Carpatii anul XXV, nr. 19, aug. — sept. 1979

ANUL XXV - Nr, 19 





Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


INTELEGERE GRAITOARE 


(IN JURUL ACTULUI DELA 23 AUGUST 1044) 
de Faust BRADESGU 


Există o surprinzătoare discordanță de expunere şi sus- 
ținere a evenimentului ce va rămâne in istoria neamului 
sub denumirea de “Actul dela 23 August 1944”. 

Pe de o parte, toți cei care au luat parte activă la cris- 
talizarea tristului eveniment, SUSTIN SUS SI TARE, că 
acțiunea lor a fost legitimă, patriotică și măreață. Prin 
scrieri și declarații publice se afirmă că acest act a con- 
stituit evenimentul cet mai important în ultima fază a răz- 
bolului din Răsărit. Toţi revendică vehement PATERNI- 
TATEA, file a ideii In sine, fle a conciliaburilor secrete duse 
cu diversele forțe inamice, fle a relațiilor ideologice cu par- 
tidele congenere din Occident (care insistau să se ajungă 
la acest desnodământ), [le a rezultatelor obţinute prin 
semnarea Acordului. 

După aceşti corifei al democrației românești, actul dela 
23 August a fost și va rămâne ca CEA MAI EXTRAOR- 
DINARA CONTRIBUTIE a coaliţiei țărănisto-liberalo-so- 
clalistă din istoria modernă a României. Şi nu permit ni- 
mănula să le conteste acest fapt. Deaceea, pentru a o 
dovedi. sărbătoresc DATA în [lecare an, printr'o “cupă 
de omoare” sorbită cam la acecaşi oră când politrucii din 
țară 1şi sorb cupa lor de şampanie in cinstea aceluiaș eve- 
niment, pe care-l revendică cu aceeași ardoare, 

Dar asta-i o simplă și anodină coincidență, deoarece 
— cum toată lumea o ştie — acordul n'a fost preparat 
de membrii partidului comunist (chiar dacă au luat parte 
in ultima fază), ci de proeminentele [iguri ale partidelor 
istorice. “Gloria” nu poate reveni decât acestora şi urma- 
şilor lor care, In exil, prezintă cu mândrie autenticitatea, 
importanța și superioritatea mare! acțiuni politice, 

Prin toate mijloacele şi'n toate ocaziile se ridică in slă- 
vi “minunata” şi “neintrecuta” subtilitate politică dela 
23 August 1044, care ne-a adus — zice-se — ELIBERAREA 
de sub jugul nazist, NIMICIREA fascismului român și 
DEMOCRATIZAREA țării. 

Se uită numal expunerea unor mici adevăruri: că de 35 
de ani, DIN CAUZA ISTETIMEI BI RAFINAMENTULUI 
POLITICIENILOR DEMOCRATI, națiunea română indură 
chinurile unul calvar înspăimântător; — că “eliberarea” a 
insemnat cotroplrea țării de către trupele sovietice; -— că 
“democratizarea” a insemnat Impunerea regimului comu- 
nist; —— că “nimicirea fascismului” s'a soldat cu marxiza- 
rea poporului. ŞI totuși se susține că toate acesta rezul- 
tate negative nu pot, pentru nimic in lume, să umbrească 
măreția actului dela 23 Auguat, operă unică și monumen- 
tală a partidelor istorice! 

Pe de altă parte, Intâinim insă o a doua opinie relativ 
la insemnătatea acelulași eveniment cu urmări atât de 
tragice. Extrem de surprinzătoare de-altiel, in forma-l Ilo- 
gică și partizană. Busţinută cu ardoare de persoane ce 
— în răstimpul a 30 şi mal bine de ani — au afirmat con- 
trariul, fiind pata să in In spangă pe oricine-ar [i îndrâs 
rit SA NU FIE de acord cu ele, adică: impotriva actului 
dela 23 August 1044, 

Printr'o metamorioză curloasă, aceste persoane au ajuns 
subit la concluzia că — INTR'ADEBVAR — actul sus numit 
poate fi acceptat, lar politicienii care l-au zămisiit pot fi 


AUGUST - SEPTEMBRIE 1979 


Carpații 


Deposito legal: M. 8137-1958. 





NOAPTEA CUTITELOR LUNGI 


(21-22 SEPTIEMBRE 1939) 
de Nicolae ROSCA 


Istoria omenirii este plină de cruzimi. Omul, această 
făptură firavă, hărăzită de a se inălța peste componenta 
sa biologică şi a desvolta spre nemărginit caracteristica 
spirituală, dâra dumnezeirii din el întâmpină greutăți, 
este impledecat parcă de un blestem ancestral de a se 
putea bucura din plin de viaţă și de lumina catre este ur- 
zită in țesătura ei. Parcă o mână nevăzută Îl apucă de 
poalele tunicel de tină din care a purces și-l trage mereu 
în jos impledecându-i sborul spre destinele lui superioare. 

Căci dacă dela inceputul existenței omeneşti și până as- 
tăzi observăm că drumul l-a fost încălzit de o puternică 
ŞI armani ță dorință de depăşire a condiției animalice 
şi de înfrângere a forțelor minore ce încă îl răvășesc exis- 
tența, nu-l mal puțin adevărat că acest drum a fost tare 
anevolos și s'a pierdut de multe ori în mlaștinile unor 
crime oribile, a unor cruzimi nemalpomenite. Imense ru- 
guri fumegânde incă de suferințe, întovărăşesc necontenit 
istoria omenirii pe tot parcursul el. 

Să nu se creadă insă că aceste cruzimi, aceste explozii 
de sălbăticie ce se nasc din supapele necunoscute ale su- 
fletului omului, sunt legate numal de trecut, ca o carac- 
teristică a unor veacuri de incultură, de obscurantism şi 
de neputinţă de a-și cati prin stele destinul său inalt, Epo- 
cile recente și chiar epoca zilelor noastre, pe care o numim 
cu mândrie de civilizaţie înaltă, de cultură rafinată și de 
progres tehnic, sunt svârcolite perlodic de aceleaș tensiuni 
şi de aceleaşi violențe, Pe toate ariile geografice ale lumii 
şi pe toate coordonatele timpului, carnea omului a fost şi 
este lovită, lar drumurile vieţii i-au fost şi Îl sunt incur- 
cate de voinţa ee! ră a unor semeni al săli. Răni 
adânci, neinchise, oribile, ce nu vor cicatriza niciodata, 
brăzdează adânc faţa chinuită a iile noastre. 

ŞI dacă unele din aceste crize bestiale ale omului, în 
special din epoca noastră contemporană, sunt cunoscute 
suficlent, căci publicistica s'a ocupat cu divulgarea lor, al: 
tele nu sau bucurat de acelaş atenție binevoitoare din 
partea el. Despre multe nu sa scris nimic, sau aproape 
nimic, sau au fost prinse în niște reflectoare informative 
ce le deviază complect sensul şi le alterează adevărul. Des- 
coperim astlel în informatica zilelor noastre nişte stranii 
concepții, nişte strâmbe criterii de selecție a noțiunilor de 
just şi nejust, de adevăr și minciună, de crimă, de teroare, 
i pa POICanvă a faptelor punitive ale societății în care 
trăim. 

Aşa, spre exemplu, cunoaștem cu bogăţie de detalii cruzi- 
mila naziste din lagărele de concentrare, dar nu mai! știm 
nimica — căci ştirile ni se dau într'o formă din ce în ce 
mal vagă şi timidă — despre groaznicele suferințe umane 
| milioanele nesfârşite de victime ale represiunilor și gu- 
ag-urilor, atât din Rusia cât şi din vasta arle dominată 
de en, (lar când cineva scapă de acolo şi vrea să desvălule 
lumii ceace s'a petrecut şi se petrece incă in aceste “im. 
perii concentraționare”, nu este luat în seamă, este bol: 
cotat și Iinmormântat sub un uriaş val de tăcere. Cazul 
Soljenitain. Be pare că penițele informative ale lumii llbe- 
re nu mal socotesc interesant, nu mal cred ăsta să se 
inmoale și în cerneala cruzimilor comuniste. 

In timp co se vorbeşte necontenit, cu o bogată forță ima- 
ginativă, despre “crimele” lul Pinochet — un om ce şi-a 


Be, 


. 


şi fără nicio oblecţie 
r afillați al 
Ar îl fost 





Era tt EA am mal CAI venă motiva 
| n'au n a 
alunecarea lor în neantul trădării de acum 35 ani decât 


nț minate”, 
Salturile ve pot serânti un picior. Salturile politi- 


noua concepție adoptată de domnii “trecători cu pederea” 
ş “tertători intru unificarea exilului”. Intrun avânt pseu- 
doștiințifico-filozofic s'au pus să explice exilului românesc 
nernăzăibita, gregenlă de, a crede că. data 4 -23 August” a 
avut insemnătate catastrofică pentru neamul romă- 


După noua concepție, sa dat o prea mare importanță 
acestei! date care, in fond, na marcat decât o “trecere 
politică” de-o banalitate crasă. A lega lupta exilului şi 
soarta neamului de această dată măruntă și neglilea 
insemnează a nu fi priceput sensul “marei politici” și in- 
românime! la ora. prezentă... 


UGUST 1944” — se afirmă sus şi tare — A FOST 


-23 AUI 
ESTE SI VA RAMANA UN FLEAC ISTORIC, deoarece (după 


concepția noilor gânditori politie! ai exilului românesc) a 
exista 7 jerdere de substanță a faptelor istorice, pe mă. 
ră ce timpul se scurge şi nol interese politicarde se cris- 


"intrun cuvânt, data care constitue de 35 ani mie. 
'zul probleme! naționale și sensul de viaţă al exilului, nu 
maj poate constitui o linie de demarcare intre trecut şi 
viitor, între vinovaţii mare! tragedii şi neamul incătușat, 
intre cel ce se laudă mereu cu înfăptuirea actului de tră- 
dare şi cel care, lucizi, l-au combătut din prima clipă. Si 
a din simplul motiv că ACTUL IN SINE N'ARE NI- 
CIO INSEMNATATE PARTICULARA“ A fost — după noua 
pție — un modest act istoric care nu-și ma! păstrea- 
ză decât valoarea de amintire... 

Dar, in acest caz, se ridică o problemă paradoxală şi ho. 
tăritoare. Pe cine să credem şi de ce parte se află ade- 
vărul? 

In plus, cum se face că, în cluda divergenței de opinii, 
membrii vechilor partide politice și apărătorii noii con- 
capții işi acordă “imeredere” şi “prietenie” mutuă? 

ici nu sa văzut, de când e lumea, ca unii să considere 
problema esențială drept UN FLEAC FARA NICIO IMPOR- 
TANTA, pe când alții o privesc drept FAPT ISTORIC EMI- 
NENT. SI totuşi, apropierea să albă loc pe baza istoricului 
fapt SI “fără importanță” SI “eminent” in acelaș timp. 

Oricum am intoarce problema suntem obligați să recu- 
noaștem că A e pe cale să fle tras pe sfoară. 

Cine? E greu de precizat dacă vulpoii de viță veche vor 
pune sub pe vulpoli de şcoală nouă, sau invers. De 
altfel, văzut sub acest unghiu, rezultatul nare nicio im- 
portanță. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda!... 

Ceeace ne înliorează e faptul că o astfel de înțelegere 
stranle (pe de-asupra discordanței de apreciere) pune în 
cumpănă echilibrul spiritual al exilaţilor, care nu mai ințe- 
leg nimic din ceeace se petrece In jurul lor. O alianţă atât 
de ne la locul ei. sub patronajul celul mai jalnic eveni- 
ment ce sa abătut asupra națiunii române in secolul XX, 
nu poate fi decât rodul unei înțelegeri oportuniste, prin 
care protagoniștii iși bat joc SI DE EXIL SI DE NATIU- 
NEA ce-şi duce calvarul de 35 anl. 

A da girul său unui astfel de acord —- indiferent care 
din cele două opinii e luată în consideraţie — însemnea- 
ză a legitima actul mişelnic dela 23 August 1044, șin ace- 
m DP, a nimici rațiunea de a fi și a lupta a ntregulul 
EX. 


Z z . Faust BRADESCU 





salvat în ultimul moment poporul de a fi supus acelorași 

ți ce sugrumă azi mal mult de jumătate de lu- 

me -- un mutism total s'a ut peste munţii de chinuri 

pe care i-a ureat și Îl urcă încă poporul cuban, împins de 
mâinile inroșite ale unul Fide! Castro. 

SID ca se serie incă despre represiunile sângeroase 

permane din timpul războlului, ce reacționa. 

pei executări, contra uciderii ostașilor ei de către popu- 

ţii civile incadrate in diferite forme de “maquls”, se 

trece sub tăcere, sau se redă sumar, ca nişte simple fapte 

răzbunările zilnice ale armatei evrelești, care bom- 

necontenit cu toate mijloacele sale militare mo- 

deme, fără milă şi fără criterii strict militare, populația 

ă arabă din m pi campamentele în care sau reiu- 

nd naştere asttel la noul şi necunoscute “olocauste”. 

a gti nu A scăpat acestul straniu fenomen, 

aer Peru ie gratar în 

ol re câțiva prie 
în această lume narcotizată care nu-şi mal 







Pr. 
lumii. In 
cepe in le e], cine, In acest Occident, mal vorbeş- 

eva despre chinurile poporului român strâns din ce în 

ca mai mult a Du CUPEI: 3 ADU) pu 
pr bi taliei greu ereer și cu un dram 
icar de demnitate omenesca, să creadă că in Argentina 
se suferă mai mult decât in România ceaușeg- 


generalilor 
cului? Că “drepturile omului” sunt mai călcate in acea 
decât în patria noastră? ŞI totuș, so- 


| 4 este informată și mentalizată necon- 


ră trecut s'a petrecu acelaş lucru, 

n sa t la noi ac ] cu alți 
oamen! și cu alte suferințe In tim getii Aa la 
tă Pa natura ate Ad lență, se dau uitării, 
se - ilele cărții altor violențe mal numeroase, mal 


nimeni nu pomenește, cu toate 


NOAPTEA CUTITELOR LUNGI 


tice care au fost comise contra acesteia, de către toate 
partidele politice -- ce-și ziceau și democratice -—— și regl- 
murile ce sau dat pela cârma statului român. O cât 
de timidă cinste informativă ar fi putut explica uşor că 
aceste ieșiri violente ale legionarilor erau nişte reacții 
tragice de indignare omenească ce nu mal putea [| stăvi- 
lită, în fața abuzurilor de putere și a cruzimilor guverna: 
mentale. Ele au fost, din nenorocire, singura posibilitate 
care se mal oferea legionarilor pentru a rectilica 0 perma- 
nentă stare de anormalitate statală. Incă din 1033 Corne- 
liu Zelea Codreanu n cercurile politice româneș- 


U, că există totuş o limită i 
E o ar rii, i 
astă Iul AJ. Vaida: |, intro scrisoare adre 


“Domnule Prim-Ministru, 

Martirajul nostru de 10 ani trecuţi, în propria 
noastră tag pentru credințele noastre româneş- 
ti și crestine, nu vi-l volu putea descrie alel în 7 
teva rânduri, 

Vă volu spune numai, că de 10 ani, au obosit 
guvernele României Mari, lovindu-ne. A fost gu- 
vernarea liberală și ne-a strivit sub lovituri. A 
venit d. Goga și ne-a strivit şi el la 1026 A venit 
d. Mihalache şi şi-a făcut și el o glorie, pe lângă 
stăpânii străini, de a ne lovi barbar, de a na ex- 
termina. A venit guvernul Iorga-Argentolanu care 
din nou n lovit în nol până când a obosit. In sfâr- 
şit, aţi venit D-voastra, continuând cu loviturile, 

Dintre toți acegtia, nimeni nu s'a întrebat, Dom- 
nule Prim-Ministru, dacă mai putem suporta nes- 
tărșitele chinuri fizice și morale care de multe 
a cala să depășească puterile noastre de re: 

Sa consumat multă cerneală în țară şi alu 
se infiera impușcarea lul 1. G. Ad din a 1050, Dar 
câţi din acești trâmbițari al no-violenței şi-au dat oste- 
neala să cerceteze şi apol să informeze cinstit masele eltl- 


--y 


*a 


torilor lor, despre cauzele reale ale acestei reacțiuni vio- 
lente, despre ilegalităţile, violențele fizice și crimele ce 
le-a comis acest om depe plataflorma Guvernului său II- 
beral? Căci toate aceste fapte se petreceau pe acelaș arle 
informativă pe care o cutreerau cel ce-au condamnat (și 
condamnă incă), numa! atentatul dela Sinaia. Nu au auzit 
de asasinarea studentului Virgil Teodorescu pentrucă II- 
pea afişe electorale pentru partidul său? Nici de impuș- 
carea muncitorului Niță Constantin, pentru crima de a 
arunca o pâine camarazilor lui inchiși in Universitate, ce 
protestau astfel tocmai contra fără-delegilor guvernului? 
ȘI nici de a tânărului Ion Bălăianu mort în spitalul din 

lurgiu în urma schingluirilor suferite la poliție? Nu au 
auzit de aruncarea In inchisori a 15.000 de oameni, fără 
vină, fără mandate de arestare, fără cercetări Juridice, şi 
ţinuţi acolo cu toate protestele care s'au inaintat in toate 
părțile? Nu au auzit de dizolvarea Gărzii de Fier, printr'o 
decizie unilaterală a Consiliului de Miniştrii prezidat de 
Duca, act ilegal şi anticonstituțional, numai pentru a eli- 
mina Mişcarea din alegerile apropiate, care se prevedeau 
favorabile acestela? Dar să oprim alci lista samavolni- 
clilor. 

Iată deci, pe un taler al balanței informative, trei ca- 
davre, schingiuiri fără număr, închisori ilegale, dizolvări 
unilaterale; pe celălalt taler cadavrul unul singur om, 
1. G. Duca. Talerul lui Duca a avut mai mare greutate 
pentru informatica noastră. 

De 40 de ani se vorbeşte necontenit atât în țară şi afară 
de moartea violentă a Prof. Nicolae Iorga. Dar câţi din 
aceşti vajnici apărători al “drepturilor omului” s'au aple- 
cat, măcar cu curiozitate omenească dacă nu altceva, peste 
sălbatecul asasinat într'o târzie noapte, a lui Cornellu 
Zelea Codreanu impreună cu 13 camarazi al săi, asasinat 
pe care-l instigă Prot. Iorga În cârdăşle cu Regele Carol 11? 
Trebueste țintit şi doborât celce merge în fruntea trupei, 
indemna pe vremea aceca Prof. N. Iorga, savantul de fal- 
mă internaţională. ŞI hăitașii au țintit, au tras şi au do- 
borât. 

Iata deci, pe un taler al balanței informative, 14 cada- 
vre, al oamenilor cei mai reprezentativi al românismului 
contemporan; pe celălalt taler cadavrul unul singur om, 
N, Iorga. Numa! talerul lui Iorga a avut greutate pentru 
informatica noastră 


Am titulat acest articol, “noaptea cuţitelor lungi” 

Nu este vorba de actul nazist din noaptea lui 30 lunile 
1934, când forțele lul Hitler fac curăţenie în edificiul par- 
tidulul Naţional-Socialist. 

Nu este vorba nilcl de neagra noapte a Katin-ului, unde 
sălbăticia comunistă lichidează 11.000 de ofiţeri polonezi, 
prizonieri al Armatei Roşii (sălbăticie disparută de altfel 
din informatica lumei) 

Ne referim la altă noapte de groază. în care luria oar- 
bă a instinctelor de cavernă remanente incă în oameni 
sa deslănţult peste plalurile româneşti, smulgând sute și 
sute de vieți nevinovate din rosturile lor, și spuduinăd viața 
liniştită a porului nostru. Este o noapte străbătută de un 
flor profund de groază, în care ura omului către om se 
revarsă peste limitele firii și care poate (i aşezată la un 
loe de frunte în istoria cruzimilor săvârșite de om. Din 
sânul poporului nostru, blând şi omenos, a apărut. ca 
un paradox neințeles al existenței, o pătura politică ab- 
jectă, crudă și lipsită de lumini interioare, care a fost 
meştera sălbăticie! din noaptea de 91-22 Septembrie 1030, 
dela care se implinesc acum 40 de ani, 

Dar să narăm faptele. 


In alua de 21 Sept 1939 cade răpus de gloanțele “râs- 
bunătorilor” Căpitanului, Armand Călinescu. Bra Preşt- 
dintele Consiliului de Miniștrii și responsabilul material al 
uciderii lui Corneliu Codreanu şi a altor zeci şi zeci de 
(runtaşi al Mișcării. Călinescu inscăunase in țară un regim 
de teroare nemaipomenită până atunci Bătălie, zii "sul 
rile din beclurile polițiilor şi impuşeârile sumare, fără 
judecată, provocau râni adânci și dureroase Gârzii de 
“er. O sete neatinsă de sânge ardea viața acestul om. EI 
işi luase angajamentul faţă de stăpânii lui din interlorul 
și din exteriorul țării să dlatrugă Garda da Fier prin orice 
mijloace, fără numărătoare de morminte Leglonarii care 
mal scăpau totus chinurilor și omorurilor lul erau arun- 
cați în lagare de concentrare și supuşi unor regimuri de 
exterminare. Intreg tineretul român, toată crema inte- 
lectualităţii neamului nostru din acea epocă, a trecut prin 
abatorul acestul am. 

Cu toată paza de care se bucura, o echi de 0 leglo- 
nari, condusă de MIti Dumitrescu, îl imp in Bucureşti, 
Era alngura cale pe care o mal lăsase deschisă acest tiran: 
a-ți face dreptate cu pistolul, La nedreptăţile strigătoare 
la cer, la valurile de sălbăticie cu care acest individ inun- 


da țara, nu mal exista altă soluție, nu mal rămăsese altă 
Ieşire onorabă pentru tineretul român decât țeava puștii 
cu glonțul el ucigător. Toate căile legale pentru rectilica- 
rea ilegalului ce domnea la noi, erau complect blocate, 
Depe caldarâmul pe care se scurgea sângele lui Armand 
Călinescu se ridica un tragic protest, o uriașe acuzare con- 
tra Statului, ca făptultor al nelegtulrilor ce se săvârzau 
contra poporului românesc. 

Morții lui Călinescu Ii urmează noaptea cuțitelor lun- 
pi”, Sau noaptea ucigașilor. Ea a provocat alte suferințe, a 
secerat alte vieți, a Iimprăştiat alte morminte dureroase 
peste pământul ţării. 

Chiar în după-amiaza acelelași zile, echipa lui Miti Du- 
mitrescu este ucisă de poliție și trupurile le sunt asvâriite 
i străzi în văzul lumii inmărmurite. Ei se predaseră vo- 
untar, ştiind perfect ce-i așteaptă, dar mau volt să fugă 
de răspunderea făptuirii lor. Inainte de a fi îm ți au 
fost torturați groaznice pentru a delata firul “complotului”. 

In realitațe nu era vorba de niciun complot. Lucrurile 
trebulau să se desfăşoare, fatal, așa cum sau desfășurat. 
Când au impus teroarea, sbirii și-au luat şi riscul unei 
reacțiuni violente contra lor. După uciderea Căpitanului 
se formase în țară, spontan, nenumărate echipe, fără le- 
pătura intre ele, care Juraseră să pedepsească exemplar 
pe ucigașii lui. Paharul suferințelor se revărsase, Nu mal 
putea fi oprit 

Destinul l-a hărăzit lui Miti Dumitrescu să la pe umerii 
lui actul de pedepsire al călăului. Simţul lui de dreptate şi 
demnitate umană se răsvrătise în fața nelegiuirilor. El era 
avocat şi educatia “Dreptului” ce |-o dăduse Universitatea, 
intrase în conflict cu Statul ce-şi bătea joc şi călca în pl- 
cloare tocmal acest “Drept”. Echilibrul său interior se spâr- 
sese. Insăşi echilibrul țării fusese alterat, Aceasta era 
scoasă din drepturile sale şi privea îngrozită la valurile 
de cruzimi ce se săvârgeau în numele ei. Sufletul romă- 
nese se retrăsese depe scena politică şi nu mai sprijinea 
organul executiv al țării. Divorțul dintre pătura conducă- 
toare şi România reală era profund și ireversibil. Actul lui 
Miti Dumitrescu restabilea o ordine naturală, scotea popo- 
rul din amorțeala ce-l cuprinsese și-l făcea larăș pă 
at propriului său destin. Pe ferestrele deschise ale țării 
pătrundea din nou lumina. 


Lichidarea sumară a celor 0 legionari, autori ai atenta- 
inlul nu a satisfăcut însă setea de sânge a celorlaţi tirani 
din banda regală. Carol II simte că prin dispariția lul Că- 
linescu regimul i-a fost spâlțăit ca de un puternic cutre- 
mur. Edifielul Statului creat de ei, se deteriorase, Deacu: 
ma Înainte nu va mal putea [i ceeace n fost. Firele puterii 
ibsolute incepuse să-i scurgă printre degete. Nimeni din 
iurul lul nu ar mai fi avut curajul să conducă căruța 
statală după bunul plac al tiranului. ca până atunci. Tro- 
nul se clatina sub el. In cuşca pasiunilor lui, Carol se 
agita. In Juru-i sbirii așteaptă ordine. Cuţitele se ascut. 
Ce vaste de făcut? Cum să oprească avalanșă care se des- 
prindea din vârlurile nevăzute ale Națiunii şi se prăvâălea 
peste el? Acest tineret turtunatic îl strica socotelile şi an- 
gajamentele tenebroase, luate. După un moment de neho- 
tărâre, componenta bestiei, puternică în acest nou Atila, 
se impune: va aplica “soluția finală”, de mult preparată in 
bndoarele spurcate ale Palatului. Tragedia roşie va ti dusă 
până la sfârșit, 

Intrun amurg de toamnă, se împlinesc acuma 40 de ani, 
se dă ordinul: să se ucidă in grabă legionarii aflaţi în 
lagăre. ŞI pentruca orgla de sânge să fle şi mal inspăl- 
mântătoare. să se ucidă şi câte trei legionari din flecare 
județ al țării. Luaţi aşa, la întâmplare. Nu se precizează 
victima căci ce importanță mai poate avea asta? Femele, 
bărbat. mic sau mare? Indiferent. Plasa este foarte deasă. 
Cadă ce-o cădea. Acel al cărui noroc este mal chior În 
noaptea asta de groază, va fi frânt de tălelle bestiei. Viaţa 
omului fusese băgată in căciula în care se amestecau sor- 
țII şi fiarele turbate ale regimului, se amuzau trăgându-l 
încet afară. Ca într'o Biblie întoarsă pe dos, sullul dis- 
trugător al Diavolului lovea pământul românesc în lung 

n lat. 

ș Nu rămâne colț de țară nestropit de sânge proaspăt. Nu 
rămâne colț de țară în care cadavre şi cadavre aruncate 
deavalma pe străzi sau în pieţele publice, să nu mărturi- 
sească în zorii zilei următoare, tragedia unor demenţe 
omeneşti. Panorama tetrică ce se intățişa ochilor îngra- 
ziți al Românilor, nu o mal văzuseră aceştia din timpul 
trecutelor năvăliri ale Hunilor sau Tătarilor. ŞI eram acum 
în 1939. 

Este Carol singurul răspunzător al acestei sgudulitoare 
tragedii? Sa consultat el şi cu stetnicii săl? Cu pompaşii 
lui Consilieri Regall? O fi intrat Conalllerul Regal. NI- 
gi lia in Le foc apoi 
de a do om n frun 
o îi indemnat din nou să 4 țragă, de data asta, direc 
aloață? Logica ne spune da, dar cine ştie? Cert cate 
ca Nicolae Iorga, savantul de renume internațional, a fost 





acestor evenimente şi le-a ocrotit cu personall- 
Ca alle pulii! nit înlerăre A acestei 

“gura cel ce-l plâng necontenit, dispariţia. 
. .. 


Care au fost rezultatele acestei de sânge? 255 a fost 
o În nelor din 21-22 E e 1939; 255 de tăp- 
here care deabea pășiseră pe prima treaptă a desă- 
girii lor omenești; 255 de destine neimplinite, [lori de 
ră rupte brutal ramurile «torturilor româneş- 
lemn” cum ar spune Moţa, al 














căror ochi scăldati ă mai leri în nişte măreţe visuri 
româneşti i ca să cutreere veşnicia. 
Din lagărul Miercurea Ciuc se ucid 44 de leglonari: 31 


cad răpuși la Vaslui; Râmnicul Sărat dă 13 victime; şi 
mal sunt asasinați și 7 leglonari bolnavi, în diferite grade 
de gravitate, care se găseau internaţi in inchisoarea spital 
din Brașov. In total sunt sacrificați 95 de ființe omeneşti 

se aflau inchisi in aceste lagăre, sau închisori incă 
anul 1938 şi deci, nu puteau avea nici-o relație directă 


cu împuşearea lui Călinescu. 


de persoane. Adica cam o medie de 2,1 ucişi pe [lecare 
In 39 din judeţe sa indeplinit intocmai! programul: 
ea a trei legionari. Au fost 15 Județe in care autori- 
tățile locale n'au executat ordinul bestial. In jungla stata- 
1 se mal şi oameni. Cinste lor. In 10 judeţe sau 


ucis numal câte doi legionari, jar în 5 judeţe executările 


ţa şi 
norma: el au ucis câțe 4 legionari. Aşa, ca să fie Un su- 
pliment pentru setea vampirilor. 

95 (din lagăre); 150 (din judeţe): 10 (ucisi la Bucureşti) : 
total 255 Matematica este o tir exactă. Numerele nu se 
infiorează, sunt reci și precise chiar când se măsoară cu 
le destine, vieți, aspirații, sau frângeri. ca în cazul de 
fa 


Aceste asasinate au insemnat plerderi mari în economia 
pita rin neamului nostru. Multe posibilități intelectuale, 
ar ce, profesionale, au fost smulse substanței româneș- 
ti şi scoase din efortul de realizare al viitorului său. 

Majoritatea victimelor făceau parte din pătura intelec- 
tuală a țării şi cutoatecă se allau printre e! şi țărani, mun- 
citori, mici meseriași, comercianți, ete, lovitura principală 
a suferit-o totuş intelectualitatea română. Profesori de uni- 
versitate şi licee, medici, ingineri, avocaţi, poeți, seriitori, 
preoți şi Toarte mulţi elev! și studenți, sunt aruncați nc- 


bunește in acest rug uriaş de distrugere a plămadei romă- 
n 


ia, Românii nu aveau asistență medicală, țăranii se 
tratau Incă cu mijloace vrăjitoreşti şi cu descântece, dar 
Statul işi ucidea intr'o singură noapte, medicii. Tânăra 
noastră tehnologie era in desfăşurare, multe cadre erau 
importate din străinătate, dar România modernă işi uci. 
dea inginerii. Ţara noastră care încă avea un bogat pro- 
centa) de analfabeți, işi permitea luxul să-și omoare pro- 
fesorii și Invățătorii. Işi ucidea preoții, îndrumători de 
suflete, îşi ucidea poeţii, cântăreți ai neliniștilor sutletu- 
lui românesc. Dar mail ales, ucidea... oameni. Toți au fost 
inghițiți de acest pocit Cronos, răsărit de undeva din (un- 
durile telurice ale unor suflete schiloade, care ajunseseră 
la cârma țării noastre. 

Neamul românesc a avut mare noroc că această pătură 
politică, stupidă. inconștientă şi criminală in grad super- 
lativ, nu a apărut cu un secol ma! devreme pe țarina na- 
lonală, Astăzi n'am mal fi avut nici Emineşti, nici poves- 
itori în Humuleşti, nici nunţi de Zamifiră. N'am mal îl 
avut nimic... nimic. Doamne, câte talente sau plerdut 
atunci! Câte arsenale de gândire au fost distruse într'o 
singură noapte! Sute de studenți ale diferitelor ramuri de 
ințelepeiune omenească au fost opriți deodată din sborul 
lor spre înălțimi, de o societate ce-şi strâmbase rosturile. 

Din fundurile răsvrătite ale sufletului se desprinde o 
dureroasă intrebare: câte capacități formate cu trudă, 
câte uriașe eforturi ale tinerelor vlăstare româneşti pentru 
a urca la crestele de lumină ale cunoașterii, câte genii, 
câţi Iorga în potenţă, au lost anihilaţi pentru totdeauna 
in acel lac de sânge care nu a tulburat măcar sensibilita- 
tea lumel? 

iniricoşetoarea noapte de acum 40 de ani, in care “cu- 
țitele lungi” statale mânuite de măcelarii regimului car- 
list, cu binevoitoarea tăcere (şi aprobare, am spune nol), 
a marilor noastre grupări democratice, este o mare pată 
de rușine, pe care cloaca pasiunilor de jos ale omului, a 
intipărit-o pe filele istoriei românești și chiar omeneşti. 
Nici atunci și nici acum, conștiința societăţii nu a tresărit 
indignată şi nici nu | sa increțit plelea de scârba şi re- 
voltă. Coardele violoncelului informativ nu au fost infio- 
răte de uriașa simfonie de durere pe care o plăsmula,. cu 
trupurile lor frânte, generația română dintre cele două 

e. Deaceea scoatem astăzi din noaptea uitării, noi 
camarazii celor ucişi atunci, această pagină de istorie con- 
temporana mânjită cu ruşine, pentru a rectifica nişte vi- 
novate tăceri pe care bocitorii maltralărilor la modă le 
adoptă când este vorba de alte sălbatice maliratări, 

Nicolae ROSCA 


AM VREA SA VA IERTAM, DAR NU SE POATE! 


Pentr'un moment părea c'ați triumfat, 

prin trupurile calde legionare, 

ce le-aţi ucis 

şi le-aţi întins, 

în piețe publice, 

pe margine de șant sau de păduri. . 
Păgân altar! 

Din ordinul dement al unui rege care 

era al țării cel mai crunt tâlhar... 


CBI pa meg pă car e Aa rhumta!, 

'n ră! ur spaimă, . 

Cutremuratu-s'au și morții în morminte 
| operei nelegiuite, 

mulțimile neștiutoare si'ngrozite. . 

Și nu le-aţi spus 

că i-ați ucis nevinovaţi, 

că Repele și demnitarii Ţării 

sau transformat în bande de cruzi descreeraţi!. | 

Pe Neron, însăși, l-aţi lăsat în umbră... 

E! s'ar ascunde astăzi de rușine, 


cu toți tiranii vremilor trecute, 
căci ucenicii au ucis mai bine! .. 


4 și 


„II 


O, nimeni dintre «Marii Democraţi» 
n'au protestat, 
când se smulgeau din închisori, 
de prin spitaluri, 
de la altar 
și dela coarnele de plug 
şi se'npușcau fără sentință, legionarii... 
In timp ce vânzători de Neam și cer 
dansau și ne vindeau fruntarii 
la Nistru, Tisa și Cadrilater! 


O, nimeni nu sa ridicat, 
nici liberali, nici ţărănişti, 
iorghiști, sau alți socialişti, 
să spule NU! atâtor nedreptăți, 
sau să arunce în balanţa vremii 
un cât de mic protest, măcar!, 
atunci când fiarele și lașii din Palate 
s'au repezit ca tigrii, 
pe tineretul legionar! . 


Când laruncară'n gropile comune, 
fără de cruce 
și fără de sicriu... 
când peste Căpitan și-atâți eroi 
scâldaţi în vitriol, 
turnară placa de ciment... 
că nu cumva să iasă într'o noapte din morminte 
și săi privească'm ochi pentr'un moment! ,.. 


(Urmare la pag. 7.) 


n: 





ROMANIA AZI 23 AUGUST 1979 
de Ing. Stefan MARIN 


UPA cum se ştie, sărbătorirea zilei de 
23 August în România constitue un mo- 
tiv major de “trecere în revistă” a tutu- 
Tor realizărilor obținute de poporul ro- 
mân sub conducerea “ințeleaptă” a P. 
C. R.-ului. Astfel, presă, televiziune, ra- 
dio, precum şi o întreagă campanie de 
adunări şi maniiestații organizate in 
şcoli. instituții, facultăți, uzine, se de- 
dică frenetic acestel “aniversări a elibe- 
rării României de sub jugul fascist”. 

Cu circa 3 lun! inainte de eveniment, 
ziarele și revistele il imping în circuitul “cultural” prin 
numeroase articole de fond, in care se fac aproape exclusiv 
“analize economice”. Sunt puse in evidență “planurile” şi 
“programele” partidului, demonstrându-se cititorilor ceea- 
ce SOCIETATEA COMUNISTA a realizat în aceste peste 
trel decenii care s'au scurs dela faimoasa “eliberare”. 

Se remarcă mal ales, pe pagini intregi, enumerarea fas- 
tidioasă a “IMPLINIRII ANGAJAMENTELOR” asumate de 
către întreprinderi, instituţii colective de muncă din di- 
verse unități economice şi, binențeles, de colectivitățile 
agricole, în întrecerea socialistă a muncitorului român 
intru cinstirea celei de-a “35-a” aniversare a eliberării 
patriei... (ufl). 

In realitate, insă, toate aceste realizări și depășiri de 
plan economic în diversele sectoare de activitate, mult 
lăudate în presă şi'n adunările obligatorii cu oamenii mun. 
cil, toată această sarabandă a cifrelor ce incarcă până la 
saturație emisiunile de radio și TV în această perioadă 
pre-lestivă, nu-s decât VORBARIE GOALA! Minciuni şi 
Ialsuri, afirmaţii ce nu concordă intru nimic cu reali- 
tatea. 

Să ne explicăm: 

1) România face parte din grupul țărilor cu economie 
planificată, e membră a C. A. E. R.-ulul (Consiliu pentru 
administraţia economică reciprocă a țărilor Europei de 
Est). Dacă studiem eitrele oficiale date de țările soclalis- 
te, aşa cum apar ele în Anuarele Statistice, se constată 
că, pentru venitul naţional “rezultatul de ansamblu” al 
acestor țări este destul de scăzut in raport cu “venitul” 
similar din țările capitaliste. Iar cauza aceste! stări de 
lucruri se datorează IN SPECIAL performanțelor lamen- 
tabile a statelor cele mal inapolate din CAER: Bulgaria 
şi România. Deci, cam greu pot [| apropiate intr'o apoteo- 
ză socialistă expresia “ultimul loc din Anuar” cu aflirma- 
ţia “implinirea angajamentelor”. De-alttel. în ţară nimeni 
nu e păcălit și nimeni nu crede în ceeace spune guvernul. 

2) Dintrun alt tablou de statistici, prezentate recent 
de către O, N. U. în domeniile cele mai diverse, am reţi- 
nut un “Indicator” pe marginea căruia se face mare caz 
in România de azi. ŞI anume: Produsul naţional brut pe 
cap de locuitor a fost în anul 1976, în România, de 1400 
dolari (CEL MAI SCAZUT din țările comuniste curopene, 
cu excepția Albaniei), pe când creşterea anuală a econo- 
miei în România — după cifrele aceluilaş Indicator — a 
fost de 10,1 + în perioada 1970-1978 (CEA MAL RIDICATA 
dintre aceleași țări comuniste din Europa). 

Marea diferență dintre cele două situații demonstrează 
o stare anormală în desvoltarea economică a României 
comuniste. Aceste fapte nu fac decât să arate cân struc- 
tura economică a României actuale — care sărbătoreşte 
economiceşte şi cu multe elogii pe 23 August — există 
mari deficiențe de concepție și sistem de aplicare. 

Cu toată “planificarea” extraordinară a economiei RSR, 
cu toate *depășirile zilnice” de plan in toate domeniile de 
activitate, cu toată “creșterea” rapidă a comerțului exte- 
rior (conform unor evaluări fondate pe cifrele anului pre- 
cedent), DEFICITUL comerțului românesc cu Occidentul 
se ridică In cirea 500 milioane de dolari, cifră care depă- 
seșle toate prevederile “atiințifice” ale planurilor anterloa- 
re. Dar cine ar putea îndrăsni să aducă aminte astfel de 
situații în perioada lui 23 August, când puvernul trăeşte 
cuforia unel victorii în toate domeniile!... 

Dar, in polida declarațiilor emiatice, toate acestea ne 
demonstrează că România comunistă are enorme probleme 
pe plan economic, SI DECI SI SOCIAL Dificultăţi la ex- 
port, întârzieri în realizarea diferitelor proiecte, stagnâri 
în productivitate care nu ține ritmul prevederilor, ete. Fapt 
care a impus roviziurea -- în sensul scăderii cifrelor de 
producție — la oţel, energle electrică, ingrediente chimice, 
materiale electronice, ete. 

Situaţia fiind gravă, a provocat nenumărate proteste şi 
chiar mişcări de contestare din partea a numeroase cate- 
gorii de oameni al muncii din diverse sectoare. Despre 


aceste nemulțumiri și acțiuni, aceeași presă care sburdă 
frenetic in perioada lui 23 August, (luturând statistici cu 
realizări şi angajamente depășite, NU SCOATE O VORBA. 
Data lui 23 August e sacră! Nimie nu poate veni să-i tur- 
bure măreția... 

Pentru a încerca o soluţionare a acestei situații, extrem 
de fragilă și de compromisă in ansamblul ei, conducătorii 
bietei Românii de azi, PROPUN PERIODIC REFORME. 
Şi-aceste relorme bat D pri piuă din cauza sistemului 
politie rigid, care vrea păstreze influența sa peste tot. 
In acest sens, e de remarcat că, după ce sa intreprins o 
CENTRALIZARE brutală a economiei, acum RSR-ul pare 
a se [i angajat pe calea contrară, aceea a unor reforme 
de DESCENTRALIZARE, zisă progresivă. 

Astfel s'au incercat mai multe soluții: — creșterea au- 
tonomlei întreprinderilor în raport cu “planul” centrali- 
zat; — participarea muncitorilor la beneficii, Statul rezer- 
vându-și însă controlul permanent al fondurilor destinate 
distribuției între muncitori; — înlocuirea “producției glo- 
bale” (ca indicator principal de planificare) prin *produc- 
[ia netă” a întreprinderilor. S. a. m. d. o sumedenie de 
măsuri cu totul contrarii principiilor de bază ale marxis- 
mului aplicat. Şi-aceste măsuri fac ghirlanda multicoloră 
a laudelor pe care guvernul comunist şi le aruncă cu oca- 
zia lul 23 August... 

Realitatea este insă cu totul diferită și... ne — promiță — 
toare: la ora actuală, numărul organismelor de Stat sau 
de partid, ierarhice sau coordonatoare, ale căror compe- 
tenţe se intretale, este in continuă creştere, incât inevi- 
tabil apare o încetinire generală in activitatea economi- 
că a Statului. Apoi, rivalitatea Joacă şi ea un rol în aceas- 
tă încetinire. Ne găsim deci, în situația când, chiar autorii 
reformelor economice, NU MAI CRED în realizarea unul 
progres salvator. Acest “progres” economie nu numa! că 
nu mai este stimulat de nimic, ba din contră, este ținut 
pe loc, din cauza unul uriaş număr de NORME SPECIFI- 
CE, destinate să asigure “utilizarea rațională și ştiințifi- 
că a resurselor...” 

In plus, sistemul de conducere al economiei naționale 
în RSR — în scopul permanent de a consolida controlul 
partidului — este acela al “rotației cadrelor”. Datorită 
acestul sistem, ACTIVISTII din aparatul de partid au în- 
locuit TEHNICIENII la conducerea marilor unităţi in- 
dustriale. Or, acest sistem perturbă mersul producției și 
frânează desvoltarea industriei, ducând în ultimă analiză 
la un regres al economiei la scara naţională. 

Sunt probleme tragice ale economiei româneşti, pe care 
nimeni nu le amintește la 23 August, măcar pentru a pro- 
voca 0 înțelegere a situației. Partidul și guvernul comu- 
nist nu se pot înşela! Toate măsurile luate nu pot [îl de- 
cât perfecte! 

Toate aceste nefericite reforme n'au adus nimic bun şi 
constructiv în 35 anl de aplicare centralizată. Rezultatele, 
din punct de vedere tehnico-economic, sunt DEZASTROA- 
SE, iar nivelul de trai al poporului este printre cele mal 
scăzute din Europa. Dar cine mal are curajul să protes- 
teze sau măcar să spere intro schimbare salvatoare! Dic- 
tatura roșie iși poate face mendrele în tot momentul și 
mai ales în perioada lui 23 August. Epoca tămâlerilor 
lără ruşine şi de batjocură a bleutlul popor, marea zi a 
“ELIBERARII” apare mai de grabă ca MAREA ZI A INRO- 
BIREI NEAMULUI ROMANESC. 

Ca în fiecare an, și în acest al 35-lea de “anirersare glo- 
rioasă”, pentru a se dovedi Indeplinirea angajamentelor 
Iuate și pentruca rezultatele obținute să poată [| raportate 
“PARTIDULUI” recoltele de pe ogoare vor [| strânse de 
către armată, elevi, funcţionari, alături de țărani; în in: 
dustrie, pentru a se realiza “planul de producție” in mod 
ritmic, se va desfăşura “munca în asalt”, sprijinită pe 
“munca voluntară” (in realitate, muncă obligatorie şi ne- 
plătită) executată în toate Duminicile și zilele de sărbă- 


toare, 

Ziua de 23 August este ziua marilor socoteli a activității 
regimului în toate domeniile. Dar cum regimul comunist 
nu trăește decât pentru binele, prosperitatea, înălțarea şi 
bucuria poporului, ECONOMICUL DEPASESTE POLITI: 
CUL. Deaceea, in prioritate, totul este concentrat pe tema 
economică, care umple sufletele Românilor de Lericire, 
după cum se ştie... Că toate datele statistice nu corespund 
nici pe departe adevărului, nimeni nu se sinchisește în 
marea zi a lui 23 August. Toată lumea e obligată să aplau- 
de rezultatele emise, să la parte la marea defilare şi să 
ovaționeze pe marele flu al patriei şi regimul pe care-l in- 
CArnează. 

Iar dacă mal există nemulțumiri, cozi la carne şi zar- 
zavat, lipsuri esențiale in industrie, dificultăți la export 
i alte nimicuri de acelaş fel, Românul patriot trebue să 
nțeleagă că NU-I USOR SA STABILESTI O ECONOMIE 
PROSPERA CAND NAIL AVUT DECAT 35 DE ANI LA 
INDEMANA pentru a implini un program atât de vast și 
perfect ca al regimului comunist din România... 


ui 


KAHLIL GIBRAN 





121 
Prefer să fiu un visător printre cei cu vise de 
realizat, de cât stăpân printre cei fără de vise și 


dorinţi. 
122 


Dacă recompensa este scopul religiei, dacă pa- 
triotismul iși serveşte propriul interes, și dacă edu- 
cația are ca scop mărirea; atunci eu unul prefer să 
fiu un necredincios, un nepatriot, ci un umil și 
ignorant om. 


