Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0040

21. NOE. 1927 





o 


ED»UL 
EESEEAL 


* 


UVBEVE 











: COPILUL 


N, N. TONITZA 


-r 


An. XLIII Nr, 40 





626 


Ploaia 


'Paci. Sub poala 

de codru n'aud 
cuvintele tale 

umane; ci, mai noui, 
le aud pe cele rostite 
de picuri şi frunze 
departe. 

Ascultă, Plauă 

din norii răzleţi, 

Plonă pe tamericii 

arşi şi sălcii, 

plouă pe brazii 

țepoşi şi cojiti, 

plouă pe mirţii 

sacri Venerii, 

pe ginestrele strălucind 
de flori în buchefc, 

pe jnepii deşi 

de eoconari aromați, 
plouă -pe fetele noastre 
silvane. 

plouă pe mâinile noastre 
goale, 

pe vesmintele noastre 
uşoare, 

pe pândul fraged 
înmugurit în suflet 


proaspăt. 

pe irumoasa poveste 

ce ieri 

te vrăji, ce azi mă vrăjeşte, 
o, Ermiona. 


Auzi? Cade ploaia 
prin frunzisul 
tăcut, 

cu freamăt se ţine 
şi se schimbă în aer 
precum mai rară. 
mai deasă e trunza. 
Ascultă. Răspunde 
tânguirii cântec 

de greeri 

pe care nu-i sperie 
plânsul austral. 

nici cerul de spuză. 
far bradul 

scoate un sunet, şi mirtul 
alt sunet, şi jnepul 
altul, tluere 


felurite Ş 

sub degete nenumărate. 
Caufundaţi 

suntem în duhul 
pădurii, t 


trăină o vieață de arhori; 
chipul tău îmbătat 

și moale de ploaie 

ca o frunză. 

suvițele părului tău 
îmbălsămate-s ca 
luminoasa ginestră. 

o, făptură pământeană 

cu nume de 

Ermiona 


UNIVERSUL, LITERAR 


în brădetţ 


G. D'ANNUNZIO 


Ascultă. ascultă. Acerdul 
aerienilor grceri 

încetul cu 'ncetul 

mai surd 

devine sub plânsul 

ce creşte: 

dar s'amestec un cîntec 
mai aspru 

ce se iscă de colo. 

din jilava umbră de jos. 
Mai surd, mai năbuşit 

se răreşte, se stinge, 
sabate, tremură, piere, 
Nu s'aude glas dinspre mare. 
Acum se aude prin vastul Srunziş 
fremătând 

ploaia de argint 

ce înneacă. 

freamătul ce se schimbă, 
precum rară ori deasă 

e frunza. 

Ascultă. 

Greerul 

amuţii-a, dar copila 
bălții, departe, 

broasca. 

îu negura deasă cântă, 
cine ştie, cine ştie unde! 
Şi plouă pe genele. tale. 
Ermiona. 

Plouă pe genele-ji negre, 
de par'c“ai plânge 

dar de plăcere; nu albă, 
cu îuța bătându-ţi în verde 
pari a ieşi dintro scoarță. 
Toată vicața en noi proaspătă, 
aromată. 

inima “n noi e piersică 
nemuşcată, 

intre pleoape ochii 

sunt ca izvoare prin iarbă, 
dinții în alveole, 

ca migdalele crude. 
Mergem din tufiş în tufiş, 
când uniţi, când departe 
(și rustica tărie verde 
ne“nlănțuie glezna, 
ne'ncurcă genunchii), 

cine ştie, cine știe unde! 
Și plouă pe fețele noastre 
silvane. 

plouă pe mâinele noastre 
goale 

pe vesmintele noastre 
uşoare. 

pe gândul îraged 
înmugurit în suflet 
proaspăt, 

pe îrumoasa poveste 

ce ieri 

mă vrăți, ce 

azi te vrăijeşte 

O, Ermiona. 


Din italieneşte de ALEXANDRU MARCU 


UNIVERSUL LITERAR 


POSTA 


Un om cumplit era părintele Panteli- 
mon Crâşmaru, preotul şi  confesorul 
semispitalului de evacuare nr. 2. Se zbă. 
tea în el, ca într'oj orgie de patimi, un 
suflet primitiv stăpânit de puterea for- 
țelor vitale nediferenţiate, un suflet de 
instincte şi porniti cu reacţiunea imedia.- 
tă. de impulsiv şi mobilul egoist de brută. 
Intreaga lui făptură avea ceva vibrant. 
Un surplus de energie modela parcă în 
el o plastică a înlăţişării dui sufleteşti. 
Era unul din acei oancni la care profilul 
sufletesc stăpâneşte profilul trupului. 
Privirea, ţinuta şi mersul lui, fiecare 
gest, fiecare atitudine, păreau strunite 
sălbatic, de acest suflet fără odihna pa- 
timii şi îmbuiestrate într'un trup înalt, 
subţire şi puternic, cu o vigoare, o armo- 
nice și o cleganță de fiară sălbatecă, 

Aşa era părintele Pantelimon Crâşina- 
ru, om simplu şi crud, produs al primei 
generaţiuni de țară învoaltă către ierar- 
hia socială, voluntar, întrepid, vanitos şi 
pasionat, avid de putere şi distincţiune, 
bun la ispravă, capabil de bravură, dar 
gata la laşitate şi fără scrupul la infamie 
Şi dumirit de rostul vieţii, el nu putca 
concepe cu sufletul său, în care scăpărau 
doar patima şi energia, o altă voluptate 
decât pornirea de a comanda şi un alt 
scop decât cel de a însemna prin forţă, 
cât mai mult în trebile obşteşti. 

Şi în bună parte reuşise! Căci fără 
greutaie, pe acea vreme de lipsă, el se 
înşurubase tot mai mult în inima forma- 
țiunii, avansând încet, progresiv, cu  in- 
tuiţia lui de om simplu dar avizat, con- 
cepută din şiretenic şi abilitate, ajuiai 
totdeodată de mari rezerve de îndrăznea- 
lă şi umilință. Apoi tot speculând lărgi- 
mea şi buna credință a maiorului Scrân- 
ciobanu, şeful formaţiunii, bucureştean 
comod şi indulgent cu tendinţe la filoso- 
fare şi bonomie el obținuse întreaga con- 
ducere udministrativă a spitalului. 

De aceea, cât ţinea ziua de mare, de 
dimineaţă dela împărțirea ceaiului și 
până noaptea după adormirea trupei, pă- 
rintele era într'o continuă mişcare, în- 
tr'o neobosită activitate. Cu înjurătura 
pe buze alături de rugăciunile maslului, 
cu semnele crucii încurcate prin răpăia- 


la de palme, el se găsea pretutindeni, ţiş- ' 


nind ea necuratul din pământ, în ambu- 
lanţe, în cprturi, în trăsurile de apro- 
vizionare, înalt, puternic, sever şi semej, 
îmbrăcat ofițereşte, nedespărțit de ar- 
mă, părând cu figura lui țigănească în- 
cruntată de doi ochi saşii, stăpânită de 
un nas lung şi subtire, un haiduc în răz- 
vrătire sau un ofițer înverşunat de pân- 
dă în patrulare. 
* * L] 


Era pe la sfârşitul lui August | Toam- 
na se apropia rece, calmă şi pură, cu 
zile izvodite din plăsmouirile de farmec 
ale nopţii şi ale lunii! Pe terasa unui 
„gol“ de deal împrejmuit ca o ogradă, 
două cantoane de pădurar fuseseră pre- 
făcute în piese de spital, Intre ele, irei 
corturi mari, rotunde şi lăbărţate, întin- 
ge pe arcuri de fier, oscilând uşor, ca 
nişte baloane captive trase lângă pământ 
completeau spitalul. Mai sus, costişea rasă 
de ierburi, ca o pată de chelie, urca în- 
cet purtând -o gospodărie de popas, răs- 
pâtudită până lângă câlvătaia de spiună 


de SYLVIUS ROLANDO 


verde a fagilor. Se vedea, împrăşiiate 
după nevoi, într'o îmbâcseală. o răvăşea- 
lă şi o dezordine de circ ambulant, cor- 
turi mai mici pentru trupă, stive de lăzi 
cu medicamente. baloturi cu material de 
pansament şi câteva trăsuri de ambu- 
laniţă, înţepenite, grele, masive, fiecare 
sub câte un şopron improvizat. In fund 
lângă pădure, o poiată, prefăcută în 
grajd, adăpostia opt cai mici, ţărăneşti, 
înghemuiji unul în, altul, înfrățiţi de mi- 
zerie şi greu. 

Intr'un colţ al ogrăzii, sub cerul liber, 
alături de căruțele rechiziţionate,  adă- 
postind unelte şi vase snb coviltire de 
rogojini, clocotiau într'una cazanele de 
bucătărie. Lângă un stog de fân, priponi. 
te de gard, stau vitele pentru hrana tru- 
pei. Câţiva câini, goniţi şi fugăriţi, ca și 
cum, ar fi împiedicat bunul mers al tre- 
burilor, umpleau” în. tot locul curtea, 
câini de pripas, netrebnici şi credincioşi, 
atârnaţi convoiului de pe drum, 

Forfoteau şi oameni prin această  de- 
ordine domestică, menită să asigure în- 
treținerea prosperă a celor cinci piese 
principale din care se alcătuia trupul spi- 
talului, milițieni — bătrâni surprinşi şi 
dezorientaţi de război — mergând încet, 
bătrâneşte, cu ţigara lipită de buze, lu- 
crând domol can bătătură ; Ţigani cu 
ochii mari ca nişte bile, plăpânzi şi. ti- 
moraţi, cu simţurile la pândă.  iscodind 
urmele de pericol, gata. la bocet şi la 
fugă ; apoi câțiva orăşeni mărginiţi şi în- 
gâmfaţi , cu totii alcătuind un material 
uman de proastă calitate, un material de 


627 


techiziţie, pe care palmele şi înjurături- 
le Părintelui Crâşmaru, se căzniau să-l 
fasoneze după trebuința războiului. 

La poarta ogrăzii doi otetari sălbatici 
împănaţi cu discuri de boabe roşii, stro- 
piți parcă cu sânpe, păzeau deoparte şi 
de alta intrarea sitalului. Pe dinaintea 
lui, țâşnia din întunericul pădurii, o şa- 
sea evocând un foşnet serpentin de ra- 
chetă albă. Alături de ea. într'o pătură 
subţire, transparentă şi ondulată ca o 
lamă de mică, se găsea apa Răşnoavelor. 
Din toate părţile se ridicau trupuri de 
dealuri împădurite. cu boturile ascuţite 
şi apropiate ca nişte cârtiţe ce se miroa- 
se. linia orizontului era închisă de vâr- 
furile brazilor înfipte ea nişte şuruburi 
în cerul albastru, şi doar într'o parte era 
ruptă de masivul brăzdat de şanţuri şi 
de pârtii ale munţilor Coştila şi Morurul 
înălţat din negura pădurilor, greoi ca o 
spinare de bivol cu pielea roasă, crăpată 
şi scoroiită, 

Și era pace şi liniste în acea. văgăună, 
scoborită între munți, ca o trapă, la 
răscrucea unde valea zvârcolită a Râş- 
noavelor ieşind din strânsura munţilor 
se întâlneşte cu valea Prahovei, 

Şi peste toată bogăţia împrejurimilor 
prinsă de atmosfera mânară a sfârșitului 
de vară, în nuante de felurite colorituri, 
se aşeza impalpabilul grav, melancolic şi 
sfânt al războiului. vânturat de cele cinci 
flamuri însemnate cu mari cruci roşii, 
iar la adierea lor, toată valea răsuna 
tăcută şi înfiorată de misterul îndurerat 
şi consolator, pe care Crucea roşie mai 
mult decât turla bisericii şi fântâna ce- 
lui milostiv. o dă călătorului străin şi ne- 
norocii ! 

Din când în când un zgomot puţin des- 
luşit, parcă o uruitură de căruţă se au- 
zea în depărtare : dar zgomotul se pres- 

% 





A. DURER. PORTRET tutavură) 





628 


chimba într'o toacă măruntă, apoi întriuu 
fierăstruit silnic, ritmat şi în urmă, se 
lămuriau pufăiturile gâfâite ale unei 
maşini ce urca greu. Un tren militar tre- 
„cea !... Alteori hurducătura unui autoca- 
mion încărcat, cutremura parcă toată va- 
lea, chiar şi dealul, până sus lângă pă- 
dure. De aici, din vale, zgomotele se răs- 
pândeau, pe lungile coriloare ale văilor, 
ciocnindu-se de păreții munţilor şi ai 
dealurilor, unul după altul, tot mâi sla- 
be, ca nişte comande prelungi, până ce 
se pierdeau, una cu orizontul. Câteodată 
văzduhul plesnia de pocnetul unei arme 
„şi pocnetul se prefăcea într'un urlet grav 
lugubru, care rătăcea dezorientat şi ză- 
păcit, cerşind parcă din loc în loc odih- 
na, până ce foşnetul pădurii îl prindea 
în nesfârşitul lui. Era părintele Panteli- 
mon Crâsmaru la vânătoare în munţi, 
scutit de povara treburilor. odihnindu-se 
aşa cum se cuvine. din toată inima, hai- 
duceşte ca omul slobod în plinul naturii, 
cu sufletul său de ţăran cotropit de su- 
fletul frățesc al armei şi de sufletul cre- 
dincios al muntilor... 

Şi apoi iar se făcea linişte! Și peste 
toată bogăţia împrejurărilor, prinsă de 
atmosfera mândră a sfârşitului de vară 
în nuanțe de diferile coloraturi. se aşe- 
za impalpabilul grav, melancolie şi sfânt 
al războiului. vâniurat de cele cinci fla- 
muri. însemnate cu mari cruci roșii, iar 
la adierea lor toată valea răsuna tăcută 
şi înfiorată de misterul îndurerat şi con- 
solator, pe care Crucea roşie, mai muli 
decât turla bisericii și fântâna celui mi- 
lostiv, o dă călătorului străin și neno- 
rocit... 

II 

Plin de superbă fală, scânteietor, sin- 
cer entuziast, pol şi fanfaron ca o zbâr- 
nâietoare, înainta războiul în inima 
Transilvaniei, si înapoia lui toate for- 
maţiunile militare, rezerve, etape, ba 
chiar ţara întreagă halucinau fericit în 
aureola feeriei cele mari, plăsmuită din 
“succes şi iinconştienţă. Pretutindeni se 
tălmăciau bucuriile proaspete ale uiiei 
nouă vieţi. Pământul aburit dospia doar 
spor de putere. Din cerul pur de scară 
unduiau clipoliri de melancolie... 

Bivuacul amesteca laolaltă, într'o pro- 
miscuitate foriată, temperamente, con- 
cepţiuni şi sensibilități deosebite, inte- 
vesa şi amuza. Apoi pitorescul traiului 
în natură, senzațiile şi emoţiile brutal 
încercate, toate - acele plăceri elemen- 
tare, legate de primitivitate, care scu- 
tind. sufletul de griji, îl odihnesc, produ- 
ceau o voioşie, o bună dispoziţiune, o a- 
devăraiă camaratlerie. 

