aer firesc, pînă cînd 
cineva — un ins din mulțime — se urcă 
pe un dimb și ridică o mină în aer, ca și 
cum ar vrea să zboare. izbucnește din 
nou marele, corozivul riset. Ideea filmului 
este concisă,netă. Ea poate fi rezumată prin 
atorismul celebrului profesor Grigore 
Moisil: «O idee începe ca o utopie, con- 
tinuă ca banalitate și sfirșește ca prejude- 
cată». Este, aici, o altă variantă a fabulei 
despre progres. Filmul izbuteşte să dea 
conturşisăînnoadeoideegeneroasă, care 
apare și în alte producţii, dar mai vag, mai 
nebulos, uneori chiar despletit, cu cap 
dar fără coadă, sau cu o coadă care este 
lungită peste posibilitățile de rezistență 
ale subiectului. Chiar în Geneza, o altă 
reușită a animației, semnată de același 
autor, păstrindu-şi plasticitatea expresiei, 
povestirea pare mai lăbărțată, construcția 
mai puțin fermă. 

În acelaşi cerc de animaţie poetico-filo- 
zofică se situează Hidalgo și Marea 
zidire, filmele admirabilului grafician lon 


mee ai 


= 
Ta 


D-ale organigramei de Matty. Un 
film inteligent care contează pe inte- 
ligența spectatorului 


Truică, şi Cale lungă de Adrian Petrin- 
genaru, autor multilateral, atacind cu egal 
aplomb teoria şi practica artelor vizuale. 
lon Truică a adus în animaţie autoritatea 
unei plastici cu un timbru personal, foarte 
apăsat, o linie cu ascuţimi gotice, o com- 
poziție de o sobrietate de anahoret, un 
colorit stins și melancolic. Autorul e un 
selenar, un eterat, meșter al atmosferelor 
meditative,al elegiei. Adrian Petringenaru, 
dimpotrivă, este un impulsiv, un ofensiv, 
un gladiator firoscos în stare de atac și 
de fierbințeală. Asocierea cu graficianul 
Pucă este o idee de zile mari, iar filmul 
rezultat este o peliculă de o extraordinară 
forță sugestivă. Omul său în alb-negru 
amintește de le bon Dieu al lui Jean Effel. 
Diferenţa specifică e totuşi foarte viguros 
marcată. Pucă înlocuiește tandrețea effe- 
liană, cam androgină;cu o vitalitate de 
zdrahon hitru. Planeta se cutremură şi 
crapă, dar făt-frumosul deghizat într-un 
sfarmă-piatră bărbos, cu melon şi baston, 
merge mai departe. Din văzduh se reped 
în picaj păsări de pradă cu un singur ochi, 
pustiesc munții, pustiesc văile, dar el 
merge mai departe. Persoana acestui 
personaj stincos şi mucalit este, parcă, 
însăşi întruchiparea mersului mai departe. 
Cind memoria se subțiază,există ceva care 


se încăpăținează să nu intre în abur. sint 
acele labe cioturoase care lipăie pe sub 
cămeșoaia albă, labe enorme, gigantizate 
de un mers milenar, labe neobosite, labe 
încăpăținate, făcute să singereze, să se 
vindece și iar să se caţere; să se caţere 
încăpăținat «pe o scară spre soare», 
scară subțire, scară fragilă care se rupe 
mereu, dar apare «el», multiplicat la infinit. 
Apare s-o cîrpească, s-o dreagă, s-o urce. 


Succese ca cele de mai sus — și nu 
numai ele —ne obligă să privim activitatea 
studioului la un nivel de exigență care 
exclude condescendența, de aceea vom 
nota pe această sumară hartă şi numele 
văilor. - 

E Relativa puţinătate a ideilor ingenioa- 
se. E adevărat, Matty a scăpărat de citeva 
ori. Microserialul său D-ale organigra- 
mei, asupra căruia ne-am oprit așa cum 
se cuvenea, adică în mod special, este 
expresia unui mod foarte inteligent și 
deci modern, şi deci eficace de a înțelege 
rostul filmului de animație în zilele noastre. 
S-ar mai putea da și alte exemple de cali- 
bre diferite. Se poate aminti cu plăcere ce a 
făcut loana Sturdza pornind de la schița 
lui Caragiale, «Tren de plăcere». Ameste- 
cul de desene, fotografii de epocă şi arii 
de operetă este delicios. Autoarea nu s-a 
mulțumit să fie spirituală. Ea a căutat — și 
a găsit — un limbaj, o formulă care poate 
să fie acceptată ca una din posibilele echi- 
valenţe plastice ale universului caragia- 
lean. Imaginea fin de siăcle a Sinaiei este, 
cum se zice în argoul breslei, o găselniță. 
În general însă, o proiecţie de 2—3 ceasuri 
transmite o senzaţie de oarecare monoto- 
nie, iar uneori un sentiment de baterea 


“pasului pe loc. 


N Prea slaba contingenţă cu realitatea 
imediată. Ar fi stupid şi imposibil să refu- 
zăm animației accesul la vis, la legendă, la 
fantezia cea mai fantezistă, dar în acelaşi 
timp cred că n-ar fi deloc nefiresc să-i 
cerem o implicare mai curajoasă în coti- 
dian, în contemporan. Nu spun că unele 
pelicule n-au făcut-o. Formica a înregis- 
trat o performanță. Condiţia Penelopei, 
de Luminiţa Cazacu și Sanda Faur,a mar- 
cat o altă tentativă reușită. Ţepii lui Horia 
Ştefăneascu au avut un foarte meritat suc- 
ces. Apropierea de ceea ce se cheamă 
«tematica de actualitate» se face însă cam 
lent, cu mari pauze şi destul de sfios. 
Artileria grea a studioului pare să prefere, 
din punct de vedere al timpului, eternitatea, 
și din punct de vedere al spațiului, gala- 
xiile. 

WE insuficiența story-ului. La aproape 
toate categoriile de filme, dar în special 
la filmele de copii, povestirea apare de 
foarte multe ori împrecisă, fracturată, une- 
ori chiar incoerentă sau confuză. În ter- 
meni foarte clari: nu se înțelege ce vrea 
să ne spună autorul, nu se-nţelege unde 
bate. Unele dintre aceste pelicule au cali- 
tăți plastice remarcabile. Un film ca Şo- 
tronul de Laurenţiu Sirbu poate fi consi- 
derat o feerie coloristică, o simfonie pen- 
tru ochi, o paradă a tonurilor şi nuanțelor 
solare. Pic și Poc ai lui Olimp Vărășteanu 
şi Florin Angelescu, ca și Mihaela lui 
Nell Cobar au momente remarcabile din 
care nu lipsesc nici poezia ingenuității, 
nici dulceaţa, nici farmecul. Filmele con- 
struite pe o poveste solidă, cu un schelet 
bine articulat, cu episoade care decurg 
cu necesitate unul din celălalt, nu sint 
însă prea numeroase. Bineînţeles că un 
film de animaţie nu este demonstraţia unei 
teoreme. Cînd hiatusurile sînt prea mari, 
cînd săriturile sint prea numeroase, sau 
prea bruște, cînd divagaţia copleşește 
firul principal, filmul îşi pierde și din logica 
poetică şi din logica propriu-zisă. Asta nu 
înseamnă că vreau neapărat să propun 
colegilor mei o schemă clasică. Orice tip 
de povestire este valabilă cu condiția să 
se înțeleagă despre ce e vorba în propozi- 
tie. În secvență, în film. i 


W Relativa modestie a satirei şi chiar 


a umorului. «Animafilm» e o instituție 
serioasă. Mai mult zimbet pe chipul ei 
concentrat, preocupat și uneori din cale 
afară de efasat, nu i-ar strica nici ei şi 
nici nouă. 

Ecaterina OPROIU 


5 


r 


La ciţiva kilometri nord de 
Mamaia, într-o ambianţă care 
reconstituie impresionant 
peisajul unei schele petro- 
litere în pustiul saharian, de- 
vastată de un puternic in- 

~ cendiu, echipa filmului Cui- 
bul salamandrelor, 'condusă de regizorul 


Mircea Drăgan, lucrează zi și noapte, cu 
o productivitate record. 


— Scriind scenariul pentru filmul 
«Explozia», porneați, loan Grigorescu, 
de la un fapt autentic. Pentru scenariul 
«Cuibul salamandrelor», aţi procedat 
la fel? S-a produs, într-adevăr, un mare 


n urma căruia să se fi agravat criza 
ondik de energie? 


Reîntilnire pe generic, dar şi pe platou: regizorul 
Mircea Drăgan și scenaristul loan Grigorescu 


loun PEAAOS Scriind Cuibul sala- 
mandore am pornit ca întotdeauna de 
la un fapt autentic, pentru că acest fapt 
autentic este viața, este realitatea, este 
lumea în care trăim, este efortul unei co- 
lectivități umane, respectiv al unui flat de 
petrolişti români chemaţi, în toiul unei 
catastrofe, să rezolve o mare dificultate 
cu care- se confruntă alți petrolişti, din altă 
tară. Eroii sint chemaţi nu pentru o de- 
monstraţie sau o lecţie, ci pentru a acționa. 
De data aceasta, petroliştii, despre care a 
fost vorba în treacăt și în Explozia, se 


găsesc în exerciţiul funcţiunii, nu sint 
implicaţi accidental în altă istorie, ci apar 
angajaţi direct în muncă și în conflict. 
Este o realitate umană care îmi este foarte 
cunoscută, nu numai pentru că am scris 
povestiri sau scenarii ca Subteranul, ci 
și pentru că aparțin eu însumi, prin naştere, 
acestei categorii de muncitori. Este o lume 
a curajului, a cutezanţei, o lume în care 
forţele primogene ale Terrei se măsoară cu 
ingeniozitatea, cu inteligenţa, cu capacita- 
tea de poale a stihiei de către oamenii 


Woody Strode, dintr-o serie de filme 
cum au fost «Spartacus» sau «Omul 
care l-a ucis pe Liberty Valance». Am 
aprecia însă, cu multă recunoștință, 
dacă ne-aţi prezenta dumneavoastră 
înșivă un rezumat al fişei filmografice. 

Woody Strode: Vă mulțumesc, dar asta 
ai însemna så ne întoarcem în urmă, la 
filmele lui John Ford, dintre care aţi citat 
chiar dumneavoastră unul. Sau, mult mai în 
urmă, la începuturile carierei mele, cind 
am lucrat în regia lui Lewis Milestone 


Un film al eroismului și prieteniei, 
scris de Ioan Grigorescu și realizat de Mircea Drăgan, 


interpretat de 


actori români, italieni 


i americani, 


__ filmat pe nisipurile Saharei si ale Mării Negre 


acelaşi timp un film. de caractere, un film 
al solidarităţii umane, în care să găsim. un 
simbol a ceea ce sperăm să devină lumea 
de miine. La aceasta ne ajută și faptul că 
filmul este realizat în coproducție, întrunind 
pe generic, alături de actori români, cițiva 
pretuiţi interpreți americani și italieni. 


Conlucrare 
Publicul românesc, vă cunoaște, 


Căutind împreună (de la stînga la dreapta):Mircea Diaconu, 
Mircea Drăgan, Jean Constantin, Tony Kendall, Gheorghe 
Dinică, Vasile Boghiţă 


li. Vrem ca Cuibul salamandrelor, 
spectacular, film de acţiune, să fie în 


«Am colaborat foarte prietenește»: Woody Strode, Florin 
Piersic, Jean Constantin şi Vasile Boghiţă 


(Nimic nou pe frontul de vest) sau a lui 
Cecil B. de Mille (The Ten Command- 
ments — adică «Cele zece porunci») sau 
Richard Brooks (Profesioniştii). Ca să 
fiu mai scurt, vă voi spune că, incepind din 
1958, am jucat în medie în cite trei filme 
anual, avind drept parteneri pe John Wayne, 
James Stewart, Richard Widmark, Yul Bryn- 
ner, Charles Boyer, Anthony Quinn, Gre- 
gory Peck, Ernest Borgnine, Susan Hay- 
ward, William Holden, Burt Lancaster, 
Claudia Cardinale, Brigitte Bardot, Sean 
Connery, Marcelo Mastroianni, Silvana Man- 


gano, Vittorio Gassman. 
filmul «Cuibul salamandrelor», 
deţineţi un rol alături de actorii români 
Gheorghe Dinică, Radu Beligan, Florin 
Piersic, Mircea Diaconu, Jean Constan- 
tin, alături de actorii italieni și americani 
Ray Milland, Stuart Whitman, William 
Berger, Gordon Mitchel, Roberto Mes- 
sina, Tony Kendall și Paola Senatore. 
W.S.: Cred că acest film al lui Mircea 
Dragan poate deveni toarte atrăgător, pen- 
tru că totul în el este adevărat, filmat pe 
viu, în decoruri cit se poate de autentice 
— oamenii în pustiu sau în luptă cu flăcările 
care devastează sondele, ceea ce este 
foarte important: oricine ne poate înţelege 
și se poate convinge de sensul acestei 
aventuri eroice. De aceea prezic filmului 
o bogată carieră internaţională. În ceea ce 
privește rolul meu din Cuibul salamandre- 
lor, sînt un localnic pe nume Benani, un 
arab stingător de incendii care nu posedă 
însă toate cunoștințele necesare pentru 
stăpinirea focului. De aceea se apelează 
la români, care ştiu să procedeze științific 
şi cu mult curaj. În ceea ce am de făcut 
în acest film, mă ajută foarte mult faptul 
că John Ford a făcut din mine un actor de 
compoziţie, că n-am rămas doar un actor 
de culoare. Vedeţi, o uşoară stringere a 
pleoapelor mă face să semăn cu un chinez 
şi — cum sint jumătate negru, jumătate 
indian — pot deveni şi arab în acest film. 
Este pentru prima oară cind am parteneri 
de joc români. Am filmat împreună citeva 
scene în Africa, în Maroc, unde am cola- 
borat foarte prieteneşte, Sint actori foarte 
buni, impresionanțţi prin modul cum lucrea- 
ză: Gheorghe Dinică, Florin Piersic, Jean 
Constantin și toți ceilalți. Întrucît în cariera 
mea am filmat mult în Italia, m-am obișnuit 
să ințeleg orice limbă latină şi de aceea 
comunicarea cu colegii români decurge 
cit se poate de fericit. 


A modifica destinul filmului- 
catastrofă 


Florin Piersic: Eu sint unul dintre cei- 
şapte petrolişti care pleacă într-o ţară 
arabă, pe numele lui Dan, omul care face, 
prin povestea sa de dragoste şi prin destinul 
său aparte, ca filmul să nu rămină axat doar 
pe accident și pe catastrofă. E o fire mai 
ușuratică, băiat bun de altfel, indrăgostin- 
du-se subit de Diana, cîntăreața de bar din 
acel orășel unde se desfășoară acțiunea, 
dind prin aceasta naștere unui conflict 
care pune destinul său sub un semn tragic. 


Atmosfera și coloratura 


Operatorul-şet George Cristea ne-a vor- 
bit despre condiţiile şi specificul filmărilor: 
Referitor la stilul imaginii acestui film, chiar 
de la prima discuţie asupra decupaju- 
lui făcut de Mircea Drăgan, ne-am înțeles 
că vom recurge la o filmare apropiată ca fac- 
tură de filmul documentar, asemănătoare 
cu surprinderea pe viu a unor fapte de viată 
și de eroism. La aceasta se vor adăuga, 
desigur, atmostera şi coloratura specifică 
tropicelor și deșertului saharian, fie că e 
vorba de scene pe care le-am filmat în 
Maroc, fie de altele, realizate aici, cu cinci 
sonde în flăcări, la o temperatură care se 
ridica uneori pînă la 70 de grade. 


Un film spectaculos, 
un film de acțiune 

şi — nu ne îndoim — 
un film de caractere 


a T 


D ————— DM 


-aş putea 
a rind 
t filmăm conco- 


E Mase cam 
că sint na multe, întru 


în al doilea înd, pot afirma că, în condi 
dincolo de 
saranoitu 


grele de din Maro! 
munții Ati 


Mihai Beciu 


pe le 
muzicii, în aşa fel incit „acest Feit- motiv 
sonor să capete toate variațiile osibile, 
să redea nu numai distanța modificată 
mereu fată de centrul atastrofei, dar și 
vibrația sentimentală a fiecărui cadru. 


A căuta impreună Í 


— A trecut mult timp, Mircea Drăgan, 
de cind cuvintul dumne: voastră ai 
seste din paginile revis astre 

Mircea Drăgan: În primul rind, 
cum ştiţi Toarte Bine, eu am fost şi-mi place 
să mă consider dublat, în profesia mea de 
regizor, de pasiunea de a scrie și, implicit, 
de a mă exprima critic despre filmele altora 
şi autocritic despre filmele mele. Cu alte 
cuvinte, nu văd un antagonism între cele 
două profesiuni şi cred că el nici nu apare 
în realitate, decit în mod excepțional în 


s nemultumirea mea în ceea ce 
unele modalități de critică cinemat iian 


această profesiune, 
rare sau alt motiv de ordin subiectiv. 
despre care vorbim are însă antecedente 
vechi. Eu ştiu că revista «Cinema» este o 
publicație de mare popularitate, c o revistă 
carte importantă, o revistă iubită de cititori 
si. proporțional, mihnirea mea a fost la fel 
de adincă şi de lungă durat: spicata, 
este că în revistă a apărut, cu 
mă, cind redacţia avea, de altfel, i n 
conducere, o anumită cronică,în care, di 
colo de judecata de valoare critică — mai 
mut sau mai puțin favorabilă, dar care 
m-awea de çe să mă supere, nici dacă ar fi 
fost negativă — se făceau o serie de afirma- 
5 de alt ordin, nefondate, care puteau 
imduce in eroare atit opinia publică, cit și 
pe unii producători de care depinde exerci- 
îsrea profesiei de regizor. 
referiți la cronica filmului 


: Cu atit mai mult 
fimul tocmai îşi icepuse o carieră 

= s-a dovedit peste ani onorabilă, întru- 
‘ad adeziunea mereu reafirmată a publicu- 
w din țară și străinătate. Desigur, era vorba 
ze un film nu lipsit de impertecţiuni, un film 
început, asupra căruia, vreau să fiu 
rte clar, am la rindul meu multe obiecţii. 
cronică se afirma însă că dialogurile 
ului de la care am plecat au fost pur 
mplu falsificate, din lipsă de respect 
de opera sadoveniană, că am făcut 
de mijloace şi am cheltuit bani inutil 
w a inscena bătălii, dintr-un spirit de 
domanie ş.a.m.d. Toate aceste afirma- 
5 i un loc, insinuau ideea unei... pauze în 
ac5vitatea regizorului, necesară chipurile 
petru ca acesta să poată reflecta mai a 
sapra profesiei de care s-a apucat. Au 

„mată și insinuări care au rămas fără 
punere la punct, ele nu au fost urmate 
== zic un fel de altă intervenţie sau replică, 

asi şi din vina mea, poate și din vina 
sedaciiei, ceea ce a dus la întreruperea 
or de colaborare, ale mele, personal, 
revista «Cinema». Cel puţin pină la 
această convorbire. 

— De fapt, ridicaţi o probiemă de 
îmteres mai larg, fiindcă absența unui 
schimb de replici şi de păreri pe margi- 
a opiniilor din unele cronici este o 

5psāē a criticii noastre de film, genere. 

MO- Este problema unei rigori, a unei 
şi elasticități necesare în exprima- 
opiniilor critice. Un film are viata lui 
proprie, care poate fi mai greu modificată. 
Dar cariera unui film în timp poate deter- 
a modificări în însăși judecata de 
„aioare. O blocare a opiniei critice într-un 
verdict cu caracter de etichetă este tot atit 
de defavorabilă artei noastre ca și auto- 
aprecierea necritică în care s-ar fixa un 
regizor, în legătură cu unul sau altul din 
Simele sale. Este ciudat, de pildă, să con- 
stat obstinaţia cu care un cronicar aplică 
unui film gen Laleaua neagră unitățile 
de măsură din Nevski. 

— Dar între aceste extreme se poate 
găsi şi o a treia formulă, mai proprie. 

MD. Chiar o infinitate de formule. Să 
le căutăm împreună pe cele mai proprii, 
mai ales că uneori eu cred că le-am și găsit. 
Oricum, esențial este să menţinem și să 

pretuim relațiile de lucru, să nu depăşim 

iciodată cadrul unor argumente riguroase, 
căi matul loialității, al unei etici ireproşabile. 


— Subscriem. Valerian SAVA 


/O zi de filmare 
văzută de 
lon Osea Gopo 


Era pe vremea asta, acum o 
sută de ani, în iulie 1876, 
cind Creangă publica în Con- 
= vorbiri literare «Povestea 
porcului», Stau pe un scaun 
și privesc Mănăstirea de Tă- 
miie.. se pune lumina, se 
montează no iron pregătesc actorii... 
Aici ajunge după ce grena patru ani 
prin locuri unde nu a putut răzbate «Pa- 
sărea măiastră» — «la capătul unei lumi 
necunoscute, de unde să meargă îna- 
mu de aici, neascultătoarea fată de 

împărat este cu neputinţă». Pe platou 
in 


Făt-Frumos. Ride. Mă vede incruntat 


şi se așază tăcut lingă aparatul de filmat. 
Acum este îmbrăcat ca un prinţ din basme, 
nu mai poartă pielea de porc. În mijlocul 
decorului se află trei prinți în costume de 
porc, alţi trèi, tot în costume de porc, cară 
cu grijă o sferă transparentă. 


Autorul filmului 
-aş fi Harap 
la o nouă întîlni 


pe platoul de filmare, 
cu marele povestitor 
din Humuleşti 


— 4E liber scaunul?» 

Oosa că, lîngă mine, se află un scaun 
go 

— «Nu, e ocupat». Vreau să fiu singur. 
Privesc scaunul gol şi zimbesc: dacă acolo 
pe scaun ar sta Creangă, lon Creangă 
autorul povestei, şi ar vedea Mănăstirea 
de Tămiie, ar fi ea așa cum o vedea el? 

lon Creangă rămine pentru mine un 
scriitor care ştia să scrie în profunzime, 
un scriitor căruia trebuie să-i citeşti cu- 
vintele şi sensurile lor cu multă atenţie: 

«Şi în sfîrşit, după atita amar și trudă 
şi primejdii, cu mare caznă au izbutit 
să ajungă la gura unei peşteri. Aici că- 
lătoarea s-a suit iarăși pe aripile ciocîr- 
tanului din care abia mai putea filfii, 
şi el și-a dat drumul cu dinsa pe altă 
lume, unde era un rai și nu altăceva. 

— laca Mănăstirea de Tămiie, zise 
ciocirlanul. Acolo se află Făt-Frumos 
pe care- cauţi tu de atit amar de vreme». 

Mănăstire: locuitori de un singur sex, de 
tămiie; „confecţionată dintr-un singur ma- 
terial. 'se intră şi se iese zburind... pe o 
gaură ca o gură de peşteră. Altă lume, 
un rai, şi adaugă ca să mă încurce de tot: 
şi nu altăceva. 

Am încercat să înțeleg misterul acestei 
mănăstiri, mi-era foarte clar că nu este o 
mănăstire obişnuită, mi-era de asemenea 


clar că nici locuitorii nu sînt călugări ca 


toți călugării, era altă lume, altă civilizaţie. 
De obicei lumi necunoscute se concep și 
se creează după moaele. 
- Am găsit o lume stranie, care semăna 
cu descrierea lui Creangă. Lumea albine- 
lor... locuitori de un singur sex, albine, 
confecționată dintr-un singur material: 
ceară. U 

Mă uit la scaunul gol, cit de mult m-ar 


— Cine eşti tu? 
— Sint fiica reginei. 


ovestea dragostei 


(Gopo, păpușile şi Diana Lupescu, studentă la I.A.T.C.) 


fi ajutat un zîmbet de-al învățătorului din 
Humulești... 

Privesc decorul, este un fagure uriaş, 
galben din ceară — atit cit o duce capul 
pe arhitecta-scenografă şi plictiseala celor 
ce-l lucrează — acum atirnă nişte beteală, 
ca la circ. 

— Scoateţi beteala! 

Sanda, pirotehnicianul, vrea să-mi arate 
cum funcţionează fumul, 

— Dă-i drumul. Din citeva surse iese 
puţin fum, foarte puţin. 

Sosește prințesa: Eu am ceva de spus 
astăzi? 

— Nu ştiu, întreab-o pe Ica. 

Gore se tot uită pe exponometru, de- 


geaba, tot diafragma 5/6-stas. Mă uluiesc 


electricienii, cară retlectoare, le aprind, le 
sting. 

— Arde lumina, chemaţi-l pe regizor. 

Începe iureșul, părăsesc scaunul gol. 

— Motor! 

— Linişte! urlă profesorul, se face priză 
directă, nu e linişte! 

— Aici se muncește... începe Pişta dis- 
cursul său clasic. 


— Linişte! 

— Clac! 

Prințesa întreabă o albină: 

— Cine eşti tu? 

— Sint fiica reginei. 

— Şi celelalte fete? 

— Toate sintem fetele reginei, ea e mama 
noastră. 

-— Şi taţii voştri unde sint? 


— l-am aruncat. 

— Cum? 

— Noi după nuntă aruncăm bărbaţii în 
neant. 

— Şi noi.. „păstrăm bărbații şi după ce 
ies la pensie. să 


— Zău? N-am văzut niciodată un bărbat 
bătrin... uite vine un bărbat care era să 
moară neinsurat. 

Şi intră Făt-Frumos, adus de alţi Feţi- 
frumoşi, îmbrăcaţi în piele de porc, pentru 
că așa par ființele astea de aur care locu- 
iesc la Mănăstirea de Tămiie. 


Fotografii color de 
A. MIHAILOPOL 


O ecranizare de pres- 
tigiu va semna Fugen 
Barbu după romanele 

G ge inescu 
loanide» și 
«Scrinul negru». În ace- 


giu Nicolaescu lucrea- 
ză la decupajul uneia 
dintre cele mai impor- 
tante că din opera 
scriitorului Eugen Bar- 
bu. romanul «Groapa». 
Două posibile şi aştep- 
tate succese ale filmu- 
esc În pers- 
sperăm cà 
într-o pers 
mai apropiată. 


În universul cinematografic 
există anumite teme, situa- 
ţii, personaje privilegiate, 
mereu solicitate atit în ope- 
re de artă cit şi în simple 
confecţii comerciale nu nu- 
mai pentru spectaculozitatea 
şi atractivitatea lor, ci și pentru că au posi- 
bilitatea să reflecte cu deosebită pregnanţă 
și într-o formă imediat accesibilă conflicte 
şi probleme esenţiale ţinind, în fond, de 
interpretarea filozofică a lumii. Într-o ase- 
menea contextură trebuie înțelese, de pildă, 
multe din filmele încadrate în genul po- 
lițist. 

Că intriga polițistă, în cele două variante 
clasice ale genului: acţiunea (și victoria) 
inteligenţei analitice în lupta pentru desci- 
frarea enigmelor sau conflictul dintre vină- 
tor şi vinat, beneficiază prin dramatismul 


În majoritatea filmelor italiene, intriga polițistă 
a trecut pe un plan secund. În prim plan sînt con- 


flictele sociale sau, ca în Cazul Matte 


acerbe între marile monopoluri pentru acapararea j 
resurselor de materii prime și a piețelor de des- 


facere (Gian-Maria Volonté) 


şi maniheismul ei de favoarea publicului, 
e un fapt prea bine cunoscut și care nu mai 
are nevoie de nici un fel de argumentări. 
Că aceeaşi intrigă polițistă are o capaci- 
tate formidabilă de a materializa și a face 
imediat şi violent sensibile conflicte funda- 
mentale, în special pe cele legate de setea 
de putere şi de spaima în fața morții, e 
de asemenea un adevăr pe care l-au înțeles 
mult înaintea cinematografiei marii maeștri 
ai literaturii, de la Sofocle la Shakespeare 
şi Dostoievski. Acum aproape patruzeci 
de ani, într-o celebră prefață la traduce- 
rea în limba franceză a romanului «Sanc- 
tuary» de W. Faulkner, Andre Malraux 
observa că «romanul polițist este forma 
modernă a tragediei antice» (remarca era 
făcută cam în aceeași vreme şi de alții, 
printre care și de un foarte tînăr iubitor 
de carte din țara noastră). 

Direct sau indirect, conștient sau incon- 
ştient, filmul polițist a reflectat, încă de la 
începuturile afirmării sale, conflictele şi 
neliniştile societății din mijlocul căreia apă- 
ruse: Scarface a! lui Howard Hawks sau 
principalele filme cu gangsteri din timpul 
perioadei roosevelt-iene rămîn pînă astăzi 
importante documente sociale. Documen- 
te sociale dar nu opere protestatare. În 
forma lui clasică, demascînd turpitudinile, 
agresivitatea, corupția, lașităţile unei anu- 
me societăți, filmul polițist nu punea în 
discuție această societate, ci căuta solu- 
tiile doar în cadrul (și prin aplicarea rigu- 
roasă) mecanismelor ei represive. Dacă 
filmul polițist a fost cultivat cu fervoare de 
către stăpinii pieţei cinematografice, a- 
ceasta se datora tocmai dublei sale parti- 
cularități: de a fi extrem de accesibil și 
prizat de către păturile cele mai largi 
populare, de spectatori şi de a prezenta 
conflictele sociale într-un mod alienat, în- 
tr-o perspectivă care conduce la soluţii 
conformiste, la apologia organelor repre- 
sive, de stat (poliție) sau private (detectivi 
particulari), puse în slujba apărării ordinei 


8 


Un revelator al contradicţiilor sociale: 


filmul 


polițist 


Dacă romanul polițist e 
«forma modernă a tragediei antice» (Malraux), 


filmul poliţist poate fi un document s 


cial 


al lumii contemporane 


burgheze, a proprietății şi a ierarhiilor so- 
ciale. Figurile dubioase de afacerişti veroşi, 
de bogătași fără scrupule, de potentaţi cri- 
minali, care apăreau nu de rareori în aceste 
filme, nu puneau în discuţie structurile 
social-economice, ci erau prezentate doar 
ca excepţii ce confirmă regula şi fac şi mai 
necesară grabnica reconsolidare a vechi- 
lor şi sănătoaselor norme de ordine. În 


Lă 


i, disputele 


această perioadă, apariția unor filme poli- 
tiste «de stinga», mai direct angajate în 
problematica socială sau politică repre- 
zintă o raritate (am putea aminti printre 
altele de celebrul Șoim maltez al lui 
John Huston, după romanul cunoscutului 
scriitor progresist Dashiel Hammett sau 
de unele filme antinaziste ale lui Fritz 
Lang). 


