Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-2-1973

Anul XI (122) 


revistă lunară 


de cultură 


Binematogratfica 


" “Bucuresti-februarie 1973 


anea dee A a G gaga e e Se 


Š A .” 
E: 
ta Ea 
3 g 
+ 


Cititi în acest număr: 


A fisauanu fi romani 


| 


ha Steyn pi ee 


gs, 


CINEMA 


ET) 


D 
TAr 


Anul XI, nr. 2 (122) februarie 1973 


Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


Coperta IV 
Actor de teatru și de film, talent de Mariangela MELATO, una din cele 
largă popularitate, excelent com- mai cotate actriţe de teatru ale Italiei. 
per, fermecător  «teleast», haiduc De citiva ani e adoptată de filmul 
de faimă internaţională, prezență politic italian. Devine o vedetă, dind 
tonică, Florin PIERSIC a impus termenului sensul de «actor, me- 
azi un personaj: personajul Piersic, sager al epocii sale». Astăzi, Me- 
marele cîştigător al simpatiei publi- lato este considerată reprezentanta 
cului. cea mai de seamă a acestei noi ge- 

Foto: A. Mihailopol  neraţii europene de «actori-mesa- 
ger». La noi, ea a fost văzută în fil- 


mul «Politi uiļumeste» = e 
a pane ra e NN Din sumar: 


3 e Decorul împotriva decorului”— Alice Mâno'u 
Un spectator temperat 
8 e Scenograftii, poeti şi filozofi — Teodor Mazilu 


A FI SAU A NU FI ROMANTIC Bell: = Decor? Da! 
r? ? 


Anchetă Decorativ ? 
22 e A fi sau a nu fi romantic — răspund Alexandru Balaci, Maria Banuş, Ana Blandiana, În nici un caz! 
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Liviu Ciulei,Prof. dr. Gh. C. Dimitriu, Acad. lorgu lordan, 
Lia Manoliu, Acad. Gr. C. Moisil, Mircea Mureșan, Sergiu Nicolaescu, Prof. dr. ing. 
Dorin Pavel, D.R. Popescu, Petru Popescu. 
41 e Cu realism despre romantism: Ov. S. Crohmălniceanu despre ancheta «a fi sau a nu fi 
romantic» 
25 e În direct, din Varşovia: Neoromantismul a venit pe tăcute — Jerzy Plazewski 
26 e Film şi literatură: Romantismul vîrstei mici — Gelu Ionescu 
27 e Mesagerii romantismului: actorii — D. I. Suchianu 
28 e Romanticii zilelor noastre — Alice Mănoiu 


Coperta | 


sa 


34 e Curajul bunelor sentimente — Magda Mihăilescu E A 

36 e Neoromantismul, o vechitură — Radu Cosașu O capodoperă, 

40 @ Mi se pare romantic — Aurel Bădescu un film A 
43 e A fi sau a nu fi neoromantic — Radu Georgescu zguduitor Ii 


44 e Amurgul zeilor romantici 
48 e «Curierul» filmelor romantice 


«Andrei Rubliov» 


13 e Dezacord: Fraze — Valentin Silvestru 
13 e Spectator incomod: Nu ştiu ce să mai cred — A/exandru Stark 


EPOCA NOASTRĂ 


10 e Eminenta sa are cuvintul — Mircea Alexandrescu 


Romanticii 
12 e «Zestrea»: față în faţă cu scenaristul Pau/ Everac: «O muză ce nu mă mai inspiră» noastre 
15 e «Fefeleaga și nunta» Alexandru /vasiuc 


14 e «Nunta de piatră» (cronică) — Eva Sirbu 
15 e Leopoidina Bălănută — Sanda Faur 


O capodoperă, un film zguduitor 
16 e «Andrei Rubliov» — Eva Sirbu-— Dosar 
Să învăţăm istoria pe eastman color 
18 e «Maria Stuart» — Virgil Cândea 
«Mary, Regina Scoţieiy— Gelu Ionescu — Dosar 


19 e «În umbra violenței»: — Adina Darian 
Japonia ma crizanteme Cel mai mare 
20 e «Dodes' ka-den» — Florica Ichim —- Dosar 5 
Viaţa post-mortem Sue, de a 
21 e Salvarea — Dan Comşa—Dosar al romantismului... 


TELEVIZIUNE 


50 e Privind o privire: Tele-neo-romantism — A/. Mirodan 

50 e Telecinemateca: Gabin, actor fără iluzii — Alexandru Bogdan 

51 e Telesfirșit de săptămînă: 30—45’ — Călin Căliman 

52 e Teleaștii noștri: Carmen Dumitrescu — N.C. Munteanu 

53 e Telesport: La felul întii idoli, la felul doi idoli... — Adrian Păunescu 


Sergiu Nicolaescu 


CINEMATECA promite 2 filme 
în 4 luni 


54 e Da! Există un muzeu al filmului! — Cornel Cristian 
55 e «Conştiinţa vie a filmului» — Octavian Macavei 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


6 e Telex Sahia: Accesul copiilor interzis!— Mirel Hiesiu, 

7 e Telex Buftea: Mersi foarte mult!— Constantin Piyniceru 

65 e «7 zile»: Un agent secret oarecare — Mircea Veroiu 

57 e «După furtună» şi «Ultimul cartuș» — interviu cu Sergiu Nicolaescu 


i z La Paris, 
N DIRECT DIN: parizienii 
9 e Los Angeles: Telex Hollywood — Mike Kess ; în minoritate 


58 e Moscova: Mihail Romm. — Elena Azernikova 
59 e Paris: Evenimentele stagiunii pariziene — Albert Cervoni 


in dezbatere. filmul românesc 


Autenticitatea! 


lată unul din imperativele filmului românesc. 


Autenticitatea! 


lată unul din argumentele artei angajate. 


Autenticitatea! 


lată problema nr. 1 a scenografiei noastre 


Decorul 


impotriva 


Dacă «un orașe o lume», 

o casă e un univers. 
| Micul univers în care 
> personalitatea umană 
se manifestă — tinde să se mani- 
feste — să se exprime cît mai 
deplin pe sine şi gusturile sale. 
«Acasă la mine eu mi-s rege, 
spune o vorbă veche, și aici e 
capcana cea mai mare, iluzia 
cea mai perfidă pe care a creat-o, 
de-a lungul secolelor, societatea. 
«Rege într-un bordei acoperit 
cu stuf ori într-un iglu de gheață 
ca cel al eroului lui Flaherty, 
vînătorul Nanouk. Și totuși acea 
colibă cioplită în zăpadă, con- 
struită cu grijă ca să reziste o 
iarnă, încălzită cu suflarea, cu 
respiraţia întregii familii de es- 
chimoși, strînși unii în alții și 
bînd zeama aceea fierbinte, în- 
tr-o liniște religioasă, a rămas 


decorului 


în memoria noastră cinefilă ca un 
simbol de căldură în pustiul cu 
gheață și reni. Ca o cetate a fami- 
liei rezistentă la vitregia naturii, 
mai mult decît palatul medieval 
construit la Cinecittă şi asaltat 
de toate hoardele super- 
spectacolelor. Şi apoi, tot sur- 
prins pe viu, reportericește, cu 
un umor duios, cu infinită tan- 
drețe, un alt element devenit 
simbolic: gramofonul adus de 
echipă printre eschimoși și pri- 
vit la început cu teamă, apoi cu 
interes de Nanouk, care pînă la 
urmă încearcă cu dinţii placa de 
celuloid. Desigur, cinematogra- 
ful artistic a mai creat multe 
asemenea detalii simbolice, sa- 
vante lecţii de scenografie deve- 
nite psihologie aplicată, dar rela- 
ţia aceea spontană dintre om și 
obiect, dintre individ şi. istorie, 


e. 


civilizație, am întîlnit-o din ce 
în ce mai rar exprimată cu atîta 
simplitate şi forță de sugestie. 
Cît de aproape de general uman, 
de eseu social și filozofic sîn- 
tem, putem fi printr-un efort, 
nu atît de imaginație, cît de per- 
fectă cunoașterea realității, dacă 
înțelegem exact rolul ce revine 
caselor pe care le construim pe 
platou cu destinaţia, nu de a ne 
exprima pe noi, cât pe ele, perso- 
najele ce le vor locui; costumele 
cu care le îmbrăcăm, nu după 
ultima revistă de modă, ci după 
ceea ce reprezintă ele, persona- 
jele, ca stare socială ori spiri- 
tuală; obiectele — ustensile cz.s- 
nice ori, dimpotrivă, podoabe de 
preț, creînd senzaţia de lux (une- 
ori de prea mult lux), pe care le 
punem la îndemâna lor din recu- 
zita de la Buftea. y> 


in dezbatere. filmul românesc 


găzduise o scenă de dragoste). 

Sînt cazuri în care convenţionalitatea 
unui interior vrea să exprime însăși 
personalitatea artificială a celor care 
nici acasă nu pot fi ei înşişi. Nu se 
regăsesc, nu vor orinu ştiu să se regă- 


Decorul... 


Desigur, calul de bătaie al celor care 


Clișeele interioarelor 
«ca-n filme: 


s-au ocupat sporadic de scenografia scară sculptată sească. 

filmelor românești, a fost, în mod firesc. 3 y 3 

nefirescul multor ambianțe. semineu «stib, Aurem 
Ei scrin florentin m mr 
interioară > Un exemplu recent ni-l oterăâ 


scenografia din «Zestrea» (decor, Guţă 
Stirbu, costume, Doina Levinţa). Aici 
înghesuiala de mobilă-«stil» (amestec 
de stiluri ca la Consignaţia), răceala, 
somptuozitatea locuinţei, sugerau pe 
lingă tendința acaparatoare a femeii, 
artificialitatea relaţiilor dintre soţi, în 


bar la domiciliu. 
Vai, ce roz 
e frumosul! 


A fost falsitatea multor decoruri, 
somptuozitatea ostentativă a caselor 
gen vilă, neapărat cu scară interioară, 
neapărat cu șemineuri imense,neapă'at 
cu scrinuri, mai mult ori mai puțin 
florentine sau  paturi-baldachine ce 
populau majoritatea filmelor noas- 
tre. Aceleaşi decoruri, cu foarte 
mici variaţii, făceau ca într-o anu- 
mită epocă filmele noastre muzicale 
să semene între ele ca două picături de 
apă și toate cu filmele noastre polițiste 
sau cu dramele noastre autohtone 
A fost, ca să zic așa, perioada ostentaţiei 
scenografice, rezultată dintr-o eroare 
de concepţie (care putea fi tot atît de 
bine a regizorului ori a producătorului, 
nu numai a scenografului): şi anume 
aceea că nu am putea, chipurile, ieşi 


pe piața mondială decît arătîndu-ne : i A S Po 
numai în interioare «super» reprodu- ? | TI 

ceri după reviste la modă. Bineînțeles | ý | 
că aceste interioare frumoase uneori, 


dar «frumoase în sine», nu puteau să 
ne reprezinte, nu puteam să ne recu- 
noaștem în ele. 

Dintr-o atare eroare a apărut suita, 
multiplicată la infinit, a vilelor fără 
personalitate, a limuzinelor sau a pălă- 

| riilor ornamentale cu care, dacă te-ai 
urca în tramvai... Pe măsura scenariilo: 
care precizează din ce în ce mai mult 


A? 


Viața lui Ciprian Porumbescu în decor cu crinoline 
(Balada: de Gheorghe Vitanidis) 
a s.a “ame e a 


atmosfera, definesc tot mai bine perso- 
najele și particularităţile lor, scenogra- 
fii au un teren tot mai propice de 
desfășurare a realelor lor posibilităti 
Cred că un prim cîştig al scenografiei 
românești din ultima vreme este mai 
riguroasa adecvare la temă, la genul 
spectacolului. Scenografii noștri devin 
tot mai mult preocupați de autentici- 
tate. Chiar dacă unii din ei se mai 
ambiţionează să facă demonstrații fără 
«acoperire» dramatică, ori să constru- 
iască decorurile în întregime pe platou 
(poate chiar cu toți cei patru pereți, 
ca într-o casă de locuit), uitînd că s-ar 
putea cu minumum de efort şi maximum 
de eficiență artistică, să se retușeze, 
reamenajeze uneori interioare exis- 
tente. Așa cum a procedat lulian Mihu 
şi echipa sa de scenografi, împrumutînd 
pentru «Felix și Otilia» nişte locuinţe 
vechi care respirau nu numai stilul 
unei epoci, dar și personalitatea fami- 
liilor ce au trăit cîndva aici, detaliile 
acelea greu de imaginat, cu toate efor- 
turile noastre, detalii ce dau viață, 
căldură specifică unei «împărății cas- 
nice» (să zicem, o minge de copil, un 
şal de bunică, balansoarul-loc favorit 
al bunicului, etc.) Sau,dimpotrivă, de- 
gajă răceala, indiferența, dezbinarea 
membrilor ei, ca în clanul din «Felix 
şi Otilia», acea casă imensă,bîntuită de 
fantome, lăsată în paragină de un unchi 
avar ce se pregăteşte de moarte, deo 
fată ce vrea să-și ia zborul, de un tînăr 
ce nu se simte «la el» decît în patul 
cu tăblii de fier și cuvertură împletită 
cindva de o mînă grijulie. 

Metoda filmării în interioare reale 
a dat rezultate bune nu numai în cazuri 
speciale, ca în filmul lui Mihu 


= 


lulian, în care decorurile şi costumele 
rafinate de epocă (datorate lui Liviu 
Popa, Radu și Miruna Boruzescu) deve- 
niseră înseşi personajele dramei, sim- 
bolurile materiale și spirituale ale de- 
clinului unei lumi. Metoda a fost folo- 
sită, după cît știu, cu succes și în alte 
filme, printre care unele de imediată 
actualitate ca «Așteptarea» lui Şerban 
Creangă, scenograf Radu Călinescu, 
unde, într-adevăr, cel mai particular 
decor, adecvat personalității lui Nea 
Fane, era casa închiriată de la un ceferist 
din Rîmnicu Vilcea, căreia i s-a adăugat, 
după cîte știm, doar acel trombon — 
detaliu ce «juca» în dramă, definind, 
în sfîrşit, o preferinţă, un hobby al 
personajului. Desigur sînt și decoruri 
construite care dau aceeași senzaţie 
de autentic, de casă locuită, nu numai 
cedată echipei pentru citeva ore de 
filmare: camera eroilor din «Duminică 
la ora 6» — decor Adrian lonescu, de 
exemplu — sau casa modestă, veche, 
a unui avocat din «Pentru că se iubesc» 
— arhitect Guţă Stirbu — în care exista 
şi un element caracteristic personali- 
tății eroului: un acvarium imens. Mult 
mai «personal» decit acel apartament 
al eroinei principale (atelierul unui 


pictor cunoscut în lumea bucureşteană), 


dar decorat cu grijă, cu o grijă ce nu 
mai putea reprezenta neliniştea şi viaţa 
agitată a eroinei, ci, în cel mai bun caz, 
doar preocupările ei plastice (elemente 
e preţiozitate decorativistică: hirtiile 
mişcătoare de pe tavan, cerga aceea 
miţoasă — nelipsita cergă din toate 
filmele noastre istorice ori contempo- 
rane, perfect întinsă peste patul care 


memoriam 


Omul cu 101 filme 


Edward G. Robinson: înainte de al 102-lea film 


b — 


in dezbatere. filmul românesc 


care bărbatul tratat ceremonios și afec- 
tat, ca un musafir, nu se poate simti 
«la el» decît în podul cu lădița şi foto- 
grafiile trecutului. In schimb, per- 
sonalitate mai puternică, Stoian din 
«Puterea şi Adevărul» reușea, cu o notă 
de umor, cu o salutară autoironie să 
rămînă el, în ciuda vilei somptuoase ce 
i se oferă, ajungînd să domine, să 
îmblînzească pustiul lustruit, cavoul de 
lux în care-l obligă împrejurările istori- 
ce să trăiască. Pentru că, așa cum nu ne 
alegem familia ori mediul în care ne 
naștem, nu ne putem alege decit rareori 
locuinţa în care am dori să trăim și cu 
dificultate adesea mobilierul orihainele 
care să ne reprezinte. În acest sens, 
personajele de film sînt triplu handica- 
pate. Ele trebuie să exprime ceea ce 


dramaturgul intenționează, ceea ce re- 
gizorul le dictează, ceea ce scenograful 
inventă. Adeseori siluete umblătoare 
în haine cît mai la modă, în case cît mai 
impecabil ornamentate. Și asta. e,cred, 
capcana cea mai periculoasă în care 
sînt atrași chipeşșii noştri detectivi, 
cîntărețele noastre pasionate, ori dese- 
natoarele noastre hrănite cu iluziile 
«Domusy-urilor. Personajele nu reu- 
şesc să-și impună logica lor, adevărul 
lor, destinul lor. Din cînd în cînd 
tîşnesc totuși din anonimatul psiholo- 
gico-plastic mai ales personajele de 
plan doi. Reţin cu interes atelierul 
acelui olar din «Fraţii», film care s-a 
impus şi prin autenticitatea decorurilor 
sale — case obişnuite de țară. Reţin 
de asemenea acea cămăruță tapetată 


Ca şi cum ar fi presim- 

çit ce avea să se întimple, 
inema colegii l-au sărbătorit cu 
puține săptămîni în urmă, 
Atunci, Charlton Heston 
i-a dorit să ajungă la al 
200-lea film. Cît de irealizabil era acest 
compliment se vede astăzi, cînd aflăm 
că Edward G . Robinson a murit într-un 
spital din Hollywood. 

S-a născut la Bucureşti (12 decembire 
1893). La vîrsta de 10 ani emigrează în 
Statele Unite împreună cu toată familia ; 
aceasta voia să-l destineze carierei de 
avocat, însă destinul său artistic e mai 
puternic, astfel că la 20 de ani îl găsim 
absolvent al Academiei Americane de 
Artă Dramatică. Nici nu urcă bine pe 
scenă și vine războiul; Edward G. Robin- 
son îl face ca marinar. Abia întors la 
teatru, este răpit de film, dar se întoarce 
pe urmă tot la teatru, ca la o veche 
cunoştinţă. Cînd nu are roluri potrivite, 
îşi scrie singur piesele. 

Filmul îl consacră la o vîrstă destul de 
înaintată: în 1930, cînd joacă în filmul lui 
Mervyn Le Roy, «Micul Cezar». Următoa- 
rele lui roluri, majoritatea, sînt din 
aceeași categorie: nebuni, criminali, 
gangsteri mai mari sau mai mici, megalo- 
mani. Din cînd în cînd devine — cel 
mult — poliţist. 

Publicul îl iubește în ciuda rolurilor în 
care apare, pentru că în ochii ciudaţi ai 
actorului întîlnește întotdeauna o tris- 
tețe indicibilă, pentru că în spatele 
«răutății» personajelor se poate întot- 
deauna vedea regretul, remuşcarea, pen- 
tru că oamenii lui Robinson sînt în 
primul rînd disperaţi, nenorociți și 
abia în al doilea rînd răufăcători. 


Dacă mai există excepții în cariera sa, 
au venit la mari intervale de timp: 
Fritz Lang, în 1944, îl distribuie în rolul 
unui bătrîn batjocorit și depășit de viață, 
iar Frank Capra, în 1959, îl încearcă în 
roluri de comedie. A lucrat aproape cu 
toți marii regizori perindați pe la Holly- 
wood, de la Cecil B. de Mille la J.L. Man- 
kewicz, de la John Huston la John Ford, 
de la Orson Welles la Julien Duvivier. 
Niciodată n-a fost un învingător, nicio- 
dată — cum Elumea cineva — «o femeie 
nu i s-a aruncat în brațe»; și totuși, 
figura sa concentrată, fascinantă, vizio- 
nară, părind că vine de undeva, de 
dincolo de timp, a vrăjit timp de peste 
patru decenii. o întreagă omenire. De- 
păşindu-şi ingratitudinea fizicului şi a 
rolurilor, Robinson a devenit unul din 
cei mai iubiți şi respectați actori ai 
ecranului. 

Îndărătul acestei polițe de simpatie 
se ascundea o nețărmurită omenie. Ro- 
binson cunoștea cîteva limbi și era un 
mare colecționar de tablouri. Locuinţa 
sa a fost un mic muzeu, în care își dădeau 
întîlnire Renoir și Chagall, Cezanne şi 
Van Gogh, pictorii români ale căror 
pinze le achiziţiona cu ocazia vizitelor 
în țara de baştină. Încă o dată se adeverea 
că talentul, cultura şi generozitatea nu 
pot fi despărțite fără a păgubi atașamen- 
tul publicului față de tine. 

Cînd murea în spitalul din Hollywood, 
Edward G. Robinson lăsa 101 roluri, 101 
ipostaze ale sale, dar o singură față: a 
durerii. Morţii sale îi supraviețuiesc 
101 oameni, care vor rămîne multă 
vreme, ca nişte peceți ale suferinței 
acestui veac. 

Octavian MACAVEI 


cu fotografii de actori și cîntăreţi, 
definind un gust și o reverie minoră a 
unui personaj interpretat de Ileana 
Popovici în «Pentru că se iubesc» 
(oare aici nu și personalitatea actriţei 
impunea  decorului?). Cu un umor 
puțin macabru, o ironie la adresa 
gustului îndoielnic al hoţului din «Cu 
mîinile curate»,au conceput scenografii 
filmului decorul magazinului «Pompe 
funebre» (de altminteri, unul din puţi- 
nele interioare construite pe platou, 
pentru că,în genere, cu un mare respect 
pentru autenticitate, regizorul și sce- 
nografii au recurs la amenajările unor 
decoruri existente, reconstituiri par- 
ţiale de străzi ori cartiere, localuri ușor 
de recunoscut). 


å: 


Autenticitatea 
epocii 


Intrăm într-o steră de permanentă 
dilemă pentru scenografia modernă: 
reconstituirea istorică fidelă, arhivisti- 
că, ori stilizarea, ușor convențională a 
costumelor şi decorurilor (stilizare ca- 
pabilă să dea unitate viziunii artistice 
generale, acea notă de contemporanei- 
tate la care rîvnesc dezbaterile pe teme 
istorice)? Ştim că în toate cinematogra- 
fiile lumii — şi nu facem nici noi 
excepție — se folosesc, cu succes, 
ambele metode. Grija pentru elemen- 
tul de bază al costumelor unor epoci 


»— 


Lumea copilăriei în decor de basm 
SE («Veronica de Elisabeta Bostan) 


Cotidianul în decorul unei glume 
(Dragostea începe vineri» de Virgil Calotescu) 


in dezbatere. filmul românesc 


Decorul.. 


îndepărtate (ori ceva mai apropiate) a 
dus-o pe pictorița de mare experiență 
şi rafinament artistic, Hortensia Geor- 
gescu, la o viziune plastică unitară, 
nesupusă unor stricte rigori istorice, în 
conceperea unor frumoase costume 
(realizate la «Dacii», «Mihai Viteazul» 
şi «Atunci i-am condamnat»...). În sen- 
sul și nu împotriva istoriei, aşa cum au 
făcut unele filme ca «Războiul domniţe- 


lor» ori «Săgeata căpitanului lon». care 
şi-au atras, din cauza unor inadvertente 
critica specialiștilor. 

Cu inteligență ştie să se adapteze 
pictorița Nelly Merola specificului sce- 
nografic nu numai al unor epoci sau 
genuri diferite («Răscoala», «Faust XX» 
sau «Tinerețe fără bătrîneţe») dar şi 
personalităților regizorale cu care lu- 
crează: rigorii realiste a lui Mircea 
Mureșan, fanteziei de inspiraţie folclo- 
rică a lui Gopo din «Harap Alb» ori 
sensibilităţii poetice a Elisabetei Bos- 
tan din recenta feerie muzicală «Vero- 
nica» (film care pune provieme deo- 
sebite ca scenografie și arhitectului 
Giulio Tincu). 


EHA 


Bucureştiul în decor post belic | 
(«Ultimul cartuș» de Sergiu Nicolaescu) 


telex Sahia 
VESPERE pese ERT. 


e Cu ajutorul binevoitor al redacției 
ziarului Scînteia, prin intermediul ru- 
bricii «Fapt divers», Al. Boiangiu s-a 
adresat tuturor acelora care acum 25 
ani au luat parte la istorica acțiune a 
naționalizării şi i-a rugat să-i scrie pe 
adresa studioului. Scrisorile lor (cîteva 
sute primite pînă acum) constituie, 
după cum apreciază regizorul, un de- 
maraj excelent pentru filmul «Răspun- 
derea stăpînilor» e Marea Neagră fă- 
ră aventuri sau cum au reușit Studioul 
«Al. Sahia» din București și Studioul de 
știință popularizată din Sofia să realize- 
ze în coproducție 4 (patru) filme de 
știință popularizată. Primul: «Tera- 
cote antice» e gata. Următoarele două 
«Oraşe Antice și «Pescarii» sînt 
aproape gata. Regizorii: Al. Gașpar şi 
V. Grigoriev sînt demult gata... epui- 
zaţi și, tot de atunci, optimişti. e A 
fost sedentarizată expoziţia itine- 
rantă «El Dorado». Conchistadorii: 
Zoltan Terner şi Claudiu Soltescu pen- 


Sint şi la noi regizori care,tratînd 
epoci istorice mai apropiate;cer cola- 
boratorilor lor decoruri şi costume, 
«nedatate», haine curente, uzuale,care 
să nu se perimeze, cum face Francisc 
Munteanu în mai toate filmele sale de 
război. Și nu greșeşte, cred, cu singura 
condiţie, ca «licenţa» istorică să devină 
poetică. Şi uneori devine, ca în cazul 
acelui straniu şi totodată realist decor 
din «Cerul începe la etajul lil» (Aurel 
lonescu) un fel de mansardă a fetei, cu 
cîteva manechine bizare ce dau interio- 
rului nota specifică preocupărilor ei. 
Sau acel pod, devenit refugiu al îndră- 
gostiților, un fel de cămin sui generis 
din «La patru pași de infinit» (decor: 


o haină bărbătească, şi acel detaliu: o 
floare-cocardă ce se veștejește cu tim- 
pul şi capătă în destășurarea acţiunii 
eroice o valoare dramatică de contrast. 


Haine 
de duminică 


In general însă, costumele personaje- 
or noastre nu au încă evoluţia drama- 
tică de care vorbeam sau patina, uzura 
normală a îmbrăcăminții purtate (cîte 
epopei istorice îşi scot strălucitoarea 
costumaţie direct din atelierele de con- 
fecţii şi nu din sipete vechi cu miros de 
naftalină). N-au personalitate multe 


Costumele noastre 
prea adesea 


sînt impecabile. 
Nici o 


Nici o 


cută. 
pată. 


Par scoase din vitrină. 
Par închiriate de la 


O.C.L. 


Giulio Tincu). 

Și în «Explozia» lui Mircea Drăgan 
(decoruri Constantin Simionescu; cos- 
tume Horia Popescu) întîlnim un inte- 
rior cu o notă mai aparte față de celelalte 
apartamente și birouri-stas din filme 
Şi anume, camera lui Beligan, tapetata 
cu ziare, cu cărţi răvășite, într-o dezor- 
dine specifică unei case ce se zugrăvește 
Tot aici se remarcă toaleta de nuntă a 
«naşei» — Draga Olteanu, cu rochie 
neagră de moar, peste care, la un 
moment dat, cînd i se face frig, îşi pune 


Accesul copiilor interzis! 


tru Noi și H. Fardjah și Michel Fano 
pentru Ei. Modalitatea: Un docu- 
mentar color de 10 minute, coproduc- 
ţie româno-franco-belgiano- ş.a.m.d.... 
e Dacă vrei să mă dau ţie/ la-mă de 
soţie, chiar de soţie! E o propunere a 
lui Titus Mesaroş făcută unor pictori 
naivi. Și pentru ca să nu las loc la 
ambiguități, aş vrea să precizez că le-a 
propus să ilustreze, fiecare în viziunea 
lui personală, cîntecul «În pădurea 
cea stufoasă», cîntec din care am 
citat versurile de mai sus. Rezultatul 
o savuroasă analiză cinematografică a 
picturii naive. e A fost stabilit juriul 
care va decerna premiile ACIN pen- 
tru scurt-metraje. Sub preşedenția 
lui loan Grigorescu, vor dezbate ierar- 
hia producţiei pe 1972: Jean Petrovici, 
Mircea Popescu, Geo Saizescu, Dinu 
Cocea, Călin Căliman, Bob Călinescu, 
Al. Marin şi George Cornea. 

e Cercul de creaţie din cadrul 
studioului și-a început activitatea pe 


anul 1973. A început, cum era și firesc, 
cu cea mai importantă problemă în 
creaţia scurt, metrajului nostru: difu- 
zarea lui. e Apropo de «Difuzare» 


In vitrina cinematografului Scala 
s-a putut citi, o săptămină, ur- 
mătoarea reclamă: «Poliţia mut 
tumeşte» — o producție ita- 


liană — accesul copiilor sub 16 
ani este interzis În comple- 
tare: producţia «AL Sahia» 
«Micii arheologi» (film des- 
tinat în special copiilor). 


e Prezentindu-l pe Szervatiusz în 
filmul «Cantata Profana», Nina Be- 
har folosea un vechi proverb oriental: 
un om ca să-și fi îndeplinit rostul 
pe pămînt trebuie fie să fi ridicat o 
casă, fie să fi sădit un pom, fie să fi 


Dior 


din veșmintele noastre cinematografice 
şi pentru că actorul nu are timp, ca în 
teatru, să se deprindă să le poarte, 
să le dea puțin după corpul lui şi nu al 
manechinului de probă. Și iată-ne în 
ziua filmării, în haine de duminică, 
închiriate cu ora, înfruntînd sub reflec- 
toare, ca mirii la fotograf. o mulțime 
de oameni din echipă, grăbiţi foarte, 
care numai de cum ne simțim noi «la 
patru ace» nu se sinchisesc. Și atunci 
apare zimbetul acela solemn și stingher 
al actorului care convenţionalizează și 


adus pe lume un fiu». Nina Behar 
n-a ridicat o casă, n-a sădit un copac, 
n-a adus pe lume un fiu, în schimb a 
făcut un film (acela cu proverbul) și a cîș- 
tigat cu el un «leu de argint» la cea de 
a XXXIIl-a<mostra internazio- 
nale d’arte cinematografica», Vene- 
ţia 1972. Se poate şi așa... se poate și 
aşa...! 

e În numărul trecut distinsul meu 
vecin de rubrică, ing. C. Pivniceru so- 
cotea că filmele comandă de scurt 
metraj realizate de către studioul Buf- 
tea se pot echivala cu 30% din producția 
studioului Sahia. Cam la ce procentaj 
se va ridica, după părerea domniei 
sale, contribuția pe care regizorii 
studioului Sahia (Virgil Calotescu, 
Al. Boiangiu, VI. Popescu-Doreanu, 
Constantin Vaeni, subsemnatul, etc.) 
o vor aduce la realizarea producţiei 
filmelor de lung metraj? 


Mirel ILIEȘIU 


i. —— O + 


PT IP EL 3 


in dezbatere, filmul românesc 


Dn 


mai şi convenţia scenaristică a persona- 
jului. Adîncită și de apartamentul-stan- 
dard care îi este pus la dispoziţie, de 
bunăstarea stas construită la Buftea 
după un tipic uşor de recunoscut, în 
majoritatea filmelor de actualitate. În- 
cărcate cam cu același prototip de 
mobilă lux, amenajată după același 
protocol, așa încît interioarele se de- 
personalizează, camerele arhitecţilor 
fiind foarte asemănătoare cu cele ale 
desenatoarelor ori dactilografelor din- 
tr-o uzină de provincie. 

Încă puţin foarte puţine sînt din 
păcate în filmele noastre aceste preo- 
cupări (atît ale regizorului, cît și ale 
scenografului) de a folosi creator-poetic, 


telex Buftea 
Ei pei a mi 


e 75% din filmele anului se reali- 
zează în culori. În afara considerentelor 
estetice se are în vedere exportul şi 
stocul de filme pentru televiziunea în 
culori. De gustibus et coloribus non 
disputandum. e Pe 14 ianuarie 1973, 
la minus 14 C, s-a dat primul tur de 
manivelă pentru «Ultimul cartuș», 
versiunea laică a filmului «Panică la 
mînăstire». Scenariul: Titus Popovici 
şi Petre Sălcudeanu. Regia: Sergiu 
Nicolaescu. După atîta panică, s-a 
tras, în sfîrşit, primul cartuș. e La 25 
ianuarie au început filmările exterioare 
la serialul TV «Un August în flăcări» 
(scenariul Eugen Barbu, regia Radu 
Gabrea și Dan Piţa) în decorul natural 
al salinei Slănic-Prahova. Redacţia de 
specialitate a anunţat vestea în telejur- 
nalul din 29 ianuarie crt., trecînd sub tă- 
cere colaborarea cu studiourile de la 
Buftea. Nu ne rămîne decît să spunem 
(vorba tovarășului Tudor Vornicu) un 
«mersi foarte mult»! e Octavian 


nu numai strict funcțional, ambianțele 
plastice, de a stabili între ele şi perso- 
naje un dialog activ, definitoriu. Defini- 
toriu pentru o mentalitate, o epocă, 
un caracter. Și, uneori, cînd avem de-a 
face cu plasticieni de mare experiență 
artistică (nu-i uităm pe pionierii deco- 
rului de film, St. Norris ori tandemul 
Dumitriu și Teodoru) putem pretinde 
de la ei chiar un stil scenografic,(rapor- 
tat nu numai la tema filmului ori la 
personalitatea regizorului, dar chiar 
la propria personalitate a pictorului). 
Dificil, dar începem să recunoaștem, 
chiar în filme diferite ca epocă și 
ambianţă, fantezia decorativă, uneori 
ușor ironică faţă de temă a arhitectului 


Erois 


Giulio Tincu;  originalizatea viziunii 
plastice (din păcate prea rar afirmată 
în film) a lui Liviu Ciulei; multitudinea 
elementelor realiste, uneori cam încăr- 
cate, caracteristice viziunii lui Liviu 
Popa; inventivitatea şi spiritul practic al 
scenografului Constantin Simionescu ; 
austera definire a mediului social, une- 
ori din cîteva elemente, proprie tînăru- 
lui arhitect Nae Drăgan, sau o poezie a 
atmosferei, indiferent de epocă şi de 
localizare a dramei, degajată din inspi- 
rația scenografilor Radu și Miruna Boru- 
zescu. Desigur, lista e incompletă, ea 
rămîne deschisă și afirmării unor perso- 
nalităţi proaspăt atrase spre film (sa- 
lutăm pe genericul «Zestrei» numele 


$ 
ki 3 
mul în haine de lucru 


(Ceața de Vladimir Popescu-Dorean u) 


Mersi foarte mult! 


Basti, operator şef, întors de curînd din- 
tr-o vizită de documentare în studiouri- 
le engleze, ne relatează că la B.B.C. TV- 
Center filmarea unui episod de tele- 
viziune durează 2 zile, după o pregătire 
îndelungată şi minuțioasă de o săp- 
tămînă Din aceeașu sursă aflăm 
că la South Rank TV Center a fost 
turnat filmul «Electra» în limba greacă 
antică. Deşi a costat 200 000 lire sterline, 
se zice că filmul a plăcut doar unui 
singur spectator profesor de greacă 
antică la Universitatea Cambridge. e În 
prima zi cu viscol a anului a intrat în 
producţie «Viforniţa», film avînd ca 
protagonist — zăpada. Scenariul: Petre 
Sălcudeanu. Regia: Mircea Moldovan. 
Cind ai scenarii, pînă și zăpada cade la 
timp! e Se duc tratative cu studiourile 
sovietice pentru transpunerea fil- 
mului «Ciprian Porumbescu» (re- 
gia Gh. Vitanidis) pe format de 70 mm. 
(ecran panoramic) şi sunet stereofonic. 
e Actorii s-au adunat la sfat în cadrul 


Asociaţiei cineaștilor, joi 1 februarie 
1973, orele 23 (adică, noaptea) pentru a 
discuta «chestiuni importante la ordi- 
nea zilei» în legătură cu condiţia actoru- 
lui de film. S-a vorbit scurt și concis 
«orele fiind înaintate...». e Ken Vlas- 
hin, reprezentantul lui National Film 
Theatre — Anglia, ne-a vizitat studioul 
şi a selectionat cîteva pelicule pentru 
Zilele filmului românesc la Londra 
(16 aprilie 1973). e Ultimele filmări 
la echipa «Ceaţa» (regizor Via- 
dimir Popescu-Doreanu) s-au 
făcut noaptea, din cauza indisponi- 
bilităţii unor actori ocupați în teatru. 
Deunăzi, un electrician mucalit fredona 
printre dinți: Of, actor, actor, s- 
aolică, mor, mor, mor! e În ziarul 
«Steagul roșu» nr. 7323 din 18 ianuarie 
1973, reporterul M. Gheorghiu în- 
treabă conducerea studioului: «cînd 
veţi face rost de recuzită şi pentru 
restaurantul-cantină din Buftea ?»... pen- 
tru că «din păcate, scenografia localului 


pictoriţei Doina Levinţa). Dar înainte 
de a ne formula aceste pretenţii de 
perspectivă trebuie să constatăm că 
mai avem încă multe de făcut pentru a 
da filmului românesc autenticitatea de 
ansamblu și detaliu pe care o cere o 
cinematografie ce şi-a făcut ‘din rea- 
lism un crez. O bătălie. 


ORE E E en Ran E Sr a 
Fără 
fard 

ORE RA AREE S ES 


Plastica filmelor noastre trebuie să 
exprime vîrsta noastră economică și 
culturală, zestrea noastră spirituală moş 
tenită şi îmbogățită în aceşti ani. Or, 
această vîrstă nu trebuie «fardată» 
pentru reflectoare. Sîntem în stare, 
trebuie să ajungem să ne privim în 
oglindă fără complexe, cu luciditate. 
Nu locuim încă, în condiţiile de ultra- 
confort pe care ni le asigură autorii 
unor decoruri din «Ultima noapte a 
copilăriei», «Răutăciosul adolescent», 
«Pentru că se iubesc» și altele. Uneori 
chiar stilul general al filmului poate fi 
alterat de un decor nerealist cum e 
cazul «Subteranului», de o autenticitate 
aproape documentară în filmările exte- 
rioare şi contrazis de interiorul preten- 
țios decorat (fără intenţia de a polemiza 
cu gustul personajului): casa tînărului 
inginer. 

Exemplele sînt mai multe, las sceno- 
grafilor grija de a le analiza mai atent. 


Alice MĂNOIU 
Pati SI CPE ABE E am PE DS i RENE, 


Nota redacției: 
In numerele viitoare, vom continua discu- 
ţia despre scenografie. În portofoliul redac- 
tiei se află opiniile scenografilor Giulio 
Tincu, Liviu Popa, Hortensia Georgescu, 
Virgil Moise, Constantin Simionescu, Nel- 
ly Merola, Guţă Știrbu, Nicolae Drăgan, 
Florina Tomescu, Aurel lonescu, Ileana 
Oroveanu etc, 

Pentru ca discuţia să nu rămină doar 
in cadrul breslei, aşteptăm cu interes și 
opiniile dumneavoastră. 


oferă multe lipsuri». Dragă tovarășe, 
observaţia este justă, limbajul «cine- 
matografic», însă, lasă de dorit. e Tî- 
năra debutantă Cristiana Nicolae, 
navigînd sub pavilionul casei de filme 
numărul «trei» (director: Eugen Man- 
dric) semnează regia viitorului film 
«Întoarcerea lui Magellan». Sce- 
nariul: Cristiana Nicolae. Succes prin 
Țara de Foc a cinematografiei! e Chi- 
ţa și Sofica Dumitru, surori gemene 
a cîte 16 ani fiecare, din comuna Bă- 
neasa, județul Constanța, ne scriu că 
doresc să facă film și se recomandă: 
«semănăm foarte mult una cu alta, 
sîntem drăguţe, svelte, avem ochii 
albaştri-verzui, părul şaten și creț, 
dantură frumoasă, vorbire clară, fără 
defecte fizice, dimpotrivă, avem un 
fizic plăcut, nu avem vicii, dansăm uşor, 
cu voia părinţilor...» Cu voia dum- 
neavoastră aveți şi talent? 


Constantin PIVNICERU 


De cînd am început să 
scriu și eu scenarii mi-am 
dat seama ce importanță 
uriașă are scenografia, ca- 
drul plastic în care se 
mișcă eroii. Căci o dată cu 
drama pe care ţi-o propui, trebuie 
să creezi şi spațiul în care ea se ma- 
nifestă, străzile pe care se vor plimba 
eroii, copacii sub umbra cărora se 
vor săruta îndrăgostiții. Eroul cel mai 
tulburător din «Anonimul venețian» 
este orașul, cadrul fascinant în care 
se desfăşoară drama. Cunosc și eu 
Veneţia, am hoinărit şi eu de cîteva 
ori în această împărăție feerică unde 
apa se confunda cu pămîntul, prezen- 
tul cu trecutul, dar aparatul de filmat 
mi-a dezvăluit frumuseți nebănuite. 
Desigur, prin frumusețea ei stranie 
şi crepusculară, Veneţia e un cadru 
ideal pentru o dramă prezentă. Pe 
acel fundal feeric moartea apare nu 
ca un revers al vieţii, ci doar ca o altă 
expresie a aceleiași vieți eterne. De 
aceea moartea vine la Veneţia discret, 
pe furiş. Afişele funerare de pe stră- 
zile Veneţiei pot fi uşor confundate 
cu afişele care anunţă nu se știe ce 
concert de muzică sau un concurs 
pentru «Gondola de aur». Veneția a 
obsedat în egală măsură pe regizori 
şi pe scriitori. Nu degeaba și un pro- 
zator atît de riguros ca Thomas Mann 
a ales drept decor acea Veneţie sumbră 
şi eternă și vremelnică, unde totul se 
surpă și totul se înalță. 


8 


Inema 


sînt psihologi și poeți... 


Filmul are nevoie 
de un cadru plastic inteligent. 
Fără aceasta ai impresia 
că eroii suferă pe 
un caldarîm sintetic 


OR a E AETS N SOEN ZE A E ELI TEARS UR IEEE E SR AE E EE AET 


Oricît de mult aș iubi Veneția, eu 
cred că și Bucureştiul oferă vaste posi- 
bilități și nu înţeleg de ce regizorii 
noștri trec atît de nepăsători peste 
farmecele evidente ale orașului nostru 
Veneţia e un oraş ideal pentru o tra- 
gedie; ciudat, foarte ciudat, în acest 
oraș de basme, cu gondole şi truba- 
duri, rîsul nu pare firesc. E ciudat dar 
așa e, toate comediile care s-au făcut 
avînd ca decor Veneţia n-au prea avut 
haz. De atîta apă şi feerie nu mai e 
loc pentru comic. Bucureștiul e un 
cadru ideal pentru orice gen, pe stră- 
zile lui se poate plînge, dar mai ales 
pe străzile lui se poate ride. Eu cred 
că Bucureștiului i se potriveşte ca o 
mănuşă comedia inteligentă, nobila de- 
tașare. Şi pentru o poveste de dra- 
goste Bucureștiul ar putea să fie o 
gazdă extraordinară. Dacă aș fi regi- 
zor, ce scenă de despărțire sau de 


împăcare — sentimentul n-are impor- 
tanță — aș filma pe scările de la Co- 
troceni, de lîngă stadionul Republicii 
Să te tot desparți într-un asemenea 
decor... Apoi o revedere după cîțiva 
ani lingă Statuia Aviatorilor cu acele 
spații vaste, imperiale, ce emoţionantă 
ar fi. 

Cadrul plastic e cel care dă materia- 
litatea dramei, de aceea scenograful 
are sarcina nobilă şi ingrată în același 
timp de a rivaliza cu natura. Deao 
plagia cînd e cazul, de a o folosi fără 
nici o intervenţie uneori. Un film fără 
un cadru plastic inteligent intuit se 
destramă, şi impresia e că drama se 
desfăşoară în vid, că eroii suferă pe 
un caldarîm sintetic. Ca să mă emo- 
ţioneze o dramă trebuie să simt pă- 
mîntul, să văd unde se petrece nefe- 
ricirea sau fericirea... Cînd am impre- 
sia că se întîmplă nicăieri, undeva — 


dumnezeu ştie unde — că nu pot să 
descopăr teritoriul, totul mă lasă: indi- 
ferent. Apoi trebuie să existe o legă- 
tură intimă între eroi și cadrul plastic 
în care aceştia se mișcă. Ei nu trebuie 
să umble buimaci printr-o lume pe 
care nici n-o cunosc. Ce-ar fi fost 
«Umbrelele din Cherbourg», fără acel 
uluitor cadru plastic care transforma 
în poezie pînă şi o stație de benzină? 
Nici nu vreau să mă gindesc. Scena- 
ristul de talent poate transforma totul 
în poezie, chiar şi o staţie de benzină, 
chiar și o sală de hale, tot așa cum un 
scenograf prost poate ucide și fru- 
musețile Niagarei. 

Succesul filmului «Felix și Otilia» 
se datorește, cred eu, și scenografiei 
de o extraordinară delicateţe și forță. 
Prin cadrul plastic am reuşit să ajun- 
gem la sufletul eroilor. Se simte că 
eroii s-au născut aici. Un abur dulce 
şi îngîndurat, un fast melancolic, în- 
conjoară tot timpul eroii, spațiul în 
care se plimbă e spaţiul lor şi oricine 
altcineva ar fi nimerit acolo, ar fi fost 
un uzurpator și izgonit imediat. Spa- 
ţiile riguroase, geometrice, citeodată 
cenușii, greoaie, posace, altă dată mo- 
numentale, luminoase, sînt tocmai spa- 
ţiile pe care le cerea cu necesitate 
drama politică din filmul «Puterea şi 
Adevărul». lată de ce cred eu că sce- 
nografii sînt înainte de toate psihologi 
și poeţi. 


Teodor MAZILU 


pi 


în direct 
din 


B telex Hollywood 


O nouă filieră 


@ Se ştie că filmul „French Con- 
nection“ („Filiera franceză”), con- 
siderat ca cel mai bun film american 
de anul trecut, era, din păcate, 
bazat pe fapte cît se poate de reale. 
Heroina confiscată de poliţia din 
New York a rămas în păstrare la 
sediul poliţiei. Recent, șeful poliţiei 
new-yorkeze a declarat, în cadrul 
unei conferințe de presă, că cele 
peste 25 kg. heroină, păstrate în 
depozitele poliţiei, au dispărut. Au 
dispărut concomitent şi bijuterii, 
arme şi bani — confiscate şi păstrate 
şi acestea de poliţie, Valoarea fur- 
tului: 20 milioane dolari. lată un 
subiect perfect pentru continuarea 
filmului, care poate fi intitulat de 
astă dată, „The New-York Connec- 
tion"! 


În loc de B.W. —C. 


@ Postul de televiziune din Holly- 
wood — deși se află în cetatea fil- 
mului —-e foarte activ. 24 de ore 
de emisie din 24 de ore. 9 canale. 
Anul acesta toate emisiunile vor fi 
color, excepție făcînd doar filmele 
vechi, cînd pe micul ecran vor apare 
şi literele B.W. (alb-negru). Pînă 
acum o excepție o constituia 
litera C — pentru a indica emisiunile 
color. 


„Sistemul sigur“ TV... 


e Oprindu-mă recent la Atlanta 
(oraş care ne evocă cartea și filmul 
„Pe aripile vîntului“), am vizitat 
expoziţia „Sisteme sigure împotriva 
hoţilor“. Mă atrăgea cel mai nou 
şi important exponat — anunţat, 
fireşte, în capul listei catalogului — 


„o mică instalație de televiziune cu 


ajutorul căreia hoţii pot fi prinşi 
asupra faptului. N-am putut să văd 
instalația TV. Fusese furată chiar în 
ziua deschiderii expoziţiei!... 


„Se ucid între ei“ 


@ S-a ajuns la concluzia că Mafia 
(organizația criminală în cadrul că- 
reia se practică crima organizată) 
reprezintă o temă care aduce veni- 
turi. După uriașul succes de casă 
obţinut de „Naşul“, studiourile Co- 
lumbia au distribuit imediat filmul 
lui Dino de' Laurentiis, „Valachi 
Papers“ (Dosarul Valachi), grăbin- 
du-se în același timp să completeze 
„Naşul“ cu încă o serie, care a și 
intrat în producţie. 

