Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages301-350

za 


bătându-se la amintirea tatălui ei şi la tot ce-i 
povestise. 

— Si ce-ţi mai spunea?” o intrebara curiosi si 
cam induiosati generalul, colonelul si d. Bună- 
reanu. 

Victoria răspunse mulţumită că poate arăta că 
ştie şi ea ceva. „Ne spunea tăticu că Mihai Vitea- 
zul e pe iumătate dela noi, din Macedonia, că a- 
dică mamă-sa a fost o Româncă din munţii Pin- 
dului. Apoi tăticu mai ştia un cântec vechiu şi îru- 
mos despre Mihai Viteazul. 

— Cântă-ni-l şi nouă să-l auzim» îi ziseră ei. 

— Nu ştiu să-l cânt, răspunse ea, si nici cuvintele 
nu ştiu să le spun, fiindcă acest cântec este în lim- 
ba greacă, iar eu nu ştiu greceste. Insă ştiu intele- 
sul cântecului, asa cum ni l-a spus taticu.” 

Fără să mai aştepte să fie rugată din nou, Vic- 
turia povesti pe scurt precum urmează cuprinsul 
cântecului despre Mihai Viteazul: 

„Ci-că odată Mihai Viteazul a pornit un războiu 
impotriva Turcilor. Şi a pornit, ţinând într'o mâ- 
nă sfânta Evanghelie din România. iar în mâna 
cealaltă o cruce de aur ce-i fusese trimisă de Pa- 
triarhul dela Constantinopol. Şi sa întâlnit cu 
Turcii şi a început cu ei lupta încă din zorii zilei. 
A tinut această luptă până s'a înoptat, când Tur- 


EA] 
IN 


cii au fost puşi pe fugă. Si sau numărat morţii. 
Din partea Turcilor cazusera trei mii, iar din oas- 
tea lui Mihai Viteazul numai trei pui de Români. 
Şi ce păcat că au căzut şi aceştia! Aşa se spune 
in cântecul vechiu pe care îl ştia tăticu.” 

Generalul, colonelul şi d. Bunăreanu o ascultau 
cu toată atenţia si cu tot dragul cum povesteşte si 
erau mirati, dar si foarte mulţumiţi, gândindu-se. 
că o fetiță născută si trăită asa departe de Tara 
Românească, ştia lucruri aşa de frumoase din isto- 
ria Românilor şi mai ales are sentimente de atâta 
dragoste pentru tot ce este românesc. 

In deosebi, d. Bunăreanu îşi zicea încântat în si- 
nea sa: „Pentru copii mei fetița aceasta va fi o a- 
devărată fericire, fiindcă va întări într'inşii dra- 
gostea de neam şi ţară.” 

Dar trenul îşi încetini acum. mersul. pentru ca 
după puţin să se oprească deabinelea. „Bucureşti! 
Bucureşti!” se auziră glasurile. conducătorilor: 

„Am şi sosit la Bucureşti? întrebă foarte mis- 
cata Victoria, deschizând mari de tot frumoşii e: 
ochi negri. 

— Da. suntem chiar la Bucureşti, îi răspunse 
zâmbind d. Bunăreanu, adăugând: „De aceea. hai 
să ne dăm jos.” 

Mai înainte de a se despărţi, generalul o sărută 


PAG. 6 eee 


parinteste pe frunte si îi zise: „Nu uita că îmi eşti 


fină. Nu uita şi numele meu: mă chiamă Traian 


Draznea, general de divizie. lar prietenul meu d.. 


Bunăreanu, care sper să mă invite din când în 
când la locuința sa dela tara, îmi cunoaşte a- 
dresa.” 

La locuinţa sa dela ţară, unde îşi avea copiii, d. 
Bunăreanu urina să plece în după amiaza zilei ur- 
mătoare, de oarece avea la Bucureşti nişte treburi 
de araniat. Avea însă la Bucureşti o matusa, unde 
trăgea totdeauna în gazdă. La mătuşa aceasta o 
duse, prin urmare, şi pe Victoria. Dar până să a- 
junga acolo, prin câte impresii n'a trecut Victoria, 
când străbătea cu maşina străzile Bucureştilor! 

Mai întâiu, la eşirea din Gara de Nord rămase 
câteva momente zăpăcită şi chiar speriată. S'a ză- 
păcit şi s'a speriat de mulţimea de automobile, de 
autobuze, de trăsuri si de tot sgomotul si misca- 
rea din jurul ei. Se agata strâns de haina d-lui 
Bunăreanu şi rămase nemiscata locului. neîndrăz- 
nind să facă un pas’ Avea impresia că dacă se dă 
jos de pe treptele dela esirea din gară, o să fie 
călcată şi strivită de maşinile, care umblau în toa- 
te direcţiile. 

„Nu te speria, Victorio dragă, îi zise d. Bună- 
reanu, căutând să o liniştească si să-i alunge frica. 
Nu ne calcă nici o: maşină si nu ni se întâmpla 
nici un rau.’ 

D. Bunareanu facu apoi semn unui sofer sa se 
apropie si ajutand mai întâiu pe Victoria, care in- 
că tremura. să se urce in maşină, luă si el loc 
jângă dânsa. 

Maşina porni, luând-o pe Calea Griviței, ca de 
acolo să o ia pe Calea Victoriei si pe urmă sa iasa 
în Bulevard. ca să meargă până la o stradă din a- 
propierea Bulevardului Pake, unde mătuşa d-lui 
Bunăreanu isi avea iocuinta. 

In toată vremea aceasta, Victoria era uluită si 
aproape nu-şi dedea seama de ceeace se petrece 
cu dânsa. Mai întâiu, pentrucă atunci pentru prima 
cară se urcase si ea intr'un automobil. Mersul în 
automobil îi producea deci o senzaţie cu totul ciu- 
dată. lar de câte ori automobilul, având înaintea 
sa drumul liber si deschis, mergea cu o iuteala 
mai mare. Victoria tresărea de spaimă. li se părea 
că automobilul n'o să mai poată fi oprit si că are 
să ise întâmple cine stie ce nenorocire. 

Apoi ea, care până atunci nu fusese în vreun 0- 
rags mai mare şi mai însemnat, nu se putea dumeri 
cum este cu putință ca să fie atâta lume, atâta 
mişcare, atâtea maşini si tramvae, atâtea clădiri 
şi prăvălii frumoase şi atâta belşug de lumină. A- 
metise privind mereu la dreapta si la stânga. U- 
neori, i se părea chiar că tot ce vedea nu este aie- 
vea, ci că visează. Un vis despre un oraş, aşa cum 
yumai în basme se povesteşte. 


ecm + Di MINEA TA COPHEOR 


D: Bunăreanu căuta, tot vorbindu-i si explicân- 
du-i, să-i gonească teama şi zăpăceala. „lată, îi 
spuse el, strada pe care mergem acum, este Ca- 
lea Griviței. | se spune aşa în amintirea biruintei 
ce a câştigat armata română în războiul cu Turcii 
dela 1877—1878, când a cucerit fortăreaţa puva 
de lângă Plevna din Bulgaria. 


— Grivița! Plevna! răspunse Victoria, par'că 
S'ar fi trezit atunci din somn. Da, ne povestea ta- 
ticu despre vitejia armatei române, spunându-ne 
că fără ajutorul Românilor. Ruşii, cu toate că a- 
veau o armată de zece ori mai numeroasă decât 
armata română, fuseseră bătuţi mar de către 
Turci şi ar fi patit-o rău de tot.” 

Când automobilul, eşind din Calea Grivitei, a 
intrat în Calea Victoriei. d. Bunăreanu îi zise zâm- 
bind: „Strada pe care mergem acum, poartă nu- 
mele tău, fiindcă îi spune Calea Victoriei. 4 


— Si dece i-au dat acest nume? întrebă Victo- 
ria foarte mirată că o stradă se numeste după nu- 
mele. ei. 

— Nu i-au dat numele, o lămuri râzând d. Bu- 
năreanu, după numele vreunei fete sau vreunei 
cucoane, care se chema Victoria, ci ca o amintire 
a victoriei ce au câştigat Românii asupra Turci- 
lor tot în războiul dela 1877—1878.” 


Când ajunseră în fata Palatului Regal, d. Buna- 
reanu spuse şoferului să oprească un moment, &- 
poi zise Victoriei: „Vezi clădirea aceasta mare de 


la dreapta noastră? Este palatul în care locueşte 7 


Regele nostru. care de azi încolo, este şi Regel: 
tău. 

— Dar Regele României a fost întotdeauna Re- 
gele Românilor de pretutindeni, răspunse Victoria, 
adăugând: Asa ne spunea taticu.” Se ridică apoi 
în picioare şi privi lung spre Palat, dorind să-l 
vadă şi să-l cunoască mai bine. 

In Bulevardul Elisabeta, d. Bunăreanu spuse 
şoferului să oprească din nou: Erau în Piaţa Uni- 
versitatii lângă statuia lui Mihai Viteazul. 

„Priveşte statuia aceasta, zise Victoriei d. Bu- 
răreanu, si spune-mi dacă poţi ghici a cui este. 

— E statuia lui Mihai Viteazul!” strigă Victo- 
ria entuziasmată si fără să stea o clipă pe gân- 
duri. Apoi adăugă: „O cunosc. fiindcă am văzut'o 
tie atâtea ori într'o carte de a lui tăticu.” 

In sfârşit, sosiră si la casa matusei d-lui Bună- 
reanu, unde fură primiţi cu toată dragostea, mai 
ales dupa ce d. Bunăreanu povesti mătuşei sale 
cine este Victoria, cum a găsit-o şi ce a hotărât să 
facă cu dânsa. 

„Dece nu o laşi câtăva vreme la mine?” îi zise 
mătuşă-sa. 

_— Pentrucă are nevoe de aerul întăritor dela 
tara si de societatea copiilor”, îi răspunse d. Bu- 
năreanu. Va urma) 


ăi 


DI 


n dimineaţa zilei aceleia, Puiu se trezeşte din 
somn si ridicându-şi capul de pe pernă, zice 
vesel, vorbindu-si singur: „O, ce zi frumoa- 
să! Şi ce frumos străluceşte soarele! Merg 
să mă plimb şi mă duc chiar până la pădure”. 
Puiu se sculă, se spălă, se îmbrăcă la repezeală 
şi esi din casă, fara-sa-i spună mămichii sale. La 
eşire, fu văzut numai de neastâmpăratul Fox, că- 
telusul cel drăguţ. 
„Dacă mergi la plimbare, merg si eu cu tine, 
ca să te păzesc”, îi zise Fox în graiul său câinesc. 
Insă Fox nu se tinu de cuvânt. fiindcă întâlnind 
pe stradă un alt căţel de seama sa, începu să 'se 
joace şi să sburde, aşa ca Puiu rămase singur. 
Puiu aiunse la pădure, după ce se opri mai în- 
tâiu pe câmp şi prin livezi, ca să culeagă flori si 
să facă un buchet pentru mamica sa, 
Dar în pădure era tăcere şi era cam întuherec. 


Lui Puiu începu să-i fie îrică, ba chiar se porni 
să plângă. Tocmai când plângea mai tare și zi- 
cea: „Mamă! Mamă!” iată că veniră înaintea sa 
doi iepuraşi dragalasi si îi ziseră: „Nu plânge. Pu- 
iule, ci vino cu noi, ca să ne vezi locuinţa şi să te 
ospatam cu bunatatile ce avem”. 

Puiu merse cu iepuraşii la locuinţa lor, care era 
o gaură în pământ, unde nici nu putea să intre. 

lepuraşii însă îi deteră din „bunătăţile” ce a- 
veau; frunze verzi, ghindă. mere padurete. 


— Nu mănânc lucruri de acestea”, ie răspunse 
Puiu multumindu-le si luându-și rămas bun dela 
dânşii. 

Porni îndărăt, luând drumul spre casă, dar se 
rătăci si ajunse la marginea unui râu, peste care 
n’avea cum sa treaca. De aceea, se porni din nou 
să plângă. Insă tocmai când plângea mai” tare, 
veniră patru lebede, cari îi aduseră o barcă mică, 
mititica şi îi ziseră: 

„Puiule, intră în această barcă, iar noi împin- 


par Sy 


gem dela spate si asa te trecem de partea cealalta 


‘a râului. 


— Vă mulţumesc, dragutelor lebede!” le zise 


Puiu şi se sui în barcă. Barca înaintă pe apa râu- 


lui, fiind împinsă: dela spate de cele patru lebede. 
Dar când esi la marginea râului, veni în sbor 

un stol de gâşte sălbatice,. care îi ziseră: „Puiule, 

nu pleca acasă, ci stai să te mai joci cu noi”. 

Puiu ar fi stat, veni însă un ratoiu mare, îl apucă 

cu ciocul de haină şi mai mult tragandu-l, îl duse 

acasă, unde mămica sa era foarte ingrijata. 

Vintilă Bratu 


SE 


= DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 3. an 


rau trei purceluşi la o purcea, care îngri- 

jea de ei cu toată dragostea de mamă. 

Insă, zi de zi, purceluşii se făceau mai 

mari, tot mai mari, aşa că mama lor nu 

putea să le găsească mâncare în deajuns. 

De aceea, într'una din zile le vorbi în felul ce 
urmează: „Nu-i altceva de facut, decât să mer- 
geţi în lumea largă şi să vă căutaţi singuri norocul. 


Se prea poate să fiţi tustrei nişte purcelusi cu 
Noroc”. 

Cei trei purceluşi se simțeau mândri, că pot 
merge singuri în lume. Plecară, apucând fiecare 
pe alt drum. 


Cel dintâiu purcel abia făcuse o bucată de 


drum, că întâlni pe un ţăran, care ducea în spinare 
o legătură de pae. 


(Q 
AOF 
3° 


„Dă-mi puţine pae, îi se rugă purcelusul, ca sa- 
mi pot face şi eu o căsuţă”. 
Omul îi dete câteva pae, iar purcelusul îşi făcu 


o căsuță de pae. 


In curând însă jupanul Lup trecu. pe acolo. 
„Drăguţule purceluş, îi zise lupul, primeste-ma si 
pe mine în căsuţa ta. 

— Nu te primesc, orice mi-ai ca! îi răspunse 
purcelusul. 

— Dacă nu mă primeşti, iti dărâm căsuţa nu- 
mai decât! ii zise lupul”. Dete la o parte paele si 
mâncă pe purceluş. 

Al doilea purceluş întâlni în drumul său pe un 
țăran, care purta in spinare o legătură de frunze. 
„Dă-mi puţine frunze, i se rugă purcelusul, ca 
să-mi pot face şi eu o căsuţă”. 


— ~ 


` 


DIMINEAȚA COPIILOR => 


PAG. 9. 


~ 


Omul îi dete puține frunze si purcelusul îşi făcu 
o casă de frunze. 

După puţin, iupânul Lup 
„Drăguţule purceluş, îi zise lupul. 
şi pe mine în căsuţa ta. 

— Nu te primesc, orice mi-ai da! îi răspunse 
purceluşul. 

—- Dacă nu mă primeşti, iti dărâm căsuţa nu- 
mai decât!” îi zile lupul. Dete la o parte frunzele 
şi mâncă si pe al doilea purcelus. 

Al treilea purcelus era mai deştept decât fratii 
săi. Intâlni şi el în drumul său pe un om, care se- 
dea pe o grămadă de pietre. 

„Dă-mi puține frunze, îi se rugă purcelusul; ca 
să-mi pot face şi eu o căsuță”. 

Omul îi dete câteva pietre, iar purcelusul isi 
făcu o casă solidă de pietre. 

După putin, jupanul Lup 


trecu si pe acolo. 
primeste-ma 


trecu si pe acolo. 


„Drăgutule purcelus, îi zise lupul. primeste-ma 
pe mine în căsuţa ta. 
— Nu te primesc, orice mi-ai da!” îi răspunse 


purcelusul, 


— Da u mă primeşti, iti dărâm căsuţa nu- 
mai decâţ! 

Insă cas 
lupul n'a 


aceasta cra aşa de solid .clădită, că 
ut să miste din loc măcar o piatră. 


Văzând ta, fugi pe drum încolo, gândindu-se 
cum ar mai bine să-l facă pe purcelus să 
iasă din căsută si aşa să-l mănânce. 


Se întoarse, aşa dar, ziua următoare şi ii zise 
purcelusului: ,,Dragutule purcelus, nu mergi cu 
mine să culegem cartofi? 


oe aN 


peti SS 


— Cu toată plăcerea, la ce oră vrei să mer- 
gem? răspunse purcelusul. 

—- Mâine dimineaţă, la orele şase. îi zise lupul. 

— Foarte bine, îi întări purcelusul vorba, am 
să fiu gata la orele şase”. 

Insă, purcelusul se sculă la orele cinei, strânse 
cartofi şi se şi întoarse acasă la el, când iată că 
veni si jupanul Lup. 

„Eşti gata? îl întrebă lupul. 

Mai mult decât gata! îi răspunse purceluşul. 
Am si fost, am strâns cei mai buni cartofi şi m'am 
întors de mult.” 

Lupul nu mai putea de necaz, auzind acestea, 


PAG. 10 = 


dar tot avea nădejde să-l facă pe purcelus sa iasă 
din casă. De aceea, ii vorbi cu blandete: 

„Nu vrei să mergem mâine dimineaţă, la orele 
cinci, ca să culegem mere? 

— Merg cu toată plăcerea!” îi răspunse pur- 
celusul. 


h hh 7 
T, 
Cilin G 7 
WEI 


a 
ays, 


£ 


Insă în dimineaţa următoare purceluşul s'a scu- 
lat la orele patru şi a dat fuga să culeagă mere. 
Tocmai umpluse coşul. când iată că pică si ju- 
pânul Lup. 

„Merele sunt foarte gustoase, îi strigă purce- 
lusul din pom, ia gusta si tu unul”. Şi îi asvârli un 
măr, cât putu mai departe. Mărul se rostogoli pe 
un deal in jos, iar lupul alerga să-l prindă. Atunci 
purcelusul se dete iute jos din măr şi o luă la fuga 
spre căsuţa sa de piatră. Mai înainte ca lupul să 
se întoarcă, el'era la adăpost. 

Aceasta îl supără şi mai tare pe iupânul Lup. 
Cu toate acestea, îi vorbi purceluşului cu multă 
blandete si îi zise: ,.Dragutule purcelus, nu vrei 
să mergem azi dupa.amiaza la bâlciu? Viu sa te 
iau la orele-trei. 

— Sa făcut!” îi răspunse purcelusul, însă, asa 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cum îi era obiceiul, şi de rândul acesta, se duse 
la bâlciu mai înainte de orele trei. 

La bâlciu, era îrumos şi multă veselie. Purce- 
luşul era cât p’aci să uite cu totul de lup, când 
îl văzu venind din spre deal. 

„Acum mă prinde!” strigă el îngrozit de spai- 
mă. Insă, îi veni deodată un gând frumos. Cum- 
pără un butoiu mare, intră în butoiu şi porni să se 
rostogolească pe deal în ios. 

Când lupul văzu că butoiul se rostogolește sin- 
gur, se sperie aşa de rău, că îşi luă coada între 
picioare şi îugi, fara să ştie încotro merge. 

Butoiul se rostogoli până la căsuţa de piatră a 
purceluşului. Purceluşul eşi din butoiu, intră în 
casă, făcu focul şi puse pe îoc o căldare mai mare. 

După puţin, iată că veni şi lupul şi îi zise: 
„Când mergeam la bâlciu, văzui rostogolindu-se 
şi venind asupra mea o dihanie de speriat. 

— Ha-ha-ha! isbucni purcelusul în râs. Te-ai 
speriat de mine şi ai rupt-o la fuga, fiindcă eu 
eram în butoiul, care se rostogolea.” 


Când ijupânul Lup auzi aceasta, începu să scras- 
nească din dinţi, de necaz mare ce-i era. După 
aceea, sări pe acoperişul casutei de piatră şi se 
căzni să o dărâme. Insă alunecă în coş şi căzu 
drept în caldarea de pe foc, care era plină cu apă 
fierbinte. 

„Şi cu asta, s'a sfârşit cu jupanul Lup şi sa 
sfârşit si povestea!” zise purceluşul, acoperind 
căldarea cu un capac. 


Stan Protopopescu 


iS 


md 


DIMINEATA COPIILOR ie 


floare de volbură, care se mai numeşte 
si ,rochita rândunicii”, rasarise din pă- 


| i 
mânt lângă gardul din fundul grădinei. 
Işi încolăcise trupsorul său subtirel si 


(9) 
plăpând de un par din gardul acesta. 


Volbura aceasta n'avea decât o singură dorin- 
{a: să crească mare, cât mai mare şi să crească 
iute, cât mai iute. ,,Ah, de m’as face mare! Mare 
cât nucul din grădină!” Aşa se ruga ea şi dimi- 
ncața şi seara si gândul acesta nu-i esea din cap 
toată ziua. 

„Fii mulţumită, că eşti mică si ferită de vederi 
străine!” îi spunea fluturele- Şi o alinta, şi o sa- 
ruta, fiindcă aceasta volbura albastră îi era 
dragă. 

Vântul, de asemenea, îi spunea în toate zilele: 
„Drăguţă şi micuță volbură, să fii bucuroasă că 
nu vezi nimic din lumea de afară. Nu-i în totdeau- 
na frumos ceeace este de văzut. Nu mai plângc, 
ci vino să te mai leagăn” 

Parui, care o sprijinea, îi vorbea tot în felul 
acesta . şi-i mai zicea: ,,Multumeste lui Dumne- 
zeu, că mă ai pe mine, ca să te spriiin şi să te a- 


Xe? 


păr”. 


Insă, din tot ce i se spunea, nesocotita volbu- 
ră nu vroia să audă nimic şi nimic nu-i mai plă- 
cea. Nici chiar sa se joace cu razele soarelui. 
Mereu se încerca să se ridice şi să vadă ce este 
dincolo de gard. : 

Işi închipuia că are sa vada cine ştie ce frumu- 
seti. Mai cu seama, dorea sa stie si sa vada cine 
strigă asa de des ‘,,Meec-meec!’’ Mai auzea gla- 
suri de copii, pocnituri de biciu si isi inchipui ca 
in partea aceea este negresit frumoasa si minu- 
nata „Țară a poveştilor”. 

Ba chiar, într'o zi întrebă pe fluture: „Nu este 
acolo Jara poveştilor? 

— Ce Jara a poveştilor? zise fluturele strâm- 
band din nas. E o grădină părăsită in care nu 
sunt decât buruieni şi nici un fel de flori. Grădina 
în care esti tu, drăguță volbură, este mult mai 
frumoasă. 

— Dar nu e vreun Făt-Frumos acela care zice 


pa 


mereu: Meec, meec? întrebă iarăşi volbura. 


[i ta dia aka cu Fiori 
VOLBURA NEMULTUMITA | 3 | 


— Aoleu, ce mai Făt-Frumos! răspunse fiutu- 
rele izbucnind in hohote de ras. Apoi, adauga: 
Mulţumesc de aşa Feti-Frumosi! Nu este decât 
un tap bărbos si urit, cu două coarne cu care 
împunge ca un nebun. Acesta e Făt-Frumos, care 
face meec-meec”. 

Insă volbura nu vroia să creadă. „Ah, de aş 
creşte mare şi aş putea să văd măcar o dată pe 


Tes 
N 
AN 


À 


tapul, despre care sunt sigură că trebue să fie 
foarte frumos!” Asa se ruga ea mereu. 

In sfârşit, zi după zi, crescu şi ajunse până în 
vârful gardului. De acolo, putea să privească în 
grădina cealaltă, adică în ceeace crezuse ea că 
este Țara poveştilor: 

Dar n'avu mult timp de privit. Bărbosul si la- 
comul tap o zări, merse sărind la ea, o mirosi si 
zise: „E tânără şi fragedă, asa că trebue sa fie 
minunată la gust!” Şi o manca pe loc, inghitind-o 
toată. 

Maria Sorel 


PEPEOEEEEEOESEEE ee EAH ES EEFEEEEE SSS EFESSESESFED AH CLEESEE EEE CT EEE EESEES FESO RARA EEE EOE ESTE EEE ESSE EES FOOTE EEO EEES PERON ETO OR EEEE 


ADTHTETETEEE ETTORE THOETETOOTOEOEE LANA EDO OETEDOEHE REET ETHODS aa a a a ANAAALLAAAAA LEANA ARAL AAAAAAAAARAAAA AAA AAA AA AAAAAAAAAAANA AAA ALI 


PAG. 12 E 


Se DIMINEAȚĂ COPILLO 


POVESTE ITALIANĂ 


arinela se trezi, îşi ridică puţin 
capul şi deschizând ochii, văzu 
înaintea ei o femeie tânără si 
blondă. care îi zâmbea şi îi în- 
tindea mâinile. Femeia aceasta, 
apucând mâinile Marinelei, îi zi- 
se: „Vino cu mine, fetiţă dragu- 
ta. Am să te duc departe de aci, 
intr'o ţară, care este sus, în cerul albastru şi dea- 
supra nourilor. Si ai să fii mulţumită, Marinela, 
mulţumită şi veselă, aşa cum erai mai înainte ca 
mama dumitale să te pună în internatul acesta. In- 
chide ochii si, fără să-ţi fie frică, lasă-te sa te 
conduc eu.” $ 
Marinela închise ochii, dar simți cum e ridicată 


Adaptare de VASILE STĂNOIU 


uşor. uşor, în văzduh. Simti cum vântul îi raco- 
reste obrajii şi îi flutură părul. In loc să-i fie frică, 
simţea o mare plăcere. După aceea, simţi că nu se 
mai ridică în sus si că par'că ar fi culcată în nişte 
perne. 

„Marinela, acum deschide ochii, fiindcă am so- 
sit. Ai făcut drumul până aicea în trăsura mea de 
nouri. Acum vei intra în palatul meu, un palat alb 
şi albastru, care este deasupra nourilor. Vei vedea 
că aci totul e mult mai frumos decât ios. pe pă- 
mant.’ 