Fratii lui Sherlock Holmes 


În condiţiile agravării crizei globale a so- 
cietății capitaliste occidentale, a accen- 
tuării zguduirilor sociale, a falimentului 
vechilor modele şi principii, filmul polițist 
din lumea apuseană cunoaşte transtor- 
mări de esenţă. Filmele de structură cla- 
sică mai rezistă (aproximativ) doar în mă- 
sura în care se inserează în moda «retro» 
(ca, de pildă, Crima din Orient-Express 
după romanul Agathei Christie). Cineaștii 
progresiști americani propun chipul 
unui detectiv dezeroizat şi dezabuzat, igno- 
rat sau strivit de o societate în care nu mai 
crede și pe care îi este silă s-o servească 
(astfel este reinterpretată una dintre figu- 
rile clasice ale romanului polițist american, 
detectivul Philip Marlowe din filmul The 
long good-bye al lui Robert Altman), sau 
se răfuiesc la modul satiric, vitriolant, cu 
vechea schemă a filmelor polițiste (de 
exemplu, în Fratele mai şmecher al lui 
Sherlock Holmes de G. Wilder). De pe 
poziţii opuse, de pe platforma cercurilor 
celor mai reacționare, este cultivat un aṣa- 
numit «anarhism de dreapta», apologia 
polițistului care nu mai ține seama de legi 
şi de regulamente,și cu atît mai puţin de 
respectarea persoanei umane, şi care se 
răfuiește sîngeros nu numai cu infractorii, 
ci şi cu toţi cei care nu gîndesc și nu se 
poartă «cuminte». Nu este întîmplător că 
la un «festival al filmului de dreapta», des- 
fășurat la Paris acum citeva luni, una din- 
tre piesele de rezistenţă a fost Inspecto- 


rul Harry de Clint Eastwood (înconjurat, 
bineînţeles, de ultimele pelicule ale lui 
John Waynęà. 


Semnificative sînt și avatarurile euro- 
pene ale filmului polițist. Dacă în Franța 
apele sînt departe de a se fi așezat și 


coexistă filme care-l prezintă pe poliţist ca 
pe un solitar, pe care societatea nu-l iubeș- 
te, dar la care nu poate renunţa (ca în unele 
creații ale răposatului Jean Pierre Mel- 
ville), cu altele, inspirate după modelul 
Wayne-Eastwood (Jean Paul Belmondo 
s-a lansat, din păcate, în ultimul timp, în 
asemenea pelicule), cu filme continuind o 
tradiţie să-i spunem voltaire-iană în care 
poliţiştii sînt răi, stupizi şi ineficienţi şi cu 
alte filme care încearcă mai evident să 
folosească intriga polițistă pentru a face 
critică socială (cum se întîmpla în Police 
Python 357 de Alain Corneau, cu Yves 
Montand şi Simone Signoret), în Italia, 
cum e şi firesc, mutaţiile sînt mai tran- 
şante. Cineaștii italieni, mai angajați po- 
liticește și trăind în cadrul unei societăți 
exacerbate de violenţa înfruntărilor, au îm- 
pins mai departe meditaţia asupra feno- 
menului infracţional în societatea capita- 
listă contemporană, asupra rădăcinilor şi 
expresiilor violenţei, asupra împletirii între 
mecanismul instituţional şi cel delictual și, 
în consecinţă, și asupra impactului luptei 
de clasă în mediul polițienesc. Dacă la 
început regizorii de stinga, comuniști, au 
prezentat (adesea cu o mare forță demas- 
catoare) poliţia într-o viziune clasică drept 
instrument predilect al represiunii organi- 
zate de clasele exploatatoare (exemplar 
rămîne, în această privinţă, filmul Anchetă 
asupra unui cetățean mai presus de 
orice bănuială al lui Elio Petri), în ultimii 
ani optica s-a mai modificat în sensul 
unei idei lansate cîndva de regretatul Pier 
Paolo Pasolini. 


Mărturisirile complete 


Desigur, nu atractivitatea paradoxului 
pasolinian (care spunea că se simte mai 
aproape de polițistul amărit, cu leafă mică, 
ieşit dintr-un mediu sărac, „fiu al unei 
spălătorese din Trastevere”, decit de ju- 
nele stiîngist, provenit din marea burghe- 


zie și pentru care verbiajul revoluționar 
este în cel mai bun caz, o expresie a crizei 
juvenile) i-a determinat pe cineaștii italieni 
de stinga să prezinte în filmele lor nu un 
alt tip de polițist, ci observarea lucidă a 
realităţii. Publicul nostru a putut să vadă 
acum cîțiva ani Mărturisirile unui comi- 
sar de poliție către procurorul republicii 
de Damiano Damiani. Recent, la Cannes 
a înregistrat un imens succes Cadavre 
de lux al lui Francesco Rosi, autorul 
lui Salvatore Giuliano, al Miinilor pe 
oraș şi Afacerii Mattei. În aceste filme, 
ca și în alte zeci şi zeci, ideea este aceeași; 
ticăloşia claselor stăpînitoare este atît de 
mare încît împotriva ei se revoltă şi ajung 
pînă la urmă să lupte, nu numai revoltați 
«firești», muncitori, țărani, intelectuali, care 
au reflectat asupra cauzelor şi remediilor 
relelor, ci și oameni care prin profesiunea 


O celebritate a romanului polițist, Agatha Christie, o crimă aproape perfectă într-un tren de plăcere, plin de 
lume bună și o ploaie de stele în slujba unui film retro: Crima din Orient-Expr 
Denis Quilley, Michael York, John Gielgud, Albert Finney, George Coulouris, Sean Connery, Martin Balsam, 
n-Pierre Cassel, Anthony Perkins, Nat Cohen. Jos, tot de la stînga spre dreapta: Vanessa Redgrave, 
Rachel Roberts, Laureen Bacall, regizorul Sidney Lumet, Jacqueline Bisset, Ingrid Bergman, Wendy Hiller 


În picioare de la stînga: 


lor ar trebui să apere ordinea burgheză, 
care sînt obişnuiţi cu disciplina și ascul- 
tarea, care au fost instruiți pentru funcția 
de «clini de pază» ai sistemului, oameni 
care, în același timp şi tot datorită profe- 
siunii lor, cunosc mult mai bine decit cei- 
lalți ce se ascunde înapoia declarațiilor 
despre cinste, legalitate, patriotism, ce in- 
terese ocrotesc din umbră pe criminali, 
teroriști, jefuitori şi mafioți. Ceea ce vor 
să spună asemenea filme este că situația 
socială a ajuns att de tensionată încît 
pînă şi polițiștii cinstiţi intră în luptă împo- 
triva sistemului corupt și criminal. Expli- 
cînd de ce i-a încredinţat lui Lino Ventura 
rolul inspectorului de poliție Rogas din 
filmul Cadavre de lux, Francesco Rosi 
declara într-un interviu acordat revistei Po- 
sitif: «Pe Ventura l-am ales pentru că vro- 
iam să creez, încă de la primele secvențe 
ale filmului, o identificare între publicul 
mijlociu și inspector. Am vrut să prezint 
un om mediu ca pregătire și ca inteligenţă, 
un om absolut normal și care să nu evoce 
prin nimic politizarea afacerii». Tocmai 
pentru că este un om normal, nu deosebit 
de cult, nici deosebit de inteligent, un om 
ce se consideră perfect apolitic şi care-şi 
face doar meseria de polițist oareca 
inspectorul Rogas ajunge să se înfrunte 
cu virfurile societății burgheze și moare în 
final, asasinat alături de secretarul parti- 
dului comunist. 

Apariția politistului militant în filmele 
italiene indică, în formă metaforică, dar și 
printr-o referire cvasi-documentară asupra 
realităților italiene, existența unei situații 
paroxistice în care, după formula lui Le- 
nin, «virfurile nu mai pot şi adincurile nu 
mai rabdă». 

Încolo, dramaturgia acestor filme urmea- 
ză fidel schema tradițională a filmului poli- 
tist. Cu o singură deosebire: în final, răii 
nu sînt zdrobiți şi eliminaţi. Deocamdată. 


H. DONA 


— 


filmul românesc şi literatura clasică 


Este evident azi că folosirea 
mai insistentă a operelor li- 
terare însemnate ca bază 
pentru scenarii de filme a 
dat la noi în ultima vreme 
rezultate cu totul remarca- 
bile: Felix și Otilia, Nunta 
de piatră, Concert din muzică de Bach, 
Dincolo de pod sint doar cîteva exemple 
elocvente. 


Am încercat să arăt şi în alte împrejurări 
de ce pe calea aceasta există şanse spo- 
rite să fie obţinute şi în viitor realizări 
apreciabile. Ar merita, poate, să zăbovim 
puțin asupra însăşi naturii, oarecum parti- 
culare, a filmelor inspirate din scrieri lite- 
rare cunoscute. 


Cred că ar trebui întii risipită o anumită 
prejudecată inhibitoare. Un roman celebru. 
adus pe ecran, obligă; spectatorul face 
automat comparații mintale şi acceptă greu 
îndepărtări de la cartea iubită, așa cum s-a 
fixat ea în memoria lui. A-ţi lua prea multe 
libertăţi cu o operă clasică e o îndrăzneală 
care ascunde riscuri mortale. «Hamlet», 
transformat într-un «thriller», sau «Atala», 
prezentată ca marele «western» romantic, 
pot cădea ușor pradă ridicolului absolut. 
Operele literare faimoase şi-au ciștigat o 
sacralizare, iar violarea lor echivalează ade- 
sea cu o crimă culturală. 


Filmele plate, care au la origine cărți 
fermecătoare, stirnesc o nemulțumire mai 
violentă decit cele pur şi simplu proaste. 
Aşa se explică şi reacţia iritată a criticii 
noastre față de soarta romanelor istorice 
ale lui Sadoveanu, pe ecran. 


Oricit de apăsătoare ar fi asemenea răs- 
pundere, arta autentică și inspirată are 
curajul tuturor libertăţilor. Să ne amintim 
că, pe motivele tragediilor clasice, au fost 
scrise nenumărate alte opere integral ori- 
ginale, uneori chiar geniale. Cite «Fedre» 
admirabile nu avem? Dar «Antigone»? 


Transpunerea operelor literare pe pinză 
n-ar trebui înțeleasă exclusiv ca o simplă 
ecranizare. Cinematograful poate nutri, ba 
chiar implini, ambiția reconstituirilor fide- 
le, bineințeles în limbajul său artistic pro- 
priu. Dar va rămîne mereu un spațiu larg 
deschis dezvoltărilor creatoare, adaptări- 
lor, actualizărilor, interpretărilor noi, cu 
o libertate a spiritului deplină, justificată 
numai de talent. Altfel zis, folosirea ope- 
relor literare pentru a scoate din ele sce- 
narii cinematografice interesante se cuvine 
înțeleasă mai puţin rigid. 

O carte clasică se păstrează actuală, 
exact prin calitatea rară de a permite ne- 
contenit o lectură inedită, cu o mentalitate 
şi sensibilitate umană evoluate. În fond, 
fiecare epocă face decupaijele ei specifice 
prin marile opere de cultură. 

Practic, nu altceva realizează un scena- 
ru inteligent. Aşa a procedat Pasolini cu 
*Oedip-Rege», apăsind pe condiţia vieţii 


Fiecare epocă îşi face decupajul ei specific 
prin marile opere de cultură 


Fiecare ecranizare îşi decupează 
ideile epocii ei cînd «recitește» o carte 


adaptindu-le realităților contemporane şi 
oferind prilejul marilor moraliști să veşte- 
jească persistența unor vicii sociale (li- 
chelismul, apucăturile tiranice, pălăvrăgea- 
la demagogică, dispoziţia la tras chiulul, 
egoismul acaparator, servilismul, îngimfa- 
rea, etc.). Nu-mi amintesc cine a făcut, iar 
foarte modern, un film delicios pe tema 
pisălogilor, pornind de la Horaţiu. Am 


O atmosferă, o lume în somptuoasă decădere, mai mult decit o poveste de dragoste 
(Felix şi Otilia de Iulian Mihu, după George Călinescu) 


tribale, la care problematica vestitei trage- 
dii ne trimite astăzi, după ce am citit «To- 
tem și tabu» de Freud. Foarte original şi 
susceptibil să introducă o melancolie tra- 
gică modernă, e unghiul lecturii lui Falstaff 
de către Orson Welles. 

La noi, problematica romanului «Pădu- 
rea spînzuraţilor» a fost apropiată simţitor 
de vremurile noastre în filmul lui Liviu 
Ciulei. Titus Popovici a înglobat cu dibă- 
cie în scenariu şi elemente ale unor nuvele 
de Rebreanu, inspirate din primul război 
mondial. Andrei Cătălin Băleanu şi Stere 
Gulea, în ilustraţia cinematografică televi- 
zată la Mateiu Caragiale, şi-au îngăduit li- 
bertăţi mult mai mari. Pină unde pot fi 
împinse astfel de cutezanţe? Singure re- 
zultatele au căderea să ne-o spună. 

Oricum, problema ajunge, fatal, la ordi- 
nea zilei, fiindcă fără un accent de auten- 
tică actualizare, transpunerile de opere li- 
terare clasice pe ecran devin niște plicti- 
coase parastase. 

E bine însă să fim înţeleşi, aici, din capul 
locului, asupra următorului lucru elemen- 


tar. Actualizarea nu înseamnă să pui în 
gura personajelor istorice replici care să 
vină în contradicţie cu adevărul istoric şi 
cu mentalitatea epocii lor. 

A împinge în prezent operele clasice 
prin cinematograf, presupune a realiza fil- 
me care să lumineze puternic semnifica- 
tiile chemate a vorbi prezentului. Scenaris- 
tul are, după mine, voie să dezvolte o in- 
trigă doar schițată, ba chiar să adauge 
subiectului episoade şi personaje noi, dar 
pornind de la o sugestie existentă, reală, 
organică a textului literar. Secretul succe- 
sului e respectarea spiritului intern al unor 
creaţii artistice vii, declanşarea mecanis- 
melor lor lăuntrice. La baza ior se pot con- 
strui «transformate», ca în geometrie. Mai 
simplu zis, nimeni nu se va supăra dacă 
o piesă muzicală e transcrisă în altă gamă, 
atita vreme cit lucrul a fost executat cum 
trebuie. 

Însăși ideea de clasicitate presupune o 
relativă permanență umană. În această or- 
dine, scenaristul înzestrat poate actualiza 
atitea sclipitoare bucăţi satirice din trecut, 


Cum ţi-e portul, cum ţi-e graiul 


«A te purta cum ţi-e portul 
și a vorbi cum ţi-e graiul». 
lată una dintre zicalele noas- 
tre de cinste, cu o veche cir- 
culaţie, mărturie a conştiin- 
tei datoriei de a fi autentic 
în toate gesturile esenţiale 
ale existenţei noastre. «Un bătrin atit de 
simplu, după vorbă, după port» — spune 
Eminescu, în «Scrisoarea a Ill-a», despre 
Mircea cel Bătrin, trimițindu-ne, cu conci- 
zia geniului, la spiritul zicalei amintite. 
Localizarea acţiunii, portretizarea persona- 
jelor prin intermediul limbajului aparţin, 
în mod organic, arsenalului de modalităţi 
literare şi este, într-un anumit fel, un pri- 
vilegiu al scrisului (în comparaţie cu ecra- 
nul) acela de a absorbi, cu mai multă îngă- 
duință, în masa literaturii, chiar şi unele 
ușoare exagerări sau discordanţe lexicale. 
Filmul se arată, şi în această privinţă, mai 
neîndurător decit literatura sau, cu alte 
cuvinte, cinematograful este un mediu mai 
transparent, în care alunecarea vorbelor 
se conturează cu o pregnanță aparte. În 
pagină, cuvintele mai pot somnola. Trezi- 
rea depinde, într-o măsură 'mai mare, de 
atitudinea lectorului față de ele, de sensi- 
bilitatea sa proprie. Pe ecran, lucrurile stau 
altfel. Vorbele, înainte de a «zbura», cum 
o cere proverbul, sint spuse, strigate sau 
şoptite, în orice caz, sint impuse celui care 
le ascultă cu mult mai multă insistență şi 
acuitate, își croiesc un drum către conştiin- 
ţa noastră cu o agresivitate sporită. De 


în 


O creaţie armonios 


Li 


aceea încercările cineașştilor de a colora 
vorbele personajelor cu elemente particu- 
lare, locale, ale cutărui sau cutărui grai, 
ori de a transcrie limbajul mai frust al unor 
personaje cu o încărcătură pitorească, poa- 
te fi o sabie cu două tăișuri. Într-un film 
precum Vifornița, ardelenismele bătrinei 
eroine, mama protagonistului, constituiau 
modalitatea cea mai adecvată de caracte- 


A 


al cărei echilibru se află și în savanta topire 
a culorilor verbale locale... (Leopoldina Bălănuţă în Dincolo de pod) 


rizare a apartenenţei sale la o lume a unor 
mentalități și tradiții de demult, o lume 
marcată, printre altele, şi de teama de a 
nu-i fi impuse alte norme de viață. Perso- 
najul dobindeşte autenticitate și o anume 
măreție şi datorită zestrei sale verbale, 
pe care o bănuim nealterată de nici o vici- 
situdine. 

În producţii ceva mai noi, în Toamna 


avea şi noi de biciuit alte rele mai grave, 
folosindu-i pe Caragiale sau Arghezi, ca 
să dau doar două exemple. 

Literatura bună, clasică şi contemporană, 
nu e încă destul de sistematic explorată 


'de cineaști în căutarea materiei pentru 


scenarii substanţiale și cu vie adresă pre- 
zentă. Sint numeroase narațiuni scurte 
care, singure, pot să aibă o tramă epică 
prea săracă pentru ecran, dar adunate in- 
genios laolaltă, ca mărgelele pe un fir, 
alcătuiesc îndată Subiecte admirabile de 
film. Citeva de ardentă actualitate le şi văd 
închegindu-se din epica nuvelistică a lui 
Marin Preda, Eugen Barbu, D.R. Popescu, 
Fănuș Neagu, Teodor Mazilu, Paul Geor- 
Doze Nicolae Velea, Radu Cosașu şi 
alţii. 

Scenaristul priceput e dator să fie un 
scriitor cu foarte multe însușiri. Între alte- 
le, e de dorit ca el să-şi citească sistema- 
tic şi atent confrații, cu ochi de antologist 
și mînă de adaptator exersat. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


bobocilor, de exemplu, accentele regio- 
nale au o altă destinaţie, obținerea unor 
efecte comice, miza fiind în acest caz 
neințelegerea de către neinițiaţi a graiului 
altora şi, de aici, consecinţele firești — 
încurcături cu mai mult sau mai puţin haz. 

Patima transplantează, pe întreg par- 
cursul său, articulațiile verbale specifice 
lumii pe care o descrie, nelipsind, nici de 
aici, unele momente comice, mai mult sau 
mai puțin scontate, datorită unei supra- 
solicitări a frazelor cu iz particular. 

Credincios, într-o accepție superioară, 
modelului. literar, înțelegător profund al 
posibilității de a citi în mai multe chei ro- 
manul «Mara», Mircea Veroiu izbutește, 
în Dincolo de pod, o creaţie armonioasă, 
al cărei echilibru se află printre altele şi 
în savanta topire a culorilor verbale locale 
într-o materie fără asperități sau nuanțe 
ostentative. 

Din păcate, uneori personajele care se 
poartă cum le este portul şi vorbesc cum 
le este graiul sint aduse doar pentru 
apartâ-uri pitorești, pentru a sparge mo- 
notonia sau a crea momente cu o indubi- 
tabilă priză sporită la public. Specializat — 
din voia regizorului — în astfel de perfor- 
mante, Jean Constantin, menţionat pe ge- 
nericul filmului Instanța amină pronun- 
tarea drept participant extraordinar, în- 
trebat de un partener dacă are un lapsus, 
lansează replica «de duh»: «nu, dar dacă 
vreţi, vă fac rost de unul». 

Fără candoarea imensă a atit de talenta- 
tului actor, poanta cu pricina ar fi fost mult 
mai greu de acceptat. 


Magda MIHĂILESCU 


puncte de vedere 


Jocul cinematografic 
faţă în faţă cu vechi superstiții teatrale 


Recenta premieră cu «Richard al Ill-lea» de Shakespeare la Naţional 
are privilegiul de a fi fost foarte discutată încă de la început. Discutată, 
comparată, lăudată, criticată. Şi acesta este, probabil, doar începutul. 

Autoarea articolului de față a privit acest spectacol prin prisma inova- 
tiei actorului aflat în fața unui personaj arhicunoscut și a unor interpretări 
memorabile. Publicăm această opinie ca pe o contribuție adusă în dezba- 


terea spectacolului de la Naţional. 


Orice lucru nou și îndrăzneț 
stirneşte discuţii aprinse. De 
lucrurile mediocre nu se lea- 
gă nimeni niciodată. Şi cu 
cît este mai îndrăzneț noul, 
cu atit și discuţiile sînt mai 
aprinse şi consternarea oa- 
menilor obișnuiți cu șabloanele, mai mare. 

De citeva zile umbiu cu creionul în mină 
şi fierb. Adineauri însă am întîlnit o du- 
duiță pe care o ştiusem cu ani în urmă 
îndrăgostită lulea de Carmen de la Ron- 
da şi Ultimul tangou și, punîndu-i citeva 
întrebări, am înţeles totul. 

— Dragă, ce ai auzit despre Richard al 
Mi-lea? 

— Ah, nu! 

— Ce nu? Ai văzut spectacolul? 

— Nu. 

— Dar? 

— Păi, l-a jucat Vraca. 

— Şi l-ai văzut pe Vraca? 

— Nu. Dar ştiu că era un bărbat foarte 
frumos şi avea un fel de a striga «de-o 
frumuseţe»... 

Şi atunci am înţeles tot. Şi mi-a vorbit 
fata şi de Laurence Olivier. Îl văzuse. În 
«Richard» nu, dar în Hamlet. Ei! Olivier 
mai întîi că e englez, îmi zise ea. Şi al doi- 
lea, e și el bărbat bine. Că altfel cum de 
se îndrăgosteşte fata aia tinără, căreia i-a 
omorit bărbatul, de el? 

— Dar de unde ştii? 

— Păi, mătușa mea a citit piesa. 

Dialogul este autentic. Şi cînd te gin- 
deşti că aceste panseuri în forme mai 
«elevate» sint adinc înrădăcinate în oame- 
nii care se despart greu de primele tipare 
apărute și pe vecie lipite de mica şi rigida 
lor imaginaţie. 

la să încercăm noi, de cînd a apărut 
jocul cinematografic simplu, natural, des- 
cărcat de zorzoane, aproape cenușiu, şi 
tocmai de aceea atit de viu şi convingător, 
ia să încercăm puţin, cu toată dragostea 
şi stima cuvenită vechilor idoli, să-i privim 
totuși mai îndeaproape. 

Vraca era într-adevăr un actor de o rară 
frumusețe, pur românească, ca din cro- 
nici. Vraca avea un timbru cuceritor. Vraca 
a fost în tinerețe un grozav Vasca Pepel 
în «Azilul de noapte» şi în general a fost 
imbatabil în toate rolurile de june prim 
cuceritor. Dar să ne amintim noi cei care 
l-am cunoscut pe marele nostru dascăl 
de școală nouă, Victor lon Popa oare în 
piese istorice, cu personaje din istoria 
universală sau naţională, nu era oare Vraca 
totalmente tributar vechiului stil de teatru 
declamator «stişiind pasiunea în bucăti» 
şi ascultindu-şi frumoasele tremolouri arti- 
ficiale ale glasului său fermecător? Toţi 
iubitorii de joc modern şi firesc, cu toată 
stima pentru maestru, simțeau citeodată 
nevoia să-și pună vată în urechi cînd urla 
marele maestru mai frumos. E adevărat, 
singurul rol istoric pe care mult veneratul 
nostru artist l-a jucat fără nici un pic de 
declamatorism fals a fost «Vlaicu Vodă». 
Atunci a răsunat tonul patriotic sincer, 
pentru că și Vraca, ca orice român, în orice 
epocă, era cu tot sufletul împotriva ameste- 
cului în treburile interne ale ţării, și atunci 
incandescenţa sincerităţii a stins rămăși- 
tele declamatorismului patriotard. 


Sintem în epoca în care marii actori de 
cinema, prin stilul lor firesc, nefăcînd aproa- 
pe nimic pe dinafară şi enorm de mult pe 
dinăuntru, au vindecat indirect şi teatrul 
de vechile lui tare, de tot balastul unui 
«teatralism antiteatral». Şi totuși, mai avem 
de luptat, în preajma secolului 21, cu ati- 
tea anchilozate superstiții teatrale în min- 
tea actorilor şi spectatorilor! De cind s-a 
născut Shakespeare au trecut 412 ani. 
Cine nu are gravate în suflet datele 
1564—1616? Şi iată ce spune Shakespeare 
de patru secole despre interpretarea, prin 
gura lui Hamlet. «Recită tirada, rogu-te, 
cum ţi-am rostit-o eu. Uşor, curgător. și 
dacă o răcnești, așa cum fac mulți dintre 
actorii ăştia, mai bine îl pun pe crainicul 
orașului să-mi recite versurile... Nici nu 
despica văzduhul cu miinile, așa de parcă 
ai tăia lemne, ci fii în totul domol: căci 
chiar din mijlocul torentului, al furtunii — 
şi — ca să zic așa — al virtejului pasiunii, 
trebuie să dobindești și să arăţi o cumpă- 
tare care să-i dea moliciune. Oh! Mă 
doare în suflet cînd aud o gură spartă cu 


inema 


10 


căpăţina împerucată sfişiind pasiunea în 
bucăţi, făcînd-o zdrenţe, spărgind urechile 
galeriei.. Aş pune să-l biciuiască pe un 
asemenea ins.. Lasă-te călăuzit de bunul 
simţ pe care îl ai. Potrivește-ţi gestul după 
cuvint, cuvîntul după gest; tinind seama 
mai ales de un lucru, să nu întreci măsura 
lucrurilor fireşti. Căci tot ce depăşeşte 
măsura se îndepărtează de scopul tea- 
trului...» 

Prin urmare, acum patru sute de ani, 
marele autor al lui «Richard al Ill-lea» 
n-ar fi admis ca eroul său să fie jucat 
«sfişiind pasiunea în bucăți şi spărgind 
urechile galeriei». (Cît de tare pledează 
«Marele Will» pentru interpretarea lui Radu 
Beligan!) 


marele merit al lui Radu Beligan în «Richard 
al lll-lea». 

«Tradiţia teatrului Naţional este inova- 
tia, susținea Radu Beligan într-un interviu. 
Este pentru prima oară că jocul foarte fi- 
resc, aproape alb, cinematografic, care în 
multe ţări a vindecat teatrele naţionale de 
periculoasa boală de a deveni muzee de 
şabloane, își aplică vaccinul și la Naţio- 
nalul nostru. 

Există actori, chiar și tineri care; ştiind 
că-i aşteaptă un rol istoric, se reped la 
stivele lor de şabloane de operă, siguri că 
au de-a face cu una dintre «marile figuri 
urlătoare» ale dramaturgiei. A propos: este 
oare personajul Richard al Ill-lea una din- 
tre marile figuri urlătoare? «Richard este 
o canalie» — spunea marele nostru sha- 
kespeareolog,  shakespeareolog de talie 
europeană, mult regretata Alice Voinescu. 

Dar noi știm că o canalie nu poate fi o 
pisică cu clopoței. O canalie se strecoară 
ca o umbră cenușie și felină și prinde toti 
șoarecii şi şoriceii, tocmai pentru că nu 
are clopoței. lată ce spunea Alice Voi- 
nescu: «Într-un monolog, la începutul pie- 
sei, Richard mărturisește că fiind şchiop, 
urit şi diform, nu se poate bucura de dra- 


«Tot ce depăşeşte măsura se îndepărtează de teatru» 


William Shakespeare 


«Potriv 


lor fireşti» (1976: «Richard al III-lea» la Teatrul N 


şte-ţi gestul după cuvint, cuvintul după gest; să nu întreci măsura lucruri- 


ional. În rolul titular: 


Radu Beligan. În rolul ducelui de Clarence: George Motoi) 


Dar prejudecățile și superstițiile sînt plă- 
gile cele mai greu de smuls. Avem astăzi 
actori mult mai tineri decit marele nostru 
artist, şi care. spre deosebire de dinsul, 
joacă ca nişte bătrîni actori demodati si, 
cu toate că au mult talent, inditerent că e 
vorba de Ibsen, Cehov, Shakespeare sau 
recitarea Scrisorilor lui Eminescu, folo- 
sesc, şi în teatru, și la televiziune, şi în 
filme, un fel de respirație «Yoga», «Suk- 
Purvai» sau cum i se mai zice, reţinînd 
aerul în nări şi apoi dind drumul la ase- 
menea explozii verbale, încît marele 
Shakespeare şi-ar înfunda cu grabă «bum- 
bacul în urechi». 

Asistăm uneori aproape la ce s-a întim- 
plat cu cinstitul profesor din Procesul 
maimuțelor. Trecuseră secole de cînd au 
pătimit Copernic şi Galileu din cauza su- 
perstiţiilor religioase, şi un biet profesor 
suferă iar peste secole din partea «fanilor» 
clerici pentru că-și permite să predea teo- 
ria lui Darwin la şcoală. A sosit demult 
timpul ca teatrul, televiziunea, radioul şi 
cinematografia să fie private de aceste 
atit de aderente rămășițe ale stilului vechi 
și total anacronic de a juca drame istorice. 

Cind o coală de hirtie este prea tare 
răsucită într-o direcţie, ca să o faci 
dreaptă, trebuie să o răsucești tot atit 
de mult în direcția opusă! lată care este 


(Foto: Ileana Muncaciu) 


goste și de plăcerile păcii, acum cînd 
războiul s-a sfirșit. De aceea, «pentru că 
nu pot fi iubitul care va fermeca aceste 
vremuri frumos cuvintătoare, sînt hotărît 
să fiu un ticălos». Dacă Richard ar cu- 
ceri-o pe Lady Ann pentru că e frumos, 
pentru că e tinăr, sau pentru că are un 
temperament dinamic, nu ar avea nici un 
merit. Acestea sînt calităţi, nu merite. Me- 
ritul extraordinar al acestei scene, şi im- 
plicit al lui Richard, este că o cucereşte pe 
Lady Ann, fără frumuseţe, fără tinerețe, 
fără temperament dinamic, ci prin viru- 
lența inteligenţei și vicleniei sale subtile. 
Cer anticipat iertare tuturor idolatrilor pen- 
tru ceea ce urmează: Marele Olivier a fost 
extraordinar în Hamlet și poate încă mai 
extraordinar în Heathcliff şi, deşi a fost 
tot atit de extraordinar în Richard, totuşi 
Richard-ul său a avut un singur cusur. că 
interpretul păstrase în rol ceva din farme- 
cul său conştient de bărbat seducător. 
Exact acest farmec de bărbat seducător 
anihilează tot meritul cuceririi lui Lady Ann 
prin măiestria vicleniei pure. Floreta stra- 
tegiei şi a tacticii unei canalii este desigur 
mai puţin ascuţită, dacă este înlocuită prin 
farmec bărbătesc. Exact această calitate 
nu trebuie în nici un caz să o folosească 
interpretul acestui personaj. lată ce ne 
mai spunea, mai departe, Alice Voinescu: 


«Pe Richard ni-l înfăţişează Shakespeare 
ipocrit, fără scrupule, fără nici un senti- 
ment. La un moment dat, de atita lipsă de 
sentimentalitate, l-aş simţi alb, incolor. 
Are o idee fixă: vrea să ajungă la tron. La 
început mai e încă sentimental, dar vine 
un moment cînd nu mai are nici un senti- 
ment. Aici n-ar mai fi dramatic. 

După ce a ajuns rege, e momentul cînd 
incepe să tremure pentru situaţia lui. l-e 
frică. E bănuitor. Pină ajunge la momentul 
cind se manifestă complet esența firii lui. 
Înainte de asta e scena de ipocrizie îngro- 
zitoare în care convinge pe Primar și ne 
Consilieri că el nu doreşte Coroana. În 
cristalizarea piesei, această scenă este 
extraordinară, actoriceşte. Este o treaptă 
intermediară, foarte amestecată cu umor. 
(Ai impresia că Alice Voinescu a văzut 
tălmăcirea regizorului Horea Popescu şi 
jocul lui Radu Beligan). De ce introduce 
Shakespeare acest amestec de comic aici? 
N-ar mai suporta publicul atmosfera din 
iurul lui. Richard. Trebuie să pregătești 
publicul pentru scena groaznică în care 
trimite un ucigaș să omoare pe copii. 
Ajuns aici, Richard devine aproape inco- 
lor. A dispărut din el tot ce este omenesc. 
Ca erou dramatic unde ar mai putea ajun- 
ge? Îi rămîne scoborişul care e repede: 
Frica, bănuiala şi neîncrederea în sine». 
Tot Alice Voinescu spunea mai departe: 
«Scenele le văd în roșu și negru, iar Richard 
e ca o flacără albă, necolorată (nu albul 
strălucitor, saturat de toate culorile)». 