Și numai la două săptămîni după 
premiera „Dosarului Valachi", stu- 
diourile Universal au lansat pe 
piață noul lor film care exploatează 
același filon. De astă dată avem de-a 
face cu cel mai sugestiv titlu de 
pînă acum: „They kill each other“, 
adică „Se ucid între ei'!... 


Consacrarea pe ciment 


@ La începutul lunii decembrie '772, 
în- cadrul unei festivități din care n-a 
lipsit obişnuitul fast hollywoodian, proaspăta 
vedetă Ali Mac Graw („Good bye Columbus“, 
„Love Story“ şi „The getaway") şi-a pus 
amprentele pe cimentul din faţa celebrului 
„Chineese Theatre“. Mulţi dintre cei prezenți 
la eveniment ne-am întrebat, nedumeriţi, 
cum e posibil ca la această „mare consa- 
crare“ să fie invitată o tînără actriţă care 
are în total la activ doar trei filme, în 
timp ce amprentele unor actrițe cu palmares 
şi cu talent, universal și unanim recunoscut 
de cîteva decenii, lipsesc de pe celebrul 
caldarîm... Mă limitez la un singur exemplu: 


Bette Davis! 
Mike KESS 


«adică și-a pus amprentele pe 
acest caldarim! 


Bette Davis nu a avut încă parte de o asemenea recunoaștere... 


eee 


epoca noastra 


Eminenia sa 
are cuvintul? 


Ziarele și publicaţiile lumii occidentale, fie ele și de spe- Adeseori există un raport invers proporțional între valoarea 
cialitate, găzduiesc prea adesea persoane în goană după efectivă și prezența efectivă în zațurile tiparelor. 

personalitate, opinii în căutare de conţinut, prezențe în Lumea simte uneori o adevărată atracție și pentru cei care nu in- 
căutare de relief, teoreticieni în goană după teorii și  tră în această cursă și se ascund după paravanul tăcerii. Uneori, 
glorii în așteptarea Gloriei (cu „G" mare). un singur cuvînt al acestor sfincși este ridicat la rangul de simbol, 


Chaplin: 


N-am crezut niciodată 


„ despre mine că sînt un geniu; 
sint convins că există mulţi 
regizori mai înzestrați ca mine 


„Cînd văd c că e de-ajuns ca o fată să se dezbrace, pentru ca 
să atragă atenția, găsesc că e foarte trist pentru filmul de 
astăzi“ (Chaplin) 


Chaplin este un asemenea super- 
personaj. Cu decenii în urmă, şi-a 
apărat public convingerile și a trebuit 
să părăsească America. Şi-a luat cu el 
bobinele filmelor sale, le-a închis 
într-un safe din noua lui reședință 
din' Elveţia și a început să tacă. 
Nici un ziarist nu reuşea să-l ajungă, 
nici un teleobiectiv nu reușea să-l 
rețină pe film. Se mulțumeau toți 
să publice poza locuinței, nu pe a 
locatarului. După un timp destul de 


lung, Chaplin a început să re-iasă - 


în lume. Mai întîi în Europa. Au mai 
trecut niște ani şi a realizat un film 
în Anglia, cu Sophia Loren şi Marlon 
Brando. A jucat şi el în acest film 
o singură scenă, ca un regizor ce 
trece printr-un cadru doar ca să-și 
„semneze“ pelicula. A acceptat o 
invitaţie în America, pentru împăcare, 


și ca să primească Oscar-ul pentru 
întreaga operă; a acceptat, tot anul 
trecut, invitaţia la Festivalul de la 
Cannes, unde a primit „Legiunea de 
Onoare“. A acceptat şi invitația la 
Festivalul de la Veneţia, care i-a 
încununat întreaga operă cinemato- 
grafică şi a consacrat o vizionare în 
Piaţa San Marco. 

Chaplin a descins din motoscaffo, 
s-a lăsat fotografiat, dar n-a vorbit. 
Solemn şi distant ca un rege, sau ca 
un doge modern, speriat de monde- 
nism, s-a lăsat prezentat publicului 
şi a patronat vizionarea. Mai recent, 
a început să şi vorbească despre fil- 
mele sale, despre bani sau despre 
copiii săi. Se pregăteşte să filmeze 
tot la Londra un nou film şi de 
astă dată un gazetar a reuşit să stea 
mai mult de vorbă cu el. lată cîteva 


păreri expuse lui William Wolf 
în revista „T6lcin€“: 

„Înainte să traversez Atlanticul, 
vara trecută, am spus că iubesc 
America şi mă pregătesc să fiu asa- 
sinat acolo... Numai că bietele mele 
mădulare nu mai valorează cine ştie 
ce. Nu mai sînt în stare să fac mare 
lucru. Zilele-mi par lungi şi de multe 
ori mi se întîmplă să ațipesc. Cite- 
odată îmi arunc ochii pe fereastră 
şi admir peisajul, munţii, păşunile... 
E foarte frumos şi foarte odihnitor 
şi acum doar de asta am nevoie”. 

„Văd foarte puține filme şi anevoie 
îmi aduc aminte de vreunul. Dar o să 
vă răspund fățiș: nu cred, cinstit 
vorbind, că vreunul din ele se poate 
măsura cu filmele mele. Sînt stupide 
şi lipsite de interes, Că actrițele se 
dezbracă, pe mine personal nu prea 
mă deranjează, dar reproşez lucrul 
ăsta cinematografului de astăzi. Cind 
făceam eu un film, puneam tot su- 
fletul, tot entuziasmul și toată dra- 
gostea mea în el. Niciodată n-am 
crezut despre mine că sînt un geniu. 
De altfel, niciodată nu-mi mergea 
ușor și cred că există mulți regizori 
mai înzestrați ca mine. Dar cînd văd 
că e de ajuns ca o fată să se dezbrace, 
pentru a atrage atenția, găsesc că 
e ceva foarte trist..." 

Ziaristul a adus apoi vorba despre 
filmele lui Chaplin, întrebindu-l 
ce crede despre ele astăzi: 


„Dacă v-aş spune că nu-mi plac, 
nu m-aţi crede. Consider că cel 
mai bun din toate este „Luminile 
rampei“, Cînd l-am văzut terminat, 
am fost foarte emoționat. „Domnul 
Verdoux'“ e poate ceva mai confuz 
pentru public, care, așa cum mi-am 
putut da seama, nu prea ştia încotro 
să-şi îndrepte simpatiile. Pe urmă, 
mai este „Dictatorul“, Dacă aș fi 
prevăzut atrocitățile și persecuțiile 
naziste împotriva evreilor, nu l-aş 
fi făcut. Acum termin o nouă muzică 
pentru reeditarea „Puştiului”, În 
fiecare dimineață mă trezesc cu o 
nouă temă muzicală în cap. Nu știu 
să citesc nici o notă de pe portativ, 
dar aștern la pian, după ureche, 
tema,  Citeodată dau unele sugestii 
orchestratorilor, Ei însă nu ţin 
niciodată seama de ele..." 

Și Chaplin alunecă spre trecutul 
atît de glorios pentru el: 

„Mack Sennett mi-a sădit încrede- 
rea în mine, pentru că filmele mela 
îl făceau să rîdă, ceea ce dovedea 
că îmi atinsesem țelul. Pe vremea 
aceea, era foarte vesel să faci film. 
Filmele erau mult mai puțin preten- 
ţioase decit astăzi și nici nu costau 
averi. Cu 1000 de dolari făceai un 
scurt-metraj.  Și-apoi pe vremea 
aceea exista mult entuziasm, iar en- 
tuziasmul este forța motrice a 
omului“, 


Bunuel: ` 


Trebuie să măniînci, 
De acord, | 
Dar asta nu justifică prostituarea 


„artistului 


Luis Buñuel fuge de presă şi de 
festivități. Cînd e strîns cu uşa,ia un 
aer candid, dar pînă la urmă tot nu 
face jocul. Se preface că nu înţelege 
întrebările sau că nu le aude. (Şi 
îşi exagerează dificultatea de a 
auzi, ca şi necunoaşterea unei limbi 
de circulație internațională). Zim- 
beşte şi tace în timp ce aparatele de 
filmat torc zeci şi zeci de metride 
peliculă, iar magnetofoanele, de bandă 
magnetică, în timp ce stilourile 
zgîrie nărăvaşe hiîrtia bloc-notesu- 
rilor. El, Buñuel, zimbeşte şi tace. 
Din cînd în cînd zice cîte una.și 
pleacă. La Veneţia, acum vreo cîțiva 
ani, s-a lăsat invitat la un interviu 


filmat pentru televiziune și a început 
să pună el întrebări. Pentru ca să 
conchidă foarte grăbit „Dar nu în- 
teleg, dumneavoastră nu știți să vă 
faceți meseria!?“ Şi-a plecat. à 

Cu un gazetar elvețian a stat însă 
de curînd mai mult de vorbă, pentru 
că îi este prieten şi pentru că Freddy 
Buache — aşa se numeşte -—a pu- 
blicat o carte despre el. Buñuel i-a 
spus între altele: 

„Cinematograful meu nu cred că 
seamănă cu al altora, pentru că eu 
fac film pentru prietenii mei. Găsesc 
în cinema un instrument, pentru amă 
exprima şi altceva nici nu caut...” 


Instantaneu omagial realizat la Hollywood, la gala filmului 


|| „Farmecul discret al burgheziei“. Giganţii: Hitchcock (H), 


Wilder (W), Cukor (C), Wise (W 2), Mamoulian (M) îl pri- 
mesc pe titanul Don Luis Buñuel (B) 


După aceea, i-a adus aminte că 
„în 1929, cînd am intrat în grupul 
suprarealist de la Paris, am făcut-o 
pentru că intransigența morală și 
artistică, axarea pe elementul po- 
litico-social mergeau de minune cu 
temperamentul meu. În acest climat 
am produs primul meu film „Un cîine 
andaluz“. 


Buñuel are o venerație pentru 
meseria de cineast şi nu înțelege 
să facă orice film, oricum şi pe 
orice temă. De altfel o spune foarte 
clar: 

„Trebuie să măniînci. De acord! 
Dar asta nu justifică prostituarea 
artistului“. 


Bergman: 


Acum 100 de ani 


Ibsen scria Nora, 
Nora e azi o piesă foarte actuală: 
asta mă face să fiu pesimist, 


Regizorul suedez Ingmar Bergman 
este un izolat, chiar un solitar. 
Evită nu numai publicitatea, ci și 
publicul, oraşul. S-a mutat din Stock- 
holm pe o insulă de pescari, la o 
distanţă apreciabilă de capitala cu 
lumea, zgomotul şi efervescenţa ei. 

Recenta lui experință cu filmul 
pentru televiziune „Scene matri- 
moniale" a explicat-o unui corespon- 
dent al revistei americane „News- 
week", mai mult pornind de la o 
observaţie sociologică. 

„Mi-a făcut plăcere să scriu scena- 
riul şi să fac filmul acesta de televi- 
ziune, pentru că atunci cînd scrii un 


astfel de film, trebuie totdeaunasă te 
îngrijeşti să reduci dialogul: situația 
e lucrul cel mai important. Dimpo- 
trivă, cînd scrii o piesă, poți lăsa 
oamenii să vorbească...“ 

Întrebat dacă prin televiziune 
realizează un alt fel. de contact cu 
publicul, Bergman a răspuns: 

„Trăiesc pe o insulă timp de 7—8 
luni pe an. Trăiesc laolaltă cu țărani 
şi pescari şi, după șase ani de zile, 
mi-am dat seama că pentru ei filmul 
nu înseamnă nimic. Televiziunea e 
totul. E fereastra lor spre omeni- 
re. După cină, iau ferry-boat-ul şi 
ziarele şi mă duc acasă. După ce le 


N „Condiţia femeii în secolul XX nu diferă prea mult de cea de 
acum 100 de ani. Ca să se schimbe, educația lumii trebuie 
revizuită radical“— zice Ingmar Bergman (între Bibi Anderson 

şi Liv Ullman) 


citesc, deschid televizorul să aflu 
ştirile şi totdeauna există ceva de 


“văzut, lar a doua zi, cînd te întîlneşti 


cu oamenii la poștă sau la magazin, 
vorbesc toți doar despre ce au văzut 
la televiziune, Aşa că am vrut să 
găsesc calea de a ajunge la ei". 

În ce privește filmul realizat pen- 
tru televiziune, Bergman ţine să 
declare: „Eu nu fac nici o deosebire 
între un bărbat şi o femeie. Lucrul 
care mi se pare însă foarte prost este 
că bărbaţii şi femeile sînt educați 
atît de deosebit. Dacă bărbatul n-ar 
fi crescut cu convingerea că este 
bărbat şi femeia n-ar fi crescută cu 
convingerea că este o femeie, și 
dacă toți am fi fost crescuți cu con- 


vingerea că sintem fiinţe omenești, 
ar fi fost mult mai bine. Pentru că 
multe din problemele de azi pro- 
vin dintr-o educaţie stupidă pe 
care o dă civilizaţia noastră. În filmul 
acesta n-am încercat să vorbesc 
bărbaţilor despre femei. Tot ce am 
încercat a fost să vorbesc despre 
experiența mea în privința ființelor 
umane... Acum o sută de ani Ibsen 
a scris o piesă, „Nora'--(O casă 
de păpuşi). Problemele piesei sînt 
azi foarte actuale, Treaba asta mă 
face să fiu oarecum pesimist, căci 
îmi dau seama cît de încet se schimbă 
lucrurile și cît de departe sîntem de 
rezolvarea problemelor educative”, 


Fellini: 


Eu nu vreau să povestesc. 


Vreau să arăt, 
Cinematograful nu este fiul 


literaturii, ci al picturii... 


i 


„Cînd recitesc ce-ati 


Alani Resnals („Hiroşima, dragostea 
mea“, „Anul trecut la „Marienbad“, 
„Războiul s-a sfîrşit") nu este nici el un 
„mordu“ al publicităţii, Dimpotrivă, 
Resnais e timid, discret şi modest. 
Şi mai ales este un om tăcut. De la 
un film la altul trec ani de zile. După 
fiecare premieră reintră în conul său 
de penumbră de unde nu este văzut, 
dar vede. Apare într-un răstimp, 
ca să-i pună două întrebări lui Fel- 
lini (cînd acesta îşi prezentase 
„Satyricon“ şi începuse să turneze 
ultimul său film, „Roma'). lată și 
întrebările (ce-i drept mai de mese- 
rie şi nu reportericeşti), precum şi 
răspunsurile publicate de revista 
„L'Arc“ din Aix-en-Provence; 

1) Pentru mine, „Satyricon este 

poate prima oară în istoria cine- 
matografului — echivalentul a ceea 
ce ar putea reprezenta literatura 
(desenată), un „comic-book“ cu tot 
ceeace oferă ca libertate şi invenţie. 
Turnînd filmul, ați fost conștient de 
acest lucru? Sau nu sînteţi de acord 
cu constatarea? 

— Turnînd „Satyricon'-ul — răs- 
punde Fellini — am avut mereu ideea 
de a înfățișa lumea Romanilor așa 
cum poate fi văzută ea pe fresce şi, 
dacă sînteți de acord, o serie de 
fresce constituie un fel de benzi de- 
senate, În fiecare frescă se poate 
citi o istorie completă. Îmi place orice 
pictură care arată mai multe lu- 
cruri sau mai multe aspecte ale 
unui singur lucru deodată. De pildă, 
tablourile lui Bosch sau ale lui Breu- 
ghel. Cînd am turnat „La dolce vita“ 
aș fi vrut să pot cuprinde tot filmul 
într-un singur plan, Nu-mi place să 
fiu constrîns de nevoia de a povesti 
ceva în dezvoltări succesive. Pentru 
că nu vreau să povestesc, vreau să 
arăt. Cinematograful nu este fiul 
literaturii, ci al picturii... 


spuă acuni (5 ani, n 0 
La drept vorbind, nici n-ar trebui să dau interviuri“ (Fellini) 


u mă mai recunosc. 


2) Acum 15 ani îmi spuneaţi că în 
toate filmele dys. bateți la cite-o 
ușă, dar că în același timp sînteți 
îngrozit la gîndul că s-ar putea des- 
chide şi ar avea consecinţe imense 
asupra vieţii şi profesiei dvs. Tot 
în fața ușii vă aflaţi. și acum? 

— Te simţi întotdeauna puțin 
stînjenit, cînd reciteşti ce ai spus într- 
un interviu de acum 15 ani. Nu mai 
recunoşti ce-ai spus, nu te mai re- 
cunoşti pe tine. De ` altminteri, 
nici n-ar trebui să acorzi interviuri. 
Și nici nu ar trebui să iei în serios 
ceea ce spui într-un interviu. Fraza 
asta de acum 15 ani,dragul meu Alain, 
o văd astăzi ca și cînd ar fi fost ros- 
tită de un altul, iar acest altul poate 
că eram eu însumi de acum 15 ani... 
Și ca să scap de încurcătură, prefer 
să-mi închipui că ai spus-o dumneata. 
Şi-atunci, îmi vine să te întreb: ce 
naiba ai vrut să spui cu asta? 

Recent, cu prilejul reproiectării 
filmului „Hiroşima, dragostea mea”, 
Jacques  Doniol-Valcroze, titularul 
rubricii de film de la L'Express, 
l-a invitat pe Resnais la o discuţie, 
încercînd să dezvăluie împreună 
misterul celor cinci ani de cînd auto- 
rul „Hiroşimei"” n-a făcut film. 

„Cînd l-am întrebat: de ce o atît 
de îndelungată absenţă? — spune 
Valcroze — Resnais a dat un singur 
răspuns: a zîmbit ca să mă facă să 
înțeleg că nu respect regula jocului. 
De fapt, n-avea de gînd să stea lao 
discuţie. Trecuse doar să mă vadă 
pentru că avusese treburi în cartier. 
Sîntem doar nişte vechi prieteni, 
care stau la o şuetă sîmbătă dimi- 
neața. Întrebarea mea va rămîne 
fără răspuns, pentru că nu există 
un Resnais-victimă”, 


ă Mircea ALEXANDRESCU 


1 


- 


față în față 
cu scenaristul 
„Zestrei'* 


TOSSA A AZER TEORA 
— După o ab- 

sență atit de înde- 

inema lungată ne bucurăm 
să vă vedem din 

nou pe genericul 

filmului „Zestrea”. 

Cum socotiți această a doua ex- 
periență a dvs. cinematografică! 
APENT S A FRI EATA RUPA AE DEORECE 


— Prima, „Omul de lîngă tine”, 
era „tentaţia necunoscutului. A 
doua, „Zestrea“, e mai bine. Sper 
că la a treia experienţă cu „Patru 
sezoane“ să fie și mai bine. Ca 
și „Omul de lingă tine“, nici 
„Zestrea“ nu e autonomă. Primul 
deriva dintr-o. piesă, „Ochiul 
albastru“, „Zestrea“ e un transfer: 
iniţial fusese un scenariu radio- 
fonic, apoi un scenariu de tele- 
viziune și acum film. Drumul ăsta 
invers are și unele avantaje şi 
destule ponoase, Translaţia dintr- 
un gen într-altul, după mine, e 
rău, venită, fiecare gen primind 
exact mulajul optim a! capaci- 
tății emoţionale și arhitecturale 
a autorului. N-am să înțeleg nicio- 
dată cum se fac piese după schi- 
țele lui Caragiale, ca și cînd i 
s-ar atrage atenţia marelui drama- 
turg că, din scăpare, .n-a făcut la 
vremea. lui.o piesă şi acum venim 
noi să reparăm omisiunea. Cine 
mai mult decît artistul e în mă- 
sură să ştie cărui gen să i se 
adreseze? 
i 

— „Zestrea“ face excepţie de 
la teoria. şi practica dumnea- 
voastră! - 

DT PE TEEN SEE E PERESA 


— Cu „Zestrea“ e altceva. Ea 
cunoscuse o asemenea audiență 
şi ecou, încît s-a pus problema 
publicitării ei printr-o formă mai 
durabilă decît spectacolul de 
televiziune. Am fost îndemnat 
s-o fac piesă de teatru. Dar m-am 
opus mai întîi, pentru că modali- 
tatea teatrală e mai puţin labilă 
și încăpătoare decît filmul (de 
asta sînt foarte curios ce va ieși 
din „Puterea și Adevărul“ lui 
Titus Popovici cînd se va trans- 
pune pentru scenă). În al doilea 
rînd, pentru că n-aș fi găsit în 
nici un teatru distribuţia naţio- 
nală pe care am avut-o la televi- 
ziune, 


— Întrebarea mea — neformu- 
lată încă —cu privire la felul 
cum apreciați interpretarea şi-a 
găsit deci răspuns... 


— Revenind, orice spectacol 
ar fi înregistrat o diminuție față 
de ceea ce se prezentase la tele- 
vizor, Am acceptat însă cînd mi 
s-a propus filmul de cinema 
pentru că el e un fel de soră cu 
filmul de televiziune, o soră, sau 


- mai bine o verișoară. Mai fru- 


muşică, dar mai pretențioasă... 


— Consideraţi şi filmul de 
televiziune un gen specific? 


Prima experiență cinematografică, 


„Omul de lingă tine“, 
A doua, „Zestrea“, 
A treia stă în faţă, 
se numeşte „Patru sezoane“, 
Sper să fie mai bună. 
® 
„Zestrea“ e o excepție, 
Mi s-a cerut 
s-o fac să dureze mai putin 
decît spectacolul de televiziune, 
dar să spună tol atit 


juzi dpi 
„acei: PESE AN SSE: 


Paul Everac: 
O muză ce nu 
mă mai inspiră 


— Filmul de televiziune îşi 
are specificitatea lui în ceea ce 
privește unghiul de prospecţie 
şi dilatarea opticii, Filmul de. ci- 
nematograf e mai exigent şi 
cere o umplere mai amplă şi mai 
veridică a cadrului. Televiziunea 
îşi poate îngădui tratarea unui 
subiect puţin mai „in vitro“, în 
timp ce cinematograful presu- 
pune o amploare mai realistă a 
materiei. (Chiar dacă filmul e 
simbolic, parabolic, etc.) 


— Cu „Zestrea“ ați realizat 
aceste necesare amplificări de 
cadru? 


— Sincer vorbind, nu mi-am 
mai dat osteneala de a densifica- 
spaţiul cinematografic, fiindcă ini- 
țial n-am aspirat decît să transpu- 
nem trama de pe o peliculă pe 
alta. O dată filmul terminat, am 
observat că puteam să ne îngăduim 
o sumă de modificări şi variaţii 
care să-l scoată din impresia de 
„déjà vu“ și să compenseze prin 


noi tensiuni scurtarea inevitabilă _ 


a peliculei de televiziune, Letiţia 
Popa îl filmase la lungimea lui 
reală, de două ore, dar a trebuit 
să ajungă la o oră și jumătate. 
Spaţiul procustian al peliculei de 
cinema a dus forțamente la am- 
putări de scene. De aceea unele 
motivări psihologice aveau nevoie 
poate și de alte racorduri, Am 
realizat în mare parte ceea ce 
intenţionasem, dar n-am profitat 


destul de prilejul de a face alt- 


ceva sau măcar altfel. 
SA CESE PE REC IEEE RER 
— Un regret, o constatare? 
De ETERA ai 
recunoaștere: e greu 
u un creator să se mai în- 
scă o dată pentru transpu- 
ntr-un alt registru a dnui 
care a ieșit bine odată. 
„Zestrea“ e arbust crescut 
tr-o altă sămînţă. A 
RIP RR TIE E TROIEI NECURATE) 
— După cîte ştiu, aveți în 
lucru în momentul de față „Patru 
sezoane“, un scenariu original. 
ET RIO ETER TDS ESSE 
conceput ca un scenariu 
Abia după el vom putea 
mai exact în capacită- 
tre cinematografice, „Zes- 
rămîne inevitabil o... adap- 
are, dar — dacă mi se îngăduie 
-una din cele mai bune. 


ap 26 ARTERE 0 RUDELE AERO ALEP 

— Am în minte una din repli- 
cile-cheie, replică definind succint 
o întreagă poziţie a personajului. 
Acel „al nostru“ cald, firesc, 
spus de Margareta Pogonat ca 
un apel la trecutul comun, Aa 
ceea ce-i lega odinioară pe cei 
doi oameni. V-aţi gîndit, eventual, 
să găsiți un echivalent cinemato- 
grafic —nu doar de replică — 
de forţa acestui „al nostru“? 


— La un moment dat s-a pus 
chestiunea unei mici modificări 
în scenariu, care ţintea spre o 
mai bună justificare a motivelor 
pentru care eroul se desparte de 
o soție pe care o iubește, În scena 
dintre Victor Rebengiuc şi Sanda 
Toma aș fi vrut să adaug cîteva 
“cuvinte din care să se înţeleagă 
ce sentiment adînc leagă pe erou 
de soţia ce i-a tulburat viaţa și, 
în raport cu un asemenea senti- 
ment, cît de  inexorabilă este 
totuși despărțirea, Atunci ea 
zicea, agăţindu-se de gîtul lui: 
„Nu mă lăsa, ajută-mă, nu vreau 
să plec, nu vreau să mă ducă“, 
El urma să spună: „Nici eu, 
Lola“, Ea întreba năucită: „Atunci 
cine?“ Şi în acea clipă, prin ușa 
întredeschisă a vestiarului, apa- 
ratul se apropia insinuant, dar 
decis, de lădiţa de campanie a 
fostului tractorist. Era un echi- 
valent pentru acest „al nostru“ 
de care mă întrebaţi. Dar s-au 
ivit unele dificultăţi tehnice (tre- 
buia refăcut tot decorul, ideea 
ne venise prea tîrziu). Am re 
nunţat. 

PIESA RES TACE DAU ESAE ACAD 

— Din ce cauză v-aţi ţinutde- 
parte de cinematografie în toţi 
aceşti ani? 

-TEREE EE ERE ESAE ERE 

—Nu m-am ţinut eu departe. 
Ea m-a ţinut. Între cele două 
filme pe care le ştiţi, am scris patru 
scenarii originale care au fost 
rînd pe rînd, contractate, discutate, 
apreciate, calificate foarte bine, 
aproape distribuite și apoi că- 
zute în noaptea cea adîncă. pro- 
babil din lipsă de raport cu 
„momentul“. De pildă, înainte 


spectator incomod 


ca scenariul meu despre Ada 
Kaleh (ce superbă ultimă oază 
romantică într-o lume intrată 
în stihia civilizaţiei!) sau mai 
exact pînă ce scenariul să fi bene- 
ficiat de intrarea în producţie, 
regizorul care urma să realizeze 
„Ultima dragoste“, Victor Iiu, 
a murit, și s-a cufundat și Ada 
Kaleh- în valurile Dunării, nemai- 
putînd să aştepte filmul... 

Un alt film, „O lumină ciu- 


mai fiindcă am o viziune dialec- 
tică, că „Labirintul“ sau „Lumina 
ciudată“ sînt lucruri definitiv 
clasate. Să vă povestesc tema? 
„Lumina ciudată“ din primul 
film se declanșa atunci cînd 
într-o gară mică din Bărăgan 
se întîlneau' două trenuri: într- 
unul călătorea un inginer bucu- 
reştean mutat din minister la 
Olteniţa, fiindcă devenise incomod, 
și în celălalt, o femeie obosită 


Cinematograful 
mă găsește azi prea poligam 


ca să-i pot dedica 


0 pasiune 


exclusivă 


dată“, s-a poticnit chiar după ce 
primise bilețelul de intrare în 
producţie; producătorul fiind 
prins, se vede, peste noapte, 
de scrupule intempestive și schim- 
bări de optică din cauza ciu- 
dățeniei luminii... Vedeam în 
el un superb film, Dar dacă 
Cinematografia are şi ea lu- 


minile ei ciudate!... Un altul, 
„Labirint“, a avut apostila ver- 
bală „foarte bun“, „excelent“, 


de la oameni ca Ciulei, Pin- 
tilie, Penciulescu, dar nu era „po- 
trivit cu momentul". Devine uneori 
pentru un autor de film o treabă 
complicată, de balistică, să ține 
tească cu anticipație momentul 
pe traiectoria lui dinamică, Nu 
sînt însă nicidecum convins, toc- 


| Nu știu ce să mai cred! 


> 


40.716.232 de spectatori au rîs. 
40.716,232 de spectatori au plîns. 
Asta a fost de abia începutul. Pe urmă 
au mai ris șiau mai plîns încă 120.523. 
113 telespectatori. Adunați la un loc 
fac cît un continent. Dar filmul poate 
și să nu placă. Foarte bine! Nu e rău 
chiar să și serii despre asta, Dar cu 
argumente. Nu se poate așa, pur și 
simplu, să renegi, fără motive în- 
temeiate, nişte eterne sentimente 
omenești pe care nici măcar apropie- 
rea secolului XXI nu le poate 
face să dispară. „Vacanţă la Roma“ 
nu e un film nou, e adevărat; Ade- 
vărat e și faptul că trebuia, pro- 
babil, dat la cinematecă. Dar de ce 


Cronicarul ,care a fost și el, probabil, 
în vacanță la Roma, declară că în 
cetătea eternă lucrurile nu se petrec 
ca în filmul respectiv: el nu a avut 
asemenea aventuri. Nu mă erijez 
în apărător de filme, nu. încerc 
nici pe departe să-mi impun gus- 
tul, dar nu ştiu ce să mai cred: 
lumea ride, lumea plinge, lumea 
iese emoţionată de la film și pe urmă 
citeşte o cronică severă cum că ea, 
lumea, nu a înţeles nimic, că filmul e 
prost. Aşao fi stimate analizator(oare) 
raționalist(ă) de sentimente, dar mai 
lasă, te rog, și o portiţă pentru alte 
păreri. Nu ştiu cum oi fi făcut dum- 
neata prima declaraţie personală de 


de căsnicia ei ratată și care venea 
zilnic la Bucureşti să lucreze 
într-o filatură, ca să scape de un 
soț şicanator, Cei doi navetişti 
se întîlneau din priviri, în fiecare 
zi tot mai tare, pînă cînd au în- 
ceput să coboare în gara mică, iar 
în jurul lor clopotul de lumină 
ciudată se lărgea tot mai mult 
cuprinzînd cîmpul, dealul, pomii 
şi animalele. Şi de cîte ori erau 
împreună şi-şi spuneau vorbe 
dintre cele mai banale, pe pajiş- 
tea în care se plimbau iriza acea 
lumină şi toate lucrurile deveneau 
simple și firești, neverosimil. de 
simple și fireşti. Dar îndată ce 
ieșeau din această zonă încîntă- 
toare, totul îşi recăpăta conturul 
şi culoarea de fiecare zi. Viaţa 
lor începea să se înscrie în 


dragoste. Cred însă că tare greu i-a 
venit iubitului- (ei) dumitale. 
Zăul 


De ani de zile se scrie cu patos că 
filmele documentare româneşti sînt 
prost difuzate și distribuite. h cinci 
orașe, n-am văzut. niciunul plasat 
înaintea filmului artistic. Ba mint! 
Unul! La lași. Era un scurt metraj 
străin şi slab (nu numai noi avem 
asemenea realizări) despre un parc 
cu o oarecare istorie, dar fără mare 
importanţă, De ani de zile se scrie 
despre asta şi totuşi nu se face nimic 
cu toate că, slavă domnului, avem și 
filme documentare bune. Chiar cînd 
se mai planifică ici-colo cîte un docu- 
mentar, de multe ori este prezent 
doar pe afiş. De dat, nu se dă. Dacă 
nu credeţi, controlaţi! 

Chiar aşa de inutil să fie tot ce se 
scrie de ani de zile despre această 
crasă neglijare a documentarului? 

Nu ştiu ce să mai cred! 


această continuă pulsație în doi 
timpi. Şi vine și timpul în care, 
iată, apar. rezolvările aşteptate 
și de unul și de celălalt: el își 
ia mașină, deci nu mai călătoreşte 
cu trenul, ea lichidează divorţul, 


el e reabilitat la minister, ea se ` 


angajează la filatura din Olteniţa. 
Şi pe măsură ce situaţia lor se 
„ameliorează“, legătura lor își 
pierde culoarea unică și încîntă- 
toare sub spectrul căreia au fost 
cîndva atît de fericiți. Și iată-i 
întîlnindu-se din nou peste o 
vreme. El vine acum în inspecţie 
la șantierele la care a lucrat și, 
abătîndu-se. pe furiș la poarta 
căsuței ei, o revede. Se va mai 
aprinde oare acea lumină ciudată 
din pajiște? Acesta e filmul tra- 
tat în dualitatea color şi alb-ne- 
gru şi pe care urma, și aș fi vrut 
să-l facă — poate şi cu ajutorul 
meu — regizorul Alecu  Croi- 
toru, părintele primei sugestii, 
Croitoru e încă tînăr şi viguros, 
eu n-am murit încă, scenariul 
există, producătorul s-a schimbat 
— de ce să nu credem că-l vom 
face înainte să ne încărunţească 
barba la amîndoi? 


— Dumneavoastră nu aveţi ten- 
taţia de a regiza un film? 


— Din ce în ce 'mai puțin, 
Cîndva muza asta şi-a aruncat 
seducția vicleană şi spre mine, 
dar acum mă găsește mult prea 
tăbăcit şi acaparat ca să-i pot 
dedica o pasiune exclusivă. Şi 
apoi din. prima căsnicie a mea cu 
featrul, încep să crească copii 
valabili, dece să mă mai. încure 
cu aventuri galante prin vecini? 


— Vă mulţumesc. 


Alice MĂNOIU 


Îmi plac almanahurile, pentru că, 
din cînd în cînd, au buna idee să ne 
refurnizeze într-o pagină  înţelep- 
ciunea milenară a popoarelor de pe 
mapamond. leşind o dată de la un 
cinematograf, am deschis un aseme- 
nea almanah. Și, nu ştiu de ce, dar 
am făcut o apropiere între ceea ce 
văzusem şi ceea ce citeam. „Nu poţi 
să faci decit făcînd“, „Un gologan 
cîştigat prost te face să cheltuieşti 
un galben“, „Dacănu e nici bine, 
nici rău, înseamnă că e rău“. „Nu 
poți ajunge pe cineva din urmă, 
dacă tot stai pe loc“. 


Am -recitit acest „montaj“ și 


mi-am dat seama că se „formase“. 


o recenzie la filmul pe care-l văzusem. 
De unde or fi știut cei care au 
lansat în lume cu mii de ani în 
urmă vorbe înțelepte, că va apare 
cinematografia? 

Nu ştiu ce să mai cred! 


Alexandru STARK 


ÎN i 


Fraze 


sîntem ipocriţi (unii dintre noi?). 
dezacor 
OP ROEZURSI ONE DANIE 
Singurul moment meschin din 


admirabilul film al lui Fellini, „Clov- 
nii“, e răzbunarea ilustrului regizor 
împotriva unei funcţionare nenoro- 
cite ce la radioteleviziunea fran- 
ceză; ea îi spusese: „poftiţi, domnule 
Bellini“ și artistul, ofuscat, i-a consa- 
crat în film o scenă întreagă de 
zeflemea acră, 

Mi-a amintit de ideea Visconţilor, 
care în secolul XVI vinau,în Toscana, 
iepuri, cu leoparzi dresați. 

După fiecare film românesc, caut 
cu aviditate mărturiile de creaţie 


ale regizorilor, actorilor, operato- 
rilor, scenografilor. Le şi găsesc — 
căci apar din belșug — dar celor 
mai mulţi li se potriveşte afirmaţia 
fraţilor Goncourt despre un literat 
al vremii lor: posedă arta de a părea 
că vorbesc... Regizorii.se cheltuiesc 
în glume ostenite, actorii laudă fără 
rezerve regizorul „cu care sper că 
voi mai lucra în viitor“, operatorii 
tac pe leit-motivul „eu ce-am avut 
de spus, s-a văzut", scenografii 
explică atît de tehnic ce-au făcut 
încît n-au nici un haz, iar cascadorii 


povestesc, evident, cum au sărit 
din avion drept pe un cal care a luat 
foc în timp ce treceau printr-un 
fluviu umflat unde mișunau crocodili 
infectați cu microbul ciumei bubo- 
nice, 

Dar ideile? Ideile care au verte- 
brat filmul? 

Deocamdată, despre ele pomenesc 
mai cu seamă scenariștii, 

Rar. 

Criticul Eugenio d'Ors vorbeşte 
undeva despre spectacolele emoţio- 
nale pe care le produce caracterul. 
Un atare spectacol a fost pentru 
mine cel al personajului jucat de 
Sergiu Nicolaescu în filmul „Cu 
mîinile curate”. Am văzut aici nu 
numai un actor remarcabil — şi 
imprevizibil, dacă judec după apari- 


ţiile sale anterioare — un actor de 
rasă, modern și de o surprinzătoare 
inteligență filmică (actor a cărui 
naştere o salut cu stimă şi bucurie), 
ci şi formarea unui caracter, defini- 
rea sa în raport cu mediul, culmina- 
ţia şi încheierea, cu un suris funerar, 
ca o floare de sînge în colţul gurii. 

Aflînd că un oarecare film prost, 
socotit de toată lumea ca atare, a 
fost premiat la un festivat, nu trebuie 
să tragem altă concluzie decît că 
acolo a fost un festival prost. Către 
această concluzie ne călăuzește și 
remarca ascuţită a lui Sadoveanu: 
„Un prost găsește totdeauna pe 
altul mai prost care să-l asculte cu 
gura căscată”. 


Valentin SILVESTRU 


PETE 


aie 


Sensibilă, delicată, 
chemînd mai curînd 
inema gîndul decit imagi- 

; nea, înzestrată însă 

cu o mare forță 
` de sugestie, proza 
lui lon Agârbiceanu nu pare 
deloc la prima vedere în stare 
să suporte transpunerea cinema- 
tografică. O singură calitate — 
dar aceea esențială — o apropie 
de cinematograf: forța de suges- 
tie. Cred că exact această cali- 
tate i-a tentat pe Dan Piţa şi 
Mircea Veroiu, cred că ea i-a 
determinat, de fapt, să-și aleagă 
pentru filmul de debut Agârbi- 
ceanu, și din Agârbiceanu, „Fe- 
feleaga”, şi „La o nuntă“, două 
dintre cele mai sugestive poves- 
tiri, dar și dintre cele mai greu 
de transpus în limbajul obișnuit 
al filmului. 

Rezultatul acestei alegeri este 
„Nunta de piatră“, un film în 
două capitole. „Fefeleaga”, sem- 
nat de Mircea Veroiu și „La 
o nuntă“, semnat de Dan Pișa. 
Spun: „un film în două capitole” 
şi nu două filme, pentru că stră- 
dania celor doi regizori a fost, 
cred, clar, aceea de a lega cele 
două povestiri, de a aduna și 
nu de a despărţi lumea lui Agâr- 
biceanu, Strădanie perfect dreap- 
tă, menită să demonstreze 
finalmente că şi așa, filtrată 
prin două sensibilități artistice 
diferite, o literatură vie şi de 
bună calitate îşi păstrează sen- 
surile și substanța dintru început. 
Strădanie nu numai dreaptă, 
dar și reuşită, după mine, stră- 
lucit. Pentru că iată: Mircea 
Veroiu tratează primul capitol 
al „Nunții de piatră”, „Fefeleaga“, 
într-o manieră sobră, vecină cu 
austeritatea. Sobrietate în rela- 
tareavieţii acelei femei singure — 
relatare redusă la esența: dru- 
mul spre carieră, încărcatul pie- 
trei, drumul spre casă, drumul 
după bani, drumul la steamp, 
din nou drumul spre casă, moartea 
fetei, ultimul drum; sobrietate 
în imagine — alb strălucitor şi 
negru intens pentru casa aceea 
a Fefeleagăi, răspîntie de viață 
şi moarte, cenușiu pentru cari- 
eră și steamp, locul de trudă nu 
numai al Fefeleagăi, ci și al tu- 
uror, în Valea-Băilor; sobrieta- 


La început de veac: 
o țară de piatră, 
6 lume a suferinței 


te mai ales a încadraturii, de o 
mare forță de esenţializare, toc- 
mai pentru că respinge orice 
detaliu nesemnificativ, oricelinie 
de prisos, orice artificiu; sobri- 
etate în jocul Leopoldinei Bălă- 
nuță, concentrată pe esenţa per- 
sonajului, de tragică și chinuită 
existență; sobrietate, în fine, 
în cîntecele care spun povestea 
Fefeleagăi, cu simplitatea și for- 
ţa emoțională a vechilor cîntece 
populare. Nici o stridență, nici 
un element străin de suflul re- 
ţinut al povestirii, care decurge 
lent şi obsedant, exact ca viața 
acelei femei. Veroiu îşi constru- 
ieşte capitolul din mișcări pu- 
ţine, repetate, care corespund 
exact automatismelor, fixului din 
viața Fefeleagăi. O senzație de 
încremenire, de înghețare a ges- 
turilor, a lucrurilor, a peisajului 
chiar împlineşte frumos, în ima- 
gine, sensul acela de existeniţe 
sfirșite. Nota întregului capitol 
este tragică. Un tragic calm, 
şi el de esență populară, exact 
acela sugerat de textul lui Agâr- 
biceanu. 

Dan Piţa atinge această notă 
tragică — notă care răsună atit 
de des în scrierile lui Agîrbiceanu 
— abia în finalul capitolului său. 
„La o nuntă” se petrece în ace- 
eaşi lume, dar în alt mediu: 
mediul celor cît de cît înavuțiţi, 
dar mai ales setoşi de avuție. 
Nota iniţială aici e grotescul. 
Un grotesc posac, cel al ginere- 
lui cu bani, un grotesc îngrijorat, 
cel al tatălui care-și vinde fata, 
un grotescnepăsător, inconştient, 
cel al nuntaşilor. Dacă Veroiu 
şi-a construit, aşa cum se și 
cădea, capitolul său pe acea 
senzație de încremenire, Piţa 
şi-l construieşte pe “al său pe 


o dublă mişcare: agitația voioasă 
a petrecerii la suprafaţa acţiunii, 
tensiunea care pregătește fuga 
miresei, în interiorul ei, Tensi- 
unea aceease descarcă în dansul 
dezertorului, cele două mişcări 
se frîng dintr-o dată, petrecerea 
se sparge, acțiunea încremeneşte 
în imaginea tatălui, singur în 
curtea pustie, în imaginea dezer- 
torului mort, împodobit cu vălul 
miresei. Trimiterea este directă, 
la sfîrşitul primului capitol, la 
imaginea Păuniţei în rochie de 
mireasă. „Ffefeleaga' şi „La o 
nuntă“ devin, definitiv, „Nunta 
de piatră”, 

Legătura dintre ele, însă, există 
de la bun început, prin celedouă 
personaje-cheie :ceterașul şi dezer- 
torul. Ei sînt pușisă ajungă la nuntă 
trecînd pe lîngă casa Fefeleagăi; 
dezertorul se va așeza chiar pe 
leagănul Păuniţei — gest care-și 
dezvăluie sensul abia în final— 
calul alb este și el acolo; din nou 
dezertorul își va găsi hainele 
de muzicant la crişia de la care 
Fefeleaga cumpăra lumiînări; cete- 
rașul va cînta unul din acele cîn_ 
tece despre Fefeleaga; la nuntă 
apare şi o pereche pe care o 
ştim din primul capitol; peste 
capul miresei din „La o nuntă" 
pluteşte imaginea celeilalte mi- 
rese, a Păuniţei; la începutul 
începutului ospățul seamănă mai 
curînd a praznic, pentru ca final- 
mente să devină, cu adevărat, 
un, praznic pentru dezertor. Lu- 
mea lui Agârbiceanu e completă, 


cu toate legăturile invizibile, 
dar existente, dintre acei oameni 
care au trăit într-un fel sau în 
altul, în avuție sau în mizerie, 
în acelaşi timp şi în același loc: 
la început de veac, într-un pămînt 
al pietrei şi al aurului. Încercarea 
celor doi regizori de a ne-o dez- 
vălui, graţie cinematografului în 
toată complexitatea ei, este pe 
deplin reușită. Actorii (şi nu mă 
gîndesc numai la creația cu totul 
de zile mari a Leopoldinei Bălă- 
nuță, ci şi la excelentele parti- 
turi realizate de Ursula Nuss- 


băcher — mireasa — şi George. 


Calboreanu jr. — mirele —; de 
Mircea Diaconu — dezertorul — 
şi Radu Boruzescu — ceterașul; 
mă gîndesc că ar trebui, 
de fapt, să citez toată distribuția, 
şi atunci spun simplu: actorii, 
actorii, deci, care dau viață cu 
pasiune şi forță de convingere 
personajelor acelei lumi, şi echi- 
pa de colaboratori (losif Demian 
pentru imagine, Radu Boruzescu 
şi Helmut Stiirmer pentru deco- 
ruri, Marilena Șerbănescu pen- 
tru costume, Dorin Liviu Za- 
haria şi Dan Andrei ‘pentru 
muzică) sînt, fără îndoială, păr- 
taşi drepţi la această reușită. 

„Nunta de piatră“ este filmul 
unor oameni sensibili şi deosebit 
de înzestrați, şi el este marcat 
evident și fericit de calitățile 
lor: prospețimea căutărilor, ri- 
goarea rezolvărilor, pasiunea de 
a se exprima strict în limbajul 
filmului, ambiția de a face acest 
lucru pornind tocmai de la lite- 
ratură, grija de a nu se îndepărta 
de ea ci, dimpotrivă, de a-i 
îmbogăţi sensurile prin nuanța- 
re, seriozitate, mai ales seriozi- 
tate, care mărturisește, de fapt, 
respect și dragoste pentru cine- 
matograf. Pentru un cinemato- 
graf de substanţă și de esenţă. 
Pentru un, cinematograf de ți- 


nută. = 
Eva SiRBU 


RE EI ZET E PR EEE A PE E EEA e POE EET E CPR ETER, 


Producție a studioului „Bucureşti“. 


Scenariul și regia: Mircea Veroiu şi 


Dan Piţa, după nuvelele „Fefeleaga“ şi „La o nuntă" de lon Agârbiceanu. 

Imaginea: losif Demian. Muzica: Dorin Liviu Zaharia și Dan Andrei. 

Decorurile: Radu Boruzescu și Helmut Stürmer. Costumele: Marilena 

Șerbănescu. Cu: Leopoldina Bălănuță, Mircea Diaconu. Radu Boru- 

zescu, Ursula Nussbăcher, Eliza Petrăchescu, Petre Gheorghiu, George 

Calboreanu jr., Adrian Georgescu, Nina Doniga, Elisabeta Jar, Ferencz 
Bencze `t 


— N PT 


Cele două filme ale 

tinerilor regizori 

Mircea  Veroiu și 

Dan Piţa, pe lîngă 

interesul artistic e- 

vident pe care îlsus- 
cită, pot reprezenta și un teren de 
meditație asupra evoluţiei cinema- 
tografiei. Nu vreau să spun prin 
asta că „Nunta“ și „Ţara de 
piatră” reprezintă un progres 
absolut sau că înscriu o nouă 
pagină în istoria cinematografiei, 
fie ele și române. Nu sîntem în 
prezența unor capodopere, ci a 
unor îndrăzneţe și interesante 
opere, expresia unor tendinţe 
manifeste de a găsi un limbaj 
propriu. 

Există neîndoios remarcabile 
valori plastice în aceste. filme 
dar, ceea ce e mai interesant, 
sîntem puși în fața unor filme 
simptomatice. Cei doi tineri regi- 
zori năzuiesc să se exprime 
printr-un limbaj cinematografic 
cît mai specific. E o dorinţă 
secretă a fiecărui artist sau a 
unui anume tip de artist să se 
elibereze de aluviuni şi să mear- 
gă spre puritatea genului. Mai 
mult decit atît, această tendință 
spre riguros reflectă indirect o 
nemulțumire față de starea cine- 
matografiei, așa încît nu e abuziv 
să afirm că cele două filme,'unite 
prin stil mai mult decît prin fap- 
tul că pornesc amîndouă de la 
Agârbiceanu, sînt niște opere 
cinematografice polemice. După 
atitea filme neriguroase, pro- 
lixe, încărcate de  pseudobaroc, 
„Țara de piatră" și „Nunta“ 
sînt cu adevărat un eveniment 
cinematografic. Polemica însă, 
în mod nefiresc, împinge spre 
extrem şi, în căutarea purității, 
Mircea Veroiu şi Dan Piţa se 
luptă nu numai cu lipsa de rigoa- 
re şi cu aluviunile, dar şi cu 
diversitatea, ba chiar cu cuvîntul. 
Vom observacă, vrîndsă afirme 
limbajul cinematografic, cele două 
filme trăiesc atît de mult prin 
imagine, încît se depărtează de 
dialog și într-un fel sînt aproape 
nişte filme mute. 


