Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages501-550

E 


bancă impleticindu-se, se apropie de catedră, împreună 
mâinele şi se adresează „Domnului“: 

— Ajutati-má, vreau să spun... să... ştie toţi. 
mărturisit, pe jumátate-i ispăşit!“. 

Ingenunchiat, cu faţa spre colegi, reuşeşte cu greu- 
tate să îngâne printre suspine: 

— Eu m'am bu-cu-rat de ..moar..tea lui Andrei. 

Leacul părintelui dădu roadele aşteptate. Stănică 
îşi recăpăta văzând cu ochii, limpezimea sufletului 
şi a minții, redevenind cel de mai "nainte. 

Se părea că timpul care duce totdeauna cu el du- 
rerile noastre, lăsându-ne doar amintirea faptelor, 
desăvârşeşte opera preotului. 

Sfârşitul anului şcolar se apropia şi curând sosi 
şi Sfântul Petre, ziua răsplătirei şcolarilor merituoşi. 

In curtea şcoalei, în mijlocul unui pătrat format 
din părinți, elevi şi muzica militară, masa cu premii 
şi coroane; lângă ea profesorii şi preotul. E rândul 
cl. IV-a. „Domnul“ pune coroana pe capul lui Stănică, 
muzica intonează şi ...două boabe de mărgăritar cad 
din ochii lui. 


"ën gn 


i 


| 


Colegii îl iau pe sus şi unanimă era părerea că 
nici când un elev n'a meritat mai pe deplin cinstea 
ce i se face. El însă primea absent laudele şi firiti- 
selile; doar pe buze îi flutura un zâmbet amar. 


După ce s'a terminat solemnitatea, părinții mândri 
de el, au voit să-l ducă acasă cu trăsura. 


— Nu dragi părinţi, înainte de a merge acasă eu 
mai am un drum de făcut. 

— Să-l facem cu trásura; te însoțim şi noi. 

— Veniţi şi D-vs. dacă vreţi, dar să mergem pe jos. 

Cum să nu împlineşti într'o ast-fel de zi, dorința 
unui copil iubit? Au pornit şi după cât-va timp, 
iată-i ajunşi în fața porților cimitirului... Intră, se 
abat pe aleea lăturalnică, în partea unde se îngroapă 
săracii şi se opresc lângă un mormânt mic cu crucea 
de lemn. Părinții schimbă priviri, dar nu îndraznesc 
să spună ceva. Stănică îngenunchiază, pune coroana 
pe cruce şi cu vocea sugrumată de plâns rosteşte: 

— Am venit Andrei; aşa după cum ţi-am promis 
de atâtea ori noaptea. Ti-am adus coroana, care pe 
drept ţi se cuvine, căci tu nu erai numai deştept, 
erai şi bun. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Aprilie 


CAPITALA: 


Rothman Lizette 4, Kotner C. Alfred 4, Manea 
Ion 3, Andrei Dumitru 4, Apostol Marin 4, Vasiliu 
Z. Valentin 4, Tănase Dumitru 4, Braunstein Alfred 
2, Mârla I. Gheorghe 3, Negulescu Eugenia 4, Harry 
Blarenberg 1, Elvira Faerman 2, Voinicu A. Constan- 
tin 4, Cernica Văleanu 3, Raul S$milovici 4, Domnica 
Bălănescu 4, Ortansa Carmen 3, Alesu Constantin 4, 
Eduard A. 3, Mladin Cornel 1, Leon Schwartz 4, 
Ancuta Stănică 3, Duţu Marinică 2, Sandu Katzman 3, 
Baby Rohman 4, Nicu M. Nicu 3, T. Constantin 1, 
Ionescu Alexandra 4, Ligia V. Mărcuşanu 4, Nelu 
Herşcovici 3, Katz Robert 3, Kandel Maria 2, Ana 
Bobelman 4, Andrei Gheorghe 4, Safer Zizina 4, 
Moise Ştefan 4, Costică Dinulescu 4, Bogdan Drago- 
mirescu 4, Silberman Fary 3, Olarian Marius 1, Co- 
jocaru M. Zizi 4, Boris Kaufmann 4, Sandu Săndu- 
lescu 3, Mayersohn Aurel 3, Dragomir Niculescu 4, 
Pavelescu Goga 2, Fintea Mihai 2, Tepeş Andrei 2, 
Barbu Bráncoveni 2, Fálceanu Baden 3, Papadopol 
Cutu 3, Georgescu Marius 4, Focşaner Belarie 3, 
Barbu Traian 2, Alexe Stanciu 2, Popescu L. Ștefan 4, 
Drăgulănescu Florin 3, Sava Mihai2, Spornic Traian 2, 
Keskerian Toros 2, Dafin Florea 3, Frenkel Carol 2, 
Ionel Adelştein 3, Rădulescu Teodora 4, Lazăr Marcu 
2, Griinberg Felicia 4, Popovici Nicolae 2, Papară 
Stan 2, Munteanu M. Nica 2, Stánciulescu Tilea 2, 
Schwartz Pepy 2, Ady Lelia 2, Armăşescu Tudor 1, 
Sanda Nicolescu 4, Cristea Mirică 2, Ionescu Păun 4, 
Verea M. Tatiana 3, Spielmann Clara 2, Erico Jura 4, 
Paul M. Fayerman 4, Abadjieff M. Alexandru 4, To- 
mescu Ecaterina 3, Vasile Vasilescu 4. 


PROVINCIA: 


Roza Leibovici 1- Chişinău, Zarcula Ioan 2-Resita, 
Dumitrescu Scipione 2-Caracal, Stánculescu Marinel 
4-Craiova, Victor C. 1-Soroca, Ionel Sáveanu 1-Cer- 
náuti, Sara Heller 4-Craiova, Szabo Ioan 4-Bocşa Mon- 
tană, Schwartz Stefania 4-Ploeşti, Anatole Racu 2-Co- 
muna Căuşanii-Noi, Bebe Myliaressi 2- Constanţa, Io- 
nascu Marius 1- Deva, Leon L. Hodan 1- Iasi, Mun- 
teanu Maria 1- Constanța, Brener Tamara 2 - Chilia 
Nouă, Mircea Eparu 1-Sighişoara, Gherman P. 2-So- 


15 


roca, Haritonov E. 2-Chilia Nouă, Paul Balassan 1- 
jud. Tutova, Mişu Carol Pascal 1.-Bacău, Dumitrescu 
Șt. 4-Caracal, Stanciu D. Marin 4-Romanati, Atanasiu 
Rodica 2-Buzáu, I. Valdman 1-Tighina, Veiss Olga 2- 
Sălaş, Belciu V. Ionel 4-Cálárasi, Cireşeanu Mety 3- 
Arad, Adolf Raicovici 3-Bolgrad, Ana Maftei 3-Bo- 
tosani, Marin N. Voicescu 4-Curtea de Arges, A. Gof- 
mann 2-Cet.-Albá, Nuta Nicolescu 4 - Ploesti, Muge- 
tescu Stelian 4 Bolgrad. 

Vintilă Radu 1-Tecuci, Bădicescu Giulea 4-Bárlad, 
Solange Berner-4 T. Măgurele, Gherghiceanu Maria 
4-R. Sărat, Pavlovici Giurescu 3- Timişoara, Dobre 
Mihalcea 4- Putna, Mihăescu Maria 4- Cluj, Molla 
Nicolae 3-Tighina, Simion Victor 4-Sálaj, Solomovici 
Bety 4- Bârlad, Elvira Flueraş 4- Tg. Jiu, Keresteş 
Niculae 4-Arad, Stavrache Anghel 3-Arad, Zait Vasile 
4-Bicaz-Neamt, Tilea P. Telly 4-Miercurea Ciuc, Isac 
Armand 4 - Botoşani, Leova Lazarovici 4-Galati, Kasiel 
Roşca 2-Balş, Toma Marinuş 3-Câmpulung-Bucovina, 
Toma Marian 4-Caracal, Georgescu Ioan 4-Piteşti, Nicu 
C. Slavu Sfinx 4- Câmpina, Zoller Adina 3- Bârlad, 
Itcovici Sandu 4-Tecuci, Idersohn Carol 3-Botosani, 
Dumitrescu Emil 3- Com. Cimislia, Polisck Tony 4- 
Aradul Nou, Sosman Esther 4-Sibiu, Nelu Herşcovici 
3-Focşani, Boarna Boris 3-Medias, Revetz Stelian 4- 
Sighet, Capraru Emil 4-Craiova. 


PREMIANTII 


Prin tragere la sorți au ieşit câştigători următorii 
deslegători: 

PREMIUL I: Vasile Vasilescu- Loco; Belciu V. 
Ionel-Călăraşi. 

PREMIUL II: Marin N. Voicescu-Curtea de Argeş; 
Gruzin Valentina-Chişinău. 

PREMIUL III: Gherghiceanu Maria-R. Sărat: Leon 
Hodan-Iasi. 

MENȚIUNEA I: P. Gherman-]Jud. Soroca: Abadjieff 
M. Alexandru-Loco. 

MENȚIUNEA II: Bebe Myliaressi - Constanţa; 
Szabo Ioan-Bocsa Montană. 

MENTIUNEA III: Laurentiu V. Cosmescu-Loco; 
Tomescu Ecaterina-Loco. 

Premiantii sunt rugați a-şi trimite adresele exacte 
pentru a li se expedia premiile cuvenite. 


Dacă revista ţi-a plăcut 


citeşte-o iar dela nceput 


Pos fest EES Bica” 
 Nàzo»*avon şi făra” fica” 


CAMPI DALAI SEE Ce frumos se Sa zs Si 


SS deodata.. ^ TT. Life şi pe Joe A N ce Sir s 
„Bine a venit | A intrat Marc / i» joc. pa Doomne, 


CETT Tora habar SCH vàzul-ai, domnul mev ?* 
Za danseze Bica iar. a; cO mà pricep şi ev. » 


5o Ur. | TIE I SE of eet 
: or CO omg]; Gë 50707w. i vai k isp 


PREŢUL 5 LEI Imprimeriile «Adevárul" S. A. Bucureşti 


- 


IL de = 
| Boe/osv/ dia: Bica” 
Lid oan si ford fricd 


Sun? cavaleri _ de 
vornici Sunt omândor, 


Les tim pe 


min e, 


L 'a'rilólnit pe orum aseara., 
Lili, Ce mergea spre gara 


z 


m 


Tag la sorZ sc vada”: core 
Va ‘purta le el Gel oare t 


EN 


» Mo/Tu m esc de-aşa voinic / 


qiTore decât Tine” Daca ^n?àrz/v înc'un pre 


Dar Ain 


m 
Urmeoe 


Ai grabif 


Licvuşor S i-o oprit: 


„ĉu ! Sa” mergem! Bica zice, 


Dar s-e 9r 


terol rap 


„Pa ! Mersi 


ye gms 


ele 


ev” sa” fi rieo/ce 


re Biber 


Gr STT 


DE CE? DE 


DRAGII MEI, 


Imi pare foarte rău că 
trebue să mă plâng din 
nou de ceva. Nu este un 
lucru grav, dar pe mine 
mă stinghereşte peste mă- 
sură. lată despre ce este 
vorba: 


Primesc în fiecare zi 
din partea voastră sute 
de scrisori, pe care d. di- 
rector al revistei mi le 
trimite aci, în localitatea 
de munte unde pasá-mi-te 
má odihnesc. Scrisorile 
acestea îmi fac foarte 
mare plăcere. Uneori însă 
îmi puneţi întrebări la 
care nu că nu ştiu să răs- 
pund, ` dar nu ştiu dacă 
se cade să răspund. Mă 
întrebaţi câte în lună şi 
în stele şi sunt sigură, 
că lucrurile acelea nici 
nu vă interesează, dar că 
întrebaţi, „ca să vă aflați 
şi voi în treabă“. 

Scrieti-mi şi vă răspund 
cu plăcere fiecăruia din- 
tre voi. Povestifi-mi cum 
vá distrati in vacantá, 
cereti-mi sfaturi de care 
aveti cu adevárat nevoie, 
dar nu báteti apa în piuă, 
cum zicem noi. Nu uitati 
cá-mi rápiti timpul si 
odihna. Cum vi s'ar párea 
vouá,. copii mai rásáriti, 
dacá v'ar trezi cineva in 
toiul nopţii ca să vá în- 
trebe cât fac doi şi cu 
doi? Aşa-i cá v'ati supăra? 
Prin urmare aştept scri- 
sorile voastre, dar fără 
atâția de ce?, care n'au 
rost. Sá ne scriem ca 
buni prieteni, sfătoşi şi 
cari se îndrăgesc unii pe 
alții. 


LEMES ERMINIA. 
I-am spus lui Bicá páre- 
rea ta şi i-a părut nespus 
de rău că te-a indispus 
tocmai în epoca examene- 
lor. Crede însă că ţi-a 
purtat noroc şi că ai tre- 
cut clasa cu succes. In 
orice caz îţi urează, ca la 
clasa a treia de liceu s'o 
treci cu bine. Sărutări 
din partea mea şi a lui. 


NICOLAE C. MARIN. 
Poezia pe care mi-ai tri- 
mis-o am citit-o cu cea 
mai mare atenție. Nu e 
rea, dar nu ştiu de ce îmi 
pare cá n'a fost fácutá 
de tine. Te rog sá má lá- 
muresti. Desenul cu. bu- 
ciumaşii nu e prea bun, 
asa cá nu-l public. Mai 
încearcă şi aştept răspuns. 
Celelalte două bucăţi sunt 
slábute. 


MARIANTI MOANGĂ. 
Ce fel de nume este acesta 
»Marianti"? Poate cá ai 
gresit scriind necitet. Sau 
te chiamá chiar aga? 


GETA NICULESCU. 
Să încep cu sfârşitul: 
mai încape îndoială că 
doresc să-mi scrii regu- 
lut? Am însă o singură 
rugăminte: să nu te su- 
peri dacă întârziu uneori 
cu răspunsul. Voi 
aveți o singură Mătuşică, 
pe când eu am mii de 
nepoti si nepotele. Scri- 
soarea ta este foarte fru- 
moasá si m'a bucurat mult. 
Observatiile tale sunt in- 
teresante şi le-am comu- 
nicat celor în drept. 


FISER ANGEL. 
Revista noastra este cititá 
mai ales de elevi de liceu, 
până în clasa a şasea se- 
cundară. Prin urmare, tu 
care eşti abea în a cincia 
primară mai ai tot timpul 
s'o citeşti. 


BOGDANOVSCHI TA- 
NIA.— La chestiunea con- 
cursului am răspuns de 
multe ori. Cercetează co- 
lecţia revistei. Mă bucură 
că ai intrat în rândul ne- 
poatelor mele. Sper să mai 
am veşti dela tine. 


MIRCEA VOICU. 
Frumos desen. 


IULIU STOESSEL. 
Nenorocirile Florichii vor 
apărea în volum, în toam- 
na aceasta. Până una alta, 
citeşte INTÂMPLĂRILE 


In ultimii ani, Anglia a importat 


3!» milioane de piei de şarpe - 


ME, 


. bine gramatica. 


CE? 


UNUI COPIL NEAS- 
TÂMPĂRAT, o foarte 
frumoasă carte de poves- 
tiri şi FLOAREA INGE- 
RULUI. Sunt foarte ef- 
tine amândouă. . 


NICULESCU MARI- 
OARA.— Draga mea, pen- 
tru a scrie este nevoie 
să ştii mai întâiu foarte 
Se scrie 
„ea“, iar nu „iia“, se scrie 
„fata mamei“, iar nu 
„fata mami“. Apoi fra- 
zele şi propozitiunile se 
încep cu literă mare. Prin 
urmare se scrie aşa: 
Dânsa veni acasă..., iar nu 
Ddânsa veni.... Mai încolo 
scri: linsá Maria nu aş- 
teaptă bine.... Cine te-a 
învăţat să scri aşa? Ce-i 
cu literele acestea duble 
la începutul propozifiu- 
nilor? 


LEW MOSES. 
Revista noastră este fă- 
cutá pe placul tuturor ci- 
titorilor. Nu putem pen- 
tru fiecare cititor în parte 
să facem un concurs spe- 
cial, sau chiar o revistă 
numai pe gustul lui. 


STANCU PETRE. 
Ai văzut că ai avut o sur- 
priză plăcută. Trimitánd 
cinci lei pe adresa mea 
la revistă, ai primit o 
carte de poveşti cu o de- 
dicatie din partea mea. 


DINU WECSLER. 
De unde stii ghicitoarea: 


Mánástire intr'un picior,- 


ghici ciupercá ce e? M'am 
frământat mult ca să aflu 
ce să fie mânăstirea aceea 
şi n'am izbutit, aşa că n’o 
mai dau nici pentru cei- 
lalti cititori. Sugubetule! 


CARMEN BRIGITE 
FUNT. — Să-ţi răspund 
pe ránd: cititorii la noi 
nu se aleg. Cine cumpárá 
revista si o citeşte este 
cititor si pace. Oricare 
cititor poate colabora la 
revistá, dacá are talent. 
Scrisorile pot fiscrise pe 


DE CE? 


orice fel de hârtie. Hâr- 
tia poate avea orice mă- 
rime. Să nu fie însă nici 
cât un afiş şi nici câto 
foiţă de țigară. Poţi scrie 
cu orice fel de cerneală, 
iar nu cu litere de tipar. 
Fiecare scrisoare trebue 
să aibă lipite pe ea măr- 


cile trebuincioase. Eşti 
multumitá? Pa! 
AFP ISIFUSSPUMAPSRAASVAPUAVUAS 


TRIMIȚÂND CINCI 
LEI PE ADRESA MĂ- 
TUSICHII LA. DIMI- 
NEATA COPÍILOR, 
PRIMITI O CARTE DE 
POVESTI FRUMOASE 
CU DEDICATIA MEA. 


KIS AURELIA. — De 
buná seamá cá te primesc 
în rândurile nepoteilor 
mei. Nu te grábi insá cu 
scrisul. Mai esti incá micá 
gi trebue sá ai rábdare. 


LIA SZMUK. — Mai 
aveţi puțin până la darea 
rezultatului concursului 
lui Bică. Să vedem, poate 
că tu şi cu Aurelia veţi 
avea noroc. 


DESIDERIU DINER.— 
Povesteşti frumusel. Mai 
ai insá rábdare cu publi- 
catul căci eşti mic. Intâi 
învață perfect limba ro- 
mână şi apoi scrie. 


LIA FILIMAN.— Bine 
ai venit în tabăra noastră. 
Bicá-i báetas istet, názdrá- 
van şi îndrăzneț, fiindcă 
mă întrebaşi cine e. INSU- 
LA FANTOMELOR a 
fost scrisá de d. Radu 
Turcan, autorul  cártii 
SUFLET DE STRĂJER. 


MĂ TUȘŞICA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


| ice umts Eer | Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE Le, Barer, s a a Feiert 


Tariful abonamentelor lo revista „DIMINEAȚA COPIILOR". — Ia țară: ! «en Lol 209; 6 tuni Lei 100 și 3 luni Lei 50. 
In străinătate: I. Cehoslovacia. Grecia, Jugostavia şi Turcia: ! an Lei 300 şi 6 tuni Lei 150.—4L. Cetetafte țări: 1 an Lel 350 şi 6 luni Let 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata tarelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. —MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV 


9 AUGUST 1939 


No. 809 


POVESTEA NORULUI 


E linişte şi câmpul par'cá doarme, 
Sub ploaia razelor de soare. Vântul, 
Sopteste lin cuvinte ne'ntelese, 

Şi par'că stă de vorbă cu pământul. 


Pe-un dámb micuf, crescută între tufe, 
Se 'naltá-o floare cu rochita verde, 
Privirea ei se 'ndreaptă către soare 
Şi gândul in nemărginit şi-l pierde. 


Pe cer soseşte 'ncet un nor de vară, 
Cu margini aurite, cu mantie, 

Mai albă ca zăpada de pe culme, 
Şi 'n suflet cu cântări de bucurie. 


El vede floricica, se opreşte, 
Se leagănă o clipă în senin, 
Şi când vorbeşte, glasul lui puternic, 
Se face mult mai blând ca un suspin: 


„O floare răsărită pe câmpie, 
Regină, tu, a zilelor de vară! 
Eşti tot atât de mândră ’n zorii zilei 
Pe cât eşti de frumoasă în spre seară. 


De mult eu am plecat în largul lumii 
Norocul să-mi găsesc şi am văzut, 
Privelişti blânde, vesele, duioase, 

Si mări adânci cu țărm necunoscut. 


Văzut-am pasărea clădindu-şi cuibul, 
In pomul încărcat cu muguri noi, 
Şi soarele cu razele vrăjindu-l, 

Să fie apărat de vânt şi ploi. 


Văzut-am mama stând în faptul serii 
In fața casei şi zâmbind cu drag, 
Copilului ce ascultă 'ntelepciunea 
Rostită bob cu bob în lung şirag. 


3 


Si-am mai văzut domnifa fără seamán 
Cu ochii adânci şi braţele de nea. 
Dar decât toate zânele din lume, 


Eşti mai frumoasă tu, regina mea. 


Atâtea locuri mă aşteaptă-acuma, 
Să le umbresc:şi să le dau noroc. 
Şi totuşi, floare plină de miresme, 
De m'ai lăsa, aş rămânea pe. loc. 


Când soarele ar dogori prea tare, 
Cu trupul meu căldura aş opri. 

In zile secetoase 'n stropi de ploaie 
M'aş transforma ca să te pot stropi“. 


Vorbind se cobora mereu mai tare, 
Spre floarea legănată 'ncet de vânt. 
Din alb şi roz cum strălucise odată, 
Se 'ntuneca la ori şi ce cuvânt. 


Ajunse-un nor măreț, cu fata gravă, 
Şi haine cenuşii, desfăşurate, 
Pe cer cât ochiul poate'să cuprindă, 
Puterea lui să poată s'o arate. 


Dar prea jos coborâse şi deodată 
S'a destrămat în picuri de apă vie 
Peste câmpia 'nváluitá 'n ceață 
Căzu şi dus a fost pentru vecie. 


In urma lui s'a limpezit tot cerul 
Şi floarea plânse-o clipă fără rost. 
Pe chipul ei un strop mărunt de ploaie 
Vorbeşte despre un nor care a fost. 


Iar vântul care auzise totul, 

Şopti încet spre floarea ce-asculta: 
„In viață ca să dobândeşti norocul, 
Trăeşte lângă cei de seama ta“. 


ELVIRA CALAN 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


— Nu-i mort, răspunse el, dar nici mult nu-i lipseşte. 
S'a luptat cu cineva, asta e sigur. 

— Ce tine în mână? întrebă deodată Looparoo 
Larrigan, căci Rawhide avea pumnul strâns şi printre 
degete se vedeau capetele unei sdrente. Windy îi 
desfăcu mâna cu blándete şi găsi o bucată de stambă 


vărgată. 

— Báeti, zise el întunecat, asta e ruptă din cămaşa 
lui Conklin. Nu există alta la fel — nu aici, în 
orice caz. 


— Ce-o fi însemnând asta? murmură Dan Silva. 

— Singurii care-ar putea să ne-o spună sunt Conklin 
şi Rawhide Smith, răspunse Doc Milligan. 

— Şi mi se pare, adăogă Windy, că Rawhide nu 
va putea vorbi aşa curând. 

— Şi apoi — începu Looparoo Larrigan... 

— Şi apoi va trebui să găsim Șobolanul, sfârşi 
Slash Dalton. 

In clipa aceasta Rawhide Smith începu să se miste. 
El îşi ridică fruntea, dar căzu îndată înapoi, în vreme 
ce o durere nesuferitá ii încingea tâmplele. Lângă 
el stăteau ingenunchiati Dan Silva si Ted Hartley 
sustinándu-l si ştergându-i faţa cu o batistă muiată 
în apa scoasă dintr'o ploscă. 

— Unde — unde suntem? murmurá Rawhide. 

— In momentul de față suntem într'o cetate de-a 
Aztecilor şi tu pari puțin cam scuturat, răspunse 
Windy. 

— Sigur, se 'nfierbântă Rawhide, mi-aduc aminte 
Conklin m'a lovit, şobolan murdar ce e! 

— Cred că-i mai bine să ne povesteşti dela început, 
interveni Loop, cum îl numeau tovarăşi pe Looparoo 
Larrigan. 

— Când am plecat să cercetez, începu Rawhide, nu 
l-am văzut pe Conklin nicăieri. Mergeam destul de 
încet, dar n'am auzit niciun sgomot. Nu cred să fie 
cineva treaz în oraşul ăsta. 

— Aşa zic şi eu, incuviintá Windy, când se opri 
celălalt să mai respire. Mare noroc avem că nu sunt 
prea multe sentinele. 

— Când am ajuns în oraş, urmă rănitul, am rămas 
tot timpul în umbră. Nu mi se păreau de loc naturale 
clădirile acestea tăcute ; şi deşi nu auzeam nimic, 
simțeam un pericol necunoscut în aer. 

In clipa aceasta Slash Dalton făcu o mişcare de 
nerăbdare. 


Unele pietre din Havai, 
pot pluti pe apă 


— Lasă, Slash, interveni Windy apucându-l de 
brat. Mai bine să ne spună încet, cum stie el. De 
altfel cred că e încă orbit de durere. 

— Şi atunci, reluá Rawhide, am auzit paşi indrep- 
tându-se spre mine. Fusese ciudată liniştea, dar paşii 
erau şi mai ciudati. Mam ascuns într'o poartă şi lam 
văzut. 

— Era Şobolanul, urmă el după o pauză, şi era în 
înfătişarea lui ceva care-mi îngheță inima. Dar lam 
oprit când a trecut pe lângă mine şi lam întrebat 
dacă l'a văzut pe Fred. Vedeţi, se întrerupse el, cre- 
deam că se întoarce cu veştile la voi. 

— Sigur, zise Windy, spune înainte. 

— M'a privit, zise Rawhide, ca si cum nici nu 
m'ar fi auzit. Aur, Rawhide, zise el, aur! Sicriele 
sunt acoperite cu el şi zeii sunt făcuți din aur. E 
atâta acolo, par'că aşteaptă numai să fie luat. Hai 
să-l luăm. 

— Da, lucrau minunat aurul, vechii Azteci, mur- 
mură Dan Silva. 

Rawhide nici nu-l auzi. Cu ochii aprinşi, retrăia 
scena istorisită. 

— Ce ştii despre Fred? L'am întrebat eu din nou. 
M'a privit o clipá náucit, apoi sopti. E in Templul 
cel Mare. Ce i sa întâmplat? am sărit eu speriat. 
Atunci Sobolanul îşi dădu capul pe spate si izbucni 
în râs: Ce mă mai interesează Fred Harris, când e 
atâta aur acolo? Il vom lua şi vom fugi înainte să 
ne prindă ceilalți. 

— Sobolan murdar! izbucni 
cadă numai în mână, că vede el. 

— Asta mi-am zis şi eu, răspunse Rawhide. L'am 
apucat cu o mână de cámase şi cu cealaltă i-am tras 
un pumn în obraz. Dar probabil că n'am nimerit bine. 
In clipa aceea mi s'a părut că-mi plezneşte capul în 
mii de bucățele şi m'am prăvălit la pământ. Cred că 
am şi strigat în cădere. 

— Aşadar, nu bănueşti unde poate fi el acum? 

— Ba da, sunt sigur că s'a dus înapoi în Templul 
cel Mare, să-şi caute aurul. 


DET d AY 


Slash Dalton, sá-mi 


cu privirea toate casele din jurul lor. 

— Vom intra pe acolo, zise el la urmă, arătând o 
clădire enormă, cu coloane şi scări impunătoare şi 
deasupra căreia se înălța un soare lucrat din 


aur curat. 


In clipa când ajunseră acolo, se desprinse o;figurá 
din întuneric, şi în fata lor apăru sentinela Aztecilor. 
Omul îi privi întâi uimit, apoi deschide gura să-şi 
strige tovarăşii. Atunci vâjâi însă ceva prin aer, şi 
el căzu mort la pământ. Odată mai mult aveau ei 
ocazia să admire siguranța şi curajul lui Dan Silva, 
al cărui pumnal, aruncat cu dibăcie, străpunse inima 
Aztecului. 

In clipa următoare dispăruseră cu toții în interio- 
rul clădirii. 

Inăuntru, lumina era slabă şi aerul cald, încărcat 
cu miresme. Coridorul pe care mergeau avea inscripții 
ciudate pe pereţi si din loc in loc câte un soare 
sculptat in aur. 

Trecură pe lângă o uşă deschisă şi privind înăuntru 
zăriră 20 — 30 Indieni, dormind pe pături aspre. 
După toate aparențele, aceasta era camera de gardă. 

Cât timp avea să treacă până când va ieşi unul din 
ei pentru a lua locul omului ce zăcea neînsuflețit 
înaintea porților? 

Coridorul se lungea la nesfârşit, când urcând, când 
coborând până se opriră în fața unei uşi închise. 
Era tintuitá cu piroane ce luceau în penumbra din 
jur. Slash Dalton le atinse şi fata lui căpătă o expre- 
sie de uimită neîncredere. 

— Cred — cred că visez, spuse el. Piroanele sunt 
făcute din aur. 

Un inel deasemenea din aur, era prins de use la 
înălțimea unui om. Windy îl apucă şi trase fără 
sgomot, uşa se deschisese şi ei se găsiră în fața unei 
odăi uriaşe cu coloane sculptate şi pereți impodobiti 
cu aur. Lumina lunei pătrundea prin crăpăturile zi- 
durilor, aruncând pete luminoase şi umbre fantastice 
prin încăperea întreagă. La celălalt capăt al odăii se 
ridica o platformă şi pe ea se afla un tron din aur 
curat, țintuit cu pietre scumpe. Pe spătarul lui era 
încrustat cu rubine, un soare măreț. e 

Lângă tron îngenunchiase un om. 

— Conklin Sobolanul! murmurá Windy. 

Si chiar el era, orb si surd pentru tot cel inconjura. 
Ochii lui nu vedeau decát aurul si nestematele pe 
care încerca să le smulgă din tron. Si era atât de 
adâncit in gândurile sale de pradă, încât nici nu 
observă cá mai intrase cineva în încăpere, până nu-l 
prinse de guler mâna lui Slash Dalton care-l aruncă 
pe pământ în fata lor. 

— Trădător, nevrednic ce eşti, credeai cá nu te mai 
prindem niciodată? 

— Scoate-i sufletul din piept, se ridică fără crutare 
vocea lui Looparoo Larrigan. Ia-1ca pe un şobolan ce 
e şi sfărâmă-i capul de pereți. Aur! Ii dám noi lui aur! 

— Slash, interveni Windy, ai uitat că el e singu- 
rul care ştie unde se află Fred? 

— Slash Dalton se aplecă asupra lui Conklin şi-l 
apucă de gât. Degetele sale se stránserá cu putere 
şi fata trádátorului se făcu albă ca varul în vreme 
ce buzele începeau să i se învinețească. 

— Ascultă, mormăi Slash înfuriat, spune repede 
tot ce ştii, dacă ţi-e dragă vieata. 

Strălucirea din ochii Sobolanului se stinse deodată. 
El privi spre Dalton ca şi cum îl vedea abia atunci şi 
zâmbet viclean i se răspândi pe față. Celălalt il 
zgudui din nou. 

— Vorbeşte, strigă el, unde e Fred Harris? 

— In Templul cel Mare, zise Conklin pe jumătate 
gâtuit. 

Nu — nu se poate ajunge la el. Porţile sunt groase 
de zeci de centimetri. Dar într'una din ele e o gaură 
şi pe acolo am privit eu. E un foc enorm acolo şi 
Fred cu Bradman sunt legati de două coloane de piatră. 

— In fata lor e un altar, adăogă el tremurând. Si 
mi se pare — mi se pare că altarul e pătat cu sânge. 

Din nou trecu o lucire bolnavă prin ochii săi. 

— Sunt şi sicrie acolo, sopti el, sute şi sute de 
sicrie. Toate sunt făcute din aur — mult şi galben. 
Şi pe unele din ele sunt şi nestemate. Mă duc, mă 
duc să iau aurul acela. 


Se întrerupse deodată, căci pumnul lui Windy îl 
lovise cu putere. 

— Ascultă-mă, zise el ursuz. Intelege bine că noi 
avem un singur lucru de făcut: să-i salvăm pe Fred 
şi Bradman. Dacă te mai prindem lăcomind la aurul 
Aztecilor, va fi vai de tine. Poți să ne conduci la 
templu? 

Sobolanul afirmă încet, plimbându-şi ochii de jur 
împrejur. Avea exact înfăţişarea unui şoricel speriat. 
Şi în clipa aceasta răsună deodată glasul unui gong. 
Era un sunet depărtat şi jalnic care-ţi îngheţa sân- 
gele 'n vine. 

— Ne-au simțit, şueră Slash Dalton. 

— Nu cred, răspunse Windy, dar.... 

Se întrerupse deodată să asculte. Toată clădirea se 
insufletise ca şi cum s'ar fi deşteptat la vieafá. 

— Iute, să ne ascundem, şopti unul. 

In momentul următor se pitiseră cu toții in umbra 
răspândită în odae. Unii se ascunseră după platformă 
alții după coloane. Looparoo Larrigan găsi adăpost 
în spatele tronului şi Slash Dalton se trânti pe 
podele, tinándu-l pe Conklin lângă el. 

Numeroşi Indieni începură să treacă pe coridor 
prin fata uşii deschise. Probabil că sunetul gongului 
fusese doar un semnal chemându-i la cine ştie ce 
ceremonie religioasă. Din toate părțile se auzeau 
venind paşii lor. 

Grija intruşilor se schimbă iute în uşurare. După 
câte se părea, Aztecii nu intenționau să intre în sala 
tronului. Şi fiecare se gândea că dacă nu vor face 
sgomot, vor rămâne poate neobservati. Deodată însă 
rásuná un strigăt de mânie şi triumf, urmat de 
sunetul unor paşi repezi. Conklin Sobolanul sărise 
în picioare şi fugea către Indieni. In felul acesta, 
nu numai că-şi trăda camarazii, dar făcea aproape 
imposibilă orice încercare de a-i mai salva pe Burt 
şi Harris. 

Iute ca fulgerul, Slash Dalton îşi scoase revolverul. 
Dar Windy îi opri braţul: 

— Lasă-l de-acum să fugă, zise el. Tot ne-a trădat 
şi gloantele sunt prea prețioase ca să le risipim aşa. 

Apoi îşi ridică vocea: 

— Báeti, strigă el, tinefi-vá bine. Suntem trádati. 
Si in timp ce vorbea, o hoardá de sálbateci pátrun- 
dea pe uge, 

— Dar n'am murit încă, adáogá Windy, şi nu vom 
muri. Bágati de seamă cum trageţi şi pentru nimic 


in lume nu-l împuşcaţi pe Conklin. Vom scăpa noi 
de aici şi-i vom da pedeapsa meritată. 
(Va urma) 


NE SCRIU Ce 


EG 

2 L| 
i n 
E 


P CITITORII 


O INTÂMPLARE DE PRIMĂVARĂ 


Sosise luna Martie.  Covoraşul 
verde de iarbă se întindea tot mai 
mult pe pământul moale, iar ghio- 
ceii începeau să dispară, făcând loc 
lăcrimioarelor. 