Richard al |il-lea se deosebeşte de toate 
celelalte figuri shakespeariene și este poate 
unica în felul său în toată dramaturgia 
universală. La alţi doi dramaturgi există 
două personaje care seamănă într-un fel 
cu el. În capodopera foarte puţin cunos- 
cută a lui Griboedov, «Prea multă minte 
strică» există un personaj pozitiv, Ciadski, 
plin de culoare și relief, dar bineînțeles un 
învins. Eroul negativ, învingătorul, este ca- 
nalia carieristă: Molcialin. Acest nume vine 
de la verbul «molceaţi» = a tăcea. Molcia- 
lin este acest personaj care trece ca o 
umbră cenușie și felină prin toată piesa 
cu o dulce tăcere ipocrită. În literatura 
rusă, numele Molcialin a devenit aproape 
o poreclă. Richard, departe de a fi una din 
«marile figuri urlătoare», este mai degrabă 
pentru stilul de interpretare pe care îl 
impune «Molcialinul», dacă se poate spune 
așa, al personajelor shakespeariene. Şi 
Dostoievski are în «Fraţii Karamazov» un 
frate mai mic al lui Richard. Acesta nu este 
un personaj istoric, dar seamănă, ca struc- 
tură sufletească. E vorba de Smerdiakov, 
Şi această canalie tăcută este tot o umbră 
cenușie şi felină care se strecoară nevă- 
zută şi sigură spre ţinta sa odioasă. Un 
mare regizor spunea că expresia «în gene- 
ral» este marele dușman al artei. Pentru un 
personaj istoric, «în general» se scoate, 
după cum am mai spus, din stiva de șa- 
bloane,gesturi de operă şi glasuri viguroa- 
se. Dar Richard nu poate fi portretizat cu 
aceste linii şi culori potrivite «în general», 
Richard în particular și în special e tocmai 
potrivit să se joace într-un desen de linii 
fine şi precise. Se spune că perechea de 
dansatori Saharov, de la Teatrul Champs 
Elysées, superioară celebrei perechi Pi- 
toeff — au lucrat 13 ani la un dans și, cînd 
cei doi artişti subţiri au fost întrebaţi ce au 
făcut în aceşti 13 ani, au răspuns textual: — 
«Vedeţi dumneavoastră, noi nu stăm per- 
manent la Teatrul Champs Elysées din 
Paris. Noi colindăm lumea întreagă. Mer- 
gem şi în Australia şi în multe alte colţuri 
ale globului. La Paris nu stăm decit un 
scurt sezon teatral. Şi cind mergem prin 
toate ţările avem cite odată succes, Se în- 
timplă însă, din păcate, ca în timpul dansu- 
lui să fim aplaudaţi la scenă deschisă și 
atunci eliminăm imediat acel moment care 
a produs aplauzele. Eliminăm efectele iefti- 
ne ca să răminem la autentic, care este 
întotdeauna foarte simplu». 

Îţi trebuie un foarte mare curaj artistic 
ca să ajungi la acea mare simplitate și na- 
turalețe, aproape cenușie. În rolul Béran- 
ger, atit Jean Louis Barrault cit şi Radu 
Beligan au reușit pe o altă linie, de astă 
dată pozitivă, să fie «quelconque»; la ma- 
rea simplitate, aproape cenușie. A fost o 
mare performanță. Aici este același sistem 
de joc aplicat la un personaj negativ. 

Să dea dumnezeu ca răsucirea răbojului 
Teatrului Naţional, intenţionat şi ostenta- 
tiv, spre marea simplitate şi naturalete a 
jocului cinematografic, să dezbare Naţio- 
nalul pentru totdeauna de vechile şabloane 
grandilocvente. Şi atunci, tot ce în inter- 
pretările și recitările tinerilor de. ieri și de 
azi a fost patriotard se va transforma în 
simplul şi sincerul patriotic, iar Teatrul 
nostru Naţional își va păstra şi continua 


«tradiţia inovației». 
lrina LOEWENDAL 


e- 


Premiile Asociaţiei cineaştilor pe anul 1975 


Apreciind valoarea artistică și con- 
ținutul politic-educativ ale producţiilor 
cinematografice românești prezentate 
„în premieră în cursul anului 1975, ju- 
riile Asociaţiei cineaștilor din Repu- 
blica Socialistă România au acordat 
următoarele premii pentru filmul artis- 
tic de lung metraj: Premiul pentru 
regie: Andrei Blaier pentru filmul «llus- 
trate cu flori de cîmp»; Premiul pentru 
scenariu: Mihnea Gheorghiu pentru 
scenariul filmului «Cantemir»; Opera 
prima: Mircea Daneliuc pentru filmul 
«Cursa»; Premiul pentru imagine: Flo- 
rin Mihăilescu pentru imaginea reali- 
zată la filmele «Cursa» şi «Filip cel 
bun»; Premiul pentru muzică: Cornelia 
Tăutu pentru muzica scrisă la filmul 
« Zidul»; Premiul pentru costume: llea- 
na Oroveanu pentru costumele din 
filmul «ilustrate cu flori de cîmp»; 
Premiul pentru coloana sonoră: ing. 
Andrei Papp pentru coloana sonoră 
la filmul «Zidul»; Premiul pentru mon- 
taj: Margareta Anescu pentru monta- 
jul filmului «Zidul»; Premiul de inter- 
pretare feminină ex aequo: Draga Ol- 
teanu-Matei pentru rolurile din filmele 
«llustrate cu flori de cîmp» și «Filip 
cel bun»; Tora Vasilescu pentru rolul 
din filmul «Cursa»; Premiul de inter- 
pretare masculină: Gheorghe Dinică 


telex Sahia 


@@@Poetul Vasile Nicolescu a scris co- 
mentariul — foarte inspirat, elevat și instruc- 
tiv — la filmul Cetatea soarelui, istorie 
succintă a vestigiilor de la Machu-Piciu şi a 
civilizaţiei dispărute a incașilor. Regizor și 
scenarist (în colaborare cu Petre Jaleş) 
Pantelie Tuţuleasa. 999 În colaborare cu 
istoricul Hadrian Daicoviciu, în calitate de 
scenarist, regizoarea Olimpia Robu și ope- 
ratorul Dumitru Predeanu au realizat un 
documentar intitulat Decebal. Folosind 
mai vechi sau mai noi descoperiri arheo- 
logice, imagini de pe columna lui Traian, 
diverse inscripţii în piatră, filmul reconsti- 
tuie portretul marelui conducător dac, diplo- 
mat, strateg și luptător, dar şi inițiator al 
unor importante construcţii şi sprijinitor 
al meșteșugarilor. 9909 istoria unui cîn- 
tec, un documentar semnat de loana Po- 
pescu (scenariul), Liliana Petringenaru (re- 
gia) şi Victor Popescu (imaginea). Încă un 
fim istoric care evocă revoluţia de la 1848 
din Transilvania, condiţiile în care a apărut 
cintecul revoluționar și patriotic «Deşteap- 
tă-te române!», întruchipare a idealurilor 
poporului român de libertate socială şi uni- 
tate naţională. 99 Prezentind cițiva meş- 
eri cojocari din Oltenia, Făgăraș şi Buco- 
sina, punind în evidenţă unitatea în diversi- 
“ate a unei meserii practicate în trei regiuni 
Sterite, documentarul Meșteri cojocarivor- 
beste despre vechimea și frumuseţea unui 
meșteșug învecinat cu arta. Realizatori: 
Paula Popescu-Doreanu (scenariul şi regia) 
s Dumitru Predeanu (imaginea). eee 
» Rondul de noapte, regizorul Alexandru 
Boiangiu, autor şi al scenariului, şi opera- 
orul Petre T. Gheorghiu relatează despre 
actwitatea apărătorilor liniştei publice. 
Seesul educativ al filmului este accentuat 
m» alternarea imaginilor care prezintă 
menca oamenilor din schimbul trei în unele 
mteprinderi bucureștene şi viața dezordo- 
sa a unor petrecăreţi nocturni care tul- 
mă bmiştea orașului şi, uneori, comit 
“pe condamnabile. 909 Unitatea mo- 
bä este un film despre demonstrațiile 
Camtrului comun ONUDI-România, care 
ez» potențialul industriei românești, 
-azab 8 să răspundă cerințelor de dezvol- 
“= ale popoarelor și ţărilor Africii. Autor: 
seara, regie și imagine — Alexandru 
Sasar. 999 În acelaşi periplu african 
A'examdru Gașpar a realizat şi documen- 
me Republica Mali și Volta Supe- 
"mară, care nu sint pelicule turistice despre 
=» smul Africii, ci filme despre popoarele 


“> me drumul consolidării independenţei. 
909 Protecția muncii, protecția vieții 
sæ miwlează documentarul semnat de 

; David Reu și operatorul Otto 
sinteză a preocupărilor pentru 
muncii în România. 999 Regi- 
Ada Pistiner şi operatorul Sorin 
= = mescu filmează la Şantierul na- 
mai a tmeretului de la Giurgiu-Răzmireşti, 
me m de tineri participă la realizarea 
m ample lucrări de irigație. Un titlu fru- 
m. 5$ tmeresc Ne întilnim să răminem 


Decernarea premiilor ACIN a fost, ca de obicei, un moment solemn și familiar tot- 
od Preşedintele juriului din acest an, regizorul Jean Georgescu, a înminat dis- 
-i îmbărbăteze şi pe cei care n-au urcat pe po- 


tincții laureaţilor, dar a avut grijă s 
dium. Deocamdată. 


Prezent și 


O civilizație milenară într-o 


Încă un premiu 
pentru Dinică 
P = | 


ză 


Juriul internaţional al Festivalului cinema- 
tografic de la Karlovy-Vary a acordat lui 
Gheorghe Dinică, pentru rolul interpretat 
în filmul Prin cenuşa imperiului de Andrei 
Blaier, premiul de interpretare masculină. 

Totodată, regizoarei Elisabeta Bostan (îm- 
preună cu alți nouă creatori din cinemato- 
grafiile mai multor țări) i s-a decernat meda- 
la jub ă a actualei ediții a festivalului 
internațional. 


une poetică: (Cetatea soarelui 
Comentariul: Vasile Nicolescu. Scenariul și regia: Pantelie Tutuleasa 


aventura scenariului 


istorie 


pentru rolul din filmul «ilustrate cu 
flori de cîmp». 

Pentru filmele de scurt-metraj, do- 
cumentare, de animaţie și de televi- 
ziune: Marele premiu: Dumitru 
Udrescu şi Boris Ciobanu pentru fil- 
mul «Păsări şi umbre»; Premiul pentru 
film cu caracter de eveniment: Pantelie 
Țuţuleasa pentru filmul «Helsinki»; 
Premiul pentru film documentar: lon 
Bostan pentru filmul «Robinson de 
bună voie»; Premiul pentru scurt- 
metraj: Titus Mesaroş pentru filmul 
«Craiova văzută din car»; Premiul pen- 
tru film științific: Liliana Petringenaru 
pentru filmul «Culorile florilor»; Pre- 
miul pentru film utilitar: Octav Ioniță 
pentru filmul «Ţara Hațegului»; Pre- 
miul pentru imagine: Jean Michel pen- 
tru filmul «Universul lor»; Premiul 
pentru film de animaţie: Mihai Bădică 
pentru filmul «Geneza»; Premiul pen- 
tru plastica filmului: lon Truică pentru 
filmul «Hidalgo»; Premiul pentru re- 
portaj TV: Aristide Buhoiu pentru 
filmul «Bunicul care nu spune poveşti». 
Premiul special al juriului pentru film 
de scurt-metraj: Andrei Cătălin Bă- 
leanu și Stere Gulea pentru filmul 
«Sub pecetea tainei». 


(Agerpress) 


împreună. 909 Nedespărțiţi, Paula și Doru 
Segall au fost oaspeţii sălilor de clasă şi 
amfiteatrelor pentru a înregistra pe peliculă 
febra examenelor. Dar filmul vrea să vor- 
bească și despre alte examene la care ne 
supune viața. Filmul se va intitula, evident, 
Examenul. Succes! 999 În Școala de 
pe Arieș, Florica Holban (scenariul și re- 
gia) şi lon Birsan (imaginea) ne prezintă 
grija părinţilor pentru autodotarea școlii 
din comuna Sălciua cu mijloace ultra- 
moderne de învățămînt şi educație, pentru 
a asigura copiilor condiţii de pregătire aido- 
ma celor de la oraș. Încă o imagine elocven- 
tă despre ştergerea diferenței dintre sat şi 
oraș. 999 Regizorul Paul Orza şi opera- 
torul Francisc Pataktalvi se află la Timişoa- 
ra, la Institutul politehnic, pentru a realiza 
filmul Amfiteatrele producției, care va 
demonstra necesitatea legăturii din ce în 
ce mai strinse dintre învăţămint, cercetare 
şi producţie. 999 Virgil Calotescu nu uită 
nici documentarul. Viitorul său film, Pagini 
de istorie, prezintă momente și tradiţii 
‘de luptă din istoria poporului român oglindi- 
te în arta plastică. 999 Portul Constanţa, 
film la care lucrează Eugenia Gutu (scena- 
riu şi regie) și Tiberiu Lazăr (imagine), ne 
va prezenta prima poartă maritimă a ţării 
la timpul trecut, la timpul prezent şi, mai 
alesgla timpul viitor. 


Andrei IRIMIA 


Portret de familie 
în interior 


— Dragul meu, scenariul 

e foarte bun. Mai am doar 

ineima cîteva chestiuni minore, 

pe care trebuie să mi le 

rezolvi repede, fleacuri, 

știi tu... Vreau să-mi iasă 

filmul: perfect. De pildă, fata de- la 

florărie... Împachetează florile, dar nu 
spune nici un «pis». 

— Să zică «pis», 

— Nu m-ai înţeles. Personajul ar pu- 
tea căpăta un rost bine determinat în 
acţiune. Să zicem că Florin, care cum- 
pără flori pentru logodnica lui, s-ar în- 
drăgosti de fată, ar încheia toate soco- 
telile cu logodnica, o ființă meschină 
şi interesată... 

— Nu-i deloc meschină şi interesată, 
Dimpotrivă. 

— Să tie, că-i mai dramatic. Băiatul 
s-ar îndrăgosti, deci, de fata de la flo- 
rărie şi ar urma o poveste de iubire de 
toată frumusețea, mai tare ca în Lumi- 
nile orașului. 

— Bine, dar ăsta-i alt film! 

—Da' de unde! Doar că dăm mai 
multă consistență unui personaj. 

— În schimb, dispare cu totul perso- 
najul logodnicei. 


— Nu contează. Am în rol o actriță 
antipatică. 

— Şi în rolul fetei de la florărie? 

— Mă gindeam să joace fiică-mea. 
N-ai idee ce frumoasă și fotogenică s-a 
făcut. Nemaivorbind că face și balet. 

— Doar n-ai vrea să danseze în film... 

— De ce nu? Să danseze, să spună 
şi versuri. A fost cea mai bună la ser- 
barea de sfîrșit de an. 

— Bine, domnule, dar ţi-am scris un 
rol pentru nevastă-ta, că se plictisește 
acasă, unul pentru cumnat, că-i place 
la nebunie cinematograful, am mărit 
rolul copilului, ca fiul tău cel mic să 
mai scape o săptămînă de la şcoală, 
ţi-am inclus în dramaturgie soacra, cum- 
nata, mecanicul care-ţi repară mașina, 
vecinul de palier, frizerul şi tatăl frize- 
rului. Ce mai vrei?! 

— Nu înţeleg de ce te-nfurii. După 
ce ai rezolvat atit de bine toate rolurile 
astea, ce mai contează încă un rolişor? 

— În regulă. Cu o condiţie: să mai 
scriu un rol de dobitoc. 

— De acord. Cine să-l joace? 
— Eu. 


Dumitru SOLOMON 


Povestea vieţii fostului de- 

ținut din Guiana Franceză, 

Henri Charriăre, şi-a început 

destinul literar sub numele 

de Papillon în editura pari- 

. ziană Laffont care, în 1969, 

publica volumul într-un tiraj 

relativ modest de 20 000 exemplare. Succe- 
sul a tost pentru autor și editor neașteptat. 
Impactul cu publicul a fost literalmente 
senzaţional, așa încît în următorii cinci ani 
tirajul cărţii trecuse de un milion de exem- 
plare numai în Franţa, fără să vorbim de 
numeroasele traduceri în diferite țări. De- 
sigur, producătorii de film nu au întirziat 
să pornească vinătoarea pentru dreptul la 
ecranizare. Patronii studiourilor «Uni- 


O perseverare 
supraomenească pentru 
foarte omeneasca 
dorință de libertate 


versal» au avut ciștig de cauză. Urma cel 
de al doilea examen, și mai dificil, alegerea 
interpreților. Spun. — mai dificil — intrucit 
povestea lui Papillon şi a prietenului său 
Degas, atit de proaspătă în mintea atitor 
cititori, cerea ca temperamentul, caracterul, 
chiar chipul viitorilor interpreți, să cores- 
ponat cit mai bine imaginii lăsate de roman. 
cele din urmă, rolurile au fost încredințate 
unui in actoricesc de primă mărime: 
Steve McQueen şi Dustin Hoffman. Palpi- 
tanta aventură din insula Dracului putea 
începe: sosirea condamnaților în acel loc 
pierdut la capăt de lume, munca forţată, 
umilințele, privaţiunile. Din acest infern 
"creşte însă, tare ca roca insulei, voința 
unuia dintre condamnaţi de a evada. Setea 
sa de libertate, cu atit mai | puternică cu cit 
el este nevinovat, se manifestă prin cele mai 
năstruşnice și riscante soitit Dar nici o 
încercare nu poate părea absurdă de vreme 
ce reprezintă o şansă, fie ea cit de mică, 
-de a se elibera. Încercările sint urmate însă 


de eşecuri. lar eşecul de pedepse crunte. 


Prin proiecția unui destin individual, 
filmul lui Schafiner pune sub acuză un | 
întreg sistem penitenciar propriu țărilor 
capitaliste de tip colonialist, sistem care 
nu urmăreşte recuperarea morală a individu- 
lui şi, în ultimă instanţă, după ispăşirea pe- | 
depsei, reintegrarea sa în viața normală 
spre folosul întregii societăți. Acest sistem 
penitenciar — așa cum se vedea și din 
~ filmul lui Sidney Lumet, Colina — rămas 
tributar. practicilor colonialiste, acționează 
ca o mașină infernală menită să submineze 
echilibrul biologic al individului pină la 
„anularea vieții însăşi. 


Dar cu cit mai atroce era chinul impus 
celui pe nedrept condamnat, cu atit mai 
ascuţită devenea împotrivirea, cu atit creş- 
tea dorința sa de a fi liber. Prin această 
sisifică încordare, încredere și speranță, 
personajul-Papillon e investit cu o esență 
profund omenească, iar dorința sa de a se 
elibera devine simbolică pentru afirmarea 
demnității umane, pentru lupta celor asu- 
priți, din colonii, de a obține eliberarea 
socială. Acestui sentiment, trăit cu o supra- 
omenească tenacitate, îi este dedicat filmul. 


"Dar aventura? Av tura care a tinuli 


- milioanele de cititori cu sufletul la gură pe 


urmele întimplărilor de rezut și totuși 
adevărate, pierde, ciudat, concretizată în 
ne, ceva din misterul ei. 
enii, locurile sînt cele relatate în 


paginile cărții, , dar înlănţuirea lor nu mai e | 


paeten ba uneori e de-a sori pici : 
ri 


Adina DARIAN | 


PEDEPSEI IER PI 72 
m 

roducție a studiourilor americane. Regia: 
Franklin J. Schaffner. Scenariul: Dalton Trumbo, 
Lorenzo Semple jr. după romanul lui Henri Charriére: 
imaginea: Fred Koenekamp. Muzica: Jerry Gold- 
smith. Cu: Steve M,Queen, Dustin Hoffman, Victor 
Jory, Don Gordon, Anthony Zerbe, Robert Deman. 


Faptele, 


ile Mariei 


„O comedie tipic franțuzeas- 
că, tipică pentru autorul ei, 


Philippe de Broca (Car- 


touche, Omul din Rio, 
Fuga e sănătoasă), o co- 


medie cu actori mari și ga- 


guri destule, deci un film 
plăcut, deconectant și deloc rău făcut. 
Vi-l recomandăm. 


FA 


satul francez 
ansportat 
peste ocean scrie 
«kreneh-Reservation»! 


S- -ar putea nota doar atit despre Capri- 
ciile Mariei și nu am greşi prea tare. Dar 
de greșit, tot am greşi. Pentru că această 
parodie a două feluri de a trăi, ambele, luate 
la modul absolut, greu de suportat — viața 
provincială, super-patriarhală (din Franţa) 


și viața de metropolă, hiperstresantă (din 


America) — își mai propune ceva și acest 
ceva este o sarcastică autopersitlare pe 
citeva motive care sugerează — cu umor, 
dar fără veselie —o stare de vasalitate a 
unei tări față de alta. 

Pare exagerată constatarea unei aseme- 
nea intenţii grave la o comedie care, apa- 
rent, nu vrea decit să amuze. Dar intenția 
există, și nu numai că există, sint convinsă 


-chiar că filmul a fost făcut în mare parte 


“Bud Spencer încearcă o for- 
mulă italiană pentru un poli- 
| tist de serial. Ne propune 
un tip pe măsura sa — înalt, 


„cu carură de boxer, bărbos, 


dar sub această înfăţişare 

tipicăa durului,ce pare des- 

tinat mai degrabă pentru tabăra gangste- 
rilor, el ascunde un suflet tandru, gata să 
se înduioşeze în fața lacrimilor unui copil. 
Metoda sa favorită rămîne totuşi pu anul, 

care-i secondează indeaproape perspi 

tatea. Sub pumnii săi mesele sint zvirlite 
în aer, oasele se “ring, dar ritmul „muzicii 

are mereu grijă să pună accente parodice, 
pentru a ne arăta este vorba de bătăi- 
nice la adresa violenței 

mi. Împrejurările t sint de- 

sigur potrivnice, ca şi şefii, ca și rivalii săi 

de breaslă din poliţiile altor tăi 
Teana din vocație, va avea 

ciştig de cauză. 

"Nimic. absolut nimic nou faţă | pe 
obişnuită. În lipsa conţinutului cineaștii 
italieni oferă un decor exotic cu tot ce poate 
aduce el inedit ochiului. ru ca obiceiuri, 
dans, costum, culoare. Filmînd «pe viu» 
la Bangkok şi la Hong-Kong, ei ne lasă să 
admirăm citeva din minunile artei și arhi- 


e 
J cele din 


à tecturii extremului orient. 


Simona i DARIE 


a: Giuseppe Ruzzolini. “cu: Bud Spen 
eter Enso Cannavale, Renato Scarpa: 


a a a a e era 


ney-land. 


şi pentru două cuvinte, scrise la un monahi 
dat la intrarea în satul francez. (Un sat 
francez transportat peste ocear 


„rurile lui de turtă dulce şi cu idilicii lui cetă- 


teni cu tot, și așezat exact sub statuia 5 

Libertății.) Cele două cuvinte, care dau $ 

acea undă de tristețe necesari 

comedii ce «atacă» nişte adevăruri, sint: 

«French Reservation». j 
Rezervati franceză! Eiffel-land (ca | Dis- 

Contra unui dolar, să zicem, 

poți vizita Franţa pe malul Hudsoi 

Un ghid expeditiv te plimbă « competen 

dă ocazia unică de a vizita o tară 


tr-un eşantion, ce-i drept, dar ce preten 


poți avea pentru un dolar? —în i 
ina Un mura French Reservation. E 


ngetți 
Seleri French Reservation. Veniti! Intraţi! 
Ce-i afară nu-i nimic, ce-i înăuntru e viu şi 
Mua 
rest, cum am mai spus, filmul K 
Philippe. de Broca este | art 


spirituală, un film plăcut „şi dece dres 


cum îi stă bine unui francez să-l tacă. Vid 
recomandăm. Cu seriozitate. 


„Rodica LIPATTI 


Coproducţie franco-italiană. Regia: Philippe 
de Broca. at Danie! grai o Score 


de Broca. imagi 


omina Cu: P 


mai important 
ca subiectul 


«Neil Să a inchinat 
agoniei noastre comice, chi- 
nuitoare, o piesă teribil de 
amuzantă (...) Este o piesă 
despre neurastenia contem- 
poranilor și despre: sentimen- 
tul de neputinţă într-un oraș 
luat de valurile unei mări de gunoaie. Risul 
se converteşte într-un fel de disperare 
insolentă». Comentariul acesta saluta în 
presa occidentală apariția piesei lui Neil 
Simon, «Omul din Manhattan», şi-i epxplica 
succesul. Acestea ar fi și ideile filmului 
de față, o transpunere corectă a piesei 
amintite. 

Captivul de pe Second Avenue este un 
funcţionar modest silit să treacă printr-un 
virtej demențial de situații, pe cit de ridicole 
pe atit de alarmante, într-un fel de complici- 
tate cu ghinionul, cu neşansa, cu exaspera- 
rea, cu viața neurastenizantă din societatea 
de consum. - 

Captiv, pentru că așa se simte el între 
pereţii apartamentului său, între zidurile 
zgirie-norilor, cu curțile de serviciu cu 
mirosuri ordinare, în liftul unde se 
pomenește răcnind cu foc, Mel Edison 
renunță — o dată cu concedierea sa ne- 
așteptată — la bunurile materiale, atitea 
cite sint, în favoarea unei «asceze a cu- 
noașterii». Căci ce poate face un ins cu 
timp liber nelimitat, dacă nu să prinzească 
frugal, să mediteze adinc și să asculte 
preocupat buletinele de știri sau meteo. 
Şi ce poate face acelasi ins după ce spărgă- 
torii i-au arătat un interes exagerat golin- 


du-i casa și lăsindu-l cu prea puținul de pe. 


el, dacă nu să se războiască cu sine, cu 
nevasta, cu vecinii spre care. lansează 
vorbe grele și de la care primește pe creștet 
găleți cu apă (?), menite să-i potolească 
stervescența. 

Evident, toate aceste delectări reduc 
simţitor timpul afectat cugetării și dau noi 
mbolduri căutătorului de slujbă. Faptul că 
= găseşte nimic, niciunde, îl transformă 
într-un pisălog domestic cu manii și fixaţii 
ejdioase (familia întrunită sugerează 
> internare cu confort minim într-o. casă. 


| În filmul Circul în circ,re- 
| gizorul Oldrich Lipsky lea- 
mema gă într-un tot organic cele 
mai bune numere ale artiș- 
| tilor de circ sovietici cu o 
# | intrigă de comedie. 
a prim-planul tramei propriu-zise se află 
unghi amoros, Tania, Grișa și Alioșa. 
Sasa plin de orgoliu — secretar al juriului 
== valului internaţional de circ — dorește 
nă directorul circului sau cel puțin 
lui. De aceea speră să cucerească 
za è Taniei, încintătoarea fiică a direc- 
i. Tania îl iubeşte pe Alioşa şi Grişa 
ă zadarnic, folosind felurite mijloace 
e debaraseze de Alioşa. Tertipurile lui 
= doar să tulbure intrările în scenă 
sturor participanților care „printr-un. 
su qui-pro-quo confundă congresul 


icire, juriul şi publicul acceptă 
a ca făcînd parte dintr-un plan 
t Urmează o serie de gaguri și 
'espevăzute, complicate și de cițiva 
zoofilie, un cline vorbitor, un ele- 
det şi un indian a cărui magie aduce 
celor doi îndrăgostiţi. 


sinceră vigoare, 


se sănătate), dar nu-l descurajează în ideea 


sebire de Fellini care priveşte 


de a reuși. Într-una din epuizantele curse, 
năpustindu-se, condus de zel, în mijlocul 
traficului de la amiază, se simte buzunărit. 
Cu talent detectiv urmărește acțiunea 
pînă-ntr-un parc, îl aleargă pe bănuit, dă 
cu el de pămînt, 1 stringe de beregată cu 
recuperează portofelul. 
Ideea punerii lucrurilor la punct îi dă oare- 
cari satisfacţii, dar acasă constată că «re- 


cuperase» un portofel străin, că operase 


printre citadini ca-n codru, urmind ca va- 
loarea «acțiunii» sale să se definească mai 
ales prin ceea ce combătuse. S-ar zice că 
îl mai rămine lui Mel Edison să-şi încerce 
praştia în felinare. Și totuşi, nu, fiindcă o 
zi de iarnă se dovedește decisivă. La vremea 
ninsorilor orice șomer, echipat corespunză- 
tor, optează pentru aer curat şi se dedică 


voios, cu exemplară frenezie creatoare, 


degajării arterelor principale de nămeți. 

n această atmosferă supravoltată, tot 
Infruntind întrebarea «pînă cînd?» — gin- 
dind neajutorat, nearticulat şi chiar nemai- 
gîndind, cu ochii aţintiţi înainte și opacizaţi 


de anxietate, cu aer de recunoaştere im- | 


perfectă a oamenilor şi. locurilor, «evo- 
luează» în chip de șomer trecut de limitele 
răbdării,  inegalabilul Jack Lemmon. 
Prăbușit în semitorpoare (seninătatea e 
culeasă din sedative, iar iumina soarelui 
din paharul cu whisky), el pare pregătit să 
se supună angelic-răbdător oricăror norme, 
și nu mai puţin să provoace dezastre sau 
să-și jupoaie semenul de viu. 


Conduita memorabilă se însoţeşte de 


memorabile scurtcircuitări verbale cu efect 
de şoc corespunzător asupra privirilor; 
căci ele dau celor interesaţi o imagine des- 
pre mitul «civilizaţiei şi al prosperității de 


consum» în derivă, 


- Julieta ŢINTEA 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Melvin Frank. Scenariul: Neil Simon, după o piesă 
a sa. Imaginea: Philip Lathrop. Cu: Jack Lemmon, 
Anne Brancrofi, Gene Saks, Elisabeth Wilson, Fio- 
rence Stanley, Maxine Stuart. 


circul ca pe o metaforă, iar viața de circ 
ca pe o tăcută și copleșitoare agonie a fiin- 
tei umane, Lipsky nu-și problematizează 


glumele. Eroii. lui devin interesanți prin | 


performanţele atinse de ei sub ochii noştri, 
prin abilitatea cu care stidează legile fizicii 
și limitele firești ale ființei umane. 

Interesul activ al spectatorilor pentru 
acest gen probează viabilitatea spectaco- 
!ului de circ. Căci circul se va bucura mereu 
de simpatia celor care admiră dresajul, 


jocurile gimnastice, acroba ia, jongleriile şi 3 


clovnii, într-un cuvint, dimensiunile tulbu- 
rătoare ale lumii circului, amestec de come- 
die şi dramă, de ficțiune și adevăr. 