E adevărat, la începuturile 
sale, așa a fost cinematograful 


şi în toate artele există o dorință 
de puritate, de început. 

Însă cinematograful prin defi- 
niţie e un gen compozit şi impre- 
cis. Are dialog şi actori, dar nu 
e teatru. Are imagini, dar nue 
pictură. Are o poveste, dar nu 
e epică, şi ca orice artă are un 
sîmbure de idei care se dezvoltă 
în viziune în cazurile cele mai 
fericite. 

A reduce filmul la imagini, 
oricît rafinament ar dovedi, în- 
seamnă totuși a-l sărăci şi a-l 
închide. E adevărat însă că ori- 
cîte rezerve am avea, aceste 
două filme au avantajul de a 
fi structurate fără lucruri de 
prisos, unitare şi adevărate. 

Filmul „Nunta“ dezvăluie cu 
mare economie de mijloace, o 
adevărată lume a raporturilor 
dintre personaje. Frumuseţile plas- 
tice din „Ţara de piatră" sînt 
remarcabile, suferinţa sub pre- 
siunea rigorii devine hieratică 
şi bizantină. Gesturile umane 
devin sacerdotale. Semnificaţia 
lor se lărgeşte  expurgîndu-se 
de concret. Sint puţine filme, 
dacă sînt, în cinematografia ro- 


Nobleţea persona 
(Leopoldina 


lor antice 
lănuță) 


mână, care dovedesc un gust 
atît de ales şi un rafinament 
atît de înalt. Însă trebuie să spu- 
nem următorul lucru unor re- 
gizori tineri și de mare capacitate 
profesională, că măcar la vîrsta 
lor şi la speranțele pe care le re- 
prezintă, ei nu trebuie să admită 
să fie judecați în context, că 
trebuie să aspire, pentru că pot 
suporta această aspirație, să fie 
judecați în absolut. L-aş sfătui 
pe Mircea Veroiu, de- pildă, să 
nu fie mulţumit chiar dacă ar 
fi comparat cu Antonioni și mai 
are cale de parcurs pînă acolo. 
Să nu fie mulțumit, decît atunci 


Leopoldina 


Fefeleaga lui Agârbiceanu e 
„înaltă, uscată, cu obrajii stri- 
cați de vărsat, arşi de soare şi 
de vinturi, și păşeşte larg, tro- 
potindu-și cizmele tari, pline de 
umflături uscate... Pe muiere-o 
cheamă Maria, dar oamenii, bat- 
jocoritori cum sînt, îi zic Fefe- 
leaga”. 

Leopoldina Bălănuţă şi-a scos 
personajul din zona acestui gro- 
tesc tragic şi nimic din ce ar fi 
putut atrage „batjocorirea' rea 
a satului, nimic din această linie 
strîmbă, caricaturală, care ar fi 
putut altera tristețea pură a 
femeii care-și îngroapă pe rînd 
toți copiii, nu apare pe ecran. 
Fefeleaga Leopoldinei Bălănuță 
are noblețea şi structura tragică 
a personajelor antice, ea este 
însăși esența durerii umane. Si- 
lueta ei fragilă se încarcă cu 
toate suferințele oamenilor, ac- 
triţa îşi înmoaie umerii, se strînge 
în ea, își închide și obrazul şi-şi 
întoarce privirile înăuntru, spre 
lumea moartă de acolo. E o 
mater dolorosa care urcă şi 
coboară la nesfîrşit dealul de 
piatră, ca pe o Golgotă a vieţii 
însăşi, în care te poticnești, 
îţi tragi cu greu răsuflarea, eşti 
gata să te prăbușeşti, dar apoi 
porneşti din nou mai departe: 
din înţelegere resemnată sau 


cînd ar fi comparat cu principiile 
abstracte și pure care guvernează 
artele și lumea. Din acest punct 
de vedere, cred, obiecția pe care 
aş aduce-o acestor filme care re- 
prezintă niște. evenimente, ar 
fi aceea că au descoperit rigoarea 
unității, dar nu aceea a diversi- 
tății. Or,e mai uşorsă dovedești 
că unu e unitar decit să demon- 
strezi unitatea lui zece.Hieratis- 
mul reprezintă totuși o soluție 
prea simplă pentru mari ambiţii 
și să nu uităm că arta 
reprezintă și rigoare şi fantezie. 


Alexandru IVASIUC 


Bălănuță 
3 

poate din instinct vital. E în Fefe- 
leaga ceva din femeia japoneză 
a nisipurilor, care scoate mereu, 
cu răbdare imensă și inutilă, 
nisipurile mişcătoare ce stau s-o 
acopere, e ceva din lupta aceas- 
ta  deznădăjduită cu un fatum 
nemilos, necruţător: nu con- 
tează că la capătul luptei stau la 
pindă înfrîngerea şi moartea, 
contează lupta. Viaţa. Fefeleaga 
Leopoldinei Bălănuță luptă tot 
timpul împotriva morţii: cu bu- 
zele strînse, cu fruntea strinsă, 
cu gloaba bărrînă, ciolănoasă 
și credincioasă, alături de ea. 
Cînd îi moare și Păuniţa, ultimul 
copil, abia atunci capitulează 
şi, fără o vorbă, cu ochiul uscat, 
cu aceeaşi durere conținută, să- 
vîrșeşte gestul ce echivalează 
cu sinuciderea: îşi vinde calul, 
cel de pe urma căruia trăiește. 
Personajul Leopoldinei Bălănuță 
capătă dimensiunile unei meta- 
fore tragice. Un tragism care 
celebrează totuşi forța omului. 
Puterea lui de a se împotrivi 
stupidității rele a destinului, Cu- 
rajul lui de atrăi, Mă întreb cine 
ar fi putut înfăţişa mai cutremu- 
rător ca Leopoldina Bălănuță 
această luptă a vieţii împotriva 
morţii; cred că nimeni. 


Sanda FAUR 


festivalul filmului turistic 
ERA CTT ZEN ED IEI TIBI DEE e AI aa 


O iniţiativă binevenită a Ministerului turis- 
mului, de a organiza anual un concurs cu premii 
pentru filmele care fac propagandă pentru turism 
în România. Un început încă modest, atît prin 
relativul anonimat al evenimentului, cît şi prin 
numărul restrîns al concurenţilor. Totuşi, un bun 
mijloc de a propune atenţiei calitatea și eficiența 
unor specii cinematografice păstrate pînă acum, 
din toate punctele de vedere, în zona preocupă- 
rilor de serviciu. 

Din cele 16 pelicule prezentate, juriul condus 
de scriitorul loan Grigorescu a eliminat 2, ca 
nefiind filme turistice şi a premiat 5: „Bucureşti“ 
de Eugenia Gutu, drept cel mai bun documentar 
turistic al anului 1972, „Veniţi cu noi la sfirşit de 
săptămînă“ de Eugen Popiţa, cel mai bun film 
publicitar, „Comori din străbuni“, pentru regia 
lui Gheorghe “Horvat, „Izvoarele lui Hercule“, 
pentru scenariul lui Al. Sîrbu şi „Poiana Braşov“, 
pentru imaginea lui Francisc Patakfalvi și Sorin 
Constantinescu, 


Veniţi cu noi... 


Poate nu ştiaţi, 
dar avem şi noi 


filme turistice! 


Cîteva impresii de detaliu: 

1. Multe filme obosesc prin lungime — în 
concurs s-au prezentat pelicule de 22, de 35 și 
chiar de 80 de minute, doar 4 avînd sub 10 minute 
de proiecţie. Juriul a acordat premiul pentru cel 
mai bun film publicitar lui Eugen Popiţa, pentru 
„Veniţi cu noi...“, care are 3. minute (onorarea 
financiară a filmelor turistice e deocamdată 
direct proporţională cu lungimea). Ce-ar fi dacă 


n. viitor ne-am ghida de înțeleptul „non mul- 

“3 

2. Multe filme abundă în interminabile panora- 
mice, montajul s-ar zice că n-a fost încă inventat, 
iar ritmul pare că suferă, fie de insolaţie, fie de o 
stare de hibernare, filmele fiind realizate, în 
genere, vara la mare sau iarna la munte, De aceea 
am votat cu ambele mfini pentru premierea filmu- 
lui lui Eugen Popiţa, în care veteranul jurnalului 
nostru de actualități, operatorul N. Marinescu, 
s-a dovedit un inspirat al imaginii, iar regizorul 
— un inventiv în montajul audio-vizual. 

3. Multe filme excelează printr-o stufozitate cu 
desăvîrşire lipsită de orice idee constructivă și 
străină de orice urmă de umor. Filmul „Veniţi 
cu noi la sfîrșit de săptămînă“ de Eugen Popița 
ne-a oferit, din ambele puncte de vedere, o com- 
pensație, deşi — prin pelicula alb-negru de care a 
dispus — a fost cel mai dezavantajat film din 
concurs, 


Val. $. 


ORE N 


drept suport elementele primordiale 
ale vieţii: pămîntul, aerul, apa, fo- 
cul, Pămîntul, hrănit cu ploaie, dar 
şi cu sîngele celor ucişi; pămîntul 
de care se strivește mujicul zbură- 
tor; pămîntul din care-şi construiește 
Borișka clopotul. Asrul îmbibat de 
mirosurile . primăverii, aerul sfișiat 
de țipetele celor ucişi, aerul vibrat 
de sunetul adînc al clopotului, Apa 
— cea a ploilor, cea a unui izvor îns 
se scurg culorile iconarilor 
apa în care se salvează femeia 
apa bălților în care cerul 
indește candid norii albi, 
-cel ca pîrjolește satele 
oamenii, cel care arde icoanele 
tirilor incendiate, cel care 
carnea celui supus la cazne, dar 
și cel care coace clopotul lui Borișka, 
şi cel aprins la sărbătoarea „păgi- 

nilor“. Principiile vieţii sînt dincolo 
de bine și de rău, ele sînt numai fă- 
cute să acţioneze în bine sau în rău 
și asta depinde de om, iar om 
este acela care le știe obliga să-și 
dăruiască binele din ele — află 
Rubliov la capătul drumului său în- 
tru înţelegere. 

Artist de geniu nu este decît acela 
care după ce a trecut prin tot și a 
înţeles tot, după ce l-a durut sufe- 
rința din. jur, găsește încă în el în- 
treagă rezerva de frumuseţe, și la 
fel de întreagă forța de a o dărui 


celorlalţi - a spune Tarkov= 

ski, iar nu e pretextul, 

i ci doar argumentul, nespus de bine 

găsit și prezentat cu claritatea ope» 
relor de geniu. 

Tulburător film. De o imensă 


frumuseţe interio necăutată, dar 
care  mustește tot: plastică, 
sunet, vorbe, gest, mişcarea acto- 
rilor (ce greu e să numești actori 
acei oameni. pogorîţi parcă din icoa= 
i Rubliov, ce greu e să numești 
pe acest Rubliov — Anatoli 
Soloniţin), desfășurarea.  sfișietor= 
tă a episoadelor, care te face să 
deopotrivă trecerea timpului 


lmului, „Rubliov"-ul lui Tarkovski 
cotropită de urmașii e înalţă pe măsura desfăşurării 
NEMA lui Ginghis Han, un i, ca o imensă scară'cu trepte din 
mujic se aruncă din ce în ce mai lungi și mai chinuitoare: 
clopotnița bisericii şi, treptele cunoaşterii şi înţelegerii. 
agăţat de un balon or al timpului său, Rubliov 
numai zdrențe și petice, plutește îl parcurge fascinat, îngrozit, revol- 


Pe la 1400, în Ru 


fi 
s 


strigînd beat de fericire: zbor! tat, refuzîr -| fixeze pe pînză, re- oameni și truda neostenită a 
zbor! Strigătul acela răsună peste fuzînd s: se omenirii imaginea ui de a se ridica peste timp. 
pămîntul de care se va strivi în „ refuzînd de fapt să fie urător de frumos acest film, 
cîteva clipe, pămînt care oglindește al spaimei, cu con- oamenii trăiesc în întuneric, 
în băltoace cerul aspirațiilor lui de vingerea ău se află u o candoare unică și încăpă- 

inele, teaptă lumina viitoare. Tulburător 


zburător... 23 de ani mai tirziu, un b 
băiețandru, pretinde a cunoaște se- a 
cretul turnării unui clopot și obține 
| permisiunea de a-l face, și-l 
și apoi, așezat pe același ) 
dizolvat parcă de ploile primăverii, 
plînge și mărturiseşte că nu cunoaște 
nici un secret şi nu știe cum a făcut 


st film în care plouă 
creşte iarba, tulbură= 
a pe care Tarkov- 


eiul omului, 
sea nobilă pe 
s-o întrevezi, 


totală care include, pe lîng care știe să te fac 


clopotul... Aceste două episoade refuzul de a picta, și pe acela de a dincolo de cumplita sălbăticie a 
| închid ca într-o acoladă 24 de ani comunica cu semenii săi. Cealaltă ăcelui timp. Tulburătoare mai ales, 
| din viața lui Rubliov. Dar anii aceia soluție — aceea de a crea în orice seninătatea — nu, nu aceea rece 

nu sînt strict biografici, ei “nu sînt condiţii, de a te dărui cu totul celor- uscată a scepticului — ci o senină- 

aleși în scopul de a ne face cunoscut lalți, cu totul, şi cu preţul vieţii » H tate caldă, sigură și puternică, se- 

peste secole cum a trăit și creat acel chiar, de a-ți depăși epoca și condiţia Andrei Tarkovski ninătatea, poate, a naturii, care știe 

iconar de geniu numit Rubliov, ci impusă de ea (soluția mujicului că ti | ei este deopotrivă cel al 

reprezintă mai degrabă biografia zburător, so! luția lui Borişka făcă- @ Născut în 1932. Fiul z: ər, ca şi al florilor, cel al pu- 

unei conștiințe umane. Drumul ei torul de IERI o descoperă la poetului Arseni Tarkovski 9 trezirii, Pri și cel al germinației. Poate 

de la experienţa vieții la experiența capătul a 15 ani de tăcere. Înțelege- În liceu încă pictează și ă aici vine și forţa, imensa forţă 

| artistică, rea acelei soluții —tîrzie și scump urmează cursurile şcolii de acestui „Andrei Rubliov.“ 
| Nu întîmplător Tarkovs plătită — înseamnă pentru Rubliov muzică. @ 1952: intră la n-a dat cinematograful 
sează pe Rubliov într inceputa celei mai fertile perioade Institutul de limbi orientale. o ope ît de perfectă.  Demult 

: naje — simbol al geniu din creaţia sa. Piatra de tem Renunţă curînd, descurajat un pe venit de atît de departe 

| Ca şi mujicul zburător, c operei sale de maturitate, de caracterul „matematic“ al nu şi-a trimis mesajul atît de departe. 
făcător de clopote, el îns din care Tarkovski limbii arabe. @ Pleacă în Dacă ar fi ca cinematograful acuzat 


intei treimi“. Uni ste $ Siberia cu o echipă de pros- de a nu fi artă să se apere (în fața 
de infinită armonie între pecții geologice. Ş 1956:intră omenirii fie și cu un. singur film, 
ve şi culori, ea este, într-a la V.G.1.K. — Institutul cine- filmul acela ar numi „Andrei 


egală măsură, harul și 
experienţa suferinţei şi m r 
ei în opera de artă, nevoia de lumină 


şi presimțirea triumfului ei asupra e s e matografic — la clasa lui Rubliov”, $ 
întunericului, protestul la cruzime Pentru că e pictată Mihail Romm. & 1960: lucrare Eva SÎRBU 


perienţelor, de diplomă „Ccmpresorul și 


| şi triumful spiritului asupra e 
| finalmente, victoria - vieţii într-un forță unică cre- vioara”. Întilnire cu colabora- i eA pn Na Te 
| timp al morţii. O victorie pașnică, a -un posibil echi- torii săi de mai tirziu: Vadim Producție a scudteulii MORI 


lusov şi compozitorul Viaces- Regia: Andrei Tarkovski. Scenariul: 


obținută cu armele marilor spirite, i Mi 
: y lay Ovcinikov. @ 1962: reali- Andrei Mihalkov, Andrei Tarkovski. 


dorită linişte pa 


| care iau asupră-le tot chinul omenirii tru ski € € - 
| şi-l înapoiază în frumuseţea cea mai tot filmul ac zează „Copilăria lui lvan“. imaginea: Vadim lusov. Cu: Anatoli 
i, pură. și cea mai adevărată: aceea singura în cu singu Începe să se gîndească la Solonițin, lvan Lapikov, Nikolai 
| născută din -reacția la urfi, adică trecînd, și trecîndu-ne, printr-un „Rubliov“. Lucrează la el Grinko, Nikolai Sergheev, Irma 
| layräu'# -> i nesfîrșit labirint “ir dar nu fără patru ani. @ 1971: „Solaris“ Rauș, Nikolai Burliaev. 
Gindit în episoade care stau ală- ieșire. Episoadele filmului — trep- — film de anticipație. Premiul Criticii Internaţionale — 
| turi în virtutea ideii, nu a acțiunii tele experienței Jui Rubliov -—au 


16 


un film zguduitor — 


Filmul unui geniu 


De ce nu se 


De ce în filmul meu nu se 
vede cerul; ci numai pămîntul şi 
ploaia? Cred că am făcut-o 
inconștient. Dar trebuie să măr- 
turisesc că înainte de orice mă 
interesează pămîntul. Am fost 
întotdeauna captivat de procesul 
de germinaţie, de creşterea a 
tot ce se naște pe pămintul 
acesta, arbori, iarbă, toate tin- 
zind către cer. Din acest motiv, 
în filmul meu, cerul-nu figurează 
decît ca un spaţiu spre care se 
îndreaptă tot ce crește pe pămînt. 
Pentru mine cerul, ca atare, n-are 
nici o semnificație simbolică. E 
un spaţiu vid. Doar reflectarea 


lată un lucru curios. Tot ce am 
realizat şi tot ce am intenția să 
realizez pe viitor este legat de 
personaje care trebuie să învirgă 
nişte greutăţi, care trebuie să 
învingă în numele acelui optimism 
la care ţin atit şi de care vortesc 
mereu. Altfel spus, tema artei 
mele este: un om, susţinut de o 


De ce caut suferinţa? 


vede cerul? 


lui pe pămînt mă poate interesa, 
reflectarea lui în rîuri, în băltoa- 
ce. În scena cmului-zburător, 
cerul nu se vede decît oglindit în 
apa rîului — deci pe pămînt — 
ceea ce pentru noi este rezolvarea 
vizuală a unui principiu. Singurele 
relații importante sînt acelea ale 
omului-zburător cu pămîntul, 
pentru că între el şi cer nu există 
nici o relație... În general iubesc 
pămîntul. Nu văd noroiul, nu 
văd decît pămîntul amestecat cu 
apă, nămolul fertil în care zămis- 
leşte viața. lubesc pămîntul. Îmi 
iubesc pămîntul.., 


idee, caută cu pasiure răspursul 
la o întrebare și, în căutarea sa, 
ca să înțeleagă realitatea, trebuie 
să meargă pînă la capăt. El 
reușește să înțeleagă numai tre- 
cînd prin îrcercări, prin expe- 
riențe personale. Suferinta fnno- 
bitează. 


_pe ecrane 


Cine e 


„Rubliov vede şi percepe 
acest univers cu durere şi sfişiere. 


Dar el nu .exprimă greutatea- 


copleșitoare a acestei vieţi, a 
acestui univers —el caută sămînța 
speranței, a dragostei și a cre- 
dinţei în oameni! timpului său. 
Şi exprimă: acest lucru prin 
propriul lui conflict cu realitatea, 
nu în mod direct, ci prin aluzii — 
și prin aceasta este genial. Pentru 
că idealul moral pe care-l caută 
Rubliov se află chiar în elAnsuşi, 
şi prin el însuşi Rubliov exprimă 


Rubliov? 


speranța unui întreg popor, aspi- 
rațiile sale, setea de unitate, de 
fraternitate, ce dragoste — de 
tot ceea ce lipsea atunci poporu- 
lui. Toate acestea Rubliov le 
simte. El presimte unificarea 


“Rusiei şi progresul ei, şi are 


speranţa în viitor — speranță 
care, doar ea, poate să înflăcăreze 
mulțimile. În aceasta stă geniul 
lui Rubliov. El, exprimă speran- 
tele şi- idealul moral al unui 
întreg popor, nu numai reacţiile 
subiective ale artistului confrun- 
tat cu lumea exterioară. 


Un monument al istoriei filmului 


De ce n-am filmat color? 


Alb-negrul este mai realist, 
pentru că, după e, cine matce- 
graful în culori n-a reuşit să 
atingă încă stadiul realismului, 
seamănă mai mult a fotografie 
colorată și, oricum ar fi, apare 
totdeauna cu o tentă exotică. 
Fiziologic vorbind, în viața reală, 
omul este prea puţin frapat de 
culoare — în afară de cazul cînd 
este pictor şi o-caută în med 
conștient; sau caută il 
dintre culori, fără să fie în med 
special atras de culoarea în sine. 
Or, ceea ce mi s-a părut impor- 
tant a fost să relatez viața. Pentru 


mine viața, în circmategraf, se 
traduce fn- imagini alb-regru. 
Relația dintre finalul în culori şi 
restul fiimului în alb-negru a 
vrut să exprime relația dintre arta 
lui Rubliov şi viaţa lui. Explicaţia 
mai prozaică ar fi aceasta: pe 
de o parte, viaţa de toate zilele, 
realistă, “raţională, de cealaltă 
parte, convenția expresiei artis- 
tice a vieții, etapa ulterioară a 
unei suite logice. 


(Extrese dintr-un interviu al lui 
Andrei. Tarkovski, iulie 1969.) 


pt rtcetă 


= 


“Invăţaţi istoria 


Maria Stuart şi Elisabeta! 
Ce nedrept ar fi să vedem 
în ele personalități 
radical deosebite! 


Neajunsul filmelor des- 

pre o personalitate, o 

i epocă sau numai un 
mare eveniment este 

acela de a concentra 

atîta lumină asupra subiectului, 
încît motivația şi condițiile 
lui rămîn adesea în umbră. Oricît 
ne-ar impresiona tăria de caracter 
a Elisabetei, judecata ei aproape 
masculină, abilitatea — și reușita— 
politicii sale, să nu uităm că jocul is- 
toric al reginei avea ca uriaș fundal 
Anglia însăşi cu o economie, o popu- 
lație, un sistem social, cu interese 
de apărat, cu aliaţi și vrăjmaşi, şi că 
acest complex eșichier, pe care un 
suveran nu mută piesele cum vrea, 
reprezintă o tradiţie politică slujită 
de mai multe generaţii de Tudori și 
Stuarţi. Orictt de sensibili la femini- 
tatea, farmecul și tragedia Mariei 
Stuart, să nu uităm, de asemeni, că 
guvernarea acestei prințese, scoţia- 
nă prin naştere, franceză prin edu- 
caţie, catolică prin convingeri şi 
politică, a căzut rău, exact în vremea 
cînd, datorită Reformei, Scoţia se 
pregătea pentru unirea cu Anglia. 
Așadar, acţiunile Elisabetei nu pot 


fi înţelese și caracterul ei este greu 
de apreciat fără s-o situăm în linia 
de conducători ai Angliei ilustrată 
de tată! ei Henri VIII (începuturile 
anglicanismului), fratele ei Eduard 
al Vl-lea (întărirea Reformei), sora 
sa Maria Tudor (restaurarea cato- 
licismului), Elisabeta însăși (restaura- 
toarea anglicanismului) şi nepotul ei 
James |, fiul Mariei Stuart (unitatea 
Angliei cu Scoţia). După cum, pen- 
tru a înţelege drama nefericitei 
regine a Scoției, trebuie să ne aple- 
căm puţin asupra istoriei de atunci 
a întregii sale ţări, sfişiată de lupte 
politice şi religioase. 

Mi se pare că filmul lui Charles 
Jarrott face prea puţin apel la acest 
funda! de evenimente, insistînd asu- 
pra trăsăturilor de caracter ale celor 
două personalități de prim plan — 
Maria şi Elisabeta. Cea dintîi — fru- 
moasă, învățată, dornică de viaţă și 
de putere, deşi puţin pregătită să 
conducă o ţară — cade victimă lup- 
telor interne între aristocrații an- 
glicani și catolici, pionii unui con- 
flict şi mai aspru între Anglia și 
lumea catolică (Franța, Spania, Pa- 
pa). Elisabeta este omul politic, 


lucid și tenace, pentru care primează 
raţiunea de stat. De aceea nu se că- 
sătorește, de aceea vrea pieirea 
Mariei şi tot de aceea va lăsa tronul 


Angliei lui James |, fiul-victimei sale, 
În toate acestea filmul respectă ades 
vărul. Retuşurile sînt puține (asta 
fel, Maria nu avea, pare-se, silueta 
grațioasă a Vanessei Redgrave, fiind 
mai degrabă o „femeie forte”; Eli- 
sabeta era înaltă, urîtă, de o nesfiru 
șită vanitate; cît privește ambiția, 
cruzimea și lipsa de scrupule, nu 
erau deosebiri între cele două ve- 
rişoare în care epigonii au văzut, 
pe nedrept, personalități radical 
deosebite). Personajele secundare — 
sfetnicii Elisabetei ca și Bathwell, 
Darnley, Riccio — sînt reuşit recon- 
stituite,  Ambianţa, costumele, pei- 
sajele. vădesc preocuparea . realiza» 
torilor pentru o cît mai înaită fide- 
litate față de documentul de epocă, 
Pentru a fi fost însă o mare creaţie, 
filmul ar fi trebuit să înfăţișeze mai 
limpede resorturile politice, sociale, 
religioase care au comandat în chip 
determinant acţiunile Mariei și Eli- 
sabetei. Dar aceasta este exigenţa 
specialistului și ea precede dintr-o 
concepţie despre rolul personalită- 
ţilor în istorie pe care negreșit crea- 
torii filmului „Maria Stuart“ n-o 
împărtășesc, 

Virgil CÂNDEA 


Producţie a studiourilor engleze. 
Regia: Charles Jarrott. Scenariul: 
john Hale, Imaginea: Christopher 
Challis. Cu: Vanessa Redgrave, Glen» 
da jackson, Patrick McGoohan, 
Timothy Dalton, Nigel- Davenport, 
Trevor Howard, lan Holm, 


e eo o pe e o e BR DR Sp = 


pz [$ 


pe eastman color 


Mary. 
regina Scotiei 


Îmi plac foarte mult 
reflexiile înțelepte ale 


inema publicului, tragi cu ure- 
chea şi auzi cîte o voce 

a adevărului, Așa mi 

s-a întîmplat și la 

„Mary“ — la ieșire, cînd un glas cu 
oftat a spus — net, implacabil — cu 


adîncă înțelegere: 
—-„Reginile astea e şi ele femei“... 


Fireşte, mi-am zis — ce a fost 
acest film decît o luptă între două 
femei — una care îi făcea regi pe 


iubiţi și alta care-i cam omora (pe 
aceiaşi). Bărbaţii sînt victimele de 
data asta, și-am putea mult divaga 
pe tema bărbaţilor, victime istorice 
ale femeilor — și invers. 
Sigur.că e o plăcere.să vezi două 
mari actrițe care „se fac“ că nu se 
pot suferi (Glenda Jackson părea 
mai sinceră în chestia asta...) — două 
actrițe total deosebite, fatalmente 
rivale, „de la natură“, de la fizicul 
lor, temperament, în fine de la rol. 
Ne-am așteptat însă la mai multe 
scîntei, ba putem chiar spune că am 
sperat la un adevărat „caft“: — dar 
gentlemanul tot gentleman — nu a 
făcut-o ca în Caragiale, cînd se 


întîlnesc Didina Mazu şi Miţa Baston 


tot Glenda Jackson mi s-a 


(o 


părut mai... ploieșteancă, mai de la 
11 februarie...). Afară de asta ne-am 
mai plimbat prin castele cu muzeul 
de clasa l-a primară (pentru repe- 
tenţi), am văzut că Scoţia trebuie să 
fie o ţară foarte frumoasă, și ne-am 
întrebat de ce atîta zgîrcenie la 
locuitorii unei ţări așa de frumoase? 
Dacă natura a fost darnică, de ce să 
nu fie și omul? Apoi ne-am zis că 
mai bine zgîrciți, decît darnici prea 
din cale-afară, și-am trecut la o altă 
lecţie de istorie, mai de vale, și fără 
două femei, cu una singură dar... 
bună. ` 

Pentru nemulțumiți se mai poate 
face ceva: serialul de la tv. adus din 
sadism ca să concureze filmul, ca să 
nască discuţii aprinse la birou, ca să 
ne arunce cu praf în ochi că reginele 
sînt o excepţie. Aşi! Aș spune că nu 


există o excepţie decît cînd sînt 
regine. încoronate. Că de neîncoro- 
nate n-a scăpat nimeni... 


Şi pe urmă o istorie, oricît de fru- 
moasă, de măreaţă, de sfîntă, de 
adevărată (mai ales adevărată) fără o 


femeie, oricît de... și de... n-are niciun , 


haz. E ca o cronică fără haz scrisă la 
„Mary, regina Scoției“. 
Gelu IONESCU 


O rivalitate istorică 


Dar istoria? 


1. Ce vîrstă avea Maria cînd a fost încoronată regină a Scoției? 


2. Mama Mariei Stuart, catolică de origină franceză, a devenit 


regentă a Scoției. Cine a fost? 


mai tîrziu 


3. Primul bărbat al Mariei Stuart era fiul cărei regine? 

4. Cum a devenit Maria Stuart regina Franţei şi cîţi ani avea? 

5. Unul din verii Mariei Stuart a fost cel de al doilea soț alei. Cum se numea? 
6. Elisabeth l-a, regina Angliei, a trimis curtezanul ei favorit s-o peţească 


pe Mary. Cine era? 


7. Maria Stuart a fost forţată să abdice-în favoarea fiului ei. Ce rol a 


acesta în istoria Angliei? 


jucat 


8. Cîţi ani avea Maria, regina Scoției, cînd a fost executată? 
E E 


RĂSPUNSURI: 


‘uo əp çp (8 :JojjiuDn3$ DiasDulp JajasD puiziy2s2p ‘i yIƏqos3 19018914 
DəuDow D) 'JəySuy JO | qoəpj !$ 13[io2$ JÐ 2824 JA Q020) (Z 1431592127 
əp 99u09 Aəapng əqoy (9 :42lu:pg poj ‘moma ua (G tiuo 9) 


` D3AD HOMIS DDW 
UMd, (f :sipaw ap 


:251n59 


"I9UDIJ jD 2894 4074 'D3|-|| JD ȘIOdUDI NI D1407psp2 
Dui/a4109) (E 


əp ənow (z tuny pnoy (4 


Cineaştii italieni continuă . 


seria rechizitoriilor. 
Trăiască filmul militant! 


Două ore petrecute în 
sala unui tribunal sici- 
lian. Argumentele se 
înfruntă. De fiecare 
cuvînt poate depinde 
sentinţa : condamnat sau 
achitat. În boxa inculpaţilor se află 
mai mulți reprezentanţi ai Mafiei. 
De la marii potentaţi — proprietari 
a sute de apartamente, a super-mar- 
ket-urilor, a zeci de vile şi hoteluri — 
şi mai ales stăpîni asupra destinelor 
coninsularilor tor, şi cîţiva reprezen- 
tanți ai acestora din urmă, biete 
unelte aflate la discreția Mafiei în 
lupta ei pentru acapararea şi men- 
ținerea puterii. 

Din nou fenomenul Mafiei e înfăţi- 
şat fără menajamente. În labirintul 
crimei sînt e, cu premeditare 
sau din pură întîmplare, mereu noi 
victime. Martori fără voie la fără-de- 


inema 


legi petrecute la lumina zilei, în 
plin oraş, îşi văd viaţa pusă în 
primejdie. lar atunci cînd scapă, 


temători, ei aduc drept mărturie 
doar tăcerea lor. Și tăcerea nu poate 
fi condamnată, ei nu pot fi socotiți 
lași, de vreme ce legga nu le poate 
apăra dreptul la viaţă; de vreme ce 
principiul justiției: „legea e egală 
pentru toți“, care ornamentează sala 
procesului, apare drept o tristă 
ironie, o sfidare. 

Și trocul cu moartea continuă, 
Se încheie la o cafea, într-o piață 
publică; „Ucizi pentru o jumătate 
de milion de lire?'. Din acea clipă 
acceptarea ca și refuzul înseamnă 
în egată măsură semnarea propriei 
sentinţe. 

La procesul la care asistăm faptele 
par a se derula altfel. Împotriva celor 
din boxă se adună probe după probe, 
se găsesc chiar și martori — curajoşi 
sau disperaţi — capabili să depună 
declaraţiile incriminatorii. Legea pare 
să fie — o clipă — egală pentru 


toți. O clipă, Apoi dosarele încep să 
dispară, corpurile delicte de ase- 
meni, martorii sînt eliminaţi, chiar 
cei împuterniciţi să judece, nu se pot - 
sustrage șantajului şi amenințărilor, 
Din lipsă de probe, achitarea devine 
inevitabilă. Cercul crimei se închide; 
O dată eliberaţi, cele două bande 
rivale redeschid focul. Foști acuzaţi, 
posibili martori, judecătorul chiar, 
cad în această ștafetă  macabră, 
Oricine a văzut ceva, oricine a șoptit 
ceva, oricine e bănuit a şti ceva, e 
lichidat. Se moare la volanul mașinii 
sau trecînd pe o stradă. Se dispare 
în containerele cu cimentul pregătit 
pentru șoselele Siciliei sau în presele 
gigant pregătite pentru mormanele 
de fiare vechi, 

Magnetul dezbaterilor judiciare 
funcționează și de astă dată, Filmul 
urmează, cînd sobru, cînd retoric, 
stilul specific proceselor. Demonstra- 
ţia e condusă cu precizie, înlănțuind 
pas cu pas cauza cu efectul, punctată 
de personalitatea reală a cîtorva 
valoroși actori (Enrico Maria Salerno, 
Georges Wilson). În „Umbra violen- 
tei", această recentă producție a 
studiourilor italiene (1972), continuă 
seria filmelor-rechizitoriu, intentate 
de către cineaștii Italiei, societăţii 
italiene de azi. 

Adina DARIAN 


Producţie a “studiourilor italiene. 
Regia: Florestano Vancini. Scena- 
riul: Massimo Felisatti, Fabio Pittor- 
ru, Florestano  Vancini. Imaginea: 
Toni Secchi. Cu: Enrico Maria Sa- 
lerno, Gastone Moschin, Riccardo 
Cucciolla, Mario Adorf, Ciccio In- 
grassia, Aldo Giuffre, Ferruccio de 
Ceresa, Turi Ferro, Mariangela Me- 
lato, Georges Wilson, Julien Guiomar 


19 


'Dodes 


Amărăciunea, cînd în- 
crîncenată, cînd ușor 
inema distanţată, cu care Ku- 
rosawa prive,te lumea 
mizeră a unui bidon- 
ville, mi-a amintit că 
aceluiași regizor îi. datorăm ecrani- 
zarea gorkianului „Azil de noapte“, 
Dar atunci adaptarea  psihologijlor 
gorkiene la condiţiile Japoniei lăsa 
spațiu pentru nonconcordanţe. Acum, 
povestirea lui Yamamoto, scriitor 
din buna tradiţie realistă, servește 
ca precis material dramatic cinema- 
togrăfului de dură descripţie socială 
practicat de Kurosawa. Oameni 
izolați, repudiaţi de societate. Toki 
oraşul tentacular, pare că nu exi 
nici sunetele: metropolei nu ajung 
pînă aici, la marginea sa, unde sînt 
înghesuite unele în altele, locuinţe 
improvizatey cu neașteptat aer de 
cămin. Doar strigătul „dodes*ka- 
den“, „dodes'ka-den“, imitînd clopo- 
tul avertizor al tramvaiului, repetat 
obsesiv de copilul arierat cu visuri 
de vatman, amintește lumea de din- 
colo, prin care eroii trec pentru 
scurt timp. Un pui de om hămesit 
adună în oraș hrană pentru el și 
părintele său (arhitect ratat, trăind 
şi el mereu aceleași imposibile vise), 
are în drumurile sale o unică cale: 
uşa din dos, pe care poate fi primit 
sau alungat; oricum, din lurnea de 
dincolo vedem numai reversul, sor- 
didul. 

Izolarea, ca şi sărăcia, este deplină, 
Tot aici au venit să se ascundă și 
cei marcați de o mare durere. În- 
tre atîtea suferințe există o înţe- 
leaptă discreție. Dar și răbdared-i 
tot atît de fără de măsură. Și doar 
o mare înțelegere și dragoste pentru 
oameni putea echilibra dramatic 
atitea tragedii paralele. Destine cum- 
plite, existențe inconștiente, răni 


20 


ință de vindecare ori pasa- 
“îngeri: stau alăturate într-un 
unde pare a nu mai încăpea 
Dar tocmai acestor cameni 
te. destinat m ! un plus de 
i -i ocolește. 
Tipuri umane se văd definite pri 
chipurile sufe dar 
tabloului s-a dimensionat tocmăi [ 
omenescul cu care sînt fiecare pri- 
vite și înţelese: Paradoxal, din- ase- 
menea existențe și stări-limită 
degajă o poezie și un umor discret, 
apt să elimine croarea. s 
Din „Dodes’ka-den“" sînt alungate 
arborescențele descriptive ori vio- 
lențele de suprafață, care ne-au iritat 
uneori la Kurosawa cînd aborda 
contemporaneitatea,  Patetic, - fără 
efortul de a fi, emoţionant în pofida 
unei anumite detașări în povestire, 
tulburător prin lumea ce ne-o des- 
coperă, acest Kurosawa deschide 
şi un firav drum spre lumină. Plă- 
pîndă undă de optimism. Cu cît 
este mai terifiant spaţiul în care 
apare cu atît mai dătătoare de spe- 
ranță este fărima de lumină. Cu ea 
vom rămîne după tragedia faptelor. 


Florica ICHIM 


DRE FETE PEE e PERLE ZE SENEI 
4 Kurosawa își desenează 
afișeie. lată o mostră 


Producţie a studiourilor japoneze. 
Regia: Akira Kurosawa. Scenariul: 
Akira Kurosawa, Hideo  Oguni, 
Shinobu Hashimoto. Cu: Yoshikata 
Zushi, Junzaburo Ban. 


pe care îl reproducem în alb- 

negru, poartă semnătura sa 

În 1936, în urma unui concurs 

anunţat în presă, devine asistent 

de regie la laboratoarele Phòto 

Chemical asociate mai tîrziu cu 

una din principalele case de 

filme japoneze, „Toho“ Q Scrie, 

numeroase scenarii realizate de 

alţi regizori @ E admis asistent 

al celebrului cineast Kajiro 

Yamamoto @ În 1943 semnează 

primul său film, „Legenda marelui 

Judo” Q Azi, multe dintre operele 

sale sînt capodopere nu numai 

ale filmului japonez, ci și ale celui 

universal. Cităm dintre ele: „Ras- 

K homon (1950); „lIdiotul“ (după 

urosawa Dostoievski — 1951); „Ikiru" 

(1952); „Cei şapte samurai“ 

(1954); „Castelul păianjenilor“ (in- 

1910 @ Prima sa pasiune e pic- terpretarea lui Shakespeare după’ 

tura. Urmează școala de artă Macbeth — 1957); „Azilul de 

plastică de la Doshusha. Parti- noapte” (după Gorki — 1957); 

cipă la mai multe expoziții @ „Barbarossa“ (după Yamamoto 

Nici azi nu a abandonat activită- Shuguro —. 1964); „Dodes'ka- 

țile sale plastice. Unul din cele trei den“ (tot după Yamamoto Shu- 
afișe pentru filmul „Dodes’ka-den", guro — 1970). 


Q S-a născut la Tokyo în 


Kurosawa despre Dodes'ka-den: 


„Pentru mine, vînzătorul de zdrenţe și fiul lui sînt repre- 
Zentativi într-un anume sens pentru o pătură socială a Japoniei 
de azi; unele dintre personaje, ca cel al estropiatului, sînt pe 
jumătate realiste, pe jumătate simbolice; altele, cum ar fi 
tînărul Rockuchan, „nebunul tramvaiului”, este în - întregime 
simbolic. și ar reprezenta artistul care creează totul doar prin 
forța imaginației sale.“ 


Eu nu văd, tu nu 
vorbești,elnu aude 


Producţie a studiourilor italiene, Re- 
Mario Camerini. Scenariul: Cas- 
tellana, Pipolo, Camerini. Imaginea: 
Luigi Kuveiller, Cu: Alighiero Nos 
chese, Enrico Montesano, Castone 
Moschin, Isabela Biagini, Francesca- 
Romana Coluzzi şi Vittorio De Sica 


film al lui Mario 
Camerini, unul dintre apreciații 
i italieni ai anilor *30, 
se înscrie în' linia “ creaţiei 
autorului în care predomină 
comedia avind ca eroi oamenii 
simpli, care trăiesc cu spe- 
ranţă că într-o zi le va surîde 
şi lor norocul. 

Eroii comediei sînt două 
erechi de tineri provinciali 
și un industriaș lombard, ve- 
niți la Veneţia, în promenadă, 
dar și cu speranţa unui po- 
sibil miracol pecuniar. 

Toţi aceşti oameni, pe căi 
diferite, vor fi implicați. ca 
martori ai unei crime, Dar 
conform principiului “sn-am 
Văz n-am “auzit, nu “ştiu” 
ei preferă să mintă, punîn- 
du-se astfel în posturi care de 
care = mai ridicole. Atenția 
spectatorului œe antrenată 
printr-un ritm bine, susținut, 
punctat de momente de umor, 
negru şi datorită personaje- 
lor creionate firesc. 


Stere GULEA 


Grozavul 
'din a V-a B 


PR ea ae Dau a FE 
Producţie a studicului Maxim Gorki. 
Regia: Ilia Frez, Scenariul: V, 


ardînin. Cu: Andrei Voinovski, Roza 
Aghişeva, T. Peltţer, E. Auerbah, N. 
Bespalova 


Ce te-ai face dacă te-ai 
trezi întrebat cum dorm gi- 
rafele, cum. poţi ajunge cam- 
pion de înot, fără să știi să 
faci nici pluta și tot felul de 
alte  năstrușnicii? Așa ceva 
i se întîmplă lui Boria Zban- 
duto; grozavul din a V-a B. 
care arè de rezolvat „proble- 
me” de acest fel pentru că 
a fost numit îndrumător al 
celor mai mici colegi ai săi 
de școală. 

Deci din nou un film despre 
universul copilăriei cu nume- 
roase întîmplări hazlii care 
amintesc celor ce-au uitat 
că puritatea, candoarea și 
ingenuitatea celor mici nu 
sînt minuni. 


lulian GEORGESCU 


E opoveste veche 


Producţie a studiorilor DEFA-Ber- 
lin. Regia: Lothar Warnecke. Cu: 
Benjamin Besson, Christian Steyer, 
Katharina Thalbach A 
iu] 

Într-adevăr o poveste ve- 
che cu un băiat iubește o 
fată, dar fata iubește alt băiat. 
Prima iubire, prima dezamă- . 
gire, la vîrsta la care dragostea 
e trăită cu elanul și pasiunea 
tinereţii. Un film sensibil și 
nuanțat,. chiar dacă pe alo- 


„curi, inegal, care are meritul 


de a aduce din nou în discuţie 
felul în care tinerii muncesc, 
iubesc, trăiesc în societatea 
de azi, 

: Monica STANCIU. 


a 


Salvarea 


Un om e atins de o 

boală incurabilă și știe 

acest lucru. Suspendat 

cum e între un trecut 

aproape neverosimil și 

un viitor ireal, unde 
totuşi flutură luminile miraculoase 
și nesăbuite ale speranţei, el cîntă- 
reşte altfel timpul. 

Eroul prezentului film polonez 
este un savant, biolog de mare 
renume, încă tînăr, care își vede 
anihilate aspiraţiile şi drumul oprit 
de bariera abstractă a unor radio- 
grafii ce îl condamnă. Începe lunga 
experiență a spitalului, evoluția 
obscură și neștiută a bolii. De la 
primele minute ne aflăm în spital, 
pe care nu-l părăsim pînă la final. 
Tema de care se ocupă însă filmul, 
dincolo de aceste date, este a solida- 
rității, a comuniunii în suferinţă. 
Asistăm la o umanizare întru nenoro- 
cire a biologului, la început închis 
în propria sa dramă, impermeabil și 
indiferent la chinurile, singurătatea 
şi moartea, celor din paturile vecine. 


El se, agaţă cu disperare de fostele 
lui preocupări, de lucrări și de 
tratate, ignorînd cu obstinaţie reali- 
tatea în care se află. Abia tîrziu își 
va părăsi el refugiul ireal, accep- 
tîndu-i pe ceilalți, ascultîndu-i, accep- 
tîndu-și propria situație, absorbit 
de această umanitate a suferinţei: 
O salvare, dacă nu a trupului, 
măcar a inimii asaltate de înțelegere 
și de milă, 

Cineastul filmează această tristă 
parabolă, cu ochiul obiectiv și apa- 
rent rece al unui documentarist: 
Întîmplările crude sau dezolante ale 
spitalului, “ritualurile atroce, care 
acolo se desfășoară cu firescul coti- 
dianului, vin să ne biciuie nervii și 
sufletul «cu, insuportabilele lor ade- 
văruri. Tragediile individuale se to- 
pesc, anonime, se contopesc într-o 
aceeași dilemă, atît de departe de 
lumea parcă visată de afară. 

Filmul e dur, fără concesii de 
nici un fel, închis ca o sferă plină de 
negre străluciri. Salutîndu-l ca pe o 


Egor Buliciov 
şi alții 


bine ascunsă sensibilitate vibrează 
cu un fior, nu te poţi împiedica să 
te simţi ușurat cînd ieși din sală, în 
stradă, unde totul, frigul, zgomotul 
maşinilor, înghesuiala oamenilor, vor- 
besc nsstăvilit despre viață, 


Dan: COMŞA 


Opera 


„Salvarea” marchează debutul 
în lung-metrajul artistic al regizo- 
rului Edward Zebrowski, 35 de 
ani, co-scenarist al lui Zanussi 
(„Viaţa de familie”) şi la mai 
multe filme de televiziune. El 
însuşi a semnat citeva documen- 
tare şi două tele-filme: „Norocul'” 
și „O zi de noiembrie”, Scenariul 
acestui prim film al său a fost 
scris în forma unor notații 
de jurnal, înregistrînd zi de zi 


=) 


E prea teatru prin 

excelenţă stă stră- 
Inema uită piesă de' maturi- 

tate gorkiană, pentru 

ca un regizor inteligent 
JVE 


(și Serghei Soloviev a 
dovedit că este) să n-o înfrunte alt- 
fe! decît pe prop ei teren. Adică 
exploatindu-i la n mumivirtu 
de atmosferă, cuvînt, conflicte 
paroxistice, personaje bizare ce ră- 
sună în ambianța morții violent re- 
fuzate de ca nişte < goarne- 
simbol ale unei judecăţi nu de apoi, 
ci im ciale, ale revoluției. 
i au doar fundal — cum 
e sugerată într-un -gener ca de 
documentar, frumos ca e, dar 
siv de lung —-ci ale revoluției 
active, vînt de viaţă și mo 
clațină din temelii clanul Bulfciovilor. 
Ca de obicei, Gorki își ia de piept 


e s 


personajele, le răscolește pină în 
str 


funduri adevărurile” şi erorile. 
r condamnările lui sînt tulbură- 
toare, pentru că sînt însoțite da un 
profund respect si în gere 

nuanţată —- pentru nenorocirea fie- 
căruia: Egor cel despotic, dar atit 


Producție a studiourilor poloneze, 
Regia şi scenariul: Edward Zebrow- 
ski. Imaginea: Jan Hesse. Cu: Zbig- 
niew Zapasiewicz, Maja Komorow- 
ska, Marian Opania. 


prima 


gîndurile și reacțiile unui savant 
atins în plnă activitate de o 
gravă maladie, care-i schimbă 
neprevăzut cursul vieţii şi al 
profesiunii sale. La acest scenariu, 
Zebrowski a lucrat timp de doi 
ani şi, desigur,el reprezintă în 
oarecare măsură şi concluziile 
unei experienţe personale, regi- 
zorul fiind el însuși bolnav şi 
obligat să petreacă mai multe 
luni într-un spital. 