Intr'un mic sat, la poale de munte, 
locuia Anişoara cu bunicul ei, într'o 
casă mică şi curată. Părinţii Ani- 
şoarei muriseră de mult, iar ea ră- 
mase cu bunicutul. Isi aducea aminte 
cu durere de ei şi în momentele a- 
celea era tristă, gânditoare, cu pri- 
virea spre vârful muntelui, de unde 
adeseori, în vis, văzuse scoborînd 
pe mama ei, in chip de înger. Că- 
sufa era aşezată la marginea satului, 
astfel că nimeni nu turbura liniştea 
vieții acestor două ființe. Bunicu- 
tul era impovárat de greutatea ani- 
lor, iar barba şi mustáfile erau al- 
bite. Ochii lui albaştrii şi stinşi, îl 
arătau blând. Fata era harnică însă: 
îngrijea pe bătrânul său bunic, de- 
retica prin casă şi prepara mânca- 
rea, deşi n'avea decât zece ani. 

Intr'o seară frumoasă de primă- 
vară, Anişoara se răcorea în aerul 
curat al serii, stând pe prispă cu 
bunicul. Amândoi stăteau tácuti, ui- 
tându-se la vârful muntelui, care 
pierea în întuneric. Ultimele sgo- 
mote din sat se pierdeau, lăsând în 
urma lor haina cea neagră a nopții. 
Stelele răsăreau pe cer, una după 
alta, iar luna îşi arăta fruntea, de 
după un deal. Când nu se mai auzi 
nimic,  Anişoara şi bunicul ei se 
retraseră în căsuță şi se culcară. 

Anişoara începu să viseze. I se 
părea că îngeraşi în hainufe albe şi 
albastre, aprindeau stelele, iar carul 
mare venea pe calea laptelui, spre 
vârful muntelui. Din acest car se 
scoborirá părinții Anigoarei: doi 
îngeri. O luară şi pe ea în car şi 
porniră în slava- cerului: Anigoara 
vedea depărtându-se casa din 
vale. In drumul lor întâlniră înge- 
raşi şi steluțe strălucitoare. Se plim- 
bară cu carul câtva timp şi după 
aceea, mámicuta i-a spus, mângâ- 
ind-o, că trebue să se înapoeze pe 
pământ. Ochii copilei se umplură 
de lacrimi, la gândul că se va în- 
toarce iar pe pământ, însă mămica 
îi spuse că şi pe pământ ea va fi 
fericită de-aci încolo. Carul se lăsă 
pe muntele din fața cásufei, dar 
când era să atingă pământul, Ani- 
şoara se trezi. 

Soarele răsărea după un deal, iar 
bunicul dormea. Anişoara se sculă 


In italia se găsesc 


repede, pregáti máncarea si incepu 
să máture pe lângă casă. Deodată 
apăru pe câmpul verde o trăsură 
elegantă, care se opri lângă Ani- 
şoara. Dintr'ânsa cobori o doamnă 
în doliu, tristă, dar cu ochii blânzi, 
care îi spuse Anişoarei că cu- 
noaşte vieata ei şi a bunicului. Ii 
mai spuse cá si ea a avut o fetiță, 
dar a murit şi de-atunci, nicio rază 
de bucurie nu pătrunde în casa ei. 
O rugă apoi să se mute la mosia ei 
cu bunicutul, ca astfel amândouă să 
fie mângâiate. Ochii Anişoarei stră- 
luceau de bucurie si de recunos- 
tintá. Curând primi şi aprobarea bu- 
nicului şi a doua zi erau la moşia 
doamnei cele bogate. 


Multi ani trecuseră de-atunci. Ani- 
şoara era studentă, iar bunicul se 
dusese pe lumea cealaltă. Doamna cea 
bună stătea în timp de şcoală cu 
Anişoara în Capitală, iar vara ve- 
neau la moşie, de unde se duceau 
să viziteze căsuţa Anişoarei. Intr'o 
seară, Anişoara adormi pe o bancă 
în grădina dela moşie şi atuncii se 
arătă mámicufa, cu o coroană de 
flori albe în mână şi pe care era 
scris cu trandafiraşi roşii: 

„Ascultă pe Dumnezeu şi pe mai 
marii tái şi totdeauna vei fi fe- 
ricită“. 

CHIRSANOV ECATERINA 
cl. III secundară 
Liceul de fete Ismail. 


MAMFUAIPAPVAPAPIRAPRISFARAPARAASRAPARARANRWMVIUIUuARAI MAMM RE APUNE Pa 


POVESTEA ZANEI ŞI A FETITEI 


A fost odată o zână, care trăia 
între oameni, sub înfăţişarea unei 
bătrâne şi făcea numai bine. Noaptea, 
când toată lumea dormea, zâna în- 
torcea un inel fermecat şi atunci 
apăreau doi páuni albi, înhămați la 
un cărucior şi sburau cu zâna, care 
se prefăcea iar în femeie tânără şi 
frumoasă, spre castelul ei. 

Intr'o noapte, ea chemă iar păunii, 
şi se duse la castelul reginei zâne- 
lor, căreia îi spuse că se săturase 
să fie o femeie bătrână între oa- 
meni şi că ar vrea să poată trăi iar 
ca zână în castel. Regina chemă pe 
toate zânele şi le întrebă care vrea 
să-i ia locul, însă nimeni nu vru, 
aşa aşa că toate se duseră la castel 
afară de acea care trebuia să se 
ducă pe pământ. 

Se făcuse însă ziuă până ajunse 
şi iată că-iieşi în cale o fetiță, care 
văzând-o aşa de frumoasă, zise: 

— Vai ce mult aş dori să fiu şi eu zână. 

— Poţi deveni, răspunse zâna, 
uite ifi dau acest inel, dar trebue 
să te prefaci în femeie bătrână şi 
să vii oamenilor în ajutor. 

Fata primi, zâna îi dete inelul şi 
dispăru zicându-i, că peste un an 
se va întoarce să vadă cum şi-a în- 
trebuinfat puterea. 

Insă nevasta pădurarului, care 
auzise această convorbire, fură fetei 
inelul, se prefăcu ea în bătrână, iar 
pe fata o luă de slugă. Fiindcă era 
foarte rea, o îndemnă şi pe fată nu- 
mai la rău. Cândieşiră în drum, vá- 
zură un cárufag, care mâna caii şi 
ele se prefăcură în tauni şi infe- 


fabrici, 


care scot lână din lapte acru 


pară caii în aşa fel, încât răstur- 
nară căruța. Apoi întâlniră doi co- 
pii, cari mergeau spre pădure şi ele 
se prefăcură în fluturi. Copiii aler- 
gară să-i prindă şi se rătăciră în 
pădure de nu mai găsiră drumul 
spre casă. Apoi, o duse nevasta pă- 
durarului la nişte pitici, unde o 
lăsă ca servitoare, ca să aibă grijă 
de aceştia. Piticii se împrieteniră 
însă cu ea şi o duseră să se joace 
cu zânele apei. Acestora le povesti 
fata toată povestea cu inelul ferme- 
cat şi cu nevasta cea rea a pádura- 
rului şi odată când veni aceasta să 
se scalde, zánele o adormiră şi îi 
luară inelul pe care-l înapoiară fetei. 
Acum că avea iar inelul ferme- 
cat, fata dori să se găsească, iar pe 
câmpie unde întâlnise zâna care-i 
dase inelul şi unde era casa părinți- 
lor ei. Acolo văzu o femeie bătrână 
care rugă pe fată să-i ajutesă ajungă 
acasă. Fata o sprijini cu bună voe, 
însă bătrâna se lăsa din ce în ce mai 
greu, şi fata nu mai avea putere s'o 
ducă. Atunci ea învârti inelul fer- 
mecat însă degeaba, căci acesta îşi 
pierduse puterea. Bătrâna porunci 
însă s'o ducă acasă iar fata care 
era istovită dărui bătrânei inelul. 
Bătrâna se prefăcu într'o zână şi o 
întrebă pe fetiță cum întrebuințase 
inelul. Biata fată nu răspunse nimic 
şi zâna o duse în fața reginei care 
o pedepsi să fie femeie bătrână 1000 
de ani. Dar şi zâna fu pedepsită să 
servească o stea pentru trufia ei. 


MANFRED ROLL. 


6 


DESCOPERIREA 
VACCINULUI 


Un mare medic englez, 
numit Jenner, care îngri- 
jea adesea persoanele bol- 
nave de vărsat, căuta de 
mult timp mijlocul de a 
combate această boală, fără 
să ajungă la un rezultat. 
Intr'o zi însă, întâlni o 
femeie care îi spuse că nu 
se teme de vărsat. 

Cum aşa? întrebă doc- 
torul uimit. 

— Foarte simplu, răs- 
punse țăranca. Vacile 
noastre au adesea coşuri 
numeroase. Am observat 
că, dacă atunci. când le 
mulg, lichidul din coşu- 
rile acestea îmi pătrunde 
în mână, printr'o sgârie- 
tură, de exemplu, capăt 
îndată nişte pustule, ca 
nişte coşuri mai mari. 
Din clipa aceasta, vărsatul 
nu mă mai poate atinge. 

Cuvintele acestea fură 
ca o iluminatie pentru 
Jenner. El începu să facă 
cercetări, şi după douăzeci 
de ani de muncă încor- 
dată, reuşi să descopere 
vaccinul. 


7 


ORAŞUL CEL MAI REGE 
DIN LUME 


Suntem în timpul verii, 
ne înăbuşim de căldură. 
Ca să ne răcorim, să fa- 
cem o excursie până in 
Siberia. Aci, oraşul Verk- 
hoiansk, de pe râul Yana, 
şi-a pierdut titlul de „cel 
mai rece oraş din lume“, 

Cu toate că s'a înregis- 
trat până la 70" şi o tem- 
peraturá mijlocie de 50"4 
in Ianuarie, ceea ce nu-i 
puțin, s'a găsit însă şi 
mai mult. Profesorul rus 
Obroutchev a declarat, 
după 12 ani de observaţii 
sistematice, că recordul 
frigului e bătut de Oime- 
kon, pe râul Ondiguirka. 
Stațiunea meteorologică 
din orăşelul acesta a con- 
statat că temperatura e 
întotdeauna cu 4—7 grade 
mai joasă ca la Verkho- 
iansk; s'a găsit până la 
78%, 

Se pare că locuitorii s'au 
obişnuit destul de bine cu 
clima aceasta. Ah! br... 
brr... brrr... 


bilor. Se recomandă îm- 
potriva lor, purtarea mág- 
tilor de gaze. 

Aceşti nori de praf se 
ridică la înălțimi atât de 
mari, încât adesea avioa- 
nele sunt obligate să ate- 
rizeze, fără să poată trece 
deasupra lor. 


BATISTA CARE NU ARDE 


Se înmoae o batistă în 
apă şi apoi se stoarce bine; 
după aceea se bagă în 
spirt. Cu ajutorul unei 
furculițe finem batista 
astfel muiată în spirt, 
dasupra unei flăcări. Pen- 
tru un moment batista va 
arde, apoi flăcările se vor 
micşora şi batista va scăpa 
neatinsă. 


ATA FERMECATĂ 


Tineti câtva timp^o bu- 
cată de atá în apă tare 


sărată, apoi lásati-o să se 
usuce. După ce s'a uscat 
bine se leagă de un capăt 
un inel, iar celălalt capăt 
se atârnă undeva, aşa ca 
inelul să atârne în jos. 
Dati apoi foc atei, ea va 
arde si veti vedea inelul 
atârnând de scrumul atei. 


OUL CARE NU SE SPARGE 


Se apucă un ou de gă- 
ină astfel ca vârful ascu- 
tit să fie în palma dreaptă 
iar vârful turtit în palma 
stângă. Dacă se va strânge 
astfel oul, va fi imposibil 
să-l spargeti. 


ATA CARE NU ARDE 


Se iaun fir de atáobis- 
nuit şi se înfăşoară strâns 
împrejurul unei chei. Dacă 
ținem cheia astfel înfăşu- 
rată cu atá deasupra unei 
flăcări, ata nu va arde. 


è a AR ea EK! 
Acest binefăcător al G Hh | C ) T O R | 
umanității muri în 1823, NORII DE PRAF, AGENTI 000 dd 
in várstá de 74 de ani. N BOLILOR 
Este un sat 
v v Norii de praf, ridicati Unde câinii nu bat (latră) 
CALATORIND PRIN CER pe timp de secetá, prezintá Cocosii nu cántá g 
un pericol însemnat pen- Şi oamenii nu se scoală (?) 
tru sănătatea omenească. (minum) 
Ştiaţi că... Unele state americane, M : A 
Culoarea Lunei nu e Kansas, Colorado, New- Am un butoi cu vin alb si 
albă, ci galbenă ca alama? | Mexico, Oklahoma şi Roşcat, dar neamestecat (?) 
Distanţa dela Pământ la le au mult de tones (mo) 
cea mai apropiată stea e in cauza lor. Procentu , Gëf: 
de 10 d wen de leghe maladiilor şi al mortali- — Unde mergi tu, răsucitule? 
(o leghe—4 km.)? tátii se ridică în mod sim- — La ce má ntrebi gáuritule? 
Pământul primeşte a!4 (itor odată cu apariţia „Că la coadă 's aurit 
miliarda parte din căldura norilor de praf. Proporția Nu ca tine, tot cánit... : 
totală a Soarelui? prafului variază între 7 (1n8o» 1$ [nwny) 
Planeta Mercur e veşnic şi 90 tone pe hectar. Exa- Lg nac qo 
luminată pe o parte, veşnic — minarea lor a arătat că ele Cine intră mai întâi în Meo 
întunecată în cealaltă — contin microbi, fermenti (e1249) 
arte? şi ciuperci vătămătoare. E 4 
d Pe planeta Uranus sunt Efectele acestui praf Am o domnişoară e 
doar două anotimpuri: se observă mai întâi prin- Cu rochița pair im d 
vara şi iarna şi fiecare tr'o iritatie a căilor res- Când prind a o desbrăca 
din ele tine câte 21 ani  piratorii, ceeace face mai Toţi apuc'a lácrima... OON 
de-ai nostri? ugoará pátrunderea micro- (ede29) 
DIMINEAŢA 


COPIILOR 


NEYTETTS TT - 


ORIZONTAL: 2. Pasăre despre care vorbim în acest 
joc. 6. Țară în Asia, aşezată într'o mare peninsulă cu ace- 
laşi nume. 8. Il găseşti în pustiu şi pe orice plajă. 13. Gal- 
ben... de frică. 15. „Regele Junglei“ — văzut în atâtea 
filme. 16. Mare pustiu în Africa— patria struțului. 18. A 
doua notă în gama muzicală. 19. Trag brazde cu plugul. 
20. Aşa cum fuge strutul. 

VERTICAL: 1. Strutul, pasărea pustiului. 2. Stat 
în Indo-China. 3. Orice suprafață se măsoară în lung şi 
în... (ind.). 4. Val mic. 5. Tie. 7. Depe. 9. Punctul de 


unde se dá plecarea intr'o cursá. 10. Din nou. 11. Nor de... 
ce lasă struful în urma lui, când fuge. 12. Zeul soarelui 
la Egipteni. 14. Vise fără început. 17. Mare prăpastie. 
NICULESCU ALEXANDRU 
Târgovişte. 


Doi dintre aceşti pitici sunt la fel. 
Care sunt aceia? 


DIMINEAŢA 


Purtati-và bine cu florile 


Nu toată lumea ştie să 
se poarte bine cu florile. 
Poate că nici voi. Vreau 
să vă dau câteva sfaturi, 
care desigur că vă vor fi 
de folos, dacă vă sunt 
dragi florile. 

In primul rând desfa- 


` ceti buchetul îndată ce 


sosiți acasă, deoarece flo- 
rile trebue să poată res- 
pira in voie. Puneti-le 
imediat în apă ca să-şi 
revie. In apa în care ti- 
neti trandafirii, puneţi pu- 
ţină sare deoarece aceasta 
îi înviorează. Noaptea pu- 
nefi peste ei o cârpă udă 
şi tinefi-i la răcoare. Cre- 
stati uşor capătul tulpi- 
nelor, pentru ca floarea 
să poată absorbi mai uşor 
apa şi mai ales, tăiați în 
fiecare zi câte puţin din 
capătul tulpinei şi schim- 
bati apa din vază. 


Pentru ca masa să 
fie mai frumoasă... 


Mămica voastră este 
foarte supărată, deoarece 
după amiază, când vă bet 
laptele în curte, murdáriti 
prea multe şervete. Mă- 
mica ştie că orice pânză, 
spălată necontenit, sfâr- 
şeşte prin a se strica, 
şi nu ştiejce să mai facă. 

lată, dragele mele, o 
soluție uşoară şi fru- 
moasá: 

Cumpárati serveftele de 
hártie ín culoarea fetii 
de masá, sau de nu, luati 
foitá albă obişnuită şi tă- 
iati-o în pătrăţele. Mai 
luați nişte hârtie colorată 
lucioasă, să spunem roşie, 
şi tăiați cu foarfeca din 
ea diferite podoabe, ca 
flori, fluturi, pătrăţele, 
puncte, etc., pe care le 
lipifi în colțul servete- 
lelor. 

In felul acesta ati re- 
zolvat problema, căci nu 
mai aveți nevoie de şer- 
vete de pânză la masă, 
iar dacă se strică şerve- 
felele de foiţă, paguba 
nu este atât de mare. 


PODOABE F 
ŞI PENTRU 


lată, dragele mele, de 
data aceasta un lucru, care 


vă poate fi şi vouă de tot 
atât de mare folos ca şi 


păpuşilor voastre. Este 
vorba de nişte buzunăraşe, 


PI 


PSEPRESA ae | 
= SE 


împodobite cu un motiv 
decorativ dintre cele mai 


FETITELO 


'ENTRU TINE o iar cei mare, este pen- 


tru voi personal. 
Pentru executarea bro- 


P Á P U S A TA deriei de mai sus, între- 


frumoase si mai simple.  buinfafi mătase, coton 


E o garniturá lesne de Perle nu prea gros sau 
láná, toate in culori vii, 


potrivite modelului. 

Pe o rochie de lână, 
broderia ar fi foarte fru- 
moasá dear fi fácutá tot 
cu lână sau chiar cu lână 
de angora. E mai deco- 
rativ. 

Punctul se vede lesne 
din desen. 

Iată o  egarfá, care este 
impodobitá cu mica noas- 
trá broderie pe un buzu- 
nárag foarte elegant. Bro- 
deria, dacă este făcută pe 
un fond întunecat, ar 
putea fi făcută în roşu, 
galben, verde şi albastru 
deschis. 
făcut şi care poate fi adău- In fine, rochita, care ar 
gatá unei rochife, pe un trebui să fie dintr'o stofu- 
sort, un bolero şi aga mai  liţă albastru deschis, va 
fi brodatá în culori mai 
discrete, conform mode- 
lului aláturat. 

Sortuletul si boleroul 

primesc o broderie ín 
culori vii. 
„După cum vedeţi, mo- 
delul broderiei aláturate se 
potriveste de minune si 
batistelor voastre, ca si 
ale păpuşilor voastre. 


Câteva sfaturi practice 


Nu ati fost atente as- 
tăzi la masă şi v'ati pătat 
-rochița voastră de mătase 
cu grăsime. Ce vă faceţi? 
Cum o curăţaţi? 

Să vă spun eu. 

Presárati pe locul pătat 
sare, puneţi deasupra o 
sugativă curată şi apoi 


treceţi cu ferul cald pe 
deasupra. Grăsimea va fi 


absorbită de hârtia suga- 
tivă. 


e "a 

Dar dacă pata este de 
petrol? 

Atunci spálati uşor 
locul cu benzină curată, 
departe. Modelul mai mic cumpărată dela farmacie: 
este pentru păpuşa voas- ŒE mijlocul cel mai sigur. 


JOACA 


JOC IN TRIUNGHIU 


ORIZONTAL: 

1. A treia literă a alfabetului. 2. Ființa care umblă 
dimineața în patru picioare, la prânz în două şi seara 
în trei (?). 3. Animal de călărie. 4. Comună cu străzi 
şi lampioane frumoase. 5. Un veac. 


VERTICAL: 


1. La cap seceră, la trup pepene şi la picioare răş- 
chitoare. Ce este? 

2. Unde mergem să facem plajă? 

3. Apă stătătoare. 

4. Pe el, Griveiu? 

5. Cu ce sfârşeşte anul? 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele $i pronumele 


Adresa ea a 


Luna Augusr Nr. 2 - 


T 


Pisicile si 


Soricelul 


Pe unde tre- 
buesá apuce 
pisicuțele 
pentru ca să 


prindă şori- 


celul. 


DIMINEAŢA 


„POVESTEA GREIERASULUI^ 


A început, după ce Dom- 
nul dăduse suflare în- 
tregii omeniri, vietátilor 
şi gângâniilor, se strân- 
seră odată toate păsăre- 
lele la un loc şi hotă- 
râseră să dea o serbare în cinstea 
şi lauda Prea Sfântului. 

Se strânseseră într'o pădurice 
plină de verdeață, smálfatá de flori 
de toate colorile şi care, la uşoarele 
adieri ale vântului îşi trimetea par- 
fumu-i minunat până hăt - departe, 
către lăcaşurile omeneşti. 

Se strânseseră veselele păsărele şi 
un cuc — hotărât ca şef al cântă- 
retilor — alerga de colo-colo, aran- 
jând, dând tonuri şi dojenind cin- 
tezoii şi sburdalnicele pitulici. Se 
făcea ziuă. La răsărit, cerul se îm- 
purpura şi în curând, prima rază a 
strálucitorului soare mângâie creş- 
tetele munților. 

Şi atunci se porni minunata cân- 
tare. Multe, multe, venite din toate 
colțurile lumii, păsăruicile îngânau 
cu ochişorii plecaţi Cântarea Dimi- 
netii. De sus, din tronu-i ceresc, 
Domnul asculta surâzând. Alături 
de el cucul, cu grije, asculta atent, 
să nu facă cineva vreo greşală. Era 
o melodie minunată. 

„Şi totuşi, îndrăzni cucul, iartă- 
mă Doamne, dar par'că lipseşte ceva. 
Nici-o  păsărică nu are cântecul 
lăutei“. 

Domnul zâmbi cu bunătate şi 
privi în jur. Nimeni altcineva de- 


„Greieraş, zise blând Tatăl Ceresc, 
tine o láutá şi dă fuga în pădure 
de tine tonul păsăruicilor. Dar vezi, 
păstreaz-o ca pe ochii din cap. O 
alta cum e asta nu mai este şi dacă 
o pierzi, amar te vei căi!“. 

Gândăcelul ascultase cu ochii mari. 
O bucurie nemărginită îi cuprinse 
sufletul şi, apucând lăuta cu două 
picioruşe, şopti un „Mulţumesc, Pă- 
rinte!“ — şi o porni tepa-tepa, re- 
pede, repede, spre pádurice. 

..lar când corul pásárelelor se 
opri o clipá, o láutá fermecatá rá- 
suná. Privighetoarea privise miratá 
o clipá, apoi ingánatá de máiastrul 
greierag, sfárgi serbarea ín murmu- 
rul bondarilor şi în chemarea înde- 
părtată a cucului. 

Dar cine era mai fericit acum de- 
cát greieraşul? Intr'un suflet se în- 
torsese la Tatăl Ceresc si întinzân- 
du-i cu cele două picioruşe lăuta, 
aştepta un cuvânt, unul singur doar, 
din partea Lui. 

„Ai cântat minunat!“ —zise Dom- 
nul. „Eşti vrednic de o asemenea 
lăută. Păstreaz-o pentru tine şi în- 
veseleşte-i şi pe alții cum m'ai în- 
cântat pe mine acum!“. 

Greieraşul ametise de bucurie. 
Privea fata blândă şi luminată de 
zâmbet a Sfântului şi nici nu ştiu 
ce bolborosi... Apoi o luă razna 


peste munți, peste câmpuri şi ră- 
zoare, trecu într'o coaje de nucă 
mările şi începu a cutreiera lumea 
în lung sin lat. 


cât un gândăcel umil, care asculta 
cu cornitele plecate, pitit într'o a- 
dâncitură a tronului. 


Se oprea la nunțile furnicilor, 
unde le cânta toată noaptea, până 
în zori, sau la încoronarea vreunei 


Toti locuitorii din Kropna, un orăşel 
din Yugoslavia, sunt fierari 


LICĂ HORIA 


regine de albine, unde se mai că- 
pătuia cu puțină miere; acum, nu 
le mai cânta deloc furnicilor de când 
ele îl păcăliseră, nedându-i nimic 
după o noapte întreagă de chef. 
Adormise greieraşul în zori, trist şi 
flămând, apoi spre seară, când soa- 
rele se lăsa în spatele păduricilor 
din zare; se hotărî să pornească 
spre alte locuri, mai bune. 

Multă, multă vreme pluti el în 
coaja-i de nucă, până ce, într'o bună 
noapte, ajunse la celălalt malal 
apei. Aci, par'că răsărind din apă, 
creşteau trestii si păpuriş, care ise 
păreau lui Cri-Cri ameţitor de înalte; 
pe apa liniştită pluteau frunze mari, 
albe, de nufár, şi lintitá multă şi 
deasă şi iarbă, flori. Din toate păr- 
tile veneau sgomote şi cântece, lu- 
minite de licurici sclipeau peste tot 
şi deasupra tuturor, un glas gros 
intona o serenadá lunii: 

„Oaac... Oaac!... 

„Aici e de mine“ — îşi zise greie- 
raşul şi coborî în iarba înaltă. 

„Dar cine mai eşti şi tu?—îl în- 
tâmpină, cu ochii bulbucati, o vietate. 

„Sunt Cri-Cri!“ — zise greieraşul. 

„Cri-Cri? Tu eşti muzicantul des- 
pre care se vorbeşte atâta în pădu- 
re? Fii binevenit în , Tara Muzicii“. 
Vino după mine! Te voi duce la 
Măria Sa O-Coac, Impăratul broaş- 
telor. Nici nu ştii ce petrecere e în 
baltă. Işi mărită bătrânul împărat 
fata, în noaptea asta, cu prințul 
Oa-Ac! Haidem!“. 

Ce vesel era Cri-Cri! 

„Am păşit cu dreptul, gândea el. 
Din prima seară o petrecere. Dar... 
să fie oare frumoasă printesa?''. 

Mergeau repede şi în curând ajun- 
seră. Greieraşul rămase minunat. Pe 
un lac micuf, înconjurat de trestii 
şi flori, pe foi de nufăr, plutitoare, 
erau întinse mese lungi, încărcate 
cu tot felul de bunătăți. Oaspetii 
erau mulți şi veseli, făcând o gălă- 
gie fără seamăn. Iar colo, în capul 
mesei, sta un broscoi bătrân, pri- 
vind duios la toţi ceilalți. In fața 
lui se opriră cei doi: mica broscutä 
şi Cri-Cri. 

„Impărate, zise broscuta, iată-l pe 
vestitul cântăreț Cri-Cri, venit de 
peste mări şi țări la nunta fiicei 
tale!“. 

„Ha-ha-ha! — râse cu glasul sáu 
gros bătrânul. Ăsta e Cri-Cri? Pir- 
piriul si prichindelul ăsta?“. 

„Ha-ha-ha!“ — râseră oaspeții. Ia 
să-l auzim!“ 

Se făcu linişte. Greieraşul îşi 
plimbă privirile printre meseni. Iat-o 
pe prințesa! Ce tânără şi frumoa- 


10 


Şi Cri-Cri începu să cânte. Ii 
cânta prinţesei un cântec duios şi 
lin şi sunetul lăutei sale se îngâna 
cu murmurul liniştit al apei şi cu 
foşnetul trestiilor. Luna se oprise 
pe cer şi boarea încremenise în 
crengile copacilor. 


Când termină, un ropot de aplauze 
răsună. Măria Sa O-Coac încruntă 
sprincenele. Cum? Prichindelul, pâr- 
litul ăsta vine să-i fure renumele 
de cântăreț? Asta nu se poate! 


„Voi cânta şi eu!“ — rosti el cu 
voce de bas. $i vom vedea cine e 
mai tare!“. 


Ridicându-se greoi, dădu ochii 
peste cap, desfăcu larg brațele şi 
deschizând o gură a cărei adâncimă 
îl făcu pe Cri-Cri să ameteasca, 
O-Coac începu. Luna o luase le 
goană pe cer, valurile se ridicau 
înalte, trestiile foşneau, vântul urla 
a vijelie printre crengile copacilor. 
Oaspetii priviserá o clipă holbati 
apoi săriră în apă şi nu se mai vá- 
zură. Singur, greieraşul rămăsese 
pe frunza de nufăr, cu inima tică- 
indu-i, cu ochii închişi, de teamă să 
nu amețească iar. 


„Ha-ha-ha! — izbucni Impáratul 
din nou, dupá o micá pauzá. Ce mai 
spui? Si tu, vierme, índrázneai sá 
má înfrunți? Auzi! A îndrăznit un 
Cri-Cri să-l înfrunte pe O-Coac! 
Soldaţi! Puneti mâna pe el, luati-i 
lăuta blestemată şi zvárliti-l apoi 
în închisoare! Ca să nu mai îndrăa- 
nească să turbure liniştea cu țârâi- 
tul lui!“, 


Și bietul Cri-Cri fu înşfăcat, apoi 
Zvârlit într'o groapă închisă cu un 
pietroi, în care puțină lumină ve- 
nea printr'o găurice, mare cât o gă- 
mălie de ac. Dar asta n'ar fi fost 
nimic! Cri-Cri nu mai avea lăuta. 
Se porni greieraşul pe plâns şi 
plânse, şi plânse, până ce în zori 
adormi. 


Il trezi un ciocănit. Era iar noapte. 
Privi afară. Era prințesa. Ea, ea 
era aici! 


„Sst! zise ea. Iti voi da drumul 
pentrucă îmi place mult cântecul 
tău. Iatá-ti şi láuta, pe care am fu- 
rat-o dela tatăl meu. $i acum, fugi !'* 


„Prinţesă, şopti Cri-Cri, dece nu 
vii cu mine? Iti voi cánta povesti 
minunate în frumoasele seri de 
vară!“ 


„Nu, zise broscufa. Tata mă tri- 
mite undeva, departe de-aici, în țara 
prințului Oa-Ac!“. 

„Voi veni după tine!“. 

„Nu ştii unde este. Dar... e târziu. 
Adio!“. 


Greieraşul privi în urma ei. Zvârli 
lăuta în spinare şi porni la drum. 
Pe marginea lacului îşi găsi coaja 
de nucă. 


»,Incotro?" — întrebă un pui de 
vrabie. ` 


11 


„Departe!“ — strigă greieragul. Si" de atunci greieraşul colindă 
„In lume, în căutarea țării lui Oa-Ac întreaga lume, cântând mereu în se- 
şi a frumoasei mele prințese!“ rile de vară, doar, doar îl va auzi 


Coaja se depărta încet de mal. Pe  broscufa lui dragă şi-l va chema la 
marginea ei, privind vălurelele, dânsa. 


Cri-Cri îngâna un cântec. «Cri-Cri! 
LICĂ HORIA. 


M 
rii) 
IN 


G CR SÉ A 


IONESCU D. VIRGIL 


Pod 


P wans 27 —— | 
; WE y» r 


P 
R 
E 
T 
: 


XENIA PR. FLORESCU 


DIMINEAȚA 


» 


N ZIARIST INTRE SALBATECI 


M aflat că în Africa 
trăesc sălbateci, desigur 
că ati aflat şi voi acelaşi 
lucru ca şi mine din 
cartea de geografie. Dar 
drept să vă spun, n'am 
dat niciodată atenție prea mare 
faptului, că în pădurile nepătrunse 
din inima continentului negru ar 
exista oameni, cari n'au altceva mai 


bun de făcut decât să-şi mănânce 
semenii, gátiti după toate regulele 
bunei bucătării. 

Acum vreo două zile, m'a cuprins 
însă o milă nemaipomenită de frații 
noştri negri din Africa. M'am 
hotărât să le fiu de folos, aducân- 
du-le la cunoştinţă toate lucrurile 
bune pe care ştim noi oamenii civi- 
lizafi, adică, acei care trăim prin 
Europa, care nu mâncăm carne de 
om şi care credem că nu există 
alții mai deştepţi ca noi. 

Prin urmâăre să fim intelegi: până 
în ziua pornirii mele spre Africa, 
n'au existat între mine şi canibali 
nici un fel de legătură. Ba mai 
mult, nu mi se întâmplase să în- 
tâlnesc vreun canibal, să spunem pe 
Calea Victoriei sau pe aiurea. Si pe 
cât mi se pare, deşi sunt un gaze- 
tar cunoscut, nu a existat până în 
ziua sosirii mele în A frica vreun 
canibal, care sá fi aflat de mine, 
sau care să fi citit măcar vreuna 
din istorisirile mele. 

Am luat prin urmare un vapor 
care pleca din Constanţa la Alexan- 
dria în Egipt şi după cinci zile de 
călătorie pe mare am ajuns la ţintă. 
După aceea am închiriat o barcă şi 
am pornit spre izvoarele Nilului, 
marele fluviu care străbate Egiptul, 
iar de acolo cu ajutorul unor hamali 
negri, cari nu aveau nici o poftă să 
mă mănânce, am pornit mai departe, 
spre fara canibalilor. 


Urechea unui 


In Africa este altfel decât pe la 
noi. Pădurile sunt atât de dese, 
încât trebue să-ți croeşti drumul 
printre arbori cu ajutorul securii 
şi dacă nu eşti atent şi calci vreun 
tigru pe coadă, te pomeneşti cu 
colții acestei pisici uriaşe,—care pe 
cât se pare nu prea poate suferi 
oamenii,—infipti sdraván în pulpă. 
Şi dacă domnul tigru este supărat 
sau îi este foame atuncia te face 
păpică, numai cât ai zice pis şi 
nici nu-ți mulţumeşte pentru servi- 
ciul pe care i-l faci. 

Am ajuns prin urmare după multe 
săptămâni de călătorie, în fara re- 
gelui Bimbo-Bombo, acela care în 
lupta cu celălalt rege negru Trimbo- 
Trombo, şi-a pierdut pantalonii. Si 
de atunci a dat ordin ca nici un 
negru să nu mai poarte pantaloni, 
ci numai numai un şorțuleț ca feti- 
tele. De atunci, toti Bimbi-bombi, 
cum se numesc supusii regelui 
căruia m'am dus să-i fac o vizită, 
poartă numai sortulete. 

Intr'o dimineață, când mă aflam 
lângă Bombezu, capitala țării lui 
Bimbo-Bombo, m'am pomenit încon- 
jurat de o sumedenie de bimbi-bombi 
cari s'au bucurat teribil de mult 
că mă văd, căci au început să dan- 
seze în jurul meu şi să strige: 

— Ce friptură bună! Ce friptură 
bună! 