- Pelicula artistului emerit Oldrich Lipsky | 
— care se întiinește cu atmosfera circului | 
pentru a patra oară în cariera sa artistică | 
(incepind din 1954, Circul în turneu, So- 
sește circul, Cei sase urși şi clovnul | 
Cibulka), dăruieşte publicului mijloacele. 


de destindere și instruire, oferind imaginea 
unui optimism expansiv şi multicolor. 


Ileana PERNES | 


A 


Coproducţie a studiourilor Barrandov : şi Mos- 


film. Regia: Oldrich Lipsky. Scenariul: Jakov 
Kostiukovski, Oldrich Lipsky, Milos Macourek. Ima: 
ginea: Jaroslav Kucera. Cu: E.P. Leonov, 
kov, N.V. Varlei, Jiri Sovak, iva Jazuro 


MORNTE-T 


Aventuroasele, romanticele 
şi atit de fermecătoarele ro- 
mane ale lui Alexandre Du- 
mas-tatăl par a sta sub fe- 
ricita zodie a unor ecrani- 
zări perpetue. «Cei trei muş- 
chetari» şi «Contele de Monte-Cristo» 
sînt, probabil, printre cele mai ecränizate 
opere din literatura universală. În ample 
reconstituiri de epocă sau în expeditive 
filme de «capă și spadă» şi, citeodată, 
în parodii subtile, aproape fiecare nouă 
generaţie de spectatori a avut parte de o 
versiune mai mult sau mai puțin fidelă a 
aventurilor celor trei muşchetari sau a 


al serialelor 
de aventură 


tribulaţiilor Căii şi vindicativului 
Edmond Dantès. 


Gustul pentru acţiuni primejdioase şi 
pentru aventură, spiritul justițiar, iubirile 
eterne și idilele galante, copiii abandonaţi, 
pierduţi, răpiți și, firește, regăsiți, frecven- 
tele schimbări de meridian şi de mediu 
social, misterioasele intilniri nocturne, 
cavalcadele, luptele, duelurile sub clar 
de lună, măștile şi binetăcătorii care ră- 
min necunoscuți, averile pierdute şi co- 
morile regăsite — toate acestea alcătuiesc 
recuzita știută şi răsştiută a romanelor 
lui Dumas. Şi totuși ele nu sînt mai puțin 


fascinante. Pentru că ceea ce contează, 


ca şi în basme, este eterna luptă dintre 
bine şi rău. Pentru că în asemenea filme, 
în haine de catifea sau în zdrențe, ticălo- 
şiile sînt exemplar pedepsite. Dacă ar fi 


PISTO 


trăit in vremea cinematografului, Dumas 
ar fi fost scenaristul ideal al serialelor 
de aventuri, nu mai puțin prolific decit a 
fost ca romancier. 


Regizorul David Greene ne propune 
acum o nouă versiune a aventurilor Con- 
telui de Monte-Cristo, într-o ecranizare 
de o corectitudine exemplară. Corectitu- 
dine în sensul că nimic din ceea ce știm 
nu lipsește, dar și în sensul absenței 
oricărei intervenţii sau punct de vedere 
personal, dacă ecranizare înseamnă și o 
minimă exegeză a operei care face obiec- 
tul ecranizării. Totul e ca în carte şi «ca 
la carte». Edmond Dantès, marinar tinăr 
şi ferice, sosește în portul unde-i așteaptă 
frumoasa și credincioasa logodnică, este 
denunțat ca bonapartist de rivalul său, 
arestat în ziua nunții și aruncat să putre- 
zească în închisoare, apoi anii de temniţă, 
abatele Faria, spectaculoasa evadare, co- 
moara și revenirea în saloanele pariziene, 


“urmată de o foarte sistematică pedepsire 


a ticăloșilor. În astfel de filme populari- 
tatea cărţii se cere neapărat dublată de 
popularitatea interpreților. Regizorul și-a 
alcătuit conștiincios distribuţia, primele 
cinci nume de pe generic fiind aureolate 
de gloria celebrități, le-a explicat acto- 
rilor ce au.de făcut și ei, celebri și con- 
ştiincioși, şi-au făcut datoria fiecare în 
stilul şi în legea lui. Am văzut filmul, 
probabil o să-l vedeți și dumneavoastră, 
cu o uşoară nostalgie după Edmond 
Dantės întruchipat de Jean Marais. 


N.C. MUNTEANU 


Producţie. a studiourilor engleze. Regia: Dara 
Greene. Scenariul: Sidney Carrol) — după romanu! 
lui Al. Dumas. imaginea: Aldo Tonii. Muzica: 

Allyn Ferguson. Cu: Richard Chamberlain, Tony 
Curtis, Trevor Howard, Louis Jourdan, Donaki Plea- 
sence, Kate Nelligan, Angelo Infanti, Taryn Power. 


13 


AN 


zae 


Porumbelul 


Un tînăr american de 17 ani 
aruncă sfidarea sa oceane- 


nema lor, pornind într-o solitară 
. cruciadă de la Los Angeles, 
via Capul Verde-Mozambic, 
pînă în Australia şi retur. 
Lansarea se face în obișnuita 
atmosferă festivă, ziariştii forfotesc, părinţii 
oscilează între bucurie şi lacrimi. Aşa 
începe drumul. Drumul apelor și al dragos- 
tei. Pentru că junele-pionier întilnește în 
calea sa și primul sărut, prima iubire... 


Un love-story 
pe oceane 


Charles Jarrott este un regizor care știe, 
indiferent de tema aleasă (Orizontul pier- 
dut, Ana celor 1000 de zile), să facă o 
justă medie între efectul artistic şi concesia 
comercială. Tot aşa cum știe să-și asigure 
întotdeauna citeva certe atu-uri la public. 

lată două -dintre ele. Primul este de ordin 
geografic. Sintem mereu pe urmele unui 
fascinant reportaj descoperind meleaguri 


Conversaţția 


Un film fascinant, prin insistența acu- 
mulării lente, aproape imperceptibile, a- 
semănătoare progreselor conștiinței — 
şi, de fapt, chiar despre conştiinţă e vorba 
întrucit in ciuda unor «conversații» purta- 
te in contradictoriu cu unii critici sau 
spectatori, persist să cred că în acest film 
nu se petrece nici o crimă concretă. Crime 
morale (pe care totuși, nu le-aș numi 
abstracte) au loc, unele «tradiționale» 
(sentimente trădate, abuz de încredere, 
etc.), altele inedite, generate obligatoriu 
de cea mai perfecționată tehnică contem- 
porană — violarea intimităţii de către un 
instrument rece, aparent obiectiv (datele 
inregistrate avind, oricum, nevoie de 
nterpretare umană, deci subiectivă), cu 
n corolar. poate cel mai înfricoşător 
pierderea contactului natural cu mediu 
mijlocitul» înlocuind «nemijlocitul» pina 
la desfigurare și auto-desfigurare 

Am cu oarecare stupoare, intr-o 
cronică, observația că acest film ar fi uci- 
gător de plicticos, fără prezenţa lui Gene 
Hackman 

E adevărat că acest actor cu o mare 
economie de gest, mimică și intonație 
domină filmul, aşa cum a dominat «Filiera 
franceză», aşa cum a dominat-o pe «Ne- 
vasta lui Zandy», așa cum a dominat in- 
tr-un rol episodic, în parodia alb-negru 
«Nepotul lui Franckenstein», așa cum 

Dar «Conversaţia» este dominată de la 
un cap la altul de invazia subtilă (subcuta- 


citit 


greu accesibile europenilor, filmate cu artă 
de operatorul devenit celebru prin colabora- 
rea sa cu Ingmar Bergman, suedezul Sven 
Nykvist; al doilea atu stă în alegerea celor 
doi actori: Joseph Bottoms și Deborah 
Raffin — vedete la modă în filmul american 
azi — care corespund întru totul reclamei 
«băieţilor și fetelor cu părul de aur». Tineri 
nepăsători, candizi, îndrăzneți, ei iau viaţa 
ca pe un dar al naturii și o trăiesc cu dezin- 
voltură. 

Deşi atu-urile filmului sînt evidente, ele 
nu îți anulează sentimentul pa pării la 
frumusețile și pericolele călătoriei, la tine- 
rețea și explozia de vitalitate a celor doi eroi. 
Dimpotrivă,tocmai ele — imaginile reținute 
pe peliculă și farmecul actorilor — sînt ele- 
mentele care te cooptează în această cine- 
genică cruciadă a apelor pornită de la aven- 
tura reală a unui tînăr, tot cînd avea 17 ani, 
Robin Lee Graham — nume aflat și el pe 


generic. 
Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Charles Jarroti. Scenariul: Peter Beagle și Adam 
Kennedy, bazat pe cartea «Dove», scrisă de Robin 
Lee Graham şi Derek Gill. imaginea: Sven Nykvist. 
Cu: Joseph Bottoms, Deborah Raffin, John McLiam, 
Dabrey Coleman, John Anderson. 


nată, aș zice) a incertitudinii, a spaimei, a 
perplexităţii, a derutei, a damnării — şi 
oricare dintre aceste stări (nu mai vorbesc 
de alianța lor) naște oare plictiseală? 


Nina CASSIAN 


de acord? 


Răscumpărarea 


Gindit, scris şi creat cu un talent cine- 
matografic rar, filmul englez Răscumpă- 
rarea e remarcabil în primul rind prin 
crescendo-ul permanent al stării de ten- 
siune politică. El e structurat, desigur, în 
genul polițist, cu răufăcători care trebuie 
anihilaţi prin perspicacitatea şi curajul ur- 
măritorilor — şi structura sa e excelent 
clădită sub acest aspect. E, de asemeni, 
conceput ca un moment artistic al actua- 

tății, căci răpitul de oameni, şantajul la 
scară internațională, deturnarea de avioa 
e sint fenomene relativ curente. S-a ivit, 

1 ultimii ani, în galantarele fărădelegii ur 
nou sortiment de tilhărie, atacul la adresa 
unui popor: se tocmesc mercenari şi se 
compune o armată anaţională, fără drapel, 
plătită să împiedice o revoluţie, să intro- 
ducă panică şi derută; se sechestrează 
oameni şi se exercită șantaje sfruntate 
mergind pină la cererea de a se schimba 
instituții statale; se pun la cale piraterii 
radiofonice în afara graniţelor unui stat; 
se comit abominabile și iresponsabile 
acte teroriste menite să tulbure impreju- 
rări de pașnică solidarizare mondială 
Cine ştie, poate că ne vom trezi, cindva 
și cu sateliți plasați pe orbită de răufă 


“e 

Regizorul Gordon a ales for- 

mula westernului-parodie, 

a unei agreabile glume spiri- 

tuale şi nonșalante, jucată de 

ineditul cuplu: Alain Delon 

şi Dean Martin. Păstrind 

citeva elemente obligatorii, 

filmul gravitează, totuşi, în jurul unui erou 
mai puțin obişnuit pentru vestul sălbatic: 
un cochet şi mindru nobil spaniol, emigrat 


în America. O clasică lovitură de teatru 
şi Don Andrea Baldasar îşi surpimă, chiar 


Cînd Don Quijote 
era cow-boy 


în ziua nunții, fără voie, un rival, preten- 
dent la grațiile miresei sale. Urmărit de 
prietenii răzbunători, Don Andrea-Delon 
alege, deocamdată, calea sănătoasă a fugii 
prin uşa de serviciu, spre Texas, dindu-şi 
acolo, dincolo de rîu, înttinire cu mireasa 
lui. Drumul e lung şi presărat de aventuri 
savuroase, căci sub înfăţişarea comic-naivă 
a nobilului spaniol rătăcit în America, se 


cători, ce vor emite pretenţii asupra pla 
netei... Răscumpărarea este o ripostă 
demnă la escalada acestor orori, o replică 
potențată de cea mai curată mindrie na- 
țională. Omul care conduce operația anti- 
teroristă nu poate fi de acord ca cineva 
să dicteze unui popor cu pistolul în 
ceafă. El işi asumă cu vitejie cea mai 
primejdioasă misiune, ţine seama, cu ma- 
re grijă, de drepturile persoanei, dar în 
momentul decisiv işi manifestă, cu orgo- 
liu curat, legitim, responsabilitatea su- 
premă, dincolo de orice alte considerente, 
spunînd răspicat: eu sînt șeful siguranţei 
acestui popor! In puţine circumstanțe 
mi-a fost dat să aud, intr-o lucrare artis- 
tică, acest cuvint sunind atit de propriu 
şi dramatic. 

De aceea filmul e politic în substanţă 
şi valoros ca mărturie a unei contempora- 
neități raționale. Tensiunea sa nu provine 
din stratul aventuros al peripeţiilor, ci 
din substratul disputei dintre lege și fără 
delege, care aici vizează dreptul unui stat 
de a hotări liber cum să-şi apere fondul 
nalienabil, împotriva indiferent cărei în- 
cercări, fie ea și particulară, de a-l leza. 

Vizionaţi neapărat Răscumpărarea! 


Valentin SILVESTRU 


pozitiv | Steaua 


fericirii captive 


Am văzut un film ce mi s-a părut a fi o 
creație artistică demnă de memorat 
Steaua fericirii captive (traducerea titlu- 
lui e neinspirată: e vorba de o frintură 


s dincolo de 


rîu 


ascunde, datorită donquiiotismului său, 
un adevărat cavaler. Sub forma amabil- 
parodică, eroul își păstrează chipul eternu- 
lui justițiar care împarte dreptatea, trage 
fără greş, salvează o prea frumoasă indiană, 
apără un întreg sat de invazia comancilor; 
vitejia stă însă mai puțin sub semnul riscu- 
lui avînd mai mult aerul unei copilăreşti 
șotii, a unei inofensive coride. Eroii încruci- 
șează mai mult zimbete șăgalnice și priviri 
cu subințelesuri decit spade sau focuri 
de pistol. Găsim ilustrată ad litteram afirma- 
ţia că «er westernului sînt personaje- 
copii, cu privirea şi firea acut inocentă». 
Gagurile de limbaj sau vizuale, «citate» 
din arsenalul comediei tradiționale, qui- 
pro-quo-uri și intrigi sentimentale dau ritm 
și culoare acestui film agreabil, autoironic, 
care face spectatorii complici la o suită 
de cavalcade pline de nerv şi la inevitabilul 
happey-end concretizat în două nunți. 


Marina CONSTANTINESCU 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 

Michael Gordon. Scenariul: Wells Root, Harold 

Greene, Ben Starr. imaginea: Russel! Metty. Mu- 

zica: De Vol. Cu: Dean Martin, Alain Delon, Rose- 

may Forsyth, Joey Bishop, Tina Marquand, Peter 
raves. 


lintr-un vers puşkinian). El povestește 
lespre decembriști, convocînd o fidelitate 
storică ireproșabilă alături de capacitatea 
contemporaneizării; subiect de un tragism 
cu siguranţă patetic, filmul răsfringe o ten- 
siune emoţională, uneori covirșitoare, 
ştiind a evita atit melodrama, cit și didacti- 
cismul. Datorită rarei capacități de a 
salva emoția de efecte dubioase, specta- 
torul ce aderă observă cu oarecare difi- 
cultate componența «artistică» a acestei 
realizări, care, independent de emoțional, 
mi se pare demnă de mari aprecieri. Operă 
cu structură simfonică — adică avind 
ample mișcări tematice și jocuri de tempo- 
uri și registre fin dozate — filmul regizo- 
rului Motil a beneficiat de o distribuție 
excepțională, multe dintre cele mai cu- 
noscute şi apreciate forțe actoricești ale 
cinematografiei *sovietice conlucrind la 
spectacol. Ceea ce degajă această istorie 
amplu şi modern narată este, pină la urmă, 
un elogiu al fidelității și consecvenţei 
greu încercate, dar neinvinse de suferință. 
Eroii acestei pagini revoluționare din isto- 
ria Rusiei de la începutul secolului 19 au 
o exemplaritate «naturală», pentru că în 
ecuația acestor caractere scepticismul 
e eliminat. Eroii nu au voluptatea exterioa- 
ră a propriului eroism, ci rigoarea interioa- 
ră, de rară nobleţe și discreţie, a faptului 
că nu pot să renunțe nici cind speranţa a 
dispărut. 

Deși evident studiată și rafinată ca for- 
mulă artistică, pelicula păstrează o căldură 
umană impresionantă. În descendența lui 
Wajda (cel din Cenușa), Tarkovski şi 
Bondarciuk, Motil îmi pare a reprezenta 
una din valorile de considerat ale cinema- 


tografiei europene. 
Gelu IONESCU 


am mai văzut: 


SORA AGNES 


Umanism — adică grija pentru fiecare om 
în parte — democraţie socialistă, libertatea 
opiniei, iată citeva din conceptele și ideile 
pe care acest film caută să le analizeze în 
existenţa unei mici comunităţi rurale din 
R.D.G. Foarte multă lumină și seninătate, 
foarte multă curăţenie, o soră inimoasă 
care vindecă şi pune pe picioare o mul- 
time de bolnavi bătrîni, ajută pe alţii, tineri, 
să-și crească copiii în condiţii optime, 
într-o lume în care oamenii se iubesc, se 
respectă, au unde munci, au unde locui. 
Un film în care toată lumea cintă,ride şi 
dansează în timpul liber. Oamenii nu sint 
excesivi de frumoşi — ca în filme — nici 
excesivi de drepți —tot ca în filme — 
iar înţelepţi cu adevărat sint doar atunci 
cind hotărăsc împreună pentru soarta lor, 
a tuturor. Este un film, desigur, tonic. 


Un film de: Otto Holub. Cu: Agnes Kraus, Jochen 
Thomas, Walter Richter-Reinck. 


CĂLĂREȚUL CU ESARFĂ ALBĂ 


«Călărețul» are statura semeaţă, ca a 
eroilor tragediilor antice, ochii pătrunzători 
şi duri ce nu se pleacă niciodată în fața 
nimănui, iar mina lui stăpinește fără tremur 
sabia dreptăţii, în lupta împotriva boierilor 
stăpinitori şi nedrepți, hrăpăreţi. Răscoala 
unui sat împotriva feudalului său a fost în 
istoria de pretutindeni un fapt des întîlnit. 
Ceea ce îl particularizează aici este solida- 
ritatea desăvirșită a răsculaților. lar dincolo 
de solidaritatea unor săteni în jurul eroului 
lor — înzestrat cu toate calităţile necesare 
pentru a semăna dragoste în jurul său, 
inclusiv în mijlocul spectatorilor — filmul 
ne povestește despre solidaritatea tuturor 
celor care se pregăteau să înfăptuiască 
Revoluţia din Octombrie. Alături de sătenii 
obidiţi luptă un reprezentant al acelora care 
erau gata deja să cucerească libertatea 
întregii Rusii. Prezenţa acestui bolşevic 
face ca filmul să nu fie doar o frumoasă 
baladă, ci și o filă de istorie reală, o mărturie 
a ceea ce socialismul ştiinţific numește: 
situație revoluționară. 

Paul SILVESTRU 


Un film deV/adimir Savelkev. Cu: Tomas Kokoshir, 
Afanasi Kocetkov, Nurbei Kamkia, 


MUZICA COLONADELOR 


Pe lingă cunoscutul festival al filmului, 
Karlovy-Vary găzduieşte şi un festival in- 
ternaţional al prestidigitatorilor. Marele 
premiu al festivalului poartă numele lui 
Willi Brod, cunoscut scamator ceh din anii 
'20, care oferea aici spectacole. Paginile 
calendarului se întorc... Fragmente de film 
documentar, fotografii aburite de timp, 
vechi filme artistice şi secvenţe turnate azi 
evocă, în tonuri sepia, imaginea uşor idilică 
a celebrei staţiuni balneare și a lumii ei de 
altădată. Epoca «farmecului discret al bur- 
gheziei». a trecut și, brusc, ritmul muzi- 


Goering sosesc în orașul colonadelor și 
țin discursuri. Karlovy-Vary va fi pentru 
un timp teatrul unor spectacole tragice. 

M.C. 


Un film de V/adimir Sis. Cu: Jiri Hrzan, Jana 
Brejchova, Jiri Kaftan, Josef Fajta, 


DOUĂ FAMILII ALE 
PATRIOTILOR CĂZUT! 


Două tinere coreene văduve de război 
înțeleg, fiecare diferit, răspunderea faţă de 
muncă, față de colectivitate, față de viaţă. 

na înțelege să dăruie compasiune şi 
bucurie celor din jur, cealaltă urmărește 
numai profitul meschin imediat. Ascultăm 


învingător. S.D. 


AVENTURILE CELOR TREI MUZICANȚI 


O glumă galantă care stă sub semnul lui 
«a fost odată...», pe cînd imperiul otoman 
mai era puternic, iar o parte din supușii săi, 
cînd nu făceau războaie, se îndeletniceau 
cu furtişagurile de fete şi temei frumoase. 
Peripeţiile celor trei lăutari rătăcitori şi 
rătăciți într-un Țarigrad intens colorat, întru 
aflarea unei dalbe domniţe răpită soțului 
şi treburilor ei, sint mereu previzibile și cam 
tot timpul au candoarea benzilor desenate 
pentru copii. A 


SI IES SP EI ECE es 
Ua film de Josef Zachar. Cu: Stanislav Danciak, 


Pavel Travnicek, Kveta Lukosikova-Michalcova, Bri- 
pū Hausnerova 


sala de cinema 


Caragiu „kidnapat“ 


În Orăştie există două cinematografe. 
Primul se numeşte «Patria», are 405 
locuri şi dă zilnic patru spectacole. 
Cel de al doilea, «Flacăra», este de fapt 
sala de festivități a Casei de cultură, 
are 315 locuri şi, cind nu este afectată 
altor activităţi, dă trei spectacole pe zi. 
Orașul nu e prea mare, are doar vreo 
15 000 de locuitori, așa că la fiecare 
cinematograf filmul se schimbă de două 
ori pe săptămînă. Cu toate acestea, în 
mod curent, un film românesc este 
văzut cam de trei mii de spectatori, 
în numai patru zile de rulare. Explicația 
acestei frecvenţe foarte ridicate pare că 
trebuie căutată în ceea ce tovarăşa 
Martina Slovenschi, responsabila celor 
două cinematografe, numește «munca 
cu filmul». Munca cu filmul? «Prin 
munca cu filmul înțeleg că toți cei 
care ne ocupăm într-un fel sau altul 
cu difuzarea filmului trebuie să fim 
solidari cu creatorii și realizatorii 
filmului românesc. Că trebuie să 
găsim cele mai bune căi și mijloace 
pentru ca filmul să ajungă la spec- 
tator nu doar ca la un privitor pasiv, 


Un responsabil 
de cinematograf 
cu adevărat 
responsabil 


ci la un spectator activ, realmente 
interesat de problemele și ideile pe 
care filmele noastre le propun spre 
dezbatere și meditaţie». Şi care ar 
fi aceste căi? «Nu-i vorba doar de a 
asigura spectatorului condiții civi- 
lizate de a vedea un film, de a ne 
mulțumi cu folosirea materialului 
publicitar (afișe, fotografii) pus la 
dispoziție — și pe urmă să așteptăm 
` ca spectatorul să treacă pe la casă 
şi să intre în sală. Avem posibilita- 
tea de a vedea filmele, în special 
cele românești, înainte de a fi pro- 
gramate pe ecranele cinematografe- 
lor de care răspundem. Astfel, în 
cunoștință de cauză fiind, cu ajuto- 
rul cronicilor din ziare și reviste, 
cronicilor și dezbaterilor pe margi- 
nea filmelor românești din revista 
«Cinema», putem organiza și pregăti 
lansarea adecvată a fiecărui film 
românesc». 

În fond, în ce constă această «orga- 
nizare, pregătire și lansare adecvată» 
a unui film românesc? «Avem legături 
constante cu toate întreprinderile, 
organizaţiile, școlile și liceele din 
Orăștie. În funcție de tema și subiec- 
tui filmului propunem organizarea 
unor conferințe, dezbateri, simpo- 
zioane, discuții conduse de oameni 
cu experiență, muncitori, profesori, 
ingineri, juriști și cu participarea 
activă a spectatorilor. Adeseori ne 
deplasăm cu aparatul nostru de 16 
mm în sălile de festivități și clubu- 
rile întreprinderilor, organizațiilor so- 
cialiste, școlilor din Orăștie». Aceste 
manifestări, prin repetare, nu riscă să 
devină formale, să-și piardă din interes? 
«Nu, pentru că fiecare manifestare 
nu durează mai mult de 20—30 mi- 
nute. Nu, pentru că fiecare mani- 
festare diferă de celelalte. Astfel, 
cu filmele «Ilustrate cu fiori de cîmp» 
şi «Tată de duminică» am organizat 
un fel de procese cinematografice 
în care un «complet de judecată» 
a analizat faptele și întimplările din 
film, punînd în dezbatere probleme- 
le eticii, relaţiilor de familie în socie- 
tatea socialistă. Filmul «Singurăta- 
tea florilor» ne-a prilejuit organiza- 
rea unei mese rotunde cu tema «să 
trăim și să muncim în chip comu- 
nist». «Zile fierbinți» a fost urmat 
de o dezbatere pe tema «tineretul și 
cincinalui revoluției tehnico-știin- 
țifice» iar «Orașul văzut de sus» de 
o dezbatere despre rolui și condiția 
femeii în societatea socialistă. Unele 
manifestări au loc în prezența unor 
anumite categorii de spectatori. Ast- 
fel, unei săli de spectatori foarte 
tineri le-am prezentat documenta- 
rele «Un pahar prea plin», «Să treacă 
vara», «Necazurile sfintei fecioare», 
iar comitetelor de părinți de la Liceul 
«Aurei Viaicu» le-am proiectat do- 
cumentarele «Cuţitul», «Dezertorii», 
«La ea te-ai gindit?», «Să treacă va- 
ra», urmate de dezbateri pe teme de 
etică și comportament în societate, 
conduse de juriști care au pus în 
discuţie și unele cazuri similare cu 
cele din film, petrecute în orașul 


nostru. La toate aceste acțiuni a 


participat un public extrem de nu- 
meros.» Care a fost cea mai reuşită 
acţiune întreprinsă. de tovarășa Martina 
Slovenschi? «Cred că felul cum l-am 
adus eu în Orăștie pe Toma Caragiu. 
A fost ceva ca-n filme. Cineva îmi 
spusese că, în drum spre Deva, 
Toma Caragiu va trece cu o mașină 
prin Orăștie. Am organizat un spec- 
tacol cu filmul «Dragostea începe 
vineri» și am anunţat în tot orașul 
că seara, publicul îi va putea vedea 
şi asculta în cinematograful nostru 
pe Toma Caragiu. Și pe urmă i-am 
rugat pe toți agenții de circulație 
să vegheze la trecerea mașinii și 
s-o oprească pentru citeva clipe. 
Şi au oprit-o. La început Toma Ca- 
ragiu n-a vrut, că era foarte obosit 
după drum și nu era nici pregătit. 
Dar atita i-am rugat că pină la urmă 
s-a înduplecat A fost una din cele 
mai reușite și mai frumoase ma- 
nifestări cinematografice din oraşul 
nostru» Dificultăţi nu aveţi? «Mai a- 
vem. Dar sîntem pe cale dea le re- 
zoiva. Cinematograful «Patria» nu 
are o intrare prea arătoasă și pe 
deasupra drept în față se afla terasa 
unei cîrciumi, ceea ce crea o ambian- 
ţă nu tocmai culturală. Ne-am zbă- 
tut și am obținut transformarea bo- 
degii într-o cofetărie, ceea ce e alt- 
ceva. Problema care ne arde acum e 
căldura. Mai bine zis caloriferele. 
larna sobele nu prea reușesc să 
creeze o atmosferă caldă, îmbietoa- 
re. Și nu ne despart de conducta de 
termoficare decit vreo 150 metri. Spe- 
răm ca pînă la iarnă... Ni s-a promis 
tot sprijinul. Caloriferele ne mai lip- 
sesc. Spectatorii din Orăștie le me- 


rită». N.C. MUNTEANU 


Portretul unei săli 


În plin centrul Bucureștiului, intr-o 
fostă sală de teatru, reamenajată, s-a 
deschis un nou cinematograf. Aspectul 
de sală de teatru și l-a păstrat, cu tot 
ceea ce acest lucru implică: confort, 
lumini discrete și acea plăcută senzaţie 
de aşteptare a spectacolului, în fața 
unei cortine cu falduri bogate, domi- 
nînd stalul. Scenei din spate i-a luat 
locul ecranul, şi trebuie spus că adap- 
tarea la cinema este aproape perfectă. 
Proiecţia este ireproşabilă, vizibilitatea 
bună de oriunde. Acestei încercări de 
portret al unei săli nu-i urmează acele 
«toate ar fi bune, dar...» Nu-i urmează, 
pentru că nimic nu strică atmosfera 
bună a acestui cinema în premieră. 
Şi, gazdele, începînd cu casierița, sint 
amabile și primitoare, dindu-ţi senzaţia 
că se bucură de oaspeţi. Asta la numai 
doi pași de (prea)vestitul bulevard al 
cinematografelor! «Eforie» se cheamă 
această sală care şi-a făcut debutul 
cu un film prestigios: Conversaţia de 
Francis Ford-Coppola. Film la care tre- 
buie subliniată acurateţea traducerii 
Anei Comşa și formula ingenioasă de 
subtitrare: textul «conversaţiei» de pe 
benzile de magnetofon este tradus în 
majuscule și dialogul în litere obişnuite, 
clariticindu-se astfel perfect semnifica- 
tiile dramaturgice şi psihologice ale 
raportului dintre vorbele rostite pe benzi 
şi reacțiile stirnite de ele personajelor. 
Cinematograful «Eforie» a pășit, după 
cum se vede, din toate punctele de ve- 
dere, cu dreptul. 


Cu și fără surprize 


Frontispiciile a două din cele mai «la 
vedere» cinematografe din capitală — 
Patria şi Republica — au fost, pe par- 
cursul a numeroase renovări şi îmbună- 
tățiri, puse în evidenţă prin rame groase 
metalice, tocmai bune pentru a cuprinde 
afişe... cît mai bune. În ultimul timp, 
însă, cele două cinematografe au ajuns 
la o uniformizare totală a «stilului»: 
afişele lor sînt două pete triste și întu- 
necoase, jucînd coloristic între cenuşiu 
şi portocaliu stins. Nici o intenţie, cit 
de sumară, de stilizare a literei, de 
sugerare a genului filmului care rulează. 
Nimic. Nişte panouri doar, nu tocmai 
bine sudate între ele, cum sint acelea 
puse să mascheze o clădire în demolare 
sau un început de șantier. E păcat, mai 
cu seamă că, nu departe, în Piaţa Pala- 
tului, organizatorii Sălii Palatului (care 
nici nu are statut permanent de cinema) 
au ştiut să aranjeze vitrina casei de 
bilete, puniînd în evidenţă filmele anun- 
tate prin colaje de mari fotografii, litere 
masive decupate în materiale plastice 
și alte forme și formule, mereu noi, 
pentru a prezenta ceea ce este de pre- 
zentat. lată un exemplu dovedind că 
tristețea sărăcăcioasă a afişelor de la 
Patria şi Republica poate fi cu ușurință 
remediată. 


D.C. 


-o ÎN aaae, 


Propunere 


Cele mai multe şi cele mai solicitate 
săli de cinema, aflate în plin centrul 
Capitalei, se înșiră de-a lungul cîtorva 
sute de metri pe bulevardul Gheorghe 
Gheorghiu-Dej, din această cauză su- 
pranumit şi «bulevardul filmului». La 
care, în sezonul estival, se adaugă și 
trei grădini. Din păcate, aproape toate 
îşi încep spectacolele cam la aceleași 
ore. Ceea ce îi împiedică pe spectatorii 
care n-au găsit bilete la un cinematograf 
să aibă timpul necesar să aleagă alt 
film, să cumpere bilete și să intre la un 
cinematograf alăturat. Decalarea cu mi- 
nimum cincisprezece minute a orei de 
începere a spectacolelor ar fi o opera- 
țiune nu prea dificilă şi profitabilă atit 
pentru public, cît şi pentru distribuitori. 
Cu atît mai mult cu cit soluţia pe care 
o propunem a mai fost totuși aplicată 
în alți ani. Multumitor . pentru toată 
lumea. 


tribuna cititorilor 


Ce-ar fi dacă... 