123 


Trei lucruri im plac in literatură: rebeliunea, per- 
fecțiunea și abstractul. lar cele trei lucruri pe care 
le urăsc sunt: imitația, falsitatea și complexitatea. 

124 


Dacă va trebui să alegeți intre două rele, lAsaţi 
ca alegerea voastră să cadă asupra a ceea ce este 
clar în loc de ceea ce este ascuns, chiar dacă prima 
alegere pare a fi mai mare decât cea de a doua. 


125 


Bogătașul își reclamă drept de inrudire cu cel 
născut nobil; iar cel nobil-născut, caută căsătorie 
printre cei bogaţi, și fiecare dintre ei, se denigreaza 
unul pe altul. 


126 


Nu trebue să uităm că se mai găsesc incă printre 
noi descoperitori de peșteri. Peșterile acelea sunt 
inimile noastre. 


127 


Arta este un pas în necunoscut, spre ceea ce este 
cunoscut, 
128 


Contradicția este forma cea mai de jos a inteli- 
penții. 
129 
Teama de Necuratul, este singura cale a negării 
lui Dumnezeu. sti 


130 


Nu există nici un fel de bogăţie dincolo de necesi- 
tâțile omului, 


131 
Mulţi dintre cei ce cunosc prețul tuturor lucru- 
rilor, sunt ignoranți în ceea ce priveşte valoarea lor. 
132 


Omul este asemeni spumei mării care pluteşte la 
suprafaţa apei. Când bate vântul, spuma dispare 
ca și când n'ar fi fost niciodată, La fel sunt şi vle- 
țile noastre, spulberate fiind de moarte. 


„0 


XIME SI CUGETARI 


IN ROMANESTE de Nicolae NOVAC 


133 


Eşti un politician care-şi spune lui însuşi: «Voi 
intrebuința țara mea pentru propiul meu benefi- 
ciu?» Dacă-i astfel, nu eşti nimic altceva decât un 
parazit care trăeşte din carnea altora. 

Sau ești cumva un devotat patriot, care șopteşte 
la urechea eului său: «Iubesc să-mi servesc țara ca 
un servitor credincios». Dacă-i așa, tu eşti oaza din 
deșert gata să stâmpere setea călătorului. 


134 


Eşti un conducător religios care-și țese din sim- 
plicitatea credincioşilor un veșmânt stacojiu pentru 
trupul său și din bunătatea lor o coroană de aur 
pentru capul său, şi'n timp ce te infrupți din bunu- 
rile Satanei, predici ură împotriva lui Satan? Dacă-i 
astiel, tu ești un eretic și nu importă cătuși de puţin 
ră postești toată ziua și înalți rugăciuni, toată noap- 


135 


Dragostea trece pe lângă noi imbrăcată în haina 
simplicităţii; dar noi fugim de ea înspăimântați, sau 
ne ascundem in intuneric, sau, şi mai rău, o urmă- 
rim pentru a comite rele in numele ei. 


136 


Libertatea, ne invită la masa ei, pentru a ne în- 
frupta din delicioasa-i hrană şi deliciosul ei vin: 
și noi, când stăm la masa ei, mâncăm ca niște hă- 
mesiți și ne constipăm. 


137 


Adevărul, schițat de râsul inocent al unui copil 
sau de sărutul unui iubit, ne cheamă spre el: dar 
noi, îi inchidem în față porțile afecțiunii și-l tratăm 


ca pe un dusman. 
138 


Christos a vindecat orbil, epilepticii, paraliticii 
și leproșii. Dar n'a putut vindeca pe cel nebun. 


139 
Când Dumnezeu a creiat Omul, i-a dat murira 
drept limbă diferită de toate celelalte limbi. 
140 


O! muzică, în adâncurile tale ne depunem inimile 
și sufletele, Tu nea-i învățat să vedem 
să auzim cu inimile. a job: 


141 
Cântecul pasărei trezeşte omul din somnolență 


invitându-l să i-se alăture în 
psalmodierea gloriei 
Eterne! Inţelepciuni, care a creiat cântecul cistred, 


n o —_—— 


142 


Omul, cu toată înțelepciunea sa, nu ştie ce anu- 
me spune ploaia când cade peste frunzele copaci- 
lor, sau când bate în geamuri. La fel, nu ştie, ce 
eri șopteşte briza, când trece peste florile câm- 
piilor. 


143 


Aparența noastră, cuvintele noastre, acţiunile 
noastre, nu sunt deloc mai mari decât noi înşine. 
Căci, sufletul este casa noastră, ochii ferestrele, iar 
cuvintele, mesagerii ei, 


144 


Nu regret absolut nimic din anii mei de Exil. 
Căci, acela care caută Adevărul, şi-l propovăduește 
in fața omenirii, este destinat să sufere, 


145 


In lumea aceasta, sunt două categorii de oameni: 
oamenii de ieri și oamenii de mâine. 

Căreia, din aceste două categorii, aparţii, frate- 
le meu? , 


146 


Căutați sfat dela cei bătrâni, căci ochii lor au pri- 
vit in fața anilor şi urechile lor au auzit vocile vie- 
ţii. Chiar dacă sfaturile lor nu vă plac, ascultați-i. 


147 


Nu fi asemeni celui ce stă la marginea focului și-l 
priveşte stingându-se, apoi suflă zadarnic în cenușa 
moartă, Nu renunța la speranţă şi nici nu face loc 
disperări din pricina a ceea ce este deja trecut, 
căci, a boci cele de neintors, este cea mai mare slă- 
biciune omenească. 


148 


Esti tu unul dintre acei scriitori care-și ține ca- 
pul ridicat deasupra mulțimii, în timp ce creerul 
său e adâncit în abisul trecutului carei plin de 
zdrențe și rebuturi ale generaţiilor trecute? Dacă-i 
aşa, tu esti asemeni unei băltoace de apă stâtută, 


149 


Nu DA geniului cl IA dela el. Numai astfel îl vei 
onora. Nu jeli pentru el ci fi fericit și bea adânc 
din înţelepciunea lui, Numai astfel îi vei plăti tribu- 
tul pe care-l merită. 


150 


Invaţă cuvintele înțelepte ale înțelepților și apli 
că-le în propia ta viaţă. Trăește-le, dar nu face tea- 
tru recitându-le, căci acela care repetă ceea ce nu 
înţelege, este asemeni asinului încărcat cu o desagă 
de cărți. 


AM VREA SA VA IERTAN... 


Ehei, năluci! 
părea c'aţi triumfat din nou, 
in luna lui Cuptor, 
cu gloatele venind din răsărit... 
Dar n'a vrut Dumnezeu din cer 
să vă'nfruptați 
din suferința neamului rănit... 
Tovarășii v'au alungat la rândul lor, 
ca pe slugoi, 
să rumegați asupra libertăţii, în exil... 
și-atâția «patrioți» neghiobi 
ce-au stat indiferenți, deoparte, 
s'au bucurat, 
sau chiar au tras şi el 
alături cu dușmanul, 
in noaptea Sfinţilor Bartolomei... 
trezitu-s'au prin închisori, 
pe la Canal, 
prin lagăre de concentrare... 
să aibe timp să mediteze la destinul 
ce-l pregătiseră 
Mișcării Legionare! 


De-aceea, după voi nu a plâns neamul, 
atuncea când v'au strâns intre curele, 
tovarășii cu care-aţi pactizat 
şi v'au svârlit zâmbind 
după zăbrele.., 
Nici-o suflaren Ţară 
nu s'a cutremurat 
în fața-atâtor patimi, 
când v'au inchis, bătut... 
sau v'au «reeducat»... 


căci Ţara'ntreagă pentru voi 
nu mai păstrase lacrimil... 


O, voi din începuturi purtaţi vina... 
Când la semnalul lui Codreanu din Dobrina 
ați ripostat cu siinicie 
şi cu teroare, 
cu închisori 
şi cruci legionare... 
In timp ce peste Nistru'mn răsărit 
se pregătea prăpădul ce-a venit... 


Din mii de trupuri schingiuite legionare, 
din miile de gropi ce ne-aţi săpat, 
privim cum v'a bâtut Domnul de tare 

şi vă iertâm 

de tot ce-am îndurat... 
Că ne-ați bătut la tălpi ca pe pungași, 
că neaţi purtat în lanţuri țara 'ntreagă, 
că ne-ați închis alături de ocnași,.. 
Când pentrucă voiam să salvăm Neamul, 

ne-ați pus la zid, 

ne-ați umilit 

şi ne-ați ucis, 
Noi vă iertâm, căci poate... 

aşa fusese scris!,., 


Dar pentru groapa ce-ați deschis-o națiunii, 
pentra trădarea 
şi umilirea-atâtor gloate 
Am vrea să vă iertâm. .. 
dar nu se poate!.., 
(Prin Mlaştini și Furtuni, pag. 56) 
— 9] 


——— 


"UN CURS INTERESANI 


Cium cu surprindere, în Micro Magazin Nr. 84 din 1 
August 1979. care apare la New York sub conducerea Dom- 
nului Marius Ligi, editorialul intitulat “Un curs intere- 
sant”, pe care-l reproducem. 







| irurie Bihlio 
este en contestator 3) Divinnră n! 


LUPIATI CONTRA ATEISMLLUI 


Ha: 


Ni] 


voL. 84 


20 PAGINI 











Spunem — cu surprindere — pentrucă pe Domnul Ma- 
rius Ligi, evreu de prin părțile orientale ale Europei, il 
credeam un om de bunăcredinţă, dispus să contibue sin- 
cer la înțelegerea dintre cameni și naţiuni şi la convicțul- 
rea lor pacilică 

Editorialul reprodus ne dovedeşte însă contrariul, prin 
setea talionică de râsbunare, pe care o ascunde și o aţâţă 

lată despre ce e vorba 
Nişte profesori americani, probabil coreliglonari al Dom- 
nului lus Ligi, au intervenit recent pe lângă Ministe- 
rul American al Educaţiei cu scopul de a cere să se creeze 
în scolile americane — pentru moment — un curs special 
de Istoria celui de al II-lea răsbol! mondial, 
“pentruca generațiile tinere să-şi dea seama, nu nu- 
măi de acțiunile distrugătoare, ci şi de ororile şi 
crimele impotriva umanității, petrecute in Europa 
inainte şi in timpul acestui răsbol”, 

scrie Domnia Sa 


Dealtfel se pare că e vorba de o nouă presiune sionistă 
mondială căci ne sosește ştirea că și Asociaţia Profesorilor 
Evre! din Franța a cerut ca şi In şcolile franceze să se 
predea ore de explicaţii asupra crimelor naziste şi in spe- 
cial despre moartea celor şase milioane de eyrel 

Lăudabil, pentru a elimina în viitor asemenea “orori”, 
pe care nic! o comunitate umană nu trebue să le aprobe, 
să 8, patroneze, sau să le provoace prin exclusivismul el 
rasial. 

Mai mult, grijuliu Domnul Marius Ligi “orice proeci 
poale avea lacune”, se simte obligat să elaboreze un fel 
de program analitic al cursului, fixând In “șapte” capitole 
generale, materia ce trebue predată 

Toate insă, atât propunerea profesorilor americani cât 
şi sugestiile Domnului Marius Ligi sunt provocate de vizio- 
narea “filmului suferințelor evreegti — HOLOCAUST — şi 
nu de umanjtarismul Domniilor Lor. Dealtiel Domnul 
Marius Ligi o mărturiseşte el insuşi “idea a luat naştere în 
urma rulării Jilmului de mare succes — Holocaust —- dar 
nu aminteşte nimie de alte Holocauste, tot ațât de oribile 
1 condamnabile: Rusia revoluţiei leniniste și staliniste 
ntre 1918-1935; Katyn; retragerea trupelor române din Ba- 


E 


„0 


Peatra prima dată 
nd. 


Un mafazia în 
LIMBA 








APARE 
BILUNAR 


$ 1.00 







NEW YORK 1 AUG. 1979 N-B4 ANUL 7(7"vVEAR) | atina iei 


MICRO MAGAZIN : 27 - 04  CRESCENT SI ASTORIA,N.Y. 11102. Tel (212) 724.5210. 


de Traian POPESCU 


sarabia şi Bucovina de Nord, după ultimatumul sovietic 
din 1940. cu crimele evreilor localnici impotriva ofițerilor 
şi soldaților români care aveau ordinul să nu răspundă 
şi să nu se apere, acela al Românilor din Transilvania de 











UNCURS O 
INTERESANT 


J îm Now Vork me informează că un 
s fl au propa: Minis cralui american 
ara iei introdocerea unui noa curs În prop 
mele „Este vorba de an cara de Intorie a 
cetui de-al dodea râiboi mondial 
deca a hazi naştere în urma ralării ["malui de 
mare pacces Molecaust, care înfățișează ori rile și 
enmele i cva amaaită | îi petrecate în Laropa 
înaimie și în timpul acestui război. Carsal avea 
menbrea edacalivă în sensul ca generațiile inerte 
să-și dea seama nu numai de acțimnile miar de 
uagiioure, de şi de consecințele acestui rârboi 
Proiectul a [om gât Interesant 





Ş, Şi CANADA: 






Cam orice proieci poate ssca și lacune, se 
râm să su lipse pică din acest car armâtoazele ie 


„pregătirile şi acțhamle bleriuae prntra ex 
Pr evrecşti, care so  dmwle 


către regimurile comuniate cart au copiat siteme 

le mazisie de permecuț ie în |ările pe care le condoc 

rrinviisd erori, crime impotrrea umani dt şi per 
5 


secuță bapotrira iilor paşnice doruioare 
de Pe pute becaaă aripruri amane: La aces 
e carzari să fie imvitate a ține prekpuri permoaac 
care su asistal la ororile manie, JA Da raiate; 6 
combaterea de la caitdre a contimuără acţ ranilor 
comaniste și de tip nazist din Europa și Amrra, 
reimvlate aa) de cei cart an păzit ospitalitate în ță 
rile Were; 7. demamarra tețarae cehe care incită 
la acțiuni de ară de rasă, cel mal jos venlimeni 
| Li] Li Ă 
al ciwiliza | ei modern ius LIGI 


[ CHARTERE in ROMANIA] 


Nord după “arbitrajul” dela Viena, când evreii unguri 
au intrecut în cruzime, zel și ferocitate, pe descendenţii 
direcți al lui Atila; bombardamentele cu fosfor ale engle- 
zilor la Bremen, Hamburg, Berlin și alte localități din 
Nordul Germaniei; Bombardamentele aliate — covor şi 
“Hei fllegers” — practicate in Germania şi România „cu 
zecile de mil de victime provocate, Dresda; vinderea de 
Aliaţii învingători-Ruslei Sovietice a Buropel de Est, cu 
zecile de milioane de victime nevinovate: femel bătrâni, 
copil. regimul Anei Pauker, evreica roşie — instalat in Ro- 
mania după 1944 şi sutele de mil de victime nevinovate ale 
politiei “speciale evreeşti” instaurată de ea şi apoi de par- 
tidul comunist: Hiroshima, Nagasaky, Palestina: Korea: 
Viet-Nam; populatiile albe din Alrlea, ete. 

Se vede că efectul psihologic cu filmul unicului Holo- 
caust acceptat în cel de al doilea rasbol mondial, pe care-l 
revendică evreii, a fost contrar scopurilor nemărturiiste 
ale internaționalei sioniste, ceace l-a determinat să re 
curga la asemenea "manevre educative” pentru salvarea 
şi continuarea privilegiilor create, căci in acest an se pare 
toate “despagubirile” impuse Germaniei și material şi le 
gal, trebue sa ia sfârșit, ceace nu le convine, gândindu-se 
să prelungească la infinit mana cerească primită prin 
aceste sancţiuni 

in Romania se spunea “urclorul nu merge de multe ori 
la apă” și așa sa intamplat și cu pretinsul Holocaust 
CYVrecac 

Cu trecerea anilor, adevarul a inceput să lese la lumină. 

Cercetători englezi, americani, francezi, spanioli, ete, 
framântaţi moralmente și omenește de “lărădelegile” care 
apăsăau un popor cu incontestabile merite în Istoria lumel, 
au inceput să scormonească arhive, date, documente, măr- 
turii și rezultatul norma! cate cu totul altul decât 
cel al dictonului latin “VAE VICTIS” impus Morghentaulc 
invinşilor 

Poporul german, disciplinat și solidar, a considerat rezul- 
tatul celui de al II-lea răsbol mondial, ca pe o fatalitate 
istorică 

Cu demnitatea și resemnarea care-l caracterizează n 
acceptat fără murmur toate pretențiile invingătorilor în 








--—. 





prim rând Israelul, Israeliții şi Rusia Sovietică, plătind 
inzecit toate sumele care l-au fost fixate ca despăgubiri. 
Acest comportament neverosimil, logle a deschis nol ape 
tituri nesățioșilor beneliciari, mai ales că situaţia econo- 
mică a Germaniei in lume astăzi este dintre cele mal de 
invidiat şi teritoriul Republicii Federale Germane e din 
nou invadat de pretinsele victime, care nu pricep ce mal 
caută acolo, dacă nemţii i-au căsăpit așa cum pretind? 
Astfel, de curând, scriitorul britanic Richard Harwood a 
publicat in “Historical Review Press” (23 Ellerker Gardens, 
Surrey, T.W.10 G. A.A -Anglia) o broșură sub titiul 
“Did Siz. Million Aeally Die?”. (Este o realitate omorârea 
a 0.000.000?), in care între alte probe şi argumente contra 
acestei afirmaţii sioniste, publică la pag. 19 harta Reichu- 
lul German şi tărilor limitrofe, in care apar insemnate 
— cum se poate vedea în clişeul reprodus alăturat — cele 
20 de lagăre de concentrare germane din epoca celul de 
al 2- lea răsbol mondial: 1 în Olanda, 1 în Franţa, 10 în 


RI — Tr ii 





Pa me mile ne m MD m e me be me m a pe e me et med me e e me 





Cum arătau pretinsele cuptoare şi camere de gaz dela 
Auschwitz-Birkenau la sfârșitul răsboiului, 


Germania (inclusiv Austria şi Protectoratul Boemiei) și 
8 in Polonia, 

“Coincidenţă”, câmpurile aşa zise ale morții, sunt NUMAI 
reteta semnalate in zona de ocupaţie sovietică din Po- 
onla. 


Li 


"i 


i 
sd 
z'| 
SĂ. 


AP 





Trei aspecte ale crematoriului dela Auschwitz. Birkenau 
-— că tatii de polonezi sub controlul sovietic. Turnul 
cel mare nu are nicio legătură cu pretinsele cuploare. 

. 


- 9 


— 


„RI 


se face te 12 n'au, fost istalate instru- 

SE Dn graf orele -— cuptoare şi ca- 
lăsând odioasa sarcină numai în seama 
te pe teritoriul polonez a t de sovietici 


de 
lucrarea lui Wilhelm Stăglich, apăru- 
răi “Der Auschwitz Mithos-Legende oder 


Verlag 
camerele de gaziticare fotogra- 
e ” după Tăsbol făcute de polonezi 


teresul comun al sovieticilor și al ovreilor, 
minimiza ororile dela aci şi gulagurile lor 


provocat “exagerarile” relatărilor din literatura 





adevărați care au participat in procesul dela Niremberg, 
în care e 175 % dintre, anchetatori, avocaţi ai acuzării, 
judecători, martori sau tar ele ai ppt a pa 

i proveniți din evr Germania - 
a Pa eu E Cart) Ctlai de ai deea 
răsbol mondial, antorul arată torturile la care acuzaţii 
nazişti an fost supuși pentru a Îi se smulge declaraţiile 
acuzatoare, incat unul dintre judecătorii americani 
WENERSTURM şi-a dat demisia re dea ace nt VBA 
denunțând printr'o declaraţie în Chicago Tribune, in zece 
i pp tra acestei demisii, în care desvălue cele afir- 
mate mal sus. 

Domnul Marius Ligi, implinind consemnele forţelor 
oculte superioare ridică sabia contra dreptei universale, 
incitând in programul analitic al cursului — propus uni- 
A mălai a a aia ir nou miine 
> uremberg”, contra patrloților care de 
E aut caută să atragă lumii atenția asupra primejdiei 
comunismului vehiculat de judalsmul mondial. 

lată ce spune: “să nu lipsească din acest curs urma- 
toarele teme de predare”: 


9 Capitolul 1; Pregătirile şi acţiunile hitleriste pentru 
exterminarea populațiilor evreești, care au dus ia 
uciderea a peste 6 milioane de suflete. 

9 Capitolul 2: Contribuţia dată acestor acțiuni de 
câtre grupările teroriste şi extremiste de dreapta din 
Europa, care au copiat sistemele naziste in tările 


respective. 

9 Capitolul 3: La capitolul consecințe să se arate ac- 

a E i i Arii, înai 8 cara 
?7n ac n a care 
asistăm și în ziua de azi. 

9 Capitolul 6; Combaterea de la catedre a continuării 
acțiunilor comuniste și de tip nazist din Europa p 
America reinviale azi de cei care au găsit ospitalitate 
in țările libere. 


(| 






— 


Harta Europei, cu repartitia 7 | P 

ovreesc, lo nd cele 0000 Do af oovavatului 

„ De 39 de ani, acești patrioţi cer dreptate t 

lor vândute inconştient şi criminal la Yalta ine 

lor în cl: vor mă Mini, Belgrad, și prin activitatea 
: opin 

asupra nedreptății făcute neamurilor Tue mitica ai 


- 


10 — 





inar din Romania, unde nu a dus-o rău, ştie foarte 
a Să. nici Holocaustul a 300.000 de evrei in Romania 
— pretins de sionism — reprezentand aproape o treime din 
populatia evreiască, oficial înregistrată de statisticile 
Regelui Carol al II-lea, cum indică clișeul de mai sus și 
nici “dreapta” română la care se referă insidios Domnia 
Sa, nu au nimic comun cu asemenea fantasmagorii născo- 
cite de minţile intunecate de rasismul odlos pe care evreii 
(I practică, deși îl combat la celelaite popoare, capitolul 7? 
din menţionatul editorial cere: “demascarea tuturor celor 
care incită la acțiuni de ură de rasă, cel mai Josnic sen- 
timent al civilizației moderne”. 
la capitolul 2 și 3 din programul Domnului 
Marius Ligi reproducem harta Europei publicată de revista 
hitleristă “Volk und Relch” caetul Nr. ? din 1941, pe care 
harta României de atunci apare marcată cu — secera şi cio- 
canul şi data Januar 1041 —. 


UD >= ai 
br. --. 





—_——.. .. -. 


Doe Mttultaeg fre mini E rome be Pa md în 
Rodna Paz bn ne Mio forate cm 


Revista “Volk und Reich” (1941) — unde rezistența le- 
gionară din Ianuarie 1941 este marcată de hilleriști ca... 
revoluție comunistă. 


Domnia Sa poate iși aduce aminte că la acea dată Ge- 
neralul Antonescu sa răsvrătit impotriva Statului Naţio- 
nal Legionar Român, decretat la 8 Sept. 1940, prin voința 
unanimă a Poporului Român, şi sub conducerea sa. 

Leglonarii au apărat pe baricade drepturile Incălcate la 
Tia i — ovreimii și a partidelor politice — declara- 
țiile lui Matatias Carp — şi rezultatul ar [| fost altul pen- 
tru țara românească dacă trupele germane aflate In Bu- 
curești în trecere spre Sud, nu ar [| luat, din ordinul lul 
Hitler, partea Generalului Antonescu. 

Realitatea este că rezistența legionară din acele zile a 
fost o incercare a dreptei de a frâna amestecul hitlerist 
acea e și nu revoluție marxistă cum tendențios o pre. 
prezintă nemţii dela “Volk und Reich”. 

Cele 80 de victime ovreești, majoritatea franctirori şi 
provocatori PI in flagrant delict, nu reprezintă nimie 
in raport cu zecile de mii de victime legionare intemniţa- 
te şi apol exterminate, cu ordinul Mareșalului Antonescu 
se vor reabilita post mortem”, in cruciada anti-comunistă 
incepută de acesta la 21 lunile 1041. In timp ce gelii lor 
refugiați în Germania “ca invitaţi de onoare al Fâhrerulul 
mele a Li pice! [: Pl hula dela Buchenwald, 

achnu, alătur : 
hUIOL Bia Dă, | de coreliglonarii Dom 


Acestea erau adevaratele raport Ș d 
mânească i tir porturi dintre “dreapta” ro- 

N ceace priveşte “ațățările” rasiste la care se referă 
Domnul Marius Ligi, in ultimul capitol al programului 
analitic preconizat, constatam că Domnia Sa, cu o senină- 
tate Judaică „se face că uită că Israel, ca popor și apol 
ca Btat, e cunoscut din antichitate şi până astăzi, ca cel 
mai resiat popor, mal intransigent in drepturile ce-şi arogă, 
exclusiviat până la demență, izolându-se totdeauna de me- 


23 AUGUST 1944 SI PROCESUL MANIU 


N anul 1947 am citit in DAE rocesul in- 
tentat de comunişti lui Iuliu Maniu, pre- 
şedintele Partidului Naţional-Tărănist 
Cum in România de atunci o conluzie 
generală domina evenimentele in aștep- 
larea salvării de către Anglo-Americani, 
toţi considerau această sinistră insce- 
nare ca un episod trecător, normaliza- 
rea situației fiind o quasi-certitudine. 

Recitind acum, după 33 ani, minuta 
procesului şi ținând seama și de cele 
petrecute în acest răstimp, putem trage 
concluziile cele mal obiective asupra lul Iuliu Maânlu, pre- 
cum și a oamenilor ce-l înconjurau în acea vreme. 

Iuliu Maniu vroia să scoată România dintrun război 
care | se părea pierdut pentru forțele Axel. Spera totuși, 
în urma unor promisiuni formale făcute de agenți brita- 
nici (col. Bokchal şi col. Decastelcim să asigure României 
independența, respectarea jrontierelor şi un regim interior 
democratic, bazat pe sulraglu universal, fără amestecul 
marilor puteri în treburile interne ale țării (conform decla- 
rației Molotov din ............ ), 


Armistițiul dorit de Iuliu Maniu, paralel celui inițiat de 
către Mareșalul Antonescu sub o formă logică și în sensul 
apărării intereselor naționale, a fost grăbit şi ratat de cel 
care roiau in jurul lui şi-l căpătaseră increderea; dar care 
erau deasemenea în înțelegere ascunsă cu cel care rolau în 
jurul Palatului regal și palatului Mogoşoala, unde ginerii 
lui Barbu Stirbey erau total influențați de “Inteligence 
Service”, 

Astfel, adevărații autori al Actului dela 23 August 1944 
au fost numeroşi, chiar dacă intenţiile ascunse erau di- 
ferite: 

— Fostul rege Mihai, din ignoranță. 

—— Curtea sa, în frunte cu generalii Sănătescu, Aldea, 
Ionescu Emilian, Racovitză şi Const. Niculescu, Baronul 
Stârcea și Mircea Ioanitiu, din lingușire și lipsă de pa- 
triotism (*). 

„Politicienii diverselor partide Istorice, culbăriţi în MI- 
nisterul de Externe: Grigore Niculescu-Buzeşti, Const. VI- 
solanu, Crețeanu, Pogoneanu, etc., din interese pur par- 

iculare, dorință de parvenire şi ură impotriva Mareşalului. 

— Comuniştii infiltrați în anturaJul Palatului: Emil Bod- 
năraş şi Lucrețiu Pătrășcanu, din umilitoare supunere în- 
tereselor sovietice şi-ale unui partid comunist român in- 
existent. Aceştia din urmă au fost adevărații organizatori 
al loviturei de stat, cu ajutorul celorialți, simple unelte în 
mâinile lor. 

Iuliu Maniu și Const. Brătianu se pare cau ignorat ceca- 
ce sa petrecut la Palat, asociindu-se Actului dela 23 Au- 
gust “post festum”, numai pentru a marca prezenţa parti- 
delor politice în acest moment de răscruce a istoriei. 
Eroare fundamentală de care nu și-au dat seama decât 
mal târziu, când soarta țării fusese pecetiuită. Prin lipsa 
lor de fermitate, au compromis intregul trecut al partide- 
lor pe care le conduceau. Acceptarea acelui act de violen- 
ță şi abuz de putere a dat gir unel acţiuni anti-naționale 
şi-a conlirmat trădarea celor care duseseră tratative pe 
socoteala lor. 

Operația dela Palat a fost conjugată cu decapitarea ma: 
rilor unități de pe front, pentruca armistițiul trădător să 
le găsească in incapacitate de a lua hotăriri capabile să 
se opună ordinelor venite dela Bucureşti. La o inspecție 
făcută pe frontul din Moldova, singurii Comandanți de 
Corpuri de Armată prezenţi la postul lor, erau gen. Po- 
topeanu (la Văratec) și gen. C Stoenescu (la Copou-lași). 

Restul se aflau sau “in concediu”, sau “convocați” de 
Statul Major. Armata a IV era în curs de schimbare de 
Comandant, lar Seful Etapelor, care avea sub comandă 
“rezerva”, destinată să apere linia clasică * ani-NĂ- 
moloasa-Galaţi”, fusese şi el chemat “peniru ordine”, la 
Bucuresti. Curloasă slăbire a răspunderilor pe frontul unde 
se juca soarta țării! Curloasă în perspectiva istorică, dar 
nu șin aceea a intereselor ce jucau ultimul act al tră- 
dări. 

Cele ce-au urmat sunt cunoscute, din depoziții și docu- 
menta. Erau dealtfel conforme “dispozițiilor Comanda- 
mentului Suprem Sovietic”, singurul acreditat de Aliaţii 
occidentali să impună României o redițiune fără condiţii. 
(A se vedea Arhivele Departamentului de Stat american, 
anul 1944, pp. 135-136: textul integral al obligaţiilor impu- 
se României, incă dela 28 Ianuarie 1044), 





de Adrian CHINTESCU 


Până şi semnarea Armistițiului la Moscova a fost întâr- 
ziată de 20 de zile (până la 13 Sept 1944), pentru a per- 
mite trupelor sovietice să “libereze” România şi să dezar- 
meze trupele române din Moldova. Armata de pe front, 
fără şefi, lără ordine precise, sub lovitura unei dispoziții 
de “incetare a luptei” venită dela Palat, a devenit pradă 
ușoară (poata trupele sovietice care exccutau o ofensivă 
normală, neavând cunoştiință oficială de existența unul 
armistițiu. Deși puterea combativă a armatei române era 
redutabilă, iar rezervele intacte, a trebuit să plece capul 
in fața unor decizii inconștiente. 

Puțin după semnarea armistițiului, Iullu Maniu s'a sim- 
it trădat, înțelegând eroarea făcută prin Încrederea acor- 
dată anumitor personagii din propriul partid. A incercat 
să salveze ce mal putea [i salvat, luând anumite măsuri ce 
se impuneau la aceea vreme. 

Dar tot ce-a întreprins era tardiv... Procesul ce | sa 
intentat după aceea, ilustrează in mod elocvent buna sa 
credință față de “promisiunile” aliaţilor occidentali, lipsa 
lui de informaţii valabile, convingerea că “democratia” 
va [Îi restabilită în politica țării Dar ceeace este mal grav, 
acelaş proces dovedește că oamenii săl de incredere atăt 
din țară cât şi cel din străinătate, nu l-au servit cu lolall- 
tate, dându-l numa! false iluzii asupra tratativelor şi de- 
ciziilor luate peste capul lui. 

Cei din străinătate il adormeau cu speranţe, lar o parte 
din cel din țară sau grăbit să “cadă de acord” cu regimul 
instalat de armatele Mareşalilor Malinovski şi Tolbukin. 
După instalarea trupelor sovietice în țară, cel din străină- 
tate, în special cei din Anglia şi din USA, îl tot amăgeau 
cu iluzia că “Occidentalii ne vor salva”. Iluzie pe care a 
transmis-o tuturor fruntașilor Național-Tărănişti la o în- 
trunire din Oct. 1934, în sala Hotelului Continental, la care 
am asistat și eu, întâmplător. 

Deasemenea, lon Mihalache, pe care l-am întâlnit de 
mai multe orl in casa Mihăescu, din strada Valter Mără- 
cineanu. m'a asigurat cu convingere că totul va intra în 
ordine În urma promisiunilor făcute de Anglo-Americani 
lui Iuliu Maniu. Şi nu era vorba de nalvitate! Aceşti doi 
politicleni erau convinşi de adevărul celor spuse, pentrucă 
coreliglonarii lor, expediaţi peste graniță, îi informau in- 
tenţionat în acest sens 

Ceence se petrecea insă In țară era o realitate diferită: 
zeci şi sute de ofițeri erau ridicați de Sovietici, fără ca 
autoritățile militare române să aibă cunoştiință de ceeace 
Ii se imputa şi fără să ştie măcar unde sunt incarcerați. 

Comisiunea de Armistițiu, prezidată de gen. Vinogradov, 
dispunea de puteri discreţionare asupra Ministerelor ce 
executau condițiile de Armistiţiu (art. 5-13). 


Intervenind, în numele Ministerului Apărării Naționale, 
pe lângă Ion Cristu, Preşedintele român al Comisiei de 
Armistițiu, acesta mi-a contirmat de mai multe ori că este 
in imposibilitate absolută de a modifica dispoziţiile date 
de gen. Vinogradov şi de colaboratorii lui. 

Pe plan politic intern, reorganizarea partidelor politice 
(Naţional-Tărănist, Liberal și Social-Democrat) era imple- 
decată continuu de Ministerele dirijate de comunişti și mai 
ales de Ministerul de Interne, condus de dl. Nicolae Penes- 
cu, fostul Secretar General al Partidului Național-Tărânist, 
devenit Ministru pentru câtva timp intr'o formaţie minis- 
terlală extrem de compromisă cu marxiştii autohtoni. 

De-altiel, dl, Nicolae Penescu şi-a făcut un renume nu 
numa! ca Ministru de Interne sub un regim pro-comunist, 
dar şi prin declaraţiile făcute contra lui Iuliu Maniu în 
celebrul proces. Din aceste declarații gratulte, reles urmă- 
toarele: 

n — Iuliu Maniu era un dictator în partid. 

— Iuliu Maniu nu ţinea seama de deciziile partidului. 

— Contactele cu Occidentul erau făcute în secret, fără 
ca Delegaţia iarta şi Secretarul General să albă 
măcar cunoştiință. 

— Reorganizarea tineretului universitar și muncitoresc 
a fost Impledecată de di Penescu, care a cerut suspendarea 
“Cluburilor” şi a “Organizaţiei militare”, 

— Biroul de presă al partidului Naţional-Tărânist, unde 
lucrau Bocşa Mâlin şi Vasile Boldeanu, era considerat de 
di. N. Penescu drept o oficină conspirativă și de spionaj, 
care primejdula “bunele relații cu Guvernul legal”, adică 
cel pro-comunist. 


(Urmează la pag, 13.) 


ui 






ori 1 
să-și ridice peste 


ce A 
pom tăiat are ceva din moartea omului decapitat și uscă- 
clunea sa, miresme de cimițir. Din toate aceste motive 
muritorul nu va ajunge la fericirea atât de mult dorită 
ez nu-şi va ști apropia corespondențele, lăsate lui moș- 
re de maenaţii sufletului, poeții. 
Aceste gânduri Im! treceau prin minte intr'o noapte cu 
lună plină, când covoarele groase de var lunar curgeau, 
ca lava -Ă cae topit pe grădinile în care părea că 


».. ieri Se II Iu i plin cu apă albastră, în- 
curi de nenulfar, be = 

rii : podoabe ale cunu 
Acolo mi-a apărut acel cerb cu silueta svelta și pleloare 
osebit de lungi, fragile. Neobișnult la el erau coarnele ce-l 
impodobeau creștetul, bogate ca pomul inflorit dela cure 
„am pornit, drept muguri având cristale de nestemate, 
spărpându-și luminile in cioburi şi străluciri de curcubee. 
Am vrut să pun mâna pe el, să-l mângâl. dar l-am simțit 

io E E ii eee îugi de catifea. De fapt 
continuu o nță ce no puteam invinge, 

el fiind totdeauna inainte, ii ef un gen de eilitaie « 
mea, al polenilor de jos, prin larba câlcață de pieloarele 


mele. 
Retrăind un le] de epopee, ași putea să 
din întâlnirile ce-mi Po sub Saul ascut 


cu ramuri de aur, ar fi putut corespunde 
gi. — pr apă cânt homerian, Ca oile 
prim nt mam intălnit cu un copil blond, ân- 
du-se la o fântână aflată la o răscruce 4 Arme, At 
periilerie a unui oraş de pustă. Copilul era ca un inger 
de Correggio, lipsit de aripi și plin de imala pământului 
in care incerca să ridice castele Lângă e] era cățeaua albă 
cu pete mari negre, una chiar pe bot și față, având ochii 
încâiziți de bucuria celul ce ştie să fle fidel: Piţi. In cur- 
ea fără sfârşit, sală pustie. a cărei coloane și platon Îl 
ormau castanii inaiţi, alergările în cerc ale lui Fii. erau 
țururile de onoare, cu care iși intâmpina In strigăte de 
tut Piţi A i A tn Dale ai iul ra 
al lul FâtF . 
țând cu mult inainte celor dragi, sosirea aaa = isi 


irăznit ba de pe obrazul bătrânului. X' 
ră atunei dar, în bucuria acestei descoperiri, că Moş 
a nu există, a implântat de fapt un pumnal In ini- 
a i-ai copil blond înger al lui Corregglo, chemat co. 


sa. 
Orice reconstituire sa arătat neputineloasă, de-atunci 


Mos Crăchun rămânână un fel de papusă lipită cu clei 


şi hârtie, alături de alți arlechini 
DX ai trecutului ată 
pi i parderobă, ce nu mal există Dureroasă a tir 
: pg dr ri prag o cele mal dureroase ale vieții sale 
u l-a mal : “Unde 
e Porta per pct părăsit niclodată: “Unde 
'n cântul a! doilea certul cu ramuri de 
. aur, 
intr a țară. Bicille imaginară, pe trupul căreia ap ace 
Drast'ate mil de temple elene Privita mal de aproape, acea- 
te temr 'e erau portalurile unor clădiri unde intram sri | 
vrcând trepțe largi de marmoră, în fruntea cărora at ; 
pâbza sub Muzeul de Stiinte Naturale, un ornic. Zeu al 
pului, ajutaț de un Cerber, care trăgea clopotul, la 


12 — 


bele 


de Ovidiu VUIA 


sfârşitul fiecarei ore. Pătrundeam intro Arcadie, păstră. 
toare a unor lumi cu totul noi, urmând să ne facă oame- 
ni, [ii demni al el. După ani revenind pe aceste locuri, cu 
tristeţile târzii ale adolescentului Gaudeamus igitur, am 
putut constata că nu era vorba de un templu, cl de o 
clădire cu coridoarele destul de strâmte, trepțele nefiind 
din marmoră ci din piatră cu margini roase, ca un palton 
prea întrebuințat și că Cerberul care trăgea clopoțelul era 
un Silen îmbătrânit. mâncat de podagră. Numai ornicul 
şi-a păstrat silueta lui de odinioară, parcă mai statuar, mal 
stăpân pe toate, mai cinic. 

Am dus pe acele coridoare o viață cenușie, una de care 
se plângea poetul doborât de nevroza; “Liceu — cimitir / 
A! tinereții mele — Pedanţi profesori / ŞI examene gre- 
le... ŞI azi ma'nfiori / Liceu, — cimitir / Al tinereții mele!” 

Pe profesori nu i-am iubit deşi i-am respectat, neputând 
să accept cele scrise de unul din colegii mei, devenind mal 
apoi o Judă a naţiei sale, Iubirea n'a putut să înflorească 
între noi fiindcă cerul vieții ne-a fost curând intunecat 
de nori grei şi Intunecosi. Ca și în Macbeth, popoarele s'au 
transformat în păduri mișcătoare, purtate de astădată nu 
de un Ins ci de armate motorizate, pornite la o contruntare 
acerbă. La această masă a violenței au participat și mul- 
ți prolesori de al noștri, nu puțini dispărând fără urmă, 
Ir 9pă in pământul stepei batută de hergheliile cnea- 

ui a, prezența lor nemaifiind intre noi decât 
ca 0 cruce, 

Dar războiul modern a umplut și cerul cu păsările lui de 
(ler, aşa precum Își imagina Luca Signorelli, Apocalipsul. 
Ci acele zile de Apocalipa numai erau un Joc al fanteziei 
când noi le tralam aevea. Sirenele de alarmă, asemenea 
unor geamăte de groază rupeau seninătatea adolescenţei 
noastre, fiind simfoniile tuturora, de Mozart. 


Am trăit măcelul în paduricea orasului de lângă gară. 
Era alei un fel de Bois de Boulogne provincială, unde noi 
copiii ne păseam jocul în plimbările cu barca pe lacul 
sălbatec, în a cărui stufăriș de cele mal multe ori ne în- 
(undam, ca un transatlantic in icebergurile Groenlandei. 
Acolo intr'o zi de vară, 3 Iulie 1944, pe u senin, au 
at monstrii innaripaţi ai văzduhurilor a Tape 
lor incendiare asupra noastră. Acolo In păduricea Ara- 
dului, erau li a numai oameni fără arme, in majori- 
tate femei și Acest lucru este bine să-l știe Istoria 
cei ce au săvârșit astfel de fapte, chiar dacă azi sunt 
invingători, trebuie să rămână iInscriși în analele el ca 
și ceace au fost, drept criminali. Atunci In acea inainte 
de masă absurdă am văzut lângă mine mame de-ale noas- 
tre cu picioarele tăiate, capete de copii aruncate lângă 
muşuroale, cantruna din expedițiile armatelor lui Irod 
şi trupuri sfârtecate ca in cel mal barbar sabat al Morții. 

Mirosul de sânge al acelor zile imposibile şi crude l-am 
e dnei pie in ti A Lai Leutreamont descriind fap- 

u oror. Nu u coresponden | 
Dee a IE ţ po ţa dintre inima 

Cantul III. Am supravieţuit acelor zile și oricât ar pă- 
rea de necrezut in sufletele noastre a răsărit floarea spe- 
ranței. Poporul întinzând ramura de măslin, era dornle 
de pace, de )inişte Desigur a fost o clipă de mare minciu- 
nă fiindcă alungând un monstru, a venit în locul lul al- 
tul ma! feroce ŞI așa, țara a căzut intro totală robie 
babilonă, pe lângă avuturile noastre furându-ni-se femelle, 
copiii, nefiind cruțati niel noi insisi România era ca un 
Samson pe mâna Dalilei, și ca ih acesta a mal incercat 
odată să se ridice și să sfarme din temelii templul robiei, 
Oricât se va zice azi că acest Samson deslânțuit care era 
Tara, ar [| fost orb, sa arătat singura posibilizate de a 
incerca să învingă a unul popor allat singur, la o răspân. 
tie de destine. Atunci un cra! al Ardealului, a dovenit alea 
de tot românul, erou întregii naţiuni, sfârşitul său în 
temnițele Sighetului. marcând răstienirea suferită alături 
de e], de intreaga țară românească 
cai a Al mal al A fost mal urât decât un 

i coşmarele nu numal a . 
acum al intregii dteniri. acida i o. 


Am fost prinși și aliniaţi în rânduri, Tâindu-ni se părul, 
ni sau pus uniforme tărcate de pușcăriași pe umeri, tre- 
buind să mâărşăluim ca niste roboţi, numal unul, cel ales, 
având dreptul sacrosant să pândească pentru no! toți, 

ȘI mărsăluiam pe străzi de plumb, acoperișuri de fapt 
ale temnițelor unde părinții, erau reduzi A viața intune- 
recului, a sobolilor, fără ochi şi fără minte. 

Păcatele lor? Imi amintțesce de doi oameni anonimi afâr- 











mm. 


şiți în acele zile. Unul a fost profesorul meu de religie, un 
preot de o moralitate exemplară, dispărut intr'o zi dintre 
noi, fără să mal revină vreodată. Nu numai că a plerit în 
acele temniți blestemate, dar călăii lui l-au lăsat fără 
mormânt uitând insă că acesta este ridicat ca un monu- 
ment etern in inimile acelora care l-au lubit și no să-l 
uite niciodată, 

Al doilea, este un alt profesor al meu, de chimie, ucis 
de o bandă de tâlhari, în timp ce se afla, pașnic, la sediul 
unul partid in care credea. 

De ce sau prăpădit aceşti dol profesori al mei, cât şi 
ceilalți mulţi omorâti şi schinjuiţi? Păcatul lor mare a 
fost acela de a [| crezur în Om, în demnitatea și măre- 
ţia lui. Duşmanii lor pregăteau o robie de stat unde mu- 
ritorul este redus la un număr, descărnat de toate calită- 
țile sale, Juridic numite şi drepturi slinte ale omului. 

Este aici un viitor ce se prevede și tărilor ce-și duc pe 
mai departe viata comodă, incalzită de oportunismul une! 
filosofii leftine existențialiste, având o orbire completă 
fată de soarta lor de mâine. 

Cant IV. Ca individ, omul a ajuns să se simta inchis 
intr'o colivie, granițele țării fiind de fapt grațiile unei 
temnițe uriaşe. 

ŞI atunci deodată mi sa arătat cerbul cu ramuri de 
aur, eliberându-mă din celula sufocantă, mi-a pregătit eva- 
darea spre alte zări mal depărtate. 

Am ajuns parcă in fața unei biserici, înaltă ca o cate- 
drală gotică, mai aproape asemănându-se cu Vatra Mol- 
doviței a lui Petru Rareș. Era de-o frumusețe orbitoare 
această biserică pictată pe din afară, cu pridvorul alb din 
față. Intrând în lăcaş m'a mirat să constat că totul pă- 
rea proaspat realizat, iconostas, strană, pereţi, aratau ca 
abia ieşite din mâna meșterilor. 

MA aflam la hramul deci, al unuia din cel mai sfânt 
monument. unde insă spre surprinderea mea nu se gâsca 
nimeni, singurătatea mănăstirii fiind adânc de dureroasă. 
De ce era oare părăsită această biserica nouă? Unde sunt 
plecați preoții și credinciosii el, lăsând pustii aceste vecer- 
rii ale paradisului? 