Într-un spital... 


„Am încercat — spune regizorul Zebrowski 
— să fac un cinema psihologic. Un cinema care 
să pătrundă în profunzime sentimentele şi 
reacţiile cmului. Nu îmi plac secvențele retros- 
pective, 
mecanic. Deși filmul meu se petrece într-un 
spital, nu vreau să vorbesc despre. doctori şi 
nici despre bolnavi, ceea ce mă interesează 
sînt problemele psihologice și morale, şocul 
emoţional care, într-un 
modifică judecățile noastre fundamentale des- 
pre viaţă”... z 


T TRETIA SED BOL EAA E E ESE 
Marele Premiu... 


Zebrowski a ales ca principali colaboratori 
pe operatorul Jan Hesse („Structura cristalu- 
lui“, „Viaţă de familie“, „Jocul“ și „Casa de 
alături”) şi pe actorii Maja Komorowska și 
Zbigniew Zapasiewicz („Casa de 
toți trei lansați, după cum se vede, în filme!e 
lui Zanussi. Putem spune că acest nou cuplu 
din filmul polonez s-a făcut cunoscut în special 
datorită telefilmului lui Zanussi, „Casa de 
alături“, care a fost premiat cu Marele premiu 
şi cu Premiul de interpretare feminină la 
Festivalul de la Bergamo-—San Remo în 1971. 


A IL AO Ta i OI ee, 
<40 vedetă confirmată: Maja Komorowska 


consider flash-back-urile un truc 


asemenea mediu, 


alături”), 


a (şi mai ales patimile celor- 
lalţi) îl mistuie; fata lui refuzînd cu 
violentă inteligență rigorile traiului 
unei familii degradate. 

Cîteva clipe de meditaţie ori de 
relaxare (scenele - dintre Egor şi 
fata lui, ori Egor și tînăra lui iubită) 
sînt delicat valorificate, cu tăceri pas- 
telate, împietrite în dimineţi -tul- 
buri ori în apusuri resemnate. Apoi 
sînt situaţiile de nebunie gorkiană, 
cînd Soloviov lucrează dur, cu patimă 
demonstrativă, fără retorism; 


A. M. 


Producţie a studiourilor Mosfilm. 
Regia și scenariul: Serghei Soloviev. 
Imagin Leonid Kalaşnikov. Cu: 
Mihail Ulianov, Maia Bulgakova, 
Ekaterina Vasileva, Z naida Slav'na. 


24 


t akala 


Consideraţi romantismul 
în spiritul sau în contratimpul epocii noastre? 


22 


| Zoe-DUMITRESCU | 


Romantismul se potriveşte 
oricui şi în orice împrejurare, 
dacă omul şi vremea au înlăun- 
trul lor germeni de măreție. 
În chip firesc, epoca noastră 
ar trebui omologată cu cele mai 
caracteristice şi acuzate trăsă- 
turi de natură romantică, dar 
cine, oare, mai are curajul într-o 
epocă ultra-tehnică, de scien- 
tizare, să afirme prioritatea ges- 
tului romantic? 


În pădurea de atît de contra- 
dictorii simboluri, accepţii și 
definiţii, pentru mine roman- 
tismul este celebra frază a cele- 
brei George Sand care, justifi- 
cîndu-se unui mare coleg realist, 
mărturisea că în cărțile ei înfă- 
ţișează lumea nu aşa cum e, ci 
așa cum ar dori să fie. De fapt, 
romanticii au ţinut întotdeauna 
mai puțin la adevăr decît la 
visurile și iluziile lor, pentru că 
visurile și iluziile lor au fost în- 
totdeauna mai simple și mai co- 
mode decît adevărul, Din fericire, 
lumea nu s-a modificat după do- 
rinţele lui George Sand: binele 
nu este încă despărţit de rău, 
frumosul e amestecat în mili- 
oane de nuanţe cu urîtul. Nu trăim 
într-o lume romantică, trăim 
într-o lume vie, complexă, dra- 
matică, imperfectă, pe care vrem 
s-o facem maibună; nu vopsind-o 
în roz, ci cunoscînd-o cît mai 
exact și încercînd s-o transfor- 


/ 


BUSULENGA:. 
Romantismul 
trebuie păstrat, 

atita cit a rămas, 

ca un mic tezaur 
sacru- 


Cît despre filme, pe care 
(cum am mărturisit în repetate 
rînduri) nu le văd decît foarte 
rar, ele mi se par a adera mai de- 
grabă la tot felul de „verisme" 
ori „naturalisme“, depărtîndu-se, 
parcă rușinîndu-se, de nobilele 
atitudini ale romantismului con- 
temporan, atîta cît a mai rămas 
și cît trebuie să păstrăm cu 
deosebită grijă, ca pe un mic 
tezaut sacru. 


Toa Ana 

BLANDIANA: 
"Canstut şi greu 

“mi se pare 


“nu Să fii. romantics,» 


“ca 
să nu fi romantic 


măm. Iluziile noastre s-au întors 
de atitea ori împotriva noastră, 
încît am învățat în sfîrşit, că tre- 
buie să le preferâm adevărul. 
Romanticii epocii noastre poartă 
plete lungi ca toţi romanticii, 
poartă flori agăţate în piept şi 
scriu pe ziduri „pigs“ cu sîngele 
propriilor victime:  romanticii 
epocii noastre fiutură mari cu- 
vinte și măreţe idei pentru ca la 
umbra lor să îngrâmădească averi 
şi imperii, Cinstit și greu mi se 
pare nu să fii romantic. ci să nu 
fi romantic: să priveşti cu ochii 
larg deschişi totul, fără să te faci 
vreodată că nu vezi. 


Filmele, întotdeauna și mai 
ales în perioada dintre cele două 
războaie mondiale, au ţinut să 
fie romantice, au ţinut cu încăpă- 
ţinare să prezinte lumea nu așa 
cum era, ci așa cum s-ar fi dorit 
să fie. De la această regulă aurită 


au făcut excepție numai marii 
artiști, Nici Griffith, nici Eisen- 
stein, nici Stroheim, nici- Buster 
Keaton n-au fost romantici, cum 
nu sînt romantici nici Fellini, nici 
Bergman, nici Visconti, nici 
Bresson, nici Buñuel, nici Anto- 
nioni, Marile! filme ale lumii au 
dezvăluit violent și crud adevărul, 
mai violent și mai crud decît ar 


Am scris și altădată că ro- 
mantismul este însuși tumultul 
vieţii. Afirmînd cele mai puter- 
nice libertăţi, căutînd, în numele 
lor, ceea ce este nou. Pentru 
aceasta, farămă zăgazele fermelor 
discipline, ale școlilor calme, dez- 
lânţuit și totuși, de atîtea ori, 
construind echilibrat și dirijînd 
în noile domenii, trecînd spre 
extreme limite, travestit de multe 
ori, revelat permanent în orice 
ifestare a fervorii vitale sau 
o de domeniile actuale ale 
vieţii, în domeniile de vis ale fan- 
teziei, căutînd mereu. Ca fluviile, 
îndreptate spre infinitul mărilor, 
se poate contursiona, sub acțiu- 
nea cauzelor, care pot fi și alo- 
gice, curgînd fără întoarcere, 
spre necunoscut. Totdeauna cei 
aflați sub intermitenta stea a 
romantismului vor fi chinuiţi de 
căutarea unor alte lumi șialte 


ceruri. Se definește în atitudi- 


nea romantică tot ceea ce în- 
seamnă trăire nouă, manifestată 
astfel sub orice unghi, dinamic, 
în melancolie sau în optimism, 
dincolo de marea calmă, pe care 
nu sînt valuri înalte, a clasicis- 
mului. 

O nouă undă romantică reîn- 
cepe să- vibreze prelung în pre- 
zentul zilelor noastre, în primul 
rind prin reapropierea de na- 
tură. Se recunoaşte naturii forța 
de a-și fi arhitect creator, de a fi 
însufleţită de trăire intensă, de o 
curgere mereu reînnoită. Se 
ascultă și se aude tot mai puter- 
nic bătaia inimii realității de 
către cei, mereu mai mulţi, care 
se înclină spre fervoarea vieţii 
ce-i înconjoară. Îndeosebi. pri- 
virea tinerilor asupra naturii este 
circulară, incluzîndu-i toate ori- 
zonturile şi manifestările, de la 
firul de iarbă pînă la prăpastiile 


fi putut s-o facă celelalte arte. 
Impresionant mi se pare în acest 
sens destinul artistic al lui Bo 
Widerberg, autorul „Elvirei Ma- 
digan” și al lui „Joe Hill“, acest 
mare regizor romantic care luptă 
împotriva propriului său roman- 
tism, scoțînd din lupta lui dură 
inimitabile accente tragice, de un 
răscolitor sarcasm. 


Alexandru 
BALACI: 
Unda romantită 
se. manifestă 
în vibrația 
profund patriotică, 
în. meditaţia gravă 
asupra istoriei, 


de lumină ale cosmosului. Unda 
romantică se manifestă în vi- 
braţia profund patriotică, în me- 
ditația gravă asupra istoriei și 
contemporaneității, în arta care 
tinde să devină tot mai mult ex- 
presia clară a multiplei vieţi na- 
tionale. Sînt tot mai mult invo- 
cate simbolurile „vieţii țării“, 
figurile uriașe în care se  încar- 
ează extraordinara forță a po- 
porului, geniile tutelare, expre- » 
siile necesare ale spiritualităţii 
și destinelor lor, 


Cinematograful, chiar cel 
industrial, îşi propune tot mai 
mult: asemenea teme ale unei 
epopei naționale. Există o nouă 
concepţie despre eroul filmului 
care în occident clamează un 
lung, disperat apel de evadare 
spre alte lumi, nemaiputîndu-se 
regăsi, uman, în structurile 
actuale, Există o puternică do- 
rinţă de spargere a zidurilor care 
încarcerează într-un univers ostil. 
Tineretul occidental se află, după 
impresia noastră, dincolo de pra- 
gul contestării sterile, anarhice 
şi confuze, îndreptîndu-se cert 
spre noi valori umane. Omul este 
însetat de dimensiunile unui vast 
spaţiu, o undă de căutare spiri- 
tuală se abate peste lumea cine- 
matografiei, după paroxismul vio- 
lenţei exaltate. Tinerii simt vital 
nevoia purității și candorii, dîn- 
du-şi seama că lumea trebuie 
schimbată, că umanitatea nu tre- 
buie negată pînă !a anihilarea ei. 
În emblematica, noua condiţie 
umană, arta devine obiect de 
iubire iar fantazia trebuie să-l 
poarte pe subiectul ei dincolo de 
solitudine și melancolie. Se face 
prezentă o nouă, salubră neli- 
nişte umană, aceea de a nu trăi 


Afisau a nu fi romantic 


Consideraţi că filmele 


(ale noastre şi ale altora) 
sint un răspuns adecvat la întrebările omului de azi? 


în „traficul“ care paralizează so- 
cietatea de consum. Este invocat 
dreptul sacrosanct de a simţi și 
de a înțelege la modul propriu, 
de a nu urma mimeticele, tranzi- 
toriile mode. Creatorul e un par- 
ticipant care pipăle pulsul vieţii 
şi al realității cotidiene, oferind 
modèle eventuale pentru modu- 
larea fluidității sufletului tînăr. 
De aici marea lui responsabili- 
tate, a libertății necesare, care 
trebuie să ţină seama de setea 
romantică a celor tineri, care au 
nevole de lumina stelelor călău- 
zitoare, care au vocația certă a 
îndeplinirii lucrurilor grele, vo- 
cația nobilă a pionieratului, a 


Ca stil în contradicţie, ca spi- 
rit în consonanță. 


Nu cunosc nici un titlu de 
film care să fi răspuns — dacă 
vreţi să spunem așa — acestei 
noi necesităţi de romantism. Cred 
că, astăzi, apariţia unor arte, 
purtînd chiar şi amprenta unui 
caracter romantic, nu poate să 
nu stea sub semnul unor întrebări 
mult mai profunde, mai legate de 
social și de istoric, aș îndrăzni 


Controversele sînt alimenta- 


refacerii lumii şi experiențelor 
ei grave. Tineretul refuză pseudo- 
romantismul anarhie, acceptă 
principiile atît de specific umane 
ale construcției și solidarității. 
Întorcîndu-se spre zonele pure 
ale sincerei iubiri, el refuză 
minciunile convenționale și me- 
lodramele lacrimogene. Este în- 
setat de adevărul integral, de 
adevărul cu orice preţ, de reali- 
tatea care nu este fardată. Ase- 
menea subiecte se impun tot mai 
mult civilizației audio-vizuale care 
caracterizează contemporaneitatea 
noastră — și în primul rînd cine- 
matografiei. 

(De la Roma prin telefon) 


= Liviu 
CIULEI: :. 
Romantic 
trebue să f 
elanul. 
Realiste : concliizia, 


“Judecata; întrebările 


să spun chiar: mai responsabile, 
decît cele pe care și le-au pus 
artiştii epocii ce a născut acest 
gen, 

Am să dau titlul unei piese care 
cred că răspunde unei atari pro- 
blematici, pentru că nu face parte 
tocmai din romantism, ci este la 
răscrucea dintre realism și ro- 
mantism. Este „Leonce și Lena“. 
De asta m-a atras această piesă, 
de asta m-a atras ideea unui film 
pe care mi l-a propus televiziu- 
nea vest-germană, dar care pînă 
azi a eșuat în preparative la tele- 
viziunea română, 

Cred că această mixtură între 
romantism și realism este mai 
apropiată epocii noastre. 

Romantic este elanul, nu con- 
cluzia, 

Realiste sînt concluzia, sau 
judecata,j sau cel puţin întrebările. 


Maria 
BANUS: 
Dacă romantism 
înseamnă 
“predominarea 
sensibihtății, 

“a fanteziei, 
atunci. el ne este 
alma mater. 


te, nu o dată, de vagul, de des- 
ţărmurirea termenilor de bază, 
vehiculaţi în discuţie, 

Cred că vom păţi ceva asemă- 
nător cu romantismul. Termenul 


e atit de proteic, are atît de multe 
accepţii, poate fi situat în atîtea 
sisteme de referință, e atît de 
plastic, de maleabil, încît putem 
modela cu el ce poftim şi susține 
orice punct de vedere. 

Propun, ca ipoteză de lucru, 
să-i dăm accepţia lui cea „mai 
largă, mai comună și, după cum 
statuează Larousse-ul, chiar cea 
esențială: „predominarea sensi- 
bilităţii, a imaginaţiei, a fante- 
ziei“; 

Sîntem chiar la fintîna mira- 
culoasă, la sînul abundent al li- 
bertății, din care a supt arta mo- 
dernă forța cu care a abolit ca- 
noane, forme rigide, constrîn- 
geri sterilizante, 

Atunci, dacă romantismul, vă- 
zut astfel, e alma-mater, imensă 
descătușare în artă, ca urmare a 
revoluțiilor sociale (și a urmări- 
lor lor), dacă arta modernă de- 
curge direct din el, cum ar putea 
fi romantismul în contratimpul 
epocii noastre? 

De. la „Potemkin“ la „Fragii 
sălbatici” și de la „Moara cu 
noroc" la „Felix și Otilija" — o 
nesfîrșită galerie de filme, re- 
prezentative pentru arta cine- 
matografică mondială sau naţio- 
nală intră perfect sub mantia 
largă a romantismului, 


Bănuiesc, însă, că la baza 
anchetei instituită de revista „Ci- 
nema“ stă o accepţie a termenului 
„romantic” care trage mai mult 
către înţelesul lui originar, naiv, 
cu mirezme de pajişte engle- 
zească: „pitoresc şi sentimental”. 
Râspund filmele de acest tip 
sensibilităţii noastre actuale, sau, 


mai pret OS spus, epocii noas- 
tre? Cărei sensibilități? Căror 
generaţ categorii so- 
ciale? appy few"? Sau 


snobi! Sau maselor largi? 


Nu se poate răspunde mono- 
sitabic la întrebarea dacă roman- 
tismul este în spiritul sau în con- 


tratimpul epocii noastre; în pri- 


Aici nu putem să facem decît 
statistică sau mărturii personale. 

Apare „Love Story“, la care 
plîng, înfrățiţi, în sala de cinema, 
fiecare în batista sa: inginerul, 
inginera, pictorul, pictorița,vîn- 
zătorul, vînzătoarea, - ceilalți şi 
subsemnata, 

Apare „Portocala mecanică", 
cel mai antiromantic film posibil. 
L-am văzut în Franța. Am închis 
ochii de cîteva ori, neputind să 
suport oroarea în imaginile splen- 
did colorate, Un film al etalării 
de cruzime aberantă, morbidă, 
care întrece orice excese imagi- 
nabile (dar nu pe cele ale unei 
anumite realităţi, din anumite 
puncte ale globului terestru). 

Să-i facem proces de intenţii, 
sau de realizare, -lui Stanley 
Kubrick, pentru că ne zgilţiie, 
şocîndu-ne,  lacerîndu-ne nervii? 

Dacă Swift ar trăi azi și ar scrie 
scenarii, cum le-ar scrie? 

Avem nevoie și de mari, blînde 
pămătufuri, care să ne mîngtie 
inima clătinată, dar și de ghearele 
unui vizionar fără milă, care să 
ne sfîşie și să ne reamintească: 
„uite ce poate deveni omul, dacă 
nu-i oprit la timp, din drumul 
spre dezastru..." 

Sîntem disponibili față de orice 
tip de artă, şi față de orice gen, 
și față de orice şcoală, Toate ne 
sînt necesare, 

Trăim una din cele mai sincre- 
tice epoci, Și fiecare din noi sîn- 
tem un cîmp de luptă, un cimitir, 
o grădină înfloritoare, 

Tendinţe contradictorii se bat, 
se ucid reciproc, dorm împăcate, 
sau neîmpăcate, în rada aminti- 
rilor, înmuguresc, explodează în 
forme noi. 

Cum am putea respinge de- 
colarea de pe solul cotidianului 
plat? Cum am putea refuza, 
tocmai noi, cavalcadele și zboru- 
rile fanteziei şi ale sentimentelor, 
fie ele gingașe cavalcade de ama- 
zoane în- parcuri frumos tunse, 
fie grozave aventuri  extraorbi- 
tale, în spaţii virgine ale cosmo- 
sului nostru lăuntric? 


Prof.dr. 
Gh. DIMITRIU: 
Da, filmul poate să 
pună în vibrație 
disponibilitatea 
romantică 
a omului: şi mar 
ales pe a _tinărului 


mul rînd, pentru că accepţia. ter- 
menului de romantism este foarte 
diferită istoric, geografic şi pe 
plan individual; în al doilea rînd, 
pentru că! nu este ușor de desci- 
frat urzeala spiritului contempo- 


ip 


23 


ran. Este operăm cu 
termeni ned ți, și mai ales 
într-un spaţiu în care nu încap 
clarificările. Să simplificăm , aşa- 
dar, cu toate ri e. Primatul 
sentimentelor asupra rațiunii reci, 
afirmarea s ilităţii împotriva 
instinctelor, cultul omului îm 
potriva  îngrădirilor n 
toare nimănui sînt trăsături 
romantismului. 

Rațiunea practică se 
singură, instinctele își 
spontan drumuri, omu 
bordonează porunci 
dozarea acestora tre 
dreptul afectivității la existenţă 
devine cerut vehement. Natura- 
lismul,  pescuitor al aspectelor 
sordide ale vieţii, promovarea 
violenţei, a cinismului, a bruta- 
lității sau erotismul 


lui se epui- 
zează în şabloane, uneori nume- 
roase, dar șabloane. Reacţia ro- 
mantică apare ca o reacţie de 
„feed back“, produs al unei 
„comenzi umane“, scoțînd la i- 
veală dimensiuni ale universului 
spiritual pînă atunci. sufocate. 
Desigur că, în secolul nostr 
explozii romantice ca cea wert- 
heriană din secolul al XIX-lea 
german nu sînt de așteptat, dar 
reacţii romantice ect 
posibile și necesare. 

În registrul sufletesc al omu 
sălășluiesc deopotrivă şi Or 
şi Narcis, şi Prometeu. Expri- 
marea crudă în mod abuziv îm- 
pinge la lirism, la patetic, la eva- 
darea în vis sau în fantastic. Spi- 
ritul timpului nostru nu este 
omogen, reacția romantică 


iilibrate sînt 


După mine, a fi romantic 
însemnează a visa,ate entuziasma 
pentru o idee, pentru o cauză, şi 
a te strădui în vederea realizării 
lor, În acest sens, au fost și sînt 
romantici savanții, luptătorii pen- 
tru adevăr și dreptate etc. Astfel 
conceput, romantismul există vir- 
tual în orice om, indiferent de 
epocă și de condiţii social-poli- 
tice. El este, așadar, o însuş 
omenească, aș zice.organică. Di- 
feră numai dimensiunile ideii și 
ale cauzei pentru care luptă fie- 
care dintre noi. Entuziasmul poa- 
te fi trezit și de un semen al 
nostru, care ne atrage cu o forţă 
irezistibilă, grație unor calităţi 
excepţionale. În acest caz, avem 
un” romantism sentimental. (Pe 
celălalt l-aş numi intelectual). 
Obiectul lui poate fi un om care, 
prin personalitatea sa extra- 
ordinară, provoacă o admiraţie 
imensă și servește admiratorilor 
lui drept model. Mă gîndesc, 
mai ales, la oamenii de știință, la 


este o valență a sufletului ome- 


Exis disponibilitate. ro- 
mantică a omului pe care cine- 
matografia noastră și din alte 
țări o poate pune în vibrație. 
Semenilor noştri. contemporani 
nu le-a secat izvorul lirismului; 
ei au nevoie de filme care să-i 
emoţioneze, să le dea Făspunsuri 
la problemele și preocupările 
ce-i frămîntă. Această disponibi- 
litate este mai bogată la adoles- 
cenți și tineri decit la adulţi, 
La tineri nu sînt dominante nici 
rațiunea rece, practică, nici bla- 
zarea indiferentă, nici 
fatalistă cu pojghiţele realjtăţii. 
Socotim că este destul loc — so- 
cialmente şi  omenește necesar 
romantism, pentru li- 
pentru patetic. Dar să 
le sînt foarte deli- 


tabil, 
vor fi mai pi i 
epoca “noastră nu le 

entru că sînt puț 


alizeze 


Iorgu IORDAN: 
După unele filme, 


ai impresia.că românii | PEESs m EEIREEI 


nu mai Știu 
să iubească 


sc i și la artiști, creatori, 
toți, de opere nepieritoare. În 
mod obișnuit, eroul romantis- 
mului sentimental este o ființă 
de care ne îndrăgostim şi a cărei 
prezenţă, „apropiată și perma- 
nentă în preajma noastră, ni se 
pare tot atit de necesară “Ca şi 
aerul pe care-l respirăm. 
Ambele aceste-aspecte ale ro- 
mantismului sînt posibile astăzi. 
Nu numai posibile, ci și reale, cu 
deosebiri inevitabile, i 
natè de, căuze obi 
biective.i Deo 


anifestare 


Cir c actuală, con- 
siderată în totalitatea ei, aşa cum 
cunosc, destul de aproximativ, 


nu satisface decît într-o slabă 
năzuinţele romantice ale 

Această afirmaţie, pe 
fac cu destulă rezervă, se 
îndeosebi la aspectul sen- 


imental 
adevărat c 


romanti 


€r este o 
inată cu o 
de natutalețe, 
Ai impresia că ron 


Filmele noastre 
Gu uneori 
prea mult romantism. 
Îți vine să. strigi: 
să.fim realisti! 


serioși în cronica cinematografică 
D cred că sfera noțiuni > 
romantism a devenit de gumă, 
se tot umflă, fi pipăim greu 
marginile. Ni pare romantism 
ce nu mai este. Ce aventură 
romantică! exclamăm cînd de- 
barcă Apollo pel Dar Neil 
Armstrong emisarul 
unor bieţi cu frica de 


acompaniază 


ține planu- tablele de logaritmi. Nu! Roman- 
nu ne lasă tismul este și al nostru. Nu-l 
ara; ` poate abandonăm. 


fi şi pepsi-cola, avînt energie, 
sau un coniac bun, să ne ame- 
țească ușor; de ce n-ar fişi carba- 
xin? sau pluta Meduzei, sau Her- 
nani la TV? De ce să fie în con- 
tratimpul epocii noastre? Nu 
cred să fi fost niciodată în con 
tratimp și cred că a existat mai 
înainte de a fi fost inventat de 
romantici, adică mai înainte de 
păruiala dintre clasici și mo i 
la parterul premierei lui Vi 

Hugo. Mult mai înainte. Trebuie 
să fi fost puţin romantici şi egip- 
tenii, acum 5000 de ani, cînd 
| S il, 


de 
dispo 


vibilități romantice. Și eu cred 


i U Omul 
poran pune. probleme 
de la meridian la meridian 
S 
p 


romantici 


că în acest 


contra- 
ca al lui 
sorţi prea 


timp. Un 
Sainte-Beuv 


Lia MANOLIU: 
A fi romantic 
1ritul: oricărei 
epoci, 
cu atit- mai mult 
a noastră: 
c] fi romantios 
eiñ contratimp 


fost romantismul  vreodătă în 
pentrutimp? 


A fi romantic este în sp 
oricărei epoci, cu atît mai mult, - 
a noastră. Ce poate fi mai ro- D 
mantic decît a ajunge la Luna atît 
de visată? A fi romanţios este, 
categoric, în contratimp. Dar a 


pi de film. Dau două 
mple, excelente  amîndouă, 


(Continuare în pag. 45) 


A fi sau a 


nu 


oromantistinu! 
pernit pe tacute 


à 


Vă rog să mă scuzați că 

încep cu un pretext. 

Am fost la premiera cele- 

brului «Love Story» și îmi 

amintesc mulțimea batiste- 
lor pe care spectatoarele le scoteau, 
la epilog. O parte din public își exterio- 
riza emoția cu oarecare ostentaţie: 
«În sfîrșit, cinematografia şi-a amintit 
că spectatorul trebuie emoționat !» Cea- 
laltă parte (printre care majoritatea 
criticii) comenta ironic. 

Despre «Love Story» cunoscusem 


«Love Story) nu e un film: 
e un fenomen 
CU repercusiuni asupra artei cinematografice 
PIE SE E Sa E ERE RI Pee E RE SERE IS DEO OASTEI PUII SE CEE EEE EI 


ce consta valoarea operei care exerci- 
tase asemenea efect magnetic. Filmul 
putea fi orice. Putea fi foarte bine un 


pînă atunci un singur adevăr incontesta- 
bil: imensul lui succes de public. Succes 
nesperat chiar de autori. Nu știam în 


e E a aa 


fi romantic 


film demodat, de prost gust. 


«Love Story», un simptom 
semnificativ 
ISPITE E EEE EEE CESE: IEEE EC 


Şi aici începe, de fapt, nenorocirea. 
Pentru că, independent de valoarea 
filmului, sînt convins că ne aflăm pe 
urmele unui fenomen important, care 
va avea repercusiuni asupra întregii 
arte cinematografice. Marele succes al 
lui «Love Story» rămîne un fapt semni- 
ficativ din punct de vedere sociologic 
şi ar putea constitui începutul unei dis- 
cuții serioase. 

Despre ce e vorba? Mulţi au atacat 
filmul în primul rînd pentru dulcegărie. 
A trezi compasiunea pentru o fată care 
moare de o boală incurabilă, ce poate 
fi mai uşor? Desigur. Dar asta nu în- 
seamnă că bolile incurabile au dispărut 
din preocupările noastre de toate zilele. 
Dulcegăria şi alte asemenea definiții 
negative nu pot fi aplicate în mod auto- 
mat nici unei situații concrete de viață. 
Ar putea fi, în schimb, aplicate exploa- 
tării unor asemenea situații pe plan 
artistic. Emoționarea spectatorului prin 
moartea neașteptată a unei femei fru- 
moase poate constitui într-adevăr un 
alibi foarte la îndemînă pentru un 
creator care n-ar mai avea nimic de spus 
de la sine. În acest caz, realizatorului 
nu i-ar mai rămîne decit să exploateze 
filonul înduioșării spectatorului și nu 
o dată am asistat la asemenea subter- 
fugii ce ascund, de fapt, sărăcia de idei 
și de sensibilitate reală a creatorului. 

Pe de altă parte, nu sînt pînă într-atît 
de pornit pe polemică încît, pentru a 
tranșa lucrurile, să consider de la bun 
început filmul lui Hiller drept remar- 
cabil. «Love Story» ne propune două 
caractere umane frumos construite, 
o analiză convingătoare a unui senti- 
ment puternic, o descriere credibilă 
a acelei «lower middle class» (adică 
a omului de mijloc). Departe de anar- 
hismul gratuit, filmul dă glas şi sens 
acelei «mici contestaţii». Ceea ce nu 
e puțin lucru. Dacă e să-i fac un reproș, 
acesta este că încearcă să pactizeze cu 


ambele «tabere», cu intenția comer- 


cială, desigur, de a satisface categoriile 
sociale cele mai largi și mai diverse. 

Dar nu fac aici o cronică a filmului. 
Atiît părțile bune cît și cele rele ale 
acestui film vestesc, deopotrivă, ceva 
cu mult mai important: apariţia în arta 
cinematografică contemporană a unui 
fenomen pe care, din comoditate, l-aș 
numi neoromantism. 

În ultimele două stagiuni au început 
să apară filme cu o optică rhai diferită: 
«Moarte la Veneţia» al lui Visconti, 
«Mesagerul» lui Losey, «Roma» lui 
Fellini, «John şi Mary» de Yates, «Va- 
leria sau săptămîna minunilor» de Jires, 
«Cît de departe de aici, cît de aproape» 
al lui Kawalerowicz, «Anonimul vene- 
ţian» al lui Salerno, «Trotta» lui Schaaf, 
«Domiciliul conjugal» al lui Truffaut — 
iată o listă care nu are pretenţia să fie 
completă. Fiecare din filmele mențio- 
nate depășește «Love Story» în origi- 
palitate şi maturitate artistică. Şi nu 
vreau prin aceasta să subestimez succe- 
sul de public al filmului lui Hiller. În 
artă, se întîmplă adesea, ca exemplul 
cel mai semnificativ să nu fie şi cel mai 


»— 
25 


lipsit de cusururi. Şi viceversa. 


A fi sau a nu fi romantic 


neoromantismul 
a venit pe tåcute 


dacă nu i-am asocia de îndată o undă de 


Să privim acum această noțiune veche 
într-un context nou. Apariția feno- 
menului, numit «cinematograful pro- 
testatar» sau noul val contestatar, a 
rezultat din motive istorico-sociale bine 
determinate, iar tendinţa romantică 


personalității umane, ba chiar s-ar cu- 
veni să vorbim mai degrabă de fluxul 
şi refluxul acestei tendinţe, decît de o 
«apariţie» a ei. Ceea ce ne-ar îngădui 
să pulverizăm lesne teza după care acest 
curent n-ar fi decît o reacție vremel- 


Este noul romantism, 


Numitorul comun al filmelor pe care 
le-am pomenit ar putea fi căutat în 
mai multe feluri. S-ar putea vorbi, de 
pildă, despre melodramă, aspect care, 
din punct de vedere tematic s-ar dovedi 
prea restrîns şi ar situa ambițiile crea- 
toare ale respectivilor autori la un 


ironie în ce priveşte oglindirea reali- 
tăţii. În sfîrșit, am putea opta pentru 
termenul de cinematograf poetic, cu 
condiția să n-o facem doar într-un sens 
unilateral, care s-ar referi numai la 
problemele de construcție dramatică 
nu şi la ethosul creatorului. 


o manifestare accidentală? 


Unii susțin că da. 
Noi credem că nu 


Romantismul unui realist 
(“Pădurea de mesteceni de Wajda) 


Romantismul unui poet 
(«Elvira Madigam de Widerberg ) 


nivel prea scăzut. S-ar putea, pe de altă Cred, așadar, că cel mai nimerit ar fi ce i-a urmat este cu mult mai temei- nică, o reacție la cinematograful vio- 
parte, folosi termenul de sentimenta- să facem apel la noțiunea de romantism, nică decît s-ar crede. Ea este condițio-  lenţei, șocului și provocării, caracterul 
lism, un termen mai apropiat de adevăr,  adăugîndu-i cel mult prefixul «neo».  natăde acele trăsături specifice, perene unilateral al ei, condamnînd-o la un 


film și literatură 
E] 


Există oare filme pentru copii, numai pentru copii? 
Cel mai elementar simț al realității ne spune că exis- 
tă, se află—deși copiii au mai multe vîrste decit 
maturii (din păcate). Între preșcolaritate și adoles- 
cență există, cred (din experiență personală), mai 
multe virste decit între tinereţe şi senectute. Şi 
atunci, cum mai rămîne cu filmele numai «pentru 
copii»? 

Desigur că «aventurile ursuleţului Gică» sau ale 
iepurașului Roade-tot (iepuraș sau şoricel, în fine) 
«vin în întîmpinarea» copilașilor. Le privesc și maturii, 
numai adolescenţii le disprețuiesc. Dar, cu anii, 
după basme, începem să cădem pe gînduri. 

Bunăoară: ecranizări ale «Alicei în ţara minunilor», 
ale «Amintirilor din copilărie», ale lui «Gulliver»— 
ce au avut falsa faimă de a fi mai mult scrieri pentru 
copii—ne pot lăsa oare indiferenți? Să ne trimitem 
numai copiii cu mătușile (mai mult sau mai puţin in- 
fantilizate) pentru a se regala la astfel de... scene? 
Nu cred. 

Există o dăunătoare prejudecată a literaturii și artei 
numai pentru copii. În afara confecţiilor de foarte 
larg şi foarte minor consum artistic, arta pentru copii 
este la fel de captivantă pentru maturi ca și cea pe 
care scrie «interzis spectatorilor sub 16 ani». (De 
ce 16—ba uneori am văzut 14—de ce 14?) 

N-am citit nici un studiu despre «copilul la cine- 
matograf». Aș fi curios —căci am auzit remarcile unor 
copii de mică școlaritate care erau mult mai «pure» 


Sugarii ştiu să înoate, 
dar nu ştiu să fluiere 
cînd se sărută 
amorezii pe ecran... 


Aşteptind-o pe... «Veronica» 


Romantismul vîrstei mici 


artistic decit cele ale părinţilor lor. Poţi rămîne «în 
mintea copiilor» toată viața—identific aici pe acei 
eterni spectatori îmbătrîniți doar în filmele cu pis- 
toale, cai verzi și lovituri de pumni stupide. Aceşti 
spectatori ascund un instinct destul de feroce—sau 
şi-l cultivă fără ştiinţa lor. În orice film ei nu caută 
şi nu găsesc decit aceste «fapte»—și în acest sens, 
copilăria (care e virsta cea mai deschisă pentru aven- 
tură) s-a prelungit într-un chip ridicol asupra altei 
vîrste, mult mai disponibile şi pentru alte mituri. 
Este adevărat că nu sînt partizanul purtării copiilor 
la orice film, e o silnicie cu totul nerecomandabilă— 
dar, în orice caz, mai puţin nerecomandabilă decît 
cea a purtării copiilor la restaurant. 

Ceea ce este fascinant la adevărații copii este că 
ei nu vulgarizează niciodată ceea ce văd sau fac. Ei 
pot imita, pot modifica — au o nemaipomenită atrac- 
tie pentru abstracţie şi absurd— dar nu vulgarizează. 
Pe baza acestui fapt esenţial, fundamental al firii ome- 
nești, ar trebui să fim mai înțelegători cu copiii. Să 
nu uităm că sugarii «ştiu» să înoate... dar nu ştiu să 
tragă cu pușca şi să fluiere cînd amorezii se sărută. 

Deci, cred mai mult în necesitatea unor săli speci- 
ale pentru copii, decît în filmele pentru copii. Acce- 
sul părinților interzis: la cinema ca la şcoală, cea mai 
nouă școală de duminică — măcar în amintirea nemuri- 
torului din noi, Tom Sawyer. 


Gelu IONESCU 


A fi sau a nu fi romantic 


rol efemer, ocazional. Şi dacă vom in- 
voca geneza romantismului în veacul 
al XVili-lea — cu «Werther»-ul lui 
Goethe, «Hoţii» lui Schiller — curentul 
ne va apare în acest caz istoricește in- 
dispensabil. Contemporanii revoluţiei 


ar avea el? 

Mai întîi, el se ivește într-un moment 
de evoluție a limbajului filmic ce favo- 
rizează subiectivizarea narațiunii cine- 
matografice. Pentru că exact aici, pe 
tărîmul analizei lăuntrice a eroului, ci- 


Este romantismul compatibil 
cu realismul? 
Unii susțin că nu. 
Noi credem că da 


Romantismul unui umanist 
(«Valeria şi săptămîna minunilor» de Fires) 


romantice de acum două veacuri erau 
conștienți că era vorba de o schimbare 
fundamentală a stării de spirit și nu 
de o modă literară sezonieră. Hegel a 
legat, după cum se ştie, romantismul 
de o perioadă concretă. Dar tot ela 
spus că lupta romantismului cu clasi- 
cismul se dă în fiecare din noi. Afirma- 
ție valabilă și pentru ziua de astăzi. 

Lui Hegel şi istoricismului său le 
putem rămîne fideli, refuzînd să accep- 
tăm noţiunea, azi prea limitată şi limi- 
tativă, a romantismului privit doar ca 
un curent literar înscris în secolele 
XVIII şi XIX. Ceea ce ne permite să 
epurăm termenii discuţiei de toate 
atributele ce i-ar face anacronici. Spun 
anacronici, ținînd seama, de pildă, de 
faptul că romantismul lui Byron sau 
Mickiewicz a fost, de fapt, o opoziție 
față de clasicism, în vreme ce neoroman- 
tismul de astăzi se constituie într-un 
alt complex filozofic, mai curînd opus. 
Pentru că este anacronică acea inter- 
pretare metafizică a realității sociale, 
interpretare proprie romantismului, cu 
mistica lui fantastică, etc. După cum, 
a pierdut de asemenea, în zilele noas- 
tre, din acuitate, acea contradicție din- 
tre rațiune și sentiment. 


[pie aa e az neta re a ae ui Dic ana An 
Neoromantism '72 
ESCAPE DEE Pg ERE CE PEPE DARURI 


Dacă în însăși evoluția și interpreta- 
rea noţiunii nu ni se mai pare acum 
nimic șocant, să încercăm a desprinde 
care ar fi caracteristicile «neoroman- 
tismului '72», cel puţin în ce privește 
arta cinematografică. Ce perspective 


nematograful avea cele mai serioase 
rămîneri în urmă față de literatură. 
Astăzi însă, putem vorbi de un echiva- 
lent cinematografic al lui Joyce, Proust 
ori Gambrowicz. Stadiul actual al fil- 
mului nu putea, deci, să nu fie prielnic 
apariției neoromantismului, legat de 
subtilitatea, de rafinamentui mijloace- 
lor de analiză psihologică. 

O ultimă revenire de romantism 
avusese loc prin anii '40, condiționată 
de război şi de întimplările lui. Dacă am 
prelungi în mod artificial acea perioadă, 
adăugîndu-i și pe cea a reconstrucției 
eroice, tot acel ansamblu de idealuri 
de viață n-ar trezi, poate, un interes 
prea mare pentru unii tineri de astăzi, 
înclinați să privească cu ochi critic mai 
ales «confortabilitatea» şi  «consu- 
mul» de astăzi. Chiar și în ipoteza în 
care tinerii de astăzi și-ar da osteneala 
să înțeleagă eroismul acelei epoci, va 
putea el — ne întrebăm — să devină 
un scop al vieții din timp de pace? 
lată, deci, unele elemente de mare 
importanță, care fac ca noul ro- 
mantism să nu fie o prelungire a celui 
dinainte, ci o căutare a propriei sale 
imagini noi. 

Proiectînd acum acest curent, această 
tendință romantică, pe fundalul limba- 
jului cinematografic atît de evoluat cum 
este el astăzi şi statornicind care ar fi 
relația dintre noua generaţie şi idea- 
lurile generaţiei anterioare, ne rămîne 
să deslușim care este raportul dintre 
noile tendințe şi idealurile contempo- 
rane contradictorii. 

In Vest, o formulare teoretică şi-a 
găsit o concretizare în filme de factură 


neoromantică. Această teză — convin- 
gător exprimată, recunosc — sună cam 
așa:  sătui de brutalitate, violenţă, 
pornografie, cinism, de diferitele mode 
contestatare ale cinematografului pro- 
testatar, tineretul, dezamăgit, caută 
acum în film blîndețe, gingășie, pasiune, 
sentimente nobile, lirism. El pretinde 
artei. emoție sinceră, îi cere să oglin- 
dească trecerea de la gimnastica sexuală 
de grup — considerată și ea pînă nu 
demult, o formă de protest prin șoc — 
la o dragoste curată, unică, «pînă la 
ultima suflare». El cere să i se arate 
acel adevărat «amour fou» al supra- 
realiștilor. 

Ar fi însă o eroare să acceptăm global 
această teză. Pentru că ar însemna să 
credem că de vreme ce cinematograful 
protestatar s-a născut în Apus, ca 
expresie a nemulțumirii tineretului de 
acolo — dacă ar fi să admitem deci 
că neoromantismul ar fi doar o reacție 
în fața brutalității cinematografului pro- 
testatar — asemenea tendinţe n-ar in- 
teresa decît Apusul. Ar însemna, în 
continuare, că acest neoromantism n-ar 
putea avea rezonanțe în țările socia- 
liste, care n-au cunoscut fenomenul 
contestației cinematografice, iar socie- 
tatea n-a îmbrăcat forma celei de con- 
sum. Or, dacă un cinematograf protes- 
tatar nu şi-a avut, e drept, un cores- 
pondent în lumea noastră, nu e mai 
puțin adevărat că filme neoromantice 
se realizează atît în Răsărit cît și în 
Apus. Aceasta este realitatea. 

Alte opinii susțin câ acest curent 
neoromantic în film n-ar fi nici nega- 
rea și nici îndepărtarea de cinematogra- 
ful protestatar,ci o prelungire a acestuia, 
o transformare a lui, provocată de ine- 
ficienţa conceptelor contestatare însele, 
care au deziluzionat după 1968. Ar fi 
vorba deci tot despre o stare de lucruri 
din Apus, în vreme ce în Răsărit — 
susțin unii — neoromantismul ar fi un 
nou val al unui curent tradițional care, 
de fapt, nu s-ar fi șters nicicînd cu de- 
săvîrșire. 

Și această teză «transformistă» (a 
cinematografului protestatar) prezinta 
însă grave carențe ideologice. Pentru 
că este limpede — indiferent ce s-ar 


afirma pe marginea cinematografului 
contestatar și despre extremismul lui — 
că el s-a constituit ca o opoziție față de 
capitalismul contemporan. 

În această lumină el a fost totuși un 
curent progresist. 

Adevărul este că tendința romantică 
nu dizolvă conflictul structural dintre 
individ şi univers care este principalul 
motor în strădania de a face o lume 
mai bună. 


-Romantismul la noi 
LEONE E E E ATA S 


În ce măsură în ţările socialiste din 
Europa tradițiile romantice se pot dez- 
volta azi? Desigur, pe baza unor opere 
clasice cu tradiții patriotice, strîns le- 
gate de mişcarea de eliberare și de 
progres. E suficient să menționăm nu- 
mele unui Pușkin, Mickiewicz, Petăffi 
Njegos, Botev, sau ale scriitorilor ro- 
mâni de la gruparea «Dacia Literară». 
În multe cazuri, aceste tradiții rămîn 
şi. astăzi vii şi pot inspira creația con- 
temporană. 

Neoromantismul se poate dovedi — 
după opinia mea — aici şi acum, util 
în măsura în care, la rîndu-i, îşi pune o 
seamă de probleme ale zilei legate de 
societatea și filozofia noastră. Mă duce 
gîndul, de pildă, la realizarea în socia- 
lism a principalelor postulate sociale 
care contestă neîmplinirea diverselor 
visuri personale. Regimul de dreptate 
şi de eliberare a omului nu poate exclu- 
de faptul că întotdeauna vor exista 
şi iubiri nefericite, că vor exista încă 
neintegrați social, singuratici, că vor 
exista şi bolnavi incurabili și oameni 
tarați de complexe. 

O artă romantică nu. va putea, desi- 
gur, soluţiona toate aceste probleme 
individuale. Le va putea însă privi fără 
ipocrită rușine, pentru că arta socia- 
listă nu este expresia unei societăți 
de consum și îmbuibare. Dimpotrivă, 
cei care, și la noi, năzuiesc spre ase- 
menea idealuri meschine, pot fi socotiți 
nişte trădători ai visului societății noas- 


Ere Jerzy PLAZEWSKI 
Varşovia, februarie 1973 


Mesagerii romantismului: 
"actorii 


de D.I. SUCHIANU 


Romantismul e o atitudine etern umană. Este dorul 
de liberare, de sfărimare a unor reguli țepene, a unui 
pedantism rigid; este amorul vieţii, al emoției, al 
inspiraţiei, intuiției, fanteziei, al evoluției, al tinereții 
căutată în toate cele. Încredere în sentiment, suspi- 
ciune față de artificialitatea canoanelor edictate în 
numele unei raţiuni tiranice. Sinceritate, elan, spon- 
taneitate, dragoste față de toate lucrurile, inclusiv 


faţă de oameni 


Această atitudine a produs opere. Lucrări de artă 
şi filozofie. Dar mai ales a produs personaje. Manda- 
tari. Mesageri. Iar printre aceştia, mesagerul cel mai 
harnic: actorul, interpret al acestui atrăgător per- 


sonaj. 


(Continuarea în subsolul paginilor următoare) 


Romantism nu înseamnă 
neapărat «Hernani». Nici 
versul înflăcăratului Cyra- 
no. Nici surisul amar din 
«Luminile orașului». Nici 
jurămîntul demonului din Caucaz. Nici 
aria singurătăţii lui Solveig, ori «Florile 
răului» ce-au otrăvit secolul. Sînt toate 
la un loc, acea stare de spirit, pulbere 
poetică ce înnobilează sălile de spec- 
tacol cînd Adamo îşi «cerne» trista 
lui zăpadă sau Don Backy promite 
albastra imensita. E mesajul cîntat al 
unei generaţii ce poartă roza nu la 
butonieră, galant, ca în «la belle 
époque», ci în suflet, cu îndirjire, 
pentru ca nu cumva creierul electronic 
ori transplantul de cord să-i înlocuiască 
simţirile. «Love not war» e nu numai 
lozinca naiv înscrisă pe maiourile unui 
tineret occidental protestînd împotriva 
masacrelor şi cerînd drept odihnă a 
războinicului, dragostea totală, abso- 
lută. E deopotrivă atitudine politică, 
dar și refuz, angajare și pasivitate, fe- 
nomen social pozitiv, dar şi reversul 
lui nociv concretizat în crimele de la 
Bel-Air. Din setea de romantism a 
izvorit «Spuma zilei» a lui Boris Vian — 
sublim love story avant la lettre — dar 
şi valul de erotism comercial gen 
«Lolita», poate chiar furia de acţiune, 
mistica actului gratuit descoperit la 
începutul secolului în «Catacombele 
Vaticanului» şi continuat pe ecran, în 
diversele ipostaze ale samuraiului uci- 
gaş de profesie, cu melancolii à la 
Delon, înduioșînd adolescentele pe via- 
tă. 