„Ce-ar fi dacă televiziunea ar iniția 
un ciclu de «matinee» (pentru elevi)... 
comentate? 

De ce să nu se formeze gustul micilor 
spectatori? Dacă vrem să nu mai auzim 
fluierături în sală, dacă vrem să evo- 
lueze gustul spectatorilor, ce-ar fi să 
se explice unele noţiuni ale limbajului 
cinematografic? 

Elevii învaţă la literatură noţiuni de 
stil, recunosc cu ușurință metaforele. 

Credeţi că n-ar putea pricepe o meta- 
foră cinematografică? E Tatăl risipi- 
tor finalul este sugestiv; trecerea bătri- 
nului Oaie prin camerele întunecoase 
ale conacului părăsit este drumul con- 
ştiinţei lui, este drumul istoriei care a 
ieşit la lumină, la împlinire. Ar fi păcat 
ca asemenea imagini să treacă neobser- 
vate. Despre capacitatea elevilor de 
înțelegere, de asimilare, este inutil să 
discutăm. Ei sînt dornici să înțeleagă 
totul. O emisiune TV de educaţie cine- 
matografică, avind imagini comentate, 
inițiind întrebări, răspunsuri, concursuri 
ar suplini, în parte, lipsa unor cursuri 
de informare privind filmul în școlile 
noastre. 

Ov.S. Crohmălniceanu vorbea despre 
«puterea de liant spiritual a cinemato- 
grafului», pentru că «ecranul poate să 
restabilească focarul culturii moderne» 
(Cinema, 4/76). Deci, nu merită oare 
osteneală cultivarea acestui «liant», să- 
direa lui corectă în conştiinţa tinerilor 
spectatori? 


Alexandru Jurcan 
str. Principală 173 — Ciucea, Jud. Cluj. 


posibilități posibile 


Pusculița 


Cristel venea mereu cu vinătăi la 
şcoală. În recreaţii stătea retras in- 
tr-un colţ. Învăţătoarea o cheamă pe 
mama lui Cristel la școală. Femeia 
vine. | se pun tot felul de întrebări. 
Răspunde în monosilabe. Pînă la urmă 
izbucnește! — L-am bătut, doamnă, 
rău de tot;,de două ori. De două ori 
a furat banii din pușculiță. Și nu în- 
teleg de ce,că și el punea cite-un mă- 
runţiș acolo. Eu şi el puneam. Sigur 
că mai mult eu. De două ori a furat 
banii. Mama pleacă. Învățătoarea îl 
cheamă pe Cristel şi-l întreabă: — Ai 
luat banii din pușculiță? Ce ai cum- 
părat cu ei? Cristel o priveşte lung și 
tace. După ce e întrebat de trei ori, 
răspunde bombănind: — Eu nu fur! 
N-am luat banii. Învățătoarea îl trimite 
înapoi în clasă. Într-adevăr, Cristel 
nu furase banii. (Am aflat-o după un 
an). li lua taică-său ca să bea în colț 
o sută de «tărie». 


Cum se poate transpune în imagine 
o rană sufletească? 


AL. STARK! 


Filmul, doc 


filmul 
politic 


1900: o saga a 
luptelor de clasă 
din Italia 


1900 — filmul de 5 ore al lui Bertolucci — 
este considerat unanim, indiferent de apre- 
cierile estetice diverse, drept una din cele 
mai îndrăzneţe şi prestigioase încercări 
întreprinse în cinema-ul ultimilor decenii 
pentru a oglindi, la proporțiile unei fresce, 
epoca, secolul nostru 20, în contradicţiile 
sale fundamentale: acest Novecento este 
«o sagă» desfăşurată pe aproape 50 de ani, 
punind faţă în față, cu o bogăţie de nuanţe 
de care e capabilă doar o concepţie mar- 
xistă, materialist-dialectică, însușită fără 
echivoc de regizor, destinele a două clase 
sociale reprezentative pentru evoluţia Ita- 
liei de la 1900 încoace: burghezia şi ţărăni- 
mea, cărora Bertolucci le-a găsit prototi- 
puri extraordinare, atit în plan actoricesc 
(Lancaster, Dominique Sanda), cit şi în 


Un nou rol prestigios al Pui Burt Lancaster 


părerea mea, cel mai bun film realizat de 
el»), dar apelind şi la toate cuceririle cineaş- 
tilor sovietici de la 1920, ale scolii holly- 
woodiene, ca şi ale neorealismului adora- 
tor al neprofesioniştilor. Explicîndu-şi ob- 
sesiile stilistice, Bertolucci nu a ascuns 
că în timpul redactării scenariului (timp de 
doi ani), el a fost tentat de viziunea scrii- 
torului său preferat, Proust, «viziunea me- 
moriei nostalgice», pe care însă a trebuit 
s-o abandoneze din pricina materialului 
istoric care nu o suporta: «Mi-a fost impo- 
sibil să fiu proustian din cauza prezenţei 
țăranilor». Film politic — «toate filmele sînt 
politice, susține Bertolucci, şi prin ele se 
acceptă sau se refuză lectura unei realități, 
impusă de clasa la putere», film ideologic 
«avind în miezul său moartea patronului și 
deci triumful comunismului», 1900 — în 
ciuda incontestabilului său rafinament, a 
marilor creaţii actoricești,a întimpinat totuși 
obiecțiile pe cit de opace pe atit de vehe- 
mente ale unei anumite critici occidentale, 
nu odată iritată de realizările importante ale 
regizorilor atașați ideilor şi partidelor comu- 
niste, cum e cazul lui Bertolucci. Răspun- 
surile acestuia la acești critici ni se par de o 
actualitate frapantă pentru toate realităţile 
artistice ale lui 1976; în primul rînd — replica 
la acuza că filmul ar fi «maniheist», adică 
tratat schematic, în personaje doar bune 
şi doar rele, prea «albi» şi prea «negri»: 

— “Dacă nu există mai multe interpre- 
tări pentru noţiunea de «maniheism», şi nu 
există, trebuie să conchid că orice operă 
bazată pe dialectica luptei de clasă, în care 
autorul își asumă o poziţie, e o operă ma- 


: în 1900 al lui Bertolucci, 


peste care plutește nedezlegata umbră a Ghepardului 


cel dramaturgic, unii comentatori văzind 
în filmul său cea mai puternică replică pe 
care filmul a dat-o în anii noştri monumen- 
telor literare de acelaşi tip: Forsyte, Les 
Thibault. Filmul începe cu un «Rigoletto» 
care cintă în plină operă: «Verdi a murit! 
Verdi a murit»! — anul 1901 — și sfirșește 
în ziua de 25 aprilie 1945, ziua eliberării 
Italiei de nazi-fascism, «zi care conține 
întregul secol», după aprecierea exaltantă 
a lui Bertolucci, ziua în care, pentru prima 
oară, liberi, țăranii realizează momentul 
revoluţionar al judecării exploatatorului lor, 
organizind simultan o uriaşă sărbătoare, 
sub un imens steag roșu, cusut din toate 
steagurile roşii pe care «cămăşile brune» 
ale fascismului n-au reuşit să le ardă. 
Momentul acesta euforic — «cel care dă 
întregul sens filmului meu» — este inter- 
pretat de țăranii adevărați ai regiunii Emilia, 
care, cum explică Bertolucci, luînd «puterea 
în scenariu, au cucerit-o şi în film... cu o 
bucurie firească şi fără pudoare, corul lor 
verdian, aruncînd - protagoniștii în fosa 
orchestrei şi absorbind întregul gros-plan». 

Ceea ce copleșeşte în 1900 este tratarea 
artistică a materialului istoric — tratarea 
acestei lupte de clasă cu o forță care-și 
trage rădăcinile dintr-o vastă cultură cine- 
matografică, marcată de influenţele capi- 
tale (recunoscute cu miîndrie de regizor) 
ale lui Dovienko, Renoir, Visconti (Vis- 
conti, cel din Senso, «film magnific după 


niheistă... Mi se pare că la baza unei ase- 
menea atitudini stă confuzia nefastă între 
materia istorică și punctul de vedere al 
autorului asupra Istoriei însăşi. Ţăranii 
din filmul meu sint violenţi fiindcă au de 
răzbunat violenţa fascismului. E o realitate 
de care trebuie să se țină seama. Eroarea 
ține mai degrabă de maniheismul unui 
cinema italian din trecut care idealiza în 
mod ostentativ luptătorii antifascişti... După 
cum refuz să evoc fascismul cu mijloacele 
naturaliste obișnuite... Nu mă tem şi nu 
mă ruşinez de caricatură!» 

O obiecţie mai «indulcită» — decurgind 
din cea de mai sus — este caracterul naiv 
al operei: «Pentru mine, această naivitate 
este o formulă minimalizatoare pe care o las 
cu plăcere vinzătorilor de artă. Ţăranii nu 
sînt naivi, ei sint martorii unei culturi rafi- 
nate. Ceea ce am regăsit în Emilia cu emo- 
ție — convins că bombardamentul socie- 
tății de consum i-a pus capăt — a fost 
vechea cultură populară la care se adaugă 
conştiinţa acestei culturi. Am crezut că voi 
filma o agonie, am descoperit viața. Cum s-a 
produs un asemenea miracol, cînd restul 
Italiei poartă masca anonimatului impus 
de mijloacele «mass-mediei»? Acest mira- 
col e comunismul. Regiunea Emilia a fost 
prima din Italia care a cunoscut marxis- 
mul. Această tradiție socialistă şi după 
aceea comunistă a construit a apărat, fără 
să distrugă nimic vital»... 


filmele 
vieţii noastre 


Un bunic 
pentru toate 
anotimpurile 


Un bunic armean, podgorean de mese- 
rie, om bonom și terenţian («nimic din ce-i 
omenesc nu mi-e străin» — Terenţiu), 
pleacă din valea sa, cu avionul, la Mosco- 
va, avînd de îndeplinit o misiune dintre 
cele mai serioase: nepoțelul său intră 
în clasa întîi primară și bunicul trebuie 
să-l conducă personal la școală. Acesta 
ar cam fi tot subiectul filmului sovietic 
Cînd vine septembrie — dar cu acea 
artă de tradiție rusă,a «stoarcerii» din banal 
a tot ce-i nobil și vital, se ajunge la o rea- 
lizare de certe semnificaţii umane, pu- 
nîndu-se în valoare dramatismul unui 
destin. Personalitatea eroului (un bine 
cunoscut actor armean, Armen Djigarha- 
nian) îi duce cu gindul pe mulți comenta- 


cronica 
eroului real 


Viaţa și opera 
unui om mărunt 


Omul acesta, Alex Del-Taglia, a jucat 
alături de Marlene Dietrich în Monte 
Carlo Story, lingă Jeanne Morreau în 
Golful îngerilor, cu Pierre Fresnay în 
Omul cu chei de aur, lingă Lana Tur- 
ner în Supraviețuitorii, lingă Jane 
Russel în Bărbații se căsătoresc cu 
brunele. Chiar dacă n-a fost vreodată 
pe generic cu ei, Alex Del-Taglia i-a 
cunoscut îndeaproape pe De Sica, Fer- 
nandei, Sean Connery și Frank Sinatra, 
ca să nu mai spunem că Errol Flynn 
l-a invitat la una din nunțile sale, Tony 
Curtis a inventat pentru Del-Taglia o 
grimasă specială, regele Gustav al Sue- 
diei i-a strîns odată mina, iar Winston 
Churchill i-a dăruit una din pensulele 
sale de pictor amator. De altfel, întilni- 
rea cu Churchill a fost răscrucea desti- 
nului său. Într-una din călătoriile făcute 
pe Coasta de Azur, omul politic brita- 
nic, trăgind la unul din hotelurile mone- 
gasce, a avut inspirația să-l aleagă pe 
Del-Taglia ca valet de cameră. La ora 
aceea, Del-Taglia era liftier în hotel. 
După plecarea distinsului oaspete, lifti- 
erul a fost promovat portar şi portar a 
rămas timp de 30 de ani, din 1945 pină 
azi. Întreaga lui «carieră» cinemato- 
grafică s-a datorat acestei slujbe plină 
de servituţi care nu l-a silit însă niciodată 
la servilism. Del-Taglia devenise o per- 
sonalitate a industriei hoteliere din Mon- 
te Carlo, un om căruia i se căuta sfatul 
şi prietenia, calităţile lui bizuindu-se — 
cum se cuvine în această profesiune — 
pe modestie, discreţie și sobrietate. 
Niciodată Del-Taglia nu a rivnit la mai 
mult, lipsa de servilism antrenînd după 
ea o altă «lipsă» importantă a caracte- 
rului său, lipsa de carierism. Cariera 
lui de portar i-a permis o pensionare 
frumoasă, îndelung remarcată. 

La ora cind «portari: de noapte» (dar 
și cei de fotbal, angoasaţii penaltiu- 
urilor) încep să capete importanţa lor 
în dramaturgia filmelor crepusculare — 
n-ar fi exclus ca viața și chiar «opera» 
lui Alex Del-Taglia să devină scenariul, 
dacă nu al unei comedii sarcastice brech- 
tiene (despre buna folosinţă a servitu- 
ţii...) măcar al unui musical căruia i 
s-ar putea da ca titlu formula lui Musset: 
«O uşă trebuie să fie închisă sau 
deschisă». 


Filmul sovietic. Cînd vine septembrie 
elogiu al omului simplu care se desparte 
de cei simpli, demn și senin 


Ars longa, 
vita brevis 


Există, din cite citim, «o modă» Redford. 
Actorul s-a impus prin citeva roluri în- 
tr-adevăr memorabile (publicul nostru l-a 
putut admira în Cei mai frumoși ani, 
Marele Gatsby, Butch Cassidy și Sun- 
dance Kid) — și sint critici serioși care 
susțin că artistul va depăși «moda» și 


Robert Redford 
un talent sănătos, o minte sănătoasă 
într-un trup sănătos 


- 


"am 


a- omae a 


tori la georgianul Maharaşvili din pateticul 
film Tatăl soldatului (rulat și la noi), 
după cum pentru alții, printre care ne nu- 
mărăm, este evidentă sugestia din clasicul 
Ikiru al lui Kurosawa, cu acea temă funda- 
mentală a omului simplu care-și trăiește 
ultimele zile senin, bucuros, într-o dăruire 
totală pentru umanitatea înconjurătoare. 
Căci drama adincă a acestui film de fals 
idilism este descoperirea la un consult 
medical, aici, în Moscova, a unei tumori 
de nevindecat în organismul unui om care 
a suferit în al doilea război mondial, 
printre nenumăratele asalturi eroice, 11 
operaţii. Amintirea războiului — patetică, 
demnă, luminoasă ca supremă încercare— 
este infinit mai importantă şi mai obse- 
dantă decit boala. Valorile morale cuce- 
rite în luptă îi dau puterea, bunătatea, 
umorul care-i călăuzesc și-i impregnează 
toate gesturile acestui sfirșit de viață 
printre copii, printre oameni, printre prie- 
teni, nenumărați prieteni, mai mulți decit 
cei găsiți la sosire. Nici o descurajare, 
nici o concesie făcută slăbiciunii, nici o 
«cădere» morală. Bătrinul se ţine tare, 
inflexibil, surizător și curat. El pleacă — 
după îndeplinirea «misiunii» — înapoi, 
în valea sa, invitind cunoscuţii şi necu- 
noscuţii să vină la el, la vară, căci după 
septembrie vine octombrie, iar după oc- 
tombrie, iarna,şi după iarnă, primăvara, 
desigur. 


«va rămîne» în istoria filmului, ca un nou 
tip de june prim, în replică la «nemuritorii» 
complicați și întunecați gen Gable și 
Bogart. Alţi specialiști îl minimalizează, 
socotindu-l doar tipul de «băiat-drăguţ- 
bun-de-prezentat-la-mama», «băiatul-de- 
familie»... Un regizor de înaltă calitate, 
Sydney Pollack (Şi caii se împușcă, 
nu-i așa?, Cei mai frumoși ani), bun 
cunoscător al talentului lui Redford, aduce 
o opinie serioasă și echilibrată, în afara 
micii și marii publicități: 

— «Redford este tipul sănătos, frumos, 
sportiv, care nu te face să te gindești la 
păcate, vicii şi povești urite. El joacă mai 
degrabă «băiatul» decit «bărbatul». Cred 
că e prietenul ideal, fără ascunzișuri sau 
echivocuri». 

Pollack însă subliniază deosebitele ca- 
lități de actor ale lui Redford — ceea ce 
credem că, la urma urmei, interesează... 
în primul rind: — «Actor excepțional, un 
profesionist adevărat. Puţini posedă intui- 
ţia, voinţa lui de a se angaja total în muncă. 
Singura problemă cu el este că prea 
«pigulește» rolurile, în căutarea neince- 
tată a perfecțiunii. Pe platou vine cu un 
carnețel în care-și notează scenele care 
crede că trebuie refăcute, gesturile care 
nu-i plac, o expresie a chipului care nu 
«merge»... lar cînd vrea să discute un rol, 
își alege orele cele mai aiurite: mă trezeşte 
la miezul nopții, mă așteaptă dis-de-dimi- 

în pragul casei»... 

«Impricinatul» răspunde acestei obiec- 
ți astfel: 

— «Adevărul este că de multe ori mă 
tem că taică-meu avea dreptate cind vedea 
în actori doar nişte saltimbanci. Vrînd cu 
orice preț să fiu mai degrabă actor decit 
saltimbanc, ce pot face altceva decit 
«să trag» la fiecare rol, cît pot, dorind să 
mă apropii de perfecţiune?» 

Obsesia lui e însă alta — nu atit arta 
funde dă totul, fără discuţii şi menaja- 
mente) cit sănătatea. Nici o țigară, nici 
en alcool — mulţi îl socotesc în această 
direcție un maniac: 

— Un maniac? Găsesc pur și simplu 
că sint rezonabil — nimic nu-i mai minu- 
„at pentru mine, decit să mă simt în formă, 
stăpin pe forțele mele. După cum nimic 
=a mă scoate din sărite ca acela care se 
plinge de o durere ba aici, ba aici... Ca să 
oc bine, trebuie să mă pot bizui pe for- 
Šie mele. Există oare un bun mai de preț 
“ct sănătatea?» 


Rubrica «Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» este 
realizată de Radu COSAŞU 


a ai tinăr 

Această luminoasă apariţie în blinda 
umbră a «tunelului» nostru este Ginger 
Rogers, azi, la o virstă care nu constituie 
pentru nimeni, cu atit mai puţin pentru 
actriță, un secret: 64 de ani. Destinsă, 
artista aşteaptă să coboare în marea sală 
de spectacol de la Waldort Astoria pentru 
a-și începe «show»-ul de un mare succes, 
la care — după ochiul competenţilor —se 
înghesuie mai ales doamnele aflate sub 
vîrsta dansatoarei, dornice desigur să des- 
copere cumva metoda acestei tinereţi fas- 
cinante. Problemă «minoră» — aceasta, a 
vîrstei, din punctul de vedere al «împrici- 
natei»: 

— «Sint de fiecare dată uimită cînd mi se 
discută virsta, fiindcă în ceea ce mă privește 
niciodată nu mă gindesc la asta. Sint con- 


s-a filmat 
mîine... 


Clownii 


Ziarul «Le journal de Genève» relatează. 
experienţa inedită din comuna Verrières 
unde a avut loc un stagiu de clownerie 
pentru adulți. Animatorul a fost clownul 
«Trac», alias Jose Betrix, tînăr din Lau- 
sanne, relevat marelui public anul trecut de 
circul Knic. Cursul își propunea de a des- 
coperi oamenilor maturi potenţele lor comi- 
ce pe planul expresiei corporale, orale şi 
mimice. «Trac» a avut 8 elevi, 7 învățătoare 
şi 1 învăţător... În ciuda modestului audito- 
riu, Betrix e hotărit să reia experienţa. 


Natura și sculptura... 


Hitchcock a dat nemurire cinematografică 
celor patru președinți americani sculptați 
în stinca munţilor Rushmore. În La Nord 
prin Nord-Vest, cei doi eroi, ea şi el, se 
salvează coborind și fugind pe frunțile și 
nasurile lui Washington şi Lincoln... Dar 
«capetele» acelea n-au o înălțime mai mare 
de 18 metri. «Sculptorul de munte» K. Ziol- 
kowski, om la 66 de ani, tată a 10 copii, are 
un proiect mult mai vast... El a început să 
lucreze în stinca granitică a colinelor Black 


cronica 
proiectelor 


@ François Truffaut a acceptat să inter- 
preteze un rol principal în viitorul film al lui 
Steven Spielberg, autorul celebrelor Fălci 
(şi a remarcabilului Duel pe autostradă, 
rulat și la noi.). Francezul a și plecat spre 
«noaptea americană»... 


0 Francesco Maselli, regizorul admira- 
bilului film italian Suspectul, pregăteşte 
intens («pentru mine creaţia artistică nu e 
deloc în contradicție cu munca politică, 
dimpotrivă...») continuarea acelei acțiuni 
dramatice din viața comuniştilor italieni 
din anii '30 printr-un film plasat în anii 
'41—'43 cînd, în adincă ilegalitate, Partidul 
Comunist Italian trecuse la organizarea 
loviturii decisive împotriva fascismului. 


© Joseph Losey susține că ar putea 
începe foarte repede (chiar în ianuarie 
1977) turnarea unei excelente adaptări, sem- 
nată de Harold Pinter și Barbara Bray, 
după În căutarea timpului pierdut al lui 
Proust. Problemele organizatorice sînt însă 
nenumărate, și în primul rînd cele de ordin 
financiar. Sint de găsit 10 000 000 dolari. 
Sumă impozantă — dar Losey își apreciază 


Ginger Rogers 76. 


vinsă că e singura metodă pentru a rămine 
tînără...» 

Cealaltă întrebare presantă e, fireşte, 
cum ar privi ea propunerea pentru.un spec- 
tacol, în 1976, cu Fred Astaire? Ginger 
Rogers ar accepta imediat un asemenea 


Bătrinul și sculptura sa 
(d machetă): 
o glorificare cît un munte 
al lui Crasy Horse, 
indianul neînduplecat 


Hills, sacre pentru indienii Dakotăi de Sud, 
un monument spre slava lui Crazy Horse, 
seful indian care l-a învins pe generalul 


șansele de reuşită la 90%. ... 


e «Sfintul» şi «Răzbunătorul», Roger 
Moore şi Patrick MacNeal, au lăsat deo- 
parte serialele contemporane pentru un 
Sherlock Holmes la New York, în 1900. 


Sfintul» si «Răzbunătorul». R 


la o vîrstă care nu are nici o importanță... 


proiect! Numai că ea știe ce gindește în 
această privință partenerul de legendă: 
Nu! Şi — ca în atitea dansuri ale lor — ea 
îl urmează și i se supune şi nu «se agită 
inutil» pentru o cauză definitiv apusă în 
adincul timpului... 


american Custer la Little Big Horn. Va fi 
cea mai mare statuie din lume: 210 metri/190! 
Pină acum s-au degajat — cu buldozerul 
şi dinamitat —5 milioane tone de stincă, 
turiștii dînd năvală ca nebunii. Fondul pro- 
venit din «intrări» la faţa locului va finanța 
o universitate indiană. În ritmul actual, 
statuia ecvestră va fi terminată în 25 de ani. 
Ziolkowski — considerat de unii «nebun», 
de alţii «genial» — supraveghează lucrările 
şi speră că pînă va muri, îi va fi dat să vadă 
măcar capul calului încrustat în munte. ... 


Răscumpărarea 


18 luni închisoare (cu suspendarea pe- 
depsei) pentru un tinăr londonez care a 
răpit un papagal și a cerut proprietarului o 
răscumpărare de 200 lire sterline. Omul a 
acceptat să plătească 150, dar a și anunţat 
poliția care l-a prins lesne pe șantajist. 
Tribunalul a apreciat că răpitorul a dat 
dovadă de cruzime ameninţind că sucește 
gitul păsării furate... 


(După Păsările ) — Mustele? 


Revista britanică «Nature» publică un 
articol al profesorului canadian R. Wright 
care susţine că «insectele ar putea fi folo- 
site precum ciinii în alte ţări, pentru depis- 
tarea contrabandei de droguri şi explozive». 
Omul de ştiinţă anunţă că a izbutit să sta- 
bilească «o gamă» de muște care cores- 
pund criteriilor necesare pentru a efectua 
această operaţie. 


«Sfintul» e Holmes, celălalt e Watson. 
Ei au de găsit un copil răpit de o ființă 
diabolică — copilul e interpretat pe pinză de 
puştiul lui Moore, din viață; răpitorul e 
marele John Huston. Genul prevăzut: pa- 
rodie. 


Moore şi Patrick 


la ora lor retro: Sherlock Holmes si Watson 


cineaștilor din Romă 

I à a fost recent distins cu Pr 
al al filmului de la T 
premiul pentru 
este o femeie 


1 dim c mai f 
ul din cele mai f 


prima ecł 


E Pe o temă gravă. La Hollywood a 
fost realizată o dramă puniînd în discuție 
condiția femeii. Filmul Ruj de buze al 
regizorului Lamont Johnson pornește de 
la săvîrşirea unui viol și urmărește climatul 
social și procedura penală prin care fap- 
tele trebuiesc lămurite și vinovaţii pedep- 
siți. Făptașul este un «onorabil» profesor, 
victima — un manechin de modă. Profe- 
sorul — ocupat cu educația surorii mai 
mici a manechinului — este un om în 
aparență serios, cu trecut și activitate ire- 
proşabile. Fata este manechin, şi ce în- 
credere poate stirni o prezentatoare de 
modă? Oamenii îi sînt ostili, au tendința 
de a o acuza de cele întimplate, găsindu-i 
făptașului toate circumstanţele atenuante 
cu putință. Acţiunea se petrece, în mare 
parte, în tribunalul din Los Angeles, unde 
asistăm la lupta crîncenă a unei avocate 
pentru a spulbera ecranul opac al falselor 
aparențe, al prejudecăţilor absurde și — 
se poate spune foarte bine — sexiste, 
care fac din femeile occidentale veșnice 
înfrînte într-o luptă fără sorți de izbindă. 
Fără sorți de izbindă este și lupta avoca- 
tei pentru a convinge juriul. Fata de la 
casa de mode nu va avea cîştig de cauză 
în fața agresorului ei. Şi proasta publici- 
tate se întoarce impotriva ei: îşi va pierde 
slujba și prietenii. De altfel, atit victima 
cît şi apărătoarea ei ezită îndelung să 
deschidă acţiunea juridică, de teama 
inevitabilului al doilea «viol» care constă 
în etalarea publică a întimplării sordide 
și umilitoare. Ceea ce pune filmul în dis- 
cuție este în primul rînd concepția arhaică 
a unor oameni care nu reușesc să vadă 
că o femeie este, în primul rînd, un om ca 
şi ei. În distribuţia filmului -Ruj de buze 
este demnă de semnalat prezenţa, în rolul 
manechinului, a actriței Margaux Heming- 
way, nepoata marelui scriitor. 


E Premiere maghiare 

9 Un film despre realizarea unui film — 
este o temă care a revenit nu o dată în 
preocupările cineaștilor. Regizorul An- 
dras Kovaks își ia ca personaj principal 
chiar un regizor și urmăreşte în filmul 
Labirint toată strădania acestuia de a 
orchestra într-un mod coherent viziunea 
sa despre un scenariu, cu cea a scenaris- 
tului, a actorilor și a operatorilor. Film 
în film deci, film în oglindă, în care un 
cineast se istorisește de fapt pe sine. 

@ Un pian în văzduh este un titlu de 
comedie. Regizorul Peter Bacs6 poves- 
tește necazurile unui pianist cu locatarii 
blocului unde locuiește. Pe motive de 


nia și Asociaţia cineaștilor din U.R.S.S., filmul 


iul special al juriului la Festivalul inter- 
rpretul rolului princ 
interpretare mascu 


e care s-au 


-j drept foarte 


ıl din Gr 


«exersat». De unde o gamă întreagă de 
peripeții în cheia burlescului. 
0 Povestea unei tinere fete care nu-și 


Povestea unui demobilizat din Vietnam. Și portretul unei Americi 
marele premiu, Palme d'Or. la Cannnes'76) 


amintește nimic despre viaţa ei. Şi tenta 
tiva reconstituirii unui trecut care s-a 
spulberat în urma unui şoc. Acesta e 
filmul Imagini reflectate de Rezsö Szö- 
reny, el însuși o imagine în oglindă a unui 
film vestit: «O atit de lungă absență». 

@ Un roman scris în 1940, intitulat Fe- 
tița de la Asistenţă, a fost ecranizat de 
regizorul Laszlo Ranody. Este povestea 
unei micuţe orfane, copil al nimănui, dată 
de Asistența socială pentru a fi slujnică 
într-o fermă. O poveste dreaptă despre 
nedreptate. 

9 Părinţi şi copii — iată tema filmului 
de televiziune semnat de Attila Szabo, 
Jos pantofii. Un grup de șase puști 
organizează o tabără pe malul Dunării. 
Ei se cred singuri, dar părinţii au plătit 
un supraveghetor discret şi ascuns. Sar- 
cina acestuia se va dovedi a nu fi deloc 
simplă. 


E Acasă, la cinema. La doi pași de 
studiourile dezafectate ale firmei Fox, 
în inima Hollywoodului, a avut loc expo- 
ziția internaţională de filme «Los Angeles 
'76». Organizatorii s-au străduit să evite 
capcana unui festival de tip «parada sta- 
rurilor», punind accentul pe prezența rea- 
lizatorilor şi a filmelor de autor, americane 


sau europene. În deschidere a fost pre- 
zentat ultimul Hitchcock, Complot fa- 
milial, şi doar cu această ocazie au func- 
ționat exteriorizările spectaculoase de tip 
californian: zeci de reflectoare, parăzi de 
majorete și de fanfare militare, nori de 
baloane colorate și jocuri de artificii, cul- 
minînd cu desenul de lumini, pe cerul 
nocturn, al profilului maestrului suspen- 
sului. În continuare însă, filme ca Fox- 
trot de Arthur Ripstein, Cadavre de lux 
de Francesco Rosi, Onoarea pierdută 
a Katharinei Blum de Volker Schlöndorf 
şi Pasqualino șapte frumuseți de Lina 
Wertmiller au dat cîştig de cauză cine- 
matografului în fața exhibiționismului co- 
mercial. Documentare de lung-metraj (Un 
seceriș de trei mii de ani, al etiopianului 
Haile Gerima sau California-Reich de 
Walter Porkes, despre primejdia — dar 
și ridicolul —unui mini-partid neofascist), 
o retrospectivă de filme cubaneze și o 
retrospectivă a comediei americane din 
anii '30, au făcut din această «expoziţie», 
după spusele unui critic, «cel mai euro- 
pean act de cultură din America». Ceea 
ce este considerat,la Hollywood, supremul 
compliment. 