Semispitalul de  cvacuare no. 2 era 
puriat de puterea aceleiaşi vraje. In fie- 
care seară, Maiorul Scrânciobanu îşi in- 
vita subalternii, pe Doctorii Marian și 
Precup, şi pe părintele Crâşmaru la o 
plimbare prin împrejurimi... Căci Maio- 
rul Scrânciobanu iubia disculia și mai 
ales discutia contradictorie, cu  argu- 
menite, contesiațiuni, raționamente, fap- 
te, posibilităţi de toate categoriile, în- 
cercând să o menţină pe planul -unei 
distinețiuni dialectice. În realitate, şi la 
el, un implus comun al firii omeneşti şi 
totdeodată slăbiciune — trebuința de di- 
ferenţiare, exsitentă, chiar întrun rudi- 
ment de societate. îl incita la vorbă. Era 
gelos de prestigiul gradului şi titulatu- 
rii sale, vrând să le sprijine pe un su- 
port intelectual impresionant, 

De aceia. Maiorul Scrânciobanu utiliza 


cu plăcere această prerogativă a şefici : : - 





UNIVERSUL 


LITERAR 





EUG. FROMENȚIN :; STRADA DIN EL-ALGHUAT (gravură). 


iniţiativa discuţiei, Şi totuşi, vorba lui 
nu era lipsită de farmecul simpatiei! 
Dinpotrivă ! Oarecare gust artistic îl fă- 
cea să evadeze cu plăcere din câmpul a- 
tât de îngust îngrădit al meseriei medi- 
cale, lucrat în nesfârşite detalii şi mă- 
runțişuri, din care se fructifică în de- 
obşte, un suflet plat, egoist, de o exas- 
perantă  suficiență. Ca şef, Maiorul 
Scrâneiobanu, navea nimic brutal, im- 
pulsiv sau ordinar în atitudinea lui. Ii 
plăcea să 'afişeze — în diletant — oare- 
care lărgime de idei; din maldărul de 
cunoștințe, impresiuni, călătorii, el sco- 
tea un variat material discursiv, mani- 
pula cu savoare paradoxul — cel mai 
comod sistem de originalitate şi ironia, 
loideauna reuşită întrun sistem ierar- 
hic; dar mai ales ambiţiona după ex- 
plicaţiuni nouă, după efecte rare, ade- 
sea, nu lipsite de oarecare eleganţă dia- 
lectică, de judiciozitate, şi mai ales de o 
fină sensibilitate. 

— Războiul, măi băeţi—spunea el în- 
iro scară, este un admirabil divertis- 
ment... Aş putea afirma, este cel mai a- 
greabil şi mai util divertisment, în viaţa 
noastră păcătoasă de orăşeni, roasă pe 
dinăuntru ca o scorbură. de mecruţătoa- 
re racile... 

— Cum asta, Domnule Maior ? — în- 
trerupse Doctorul Precup, montând şi- 
vet discuţia. 

— Da! aşa este... Si argumeniul meu 
e peremptoriu, deşi star părea ţesut din- 
tro subtilă substanţă  sofistică... Căci 
războiul ne odihneşte, oricât star părea 
de paradoxal... Ne odihneşte pe toţi, pe 
noi cei de aici şi pe luptătorii din pri- 
mele linii... 

— Imposibil. Domnule Maior, ar tre- 
bui să denigrăm noţiunile de bază și 


principiile elementare ale artei militare, 
ripostă, Precup. 

Și Maiorul, cu siguranța unei cauze 
dinainte câştigate, se porni cu amploa- 
re, printre fortificațiile factice şi trucate 
ale contrazicerilor fără convingere și 
ale combaterilor formale. 

— Și totuşi aşa este. Războiul ne o- 
dihneşte, căci ne dezbracă de povara 
personalității noastre aparente, de acel 
joc individual al calităților sociale. cure 
poleieşte  impudie de mincinos, fondul 
nostru animalic, empiric şi anarhie. LI 
slăbeste astfel. nenaturala ofensivă a so- 
cietății împotriva individului. “Aruncân- 
du-ne în marele anonimat, războiul ne 
cruţă de această apăsătoare sareină, 
niciodată uşurată, dimpotrivă lot mai 
prea, acea a numelui propriu. Cine sun- 
tem noi ?... Nişte anonimi !.. Cine e luy- 
iătorul, care acum  iscodeşte pe dus- 
man ?.. Un anonim... Moartea, care ne 
pândeşte pe toşi, cu nemiloasa-i 'filoso- 
fie, ne-a răpit vanitatea distineţiunii, 
ne-a cgalizat... Acum, bravura e o afu- 
cere de moment, iar gloria o.coniingen- 
ță, o întâmplare. 

— Domnule Maior, permiteţi-mi să vă 
contrazic, întrerupse Marian. Dumnea- 
voastră îndepărtați mobilul primordial 
al luptătorului, gloria... 

(urmează) 


SYLVIUS ROILANDO 








PRO 


UNIVERSUL LITERAR 


CHARLES 


DICKENS Ă 


Păţania voiajorului Tom Smart 


Intro seară de iarnă, în timp ce ne- 
aura începuse să cadă, sar fi putut ve- 
dea. pe drumul ce străbate platoul Marl- 
borough, o cariolă şi în această cariolă 
un om ce-şi îndemna la grabă calul o- 
bosit. Zic că se putea vedea. căci n'am 
cea mai mică îndoială că sar fi văzut 
dacă ar fi trecut prin partea locului 
nzrecare persoană ce n'ar fi fost oarhiă. 
Dar vremea era atât de rece şi noapica 
cra atât de ploioasă, că exceptând apa ca- 
re cădea cu găleata. n'ai fi întâlnit afară 
nici o pisică. Dacă un comi-voiajor ab 
acelei epoci ar fi întâlnit, însă. hodoroa- 
ga ceia de cărucior mic, cu tronul bru- 
măriu şi cu roţile stacoiii, cum şi iapa 
murgă cu umbletul îmbuestraş,  moftu- 
voasă de felul ei. ce mai avea și acrul 
ca scoborînd dintr'un cal de măcelar și 
dintro gloabă de stafetă usoară. ar fi 
conchis din prima privire că eonducăto- 
til acestei cariole unu cra altul decât 
Tom Smart din marea casă Bilson și 
Slum. din Cateaton-Street. în Citi): dar 
cum nu trecea nici un comi-voiajor, ni- 
mănui nu-i păsa de astă pricină și Tom 
Smart. cariola lui brumărie, roatele ei 
stacojii şi iapa mofturoasă păstrau în 
de ci taina. mergând în bună tovărășic. 

Dar în această tristă lume. sunt lo- 
calități mai plăcute decât podisul Murl- 
hourough-ului, când vântul suflă  tur- 
hat. Dacă mai adlăogafi o seară de iar- 
nă. un drum  desfundat si noroins. o 
ploae rece ce răpăia şi dacă vă mai gân- 
diți la a face experiență pe propria di. 
ființă. îmi veți înţelege — cred -— valoa. 
ra acestei observatiuni. 

Vântul nu sufla din față. dar nici ale 
lu spate. cu toate că şi așa ar fi fost dos- 
iul de rău. el venea de-acurmezisul dru 
mului. bătând ploaia oblice, ca liniile ce 
trasăm pe caetele noastre de caligrafie 
când învătăm cum să înclinăm literele 
se potolea câte un moment şi călăterul 
începea să se măsulească că-i trecuse fu- 
tia. adormise în fine. Dar de unde ! FI 
începea să se măgulească că-i trecuse fu- 
sosia rostogolindu-se peste cheliile coli- 
vor. inătura câmpia şi sc apronia sn n 
străsnieie mereu crescândă, sfredelea în 
jurul omului si calului. le biciuia ochii 
și uvechite cu valuri de ploae rece și în- 
jepătoare : sufla bnoarea lui umedă și 
înghețată nână în măduva oaselor: apoi 
trecea înainte viscalind în alte depărtări 
cu mugete asurziloare, ca şi cum ar fi 
voit să-şi bată joc de <lăbiciunca lor și 
să-şi plarifiec năbădaia. 

lata murgă înota în noroi cu urechile 
plcostite si din timp în timn își seutura 
tapul să-şi exprime desgustul ce-i iuspira 
conduita de nesuferit a clementelor. Cu 
toate acestea, mrrgea cu un pas sigur, 
când dintr'o dată. auzind cum vine un 
vârtei mai furios ca toate celelalte. se 
opri scurt. răsfiră cele patru picioare și 
le înfipse în pământ. Dintrp milă spe- 
sială a providentei. făcu ca asa. Catriola 
cra destul de uşoară. Tom Smart atât de 
suhțirel si apa mofturoasă atât de eas- 
telivă, că, ridicaţi de uragan, câte-si trei 
ar fi <hurat fără gres. unul pe deasupra 
celuilalt. până ar fi atins marginele pă- 
mântului, sau până acolo unde vântul 
sar fi potolit. Intruna sau întralta din 





i) Centrul comercial al Londrei. 


aceste ipoteze, probabil este. că nici iapa 
cea năzuroasă. nici Tom Smart, nici ca- 
riolu lui brumărie cu roţile siacojii, n'ar 
mai fi fost puşi vre'odati în stare de 
funeţic. 

„Pe cataramele cizmelor si pe favoriţii 
moi ! strigă Tom Smart (avea prostul 
obicei de a se jura uneori) : pe catarămni 
şi pe favoriti“, strigă Tom. întă o vreme 
grațioasă. ce mi-o adie dracul din cvan- 
taiul lui ! 

Mi se va pune întrebarea: peniru ce 
Tom Smart cxnrima blestem acrisivei ce 
îndura acum. când de vreme îndelunga- 
tă era robul acestui fel de tratament. Nu 
ştiu nimic. Numai atât ştiu că Tom 
Smart vorbi în modul acesta. sau cel pn- 


țin povesti unchiului meu că a vorbit 
astfel, ceace revine lu  aceias ispravă. 
„Fluere-mi dracul cât o pofii !* zise 


Tom Smart şi iapa smorcăi din nas ca și 
cun era precis de acciaş părere. 

„Ilaida, cotoroanțo“, reluă Tom. mân- 
gâindu-i gâtul cu codiriştea hiciului . nu 
e prilej să faci postii noaptea asta. Vom 
rămâne la primul han. Cu cât vei merge 
mai iute, cu atât sfârşim mai iulie, Oho- 
ho... încetişor, mai încetişor !* Mofturoa- 
sa iapă cra prea dedată cu voeca stăpâ- 
nalui său ca să nu-i fi înțeles gândul, 
san că găsea ea că îi era mai frig când 
stătea decât când mergea, nu pot spune: 
dar cecaec e sigur, este că Tom de abiu 
terminase cu vorba. că ea își ciuli ute- 
chile și o sbughi în trap. Fa lungi pasul 
şi sentură atât de tare cariola brumărie. 
că Tom se astepta în tot momentul <ă 
vadă shurând în dreapla snițele roşii ale 
roatelor şi să se îmvotmolească în pă- 
mântul umed. Oricât de bun vizitiu era 
Tom. nu putu încelini cursa până când 
cnragioasa vită nu se opri singură în 
fata unui han de marginea dreaptă a 
«(rumulni. la aproximativ două mile») 
de colinele Marlboroush. 

Călătorul depuse biciul şi aruncă hă- 
urile băiatului dela grajd, examinând 
casu. Fra o curioasă construcție lucrată 
din pietre şi grinzi încrucişate. Ferestre- 
le, încălecate de mici glafuri ascuţite, 


2) Mila, măsurătoare itinerară. care 
pentru uscat în Anglia are 1609 meiri, 


629 


dădeau la drum; uşa cra joasă şi ca să 
intri în casă, trebuia să scobori două 
trepte destul de repezi sub o prispă în- 
tunecoasă, în loc să urci pe un peron 
exterior, cum e uzul modern. Cu toate 
avestea hanul avea acrul confortabil. Se 
strecura prin fereastra, sălii mari o lumi- 
nă desfătătoare ce străbătea și drumul 
până în gardul onus. A doua lumină. aci 
pâlpâită şi slabă, aci vie şi arzătoare, 
străbătea prin perdelele trase ale feres- 
trei accleiaş săli. măpulitorul semn al 
nnui excelent foc ce vâlvâia în interior. 
Romarcând aceste mici simptome cu o- 
chiul Anui călător experimentat, Tom 
secobori atât de repede cât îi permise 
membrele lui jumătate îngheţate și se 
grăbi a intru în casă. 

In mai putin de cinci minute era siu- 
bilit în sală (tocmai ce visasc), în faţa. 
unui contor şi nu departe «le substanţia- 
lul foc, compus din aproape o haniţă de 
cărbuni de pământ si din atâția mără- 
cini cât să faci o duzină de tufișuri. 
Acest combustibil era înprămădit până 
la jumătatea căminului şi pârâia strălu- 
cind cu un sgomot suficient să încălzeas- 
că sufletul oricărui om cuminte. 

Fra asta confortabil. dar nu era totul. 
căci o fetiscană nostimă cu ochiul stră- 
lucitor, cu piciorul fin. cochet îmbrăcată, 
punea pe masă o faţă perfect albă. 

Mai mult; Tom, cu picioarele în pa- 
nuci şi cu papucii pe marginea puravanit- 
lui dinaintea focului, cu spatele întors 
la ușa deschisă, vedea prin reflex, în o- 
plinda căminului. încântătoarea perspec- 
tivă a contorului, cu deliciosul său aran- 
jament de brânzeturi, şuunci fierte. gar- 
furi afumate. butelii cu inscripțiuni au- 
rite, ulcele cu murinate şi conserve. to- 
tul aranjat pe polițe cu un diehis scducă- 
tor. Fi bine. era confortabil. dar asta 
încă nu cra totul. căci în contor. 0 vă- 
duvă apetisantă cra aşezată la ceai în 
fața celei mai frumoase mese posibile, 
aproape de un strălucitor focşor imagi- 
nabil. si această văduvioară. cure să tot 
fi avut 48 de anişori şi a cărei faţă era 
tot atât de confortabilă ea şi contorul. 
cra evident domniţa şi stăpâna hanului. 
autocrata supremă a acestor apreahile 
posesiuni. Din nenorocire era şi o umbră 
uticioasă în acest încântător tablou : cra 
un om mare, un om foarte mare, în hai- 
ne închise cu nasturi enormi de metal, 
cu mustăţi negre, cu un păr negru şi în- 
cârlionțat, Işi lua ceaiul alături de vă- 
dusă, şi, cum sc putea phici fără multă 





EUG, 


FROMENȚIN : SIMCALUI, 


(grav ură) 


630 


iscusință, era pe drum bun, să ia chiar 
văduva, încredintat fiind din moment ce 
grandeţei sale i se acordase privilegiul 
să ia loc în cantor, poate pentru perpe- 
tuitate. 

Caracterul Iui Tom nu era de loc su- 
părăcios, nici invidios. cu toate acestea 
întrun fel sau altul. omul cel înalt cu 
haina lui cenuşie îi stoarse şi puţina dis- 
poziție ce intra în compoziţia sa. Ceeace 
îl mâhnia mai adânc, era că observa cl, 
din când în când, în oglindă, oarecari 
mici giugiuleli inocente. dar afectoase, 
ce se schimbau între văduvă şi omul 
mare şi cari îl defineau. evident, ca fa- 
voritul amfitrioanei. 

Lui Tom îi plăcea grogul cald 3) — aș 
putea spune chiar că-i prea plăcea! -- 
astfel, după ce se asigură că iapa sa avea 
ovăz bun şi culeuş călduros, după ce 
savură, fără să lase un dumicat, exce- 
lenta mâncărică ce văduvioara prepara- 
se pentru el, cu mânușitele ei, — 'Tom 
ceru un pahar de grog, ştiţi... numai ca 
să încerce. Ori. dacă era ceva ce vădu- 
vioara şiia să prepare mai bine ca orice 
altceva, printre toate specialităţile artei 
culinare. era tocmai acest articol. Pri- 
mul pahar se găsi deci atât de fericit 
potrivit gustului lui Tom. cădoaril duse 
la gură şi comandă un al doilea. Punşul 
cald +) este un lucru foarte plăcut, oa- 
meni buni, ceva foarte agreabil! în toate 
împrejurările ; dar în acest salon vechi, 
atât de curat. înaintea acestui foc atât de 
strălucitor, la smomotul vântului care 
urla afară făcând să pârâte toate bârne- 
le bătrânei case, Tom găsi punşul său 
absolut delicios. 