In limba sălbatecilor asta însea- 
mnă cá mă prețuiau foarte mult şi 
că de ar fi ştiut să spuie cá „sunt o 


după o idee de Arcadie Avercenko, de AL. CALISTRAT 


Un singur lucru n'am înțeles. Deşi 
strigau că sunt o „friptură bună“ 
m'au legat ca pe un cârnat şi mau 
atârnat de o prăjină, pe care au 
luat-o doi domni foarte serioşi pe 
umerii lor. 

M'am gândit că poate aşa înțeleg 
sălbatecii să se poarte frumos cu 
musafirii lor şi am tăcut. 

Spre seară am ajuns în Bombezu, 
iar gazdele mele m'au dus direct 
la Majestatea Sa Bimbo-Bombo şi 
m'au trântit la pământ în fața lui. 

— Ce-i asta! a întrebat regele. 

— Friptură bună, a răspuns unul 
dintre negrii cari mă purtaseră pe 
umeri. 

— Proştilor, a strigat regele. Nu 
vedeți cá este prea slab. 

Am făcut ochii mari, căci eu sunt 
gras şi eu nu íntelegeam ce vrea 
sá spuie regele cu cuvintele lui. 

»le pomenesti cá socoate cá nu 
sunt destul de nobil“, am gândit eu 
şi m'am simțit foarte insultat de 
acest lucru. De aceea m'am hotărât 
să iau cuvântul şi să lămuresc pe 
Majestatea Sa asupra rostului venirii 
mele la Bombezu. 

Prin urmare am început: 

Majestate şi prea stimati domni 
canibali. 

Mă bucur nespus de mult, că 
după atâta amar de vreme am sosit 
din patria mea România, tocmai aici 
la dumneavoastră. 

— Bái! strigă atunci regele (pe 
la noi, cine strigă bă este un mito- 


bomboană“ ar fi spus-o cu siguranță. 
Cum în tara sălbatecilor nu există 
însă cofetării şi singurile bunátáfi 
pe care le ştiu ei sunt fripturile, au 
strigat aşa cum au strigat. 


om 


creşte toată viaţa 


- 


can, dar printre negri acesta este 
un semn de noblete). Te poftesc 
sá nu mai faci vráji, cá te fac tocaná. 

Prin urmare nenorocitii aceştia 
de negrii, credeau că-i vrájesc. Dar 


12 


ce mă supăra mai mult, era că Ma- 
jestatea Sa má socotea numai tocaná, 
ceea ce fără îndoială este cu mult 
mai puțin decât o friptură. Prin 
urmare am continuat. 

„Domnilor canibali, îmi pare 
foarte rău că vorbifi astfel. Eu în 
fara mea sunt gazetar, adică un fel 
de friptură clasa întâia, iar nu o 
tocană, cum credeți dumneavoastră“. 

— Bravo, bravo, au izbucnit 
atunci în urale, negrii. Bună friptură, 
foarte bună friptură, strigară iarăşi 
negrii. 

„Vă mulțumesc, am răspuns eu, 
dând din cap. Mi-am dat imediat 
seama că veți înțelege cá afi făcut 
o greşală socotindu-mă tocană“. 

— O să-l facem atunci friptură, 
hotărî Bimbo-Bombo. 

— Vă mulțumesc foarte mult, că 
mă veţi ridica la rangul de friptură 
şi voi căuta să vă fiu de folos, am 
continuat eu. 

— Da, da, sper cá o să fi gustos, 
răspunse regele. 

— Mă rog, mă rog, am spus eu 
ruşinându-mă de atâtea complimente. 

— O să dăm diseară un kai-kai 
(adică un banchet), la care o să-l 
servim pe dumnealui pe cartofi 
prájiti. 

Am simțit atunci cá mă trec fio- 
rii, căci am înțeles că nu este chiar 
atât de plăcut să fii friptură şi am 
căutat să-l conving pe Bimbo-Bombo, 
că ar avea avantagii mai mari, dacă 
ar renunța la kai-kai-ul de seară. 

— Majestate, — i-am spus eu in- 
dignat. Tin să vă aduc la cunoştinţă, 
că în țara noastră, gazetarii nu sunt 
făcuţi friptură. 

— Minţi,a strigat Bimbo, nu mi-ai 
spus adineauri că eşti o friptură 
foarte bună ? 

— Asta este cu totul altceva. E 
un rang. (Am sfeclit-o, mi-am spus 
eu cu glas încet). De altfel, vă asi- 
gur că nu sunt chiar atât de gustos 
pe cât mă arată chipul. Sunt bolnav 
de inimă. 

— Nu face nimic, n'o s'o mănânc, 
spuse regele. Mie tot nu-mi fac bine 
măruntaele. 

— Afară de aceasta, am venit la 
voi să vă civilizez.... 

— Ce să faci ? se minună Bimbo. 

— Să vá civilizez. Adică să vă 
conving, că friptura de gazetar nu 
este gustoasă şi că nu este elegant 
să mergi numai cu un gorfulef în 
jurul şoldurilor. 

— Teribil de interesant, se minuná 
regele. 

— Oh, asta nu e încă nimic. Dar 
ştiţi voi ceva despre cinematograf, 
despre electricitate, radio şi tramvai 
electric ? 

— Nu. 

— Ei vedeţi? Despre toate acestea 
vă voi spune eu, dacă nu mă veți 
face friptură sau chiar tocană. Intre 
noi rămâie vorba, tocana nici nu-mi 
place la gust. 

— Bine, spuse regele. Atunci o 
să facem mâine kai-kai de gazetar 


13 


ac a ner uite 


ca să ai timp să ne arăţi ce e aia 
civilizaţie. 

— Foarte bine, — am răspuns eu. 
— Putem să începem imediat. 


Regele sa aşezat mai bine pe tron 
şi a aşteptat. 

— Să începem cu electricitatea. 
Ştiţi voi ce este electricitatea? Ce 
însemnătate are ea pentru progresul 
omenirii? 

— Nu. 

— Ei bine, aflați cá electricitatea 
este a opta minune a lumii e forța 
care vă dá lumină şi căldură, care 
mişcă tramvaiele... 

— Şi cum o faci? 

— -Avem nevoie de un motor cu 
explozie si un dinamo... 

— Ce-i aia? 

— Hm., un motorcu explozie, am 
inceput eu, un motor, care, cu aju- 
torul exploziilor, învârteşte dinamul. 

— Dar dinamo ce este? 

— Dinamo, este motorul pe care-l 
mişcă celălalt motor, şi care la rân- 
dul lui cu ajutorul electricităţii 
mişcă alte motoare... 

— Lasă, lasă, spuse regele. Mai 
bine fă-ne un dinamo. 


— Asta o să fie mai greu, fiindcă 
am nevoe de fer. 
— Iti dau eu fer, spuse regele 


AL 


si dádu ordin sá mi se dea cát fer 
vreau. 

— Dar mai am nevoie si de lu- 
crátori.... 

— In dau zece sclavi, pe care 
dacă vrei poti să-i faci kai-kai. 

Mi s'a înfundat, mi-am spus eu. 
In vieata mea n'am făcut un dinamo 
şi nici un motor cu explozie. 

— Mai bine, să vă eplic teoria 
motoarelor cu explozii, am spus eu 
gândind să-i duc cu vorba. 

— Lasă teoriile, răspunse regele. 
Vrăjitorul nostru face şi el tot felul 
de teorii, dar nu face nici odată 
nimic de ispravă. Pe el nu pot să-l 
fac însă kai-kai, findcă e bătrân şi 
uscat. 

— Nu vă interesează radio? Am 
propus eu atunci. 

—Ba da, cum nu. Ce-i aia? 

— Radio este minunea cu ajutorul 
căreia te poti înțelege cu un om 
care se află la mare distanță. Si de 
data aceasta, tot electricitatea ne 
va fi de cel mai mare folos. 

— Ei vezi, spuse triumfător re- 
gele. Fă mai întâi electricitatea. 

— Electricitatea nu se face, am 
strigat eu atunci, ci e o minune 
dumnezească. Nu vedeți oare fulge- 
rele, nu auziți tráznetele? Ce sunt 
ele altceva decát electricitate? 

— Da? sunt electricitate? Păi 
atunci nu mai avem nevoie de tine 
ca să ne faci tu şi putem să te 
facem kai-kai, chiar astă seară. 
Sclavi, strigă regele, luați pe gaze- 
tarul acesta si faceți-mi o friptură 
bună pentru diseară. 

Doi negri au venit lângă mine şi 
m'au luat la cârcă. 

— Mie mi-a făcut din prima clipă 
impresia foarte bună gazetarul acesta, 
spuse unul dintre ei. E tânăr şi 
fraged şi nici prea slab nu este. Cu 
siguranță că o să fie foarte gustos. 
Și apoi, unde ai mai văzut o frip- 
tură care să ştie atât de multe şi 
să fie atât de deşteaptă? 

— Da, da, răspunse cel de al doi- 
lea. Şi eu m'am gândit la fel. Cred 
că o să-i mănânc creerul la capac. 
Poate că atunci o să ştiu si eu să 
fac civilizaţie ca el. 

Spunând aceste cuvinte. zu intrat 
în bucătăria regală. 

— Vă rog măcar, am spus eu, să 
mă gátiti într'o tavă curată. Altfel 
nu este higienic. 

— Teribil de interesant, îşi dădu 
cu părerea bucătarul. Păcat că tre- 
bue să-l facem friptură..... 

— Vai ce om drăguţ, i-am spus 
eu sperând în scăpare. 

— Da, da, ar fi ieşit altfel o ad- 
mirabilă tobă.... de carte. 

Negrii m'au trântit atunci jos 
lângă un butuc. Cum erau însă nişte 
negri necivilizati, m'au trântit atât 
de tare, încât...... m'au trezit din somn. 

M'am hotărât însă ca nici în vis 
să nu fac o călătorie în țara lui 
Bimbo-Bombo, din tara bimbi-bom- 
bilor, cu capitala Bombezu. . 

AL. CALISTRAT 


"OPIILOR 


E ET 


| DIN SACULETUL CU POVEŞTI | 


Intelepciunea pietrei 


Satul Zăboveni era vestit pentru 
târgurile sale, cari aveau loc în 
fiecare Joi, când toti sătenii de prin 
împrejurimi veneau să-şi cumpere 
cele ce le erau de trebuintá. Dar 
mai era vestit şi prin faptul, că mai 
toti locuitorii săi era o mână de 
gură cască cum rar se mai vedea. 

Deaceea nici negustorii cari ve- 
neau cu marfa la târg nu vindeau 
cine ştie ce mult, iar până vindeau 
ceva, Zăbovinenii le scoteau sufle- 
tul. Căci mai toti se mulțumeau să 
caşte-gura la panoramele cari încon- 
jurau barăcile, sau să irosească banii 
pe dulciurile cari îi atrăgeau mai 
mult ca orice. 


Atunci, un negustor se gândi, în- 
tr'o zi, să vie de hac acestor pierde- 
timp. Şi ce îşi puse în gând reuşi 
de minune. 

Iată că într'o Joi, primul sătean 
care se îndreptă spre bâlciu zări la 
marginea drumului, lângă un copac, 
un bolovan, foarte frumos colorat. 
Iar pe el scria: ,,Omule, sunt o pia- 
tră fermecată. Intoarce-má*, 

Săteanul se uită în stânga, în 
dreapta, şi, dacă văzu că nu mai 
vine nimeni, se apucă să întoarcă 
piatra. Uf, dar grea mai era! Deabia 
o putea urni. Sa străduit el însă 
peste puteri, căci deh! era o piatră 
fermecată şi îl putea aştepta bucurii 
mari. Insfârşit, iată piatra întoarsă. 
Dar ce să vezi: sub ea nu se găsia 
nici-o comoară, dar pe ea era scris: 
„Pune-mă acum la loc, ca să se pă- 
călească şi alt prost“. 

Mi-a spus cineva că în ziua aceia 
mai toți sătenii se păcăliră. Era doar, 
vorba de Zăbovineni! 


MOŞ TAIFAS 


Ecoul si papagalul 


In dimineața aceea citeam liniş- 
tită, când sună factorul. Am desfă- 
cut imediat scrisoarea pe care mi-o 
adusese. Era dela vechiul meu prie- 
ten Hildegard din Lion, a cărui 
semnătură, fiindcă e chel, era împo- 
dobită cu bucle negre. 

„Scumpa mea prietenă, scrie el, 
cunosc interesul pe care mi-l porti 
şi ştiu cum plângi singurătatea în 
care trăesc. Ei bine, bucură-te! 
Mi-am găsit un tovarás încântător. 
Tin mult să ţi-l prezint şi tie. Vino 
deci, îndată ce vei putea; te aştept 
cu nerăbdare. 


Il cunoscusem pe Hildegard în- 
tr'un spital unde eram amándoi in 
tratament. 

Era o persoaná amabilá dar tácutá 
care se închidea în casa sa din Lyon 
şi trăia ca un pustnic. 

Fui foarte mulțumită când aflai 
din scrisoarea lui că nu mai e sin- 
gur şi în aceeaşi seară plecai la Lyon. 

A doua zi, fui primită de Hilde- 
gard care era sguduit de hohote de 
pláns. 

»L'am pierdut —gemu el—pe cre- 
dinciosul meu tovarág. Ah! Dragă 
prietenă, poti să plângi şi tu cu 
mine!“ 

Incepui să plâng, 
printre lacrimi: 

„Dar la urma urmei, Hildegard, 
după cine plángem?* 

„După papagalul meu“. 


apoi întrebai 


„Ah!“ 

„Era o pasăre teribilă, reluă Hil- 
degard, de o desteptáciune neobis- 
nuitá si de un orgoliu nemai auzit. 
Era mândră cá putea vorbi“. 

„Mă ocupam de ea, ca de un copil. 

Eşam cu ea la plimbare în fiecare 
zi. Ah! Ce idee nenorocită am avut 
s'o duc eri la peştera celor o mie 
de cuvinte!“ 

„Peştera celor o mie de cuvinte?“ 

„Da, o peşteră din vecinătate nu- 
mită aşa din cauza ecoului ei. Am 
făcut o crimă când l-am dus acolo 
pe Coco“. 

»Dar dece ai făcut o crimă?“ în- 
trebai eu. 

„Dece? Dar pentrucă nenorocitul 
de Coco începu să strige: , Ce mai 
faci Coco?“ Imediat ecoul repetă ca 
de obiceiu, jumătatea frazei: ,,...faci 
Coco?“ Coco, uimit repetă ce aude 
„faci Coco?" Atunci ecoul, imitând 
mereu pe Coco, reia: „ti Coco“, 
apoi „co“ apoi un-sunet neînțeles, 
apoi nimic. 

Atunci Coco înspăimântat, neînţe- 
legând ce se întâmplă cu el, a crezut 


Dela 1572 la 1623 nu s'a 
aflat niciun duce in Anglia 


că nu mai ştie să vorbească. S'a în- 
tors acasă mâhnit şi într'o criză de 
disperare, s'a omorât!“ 

„Cum aşa?“ strigai eu. 

„Nenorocita mea pasăre s'a arun- 
cat pe fereastra pe care, din nebă- 
gare de seamă, o uitasem deschisă“. 

Și, ridicându-şi brațele spre cer. 
Hildegard adăugă: 

„Incă nu i s'a găsit corpul!“. 


ALBERTINE DE CARAVAGE. 


Judecata marinarului 


Intr'un port, un marinar, aşezat 
pe-o piatră, îşi fuma liniştit lulea- 
ua, privind în zarea albastră de 
care nu se mai sătura. 


Cum stătea aşa, mulțumit şi fără 
grijă, hop! că se apropie de el un 
om, care, după mersul lui încet şi 
semințele ce le rontáia arăta din 
plin, cá nu prea avea ce face. Cánd íl 
zări, marinarul se lumină la faţă. 

—  Insfârşit — îşi zise — voi avea 
cu cine să mai schimb o vorbă.— 

Ce să vă spui. Se puse cu între- 
bările pe marinar, că acesta nu mai 
ştia ce să facă de plictiseală, 

Deodată, drumetul îl întreabă: 

— Tătăl dumitale unde a murit? 

— Pe mare. 

— Dar bunicul dumitale? 

— Pe mare. 

— Dar străbunicul dumitale? 

— Tot pe mare. 

— Atunci cum nu ţi-e frică să 
mai călătoreşti pe mare. 

— Ascultă-mă, stimate domn,— 
intrebá la rándul sáu marinarul — 
tatál dumitale unde a murit? 

— In pat. 

— Dar bunicul dumitale? 

— In pat. 

— Atunci cum se face cá nu fi-e 
fricá sá te mai culci in pat? 


MOS TAIFAS 


STRĂJERI SI ELEVI 


CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


14 


DE TOATE 


IARNA 


Vrábiuta Cip tremură în pene; 
soarele e acoperit de nori iar vântul 
şi ploaia smulg paele cuibului său. 
Cip e mic, până acum n'a văzut 
decât vara cu grâul de aur şi câm- 
piile pline de păsări. Insă, în timp 
ce se întristează, i se face foame; 
şi cum ştie locurile din pădure unde 
a găsit seminţe, sboară iute... 

Asta să fie pădurea? Ramuri, 
ramuri şi iarăş ramuri! Câteva 
frunze galbene şi uscate, iată totul! 
Unde s'or fi dus frunzele verzi şi 
cuiburile care se ascundeau între 
ele? Nu mai e nici-o sămânță prin 
tufişuri... şi vântul suflă, suflă 
mereu... 

Incepe să însereze şi, chiar fără 
să fi mâncat, trebue să se întoarcă 
acasă. Inainte de a ajunge la cuibul 
său, Cip se opreşte pe marginea 
unei ferestre; de geam se reazămă 
un copil. Văzându-l, fetiţa se înde- 
părtează. După o clipă, se întoarce 
şi deschide încetişor fereastra. Dar 
sgomotul, oricât de uşor e, sperie 
din nou păsărica. Ea sboară pe un 
zid învecinat. 

Locueşte chiar acolo. Din cuib, 
vede tot ce se întâmplă peste drum. 
Fetița aruncă ceva pe marginea 
ferestrei, spunând: „Pui, pui“. După 
aceasta, închide fereastra. „Ce-o fi 
aruncat acolo?“ îşi spune Cip si, 
deoarece îi e din ce în ce mai foame, 
se duce să vadă: sunt fărămituri de 
pâine! Ce bucurie pentru el! După 
ce mănâncă, mulţumeşte făcând: 
„Cip-cip-cirip“ şi se întoarce în 
cuib. 


Noaptea visă că o fetiță deschidea 
în fiecare zi fereastra şi îl chema 
zicând: „Pui, pui! vino să mănânci“. 

Și, în adevăr, a doua zi şi în cele 
următoare, fereastra se deschise din 
nou; şi până la sfârşitul iernii, 


aceeaşi mánufá aruncă fărămituri 
BRES 


păsăruicii. 


Apune soarele şi câmpul respiră 
lung şi liniştit. 
O dungă lată de lumină 
se şterge 'ncet la asfinfit. 
Rácoarea vine fárá veste, 
furige ca un hof din cráng, 
Iar cutele de întuneric, 
în jurul câmpului se strâng. 
Frunzişul şi-a întrerupt povestea; 
dar râul murmură încet. 
Şi turme albe vin la apă, 
prin asfintitul violet. 
Departe tremurat se-aude, 
un pláns de fluer trist si rar. 
Mioarele-au plecat în vale. 
Pe ceruri stelele apar. 


UNDE ESTE 
MORARUL? 


Iată un joc de atenție, care nu 
trebue să fie trimis însă deslegat. 
Ştiţi că în Basarabia există mori 
de vânt. Zilele trecute, când s'au 
dus sătenii să mai macine nişte grâu 
la moară, ia-l pe morar de unde 
nu-i. L-au căutat prin tot locul şi 
nu l-au găsit. Abea spre seară, unul 
din săteni, care se odihnea în fața 
morii, a scos un strigăt de mirare, 
căci l-a găsit pe morar ascuns, unde 


n'ar fi crezut nimeni că poate sta 
un om. Unde-i morarul. Căutaţi-l şi 
voi. 


PERE M IA N T 1! 


TICU V.-FOSCALINA 


MC 


Dacă revista ţi-a plăcut 
citeste-o iar dela'nceput 


ANĂZBĂ TII 


Are dreptate 


Cu toate cá n'are voe, Lili aleargá 
mereu pe stradă. Azi însă a căzut 
şi s'a lovit destul de tare. 

— Vezi, îi spune mama, sper că 
altă dată ai să te înveți minte. 

-— Nu, răspunse Lili, de data asta 
m'am învățat minte. 


Asemănare 


— Ce asemănare este între un 
sac rupt şi un copil obraznic? 

— Nu ştiu, spune tu. 

— Amândoi trebuesc cárpiti. 


Câştigul 


Vasilică împrumută mereu bani 
dela fratele său, dar uită întotdeauna 
să-i dea înapoi. Azi i-a cerut 20 
de lei. 

Fratele şovăe între bunătate şi 
economie. 

— Uite ce, zice el însfârşit, am 
să-ți dau numai jumătate. In felul 
acesta vom câştiga fiecare câte 
10 lei. 


Amabilitate i 


— Cu talentul pe 


Imposibil 


— Să-ţi amintesti întodeauna 
fiule, că cuvântul „imposibil“ trebue 
şters din vocabularul unui om harnic. 

— Se poate, tată. Dar ai încercat 
vreodată să aprinzi un chibrit fre- 
cându-l de o bucată de săpun? 


Copiii 


— Ştii, mâine dimineață am să 
mă spăl pe dinți mai puțin timp 
ca de obiceiu. 

— De ce? 

— Mi-a căzut azi un dinte. 


Nevoia învață pe om 


La un doctor renumit soseşte un 
pacient destul de prost îmbrăcat. 

— Domnule doctor, am înghițit o 
monedă de 100 lei. 

— Da? Şi când asta? 
-— Acum doi ani. 

— Cum se poate? Si de ce vii 
abea acum? 

— Păi, atunci n'aveam aga nevoe 
de bani. 


eren 


L4 
É 


Teribil 


— După cum ţi-am spus, am făcut 
zeci de călătorii şi am trecut prin 
mii de pericole. Aşa, odată era să 
mă înec. 

— Cum asta? 

— Când am adormit în bae. 


Ghinion 


— Ce să-ți spun dragă, sunt ruinat. 

— Dar ce ti s'a'ntámplat. 

— Inchipueste-ti cá mi-a ars toată 
fabrica. 

— Dar ce fabricai acolo? 

— Pompe de incendiu. 


— Ce să-i cumpăr báetagului meu 
de ziua lui? 

— O minge de foot-ball. 

— Nu stie sá joace. 
Un trenulet electric. 
Mi-e fricá sá nu se curenteze. 
— O carte. 
— Are una. 


Adevărat! 


Sandu a fost angajat 


care-l ai, ai să ajungi într'o fabrică de busole. 
Dar în aceeaşi zi, con- 
departe. 


— Sunteţi prea ama- 
bil. 

— De, 
sá fi 


şi cu cát ai 
mai departe, cu 
atát o sá fie mai bine 


de noi. 


Explicatie 


— Ce e o transactie, 
táticule? 

— O transactie? Eo 
invoialá în care fiecare 
crede că i-a înşelat pe 
ceilalţi. 


Nu-i același lucru 


— Haide tată, judecă 

puțin. Tu la vârsta 

mea, nu-ţi cumpărai 
bonboane? 

— Da, dar nu le plă- 

. team eu. Le plătea bu- 
-nieuk tău. 


y Bibl S pa 


tramaistrul 
la director: 
— Domnule Direc- 
tor, trebue să-l dăm 
afară pe Sandu. Ne 
strică buolele. 
— Cum aşa? 

- Când trece prin 
atelier, acele magnetice 
se întorc toate spre el, 
în loc să se întoarcă 
spre Nord. 

— Curios, să-l exami- 
neze un medic. 

Doctorul vine a doua 
zi şi îl examinează. 
Apoi: 

— N'are nimic... 

— Ah! 

— Decât o sănătate 
de fier. 


Stia 


— Asadar ti-ai párásit 
serviciul? Si ce-a spus 
seful táu cánd a vázut 
cá pleci? 

— Nimica. 
inaintea mea. 


se repede 


El ştia 


Adam € A. Duenw^chi 


— om ——— 


IMIMEATA COPIILOR 


revistă ilustrată Pentu tineret | 819 | 


E 


D 


me 


s N d 
ua, A 
wl? 


sé a 


| 
Zei de aur &/ oo- 
meni Tör Tric, fem- 
de marete SE Gin 
penumorole, Azlecr 
anoTici.... Toate aces- 
Zo se amesteca în 
calea Jor 


(Pag. 7-5) 


A nau aproape coudzec/ 
Oe oameni, plini oe cu- 
Fer $ veselre.óe uniserg 
Sub comando lvi FRED 
HARRIS în7r'o c/7joc* oe 
en/uziasm Şi culreerav 
Mexicul done Deco: 
Sind şi Spe, 
e el p" 


mem » 


PREMIANTII 


Dragii mei. 
Concursul nostru de jo- 
curi s'a terminat, iar re- 


dactorii cari se ocupá cu. 


chestiunea jocurilor mun- 


h.m s mm wë ër "ër oom 


cesc de zor spre a cerceta 
răspunsurile pe care le-aţi 


trimis. Imi pare foarte 
rău, dar cu toate că au 
muncit zi şi noapte, tot 
nau putut termina cu 
cititul atâtor scrisori, ast- 
fel că numele deslegători- 
lor şi al fericitilor pre- 
mianti vor apărea abea în 
numărul viitor. 


ia a e e a a 


ZS 


éi 


— 
b 


M. GH. EUGENIU 


Sunt treizeci şi cinci de 
premii care au fost decer- 
nate cititorilor. Unele 
dintre ele sunt de mare 
valoare.  Acelea ne-au 
fost oferite după cum şi 
ştiţi cu toţii de marile 
magazine AUTOREX din 
str. Doamnei nr. 14. Prin 
urmare încă o săptămână 
de răbdare. 

Direcţia revistei noastre 
m'a rugat însă să vă cer 
un anumit lucru şi anume: 
acei dintre voi cari vor fi 
premiaţi, să fie obligati 
să ne trimită fotografiile 
lor, pentru a se vedea de 
către toti ceilalți cititori 
cine a căpătat premiile. 
Socot că măsura este bună. 
Prin urmare mă adresez 
acelora dintre voi care 
veți fi printre fericitii 
câştigători, rugându-vă să 
ne trimiteţi fotografia 
voastră, spre a fi publicată 
în revistă. Altfel. nu vom 
putea trimite premiile. 

Prin urmare încă o 
săptămână răbdare. 

RASCA F.— Dupăter- 
minarea concursului de 
jocuri se va da rezultatul 
concursului lui Bică. V'am 
rugat însă de atâtea ori, 
să nu scrieți pe aceeaşi 
hârtie, cinci chestiuni di- 
ferite. Nu-mi trimiteţi 


i 


TAMARA GOTLEIB 


In fiecare metru pătrat de pământ, 
se găsesc 13 viermi de pământ. 


KS a 


versurile la concursul lui 
Bică şi pe aceeaşi hârtie 
nişte glume. Glumele am 
trebuit să le anulez. 
SOIFER A. — Am citit 
poezia. Este foarte frumos 
cá-ti iubeşti tara, dar poe- 
zia nu poate fi publicată. 
Ai răbdare să mai creşti 
POPOVICI OTHELO. 
— Imi pare foarte rău că 
ai trebuit să aştepţi, dar 
n'ám avut încotro. Fiecare 
primeşte răspunsul când 
îi vine rândul. De bună 
seamă că sunt veselă ori- 
decâte ori capăt un nou 
nepotel si mai ales unul 
talentat ca tine. Poeziile 
sunt bunicele. Cea intitu- 
lată BUNICA este mai 
bună si cu oarecari corec- 
turi va putea apare. 
IOAN POPESCU SI 
PETRESCU AUREL — 
O cerere se face deobiceiu 
pe un ton mai cuviincios. 
Prin urmare nu socot că 
trebue să iau în conside- 
rație carteavoastră poştală. 
Nu admit termene şi nici 
lipsă de politetá. Cred cá 
suntem înțeleşi. 
URSEANU ADINA 
RODICA — Draga mea, 
scrisoarea ta m'a bucurat 
foarte mult. Povestea nu 
poate: fi însă publicată. 
Cred că eşti încă prea 


REMIANTI * 


NOȘTRI 


mică pentru a te ocupa cu 
meseria scrisului, care 
este grea şi spinoasă. Jo- 
cul nu l-am putut da d-lui 
redactor special de jocuri, 
fiindcă era scris pe aceeaşi 
hârtie cu povestea 


—— 


3 
3 
E 

SI 
1 


RM 


bot m, Rc a 
MIRELA RABINOVICI 
— Dupá cum vezi publicám 
fotografiile premiantilor. 
Nu punem însă prea multe, 
deoarece ia spațiu şi nu 
mai putem publica poveş- 
tile care interesează pe 
toată lumea. Fotogafiile 
sunt interesante numai 
pentru câțiva. Dacá-ti face 
însă plăcere, trimite-ne fo- 
tografia. 


Ki 


M. STĂNCULESCU 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Inserisă, sub No. 238 in Regist Publicati- |—| Director: TUDOR TEODORESCU-BRAMISTE |] Editura iere: S. A. Ru Bucureşti 


Tariful abonamentelor lo revista „DIMINEAŢA COPII LO R“. — In țară: } an Lei 200; 6 tuni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia şi Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—IL Celelalte țări: ! an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. —MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


16 AUGUST 1939 


SFATUL ANIMALELOR 


Stiu animalele sá vorbeascá? 

Unii spun că da, alţii că nu. Eu 
cred însă cá ştiu, căci altfel nu 
văd cum s'ar înțelege între ele. Si 
că animalele de tot felul se înțeleg 
între ele, acesta nu este un lucru 
care ar mai trebui discutat, fiindcă 
toți savanții au putut să se con- 
vingă, că e adevărat. 

In satul unde m'am odihnit în 
vara aceasta, am făcut cunoştinţă 
cu tot felul de ființe negrăitoare, 
care mi-au fost bune prietene şi 
dela care am învățat o sumedenie 
de lucruri dintre cele mai intere- 
sante. 

Grivei, câinele ciobănesc cu blana 
deasă şi moale, m'a învățat să pre- 
tuesc adevărata prietenie şi odată, 
când am fost la ananghie, m'a aju- 
tat cum nu se poate mai frumos. 

Pornisem să mă plimb pe câmp 
şi prin păduricea din apropierea 
satului, când cerul se întunecă pe 
neaşteptate şi izbucni o furtună cu 


tunete şi trăznete, de ar fi băgat: 


în sperieti chiar si pe un om mai 
curagios decât mine. 

Má adápostii intr'o colibá pe care 
o aflai in cámp, gándind cá ploaia 
va trece peste putin si voi putea 
reveni acasá. Dar pe ce trecea vremea 
ploaia se íntetea, iar eu mă aflam 
singurá in mijlocul cámpului, de- 
parte de orice fiintá ome- 
nească. Eram nespus de 
tristă, căci nu ştiam cât 
mai aveam să stau pe a- 
colo şi mă îngrijoram că 
ai mei mă vor căuta, ne- 
ştiind ce s'a întâmplat cu 
mine. 

In clipa aceea mă po- 
menii cu Grivei care intră 
ud leoarcă în colibă si 
începe să se gudure şi să 
se bucure pe legea lui 
câinească, de nu ştiam ce 
să cred cá este cu el. 

După câteva clipe, Gri- 
vei îmi apucă rochia cu 


dinţii şi începu să tragă cu furie, 
ca şi cum ar fi voit să-mi spuie: 
„Vino cu mine“. La început m'am 
codit să ies cu el în ploaie, dar mai 
apoi, înceiudată, l-am urmat. 

Făcusem abea câțiva paşi şi 
eram leoarcă de apă. N'am zis însă 
nimic şi căutam să mă ţin pe ur- 
mele lui Grivei. Deodată mă pome- 
nii cu o lumină orbitoare urmată 
de un tunet înfiorător. Când am 
privit în urma mea, am văzut co- 
liba în care mă adăpostisem în flă- 
cări, căci fusese lovită de trăznet. 
De mai rămâneam acolo aşi fi fost 
cu siguranță ucisă. 

Dar ce este mai interesant, este 
că Grivei nu s'a mulțumit numai 
să-mi salveze vieata,ci fugind îna- 
intea mea acasă a dat alarma prin 
lătrături, şi a adus pe cineva în 
calea mea, astfel că am putut ajunge 
în sat vie şi nevătămată, datorită 
devotamentului acestui animal cu 
suflet bun. 

Să vá mai dau o dovadă, că ani- 
malele pot să se facă înțelese în 
graiul lor? 

Ati fost desigur si voi la țară si 
ati văzut spaima gospodarilor când 
se ivesc ulii. Ei bine, pàsáretul din 
curte dă alarma în felul lui, ca să 
ferească pe ceilalți de ulii. Găinele 


de ELLA 1H. 


mai ales, deindatá ce simt apropie- 
rea uliului, fac un scandal de-ti iau 
auzul, iar toate celelalte pásári din 
curte le inteleg si se ascund. Pe 
semne cá pe limba lor păsărească, 
găinile strigă: ,Fugiti cá vine 
uliul“, 

Sunt sigură, că undeva în inima 
pădurii se adună în noapte sfatul 
animalelor. Vin acolo tot soiul de 
lighioane, care locuiesc prin codrii 
şi care pun la cale ce să facă cu 
toate în zilele care vin. Te pome- 
neşti că aleg şi un primar şi con- 
silieri pădurari şi că cel mai de 
seamă dintre ei este ursul, care îşi 
mănâncă semenii drept pedeapsă că 
nu ascultă de ordinele lui. 

Altfel, drept să vă spun, nu în- 
teleg cum este atâta ordine în pă- 
dure. 

O veveritá mică şi deşteaptă, mi-a 
spus însă la ureche un lucru, care 
m'a bucurat mult, căci voi afla ceea 
ce vreau să ştiu. Ştiţi ce mi-a spus? 
Că Mătuşica a scris împreună cu 
scriitorul Alexandru Calistrat un 
roman pentru tineret, care se nu- 
meşte DOREL IN PĂDURE şi că 
în cartea aceasta sunt povestite o 
sumedenie de lucruri nespus de fru- 
moase si interesante, pe care ar fi 
bine să le ştiţi şi voi. 


Vas 


III 


Prin sala cea mândră porni atunci fulgerul ílácá- 


rilor. Palatul bătrân de veacuri se cutremură la 
sgomotul ce răsună sub bolțile sale, când o mână de 
oameni hotărâți începu să se apere cu armele de 
Aztecii care îhaintau cu furie. 

O linie de foc străluci în sala tronului şi bătrâna 
clădire duse până departe ecoul vitejiei oamenilor 
strânşi acolo. O duzină de Indieni scăpară armele 
din mâini căzând fără viață la pământ. Aceasta ii 
opri o clipă pe ceilalţi din goana lor sălbatecă. 