Am pătruns în chiliile ce se intindeau în jur, sperând 
că acolo vol găsi pe cineva, să-mi! dea un răspuns. 

Prima sală inaltă şi ovală părea un muzeu, lipsit şi el 
de vizitatori. Ma ulmit să văd pe pereţii acestei încăperi, 
ca într'o istorie a Artelor, inșirate, mal toate capodoperele 
omenirii, in parte schimonosire şi batjocorite. Imi amin- 
țese c'am vazuto pe Gloconda lui da Vinci cu mustăți 
lar pe Las Meninns a luj Velăzquez, descompuse par 
erau proectate printro prismă, având ochii la ceafă și 
nasul la bărbie. 

Mă apăsa această atmosferă de caricaturizare a Artel, 
deaceea m'am grabit să părăsesc bizarul muzeu. Am trecut 
prin lungi coridoare, intrând, coborând pe trepți în spl- 
ra'e de melc, intr'o altă sală, cu oglinzi negre, populată 
de o sumedenie de personagii. ce păreau moarte, de fapt 
statul de Bipa. Era reprezentat un enorm ospăț bachic de 
la care nu lipseau nici culorile galbene și violete ale lui 
Jane Avril, nicl tuga de lut a unei Chermese de Rubens. 
Eroii erau inlănțuliti în spasmele celui mal adânc suspin 
a] penetraţiei şi al imbrățisărilor de Veneră goală, pere- 
chile nu rar fiind de același sex, lar cel rămaşi ma! ales 
(femeile, tără pereche, îşi arătau lubric sexul. 

Era curios simt că aceste statul împrăştiau un miros, 
mai bine zis anumite miresme, ieşite ca fumuri din ochii 
strălucitori, robiți paradisurilor artificiale, sorbite din niş- 
te cupe, susținute pe brațe de șerpi, Parfumuri cu irizări 
viorii transpirau aceste trupuri, căzute pe perini mol, de 
crizanteme. 

Deasupra dela un perete la altul atârnau ghirlande de 
fiori și fructe aranjate in stilul PHD în al loglilor lui 
Rafael, purtând pe o panglică de jerbă funebră. drept 
inscripție, intr'o repetare monotonă, aceleași versuri ale 
lul Rimbaud, dedicate lui Venus Anadyomene: “Les reins 
portent deux mats &raves: Clara Venus, / —Et tout ce 
corpa remue et tend sa large croupe / Belle hideus- ment 
d'un ulcere a lanus.” 

Si tot acest banchet era dânţult întrun ritm de rock- 
and.rol, şocat de un Joc de lumini colorate, pe un mMor- 
mânt gigant de platră pe care am putut celt: *Alel doarme 
Dumnezeu şi fiicele sale Morala şi Fecioria, ucise de noi, 
mesageri! revoluției sexuale al secolului.” 

Cânt VI. Ieşisem In curte turmentat şi chinuit de ulti- 
mele mele intâlniri. Imi era clar privind în urmă că pă- 
răsisrm o lume In care omul este cu totul robit, pentru a 
ajunge Intr'alta unde există doar libertatea până la pros- 
tituare a trupului, la spirit negândindu-se nimeni, 

Simteam nevola imperioasă să părăsesc aceste locuri; 
biserica nouă de mal inainte se transformase în câţiva 
bolovani mari, ceace trebuă să reprezinte pentru el o bi- 
serică, la porțile e! cersind Woyzeck ingânând litanii de 
Alban Berg. . 

Vițându-mă în Jur, vedeam ca sunț întrun fel de fund 


de crater, de la mine netrecână niclunde și nicăeri nielo 
cărare. ŞI fiindcă de data aceasta nu isi întemnițat, 
puteam singur să-mi croiesc un drum, luându-o direct 
prin pădure pe culme În sus. 

Inaintam cu greu, totuşi drumul se infiripa cât de cât, 

Ajung insfârșit întrun luminiş, unde constat că nu 
sunt singur, la capătul acestei păduri, de unde incepea un 
arcuş de munte, fiind și alți semeni de ai mei. Privindu-l 
atent, observai că săpau stânca goală cu palmele şi in- 
trebându-l ce fac mi-au spus că-și fac loc spre vârtul mun- 
telui Vroind să afla pe cine caut eu, abia atunci văzand 
că cerbul cu ramuri de aur dispăruse de mult de lânga 
mine le-am mărturisit că sunt pe urmele lui, ale cerbului. 

Mau asigurat că-l voi găsi, acolo sus, pe piscuri, în gră- 
dinile bunului Dumnezeu, care este şi el acolo, nefiind 
mort după cum zice fariseii sufletelor. 

Credinţa lor era atât de puternică incât am inceput și 
eu alături de el să sap cu mâinile în stâncă, acea cărare 
spre inăltimi, cu convingerea că suisul Golgotei noastre 
va avea un sfârşit al apoteozei, de lumină. 

Unul îmi spuse că el vede acolo sus coarnele cerbului 
meu. De fapt ceace mi-a arătat era constelația Pleiadelor. 
pe cerul Nopţii. 

Epilog. Dis-de-dimineața se ivea în cețurile lăsate până 
lângă gleznele noastre pătrunse de frig. In curând se va 
ridica şi soarele, imprăştiind toate negurile, purtându-ne 
în ziua plină. ale cărei juguri și vâ'tele, vor incerca sa ne 
abată de la amăgirile dureroase ale vieții. 

Din partea mea cred că nimic din ceace am trăit na 
fost vis, nici chiar cerbul cu ramuri de aur. 


Ovidiu VUIA 


23 AUGUST 1944 SI 
PROCESUL MANIU 


Toate aceste acţiuni In țară și străinătate, contrarii inl- 
Hativelor lui Iuliu Maniu, au impledecat reorganizarea par- 
tidului şi constituirea unei rezistențe capabliă să se opună 
comunismului acaparator, care a adus România in sclavie. 

Iuliu Manlu a [lost condamnat și incarcerat la 74 de ani, 
unde a şi murit. Partidul Naţional-Tărănist a fost destiin- 
țat, lar membrii lui, rezistenți contra ocupaţiei comuniste 
sau colaboratori al acestela, au lost arestaţi, judecaţi şi 
internați Toţi de-avalma! Mulţi și-au siârşit zilele in 
temniţă, măcinând ani de-arândul erorile unora şi mlşe- 
lia altora din propria lor organizație politică... 

Astfel, din greşelile unor politicieni ambiţi 1 şi lipsiți 
de scrupule, România democratică a dispărut in noaptea 
de 23 August 1044 De atunci, Partidul Comunist, având 
doar 800 de membrii în 1944, conduce țara, adus la putere 
in 1947 de către cel ce l-au alutat direct sau indirect. Re- 
lațiile cu Puterile Occidentale nu sunt — cum nau fost 
niciodată — dirijate de politicienii partidelor istorice de 
odinioară, cl de regimul comunist, care profită din plin 
de climatul creat prin “politica de destindere” sau cea a 
“coezistenței pacifice”. 

A urmat. in 1976, Actul dela Helsinki, care constitue re- 
cunoaşterea “statu-quo”-ulul dela Yalta şi Postdam, pre- 
cum şi-a consplrației de pace dela Paris Ar trebul se 
amintească mereu că la stabilirea acestei situaţii neferiel- 
te pentru România şi poporul nostru au contribuit în 
mare măsură și cel care au făcut pasul dela 23 August 
1944, politicienii unei epoci care ar îl avut nevole de o 
mână de oameni de caracter și cura). 

Vinovaţii acestui mare cataclism istorie, liberi în acest 
Oceldent, ultând cu ușurință suferințele unul popor care 
agonizează, incearcă mereu să impună viziunea preten: 
ilor şi ambițiilor lor ca şi cum ei pot oricând face şi des- 
jace soarta neamului. i 

Să se înțeleagă odată pentru totdeaura că aceşti cloci 
al poporului român trebuesc eliminați definitiv din viața 
politică a neamului, impledecați de a mal face rău, aşa 
cum au făcut, In împrejurările cunoscute, la 23 August 


1944. 





Rândurile de mal sus sunt scrise în intențiunea de a 
deştepta exilul, de a-l mobiliza pentru a lupta neprecupețit 


ână la eliberarea țării. 
N Alți după noi vor urma Şi vor crea condițiile de viață 
liberă intro Românie conştientă democratică, unită şi 


prosperă. Adrian CHINTEICU 


(*) La Roumanie dans Vengrenaj, Nicoleta Frank, 


— 13 


—— 








fusese acolo într-un fel de anchetă 
urma unor multiple reclamaţii și 
Coloniei “Templul 


i 


DD e e at a anjia pientatey Lance 

dee a mai mult şi a văzut în fenc- 
menul din “Jonestown”, miniatura marilor sisteme totali- 
tare, printre care şi cele construite pe fundațiile marxiste. 


constituirea şi organizarea numitului 
CTtzapiu Poporului au fost e lui Kan Mara 

Marx a lost satanist. A fost Dracul pe pământ EI! 
intr-un lung poem pe care l-a seria, s-a identificat 


Ca cate am trait 30 de ani sub regim comunist 
(mari in România, cltină relatările teritiant de sea- 
lugubre asupra Comune! din Jonestoe, m-a uimit 


ci o identitate perfectă de paralelă intre 
în Aaa și comunismul mondial), asa cum 


1. Jim Jones s-a substituii la creiarea 
și conducerea 
panizații sociale. E] și-a mascat intenţiile criminale 
substituindu-se în “pastor”, în “binefăcător” sau “om fo- 
Utie” da Primâria din Ban Franelaro), 

—- Comunismul deasemeni se subatitule la conducerea 
popoarelor, O echipă de tâlhari (de briganzi) pun mâna 
pe puterea politică prin lovituri de Stat, insurgente, revo- 
luţie — întrun cuvânt prin vărsare de sânge Peste tot 
au venit la putere prin teroare, substituindu-se În “numele 
poporului”. Bemnalăm o excepţie cu Ţările din Batul Eurv- 


4 = 


)MUNISMUL FARA MASCA 
M JONES SI "TEMPLUL POPORULUI 


de Alex. SANDULESCU 


au fost oferite pe tavă Rusiei bolşevice de către 
de Churchill și senilul de Roosevelt. O altă excep- 
cazul Statului Chile unde comuniştii au venit la 
prin alegeri libere, Alegerile le-au câștigat insă 
propagandă mincinoasă (cu bani pompaţi A sub as- 
tre Rusia şi comunismul mondial). Ţara Chile 
salvată de către un grup de bravi soldaţi onești 
3. ŞI astfel capul nucleului comunist fiind tălat 
) n-a mai putut regenera şi frumoasa Țară Chile, 
din nou și poporul respiră liniștit, 
2 Jim Jones şi-a ucis adepții, printr-un simulacru de 
“simucidere revoluționară” Idupă ideile lui Satan (Karl 


__K. Marx (Satan- Lucifer) și-a ucis două fiice, după 
ce le-a abuzat sexual simul pentru fiecare o “sinu- 


TEL Ha 
Cei i 
Este 


sau 
Et 
ş 


3 După terminarea studilior universitare Jim Jones 
a fast pastor In Biserica Methodistă din Indianapolis, pen- 
tru scurt timp. 

= Stalin, unul din corifeli de vâri al comunismului, a 
țost seminarist. pentru scurt timp. 

— Jim Jones nu a fost tubit de enoriașii săi care li arun- 
cau pisici moarte in biserică. 

— Stalin nu a fost tubit de colegii săl. Un preot din Ba- 
sarabia. fost coleg de Seminar cu Stalin. mi-a relatat că 
Stalin nu avea nici-un prieten intre colegii de Seminar 
Era ursuz şi mereu eliminat din Şcoală. Colegii îl detestau 

4 In anul 10545 Jim Jones strânge bani pentru a-şi 
construi propria lu! biserică Strânge bani vânzând mal- 
muțe (2?) deși sursele principale care au fost icite (ră- 
mân incă necunoscute). 

— Comunismul a ajuns la putere în Rusa fprima țară 
comunistă din lume) datorita unor subvenții ilicite, mer- 
gând până la Kalzerul Germaniei (?) care ajutându-i pe 
aia vedeau Rusia Ţaristă slăbită (Raționament 
als), 

5. In anul 1958 Jim Jones constituie gainul “Templu al 


pb e dee e mi-a Da 


cele mal ademenitoare promisiuni pentru 
momeala, este nada cu care își adună victimele 


e a i icână ab poi ara, fasa! aoprânlai) 
orma agrară mânt la țărani — 
care l-au luăt mai câfalu) și faceau mereu promisiuni mai, 
prezentând soctețatea comunistă, ca pe ceva paradisiac. 
ȘI întrun caz și în altul, propaganda Joacă un rol major 
O propagandă 


6. In aşa pretinea biserică “Templul lui”, proas- 
păt înființată, Jim Jones crelază un c€ "t de anchetă, 
care avea rolul să stabilească cine era impotriva lul. 

—— Comuniştii, deindată ce se instaurează la putere In- 
ființează un apara! de informatori, care intocmesc liste, cu 
cei care sunt impotriva lor inumindu-i “reacţionari”) și 
pe care îl arestează și Ii lichidează in inchisori sau lagăre 
de muncă forțată 

7. În 1961 Jim Jones, în “biserica” lui, atirmă deschis 
că nu erede in nașterea lui lisus din Pecloaraă (virgină). 
Unul singur a ridicat mâna, fiind de acezași părere Jim 
Jonea imediat i-a luat lânga el. In conducere Apoi se de- 
clanşează mai mult tincepe să vorbească) împotriva Bi 
bitei. Jim Jones aruncă Biblia jos și o sculpă 

— Cameuniștii sant ateisti declarați dela inceput. In pri: 
ma instanță ei se preface insă că nu au nmic cu credința 
în Dumnezeu, că libertatea cultelor este inserisă în Con- 
stituție ete. Pe măsură insă ce se consolidează, 1și dau 
arama pe față şi devin mal agresivi Asa incât in Romă- 
nla au desființat Mânăstirile- ana intensificat cursurile 
5 ateism; au demolat Biserici sub p-etestul sistematiză- 
rii său fără niciun motiv, cum au demolat Biserica Enel 
din centrul orasului Bucuresti din ordinul comunistei Rle- 
na Ceauşescu Comuniștii consideră religia “oplumul po- 
porului”, misticism sau superstiție 

8. Prin anul 1902 Jim Jones are o “viziune” a unul ho- 
locaust nuclear. Beamână temere și panică printre “adep- 
ți săi Paste un pretext pentru a-l muta Intr-un loe mal 
ferit”, în realitate pentru a-l izola Intr-un loc mal pro- 
pice de masacru, 

- Comunistii Ja fel se plâng într-una că vor [i atacați 
de către “cnpitaliști și imperialişti” Seamănă temere și 
panică și întrețin mereu o palhoză a unul viitor război, 








= i lu 
me e m mp m n e aa n ad 


e 


Totul este un pretext pentru înarmare. In realitate ei sunt 
agresorii; Coreea, Cuba, Vietnam, acum Alrica etc. 

9. In 1085 Jim Jones mută Colonia “Templul Poporului” 
in Rewood Valey in Nordul Californiei, unde o organizează 
jerarhic cu fel de fel de comisii, 

Una din comisii (comisia de planificare) spre exemplu 
se ocupa cu achiziționarea proprietăților membrilor. ALA 
comisie (a ingerilor (?)) manipulau banii şi preparau 
“otrava” care făcea parte din practica unul “ritual de si- 
nucldere” (?), căci demonul avea să-l pregătească cu idela 
“sinuciderii” prin multiple repetiţii ca la teatru, la inceput 
cu suc inofensiv de portocale. Viața adepților (a mem- 
brilor Coloniel) a inceput să intre din ce în ce sub un 
control sever. Până când şi relațiile sexuale erau contro- 
late. Unii erau şantajaţi prin fotogralii sau compromişi 
public. Jim Jones care era bisexual (pervers) dispunea de 
fiecare după bunul lui plac. 

— Comuniştii, după ce vin la putere, confiscă marile 
proprietăţi şi industrii (naționalizarea). Procesul continuă 

Ană la absoluta pauperizare a masselor. Apol, după ce 
-au sărăcit, dispun de ei cum vor, El lucrează planificat, 
Totul intră treptat, treptat sub control, până când și 
activitatea sexuală este controlată. Comuniştii fac mult 
caz de “morala proletară” cum numesc el “noile norme 
morale, de conduită” (?) In realitate este un mod de a 
controla până când și resorturile cele mai intime ale im 
dividului. ŞI mulţi sunt şantalați oficial pe baza relațiilor 
lor sexuale. In schimb, celor dela conducere le este permis 
orice. Toţi conducătorii comuniști practică în ascuns un 
Jibertinaj sexual abject, abuzând de puterea unică pe care 
o au. Am amintit in introducere, că însuși Karl Marx 
(Satan-Luciter) a avut trei fiice, dintre care două s-au 
“sinucis” deşi concluziile unor cercetători moderni sunt că 
practicau incest cu tatăl lor, care el insuși le-ar [i ucis una 
câte una. 

Tosit Stalin. demonul roşu al Rusiei, a fost de mai mul- 
te ori căsătorit iar una din soțiile sale a fost ucisă din 
ordinul lui. Asemănările sunt fiagrante. Toţi conducătorii 
comunişti nu au caracter, sunt imorali şi de o ipocrizie 
demonică. Alt exemplu. In oraşul New York locuieşte un 
fost balerin din București (cu studii făcute la Moscova) 
şi care de oricâte ori se imbată, povesteşte cum avea el 
relații sexuale cu Qh. Gheorghiu De), primul conducător 
comunist al României. ŞI in Ţară circula acest zvon, am 
auzit-o şi dela alții acum am primit o confirmare. Gh. 
Gheorghiu Del (ca și Jim Jones) era homosexual şi hete- 
rosexual. Iși lăsase nevasta și trăia cu o fostă artistă de 
teatru Elvira Godeanu. Fetele lul din prima casătorie erau 
de o frlvolitate detestabilă. Abuzând de poziţiile tatălui, 
Lica Gheorghiu una din fete, are pe coștiință şi o crimă 
(asasinarea doctorului Coroamă dela Spitalul Brâncove- 
nesc), pe care l-a ademenit în patul el de curvă Dr. Co- 
roamă, fiind de origine “burgheză” (tatăl fost general) a 
fost arestat de către Securitatea de Stat și omorât... dar 
fiica comunistului nr. 1 al României n-a suferit deloc, 
pentrucă a doua zi era in brațele altuia. 

ŞI un alt exemplu, Prin anul 1065 Vicu Pătrășcoiu era 
Instructoru de Partid (comunist) al Universităţii din Bu- 
curesti. Acest comunist avea studii superficiale politehnice 
făcute în U. R. 8. 8 şi deci nul din punct de vedere pro- 
fesional. In schimb era absolvent al mal multor Şcoli de 
Partid din România. Ca instructor politic era de un com- 
portament barbar cu cadrele didactice (profesori, conle- 
renţiari, asistenți) pe care îl teroriza... ca în cele din urmă 
să se descopere că acest comunist era un pervers sexual, 
Deşi căsătorit, deținea ilegal patru garsoniere şi un apar- 
tament unde impreună cu alți comunişti de frunte prac- 
Ucau sodomia cu diferite studente, pe care le şantajau de 
pe poziţiile lor politice, Exemplele continuă ia infinit în 
ierarhia demonilor it 

10, După ce consolide “Templul Poporului” din Red- 
wood Valey, Ca. Jim Jones înființează no! “Temple” în 
San Francisco și Los Angeles. Satan se extinde, pentru a 
br regie “ae cât ma! multă lume. Extinderea s-a tăcut 
prin bani. 

—— Comunismul mondial s-a extins înliințând câte un 
nucleu ireprezentanțe) În fiecare fară de pe glob. Bxtin- 
derea s-a tilout şi se face prin bani, pe care-l pompează pe 
sub ascuns În țările libere, ŞI grupul de briganzi, aşteap- 
tă numai momentul ca să dea lovitura. Dupa ee pun mâna 
pe puterea politică într-un Stat, comuniştii intiințează not 
“celule” sau “organizaţii de bază” (nuclee comuniste) în 
toate Instituțiile, fabrici, şcoli, In sate chiar... AsMel se 
extind. Pac mereu recrutări și primiri de noi membri de 
Partid, pentru a-l compromite şi atunda in murdării. Ble- 
tele ființe, de vole de nevoie, sunt târâte inauntru Parti: 
dului comuniat, pentru a Ii se pângări şi perverti sufletul, 
ce Mi br caracterul lor. 

11. Jim Jones se extinde deasemeni către pipi 
DA ban! la poliție. In ziare, corespondează cu personalităţi 
politice americane, culminând în anul 1976 d este in- 


vitat la masă de către soția actualului te al Sta- 
telor Unite (Carter) sau invitat la bordul avionului de 
către W. Mondale actualul vicepregedinte al Statelor Uni- 
te, Sunt mârțurii că Jim Jones a folosit membrii Colaniei 
in alegerile politice și că ar [| votat de mal multe ori. Il 
tot plimba în autobuzele Coloniei din San Francisco în 
Los Angeles și invers 

— Echivalentul se poate vedea aici foarte clar în poll- 
tica externă a ţărilor comuniste. Demonii roșii, flirtează 
din când In când cu liderii tărilor libere. Fostul preşedinte 
al U.S. A,F. D. Roosevelt a căzut în extaz când )-a cu- 
noscut personal pe monstrul roşu pe nume 1. V. Stalin (?). 
Nu mai putea de admirație. Ne-o spune propriul lui fiu, 
in cartea pe care a scris-o despre tatăl său și intitulată; 
“Aşa a văzut-o el” (“el” fiind D. R. Roosevelt), Iml aduc 
aminte, că în timp ce lecturam cartea. din momentul în 
care ni se comunicau părerile entuziaste ale fostului pre- 
şedinte, despre Bestia Roșie, n-am mal putut să citesc 
mal departe. Nu mai era vorba aici de nicio rațiune diplo- 
matică. Ni se comunica părerea intimă. Alt fost preşedinte 
al U. S. A, Gerard Ford |! făcea cadouri automobile Ca- 
dillac lui Brejnev (actualul monstru roşu din Kremlin) şi 
imbrăca şuba de urson rusească şi se fotografia surâzător. 
ŞI acelaş președinte când a sosit în București a intrat în 
horă cu monstrul roșu al României N. Ceauşescu, ca să-i 
vadă toată lumea. Popoarele subjugate de comunism, Na- 
tural că intră in derută şi slaba speranță pe care o mal 
nutrese intr'o eliberare din partea lumii libere se spulberă. 
Popoarele captive intră în deprimare. Martirajul sufletesc 
al unul popor se amplifică, 

Alt echivalent îl putem vedea în conruperea cu bani de 
către comunismul mondial a unor lideri sau personalități 
icre cum a fost cazul în Germania de West sau în 
alte părți. 


12. La sfârsitul anului 1976 incepe să se scrie în presa 
din San Francisco despre anumite aspecte de interior ale 
așa numitului “Templu al Poporului” (mărturiile unor de- 
fectori, care fuseseră bătuţi în pubiic și umiliţi) Chiar mal 
mult, se găsise cadavrul unui defector dar nu sa putut 
stabili cine au fost asasinii (?). Pentru a nu se descoperi 
şi alte aspecte, Jim Jones grăbeşte mutarea “Templului” 
in Guyana. Planul era făcut dinainte. El achiziţionase aco- 
lo, în plină junglă, 2000 de acri de pământ. Cu recoman- 
dări dela senatori americani (printre care și Hubert, H, 
Humphrey, fost vice preşedinte al U. 8. A) și dela unii 
congresmeni, cu Aprobarea Guvernului Guyanei (guvern 
marxist) Jim Jones și-a mutat victimele în Jungla tropi- 
cală — nproximatit 1000 de persoane dintre care 80 % 
americani de culoare (negri). 

Suntem la începutul lui 1977, operația de mutare este 
terminată. Acum Satana avea grupul uman în palmă Cu 
ei a detrișat pădurea (aprox, 900 de acri, a construit 10- 
cuințe, pavilionul central, a tăcut culturi şi plantații. 
Victimele erau deposedate complet de avere (exact ca în 
comunism). “Locotenenţii” Satane! încep să controleze toa- 
te aspectele vieţii. Un serviciu de securitate | “the sccurity 
people”) înarmați până în dinţi, cu tot telul de arme, fac 
impracticabilă orice evadare. 

Contactul cu exteriorul este tăiat (inclusiv coresponden- 
ţa cu membrii familiei întreruptă), O completă isolare de 
familie, de prieteni, de restul lumii. 

Acum puteau fi masacrați în vole, Dar planul lui Satan 
era altul. Până a-l ucide, trebuiau mai întâi umiliţi, in- 
fometaţi schingiuiti, bătuți, ehinaiți moral și fizie — într- 
un cuvânt torturați, Satan este şi sadic, 

—— Situatia este egala în Ţările comuniste, Sistemul este 
închis. Granițele păzite riguros, ca să nu mai poată scăpa 
nimeni afară. ortina de fier” intrerupe contactul cu 
lumea liberă. Toate aspectele vieții sunt sub control rigu- 
ros şi barbar. Se exercită necontenit o cenzură la toate 
resorturile de activitate Supraveghere absolută, constrân- 
gere, teroare. Lanțul de suferințe îmbracă diferite forme. 
Tortura este sinonimul sistemului. 

13. După ce l-a transportat în Guyana, Jim Jones le-a 
ridicat toate paşapoartele *membrilor” Coloniel, 

— Comuniștii deasemeni nu permit la membrii Colo- 
nitel lor (Populaţia țării respective) de a deține pașapor- 
tul propriu, decât în momentul mișcării, 

Pentru excurslonigtii de grup există un “securist” care 
deţine paşapoartele tuturor. pe care le distribule individual 
la trecerea graniței, după care le retrage, Acest “locote- 
nent” al Satanei este deobicei mascat şi poartă numele de 
ghid din partea oficiului naţional de țurism. 


14. Jim Jones n transportat armament muniție Me- 
în Guyana In aproximativ 80 de E d ale m'm- 


— Comuniștii le comuniste) necontenit furnizează 
armament Du, (GA: 4 ) în "Ţările cu instabilitate po- 
jitică sau unor grupe de care activează în e 
libere, pentru a le submina. ereu se fac desco de 


ament de » fabri ca 
m Am "CA C „DUU 


lor sărbători “1 Mai”, 





săritul soarelui și se la apusul soarelui, ete. 
17. Mantia hui Satan !Jim Jones) — căci şi așa ceva 
atunci când le ţinea “lecții” membrilor — era de culoare 


ete 
19. Veniturile Colomniei erau considerabile de te 
$ 300.000 pe lună. Banii veneau dn U. 8 A. AUDĂ iau 
chirilor dela case și terenuri (peste $ 200,000 pe lună). S-au 
rc perete pe i A pa fe ii 
a asigurări 
de bătrânețe sau ete). ja să 4 


ce s-au instalat în Junglă, mân- 
calitate inferioară Carnea aproa- 
mai multe ori, li se servea o sim- 
n China). Membrii Coloniei erau 





o văd. 
Până când și usturoiul a devenit o raritate in Român 
comunistă. Niciodată nu s-a vândut carne fa vițel PT 
comunism În România. O învățătoare mi-a povestit că la 
o anchetă pe care a făcut-o în clasa ei, din 42 de elevi în 
vârstă de 11 ani, abia 2 dintre ei gustaseră mierea de al- 


bine. Un doctor din Ploleşti a descoperit cum mul ami. 
1 dintr-un sat se hrăneau numai cu pâine (pe moi a 


106 — 


părau din Ploieşti, dela o distanță de 20 de kilometri) şi 
4 o poată mânca, o mulau în oţet şi apă. Copill erau 
şi cu burțile umflate ca-n India etc. 

In mb. comuniștii de frunte se aprovizionează dela 

e, unde găsesc la preţuri derizorii tot ce le 

Au cantine speciale unde mănâncă bine şi 

mail devin obezi. Grâul, carnea, legumele, fructele, 

aproape toate produsele alimentare ale Ţării, se exportă. 

Comuniştii sunt intr-o permanentă goană după valută 

străină, cu care să intrețină greve In Occident, cu care 

comuniste tă țările au Ia tati 

procură armament şi într o armată cost „Ca- 
Să Romaniei relevat de ultimă oră. 

România comunistă contribuie cu 1 miliard de dolail 
anual pentru pactul militar comunist, denumit Pactul dela 
Varsovia. Nu ştim incă, care este contribuţia României la 
subversiunea comunistă Iondială, cât II costă pe liderul 
Jim Jones al României (Nicolae Ceaușescu) întreținerea 
agenturii de spioni “diplomaţi” (peste o sută de ambasade!) 
Vărai iiti, proparand |» ete. 

Comunismul practică un genocid pe faţă. In pâinea și 
untul dela gura copiilor, infometează popoarele pe care le 


pânese. 

20. Jim Jones care era conducatorul unic al Coloniei, 
cerea să jie lăudat de către membrii săi: le cerea să | se 
spună “tăticule” (*dad”). 

— Iosif Stalin, unul dintre cei mai! feroci conducători 

din Rusia, a cerut la fel să [ie numit “tătucu” 
jar în ultimii ani al vieții sale a cerut supușilor să [ie apo- 
teozat şi peste tot | se ridicau statul şi osanale, 

Conducătorul României comuniste de astăzi Nicolae 

face exact la fel. I se scriu poeme în presă, toate 

şi revistele 11 laudă la superlativ. Se scriu cărţi des- 

pre el Acest gunoi este ridicat în slava cerului, pentru un 

moment, ca şi predecesorul lui, ca A toţi liderii comunişti, 
care nu au nici-o valoare autenti 

24. Jim Jones le cerea membrilor să-și facă autocritica 
(self-analysis). S-au găsit o serie de scrisori desgustătoare, 
de acest gen, ale unor adolescenţi, care se autoblasfcmiau 
şi proslăveau pe bestie. 

— In Ţările comuniste, deasemeni se practică “critica” 
şi “autocritica”. In toate întrunirile lor politice “critica” 
este frecvent utilizată Critica este echivalentă cu bâr- 
feala. Critica este defăimarea culva în public, iar autocri- 
tica este autobiastemierea sau autoumilirea. Critica și auto- 
critica au rolul de a dezbina pe oameni. In acest sens 
trebuie interpretată utilizarea acestor termeni. Deasemeni 


ic pag Ela d despe ee 
pe sine “sau 
altul intr-un mod subiectiv. Critica în comunism este AR 


plet lipsită de sinceritate. Critica este destructivă pentru- 
că rănește personalitatea individului și stârneşte ranchiu- 
na. Ca efect este departe de ceeace pretind comuniştii, ca 

dimpotrivă este opusul. ŞI în plus 


Jim Jones a practicat-o cu membrii Colonlei sale, pen- 
tru a-i chinul moral, pentru a le mări şi multiplica sule- 
rințele, aşa cum se face și în "Ţările comuniste, cu același 
substrat satanice. 

22. In Colonia lui Jim Jones se practica bătaia, Membrii 
erau pedepsiți pentru “neascultare”. Trebulau ținuți într-o 
supunere totală. Nu erau scutiți nici bătrânii şi nici tinerii 
O femele a fost biciuită de o sută de ori. Adolescenţii dacă 
dormeau ma! mult, erau aduși în faţa “Tronului” bestiei 
de către “forțele armate de securitate”, trântiţi Jos şi puşi 
să plângă și să-și ceară iertare. Unii erau legați de câte un 
copac în junglă unde își petreceau toată noaptea acolo 
Sau erau ținuți cu cătușe la mâini și la pleloare. 

— In comunism deasemeni Forțele de Poliție (Miliție) 
E Ci Dania ai Sao: a brutalitate fără seamân. Se 

a sehin ea (tortura) deținuți 
la uciderea i PR ae 

Mereu apar cărţi noi, serise de către cel care reușeşe să 
fugă din iadul rusesc, românesc ete, și care relatează 
despre atrocitățile din inchisori şi lagărele de muncă lor- 
ie lrmriciairml De a suni LE o barbarie care intrece orice 

se fac cu un 
iăcere tanei sadism care dă 
cl asemânarea intre ceeace s-a petrecut In Comuna 
din Jonestown şi "Ţările comuniste eat identică. 

23. in Colonia “Templul Poporului”, defectorii erau 
urmăriți şi dacă erau prinși erau schingiuiţi sau asasinați 
Jim Jones lormase o echipa specială de pedepsire. Astfel 
încă din California defectorii erau bătuți Un tânăr de- 
fector a fost găsit mort Un bălat defector de 17 anl fost 
bătut până la in ență (comă), Sharon Amos deși 
responsabilită cu relațiile pubile în “Templul Poporului”, 
pairasă ri gel, ri: iz: e tm ea împreună cu cel 

Y o moarte oribilă | 
toți cu beregata tălată). AR pie 
— In comunism defectorii deasemeni sunt urmăriți şi 


i a 


de multe ori lichidați. Delectorul comunist al revolutiei 
bolşevice Trotzky a fost asasinat În America de Sud. De 
atunci şi până astăzi toți defectorii din lagărul comunist 
sunt urmăriți în lumea liberă, unde el s-au refugiat şi din 
când în când unii dintre e! sunt asasinați mișeleşte, Recent 
presa a dat in vileag un caz: asasinarea la Londra a 
detectorului bulgar Georgi Markov de către un "necu- 
noscut” care l-a injectat în plelor, cu vârtul unei umbrele, 
otravă extrasă din castor (mal puternică decât veninul de 
cobra). Alte două cazuri similare s'au inregistrat, la San 
Francisco şi la Paris. Iată-l deci pe agenţii criminali co- 
munişti, foarte activi în lumea liberă. 

24. Stephen Jones (19 ani) fiul lui Satan (Jim Jones), 
unul dintre puținii naja al masacrului, a mărtu- 
risit că el a tălat beregata lul Sharon Amos (defector) şi 
a celor trei copil al ei în 19 nov. în Georgetown (Guyana). 
După o lună de zile insă iși retractează declarațiile spu- 
nând că a mințiț (7). Cum ultima declarație contează, 
pulul de demon a fost pus în libertate, din lipsă de pro- 
be (?) (morții nu mai pot vorbi). Fiind în libertate, a 
început să facă declarații obraznice anunțând că vrea să 
scrie o carte cu “adevăruri”: “Jonestown şi “Templul 
Poporului” au fost scopul (vieţii) mele. Când l-am plerdut 
am vrut să mă reunesc cu el În moarte, Acum am un nou 
scop de a arăta povestea adevarată” (?), etc. 

— Comuniştii sunt la fel de echivoci. In România după 
ce au torturat bestial pe deţinuţii politici la Piteşti sau la 

Canalul Dunare-Marea Neagră, au intentat procese la 
insăşi comuniştii lor, care au fost executorii direcți al atro- 
cităților; l-au găsit vinovaţi şi i-au condamnat la moarte. 
Prin aceasta au încercat o desculpare voind să dea impresia 
că masacrele, nu au fost ordonate şi dirijate de Centrală 
(C. C. Partidului Comunist). Ei au incercat să-și acopere 
murdăria ca pisica. Confuzia pe care au incercat să o 
creleze, le-a dublat vinovăția, aducând pe tapet, oficial 
monstruozitățile săvârșite. Ca și în cazul Coloniei lui Jim 
Jones; câțiva supraviețuitori al lui Satan (Jim Joner) au 
fost se pare lăsați anume în viaţă pentru a spăla crima și 
a reabilita pe Demon și probabil pentru a-i continua 
“opera”. 

25. Toţi membrii Coloniei ajunseseră să nu mai gân- 
dească propriu. In cele din urmă majoritatea au dat o 
ascultare oarbă Șefului, din constrângere şi frică. Cu toţii 
deveniseră inerți, ca să ma! poată lua o acţiune proprie. 
Puţinii curajoși şi-au găsit moartea în primele rânduri. Cel 
care s-au salvat, au lost deasemeni puţini şi datorită unui 
joc al întâmplărilor sau au rămas cu misiuni speciale dela 
Satan. 

— În comunism este la fel. Spiritele de cura! şi de 
onestitate au fost lichidate in primele rânduri. Orice acţiu- 
ne voluntară sau de atitudine este imediat reprimată cu 
ferocitate Toti trebule să cânte în același ritm comunist, 
toți trebule să bată cadența comunistă. 


26. Jim Jones a lăcut nenumărate repetiții (ca la 
teatru) de “sinucidere” cu membrii săi. Incă din Statele 
Unite “sinuciderea” făcea parte din ritualul de cult” (7), 
incă dela iniiințarea “Templului”. 

Aceasta indică foarte clar, care cra scopul final al 
monstrului, deci preexistența unul plan al lui Satan. Poate 
unii nalvi dintre asociaţii lui, au luat-o drept o glumă, o 
copilărie, o toană a “Maestrului”. Dar nu a fost deloc o 
glumă, cum s-a văzut mai târziu Repetiţia avea scopul să-i 
obișnulască real pe adepți, cu ideia morţii prin “sinuel- 
dere”, Era pregătirea anticipată. 

— La tel se petrec lucrurile şi în comunism, În special 
cu vârtetele din conducere şi cu precădere cu “cadrele” de 
Partid. Pentru a || se menține un potențial politie comu- 
ns li se repetă până la indobilocire anumite idei mar- 
riste 

Nemaicunoscână alteeva şi fiind şi aleși din rândul 
muncitorilor şi țăranilor semidocţi şi cu can aa de parve- 
nire, aceste “cadre de conducere” ajung creadă în 
“justețea liniei Partidului” (propria lor exprimare) și să 
execute orbeşte ceeace ÎI se spune de sus, dela Demonii 
mal mari. Termenul de care ei fac uz este: "devotament 
până la abnegaţie” (sacrifielu personal). 

27. Jim Jones (Satan) fiind stăpân pe situație l-a 
intrebat direct pe un grup dintre cei, ducă ar fl în stare 
să-şi ucidă unul din copii (?). 

— Este procedeul direct de întrebare al comuniştilor 
atunel când stăpânese situația. Dupa ce sugerează ura și 
o transmit necontenit prin ideologia lor (“ura de e] i 
in realitate ura semenului tău, contrară ldealogiei creştine) 
ajung să spună lucrurile pe faţă: “duşmanul de clasă” 
sau “d ni cuceririlor revoluționare”, ete, trebulese 
liehidați. ŞI in această categorie integrează ei pe toți cei 
cărora | se opun. lată deci intenția de crimă și săvârşi- 


rea ei. 
98. Jim Jones in propriile lui mărturisiri scrise (1974) 
admite că a devenit filo-semit, după ce a realizat că evreii 


sunt cei mai puternici din partea comunistă (“the strongest 
on the communist side were Jews”) și că a fost în comă 
za a ai evrei soții Rosenberg au fost executaţi în 

— Intradevăr comunismul a fost creiat ideologie de 
către evrei (Karl Marx) pus în aplicare de către evrei 
(corifeli: Lenin, Trotzky, Kalinin, Kaganoviei, Litvinoli, 
ete.) şi susținut şi extins in lume tot de către evrei. Primul 
guvern comunist (bolşevic) din Rusia, prima țară comu- 
nistă din lume — era format 80 % din evrei (“comisari al 
poporului”). Chiar ruşi autentici erau conectaţi prin căsă- 
torii cu evrei cum de ex. Molotov (ministrul de externe de 
mai târziu era căsătorit cu o evreică. Insuși Stalin a fost 
căsătorit cu o evreică etc. 


Guvernele comuniste transplantate în România, Polo- 
nla. Cehoslovacia, Ungaria deasemeni abundau la inceput, 
până la refuz, de element iudaic, 

Observaţia nu l-a scapat lui Jim Jones (marxist) şi a 
notat admirație pentru evrel pentrucă au adus comunismul 
in lume, l-au practicat și l-au extins. Astăzi evreii părăsesc 
țările comuniste dar odată ajunși în occident (lumea ilbe- 
ră) el nu atacă comunismul cl numai Ţara respectivă. Ei 
se plâng numa! de antisemitism deși acolo erau mai toţi 
membri de Partid şi cel mai aprigi susținători al comu- 
nismului. El nu scriu cărţi impotriva comunismului (foarte 
rar) cl dimpotrivă au o atitudine tolerantă. 


29. Jim Jones a introdus ore de limba rusă în Colo- 
nia Sa. 

— Seria de țări comuniste din Estul Europei au introdus 
în şcoli predarea obligatorie a limbii ruse. 

In România funcţiona chiar o Facultate (colegiu) care 
pregătea profesori de limba rusă. Infiin ră chiar şi un 
liceu cu limba de predare rusă, pe care-l frecventau copii 
marilor vârfete comuniste. 

Ca semnificație, fenomenul ne indică cine este capul 
balaurului roşu. Liderul comunismului mondial este Rusial 


30. Jim Jones uza de hipnoză și de magnetism personal, 
pentru a influența şi supune voinţei lul pe cel potrivnice. 
In această privință sunt revelatoare mârturisirile Reve- 
rendulul Webb Garrison (United Methodist Church) când 
l-a întâlnit pe Satan (Jim Jones) cu 16 ani în urmă. 
O controversă asupra unul punct de vedere anacronie 
afișat de Jim Jones l-a determinat pe Reverendul Garrison 
să plece. Satan (Jim Jones) l-a oprit însă și i-a propus să 
facă o rugăciune (?) impreună. Jim Jones a inceput să se 
roage formal dar după 60 de secunde “vorbea intr-un tipar 
ritmic de silabe sau cuvinte fără sens”, De o mână îl tinea 
Satan (Jim Jones) lar de cealaltă un “ajutor” al său. 
Reverendul Garrison a inceput să simta amețeli, avea 
senzația că mâinile | se indepărtează de corp şi că plutea 
in aer. Bineinţeles că şi-a făcut propia iul rugăciune in 
gând deşi cu greu abia o putea formula. Astiel rev. Webb 
Garrison a realizat că Jim Jones uza conştient de hipnoză 
şi incerca să câștige controlul asupra sa. 

_— Rusia comunistă face cele mai formidabile cercetări 
in materie de E.S.P. și fenomene paranormale. Au doua 
centre mal de studii, una lângă Moscova şi alta în Urali 
ultrasecrete şi rezultatele le folosesc exclusiv în scopuri 
militare și de spionaj. Insăşi corifeul Stalin folosea pe cei 
cu puteri paranormale (hipnoză, telepatie, ete.) în scopu- 
rile comunismului mondial. S-a scris deja în presă despre 
un polonez cu putere exttraordinară de hipnoză În massă 

i pe care Stalin la recrutat la inceputul razbolului. 
cesta a reuşit la prima demonstratie, în fața monstrului 
roşu (Stalin), să treacă examenul excepțional. 

A ieşit și a intrat în Kremlin fără să-l vadă nlcluna din 
gărzile duble sau triple care îl păzeau pe Dictator şi a 
adus cu el sumă mare de ruble (moneda ) care | 
s-a eliberat un “check” care nu era altceva decât o 
simplă bucată de hârtie. Este foarte plauzibil să se creadă 
că la Yalta și la alțe conferinţe avute cu Churchill şi ROO- 
sevelt, Satan (Stalin) a folosit conştient puterea hipnotică 
a polonezului, pentru a subordona pe cei “dol mari”, care 
în realitate deveniseră atât de mici. Prea acceptau totul 
şi dădeau în plus și dela el. Erau posedaţi de Diavol fără 
să-şi fi putut da seama. Fiind bătrâni şi fără caracter, 
Dracul || manevra foarte uşor. In fotogralia oficială a 
celor “Trel Mari” (?) dela Yalta, Stalin stă calm şi sigur 
pe el, în timp ce Churchili şi Roosevelt sunt contorsionați 
1 erlspaţi, nici hainele nu stau bine pe el. Satan îl avea 
n mână. In acea zi blestemată Chourchili și Roosevelt 
ne-au trimis în sclavia roşie pe noi şi pe copli noştri peste 
100,000.000 de suflete omenești aproape toate popoarele 
din Estul Europel. Unde a fost “conștiința” lui Churchill și 
a lui Roosevelt când au semnat pactul cu dracu, când 
au făcut alianță cu Satan? Iată cum, comunismul (Satan) 
foloseşte puterile psihice în scopuri destructive, ul 
dat este elocvent 

41. Jim Jones a biaafemiat religia creştină cu precădere 


— 1 


—— 





Odată prin ani 1052-53 (7) am rămas uluit când Intr-un 


— ortodox de perete (oficial executat de 


| 
: 
3 
i 


or. Demonul s-a folosit de e! ca 
deasemeni şi părerea co 
munei. 


ravan. 
din afară, asupra Co- 


— Ziarul “Pravăa” care este oficlosul Partidului comu- 


nist dm Rusia | hidrei comuniste) a numit pe 
“cultişti”, “idealiști în căutarea de Justiţie şi egalitate în 
altă parte, dar neinstare să scape de mâna a 


autorităților americane” (777). Observaţi cu câtă perfidie 

se exprimă ziarul. Unde a fost vorba de 
ustiție în acel mie infern comunist? Care autorități ame- 
ricane l-au pedepsit? Praeda 0 limba rusă inseamnă 


“adevărul”, Dar satanice nu răștie 
“acer. „IDae “alai, omtuzaleă „aasanue „0, 1ape 
DN ANU NE pe ia acestea au fost scrise de 


Să ne mai mirăm, că după tragedia crimelor, Tim Carter 
unul din pricipalele ajutoare, de fapt mâna dreaptă a 
asasinului Jim J numește masacrul “o plerdere a unei 
SRR 7 untaae (27 ARE indică că a ones (Batan) a 

unii, ca e 
pipe pe regenereze, să-l 


ani de zile s-au făcut semnalări la oficialitățile 
VI”, nu au ne 74 
nr. i 2. E an o 
Ryan s-a decir in efârșit să se deplaseze la fața locului, să 
vadă ceeace nu credea poate (deși se pare că s-a deplasat 
mal mult din motive subiective: Își plerduse și el un nepot 
intr-o altă formă de “cult”), ŞI s-a dus cu mâinile deschise 
şi inerezător (neincrezător) în ceeace reclamaseră alții. 
ŞI acolo după ce | s-a fluturat un cuțit pe la beregată şi 
i: -. Du ae aL Ra lui Satan (Jim Pomi, 
gresmen n 
viu, tă a fost impuțeat PR PRE PAR RT 
-— acestea nalvismul lui Îl ridică 
erou, pentrucă arată lumii în echivalent, i cielei d 


asistăm cu etupoare, cu sufletul la gură (in 
Ţară ENE Țară cad vletimele momeli jet oi 

34. Ne apropiem de finală. Odată cu anunțarea vizitei 
congresmanului american, “doctorul” Coloniei pragăteste 
otrava, Dar cum nu trebula să scape nimeni (decât câțiva 
desemnați anume) toate alimentele au fost otrăvite 
don uru A parti pater RAR inarmaţi până în dinți 

special, personal sanitar insrult cu 

otrăvite, ete, aşteplau ordinul Batanel. ie di 

=— In ţările comuniste deasemeni se apelează la mediei 


a recurge la crime. Aceştia, În inchisori, inJectenza 
otravă In trupurile istovite ale unor deținuți, de obicei 
intelectuali de — adversari al comunismului —, dar 
cu pedepse mici, şi pe care (i lichidează la Intirmeria 
închisorii. 