C E E 


Clasici la amiază 


La noi, datele problemei diferă. Mai 
întîi, ca națiune (Călinescu schița o 


28 


Nu se poate vorbi despre un curent romantic 
în cinematografia noastră. 
Dar se poate vorbi 
de temperatura romantică 
a unor personaje românesti 


DE POE E RI DER PE ET EEE CESE SECT, E S EEE 


clasificare a naţiunilor, evident teore- 
tică, pentru că romantic ori clasic în 
stare pură nu există), sîntem mai în- 
clinați spre visare și fantastic, spre 
exaltare, individualism, simbolistică 


Dar la noi reveriile pornesc de la nişte 
realități nedispreţuite, ca în roman- 
tismul nordic, ci echilibrat asimilate, 
propulsate către o filozofie de tip cla- 
sic. Basmul nostru e realist, nuvela 


Doamna [de Rânal] 


Maria Vecsera din «Mayerling». Cel 
mai tipic personaj romantic de fată 
foarte tînără. Doamna Rênal din «Roșu 
și negru». Romantismul grav şi absolut 
al femeii aflate la începutul pantei cobo- 
ritoare. Amindouă roluri clasice ale 
clasicei Danielle Darrieux. În amindo- 
uă, împăcare cu moartea. La amindouă, 
moartea e dublă. Este a ambilor amanți. 
Maria Vecsera și Arhiducele Rudolf 
pleacă împreună pe apele Styxului. 
Doamna R&nal e împuşcată de acela 
care, el însuși, va muri sub îngrijirea 
ocrotirea, zimbetul celei pe care el o 
împușcase. E curios ce romantic poate 
fi acest personaj în povestea realistu- 
lui Stendhal («Mademoiselle de la 
Molle nu e romantică, ci isterică şi răs- 
fățată»). În sfirșit, tot Danielle Darrieux 
în «Abuz de încredere» (alt mare rol al 


ei) va întruchipa o foarte romantică 
combinaţie sufletească. Se dă fraudu- 
los drept fiica cuiva, îl păcălește, se 
răzgindește, se căiește, face un con- 
trasalt romantic, sare înapoi în perso- 
najul ei adevărat. Dar falsul tată o cre- 
de chiar și după mărturisirea minciu- 
nii. Aventura, elanul romantic al fapte- 
lor sînt lucruri năzdrăvane și contagi- 
oase. Ca printr-o molipsire magică, ele 
prefac în adevăr tot ce e sentiment. Nu 
o vom uita niciodată pe Danielle Dar- 
rieux în acest tulburător personaj unde, 
la un moment dat, are un rol de Cyrano. 
Ca avocată, pledează cauza patetică 
a unei fete care se află tocmai în cazul 
ei. Pledează pentru un personaj tot- 
odată real și imaginar. Salt biografic 
reciproc. Nu vom uita pe Danielle 
Darrieux în acest splendid rol. 


realistă poate deveni fantastică; «Capra 
cu trei iezi» și «Hanul lui Mînjoală», 
«Mioriţa» ori «Sărmanul Dionis». Dar 
nu numai ele, chiar și «Mara», chiar și 
«Ciuleandra» sau «Baltagul», nu tot 
amestec de elemente fantastice și reale, 
clasice și romantice cuprind? Ce să 
mai vorbim de autori moderni ca Mir- 
cea Eliade sau Urmuz care au împins 
granițele dincolo de orice delimitări 
teoretice. Sîntem — cum ar zice tot 
Călinescu — «Clasici la amiază și ro- 
mantici la miezul nopţii». Poate, ca și 
spaniolii, romantici prin temperament 
și clasici prin cultură. Oricum, pe 
această grefă fericită — amestec de 
stiluri și totuşi armonie, unitate — 
ultimele decenii şi-au pus o amprentă 
puternică. Umanismul socialist dă ro- 
mantismului nostru temperamental şi 
cultural o perspectivă, o finalitate su- 


Darrieux : avocata poeziei 


A fi sau a nu fi romantic 


perioară. În cadrul unei colectivităţi 
eliberate de exploatare, ridicată la 
demnitate, individualitatea aceea pu- 
ternic creatoare (specifică romantis- 
mului) pe care o visa și Oscar Wilde, 
se afirmă plenar, cu o efervescenţă 
deosebită. Deocamdată în viaţa de 
toate zilele și foarte rar în arta de toate 
genurile. Y compris cinematograful. 


TE PERIE E a Ea e EI EZE a 
Generaţia «Crucișătorului...» 


Sîntem și rămînem, indiferent de 
vîrstă, o generație a «Crucișătorului 
Potemkin» şi a «Tragediei optimiste», 
a primelor filme romantice ale lui 
Wajda, dar şi a revoluționarismului 
metaforic, rafinat, cultivat de jancso 


în «Psalmul roșu». Începem însă a 
manifesta trăsături particulare chiar 
în cadrul acestui romantism de esenţă 
umanist-socialistă. Admirăm, desigur, 
dar nu putem urma acea direcție pa- 
tetică din «Zboară cocorii» sau «Al 
41-lea» și nici romantica dezabuzată a 
antieroului creat de Cybulski-Wajda. 
Vom căuta în jurul nostru rațiuni de 
existență mai solide decit acele fragile 
relații poematice din filmele lui Jasny 
ori Kahyna, vom învăța din căutarea 
lucidă a lui Forman sau a Chytilovei, 
dar ne vom găsi ironia proprie, poate 
mai tandră sau mai altfel acidă față de 
fiii nostri rătăcitori. 

Şi pentru că procesul e în curs, ca 
în orice cinematografie dialectică, voi 
încerca să desprind din cîteva imagini 
disparate, din cîteva fotograme dificil 
de montat, un fel de personaj fictiv, 


purtînd drept nume, numele actorului 
care l-a impus atenţiei noastre. Al cîtor- 
va actori care, privilegiați mai mult de 
datele personalității lor de acasă decît 
ale rolurilor oferite pe platou, schi- 
țează, sumar, un fel de introducere 
la studiul eroului romantic de pe me- 
leagurile noastre. Aş începe cu: 


(A nu confunda însă biografia tipu- 
lui de personaj creat de el, schițată 
aici, cu biografia actorului, pe care nu 
o cunosc). Adolescență țepoasă. Sen- 
timental disimulat. Vulnerabil, atacă 
primul. Meandrele părinţilor îl com- 


plică mai ales pe el. Îl obligă la o frondă 
permanentă care-l depărtează de cei- 


Tenebrosul doctor Jekyll 


Fredric March: dubla identitate 


E vorba de caracterul supranatural, vrăjitoresc al 
unora din eroii romantici. Fredric March a încarnat 
mai multe asemenea fantastice personaje. In «Moartea 
in vacanță» el e însăși Moartea, cea mai tulburătoare 
dintre figurile de mitologie. În filmul lui René Clair, 
«M-am însurat cu o vrăjitoare», eroul este ales frau- 
dulos președinte al Statelor Unite, grație soției sale 
care era vrăjitoare. Tot el va întruchipa pe cel mai reuşit 
Doctor Jekvi! (si Mister Hyde), acel gentleman care, 
pe bază de science-fiction şi biochimie, se putea pre- 
face în bestie goriloidă (şi apoi întoarce la ființa sa 
normală). Alte două creaţii ale sale, personajele Benve- 
nuto Cellini și magnatul nazist din «Altona», deşi nu-s 
propriu zis vrăjitori, au însă o certă mentalitate de magi- 
cieni și. de prieteni ai lui Satan. Pentru aceste roluri 
mefistofelice, Fredric March era ajutat de fizicul său. 
Un fizic paradoxal, căci în contrast cu protilul său calm 
și nobil, în contrast cu frumusețea sa de efeb grec, 
ochii săi aveau ceva drăcesc, ceva sinistru, ceva nu 
neliniștit, ci din contra neliniştitor. 


lalți. Replică seacă, insolență. Auto- 
ironie defensivă. Refuză violent com- 
promisul. Sinceritate brutală, ades ine- 
ficientă. Detestă stagnarea. O ia din 
loc, chiar dacă habar n-are unde. Nu-i 
nicăieri «acasă», dar mai ales acasă. 
Tocmai acolo i se pare că n-are ce cău- 
ta. Uneori are dreptate. Ca în filmul 
lui Săucan. Alteori se înșeală. In «Di- 
mineţile unui băiat cuminte». Pri- 
mește o palmă: de la părinţi, de la 
viață. Dar mai ales o mînă priete- 
noasă. De la un bătrîn maistru, de la 
o tînără telefonistă, de la un arhitect 
ratat, de la un ucenic de suflet. Ne- 
liniştit, Ulise face ocolul pămîntului 
în jurul propriei camere. Pînă va des- 
coperi polii spirituali: în el însuși și 
în ceilalți. Cînd are şansa de a-și co- 
necta energia la o sursă majoră, gestul 
lui devine eroic. Scrie istoria ca în 
«Duminică la ora 6». Ori realizează 
solidaritatea constructivă din «Dimi- 
nețile...» Dar Nuţu nu e romanticul 
activ. El reacționează. Stîrnit de mediu. 
Ameliorat de el. Mai ofensiv e 


Virgil Ogăşanu 


Neliniştitul de structură. Polemistul 
de esență. Germenele de conflict ce-i o- 
bligă pe alții să se definească moral. Spi- 
rit activ, incitînd cu vorba, dar mai ales 
cu tăcerea. Personajul Ogăşanu poate 
sta nemișcat minute în şir, pe ecran, să 
asculte. Ştie să asculte ironic, iscoditor, 
punînd doar cîte o întrebare afurisită 
Romantism demonic? Adolescenţă rău- 
tăcioasă? Poate maturitate lucidă. Eroul 
lui face lumea nouă şi o desface pe cea 


»— 
29 


A fi sau a nu fi romantic 


„romanticii 
zilelor noastre 


Dan Nuţu si răzvrătirea romantică 


Virgil Ogăşanu şi ironia romantică 


„Domnișoara: 


E acel tipic personaj romantic care se numeşte «dom- 
nișoara»; bravă și gravă, cu un unghi de privire larg 
deschis spre viitor, cu, drept armă de luptă, bunătatea, 
cheie care descuie poarta celor mai năstrușnice aven- 
turi. În «Zina cea bună» (după Molnar) e vorba de o 
fată care-și petrecuse toată adolescenţa intr-un oriel- 
nat. leșită în lumea largă, tace cunoștința unui chelner 
bătrîn, care o iubește părintește și, ca să-i facă plăcere 
o duce în localul șic unde chelnerea el. Acolo, ea găseș- 
te un milionar cam găgăută.care neapărat vrea să se în- 
soare cu dinsa. Ca să scăpe, îi spune că e măritată. 
Nababul nostru, jumătate din filantropie, jumătate din 
strategie, se oferă să pricopsească pe soțul fetei, Care 
soț va fi creat de fată prin simplă deschidere la întim- 
plare a cărţii de telefon. De aci, un potop de aventuri 
romantice. În «Prăvălia de după colţ» (tot după Molnar), 
domnişoara noastră duce o involuntară dublă existenţă. 

Are raporturi zilnice cu un tînăr precis, care însă este 
şi vagul anonim cu care ea are o veche și neîntreruptă 
corespondenţă epistolară. Confluenţele și separările 
alternative ale acestor două stiluri de relații sentimen- 
tale dau nastere la cele mai romantice situatii. 

Nimeni, ca Margret Sullavan, nu a întruchipat cu 
atita graţie, acest romantic personaj. Poate azi, Audrey 
Hepburn. 


veche, parcă așa, în joacă, cu un zîmbet 
ingenuu. Ori cu un surîs perfid. Nu 
vine, ca alţii la de-a gata, nu contestă 
în bloc ca «Străinul» (e și altă perioadă 
istorică) și nu visează incert, abulic, 


ca Vive. El glumește, ca Viţu — e 
parcă fiul spiritual al eroului lui Ma- 
zilu — și între două ședințe, grăbit, 


se apucă să moară. Tot o glumă. Ca 
şi acea anchetă «sui generis» în care 
denunță, între două replici, o impostu- 
ră. O lașitate. Descoperă asasinatul 
moral, fără aere inchizitoriale şi te 
lasă pe tine, spectator, să dai verdictul. 


Margareta Pogonat | 


Ea e o calmă, o echilibrată. Rezonabil 
sentimentală. Deci clasică. Deci ce caută 
aici? Pentru că eu o văd într-o altă per- 
spectivă.O altfel de romantică. Mai cu 
picioarele pe pămînt. Zburînd arar 
pentru că nu-i dă voie condica. Zburînd 
cu grijă, pentru că marea e departe. 
Şi-i poate doar o dată în viață. N-ai 
voie să ratezi zborul. Încerci şi suferi. 
Încerci și ştii de la început că vei suferi. 
În «Legenda», era doar așteptare do- 
moală. Romanță casnică. Turna apă 
să-și spele omul, dar parcă-i descînta 
de dragoste. Parcă-i scălda pruncul. 
Parcă-i adormea zbuciumul. În «Dru- 
mul...» recent, intra cu frică în conul 
de soare. Ştia că-i jocul de-a vacanța. 
Dar se lăsa prinsă. Nu te poţi apăra de 
moarte decît cu viața. Nu poți înfrunta 
bucuria decît cu suferința. De asta 
personajul Margaretei Pogonat pare 
nefericirea senină. Impăcată cu sine, 
pentru că îi ştie prețul. Și demnitatea 
îşi face loc în ecuaţia noului romantism. 
Suferinţa îmblînzită prin cunoaştere. 
Acceptarea singurătăţii fără panică. Ac- 
ceptarea cuplului, a riscului implicat 
în ecuația cu două necunoscute, tot 
fără panică. Cu luciditate. Riscul vieții 
ce nu se teme de viață 


Silvia Popovici 


Nici ea nu-i generația «răzvrătită». 
N-are teribilisme candide, gen Nuţu ori 
Găitan. E inteligenţa constructivă, con- 


ştientă de sine,fără complexe cit timp 
se află în împărăţia certă de crom şi ni- 
chel pe care o domină, dar lipsită de apă- 
rare acasă, în singurătatea ei trufașă. 
«Gioconda» cu suris rece nu-i decit apa- 
rent antiromantică. Femeia modernă ce 
şi-a lasat la garderoba istoriei, o dată cu 
robiile casnice, robia sentimentală. Se 
străduie să se elibereze de o dragoste 
incomodă, dar o dată eliberată, ca ne- 
grii după războiul de secesiune, nu 
mai știe încotro s-o apuce. 

Eroina noastră n-are nimic din an- 
goasa Giulianei din «Desertul...» lui 
Antonioni. Gioconda Malvinei Urşianu 
nu suferă de inadaptare la societatea 
industrializată. Dimpotrivă. Forțează 
nota, încercînd să-și sterilizeze senti- 
mentele. O face brutal, poate, pentru 
a se feri de suferință, visînd naiv la 
o lume fluorescentă, fără fior și suspin, 
ca la Huxley. Drama ei nu e drama 
alienării provocate de secolul tehnicii, 
ci e drama unei prejudecăţi, a unei în- 
ţelegeri greșite a noii societăți. De 
aici nefericirea. Întrucît știm cu toții, 
societatea socialistă nu alungă, automat, 
nefericirea individuală. Pentru asta tre- 
buie luptat din greu. Şi iată un nou 
teren de afirmare a romanticului activ. 


Sebastian Papaiani 


E altfel. La el reacția nu-i calculată. U- 
morul vine firesc, ca fluieratul. Îi ţine 
de urit, nu-l apără de alții sau de el. Glu- 
ma lui ustură, dar e benignă. Un haz de 
necaz, sincer și tandru, năduf și pagubă 
depășite cu seninătatea înţelepciunii 
noastre de secole. Surisul lui copilăresc 
nu-i convenţie citadină, dar nici candoa- 
re întîrziată, e un pic de şiretenie, de joc 
de-a v-aţi ascunselea, uneori cu soarta, 
alteori cu vecinul, un fel de nadă arun- 
cată, țărănește, ca să descopere inten- 
ţia celuilalt. Ca-n schiţele lui Rebreanu. 
Literatura l-a creat pe Păcală. Dar fil- 
mul l-a născut pe Făniță-Papaiani. Poate 
cel mai neaoș romantic dintre eroii 
noştri bănuiți de asta. Dacă romantis- 
mul românesc are drept componentă 
sentimentalismul, drept platoșă umorul 
şi ca esență generozitatea, dar nefilan- 
tropică. Bărbătească. Solidară. Prin ea 


Margret Sullavan : arma bunătății 


Epoca actuală nu prea are romantici. În loc de 
visători aventuroși, ea preferă pe «tough guy»-ul 
dur, cinic şi trăznit. Incoerent și mindru că e așa. 
Ca dovadă, din Belmondo, care e un tipic ro- 
mantic,  cineaștii producători vor să facă un 
aiurit de tip «nouvelle vague», un «Pierrot nebun» 
oarecare. Alteori, e drept, i-au dat şi roluri mai 
consistente: preot filozof, învățător rural, partener 
de prostituată, roluri însă destul de străine de 
firea lui. Roluri cu adevărat romantice au fost 
mai ales două: «Cartouche» și «Omul din Rio». 
Regizorul de Broca pare a fi acela care l-a înțeles 
cel mai bine pe domnul Bébél. În aceste filme, 
Belmondo este omul care zice așa: «Imposibil? 
Se prea poate. Dar eu tot încerc. Dacă ratez, mai 
încerc, sau încerc altfel. Din eșec în eșec, nu se 
poate să nu ajung la ţintă. Arma mea e sigură: 
este iscusinţa timpului.  Mişcări de atac şi apă- 
rare, mișcări de cucerire pe care eu cam știu să 
le aleg și să le fac surizind». Ca la părintele său 
spiritual Douglas Fairbanks, totul e făcut cu 
graţie, eficacitate şi cu zimbetul pe buze. Uneori 
un zimbet zeflemist. Ce face el nu e greu. L-ar 
putea face oricine. Dar puţini știu a-l face ca 
dinsul. Mişcările lui sînt alianţă de reflex con- 


A fi sau a nu fi romantic 


ajungem și la Bumbești-Livezeni. La 
«Răsună valea». La acel romantism de 
ambianţă istorică, de naivitate pate- 
tică. 


SIRE CRESE Ea SE EEE EEE TI E POUR IEEE EREI, 
Temperatura 


Nu mai trec în revistă aceleași titluri 
prea des citate, deși nu mă pot împie- 
dica să reamintesc «Desfășurarea», 
«Moara cu noroc», «Valurile Dunării», 
«Soldaţi fără uniformă», «Străinul» şi 
încă multe altele. Mă opresc pentru o 
clipă la acei mulţi, excelenți actori ai 
unor roluri de prim-plan sau de plan 
secund, care fără să creeze tipuri anume 
și-au adus o contribuţie la realizarea 
unei anume temperaturi romantice 
în filmele românești. Ilarion Cio- 
banul în «Setea» sau Ștefan lordache 
în «Străinul», Ana Szeles în «Pădurea 
spînzuraților» sau lrina Petrescu în 
«Răutăciosul...», Silviu Stănculescu și 
lrina Gărdescu în «La patru pași...» 
Vladimir Găitan în «Căldura», Emil 
aE SAE RE 3 ? Hossu în «Decolarea», Repan în «Pen- 
Silvia Popovici şi lupta, tot romantică împotriva romantismului tru că se iubesc» — sînt numai cîțiva 
actori cărora li s-au oferit ocazii spo- 
radice ca să-și manifeste nu numai ta- 
lentul, dar şi trăsăturile noi, specifice 
unei generaţii. Într-un film era mo- 
mentul istoric bine evocat, într-o scenă 
era fineţea regizorului-dirijor sau febra 
interpretului. Aici un tremur, dincolo 
o şoaptă, un vers strivit de proza vieţii, 
țipăt înăbușit în demnitate ca în «Patru 
paşi...», ca în «Gioconda» sau «Drum 
în  penumbră». Evident, lista e in- 
completă. Ori, dimpotrivă. Romantis- 
mul nu poate fi delimitat cu precizie 
mai ales într-un cinematograf pe cale 
de a-și stabili un stil. Fie el realist, 
romantic sau «neo». Cinematografia 
noastră a fost pînă acum romantică 
mai mult prin ingenuități. O așteptăm 
să fie şi prin acea ardere specifică 
timpului nostru. Și curentului de care 
vorbim. 


Margareta Pogonat și luciditatea romantică 


Alice MĂNOIU Sebastian Papaiani şi romantismul voios 


din Rio Privighetoarea poetă 


Se știe insă că adevărata 
creatoare a eroinei din «My fair 
Lady» este nu atit Audrey 
Hepburn, cit Julie Andrews. 
Tot ea, în «Sunetul muzicii» 
va face romanticul salt biografic 
de la călugăriță la zină civilă. 
Dublă zină: pedagogică și final- 
mente conjugală. «Reeducă» 
tot ce-i iese-n cale: copii, băr- 
baţi maniaci, rivale dezamăgite, 


tot. Le schimbă viaţa și mintea. 
Și pe a ei totodată. Şi asta de 
iiecare dată. Dăscăliță, amantă, 
bună samariteană. poetă, dra- 
maturgă, autoare de fermecă- 
toare piese «Guignol» și mai 


Jean-Paul Belmondo : trăznitul meu drag ales privighetoare, în ambele 
înțelesuri ale cuvintului: gos- 

C Bodea EE pica SAS e AN 22 38 podăresc și muzical. Apoi Julie 

Andrews se va muta, cu arme 

diționat şi invenţie spirituală. Ca și Doug, el şi bagaje, în «Mary Poppins' 
practică romantismul fizic, romantismul pur cine- Land», aducînd, în mica ei be- 
matogratic, unde toate problemele de gindire se sactea, o sculă romantică în 


rezolvă prin compuneri de melodie corporală. plus: fantasticul din basm. Julie Andrews: zina de la bucătărie 


un 


Dacă în 1815, Friedrich 
Schlegel vorbea de «ve- 
chile poezii persane ro- 
mantice», dacă ceva mai 
încoace s-a descoperit «ro- 
mantismul clasicilor greci și latini», 
aşadar dacă am fost dintotdeauna ro- 
mantici, din moși-strămoși, şi doar 
numele s-a ivit mai tîrziu, nu cred 
că cinematograful trebuie să aibă vreo 
remușcare atunci cînd face din roman- 
tism o monedă curentă. Nu filmul a 
uzurpat sau a deformat sensul istoric 
al cuvîntului, se înțelege, ci viaţa însăși. 
Filmul — ca şi în atîtea alte cazuri — 
nu a făcut decit să profite și să împingă 
puţin lucrurile. Romantismul, cu sau 
fără neo, în cap, înțeles ca stare de 
spirit, ca propensiune spre vis și in- 
genuitate, spre puritate și eliberare 
de convenții zgrunțuroase, nu este 
privilegiul exclusiv al unei generații 
sau al unui timp, dar se întîmplă — 
și aici ne interesează de ce, cu exac- 
titate — ca în dinamica unei generații 
sau a unui timp valorile semnifica- 
tive să fie altele. De fapt, ceea ce 
numim noi astăzi atît de convențional 
«romantism» este «curajul bunelor 
sentimente» pe care îl elogia cîndva 
Camus, îndrăzneala de a reaminti oa- 
menilor, pur și simplu, că cerul e 
albastru și iarba e verde. Cinemato- 
graful, seismograf sensibil, artă a zilei, 
captează cu puterile-i bine știute mo- 
mentele redescoperirii acestui curaj. 
Așa s-au născut «Un bărbat şi o femeie» 
sau «Love Story», ca să nu mergem 
prea departe. La urma urmei, destinul 
filmului este și acesta, să înregistreze 
temperatura sentimentală a vremii. 
Printre îndatoririle sale de mass-media, 
cinematografului îi revine şi sarcina 
de a întreţine o anumită febră afec- 
tivă nu lipsită de nobleţe atita timp 
cît sentimentul nu este înlocuit cu 
recuzita lui, cît realitatea nu este con- 


34 


Inema 


lor se 


EN 


», 


ti 


i 


Da! Filmele noastre 
mai plătesc încă un tribut greu 
clişeelor romanțioase 


fundată cu semnul ei adeseori deri- 


zoriu. 


ep si ONE E EERS 
Hiîrjoneala 

EEE ZOR NC SEES POE, ENNS 

Din păcate, filmele lumii şi ale noas- 
tre nu pot încă să se apere de atacul 
clişeelor, al poncifelor, al unor resturi 
de imagistică romantică, unele, foarte 
puține, supraviețuind din arsenalul tea- 
trului, multe, cele mai multe însă 
născute pe sol propriu, dintr-o co- 
modă reducere a unor relaţii poetice 


Îi ac 
Graţia feciorelnică și mimica ei 


la numitorul comun botezat «sirop 
liric». Repertoriul «romantic» vizual 
s-a format şi s-a degradat în timp, 
din spaima de asprimea sau prozaismul 
cotidianului, din ambiția de a concura 
starea de graţie a literaturii poetice. 
Sentimentelor delicate li s-a fixat un 
fel de cod al reprezentării, cutare în- 
tîmplare va fi însoțită, automat, de 
o anumită imagine. Multă vreme în 
multe din filmele noastre semnul pri- 
melor întiîlniri de dragoste, al «pri- 
milor fiori» erau hiîrjonelile, alergă- 
rile pe malurile lacurilor fotogenice 
sau printre copaci tineri, sincronizate 
cu rîsete cristaline. «La vîrsta dra- 
gostei» a lansat un model. Spre sur- 
prinderea noastră, chiar un film înca- 
drat în alte coordonate de calitate, 
precum «Aşteptarea»,nu a putut evita 
o astfel de viziune şi-mi amintesc stîn- 
jeneala talentatului actor Vladimir Găi- 
tan încercînd să tempereze explozia 
partenerei sale care își luase joaca prea 
în serios. 


i PETE EDO E E SR AER EEE SIE 
Încetinitorul 
Îi 

Ralenti-ul, un alt cal de bătaie, a 
fost atît de exploatat, încît într-o bună 
zi am auzit pe cineva spunînd că re- 
gretă brevetarea lui. Zborul lin, plu- 
tirea prin aer prefigurează visul, înăl- 
tarea, după cum alunecarea ușoară în 
gol ar vrea să fie, îmi închipui, un fel 
de corespondent al «braţelor morţii», 


EN s 
cura jul 


ca să nu invocăm aici chiar Nirvana 
Recordul în materie l-a atins proaspă- 
tul «Săgeata căpitanului lon», în car: 
niciunul din paşii Ei către El nu ating 
pămîntul, ci sînt purtați «pe aripi d: 
zefir». Nici un cavaler sau oștean de 
rînd din acest film nu moare ca tot 
muritorii, fiecăruia i se rezervă o 
topire în neant. 

Irira peliculă sortită de la înce- 
put eșecului, cum: a fost aceasta, su- 
prasolicitarea.unor astfel de clișee nu 
stîrneşte mari semne de mirare, în 
schimb, nu am înțeles niciodată. de 
exemplu, de ce un cineast ca Andre 
Blaier, a cărui autentică sensibilitate 


NN i ii i iii i ii 


«Tu eşti angelul visurilor mele, tu ești steaua, pot pentru ca să zic chiar luceafărul 


a cărui atmosferă dramatică nu avea 
nevoie de astfel de apăsări lirice: este 
vorba de «Apoi s-a născut legenda». 


AAEE EEEE E ic, 
Cascada 

BES SEIR A PE ENE AE A TESS 

Citatele ïnvaiuite în aburi roman- 
tici nu trebuie, desigur, condamnate, 
alungate ab initio, ca un duh al răului, 
nu acesta este rostul însemnărilor de 
față. Intervenția lor nefericită trebuie 


supravegheată, tendința de a propune 
un poncif pe post de metaforă, de 
a-l transforma într-un mod de a im- 
presiona spectatorul pe o cale ilicită, 
aş spune, de a-i furniza sentimentul 
că poezia cinematografică nu se poate 
lipsi de astfel de locuri comune. În 
alte două dintre filmele noastre de 
epocă cu acțiuni ce se petrec la dis- 
tanță de timp apreciabile, îndrăgostiții 
— tot pe ei cade greul — își spuneau 
ce aveau de spus într-un fel de rezer- 
vaţii naturale identice, poeni cu nar- 


cise neatinse de mîna omului de veacuri. 
Somptuozitatea decorului natural — 
reminiscență de altfel neblamabilă a 
literaturii romantice — devine uneori 
pretextul unei spectaculozități ieftine 
și inutile. Dramoleta unei tinere din 
«Vacanţă la mare» se contura și mai 
ridicolă pe fundalul «expresiv» al va- 
lurilor furioase. Furtunile byroniene 
nu pot fi invocate pentru orice moft 
al unei domnișoare plictisite. După 
cum nimeni nu mă va convinge că 
într-un film precum «Sfînta Tereza și 


diavolii» îndelungata baie în cascadă 
a frumoasei interprete avea vreo noimă. 
Referindu-se odată la imaginile mă- 
runt sentimentale care invadau un 
anumit tip de literatură, Benedetto 
Croce le numea «falsități plăcute». 
Mi se pare că cinematografului i se 
potriveşte de minune această remarcă. 
Eliberarea de tentația lor reprezintă 
nu numai un cîştig în planul esteticii ci, 
în primul rînd, un spor de adevăr, de 

autenticitate. 
Magda MIHĂILESCU 


Stas-uri pentru du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace 


artistică nu are nevoie de recomandări 
— a apelat la serviciile lui într-un film 
| 
i 
] 
i 


Mesageră a unui foarte special fel 
l de romantism, opus celui «pur fizic» 
practicat de un Fairbanks, sau Bel- 
mondo, sau (în filmele unde il urmează 
pe Fairbanks) Belle Daniels — Mau- 
reen O'Sullivan aduce pe lume un ro- 
mantism, aş zice, «pur psihic». La ea, 
saltul în aventură, mutarea într-o exis- 
tentă total alta, se face fără acțiuni, ci 
doar prin «schimburi silențioase de 
gîndire», cum numește Bergson acel 
subtil fenomen care populează uneori 
visele noastre. Parteneră a lui Johny 
Weismilller în «Tarzan»-ii lui Van Dyck 
(singurii buni printre sutele de Tar- 
zani economico-comerciali), o vedem 
cum pătrunde de direct în mintea săl- 
baticului zeu păgin, cum se înțelege 
cu acest fascinant prieten al elefanți- 
lor; o vedem cum fuzionează sufletește 
cu el; o vedem vorbindu-i torențial 
vorbe pe care el nu le pricepe, price- 
pînd totuși în bloc tot ceea ce voise să-i 
spună; o auzim zicîndu-i: «Ce fericită 
sînt că înţelegi așa de bine cuvintele 
astea pe care nu le cunoşti!» 


suris. 


În materie de aventură, care este sursa nr.1 a 
romantismului, Errol Flynn bate toate recordurile. 
Aventura, acel salt biografic dintr-o viață intr-alta, 
el îl face uneori de patru ori în acelasi film.Total: cinci 
existente diferite. Blood e intii ofițer. Dezgustat de-a 
tot tăia în bucăți oameni pertect sănătoși, emigrează 
în altă meserie. Ca medic, va tăia numai bolnavi. Dar 
unul din ei e de două ori bolnav. E și rănit, e și rebel 
contra regelui. Blood, care îl operase, va fi pedepsit și 
va cunoaşte o a treia existență, aceea de sclav, vislaș 
pe o galeră. Dar grație miraculoasei sale istețimi, 
reușește să libereze pe toţi galerienii de pe navă, 
să pună mina pe corabie și să devină cel mai temut 
pirat al acelor mări. Între timp, dinastia Stuarţilor 
e detronată, Blood, reabilitat, redevine un straiucit 
gentilom la curtea Angliei. Cinci vieți. Cinci stiluri 
de existenţă. Maximum de aventură. Maximum de 
romantism. Găsim și alte trăsături romantice la 
acest actor. În mai toate filmele, are ocazia să se 
dea drept un altul, trecind alternativ de la o persona- 
litate la cealaltă. Apoi, cu cel puţin tot atita eleganță 
cît Jean Marais, compune figuri neuro-musculare 
ingenioase, combinaţii de mișcări eficace și gra- 
țioase, toate însoțite de cunoscutul său proverbial 


Errol Flynn : vulturul cu 5 vieți 


35 


(i sau a nu fi romantic 


Ce se mai poate spune într-o dis- 
cuție despre «neo»... cînd un film, 
din urmă cu 30 de ani, reluînd o po- 
veste din Evul Mediu («Tristan şi 


| «Lacrimi... Iubirea! Iubirea în adevăratul sens 
| (acesta e chiar titlul dat de autoare) al cuvîntului. Iubirea cea mai pură. 


Nu știu de la care şi de 

la cîte filme se poate porni 

Nema într-o discuţie, azi, despre 
neoromantism. Care filme 

sînt neoromantice? «Ano- 

nimul venețian»? «Drum 

în penumbră»? «O floare și doi gră- 
dinari»? «Love Story»? «Romeo 
şi Julieta»? De ce astea și nu un film 
vechi de exact 30 de ani, care mi-a 
prilejuit lectura celei mai «teribile» 
scrisori primite la «Curierul» anului 
trecut. Îmi îngădui s-o citez integral, 
ca introducere, sperînd că pînă la 


«În timp ce scriu, lacrimi îmi curg 
pe obraz. Oncită voință am, oricită 
tărie, zadarnic. Nu-mi pot opri la- 
crimile. Pling... De ce? Am văzut 
un film. Am văzut «Legenda îndră- 
gostițilon), în regia lui Jean Delannoy, 
la T.V., în seara zile de 18 oct. Fil- 
mul m-a zguduit enorm. Atit. Dar 
cum am plins! În hohote! Dar nu 
moartea m-a impresionat. Nu. Fără 
acest sfîrşit cred că filmul nu ar fi 
fost decit o banală poveste de dra- 
goste. M-a impresionat însă viața. 


Iubirea în sensul sacrificiului suprem. 
Am plins în hohote fără să mă pot 
stăpîni. Și acum ochii îmi sint plini 
de lacrimi. Nu pentru că sînt o sen- 
timentală. Nu. Nu am plins încă 
niciodată la un film. Nici la «Love 
Story», nici la vreun altul. Cel mult 
rămineam tristă citeva clipe după 
terminare. Iubirea... cum numai în 
filme există, sau în paginile unor 
scriitori sentimentali. În concluzie? 
Filmul a fost teribil! Am plins... 
G.I. 
elevă, 18 ani, Suceava 


Isolda») provoacă în 1972 aceste neo- 
lacrimi...? 


EEE SAE E EN E. 
Am plîns romantic la neorealiști 
ES DE PRE SE ASE SER SE BSB 


Tendinţa vulgară este în a denumi 
romantice filmele la care se plinge 
mult, cu spor și cu durere. Tendința 
mai nobilă și mai cultă este de a socoti 
neoromantice filmele contestării rea- 
lului — pe baza ideii cu totul clasice, 
aparținînd dicționarelor și definiţiilor 
lor, că romantismul se caracterizează 
prin inadaptarea la realitatea cenușie, 


urmă se va înţelege de ce: prin refuzul «prozei vieții», prin pro- 


«Clasicul e rege, impasibil..», clasicul e «Om pentru eternitate» 


Dragoste 


Este Mariutka din «Al 41-lea». Omul pe care îl 
împușcă e omul pe care în acest moment Îl iubeş- 
te cel mai tare. Omul pe care îl omoară, este omul 
pe care ea îl născuse, pe care ea îl prefăcuse în- 
tr-un om nou. Moartea lui înseamnă şi imediata ei 
moarte, imediata ei împușcare, dar toate aceste 
drame sint acoperite de o imensă pace sufleteas- 
că, de mulţumirea că lucrurile s-au petrecut așa 
cum se cuvine, terminate în frumuseţea adevăru- 
lui, dragostei și justiției. Rareori un personaj de 
povestea avuto așa de mare zestre de romantism, 
Ca un fel de completare din partea Olimpului, a- 
ceastă mare actriță va avea același destin în viața 
reală. Se va îndrăgosti de același Strijenov, care 
o va părăsi. De data asta el, «Al 41-lea», el o va 
«impuşca» pe ea. Căci disperată, îndrăgostita 
Izolda Izvițkaia, anul trecut s-a sinucis. 


36 


dincolo de moarte 


A fi sau a nu fi romantic 


clamarea unui ideal uman, politic, mo- 
ral în numele căruia eroul — căci de 
aceea e romantic! — e gata să moară, 
sfidînd societatea, logica, legile, nor- 
malul, naturalul, vulgarul, meschină- 
ria unei existenţe fără ideal. 

Foarte bine, definițiile sînt clare, 
tendinţele apăsate, dar ca de obicei, 
cînd ideile şi sentimentele sînt ppea 
limpezi şi prea simple, lacrimile au 
plăcerea, iar gîndurile — datoria, să 
se încurce. Nu dispreţuiesc deloc cri- 
teriul lacrimilor, al emoţiei hohoti- 
toare şi cu batistă udă, în receptarea 
filmului. Nu-mi e deloc rușine să plec 
de la un film, bocind, ziua în amiaza- 
mare, Aşa am plecat de la «Zboară 
cocorii». Aşa am ieșit, pe bulevard, 
de la «Rocco și frații săi» — încît 
femeia cu care eram, mai pudică decit 
mine, m-a tras de mînă spre o stradă 
lăturalnică, să nu mă vadă lumea, băr- 
bat cum sînt, în stare de plîns. N-am 
citit însă nicăieri că «Rocco şi fraţii 
săi» ar fi un film neoromantic — ci 
dimpotrivă, «o ultimă zvicnire, ago- 
nică, a neorealismului lui Visconti»... 
Și adevărul e că de la filmele neorea- 
liste — față de care, se zice, c-a iz- 
bucnit această reacție neoromantică — 
am ieșit, nu odată, făcut mult mai praf 
decît G.I. la «L“ éternel retour». Ţin 
minte că finalul de la «De doi bani 
speranță» (sau de la «Nu-i pace sub 
măslini»?) era extrem de romantic, 
conform definiției de mai sus, adică 
eroii strigau minunat că nu mai su- 
portă viața asta închisă, urîtă, «proza 
vieții» — cum spune Hegel — nu mai 
vroiau să ştie de lucruri, de boarfe, 
de nimicurile otrăvitoare ale cotidia- 
nului, proclamînd necesitatea strin- 
gentă a unei revoluții în ordinea mo- 
rală, socială, inclusiv cea erotică; una 
din frumusețile — stîngace, de atîtea 
ori, dar incontestabile — ale filmelor 
neorealiste era clamarea finală, de na- 
tură cu totul romantică, a ideii unei 
revoluții, totale, în relațiile dintre 
individ și individ, dintre bărbat şi 
femeie, pînă la cele dintre individ și 
societate. Neorealismul e neoroman- 
tic, în măsura în care denunţul realist 
al vieţii crude cheamă logic şi patetic 
— revoluţia. Revoluţia e o idee rea- 
listă a unui ideal perfect romantic. 
Ca şi «iubirea (lui G.I.) în adevăratul 
sens al cuvîntului, iubirea în sensul 
sacrificiului suprem»... (a se observa 
distincţiile la urma urmei foarte va- 
labile ale elevei din Suceava: ea nu 


e o sentimentală ci..., nu a impresio- 
nat-o moartea ci..., ea nu a plîns nici- 


Izovitkuia : 


romantismul absolut 


Călinescu dixit : 
«Romanticul are fiori, 
cine acuză fiori nu-i clasico... 
Dar cine nu acuză fiori, 
nu-i cinefil! 


«Romanticul e bizar, incomprehensibil..», 
Felix e neoclasicul călinescian 


Călinescu susține : 
«Sîntem clasici la amiază, 
romantici la miezul nopții, 
sub lună şi în vs...) 
Și în întunericul sălii de cinema! 


LEE PER E RR E IEZI E SE DEA PE SERE 


odată la cinema dar..., ea rămînea de 
obicei «tristă» cîteva clipe însă acum 
«AM PLÎNS!>). Lucrurile după cum 
se vede se cam încurcă.. 


Oleg Strijenov este romanticul aventurier și 
călător din «Marco Polo». E visătorul în transă 
din «Nopți albe». E personajul vrăjitoresc din 
«Dama de pică». Dar mai ales este eroul de 
multiplu romantism din «Al 41-lea».EI face saltul 
biografic de la ofiţer alb, membru important al 
contrarevoluţiei, la pașnicul Robinson, vagabond 
pe o insulă pustie. În loc de întreucideri și război 
civil. sare într-o viată paradisiacă de amor, cu 
o ființă pură, care îi va fi și iubită și protesoară, 
Îl va învăţa să se dezinșele; îl va învăţa pe el, 
aristocratul generos şi protestatar de altădată, 
care «așteptase revoluţia ca pe o mireasă» și pe 
care «revoluţia îl dezamăgise», îl va învăţa, în 
romanticele lor conversații, că revoluţia se pri- 
meșşte în bloc, nu în detalii. 


CT ERE SE BSE PP ERP SSE SUR RE) 
Ce e real în romantism? 


TESS EEE FE 36 EET E e 
De fapt nu se încurcă, ci coexistă. 


«Pădurea de mesteceni» : 


George Călinescu are în această di- 
recţie un text fundamental, nu încape 
îndoială mai important decît o mie 
de legende a o mie de îndrăgostiți, 
unul din acele texte ale criticului pen- 
tru care ne-am îndrăgostit de el, 
romantici și nebuni, de tineri, în vre- 
mea unui realism deajuns de critic... 
E acel prim capitol la «Impresii asupra 
literaturii spaniole», intitulat «Clasi- 
cism, romantism, baroc», pe care ori- 
cît m-aș înfrîna ca să păstrez «speci- 
ficul» nostru de cinefili, nu văd nici 
cum și de ce oamenii de film nu ar 
trebui să-l cunoască pe de rost, și cum 


o revistă de cinema — care-și bate 
capul cu neorealismul, neoromantis- 
mul și alte teorii — l-ar putea ocoli 


în practica ei. Mai ales că aici, în regia 
lui Călinescu, în scenariul lui, avem 
«decupajul» a doi eroi esențiali, «cla- 
sicul» si  «nomanticul» (altădată să 
discutăm despre baroc, și nu eu, ci 
un pasionat competent ca H. Dona), 
ritmaţi ca în cele mai desăvîrșite filme 
didactice, cele la care visează, azi, 
tocmai patriarhul neorealismului, Ros- 
sellini. 

În primul rînd, Călinescu precizează 
o idee fundamentală (şi pentru dis- 
cuția noastră): «Nu există în reali- 
tate un fenomen artistic, pur, cla- 
sic și romantic. Racine e și clasic 
și romantic. Clasicismul elin e şi 
clasic,e și romantic. Romantismul 
modern e și romantic, e şi clasic»... 
„„Căci: «Clasicism-Romantism sint 
două tipuri ideale, INEXISTENTE 
practic în stare genuină, repera- 
bile numai la analiză în retortă». 
Cum nimeni dintre noi nu se duce la 
cinema pentru a face analiză de istorie 
a artei în retortă, ne-am putea mulțumi 
cu aceustă indicație esențială — nu 
există: filme romantice și nici realiste 
în stare pură — dacă tot ce ar urma, 
adică analiza în retortă, nu ne-ar im- 
plica uimitor, definindu-ne ca spec- 
tatori, ca tipuri de spectatori, cu arta 
noastră de a privi și de a înțelege, în 
termeni romantici sau clasici. E ca şi 
cum un genial grafolog ne-ar da cheia 
noastră, analizind două scrisori-mo- 
del, ale altora. 

Îmi voi permite doar să rezum punc- 
tele esenţiale, cu sentimentul că «po- 
vestesc» un film de artă, în culori vii, 
un film de știință genial popularizată, 
un film-parabolă despre spirit, dacă nu 
chiar un film de educaţie, sanitară, 
precum începe însuşi divinul critic: 


D> 


romantismul vital 


«Din punct de vedere sanitar, o- 
mul clasic «e sănătos», cu o sănă- 
tate însă de tipul gladiator, care 
presupune o insuficienţă a ante- 
| nelor nervoase...» (Clasicul cow-boy?) 
| «Romanticul, se ştie, este maladiv 
| (.„.venețianul?), infirm, tuberculos 
(leucemia ei din «Love-story» față de 
| sănătatea lui?), orb, lepros, atribu- 
| indu-i-se o complexitate  senzo- 
| rială și sufletească mai mare decit 
| acești bolnavi o au în realitate»... 
| «Vorbind sexual, clasicul e un viril, 
| calm, cugetat». (Clasicii detectivi cînd 
| nu cunosc ispita?) «Romanticul e 
| feminin, impulsiv, sentimental, 
plîngăreț...» (fiecare se gîndeşte ad- 
i libitum). 
| «Sub raportul vîrstei, clasicul 
are o unică vîrstă incertă, de tînăr 
| perfect dezvoltat (virsta lui Achile 
|! — zice, în paranteză, Călinescu). «Ro- 
[i manticul e foarte tînăr — 13—14 
| ani femeia» — (Julieta, Romeo ai 
clasicului Zeffirelli!), «...sau foarte 
| bătrin» (Ghepardul?). 

«Trei sint profesiile clasicului: 
rege, păstor, vinător...» (deci cow- 
boy!) «...sau mai bine zis, una sin- 
gură, de rege care păstorește și 
vinează — războiul e implicat»... 
(Atunci, prin extensie, «rege» care 
păstorește şi vinează poate fi și șeriful 
clasic, și comisarul Maigret, și chiar 
Mannix, oameni celebri prin antiro- 
mantismul lor... Cînd un şerif nu mai 


neoromantismul. 
o vechitură 


păstorește și nu mai vinează, ci se în- 
drăgostește, el încalcă legea — ca 
Gregory Peck — și genul, și tiparul...) 

Romantismul. preferă profesiile ur- 
mătoare — înşiruirea călinesciană, în 
cascada, «montează» atitea filme că 
nu mai avem timp să le numim ci doar 
să derulăm o serie de bobine: «pro- 
letar, călugăr, student, militar, puș- 
căriaș, marinar, nobil, doctor, sa- 
vant, femeie ușoară, bufon, călău, 
vrăjitoare, etc... În universul ro- 
mantic se constată o violentă ine- 
galitate socială»... (fără de care, 
de altfel, nu ar exista neoromantism, 
nu ar exista contestarea neoromantică, 
ca să nu mai spun că fără inegalitate 
nu s-ar plinge nici la «O floare și doi 
grădinari»... ca și la atitea alte neoreu- 
matisme). 

«Temperatura singelui»y — cum 
ar zice Călinescu — nu mai are nevoie 
de exemple, ele se văd cu ochiul liber: 
clasicul e impasibil și placid, are o 
temperatură normală. «Romanticul 
— utopic vorbind (Călinescu sub- 
liniază apăsat că nu discută decit u- 
topic şi în eprubetă) — e totdeauna 
un febricitant, un agitat, un deli- 
rant, un precipitat, un sicilian»... 
(Sicilia?... Mediterana, desigur. «Aven- 
turierii», romanticii aceia cu mare 
succes la public, ca să dau un exemplu 
inutil). «...Romanticul are «fiori». 
Dacă cineva acuză fiori, nu-i clasic» 
maximalizează teoreticianul, ceea ce 


şi Piratul Negru 


Există un romantism pur cinematografic. Fiindcă 
e pur fizic. Făcut numai din mișcări, din «melodii ci- 
netice». Figuri precise, sigure, eficace, elegante şi, în 
ultimă instanță: poetice. Eroul tipic, inventatorul a- 
cestui romantism neuro-muscular, e Douglas Fair- 
banks. Crestătura în zig-zag a sabiei lui Zorro, bi- 
ciul harpon şi undiţă al lui Don X, pumnalul-frină al 
Piratului Negru, săgeata-mesaj a lui Robin Hood, 
toate acestea sînt ca o anumită iscălitură cinetică a 
personajului, cu care rezolvă prezenţa sa și izbinda 
acţiunii. Aflat în virful unui catarg de 15 metri, Pira- 
tul Negru coboară lin pe pinza verticală înfigind cu- 
titul în velă și frînînd astfel viteza căderii. Intreaga co- 
rabie se deschide cu un suris de victorie, așa cum 
cerul se deschide cînd Luceafărul din poveste «co- 
boară-ncet alunecind pe-o rază». Altădată, în calita- 
te de d'Artagnan, el o sărută pe Madame Bonacieux 
care stă la fereastră, la trei metri deasupra străzii. 
Romanticul nostru îndrăgostit se va înălța în miini 
pe bordura ferestrei, restul corpului atirnînd ca un 
fir-cu-plumb. lubita se apleacă. Două făpturi, una 
perfect verticală, cealaltă perfect orizontală, se îm- 
preună într-un sărut. El e «suspendat de buzele ei», 
aşa cum pînă acum doar metaforic se spunea. În al 
tabetul si punctuatia Olimpului, avem aici un semn de 
exclamaţie tecundat de o paranteza. O impreunare 
trupească unde, din pricini de geometrie deosebită, 
și la el, şi la ea, picioarele nu mai ating pămîntul. 