Marinela deschise ochii, privi in incaperile pa- 
latului si rămase uimită de ceeace văzu. Erau a- 
colo o mulţime de săli pline cu tot felul de bună- 


wen 


w< 


Pip aiia, Ares, i a j A 


= ———— 


DIMINEATA COPIILOR 


„tăti şi de frumuseti. Intr'o sală erau humai păpuşi 


imbrăcate în albastru, într'alta, păpuşi îmbrăcate 
in roşu, alta avea altfel de jucării. Veneau apoi la 
rând, una lângă alta, sălile pline de bomboane, de 
prăjituri, de fel de fel de dulciuri. 

„Totul e pentru tine, îi zise femeia tânără şi 
blondă, care o aduse. 

— Dar cine esti d-ta, care ai fost aşa de bună, 
ca să mă scapi din internat şi să mă aduci aicea 
în cer? o întrebă Marinela. 

— Sunt Zâna Bucuriei. zâna care doreşte bine- 
le copiilor, făcându-i să petreacă şi să se bucure 
cât mai mult.” 

Pe Marinela însă o mai muncea un gând. De a- 
ceea, întrebă din nou pe Zâna Bucuriei, zicân- 
du-i: „Dar nai să mă pui să învăţ lecții grele si 
plicticoase? Nici să desleg probleme încurcate? 
Nici să stau toată ziua plecată pe o broderie?” 


Zâna zâmbi şi îi răspunse: „Nu, Marinela, aicea 


wai nici lecţii de învăţat. nici vreo alta muncă de - 


facut. Aicea esti in tara petrecerilor, asa ca ai voe 
să te joci si să te distrezi toată vremea”. 

Ochii Marinelei străluciră de bucurie. Va să zi- 
că, a scăpat de viata de internat, a scăpat de uni- 
forma şcolară, de lecţii şi probleme. Ce are de 
făcut aci, în tara petrecerilor? Să petreacă şi să 
se joace cât e ziulica de mare. Se poate oare ceva 
mai bine, mai plăcut si mai frumos? 

Insă, iată că într'o seară, pe când zânele stăteau 
de vorbă cu stelele. pe Marinela o cuprinse dintr'o 
dată dorul de tot ce lăsase pe pământ. 


O cuprinse chiar dorul de internat, unde ma- 
mă-sa o pusese să înveţe atâtea lucruri folositoa- 
re şi să capete o creştere mai bună. O cuprinse 
dorul de patul ei alb, care se găsea în rând cu pa- 
turile atâtora din colegele sale. Mai presus de ori- 
ce, o cuprinse însă dorul de mamă-sa, care, de 
sigur, acum plângea. şi o căuta în toate părţile. 


Dar dece Marinela vroia să fugă de internat si, 


să scape si de lecţii si de probleme? Dece a mul- 
tumit ea zânei, care a dus-o în „tara petrecerilor” 
de deasupra nourilor? 

Pentrucă în seara aceea, Marinela fusese neas- 
cultătoare. iar directoarea internatului o certase. 
Marinela mersese atunci la culcare plângând şi 
supărată pe toată lumea. Chiar si pe’ mamă-sa, 
despre care gândise: că îi doreşte răul, indepartan- 
d-o de acasă, si punând-o in internat. 

Cum ar fi dorit să fie din nou pe pământ si să-i 
ceara mamei sale iertare, ca a putut sa aiba un 
gand asa de nesocotit! Se saturase, se plictisise de 
toate papusile, de toate jucăriile si de toate bom- 
boanele si prăiiturile din „ţara petrecerilor”. 

...Dar iată că Marinela auzi cum o stea mai mi- 
că şi mai putin strălucitoare stă de vorbă cu „Zâ- 


=|} PAG. 13 


na Bucuriei” şi ii spune: „Ai făcut foarte rău, că ai 
luat-o din internat şi dela învățătură pe Marinela 
şi ai adus-o aicea, ca să faci dintr'însa o leneşă si 
c trântoră. Ea fusese pusă în internat de mamă-sa, 
care îi doreşte binele şi voia să facă dintr'însa o 
fetiță bună, ascultătoare şi cu învăţătură de carte. 
Şi acum, biata Marinela plânge că nu-şi mai poate 
vedea pe iubita ei mamă. 


— Steluto, nu te amesteca unde nu-ti fierbe 
oala! ii răspunse răstită Zâna Bucuriei. Marinela 
este foarte mulțumită că a venit aici.” 


Dar se auzi atunci glasul Marinelei, care zicea 
printre lacrimi: „Nu mai vreau să stau aici! Vreau 
să mă întorc la şcoală şi la internat si să învăt 
carte. Vreau să-mi văd pe mămica! 


— Tu insati ai vrut să vii aici, ii răspunse cu 
ir clei „Zâna Bucuriei”. De aceea, mai să. mai 
pleci 


— Mama!... Mama!...” zise Marinela plângând 
şi suspinând. 

Atunci steaua cea mică si mai putin straluciioa- 
re se apropie de ea şi zise, vorbindu-i cu blânceţ:: 
„Nu plânge, Marinela. că eu, care am putere mai 
mare decât toate zânele de aici. am să te duc din 
nou în internat şi la mama d-tale.” 


Si Marinela simți cum este pusă într'o trăsură 
de nouri, coborâtă uşor, uşor, si dusă tocmai în 
patul ei din internat, de unde fusese luată de „Zâna 
Bucuriei”. Când se văzu acolo, Marinela strigă 
veselă: „Mamă! Mamă!” 

-- Somnoroaso! Nu te mai înduri să te scoli! Nu 
vezi că s'a făcut târziu şi că toate colegele tale 
s'au sculat de mult?” 

Oare cine îi vorbeşte în felul acesta? Marinela 
deschise ochii şi văzu că lângă dânsa stă doamna 
directoare, care o certase în seara când Marinela 
a plecat de pe pământ. Insă acum, doamna direc- 
toare o privea cu blandete, o mangaia pe păr si pe 
obraji şi îi zicea: „Astăzi ai dormit mai mult. Scoa 


li-te. că e târziu. Mama d-tale va veni să te ia. 


Joi si dacă îmi promiti că ai să fii bună si cuminte, 
am să-ți dau voe să stai câteva zile acasă. 

— Doamnă directoare, răspunse Marinela. cât 
sunteți de bună si drăguță cu mine! Nu ştiţi ce vis 
ciudat am avut! Se făcea că o zână răutăcioasă 
m'a luat de aicea şi m'a dus sus în văzduh, întrun 
palat deasupra nourilor. Dar cât sunt de mulţumită 
că totul n'a fost decât un vis! Mai sunt mulțumită 
că vă văd pe d-voastră şi că îmi spuneţi că Joi am 
să văd pe mama.” 

Ca să-si arate si mai bine multumirea, Marinela 
îşi trecu braţele în jurul doamnei directoare si o 
tinu imbratisataé mai multe minute. 


Vasile Stanoiu 


F Og R? 


O 


eg Se 
938 Adaptare de MARCU IONESCU |== oO 
© © 


» ucurigu! Paziti! Pazit?! Vine un automo- 
bil!” Asa striga cocosul, dela inaltimea 
unui gard, celor şapte găini, care erau 
familia sa. Găinile, speriate şi zăpăcite, 
fugira din drum, se pitulară după un 

gard si de acolo începură să privească la automo- 
bilul, care venea cu mare iuteala. 

Drept înaintea automobilului, stătea cocotat 
Ursulică, un ursoiu făcut dintr'o bucată de stofă 
şi umplut cu pae şi carpe. Si ce mândru se sim- 
tea Ursulica! 


— 


CT hee 


ALILA 


wen ee 
ASRS 
DTN 


„Merg în lumea largă! Fac ocolul pământu- 
lui!” striga el şi ridica sus braţele. 

„Cine face atâta sgomot? întrebă o floare din 
livede pe altă floare, vecina ei. Ursulică ori auto- 
mobilut? 

— Si unul şi celălalt”, răspunse floarea între- 
bată. 

Dar automobilul, făcând sgomot mare, fugea 
cu toată iuteala. Pe şosea, un melc mai să leşine 
de frică. „Bine că am scăpat teafar si nu m’a stri- 
vit aceasta pacatoasa de ladă, care fuge singură, 
zise îngrozit melcul, adăugând: de astăzi înainte, 
nu mai e chip să merg si eu pe drumul mare”. 


Automobilul intră acum în pădure, lăsând în 
unma-i nouri de praf. 

„Ura! strigă  Ursulică. Toți arborii aceştia 
sunt soldaţii mei, iar eu trec în galop prin miilocul 
lor. 

— lan ascultă, Ursulică, îi ziseră ` arborii, pri- 
vindu-l de sus. Fii bun şi nu ridica atâta praf, căci 
frunzelor noastre nu le place praful”. 

Din pădure, trecură pe lângă un lan de grâu. 
Spicele de grâu salutară pe Ursulică şi automobi- 
lul, închinându-se cu toată  politeţa. O luară a- 
poi din nou pe drumul cel mare. Intâlniră căruţe, 
trase de cai, întâlniră care, trase de boi, dar au- 
tomobilul se feri să nu se ciocneasca cu ele. 

De o parte şi de alta a drumului, erau arbori, 
care dedeau o uinbră plăcută. Automobilul, cu 
toate că mergea iute, nu atinse niciun arbore. „E 
un automobil cum se cade”, ziseră arborii, fos- 
nind din frunze. 

Peste puțin, şoseaua mergea alături, de o cale 
ferată, pe care toomai atunci trecea un tren de 
călători. „Aha! strigă Ursulică. Să vedem care 
pe care. Ne întrece trenul ori îl întrecem noi?” 

In curând însă Ursulică văzu că trenul fuge 
mai iute, lăsând în urmă automobilul. Decât, nu- 
si făcu sânge rau din pricina aceasta. 

Deodată însă, Ursulica se ingrozi: „E o apa 
inaintea noastra, zise el. Nu cumva va trebui sa 
trecem prin apa si sa inotam ca pestii?” 

S'a întâmplat într'altfel. Auomobilul a fost pus 
într'o barcă, iar barca mergând încet, încet, l-a 
trecut de partea cealaltă a apei. Lui Ursulică i se 
părea că barca stă pe apă şi că nici nu se mişcă: 
„Invaţă-te sa nu fii totdeauna grăbit si să ai 
răbdare“, îi zise barca. 

După aceea, automobilul porni iarăşi cu iutea- 
la, trecând prin multe tarini, livezi si păduri. Tre- 
cu şi prin câteva sate, pe unde mergea încet şi cu 
băgare de seamă. ; 

Dar automobilul se opri înaintea unei căsuțe 
dintr'un sat. Din automobil se deteră jos un domn 
mai în vârstă si un baetel. Domnul cel în vârstă 
fu întâmpinat de un ţăran, care îi zise: „Domnule 
doctor, soţia mea are dureri mari”. 

Domnul doctor intră în casa, iar baetelul luă 
pe Ursulică și începu să-l scuture de praf şi să se 


~~. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAGINA DISTRACTIVA 
Rezultatul concursului lunar Nr. 3 


PAG. 15 


Numele deslegatorilor din Provincie 


ALBA-IULIA: Ghizela Tanner. 

BACAU: Puiu Blum, Simon Frie- 
drich. 

BAICOI: Albert Caffe. 

BALS-Romanati: Marioara Ion Teo 
rescu, Ana Iliescu. 

BALTI: I. Talel. 

BARLAD: Surica Poplingher, Cor- 
nel Tănăsescu, A. Finkelstein, Mar- 
gareta C. Dălinescu, Vasile Vevera. 

BOLGRAD: Epureanu Ada. 

BRAILA: Sandu si Beby Golden- 
thal, Peggy Pierros, Stelu Dumitre- 
scu, Sofonea Mihail, Meropi N. Tra- 
vlo, Suzanne Fradis, Noaptes Virgi- 
nica, 

BRÂNZENII-NOI: Puma Vladimir. 

BRAŞOV: Vintilică Popescu. 

BRATIA: Elevii scoalei Bratia. 

BRUSTUROASA-Bacău: Şili Lei- 
bu. 

BUZĂU: Aurora Dan, Emil Ana- 
stase, Ecaterina Lăzărescu. 

BĂLȚI: Ionel si Celica Stoian. 

CALAFAT: Streba N. Dumitru, 
Julieta Vasiliu-Rascanu. 

CĂLĂRAŞI: Iva Krutiansky. 

CÂMPIA-TURZII: Radu Rosiu. 

CÂMPINA: Nelu Foidas, Gross 
loan, Al. Boeru, Harry Mihalovici, 
Ianculescu Ion, 

CARACAL: Mihail Rădulescu. 


CERNĂUȚI: Romuald Coroveac. 
Retter Dina, Jean Rotman, Floric=] 
Deculescu. 

CHISINAU: Stefan Mircea, Peni- 
na Rosenhaupt, Platon Vitalie, Geor- 
gică Popescu, Victor Chiselev, Itchis 
Motel, Damaschin Ecaterina. 

CISMELE: Raisa D. Tolcev, Ana- 
tolie Serbinov. 

CLUJ: Eugenia Vlad, Victor Clep- 
sa, Munteanu Iordan. 

COCOROZENI: Elena A. 

COLENCAUTI: Olga Cucu. 

COMANA: Radu Vişan, Grozea Pe- 
tre. 

COMĂNEȘTI: Beatrice Leibovici. 

CONSTANȚA: Cristescu U. Petre, 
Hanonel Chely, Dolly Mărculescu, 
Savofi A. Dumitru, Dragomirescu 
Gh. 

COTIUGENII-MARI: Alexei Flo- 
rea, Cleopatra Mociuteni. 

COVASNA: Sanda Săveanu. 

CRAIOVA: Adrian C. Grigorescu, 
Sanda Iovipale, Marcel I. Petrescu, 
Dinu Voinea, Liviu Popescu, Cetate 


Rosetti. 


Ciceiu, Lydia Ivănescu, Segal Geor- 
ge, Mircea Becherescu. 
C. de ARGEŞ: Dan 
Goangă. 
DADILOV: Vladimir Olteanu. 
DĂRMĂNEȘTI: Tilde Ruffel. 
DEJ: Stanciu M. Mihai. 


DOFTANA: Zefir Bălteanu. 

DOROHOI: Puiu Gh. Săvescu, Ra- 
du Vasiliu, Eugen Mihailovici. 

FĂLTICENI: Otto si Iosef Bacalu 
Harry Zissman, Manon Leana si Lola 
Ferhat. 

FCCSANI: Nicolae Gheorghe, So- 
fita Ariton, Stănescu Gheorghe, Can- 
delattos Radu, Corneliu S. Ciolac, 
Dorinuţa Dr. Sobelman, Ada Gross, 
Puiu Gruenfeld, Mina si Roza Hers- 
cu, Mircea Popogeanu, Orenstein A- 
vram. 

GALATI: Bori Zilberman, Marinel- 
la si Razvan Părâianu, Marcel Gol- 
denberg, Marcela Ionescu, I. Marco- 
vici, Voli Titinsnaider, Margareta Pu- 
cheanu, Baby Rabinovici, M. Mende- 
lovici, Florin D. Manea, Dumitrache 
S. Profir, Dora Clair, Hary Reinin- 
ger, Mica Finkelstein, Marilen Ros- 
man, Dorel Calmanovici, Iancu Zil- 
berstein, Sergiu si Paula Grunblatt, 
Jeana Hirsehfeld, Jack Nuchemsohn, 
Herscovici Jean, Ionescu Eugenia, 
Drăgănescu Emil, Vasiliu Aurel. 

GARLESTI: Ionel Popovici. 

GHIZDILA-Soroca: Anatolie Otel. 

GIURGIU: Grecica Paula şi Nicu- 
lescu Ecaterina, Ionescu C. Floren- 
tin-Carlo. 

HOREZU: Liana Ogrezeanu. 

HUŞI: Lili G. Leon. 

IASI: Tilly Jeanne Ghiulea, Corina 
Caraman, Leon Mates, Alexandrina 
Copici, Ichim Radu, Dorel Froimo- 
vici, Mirener Boris, Sofica C. Aver- 
buch, Mihai Hulubei, Anca Mircea, 
Lazaro Rosenberg. 

ISMAIL: Dalila si Letiţia Homoiu. 

ITCANI: Silvian Avramescu. 

IVANESTI: Teodor Madan. 

IVESTI: Dinutza Aizic. 

LACULETE: Aurora Viesanu. 

LEJCANI: Popovici Sava. 

LEOVA: Gheorghe Paraschividi. 

LUNGANI: Sorinica Petrovanu. 

MANJINA: Dida si Popusa Dimi- 
triu. 

MILESĂUȚI: Traian Ududec. 


Stefanescu- 


MIZIL: Stelian si Gh. Bălănescu, 
Buznea Romu. 

OBARSIA-VECHE: Corneliu si Eu- 
genia Florescu. 

ODORHEI: Lia si Netty Souch. 

ONESTI: Ghizela Rotenberg. 

ORADIA: Angela si Puiu Capitan 
lulea, Bitang Elena, Sânguţu Geor- 
gescu. 

PANCIU: R. si D. Heisner, Sabi- 
nuta Eisner. 

PEPENI: Abram Turcin. 

PIATRA-N.: Negru Duţu, Mircea 
Roie. 

PITEŞTI: Haimica 
Mărgeluş Zamfirescu. * 

PLOESTI: Stamatiad Margareta, 
Nicu Heklan, Felician şi Viorica Lă- 
zărescu, Trisa Guttman, Pârvan Con- 
stantin, Gavrilescu Stefan, Marines- 
cu I. Constanta, Nicolae San-Marina. 

PREDEAL: Mioara si Corneliu 
Bomtas, Graziélla si Jolanda cpt. 
Copacianu. 

RĂDĂUȚI: Virgil Procopovici. 

R.-SARAT: Aneta Tamboescu, Niki 
Alexandrescu. 

REȘIȚA: Valeriu Chiras. 

ROMAN: Puiu Simsa, Mircea Bă- 
lan, Antoinette Stein, Viodica si An- 
gela Bălan, Virginia Frumuseanu. 

ROSIANU-R. Sărat: Olimpia si To- 
ma Dragu. 

SALISTE-Sibiu: Dumitru  Borcia, 
Nicolae Martin. 

SELISTEA-Cerniauti : 
Vasile. 

SECURENI: Lia Sehtman. 

SIBIU: Butănescu Donel, 
Hâncu. 

SIGHIŞOARA: Vlad Zanescu. 

SLATINA: Marcela Florin Mihail, 
Estera Harcin. 

SLĂNIC-Prahova: 
gescu. 

STOROJINEŢ: Cornelia Popovici. 

SUCEAVA: Paul Stefanovici. 

SULITA NOUĂ: Amutean Traian. 

TECUCI: Alexandru Teodorescu. 

TIMISOARA: Mircea cpt. Golden- 
bere, Cosma Elena, Luciane Grif- 
foin, Mioara Severineanu. 

TINCA-Bihor: Lucia Vicasiu. 

TOPOLOVENI: Marinel Paladian, 
Georgică Chivei, Podgoreanu Con- 
stanta. 

TRAIAN-Mehedinti: 
Constantin. 


Michelstein, 


Seripeariu 


Tanta 


Costel Geor- 


Usturoi D. 


niw r 
Li 


PAG. 16 


TULCEA: Silvi  Nicoloif; Pliniu T.-SEVERIN: I. Văjăiche, Violeta VASLUI: Lazăr Georgetta. 
TURDA: Mioara Pătăcean, Eugen Lupescu, Puica Rălculescu. VIDELE: Constanta M. . Aneta, 

și Pya Marinca. URZICA-MARE: Nicuşor Matemă. Georgescu Viorica, . Steluţa Constan- 
T.-MĂGURELE: Lucan Florea, Lu- URZICENI: Irena Mochi. tinovici. 


Popa. VALEA REA: Ovidiu Cristea şi © VOEVODUL MIHAIU: Bull An- 
cia Teodosiu, Ron Niculescu. ton.- ; 3 


Câştigătorii „Concursului lunar Nr. 2“ 


PREMIUL I: ELENA COSMA, Inchisoarea militari,-Timisoara.......... "Cărţi în valoare de Lei 200 
= II: ZELDA si BEATRICE BRAUNSTEIN, Str. Halelor 19-Bucureşi . » » » » » 150 
» HW: PAULA SILBERMAN, Str. Logătătu-Tăut 24,-Bucuresti. ..... yy mn: n 200 
a IV: BĂLĂNESCU I. MIRCEA, Elev „Liceul Şincai“ clasa 3.-Bucuresti ,,  » să, noe 
i Vics), RADU. VIȘAN; Comuna Comana (iar or mama eins, i ei cul of Gish oct svat hos AN ci a 


Ca menţiune câte un „Album Rebus“ au câștigat următori deslesători 


DIMINEATA COPIILOR 


G. CHIVU-TOPOLOVENI (Muscel); — VLAD ZANESCU, Banca Naţională, Sighişoara; — MIRCEA CAPITAN 

GOLDENBERG, Spitalul Militar,-Timişoara; — IONESCU EUGENIA, Str. Morilor Nr. 95, Galaţi; — A. FLOREA, 

Contigenii Mari (Soroca); — DICĂ SCHEIN, București; — VIRGINIA GEORGESCU, Videle; — ADRIANA 

FILIPESCU, Bucuresti; — DINU si RADU VOINEA, Strada Banu Mărăcine 31,-Cr.iova; — EDUARD HASSAN 
Bucuresti. 


ÎN N O aa A ES a A A 


latte că dna al al ae at AN a ANC nae ree te pa 
f x : F oa: 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


GH. SER.-Loco. — „Cartea nebuniilor”. Dra- 


gutule cititor, am citit cu toată bunăvoința înce- 


putul povesei traduse ce ai adus la Redacţie. Mai 
întâiu, nu putem publica o poveste, despre care 
nu stim când si cum are să se isprăvească: 

-AL doilea, D-ta care eşti încă mic, nu poţi cu- 


(Urmare din pagina 14 a) 

joace cu el. In vremea aceasta, casele de pe dru- 
mul din sat intrara în vorbă cu automobilul. 

„Povesteşte-ne ce ai văzut în. drumul. pana 
aici, îi ziceau: casele. Apoi îl întrebau: „Cum 
sunt: livezile? Cât de sus a crescut grâul? Sa fie 
oare adevărat că în satul Jonesti un câine a fost 
călcat de o mașină?” os 

Automobilul răspunse rece., şi supărat: „Nici 
nam vreme să mă uit la livezi, la lanurile de 
grâu sau la câinii, cari sunt aşa de proşti, că isi 


-Inehipiie că ei ar putea să-mi aţie: drumul. Trec 


pestei ei și îi fac praf. Stiu că chiar astăzi am căl- 
cat doi câini şi am strivit o mulţime de omizi şi 
de carabusi. Eu sunt automobil puternic si sunt 
totdeauna grăbit. : 

— Dar carutele... 

— Nici nu vreau să ştiu de ele si nici nu le cu- 


nosc!” îşi încheie vorba îngâmfatul automobil. 


: Marcu Ionescu 


| Bibiloteca Universităţii laai | 


noaşte în deajuns limba română si arta scrisului. 
De aceea, vedem că scrii: „Mam dus la Polonia”. 
pe când trebus spus: „M'am dus în Polonia”. (,,In” 
se întrebuinţează pentru tari, iar la, când mergi la 
vreun oraş sau sat). Mai spui că oamenii nu vro- 
iau ca alţii să le plictiseasca”, pe când. trebuia 
spus „Să-i plictisească”. . 

De aceea. e mai bine ca, până ce înveţi mai mul- 
tă carte, să continui a fi dragutul nostru cititor. 

MAS. S.-Loco: — „Păstorul”. Strofa a patra din 
poezia trimisă de d-ta are un conţinut, care nu se 
potriveste cu bucăţile scrise pentru.copii. De ace- 
ea, nu o putem publica. In afară de aceasta, avem 
aşa de multe poezii, că nu mai ştim ce să facem 
cuele. : 

-MURA B. -Loco. — „Sosirea Primăverii”. Dră- 
guta cititoare. pentru o elevă de clasa a doua pri- 
mară, ai un scris destul de bun. Insă, poezii bune 
de publicat să nu faci decât după ce intri în liceu 
si înveţi si acolo câteva clase. Până atunci, sa ră- 
mai draguta noastră cititoare. 


ABONAȚI - VA LA REVISTA : 


„DIMINEAȚA 
i COPIILOR“ 


Premiile 


Dimineţii 
Copiilor“ 


[Cupon Nr. 14 


Atelierele ,ADEVERUL” S. A. . Aa pia a By. 


ATA 


/ 
$ 


oeeereeeereees. 


Ceeeoecceenee 


559 


POPEEEEEEECEEEEFE SORES EDESSS* FETT TPR EET EP ERROR OR REE DORE eRe ere nest EEEE EE I 


seteererees eeererererreres: 


: 
; 
: 


Dy k 
X 
vy 
90030000000000PORPPeetette0re0000000000000eoeeeo0eooetteteeeeee 


- 
- 
- 
- 
- 
- 
° 
- 
. 
° 
. 


FEE APPSEPEDO OOS OSOOFEFEFOFIES PODODD> EO ESES 


Pheo ooo eee EP Eo CC OEO 


POPEEESESEEEESEEEOEEFEFOE EER EF ODE FER SED EE ESOP OSES FOFERT EOE THOS esente CERES OFT EEE EE E EE EEEa 


PREŢUL 5 LEI 


O veste îmbucurătoare. 


Numărul acesta din „DIMINEAŢA COPIILOR” 
este ultimul număr... Adică, stati, ca să nu se în- 
teleaga greşit ceeace am scris. Daca am scris că 
numărul acesta este ultimul număr, nu înseamnă 
că „Dimineaţa Copiilor” nu va mai apare, ci în- 
seamă cu totul altceva — ceva bun şi îmbucu- 
rător. 

Anume, începând cu numărul viitor — Norul 
486 — „Dimineața Copiilor” va apare intr’altiel 
de cum a ieşit de aproape zece ani de zile. Va 
apare într'un format schimbat, într'un format mai 


mare, aşa că va cuprinde mai multă materie decât . 


puteam să tipărim până astăzi. Aceasta este una 
din îmbunătățiri. 


