Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0028

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23-25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, ION LUGOSIANU 


Inscrisă sub No. 162 Trib. ilfov 





GH. VÂNĂTORU 


Natură moartă 





astia 


PROBLEMA LIMBII 


de DUMITRU IMBRESCU 
; 

Disouţiile asupra umoii, măi ales când la ele participă filulagi 
şi Lingulști, sau dovedi intouleaura instrucuve şi unteresănte. 
Limba noastră sa bucurat 1utotdtaună die 0 deusebiă avenue, avat 
din partea specialiştiior, căt şi a duetanţiulor, Chiar dacă dest-uri, 
vum sa intâmpiat, qiscuţiiie au păcătuit, prin exăgerări Şi puncte 
de veuere erunate, a biruit până 1a urmă auievarul, căre Su unpus, 
in ciuda actiora care voiau să-și impună proprute prinupu Şi, 
deci, in contirădicțig cu reattiăție limbii. Se cunosc destul de bine 
iupiele pubiicisuoe, D chesua limbii, purtate cu alăiă ijureş polt- 
mic şi cu atăla patima, in veacui trecut. d.e au aus de muite-uri 


ia exăgerări păgubitoare și dintro parte și umiralta. Fiocanu.. 


dela adevărul ca neamul nostru e de urigine rumană, descoperire 
care capătă destul de tarziu o conștiin;a SIgură, inueosebi pri 
intermediul uinanismuiui polon, 1n ună! &Ciuiv cuntâct cu cubură 
Olasică .utină şi cu binetacerile Renaşterii, Sa adus, in cup logic, 
că şi limba 1şi tiage obarşia am roinaii, Veniți pe teritoriul Dă- 
vov-, Ca Spaga IBEUJOaalud dun LIiyriă ȘI ASIă Dica, Părți marginaşe 
aie imperiuiui, cin latina vuigară, limba masselor răspândite pre- 
vutindeni. . 

se cunosc exagerările şcoaiei latiniste, care milita, prin expo- 
nenții ti, bine pregăhpi în şcoaltle Koimei catolice, m sensul de 
a latiniză, prin eliminare, toate cuvintele neant, pe care ro- 
inânui, 1n tinpul veacurilor de convieţuire, le-au unprumuiat dela 
Slavi şi dea alte popoare trecătuire, Iar se cunusc ucasementa 
şi mijloacele de replică, adesea lipsite de simţul obiectivităţii, cu 
care |h-sa râspuns ge către cărturarii de a:ncvace de munyu. Sau 
saris tone intregi de hârue şi s'au risipit cazane cu cerneală, in- 


to ceartă în care nici unii nu aveau dreptatea uc partea lor, atit: 


vărul stând alăturea, tăra ca uineva să aibă curagul să și-l apro- 
pie. Spiritele erau prea incărcate de neimpăcată ură, ca să se 
renunţe ia păreriie proprii și să se adopte punctu: de vedere ade- 
vărat, singurul obievtiv şi conform cu reatităţiie limbii, kiiviogii 
Au mers din exagerare în exagtrare, udoptauu, unii dim er, autu- 
dini cu adevărat rudicole. Să ne amintim nuinai de tendința extiu- 
sivistă a lui Meliade, de a indruma limba română pe druiuui 
limbii italiene, tară să se gândească o clipă măcar, că liecure ain 
aceste limbi, deşi pornesc deia-o obărșie comună, au străbătut 
totuşi căi diferite şi au avut de întâmpinat imprejurări să i€l de 
duterite. în uântăriea greutăților, e nendoeime faptul ca iumba 
noastră le întrece pe toate celelalie limbi romanice. Nici-una n'a 
avut de iuptat cu atâtea piedeci. Convieţuirea cu numeroasele 
popoare barbare, năvălitoare din munţii şi stepele Asiei și, anal 
ales cu s.avii, pe care an reuşit, până ia urmă, să-i desnaţiona- 
Jizărm și să-i asimilăm, n'au putuţ să rămână tără etecte asupră 
limbii noastre, Ele, deşi sau pierdut an ceața deasă a vremurilor 
trecute, nu au putut să dispară dintr'odată şi tără să lase nici-o 
urmă în massă de oameni, în care sau topit. Obiceiurile, tradi- 
ţiiie şi credinţele, dar mai ales jimba, sunt elemenie.e asupra 
cărora popoarele năvălitoare și-au lăsat vie existenţa lor de-o 
clipă. Transmise din generaţie in generaţie și supuse prucesului 
dent de integrare în conştiinţa colectivităţii autohtone, e.t au pa- 
truns până in epoca actuală și au tins să se fixeze Ja temeliile 
începătoarei noastre culturi și civilizaţii. Măsura în care au reuşit 
să creleze o stare de osmoză cu fondui etnic arhaic e o treaba pe 
care specialiștii au răstălmăcit-o în fel şi chipuri. Elemeuiee 
suprăpuse, în timpurile vechi, sau contopit maj tememic, avand 
un ciciu de evo uţie mai lung, încât operaţia osmozării s'a putut 
produce lent, fără nici-un tei de torțare a reahtapior. 


Dar n'am locuit numai :a un loc cu popoarele barbare. Mai 


- târziu, chiar după punerea ţemeliei organizării statale, m'am putut 


avea, din cauza așezării gcogratice înir'o mare s:avă, puunța de 
a duce o viaţă tihnită şi numai a noastră, Neamuri mai mari, 
dornice să-și întindă stăpânirea cu cât mai mult, ne-au călcat 
ţinuturile și ne-au silit să primim, în sânul noseru, oameni de-ai 
lor, ca administratori, clerici și negustori. Turcii au înfipt cel 
dintâiu cuiu în pămânul românismului şi, cu ajutorul lor, s'au 
aciuiat, pe aceste meleaguri, grecii, de care abia am mai putut 
scăpa, Transilvania n'a cunoscuţ și ea o robie milenară, in care 
Sa făcut totul pentru desnaţionalizarea și desființarea elementului 
autohton, românesc? Dar în Banat n'a fost o continuă tendință de 
sârbizare, mai ales prin biserică? Mai târziu, Bucovina nu va fi 
şi ea supusă unei campanii neșovăelnice de germanizare? Toate 
aceste împrejurări potrivnice aveau să sdruncine vechiul nostru 
fond latin al limbii și să-l înzestreze cu noui adausuri eterogene. 
Că puterea noastră ac rezistenţă la asemenea inovaţii, mai ales 
în limbă, a fost deosebit de puternică, o dovedeşte admirabil îm- 
prejurarea, că cea mai mare parte a acestora se referă îndeosebi 
la aspecte şi în prea mică măsură la fondul însuşi. Teoria circu- 
laţiei cuvintelor demonstrează concludent acest adevăr. 

Prin urmare, adepţii şcoalei latinisţe ardelene, violent combă” 
tuţi de Heliade, cu toate că era şi el în slujba unor principii erona- 
te, precum şi de către ceilalţi cărturari și intelectuali munteni şi 
moldoveni, porneau dela o greşită înțelegere a realităţilor lin- 
guistice. Nu se putea ignoră, fără să se greşească, un atât de 
bogat fand de împrejurări trecute, care s'au încrustaţ în conștiința 
colectivităţii româneşti şi care şi-au lăsat urmele vizibile ale 
unei sigure convieţiuri, Pecetea realităților nu putea fi ștearsă. 
prin eloborări individua'e, oricât de preţioase ar fi fost ele. In- 
scrise în patrimoniul nostru colectiv de veacuri de viață în comun, 
ele nu puteau dispare dintr'odată, sub ştersătură de bureie, fiindcă 
am intrat în conștiința masselor, bucurându-se de adeziuni totale 





(Urmare în pag. 2-a) 





ii PR PPE TREE E EEE 2003 n O De 


IVIDSU 


ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1600 lei 
12 luni 800 
6 luni 450 ,, 


particulare 


De şapte ori au înflorit în corole albe 
trandatirii, pe mormântul vigurosului 
scriitor ardelean Pavel Dan şi tot atâ- 
tea toamne cu tristeți bacoviene şi-au 
vărsat lacrimile respectului peste amin- 
tirile celui care a fost P. Dan. Azi ne 
aducem iarăşi aminte de Pavel şi nu 
şiiu de ce amintirile au în ele ceva 
tragic. După o îndzlungată scurgere de 
ani, trăim din amintiri „unicul raiu de 
unde nu putem fi isgoniți“ sugestivul 
refren al unui scriitor francez. 

Pavel Dan a muit acum șapte ani, 
neputându-și realiza integral talentul. 
După o perioadă de idealism și visare, 
de încercări şi proecte de înalte urcu- 
şuri și neînsemnate căderi, Pavel Dan a 
cedat fiorului nestăvilit al morţii. Cu 
câtă dragoste ne aducem aminte, noi ti- 
nerii cari nu l-am cunoscut pe acest 
scriitor! Noi cari nam avut ocazia să-l 
citim din revistele vremii și cari l-am 
întâlnit post mortem! Dar mai ales cei 
din Ardealul de Nord şi din Câmpia 
Transilvană, cari găsim în scrisul său, 
oglinda fidelă a satului natal, în tot ce 
posedă el spzcific. 

Pavel Dan a fost un viguros scriitor 
epic, Dacă o moarte prematură nu l-ar 
fi răpit, azi aveam încăun romancier 
de talia unui Rebreanu sau Gib Î. Mi- 
hăescu. Presupunerea aceasta de o reală 
certitudine, deşi presupunerile au în 
ele ceva nesigur, nu cred că ar putea fi 
desmințită, dacă printrun miracol ce 
resc Pavel Dan şi-ar mai purta fantoma 
terestră printre noi! Umbra lui este 
încă prezentă în literatura ardeleană. 
Iarăşi printr'un nemotivat  capriciu al 
morții, marea frescă a Câmpiei a rămas 
la cadrul îngust de nuvelă, deşi aceasta 
nu. comportă o  înferioritate artistică. 
Proza lui Pavel Dan este de esenţă ru- 
rală, îmbibată cu nuanțe populare, de 
mit, folklor și superstiții. Fondul origi- 


nar al inspirției este a păstra în totali- 


tatea sa, desfășurându-şi conținutul bo- 
gat, el nefiind incorsetat în nicio formulă 
de artă streină. a 

Arta lui Pavel Dan este un fel de no- 
tație plastică, un pastel epic, aș spune 
dacă genurile literare nu s'ar răscula în 
dorinţa lor de-a fi autonome. Realism 
sănătos și optimism, cu sugestivă putere 
de redare plastică şi psihologică, în ce 
privește pătura rurală, proza lui Pavel 
Dan nu alunecă totuși într'un naturalism 
feroce, 


“Țăranii Gin nuvelele regretatului dis- 
părut sunt, fără alteraţii sau împodo- 
bire. Este deci o artă care tinde spre 
obiectivare, esența oricărei compoziții 
de durată. 

„Urcan bătrânul“ este o nuvelă de 
proporții care, alături de „Priveghiul“. 
publicată în revista „Gândirea“ și „In 
mormântarea lui Urcan bătrânul“ pu- 
blicată în „„Gând Românesc” al d-lui 
Ion Chinezu dela Cluj, ar fi putut for- 
ma un roman substanţial. Viaţa de pe 
Câmpie trece înaintea ochilor noștri 
ca un film. Sufzrinţa acută, a țăra- 
nilor, starea lor materială și morală, 
dragostea lor de pământ, înclinarea spre 
legendă, superstiții sau credințe  apo- 
crifice, cearta dintre soacră și noră, fiu 
şi bătrân, sunt motivele esenţiale din 








REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23—25 
TELEFON 3.20.10 


Lă 


scrisul lui'Pavel Dan. Moartea este un 
factar i un în opera lui P. Dan, așa 
cum prezența ei devine copleşitoare în 
poezia altui nefericiţ care a fost lon 
Moldoveanu. 

In opera lui P. Dan sunt atâtea în- 
mormântări şi cazuri mortale, încât 
uneori te încearcă fiori reci când o ci- 
tești. O îngropăciune la ţară provoacă 
în creștinii umili sentimentul relativi- 
tății, al micimii lor față de Dumnezeu 
şi forțele naturale. Inmormântarea este 
prezentată într'un cadru realist, cu pri- 
veghiu, colac, bănuț, pomamă, bocete, 
etc., dar nu-i mai puțin adevărat că ea 
primește uneori pronunţate nuanțe fan- 
tastice, 

Opera lui Pavel Dan miroase a câm- 
pie, a frunză verde, cântec de jale şi 
suspin. Este un mare peisaj, brodat din 
culori şi nuanţe diverse, cu ierburi şi 
trâluri de privighetoare. In nuvelele lui 
Pavel Dan găsim case dela ţară, cu ar- 
hitectonica lor simplă, poetică şi genera- 
toare de nebănuite energii. 

Când scriitorul merge cu inspiraţia la 
oraş, se pierde în anonimat, nerealizând 
ceva trainic. Penelul lui Pavel Dan a 
fost lucrat pentru livadă şi pagişte. O 
singură dată a redat expresiv și cu umor 
o anume lume dela oraș, în nuvela „Co- 
rigențe“ publicată în „Blajul“. Un fin 
umor și o discretă ironie ca şi un zâmbet 
amar de scepticism uman, respiră acestă 
grațioasă nuvelă, 

La şapte ani după moartea lui Pavel 
Dan, ne aducem iarăşi aminte, de acea 
prea frumoasă „creangă ruptă din trun- 
chiul puternic al satului“, cane nu este 
decât însuși Pavel Dan după propria lui 
confesiune. 


1. A. TEREBEȘTI 


LITERA 


Apare ide 3 ori pe lună 


PREŢUL 24 LEI 





Desechilibrele politice din anu 
1846 au constiţuit decorul — 
semnificativ pentru unii — al 
nașterii lui Isidore Dueasse 18 
Montevideo. , 

Crimatul — geografic şi spiri- 
fual — cosmopolit şi frenetic, 
pentru aceiaşi „unii“ rămâne tot 
o prezență semnificativă. Prin 
climat geografic s'ar înţelege bi- 
zarul amestec, pe acelaşi terito- 
Tiu, de rasse şi popoare, ceeace 
însemnează totodată şi conflict 
sau conciliere de credinţe tradi- 
ționale și folclor. Cu alte cuvinte 
— şi astfel sar ajunge în dome- 
niul dlimatului spiritual — un 
teren de interterenţă a diverselor 
concepții de viaţă, amalgamate 
probabil la data naşterii poetului. 
Nu ne asociem acestei modalități 
— care aminteşte discordant pe 
Taine — de a desvălui ancestral 
sau ereditar sau patologic miste- 
rul apariției unui atât de com- 
plicat univers lăuntric, cum a 
fost cel at lui Lautrâamont 
(comte de...). Poate că anumite 
priveliști de natură sau psiholo- 
gice tablouri —  reprezentabile 
prin sistemele sângeroase de a se 
„distra“ ale localnicilor — au 
fecundat parţial imaginația tână- 
rului martor. Poate chiar i-au 
deschis vastele perspective asu- 
pra oamenilor şi asupra infinitu- 
lui, permițându-i vizionarea an- 
titezei: natură (infinit) — oameni 
(finit, inferior, îngreunat de le- 


stul păcatului) — eu (om, totuși 


înțelegând miracolul infinitului). 

Şi, evident, artiteza natură — 
oameni; (desigur, interpretarea e 
subieciivă; omul, in definitiv, în- 
sumându-se unul mivel natural, 
iar matura unui nivel cosmic), -ac- 
ceptată aproape cu satisfacție, a- 
duce ;ncongruenţa existenţei sale: 


Dna em a ae La PETE RER te mn ES eta ao eme meaar 





ANUL LIII Nr. 28 


MARȚI 


made smis le fils de P'homme 
et de la femme, d'aprăs ce qw'ou 
m'a dit. CA m'âtonne... Je croyais 
&tre davantage !“., 

Deci, poate că mediul băștinaș 
a contribuit la evoluţia ideei sale 
despre oameni — esenţial nega- 
tivă — dar asta nu-i deajuns 
pentru a justifica atitudinea răs- 
vrătitului de mai târziu. 

Dacă atârna de voinţa îui ar fi 
fost „copilul femelei rechinuiui, a 
cărei foame e prietena furtunilor 
şi al tigrului, cu cruzimea lui cu- 
noscută“; nu ar fi fost atât de 
rău, atunci... 

Un joc de imponderabile, care 
hazardează straniu destinele, tre- 
bue să fi orientat viața „bleste- 
maâtului“ Lautreamont. Francezii 
— ravendicându-şi-l — l-au si- 
tunat între poeţii blestemaţi: Mal- 
larme, Rimbaua, Corbicre... 