În toată istoria vedetismului, nici un actor n-a avut 
o zestre divistică aşa de mare. Și așa de scurtă. Me- 
sager al romantismului pur fizic, gloria lui s-a spulbe- 
rat, s-a pretacut în piesă de muzeu o aatâ cu tre- 
cerea cinematografului ne-vorbitor în arhivele Isto- 
riel, 

Un singur actor a preluat moștenirea acestui ro- 


Douglas Fairbanks : primul cascador romantic mantism cinetic: Jean-Paul Belmondo. 


«Clasicul e sănătos, de tipul gladiator...» — clasicul e cow-boy-ul Wayne. 


Celălalt Blood 


Errol Flynn avea un fiu: Sean! trrumos atletic, viteaz, 
iscusit; dar mindru ca un adevărat fiu de Captain Blood. 
Producătorii vroiau neapărat să-l facă actor, Au creat 
zu dinsul un film despre Blood-fiul. Dar el nu putea trăi 
în umbră de statuie a altuia. Şi-a sculptat una proprie. 
A rupt cu toate și a plecat reporter în Vietnam. O bucată 
de vreme, articolele lui au uimit întreaga presă. Pe 
urmă, a incetat. De ce? Final deschis. Sau închis. Căci 
nu s-a mai întors; n-a fost dat dispărut; nici n-a fost dat 
ca mort; destin romantic, vrednic de fiul Căpitanului 
Blood. 


Sean Flynn: povara altei glorii 


A fisau a nu fi romantic 


ne deconspiră decisiv ca romantici, în 
sală și pe ecran. Dar există film care 
să nu dorească a-ți provoca fiori — 
fiori de rîs, de groază sau de amor? 

Dacă luăm mot-à-mot fulgerarea că- 
linesciană — reiese că filmul e o artă 
romantică, totul îl îndreptățește a fi 
şi încă cum. Starea romanticului fiind 
«visarea,  coșmarul,  vehemența 
(clasicul arată bun-simț și este 
inteligibil), bizareria, indecența, or- 
goliul, rebeliunea spirituală», for- 
mula sa sufletească fiind aceea «de 
subom sau supraom, de înger sau 
demon», totul sub semnul «neliniștii, 
vagabondajului. și explorației» (cla- 
sicul avind o formulă sufletească 
unică și suferind de incuriozita- 
te) — nu putem și nu conchidem că 
de la marii săi clasici (Eisenstein, Malec 
— impasibilul) pînă la clownii săi de o 
zi, cinematograful — în această lu- 
mină călinesciană — are o incontesta- 
bilă structură romantică, așa precum 
se și vrea ca «uzină de visuri» ale cărei 
produse țin seama pînă și de ora și 
de clima stabilite de Călinescu: 

«În termeni astronomici, am zi- 
ce: clasicul e un solar, romanticul 
e un selenar. Ora clasică e amiaza, 
ora romantică 12 noantea...»căci 
cînd altfel ai putea provoca fiori cine- 
matografici dacă nu noaptea, la orele de 
taină și mister, orele lui Hitchcock sau 
Fellini, ale lui Pierrot le fou și ale 
«Nopţii furtunoase», ale furtunilor, 
răpirilor, violurilor şi comploturilor, 
«fără de care ce rost mai are un film?» 
— vorba tutungioaicei mele. «Clima 
clasică e a unei primăveri conven 
tionale, meridionale; aceea roman- 
tică (și mai ales clima cinematogra- 
fului) e caracterizată prin furtuni, 
ploaie, ceață, secetă, catastrofe 
(vulcani, cutremure) sau regim to- 
rid». (Titluri celebre: «Quai des bru- 


mes», «In arșiţa nopţii», «Cînd cîntă cu- 
cuveaua», «Născut în furtună», «Ploaia 
de iulie» — a sovieticului Huţiev, ce 


film romantic! — «Seceră vîntul săl- 
batic», titluri la întîmplare, din toate 
epocile). 


a cu 
Neoromantismul — eternul strigăt 
„BR ZE AG ETER ERE E 


Dar — și aici e «the end» — «dar 
încă o dată, aceste tipuri sînt uto- 
pice. În realitate există numai com- 
promisuri, mixturi, la indivizi, mo- 
mente istorice, popoare. În reali- 
tatea artei, tipurile, genurile, defi- 
niţiile sînt corupte»—ca atare nu 
putem decit stabili un compromis: 

Nu există o poziție netă în artă, 
în cinema, între romantici si neo- 
romantici, între realiști și neorealiști, 
între neoromantici și neorealişti, fie 
şi neoclasiciști, pentru că nu există 
această opoziție nici în sufletul nostru, 
de creatori sau spectatori. Sîntem mi- 
xaje de emoții şi luciditate, de clasic 
și romantic, sîntem chiar baroci, sîntem 
mixturi de lacrimi și idei, lacrimi din 
idei, idei din lacrimi, — nu lacrima e 
un viciu (nici sărăcia nu e un viciu...), 
problema lacrimei nu e «de ce curge» 
și «pentru ce»; sintem calzi și reci, pa- 
radisiaci şi infernali, cruzi şi blînzi, in- 
religenți și proşti totodată, căci altfel nu 
am fi inventat arta—cu acea «minciu- 
na» a ei valabilă numai cînd se bizuie 
pe adevărul vieţii. Fiindcă așa sîntem, 
aşa creăm și așa privim. Noi inșine 
sintem divine compromisuri dialec- 
tice. 

Nu există, în '72,un neoromantism 
în cinema, clar, definit ca atare, după 
cum neorealismul anilor '50, în toate 
rigorile lui, nu se putea lipsi de un 
romantism al lui, de un apel deschis, 
sentimental la luciditate și emoție tot- 


Varna, ediţie romantică 
OR a ara ZET ORDER PPS BIO A 5 BEEP E 


Poveşti romantice, eroi romantici, nu-s 
greu de recunoscut pe ecran. Dar filmul 
redevine romantic nu aut prin subiect cit 
prin formulă. Prin structura sa tot mai 
lirică, liberată de canoanele dramaturgice, 
fluidă atingind uneori inefabilul, ca o 
poezie. Ca un cîntec. Chiar așa își intitu- 
lează regizorul bulgar Hristo Piskov filmul 
care ne-a impresionat pe mulți la Varna 
anul trecut. O «poveste» foarte simplă: 
citeva zile, primele zile ale eliberării Bulga- 
riei, zile de entuziasm şi clocot, de haos 
şi început de organizare, totul văzut cu 
ochii unui adolescent ce capătă o puşcă. 
Şi prin ea o conştiinţă revoluționară 
Dar mai greu o conștiință de cetățean al 
viitoarei societăți paşnice. Un erou de 
15 ani, ager şi pasionat,ce se supune greu 
disciplinei. Şi o biruie. Dar e și el biruit 
de moarte. Tocmai cînd învățase să tră- 
iască. Tandru și nostalgic, spiritual şi 
sincer, plin de poezie, filmul «Ca un 
cîntec» curge melodic asemenea unui 
cintec. Și acest «cîntec» bulgar nu-i singur. 
El are, ca personaj, dar mai ales ca formulă, 
un «frate» suedez, eroul filmului lui Kjell 
Grede, «Klara Lust»: un tînăr muncitor ce 
pleacă în concediu să caute o fată de 
care s-a indrăgostit văzind-o o singură 
dată. «Klara Lust» e poate un ideal, o 
himeră sau o fată adevărată, nu știm. 
Totul plutește între vis și realitate, o ale- 


odată; se poate admite însă că filmul 
— de cînd şi-a pus amprenta sa pe 
lume şi de cînd lumea s-a deschis tot 
mai larg «camerei» — a exacerbat 
simţirea umană pe linia romanticilor, 
anticlasică, lansată cu acel «Hernani», 
brigandul lui Hugo de la 1830 (acel 
Hugo despre care tot Călinescu susține 
că-l putem cataloga, fără să greşim, 
ca un clasic, un «clasic zgomotos, un 


Boileau care a luat opiu sau a băut gin»). 


Şi atunci cum se poate defini acest 
fenomen «neo»... neexistent teoretic 
dar practic alimentat de atîtea lacrimi, 
hrănit de atitea coctailuri în care s-au 
stors nediferenţiat toate melodramele 
indiene, toate portocalele mai mult sau 
mai puţin mecanice, toate sevele aro- 
mate ale lui Zeffirelli, toate sucuri- 
le-pop, top bibap, toate lovestoru- 
rile care încep de la Mamaia și se pierd 
în penumbră, care se nasc la patinaj 
şi se sfîrşesc la spital, care vin din ni- 
mic şi se duc în adîncul unui hohot de 


plins? Sînt spirite grijulii, estetizan- 
te, teoretizante, gata să curme acest 
nou val de sentimentalism, să îndigu- 
iască acest fluviu de lacrimi şi să pună 
căluș acestui strigăt al «inimii proaste».. 
În ce mă priveşte sînt ceva mai incon- 
ştient, ceva mai puțin vigilent. Am 
liniştea celui care știe că acesta nu e 
decît un nou episod în «gilceava din- 
tre inteligență şi sensibilitate, 
neîmpăcat antagonism căruia nu i 
se va pune capăt, din nefericire, 
decît prin răcirea planetei noastre». 
Așa se încheie admirabila prefață a 
lui Șerban Cioculescu la «Lucien 
Leuwen», cartea celui mai neoroman- 
tic dintre clasici, cartea celui mai 
clasic dintre romantici, cartea unui 
om care n-a văzut niciodată un film, 
dar am totdeauna impresia că a scris 
toate scenariile filmelor bune de dra- 
goste și politică... 


Radu COSAȘU 


«Cenușa» sau romantismul baroc 


Tandru şi nostalgic : filmul bulgar «Ca un cîntec» 


gorie despre dragoste dar mai ales despre 
tinereţea care, căutînd dragostea, ajunge 
la revoluție. Aceeaşi prospeţime, fior în 
imagine, fior în sală (ca şi la filmul bulgar) 
pentru că visele, marile reverii romantice, 
active ori meditative, sint contagioase. 
Frenetic contagioase. 

Bulgarii ne-au mai arătat la Varna un 
alt film poematic despre adolescenţă: 


«Un băiat pleacă». Cu același talentat 
tinăr interpret, Filip Trifonov, practicînd 
aici un romantism mai obișnuit, al zilelor 
noastre, uşor autoironic, dar în acelaşi 
registru liric ca şi filmele anterioare. Ulti- 
mele zile de liceu, despărțirea de colegi, 
poate chiar de oraşul care-i găzduiește 
o dragoste nemărturisită pentru o tînără 
femeie (căsătorită); o fată ce-l aşteaptă, 


gata să i se mărturisească, dar el n-o vede 
pentru că... Totul cu o discreție și o puri- 
tate, o nostalgie a purității, de zile mari. 
De zilele mari ale cinematografului poetic 
bulgar care, pornind de la tumultuosul 
cîntec de dragoste și revoluţie «Ei au fost 
tineri», trecind prin «Hoţul de piersici» 
sau prin «Ocolul», a cultivat un romantism 
de autentică sinceritate și vibrație, nemi- 
mînd nici pasiuni, nici formule cine-poe- 
tice străine. Este, cred, o calitate mare pe 
care o au colegii noștri bulgari, aceea de 
a încerca să-și descopere specificul tem- 
peramental-liric, și doar așa reuşind să 
se înscrie, fără ostentaţii, într-un registru 
poetic de valoare internaţională. Aș 
încheia cu un alt exemplu, oferit tot la 
Varna. Filmul se intitula «Afecţiune» şi 
se încadra în același flux liric al memoriei, 
colorind puternic subiectiv, romantic, în- 
treaga desfășurare a acţiunii. De data 
asta e vorba de o fată, tot de azi, luindu-şi 
ca ideal în viață o doctoriță ce moare în- 
cercînd să salveze răniți în Vietnam. Prie- 
tenie, stimă pe de o parte, pe de alta 
derută a sentimentelor, decepție, forță 
de supraviețuire... dar cit de goale apar 
cuvintele sustrase din contextul lor de ima- 
gini. Din formula lor magică, de poezie 
a ochiului, de muzică a sufletului, care se 
cheamă FILM. 

A.M. 


Nu faptul că se fac filme 
romantice e interesant, 
ci faptul că au succes, 

acum şi azi 


«Ana Karenina sau romantismul pînă la moarte 


„„gestul acesta al nostru 

(și al altora) de a ne a- 

nema pleca intrigați asupra a 
ceea ce, exprimînd ideea 

într-un cuvînt, numim 
«neoromantism» în cinematograful de 
azi. Ce va să zică «neoromantism»? 
Desigur, nu «un nou romantism», ci 
«romantism din nou». Întoarcerea la 
romantism. Ca și cum de zeci de ani 
nu s-ar mai fi făcut filme «romantice». 
(Nici «neorealismul» nu a scăpat a- 
cestei confuzii de terminologie. Îna- 
inte sau după ceea ce istoria cinema- 
tografului înregistrează sub numele de 
«neorealism» nu au existat filme rea- 


40 


liste?) Accentul trebuie, evident, căutat 
în altă parte. Ceea ce frapează nu 
este faptul că se fac filme romantice 
(pentru că asemenea filme s-au făcut 
mereu), ci faptul că filmele romantice 
au succes într-un moment cînd acest 
lucru era cel mai puțin așteptat. «Love 
Story» lîngă «Portocala mecanică» nu 
e nici măcar un paradox ci, pur şi simplu, 
ceva care nu merge, ceva suspect, 
ceva semnificativ, aha!, «Love Story» şi 
«Portocala mecanică», asta trebuie stu- 
diat. Să studiem deci cazul cu pasiune 
și cu expresivă evidenţiere a contras- 
telor, într-un cuvînt, cu tot roman- 
tismul de care sîntem în stare. 


Așadar, nu faptul că se fac filme ro- 
mantice este interesant, ci faptul că au 
succes, acum, azi. Ele constituie o 
apariție surprinzătoare, frapantă, pu- 
tem prin urmare să mergem şi mai 
departe şi să observăm că, de fapt, 
realul punct de interes al chestiunii 
stă într-o latură oarecum extraartis- 
tică a ei, anume în reacția publicului. 
lată de ce cred că problema trebuie 
pusă în alți termeni, adică de studiat 
nu producția actuală de filme roman- 
tice, ci faptul că această producție 
înregistrează un succes de public (și 
un interes de critică) pe care nici cei 
mai optimişti nu l-ar fi prevăzut. «Love 
Story» (cartea și pelicula), ca să dau 


exemplul «clasic», nu a fost creată 
pentru că ar fi fost cerută de public. 
Ea a apărut «pe piață» ca un produs 
între celelalte, dar din toată marfa a 
fost singurul exemplar care a țișnit 
în față şi s-a impus. Mai departe a 
funcționat, în chip normal și economic, 
raportul logic dintre cerere şi ofertă, 
care a dus la apariția de «produse artis- 
tice» concepute după aceeași rețetă, 
numai că asta e altă problemă. lată, 
prin urmare, că lucrurile sînt de ana- 
lizat mai mult din punct de vedere 
sociologic (şi, în anumite privințe, e- 
conomic), ceea ce nu e cazul în aceste 
însemnări. Să ne întoarcem deci la 
filme 


Audrey Hepburn, 


Audrey Hepburn : un romantism de 24 de ore 


Ca 


PP ai 


hadd 


Utilă este de la început o privire 
asupra prezenței sau absenței, a 
pra gradului de importanță, mai 
bine spus, pe care îl deţin azi, în 
producția așa-zis  „neoron ică” 
cîteva  cinematografii de tradiţie. 


FRANȚA: 


Şi totuși „Un bărbat şi 
o femeie” n-a făcut 
şcoală 


Țara care'a inventat romantismul şi 
i-a scris „manifestul” nu atrage astăzi 
în mod special atenţia printr-o 
„direcție“ neoromantică în :cinemato- 
grafie. Deși, fiind vorba de cinemato- 
grafia uneia din puternicele societăţi 
de consum ale Europei, o eventuală 
„Love Story“ franţuzească ar fi putut 
„prinde“ la public și'ar fi putut naște 
„O şcoală”, ca reacţie la exacerbarea 
violenţei și a erotismului care, acestea, 
slavă domnului, nu lipsesc din cine- 
matografia franceză de azi. Un ase- 
menea „Love Story“ nu a existat 
însă, sau chiar dacă a existat, nu a 
avut consecințe (există însă un 
„Love Story'în ţara occidentală cu / 
cea mai radicală mișcare de stînga: 
ltalia! Dar despre asta mai tîrziu). O 
înclinaţie spre un romantism special 
de culoarea superficialităţii poate fi 
descifrată totuşi în producţia fran- 
ceză de filme a ultimului timp: 
sub formă poveştii de dragoste 
rată“, poetică, mai curînd delica 
vag malițioasă decît romantică 
forma filmului liric deci, de un lirism 
foarte franțuzesc, cu îndrăgostiţi 
provinciali și trecuţi de 40 de ani, cu 
gesturi delicate și de bun gust, cu 
„refulări“ înduioșătoare (ca, de pildă 
recentul și  preţuitul „Domnișoara 
bătrină" avind ca protagoniști pe 
Annie Girardot și Philippe Noiret, 
film pe care îl vom vedea și noi, 
anul acesta. Profit de pa ă 
precizez că în ciuda 
aceste însemnări să pară pentru 
ochiul specialistului palide la capi- 
tolul exemple, voi folosi, pe cît po- 
sibil, numai titluri văzute de publicul 
nostru), Fie și din acest punct de 
vedere, se poate vorbi, chiar dacă 


TOTEE TEEN D SES EET 


Florăreasa prințesă 


Ariana din „Dragoste de după amiază“. 
O mică elevă de la Conservator. Instrument: 
un gigantic contrabas, pe care-l cară cu ea în 
cele mai romantice memente. Graţie unei false 
identități, se va arunca într-un romantic 
amor cu un cm enigmatic (Garry Cooper) 
despre care nu ştie absolut nin.ic. Asta nu 
numai că schimbă viaţa ei, dar îl „reeducă” 
şi pe el, făcînd dintr-însul „alt cm”. Dublu salt 
biografic. Romantism reciprec. Găsim la 
Audrey Hepburn și alt soi (foarte particular) 
de fomantism. În „Vacanţă romană": poarta 
spre aventură se deschide o singură. dată, 
pentru a se închide apoi repede la loc, ca un 
capac, peste tot restul vieţii. Că eroinae prin- 
țesă regală, asta n-are nimic convenţional, 
nici artificial alegoric. Există zeci de soiuri 
de viaţă anostă, de existenţă tipicară, de trai 
stereotipat în gesturi mecanice, tot aşa de 


reflex condiţionate ca şi searbădul traide pro- 


tocol de la curțile regale (sau chiar republi- 
cane). Audrey Hepburn întruchipează patetic, 
sfişietor, un romantism de 24 de ore, un 
romantism care va muri aproape odată cu 
naşterea. Dar tot ea va naviga într-un roman- 
tism miliardar, cu dubla sa personalitate 
alternartă de „lady“ și ce florăreasă ambulantă, 
din „My fair Lady". 


„Billy mincinosul““ sau romantismul antiromanţios 
EREI IEEE PEPI IEZI OESE FIN IPEE A 
„Puterea și Adevărul“ sau romantismul unei epoci 


Un Tristan cascador 


E unul din puţinii actori 
romantici care să întrunească 
toate cele cinci trăsături ale 
romantismului. În primul rînd, 
gustul pentru aventură. Aven- 
tură — adică părăsire a vieţii 
tale cotidiene și aruncare 
într-o viață cu totul diferită, 
În „Căpitanul Fracasse“, în 
Lagardère, în Fantâmas şi 
în multe alite roluri, el va 
face acest salt biografic al 
aventurii. Altă trăsătură ro- 
mantică: sfetnicul său, ghidul 
său e sentimentul, intuiţia, 
iar nu logica şi socoteala. A 
treia trăsătură: gustul pentru 
misterul „dublei vieţi“ şi pen- 
tru identitățile alternante; 
cavalerul Lagardère e una şi 
aceeaşi persoană cu Cocoşatul 
din piață. A patra trăsătură 
romantică: credinţa că soluția 


tuturor problemelor este de 
natură  acrobatică și neuro- 
musculară, Toate se vezolvă 
prin figuri atletice iskusire, 
combinaţii de mişcări: eficace 
ca un glonț în țintă, elegante 
ca o piruetă de balet, uimitoa- 
re ca un record de scor 
sportiv. Marais își face un 
punct de onoare să lucreze 
fără dublură cascadoricească. 
În sfîrșit, a cincea trăsătură 
de romantism: gustul pentru 
fantastic, pentru alegoria su- 
pranaturalului. Găsim asta în 
cîteva roluri memorabile, ca- 
dou de la marele său prieten 
şi vrăjitor, Jean Cocteau: 
personajul din „Eterna reîn- 
toarcere“, din „Frumoasa și 
bestia“, din „Testamentul lui 


Orfeu“. 


fenomenul e minor, de o „direct 


impusă de cinematografia franceză — 
sub forma aplicării intenţionate a 
unei viziuni romantice cu accente 
comice asupra unei realităţi istorice, 
altfel gravă: războiul („Fuga e sănă- 
toasă“, de pildă), 


ANGLIA: 


E prea moralistă ca să 
producă romanțe 


PI e 


Situaţia e similară aici cu cea din 
Franţa, în sensul că nici în cinemato- 
grafia engleză nu poate fi depistată în 
această perioadă o înclinație par- 
ticulară — concretizată în (măcar) 
cîteva opere semnificative — spre 
(neo)romantism, Nici măcar în varian- 
tele minore ale francezilor, S-ar putea 
ca una din posibilele explicaţii să 
o dea foarte interesanta și — în 
măsura în care e greu să fie conside- 
rată un apanaj al englezilor — sur- 
prinzătoarea constanță a cinema- 
tografiei britanice în propunerea și 
comentarea unor probleme de mora- 
lä. Englezii sînt în cinematograf mai 
moralişti decît ne place să credem. 
(Mă refer, firește, la acel cinemato- 
graf care se respectă, nu mai insist 
deci asupra violenţei şi erotismului de 
serie, „bun comun“ la ora actuală al 
întregii cinematografii occidentale, 
și al celei engleze, prin urmare), 
Indiferent în ultimă instanţă vizavi 
de romantism, fie el și. „neo“, ne- 
resimțindu-i nevoia ca reacție 
față de poluarea unei părți din pro- 
ducția cinematografică, filmul en- 
glez își urmăreşte. sistematic cele 
cîteva mari teme și nici măcar o pe- 
liculă ca „Mesagerul“, de exemplu, nu 
se sustrage acestei legi, pentru că 
filmul lui Losey,atitde romantic în 
aparenţă, este, de fapt, o dezbatere 
morală grafiată sub forma unui 
fals film romantic (la fel cum a fost 
la vremea sa oaltă producţie de ex- 
cepție a cinematografului englez 
„Billy ncinosul“.) Reacţia engle- 
ziloi de poluarea morală prin 
film nu este așadar (neo)romantis- 
mul, cu filmul solid, realist, de ana- 


m 


Jean Marais: 
cavalerul eternei legende 


liză, reacție, să recunoştem, mai 
normală şi mai eficientă. 


SUEDIA: 


Da, ne-a oferit surpriza 


„Elvira Madigan“ 

DEPRESII DEAD RRETA AERES ABE 

Caz și mai curios, nu pentru că nici 
aici nu se pune problema unei mai 
ample şi recente pasiuni pentru fil- 
mul (neo)romantic, ci pentru că 
ţara unde sexul e instituţie publică, 
dacă se poate spune aşa, a dat şi 
încă nu demult, ci în ultimii 4-—5 ani, 
unul din cei mai străluciți cineaşti 
romantici; Bo Widerberg. „Elvira 
Madigan“ este un film uluitor, atît 
prin ceea ce exprimă, cît, mai ales, 
prin simplul fapt că există, că a fost 
posibil. După cum, la fel de nevero- 
simil e faptul că o altă capodoperă 
a filmului romantic, „Hugo și Josefina" 
de Kjell Grede, a venit tot din Sue- 
dia, Sigur, arta, marea artă, nu cu- 
noaște legi, nici timp şi nici spaţiu, 
atunci cînd te aştepţi mai puţin 
capodopera poate să apară în Hono- 
lulu, numai că în cazul pe care îl 
discutăm, o anume stupoare în faţa 
fenomenului e necesară, 


ITALIA: 


O cinematografie angz- 
jată nu are de ce „para“ 


un „şoc“ prin romantism 
FISA EERO EA STEI E RET 
"Nu are rost să reamintesc valoarea 
actuală a cinematografiei italiene, 
semnificația socială a celei mai 
angajate și mai „realiste“ dintre 
cinematografiile occidentale. Ceea ce 
trebuie subliniat însă, este că o 
cinematografie care oferă publicului 
(şi nu fără succes) „Sacco și Vanzetti", 
să 'zicem, sau „Mărturisirile unui 
comisar de poliție făcute procuroru- 
lui republicii” sau „Cazul Mattei“, 
resimte mai puţin șocul neplăcut 
al proliferării violenţei și erotismu- 
lui, existente firește și în cinemato- 
grafia italiană. O cinematografie 
care poate oferi oricînd filme ca 
cele amintite (şi altele) nu e 
silită (nici măcar de publicul său) 
la o accentuată reîntoarcere la ro- 
mantism pentru a para șocul moral 
şi estetic al insanităţii producţiei 
de duzină. O asemenea cinemato- 
grafie care are puterea reală dea se 
impune pe plan mondial în primul 
și în ultimul rînd ca o cinematografie 
eminamente social-politică e, firește, 
mai puțin tentată să apeleze la (neo) 
romantism ca posibilitate de echi- 
libru sau de redresare, fiind încli- 
nată mai curînd să vadă în filmul 
romantic una, ună între altele, din 
direcţiile obişnuite și numeroase 
care conturează peisajul divers al 
oricărei cinematografii. Astfel înţe- 
lese lucrurile, acel „Love Story“ 
italian care este „Anonimul venețian“ 
pu trebuie privit ca simptomatic sau 
semnificativ ci, pur și simplu, ca 
un film din producţia italiană a 
anului cutare, film care s-a impus 
nu pentru că este romantic, dar 
pentru că este un film romantic bun, 


U.R.S.s.: 


Nu redescoperă roman: 
tismul, pentru că nu l-a 
pierdut niciodâtă 


Şi mai puţin se poate vorbi despre 
o direcție special (neo)romantică 
posibil a fi descoperită în ultima 
vreme în cinematografia sovietică, 
Asta nu numai pentru că aici nu 
funcţionează invocata (de teoreti- 
cieni) reacție de apărare față de 
violență și pornografie (necunoscută 
oricărei cinematografii socialiste), ci 
pentru că romantismul este caracte- 
ristica dintotdeauna a cinematogra- 
fiei sovietice. Ea reprezintă din 
acest punct de vedere un caz ieşit 
din comun.. Nu există film mai 
romantic decît capodopera politică 
„Crucișătorul Potemkin“. Nu există 
film în această cinematografie care, 
indiferent de subiect, să nu fie în 
felul lui romantic. Probabil că situa- 
ţia ţine şi deun patetism tempera- 
mental, sigur însă este, în orice caz, 
că ea e explicabilă, în primul rînd, 
prin apropierea (posibilă numai în 
aceste condiţii sociale) a romantis- 
mului de umanism, apropiere care 
merge pînă la confundare şi are ca 
rezultat o expresie artistică, unde 
caracteristicile romanticului, revolu- 
ționarului și pateticului se îmbină. 
Această ciriematografie nu are cum 
să „redescopere“ romantismul, atît 
timp cît nu l-a pierdut niciodată, 


POLONIA: 


O permanentă înclina- 
ţie spre romantism 


Alături de cinematografia sovie- 
tică, şcoala de film poloneză este — 
între cinematogratiile țărilor socia- 
liste — a doua mare „putere“ în 
teritoriul producției de „filme ro- 
mantice". Nici aici, evident, nu se 
poate discuta de un proces special 
de înflorire a romantismului, vizibil 
cu precădere în ultima vreme. Se 
poate însă uşor observa o perma- 
nentă înclinație a cinematografului 
polonez (în filmele sale mai vechi 
sau mai recente) către romantism. 
Nu unul tematic (foarte puţine sînt 
filmele poloneze avînd un subiect 
romantic), pentru că direcţia princi- 
pală, obsesia (chiar) tematică a cine- 
matografului polonez este războiul, 
ci unul de tonalitate și — parțial — 
stilistic. Cu adevărat interesantă şi 
absolut originală, ciudată aproape, 
este prin urmare tratarea în tonali- 
tate romantică, acuzată sau discretă, 
pe porțiuni sau în întregime, a unor 
teme istorice, sociale sau etice. Toată 
opera lui Wajda — ca să nu ne 
gîndim decît la exemplul de prestigiu 
şi de evidență — începînd cu „Ferme- 
cătorii inocenți" (parabolă etică), 
trecînd prin „Canalul“ (dramă psiho- 
logică), „Cenuşă și diamant“ - (în 
aceeași zonă a dramei psihologice) 
sau „Cenușa“ (evocare istorică în 
care romantismul frizează barocul) 
şi sfîrșind cu „Pădurea de mesteceni” 
— toată opera lui Wajda așadar (și 
nu am amintit aici decît o parte 
din ea) este — privită dintr-un 
anume unghi — foarte clar animată 
de un suflu romantic. Și acesta încă 
nu; constituie decît un caz limită, 


„Fata lui Ryan“ 
sau romantismul bovaric 


pentru că, la rigoare, Wajda e 
ultimul dintre cineaștii care ar putea 
fi înglobaţi romantismului, Totuși 
un regizor de talia sa;cu o asemenea 
anvergură a ideilor despre istorie şi 
despre dialectica raportului destin 
individual-istorie, nu se poate sus- 
trăge (sau refuză să o facă) accentu- 
lui de viziune romantic (faptul că 
acest accent alunecă invariabil în 
opera lui Wajda spre straniu este o 
altă chestiune, atît de specială încît 
nu are rost să fie discutată aici). 

Părăsind  „subiectul” Wajda, să 
ne reamintim de un film polonez 
excelent (dar, ciudat, aproape neob- 
servat la noi), pe care l-am văzut în 
1971. „Romanticii“ în regia Stanislaw 
Rozewicz. El constituia la vremea 
aceea, cînd încă nu ne frămintam să 
redefinim romantismul şi nu ne 
preocupam de explicarea „neoro- 
mantismului“ în cinematograf, o 
tulburătoare și filozofică fabulă, un 
teribil comentariu pe marginea ter- 
menului „romantism“, Filmul acela 
face cît toate cărţile scrise despre 
romantism la un loc, pentru că 
filmul acela arăta cu mijloace expre- 
sive, dar fără exaltare, cu simplitate, 
metodic și fără patetisme inutile, 
cum doi oameni, cîndva, în secolul 
trecut, pornesc la drum lung, avînd 
un ţel foarte precis şi un joc 
unde trebuie să ajungă la fel de 
precis, deci acei doi oameni -pornesc 
la "drum înflăcăraţi și exaltaţi, dro- 
gaţi chiar, drogaţi cu idei romantice, 


cu ideea „misiunii“ lor, cu ideea că 
sînt de folos, cu ideea că trebuie să 
ajungă „acolo“ cît mai repede, idei 
peste idei, sentimente şi senzaţii 
complicate, dar - drumul e lung, 
popasurile sînt din ce în ce mai 
frecvente, plăcerile din ce în ce mai 
greoaie, mişcările se încetinesc, :ca 
în vis, personalitățile celor doi sînt 
corupte, se degradează, cheful de 
drum piere, unde e idealul, unde e 
exaltarea?, cei doi se îndeamnă unul 
pe celălalt „hai“!, „mîine plecăm!”, 
„hai! trebuie să ajungem“, dar niti- 
unul nu se mai poate: mişca înainte 
şi se împotmolesc la mijlocul drumu- 
lui, 

BITI E OCPI UI AIR ES EN 


UNGARIA ' 
şi BULGARIA: 


Două excepții: „Poveste 
de dragoste“ și „Cornul 


caprei“ 

ESERE ARE REE E E 

Cinematografii mai puţin legate 
de romantism. Încercările lor : în 
această direcţie sînt obișnuite, şi ca 
număr și calitativ, nedepășind aşadar 
standardul mediu al unei cinemato- 
grafii care îşi propune să acopere 
toate sectoarele şi să ilustreze toate 
genurile, în limitele unui număr 
relativ redus de filme, produs într-un 
an. Cinematograful maghiar s-a impus 
în ultimul timp pe plan internaţional 


D 


rintr-o insistentă aplecare către 
jimul pe teme de actualitate, de 
ctualitate socială, cu precădere 
|lustrate în producţii al căror atu îl 
șonstituie realismul cel mai limpede 
și vigoarea scutită de conformisme 
au de clişee a dezbaterii. Cinema- 
tograful bulgar merge, cu mai puțină 
decizie deocamdată, pe același drum, 

Din cele două cinematografii au 
ajuns anul trecut pe ecranele noastre 
două filme care — în aceste con- 
diții — par nişte excepții, dar care 
nu fac altceva decît să demonstreze 
că, în absența chiar a unei direcţii, 
la unei preocupări constante și mai 
largi în acest sens, orice cinemato- 
grafie poate produce totuși un film 
„romantic“ bun, atunci cînd dorește 
acest lucru, Cele două pelicule sînt 
„Poveste de dragoste" (R.P.U.) 
și „Cornul de capră" (R.P.B.). Inte- 
resant este că nici în aceste cazuri 
romantismul nu e „pur“ tematic 
(drama transfugului consumată în 
actualitatea imediată — în filmul 
maghiar — și un sîngeros episod 
consumat acum cîteva secole — în 
filmul bulgar sînt „subiețtele”), ci 
el vine tot din tratare, dar această 
tratare e atît de romantică, atît de 
intenționat romantică, încît filmele 
pot fi încadrate în producţiile de 
deosebită calitate (în special pelicula 
maghiară) ale genului. 


ar fi trebuit să ne așteptăm ca 
3 din 5 filme ale studiourilor ameri- 
cane să fie, dacă nu pentru altceva, 
cel puțin pentru satisfacerea publi- 
cului, în genul peliculei de monstruos 
succes a lui Hiller. Ceea ce nu s-a 
întîmplat. 

Realitatea este că, de fapt, nici 
„Love Story“, nici alte filme asemă- 
nătoare, nu ca subiect, ci ca aer, ca 
factură, nu rezistă efortului teoretic 
de a fi încadrate într-un „curent" 
sui generis: „neoromantismul'. O 
cercetare a producției principalelor 
cinematografii naţionale (cercetare 
parțial făcută şi în aceste rînduri) 
nu poate scoate la iveală niște direcții 
clare în acest sens, ilustrate pe 
deasupra de multe opere remarca- 
bile. Dimpotrivă, rezultatul cerce- 
tării este un număr normal și nu 
exagerat de titluri și constatarea că 
e vorba, în general, de filme 
obișnuite, aplecate mai curînd spre 
banalitate decît spre excepție. Fil- 
mele amintite pînă acum în aceste 
însemnări ţin de ultima categorie, a 
excepțiilor, e drept, dar ele nu pot 
servi decît la demonstrația (dacă e 
nevoie de o asemenea demonstraţie) 
că filme romantice bune s-au făcut 
și se fac mereu, nu însă şi lade- 
monstrația că am putea vorbi, azi, de o 
resurecţie a romantismului în cine- 
matografia mondială. 

Se poate vorbi, în schimb, cu 
dreptate, despre o  resurecţie a 
romantismului în rîndurile publicu- 
lui, ale celui din occident în primul 


i 


„Ocolul“ 
sau romantisnul cotidian 


S.U.A.: 


„love Story“, dar și 


„Portocala mecanică“ 
OC EDO TE ID ITS EEN Bit si 


De aici au venit, cum se ştie, 
„Love Story", cartea şi filmul. De 
aici a început și discuția despre 
resurecția romantismului. De aici, 
adică de la o carte și de la un film. 
Nu e prea puțin? Se știe că un film, 
numai unul, poate face epocă, poate 
face școală, poate constitui „un 
moment!" cu consecinţe în istoria 
cinematografului. In cadrul proble- 
mei care ne interesează, „Love 
Story“ nu ilustrează această posibi 
litate. Lucru cu atît mai semnificativ 
cu cît e vorba de Statele Unite, cea 
mai dezvoltată “societate de consum 
(la scară mondială), unde, dacă 
teoria extrasă din „cazul“ „Love 
Story“ ar fi fost realmente valabilă, 


rînd. Nu se fac azi în h uit 
filme romantice de i, dar acest 
filme romantice sînt frecventate ş 
apreciate de public, aşa cum 
mai fost vreodată. Numai că aceas 

e cu totul, dar cu totul altă problemă. 


oo 


ROMÂNIA: 


O direcţia romantică în 
filmul românesc? Nu! 


Momente romantice? 
Multe ! 


Nu se poate vorbi de o „direcție“ 
romantică nici în filmul românesc, 
de-a lungul evoluției lui, sau astăzi 
în mod special. Motivele sînt ușor 
de văzut. Intîi, în ce privește un 
curent romantic, el nu a existat în 
cinematografia noastră, pentru că, 
în condiţiile în care producţia româ- 
nească de filme a fost și este în medie 


ata 


„Departe de mulțimea cezlănțuită 
sau romantismul întoarcerii la natură 


de 15 pelicule pe an, e normal să 
nu se poată impune un anume 
„gen“, decît în cazul în care cea 
mai mare parte a producţiei ar fi 
constituită din filme ale acelui „gen“. 
Lucru exclus în acest caz, tendința 
necesară și normală fiind aceea a 
echilibrării „deficitului“ numeric prin 
diversitate de „genuri”. 

Cinematografia noastră este, din 
acest punct de vedere, o cinemato- 
grafie „obişnuită“ care, în condiţiile 
unei producţii restrînse (încă) nume- 
ric și avînd în față importantele 
sarcini ale educaţiei prin cultură 
specifice unei cinematografii socia- 
liste. își îndreaptă eforturile în 
direcția constituirii unui repertoriu 
naţional de varietate tematică, reali- 
zat într-o varietate de maniere, 
capabil să răspundă tuturor solici- 
tărilor. 

Au existat și există nişte „mo- 
mente" romantice în cinematograful 
nostru, detectabile nu atît la nivelul 
genului, cît mai curînd la acela al 
stilului, al „tratării“. Cel mai izbitor 
exemplu și, în acelaşi timp, unul din 
cele mai reușite în producția ultime- 
lor luni îl constituie „Drum în 
penumbră”, film de cea mai strictă 
actualitate în primul rînd, film de 
tensiune etică, învăluit într-un abur 
evident „romantic“. „Duminică la 
ora 6“, peliculă de implicaţie politică, 
ra şi ea „romantică” în felul ei, 
un zone, în acele zone în 


care alături de filmul politic se 
putea descifra şi filmul de dragoste? 
Dar „Valurile Dunării”? Dar marele 
succes al stagiunii trecute, „Puterea 
şi Adevărul”? Dar „Pentru/că se 
iubesc“? 

Au ‘existat și există așadar şi în 
cinematografia noastră, ca în vice 
cinematografie „normală“, o serie ce 
producţii care, unele mai mult, 
altele mai puțin, unele prin „stil“, 
altele mai curînd prin subiect, ţin 
de ceea ce s-ar putea numi roman- 
tism. Un romantism de natură spe- 
cială, cum am mai avut prilejul să 
precizez aici, vecin cu pasiunea 
nobilă, cu umanismul, cu o anume 
viziune asupra lumii, 

De un „neoromantism“ nu poate fi 
vorba în cinematografia noastră. 
Pentru că, aşa cum am văzut, chestiu- 
nea ţine în principal de reacția 
publicului, or, publicul nostru nu 
are nici un motiv să manifeste și 
nici nu manifestă o „foame“ exaltată 
de romantism și numai de romantism 
(mai evidentă și mai specifică dar, 
din păcate, slab onorată, este la noi 
o tonică „foame“ de comedie), 

Publicul nostru iubeşte filmele 
„romantice“ nu în chip special, ci 
egal, așa cum iubește orice alte 
filme, cu condiţia să le simtă „ale 
sale“. Le întîmpină cu plăcere. și 
echilibru, atunci cînd fi spun ceva. 


Aurel BĂDESCU 


Sărmanele fetiţe bogate 


Lilian Gish sau Mary Pick- 
ford. Căci e tot una. Aceeaşi 
importanţă negat vă în istoria 
romantismului cirematogra -~ 
fic. “Aceeași confuzie între 
romantism şi romanţă, între 
adinca gravitate a vieţii de 
aventură și puerila dulcegărie 
a melodramelor lacrimogene, 
pline de „orfel'ne“ în dublu 
exemplar și de „sărmane fetițe 
bogate“. Asta, firește, nu ia 
nimic din meritele profesio- 
nale ale celor două ilustre 
pioniere. Istoriei romant s- 
mului ele chiar îi aduc o 
contribuție prețioasă: ne în- 
vață ce nu e romantismul; 
ne învață să nu-l confundăm 
cu ceea ce el nu este. 


Lilian Gish — Mary Picktor 


cele două orteline 


43 


Premianta Elvira Popescu lingă premianții Delon şi Brialy 


Contingent spiritual 


Veşnic tînăra Elvira Popescu a intrat dn nou (pentru a cita oară?) în 
actualitate. La tradiționala decernare a „trofeelor”, care are loc anual 
la teatrul parizian „Marigni”, ea a fost „premiantă” de onoare. Semr ificativă 
este compania, exclusiv tînără, în care a fost inclusă cu naturalețe marea 
comediană: Alain Delon, Trintignant, Mireille Darc și regizorii Brialy și 
Yanre. Ceea ce se vede şi din alăturata mărturie fotografică. 


Un precursor 


Televiziunea franceză are o 
misiune: „Adresele trecutului“; 
a 125-aem&iune i-a fost dedicată 
lui Buffalo Bill. C'ne a fost acest 
nume celebru? Întîi cowboy, 
apoi cercetaş, cavalerist, vinător 
de bizoni, spre sfîrşitul vieţii 
el s-a apucat de teatru, scriind 
piese și jucîndu-le. Thomas Edi- 
son i-a închinat în 1893 un „re- 
portaj cinetic“. Ceea ce îl inves- 
tește pe Bufallo şi cu titlul de 
(bombastic spus) -„precursor al 
c nematografului”... 


La 


Cecile — prietena copi lor 


Actritele şi arta 


ISIS: 


Actrițe și hobby: Gina Lollo- 
brigida (care de luni de zile 
străbate ca reporter peninsula, 
deghizîndu-se cum poate) a pu- 
blicat la Roma un album foto- 
grafic intitulat „Italia mia“; Jane 
Fonda va scrie o carte de amintiri, 
abandonînd pentru un timp"f.Imul. 

in schimb, mai de mult înde- 
părtata Cecile Aubry, întiia „in- 
 genuă—perversă” a filmului post- 
belic (a se vedea scandalosul 
„Manon“), precursoarea Martinei 
Carol și a Brigittei Bardot, se 
îndeletniceşte - azi cu literatura 
pentru copii. $ 


ISTERIE ZET E TE ETITA 


Trecutul recondiționat 


Sînt la modă reluările și întineririle. La Paris reizu cu mare succes 
„Pe aripile vîntului“ şi. „Cîntînd în ploaie”. Dar italiznul Serg o Leone nu 
se sfiește să promită un remake după „Pe arip le vintulu ir Ingmar 
Bergman are de gînd să refacă, după Stroheim, „Văduva ve Oren rea 
aşteaptă cu emoție versiunea '73 a acestor poveşti ale bunic ler. Se pregă- 
tesc noi batiste și noi hohote de ris... 


Ultimul dans 

Una din cele mai bune fiice ale 
Holiywoodului a fost considerată 
Maria, fiica lui Gary Cooper. În 
ultimii lui ani, ani de boală și 
singurătate, ea -s-a sacrificat 
rămînînd fără încetare în preajma 
tatălui ei. Fotografia, din 1960, 
ni-i arată dansînd. Era ultima 


imagine a „extravagantului Mr. 
Deeds"! ` 


y 


Cooper și „cea mai bună fiică 


Debuturi tardive 
EDEN EEE 6 LIRA NESES A 

Doi noi veniţi în regia de film, 
la virste apreciabile! Marele re- 
gizor leningrădean Tovstonogov 
ecranizează „Umiliţi şi obidiți' 
în timp ce clasicul scenar 
Cesare Zavattini are de gind să 
urce pe platouri în această primă- 
vară cu „Ultima cină”. „La 79 de 
ani debutez din nou şi sînt foarte 
emoţionat, a declarat acesta 
din urmă. Dar sper să-mi încorc- 
nez cu bine cariera, ca regizor!" 


ile nop{ 


ii“ (1946) la „Cesar și Rosalie“ (1972) 


Un solitar (Marlon Brando) 


Insula lui Brando 
CAAA TEAR TAE T AERES 


Blazarea face ravagii în lumea 
filmului. După Mastroianni, care 
mărturisea că ar abandona fără 
strîngere de inimă cinematograful, 
iată-l pe Marlon Brando decla- 
rînd unui reporter al revistei 
„L'Europeo“ că intenționează să 
se retragă. După imensul succes 
al  „Naşului', Brando și-a cum- 
părat o... insulă (Tatieroa, la 
65 km de Papeete), unde are de 
gînd să experimenteze o viață 
nouă, situată cu totul în afara erei 
tehnologice. Actorul nu mai dă- 
duse interviuri de mulţi ani de 


zile şi a anunţatcăviitorul inter- 
viu nu-l va acorda înainte de 
1982! 


sfirşitul lui 


Tovstonogov, regizor de film 


„Si „adevăratul debut“ 
MEDIEI DEE E EG PE ED SEE, SE UE SIRE 


Cum am mai scris, presa franceză 


socotește rolul jucat de Yves 


Montand în comedia lui Sautet, „Cesar și Rosal e", drept veritabilul său 


debut de măre actor sau, în orice caz, s.ngura performanţă care o depă- 


şește pe-aceea din „Porţile nopți” (1946). Uneori nemulțumirile se spun 
mai tîrziu decît trebuie, și atunci chiar clogiile au un gust amar. 


m e o a o e a S a S R g s 


(Urmare din pag. 24) 


din punctul de vedere a! reali- 
zării: unul pledează pentru ro- 
mantismul de cea mai bună cali- 


Eu nu știu adeseori dacă 
se confundă termenul de ri 
tic cu cel de romanţios, nici dacă, 
din tinerețea mea pînă acum, 
cuvîntul romantic nu și-a schim- 
bat înțelesul- Pe atunci, el carac- 
teriza un curent literar cam de pe 
la începutul secolului trecut -și 
se opunea termenului „clasic“, 
O rebeliune literară, care însoțea 
O întoarcere politică spre trecut, 
spre feudalitate.  Paseismul cu 
coif și platoșă, cu haremuri și 
sinucideri din dragoste, „mal du 
siècle“, hipertrofia eului, alchimie, 
astrologie, turbane și  elixirul 


Da, consider romantismu 
spiritul epocii noastre, dar adaug 
cred că fiecare epocă se caracte- 
rizează printr-un romantism. pro- 
priu, Personal, nu vreau să defi- 
nesc romantismul ca supremaţia 
sentimentelor asupra judecății 
sau introducerea obligatorie a 
lacrimilor în film, poezie sau 
literatură, Pentru mine, roman- 
tismul este- viața transpusă în 
film, iar filmul o substituire, o 
prelungire sau o redublare a 
acţiunii. Romantismul epocii noas- 
tre nu trebuie să apară ca o dis- 
trugere a unui echilibru, ci dim- 
potrivă, ca reînnoire a unor va- 
lori pe care o anumită lume în- 
cearcă să le denatureze. Roman- 
tismul. trecutului se realiza 
înainte de toate în conştiinţă și 
revoltă; romantismul epocii 
noastre este închinat luptei pene 
tru autodepășire, luptei neîn= 
trerupte pînă la capăt. Poate că 
filmul, mai -mult decît toate 


sau a nu fi romantic 


tate, celălalt este tot ce poate fi 
mai  antiromantic; primul este 
„Puterea și Adevărul“, al doilea 
este „Filiera“. E drept că amîn- 
două oglindesc cu admirabilă 
fidelitate lumi total diferite. 