A doua îmbunătățire. Din cauza că „Dimineaţa 


Copiilor” va îi tipărită la maşina cea mai periec- 
tionata de tipărit, desenele şi fotografiile vor ieşi 
mai frumoase, precum şi litera va ieşi mai fru- 
moasă. i 

Adăugăm însă că tot d. N. BATZARIA (MOS 
NAE) va continua să îngrijească de revistă şi că 
prețul revistei rămâne acelaş. 


Alte îmbunătăţiri. 


Desigur că şi ceilalţi colaboratori vechi şi sta- 
tornici, aşa de bine cunoscuţi de cititorii nostri, 
vor continua, ca si până acum, să serie la „Dimi- 
neata Copiilor”. Cititorii vor avea si pe viitor po- 
veşti si alte bucăţi în proză si în versuri de Ali 
Baba, Vasile Stănoiu, Vintilă Bratu, Maria Sorel, 
Stan Protopopescu, D. C. Mereanu, Zaharia Bu- 
ruiană, Marcu Ionescu, Marin Opreanu, etc.. etc. 

Afară de aceştia, iată că avem bucuria să ves- 

tim iubitilor noştri cititori si colaborarea altor 
scriitori distinşi. Asa, chiar din numărul viitor, 
vom începe publicarea piesei de teatru „Scufita 
roşie”, care a fost jucată de câteva ori si cu un 
succes din ce în ce mai mare la frumoasele şeză- 
tori din Capitală ale „Dimineţii Copiilor”. 

Piesa .,Scufita roşie” este scrisă in’ versuri de 
distinşii scriitori d-nii Radu Gyr si N. Milcu. 

O colaboratoare prețioasă a ,,Diminetii Copii- 
lor” va îi şi d-ra Anişoara Odeanu, care deşi foarte 
tânără, a luat mereu premiul întâiu la concursu- 
rile literare ale societăţii „Tinerimea Română”, 
precum tot premiul întâiu a luat la concursul „A- 
devérului literar”, în care d-ra Odeanu publică 
schiţe si nuvele de toată frumuseţea, 


\ 
4 
A 
4 
4 
} 


Nici Haplea nu va fi uitat! 


Haplea, ale carui nesfarsite patanii si nazdra- 
vanii sunt aşa de mult gustate de cititorii nostri şi 
de toată lumea. nu va fi dat uitării. Si nici nu poa- 
te fi dat uitarii, de oarece nu permit aceasta citi- 
torii, care doresc mereu să ştie tot ce face si tot 
ce drege iubitul lor Haplea. 

Insă, paginile de mijloc ale revistei (paginile 
$ şi 9), care, în genere, erau pentru Haplea. vor 


ii ocupate câteva numere cu publicarea frumoasei ` 


piese de teatru ,,Scufita roşie”. Totuşi, în alte pa- 
gini ale ,.Diminetii Copiilor” vor apare mereu po- 
vestirea năzdrăvăniilor lui Haplea, precum si di- 
ferite patanii. De Haplea nu e chip sa ne des- 
partim. : 


Publicarea de fotografii. 


Modul cum, începând cu n-rul viitor. va fi ti- 
părită „Dimineaţa Copiilor”, face ca fotografiile să 
poată ieşi foarte îrumos, precum. cititorii vor ve- 
dea ei înşişi săptămâna viitoare. 

Redacţia revistei va publica în fiecare număr 
diferite fotografii cu vederi din Ţară şi din alte 
țări, precum si fotografiile oamenilor celebri. 

Insă. publicăm cu plăcere si fotografiile ce ni 
sar trimite de către cititorii noştri. Tinem numai 
să ne înțelegem dela început asupra lucrului ce 
urmează: cititorii să nu ne trimită propriile lor fo- 
tografii. Astfel de fotografii nu publicăm. Fotogra- 
fii de cititori sunt fotografiile acelora care au luat 
la şcoală -premiul întâiu şi pe care le publicăm în 
fiecare an după sfârşitul anului şcolar. Aceste fo- 
tografii vor fi publicate si în anul acesta la tim- 
pul lor. | 

Prin fotografii dela cititori, înţelegem fotografii 
cu vederi mai reuşite. un peisaziu, o casă intere- 
santă dela ţară, o horă, costume ţărăneşti sau 
chiar fotografia. luată într'o poziţie mai frumoasă, 
a unui căţel sau a unui pisoiu mai drăguţ. Ba chiar 
şi păpuşi. : 

lată cam ce fel de fotografii aşteptăm să ni se 
trimită de către cititorii nostri — bine înţeles, de 
aceia care au aparate bune de fotografiat şi se 
pricep să fotografieze. 


SN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 

BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 

Abonamente: 1 AN 200 LEI {|| IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMAR 5 LEI 


28 Mai 1933 — Nr. 485 „ Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


SEEEEEOEOO OOOO OE ECEEES EEE EEEEEEESEEESESSEEFEEEOEFFEEEEEEFEEFEEEFE SEES EEE EEE E A AAE ASRASA AA AAAA AAA AEEA AARAA EEEE EEEE EEEETEE EEEE EEEEEEE EEEE EEEE EEE ETE EEE EE SEE E E a 


Priveşte si te’nchina 


Tu, copil drăguţ, priveşte: Luna, stelele priveşte, 
Vezi pădurea ce'nverzeşte? Stăi apoi şi te gândeşte: 
Vezi livedea toată'n flori, Dumnezeu cel bun şi siânt 
Cu tot felul de culori? Făcu tot cu un cuvânt. 
Vezi tu lanuri aurii? Zise: „Vreau asa să fie!” 
Vezi tu râuri argintii? lar belşug şi bucurie 

Si vezi cerul cel frumos? Dintr'o dată răsăriră, 
Soarele cel luminos? Cer, pământ împodobiră. 


Pleaca-ti capul şi te'nchină 
La puterea Lui divină. 
Si’naltdnd o rugăciune, 


S'ai în gând doar fapte bune. 
Mosule} 


SEEEEEEEEEEEE EEE EEEESES ESE EEE EEE ES EEE EEE EEE ESEFEFEEEEESEEEEEOES AAAA 


Cee tote LAAAARAAAAAAAARA AA AA AAA AAA a ad 


PITT III HHHH HHHH [NANA AAAAAAA AAA aaa H H HHHH HH HHH 


| MICA PĂSĂRICĂ 


leri o mică păsărică „Strânge-le pe touten palmă, 
Mi-a bătut încet in geam’ Dă-mi-le, că nu mai pot $ 
Vai, săraca mititică, Hrana să găsesc, că'i iarnă $ 
Mă zărise că mâncam. Si zăpadă peste tot!” $ 
„Nu uita să-mi dai şi mie „Vei avea în cer răsplată, 
— Ciripi ea drăgustos — Ingerasii te-or iubi, 
Fărămituri, ce-ţi cade tie lar al nostru ceresc Tata 
Din gurita ta 'pe jos!” Orice gând iti va ’mplini’. 

Ana Hantcu 

+ 


LLII TTTETEEYEEYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYTYYYYYYYYYYYYYYYYYYYErrrrrr rrr rreren err rrrrrerrrrrerrrrrrrrerrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr rrr rrr res 


ROMAN PENTRU 
COPII SI TINERET 


3) Casa dela tară 


n dimineaţa zilei următoare. d. 
Bunareanu, mai înainte de a ieşi 
în oras după treburile sale, scri- 
se o-scrisoare la Rusciuc pentru 
unchiul Victoriei. In scrisoarea 
aceasta, povestea cu deamanun- 


pentru Victoria. îi spunea să fie 
liniştit că Victoria nu va duce lipsă de nimic si 
că va fi bine îngrijită şi isi dedea adresa la casa 
dela tara. unde copiii săi locuiau cu surorile sale. 

Apoi chemă la o parte pe matusa-sa si dându-i 
patru mii de lei, îi zise: „Cu banii aceştia. să cum- 
peri din oraş pentru Victoria haine, o pereche de 
santofi, o beretă şi tot ce-i trebue.” 

Mai făcu ceva. Intrebă pe Victoria dacă are la 
ca cei 20 de mii de lei. despre care scria unchiul 
ei Petre ce-i dăduse. 

„Da, îi am”. răspunse fetiţa, scoțând un plic 
mare din valiza sa si dându-l d-lui Bunăreanu. 

„Banii aceştia, îi zise d. Bunăreanu, îi voi pune 
chiar astăzi la Casa de Depuneri pe numele tău. 
Să stea acolo şi să sporească an de an cu dobân- 
da lor. Mai târziu, peste mai multi ani, când nu 
vei mai sta cu noi. ci vei îi la casa şi la gospodă- 
ria ta, îi vei retrage si vei putea face cu ei ceeace 
vei crede mai bine. Până atunci. tu nai nevoe 
de aceşti bani”. 

După ce făcu toate acestea, d. Bunăreanu plecă 
in oraş, ca să-şi caute de treburile ce avea. asa 
că Victoria rămase singură cu mătuşa d-lui Bu- 
năreanu. ° 

Mătuşa aceasta era o femeie trecută de şaizeci 


tul tot ce a făcut şi a hotarit - 


de ani, însă ţinându-se foarte bine pentru vârsta ei. 
Dete. Victoriei cafea cu lapte. apoi îi zise: „Acum 
să mai ieşim si noi putin prin oraş si să vizitim 
câteva prăvălii. mai ales că avem câte ceva de 
cumpărat.” 

Luară tramvaiul, în care, la ora aceea, erau şi 
câtiva copii de scoala. Auzindu-i: cum vorbeau 
intre ei, Victoria zise mirată: ,,Aicea şi copiii mici 
vorbesc româneşte ca în carte. Ah, când am să 
invat să vorbesc si eu ca dânşii!” 

S'au dat jos din tramvaiu, ca să meargă la pra- 
văliile, de unde mătuşa d-lui Bunăreanu, care nu 
spusese Victoriei nimic despre aceasta, trebuia să 
cumpere rochtid, pantofi, bereta si alte lucruri de 
trebuinta. 

Toata vremea cat au umblat pe strazi si prin 
prăvălii, Victoria nu se mai satura privind, admi- 
rând si găsind că totul este minunat de frumos. 
Mai ales când vedea copii, îi venea să-i oprească 
pe stradă. să-i imbratiseze si să le zică: „Şi eu 
sunt Româncă, dar nu ştiu bine româneşte, asa 
cum vorbiti voi”. lar când mătuşa d-lui Bunărea- 
nu îi cumpără lucrurile pe care le stim şi îi spuse 
că sunt numai pentru dânsa. Victoria se simţi in 


- culmea bucuriei si fericirei. 


Insă, după ce se gândi putin, întrebă foarte se- 
rioasă: „Dar cu ce bani mi-ai cumpărat toate 
bunatatile acestea? D. Bunareanu a spus că toţi 
banii ce am avut, îi pune la o Bancă şi că nu se 
atinge de ei, aşa că nu înţeleg... 

— Nu e nevoe să te frămânţi şi să-ţi faci sânge 
rău pentru asta, o linişti mătuşa d-lui Bunăreanu, 
adăugând: Nepotul meu ştie ce face”. 


ket 


A 


` Ia 


După amiazi. d. Bunăreanu şi Victoria luară 
trenul, ca să meargă la casa dela ţară, unde lo- 
cuia cele două surori ale d-lui Bunareanu si cu 
copiii lui. Adică, nu toţi copiii. de oarece d. Bu- 
năreanu avea patru copii: trei fetiţe si un băiat. 
Băiatul, pe nume Nicu, era în vârstă de 16 ani si 
urma la liceul din Câmpulung (judetul Muscel), 
aşa ca nu mergea la casa matusilor sale decât în 
zilele de sărbători şi în vremea de vacanţă. 

Casa celor două surori ale d-lui Bunăreanu era 
la marginea comunei Stoeneşti, o comună aşezată 
la o depărtare de vre-o 20 de chilometri de orașul 
Câmpulung. Nu era o casă simplă, ci un vechiu si 
irumos conac boeresc, clădit in mijlocul unui parc 


mare, iar în fata având un deal împădurit. ceiace. 


îi dedea o privelişte foarte frumoasă. 

Frumuseţea locului era sporită şi prin faptul că 
la poalele dealului şi la marginea parcului curgea 
un râu, al cărui susur suna la ureche ca o muzică 
lină şi plăcută. 

Aicea locuiau de ani de zile cele două surori 
ale d-lui Bunăreanu. Tot aci îşi trimisese d. Bu- 
năreanu fetiţele după moartea soţiei sale. 

Cât timp a trăit mama lor, fetitele acestea. lo- 
cuiau la oraş însă nu le pria. aşa că erau slabe, 
palide şi mai toată vremea suferinde. Dar de când 


T mp shape n paria ms) pe A 


au mers să locuiască la tara, s'au schimbat asa de 
mult, că aproape nu le-ai fi recunoscut. Erau pline 
de sănătate. roşii la faţă, aveau mereu poftă de 
mâncare si poftă de a sburda si alerga intr’una. 

Matusile lor le iubeau nespus de mult si deseori 
plângeau numai la gândul că, poate, intro zi d. 
Bunăreanu să le ia si să ie ducă din nou la oraş. 
Numai că în felul cum isi arătau dragostea aceste 
două mătuşi. precum si în caracterul lor era o 
deosebire. mare. 

..Dar aci e locul sa dăm câteva amănunte des- 
pre aceste două surori ale d-lui Bunareanu, amân- 
două mai mari în vârstă decât dânsul. 

Erau amândouă văduve si n'aveau copii. Pe cea 
mai mare o chema Elena si era în vârstă de 65 
de ani. Pe a doua o chema Maria şi, ca vârstă, se 
apropia de 60 de ani. 

Maria — Tanti Maria — cum îi spuneau copiii, 
era cam putinica la trup, blândă, vorbea încet 
umbla încet, ca si-cum s’ar fi ferit să nu trezească 
pe cineva din somn. Si niciodată nu esea din vor- 
ba surorei sale mai mari. li era aşa de supusă şi 
o asculta întru toate asa de mult, încât ai fi zis că 
Tanti Maria este încă o copilă. care nare voe să 
facă ceva de capul ei. 

De altfel, nici-n'ar fi fost aşa de lesne să tii piept 


fs: 


PAG. 6 


cu Tanti Elena, ca să-i spunem şi noi, cum îi spu- 


` neau copiii, si să-i te impotrivesti la ceva. 


O, Tanti Elena!... Dacă ai fi auzit-o cum vorbe- 
ste si daca ai fi văzut-o cum se încruntă şi se su- 
para, ai fi crezut ca nici nu se găseşte o femeie 

mai rea decât dânsa. 

„Aşa era felul ei de a vorbi si de a se purta. 
Insă, adevărul este că avea un suflet de aur. Dar 
aşa era ea: nu putea vorbi decât cu glasul aspru, 
poruncitor şi încruntându-se. 


O auzeai de dimineaţa, când cele trei fetite îşi 


luau gustarea: „Lenuto, să mai iai o ceaşcă de 
lapte! Silvio, dece n'ai mâncat si a doua felie de 
pâine cu unt şi marmeladă? Ce vrei tu, Alino? 
Să-ţi dau o linguriţă cu dulceaţă? lacă, iti dau 
două, dar să nu-mi mai ceri!” 

Totdeauna dedea mai mult decât i se cerea şi 
mereu se gândea ce plăcere nouă, ce surpriză 
nouă le-ar putea face nepoatelor sale. 

Insă, chiar când le făcea vreun cadou sau altă 
surpriză, vorbea aspru, având aerul că e supă- 
rată şi că-i ceartă, ca şi cum copiii ar fi făcut cine 
ştie ce faptă rea. 

Copiii însă se obişnuiseră cu felul ei de a vorbi 
şi de a se purta. asa că nu mai erau impresionați 
de tonul ei sever şi de obiceiul de a părea mereu 
încruntată şi mânioasă. 

Incolo, Tanti Elena era femeia cea mai harnică, 
pricepută şi care. cu toată vârsta ei de 65 de ani, 
nu ştia ce-i odihna şi oboseala. Dimineaţa, se scu- 
la cea dintâi, iar seara, se culca târziu de tot, 
după ce se culcau şi adormeau toţi ceilalţi. 

Acum când îi cunoaştem în deajuns firea — mai 
târziu o vom cunoaşte mai bine — înţelegem mai 
uşor supărarea ei, când a primit o telegramă dela 
d. Bunăreanu. In adevăr. d. Bunăreanu, cu o ora 
mai înainte de a pleca dela Bucureşti cu Victoria, 
telegrafiase la Stoeneşti că soseşte în seara aceia 


-şi.că mai aduce pe cineva, însă fără să spynă 


cine este acest „cineva”. 

„Poftim! Poftim! zicea Tanti Elena, ţinând in 
mână telegrama, ce pozne îmi face fratele meu 
Radu! (Radu este, precum ştim din capitolul întâiu. 
numele de botez al d-lui Bunăreanu). T elegrafiază 
că soseste asa pe neaşteptate si, colac peste pu- 
păză, îmi mai spune că aduce şi pe cineva. Doam- 
ne. Doamne. ce om mai este şi fratele acesta al 
meu!” 

Inlăuntrul sufletului ei era însă foarte mulţumită 
de vestea că soseşte d. Bunăreanu, la care, si din 
cauza deosebirei de vârstă. ţinea mai mult decât 
la un frate. Tinea, par'că ar fi fost copilul ei. 

De aceia, când, nepoata ei Silvia, care era de 


DIMINEATA COPIILOR 


vre-o 11 ani, fiind mai mică decât Lenuta, care 
mergea pe 14 ani, şi mai mare decât Alina, care 
abia atunci mergea pe 7 ani. veni şi o întrebă ce-i 
hârtia ce are in mână, Tanti Elena izbucni: „Mă 
mai întrebi ce hârtie am în mână? Nu vezi că e 
o telegramă dela tăticul tău, în care spune că so- 
seşte diseară şi că ne aduce si un musafir? 

— Vine tăticu! Vine tăticu?” strigă Silvia, să- 
rind în ‘sus, bătând în palme de bucurie şi dând 
fuga sa ducă si surorilor sale vestea aceasta. 

Bucuria Silviei o facu pe Tanti Elena sa se în- 
crunte mai rău şi să vorbească si mai aspru. „Ah. 
ce nesuferiti sunt copiii aceştia!” continuă ea, 
vorbindu-şi singură. Adevărul însă este că îi erau 
asa de ,.nesuferiti” 
pentru dânsa o nenorocire mai mare, decât, de 
pildă, să-i îi spus fratele ei: „Am venit să-mi iau 
copiii şi să-i duc să locuiască din nou la oraş”. 

Dar acum Tanti Elena avea alte griji şi avea 
treburi, care trebuiau făcute numai decât. De a- 
ceia, fără să-şi părăsească felul ei de a vorbi, 
strigă cu o voce răstită si poruncitoare: „Mario! 


Gherghino! Unde sunteti? Par'că var fi înghiţit 


pământul!” 

Şi iată că veniră sora ei Tanti Maria şi servi- 
toarea Gherghina, o taranca-zdravana din comu- 
na Stoeneşti. 

„Nu vi-e ruşine, le spuse ea, să staţi aşa cu 
mâinile in solduri si să nu vă miscati putin, când 
Giseara vine fratele Radu? 

— Vine fratele Radu? întrebă Tanti Maria cu 
aerul ei speriat si mirat. Dar n'am ştiut... 

— Tu nu ştii nici odată nimic, îi răspunse Tanti 
Elena tot asa de răstit. Tu nu ştii, mai văzut tele- 
crama aceasta, în care scrie că vine diseară cu 
un musafir. Haideţi, nu mai stati asa-ca nişte mo- 
mai, ci veniti sa mi dati o mana de ajutor, ca să 
aranjam camera pentru musafir şi să mai gatim 
ceva de mâncare. 

Si acesta era un fel de a vorbi căci Tanti Ele- 
na, mai ales când era vorba despre fratele ei, 
nici nu vroia să se amestece alt cineva. De aceia. 
după putin, zise sorei sale. şi Gherghinei: 

„la lăsaţi-mă în pace si vă vedeţi de treaba 
voastră! Voi mai rău mă incurcati!” 

„Aranie, aşa dar, singură odaia de musafiri si 
mai găti două feluri de mâncare, în care timp se 
supără mereu pe copii, că nu vroiau să plece dela 
bucătărie, certă mereu pe Gherghina. că ar fi fă- 
cut pe dos tot ce îi spunea ea şi n’avu cuvinte mai 


bune nici pentru soră-sa Tanti Maria. 


(Va urma) 


„că ar fi socotit că nu poate fi 


5 


DIMINEAȚA COPIILOR 


=== PAG. 7 


estrişor este cel mai mare din cei patru pi- 
soi ai lui Mitu Mifisor. - è 
Cel mai mare, cel-mai rasfatat si mai 
iubit de noi toţi, dar în acelaş timp cel 
mai nebunatec. Şi nu ştiţi cât este de iu- 
caus! Insă şi nouă ne place să ne jucăm cu el. 
Numai mama-sa — bătrâna noastră pisică Mitu 


“ Miţişor — nu e multumita. Prea multe supărări si 


necazuri are biata de ea din partea lui Pestrisor, 
care e un neastâmpărat fără pereche. Ori de câte 
ori Mitu Miţişor trebue să-şi lase pisoii singuri şi 
să meargă să-şi caute mâncare sau să mai prindă 
vrun şoarece, ea numai lui Pestrişor îi dă sfaturi 
şi poveti- 

„Pestrişor, să nu pleci dela locul vostru! Pestri- 
şor, să fii cuminte!” 

Intr'o zi, cam pe inserate, Mitu Miţişor plecă la 
vânătoare de şoareci, după ce mai întâiu îl sfătui 
pe Pestrişor, aşa cum avea obiceiul. 

Insă. tocmai în ziua aceea îi veni lui Pestrişor 
gândul cel mai nebun ce-i venise vr-o dată. Se uită 
la fereastra din odaia în care el şi cu frații săi isi 
aveau locuinţa şi văzu că fereastra este deschisă. 
Se uită şi văzu că nu departe de fereastră se gă- 
seşte un cireş, ale cărui ramuri ajungeau până la 
jereastra 

„Merg, îşi zise Pestrişor, sa mai văd lumea de 


afară şi să mă catar putin în pomul ce se vede de. 


aicea (zicea „pom“, fiindcă Pestrişor nu ştia sa 
deosibească pe un pom de altul). 

Sări, aşa dar, pe fereastră şi de acolo, făcân- 
du-şi vânt, vru să sară tocmai în vârful cireşului. 
Insă, nu-i merse de loc bine. Ghiarele lui Pestrişor 
nu erau încă destul de tari şi ascuţite, aşa că nu 
putu să se prindă bine de trunchiul cireşului. 

Aşa dar, căzu dela înălţimea aceea mare şi ni- 
meri... ştiţi în ce? Intr'un butoiu plin cu apă până 
la vârf. 

Vai de betul Pestrişor! Se sbătea în butoiu, se 
căznea să iasă şi să scape, însă, degeaba. Cadea 
din nou şi se ducea până la fund. 

A început să plângă şi să miaune, dar nu-l auzea 


“lăsat de nebunii. 


nimeni, fiindcă la ora aceea, nimeni nu era în gră- 
dina. Ar fi stat acolo toată noaptea şi poate că ar 
îi murit înecat ori de frig. 

Intâmplarea însă a facut.sa vie în seara aceea la 
noi unchiul Victor, care a auzit cum plânge si 


miaună Pestrişor. Nu l-a scos, ci a intrat în casă, 
întrebându-ne: „Cine a aruncat un pisoiu în bu- 
toiul cu apă? Ori ati vrut să-l innecati?* 

Eu n'am stat să-i răspund, ci bănuind că trebue 
să fie Pestrisor, care a făcut vreo nouă nebunie, 
m'am repezit, l-am scos din butoiu şi l-am adus 
în casă. 

Baia aceasta l-a cumintit pe Pestrişor, care sa 


Florica 


COEEEEED OSES EE EEEESEFEFESESEEEEEEEEEEEEE EEE EE ESOS TESTES HHAH HH 


A APARUT! ‘A APARUT! 


„AVENTURILE LUI GUGULIGĂ“ 


roman pentru copii de MONA ] 
RĂDULESCU. După multe 
peripeții, GUGULICA a- 
junge la Canibali, 
Ii păcăleşte şi scapă cu un avion, 
salvând si pe un aviator ce. tre- 
buia să fie mâncat a doua zi 


Un volum cartonat, format mare, ilustrat în 
culori 25 Lei. Editura ,ADEVERUL*S. A. 


PERPE HHHH HH 


PAG 82S = mire arama a ee = DIMINEAȚA COPIILOR 


R CETE TITEI NITA SAALE aaa 


Rade bine, Cine râde la urmă 


=) st ie al 


POT eDO COO ey 


Tot mâncând din crema dulce. Ho! pe Mitu Mitusor!” Dar nici Mitu nu se lasă, 
Lică-asmute pe Azor: Incântat si vesei Lica, 


„Ho! pe el, să-l prinzi îndată! Se repede-Azor, aleargă, Stă privindu-i dela masă. 


pL oo 


is 


LAJA SAAA ASAE AAA AAA AAAA AAAA AARAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AA AAAA 


PEEP EEE EEEEREEEEEESEEEESSEFESEEESED H HHHH HHH e 


HHHH HHNAH HHHH 


3 

$ i] . A y A . . w A : 

: Fuge Mitu, vrând sa scape, Sare drept in cap lui Lica. Rade Mitu Mitisor, $ 
Insă, zăpăcit, de frică, Dar priviți acum la Lică $ 
Sare, ghiarele-si infige, Cocotat in sus pe-o craca, Ba, priviti si la Azor. i 


AAAA AASE A A AAAA AEAEE EEEE EEEE EEEE EEEE ETEETETETE AAEE Aana EEEE eEeEEFEETEEEEEDTEEEE FEL EEE SERED ESTES OFF EEEES EEEOEFEESEEESEOOEEEEPOELIFOECOCHETESEOEEDEIOETES 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. » 


PEHA H HHHH HHHH HHHH 


SFESEESEEESESESE SESE EO EREESEESESOS OSES SOE ES OOOD LAEE SEEE EES 499004 EREE HH HHH 


„A, un fluture pe floare! Se reped ei, însă, iată, 
Mai încet, ca- să nu sboare“. ` Ce-au pătit, vedeti îndată. 