Ceru, dar, un al treilea pahar, apoi un 
al patrulea în fine al cincilea : nu știu 
dacă a mai poruncit un altul. Oricum o 
fi. însă, cu cât bea mai mult punş, cu 
atât se mânia mai mult pe lungan. 

„Dracul să-i răsplătească obrăznicia !“ 
pândi Tom Smart în el însusi, „ce caută 
el în acest încântător contoar , la ce-şi 
bagă botul ?* Cum. văduva trebuia să 
aibă şi niţel gust, putea de sigur să-şi ia 
unul mai cu duh. mai bine făcut, nu ca 
ăsta“. Aci ochii lui Tom părăsiră oglinda 
şi căzură drept pe paharul cu punş. II 
goli, căci ajunsese sentimental. şi... po- 
runci încă unul. 

Tom Smart. domnii mei, simţise tot- 
deauna în el nobila datorie de a se de- 
dica publicului. De multă vreme îl chi- 
nuia ambiția să se stabilească  într'un 
contor, care să-i aparție, cu o redingotă 
mare verde. în birnivici cu lampas de 
catifea la cusături şi cu cisme cu carâm- 
bii întorşi sub genunchi. Işi punea mare 
nădejde în proezidarea banchetelor, îşi 
închipuia că ar vorbi admirabil  într'o 
sufragerie ce ar fi a lui şi că ar da fai- 
mos exemplu ajutoarelor sale. încurajân- 
du-i prin a bea vârtos. Toate aceste 
chestiuni trecură vertiginos prin spiri- 
tul lui 'Tom, în timp ce-şi sorbea punşul, 
în preajma focului voios şi se simți cu 
drept cuvânt indignat pe matahala, ce 
părea a fi pe punctul să cucerească a- 
ceastă excelentă casă. în timp ce «el, 
Tom Smart. din marea casă Bilson și 
Slum, să fie îndepărtat, neprețuit, mai 
mult ca oricând. In consecință, după ce 





3) Grogul, băutură englezească, com- 
pusă din apă zaharată, cognac şi lămâie. 

4) Punch-ul. băutură asemănătoare 
grogului, în compoziţia căruia întră şi 
alte ingrediente : infuzie de ceai, lichio- 
ruri amestecate. urieori fructe, etc. 


se întrebă, în cursul sorbitului celor din 
urmă două pahare. dacă n'ar fi locul să 
caute ceartă măpgădanului pentru a se 
insinua în bunele graţii ale apetisantei 
văduvioare, Tom Smart ajunse cu greu, 
dar ajunse, în fine. la concluzia puțin 
satisfăcătoare că el nu era de cât un 
pârlit, un nenorocit de om. maltratat, 
prea, maltratat de soartă şi că ar fi mult 
mai cuminte să-si caute culeuşul, să se 
arunce mai de grab în patul său. 


Tata cea frumuşică preceda pe Tom 
într'o largă şi veche scară : ea îşi apăra 
lumânarea cu. mâna, pentru a o proteja 
contra curenților de aer. cari, într'o ve- 
che clădire atât de puţin regulată. cum 
era aceia, ar fi putut de sigur să găsească 
n mie de colțuri să-şi facă  mendrele, 
fără să vie la tanc să sufle tocmai în 
Immânarea ei. Cu toate acestea. suflară 
şi dădură dusmanilor lui Tom nenorocita 
ocaziune să sustie că el suflase şi nici 
de cum vântul. că a stins lumânarea, că 
pe când el pretindea că sufla pe deasu- 
pra să-i reaprindă mucul, a sărutat în 
lege servitoarea. 


Oricum o fi. lumânarea fu aprinsă din 
nou şi Tom condus printr'un labirint de 
coridoare în apartamentul ce se prepa- 
rase pentru recepțiai sa. Fata îl pofii 
noapte bună şi-l lăsă singur. 


Se găsea într'o odae mare, acompania- 
tă de dulapuri enorme în zid bhăgate; 
patul putea servi unui batalion întreg; 
cele două dulapnri. în ştejar lustruit de 
vreme, ar fi înghiţit bagajele unei mici 
armate : dar ceeace răzbi mai mult în 
atențiunea lui Tom. fu un curios fotel, 
cu dosul înalt, acoperit cu un damase cu 
florile largi şi ale cărui picioare erau 


învelite cu îngrijire în săculețe rosii, ca 
si cum ar fi avut gută Ta călcâie. Ca în 
Înța oricărui fotel curios. Tom ar fi gân- 
dit pu şi simplu că avea de-aface cu 
nn fotel curios: dar era ceva în acel 
fotel, — imposibil să ghicească ce anu- 


me.— dar un nu ştiu ce. care remarcase 
el la nici o altă niesă de mobilat. ceva 
ce părea că-l faşcinează. Se aseză lân- 
gă. foc şi căscă bine ochii la bătrânul fo- 
tel timp de jumătate oră şi mai bine. 
Blestemat fotel! O vechitură atât de 
ciudată că nu-şi putea deslipi privirile 
de pe ea. 

„Pe cinstea mea. zise Tom desfăcân- 
du-se încet şi trăgând mereu cu ochiul 
la vechiul fotel. ce-si dădea un aer mis- 
terios faţă de pat, n'am mai văzut vre'o- 
dată ceva mai ciudat, mai caraghios, nici 
în viața mea, nici în vilele mele, cara- 
ghioasă bazaconie ! zise Tom. care gra- 
ție punşului. devenise extraordinar de 
gânditor. Caraghioasă hazaconie !' Scu- 


UNIVERSUL LITERAR 


tură capul cu un aer de profundă înţe- 
lepciune şi privi din nou fotelul ; dar se 
putea uita mult şi bine, nu putea să în- 
țeleagă nimic. Astfel se înfundă în pat, 
se acoperi călduros si adormi tun. 

După o jumătate de oră, Tom sări din 
somn în  miilocul unui vis confuz de 
huidume înalte şi de pahare de punș. 
Primul obiect ce se oferi imaginației 
sale amorțite, fu straniul fotel. 

„Nu vroi să-l mai văd“, îsi zise Tom 
lui însuşi, strângând bine pleoapele ; în- 
cepu să se convingă că e gata să adoar- 
mă din nou. Imposibil! O cantitate de 
foteluri bizare dansau înaintea  ochitor 
săi. jucau bătuta. săreau de-a capra şi 
făceau tot felul de schimonoseli. 

„Mai bine să văd un foiel aevea, decât 
două sau trei duzini de foteluri imagi- 
nare“, gândi Tom scoțând capul de sub 
plapumă. Obiectul turmentării sale era 
mereu acolo. fantastice luminat de jocul 
flacării resfrânte din cămin. 

Tom îl contemplă fix. cână dintr'o 
dată îl văzu schimbând figura. Sculp- 
turele depe spătar luară gradat trăsă- 
turele expresiunii unei fețe de bătriior 
sbîrcit : damascul cu flori deveni o ji- 
letcă antică aprinsă, picioarele i se lun- 
giră, înfundându-se în papuci roșii, şi 
fotelul, în fine, oferi aparenţa unui prea 
vechi şi prea mitocănos burghez al se. 
colului precedent. care sar fi înfipt a- 
colea cu mâinile în solduri. Tom se a- 
şeză în vârful patului şi-şi frecă ochii, 
pentru a alunga această vedenie. Dar 
de unde!  Fotelul era de-abinelea un 
bătrân beşleagă depe vremuri şi ceea ce 
c şi mai şi, începu să clipcască din o- 
chi. privind pe Tom Smart. 

Tom era, natural, şi şmecher şi în- 
drăzneţ ; iar, pe de-asupra, mai avea în 
stomac şi cinci pahare de puns. Cu toate 
că fu la început cam descurajat, simți că 
i se încinge fierea văzând fosila cum îl 
oeheşte cu un aer obraznic. Se hotiări să 
nu mai îndure ruşinea și cum sbârcita 
față continua să-i facă cu ochiul atât de 
repede cât poate clipi un ochi, Tom îi 
zise cu un ton necăjii: 

_— Pentru ce, naiba. îmi face zîmbrele 
astea ? 

— Pentru că-mi place, Tom Smart, 
răspunse fotelul sau bătrânul, „cum 
vroiţi să-l numiţi. Apoi se opri, din cli- 
pit, dar începu să rânjească arătându-şi 
dinţii ca o bătrână maimuţă, baceelită. 

__ De unde stii numele meu. bătrână 
mutră de cucuvea ? întrebă Tom, puțin 
mişcat, desi vroia să aibă aerul că nu-şi 
pierde cumpăiul. 


(Urmează) 


trad. de [. CRIVAŢ 





Demian 








„NUL e. 


UNIVERSUL LITERAR 


1 APRILIE 


Pendula din sufragerie a bătut nouă 
lovituri cuminţi şi hodorogite, nouă pie 
tricele de greutate egală, rostogolite pe 
tipsia vremii ca pe un taler sonar Je 
aramă veche 

Din iatac, din fotelul dumisale de ca. 
tifea visinie. coana Lorica aținteste urc- 
chea. O ureche mică. uscată şi străvezie, 
in locul căreia sclipeşte — stimulat de 
lumiua lămpii de pe masa de alături, 
un cercel ascuns în aur ca un cnorm 
licurici de diamant. 

-— Repede trece vremea, Tache... lacă, 
nouă ceasuri !*.. şi coana Lorica în vir- 


lutea unui vechi obiceiu — cască larg 
astupându-şi gwra cu buze subțiule şi 
dinți absenţi — cu mâna tremurătoare 


- şi albă pe care alți licurici de diamant 


îsi aprind luminile muliicolore, ca nişte 
stropi împieteiți din apa curcubeul. 

Conu Tache, împătureşte cu tact „Li. 
versul“ din care a avut grijă să taie 


"frumos cuponul de premii, scoate ta- 


bacharea de argint masiv cu monogra- 
mă înflorată, săpată adânc pe capac, 
desprinde binişor o foiţă şi începe să 
răsucească atent o ţipare.., 

— Păi. Tache. de ce mai fumezi d-ta 
acuma? E vremea de culcare! Nouă 
ceasuri trecute“ şi coana l.orica cască 
iară «u aceias strâmbătură a feţii şi îu 
acelaş cortegiu de gesturi mici şi gra- 
țioase, ca desprinse dintro figură do- 
fuuctă de menuet. 

Conu Tache nu răspunde şi îşi a- 
prinde ţigara. Pare că se gândeşte cu 
tot dinadinsul la ceva şi în ochii lui 
mici. şi căprui ca două boabe de cafea 
crudă. se înfiribă o lumină vioaie, ve- 
sclă şi plină de înteles... 

— Anpăi. om mai sta şi noi de vorbă 
nitel, Florică.. Prea ești si d-ia de tot... 
să ne culcăm aşa, ca pâştile... 

— Da ce-li veni aşa  neltam-nesam, 
poftă de vorbă? 

Conu Tache surâde numai pentru el, 
sub mustata rară. îngălbenită la rădă- 
cini de nicotină picurată în cinei decenii 
de fumat statornic. 

— Mă gândeam. de!... la ele vre. 

i... la tineretea noastră...“ 

Coana Lwrica face ochii mari. 

—— Parică te vedeam pe d-ta ce sfioa- 
să ai păşit întâia dată aci în iatac, în 
rochie de mireasă. 

— Zău Tache. te-ai smintit Ja bătră.- 
dete. Auzi d-ta la ce se gândeşte Dum- 
nealui ? să-mi vine să si râz. zău.. 

— Fh! Iti vine acuma. dar atunci nu 
prea aveai poftă.. Mergeai cu capul în 
pământ ca o mielușică la tăere.. 

Coana Lorica îsi ascute buzele încre- 
țite şi le strânge ca o mânecă de fie 
bătrânească. 

— Par'că d-ta erai mai breaz... și erai 
bărbat de!.. Adu-ti aminte că tot cu 
am râs întâi şintâiu „când ţi-a căzut 
iobenul din can... 

— Mie mi-a căzut iobenul din can?.. 
Nu-mi aduc aminte, să spui drept... Cum 
cra să-mi cadă iobenul din cap? De ce 
cra să-mi cadă?... 

— Dece, de ne-ce, ţi-a căzut... 

— Nu-i adevărat !.. 

— Ba da!.. Şi ca să vezi că-i adevă- 
șat, adu-ți aminte când miai luat în 
brate. întâi... i 


— Ei? 


de TUDOR MUŞETESCU 


— ku mam ferit şi am întors capul... 
Dummneata, aşi !... Eraj în dreptul sdu- 
mitale... nu te-ai lăsat... şi când te-ui 
plecat după mine, ţi-a căzut jobenal din 
cap, că crai cu fobepul în cap şi erai 
grăbit se vede treaba... 

„ Se prea poate... porumbiţo, dacă 
zici dumneata... 

Coana Lorica ținți ochii în pământ şi 
rămase o clipă aşa, ca şi cum ur fi pri- 
vit cu doi ochi de sticlă. 

—- Porumbito !... Vorba asta 
tunci mi-ai zis-o întâia oară... 

—- Şi de atunci, treizecişicinei de ani. 
într'una. . 

Se făcu tăcere. Q molie cu aripile mu- 
iate în cafea răsșuvită, pâlpâi, de câteva 
ori în jurul lămpii, apoi încremeni cu 
ele arse, pe marginea scrumierei de por. 
celan, în forma condurului cenușeresei 
dim noveste. 

Capacul tabacherii  poceni iarăş. Cu 
ţigara aşezată bine în port-tigaretul de 
chihlimbar. Conul Tache se lasă a lene 
pe speteaza fotoliului. 

Figunu lui mulţumită excepţional 
trădează un gând ascuns, o încântare 
tacită... Ochii mici. umezi, privesc spre 
coana lLorica asa de stăruitor, încât ui 
butea crede că vor să vadă până în a- 
dâncul gândurilor ei. 

— Ce ai zice d-ta. poranbiţo, dacă 
mas culca astă seară în iata“ul d-tale ? 

Coana Lorica tresare sguduită de un 
fior. cu intesitate de curent electric, 

— Zău. Tache. mi se pare cai pus 
ram prea mult în cafea... 

— Mă rog... Am pus, nam pus, asta e 
altă socoteală. D-ta să-mi răspunzi mie 
la o vorbă. Sunt eu bărbatul dumitale? 

— Si dacă? 

— Am eu prin urmare drepturile mele? 

— Taci necuratului din gură, Daamne 
iartă-mă, ori mu esti în toate ale tale ?... 

— Ba, în toate porumbito!... 

— Ptiu!.. şi coana Lorica îşi face ceru. 
ce largă. ca în serile de denie. Zău. 
Tache. ai d-ta ce ai astă seară... 

— Oi fi având porumbijo. vezi bine 
coi fi având... Si la urmă urmii, ia să 
dăm noi cărțile pe față... Ce ţi se pare 
d-tale așa lucru de mirare? Parcă nam 
avea şi noi ăstia bătrânii— ca să zie 
așa — dreptul la viață... 

— 'Trăsneşte-! sfinte Ilie... că şi-a eşit 
dim sărite... Trăii ca so auz şi pasta 
acu la bătrânețe când şi popa la bise- 
vică îmi pupă mâna ca la o sfântă...“ 

Conu Tache se ridică binisor din fo- 
toliu şi o apucă de bărbie. 

— Ta te uită. frate. cum se supără... 
porumbiţa... Bat.o sn bată. 

— Ia mâna spurcăciune, că te muşte... 

— Muscă dacă ai cu ce... 

— Tache. ia mâna nauzi.. o să m 
apuce o criză de imimă... si o să mă gă- 
seşti moartă mâine dimineață, si o să 
rămâi ca un cuc pe lume... 