Acad. Grigore C.. 
» MOISIL: 
-` După definiția 
“a aclasicâ) 
“să” romantismului, . 
= eu nu sint 
-UN TOMANG) 


diavolului. După această de 
eu nu sînt un romantic. 
defir eaarn ilor, 
sentir 

traforaj și „Prière d'une 
După, această definiție | 
sînt un romanţios. 


Nu apreciez un film după o 
școală „estetică. Literatura ro- 
mantică.a dat opere mari. Și cla- 
sicismul a făcut-o. Și simbolismul. 
La fel pentru pictură sau muzică, 
pentru sculptură sau film. Un 
film e bun sau prost. Din nenoro- 
cire poate fi și mediocru, 


1. Sergiu 
NICOLAESCU: 
i Romanticul 
-< Zilelor noastre 
nu e-un visător, 
ci un luptător 


exclude re 
înnobilează. 
zilelor noastre nu 
el este un artist, un $ 
în același timp un lug În 
drumul lui, oricît de greu ar fi, 
va avea timp să vadă și florile 
răsărind, iar dincolo de orizon- 
tul rece de gheață va crede că 
bate întotdeauna o inimă fier- 
binte. Desigur, nu Don Quijoite, 
clasicul romantic al universali- 
tății, este modelul fidel pe care 
l-am copia astăzi. Și totuși, cît 
de invidios sînt cîteodată! 


ŞI 


Filmul, spre deosebire de lite- 
ratură,- este apropiat mult: mai 


mult de acele fluctuații caracte- 
ristice „modei. Ce păcat că este 
așa! Și totuși, în această scurtă 
existență a lui trebuie să-i recu- 
noaștem uluitoarea forță de in- 
fluență asupra milioanelor de 
spectatori, Vremelnică, dar in- 
tensă „satisfacţie. Nu ştiu dacă 
filmele altora sau ale noas- 
tre sînt un răspuns adecvat la 


Deși epoca tehnică ne face 
să ne îndepărtăm de sursele 
educaţiei noastre romantice, nu 
înseamnă că nu putem fi roman- 
tici, chiar cînd întreprindem acţi- 
uni al căror produs este realist. 
În specialitatea mea: construcții 
hidrotehnice. și lucrări de ape, am 
dese prilejuri să văd cum cele 
două tendinţe se împletesc: eco- 
nomicitatea barajelor se îmbină 
cu frumuseţea lor, lupta crîncenă 
cu natura se suprapune entuzias- 
mului, iar calculul material se 


Pentru. o epocă- ‘atît de 
tehnică și de lipsită de idealisme, 
epocă  „desenchantee“, cum. se 
afirmă azi atît de des, și pentru 
„trezirea“ la cruzimea existenţei, 
pe care au operat-o în conștiințe 
cele două războaie mondiale, 
ca să citez evenimentele cele 
mai izbitoare, romantismul pare 
net în contratimp, Eu cred, totuși, 
că e în spiritul epocii. Este în 
spiritul unei epoci ceea ce con- 
ştiinţa epocii resimte ca necesar. 
Tocmai pentru că totul e posibil, 
pentru că totul e știut, pentru 
că zilnic sîntem hrăniţi de presă, 
radio, televiziune și film cu veş- 
tile cele mai senzaţionale, și 
uneori cele mai groaznice, pentru 
că planeta 'e obligată să trăiască 


disponibilitatea romantică a ti- 
nărului de azi. Știu că eu sînt 
încă dator spectatorului de azi, 
De fapt, nu cred că am răspuns 
exact întrebărilor puse. Mai de- 
grabă am avut o discuție cu mine 
însumi, încercînd să-l uit pe 
Thomas Mann: „... arta nu este 
decît o consolare..." 


„Prof. dr. ing. 
Dorin PAVEL: 
Putem fi romantici, 
chiar cînd întreprindem 
acțiuni realiste. 
Calculul material 
se lasă dublat 
de pasiune 


lasă dublat de pasiune. Să fie 
toate acestea doar rezultatul fap- 
tului că sîntem mereu în veci 
nătatea rîurilor? 


Cred că răspunsul cel mai 
adecvat îl dau filmele cu tonus 
mai dur, mai bărbătesc, cum sînt 
atitea din reportajele despre 
hidrocentrale, prezentate la tele- 
viziune, sau cum a fost acel tul- 
burător „Puterea și Adevărul“, 
în care poezia muncii era ste- 
nică, încurajatoare. 


Petru 
POPESCU: 
A fi romantic, 

azi, nu înseamnă 
a fi dezinformat, 
naiv, dulceag 
şi căldicel 


la un ritm, la o tensiune adesea 
insuportabilă, omul simte o pu- 
ternică nevoie de iluzie, de deli- 
catețe, de gingăşie și, deci, în artă, 
de sentimentalism și romantism, 
Dacă conştiinţa resimte roman- 
tismul ca necesar (romantism 
pe care, cel puțin teoretic, fac- 
tura epocii îl respinge ca perimat 
şi chiar” ridicol, e limpede că 
romantismul e legitim și în spi- 
ritul epocii şi, prin urmare, el 
își - regăsește vitalitatea și se 
exprimă în forme noi, Conștiinţa 
asigură echilibrul între esenţa 
unei perioade şi spiritul ei, și 
suplineşte carenţele, Și roman- 
tic trebuie să fie, la urma urmei, 
orice artist și orice individ nee- 
puizat sufletește, fiindcă . prin 
cuvîntul romantism nu trebuie 
să înțelegem doar fenomenul 


15 


46 


istoric ci și œ dispoziție sufle- 
tească permanentă. 


Depinde . care filme credem 
că se potrivesc unei asemenea 
disponibilităţi. Aici, examenul ca- 
sei de bilete nu e întotdeauna 
perfect concludent. „Love Story”, 
de pildă, a fost văzut de mili- 
cane de oameni pentru că promi- 
tea să răspundă unei nevoi su- 
fleteşti. După mine, promisiu- 
pea nu a fost satisfăcută, dar 
filmul, mediocru, era totuşi fä- 
cut în aşa fel încît lăsa specta- 
torul să viseze, să se emoţioneze, 
să-şi proiecteze pe peliculă pro- 
priul romantism. Sumedenie de 
filme de succes, filme de dragos- 


Într-o revistă străină, un re- 
portaj și cîteva fotografii vorbeau 
despre niște turiști veseli ce fă- 
ceau plajă într-o insulă din Pa- 
cific și jucau “golf într-un decor 
romantic, înotau în apele proba- 
bit verzi sau albastre ale ocea- 
nului, dar tristeţea lor de Robin- 
soni moderni exista, totuși, evi- 
dent, în absenţa barurilor şi a 
femeilor etc. Aceşti băieţi surt- 
zători şi cu ochelari de soare și 
desculți şi în costume de baie 
colorate se transformau în fiecare 
zi în îngeri exterminatori, pilo- 
tînd deasupra Vietnamului zeci 
de bombe în sute de tone, şi 
moartea dusă de ei din cer se 
revărsa într-o ploaie migratoare 
dar ei nu vedeau răul ce-l desă- 
virşeau și nu se considerau cul- 
pabili, ei îndeplineau o misiune, 
erau la datorie. Agresiunea și 
violența erau planificate de alt- 
cineva, nu de ei, nu se simțeau 
responsabili. Manson, în mîndria 
lui idioată, se considera! Dar 
aceşti băieți, sau se gîndeau la 
partidele de tenis ce aveau să 
urmeze la bază, sau poate nu se 
gîndeau la nimic din moment ce nu 
simțeau nimic și nu aveau nici o 
problemă de conștiință. De ce 
să aibă? a răspuns unul, Pentru că 
apasă un buton pentru eliberarea 
bombelor cu buricul degetului 
mic stîng? Nu. Ei au primitor- 
din de la comandantul suprem 
de a îndeplini o misiune într-o 
zonă dată. Ei trebuie să-și înde- 
plinească misiunea rapid, precis, 
şi să se înapoieze la bază. Aşa că 
băieţii cei șase, ce pilotau un 
avion ce costă cîteva milioane 
de dolari, nu ştiau ce e violența. 
Violenţa era planificată de alt- 
cineva, ei nu erau buni sau răi, 
ei erau în misiune; cu măşti de 
oxigen pe față mai mult de cîteva 
ore, nevăzînd, în afara celor doi 
piloţi, cerul, nevăzîind nimic în 
întunericul în care trăiau în mi- 
siune — întuneric la propriu în 
primul rînd căci ei trăiau misiu- 
nea lor în cifre, în mesaje elec- 
tronice, în dialogul cu ordina- 
toarele şi cu ecranele radar. Ei nu 
văd victimele, nu văd ţinta lor, 
scopul, ei văd doar în radar nişte 


Pe plaja secolului... 


te, de la idilă pînă la melodramă, 
nu răspund în mod real acestei 
nevoi — dar promit să-i răspun- 
dă. Altele, fără; să promită, 
răspund cu adevărat — și unele 
din ele sînt nişte acte artistice 
incontestabile. Am senzația că 
în această direcție acţionează 
și sensibilitățile popoarelor, Sînt 
„tari” la filme romantice polone- 
zii, ruşii, bulgarii, de pildă, ceea 
ce corespunde unui lirism slav 
așa cum a fost el ilustrat de lite- 
ratura clasică. Wajda ori Tarkov- 
ski, după mine, sînt niște mari 
romantici, chiar dacă înfăţişează 
viaţa uneori în chip deosebit de 
crud, fiindcă romantic nu înseamnă 
dezinformat, naiv,  dulceag şi 
căldicel. 


Anchetă realizată 
de Romulus RUSAN 


coordonate și apasă un buton 
cu buricul degetului mic stîng. 
Turiștii veseli și rezujtatul rai- 
durilor lor ne vorbesc nu doar de 
violenţă şi de un decor romantic, ci 
chiar de esența unei anumite lumi 
eminamente schizofrenice. Dacă 
filmiăm jumătate din această lume, 
descoperim. cruzimea conștientă 
și inconștientă (mai ales a exe- 
cutanților) sau romantismul celor 
ce, goi şi sănătoși, și izolați în- 
tr-un paradis climateric — își vi- 
sează iubitele și joacă tenis. 

Și animalele sînt violente, însă 
agresivitatea lor cea mai violen- 
tă, ca să zic așa, se manifestă 
nu faţă de propria lor specie. Dar 
omul e un animal superior şi el 
poate să-și ucidă semenul cu 
sîngele cel mai rece posibil. Mai 
ales se manifestă acest spirit agre- 
siv în hoardă, în grupuri. Manson 
era conducătorul unui clan. Ro- 
mantismul apare atunci cînd o- 
mul descoperă că este singur şi 
are nevoie de o unitate interioa- 
ră, de un sprijin, și-l caută, fie 
într-o credință, fie în dragoste, 
care este tot un fel de credinţă, 
Romanticii din filme descope- 
ră că civilizaţia și banii nu 
pot opri moartea să-şi facă da- 
toria, și atunci privesc pati- 
noarele goale și reci și inaugu- 
rează „love-story"-smul, De a- 
semenea, sadicii pot să aibă iubiri, 
Romantismul mai presupune o 
latură lunară a vieţii, el e fața 
nopţii, a viselor, și ne duce spre 
tot ce e străvechi și sacru, Dacă 
pînă azi a triumfat în filmele 
occidentele violenţa, şi azi balanţa 
pare să indice o creștere a ro- 
mantismului, este doar o ches- 
tiune de cîntar, şi de moment, 
şi deci neimportantă. Cei doi 
poli nu pot trăi unul fără celă- 
lalt, cum regele de noapte din 
om nu poate trăi fără regele de 
zi, zic eu, glumind. Sau, mai pre- 
cis: adevărul, romantic sau vio- 
lent, se află între buricul dege- 
tului mare al piciorului drept, 
aflat pe plaja fierbinte şi buri- 
cul degetului mic a! miinii stîngi, 
aflate la 15.000 de metri altitu- 


| dine. Pe aici pe undeva, nu? 


D. R. POPESCU 


Comentind ancheta noasti 


l 


Ov; S, Crohmălniceanu crede că: 


` „Cinematograful, 


atunci cind 


iși merită numele, 


„nu poate să nu fie realist, 

„Că e de dorit să aibă imaginatie, 
“sensibilitate, curaj de a visa: 
şi a-şi pleda idealurile. 
cu pasiune — 
cine crede. contrariul ?* 


Am fost solicitat — cum 

vedeți — să comentez 

răspursurile la ancheta 

organizată de revista 

noastră în numărul aces- 

ta. Nu preaaveam chef, 
dar pină la urmă am acceptat din 
trei motive: 


În primul rînd, findcă puțină 
lume poate rezista rugăminţilor 
redactoarei şefe; 

În al doilea rînd, fiindcă nu aveam 
nici un subiect pentru rubrica mea, 
a cine-ideilor; 

n al treilea rînd, fiindcă dosarul 
anchetei mi s-a părut, după ce l-am 
citit, plin de interes. 


fi 


Concluzii 


( neașteptate. 
Ap 


Mă grăbesc, prin urmare, să vă 
comunic constatările pe care răspun- 
surile mi-au permis să le fac: întii, 
că romantismul este considerat în 
perfect consens cu spiritul epocii 
noastre. Părerea întrunește un acord 
aproape unanim. Cum la anchetă au 
participat persoane cu preocupări 
foarte variate, lingviști, matemati- 
cieni, poeţi, sportivi, regizori de 
teatru şi cinema, medici, romancieri, 
ingineri, profesori, critici şi istorici 
literari, răspîndirea opiniei nu poate 
să lase dubii. Singur acad. Grigore 
Moisil explică de ce nu poate fi nici 
„romantic“, nici „romanţios“. Ait 
răspuns, aparent disonant, e reduc- 
tibil la convingerea generală, Poeta 
Ana Blandiana crede că epoca 
noastră reclamă nu iluzii, nu pro- 
iecţii ale imaginaţiei, ci luciditate 
şi realism. Dar atitudinea aceasta o 
justifică prin prea desele dezamăgiri 


pe care oamenii le-au cunoscut, incer- 
cîndsă trăiascăvisul romantic, Sîntem 
realişti, fiindcă nu avem încotro: „bi- 
nele nu este încă despărțit de rău, fru-: 
mosul e amestecat în milioane de nu- 
anţe cu urîtul“. Se lasă surprinsă alci 
o dragoste „par dépit", cum spune 
francezul. Cealaltă, nerecunoscută, 
psihologia ne Învață că n-a dispărut 
şi n-a rămas mai puţin profundă, 
chiar atunci cînd suferă o repudiere 
publică. Sufletul omenesc păstrează 
şi azi mari disponibilități romantice, 
rezultă așadar din anchetă. Trebuie 
să vă mărturisesc că nu m-am aștep- 
tat la aceasta.- Eu îmi credeam 
contemporanii mai blazați, dar pro- 
babil că-și ascund foarte bine înflă- 
cărările secrete, acel „tezaur sacru“ 
de care vorbeşte colega mea Zoe 
Dumitrescu-Buşulenga. Dacă am pri- 
ceput însă cu adevărat ce urmărea 
ancheta, e cazul să împingem ana- 
liza răspunsurilor mai adînc. Nu 
atît prezența unor disponibilități 
romantice în sufletul omului de 
azi o interesa, cît intensitatea lor. 
Altfel zis, voia să afle ce şanse de 
resuscitare are la ora actuală o artă 
chemată să le satisfacă și, mai precis, 
dacă se justifică oare istoric, în 
prezent, un gen de filme romantice 
care au început să fie produse, pe 
scară largă? 


0 reînviere 


| “a -romantismului? 
N Be a A A Der 6 


Examinate din acest punet de ve- 
dere, răspunsurile nu mai concordă. 
Că trebuie să salutăm ca extrem 
de oportună a reînviere a romantis- 
mului în- arta contemporană. crede 
aproape sigur Al. Balaci. Ceilalţi 


participanți la anchetă nu sînt chiar 
atit de categorici. Pentru mulți 
(acad. lorgu lordan, prof, dr. ing. 
Dorin Pavel, prof.dr. Gh. C. Dimitriu, 
Maria Banuş, Lia Manoliu), sufletul 
Gmenesc n-a încetat niciodată să 
manifeste aspirații romantice. Sa- 
tisfacerea lor e necesară, dar nu 
mai imperioasă astăzi ca ieri. Unii 
introduc precizări care sînt de fapt 
rezerve mascate. Liviu Ciulei doreşte 
să rețină doar „elanul“ romantic, 
conducindu-l însă către soluţii rea- 
liste. Mircea Mureşan nu vrea să 
abandoneze nici el avînturile, proiec- 
tele grandioase, neliniştile de care 
sîntem bîntuiţi la sosirea primăverii, 
plăcerea de a visa, Dar sentimentul 
lui e că filmele româneşti conțin 
o doză prea mare de romantism 
„încît îţi vine să strigi: să fim rea- 
i „D.R. Popescu ne atrage aten- 
ţia că gustul întoarcerii la natură 
se conjugă pentru numeroşi tineri 
ai vremii noastre cu o cruzime 
rece, impersonală, hipertehnicizată. 
O metaforă inteligentă vine să 
fixeze această dublă identitate a 
lumii în care trăim: cu buricul 
degetului mare al piciorului drept 
pe o plajă fierbinte şi buricul dege- 
tului mic al mîinii stîngi, la 15.000 
-de metri altitudine, pe un buton 
asasin. Şi Maria Banuş are grijă 
să aducă o precizare asemănătoare. 
„Love Story“ și „Portocala meca- 
nică. Nimic mai antiromantic ca 
filmul lui Stanley Kubrick. Cine ar 
avea însă obrazul să conteste că 
această sinteză a atrocității cores- 
punde unei anumite mentalități con- 
temporane? „Romantic“, şi pentru 
Petru Popescu, nu înseamnă a fi 
„dezinformat, naiv, dulceag şi căl- 
dicel”. Analizate de aproape, răs- 
punsurile la anchetă ne duc la o 
nouă constatare surprinzătoare. Ple- 
doaria unanimă pentru legitimitatea 
actuală a romantismului  sfirşeşte 
paradoxal într-o respingere a lui. 
Prof. dr. Gh. C. Dimitriu ne avertiza 
că accepțiile atît da diferite date 
termenului ar putea să încurce lu- 
cerurile. Bizareria situaţiei are însă, 
cred, alte cauze. Participanţii la añ- 
chetă ştiu foarte bine ce este roman- 
tismul. Ei ar vrea realmente să-l vadă 
resuscitînd, dar într-o variantă cu tc- 
tul inedită. Practic, romant'smul acesta 
ar trebui să fie saturat de realism, 
un copil născut înțelept, dacă e 
posibil aşa ceva. Pe mine, personal, 
ideea nu mă sperie. Cum trăim 
într-o epocă de science-fiction, de 
ce n-ar fi acest neoromantism un 


BR RER SONERII PRELE ES EEEL LZA 
Romantic à la Fănuş Neagu și Radu Gabrea („Di: 


acolo de nisipuri“) 


adevărat „mutant“ care ar veni pe 
lume înzestrat cu o teribilă lucidi- 
tate, păstrîndu-şi totodată intacte 
frăgezimea sensibilităţii şi cutezanța 
imaginaţiei infantile? 


"Cinematograful 
„nu poate să nu fie | 
legea 


realis 


Lucrurile spuse direct despre ci- 
nematograf întăresc caracterul para- 
doxal al rezultatelor anchetei. Toc- 
mai filmele care eram înclinați să 
credem că răspund unei sensibili= 
tății romantice nu par să placă 
apărătorilor ei. „Love Story” i-a 
lăsat reci pe toți participanţii la 
anchetă. Reproşurile aduse filmelor 
noastre sînt de ordin realist. Acad. 
lorgu lordan le impută, pe drept 
cuvînt, lipsa lor supărătoare de na- 
turaleţe. Urmărind filmele de dra- 
goste produse la Buftea, ai impresia 
că românii nu mai ştiu să iubească. 
Ceea ce i-a plăcut profesorului 
dr. ing. Dorin Pavel în „Puterea şi 
Adevărul“ e tonusul „dur”, „bărbă- 
tesc", Mariei Banuș îi satisface gus- 
tul de romantism, iarăşi, un film 
realist ca „Moara cu noroc“; O ilus- 
traţie tot atît de paradoxală capătă 
aceeași preferință la Petru Popescu. 
El numeşte doi regizori prin exce- 
lență romantici, Tarkovski şi Wajda. 
Caracterizarea e exactă, dar ultimul, 
căruia i se potriveşte îndeosebi epi- 
tetul, afolosit celmai romanticfilm al 
său, „Cenuşă”, casă arate ce umbră 
funestă și tragică aruncă porririle 
romantice asupra istoriei poporului 
polon. Substituția remarcată înainte 
intervine din nou.  „Sumedenia 
de filme de succes — spune 
Petru Popescu — filme de dragoste, 
de la idilă pînă la melodramă, nu 
răspund în mod real acestei nevoi — 
dar promit să-i răspundă. Altele, 
fără să promită, răspund cu adevă- 
rat..." Aşadar, aspiraţiile romantice 
se satisfac astăzi prin filme nero- 
mantice, sau care, în orice caz, 
nu par să aibă deloc un asemenea 
caracter. Ana Blandiana apreciază 
la Bo Widerberg, autorul „Elvirei 
Madigan“ şi al lui „Joe Hill", tocmai 
lupta acestui mare regizor cu încli- 
națiile sale romantice, accentele 
tragice şi de  răscolitor sarcasm 
scoase din ea. Din surpriză în sur- 
priză, ancheta sfîrşeşte, totuşi, prin 
a mă linişti. Pînă la urmă bag de 
seamă că nu am gusturi. atit de sin- 
gulare cum începusem să cred. 
Cinematograful, atunci cînd îşi me- 
rită numele, nu poate să nu fie 
realist. Că e de doritsă aibă imagina- 
ţie, sensibilitate, curaj de a visa şi 
a-şi pleda idealurile cu pasiune, 
cine susține contrariul? Numai teo- 
reticienii „cir&văritE"-ului, în arti- 
cole, pentru ca apoi să se ducă să 
vadă un film cu „subiect” şi „acțiune“ 

Poezia ecranului ţişneşte dintr-un 
ochi care ştie să străpungă adînc 
în realitate. Fără un creier dotat 
cu fantezie şi o inimă în stare“să 
bată puternic e imposibil să reușea- 
scă aceasta. Vreţi să le numim com- 
plementul romantic indispensabil al 
imaginii cinematografice revelatoa- 
re şi percutante? N-am nimic îm- 
potrivă! Să nu uităm însă ochiul 
aţintit asupra realităţii, fiindcă, aco- 
lo unde else închide, cinematograful 
moare. 

Ancheta noastră dovedeşte că, 
oricîtă sete de romantism ar exista 
în noi, din fericire nimeni nu do» 


rește așa ceva. 
Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


47 


Scrisoarea lunii 


„Un dor nebun“ 


Ne-am gindit că la acest număr consacrat neoromântismului, să 
triem din corespondenţa noastră tot ce ne-au scris mai romantic, chiar 
și mai lacrimogen, scumpii noştri cititori. Sperăm că nu vom păcătui 
prin monotonie. 

„Scrisoarea lunii” credem că va defini deajuns de clar care ar fi 
acel „repertoriu romantic” pe care dosarul nostru a încercat să-l con- 
tureze. Precizăm că am păstrat nealterat stilul, cu toate romantis- 


mele şi romanţiozităţile sale, studentului de la arhitectură: 


„S-a născut în mine, nu ştiu de cînd și de ce, nefirească într-un 
anume fel, provocatoare de neliniște şi neîncetate căutări, o senzaţie 


de a cărei persistenţă presimt că n-am să scap decît cu greu: mi s-a 
făcut un dor nebun după miezul cald din fiinţa gingașă a; filmului care-şi 


poartă în petale frumusețea ceru 
Cu ardoare năzuiesc să pătrund 


lui albastruşi a gîndului curat şi bun. 
iarăși în universul „Mestecănişului” 


lui Wajda... E un film cu care mi-aş mîngtia dimineţile și mi-aş umple 
de freamăt înserarea tăcută. L-aş privi cu nesaţ și cu dragoste, la ne- 
sfîrşit, fiindcă în urma lui lasă boabe calde de rouă. Aştept să mai aud 


întrebarea; „Vă place, Brahms?” 


ca să răspund: „La fel de mult cît 


Ingrid Bergman”, şi-apoi să:mă las învins de amintirea lacrimilor furate 
de previzibilul sfîrşit. De undeva, de departe, mă cheamă „Vrăjitoarea“ 
să-i ascult teama, să-i laud prospețimea, făptura sprintenă și să o apăr 
de răutate, ca să-şi contemple veșnic” în oglinda lacului tăinuit ochii 
cei: mari și blînzi de zînă. Mai vreau să revăd „Corabia nebunilor”, fie 
şi numai pentru Oscar Werner. Mai vreau să mă copleșească o anume 


„Fascinaţie“. pe care doar Gregory 


Peck poate s-o arunce ca pe o mantie 


'deasupra-mi; mai vreau să-mi cînte sufletul de bucurie ca în ziua cînd 


văzînd „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” p 
din comoara nepreţuită a lui Ipu: 
asfinţit aprins de speranţă! Dar cîte filme încă nu-mi d 


un soare mare şi puter 


de la capăt, din cîte altele nu tînjesc să mi se dăruiască secvenţe măcar. 
Culmea e că gîndul meu cel mai dornic aleargă spre înălțimile unui film 
despre care nu ştiu aproape nimic, decît:că paşii lui sînt de fapt intenţii 
de zbor şi că se numește „Elvira Madigan“. 


Adrian STOENICĂ 
student anul 2 Arhitectură, 
Str, Gabroveni 12, 
Bucureşti 


N.R. Mărturisim, că n-am mai publicat demult o asemenea scri! 
sare venită de la un bărbat, Credem că studiile la Arhitectură nu ex. 
plică singure construcția, adjectivele, turnura frazei la un tînăr bărbat 
al secolului XX. O mai fi şi altceva—dar repertoriul său nu ne displace, 


şi asta e esențial... 


Cronica... 
spectatorului 


Topul romantic: 1. „Drum în 
penumbră; 2. „Anonimul venețian”. 

Chiar și fără un număr consacrat 
problemelor neoromantismului, fil- 
mele care ne-au adus cea maj bogată 
corespondență se dovedesc a fi 
două mari filme sentimentale; 
„Drum în penumbră” şi „Anonimul 
venețian“. Cel puţin în ce priveşte 
Drum în penumbră”, putem afirma 
că abundența scrisorilor a concurat 
la un moment dat pe aceea de la 
„Love Story”. Ne vom permite așadar 
o triere ceva mai severă — supărîn- 


‘du-i probabil pe mulți care nu-și 


vor vedea publicate opiniile — o 
triere gradată în superlative, mode- 
raţii şi obiecţii violente, căci gama 
de sentimente a fost, după cum se 
vede, largă: 


Superlativele: 


@ „am văzut filmul „Drum “în 
penumbră”.. Vă avertizez de-la în- 
ceput, am. de gînd să.folosesc super- 
lative, fără nici un pic de jenă. Să nu 
zîmbiţi mefistofelic, domnilor. inte- 


48 


. lectualizați pînă-n vîrful unghiilor. 
M-am tot săturat să aud de așa-zise 
filme intelectuale care se adresează 
spiritelor superioare, să vin acasă 
de la film să-mi pun comprese 
la cap și să-mi frămînt mintea de ce 
naiba actrița principală „descojea 
pereţii, cine ştie ce idee interesantă 
vrea să scoată în relief regizorul 
şi eu n-o pricep. Nu, „Drum în pen- 
umbră" este un film care nu te 
împinge la escogitaţii ale minţii, 
ele se adresează mai ales inimii, este 
un film sincer, realist, lipsit de orice 
fel de artificialitate, curat, curat ca 
o lacrimă”, 

Ella D. 
Str. 30 Decembrie nr.3 
Urziceni 


$,...Este un film extraordinar. Am 
văzut o sală întreagă ieșind de la 
film în tăcere, nu cu batistele la 
ochi (ca la „Love Story”) ci într-o 
tăcere meditativă cum rar mi s-a 
întîmplat să văd în ultima vreme. 
Mulţumesc lui Lucian Bratu pentru 


acest frumos şi trist Love Story. 


Mulţumesc din toată inima celor doi 
mari interpreți. Vă mulțumesc dum- 
neavoastră pentru promptitudinea 
cu care v-aţi ocupat de acest film. 
Mulţumesc Magdei Mihăilescu care 
ştie să-l admire pe Cornel Coman"... 
Mariana STANCU 

Craiova 


e Drum în penumbră” are un 
succes grandios la Bacău, Dar dacă 
întrebi pe cineva de ce, îți va argu- 
menta cu epicul,cu fabulația filmului 
sau cu creaţia actoricească a Margare- 
tei Pogonat, Se uită numele lui B 
a! lui Girardi, al lui Dan Ştefănică, al 
lui Petru Popescu ca scenarist. 
Adică publicul încă nu pretinde decît 
acțiune-epic, întîmplare, eroi, Mar- 
gareta Pogonat creează prima eroină 
memorabilă a filmului românesc de 
actualitate... Chiar dacă nu consider 
„Drum în penumbră” o capodoperă, 
şi nu exclam „formidabili“! nu pot 
accepta ideea nereuşitei lui (sînt îm- 
potriva articolului din „Săptămîna“ 
— semnat de Radu Georgescu), E un 
film trist, credibil, amar, poetic”. 
Marilena MANCU 

Cornişa Bistriţei 

Bloc 7, Bacău 


9 „Margareta Pogonat poate sta 

oricînd alături de marile interprete 
ale ecranului mondial”, ; 

Anca IONESCU 

Dinicu Golescu 23-25 

București 


N.R.: Idee împărtășită. de foarte 
mulţi corespondenți printre care: 
ing. C. Marinov (Bucureşti), Stelian 
Tătaru (Bucureşti), care atrage de 
altfel și. atenţia că „nu vor întîrzia 
tomparațiile dintre această actriță 
cu Jeanne Moreau, cu Annie Girardot" 
și, cerîndu-ne să intervenim ca aceste 
eventuale comparații să nu se facă, 
„căci n-ar fi bine şi n-ar ajuta cu ni- 
mic la' aprecierea talentului Marga- 
retei Pogonat". 

e „Putem numi filmul „Drum în 
penumbră" un Love Story românesc? 
Eu zic că da.” 


Zilahy O. CSABA 
— peste 70 zile soldat: — Zalău 


Moderații 


e „„Drum. în penumbră” e bem 
prin autenticitatea destinului Mo- 
nicăi Holban şi prin magistrala dis- 


Cineidee de croazieră 


tribuire „a Margaretei Pogo 

rolul eroinei principale și e ma 

ţin bun prin impresia de fals, de 

ficial pe care “o lasă în unele 
situaţii”, 

Alex. MARCOVICI 

Bd. Ilie Pintilie 37, 

B 4 


@ „Chiar dacă nu este deschizător 
de drumuri ca „Puterea şi Adevărul“, 
în cinematografia noastră va rămîne 
ca “una dintre cele mai frumoase 
pelicule, un film lipsit de artificii, 
în care noi oamenii, ajunşi deseori 
ja răscruci de drumuri, ne vom des- 
coperi cu adevărat... 
Ivan IOAN 
Str; Nicoloe Bălcescu. 372, 
Tăilmăciu-Sibiu 


FE A II... — ce E  -” 


Cei nesentimentali şi „răi“: 
EI E a e) a 


e „Un film cu care se identifică. 
persoana multora dintre noi, un 
film — surpriză pentru cinematogră= 
ful românesc, dar vai, de n-ar fi fost 
atita „poezie“ în dialogurile perso- 
najelor, de n-ar fi. fost atitea replici 
mai mult sau mai puțin exagerate..." 
Mamelia CONSTANTIN 
Oraş Gh. Gh. De] 


@ „Scenele mai mult sau mai puţin 
umoristice strecurate la acea redacție 
şi chiar ori de cîte ori apare micuța de 
16 ani consider că nu-și aveau locul 
în film, Voiam o melodramă (N.R: 
I) şi nu o dramă sau o jucărie de 
sentimente. Dacă se urmărea pas cu 
pas firul unei melodrame, toată 
lumea ar fi fost mulţ umită. Dar aş- 
teptările ne-au fost oarecum înşe= 
late...” 3 
Rusu COLEA 

Str. Vasile Alecsandri 

Bloc A. 1 Vaslui 


e ....kilmul putea fi una din reușite- 
ie de prim ordin ale cinematografului 
românesc, Dacă n-am avut această 
bucurie este pentru că nu s-a arătat o 
suficientă consecvență în tratarea 
temei de pe pozițiile realităților 
noastre sociale. Nu se poate admite 
ca în încercarea ei de renaştere, Mo- 
nica Holban să fie o învinsă... Nu mă 
gîndesc la vreun hapyy-end silit, 
dar dacă Fellinl-a găsit calea revenirii 
la viaţă a Cabiriei, cu atît mai mult 
noi, în condiţiile noastre..." ; 
G. BRUCMAIER 

Calea Unirii 37, 

Suceavd 


9..... Pe scurt, este vorba de o banală 

aventură la mare (ah, marea)! a unei 

umile funcționare... Ah, această 
doamnă Monica!" 

Viorel MORARU 

Str. Stadionului 15 

Lupeni 


„Anonimul venețian“ sfidează 
„Love. Story” 


lată cea mai romantică —de un 
romantism bine şi lucid stăpinit — 
scrisoare despre filmul italian, din- 
tr-un „curier“ abundent în lacrimi şi 
strigăte sfișietoare: 
e „Dimineaţă de octombrie. Am 
intrat nehotărîtă în sala de cinema, 
Asistasem în troleibuz la o discuţie 
penibilă care-mi dăduse oarecari 
îndoielij în trăinicia iubirii; un tînăr 
cinic perora insistent despre avani 
surile unei fete sărace cu duhul ce-i 
declarase iubitului ei că „s-a hotărît 
să facă pasul”, Tînărul oarecare sub= 
linia (în gura mare) detaliile supă- 
rătoare, în timp ce prietena îl ura 
mărea încîntată, Epilogul acestei 
triste poveşti l-a formulat ea: „Proas+ 
te sînt fetele!”... Am încercat de-a 
lungul filmului sentimente contra- 
dictorii, Astfel, pentru a putea spune 
acum că m-a impresionat omenescul 
acestui cuplu, străin de orice conve- 
nienţă morală şi estetică — pentru 


a face această afirmaţie, au trebuit > 


să treacă momente chinuitoare, în 
„care observam asimetria dintre cei 
doi, detalii fiziologice care şocau: re- 
tina mea 'ipocrită. Dar odată trecut 
acest prag... Cîndam depășit limita 
vulgară a spectatorului canibal ce 
radiografează  îmbrăţișarea cuplu 
lui din Verona, cel ce măsoară să- 
riturile lui B&bel și verifică autenti= 
{itatea diamantelor doamnei Bura 


Cineidee de anticameră 


ton... Cînd am depășit această barie- 
ră, am putut aspira în tihnă parfu- 
mul inedit al acestei opere... Tre- 
buie să mărturisesc, spre ruşinea 
mea, că această operă pură mi-a in- 
spirat o dorință meschină. Tîrziu, 
cînd acordurile „anonimului venețian“ 
s-au stins, mi-am dorit foarte mult 
ca Veneţia să nu dispară înainte de 
a 0 vedea. Recunosc, e un gînd e- 
goist, Ar trebui să dorim cu toții 
ca Veneţia să nu moară niciodată, 
Veneţia şi nu numai ea“... 
Liana MEDAN 
Bucureşti 2 


"Dar ceea ce șochează în scrisorile 
„Anonimului  Veneţian“ este cum 
publicul nostru sentimental opune 
filmul lui Salerno celuilalt mare film 
sentimental, campionul incontesta- 
bil al genului, „Love Story“. E un 
fenomen straniu. E ca şi cum idolul 
de ieri se încearcă a fi doborit cu 
o anume patimă şi furie, printr-un 
nou idol al aceluiaşi gen: cine ar fi 
crezut în urmă cu cîteva luni că 
„Love Story“ va deveni un „tiran 
hulit”, un film contestat chiar de ro- 
mantici! Pină la o concluzie, merită 
suris: 


9 ,... Agonia acestui om, agonia 
acestui oraș, această poveste despre 
dragoste și moarte e departe de a 
fi o speculație sau mai bine zis o 
afacere financiară (N.r.: Se înţelege 
apropo-ul, nu?) E unul din puţinele 


travelling-avant 
RRE Ai A RARES DE Ra Rame 


To be. De la 
pînă la „Explozia“ sau 
piatră" sau „Zestrea“ şi 


tiștii”, am fost și sîntem neoroman- 
tici, Romanticii -visau cu “ochii în- 
chiși, neorealiştii visau ca iepurii, 
cu pleoapele ridicate, neoromanticii 
visează cu un ochi deschis şi cu altul în- 
chis,.. Trăiască visul visat cu ochii des- 
chiși-închiși! Trăiască  neoromantis- 
mul liricolucid, temeraro-temperat, 
încrezător-obiectiv, trăiască ochiul 
înșelătorînchis al cuplului scenarist- 
regizor, pînă mai ieri îndoit în 


persoană și unic în spirit, și de la o 
vreme unic în persoană și îndoit în 


spirit, trăiască ochiul magic mereu 
treaz al camerei de luat vederi! 
Scriem detașaţi poeme neoromantice 
în vers alb, un poet funcţionar scria 
cam așa: „Sînt propriul meu soclu/ 
Sînt un copac ramifiscent / Sînt 
propria mea coroană de arbore/ 
Sînt propria-mi rădăcină / Numărul 
anilor mei / Evident glorioși / Se 
numără din  paisprezece-n / Șais- 


filme bune, e un „Love Story“ mult 

mai complet din punct de vedere 

uman şi am îndrăzneala să afirm că-i 

mult mai bun decît acesta din urmă. 

Stimaţi cititori, vă dau drept de apel. 
Adresa mea; 

Stud. Teodor NEDELEA 

Complex „Grozăvești“ 

Bloc E — București 


e „..Credeţi-mă, mă gîndesc cu 
groază ca şi acest film să nu aibă 
tragicul și nedoritul destin al „Pădu- 
rii de mesteceni“...“ (N.r: Dar gin- 
dul pentru marele film al lui Wajda 
nu durează mult. Polemica se face 
cu cine ştim...) De ce „Anonimul ve- 
nețian", săracul, n-a avut parte de 
nişte ursitoare care să poarte în 
lumea largă vestea nașterii lui, 
aşa cum s-a întîmplat la nașterea 
celui care a bătut toate recordurile 
în privința încasărilor, a celui care 
a stors pînă şi ultima lacrimă a spec- 
tatorului, a celui care a trecut în 
ordinea preferințelor de peste ocean, 
înaintea drogului și a tutunului? Uf, 
„Love Story“, copil norocos și „răs- 
fățat ce ești, vei rămîne oare singur 
la părinți sau îţi vei găsi și tu „Naşul“? 
Daniela PREDEȚEANU 

tr. Zlătescu 73 

Bucureşti 


e „..Noi nu avem nevoie de un 
„Love Story“ care te ridică undeva 
deasupra, printre norișori  pufoși 
şi amorași (N.r: Cine ar fi crezut?) 
noi avem mai multă nevoie de „Ano- 
nimul venețian“, Critica a fost ne- 
favorabilă? Nu-i nimic, Filmul nu a 
avut succes de casă? Nu-i nimic! Noi, 
cei care citim numai rubricile In- 
spectoratului Capitalei și ne strîngem 
bocnă să vedem „O floare și doi gră- 
dinari“ sau „Vagabondul“, plîngînd 
de destinul altora şi de universul 
lor- pueril — vom fi capabili să 
cîndva ce înseamnă ca un 
şi să moară în orașul 


Vasile Alex. BABO 


Str. Aleea 


A fi sau a nu 


„Răsună valea” și 
„Nunta de 
„Parașu- 


mai temperame 

cholerici dintre n 

mai mustăcioși, ma 

mai mereutinerespera 
tem neoromantici. Visăr 
deschis la adeziunea pubi 
celălalt-închiszaa un Osc 
sfîrșit în buzunarul de la vestă, vi- 
săm, visăm, visăm... Doar pentru 
asta avem adeverinţe de neoroman- 
tici, vizate în fiecare an: 1971, 1972, 
1973: să visăm. Visăm că facem filme 
de actualitate (visaţi, tovarăși, cel 
puţin unul din visele voastre va de- 
veni... film); visăm că facem filme 
de artă, că fâcem comedii, filme de 
ficțiune științifică, istorice, poli- 
tiste, de toate. 


ti sîn- 
un ochi 


Fraza cea mai sfişietoare a întregii 
corespondențe „venețiene“: 
@.Din toate iubirile din lume, nu- 
mai una,a lor, nu m-a făcut să pling, 
pentru că există acolo și iubire și 
moarte, şi pentru că în faţa lor n-ar 


trebui să se plîngă niciodată, Nu mă , 


întrebaţi „de ce"... 


Carmen MIHALACHE 
Str. Vrancei 36 
Bacău 


Dialog 


între cititori 


Nu poate să lipsească din acest 
„Curier“, care se vrea ecoul mai mult 
sau mai puţin contrastant al „dosa- 
rului” nostru neoromantic, cîteva din 
răspunsurile primite la întrebarea 
pe care am lansat-o în nr, 10/72, 
pe marginea scrisorii primite de la 
soldatul Szekely Francisc: Poate fi 
confundat sentimentalismul cu pros- 
tul gust? 


.* '- 
i Yi a 
~a 


< 


- 


Lo. -0t 
te 
—. 


“a 
.-. 
1 


Cineidee de ploaie 


Sentimentalism == prost gust 


Q..... Sentimentalismul socot că e un 
cuvînt ceva mai lung și derivă parcă 


din aceeași familie cu numitul senti- 
ment. Cu toate astea, sentimentalis- 
mul mi se pare a fi cu totul altceva. 
Este o încărcătură inutilă de senti- 
mente, de vorbărie veşnic goală și 
cu foarte multă trecere la unele 
fiinţe, puţine sper, superromantice, 
care-și poartă capul printre nori. 
Norocul cel mai mareeste că, în viaţă, 
sentimentalismul e mai mult un cu- 
vințel scris pe o pagină de dicţionar. 
Există filme în care timp de două 
ore ţi se arată tot felul de minuni, 
Angelici neîmblînzite, măritate de 
N ori,cu o floare şi cu cîte doi grădi- 
nari, cu morţi care învie, ce de fapt 
nu au fost prea morţi, cu cow-boy 
care pentru un pumn de dolari mor 
și învie dacă le mai dai unul în plus... 
Eu zic că gustul ţine de regizor şi 
cînd regizorul nu-l are, e vai şi a- 
mar, Şi tot eu zic că alea sînt filme 
de bun gust în care nu sînt strigate 
sau cîntate pe toate drumurile sen- 
timentele, în care nu se face atîta 
caz de ele, și nu se moare pentru ele, 
şi cînd se moare, credem și noi că 
într-adevăr am murit..." 


Violeta DELEANU 
Caransebeş 


N.R. Din cîte ne-am interesat, exa- 
menele despre care ne întrebaţi se 
vor ţine în 1973 în perioda cunoscută. 


e ... Pii și „Love Story" şi „Romeo 
şi Julieta“ (de care spui, tovarășe 
soldat) sînt sentimentalism; de un 
sentimentalism _bubuitori  Zici că 
i-au plăcut.. Cum să nu-ţi fi plă- 
cut? Eu aș putea spune precis de ce 
ţi-au plăcut: tocmai pentru senti- 
mentalismul lor! Căci concluzia mea: 
sentimentalismul e un rău necesar... 


Petrică LEBAVIKS 
pensionar, București 


Caricaturi din „La Pologne“ 


„CURIERUL" 


este selectat și redactat 
de Radu Cosașu 


fi neoromanțic 


De toate. Sintem  neoromantici. 
mai e nimeni ca noi. Hai să ini- 

o masă rotundă. Cu diametrul 

nai mare, să aibă loc cît mai 

Să avem toţi loc. Și să discutăm 

i, vorbe să discutăm. Să vorbim, 
discutăm, să vorbim discuţii, 
Despre neoromantism. Despre neo- 
romantism în film. Despre cinemato- 
grafie în plină epocă neoromantică. 
Vom avea toți cîte un cartonaș în 
faţă, scris cît mai vizibil, să se vadă 
cît mai bine: regizor, scenarist, pro- 
ducător, operator, decorator, etc., 
(adică nu: etc, nu va fi scris nicăieri). 
Și vom vorbi și vom discuta neoro- 
mantic. Vom discuta neoromantic 
despre programul prea încărcat al 
actorului, despre condiţia fizică a 
cascadorului, despre  apetenţele 
bergmanofelliniantonioniene ale re- 
gizorului, despre abnegaţia producă- 
torului, despre spiritul novator al 
decoratorului, despre arta croito- 
rului, despre celevăzuteînstrăinătate 
ale regizorului, despre ingratitudi- 


nea 
încălzire din sala de cinema X, des- 
pre simţul de gospodar al responsa- 
bilului de sală Y, despre trucaje, 


spectatorului, despre proasta 


despre montaje, despre echitație şi 
natație, despre. Selena și despre 
Marte, despre frişcă și tarte, 

Aceasta e condiţia neoromanti- 
cului, Să vorbească despre orice, 
nimic să nu-i rămînă nedisecat, fie- 
care aspect al problemei să fie te- 
tracapilarotomizat, să vorbească, să 
vorbească, să vorbească. Pină la 
punct, 


Pînă la un punct. Cind masa 
rotundă trebuie să ia sfîrșit. Fără 
să fi discutat un lucru, Unul singur: 
dragi tovarăși, dintre noi cei de faţă, 
adunaţi de  jurîmprejurul acestei 
mese  neoromantice, cine are și 
vocaţie? Cine este și TALENTAT? 

Dar ședința s-a terminat. Hai 
acasă, neoromanticilor, lar am scăpat 
de punctu! ăsta... 


Radu GEORGESCU 


Saturată de violenţă, asprimi şi glacial, arta 
lumii. pășește, cam repede — poate, cam neaștep- 
tat, fără îndoială, spre un fel de neoromantism. 
La bursa valorilor estetice (sau para) se înregis- 
trează o scădere, imprevizibilă, precum crahul 
financiar din anii '29, a acțiunilor „cinice“.Urmă- 
rind evoluția lucrurilor, ai impresia că sîngele 
de pe ecrane (mari sau mici) a pierdut zece puncte, 
că incomunicabilitatea cronică dintre bărbat și 
femeie se clatină serios şi că „homo homini 
lupus" — el însuşi trece prin momente de criză. 

MIn schimb, cîteva acţiuni, care se prăbuşiseră de 
prin 1950, erau prost văzute şi găseau cu greu 
cumpărători, precum iubirea pur și simplă, dorinţa 
de a te bucura de viață sau durerea pricinuită de 
pierderea unei ființe dragit, cunosc salturi spec- 
taculoase. S-a produs așadar minunea de nimeni 
așteptată? Frumosul? a încetat să mai fie urit? 
Şi tocmai acuma? 

Semnalul neoromantismului (cel puţin în zona 
ecranelor) l-a dat, s-ar zice, „Love Story“. Lacrimile 
eroilor lui Segal au inundat teritoriile hiperrealis- 
mului, declanșind o mare contraofensivă a em 
țiilor clasice, Așa, în orice caz, vor nota economiștii 
sentimentelor. în studiile de la sfîrșitul veacului. 

Televiziunea bucureșteană a fost luată, dacă 
nu mă înșel, cam prin surprindere de acest nou 
val care s-a ridicat împotriva noului mai vechi. 
Pe de o parte, pentru că, la drept vorbind, TV-ul 
nostru n-a ajuns „ca alții“ la limita extremă a 
negaţiei. Pe de altă parte, pentru că, oricum, e 
greu să nu fie luat prin surprindere. 