In ultimii ani recurg la medicii psihiatri, care pun 
diagnosticul de nebun (sehizolrenle, nevropatie, etc.) celor 
ce se opun inofensiv, prin idei, la combaterea molime! 
comuniste. SI astfel o altă serie de intelectuali, de data 
aceasta născuţi şi crescuți in comunism şi absolut normali 
din punct de vedere clinie, sunt introduși cu forța în Spl- 
talele de Psihiatrie iri din punct de vedere psiho- 
logic şi mental, el medicina nu mal are rolul curativ 
sau tiv el destructiv. O altă răsturnare comunistă 
isatanică) de sens, de valoare. 

35. Momentul culminant a sosit. A trebuit numai un 

De peste un deceniu Satan (Jim Jones) lucrase 
ebril, ca să aducă lucrurile alei. Strânsezse un bun mă- 
nunchi de suflete omenești, ca să-l sacrifice in numele... 
“comunismului” ! 


ului 

Jim Jones trimite echipa de asasini după congresmanul 
american şi cinci victime cad secerate de gloanțe. In ace- 
IN timp dă ordinul ca toți membrii Coloniel să se adune 
sub pavilion. Toţi, inclusiv bătrânii și mamele cu pruncii 
Ia piept. Satan (Jim Jones) stătea pe “tron” (un scaun 
cocoțat pe o masă), inconjurat de ajutoarele sale, “docto- 

” şi un auxiliar. Toată Colonia era înconjurată 
de guarzii inarmaţi. Jim Jones îl anunță că vor trebui să 
se sinucidă (“sinucidere revoluționară”) pentru socialism, 
pentru comunism”! (lucrurile spuse pe față!) căci altmin- 
teri vor fi atacați şi distruși cu helicopterele de către 
armata Guyaneză (?). Ii anunţă că într-o oră operația 
trebuia terminată. O femele bătrână se opune. Satan 
strigă: “trădătoare!”, SI guarzii inarmați o şi împing 
inainte. Prima victimă. ŞI operația de masacrare a Inceput. 

_— Lmerurile in comunism se petrec la fel. Oridecâteori 
produc arestări in massă spre ex in faza de consolidare a 
lor, co or le trebuia un pretext. In România comu- 
nistă în 1948-1058, procesele de “sabotaj” sau “splona]” 
se țineau lanț. Zeci de mii de inocenți au căzut victimele 
T elor Militare sau Tribunalelor M.A.I. (Ministerul 
Afacerilor Interne) fiind condamnați la moarte, temniță 
grea. muncă silnică, ete., pentru motive fabricate. Numai 
pentru România se estimează la aproape 300,000 de sullute 
omeneşti uelse direct sau care au murit în urma torturilor 
în primii 20 de ani de comunism din această țară. Repre- 
palulle trebuiau justificate, Comuniștii când nu au motive, 


Deasemeni! termenul de “trădător”, utilizat de Jim Jones 
este moloait adeseori ca o amenințare de către comuniști: 
“trădarea intereselor clasei muncitoare” (?), etc. 

35. S-a găsit o bandă de magnetofon completă, care a 
inregistrat masacrul, Se aud plânsete, Impușcături și vocea 
de bariton a lul Satan (Jim Jones) calmă şi sigură pe el. 
Satan avea satisfacția „ Ajunsese la scopul final. 
Satan dădea instrucțiuni: * i pruncii mai intâr” 
(“bring the bables firat”) și mamele erau instruite cum 
să picure otrava pe gât In proprii lor copii... ŞI 33 de 
prune! au fost asasinați în câteva clipe, Atât de barbar, 
atât de monstruos. ŞI masacrul continua. Membrii Coloniei 
erau alinlați cu forța de către guarzi, pentru a sorbi otrava. 
Toţi trebulau să treacă pe sub privirile demonului Jim 
Jones care suprevegnea atent operațiunea, Cine se opunea 
era trecut în camera de bale unde | se tâln beregata sau 
era im at. 
udă ră de gi a Prin (și A incă an te 100 de 

nți, su ani) ne amin de “uciderea n- 
cilor” din Biblie. - SĂ 

La planul echivalent, să vedem cum se petrec lucrurile 
în comunism. Comuniştii, ca linie generală iau pe copii 
dela sânul manelor pentru a-l crește în “colectiv”. Ten. 
dința la ei este de a constitui cât mal multe “creșe” (“crege 
pentru copii”) pentru a le insufla incă de mici o educaţie 
ateistă, de a-l ține departe de Dumnezeu, de n le atrofia 
incă din faţă simțămintele naturale și instinctive religloa- 
se. Astiel] Ii se aplică un tratament de educație, contrară 
aceleia pe care ar fi putut-o primi prin tradiție și în 
condițiuni normale dela mama lor Bau dela familie. 

P tot In “eregele de copii” din țările comuniste sunt 
Inscrise lozineile mincinoase ale Partidului comunist cu 
grija față de om” sau “copii sunt viitorul societății co- 
si aa și da prostii, 

0 asasinare a pornirilor naturale ale elementului 
uman. Bate tendința bestială de a pune pe oameni Intr-un 
tipar, încă din momentul naşterii lor. 
ra pasă a i ar ofielal în totată lumea, 

, Sun 
osontnat ț Iarăşi o formulă de 
jonamentul e simplu; ești liber ca să facl în fel 
ca să nu aduci copii po lume (fără anţieonceptionale). dar 
odată ce ovulul a fost fecundat și acţionezi pentru supri- 


marea lul inseamnă comitere de crimă. Ucial o fiinţă vie in 
dezvoltare, Actul de a suprima viața este de origine de- 
monică (satanică). 

In România comunistă o lungă perloadă de timp, chiu- 
retajele erau libere și se practicau la toate Spitalele pentru 
o sumă derizorie. 

In 1948 a fost o secetă cumplită în România. Irigaţii nu 
erau, așa că n fost o mare lipsă de alimente. România a 
primit atunci multe ajutoare dela alte țări. In anul 1947 
a sosit din Suedia [lul celebrului explorator Nansen. Acesta 
a oferit să primenacă 800 de copil (babies) orlani de ambii 
părinți şi pe care să-l crească pe un termen cu care ar ti 
convenit cu Guvernul Român comunist de atunci. Olerta 
s-a făcut prin Comitetul Central al Crucii Roșii Române. 
Deşi la acea dată existau câteva zeci de mil de copii orlani 
de ambii Bi (trecuse războlul peste no!), care copii 
nu aveau nici laptele mamei, necesar pentru creştere şi 
nici alte alimente suficiente, el bine Guvernul comunist 
a retuzat oferta lu! Nansen, lăsând pe cel 800 de micuţi să 
sufere de foame, Iată un act barbar faţă de 800 de suflete 
omeneşti, care ar [i putut avea nutrimentul necesar 
creşterii. Aceasta se intâmpla intr-un moment când in 
România s-au înregistrat cazuri mortale de foame (ina- 
niție). 

| într-un alt caz, să vedeți cum dispune comunismul 
din România de copii Ţării. Prin anul 1959 când s-au retras 
trupele rusești de ocupaţie din România (nu ştiu câte zeci 
de Divizii) pe fiecare tren s-au urcat copii români, imbră- 
cați în uniforme de ploneri (o altă organizație comunistă, 
pentru cel mici) cu mănunchiuri de flori şi legau cravate 
roşii la gâtul soldaților ruşi (cloloveciior impuţiţi). Dar 
acel copil erau “ostateci”, Erau copii de securiști și comu- 
nişti de răspundere. Trenurile s-au pus în mişcare cu copii 
cu tot, care aveau să primească o educaţie rusească (aran- 
jamentele erau făcute intrascuns). O parte dintre ei s-au 
intora după 8 ani şi au impânzit posturile Securitaţii de 
Stat în toată Ţara. Notând că au avut 12-13 anl în Mo- 
mentul în care au fost rupți de familiile lor, intorcându-se 
după 8 ani! erau acum în vârstă de 20-22 de ani, cu un 
sullet şi un caracter dezbinat, cu o educaţie perversă, 
rusificați, codoşii şi spionii ruşilor, aleși din propria 
noastră naţiune! (Repet că nu toți copil s-au reintors!). 
Tată cum, comunismul dispune de copii şi îl dresează ca 
pe nişte câini lupi. 

| alt exemplu. Incepând cam din anul 1949 până în 
l mergeau la Studii in Uniunea Sovietică aprox. 2000 
studenți civili, anual. (Au continuat şi după anul 1960 și 
pană în prezent să (le trimişi la Studii în U.R.SS8. dar 
în cantitate neglijabilă; in decada semnalată insă Romă- 
nia trimitea 2000 de studenți civili anual; cilra celor care 
studiau la Academiile politice şi militare nu se cunoaşte 
exact). El bine, ruşii le puneau sub nas femel frumoase pe 
care le impinpeau să se căsătorească Aceste femel lăceau 
imediat copli, rămâneau insărcinate ca lepuroalcele. Ro- 
mânul (tânărul comunist X.) revenea în ară cu rusoaica 
la braț, fericit că are familile îi un copil sau doi. Carte 
(studii) nu a prea invățat (“Diploma” se dădea gratuit lar 
plasamentul în Ţară era asigurat dinainte într-un Minister 
sau Director pe undeva), In schimb în 4 sau 5 anl câta 
stat în Unlunea Sovietică tânărul comunist a deprins să 
vorbească rusește şi a găsit o “soție” pe câre a aduso în 
Țară. Aceste sotii rusoaice deşi veniseră după bărbatul 
lor in România, nu au învățat stie ii păstrau perma- 
nent contactul cu Ambasada Sovietică din Bucu U şi 
după 3-4 ani, una câte una se reintorceau cu copil în Rusia 
(sângele apă nu se face) şi lăsau pe nefericitul tată (“soț”) 
cu buza umilată şi oftând după “copilul” Iul... Se estimea- 
ză cifra la aproximativ 4200 a acestor victime. In anul 
1954, numal în Bucureşti existau aproximativ 1600 de 
astie! de familii artifielale (contrafăcute). 

Toate aceste “familii” loculau In blocuri centrale, - 
la un loc. Clădirile fuseseră ial evacuate de vechii 
chiriasi pentru a îl realizat confort rusoalcelor de prăsilă. 
"Toate trebulau să se simta bine între ele; nieluna nu lucra 
(nu erau în “câmpul muncii”), şi cum am spus, la un 
semnal tonte s-au reintors de unde au venit. 

[ată cum te ae simulacru de familile, comunismul 
sacrifică sentimente naţionale sau sentimentul patern și 
Acabină sufletul omenese. Rațiunile superioare politice (co- 
muniste) ascunse erau mal presus de “copilul” care şi e] 
irebula să erenacă şi să se dezvolte într-o atmosferă artiii- 
cială şi falsă, de ipocrizie şi nmille s artă. 

Tată ce inseamnă comunismul; lată adevărata Iul faţă: 
iată atitudinea lui laţă de copiii 

Jim Jones. după ce l-a chinuit, după ce i-a umilit, bru- 
talizat, abuzat sexual, l-a ucis în mal puţin de o oră pe 
toti. Jim Jonea n-a mal avut nevole de mască. 

7 Un alt episod de paralelă. Jim Jones —— bestia —, 
le-a recomandat adepților (victimelor) ca după ce aveau 
să soarbă paharul cu otravă şi aveau să simtă amețeli, 
trebulau să se aşeze pe Jos, cu fața la pământ. După 


m majoritatea au fost găsiți în această poziție, cn 
fața în jos, cu botul în țărână, Fără explicaţie, 

— Dar lată şi alcl o paralelă. Comuniștii iși împușcă 
victimele pe la spate. O relatare asupra unei inchisori 
comuniste din România (Jilava) unde erau aduse victimele 
care trebulau asasinate. Iată procedeul: Există acolo două 
camere de beton armat, cu pereți dubii. Pe Jos, nisip. 
Victima politică era trecută formal printr-un Tribunal 
“special” (Militar sau MA. 1.). Procesul se judeca cu ușile 
inchise, Sentința era; “Condamnare la moarte”... "dușman 
al poporului”... “crimă impotriva clasei muncitoare”... 
“sabotaj”... “spionaj”... “organizație subversivă”... (toate 
imaginare, totul fals, totul contrafăcut, numai înscenari), 

Victimei | se aducea la cunoștiință sentința de moarte, 
dar | se punea in față o coală de hârtie al in care | gb 
cerea să facă o cerere de grațiere la “Prezidiumul Marii 
Adunari Naţionale”. 

Victima avea o oarecare încurajare de speranță. Apol 
victima era condusă de către un plutonier sau ofiţer al 
închisorii în “camera sa” (celula specială) în care avea 
să aștepte răspunsul de... grațiere, 

Dar abia câțiva pași făcuţi In camera cu nisip şi răs 
punsul de grațiere era un glonț In cap. Ofițerul asasin îl 
impuşcase pe la spate. Victima cădea cu fața în jos pe 
nisipul camere! şi sângele cald se scurgea din e]. Nefericita 
victimă, înainte de moarte primise și ultima minciună sau 
amăgire comunistă. Comandantul inehisorii avea să pună 
diverse ştampile și semnături pe cererea victimei: “Res 
pins, Mrea Adunare Natională!”... Ştampllele le avea 
intr-un sertar special. Iată o fază din Justiţia comunistă. 
Reamintim cititorului fraza “compătimitoare” din ziarul 
comunist Pravda asupra Colonie! lui Jim Jones... “1dealiti 
in căutare de Justiție” Jim Jones (Satan) şi-a înşelat 
adepții (i-a păcălit) conducându-l la moarte. Justiția lui 
Satan a fost pistolul și panarul de otravă. In Ţările co- 
muniste, la fel. Cine nu acceptă minciuna sau cisma În 
grumaz iși găseşte dreptatea printr-un glonț, în cap. 

38. In sfârșit Demonul şi-a atins scopul. Şi noaptea 
neagră s-a lăsăt peste 912 cadavre... “Sinuciderea revolu- 
Vonară, pentru comunism” A luat sfârșit Satan însăși 
care-l ucisese, era cu el, transtormat de clreumatanță, el 
însuşi în cadavru. Satan zăcea în bale de sânge mulțumit 
de opera sa, cu faţa În sus, nu cu (aţa în Jos cum Își 
sfătuise pe adepți ca să moară. Încă nu se ştie dacă el 
însuşi s-a sinucis sau a fost impuşcat (?), Satan avea 
căpătână găurită in partea stângă (comuniştii se numesc 
“de stânga”) orl el gea cu pistolul cu mâna dreaptă (9). 

Monstrul declarase ma! Inainte că el este incarnarea lul 
Lenin (dece nu a lul Marx?) și că dorea să moară cu un 
glonte în cap. Vitima dorinţă | s-a indeplinit, Scopul vieții 
lul a fost de a conduce la suferință și moarte o turmă de 
oameni... Opera destructivă a lul Satan. 

Dar ultarea nu se poate aşterne așa repede. 

Acum vin cel vii şi numără morţii şi faptele, Foarte 
bizar că otielalitățile Guyaneze anunță iterite cifre: 313, 
400, 011, 912 (79). Explicaţia ulterioară, că au numărat 
numa! cadavrele de deasupra(?) și pe urmă stratul ur- 
mător (7). S-au găsit două milioane şi jumătate de dolari 
lichizi (cash). Suma iarăși a balansat in presă (7), Bau 
găsit deasemeni scrisori către Ambasada Sovietică din 
Georgetown, prin care Satan (Jim Jones) le lasă 7 milioane 
de dolari “pentru comunism”, Ulterior s-au dat mai multe 
fapte în vileag: sume considerabile de ban! fuseseră depuse 
in conturi secrete la diferite Bănci: — până şi România 
comunistă s-a infruptat din acești dolari, — doar depune- 
rile fuseseră făcute pentru un Singur scop. hrănirea Hidrel 
Roşii, ca să poată mări suferinţele pe pământ! 

Aceste depuneri secrete, făcute cu mult timp inainte de 
masacru, contirmă existența unui Plan, deci totul a fost 
premeditat!!! Deasemeni evotamentul și lolalitatea față 
de comunism, prin acest testament de 7 milioane de dolari, 
indică ideia centrală care a stat ln baza “fenomenului” și 
care se vrea multiplicat sau regenerat In timp. Dracu se 
yrea etern! 

Peste tot pe undo îşi face apariția comunismul în lume, 
€] apare subversiv $ datorită unor sume de bani, care se 
manipulează pe sub masă. Banul (ochiul dracului) se 
transformă în bombe, în otrava, in literatură de propa- 
gandă mincinoasă imarxistă), —ca să ne corodeze siste 
mul nostru social, să ne distrugă casa, familia, ere 
liniştea. Jim Jones este un exemplu tipic. ŞI el a man ulat 
dolarii pe sub ascuns. L-a strâns prin fraudă și i-a lăsat 


audă. 

39. La 19 decemvrie 1078, corpul teadavrul) bestiei Jim 
şi azăgijale (cenuşa) re 

turnate către Tobert Funeral Home în Dover, pentru a fl 
aruncate în Oceanul Atlantic din helicopter sau vapor (7), 
Nu ştin încă dacă decizia a fost adusă la indeplinire. (in 
28 Ianuarie 1070 încă nu erau aruncate) (7), au fă 
cut-o, atunci Oceanul a fost bed tal cu rămășițele lui 
Jones. care vor (| inghițite de pești. ȘI peștii ii mâncăm 


mat ami pe e ED 


a) 


1 de TA GPR. pr 1 Satan, ca 


î 


PRR pe a &a incetat să mal 
cu Ure lau ȘT ea mâna at pr 
eră într-o din afară. Ele speră 







e eliberare. Ba trivă 
DODoare Estul fast sacrificate de către 
Lumea Liber (au fost impinse în ghlarele monstrului 
roşu în “secret”! mul a fost o farsă. Cuba m-a fost 


Pormosa (Taiwanul) si Ţări intregi din 
E Lazi caietul i 


Cu cât se intârzie mai mult cu atât dezastrul va fi mal 
ca o biperbolă, ca un 
tru distruger 


NOE GRIA oct impinge omenirea spre 
Pentru 


Satan că lerd bolul 
Haerii tanatiei Cormaniști (Draci u înteupaţi în rel ta dim 
care le stăpă- 


momentul... nu e ) 


Fenomenul din Jonestown ne arată că nimic mu se 
jace pentru abolirea comunismului di ji 
Libere ep: n afara 

do 


de 


tențial militar şi economie nu văd 
e vâriul nasului Deocamdată nu se gândesc 


se prefigurează și va veni când vor [| atacați 
; doar atunci când le va ajunge cuțitul la cs. Deci 
Ieazețata, e ta E rămâne decât o 
r bereze prin ele e şi cum aceaata 
u o pot face singure... rămâne numa! un miracol dela 
să intoarcă pe dos mințile capetelor roșii dela 
ducerea or lor. (Vedem carul ei care 
să Impotriva Rusiei Roșii.) (Unde este can- 
tonat statul malor al lui Satan-Lucifer.) Un drac denun 
drac. Un drac împotriva altui drac. China coman 
pleacă capul în faţa Americei (U.8 A.) pe care pâna mal 
a speranțe ar fi pentruca China e 
cultura străveche şi proprie are un conţinut 
rc rbd pr i 
vor Î| satisfăcute numal parţial, pentru- 
că comunismul este tot comunism; * | 
Fr bag a lupul Își schimtă părui 


Rămâne ca o alternativă suspendată, că socletatea 
nească cunoaşte n lege a echilibrului, așa că balinţa si 


Ei 
i 


iri 
- 


prinde nimic pentru eliberare. Liderii “Oceldentului” nn 
au energle, nu au curaj, nu au conștiință. Ceva mai mult 
el dau mâna cu hidra comunistă şi semnează mereu tot 
felul de *pacte”... De aceea, deocamdată nu ne râmâne 
decât să plângem şi să ne rugăm lui Dumnezeu. 


Vai de cei invinşi! Val de arele subju 
munism! Val de frații Tag a edi -ziae 







. .. 

Un cunoscator al comunismului (care a trăit intr-o țară 
comunistă) citeşte ca-ntr-o oglindă, În eplsodul din Jo- 
nestown, planul 1 al lui Satan. 

Colonia din Jonestown a fost o Colonie constituită pe 
ideile lui Karl Marx şi ca atare am văzut care a fost 


| finalul el sămânța și roadele el Un proverb 
atol că “ce ereehi ala culegi”. Din sămânță 


tot românesc; “ce naşte din pisică tot şo 

Deci dintr-o viperă se n tot o viperă. Ideile lul Karl 
Marx, de ură (“ura de *) şi de dezbinare, natural că 
generează tot ură, crimă, moarte, 

Din samânța lui Satan (Karl Marx) se naşte tot un 
fruct otrăvit. 

N 3 Ș 

Pe ziariştii din Lumea Liberă nu i-a impresionat că Jim 
Jones cra marxist și că el şia constituit “Templul” pe 
principii marxiste, EI, numal au notat acest lucru, în 
treacăt. El n-au văzut că tot răul pleacă de alci. 

Jim Jones s-a condus după ideile lui Satan (Karl Marx). 
El a spus-o pe si Când Dracul se simte tare pe poziție, 
vorbeşte deschis. Nu mal are nevoie să recurgă la subter- 
fugii căci însăși ideile lui Karl Marx au fost subteriugiile 
lui Satan. Prin ele vine la coducerea Popoarelor Satan 
substituit. ca să răstoarne ordinea socială și să institule 
teroarea şi tortura popoarelor. 

In propriul său scris (datat din 1974) Jim Jones mărtu- 
riseşte pe aţă că a fost “intotdeauna comunist” şi că “a 
țolasit conecțiile religioase pentru a politiza congrega- 
iile” (?) ȘI pentru a se sustrage dela taxe. 

Dar nici aceste mărturisiri scrise nu l-a impresionat pe 
jurnaliști. 

In presa americană, fenomenul a fost prezentat super- 
ficial sau comerelal. Nu este vorba de un “Cult al sinuci- 
derii”, sau despre un “Cult al morţii”, cum a fost balansat 
şi calificat fenomenul în presă. Alci nu este vorba de o 
sinucidere ci de un masacru in adevărata accepţiune a 
cuvântului. Un masacru de massă, substituit în sinucidere! 

Victimele n-au avut alegere. Alegerea era dacă nu inghi- 
țeau paharul cu otravă, Îi se tăia beregata sau erau Îm- 
pușcați. Era alegerea doar pentru forma de moarte. 


Absolut toate aspectele comunismului international, se 
reflectă în “Comuna” din Jungla Guyanel, așa cum am 
văzut în exemplele de mal sus. 

“Comuna” di este miniatura comunismului 

“Colonia” din Guyana este comunismul din Rusia, Chi- 
na, Ungaria, Romania, etc. 

Jim Jones este Lenin, Stalin, Pidel Castro, Ceauşes- 
cu, ete, imorţi și vii). 

Acelaşi Satan este peste tot. Aceeași sursă. Coincidenţa 
nu este bizară sau Intâmplătoare. Ceeace s-a intâmpiat 
în mic In această Colonia, exact se petrece în mare în 
Ţările comuniste. 

Popoare intregi sunt duse în e ete lie după ce au 
fost te de avere. După ce li s-a a. totul, devin 
sclavi în mâna lui Satan. ŞI planul e același. Planul e 
clasie Satan lcomunismul) odată stăpân pe situație iși 
ehinuleşte și terorizează victimele, după cum am văzut în 
expunerea paralelă prezentă. 

Nici după 60 de ani de comunism în Rusia, situația nu 
e schimbată. în toate celelalte, Ţari comuniste, situația 
este identică Partidul comunist exercită un control per- 
manent asupra individului, care individ devine un animal 
fără gândire in mâna sistemului, 

Statul comunist controlează absolut totul și omul este 
manevrat asemeni unel jucării. care poate [| distrusă în 
orice moment. Exact ca în Colonia lui Jim Jones. 


Deci lată un exemplu evident. Comunismul este opera 
lui Dracu. Acum, dacă există san nu Satan ca existență 
fizică, pentru un sceptic rămâne totuşi un simbol al răului, 
al forţelor negative. un simbol al destrucției. Acest simbol 
Satan, există! EI este o prezență, o realitate fizică, Comu- 
nismul şi propagatorii lul sunt cu (Satan) personificat. 

Jim Jones a fost deasemeni Dracu personificat. 

Colonia lul Jim Jones este comunismul fără mască, 
care ne fură bucuria de a trăi în existența umană, care 
ne spune la un permanent supliciu și ne conduce la 


moarte. 
Colonia lui Jim Jones esta totdeodata un avertisment 
Fin ce et an dă în special pentru USA, 

comunis 
ea pe mul și pe care Îl tratează cu 
Hogul Calonlei lui Jim Jones ne indică deasemenea 
ra glet ri A CO gigi ariel in ultimele 
| nu lasă er 

De e po ie tuvi puterea politică din 


MUNCA PATRIOTICA 
IN 
po 


REBUE spus din capul locului, fără 
intortocheturi sau teamă de exagerare: 
munca așa zisă “patriotică” este cea 
mai feroce formă de exploatare a mase- 
lor populare de către Partidul Comunist 
Român. Numai cine n'a trăit această 
intățţişare a opresiunii comuniste se mal 
poate indol. 

Realitatea e aceea pe care o ştiu toţi 
refugiații ma! recenți, scăpaţi din jadul 
ceauşist. 

Dacă vrel să strici buna dispoziţie a 
unul nou venit din Iadul comunist, aduii aminte de 
“munca patriotică”! 

Dacă vrei să fil privit cu dispreț şi ură de un nou venit 
din Iadul comunist, adu-l aminte de “munca patriotică”! 

Dacă vre! să fii injurat și scuipat de un nou venit din 
Iadul comunist, vorbește-l de “munca patriotică”! 

Dacă vrei să fii pălmult de un nou venit din Iadul co- 
munist, continuă să-l vorbeşti de “munca patriotică”! 

Am insistat asupra acestul fenomen, pentru a arăta 
tuturor cât de nefast şi desgustător sună în urechile noilor 
veniţi aceste două cuvinte de pomină. 

In antichitate, sclavii munceau poate mult mal mult şi 
ma! greu. Dar pentru asta, de bine de rău, erau hrăniţi 
ca lumea. In Iadul comunist român masele populare fac 
muncă patriotică gratis, lar pentru a rezista fizic, şi-aduc 
(dacă au!) mâncare de-acasă, Deci, nici măcar nu sunt 
hrăniți. Făcând această constatare te intrebi fără vole, 
cum rămâne oare cu formula tipică, devenită sloganul cel 
mal utilizat de comunişti: “Societatea cea mai avansată 
din lume, unde nu ezistă exploatare, este socletalea co- 
munistă...”? 

In Sfânta Biblie stă serls că şi Dumnezeu după ce a 
muncit şase zile la facerea lumii, în a şaptea sa odihnit. 
In România comunistă, conducerea care slidează toate 
legile slinte sau umane, cere ca poporul să muncească 
obligatoriu 6 zile cu “salariu” (este bine cunoscută forța 
de cumpărare a acestui salariu... lar in a 7-a Să mMun- 
cească pentru partid, fără salariu, bine'nţeles, 

Birul nedrept, impotriva căruia acest brav popor român 
a luptat din răsputeri pe parcursul multor secole, a revenit 
la modă în România comunistă. Se numește — munca 
patriotică. 

După numărul de “ore patriotice”, etectuate şi publicate 
la loc de cinste în presa comunistă, organizaţiile de partid 
din intreprinderi primesc, din aa conducerii statului, 
“felicitări” şi mal ales “prime” destul de substanțiale. Dar 
nu vă faceţi iluzii cu aceste prime. Nu-s pentru cei mulți 
care aduc servicii pe șantierele colectiviste, ci pentru cel 
puţini care l-au supraveghiat să nu lumeze măcar o țigare 
n să-şi şteargă nădușeala în timpul “serviciului patrio- 

6]... 

O biată muncitoare, privindu-şi mâinile pline de băşici 
făcute de coada casmalei cu care săpa, își vărsă nădutul: 
“Mânca-t-ar cluma de comuniști! După ce că nu fac nimica 
toată săptămâna Fi stau ca nişte ploşnițe, vin acuma 
imbrăcați de luz să ne coordoneze munca... 

Cat adevăr In spusele aceste! femei simple! CAtă durere! 
Dar toată lumea simte și gândeşte ca ea. Un tânăr, muin- 
du-şi batista cu apă, o pune mâinile ei şi-l spune: 
“Cu siguranță, in curând, va veni vremea în care toți acești 
spureaţi vor plăti cu vâr! şi indesat toate aceste nelegiul- 
ri... Trebute numai ca poporul n să nu uite şi, in 
nielun caz, să nu terte”, 

Trecând odată pe lângă “biroul comitetului de partid” 
din Intreprinderea unde lucram. sunt surprins de liniştea 
totală a — de obicel — sgomotosului comitet, Linişte abso- 
lută. Intreb, din curiozitate, fetele din biroul alăturat, 
unde sunt “ăia”. Răspunsul veni prompt: *Ca de obicei, 
«pe teren! Asta în limbajul cadrelor comuniste, insemnea- 
să la lucru, la muncă, în supraveghere, ete, Adică, tot ce 
poate [i mal respectabil pentru un comunist care se 
respectă 

După câteva ore, după terminarea serviciului, trec prin 
fața unui restaurant din centru. Pe cine zăresc, în jurul 
unei mese Incâreată cu mâncăruri și băutură”? Bine 'nțeles, 
pe pușlamalele “comitetului de ja al intreprinderii 
noastre. Ce “teren” greu aveau de... supravegheat, cana- 
ile! 

In lumea socialismului științitie, toată lumea (indiferent 





de pregătire, de vârstă, de sex, ete.) trebule să facă muncă 
patriotică, der întâmplător, scapă de sita, destul de 
deasă, a in rinderii unde lucrează, nu poate în nilelun 
caz scapa de “ochiul ager” al delegatului de stradă care, 
fără nlclun fel de ruşine, intră In toate casele ca la el 


acasă. 
Iată, dialogul dintre o mamă cu trei copii şi *“de-legatul” 
de stradă, venit s'o scoată cu arcanul la munca patrioti 
Este mal mult decât concludent: 

— Duminica este singura zi din săptămână în care pot 
să gătese ceva mâncare caldă pentru copii și soțul meu, 
care sunt deja toți la munca patriotică. 

— Bun, cum vreți! Dar să ştiţi că vă trec pe lista celor 
care trebuie să plătească. 

— EI bine, dacă e aşa, mal bine plătesc decât să plec 
azi de-acasă. 

Este dureros cunoscută în România, “nobila” practică 
comunistă cu întocmirea “listelor de plată” pentru refuzul 
de a 3 la munca patriotică. Suma variază, pe persoană, 
intre 25 și 50 lei pentru flecare Duminică. 

Problema cea mal tristă însă este problema persoanelor 
bolnave care, pentru a scăpa de munca patriotică, sunt 
obligate să prezinte un certificat medical de incapacitate 
de muncă. Asta insemnează, lar nervi, lar cozi intermina- 
bile la clinică, dispensar sau spital... Tim pierdut, pingele 
tocite, mult tutun... Sunt muiţi care plătesc numai să île 
scutiți de toate acestea, în cluda pensiilor care sunt şi ele 
extrem de reduse. Dar ce ma! contează când e vorba să te 
scapi de angaralele impuse de partid! 

Numa! că, de cealaltă parte, partidul a strâns “şurubul” 
pentruca medicii să nu mal dea “așa de ușor” aceste certi- 
ficate Mort sau viu, bolnav sau nebolnav, tânăr sau bă- 
trân, important pentru partid e să faci munca patriotică 
sau dacă nu, apoi să plăteşti. Se ştie că totul e pentru 
“inflorirea” patrie! și “prosperitatea” Republicei Socialiste 
România... O, Doamne, (ă ceva să piară acești călăl!... 

Copiii din şcoli sunt | chiar și “in timpul progra- 
mului” la munca patriotică: strângere de fler vechi, de 
hârtie. de sticle, culegerea pomilor, viilor, spicelor rămase 
pe câmp În urma mașinei de trelerat, culegere de plante 
medicinale, etc. 

Studenţii sunt folosiţi, binențeles, tot în timpul progra- 
mulul, căci altfel nu-i mal dea aduna nimeni. Pentru el 
sunt rezervate lucrările de săpături, demolări şi recuperări, 
curăţenia în noile blocuri, etc. 

Militarii, şi mal rău! Prin ordin, sunt trimişi la lucratul 
pământului, la strângerea recoltei, la ridicarea digurilor, 
la construcția şoselelor, etc. ȘI toate acestea pentru un 
biid de mâncare!... Au fost şi sunt încă multe dezertări, 
pentrucă le-a ajuns cuțitul ia os. 

In tot acest timp, “cronicarii erei socialiste”, oamenii 
de pale, lingușitorii, frunze veştede In bătaia vântului co- 
munist, fac poeme, în care slăvesc această “extraordinară” 
formă de contribuţie socială: munca patriotică! Deoarece, 
ca urmare a acestei munci sub semnul socialismului, se 
fac economii fabuloase. Este adevărat! Economii pe care 
ziarele comuniste le publică la “loc de cinste”. 

Dar lumea din afară, toți cel care ligușesc regimul nu 
spun și în ce “scopuri” sunt folosite aceste economil. Iată 
numal câteva din căile pe care se scurg “economiile eco- 
momice” realizate din sudoarea și suferința poporului 
român: 

Nenumăratele vizite ale “cuplului regal” Ceaușescu in 
străinătate, plus toate chetuelile pentru întreținerea 
“gărzii” care-l inconjoară, de cele mai multe ori numa! 
pentru a-și înmulţi colecția de “Honoris causa , care le 
sunt ironic acordate șiar trebul să se numească mal 
degraba “Hororis causa”. 

Nenumăratele vizite ale acelorași personagi! prin toate 
județele din ţară, pentru a aduce bucurie românilor prin 
prezența lor binefăcătoare. 

Nenumăratele vizite pe care le tac soțiile *ștabilor din 
Comitetul Central în Occldent: de plăcere, pentru modă. 
pentru schimbarea coafure!, pentru cumpărături “indis- 
pensabdile” ca ultimele modele de automobile, ete. 

Intreținerea odraslelor măririlor comuniste prin şcolile 
şi facultățile occldentale. 

Intreținerea splonilor şi agen iilor de splonaj, a 

Trimiterea securiştilor în s inătate pentru “speciali 
zare”, 

Si-apoi, enotiiale, pEUne pe ic Je primesc comuniştii 
notorii la sfârşitul flecărel luni. 

Poporul român a suferit mult pe drumul istoriei lui, dar 
a rămas Intotdeauna cu fruntea sus, dârz, neintricat. Sun- 
tem mândri de aceste calităţi cu care Dumnezeu ne-a în- 
zestrat, 

Să nu uite însă hienele şi leprele care-l tiranizează acuma 
că atunei când va veni timpul Români! se vor revolta ih 


se vor transforma în țieri. ŞI poațe nu-l departe clipa mu t 
dorită, 
IULIAN NIȚESCU 
— 





de azi și de 
printre atâtea dureri 


pai 
i 
i 
3 


i 


i 


cu visele printre oasele noastre, 


Românie, țară cuminte, 


— plânsul nostru de-atunci şi de totdeauna — 


EI HI. 
ga tsEse 
ju 
2 Beseă 
"a 
. 

E 


hii lacrima să 


Nu, nu protestam, 


POEME 


ASCHIILE 


Suntem aceştea, de totdeauna, 

stăm drept, cu faţa deschisă, 
buboasă, crăpată de palmele voastre; 
cu ochii trişti, prea trişti, 

când vă privesc ropotul pumnilor 


Nu vă vom spune nu mai loviți, 

0, nu, nu vă vom spune! 

continuaţi — iată — ne gata să intâmpinăm 
bogata zvârlire de pietre; 

atunci ochii noştrii vor fi şi mai frumoși. 


Din blesteme ori din dungi de ciomege 
noi vom alege 

şi vom ascunde sângele care ne curge; 
gemetele noastre din gura izbită, 

vă binecuvântă, 


Mângâind rănile pe dedesupt 
înțelepții vor găsi fața noastră 
ca floarea albă, uitată în glastră, 
vie şi mereu curată, 

cu grija să rămână intactă. 


f ip dit mi de a a 


vă lăsăm ghiarele să râcâie neincetat 
zpâriind la temeliile templului 

— noi am acostat 

în ancora timpului. 


Privim arborii în tăcere, ca sfinţii, 

sub rădăcini dorm frații, ne adastă părinţii; 
istoria cu eroii anonimi și aure mici, 

o scriu numai sfinții noştrii netrebnici 

— pe așchii se clocesc doar ouă de cuci... 


între sulită şi arc 

iarăși s'a ascuns un drac 
strâmb, cu cocoașa în spinare 
parcă ar fi un drob de sare, 


în ochi, boabe vechi de mătrăgune; 
ar vrea lumea s'o adune 

și din dârile de bale 

să lucească fir de zale. 


Pe copite, emeritul potcovar 
i-a pus coroane de var; 
sfinții nu erau acasă 


— curgeau lacrimi din catapeteasma ștearsă, 


Povestea nu e frumoasă, 
însă trebue înțeleasă; 

de-o minţi cine o va spune 
să lingă noroi de spume 


De va tace 

până sfântul se întoarce, 

o să-i tremure o mână 
strânsă'n ghimpele de sârmă, 


Ghem în vârtul de ulucă, 

O să-şi vadă maţțele cum se usucă, 
corbii'njur, pe cât incap, 

O să-i ciocane în cap. 


Povestea, măsurată cu pas rar de cocostârc, 
are în ea închis un tâlc — 

pe aripi de fluture 

aurul sa-l scuture... 


Cică, rare ori când nopțile 
işi deschid lacătele, porțile, 
s'a văzut 

calul singur la păscut. 


În spre ziuă lingea rouă 

şi bătea cu copitele amândouă; 
ascunse sub buturugă 
pândesc nevăstuicile să sugă. 


Dupa tufe, zmei ologi 

vor să-l prindă de dârlogi 
şi-apoi să-l încalice 

lumea să deretice. 


Prinsă'n plase cu otgoane, 

lumea vor ca s'o mute în oceane, 
pe sub valuri 

ca să n'ajungă la maluri 


Cerul măturat de stele 
să-l înşire pe nuele, 
să-l răstoarne 

în căldările cu cazne. 


Dealtfel, toate ce-ar fi vrut, 
le-ar fi vrut pe dedesupt, 


când păpuși 
şi când supuși. 


Pasările prinse'n aj, 
frunzele atârnând de crăci în lanţ, 

dar mai bine și mai bine 

să tragă cu gloanțe'n pâine. 

Noaptea s'a întins pe ani, 

prin urzici, sângele s'a uscat pe bolovani 
şi din saci fără grăunțe 

atârn picioare desculțe. 


Minţi robite, de cleștar, 
zăceau stins sub bâlegar; 
flăcăii și fetele cu conduri 
adormiseră'n păduri 


de loan I. MIREA 


Peste tot, în cocioabe ori palate 
bătea vânt cu sloi de moarte; 
să te plângi? cui să te plângi? 
te izbeau cu pumnii stângi. 


Căpcăunii rânjeau slut, 
lăbărţaţi pe tron de lut; 
laţi în călcâie 

işi făcuseră statuie. 


Și râdeau în sinea lor 

de tăcerea muţilor; 

hâzii, au râs până'ntr'o seară 

când din gropi morții au ieșit afară. 


Câmpul se umplu de cai — 

parcă cerul cobora din rai — 
vijelii, cu mâini de fier 

zvârleau foc peste muntele de ger. 


Strigătele chiamă, gem; 
firul s'a legat de ghem, 
din adâcuri, nesupușii 

strivesc fălcile păpușii. 


Săgeata, tâșnind din arc 

s'a'nifipt în coada de drac; 

— să se ducă pe pustiul 

când vă scriu, nechiază calul să viu... 


NESUPUSII 


Au plecat nesupușii de acasă 

să găsească vorba aia de cleștar, frumoasă; 
nu vorba rușinii și de toți nevrută 

lăsată în țara lor pierdută. 


Că cică n'ar fi vrut ca spada cu tâiș 
s'o înfigă pe la spate, pe furiș, 

în javrele care au adus ocara roșie 
şi-au altoit cu ea tulpini de bozie. 


Vedeţi? — aci e prima întrebare: 

faci bozin să fiarba vinul tare? 

şi din păduri bătrâne ori din boschete 

ar fi să scoţi din rădăcină florile pereche? 


Să'nlocuesti parfum de sângerel 
cu falsele peceţi de mușățel? 

cu focurile reci de la mușcate 
poți oare umple geamurile sparte? 


Nu poţi să pui pe frunte coroană de scaete 
nici vorbe scurse ca apa din burete, 

fără să arunci oțele care gem 

şi să nu'ntorei cuvântul cu marele blestem... 





pe ţa 

să. Argumentul nu prezintă greutate căci toată lumea ştie 
că azi, cu progresele 

conform dorinței, se poate adăoga şi se poate tăia. 

Sub nici un motiv, no! nu ne-am format convingerea 
pe reportajul “directorului nostru”, nu pentrucă nu am 
crede in anticomunismul lui actual, ci pentrucă ştim că 
ințelege toate deandoaselea şi că nu posedă bine nici 
o limbă. Noroc că în timpul conferinței nu a venit vorba 
despre cei ce-şi “fac cura”, căci cine ştie ce l-ar mai fl 


: 
E 
E 
5 
S 
EI 
8 
5 


articolul său a doua zi după conferinţa de prtea şi l-am 
păstrat In sertare, câteva luni. Deci articolu 

şi noi îl primisem,. inainte de apariția reportajului “direc- 
torului nostru”. ŞI el coineldea cu cele scrise în “Buletinul 
Izraeliţilor de Rit Elen”. 


In propaganda sa de la om la om, dna Ileruncă mai 
Isaia că Goma a produs nu numai în Ţară, cutremurul 
care vorbea ilustrul ei soț în “Limite”, no. 24-25, cl 

a produs un cutremur şi mai! extraordinar, pe intreg ma- 


— Toaată presa franceză, spunea dna leruncă, a fost 
sguduită. tooată presa a seris pagini intregi, niciodată nu 
sa vorbit atât de Ţara noastră, ete, etc. reportajul la 
care ne-am referit, “directorul nostru” reduce mult din 

gariseala patriotarăă a dnei Ieruncă. Relese din re- 
portajul apărut în “Buletinul Izraeliţilor de Rit Elen” ca 
presa franceză a fost mai mult decât reținută, a rămas 
şi ea, ca și noi, în espectațivă, Astfel “TAurore”, ziar de 
dreapta. “subliniază că P. Goma nu răspunde totdeauna 
întrebărilor ce | se , mal ales când Îl privesc ant 
nal”. “Figaro”, zlar de dreapta după aprecierea dlul Goma 
scria că “Goma a precizat că a refuzat să emigreze și că 
are intenția de a se intoarce in Țară”. Aceasta a spus-o 

“directorul ziarului nostru”, deci “Figaro” îl confirmă, 

ma a spus că se va Iintoarcea în Ţară când va cădea 
Ceaușescu de la putere şi în locul lui va fi Verdeț sau 
altul. Care ar fi explicația acestei diferențe? Ar fi două 
explicații: una că articolul din “Figaro” a lost scurt, in- 
teresul stârnit de Goma llind redus şi nu a fost așa de 
mare, cum afirmă dna leruncă. A doua explicație ar [| că 
reporterul lu! “Figaro” nu știa cine este Verdeț sau Bur- 
tică şi o [i crezut că sunt niscaiva fasciști. ȘI in acest 
caz, nu prezentau interes Dar. repetăm, “Figaro” Il con- 
firmă “directorul ziarului nostru”. Din reportajul din 
“Buletinul Izraeliţilor de Rit Elen”, relese cele ce au 
scris celela!te ziare franceze, rm prezintă importanță. Dacă 
presa franceză a fost atât de entusiasmată, dece soții Ie- 
runcă, în “Limite”, 26-27, nu au reprodus din etele 
franceze şi au facut exact contrariul: în lungul articol nu 
fac altecva decât să polemizeze — deși sunt contra pole. 
micel — cu cel ce nu le-au impărtășit entuziasmul. 


Dar fraza “sa vorbit în lume despre Țara noastră, gra- 
ție lui Goma, cum nu sa vorbit mielodată”, este lipsită de 
fundament. Sunt un asportiv, un inapoiat, rămas la tim- 
pul când profesorul meu de română își manifesta desnă- 
dejdea în faţa elevilor, pentrucă unul din fiii lui, pe lânră 
altă profesie, mail era și arbitru de footbal, iar arhiman- 
dritul Serlban seria un articol — cu răsunet la acra vre- 
me —, În care-şi bătea Joc de lootbalisti, spunându-le că 
joacă “poarca”. Pe mine, chestiunile sportive mă lasă recr, 
deoarece-m! spun că azi bat unii și la anul alții Dar ru 
aceasta este părerea mulțimilor, mulțimile sunt inebun!- 


24 — 


de N. S. GOVORA 


te de sport şi cine a făcut să se vorbească de Ţara noas- 
tră ca micio-dală, nu a fost Paul Goma cl... Nadia Co- 


mănecl. 