— Prin multe încercări am mai trecut eu, zise 
Slash Dalton, dar asta le întrece pe toate. Nici nu 
cred să mai fie o scăpare. Dar voiu muri cu armele 
în mâini şi asta e tot ce doresc. 

— Ai dreptate, răspunse Windy încărcându-şi re- 
volverul, dar oriunde vom pleca, în Rai sau în Iad, vom 
încerca să luăm cât mai mulți Azteci împreună cu noi. 

Windy Waters şi tovarăşii săi erau ascunşi în sala 
tronului din cetatea Azteci'or unde veniseră să-şi 
scape şeful Fred Harris şi prietenul acestuia Burt 
Bradman. 

Acţiunea lor fusese atât de hotărâtă şi de repede, 
încât o bună parte din Azteci fuseseră scoşi imediat 
din luptă. Dar ceilalți se opriseră şi se ascunseseră 
în umbrele încăperii. 

Era o situație disperată, o luptă între oameni care 
abea se vedeau unii pe alţii. Dacă vreun om de al lui 
Harris îşi arăta mâna încercând să tragă, o ploaie de 
sulițe si de săgeți se abătea asupra lui, silirdu-l să 
dea înapoi. Dar chiar şi aşa, armele lor izbuteau să 
doboare destui Azteci. 

Odată chiar Slash Dalton ieşi cu totul din ascunză- 
coare, aşteptând să se repeadă Indienii către el. Cei 
are încercară aceasta îşi plătiră îndrăzneala cu vieata. 
Dar apoi viteazul flăcău îşi smulse două săgeți care 
pătrunseseră în mâneca hainei lui. 

— Altă dată să fi mai prevăzător băete, îl sfătui 
Dan Silva. Ságetile acestea sunt înveninate cu curara 
şi otrava aceasta odată intrată în sânge, nimic nu te 
mai, poate salva. 

In momentul acesta răsună un foc de revolver 
urmat de o exclamatie voioasá. . 

L'am prins, strigá Rasvhide Smith. Pungasul incerca 
sá se furiseze spre mine ! 


In Grecia nu se vinde pâinea caldă, 
ci numai după ce se răceşte. 


La cuvintele acestea Windy îşi ridică ochii, în- 
grijorat. 

— E adevărat, şopti el către Slash Dalton, Indienii 
încearcă să ne înconjoare. Nu mai e chiar aşa de 
veselă aventura asta. 

In curând nu mai încăpu nicio îndoială, Aztecii se 
răspândeau dealungul pereților ferindu-se după co- 
loane şi apropiindu-se cu fiecare mişcare de duşmanul 
ascuns în umbră. 

Fără veste, Windy Waters îi dădu un brânci lui 
Slash Dalton, care se rostogoli la câțiva paşi. In clipa 
următoare însă, o suliță se înfipse pe podea în locul 
unde stătuse Slash. Si tot în aceeaşi clipă răsună re- 
volverul lui Windy, iar Indianul care aruncase sulița 
căzu la pământ, unde rămase nemişcat, cu sângele 
curgând din rană. 

Sgomot de paşi grăbiţi îi făcu apoi să bănuiască 
că galerii nenumărate înconjoară sala cea mare şi că 
Indienii aleargă într'acolo. Dar era greu să vezi ceva 
prin întunericul de nepătruns. Numai câte odată 
Jucirea unei sulițe sau mişcarea unui corp bronzat 
atrăgeau un foc de pistol urmat de un strigăt de durere. 

Un geamăt neaşteptat răsună de după o coloană 
apropiată ; Ted Hartley zăcea pe jos cu o săgeată 
înfiptă în coaste şi Buck Hartley îngenunchiase lângă 
el cu părul válvoiu şi ochii rátáciti. 

— L'au rănit, strigă el, l-au rănit pe Ted! O să 
mi-o plătească ei, câinii ăştia. 

Windy clătină capul, dar se opri deodată cu ochii 
mari deschişi. Doc Milligan părăsise adăpostul coloa- 
nei şi mergea hotărât spre rănit. 

Doc se mişca fără şovăială cu pălăria înfundată bine 
pe cap. Nimeni nu-l văzuse încă fără pălăria aceasta. 
Dar tot astfel, nimeni nu-l văzuse încă fără pălăria 
aceasta. Dar tot astfel, nimeni nu-l văzuse părăsind 
un tovarăş care avea nevoe de el. Mergea deci liniştit 
printr'o ploaie de săgeți inveninate. 

— Doamne, ce.nervi de fier, murmurá Windy 


"Waters. 


In mintea doctorului nu încăpea decât un gând. 
Ted e rănit, trebue să-l ajute. 

Deodată, Windy aproape sări în sus de uimire. 
Buck Hartley păşise afară din ascunzătoare cu fața 
albă ca varul şi ochii injectati de furie. In amândouă 
mâinile strângea câte un revolver amenintátor, şi fără 
să țină Seamă, fără să-şi dea seama de primejdie în 


4 


D En TL, GM NV 
PN * SH 


Fa 
A 


Ld 


rátácirea sa era gata sá porneascá cu pieptul deschis 
către Azteci. Cineva trebuia să-i plătească rana făcută 
fratelui său. 

— Inapoi, Buck, strigă Slash Dalton. Du-te înapoi 
nebunule, că te omoară ca pe un pui de găină. 

Buck Hartley páru cá nu aude cuvintele acestea, 
dar în aceeaş clipă ceva lung şi subțire şueră prin 
aer şi se încolăcea în jurul său. Inainte ca ceilalți 
să-şi dea seama ce se întâmplă Buck era prizonierul 
lasso-ului aruncat de Loop, care începu apoi să-l 
tragă încet dar sigur, către adăpost. 

In spatele coloanei, doctorul îngenunchiase lângă 
Ted Hartley. Fără întârziere el rupse capătul ságetii 
care atârnă afară, apoi, cu o singură smucitură, ii 
deschise cămaşa dela gât la mijloc. Işi scoase apoi 
cuțitul dela cingátoare şi începu să tae marginile 
rănii ca să poată scoate capătul ascuțit al săgeții. 
Şi cu toată stăpânirea de sine Ted nu se putu împie- 
dica să geamă înăbuşit în timpul operației la care 
era supus. 

O linişte ne- 
aşteptată coborâse 
asupra bătrânei 
clădiri. Fiecare to- 
varăş îşi atintise 
privirea asupra lor. 
Ei îl văzură pe 
Doc ap!ecándu-se 
spre rănit, punân- 
du-şi gura la rană 
şi începând să sugă 
veninul. Windy 
nu-şi putu crede 
ochilor. 

— Mii de tráz- 
nete, mormăi el, 
multe am mai vă- 
zut până acum, dar 
asemenea curaj in- 
că nu. Ar trebui 
sá stám cu totii 
descoperiţi în fata 
lui. 

Doc scuipă ve- 
ninul si privi li- 
niştit către ceilalți. 
Lângă el Buck Hartley se luptă să se repeadă către 
Azteci, dar mâna de fer a lui Looparoo Larrigan îl 
tinea fără crutare pe loc. 

— Totul e în regulă, strigă atunci doctorul. Cred 
că am intervenit la timp. Dealtfel săgeata nici nu 
intrase prea adânc. 

Ted Hartley îşi întinse mâna către fratele său. 

— Să nu fii îngrijat, Buck, şopti el. Nu mă pot 
omori ei chiar aşa de uşor. 

Şi bătălia continuă iar, luptă fantastică şi disperată, 
care doboráse de acum atâția Indieni la pământ. 
Dar Windy Waters era din ce în ce mai nedumerit. 
Indienii ocupâseră toată încăperea afară de capătul 
în care se strânseseră el şi tovarăşii săi. O duzină 
dintre Azteci se urcaseră prin galerii şi totuşi — şi 
aceasta îl nedumerea cumplit — afară de Ted Hartley 
niciunul din ei nu fusese rănit. Sulitele, săgețile si 
cutitele se nápusteau în jurul lor la fiecare mişcare si 
totuşi se părea că Indienii aşteptau să-i captiveze de vii. 

Windy îşi destăinui gândurile lui Dan Silva, Spa- 


'niolul cu ochi negrii şi buze subțiri. Acesta afirmă 


înverşunat. — M'am gândit şi eu la asta, adăogă el. 
Ei vor să ne prindă vii şi crede-mă prietene, nu-i 
chiar aşa plăcut să cazi de viu în mâna Aztecilor. 
Eu ştiu asta pentrucă sunt Spaniol şi strămoşii mei 
au avut de furcă cu Indienii. Ne păstrează pentru 
ceva mult mai bun decât moartea prin săgeți otrávite. 


— Dacă nu plecăm de aici ne vor înconjura defi- 
nitiv, răspunse Windy. Dar unde naiba am putea să 
ne ducem? 


a CAN tt 


Repede, el începu să examineze împrejurimile. La o 
mică distanță de aci se găsea zidul încăperii şi pentru 
prima oară Windy observă cá nu era întins cu desă- 
vârşire. Drept în mijloc se afla o adâncitură destul 
de mare, aproape o cameră cu trei pereți. Dacă ar fi 
putut să intre acolo, spatele şi marginile le-ar fi fost 
apărate şi n'ar fi putut fi atacați decât numai prin 
față. Intr'o clipă Windy îşi făcuse planul. 

— Băeţi, strigă el, cred că trebue să ne migcám şi 
cel mai bine e să intrăm în adâncitura aceea. Rasvhide 
treci tu întâi. Te păzim noi să nu fii rănit. 

Unul câte unul se retraseră cu toţii acolo iar 
Windy intră cel din urmă. Acum stăteau într'un în- 
tuneric de iad, dar nu puteau fi atacați fără ştirea lor. 

— Cred că ăsta-i sfârşitul, mormái Windy. Poate 

că vom rezista o oră, poate două. Dar nu-mi pare 
rău decât de un singur lucru. Oriunde-o fi Fred 
Harris s'o fi gândind că l-am părăsit în mâinile 
Indienilor. Şi asta mă supără mai mult ca orice. 
; In spatele sălii 
tronului, văzând 
totul dar nevăzut 
de nimeni, era Tala, 
şeful Aztecilor. In 
spatele său stăteau 
nemiscati o duzină 
de băştinaşi înar- 
mati, garda lui 
personală. 

Lângă el se afla 
un Aztec tânăr, 
extraordinar de bi- 
ne format. Fata sa 
fină şi frumoasă 
avea acum o expre- 
sie de mânie şi 
desgust, spre deo- 
sebire de Tala, ca- 
re zâmbea trium- 
fător. El pronunță 
o comandă scurtă 
şi unul din Indie- 
nii săi, păşi ascul- 
tător în fața lui. 
Tala vorbi câteva 
minute şi o privire 
de groază se ivi în ochii tânărului Aztec, care încercă 
să “protesteze. Dar celălalt se întoarse înfuriat. 

— Tala, şeful lor, eu sunt, strigă el. Si tu nu esti 
decát fiul meu, Komi. Ordinele mele trebuesc ascultate 
orbeste. 

Se întoarse apoi din nou către războinic şi-şi repetă 
ordinul. Cu fața nemişcată ca o statue, luptătorul 
păşi hotărât către mijlocul încăperii. 

Un foc de revolver răsună fără zăbavă şi Aztecul 
se aplecă la pământ unde se mai rostogoli odată şi 
rămase nemişcat. 

Tala vorbi din nou. Alt războinic păşi înaintea lui. 


— Cineva trebue să ajungă acolo, zise şeful şi-şi 
trimise omul către o moarte sigură. 

— Dar e groaznic, zise Komi. Nu faci altceva de- 
cât să dispui de viețile oamenilor fără niciun folos. 

— Aceştia nu sunt oameni, sunt sclavi, răspunse 
Tala. Ce importanță are moartea lor? Găsesc alte 
sute în loc. 

Komi ridică din umeri. 

— Atunci voi încerca şi eu, răspunse el, dar mâna 
lui Tala îl opri. 

— Vei rămâne aici, tuná el. Viaţa unui sclav nu 
valorează nimica, dar tu eşti unicul meu fiu. 

Deodată un fulger de triumf trecu prin ochii şefu- 
lui şi el se întoarse către un Aztec: 

— Adu-mi repede, prizonierul alb. 

(Va urma) 


ATA 


^. COPIILOR 


DIMINE 


- _ ——— A1 


abc T m PTT 


NE SCRIU 


VX 
Y 


^ CITITORII 


NUH COLEGA MEA NH 


O chema Sanda, micá si 
fricoasá, ca un iepuras. 
Avea părul negru şi cati- 
felat, iar ochii mici şi 
albaştri. Prima dată, am 
văzut-o într'a Il-a pri- 
mară, s'a aşezat lângă 
mine şi a zâmbit atât de 
dulce, în cât an simţit 
pentru ea un sentiment 
de dragoste mai mare de- 
cât față de celelalte co- 
lege. 

In clasa a III-a pri- 
mară, o iubeam atât de 
mult, încât aşi fi fost 
în stare să capăt o notă 
mică eu, pentru o copi- 
lărie a ei. 

Era frumoasă, bună. şi 
deşteaptă! Iar mai presus 
de toate, era acea copi- 
lărie cu care vorbea şi 
făcea toate. Mă 'ntreba: 

— „la mai spune-mi, şi 
ce-a făcut pisica, după ce 
a mâncat şoricelul“, iar 


apoi cu compătimire, gata ` 


de plâns „săracul şoricel!“. 

Orele treceau atât de 
bine cu ea, încât aproape 
nu le simțeam; era mica 
mea păpuşă vie. 

Intr'o zi de primăvară, 
când era prima zi după 
vacanța Paştelui, Sănduca 
n'a venit şi n'a venit nici 
a doua zi, toată săptămâna 
a lipsit şi am fost foarte 
îngrijorată. 

In Dumineca aceea m'am 
hotărît să merg la ea să 
văd ce are şi dacă e bol- 
navă s'o distrez, s'o văd 
că se bucură şi-i pare bine, 
ba mi-am luat şi o carte, 
la nevoie să-i citesc, şi 
după ce mi-am îmbrăcat 
pardesiul verde şi pălă- 
rioara, m'am dus iute pe 
strada vecină, la ea. 


Mama ei mi-a spus că 
doarme. Am intrat la ea 
în vârful picioarelor. Era 
întinsă intr'un pat cu fata 
roşie ca racul fiert; iar 
părul ei, care altă dată 
era în bucle, acum îi că- 
dea neglijent pe spate. 
Doamne! 

— „Ce bucurie îi va 


face venirea ta!“. Zise 
mama Sănducăi privind-o 
cu compătimire „tot me- 
reu întreba de tine“. 

Apoi se făcu linişte câ- 
teva minute, în care timp 
nu se auzea decât respi- 
ratia copilei. Pe urmă s'a 
sculat... a deschis ochişo- 
rii ei frumoşi, mari de 
tot, mi-a întins mánutele 
şi a zis: 

— „Nina!“ 

— „Ah! scumpo! Iată 
am venit!“. I-am zis eu 
foarte mişcată... 

Am stat câteva ore, în 
care timp i-am vorbit 
multe şi i-am citit poveşti 


scurte şi hazlii. Când am 
vrut să plec şi-a pusmâi- 
nile împrejurul gâtului 
meu şi a zis: 

— „Nu! Mai stai“; iar 
apoi „te rog mult să stai!“ 

Oh! ce vorbe! Aşi pu- 
tea să plec, când ea mă 
roagă aşa frumos să stau? 
Iar apoi ca să pot pleca, 
a trebuit s'o adorm şi să 
plec fără să ştie ea, căci 
nu mă lăsa. 

Joi am vrut iar să mă 
duc la ea; dar mama nu 
mi-a dat voe şi ce rău 
mi-a părut! 

A doua zi, fetele, cari 
vorbeau între ele mi-au 


spus şi mie grozava veste, 
că Sanda a murit. 

— „Minciuni!“ Le-am 
spus; dar ele au insistat 
şi atunci m'am dus în 
bancă să-mi plâng colega. 

De aceea nu m'a lăsat 
mama la ea. 

Ah! Sanda, tovarăşa 
mea de năzbâtii şi ghidu- 
şii, colega mea cea mai 
bună. Sanda! Somn bun! 
Si Dumnezeu să fie cu 
tine acum, când nu-l mai 
ai decát pe el. 


NINA STÁNCULESCU 
cl. I-a 
Liceul „Regina Maria“. 


O SEARĂ DE TOAMNĂ 


Amurgeşte. O ceață mo- 
horită acoperă oraşul. 
Trecătorii grăbiţi trec sub 
umbrelele ude. Ploaia mă- 
runtă picură încetişor. Fe- 
linarele se aprind unul 
după altul. Afară e frig 
şi un vânt rece biciuie 
fețele trecătorilor grăbiţi. 
Cerul e întunecat. Din 
colțul străzii se aude un 
plânset de copil. E înă- 
buşit de sgomotul pică- 
turilor de ploaie, care cad 
liniştite. La lumina feli- 
narului din colt, poti ve- 
dea deslusit chipul unui 
copilas cu paltonas si cá- 
ciulita cafenie. Este un 
copil de vreo cinci ani. 
Fugind de-acasă ca să se 
joace cu alti copii, a ră- 
tăcit pe-aici si nu mai 
ştie pe unde s'o apuce. 

Un domn grăbit trece 
pe lângă copil, fără să-l 
observe. Copilul îl apucă 
de palton şi strigă: 

— „Tată, tată!“ 

Domnul,  întorcându-şi 
capul şi văzându-şi copi- 
lul, se repezi la el şi 
luându-l ín brațe începu 
să-l sărute şi să-l întrebe: 

— „Măi Georgică, cum 
ai ajuns aici? De două 
ore te caut. Mámitica 


Găpşunile pot creste si in timpul iernii, dacă 
sunt tratate cu o lumină specială de neon. 


plânge după tine şi tu 
hoinăreşti pe străzi“. 

— „Tăticule, nu sunt 
eu de vină. Gligolas m'a 
adus aici. Ziţea că o să 
ne zucăm aici, dal când 
am venit, m'a lăsat sin- 
gul şi a plecat. Am să-i 
alăt eu. Lasă, lasă... 

Domnul îşi sărută copi- 
laşul şi încet, încet dis- 
pare după un colt. Noap- 
tea se lasă încet, încet, 
iar felinarele aruncă o 


VICTOR DANIEL 
POPESCU 


lumină din ce în ce mai 
palidă. Intunericul devine 
tot mai des, iar lumea nu 
se mai vede pe străzi. Lu- 


minile caselor se sting 
pe rând. Liniştea dom- 
neşte peste tot oraşul. 


Din când în când se aude 
câte un lătrat de câine. 
Totul a adormit; si e li- 
nişte, linişte, iar întune- 
ricul se lasă tot mai des. 


ECATERINA 
CHIRSANOV. 


M. ABRAMOVICI 


KÉ 


Câteva lucruri 
interesante 


Putem fi mândri că 
omenirea devine pe zi ce 
trece mai inteligentă. Lu- 
crul acesta se poate con- 
stata, prin aceea, că cre- 
erul, care este sediul in- 
teligentii se desvoltă pe 
zi ce trece mai mult. 
Astázi, creerul omenesc 
are 14 miliarde de celule, 
ceea ce este foarte mult. 


* 
* * 


Unii dintre oameni su- 
ferá de ametealá atunci 
cánd se urcá intr'un as- 
censor. Lucrul acesta se 
întâmplă fiindcă au sim- 
tul echilibrului foarte des- 
voltat şi fiindcă mişcarea 
de urcare este împotriva 
firii omeneşti. Simțul e- 
chilibrului îşi are centrul 
în, ureche. Cine ar fi cre- 
zut acest lucru? 


a 

In America există o 
şcoală pentru... lei. In 
şcoala aceasta, fiarele din 
codrii Africani, învaţă tot 
soiul de lucruri, ca mer- 
sul pe sârmă, săritul prin 
cercuri de foc şi altele. 


Când au învățat bine lu- 
crurile acestea, sunt tri- 
mise în atelierele cine- 
matografice unde fac fil- 
me. Lefurile lor le iau 
însă stăpânii. 


UN SFAT PR:CTIC 


Lucrul cel mai grav este 
însă că v'ati pătat rochita 
şezând pe iarba verde şi 
cineva v'a spus, că petele 
acestea nu mai ies? 

Nu vá temeti, căci nu 
este adevárat. 

Luati locul pátat, mu- 
iati-l bine în spirt curat 
şi frecati uşor locul, până 
ce vedeți că pata a dis- 
părut. Apoi clátiti totul 
cu apă rece. 


Mic lE uou. 


CLOPOTE DIN FETRU 


In ilustratia 
noastrá dám un 
model de clo- 
pote din feutru 
care poate fi 


întrebuințate în trei 
scopuri: un purtător 
de ace, un sáculet 
pentru bomboane, si 
o acoperitoare de 
ouă. Aceste obiecte 
se compun din două 
bucăți de feutru de 


márime egalá care 


sunt împreunate feston. 


prin puncte de 


Cele două părți ale purtătorului de ace sunt 
unite numai sus, iar acele sunt infipte intr'o bucatá 
de flanelá care este pusă la mijloc între cele două 


bucáti de feutru. Celelalte obiecte sunt libere numai 
jos. Sáculetul de bonboane este legat cu o panglică 


care îi serveşte de încuietoare. Toate trei obiecte 
sunt ornamentate cu broderie în urma acului, şi 
mici nodulete. Broderia o veți executa cu coton 
perle în culori vii. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Se mută florile 


Este drept, că florile 
nu se mută singure, ci 
trebuesc să fie mutate de 
voi. Stiti oare să faceți 
acest lucru? Ştiţi să mu- 
tati o floare dintr'un ghi- 
veciu în altul? 


Lucrul este simplu, 
dacă ştii ce să faci. 

Mai întâi trebue să des- 
prinzi floarea din vechiul 
ghiveciu, fárámitánd pă- 
mántul din jurul rádácinii 
cu cea mai mare grijă. 
Apoi se loveşte uşor ghi- 
veciul de masă, ca floa- 
rea să se desprindă cu 
totul. 


Ghiveciul nou, trebue 
să aibe pe fund un strat de 
pietriş, ca să nu curgă 
pământul afară. Se ia 
floarea si se tine in mij- 
locul ghiveciului si se 
toarnă în jur pământul 
nou, aerisit, de preferință 
pământ de grădină. Se 
apasă uşor pământul până 
ce ajunge la un centime- 
tru jumătate de marginea 
ghiveciului, apoi se udă 
floarea. 

In felul acesta mutatul, 
s'a făcut în bună regulă, 
iar floarea nu va avea de 
suferit. 


Puţină bucătărie. 


O mâncare bună este 
acea de orez cu nuci, pe 
care o dau mai jos. 

O sută douăzeci de gra- 
me de orezbine curăţat si 
spălat este fiert cu un 
sfert de baton de vanilie, 
într'o jumătate de chilo- 
gram de zahăr. După ce 
s'a răcit orezul, puneţi 
cincizeci de grame de 
nuci pisate, cincizeci de 
grame de zahăr pudră şi 
trei foi de gelatină disol- 
vate în apă. 

Amestecati totul bine 
umpleti o formă pe care 
ati umezit-o înainte şi 


puneţi la ghiatá. Mânca- 
rea este mult mai gus- 
toasă dacă o serviţi cu 
frişcă. 


NĂZBÂTII 


Om răbdător 


— Ce tot stai domnule 
de te uiţi la noi ? întreabă 
zidarul. 

— Aştept să terminati 
casa, ca să spăl geamurile. 


Mitică 

— Dragă, iti spun că 
am un ghinion nemaipo- 
menit. Tot ce fac, îmi 
iese pe dos. Si pariez cá 
dacă aş întemeia o fabrică 
de săpun, a doua zi nu 
va mai fi modern să te 
speli pe mâini. 


— Eu nu mănânc nici- 
odată peşte în lunile care 
au un „r“ în nume. 

— $i eu nu muncesc 
niciodată în zilele a căror 
nume se termină cu „i“. 


Legi curioase din 
America 


La Knoxville, din statul 
Tennessee (Statele Unite 
ale Americii) se pedep- 
seşte cu mare severitate 
faptul de a spăla un cal 
sau oricare alt animal în 
stradă, sau într'un loc 
public. 


DIMINEAŢA 


Greu 


— Cum te chiamă? 

— Ca pe tata. 

— Şi pe tatăl tău? 

— Ca pe bunicul. 

— Şi pe bunicul tău? 
— Ca pe străbunicul. 
— Şi pe străbunicul? 
— Crezi că-mi mai aduc 

aminte ? 


La școală 


— Căldura dilată lu- 
crurile, iar frigul le mic- 
şorează. lonescule, dä mi 
un exemplu. 

. — Vacanţa de vară e 
mai lungá decát aceea de 
Cráciun. 


Dresorul de lei la 
vânătoare 


Mister Tom, dresor de 
lei, s'a dus să vâneze fiare 
în Africa. 


Mitică şi Timică 


— Eu, spune Mitică, 
ştiu întotdeauna dacă am 
băut prea mult. Uite de 
exemplu, vis-a-vis sunt doi 
domni. Ei bine, dacă aş 
vedea patru, ar însemna 
că am băut prea mult. 

— Vrei să zici, răspunde 
Timică, domnul acela care 
se uită la noi? 


Un nebun se hotărâşte 
să fugă din ospiciu. El 
începe să-şi procure tot 
felul de sfori, le leagă 
una de alta şi apoi leagă 
un capăt de fereastra odăii 
sale. Vrea apoi să alunece 
pe frânghie în jos, dar se 
întoarce disperat şi spune: 

— Vai de mine, ce mă 
fac, frânghia este prea 
lungă | 


Boe7osv Q370-+ 
Notorbvon y 


,l&, rümó, cv bine Bica”! 
„Fri cuminte, Üryulicd- /* 


T "77 "ni, e ji 
vovre/ New 


O 


nida Fo a U iuTe 
m bre SES a / &v-7e 


TE ROG Bica se" 
A! GRIE dk Ser IN | 
LIPSA MEA n 


vero mergând, ec Vieară lo bolere. 
be Sho ča? cand.. Tinel Tu pe Bijv-vn pic.” 


mo^» Qafùorisif / a 
pof, Ca îm ^5ore ./" 


' Jecfie „Sim! 
p/arzie-o c/, 


e 2/ 
o Is ce e/, 


oare zi. 


GHIDUSII 


Cine e ? 


Bátrána doamná a tri- 
mis o jucărie băcțaşului 
şoferului său. Acesta din 
urmă, îşi trimite fiul să-i 
mulțumească „coniței“. 

— Ştii tu cine sunt? 
îl întreabă aceasta. 

— Desigur, 
micuțul, sunteți baba care 
se urcă în fiecare zi în 
maşina lui tăticu. 


Siretul 


După insistențele prie- 
tenului său Timică, Mitică 
a promis cá va semna o 
declarație că nu va mai 
bea niciodată. Pune însă 
o singură condiție: ca 
Timică să semneze întâi. 
Acesta se învoeşte şi sem- 
nează. Sub numele lui 
Mitică scrie: Mitică, mar- 
tor. 


La școală 


— Care e viitorul ver- 
bului „a căsca“ ? 
— A dormi. 


Teribil 


— Ştii ce i sa întâm- 
plat lui Ionel? 

— Ştiu, a căzut şi şi-a 
rupt o bucată de buză. 

— Da, şi - doctorul i-a 
pus în loc o bucată de 
carne de pui. 

— Şi se vede? 

— Când se rade nu, dar 
altfel îi creşte mustață 
într'o parte şi pene în 
partea cealaltă. 


Extraordinar ? 


Doi turişti sosesc la Paris 
şi se urcă în turnul Eiffel. 

— Ia te uită ce prive- 
lişte frumoasă! Vezi, acolo 
e Arcul de „Triumf, şi 
dincolo Pantheonul, zice 
unul din ei. 

— Da, răspunde celălalt, 
dar nu ti se pare curios 
că nu se vede turnul 
Eiffel? 


DIMINEATA 


ráspunde 


Vrăjitorul de șerpi 


i 


Un vrăjitor de şerpi miop 
a început să vrăjească o 
trompetă. 


Distracţie 


La pescuit. Un trecător. 

— Trebue să fie plicti- 
sitor, să stai aşa mai multe 
ore în acelaşi loc. 

= Hm!.. nu chiar aşa 
de plictisitor: de obiceiu 
ai întotdeauna doi — trei 
proşti la spate cu care te 
mai distrezi. 


Verbul 


Institutoarea întreabă pe 
un bàetel vioi. 
— Ia sá vedem puiule; 


'dacá spun: 


„Eu sunt frumoasă“ la 
ce timp e? 

— De sigur doamnă, 
că la trecut. 


Aviatorul curagios 


| 


E NE NS WM | ] il ij 


AE e 2j Tie E 


— De ce Hines atát 
de speriatá, doamná ? 

— Fiindcă sbor pentru 
prima oará cu avionul. 

— Luaţi exemplu dela 
mine. Si eu sbor astăzi 
pentru prima oară şi nu 
mi-e frică. 


ZÂNA FLORILOR 


RA odată... 
Adică... era! 
Poate că mai 
este şi astăzi 
— fiindcă ve- 
deti, dragii 

mei, eu n'am văzut cum 

s'au petrecut faptele, ci 
mi-au fost povestite de 
bunicii mei, care la rându- 
le au auzit-o de la alţii 
şi aşa cum am auzit-o, aşa 
v'o voi povesti şi eu. Și 
acum să 'ncep... C'aşa-s cu 
bătrânețile, când te-apuci 
de povestit una, te tre- 
zeşti vorbind de alta. Şi 
precum vă spuneam, era 
odată pe undeva, pe unde 
— nu ştiu nici eu prea 
bine, o împărăție în care 
soarele nu-şi arăta nici- 
odată strălucirea. Impără- 
ţia se numea „Țara Ne- 
gurilor“ şi era stăpânită 
de o bătrână uitată de 

Dumnezeu, adusă din spate 

şi fără un dinte în gură. 

Bătrâna se numea Amuna. 

Acum, cam în aceiaşi 
vreme, într'o ţară foarte, 
foarte depărtată de împără- 
ţia Amunei, domnea un 
tânăr prinț, mândru şi 
viteaz, numit Rodin. Rodin 
se urcase pe tron la moar- 
tea tatálui sáu. Tara se 
afla in cumplit rázboiu cu 
Negru-Voevod si nimeni 
nu mai credea in vre-o 
victorie. Dar tânărul rege 
apucase paloşul în mână 
şi—cu credinţa în suflet— 
bătu oştile duşmane. Trăia 
fericit, înconjurat de su- 
puşi iubitori, neştiind ce-i 
aceia nefericirea, împăr- 
tind dreptate şi blándete 
în jurul său. Era înalt, cu 
părul bălai, şi părea un 
arhanghel călare pe surul 
lui. Cutreiera astfel — în 
vremea liberă — pădurile, 
poposind sub cetinile verzi, 
răcorindu-se cu apa vre- 
unui izvor ce murmura 
dulce poveşti încântătoare. 
Surâdea cu seninătate as- 
cultând cântecul pásáre- 
lelor şi se pomenea îngâ- 
nând si el un cântec 
vechiu, auzit dela intelep- 
tul sáu tată. 

Intr'o zi, in timp ce 
culcat pe iarba grasá a 
unei pajisti, privea albas- 
tru! minunat al cerului, 


simți că cineva îl trage 
de mânecă. Privi mirat în 
jur, nevăzând pe nimeni. 
Dar atunci o voce piti- 
găiată se auzi lângă el: 

„Multă sănătate şi prea 
înaltă cinstire inteleptei 
tale frunti,  Impărate! 
Fie-ti milă şi ajută un 
biet pribeag care de ani 
de zile îşi caută ţara!“ 

Abea acum îl văzu Ro- 
din, pe cel ce vorbise. 
Era un omulef numai de-o 
şchioapă, cu fața sbârcită 
şi “graiul peltic. Státea 
rezemându-se într'un toiag 
mare cât o rămurică de 
salcăm, cu căciula într'o 
mână şi cu traista pe 
umărul celeilalte. 

Impăratul îl privi zâm- 
bind şăgalnic. 

„Dar cine eşti d-ta? — 
întrebă el. 

„Imi spune Chiricuță 
şi viu dela drum lung!“ 

„Şi încotro?“ — întrebă 
iar Impăratul. 

„Sst ! — şopti temător 
piticul. N'am voie să spun. 
Dar tie iti voi împărtăşi 
totuşi taina, pentrucă te 
ştiu om cumsecade. Sunt 
pornit spre ,, Tara Negu- 
rilor“, tara bătrânei regine 
Amuna, care farmecá apele 
şi leagă vrăji. Acolo, în 
castelul ei de aramă, se 


află o comoară nemaipo- 
menită: aur strălucitor, 
smaragde verzi, briliante 
roze şi márgean de cu- 
lóarea sângelui“. 

Rodin era tot mai mirat. 

„Nu înțeleg — zise el. 
Cum vei putea căra tu aşa 
o comoară? Sau poate te 
urmează o oştire întreagă? 

„Nu, răspunse piticul. 
Comoara aceia nu poate 
fi luată de nimeni. Mă 
duc însă să-mi desfăt pri- 
virile cu sclipirile ei. Mă 
milueşti cu ceva, Impă- 
rate?“ 

Rodin rămăsese gândi- 
tor. Şi dădu un galben 
măruntului drumet şi porni 
cu mintea frământată spre 
casă. Işi închipuia ce mi- 
nunată trebuia să fie acea 
comoară, de vreme ce un 
om atât de mic porneşte 
la un asemenea drum, 
numai pentru a o vedea. 
Despre împărăția Amunei 
auzise câte ceva. Trebuia 
însă să fie departe, foarte 
departe; atât de departe, 
încât nici lumina Soarelui 
nu ajunsese încă acolo. 

Trecuseră multe zile; 
dar Rodin se gândea mereu 
la comoara neasemuită. 
Gândul i se înrādăcinase 
în minte, îl chinuia şi nu-i 
da pace. Voia şi el să 


Un american a fost condamnat la inchisoare 


pe viaţă, fiindcă a furat şase pui de găină. 


de LICĂ HORIA 


vadă sclipirile acelea di- 
vine. Visa noaptea că. 
umblă prin neguri, că nori 
de ceață îl îneacă, se tâ- 
răşte prin mlaştini, spre 
castelul de aramă, în care 
ghicea comoara nemai vă- 
zută. Ii întrebă pe multi 
înţelepţi ai împărăției dacă 
auziseră vreodată de aşa 
ceva; oameni cu bărbile 
albe şi spinarea frântă; 
toti îi râseseră în nas. 
Dar într'o bună zi, Rodin 
se hotărî. Porni într'o 
dimineață de toamnă spre 
munții ce se zăreau în 
zare, pe surul său înaripat; 


' porni si dus a fost. 


Zile şi nopţi de nu lé 
mai ştiu şirul sbură fru- 
mosul împărat spre , Tara 
Negurilor“. Trecu prin 
țări ciudate, prin locuri 
de care nici nu auzise 
vreodată, văzu oameni şi 
animale care îl uimiră, 
fără a-l înfricoşa însă. 
Luptă cu oameni galbeni 
şi spâni, trecu munți cu 
vârfurile pierzându-se în 
înălțimile văzduhului, dar 
pretutindeni unde întreba, 
nimeni nu-i putea spune 
pe unde venea împărăția 
bătrânei Amuna. 