Procedând deductiv — am men- 
ționat — me-am opri desigur cu- 
rind la concluzii false, încercând 
reconstituirea ciudatei structuri 
ducassiene, Penirucă nu am găsi 
premise satisfăcătoare; renunțând 
la ordinele logicei, va ţrebui să 
ne mulțumim cu puţinele şi ne- 
sigurele date biografice, ilustrână 
o ordine ilogică, o ordine care 
se refuză firescului. Viaţa poetu- 
lui este într'adevăr scurtă, fiind- 
că cei douăzeci şi patru de ani, 
Sfârșiți cu suspecta moarte din 
1870, sunt cu totul insuficienți, 
fie numai pentru o încbegare a 
stilului poetic, necum pentru o 
desăvârșire, 

Bunăoară, care fiziologie, care 


“psihologie va explica viaţa lăun- 


trică a poetului, soldată dubiu? 

Pe un plan terestru exală în- 
treaza ură, impetuoasa, violenţă, 
tinereasca și inepuizabila sa vi- 
talitate. Și pe planul intim — 





TRAIAN BILȚIU-DĂNCUŞ 








Poezia polonă în secolul XVI 





SCOALA REVYANA 


Utilitarismul, ca menire de căpe= 
tenie a creațiunii literare, în speţă 
devi : predominarea acesteia din ur- 
mă de către elementul moralizator- 
satiric; preponderamța elementului 
general asupra celui personal, având 
ca urmare atroțierea poeziei lirite, 
prin copleşirea ei de către poezia 
descriptiv-reflexivă; neezistența, în 
sfârşit, a unor tendințe estetice, clar 
formulate, precum şi neglijarea păr- 
ţii formale — iată atâtea vădite ca- 
racteristive generale ale operei lui 
Rej, care, toate la un loc, au constia 
tuit patrimoniul umui şir întreg de 
scriitori poloni contemporani și în- 
rudiţi spiritualiceşte cu seniorul din 
Oksa și Naglowice, 

Omiţând pe autorii — cu nume 
mai mult sau mai puţin cunoscute, 
respectiv rămaşi anonimi — ai unui 
cichu de dialoguri în versuri, polemi- 
co=teologice, care mai toate trădea- 
ză, ca origină, scrierile lui Platon, 
iar ca prototip „Scurta desbatere” a 
lui Rej, — se cuvine a pune în frun- 
tea. pleiadei, runoscută sub numele 
de „„Școala Reyană“, pe Marin 
Bielski 1). 

Scriitorul acesta, cucerind mai în- 


1) Marcin Bielski este părintele hui 
Joachim Bielski, autorul vestitei „Cro- 
nice Polone” — operă mult înrudită cu 
cronica lui Grigore Ureche: „Letopise- 
țul "Ţării Moldovei” (vezi prof. P.P. 
Panaitescu — „Influenţa polonă în o- 
pera și personalitatea cronicarilor Gri- 
Rore Ureche şi Mira Costin”, Bucu 
reşti 1925). 


tâi lauri pe tărâmul istoric (el este 
autorul „Cronicei sau Istoriei Lu- 
mii”, cea dintâi cronică a istoriei u- 
niversale în limba polonă), — s'a 
consacrat —— către amurgul vieţii —- 
poeziei, către care s'a simţit atras, 
între altele, de „Satyra” bi Jan Ko= 
chanowski. Ca autor de satire, — în 
care calitate a înțeles a scoate învă- 
țăminte din tratarea în acest gen a 
celor mai felurite teme, — Bielski 
are foarte multe laturi de asemănare 
bu Nicolae Rej. Dovada cea mai bu- 
nă ne-o procură lucrarea-i întitulată 
„Sejm niewiesci” (Parlamentul ;fe- 
menin) — modelată în parte după 
Erasm din Rotterdam —-, în care au= 
torul ridiculizează tot soiul de deţeca 
te politice şi sociale (pentru a elabo- 
ra — în cea de a doua parte a lucră- 
rii — un plictisitor tratat asupra ar» 
tei de construire a fortificațiilor şi 
ghiuielelor de tun, „spre folosul și 
slava patriei). Reminiscență a epocii 
pre-umaniste, este și cealaltă satiră 
a lui: „Sen majowy” (Un vis de 
Mai) — o istorioară alegorică asuvra 
evenimentelor ungare  contempo- 
rane, 

Ca scriitor în acest gen, — nelip- 
sit de altfel de spirit şi de indiwi- 
dualitate, — Marcin Bielski aduce 
cu Re), nu mumai prin amploarea 
observaţiilor, dar și mai ales prin 
pedanta şi meticuloasa exactitate și 
vizibila vioiciune a descrierilor sale. 
Chiar dacă nu găsim la dânsul zâm- 
betul și humorul, plin de bonomie, 
al predecesorului său, — nu-i putem 
tăgădui totuși meritul de a fi fost un 


profund wunoscător al vieţii orășe= 
neşti polone, pe care a zugrăvit-o 
admirabil în lucrarea : „Convorbire 
între doi prooroci no", considerată 
drept una din cele mai bune repre- 
zentante ale acestui gen literar din 
epoca Poloniei iagellone. 

Dar şi notabilul clasei orăşeneşti, 
— fostul primar al municipiului Lu= 
blin, — Sebastian Klonowicz-Acer- 
nus (1551—1602), are o creaţie Hite- 
rară nu mai puţin întenesantă, care 
i-a rezervat un loc de cinste în ple- 
iada epocii lui Sigismund al IIl-lea 

Vrednic de ni se fi închinat o mo- 
nografie, care să ne desvăluiască u- 
mele taine ale creației lui poetice şi 
să precizeze interesantele etape ale 
vieţii lui, — Klononvicz a lăsat ope- 
re, dintre care cele mai perfecte — 
în ce priveşte mai ales stilul — sunt 
următoarele două poeme scrise în 
limba latină : „Roxolania” — o des- 
criere a pământului, oraşelor şi obi- 
ceiurilor băştinaşilor din „Rus Cze= 
wona” (regiunea sud-estică a Polo- 
năei) — şi „Victoria Deorum” — un 
tratat filosofico>moral, în care, por- 
nind dela lupta mitologică a Titani- 
lor în Olimp, după ce vestejeşte ne- 
socotința nobilimii polone, risipitoa- 
re şi împilătoare, ajunge la concluzia 
că adevărata nobleţă este aceea a 
virtuţii. Ambele lucrări constitue cea 
mai bună dovadă, că autorul a fost 
un perfect cunoscător al lumii an- 
tice. 

Dar dacă nici până azi nu sau 
putut tâlcui multe nedumeriri cu 
privire la activitatea literară a lui 
Sebastian Klonomwicz — necum îm- 


de MARIAN ZBASKI 


prejurarea, că acest scriitor, care a 
isbutit să imadieze, nu arareori, far- 
mec şi humor în distihurile latinești 
ale „Roxolaniei“ sale, ne-a oferit în 
schimb, zugrăvind în limba maternă 
meleagurile vistulane, o lucrare atât 
de stângace, cum este „Plutaşul“ 
(nelipsită totuşi de meritul, de a fi 
un preţios material folcloristico-lin- 
guistic) —, nu putem trece însă cu 
vederea faptul, că autorul „Sacului 
lui Iuda“ (o satiră a defectelor so- 
ciale, purcedând din cupiditate), a 
jost un perspicace observator al vie- 
ţii polone contemporane, putând sta 
alături de umanistul de mai târziu, 
Szymon Szymonowicz, şi un caustic 
satiric al contemporanilor săi, în 
deosebi al orășenilor. (Călătoriile-i 
dese şi îndatoririle funcţiunii de 
primar iau îngăduit să studieze în 
de-aproape tot soiul de pleve ur- 
bane, a căror întreagă galerie 0 ve= 
dem oglindindu-se în lucrarea-i în- 
titulată semnificativ: „Scrisă cu haz, 
dar nu pentru haz“. 


Prin felu=i de a privi și fudeca - 


oamenii şi faptele lor şi de a-şi re- 
dacta comentariile, însoțindusle cu 
observațiuni, când aspre, când pline 
de revoltă (amintind, prin aceasta, 
pe un Stanislaw Naruszewicz, epis- 
cop, poet și istoric pe timpul regelui 
Poniatowski), — Sebastian Klono- 
wicz este şi va rămâne, în literatura 
polonă a veacului al XVI-lea, o fi- 
gură foarte interesantă — nu atât, 





(Urmare în pagina 3-a) 


10 OCTOMBRIE 1944 


Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 


m ANIINTIREA LUI PAVEL DAN LAUTREAMONT 


de ION STANCU 


poate de fond — eterica Jimpe- 
zime a esenţelor, a simetriilor, a 
reveriilor optimiste, a muzicii, 

Fiecare din cele două planuri 
căpătându-şi alternativ prepon- 
derenţa : în trăirile cotidiene I- 
sidore Ducasse a fost un precoce - 
misantrop. Un pretimpuriu desa- 
măgit de întâlnirea cu oamenii 
(poate că, inițial, iluziile con- 
fruntate cu realitatea l-au dus 
aici). Insă nu izolat pasiv: ironia 
revelează o deticienţă şi ţinteşte 
caustic punctul vulnerabil, Iar 
aspectul: Lauţreamont ironicul, 
este dovada adeziunii sale la acti- 
vitate. Ştia că iromia şi-a pier- 
dut de mult caracterul de factor 
reconstructiv, optimist, de invita- 
ție spre „mai bine“, 

O utiliza totuși — perseverenţă 
donquijotescă — descoperind ast- 
fel un prilej de revărsare, în mic, 
a mrej sale organice, elementare, 
împotriva societăţii. Conformân- 
du-se impulsului crescut din yam- 
piricul revoltaţ îl vedem în altă 
postură tot de participant activ: 
chemarea către straturile revolu- 
ționare  contemporame, Asociin- 
du-se mediuiui neconformist, im- 
plinea acelaşi dezideraţ interior 
de a se deosebi, de a lovi în alţii, 
de a-şi satisface pornirile. Insă 
considerându-l aderent la ideolo- 
giile revoluţionare „adică militanţ 
social, suportăm riscul  eroarei, 
Fiindcă atunci sar anula parțial 
ura sa faţă de societate: pentru 
manifestarea urii contra unora, 
mă  întovărășese cu alții! Dar 
Lautreamont detesta oamenii fără 
deosebire de clase sau obârşie, ci 
pe toţi egal. Putem spune că 


obiectul acelui sentiment era, sin: 


tetic „având drept simbol pe ori- 
care individ. Şi apartenența la 
spiritele revoluționare nu era de 
cât un mijloc de a se deslănţui 
subiectiv. Altminteri, numai un 
anarhist total putea deveni. 

Și pentru a treia oară, Lautrea- 
mont apare acționând în vederea 
impunerii unui punct de vedere 
personal : afirmarea lucrărilor 
poetice, căutând parcă o valorifi- 
care obiectivă a trăirilor sale, In- 
vinge greutăţile ţipăririi volumu- 
lui „Les chants de Maldoror“ cu 
eforturi pecuniare imense. Apărut 
în 1869, tenebrosul lirism ducas- 
sian nu are ecoul meritat în pu- 
blicistică, 

Poemul în şase cânturi, de 
nuanţă byroniană, acea splen- 
didă izolare de sălbatec, izolare 
Gin toate mediile umane şi qi- 
vine. pactizânăd vag numai ele- 
mente naturale, această mărturi- 
sire a fantasticei lumi interioare, 
trece neobservată aproape. In- 
tr'un fel, a îndurat soarta tuturor 
invocărilor de răsvrătiţi, scoase la 
lumina justei aprecieri după ani. 
Cu toate acestea Lautreamont a 
Tămas un caz special până azi; 
reeditarea lui — se împlinesc 
curând două decenii de atunci — 
a destăinuit cât de limitat e nu- 
mărul cititorilor săi. 

In realitate, el nu a ummnărit 
niciodată valorificării obiective 
ale faptelor sale. Nu-l putea in- 
teresa un punct de vedere co- 
mun pe el „omul neadaptat nici 
unei ordini sociale: vieţii, oame- 
nilor şi lui Dumnezeu. 

p-.-Tu me feras plaisir, 6, Crea- 
teur, de me laisser 6pancher mes 
sentiments. Maniant les ironies 
terribles, d'une main ferme et 
froide, je tavertis que mon coeur 
en contiendra suffisamment, pour 
m'attaquer ă toi, jusaw'ă la fin 
de mon existence...“, 

Revolta aceasta are ceva pro- 
meteic, de profunzime metafizică, 
poate de eşenţă luciferică. Atunci 
de ce a ţinut să-și publice cartea? 
De ce, fiindu-şi el însuși suficient 
ca prezență, doreşte conflictul 
public cu arzătoarea sa neliniște? 
Ipoteza că attitudinea scrisului 
său era factice, ţinând de ap- 
rența poetului — un fel de per- 
sonalitate literară, teoretică, — 
nu e întemeiată, Modalitatea vi- 
ziunii germina. din cele mai in- 
time străfunduri ale conştiinţei. 

Vorbind despre  Lautrâamont 
nu-l posibilă clasica discriminare 
dintre om şi artist; a realizat o 
plenară fuziune a celor două as- 
perie, procedâna prinir'o lirizare 
a fondului uman. - 

Şi poate nu cra trebnitoare li- 
rizarea; adevărurile sufleteşti, 
pare-se, sunt axiome literare. 

Deaveea opinam mai sus că în 
ordinea logică şi ştiinţifică acel 
complex nu este clariticabil, în- 
trunind prea mulţi factori impon- 
derabili. Și dincolo de realitatea 
anarhică îndreptată din el în 
afară, domina permanenţa icelor- 
lalţe chemări, sedimentate lăun- 
tric. Fiindcă inteligenţa imi pre- 
fera puritatea simetriilor ab- 
stracte, poetul le invoca: 

„YO, mathâmatiques comrises... 
vous faites luire aux yeux eblouis 
un reflet :puuissant de cette vârite 
supreme, dont on remarqgue Jem- 
preinte dans Ponde de Punivers“... 


(Urmare in pag. 2-a) 





Natura intimă, limitările și dificultățile pe /(U// d 











NOTAȚII TEATRALE 


care arta dramatică singură și le ridică 


Pentru a face să fie mai bine înţelese 
unele arătări dim articolele precedente, să 
încercăm o ipotetică experienţă intelec- 
tuală. 

Să luăm spre exemplu um ntre poem, 
să zicem „Moise“ de Alfred de Vigny, 
căruia nu îi se poate contesta 0 anumită 
frumusețe şi o dnumită grandoare, deși 
chiar şi un astfel de poem — recunoscut 
ca Splendid — mu înseamnă că poate să 
placă oricui, 

In adevăr, mai nici nu Sa Putea ho- 
tări să-și piardă vremea nici să-l citească 
şi nici să-l asculte recitat de alții, şi, de- 
sigur, um alt mare număr nici mu ştiu 
de el. 

Prin urmare există categorii de oameni 
cărora pur şi simplu sau nu le place, stu 
mi interesează. Ceea ce este, însă, sigur, 
este că o întreagă categorie, aceia a oame.- 
nilor Pozitiviști, chiar dacă ar fi să le 
placă, wor fi totuși dispuşi să se întrebe 
nedumeriţi: de ce oare atâtea versuri când 
Ceia ce era de spus se putea spune înu 
două Cuvinte ?! 

Și, în adevăr, se putea spune — şi încă 
cum! — dar frumuseţea şi aici ca şi în 
atâtea alte poezii stă tocmai în acea des- 
făşurare a poemului, în rotunjirea lui, în 
splendoarea imaginilor şi în acea măreție 
care reiese din însăşi ansamblul lui, 

Desigur că multe versuri şi multe ima- 
gini sunt superțjlue, dar arta în general 
este lux ! 

O „necesitate” dacă woiţi dar... o necest- 
tate de lux! 

Deci lux şi inutilitate şi risipă: risipă de 
cuvinte, risipă de imagini, risipă de stele 
de aur și de împărăţii din vis!... 

Deci criteriul utilitar m'are aici ce căuta, 

Lu fel — și cu asta se poate răspunde 
unor eventuale obiecțiuni — nu are nici 
um. sens să ne întrebăm care-i, din punct 
de vedere strict utilitar, rostul dificultă- 
ților pe care unele arte singure şi le ri- 
dică. 

Din punct de vedere artistic da, insă 
din punct de vedere utilitar, nu, niciuna? 

Ori, acestea spuse, să ne închipuim că 
unui astfel de Poem, pe care pentru un 
moment îl putem socoti făcut numai sbre 


a fi citit sau revitat, i-am lărgi cadrele. 


materiale, și, tot odată, am recurge la 
technica dramatică propriu zisă. Cu uite 
Cuvinte, să ne închipuim poemul acesta 
Prezentat „mai pe larg“, mai complect, 
mai puțin schematizat, şi, deci, de pro- 
porții mai mari, astfel ca poemul nostru 
să devină ceea 'ce se nemește 0 operă 
dramatică. (S'ar putea chiar susține, că 
dacă adevăratele opere dramatice nu pot 
fi poeme propriuzise, adică „poezie”, acea. 
sta este datorită îmtre altele, tocmai pra- 
porţiilor mai mari pe cure le au şi cari 
le obligă, Pentru ca recitarea lor să nu 
fie obositoare sau monotonă, să primească 
forma dramatică: dialog, gest, mișcare, 
fără de care, un poem în versuri, cure ar 
dura câteva ore, nu sar putea asculta...) 