In “Real Madrid” a jucat multă vreme un footbalist 
ungur, numit Puşcas. El bine, când acest lootbalist Pug- 
cas un gol, mulțimile entuslasmate ar fi dat Ungu- 

placa si el şi Bucureştii!!! Aşa că frazele 


ferința de presă a lul Goma, a fost un fiasco, un circ, 

a afirmat insuși Goma. Goma poate îl, daca nu o 
palață, un “enfant terrible”, de proastă calitate. o 1 
scriitor — asupra operei lui literare im! voi spu- 
re părerea altădată —, dar nu are în e! nici o fibră de 
om politic. Am văzut la televiziune, la Madrid, o inter- 
venție a lui Soljenițin. A impresionat pe toți cel ce l-au 
văzut, cu cultura lui, prestanţa lui, seriozitatea lui. Ina- 
micii lui, adică comuniștii, și-au plerdut cumpătul şi în 
ziarele lor de a doua zi, au apărut atacuri furibunde, când 
s'au pus in circulație termeni ca “vipere lubrice”, termeni 
pe care, din tactică, comuniștii Ii puseseră la naftalină. 
Căci aceasta este realitatea: Soljeniţin este nu numa! un 
mare scriitor, ci şi un mare om politic, care ştie ce este 
şi nu e un saltimbanc gen compatriotul nostru Goma. 

Ori alei a fost eroarea impresarilor lui Goma în Ocel- 
dent, soții Ieruncă în primul rând, care nu au voit să 
prezinte lumii libere un mare scriitor să zicem, cl un 
mare om politic, care a provocat în România un cutre- 
mur! Ori Paul Goma. “lenfant terrible”, pare că se amu- 
ză, răsturnând şiștarul pe care cu atâta trudă 11 umplu- 
seră soții Ieruncă. Căci lată ce scrie Paul Goma: “Nu sunt 
istoriclian (1), nlei sociolog, nici om politic... Eu sunt scril- 
tor, acel animal care povesteşte celace știe, chiar dacă 
uneori nu ştie ce povesteşte” (Cuvantul romanesc, Iulie 
1979). ŞI: “Ce eşti tu Paul Goma? Dizident? Opozant? 
Comunist? Fascist?... Ce şti tu?... Cunoscându-mă până la 
indiferență, nu răspund Dacă ași [i intrebat “Cine eşti 
Dir aș răspunde: Nu ştiu” (Cuvântul românesc, Iulie 

19). 

Adică Paul Goma răspunde exact ca la conferința de 
presă: nu știe ce este, nu ştie dacă e opozant sau comu- 
mist. adică lucruri pe care presa “țigănească” a exilului 
le-a consemnat, relatând Adevărul, iar soții leruncă le-au 
negat, atât în “Limite” cât, mal ales, în propaganda de 
la om la om, punându-se, ca să recurgem la un eufemism, 
pe linia contrarie Adevărului. Deci “Venfant terrible” spu- 
ne că el nu e om politic, cl scriitor. Ar fi desigur o luare 
de poziţie care l-ar face onoare. Dar, cu fumurile urcate 
la cap din cauza pir rapide a 6 cărţi, uită că nu 
a ajuns mare scriitor, pentrucă a fost prezentat Ocelden- 
tului ca serlitor, el ca om politic. Adică valoarea lui nu 
rezidă in valoarea cărților lui, ci in valoarea lul ca om 
politic, adică literatura lu! e ridicată la suprafață cu sur- 
le şi tobe, pentrucă un moment politic, o tactică politica 
o cere. Când va trece acest moment politic, atunci va fi 
trecut la capitolul “uitare”. Exilul românesc cunoaşte ca- 
zuri de “mari” scriitori aruncaţi peste bord, când momen- 
tul politic care Îi scosese la suprafaţă, a fost depășit. 

Dealtfel, la conferința de presă, gazetarii i-au pus lul 
Goma numa! întrebări cu caracter politic. Ne pot spune 
soții leruncă câte Intrebări şi care sunt acele Intrebări 
puse de gazetari, asupra romanelor lui Goma? Dacă | sar 
(| pus acele Intrebări, poate Goma sar [i achitat onorabil, 
nu sar Îl făcut de râs. Dar | sau pus întrebări politice, 
gazetarii sau adresat omului politic Goma aşa cum Îl 
prezentaseră impresarii — și Goma a răspuns-spre stu- 
pefacția impresarilor, ca un om căzut din lună. Deci Goma, 
atăt la conferinţa de presă, cât și In “Cuvântul românesc 
a dat cu pielorul Impresarilor, parcă spunându-le: Ce mă 
bateţi vol la cap cu politiea? Bu sunt scriitor, nu sunt om 
politie, Deci poziţia lui Goma ar [i onorabilă, Cade insă 
în păcatul mândriei, Sau al ignoranței. Crede că “aprecle- 
rea” cărților lui la Paris se datorește valorii intrinsece a 
acestor cărți şi nu că ele sunt produsul unul moment și 
unei tactici politice, ale unor cercuri interesate. Care sunt 
aceste cercuri interesate? Fără Indolală că e vorba de 
cercurile *nemteşti”. 

Dar. cu tonte alureala politică a lul Goma, conținutul 
cărţilor lul e anticomunist, deci criticându-l, fac Jocul co- 
muniatilor, ar putea spune cineva. Ar trebul — odată pen- 
tru totdeauna -— să se termine cu acest “laci Jocul co- 
muniştilor”. Am seris contra trădării de la 23 August, con- 
tra lui Mibai Viţeză, contra borfașului “episcop” Leu, con: 


tra Caromanulul, contra lui Nicolae Carantii, ete, ete, și 
afirmatiile «că făceam Jocul comuniştilor” sunt astăzi mmo- 
nedă curentă. Ba relese că tocmal! susținând pe 23 August, 
se face Jocul comuniştilor, de moment ce partidul comunist 
român a decretat această sinistră dată, drept sărbătoarea 
națională a poporului român!!! 

E drept că autorii din exil ai lui 23 3 st fuseseră ne- 
voii se aşeze pe o poziţie defensivă, cerându-ne să 
ul pe 23 August, căci dacă acea rușinoasă lovitură 
de Stat nu fusese un act salvator, fusese o necesitate, se 
făcuse pentru a se salva ceiace se mai putea salva, Dar 
iată că în “opusculul”, “Testamentul lui Maniu”, dl Pe- 
nescu face cale intoarsă; de la defensivă, trece la ofensi- 
vă. Care să fie motivul sau motivele? Se poate răspunde, 
deocamdată, doar prin ipoteze. Una ar îl că dl Penescu a 
obținut bani de la americani, masoni sau evrei, şi atunci 
nu mai are nevole de dl Papanace, ba din contra, îl incur- 
că, căci trebuie să impartă tainul cu el. Altă ipoteză ar 
fi că dl Penescu i-a compromis pe papanaciști şi aceștia 
nu mai pot da inapoi, fiind inlănțuiţi la carul invingăto- 
rului. Se dă chiar a înțelege că dacă ar [i trăit însuși Cor- 
neliu Codreanu, sar fi găsit în seara de 23 August alături 
de Mihai Viteză, Manu și Bodnăraș, pentru a aresta pe 
mareșal!!! 

Dar orlcare ar [| situația, nimănui nu | sar mai putea 
spune astăzi “că face jocul comuniştilor” dacă vorbeşte 
sau scrie contra lui 23 August, a lui Mihai Viteză sau a 
decedatului comitet național. Şi totuși, altădată, pentru- 
că am scria contra celor vizați mai sus, am fost nu acu- 
zat că fac jocul comuniştilor, ci deadreptul că sunt “agent 
comunist!” 

Spuneam că la producerea “cutremurului” Goma, am 
rămas în espectativă,. Eram neincrezător și neincrederea a 
crescut când am citit lista membrilor “comitetului fran- 
cez” care cerea punerea in libertate a lul Paul Goma. Pe 
această listă figurează şi Louis Aragon, poetul cunoscut. 
Acest nume m'a făcut să mă strâng ca un ariciu. ŞI că 
aveam dreptate, o dovedesc rândurile ce urmează : *ŞI mai 
suspect, protestul indignat al lui Aragon, care descoperă, 
deodată, că in Uniunea sovietică se pot săvârşi nedreptăți. 
Aragon a înghițit marile procese din 1937. A înghiţit asa- 
sinarea lui Troțki. A înghiţit colonizarea unei jumătăţi 
din Europa. A inghiţit procesele din Est A Inghiţit zdro- 
birea revoluției maghiare. Cu surăsul pe buze şi cu Elsa 
Triolet alături, ce n'a înghiţit Aragon? Genoclde, teroare, 
minciună, ipocrizie şi conlort intelectual (numa! intelec- 
tual? n, n.). ŞI lată că deodată sar trezi? S'ar converti? 
Dar se converteşte acela care recunoaște tot ce a făcut 
inainte (desigur rău n. n.). Nu și unul care trece cu bure- 
tele peste un întreg trecut de înrudire cu gâdele, fără a 
se explica asupra lul... Ce se intâmplă lor şi celor din jurul 
lor € prea grav și prea insemnat, pentru a Ji mânțit de 
solidaritatea neașteptată a lui Aragon”. 

Rândurile de mal sus nu le-a scris cineva “care lace 
Jocul comuniştilor”, ci apriga anticomunistă dna Ierun- 
că. Le citim in epocala carte — natural că e epocală de mo- 
ment ce | sa făcut onoarea unei mese rotunde la Radio 
Târgul Cucului —, “Unde scurte”, p. 146. Dar acuma 0 
mică întrebare Indiscretă: ilustrul el soț, dl Virgil lerun- 
că “n'a înghițit” marile procese din 1937, n'a înghiţit asa- 
sinarea lui oțki, na înghițit atacarea Poloniei pe la 
spate şi, mai grâv na inghițit răşluirea BASARABIEI 
NOASTRE? ŞI dacă nu le-a înghiţit, cum se explică fap: 
tul că a seris la “Timpul” şi la “Ecoul”, unde “partidul 
işi repartiza membrii condeeri? 

Dna leruncă a scris diatriba contra lul Aragon, cu oca- 
zia procesului Andrei Siniavski şi Iuli Daniel. Amandoi, 
după nume, trebuie să fie “nemți” de origine. 

Şi Dna Ieruncă, păsea suspecte protestele parai co- 
munist francez, atribuindu-le unul interes tactic: căuta- 
rea unel căl de Inţelegere cu socialiștii. 

Suspecte protestele partidului comunist francez şi ne- 
demn al lui Aragon, în cazul celor dol “nemti” citați mal 
sus, dar suspiciunea dispare când acelaş nedemn Aragon 
işi pune semnătura în apărarea “semi-neamţului” Paul 
Goma! 

Dar să încercăm A descifra rebusul Virgil Ieruncă. In 
no. 26-27 din “Limite”, citim: “Fostii comunişti sunt In 
general, odată ce sau desmeticit, dintre cel mal activi și 
eficace anticomuniști. Dacă incepem cu Arthur Kâstier ȘI 
sfârşim cu Annle Krlegel (tot *nemţoalcă” desigur şi asta), 
măsurăm cât rău au putut face comunismului cei ce au 
crezut în el”. 

Vorbeşte serlos dl Ieruncă? Unde vede răul pe care no) 
nu reusim să-l vedem? De decenii, comunismul înaintează. 
cucereşte țări şi spații, bătându-şi parcă Joc de cărțile lul 
KâsVer si a celeilalte “nemţoalce”, Annle Krlegel. DI] Ie- 
runcă nu poate măsura răul enorm ce l-au făcut comunis 
mului “nemții” ăştia care-și zice “comunişti desamăgiți”. 
Nol îl măsurăm: egal cu zero. Dar spre norocul nostru, NU 
rămânem de căruță. La cohorta de nume invocată de, în 
speclal, dna Ieruncă în cartea sa, venim şi nol să ne 
aducem aportul și punem in balanță pe Paul Goma, e 


adevărat că numai! *semi-neamț”, Din nefericire, celalt 
“nemți” sută la sută, Paul untei de exem le a fost 
comunist niciodată, deci nu intră in categoria “comun 
tilor desamăgiţi” lar Michel Solomon a scris mai mult 
decât trebuia. 

Dl Ieruncă, da, el a fost comunist, deci el intră in ca- 
tegoria “comuniştilor desamăgiţi”, Dar deși comunist, ol- 
tean şmecher, și-a dat seama că paradisul pentru care 
militase, nu e atâta de sigur nici pentru cei 1000 de ile- 

aliști și deacela s'a pândit să pună câteva mil de kim 
ntre el şi paradis. Nu, n'a trecut prin munți şi păduri 
nici prin apele Dunării, cl a venit cu pașa „cu drumul 
plătit şi cu bursă. Ca la mama acasă. 

Pe urmă comunistii au avut proasta Idele să-l tale bur- 
sa și să-l cheme la București. ŞI dl Ieruncă. a mirosit e) 
ceva şi a zis, nu. 

După “momentul antifascist”, a Inceput, serie el, să lu- 
nece spre dreapta. Se declară anticomunist, condamnă re- 
gimul de la Bucureşti, cam în genul Goma, dar soţia lui 
scrie “că se convertește doar acela care recunoaşte tot ce 
a făcut înainte”, adică răul ce a făcut sau, și mal clar, 
condamnă răul ce a făcut. Dar dl Ieruncă n'a condamnat 
incă marxismul. In “Cuvântul românesc”, un compatriot, 
Vlad Anghelescu, a scris un studiu condensat intro pael- 
nă, in care arată in mod științific că marxismul e neviabil, 
că el nu poate fi aplicat decăt atâta timp cât se sprijină 
pe baionete. In rezumat, marxismul e contra legilor eco- 
nomice naturale. Intr'o notă, în “Limite”, di leruncă lăuda 
articolul și atât. 

ŞI di Ieruncă nu condamnă marxismul, pentrucă a ră- 
mas marxist. Ce nu găseşte bun, nu e marxismul în sine, 
ci aplicarea lui; vinovaţi sunt cel ce-l aplică, asemânân- 
du-se în aceasta cu Goma care, mal neuns cu toate alifiile 
ca di Ieruncă, spune că el nu ete marxismul e mort 
sau nu în țările estice, adica, e viabil sau nu, şi con- 
damna doar pe Ceaușescu. Relese deci că marxismul nu e 
mort in Est ci e viabil, dar e rău aplicat de două per- 
soane. Când acele două persoane vor fi înlăturate, el, 
Goma, se va intoarce în Ţară, pentru a colabora cu mMoş- 
tenitorii 

Dna leruncă, la Târgul Cucului, îşi ajută soțul Ade- 
vărații anticomuniști astăzi în lume, și cei mai eficienți, 
sunt “comuniștii desamăgiţi”, ei [ac un rău teribil comu- 
niştilor, cum spune ilustrul ei soț, “in umbra cărula are 
norocul să trăiască”. Ceilalţi, anticomuniştii vechi, cel 
care au luptat pe front, cel care au trăit In exil când 
dl Ieruncă scria la “Ecoul”, apă de ploale! 

Adevarata luptă anticomunistă a început — desigur e 
o simplă întâmplare —, cu momentul — să ne lerte d] Ie- 
runcă că-l coplem —, Slanski. Au fost impuscaţi 
Pătrăşcanu şi alții, au murit în inchisoare Maniu, Miha- 
lache şi Titel Petrescu — nici unul din aceştia neputând 
(i acuzat de fascism, şi Occidentul, adică propaganda di- 
rijată “nemţească”, nu sa mişcat. ŞI lată că odată sosit 
momentul Slanski, Occidentul s'a emoţionat. ŞI continuă 
să se emoționeze oridecâte orl e vorba de un “neamț” sau 
cel puțin de o jumătate de “neamț”!!! 

Nu Il se pare aceasta curios, soților leruncă? Nu || se 
pare curios că acest “Occident” rămâne impasibil când 
apar cărți sguduitoare ca cele publicate de Bacu, etc, 
când e vorba de cărți trăite, de documente iretutabile 
deci, şi se emoționează (şi incă în ce grad!!!), când apare 
un roman al lui Paul Goma, roman în care imaginația 
are dreptul să se desfăşoare în toată voia? Postul „de 
radio Târgul Cucului, post de radio plătit de “boys-il 
americani dar dirijat de “nemți”, sa arătat seârcit când 
au apărut cărţile celor 5, dar a deschis larg balerile pun- 
pli cână a fost vorba de romanele lui Goma, pe care le 
difuzează în intregime. plătind 4 dolari minutul Bieţii 
exilați români s'au gândit să descopere o altă monedă de 
schimb: aceasta monedă se va numi minutul Goma, adl- 


Reproducere după emisiunile la Târgul Cucului, dna 
Ieruncă serie o carte (in treacăt fle zis. această carte sa 
tipărit cu banii unui leglonar disident), cu titlul “Unde 
scurte”. In ea se ocupă pe larg de “comuniștii desamă- 
giți”. cel care fac cel mal mare rău comunistilor, natural, 
ca Sinlavski, Daniel, Tarsis, ete, ete. Ne vom opri asu- 


au în el virusul Eveheniei Guinzburg. Comunismul sălbatec 
al Evghenlei Guinzburg 11 au cel ce au fost comunisti 
când nu erau la putere comuniștii în Rusia, România, șe 
si au contribuit la înscăunarea lul, printre ei tigurând 

dl Virgil Ieruncă. Acestia, ca şi Evphenia Guinzburg, nu 
se pot vindeca de comunism şi umblă cu Ierunca vopsită. 


— 25 


i 


ă 











mami 


„2% Ba 
25 PAR 











ie 


îi 


F; 
[. za 
rd 


lar 
scrisă că sa comportat eroice, refuzând să parti- 
executarea de lucrări de fortificații teutonice. 


i 
| 


: 


România, Românie! D]l Ieruncă își dă- 
că din punct de vedere politic, Goma nu valora 
tocmai aceasta-l trebuia şi lul: o marionetă EI 


3 


ii 

i 

i 
=; 


BaPERă 
je: 
«ed 
i 
Fii 
283 
i 


Burtică şi V 
aflat de greva de la JIi de 
sloara pe care o tră- 


E 
i 
i 


bani! lui Jimmy Carter. Numai tru 

mulți și rombureabili!!! rară ger i îm d-aia 
cel mai mare rău comuniştilor Îl fac et, disiden- 

na răspuns la apel Se 

bdarea şi cel 16 parti. 


i 
aE 
E 
i 


BE 
i 
i 
pe: 

: 


leruncă sau apucat de 


: Brutus Coste. Acesta a 
n America. Dar de unde bani, 

se mişcă fără să fie plătit? Sa vor- 
de subscriptie, printre Românii din Ame- 
carte discretă. Di Coste vola să spună ca 


SEI 
fi i 
| 

is 


i 
] 
i 


su scos 
America nu scot banii așa usor. Un 
Ă preot legio . 
ag membru in consiliul dlui Penescu, a pda 
3a fă raz: dvoastră cel din Europa, credeți că în America 
Sai se gâsesc pe lângă gard! ŞI nu-l cerusem nici un 
Tot dacă Paul Goma a lost in America. inse 
că a t banii necesari. De unde, dacă Românii e mea 
fa rari: i 147 „Esi loarțe simplu: de la “Nemţii ameri- 
% „nu 
car 1 Ă SE gur se poate spune, e un secret, 
a sa rezumăm, bomba Goma, in Europa, n' 
decât in imaginaţia soţilor leruncă și a EA na 
Radio Târgul Cucului. ferința de presă a eșuat lamen- 


20 — 


„0 


lite- 
ă susținătorilor lui 
CI 00 de de stânga! Chiar 
Al se pare umilată ca un dirijabil, o acceptăm, 
putem accepta e. faptul că acești intelectuali 


nga, printre care Aragon, cel atât 
je maltratat de dna iba ş nu Bcceptăm pe 
crun care ne- 

adeshunilor -co- 





renui! . Ar însemna să | foc. Mă 
să doar că un gazetar, care „po aseamănă 
dintrun anumit punct de vedere cu Churchill, a scris că 
toate publicațiile româneşti ce au scris contra lul Goma, 
sunt fițulei. Mai grav ni se pare faptul că o față bise 

membru al unei Asociaţii, a invitat pe Goma în 
numele acelei Asociaţii, fără sa consulte pe ceilalți mem- 
bri, adică ând puţintel nedemocratic. Are acel cu- 
cernic părinte scuza că nu a inovat nimic. In Europa, 
di Virgil Mihăilescu a adus plocon dlui Penescu biblioteca 
din Preiburg, tot cu dela sine putere. Rezultatul final a 
fost că sa făcut de râs atât dsa cât şi di Penescu. Despre 
cucernieul părinte nu mal adaog nimic, deoarece se svo- 
neşte că este destinat unei inalte și responsabile ierarhii 
în Europa, şi nu vreau să-l pun bețe în roate. 


Dar a mal to un alt Român, care l-a luat pe ga- 
ranția lul pe Paul, atrăgându-și sângeroasa ripostă: dar 
pe dta, cine te garantează? Pe acest român Il considerăm 
de o bună credință ce i-a fost înselată de prietenul său 
di Virgil Ieruncă. Desigur acesta i-a comunicat că tot ce 
sa scris despre falmoasa conferință de presă e o rețea de 
minciuni și că el are banda magnetofonica pe care e în- 

tă zisa conferinţă. Acest Român are ocazia să faca 
mea culpa. In ziarul “Cuvântul românesc” la care colabo- 
rează, pai citi profesia de credință a lui Goma: nu e 
om politic, nu ştie ce este, ete. E numai scriitor. Il între- 
băm pe acest român dacă merită atâta tevatură un scrii- 
tor pornografie? 

Dar să se la aminte: pentru Paul Goma și-au dat sem- 
nătura 6000 de intelectuali de stânga, deci “comunisti de- 
samăgiți”. Ori marea majoritate a exilatilor români nu 
aecep neoecomunismuly neomarxismul, nu acceptă pe 
“comuniştii desamăgiți”, pentrucă sunt in serviciul ace- 
leiasi forțe care ne-a făcut atâta rău în trecut: “nemții”, 
care-şi lau acuma nume românești sau chiar evreești! ȘI 
nu e bine să ne punem rău cu evreii! 


= bai 













UN CURS INTERESANT 


diu) inconjurător, creând Stat in Stat, ceace nu poate 
conduce decât la conflicte şi persecuții din partea popoare- 
lor autohtone şi stăpâne teritorial, dovadă ura dominantă 
impotriva lor și isgonirea din toate țările unde au intre- 
cut măsura. 

Este adevărat că astăzi au ajuns la maximul puterii 
râvnite. 

Sprijiniţi de presa internațională, de radio, televiziune, 
finanța mondială asociațiile create în acest scop după 
ce] de al dollea răsbol mondial. pe care le au in mână 
sau le conduce — pentru a nu mal vorbi de cele oculte 
le e ușor să determine, prin trucaje, minciuni sau false 
mărturii, orice curent favorabii de opinie publică mondia- 
Jă, cum au încercat in ultimi! ani cu romanul ȘI filmul 
“ororilor naziste” HOLOCAUST 

Dar până când? Lumea incepe să nu mal acepte să di. 
gere șopârle ovreeşti, oricât de abil ar [| prezentate de 
scopurile lucrative ale descendenților lui Molse 

Intr'adevăr filmul Holocaust, bine regizat, bine insce- 
nat. bine jucat, a fost de mare “succes” — ca film —. dar 
a rămas doar un film bun, ca și cazul Ana Frank şi atâtea 
alte nuvele născoelte de danii judale, din “drama” popo- 
rului evreese. 

Pe toate, arta propagandistică sionistă le-a transformat 
in mitul suferințelor evreeşti, personagiile căpătână o per- 
sonalitate aevea, a căror tragedie Inchipultă te sdruneină, 
a Pra e eră Rt sunt: literatură 

ul ca evrei -şi aducă aminte d» bleste- 
mul biblic: *ISRAELE PRIN TINE INSUTI EI ÎI e Te. 
și să pună capăt atâtor provocări cari până la sfârşiț se 
vor întoarce ra un bumerana Impotriva lor. 


INAPOI LA «PRIN NOI INSINE? 


E vremuri, intre cele doua răsboale mon- 


„. 


2 diale, ca şi în zilele noastre, doctrina 


(A 
ii d 


economică: “Prin Nol Inșine”, era și 
este considerată un anacronism, care 
n aia desvoltarea industrială a unui 

In Ţara Noastră această politică con- 
servativă era susținută de Partidul Na- 
țlonal Liberal, exponentul e! fiind Vin- 
tilă Brătianu, in timp ce Partidul Naţio- 
nal Ţărănesc, prin Virgil Madgearu, 
profesa o politică de expansiune masi- 
vă prin cointeresarea capitalului străin. 

Faptul că România, după intregirea Ţării in granițele 
el fireşti Şi până la venirea Comuniştilor la putere după 
cel de al doilea răsbolu mondial — rămăsese un stat ina- 
polat din punct de vedere industrial, se impută astăzi de 
unele cercuri politice, Partidului Naţional Liberal şi poli- 
ticel lor: “Prin Noi Inșine”. 

Care este adevărul? 

Dacă încercăm să trecem in revistă, în linii generale, 
evoluția formării capitalismului în decursul istoriei, con- 
statăm in primul rând, că doctrina economică Prin Noi 
Inşine, nu fusese o invenție a Partidului Liberal Român, 
cl era o practică de guvernământ pe acele vremuri și în 
alte state, mai ales în Europa de Răsărit, Ţări ca Polonia, 
Ungaria şi Cehoslovacia, care moşteniseră dela Austro- 
Ungari o industrie mal desvoltată decât avea România — 
au practicat totuşi şi ele același politică prudentă față de 
capitalul străin, și deci au stagnat ca și noi, intre cele 
două rasboale. 

Dece oare această rezervă față de capitalul străin, în- 
repistrată pe acele vremuri, în atâtea state, inclusiv Ţara 
Noastră? Motivul poate fi găsit în instinctul de conserva- 
re națională al acestor state, față de natura acaparatoare 
a unui capitalism străin, care ducea in cele din urmă la 
deposedarea economică a resurselor lor naturale, și ace 
cari la insuși subjugarea lor politică, ca state ebl- 

are, 

Istoria capitalismului este strâns legată de insuşi isto- 
ria omenirel. 

Deoarece Isus Christoa propovăduise sa faci un impru- 
mut fără speranţa de a-l mai prim! inapoi, Biserica Creş- 
țină a dedus de alci, că este un păcat de a da bani cu 
dobândă. Proclamând sterilitatea capitalului în Dreptul 
Canonic, Biserica Creştină a interzis Creștinilor practica 
cămătariei, exceptând însă pe Evrei, ca păcatul să cadă 
numal asupra lor. Aceştia devin astfel singurii bancheri 
legal! și oficiali, incepând cu Evul Mediu. 

Caracteristicele capitalismului străin incep să se facă 
cunoscute înca de pe atunci. 

Evrei! nu au intarziat ca în curând sa puna stapanire 
pe bunurile a tari intregi. In Anglia, Franța, Spania: Re- 
gii. Nobilii, chiar şi Bisericile deveniseră debitorii lor. Din 
această cauză, Edward 1 al Angliei, sa văzut nevoit în 
1200 să expulseze în masă pe Evrei, cari nu sau mai putut 
reintoarce decât sub regimul lui Oliver Cromwell. Din 
Franta au fost expulzați în 1306, lar din Spania pe tim- 
pul Inchiziției. Celebrul scriitor Englez W. Shakespeare, 
care era familiar cu aceste stări de lucruri, a lăsat pos 
terității în personajul lui Shylock, din plesa “The Mer- 
chant of Venice”, Imaginea prototipului cămătarului ra- 
pace, care cere bietulul Antonio plata datoriei, printro 
fâşie de carne din corpul său. 

fapt, pe acele vremuri, numai un om desperat, în 
cazuri de boală gravă, catastrofe ale naturei, ravagii de 
răsbolu — făcea un imprumut deoarece dobânda era 
atât de mare, încât nimeni nu se gândea să imprumute 
bani În scopuri economice. 

După Revoluţia Franceză, in 1789, practicarea profesiu- 
nej de bancher devine liberă și pentru Creştini, şi astiel se 
pun bazele Capitalismului modern, așa cum îl cunoaştem 
astăzi. 

Evreii aveau insă un mare avans [aţă de Creştini, atăt 
in expertiza, cât şi in rezerve financiare, acumulate în 
decursul secolelor trecute, cu toate adversitățile prin care 
au trecut. Astfel, când James Rothschild, tundatorul Ca- 
sei din Paris al Firmei Bancare cu acelaş nume, moare în 
1883, el lasă in urma lul o avere personală estimată la 
1700.000.000 franci aur. Pentru a ne putea [ace Insă o 
idea mai exactă de influența enormă, pe care o avea pe 
atune! Firma Rothschild, în faţa căruia Regi și impărati 
își plecau capul cu mare reverință — trebule ca la suma 
enormă de mal sus să se mal adauge și averile fraților și 





de Dr. Const. |. UNTARU 


verilor lui James. din Paris, Londra. Frankiurt. Viena şi 
a sucursalelor din Berlin, Petersburg, Roma, Madrid, Ams- 
terdam, Bruxelles, New York şi altele, 

Contra acestui colos financiar, care creștea continuu, 
prin desvoltarea de rădăcini in toate direcţiile şi in toate 
țările — orice opoziție era exclusă, chiar şi din partea 
celui mai puternic stat din lume. 

Astfel, Banca Naţională a Franței era condusă de insuși 
Rothschild; Miniştrii ei de Finanțe erau sub controlul 
agenților lui, in timp ce Căile Ferate și enorme proprie- 
tăți rurale şi urbane erau in patrimonul cei sale. Acela- 
și situaţie se prezenta și in Anglia, Holanda, Belgia, Ger- 
mania și Austro-Ungaria Indugtriile din Cehoslovacia, 
Ungaria şi Polonia nu erau ale acestor țări, ci ale capita- 
lulu! străin cu sediul la Viena. 

Când în 184, Marei Rusii avea nevoile de un îm- 
pramut de £ 15.500.000 pentru a putea face față plății do- 
bânzel altor împrumuturi contractate mai inainte şi pen- 
tru a termina linia ferată din Siberia — acest imprumut 
nu s'ar fi putut obține la Londra, fără de cooperarea dior 
Rothschild & Fii, cărora Ţarul a trebuit să le dea asigu- 
rări exprese, In prealabil, că persecuțiile Evreilor in Rusia 
vor înceta. 

După cum vedem, evenimentele istorice in legătură cu 
evoluția capitalismului din sec. XIII și XIV incep sa se 
repete în sec. XIX şi XX. Desigur că aceste evenimente 
erau cunoscute oamenilor politici de pe acele vremuri, și 
unul dintre aceştia era şi Vintilă Brătianu. 

Dar nu numai oamenii politici, dar şi oamenii mal de 
rând aveau acelaşi aversiune față de imprumuturi, în ge- 
neral, şi de lea asi străini, in special Pe vremuri, po- 
porul nostru avea obicelui sănătos de a nu se întinde mal 
mult decât il ținea plapoma. Părinţii, moşii și strămoşii 
noştri considerau ca o mare rușine starea de a [i *dator- 
nic”. De acela dacă erau nevoiţi de a face un imprumut, 
în caz de mare nenorocire, ca în Evul Mediu, el țineau 
ascunsă această “ruşine”, căutând să scape de ea, prin 
plata cât mai rapidă a datoriei. 

Față de capitalul străin rezerva lor era şi mal mare din 
cauza nestatorniciei şi naturii hrăpăreţe a acestula, cău- 
tână să facă intrun timp cât mal scurt, (- prin orice 
mijloace, un câștig cât mai mare, pe care -1 transtere 
apoi în alte țări, unde şansele de câştig erau şi mal bune. 
Acest capital nu era deci legat de Tară şi nu era reinves- 


gan, şi se făceau averi imense de către intermediarii străi- 
ni erau cunoscute multe cazuri de evadări a capitalului 
străin. Unul dintre cele mal notorii a fost şi acela al unui 
Grec cu numele de Embiricos, pripășit prin port cu o băr- 
cuță nenorocită cu pânze, cu care venise, dealungul coas- 
tei Mărei Negre, până din Constantinopole. In scurt timp, 
devenind milionar, el se multă dela Brăila la Londra, unde 
pune bazele, cu banii făcuți la gurile Dunărel, unei Agen- 
VII de vapoare: “Embiricos S. A.”, cunoscută și astăzi în 
cercurile de navigaţie dintre Europa și rai 

Acelaş lucru s'a întâmplat, în stil incă și mal mare, cu 
santierele câștiguri realizate de capitaliştii străini in in- 
dustria petroliferă, metalurgică. forestieră, ca să numim 
doar câteva. Cum au apărut la orizont norl negri de fur- 
tună, În preajma celui de al doilea răsbolu mondial, toate 
aceste capitaluri străine impreună cu câştigurile acumu- 
late au luat vle câtre Apus, lăsând în urma lor o mare 
văgăună in rezervele de materii prime ale României. Noroc 
cu opoziția făcută de Liberali faţă de acest capital străin, 
care a mal zădărnicit, într'o oarecare măsură, exploatarea 
resurselor noastre naționale, altfel dezastrul ar [| fost şi 
mal mare. 

Nu mai vorbim de ravagiile făcute de acelaş capital ra- 
pace în lumea satelor, in special in Basarabia, unde ță- 
ranii erau ademeniţi să facă imprumuturi pentru moder- 
nizarea rilor, în condițiuni insă atât de oneroase, 
incât neputând plăti datorile la termen, erau de Vu 
de pământuri. Dar nu numai în rândurile țăranilor, dar și 
in acela al proprietarilor mai mari dela o se petrecea 
acelaş lucru. Ionel Teodoreanu, În celebrul său roman “La 
Medeleni”, descrie în mod atât de patetic, cum au fost ex- 
propiați chiar şi marii proprietari, de pământurile lor stră- 

i a acest capital şi-a luat valea câtre Vest în preal- 


ue e ului, 


Pentru a înțelege Insă și ma! bine mentalitațea oame- 


— 2 






aveau insă și concepții mai mari de industria- 
mi Ai tă! 


lizare. Astiel, cunosc 
aceste 


tech grație experienței acumulațe de Elveţieni prin 
electrificarea căderilor lor de ape. 

Natural că Liberalii nu volau ca această sursă de ener- 
gie, atât de vitală pentru viitorul Ţării, să ajungă 
mâna capi ilor străini. cum au ajuns sub Țărăn 
Telefoanele. Din nefericire, crizele politice creiate prin 
revenirea tron a Regelui Carol II-lea, și apoi răsboiul 
dela au împedicat pe Brătieni de a duce la bun 
sfârşit planurile lor sănătoase de industrializare prin Ro- 
mâni şi pentru folosul, în primul rând, al Ţării lor. 

Pe de altă parte, capitaliștii internaționali nu dormeau. 
In timp ce, pe de E Ia subminau în diferite țări, dela 

ere, politiciani adversari lor, ca Vintilă Brătianu in 

promovând pe alții, simpatizanți cu ei, ca Virgil 

— de altă parte pregăteau o nouă concep- 

ție economică: acela de a creia în mod artificial capital 

DârdAg, Prp Ha) ară legat de stocurile de aur exis- 

1) ca atare la dădea posibilitatea nelimitată de ex- 
a resurselor mondiale. 

Astiel, în 1930, apare faimoasa lucrare “Tratat despre 
Monedă” a economistului Englez John Maynard Keynes, 
care se declara contra teoriilor tradiționale economice 
ale lui Adam Smith, contra politicei de deflațiune şi a echi- 
librării etelor. Keynes recomanda Guvernelor intro- 
ducerea budgetelor deficitare pentru combaterea şomaju- 
pă aceasta cale devine advocatul creierii de capital 
p fate aa Pana iat monetare ale Pali Em!- 

L țiază crelarea răspândirea In- 

fiației în lume e venituri fixe Prin irifla ție, aceştia sunt 

de urile lor, intrun mod cu mult mal! re- 

t prin exploatarea normală a capitalului străin. 

timp de inflaţie, in timp ce capitalul străin se Imbo- 

peste măsură, In același m sărăcese proprie- 

i Otrm pa nau 0, Cel tn eee 

m n mpul ublice] 

dela Weimar, la Freiburg în Br, unde fusesem Ata la 

Universitate, unul din marele hoteluri ale orașului, fusese 
cumpărat de un chelner din America cu 300 dolari, 

La sfârșitul ultimului răsboiu mondial, când centrala 
capitalului internațional sa mutat dela Londra la New 
York, pe rin ataca i-a jan Aare Pe instituții fi. 

toare ație, ca ternational Mo- 
inel a World Bank, Commodity Credit Corp. and 
Exim — Bank a Americei, la care dacă ești primit ca 
membru, cum este astăzi România — obţii așa numitele 
“drawing-rights”, adică posibilitatea de a contracta im. 
ierte Mohr în ip de dolari, printro simplă 
opera tabil , ca aceste fonduri să . 
te, sau să ge deplaseze dintr'o ţară in alta. a 


In ce privește Ţara Noastră, două mari nenoroelri au 
căzut pe capul ei: intâi subjugarea el politică de către 
Boviete, şi apoi industrializarea dezordonată făcută de 
comuniști cu participarea capitalului străin. 

O eroare, care au făcut-o nu numai comuniştii, dar 
şi alții, a fost acela de a echivala gradul de industrializare 
cu standardul de viață al unui popor. ŞI cu cât industria. 
lizarea e mai grea, cu atât se crede că-i mal bine, Ori 
aceasta nu este 0 regulă generală de ex Danemarca, care 
nu are o industrie grea, se bucură totusi de unul dintre 
cele ma! inalte niveluri de viață din lume. 


28 — 


e 



















Pe lângă această concepție tă, comuniştii au mai 
ost At | “industri zare masi. 
“rapidă, și de ; acela de a crela o 
proletară | pe ă poată clădi regimul 
„după principiile n t-leniniste, 

e eroare insă, care echivalează cu o ade- 
tă ațională, a fost acela de a infeuda Ţara, 
străin, intrun grad nemal pomenit până acum 

storia unul Stat de dimensiunile economice ale Româ- 


publicate de revista cu renume internațio- 
ern Europe, în nr. din 25 August, 1978, 
ă r Vestice suma de 3.5 





cere, cum sunt chemicalele au totuși nevoie de o subven- 
ție de 10-16 %; echipamentul electrice ŞI bunurile de con- 
sum trebuesc subvenţionate cu 12-18 %: in timp ce arti- 
colele de inginerie necesită un suport de 18-20 %. Nu mal 
vorbim de produsele industriei oțelului, care importă cea 
mail mare parte a materiilor de fabricație dela distan 
enorme ca Brazilia, India, Australia, Algeria sau Rusia 
Sovietică, trebuind să vândă fierul sau oţelul, de calități 
mediocre, pe o plață mondială deja saturată de produsele 
altor țări, mal bine echipate din punct de vedere technic 
şi economic. 
ŞI ca și cum oțelăriile dela Galaţi n'ar [i destule pentru 
a apăsa greu asupra Economiei Naționale, se mai inten- 
ționează acum construirea altor oțelării la Călăraşi, Ialo- 
miţa. Asta nu fiindcă ar exista pe Bărăgan zăcăminte 
bogate în minereuri de fier, de manganez, cocs, nisipuri 
minerale irutila, ilmenite sau zircon) ori surse eftine de 
energie. Probabil că singura rațiune a fost acela că loca- 
ltatea se află la marginea unei ape. Dece atunci nu şi la 
Sovata, că și acolo este apă şi incă minerală? Iar în cela- 
ce privește transportul se poate construl un canal cu ză- 
gazuri, care ar putea servi pe traseu şi la irigaţii! Din 
punct de vedere technic totul este posibil. Daca Egiptienii 
au fost în stare în antichitate să construlască Pyramide 
în pustiu, de ce nar [| in stare şi Faraonii români să 
și ei astăzi oțelării la munte, unde ma! este 
pe a pna a Sclavi sunt, slavă Domnului, destul în Ro- 


Minereul ar [| descărcat, cum se face astăzi la Constan- 
ţa din cargoboate de 55. tone, venite dela capătul pă- 
mântului, în slepuri de 15.000 de tone, și în loc de a se 
descărca toate la Galaţi, sau la Călărași, unele ar [i tran- 
sterate in slepuri mal miei, care ar lua-o pe canal În sus 
la munte! Capital străin, amanetând cea mal rămas din 

ară cu dobânzi exorbitante, ar acoperi toate cheltuelile! 

concepție de desvoltare econ că mal perfectă sar 
putea imagina decât una ca aceasta?! 

lata deci rezultatele dezastroase ale industrializarii sub 
comunisti. De acela, la eliberarea Ţării, o vastă operaţie de 
asanare, prin restructurare va [| necesară și in sectorul 
industrial al economiei noastre naționale. Aceasta nu va 
[i deloc o operaţie ușoară, având În vedere că va trebul 
să se plătească muncitorului român un salariu echivalent 
cu acela din țările vestice, nu cum se procedează sub co- 
munişti, cu salarii de mizerele, pentru a putea subvenţio- 
na din ele, exportul produselor unor industrii nerentabile 

Situația se mal agravează și din cauza survenirii crizei 
de energie universală, care va lovi mal tare în statele 
supra-industrializate, decât în acelea cu o industrie mal 
mică. La aceasta se mai adaugă și pericolul crescând al 
polutării naturei, printr'o industrializare excesiva, şi ne. 
cesitatea restabilirei ecologice aspaţiului vital 

In concluzie, nu numai România — dacă ar [| liberă 
so facă — dar și restul lumel va trebui în curând să re- 
vină la principiile economice sănătoase ale lui Adam 
Smith, printre care: “Prin Noi Inşine” este unul dintre 
Es anal de bază, atât in finanţe cât şi, mal ales, în po 

e 






Dr. C. 1. UNTARU 








VACANTELE 


DESTINULUI 


FRAGMENT 


II 


UPĂ evenimentele din Octombrie și pri- 
mele zile ale lui Noembrie, prin descom- 
punerea puterii de stat, tinând ca un 
mânunchi strâns atâtea nații, au urmat 
câteva luni când întâmplările se sucee- 
deau cu luțeală, transformările politice 
orientându-se după o cadență nouă, cu 
o La ULUA concepție de viaţă cum era 
cea a autodeterminării popoarelor, por- 
nită să schimbe fața lumii, Scurtul 
interval cu intindere cât doua anotim- 
puri avea să [le hotărâtor. Se făcea ca 

un fel de prag miraculos peste care popoarele treceau spre 
un destin nou. Multe și adânci erau prefacerile, mobilă și 
schimbătoare fată lucrurilor de obşte. Evident puţini ştiau 
ca la Arad se intrunesc reprezentanţii celor doua lumi, 
înfruntându-se, ziua de leri, cu ambasadorii ei iscusiţi In 
momeli şi promisiuni şi viitorul improvizat atunci cu 
organe noi și purtători de cuvânt pe gamă nouă. 

Din aceste intâmplări istorice puțin se răsfrângea pe 
alături, lar la țară ajungea doar câte un ecou slab; și 
mal puțin interes arăta în această direcţie familia Gregula, 
al cărei membrii concentrați asupra soartei tânărului 
preot, erau angajaţi in procctele de aşezare a lui în rosturi- 
le de viitor. Cumpărarea unel case, căsătoria și formalită- 
țile de sfințire în ale preoţiei. Parcă in chip simbolic venea 
pentru familia Gregula acest şir de transformări paralele, 
spre a ilustra că dincolo de aşezare în ordine politică, mal 
de preţ și de durată cu sens mal adânc, este această trâlre 
In jurul altarului ținându-se de ziua de ieri şi mergând 
spre viitor cu cadența din totdeauna, infiptă în stihili 
imuabile. 

Dincolo, in bătala tuturor vânturilor, se rostulau aşezări 
politice de lume, aci se strale luminoase, credinţe. Nimic 
aproape nu-l interesa din tot ce se intâmpla in Jurul lor. 
Doar Laurean mânat de neastâmpărul vârstei şi de curlo- 
zitatea de a ști cum se desfășoară laptele majore ale 
actualității, dacă se mal urnea din loc, spre oraș. 

Aci se trezi indrumat spre o modestă clădire din suburbie 
semănând a muzeu sau a templu antic, Era casa culturală 
a cartierului, transformată peste noapte, după cerințele 
momentului, în sediu de recrutare şi de organizare a unul 
instrument al puterii naţionale. în sala mare, lungă, de 
Jur-imprejurul pereţilor, cu armele rezemate de ziduri, dar 
mal molt fără arme, se adunau, se sflătulau și umblau de 
lel-colo o seamă de militari, mal mulţi cu grade şi fără şi 
câțiva civili: teologi, preparanzi adică normaliști şi elevi 
de liceu. In curte, un cazan gătea de masă acestei lumi 
trăind într'o dulce beatitudine, de nădeJdi, de aşteptare, 
Era nucleul unei formaţii locale de gardă clvilă de unde 
se va porni la alcătuirea unul detaşament pe judet, plasă, 
garnizoană, cu cadre de ofiteri veniţi din armata în lichi- 
dare, Se regăseau aci și teologii, Toma Ungureanu, Gheor- 
ghe Ienovan, Ţâriea Corlolan, Urzica Gheorghe şi alți ofl- 
țeri veterani ca Neamtu, Ştelan, Motorcă, Coriolan, Vlad 
Alexandru, Molse Riscuţă, Nichi Ioan, unii dintre el, ofiteri 
activi işi căutau un rost pentru meseria ramasă fără de 
stăpân. 

Laurean, soldat simplu, dibula şi el o utilizare în acest 
angrenaj, complăcându-se alături de studenţi și cetăţeni 
civili, oferindu-se să facă de pază și menţinerea ordinei 
până când lucrurile vor [| lămurite şi politic de către fac- 
tori, deocamdată in acest mediu foarte vag cunoscuți. Se 

tin doar că exista un organ central, ocupându-se şi poll- 

(le de soarta nației, dela acesta așteptând comanda şi cu- 
vintele de a acţiona. Cel mal important dintre fapte era 
organizarea unei expresii n voinței obşteşti, aceasta con- 
firmând indreptăţirea la unitatea politică a tuturor celor 
de-o lege. Adunarea fixată la Alba Iulia pentru 1 Decem- 
brie 1018. însemna etapa cea mal hotărâtoare în acest şir 
de fapte pornite către o nouă aşezare de obşte. La această 
adunare au participat o sută de mii de oameni din ținutul, 
a cărui soartă era pusă în discuţie 

Laurean ar [| vrut să [le și el de față la acest eveni- 
ment istorie, dar hotărânea mal marilor a fost alta: el a fost 
destinat să rămână de serviciu pe garnizoană. De serviciu 

| de disciplină ostăşească îl era de ajuns. Nu a venit el 

n oraş pentru ca să se angajeze de bună voie acolo unde 
nu a putut să [lo reținut cu forța. Totuși faptul că a fost 





de Tiberiu VUIA 


desleg pentru un servici Îi impunea o răspundere. Cum 
era să plece, pe neașteptate, să Își părăsească postul accep- 
tat in ajun de bună voie. Dezertarea sau ori cum al numi- 
o-şi el nu-l găsea altă expresie mal potrivită-era să apară 
cu atât mai nejustilicată, cu cât a rămas singur în toată 
clădirea, adăpostind şi un inventar de bunuri ce trebuiau 
păzite, Astlel luptase in el conștiinta datoriei, cu elanul 
chemându-l şi pe el acolo unde se părea că e prezentă azi 
intreaga suflare românească. Mai inspre amiazi se hotără: 
atârnă centura in cul şi o luă grăbit spre gară. Era o lul- 
EUER uşoară de zăpadă luminoasă, ziua de 1 Decembrie 
1918. 