A junsese viteazul Rodin 
într'o ţară în care zăpada 
şi ghiata erau veşnice. 
Albul strălucitor lua ochii. 
Rodin era ostenit. Se lăsă 
noaptea şi făcându-şi un 
culcuş din mantia ceo 
purta pe umeri şi punân- 
du-şi Ja cap — drept pernă 
— şeaua calului, adormi. 
Când se trezi, era noapte. 
O noapte neagră, cetoasá, 
prin care nu se putea 
vedea nimic. Rodin îşi 
sim'ea trupul greu. I se 
părea că dormise veacuri 
de-a-rândul. Se ridică cu 
greu şi, îmbucând câte 
ceva ce-avea în traistă, ` 
încălecă şi porni iar la 
drum. 

Noaptea nu se mai sfâr- 
şea. Era o linişte de mor- 
mânt, în care nu răsunau 
decât copitele vijelioase 
ale calului. 

»Oare sá fi ajuns in 
„Tara Negurilor?'" — se 
intrebá Rodin. 

Calul era ud si picioa- 
rele-i tremurau  de-atáta 


10 


ioi». 


goană. Putin câte puţin 
galopul se încetinea şi, nu 
după multă vreme, surul 
se opri. Şi atunci, de unde 
până mai adineaori Rodin 
nu deosebea nimic prin 
pâcla deasă, tânărul îm- 
părat văzu cum negura se 
distramă. norii de 
ceață se ridica un castel 
măreț, cu porţile de aramă. 
Părea pustiit. Dar pe când 
Rodin privea minunat stră- 
lucirile de foc ale zidu- 
rilor, porțile uriaşe se 
desfăcură. 

„Intră!“ — şopti un glas 
ca un ecou. 

Rodin împunse uşor cu 
pintenii calul. Păşi pragul 
porții care se închise în 
urma sa cu un sunet pre- 
lung şi cobori din scări. 
Se afla într'o sală uriaşe, 
ai cărei pereţi se pierdeau 
în întuneric, iar la mijloc, 
pe un tron de aur, sta o 
bătrână cu ochii şterşi. 

Ea zâmbi viclean şi, 
în timp ce Rodin o privea 
mirat, îi vorbi: 

„Bun venit, Ináltate 
Impárat! — rosti ea lim- 
pede. Te-astept de un an. 
Se vede cá ai rátácit calea, 
devreme ce abea acum ai 
ajuns aci!“ 


»De unde stii tu cine 
sunt ?“ — întrebă el. 


„Ha | — râse ea învese- 
lită. Vântul sboară mai 
repede decât telegarul tău 
şi el mi-a adus vestea cea 
îmbucurătoare a sosirii ta- 
le. Incă odată, fii binevenit 
în , Tara Negurilor“, îm- 
párátia bătrânei Amuna. 


. Amuna sunt eu !“ 


Ea cobori din tronu-i 
de aur şi, luându-l de 
mână, îl îmbie la drum. 

„Vino |! Iti voi arăta fru- 
musetile castelului meu, 
toate odáile minunate . şi 
comorile sale strălucitoa- 
re. lată — íi arătă ea — 
iatá peretii acoperiti ín 
brocat, iatá oglinzile fer- 
mecate în care poti vedea 
tot ce se petrece in lumea 
mare, iată băi de aur în 
care capeti tinerețea veş- 
nică, priveşte paloşul cu 
care învingi chiar pe necu- 
ratul, iată grămezi de ne- 
stemate, lucirile lor care 
iti iau vederile. Umblă 
peste tot, alege tot ce vrei, 
fă orice-ti place, cât timp 
vei fi oaspetele meu. Dar 
ia aminte ! In odaia aceasta 
cu pereții de abanos să 
nu încerci a intra. Căci 
aci iti vei lăsa capul, inima 
şi vieața !“. 


11 


RENE WE -e si lf i 


Un fior íi trecu lui Ro- 
din prin inimá. 

„Aşadar aci se află co- 
moara neasemuită din po- 
vestea piticului pribeag !“ 
gândi el. 

Dar nu spuse nimic. 


Dădu din cap şi trecu 
înainte. 
In castelul fermecat, 


Rodin nu ştia ce înseamnă 
oboseala. nici foamea, nici 
setea. Umbla mereu de 
colo-colo, trecând peste 
tot, privind totul. Bătrâna 
îl întâlnea adeseori. Ii 
zâmbea cu gura ei ştirbă 
şi trecea mai departe, fără 
a-i vorbi. I se părea cá 
se află de ani aci. Cunoş- 
tea acum fiecare ungher 
al castelului, fiecare uşe 
sau firidă. Doar în fața 
unei uşi se oprea. totdea- 
una nehotărît. Atunci, ca 
din pământ răsărea bă- 
trâna, amenintándu-l cu 
degetul. Si Rodin trecea 
înfiorat mai departe. 

Dar iată că odată, bă- 
trâna îl luă de mână şi-i 
spuse: 

„Ascultă, Rodine! Eu 
trebue să plec. Mă voiu 
întoarce curând însă. Fe- 
reşte-te să cazi în ispită. 
Mă înţelegi, Rodine? Si 
acum, rămas bun!“ 

Rodin era singur în tot 
castelul, alături de co- 
moara pe care o visa de 
atata timp, că şi uitase şi 
el de numărul zilelor, sau 
poate anilor. Trecea prin 
fața uşii de abanos cu 
teamă. Nu se putea hotărî. 
Dacă se întoarce bâtrâna? 
Şi rămânea cu capul în 
palme, gânditor şi trist, 
şezând pe un saculef si 
privind clanta străluci- 
toare a ugii. 

Si iatá cá un cántec 
cum nu mai auzise vreo- 
dată Impăratul, rásuná. 
Era un glas limpede şi 
dulce, trist, atât de trist, 
încât lacrimi picurară din 
ochii lui. Şi glasul venea 
din spatele uşii de abanos. 
Atunci el nu se mai putu 
stăpâni. Se ridică fără 
veste în picioare şi, apă- 
sând pe mânerul aurit, 
trânti uşa de perete. 
„„Rămase ca lovit de 


"T Se DE m NL DN RE 


tráznet. O lumină orbi- 
toare îl făcuse să închidă 
o clipă ochii, iar când ii 
deschise, văzu o fată de 
o frumusețe îngerească. 

„Aşa dar aceasta e co- 
moara! — şopti el. Părul 
tău — strălucirea aurului; 
ochii tái—smaragde verzi; 
obrajii tăi — briliante 
roze; buzele tale; — már- 
gean de culoarea sângelui; 
piticul n'a greşit cu nimica. 
Cine eşti tu, zână fără 
seamán ?'' 

„Fugi, fugi Rodine ! 
— zise ea. Bătrâna Amuna 
iti poartă gând rău. Te 
va ucide când se 'ntoarce!'“ 

„Dar, cine eşti tu?“ — 
repetă el. Ráspunde-mi !“ 

„Sunt Zâna Florilor din 
Mai — şopti ea. Am fost 
răpită de Amuna pentru 
fiul ei. Dar tatăl meu, 
neputând să-i facă bătrâ- 
nei ceva,l-a blestemat pe 
fiul ei ca mort să fie, 
până ce sângele a şapte 
muritori îi ver scálda leşul. 
Un groaznic blestem, căci 
de atunci bătrâna atrage 
aci mereu pe aliii, ucigân- 
du-i pentru fiul ei. Tu 
eşti al şaptelea. Si mâine, 
când în tara noastră soa- 
rele va străluci, sângele 
tău va uda leşul bleştemat 
şi va destrăma vraja. Ah, 
împarate, ce nefericită 
sunt!“ 

El îi luă mâinile. 

„Să fugim, zâno! Surul 
meu înaripat ne aşteaptă. 
Ah, cât de fericit sunt că 
piticul acela mi a esit in 
cale... Altfel cum te pu- 
team întâlni?“ 


„Piticul acela era bă- 


trâna Amuna!“ — zise ea. 
„Oricine a fost, a fost 
binevenit. Vino, Zână! 


Vino şi vei fi împărăteasa 
mea!“ 

O trase de mână, după 
el. Colindară “în- goană 
odăile mari, cufundate 
într'o linişte de moarte. 
Din fugă, Rodin, luă cu 
el paloşul atotputerniciei, 
gândind că poate-i va 
sluji la ceva. La poarta 
de aramă, calul 1i aştepta. 
O urcă pe minunata ființă 
în şea şi încălecând lângă 
ea, porniră. 

Drumul până în împă- 
rátia fericitului Rodin li 
se páru o veşnicie. Dar, 
la sfársit, tot ajunserá. 
Furá primiți ca nimeni 
altii. Toti crezuserá cá 
viteazul împărat se prá- 
pádise. Acum, că-l vázurá 
din nou, si încă cu o 
asemenea făptură alături 
de el, se bucurară intr'- 
atâta, încât chefurile şi 
petrecerile se tinurá trei 
zile in sir. Apoi, se fácu 
nunta. Se spune cá a fost 
minunată. Venise şi Re- 
gele Zânelor, tatăl Zânei 
Florilor, şi spiriduşi şi 
pitici şi fu o petrecere, 
ca niciuna alta. 

Rodin şi „comoara“ sa 
erau fericiţi. 


* 
* * 


Noaptea în care Amuna 
se intorsese la castelul de 
aramă era mai neagră 
decât orice altă noapte 
din „Țara Negurilor'*. Por- 
tile castelului erau date 
de pereți. Bezna domnea 
peste tot şi când vrăji- 
toarea descălecă depe mă- 
tura pe care venise, un 
lıliac fâlfâi în jurul ca- 
pului ei. 

„Amuno, Amuno, unde 
ţi-e comoara?“ 

„In castel, în odaia cu 
poarta de abanos!'" — în- 
gáná ea cu inima stránsá. 

„Amuno, Amuno, unde 
ţi-e jertfa fiului tău?“ 

„In castel... mă aşteaptă 
neştiutor! Dar spune-mi, 
Drace, dece toate aceste 
întrebări?“ ` 

„Ha-ha! — urlă duhul... 
Neştiutoare eşti tu, Amu- 
no... Rodin şi Zâna Flo- 
rilor sunt departe... Hu- 
hu! Huuuuu...“. 

„Blestem!“ — răcni ea. 

Ca fulgerul cutreierase 
tot castelul, răcnind şi 
blestemând. Liliecii se as- 
cunseserá înfricoşați în 
chiliutele lor si bufnitele 
cobeau, ca un ecou glasu- 
lui ei. 

(Continv»-^ in pag. 14 


— ÀM 


OAPTEA, mai ales în 

nopțile de vară, când se 
apropie ceasul când vre- 
mea stă în cumpănă, 
adică atunci când este 
Ed tot atât de mult până 
la răsăritul soarelui, ca dela apus 
până în acel moment, mă trec fiorii 
dacă stau singură în apropierea unei 
păduri. 

De frică ? 

Nu, căci nu mi-e frică. Si de cine 
mi-ar fi? 

Dacă stai însă liniştit de tot, 
atunci bagi de seamă că tăcerea are 
un grai al ei şi că prin valurile de 
intunecime strávezie înoată ființe 
nevăzute, care îți ating obrajii cu o 
fălfăire rece. Brrr! Vă povestesc 
vouă şi mă trec fiorii prin spate. 

Nopțile trecute, stam pe prispa 
casei mele, din pragul pădurii şi 
vorbiam cu mine: 

„Mare ruşine, imi spuneam eu, 
ţi-e frică aşa ca unui copil de nu 
ştiu cine care nici nu există“. 

„Frică ? Nu, zău, că nu. De cine 
să-mi fie“, îmi ráspundeam tot cu. 

„Ei vezi ? Atunci de ce te înfiori 
aşa fără rost? Lach satul mai la 
vale, prin pădure te plimbi ca la 
tine acasă oricând vrei şi nu te 
temi. Crezi că a pătruns cineva ne- 
ştiut pe aici ?“ 

„Poate că da“. 

„Şi cine mă rog“ mă întreb eu 
supărată. 

„Spiriduşii“, răspund. 

Şi cum spun aceste cuvinte, întind 
mâna şi dau să prind ceva care se 
strecoară rece pe lângă obrajii mei. 
Apuc o pulpană de nu ştiu ce pânză 
diafană şi trag. Şi ia te uite minune: 
am prins un copil ghiduşar, cu 
mutra speriată, care se uită rugător 
drept în ochii mei. 

— Dă-mi drumul, rogu-te. 

— Ba. 


TOP MEINE TITEL 7 TET we EE AC, 


^ 4 - 


| 


/ j 7 A a, 


LA 


— Dă-mi drumul, că nuti-am fă- 
cut nimic. 

— Nici eu nu-ţi fac nimic, dacă- 
mi spui cine eşti şi ce vrei pe aici. 

— Eu sunt Tom-Tit-Tot. 

— Pihaa, amarnic nume. 
neam de ființă eşti? 

— Sunt spiriduş din pădure. 

-— Nu mai spune braşoave. In 
pădure nu există nici un fel de spi- 
riduş. Mă păcăleşti. 

Spiriduşul m'a privit lung. 

— Ia stai că nu înțeleg. Atunci 
eu nu exist? 

— Nu. Eşti numai o închipuire 
a mea, care am nevoie să scriu o 
poveste pentru cititori. Exişti, dar 
numai în poveste. Când se termină 
povestea, dispari, ca şi cum nici 
n'ai fi fost. 

— Teribil de interesant, mi-a spus 
Tom-Tit-Tot. S'auzim povestea. Ştii 
că şi mie îmi plac teribil de mult 
lucrurile astea. 

— Nu mai spune domnule! Păi 
povestea asta trebue să mi-o po- 
vesteşti tu. Să-mi spui ceva din lumea 
voastră a spiriduşilor. 

Tom-Tit-Tot se scărpină după 
ureche (nu este prea frumos să faci 
aşa ceva, dar în poveste se întâmplă) 
şi începu să spuie: 

— Făcuşi bine cá m'ai apucat de 
pulpana hainei şi cá m'ai pus să-ţi 
spun o poveste. Noi spiriduşii sun- 
tem ființe uşuratice, atât de uşura- 
tice, încât nici nu ştim de unde 
venim sau unde ne ducem şi care 
încurcăm lumea si ne íncurcám pe 
noi fárá nici un rost. 

In fara noastrá, toate lucrurile 
merg pe dos. Caii mână pe căruțaş, 
apele curg deandaratelea, pomii cresc 
cu vârful în jos şi cu rădăcinile în 
nouri şi dacă vrei să pui lucrurile 
la locul lor aşa cum se cuvine, te 
socot cu toţii sucit şi te închid la 
balamuc. 


Şi ce 


Alergările de struti sunt 


foarte populare în Polonia. 


 —" 


Eae 7 e 


De aceea in fara noastrá nici nu 
se intámplá povesti, fiidcá n'ai avea 
de unde să le începi şi ai sfârşi 
tocmai cu mijlocul altui basm, fiind- 
că sfârşitul celui adevărat ar fi în- 
ceputul altuia. 

— Mă amarnic spiriduş mai eşti, 
am spus eu. M'ai zăpăcit cu totul, 
de am început să privesc cruciş. 
Las'o încurcată cu tara voastră. Spu- 
ne-mi mai bine povestea. 

— Pai chiar asta voiam şi eu, nu- 
mai că am început cu altceva. Lasă 
că de data asta nu te mai încurc: 

Eu n'am fost totdeauna spiriduş, 
ci am fost o veveritá, dar care n'a- 
vea coadă stufoasă, ci o coadă lungă 
şi sburlită ca o frânghie scămoşată. 
De fapt nici nu eram veveritá, ci 
un animal oarecare, o arátare aga 
cum numai noi spiridusii stim s'o 
infátisám. 

De ce eram aşa? 

.Hei, pái asta-i povestea. Eu eram 
de fapt printul Tom-Tit-Tot, care 
stápáneam ín tara Totilor. Cei cari 
nu erau supuşii mei, se numiau 
netoti. 

Eram un print neintelegátor şi 
mándru, pentru cari oamenii nu 
aveau nici o valoare şi suferința 
lor mă bucura. Călăii aveau de lucru; 
iar aproape cá nu era sárman care 
să-mi fi cerut ajutorul, si care să 
nu plece dela curtea mea mai ne- 
norocit decât venise. 

Intr'o zi încălecai pe armăsarul 
meu ca să străbat tara, cum făceam 
adesea când mi-era poftă să chi- 
nuesc oamenii. Drumurile se întin- 
deau pustii în fata mea, căci nimeni 
nu cuteza să-mi iasă în cale. De 
cum părăseam palatul, svonul mer- 
gea din gură în gură, iar mamele 
îşi ascundeau copiii. 

Mă obişnuisem să trec prin locuri 
pustii şi aproape că mă bucuram 
de spaima pe care o aveau oamenii 
față de mine. lată însă cá în ziua 
aceea, trecând pe una din străzi, 
găsii în poarța unei case pe o bătrâ- 
nică, albă la păr şi adusă de spate, 
care torcea. 

M'am oprit în fata ei şi am hohotit : 

— Hei, bátráno ! Cum de cutezi 
sà stai in calea mea? E 

Femea m'a privit lung şi nu mi-a 
răspuns nimic. 

Hodoroago, am răcnit atunci. Piei 
din calea mea, dacă nu vrei 
să te pisez între copitele armăsa- 
rului meu. 

De data aceasta femeea lăsă fusul 
din mână şi-mi spuse: 

— Vrei ceva copile? 

— Da vreau să te târăsc legată 
de calul meu, până la marginea îm- 
párátiei, i-am spus tremurând de 
furie. 


12 


Me 28 Pus — ex 


SCH CU A 
ETE 


vai cz sade ei ARID Soga. Ub cab T A 


— Vorbeşte mai tare, rogu-te. Nu 
aud ce-mi spui. 

— Ah, eşti surdă scorpie bătrână ? 

— Nu, nu sunt surdă, dar tu vor- 
besi prea încet, îmi răspunse li- 
niştită femeea. 

Sângele-mi năvăli în obraji, iar 
în fata ochilor aveam par'că o per- 
dea roşie. 


Bătrâna se ridică în picioare 
şi privindu-má  batjocoritoare îmi 
spuse: 

— Impárate, mie nu mi-e frică 
de tine, căci n'am păcate. Tu trebue 
însă să te temi şi de un copil, căci 
răutatea este mai slabă decât cel 
mai slab om bun de pe lumea lui 
Dumnezeu. Am venit să te pedej- 
sesc pentru toate fără de legile tale. 
De azi înainte să fii o veveritá cu 
mâini de om şi coadă de maimuţă, 
care să nu poată vorbi, să înspăi- 
mânte toate ființele şi să nu poti 
să-ţi reei chipul, decât atunci când 
o fată tânără se va milostivi de 
tine şi va deschide lcgăturica în 
care-ţi vei tine hainele, dar care va 
părea tuturor legătură de şerpi. 


Când auzii blestemul bătrânii, am 
pus mâna pe paloş şi m'am repezit 
voind s'o taiu. Dar femeea pieri ca 
un fum. Atunci se întâmplă ca eu 
să má transform într'o ființă ciu- 
datá, care nu era nici veveritá, nici 
maimuță. Ráutatea colcáia în mine, 
dar nu puteam face rău nimănui, 
iar cei ce mă vedeau fugiau de 
spaimă, numai la arătarea mea. 


Am trăit astfel vreme îndelun- 
gată, veacuri după veacuri. 


La curtea Impáratului Zefir se 
născu între timp ọ fată de o fru- 
musete rară. Nu era numai frumoasă. 
Era bună si drăgăstoasă față de 
toate ființele şi nu se da înapoi 


dela nici-o greutate pentru a face ` 


bine cuiva. 

Ea aflá de nenorocirea mea, cáci 
faima lui Tom-Tit-Tot mergea din 
gurá in gurá, iar oamenii se mai 
cruciau încă atunci când îmi po- 
meniau numele. Domnița Zefirina 
întrebă pe cei mai bătrâni ce ştiau 
despre mine şi află cá mă adápos- 
tesc într'o hrubá prăvălită a ve- 
chiului meu palat. 


Intr'o zi, fata porni dela curtea 
împărătească şi veni în preajma pa- 
latului părăsit, încercând să pă- 
trundă înăuntru. 

Dar nu era lucru uşor. Mácesul 
împletise un zid cu ghimpi şi era 
vai de acela care încerca să intre, 
că se sfâşia de viu. Zefirina avu 
însă răbdare, îndepărtă toti ghimpii 
şi pătrunse în casă. 

In prima cameră găsi un liliac 
mare şi uricios, care-i spuse: 


Fată dragă, 
Nu e şagă: 


Fugi îndată 
Căci se-arată, 
Aprig smeu, 
Cu chip de leu, 
Dinte spin, 
Plin de venin. 


gătură şi privind drept în ochii 
mei, o desfăcu. Cum nu privise şer- 
pii nu stiuse pe ce a pus mâna. In 
clipa aceea se auzi un bobuit, iar 
eu mă trezii în noapte. In fata mea 
sta bătrâna care mă vrăjise şi care 
mi-a spus: 


Dar fata.i răspunse: 


S'o speria cine-i netot. 
Unde este Tom-Ti-Tot ? 


Liliacul fálfái moale din aripi si 


se aşeză în fata ei: 


Sus ín hrubá printre moaste, 
Pânză de păianjen paste. 
Vraja lui s'a implinit: 

Fată dragă, bun venit. 


Liliacul porni înaintea Zefirinei 
şi o conduse la mine. 

Când mă văzu, pasărea începusă 
strige: 


Zefirina a venir, 
Vraja ta a luat sfârşit. 


Hei, dar acuma începu abea 
greul. Zefirina se apropiă de mine, 
mă mângăie pe capul sburlit, deşi 
aveam o înfăţişare înfricoşătoare, 
mă sărută pe botul murdar, dar 
vraja tot nu înceta. Zadarnic îi 
arătam eu legătura cu haine, căci 
nu înțelegea ce vreau. Imi venia 
să plâng de ciudă, căci ştiam că 
vor mai trebui să treacă cinci 
veacuri până să vie iarăşi o fată 
bună să mă scape. Zefirinei i se 
umplură ochii cu lacrimi. Nemai 
ştiind ce să facă, puse mâna pe le- 


— Spiriduşule Tom-Tit-Tot, tu 
n'ai fost niciodată Impárat şi nici 
vrájit de mine. Intámplarea cu Ze- 
firina este numai închipuire, ca să 
afle oamenii că răutatea este păca- 
tul cel mai mare care poate exista. 
Du-te si povesteste-le ce n'ai pátit. 

Si atunci am pornit ín noapte, 
de m'ai prins matale Mătuşică de 
pulpana hainei. lar eu ţi-am po: 
vestit cele de mai sus. 


MATUSICA. 


da 3 d, ZZ 


(Urmare din pagina 11) 

» Ha-ha- ba! — urla dânsa. 
Au fugit! Dar au uitat cá 
Amuna e atotputernică. 
Iti voi pregăti, Zână, o 
licoare minunată... Hi-hi! 
Când o vei bea, trupşorul 
ti se va infiora. Vei simți... 
ce plăcută toropeală! Vei 
surâde ostenită — te vei 
întinde pe pat şi... vei 
adormi — ha-ha-ha! vei 
adormi!“ 

Fața i se schimonosise 
în hohote de râs şi mâna-i 
tremura când turna licoa- 
rea fermecată într'un bor- 
cănaş de argint. 

».Vei dormi, Zână! Si 
în veci nu te vei deştepta! 
Nu te vei deştepta decât 
atunci când cu buzele tale 
vei sorbi o picătură din 
sângele meu... Ha-ha! Şi 
asta nu se va întâmpla 
niciodată, căci tu vei a- 


dormi... Acesta e darul 
meu de nuntă!“ 
Vâri  borcănaşul sub 


larga i mantie şi, hohotind 
de râs, înghiți o băutură. 
Ca prin farmec chipuli 
se schimbă. Era acum o 
bătrânică cu fața netedă 
şi ochii limpezi, cu cău- 
tătură blândă, îmbrăcată 
ca o tárancá din împără- 
tia lui Rodin. $i porni 
Amuna la drum. Numai 
cá drumul pe care viteazul 
împărat îl făcuse atâta vre- 
me, ea îl făcu într'o clipire 
din ochi, dusă de vânturile 
„Ţării Negurilor“ călare 
pe măturoiul ei. 

Cetatea în care îşi avea 
Rodin scaunul împărătesc 
era numai o forfotă de 
oameni harnici în dimi- 
neata în care Amuna, pre- 
făcută ín tárancá, trecu 
portile ei. Purta pe brat 
un cosulet cu tot felul de 
flori şi frunze şi se stre- 
cura liniştită, privind cu 
seninătate în jur. Castelul 
se înălța în mijlocul unei 
pajişti smáltatá cu flori 
şi presărată, ici-colo, de 
pâlcuri de arbori. Rodin 
era la vânătoare. Zâna 
Florilor, inconjuratá de 
jupánite, cosea. Ingána un 
cántec vechiu si surádea 
frumoaselor din juru-i. 
Párea o floare, atáta gin- 
găşie si frumusețe împrăş- 
tia în jurul ei. 

Fără veste însă, sgomote 
şi strigăte se auziră sub 
ferestrele ei. Mirată, se 
aplecă peste pervaz şi 
privi în jos. Doi lăncieri 
țineau între ei o babă. 


Căzură cu toţii în genunchi 
când zăriră chipul ei mi- 
nunat, apoi unul dintre 
soldați grăi: 

„Măria Ta, iată o nele- 
giuită care a încercat să 
calce poarta castelului, 
spunând că vrea să-ți 
dăruie ceva. Ce pedeapsă 
să-i dăm?“ 

„Vai, biata bitrână — 
se înduioşă Zâna. Lásati-o 
să vorbească. Ce vrei, 
máicutà im 

»Luminátia Ta, grài bá- 
trána, iartá-mi îndrăzneala 
sau, dacă má găseşti cu 
vină, pedepseşte-mă! Am 
venit de departe să-ți văd 
chipul minunat şi să-mi 
văd Impáráteasa. Ca dar 
— de! nepricopsita de 
mine! — iacă, ţi-am adus 
aceste ierburi, bune la 
orice boalá si descántece, 
că doar ti-or fi vreodată 
la vreun folos. Şi iată — 
glasul i se coborî — iată, 
am aci o licoare minunată. 
E licoarea tinereții veş- 
nice... tine-o, Zână, soarbe 
o picătură şi vei simți 
tăria ei... E dulce... atât 
de dulce... 


Ochii ei priveau blând 
şi umili şi Zâna luă bor- 
cănaşul. Desfăcu pecetea 
şi un parfum minunat se 
împrăştie. 

„Intr'adevăr, zise ea, ce 
licoare minunată!“ — şi 
până s'o poată opri cineva, 
duse borcănaşul la gură 
şi gustă. 

Si atunci cerul se in- 
tunecá. Un tunet se auzi 
Si zeci de fulgere strálu- 
cirá. Bătrâna se trase 
înapoi şi începu a hohoti. 
Chipul Amunei redevenise 
sbârcit si înfiorător şi, 
sub privirile îngrozite ale 
jupánitelor si láncierilor, 
vántul o ridicá pe aripile 
lui si vrájitoarea nu se 
mai vázu. 

Dar Zâna Florilor, sár- 
mana Zâna Florilor ! Chipul 
ei pălise şi o pânză cer- 
nită se aşternuse ín fata 
ochilor ei. Se rezemá clá- 
tinându-se de fereastră, 
apoi căzu pe scaun, moale, 
cu capul pe piept. 

„Amuna...“ — şopti ea. 

Şi adormi. 

Jale de nedescris se 
întinse în întreaga împă- 
rátie. Zâna Florilor, mi- 
nunata lor Impáráteasá, 
murise. Flamuri negre 
fâlfâiau pe toate ulițele 
şi chipuri triste şi palide, 


IN ANGLIA SUNT APROAPE 


2000 SCOLI DE CĂLĂRIE. 
WEE, ` ëmm 


Z ANA FLORILOR 


ochi plânşi, se  záreau 
peste tot. 

Rodin, cu fata îngro- 
pată în palme, plângea 
lângă patul de purpură pe 
care fusese întins trupul 
ei. Părea că doarme nu- 
mai şi era atât de fru- 
moasă, încât păsărelele şi 
porumbeii se adunau la 
ferestre, gândind trist şi 
ştergându-şi câte-o lacri- 
mă cu vârful aripioarei. 

Impăratul se ridică cu 
greu. 

„Eu plec—zise el. Plec 
s'o caut pe aceea care a 
făcut asta şi vă jur că voi 
şti să răzbun moartea Zâ- 
nei noastre !“. 

Plecă pe bătrânul său 
sur înaripat, porni spre 
„Țara Negurilor“, spre îm- 
párátia blestemată a bătrâ- 
nei Amuna. Acelaş drum 
pe care-l făcuse cu mult 
timp înainte, îl făcu acum 
cu puterile înzecite. O va 
găsi pe Amuna şi bătrâna 
vrăjitoare va plăti cu sân- 
gele ei fapta ucigaşe. Ro- 
din se simțea întărit în 
credința sa şi cu mâini- 
le-i puternice strângea 
mânerul paloşului atotpu- 
terniciei luat din castelul 
de aramă, paloş cu care 
putea răpune chiar pe 
Necuratul. 

Intr'un târziu, ajunse 
în fata castelului. De trei 
ori bătu în poarta de 
aramă. Sunetul se repetă 
ciudat, de zeci de ori. 

— „Cine-mi turbură li- 
niştea ?'* — se auzi un glas 
dincolo de poartă. 

„Sunt eu Amuno! Cu 
sângele tău vreau să-mi 
plăteşti uciderea Zânei. 
leşi de te luptă. Eu am 
bárbátia şi curajul; tu, 
vrájile-ti blestemate şi 
viclenia. Te aştept“ — şi- 
şi trase palosul. 

Poarta grea se dădu în 
lături. O fiară uriaşe cu 
patru capete se arată. 

,Ho-ho-ho ! Tu eşti Ro- 
dine? Iat-o pe Amuna. 
Sá ne luptăm!“. 

Şi începură. 

Trăgându-şi paloşul vră- 
jit, Rodin sări înapoi. Laba 
fiarei se ridicase, să-l do- 
boare cu o lovitură numai. 
Dar palosul şueră. Si laba 
căzu, tăiată dela închee- 
tură. Un urlet izbucni. 
Capetele se repeziră ná- 
praznic. Rodin ridică man- 
tia sa, o zvârli peste unul 
din capete şi, cu paloşul, 


Ari he Asi 


reteză un altul. Dar coada 
balaurului îl lovi. Căzu 
jos. Fiara ridică o labă, 
să-l apuce, dar Rodin se 
ridicase. Cu o lovitură 
zbură al treilea cap şi cu 
mantia sa îl acoperi pe 
al patrulea. Orbit, balau- 
rul începu să se sbată. 
Zvârlea nebuneste cu coada 
şi cele trei labe, apoi se 
ridică pe. picioarele din- 
apoi. Şi atunci, pândind 
clipa nimeritá, Rodin în- 
fipse paloşul până în pră- 
sele în pieptul fiarei. Un 
val de sânge negru şi spur- 
cat tásni spre cer, împro- 
şcându-l din cap pánà'n pi- 
cioare. Rodin se întoarse. 
Cu fata şi buzele pline de 
sángele negru al fiarei, 
incálecá surul si porni in 
goaná inapoi, spre impárá- 
tia sa. In urma lui ,,Tara 
Negurilor* se stergea în- 
váluitá in ceata fumurie, 
îngropând în pământu-i 
blestemat trupul aceleia 
ce fusese vrăjitoarea 
Amuna. 

Rodin ajunse murdar de 
sânge şi frânt de oboseală 
la castelul său. Zâna zăcea 
acolo, în fața lui, palidă 
şi mai frumoasă ca oricâd. 
î „Te-am răzbunat, Zână 
Te poti duce liniştită acum 
In împărăția ta din cer!“ 


Si — asa cum era, cu sán- 
gele vrájitoarei închegat 
pe față şi pe buze — se 


aplecă deasupra chipului 
zânei, atingându-i uşor 
buzele, într'un sărut. 

„Doamne, Rodine, dar 
ce s'a întâmplat?“ 

„Zână!“ — strigară cu 
toţii. 

Ea era acolo, mândră 
şi frumoasă, strălucind de 
vieatá şi sănătate, privin- 
du-i pe toți mirată. Vraja 
se destrămase, căci sân- 
gele vrăjitoarei atinsese 
buzele ei. 

Ei, dragii moşului, să 
vă spun ce a mai fost? 
Păi... întâi a făcut Rodin 
o baie, că prea era mur- 
dar, apoi s'au pus să se 
veselească. Căci aşa e în 
basme, oamenii sunt viteji 
şi veseli şi se tin numai 
de petreceri. are Dumnezeu 
grije de ei, că-s buni şi 
drepți. Si asa şi cu Im- 
páratul şi Zâna noastră. 
Apoi au trăit multi, multi, 
mulți ani... Uite-atât de 
mulți! Şi... cine ştie? — 
poate mai trăiesc şi azi! 


LICĂ HORIA 


Toată 


lumea cunoaşte 
planta aceasta curioasă. 
Ai zice că odată, Natura 
neavând ce face, s'a amu- 
zat să-şi plăsmuiască, drept 
jucărie, câțiva cactuşi. Dar 
nu este aşa. Cea mai mică 


plantă şi cel mai mare 
munte îşi au rostul lor. 
Căci niciodată n'a creat 
Natura ceva care să nu se 
potrivească locului şi me- 
nirii sale. 

Cactusul este o plantă 
care trăeşte numai în ti- 
nuturi secetoase. Privin- 
du-l din punctul acesta 
de vedere, nu se poate să 
nu admirăm felul în care 
a ştiut să-şi facă provizii 
de apă în tulpină şi să-şi 
creeze o armă de apărare 
din frunzele transformate 
în ghimpi. Rețeaua aceasta 
apare şi în jurul florilor. 
Transformarea frunzelor 
a adus însă un neajuns 
repede îndepărtat. Cum 
frunza este organul prin 
care respiră şi (pe lângă 
rădăcini) se hrăneşte o 
plantă, cactusul, în lipsa 
ei, şi-a adaptat coaja pen- 
tru aceste funcțiuni, fă- 
când-o verde şi subțire. 
Fiind verde, conține clo- 
rofilă, substanţă care fi- 
xează materiile trebuin- 
cioase hrănirii. Fiind sub- 


15 


tire, oxigenul din aer pătrunde uşor prin 
ea. ingáduind respiraţia. 

In afară de cactusii obişnuiţi, există 
unele specii fără spini. Aceştia au însă 
înfăţişarea unor pietre şi nu sunt ata- 
cate de animale. 

Cactuşii sunt răspândiţi prin Mexic, 
California, Sahara, America de Sud şi 
Australia. 