Un cucuiu au tiecare, 


Tipă de durere mare. 


EPPEN EEEE EE EEEE EEEE EEE E EE E E E E E E E E E E E E A A AA A A A AA A A AA A AAAA AAAA MAAA AAAA AAAA AA Pervvereveverecerevrveverrreretirrritrrrrerrtrrert +t 


SEEPEEEEEEEEEEEREEEFEEEEEFEESESEEESE EERE EEE SER EEEESEOOEEEEE EET EFEEEEEEESSEEEOFEEEES FE* tate PAASELEEFEEFESEESESEEEOOOESEDEDET 


EEOPEPEEEEEEEECERE SEDER EEEEEEEE CEEEEOEEEOEEEEE ORES ESE EEEEEEEEES FETE EE EEE EEECEOOEEOE SOE EEE EEEE EET ETE E EET EE EE EE EE EEE TET PONOR FECT EEEEEEEEEOETEEECO TCT E AAAA a 


PAG. 10 SSS 


şi mai aduc oare aminte cititorii mai mări- 
sori ai ,,Diminetii Copiilor” de Lir si Tibisir, 
cei doi strengari al căror sfârşit a fost asa de 
jalnic? Cei care isi mai amintesc, stiu cu ce 


moarte grozavă au fost pedepsiţi Lir si Tibi- . 


şir pentru multele lor strengarii. 

Insă, mai înainte de a pati ceeace au patit, Lir 
şi Tibişir erau doi copii mai mult sau mai puţin 
ascultători, care mergeau la şcoală, aşa cum merg 
toţi copiii. 

Intr'una din zile, mama lor, fiind ceva mai mul- 
{umita de dânşii, le zise: Astăzi după amiazi va 
duc la cinematograful cel nou. Veţi vedea că la 
intrarea în cinematograf stă ca portar un Harap, 
adică un om cu totul si cu totul negru. 

— Cum negru, mamă? 

— Negru ca tăciunele, negru de tot. 

— Negru numai pe faţă şi pe mâini? 

— Si pe fata, si pe- mâini, şi pe-picioare si pe tot 
corpul.” ; - 


i © 
Adaptare de MARCU IONESCU |===0 
: © 


Lir si Tibisir nu-şi mai găseau astâmpăr. Se ui- 
tau mereu la ceasornicul din nerete si li se părea 
ca merge prea incet. Jn sfarsit, sosi si ora de dupa 
amiazi, cand mama lor trebui sa-i duca la cinema- 
tograful cel nou. 

Pe ei nu-i interesa nici cinematograful, nici fil- 
mul, ci numai Harapul dela intrare, omul acela ca- 
re era tot negru. Până în ziua aceea, Lir şi Tibişir 
vu văzuseră un astfel de om. 

Insă, când sosiră la cinematograf, văzură că 
în jurul Harapului era strânsă o mulţime mare de 
copii, care nu se mai săturau privindu-l. Lir şi Ti- 
bişir. împingând din coate si mai dând si brânci, 
se apropiară de Harap. 

In adevăr, era negru, asa cum le spusese mama 
lor: Şi ce albi păreau dinţii Harapului şi ce strălu- 
citori îi erau ochii! Si cum toată lumea se uita la 
el şi numai la el! 

Atunci Lir şi Tibişir îşi ziseră, vorbind între 
dânşii: „La noi nu se uită nimeni, fiindcă suntem 


>» 


DIMINEAȚA COPIILOR = PAG. 11 


albi, fiindcă suntem asa cum sunt toți copiii. Dacă 
am îi însă şi noi negri, cum ne-ar privi toată lu- 
mea si cum toţi copiii ne-ar invidia! Hai să-l în- 
trebăm pe Harap, c ca să ne spună şi nouă cum de 

sa făcut el negru.” 

Il întrebară, însă Harapul le răspunse râzând: 
„Intrebaţi pe mama. care m'a născut.” 

— Harapul nu vrea să ne spună secretul, isi zi- 


seră nemulţumiţi Lir şi Tibisir. Insa, vom gasi noi 


miilocul să ne facem ca el.” 

Cât au stat la cinematograf, din film n’au vazut 
aproape nimic. Filmul nu-i interesa. Toată vre- 
mea se gândeau ce miiloc să găsească şi să se fa- 
că ei negri ca Harapul, pentru ca să fie priviţi si 
admiraţi de toată lumea. 

Când s'au întors acasă, iată că au văzut în curte 
ceeace trebuia să facă fericirea lor. In ziua aceea 
fusese chemat un zugrav, ca să zugraveasca în 
negru grilajul de fier al curţii. Zugravul zugrăvise 
toată ziua, dar mai avea de lucru si pentru ziua 
următoare. De aceea, lăsase în curte bidonul in 
care îşi tinea zugrăveala. 

„Am găsit! Am găsit!” strigara Lir si Tibisir, să- 
rind în sus de bucurie. Şi fără să mai stea pe gân- 
duri, luară bidineaua, o înmuiară cât mai bine în 
zugrăveală şi începură să se zugrăvească în ne- 
gru: Pe fata, pe mâini, si pe picioare 3 sus de cio- 
rapi, fiindcă purtau ciorapi scurți. S’au spoit si 
s'au zugrăvit. până ce n'a rămas o picătură din 
toată zugrăveala. 

Ba chiar Lir, fiindcă avea părul blond, şi-a văp- 
sit şi părul şi tot capul în negru. Apoi intrară în 
casa, pentru a se privi în oglindă şi a vedea cum 
le stă în negru. Minunat! Nici nu se putea mai bi- 
ne! Erau mai negri chiar decât Harapul dela cine- 
matograful cel nou. 

Lir şi Tibişir ar fi vrut să iasă numai decât în 
stradă, ca sa fie vazuti si admirati. de trecători. 
Insă era seara târziu, iar ei naveau voe dela pa- 
rinti sa iasa. In afara de aceasta, pe strada ar fi 
fost lume putina. „Ne culcăm mai de vreme, isi zi- 
seră ei, iar mâine pornim cu noaptea în cap, ca sa 
colindăm tot oraşul.” 

„Dar ce-i asta? Ce sunt aceste intepaturi si pe 
fata si pe mâini si pe picioare? 

Mai întâiu a început Lir să se vaete si să tipe: 
„Aoleo! Mă inteapa zugrăveala. par'că aş avea 
numai ace!” După el, se porni şi Tibişir: „Aoleo! 
Mă ustură si pe mine, par'că mă bate cineva cu 
urzici!” 


„li auzi mama lor, care alergă, dar rămase în- 
mărmurită, văzându-i în ce hal sunt. Era de pri- 
sos să-i mai întrebe cum şi din ce pricină şi'au dat 


` cu vopsea neagră, mai ales că era obişnuită să va- 


dă tot felul de nebunii din partea lui Lir si Tibişir. 

Tot certându-i si mai trăgându-i putin de urechi. 
îi duse pe amândoi în odaia. de bae, iar acolo, dă-i 
cu săpun şi freacă-i tare cu o cârpă aspră. Dar 
văpseaua nu se ducea, ci se făcea chiar mai stra. 
lucitoare. 

Văzând aceasta, tatăl lui Lir şi Tibişir alergă la 
o farmacie, care stătea deschisă noaptea, si cum- 
pără de acolo un fel de săpun anume făcut, ca să 
scoată de pe corp văpseaua. Cu săpunul acesta, 
mama lor a putut după multă caznă, să-i curețe, 
să-i facă aşa tum erau mai înainte şi să-i- scape 
de durerile de care se văitau. 

A doua zi, Lir şi Tibişir mersera iarăşi la cine- 
matograiul cel nou. Nu ca să vadă filmul, nici .ca 
să intre în cinematograf, ci cu totul pentru alt- 
ceva. Aveau ei o treabă oarecare cu Harapul de 
acolo. Se gândiseră anume că bietul Harap trebue 
să îndure cine ştie ce chinuri şi dureri, pentrucă 
stătea mereu vopsit în negu. Lir si Tibişir au vrut 
să-l scape si pe dânsul, aşa cum fuseseră scapati 
şi ei. 

Asa dar, s’au apropiat de el, iar Lir, scotand din 
buzunar o bucată mică de săpun înfăşurat intr’o 
hârtie, i-o întinse, zicându-i: „Uite, cu săpunul a- 
cesta scapi si dumneata de văpseaua neagră si te 
faci iarăşi alb, cum ai fost mai înainte”. 

Harapul deschise ochii mari şi mirati. Nu inte- 
legea ce-i spune Lir si pentru ce îi dă bucata de 

săpun. 

„Ca să te speli! îi zise atunci Lir. . 

— Eu am săpun si mia spăl in toate zilele, îi răs- 
punse Harapul. 

— Dar cu săpunul acesta te faci iarăşi alb şi te 
scapi de dureri, îi zise Tibişir. 

— Slava Domnului, ‘sunt sănătos. tun si nu mă 
doare nimic, îi întoarse Harapul vorba. lar coloa- 
rea nu vreau şi nici nu pot să mi-o schimb. Sunt 
născut negru şi negru am să trăesc.” 

Lir şi Tibişir au plecat dela Harap. luându-i în- 
apoi săpunul. N'au înţeles nici până astăzi că Ha- 
rapii nu sunt negri, fiindcă s’ar fi văpsit în negru, 
ci fiindcă aşa s'au născut şi aşa sunt şi părinţii lor, 
precum tot aşa de negri au fost si moşii si stramo- 
sii lor. 

Marcu Ionescu 


eeereeeeerrriectecrrresest tes 


"099-080 -009 009-009 009-009 000-090 --000--000--099--0u9--009- 


SEEEEEOEEEEEEEEEEE ETE EOEEOEE RAO FEET COSCEEEES COR EEOEEEEOEEEEEEED 


Citiţi: „Almanahul Scolarilor pe anul 1933‘ 


a ee 


fer =. e 


_—— 


*]ISPĂŞIREA 


E DIMINEAȚA COPIILOR 


PĂCATULUI 


a ând am fost în vara trecută să 
5 fac, împreună cu mai multi prie- 
teni. o excursiune prin munţii 
Carpaţi, un ţăran bătrân de prin 
partea locului, care ne însoțea, 
ne duse, pe o cărare îngustă 
din pădure, până la o cădere de 
apă. Acolo ne spuse să ne oprim 
şi ne arătă o cruce veche de lemn in jurul căreia 
erau bârne de lemn putrezite şi câteva grămezi de 
pietre. Geva mai încolo, se vedea o peşteră intune- 
coasă. 

„In peştera aceea, începu să ne povestească bă- 
trânul ţăran, a trăit mulţi ani de zile un om, care 
săvârşise păcatul cel mai greu în care poate să 
cadă cineva. 

„Incă de când era copil, omul acela, singur la 
părinţi, îşi pierduse pe tatăl său. care nu lăsase 
altă avere decât vre-o douăzeci de oi. 

„Atunci maică-sa îi zise: Radule, — fiindcă așa 


il chema — de azi înainte, tu vei avea grija oilor 
noastre şi le vei duce în toate zilele să pască la 
munte”. 

Insă Radu era un copil rău, încăpățânat, neas- 
cultător şi nu-i plăcea de loc să facă pe păstorul. 
Nu ingriiea de oi, nu le ducea la apă, când li era 
sete, şi nu căuta locuri de pasunat, unde iarba era 
bună şi mai imbelsugata. Asa că bietele oi rama- 
reau mai mult flămânde si slăbeau din zi în zi. 

„kRadule, dece mai grije de oi? îl mustra. ma- 
mă-sa. Nu vezi că noi trăim de pe urma lor si că 
dacă le-am pierde, am muri şi noi de foame?... 

„Insă Radu nasculta de povetele înțelepte aie 
mamei sale şi nu căuta să se îndrepteze. Ba chiar 
într'o zi, când, din pricina că era leneş, nu se 
hotăra să se scoale din pat si să plece cu oile la 
munte. îi zise mamei sale: 

„Ce bine dacă ai muri şi aş scăpa de tine si de 
gura ta!” 

„Astiel de vorbe erau păcatul cel mai mare şi 


ae 


d 


A 


DIMINEATA COPIILOR 


mai greu ce-l poate săvârşi un copil fata de ma- 


mă-sa. Şi Radu însuşi, cât de rău și de nesocotit 
era, îşi dete par'că seama de greutatea păcatului 
in care căzuse, dorind mamei sale moartea. De a- 


“ceea, cu capul plecat in jos si fără să mai spună 


ceva, luă oile si porni la munte. 
J „Ziua aceea era o frumoasă zi de vara cu poeni 
înflorite, cu păsări care cântau în arbori. Pe când 


trecea printr'o poiană, Radu se plecă, vrând să | 


culeagă flori. Insă, lucru care l-a speriat nespus 
de mult, fiecare floare atinsă de el se prefacea 
dintr’o dată în spini lungi si ascuţiţi, care îl înţe- 
pau şi-l insangerau. 

„Intr'un cireş, zări nişte ciresi, rumene şi coapte 
şi se sui, ca să rupă câteva. dar până să ajungă la 
ele, ciresile pieriseră. lar frunzele cireşului par'că 
ziceau: „Blestemat să fii tu, care ai dorit mamei 
tale moartea!” 


Si la fel par'că spuneau. foşnind, ceilalţi arbori 


din pădure şi păsările ce sburau şi isvoarele de 
apă. Din toate părţile, lui Radu îi veneau la ure- 
che cuvintele: „Blestemat să fii tu. care ai dorit 
mamei tale moartea!” 

„Radu era îngrozit şi totodată tare speriat. Ca 
să nu mai audă aceste cuvinte, tăie o trestie: şi isi 
făcu din ea un fluer. Dar când vru să sufle in 
flier, în loc de cântec, esira cuvintele: , Blestemat 
să fii tu, care ai dorit mamei tale moartea!” 

„Radu tranti fluerul la pământ şi-l 
picioare. ‘ siărâmându-l. Scoase apoi din traistă 
pâinea, fiindcă îi se făcuse foame. Dar când să o 
ducă la sură, fiecare dumicat de pâine se prefa- 
cea într'o bucată de piatră. lar arborii pădurii, 
păsrile cerului si izvoarele de apă spuneau îna- 
inte: „Blestemat să fii tu. care ai dorit mamei tale 
moartea!” 

„Atunci pe Radu îl podidi plânsul. Un plâns. as 
marnic, un plans de pocainta pentru pacatul in 


care căzuse. Plânse asa vre-o oră, două, apoi își. 


zise: 

„Merg îndărăt acasă şi îi cer mamei iertare”. 

„Işi mână, asa dar, oile si luă înapoi drumul 
spre casă. Insă, când era încă departe, auzi clo- 
potul dela biserica din comună, sunând jalnic, asa 
cum sună. când vesteşte că a murit cineva. Fiori 
reci îl trecură pe Radu şi picioarele începură să-i 
tremure. „Nu cumva clopotul vesteşte moartea 
mamei?” isi zise el îngrozit. Si isi iuți mersul, 
vrând să ajungă mai repede acasă. 

„Insă, mai înainte de a intra în comună, întâlni 
o fetiţă, care la vederea lui. vroi să fugă să se 
ascundă. „Nu cumva a murit mama?” o întrebă e! 
cu glasul care îi tremura. 

— Da, a murit, fiindcă i-ai dorit moartea”, îi 
răspunse fetiţa, fugind îngrozită, parcă ar fi vä- 
zut o 'stafie. 

„Radu nu mai merse acasă si nici la înmormân- 


călcă în: 


= PAG. 13 


tarea mamei sale. Lăsă oile, ca să si le împartă © 
între dânşii oamenii săraci din comună, iar el se - 
întoarse la munte şi se afundă în pădure, căutând - 


un loc mai ferit şi mai sălbatec unde să se ascun- 
dă şi să-şi ascundă ruşinea păcatului în care că- 
zuse. Şi se opri la această cădere de apă, făcân- 
du-si o locuinţă din peştera ce se vede mai în- 
colo. Clădi apoi cu mâinile sale o bisericuţă, in 
care se.ruga ziua şi noaptea. 


„Hainele de pe el îi se rupseseră, părul îi cre- 


scuse vâlvoiu şi sălbatic. dar Radu nu se îngriiea 
de aceasta, cum nu ducea nici grija: mâncării. 
Foamea şi-o potolea cu fructele pădurii. şi cu ră- 
dăcini de ierburi. Din când în când. vre-un păstor 
îi punea lângă peşteră, de oarece Radu nu se a- 
rata la nimeni. câte un bot de mămăligă sau un 
codru de pâine. 

„Insă, dacă nu ducea- grija îmbrăcămintei si a 
hranei, în schimb toată vremea şi-o petrecea în 
bisericuță, făcând rugăciuni şi mătănii. Se zice 
chiar că nu spunea decât o singură rugăciune: 
„Doamne, iartă-mă pentru păcatul că am dorit 
moartea mamei!” E 

„Au trecut aşa mai multi ani de zile. Lumea îi 


uitase păcatul și cred că si Dumnezeu îl iertase. 
Acum toți spuneau despre el. — şi nu-i ziceau. alt- | 


fel decât pustnicul Radu — că a ajuns un sfânt. - 
„Dar într'o seară, clopotul dela biserica din co- 

muna porni să sune ĉu putere, Nu-l trăgea cineva, 

lar în ziua aceia nu murise nimeni în comună. Era, 


prin urmare, o minune, că clopotul suna sineur, 


vestind moartea cuiva. - 

— O fi murit pustnicul Radu. — O îi murit sfân- 
tul din pestera!!” isi ziceau unii altora oamenii din 
comună. 

„A doua zi, veniră mai multi la locul i căt şi, 
în adevăr, găsiră mort pe bătrânul pustnic. Mort, 
dar senin la faţă. Se părea că murise mulțumit si 
fericit, fiind curățat de păcatul în, e care căzuse în 
ziua când dorise mamei sale moartea! + 

„Oamenii l-au ridicat „de acolo’ Şi on înmor- 
mântat cu mare cinste în cimitirul din. comună, 
făcându-i un momânt lângă mormântul mamei 


Ali-Baba 


i dit 5 i ; EEA. 
) | Cereti la librării gi la 
Cititori s toate chioşeurile de ziare 


„Almanahul $ċolarilor pe 1933" 


Pretul unui volum este de lei 20 


ÎL tad 


PAG. 14 


ucia, elevă care a intrat în clasa întâia de 
liceu, este copil singur la părinţi, care o 


alintă, făcându-i toate plăcerile şi înde- 

plinindu-i toate dorinţele. Insă, dela ò vre- 

me încoace, tatăl ei, care nu era om bo- 
gat, nu câştiga nici pe jumătate din cât câştiga 
mai înainte. 

In casă începu asa dar să se simtă strâmtoare si 
uneori lipsa. 

Ba chiar mama Luciei, femeie care se pricepea 
bine la croitorie, îu nevoită să caute de lucru prin 
alte familii, pentru ca în felul acesta să dea si ea 
un ajutor la cheltuelile casei. 

Părinţii Luciei se sileau să facă asa, încât Lucia 
să nu simtă că vremea de acum nu mai seamănă 
cu vremea de. odinioară. Căutau, prin urmare, ca 
Lucia să fie tot asa de bine si curat îmbrăcată si 
să nu-i lipsească nimic din tot ce i-ar fi trebuit 
pentru şcoală sau chiar pentru distracţie. 

Insă Lucia înţelese repede că părinţii săi nu mai 
sunt aşa cum fuseseră mai înainte. Nu se multu- 
mi numai să înţeleagă, ci se hotărî să se poarte in 


DIMINEATA COPIILOR 


aşa fel, ca să le fie o povară cât mai uşoară des- 
pre partea cheltuelilor. 

Nu mai cerea bani de buzunar, nu mai cered să 
i se cumpere ceva jucării, iar când mama-sa îi 
vorbea să-i facă vreo rochita nouă, Lucia îi zicea: 
„Nu, mamico, nu e nici o nevoe, ca rochii am des- 
tule şi sunt încă foarte bune”. 

De asemenea, când mamă-sa era nevoită să lip- 
sească de acasă şi să lucreze pe la alte familii Lu- 
cia ţinea gospodăria casei, silindu-se să-i țină cât 
mai bine locul. 

„Insă iată că anul scolar era pe sfârşite. Peste 
câteva zile începea vacanţa de vară. Lucrul acesta 
O cam pusese pe gânduri pe Lucia si o cam mah- 
nise. Se gândea ce frumos petrecuse anul trecut la 
mare in lunile Iulie si August. . 

O, marea, cu plaja ei, cu soarele binefacator, cu- 
aerul curat si cu apa in care Lucia se scălda si 
sburda în toate zilele! 

Dar în anul acesta Lucia ştia ca nu e chip ca pă- 
rintii ei să meargă la mare, iar de mers singură, 
se înțelege că nici vorbă nu putea să fie. 


PY 


Lucia se mai gândea la Marioara, buna. sa prie- 
tenă ce-şi făcuse la mare. Fiind de aceiaşi vârstă 
şi chiar. în aceiaşi clasă, se potriveau de minune, 
aşa că jucau şi sburdau toată ziua împreună. lar 


„la plecare, îşi dăduseră una alteia cuvântul, ca si 


la anu să meargă la mare în aceiaşi vreme şi sa 
fie iarăşi împreună si nedespartite. 

„Ce are să creadă Marioara despre mine, că 
nam mers?” Aşa se gândea Lucia. 

Mamei sale însă se ferea să-i spună o singură 
vorbă despre mersul la mare sau despre Marioa- 
ra. Ştia că pe mamă-sa ar fi durut-o şi mai mult 
în suflet; când ar fi aflat că Lucia se gândeşte la 
mare şi la petrecerile de vacanţă. 

Ba chiar mamei sale, Lucia îi vorbea cu totul 
într'altfel: „Mămică, îi zicea ea, după ce se termi- 
nă şcoala şi începe vacanţa, vom ieşi în fiecare sea- 
ră să ne plimbăm pe Bulevard, iar în fiecare Du- 
minică vom merge o dată în Cişmigiu şi o data în 


Parcul Carol. Ce bine si frumos are să fie! Nu-i ` 


aşa, mamico?* 
Drept răspuns, 
nandu-si lacrimile. 


mamă-sa o imbratisa, abia ți- 


In curtea şcoalei şi în ora de recreaţie, d. în- 
vatator chemă pe Gică şi pe Lică, doi dintre cei 
mai buni elevi din clasa a patra primară, si le 
vorbi în felul ce unmeaza: 


„Acum şi fata de mine, puneţi-vă unul altuia 
întrebări despre lucruri ce am învăţat în timpul 
anului sau despre care aţi citit în revista voas- 
tra „Dimineața Copiilor” ori în alte cărți- decât 
cărțile de şcoală. Vreau să văd care din doi va 
şti să răspundă mai bine, iar dacă faceţi greşeli, 
eu vă voi îndrepta”. 


„Gică şi Lică se gândiră putin, apoi începură sa 


‘se întrebe şi să răspundă pe rând. 


„Care sunt trei plante din cele mai folositoare 
omului? 

— Grâul sau porumbul, inul şi vița de vie, Din 
grâu sau porumb se face făina, din in se fac pân- 
ză şi stofe pentru îmbrăcămitea noastră, iar vita 


„de vie ne dă strugurii, din care se face vinul. 


— Care sunt cele două animale patrupede (cu 
patru picioare) mai folositoare şi cele două pă: 
sări, de asemenea folositoare? 


|Care sunt? Care sunt? 


DIMINEATA COPIILOR ——— Io PAG. 15 


Marioara, prietena Luciei, mersese la mare. 
Insă n’avea_ nici o bucurie, văzând că nu vine si 
Lucia. Răbdă aşa câteva zile, până ce într'o zi 
merse la. namă-sa ŞI îi» zise rugătoare: „Mamă, 
dacă vrei ă-mi faci plăcerea cea mai mare, dă-mi 
voe ca în numele d-tale să invit pe Lucia să stea 
aici, la noi, câtă vreme stăm şi noi. 

— Bucuros, copila mea, îi răspunse imamă-sa“, 
care, de-asemenea, iubia pe Lucia. 

Numai decât Marioara alergă în camera ei şi 


` scrise Luciei scrisoarea ce urmează: 


„lubita mea prietenă! Mama roagă pe mama 
d-tale să-ţi dea voe să vii aiei la mare si să stai 
la noi, ca invitata noastră, până în ziua în care 
vom pleca împreună cu toţii. Te aştept negresit şi: 
cât mai neîntârziat. Te imbratisez cu tot dragul si 
zic la grabnică revedere. A ta prietenă bună, Ma- 
rioara”. 

Lucia plecă a treia zi la mare, iar la gară fu aṣ- 
teptată de Marioara, care nu mai putea de bucu- 
rie, când a văzut-o. 


Maria Sorel 


— Patrupede sunt oaia, care ne dă lână. si 
lapte şi boul, care trage plugul şi căruţa. lar pă- 
sări mai folositoare sunt găina, care îace ouă, şi 


porumbeii călători. 


— Care animale fug mai repede şi care merg 
mai încet? 


— Mai repede fug iepurii şi rdndunicile, iar 
mai încet merg broasca țestoasă şi melcul. 

— Care sunt cele două plante mai folositoare 
şi 'al căror fruct creşte înlăuntrul pământului, in 
loc să crească afară? ` 

— Aceste două plante sunt cartofii şi sfecla, 
care se întrebuinţează la fabricarea zahărului. 

— Care legume sunt mai iuți şi care ne fac să 
plângem? 

— Mai iute este urdeiul, iar ceapa, când e iute 
şi bătrână, ne stoarce lacrimi din ochi. 

— Care rege domneşte peste o tara întinsă, dar 
nelocuită? 