In gară lume puţină, în aceea liniște cuibarită prin 
ungherele zilelor de iarnă cu zăpezi. Şi-a scos biletul de 
tren şi a leșit pe peron. Intre timp se făcu ora trel după 
amiaza, parvenindu-l o serie de veşti proaspete. Aduna- 
rea a luat sfârşit, hotărârile și moţiunile au fost contir- 
mate: se anunțau la biroul de mişcare trenuri pornite spre 
casă. Aceasta ar însemna să sosească dupa inchelerea des- 
baterilor şi a ultimelor lormalităţi şi poate tocmal pe în- 
serate: sa lăsat convins de svonuri, a restituit biletul și 
in câteva minute, micul dezertor, incins din nou cu cen- 
tură şi-a reluat postul fără ca fapta lui să [| fost consem- 
nată de cineva. Tentativa a rămas nedescoperită, şi de 
câte ori va [| intrebat dacă a luat parte la adunarea de la 
Alba Iulia, el va răspunde cu emlază: “Am stat de veghe, 
mi-am făcut datoria”. 

Tendinţele de separațiune marturisite de acum și în 
formă solemnă, a trezit in cercurile, până eri dominante 
şi in cele militare, un răsunet de răzbunare, de opunere, 
numeroase fiind manifestațiunile politice şi de forță care 
încercau să se pule de-a curmezişul istoriei. Aşa a fost 
acțiunea unor elemente social-democrate, un meseriaş cu 
vază, propietar de imobil de raport și cu atelier căutat 
de croitorie de dame, unde întrebuința din plin munca 
salariată, din a cărel exploatare îşi augmenta capitalul 
destul de insemnat şi altfel. Decât că Gregula nu înțele- 
gea tocmal din aceste poziţii echivoce, activitatea lul  : fâgua 
de sinceritatea şi onestitatea politică a căruia, avea astiel 
temeluri serloase să se indolască. Acestei mișcări soclalis- 
te şi desigur şi unei agitaţiuni şovine subsersive i sa da: 
torat acţiunea de oarecare proporții, un fel de secesiune, 
exodul muncitorimel maghiare din fabrici, care in număr 
de câteva sute, a hotărât să părăsească teritoriul început 
să fie contestat stăpânilor de leri şi drept protest la ten- 
dințele de unire, sa se stabilească dincolo de bariera fron- 
tierii viitoare. Au și aJuns în prima zi, pe inserate, până 
Ja Vhitihaza, o comună situată la vreo 17-20 km. spre 
Nord, distanță parcursă pe şosea, pe Jos. Distanţa, timpul. 
au fost suficiente spre a deștepta in cel mal cu judecată 
reflecțul sănătoase, să iși dea seama de caracterul absurd 
al inițiativei. Se punea intrebarea: incotro se va îndrepta 
această masă de oameni? Spre ce viitor? Cine-i va găzdul 
nu mal departe decât peste noapte? Incotro vor porni În 
dimineața următoare? Cine le garantează locul de muncă 
şi le asigură condiţiile de trai? 

Astfel], dupa ce au cumpânit mal matur, repede au și 
făcut cale întoarsă. In câteva zile au reintrat la locul lor 
de muncă obişnuit, devenind elemente utile in noua așe- 
zare economică. 

Alte acțiuni veneau din partea cercurilor vechi militare 
austro-maghiare cu sediul în localurile de azi ale forțelor 
armate, în cetate De aci porneau intenţiile belicoase pen- 
tru desființarea gărzilor românești deşi acestea au lost 
nunumal recunoscute cl Il sau pus la dispoziţie chiar şi 
fonduri spre a se putea organiza şi [uncţiona Erau dese 
alarmele pe care le protegulau și incurajau acțiunile ele 
mentelor venite de peste râu, cu hotărârea de a proceda 
la dezarmarea şi desființarea unităților româneşti. Astfel 
intro noapte, pe când era de serviciu in gară, Gregula 
văzu intrând în localul gărzii un astiei de detaşament in- 
cepând operația dezarmârii Intâmplarea a făcut ca Gre- 
gula să se afle tocmal în acele momente pe peron şi obser- 
vând ce se petrecea inlăuntru. sa poată da un telelon la 
comandamentul din plața Mihal Viteazul, Forțele ronră- 
neşti sosite în câteva clipe au fost suliclente spre a resta- 
bili echilibrul zădărnicind astlel o operațiune aventurieră, 
Toate aceste fricțiuni, datorându-se de cele mal multe ori 
unor inițiative luate peste capul comandamentelor, erau 
pentru moment anihilate. In astfel de condiții îşi petre- 
cea Laurean timpul, fie la comandamentul gărzilor, ins- 


— 29 





E8% 
| 3 
i 


ii 


Ș 
Sag 
z 
â 
= 
=, 
Ei 


publicul călător, 
curiozitate ce nu şade bine întot- 
se aplecă peste umerii unui pasager, atras de o 
se lăfăla cu litere gigante pe prima pagină a 


cldentul sângeros din ziua de lerl. Vizita generalului 
elot. Cinci morţi, numeroși răniți. Provoca- 
rea valahă a fost evidentă”, In compartiment cel doi popi 
panglica tricoloră la chipiu, dadu- 
ră pretext de vorbe, se Iscă rumoare. Incepeau comentarii 
provocatoare pe un ton ridicat, “Nerușinare. ŞI mai în- 
te în public”. 
Laurean, singur De limba, făcu semn şi la cea 
„ toți trei s'au dat jos. Au cumpărat și 
ocumentat numaldecăt asupra celor In- 
în urmă, în timp de dânșii iși petreceau 
î0, rulz 107 Decat e ie io auia vizită olicială 
fi Berthelot „Arome 
SR AI jale de vest curte a con- 
iliri na re dincolo de care, spre Sud, sta: 
ționau trupele sârbești ocupaseră Banatul, inclusiv Timi- 
şoara, până la Lugoj. Vizita a fost pentru Români un 
prile) a-şi manifesta recunoștiinta față de generalul ale 
cărei simpatii pentru cauza poporului român erau notorii, 
cu această ocazie făcându-se o demonstrație de forțe a na- 
tohtone implicit mărturisându-se prietenia față de 

Be urmărea indeosebi demonstrarea pre- 
toare a elementului românesc in 
aștepta hotărârea de viitor de la 
cel ce vor organiza pacea de mâine pe continent, 

o ret cu obiective atât de importante 
nu le venea la stăpânilor de eri, aceștia cautând 
să organizeze la rândul lor o contra-manifestaţie chiar in 
timpul când oaspele apărea In balconul hotelului din col- 
țul străzii Eminescu — cunoscut mal târziu sub numirea 
de Crucea Albă — spre a primi ovațţiile publicului, unde 

aflau in număr covârșitor țăranii veniți în șubele lor, 
urimi, în deosebi din Podgorie. 
acestei manifestații a apărut și o coloană de 
demonstranți din tabăra adversă: urmă o scurtă alterca- 
pe care le vea beri ad gi erat edr 
a n Versă, ânii venind 
la această manifestaţie cu intenții pașnice fără arme, 
numa! cu inima şi gândul curat. Au fost uciși în urma ata- 
țait un număr de țărani dintre cel fugăriți pe 
nana Uzina de apă, intre ei găsindu-se 
Ciocnirea intre ă lumi, infruntarea a două conce 
ţii de viață, chiar dacă au fost produse de ineldente i-a 
cale, de gelozii și rivalități de moment, au cerut jertfe și 
Jertiele au fost din nou și exclusiv, a câtea oară, același 
oameni pașnici, simplii, veniţi la chemarea unul ideal 


erslunea celor interesați circulând mulţi ani, o pus 
acest incident in sarcina unor provocațiuni declanșatoare 
de pasiuni şi uri vechi. Se spunea că un locotenent Oprea 
Petre ar [i smuls un steag roș-alb-verde din fața balco- 
nului de la care oaspele privea demonatrația. Jianiţi de 
această insolență, steagul ar [i fost luat din mâna celor 
ce-l purtau și călcat în pleloare de români, fapte ce-au 


i 


= 
i 
E 


e 


30 — 


o II N 






















a li * + .. În 
_ * rii i TES 
mbrii gărzii di 
îTi mbrii | = er air % 
- T at 
ID 


SI tate să facă uz ae 
linieri 


i oase şi rolul jucat 


A in întâmpinarea oaspel 
în intr'o Suit de ir 
ără a avea măcar un glonte 


a ă a oare retă a fost apol cea dintai 
ugiți „tără să poată opune nici cea mai 


comporta 4 “forțelor armate” a dat apol 
rului să de ule o adevarată goană după 
dezarmați... Numele lui Laie Barna și a altor 
nl victime ale acelei zile, vor rămâne prin- 
nce în RI pare gi mal amarnice ale 
aent de gratitudine, căutând totuși să 

pede de tovar lui de călătorie, 
ndată la căminele lor: Iancu 

“satul lui, spre a face rost de 

iti cu cele de trebuință pen- 

ea loc în ; că în zadar în jurul 

4 se pătea de un nou destin, 

tâția alţii, să caute să la cunos- 

da inperesal personal 6 cal) măi uptopiatei 0t Vottai 

n e e e Ă v u 
inainte de ale lor. 

Când ajunse la locuința lui din strada Barițiu, intr'o 
curte mai In spre fund unde locula la 0 anpu-caleă bă. 
trână, aceasta îl aștepta cu imprecaţii disperate, Să plece 
numaidecat, a fost căutat de oamenii din cetate acesția 
putând să plece în orice moment, şil-atunci cine ştie cel 
se poate în pla. Mai mult spre a linişti pe bătrână de- 
cât că ar [i simţit o primejdie reală, Laurean imbracă 
hainele civile şi lesi in stradă. Era pe inserate, strada pus- 
ție, o seară umedă ce „ becuri puţine luminau anemic, 
slab, trotuarul, Se indreptă spre o pensiune in curtea Ca- 
tedralei unde știa că se intalnesc câteva din cunoştiințele 
lui din gardă. Acl şi găsi la masa de seară pe Giulan, DI- 
mitrie Micu și încă vreo câțiva prieteni împreună mărin- 
du-ll-se curajul ieșiră așadar în stradă. Puțin au mers 
impreună când auziră in urma lor paşii în cadență a 
unei patrule formată din acel ce au pus stăpânire pe oraș 
pentru câteva ore. *ŞI aştia sunt de acolo. Sunt valahi 
din garda lor”. Au afişat o indiferență și un calm care a 
derutat pe urmăritori. Nu pueau fi dintre cel căutaţi și 
să albe atare stăpânire de sine. 

Se pare că evoluția situației pornită sub astlel de aus- 
plicii nu va [i aşa de lesnicioasă, cum ulterior, nivelând 
asperitățile, sub binevoitoarea magie a uitării, se rețineau 
doar fenomenele de epocă. Se spunea că transmisiunea sau 
preluarea conducerii cuprizând totalitatea funcţiunilor su- 
preme de stat in mâinile nollor organe politice, s'a făcut 
la data de atât și atât, flind numiţi cei dintâi ca prefecți 
in persoana doctorilor juriști, Romul Veliciu la municipiu 
şi Iustin Mă la Judeţ. ă atunci și în deosebi până 
la data de 17 Mai 1919, ziua intrării trupelor române În 
i a mai există o epocă de resurecție a dominației 

ale, 

Aşa trebuie să considerăm intervalul urmând incidentu- 
lul de la 30 wecembrle prin ocuparea localității de către 
trupele franceze puse sub comanda generalului de cavale- 
rie Gondrecourt, acesta vădind o Inclinație fățisă pentru 
cercurile reacționare: monarhist convins, catolic militant, 
sa inconjurat cu elemente din cercurile oficiale de leri pe 
care le-a recunoscut și autorizat să funcţioneze ca unice 
organe administrative și gospodărești ale orașului (Arrâ- 

No. 438 din 15 III 571 din 21 III şi din 16 IV 1910 şi 

o, 120/2b, ordinul 1103 din 16 Aprilie 1919). A autorizat 
constitulrea unei Jandarmerii locale care să poarte bra- 
sarda tricoloră roșu-alb-verde (Arrâte 144/2b din 9 Apri- 
ii LOR, va da ordine şi de expulzare (No, 118/2b din 


Armb de Honpgrie Arad, le 15 Avril 1910 


Cavalerie etat major 118-2b 
Ordre d'expulsion. 


La pelne d'expulsion du Comitat D'Arad est prononete 
contre le nomme& Salamon Oprea „arrâte le 9 Avril 1919* 
Si le nomme —Salamon Oprea — est arrâte a nouveau sur 
le territolre du Comitat Arad, Îl sera tradult devant la 
Cour Martiale et passe par les armean 

Le present ordre sera notiliă par le Chef de Poste de 
Sârete d'Arad a Salamon Oprea qul emergera. 


i RU de Gondrecourt, commandant de la Place 


85, Gondrecourț | E. 


Tot din acest loc se respinge cererea locuitorilor comu- 
nel (pe atunci independentă din punct de vedere adml- 
nistrativ) Micălaca, adresată prin primarul (Judele) şi no- 
tarul (secretarul) ei, spre a || se permite să pască vitele 


pete — 


Bi partea de sud a Mureșului, câtre Sannicolaul mic, 
vând grijă să dea şi numele păzitorilor, Todor Hele, Geor- 
ge Hele, Costa Anti şi Nuțu Anti. La 15 Apriile, cererea se 

nge: “Peuvent paltre au Nord de Mureş”, Semnat 

t Laumer p. Le General de Cavalerie, E de semna- 
lat că in același i: ln Timişoara o adresă din 8 Mal 
cuprinzând propuneri de aprovizionare a populaţiei este 
semnată de generalul C. de Tournadre, comandantul tru- 
pelor de ocupație din Banat. Acte de corespondență intre 
acest Comandament şi “La Pretecture de la ville dArad” 
apar incă și la data de 26 Iunie 1919. Tot de acolo se va 
organiza sub comanda unul malor, Martin, cenzura co- 
respondenței, aceasta putând să fie reținută in acest scop 
timp de patru zile (ordinul no. 562 din 22 mal 1919) sem- 
nat de generalul Gondracourt, despre care de altiel și ca 
o explicație firească privind atitudinea lui faţă de romă- 
ni se vorbea deschis in oraș, că a alunecat în mrejele întinse 
de o prea fumoasă doamnă Goldsmidt, a cărei oaspe a și 
fost cât timp a petrecut la Arad. 

Când a luat ființă aceasta ocupație franceza și cât a 
durat? E sigur că la 4 Februarie 1919, un ordin privind 
regimul cenzure! presei de către organele militare franceze 
semnat slmp. P. O, ss Beaune, repeta măsura deja în 
ființă, explicându-o exemplificându-o. Se pare, iniţial, co- 
mandantul garnizoanei a fost malorul Martin. Serviciul 
cenzurel in luna Aprilie va fi indeplinit de 8. lieutenant 
Gontscharit şi el a intrat in funție după incidentul de la 
30 Decembrie 1918. Sc vădeşte din cele relatate că intr'ade- 
văr exista acl o resurecție a nădejdilor vane de a opri 
mersul vremii şi de a păstra pentru clasa dominantă de 
leri o pradă bogată. Numai că istoria va trage o dungă 
peste aceste socoteli mărunte, în care un rol al lor au 
jucat şi femeile, va indrepta lucrurile după adevăr şi 
dreptate. Desigur se mal cer jertie. Vor ma! [| suferinte. 
Dar fața nouă a lumii începea să se contureze. La Sibiu, 
în executarea hotărârilor dela 1 Decembrie 1918, se instala 
un Consiliu dirigent al provinciei, conducând treburile 
obşteşti după programul stabilit, în mijlocul unor agitaţii 
destul de vii. Cum e şi firesc in astfel de imprejurări, se 
iscau inițiative și curente locale cu veleități, reclamând 
pentru ele dreptul de a dispune şi indruma soarta colecti- 
vității. Osebit de absenţa reprezentanților bănăţeni, teri- 
toriu ținut sub ocupaţie sârbească, În restul provinciei se 
agitau curente efemere ce-l drept, şi nu prea cu greutate 
curmate. 

Unul va [| acela al sfătosului, inimosului şi până la un 
punct exaltatului tribun al Moților, Amos Frâncu de la 
Cluj. văzându-se pe sine In rol conducător Un entuziast 
până la urmă destul de uşor de convins şi de dezarmat. 
O luptă mal grea și mal serioasă se purta inlăuntrul parti- 
dului, cu raspunderea de a limpezi destinul major al 
neamului, A 

Ar trebul să mergem prea adânc în analiza unor stări 
social-economice şi de cultură, proprii [lecarei provincii 
in acel moment. Ne amintim doar de un dialog între Andrei 
Şaguna şi Ath. Marlenescu pe la 1850, uta de noi 
in altă parte. Ordinea socială, nivelul de trai, moravurile, 
deosebeau provinciile incât cu toată starea de libertate şi 
cultură mal Inaintată a patriei vechi, mințile timorate de 
necunoscut ale unor regionalişti invechiţi in ideile de la 
1831. stărulau în problema unel autonomi! şi a unei uniri 
cu condiţii. Ideia s'a agitat între culise cu destulă insisten- 
ță din partea unor figuri proeminente, dar faţă de presiu- 
nea maselor, această temere şi ea sa topit în entuziasmul 
obștesc al acelor clipe, parte cum le placea unor tineri să 
susțina mal târziu și sub presiunea unvi grup de ofițeri 
reclamând cu argumente gălăgloase abandonarea acestor 
incercări depășite de vremuri. Un al treilea curent de 
opoziție Innola contiletul dintre fruntașii provinelei a carul 
expresie a fost, Incă recent în memoria contemporanilor, 
conflictul cu invechiţii (Tribuna-Românul-invechiţil-oteli- 
ți). Deosebirile de temperament și de calitate care au 
existat şi vor mal exista Intotdeauna intre omul de creație 
şi cel politic, au accentuat şi mai mult contrastele. Un 
grup de intelectuali mal dinamici și mal grăbiţi spre solu- 
II totale și radicale, se vor concentra sub conducerea lul 
Octavian Goya cu nuanțe de opoziţie: opoziție legală şi 
constituțională fată de un organ al puterii constituite şi 
ca legal, ca cmenație a cerințelor maselor exprimate ln 
Albă Iulia. Expreala acestul curent de opoziţie constructiva, 
cel mal serlos dintre toate curentele şi poate și cel mal 
legitimat a fost ziarul Renaşterea Română, ce apărea la 
Sibiu in primele zile de primăvară. Era o prețioasă alir- 
mare a spiritului de independență și luciditate necesar În 
haosul acelor zile de inceput. 

Dar am luat-o prea Inainte cu comentariile politice ce s* 
lasă uşor depănate parc'ar fi debitate de către unul dintre 
acel faimoși MAI! de cafenea judecând și rejudecând 
lumea cu intâmplările el. 

Ceva mal greu ne cate însa sa 
veatiri cu obligaţia de a descoperi 


inem firul acestei po 
negura acelor vremi 






un ins cu pasul mărunt, un gali ou ntă 
si târât de belicoasele întâmplari ale | t- 
an 1018; nu trebue să-l căutam prea n n ; 
socletatea prieteni stână de vorbă prin dd 
de stradă sau pe trotuar În fața bisericii catolice, d 
uneori de Irig in hâinuţele lui re și cu pantolii seâlciți, 

începea sa apară o lume Tia venind din imprejurimi, 
cu tramvalul sau pe jos. Era un tineret plictisit de anii de 
război, împrăcat intrun amestec de unitormă militară 
și haine civile şi căuta orientări spre ziua de mâine. Be 
&ceau planuri de cum ar trebui să se rela şi să continue 
studiile; se angajau discuții pe teme diferite, rememorări 
de teze şcolare, de probleme abstracte. 

Laurean căzu şi el printre aceste discuţii, victima unei 
aventuri metafizice, poațe cena dintâi de aceasta natură, 
că la cele de până aci, abia dacă asista ca martor pasiv, 
neindrăzninăd să intervină in duelul ascultat in casa pă- 
rintească între tatăl său și un oaspe făcând pe ateul 
convins şi documentat. Ştia doar că aceste discuții se 
terminau intotdeauna la anecdote cu Voltaire şi in ceartă 
şi tensiune. 

Acum se văzu şi el antrenat în marea problemă a 
existenței lui Dumnezeu. Poziţia lui era determinată de 
mediu, de tradiția familiei, de disciplina misionară, nein- 
păduind nicio tăgadă de ordin ideologic, nici un compro- 
mis in aplicația practica. Acum adversarul lui, care parea 
un ateu convins, venea de la ţară, fiu de chiabur, plin 
de încredere, lronic şi sfătos in acelaș timp. Laurean sări 
ca atins in onoarea lul personală de argumentele logice 
ale adversarului, găsind necesar să le combată cu toata 
ardoarea, fără menajamente. Discuţiile durau o zi-două, 
ceasuri lungi. uitând uneori și de masă, dar părțile nu se 
lăsau convinse. Dimpotrivă, flecare ținea morţis la teza 
sa, incât din disputa se născu o tensiune nervoasa intre 
cel dol militanți şi apăreau semnele unei încălerări duş- 
mănoase. Laurean obosit de harță, ținând și la prietenia 
interlocutorului său, analiză lucrurile și chibzul: nu face 
să ajungă la ceartă pentru o temă abstractă, [ind de 
prisos să stărul cu atâta înverșunare. Se hotără ca la cea 
mal apropiată şedinţă să fie mal concillant şi concesiv, 
sa admita o soluţie de milloe. Spre marea lui satisfacție, 

un proces similar se petrecea și în mintea adversarului 
său, incât se pomeniră Ja un moment dat că [lecare 
susține teza celluilalt. Acum Gregula apucă sa pledeze ca 
un ateu, iar adversarul opunea argumente deiste. Izbucniră 
în răs şi constatară că amândoi au un arsenal de argu- 
mente la fel, încât ar putea suştine cu tot atâta compe- 
tență şi valabilitate, oricare dintre teme. 

in aceasta stătea aventura lui metatizică unde păsi o 
mare plăcere de sofist. Nu știa incă nimic despre modul 
cum limitează problema in a sa “Critică” cu un bun veac 
in urmă un filozol dela catedra din Konigsberg. Nu bânula 
măcar existența unor antinomii de mult discutate şi reduse 
la valoarea lor reală: “ele sunt impuse chiar prin natura 
rațiunii, la care însă ea nu poate răspunde; ele intrec 
toată puterea rațiunii omeneşti. în această incurcătură 
rațiunea întră fără vina ei. Câmpul de luptă al acestor 
ceasuri nesfârşite se numeşte metafizică (Kant, “Critica 
ratiunii pure în traducerea lul Traian Brăileanu”, Ed Casel 
Şcoalelor, 1830, prefața, pag. 1). 

Aceleaşi tentative Îl vor antrena mal târziu în experi- 
mentări spiritiste și evocări mese şi cu pahare. Se va 
convinge şi alei până la urm că nu dai cu mijloacele 
ce ne stau la dispoziţie pentru explorări materiale, deter- 
minate după legi fizice, să atingem oblective ce nu se pot 
percepe cu simţurile. Exista un domeniu unde după po- 
runca inimii şi a conștiinței nu putem intra decât cu 
antenele credinţei. Nimic din cele spirituale nu putem 
stăpân! material, cu mijloace și după legi ale materiei. 






rea în funcţie a Consiliului Dirigent, consolidarea 
lul pe măsură ce punea stăpânire pe problemele-chele ale 
organizării de stat, au hotărât şi soarta celor rămași 
acasă. Organul de conducere al unel provincii cu pretenții 
de a servi drept nucleu pentru o viitoare existență ca Stat, 
căuta să iși creleze mijloace propri, adecvate acestul scop. 
EI nu va recunoaşte şi nu va accepta solidarizarea cu cele 
de leri. Maurul și-a facut datoria, maurul poate să plece. 
Astfel el nu va admite gărzile naționale, acestea găsindu-și 
legitimarea poate doar în primele zile şi atunei Intro 
măsură discutabilă, ele devenind de prisos În etapa do 
trecere la o fază mal concretă a structurii de stat, Sa dat 
dispoziție pentru dizolvarea lor in orice caz nimeni nu mal 
lua anganjamente pentru finanțarea lor și pe data de 
1 Februarie 1910, după o existenţa efemeră de nilel trei luni 
ele s'au dizolvat şi de fapt. 
Gregula va AR A câteva zile şi chiar săptămâni intr'o 
stare de suspensie, intre două lumi care îşi desvăluiau în 
fața lui stihile, cum poate în veacuri numai odată se pot 


— 3i 





isi 





SiU 


lor, îl pia pe neob- 

Cunoscu din curiozitate şi snobism vicii şi deficlente 
capabile de a pierde uneori pe cel mal! tari, viața de 
ien pori prea „5 i bt a net 
şi in lerul rău tamat, al “Iielelor”, unde case in şir cu 
storurile lăsate in Jos. cultivau păcatul, taifasul plăcerii şi 


E 
ş 
3 
i 
| 
i 
E 


clanță, cu grilaje masive, păzită de un cerber perfid, 
p oglinzi, pian și bineințeles, 
fete, fiice ale lui Venus, în astfel de circumstanțe întâlni 


noastre. 
Delicat. sensibilitate subtilă, condamnat de tânăr, fre- 
mătând de melancolie şi idealism pur eminescian, poetul 


impotmolindu-se la mal, adâne 
tară legi 


putere 

in vreo direcție Doar vremea depănându-și caerul dacă va 
vrea să pună capăt acestei vacanțe oarbe a destinului. 

inspre mijlocul lui Februarie, familia Ini Greguia va 
porn! spre Magura Carașului unde va avea loc nunta lui 
Iancu cu domnişoara Lavinia Bâru Laurean va pleca şi 
el, va fi doar frate de mire, va trăi câteva zile preocupat de 
acest episod presărat cu alai şi vole bună P răsea urbea 
in acest mozale de circumstanțe și de constelații politice 
in mod definitiv. Când se va inapola va coboră pe alt 
meridian. 

Deocamdată luă trenul tera pe la 20 Februarie 1919). ce 
avea să fie ultimul care să treacă podul peste Mureș 
incheind cu el o epocă. Va norma o rupere de contact cu 
provincia de peste râu unde se va instala regimul de la 
Belgrad: dincoace va exista un vacuum al puterii! de stat, 
tânăra republică proletară nu se va intinde efectiv până 
aci şi nici alt stăpân decât poate un guvern de operetă 
format din câțiva cetățeni locali având un y in coada nu- 
melui dacă va incerca simbolic să amintească de vreo 
suveranitate. 

Laurean abia In tren se informă de toate aceste schim- 
bări. trenul era plin cu lume refugiindu-se spre interiorul 
țării cu ultima destinație, Sibiul. Situaţia Îi sugera și lui 
ideia de a se considera relugiat; nu prea intelegea de cine 
se refugiază şi de ce, dar în imprejurările acelea, soluția Îi 
părea noua, interesantă și potrivită spre a-i asigura un 
mod de existență in viitorul apropiat. Deocamdată el 
părăsi în gara mare trenul mărimilor, având acum ocazie 
să-i vadă pentru prima dată la față Erau câteva nume 
circulând cu un nimb minuscul si cu un prestigiu artifielos 
din confuzie și din nevoia celor de jos, de a se orienta, 
Gregula luă trenul spre Măgureni. între acest sat, vârât 
intre munţi şi Mrtropolă va clrcula câtra timp. Nunta cu 
inghesuială, multe neamuri de ale miresii, meniuri pan- 
tagruelice. Alaiul spre biserică și îndărăt, lung şi monoton, 
intrun decor de iarnă avară și neagră ca întrun tablou 
de Breugel Laurean va face la un moment dat pe famu- 
lusul popii Oprea, gras, spătos, cu palmele cât două lop"ți 
grele cu ele prinzându-l mereu de umeri, confidențial și 
protector. Va sta apol la neamurile din oras: casa banche. 
rului contând drept una din rarele avanposturi impinse în 


32 — 


A, _ > 
a NETED 


i secți zi at! 4 LA 
Tr , | i . y 4 Y dol “e 
i. CU | i im (: 
> ATI -— 
y 


ati is 


a familie, Buna cu Iancu şi Laurean 
a Timişo: 'a spre A aranja succeslu- 


părinteli împărțirea se va 

vai TI E j e i 
% rand oare ] arte 
i e un 
[ at 
i | să nu aș- 
nu a cerut Laurean vreodată ceva şi dacă Iancu a dat 
uneori peste vola lui, a dat inzecit de ceace ar putut 
să dea de bună vole. —.. 


Pentru Laurean a urmat o stare de prostrație, de som- , 


nolență, de abulie totală, retras de oameni, desamăgit 
profund răscolit sufletește, o va petrece alături de Irina, 
intr'o cămăruță de basm, mică, luminoasă, silențioasă, 
departe de lume, dincolo de piața Preijer, oferindu-l-se 
printr'un hăzard al vieţii ca un adăpost, rezervat și pen- 
tru sufletele ce altfel nu incap nici în vizulni. 

Trina era o fată bătrână, avea vreo patruzeci de ani, 
mică. podică, timorată. Se arăta obsedată cu toată fiinţa 
ei feclorelnică de un amor tainic indelungat şi profund 
pentru o rudă îndepărtată a lui Laurean, plecată de vreo 
câtiva ani la armată și după unele veşti căzut prizonier. 

Timpul petrecut de Gregula lângă Irina a rămas ca o 
revelație spirituală, un reviriment moral; această borten- 
sie ofilită. tomnatecă, păstra inlăuntrul ei o intensă via- 
ță de inimă însigurată. Era dintre acele naturi devote, 
rar întâlnite, trăind pentru o închipuire, un sentiment, 
cu exclusivitate. Il inconjura cu aceași grijă și atenţie, 
fără nimic turburător în relațiile lor: matern, discret, | se 
dedica cu o totală abnegaţie. Cât lipsea, şi lipsea mult, că 
era functionară la regie sau așa ceva, unde avea serviciu 
şi după masă, Laurean singur, trăia în bătaia uşoară a lu- 
minilor de primăvară timpurie și a adierilor de vânt pe 
tâmple. Se angaja în plimbări lungi de unul singur, în 
acel cartier umbros, pe unde deceniile îngrămădiră în 
linii şi forme capricloase, variate, uliţi și curți. Ici un şir 
de clădiri cu etaje reci, solemne, dincolo o uliţă bătrână, 
veche, cu grădini având deschideri spre apele Beghelului, 
cu alele de mesteacăni. Se plimba în vole, firav, îmbrăcat 
in haine strâmte rămase dela taică-său, palid, cu lumini 
vii în ochi, părea să aibe zile!e numărate. Poate și de aceea 
|| inconjura Irina cu atâta compasiune şi devotament. 

Trecea mal rar pe la fata cu obrajii de ceară, în car- 
tterul „unde descoperi incă vreo câteva case locuite de 
cunoscuţi și rude îndepărtate. Alci un căpitan, fost auditor 
regal la tribunalul militar, doctor în drept și judecător în 
civilie, dincolo un contabil la aceeași bancă unde se adă- 
posteau toți a! familiei, apol câte un burlac, intârziat aşa 
din război, sau câte un popă, dar această lume solemnă, cu 
pretenții de a fi cineva și ceva, cu un timbru de ipocrizie 
in vorbă şi de orgoliu, nu-l atrăgea. 


Zilele însă treceau şi el a înteles că ospitalitatea pusă 
la dispoziţie de soartă nu trebula epuizată până la capăt. 

Laurean şi-a adus aminte de calitatea lui de refugiat 
şi de circuitul ce se cerea continuat, Va pleca deci. Intro 
bună zi se va Inființa în Lugo) la Consiliul naţional unde 
i] primi panta d locului. Dr. G. Popovici, un intelectual 
de seamă. autor al unei preţioase monografii istorice a 
provinelei. După câteva ispitiri sumare, iată-] in posesia 
unei hârtii autorizându-l să treacă graniţa instituită pro- 
vizor dela tunelul Holdea, către Dobra. 


Dincolo, Iia-Deva. cu Inceput de viaţă nouă. O agitaţie 
şie cu schimbări de decoruri îl va intâmpina In orășelul 
ce-l va găzdul dintro cauză de fortă majoră; banii și 
proviziile erau pe isprăvite şi socoti că e mal consult să 
se opreaacă aci decăt să intre în emporiul supraaglomerat 
al resedinţei Consiliului dirigent. Se va infățisa la Prefec- 
tură, primit de domnul prefect Doctorul tiuris bineinteles) 
Toma Vasinea fost până acum avocat in Haţeg. O figura 
romantică, păr bogat moale, argintiu, ochi mari luminoși, 
aj alee un artist, o faţă umană, blândă de Crist Aşa-l era 
şi ținuta, Cu Laurean plin de bunăvoință, de nțelegere; 
posturi libere nu avea dar insfărșit “rămâi aci lângă mine, 






ai si a grijă de teleton şi vei primi o dlurnă de nouă 


Tralul era greu, Dincolo de a le el ipiiă, 

şi idealuri se prezenta via e toate zilele cor | 

ea după nevoile și sil catei e el. Pe un petec de pământ, 
nici trei judeţe, se impârțeau acum patru puteri militare 
şi se dis utau trei influențe politice. Armata franceză, 
[E easi românească şi pe o fâşie dinspre Nord, armata 
populară maghiară, ocroteau fiecare în felul ei, câte o 
formă de viață, ce-și căuta drepturile și câștigurile pe 
vaduri vechi. 

Spre Sud, peste Mureş nu se utea trece decât cu o viză 
din partea comandamentului sârbesc, la nevole tând îi 
inlocuită YI cu o hârtie mal concretă strecurată discret în 
mâna sentinele! dela capul podului, cu aceasta aproplindu- 
te de el, fluturându-o în văzul lumii și al aceluia ce aștep- 
ta la celălalt capăt, toate liniile de demarcaţie fiind pă- 
zite straşnic. Că nevoile erau mari şi de o parte şi de 
cealaltă, că populația era oprită dela cele mai simple căi 
de aprovizionare se poate desprinde şi dintr'un teanc de 
acte rămas de pe urma ocupației franceze. 

Pentru ca personalul căilor ferate, pe atunci incă so- 
cletate particulară, sub numirea “Arad-Cenădana”, să poa- 
tă trece anume puncte ale liniei de frontieră, va trebui să 
facă adresă (Nr. 2763 din 19 Aprilie 1019) către Coman- 
damentul militar francez dela Timişoara spre a obtine 
pentru un delegat autorizație de a duce salariul persona- 
ului aflat de serviciu pe linii. O autoritate administrati 
vă din Caraş-Severin cere unei firme din Arad material 
explozibil, fără de care producţia de cărbune nu poate 
continua (Adresa no. 373 din 12 Aprilie 1919 a subprefec- 
tului din Lugoj către fabrica de explozibile Dobriaș și 
Dărner din Arad). “Haloxylină”, fabrica a incetat să pro- 
duca dela izbucnirea războlului va fi răspunsul dlor D şi D. 
(Adresa nr. 317 din 10 Aprilie 1919). La 19 Aprilie 1919 un 
inspector P. T. T. din Arad pretinde unul *“Kormanyzo ta- 
nacs” (Consiliu dirigent) din Arad să elibereze autorizaţia 
de a restabili legătura telefonică şi telegralică Arad-Cur- 
ție şi Arad-Sântana, liniile (lină distruse. Un memorand 
a] Uzinei electrice din Arad arată că deşi era de furnizat 
energie electrică pentru 16 intreprinderi de interes obştesc, 
nu poate face față obligațiilor deoarece nu primeşte câr- 
bune din valea Jiului aflată sub ocupație românească 

O întreagă corespondență cuprinde reglementarea acce- 
sului producătorilor din Aradul Nou, plața Aradului, pre- 
cum şi aceea a populației respective a organelor de apro- 
vizionare din oraş in anumite condiții şi ore pe piața din 
Aradul Nou. Se stabilesc preţuri maximale: 1 kg. spanac, 
1 coroană 50 ileri, salată 10 (ieri bucată, 1 bucată ceapă 
2 (ieri, 1 bucată usturoi 4 [ileri. O gâscă indopată 20 de 
coroane kilogramul, slabă 60 de coroane bucata. 

Situația critică reclamă intervenția comandamentului 
armate! de ocupaţie. Generalul C. de Tournade dela Timl- 
şoara se va deplasa personal pe teren spre a face investi- 
gații şi studii. Concluziile la care ajunge le va face cu- 
noscut, sub formă de propuneri (Adresa nr. 722 din 8 
Mal 1919), unde expune sumar situaţia economică a teri- 
torlului controlat, libertatea comerţului fiind complet sus- 
pendată. Datorită acestor restricții se semnalează existența 
unor traficanţi şi speculanţi cu autorizaţiile de transport a 
mărturilor, ceace dă prile) unor indivizi să realizeze pro- 
fituri scandaloase şi să prorbace o urcare a prețurilor ne- 
fustificată. Se accentuează că lipsesc de pe piață mărturi- 
le și materiile prime ce se găseau în România şi în zonele 
controlațe de români; astfel sarea, petrolul, uleiul de ma- 
şini. Asupra acestora trebuie să se ducă tratative cu un 


Pâinea lipsea. Uneori din faină albă se puneau în vânzare 
prăjituri de cofetărie. In astlel de zile, la restaurant se 


tatea se afla la numa! câțiva kilometrii de linia demar- 
cațională între teritoriul e iberat şi cel ce își aştepta ell- 
berarea, Din cauza aceasta era plină de lume străină și de 


& oarecare animaţie, un ritm de operetă, ceace ar fi putut 
roduce un val de reviriment, dacă alte condiţii nu ar i 
rânt pornirea datorită unei stări de tensiune şi de incerti. 

tudine. 

Numărul mare de refugiați, preoți, tineret demobilizat, 
orăşeni plecaţi de la rosturile lor, fiecare ins câte o proble- 


(Urmează la pag. 36.) 


L-am întâlnit în râpa de sub cruce, 
Zbârlit de pândă cu pâdurea-n nări. 
Era frumos ca piscul când străluce, 
Și tânâr ca un soare beat de zări. 


Când fremâta din creştet ca gorunii, 
Când împletrea ca țancul de granit, 
Punând slinţenie sălbaticiunii, 

Cu soarele'ntre coarne răstignit, 


Sub gresii aspre, ochii lui o clipă 
S'au duşmănit fierbinți cu ochii mei, 
In vârturi de cuțite care ţipă, 

Sin crâncene amnare de scântei. 


Opriţi pe loc o clipă, față'n faţă, 
Ne-am fulgerat năprasnic şi vrășmași, 
Il căutasem parcă de o viaţă, 
Şi-acum țâșnea în față, la doi pași. 


Ca prins în rădăcini cu pumnii ţepeni, 





N'am tras nici plumbi, nici n'am smucit jungher. 


Pe repezișul cremenii de şnepeni, 
Jivina mea a dispărut în cer. 


Degeaba pipăiam apoi zănatec, 
Şi țeavă rece șingheţat țăiş. 
Năluca țăpului sălbatec, 
A'ntunecat şi vis și povârniș. 


De-tunci îl caut. De-un veac? De câte? 
Stârnit și fript să dibui urme NOui, 
Din creastă pietre cad să mă'ntărâte, 
Şim colții lor mă taiu și mă jupoiu. 


Târât prin țancuri, sfâșiat can cuie, 
Sânger, blestem şi turb de dorul lui. 
Mi se năzaren fundul râpei. Nu-e. 
11 văd pe creastă. Nici acolo nui. 


Impuşc, să scap de ciudă, vulpi betege, 
Câte-un cocoș bătrân, sau câte-un lup, 
Dar mâna ce-i răpune, nu-i culege, 
Numai minunea lui îmi arde trup. 


Nu-l blestem c'am să-l caut inc'o viață, 
Şi că de trudă ochii stinşi mă dor, 
Ci că am stat cu el o clipă față m față, 
Şi n'am știut atunci să mi-l dobor. 










sub vălurile de fum ale fan- 
| + crescut ca o floare a plalu- 
rilor Moldove! de sus, duce in pleptul său mesajul ân- 


Sunt lconar şi vreau să cânt, 
-adun mormânt lângă mormânt. 

timpul care stă să vină 

Senclină'n marea de lumină. 


Prin aceste peisagii ale albastrului de Voroneț, de *mar- 
gine de rai” simte trecând procesiunile zării 
niște ferigi bramate: : i br da 


Păduri de cer, păduri de gând, 
Trec cerbii prin poeni, pe rând, 
adulmecă zări noul de şis, 
trun liturghier nescris, 

Horece nouă şi Cosmin. 


In decorul autohton al mănăstirilor, valahe, sufletul se 
scaldă pe perini celeste “Dumnezeu așteptându-l ca acasă”, 
inconjurat de “zvon de ingeri” coborâţi din cadrele lui Fra 
Angelico sau al versurilor de eben ale lul V. Voiculescu. 

Iconarul se arață inrudit de-aproape, frate bun cu ro- 
mânul creștin al Gândirii, un loan Pillat de pildă, întâl- 
nind pe Fecioara Maria cu pruncul in drum spre Mior- 
cani pi Florica, Perspectivele câmpiei dunărene se trans- 
formă la Posteucă întrun spațiu mioritic agrest unul cu 
obeinele ridicate până sub adăpătorile zenitului de safir. 
Dias devenind translucide, irizând orgi prelungi de 


Liniştea le-o beau: culoare. 
Dorul inimii: penel. 

Scriu pe-un colț de cer chenare: 
Fluer. sunet Ure). 


Unele scene se petrec suspendate între cer imânt 
m-a de poene cadelnițând Mea Bei 


Alunel și-un nufăr mare, 
Să se clatine'n oglinzi, 
Când din ceruri a mirare, 
Ingerii-or privi din grinzi. 


Alteori planurile se suprapun, amestecându int 
Ideogramă polivalentă, versul imprumutână Li i A 
duzelor verzi din cantilena barbiliană: paza ali 


Sveilt mijloc de busuloc, 
Svâcnet In oglinzi, aprins, 
Psalm al sângelui și joc, 

Prun! ce-au inftorit si-au nins. 


In *Baclul culege steaua” faptul de flecare j 
Hiile unul Angelus blagian: zi la propor 


Din altă zare, somnul, veșnicia, 
Urcau cu Maica Domnului Maria 









e 
Şi-l tot priveau la cum se'nchină, 
sf in ut atei lumină, 


Este aceaşi Fecioară Marie pape care in Oaspeți ne- 
poltiți poetul din Lancrăm zice că “De dragoste-i eş- 
te laptele / In sâni, și-l umezeşte lia. 

Dar florii mistici pot să se risipească asemenea sunete- 
lor de pe coarde rupte de violencele, într'o noapte mută 
[izle, cu ingeri arşi de ploi de leşie, serafi și heruvi bol- 
navi, pustiuri ale gândului: 


Joc de ingeri până'n zori 
Vorba-l searbadă şi slută. 
Ochii sunt inşelători 

Praf şi tăndări de laută. 


Dar reverberațiile locului, transfigurări ale vârturilor 
permanente, dau impresia că totul se desfășoară parcă cu 
picioarele pe cer, acesta însă coborât ca un acoperiş Jos 
până in curțile sufletului: 


Nuntă'n margine de cer 
Două firentr'o tulpină, 
Nufăr sfânt şi gluvaer, 

Rugăciune și lumină. 


Translormarea absolutului in obiecte apropiate omului, 
ne duce la tinismul franciscan al mâinilor bunului 
Dumnezeu ale lui Rilke, un fel de panteism liturghic, 
unde naladele şi panii poartă semnul crucii pe frunte lar 
poetul se simte un misionar mai bine zis un predestinat 
al actului sacerdotal de şlefuire, sub cumpănele infinitului, 
al unul unic cânt de fluer: 


Că'n plept tu ne-al turnat lubire, 
Să-ţi facem ralul dintrun lemn. 







Ning lori de ri 
Tu-ini cânți în fi 
Tot cerul cântă'n 


Deci totul este o taină. a unul drum săpat intre două 
taine, Viaţa și cele două capete ale el: 






nul, 
anii mei... 


Te'nchid nedeslegat și eu. 

Te vol deschiden Dumnezeu. 
Că'n preajma lui te tot cetim, 
Tăcere grea, de țintirim. 


In “Noapte de vis” trăirea poetului e cu totul inspirată: 
“Cerneala lunii gâlgâlen penită / ȘI seara-l cu miresme 
tari de tel...” 

Declaraţiile de iubire ale poetului au verticalele acelo- 
raşi dimensiuni cosmice [lind de fapt alci atelierul de lu- 
cru cu ustensilele lui de fiecare zi: *Din stele-ți strâng 
BTA AT Pisa conduri; / Catrinţa și-un batic, le tal din 

Asteptându-o să coboare pe când “o creangăn vânt ur- 
zeşte-o simfonie”, se implinește ceasul dansului el printre 
poeme, aruncând zâmbetele asemenea unor crizanteme pe 
ape tulburi, penița lul scriind imnuri și diademe 


Cam aşa se de rulează panorama visului poetului, sine- 
Je, în Iloare, ca Primăvara lui Botticelli, din ea diminea- 
ţa ducându-! la o masă răvăsită cu condelul rupt şi norol 
in călimar. In fond este reprezentat reversul celălalt al 
visului din viața cea de toate zilele și poate până la urmă 
al oricărel iubiri: din Zelţă cu imnuri şi diademe la o Ma- 
rile Magdalena, nenuntită. V. Posteucă ştie să pună fa 
in față contrastele desținului, întrebuințând armoniile 
unul concert la plan de Schumann. 