— Mor şi eu cu d-ta, porumbițo, dacă 
aşa ne-o fi seris... Să se ducă vesea până 
în lumea cealaltă de aşa dragoste ca 2 
noastră... Nu ţii minte când îmi citeai 
d-ta. la tară fn serile de ploaie, povcs- 
tea lui Paul şi a Virginichii... Poate sto 


lot a- 


% 


păsi vre-unul să scrie şi despre noi...“ 


In cele din urmă. roana 'Morica na 


831 


avut ce face... Pendula din sufragerie 
bătuse zece ceasuri, şi dumneaei pica de 
somn. l-a mutat căpătâiul în patul ci, 
i-a pus pe gucridon fesul şi dulceațu 
pentru a dona zi de dimineaţă, când o 
deschide ochii, a vărit apei sub pat pu- 
pucii de pâslă, ca să-i aibă la îndemâ- 
nă peste noapte. sa închinat, mai niult 
ca deobicei. dublând si numărul mătă- 
niilor, şi-a închinat perna, şi binisor, ca 
un copil bătut, sa strecurat sub pla- 
Dumă. 

Fără să-si dea bine seama pentrure, 
nu putea închide ochii... Fel și fel de 
rânduri îi veneau în minte, răspâniin- 
du-i în trupul useat şi puţintel, o căl- 
dură materială, ca o mângâere. 


Conu “Tache, după ce a inspectat în 


toată casu încuctorile usilor, după ce a 

închis, în salon, capacul pianului la 
care cântase peste zi, o nepoată de 14 
ani, — a făcut lampa mică, şi-a înche- 
iat halatul, şi stăpânindu-se să nu tu- 
şească după cum îi era în obicciu — 
sta întins alături. făcând să trosnească 
din anehilozazea lor — drodurile îso- 
mierei coniupale... 

—- Ta spune d-ta porumbiţa, ce ai zice, 
dacă. 

—- Fugi de acolo Tache, ce ai intrat 
în anul mortii ?... 

— Nu-mi aduce uiminte de moarte il- 
cuma.. Avem tin să murim când vrem, 
Mâine, poimâine. la anul... 

— Sezi la un loc omule. că-mi vine 
rău... Doamne Maica Domnului,  lumi- 
nează-l Doamne. că mâine dau sărindare 
lu toate bisericile din târg... 

Conu Tache a wetrecut un braț pe 
după miilocul coanci Lorichii şi a strân- 
s.n tare la piept! Coana Lorica a sim- 
ţii o năvală de gânduri moleşitoare și 
o ceaţă împăenienindu-i ochii şi mintea... 
F se păzea că ameteşte aspirând un 
strop de parfum vechi, tăinuit și uitat de 
o bunică sentimentală în colțul unui 
raft de şifonieră... sa lipit de el şi i-a 
soptit la ureche, uevea... 

— Tache. zău. ce naiba... mai marte 
ocara.. 

— Conul Tache nu su mai putut ține. 
S'a ridicat în miilocul patului, aşa cum 
sade omul pe scaun, şi-a început să ridă 
cu hohote... 

—- Ha... ha... ha... Nai frică. porum- 
bița moşului... Fii pe pace... Asta a fost 
păcăleală de 1 Aprilie! Şi ridicându-se 
apoi—eşi hohotind spre iatacul d-sale... 

— Somn uşor, porumbiţo, somn uşor... 
şi mâine cu bine! 


TUDOR MUŞATESCU 





*) Din volumul de schiţe „Ploaie pen- 
tru femei“, sub tipar. 

















032 UNIVERSUL LITERAR 


Tu te strecori prin noapte... 


In urmă te atrage, te farmecă trecutul, 

Şi'n faţă se întinde imens necunoscutul. 

Tu speri că fericirea îți vine'n. astă-seară, 
Surâzi cam vise tainic, palpită iarăş lutul, 
Speranţa-l copleşeşte şi ca şi'ntâia oară. 
Teimbeţi de voluptatea ce-ti dă necunoscutul. 


i 
i 
4 
4 


O, toată fericirea en clipa'n care speri ! 

Ce-ţi pusă dacă mâine te-aşteaptă o durere ? 
Pu nu te temi de mâine. căci mâine va [i ieri, 
Şi ie strecori prin noapte. te bucuri în tăcere, 
Căci toată fericirea en clipun care speri !.., 


-  Calătorii 


Vagoarele se pierd în nesfârşit 

Si fumul se topeste depărtări... 
F-atâta pacen aerul mocnit, 
F-atât de'ntinsă linistea pe mări... 


Porinţi pe țărm, dorinți în largul zării. 


Si“ elccotul masinilor dorinți. 
Derinți ce sfruntă nesiârşitul mării 
Și ard în inimi oarbe și fierbinţi; 


Dorinţi sălbatice, doriaţi de foc, 
De-ar sti cei ee se lasă duşi de voi, 
Si rătăcese atâta de departe, 

Că Tericirea toată emapoi ! 


Uila-ţi-vă în urmă, călători! 
F-atâta bogăție de lumină! 
lar inaintea voastră, numai nori... 
Si vijeliile vestesc să vină. 


Dar voi mânați de-un dor uegotulil, 
Plutiţi nenpăsători, 

Vapearele se pierd în nesfârcil... 
Adio, călători !.,. 7 


Clavirul 


O, suflet sbhurciumat. clavir bătul 
De degete stânguce şi nervoase! 
Pe-a tale clape-atâţia sau jucat 
Şi îildeşul strălucitor se roase, 


Acordurile false si brutale 


Din somnul tău profund te-au deşteptai, 


Și coardele isbite fără milă, 
Au sees un gemăt lung, îndurerat... 


7. 


Si plictisiți de-acordurile stranii 

Ce le smulgeau, te-au părăsit curând. 
Şi nimeni numfelese frumusețea 
Cântărilor în tine dormitând, 


Dac, înteto zi, o mână delicată, 
Cu degetele palide și fine, 

A lurecat pe clapele-adormite 
Cu-atăta măesiric. 


Că toată vrajancătugalăn ține 
Si derurile tale'nnăbhuşite, 
Au isbucnil în valuri ge-armonie.., 


GRIGORE SALCEANU 








i 
E 





UNIVERSUL LITERAR 


„Ideea“ în opera de artă 


VII. TITU MAIORESCU ŞI M. DRAGO MIRESCU 


Tdealismul acesta ce poartă atât de 
adâne urmele prelucrării germanice îşi 
găseşte în ideatiunea românească doi 
reprezentanți. caracteristici : Titu Maio- 
rescu şi M. Dragomirescu. 

Fără să fi fost un teoretician care să 
se fi consacrat esteticii: în mod exclusiv, 
Titu Maiorescu rămâne un iscusit orien- 
tator al căilor noastre culiurale ce stă- 
rue, atunci când „ritidă producţiunea 
roastră poetică de la începutul celei de 
a doua jumătăți a veacului al XIX-lea, 
asupra unor principii de estetică gene- 
rală. al căror izvor. deși nu l-a mărtu- 
risit, e usor de identificat. Caracteris- 
ticismul german de după Kant i-a ser- 
vit ca reper şi ca punct de plecare în 
acelas timp. 

S'a susținut. că Maiorescu a fost hc- 
gelian sau. că a utilizat în mod copios 
onera estetică atât de corpolentă a lui 
Fr. Viseher. Dacă sar încerca însă o 
identificare mai apropiată. desigur că 
nu atât Here! sau Fr. Vischer suni î7- 
voarele estetice ale lui Matorescu. pe 
cât se lămureste de vădit filiaținnea sa 
din Schelling şi mai ales Schopenhaner. 


Intriadevăr. sustine 'T. Maiorescu. acti- 
viiatea ştiinţifică nn se poiriveşte cu 
chemarea poeziei. Căci stiinta provine 
din acea însușire înnăscută a minții noa- 
stre. min care suntem veşnic siliți a în- 
tâmpina orice fenomen al naturii cu cele 
două întrebări specific omeneşti : din ce 
cauză ? spre ce efect? Insă primul efect 
ce-l descoperim. se arată a fi totăco- 
dată o cauză nentru un alt efect, care 
la rândul săn este o nouă cauză pentru 
vlte efecte — şi pe nesimţite se deschide 
înaintea noastră linia timpului, care ne 
Auce înnainte întrinn viitor nemărginit. 
Si asemenea cercetând înapoi ni se a- 
rată nrima cauză a unui fenomen, ca 
fiind şi ca efectul unei alte cauze. care 
iarăs este cfectui unei canze atnerioa- 
ro. si asa mai departe se deschide şi în- 


"dărătul nostru aceaş linie înfinită a tim. 


pului. 


In acrastă stare a inteligenței active, 
continuă 'T. Maiorescu. se coboară arta 
ca o mânpâere bincfăcătoare. Fa prinde 
atenția nelinistită si agitată spre infi- 
vit şi înfățisâudu-i o idee mărginită_ în 

Ape dt. Asta sista e LE 
forma sensibilă a frumosului. 7” qă li 
niştea contemplativă si un revaos inte- 
lectnal“. Poezia în snceial trebue să ne 
decline spiritul dela înlăntuirea fără 
margini a ucxulni cauzal. să ne manifes- 
teze idei cu început si eu sfârsit. şi să 
dea astfel o satisfacție aniritului ome- 
nesc“. (Poezia română. II. Coudiţiunea 
ideală a poeziei). 

Nu e greu de dovedit că tot masagiul 
acesta este un comentariu al formulei 
următoare ce aparține lui Schelling: 
Arta este exprimarea infinitului prin 
finit. 

Si. să nu se uite că Hegel care ce con- 
siderat ca izvor al lui "T. Maiorescu, 
susţine că arta ar fi exprimarea finitu. 
lui prin infinit 

In schimb la Schopenhauer găsim a- 
proape aceeaş termeni. pc care îi va în- 
trebuinta 'T. Maiorescu. 

„Acest mod de cunoaştere este arta, 
opera genială... Origina ei unică este 
eunoasterea ideilor: scopul său unic. 
comunicarea acestei cunoașteri, — (Irimnăs 


rind curentul  interminabil al cauzelor 
și efectelor. asa cum se manifestă sub 
cele patru forme, ştiinţa se găseşte la 
fiecare descoperire retrimisă mereu şi 
totdeauna mai departe : nu există pen. 
tru ea nici margine. nici completă sa- 
tisfacţic..... arta. dimpotrivă! conturează 
mereu  mărginirea.  Iniradevăr arta 
smulge obiectul  contemplării sale din 
enrentul fugițiv al fenomenelor. îl în- 
cremeneşte izolat înainiea sa: şi acest 
obiect particular. care nu cra în curen- 
tul fenomenelor de cât o marie neîn- 
semnată şi fugitivă devine pentru artă 
reprezentantul totului. echivalentul aces- 
iei pluralități infinite. care umple tim. 
pul şi spațiul. Arta izolând ohicctul 
partienlar. opreşte roata timpului. rela- 
iunile dispar pentru ca. căci numai e- 
sențialul. numai ideea constitue ohbiec- 
tul săn. (Welt als Wille und Vastel- 
lung. Vol. I 8 3%). 

Asa zisul hegelianism al lui FT. Maio- 
rescu credem că devine 0 simplă ira- 
diţie, după compararea acestor două ci- 
tate. mai ales dacă nu. pierdem din ve- 
dere antagonismul între Tlegel şi Scho- 
penhauer. 

Fireşte că gloria ui T. Maiorescu nu 
scade de lor din stabilirea în aceste 
condițiuni a filiațiunii sale din Schapen- 
hauer. ale cărui aforisme. după cum 
știm. le-a și tradus şi a <ărci doctrină 
noi am analizat-o. In genere „estetica“ 
lui. T. Maiorescu este caracteristicistă, 
fiindtai în afară de Schonenhauer pe 
care îl comentează atât de fidel, autarul 
nostru se adresează şi caracteristicismu- 
lut din prima fa înainte Kani. întru 
cât își argumentează o întreagă parte a 
tcoriei „sale“ pe olamlezul Ienisterhnis, 
pe care îl citează. 

lată în ce condițiuni se integrează 
ideațiunea primului. estetician român în 
idealismul germanic. 


SCARLAT STRUŢEANU 








O. BRIESE: STUDIU 





Eschil fusese vrevestit de un oracol, 
că va muri căzând peste el o casă. Pon- 
tru a se feri de aceasta, poetul nu se 
mai plimba decât pe câmpii ; dar înir'o 
zi, De când dormia .la soare, un vultur 
ce sbura pe deasupra, scăpă din cioc o 
broască țestoasă. care căzând pe capul 
chel al poctului. îl omori pe loc. 

+ 


Petru cel Mare vizita odată  ..Turnul 
rotund: din Copenhaga. Regele Danc- 
mareei, Frederic IV. al cărui oaspe era 
Petru. îl însotea. Cei doi suverani a- 
iunseră în vârful tnrnului de unde se 
desfășura o măreaţă panoramă. în fata 
ochilor lor. Petru explica lui Frederic 
sistemul său politic 

„Vreți. zise el deodată. „să vă dau o 
idee de puterea autorităței mele ?* 

Si fără să aştepte răspunsul, fondato- 
pul monarchie; ruse făcn semn unui ca- 
zac din suila sa şi arătându-i golul de 
suh picioarele lor. îi porunci : „Sări 1 

Cazacul privi pe tar, îl salută și fără 
săi envăe se aruncă în gol, 

„Ce zici ?*. întrobă Petru cel Mare, 
întorcându-se spre regele Danemarcei. 
„D-ta ai asemenea sunusi 7 

„Diu fericire nu“. răspunse Frerleric. 

- 

Sacha Ghitrv era mereu asedut de 
amatorii de autografe. În timpul călăto- 
risi sale în America se decise să nu mai 
răsnundă nimănui. Dar admiratorii nu 
«e Jăsară. Intro zi. o doamnă drăgulă 
îndrăsni să-i serie : 

„Drasă domnule, stiu că sunteţi este 
măsură de ocunat. Totus m'as multumi 
cu un sinenr cuvânt dela dv. V'aş ruga 
deci. să-mi spnneţi cine vă place mai 
mwvlt : Mozart sau Peethoven ?“* 

Sacha luă nişte foarfeci, tiie primul 
nume „Mozart“. îl lipi pe o hântic albă 
şi-l trimise curioasei. 

e 

La un team de varicte, din Franta, 
sc roprezenta o Diesă nouă care nu avea 
«ucees. Scena reprezenta sala de mânca- 
re a unci casc mari si servitorii  crau 
lu masă. In mijlocul prânzului, se auzi o 
flucrătură puternică din fundul sălei. 
Bordicr. care iuca rolul nnui fecior, se 
adresă unui coleg ce sc afla în picioare: 

„Amice. închide odată fereastra. uauzi 
cum suflă vântul ?% 

- 

Când Tudovic al XV-lea pleca la vână- 
toare. lua cu sine patruzeci «le sticle de 
vin din care aproape nici nu gusta. În- 
uo zi regele. fiindu-i sete. ceru un pa- 
har cu vin. Dar i se răspunse că nu mai 
este: 

„Cum nu mai este 2“ întrebă reszele, 
„nu sau mai adus cele 40 de sticle 2* 

„Ra da. Sire. dar sa Dbăui tot. 

„Data viitoare să se adică 41, ca să 
rămână si pentru mine una !* 

+ - 

Regele Ptolemeu cerând lui Euctide 
a-l face mai usor să înveţe matematici- 
le. acesta îi răspunse _ 

„În geometrie nu există drum regal“, 

ZOE LECCA 





| 
i 
i 


634 


In semn ări 


Incă o carte 
despre Haşdeu 


Este vorba despre „Umorul lui Haş- 
deu“ al d-lui Barbu Lăzăreanu, care ne-a 
fost înmânată odată cu povestirea îm- 
prejurărilor grele în care cartea a apă- 
rut : „boală în familie... operaţie... griji 
de zi și noapte... cheltuială şi pe de-asu- 
pra — terminarea manuscrisului şi co- 
rectura“... 