Cei mai răspândiți sunt cei globuloşi, 
care au uneori 1 m. diametrul si 2-3 m. 
înălțime. Mai rari sunt cactuşii drepți 
ca lumânarea, care ajung până la 12 m. 
înălțime. Fructele lor sunt foarte căutate. 
Unii cactusi dau semințe din care se face 
un fel de făină. 

In ultimii ani, naturalistul american 
Burbank a reuşit să obțină cactuşi fără 
spini şi cu fructe dulci, apreciate mai 
ales prin Mexic şi Texas. 


Instrumente muzicale 
populare românești 


Unul din cele mai vechi instrumente 
este buhaiul. El este format dintr'o pu- 
tinică astupată la un capăt cu o piele 
de oae, din mijlocul căreia atârnă o şu- 
viță de păr de cal. Aceasta, când e trasă 
cu putere, produce vibratiuni care dau 
naştere unui sgomot ca mugetul unui bou. 


Buciumul, este un 'tub din coajă de 
lemn de teiu, îmbrăcat cu coaje de cireş. 
Capătul pe unde se suflă este mai mic 
decât celălalt. Numele buciumului vine 
dela vechiul şi latinescul buccinum. 

Cavalul sau fluerul ciobănesc, e făcut 
din lemn de paltin şi are şase găuri. 

Fluerul cu dop, este tot un fel de ca- 
val, mai mic însă si cu întinderea sune- 
telor mai mare. 

Naiul, este format din mai multe fluere 
alăturate. In vechime se numea syrinsc. 
Legenda spune că a fost inventat de zeul 
pădurilor, Pan. Astăzi este întrebuințat 
foarte rar. 

Cimpoiul, e făcut dintr'un burduf din 
piele de capră, prevăzut cu o ţeavă prin 
care se introduce aerul. Alte două țevi 
servesc la cântat. Una pentru sunetul 
prelungit numit hang sau ison, iar cea- 
laltă, prevăzută cu şase găuri, formează 
melodia. Cimpoiul este originar din Asia. 

Cobza e făcută din lemn de paltin, iar 
partea de deasupra din lemn de brad. 
Are gâtul scurt şi lat şi zece coarde a- 
şezate în grupe de câte 2 sau 3. 

Drâmba e formată dintr'un cerc de fier 
terminat cu două capete paralele, între 
care se află o lamă de oțel. Instrumen- 
tul se ține cu dinții iar lama e făcută 
să sune cu degetul. Este rar întrebuin- 


tat şi pe cale să dispară. 
VAN 
| pe 


? KIT) 
CERNEALA 


Cerneala pe care 
o intrebuintàm zil- 
nic pentru scris se 
obține din pomul 
din această ilus- 
tratie si care este 
un simplu stejar. 


Tusul, adicá cer- 
neala de China, 


nu se poate sterge, 
şi e făcută din 
negru de fum, gu- 
má (clei) si apá. 


O insectà s'a a- 
sezat pe o frunzá, 
a intepat-o si în 
gaura aceea mi- 
cufá şi-a pus ouăle 
la adăpost. 


Negrul de fum se 
obține prin calci- 
narea naftalinei în 
vase speciale, foar- 
te bine închise. E 
un procedeu com- 
plicat. 


Locurile care au 
fost înțepate, au 
început să seumfle 
şi în scurtă vreme 
au devenit mari, 
cât capul unui de- 
get de copil. 


| Strivind aceste 
umflături în apă, 
căreia i s'a adăugat 
o sare de fer, adică 
o anumită soluție 
chimică,seprepară 
cerneala neagră. 


Cerneala de tipo- 
grafie se prepară 
din negru de fum, 
ulei de in, acid 
sulfuric şi celofan. 
In felul acesta este 
grasă şi rezistentă. 


Cerneala roşie se 
prepară din dife- 
rite chimicale, mai 


ales din carmin. 
Carminul nu este 
chimical ci un pro- 
dus al unei insecte. 


Dacă revista ţi-a plăcut 


cite 


ste-o iar dela'nceput 


VANATORUL VISĂTOR ENIGMA? ? ? 


Cf mim, 


ORIZONTAL: 1. Ano- 
timpul cel mai cálduros. 
5. Gustul unui fel de sare, 
ce se ia ca purgativ. 6. 
Cofá táráneascá. 8. Local 
de adápost pentru dru- 
meti ori vânători. 9. La 
revedere, papa! 10. Pe el, 
Azor! 12. Mic numai pe 
margine. 14. Spui unei 
pásárele sá fugá. '6. Cá- 
sufa albinei. 18. Nicăieri 
nu-i mai bine ca la noi 
„în casă“. 19. Impăratul 
roman care a învins pe 
Decebal şi ne-a transfor- 
mat ţara în provincie ro- 
mană. 


VERTICAL: 1. Tot ce 
ai adunat în traistă la 
vânătoare. 2. Cu ce sfâr- 
şeşte o rugăciune. 3. Bo- 


= 
E 


Ur pa 


tul porcului. 4. Metal ro- 
şiatec. 7. ...!, ce -obosit 
sunt. 9. Lângă tulpina lui 
doarme vânătorul nostru. 
11..Arma vânătorului de 
față. 13. Picior de pasăre 
la tavă. 15. Stop! 17. Nici 
afară nici în casă ci e 
poarta ei. 18. Imi lucrez 
pământul cu plugul. \ 


MOS SANDU. 


Metagramă 


Cu „P“ sunt bună de 
mâncat ; 

Cu „G“ sunt casă de 
plecare. 


Cu „B“ sunt fier lucrat, 
Cu „T“ sunt orice stat. 
Acum ai aflat? 


TRUTESCU ADINA. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele și pronumele —.........- 


Adresa 


Luna August 


PREŢUL 5 LEI 
a>. n vane dia ` SC ) 


d 


Scoateti inima unui 
peşte şi veţi da de un râu 


din răsăritul țării noastre. 


SANDU NEAGU. 


CÂTEVA SOCOTELI 


Nooky, băiatul unui 
mare explorator avea un 
elefant pe care îl iubea 
foarte mult. El îi dădea 
de mâncare şi de băut de 
trei ori pe zi, deşi nu era 


lucru tocmai uşor. Iatá-l 


aci cum mai cară la apă 
ca să potolească setea ele- 
fantului, care bea peste 
10 găleți de apă. 

Câte găleți de apă tre- 
bue să care Nooky zilnic, 


ca să sature elefantul? 


Dăm numerile: 17, 23, 
26, 29, 32, 35, 38 şi 41. 
Cum le puteţi aranja in 
aceste pătrăţele, ca suma 
lor, orizontal şi vertical, 


să fie 87? 


Spuneti-ne repede ce re- 
prezintă această pată 
neagră. 


SARADAÁ 


Un corp geometric luai, 

Un mic instrument íi 
adáugai 

Si o resedintá la țară 
aflai. 


TRUTESCU ADINA 


0 MICĂ PROBLEMĂ 


Gică are acum cu 30 
ani mai puțin decât tatăl 
său, 

Câţi ani are el, dacă 
peste patru ani va avea 
de 4 ori mai puțin decât 
tatăl său? 


GHEORGHE 
şi PETRE CRISTEA 


LAT 


Este figura istetului 
nostru Azorel cu coroana 
de premiu pe cap. 


Imprimeriile „Adevărul S. A. Bucureşti 


Ss 


| 
e moe 


(e DIMINEATA 


gg Ter gert p E Eege 


Ee 


Motus co, hoi cu nor, 
n põdur re, Mm zdvc 

Dei ne spunem Zeg sme multe 
9; E sõ ne osculte 
Fluturi „Ta? i pe forr 

9r Ze a Sbarna: Torr. 
lóm cânta cântece nor, 
Pentru soare, pentru ploi, 
Pun pitic va duce vestea 
Cen so Jermina povestea. 
Părăsind voios stupi ina 
Miere-T: ve voluce - olbina. 
lor pă: onjenii vor Jese, 
Uh covor de fre dese, 

o Zo Code A sa 5e rumpa 
lat co noastr E 


We "ew e, 


ex PI cu TW» i ani ias NI, 
; X 4 ` 4 


Í DESLEGĂTORII MARELUI CONCURS 


DE JOCURI 


,AUTOREX" 


CATEGORIA I-a. 


Ulieru Eugenia, str. Nucilor 88 
Ploesti; Süsmann Stela, Ileana Mar- 
ciapedi, b-dul Tache Ionescu 38, 
Loco; Abram Belinderman, com. 
Ceadár-Lunga, jud. Tighina; Finti 
J. Sorin, str. Ştirbei Vodă 5, Călă- 
raşi-lalomița; Aurel Stoian, str. 
Mateevici 24, Cetatea Albă; Roland 


Kroner, str. Vâlcov 42, Loco; Ser-- 


giu O. Singer, Pasagiul Cooperativa 
5, Ploesti ; Nicolescu M. Daniel, b-dul 
Banu Manta 20, Loco; Marcana Go- 
ciu, str. Doamnei 12 bis, Loco; Max 
Mandel si Silvya Stein, str. Lt-Col. 
Papazoglu 8, Loco; Moisuk Puiu, 
str. Vulcani 36, Buzău; Martin Schă- 
chter, com. Cudalbi jud. Covurlui; 
Gruzin Valentina str. Episcop Gurie 
21, Chişinău; Simona  Rádulescu, 
str. Veniamin  Costache 6, Loco; 
Mircea G. Voicu, com Medjidia 
Constanța; Nicu Răgan, str. Bogdan 
Vodă 74, Constanţa; Getta Niculescu. 
Aleea Grand 48, Loco; Nutzi Bran- 
dis, str. Alex. cel Bun, Cetatea Albă; 
Aurel Goldstein, str. Pavel si Ana 


Cristea 26, Bacáu; Marinel M. A- 
vram, str. Elca 2, Craiova; Lia 
Han, str. Pia Brátianu 1, Loco; 


Mihalovici Isac, str. Lascár Catar- 
giu 21, Botosani; Bacal Lili, b-dul 
Regina Maria 25, Loco; Viorica Dra- 
-gomir, str. Vasile Lucaci 201, Târ- 
gul Lăpuşului, jud. Someş; Mihaiu 
Grigoriu, vila Mia, Sângeorgiu- 
Năsăud; Popescu P. Mihai, staţia 
Mătăsari, jud. Dâmboviţa; Popescu 
Olga, str. Suceava I, Loco; Hofman 
Rodica, str. Bateriilor 22, Loco; 
Ceacov V. Gheorghe, str. Princi- 
pele Carol 2, Balcic; Nuţa Nicole- 
scu, str. Banu Manta 88, Ploeşti; 
Petre Teodorescu, str. Popa Soare 
38, Loco; Aurel Grădinescu, str. 
Mihai Viteazul 8, Vaslui; Mica Pur- 
sch, str. Spiru Gheorghiu 14, Loco; 
Răsuceanu Georgetta, şos. Naţională 
35, Predeal-Prahova;  Cráifáleanu 
Dionisie, cal. Plevnei 40, Loco. 
Weintraub Dida, str. Vânători, Loco; 
Puiu Weinstein, cal. Mosilor 336, 
Loco; Vlad I. Gheorghe, str. Deo- 
cheti fostă Ghiţă Tone 5, Loco; 
Roman Medy, str. Pitar Mos 27, 
Loco; Mircea Cohn, str. Epureanu 
13, Loco;: Alexandru  Acherman, 
Miercurea Ciucului; Vasile I. Zait, 
Bicaz; jud. Neamţ; Izu Braunştein, 
str. Logofătul Tăut 20, Loco; Pra- 
porgescu Radu, str. Zece Mese 6, 
Loco; Claudiu Niculae, b-dul Pache 
Protopopescu 144, Loco; Derera Fa- 
nica, cal. Călăraşilor 132, Loco; 
Nicu Platzman, b-dul Banu Manta 


33, Loco; Myriam Ruth Fränkel, 
str. Delea Veche 4, Loco; Fani Gri- 
gorescu, str. Alex. Marghiloman 49, 
Buzáu; Sara Heller, str. Banu Manta 
I, Loco; Spiridon Aurelia, str. Ves- 
pasian 36, Loco; Otilia Grünberg, 
str. Alex. Baloganu 32, Loco; Van- 
ghele Constanta str. Primáriei 737, 
com. Cernatu jud. Braşov; Bacher 
Debora, com. Arciz .jud. Cetatea 
Albá; Klinger M. Henryc, str. Cuza 
Vodá 27, Buzáu ; Movilescu Georgeta, 
str. Ioan Gh. Duca 41, Loco; Ghizi 
si Paulica Lichtenberg. str. Nerva 
Traian 25, Loco; Elias Mya, str. 
Traian 25 bis Loco; Alia Vainer, 
com. Tátárágti jud. Cetatea Albă; 
Drăgan Valeria, calea Văcăreşti 170, 
Loco; Tănăsescu A. Ilie, str. Is- 
voare 12, Ploeşti Prahova; George- 
scu Gh. Domnica, str. Bucegi 9 bis 
Loco; Baldji Ecaterina, str. Dimi- 
trie Cantemir 39, com. Comrat jud. 
Tighina; Otilia Georgeta Slavu, str. 
B. P. Hajdeu 113, Câmpina; M. 


Barboni, str. Elena Doamna 12 
Loco; Cristescu P. Corneliu, str: 
General Petain 23, Giurgiu jud. 
Vlaşca; Nicolescu P. Maria str: 


Șerban Vodă 87, Piteşti jud. Argeş; 
Misir Alexandra, str. Comandor 
Eugeniu Botez 9, Loco; Ioana Mo- 
canu, str. I. Gh. Duca 39 bis, Loco; 
Hoffmann Aure!, str. Sf. Vineri 12, 
Loco; Pavlovici Ion str. Minotau- 
rului 38, Loco; Sionna Freiberg, 
str. Lánáriei 63, Loco; Horia Zil- 
bermann str. Vasile Boerescu 5, 
Craiova; Rintzler Mariella, calea 
Călăraşilor 39 A. Loco; Ionescu 
Ovidiu, str. Căp. Octav Cocărăscu 
I. Loco; Taubman Sandu, şos. Co- 
lentina 158, Loco; Marian Marinescu, 
str. Militară Brăila; . Fingherhut 
Mya, str. Comănescu 10, Iaşi; Laura 
Maximilian, com. Sugag jud. Alba; 
Stănescu A. Constanța, Prelungirea 
Giuleşti 137, com. Marele Voevod 
Mihai, Loco; Chislin Vladimir, Va- 
lea Boiucanilor Mari, str. XIV-a No. 
II, Chişinău; Arnold Wechsler, str. 
M. Kogălniceanu 10, Galaţi; Teo- 
dora Dumitrescu, str. Lizeanu 18, 
Loco; Filişanu Rodica si Radu Fi- 
lisanu, calea Regele Ferdinand 101, 


com. Petroşeni jud. Hunedoara; Stei- 
nic Zelmann, com. Coliscáuti, jud. 
Hotin; Tatiana Voinescu str. G-ral 
Candiano Popescu III, Loco; Va- 
lentina Armanda Pucher, str. Stoica 
Ludescu 9, Loco; Vily Schwartz, 
str. Atena 5, Loco; Vasile Vasile- 
scu, str. Diochety 22, Loco; Penescu 
Vladimir, str. Andrei Muresanu 16, 
Loco; Marioara Perry str. Regina 
Maria 53, Cluj; Cámpeanu Ion, str. 


La fiecare inspiraţie introducem in 


plămâni 


- < DEET p H CC 


o jumátate de litru de aer, 


Visarion 34. Loco; Georgescu Flo- 


: rica, cartierul Fabricei de chibrituri 


str. E. 6. bis, Filaret, Loco; Adrian 
Niculescu, str. Vasile Dumitrescu 
3, Loco; Marcel Rantzer, Calea Gri- 
viței 239, Loco; Jilăveanu G. Palade, 
com. Băicoi, jud. Prahova; Bricman 
Eugen, str. Traian 72, Galaţi; Olga 
Georgescu, str. Victoriei 34, Tg. Jiu; 
Iris Erw. Rozeanu, str. Mircea 54, 
Constanţa; Claudia Boştina, str. Ni- 
fon 11, Loco; Winge Gheorghe, str. 
General Averescu 1, Deva Hune- 
doara; Aurelian R. Vişinescu, str. 
Craiovei 180, Piteşti; Iorga Bazilia, 
str. Gen. Lahovari 28, Loco; Viorica 
Torcatiru, str. Alex. Lahovary 43, 
Loco; Henry şi Salome Conta, str. 
Labirint 103, Loco; Maria Dumitru, 
str. Gh. Covaci 8, Oradea; Fanica 
Ivancea, com. Frumuşani jud. Huşi; 
Ionel Negulescu, str. Dr. Bobescu 
97, Slatina; Radianu Carmen, str. 
Andrei Bárseanu 14, Sibiu; Bur- 
dujia Eugenia, str. Alex. cel Bun 
142, Chişinău; Russu Vasile, com. 
Hajdieni jud. Vaslui; Carol Roos, 
Calea Principele Carol 21, Reşiţa; 
Bică Rădulescu, str. Unirii 4, Boto- 
sani; Bercovici Lucia, com. Pueşti 
jud. Tutova; Fanica Rádulescu, str. 
Popa Soare 80, Rádáuti; Litmann 
Adolf, str. Theodor Speranta 83 
bis, Loco; Ionel Sfetcu, str. Lt. 
Rádulescu 2, Cámpulung—Muscel; 
Borcescu T. Eugenia, str. Medic 
Gen. Teodoru 9, Loco; Ionel şi 
Adrian Schapira, Parcul Berindei 
str. G. 25, Loco; Liana Typchis, str. 
Frumoasă 1, Galaţi; Landau A. Bene- 
dict str. Udricani 3, Loco; Petru 
Corlăteanu, str. Traian 215, Loco; 
Rosenstein Sofica, str. Fluierului 7 
bis, Loco; Alex. Lupescu, str. Doctor 
Pasteur 46, Loco; Tyta R. Ivancea, 
str. Gen. Praporgescu 56, Vaslui; 
Raşca Frida Maria, str. Paris 14-a 
Loco; Lazăr Aurel, com. Satul-Mic 
jud. Severin; Adler Margotte, str. 
Miron Costin 45, Roman; Elenuta 
P. Poritiu, str. Baciului 14, Cluj; 
Lili Fichmann, str. Marchian 7, Bo- 
toşani; Lieb Otto, com. Roznov jud. 
Neamtu; Anton I. Morariu, com. 
Vargata jud. Mureş; Sedan Voichita, 
str. I. G. Duca 36, Petrosani jud. 
Hunedoara; Demarat I. Florian, str. 
Bucur 10. Loco; Rodica si Florinel 
Pleşu, str. M Galca 11, 
Lastnick George, str. Labirint 4, 
Loco; Fischer Tiberiu, str. Nicolae 
Racota 14, Loco; Gheorghiu Stela, 
str. Elena Cuza 119, Loco; Ionescu 
Eugenia, str. Vulturilor 79, Loco; 
Iuster Isac, str. Lucaci 38, Loco; 


(Continuarea în pagina 14) 


GR 


SE i cw 
> ET E PR S , D 
deeds s nee TT vă E S a III 
———M—— E Zéck? 


Bârlad; ` 


——— 
— — — € 


jd 


em. 


DIMINEATA COPIILOR 


NEVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Inscriaó sub Be. M în B COM Director: TUDOR TEODORESCO-BRANISTE CC 


unllor Periodéee la &. L Oom. 
Tarifai aboeameetetor io revista „DIMINEAȚA COPIILOR. — ia jord: en Lai 299; 6 iuni Loi 100 pi 3 boni Leil 50. 
bo strâlaâtote : L Cehostovoota, Grecia, jegostania și Tercio: ! o» Lei 300 şi 6 ben Loi 186.—44. Cebotclte fân: ! om Lei 390 și ô toni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata tarelor poştale plătită în aumerar conform aprobării Direcției Gocercie P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. —MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV 


23 AUGUST 1939 


No. 811 
ACA APPC URI PATRE UPS RAAI RRAS AANA 


PREMIANTII MARELUI CONCURS DE JOCURI „AUTOREX“ 


Prnmiul I, o BICICLETĂ: Isea Davidescu, Chilia Nouă. 


Premiul II, o bicicletă: Draga Lazarovici, Calea Ra- 
hovei 25, Loco. 


Premiul III, o tricicletă: Viorica Dragomir, str. Vasile 
Lucaci 20, Târgul Lăpuşului. 


Premiul IV, o tricicletă: Adrian Bavaru, Bd. Domnița 
Ileana 12, Constanţa. 


Premiul V, o tricicletă: Aurel Grădinescu, Mihai 
Viteazul 8, Vaslui. 


Premiul VI, o trotinetă: Eugenia Ionescu, Vulturilor 
79, Loco. 


Premiul VII, o trotinetá: Klinger M. Henric, Cuza 
Vodă 27, Buzău. 


Premiul VIII, o trotinetă: Marian Marinescu, Mi- 
litară 1, Brăila. 


Premiul IX, o trotinetă: Fănică Ivancea, com. Fru- 
muşani, jud. Huşi. 

Premiul X, o trotinetá: Sedan Voichitá, str. I. G. 
Duca 36, Petrogani, Hunedoara. 


Premiul XI, un abonament pe 1 an: Ionescu A. Mircea, 
str. Traian 5, Ploesti. 

Premiul XII, un abonament pe 1 an: Vianor Smig- 
halski, Episcopia Hotinului, Bălţi. 


Premiul XIII, un abonament pe 1 an: Constanţa 
Sfetcu, Lt. Rădulescu 2, Câmpu-Lung, Muscel. 


Premiul XIV, un abonament pe 1 an; Stossel Paul, 
str. Rudeanu 1 a, Cluj. 


Premiul XV, un abonament pe 1 an: Otilia David, 
Regele Ferdinand 14, Bacău. 


Premiul XVI, un abonament pe 6 luni: Dumitrescu 
I. Petre, Fântâna Banului, Dolj. 


Premiul XVII, un abonament pe 6 luni: Iosif Mayer, 
Carol 62, Tg.-Ocna. 


Premiul XVIII, un abonament pe 6 luni: Constanti- 
nescu Mihail, Creţulescu 20, Târgovişte. 


Premiul XIX, un abonament pe 6 luni: Uleu Vasile, 
Olteniţa. 


Premiul XX, un abonament pe 6 luni: Ionescu Cor- 
neliu şi Gheorghe, Băicoi, Prahova. 


Premiul XXI, un abonament pe 3 luni: Dumitru I. 
Const. Fundătura Șerbănescu 8, Loco. 


3 


Premiul XXII, un abonament pe 3 luni: Georgeta 
Băjenaru, Slăveni, Dorohoi. 


Premiul XXIII, un abonament pe 3 luni: Hodan Leon, 
Istraty 6, Iaşi. 


Premiul XXIV, un abonament pe 3 luni: Craifăleanu 
Dionisie, Plevnei 40, Loco. 


Premiul XXV, un abonament pe 3 luni: Winge 
Gheorghe, General Averescu 1, Deva. 


Premiile XXVI—XXXV, în cărți literare din editura 
noastră, au fost decernate următorilor: Cornelia 
Iancu, Calea Griviței, Buşteni; Aurel Hofman, str. 
Sft. Vineri 12, Loco; Claudiu Niculae, Bd. Proto- 
popescu 144, Loco; Missir Alexandra, str. Comandor 
Eugeniu Botez 9, Loco; Fănică Rădulescu, Popa 
Soare 80, Rădăuţi; Mara şi Sandu Dobrot, com. 
Vorniceni, Lăpuşna; Villy Schwartz, str. Atena 5, 
Loco; Dobrescu Teodora, Regele Ferdinand 38, 
Turda; Wolff Lucia, str. Tudor Vladimirescu 37, 
Tg.Jiu; Lidia Denişor, str. Regina Maria 43, Ce- 
tatea albă. 


Aceştia sunt fericitii câştigători ai premiilor oferite 
de magazinele „AUTOREX“ şi revista noastră cu 
ocazia marelui concurs de jocuri din vara aceasta. 

Ne pare foarte rău că nu am avut mai multe premii 
la dispoziție, pentru a răsplăti pe toţi acei cari au 
meritat. Tinem să aducem la cunoştinţa cititorilor 
noştri, că la distribuirea premiilor, nu s'a ținut numai 
seama de deslegarea corectă a jocurilor, ci şi de forma 
exterioară, adică de felul în care erau trimise des- 
legările. Premiati au fost aceia cariau scris citef, 
fără greşeli, pe o hârtie curată şi cari s'au dovedit 
ordonati. 

Vá anuntám depe acum, cá in toamna aceasta vom 
organiza al doilea concurs, cu care ocazie vom distribui 
alte premii tot atát de valoroase si numeroase. Ur- 
máriti însă cu mare atenție revista, deoarece de data 
aceasta concursul va începe fără ca voi să stiti. Vom 
publica spre exemplu o problemă în cuprinsul unei 
bucăţi literare şi vom cere să o rezolvati abea după 
trei săptămâni sau mai mult. Dacă nu veţi citi revista 
regulat, nu veţi ştie care e problema. 

Şi acum o rugăminte pentru premianti: am dori 
să publicăm fotografiile voastre în revistă. Vă rugăm 
pe aceia cari aveți posibilitatea, să ne trimetefi fo- 
tografiile voastre. 


D. C. 


DIMINEAŢA 


IV 


După o clipă Conklin Sobolanul stătea înaintea lui 
cu mâinile legate la spate. Faţa trădătorului era în- 
cordată şi albă iar ochii lui plini de spaimă. De când 
îşi părăsise tovarăşii fusese tratat nu tocmai cu blân- 
dete şi acum se umilea în mod josnic în fata şefului 
duşman. 

Tala îi vorbi şi vocea lui fu tot atât de joasă ca 
torsul unui tigru îmblânzit. Dar Komi îl întrerupse 
şi acum. 

— Lasă-mă să merg eu, pledă dânsul. Nu-i bine ca 
un om să fie silit să-şi trădeze prietenii. 

Tala rânji batjocoritor. 

— Un şobolan trebue să trăiască la fel cu şobolanii, 
zise el. Sau dacă nu — să moară. Si se întoarse din 
nou către Conklin. 

— Vei face tot ce ţi-am poruncit, zise el aspru. Ar 
fi cel mai cuminte din partea ta, căci altfel ai fi 
aruncat în Groapa Şerpilor. 

Şobolanul se târî aproape în faţa lui. 

— Voi face tot ce doreşti, se văită el. Dar spune-mi 
încă odată ce trebue să fac. 

Cu un zâmbet plin de răutate, Tala îi vorbi din 
nou. In clipa următoare Conklin păşi către oamenii 
adunați în fund. In mână tinea o batistă albă şi mâna 
îi tremura vizibil în vreme ce mergea cu paşi şovăitori 
către mijlocul imensei încăperi. 

Slash Dalton îşi ridică deodată arma, dar iute ca 
fulgerul Windy îl opri. 

— Nu trebue omorît, zise el. Nu vezi că poartă 
drapelul alb al păcii? 

— Ce are aface, mormăi Slash. N'aş avea încredere 
în el nici dacă ar flutura un cearceaf întreg. Sunt 
sigur că iarăş ne pregăteşte o trădare. 

— Poate că e aşa, răspunse Windy, dar nu e frumos 
să facem asta. Trebue să-i dăm o şansă de scăpare. 

In timpul acesta Sobolanul înainta încet către ei. 
Pe fiecare moment se aştepta să primească un glonte 
în inimă, dar o moarte şi mai năpraznică îl aştepta 
dacă s'ar fi întors înapoi. 

Ajunse însfârşit în dreptul tronului de aur. Si de- 
odată sări sprinten într'o parte, îşi întinse mâna şi 
cu o mişcare sălbatecă apăsă un resort ascuns la baza 
platformei. Un cerc de gloanțe se abătu în jurul lui, 
dar era prea târziu. Resortul pusese în mişcare un 


Intr'un ou de strut, pot 


incápea 20 ouă de găină. 


oblon greu de metal ce căzu scrásnind drept în fata 
bandei închisă astfel în capcană. Un moment după 
aceasta se deschise o ferestrue în zidul de metal şi 
chipul lui Tala apăru în faţa lor. 

— Vom deschide uşa, zise el, şi veţi ieşi unul câte unul. 

— Şi dacă nu vreau? se înverşună Windy. 

Tala începu să râdă. 

— Vă lăsăm şi aici, dacă preferaţi, dar e foarte 
rău să mori de foame. 

— Nu mă predau nici mort, sări Slash Dalton. Să 
poftească să se lupte cu mine! 

— Şi ce-o să facă Fred? întrebă Windy. Cât timp 
suntem în vieatá tot mai e o speranţă de scăpare. Odată 
şi odată o să facă ei o greşală de care vom profita. 
Dar pentru un moment e mai bine să ne supunem. 

Aşa încât se strecurară cu toții printr'o uşe îngustă 
ce se deschise în oblon. Cum ieşea unul, era prins de 
doi Azteci puternici care-i legau mâinile cu funii solide. 

Inconjurati de ceata triumfátoare a Aztecilor fură 
duşi apoi prin coridoare lungi, scoborirá scări si 
trecură prin sálite pe pereţii cărora se scurgea ume- 
zeala adunată de veacuri. Insfârşit fură împinşi într'o 
închisoare enormă, scobită în solul insulei. In urma 
lor, uşa se închise cu sgomot. 

La celălalt capăt se mişcă cineva şi o voce veselă 
ajunse până la ei: 

— Dacă nu mă înşel, ăştia sunt Windy Waters şi 
restul bandei. E prima oară in vieatá când nu má 
bucur de venirea voastrá. 

— Ne-ai făcut semn să venim, Fred, răspunse 
Windy. Vezi că te-am ascultat. Ca să spun drept, nu 
prea e plăcut salonul în care ne primeşti, dar dacă 
nu-i altul... 

Fără zăbavă, Fred le povesti tot ce i se întâmplase. 
Era exact cum bănuiseră ei. 

— Până acum o oră, termină el, Burt şi cu mine 
am stat legati de coloanele din Templul cel Mare. 
Ne-au deslegat deodată şi ne-au adus aici, dar zău că 
nu ştiu pentru ce. 

— Au crezut poate că e mai bine să vă pună în 
siguranță când ne-au simțit pe noi. De altfel ştiam că 
erati în Templu. Conklin v'a văzut acolo. 

— Conklin! márái Slash Dalton, până n'am să-i rup 
gâtul n'am să mai am linişte. 

— După câte înțeleg, nu ţi-e chiar atât de drag, 
zâmbi Fred. Povestiţi-mi şi mie ce s'a întâmplat. 


Si cu toţii începură să vorbească în acelaş timp. 

— Doamne Sfinte, nu mai înțeleg nimic, si Harris 
începu să râdă. Windy, spune tu. 

Windy povesti liniştit tot ce se întâmplase de când 
văzuseră semnalul său. Şeful lor ascultă în tăcere şi 
rămase aşa mult timp după ce termină bătrânul. 

— Báeti, zise el în cele din urmă, vă mărturisesc 
că-mi pare rău că v'am atras şi pe voi în încurcătura asta. 

— Incurcătură! izbucni Slash Dalton.Zău, fără ase- 
menea întâmplări vieata n'ar avea nici un haz. Să fi 
vrut şi nu m'ai fi putut păstra departe de tine. 

— Ir mulțumesc Slash, zise Fred, şi stia că nu e 
nevoe să spună mai mult. 

Windy se întoarse către Burt. 

— Tu eşti inginer Bradman, nu-i aşa? zise el. Oare 
nu e nici-o cale de scăpare de aici? Si, mai întâi, ce-ar 
fi să ne liberati mâinile? 

Burt Bradman surâse. 

— Sigur, spuse el, numai că am fost atât de surprins 
de sosirea voastră, că nici nu m'am gândit să vă desleg, 

Un minut mai târziu erau cu toții liberi. 

— Ei, ce zici Bradman? întrebă Windy din nou. 

Burt ridicá din umeri. 

— Crede-má Windy, nu existá nici-o iesire, de cát 
uşa de colo. Si ar trebui cam o tonă de dinamită ca 
s'o sguduim. Ne-am plimbat noi de jur împrejur si 
pretutindeni am gásit numai stáncá. Sunt, ce-i drept, 
cáteva crápáturi sus, pe ziduri dar astea's pentru 
ventilație, si aşa de subțiri, cá n'ai putea trece prin 
ele nici o monedá de doi lei. Si nici nu te-ai putea 
cátára páná acolo, afará numai dacá n'ai aripi. Záu, 
resemneazá-te să rămâi aici. 

— Şi nu ştiţi cam ce-au de gând cu noi? întrebă Smith. 

— Nici cea mai mică idee, se posomori Fred. Poate 
că stie Dan Silva. El cunoaşte Indienii mai bine ca 
noi toti la un loc. 

— Nimeni nu poate 
sti ce gánduri se invár- 
tesc prin capul unui 
Indian, ráspunse Dan 
Silva. Un lucru stiu, cá 
oricare o fi planul lor, 
numai plácut nu poate 
sá fie. 

— Ei bine, zise Fred, 
nu-i nevoe să ne îngri- 
jim de pe acum. Vă sfă- 
tuesc să dormiti, ca să 
mai prindeti puteri. 

Zicánd acestea se în- 
dreaptă către un colt al 
inchisorii unde era pá- 
mántul mai uscat si se 
culcá, urmat de toti cei- 
lalti. Abea acum îşi dă- 
durá ei seama ce obositi 
erau. Si din somnul lor 
adânc fură desteptati 
abea după câteva ore, 
de scártáitul uşii pe 
care-o deschideau 
Aztecii. 

Cincizeci de Indieni 
năvăliră strigând în în- 
chisoarea de piatră. Mâi- 
nile prizonierilor fură 
legate din nou şi ei fură 
aliniati cu brutalitate 
în rânduri de câte doi. 
Inainte de a porni însă, Fred încercă să-i instiinfeze. 

— Băieți, cred că dacă ne vor deslega mâinile veți 
fi gata să vă luptati. Dar faptul că ne-au lăsat revol- 
verele cu noi arată că nu vom avea nicio şansă de 
scăpare. Ne vom lupta deci, numai dacă vom fi în 
aşa o situație încât să nu mai avem nimic de pierdut, 
Dar până atunci — atenţie! Doar cát mai suntem în 
vieatá mai putem spera să scăpăm de aici. 


Windy ieşi alergând din linie. Un Aztec bronzat 
încercă să-l oprească dar el se aplecă numai puțin şi 
izbi Indianul fără veste. Lăsându-l apoi să se sbată 
pe jos, păşi liniştit către Fred. 

— Poate că n'am să mai am ocazia să vorbesc cu 
tine, spuse el. Am călătorit de multe ori împreună, 
am împărțit cele bune şi cele rele şi acum vreau să-ți 
spun că-mi pare bine că sunt aici, odată cu tine. 

Fără să mai aştepte răspunsul se întoarse şi-şi luă 
din nou locul în rând. 

Cu Indienii în jurul lor străbătură din nou cori- 
doarele înghețate, scoborirá scări şi urcará o pantă 
lină care-i duse printr'un tunel până la o uşe enormă. 
Aceasta era însă deschisă şi lumina soarelui năvălea 
cu putere înăuntru. 