— Leul, regele animalelor, pentru că domneşte 
în pustiu”. 


o 


Bibiloteca Universiispr laşi 


PAG. 16 === DIMINEATA COPIILOP 


VEVERITA ŞI CERBUL 


în alun, ca să caute şi altele. 


In alun nu erau însă decât două alune în vâr- 
ful unei ramuri înalte şi subţiri. Veverita se căzni 
să sară până acolo, dar nu i-a fost cu putință.. 

' Tocmai atunci trecea prin apropiere un cerb; 

„Cerbule dragă, îi se rugă veverița, fii bun, şi 
pleacă ramura în jos, ca să pot ajunge la cele două 
alune”. 

Cerbul se opri şi plecă ramura in jos. folosin-. 
du-se de coarnele sale înalte. Veverita rupse alu- 
nele, apoi-sezu frumusel în alun, ca să le thănânce. 

Cerbul îşi văzu de drum, mergând la un izvor, 
care nu era departe. 

Sătulă, veverița se porni acum să se joace, să- 
rind din cracă în cracă şi din arbore în arbore. 
Insă: privind în jurul ei, ca să vadă ce se mai petre- 
ce, zări pe un vânător, care tocmai ducea pusea 
la ochi. ca să tragă în cerb. 

„Cerbule. dragă, îi strigă veverița, fugi, fugi 
iute, aicea e un vânător, care a dus pușca la ochi!“ 
` Cerbul wa asteptat să i se zică de două ori, ci 
a rupt-o la fuga, pierind in desisul pădurii, iar 
vanatorul a ramas cu pusca in mana, fara sa mai 
traga. 


scapat cerbului viata. 


Stan Protopopescu 


Sree socccocccosccseescoescsccsosessessse 


33 „Aventurile lui Guaulică:*: - Cititori citiţi cu toţii: 


‘ 

Aducem. la. cunoştinţa cititorilor că. pe „Almanahul Şeolarilor pe anul 1933 
„Aventurile lui Gugulica” de d-na Mona Rădule- pa (i zii 
scu a apărut în volum, asa că nu se mai continua. oo eae BAR Ce Sax 
publicarea lui în „Dimineaţa Copiilor”. De 'altiel, ABONAFI-VA LA REVISTA : 


Premiile 
începând cu n-rul 483, se publică in revistă ro- PREES, | 
manul „Răpirea celor două fetite”, despre care „DIMINEAȚA rnea 
„credem-că iubiții nostri cititori îl citesc si¢l urmă- 66 
resc cu.oata plăcerea şi cu tot interesul.: C O P I I L O R upon hr. 15 


l- "BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂŢII 
-IASI- 


O veverita şedea pe iarbă $i mânca o aluna, pe - 
care o spărsese cu dinţii. După aceea. se catara 


lata cum. pentru un serviciu facut, veverița i-a 


x. 


„„„Păzea, vreau să ajung mai repede la 
chioşcul unde se vinde „Dimineața Copiilor”... 


„PREŢUL 5 LEI: 


bw J0.¢ PL AGATE 


ă vă spun ce joc ne-a facut 
să petrecem mai mult, pe 
Antoaneta ‘si pe mine, timp 
de două veri desfătătoare. 
lată: mai întâiu eram o- 
mizi; ne târam prin iarbă, cu greu, pe 
burtă si pe genunchi, căutând frunze 
de mâncat. 

Apoi, în curând, ziceam că ne cu- 
prinde un somn grozav si ne duceam 
la culcare, în câte un coltisor ascuns, 
sub crăci, acoperindu-ne capul cu şor- 


tuletele albe; ne schimbasem în co- ` 


coni, crisalide (gogoaşa fluturilor). 


DE VORBĂ 
CU CITITORII 


A. H.-lasi. — „Copii, soseşte primăvara!” 
Poezia d-tale, de altfel destul de drăguță, a 
sosit prea târziu. Până să-i vie rândul să 
apară în revistă, vom fi în toiul verii. In 
afară de aceasta, despre „Primăvară” şi so- 
sirea ei am publicat destule poezii. 

F.Băneasa. — „Plugarul”. Cu subiec- 
sta sunt poezii mult mai reuşite. D+ 
re putin poetică a muncii ce 
plugarul. 
„elatea-Albă. — ,,Vara”. Incer- 
„e în versuri arată că atunci când 
vatat câteva clase de liceu, vei pu- 
poezii bune de publicat. Acum 
uita că esti încă în clasele pri- 
mare. De aceea, este mai bine si mai de 
folos pentru d-ta să continui a fi dragutul 
nostru cititor şi să aştepţi să-ţi vie rândul, 
ca să fii si scriitor. 

A. M.-Roman. — Cele două poezii trimise 
de d-ta (,,Primavara”, „Zi de Mai”) nu sunt 
tocmai în genul literaturii pentru copii. A- 
pol, ce să facem cu atâtea poezii despre 
anotimpuri? De aceea, regretăm că nu le pu- 
tem publica. 

V. A.-Ploesti. — Din cele trei bucăţi tri- 
mise de d-ta, se publică „Un joc plăcut” şi 
„Popa Vlad din Țarigrad”. Povestea „Fata 
soimilor” este cam lungă pentru spațiul ce 
avem la revistă, iar în genul acesta am pu- 
blicat prea multe poveşti. Credem că din 
cauza conţinutului ei, ar fi mai potrivită 
intr'o revistă, care se ocupă în special cu 
producții folkloristice. Revista noastră însă 
nu este o revistă de folklor. 

Pl. C. N. — Calafat. Ai talent, dar te 
sfătuim să nu te grabesti a trimite spre pu- 
blicare încercările tale în versuri, precum 
tot în interesul d-tale te sfătuim să nu te 
grabesti a da versurilor ce faci forma de- 
finitivă. In afară de aceasta, poezii că ,,Me- 
lancolie” nu se potrivesc nici cu scopul ur- 
mărit de revista noastră şi — n: place să 
credem — nici cu adevărata stare sufle- 
tească a d-tale. Eşti prea tânăr, nu cunoşti 
incă lumea, aşa că sună fals, când spui că 
ai vrea să te inchizi în casă si să fii cât mai 
departe de „nemernicia lumii”. 

De asemenea, nu uita că necazurile şi 
grijile noastre personale prezintă putin in- 
teres pentru cititori. 

MAR.-Loco. „Semănătorii”. Versul al 
doilea este asa: „Semănătorii'n cârd apare”. 
Aici avem de făcut două observaţii. Prima 
e că nu este tocmai frumos şi nici corect a 
întrebuința cuvântul „cârd”, când e vorba 
despre oameni. Al doilea „semănătorii a- 
par”, iar nu „apare”. Legenda „,Flacăra 
simbolică” nu este scrisă în genul litera- 
turii pentru copii. Nu uita apoi că legenda 
cea mai frumoasă despre foc este legenda 
cu Prometeu. 


Starea asta tinea mai mult sau mai 
putin, si intram asa de bine in pielea 
unei gaze ce se transforma, ca — tra- 
gand cu urechea — puteai prinde cam 
astfel de cuvinte, schimbate intre noi 
pe un ton de incredere deplina: 

„Crezi c’o să-ţi iei zborul curând? 

— O! simt că de data asta n’o să tie 
mult; în umeri „mi se şi desfac”... 
(Era vorba, desigur, de aripi). 

In sfârșit, ne trezeam; ne întindeam, 
luând tot felul de poze şi ne mai zi- 
când nimic, ca patrunsi de marea mi- 
nune a prefacerii din urmă. 


Fie casa cât de mare, 

Fie poarta cât de tare, 
Le deschid eu fără frică, 
Deşi sunt născută mică. 


. rei să scrii? Dar nu-i uşor, 
De nu-ți viu într'ajutor 
Dac'ai toc şi ai hârtie, 

Dar de nu-ți ajut eu ție, ` 

Zău, de geaba te trudeşti, 
Căci în vânt doar mâzgăleşti. 
Să-ţi spun cum sunt la coloare? 
Sunt aşa cum vrea oricare: 
Neagră, roşie, albăstrue, 
Zău, tot una'mi este mie. 
Cred acum că m'ai ghicit, 
Putintel de te-ai gândit. 


Sunt tot alb şi stau afară, 
Dacă-i cald şi primăvară 
Mor, mă duc, mă prăpe 
Eu doar frigul îndrăges. 
Cu cât gerul e mai mare, 
Cu atâta sunt mai tare, 
Cred deci, scumpe cititor, 
Că mă poți ghici uşor. 
Când e soare, mă'ntristez, 
Plâng si tot mă micşorez, 


Când e ger şi viscoleşte, 
Inimasmi se'nveseleşte. 
Spune-acuma fără teamă, 

Dacă ştii tu cum mă chiamă. 

Cu c te plimb precum doreşti, 
Cu d eşti vesel când mă primeşti, 
Cu î lumină răspândesc, 

Cu j ce bine tencălzesc! 

Cu p sunt rău şi rău lovesc, 

De sunt cu v, frumos albesc, 


2 


Apoi, deodată, începeam să alergăm 
nebunește, — foarte lesne cu panto- 
fiorii nostri subţiri; în mâini fineam 
colţurile sortuletului, mișcându-le în 
chip de aripi; alergam, alergam, fu- 
gărindu-ne, ferindu-ne,  încrucișân- 
du-ne în curbe repezi şi ciudate; mi- 
roseam deaproape toate florile, imi- 
tand zorul nesfârşit al falenelor (niște 
fluturi de noapte); şi imitam şi bâzâi- 
tul lor, făcând: „Hau-u-ul...” — cu 
gura pe jumătate închisă și bucile bine 
umflate cu aer.. 

Victor Adrian 


GHICITORI ŞI INTREBĂRI CU PĂCĂLELI 


Astea când ţi-am povestit, 
Cred, sunt lesne de ghicit. 


Sunt un lucru mic, Uşor, 

Şi mai des sunt roturior, 

Să spun mai mult e în zadar, 

Mă porți la braț şin buzunar. 

Zi şi noapte merg, muncesc, 

O clipă chiar nu.mă opresc. 

De-aş fi leneş şi aş sta, 

Să mă ai nici nai mai vrea. 

(Dezlegările se vor publica 
în n-rul viitor). 


PRIVIRE ȘTRENGARA 
Foto WELi 


4 Iunie 1933 — Nr. 486 


DIMINEATA 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI — STR. CONST. MILLE, 12 
(SĂRINDAR) — TELEFON 6167 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazi 


COPLLLOR 


*Abonamente: 1 AN 200 LEI m 6 LUNI 100 LEI 
-JIN STRĂINĂTATE DUBLU m UN NUMĂR 5 Lei 


RAZIELA locuia într'o casă 


mică, mititică. Această că- 

“suta era împrejmuită cu un 

zid puţin înalt, presărat cu 

ghivece de flori. Părinţii 

Graziclei lucrau la calea ferată şi de- 
seori se întorceau târziu acasă, la ora 
când pe cer începeau să răsară stelele. 
Așteptându-şi părinţii, Graziela se 
aşeză la fereastră şi privind cerul, fa- 
cea atâtea vise cu ochii deschişi. Aşa, 
într'o seară, când îi se păru că stelele 
sunt mai luminoase ca de obiceiu, 
Graziela, vorbindu-şi singură, zise: 


CI 


„Cât de mult aş dori să locuesc sus la 
stele!” E 

Nici nu isprăvise bine cu vorba a- 
ceasta, că o stea, lăsându-se repede în 
sbor, se cobori până la ea, o infasura 
întrun văl de aur si o duse sus în cer. 

Ce de lucruri frumoase fa văzut a- 
colo Graziela! Cutii de aur ascunse 
printre tufişuri de traridafiri, lacuri 
mici de smarald pe cart pluteau luntri 
mici de argint, păsări, unele mai fru- 
moase decât altele, care îşi făcuseră 
cuibul printre ramuri de leandru. 

Insă, ceeace i-au plăcut mai mult 


NWY 
© 


Grazielei, au fost dulapurile de sticlă 
pline cu prăjituri, borcanele mari de 
dulceaţă, cutiile pline cu caramele si 
alte bomboane. 

„Dar aici e raiul! zise Graziela bă- 
tând din palme de bucurie. Ce frumos 
e aicea totul! Nu mai vreau să mă în- 
tore pe pământ!” 

Atunci steaua o luă de mână şi du- 
când-o lângă un put, îi zise: „Priveşte 
înlăuntrul putului!” 

Graziela văzu în fund de tot căsuţa 
în care tăticul său şi maică-sa plân- 
geau mâbhniţi de plecarea ei. Mai ales 
mămica ei părea nebună de durere. 
„lubită stelufé de aur, zise atunci 
Graziela, întorcându-se repede, nu pot 

suferi să văd pe tata şi pe 

mama plângând. Du-mă, te 

rog, numai decât la căsuţa 

mea de pe pământ!” 
Steaua îi făcu în voe si 

Graziela se găsi pe pragul 

casutei, unde fu primită cu 

strigăte de bucurie. Era 
~ noapte, dar odată cu Gra- 
ziela intră în casă şi o rază 
de soare. 
In rom. de Marcu Ionescu 


GHICITORI 


Unde păşeşte, 

Tot înfloreşte, 

De griji şi amar 

Nici nare habar. 
([ns0d010u) 

* 

Ca un turbat, 

Cată pe bogat, 

Si ca un rac 

Fuge de sărac 
(mueq) 


O 


ROMAN PENTRU 
COPII și TINERET 


d 


vina că d. Bunăreanu nu sosise încă. 
Dacă bunăoară, vreuna. din cele trei fetițe făcea ceva sgomot, 
Tanti Elena o repezea zicându-i: „Nu ţi-e ruşine să nu stai cuminte? 
ă din pricina ta întârzie să sosească tăticu și mu- 


e făcuseră aproape orele 11 seara. La casa dela Stoeneşti 
nimeni nu şezuse încă la masă. Toată lumea aştepta 
sosirea d-lui Bunăreanu și a ,,musafirului”, despre care 
dăduse de veste în telegrama trimisă. 

Se înţelege că ‘Tanti Elena era mai frământată şi vor- 


Nu vezi că 
safirului?” 

Daca servitoarea Gherghina nu intelegea numai decat ceeace ii 
spunea, Tanti Elena o repezea si pe dânsa: „Cum vrei să vie la 
timp musafirii, dacă esti o nătângă şi o neroada?” 

In sfârşit, când vechiul ceasornic din perete era să bată orele 11, 
iată că se auzi 'o- maşină, oprindu-se înaintea porţii de afară. Pre- 
cum lesne ghicim, din maşină .se detera jos d. Bunăreanu și 
Victoria, 

„Lăticu! Tăticu!” strigară într'un glas Lenuţa, Silvia si Alina şi 
deteră fuga în curte să-i iasă întru întâmpinare. După ele, vru să 
meargă si Tanti Maria, dar soră-sa Tanti Elena o apucă de brat si 
ii zise cu un ton poruncitor: „Stai, că nu de tine si de mine îi 
arde fratelui nostru Radu!” 

Cele trei fetițe, dupa ce isi imbratisara pe tăticul lor, începură 
să se uite curioase la Victoria, care şedea sfioasă şi aproape 
speriată. 

„Copii, le zise d. Bunăreanu, vam adus o surioară. O cheamă 
Victoria. Haide, îmbrăţțișaţi-vă si cu dânsa!” s 

Rând pe rând, mai întâiu Lenuta, ca mai mare, apoi Silvia şi la 
urmă Alina îmbrățişară pe Victoria. După aceea, Lenuta şi Silvia, 
luând-o între ele şi ținând-o fiecare de o mână, se îndreptară spre 
casă, unde așteptau la use Tanti Elena si Tanti Maria. 

D. Bunăreanu se imbratise cu aceste două surori, apoi, arătând 
spre Victoria, le zise : „lată musafirul despre care vam vestit în 
telegramă! Adică, ce musafir? Că e încă unul din copiii nostri, un 
copil care vine dintr'o țară îndepărtată. Numele ei este Victoria, 
dar cred că nu se supără, dacă îi spunem Victoria.” 

Tanti Elena privi lung şi cum ştim ca era felul ei — cu 
sprâncenele încruntate la Victoria, apoi zise, vorbind, ca de obi- 
ceiu, aspru si rastit: 

„Fie si Victoriţa, că sună mai bine, dar, Radule, dece n’ai spus 
în telegramă că musafirul este o fetiță mică? Noi aicea am crezut 
că vii cu o persoană mare, de aceea am pregătit o cameră în care 
să se culce singură. Dar copila asta nu poate fi lăsată să doarmă 
singură, mai ales acum din prima noapte”. 

Şi Tanti Elena căzu pe gânduri. „Da, aşa vom face, zise ea după 
un răstimp. Victorita are să se culce în aceeas cameră cu Silvia. 
Merg să aranjez patul”. 

Zicând acestea, porni îndată spre camera în care hotărise să mai 
pună un pat. D. Bunăreanu însă o urmă, făcând în acelaş timp semn 
lui Tanti Maria, ca să vie şi ea. 

Si asa, pe când Tanti Elena aranja in camera Silviei patul pen- 


bea mai răstită decât oricând. Şi dedea pe cei din casă 


DOUA FETIȚE 


4) Cum a trăit Victoria la Stoeneşti 


de N. BATZARIA 


tru Victoria, d. Bunăreanu povesti celor două surori tot-ce se.în- 
tâmplase cu Victoria, unde o găsise şi cum hotărise să o aducă la 
Stoeneşti şi apoi să se îngrijească de viitorul ei, punând-o într'o 
scoala-internat. 

In toată vremea cât d. Bunăreanu spunea povestea Victoriei. 
Tanti Elena asculta cu atenţie, dar ţinând sprâncenele încruntate, 
ca şi cum ar fi fost foarte nemulțumită de fapta fratelui ei. Oare 
cum, ca să o liniştească şi să-i împrăștie nemulțumirea, d. Bună- 
reanu adăugă, zicând: „Cred că n'am să o las să stea: aicea 
mai mult de o lună. Apoi am să caut să aranjez într'un fel la şcoala 
de fete din Câmpulung.” 

Dar Tanti Elena izbucni: „Cum? Ai adus-o numai pentru o lună? 
Nu vezi că sărmana copilă e slabă si galbenă, par'că s’ar fi hrănit 
numai cu lămânie? Va sta aci până la începutul viitorului an şco- 
lar. Pe urmă, vom chibzui şi vom vedea ce este de făcut.” 

„Ai o inimă de aur, surioară dragă!” îi zise d. Bunăreanu, 
sărutând-o, în semn de mulţumire, pe amândoi obrajii. 

Trecură câteva zile la mijloc. Victoria începuse să se obisnu- 
iască in noua ei familie, unde avea parte numai de dragoste şi de 
îngrijire cât mai bună. li pierise sfiala dela început, ba chiar şi 
teama ce simţea ori de câte ori îi vorbea Tanti Elena cu glasul! 
ei aspru şi răstit. 

De altfel, Lenuta şi Silyia avuseseră grija să-i spună că aşa vor- 
beste Tanti Elena, dar că nu este rea deloc, ci, dimpotrivă, e cea 
mai bună ,,Tanti” din lume. 

Victoria făcea zi de zi fără să-şi dea ea singură seama, progrese 
mari la limba română. Pronunţa din ce in ce mai corect şi între- 
buinta din ce in ce mai rar cuvinte din dialectul românesc din 
Macedonia. Se vedea că în curând o să ajungă să vorbească aşa de 
bine româneşte, că nici n'ai fi putut crede că nu e născută si- 
crescută în ţară. 

Dar venirea ei a fost o adevărată binefacere pentru Silvia, cu 
care, atât din cauza că aveau aceeaşi vârstă, cât şi din cauză că 
dormeau în aceiaşi cameră, erau nedespartite şi ziua şi noaptea. O 
binefacere, pentrucă Silvia, de altfel, bună şi drăguță, avea unele 
defecte şi obiceiuri, cu care nu se poate lăuda nici o fetiţă. 

Mai cu seamă, era cât se poate de dezordonată. Bunăoară, când 
se desbrăca seara la culcare, arunca rochie, încălțăminte, ciorapi, 
pe unde nimerea. A doua zi, îi trebuia o oră, ca să le găsească din 
nou. Deseori găsea ciorapii în lavoar, rochia sub pat, pantofii, 
unul în dulap, al doilea după sobă sau chiar sub pernă. 

Victoria, din potrivă, era cu toată băgarea de seamă în ce pri- 
veşte buna rânduială. Punea fiecare lucru la locul potrivit şi avea 
grija ca încălţăminte şi haine să fie cât mai curate. 

De asemenea, spre deosebire de Silvia, care era cam lacomă, 
din care cauză avea deseori dureri de stomac, Victoria se arăta 
foarte cumpătată la mâncare. Ba chiar din pricina că mânca pu- 
tin, Tanti Elena se supăra pe dânsa: „la fii bună şi mănâncă mai 
mult! îi zicea ea răstită. Ce vrei să rămâi slabă ca un tar?” 

In fond însă, Tanti Elena, care vedea ce însuşiri alese şi fru- 
moase are Victoriţa, cum îi spunea acum Victoriei toată lumea, 
căpăta zi de zi mai multă dragoste pentru dânsa. Asa, când Victoria 
nu era de fata, ea le spunea nepoatelor sale: „Mare noroc afi avut, 


că ati câștigat-o pe Victorita de surioară! Să vă fie ca exemplu si 

să vă purtaţi întru toate aşa cum ştie ca să se poarte. Se vede că e 

de neam bun si că a avut o creştere buna.’ 

Cele trei surori însă o iubeau pe Victorita, poate, mai mult de- 
cât se iubeau între ele. Intre ele, nu era rar să se certe, ba chiar se 
întâmpla ca uneori să se si încaere. Victoriei însă nu-i spuneau 
niciodată vreo vorbă rea sau neplăcută. Intre ele, era un fel de între- 
cere care de care să se arate mai drăguță cu dânsa. 

Cât despre Victoria, ea le iubea pe toate deopotrivă şi nu știa cum 

"să-şi dovedească mai bine dragostea si recunoştinţa. 

» Intre acestea, sosi şi seara de Sâmbătă, când d. Bunăreanu, care 
plecase dela Stoeneşti după treburile sale, se întoarse cu Nicu, sin- 
gurul său băiat si fiul său mai mare şi despre care stim că urma 
la liceul dela Câmpulung, fiind în clasa a șasea. 

Bine înţeles, Nicu ştia totul despre Victoria, fiindcă tatăl său avu- 
sese grija să-i povestească. Era chiar curios şi nerăbdător să o 
vadă şi să o cunoască. 

Când au intrat în casă, d. Bunăreanu, arătând spre Victoria, îi 
zise lui Nicu: „Nicule, aceasta este a patra ta surioară, la care 
trebue să tii asa cum tii si la celelalte trei surori. Intre ea si ele 
să nu faci nici o deosebire. 

lar Victoriei ii zise: „Acesta este fratele tău Nicu, despre care ţi. 
sa vorbit, aşa că îl cunosti în deajuns.” 

insă, Alina, surioara cea mai mică, esi din sufragerie, unde erau 
strânşi cu toţii şi se întoarse după putin, aducând ceva în sortisor. 
Acest.,,ceva” erau două păpuşi, pe care Alina le cam stricase în 
cursul săptămânii. Una avea capul spart, iar a doua, un braţ des- 
lipit. Le puse înaintea lui Nicu si îi zise: ,,Nicule, repară-mi, te rog, 
aceste două fetiţe ale mele.” 

Nicu era de multă vreme reparator şi doctor pentru papusile 
Alinei. Tot ce strica Alina în curs de o săptămână, Nicu trebuia să 
dreagă în ziua de Duminică. Şi de fiecare dată îi spunea Alinei: 
„Să Ştii, că, dacă le mai strici, nici.nu mă ating de ele.” 

Alina însă făcea, ca si cum Nicu i-ar fi spus: „Strică-le cât mai 
áu, ca să am ce face în ziua de Duminică.” 

In Sâmbătă din săptămâna următoare, d. Bunăreanu, însoţit de 
Nicu, veni din nou la Stoeneşti. Insă de rândui avesta nu părea vesel 
si mulțumit. Era întunecat la fata si se vedea că e frământat de 
ceva gânduri triste. 

„Ce stai asa plouat? Ce ai patit?” îl întrebă Tanti Elena. 

In loc să răspundă numai decât, d. Bunăreanu făcu semn celor 
două surori ale sale să meargă cu el într'o cameră alăturată, unde 
ar putea sta de vorbă, fără să fie auziti de copii. 


Unul din „Banda 
Veselă“, pe gânduri 


După ce au intrat în camera aceea, d. Bunăreanu scoase din bu- 
zunar o scrisoare şi zise, vorbind încet: „Am primit eri scrisoarea 
aceasta dela Rusciuc din Bulgaria. Imi scrie persoana, căreia ii 
dădusem veşti despre Victoriţa, că unchiul ei, Petre Goreli, a mu- 
rit la închisoare din cauza unei boli de inimă, de care suferea de 
multă vreme şi care l-a răpus în urma suferințelor îndurate în 
închisoare. Aceasta era singura rudă a Victoritei, aşa că biata fe- 
tita numai are pe nimeni pe lume. 

Ne are pe noi! strigă încruntând sprâncenele Tanti Elena. 
Noi îi vom tine loc de părinţi si de rude! Dar nu e nici o nevoe 
să-i spunem acum Victoritei că i-a murit unchiul. Nu trebue să o 
amărâm. Asculţi, Mario, vorbi mai departe Tanti Elena, adre- 
sându-se sorei sale: Să ‘nu care cumva să spui, aşa cum îţi este 
obiceiul.” 

Iar Tanti Maria avea obiceiul să tacă, să tacă mereu, să umble 
prin casă încet şi în vârful degetelor şi să nu facă altceva, decât 
ceeace vroia şi poruncea soră-sa mai mare, stăpână absolută în 
casa dela Stoeneşti. 

In seara aceea, Victoria avea motiv să se mire şi să se întrebe: 
„Dece Tanti Elena îmi vorbeşte aşa de drăguţ? Dece nu-mi mai 
vorbeşte răstită şi încruntând sprâncenele?” 