Și încheind : „eram atât de necăjit, în 
cât mă gândiam mai degrabă la omorul 
decât la umorul lui Haşdeu !* 

Cunoaştem destul de bine pe d. Lăză- 
reanu, admirăm în d-sa pe deplinul cu- 
noscător al istoriei literare româneşti. 
Nu uităm chiar că, în unele împrejurări, 
d-sa ne-a fost de folos prin gentilețea 
care-l caracterizează şi prin informațiu- 
nile de care dispune cu o abilitate și cu 
o preciziune rare în orice moment. 

Credem însă că — de rândul acesta 
(ca şi în bună parte cu „versiuni“-le lui 
Caragiale), d-sa a cam greşit și iată 
de ce: 

1. Ne place faptul că d-sa este atras 
de aspectul vesel al sufletului scriitori- 
lor. E de sigur în nota gustului public și 
o mare editură. cum e aceia a „Adevă- 
rului“ nu poate risca... fără să câştige. 
Nu ne place însă altceva : confuzia voită 
pe care d-sa o face între artistic si near- 
tistie, între material brut si slefuit, între 
etern şi efemer, neoprindu-se, în vârte- 
jul cercetărilor pe care le întreprinde, 
în fata nici unui obstacol. Inţeles per- 
fect interesele editoriale. dar mai înte- 
leg încă un. lucru : d. Lăzăreanu nu eun 
simplu amator: d-sa e un specialist şi 
un snecialist destul de temut. D-sa are 
la îndemână destule miiloace stiintifice. 
Şi-atunci e firesc să ne întrebăm ? De ce 
face, totuşi. asa de putină ştiinţă ? Căci 
se'nțelege dela sine, a te ocupa de „mi- 
cile mizerii ale unui suflet chinuit“, de 
„petele... răutățile și micile scandale“ şi 
încă : de 


păcatele şi vina, 
Oboseala, slăbiciunea... 


cu un vânt: de 


toate relele ce sunt 
Intr'un mod fatal legate de o mână 
de pământ — 


nu însemnează : a face ştiinţă, cum la a- 
ceias nemiloasă încheere ne duce uşu- 
rința cu care d-sa trece dela opere de 
valoare necontestată. la simple glume, 
boutade, apropos-uri, polemici — cău- 
tând în toate acelaş fir roşu al pretinsu- 
lui umor şi tratându-le pe toate la fel. 

Inţeleg un lucru: pe d. Lăzăreanu îh 
apropie de Haşdeu mai mult decât un 
interes trecător. D-sa. abil și minuţios 
cercetător, a găsit aici o figură într'ade- 
văr mare. Ar fi deci — momentul. Să ni 
se arate tocmai mărimea lui Hasdeu. 
iar nu micimea şi veninul său. Natural 
că nu. pretindem d-lui Lăzăreanu să se 
transforme întrun apolopist al lui Haş- 
deu. Vremea exclamaţiunilor retorice a 
trecut. Si-apoi: opera lui Haşdeu numai 
expusă, cu toată rezerva şi obiectivita- 
tea, ni-l arată uriaş, pentrucă poartă în 
ea pecetia genialității creiatoare. 


Ce rezultă de-aici? Că din „Umorul 
lui Haşdeu“ reese un alt Haşdeu decât 
acela care formează tocmai obiectul ad- 
mirațiunii noastre. Că marele savant, 
cercetător și artist nu se vede, că el a 
fost substituit prin altul meschin, nemi- 


los, răsbunător şi pornit, că — par- 
curgând-o — asistăm tocmai la „omorul 
lui Haşdeu“ (sinistra gluma a d-lui Lă- 
zăreanu) întreprins — vai! — cu voinţă 


şi stiință de unul dintre cei mai fana- 
tici admiratori ai marelui precursor. 
"Dar gluma nu se isprăveşte aici. Am 
citit cartea. Pe copertă: „Umorul lui 
Haşdeu“ îţi insinuiază ideia preconce- 
pută a unei cărți de umor. Iu interior: 
ici— colo abia câteva urme. nu de u- 
mor — dar de glume, uneori prea să- 
rate... Si-atât!  Incolo — lucruri foarte 
serioase în lfgătură cu viaţa și activita- 
tea lui Haşdeu și chiar a altora. S'o măr- 
turisesc ? Am putut găsi întrînsa des- 
tule informatiuni de preciziune matema- 
tică în legătură cu biografia şi mai a- 
les (lucru care mă interesează) cu bi- 
bliografia lui Haşdeu. Dar atunci — de 
ce : umorul lui Hasdeu ? Să fie numai o 
stratagemă editorială. un mijloc de a- 
tracțiune a cititorilor ; sau — poate în- 
tr'un eventual volum al II-lea ni se va 
desvălui adevăratul umor care aici a 
fost numai enuntat ? Poate, 


Nouă ne vine mai de grabă să credem 
că dq. B. Lăzăreanu şi-a întrecut inten- 
țiile : a vrut să se ocupe de umor dar 
suggestionat de gravitatea marelui Ilaş- 
deu (ca şi de aceea a împreiurărilor cu 
totul anti-umoristice în care lucrarea s'a 
produs) a alunecat întriun alt domeniu 
mult mai serios. 

Ce rezultă de-aici? Că totuşi cartea 
d-lui Lăzăreanu nu e lipsită de interes. 
Ea începe să fie interesantă tocmai din 
momentul în care. ocupându-se de unele 
lucruri, atitudini, fapte serioase, oferă 
cititorilor tocmai acele informațiuni spo- 
radice de care a fost vorba mai sus. De- 
aici ea se adresează însă cu totul altei 
categorii de cititori decât acelora pe cari 
îi interesează... umorul lui Haşdeu. 

Concluzia generală. Cu aceste circum- 
scrieri cartea d-lui Lăzăreanu ne intere- 
sează parţial. Fa ne dovedeşte că d-sa 
ştie multe lucruri despre Tasdeu, că nu 


UNIVERSUL LITERAR 


e lipsit nici de stil, nici de darul poves- 
tirii — calităţi care îngrădesc pe adevă- 
ratul biograf. 

Cum însă, până prezent, ne lipseşte 
cu desăvârşire o biografie cum se cade 
a lui Iaşdeu — nu credem că ne va lua 
în nume de rău invitaţiunea pe care i-o 
facem (pe baza calităţilor inerente notate 
mai sus şi dovedite de d-sa) de a ne da 
această biografie, Va fi, fără îndoială, o 
operă necesară, ştiinţifică şi literară în 
acelaş timp: 

Dar încă odată: fără cancanuri şi 
fără insinuări politice sau polemice. 


Popularitatea . 


Mai de mult — cu ocaziunea premierii 
unui cunoscut poet ieşean, — o publica- 
țiune de avant gardă — punea problema 
talentului în funcţie de popularitate 
astfel : 

„Marea masă a cetitorilor... i-au epui- 
zat volumele în câte mai multe ediţiuni. 
repetând pe de rost versuri sau poezii 
întregi din această operă...“ 

Deunăzi, chestiunea a fost reluată pe 
prilejul nepremierii vol. „La Medeleni“, 
care, epuizat în 10.000 de exemplare, ur- 
mează să fie retipărit în alte 10.000. 

Să ne oprim — aşa dar — puţin şi la 
această chestiune Constitue într'adevăr 
faptul de a fi citit si căutat, editat şi 
îmbogățit pe necândite, un criteriu de 
apreciere, estetică sau numai literară ? 
Tată cum trebueste fixată chestiunea de 
mai sus. Şi răspunsul ci nu poate fi 
decât acesta : aprecierea mulțimii anoni- 
me este în strânsă legătură cu psihologia 
acesteia, simplistă, grăbită şi generoasă 
Numai aşa se explică unele fapte neîn- 
găduite : rezistenta atâtor celebrităţi de 
carton  (publicaţțiuni. scriitori, artişti, 
conferențiari) la a căror încurajare mo- 
rală sau materială, publicul nu se dă 
înapoi să contribue cu vârf şi îndesat. 
Numai aşa se explică existenta unor 
ilustrațiuni de suburbie, decretarea de 
poeți şi artiști a unor începători imberbi 
mavea desfacere de care se bucură unc- 
le erupțiuni funeste ale tiparului. 

Şi iată cazuri precise : invitat să con- 
ferențiez într'un orăsel de munte—sunt 
muccedat de declamaţiile legănate ale 
unui „poet“ local (în vârstă de vreo 17 
ani) al cărui nume n'a fost tipărit — 





PAN-IOANID : HORA 


UNIVERSUL LIVERAR 





A. DiRER: BATRANUL 


incă — nici în cea mai ncennoscută foac 
de ziar Să adaog că totuş — „poetul“ a 
fost aclamat şi rechemat ? 

În alt caz: pe lângă „poeti“. proviu- 
eia îşi hrăncste cu dulcele biberon al 
gloriei şi alilel de artisti: actori înpro- 
vizaţi din elevi de liceu repetenţi, _ti- 
wrri fără căpătâi, ba chiar unele persou- 
ne onorabile. Să aduoz că toți aceştia 
sunt aşteptaţi cu mai multă nerăbdare 
si nu mai mare succes decât Ciprian sau 
Atinaseseu ? 

Şi tot aşa pictorii provinciei cari își 
desfac zeci de tablouri. de mulie ori 
prost copiate după simple cărți postale. 
în jumătate de lună. în timp ce dacă un 
pictor repurtat ar face o ascmenca în- 
cercare (şi cunosc un caz precis) ar risca 
să plătească un trimestru chirie — fără 
să şi-o poată scoate... 

Și-atunci cum rămâne cm judecata 
mulțimii. cu succesul de librărie. <cu 
popularitatea ? Să fic aceasta un indiciu 
sigur şi definitiv de valorificare litera- 
ră ? Dar atunci care este cel mai însenm- 
nat poet în viață ? Desigur anecdotistul 
Ph, D. Sperantia ale cărui numeroase 
volume au ajuns de mult la a 7-a şi a 
R-a edițiune . Să mai adaom succesele 
încă, recente. în roman. ale dualității: 
Vasile Pop şi Rădulescu-Niger ? 

Sunt fapte reale care trebuc să deu 
de gânait şi unor autori prea populari— 
dar și susținătorilor lor. 


PAUL [. PAPADOPOI. 


635 


Match sentimental 


Îşi făcuse obiceiul să vie în toate zi- 
lele la ara cinci după amiază în căsuţa 
cochetă din strada Gândului. Când îl ve- 
dea, Maricica privea în totdeauna cu un 
acr uluit spre uşă, cu şi când ntar fi ştiui 
precis cine iniră, 

Prima vizită i-o prilejuiră nişte note 
de pian, uitate de Maricica la Ivina, cu 
care câula la patru mâini. Irina era so- 
ţia lui Șerban şi cea mai bună prietenă 
a Maricicăi 

Erau căsătoriți de pairu ani, căsătorie 
din dragoste. Lui Şerban îi se păruse că 
o iubeşte pe fetiţa cu părul de un blond 
şters, cu ochii. de un ulbastru tot sters, 
impersonală si imacululă ca o batistă, a- 
bia scoasă din sertar. . 





Viata lor se scursese liniştită şi Tipsită 
de evenimente, până la ivirea Mariciciăi, 

Temperament nedisciplinat, suflet fră- 
mântat și etern nemultumiti, Mariciua își 
căuta un refugiu în muzică şi numai ca 
o lega de Irina. cu care nu avca nici o 
altă afinilate. 

Şerban. care se obicinuise să-şi consi- 
dere căminul numai ca pe un loc de Ii- 
nişte şi reculegere. începu să simti lipsa 
unei alte satisfacţii, pe care nu: izbutisc 
să “i-o dăruiască paşnica lui soție. 

Maricica aducea în căminul lui un 
parfum vag, nelimurit de voluptaie si 
când pleca se simica sinzur şi stinghovit 
de calmul care pornea dela zâmbetul I- 
vinei, mereu aplecată de-asupra brode- 
ici şi se împrăștia pe mobile si prin 
toate unghorele. Cealaltă. cra vceinie 
iulburată și  neastâmpărul începu să-l 
cuprindă şi pe el, 

Niciodată nu i se păruse  Teina mai 
stânpace şi mui ne lu locul ei. decât în- 
iro seară la o auditie unde Maricica 
strălucise și ameţise toate mințile. cu 
gratia şi căldura pe care o punea în exe- 
cuția In pian a bucății de o imoetuozi- 
taie asemănătoare temperamentului ei. 

Abia. acum băga de seamă. cât de ştear- 
să cra Trina. ce prost se îmbracă și er 
ținută umilă avea în societate. Din scarn 
aceia soarta ci sc hotări. 

A doua și. Serban bătu sfios la usa 
Maricicăi. Cât de tulburat era şi co mi- 
vată îl privise ea când a intrat. Abia îi 
putuse îngăima sconul vizitei. Po însc- 
rate a mlecat uitând tot ce avusese de 
făcut în ziua aceia. Apoi veni din nou. 
De astă-dată fiindcă îi promisese nişte 
cării. 

De atunci venea în toate zilele şi de 
fiecare dată vizita ni avea un scop, fie 
el cât de mic. O adresă de care o au- 
zise interesându-se. o stire neînsemnată. 
0 carte. o invitaţie din partea doamnci 
Serban. 

Astăzi s'a trezit în faţa portii, fără să 
[i avut încă timnul să se gândească la 
pretextul vizitei lui. 

Tnaintea ușii a sovăit câtva timp ne- 
stiind dacă trebue să între. A pus de 
două ori. mâna me clanță. fără să aibă 
curajul să steschidă și s'a pomenit totus 
înăuntru. făcând în mod inconstient ace- 
leaşi gesturi pe cari le făcea de o lună 
în toate după amiczele. 

Maricica. sedea în coltul ci obicinuit şi 
părea că-l aşteaptă. totuş Serban se în- 
curcă de câteva ori la vorbă. încercă să 
păscască în minte ceva care să-i moti- 


de SARINA CASSVAN-PAS 


+ 


voze vizita şi ne găsind zise cu sim- 
plitaie : 

-- Până acum stiam în toideauna pen- 
tru ce veneam la d-ta. astăzi nu mai 
ştiu pentru ce am venit. 

Maricica il secase abil din încuecătuad. 

— Ba cu stiu! 

— Ti-ai uitat ieri fulurul aici si ai ve- 
nit desizur să-l iei. 

Ti întinse cu uu gest grațios un fular 
alb, qe lipsa căruia Serban niuvea ha- 
hu si un râs vioi. nesilit, acoperi cu to- 
tul stânienecala lui. 

Luară şi de astădată ceaiul împreună. 
Au glunut şi şi-au povestit amintiri din 
copilărie, ca și altădată. dar stânjeneala 
înlăturată pentru o clipă stăruia cu în- 
căpălânare. 


* ge 


Serban, se ridică de câteva "ori să plece 
fără să aibă curalul so facă. 

În ccle din urmă a plecat cu un ucr 
povomorit care o puse pe Maricica pe 
gânduri. 

Când. rămase singură îucopură s'o fră- 
mânte tot felul de întrebări. 

De ca venea Serban în toate zilele so 
vadă ? De ce uitau amândoi de toate 
grijile şi îndatoririle lor. când crau îm- 
preună ? Nu ştia. Ştia numai că în viaia 
ci aliminteri goală şi ivistă, se schimbase 
ceva, că astepta în fiecare zi pe cineva 
la o anumită oră. că. cl venea şi că era 
mai veselă, mai împăcată cu viata după 
ce pleca. 

Dar Maricica își aduse aminte că Șer- 
han nu cra singur, că Trina îi cra prie- 
tenă. că nu cran dounii forţe egale ca să 
poată întreprinde o lupiă alât de grea şi 
luă repede o hotărtre. Sună. Servitoarea 
“coase capul prin usa bucătăriei. 

— Conila ma sunat ? 

— Da. | 

- — Poftiti ceva ? 

-- Uite ce e 7oe. de mâine încolo nu: 
sunt acasă pentru nimeni. Nu mai pri- 
meşti pe nimeni. 

— Nici pe conaşul Şerban ? 