Dar să revenim: se poate aşa dar ima- 
gimă ce wn poem cum este „Moise“, să 
devie teatru, lărgindu-i cadrul pentru ca 
astfel prezentarea lui să nu mai fie făcută 
printrun rapsod, printrun povestitor 
unic, sau, printr'um actor însărcinat cu re- 
citarea ui, ci prin apariția încă a altor 
persoane cu memirea de a lega un conflict 
şi de a preciza şi mai bine textul, de a-l 


IV 


puncta şi mai bine și de a situa mai 
bine, Chiar și în spaţiu, acţianea şi exis- 
tența personugiilor, făcând astfel și urmă- 
rirea mai ușoară a spuselor lor. Cu alte 
cuvinte să ne imaginăm că butorul, plă- 
cându-i figura lui Moise, ar fi vrut, în 
loc de un, poem, să facă o operă de teatru, 
urmărind, însă, realizarea aceleiaşi idei 
poetice şi o aceiaşi grandoare a persona. 
giului, atât numai că le-ar fi prezentat 
dramatic, 

Pentrucă, dacă autorul ar avea darul 
de a şti să renunţe la technica lirică şi 
epică a construcţiei poetice propriuutse, 
făcând ca toţ ceea ce el voise să obţie să 
fie realizat prin technica dramatică, adică 
să se impue iar nu să fie spus, — cu aite 
cuvinte desfășurarea acţiunii şi caracte- 
relor să reiasă din ceea ce se petrece în 
fața noastră, nu să me fie relatate — am 
putea întradevăr întrevede cum acelaş 
poem ar fi putut deveni, păstrând aceiaşi 
îmltă poesie, o lucrare de teatru, reali- 
zând aceleaşi sentimente, de aceiași forţă, 
de aceiaşi înălțime şi grandoare, de ace- 
îaşi culoare, folosindu-se așa dar numai 
o technică deosebită. 


Și atunci? 
Ce sar fi obținut întrun caz ca acesta? 
Desigur tot un măre poem — și dea- 


ceea spun că tragedia clasică trebue pri- 
vită ca un mare poem iar acest 
„Moise”, care are în el un atât de mare 
suflu liric şi epic, ar fi putut, tot atât de 
bine, dacă dutorul aveă geniul unui 
Eschil să prezinte un mare suflu drama- 
tic iar opera să capete accentul şi gTun- 
doarea pe care o găsim de ex. în ,Pro- 
meteu înlănțuit“, 

Dealtfel trebue să se observe că in 
Eschil în general şi în special în „Prome- 
teu înlănţuit” se simte cel mai vizibil a- 
ceastă înrudire — de „jpoem!..."! — între 
epic şi dramatic. | 

Aceasta face posibilă şi convertirea, cel 
puțin în imaginație, a unor opere drama- 
tice mari, a unor „opere dramaltice-poemi', 
aşa cum le mumesc eu, în poeme propriu- 
zise, sau, invers, a unui poem mare, ca 
„Moise“, într'o operă dramatică. 

In imaginaţie, cel puţin, le Poţi vedea. 

* 

Pentru moment, însă, mă voi opri aici, 
mulțumindu-mă îm ceeace priveşte u- 
rătările de mwai sus, cu aceste menţiuni fu- 
gitive, mai mult sugestii, rămânând ca ele 
să fie relwate vreodată mai pe larg, pen- 
trucă, deocamdată, mi-am propus să mă 
cup numai de generalităţi. Probabil mă 
voiu ocupa de aceste chestiuni, atunci 
Când v0i examina diferiteie subdiviziuui 
ale literaturei dramatice şi anume în ar- 
țicolele sau capitolele destinate țrageuuei, 
caracteristicelor ei esenţiale, dijerenţie- 
rei ei şi aspectelor ei deosebite atât la 
antici Cât şi ta modemi — „moderni“ e 
mai mult un fel de a spune!... — a viabi- 
Vității şi valabilităţii ei, ca şi a diferitelor 
forme, a condițiunilor ei de apariţie și de 
desvoltare şi, totodată, în legătură cu a- 
ceasta, a mulţ discutatei probleme priwi- 
toare la posibilitatea sau, mai exact, la 
împosibiliatea de a se mai putea scrie 
tragedii în epoca noastră, 

Bineînțeles că discutarea mai detaliată 
a acestor chestiuni nu-și are locul acum, 
deoarece rostul acestor rânduri este nu- 
mai acela de a atinge câteva probleme 


de ALEXANDRU DRĂGHICI 


de ordin cu totul dar cu totul general, ră- 
mâmând ca toate constatările şi pecizările 
necesare să li se dea atunci când ele vor 
fi reluate. 


Deocamdaţtă din toate aceste însemnări, 
apârent trutchiale dar curi au anume 
rostul de a complecta aspectele acestor 
probleme şi a le prezentă cât mai multe 
fațete spre a fi daia început înțeleşi asu- 
pra conţinutului pe care în aceste rânduri 
îmțeleg să-l day noţiunilor de care mă 
servesc, frebue să deducem prin urmare 
această constatare principială că toate ar- 
tele, sau, dacă este vorba să le privim 
prin exponenţii lor, că toate geniile mari: 
de omenirii, au simţit nevoia să-şi în- 
greueze comdiţiile de creaţie, resepctând 
sau chiar introducând convenţii, reguli, 
ete., oare, într'un sens — chiar al simpli” 
ficării, schematizării şi oarecum al meca- 
mizării — artijicializează realitatea, depă- 
şind, sau în jos sau în sus, firescul „obiş- 
nuit“ Iar explicația este că aceşti autori 


au simţit ei însă-şi, în interesul artei, ne- 


voia să o facă. 

Şi crede oare cineva că aceste mari 
genii ale omenirei nu ştiau ce-i aceia „ji- 
resc” sau nu puteau să spuie ceiu, ce u- 
veau de spus în limbajul comun, în. două 
trei cuvinte, care ar fi rezumas totul? 

Că adică un Goethe nu ştia ce-i acei 
„firesc“, e| care a scris, poate, poeziile 
cele mai simple — de fapt numai în apu- 
venţă!... — Cele mai voit simple, Gbor- 
dând. adesea un gen care părea a ţi acela 
ai poeziei populare ? 

Şi, nu putea, um. Goethe, ca, toț ceea ce 

a sCris în marea lui operă „Faust“, dea- 
ella a câtorva mii de versuri, cu pre- 
țul mutkcii de o viață întreagă, să spue 
mult mai repede şi mult mai ușor — şi, 

poftim, toț odată şi... mult mai firesc" 
— îm câteva ânduri de proză simplă, la 
care se rezumă toată ideologia ucestei mo- 
numentale opere ?! 

Pe care, însă, o poate face orice proje- 
sor de liceu, şi pe core, de multe ori, u 
dă şi ca temă elevilor? 

Sau, ba fel, un Dante? 

Nu, sar putea spune la fel şi despre a- 
cesta ? 

;,Divima Comedie“ 
putea scrie în proză? 

lar ţoată bogăţia acea de imagini şi de 
expresii mu se putea retranșă, rămânâud 
— spus întrun limbaj obișnuit, necolorat 
şi neînflorit — numai ceea ce este necesar 
sau, dacă voiţi, numai ceiuce este esen- 
[iai în ceea ce voia autorul să spuie ? 

Im definitiv exemplul este analog pen-, 
tru orice operă literară şi problema este 
uceiaşi, deşi nu-i vorba de o operă desti. 
nată scenei. 


îm. definitiv nu se 


Căci dacă lucrul ar fi întemeiat aceiaşi: 


condiție a „firescului“ propriuzis, gp tre=-- 
bui să fie cerută tuturor operelor de artă. 
tuturor realizărilor şi exprimărilor artis-. 
tice iar nu numai operelor destinate „a ji. 
reprezentate, : 

După cum se vede, însă, ceea ce este 
important și aproape de esența artei, este 
în primul vând o organizare a operei, res- 
pectarea unor reguli și învingerea unu? 
dificultăți menite — cu Preţul însuşi a! 
învimgerii lor — să asigure realizarea în=i 
săşi a frumosului în artă şi, jără îndoială. 
chiar şi o intensitate mai mare. 


UNIVERSUL LITERAR 


ei 
) 


DE CE?.. 


Ne silește la o întrebare lipsa 
de activitate a Asociaţiei auto- 
rilor dramatici, care nici până 
azi n'a putut avea măcar adu- 
narea generală anuală, cerută — 
după cât ştim — chiar de sta- 
tute. 

Obişnuit, ea se ţine cam pela 
sfârșitul lui Mai sau — cel mai 
târziu — la începutul lunei Iunie, 
când membrii întruniţi aveau 
singura ocazie ca să discute ceva 
şi despre propriile păsuri, dar 
cu un atât de stăruitor interes 
încâţ mai țotdeauna se întțâmpla 
să se renunţe negăsindu-se pri- 
elnică nici această ocazie. 


Ar însemna să neglijăm ro- 
stul acestei situații dacă am 
lăsa și pe nai departe nelămu- 


"rit motivul, dece mu se ţine mă- 


car adunarea generală, dacă 
despre o activitate mai largă şi 
mai vie nu poate fi vorba!.. 

Iată dar sensul acestei între- 
bări. 


„POLEMICP”... 


Din larga libertate cu care se 
mândreşte azi presa, se trage și 
o consecință ; aceea de-a, supor- 
ta abuzul alâtora în ale scrisu- 
lui, ă 

Cuviinţa pe care regula oTI- 
cărui timp n'o rwumește altfel de 
cât poruncă, pare să fie azi com- 
plet neglijată de unii cari gă- 
sesc nimerit ca indugurarea ac- 
tivității lor normale în ale scri- 
sului să se facă tomai cu diverse 
hărțueli ge ordir. strict personal. 

După câte știm, libertatea pre- 
sei nu însemmnează prilejul de-a 
trece dincolo de regulele ei. 


Tot o ge DO a ee op Ea E RER ce pa SEA Eta POD a STERE 


„ai 








Și aceste reguli sunt acele pe 
care jiece om le are mai Wa în- 
demâriă: respectul și cumiihța. 

Un cunoscut dramaturg ironist 
a smis cândva că:  libertaiea 
presei însemnează east pacea 


războiul” 

Noi n'o situăm la valoarea că- 
reia ironia cunoscutului darama- 
turg 1-a acordal=o printr'o mo- 
nedă de restrânsă circulație, dar 
pe cât de aproape e totuși de a- 
devăr, o dovedesc coloanele ga- 
zetelor de specialitate de azi, ză- 
cute să îradeplinească — parcă — 
uh rol care micșorează rostul 
presei 

In corudițiunile acestea, măsura 
unei supravegheri nu însemrea- 
ză o ştirbire a libertăţii presei, 
ci o respectare a chiar presti- 
gului ce îi se cuvine. 

SUCCES... 


Realegerea d-lui George Vraca, 
în calitate de președinte al Sin- 
dicatului artiştilor, a prins inte- 
resul unui succes făcut să dă- 
râme toate planurile celor cari 
sperau într'o întrângere. 

Simpatia generală peniru cel 
care, neobosit, a pus bazele unei 
opere constructive ja sindicat, 
ca şi recunoştinţa multora, legi- 
tim născută din ceeace Vraca 
face pentru ei, au dus la nu- 
mărul de voturi cu hotărire ex- 
primate la realegerea din 3 
cor. 

Noi salutăm cu toată satisface” 
ţia acest nou succes al d-iui 
Vraca, penirucă prin el breasla 
actoricească are posibilitatea 
să-şi câştige toate drepturile ca 
şi prestigiul cuvenit, 

1, M. LEHLIU 








PROBLEMA LIMBII 


(Urmare din paz. 1) 


in zadar s'ar fi elaborat sisteme de limbă, rezultate ale unor să- 
vante calcule de laburatoare, așa cum s'a şi încercat, lăsând până 
şi Academia Română în eroarea lor, căci ar fi fost dela inceput 
sortite neizbânzii, deoarece nu aveau stabilit nici-un acord cu 
realitatea limbii. Totuşi, discuţiile puriate, cu tot balastul lor 
inutil, care a derutat pe unii cărturari şi scriiţori, determinându-i 
să adopte, în lucrări, atitudini ide limbă ridicole, au adus și reale 
foloase probiemei in sine, găsindu-se, din contradicții izbitoare, 
calea de lumină cea smai dreaptă spre temeiuriie acevărate. 

Limba unei naţii este un organism, prin care aceasta îşi ma- 
nifestă tendinţeie spre cultură şi civilizaţie, Ea o însoţeşte în tot 
timpul sbuciumului ei evolutiv şi se supune în totul legi.or bio- 
logice și sociale care o stăpânese şi o conduc, Împrejurările care 
influențează şi determină mersul unei naţii, lasă urme adânci și 
asupra limbii, ca şi asupra altor manifestări co.ective. Semniti- 
cația lor nu trebue să scape nimănui, 

In momentul de faţă, limba noastră e supusă din nou la serioase 
examene şi discuţii, aplicându-i-se tot felul de legi şi principii. 
Mulţi o cred din nou în primejlie, deși realităţile nu par s'o con- 
finme, Toţi ştim cât de mu s'a sbătut regretaţui Pisani şi cât 
sânge rău i-au făcut inovațiile ce s'au produs, pe calea evoluției, 
în limba română. N'a cruțat nici-un argument pentruca să pună 
la punct pe îndrăzneţii inovatori, care cutezau să depășească 
actualul stadiu de exprimare, îngăduindu-şi unele libertăţi de 
creaţie în redarea unor idei şi adevăruri. Apelul continuu făcut 
la argumente, documentare, resolva pentru el întreaga problemă. 
Fără să nesăm cu nimic valoarea documenţelor de limbă, trebue 
chiar să admitem importanţa lor, mai alea când e vorba de stabiliţ 
valorile unei limbi în diferite faze de timp, însă totuşi nu putem 
rămâne la aceleași tipare de expresii, fără a risca să cădem 
întrun demodat conservatorism, care ignorează legile evoluţiei. 
Limba nu e ca orice lucru neînsufleţit, rămas în aceleaşi forme 
dela început și până la sfârşit. Ea îndeplineşte o funcțiune dina- 
mică în viaţa unui popor sau grup social şi, ca atare, cunoaște 
toate schimbările pe care le primește acel popur sau grup social. 


Ea trăeşte într'un angrenajl de lucruri pe care nu le poate neso- 


coti, fără a-și pierde actualitatea. Ea trebue să servească în fie- 
care clipă nevoia de exprimare şi afirmare a grupului social, 
care o vorbeşte. Alifel ar deveni desuetă şi cu totul inactuală. 

A forța limba să devină altceva decât este în esenţa ei, agent 
de exprimare a năzuințelor colectivităţii umane, înseamnă a-i 
nesocotj fundamentele existenţiale. Născută deodaţă cu sociețatea, 
urmând peste tot drumu! acesteia, în cursul unei evoluţii îndelun- 
gate, ea s'a plămădit dintr'un aluat cu totul specific. A o înstrăina, 
potrivit dorinței unor individualităţi, oricât de savante şi capa- 
bile ar îi, ar echivala cu o anulare a funcţiunei ei creatoare, — 
de a înlesni afirmarea societății umane pe tărâmul culturii şi 
civilizaţiei — şi a o desprinde din câmpul ei firesc de activitate 
şi a o îngriji cu mijloace artiticia!e şi sterile. Limba nu are nevoe 
de paleative venite din afară, ea putându-şi procura resursele de 
afirmare şi desvoltare din propria-i ființă. Ea are virtualităţi vri- 
ginare adânci și specitice, din vestigiile cărora îşi extrage speri- 
ticul propriu. 