Doi câte doi, prizonierii fură duşi într'acolo şi pe 
măsură ce treceau se ridica de afară un murmur — 
un murmur care se prefăcu în curând într'un strigăt 
de victorie. 

Fred Harris şi Burt Bradman fură ultimii care 
păşiră pragul şi'n urma lor poarta se închise fără 
sgomot. Se aflau acum într'o arenă imensă acoperită 
cu nisip roşu pe jos şi înconjurată de un zid de mar- 
moră cizelată. Rânduri peste rânduri de scaune se 
ridicau de jur împrejur şi pe ele şedeau sute de Azteci 
ale căror podoabe scânteiau puternic la fiecare mişcare. 
Pe un tron de aur stătea Tala, marele şef, pe a cărui 
coroană se adunau raze de argint şi peste capul căruia 
se legăna un baldachin brodat. La dreapta lui se afla 
Komi, cu privirea încă întunecată şi tristă. 

Ochii lui Tala erau fixati pe grupul care pátrunsese 
în arenă. De atâtea ori privise oameni care tremurau 
de frică şi se rugau de iertare, şi acum... 

Se întoarse spre Komi. 

— Soarele îşi îndreaptă fata către statuia marelui 
zeu din Răsărit, zise el. Inainte ca ultima lui rază să 


Fada ti n, 7 
| Al? j ih 
CH hil 
RT 


se stingá la orizont, oamenii acestia vor cunoaste frica. 

— Iată, răspunse Komi, nu ştiu dacă ai dreptate. 
Dar ştiu că acum nu e nici umbră de teamă în ochii 
lor. Priveşte-i numai cum stau de liniştiți. Zeul cura- 
jului sălăşlueşte în sufletele lor. 

Tala zámbi. 

— Şi totuşi, fiul meu, îţi spun cá vor cunoaşte frica. 

(Va urma) 


DIMINEAȚA 


ME SCRIU Ce 


e CITITORII 


pice În HARVEY 


In noaptea de 17 Martie 
1870, căpitanul Harvey 
făcea drumul său obişnuit 
dela Southampton la 
Guernesey. Ceaţa acoperea 
marea. Căpitanul Harvey 
era în picioare pe puntea 
de comandă a vaporului 
şi manevra cu precauție 
din cauza nopţii şi a 
cetii. Pasagerii dormeau. 

„Normandy“ era un va- 
por foarte mare. Era 
„tânăr“ cum zic marinarii. 
N'avea şapte ani. 

Ceaţa se îngroşa. lesi- 
seră din rada portului 
Southampton. Erau în 
largul mării. Vaporul 
înainta încet. Era ora 
patru de dimineaţă. Intu- 
nericul era absolut; abia 
se distingea vârful catar- 
gelor. Nimic mai teribil 
decât aceste vapoare en- 
glezeşti cari merg în 
noapte. 

Deodată, în ceață o ne- 
greală se ivi, fantomă şi 
munte, un promontoriu 
de umbră, fugind în spumă 
şi strápungánd întuneri- 
cul. Era „Mary“, mare 
vapor cu elice; venind 
dela Odessa cu o încăr- 
cătură de 500 tone de 
grâu; viteză enormă, greu- 
tate imensă. „Mary“ alerga 
drept spre „Normandy“. 
Nici un mijloc de a evita 
ciocnirea, aşa se înălțau 
aceste spectre de vapoare, 
în ceaţă. „Mary“ lansată 
cu toți vaporii, luă pe 
„Normandy“ prin trecere 
şi-l ridică. Din lovitură, 
ca însăşi avariată se opri. 

Erau pe „Normandy“ 28 
oameni de echipaj, o fe- 
meie de serviciu şi 31 pa- 
sageri dintre cari 12 femei. 

Sguduitura a fost 
groaznică. Intr'un moment 
toti fură pe punte :bărbați, 
femei, copii, aproape goi, 
alergând, strigând, plân- 
gând. Apa intra furioasă. 
Cuptorul maşinei, atins 
de val, horcăi. Vaporul 
n'avea pereți dubli. Colacii 
de salvare lipseau. 


Căpitanul Harvey, drept 
pe puntea de comandă, 
striga: „Tăcere si atenți- 
une! Bărcile pe apă! In- 
tài femeile, după aia 
pasagerii, echipajul la ur- 

mă! Sunt 60 de persoane 
de salvat“. 

Erau 61, dar el se uita. 

Luntrile fură desprinse. 
Toţi se repeziră la ele. 
Această grabă putea să 
facă ca bărcile să se 
scufunde, Locotenentul şi 
cei trei contra maeştrii 
țineau în frâu această 
mulţime pierdută de 
groază. 

In acest timp, deasupra 
strigătelor şi a sgomotelor 
se auzea vocea gravăa 
căpitanului şi acest scurt 
dialog se schimba în în- 
tuneric: 

— „Mecanic Locks“ 

— „Căpitane“. 

— „Cum e cuptorul?“ 

— „Inecat“. 

— „Focul?“ 

— „Stins“. 

— „Maşina?“ 

— „Moartă“. 
Căpitanul strigă: 
cotenent Ockleford“. 

Locotenentul răspunse: 
— Prezent“. 

Căpitanul reluá :—,,Câte 
minute avem?“ 

— Douăzeci“. 

— „Asta ajunge“, zise 
căpitanul. „Fiecare să se 
îmbrace la rândul său! 
Locotenent Ockleford, ai 
pistoalele?“ 

— Da, căpitane“. 

— „Sboară creerii ori- 
cărui bărbat care ar vrea 
să treacă înaintea unei 
femei!“ 

Toţi tăcură. Nimeni nu 
rezistă. Această mulțime 
simțea deasupra ei acest 
mare suflet. „Mary“, din 
partea sa, pusese luntrile 
sale pe apă şi venea în 
ajutorul naufragiului pe 
care îl făcuse. 

Salvarea se făcea cu 
ordine şi aproape fără 
luptă. Erau ca întodeauna 


»Lo- 


Cartoful se poate găti 


in două sute de feluri. 


egoisme feroce, erau dea- 
semenea devotamente pa- 
tetice. 

Harvey, nemişcat la 
postul său de căpitan, 
comanda, domina, condu- 
cea, se ocupa de tot şi 
de toti şi părea cá dă 
ordine catastrofei. S'ar fi 
spus că însuşi naufragiul 
îl asculta. 

La un moment dat 
strigă: „Salvaţi-l pe Cle- 
ment!“ Clement era musul, 
un copil. 

Vaporul se scufunda în- 
cet în apa adâncă. Se 
grăbea cât mai mult po- 
sibil acel du-te vino al 
bărcilor între ,, Normandy*' 
şi „Mary“. 

„Grăbiţi-vă, strigă cápi- 
tanul. In minutul al 
douăzecilea, vaporul se 
scufundă. Prora se afundă 
întâi, după aceea pupa. 
Căpitanul Harvey, în 


picioare pe puntea de co- 
mandă nu făcu nici o 
mişcare, nu zise nici un 
cuvânt şi intră nemişcat 
în prăpastie. S'a văzut 
atunci prin ceața înfioră- 
toare această statuie nea- 
gră afundându-se în mare. 

Aşa sfârşi căpitanul 
Harvey. Nici un marinar 
al Mânecii nu-l egala. 
După ce şi-a impus toată 
viața datoria de a fi un 
om, a întrebuințat murind 
dreptul de a fi un erou. 
Tradus de: GEORGE V. 
bh Teen 

Southampton — port în 
Anglia la Marea Mânecii. 

Guernesey — insulă în 
Marea Mânecii langă 
coasta Franţei, dar apar- 
ținând Angliei. 


Radă — loc în port 
unde pot ancora vapoare. 
Mus — báiat care face 


ucenicie pe un vapor pen- 
tru a deveni marinar. 


VVAAAIAARARAAUAARARARAARARARAAAARARAPAIRPUARAARARVMVAIL 


POVESTEA UNUI GHIOCEL 


Incá de cánd s'a topit 
zăpada, străluceşte în 
brazda mea de flori un 
fir deghiocel. Stingher 
şi plăpând a crescut 
zi cu zi înălțându-se 
spre soare. Zile întregi 
mi-am chinuit mintea să 
înțeleg cuma ajuns acolo, 
fără să-l fi semănat sau 
răsădit cineva. 

Intr'o dimineață, pe 
când încercam -să fac 
ochi, un sticlete cu pene- 
nele în toate culorile 
curcubeului, ce se aciuiase 
încă din vara trecută în 
dudul din fața ferestrei 
mele, cântă povestea ghio- 
celului: 

„Intr'o poiană de pădure 
departe... departe... de lo- 
curile acestea, locueşte o 
familie numeroasă de 
ghiocei cari în fiecare an, 
vestesc locuitorilor pădu- 
durei, sfârşitul iernii.Anul 
trecut, pe vremea când 


ghioceii îşi coc sămânța 
la soare, o ceată de der- 
bedei (scatii şi sticleti) 
infuriati că povestitorul 
din dud îi întrece în cân- 
tece, sau unit să-l isgo- 
nească din pădure. După 
ce i-au tras o tăvăleală 
printre ghiocei, în care 
timp o sămânță i s'a agá- 
fat printre pene, l'au scos 
din pădure cu alai. Săr- 
manul sticlefel, scármánat 
şi înspăimântat a tot sbu- 
rat páná oboseala l'a rápus 
şi l'a silit să se odihnească 
în dudul nostru. Netezin- 
du-şi penele, a dat peste 
sămânța de ghiocel, a scu- 
turat'o cu băgare de sea- 
mă în brazdă, apoi... 
povestea s'a curmat aici, 
căci sticletele privind prin 
geam, văzu că m'am trezit. 
Pe dată am scris'o în 
caiet, să n'o uit, ca să v'o 
povestesc şi d-voastră. 
BEATRICE E. 


= 


e 


PIERSICI CU SIROP 


Este uu desert care vă 
permite să utilizați pier- 
sicile mai puțin frumoase 
pe care le veţi alege din 
acele pe care le serviţi 
la masă. 

Puneti să fiarbă un li- 
tru de apá, scoateti oala 
depe foc, si íncepeti să 
muiati una cáte una pier- 
sicile în apă,apoi le scoateţi 
şi le curăţaţi de piele. 
Curátati astfel zece până 
la cincisprezece piersici. 
Le desfaceti în jumătăţi şi 
scoateţi sâmburii. 

Intr'o cratiţă puneţi trei 
sute grame de zahăr cu 
două pahare de apă, o 
lingură de zeamă de lămâie 
şi când începe să fiarbă 
aruncați piersicile înăun- 
tru. Lăsaţi să fiarbă până 
ce s'au fiert fructele, dar 
să rămână întregi. 

Cu ajutorul lingurii cu 
găuri, scoateţi fructele si 
le aşezaţi în compotierá. 
In siropul de pe foc mai 
puneţi două linguri de 
gele de fragi sau căpşuni 
şi o~ lingură de 
kirsch. Cum s'a îngroşat 
puțin siropul scoateţi de 
pe foc, lăsați să se răcea- 
scă şi turnati peste fruc- 
tele din compotierá. 


Gâteva sfaturi practice 


Dacă plecaţi în excursii 
prin păduri trebue să ştiţi 
o mulțime de lucruri cari 
să vă ajute în caz de 
accidente. Mai înainte de 
toate trebue să vă sfătuesc 
să vă ferifi de şerpi. 

Dacă se întâmplă însă 
ca una din voi să fie muş- 
cată de o viperă atunci 
tebue să legați imediat 
partea rănită în partea 
de sus a rănii, foarte 
strâns, cu o batistă sau 
un elastic. 

Trebue să lăsați partea 
rănită în jos ca să poată 
curge otrava afară, iar 
locul musgcáturii trebue 
spălat cu amoniac sau îl 
ardefi cu un briceag în- 
rogit. 


m s 


POMPOANE... 


Pompoanele sunt foarte 
usor de executat si pot 
folosi la multe. Două 
pompoane legate între ele 
cu un mic şnur, formând 
cireşi, sunt o garnitură 
frumoasă pentru o perdea 
simplă, albă, în camera 
voastră. 

Bineînţeles cá ciresile 
trebuesc sá fie presárate 
pe toatá perdeaua cu re- 
gularitate, dând impresia 
unui câmp. Un pompon 
mai poate folosi drept 
mâner la capacul unei 


op ANII I ep I. AVEA 


cutii pe care am imbra- 


cato în lână croşetată. 


Pompoane de toate culo- 
rile aranjate în jurul unei 


yrs Fan me Pre Pia futi ten: T, ED 


N 


Val 
perne de canapea, sunt o 
garniturá foarte modernà 


Ié 
Dave? 


O fantezie amuzantă 
este desigur şi colierul 
de pompoane în toate cu- 
lorile care înveseleşte o 
rochie simplă de culoare 
făcând-o mult mai ele- 
gantă. 

Cum executăm pompoa- 
nele: tăiați din carton 
două bucăți egal de ro- 
tunde si de mari, cari sunt 
despicate la mijloc. Ase- 
zati aceste douá bucáti de 
carton una peste alta şi 
acoperifi-le cu fire de 
láná, revenind de cáteva 
ori pe acelaş loc după 
cum aratá figura 2 din 
ilustratia noastrá. Dupá 
ce ati aşezat fire multe 
de lână tăiați cu ajutorul 
foarfecelor pe margine 
după cum arată ilustratia 
cu numărul 3. Intre cele 
două cartoane treceţi un 
fir de lână pe care îl îno- 
dați foarte bine, scoateţi 
cartoanele şi egalizati 
pompoanele cu ajutorul 
foarfecelor. Este un lucru 
uşor şi foarte distractiv. 


Vreti să vă răcoriţi? 


Pe căldurile mari, dacă 
vreți să vă rácoriti corpul 
fără să riscati să ráciti, 
atunci este suficient dra- 
gele mele să tineti mâinile 
într'o apă curgătoare rece 
sau chiar sub robinetul 
dela chivetă. In câteva 
minute vi se va răcori 
tot corpul fără să riscati 
o răceală. 


VAAAAAVZUVVVVAVAPARARARAAA 
STRÁJ ERI 
ȘI ELEVI 

Cititi cu topil 


INSULA 
FANTOMELOR 


La spital 


— Rănitul acesta e boxerul care 
a fost răsturnat ieri de maşină? 
— Nu, e şoferul maşinii. 


Singur pe lume 


Profesorul: Primii oameni au fost 
singuri pe lume. Ionescule, ce ai 
face tu dacá ai fi singur pe lume? 

Ionescu: M'aşi duce la Craiova 


Mincinos? domnule profesor, cá am acolo o 
mătuşă. 
— Cunosc un băețaş care spune 
mereu că strá-strá-strábunica lui Matematicianul 


trăeşte încă. 
— E un mincinos. 
— Nu, e un bâlbâit. 


In ora de geografie 
Mirel are 6 mere. Mircea îi spune: MEL 


— Mirele, eu îți cer trei mere, 
câte mere îți mai rămân? > 

— Şase. 

— Cum se poate? 

— Păi tu îmi ceri, dar eu nu-ți dau. 


Profesorul: Cine a văzut vreodată 
un Chinez? 

Mitică: Eu. 

Profesorul: Unde? 

Mitică: Pe cutia de ceai. 


E acasă? 


— Eşti sigură că doamna nu e 
acasă? 

— Cum cum să nu. Mi-a spus chiar 
dânsa să vă spun aşa. 


Amo SR ër 


^m 


Peste bun 


— De ce miroase peştele ăsta 
domnule? Cel de Sâmbăta trecută 
era mai bun. 

— Păi vedeți cum sunteți? Este 
tot acela de Sâmbăta trecută. 


lon deșteptul 


— Ioane du-te de ia o înghețată. 
După un ceas, Ion tot n'a venit cu 
inghetata comandată. 

— Ioane, ţi-am spus să iei o 
inghetatà. 

— Am luat-o conagule. A fost 
foarte buná. 


Báetasul ásta-i Bicá, 


Are'n brate domnul Spete 
Năzdrăvan şi fără frică 


Azi, un maldăr de pachete. 


Cimilitură 


Cine arde si nu face fum? (»[o1eoS) 


Când? 


— Ionescule, când este timpul 
potrivit să culegi merele? 

— Când nu este nimeni in gră- 
dină, domnule profesor. 


Neíntelegere 


Mica Ana aude la şcoală, cá 
Dumnezeu a spus lui Adam şi Eva, 
să „mănânce pâinea ín sudoarea 
frunții lor“. 

— Vai de mine mămico, spune ea, 
trebue sămănânci pâine până ce asuzi? 


Le aşează Bică 'ncet, 


„Bravo, dragă báetas, 
Pán' la ultimul pachet. 


Zău, eşti tare drăgălaş“. 


Mitică la şcoală 


Profesorul: Cine-mi poate spune 
o apă care nu îngheață niciodată? 

Mitică: Apa caldă, domnule pro- 
fesor. 


Martorul la judecată 


Un cismar este chemat martor la 
un proces. Judecătorul îl întreabă: 

— Ce ştii dumneata? 

— Ştiu să fac. ghete, domnule 
judecător, răspunse omul. 


Proverb 


Hai, din nou le aranjează, 
Bică, şi din greu oftează. 


Şi pornesc din nou pe stradă 


La omul harnic, se uită sărăcia pe (Bică sus pe balustradă) 


fereastră, dar nu îndrăzneşte să intre. 


DIMINEAŢA ] 


s COPIILOR 3 


cv 


Prost si indiscret 


O doamnă scrie o scrisoare, iar 
Mitică îi citeşte peste umăr ce scrie. 
Atunci doamna adaugă: 

PAS mai avea să-ți scriu multe, 
dar Mitică se uită peste umărul meu 
şi citeşte tot“. 

— Pardon doamnă, sare Mitică cu 
gura, eu n'am citit nimic. 


Un băiat deștept Vreme bună? Vreme rea? 
Quee j Are dreptate 
Ionel: Mămico, a căzut un şoricel Popescu: Victore,a căzut termo- 
în cazanul cu apă. Tata: Ionele, cum se numeşte un 
: m metrul? * 
Mama: Si ce ai fácut? : om care furá? 
Ionel: Am bágat si pisica ináuntru Victor: Nu  domnule,e tot la Ionel tace. 
ca să-l prindă. locul lui. Tata: Ce aşi fi eu, dacă aşi pune 
st OS IUS, Soo SS oe mána i Panen tău şi aş scoate 
cinci iei 


Ionel: Un vrăjitor. 


Răspuns cinstit 


Bunica: De ce mă iubeşti Puiule? 
Puiu: Fiindcă-mi dai bomboane. 


Tase tiganul 


Tase face prinsoare cu un sătean, 
că el poate mânca douăzeci de colaci. 
Mánáncá tiganul 10, 15, 16, 19, dar 
pe al douăzecilea nu-l mai poate 
înghiți. Se uită atunci furios la 
colac şi strigă: 

— Hauleu, firai să fii, dacă ştiam 
că eşti aşa amarnic, te mâncam dela 
început. 


Sunt cam şubred aşezate Iată cum într'un minut, 
Si alunecá'n spre spate. Toate'n stradă au căzut. 


Nedumerire 


— Tată mare, dumneata ai fost 
vreodată băiețel ca mine. 

— Da: puiule. 

— Si aveai şi atunci barbă si 
mustăți? 


Vin la masă 


Gheorghe e fecior la un boier. Intr'o 
zi, boierul se aşează la masă şi spune: 

— Vin la masă. 

— Nu vin boerule, că am mâncat. 

— N'auzi mă, vin la masă? 

— Nu vin, zău cá sunt sătul. 

— Adu prostule sticla cu vin. 

— Asa? Eu credeam cá má poftiti 
să stau cu dumneavoastră la masă. 


Dar pe stradă, zâmbitoare. Şi ca s'o salute Spete, 
Trece fata doamnei Soare. A dat drumul la pachete. 


Ghicitori 


Care este buchetul făcut din toate 
florile: 
(ourqţe op eireag) 


O vacă roşie înconjurată de viței 
albi, ce este? 
(riurp 15 equ) 


Ce face un câine când stă în trei 
picioare? 
(esjnijed [e od gorpu II) 


»Bicá, ce vád? Vine acum, Insá el, degtept báiat, Cine trece prin fața soarelui fără 
Doamna magistrat Pedrum* Pentru Spete-a salutat. sá facá umbrá? 


MIC-MAC (In3uzA) 


DIMINEAŢA 


dg | e COPIILOR 


Gan 


Stati puțin să vedem 
cum începe povestea. 

Ah, bine că mi-am a- 
mintit: 

A fost odată ca nicio- 
dată, că dacă n'ar fi, nici 
nu s'ar povesti, dar fiindcă 
este, deaceea se poves- 
teşte.... 

De cestrámbati násucu- 
rile ? 

Inceputul acesta îl ştiţi 
voi şi dela alte poveşti, 
care sunt poate tot atât 
de frumoase. Dar poveste 
ca a noastră, drept să vă 
spun, nu aveți de unde 
să ştiţi fiindcă nu s'a mai 
povestit vreodată. 

La drept vorbind, cele 
de mai jos nici nu sunt 
o poveste, ci mai de grabă 
o întâmplare oarecare. 
Fiindcă este vorba însă 
în ea de trei fete fru- 
moase şi cuminţi, ne-am 
gândit să v'o povestim 
şi vouă. 

Intr'o ţară, undeva ín 
jurul Mării Mediterane, 
trăia pe vremuri un ne- 
gustor de treabă, dar mo- 
horât şi neprietenos, care 
se numia Laurenţiu. In 
tot oraşul nu era om care 
să poată spune ceva de 
rău despre el, dar nici 
cineva să poată spune 
ceva bun. 


cuviincios şi la locul lui. 

Cu toate acestea avea 
negustorul nostru un mare 
merit: avea trei fiice, ge- 
mene, şi toate trei fru- 
moase şi înțelepte, cum 
nu se mai aflau altele în 
toată tara. 

Pe vremea aceea oamenii 
bogaţi erau socotiți prin- 
tre nobili, iar regii şi 
împărații de aveau nevoie 
de bani, le cereau cu îm- 
prumut. Fiindcă Laurenţiu 
erau un om foarte bogat, 
fiicele lui erau crescute 
întocmai ca nişte prințese 
şi deaceea nu cunoşteau 
pe nimeni, dar nici nu 
exista cineva care să le 
cunoască pe ele. Trăiau 
fericite în palatul tatălui 
lor, se jucau între ele şi 
n'aveau prietene, iar ser- 
vitorii abea cá indrázneau 
să-şi ridice privirile şi să 
le privească. 

Cea mai mare dintre 
cele trei fiice gemene ale 
negustorului se numia 
Mira. : 

Păi, cum era cea mai 
mare, dacá erau gemene, 
veti intreba voi. 

Mái, toate vreti sá le 
stiti ! 

Era cea mai mare fi- 
indcá aga i se zicea. Cicá 
venise pe lume cu câteva 


NEGUTATOAREA DE VISURI 


de MĂTUȘICA și AL. CALISTRAT 


fața totdeauna surâzătoare 
cu buze roşii şi ochii 
prietenosi. 

Mira avea párul negru, 
era înaltă la stat şi trasă 
ca prin inel şi toată ziu- 
lica nu se îngrijia decât 
de frumusețea rochiilor 
ei, sta în fata oglinzii 
şi-şi aranja sprincenele, de 
par'că n'ar fi existat şi 
altă treabă pe lumea asta. 

Magdalena şedea toată 
ziua pe lângă soru-sa şi 
o privea cum se înfrumu- 
seteazá şi ca să-i treacă 
vremea, nu înceta să ron- 
táie, fie vreun fruct gus- 
tos, fie vreo prăjitură 
delicioasă şi dacă îi era 
foame — şi lucrul acesta 
i se întâmpla foarte des 
— atunci comanda bucă- 
tarilor să-i dea ceva de 
mâncare. 

In fata casei negusto- 
rului era toatá ziua un 
dute-vino nemai pomenit. 
Negustori din toate col- 
țurile lumii veniau. să 
aducă frumoasei Mira 
pânzeturi fine si sulima- 
nuri, iar cofetarii întregii 
ţări îi aduceau Magdale- 
nei zaharicalele cele mai 
negândite. 

Ce făcea între timp cea 
de a treia fiică? 

Tocmai asta voiam să 


Isi vedea omul de ne- 
voile lui, mergea Dumi- 
nica şi sărbătorile la 
biserică, dădea din când 
în când de pomană câte 
unui nevoiaş — nici prea 
mult ca să-l binecuvinteze 
şi nici prea puțin ca să 
nu-i mulțumească — era 


clipe mai înaintea celei 
de a doua surori, iar 
aceasta a doua venise şi 
ea cu câteva clipe înain- 
tea celei de a treia. 

Pe cea de a doua o 
numiau toți Magdalena. 
Era o fată cu părul cas- 
taniu, rotunjioară şi cu 


Curcubeul se formează intotdeauna in 
partea opusă aceleia in care se găseşte soarele. 


Aia 2 ER 


vă povestim şi noi. 

Cea de a treia fiică a 
negustorului (era negus- 
tor de grâne tatăl lor), se 
numia Lucia, era blondă, 
avea ochi albaştri şi visă- 
tori şi cât era ziulica de 
mare citea sau cânta şi 
nici nu ieşia din camera 


ei. Şi atunci când se în- 
tâmpla să iasă, se ducea 
direct în grădină unde 
îngrijia florile, mai ales 
trandafirii. 

Aşa trăiau cele trei su- 
rori gemene, neştiutoare 
de cele ce se petreceau 
în afara casei lor şi feri- 
cite, că nu aveau griji. 

Nu tot aşa se petreceau 
lucrurile şi cu mama lor, 
care era o femeie tare de 
treabă şi bună şi care se 
îngrijea de viitorul fiice- 
lor ei. : 

Dacă soțul ei trăia nu- 
mai cu grija afacerilor, ea 
trăia cu grija căminului 
şi buna lor stare se datora 
în mare parte acestei fe- 
mei vrednice. Când fetele 
ajunseră la vârsta să se 
mărite, biata mamă începu 
să se intereseze ici şi 
colo, doar— doar va găsi 
trei oameni cinstiți şi în 
toată firea care să vrea 
să-i ia fiicele de soție. 
Nimeni nu voia însă să 
se încumete, fiindcă nu 
era om care să fi văzut la 
față pe fetele marelui ne- 
gustor şi după cum spune 
vorba bătrânească: nu voia 
nimeni să cumpere mâţa 
în sac. 

Mama fetelor era pe zi 
ce trecea mai tristă, 

Intr'o zi veni la casa 
lor o doamnă din oraş, 
care era cunoscută pentru 
înțelepciunea ei. Ea as- 
cultă păsul femeii, apoi 
îi spuse nedumerită: 

— Dar de ce nu le scoa- 
Let) în lume, pe fiicele 
voastre oameni buni? Fru- 
moase sunt, deştepte sunt. 
Cum vreţi să le máritati 
dacă nu le cunoaşte ni- 
meni? Iacá regele dá o 
mare serbare, la care 
puteti veni si voi. Acolo 
vor fi toti oamenii de 
seamă ai ţării şi poate că 
Dumnezeu va fi bun şi 
veți găsi soți pentru cele 
trei gemene. 

Mama fetelor voia din 
toată inima să urmeze 
sfatul inteleptei doamne. 
Cum avea să spuie însă 
soțului ei toate acestea? 
Fiindcă tatăl fetelor, gân- 
dind numai la treburile 
negustoriei lui, credea că 


10 


nu"se poate să-şi păzească 
mai *bine fiicele, decât 
tinándu-le închise în casă. 

Vă spuneam noi,că era 
un om mohorât şi ursuz. 

Dar femeea îşi pusese 
în cap să-şi căsătorească 
fiicele şi deaceeea spunea 
soțului ei în fiecare zi 
câteceva despre serbarea 
domnească, până ce, într'o 
bună zi, când soțul ei era 
mai puțin mohorât decât 
era el deobiceiu, îi spuse: 

— Bărbate, fetele noas- 
tre au ajuns la vârsta 
când ar trebui să se mă- 
rite. Ce ar fi de le-am 
duce şi noi la serbarea 
domnească. Poate că ar 
găsi pe acolo un om de 
seama noastră, care să le 
fericească. 

Negustorul a rămas pe 
gânduri, dar în cele din 
urmă, cum nu era nici 
om rău nici prost, încu- 
viintá. 

Aşa se făcu, că la ser- 
barea regelui venirá si cele 
trei fiice de negustor. 
Toate trei erau frumoase, 
dar nu se prea apropia 
lumea de ele, fiindcá ni- 
meni nu le cunostea. Dar 
din gurá in gurá mergea 
vestea, cá cele trei sunt 
cele mai frumoase fete 
din oras. Numai gurile 
rele spuneau, cá sunt fru- 
moase, dar cá sunt proa- 
ste foc fiindcá altfel nu 
le-ar fi tinut atáta vreme 
ascunse tatál lor. 

Cánd auzi mama fetelor 
de toate ráutátile acestea, 
mai să se imbolnáveascá 
de necaz. Igi tinu ínsá 
firea şi chemă iar la sfat 
pe femeea aceea înțeleaptă. 
Aceasta îi ascultă păsul 
şi îi spuse: 

— Săptămâna viitoare 
va avea loc în grădina 
regelui încă o serbare. De 
data aceasta, fiecare fată 
va trebui să facă un negot 
oarecare, iar aceea care 
va face cel mai frumos 
negof şi va avea deci cei 
mai mulți musterii, va fi 
aleasă regina serbării. 
Fetele tale să se strădu- 
iască, să facă ceva cum 
nu S'a mai văzut aşa ca 
să arate lumii, cât sunt 
de deştepte. 

Sfatul femeii fu urmat 
şi de data aceasta şi fe- 
tele lui Laurenţiu anun- 
țară peste tot, cá vor veni 
şi ele la serbarea regelui. 

După o săptămână, toată 
lumea e adunată în grá- 
dina regală, unde servi- 
orii ridicaserá peste 


LE 


noapte un orăşel, cu o 
sumedenie de magazine 
mititele, iar ín fiecare din 
ele o fatá din cele mai 
bogate si mai frumoase 
din oras. 

Inghesuiala cea mai 
mare era însă: în fata prá- 
văliilor celor trei fete, 
fiindcă fiecare voia să 
vadă dacă sunt cu adevă- 
rat atât de inteligente sau 
atât de proaste pe cât se 
spunea. 

Mira îşi aranjase o pră- 
vălioară cât se poate de 
frumoasă, iar pe firmă 
afară pusese să se scrie 
cu litere de aur: 


GRAȚIE, FRUMUSEȚE, 
ELEGANȚĂ 


Ce se vinde în prăvălia 
aceea? Păi mai că nu se 
vinde nimic şi cu toate 
acestea cine intra înăun- 
tru, eşia fericit şi mul- 
tumit afară. Prăvălia avea 
páretii de oglinzi, iar acei 
cari intrau, de erau urât 
îmbrăcaţi, Mira le aranja 
astfel hainele, ca să pară 
că au numai mătase pe ei. 
De nu ştiau să u'mble 
frumos, Mira-i învăța, iar 
pe femei le! sfătuia ce să 
facă spre aj fi frumoase. 

Nici nu trebue să vă 
mai spun, că erao înghe- 
suială in fata prăvăliei 
Mirei, că au trebuit să 
vină jandarmii ;spre a face 
ordine. Lumea numai 
vorbea decât despre ea. 

Dar "Magdalena? 


NP ORI NT: înainta eee imi eee 


Magdalena îşi aranjase 
o gheretă de lemn alb, cu 
mese frumoase şi tacâmuri 
de argint şi ospăta cu toate 
bunátátile lumii, pe cei 
cari voiau să cumpere. Si 
pe semne că prăjiturile 
şi mâncărurile făcute de 
ea erau atât de bune, că 
nu exista colț de masă 
liber, unde să fi putut 
îmbuca ceva. Dacă o în- 
treba cineva ce are de vân- 
zare, fata răspundea su- 
râzând: 


BUNATATI 


Fiindcă aga scria pe fir- 
mă si asta era adevărat. 

Cea de a treia fiicá a 
lui Laurențiu îşi făcuse 
şi ea o prăvălie, care nu 
se asemăna însă cu nici 
una care se mai afla pe 
acolo. Ştiţi ce scria pe 
firma gheretei ei? 


ACI SE VÂND VISURI 


Toată lumea'era nedu- 
merită. Cum putea oare 
să vândă fata , aceasta fi- 
ravă, visuri? Si cum arăta 
la drept vorbind un vis? 

Intra lumea neîncreză- 
toare în prăvălie, dar când 
eşea, avea în ochi o lucire 
de fericire, încât cei cari 
stăteau primprejur se mi- 
nunau. 

Hai să intrăm şi noi, să 


vedem ce este acolo. 


Lucia îşi aranjase pră- 
vălia ca o odaie de locuit 
dintre cele mai frumoas 


Fotolii moi şi adânci se 
aflau în toate colțurile, 
lumina se cernea blândă 
din colțurile ascunse ale 
încăperii, iar aerul era 
parfumat. Oaspetii intrau 
înăuntru, se aşezau pe 
scaunele din jur iar Lucia 
le citea poeziile marilor 
scritorii ai lumii, cu glas 
atât de frumos, încât cei 
de față uitau de grijile şi 
nevoile lor. Dacă era ci- 
neva mai trist şi mai a- 
mărât, atunci sta de vorbă 
cu frumoasa fată, iar a- 
ceasta îi prezicea viitorul 
şi totdeauna lucrurile pe 
care le spunea ea erau 
bune şi frumoase, aşa în- 
cât şi cei mai disperaţi 
oameni îşi recăpătau cu- 
rajul. 

Spre asfințit venirá re- 
gele şi regina ca să vadă 
şi ei ce au făcut tinerele 
lor invitate şi spre a alege 
pe regina serbării. După 
ce au colindat toate ghe- 
retele celorlalte fete, au 
ajuns şi în fata práváliilor 
celor trei surori. 

Intrară la Mira, iar a- 
ceasta aranjá astfel podoa- 
bele reginei, incát aceasta 
aproape cá nuse mai recu- 
noscu în oglindă, atât 
era de frumoasă acum, iar 
regele rămase cu ochii căs- 
cati de par'că nu-şi mai 
văzuse nevasta niciodată. 

Magdalena îi îmbie cu 
toate bunátátile lumii, iar 
regele şi regina au mâncat 
atâta, că nu mai aveau 
putere şi tot nu se mai 
săturau. Nu era frumos ce 
au făcut, dar prea erau 
mâncărurile bune. 

f; Au ajuns ín cele din 
urmă în fața gheretei ne- 
gutátoarei de visuri. 

— Mai intrám si aici? 
a intrebat regina. 

— Să intrăm, spuse re- 

gele. Să vedem ce are de 
vânzare. 
""Lucia îi întâmpină blân- 
dă şi zâmbitoare, îi pofti 
să şeadă, le citi poezii 
minunate şi apoi le pre- 
vesti viitorul: 

— Văd în globul de cris- 
tal, spuse fata, un rege 
mare şi o regină fericită, 
care tine pe brațe un print 
frumos ca din basme. Pe 
prințul acesta îl văd rege 
mare, alături de o regină 
fericită şi mai văd un şir 
lung, lung de regi şi regine, 
care vor domni peste un 
popor fericit de Dumnezeu. 