E Neorealismul american. Anul a- 
cesta, în competiție la Cannes au fost și 
filme mai bine realizate, și povești mai 
abil spuse, și metafore mai viguros po- 
litice decit Şoferul de taxi al italo-ameri- 
canului Martin Scorsese. Ceea ce este 
nou în acest film este o redescoperire. 
Prin Scorsese,filmul hollywoodian a în- 
văţat graiul neorealismului, de multă vre- 
me uitat în Europa. Eleganţei stilului el 
îi pune în loc observaţia unei realități 
nafardate; poveştilor savant alcătuite şi 
dozate, întimplările cenușii — sau singerii 
—ale străzilor, unde dramele se consumă 
anonim şi parcă în treacăt; în locul oricărei 
metafore, el pune zgomotul și furia vieții 
cotidiene. Marele premiu, Palme d'Or a 
încununat probabil acest neorealism post- 
Vietnam, definind cu luciditate și îngri- 
jorare traumele lumii americane, tot aşa 


în der 


Un buchet de vedete pentru o comedie satirică despre un inginer care crede că-și poate 


(Bernadette Lafont, Jean-Louis 


cum filmele din 1945 ale lui Rossellin 

De Sica sau De Santis povesteau acea 
italie a lui Umberto D, unde speranta 
costa doi bani. De doi bani speranţă are 
şi acest șofer de taxi, voluntar pe traseele 
de noapte, pentru că frontul din Vietnam. 
de unde s-a întors, îl face să aibă coşmare 
și atunci mai bine renunţă la somn; de 
doi bani speranţă are el în fauna disperată 
a nopții new-yorkeze, în labirintul de asta 
presărat cu prostituate de 14 ani, cu cine- 
matografe murdare unde rulează filme 
murdare, cu drogați căzuţi în stare de 
prostraţie în umbra marilor reclame coto- 
rate, cu bandiți pindind prin străzile fără 
ieşire. Poate pentru că un început de schi- 
zofrenie îl bintuie, poate pentru a fugi de 
nisipurile care-l înghit, șoferul devine 


ei declarație 
«Urăse Holly- 


tă. (Robert de Niro în Şoferul de taxi de Martin Scorsese, 


Trintignant, Mireille Darc și Lea Massari în Ordinat 


agresiv şi face dreptate, de unul singur, 
printre ticăloşi și proxeneți. Un fapt di- 
vers. Un sfîrşit de drum. Sau un început 
de drum. Cu «de doi bani speranţă». 
Destul pentru a avea putere să aștepte 
ziua de miine. 


W Legile aventurii. Printre colinele 
verzi ale Africii, de-a lungul apelor ei bin- 
tuite de crocodili, în savane nestfirșite, se 
intilnesc doi aventurieri, unul mai bătrin, 
care are și o fată, şi unul mai tînăr. Dar 
nu numai despre asta e vorba. Tocmai a 
izbucnit primul război mondial, locurile 
sint împinzite de armatele Kaizerului, şi 
cei doi aventurieri (irlandezi, firește) vor 
afla un mare secret: un crucișător german, 
presupus scufundat, se adăpostește in 


În anii primului război mondial, 

intilnirea, în Africa, dintre doi hoi- 

nari irlandezi şi o mare aventură. 

Aventura eroismului. (Lee Marvin 
în Strigăt pentru diavol) 


umbra unui golf, așteptind să intre în 
luptă. Trebuie distrus! Și cei doi, plus 
fata, pornesc, ca în «Regina africană», 
o bătălie inegală. După cum se vede, 
cineaștii nu renunţă la frumoasele basme 
exotice care sint filmele de aventuri. Şi 
în Strigăt pentru diavol, vreme de două 
ore jumătate, aventurile îi copleșesc pe 
Lee Marvin, Roger Moore și Barbara 
Parkins. Dovedind — prin succesul de 
care se bucură la public — că aventura 
este leit-motivul unui întreg cinema, etern 
remake, nesfirșită re-compunere și recu- 
perare a aceloraşi elemente dramatice, 
a acelorași personaje și situaţii, în marele 
cocktail al afacerilor pe -celuloid. 

E Ciachetă-motor (|) 

@ Lana Turner, fosta vedetă a marilor 
melodrame din anii '40, se reintoarce pe 
platouri: ea va fi Jill dirt filmul Jill s-a 
rostogolit la pămînt. Nu e vorba de o 
comedie, ci de povestea unui eșec în 
viață. 

9 După «Cutremur de pămînt», «Boeing 
747 în primejdie» și alte poveşti catastro- 


muza destinul într-un computer 


r funebre de Gérard Pires) 


fice, Charlton Heston va fi protagonistul 
filmului Doamna cenușie coboară în 
adiîncuri. Povestea? Scufundarea unui 
submarin nuclear. 

@ Un film clasic al lui Frank Capra, cu 
James Stewart, «Domnul Smith merge 
la Washington», va cunoaște o actualizare 
sub forma unui remake: Billy Jack mer- 
ge la Washington. 

@ După Nebunii burgheze, realizat 
la Hollywood, francezul Claude Chabrol 
continuă cu supervizarea marilor spec- 
tacole cinematografice internaţionale. Ju- 
lie Christie va fi interpreta viitorului său 
film, un suspens intitulat, ca pe vre- 
mea lui Agatha Christie sau a lui Joseph 
von Sternberg, Expresul Petersburg- 
Cannes. După cum indică itinerariul, este 
vorba de un suspens «retro». 

@ Actorul shakespearian Paul Scofield 
(«Un om pentru toate anotimpurile») va 
da chip unui medic implicat într-o cum- 
plită (și autentică) afacere cu jefuitori de 
morminte, din secolul XIX. Titlul: Medicul 
şi diavolii. Regizor, Michael Winner, ves- 
tit pină acum pentru eficacitatea cu care 
știe să-l minuiască pe Charles Bronson 
în filme de acţiune. 

@ Ca atiţi alți actori ajunşi pe culmile 
succesului, Jack Nicholson s-a hotărit 
să treacă la realizarea propriilor sale filme. 
Nicholson crede că pentru el, oricum, 
succesul ar fi strălucitor, iar eșecul ne- 
băgat în seamă. Filmul pe care-l va semna: 
Capcana de pe lună. 


E Veneţia pe gheață. Canal Grande 
din Veneţia, palatele din jur, toate pe un 
platou mare cit un teren de fotbal. Totul 
e-alb, nins, înghețat. Pe podul Rialto sînt 
troiene de zăpadă. Acesta e decorul 
ultimei amintiri a lui Casanova muribund 
şi ultimul cadru al filmului lui Fellini. Pe 
gheaţă apare Casanova, aluneciînd încet, 
cu o mantie neagră fluturind în vint. Apare 
apoi Păpușa mecanică a copilăriei lui, 
prinde viață și amindoi încep un dans pe 
gheaţă, sfîrşit cu o piruetă care este și 
ultima clipă a vieții personajului. Un mem- 
bru al echipei privind filmarea spunea: 
«lată concluzia lui Fellini la Casanova. 
Un bărbat aflat în crepusculul vieţii dan- 
sind cu o păpușă mecanică». 


E Clachetă-motor (ll) 

@ Realizatorul vestitului «Cei șapte sa- 
murai», Akira Kurosawa, pregăteşte o 
versiune niponă a tragediei shakespea- 
riene «Regele Lear». În rolul titular, 
Toshiro Mifuné. Totul se va desfășura 
întocmai cu textul piesei, cu o singură 
deosebire: cele trei fete ale regelui vor fi 
băieți. Motivarea acestei alegeri consti- 
tuie deocamdată un secret al lui Kurosawa. 

@ Pentru asigurarea autenticității regi- 
zorul filmului Principiul Domino, Stan- 
ley Kramer, a impus protagoniştilor — 
Gene Hackman și Mickey Rooney, un sejur 
în pușcăria San Quentin. Cu toate rigorile 
existenței de acolo: munci, spălat de rufe 
și de vase și curățirea latrinelor. Cei doi 
au căpătat în scurtă vreme aerul dorit: 
acela de pușcăriași. 

@ Pe podișurile pustii ale Iranului, re- 
gizorul Valerio Zurlini filmează adaptarea 
unui mare roman semnat Dino Buzatti: 
Deșertul tătarilor. În distribuţie, Jacques 
Perrin, Jean-Louis Trintignant și Vittorio 
Gassman. 

0 Ken Russell și-a ales distribuţia pen- 
tru povestea vieții lui Rudolph Valen- 
tino: balerinul Rudolf Nureev va fi Valen- 
tino și cîntăreața-pop Michèle Philips va 
fi soția acestuia. Pentru Ken Russell, 
cinematograful este într-adevăr un loc 
de intilnire a artelor. 


E Nu fumați! Comicul Woody Allen 
participă și el, în felul lui, la marea cam- 
panie antifumat. Cu următoarea declara- 
ție: «Nu se spune nimic despre primejdia 
reprezentată de tutun pentru picioare. 
Dacă nu mă credeți, încercaţi să stingeți 
un muc de țigară, fără să vă fi încălțat 
în prealabil!» 


f În glumă, desigur. Alfred Hitchcock 
a explicat, în sfirșit, motivul scurtelor sale 
apariții — de citeva secunde doar — în 
toate filmele sale: «Pentru că n-aș suporta 
mai mult de atit să duc în spinare lipsa 
de demnitate a meseriei de actor». Dar 
cum ar fi arătat oare filmele lui Hitch, 
dacă toţi actorii ar fi gindit ca el? 


Rubrica «Cinerama» este redactată 
de Dan COMȘA 


in memoriam 


Adolph Zukor 


În 1889, un tinăr şi sărac emigrant 
maghiar, în virstă de 16 ani, debarca pe 
pămîntul Americii. Ceea ce a urmat 
este o lungă, foarte lungă poveste a 
acelui tip de reușite fabuloase în viaţă. 
pornite de la nimic, care sint atit de dragi 
mitologiei yankee. Nu cifrele însă, sta- 
tistice sau de afaceri, ci anii te lasă vi- 
sător în această poveste. Pentru că în 
1903, după un debut în comerţul cu piei 
de iepuri, Zukor cumpără mai multe 
«Penny Arcade» — adică un fel de săli 
de jocuri și distracții, iar în 1905 le schim- 
bă numele în «Nickel Odeon»-uri. in- 
troducind acolo un truc de bilci, numit 
cinema. În 1912 el produce un film cu 
Sarah Bernhardt, Regina Elisabeta, 
tocmai pe cind — cum scrie Roger 
Boussinot — «Sarah era în America 
la fel de vestită și de mitologică precum 
Moby Dick, balena cea albă». In 1913, 
Zukor lansează formula care va sta la 
temeliile Hollywoodului: «Actori celebri 
în piese celebre!» Și aduce tot teatrul 
american în fața aparatelor de filmat. 
În 1917, deja pe culmile succesului, 
Zukor înființează o firmă — Paramount 
Pictures Corp., a cărei inovaţie constă 
în fuzionarea producţiei de filme cu 
exploatarea a aproape două mii de săli 
de cinema. Începind de prin 1919, trustul 
Morgan se interesează de această enor- 
mă atacere prosperă, în timp ce Zukor 
începe să fie depăşit de marile combi- 
naţii financiare, combinaţii care, de 
altfel, vor reuşi să salveze firma din 
ghearele crizei postbelice. Zukor ră- 


„mîne însă preşedinte al Paramount-ului. 


Şi mai tirziu, președinte de onoare. 
Şi mai tirziu fondator onorific. Şi mai 


trusturile şi 


Misterul Hughes 


Producătorii americani au anuntat 
începerea filmărilor la o biografie a mag- 
natului Howard Hughes. Cartea, scrisă 
de un anume Clifford Irving, a fost con- 
testată de avocatii lui Hughes, ca falsă, 
şi autorul ei a avut de suferit consecințe 
penale. Ceea ce nu împiedică folosirea 
ei pentru realizarea unui film. Un film 
de scandal, bineînțeles. Despre un per- 
sonaj mai mult decit enigmatic. Deoa- 
rece a existat și există un mister în jurul 
acestui nume și a acestei vieți, mister 
elucidat în parte de moartea bogătașu- 
lui. Căci moartea lui Howard Hughes a 
fost cea mai bună dovadă că el exista 
încă pe această lume; după efectuarea 
autopsiei, oamenii de la serviciile Veni- 
turilor i-au luat amprentele, pentru a le 
confrunta cu cele existente în arhivele 
F.B.I.-ului, la Washington. Dubiile lor 
erau dublu justificate. Pe de o parte, 
pentru că nimeni nu l-a văzut pe Hughes 
din 1958 incoace, iar cea mai recentă 
fotografie a sa datează din 1952. Pe de 
altă parte, pentru că, inexistenţa unei 
dispoziţii testamentare pune averea, sau 
mai bine zis imperiul financiar al lui 
Hughes, sub incidenţa taxelor federale 
pe venit. Taxe care se presupune că 
se vor ridica la un miliard de dolari. 
Omul din spatele acestor cifre incre- 
dibile a navigat, în 70 de ani de viată. 
prin mai multe cariere decit s-ar putea 
imagina pentru cel mai extravagant erou 


>de ficţiune. La 18 ani stăpinea singur 


întreprinderea de foraj minier a tatălui 
său, decedat. Şi se consacra, simultan, 
celor două mari pasiuni ale vieţii sale: 
filmul şi aviația. După un Oscar cîştigat 
ca regizor al unei comedii mute, el pro- 
duce, pe teme de aviaţie, Îngerii iadu- 
lui, film în care lansează marele mit 
dinainte de Marilyn Monroe: Jean Har- 
low. În 1935 stabilește recordul mon- 
dial de viteză pe un aeroplan şi în 1938 
tace ocolul lumii în 91 de ore de zbor 
continuu. În timpul războiului el expe- 
rimentează un avion gigant destinat să 
lupte împotriva submarinelor germane, 
iar mai tirziu transformă o societate de 
aviaţie locală — TWA, în prima compa- 
nie transcontinentală din lume. În 1948 
cumpără studiourile de film RKO, fiind 
astfel singurul particular în posesia 
unei mari «uzine» de filme. După vin- 
zarea acestor companii, urmează crea- 
rea de către Hughes a unor instituţii 
cu caracter național cum sînt Compa- 
nia Hughes Air Craft, specializată în 
material tehnologic și rachete; Institutul 
medical Hughes; mine de aur și argint; 
uzine de helicoptere; companii de tele- 
viziune prin cablu; studiouri de televi- 
ziune și 9 din cele mai mari hoteluri- 
cazinou din Las Vegas. Omul în posesia 
acestui neverosimil imperiu, eșşuase in- 
tr-o însingurare completă, în obsesia 


tirziu... Şi mai tirziu, un bătrin domn 
de 103 ani, participînd la recepții şi 
scriindu-şi memoriile, un bătrin domn 
de 103 ani, care de curind a murit, sau 
mai bine zis a dispărut, furat de pro- 
priul lui trecut, în umbra muntelui care 
stă emblemă firmei ce-şi spune «Peste 
munte» (Paramount). 


Adolph Zukor, patriarhul de la 

«Paramount», împreună cu Mae 

West şi cu o «reeditare» a celebru- 
lui dulău Rin-Tin-Tin 


miturile lor 


microbilor (comunica cu colaboratorii 
săi prin panouri de sticlă care să-l 
izoleze), într-o manie a secretului vieţii 
particulare vecină cu paranoia. Viaţa 
închisă, în afara timpului şi oamenilor, 
modul anormal de a se hrăni (evita 
mincarea din teamă de bacterii), l-au 
dus la o anemie cronică: unul din primii 
doi sau trei magnați ai lumii suferea de 
malnutriție! Legenda lui Hughes a fost 
întreținută și de legăturile sale — nu 
furtunoase, ci mai degrabă bizare — cu 
o serie de mari vedete feminine ale 
ecranului: Jean Harlow, Ginger Rogers, 
Jane Russel, Katharine Hepburn, Terry 


Pe vremea cînd i se confecționa 

legenda . și cu ajutorul cronicilor 

mondene. Aici, împreună cu super- 
starul anilor 40, Ida Lupino 


Moore, Ava Gardner... Legături în care 
«favoritele» erau sechestrate în palate 
aurite, păzite cu străşnicie, așteptind 
(cit aveau răbdare să aștepte) să apară 
Hughes. Care apărea cam douăzeci de 
minute pe săptămină, și era gata, dacă 
prietena sa dădea semne de nesupune- 
re, să-i invite părinții pentru a-i ține 
tovărășşie în aşteptare. Acesta era omul 
care a murit, singur și tăcut în avionul 
particular care-l transporta de urgenţă, 
după un atac de cord, din Accapulco 
spre Miami. Omul a cărui moarte a fost 
deplinsă într-un loc tot atit de puţin 
făcut pentru lacrimi, şi tot atit de bizar 
cit îi fusese întreaga viaţă: în cazinourile 
sale din Nevada. «Vă rugăm să păstraţi 
un moment de reculegere în amintirea 
bunului nostru prieten, Howard Robard 
Hughes» — au anunţat megatoanele 
din sălile de joc. Şaizeci de secunde 
roțile ruletelor s-au oprit, zarurile au 
încremenit în mina crupierilor, zvonul 
de voci și foșnetul cărţilor de joc nu 
s-au mai auzit. Jucătorii şi-au privit 
enervaţi ceasurile, cei din fața maşinilor 
de joc aşteptau cu miinile pe minere. 
Şi cum bunele sentimente nu-și prea 
au locul în Las Vegas, un crupier a 
mormăit printre dinţi, fără nici un pic 
de simpatie: «O.K.! și-a avut minutul. 
Hai acum să-i dăm drumul», D.C 


telescopuri 


„Slavici 
ŞI personajele lui 


Sint nişte riscuri, mai mult sau mai puţin 
inerente, în reconstituirea pe ecrane (mari 
sau mici, asta are mai puţină importanţă), 
în perimetrul filmelor documentare, a 
unor personaje din trecut. Nici recenta 
monografie cinematografică loan Sla- 
vici, realizată sub auspiciile Studioului 
de filme TV, nu izbuteşte întrutotul să evite 
aceste riscuri. Ne vine destul de greu nouă, 
spectatorilor, să presupunem că în trăsura 
aceea cu bidivii la pas, străbătind o alee 
umbrită, se află... Slavici sau că acele 
ghetre albe, aplicate unor pantofi de epocă, 
îl reprezintă pe... Eminescu. Dar aceste 
«amănunte» — cu pondere efectiv foarte 
mică în economia filmului — nu trebuie să 
ne împiedice să vedem calitățile certe ale 
unui film bun. 

Dincolo de riscurile, cum spuneam, mai 
mult sau mai puţin inerente ale unor ase- 
menea întreprinderi, telemonografia loan 
Slavici, realizată de Haralambie Boroş 
după un scenariu de Al. Struţeanu, are im- 
portante merite cultural-educative. În pri- 
mul rînd, este important faptul că televi- 
ziunea a recurs la modalitatea aceasta a 
monografiilor consacrate unor oameni 
de seamă din trecutul culturii noastre. 
inițiativele în acest sens, selectind — fi- 
reşte — cu discernămint, nu pot fi decit 
binevenite. Subiectivi fiind, «cinematogra- 
fizind» adică lucrurile, este cazul să men- 
ționăm faptul că filmul românesc fi dato- 
rează foarte mult lui Slavici, li datorează 
«pretextul» a două filme de excepţie, 
Moara cu noroc (filmul lui Victor Iliu, pe 
care monografia îl evocă, nu se putea să 
nu-l evoce) şi Dincolo de pod (filmul 
lui Mircea Veroiu, pe care monografia 
nu-l evocă deşi... nu se putea să nu-l evoce); 
şi din acest punct de vedere, mai particular 
deci, iniţiativa micului ecran dobindește 
o nouă validare. 

O parte din film este alcătuită din docu- 
mente. Fapt foarte firesc în cazul unui film 
documentar. Respectind autenticitatea fap- 
telor de viață și de creaţie din biografia 
marelui scriitor ardelean, alegind pe cele 
mai reprezentative, alegindu-le cu respect 
pentru semnificaţiile lor culturale și este- 
tice, filmul face, implicit, utilă operă de edu- 
caţie, formativă şi informativă. Dar nu abu- 
zează de documente, și foarte bine face, 
respectindu-şi astfel condiţia primordială, 
aceea de film. E 

Ajungem astfel la principalele virtuți ale 
acestui binevenit film de televiziune. Rea- 
lizatorii au avut inspirația să rezerve cea 
mai mare parte din evocare reconstituirii 
pe ecran a unor momente marcante din 
opera lui Slavici. Desigur, nu puteau apela 
decit la nişte fragmente din scrierile proza- 
torului. Dar cinematogratizarea acestora şi 
structurarea lor într-un tot unitar conferă 
peliculei «carnea» unor personaje și si- 
tuaţii în măsură să dimensioneze, «la scară», 
universul creaţiei lui Slavici. Şi să dea fil- 
mului ce este al filmului... 

Am văzut, astfel, citeva clipe de viaţă din 
«Pădureanca», cu Ana Szeles şi Florin 
Piersic. Fragmentul ecranizat a avut auten- 
ticitate tipologică, şi îndirjirea lui Slavici 
împotriva prejudecăţilor omenești a do- 
bindit, în film, tonuri potrivite. Am mai văzut 
citeva clipe de viaţă din «Mara». Altfel 
decit în «Dincolo de pod», micro-ecraniza- 
rea lui H. Boroş a rămas, ca la Slavici, 
«dincoace de pod», în ambianța pestriță 
şi forfotitoare a tirgului ardelenesc şi a 
înfățișat o Mară cu patimă, pe Draga Oltea- 
nu-Matei, şi o altă sugestie plauzibilă de 
Persidă, pe Mariana Buruiană. Am mai 
văzut clteva clipe de viaţă din «Comoara», 
cu o Mariella Petrescu «să-ţi taie respira- 
ţia» şi cu un Nae G. Mazilu bonom, într-un 
fragment cu accente apăsate de critică 
socială. Şi am mai văzut citeva clipe de 
viață din «Budulea taichii» cu o foarte 
potrivită alegere de protagonist, Mihai Me- 
reuţă. Operatorul Nicolae Niţă a conferit 
imaginilor personalitate, dramatism, cu- 
loare de epocă... 

Am văzut filmul acesta — binevenit act 
de cultură — şi în culori şi m-am gindit 
că nu i-ar sta rău nici pe marile ecrane. 
Este o monografie cu reale virtuţi culturale 
şi educative, a cărei experiență n-ar strica 
să fie continuată, cu alţi «protagonişti», 
spre folosul tuturora. 


Călin CĂLIMAN 


Spectacolul «Drumul spre Everest» de George Genoiu, în regia artistică a Dinei Cocea, 
aduce pe micul ecran o fă din existența cotidiană a celor ce trăiesc şi muncesc 


alături de noi, a celor pe care- 


tîlnim pe stradă, la locul de muncă sau aiurea. De- 


butind în regia de teatru la televiziune, Dina Cocea s-a aplecat cu migală și pri 
asupra textului, oferindu-ne în esență portretul unei femei, directoare de fabrică. 
personalitate proeminentă. Avind o existență plină, străbătută de contradi și 


evenimente, unek din ele nu tocmai fericit 
şi puterea de a birui, pentru că îşi dedică viața nobilei misiuni a muncii $ 


Leonard POPOVICI 


nealterată încrederea în oameni. 


eroina reus să-și păstreze echilibrul 


> 


(Actriţa Dina Cocea, în calitate de regizor, pe platoul de filmare) 


arta televiziunii 


Premii şi premianți 


Cinematografia, care acordă anual pre- 
miile sale binecunoscute, a integrat de astă 
dată pe listele premianților şi realizările 
merituoase ale televiziunii; hotărîrea înțe- 
leaptă de a «oficializa» gradul de rudenie 
al filmului cu cel al unor genuri de televi- 
ziune, recunoscind că şi pe micul ecran 
apar emisiuni de înaltă clasă profesională 
şi artistică este binevenită, stimulind şi 
puniînd în evidenţă prin distincţii «arta te- 
leviziunii». 

Păsări și umbre, documentar realizat 
de cunoscutul meșter in ale operatoriei — 
Boris Ciobanu, după scenariul lui Dumi- 
tru Udrescu, primeşte Marele Premiu. Ca 
nimeni altul, Boris Ciobanu a reușit «să 
pună în pagină filmică», să redea în ima- 
gini de o negrâită trumuseţe comorile de 
artă ale Bucovinei, celebrele mănăstiri cti- 
torite în anii frămiîntaţi ai istoriei. Docu- 
mentarul nu a intenţionat însă a fi doar un 
album de artă, în care frescele de la Suce- 
vița, Moldovița sau Voroneț să apară re- 
date cît mai fidel, s-a urmărit o idee mult 
mai generoasă, aceea de a dezvălui legă- 
tura indisolubilă între românii de pe acele 
meleaguri cu întregul lor univers spiritual 
şi imaginile fixate pe zidurile ctitoriilor. 
Există în permanență un dialog între om 
cu viaţa sa complexă, între om cu istoria 
sa şi chipurile ce privesc din cadrele fres- 

+ celor. Imaginea-metaforă grăitoare joacă 
un rol considerabil în acest documentar, 
subliniind continuitatea universului spiri- 
tual şi istoria creatorilor pe aceste melea- 
guri. Frescele par la un moment dat o 
transfigurare peste veacuri a chipurilor şi 
expresiilor oamenilor de aici, iată ideea 
sugerată de arta complexă a imaginii de 
către Boris Ciobanu, idee susținută și prin 
comentariul muzical din care nu lipsesc 
Gheorghe Zamfir şi Sofia Vicoveanca. 

Bunicul care nu spune povești, re- 
portaj realizat de Aristide Buhoiu în 
imaginea lui George Dănăilă și montajul 
semnat de Cătălina Bucur obține Premiul 
pentru reportaj, un binemeritat premiu 
acordat televiziunii, unde reportajul a de- 
venit o prezenţă apreciată de marele pu- 
blic. Cunoscut pentru ingeniozitatea mo- 
dului de a afla subiectele, Buhoiu desco- 
peră de această dată într-un cămin de pen- 
sionari din Sibiu pe «bunicul» Liviu Buzilă, 
preocupat de personalitatea vestitului Ba- 
dea Cirţan. Cu ajutorul acestuia, ce deține 
o adevărată arhivă despre «superba idee 


Ștefan Iordache, laureat al premiului 

de interpretare masculină la Festivalul 

internațional al filmului de televiziune 

de la Praga, ediția XIII-1976, pentru 

rolul barmanului din piesa «Speranța 

moare în zori» de Romulus Guga, în 
regia lui Nae Cosmescu 


călătoare» care a fost ciobanul Cirţan, re- 
porterul dezvăluie istoria celui «ce cară 
în desăgile sale cărți românești în Ardea- 
lul înrobit». Se urmăresc drumurile lui 
Badea Cirţan, bătute în dorința de a de- 
monstra şi contribui la întregirea neamului, 
drumurile unui adevărat patriot al cărui 
chip nu se poate uita. Aristide Buhoiu, 
ajutat de cunoștințele bătrinului notar din 
Sibiu, reconstituie personalitatea legen- 
darului cioban, reuşind să ofere nu numai 
povestea sa adevărată, ci un portret viu, 
bine definit în contextul istoriei. Stăpinită 
cu profesionalism, arta reportajului dă de 
multe ori pelicule memorabile şi cea pre- 
miată este una dintre ele. 

Sub pecetea tainei, film prezentat în 
cadrul uneia dintre emisiunile de excepţie 
ale televiziunii, este vorba de «Biblioteca 
pentru toţi», exemplificind medalionul în- 
chinat lui Mateiu Caragiale, printr-o inter- 
pretare cu adevărat cinematografică a «Crai- 
lor de Curte Veche», semnată de Andrei 
Cătălin Băleanu si Stere Gulea; pelicula 
primeşte Premiu: speciali al juriului. 
Surprinzind cu finețe psihologia persona- 
jelor, lumea lor, imaginea compusă de Con- 
stantin Chelba și Tiberiu Vătăşescu se 
substituia dialogului, descifra ca printr-un 
«ochi magic» al unui fin microscop fie- 
care trăire a personajului, fiecare relaţie 
stabilită între eroi, «citea» cu o fidelitate 
rar întilnită litera lui Mateiu Caragiale. 
Ecranizarea realizată în termeni originali 
invită la o reparcurgere a romanului, păs- 
trează «taina» cărţii dezvăluindu-i subtili- 
tățile, interpretiînd cu autentică vocaţie ci- 
nematografică una dintre operele literare 
care poate tenta oricind pe regizorii ma- 
relui ecran. Filmul a demonstrat cu clari- 
tate că se pot realiza «ecranizări» de va- 
loare ce trec în rindul actului cultural şi 
în termenii televiziunii. 

Premiile acordate de ACIN vin să con- 
firme că astăzi televiziunea se poate in- 


tegra artelor, dovedind maturitate, ştiinţă 
în folosirea mijloacelor sale specifice de 


expresie, beneficiind de realizatori de pres- 
tigiu. 
leana LUCACIU 


filme pe micul ecran 
e Kinogiaz 


ziga Vertov, 1924). Vertov e cineastul 
care a rostit strigătul «Trăiască viața aşa 
cum e!» Strigătul e memorabil, fără îndoială, 
la fel şi opera la baza căreia a stat. Filmele 
lui Vertov sînt mostre de cine-vârite într-o 
vreme cînd acest termen nu apăruse încă. 
Din fericire, istoria cinematografului se 
scrie cu filme, nu cu termeni. Revoluţio- 
nare în epocă, înrlurind peste timp evoluţia 
celei de a șaptea arte, peliculele lui Vertov 
(remarcabil prezentate și comentate într-o 
ediție specială a «Virstelor peliculei») fac 
în felul lor o demonstrație de cea mai mare 
importanță: aceea că (tot Vertov o spune) 
e necesar «a substitui documentul mizan- 
scenei... a evada din arena teatrului şi a 
pătrunde în arena vieţii însăși». Sigur, 
privite cu atenţie, toate -aceste idei îşi 
dovedesc anumite limite. Dacă nu pentru 
altceva, cel puţin în privinţa convingerii că 
e suficient a surprinde «tale-quale» anume 
aspecte ale realității pentru a avea un film 
(fie el şi documentar) revelator. Oricum, 
în ce a avut mai realizat, «cineochiul» a 
validat butada (dacă butadă este...) că 


realitatea întrece orice ficțiune... 