-— Pe ni-meni! 

Servitoarca holbă ochii. vru să spue 
ceva. dar înghiţi în sec şi ies. 

A dona zi Maricica îsi văzu liniştită de 
treburi până la ora domă după amiază. 

Intre două și două iumătate începu să 
se neliniştească.. si să privească. mereu, 
când la nşe, când lu ccas. 

La trei fără un sleri porni să se îm- 
brace în mod mecanic. Sună servitoarea. 
îi ceru so aiute. ca si când si-ar fi a- 
mintit că o așteaptă cineva în oras. Ta 
plecare îi mai recomandă odată să nu 
primească pe nimeni și își simți inima 
usurată. 

Cel putin nu va fi acasă. va scăna de 
simulacrul care îi cra odios. 

Să spue că nu e acasă şi să tremure 
în dosul usei de teamă că un amănunt 
fără însemnătate ar putea face să fie 
descoperită ! 

Nu. Procedeul e meschin si necivilizat. 

Forfoti prin oras fără nici o țintă. Fă- 
cu Oavoeari cnmpărături de cari n'avea 
neapărată nevoc şi se întoarse acasă, ne- 
răbdătoare să stie ce sia întâmplat în 
lipsa ei. 

Se dezbrăcă a lene. se aşeză comod în 


pă 





PI, II PE Coe CORE a i a IP iN ED IL U S EIIes 








SARINA CASSAVAN-PAS 


colțişorul ei şi după ce răsfoi 'o cante, 
căreia îi tăie mai întâi filele, sună. 

Servitoarea bănuia că a descoperit o 
slăbiciune la stăpâna ci şi îşi permitea 
sto chinuiască. 

— Coniţa doreste ceva ? 

— Da. Aprinde lumpa şi să dregi ]uţin 
focul. 

Tata de obicei limbută. se execută în 
lăcere. 

— Ai călcat rufele. Zoe ? 

— Căleat, conită. 

— Da ciorapii ceia, i-ai țesut? 

— Numai pe cei negrii, nam avut aţă 
galbenă şi “i-am lăsat pe ceilalți. 

Stăpâna răsfoeste încet cartea și în- 
treabă cu o neglijență afectată. 

— Dar în lipsa mea a fost cineva pe 
aici ? a 

Sewvitoarei îi sclipesc ochii de satis- 
facţic. 

Dăunăzi numai ce a vorbit mai mult 
cu găzarul şi cucoana a luat-o la rost, 

— Vezi bine că a fost. 

— Cine ? 

— Ei cine? Conasul Serban. 

— Bine. Dute! 

Se însera. Maricica închise ochii și 
căută să-și. reconstitue în minte scena 
petrecută în după amiaza din ajun. O a- 
muză mult povestea cu fularul. 

Incercă să cânte la pian o sonată care 
a persecuta în gând de câteva zile. Se 
plictisi. Se ridică dela pian şi se opri în 
fața oglinzii. 

— Ce mină bună are azi si ce cap fru- 
mos îşi aranjase ! Ce păcat că n'are cine 
sto vadă! 

Sumă. Servitoarea veni în grabă, parcă 
av fi asteptat dinapoia uşei, 

Maricica o întrebă : 

— Ce i-ai spus? 

— Cui ? 

— Fi cui? Conasşului Serban. 

— Că nu sunteti acasă. 

— Si te-a crezut ? 

e *+ * 

— Aş! 

— Săracul ! 

— Vă pare wău. coniţă ? 

— Vorbeşti prostii! De ce să-mi pară 
rău ? 


— Fă-mi patul! 

Fatu se  resemnează și începe a pre- 
găti aşternutul. După ce a terminat îşi 
mai face câtva timp Ge lucru prin odae, 
apoi întreabă brusc : 

— Ce să-i spun dacă o veni mâine? 

— Mâine ?... Nu  ştiu!.. Spuneii ce 
vrei ! 


Şerban veni şi u doua zi, dar când ser- 
vitoarea vru să-i iasă înainte, Maricica 
îi dădu un ordin de executat lu extre- 
mitatea cealaltă a apartamentului şi până 
să sfârşească vorba. ell era în odae. 

Se simțiră amândoi putin încurcaţi, u- 
poi Şerban începu cel dintâi : 

— Astăzi știu precis pentru ce am 
venit. 

— Da ? Sauzim! 

— Pentrucă am fost ieri şi nu vam 
găsit. 

Cu tot tonul lui: de reproş, Maricica 
râse. 

— Asta e bună! Da. am fost ieri în 
oraş după nişte cumpărături, 

Șerban zâmbi cu neîneredere. Conver- 
sația luă o altă întorsătură, devenind 
xreoaie, pe alocuri cu reticențe. 

Maricica se uita mai mult pe ferca- 
siră decât la Şerban și când îi turnă 
ceaiul spuse, privind în lături: 

— Ştii că e ultimul ceai pe care îl mai 
luăm împreună. 

Şerban fu cât p'aci să răstoarne ecaş- 
ca pe care o ținea în mână. Intrebă to- 
tuș afectând indiferenţă : 

— De ce? Plecatţi undeva ? 

— Nu, dar am promis concursul meu 
la un concert dat în scop de binefacere 
şi. va trebui să repet în toate după amic- 
zele. O să am mult de lucru. 

Discuţia se învârti câtva timp în ju- 
rul concertului, apoi Serban se ridică să 
plece. 

Când îi sărută mâna spuse pe tonuleel 
mai fivesc : 

— Atunci mâine nu ne mai vedem ! 

— Nici mâine, nici poimâime şi -nici 


săptămâna ce vine. Ne vedem însă la 
concert. 

Nădăjduese că o vei însoţi pe doamna 
Şerban. 

— Poate !... 


Câna se închise usa în urma lui, Ma- 
ricica se trânti obosită într'un fotoliu. 

Parcă ar fi urcat un munitie! 

Fu veselă toată seara și dimineaţa ur- 
mătoare. 

Căută să-și reia micile ocupaţii negli- 
jate câtva timp. 

„Are să meareă ! Trebue să meargă! 
O luuă de zile nu voate schimba deprin- 
devile unei vieți de om“. 

La masă glumi mai mult decât de obi- 
cei cu Zoe. 

— Azi bem ceaiul! singure. Zoe ! 

Zoe w'avea chef de vorbă şi se mulțu- 
mea să dea din can. 

— Să dai drumul câinelui prin curte, 
după masă. 

— Dar dacă sto da la cineva ? 

— N'are la cine se da. 

Sewvitoarea clătină din cap. 

— Conaşul Serban nu e bine? 

— Nu! 

— Să nu vă pară rău conilă, ştiţi. cum 
via părut eri... 

— Dă drumul câinelui ! 

Zoe ieşi. 

Maricica îsi miscă buzele. 

Poftim, servitoarea a ajuns să-i fie 
confidentă ! Ce ridicol! Cum de a în- 
drăznit prostănaca să-şi închipue lucruri 
inexistente ? Ş 


UNIVERSUL LITERAR 


Nu, nu mai merge! Trebue s*0 pue la 
locul ei, sau s'o dea afară. 

O certă toată vremea. 

Intră în bucătărie unde nu mai fusese 
de mult și găsi o mulţime de lucruri ne 
la locul lor. 

Le aruncă pe toate în mijlocul bucă- 
tăriei şi porunci Zoeci să facă în după a- 
miaza aceia totul oglindă. 

Servitoarea plângea şi promitea că va 
fuce cum e mai bine. numai să nu să -u- 
pere conița. 

Pe la două încercă să doarmă. și zi- 
cea că nw o va supăra nimeni şi vor 
trece mai uşor orele prele. 

Dacă se deșteaptă la şase e sigură că 
nu va mai veni nimeni şi poate citi li- 
niștită, 

Zoe trântea şi lovia lucrurile unele 
de altele în bucătărie, unde vroia să 
facă oglindă. 

O sună şi-i zise cu glasul muiat: 

— Mai lasă Zoio că vei fi obosit. Mui 
faci şi mâine. 

Zoe da din cap cu încăpățânare. 

— Și apoi... faci zgomot și nu pot 
dormi. 

— Dacă ce aşa, las pâni'so scula coniţa. 

Arătătorul dela ceas se oprise la trei 
și un sfert. 

Dar dacă vine totus? 

Sună. 

Zoe intră cu mâinile pline de lunin- 
gine, eu şorțul murdar şi cu ghetele albe 
de cenuşe. 

-— Ta te uită în ce hal costi! 
Zoe, pune-ţi un şorţ curat şi... 
câinele. 

Zoe se întoarse si ceşi repede ca să no 
vadă «stăpâna zâmbind. 

La trei se dădu jos de pe divan, po- 
trivi pernitele, îşi  îndreptă părul îşi 
trecu puful cu pudră pe obraz,şi se 
porni să aştepte. i 

“rei şi un sfert... trei şi jumătate... 

— 7oe! la vezi parcă a bătut cineva! 

Ep 

—- Mi sa părut ? Bine. Mă doure pu- 
țin capul. Ta vozi tu, în cutia de colo, 
trebue să fie un piramidon. 

— Ce să fie coniţă ? 

_— Ce să fie ? Ce să fie? Ce dracu tot 
sai mai învățat ? Ilai du-te, du-te că-mi 
caui eu singură. 

—. lar sa supărat ceniţa. 

_—_ Nu m'am supărat, dar zău prea es" 
si tu proastă. mă necăjeşti în totdea- 
una. 

tin ceas de prin vecini bate patru. 

Poate că mai vine... Doamne, de ce-l 
mai aştept? Eu singură i-am spus să nu 
mai vie. Bivuiam că are să vie toiuş, Fu 
în locul lui aş fi spus: „Bate-mă, go- 
neşte-mă ! lu am venit“. 

Poate că vrea sto pue lu încercare? 
Poate că vine mâine. Dar dacă nu niai 
vine de ve? l-a spus atât de hotărit să 
pu mai vie. 

Se uită din nou ln ceas. Cinei. L-a jig- 
nit. Cu siguranţă că la făcut să sufere. 

Câinele ţinut prea îndelung legat în- 
cepe să urle. 

Maricicăi îi dau lacrimile. Zoe intră să 
dreapă focul şi se face că nu bagă «de 
scamă. 

— Dă drumul câinelui. Zoe. Nu ştiu. 
mi-e inima grea, şi acum mai urlă şi cl 
a pustiu! 

Zoei îi vine bine când stăpâna crede 
în “prevestirile ei superstițioase şi lim- 
ba-i se dezleagă. 

— Și mie mi sa bătut toată ziua o- 
chiul stâng... 

Maricica îşi șterge repede ochii. 


Spală-te 
leagă 


LL 


cr 


za 


zor 


UNIVERSUL LITERAR 


1700 pia atat 





a 


N 





E -td iaca, ceEsaa, 
Fc RE AU) 
a 16 Sal 


HIRŞOVA după o stampă din sec, XVIII 


HÂRŞOVA 


Turcii pentru ca să poată să se folo- 
scască de toate bogăţiile bătrânului Da- 
nubiu şi în acelaş timp şi de cele ale 
țării lui Dobrotici, Dobrogea. au găsit 
cu cale ca să întărească si să transfor- 
me în cetaie puternică asezarea slavii a 
Ilârşovei, încă de pe la sfârsilul vearu- 
lui al XVI-lea. 

Si în adevăr prin întărirea llârşovei, 
Turcii si-an ajuns scopul căci aceasta 
fiind schele -— part — la Dunăre, pe 
aici au putut pedeoparie să păzească și 
să acapareze toate bogăţiile Dobhrogti. 
ce consian mai ales în cereale, iar pe 
de alta hogăţiile, ce constau mai mult 
in animale. ce veniau din bălțile Duuă- 
rei cari se întindean deoparte şi dealta 
a acestei cetăti. 

Pe lângă aecusta, Ilârşova fiind aşe- 
zată acolo unde se unesc braiele Duină- 
"ci si unde se varsă vis ă vis râul Ia- 
lomiţa, lângă care se afla vestita ceiate 
românească Floci. azi Pina Petrei, prin 
ținereu sub asculiare si a acestei cetăți, 
Tuwveii puteau supraveghia şi acapatra 





—  Secoate-mi iute pălăria cea neagră, 
pantofii și haina de blană, 

Zoe o priveşte câiva timp cu gândul 
aiurea. apoi dezmeticită brusc : 

— Coniţa iese în oraş la. ceasul îista ? 

E un frig de crapă pietrele. 

— Nu-i nimic. Ilaide, iute! 

Fata îi ajută înfrigurată să se îmbrace 
şi când o vede în pragul uşii, gata de 
plecare, o întreabă: 

— Să vă aştept cu masa, coniţă ? 

Stăpâna o priveşte miratii că n'a ghi- 
cit. apoi îi strigă înveselită brusc: 

— Nu m'aştepia Zoe. diseară mănânc 
la doamna Şerban. ! 


SARINA CASSVAN-PAS 


şi bogăţiile ce venean de pe vestilul Bă- 
răgan de odinioară. | 

Nu se puteau găsi aşa dar o așezare 
mai minuuată care să le uducă atâtea 
foloase economice ca aceasta şi de a- 
cea Turcii au căutat so  intărească 
foarte bine chiar de la început. 

Mihai-Viteazul în războiul său pornit 
contra TPurcilor în 1594 a observat lu- 
cerul acesta, mai ales că, după cum ce 
spune,  oripina sa ar fi de lu orașul 
Floci, şi chiar de la începui a ordonat 
atacarea acestei cetiăti, de unde oştenii 
săi sau întors încărcaji «le bogății. 

Ca punet strategie militar  Ilârsova 
făcea legătură între vestita cetate-raia 
a Silistrei si între Brăila. 

Kupferstichul nostru reprezintă ce- 
tatea Ilârsova usa cum se alla pe la 
sfârsitul vcaculni al XVIII-lea, când 
cra încă sub stăpânirea turcească. 

Cetatea avea formă de careu aşezată 
pe ccle două dealuri ce se ridicau chiar 
din malul Dunărei. închizând la mijloc 
oraşul în care abunda mulţimea mina- 
ncturilor ca în orice asezare turcească, 
eare csie bazată pe credinţă, Ă A 

Artistul ne preziniă Hârşova, orașul 
şi cetatea, văzule de pe malul opus pen- 
tru ca să-i dea o înfăţişare mai gran- 
dioasă. 


MŞII. POPESCU 





637 





INSEMNARI... 
(Dans les marges de „L'IHisloire de 
L'A rit) 
1 

Nu suntem un neam nomail, totus va- 
ubondăm — prin artă, Cceace irădează 
în noi, încă mult sânge fierbinte - ue 
origine nelămurită. 

| II 

Singura artă universală — prin sco- 
purile ei — este arhitectura. Dar e sin- 


sura dintre arte care nu ne încântă cu 
temei —de cât în măsura în care ne şi 
slujeşte. 

II 


Nici un inginer na fost atât de nebuu 
să diguiască un fluviu, care stă gata să 
se arunce în mare, după debitul izrovu- 
lui său. Intreprinderea aceasta 
cearcă însă, astăzi. în artă, 

IV 

Oceanul înghite apele atâtor deosebi- 
te împărăţii — şi nici o picătură din p- 
«can nu are gustul acelor ape... 

" Dar dacă oveunul şi-ar arunca valurile 
îndărăt, peste mătcile tribuiarelor lui ?... 
vV 

Un artist e obsedat numai de idealul 
său de artă, dar nu creează decât sub 
biciul unui alt ideal—care îl contrazice. 