Victoria însă nu-şi puse aceste întrebări, ci se bucură în sinea ei 
de schimbarea ce a observat în vorba si în felul cum se purta cu 
ea Tanti Elena. 


(Va urma) 


CUTU SI MITU 


Cuţu — cdtelus de casă, La bătae!... Cu grea trudă 
Mitu — un pisoi bdltat, Stan desparte pe cei doi... 

Dela Stan, copil cuminte la osciorul şi-l asvârle ` 
Un oscior 'au căpătat. In ogradă, lui Brezoi. 


Ce ruşine! Cutu, Mitu, 
Nu se înțeleg de fel: 
Fiecare vrea osciorul 
Numai, numai pentru el. 


„Uite-aşa”, le spune dânsul 

„Răii, lacomii pățesc!” 

Si de-atuncea Cuţu Mitu, 

Duc un trai frumos, frățesc. 
Ar. Farcaș 


HAIDE, HAIDE, URSULICA! 


Haide, haide, Ursulică, Cât mai bine să dansăm. 


Hai te mișcă fără frică, 
Hai la dreaptă ’ncetisor, 
Hai la stânga binisor! 
Hai acum să ne ’vartim 
Și 'mpreună să sărim, 
Căci așa o să ’nvatim, 


Nu te mai intepeni 

Şi 'ntr'aiurea nu privi. 
Una, două, fii atent, 
Fii băiat inteligent. 
Haide, haide, Ursulică, 


Hai dansează fără frică. 
Filina 


Cai 


UI Lică, un baetas de zece ani, îi plăcea să meargă la 
cinematograf. Insă, nu-i plăcea să vadă orice fel de 
filme, ci numai filmele în care juca desteptul comic en- 
glez Charlie Chaplin, cunoscut şi cu numele de Charlot. 
(Citeşte Şarlò, cu accentul pe o). 

Se amuza şi râdea cu toată pofta, ori de câte ori 
Charlot se strâmba, dansa ori umbla, aşa cum știe să umble cu o 
pereche de pantofi de două ori mai mari decât picioarele sale. Ba 
chiar se rugase şi stăruise aşa de mult pe lângă părinții săi, încât 
aceştia îi făcură rost de un costum, de o pereche de pantofi, de 
o pălărie si de un baston, asa cum Lică vedea la cinematograf că 
are şi Charlot. 

Pentru el nu era acasă distracţie mai mare, decât să se îmbrace 
in costumul acesta şi să caute să imite pe Charlot. Cu timpul, reu- 
şise să-l imite chiar destul de bine. Toți câţi îl vedeau, făceau 
haz mare. 

Insă, veniră vremuri grele pentru părinţii lui Lică. Tatăl său ră- 
mase fără lucru si se văzu nevoit să plece departe, până în Ame- 
rica. lar acum mama lui căzuse bolnavă la pat. Lică o îngrijea, 
dar ce putea să-i facă, saracutul de el? 

Intro Duminică dimineaţă, Lică văzu speriat că mamei sale îi 
merge mai rău decât în celelalte zile. „Mamă, ce doreşti să-ți dau?” 
o întrebă el cu ochii plini de lacrimi. 

— „Nimic, dragul meu”, răspunse ea si închise ochii, părând 
că vrea să doarmă. Nu dormea, ci de slabă ce era, nu mai avea 
putere să vorbească. 

Atunci Lică esi incetisor din cameră, umblând în vârful degete- 
lor, şi se duse în odaia în care isi tinea întrun dulap costumul 
lui Charlot. 

Il îmbrăcă iute, isi potrivi o pereche de mustăcioare, aşa cum 
are în film şi Charlot, îşi încălță pantofii cei mari, isi puse în cap 
pălăria tare şi luând în mână bastonul ca al lui Charlot, se întoarse 


în camera în care mamă-sa zăcea bolnavă. Intră şi se porni să dan- 
seze şi să facă strâmbături întocmai ca Charlot. 

Bolnava deschise ochii, i] privi mirată si îl întrebă: „Ce ţi-a ve- 
nit să dansezi?” 

Această întrebare îi tăie lui Lică toată speranţa. Anume, el spera 
că, făcând ca Charlot,mamă-sa va râde, se va inveseli şi că se va 
simţi mai bine. Acum însă vedea că nu izbutise. De aceea, se apro- 
pie de căpătâiul bolnavei şi o întrebă la rândul său: „Dar ce-i 
de făcut, mamă, ca să te faci iarăşi bine?” 

— „Trebue să iau doctorii si n'avem bani ca să le cumpărăm”, 
răspunse ea. 

Lui Lică îi veni atunci o ideje neașteptată. „Voi aduce eu bani”, 
zise el şi fără să mai spună ceva, eşi pe uşe afară şi de acolo în 
stradă. Merse, aşa îmbăcat ca Charlot, până la un loc unde văzu 
că e strânsă mai multă lume. Odată ajuns acolo, intră în mijlocul 
oamenilor, care îl priveau foarte mirati, isi scoase pălăria, salută 
frumos in toate părțile, apoi începu să vorbească în felul ce ur- 
mează : < 

„Doamnelor şi domnilor! Dacă nu ştiţi şi nu ghiciţi cine sunt, 
mă grăbesc să vă spun că am onoarea să fiu fratele lui Charlot. 
Frate bun şi adevărat, cu toate că nu suntem născuţi nici din ace- 
las tată, nici din aceeaş mamă. Insă, după cum vedeţi că semă- 
năm ca două picături de apă, tot aşa ne potrivim şi în ceeace pri- 
veşte talentul si priceperea. Ştiu si eu tot asa de bine să dansez 
şi să fac tot ce face fratele meu. 

„Nu mă credeți? Am să vă dovedesc numai decât că n'am spus 
o minciună.” 

Şi unde mi se porni Lică să danseze, să se strâmbe şi să imite 
cât mai bine pe Charlot! Lumea strânsă în jurul lui râdea si făcea 
mare haz, pentru ca la urmă, când Lică se opri din dans şi joc, 
să-l aplaude şi să strige: „Bravo! Bravo! Bis!” 

Insă, printre cei strânşi acolo era si Marin, un prieten de aceeas 
vârstă cu Lică și chiar coleg de clasă. Marin îl recunoscu pe Lică, 
mai ales că îl văzuse şi în alte dati îmbrăcat în costumul lui Charlot. 

De aceea, se apropie de el şi îl întrebă foarte mirat: „Ce te-a 
apucat să esi așa în stradă si să dansezi în faţa lumei?” : 

— „Mama e greu bolnavă, ii sopti repede Lică, si n’avein bani 
pentru doctorii.” hee 

Ce făcu atunci Marin? Ii luă lui Lică pălăria din cp şi intor- 
cându-se spre public, zise vorbind cu o voce înduioșată: sa 

„Doamnelor şi domnilor! Mama acestui băiat, care este un băiat 
foarte bun, zace greu bolnavă. Se poate vindeca, însă n’au bani, ca 
să cumpere doctorii. De aceea, in dorința de a-i veni mamei sale 
în ajutor, băiatul acesta, care este prietenul meu Lică si cel dintâiu 
eley. în clasa a patra primară, s'a îmbrăcat ca Charlot şi a venit 
aicea să vă distreze. 

Sunt sigur că d-voastră 
veţi binevoi să-l ajutaţi 
cu ce vă lasă inima, pen- 
tru ca mamă-sa să se poa- 
tă face iarăşi bine.” 

Aşa vorbi Marin şi 
vrând să dea exemplul 
bun, puse el cel dintâiu 
cinci lei în pălărie. Adică 
puse toți banii câţi avea. 


Publicul dinprejvr făcu 
la fel, fiecare dând atât 
cât putea sau cât avea 
bunăvoință. 


In câteva minute, se 
strânseră în pălărie bani 
destui şi pentru doctorii 
şi pentru a cumpăra bol- 
navei o mâncare mai bu- 
nă şi mai sănătoasă. 

Abia  ţinându-șşi lacri- 
mile, Lică mulţumi fru- 
mos publicului şi bunului 
său prieten şi coleg Ma- 
rin, apoi dete fuga îndă- 
răt acasă. 

Se  desbrăcă de costu- 


(Urmare în pas. 9-2) 


Hh 


ln 4 


DE CE S'A 


Copilaș drăguţ, cuminte, 
Puiu seara s'a culcat 

Mai de vreme, iar mămica, 
Sărutându-l, i-a urat 


„Noapte bună, somnul dulce”... 


Insă, vezi că'n astă seară 
Suflă vântul și se-aude 
Cum tot plouă pe afară. 


Puiu-aprinde lumânarea, 
Nu de frică, dar dorește 

Ca să vadă ce mai este 

Si din pat pe geam privește. 


Insă, vai! ce-i pe părete 
Capul ăsta mare, gros ! 
Uite, mișcă, se mărește 
Si e groaznic, urâcios! 


Un strigoiu e, ce mai vorbă? 
Să nu tremuri dar de teamă? 
Puiu 'n plapomă se-ascunde, 
Plânge, ţipă: „Mamă, mamă!” 


Din odaia, de alături, 
Mama, care vine 'n grabă: 


„Banda Vesela“ face o mica pro- 
menadă de dimineață 


SPERIAT PUIU 


„Ce-i cu tine, Puiul mamei?” 
Cam mirată îl întreabă. 


Ridicând căpșorul Puiu, 
Mâna ’ntinde si arată 
Spre părete s’apoi zice: 
„Un strigoiu, mămico, iată! 


„Vezi ce cap urât şi mare 
Si la mine cum privește! 
A venit să mă mănânce! 
Dă-l afară și-l gonește!” 


Râde mama, râde 'n hohot. 
„Puiu dragă, dar nu vezi 
Că e umbra-ti pe părete 


Şi nici un strigoiu, cum crezi? 


„Vai, mă faci chiar de rușine, 
Când te-arăţi așa fricos! 

Să te sperii tu de umbra-ti! 
Haide, fii mai curagios! 


„Dormi în pace fără frică 
Si să ştii, măi Puisor, 
Că în somn va sta de veghe 
Bunul înger păzitor”. 
Mosulet 


Poveste în versuri 


Repreztnata pe scenele Teatrelor Nationale din Craiova şi Cer- 
nauti — şi la spectacolele pentru copii, organizate de revista ,,Di- 
mineata Copiilor”, la teatrul Roxy din București. 


PERSOANELE: 
LUPUL 


VULPEA 
ŞCHIOPILĂ 
COCOAŞE 
ŞTIE-TOT 
BARBILA 
BUNICUTA 
SCUFITA ROSIE 


| PITICI 


DECORUL 


Cadru de basm. Printre crengi de arbori, luna. Noaptea presimte 
zorile şi se face, din ce în ce, de un albastru mai deschis. Mai 
târziu, vor începe pasări să sară prin ramuri şi să svârle mărgele 
de cântec. In stânga, bordeiul cu horn într'o parte, cu ferastrue 
de poveste, cu răsură grămădită lângă usa, „bordeiul bunicuţii”. — 
Usa bordeiului, spre public. Când se deschide, se vede înăuntru. 

E ceasul când piticii stau de vorbă, sub ciuperci roşii, de basm. 

Cei patru pitici stau la taifas în noaptea care începe să se deco- 
loreze treptat. 


ACTUL UNIC 
BARBILA, SCHIOPILA, COCOASE, STIE-TOT 
(E aproape de ziuă. Bărbilă, Şchiopilă si Cocoase au barbi până 


le genunchi. Ştie-Tot e span. Au pantaloni, salvari si chitiute roșii 
pe cap). 


SCENA I 
BARBILA (lui Cocoase) 
Piticule Cocoase, ia ui’te’n plop!... 
COCOASE 
Ce are? 
BARBILA 


S’a cocotat o lună cât strachina de mare 
Acuma crezi că-i gata în cioburi să se crape! 


SCHIOPILA (moţăe de somn) 


de d-nii Radu Gyr şi N. Milcu 


ŞTIE-TOT 


Ce, dormi? Somnul sau luna îţi cade greu pe ploape? 
Trezeşte-te, Şchiopilă, acum se face ziual... 


COCOASE (întinzându-i dude in palme) 
Mănâncă dude coapte şi nuci pisate’n piuă 
SCHIOPILA (trezindu-se si mângâindu-şi barba) 
De 99 ori 99 


de ani, mă ştiu in codru tot între pomi gi rouă!... 
Tii! Ce mai barbă, vere! Se'ncurcăn ea şi vântul 
Când lunecă prin codru! Păi, barbă, ce socoti? 

Ea trece de genunche și mătură pământul!... 

Are mai mult, Bărbilă, mai mult de patru coti! ` 


BARBILA 


Dar barba mea, fârtate! Mustata trage-o chilă 
Dar ea!... Hm!... Nu zădarnic sunt poreclit: Bărbilă! 


SCHIOPILA (sărind ca ars) 
Nu mă călca pe barbă, Bărbilă! _ 
BARBILA ; 
Ei, ba nu! 
SCHIOPILA 
Gânganie! 
BARBILA 
. Slutilă! 
SCHIOPILA 
Ba tu! 
_ BARBILA 
Ba tu! 
SCHIOPILA 
Ba tu! 
COCOASE (intervenind) 


Stati fratilor! La naiba! Ce v'a venit acuş? 
Piticii nu se ceartă'ntre ei! Stati nifelus! 
Doi fraţi pitici, de-o seamă, se poate să se certe? 
Hai, vino ’ncoa, Bărbilă, şi roagă-l să te ierte!... 
Şi tu, Şchiopilă, cere-i la rândul tău, iertare... 
Pupati-va!... Hai, frate! (Piticii se sărută) 
Hai, înc'odată! Tare! 
Dă-i mâna să ţi-o. strângă, iar tu intinde-obrazul! 
Aşa sunt toţi piticii! le trece-uşor necazul! 


(se aud cântând cocoși sălbatici) 


STIE-TOT 
Ascultă! Cânt-a ziuă cocosii mei! 
BARBILA 
Cocosii? 
(Pauză) 


Nu stiti?:.. Bunica dragă a „Căciuliţei roşii” 
E tot bolnavă, biata? 


STIE-TOT 


Fireste, dar socot 
Că e mai bine, par'că... 


SCHIOPILA ` : 
De unde stii?... 
STIE-TOT 
Stiu tot! 
Săraca bunicuta! semantics: 
BARBILA 


‘Ce bine-era odată, 
Când sta pe pragul usei, şi'n jurul ei stam roată! 


COCOAŞE 
.. Ca să ne spue basme cu paralei în zale.. 
ŞTIE-TOT 


ws şi să-ne'mpartă turte cu sâmburi de migdale 
şi roscove şi-alune și turte dulci... 


BARBILA 
. $i mere... 
STIE-TOT 
.. $i să-ne'mpartă turte cu sâmburi de migdale 
BARBILA 
.. Şi cojile de miere... 
SCHIOPILA 


Dar spuma de dulceaţă ca o garoafa roşie Ed 
Pe azima adusă de Căciulița roşie? 


COCOAŞE 


Degeaba însă frate!... Nici turta de şofran, 
nici nucile, nici spuma, nu pretuiau un ban 
pe lângă-acele basme ce ne spunea, bunica... 


STIE-TOT 
Iti amintesti, Cocoaşe, de basmele cu mica 
mai albă ca zăpada, — cu butia cu cercuri 


in care sta ’nchis zmeul?... 


Fratele lui Charlot 
(Urmare din pag. 6-a) 


mul lui Charlot, isi im- nevoe, ca să te faci. iurăşi 


brăcă hainele ce purta in bine.” 

toate zilele şi intră înce- Mirată, mamă-sa îl în- 

tisor în odaia in care era treba: „Dar de unde ai 

culcată mamă-sa. Văzând găsit bani pentru docto- 
rie?” 


că doarme, băgă de seamă 
să nu o trezească. Dar 
pe măsuţă lângă putul bol- 
navei văzu rețeta, care 
nu putea fi făcută din pri- 
cina lipsei de bani. 

Cu rețeta in mână, Lică 
alergă la farmacia din a- 
»ropiere, dete reţeta, plăti 
i când doctoria era gata, 
ilerg& spre casă. 

Tocmai atunci mamă-su 
se trezise din somn. ,,Ma- 
mă, îi zise Lică, ţi-am a- 
dus doctoria de care ai 


Rusinat şi ținând capul 
plecat în jos, Lică îi răs- 
punse : „I-am câştigat, 

î dansând în stradă, asa 
um dansează Charlot.” 
Miscata şi impresionată 
mai mult de această do- 
vadă de dragoste din par- 
tea băiatului ei, decât de 
doctoriile ce a luat, mama 
lui Lică se făcu iarăşi 
bine şi după câteva zile 
părăsi patul. 

Dinu Pivniceru 


BARBILA 


. sau cel cu Sf. Miercuri, 
Cu Sf. Luni, si frate cu-opincile ide fier?... 


COCOASE 
Mie-mi plăcea Păcală, sau cel cu Guliver! 
SCHIOPILA 
Iubesc pe bunicuta din sufletul meu tot! 
BARBILA 
Ca să se facă bine, mi-asi da din barbă-un cot! 
COCOASE 
Eu doi! 
SCHIOPILA 
Eu trei! 
BARBILA 
Jumate! 
COCOASE 
Trei sferturi! 
STIE-TOT (care-i spân) 


E t 
(Pauză) u pe toată! 


BARBILA 
Dar iarna’n odaita cAlduta si-aromata . 
Cu zahar ars, rășină, gutui, călugăraşi 
Si coji de mere coapte, plimbate pe făraşi, — 
Bunica, la căldură, ne aduna din ger!... 
COCOAŞE 
In fiecare seară lui Dumnezeu îi cer 
Să-i deie sănătate şi veselie 'n casă! 
BARBILA 
Dar in curand s’o face bunica sănătoasă 
Şi-atunci, ce bucurie va fi din nou, pe inimi! 
j STIE-TOT 
Săraca, singurică în codru, fără nimini 
Bătrână si bolnavă, putea, zău, să se ducă.. 
SCHIOPILA 


+ De n’ar fi fost fetiţa, ce vine să-i aducă 
în orice dimineaţă un coș cu mâncărică, 
Şi doctorii, să-şi caute pe draga ei bunical... 


(Urmează) 


cum mii şi mii de ani, nici noap- 
tea, dar nici ziua nu învăluiau 
pământul cu întunericul sau cu 
lumina din timpurile noastre. 
Cică Timp-lmpărat, care dom- 
nea în vremea ceea, acoperea pă- 
mântul cu o culoare verde, roşie 
sau galbenă, — nu se ştie cum o 
fi fost. 

Şi ar mai fi mers aşa multă vreme, dacă Timp- 
Impărat n'ar fi slăbit de puteri, căci, pasă-mi-te, 
indelungată-i fusese domnia. Despre începuturile 
ei, nu-şi mai amintea moşneagul. Şi poate ar fi 
trăit mai mult Împăratul, dacă nu-i murea împără- 
teasa. 

Şi-i rămăsese dela aceasta o fiică şi un fiu, care 
făceau fericirea părintelui îndurerat. Fiului i-au 
pus numele Noapte, iar fetei Ziua. 

Acum când Timp-lmpărat era pe sfârşite, che- 
mă pe cei doi copii si le zise: 

„Chiar astăzi vă părăsesc, dragii mei. De mult 
m'am chibzuit si am găsit că e mai bine să las dom- 


= 


a 
Zi 


CZ Z 
pari 


ZI 


nia pe rând fiecăruia dintre voi, căci amândoi îmi 
sunteţi deopotrivă de dragi. Tu, Noapte, vei domni 
douăsprezece ceasuri, şi tu, Ziua, tot atât. Părin- 
tele vostru vă roagă să fiţi drepţi, să vă iubiţi unul 
pe celălalt, şi amândoi să aveţi dragoste de oa- 
meni“. 

N’apucara bine sa sărute mâna bătrânului, că 
acesta pieri, făcându-se nevăzut. Pe dată se aşeză 
Noapte pe tron, şi întunerec negru se aşternu pe 
pământ. Doar Luna şi stelele strălucitoare au aju- 
tat oamenilor să răsbată prin întuneric. Şi-au lă- 
sat lucrul şi s'au dus cu toţii de s'au culcat. Şi au 
dormit ei multă vreme, dar de întuneric tot nu 
scăpau. Şi s'au dus ei pe la biserici, de s'au rugat 
lui Dumnezeu să-i scape de acest întuneric nepof- 
tit. Şi cu atât le era răul mai mare, cu cât nu se 
ştiau cu nimic vinovaţi înaintea Atotputernicului. 

Dar vezi că vinovat de cele ce se petreceau in 
împărăția Timpului, era Noapte, care gustând din 
dulcele domniei, nu se mai sătura. Inchisese pe so- 
ra sa Ziua într'un turn dela marginea împărăției. 
ca să nu mai poată ieşi de acolo fără voia lui. A- 
ceastă nelegiuire a văzut bătrânul Timp-Imparat. 
care nu murise, ci într'adins dăduse mai inainte de 
sfârşit domnia copiilor, ca să vadă dacă aceştia 
ştiu sau nu să asculte. Acum cu inima cătrănită, se 
duse şi descuie pe fiica sa Ziua şi-o aduse la fratele 
ei Noaptea, care toomai se gândea cum să scape 
de ea. Amarnic plâns, îl cuprinse când văzu pe pă- 
rintele său, ducând în braţe pe copila Ziua, care 
părea umbra celei ce fusese odinioară, căci hainul 
de frate o tinuse nemâncată si nébauta de atâta 
timp! 

„lartă, părinte, iartă pe fiul nerecunoscator, se 
ruga Noapte. 


— Acum cunosc firea ta cea lacoma, fiule, pentru 
aceasta pedeapsa-ti va fi mare. Vei domni tot 
douăsprezece ceasuri, dar nu liniştit, cum ai fost 
până acum, având parte de plăceri numai, ci vei fi 
tulburat de Ploaie, de Ger, de Viscol, de Furtună, 
de Nori si de multe alte puteri cărora acum le 
voi da viata. De multe ori însăş fata, si stelutele 
tale se vor întuneca. Pentrucă şi tu, copilă, din pă- 
cate ai aceeaş fire ca a fratelui său, căci mama ta, 
Dumnezeu s'o ierte, era iubitoare de plăceri, şi 
domnia ta va îi turburată de aceste puteri. Fiindcă 
ai fost urgisită pân'acum, vei fi binecuvântată de 
oameni, căci întotdeauna le vei aduce lumina dătă- 
toare de viata, de putere“. 

Simona K. 


OAMNA EMILIA si sora ei 
Silvia au in camara, faina, 


brânză si untdelemn şi o bi- 


bliotecă plină de cărţi. Toa- 

te aceste lucruri: făină, 
brânză, untdelemnul şi hârtia plac 
şoarecilor, care vin din grădină pentru 
a le mânca. 

Si cărţile? 

Da, poate că speră să înveţe ceva 
din ele. 

„E nevoie de o pisică, ca să ne scape 
de şoareci, spuse doamna Silvia. 

— Ai dreptate, răspunse sora ei. 
Chiar acuma doamna Rădulescu are 
pisoi, fiii lui Mutuca. Mă duc să o în- 
treb, dacă vrea să ne dea şi nouă vre- 
unul”. 

Si sa dus numai decât. 

„Doamnă Rădulescu, îmi daţi un pi- 
soiu ? 

-— Desigur, cu mare plăcere; alegeţi 
care vă place. 

— Dacă îmi daţi voe, voi lua pe cel 
alb cu pete negre. Vă mulţumesc foarte 
mult, doamnă. 

— Vă rog numai să aveţi grijă de 
el. E încă-atât de mic, până acuma nici 
nu sa despărțit de mama lui. 

— Fiii liniştită, d-nă Rădulescu”. 

D-na Emilia aduse pisoiul acasă. 

Pe stradă, micuțul tremură şi mior- 
lăi încet: e felul lui de a plânge. 

Săracul pisoiu se simte speriat şi 
pierdut în noua casă. Poate că regretă 
că a părăsit pe mama lui si poate că 


în casa d-nei Rădulescu mama lui 
plânge gândindu-se la dânsul. 
Ca să-l consoleze, nouile sale stă- 


pâne îl mângâie drăgăstos. 

Pisoiul are o blână neagră cu câteva 
pete albe. O pată e drept în mijlocul 
botului. Mustatile si două labute sunt 
albe. Micuţul pisoiu se ascunde sub 
scaune, încolăcindu-se ca o minge de 
catifea. Costică, un copil din vecini, a- 
flând de sosirea pisoiului, veni să-l 
vadă. 

Tocmai atunci micuțul isi bea lap- 
tele din farfurie pe care i l-a dat d-na 
Emilia. Costică se aplecă si se uită la 
dânsul. 

Ce fel ciudat de a bea! Aplecat pe 
farfurie, pisoiul trimitea în bot cu 
limba picăturile de lapte. Acuma a 
terminat de băut, își linge buzele. Ce 
limbuţă roşie si subțire! Costică tine 
micuțul în braţe și zice: 

— „Ce frumos e! ce mic e! ce fru- 
moase labute are! si nu sgârie! 

— Să ai grijă însă să nu-l superi! 
Costică mângâie pisoiul şi îi cântă: 

— Mifu, Miţu, Miţu... ce nume i-ati 
dat? 


` pe un 


— Ii vom da numele pe care Vai gă- 
sit acuma. 

— „Ce nume? 

— ,,Mitu Mitisor. 

Baietelul se miră — 
un nume! 

„Dece nu? 

S'a decis că pisoiul se va numi Mifu, 
Miţucă, Mitulache, Miţulică, Mitisor 
frumos. Miţu isi linge cu limbuta blana 
si o netezeste cu laba după ce a lins-o. 