Au văzut atunci regele 
şi regina, că înicitigraţia 
(Continuare în pag. 15) 


di Fe 


r PER ` EC dS pp ŢI 
(Le? RI 


Pr: 


„FLOAREA REGINEI“ 


XD 8 RA de mult o cetate minunată, în care 
a» florile nu mureau niciodatá si'n care 
PI). 


soarele surâdea veşnic fericitilor ei 
locuitori. Era cetatea primăverii eterne. 
Oamenii erau mulțumiți de traiul lor 
şi nu duceau niciodată grija zilei de 
mâine, căci grânele creşteau singure şi fructele aro- 
mate făceau să se plece sub greutatea lor ramurile 
copacilor, abea aşteptând să fie culese. Acolo trăia 
tânărul Sorin, un flăcău chipeş şi viteaz, alături de 
Tatiana, frumoasa şi buna sa soră. 

Sorin şi Tatiana erau orfani de mici. Din zori, 
Sorin pornea în bárcufa lui pe mare, la pescuit. Se 
întorcea spre seară, cu ceilalți pescari, aducând în 
plasa lui pesti mari, cu solzii intunecati sau argintii, 
sclipind în ultimele raze ale soarelui care se lăsa 
cu luciri de foc în mare. Tatiana îl aştepta la tárm, 
cu brațele întinse şi cu păru-i negru, minunat, flutu- 
rând în bătaia brizei răcoroase. Porneau surâzând 
fericiți spre casă. Pe ulițele cetății toții întorceau 
capetele după voinicul cu părul retezat scurt la 
spate şi după minunata ființă, care-i era soră şi 
mamă iubitoare în acelaş timp. Sorin o iubea pe 
Tatiana mai mult ca orice pe lume şi ar fi înțeles 
mai curând'să moară el, decât să-şi piardă vreodată 
cumva surioara. Si astfel vieata se scurgea minunată. 

Era o dimineață încântătoare. Sorin plecase de trei 
zile şi încă nu se întorsese. Ochii Tatianei erau 
trişti si genele-i lungi umbreau obrajii palizi. Sedea 
pe malul mării şi ochii-i cătau în zare, acolo unde 
apa verde se împreuna cu azurul cerului, acolo unde 
trebuia să vadă apărând barca lui Sorin. Oare să fi 
nimerit în Marea Furtunilor şi să fi naufragiat pe 
stâncile negre şi reci ale împărăției lui Miez-de-Noapte, 
acolo unde suflă vânturile nemiloase şi unde marea 
clocoteşte şi se sbate înspumată, târând la voia întâm- 
plării corăbiile nefericitilor pescari? Sau poate l-au 
ademenit cu cântecul lor sirenele şi l-au dus cu ele 
în castelul lor din fundul mării, acolo de unde 
nimeni nu s'a mai întors, să povestească muritorilor 
minunátiile palatului de cleştar? 

La aceste gânduri, două lacrimi grele căzură pe 
obrajii ei. 

„De ce plângi, frumoasă prințesă? — răsună un 
glas melodios în spatele ei. Oare te-a părăsit norocul? 
Sau poate iubitul tău prinț a fost răpus în războaie? 
Vorbeşte-mi, prințesă“... : 

Tatiana întoarse capul miratá. In fata ei stătea un 
cavaler înalt, cu chipul minunat, îmbrăcat ín zale 
grele. Coiful său strălucea în bătaia soarelui şi 
mâna-i înmânuşată strángea mânerul spadei sale 
împodobită cu nestemate nemaivăzute. 

„Cine esti tu, stráine?'"—intrebá ea cu glasul tulburat, 

„Sunt Cavalerul Soartei — zise el. Viu dintr'o 
țară minunată, mai minunată decât chiar cetatea 
voastră. Acolo izvoarele sunt de cleştar şi munții 
sunt de aramă, iar coamele lor strălucesc de-fi iau 
ochii. Pe câmpuri înfloresc bujorii şi crinii şi în 
copaci, privighetorile înalță spre cerul de opal triluri 
care înfioară sufletul. Noaptea, stelele strălucesc ca 
safirele pe bolta neîntinată. Acolo nu este nici ură 
şi nici iubire. căci acolo domneşte unul singur: acolo 
domnesc eu. Şi-acum, prințesă, spune-mi ce te fră- 
mántá.. Te văd atât de tristă, încât soarele par'cá 
şi-a pierdut strălucirea şi murmurul mării e-un 
cântec de jale...“ 


(ORNE 


Huila a fost introdusă în 


Franța pe la mijlocul sec. XIII. 


Ki P 
DM v d 
——X 4 


de LICĂ HORIA 


Tatiana plecă ochii'n pământ şi sopti: 

„Sorin e pe mare de trei zile şi încă nu s'a întors. 
Sorin e fratele meu. Pentru el mi-aşi da vieața dacă 
l-aşi şti în primejdie. Si acum, iată... Sopotul valurilor 
îmi vesteşte nenorocirea... Boarea e fierbinte şi-mi 
arde obrajii... Oh, cavalere, dac'ai şti ce nefericită sunt!“ 

El se apropiase de dânsa şi-i luase brațul. 

„Nu plânge... Fratele se va întoarce. Vino pe co- 
rabia mea! i-l voi arăta acolo într'un glob fermecat, 
colindând mările şi întorcându-se bogat, cu saci de 
perle si mărgean... Ia-mi mâna, prințesă...“ 

Tatiana îl privise cu încredere. Porniră pe plaja 
fierbinte spre corabia albă ce se legăna gratioasá, 
aproape de mal. Ah, Tatiana, dac'ai şti brațul cui tii 
tu! Dac'ai şti ce te paşte! Dar tu nu ştii nimic. 
Păşeşti încrezătoare şi urci pe punte, apoi cobori în 
adâncul vasului. Gáleti cu aur, saci de nestemate, 
cutii de sidef, safire şi diamante, mărgăritare şi rubine 
sclipeau în întunericul adânc. 

Trecură în fund. Pe o másutá de abanos, un glob 
de cristal juca ape tulburi. Apoi, la atingerea Cava- 
lerului, apele se limpeziră şi chipul lui Sorin apăru. 
Văzură barca lui plutind pe mări întunecate, îngreuin- 
du-se de-atâtea bogății. Sorin surâdea fericit. Surâdea 
şi Tatiana, surâdea şi străinul. Corabia albă se legăna 
tot mai tare şi foşnetul valurilor era din ce în ce 
mai puternic. 

„Dar corabia pleacă, Cavalerel“ — strigă înspăi- 
mântată Tatiana. 

„Pleacă, prinţesă, şi te duc spre fara mea din vis, 
pe tine, cea mai frumoasă floare a împărăției lui 
Miez-de-Noapte!“ 

Lacrimi grele alunecau pe obrajii Tatianei. ‘Apele 
globului de cristal se tulburaseră; Tatiana era acum 
singură.singură; Sorin era pierdut, deci; n'avea să-l 
mai vadă, nici să-l audă; nu va mai cutreera cu el 


plaja arsă de soare, nu va mai simți alături de el 
boarea mării. 
Şi Tatiana izbucni într'un plâns sfâşietor. 


* 
* * 


Se'ntoarse'ntr'un târziu corabia de peste mări 
nemai umblate. Sorin era fericit. Ochii lui căutau pe 
Tatiana dealungul tármului. Dar nimeni nu-l mai 
aştepta. Alergá la căsuţa lor, dar căsuţa era goală. 
Nimeni n'o mai văzuse pe Tatiana. In sufletul lui 
Sorin se făcuse par'că un gol. Umbla năuc pe ulițele 
pietruite, căutând cu ochii peste tot, întrebând pe 
toti de Tatiana lui. Nimeni însă nu-i putea spune 


ceva despre ea. 

Dar într'o seară, în timp ce stătea lungit în barca 
lui, cu ochii plânşi cătând în gol, auzi două glasuri 
subțiri. Erau doi pescăruşi, veniţi de dincolo de Ma- 
rea Furtunilor. 

„L-ai văzut pe Miez-de-Noapte?*" — întrebă unul 
dintre pescăruşi. 

„Da, zise celălalt. Corabia lui a ajuns la (ärm. Pe 
bord ducea o nouă floare, o prinţesă minunată, cu 
părul negru ai ochii 
plânşi... Sármana prin- 
tesá...'' 

Lui Sorin inima bá- 
tea sá-i rupá. O rápise 
Miez-de-Noapte, aşadar. 
Cáci numai ea putea fi 
printesa cea minunatá, 
cu párul negru si ochii 
plánsi. 

Din noaptea „ceia 
Sorin nu mai avu lini- 
şte. Se sbătea în somn 
luptând cu cavaleri 
înfiorători, plutea pe 
mări acoperite cu şerpi, 
din care se ridicau ne- 
gre şi amenințătoare 
stâncile ascuțite ale 
împărăției lui Miez-de- 
Noapte. 

Şi într'o bună zi se 
hotărî. Porni pe barca 
lui peste mările însorite 
spre Marea Furtunilor, 
spre tármurile pe cari 
picior de om nu mai 
călcase, spre împărăția 
de iad a lui Miez-de- 
Noapte. 


Șapte zile şi şapte nopți plutise corabia Cavalerului 
Sortii spre împărăția lui Miez-de-Noapte. In a opta 
zi, Tatiana fu scoasá pe punte. Vánturile urlau alun- 
gându-se peste înălțimile prápástioase ale tármului 
şi ploaia biciuia fețele celor doi călători. Cavalerul 
Sortii râdea, râdea mereu, arătându-i: 

„lată „țara din vis“. Iată izvoarele de cleştar gi 
câmpiile înflorite, ascultă trilurile privighetorilor! 
Ha-ha-ha! Ascultă urletul vântului, priveşte munții 
de aramă!“ 

Tatiana privea mută. Nu mai plângea. Durerea i se 
oprise în suflet şi ar fi vrut să moară. Fu dusă 
peste poteci săpate în stâncă, peste prăpăstii fără 
fund, sub puhoaiele de ploaie şi suflarea vijeliei. Fu 


dusă intr'un castel de ghiatá, cu odăile întunecoase 
şi lăsată acolo. Cavalerul Sortii dispăruse. Dar în a 


13 


treia zi, un moşneag frânt în două, cu gura ştirbă 
şi mâinile tremurate, îi apăru înainte: 

„Priveşte-mă — hohoti el eu sunt frumosul 
Cavaler al Sortii. Eu, bătrânul Miez-de-Noapte. Ha- 
ha-ha! Priveşte — şopti el — vezi odăile astea? Sunt 
mii. In fiecare se află câte-o floare. Toate au fost 
prințese, frumoase, mândre. Acum iată-le, flori. Tu, 
tu însă, eşti cea mai frumoasă prințesă... Si vei fi şi 
cea mai frumoasă floare... Ha-ha-ha! Cea mai frumoasă 
floare! Nu plânge! Vei căpăta nemurirea. Vei avea 
petalele veşnic verzi şi vei înflori chiar pe culmile 
cele mai înalte ale împărăției mele...“ 

Tatiana îi privi barba rară, apoi ochii de foc. 
Simtea fiori prin întreg trupul. Ii era frig, frig, si 
ochii bătrânului îi inghetau sufletul. Bătrânul râdea, 
se făcea tot mai uriaş, barba lui albă devenea gigan- 
tică... Şi ea atât de mică... o floare doar... tărându-se 
pe pământ... cerşind îndurarea... plângând cu lacrimi 
strălucitoare. Bătrânul râdea şi-şi privea opera: 

„Cea mai frumoasă floare a mea! Cea mai frumoasă! 
Ha-ha-ha! Dacă mi-ar fura-o cineva, aşi fi pierdut...“ 


Sorin urca împleti- 
cindu-se cărarea spre 
castelul ce se zărea 
prin perdeaua deasă de 
ploaie, sus, pe culme. 
Treizeci de zile plutise, 
înfruntând furtuni ne- 
mai văzute, până ce 
ajunsese aci. Puterile íi 
slăbiseră şi barba îi 
crescuse mare şi neîn- 
grijită. 

“* Ajunse la castel frânt 
de oboseală. Bătu in 
poarta mare. Poarta de 
ghiatá se deschise şi 
Sorin intră înăuntru. 
Inima i se strânsese. 
Unde era ascunsă oare 
Tatiana, iubita lui su- 


rioară ? 


Un bătrân îi iesise 
înainte. 4 
„Cine esti tu, strāi- 
ne?“ — întrebă el. „De 


zece veacuri picior de 
muritor n’a mai călcat 
pe-aci! Ce cauţi tu?" 

„Il caut pe Miez-de- 
Noapte!“ — zise Sorin. 


„Eu sunt! — zise bătrânul. Ai vrut să mă cunoşti? 
Iatá-má! Vrei să-mi vezi castelul? Urmeazá-má! Dar 
să ştii cá de-aci nu vei mai pleca. Taina împărăției 
lui Miez-de-Noapte o poartă unul singur: acela suut 
eu! Iti voi arăta minuni pe care ochiul tău nu le-a 
visat măcar. Iată flori! Flori care-au trăit odată, 
care-au visat şi au crezut spusele celui dintâi venit. 
Nu râzi? Florile acestea sunt ale mele. $i iată aci 
cea mai frumoasă floare a mea. Avea părul negru şi 
ochii plânşi... Avea un frate pe care-l aştepta zadar- 
nic... Ha-ha! Şi iat-o acum aici... o floare... Floarea 
Reginei... Floarea vieții veşnice... 


„Tatiana!“ — şopti Sorin. 

Două boabe mari, strălucitoare, pătară petalele 
verzi. 

„Sorine...“ 

„Vreau floarea asta!“ — strigă Sorin. 


„Nebune... nu...“ (Continuare în pagina 15-a) 


DIMINEAŢA 


ké 


COPIILOR 


Deslegătorii marelui concurs de jocuri 


Rodica D. Ionescu, str. Griviței 367, 
` Brăila; Sorinn Foghel, str. Cuza 
Vodă 72, Loco; Simona V. Herda, 
str. C. Enescu 12, Loco; Nadler 
Froim, str. Gen. Dragalina 75, Plo- 
eşti; Constantin Dimitrescu, Aleea 
Socec 9, Loco; Samuel Iosif, str. 
Stoian şi Barbu, 7 Loco; Mircea şi 
Alice Grunberg, str. Popa Soare 24, 
Loco; Rodica Ilie, Calea Loroban- 
filor 125, Loco; Al. Dan Dragu str. 
Apostol Mărgărit 11, Loco; Orendi 
Elena, Calea Piscului 66, Loco; 
Marşu V. Mircea, Calea Plevnei 80, 
Loco; Elena Negulescu, str. Emi- 
nescu 8, Iaşi; Juncu Oleg, str. Mă- 
răşeşti 6 Chişinău jud. Lăpuşna; 
Elefant Isua, str. loan Corvin 43, Bi- 
strita Năsăud; Mara şi Sandu Dobrot 
com. Vorniceni jud. Lăpuşna; Teodo- 
rescu Romanați Nicolae, str. Flue- 
rului 30 bis, Loco; Iosif Tipruş, 
str. Munceşti 25, Chişinău; Elza 
Gottlieb, com Dichtinet jud. Rădă- 
ufi; Maria Sirbu, str. Gheorghe La- 
zăr 11, Turda; Jean Israel, str. 
Unirei 87, Loco; Paula Maler, Calea 
Mosilor 226, Loco; Olga Deutsch, 
Calea Dudesti Parcul Mica str. B 
No. 2, Loco; Isea Davidescu, Chi- 
lia Nouă; Cezarie C. Octavian, str. 
Smárdan 87, Loco; Stanislaw Pytov- 
schi, str. Cazarmii 2, Pitegti; Paul 
Grünberg, str. Cárbunescu 6, Plo- 
esti; Trisnei Ioan, str. Ardealului 54, 
Caransebeş, jud. Severin;  Fonssy 
Gross, str. Boerebista 6, Loco; Cur- 
tef N. Gheorghe, str. Babadag 37, 
Tulcea; Covadlo Jura Ernest, str. 
Traian 156, Loco; Niculescu Mari- 
oara, str. Lucaci 58, Loco; Dumi- 
trescu Scipione, str. General David 
Praporgescu 23, Loco; Ionescu Mina- 
ela, str. Traian 182, Loco; George 
Litmann, Calea Ferentari 145, Loco; 
Norbert Steiner, str. Bucureştilor 5, 
Cernăuţi; Ionescu A. Mircea, str. 
Traian 5, Ploeşti Prahova; Anny 
Iosef, str. Vasile Lascăr 119, Loco; 


Lidia Puicuş, str. Logofătul Tăut 
83, Loco; Emilia şi Cornelia Fon- 
tana, str. Ghiocei 20, Loco; Draga 
Lăzărescu, Rahovei 25, Loco; Nelu 
Herşcovici, str. Postelnicu 19, Foc- 
şani; Bebi Broitmann, str Regele 
Ferdinand 207, Bălţi; Rădulescu 
Ortensia, str. Mieilor 6, Loco; Ste- 
la Lazăr, str. Avram [Iancu 10, 
Lugoj; jud. Severin; Popescu St. 
Maria, str. Teodor Balş 3, Ploesti; 
Lucica Negoescu, str. Aviator Ştefan 
Sănătescu 30, Loco; Ene I. Flori- 
cica, str. Justiţiei 10, Târgovişte 
Dâmboviţa; Meruta A. Sava, str. 
Styrbei Vodă 1, Călăraşi Ialomiţa; 
Lovenstein Ghizela, str. Oilor 134, 
Ploesti; Bara.I. Valencia, str. Puiu 
Mateescu 16, Ploesti; Bercovici Izi, 
str. Principesa Maria 72, Galaţi; 
Fanica Rădulescu, str. Unirii 4, Cluj; 


(Urmare din pagina 2-a) 


Alexandru Ivancea. str. Popa Russu 
79, Oradea Mare; Mia Dumitrescu, 
str. Ursescu 70, Dej; Toroceanu 
Alexandru, str. Căpitan Iosif Vasi- 
lescu 89, Loco; Mircea I. Petre, str. 
Luterană 18, Loco; Cotigă I. Mar- 
cel, B-dul Ion Demetriade 131, Bu- 
zău; Marian Albini, str. Buzeşti 24, 
Loco; Bernstein David, str. Carol 
37, Loco; Alexandrina Rădulescu, 
str. Plevnei 4 Focşani; Ursu Con- 
stantin, stradela Sft. Andrei 13, laşi; 
Goldenberg Margit, str. Sft. Gheor- 
ghe 2, Loco; Damian Viorica, B-dul 
Carol I No. 2, Curtea de Argeş; Lia 
şi Valerica Panaiţiu, str. Victoriei 
96, Târgu-Jiu; Neata S. Traian, com. 
Ciuperceni jud. Vlaşca; Aristide 
Zamfiratos, str, Lăpuşneanu 46, Ga- 
lati; Issac Veisberg, str. Vadei 4, 
Loco; Zizi Hermann, str. Albişoara 
4, Loco Emanuel şi Ana Fasermann, 
str. Eliade Rădulescu 47, Chişinău; 
Vianor Smighalschi, Episcopia Ho- 
tinului, Bălți; Hambaşanu Doru, str. 
Ștefan cel Mare 9; Câmpulungul 
Moldovei; Borenschi Mihai str. Sft. 
Ioan Moş 24, Loco; Poldi Bazel, 
Calea Dudeşti 63, Loco; Cohn Henry, 
str. Remus 11, Loco; Alexandrescu 
Ozanna, str. Mircea cel Mare 123, 
Constanţa; Jenni Dumitrescu, str. 
I. Pantaziu 85, Turda; Bălaşa Rádu- 
lescu, str. Costea Radu, Piatra-Neamț 
Constanţa Sfeteu, str. Lt. Rădulescu 
2, Câmpulung-Muscel; Emirzian A. 
Zarch, str. Horci 34, Loco; Chiriac 
Niculae, B-dul Ferdinand 13, Ste- 
fania Rădulescu, str. Sft. Dumitru 
67, Slatina; Lascar Motea, str. Eliade 
Rădulescu 10, Galaţi; Stănescu Gh. 
str. Armistițiului 48, Loco: Kertesz 
Rita str. Ofcea 4, Timişoara; Con- 
stantinescu Gh. Petre, str. Lambru 
III No. 7, Loco; Horovitz T. Carol, 
str. Cazărmii 33, Loco; Baron Vio- 
letta, str. Olari 25, Loco; Nicolae 
Vasile, str. Irina Stănescu 15, Loco; 
Harry Weintweig, Calea Moşilor 
318, Loco; Stossel Paul, str. Rudeanu 
I-a., Cluj; Mihăilescu Rodica. str. 
Sf-tii. Voevozi 37, Loco; Niculae 
Traian, Sanatoriul C. T. C., Carmen- 
Sylva Constanţa; Traian şi Matilda 
Alex. Stoicescu, com. Vălenii de 
Munte, jud. Prahova; Sulea Rosen- 
berg, str. Balaban 15, Galaţi; Ștrul 
Ștrul, str. Aurel Vlaicu 19, Iaşi; 
Ametista Ivaniuc, com. Urbana prin 
Noua-Sulita, jud. Hotin; Puiu Elena, 
str. Petru Rareş 77, Cernăuţi; Hugo 
Damm, str. Transilvaniei 52, Loco; 
Bor şi Beby Iulius, com. Doiceşti 
jud. Dâmboviţa; Janetta Platzmann, 
str. Zaharia 35, Loco; Sonia Lilu, 
str. Zaverei 6, Loco; Marian Apos- 
tol, str. Lambru Ionescu III No. 11 
Loco; Neicu C. Niculae, str. Bibe- 
scu Vodá 12, Constanta; Girdo Roza, 
str. Crişan 28, Braşov; Obilesteanu 


, Smaltul a fost descoperit de 


Bernard Paliscy, în 


UCM 


1555. 


AUTO REX" 


Gh. Petre, str. C. Alimănişteanu 24, 
Oltenița ; Viviana Terdiman, str. 
Vovidenie 6, Iasi; Ionescu Tatiana, 
sos. Mihai Bravu 293, Loco; Ber- 
covici Mircea, str. Tepes-Vodá 54, 
Loco; Dumitru S. Vasile, str. Cálá- 
rasi 187, Brăila; Bársescu Aurora, 
str. Gheorghe Lazăr 38, Sighetul- 
Marmaţiei; Erztan Mihai, Calea 
Călăraşilor 262, Loco; Ionescu D. 
Christache, str. Mihail Eminescu, 
22, Giurgiu; Anton Stefan Hille- 
brand, str. G. D. Palade 48 a. Loco; 
Lemes. Erminia, str. Triumf 13, 
Loco; Narcisse Penchas, Calea Du- 
desti 117 Loco; Gica I. Viorica, 
com. Strehaia jud. Mehedinţi ; 
Horovitz Rachella, str. Moruzi 
Voevod 38, Loco; Anton Ludovic, 
Piața Mihai Bravu 4, T. Severin; 
Elenna Gh. Mitoseriu, str. Toamnei 
54, Loco; Inge Korner, str. Sabi- 
nelor 9; Loco; Otilia David, str. 
Regele Ferdinand 14, Bacău; Cor- 
nelia Iancu, calea Griviței, Buşteni; 
Ilin Ortensia, str. Tudor Vladimi- 
rescu 22, Lugoj; Kaufmann Moscu, 
str. Romană 126, Ploeşti: Adriana 
Cristescu, str. Fierarilor II, Loco; 
Horovitz Cornel, str. Ştefan cel 
Mare 9, Iaşi; Dobrescu. E. Savian, 
str. Alexandru Lahovary 5, Giurgiu; 
Gh. Axebrud, str. Regina Maria 26, 
Bálti; Banciu Maria, str. Regele 
Carol I 47, Sibiu; Bermann Rebeca, 
str. Sft. Theodor 16, Iaşi; Piu 
Väcaru, Bdul Regele Carol II 25, 
Cluj ; Florian Lili, str. Cazărmii 
24, Loco; Melzer Ermelitta, str. 
Alex. Moruzi Voevod 38, Loco; 
Adrian Bavaru, Bdul Domnița Ileana 
12, Constanţa; Ionescu G. Eugenia 
str. Vulturilor 79, Loco; Lucia Ber- 
covici Puesti-Tutova. 


Bosin Theodor, Banca Naţională, 
Mercurea Ciucului; Rolii Ceauşu, 
cal. Călăraşi 177, Loco; Evelina 
Rosenberg, str. Precupetii Vechi 70, 
Loco; Stanciu D. Marin, Gara Pia- 
tra Olt, jud. Romanafi; Veronica 
Gerseli, com. Ungheni- Mureş; 
Schauer Emil, Topilita jud. Mureş; 
Jean Berger, str. Lipscani 102, Loco: 
Iosif Mayer. str. Carol 62, Tg. Ocna; 
Rádulescu D. Mircea, str. Táeri 2, 
Loco; Goldenberg Henry, Bdul. Re- 
gele Ferdinand 78, Loco; Benovici 
Pincu, str. I. C. Brătianu, 73, Iaşi; 
Chiriac N. Virgil, str. Stefan cel 
Mare 36, Bárlad; Lidia Denisor, str. 
Regina Maria 43, Cetatea Albă; 
Schachter Alfred, Gara Itcani, jud. 
Suceava, str. Regele Ferdinand; 
Haimovici Minas, str. Domneascá 12, 
Galaţi; Michael Hoósch, str. Iordana 
36, Loco; Ionescu Gh. Corneliu si 
Gheorghe Ionescu, com. Báicoi, jud. 
Prahova; Stoian A. Alexandru str. 
I. I. C. Brătianu 5, Constanţa; Beca 


„14 


í 


ie CT etait TIBET A ARIE 


—————— — 


H" d " 
Lo CET. NEA S UO URN NER. d il i N an iii iai ie 


şi Paula Schwartz, str. Anton Pan. 


27, Loco; Bogdanoschi Sani, str. 
Stela 9, Loco; Mioglav Octavian 
str. Polonă 109, Loco; Dumitrescu 
I. Petre, com. Fântâna-Banului, 
Dolj; Rosenfeld Carol, str. T. 
Cipariu 18, Cluj; Florentina Ione- 
scu, str. Ulmetului 29, Loco; Jean 
Gh. Státescu, Curtea de Argeş, 
Argeg; Herbil Ioan, str. Avram 
Iancu 28, Spitalul de alienati, Si- 
ghetul Marmaţiei; Ileana Michel- 
stein, Griviței 235, Loco; Charly 
Weinberg, cal. Mogilor 149, Loco; 
Bercu Managcu, str. Dragog Vodă 
6, Cernăuţi; Rádufeanu Sergiu, str. 
Vasile Alecsandri, 13, Chişinău; 
Lustgarten M. Magda, str. Morilor 
29, Loco; Moldovan Artenie, Ilva 
Mica, jud. Năsăud; Iosif Iacher, 
com. Colicauti, Hotin; Mirica Elbim, 
str. Cuza-Vodá, 64, Focgani; H. 
Leizer, com. Arciz, jud. Cetatea 
Albă; Ervin Ornestein, str. Paris 
21, Cluj; Holder I. Augustina, str. 
Marghiloman 27, Buzáu; Kaufmann 
Edith, str. Fility 1. Loco; Stan I. 


FLOAREA 


Dar Sorin smulsese floarea şi-o dusese la piept. 
Apoi se întoarse şi-o luă la goană, spre poarta mare. 


In urma sa, bătrânul hohotea. 


tii un suflet fără suflare... Ha-ha-ha! Nebune... 

Sorin privea floarea din mâna sa. O floare. Veştedă. 
Cele două picături se rostogoliră ca două lacrimi. 
Floarea îi căzu din mână şi se rostogoli veştedă pe 
podeaua de ghiatá. Un hohot de plâns îl cuprinse si 
căzând în genunchi, sărută floarea şi strigă: 


„E moartă Tatiana... Oh, Doamne, fă să mor si eu 


alături de ea... Fă, Doamne...“ 


In urmă-i bătrânul hohotea mereu: 


Neguţătoarea de visuri 


(Urmare din pagina 11) 


şi frumusețea şi nici toate 
bunátátile din lume, nu 
fac atáta cát un vis frumos. 

Dar fetele negustorului? 

Fetele negustorului s'au 
máritat, fiecare dupá cum 
i-a dorit inima, si au fost 
cum nu se mai poate mai 
fericite. 

Mira s'a cásátorit cu un 
print bogat, care a îmbră- 
cat-o numai în strae de má- 
tase şi aur, Magdalena cu 
un altul care i-a angajat 
cei mai vestiți bucătari din 
lume, iar Lucia... s'a căsă- 
torit cu un poet, care nu 
era bogat şi nici puternic, 
dar purta în inima sa vi- 
surile de aur ale lumii. 


Mătuşica si Al. Calistrat 


15 


„Nebune, i-ai luat vieata, ce mai speri? La piept 


MOSCOVICI AUREL 


Marin, str. Petre Epureşteanu 14, 
Loco; Constantinescu Mihail, str. 
Crețulescu 20, Târgovişte; Const. 
Anghelescu, str. Maior Ionescu 
Atanasie 18, Loco; Baltagu Alex. 
str. Unirei 2, Chişnău; Stănculescu 
I. Marinel, str. Nicolae Nicoleanu 
12, Craiova; Varbanov D. Varban, 
str. Principele Carol 33, Balcic; 
Nahornic Emanuel, cal. Rahovei 120, 
Loco; Codner Ira, str. Sf. Theodor 
41, laşi; Zahiu Virginia, str. Romană 
3, Constanţa; Uleu Vasile, Olteniţa; 


CATEGORIA Il-a. 


Stănescu Niculina, str. Iancului 2, 
Loco; Horia Mihail, Bdul. Unirii 41, 
Orhei; Tech Samy, str. Ştefan cel 
Mare 214, Tg. Neamţ; Arabiu Fran- 
cisco str. Titu Maiorescu 3, Cer- 
náuti; Roland Laub, Bdul. Mărăşti, 
Loco; Ecaterina Gheorghiu, str. C. 
No. 2, Parcul Rahovei, Loco; Ti- 
beriu T. Bucsa, Calea Bucuresti 14, 
Sinaia; Wolff Lucia, str. T. Vla- 
dimirescu 73, Tg. Jiu; Dumitru I. 


(Urmare din pagina 13-a) 


NICANOR 
0JoGcG 


„E moartă cea mai 
însemne asta pieirea?“ 

Ploaia cădea în puhoaie. Castelul se cutremura. 
Zidurile se clătinau încoace şi'ncolo, apoi căzură. 

„Fă, Doamne... 

Glasul se auzea de departe. Marea suia, urlând, 
nimicind totul, fărâmând stânci, prăbuşind munți. 
Bătrânul râcnea : 

»pleirea mea! Ha-ha-ha!“ 

Apa acoperise totul. Impárátia lui Miez-de-Noapte 
rámase o poveste, doar. 


Constantin, Fundătura Serbánescu 
8, Loco; Holder 1I. Tonel, str. 
Mayer Lazăr I, Buzău; Cazimir 
Ștrul, str. Alex. cel Bun 36, Piatra 
Neamț; Mircea Eparu str. Sft. Iosif 
47, Sighişoara; Vuletici A. Liviu, 
str. Străbuna 19, Loco; Jack Lecher, 
str. Platon I, laşi; Georgeta Beje- 
naru, com. Slaveni jud. Dorohoiu; 


CATEGORIA III-a. 


Ion Th. Revencu, com. Vladicina 
jud Hotin; Hermina Goldstein, str. 
Budai Deleanu 2, Loco; Stollermann 
Leon, str. General Berthelot 12, 
Galaţi; Elena Munteanu, Villa Schi- 
ller, Ocna Sibiului; Dobrescu 
Teodora, str. Regele Ferdinand 38, 
Turda; Hodan Leon, str. Istraty 6, 
Iaşi; Fenio Litmann, str. Sft. Vineri 
12, Loco; Cuta Solomonovici, Fâl- 
ciu; Cuimagian Madlena, str. Sene- 
slau Voevod 19, Loco; Nello Aderca, 
str. Madona Dudu 8, Loco; Constan- 
tinescu Marianne, str. Sft. Niculae 
4, Braşov. 


REGINE TI” 


Să 


frumoasă floare a mea! 


LICĂ HORIA 


PREMIANTI 


Dacă revista ţi-a plăcut 


citeşte-o iar dela nceput 


uic. 


ORIZONTAL: 3. E tras de doi plăvani şi mergi 
mai sigur în el. 5. Câteva fire din coamă. 7. Omenesc. 
9. Metal galben din care se fac instrumente muzicale. 
9 a. Se iveste. 12. Cămilă cu o singură cocoaşă. 13. 
Liga Apărării Române. 14. Dela o vară la alta. 15. 
Luminează noaptea pe cer senin. 16. Deal de nisip 
într'un pustiu. 17. Dimpotrivă. 18. Din sat. 

VERTICAL: 1. Peşte de apă dulce. 2. Comandant 
de vapor. 3. Impreună. 4. Gust neplăcut, contrar dul- 
celui. 5. La telefon. 6. Cea mai dragă ființă, pentru 
copii. 8. Stafie. 9. Plugăresc. 10. Desagaexcursioni- 
stului. 11. Exista. 12. Asa este! 


Moş Sandu. 


— 


Dragi cititori. Stiind cá sunteti foarte buni deco- 
ratori, vá rog, să-mi colorati si mie acest tablou în 
aşa fel ca să-mi prezentaţi figura unei frumoase 
trásurice. 


MOS SANDU 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele şi pronumele ———— ——— 


Adresa 


Luna August ` Nr. 4 


PREȚUL 5 LEI 


Pe unde ajungem 
mai repede de la 


A la B? 


PU I... 


ORIZONTAL. — 1) Pásárile sau animalele, in co- 
pilária lor. 4) Arbore din tári stráine, ale cárui fructe 
se cheamă „curmale“. 7) Căldură innábusitoare, pro- 
venită dela soare. 8) Asa cum sânt toti puii. 9) Pui 
de cátea. 10) Numele... unui puiu de om. 11) Innozi. 
13) Consoanele din „piază“. 14) Huţa! 15) Daànsii 
16) Campion. 17) Notá muzicalá. 18) Se spune cá Ro- 
mânul ar fi un puiu... de animal măreț. 20) Mieii sunt 
puii lor. 21) Casa in care sunt adápostiti si crescuti 
copiii nimánui. : 


VERTICAL. — 1) Puiu de scroafá. 2) Un dolofan 
puiu de urs. 3) Fac şi eu la fel ca altul. 4) Mi-a pă- 
rut ráu. 5) A trage un puiu de somn. 6) Notá muzi- 
calá. 8) Mándrul puiu al iepii. 9) Puiul mamii! 12) A 
afla ceva pe jos. 16) Simtul urechii. 19) Dumneaei. 
20) Oalá (mold.). 


L. LEOVA 


| 


n e — 


—Á 


d 


Imprimeriile „Adevărul" S. A. Bucureşti xd F 
E E EE `