E iarăşi tot atât de adevărat că punerea în deplină lumină a 
valorilor de limbă sa făcut dese-ori prin contribuţia unor mari 
individualităţi trecătoare, dar e'e n'an făcut decât să valorifice 
comorile existente, să le interpreteze într'o manieră nouă şi în- 
tr'un spirit original, încadrându-le astfel, prin operile lor nemu- 
ritoare, în conștiința colectivităţii respective, Eminescu a creiat 


adevărata noastră limbă literară și 1-a asigurat un prestigiu ne-, 
contestat de limbă europeană, în slujba civi.izaţiei. Insă strădania 
tui ma ţintit să importe niciun elemenţ de aiurea. Limba noastră 
străveche i-sa părut destul de bogată în vestigii originale, ca să! 
poată suporta o operaţie de reformă, în sensul cel mai creator al 
cuvântului. E1 n'a aleş numai un anumit soiu de cuvinte, să zicem 
Pe cele iatine, ci s'a Jăsat condus de acel real bun simţ şi respect! 
dle valori, care nu greșeşte niciodată, Din zăcămintele autohtone 
şi eterogene, amestecate în sourgerea veacurilor, în graiul stră- 
bunilor, a ştiut alege expresiile cele mai vii şi colorate, cu joc de 
imagini, de umbră şi lumină, valoriticându-le în nemuritoare rea- 
lizări de artă. N'a dat preferinţă expresiei latine, când cea de 
obârşie slavă se dovedea mai potriviiă, Trebue chiar să recunoaş- 
tem, oricât ne-ar pare de rău, că în lirică mai ales, termenii din 
limba noastră, care trădează o origine slavă, capătă mai multă 
pregnanţă, în armonii depline, având mai multă sonoritate. Și 
atunci nu ge oare cazul să lăsăm limba să se manifeste în funcție 
de propria ei natură originară şi în totală aderenţă cu conştiinşa 
colectivităţii pe care o serveşte. Creatorii de limbă şi de expresie 
sunt marii artiști. Ei nu fac decât să se adape din fântâna de co- 
mori originale ale limbii autohtone, fără nici-o tendinţă reiorma- 
toare, Dacă totuși inovațiile lor de limbă prind teren şi se impun 
ca valori certe, înseamnă că ele corespund unei stări de tendinţă, 
iatentă în sânul colectivităţii şi, ca atare, pot aspira la suprema- 
ție faţă de forme'e vechi, care cad în desnetudine, Aşa evoluează 
o limbă şi se impun valorile ei de expresie, 

Filologii şi linguiştii au misiunea de a extrage din limba aliată 
întrun anumit stadiu de evoluție, regulile și normele obiective, 
după care acvasta se călăuzeşte în usajul de fiecare clipă. Ei sunt 
organizatori ai unui material linguistic existent la un moment dat, 
dar nu pot fi reformatori, ascultați şi urmaţi cu snpunere. Opi- 
niile lor de câte-ori intră în dezacord cu realitățile limbii, repre- 
sintă manifestări eronate, care duc la fapte de limbă ridicole, Ro- 
lul ilor firesc este ca să vegheze la respectarea regulilor de limbă 
şi în măsura în care isbutese să-le facă respectate şi aplicate, în 
spiritul de înţelegere a! evoluţiei limbii, merită întreaga preţuire, 
Altfel, dacă vor căuta să impună puncte de vedere, străine de 
structura şi funcțiunea limbii, riscă să cadă în erorile, atât de 
cunoscute, ale latiniştilor, ale lui Heliade, în Muntenia, şi ale lui 
Asachi, în Moldova, ca să nu-l mai pomenim pe Radu 'Tempea şi 
Ion Molnar, din Transilvania. 

Discuţiile actuale, de după plecarea dintre noi a apologetului 
Pisani, ce se desfășoară, în cadrele unei înalte ţinute academice, 
privind .diferite aspecte și manifestări ale limbii române, sunţ 
menite să îmbogăţească cunoștințele, atât aie membrilor corpului 
didactic, câţ şi ale laicilor, în prob'emele linguistice, într'o măsură 
apreciabilă. E necesar însă, ca, pe măsura trecerii timpului şi 
înaintării discuţiilor, să nu se îndepărteze dela obiectivele fixate 
și să ia caracterul unor pledoarii reformatoare, ci să rămână 
ceea ce au reușit să fie până acum, contribuţii serioase şi bine- 
făcătoare Ia cunoaşterea diferitelor aspecte şi manifestări de limbă 
românească, cari pot fi mai uşor înţe'ese dacă ni-se dau și expli- 
caţii din trecutul ei îndepărtat. 

Limba va inova, în chip firesc, prin propriile e! virtaalități 
originare, atunci când i-se va ivi creatorul desăvârșit, așa după 
cum s'a arătat în cumpăna veacului țrecut Eminescu, iar noi, 
până la sosirea acelei clipe fericite, să veghem doar la păstrarea 
nealterată a prețioasei ei zestre. 

DUMITRU IMBRESCU 


În taţa camerei mele, în zarea însângerată, se pro- 
tilează plopii. In şirul lor se află o punte. Unul dintre 
ei stă de-a-curmezişul cu inănunchuul noduros al ră- 
dăcinilor smulse din pământ. Cinci valuri şi „un covor 
ae bombe”, s'au succedat în astă dimineaţă. Căderea 
bombeior amintea de toşnetul unei căderi de apă. Acum 
plopii stau nemişeaţi. Niciun freamăt de frunze. Par 
că-şi opresc răsullarea în veghierea evlavioasă a tova- 
răşului căzut. 

ii aproape miezul nopţii, Bucureştii ard. Mirosul de 


“ars ajunge până aci. Wereastra mea dă înspre o grădină 


nemeșteşugită, priveşte prin bucătăriile de unde aud 
bătand pisălogul în piuliţe, văd dând de mâncare copi- 
luşilur şi pe siujnicele care de dimineaţă se spală su- 
mecate, își iac zuluti şi se sulemenese, în timp ce 
cucurigul cocoşilor îmi aminteşte de Crăciun. 

De jur împrejur trosneşte părjoiul. Ard casele şi pe 
Ştefan cel Mare. Ard vilele din strada Paris şi, într'o 
largă eclipsă, locuinţele până la Cişinigiu şi la Capşa, 
pe calea Victoriei. Aerul te înnăbuşe. 


Chiar şi îlorile din camera mea sunt otrăvite şi acuma 
sunt pe moarie. Mi le adusese azi de dimineaţă Ami. 


„Pentru întâia oară intrase în odaia mea o atenţie de 


temeie. 

„lrecând prin grădină, îmi spusese ea, m'am gândit 
că vor sta toarte bine aci... paznicul nu m'a, văzut... am 
dat o fugă !* 

Şi odaia mea de lucru la homa era mereu plină de 
îlori! „Pe biroul tău care te aşteaptă păstrez vii plăn- 
tuţele tale verzi... tu ştui că trăese mereu dată sunt ţi- 
nute cu dragoste !... iar eu vreau să le păstrez mereu,... 
dacă tu vei vrea...” Îi ultima sa scrisoare din 21 ke 
bruarie; de atunci, nimic, 

Ami intrase, cu: braţele pline de flori. Chipul îi era 
îmbujorat. Pieptul îi tremâta. Plăpândă e ca frunzele 
toumna, Ami. Și strălucea ca şi ele, când le străbate 
soarele. 

Cine o fi Anii, nu ştiu. Mi-a trimis-o sus Veronica 
într'o zi, spre a-mi aduce apă. Acuuna vine să-mi drea- 
gă ciorapii, să-mi orânduiască iutăria şi să-mi curețe 
haina de pete. Şi o calcă şi iar o calcă, apăsând cu pu- 
tere pe cârpa udă, pentrucă haina e numai ţesături; 
sfârtecată de schijele dela Athânâe Palace de acum o 
lună ; unica supraviețuitoare, O aveam pe mine. 

Ami, plecată asupra lucrului, tocmai cârpea o cămaşă 
albă cu petice dintro batistă veche, când sirenele înce- 
pură să urle. In faţa ferestrei mele ce intrarea unui 
adăpost. Pare o goană de furnici înnebunite. lemei, 
copii, învelitori, sticle, geamantane, scăunele şi câini. O 
femeie are în cap casca de soldat. O alta strânge în braţe 
o pisică. Doi tinerei, cu pas cadenţat, ca nişte ostași, 
străbat grădina tluerând: „lt's long long... a long way... 
it's long to tii ppe rary”... In pragul adăpostului îşi bat 
călcâiele şi se adânvese în jos. 

— E retrenul celuilalt răsboiu... nu e adevărat? Dar 
atunci de ce nu Marlene. De fapt, atunci ca şi acum, 
sunt aceleaşi exigenţe ! 

— E adevărat. Răsboiul trecut s'a încheiat printrun 
armistițiu! Niciuna din cauzele care l- -au provocat n'au 
fost eliminate... La Geneva, guvernele s'au întrunit în 
jurul unei mese; era în 1929, erau toţi de faţă... chiar şi 
Rusia Sovietică... dar „I/Europe qui est un tat compo- 
s€ de provinces", după cum a spus Montesquieu, rămase 
îmbucătăţită în 35 de naţiuni, eu 35 economii deosebite, 

35 bilanţuri militare, 39 bariere vamale, 35 sisteme 
monctare diferite; cu minele de cărbuni despărțite de 
centrele industriale, produsele agricole de pieţele de 
deslacere, porturile de' teritoriul ţării respective, în- 
credinţându-se materii prime unor ţări lipsite de in- 
dustrii, şi astiel adăogând la erorile naţiunii greşelile 
oamenilor. De aci, o complicată serie de blocuri și con- 
trablocuri, cari exasperară multe naţiuni, stâmind ge- 
Jozii şi neincredere. liecare Stat se încinse cu bariere 
şi se închise înlăuntru şi rămase ea în fundul unui puț. 
De aci, răsboiul de laţă şi alianțele lui !... 

— Ah! cunoaşteţi acel „viţ“* al ambasadorului ma- 
ghiar care s'a dus să declare răsboiu Americei?... Nu-u? 
nu-l cunoaşteţi? Se spune că Roosevelt, surprins, în- 
trebă pe secretarul său: „Dar unde e această Ungarie?”.. 
„E un Stat din Sud-estul curopean, Excelenţă”. „Şi 
cine e acest Regent? „Un Amiral, Excelenţă”. „Ah!... 
Acum înţeleg... Deci Ungaria are o flotă...“ „Scuzaţi, 
Excelenţă! Ungaria nu arc o flotă”. „Atunci ce vor dela 
noi ? şi adresându-se ambasadorului maghiar : „Deci 
nu pot exista, conflicte de interese între noi... In orice 
caz, spune-mi ce vreţi şi ne vom înţelege“. „Cu nepu- 
tinţă, Excelenţă, noi nu trebue să avem nimic dela ina- 
mici, ci totul dela Aliaţii noştri!...* 

Dar-iată că deodată a izbucnit urletul sincopat al si- 
renelor. Urmează 0 tăcere ca într'o sală de operaţie. Un 
eveniment încă necunoscut s'a închis în inima acelui 
timp mort. 

Adăpostul e o veche pivniţă innobilată. La alarmă în- 
ghite pe săraci. Cei bogaţi, în maşină, străbat nebu- 
neşte şoselele, ducând cu ci prietenele spre a pune în 





10 Octombrie 194. 








LAUTREAMONT 


(Urmare din pag. I-a) 


Şi nu neînțelegerile cu snobul 
său tată au fost cauzele unice ale 
plecării adolescentului în Europa; 
Politehnica din Paris nu era decâţ 
un pretext care-i făgăduia bucu- 
riile singurătăţii şi abandonarea 
în mediul riguros al matemateci- 
lor, 

Astfel, viața lăuntrică oferea 
resursele vastelor înseninări, cal- 
melor reculegeri din visul recon- 
fortant al plăsmuirilor închipuite. 

Și satisfacţiile orelor de medi- 
tație, cunoaşterea  adevărurilor 
ascunse sub aparențe, a lumii 
insesizabile simțurilor. 

Unii oameni nu iubese volup- 
tăţile singurătăţii, nu le 'cunose 
şi nu le înţeleg. Isidore Ducasse 
îşi iubea solitudinea; de aceea în- 
ţelege şi cunoaște — corolar fi- 
rese — taina plăcutei auto-pre- 
zenţe. 

Incăperea sa studențească dela 
Paris avea un pian. Risipirea ex- 
tatică în armonie compensa şi 
supralicita vicisitudini cotidiene, 
le anula amărăciunea. Improvi- 
zaţiile se suprapuneau unei vi- 
ziuni proprii, legată ireduotibil 
de crezul său intim; disonanţe, a- 
cumulări involburate, stridențe... 
Ceva furtunatec, neguros, scep- 
tic. Acum vom înţelege că ecua- 
ţia poeziei ducassiene este muzi- 





ca. Lirismul Îmi ne apare ca un 
rezultat de factură onirică al in- 
mirii  corespondențelor dintre 
arte, dintre universuri, dintre o- 
menesc şi divin. Fraza are uneori 
vrgje jnsimmantă, alteori woncij 
siuni brutale sau ipocrizii ironi- 
ce. Global, întrezărim ritmul rar, 
dar meșovăit, al marei simfonii 
profetice. E vestea mu a viitorului 
optimist, ci deabia a speranţei 
nedefinite. 

Dacă vitalitatea, combativitatea 
aceea juvenilă ne amintea câte- 
odată un contemporan mai vârst- 
nic al poetului, câniându-și pro- 
pria sinceritate şi pământul, W. 
Witmann, în prevenirea aceea, 
Lautreamont îşi augurează încă 
odată singurătatea. 

Privind înainte, totul e coniuz 
vederilor sale, nesigur și ERupus 
descompunerii. Totul repetă ob- 
sedant imaginea, iniţială (specific 
ducassiană): împletirea reveriei, a 
purității, cu forţa instinctivă, : 

Dacă pentru poesia franceză se 
indica o direcție de fecunde in- 
vestigaţii lirice, istoriceşte întâl- 
nim un adânc pesimism, 

Pe oamenii trecutului şi pe. cei 
coexistenți îi ştia Lautr6amont, 
Reminiscenţa aventurii sale în 
sub-conștint (unii l-am decretat 
precursor supra-realist!) îl inări- 
îmia să exclame dezorientat: 

sm. Tewmpâtes... firmament bleu- 
âtre; mâre hypocrite, image de 
mon coeur...  terre.. univers 
entier... Dieu.... c'est toi que jin- 
voaune: Montre-moi un homme 
qui soit bon!“... 

Și tocmai din această dispe- 
rare vom desprinde  nuanțarea 
unei speranțe depărtate: 

Voiu aştepta... Poate îmi vei 
arăta un om, care să fie bun, 


ION STANCU 





„BULEVARDUL 


siguranţă uceu povară prețioasă... Două maşini prea 
grabite au intrat una îintralta, ler, aici lu răscrucea 
uimtre b-uul Dacia cu str, Polonă şi au rămas opintite 
ună in faţa celuialte, intr'o atitudine trutaşă, gata de 
a se iua lă întrecere, 

Svurele care se turişează prin lrunziş sehiţează acum 
pe podea covoarele sale multicorore, aducând aurul 
verde ai razelor sale în catiteaua neagră a părului pric: 
tenei mele, Auu, negru cu acela al unei ţigănci. kundcă 
temele bionde aci sunt doar cele care ies dela lonleu, 
Autoane al Bucureştilor, — şi sunt deci cu „double tace”, 
ca stolele de două culori: o culoare pe laţă şi alta pe 
dos, sau nemţouuceie din Wehrmacht, care au ochii. des- 
chişi ca ai pisicilor de Angora şi care merg trei câte trei 
lăcund să râsuse astaltul intrun ritan desăvârşit ! 

— Ştii că atunci când am venit aici, îmi spunea Ami, 
grădina se şi umpluse? lu lume care staționează acolo 
toată Ziua cu castraveți, brânză, roșii şi paine... 

— Ar hi trebunt atunci să vezi ce e dimineaţa pe la 
zece în colțul sirăzii Smărdan cu Lipscani, unde e adă- 
postul Băncii Naponale! Pare a fi. Duminica în taţa 
grădinii „hosati“” de pe via Veneto... 

— Dar care grădină? 

— Aceea de iangă str, Rosetti, grădina voanei, nu o 
cunoşti ? 

— Icounei?... O străbătusem într'o seară ploioasă și 
pe o bancă cruu doi îndrăgostiţi... cred că am recu- 
aoscut-o... odilnea capul pe umărul lui şi el îşi apăsa 
obrazul în părul ci! Apo. se ascunseseră sub o pătură 
ŞI din când in când râădeau contopindu-şi răsuilarea şi 
dorinţele. Pe urmă, cu încetarea alarmei, alergară 
strius uniţi, Se spune că alarmele sunt favorabile iu- 
arii ! De tapt „cehi vuol esser lieto sia, del doman non 
v'e ceortezza ! (cine voeşte să fie vesel să fie, despre 
mâine nu € siguranţă), 

Dinspre uuază-zi se distingea acum un zumzet un- 
duios, Apoi bateriile antiaeriene începură să tragă. 
Sgomotul bombelor făcuse loc dintrodată celui al tu- 
nurilor. Pe cer era ca o rostogolire de cainioane care tree 
pe asfalt. 

Mej fluturi de argint întăşuraţi de nouraşi albi apar 
sus in soare, Apoi o strălucire de ace de gramoton şi o 
năruire ascuţită tare brăzdează văzduhul. 

— Bombe? întreabă Ami. 

Dar deodată se aude o trosnitură puternică şi un plop 
mare negricios care se ridică... apoi un al doilea... un al 
treilea... Zidurile tremură lovite de o puzderie de pietre. 
Totuşi a trecut. 

-— Aleargă jos, Anii, fugi, nu sa terminat! 

— Ba, lusă-mă. Nu vezi că mai e o ruptură în că- 
maşă,.. trebue să o ţes.., 

— Dar lasă... du-te jos... suntem la ultimul cat... nu 
ştii ce măcel poate pricinui o bombă! 