Prietenul său Costică se gândește că 
e foarte uşor de a se naşte frumos si 
îmbrăcat si de a-şi spăla haina in loc 
de piele 


dar acesta nu e 


CE FACE MITU TOATĂ ZIUA 


Suntem în luna Iunie, Mitu isi pe- 
trece timpul în grădină. Scutură ra- 
murile pomilor; apucă ierburile, sare 
şi fuge ca un disperat. Se invarteste în 
jurul său ca o morişcă cu speranţa 
să-şi apuce coada. După aceea se în- 
tinde la soare. Si seara trebue să-l 
caute cineva printre ierburi. Are obi- 
ceiul în casă de a se culca într'un col- 
tisor, unde Elena, servitoarea care Îl 
iubeşte, i-a pregătit un fel de patuc 
scaun vechiu. Mițu doarme 
mult. 


Fiindcă mănâncă mult, face gimnas- 
tică şi stă atât la aer; se îngrașă și de- 
vine din zi în zi mai mare şi şiret. 

Azi a fost zi de primire în casa Ră- 
dulescu; Mitu a venit să-i facă vizită 
mamei sale. Avea o panglicuta roşie 
în jurul gâtului pe care i-a pus-o E- 
lena. Mi se pare că mamă-sa Mutuca 
l-a recunoscut; fiindcă l-a primit cu 
multă bucurie. Dânsul însă părea ne- 
păsător. Par'că ar fi uitat familia cu 
desăvârşire. 

Doamna. Rădulescu l-a cinstit cu 
carne si cu lapte. Miţu a făcut onoare 
acestor bunatati. Elena râdea, când l-a 
adus acasă. 

Copiilor d-nei Popescu le este frică 
de Mifu. Când îl văd, fug. 

— „Dar Miţu nu vă face nici un 
rău!” strigă Costică. Ia pe Mitu in 
braţe şi îl mângâie. Dar copiii fug şi 

13 


mai departe. Mitu scapă diff @rafele 
lui Costică si se urcă întrun pom. A- 
tunci încet, încet, se apropie cepiii 
d-nei Popescu de pom si se uită la el. 
Dar Mitu se pregătește să se dea jos 
din pom. Copiii înspăimântați ince- 
pura a fugi. 

Mifu a crescut atâta, încât nu mai e 
de recunoscut. Dacă aude un sgomot 
cât de mic, ascultă nemișcat cu ochii 
mari deschişi. 

Vede vreo lumină?  lată-l gata la 
pândă, până când sare asupra ei. 

Işi dă aere de vânător. Elena spune 
că în curând va prinde soareci. 

Dar şoarecilor le este atâta frică de 
dânsul, încât nici nu mai ies. E destul 
să-l vadă pe Mitu, ca să si fuga. 

Miţu, Miţulică a învățat cum să 
prinză şoareci. Păcat că e atât de crud 
cu dânșii şi îi chinuie mult până când 
mor! 

Păcat că Miţu e atât de mâncăcios. 
Vai! dacă Elena uită mâncările, care 
îi plac lui Mitu pe masă!... Le ia cu o 
dibăcie minunată, fără a cere voie. 
Dacă nu ar avea obiceiurile acestea 
„proaste, Mitu ar fi cel mai drăguţ pi- 
soi din lume. 

Trăește liniştit in casa stăpânilor 
săi, şi va trăi tot aşa de liniştit pana la 
adânci bătrâneţe. E încă prietenul lui 
Costică. Când aude sunând clopotelul 
se duce să vadă cine e şi se pune bine 
cu toate persoanele care vin în casă. 

Se ingrasa şi doarme lângă sobă. 
româneşte de Yvonne Nicolau 


DIN ODISEIA 


DESPRE ULISE 


REGELE 
INSULEI 


ITACA 


e mult, înainte cu mii de 

ani, era, În Grecia, un băr- 

bat viteaz care se numea 

Ulise. Pe atunci Grecia nu 

era o singură fara coman- 
dată de un singur şef, ci era împărțită 
în mai multe ţărişoare, care se răz- 
boiau între ele. 

Ulise „era şi el rege/al uneia dintre 
aceste țărișoare, anume Itaca. Impreu- 
na cu alti regi, a luat parte la un raz- 
boiu crancen impotriva unei puterni- 
ce cetăţi: Troia din Asia Mică. Zece 
ani a durat războiul, zi şi noapte, până 
când Troia a fost învinsă. După aceea 
toţi şefii grecilor s'au întors la ca- 
sele lor. Dintre toţi, numai Ulise a 
trebuit să rătăcească încă alti zece ani 
pe mare până când, insfarsit, a putut 
să ajungă acasă. Zeul mării, Neptun, 
era supărat pe el, pentrucă Ulise or- 
bise pe un ciclop — un uriaș cu un 
singur ochiu în frunte, care era fiul 
unei zâne pe care Neptun o ocrotea. 
Dar Ulise, cum era viteaz si înțelept, 
a scăpat de toate cursele pe care i le-a 
întins Neptun, si a continuat drumul 
înainte. Cu atât mai mare era graba 


y, 7 
Pr a 
A 


j 


Ie 
= 


lui Ulise, cu cât acasă îl aștepta regi- 


` na, soția sa Penelopa, pe care o lăsase 


tânără si frumoasă si de care, de când 
plecase, nu mai auzise nimic. Era a: 
proape să se prăpădească, însă, când 
o zână frumoasă: Calipso, care locuia 
într'o peşteră de pe malul mării, vă- 
zându-l si îndrăgostindu-se de el, l-a 
scăpat de moarte şi l-a luat la ea. 
Dupăce şi-a recâștigat puterile, zâna 
n'a mai vrut să-l lase să plece. Desi 
era minunat de frumoasă, aşa cum 
numai zânele pot-să fie, Ulise tot nu 
şi-a uitat ţara si soţia şi toată ziua 
stătea pe țărm si plângea de dorul lor. 
Văzând cât a suferit Ulise, făcân- 
du-i-se milă, Minerva, zeița Intelepciu- 
nei, s'a hotărît să-i dea ajutor. In zorii 
zilei, ea s'a sculat şi s'a dus în fata lui 
Jupiter, cel mai mare peste toţi zeii si 
i-a povestit despre toate pătimirile lui 
Ulise, rugându-l să-l ajute ca să se în- 
toarcă în tara lui. Jupiter induiosat si 
el, l-a chemat pe fiul său, Hermes şi 
i-a poruncit să se ducă la Calipso şi 
să-i spună să-l lase pe Ulise să plece. 
Hermes, şi-a incaltat opincile de 
aur, care aveau fiecare cate o pereche 


de aripi la călcâe, şi in mână și-a luat 
o varga cu care putea să-i. trezească 
ori să-i adoarmă pe oameni, după voe 
când îi atingea cu ea. Cu ajutorul o- 
pincilor, Hermes a zburat prin senin, 
deasupra mărilor şi a ajuns in insula 
în care locuia zâna Calipso. 

In jurul peşterii zânei, nu erau de- 
cât copaci infloriti, care de care mai 
frumoși, izvoare cu apa limpede, vii 
cu struguri copti, livezi cu toparasi 
gingasi. lar în mijlocul acestor fru- 
museti, şedea zeiţa, la gura peşterii în - 
fata unui războiu de ţesut, tesand pân- 
ză subţire, cu o suveică de aur. Şi, pe 
când tesea, zeiţa cânta un cântec atât 
de frumos, încât Hermes se opri, fer- 
mecat, s'o asculte. In vatră, ardea un 
foc molcom si fumul se înălța ameste- 
cat cu mirodenii ameţitoare. 

Numai Ulise, în loc să fie fericit de 
atâta frumuseţe, stătea pe malul mării 
şi se tânguia. Corabia îi fusese luată - 
de furtună si n'avea cu ce să se în- 
toarcă, iar zâna nu-l ajută să-şi facă 
alta. 

Când îl văzu zeiţa pe Hermes cu- 
noscu îndată că e zeu, — căci zeii în- 
tre dânșii se cunoșteau, — şi îl între- 
bă ce caută la ea. Hermes îi spuse do- 
rinta lui Jupiter, ca zeița să-i dea dru- 
mul lui Ulise. 

Zâna sa înfuriat şi s'a supărat mult 
la început, dar, apoi sa imblanzit, 
căci şi-a dat seama că nimeni nu poate 
să facă nimic în fata lui Jupiter şi că, 
dacă i sar împotrivi, i-ar atrage mai 
rău mânia. 

L-a chemat pe Ulise şi i-a spus lui 
despre ce e vorba, iar Ulise s'a bucu- 
rat foarte mult. Zâna l-a dus, apoi, în 
pădure şi i-a arătat copacii din care 
să-și cioplească corabia; Ulise tăie ze- 
ce copaci, îi ciopli, făcând scânduri, 
îi sfredeli cu sfredelul adus de către 
zeiţă, înădi scândurile laolaltă și le 
prinse in scoabe și cătuşe, apoi:zeita 
îi aduse pânză, pe care Ulise o agata 
de catarg. 

Se făcuse seară, când Ulise porni la 
drum. Marea era liniştită, cerul era 
liniștit. Numai corabia lui Ulise plutea 
albă pe apele vinete. Iar deasupra lu- 
ceau stelele, closca, văcarul, Ursa, lu- 


ceafărul. Deşi pleoapele îi cădeau de 
somn si trudă, Ulise nu se lăsă, ci tot 
uitându-se la stele, înainta pe mare: 

Merse așa vreo șaptesprezece zile. 

In timpul acesta, Neptun, întorcân- 
du-se dela un ospăț, din tara Etiopeni- 
lor și văzând că Ulise iar e în drum 
spre casa, deslantui o furtună groza- 
vă. Intr o’clipa, catargul corabiei lui 
Ulise se rupse, văzându-se aproape 
pierdut când se crezuse scăpat, Ulise 
se rugă fierbinte lui Jupiter. Nici nu 
isprăvi ruga, cand Ino, o zână care 
trăia în fundul mării, îl văzu şi i se 
făcu milă şi ei. leşi la suprafaţă si îi 
dete un văl, spunându-i să părăseas- 
că corabia, să se încingă cu vălul ei si 
să inoate asa până la țărm, că nu i se 
va întâmpla nimic. Dar, după toate 
câte le-a îndurat, Ulise crezu că si 
zâna asta îi vrea pieirea și nu vru s'o 
asculte. 

In clipa următoare, un alt val, mai 
năpraznic, veni şi mătură toată cora- 


ECOUL 


Pe vremea regelui Ludovic al 14-lea, 
trăia o contesă foarte bogată, căreia îi 
plăcea să se adune la ea în casă oa- 
meni de seamă. Intr’una din zile, ve- 
miră la dânsa mai multi duci si conti 
şi care mai de care se întreceau să po- 
vestească lucruri minunate sau întâm- 
plări care te făceau să tremuri auzin- 

_ du-le. 
ii Deodată, unul din ei zise: 


„Ultima oară, când am fost în Ru- 
sia, am fost invitat la masă, ldo prin- 
cipesă foarte bogată, a cărei mândrie 
era un pare minunat, care se afla în 
apropierea locuinţei ei. După masă, 
mă invită să vizitez parcul. Când ajun- 
serăm mai în fundul parcului, mă rugă 
să strig „O!” tare, şi spre marea mea 
uimire, strigătul fu repetat de mai 
multe ori”. 


Toţi cei de față se minunară, dar. un 
musafir lăudăros zise: 

„O! Asta nu-i nimic! La mine in gra- 
dină, orice strigăt este repetat de 20 
de ori”. 


bia lui Ulise. Atunci, ne mai având în- 
cotro, Ulise se incinse cu vălul. zânii 
si începu să înnoate. 

A înotat el aşa două zile şi două 
nopţi. Când a treia zi îşi arătă zorile, 
pământul îi apăru în fata. 

Ajuns la țărm, altă nenorocire. In 
faţa lui, nu erau decât munţi de pia- 
tra, pe care nu putea să se cațăre. A- 
bea se acata de o stâncă si un val ve- 
nea si îl aruncă iar înapoi. Si nici pu- 
tere nu mai avea să înoate. lar se rugă 
lui Jupiter si iar îi veniră puterile. A- 
bia mai înotă putin, când ajunse la 


„gura unui rău limpede și liniștit. Ino- 


tând pe râul acesta în sus, Ulise pă- 
trunse in tara Feacilor, care era ap- 
roape de tara lui, de Itaca. 

Ce s'a întâmplat mai departe, cum 
a pus piciorul pe pământ, cum, oste- 
nit a-adormit sub o tufă răcoroasă de 
măslin şi cum s'a sculat si a purces 
spre casă, vă voiu spune altă dată. 
Transpunere în proză de Anisoara Odeanu 


MINUNAT 


E lesne de înțeles că nimeni nu-l 
crezu. Văzând aceasta şi vrând să în- 
credinteze pe toţi că spusese adevărul, 
îi invită pe toţi a doua zi la dânsul, ca 


"să vada si ef acea minune. Cum ajunse 


acasă, isi chemă servitorul şi-i spuse: 

„Ascultă, mă băete: Tu ai să te as- 
cunzi mâine dimineață în grădină 
după un tufiş, şi vei face ecoul, de 20 
de ori. Dar mă îndoesc că vei ști să-l 
faci bine. 

— $i Ce ce nu, stăpâne? Dumneata 
vei striga „ho” si eu voiu repeta de 20 
de ori! . 

„Foarte bine!” zise boerul. „Să vezi 
cum o să mai râdem”. A doua zi so- 
siră invitaţii. Curiosi si nerăbdători; 
dădură fuga in pare. Atunci, gazda, 
luând un aer serios, strigă: 

„Eşti acolo?” Toţi se asteptara sa 
audă aceasta de 20 de ori, când spre 
marea lor mirare, auziră: 

„Da, stapane, de o jumătate de 
ceas”. 

Din frantuzeste de Ady Einhorn 


LV LU 


Săptămâna trecută, Marţi, după cât 
mi-aduc aminte, când m'am înapoiat 
dela scoala, mama veni să-mi deschidă 
uşa. 

Nu-mi răspunse la bună ziua, ci-mi 
zise de-a dreptul: 

„Ştii că Lulu a murit? 

Lulu? Care Lulu? Catelul? 

— Da. 

Nu-mi venea să cred. La masă, mân- 
cam repetând masinaliceste în gând : 
„Lulu a murit! Lulu a murit!” 

După masă, mi-am luat o carte să 
citesc. 

Mi-era însă imposibil, căci gândurile 
îmi zburau departe. 

Mă dusesem la mătușa mea să mă 
joc cu căţeii ei şi mai ales să mă joc cu 
cățelul spitz, pe care îl primise cadou 
de curând. 

Dar cățelul, pe care doream atât de 
mult să-l văd, mă primi cât se poate 
de urât. 

Mă muşcă, si azi mi-aduc aminte, la 
degetul arătător al mânii drepte. 

Si acel căţel rău, era — Lulu. 

Insă, când 
şi-mi linse mâna, apoi se uită la mine 
cu ochii săi mari pe care par'că-i mai 
văd şi astăzi. 

Din ziua aceea Lulu şi cu mine am 
rămas buni prieteni. 

De câte ori veneam la mătușa mea, 
Lulu venea lângă mine, căci știa că am 
în mână bucatica de zahăr pe care o 
luasem de-acasă pentru el. 

Toate aceste lucruri mi se perin- 
dară în faţa ochilor ca un film. 

Si-acum Lulu murise. E adevărat că 
în ultimul timp înbătrâmise şi orbise, 
dar nu-mi trecuse prin gând că poate 
să moară. 

„Daisy/”... 


Era glasul mamei, care mă făcu să ; 


tresar. 

Când am intrat în odae, mama mă 
vesti că mergem la mătuşa mea. 

Eram la use, ca să plecăm. Dar m'am 
întors ca să iau ceva. 

„Unde te duci? mă întrebă mama. 
Să iau o bucăţică de zahăr pen- 
tru Lulu. 

— Da... Lulu a murit! 

— Da... Lulu a murit!” 

Uitasem. 


Daisy Triand 


DĂRNICIA FURNICII 


Poate de prin cărți citise, 

Ca să ceară — de pomană — 
Sau ii spuse cineva 

Că furnica — pare-i-se, 
Grâne-adună, în: cămară, 

Sub pământ pe undeva... 


Si bolnavă, fără hrană, 
Vrabia, la trup plăpândă, 

A păşit întâi cu dreptul . 
Un bob, două, sau mai multe 
Pentru guşa ei ilămândă. 


La feerastră, în pervaz, 
li eşi încet în „cale 

O furnică ’n pântec moale, 
Ochiu gogoloiat şi treaz. 


Vrabia ceru iertare 

Şi-i făcu, încet, rugare, 
Ca să-i dea şi dumneaei, 
O sămânță, două, trei, 
Din prisosul ce îl are... 


15 


Dar furnica pântecoasă, 

A țipat odată tare, 
Răsvrătind întreaga casă 
Si pe dată, lângă geam, 

A venit în sgomot mare 
Tot furnicdrescul neam. 


Si cu furci şi cu topoare 
A sărit în gura mare 
Toată ceatu de furnici: 


„Uite au venit tâlharii | 
Si voesc să ne omoare!’ 


Vrabia sbură în grabă 

Spre pădurea depărtată, 

Si gândea, cu iale, biata: 
Vai! şin lumea celor mici 
sunt deapururea furnici 
Ce-au în sufelte — arsură — 
A nemerniciei ură... 


Romeo Emil Simulescu 


văzu cum plâng, veni. 


het; 


In străinătate, a avut loc de curând un concurs de alergare 
pentru cei mai mici călăreți. Iată aci concurentul care 
poartă Nr. 1. 


Societatea „Principele Mircea“ din Bucureşti, care se 
ocupă pentru binele celor mici și mari cu aceeas 
perseverenţă, a organizat o procesiune a copiilor pe 
străzile Capitalei, care a impresionat adânc 
pe Bucuresteni. 


PEE ae mamaa REE ED TE OS e 
Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


mr RS CNT Ba = m RE e 


[te sees 
| : pna vA 


DOI PRIETENI.: PREȚUL 5 LEI 


PAGINA 2 


EN TORO 


a niciodată, Mioara se trezi la mijlocul nopții. 

In cameră era lumină, ca ziua. Mioara, se sculă 

din pat si se duse la fereastră, ca să vadă care-i 

cauza acestei lumini. Luna revărsa potop de 

raze, de argint si răspândea lumină. Cerul al- 
bastru era presărat de stele. 

Fetiţa, uimită de frumusețea nopții, luă păpuşa, ca să 
vadă si ea. Cum stătea pe fereastră cu păpuşa ’n braţe, 
deodată auzi un glas subfirel zicându-i: „Mioaro, îmbra- 
că-te frumos, ca să mergem la nunta surorii mele Nusa”. 

Mioara, înspăimântată si mirată, se uită împrejurul ei, 
ca să vadă cine-i vorbea. Dar frica i se risipi, când văzu 
că păpușa îi vorbeşte. Fetiţa primi cu bucurie această 
veste și se îmbrăcă cu rochia frumoasă, cu care mergea 
Dumineca la plimbare. 

După ce o îmbrăcă frumos și pe păpușă, porni. Mergea 
iute. In curând ajunseră într'o pădure. Luna isi cernea 
valurile luminoase printre frunzele copacilor ce le aurea. 
Zefirul trecea mângâind iarba și florile îngânând înce- 
tisor un cântec... Mioara mergea tot înainte după sfatul 
păpușei. Când ajunse la marginea pădurii, rămase în- 
cremenită de frumuseţea ce i se înfățișa ochilor. 

O poieniţă, în fundul căreia se ridica semeţ un palat 
cum nu mai văzuse Mioara decât în cartea ce i-o dăduse 
mama ei cadou. Palatul era de marmoră cu ferestrele de 
chilimbar. In jurul palatului era o grădină frumoasă. 


NOJA P oT E 


In mijlocul acestei grădini era un lac cu mai multe 
bănci de aur. Dela lac, pornea o alee de trandafiri până 
la palat. Intră în săli mari, în care plutea o aromă dulce 
şi în care jucau lumini colorate. Trecu prin mai multe 
săli mari, una mai frumoasă decât alta. In sfârșit, intră 
întrun salon, cel mai frumos dintre toate, în mijlocul că- 
ruia erau două tronuri de aur, pe care ședeau mirii îm- 
bracafi în purpură și atlaz. O mulţime de curteni, curten- 
ce si prinți erau împrejurul lor. 

Cum intră Mioara cu păpuşa, care acum mergea, vor- 
bea si nu mai era păpuşe, mirii se sculară și-i imbrafi- 
şară cu bucurie. Toţi se așezară la masă. 

După ce mâncă, dansă mult. Mioara era fericită. Apoi 
ieşiră în grădină, pentru a se plimba pe lac. 

Se lumina de ziuă. Soarele apărea mare, luminos ca 
un glob de foc, oglindindu-și măreţia în undele albastre 
ale lacului. 

Răsuna și o muzică dulce. 

Mioara auzi un glas îngrijorat: „Mioara, ce sa întâm-. 
plat, de esti aici?” ` 

Era mama Mioarei, care intră în odae și văzu că Mi- 
oara doarme la fereastră. 

Mioara se deșteptă, căci totul nu fusese decât un vis. 


Zoe Firică 
Clasa III-a, Liceul Principesa Dadiani 


MAMA 


ama este cea mai scumpă fiinţă ce poate fi pe 

lume. Cât n’are de îndurat o mamă până ce-și 

vede copilul mare! Când copilul e bolnav, ea 

nu doarme nopţile, ci veghează la căpătâiul a- 

cestuia. Ea este totdeauna îngerul cel mai bun, 
care apără pe copil de rele. 

Ca s’arat cât de departe ajunge iubirea mamei către 
copil, am să povestesc următoarea istorioară. 

Intr'un »rasel din Moldova trăia o văduvă cu un copil. 
Ei avea. o 
o viaţă »sodestă, : ; 

Intr'o seară de iarnă, pe cand sedeau lângă ‘soba, au- 
zira un sgomot ca de pasi afară. Amândoi tresăriră, dar 
apoi crezură că numai li sa părut. Deodată uşa se des- 
chise și doi necunoscuţi, mascaţi, năvăliră în odae. Co- 
pilul, cât si mama, scoaseră fipete de spaimă. Banditii 
spuseră să nu strige „ajutor”, căci îi vor omori. Luară 
ce găsiră, si la plecare unul dintre bandiți pierdu masca. 
Băiatul îl recunoscu și strigă tare numele acestuia. 

Banditul se întoarse și zise: „M'ai recunoscut, trebue 
să mori!” şi voi să pună mâna pe băiat, dar mama ace- 
stuia se puse în fata copilului. In învălmășeală, lampa 
se stinse, asa că bandiții nu vedeau în cine dau. Infipsera, 
așa dar, în spatele femeii un cuţit, crezând că e copilul 
și apoi se făcură nevazuti. 

Revenindu-si copilul în fire, aprinse lampa şi văzu o 
priveliște îngrozitoare: mama lui zăcea pe podea într'un 
lac de sânge. Indată chemă ajutor și vecinii veniră şi du- 
seră femeia într'un spital, unde nu după multă vreme, 
se însănătoși. 

Cum vedem, în istorioara de mai sus, mama a vrut 
să-şi jertfească viaţa ei, numaisca să-și scape copilul dela 
moarte. 

Deaceea şi noi copiii trebue să avem multă recunoştinţă 
faţă de dânsa, căci dacă am cutreera lumea întreagă, o 
ființă mai bună și mai credincioasă nu vom mai găsi. 

Sibry Beiner, Gura Humorului 


răvălie. Trăiau din câștigul prăvăliei ducând . 


CONCURSUL LUNAR Nr. 4 


La acest concurs acordăm următoarele 5 premii din Ed. «Adevărul» 
PREMIUL |l. — Volume alese In valoare de 200 Lei 


” om ” ”» ” ” » 150 » 
” Hi — ” ” ” ” » 100 ,, 


” IV. aL ” os Lii Li Li a9 
Vv. ast Li LAJ ss se LAJ 
Pius 10 „Albume Rebus“ ca mențiune 


1) Golf de cuvinte 3) Triunghiu 


Cum ajungeţi 1) @ @ @ @ @ @ o 
re b “i )0 0 0 0 oo o 

a «banca» 

j . 3000o o 
«tablă» trecând 4)@ @ e e 
prin fazele arăta- 1:9 o e 

6 e 
EA S A A fal ce munte.» @ 


t - 1) Tara în Europa 

2) Sinco p a 2) Oraş în România. 

l Sa 3) Cu lână. 
HEE g @ 1) Monedă rusească 4) Copil (ems: 
EENAA?) M e tail 5) Patria lui C-tin cel Mare. 
NA a a 3 3) Sobă farănească 6) Apucă. 
Aaaa m 4c h i n 7) Vocala. 
Bee a mw 5A fie Ligne 

II a @ 6)Apa4 în Franţa 

m E E N E 7) Cântecuciobanului 
E E E @ 8) Listă de greşeli i 

II Dezlegările se pot trimite 


1-11) Eminent povestitor c-poran. până peste 15 zile dela apariția 


Eliminând literile din mijloc veți acestui număr, pe 6 simplă 
obține alte cuvinte cu următoarele carte tală, împreună cu 
semnificații: cuponul de mai jos. 


1) A (se) desfăşura. 

2) Instrument râsboinic. 

3) Anotimp. 

4) Obiect casnic. 

5) A înceta. 

6) Mâncarea evreilor în deşert. 
7) A dărui. 

8: A îngădui. 


"CUPON PENTRU 


CONCURSUL LUNAR 
NUMĂRUL 4 


11 IUNIE 


1933 —NR. 


487 - 


SĂRINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Du se 


Manuscriseic nepublicate 


doua zi după moartea tatălui lor, cei trei fraţi 
— Neacșu, Stancu şi Călin — se strânseră la sfat 
VE dinaintea colibei. Coliba aceasta, așezată întrun 
vârf de munte, şi pământul din jurul ei era tot 
ce le rămăsese dela tatăl lor. Era o colibă veche 
şi darapanata, iar pământul era plin de pietre, de mara- 
cini şi de buruieni. 