şi păstrează 


d Noaptea care a zguduit America 


(Joseph Sargent, 1975). Foarte bun atunci 
cind reconstituie scenele din «studion-ul 
de radio, trist de slab atunci cînd iese din 
acel «studio» magic, filmul acesta are, mai 
mult decit o valoare cinematografică pro- 
priu-zisă, una «de subiect» — dacă se poate 
spune aşa. Subiect care ne arată, instruc- 
tiv, cum a fost odată ca niciodată un bărbat 
pe nume Orson Welles, şi cum a prezentat 
el într-o seară. la radio o piesă despre 
invadarea pămîntului de către marțieni şi, 
în sfirşit, cum realismul — să-i zicem fără 
țărmuri — al acestei mizanscene a scos în 
stradă ascultătorii înnebuniți, convinşi că, 
într-adevăr, au venit marțienii. Istorii de 
adormit copiii — veţi spune. Aşa zic şi eu. 
Dar ce facem cu realitatea, consemnată 
documentar, că din șase milioane de ascul- 
tători un milion au crezut în ceea ce au 
auzit? Repet: ca artă cinematografică filmul 
nu are virtuți speciale. Dar din el pot fi 
transcrise cel puţin două propoziții: cea a 
tipului care lămurește că «n-au fost mar- 
tieni, ci imaginația dumneavoastră» şi cea 
a omului care comentează «abilitatea de a 
impresiona oamenii prin cuvintul rostit». 


e Goana după aur 

(Charles aplin, Capodopera — 
zic unii — lui Chaplin. Poate singurul film 
al cineastului în care înaintea gagului se 
impun tema și subiectul. Dacă ar fi după 
mine, aş pune drept motto acestui film 
acele pagini care încep cu «Era pe vremea 
cînd umblam flămind prin Christiania...», 
care pagini se numesc, pe scurt, «Foamea» 
(de Knut Hamsun). Un Chaplin la care 
risu'-plinsu' capătă dimensiuni aproape 
stranii. 


e Casablanca 

(Michael Curtiz, 1942). Ştiu mulţi oameni 
pentru care Casablanca constituie filmul 
vieţii lor. Ştiu chiar pe cineva care mi-a 
spus că, dacă ar fi să ia cu el un film, un 
singur film, pe o insulă, acesta ar fi Casa- 
blanca şi nu altul. Fireşte, toate acestea 
nu spun, deocamdată, nimic despre peli- 
culă. Dacă ne așezăm însă din nou în fața 
ei acum, la mai bine de treizeci de ani de 
cînd a fost făcută, observăm că entuzias- 
mul constanţilor suporteri nu e deloc lipsit 
de temei. Opera are o «tăietură», o «croială» 
care cade elegant, place mereu ochiului, 
dind senzaţia unui izbutit amestec de «love» 
şi politic, altfel spus, de particular topit în 
general. Bogart și Ingrid Bergman (mai ales 
Ingrid Bergman) fac, în limitele unei tea- 
tralități inevitabile, roluri admirabile. Viaţa 
pe o insulă, cu ei, ar fi fost într-adevăr. 
patetică şi extraordinară... 


e Contuzie de persoană 
(ATired Hiicheock. 19567. Oricui i se poate 


întimpla să fie confundat cu altcineva. 
Hitchcock declara în '55: «Acum vreo doi 
ani, un muzicant de la Stark Club din 
New York, întorcîndu-se acasă pe la două 
dimineaţa, este înhăţat la uşă de doi oameni, 
care îl poartă prin diferite locuri, ca, de 
exemplu, un birt, şi-i arată oamenilor 
spunînd: El este? El este? Pe scurt, este 
arestat pentru tîlhării. Era complet ne- 
vinovat... Cred că s-ar putea face un film 
foarte interesant, înfățișîindu-se mereu eve- 
nimentele din punctul de vedere al acestui 
om nevinovat...) Filmul (l-aţi văzut) a fost 
făcut. Dar nu atit filmul (admirabil) mă 
interesează, cît faptul că el a fost inspirat 
(dacă e să dăm crezare. lui Hitchcock) 
dintr-o întîmplare reală... 


e Unchiul meu (Jacques Tati, 1958). 
În reluare, cel mai semnificativ film al re- 
marcabilului comediograf. Păcat însă că, 
la fel ca la Trafic (difuzat cu puţin timp 
înainte), unele scene din Unchiul meu 
s-au pierdut și ele pe drum... Starea tehnică 
a copiei proiectate e de vină, probabil... 
e Bunicul, Kiljan și eu (diri Hanibal, 
1974), Lirism, umor, dialog între virste. 
e Haita (Ivanka Griceva, 1974). Sobră 
şi tensionată evocare a unor ani de răs- 
cruce. 

e Orizonturi fără sfîrşit (Jean Drâville, 
1958), Film mediocru, atractiv recomandat 
în programul TV tipărit. 

e Povestirile Beatricei Potter (Regi- 
nald. Mils, 1973). Pentru copii — și atit. 


e Dragul meu soț și eu (Klaus Gen- 
dries). Comedioară... 

e A fost odată un Hollywood (Jack 

Haley, 1975). Într-adevăr, a fost... Muzica, 
muzical! 
e Katherine (William Wyler, 1949). Film 
insipid (se întimplă...) al unui remarcabil 
regizor. Tot ceea ce mai merită amintit 
este faptul că, din nou, vedem un film care 
apare pe micul ecran cu titlul schimbat — 
şi asta fără nici un rost. Dacă reuşeşte 
cineva să-mi explice de ce titlul original 
Moștenitoarea (in perfect acord cu sub- 
stanţa filmului) a fost modificat în Kathe- 
rine (palpitant, nu-i aşa?) — atunci jur că 
mă las de scris. 


Aurel BĂDESCU 


"e 


| 
René Clément 


Luna asta, Cinemateca noastră a bătut 
un dublu record: calitativ şi cantitativ. Ca- 
litativ, pentru că a ales un autor totodată 
clasic şi revoluționar (neîncetat revoluțio- 
nar): René Clément Recordul a fost şi 
cantitativ, pentru că din 13 filme ale acestui 
cineast s-au prezentat publicului bucureș- 
tean nouă: Luptătorii din umbră — 1946, 
Biestemaţii — 1947, Castelul de sticlă — 
1950, Jocuri interzise — 1952, DL Ripois — 
1954, Gervaise — 1956, În plin soare — 
1959, Ce bine-i să trăieşti — 1960, Un 
trecător în ploaie, 1969. 

Din partea criticii acest cineast s-a bucu- 
rat de cel mai perfid omagiu. Criticii fran- 
cezi i-au reproşat că-i prea perfect, că 
prea îngrijește meticulos fiecare detaliu, 
că prea se simte trecutul său de arhitect 
şi desenator. Alţii îi reproșează,din contra, 
excesul de lirism. Alţii îl acuză că nu se 
ţine destul de ce se apucă. De pildă, el 
făcuse, mult înaintea italienilor, tot ceea ce 
e serios şi viabil în ceea ce avea să se 
numească neorealism. 

Pe lingă neorealismul său «avant la 
lettre», el este primul care compune de- 
sene animate, unde include şi cea de a 
treia dimensiune: relieful; tot el îl. inițiază 
pe Tati într-o artă comică foarte personală; 
tot el e primul care aduce pe ecran un 
«anti-erou», pe d-l Ripois, personaj mie la 
sută negativ, interpretat de Gerard Philipe, 
actorul mie la sută pozitiv. Tot el creează 
genul documentarului periculos. Tema răz- 
boiului? În plin soare, lupta rezistenţilor 
muncitori de la căile ferate împotriva răz- 
boiului nazist;este un model neîntrecut încă, 
unde totul e fapt istoriceşte autentic, la 
care însă «lirismul» adaugă, pe linie de 
psihologie, un -supliment de autenticitate 
(istorică, în fond, şi aceea). Arta acestui 
regizor a fost cea mai fericită alianță de 
rigoare realistă și născocire psihologică, 
dramatism și chiar umor, în ciuda tragis- 


Trilogii 


Puţine sint, în istoria cinematografului, 
wilogiile concepute ca atare, realizate şi 
difuzate în formula-fluviu, așa cum le-ar 
anunța titulatura. Ceea ce ne oferă azi 
Cinemateca nu sint exemplele rare şi cu- 
„oscute ale genului (Război și pace de 
Bondarciuk ori Nibelungii lui Lang), ci 
acele filme realizate autonom care s-au 
constituit, cu timpul, într-o operă mărtu- 
ñsind continuitatea unor preocupări, ob- 
sesii tematice, formule artistice chiar. Un 
act ulterior deci creaţiei, pe care-l între- 
prinde cu acest ciclu Cinemateca noastră, 
© exegeză critică ce tălmăcește, post- 
“=ctum, unitatea universului unui creator. 
Ca aceasta coincide, uneori, cu intenţiile 
“= trilogie — recunoscute sau nu — ale 
sor autori, ca în cazul lui Pudovkin, 


cartea de film 


Manuela 
Gheorghiu 


Filmul și armele 


D smteză insolită, prima de acest gen 
> sæ, este cartea Manuelei Gheorghiu, 
muia «Filmul şi armele» (Editura Me- 
ame. 1976). 

Lume studiază aspectul complex 
3 mmdaltătilor în care cinematograful a 
oň și a tratat, încă de la începuturile 
sse tema păci şi a războiului. Metodologic 
mă. cercetarea e ingenios condusă, 
mim caracterul monografic pe acela 
mg, ceea ce asigură nu numai 
Dna amabzei, dar — şi asta în primul 
Sni — d o idee foarte exactă și expresivă 
sume esoe în timp a raporturilor dintre 
omenaa şi această importantă temă 
< vaio 

m. “umdementală a cărţii, amplu, 


mului evenimentelor documentariste. Năs- 
cocire psihologică pe care o va ridica pînă 
la granițele fantasmului în două filme si- 
nistre. În Jocuri interzise, el descrie cum 
oroarea războiului otrăvește sufletele a doi 
copii de țărani care își petreceau toată ziua 
jucindu-se de-a moartea și de-a cimitirul. 

Acum vreo 8 ani,chiar în această revistă, 
ceream Cinematecii noastre să-şi procure 
filmul Blestemaţii, această capodoperă a 
artei a şaptea. În materie de deschizător 
de drumuri putem cita și filmul Castelul 
de sticlă (cu Jean Marais şi Michèle Mor- 
gan),unde René Clément îndrăznește să 
înceapă povestea cu sfirșitul ei. Desigur, 
acest truc fusese copios folosit în drama- 
turgia filmului mut. Dar cu totul altfel. Se 
începea cu un fapt surprinzător, un fapt 
ieşit din comun, după care începea istori- 
sirea normală a întimplărilor, interesul con- 
stind în curioasele evenimente care aveau 
să conducă la acel final, prin natura lui, 
surprinzător. În filmul lui René Clément, 
faptul de la sfîrşit nu e un fapt oarecare, ci 
moartea însăşi a eroinei. Şi nu o moarte 
care, încetul cu încetul, să apară ca finalul 
fatal la care aveau să ducă, unul cite unul, 
evenimentele poveștii. Nu. Nici o legătură 
cauzală, nici o înlănţuire psihologică între 
faptele poveștii şi acest final. Căci moartea 
fusese un pur accident de avion, un acci- 
dent stupid şi izolat. Dar... avem aici un 
«însă», un «totuşi» dintre cele mai origi- 
nale. Este, cum foarte profund spune cri- 
ticul francez Gilles Jacob, traducerea mo- 
dului condiţional în verbul limbii cinema- 
tografice. Spectatorul, afiînd toate cîte s-au 
întîmplat, scrie în mintea lui o poveste)bis, 
poveste desigur viitoare, dar unde viitorul 
se amestecă cu condiționalul. Căci poves- 
tea «continuată», compusă de spectator, 
ne vorbeşte despre cum s-ar fi petrecut, 
în viitor, lucrurile, dacă personajul feminin 
(Michèle Morgan) nu ar fi murit. 

n fața acestei originalități enorme, ne 
gustorii s-au speriat. S-au temut că publi- 
cul nu o să priceapă. Şi «producătorii» au 
impus lui Clement să repete secvenţa cu 
accidentul mortal, să-l mai pună odată și 
la sfirșitul filmului. lar patronii de săli, la 
această gogomănie, au mai adăugat ceva: 


Wajda sau Antonioni, ori că s-ar putea 
interpreta ca atare într-o perspectivă a 
noastră, de azi, ca în cazul lui Howard 
Hawks sau a filmelor realizate de autori 
diferiți după comediile de moravuri ale lui 
Marcel Pagnol, aproape că nu mai contea- 
ză. Important e că ni se propune o concep- 


insistent dezvoltată pe parcursul întregii 
cercetări, este că tocmai impactul cinemato- 
grafului cu tema păcii și a războiului, mai 
exact spus modalităţile diferite, dar explica 
bile întotdeauna din punct de vedere 
politic și istoric prin care filmul a înţeles 
să trateze tema, reflectă cel mai bine extraor- 
dinara capacitate a celei de-a șaptea arte 
de a fi cutia de rezonanță a tendinţelor şi 
ideologiilor care agită o epocă. Accente 
insistente se pun în mai multe locuri, 
precum și într-un capitol special (deosebit 
de interesant, atit de interesant încit l-am 
fi dorit mai amplu), privind influenţa filme- 
lor de război asupra psihologiei publicului, 
cu ideea derivată (consecinţă logică) a ne- 
cesităţii promovării valorilor umaniste în 
aceste pelicule, într-un spirit de luciditate 
şi responsabilitate: «Pentru filmul de răz- 
boi era reflexivă a cinematografului a adus, 
odată cu perspectiva umanist-tragică asu- 
pra istoriei, conştiinţa responsabilităţii in- 
dividuale a cineaștilor şi spectatorilor in 
salvgardarea păcii. Mai mult ca niciodată. 
sintem chemaţi să apărăm supraviețuirea 
umanității. Limbajul internaţional al imagini- 
lor trebuie şi poate să contribuie la educa- 
rea popoarelor în spiritul convieţuirii paş- 
pa pe această atit de mică planetă a noas- 
ră». 


Lucrare de remarcabilă documentare și 
ținută științifică (extraordinar de utilă, în- 
tre altele, filmografia), scrisă de un condei 
sub care accesibilitatea şi ținuta sobră, 
intelectuală, fac casă bună, «Filmul şi arme- 
le» e una din cele mai serioase cercetări 
din literatura de specialitate românească 
dedicată celei de a 7-a arte. 


Aurei BĂDESCU 


Epopeea eliberării Parisului, o viziune aproape documentară semnată 


René Clement (/ 


au suprimat finalul anticipat, păstrîndu-l 
numai pe cel normal, ca-n toate filmele... 
Criticii de avangardă au suris ironic și 
triumfător, anunţind cum acest gen de fi- 
nal avea să uimească lumea în filmul b'im- 
mortelle (Nemuritoarea) al lui Alain 
Robbe-Grillet.  Sfirşesc acest medalion 


Réne Clément cu un film, şi el extrem de ori- 
ginal. Film recent. Adică «nouveau départ», 
nou demaraj în drumul artei a şaptea. Se nu- 


mește Un trecător în ploaie (cu Mariene 
Jobert și Charles Bronson). Eroina încar- 
nează în aşa măsură nevinovăția, încit asta 
îi dă dreptul să nege că a ucis un om, deși 
îl împuşcase în cea mai tipică legitimă 
apărare. Bronson, care anchetează cazul, 
ştie că aşa s-a întimplat. Că a fost în legi- 
timă apărare. | se pare deci curios că ea 
neagă. Dar simte în negarea ei absurdă, 
prostească, ceva sincer şi profund adevă- 
rat. Încet-încet, află acel adevăr. Un adevăr 
foarte simplu. Sufletul acestei ființe este 
aşa de curat, încit nu poate organic să 
accepte nici umbra umbrei unei vinovăţii. 


tie asupra unei viziuni, în genere majoră, 
fundamentală a cineastului în raport cu 
realitatea. O perspectivă istorică amplă și 
totodată particularizată în destinele unor 
eroi, în filmele de ciclu Pudovkin: Mama, 
Stirșitul Sankt Petersburgului și Urma- 
sul lui Gingis-Han; o atitudine filozofică 


“Pe T Coordonatori: 
sA ~ lon 


| am (1949-1975) 


Cinematograful 


românesc 
contemporan 


Deşi nu este alcătuită de un singur autor 
sau de un colectiv de cîțiva redactori, adică 
în maniera obișnuită de întocmire a unei 
«Istorii» într-un anume domeniu — cartea 
aceasta (apărută la Editura Meridiane, 1976), 
compusă din studii semnate de nu mai 
puţin 19 autori (regretatul lon Cantacu- 
zino — inițiator şi coordonator, Călin Căli- 
man, Mihai Duţă, Manuela Gheorghiu — 
coordonator, Gelu lonescu, George Littera, 
Alice Mănoiu, Magda Mihăilescu, Mihai 
Nadin, Ecaterina Oproiu, Constantin Pă- 
trăşcoiu, Florian Potra, B.T.. Ripeanu, Geo 
Saizescu, Valerian Sava, Eva Sirbu, D.I. Su- 
chianu, lon Toboşaru și Olteea Vasilescu), 


e Parisul? cu Yves Montand și Rommy Schneider) 


Crede sincer că nu ea a tras cele două 
focuri de puşcă. Crede sincer că omul 
acela nu murise din pricina ei. lar la sfirşit, 
crede asta și Bronson. Crede nu lucrul în 
sine, dar o crede pe ea. Şi povestea are o 
splendidă scenă de sfirșit. Bronson, după 
multe, complicate cercetări, găsise un corp 
delict, un obiect-dovadă de indiscutabilă 
vinovăţie: un anumit nasture. Cind pleacă 
din acel oraș şi cînd își ia rămas bun de la 
dinsa, îi ia mina, îi deschide palma, îi aşază 
acolo acel nasture blestemat, apoi îi în- 
chide binișor palma și pleacă. Şi ultimul 
cadru este o pereche de ochi, ochii albaștri, 
duși, piinşi, plecaţi departe, ochii minuna- 
tei Marlâne Jobert, ochi care rid de bucu- 
rie, bucurie a copilului care vede că a fost 
înțeles... 

Şi încă ceva: acest personaj, care expri- 
mă inocenţa absolută, pînă la absurd, pină 
la` stupid, pînă la sublim, acest personaj 
este tot timpul, de la început pînă la stir- 
şitul poveștii, îmbrăcat în alb. 

D.I. SUCHIANU 


faţă de drama individului în război odată cu 
ilustrarea momentelor rezistenței antifas- 
ciste la Wajda prin Generaţie, Canalul, 
Cenușă și diamant (impunind nu numai 
formula eroismului demitizat, ci și o anume 
emblemă a școlii cinematografice poloneze 
moderne); un Antonioni prezent în acest 
ciclu cu tripticul Aventura, Eclipsa și 
Noaptea — piese moderne în clasicul 
proces al egoismului, necomunicării, alie- 
nării individuale într-o lume tot mai indife- 
rentă faţă de individ; Howard Hawks, poet 
al mișcării libere, al preriei ce nu recunoaște 
alte legi decit prietenia, generozitatea, soli- 
daritatea umană (Rio Bravo, Eldorado, 
Rio Lobo); Emilio Fernandez — pictor al 
Mexicului, oferindu-ne cu filme ca Maclo- 
via, Fata mexicană și Rio Escondido 
un itinerar moral-spiritual al țării sale, în- 
tr-un limbaj cinematografic influenţat de 
cultura plastică mexicană. 

Un adevărat curs de istorie și estetică 
cinematografică acest interesant ciclu ini- 
tiat de Cinemateca noastră. 


Alice MĂNOIU 


are, în felul ei, semnificația și valoarea unei 
istorii (iar pe plan practic cea a unui util 
instrument de lucru). 

Într-adevăr, deşi scrise, fără îndoială, 
independent, pe baza clte unei teme suge- 
rate fiecăruia dintre autori, iar apoi reunite 
între coperţile unei singure cărţi, aceste 
aprecieri şi cercetări individuale încep să 
comunice, atunci cînd sint așezate una 
lîngă alta, se leagă parcă, devin părţi ale 
unui întreg. Fie că este vorba de scenarii, 
regie, interpretare, imagine, decor sau mu- 
zică, exemplele şi -ilustrările folosite de 
autori sînt cel mai adesea aceleași și la 
bine şi la rău. Reliefarea tendinţelor generale 
de evoluţie şi creştere a producţiei cinema- 
togratice româneşti în anii noii sale etape 
(cea de după război) se sprijină, la rindu-i, 
pe argumente și exemple care «migrează» 
din studiu în studiu, încit — așa cum spu- 
neam — deși, formali, acest volum pare un 
«puzzle», senzaţia finală e a înşiruirii unor 
capitole de istorie. 

nseamnă — şi aceasta este demonstra- 
ţia principală a volumului — că noul cinema- 
tograf românesc îşi are, într-adevăr, o 
istorie a sa, obiectivă, nescrisă încă în 
întregime. Faptul că, apropiindu-se de a- 
ceastă perioadă pe căi diferite şi investigind 
aspecte nu mai puțin diferite, numeroși 
cercetători sfirşesc în cele mai multe cazuri 
prin a emite judecăți de valoare convergen- 
te. şi a contura o ierarhie valorică, în linii 
mari, aceeaşi, mi se pare semnificativ. 

aflăm în prezența unei interesante 
lucrări care, prin ceea ce are mai bun, 
sugerează încă o dată perspectiva aștepta- 
tei «istorii a cinematografului românesc». 


A.B. 


21 


E CE ai = 


actorii nostri 


Ilarion Ciobanu este pri- 
mul (şi, cred, cel mai rea- 
lizat) actor român de film 
care n-a jucat teatru înain- 
te de a face cinema și nici 
după ce a apărut pe pinză 
Omul şi aceasta ar fi, în optica mea, 
cea de a doua condiție umană a talentu- 
ui său — a venit pe platou direct din 
viață, din port, dintre docuri, după o 
experiență esențială de hamal, de pro- 
etar, de «muncitor cu spinarea», dacă 
lăsăm de o parte și acest mic amănunt 
că a jucat rugby, la «grămadă» («gră- 
mada» în rugby e hamalicul eroic al 
jocului) tot la Constanţa băieţilor duri. 
păcătoşi, dar cu  melancolii uci- 
gătoare în suflet ce-i fac să se întoarcă 
— aşa ca în Orașul văzut de sus — 
tot spre țărmul de bază. Sint două 
condiţionări — fie ele în două planuri 
atit de diferite — de care eu. unul, nu 
pot face abstracție de cite ori judec 
performanţa lui Ilarion Ciobanu, aceea 
de a fi cel mai convingător erou pozitiv 
al filmului românesc 

Nu există estetică serioasă care să 
nu sublinieze dificultățile în crearea 
eroului ideal. Nu există estetică însă 
care să ignore necesitatea unui ase- 
menea erou. Firește. o grămadă de 
filme nereuşite au compromis — pe 
pe toate meridianele, nu numai pe 
unele... — noţiunea și au instituit sus- 
piciunea, greu foarte greu de învins 
față de acest erou. Nu toți artiștii au 
vocația acestui personaj. Dar cei care 
o au. dacă-s artiști adevăraţi, nu s-au 
lăsat şi nu se vor lăsa intimidaţi de 
această prejudecată antiestetică, o vor 
înfrunta și o vor birui. Ilarion a fost ș 
este unul dintre aceștia. El s-a impus 
publicului şi criticii în primul rînd ca 
erou eminamente pozitiv, om cu miinile 
curate. cu conștiința curată, niciodată 
sumară, dar niciodată bolnavă, fără să 
apeleze la false anxietăţi, străine de el 
la estetisme de succes, evitind (de cele 
mai multe ori, însă nu sistematic) 
teatralismul de atitea ori nociv în cazul 
altora, deși un anume caracter prea 
statuar îi mai stă împotrivă, nebiruit 
Ilarion a devenit pentru orice cinefil 
român omul din mulţime, din «grăma- 
dă». care în procesul revoluției ia pute- 
rea și se descoperă astfel ca o persona- 
itate cinstită, incoruptibilă. a prole- 
tariatului victorios De la acel impetuos 
Mitru Moţ din Setea (cu dubleul său 
mai stins din Asediul), pînă la activis- 
tul anilor '46 din Capcana (greoi la 


Dema 


Cine se mai întreabă, în mod 
serios, de ce opera de artă 
nu abordează realitatea în 
întregul ei și se limitează 
la o parte, la un fragment? 
Oare relevarea părții să fie 
ambiția artistului, a omului 
gata în orice clipă să se ia în piept pină și 
cu forţele naturii? Greu de crezut. Pentru 
pictor, partea pare foarte clar delimitată: 
rama face acest oficiu în modul cel mai 
direct cu putință. Totul înlăuntru, așadar, 
nimic în afară. Dar muzica, dar poezia? 
Delimitarea pare aici mai anevoioasă, rama 
e mai greu de imaginat. Poetul vrea să prin- 
dă într-un vers vuietul lumii, chenarul poe- 
mului înfrunzeşte între cuvinte. Statuile 
au chenare de aer în felul în care coralii 
au chenare de apă și stelele margini de 
azur mănăstiresc. 

Care ar fi situaţia filmului? Cineastul- 
creator ne arată foarte puțin din ceea ce a 
gindit el. Pentru spectatorul din sala întu- 
necată ar fi mai interesant să ştie cum s-a 
ajuns la ceea ce-i este dat să vadă pe pinza 
luminată. Pentru proiectarea filmelor s-a 
apelat la serviciile geometriei elementare. 
Lumea filmului e chemată la ordine într-un 
dreptunghi sau într-un pătrat şi obligată 
să se frăminte cu tiic. Dacă ne gindim bine, 
într-o suprafață patrulateră sint puţine lu- 
cruri de făcut! Cum încerci să fi demonstra- 
tiv, cum ieşi din cadru. Nenorocirea e că 


Gurajul sentimentelor majore 


Ilarion Ciobanu: un farmec real la capătul unei necesare durități (aici, în tovărășia 

unei foarte mari actrițe, Mariana Mihuţ, care, credem noi, va produce cineaștilor 

noștri mari remușcări dacă vor continua să-i folosească talentul atît de rar si 
atit de fugitiv) 


dans. dar foarte senin și suplu în lupta 
cu bandele reacționare). de la Petre 
Petre din Răscoala, la acel fascinant 
comisar Roman al acelorași ani de cuce- 
rire a puterii populare (îmi mărturi- 
sesc deschis unilateralitatea gustului 
prin această selecție....).llarion Ciobanu 
a dat răsculatului, revoluționarului pro- 
letar calitatea supremă în cinema şi în 
artă — un farmec. Cele mai îndreptă- 
tite asperităţi, cele mai sumbre inflexi- 
bilități, cele mai severe intransigenţe 
ascetismul disciplinei, simplitatea în 
gravitate. încordările cenușii în acele 
situaţii decisive de «care pe care», 
esențiale în orice răsturnări sociale — 
toate aceste probleme întortochiare nu 
rămin deloc mohorite, ci se luminează 

el într-un farmec adînc, undeva, 
cumva, apărut departe,la orizontul unei 
omenii verosimile. El a dat bărbăției — 


o dulceaţă amară. Durităţii — un argu- 
ment, odată cu un șarm. Sentimentelor 
frumoase, majore — credibilitate. Ila- 
ion e din familia celor atît de dragi 
nouă a celor care au curajul sentimen- 
telor frumoase fără teama ucigașă că 
destepții îl vor suspecta de demogogie 
Niciodată lumea nu va pieri din prea 
mult curaj pe această temă. Dar din 
deșteptăciune suspicioasă — mă tem 
că există un risc de pieire. Oamenii îl 
«cred» — cum crezi poveştile hamali- 
lor din port, ale lupilor de mare care 
s-au bătut ca în «7 păcate», dar s-au 
ciocnit dur și de incredibile Floride, 
precum zicea poetul tînăr, plecat de 
nebun pe mare, strigînd: «par delica- 
tesse, j'ai perdu ma vie». Cine a citit 
literatura lui Ilarion Ciobanu nu-i mai 
poate interpreta filmele altfel; el e 
acolo ca eroul schiţei sale (apărută în 


realitatea fanteziei 


Multul în putin 


(sau despre forma ecranului) 


poți ieşi din cadru răminind totuşi acolo. 
Ecranul e «limitat», lipsit prin urmare de 
«orizont». El va rămine astfel chiar dacă va 
fi rotund ca o pudrieră cu oglindă, curbat 
ca ò coajă de pepene sau emisferic ca o 
tichie... Lipsa de «orizont» a ecranului 
din lacună a fost transformată într-un avan- 
taj al artei a șaptea. Pe spectator nu-i 
opreşte nimeni să evadeze cu imaginația 
din cadrele pinzei. Ba mai mult totul îl 
obligă să facă acest lucru. Privim la ecran 
ca printr-un tunel. Ne apropiem de sala 
de cinematograf în felul în care se apropie 
un tren rapid de un tunel. Cind trenul ajunge 
la intrarea în tunel, în compartimente se 
aprind luminile. Spectatorul de cinema 
procedează într-un mod similar. Îşi pune 
şi el «lămpile» în funcţiune. Cu cit e mai 
întunecat ecranul, cu atit trebuie aprinse 
mai multe. lumini în minte şi în inimă. 
Tunelul panoramic e preferat celui de di- 
mensiuni obișnuite; pentru feerii se folo- 


sesc tuneluri color. Într-o anecdotă se 
spune că la intrarea într-un tunel nu s-au 
aprins luminile în vagoanele de persoane, 
şi atunci cîțiva pasageri s-au pălmuit pe 
întuneric, din greșală. La intrarea trenurilor 
personale în tunel, pasagerii mai voioșşi 
ţipă pînă cind se aprind luminile în vagoane. 
Dacă în sala de cinema se produce vreo 
detecțiune de proiecţie, spectatorii strigă, 
fluieră, aplaudă pe întuneric. Atit ar mai 
lipsi: să se pălmuiască. 

În legătură cu forma ecranului, s-au în- 
cercat aproape toate soluțiile. A mai ră- 
mas una: ecranul să fie triunghiular. Pen- 
tru temerarii acestei idei, cazul Oblio ar 
putea constitui un avertisment. Sint semne 
că forma patrulateră a ecranului va rezista 
încă multă vreme. Actorii şi figuranţii lumii 
vor fi îndemnați în continuare să intre în 
suprafața. luminoasă şi să aducă acolo 
bucuria, tristețea, speranța, dezamăgirea, 
ambiția, renunţarea, frămintarea, miîndria 


Almanahul nostru '75), acel modest 
curier de instituţie care vrea «să fie și 
rămînă stăpinul său»; el are acea tainică 
umanitate — calm ascunsă sub ponosite 
haine de piele, sub pulovere grosolane 
de lină, în general hainele stau «foarte 
cinematografic» pe actor — a tipului 
care vrea să cumpere farul vechi de la 
marginea mării, far părăsit pentru unul 
nou, dar «nu vreau să-l las să moară 
acolo, batjocorit de o milă respec- 
tuoasă» (subl. ns.). Planul cel mai adîn 
al eroilor lui — oameni mici, muncit 
indelung, dintr-o dată înălţați la scara 
1/1 a istoriei — «curentul de profun 
zime» ce-i duce și-i trage nemilos este 
tocmai această repulsie față de mila 
respectuoasă. Scriitorul a dezvăluit ac- 
torul într-un fulger de condei. Expresia 
e cuprinzătoare pentru o filmografie 
nu lipsită de clișee. Ea vine la Ilarion 
Ciobanu nu atît din cărți, cît din port 
— dar ea mai poate fi găsită în cărţile 
unuia dintre cei mai importanți scrii- 
tori ai secolului nostru, cel care a lan- 
sat ideea că, fără a înțelege revoluția 
comunistă „veacul nostru nu poate fi 
înţeles în lirismul său. Malraux — el a 
descoperit ce înseamnă pentru eroul 
da, pozitiv al revoluției, această repulsie 
față de mila respectuoasă și batjocura 
derivată din ea. El a susținut că această 
repulsie — perfect compatibilă cu înțe- 
legerea marilor mecanisme ale socie- 
tății — e esențială pentru formarea 
unui revoluționar autentic. N-aș insista 
în această direcție «literară», dacă n-aş 
sti că Ilarion Ciobanu e actorul de suflet 
al unui «malraux»-ian ca Titus Popovici 
personalitate unică a cinematografiei 
noastre. llarion a debutat în Setea lui 
Titus Popovici, marile lui biruinți au 
toate acest semn al eroului, semnul 
celebru al solidarităţii virile, impus de 
scriitor literaturii noastre — omul săr- 
man care cucerește puterea politică 
pentru «a rupe cu umilirile și batjocura» 
(ca în «L'Espoir»), obsedat de adevărul 
care se conturează la capătul puștii. Nu 
ascund că mă bucur ori de cîte ori aud 
de «prietenia totală dintre Titus și 
Ilarion». Eu îi văd plecînd odată, spre 
marea cea mare care le biîntuie visele 
şi creația, îmbarcați în acea fantastică 
invenţie a lui Ilarion, deconspirată tot 
într-o schiță (deși «văd» oricind ce 
nebunie ar scoate el, cel sobru, dintr-un 
film cu asemenea idee): automobilul 
cu pînze, auto-barca 


Radu COSAȘU 


viselor lor şi ale semenilor lor. Ca figură 
geometrică, ecranul are prin urmare patru 
laturi, perimetru, suprafață, diagonale. Geo- 
metria filmului pare a fi plană, dar este de 
fapt în spațiu. Cineaștii sînt nişte geometri 
care şi-au propus să parceleze lumea și 
să ne-o arate în felul acesta, adică fragmen- 
tată, ordonată, decupată. Ne place să con- 
templăm valea fluviului Mississippi, un 
pisc din Sierra Madre Oriental, litoralul 
Mediteranei, albastrul Voronețului, lanurile 
cimpiei ruse, icebergurile Septentrionului, 
aversele din Sapporo... ŞI, totuşi, filmul 
parcelează cu grijă o altă lume, a sufletu- 
lui, o lume cu înălțimi și adincimi, cu vul- 
cani și lacuri liniştite, cu întunecimi şi azu- 
ruri, cu răsărituri de soare și eclipse de 
lună. Lumea sufletului omenesc, pusă în 
dreptunghiul. luminos al ecranului, este 
inepuizabilă. 