Am putea s e că precum pelsajul silvan bucovinean 
este mereu ldat intro negură de cositor topit oprindu- 
ne să-l vedem vreodată de tot clar, aşa şi poezia lul Pos- 
teucă oricât ar [| de ancorată în realitate şi in problemele 
el, nu înlătură de pe umeri niciodată complet zaimiul de 
velur al visului. Asta este unul din caracterele — incan- 
tațiune, hidromel -—-, propriu versului lul Poateucă, îm: 
prumutându-l magia unul crepuscul căzut în havuzuri vio 
lete, vrajă ascunsă dupa tiparele versului prelucrat perfect 
ca o statule în marmoră a lui Bernini. Astfel se impll- 
nește unu) din mirajele versului lui Posteucă, reușind, 






“viată unor orizonturi noi şi originale, impresi 
- modernismul lor, Bendescu având dreptate să-l aiture 


de Ovidiu VUA 


ae 


formă apropiată de balada lui Alecsandri, tă dea 
pe 


că de lirica lui Ezra Pound. V. Posteucă a creat o 


noastră. 

poezia “Mistică” după părerea mea este una din fecioa- 
rele de aur ale creației lui Posteucă, Poema se Joacă cu 
simboluri, cloburi de lună, Inate din decorul spațiului bu- 
covinean. El, poetul “cu coarnele de aur căprior”, ar in- 
corpora factorul vital activ, animusul vieţii, efervescența, 
dionisiacul, demiurgul creator, Opus acestula apare armo- 
nia, liniştea, anima, apolinicul: “Arcuș infrigurat vrăjind 
vioara / Cu melodii din țărmul celălalt. / La minen sutlet 

aște căprioara. / Nu lipseşte nici descrierea ținutului unde 
se adună la sfat căpriorii: “In ierbi de linişti, zariști de 
mesteacăn, / Sub botul ei ma! limpede-i izvorul”. 

Conflictul între animus și anima, între dionisiac și apo- 
linie, intre artist și inima sa numită creație este visat In 
figură de basm; “Căpriorul, / Ii tulbură tot cerul cu pl- 
clorul. 

Dar ora sfântă se cristalizează atunci, când sinteza e 
realizată, animus și anima uniţi într'o singură ființă, a 
hermatroditului balzacian sau lautreamontian, apolinicul 
şi dionisiacul echilibrați într'o euritmie simetrică, sta- 
tuară: 


Cântarea sfintelor cântări e mută, 
In noul imn de orgi și de viori. 
Mireasa inumii când ma sărută 

Pe frunte stemele se schimbă'n sori. 
Tu amforă de dor şi aur: ciută... 


Eu cred că fruntea pe care stemele se schimbă în sori 
este cea a poetului lar amiora de dor şi aur ar fi poezia, 
Mistică, privind de fapt naşterea operei de artă deci un 
fel de Pasăre Mălastră a creaţiei lui V. Posteucă, cizelată 
in bronzul cuvântului. 

Capitolul in altarele tăcerii ar (i inchinat altei nimfe 
al peisajului bucovinean, tăcere biblică, de inceput și 
sfârşit de veac, săvârșire a eonului dogmatic. 

In “Notre-Dame” Îl găsim pe același cântăreţ indrăgaostit 
de “coardele veşniciei albastre” lăsându-se “beat de spații 
ca de o tescovină” să fie absorbit de splendoarea divină: 


'Ti-al țintuit vreodată gândul în schele, 

Să te uiţi, uitat, din crucea nopții la stele? 
Să numeri: Capricornul, Lira, Calea de lapte... 
Stelele toate... Cine-i ca ele? 


Reflexiile ne duc la câteva pagini din Război şi pace 
de Tolstoi: Andrei Bolkonski căzut pe câmpul de luptă, 
ajunge să se culunde în albastrul infinit al cerului senin 
ridicat ca un coviltir deasupra ogorului ce mustea de ră- 
niți şi morți, recunoscând pe un fe] de pat de moarte, 
cât de rar a privit el în viaţă acest cer unice şi măreț. Nu 
altăceva doreşte să spună poetul nostru, în gesturile fără 
prețuri materiale de cele mal multe orl sălăşiulesc per- 
manențele vietii, cerul instelat şi arta. 

“Scris de dincolo” este un poem dedicat Zamiirei, deci 
ar putea [i considerat ca un testament al dragostei lui, 
intrun oracol rostit după moarte, poetul adresându-se 
ființei iubite, ca o stihle 1i tă de trup, cu dorul de a-l 
citi în sufletul rămas în viață. Poemul acesta este de o 
sensibilitate adâncă, atingând un tragism nu de scenă 
cl de fiecare zi, mortul lăsându-și meditatiile scrise pe 
platra funerară a inimii sale. 

Vibraţiile poeziei duc prin notele lor profunde la cu- 
noscuta plângere a lui Petăfi “Sfârşit de Septembre . 
Această asociaţie nu are altă valabilitate decât pe acea de 
impresie şi atmosferă, scoțând totodată în evidență ma- 
rea reuşită n poetului nostru. 

Poemul pare compus în adaglo, şoptit, așa precum ştim 
că vorbesc umbrele: Eu am plecat din parcuri şi din zile / 
Cum trece-un vânt de seară prin grădină. 

Işi schitează un portret figurativ, mal mult cu corespon: 
dențe lirice decât cu trăsăturile chipului fizice: 


Sata numai semnul c'am trecut. 
Să-ţi fie ceasul drag şi să visezi. 
Sunt nutărul ce creşte nevăzut 

Din tund de mlaștini către noul Livezi, 


Femela vieții lui este Diotima, persona) care în Simpo- 
sionul lu! Platon îl invaţă pe Socrate secretul lubirii i 
ied deci Zamilra pentru poet este un fel de Via şi 
elenă: 


De-ale! te-asemul lar cu Diotima, 


2 


a e d SV e e Pi 9 d) 
= Ș în 


„Durerea despărțirii e Jansată incert ca o rază “Ce 


na 

lege mai bine sensul vieții și 
rii. Apol cu lectura term DR 
ochi, el fină doar o amintire al ei: 


Maud precum un sbor de porumbei 
Sub pașii tăi cu foșnet de mătasă 
Din anti ce l-am inchinat lubirii.., 


Ca un erou de prenaştere, descins din sonetele lul Pe- 
trarca, mărturisește o dragoste eternă precum numai cea 
a spiritului poate să fie: 


Din nemurire ca dintr'o osândă 
Te-ador şi-ţi port luminilen cuvânt. 
Mereu cu dor, pe urma ta, la pândă, 
Purtând un arc măreț de curcubeu. 
Din casa noastră până la mormânt 





â 
Ei 
a 
[ză 
ii 
p 
2 
5 
E 
3 
5 


Tu drag luceafăr şi noroc al meu, 
Visat în noaptea vieţii, pe pământ. 


Dorul, “mi-e dor de moarte și de tine” “dorul venind 
cât Dunarea de mare”, un motiv atât de frecvent în poe- 
tica lui Posteucă, nu apare gol și tângultor ci dospit cu 
mireasmă şi nestemată “ȘI dorul plâns ne va'nflorin tă- 
cere, / Cum cresc luceferii din inoptare, / ceace face ca 
până şi exilul “de pelerin venit din răsărit” să-i fie con- 
taminat de dulceața visului și al timpului, ieşit din orar, 
albastru: 


Mă prinde-adesea dorul greu, de-acasă 

cum mă sbat prin zile ca'ntr'o baltă, 
De-atâta dor, pământu'ntreg miroasă 
A trandafiri şi-a lumea cealaltă. 


Pe Vasile Voiculescu, din sonete, cu sufletul acvilă prin- 
să în plasa din fire de luceferi a Nemuririi, îl regăsim în 
versurile; 


MI-i dor de tine. Uită toate, 
hai să nenturnăm În cer, 
inima'n singurătate, 

Ca'ntr'o grădină de prier. 

Tu cântec drag: eternitate, 


Regiuni onirice, unele metamortozate de roşeaţa din 
ochii tără somn, primesc sticliri de paradise furate, reci 
ca tablourile unul pictor volt naiv: 


Adoarme noaptean smerite tropare. 
Din stele vin miresme de crini. 
Luna, ulelor albăstrul de răcoare, 
Lăcrimează sonor pe grădini. 
Atâta risiplre de linişti mă doare. 


teucă este dăruit cu harul vrăjitorului în cu- 
tati rimă numit de cellalţi t, “infruntând mincluni- 
le și irica / Şi ngropându-m viu în rime, / sculptor al 
verbului dar şi maestru al jocului aparent gratuit, de fapt 
cel mal valoros al vieţii, stiind să dedice versuri cloplite 
de-a-dreptul In lumină, dansului unul copil: 


Lili, lujer de lalea, 
Vânt uşure de pădure, 
Linişte de crin şi nea, 
Ti-a topit cerul o stea 
In ochil de peruzea, 
Sburător să nu te ture, 
Lui, luler de lalea... 


itatea este licâr, son şi cântec, urtând ceva din 
ate unei viori — instrument a t de îndrăgit de 


__ recitând o romanță de Mozart. 
i: raspântie de drumuri, din ce în ce mal insingurate şi 


cernite, poetul găsește poarta paradisului ascunsă undeva 
în fiinţa omului: 


'n popasul voll, nedecis, 
Ta aura goluri şi mă rog de vânt: 
— 'Tu eşti poarta dinspre paradis, 
Inimă de cer şi de pământ... 


Tubirea nu Incetează să răsară în privirile luj, ca merii 


scâldaţi în lună, “catedrală în sărbătoare”, viziu- 
In nortA ua a oplindu-te de argheziana Jignire: 


— 95 


e, 
Firuluil meu nimic |-i dat să răsară.,, 
— ŞI tu, Cruciat, la-mi cenușa spre Tară. 


Sa vorbit mult şi pe drept despre Vasile Posteucă, 1 
Do apeu, her credinclos până la rar 4 


In studiul de faţă am vrut să contribui, cu câteva obser- 
vații, la cunoașterea marelui poet lconar V. Posteucă. 

i desigur vorbind de el nu putem să nu-l avem în față 
pe Aron Cotruş celălalt gigant, rapsod al exilului. In fapt 
alăturarea lor este numai una formală, amândoi flind 

al exilului și amândoi luptând pentru acel idealuri. 

. Posteucă in poezia “pribeag” Il caracte pe A. Co- 

truș — în acele zile retras pe istmul iberic al Montserratu- 
lui —, cum poate puțini vor reuși so mal facă: 


Ai stat tribun mulțimilor fămânde 
neamului cioplit-al catedrală. 
anilor din târguri și orânde 
J jurându-le, și grea răscoală... 


Ca poeți orice comparație intre ei este una de prisos 
arta lor fiind total diferită, originalitatea fiecăruia pu- 
psi ga pe culmi ce pot sta alături dar pe drumuri pa- 

In formă Aron Cotrus Imprumută un vers aproape liber 
amuzical, pe alocuri răstit, bolovănos, aloe. ai Făzvră ti. 
tului; V. Posteucă râmâne după cum am văzut la iambul, 
trobeul şi dacțilul cu rimă clasică, cizelarea facându-o cu 
un deosebit simț muzical, Dar și mai departe temperamen- 
tal sunt deosebiți: A. Cotruș e un epic, rapsod al mulțimi- 
lor pe care le Insoțește chiar și în luptele de pe stradă, pe 
când Posteucă se prezintă ca un liric, uneori turnirurile 
lui fiind și răsfrângeri în lacuri, danțuri ale imaginatiei. 

A. Cotruş se adreseaza omului, natura lui se umanizea- 
ză, în timp ce Posteucă este un panteist religios contopit 
cu cosminurile bucovinene În ale cărui ceţuri nu rar se 
pierde, cu iri lui, căpriorii. 

Dacă am căuta o descendență lui Posteucă am găsl-o 
in primul rând în Octavian Goga, inrudit și el numal ca 
luptător național cu Aron Cotruș. Ca și poezia lui Goga 
și versurile lui Posteucă, intro formă consacrată și cu 
subiecte multe, politice, din actual, conțin o sensibilitate 

un talent autentic, garantându-le menţinerea în Pan- 

nul etem al Artei ca și ale marelui poet în Rășinari. 

Dintre poeţii Gândirii cel mal apropiat se pare a-l fi 
V. Voiculescu, pe alte cordonate căutând și ei magia as- 
Ei a a Erau ca pe o vraja a lor internă. 

i al unei poezii, | 
sculpturi și miză n același măsură 
r trecând peste orice filiație spirituală, V. Posteucă 
are toate calitățile unul post original şi plin de rezonan- 

„ unul pe care literatura românească de mâine îl va 

rie în galeria poeţilor ei de valoare, atuneli insă când 
se va implini ruga poetului cea de pe urmă: 


preamărindu-te din fluer lângă turma 
acceptând mioritice Isgonirea E, rea ii 9 


Lângă transfigurata cosmului de mâne icoană 
Aprinde-mă, Doamne, candela unei Românii Noul... 


Inainte de a incheia trebule sa amintesc că parcă pen- 
tru a demonstra deșertăciunea savanților, arti Lion, n a 
clasifica și orândul sub o formula anumită şi un curent 
pe poeţi, V. Posteucă publică mirabilele Poeme ghivizii 
în soțite de schițele lui N Petra De data aceasta Arlel 


ÎN 


2 IRI 
prezintă o lața cu totul nouă, practicând o poezie in pri 
“9 liaaţi P: Lai e - 
















Pi i “a în mie 4 Și Pi. € 
SN e e, 


nătoare celelul lui Paul 
ed t vădit cu cizelarea în par- 
imormântând în si 
4 cum a făcut-o 
elan; “Dar să nu uit ce-am vrut a 
4 Lutul da te apele spre cer / ŞI dă'n 
rhe: SIUI 
» game moderniste Posteucă nu va putea sa 
scrisul lui aburii vineţii al unul hermetism 
lui devenind şi timbru și culoare per- 
e parnasiene *Să'ngenunchem in albi 
simfonia As cer de lire, / geometrie 
| lană mi-e inima, de cer, de 
se, at în romburi cu rime. Prin toate 
aceste olumul Poeme ghivizii se-alătură de 


mul rând intelectualiz 


>, artistul fiind 





EX | IT 


obozi o ciutură'n adânc frază, 
o scoţi cu apa bună, de băut, 
inima ţi-l vară, pom, amiază, 
urma de Isus care-a trecut, 
clipa limpede, matură, trează. 


Ovidiu VUIA 





Vacantele Destinului 


mă, câte o grijă, câte o frunte innourată, sporeau nell- 
niştea și creiau acea atmosferă de ansamblu istoric răs- 
frânt ca o pânză peste intreg oraşul. 

Laurean privea adesea din balconul Prefecturii agitația 
in care el, cu optimismul tinereţii, intrezărea nucleul unei 
innoiri. cu toate neajunsurile și lipsurile ce îl impresurau. 
Stătea in gazdă la nişte unguri pe la marginea dinspre 
gară a oraşului. 

Pe traseul făcut in flecare dimineață și la amiazi la 
intoarcere, ii răsărea În cale in haine de primăvară, o 
viață nouă: cireși în floare, grădinile bogat înmiresmate 
in vegetație şi culori: Invierea. 

La un geam părea să zărească de fiecare dată un chip 
alb şi doi ochi de un albastru cenușiu, odihnitor, care il 
urmăreau; un zâmbet, o vorbă două, şi cunoştiința se 
lega. între tineri când vor ei, formele nu se arată așa de 
esențiale. 

E fata unul colonel căzut în razboi, Trăla cu mama sa, 
un frate și incă o soră. Blondă, avea buzele cărnoase şi un 
fel matern, protector de a [i şi de a se comporta. In câteva 
zile se inJghebă o prietenie. Gregula petrecea după amle- 
zile intro ambianță cu miros de apă de colonie şi falduri 
de draperii la geamuri, in umbra unul salon cu pian şi 
tablouri de familie. Lola părea o fată emancipată, moder- 
nă, dar numa! până la un punct. O fată cuminte, lucidă, 
de a [| prieteni și atât, a fost acceptată generos de Gre- 
pula, și va [i respectată până la capât, în cele câteva zile 
câte îl vor râmâne. 

E o trăire intru sensibilitate şi vis, de inimă. In oraș 
mai sunt câteva familii, care trălesc foarte retras, se lzo- 
lează și par timorate de cele ce se petrec in jurul lor. Me- 
morează numele une! familii de medic, alta de advocat, 
aceasta cu rezonanță straină, apol câteva existențe dis- 
tante, toate undeva în vag şi inaccesibil. Laurean va cu- 
noaște doar câteva figuri pe sub arcadele ce duc la Prefec- 
tură și pe căile spre cabinetul Prefectului. Printre ele şi 
acest tânăr cu umeri de atlet, sprinten, vioi, În costum 
alb de tenis cu dungă Ja pantaloni, invârtind racheta cu 
0 ușoară alecțiune de om distant; avea o faţă cu pometii 
proeminenţi, linii aspre, ochi cenușii, pare complet străin 
de tot ce era viața In Jurul lui, în afara persoanei sale şi 
a rachetei afișate ca pe o emblemă a nobleței. Era docto- 
rul, desigur și aci juris, Petru Groza, afişând indiferenţă 
și o superioritate ce nu vroia nicidecum să dezarmeze și 
mal ales nu se vroia câtuși de puţin solidar cu cela ce se 
petrec în preajma lui, aşa Ințelegând cel să meargă în 
slujba propriului său ins până la capătul vieții sale, având 
ființa-i luminată de ciniamul unul Nerone modern. 

In condiţiile de aci, când totul apare precar, în mişcare 
și cu tendința de a sn căută şi a se realiza, nici Gregula 
nu poate sta pe loc multă vreme Relhcut in câteva sântă- 
mâni, va cere să | se dea o delegație la centru de unde 
nu va reveni Va pleca cu un uşor regret de a lăsa în 
strada cu cireşi înfloriți o fată dela care va primi ca amin: 
tire o carte cu scoarţe albastre. Un nume nou, titlu simplu, 
Maxim Gorki), Mama. Lectura în tren și în vâltoarea zile- 
lor ce vor urma, va [îl o revelație: un umanism proaspăt 
cald, onetuos. Lumea: atelier, muneltori. | 

Viu și nou totul. 


PAGINA | 





ARON COTRUS -IHEODOR ARGHEZI- 
MIRCEA ELIADE 


Iată cum vede poetul Ştefan Baclu cazul Cotruş (Revista 
Scriitorilor Români - Mânchen, 1904); “Dacă Aron Cotruș 
incă n'a putut fi adoptat pentru R. P. R, aceasta nu se 
datorește, în niciun caz, lipsei de interes din țara ocupată 
(acolo unul din imitatorii lui Co Mihai Benluc, ocupă 
un loc de frunte), ci faptul că toată opera poetului, până 
la ultimile sale poeme de pribegie, este străbătută de pân- 
duri şi de strofe de-acest Iel, puternice naţionale, deschis 
anti-sovlețice, care cu greu ar putea [| trecute cu vederea, 
pentrucă sunt chlar miezul poemelor”. 

Ştefan Baciu, apreciază: “Fără indolală, unul din poetii 
cel mal populari al României de după Unire (şi extrem de 
popular, în Transilvania, până în anul 1918), a cârul pro- 
ducție a apărut in numeroase ediţii, lucru extrem de rar 
in poezia contemporană românească, în afară de câteva 
foarte puține excepții, fiind, mal mult decât atâta, repro- 
duse în reviste şi ziare de mare tiraj, cetite la radio și di- 
vulgată la serbări și şezători, opera n'a avut, și nare nici 
azi, un critic care i se cuvine în literatura română”. 

Ovidiu Crohmălniceanu, criticul literar en titre al regi- 
mului comunist din România, îl confiscă pentru partid 
autoritatea. numindu'l “poet al mulțimilor posedate”, un 
“glas al revoltei sociale”, o “voce dârză, răspicată, tună- 
toare, care adună in ea rezumate, gândurile, simțămintele 
şi vrerile milioanelor. Poetul devine un exponent ȘI vor- 
beşte in lozinci asvâriite sfidător”, ete, etc. In fine Croh- 
bălniceanu, Îl fixează: “Radicalismul acesta incălzit de 
curajoasele lupte pe care le dădea proletariatul român in 
anii '30, a tăcut din Cotruș, colaborator acum la “Cuvân- 
tul liber”, principalul reprezentant al liricii noastre sociale 
interbelice”. 

Accentele, însă, și conținutul poemelor lui Aron Cotruş, 
au rămas aceleaşi de la debut până la moarte. Pentrucă 
o mare perloadă a vieții lui a trăit-o în exil, unde a scris 
mult şi a publicat mult, manifestându-se mal ales în re 
vista “Carpaţii” pe care a intemelat-o, ostil regimurilor 
comuniste — trebuia sancţionat. Iată, deci, ce scrie Croh- 
mălniceanu, către sfârşitul considerațiilor sale critice, des. 
pre Aron Cotruş (“Literatura română intre cele două răz- 
boale mondiale”. Vol. 2, pag. 525). “Religia vitalismului 
frenetic şi a mesianismului naţionalist, V'au impins, Însă, 
curând către fascism”. Pur şi simplu! In continuare, Croh- 
măiniceanu, consideră imperios necesar să creeze atmos- 
fera de credibilitate ştiinţifică, afirmației sale: “Imaginea 
unul neam oprimat, a cărul obidă seculara Aron Cotruş se 
simte chemat să o strige, a luat naştere printrun proces 
mental analog. In mod similar a avut apoi joc şi alunecarea 
de la activismul social cu accente revolutionare al poetu- 
lul, la mesianismul naţionalist fascizant . 

Această atitudine “critică”, simulând obiectivitatea, a 
fost adoptată foarte târziu — In literatura și publicistica 
olicială din RSR. Dia, adică Imediat după 23 August 
1944, au scos din librării și biblioteci, inclusiv din biblio- 
teca Academie! Române, toți scriitorii — cu excepția celor 
câțiva mărunți rapsozi al partidului. Societatea Seriitori- 
lor Români a fost desflintată, stabilindu-se o comisie care 
să facă epurările, la ordinea zilei atunci, în toate institu- 
iile. Anonimi, sau “scriitori” cu totul Insignilianti — unii 
dintre aceştia nesemnând, între cele două războale, decât 
umile notițe la fiţulcile a căror apariţie se rezuma la un 
singur număr — erau chemați să deretece lnstituţia scril- 
torilor şi să stabilească cine este şi cine nu este scriitor 
“autentic”. Unul din numele care a scandalizat prin ano- 
nimat, a fost un oarecare K, Katz. A doua zi după cea 
fast publicat comunicatul cu numele celor din comisie, 
Capitala a fost de-adreptul invadată de o epigramă, atrl- 
bultă lul Păstorel Teodoreanu, care circula din gura în 


gură: 


In aste vremi de crizacută 

Keo katail scriu în loc să pută; 
Iar scriitorii consacrați 

Sunt epuraţi do-aceşti Ke Kata, 


Toţi scriitorii consacrați intre cele două războale, Luclan 
Blaga, Ion Barbu, Radu Gyr, Gib Mihăescu, Liviu Rebrea- 
nu, Octavian Goga, ete, chiar Slavici, Eminescu, Arghezi, 
ca să nu mal pomenim pe cel mal tineri, au fost înlăturați 


de Gabriel BALANESCU 


chiar din anticariate, Anticariatele (pe atunci particula- 
re), trebuiau să predea, fără nici-o despăgubire, toate căr- 
țile de literatură, filosofie, istorie, geografie, etc, care 
până la urmă au lost arse, intr'o mare majoritate, A fost 
păstrat un număr infim, pentru colecţiile partidului, Și 
pentru așa zisul “fond special” — adică secret —, al bil- 
bliotecii Academlel, și care nu poate [| cercetat decât cu 
aprobări speciale. Tudor Arghezi, mal târziu devenit ste 
garul literaturii oficiale, a fost intratâta hulit imediat 
după 23 August 1944, în cât un “studiu” publicat întro 
revistă, în foiletoane, intitulat “Poezia putrefactiei, sau 
putrefacția poeziei”, semnat Sorin Toma, retipărit ma! 
apol intr'o broșură și răspândit In zeci de mii de exem- 
plare, il anula cu desăvârşire. De reținut că broşura la 
care ne referim, a fost imprimată în editura oficiosului 
comunist *Scintela”. 

Iată ce scria Sorin Toma: “Trebuie să Incetăm a ne mal 
prosterna in fața scării de valori estetice pe care nea 
lăsat-o moştenire burghezia. Trebule să revizulm cu curaj, 
in lumina gândirii noastre piele pt şi a sulletului nos- 
tru reânoit, toate sentintele pozitive sau negative, date de 
critica burgheză cu privire la artiștii români și străini de 
azi şi de lerl. Estetica decadentă — aceea spre care a alu- 
necat și în care sa infundat Tudor Arghezi — nu este pur 
şi simplu estetica une! clase, ci estețica în agonie şi, mal 
precis incă, într'o agonle agresivă, asemenea unel nebunii 
furioase. O asemenea “estetică” nu poate pretinde o mal 
mare valoare de circulație decât ar putea să albă nişte 
oblecte fabricate într'o leprozerie, sau nişte Idei elaborate 
în casa de nebuni. Ea nu este propriu zis o estetică, cl un 
fenomen patologic, un agent al contaglunii pe care socie- 
tatea sănătoasă trebue să] izoleze”. 

Tudor Arghezi, nu face “in poezie decât ceeace a făcut 
Picasso In pictură, introducând ca material plastic, în 
tablourile sale, excrementele”. 

Ma! departe, acelaş Sorin Toma: “Poezia lul Tudor Ar- 
ghezi nul oferă (publicului), decât negarea vieţii şi cul- 
tul morții. Același, în fond, cărula Îl slujeau legionarii şi 
poeţii lor”. 

Arghezi este *cântaretul unei clase sociale reacționare, 
al burgheziei atlate în plină decădere morală şi culturală”. 
“Vorbele lui răsună pline de ură și dis reț pentru omenire, 
pline de o truile cu adevărat neroniană, sau, ca să fim mal 
în nota timpului, hitleriană”. 

“Arghezi — mal serile Sorin Toma — predică poporului 
in paginile sale dezamăgirea, desgustul de viață, desnă- 
dejdea, intrun cuvânt, pesimismul, psihologia întrân- 
tului”. 

Labilitățile comuniştilor, sunt infinite. Nemiscându-se 
pe niciun principiu obiectiv, neanimaţi decât de ură, cu 
o singură a precisă, interesele de partid și de parve- 
nire — schimbă pionii, uneori distrugându'! pe cel vechi, 
şi adoptă atitudini contrarii, pentru a face față noului 
moment care le este necesar, și care la rândul lui va fi 
dizolvat ca şi cel anterior, cu aceeaşi pasiune, cu acecaşi 
oarbă deslănțulre — pentru unul antipodic. 

In cazul Arghezi, sau Incrucişat două Interese In prl- 
mul rând cel al partidului comunist, care avea nevoe de 
un nume consacrat internaţional, şi de o autoritate lite- 
rară indiscutabilă. Arghezi, cu nesfârşita lui sete de bani, 
era cel mal indicat, şi astfel cele două interese şi-au dat 
mâna. In afară de asta, Arghezi, in tinerețea lul militase, 
întrucâtva pentru un socialism cuminte (cu tot spiritul 
său agitat, care determina virulenta sa pamiletară şi orgl- 
nalitatea poeziei lui), alături de N. D. Cocea şi Gala Galac- 
tion. Deci, sub raport politic, trecutul lui era oarecum 
acceptabil. Mal greu era da învins TABERE pe lui la tota- 
litarism, şi oatilitatea de atâtea ori manifestă, pentru co: 
munism. Comuniştii insă, l-au exploatat arghirofiila şi 
oboseala bătrâneţii, şi lau captat. Petre Pandrea, ml-a 
povestit intro celulă. această scenă la care participase 
personal. Impreună cu Chişinevski și Miron Constanti- 
nescu, l-au solicitat, telefonic, lul Arghezi, o intrevedere. 
Era, m! se pare, prin 1052-53, Arghezi le-a fixat ora 4p.m. 
Cu o jumătate de ora înainte de 4, Arghezi a lesit în curte 
să-l aştepte, făcânduşi de lucru cu săpăliga printre Mori. 
Oaspeți, au Intârziat circa 45 minute. Ajunsi, Îl găsesc 


trebăluind. Chisinevski se scuză : 


— 















=. agil mel, dar eine plătește şoferul și 
E N irghezi s'a linistit, după asigurările date, că Academia 
- plăteste tot Fă i 205 că ia 
irectoru: a LA care pe atunci era Petre 
Y ebat, în final: * 
e suma pe care ai A 
e Argh senin. 
3 : ată casieria editurii atâta! 
a trecut intrun birou alăturat, şi l-a 


mat, lui Chisinevski, care l-a răspuns. 
ebunului, până nu cere mal mult!”. 


cu omisiuni necesare 
derat splon al 

fost prohibit ca mult mal târziu, să fle reconsiderat, in 
actiunea lor de “revalorificare a patrimoniului literar”, 


şi retiparit, partial 


or în primul razboi mondial —a 


buna 
zisă in interiorul țării. Operele acestora n'au fost reeditate, 
far editiile vechi au fost şi au rămas sub obrocul “fondului 
special” (secret). Vasile Bâncilă, unul din cel mal străluciti 
cărturari români, Nae Ionescu, Dragoș Protopopescu, 
Emil Cioran — in timpul acela și Mircea Eliade — Constan- 
tin Fântâneru, Horia Stamatu, Stefan Baciu, Pulu GAr- 
cineanu, Constantin Manolache, Serban Bascovici, Stefan 
Ion George, Stefan Neniţescu, Constantin Stere, Mircea 
Streinul, Halg Acterian, Sandu Tudor (mort în inchisoare), 
Paul Zarifopol, G. M Cantacuzino, Mihail Zamfirescu, 
Artur mir ete, ete, sunt complet înlăturați din cir- 
cultul publicistice, cu exceptia ultimilor patru, retipăriți, 


sa - - - 

ur Enaşescu fie un poet mare dara 
moment), tu intro editie sărăcă. 
şi Dragos Protopopescu, cel mal mari 
români, sunt cu desăvârșire scoși din 
r SNP lar dacă lucrarile lor vechi ajung 
rate, sunt imediat indrumate spre “anticariatul 
(secret), unde nu au acces decât corifeii marxisti, 
reea Eliade, a fost multă vreme interzis, și raporturile 
diselpolului lui Nae Ionescu erau —— cum se putea astepta — 
foarte aspre cu regimul comunist, mai cu seamă după un 
interviu pe care ea Eliade la acordat condiționat 
poetului de id, Adrian Păunescu. (Este necesar a indica 
faptul că Mircea Eliade fusese ales deputat pe listele par- 
tidului “Totul pentru țară” in alegerile din 1037.) Condiţia 
profesorului Mircea de era ca interviul să apară, sau 
intreg, sau să nu apară deloc. Adrian Păunescu, a trișat 
conform moralei proletare. Profesorul a protestat şi a di- 
fuzat interviul, asa cum îl dăduse, în intregime, prin postul 
de radio Free Ce omisese, cu rea credință și cu rea 
intenție, poetul de partid? Desigur, ceeace era neconvenabil 
partidului. Adica, numele celui pe care Mircea Ellade îl 

considera profesorul său: Nae Ionescu. 

Autoritățile comuniste i-au tipărit lul Mircea Eliade, 
două sau trei cărți literare, -dar l-au ignorat lucrările 
ştiințitice, care lau consacrat savant de prestigiu mondial, 
cel mal mare specialist, în viată, al istoriei religiilor, Spre 

ea tuturor românilor (mal ales în țară!), rapor- 

turile profesorului Mircea Eliade cu autoritățile comuniste, 
şi-au schimbat nuanțele. “Jurnalul” său, editat în limba 
engleza, a fost tradus in limba franceză, lar în această 
traducere, lipsesc În așa măsură numele neconvenabile 
regimului comunist, incât a putut (| tradus și în limba 
româna, şi publicat tocmai de revista poetului de partid 
Adrian Păunescu, i intocmal! Iată un episod “literar”, 
care merită să (le subliniat, pentru a scoate în relief atât 
meandrele “diplomatice” ale comuniştilor, cât şi labilitățile 
care le pot determina. Fără îndoială, profesorul Mircea 
Eliade n'a urmărit un compromis. Fără indoială, savantul 
Mircea Eliade, n'avea nevoe de o publicitate în plus! Mircea 
Eliade are în România o presă subterană, care este foarte 
eficientă, de mare circulație și cu adâncimi explicabile. 
Intrebarea care se poate pune: De ce, totuşi, Mircea 
Eliade a făcut-o? Cunoscând tacticile comuniste și “subti- 
litătile” lor strategice, putem afirma: solicitat indelung, 
poate oarecum şi cointeresat, in această acțiune care 










parinti Ea implica, Mircea EI gener 
in ceeace nul interesa, în Ț rsona. 
taţii sale ştiinţifice. Ce-au putut ob 1? A 


putut obține şi au obținuț, anihilarea prese! “subterane” 
a lui Mircea Eliade, foarte eficienta, de mare circulaţie şi 
cu adâncimi i a in România, ţara sa de baştină 

Sub raport strategic, comuniştii au marcat un punct 
discret şi foarte util lor. Un “punct” insă, care îl delavo- 
rizează pe Mircea Ellade, sub un anumit aspect, atât în 
țară cât și în exil. 

Vrem sa demonstrăm că de la Constitutie, trecând prin 
literatură şi filosofie, și până la recoltarea cartofilor, 
— metodele lor sunt aceleași. 


Gabriel BALANESCU 


ERA ELUL MEU 


Mi-era sufletul alb...! 

Munte inalt imbrăcat în zăpezi, — 

Mire tânăr, pe umeri cu ghirlanda pădurilor verzi — 
Sufletul meu, de mult de tot, sub poleiala lunii, 
S-a logodit cu vipia furtunii. 


Asa, — 

Creștea ..! 

Se vânzolea, . 

Iesia din matcă afară... 

Şi hăuind pornea prin tară, 
Peste zăplazuri — prin grădini. . 
Noaptea, fără lumini — licurici, | 
ȘI se trezea în zori de zi, — 


A fost sufletul meu — odată, pe alci..! 


33 — 





„II 


de lon PIN 


Acuma e copil... | 

Se scaldă în slăvi, 

Se joacă în flori — 

Și cântă prin dumbrăvi, 

Azi ca şi erl, 

Ca de trei zeci şi cinci de primăveri... 

La mesele serii, — 

Se satură cu pâinea tăcerii...! 

Acuma e noapte adâncă și neagră. |! E toamnă ..! 
Departe -ntr'un râscruci, sub o icoană ,, 


Copilul, — 
Mirele, — 
Muntele. .! 


— Sufletul meu! — 
S-a intâinit în drum — şi tăinule cu Dumnezeu ..| 


in ediţii restrânse, sau — cum este 





MARGI 


Contorm dedicației pe care ml-o face autorul pe exem- 
plarul din primul volum al magnilicei lui trilogii. ar releşi 
că eu sunt primul care în exil a semnalat şi a atras aten- 
ţia eltitorilor români asupra operei ce a scris-o românul: 
neamț sau neamțul-român, Johann Urwich. Nu știu dacă 
e justă sau nu afirmația autorului in dedicația citată — lu- 
cru ce dealtfel e lipsit de importanță —, cert e insă că 
citind primul volum am avut intuiţia că am descoperit 
un mare scriitor. 

Ințelegeam că părerile mele presupuneau un risc: mă 
păscam in fața primului volum dintro trilogie anunţată, 
autorul era un debutant și o carte e ca o clădire, se face 
un postament, se pun primele cărămizi, se ajunge la pri- 
mul etaj, la al doilea, ete, şi, insfârșit, la acoperiş Unde- 
va, către sfârșit, către acoperiş, trebule să [i punctul cul- 
minant, punct chele intr'o carte, mal ales când e vorba de 
o lucrare de proporții. Dar paginile primului volum —— de 
ln prima la ultima — mi-au arătat că mă găseam nu in 
fata unul artist consumat, ci în fața unui talent inăscut, 
plămădit apoi in teribile dureri. Eram deci convins că va 
şti să-şi clădească casa cărămidă cu cărămidă, să ajun- 
pă In mod fericit la punctul culminant și apoi la acoperiș. 
Deacela nu am avut nici o reticență și am anunțat citi- 
torilor mel apariția unui mare scriitor. ȘI nu mam în- 
şelat. 

Autorul, neamț din România, e un autodidact. Smuls 
incă din adolescență din mijlocul vieții tichnite, e arun- 
cat in vâltoare. Na avut timpul să studize, să citească, 
dar a observat şi a acumulat cunoştinţe. De citit, a citit 
mal târziu în Siberia, dar singur, fără profesori. A studiat 
deci singur în celebra academie de la Vorkuta. Acolo. so- 
vieticii puneau la indemâna sclavilor o bibliotecă, Natural 
o bibliotecă comunistă, o bibliotecă de propagandă comu- 
nistă, pentru a-l indoctrina pe aceşti desmosteniţi al soar- 
tei. ŞI sa întâmplat exact contrariul. Sclavul daco-teuto- 
nic, Johan Urwich, citind aceste cărţi, a știut să vadă, să 
piisească, să descopere, găurile, lipsurile, contradicţiile şi 
minciunile marxismului, lucruri ce nu au ştiut să le vadă 
şi să le descopere falsii noștri învățați. 

Dar Johann Urwich era un neastâmpărat Prin lagărele 
siberiene prin care a trecut, a căutat să intre în contact, 
să se Imprietenească cu alți desmoșteniţi al soartei, cu alte 
şictime ale aceluiași marxism criminal, mereu acelaș, file 
că e primar, [le că e evoluat, adică “cu laţă umană”. Şi 
a avut ocazia să cunoască adevărați înțelepti, din toate 
neamurile, de la spanioli la evrei, învățând de la fiecare 
ceva, inmultindu-şi cunoștințele și ajungând astfel să fie 
e! însuşi un adevărat învățat și ințelept 

Dar Urwich e şi un om de acţiune, şi incă unul de o ex- 
traordinară tenacitate, L-am cunoscut personal și am fost 
profund impresionat de această tenacitate sălbatică. E 
după mine o tenacitate daco-teutonică, căci numai una 
din ele nu ar [| suficientă pentru a înțelege pe Johann 
Urwich. A intrat deci în legătură cu alți oameni de acţiu- 
ne de alte neamuri pentru a face ceva, căci, socotea el 
nu se poate sta cu braţele încrucişate Şi acest ceva ce 
trebula făcut, pentru Urwich avea două fețe: una era 
strângerea de material pentru a scrie o carte şi a denunța 
lumii ororile marxiste si a doua, o acţiune pe teren A 
trecut la realizarea acțiunii pe teren, adică la faimoasa 
grevă de la Vorkuta, prima și până acuma ultima grevă de 
proporții in Imensa inchisoare marxistă In această prevă, 
rolul lul Urwich a fost important şi dacă nul l-au relevat 
românii din exil, au făcut-o ruşii, în revista lor “Konti- 
nent”, printre al cărei conducători e şi SolJenitain. Şi ro- 
mâhil din exil nu l-au relevat importantul ro! al lui Ur- 
wich în această grevă, pentrucă nu au auzit decât vag 
despre ea ȘI e vorba de o teribil de indrăzneaţă, dementă 
chiar, grevă a sclavilor de la Vorkuta SI nu e cunoscută de 
românii din exil chiar dupa apariția cărții lui Johann Ur- 
wieh. Cauza? Trăim în cea mal teribilă epocă a jugului 
propagandei. Propaganda face să [le cunascut și apreciat 
pe mapamond un zero tălat in patru şi să treacă neob- 
servată o operă sau o acțiune de valoare. ŞI propaganda 
e dirijată azi de o mafie internaţională, care continuă să 
(le interesată de crimele naziste, reale sau inventate, şi să 
nu Acorde niel un interes sau chiar să acopere crimele 
marxiste. 

Ajuns în lumea liberă, daco-teutonul Johann Urwlch, 
cu acelaşi tenacitate, tenacitate care pe mine m'a Înspâl- 
mântat, a pornit la realizarea celeilalte fețe a planulu! 
lul din Siberia: publicarea trilogiei. Inchipuiţi vă un 
lucrător, cu greutățile unei familii, care porneşte Ia pubil- 


JOHANN URWICH: FARA, 


PAparoni 










carea unei cărţi In trei volume, şi incă, în limba rom 

_A făcut-o. Volum după TolM sei cind din greu, să și 
soția lui — aceasta dacă — ca să acopere enertulelile. Şi 
nu numai atât, In momentul în care l-am cunoscut eu, ex. 
pediase — tuit, natural —, cartea lui la 880 (opt sute 
saşe zeci) de biblioteci din lumea intreagă, de la Min- 
chen la Tokio și Filipine. Inchipulți — vă munca pentru 
a face 2580 de pachete și a le duce la poștă, plus cheltule- 
lle de expediţie. Nu sunt braşoave, De la teutoni, Urwich 
a moştenit o calitate: ordinea Mi-a arătat dosarul cu co: 
plile scrisorilor trimise bibliotecilor și serlsorile -—— răspuns 
de la mai bine de 500 din aceste biblioteci. Si nu numal 
atât. Urwich voiește ca această carte a lui să fie cunos- 
cută în toată lumea, nu pentru glorie personală, cl ca o 
achitare a poliței pe care o semnase acolo. în Siberia: să 
facă cunoscute lumii ororile realizărilor marxiste, realizări 
in fața cărora, așa cum ne-o spune Demostene Botez, ră- 
ruta cu gura căscată scapetul armean Garabet Ibrăl- 

nu, 

Tenace cum €, a bătut la toate ușile. Scotând cartea în 
româneşte, a socotit că va găsi sprijin la români. Sunt 
atâția români celebri azi în lume, maaari, maaari, cu le- 
gături serioase în lumea editorială, Chiar eu în prima 
cronică, am făcut apel la aceşti maaari, pentru a inter- 
veni la editurile cu care au legături, pentru publicarea 
cărții lul Urwich. Urwlch a trimis cartea lui, gratuit de- 
sigur, la toţi aceşti maaari. Nu cunosc reacțiunile celor- 
alți, cunosc doar pe a unula din el: popa Gheorghiu. 
Neamţul, teutonul, Johann Urwich i-a trimis cartea cu o 
dedicație in limba română. ŞI falmosul popă — o farsă în 
plus —, românul Gheorghiu, l-a trimis una din cărțile lui, 
cu o dedicație în... limba franceză. E drept că românul 
Gheorghiu i-a făcut neamțului Urwich o favoare: l-a nu: 
mit in frantuzeşte —, “conirtre”, ŞI atăt. Dar teutonul, 
indemnat probabil şi de soţia sa care e dacă, nu ca preotea- 
sa popei Gheorghiu, nu se dă bătut A bătut și la alte uşi, 
la toate, printre care și la acela a postului de radio Târ- 
gul Cucului. 

Şi nu odată, pentrucă a trebuit să bată de multe ori, 
până să | se deschidă. La acest post de radio, în cazul că 
se emit pasagli dintr'o carte, se plăteşte autorului o sumă 
de bani. Urwich nu vola acești bani pentru a-şi cumpăra 
casă cl pentru a putea plăti tiparul pentru volumele II și 
Lil. Greu, dar insfârşit, foarte aterat, a fost primit de 
Demostene. ŞI dându-şi importantă, acest domn Demoste- 
ne, l-a spus că postul de radio Târgul Cucului, e supra 
ocupat cu cazul... Goma, Dar teutonul tot nu sa lăsat. A 
pătruns incăodată şi atunci l-a primit o doamnă care se 
cheamă Făgărăşanu. Această doamnă pare mal degrabă 
din Târgul Cucului, decât din Făgăraş. ŞI numita doamnă 
i-a spus că pe românii din Ţară, nu-l interesează ce sa 
petrecut și continuă să se petreacă in lagărele sovietice, cl 
ce s'a pelrecut in lagărele naziste. 

De unde. are doamna Făgărășanu informații asupra ce- 
lor ce doresc români din Ţară să audă la radio Târgul 
Cucului? Nol suntem informați că români! din Ţară sunt 
sătul până În gât de tema lagărelor naziste: cărţi, bro- 
suri. filme, radio, televiziune, etc. Exact ca și în Occident. 
ŞI de unde ştie dna Făgărășanu că pe românii din Ţară 
nu l-ar interesa să ştie ce s'a petrecut și se petrece în 
lagărele sovietice sau în închisorile româneşti? De unde 

tie că nu l-ar interesa ce s'a petrecut ln Alud, Sighet, 
Gherla. Canal. etc? De unde ştie că nu l-ar interesa ce 
au scris Cârjă. Bacu. Grigore Dumitrescu sau chiar Michel 
Solomon. de unde ştie că nu l-ar interesa să audă pasagii 
din cărțile scrise de cel citați ma! sus? 

Cărţii lui Johann Urwich, i sa făcut instârșit o rezenzie. 
Despre cartea lui Grigore Dumitrescu, nu sa vorbit nimic 
Grigore Dumitrescu mi-a scris că pe el nlcl nu-l interesează 
să | se facă o recenzie In radio Târgul Cucului, căci e] nu 
e dispus să-şi dea peria de dinți!!! Dar asupra postului 
ăe radio Târgul Cucului, vol mal reveni cândva. 

Dar încăodată, daco-teutonul Johann Urwich, e tenace. 
Din usa În uşă, a păsit una ințelegătoare: o importantă 
casă de editură franceză. Tratativele sunt avansate. Nu-i 
spun numele, căci popa Gheorghiu e capabil să intervină, 
cum a intervenit contra lul Vintilă Horia, ca să nul se 
dea premlul Goncourt. 

Sper deci că Urwich va reuși până la urmă cu sălbati: 
cal tenacitate de care am vorbit, să-şi aducă la indeplinire 
planul născut în Siberia: să facă cunoscute lumi! ororile 
lagărelor marxiste; acestea adevărate. 


N.S50G. 


— 39 






45 ŞI 70 il 4 
d A. 5" + 
a La. Li ; 





.v 





iza i Ă : să a 
DE FIE 


răspuns întrebărilor noilor veniţi) 


rile 


şi C. 