Auzi ropotul metalic al schijelor pe stradă? Du-te 
jos, Ami. Imi spunea utaşatul militar bulgar, ieri seară, 
că Sotia e aproupe în întregime de nelocuit acum și 
vor trebui 2U de ani spre a o reclădi! 

— O fi, dar nu cobor. Ascultă ceva... ai putea să-mi 
spui de ce germanii varsă lacrimi de crocodil acum, de 
vreine ce niciun scrupul nu a iînpiedicat bombardierele 
acelea care cele dintâiu au prefăcut Varşovia, Rotter- 
dam şi Belgrad într'un morman de ruine? Pe când se 
invoacă morălu, ct pregătesc aparate fără, pilot spre a 
devasta şi teroriza orbeşte, 

A trebuit să îmbogăţim vocabularul cu un envânt îm- 
pânzit de sânge: „conventrizare“, 

Micile ţări au fost invadate... se măcelăreşte orbeşte 
cu o întoureere barbară la răspunderea colectivă a îri- 
bului şi a clunului primitiv... piramida lui Tamerlan, 
clădită dintrun milion de cranii omeneşti devine o glu- 
mă... Cine a deslănţuit acest răsboiu nu ştie unde va 
ajunge. Ii răsboiul răsboaielor? 

Incepe de acum ciclul răsboaiclor sociale, acelea care 
întovărășese naşterea, celui de al patrulea stat! De alt- 
tel, nimic nu încolţeşte în țarină, în trup şi în gândire 
fără osteneală şi fără sânge! 

In momentul acela:o vâjăitură şi mai puternică ne 
învestmântă cu- suflarea sa caldă. 

Dar Ami călca şi continua să ealce. Cămaşa umezită 
scotea aburi sub fier, se întindea, căpăta o prospeţime 
nouă, nicio cută de prisos. Ce obsesie acele cute de pri- 
sos! Se calcă într'o parteşi se lac cute în cealaltă parte! 
Niciodată nu iun prejuit atâta acele „jolies repasseuses“ 
cu braţe rotunde şi robuste şi cămăşuţa deschisă pe 
sânul înflorit ca de când calc eu însumi. 

lată însă un nou val... 

— Coboară, Ami, te rog... dar ţie nu ţi-e frică? 


0 ORI, » Pe Pee, 


== 10 Octombrie 1944 


Școala 


Reyana 


(Urmare din paz. I-a) 


fireşte, pentru latura pedantă şi pa- 
isi a individualităţii sale, cât 
mai ales pentru faptul, că repre- 
zintă produsul încrucişării, Pe te- 
renul polonez al colastivității şi pe- 
ste fondul orășenesc, propriu şi Ne- 


alterat al personalităţii bi însăși, a 


celor mai variate curente şi tendințe 
culturale, începând cu imanenţele 
medievalismului şi sfârșind cu a» 
porturile umanismului. | 
Scriitori de talia lui Rej, Bielski 
..şi Klonowicz — an fost foarte nu- 
meroși în Polonia, în cea de a doua 
jumătate a veacului al XVI-lea. O- 
perele lor sunt, în majoritate, opere 
de actualitate sau tendenţioase — 
după cum au fost: sau inspirate de 
conflictele politice şi religioase con- 
temporane, sau dictate de curentele 
şi tendințele culturale ale epocii. 
Intradevăr. Aproape orice eveni= 
ment mai de seamă — extern sau 
aparținând vieţii publice interne — 
din timpul celui din urmă rege la- 
gellon şi urmașilor săi — pe de o 
parte —, a dat naştere unu adevă- 
mat potop de opere şi opuscule, în 


versuri și în proză, mai mult Sau 


moi, puţin originale, mai mult sau 
mai puțin omonime şi interesante. 
Bunăoară : bătălia dela Lepaonte sau 
înfrângerea Invincibilei Armade au 
servit, în lucrarea „Veneţia“, drept 
motive de inspiraţie unui Warsze- 


wicki, iar întâmplările din vremea 


primului interegn polon au îndem- 
nat pe niște autori, mai mult sau 
mai puțin cunoscuţi, să scoată la 
iveală interesanta: şi variata, din 
punct de vedere artistic, colecție de 
„Scrieri politice“, Tendinţele mora- 
lizatoare şi didactice, carateristice 
spiritului medieval, — pe de altă 
parte —, au contribuit la apariția 
unor lucrări, pe cure le-am fi putut 
califica drept specific literare, dacă 





mar fi fost pătrunse tocmai de acele 
tendințe. Autorii msestor opere se 
inspiră din literatura medievală, 
căutând în aceasta: fie motive nu- 
valistice, fie teme cu caracter mo- 
rul. Aşa sunt, de pildă: cele câteva 
prelucrări îm versuri ale nuvelelor 
lui Boccatio — traduse fie direct 
din italieneşte („Istoria neguțătoru- 
lui“), fie porțial din tradameri lati- 
neşti —, precum şi cunoscuta pO- 
veste „Istoria amorului lui Euryal“ 
a lui Eneas Sylvius şi multe altele. 

Nelipsite de interes — mai ales 
atunci când autorii le împestrițează 
cu amănunte asupra: monavurilor 
vremii și cu observațiuni sau co- 


mentarii, nu arareori amuzante —: 


toate scrierile acestea păcătuesc însă 
prin forma lor foarte primitivă și 
prin stângăcia versificaţiei ; ele con- 
stitue totuşi o interesantă mărturie 
a secularizării literaturii, a răspân- 
dirii ei în massele largi ale cetitori- 
lor şi popularității ei (întru cât pri- 
veşte lucrările cu conţinut religios) 


în practicile vieţii bisericești polone. 


— ceea ce nu e cazul cu amintitele 
lucrări ce aparțin celuilalt gen, a- 
dică cu: poemele de actualitate și 
cu nuanță satirico-didactică, cu îs= 
torioarele  versificate — religioase 
sau profane — cu relatările istorice 
ş. a. m. d, — cari toate au fost mai 
puțin răspândite şi cetite, chiar şi 
de către istoricii literari profesio- 
mişti; ele reprezintă, în sfârşit, un 
interesant document în istoria ev0= 
luției poeziei polone din veacul al 
XVI-lea, arătând în ce măsură a 
servit această poezie ca instrument 
propice pentru propaganda politică 
și religioasă, 

Din pleiada scriitorilor ce aparţin 
categoriei în .chestiune — cărora 
dacă li se acordă titlul de „poeţi“, e 
numai pentru faptul că toţi și-au 


ee a 





- 


turnat creațiile (fie din considera= 
țiuni mnemotehnice, fie pentru mo- 


în rime“) într'o formă versificată, în 
deobște destul de neîndemânatecă — 
merită să amintim, în treacăt, doar 


S7 
tivul că „e mai agreabilă o lectură “a 


pe cei doi Mazovieni, ale căror me- S=: - 
vite însă au fost mai mari pe tărâ= ț A 


mul istoriei. E vorba despre: Matei fa) 
Stryjkowski şi Bartosz Paprocki. 
Primul — Matei Siryjkowski — 
şi-a început cariera tu un panegiric, 
searbăd şi stângaciu de altjel, cu o- 
cazia încoronării regelui Henric. 
După ce şiaa încercat puterile în- 
trun poem didactic, el a reuşit, în 
cele din urmă, să dea vea mai per- 
fectă expresie inspiraţiilor sale poe- 
tice în cunoscutami „Cronică“ [i- 
tuano-ruteană. Operă uriaşă, conţi-L 
nând o serie întreagă de povestiri 
asupra unor variate teme îstorice, 
care s'au adresat în special imagie 
naţiei şi simțului poetic al autorului, 
— cronica aceasta abundă în foarte 
interesante şi pitoreşti descrieri și 
observațiuni (cum sunt acelea reţe- 
ritoare la lumea otomană, precum & 
și unele fragmente închinate erou- 
lui dela Varna, regelui Vladislav al ea 





Hl-lea); din ea desprindem însă 
constatarea, că sensibilitatea artis- 
tică şi curiozitatea intelectuală a 
autorului nu și-au găsit instrumene 
tul corespunzător în talentul lui 
poeti. 

Cel de-al doilea — Bartosz Pa= 
procki — a lăsat o bogată şi variată 
creaţie literară atât în Polonia, cât 
şi în Boemia, unde sa şi stabili at 
până la moarte — după prăbuşirea ef 
protectorilor săi habsburgici. Ope- „ 
rele lui: „Cuibul virtuţii“ (o carac= 7 
teristică a claselor nobile) şi „Ce f 
cul cavaleresc“ (o prelucrare, sub =. 








formă de basme, a scrierii medie- > 4 


vale „Dialogus Creaturarum“ al lui ez] 


Pergamen) — pentru sa pomeni nust 
mai pe cele mai caracteristice — ne 
indică clar, că acest scriitor a pășit, 
în 'activitatea-i poetică, pe drumul 
trasat de şcoala reyană, de făurito- 
rul ei — Mikolaj Rej — în deosebi. 


MARIAN ZBASKI 





UNIVERSUL LITERAR 


A 






= 
Ss 





DACIA 11 


de ROBERTO SCHEGGI 


— Nu ştiu. Ar trebui să ştiu mai întâi ce e curajul. 
E obişnuinţă, inconşienţă, amor propriu, resemnare? 
pentrucă atunci aş putea spune: mi-e trică şi am curaj 
1ă 0 lăltă. Ca aceia care nu are niuinic de nădăjuuit dela 
vieaţă şi nimic de temut dela moarte. 

— AL dreptate, Ann, dar du-te in adăpost. Crezi tu 
vă a tace pe eroina inseamnă întradevăr un mare me- 
rit? Ju un aspect al onestitățu, nimic mat mult. Pentru- 
că onestitatea e unicul croism al vieţii obişnuite şi 
eroismul nu e decăt cinstea circumstanțelor excepţio- 
nale. Atunci, a-şi tace datoria se numeşte eioism, Lu, 
insă, care nu ui aci nicio datorie de îndeplinit, trebue 
să te duci în adăpost. 

— Dar lasă-mă să lucrez. Nu vezi cât e de şubredă 
cămaşa și că mâine se va rupe şi aici? Nici nu mai ştiu 
cum se spală aceşte cămăși. Apă e puţină, bomburda- 
montele uu lovit. uzina, oraşul e plin de răni, casmale 
siredelitoare scormonese printre ruine, tramvac întoar- 
se pe dos, şine scvase din loc, porţi îngheboşate! Pe că- 
ruţe, în jurul unui sicriu, tamiliile îşi au cu ele morţii... 
Dar de ce eşti încă tot aici? E adevărat că ai venit ati 
numai pentru 7 zile între două avioane? 

— Da. 

— Ai fi putut să te intorci în Italia. Știu despre 
atâția italieni cari s'au şi întors sau aşteaptă viza spre 
a se întoarce, li adevărat? 

— Da. ă | 

— Ajunge să aderi la neofascism! Se face o cerere, 
germanii dau atunci viza... și la revedere! Când te alli 
n ltalia, te porţi ca steagurile în bătaia vântului... Cei 
mai mulţi iac aşa. 

Nu e poate adevărat?... Şi pentrucă răspunsul meu 
nu venea continuă: suteri de depărtare şi după fami- 
be... 

Aici trebue să fii foarte bogat, ai acolo interesele şi 
protesiunea d-tale; absenţii sunt întotdeauna vinovaţi... 
nu « adevărat? | 

— Da, e adevărat. 

— Și atunci de ce nu te întorci în ltalia? 

Rămase în aşteptarea răspunsului, apoi repetă: 

— Și atunci? 

__— Am repetat şi eu: „și atunci?“ „După cum vezi, 
Ami, răspunsul se află în întregime aci”. - 

Ea cobori ochii. Imi părură foarte strălucitori. Ca şi 
cum ar fi dorit să se arate activă, aprinse lanterna de 
buzunar care era pe masă, dar lumina aceea în plină 
zi nu înveselea, ei era prilej de tristeţe mai mare! A- 
tunei, schimbând tonul, deodată mă întrebă: 

—- Dar, te-ai gândit că întorcându-te în Italia vei pu- 
tea să te găsești tată? Sunt aproape nouă luni de când 
eşti aici! 212 

— Nu glumi, Ami... uite... vine al treilea val! În văz- 
duh se simţea acum zumzet îndepărtat şi surd cure 
înainta. Mai târziu se văzu strălucind soarele pe aripi. 
E nesăbuit, Ami, ca tu să rămâi aici! Fiindcă atunci 
când cad bombele, cc! mai viteaz erou poate muri nici 
mai mult, nici mai puţin ca omul cel mai josnic. 

Ceeace e sigur e că nicio bombă nu-şi va schimba di- 
recţia sa în cinstea unui om curagios! Nu au inimă 
bombele. Inima lor stă în legea gravităţig.. Haide, să 
coborim... 

— Dar, lasă-mă aici, te rog... ştii că am terminat de 
citit tocinai zilele acestea teatrul lui Shaw ? E aten- 
tatul cel mai isbutit împotriva seriozităţii unei epoci 
care nu mai are dreptul de a fi luată în serios! Ştii că 
am venit adesea, la Universitate? Auzisem vorbindu-se... 
am îndrăgit cititul de când eram tipogrată... Am stu- 
diat apoi drepul... am fost dacţilografă... ultimul: meu, 
patron mă duse într'o zi cu maşina la Ploeşti pentru că 
acolo avea sonde. In schimb intră în pădure, opri ma- 
şina, şi voi să mă aibă, dar eu nu am vrut. Atunci mă 
aruncă jos din automobil şi mă lăsă acolo la 35 km. de 
ai. A trebuit să mă întorc singură, pe jos, noaptea. Dar 
mai bine aşa decât să slujesc viciului şi banului..; 

— Eşti româncă, Ami? : 

— Transilvăneancă. Tatăl meu era un prizonier rus, 
osândit să putrezească acolo, în saline, iar mama mea, 
care cra în serviciul bogaţilor, a murit. născându-mă. 
Nu avea vieaţă îndeajuns spre a-mi da mie şi a-şi păstra 
şi pentru sine. 

În ochii săi treceau acum fulgere verzi. 

— Dar răsboiul de azi, — reîncepu ea, ca şi cum ar 
fi urmărit un fir îndepărtat, — este linia spartană între 
două epoci istorice! Răsboiul este cu adevărat grozav, 
dar, de data aceasta, a lărgit fără măsură în fiecare 
dintre noi propriul orizont. Poporul rus este astăzi în 
fruntea acestui marş al omenirii: un element concret 


care nu sc va putea omite; factor din zi în zi mai hotă- 
vitor al acestur răsboi din care înţelege să-şi tragă titlu- 
rile proprii de nobieţe. 

„Wxperienţă trecutului ne spune numai că răsboiul 
distruge ivemai ceeace pretinde că vrea să desvolte... 
că 1Zbanda este a aceluia care ajunge cel din urmă la 
moarte... că birumţa pecetluește o supremație de torţe, 
dar că nimic nu rămâne pe loc... că după un anumit 
timp se reincepe dela capăt... și, totuși, de data aceasta, 
acest răsboi nu va îi fost un lucru zadarnic! Perioade 
ca acestea intăţişează drumul cel mai scurt pentru a 
imbunătaţi starea colectivităţii. liste tot atât de neto- 
lositor căt şi de tără noimă a se întreba în clipa aceasta 
dacă se poate proceda mai bine sau în alt chip. Este 
răsboiul. Noi, poporul, acuma îl încuviințăm. A izbuc- 
NIL pe neuşteplate ca o deslegare coaptă care grăbeşte, 
dar incă de mult era cuprinsă în nevoile sociale ale po- 
poarelor... acest răsboi se va, dovedi mult mai nepărti- 
mitor decăt oricare altă pace! 

Propaganda a falsiticat orice perspectivă... propa- 
ganda este un leac ce trebuie dat cu picătura... iar, de 
nu, plăsmuieşte raiuri înehipuite ca acelea ale fumători- 
lor ue opium şi, atunci, surprizele sunt mai dureroase... 
ca acelea la care trebue să se aştepte aceia cari nu s'au 
gindit pănă acum decât să ia în propriile lor mâini 
raurile inoşteniriior şi afacerilor! Ai citit pe Sciolo- 
koti şi Mugakowsky ? Nu ?.. N'area face. Pentru că 
tiueare personagiu din drama tolstoiană, de altfel, face 
de pe atunci să se presimtă autenticul spirit bolşevic. 
Sunt lovituri de topor ce nu au noimă ca acelea ale in- 
temuniţatului, liindcă nu au nici o legătură cu societatea 
oiunenilor.. 

iile sunt în schimb ca loviturile pionerilor împotriva 
zidurilor de cetate a unei lumi în declin. 

Jelania, îndepărtată a noilor valuri de bombardiere 
pare să fi ritmat priveliştea tragică a caselor. Antiae- 
viana trăgea inazeu, apoi tăcu, 

Am coborit în stradă. Bombele schingiuiseră teii, ea- 
şeie ardeau intre nouri alunecoşi de fum negru. Pereţii 
se îngheboşau ca într'o reverență, apoi se nărniau în- 
ir'uun nour prătuit de dărâmături. 'Lotul într'un scenariu 
fantastice şi înspăimântător, într'unul dintre acele ne- 
numărate aspecte pe care doar moartea violentă ştie 
să le născocească! 