Mulţi cineaști au «trecut» pe ecran vise 
omenești. Parcelarea visului este tot atit 
de eficientă ca și parcelarea veghei. Sonda- 
rea, prin a şaptea artă, a visului,este 0 scu- 
fundare în apele sensibilităţii: Cit reţine 
patrulaterul de pinză din abisul sufletesc? 
Greu de răspuns. În orice caz, mult mai 
mult decit ni se pare că încape în ecranul 
unui cinematograf. Filmul, ca orice gen 
de artă, vrea să spună mult prin puțin. E 
mai trist cînd exprimă puţinul prin mult. 


lon LOTREANU, 


telex Buftea 


Start sau finiș 


@ 9 9 Sergiu Nicolaescu se arată încă 
odată necruţător cu timpul său. Abia 
a terminat filmul Osinda şi iată că, 
în așteptarea premierei, a intrat în 
producţie cu un nou film, intitulat 
Accident. Va fi un film de actualitate, 
inspirat din activitatea lucrătorilor de 
miliție în slujba apărării proprietății 
socialiste și a celei personale, în spi- 
ritul respectului faţă de legile statului 
socialist. Sergiu Nicolaescu este auto- 
rul ideii după care Dumitru Carabăţ 
a scris scenariul, va fi interpretul unuia 
din rolurile principale şi, firește, regi- 
zor. Obişnuitul său colaborator, Ale- 
xandru David, va semna imaginea. În 
distribuție mai figurează: Vladimir Găi- 
tan, George Mihăiţă, Ştefan Mihăilescu 
Brăila, Emil Hosu, debutantul Dan Ivă- 
nesei, student la 1.A.T.C., şi încă un 
debut cîntăreața Olimpia Panciu. 

e 9 9 Regizorul Mircea Mureșan a 
terminat recent filmarea celor 17 050 
metri peliculă, cit va avea copia-stan- 
dard a serialului de televiziune Toate 
pinzele sus, după romanul lui Radu 
Tudoran. La începutul acestei luni, o 
echipă restrinsă a filmat cadre neutre 
în Turcia şi Grecia. La peste 80% din 
materialul montat s-au și făcut post- 
sincronizările. În curînd, timp de cîteva 
luni, săptăminai, vom fi martorii peri- 
pețiilor şi aventurilor echipajului navei 
«Speranţa». 

e 9 9 «Cu participarea extraordina- 
ră a actorilor Florin Piersic, Draga 
Olteanu-Matei şi Jean Constantin» 
scrie pe genericul filmului Instanța 
amină pronunțarea. Florin Piersic 
apare doar pentru citeva secunde în- 
tr-o fotografie pe care cineva i-o arată 
altcuiva. Participarea, cum se vede, e 
mai mult decit extraordinară. 

9 9 e Regizorul Mircea Veroiu, ac- 
trita Maria Ploae. şi actorul Francisc 
Bencze de la Teatrul Maghiar din 
Cluj au fost invitaţi să joace în filmul 
sovietic Înarmat și foarte periculos, 
ecranizare a unui roman de scriitorul 
american Bred Hart, în regia lui luri 
Vainştok. Filmările se vor efectua în 
România, Cehoslovacia şi Uniunea So- 
vietică. 

e 9 9 800 de copii au fost văzuţi și 
totografiaţi pentru alegerea celor cinci 
interpreţi-copii din filmul Misterul lui 
Herodot. interpreții au și fost aleși, 
iar nu demult regizoarea Geta Tar- 
navski a dat primul tur de manivelă 
întru dezlegarea misterului. 

0 9 9 Actorul George Mihăiţă s-a 
specializat sau a fost specializat în 
roluri de şofer. În Ultima noapte a 
singurătăţii (regia Virgil Calotescu) 
el conduce un tractor, iar în Ultimele 
zile ale verii (regia Savel Stiopul) e 
sofer de autoturism. Atenţie, șoferi! 

© 9 9 După succesul obținut ca 'in- 
terpretă şi co-scenaristă a filmului 
Patima, Draga Olteanu-Matei «reci- 
divează» ca scenaristă. Pe masa de 
lucru a actriței se află, în stadii avan- 
sate de elaborare, două scenarii, unul 
de actualitate, iar un altul va avea ca 
protagonistă pe Chiriţa lui Vasile Alec- 
sandri. 

9 9 9 Regizorul lulian Mihu a ter- 
minat nu demult filmările la Marele 
singuratic şi în prezent lucrează la 
montaj și post-sincronizări. Aşadar, 
viața, faptele şi gindurile lui Niculae 
Moromete, cel mai tînăr dintre Moro- 
meți, au trecut din carte pe peliculă. 
Sperăm că filmul va fi un argument 
suficient de convingător pentru a de- 
termina pe scriitorul Marin Preda să 
îmcerce să-l aducă pe ecran și pe llie 
Moromete. 

9 9 9 Francisc Munteanu. lucrează 
2» nou cu interpretul Pistruitatului, 
Costel Băloiu, pe care l-a distribuit în 
"orul său film, Plecarea din rai. Pri- 
mie secvenţe au fost trase la castelul 
dm Mănești-Prahova unde, acum citva 
“mp. a filmat Dinu Tănase pentru Trei 
ze şi trei nopți. 

9 9 9 Casa de filme Trei pregăteşte 
> surpriză iubitorilor de filme de aven- 
îm un western românesc. Eroii sint 
Šg români din secolul trecut care au 
pecat să-l caute pe un al treilea, deve- 
sē împăârțitor de dreptate în America. 
va 5 en film despre demnitate, cinste, 
cara, armate nobil în stilul acestui 
um modem care este westernul. 
Fe pemeric, numele de înalt prestigiu 
3 setorului Titus Popovici. Regizo- 
„ui Dam Pia este cea de a doua garan- 


de = seccesului. 
Andrei IRIMIA 


Spectatori, nu 


Scrisoarea lunii 


iți numai 


„Dacă aţi trăi în mijlocul copiilor...“ 


«Oare unde este filmul care sondează universul elevilor noştri? Unde sînt filmele 
despre elevii noștri aflați nu în vacanţă, nu ca eroi ai unor peripeții prin Deltă, nu ca 
figuranţi ai planului doi? Unde este şcoala generală, liceul, unde sînt zilele în care 
elevii își trăiesc obişnuita lor viață? Oare nu se află demne subiecte de film în această 
lume mare? Şi dacă se aleg elevii drept eroii unui film, numai vacanța oferă imagini 


palpitante ? 


Dacă ați trăi în mijlocul copiilor, ați vedea că «neeroicele lor zile de şcoală» ascund, 
la o adincime ce se vrea sondată, un univers inedit, trăirile esenţiale ale unor persona- 
lităţi în formare. lar dacă școlile pe care le cunoaşteţi nu oferă subiecte suficiente, 
urcați la una din școlile de munte, aşa cum am făcut eu într-o iarnă. Acolo sus pe 
creastă, era o şcoală cu puţini elevi, care nu văzuseră nici un film, iar dascălul lor 
urca zilnic muntele să le ducă lumina civilizaţiei. Care va fi revelaţia acestor elevi 
cînd vor cobori la şcolile mai mari? Ce reprezintă pentru ei harnicul învățător? L-au 
așteptat vreodată zadarnic cînd crivățul şi vinturile iernii prigoneau zăpezile fu- 
rioase? Poate că filmul acesta despre elevi s-a realizat. Spuneti-mi că există, nu 
mă voi supăra, poate nu l-am văzut, deşi fug la Cluj pentru fiecare premieră româ- 
nească, (Exact cum odinioară o premieră la teatru era cel mai mare eveniment cul- 
tural). În concluzie: și profesorii și elevii se doresc reprezentaţi în imaginile artei 


cinematografice românești», 


filmul românesc 


Instanța 
amină pronunțarea 


9 «Cinematografia noastră a trecut iarăși 
— pentru a cita oară? — pe lingă un succes, 
fără să-l atingă. Nu vreau să mă refer la 
ideea filmului, nici la scenariu, care chiar 
dacă nu sint extraordinare, nu se poate 
totuși afirma că ar fi lipsite de calități. 
Vreau să vorbesc despre dialog, care, pur 
şi simplu, striveşte filmul, îl încătușează 
în lanţuri de metafore, de maxime, de apre- 
cieri  psiho-pedagogice combinate cu 
poante, glume, bancuri, într-un cuvînt tot 
ceea ce e depășit, uzat, clasat în cinemato- 
graful de azi... Dialogul i-a dat tot timpul 
de furcă lui lon Caramitru care nu se poate 
spune că s-a luptat cu rolul, ci cu textul. 
Minunea a realizat-o George Motoi care a 
depăşit toate dificultățile. E meritul lui, 
dar trebuie să recunoaștem că a fost in- 
finit mai bine servit de scenariu. Lui Dinu 
Cocea îi reuşesc întotdeauna personajele 
negative. Inginerul Buzescu e un personaj 
complex, deloc unidimensionat, sinuos, 
fermecător, neașteptat, relaxat, violent, 
pasionat. (N.R.: De altfel, despre același 
personaj, am primit o scrisoare şi de la 
Adriana Grigoraș, anu! | engleză, lași 
— care-și mărturiseşte o totală admirație, 
mergind pină la fascinatie...) Dar pasionat e 
şi judecătorul Moga. Unde sint însă celelalte 
trăsături de caracter, acelea care fac din- 
tr-un personaj o ființă vie, dindu-i relief? 
Dinu Cocea e un regizor inteligent, bun 
profesionist, e totuși timpul să aibă un stil 
al lui. Unii vor răspunde, poate, că are mai 
multe. Într-adevăr, în această peliculă face 
un adevărat slalom printre stiluri. Şi cînd 
te gindești că filmul debutase atit de bine...» 
(Ileana Usatiuc Minculescu, Piaţa Buzești 
6, Bucureşti). 

@ «Duminică 13 iunie 1976, de la orele 
19—21, m-am dus la cinematograful Central 
să văd instanța amînă pronunțarea Un 
interesant film-dezbatere care s-a bucurat 
de o valoroasă interpretare din care nu au 
lipsit — spre a mai înviora atmosfera — 
Draga Olteanu și Jean Constantin. Sint 
însă mai mult ca sigur că acest film s-ar fi 
bucurat de un mai mare succes la public 
dacă dialogurile nu ar fi fost maltratate de 
tehnicienii coloanei sonore. Nu de puţine 
ori am auzit spectatori spunînd: «Ar trebui 
ca și la filmele românești să fie imprimat 
pe peliculă textul, spre a înţelege și nu a 
ghici dialogul din film». Socot că în filmele 


noastre clarității vorbei ar trebui să i se 


Anul XIV(16 
București 
iulie 1976 
Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Alexandru Jurcan 
sir. Principală 173; Ciucea, Jud. Cluj. 


dea o importanță deosebită». (Simon 
Schwartz, str. Coșbuc 7 — Țiglina, Galaţi) 

© «Un film care ar vrea să ne vorbească 
despre conştiinţă, dar care, din păcate, 
nu găsește cuvintele capabile să redea con- 
vingător treapta la care se află fiecare dintre 
ele... Ca întotdeauna în filmele noastre 
actorii (toţi de formula 1) se străduiesc să 
confere credibilitate personajelor. Regret 
că nu li s-a oferit posibilitatea să-și pună 
în valoare întreaga personalitate artistică. 
Pină cînd Radu Beligan în roluri nedificile? 
Pină cînd va fi nevoită Valeria Seciu să 
rămînă dulce și naivă? O dată cu acest 
film a apărut încă un director, unul arivist. 
Îmi vin acum în minte un şir de directori: 
semnificativi sau nu, egolatri sau nu, dar 
înainte de toate — directori. De ce atiția 
directori ?» (Mihaela Boideanu, str. Lupeni 
nr. 3 — Galaţi) 


actorii noștri 


Trei apariţii antologice 


@ «Alături de recitalul lui Caragiu, în 
Operațiunea Monstrul m-a impresionat 
interpretarea fină și sensibilă a lui Ovidiu 
Schumacher, pe care-l consider un mare 
actor. În acest film a excelat. Din galeria 
nesfirşită a personajelor secundare memo- 
rabile din filmele românești, rețin trei dintre 
ele, demne de antologie: George Mihăiţă 
în Filip cel bun, laboranta Magda (Maria 
Cumbari) din Zile fierbinţi şi Ovidiu Schu- 
macher în Operațiunea Monstrul. Ca pre- 
zenţe remarcabile, totdeauna şi în orice 
postură: lon Caramitru, Vladimir Găitan, 
Ştefan  lordache, Tamara Crețulescu, 
Mircea Diaconu — primul şi ultimul cu 
adevărat strălucitori. Dacă am avea atitea 
filme bune, ciți actori mari avem!...» (Ovidiu 
Coștiug, str. Alexandru cel Bun 14 — Su- 
ceava). 


filmul străin 


Numai și numai |. 
westernuri-parodii? 


„„„«După ce am escaladat riul Suceava, 
unde era să mă înec din cauza unui «taifin», 
după ce am traversat înot dealul Drago- 
mirna, am ajuns în Suceava-City, ca să 
văd şi eu «Cel alb, cel galben, cel negru», 
și mi-a fost dat să văd că am fost luat peste 
pistol de regizor. Oare regizorul n-a primit 
măcar «un dolar găurit» ca să facă un 
film ca lumea? De fapt este o parodie și 


Coperta | 


Osiînda. Scenariul: Sergiu Nico- 
laescu și Anuşavan Salama- 
nian. Regia: Sergiu Nicolaescu. 
În rolurile principale: Amza 
Pellea, loana Pavelescu, Aimde 
lacobescu, Sergiu Nicolaescu 


Fotografii 
de AL. BÎLU 


spectatori! 


atit. De ce se achiziționează în ultimul timp 
numai  westernuri-parodii? Nu se mai 
toarnă şi westernuri adevărate, sau se con- 
sideră că doar parodiile sînt educative? 
În fine, ca divertisment, filmul merită 
văzut...» (Colea Cureliuc, /oc. Măriţeia 
Mică — jud. Suceava) 


Dictatorul 


«Încă o dată rîsul se dovedeşte o cruntă 
pedeapsă a neomeniei. În galeria marilor 
acuzatori ai hitlerismului, Chaplin ocupă 
un loc deosebit, marcat de originalitatea 
rechizitoriului său. Actele de acuzare capi- 
tale mi s-au părut a fi: ziua de «lucru» a 
dictatorului, discursurile-lătrături, inegala- 
bilul joc cu globul pămintesc, cu soarta 
lumii. Charlot-ul clasic poate fi oricind 
simbolul unei naţii, el reprezentind la scară 
universală omenirea oprimată.» (G. Bruc- 
maier, Cal. Unirii 27—31 Suceava) 


dialog între cititori 


Adolescenții 
vor filmele lor 


Scrisoarea corespondentei noastre Stela 
lorga, «scrisoarea lunii» («Cinema» nr. 
4/1976) — prin care _ cititoarea cerea cu 
regizorilor noștri să se inspire 
din realităţile tinerilor — a primit adeziunea 
multor cititori, printre care cităm: Georgeta 
Giurgean, com. Caseiu nr. 273, jud. Cluj 
(«Da, sînt prea puțini regizori care fac filme 
despre noi, adolescenţii, după cum, pe 
ecran, apar tineri care nu sint decit nişte 
copii imperfecte ale realităţii»); Maria I. 
Alexandru str. Atelierului nr. 13 — Ploieşti, 
care ne şi precizează că «cei 20 de ani pe 
care i-am trăit ar constitui un scenariu 
excelent»...; Cristian, com. Peretu, jud. 
Teleorman (căruia fi atragem însă atenția 
că redacţia noastră nu se ocupă nici cu 
discutarea și nici cu aprobarea scenarii- 
lor, deci nu avem nici un fel de cădere spre 
za scenariul sau intitulat «in asfin- 
it»). 


în două vorbe 


E Monica Simbotiu (str. Ana Davilla 
nr. 29, București): Interpretul ducelui de 
Buckingham din Cei trei mușchetari este 
actorul Oliver Reed. 

N |. Nedelescu (Bd. lon Șulea 23, Bucu- 
rești): li vom transmite colaboratorului nos- 
tru, Valentin Silvestru, scrisoarea deschisă 
prin care vă declarați întru totul de acord 
cu opiniile rubricii sale. 

E ing. N. Radu (Bd. Miciurin nr. 1, 
Bucureşti) şi Vasile Mioc (str. I. L. Cara- 
giale nr. 10, Cluj): Aveţi dreptate: Șoimul 
maltez nu a fost scris de Raymond Chand- 
ler, ci de Dashiel Hammett. Regizorul 
admirabilului film sovietic Dirigintele de 
poştă este Serghei Soloviev. 

E Patric Poenaru (str. Maior Ignat 13, 
Botoşani): Aţi cheltuit multă energie pentru 
a desființa un film într-adevăr foarte slab. 
Vă așteptăm cu aceeaşi vervă în slujba 
unui film bun. 

E Marilena Petrescu, /ași: Nu ştim încă 
nimic în legătură cu turnarea celei de-a doua 
serii a filmului Cei trei mușchetari în regia 
lui R. Lester., 

N ionel Huţu (B/oc 64, orașul Bălan, 
jud. Harghita): Marion Ciobanu nu a jucat 
în filmul Un comisar acuză. 

N Costel Teliban (com. Havirna, jud. 
Botoșani) doreşte să-şi completeze colecţia 
revistei «Cinema» cu nr. 8 şi 91971; 7 și 
8/1973 şi 1974, precum şi toate numerele 
anilor 1963—1969. 

N Constantin Mihut (str. Unirii nr. 21, 
Strehaia, jud. Mehedinţi) doreşte să-şi com- 
pleteze colecţia cu nr. 7 şi 12/1973 şi toate 
numerele anului 1974. 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 
—————— 


Cititorii din străinătate se pot abona prin 

ILEXIM — serviciul export-import presă — 

Calea Griviței nr. 6%66, P.O.B. 2001, telex 
011226 — București 


Prezentarea grafică 
Arcadie Daneliuc 


Prezentarea artistică: 

Anamaria Smigelschi 

Tiparul executat a 

j Combinatul poligraf 

d «Casa Scinteï» — Bucureşti 
a a 


Cannes "76: 
chermeza la crepuscul 


Lino Ventura, un polițist «apolitic» care devine politic: 


Cel mai prezent, cel mai ofensiv: filmul italian, 
care de mai bine de 30 de ani 
duce lupta împotriva «prostiei somnifere» 


Tina Aumont, fiica celebrului tată, într-un rol episodic; 


Charles Vanel, magistratul, prima victimă dintr-un lanț de 


«cadavre de lux». Iată și titlul filmului iscălit de italianul Francesco Rosi și prezentat cu succes la Cannes '76 


Importul de inteligentă a fost | 


o tactică, dar nu una fericită. 

inema Polonezul Polanski, ca regi- 
zor şi ca protagonist al filmu- 

lui francez, Locatarul,a fost 
considerat aproape în unani- 

mitate «la fel de puţin convingător, în 
fața, ca şi în spatele camerei». Marele prie- 
ten al festivalului, regizorul englez Losey 

n-a avut mai mult noroc acceptind să iscă- 
lească sub tricolor francez filmul Mr. 
Klein. Campania de presă declanșată 
înaintea uverturii împotriva unei atit de 
ciudate selecţii naționale a iritat organiza- 
torii, mai ales că rezervele păreau din 
capul locului, cînd excesiv de modeste, 
cînd oarecum extravagante, căci rezervele 
erau: Un copil în mulțime de Gérard 
Blain (film autobiografic; Franța ocupată 
văzută prin ochii unui copil mal aimé; 
observații fine, momente tandre, o confe- 
siune discretă din toate punctele de vė- 
dere, inclusiv estetic) şi Gheara și dintele 
(film documentar de lung-metraj apărut 
destul de ciudat pe lista marei competiții 
care nu prea obișnuiește să amestece 
panterele și reptilele propriu-zise cu sta- 
rurile şi candidaţii la premii de interpretare). 
Pînă la urmă, toată lumea a înţeles că a 
fost o soluție de forță majoră. 

De fapt, tribulaţiile reprezentării fran- 
ceze la Cannes au- oglindit cu destulă 
fidelitate necazurile unei producții națio- 
nale fărîmițate de dificultăți financiare, 
de complexul lipsei de anvergură şi de 
un individualism virulent, care a dus, 
practic, la o adevărată inflaţie de «filme 
de autor», tentative de a ieşi din anonimat 
rareori norocoase şi adeseori pipernicite. 

Pentru nici un avizat nu a fost de aceea 
o surpriză că partenerul de discuţie al 
mastodontului american în lumea occiden- 
tală nu putea să fie, nici de această dată, 
cocoșul galic, aflat, cum zicea un cronicar 


autohton, «în pană de cucurigu» ci,bine- 


înțeles, cinematograful italian, cea mai 
“matură dintre cinematografiile apusului, 
o artă de atitudine politică, care de mai 
= bine de treizeci de ani duce lupta împotri- 
va «prostiei somnifere». r 
Prezența italienilor la Cannes a fost 
monumentală. 1900, filmul lui Bertolucci, 
a apărut covirşitor prin carura fizică — 
5 ore și jumătate! — şi, în primul rînd, 
prin forța herculeană cu care acest dis- 
tins regizor, în etate de 36 de ani, a recon- 
stituit o jumătate de secol de istorie ita- 
liană. Prezența nu a fost numai monu- 
mentală, ci și imperială, de vreme ce 
Cannes-ul a avut privilegiul îndoliat de a 
prezenta ultimul film al acelui care a fost 
Luchino Visconti di Madrone, simbolul 
rafinamentului, dar acest rafinament a 
uitat că maestrul nu filmează decît printre 
mobile semnate, printre orhidee veritabile 
şi a produs Rocco și frații săi, unul din 


cele mai adevărate filme despre mizeria 
lumii şi a sufletului. 

Prezentarea Inocentului a ținut locul 
unui pelerinaj şi al unui pios panegiric. 
Nu numai, Cannes-ul, unde a fost întot- 
deauna oaspete de onoare, dar nu cred 
că aș greşi dacă aş spune că toată suflarea 
cinematografică a nutrit întotdeauna pen- 
tru Visconti sentimente curate, care urcau 
de la deferenjă la frenetică admiraţie. 
Pasolini a trăit şi a murit controversat. 
Despre Visconti, chiar şi cei mai bilioşi 
şi cei mai slobozi la gură critici, chiar 
atunci cînd era vorba de un eșec sau de 
un semi-succes, discutau cu pălăria în 
mină. De altfel, de cîțiva ani, fără să do- 
rească, Visconti crease în jurul său un 
fel de stare de evlavie. Colaboratorii, 


prietenii, admiratorii asistau cu un nod 
în git la eroismul cotidian cu care maestrul 


lupta cu boala şi cu infirmitatea.Din scau- 


ri 
“nul său rulant, cu o voce pe care n-o lăsa 


să fie vocea unui om abătut, el își condu- 
cea echipa, îşi îndruma actorii, alerga de 


pe platou la masa de montaj şi înapoi. 


Toată lumea era înmărmurită în faţa aces- 
tui om doborit fizicește, care nu se plingea 
niciodată de degringolada sa biologică, 
Singura lui nemulțumire în anii acestei 
cumplite suferinţe era neplăcerea de a se 
vedea condus în cărucior prea încet. 


' Lunile dinaintea sfirşitului au fost o per- 


petuă revoltă împotriva acestui «prea în- 
cet». Lucra la Inocentul şi maestrul se 
grăbea, era înspăimîntat că nu avea timpul 
să-l termine. Cele din urmă săptămîni au 
fost o goană patetică împotriva cronome- 
trului. S-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat, 


adeseori, titanilor în ultimal act al vieții 


lor. A închis ochii la cîteva zile după ter- 
minarea filmului. Echipei nu-i mai rămă- 
sese decit să facă cele citeva retușuri in- 
dicate de șeful de orchestră. Ultimele sale 
ore erau obsedate de aceste minuscule 
modificări. Pleca în marea călătorie preo- 
cupat nu de trecerea în neființă, ci de ne- 
voia de a adăuga un anumit scirțiit de ușă, 
un anumit clinchet de pahar pe banda 
sonoră. 

Asfinţitul fusese presimţit cu ani şi 
ani în urmă. De mai bine de un deceniu 
filmele sale şedeau sub un abur auriu şi 
greu ca brocardul de care nu se putea 
lipsi. Plutea peste ele un presentiment 
apăsător și sumbru, aşteptarea scadenţei 
unui destin, al propriului său destin pro- 


„iectat într-un Ghepard, într-un Ludwig 


de Bavaria, majestate solitară în miilocul 
unei curți somptuoase şi al unui palat 
reconstruit pentru walkirii și pentru wagne- 
riene lebede. - 

Penultimul său film, Grup de familie 
într-un interior, era povestea Unui alt 
Ludwig, al unui alt Ghepard, un ghepard 
al zilelor acestea. Tot cu Burt Lancaster, 
dar un Lancaster în care meşele albe nu 


mai erau puse la masa de machiaj. Un 


bărbat cult, spiritualizat, un om care are 
aer demodat, demodat pentru că face 
parte dintr-un cerc social în care valorile 


morale nu mai sînt la modă, dar el, soli-“ 


tarul, el, profesorul, el se încăpăținează 
să creadă în valori morale, se încăpăținea- 
ză să se agaţe de valori morale, să se agaţe 
și să se întemnițeze înlăuntrul acestor 


valori, între aceste ziduri acoperite de 


sus pînă jos cu cărţi. Portretul de familie 
era povestea unui profesor care se auto- 
ostracizează în mijlocul tomurilor cu file 
galbene și cu coperţi legate în „piele. Per- 
delele casei sale au fost trase. Uşa apar- 
tamentului cu tablouri rare nu mai era 
deschisă decit rar, pentru o plimbare la 


fel de pustie, ca şi neplimbarea lui. O me- 


najeră bătrînă aduce ceaiul, toarnă ceaiul, 
îndulcește ceaiul, apoi dispare, se topeşte 
printre draperii şi profesorul rămine sin- 
gur, singur printre tablourile sale rinite 
de atîția cunoscători și de atiţi necunoscă- 
tori. 

În film avare înfăşurată în vizoane și 
cincile, Silvana Mangano, care face naveta 
Paris—Roma, pentru că la Paris este soțul, 
mare industriaș care îi varsă importante 


sume de bani, iar la Roma,la Roma este | 


o creatură blondă, nespus de frumoasă 


| care o pălmuiește în public; mai apar și 


alte citeva siluete: o jună contestatară, 
un june cu înfăţişare angelică şi cu rapa- 
citate de gangster. Marele, unicul erou al 
filmului, nu este însă o ființă, ci o stare. 
Starea de singurătate. Starea de asfintit. 

Același lucru se întîmplă și cu Inocen- 
tul. Sursa de inspiraţie este romanul lui 
d'Annunzio, foarte mult modificat de Vis- 
conti în sensul apăsării actului de acuzare 


la adresa unei clase reprezentată printr-un | 


tînăr bogat care duce o existenţă parazi- 
tară în high-life-ul roman din jurul anului 


1914. Lui Visconti i se propusese de mulţi | 


ani un roman al lui d'Annunzio, dar maes- 


trui ezitase de fiecare dată, temător că ` 
nu va găsi tonul just în rezolvarea unei 


probleme care i se părea, în acest caz, 
esențială, și anume: a salva ceea ce tre- 
buie să fie salvat din opera lui d'Annunzio, 

dar a demola tot ceea ce ţine de influența 
nefastă pe care această operă a putut s- o 
aibă. «Eroarea foarte multor oameni — 
spunea Visconti adeseori — este aceea 
de a confunda pe D'Annunzio cu d'annun- 
zianismul». D' annunzio a fost un mare 
scriitor, un scriitor contradictoriu, fasci- 


į nant și detestabil în același timp. Opera 


lui rămîne să fie recercetată, regindită 
de epoca noastră. D' annunzianism-ul a 
fost însă ceva monstruos și el continuă 
să fie extrem de periculos, mai ales prin 
ideea acelui respingător supra-om pe 
care scriitorul o împrumutase de la 
Nietzsche. În cartea «Inocentul», eroul fil- 
mului pronunță această frază: «Justiția 


oamenilor nu mă interesează». Visconti 
nu a acceptat ca aceste cuvinte să pă- 
trundă în filmul său. El a operat de altfel 
o serie de modificări esențiale. În special 
sfîrşitul. Maestrul a vrut să nu existe nici 
cea mai mică senzație de confuzie cu pri- 
vire la atitudinea față de eroul cărții: un- 
bărbat tînăr şi bogat care se risipeşte 
într-o existență care s-ar putea numi inu- 
tilă, dacă această inutilitate n-ar zdrobi, 
ce-i drept, într-un mod tandru, cavaleresc, 
rafinat, dar o zdrobire rafinată nu este, în 
ultima instanţă, altceva decît tot o zdrobi- 
re — n-ar zdrobi, zic, pe cei din jurul lui. 
Visconti a vrut să-şi pedepsească eroul. 
«Mi s-a părut — spunea maestrul — că 
în cazul de faţă cel mai nimerit este să-l 
oblig pe acest om răsfățat de “soartă, pe 
acest exponent al înaltei burghezii, care 
s-a făcut răspunzătoare de venirea la pu- - 
tere a fascismului, mi s-a părut necesar 
să-l fac pe acest personaj să ajungă 
singur într-o situație fără ieşire». Soluția 
propusă de Visconti a fost sinuciderea, 
o sinucidere care nu trebuie interpretată 
ca un simbol filozofic, pentru că maestrul 
nu a crezut niciodată că o clasă socială, 
chiar o clasă care își dă seama de inutili- 
tatea ei, își va trage de bună voie un glonte 
în tîmplă. Este o soluție dictată de struc- 


tura acestui film, de psihologia unor per- 


sonaje anume. Este o soluție care se în- 
cadrează în marele leit-motiv al operei 
viscontiene: destrămarea, inevitabila des- 
trămare a unor clase care au crezut că 
toată lumea le aparține, dar de dincolo 
de viață şi de moarte, el, «aristocratul 
roşu», le mai spune încă o dată că «pă- 
mîntul se cutremură» şi că marea cere- 
monie a crepusculului zeilor s-a apropiat 


de _sfirşit. ir: 
Ecaterina OPROIU 


nr. 7 
Anul XIV (163) 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucuresti-iulie 1976