—  —— — —— 


Vi şi ca: 


pre 
, 
, 


5 Da = m $DU. 
VĂ i 70 i i UL SĂ L j 









d = y a * S 
îi az Pi ., 
- De dica 
= DUNE DIroDIPIT 
= za e e Aa IP II 


PSI 


- i . rs 
iN lulrie i 
4 MAE - 
i îoarie 


a 
i UI 
Aa be rata 
m Da. - 


j »rimul 
DĂ. ego 


pi, =$ 
Dă . HI iar 2 aa SA „E 
"a Na care 1INDrace 


j n 
o haină nouă, 
TI 25) LE * 


ir Ea sr, 
niciun folos „dacă ea n traite i ae 
h Mi. trus de CANET Se: orale şi fi i Ri trup 





bil un tip 


silnicie. 


muncă, al țării sale, trebuie să fie concentrate tot Tară 


Pe acest om îl așteptăm, pe acest uriaș, pe acest 
erou! Pe e] se va baza statul nou, România de mâi- 
„ înainte de a fi o mișcare . 


ne. Mişcarea Legionară, 
politică, 


financiară, economică, etc., este 


EROU. 


putut strânge mai bun în timpul miilor de ani, 


Nouă. 


Această mare înoire a naţiunii române e posibil 
să vină? Urmează, o simțim cu toții. După lunga 


frământările milenare să se oprească la o simplă 


ANIVERSAREA REPUBLIUEI 


Consiliul național slovac și Uniu- 
nea germanilor din Slovacia tică, 
ap sărbătorit Ja 17 Martie 1 in 
Mânchen. aniversarea a 40 de ani de 
la proclamarea Republicii slovace. 


t, prezentat salutul di- 
feritelor orpanizații și personalități 
politice, dând apol cuvântul dlui Karl- 
Heinz  Spilker, delegatul CSU-ului 
Dsa a subliniat că starea actuală de 
criză nu se va putea indrepta decât 
prin respectarea dreptului de liberă 
hotărire a popoarelor. Această criză 
nu poate dispare atâta timp cât Eu- 
ropa nu este liberă în intregime și 
cât timp va dura diviziunea artificla- 
lă şi inumană a națiunilor. Pentru 
realizarea aceste! libertăți precum și 
a unel păci adevărate şi durabile, fle- 
care națiune trebuie lupte lar noi 
toți să urmărim în permanență si neo- 
bosiți atingerea acestul ţel 


40 — 


„II 


Au vorbit apoi: președintele Consi- 
liului național slovac tin străinătate) 
D! Franz Kollar. Dr Stefan Marinoli, 
ga aie Asociaţiei presei libere și 
H. Wolodymyr Lenyk. în numele aso- 
clațiilor ucranienilor. D)] Vasile Mai- 
laț, delegat al ABN-ului, a transmisa 
urările de succea și sprijin din partea 
Asoelaţiei! națiunilor captive. Ultimul 
a vorbit di M. Crutzescu, care a amin- 
tit strânsa legătură dintre Românii 
transilvâneni și Slovaci prin lupta co- 
mună de sute de ani, pentru obținerea 
egalității de drepturi și independen- 

națională pe timpul monarhiei 
sustro-ungare. Di Crutzescu a citit 
apol memoriul adresat ministrului de 
interne al Bavariei, Dr Tandler, prin 
câre cerea reprezentarea grupurilor 
etnice, prin 1-2 delegați, In parlamen- 
tul european. 

Preocuparea și dorința ca reprezen. 
tanti alegi de refugiați, singurii eapa- 
bill să susțină şi să se sacriflea pen- 


„Elpoate chestiune de formă: unirea întrun singur stat a 
> Du tuturor Românilor? Nu simţiţi din adâncuri cum 
clocoteşte marea renaștere a Poporului Român? 

In această înviere va avea un rol E AI tine- 
Statul nou presu- rimea. Pe dânsa o cheamă destinul sa joace pe scena 
abil istoriei. Nu ne înțeleg oamenii vechi? Nu ne înțeleg 
pentrucă apelul sacru al destinului numai noi îl 
putem auzi, numai noi îl înțelegem, pentrucă numai 
nouă ni se adresează. Legi, stări de asediu, baionete, 
care să oprească destinul unei națiuni, n'au existat, 
nu există şi nu vor exista. 

Această mare înviere dela sine va crea o nouă 
ofensivă a poporului, în toate domeniile. Această 
- 0 ofensivă, ajutată şi susținută de legi, va repune pe 
Român în drepturile lui, de care a fost deposedat 
an cu an, intro mie de ani, prin nedreptăți și 


Corneliu ZELEA CODREANU 


CE ESTE LEGIUNEA 


— Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine 
şi disciplină. 

— Legiunea este călăuzită de un naționalism curat, 
izvorât din nemărginita dragoste de Neam și 


— Legiunea vrea să trezească la luptă toate ener- 
giile creatoare ale neamului. 

— Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușma- 
nii vor să ni le dărâme. ice 
Legiunea ingenunche înaintea vitejilor 
și mucenicilor Neamului. ru 
— Legiunea vrea să clădească din suflete tar 
brațe vânjoase o Tară puternică, o Românie 


— Mereu prezentă pe baricadele luptei întru apă- 
rarea neamului românesc, GARDA DE FIER 
întruchipează singura speranță de eliberare de 
sub jugul comunist. 


NLOV ACE 


tru libertatea națiunilor lor şi pro- 
gresulul civilizației vestice, nu a fost 
acceptată. 

In răspunsul ministerului de inter- 
ne, se constată că nu mal conlirmă 
propaganda atât de intensă făcută 
inaintea alegerilor, în care principa- 
lul obiectiv susținut de candidaţii 
partidelor la alegerile parlamentului 
european, în special invocate de Otto 
von Habsburg, era lupta dârză şi no- 
precupețită pentru reunificarea FEuro- 
pei, pen restabilirea libertății și in- 
dependenţei țărilor de dincolo de Cor- 
tina de fler, 


Bingură Italia a ales un refugiat; 
pe Jiri Pelikan, luptătorul ceh pentru 
drepturile omului, actunlmente în exil 
In Italia. 

Speranța refugiaților de a și că 
au adevărați e da horă i pentru sus- 
ținerea libertăţii și demnităţii omului 
și implicit pentru asigurarea progresu- 
ul umanității, sa indepărtat incăo- 


bili a 0 rezolva, preferându-se ale- —niel sala! A 
nele fixate 


rea unei nol serii de funcționari 
preocupați numal a nu ie le nl 
meni, a susține politica adormitoare 
de “Entspannung”, pentru a benefi- 
cla în lin ai Aa SIUI co ale 
grase acordate şi, va pasi- 
bilitatea ca prin Vara zoani să devi- 


e Cu mare greutate mi-am putut 
procura “opera”, “Mission de guerre 
au service des allis” de George Beza. 
Citisem ceva GEXȚIEE această “operă” 
în organul dlui lu, în “Buletinul 
Tzraeliţilor de Rit Elen” şi, dacă nu 
mă inșel, în “Cuvântul românesc”, 
Autorul articolului din “Cuvântul ro- 
mânesc” critica “opera” dlui Beza, 
ceilalti numiţi, confrați intru trăda.- 
re, o ridicau în slavă, 

Am obținut deci cartea de la un 
prieten, cu gândul de a face o recen- 
zile numitei “opere”. Recunosc că 
aveam gânduri rele. Am citit “opera” 
şi am renunțat: a face o recenzie 
acestei cărţi, insemnează a-l [ace o 
onoare autorului, onoare pe care nu 
o merită. 

Se pare că acest domn Boca a că- 
zut din lună Il numeşte pe Mihal Vi- 
teză, nici mal mult, nici mal puţin, 
decât regele erou și martirii!, lucru 
ce nu mai îndrăznesc să-l facă astăzi 
nici dnul Penescu şi nici chiar Costi- 
că Vişolanu. 

Am rămas surprins văzând că dl Ra- 
țiu laudă cartea lui Beza și aceasta 
pentrucă, oricâte rezerve aşi avea în 
celace priveşte persoana dlui Rațiu, 
niclodată nu voi comite crima de a-l 
pune Alaturi, pentrucă între unul şi 
altul este o diferență abisală, 

Care să file deci motivul laudelor 
aduse de di Raţiu?, m'am intrebat. 
ŞI răspunsul l-am găsit repede: di Ra- 
tiu, ca şi alte “personalități” ale exi- 
lului, masculine sau femenine, sulere 
de “vedetism”, In “opera” sa dl Bre- 
za l-a dat poza dlui Raţiu. Intreb pe 
exilații români în câte publicaţii și de 
câte orl l-au întâlnit poza dlui Raţiu? 
Parcă ar (i vorba de o actriță în de- 
clin,. ŞI ca toate actrițele în declin, 
dl Raţiu îşi dă la gazete o poză de 
acum 25 de anill! 

e Şi acuma să vedem cum stăm 
cu regele erou şi martiri 

“Mă folosesc de prilejul marei săr- 
bători naționale a Uniunii Republici: 
lor Sovietice Socialiste pentru a ridi- 
ca paharul meu in sănătatea Fxcelen 
ței Sale Domnul Nicolae Mihailovici 
Svernie, Preşedintele Prezidiului So 
vietului suprem și a vileazului Genc- 
ralissim Stalin, care conduce cu atăd- 
ta destoinicle popoarele Uniunii So- 
vietice. 

Sunt fericit să constat că prietenia 
dintre țara Mea și aceste popoare se 
desvoltă din ce în ce mal mult și sunt 
incredintat că se va desăvârși şi va 
dăinui pentru totdeauna. 

Inchin paharul meu pentru priete- 
nia dintre popoarele Uniunii Sovieti: 
ce şi România şi pentru fericirea și 
p eritatea lor”, 

Adevărat  erolsm coane Fănică! 
Acest discurs, căci e vorba de un dis: 
cură, a fost extras din “Universul”, 
Nr 259 din 10 Noembrie 1046, Discur- 
sul, eroic, a fost ținut de Mihal VI- 
teză la cina oferită in timpul recep- 






IrIUPItot lee da rând sau mieilor na- 


Reprezentanţii refugiaților nu ar fi 


iei de la ambasada sovietică, in zlua 

e 1 Noembrie 1946. 

9 acuma un altul. După cum se 
va vedea, curajul pe care Îl arată de 
data aceasta Mihai Viteză, dă drep- 
tul oricui să-l numească martir. 

“Vin cu o mare satisfacție printre 
reprezentanții țării pentru a-l inaugu- 
ra a doua sesiune a acestei legislatu- 
ri, Lucrul pe care l-aţi indeplinit in 
cursul acestei sesiuni ordinare și al 
sesiunii extraordinare, a fost din cele 
mail fecunde.. 

Guvernul Meu, a găsit in dvs spri- 
jinul necesar, precum şi spiritul unei 
utile colaborări în opera sa de redre- 
sare, de stabilizare economică și de 
reorganizare, operă destinată a stimu- 
la producția şi a ridica standardul de 
viață al tuturor celor cari, prin mun- 
ca lor, înbogâțesc ţara. 

Lichidarea consecințelor nefaste ale 
războiului, ca şi ridicarea țării noas- 
tre pe baze solide şi sănătoase, se con- 
tinuă activ. 

Această operă trebuie să continule. 
Guvernul Meu va supune deliberărilor 
Dvs un proiect de lege, tinzând a asi. 
gura a îustiție mai echitabilă prin In- 
tlroducerea de judecători populari In 
magistratură (borlaşi şi foşti oena- 
ŞI, n. n). 

Veţi avea de examinat 0 serie de 
legi tinzând a desfăşura instrucția pu- 
biică, în scopul de a reduce numărul 
de anallabeți şi a asigura tineretului 
țării o solidă educaţie a spiritului și 
corpului. 

Vor [i supuse deliberărilor dvs mă- 
suri destinate de a da o bază solidă 
finanțelor noastre. O revizulre A sis- 
temului fiscal printr'o mal echitabilă 
repartiție a impozitelor, ca și acoperi- 
rea nevollor noastre bugetare, vor [i 
studiate. In cadrul acestei revizulri, 
se va proceda la eliminarea definitivă 
a formalităţilor inutile şi a abusurilor 

Pe primul plan al preocupărilor dvs, 
nol vom aduce mâsurile necesare mă. 
ririi producției industriale şi agricole, 
celace, prin mărirea schimburilor co 
merclale cu celelalte țari, va avea ca 
rezultat o ameliorare sensibilă a stă- 
rii materiale a populaţiei, Această mă- 
rire a producției nu va putea fi obți- 
nută decât praţie eforturilor conjugate 
a teehniclenilor, lucrătorilor şi şefilor 
de antreprisă (9). Nol trebule să alu- 
tăm pe țăranii careşi muncesc singu- 
ri pământul, turnizându-le, prin coo- 
perative îngrășăminte şi instrumente 
de muncă, şi prin fermele de Stat, se: 
AER selecționate. Nol trebule dease- 
meni să le procurăm maşini agricole, 
pentru a obține un mal bun rezultat 
al muncii lor. Vor îl Incă supuse deli- 
berărilor dvs măsurile indispensabile 
intensificării schimburilor de mărtu- 
ri între oraşe şi sate și pontru o mai 
bună aprovislonare a marilor centre. 

Armata va [i obiectul grijilor par- 
ticulara ale guvernului Meu care, în 
respectul tratatului de pace, va avea 







= ul că i dl altă Apare 
ajunsă 1a 0 situație materială ncuiea: 
tă, care se simte deran ptioa 
lism, caracter şi sobrleta 


M.C. 


CU LEXIC POTOLIT 


grija de a face un puternice element 
de pace de apărare a independenței şi 
integrității ţări. 

Ratificarea tratatelor de pace şi 
afirmarea politicii noastre indepen- 
dente şi demne, pun România in tân- 
dul popoarelor care urmează drumul 
păcii și al colaborării între popoare. 

Astiel, in domeniul politicii exter- 
ne, România va avea un rol activ de 
jucat in consolidarea păcii prin cola- 
borarea sinceră cu toate țările, res- 
pectând independenţa și libertatea (9) 
altor popoare. 

In cadrul acestei politici, România 
va continua strângerea legăturilor 
care ne unesc de Marea Republică So- 
vietică, ai cărei fii şi-au vărsat sân- 
gele pentru liberarea teritoriului nos- 
tru şi al cărei ajutor ne-a |ost aşa de 
prețios in momentele critice pe care 
le-am traversat dela eliberare in- 
coace!!! | 

Prietenie şi colaborare cu Uniunea 
Republicilor Sovietice, apărătoare con- 
stantă a păcii, vor constitui baza poli- 
ticii noastre externe. Deasemeni gu- 
vernul Meu va continua politica de 
propiere cu țările prietene prin In- 
chelerea de tratate de amiciţie şi de 
asistenţă mutuală. Cunoscând devota- 
mentul și patriotismul dos, Fu știu că 
guvernul Meu va putea conta pe spri- 
jinul dos total, 

Eu rog pe Cel Atotpulernic să ră 
binecuvanteze pe dvs și lucrările dus 
si declar deschisă sesiunea ordinară”. 

Ce-o mal [| asta? Se vor Intreba 
poate cititorii. Nimic altceva decât re. 
producerea mesalului la deschiderea 
parlamentului, in ziua de 15 Oct. 1047 
Guvernul Lui, era guvernul Groza, 
adică guvernul impus de Vâșinski. De- 
putații și deputatele fuseseră alese 
prin furtul nerușinat al urnelor. Am 
făcut puţine sublinieri. Dacă aşi [i 
subliniat toate inepțiile debitate de 
Mihai Viteză, tot discursul ar [1 tre- 
built reprodus în italice. 

Am reprodus acest discure pentru 
a-l face plăcere dlui Penescu, nu 
putea să-l cunoască, deoarece se pă- 
sean la Închisoare. Căci în aceasta 
constă importanța reproduceri discur- 
sului de mai sus: când el îl pronunța, 
Maniu, Mihalache, Penescu, ete se 
găseau la închisoare. Li se pregâlea 
lichidarea, dar era nevole de acoper!- 
rea regală, în fața Occidentului tot 
atât de înnpolat mintal ca și Mihali 
Viteză, După condamnarea lui Maniu, 
ete, Ana Pauker nu mal avea nevole 
de el -- Maurul işi făcuse datoria 
și l-a dat pașaportul. 

Adevărat martir coane Fânică! 

ŞI A plecat dar Ana Pauker l-a pă- 
CAlIt. l-a permis să-și la un tren cu 
boarte prețioase. Unii membrii feme- 
nini al Neamului coțofenese au pro- 
litat și şi -- au luat şi amanții va- 
ah! —., dar penala pe care l-a promis-o 
nu l-a mal dat-o, re stupoarea exi- 
luluj, Mihail Vite a reluzat orice 


— 1 





botului, di Eliade sa aciuat la Lon- 
Ara te cltat de Beza), și la Lisabona, 
deşi avea vârsta de a purta armele. 
Am spus “figura”, căci acuma l-am 
sters de listă. Citind numărul din 
Tulie 1970. al gazetei “Cuvântul româ- 
nesc”, mi-am dat seama că săvârşeam 
o eroare. D] Eliade ne arată pe două 


pagini din citata gazetă cum a parti- 

cipat. și ale în orimul războl 
tu duce două războali 

a nu fi consi 

ca un cetă 

unul. Ion 


cepție care || onorează memoria. 
Acuma, în fruntea listei mele, a ră- 
mas dl Demostene Enescu. 


e in exilul românesc, primul — tre- 
bule s'o recunoastem —, care a pua la 
stâlpul infamiei pe condeleri) români 


din exil et: gi ase “operele” în 
Țară, a fost irgil Teruncă, în re 
vista “Ethos”. DI] leruncă stiematiza 
intr'o notă pe di Tănase Uscatiu dar, 
pe urmă. se pare că a obosit. Am mal 
spus en câteeva, pe lei pe colo, dar 
nici eu nu l-am numit pe toţi și se 
părea că nobila acțiune de ecarisal 
rr e e da d! Virgil Ieruncă, era des- 
+ acoperiri! cu praful uitării. 
Ori lată ce cltim in serloasa -- ahso- 
lut serioasă. fără nici un fel de 
reticență —, gazetă. -Cuvântul romă- 
ese”, lulle 1979: “Reprezentanţii 
osopagiei rusești țin să-şi facă și o 
fațadă europeana — profitând de 
s! umile de caracter inumai?) 
in Vest și l-au apropiat şi iau momit 


a unor nume esligtoase 
în țară. publicându-i dându-le 
onoruri înjositoare”... nu ințeleg 


cum alţii realmente intelectual de 
valoare iși bogați) se lasă “retipăriți”, 
după ce au fost scoși din biblioteci 
pirând cu numele lor un regim de 
crimă continuă contra națiunii și 
culturii române... Nu citez nume ca 
să nu fiu implicat in polemică. F* 
e ştiu bine”. “Sublinierile ne apar- 

n.) 

Rândurile de mal sus fac parte din 
articolul “Formarea  intelectualulu! 
“de tip nou”, semnat de di Romeo 
Bran. Am mai remarcat şi altădată 


42 — 





acești de valoare”, care *gi- 
rează cu numele lor un regim de 
crimă”, şi cititorul rămâne perplex: 
ar vol cunoască şi numele aceior 


ete. 
(ie vorba oare de di Constantin 
posibil. deoarece e 


zitatea cititorilor şi vor pune, negri 
alb. numele tuturor, incepând cu 
d! Mircea Eliade. 

e Din scrisoarea dlui Paul Goma, 
către “Le Figaro”, aflăm că presa re- 
seristă sa deslănţult contra persona- 
iităților exilului românesc, Eugen 
Ionescu. Virgil şi Monica leruncă şi, 
în special, contra dlui Goma. 

In  celace ma riveste,  surâd 
amuzal: foştii tovarăsi sau luat la 
ceartă între ei!!! 

e Am subliniat cuvântul amuzat. 
pentrucă l-am găsit intrebuințat chiar 
de dl Goma. La o anchetă, dlui Goma 
i se prezintă anumite piese Şi e] “le 
arată o mirare amuzată”. Nu mai 
ţi 4 nimie. Am citit cărțile lui 
Cârjă. Bacu, Dumitrescu, Urgich și 
Michel Solomon, plus ! le dlor 
Radina Dunăreanu în “Cuvântul 
românesc” şi ale dlui Gabriel Bălănes- 
cu, în “Carpaţii”, şi în ele nu am găsit 
nici un rând din care sa [i releșit câ 
sar fi amuzat, la una din anchete. 
Care să fie cauza? Logica spune că 
cel numiţi sunt şi lipsiţi de humor și 
fricoşi pe când dl Goma are și humor 
şi e și plin de cura). DI Goma se arată 
şi el fricos. dar numai în romane, 
adică unde face apel la imaginație. 

E dezolant: nici unul dintre cei > 
mu a avut curajul. după ce a fost 

„să intrebe cine a avut 
onoarea să-l bată! 


e Dar stând strâmb și judecând 
pa ie reseriştii au tot dreptul să se 
nțule Auzi dle. să-i scapi pe unii 
de 3 aciuindu-l la gazetele par- 
Udului. să-i trimiți apol cu burse la 
Paris. pe alții 1 ţii la şcoli pe 
cheltuiala partidului. să-l faci apoi 
redactori de reviste, iar altora să le 
joci piesele de teatru, umplând sălile, 
şi ei să se arațe nerecunoscătorii!! 

Câc! unula dintre domnii maltratați 
de reserişti, i-au jucat plesa cu cel 
mal mari artişti ai partidului, au 
umplut sălile şi l-au plătit bine pe 
autor. Am văzut și eu una din aceste 
plese jucată intro țară din Occident 
unde, tru 4 se reduce cheltuleiile 
de regia, se vedea întrun fel de gură 
de pivniță, numai botul rinocerului. 
Vopsit in verde „bineînțeles Bucu- 
reştii sau arătat largi, nu sau gândit 
la cheltuieli și au adus pe scenă un 
dita! rinoserul, vopsit In intregime în 
verde, nu numai botul. ŞI aceasta 
spre satisfacția spectatorului și a 
autorului. Intreb dacă au sau nu 
dreptate reseriştii, dându-și seama că 
au fast păcăliți? Căci in ultimul timp, 
autorul se arată nerecunoscător şi 
spune că acea culoare verde n fost 
imi: alea şi că ea arti putut ii 
și roșie. 

Ori reseriștii l-au Jucat plesa, au 
adus un dital rinocerul pe scenă, um 
plând sălile, tocmai pentrucă boiaua 
“ra verde. În rezumat, falmosul autor 
i-a întrecut pe toţi: nu umblă nici cu 
cloara, nici cu lerunca, ci deadreptul 
cu rinocerul vopsit! 


e Pun o întrebare fără impor- 
tanţă: fără să mă intereseze câtuşi 


E: 


de puţin procentajul de sânge valan 
care curge în vinele celebrului aca- 
demician, crede oare cineva că ar îl 
urcat treptele celebrei instituții Iran- 
ceze dacă şi-ar [| vopsit rinoceri! cu 
boia roşie, în loc de verde? 

e Tot di Goma se miră că “le 
Figaro”, un ziar de “dreapta” la par- 
tea lui Ceauşescu și nu-l interesează 
suferințele poporului român. In celace 
priveşte “dreapta” Figaro-ului, eu nu 
am crezut niciodată in ea. Probabil 
di Goma nu ştie că la un moment 
dat, proprietarul numitului ziar, se 
numea Cotnăreanu. Inţeleg că nu are 
de unde iz acest lucru, dar poate 
scrie şi -] intrebe pe socrul său 
Năvodaru sau, dacă e grăbit, poale 
intreba pe cumnatul său Virgil Terun- 
că, care le ştie pe toate. 

e Dar acuma, că e de dreapta, că 
e de stânga, că e de dreapta-stânga, 
ca dl Ieruncă, că unul dintre “am- 
plolații” zisului ziar ar îi gras stipen- 
diat de Ceaușescu, lucrul e de mică 
importanță. După mine, mai impor- 
tant e faptul că in România, la o an- 
chetă a sbirilor reserişti, cel anchetat 
se poale amuza ca în orice țară civi- 
lizată şi că tot ca in orice ţară clvi- 
jizată, Ceaușescu permite să se Joace 
plesa unui academician francez și să 
se publice cărțile unor mari savanţi 
ca Mircea Eliade, Drăgan sau Tânase 
Uscatiu E foarte posibil că directorul 
ziarului francez să nu [le la curent 
cu cele ce se petrec în Ţara noastră și, 
primind scrisoarea lul Goma, -i 
ceară explicații “amploalatului”. Ori 
acesta poate să-i răspundă: Dle Di- 
rector, acest Paul Goma, minte. Ro- 
mânia e Ţari libertăților. Dovada? La 
poliție cei anchetați se amuză ca şi 
in Franța, lar la teatru. Ceaușescu 
umple sălile cu plesa marelui nostru 
academician. Circulaţia ideilor? Vă 
trimit o listă cu cărţile publicate de 
Ceauşescu, ale marelui savant mon- 
dial. Mircea Eliade. Vă asigur că e 
impresionantă. Ca supliment vă pot 
trimite și câteva numere din cea mal 
marte revistă, “România literară şi 
veţi vedea acolo că şi unul “legionar” 
i se publică elele, ba Încă i se dă 
şi poza. Poate nu aţi auzit de el. Se 
cheamă Tanasse Ouscatiou. 

II intreb di Goma sau pe oricare 
dințre gomiști, ce ar face dacă ar fl 
director al ziarului “Le Figaro”, prl- 
mind o asemenea scrisoare? Dacă di- 
rectorul mai e şi rudă cu Cotnăreanu 
sau Năvodaru, “amploalatul” câștigă 
partida. 


e Dar în serisoarea dlui Goma gă- 
sim şi lucruri care ne entuslasmeazi 
șI cunoscuta noastră imparţialilate ne 
mpledică să nu le scoatem în cvi- 
dență. Cităm: *De 35 de ani, 
adică de la 23 August | când Ro- 
mania a fost ocupată militar de Ar- 
mata Roşie (amploatatul Dos numeşte 
acest tragic moment “liberarea Romă- 
miei”), timpanele, carnea, oasele și 
sufletele noastre au fost schilodite. 
Noi ne-am obisnuit cu minciuna, cu 
neruşinarea, cu violența”. 

Da, această parte a scrisorii, nu 
numai că ne place, dar, ne și entu- 
sinameaza, Suntem încântați că un 
Român, crescut de comunişti şi educat 
de ei. nu un “nazist” oarecare, spune 
clar şi contundent; România a fost 
ocupată de Ruși la 23 August 10944 și 
de la această dată, nici de la 22 August 
și nici de la 24 August 1944, România 
e torturată, violată și sehilodită și nu 
a fost “liberată”, cum spune “am- 
ploalatul” francez. 

Dar uite, cu nu arunc cu piatra în 
capul bintului băiat, Cititorii avizaţi 
ştiu cât de “cuiți” sunt majoritatea 
gazetarilor “profesloniști”. Aceşti pa- 
zetari  inva multe lucruri după 







te de la marele nostru fi 
rană, CA la ji ot ca Aaa a 

Y antilac . i i ar 
roaga “Jiberarea” gazetarului 


at, Astfel, *amploalnatul” a sar 
e 


usă insă mai pe “filozoliceşte”. Iar | “nem 
sp rusească 


”— tot de la mare- 
le n filozot a putut —o afla, a 


răspicat: * 23 August România a 
fost ocupată de Ruși și nu a fost libe- 
rată, cum spun toate leruncile exilu- 
lui, plus Ceauşescu, Verdet iprietenul 
dlul Goma), şi Cia. Eu te laud die 
Goma, şi cu toata sinceritatea, dar 
nu-ți va servi la mare lucru. Cu 
această curajoasă alirmaţie, iți vei 
atrage [ulgerele *Vetrei”, “Buletinului 
Izraeliţilor de Rit Elen”, -Analelor 
beziste” şi, mal grâv, revistei -Pămân- 
tul strămoșesc”, De cei de la această 
revistă să te fereşti mai mult, căci 
sunt capabili să incite la asasinat. 

De Vatra” să-ți [le teamă mai 
puțin: Demostene Enescu și admira- 
torul meu di dr Petre Vălimăreanu, 
nu sunt chiar aşa de lloroşi cum vor 
să pară. Admiratorul meu se ocupă 
mult cu vânarea virgulelor şi greșşelilor 
gramaticale. ŞI în scrisoarea publicată 
al o asemenea greșală. Iat-o: "Mă voi 
vedea silit să apelez altor publicaţii”. 
E posibili să te la În răspăr pentru 
această greşală dar, cum ţi-am spus, 
admiratorul meu nu e deloc Iloros. 
Vrea doar să pară. 

e Din mai multe note ale mele 
releşea că |l consideram pe Iuliu Ma- 
nlu, tovarăş de drum. Acelaş lucru 
releşea și dintr'un frumos şi curajos 
articol apărut în “Cuvântul românesc” 
şi întitulat “Tovarășii de drum”. Nu 

tiu dacă di Romeo Bran Își mal men- 

ine afirmaţiile sau nu, eu insă, declar 

că mă văd pus în situația să rectilic: 
Iullu Maniu n'a fost tovarăș de drum. 
Tovarăş de drum a fost Lucrețiu Pa- 
traşcanu, lar Iuliu Maniu a fost doar... 
tovarăș de tovarăș de drum. 

e Astazi, se pare, şi comuniștii se 
jenează să mai vorbească de “elibe- 
rarea” de la 23 August. Adevărul sa 
impus: e vorba de o ocupaţie străină. 

Chiar şi foştii comuniști, deveniți 
anti, şi tovarășii de drum, par a îi de 
acord că rușii au intrat — ca totdeau- 
na —, nu în eliberatori, ci în ocupanți. 
Numai că au aflat-o târziu şi nu se 
pot pune de acord asupra datei la care 
încetează “eliberarea” şi Începe ocu- 
pațiă, Pentru di leruncă, ocupaţia 

ncepe prin '45-46. Până atunci fusese 
eliberare, la care dealtiel contribulse. 

Dna Monica Lovinescu nu precizea- 
ză data la cara a inceput ocupația. 
Cităm: “E dovada mereu vie că in 
România nu sa petrecut o revoluție, 
cl s'a instalat un n Idea de ocupaţie”; 
Sar deduce totuşi că ocupaţia începe 
la 23 August. Michel Solomon, evreul 
Miehel Solomon e ma! explicit: pen- 
tru el, ocupația începe la 23 August. 

Aceasta pentru serlitori. Dacă tre- 
cem la politicieni, situația devine 
neclară. Pentru unii, ocupaţia incepe 
odată cu debarcarea guvernului RĂ- 
descu, iza alții cu data la care sa 
pus pila pe primul paşaport 


cel mal mulți, data la care flecare din 
el a incetat colaborarea cu ocupantul. 
e cu fomuniştil ce au trecut în 


1 ei, supralicitează: Comuniștii 
desamăgiţ 
cel ce l-au descoperit și combătut dela 





- filndeă «faselsmul”, cur 
o ştie, a lost o ideile totalitară, şi dlor 
au fost şi sunt antitotalitariști. ŞI 


“fasciștii”, totali nu au dreptul 
să participe la lupta anticomunistă. 
Au însă dreptul să contribule fosţii 
comuniști, foştii tovarăşi de drum, în 
special primii, pentrucă comuniştii 
“desamăgiţi” aduc un aport mal im- 
portant în această luptă anticomu- 
nista, prin audiența de care dispun in 
la cercurilor intelectuale ocelden- 
tale, majoritatea din ele, compuse tot 
din comunişti *desamăgiţi”. 

In cartea sa, dna Lovinescu, pe mai 
bine de jumătate din pagini, se ocupă 
de cărţile scrise de aceşti comunişti 
desamăgiți. Pe toți îi admiră, pe toți 
ii lauda, chiar şi pe acei care, des- 
criindu-şi suferințele din inchisorile 
regimurilor la Iinscăunarea cărora par- 
ticipaseră, declară că rămân mal de- 
parte comunişti. Fac excepţie doar doi 
români pe care-l laudă des la Radio 
Târgul Cucului, pentrucă in mod sin- 
cer sau vindecat de fascism: Mircea 
Eliade şi Cioran. 

e -Germania a fost in stare să se 
refacă, după (?), oroarea nazismului, 
pentrucă totul sa încheiat printro 
catastrolă şi cea mal mare parte 
dintre responsabili a plătit”. Fraza 
aparține dne! Lovinescu şi am copiat-o 
cu fidelitate, respectând chiar şi o 
virgulă de prisos. Deci in Germania, 
“responsabilii” au plătit. In România, 
nu, pare a spune dna leruncă. Lăsăm 
la o parte că între “judecătorii” ad-hoc 
se găseau și criminalii de la Katyn şi 
că se călca un principiu de Drept 
considerat până atunci sacrosanct, 
acela al neretro-activităţii legilor. ŞI 
il Jăsăm la o parte, căci, după cum se 
pare. Dna leruncă nu e tare în Drept, 
cl în filozofie. 

Dar o întrebăm pe dna leruncă, cei 
patru Români executaţi, in ce catego- 
rie intră? Au fost sau nu responsabili, 
adică au fost sau nu vinovați? Dacă 
dna Lovinescu nu-l consideră vinovaţi, 
atunci onoare ei. Dar în acest caz, pe 
ce poziţie se situază cel ce au ajutat 
pe ocupant să execute pe acești patru 
Români nevinovaţi? Pe ce poziţie se 
situlază cel dela “Timpul” şi în special 
cel dela “Ecoul”, adică Miron Pa- 
raschivescu, şeful, pe care dna Lovi- 
nescu se căznește să-l introducă în 
lista *“desamăgiților” și Virgil Ieruncă, 
subşelul? Ca nu mal vorbim de 
caracuda Caraion, pe care, la fel „dna 
leruncă vrea să ni-l prezinte tot ca 
pe un *desamăgit”. 

e Cea mai mare parte a literalo- 
rilor ratați se 100 Sg spre comu- 
nism. E singura poziție care le îngă- 
dule să judece de sus pe artişti. Din 
acest punct de vedere, partidul comu- 
nist este partidul pi (a ratate. 
Recrutarea e lesnicloasă ” Reprodu- 
când această frumoasă şi adevărată 
frază a lui Camus, nu crede dna Lo 
vinescu că sparge vesela În propriu-l 
menaj? Ori literatorul Virgil Ieruncă 
ince excepție? 

e Tot dna Ieruncă ne spune că la 
intrarea ruşilor în Praga, nau găsit 
nici un Qulsling. Tot poporul ceh sa 
ridicat ca un om contra ocupantului. 
E un adevăr indiscutabil. Celace sa 
petrecut la Praga ne-a amintit de 
Finlanda. Tot poporul a făcut zid in 
jurul mareșalului Mannerheim. Kuu- 
sinen se găsea în furgoanele ocupan- 





a „In “Buletinul Izraeliţilor de Rit 
Elen”, no. 101, citim: “SUB DIRECTIA 
diui ION(?)BEZA, a apărut la Paris 
No, 0 al une! publicații sub titlul *An- 
nales Franco- Roumaines” în limba 
franceză, cu un supliment in romă- 
neşte. In Cuvânt inainte, Directorul 
face cunoscut care sunt TELURILE 
URMARITE de această publicaţie din 
care relevăm nu fără uimire: “De a 
incuraja colaborarea amicală “franco- 
română în TOATE DOMENIILE: RE- 
LIGIE, CULTURA, ARTA, COMERI, 
INDUSTRIE, COMERT (?), TURISM, 
SPORT, PRESA. masele media (7), 
organizare de călătorii de prietenie și 
fraternitate în cele două țări; Stimu- 
larea schimbului (?!) de copil prin a 
crea În Franţa şi România o a doua 
familie pentru tineri, facilitând mil- 
loacele de găzduire în flecare din cele 
două țări; de a [i o tribună de propu- 
neri, de inițiative destinate de a apro- 
pia politica celor două naţiuni; de a 
se lucra pentru a NE cunoaşte mal 
bine de a cunoaşte patriile noastre 
mal bine, DE A COLABORA MAI 
BINE. pentru a merge mail bine im- 
preună spre un viitor mai bun. “Ne 
oprim alci cu enumerarea țelurilor 
propuse de această nouă publicație 
care sunt în număr de 12 şi care 
INVITA LA COLABORARE CU REGI- 
MUL NEFAST, CRIMINAL SI ANTI- 
DEMOCRATIC din RSR. In acest nu- 
măr colaborează dnii George Caraniii, 
Ştefan Catona și Ion Raţiu care pro- 
babil sunt de acord cu linia de “cola- 
borare” propusa de dl Ion (?) Beza." 

După cum sevede. tovarășii de drum 
incep să se certe intre ei. Semn bun. 
Pe noi ne lasă indiferenți, deoarece 
aşteptam această piruetă din partea 
colaboraționiştilor. Din conţinutul 
plat al acestul număr 0 (probabil nu- 
mărul urmator va [| 00), nu avem 
nimic de semnalat, in afară de poza 
de acum 25 de ani a diui Raţiu și o 
cerere de bani din partea celor de la 
anale, adresată francezilor. Bănuim 
că exact ca în cazul gomiștilor care 
cereau bani Americanilor, idela a por- 
nit tot de la d] Ion Rațiu Cum se pare 
că cererea adresată Amtricanilor a 
rămas fără răspuns deocamdată, di 
Rațiu sa gândit să ceară și France- 
„ilor. Nu se stie, poate pică cera De 
la Englezi, di Raţiu cere bani doar 
pentru el singur. 

e -Atitudinea aliaţilor 1 desamă- 
gise profund (pe Cretzianu), Inainte 
chiar ca marele public să afle despre 
perversitatea naivă a lul Roosevelt 
despre egoismul cinic al lul Churchill 
in negoclerile cu Stalin.” 

Cititorul ar putea crede că rându- 
rile de mal sus sunt scrise de cine ştie 
ce “fascist înrăit”. Nu! Citatele rân- 
duri le semnează desigur un mare 
democrat. Horla Georgescu, în şi mal 
democratul organ al diul Iancu Raţiu, 
“PR P.” din 2 sept. 1970. Cam târziu, 
dar e bine că află şi di Rațiu celace 
nol am scris demult. Celace e curios 


— 


e că organul dlui Raţiu ne supralici- 
tează in epitete: Roosevelt e un - 
vers naiv lar burduhănosul Churchill, 


un egoist cinic. ŞI ne mal spune orga- 
nul dlui | atitudinea aliaților 
ÎL desamă tzianu, 1 r 


| Je Cre 

chiar ca marele public să ajle de 
vânzarea de la Teheran. Era normal 
să fie asa, deorece Cretzlanu era ml- 
nistru la Ankara, unde fusese trimis 
tocmai ca să afle. Când a aflat? Co- 
lonelul polonez Kowalevschi aflase 
aceasta in decembrie 1943 şi prin dl 
tate cerea mareșalului și lui Iuliu 

să reziste. ŞI încă, intr'o formă 
desnădă)jduită. 

Fără indolală că și Cretzianu ştia 
că lusesem vânduți, mai ales că el 
era mai aproape de Teheran decât 
Kowalevski, dar nu se ştie dacă a 
cerut să se reziste sau sa mulţu- 
mit să-și păstreze deianapiria doar 
pentru el? Există probabilitatea că 

sau întâmplat lucrurile şi 
atunci Cretzianu, a fost un trădă- 
tor. Exista insă și altă posibitate, 
acela că numitul Cretzianu a comu- 
nicat ce aflase lui Buzeşti, nu în for- 
ma disperată in care o făcuse Kowa- 
levski, dar a făcut-o. ŞI ce s'a întâm- 
plat atunci? Se pare că Buzeşti a 
ascuns telegramele și rapoartele lui 
Cretzianu—cum a făcut şi cu altele-., 
e gti ep atnlețipinoza 
tele go : cin urc şi per- 
versul je nu vor face nimic în 
spațiul românesc fără aprobarea ma- 
relui Maniu. Natural şi aceasta e o 
ipoteză, cea mai plauzibilă şi cea mal 
favorabilă lui Maniu: a fost minţit. In 
această ipoteză vina lui Maniu nu e 
înlăturată, dar e atenuată. Dar mal 
există și ipoteza cea mai gravă, adică 
acela și Buzesti l-a comunicat lul 
Maniu rapoartele şi telegramele lui 
Crețzianu, dar Maniu nu le-a dat 
crezare, socotind că in fața marelui 
lul prestigiu (???), se vor inclina și 
cinicul şi perversul. 

Sau rapoartele lui Viorel Tilea—un- 
chiuțul dlui Rațiu-—spuneau altfel, 
erau de la sursă, deci mal demne de 
crezare, deoarece cinicul Churchill nu 
făcea nimic fără să-l consulte pe ma- 
rele om politie român Viorel Tilea?!!! 

Lipsă de patriotism, trădare, indo- 
lență, incultură crasă, sau toate la un 
loc, au făcut ca marele Iuliu Maniu 
să imbrâncească Ţara în prăpastie. A 
murit recent unul dintre autorii tră- 
dării de la 23 August. Organul dlui 
Raţiu (F.R.P.) vine să adaoge o nouă 
Mă-tristă filă-la dosarul lul 23 August, 
Cinicul Churchill şi perversul Roose- 
velt ne vânduseră la Teheran. Atunci 
cine dăduseră asigurările despre care 
23 augustiștii vorbesc fără să poată 
aduce nici cea mal mică dovadă? 
F.R.P. pare a ne cere o lacrimă pentru 
Cretzianu. Regretăm dar nu o putem 
face: dimpotrivă! 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 
Director-Proprietar : 
TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 
BUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE ai nitdia 


Redacţia și Adminisrațila: 
Calle Conde de Pehalver, 82. 4* 
Telâf. 4021101 - MAnnin-6 
Correspondenţa: 
Apartado 9.283 E APRIE (Espafia) 


Abonamente : 
ANUAL și ac e te PR 
De susținere. ... ... ... 
Bxpedlerea Avion plus. 





20 $ UBA 
40 $ USA 
5 $ USA 


44 — 


„II 








REDACTIONALE 


e ERATA; In numarul 15 al Revistei, pag. 14, in articolul intitulat 
VETREI — s'au prog câteva erori de culegere şi intortochieri de cuvinte, 
care îngreunează ințelegerea textului. 

Rug cititorii să le scuze şi să le rectifice precum urmează: 









Rândul 18 de jos in sus al primei coloane, excluzând clişeul, să 
se citească: ... care cameleonic își schimbă părerile, după crl- 
terii greu de detectat... 

Rândul 23 de Jos in sus al primei coloane, eliminând cuvântul 
camaleonic, să se citească: ...să fure, prometheic. din patri- 
moniul Mişcării... a 











9 Sa terminat de cules lucrarea istorică a Profesorului Alex, 
Boldur — LA GRANDE THRACE —, pe care din cauza proporţiilor ei și 
pentru ușurarea expedierii poștale, ne vedem obligați a o prezenta publi- 
cului în doua volume: peste 400 de pagini bogat ilustrate. 

Nu trebue să lipsească din niel-o bibliotecă romanească această Istorie 
a Tracilor, căci străbunii noştrii Daco-Geţi aparțineau acestei mari familii 
indoeuropeană, despre care marele istoric Herodot spunea “era cea mal 
numeroasă și răsboinică din acea vreme”. 

Preţul global al celor două volume şi transportul poștal e de 25 $ USA, 
pe care dat fiind tirajul extrem de redus al operei 500 de exemplare, ne 
permitem a sugera interesaților să-l trimită odată cu buletinul de co- 
mandă pe care-l vor găsi intre paginile revistei. 















e Cărţile apărute in Editura “Carpaţii”, pot [i cerute şi la următoa- 
rele adrese: 









FRANTA 
— Prof. Filon Vercă, 21, rue Leon Hutin, Gagny, 23320. 
STATELE UNITE 


— Bolan News Service, 300 East O9lth Street. New York, N. Y. 10028, 

— Ştefan Golea, 132, N. Normandie, apt, 3, Los Angeles - Califor- 
nia, 90004. 

— Interconti Press & Advertising, Inc, P. O. Box 14455, Los Angeles - 
California, 90004. 










Ea N NN 
EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut: 
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANĂ, de A. D. Xenopol, 


vol ], II... i SERIE Sao ivo EI aa e RU a ap o aa 10 $ USA 
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărașu, epulzat ... ... 
NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murărașu .........,... 10 $ USA 
POVEŞTI, de Ion Creangă, In fascicole ... E e PRR 10 $ USA 
AIAUIAROE VERD PAPA Se pie 0 ia cc ci udă sue au sl deo Vie -90b 5 $ USA 
PRECURSORI, de Octavian Goga ... ... ... ce ee ee e ce e 3 $ USA 
ISTORIA PARTIDELOR, NAȚIONAL, ȚĂRĂNESC ŞI NAȚIONAL 

ȚARANESC, de Pamiil Selearu „vol |, II... .............. sn. se 12 $ USA 
ISTORIA POLITICA ŞI MILITARĂ A RAZBOIULUI ROMANIEI 

CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga ... 10 $ USA 
KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu co- 

CITA RR EI CU dai PERII): PPRIDITI rie eie ra ctoane pe ut eta vea scai e LD $ USA 
ŞTEPAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prot. Alexandru 

e tă cp cit i dez Aa Et 20 Ea PRD DI oa aie ces ai clic <a s.. 10 $ USA 
ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMANĂ, de Gene- 

ADI o moțiptaj  $ ARUE  CIREIRIRIREE ESRCE GIROAR  (i $ USA 
LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 

E RURS SER CUPEI a ave 9-a av e se cică atita a dai 2 $ USA 
POVEŞTI FARĂ ȚARA, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novae și 

NE 9 CONDOR N e nt ti bn ae toc cop o e inu N $ USA 
UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 

a brat 0NȚ „aci d ao be ROBERT SAR ee ROMI Ac ta e a aaa oo $ USA 
DICȚIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. Ion Protopopescu, rustică. 5 $ USA 

LIONS DONE oc zii, Vii iesea Ai nu iv Neaga ca e va asa ii ie - UȘURA 
CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUAZECI DE ANI DE LA MOAR: 

TE, de Gr. Manoilescu, T, Popescu, ete ...... e... 5 $ USA 
MOȚA ȘI MARIN, DOUAZECI ŞI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, 

de Prat y Soutzo, Marquts de Nantouillet, Blas Pihar, Gr. Ma- 

FIDUIODEUE see ee vea art Pata a e vi a se ai BD DONA 
DUMNEZEU S'A NASCUT IN EXIL, de Vintilă Horia ... ... ......... 12 $ USA 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N. $. Govora, vo). 1....... 10 $ USA 
OSTROVUL LUMINILOR, de O. Vula .., ... e cc... B $ USA 
LA GARDE DE FER ET LE TERRORISME, por Faust Bradescu ... 10 $ USA