Centrala telefonică din strada Dacia ardea ca o torţă.. 
Bolovanii aprinși, la o depărtare nu mai mare de cinci 
metri unul de altul, învestmântau strada cu o lumină : 
alburie orbitoare, deşi în plină zi. Fumul acru pătrun- 
dea în ochi. 

Unele fațade erau neatinse, dar înlăuntru casele pă- 
reau o fiertură. Îţi vine să crezi că bombele, aidoma 
chiriaşilor cinstiţi, trebue să, intre prin faţada casei. In 
schimb, case neîntinate în aparenţă, sunt o carată goală 
pe dinăuntru. 

Strada începeau să se populeze acum cu o mulţime de 
oameni rămaşi „fără acoperiş“, lipsiţi de paturi, de 
unelte, de rafturi, cuiere, scaune, mașini de cusuţ, sal- 
tele, căni, fotolii şi copii, cratiţe desmălţuite şi solniţe, 
cuptoare „Aragaz“ şi toate nimicurile fiecărei case cât 
de sărace. O femeie strânge la sân cățelul său. Intr'o 
cutie de conserve de roşii e o rămăşiţă de găluşti cu sos. 
O nuamă, orânduind părul tiului său, îl sărută. 

O mulţime de oameni lără acoperiş. Familie a cărei 
vieaţă e năruită, fără siguranța fiilor ce cresc. Toţi, 
dintwodată supuşi necunoscutului îngrozitor al zilei de 
mâine! 'Precutul nu mai sprijină viitorul! Când se va 
întoaree în familie, astă seară, tatăl, care lucra departe, 
va căuta zadarnic printre ruine căminul său de eri. 

lar eu? Voiu isbuti să mă întore? Galdieri şi Bosisio 
au rămas îngropaţi aici... au şi fost uitaţi. Când îmă 
deştept dimineaţa sunt ostenit şi, în ficeare seară, sunt 
puţin mui ostenit decât dimineața şi în fiecare dimi- 
neaţă ce urmează mai ostenit decât seara. Oricare dintre 
a0i, cei de departe, au aci înlăuntru ca un sfredel, un 
gol desnădăjduit pe care nimic nu-l poate împlini. Cân- 
tarul, în fiecare săptămână, arată regulat un kilogram 
mai puţin, en toate că tot mai mănânc odată pe zi! 

Inaintăm acum în mijlocul unei neguri prăfuite şi în 
pâlpâitul incendiilor pe așa zisa „strada nouă” a bule- 
vardului Dacia, ; 

O stradă alcătuită din locuinţe mici şi nevoiaşe. La 
numărul 1], de-a-curmezişul în pragul casei sale, ghe- 
muit, sdrobii la pământ de toată greutatea morţii şi cu 
braţele pe sub trup, care s'a abătut în fugă, se află 
trunchiul decapitat al unui om. 

Gulerul e sdrenţuit de explozie, tricoul gălbuiu îi arde 
în spate, are un cere cenuşiu care se lărgește din ce în 
ce mai mult. O femeie tânără râde şi plânge laolaltă 
strigând unui om care încerca să o smulgă de acolo: 
„ştiu, e tatăl meu, dar ajută-mi mai bine să sting in- 
cendiul!“ 

Ziua cra foarte frumoasă şi totuşi străină faţă de 
suferinţele oamenilor! 

Adesea femeile frumoase sunt aidoma, 


Trad. de MARIELLA COANDĂ 


Cronica literară 








i Iar EP a 


1=. = ma venea A PI a E e Et, E PRE a PE ema e 


j 





- 
; 








Pavel P, Bleu, Alex. Jebeleanu, Petru Sfetca şi Petru Vintilă in 





„POEZIA NOUĂ BĂNĂȚEANĂ“ 


antologie întocmită de Virgil Birou 


Interesante au fost multe din antolo- 
giile de poezie apărute în ultimile două 
decenii. Cea mai documentată, cea mai 
serioasă ca și cea mai cuprinzătoare 
pentru timpul în care se încadra, a fost, 
desigur, „Antologia poeţilor de azi“ in- 
tocmită de Ion Pillat şi Perpessicius, 
carte de informație şi uneori singura 
sursă unde un poe: putea fi cunoscut, 
date fiind condiţiile publicitare res: 
trânse ale cărților de poezie. Antologia 
de mai sus fiind legată de un moment, 
poetic, așa cum o concepuseră autorii, 
a fost ulterior completată cu o alta, 
semnată de d. Zaharia Stancu. Au mai 
apărut, în fine, antologiile regionale 
ale Bucovinei și Transilvaniei, destul 
de complecte și în orice caz. instruc- 
tive. Cred că antologia d-lui Virgil 
Birou reprezintă o consecință exage- 
rată a modei antologărilor, dat fiind 
cadrul ei limitat numai la poezia nouă 
a bănățenilor. Sunt cuprinşi în această 
antologie patru poeţi tineri din Banat, 
d-nii Pavel P. Belu, Alex. Jebeleanu, 
Petru Sfetca şi Petru Vintilă, cunoscuți 
unii dintre ei şi printr'o activitate pu- 
blicistică desfășurată în Capitală. 

D. Virgil Birou ar îi putut întocmi o 
antologie complectă a poeţilor din Ba- 
nat și-atunci, munca d-sale ar fi deve- 
ni cu mult mai interesantă și mai in- 
structivă. Dar dacă, totuși, d. Virgil 
Birou a vrut să ofere publicului și mai 
ales Capitalei o culegere de numeroase 
poezii, a 'celor mai tineri poeţi din Ba- 
nat, insuficient cunoscuţi, şi mai ales 
în imposibilitate materială de ași ti- 
pări cărțile, atunci antologia de mai 
sus împrumută tendința mecenatistă şi 
lucrarea d-sale își găseşte nu numai 
justificarea ci și aprobarea noastră. 

Căci toţi cei patru poeţi antologaii 
sunt scriitori de talent pentru cunoaş- 
terea cărora, mai de vreme cu un 1ni- 
nut, sacrificiul material şi entuziasmul 
sunt îndreptăţite. 

D. Pavel P. Belu, ofițer activ, are 24 
de ani și o suficient de intensă activi- 
tate, așa cum reese din scurta prezen- 
tare a d-lui Virgil Birou. Tendiţa ta- 
lentului său este bucolicul și temperata 
cântare a vieţii. Isvoarele câmpenești 
ale poeziei acestui merituos poet își gă- 
sese o traducere fidelă în poemul 
„Vară“, care fiind prea lung, va fi re- 
dat fragmentar: 


„Nu ştiu de ce-a svâcnit opinca hoinărelii, 
Dar iată-mă în holde, între cer și pământ. 
Pace, pace, — pace în jurul meu! 

S'a ostoit şi cântecul ciocârliei 

Şi numai zumzetul ploilor se aude urcând 


O seceră uitată in izvorul verde 
[44 trifoiuiui, 
Sticleşte ca luna 
Şi stoarce pe muchii mărgele de apă 
Îşi aur. 


Lăsând la o parte un „Psalm“ frumus 
am fi vrut să stăruim asupra pașnicei 
cântări a „Căsniciei“, cu ale ei tonuri 
senine, temperate, caracteristice pve- 
tului : L) 


„Domol! Căci te simt vânţolind, 
[ca un copac, 
CăTuia îi cresc frunzele în piept deodată. 
Incet! Fiecare vână mi-o spintec 
Ca un Cuţit. Și sângele tău 
Aleargă prin sângele meu, ca un tren 
[de joc.. 
Nostalgii metafizice vin să se asocieze 
la tânăra cântare a seninătăţilor lu- 
mești, conturând parcă, o posibilitaţe 
a viitorului, în care ne vedem îndri- 
tuiți a-l aştepta, pe d. Petre P. Belu. 


Un efort de originalitate caracteri- 
zează pe d. Alex. Jebeleanu (21 ani). 
lată în acest sens pomul „Inima“: 
„Înuma ta e un mubie cu Cerul Diepiuiui 

, lapiecat printre cre-ie, 
Din ea isvorăse fiuvuule sângetui şi trec 
LPrin a cărnii umb!vasă pădure; 
Crengiie visetor cu urome adânci 
jde poveste, 
Ard pe cumile ei, cu flăcări albastre. 


[și pure. 
bi. 


Ieşită din domeniul organic neexploa- 
tat, poema indică eforturi ale spiritu- 
lui original, în căutare de teme. Poetul 
nu e incă stăpân pe miezul talentului 
său. „Ce:şe.orul“ arată pe scriitorul so- 
cial, dar frumoase cu adevărat sunt 
poeziile unde Alex. Jebeleanu nu se 
lasă furat de mirajul înșelător al zilei 
pe care-o trăeşte ci, scufundat într'o 


contemplare tăcută, inima sa se îmbă- 


iază în frumuseţile de totdeauna ale 
lumii. In acest senz ar mai putea fi ci- 
tată „Moartea lui Chopin“ şi „Mama“. 


D. Petru Sfetca, de 25 de ani, este 
cel mai în vârstă din scriitorii antolo- 
gaţi. Fiindcă nu s'a făcut până azi o 
scară, gradată șin milimetri, cu care 
să se măsoare talentul, nu putem spune 
dacă e mai talentat sau mai puţin uns 
decât ceilalți. Cert este însă că şi d 
Petru Sfetca serie frumos, iar talentul 
său este al unui pastelist străbătut de 
elanuri vitale impunătoare: 


Și ce frumoasă e această strofă de 
renaştere, de comuniune a tuturor mă- 
dularelor lumii spintecate de o aceeaşi 
năvală a sevelor : („Echinox dz primă- 
vară!) ; 


„Un miros crud de soure dun Listare 
Și vomie de tumină-mă joacă'n trup, 
Hu vremur tot din rănule lui mari 
imi Dupăi răduiarele, sa-i Tup". 


Frumoasă mai e şi poema ,„Moment'. 


D. Petru Vintilă, în vârstă de 22 de 
ani, are o menţiune la un concurs de 
nuvele al revistei „Vremea“, o coiabo- 
rare la revisteie Capitalei! și avania- 
Jul de a sta în Bucureștii, unde-i stu- 
dent la Facultatea de Litere. Acest 1u- * 
cru reprezintă așa de mult, încât poe- 
tui poate fi considerat ca bucureşieuii. 
Leace€a ŞI Versurile sale Sun Cese ună! 
convaminate de iicurile poeziei Capita- 
leu: 4„Eşti siab, Petru vVintiiă, numai 
iemera plânge“) „(Dimitrie Steiaru), etc. 

U tentă socialistă puternică se desci- 
irează in „Sinuciderea din strada uu- 
niştei”, — unde ticul minusculeior la 
numeie propriu Și la inceputul versuri- 
iu Măi Vine Și dela Unu POcu aL ru” 
lendelor”, (Constant 'Tonegaru), — ca 
și an altă poemă: „krig':. Nouă ne place 
Sa citam „Așa a 1ost inceputul” pentu 
simplicitatea ei lineară, pentru mo.- 
cuma curgere de evenimente aparent 
I-IMMICaLve Sup care insă zace tuava 
viaţa. Intiuenţa şi-aici a contraţilor u- 
neri bucureşteni nu poate ucide e.anui 
propnu, câre poate il recunoscut. 


„Și drugostea noastră a avut începutul 
[banal : 
O strângere de mână şi-un sărut 
lpe pietea-i de-opali.. 
Apoi vorbe despre japle corecte 
Şi teinsemnate: 
— „Ce toamnă jrumvasă!,.. Ce frunze 
Igalbene pe aiei scuturate!“ 


Până seara am ajuns un fel de prieteni 
lila toartă. 
Ştiam despre tine că vrei să vezi 
[Piramidele şi Marea Moartă. 
Tu ştiai că-mi plac florile şi că nu 
[dispreţuiesc țuica... 
Ai Tâs fericită că iubesc pisicile şi că az, 
luna: „Puica'... 


Am râs, am făcut glume, ne-a certat 
[şi ne-am împăcat... 


Prezentările d-lui Virgil Birou (nu 
vorbim de capitolul „Limpeziri') sunt 
incomplee şi prețioase. E greu să bă- 
nuim în această proză întinsă prezenți 
unei lucidităţi critice. Meritul d-sale 


[din lu, „E vesel vântul 
In pădurea cucuruzelor de un verde şi inima 
[sălbatec ca o ciocârlie 
: s'avântă. 
în e e a, e i iei e 2 Vreau să cuprind 
Ci idtă, a început să se însereze... pământ 
Ape mari de mătase vânătă răbujnesc şi cer, 
(mumţii, dela răsărit toate hotarele 
Şi ierburile şi-au închis porțile cu lacăte nesfârşite 
[de rouă. ale lumii... 





=NĂVAL 


(Urmare din pag. 4-a) 


— Cu nimic. Băiatul cară greutăţi la o fabrică şi pri- 
mește o rublă și 25 de copeici pe zi. Ii vine departe, 
întârzie. Cred că l-au și dat afară!... Să fi rămas la 
mama... Vreau să învăţ. Ştii, câteodată, te atrage în- 
văţătura. Altfel, ți se tot pare că ești ca o cârtiță oarbă. 
Și, cu cât înveţi mai mult, cu atât ai o poftă mai :mare. 
Să nu fi început, poate că... dar acum nu mai pot să 
mă opresc! 

— Poate că te-ar lua cineva de nevastă, chit că aţi 
face numai cununie civilă. Da! așa... dacă rămâi însăr- 


» cinată, ce să iei dela el? Atunci, ce fel de învățătură 


are să fie? 

— Ce însărcinată? 
Suntem buni camarazi. 

— Ei toţi sunt buni camarazi până iau ce le trebue. 
Nu te lăsa! Poate că ai să găseşti, totuși, pe unul cu 
care să te măriți. Pe voi, cele de acum, n'are cine să vă 
păzească. Iţi dau un sfat bun. 

— Petrovna, d-ta ai idei vechi. Ca să mă păzești? 
Sunt sportivă. Dacă s'ar lega cineva de mine, i-aș da 
una încât ar cădea depe mosoare! Nu vreau raporturi 
sexuale, nu din cauză că aș fi înapoiată, ci pentrucă 
m'ar împiedica să învăţ. Aşa cum sunt acum, sunt stă- 
până pe mine. Şi chiar dacă... aș fi în dragoste cu ci- 
meva, încă nu mi-ar fi frică. Nu te speria, Petrovna. 
Spun prostii, din cauză că  snut foarte obosită azi... 

— Ei vezi? Ai să te îmbolnăveşti, fată... 

— Ajunge cu bocetele că nu-mi place. Ştii ce? Mă 
mut dela voi Vineri. Astahov nu se întoarce acasă până 
Sâmbătă, iar azi e abia Luni. Cât lipsește el, mai citesc 
o leacă, pentru că în altă parte n'am unde. lar Vineri 
plec. Până atunci mi se plăteşte viermele şi am de 
mâncare aproape pentru o lună. . 

— Ce vierme? Cine să-ţi plătească? 

— Am vândut o rochie neîmbrăcată, pe care mi-a 
trimis-o mama, dar banii i-am împrumutat unei fete. 
O ducea mai prost decât mine, săraca. Ea n'are să-mi 
tragă chiulul, are să mi-i dea înapoi; dar acum îmi tre- 
bue. Altfel], de mult aş fi plecat dela voi. Dar n'aveam 
unde mânca. Fără hrană nu numai că nu poți să înveţi, 
dar nici să umbli atât cât sunt silită. Nu-mi pasă că 
m'a înjurat! Să mă fi zăpăcit de gura lui, apoi... 

Sâmbătă, Astahov găsi pe biurou o coală mare de 
hârtie,.cu pete de cerneală. Pe hârtie se împrăştiau în 
toate părțile, rândurile neregulate scrise de Cleopca. 
Scrisoarea era plină de grave greșeli de ortografie. 

„M'am aranjat. Nu numai că am unde dormi, dar 
mi-am găsit și de lucru. Nici prin gând nu mi-a trecut 
să mă supăr pe dv. Când un om trece prin vremuri 
grele, poate să sară şi la bătaie, deşi, fireşte, poate să 
încaseze și el. Se întâmplă ca şi un om sfios să lo- 
vească. Am stat foarte prost la dv., dar nu face nimic, 
nu prea sunt delicată. V'aţi supărat degeaba că nași 


N'am raporturi sexuale cu el. 


este însă altul, aşa cum l-am deslușit 
la începutul acestei cronici, şin acel 
senz. lucrarea sa tot ar fi folosi'care, 
binevenită, chiar fără de acele rrezin- 
tări critice. y 


a. 