Şi aşa, cei trei fraţi se strinseră la sfat, ca să vadă ce 
trebue să facă de acum încolo. Neacșu, fiind fratele mai 
mare, vorbi cel dintâiu si zise: „Tata — Dumnezeu să-l 
ierte — nu ne-a lăsat nici un ban, iar mălaiul, din care fa- 
cem mămăligă, este pe is- 
prăvite, așa că în curând 

„nü vom avea cu ce să 
trăim. Pe pământul, care 
este al nostru, nu cresc 
decât pietre, mărăcini si 
buruieni. De aceea, n'a- 
vem altceva de făcut, de- 
cât să plecăm în lumea 
largă și să ne căutăm no- 
rocul. 

— Aşa trebue 
cem !” îi 
Stancu. 

Insă Călin, fratele mai 
mic, după ce stătu puţin 
să se gândească, vorbi la 
rândul său, zicând: „Eu 
unul îmi dau cu părerea 
că mai înainte de 2 lua 
o hotărire întrun fe! sau 
într'altul, este mai bine 
să mergem si să cerem 
sfat stareţului dela schi- 
tul Viforul din muntele din faţă. Precum știți, si raposa- 
tul tata mergea deseori să-i ceară sfat şi învăţătură. 

— Să mergem si la stareţ!” ziseră Neacşu şi Stancu. 

Starețul îi primi cu toată bunătatea şi fiindcă se nimeri 
ca ziua aceea să fie o zi caldă de vară, le spuse să stea în 
curtea schitului pe trei pietre, care erau la rând una lângă 
alta. Apoi, după ce îi întrebă care li e păsul şi după ce îi 


| să fa- 
întări vorba 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
Abonamente: 6 LUNI 100 i 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


inapoiaza 


ADEVARATA 


-~ GCOMOAR 


ene 


de MARIN OPREANU 


ascultă cu răbdare şi blandete, le vorbi in felul ce ur- 
mează : 

„Hm, da! aveţi dreptate. Coliba, în care staţi, e veche și 
dărăpănată, iar pe pământul din jurul ei nu sunt decât 
pietre, mărăcini si buruieni. Cu toate acestea, am citit în- 
tr’una din cărțile mele vechi, că aceia care vor izbuti să 
semene grâu în pământul din jurul colibei voastre și să-l 
îngrijească până se coace, va găsi înlăuntrul pământului 
o comoară de mare pret. Totuși, faceţi cum gândiţi că e 
mai bine pentru voi. Puteţi să părăsiţi coliba din munte 


(Citiţi urmarea in pag. 6-a sus) 


CELOR I DOUA FEIIJE 


ROMAN PENTRU 
COPII și TINERET 


na după alta, treceau zilele, treceau săptămâ- 

nile şi treceau şi lunile. Victoriei, viaţa liniștită 

dela Stoenesti şi aerul curat și sănătos îi facu- 

seră mult bine. Se ingrasase, se înviorase, îi pie- 

rise culoarea palidă, obrajii ei devenind tran- 
dafirii. 

Cât despre limba română, o învățase- să o vorbească si 
să o pronunţe așa de bine şi corect, — şi aceasta numai 
după trecere de două luni — că era cu neputinţă să o 
deosibesti de altă Româncă, născută şi trăită in tara. Ba 
chiar deseori surorile ei adoptive — Lenuta, Silvia şi A- 
lina — îi ziceau: „Victoriţo, ni se pare că atunci când ai 
venit aicea, te prefăceai că nu poţi vorbi româneşte, așa 
cum vorbim şi noi”. 

Iar fratele lor Nicu le spunea: „Păi, Victorifa vorbește 
mai bine decât voi si mai ales vorbeşte numai când tre- 
bue si cât trebue. Să luaţi exemplu dela dânsa şi la vorbă 
si la purtări”. 

Mai înainte de a veni Victoria la Stoeneşti, erau Dumi- 
nici când Nicu vroia mai bine să stea la școala sa dela 
Câmpulung. 

Acum însă nu era săptămână în care să nu plece în 
fiecare Sâmbătă după amiazi şi să nu meargă la Stoe- 
nesti, ca să petreacă acolo ziua de Duminică. 

Victoria îl aştepta cu bucurie, pentrucă dela dânsul 
avea de învăţat multe lucruri. Nicu era doar elev în clasa 
a şasea de liceu! 

Victoria îi punea mereu întrebări şi mai ales despre 
tot ce priveşte Istoria Românilor şi despre geografia Ro- 
mâniei. In zilele de Duminică, Nicu era, prin urmare, un 
fel de profesor al Victoriei. In afară de aceasta, avea 
grija ca de fiecare dată să-i aducă și câte o carte de citit. 
O carte de istorie sau din literatura română. 

Să nu credeţi însă că aceasta era toată învăţătura de 
carte a Victoriei. Ea și celelalte două surori, fiindcă Alina 
era încă prea mică, citeau, scriau și învățau in toate zi- 


5) Invatatura de carte şi pregătiri de Crăciun 


de N. BATZARIA 


lele, aşa cum : “fac elevele şi elevii, care merg regulat la 
şcoală. 

E iii dei că ele nu mergeau la şcoală, cu toate că în 
comuna Stoeneşti era o şcoală primară. Invatau însă in 
particular. Anume, la capătul celălalt al comunei locuia 
de câțiva ani o: profesoară, care se retrăsese la Stoeneşti, 
după ce eşise la pensie. Profesoara. aceasta preda lecţii 
Lenufei, Silviei, iar acum si Victoriei. Tanti Elena orân- 
duise in aşa fel — iar ceeage hotăra ea, era ca şi o lege 
sfântă — ca o zi sa,mearga fetele la profesoară, ziua ur- 
mătoare să vie profesoara, ziua a treia să meargă iarăşi 
fetele si/asa mai încolo. 

„Pentru ca și profesoarei şi copiilor să li se mai des- 
morţească picioarele”, spunea Tanti Elena. Adevărul este 
că fetele ar fi vrut mai bine, ca numai ele să meargă la 
profesoară, fiindcă aceasta le făcea o plimbare frumoasă 
şi plăcută. Insă, era oare chip să te impotrivesti unei ho- 
lărâri luate de Tanti Elena? Nici decum! 

După gradul lor de învăţătură, cele trei fete erau îm- 
partite în trei clase. Adică, Lenuţa, ca mai mare, lua lecţii 
de clasa a doua secundară, Silvia de clasa a patra prima- 
ră, iar, la început, Victoria de clasa a treia primară. In 
curând însă, prin munca şi silintele sale, Victoria putu să 
ajungă la învăţătură pe Silvia, așa că amândouă formau 
acum o singură clasă. 

Din pricină că nu luau aceleași lecţii, cele trei fete nici 
nu mergeau împreună la locuinţa profesoarei, mai ales 
că n'aveau aceleași ore. 

De aceea, regula era ca Lenuta să meargă dimineaţa, 
iar Silvia şi Victoriu să meargă împreună după amiazi. 

Insă, iată că veniră sărbătorile Crăciunului cu vacanţa 
destul de lungă ce se dă la şcoli. Nici o dată Nicu n'a as- 
teptat la şcoala sa dela Câmpulung cu mai multă nerăb- 
dare sosirea vacanței de Crăciun si n'a numărat mai des 
zilele, de cum a făcut în anul acela. 

Vroia să plece cât mai repede la Stoeneşti şi i se părea 


~ 


/ 


că n’are să sosească odată ziua aceea. Dar timpul trecu şi 
sosi si ziua aşteptată de Nicu cu atâta nerăbdare. Tatăl 
său, d. inginer Bunăreanu, veni la Câmpulung si fi- zise: 
„Hai, Nicule, să petrecem la Stoeneşti sărbătorile de Cră- 
ciun!” Nici nu se putea pentru Nicu o veste mai îmbu- 
curătoare. 

Nu mai mică însă a fost bucuria cu care au fost în- 
tampinafi la Stoeneşti. Bucuria exprimată de fiecare în 
felul său. 

Tanti Elena, de pildă, încruntând si mai tare sprân- 
cenele și dând vocei sale un accent și mai aspru, îi întâm- 
pină, zicându-le: „Nu puteaţi veni cu o zi, două mai de 
vreme? Si afi avut grijă să nu răciţi pe drum? Hai, treceţi 
mai repede în sufragerie, ca să luaţi câte o ceașcă de 
ceaiu!” 

Ca şi cum un învăţător ar fi spus vreunui copil leneş 
şi care nu știa lecţia: „Hai, treci la colţ!” 

Tanti Maria își exprima bucuria, oftând încet și um- 
blând şi mai încet în jurul nouilor sosiți. Lenuta și Silvia 


țineau îmbrățișat pe tatăl lor, pe care nu-l văzuseră de 


aproape două luni, pe când mica și neastâmpărata Alina 
îl trăgea pe Nicu de braţ, spunându-i: „Vino să-ţi arăt 
păpuşile. Ai să vezi că n'am stricat decât una”. 

Numai Victoria şedea cam sfioasă ceva mai la o parte. 
Insă d. Bunăreanu, desprinzându-se din braţele Lenuţei 
si Silviei, se duse drept la ea, o ridică şi o sărută pe a- 
mândoi obrajii, zicându-i: „Dar ce mai face fetiţa noastră 
cea cuminte? Ptiu! Să nu-ţi fie de deochi! Văd ce te-ai 
îngrăşat si ai început să devii o domnişoară frumoasă, 
pe care au să se bată toţi flăcăii. Insă, stai să te fac eu 
şi mai frumoasă”. 

Zicând acestea, d. Bunăreanu îi trecu de gât un colier 

frumos ce-i adusese. Intorcându-se apoi spre celelalte fete, 
le zise: „Nu fiți invidioase pe Victorita și nu plangeti, că 
nici pe voi nu vam uitat. V'am adus și vouă câte un 
cadou de Crăciun. 
*% JStergeti-va si voi lacrimile, continuă râzând d. Bună- 
reanu si adresându-se acum surorilor sale Tanti Elena si 
Tanti Maria. In geamantan am și pentru voi câte o ju- 
cărie, micile mele surioare”. 

Drept răspuns, Tanti Elena, căreia nu prea îi plăceau 


> glumele, încruntă si mai rău din sprâncene, iar Tanti 


Maria dete un oftat prelung. fe i t 

„Am adus şi eu ceva pentru Victorita, zise Nicu ro- 
şindu-se. 4 

— Ce? Ce ai adus? îl întrebară surorile sale. 

— Istoria lui Mihai Viteazul, răspunse Nicu adăugând: 
Ştiu că Victoritei îi place să ştie cât mai mult despre Mi- 
hai Viteazul şi, în genere, despre trecutul Românilor”. 


„Insă acum, în ajunul Crăciunului, copiii aveau mult de 


făcut. Așa de mult, că nu mai știau unde li e capul. Tre- 
buia mai întâiu să facă și să împodobească Pomul de 
Crăciun. Nu era un Pom de Crăciun numai pentru dânşii 
şi pentru: plăcerea lor, ci trebuia : să facă asa cum 
se făcea de ani de zile la conacul dela;Stoenesti si pre- 
cum hotărise Tanti Eleva. zi si 

Trebuia, prin urmare, ca la sărbătoarea Pomului de 
Crăciun să fie invitaţi cei mai mulți copii din comună, 
cărora li se. împărțeau daruri mai folositoare:  încălță- 
minte, îmbrăcăminte, cărți, caete, etc. ae 

Apoi, în fiecare an se punea întrebarea: cine să fie Moș 
Crăciun? Odată Tanti Maria făcuse pe Moş, Crăciun, dar 
se zăpăcise şi se rușinase asa de tare, că na putut să 
scoată un singur cuvânt. Ba cât p'aci.să cadă în mijlocul 
odăei, mai ales că Tanti Elena o speriase asa de rău, 
când i-a strigat: „Vezi și nu fi aşa nătângă!” s 

„In cei doi ani „din urmă pe Moş Crăciun îl făcuse ser- 
vitoarea Gherghina, dar nici ea nu stiuse să vorbească 
şi să se poarte așa cum i s'ar cuveni lui Moș Crăciun. 

Copiii se rugau acum de Tanti Elena, ca să facă ea 
pe Moş Crăciun. Dar rugămintea aceasta o supără tare de 
tot pe Tanti Elena. „la  astâmpăraţi-vă si mă lăsaţi în 
pace! strigă ea, adăugând: Mai bine mi-ar şedea să fac 
pe Muma Pădurii”. z i ra 

Copiii isi îndreptară atunci privirile lor rugătoare spre 


d. Bunăreanu. Insă, mai înainte ca d. Bunăreanu să aibă 
timp de a răspunde dacă primeşte ori ba, sări Nicu şi zise: 
„Am să fac eu pe Moș Crăciun! Să vedeţi ce bine am 
să-l fac!” : 

A rămas, asa dar, ca Nicu să facă pe Moş Crăciun. Dar 
mai era ceva de făcut: ò stea de Crăciun. Nu doar că ar 
fi umblat copiii cu steaua prin comună, însă ţineau ca 
de fiecare Crăciun să aibă câte o stea nouă. 

Nici nu se punea întrebarea cine să o facă. Se ştia că 
aceasta era „specialitatea” lui Nicu, „mare constructor”, 
precum era si mare reparator și doctor al papusilor stri- 
cate de Alina.. 

Victoria dedea si ea o mână de ajutor la toate pregă- 
tirile acestea, însă tot ce vedea că se face, o punea în 
mirare, Se mira de Pomul de Crăciun, se mira de steaua 
pe care Nicu începuse să o facă. 

„Dar n'ai mai văzut Pom de Crăciun gi stea de Cra- 
ciun? o întrebau ceilalți ai casei. 

— Nu, n'am mai văzut, răspundea ea. In comuna noastră 
din Macedonia nu se obisnueste așa ceva. 

— Dar sunteţi si voi creștini, asa cum suntem și noi? 

— Ba suntem cât se poate de creştini, zicea ea. La noi 
se ţin toate posturile şi lumea merge regulat la biserică. 
Insă, noi nu facem nici stea, nici Pom de Crăciun. 

— Şi nu-ţi plac obiceiurile acestea dela noi? o întrebă 
Nicu. 

— Ba îmi plac foarte mult, se grăbi Victoria să răspun- 
da. Sunt obiceiuri foarte frumoase, precum e foarte fru- 
mos tot ce este în Țara Românească”. 

(Va urma) 


„Cu trotineta, un joc sportiv si plăcut. 


UN DAR NEPOTULUI MEU 


Nepotul meu, c'ai fost cuminte, 
Iți dau ca dar acum o carte 
Si caută cu ea de'mparte 

Tot timpul liber de-azi'nainte. 


In minte-ți tâlcul ei să-l sameni; 
Găsi-vei — gândul să-ţi resfefe — 
Copilărian multe feţe. 

Si ’nfelepciunea multor oameni. 


Ca ea nici ai mai bun tovarăș, 
In largul drum al vieţii grele. 
De-ai s'o arunci, în clipe rele 

Vei căuta-o lacom iarăș. 


Târziu când ai să fii ca mine 
Bătrân şi gârbov, alb la plete, 
Noroc, tu ai să vezi ca-fi dete 
Doar cartea, si că-ți prinse bine. 


Eu mi-amintesc de zile roze, 
Pe când eram micuf ca tine 
Că m'amuzau așa de bine, 
Abecedarele cu poze. 
Zaharia G. Buruiană | 


Urmare dela povestea din pagina 3-a: ,Aderdrata Comoar 4d 


şi locul unde sunt mormintele părinților şi strămoşilor 
voştri. Puteţi pleca şi în lumea largă, fiindcă veţi găsi pre- 
tutindeni pietre pe care să senidnati grâu. M’ati înţeles?” 
Şi stareţul le făcu semn că se pot duce, ne mai având ce 
le spune. 

Cei trei fraţi porniră să plece, dar nici n'ajunseră la 
poarta schitului, că începură să se întrebe între dânșii: 
„Sa înţeles ceva din vorba părintelui stareţ, că pretutin- 
deni putem găsi pietre, pe care să semănăm grâu? Cum să 
semeni grâu pe pietre?” 

— Eu n'am înţeles nimic, zise Neacșu. — Eu am înţeles 
şi mai puţin, zise Stancu. — Eu n'am înțeles nici atât”, 
încheie vorba Călin. ¢ 

Insă stareţul îi auzi şi îi chemă să se întoarcă. li duse 
lângă cele trei pietre pe care șezuseră, apoi le zise: „lată 
cum se seamănă grâu pe pietre!” Si izbind cu piciorul. 
una din pietre, o împinse mai încolo. 

De sub piatră se ivi un pământ-negru și gras. Atunci 
Călin, care era mai istet la minte, “strigă: „Am înţeles, 
părinte stareț! Să mergem, fraților!” 

Plecară din nou tustrei, dar Neacşu -şi Stancu il opriră 
în drum pe Călin și-l întrebară: „Ce ai înţeles, Căline? 


Lamureste-ne, că noi n'am înţeles nimic din vorba şi fapta. 


starețului. Nd 
— Totuşi, este așa de ușor «de înţeles, le răspunse Călin. 
Fireşte, nu poţi semăna grâu pe pietre, dar se poate se- 


mina sub pietre. Să ne întoarcem dar la colibă gi să. 


ne apucăm să cura{im pământul din jurul ei de toate pie- 
trele şi buruienele si de toți mărăcinii, de care este plin. 

După aceea, să ne facem rost de o pereche de boi, de 
un plug, să-l aram și să semănăm grâu. Dacă ingrijim de 
grâu şi se coace, vom găsi, aşa cum ne-a spus stareţul, 
o comoară în părnântul nostru”. 

Cei trei fraţi se puseră pe muncă aspră şi grea. Se scu- 
iau in zori si munceau până seara târziu. Strângeau pie- 
trele de pe pământul din jurul colibei şi le aruncau în- 
tr'o prăpastie din apropiere. Smulgeau din rădăcini bu- 
ruicnile şi mărăcinii si le dedeau foc. In mai putin de 


o lună, nu se mai vedea o pietricică, o buruiană sau un 
mărăcine pe pământul din jurul colibei. 

După ce isprăviră cu curafitul, cei trei fraţi isi fă- 
cură rost de o pereche de boi, de un plug şi începură să 
are pământul. Ce-i drept, la început mergea destul de 
greu. Pământul era tare, fiindcă nu fusese lucrat nici o 
dată. Apoi, plugul se izbea în drum, ba de o piatră, ba 
de rădăcina vreunui arbore bătrân. | 

Cei trei fraţi se opreau atunci din arat, scoteau piatra 
şi smulgeau rădăcina de arbore. Asa izbutiră ei să are 
tot pământul şi să-l semene cu grâu. Grâul crescu, prinse 
spic bun și imbelsugat și dete o recoltă bogată. 

Cei trei frați isi opriră pentru dânşii atâta cât le tre- 
buia pentru hrana lor si pentru sămânță iar ce le pri- 
sosi, îl vândură, luând pe el o sumă de bani, cum nici nu 
văzuscră până atunci în viaţa lor. ps 

Insă, unde e comoara, despre care stareţul dela schit 
le spusese că este îngropată în pământul din jurul co- 
libei? Au săpat si au căutat ei peste tot, dar n’au putut 


‘da de nici o urmă de comoară. 


Merseră deci din nou la stareţ să-l roage, ca să arate 
locul unde se găseşte comoara aceasta. Starețul izbucni 


‘in râs, auzind vorba lor, apoi le zise: ,,Scurti la minte 


sunteţi, fiii 'mei! N’afi înţeles că adevărata comoară este 
pământul, care, prin munca și truda voastră, va dat rod 
așa de îmbelșugat. Fiţi mulțumiți de aceasta comoară 
şi ducefi-i cât mai mult de grije”. 

Cei trei fraţi îşi deteră atunci seama cu pământul, mun- 
cit de dânşii, era adevărata comoară. Se întoarseră, aga 
dar, la colibă și se apucară din nou de muncă pentru 
anul viitor. [ie a 

Muncind an de an tot mai mult, ajunseră să fie cei 
mai buni gospodari din partea locului. Dărâmară coliba 
si în locul ei făcură trei case, câte una pentru fiecare. 
Apoi se căsătoriră, avură copii şi trăiră mulțumiți şi fe- 
riciți până la adânci bătrâneţe, binecuvântând în toate 
zilele pe stareţul cel înțelept. 


Marin Opreanu 


Legenda trandafirului 


Noaptea-i blondă-viorie... Câte-o stea porneşte'n zbor 
De pe cer, brodând seninul cu argint multicolor. 

Lângă mare vezi palatul... Valuri mari îl bat din plin 
Sin cerdacu-i vechiu o zână toarce caeru-i de in. 


Sbor spre faguri dulci albine, fluturi albi spre 
ronduri trec; 
Cântă mii de păsări blânde, mii de greierasi petrec. 
Tot ce-i mai frumos în lume, toate gingasele flori 
Râd, sub ochii blândei zâne, noaptea 'ntreagă 
până'n zori. 
Toate vin, numai măcişul—de pădure 'ndrăgostit— 
In grădina fermecată niciodată n'a venit. 
Ce s'aude? Brotăceii pretutindeni larmă fac: 
„Vine, vine şi măcişul!... Şi-a răpit un liliac“. 


Nu e glumă, îl aduce, e frumos... Şi-i zice zâna: 

„Ani întregi fugisi de mine, nu-ți eram doar eu 
stăpâna? 

Stai aci cu celelalte îlori, copil naiv ce eşti. 

Drag să-ți fie rondul vesel, nu pădurea s'o 'ndrăgeşti“. 


li răspunde el, pe gânduri: Celelalte au un cer, 

„Eu am altul, alte vise... Soarta mea-i să fiu stingher. 
Fericit cu mine însu-mi, mai voios ca nimeni sunt: 
Inima-mi de dor se leagă, ca uitarea de mormânt. 


Mă cunoaşte roua nopții, blândul susur de isvor, 
Cu un stih desmierd zefirul, luna o’ndrdgesc cu dor. 
Prin poiene şi prin codrii deşi, cu triste cărărui, 
„Sunt tovarăşi tuturora şi copil al nimănui! 


„Lasă-mă să plec, stăpână“... Era galben ca un sfânt; 
Zâna l-a privit o clipă, bratu’ncet şi-a ridicat, 

Toţi smeriti s'au dat de-oparte... şi măcişul a plecat. 

„Să-ţi duci viata, i-a 'zis zâna, abătut de multe ori, 


„Ghimpi să ai mereu in trupu-ti, doar o lună să 
- porți flori“. 
Au trecut ca gândul anii... Precum zâna i-a ursit, 
Prin păduri măcişu şi duce viata tot mai necăjit. 
lar din lacrimile-i multe, clare ca şi roua'n zori, 
Răsäriră — plini de vraje — trandafirii visători! 
P. Popescu-Peppu 
7 


Poveste în versuri 


FTA ROSE 


de d-nii Radu Gyr si N. Milcu 


STIE-TOT 

Ei, Caciulita roşie, e o copilă bună! 
COCOAŞE 

Dar staţi!... De ce cu toţii au vrut aşa să-i spună? 
STIE-TOT 


Cum ?... Nu stiai? Ascultă, să-ţi spuie Stie-Tot! 

.. Cand „ea” era micuță, mai mică de un cot, 

li dete bunicuta, din ce-are, din ce n’are, 

O căciuliţă roşie, pe care şi-azi o are 

Dia poartă toată vremea... Apoi, cu toţi i-au spus 
ot: Caciulita rosie!... Şi Caciulito’n sus, 

Si iarăş, Caciulito, si Caciulito’n jos 

Până-i rămase fetei, ca nume... 


COCOASE 


Zau? ...Frumos! 


BARBILA 


.. Dar cum spuneam... Fetiţa, în zori încoace saltă 
Cu coșul intr’o mână și flori în ceailaltă!... 


SCHIOPILA 
Ce mult iubeşte fata pe bunicuta ei! 


COCOASE 
Asa mult o iubeste?... 


STIE-TOT 
Fireste!... Cu temei! 
COCOAŞE 
Zău? 
STIE-TOT 


Oare bunicuta poveşti cu smei nu-i spune, 
Şi nu-i dă totdeauna, năut, stafide, — alune?... 


BARBILA 


Şi mie-mi dete-odată — micuța nepoţică 
Un pumn de-alune bune, primit dela bunică!... 


COCOASE 
Şi mie cinci stafide!... : 
SCHIOPILA 
Mie, năut si nuci)... 


BARBILA (lui Stie-Tot care ronțăe o rogcovd) 


“Dar tu ce ronţăi, vere, acolo?... 


COCOASE 
Ce imbuci?... 
STIE-TOT 


Alaltăeri fetița o roscova imi dete! 
O rod de două zile, și tot mai am, băete! 


—— e BARBILA = 


Păstrează si la iarnă)... 
SCHIOPILA 
Las'că ne-o da şi noua! 
Ne-o da ea Caciulita, şi nu doar una!... = 
; COCOASE 
= .. Două! 
BARBILA 
Cum să nu ţinem, oare, la biata Caciulita? 
Şi ea şi bunicufa au inimi de alvita! 
STIE-TOT 
Un singur lucru, insa... Mamica-i spune ades: 
„Să nu te’nfunzi, fetito, prea mult în codru des, 


„Când cauţi floricele, ci tine drumul drept — 
„De-i ese lupwn cale, cum poţi să-i tii tu piept?” 
SCHIOPILA 
.. Dar Caciulita, uite-o, că'ndată ce-i pe drum 
i uită, de ce-i spune mămica mai acum. 
i-o ia prin crânguri rasna... 
COCOAŞE 
Ei, şi?... 
STIE-TOT 
Păi, cum: ei, şi? 
Dacă se 'ntâmplă, lupul în cale a-i esi, 
Ce face-atuncea fata?... rae 
BARBILA (lui Cocoase) 
ri N'ai mintea infeleapta, — 
Tu nu ştii că de-o vreme, jupânu-atât așteaptă. 
ŞTIE-TOT 
Bordeiului, Zi-noapte — îi dă mereu ocol, 
Şi-aşteaptă ca să-şi umple un pântec veşnic gol! 
Bunichii şi fetiţei le-a pus gând rău, — hainul, 
Şi vrea cu amândouă să-și mestice tainul! 
COCOASE 
Dar bunicuţa ştie?