VI 

Arta are un duşman uriaş: spaţiul. Și 

un aliat nesdruncinat în fidelitate: tim- 


pur, 
VII 
Dumnezeu ar fi fost de mult uitat, 
dacă artistul nu lar fi strigat noroude- 
lor în forme suggestive şi nepieritoare. 
VIII 
In faţa necunoscutului, unii copii sunt 
coprinşi de teamă, alții de curiozitate — 
cei mai mulii rămân însă într'o cretină 
indiferență... Din cei dintâi. se rceru- 
tează artiştii, Din scennzii., oamenii de 
şiiinţă, Din cei din urmă: politicianii. 


se În- 


Arta e puntea înaltă de cristal, arun- 
cală peste două haosuri. I)eaceca, nici 
odată nu vei întâlni pe ea — un natu- 
ralist, $ 

P.4 


„Arta devansează natura în idealul 
ei de armonie. lată pentru ce o capo d'o- 
peră nouă indispune, revoltă, cuiremuriă 
-— dar niciodată nu amuză. 

XI 

În artă te vreau profund până la clari- 
tate şi complex până la simplicitate. 
Dacă nu izbuteşti, înseamnă că nu ai 
darul comunicării. 

XII 

Dumnezeu trebue să fie un perso- 

nagiu trist... Creatorul a îmbătrânit. 


XIII 


Ştiinţa suspectează universul. Arta îl» 


înțelege. 
XIV 
Decadenţi ?... Dar 
pragul tinereţii ! 


arta e deabia în 


N. N. TONITZA 


i 
y 
i 
Ei 
i 
] 


ai 


o cit dă at 








638 


Scriitorii fără casa lor 


IN MATERIE DE ARTA ŞI LITERAPURA, SPATUL IŞI PREGATEŞTE SIN- 
GUR DESTITUIREA. — CATRE O COALIŢIE A SCRIITORILOR LA 
NOI ŞI AIUREA. 


„Mediocritatea intelectualilor țării noa- 
stre, e lumentabilă. Briza spiritului nu 
he mat activează viața”. Citesc aceste 
rânduri scrise de cineva, în Belgia, unde 
situaţia scriitorului are puncte mulice de 
asemănare cu aceea a noastră, aici, Şi 
mai citesc, cu un interes crescut proec. 
tele de lege întocinite de d-nii Louis 
Picrard: şi Jules Destree. primul pentru 
instituirea unui fond naţional al litera- 
tarii, al doilea pentru înființarea unei 
case naţionale a Artelor-Frumoase. Dacă 
chesiiunea se discută acolo, sunt sanse 
so reluăm şi noi cu brio, spre marea sa- 
tisfacţie a prietenilor T. Arghezi, Per. 
pessicius şi Camil Petrescu, cari au cu- 
mulat de mulţi ani, un capital de argu- 
menite în favourea unei teze niciodată 
suficient de susținută, 

Că Budeeiul Belgiei, ca şi al nostru, 
tratează. ştiinţele şi arlele ca pe niște 
rude sărace, e evideni. larăs cvident fap- 
tul că la noi functiunea unui minister al 
artelor n'a ameliorat întru nimic situa- 
ţia celor pentru cari a fost creat, excep- 
tând sinecurile şi subvenţțiile ncofensa- 
toare. Căci un minister care consolidea- 
ză sărăcia ocrotiţilor săi, încurcându-se 
între călugări şi actrițe se condamnă a 
priori. Şi se condamnă cu atât mai vâr- 
tos cu cât, necruţându-și ditiguitorii 
chiar dintre oamenii de litere, le ră- 
peşte ucestora până şi cel din urmă, 
scrupul în opinii şi conduită, făcându-i 
din învierşunaţi apărători ai breslei şi 
«ortodoxi  adoratari ai scenei, voiajori 
fără debareader. Opiniile unuia din ci 
înainte de a îi ministru şi după cea 
fost, am avui plăcerea de a le pune pe 
două coloane, pentru 'edificarea celor 
sceptici. 

Dar nu de asta e vorba. Sia. făcut.do- 
vada că statul nu ştic şi pu poate în- 
griji de aceste „nobile spirite cari sunt 
Hoarea unei civilizații“. . lată rândurile 
unui. belgian astăzi cari sună la fel cu 
ale lui Camil Petrescu, pe vreme când 
scotea Cetatea literară : 

„Al fut un temps ou les rois, les prin- 
ces ei les papes mâcenes servaient une 
pension ă des 6crivains ou les artistes, 
Qu-on ne dise pas que les grands ar- 
ţistes ont souvent connu de ces diiicul- 
tes materielles, et qu'elles leur sont 
comme un Stimulant, que de les avoir 
vaincues ajoute ă leur forte personna- 
lit. Cest lă un eliche facile — et un 
peu odieux. 

lar Paul Valery în discursul său de re- 
cepțic la Academie. măriurisea cu toată 
cruzimea : „Il n'est plus de prebendes. 
Il n'est plus d'abbayes. Îl n'est plus de 
loisir dans la dignitâ. Notre socicte, tout 
exacte et  matcrielle. est au contraire 
assez remarquable par limpuissance 0ă 
elle se trouve de donner aux hommes de 
V'esprit une place nette et supportable 
dans sa gigantesqme et grossiere €cono- 
mie *. 

Va să zică, iată situaţia în toată cla- 
ritatea ei. Nădeidea ce oricum o slăbi. 
ciune. Cu cât vom nădăidui dela alţii 
mai puțin, cu atât vom face în casa noa- 
stră tai mult, Dacă vom întelege acest 
lucru, totul va fi în spre tnul bine, la tia- 


terie de artă şi literatură statul îşi pre- 
pară singur destituirea. 

Mă refeream la inceputul acestui ar- 
ticol la cele două proccie de lege ale 
confraţilor belgieni. Iată rânduri din 
mewmgpriul lor : „Conditia scriitorului este 
excepjional de penibilă în Belgia... El ce 
condu;iunat să producă întro ţară ai că- 
rei editori — din motive pe cari nu le 
ma: analizăm acum — nu dispun decât 
de o piaţă extrem de restrânsă. Scriito- 
rul helgian e dublat în gencral de un 
funcţienar, de un profesor, sau de un 
jurnalist, care întâmpină dificultăţi 
chiac din martea ziarului său când e 
vorba ve literatură. Trebue să-l ajutăm 
sub o formă elegantă şi discretă“, Dar 
nu numai atât. 


In Franta cxisiă Societatea oamenilor 
de litere, în Anglia hNoyal Literary 
Fund, iar în Norvegia inițiativa privată 
a ercat scriitorului condiţiunile de tra 
cuvcniie elitei de <rcer. 

Republica letonă a creat în anii din 
urmă „ionduri de cultură“ cari servesc 
la propagarea ştiinţelor, artei şi litera- 
lurii, alimentează premii şi burse de că- 
lătorie în străinătate. trecând beneficiile 
acestor sacrificii bugetare la capitolul 
culturii poporului, care profită real din 
aceste fonduri prin înfiinlarca de biblio- 
teci, conferinte şi excursii în muzec şi 
oraşe. Resursele puse la dispoziţia aces- 
tor fonduri provin mai ales: dintro ma- 
jorare de 3 la sută asupra tarifului de 
transporturi pe drum de fier, şi dintro 
iaxă de trei la sută asupra alcolurilor, 

In Frania, prin noua lege (nepromul- 
gată încă) a lui Herriot, (legea așa zisă 
„du domaine public payant“, statul cste 
declarat moştenitorul drepturilor asupra 
operelor intrate în domeniul public, a- 
sigurând cu aceste venituri o viaţă fru- 
moasă scriitorilor de astăzi. Sigur, legea 
are şi viciile ei: ceeace ne interesează 
pe noi este însă preocuparea aproape 
generală de a asigura inteligenţei vea- 
cului condițiunii optime de funcţiune. 


Din toată această suceintă expunere, 
scriitorii noştri — nu vorbesc de guşa- 
ţii cari sunt la prima generație de cra- 
vată şi cari compromit funcțiunea scri- 
sului prostituindu-l cu o totală lipsă de 
interes pentru aspiraţiile breslei — vor 
înţelege scriitorii noştri că solidaritatea 
lor, pe planul profesional, va isbuti să 
descue şi uşile după care benchetuesc 
plebeii, săraci întru ioate şi excesiv de 
democrați. 

„Această solidaritate va isbuti să res- 
tabilească şi prestigiul pierdut al spiri- 
tului. Căci am prieteni cari-şi schimbă 
în fiecare zi pulerul cămăşii, numai ca 
să nu fie confundați cu „scriitorii“. 

În independenţă materială şi — lo- 
gic — spirituală scriitorii nu vor trăi de 
cât în această solidaritate. 

Până atunci „Un idiot panvre est un 
idiot ; un idiot riche est un riche“, 


ROMULUS DIANU 


UNIVERSUL LITERAR 
PROBLEMA MUNŢILOR APUSENI 


Convocare la o anchetă 


D-l ION CLOPOŢEL publică în re- 
vista clujeană „Societatea de mîne“ sub 
teitlul de mai sus. următoarea convoca- 
re, ca început la o anchetă asupra papu- 
laţiunii munţilor Apugeni, 


Rovisla „Societatea de mâine“ în temeiul 
pumcip-ului îundamental de care se lasă ius- 
piuată şi străbătută în activitatea sa priblicis= 
tică de patru ani încoace de a inchega o îi- 
Zionoinie cât mai precisă a vieţii publice sub 
touie aspectele sale, după o examinare a cont 
piexutui de chestiuni, a hotărit să convoace 
în sala primăriei orele 10 a. m., două am- 
chete publice : 

a) una în Arad, Duminică îm 2 Octombrie 
cu martiiparea intelectualilor din Bnad, Deva, 
Orăştie, Alba-lulia şi Oradea cu regiunile lor ; 

b) şi alia îm Cluj ta 9 Octombrie cu parti- 
ciparea Centrelor. Abrud, Câmpeni, Aiud, 
Turda şi Huedin cuw provincia lor, pe lângă 
ordinea de zi sa unui Singur subiect: 


PROBLEMA POPULAŢIUNII MUNŢILOR 
APUSENI 


Ca directivă amintim, că dorim să se pre- 
„Mute studii sorise au date riguros controlate 
şi au excesiv ide lungi în deosebi cu privire 
ta: 

1) condiţiunile geografice si de proprietate 
in grupul! munților dintre Murăş, Crăsuri, Arieş 
ş: Someş ; ! 

2) dificultăţile sociale (gradul de cultură şi 
viaţă colectivă, acţiirnea societăţilor) ; 

3) puterea de rezistență morală şi. materială 
a scoalei româneşti ; 

4) stărde demogratice şi sanitare, 

Studiie vor fi ferite de orice consideraţiuni 
interesate şi nu se vor limita da enitica situa 
țiilor, ci vor formula, şi remediile.  Preterăm 
date statistice controlate personal de către 
vorbitori, Apciim indeosebi la factorii şcolari. 
cari sunt mai în măsură să cunoască nevoile 
sociale, să pregătească bine materia. 

Cu acea ocazie se va organiza mai complect 
şi cercul mostra de studii „„Mişcarea social 
economică“, în vederea cercetărilor viitoare, 

Dosmmii cari doresc să participe cu lucrări 
(ce vor îi supuse desbaterilor publice) sunt 
rugaţi a me ammţa neapărat de hotărirea d-lor 
până la 15, cel mai târziu 20 Septembrie, 





EX MEIS 
LIRRIS 





Li 


UNIVERSUL LITERAR 


Informaţii artistice 


TEATRELE NAȚIONALE 


v CD] Teatrul Naţional va reprezenta în 
actuala stagiune comegia originală: Se 
caută o jupâneasă“ de d-na Lucreția Pe- 
trescu. 

e Ll In curând sc pune în 

„Luminiţa“ de d-ra Ticu Arhip. 

In primele roluri vor apare d-nele Ma- 

ria Filotti, Puia lonescu-Mibhailidi şi d-nii 

Soreanu, Valentineanu, eic, 

Piesa va fi pusă în scenă 
Enescu. 
N. DO „Păianienul“ comedia d-lui A. de 
Herz, se va reprezenta pentru ultima 
oară în actuala stagiune Sâmbătă 1 Oct. 
în matineu. În rolurile principale d-na 
Puia Mihailidi si d-nii Soreanu şi Băl- 
tăteanu, 
— (1 Premiera piesei d-lui Ciprian 
„Omul cu Mârţoaga” sa fixat pentru 
seara de 7 Oct. crt. In rolurile principale 
vor âpare d-nii:  brezeanu. Atanasescu, 
Calboreanu, Sârbul si d-nele: Tauzi 
Bogdan şi Sonia Cluceru. Piesa va fi 
pusă în scenă de d-l V. Enescu. 
*[C] La: teatru Naţional din Chişinău se 
repetă, piesele „Vera Mirzeva“ de Urvan- 
zett, „Scrisoarea vierdută“ de Caragiale 
şi „Kără Treazem'“ de lpena kloru. 
 D-l C. berariu. directorul teatrului 
Naţional din Cernăuţi a demisionat din 
această cabhiate. 

[] In cursul lunei Octombrie se va re- 
prezenia la Teatrul Naponal din Cluj 
„Nerone“ piesă în versuri, în patru acte 
de d-l Călătorescu-Hadomir. utihzându- 
se şi elementele Operei din Cluj, ba- 
let, cor şi orchestră. 

Piesa va îi pusă în scenă do d-l Şa- 
highian. 

Ansamlul Teatrului Naţional din Cluj 
va întreprinde pe urmă un turneu în în- 
trepul Ardeal. 

L] Repetiţiile piesei „Păpuşile“ au tre- 
cut pe scenă. Comedia lui Volif se re- 
petă sub conducerea d-lui Soare 2. 
Soare. 

N Cl In foyere se repetă. în regia d-lui 
Paul Gusty „Coppelia” de d. N. IL. Ot- 
tescu, a cărei premieră va avea loc în 
- prima parte a lunii Noembrie. 

Di Se intenţionează reprezentarea în 
actuala stagiune „Făclia sub obroc“ şi 
„Francisca de Rimini" ambele de Ga- 
briel d'Anunzio. 

D Cu ocazia centenarului lui Ibsen, 
Teatrul Naţional va reprezenta piesa 
„Când noi morţii vom învia“ cu d-na 
Maria Filotti în rolul principal. 


repetiție 


de dl V. 


PEATRUL REGINA MARIA 


(Il Compania dramatică dela teatrul 
„Regina Maria“ va reprezenta în actuala 
stagiune piesa „Oraşul mort“ de Gabrie- 
lle d'Annunzio. 

D Pe scena Teatrului „Regina Maria” 
se repetă „Musafirii d-lui Bliss' come- 
die în 3 acte de Noel Covard. 

In primele roluri d-nele Lucia Sturd- 
za-Bulandra. Catusa  Elvass, Irina Nă- 
dejde şi d-nii Manolescu. M. Enescu şi 
Al. Finti. 

D Cu prilejul centenarului naşterii 
lui Ibsen se va monta „Doamna Inge la 
Ostrad“ cu soții Bulandra în fruntea dis. 
tmbuţiel, 


TEATRUL CAROL CEL MARE 


NDI Vineri 9 Octombrie la Teatrul Ca- 
rol cel Mare premiera „Manasse“, dra- 
mă în 4 acte de Ronetti Roman. 

CI Marţi 25 Octombrie Teatrul Carol 
cel Mare, prima reprezentaţie a Emmei 
Gramatica, cu „Visul unei dimineți de 
primăvară" de Gabrielle d'Annunzio. 


TEATRUL CARAGIALE 


Ci La Teatrul „Caragiale“ : „Camaru 
zii“, piesă în 4 acte d. A Strindberg. 
se repeiă în decoruri de M. Il. Maxy şi 
în regia d-lui ÎI. Sternberg. Primele ro- 
luri vor fi interpretate de către d-nele 
Dida Solomon. A. Luncăceseu, M. Ignă- 
tescu şi d-nii Valentineanu. M. Hociung, 
M. Emilian. ete. Premiera a fost fixată 
pentru Joi 6 Octombrie. 

CI La Teatru „Caragiale“ se repciă 
zilnic „Eroul şi Soldatul“ comedie în 3 
acte de G. Bernard Shaw. 