MIHAIL CHIRNOAGĂ 


"og 

[zi pe a] 

jet] 
fi înțeles că nu puteaţi să lucraţi, cât eram la du. Am 
înțeles şi am căutat să nu fac sgomot şi să nu vă tur- 
bur, dar sunt atât de gălăgioasă, încât nu pot să fac 
nimic încet. Dacă aţi fi vorbit măcar o singură dată 
cu mine, poate că aţi fi înţeles. Dar, văzând că mă 
uriţi, mam plictisit şi eu de dv. Atunci, am spus di- 
nadins că sunteţi inutil, pentrucă ştiu că sunteți folo- 
silor; respect știința. Nici proastă.nu sunt, dar mi-e 
greu să-mi exprim ideile, n'am timp să citesc, să mă 
cultiv. Poate că și vocabularul nostru e prost, dar dv. 
vorbiți prea puţin cu noi, tineretul, pentrucă n'aveţi 
răbdare. Nu ştiu să fiu periuţă, dar nu mă supăr pe 
dv. şi chiar vă stimez, pentru că sunteţi om învățat și 
munciți mult. Acum, mi se pare iar că sunteți marzist, 
dar n'am putut să vă pătrund, pentru că ne era greu 
să respirăm amândoi în aceeaș casă. Suntem oameni 
prea diferiți. N'am vrut să iau bani dela dv., fiindcă 
Petrovna mi-a spus că nu câștigați cine ştie cât şi că, 
afară de știință, nu mai lucraţi în alte domenii. Inţeleg 
aceasta și nu-mi place nici mie să lucrez în toate dome- 
niile. De aceea, mi-am şi găsit o ocupație, care să nu 
mă împiedice să învăţ. Nu sunt atât de rea, precum 
vam părut. Pur şi simplu, nu mă cunoaşteţi. Numai 
că nu știu să fac scamatorii și să vorbesc fără vorbe 
umflate“, 

Jos, probabil după ce a răsuflat puţin sau a meditat, 
a adăogat cu litere mai drepte, scrise cu sârguintă : 

„Cu salut, C. Cambulina“. 

După ce citi scrisoarea, Astahov se scărpină vreme 
îndelungată pe frunte și tuși. Nu înceta să simtă bucu- 
ria eliberării, dulceaţa singurătăţii redobândite, dar şi 
a doua zi dimineaţă gândul scrisorii Cleopeăi îl îm- 
piedică să lucreze. Victor Alexeevici își spuse: 

„Int'o singură privinţă are fata dreptate: ne cunoaş- 
tem prea puţin urmaşii. Sau, mai bine, nu-i cunoaștem 
deloc“. 

Astahov nu se credza bătrân la cei 46 de ani ai săi, 
dar, dintr'odată, simţi o atracție binefăcătoare, bătrâ- 
nească spre împăcare, spre înrudire cu aceia cari vin să 
ne schimbe, peste creste de munți și peste prăpăstii, îm 
brăcaţi în alte zale, cu alt mers dar cari sunt conti- 
nuatorii noștri, verigi din acelaș lanţ de oameni, cari 
trăesc pe pământ în acelaș timp cu noi. 

Când veni Petrovna, Astahov ieși la ea cu un bilețel. 

— Te rog să te duci la biuroul central de populaţie 
şi să afli unde sa mutut Cleopatra Ipolitovna Cam: 
bulina. 

Se întoarse la masa lui de lucru cu un sentiment ciu- 
dat de liniște. 

In ziua aceea, pățania cu Cleopca nu-l mai împiedică 
să lucreze. 





Traducere de R. DONICI 


Acum vreo trei ani, pe Victor Alexeevici l-a părăsit 
soția. A iugit cu un voencom 1), în provincie. Pe vre- 
mea aceea, în lupta de fiecare zi cu viața cea aspră, 


oamenii erau impresionați numai de lipsa de pâine sau 


de o moarte prematură. Durerea unei iubiri pângărite, 
care — ca o boală grea — l-a îmbătrânit și l-a schimbat 
dintr'odată pe Astahov, — a stârnit doar mirarea jig- 
nitoare a rudelor și prietenilor. De aceea, Victor Ale- 
xeevici și-a ascuns durerea, închizându-se în casă. O 
întâlnire întâmplătoare i-a permis să lucreze acasă Şi 
să trăiască destul de bine. După revoluție, un prieten 
din adolescenţă ocupase un post important la comisa- 
riatul poporului pentru justiție. Nu citise lucrările lui 
Victor Alexeevici în domeniul entomologiei. A aflat 
despre ele, întrebându-l pe autor: „Ce ai făcut în tim- 
pul cât nu ne-am văzut ?“ Și, cu energie și repeziciune, 
a îndemnat comisariatul poporului pentru instrucția 
publică să recunoască valoarea cărţilor lui Astahov. 

Cartela de alimente şi onorarul de autor au asigurat 
lui Victor Alexeevici casa, căldura şi posibilitatea unei 
munci retrase, de cabinet. 

Când suferă moraliceşte, un om viabil, ca un câine 
bolnav, își găseşte singur rădăcina tămăguitoare. Asta- 
hov se apăra împotriva desnădejdii printr'o încordată 
muncă științifică, Aceasta îi absorbea aproape toată 
patima omenească pentru creaţie. In anul din urmă, 
condiţiunile exterioare au devenit și ele mai prielnice 
pentru activitatea lui. Victor Alexeevici nu mai între- 
rupea lucrul ca să facă mâncare sau să-şi orânduiască 
locuinţa. A tocmit o servitoare cu ziua. Acum, în orele 
de dimineaţă, când, nestânjenit de nimeni și de nimic, 
rămânea cu știința lui, era fericit. Capul îi era deosebit 
de limpede, mâna dibace şi sigură, iar ochiul, ager. Un 
sentiment îmbucurător de încredere în sine îi dădea o 
pătrundere creatoare, | 

In toate trei odăile și chiar în bucătăria micii locuin- 
țe, ala cărei ferestre dădeau într'o ulicioară liniştită, 
domnea acea tihnă prețioasă pentru o muncă intelec- 
tuală, când ţi se pare că-ţi auzi gândurile. Nici o sufla- 
re străină nu-l împiedica să creeze ştiinţa, cu tot sân- 
gele, cu tot creierul. Auzind cum servitoarea, venind 
la lucru, deschide ușa cu cheia ei, Astahov ofta, se ri- 
dica în silă şi închidea bine ușile cabinetului. Continua 
să lucreze cu râvnă, dar fără încordarea dinainte. Ziua 
lui de lucru era cu adevărat minunată numai între 
oreie șapte și unsprezece. 

Pe urmă, dela venirea servitoarei, intra în casă Ssgo- 
mot. Veneau ajutorii indispensabili pentru lucru, din 
când în când îi vizita câte o cunoștință, apoi trebuia să 
iasă şi el din casă. Dimineaţa însă, Victor Alexeevici se 
grăbea la masa de lucru ca un preot înilăcărat la litur- 
ghie. 

Dar, într'o Vineri, în ceasul când deasupra Lenin- 
gradului se mai legăna lumina pâcloasă şi sfioasă a di- 
mineții, în locuinţa lui Victor Alexeevici a zbârnâit 
prelung soneria. Entomologul abia se spălase. Imbrăcat 
numai pe jumătate, stătea lângă masă şi, ținând cu bă- 
gare de seamă in mână o gărgăriţă, îi cerceta cu drag 
mica trompă. Din cauza zbârnâitului, mâna lui Astahov 
tremură. Era să piară un exemplar rar. Victor Alexee- 
vici îl puse incetișor pe masă. Din sperietură, fruntea 
îi transpiră, deodată, iar picioarele i se muiară. In dosul 
ușii era cineva obraznic şi nerăbdător. Mai sună odată 
și incă odată. De trei ori, cu pauze foarie mici. Cu ure- 
chile roșii de mânie, Victor Alexeevici dete supărat uș 
în lături. O fată tânără şi uscățivă, cu o caschetă în ca- 
reuri trasă peste ochi, intră buzna în antreu. 

Puse jos un geamantan mic, foarte uzat, iar peste el, 
un săculeț de pânză, cu curele. 

— Bună ziua, prietene Astahov. Am pentru dy. o 
scrisoare, dacă o voi găsi, bine înţeles. Dracu ştie un- 
de am băgat-o ! Dar am să vă spun verbal : In scrisoare 
e vorba tot despre mine. Bună ziua ! Admiteţi strânge- 
rile de mână ? 

Victor Alexeevici întinse, pierdut şi stângaci, mâna-i 
albă, ca de mort. Fata o scutură repede cu mâna ei 
mică dar puternică. Apoi, cu o mișcare ştrengărească, 
își scoase cascheta din cap, își scoase și paltonul, le puse 
în cuier, se întoarse spre Victor Alexeevici, îl privi cu 
ochi negri și vii şi-i zâmbi cu bunăvoință. Astahov se 
uita țintă la vizitatoare, 

— N'aveţi nişte papuci ? Port ciorapi subțiri, pantofii 
mei sunt o ficțiune, iar galoşi n'am. Mi s'au chircit de- 
getele, de frig. A naibii iarnă! E și la Leningrad ca la 
noi, în Siberia. 

— Veniţi... veniți din Siberia ? 

— Nu vin din nici o Siberie. Sunt venită de acolo de 
doi ani. Acum vin dela Moscova. M'am transferat ia 
Universitatea de aici. Voiam să vă rog pe dv. să-mi fa- 
ceţi formele, dar mi le-am făcut singură. In ce odaie să 
trec ? Drept înainte ? Dar dv. v'aţi și luat ceaiul? 

In sfârșit, Victor Alexeevici sa desmetici și se supără. 
Intrebă cu o politeţe exagerată : E 

— Vă rog să mă scuzaţi că trebue să vă întreb. cu 
cine am onoare ?.. i 

Fata îl privi cu luare-aminte în ochi. i 

— Parcă se mai spune : „am onoare?“ Ştiţi ceva? 
Deși sunteţi cu gulerul descheiat, cred că sunteţi bur- 
ghez. Credeam însă că, fiind naturalist, sunteţi marxist; 
firește, fără să fiţi înscris în partid. 





1) Ofiţer. 






























sa [ea arti i 
Pe ie m a ee n a 2 





aa aa 


e ra 


Dacă 
—— 





-Nuvelă = 


Astahov își acoperi instinctiv cu mâna pieptul, amin- 
tindu-și că-și pusese haina peste cămașa  descheiată, 
fără guler. 

„N'am mai văzut asemenea fete obraznice !* 

Apoi, spuse supărat, cu glas tare: 

""— Dar spuneţi-mi, odată ; de unde şi pentru ce aţi 
venit la mine ? 

Fata ridică din umeri și dete din mâini : 

— Vă spun, îndată; lăsaţi-mă numai să mă încălzesc. 
Asta-i sufragerie ? Vai, vai, vai ! Ocupaţi singur atâtea 
odăi? Așa da! Aveţi sobe? Va să zică, ați rămas în 
urmă. Azi n'aţi făcut încă foc ? Soba e rece. Am să-mi 
scot, totuși, pantofii și am să-mi încălzesc picioarele. 
Să stau așa. Acum, pot să povestesc. Numele de botez, 
al tațălui şi de familie: Cleopatra Ipolitovna Cambu- 
lina.. Vârsta: merg pe douăzeci de ani. Originea: mică 
burgheză; sunt faţă de avocat. Dar, întrucât babacul 
a murit înainte de revoluție, n'am avut când să mă 
„burghezesc“. Ne-a lăsat, pe mine și pe mama fără nici 
o para, ca să ne câştigăm existența în sudoarea îrunţii. 
Mama mea e vară cu soţia dv. Așa că, dacă ar fi să 
judecăm vulgar, suntem rude. 

Victor. Alexeevici se lăsă, istovit, pe un scaun şi 
spuse cu glas care inspira milă. 

— Trebue să-ți spun, Cleopatra... Iartă-mă, am uitat 
numele tatălui d-tale... 

— Colegii îmi spun Cleopca, deși acest diminutiv 
nu-mi place. £ 

Astahov dete, mânios, scaunul la oparte. Se apropie 
de fată şi, privind-o cu ochi cari o îngheţau, spuse răs- 
picat: 

— Domnişoară, înțelege că mi-e perfect egal cum 
îți spun colegii. Eu n'am să-ți spun niciodată, pentrucă 
va trebui să părăcești casa mea. Prezenţa d-tale aci... 
iartă-mă că am să fiu sincer... e supărătoare pentru 
mine. 

Fata se suci brusc pe scaun, era să cadă, dar rămase 
în picioare. Spuse cu veselie și bunătate: 

— Ce pet să vă răspund, prictene Astahov ? N'am 
unde să mă car atum. Doar n'am să îngheţ afară! Dv. 
v'aţi întins singur în trei odăi, pe când eu n'am nici 
unde dormi. Și, ce-i mai rău, e că mam nici o lescaie. 
Eri n'am mâncat, iar azi, voi face, probabil, la fel. 

Tonul violent al fetei, foarte neplăcut pentru el, dar 
sincer, îl zăpăci pe Victor Alexeevici. EI 

— Nu te alung imediat... Mă duc să-ţi încălzesc ca- 
feaua la mașina cu spirt. Pe urmă, vine servitoarea... 

— Firește că veti recunoaște și dv. că nu mi-2 prea 
plăcut să vă fiu îndatorată. Dar sunt îngheţată și mi-e 
foame. Atunci, trebue să las fasoanele la o parte. Ar 
î. bine dacă mi-aţi da să îmbuc ceva. | 

_— Poftim? lartă-mă, dar ai un jargon groaznic... 

—:Eu cred însă că dv. aveţi un jargon groaznic, cu. 
„iertaţi-mă“ şi „am onoarea“. Știţi ceva? Ne-am dat 
seama că nu ne simpatizăm. Am să caut să scap de dv. 
cât mai curând. Acum, am venit deadreptul la dv., pen- 
teucă așa mi-a scris mama. Am avut pentru dv. o seri- 
soare, pe care-am pierdut-o. Ştiam că mătușa mea de-a 
doua a divorțat de dv... Dar asta n'are nici o impor- 
tanță. Pentru aceasta nu se poate să vă daţi, netam- 
nesam, la rudele ei. Poate că dv. nu eraţi potrivit pen- 
tru ea. i - 

Victor Alexeevici se strâmbă. O întrerupse printr'o 
mișcare a mâinii şi spuse foarte încet, ca să-și stăpâ- 
nească mânia, 

— Nu mă dau la d-ta şi nu pot să îngădui să rămâi 
la mine, nu din cauză că aș fi supărat pe d-ta pentrucă 
m'a înşelat soţia. ; 

Cleopca- pufni de râs. Ă 

— V'a înşelat ?“... Toate expr:siile dv. sunt parcă 
scoase dintrun borcan cu saramură. Nu-mi aduc a- 
minte să le fi auzit vreodată. pt e dem, 

Astahov oftă și își frecă fruntea cu degetele. Ă _ 

— Aşteaptă-mă aici, domnişoară. Mă imbrac îndată 
şi-ţi încălzesc cafeaua. SEE 

— Nu-mi mai spuneţi „domnişoară“! Spuneţi-mi pe 
nume — Cambulina. 

Grăbit şi fără să privească înapoi, Astahov se duse 
în odaia de culcare și închise ușa. 


II 


Victor Alexeevici nu-și amintea ca, în cei 46 de ani 
ai săi, să fi purtat cuiva o ură atât de neîmpăcată, ca 
acsea pe care 0 avea acum pe Cleopatra. Ce putea să 
facă ? Să cheme miliția ? Fata ar şti să se descurce şi 
cu miliția. Pe urmă, nu putea să azvârle fata în stradă, 
fără nici o pară. Cu toată ura lui, n'ar putea să pro- 
ced:ze astfel. Nu i-a oferit bani. Dar fata aceasta nu 
era numai obtuză la minte. Creierul ei era parcă scran- 
tit. Dânsa i-a :spus într'o zi: 

— Nu vreau să mă împrumut dela dv. în toată re- 
gula. Mănânc ceeace rămâne dela masa dv. şi a servi- 
toarei. Ce să faceţi cu aceste resturi? Câine n'aveţi. 
Doar să le aruncaţi la gunoi. Dorm în bucătărie, pe 
boarfele mele, lipsesc toată ziua de acasă. Atunci, cu 
ce vă sunt obligată și cu ce vă strâmtonez ? Dacă tur- 
»aţi din cauză că, în a treia odaie, îndrăznesc să respir 
şi să mă mișc, apoi asta-i boerie ! Asta trebue vânturat. 
Dacă sunteți om învăţat, apoi nici să nu răsuilu în 
preajma dv.? Parcă aţi fi Harry Piel! , 

La plecare, a mai trântit și uşa. 


E o săptămână ae când Astahov e bolnav sufletește 
din cauza unei întâmplări caraghioase şi absurde. 
" Cleopca e josnică la culme! Nu poate pricepe că numai 
pândul că — străină şi nesuterită în chip organic — se 
găseşte în casa lui, nu-l lasă să respire nestingherit. 
Victor Alexeevici așteaptă, mâhnit, zbârnâitul pre- 
lung al soneriei, șoapta totdeauna nereținută a Cleopa- 
trei, fâțâitul ei sgomotos din bucătărie. Uneori Cleopca 
vine acasă şi ziua, pentru câteva clipe. Atunci Astahov 
simte o uşurare ciudată. Il ușurează accesul violent de 
mânie. Când însă fata se întoarce la ora obișnuită, o 
aşteptare plină de răutate îl sâcâie pe Victor Alexee- 
vici, ca un os care te doare. 





TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” S. A. BUCUREŞTI STR. REZOIANU 33—25 


UNIVERSUL LITERAR 


ĂVALĂ= 





de LIDIA SEIFULINA 


Vreo două nopţi Cleopca n'a dormit acasă. Atunci, 
Astahov se gândea că, dacă fata îl prevenea, putea să 
aibă o zi ca înainte, de sărbătoare. 

Victor Alexeevici era, acum, tras la faţă, îşi pierduse 
pofta de mâncare, dormea neliniștit. A cerut sfatul prie- 
tenilor şi cunoscuţilor săi. Aceştia au râs: 

— Dă-o afară, 

„Dacă aș putea! Dar nu pot“. 

ȘI, plecând capul, se gândea trist: 

„Nu pot săvârşi nici un fel de violență, după cum 
Cleopca nu poate să facă un gest delicat 1“ 

Dela năvala Cleoprăi a trecut o săptămână şi jumă- 
tate, lungă şi grea. In cursul acestor zile apăsătoare şi 
trisie, a avut doar o singură dimineață plăcută Şi în- 
viorătoare. Învățătorul Alexandrov, entomolog amator, 
l-a anunţat că a obţinut pentru el un preţios exemplar 
de cărăbuş auriu. 

Invăţătorul nu putea să vină curând la Astahov, dar, 
ştiind cât de nerăbdător va fi acesta, după ce va îi pri- 
mit înștiințarea, îi dete întâlnire la ora 11, la biblioteca 
din Casa Instrucței Publice. De turburat ce era, Asia- 
hov se împiedica în mers. Chipul îi era zăpăcit şi lu- 
minos, ca în tinereţe, când se grăbea la vreo întâlnire 
cu o fată pe care o iubea și o credea sfântă. Pe unul 
din culoarele biblotecii, Victor Alexeevici era să dea 
peste un divan. Cleopatra, care şedea pe acesta, înălță 
capul de pe carte, se uită la Astahov şi, ca să-şi ascundă 
sfiala neașteptată a privirii, se încruntă, se îndreptă de 
spate în chip războinic şi întoarse în chip provocător 
capul. Victor Alexeevici trecu repede înainte, fără s'o 
observe. Cleopca oftă, ușurată, apoi se cufundă din nou 
în lectură. Pe când Astahov venea înapoi, Cieopca, tur- 
burată, nu-l văzu. Privirea lui dete însă peste ea, jos, pe 
scară. Dând supărat din umeri, Astahov se opri pe piat- 
forma scării, sus, așteptă puţin, crezând că poate 
Cleopca va pleca. Fata stătea pe penultima treaptă, cu 
un lungan biond. Victor Alexeevici nu văzu decât ceafa 
şi spatele băiatului, îmbrăcat într'un palton de postav, 
negru. Faţa Cleopcăi o văzu însă bine, peste umărul 
interlocutorului acesteia. Fata îl privea ţintă. Obrajii 
îi ardeau. Observă roșeaţa lor aprinsă și negreaţa pă- 


„rului atenuate de un zâmbet minunat şi sclipirea deo- 


sebită a ochilor. 
Asemenea privire spiritualizată, sclipitoare, de jertfă, 
e proprie numai femeilor îndrăgostiie, cu temperament 





aprins... Ea face, pentru o clipă, ca până şi cele mai 
Urate LEje ue icuice sa para ILUInDase, e ascamauna cu 
CauuPurui€e SisilieaUr. NICI Cei Ina paiunaş barbar nu-şi 
Va privL astrei supită pe care o aoreşte. iotueauna, pa- 
tumă Lul Va 1 turPure, animalică, josnică. 

Dar o taua, O 1emee, la prima urăgoste, la a zecea, la 
a douăzecea, ia oricatea, ne ca este anca ipsita de ex- 
perienţa, Iie ca cunoașie păcatul, va uarul asemenea 
priviri orcarui creun, criminal, netreDnic, oricarei nu- 
atăţi, carea va turbura adanc sangele. Aşa-l privea s0- 
ţia iui Astanov, smerita Nina Nicosaevna, pe voencomul 
ei biond și respingăror, ai cărui ochi aveau expresia 
unui om obtuz ia munte. Inainte, se uitase ia soţul ei, 
Victor Alexeevici, cu aceeaș pătrundere stantă. Dar, 
după ce l-a înşelat soţia, Astahov a devenit pentru tol- 
deauna treaz și nedrept în raporturile cu temeiie. De 
aceea, ochii scrălucitori ai Cleopcăi i-au produs iu Vic- 
tor Alexeevici scărbă, au stârnit o ură şi mai mare 
pentru fată. N'a găsit alt loc unde să se topească de 
dor ? S'au oprit în drum. Dacă i-ar stingheri cineva! 
Nici nu văd ce se petrece în jurul lor, nu se satură să 
se privească. Ce murdărie ! Și, parcă -dinadins, nimeni 
nu urcă scara, iar sus e numa! el, Astahov. Victor 
Alexeevici tuşi supărat și începu să coboare hotărit. Pe 
când se apropia de capătul scării, auzi stârșitul discu- 
ției : 

— Nu te supăra, Costea... Nu trebue. Nam să vin. 
Crede-mă, Costea. , 

— Burgheză socoțită ! Molatico ! 

— Spune-mi cum vrei, mi-e egal, nu mă supăr pe 
tine. Pe urmă, vei înţelege şi tu, Costea ! 

— Să ştii că n'am să mă rog. Ţie are să-ţi pară răv, 
iar-eu n'am să mă plictisesc fără tine. 

— Să nu spui aşa... M'ai jicnit, dar, totuși, n'am 
să vin. . 

— Eşti o proastă! Dacă nu vrei, nu trebue. Am să-mi 
găsesc altă fată. Vezi, să nu te mai legi de mine. La 
revedere. isa 

— Costea ! 

— Ce este ? Ţi-ai schimbat hotărîrea ? 

— Nuu. 

— Dacă nu, dece mă mai... Du-te dracului. Mam 
săturat... 

Astahov era lângă ei. Tânărul blond porni cu hotă- 
rîre spre eșire. Cleopca îl urmări din ochi până la ușă, 
apoi, palidă, cu capul plecat, începu să urce scara. Era 
să-l atingă cu umărul pe Astahov, dar nu se uită la el. 

Cleopca se întoarse acasă seara, la ora obișnuită. Uşa 
i-o deschise servitoarea, care nu plecase încă, Astahov 
auzi cum Petrovna îi dete fetei bună seara. Deodată, 
la bucătărie se auziră voci. Cleopca nu era singură. 
Victor Alexeevici se duse în sufragerie, trase cu ure- 
chea. Era o voce de bărbat, tânără şi înfundată. 

„Ce-o fi asia? Cl-opca și-a adus amantul. Oare s'a 
mutat şi el la mine ?“ 

Dar glasul parcă nu era acelaș pe care Astahov îl 
auzise de dimineață pe scară. Era mai ascuţit şi mai 














10 Octombrie 1944. === 





subțire decât al lunganului blond. Deodată, se auzi clar 
vocea Cleopcăi: 

_— Mai stai niţel, încălzeşte-te. Dă-l naibii, că n'are 
să plesnească de necaz! Vai, Vania, stăm prost, dar ge 
vor îndrepta lucrurile. | î 

Se auzi un sunet moale și înfundat, ca și cum cineva 
ar fi îost lovit ușor pe umăr sau pe spate. Oaspele răs- 
punse ceva, încet, Apoi, amândoi tăcură, 

In adevăr, ce era asta? De dimineaţă Costea, seara 
Vania. Fata şi-a pierdut ruşinea ! 

| Mişcările degajate, termenii idioţi ai Cleopcăi, vocea 
el prea tare p.oduceau totdeauna lui Astahov o senza- 
ţie de murdărie, nepermisă la o fată. Va să zică, ea e 
deabinelea... murdară. Atunci, ar fi primejdios ca fata 
să mai rămână aici. Victor Alexeevici simți că inima 
îi bate mai repede, iar capul i-e turbure. 

Tânărul din bucătărie nu stătu mult. Cleopca îl con- 
duse și încuie uşa. 

Intoarse capul și-l văzu în ușa sufrageriei pe Asta- 
hov, cu faţa palidă, schimonosită. Făcu „ah!“ şi spuse: 

— Ce aveţi? V'aţi speriat? Dece? iba 
„Victor Alexeevici răcni furios: 

— Nu-ţi permit să faci la mine... N'ai voie să-ţi aduci 
în casa mea... bărbaţii d-tale. Aici nu-i speluncă. 

Cleopca deschise larg ochii, dete din cap, apoi râse 
cu hohote. 

— Credeam că l-aţi luat drept tâlhar. Dar văd că 
sunteţi moralist! Petrovna mi-a spus că aţi cumpărat-o 
pe Dașa cu toate precauţiil> contra boalelor şi pensiei 
alimentare. E rău când trataţi prost femeile. In ceeace 
mă priveşte, n'aveţi voe să-mi spune că... şi încă fără 
să merit! Vania nu mă atrage din punct de vedere 
sexual și nici eu pe el. 

„Fată neruşinată și obraznică! In ce termeni vorbește 
despre lucruri atât de intime...“, 

Victor Alexeevici bătu din picior şi strigă : 

— Nu vreau să te mai rabd la mine nici o zi! Auzi? 
Asta-i o obrăznicie care întrece orice margini ! Fă bine 
şi scutește-mă dz prezenţa d-tale. Mâine să nu te mai 
văd pe-aici; altfel iau măsuri ca să te evacuez forțat. 

Cleopca se aprinse. Işi propti mâinile în şolduri şi 
bătu și ea din picior: 

— Apoi dacă așa-i vorba... Am răbdat -destul! A- 
junge ! Dacă aşa stă chestia, vă iau o odaie pe cale 
legală! Pentru d-ta singur, ajung și două odăi. Obţin or- 
donanță şi atunci nici dracul nu mă mai dă afară de 
aci. Și vin acasă la orice oră vreau. Sau, dacă vrei, aduc 
aici tâlhari adevăraţi! Ca să mai dea drumul la aer 
proaspăt. i 

Vicior Alexeevici o întrerupe, zbierând: 

— Tâlhari! Ce tâlhărie ar putea fi mai grozavă pen- 
tru mine? M'ai jefuit, nu mai pot să lucrez, să cuget! 
Totul a fost prădat... Şi-mi mai lipsește ca d-ta... 

Fără să-l ascu.te, Cleopca îl întrerupse, ţipând:.. - 

— Barem dacă ai ţine cursuri, dar așa... îţi pierzi 
timpul cu niște gângănii, cu libarci. Şi alţii trebue să-ţi 
poart> de grijă. Vei fi d-ta savant, dar mie nu-mi pasă 
de ştiinţa d-tale, când fugi de oameni, ca un şobolan. 
Știința d-tale nu produce nici o bucurie, nu dă lumină 
nimănui. 

— Tâmpito ! Depravato ! 

Oare el a strigat acest> cuvine? Nu-i venea să creadă. 
Fa'a aceasta l-a făcut să piardă respectul pentru el în- 

Suși. Astahov își acoperi faţa cu mâinile tremurânde. 
Il chinuiau rușinea, durerea, pocăinţa înjositoarz pen- 
tru faptul că fata nu-i răspunse la ultimele și cete mai 
brutale cuvin:e. Il privi doar cu ochii înroşiţi, turbați, 
apoi, cu expresia unei demnități și a unei forţa mari. 
se întoarse încet şi se duse la bucătărie. Astahovy auzi 
cum, mai încet decât aliădată, puse lăzile una lângă 
a:ta, făcându-și patul. 

Cu buzele tremurânde, cu părul ud de sudoare, îm- 
piedicându-se în chip caraghios, Astahov alerga prin 
biurou. 

„E drept că m'am înfuriat, dar, totuși... Fata asta o- 
braznică era să mă înebunească. Ea nu-i o analfabetă, 
nu-i dela ţară, a învăţat ceva, iar acum urmează cursu- 
rile unei şcoli superioare. „ţi pierzi timpul cu nișe 
gângănii““... iși bate joc de ştiinţă, nu știe decât cuvinte 
ciudate, trupești, nu admite altceva afară de mâncare. 
de pat și de zoologicul: „Vania nu mă atrage din punct 
de vedere sexual...“ Astahov nici nu cunoaște generaţia 
de azi, pe aceşti Costea, Vania, Cleopca. Cleopca nu-i 
o excepţie. Se vede că şi cuvintele pe care le rostește 
nu sunt ale ei. Atunci... cui va rămâne moşienire toată 
munca lui inspirată? Tinerii de azi înţeleg numai ceeace 
le aduce o îmbunătăţire imediată. Inţeleg numai ştiin- 
țele aplicate. czeace este materializat. Dar gândirea ? 
Dreptul suprem de a t= îmbăta de gândire, indepen- 
dentă de nevoile lor zilnice, drept pe care ţi-l dă ştiinţa, 
ei îl nesocotesc. Chiar dacă Cleopca n'ar fi atât d: des- 
frânată cum i-a părut, cât de groaznică e sărăcia; spiri- 
tului tinerilor de azi!“ 

Se crăpa de ziuă, dar Astahov tot nu putea să se li- 
niștească. Nu putea nici să stea jos, nici să se culce. 
Deși picioarele îi tremurau, nu puiea sta locului. Era 
cu neputinţă! Cleopca trebue să înţeleagă că vinovată 
e ea. În orice caz, el trebue să-și ceară iertare pentru 
accesul aczla de mânie şi să roage fata într'alt fel ca să 
plece. O fi ea mărginită. Totuși el n'avea dreptul să-i 
spună în faţă vorbe murdare și jicnițoarz. Poate că 
fata s'a supărat. Poate că, acum, plânge şi nu doarme. 

Călcând greu, Asiâhov trecu prin sufragerie la bucâ- 
tărie. Inainte de a bate la ușă, se opri și trase cu ure- 
chea. De turburat ce era, simţea cum îi pulsează sân- 
gele prin tâmple. In liniștea adâncă a nopţii, se auzi, 
cadențat și Jiniștit, sforăitul ușor al Cleopcăi, care dor- 
mea dulce. Victor Alexeevici ridică din sprâncene, dete 
amar din cap, oftă și reveni în odaia lui de culcare. 


III 


Astahov plecă la Moscova, lăsând Petrovnei un bi- 
let pentru Cleopca. Fata se întoarse în aceeaşi seară 
şi-l citi cu glas tare la bucătărie. | 

„Lartă-mă pentru cuvintele jignitoare, pe care ţ; 
le-am spus la mânie. Sunt deprimat din cauza acestui 
incident neaştepta: și regretabil. Totuși, încearcă să în- 
ţelegi că nu putem sia în aceeaș casă. Ia bani cu împru- 
mut dela mine, dar caută să te muţi în aită part=. Mi-e 
ureu. să-ți explic că munca mea nu-i inutilă, dar. așa 
este. Penkru această muncă, czl mai necesar lucru e 
echilibrul sufletesc. Acest echilibru, l-am pierdut din 
clipa când ai intrat în casa mea. Mă întorc. peste o săp- 
tămână“. i, 

Pe:rovna dste cu compătimire din cap, oftă şi sorbi 
cu sgomot ceai fierbinte dintr'o ceașcă. Apoi, ștergân- 
du-şi faţa nădușită, întrebă pe Cleopca: 5 

— Ce te faci, acum? Te dă afară, nu altceva! Câtă 
vreme lips=ște el, poţi să mai stai aici, dar când se în- 
toarce stăpânul, caută-ţi, Cleopea, alt adăpost. i 

Ingândurată, privind ţintă fereastra, Cleopea se ri- 
dică în vârful picioarelor, suflă în aer, se cutrimură 


” din tot corpul şi se așeză pe un taburet lângă Petrovna. 


— Bine Petrovna. mă mut peste trei zile. Să nu crezi 
că o duc bine aici. Nu vreau să ard multă lumină, dar 
când să învăţ? Citzsc toată ziua pe nerăsuflate... Din 
cauza asta, am dormit două nopţi la Vania. 

— La cine? 

— La băia'ul care a fost deunăzi pe-aici, când m'a 
înjurat Astahov. Acum, însă, nu mai pot dormi a00l0. 
Un coleg de-al lui s'a mutat lael cu soția, și odaia e 
mică. ȘI, 

— De ce ai plecat, prostuţo, dela mama? Acolo ai bilă 
avut ce mânca! Parcă e bin2 să te duci să dormi pela 
băieți? Pe urmă, cu ce te poţi pricopsi dela el? 
N N N N 

i (Urmaare în paz 3-a 





Taxi poștală plătită în mumerar cop torm aprobării dir. Ge P. T. T. Nr. 24.424.939 


niki