Primele roluri vor fi jucate de d-nele 
Dida Solomon, M, lgnătescu, Camelia Mi. 
hail si d-nii Valentineanu, Chiriş, Gin- 
pulescu, etc. 

Piesa va fi pusă în scenă de d. I. Şa- 
higian. 

Ci Reprezentarea piesei „Castelul Wet. 
terstein” a fost amânată pentru luna Fe- 
bruarie. 

[) În curând se va pune în repetiţie 
piesa „Dumnezeul răzbunării“ de Salom 
Asckh. ii 


TEATRUL MIC 


C] Viitoarea premieră a Teatrului 
„Mic“ va fi comedia lui Alfred Savoir 
„Figurantul“. 

În primele roluri d-na Maria Mohor 
şi d. Misu Fotino. i 

DI In curând se va pune în repetiţie 
„Antonia“ de Lengyel. 

Li Viitoarea premieră va fi „Figuran- 
tul“ de Alfred Savoir. 


TEATRUL NOSTRU 


i C] Teatrul nostru îsi va deschide sta- 
giunea în sala fostului teatru Popular, 
în ziua de 15 Octombrie. Ca piesă de 
deschidere a fost aleasă comedia d-lui 
N. Kirițescu: „Un eron“. 


CONCERTE 


D] Cu prilejul concertelor ce va dirija 
la Ateneu în zilele de >, 9 şi 16 Octom- 
brie d. George Georgescu a înscris în 
program trei prime audijii „Habanera“ 
de Aubert; „Ma mâre l'oye“ de Ravel 
şi „Impressions de Music Hall“ de Pier- 
n€. 


0] Sâmbătă, 1 Octombrie, va avea loc 
la Teatrul Carol cel Mare concertul te- 
norului Leon Franz. In program arii 
din : Aida, Loengrin, Rigoletto,  'Tosca, 
Trovatore. etc. 


D Quartettul „Regina Maria“ de sub 
conducerea d-lui C. Nottara va da în 
cursul stagiunei o serie de concerte 
populare de muzică de catneră în aula 
„Fundațiunai Carole, 


Sui 
UL . 


639 


OPERA 


[] Opera Română va face relache 
Sâmbătă seara din cauza festivalului de 
la, Teatrul National. 

CI Duminică 2 Octombrie se dă Rigo- 
letto cu d-nele Lydia Babici şi Şcinescu 
şi d-nii J. Atanasiu, Georgewsky, Stei- 
ner şi Mandy, iar Luni 5 Octombrie se 
rcia Ebreea, ultimul succes de montare 
şi interpretare al stagiunii trecute, ca 
d-nele Cojocăreanu: şi L. Babici şi d-nii 
eu Polescu, Algazi şi Ștefănescu (de- 

ut). 

D] La reluarea baletului La Manevre, 
vor apare cele două balerine ale Ope- 
rei, d-ra Dobieczka în rolul Mariei şi 
d-na Mih. Kaminska în acel al Terezci. 
Spectacolul va fi complectat cu Gianni 
Schichi, amuzanta capodoperă bufă u lui 
Puccini cu d-nul Niculescu Basu în ro- 
lul principal şi Invitaţia la Vals, graţio- 
sul divertisment. pe muzica de Weber, 
orchestrată de Berlioz. 

Dl Opera Română nu va da Duminecă 
reprezentație în matineu. 

A doua reprezentaţie a Operei Româ- 
ne va avea loa Duminccă scara cu „hi- 
goleito“. 

In rolul titular baritonul 
nasiu. 

O D-ra A. Elefterescu, va cânta rolul 
„Mella“ la speciacolul de Miercuri, 5 Oc- 
tombrie, în .„Gianni Schicehi“ la Opera 
Română. 

[l Corpul de balet repetă „Petruşka'” 
de Strawinsky cu d. Morawsko în rolul 
titular. Balctul va fi montat de d. An- 
ton; Romanowsky. 

Cl] Direcţia Operei a decis a încre- 
dinţa, la reluarea „Vasului fantomă“, ro- 
lul olandezului, baritonului Maxim Să- 
veanu. Reluarea Operei romaniice a lui 
R. Wagner va avea loc Sâmbătă 8 Oc- 
tombrie sub conducerea muzicală a d-lut 
Fe. Massini. 


Jean Ata- 


EXPOZIŢIE A PRESEI 


(] Academia română organizează cu 0- 
cazia congresului Presei latine o expo- 
ziție a presei româneşti. Cu aranjarea 
expoziției a fost însărcinat d G. Bai- 
culesca. 


REVISTE 


(]. Revista „Viaţa Literară“ va apare 
la începutul lunei Octombrie. 


SCRIITORII 


EI Al doilea volum de versuri al d-lui 
IL. Valerian se va intitula „Stampe“ şi 
va apare în cursul lunei Octombrie cn 
desene de pictorul V. Feodorov. 


ERATA 


Cititorul e rugat să-şi amintească dacă 
a îndreptat la pag. 489, în nr. 5i al re- 
vistei, ultimul terțin din „Poiană Inop- 
tată“ astfel : 


Oglinda lunii, razele pierdute 
Le reflectează “n ziduri mari de noapte: 
In amintirea clipelor trecute. 


iar la pag. 530, nr. 34, primul rând at 
strofei din urmă din „Vers de Primă- 


. vară“ s 


ghiocel şi viață din lutul plâns, 
a di (imita, 


Lă 


640 


UNIVERSUL LITERAR 


RCOuUuURI 


„DESPRE PATRIOTISM" 


Noiijei (din n-rul 358 al „Universului 
literar”) prin care respingeam preten- 
țiunea de censură a d-lui Nichifor Crai- 
nic, exercitată în n-rul 7Z—8 al „Gândirii 
în legătură cu uoiele de călătorie la Mos 
cova, ale lui Duhamel şi relevate de noi, 
în aceste coloane. — cronicarul literar al 
ziarului „Rampa“ îi răspunde cu un bho- 
gat foileton intitulat : „D. Perpessicius și 
patriotismul“. j 

Foiletonul „Rampei” apărut Joi, 2 
Septembrie, când numărul nostru era în- 
cheiat, nu ne-a îngăduit plăcerea să răs- 
pundem «-lui Nichifor Crainic cu promp- 
titudinea şi cu spatiul la care se părea 
că are dreptul, 

Dar poate că a fost nui binc. 

Culorile aşa de emojionante cu rare 
d. Nichifor Crainic şi-a zmgrăvit. acea 
parte a biogratici dumisale din vremea 
războiului, ne-ar fi abătut dela sensul 
strict al foiletonului şi. fire simţitoare 
cum ne-a lăsat Cel de Sus, am fi compă- 
timit la vându-ne cu suferințele dumisale 
fizice cum şi A-sa compiltimea cu ale 
noastre. Şi lacrămile ne-ae fi tulburat 
judecata, 

Ori nu despre aceasta fusese vorha. 

Notiţa d-lui Nichifor Crainic (din Gân- 
direa”) cuprindea în afară de sentinţa 
precisă că Duhamel ar îi un „conrupător 
al tinerimii“ (citatele nu înseamnă alt- 
ceva decât că q. Crainic îşi însușeşte cre 
dinţei sale o bază competentă, din afară) 
şi aceste epresii : „Universul literar” re- 
comandă cu laude cetitorilor săi... ; „zice 
entusiasta revistă românească, ș; „uşa 
crede U. Li“: „so creadă Ul. L.., si acea di- 
lomă în care am cetit însăşi intenția no- 
tiței sale: „Să ne mirăm? Să ne revol- 
tăm ?* i 

Și am spus acesior acre pe nume. Cu 
atât mai mult cu cât unu ştinsem, pănă 
atunci. că d. Nichifor Crainie face par- 
te dintre cenzorii . virtuţilor patriolice. 

Foiletonul dumisale ne dă dreptate. 
De acord cu noi că nu există de cât un 
singur patriotism, al faptelor, d. Nichifor 
Crainic aruncă în balanţa judecății. bio- 
grafia d-sale de război. Şi poate, că pe 
iema aceasta sar mai fi putut sta de 
vorbă şi am ti convenit că virtuţiilor le 
convine disereția şi am li lăsat posteri- 


tăţii — dacă n'ar avea altceva de făcut 
— să se ocupe cu modeștele noastre ser- 
vicii. 


lectura, însă. atentă a foiletonului ue 
pune pe gânduri. 

D. Nichifor Crainic ne acuză de atitu- 
dine pamfletărească. de calomnii etc, 

Am cetit textele încriminate, am recitii 
şi foiletonul d-sale. Alăturarea ne mulțn. 
meşte — n'avem nimic de retractat — 
si am putut pune şi punct acestei diver- 
siuni. 

Sunt însă două puncte din foiletonul 
cronicarului literar al ziarului „Rampa“, 
cari trebuesc consemnate : 

1. Nemulinmii. de bună seamă, că i-am 
atribuit scrisului d-sale „ciomege“  (ne- 
greşit, stilistice) la adresa lui Duhamel, 
d. Nichifor Crainic ne înştiințează că 
mânueşte şi la proprin ciomege şi că ne 
iartă dintrun explicabil sentiment de 
sacră mărinimie. 


IEI E GARA A NARNIA G TINTE GE 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. 


Cât am vrea să-i facem plăcere ! Dar 
îi vom răspunde că dacă nam ridicat 
până astăzi degetul asupra nimănui, nu 
vom întoarce — la rigoare — obrazul 
celalt, creştineşie, şi că mai cunoaștem 
şi-un anumit proverb românesc, în care 
sunt glorificaie anumite bătăi. 

Mărinimia d-lui Nichifor Crainic e de. 
plasată. 

2. D-l Nichifor Crainie găsește spiritul 
uotiţei noastre „dobitocesc”. Cunoşteam 
termenul, Ne-am ferit în nota noastră 
să facenu uz de această purte a vocahu- 
larulni. Î ostul secretar general dela Arte 
are alte gustari. l-am putea răspunde cn 
vârf și îndesut, pe maidatul acesta. Cum 
insă ne-a luat-o înainte si. imitându-i, 
meritul nostru. ar fi mic îi lăsăm cin- 
stea vnlgarului întreagă, 

Şi acum, vă veţi intreba şi D-rs., dim- 
pveună cu mine; 

Ce are n face inelegunța de mantere 
— ca să nu-i zicem altfel — cu patrio- 
tismul 2 


POEMA RONDELURILLOR 


„Filitura literară a Casci Scoalelor“ lic 
păreşte Poema Rondelelor, 1916-1920 
(1160 pagini, 197) de Alexandru Mace- 
donski. 

Poetul Bronzurilor, al Nopţii de Aprilie, 
u lui Lewki şi a uculei proze viguruusă 
şi plină de infinite vibrații îşi comple- 
tează fizionomia cu aceste intermedii 
de graţie şi tehnică a rondelurilor. Asu- 
ura valorii lor literare ca şi a locului ce 
ocupă îu opera lui Macedonski, vom re- 
veni. 

Nu putem trece însă, peste melancolia 
pe care ne-o suseită întotdeauna tiparul 
sărae îu care se prezintă poeţii somp- 
tuoşi şi care sac simți în largul lor, în 
spațiul marmorean al unei hârtii de 
cretă. 


Până la ediţiile de artă să ne rugău 


pentru editarea cel putin cuviincioasă 
a poetilor. 
NOUL PESTAMENT DE GALA 
GALACTION 


A apărut Noul Testament în traduce- 
rea părintelui Grigorie, alias scriitorul 
Gala Galaction. 

Lucrarea apare în editura Lustitutului 
Biblic al Bisericii ortodoxe române (927, 
Bucureşti, Tipografia cărților bisericești 
355 pagini, lei 100) și cu un cuvânt înain- 
te al 1. P. S$. Sale Patriarhul Miron, 

Cuvântul ÎL. P. S.Patriarh,  lămureşie 
origina acestui Institut Biblic şi gândul 
de totdeauna de a se afla un liicrat şi un 
preot, care să-şi unească sforțările înlru 
traducerea cât mai apropiată înțelegerii 
de astăzi, a cărților bisericeşti. Şi dacă 
literatul fusese bănuit în persoana lui 
George Coşbuc, preotul era mai greu de 
întâlnit. A 

Gândul acesta şi-a găsit începutul de 
înfăptuire. 

Seriitorul cu tulburătoare ecouri în 
scrisul său laic, incomparabilul stilist 
Gala Galaction începuse traducerea Bi- 
bliei şi anume a Noului Testament şi Sf. 
Sinod după cercetarea traducerii prezen- 
tate de ÎI. P. S. Patriarh. a hotărît publi- 


carea tălmăcirii ca ediție de probă, în 
aşteptarea formei definitive pe care nu- 
mai o verificare a timpului şi o confrun- 
tare a învățaţilor, o va statornici, 

Aşa sunt. de bună seamă, întoecmirile 
bisericesti. 

Pentru profan însă, traducerea este 
cel mai de seamă dar pe care vre'o iipar- 
niţă l-a înfăptuit în timpul din urmă. An 
răsfoit, în pripă, faptele Apostolilor, prin- 
derea lui Puul, interogarea lui de către 
Festus şi Agripa şi călătoria spre Roma 
şi mărturisesc să nu fi cetit legenda mai 
poetică şi într'o limbă mai firească, mai 
calmă. mai rotundă, un ciudat aliaj ve 
arhaic şi de ziua de azi cum uumai Gala 
Galaction putea să realizeze. 

Şi gândul ne-a dus la tălmiăcirile de 


Biblii din lungul . pomelnic al istoriei 
noastre literare şi o obligaţie ni su 
pidicat să cercetim această minunată 


tălmăcire fată cu elelalte, din care sti- 
lul părintelui Gala Galaction se înalță 
aromat ca fumul de smirnă dintro veche 
cădlelniță de argint. lustruită. 


CARŢI NOI 


VICTOR EFTIMIU : Oda limbei româ- 
ne: poezii editura literară a „Casei 
Școalelor", 1927; 127 pagini ; lei 28. 

GHEORGHE POPOVICI: Poezii; ed. 
„Imceeafărul: : Zalău, 1027: 46 pagini; 
lei 30. 

ION STERIOPOL : Parter japonez ; ver- 
suri ; editura tipografiei Markus; 
Sighişoara : 1927. 

NICOLAE SULICA : O nouă publicajie 
vomânească din secolul al XVI-lea :; 
jiturghierul diaconului Coresi, ti- 
părit la Braşov. în 1570; Tg.-Mu- 
veş ; 1927: lei 25. 

ALEX.  LUPEANU-MELIN: Minunatele 
întâmplări ale lui Niţă Zdrenglea 
la Bucureşti, în America şi aiurea, 


Bibl.  poporală a Asociaţiei, nr. 
149; ed. „Ascciaţiunii“, Sihiu; 
lei 5. 


N.: Plantele (buruienile) de leac, sfa- 
turi pentru cei dela țară; id; id, 
Buletinul 47 al des. Sibiu al „Aso- 
ciațiunii“. 

HORIA PETRA-PETRESCU : 
mânată ; povestire; il. 
iinul 52, 

ADAM BOLCU : Din povestile lui Moş 
Toader şi alte povestiri peniru 
popor ; id, id. Bibl, poporală nr. 
147, 

HORIA PETRA-PETRESCU ; 
şnl de joc, din tinerețe“, 
tire ; id. id.. Buletinul 48. 

TEODOR V. PACAŢIAN, ADAM, BOL.. 
CU. IOAN POP-RETEGANUL ŞI 
HORIA PETRA-PEPRESCU : Un 
ceas de şezătoare populară; id. 
id. ; Bibl, poporală nr. 148. 


Nunta a- 
id. Bule- 


„Tovără- 
poves- 











0 Pentru toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspinde redactorul „Uhi- 
versului Literar“: d. Perpessicius. 








BREZOIANU No. îi, BUCUREȘTI. aut