Sărind însă peste cercetarea fenomenului, 
trebuie să mărturisim că reflectarea și sprijinirea, 
da, sprijinirea neorealismului, s-ar înscrie de 
minune în programul spiritual al studioului. Şi că 
miza e mai mult decît ispititoare. 

Ne-ar place, de pildă, să întîlnim pe ecran nişte 
„heoromantici”. Care nu trebuie să fie obliga- 


1 „Dragi“ fiind, se pare, unu! din 
la putere după o eclipsă îndelungată, 
2 Vezi nota 1 


cuvintele care revin 


Gabin, actor fără iluzii 


Nu şi-a făcut iluzii, pentru că nu 
se visa actor; se visa mecanic de 
locomotivă. A ajuns actorul nr.1 
al Franţei iar locomotiva n-a con- 
dus-o decit într-un film. E demult 
în fruntea box-office-ului, dar tră- 
iește retras la ferma sa din Norman- 
dia. „Gloria? E rezervată generali- 
lor. Noi, actorii, avem ceea ce se 
cheamă „P.P.' adică popularitate 
provizorie“. „Provizoratul" lui Gabin 
durează de aproape 4 decenii. A 
început cu „Drapelul“ (1936), lansat 
de Duvivier şi mai ales cu „Azilul de 
noapte“ al lui Renoir, unde aproape 
debutantul strălucește alături de 
celebrul Jouvet. Cu „Pepe le Moko, 
banditul din Casbah, un fel de Her- 
nani al ecranului, întilneşte perso- 
najul care-l va consacra: hoțul- 
gentilom aruncat la marginea socie- 
“tății, dar încercînd să reziste „mocir- 
lei“ cu demnitate. Gabin aduce filmu- 
lui francez dintre cele două războaie 
poezia omului fără importanță (şofer, 
mecanic de locomotivă, dezertor, 
muncitor revoltat) cu viaţa lui neferi- 
cită ridicată la rangul de împotrivire 
tragică, sublimă. Chiar cînd e nevoit 
să ucidă (de obicei dintr-o pasiune 


Tele-neo-romantism 


Da! Mi-ar place 


niște neoromantici, 
Nu e obligatoriu ca ei să fie 
întotdeauna. chitariști 


toriu chitariști, Dar care trebuie să ofere o ati- 
tudine față de viață. De la felul cum nu se lasă 


acaparați, dominați şi înșfăcați de „obiecte“, la - 


modul cum și-au alcătuit camera-n care trăiesc, 
de la locul acordat de ei dragostei pe scara de 


valori a existenţei la, mai 
curios să receptez o ase 
cum vor și ştiu 


ales, la (sînt foarte 
menea emisiune) felul 
definească idealul, 


să-şi 


Al. MIRODAN 


Primii neoromantici ai anului 
(Toma Caragiu și Anda Călugăreanu) - 


îşi sfidează destinul, 


O popularitate provizorie de peste 40 de ani 


(În „Strada preriilor“) 


disperată, ca în „Bestia umană“, a 
lui Renoir sau în, Noaptea amintiri- 
lor“, recent oferit de telecinematecă, 
hotărîndu-și 
singur sfîrşitul. Se baricadează în un 
cameră, îşi retrăieşte într-o noapte 
de așteptare existenţa fără multe 
bucurii, trage energic o linie a eşe- 
cului peste trecut și pe fața tulbu- 


rată încă de amintiri se așterne, im- 
pasibilă, hotărîrea morţii. Joc sobru, 
mocnire minuţios descifrată, chin 
ce macerează lent obrazul împietrit, 
semiton mai scăzut din vocea 
malbă” fără iluzii, celebra voce „di- 
năutru“, a gîndului aspru, lucid, 
vocea marelui Gabin. Un fel de 
Bogart al ecranului francez, dur și 
tandru în aceeași clipă, solitar şi so- 
lidar, totuși, cu o umanitate întreagă, 
disperată, desmoștenită. Dar demnă. 

Desigur, „personajul Gabin" e 
opera colectivă a unor poeți-scena- 
rişti, ori poeți-regizori ai ecranului 
francez ca Jacques Prévert, Carco, 
Renoir, Carné, Duvivier. Dar me- 
ritul mare al lui, care declară cu 
modestie „Nu sînt actor, mă mul- 
țumesc să-mi duc personajul la mine 
şi să-l joc cu temperamentul meu“, 
este că reușește să fie el în o sută de 
feluri.  Inflexibilitatea măştii lui 
ascunde mai mute mistere și bio- 
grafii decît toată seria Maigret-uriloi 
strălucit interpretate.  Ursuzenia 
lui are mai multă disponibilitate 
umană decit o sută de zîmbete com- 
plezente. Să rămii lucid, fără iluzii, 
într-o profesie care hrăneşte iluzii, 
e o tărie pe care doar un talent res- 
ponsabil față de el și de societate 
şi-o poate permite. Omagiindu-l pe 
Gabin,  Telecinemateca noastră n-ar 
fi trebut să uite opere-cheie ca 
„luziacea mare“, „Azilul de noapte, 
„Oameni fără importanţ „Marile 
familii“. 


Alexandru BOGDAN 


Nu știu cum se face dar în peri- 
metrul acestei rubrici, filmul, chiar 
dacă rubrica apare într-o revistă de 
„Cinema“, într-o iubită revistă de 
cinema (nu numai pentru că este 
singura), filmul, deci, a ocupat, în 
ansamblul preocupărilor noastre tv., 
un rol minim. Am vorbit destul 
de des despre emisiunile de diver- 
tisment (chiar atunci cînd  diver- 
tismentul devenea sinonim cu 
plictiseala), despre. programele du- 


pă-amiezelor duminicale, despre fel 
de fel de interpreți şi interprete de 
muzică mai mult sau mai puțin ușoară 
despre emisiunile duminicale 
sacrate coplilor (uitînd, vai, să a 
tim contribuţia importantă a 
entuziaste a genului, Brîndușa 
Silvestru, sufletul transmisiilor pă- 
pușerești, omisiune regretabilă pen- 
tru care ne cerem scuze), dar despre 
filmele telesfirşitului de săptămînă, 
chiar dacă am mai amintit cîteodată, 
cum s-a întîmplat și luna trecută, am 
vorbit totuși rar și accidental. Fără 
voia nimănui, probabil, rivalităţile 
și invidiile dintre film şi televiziune 
(oare cine invidiază pe cine?) s-au 
făcut, astfel, simțite... 


aiţa- 


60 km. fatidici 

ESERE APE E CENT IRI PRE ARC 

Departe de mine gîndul repara- 
toriu, Dar cred că o anume emisiune 
cinematografică a micului ecran se 
cuvine, neapărat, a fi semnalată, 
și mă refer la aceea prodigioasă, 
consacrată bilunar „Istoriei filmului“. 
Din capul locului, o constatare irf- 
terogativă aproape că se impune: 
de ce accesul la acest program este 
rezervat, cu obstinaţie, telespecta- 
torilor din București, Chitila, Fun- 
dulea și Bolintinul din Vale (nu deţin 
nici o informaţie privind ascensiuni- 
fe programului 2 spre Bolintinul din 
-Deal), și de ce rămîne el interzis tele- 
spectatorilor din afara razei fatidice 
de 60 de kilometri care înconjoară 
Capitala? Aș lăsa întrebarea la o 
parte, dacă această „Istorie a filmului“ 
de pe progremul 2 n-ar fi unica 
emisiune de cultură cinematografică 
din repertoriul micilor ecrane, acum 


Fără ea nu se poate scrie nici o istorie a filmului 
(Greta Garbo) 


telesfirșit de săptămînă 


'30-'45 
- Istoria filmului! 
Abia dacă urcă 
dealul Bolintinuiui 


și nu a văzut niciodată Carpaţii 


Istoria în viziunea 
lui Eisenstein 


cînd filmele telecinematecii se pot 
dispensa fără remuşcări de „ 
critice“, fie pentru că nu își justifică 
întotdeauna apartenenţa la rubrică 
(şi atunci „textu: critic” y 
evident, pleonastic), fie pentru că 
îşi refuză „luxul“ unor comentarii, 
deși cu voia sau fără voia lor, și a 
altora, anumite explicaţii, uneori se 
impun. Dar să “lăsăm la o parte 
subiectele mai puţin plăcute... 


(impulsuri au fost multe, nu numai 
„explozia” sonorului, ci şi cristali- 
zarea unor personalităţi regizorale 
și actoricești, perfecţionarea modali- 
tăților de expresie cinematografice 
și altele, desigur). Ciclul inițiat de 
televiziune, beneficiind de sprijinul 
unor critici de film cu o solidă 
platformă profesională — precum 


D.I. Suchianu, Florian Potra, George 
Littera — şi cu generoasa contri- 
buţie a Arhivei Naţionale de filme, a 


Procesul social al Americii, semnat de Orson Welles 
(„Cetăţeanul Kane“) 


Documentarul-document 
(Italia văzută de Ivens) 


Toboganul filmului mondial 
FE ET EI E Ze EDEA 
„Istoria filmului” de pe programul 
emisiune conştiincios şi ştiinţi- 
rijită, alternativ de Doina Bo- 
iertu şi Viorica Bucur, se ocupă siste- 
matic, de cîteva luni încoace, de peri- 
oada cinematografică a anilor '30—"45. 
Perioada, în sine, reprezintă un mo- 
ment de fortificare a artei a şaptea, 


luminat din diferite unghiuri epoca 
aceasta de reală importanţă în evo- 
luţia artei cinematografice, „Filmul 
social“ al anilor '30 — '45 a fost in- 
vestigat, nu o dată, în elocvente 
pagini de comentariu sau de film. 
Evoluţia comediei de epocă a fost 
însoțită de regretul autorilor emisi- 
unii, care au urmărit — nu fără 
tristețea” despărțirii comediei de 
vîrsta sa de aur — toboganul filmu- 
lui mondial, după isprăvile legendari- 
lor Stan şi Bran, după acea inegala- 
bilă „Supă de rață“ a fraţilor Marx, cu 
umorul ei de o superbă naivitate şi 
prospețime. Şi aşa mai departe, pa- 
norama cinematografului mondial din 
anii *30 — *45 a fost investigată de 
realizatorii micului ecran în retros- 
pective substanţiale şi documentate, 

Regretul telespectatorilor ţine, 
probabil, de natura exemplificărilor: 
modalitatea aceasta a fragmentelor 
scurte de filme este respinsă adesea, 
de mulţi, ca needificatoare. Dar tre- 
buie ținut seama de faptul că într-o 
oră şi jumătate desemisie, pe „schele- 
tul“ oral al ciclului, oricum ar proceda, 
realizatorii nu pot înghesui zeci sau 
sute de filme care ar putea servi, 
oricînd, ca 'argumente. Aşadar, nu 
concepția de ansamblu a ciclului de 
„istorie a cinematografului” e, în 
primul rînd, amendabilă, ci eventual 
modul în-care sînt selectate imaginile. 


Regretul principal al comentato- 
rului rămîne acela că o astfel de 
emisiune de cultură cinematografică 
abia dacă urcă dealul Bolintinului 
şi n-a văzut niciodată Carpaţii... 


Călin CĂLIMAN 


— Poţi vorbi de amintiri din 
televiziune? 


— În 1958, după o scurtă tre- 
cere prin Radio, la secţia scrisori, 
am venit la Televiziune." Ne con- 
cepeam atunci emisiunile stînd 
pe iarbă, sub un dud, care e un 
leit motiv al amintirilor noastre, 
Nu știu cum erau emisiunile, dar 
a fost vara cînd am avut cel mai 
frumos bronz. Nimeni nu ne-a 
oferit un abecedar TV, a trebuii 
să-l inventăm noi. Cum se scrie 
o știre pentru Televiziune, cum 
se face un reportaj, cum se con- 
duce o'anchetă, pentru noi în- 
semna descoperirea Americii. 


— Cum s-a format reporterul 
Carmen Dumitrescu? 


— Reporterul Carmen 'Dumi- 
trescu este tot o... invenţie a 
televiziunii, Am lucrat vreo 6-7 
ani la TeleJurnal, știri de 3 rîn- 
duri, interviuri de 1 minut și, 
fireşte, reportaje, dar nu mai 
mari de două minute. 


— Toţi reporterii mari încep 


prin a face lucruri mici. Vă mai 
amintiţi de primul reportaj? 


— La emisiunea „Am văzut 
pentru dumneavoastră”, pe care 
noi o consideram „reportaj“ și 
ni se părea ceva extraordinar, 
aduceam în studio nu numai oa- 
meni, ci și obiecte pe care le 
prezentam; noi sortimente de 
mezeluri, produse de panificaţie, 
fructe îmbietoare și cîte altele, 
Noi, „reporterii“, ne plimbam 
printre ele, vorbeam, luam inter- 
viuri, criticam, lăudam, etc. şi 
bineînţeles că la sfîrșitul emisiu- 
nii— partea cea mai plăcută — 
consumam...recuzita, 


— În filmoteca Televiziunii se 
află un emoţionant reportaj al 
dumneavoastră, filmat acasă la 
George Călinescu. Se mai află şi 
altele. Aţi luat interviuri unor 
oameni de cele mai diferite pro- 
fesii, de la mari personalităţi ale 
științei şi culturii româneşti pînă 
la oameni. necunoscuţi, întiîlniți 
pe stradă. Salturile acesteanu 
v-au creat complexe? 


— Deloc! -Un reporter ade- 
vărat trebuie să facă faţă orică- 
rui interlocutor! 


— Acest lucru e esenţial pen- 
tru reporter? 


— Esenţial e talentul, după 
aceea spontaneitatea, . cunoştin- 
tele... 


nu e punctul meu forte. 
Lipsa mea de modestie 
a ajuns proverbială 


— Ce talent? Talentul de re- 
porter? 


— Da, talent de reporter, a- 
dică ceva care nu se învață ca o 
meserie oarecare, nu se capătă 
cu anii, oricîtă vechime ai avea în 


— Dumneavoastră aveţi ceea 
ce numiţi „talent de reporter“? 


— E. proverbială lipsa mea de 
modestie, nu? 


ra) e de ajuns acest „ta- 
en 


— În cartea „Tehnica prezentă- 
rii programelor de televiziune“, 
plină de sfaturi bune şi de care 
nu ţinem seamă cei care lucrăm în 
această profesie, Bruno Lewis 
spune că un reporter trebuie să 
fie mai mult decît deştept — in- 
teligent, să aibă suflet, să aibă 
tact şi să ştie să-și-asculte inter- 
locutorul. 


— Tact aţi spus? Ştiţi că an- 
chetelor dumneavoastră li se re- 
proșează o anume agresivitate? 
Jo ORE n ERORI e naar a 

— Știu! Și mai ştiu că tactul 
nu e punctul meu forte. Dar ade- 
seori sîntem nevoiţi (vorbesc şi 
în numele unor colegi) să ne sî- 
cîim interlocutorii cu tot felul 
de întrebări. Cînd am început fil- 
mările, știm aproape totul despre 
cazul respectiv, despre oamenii 
implicaţi... ştiu precis ce vreau 
să prezint judecății publice. A= 
proape întotdeauna interlocuto- 
rul încearcă să se prezinte altfel 
decît e, să se pună într-o lumină 
favorabilă, să ocolească proble- 
ma spinoasă în discuție, Cum poate 
un director, care uită că e și 
tată, să fie dispus şi să mă pri- 
mească cu braţele deschise? Cum 
poate o mamă, care-și urăşte 
copilul, să aibă bunăvoință față 

e întrebările mele? Cum poate 
o fată, care a alunecat spre pros- 
tituţie, să recunoască deschis „pro- 
fesiunea“ eì? Atunci reporterul 
trebuie să apese poate mai it 


-2 teleglob 


ADE TDP a SER SIE IE SAE RECE A E RENT 


Succes polonez 


După Andrzej Wajda, care a 
realizat pentru televiziunea poloneză 
tulburătorul film „Pădurea de mes- 


teceni”“, difuzat apoi pe e Iele 
cinematografice din multe țari, in” 
clusiv România, un alt regizor 


polonez se afirmă pe platourile 


televiziunii: Krzysztof Zanussi („Via 


asupra subiectului. Dozajul e un 
rafinament al profesiei... 


TOARE TAERE EERE 
— Cum alegeți subiectele an- 
chetelor? 


— Colaboratorii mei sînt toți . 
oamenii cinstiţi. Și în această țară 
nt milioane... Nu mă deranjează 
nd, chiar într-un restaurant, 
tarul în timp ce mă serveşte 
mi oferă o sugestie, Pentru că 
subiectele cele mai interesante 
nt oferite cu modestie.. drept 
sugestii, 


ont 
ia 
V 
Ax $ 


n m 


— Vă socotiți încheiată misiu- 
nea o dată cu difuzarea pe micul 
ecran a anchetelor? 


— De acolo înainte sînt „alţii 
care ar trebui să se ocupe de 
cazurile în discuție. Atunci cred 
că rostul nostru încetează, Nu e 
destul să relevi opiniei publice 
răul? 


— Nu vă preocupă deloc fap- 
tul că o astfel de anchetă ar putea 
dăuna reputației unui om? 


| 


— Ce se poate face cu. reputa- 
ţia unui bărbat simpatic, manie- 
rat, cult, medic pe deasupra, 
care ciomăgește o femeie de 80 
de ani şi care e chiar mama lui? 
Trebuie să mă mai preocupe 
„reputaţia“ lui sau e mai uman să 
mă preocupe soarta mamei? Cred 
că noi am ales bine! 


— Spuneţi-mi, vă rog, de ce 
credeți că anchetele dumneavoas- 
tră cu caracter social, cele în 
care supuneţi dezbaterii publice 
anumite fenomene negative, care 
se mai manifestă încă în viața 
noastră socială, au mai mult 
succes decit alte emisiuni, repor- 
taje, interviuri? 

EA IO E ZARIT COR NSDAP RAID ALEA, 

— Pentru că ne preocupă în 
cea mai înaltă măsură tot ceea 
ce încă mai frînează mersul înain- 
te al societăţii noastre. Fenome- 
hele negative, problemele în sus- 
pensie, nedreptăţile, mentalită- 
tile retrograde, sînt inamicul nos- 
tru nr. 1. 

În altă ordine de idei, trebuie 
să amintesc că şi eu am făcut 
pentru emisiunea „Prim plan“ 
numeroase interviuri (Radu Priş- 
cu, Liviu Ciulei, Henry Coandă, 
Maria Flucsă, lon Țiriac), în care 
am adus în faţa camerelor chipul 
omului de tip nou, cu adevărat 
devotat: construcției socialismului 
în România, fie ca savant, artist, 
muncitor sau ţăran. $i nu se: 
poate spune că emisiunea „Prim 
plan“ nue o emisiune de succes, 

Și acum mă scuzaţi că nu v-am 
răspuns pe măsura așteptărilor 
și dorințelor dumneavoastră. După 
fiecare filmare, așa mi se spune 


şi mie. 
N. C. MUNTEANU 


tă de familie”). Filmul său, „Vecina“, 
realizat pentru televiziune şi distins 


cu Marele premiu la Festivalul dè- 


la San Remo '72, a fost difuzat cu 
un succes extraordinar în cadrul 
unei seri poloneze transmise de 
televiziunea franceză, 

Pe cînd și pe ecranele noastre? 
Mari sau mici! 


rr 


t 
| 
| 
| 
f 
f 
f 
i 
| 
£ 
| 


Cind — la sfîrşitul anului 

trecut — televiziunea a 

nema transmis turneul-triumf, 

al lui Ilie Năstase, de la 

Barcelona, multora din 

cei cărora le- place 

să mănince idoli, li s-a- aplecat. Au 
avut o stare de panită organică, 
dindu-şi seama că idolii nu sînt buni 
la toate mesele, Trebuie să mai faci 
şi o pauză. Măninci un idol, mănînci 
doi, la al treilea te-apucă sătulia. 
Totuşi, pofta de a mînca idoli va 
continua să crească. Atita vreme cit, 
dintr-un meci, trebuie să iasă un 
învingător și un învins, ba publicul 
unuia, ba publicul altuia va tinde să-şi 
mănînce idolul. Așa s-a întîmplat 
şi cu o parte a publicului nostru. 
Cînd Năstase a pierdut la Smith în 
Cupa Davis, s-au căscat cîteva sute 
de guri, poftind idol, S-au auzit 
maxilare, crănţănind de poftă, şi 
dintr-o dată, noi, toţi, regi neînco- 
ronaţi ai oinei, devenisem specia- 
liști în tenis, Năstase a fost găsit 
vinovat. Prin Ilfov şi pe la Tecuci, 
prin Caraș, ca și prin Sighetul-Mar- 
maţiei, au urlat de durere, în pămînt, 
eroii retreziţi ai unui neam întreg de 
tenismeni. Se știe că, la noi, tenisul 
cunoaște o înflorire excepţională. 
Din tată-n fiu se. predă această 
ștafetă a tenisului, Pe patul morții, 
olteanul și moldoveanul, dobrogeanul 
și ardeleanuk mai au puterea să-și 
cheme fiii și să le încredinţeze des- 
tinele familiilor, testamentele, ven- 
detele de familie şi rachetele de tenis: 
„Vasile, Gică, Tudorache, Costele, 
Niţă, mă, copii, mă, eu mor, da” voi 
duceţi mai departe ideea de tenis. 
Att vă cer. Asta să faceți voi şi eu voi 
fi mulţumit, acolo în pămînt, auzind 
că tenisul nostru strămoșesc pros- 
peră.. Ei bine, așa stînd lucrurile, 
avind noi mii și mii de hectare de 
tenis în ţară, dezvoltindu-se tenisul 
atit de mult, sub calda răsuflare a 
Consiliului "Naţional pentru Educaţie 
Fizică și Sport (C.N.E.F.S.), era 
nermal să se supere lumea pe llie 


Debut 


De necrezut și totuși adevărat. 
În bogatul palmares cinematografic 
al Claudiei Cardinale nu figurează 
nici un film de televiziure. Nu că 
n-ar fi vrut, ci pentru că nici n-a fost 
invitată vreodată. Nedreptate a 
fost în fine reparată. Claudia Cardi- 
nale va debuta pe platourile televi- 
ziunii italiene. Deocamdată nu.se 
ştie în ce, dar a acceptat invitația 
lui Alfredo Gianetti pe consideren- 
tul: „este singurul regizor pentru 
care acceptă să lucreze Anna Mag- 
nani”. 


Ecranizări 


Regizorul Serghei Soloviov con- 


tinuă seria ecranizărilor inspirate de 


se Yoo 


La felul întîi — idoli, la felul doi — idoli, 
desert — idoli... Poftă bună! 


Poate 
la desert 
găsim altceva, 
niscai 
simple vedete 


Năstase, 
noștri —,, nînca 
Flămîndul! Neatentu 


Adrian Păunescu 
văzut de Al. Clenciu 


ne-a ară- 
n cîteodată, noi, 
ri sînt cîteodată 


tat ce ridicoli 
ii. Şi ce ma 


teleglob 


literatura clasică rusă și sovietică. 
După debutul său după o schiță de 


Cehov şi piesa lui Gorki „Egor 
Buliciov și alții“ pentru marele 
ecran,  Soloviov lucrează pentru 


televiziunea din Moscova „Dirigin- 
tele de poștă“ după Puşkin și pentru 
televiziunea din Leningrad „Raze 
misterioase“ după Alexei Tolstoi. 


ARIE PRE PERU E EE ERLA DOG 
Cuie şi economii 

PENES ARO AGORA IER 7266 OREI 

„Lumea spectacolului“, o mare 

expoziție de pictură organizată de 

televiziunea franceză, cu tablouri 


semnate de peste 180 de stele şi 
steluțe din lumea teatrului, filmului, 


ads x 


televiziunii, varietăţilor și muzicii 
ușoare. Printre autorii lor se numă- 
rau Michèle Morgan, Ludmila Tché- 
rina, Henri Crémieux şi alții. A 
făcut vîlvă un mic, incident care a 
precedat vernisajul. Pentru a-și ex- 
pune operele, toți participanţii au 
fost nevoiţi să-şi aducă de acasă 
cuiele, deoarece televiziunea a refu- 
zat să le procure. Din rațiuni de 
econcmie... Asta economie! 


„DERDSOE RAS J O TRS E AAN AEAT OSET 
Popularitate 
RASENE RANE E TANEDE 


Walter Cronkie este considerat 
ca unul din cei mai bun i ziarişti de 
televiziune din Statele Unite. Co- 


ei, jucătorii. La felul întîi, noi mîncăm 
idoli, la felul doi, idoli, la felul trei, 
idoli... Poftă bună şi să ne fie de bine! 

Pe la mijlocul lui decembrie 1972, 
Năstase a dat un interviu la televi- 
ziune, sau mai bine zis a apărut la 
televiziune, pentru că de vorbit 
nu prea avorbit, Binevoitorii i-au 
creat lui Năstase o faimă de băiat 
talentat, dar inocent. Eu cred că 
Năstase e destul de inteligent și că 
din inteligenţă evită să stea de vorbă 
cu un public ce s-a arătat capabil 
să-l mănînce de viu, pentru o singură 
înfrîngere. Însă, o dată cu toată 
tăcerea pe care ne-a dăruit-o, ca 
mîncători de idoli ce sîntem, Năstase 
a scos și vreo cîteva cuvinte. Cînd 
partenerii săi de discuţie l-au întrebat 
de ce a pierdut meciul din Cupa 
Davis cu Smith, Năstase a răspuns 
umilitor pentru noi toți, care uita- 
sem că sportul e sport, și că impor- 
tant e să participi, înainte de „a fi 
important să cîştigi. A zis Năstase: 
„În sport, e mai greu...” Adică, în 
sport e maigreu decît ne închipuim 
noi, pentru că mai ai și adversar. 
Adică, în sport e mai greu, pentru că 
există un singur învingător și nenu- 
măraţi învinși, Existenţa unui în- 
vingător absolut presupune exis- 
tența, mai mult sau mai puțin 
dramatică, a tuturor învinşilor săi. 
În sport, e mai greu. De fapt, așa e 
şi în viaţă, mai greu. Numai că n-avem 
curajul să ne dăm seama. Și acum, 
pentru că e tîrziu, pentru că știu 
că sînteţi la ora mesei, îngăduiți-mi 
să vă urez poftă bună; la felul întîi- 
idoli, la felul doi—idoli, Poate la 
desert găsim altceva, niscai simple 
vedete, ca să nu ni se aplece de 
atîția idoli. În sport, e mai greu. 
Nu e mai greu decît în viață, dar 
e mai greu decît în concepția mîncă- 
torilor de idoli. De fapt, unde e mai 
uşor? Pe margine! Ca sfătuitor și 
ca neimplicat e mai ușor, În rest 
e greu, Sportul e, și în acest sens, 
o lecţie. zi 
; Adrian PAUNESCU 


mentariile sale, foarte serioase, 
documentate, obiective, sînt aștep- 
tate și urmărite de milioane de 
telespectatori. Popularitatea sa este 
atît de mare, încît la New York s-a 
constituit recent Clubul fan-ilor lui 
Walter Cronkie. Este pentru prima 
dată în istoria televiziunii cînd un 
comentator politic se bucură de o 
asemenea popularitate, rezervată 
pînă acum doar marilor vedete ale 
filmului sau muzicii uşoare. 


| 
| 
| 
Ig 
| 
|N 
ig 
i 
j 
| 
| 


Vizitînd Parisul în zile 

tîrzii, însorite, te hotă- 

răşti mai greu ca ori- 

inema cînd să părăseşti bu- 
levardele și piețele ora- 

şului pentru a te cu- 

funda în contemplarea Giocondei 
sau Venerei din Milo. Lumina calmă 
și duioasă a soarelui conferă metropo- 
lei o ambianţă particulară, căreiacu 
greu reușești a i te sustrage. Și 
totuşi nu poți cunoaşte Parisul fără 
a-ți petrece măcar o singură zi la 
Louvre, la Galeria impresioniștilor 
găzduită. la „Jeux de Pomme”, la 
muzeul Rodin sau, de acum încolo, 
cu siguranță, la Muzeul filmului. 
Am urcat treptele Palatului Chail- 
lot, într-o astfel de după amiază, 
lăsînd în urmă perspectiva Turnului 
Eiffel profilat pe Champs de Mars. 
Oră incomodă pentru parizieni, ei 
puteau fi găsiţi oriunde, numai aici 
mu, Mă și pregăteam să mă obișnuiesc 
cu gîndul că mă părăsiseră pentru 
cîteva ore, lăsîndu-mă să duc singur 
dialogul cu cinematograful, cînd, iată, 
mă trezii deodată în mijlocul unui 
grup de puștani zgomotoși, dornici 


"să pătrundă și ei misterul acestui 


univers, De undeva, poate chiar 
din împărăția umbrelor cinemato- 
grafice, îşi făcuse apariţia un poves- 
titor, un- bonom cu statură asime- 
trică, un Charles Laughton cu faţă 
de Raimu, răsărit ca un Guliver 
într-o lume de pitici. O lovitură de 
baghetă și ne găseam deja, alături 
de povestitor (magicianul, vrăjito- 
rul...), în ambianța plină de mister 
a invențiilor care au premers cine- 
matograful: teatrul de. umbre, lan- 
ternele. magice, pantomimele lumi- 
noase de la Muzeul Grévin, mecanis- 
mele imaginate de Emile. Reynaud, 
aparatele lui Marey și Edison. „Ve- 
deţi, copii, ideea aceasta de a face 


„nişte umbre să se mişte pe un ecran 


s-a născut cu mult înainte de a 
exista cinematograful“, Alături de 
copii trăiam copilăria cinematografu- 
lui. Nu ştiu ce m-ar fi putut face să 
resimicu mai multă pregnantă emoția 
strămoșilor noștri descoperind cînd- 
va iluzia mișcării, decît bucuria 
acestor copii care se îmbrînceau și 
chicoteau de plăcere în jurul meu, 
privind „minunea“ prin vizorul unor 
lanterne magice. O balerină într-un 
număr de  echilibristică, la mare 
înălțime; o imagine, alta, apoi totul 
se animă, Formidabil. „Și totul 
depinde de viteza cu care învîrt 
chiar eu manivela. Pierre, vino să 
vezi și tu, Eu mă duc dincolo să vădo 
bătaie între doi boxeri. Colosal, nu?“ 


SARE ARDE USAID VOIE: aa 0 
b Un grădinar 
și un furtun răzvrătit 


AEE STEE E E e mă 


O lovitură de baghetă și, iată, o 
altă filă de istorie își face apariţia. 
Mișcarea este- transpusă pe banda 
de celuloid, Epoca Lumière — 
primele filme. lată-le, sus, pe ecran: 
ieșirea muncitorilor din uzină, deju- 
nul unui bébé, intrarea trenului în 
gară — mişcări rituale ale omului 
proiectate pentru prima oară pe un 
ecran, dar care nu mai pot im- 
presiona pe micii spectatori de 
astăzi; ei sînt mai „bătrîni“ cu 75 
de ahi decît spectatorii care se emo- 
ționaseră la prima lor proiecţie în 
subsolul de la „Grand café“, într-un 
decembrie al anului 1895. Aş fi 
rămas poate cu imaginea acestor 


Acest muzeu se află 


la Paris, 
Sufletul lui se numește 


Henri Langlois 7 


// 


Soția lui Méliès (prima pin-up; 
a cinematogratului francez) 


copii prematur „îmbătrîniți“, dacă 
„grădinarul stropit" nu le-ar fi 
amintit şi lor că au o vîrstă cînd 
peripeţiile unui grădinar neîndemt- 
natic nu pot să-i lase indiferenți 
(avea oare 
că numai comedia îşi păstrează 
nealterată prospeţimea de-a lungul 
timpului?), Și iată-i pe aceşti specta- 
tori ideali, copiii, legitimînd calitatea 
emoţiilor pe care le-a putut suscita 
la vremea sa primul conflict comic 
proiectat pe un ecran, Eroi; un 
grădinar şi un furtun... răzvrătit, 

Altă filă. „Uitaţi pentru "o clipă 
de Jules Verne şi lăsaţi-vă conduși de 
Georges Méliès într-un voiaj pe 
Lună, “A realizat primele filme cu 
actorii teatrului parizian „Robert 
Houdin“. Nu peste mult timp avea 
să-și deschidă un studio la Mon- 
treuil, echipat cu tot ce era necesar 
pentru a face filme în serie. lată aci 
macheta studiourilor sale“... Deci 
Méliès — autorul primelor povești 
cinematografice cu personaje închi- 
puite, primele trucaje, primele stu- 
diouri. Învăţăm istoria cinematogra- 
fului? Poate. Par în primul rînd 
învăţăm să-l cunoaștem, să-l simţim. 


Pentru că o dată cu cinematograful 


s-a născut şi un nou sentiment, 
PO ECE IPEE XE ate: ENA ee 
Uniforma 
lui Stroheim- 
TEPO TEDE POS ARRA AREER Dmitri 
\ Cîțiva paşi, întorc fila, altă ambian- 


dreptate cine spunea 


tă: primele (a fost, deci, un timp cînd 
totul se întîmpla pentru prima oară) 
producţii realizate. de Pathé şi 
Gaumont, primele vedete ale filmu- 
lui francez — Rigadin și Max Linder, 
filmul de artă. Silueta spilcuită cu 
melon și gestul preţios al burghezului 
infatuat: pelicule, fotografii mărite, 
facsimile. Epocile încep să-și dea 
mîna peste timp alcătuind imagini 
de caleidoscop: amploarea unei scene 
din „Nașterea unei naţiuni“ — încre- 
menită pe perete la o scară ce-ţi 
sugerează magnitudinea viziunii lui 
Griffith, în vecinătatea unui amplu 
montaj iconografic consacrat lui 
Chaplin (cîte imagini din filmele 
sale nu-ți defilează prin minte dînd 
cu ochii de mustaţa, bastonul, melo- 
nul şi ghetele sale scîlciate, repro- 
duse, suprapuse, juxtapuse în felu- 
rite ipostaze!) sau uniforma purtată 
de Erich von Stroheim în. „Simfonia 
nupțială” (emoția autenticității și 
gestul personaj uitat între cutele 


costumului evocă un spirit: al acto- 
rului, al filmului, al artei, al epocii). 
Căpătasem treptat senzaţia că 


asist la un spectacol, ba nu, la un 
film ce se punea la cale pe măsură ce 
înaintam, Mă simțeam pîndit din 
spatele fiecărui panou, de sus, de jos, 
se „trăgea“ în mine de unde nici nu 
bănuiam: imagini, sunete, obiecte. 
Resimţeam ceva din bucuria și teama 
celor ce trăiseră cu toată fiinţa lor 
aventura nemaipomenită a acestui 
miracol, căruia i-am pus numele de 
cinematograf. Glasul povestitorului 
căpătase inflexiunile unui părinte 


C 


ọ există un muzeu 
e al filmului 


care le vorbea copiilor despre tine- 
rețea lui. Şi nu odată i-am surprins 
pe acești puștani căutîndu-i apro- 
pierea ca pentru a-i ocroti, Copiii 
amuţiseră. Un decor care coborise 
parcă din ceruri ti-cuprinse din toate 
părțile, un univers halucinant, ireal, 
toate lucrurile aveau parcă perspec- 
tiva alungită. În ambianța acestui 
decor din „Cabinetul doctorului 


Caligari“ — refăcut- chiar de către 
unul din autorii săi iniţiali, scenogra-= 
ful H.. Warm — şi în vecinătatea 


robotului din „Metropolis“ (replică 
în mărime naturală a celui original) 
li se tălmăcea acestor copii cîte ceva 
din aventura expresionismului german. 


Mulţumim, 
Henri Langlois! 
EPA a ES E PROC PETE STREET 


Am rătăcit multe ore în după 
amiaza aceea, alături de micii mei 
companioni, prin acest labirint mu- 
zeistic, Dacă ar fi încercat cineva să 
mă convingă — pînă să mă aflu aci — 
că și filmul poate fi „expus“ 
într-un muzeu tot așa ca un tablou 
sau ca o sculptură, fără îndoială nu 
i-aș fi dat crezare. Cunoscusem deja 
formidabila colecţie de aparate cine- 
matografice aflată în posesia Muzeu- 
lui Tehnic din Praga (nici o artă n-a 
fost mai legată de industrie ca 
cinematograful), apreciasem deja ca- 
pacitatea unor machete și reconsti- 
tuiri de a evoca evoluția istorică a 
artei a 7-a la Cinemateca din Bruxel- 
les. Aici însă documentele (cîte 
erau), obiectele (cîte s-au găsit), 
imaginile (statice sau în mișcare), 
sunetele — nu se prezentau pe sine, 
erau toate expresia palpabilă a unui 
sentiment, Dincolo de ele intuiam 
prezența unui spirit agitat, impetuos, 
neliniştit, care căuta să le dea un 
sens, o ordine; mai mult: să le 
dispună în forme capabile să închege 
structuri cinematografice dintre cele 
mai complexe. Aici cinematograful 
nu se învaţă, ci se trăiește. Docu- 
mentul nu dovedește, ci sugerează. 
Costumul nu evocă, ci semnifică. 


Langlois 
spunea: 


Adevăratul scop 


e „Adevăratul scop al 
cinematografului este de a 
suprima limbajul. Este sfir- 
șitul Turnului Babel! Cînd 
vezi un film japonez, chi- 
nez, indian sau 'american, 
observi că întelegi multe 
lucruri fără a înțelege cel 
mai mic cuvințel al limbii... 
Este un lucru mai esenţial 
decit limbajul — este ex- 
presia... Nu înţelegi limba 
itoliană, < dar îi înţelegi 
pe italieni“. 


Şansa de a-ți rupe gîtul 


@ „Ideea cea mai năs- 
trușnică ce i-ar putea su- 
ride unei ființe umane este 
aceea de a face un film. 
Cînd ești copil, ai această 
dorință; apoi îţi trece și 
asta e. o înţelepciune. 
Regizorul este persoana ca- 
re are o șansă din douăzeci, 
de a nu-și rupe gitul înainte 
chiar de a fi avut posibili- 
tatea de a face un film. 
Ajuns aici, îi rămîn cel 
mult 5—6. ani pentru a 
N crea. Pentru că, încă înainte 
~ de a dispărea, el riscă să 
devină demodat”. 


Între gusturi 
ivi ou iu 


e „Dilema oricărei Ci- 
nemateci este aceea de a 
fi prinsă între gustul pu- 
blicului și nevoia de-a 


“a 


modela acest gust". 


Exponatul nu e 
Toate aceste eler 
într-o dezordine aparentă, | 
gul celor 60 de săli, dispuse pe un 
itinerar ce însumează 160 de metri 
şi o suprafaţă de expunere de 
2.000 m.p. — recompun de fapt 
structura unei arte asa cum a văzut-o, 
> a gîndit-o, a imaginat-e unul din 
creatorii săi de excepţie, artistul 
unei singure opere; Henri Langlois, 
neobositul animator a! Cinematecii 
franceze, cel care a investit în reali- 
zarea aceștui spațiu unic de sîmţire 
cinematografică 40 de ani de muncă 
și vis. El nu era altul decît cel ce-și 
rezervase în acea după amiază de 
toamnă plăcerea de ă ne depăna, 
mie și micilor mei companioni, 
ovestea fantastică a celei ma! noi 
într arte. Mulţumim, Henri Lang- 
gis! 


J 


Cornel CRISTIAN 


„Constiinta vie a filmului“ 


— üavigind pe afiş 


O scenă-piesă de muzeu 


Francezii spun, că au, la Paris, 

| începînd de la 29 iunie 1972, întîiul 

muzeu al cinematografului, Nu e mai 

puțin adevărat că în lume există 

și altele (la Torino, de pildă, în 

Palazzo Chiablese) dar dincolo de exagerarea 

galică  (Dumas-tatăl afirma că „Hugo este 

cel mai mare scriitor aj Franţei, deci al lumii“), 

putem fi siguri că instituţia din. Palais Chaillot 

este azi cea mai completă, cea maistabilă și CEA 

MAI VIE din toate cîte pot exista, Pentru că ea 

este opera, opera de inimă a unui singur om, a 

unui mare pasionat. Numele lui este Henri 
Langlois, 

Acest mare vizionar, acest monumental APUCAT 
s-a născut cu virusul filmului în sînge. Copilăria 
și-a petrecut-o în Turcia (a văzut lumina zilei în 
1914, la Smirna), unde vizionarea superproducţii- 
lor franceze ale epocii i-a creat (cum mărturisea 
el însuși) o dublă revelație: a timpului și a spațiu= 
lui, coordonatele esențiale ale convenției filmice, 


Așa se Întegistra vocea 
celebrului Rigadin 


Mai tîrziu, în Franţa, a început să adune cu înver= 
şunare, din banii familiei, bobinele filmelor vechi, 
rămase prin cinematografele de cartier (noţiunea 
de depozit de filme era atunci necunoscută), 

În 1935 fondează la Paris „Cercul cinematogra= 
fic", iar un an mai tîrziu, împreună cu Georges 
Franju şi Jean Mitry, „Cinemateca franceză“, 
care avea să schimbe nenumărate sedii pînă cînd, 
în vara anului 1972, după nenumărate peripeții, 
avea să cîştige 2000 metri pătrați din suprafața 
„Muzeului omului" din capitala Franţei, 

Ceea ce rămîne în prim planul vieţii acestui 
fondator, unic în felul său, este pasiunea cotro- 
pitoare care îl transformă dintr-un simplu orga- 
nizator (cum ar fi putut să rămînă) într-un perso- 
naj de legendă, Pofta sa pantagruelică de a vedea, 
de a ordona și de a conserva pelicula este dublată 
de un crez neabătut: acela că filmul este o artă 
care trebuie instalată în conștiința omenirii cu 
tot ce are ea adiacent, cu punctele ei de pornire, 
cu culisele ei, cu miturile şi avatarurile ei. 

Cea mai celebră caracterizare a lui Langlois a 
făcut-o Cocteau: „un balaur care păzeşte como: 
rile noastre“, Deș! un gazatar l-a numit, mai modest 
dar mai exact: „conştiinţa vie a filmului”, 

e Octavian MACAVEI 


d zile 
Un agent secret oarecare 


Filmul se va chema biblic „7 
zile“ și este un film poliţist. Este 
povestea de zi cu zi a agentului 
secret cel mai obişnuit. El îşi 
duce munca deloc uşoară şi su- 
perficial-spectaculoasă timp de o 
săptămînă, în ipostaze aride și 
cenuşii, sau în altele dure, dar 
nici o dată exhibiționiste. Pe 
străzi, în maşini, pe ploaie și în 
frig, fără dreptul la oboseală sau 
la odihnă, fără a fi deloc invulne- 
rabil, curajul lui nu constă atît 
în forța și îndemînarea supra- 
omului, cît în tenacitatea și cali- 
tatea de a aștepta, pînă dincolo de 
limita nervilor. Un film destul 
de dificil după mine, destul de 
greu de făcut, destul de greu de 
urmărit. În rest, multe alte pro- 
bleme ceva mai „tehnice“; toate 
filmările se vor face în decoruri 
naturale, în interioare găsite ca 
atare, sau amenajate, cu lumină 
puţină şi teleobiective multe (un 


Mircea Veroiu, 
regizorul filmului 


o săptămînă - 
din viata unui agent secret 


îndemînărilor excepționale sau a 


r 
paradox pe care va fi cam greu îr à ; 
lipsei lucioase de psihologie. Zic 


să-l rezolvăm! 11), cu lungi secvențe 
filmate cu aparatul ascuns, cu erou şi mă gîndesc totodată la toți 
culori parcă de nisip.. Văd că am cei care-i dau de fapt viaţă. Toţi 
devenit tandru, așa că mă opresc. vop fi. deopotrivă importanţi, 
„Ce urmăresc? Firește victoria Şi oricît ar părea de ciudat, aș 
binelui asupra răuui, căci asta ++ să mai Sau E pie 


este miza în basme ca și înfil- n =e. a Pe: 
- mele de acțiune; vreau să adaug liculă pentru acel public dispus 
să accepte chiar şi “la cinema 


că nu este atît de uşor să aperi ) 
această idee, că moartea — așa 


„binele“ şi atît de comod să 

distrugi „răul“ cum s-ar putea cum apare ea uneori în filmele 
crede. Aș fi foarte mulțumit dacă artistice, dar mai ales în docu- 
filmul, cu toată înclinația mea calo- mentare — este un chin. negru 
Al ar aminti iar pe alauni yi hid, indiferent dacă o folosi 
uitat de toţi, dar nu şi de noi,pe de Partea „binelui sau de cea 
nume „Apa ca un bivol negru”. a răului”... 

Mai urmăresc apoi un erou fi- 


resc, fără armura de carton a 


Mircea VEROIU 


Irina Petrescu şi Victor Rebengiuc, 
pentru „7 zile“, soț și soție 


Fotografie de Dan Demetriad 


„După furtună“ 


și „Ultimul cartuș“: 
două epoci, două genuri diferite; 


acelaşi regizor, Sergiu Nicolaescu: 


„In aprilie, cele două filme 
vor fi terminate“ 


pă 


Y 


$ 


Ulti mul e arti 


„După furtună“ &e- 

nariul Titus Popovici 

nema şi „Ultimul cartuș" — 

scenariul Titus Popo- 

vici şi Petre Sălcude 

u „După furtună“ se 

petrece pe la 1615 şi este continu- 

are la „Mihai Viteazul“, „Ultimul 

cartuș” este continuare la „Cu 

nile curate“ şi se petrece, deci, prin 

1946. Două filme, dovă epoci total 

diferite, două genuri diferite, ace- 

laşi regizor: Sergiu Nicolaescu. De 

la care vreau să aflu, în primul 

ce anume îl atrage către film 
mai multe serii. 

— Părerea mea 'este că 
torul de azi suferă, din partea 
viziunii, o influenţă care nu poate 
fi neglijată: obișnuința cu „ 
Sigur, serialul nu e ceva nou 
soare, nici măcar nu este inventat 
de televiziune, el a făcut modă 
pe marele ecran în anii postbeli 
dar azi televiziunea l-a re 
l-a readus la modă. Deși eu nu cr 
că e vorba numai de o modă, ci m 
degrabă de o necesitate a s 
rului: aceea de a se ataşa de un 
anumit tip de erou. Această ocazie 
nu i-o oferă decît serialul. Faptul 
că se întîlneşte timp îndelungat 
cu un erou, îi permite spectatorului 
să şi-l apropie, să facă din el prefe- 
ratul, „omul“ său cu care ţine, așa 
cum ţine cu o anume echipă de fot- 
bal sau cu un anume jucător de tenis... 
Este clar că, în primul rînd, această 
nevoie a publicului m-a determinat 


să continui cele două filme. În ace- 
lași timp însă, profesional vorbind, 
pentru mine ele reprezintă, față de 
filmul obișnuit, avantajul unor sche- 
me dramaturgice mai clare și a unui 
ritm mai alert. Pentru că nu mai 
sînt obligat să descriu, să furnizez 
date asupra personajelor, să pun 
în temă, nu mai sînt obligat la sec- 
vențe de serviciu, deci, şi asta. În- 
seamnă un imens cîştig pentru acţi- 
unea propriu-zisă, cîştig foarte im- 
riant, mai ales cînd e vorba de 
asemenea filme. 
COORD RNC 0397 A IDR ES ate 
În ce fel continuă „După fur- 
tună”, „Mihai Viteazul”? Despre 
ce e vorba? Cine sînt eroii? 
Da 
— lonică Șchiopul şi cîţiva ostași 
din ceata lui Mihai, Este povestea unei 
armate de oameni obosiţi, îmbătri- 
niţi, cărora” spada a început să li 
se pară grea, pentru care toamnele 
și iernile au devenit prea lungi, dar 
are, dincolo de toate, au rămas 
iaşi soldaţi gata să-și urmeze 
conducătorul. Un fel de demitifi- 
e a eroilor neînfricaţi și neobo= 


— Dacă aţi spus lonică Șchiopul, 
înseamnă că distribuţia începe cu 
Andy Herescu şi continuă cu? 
DEERAS EE EREA T EEEE RAE, 

— Marga Barbu, Ilarion Ciobanu, 
Amza Pellea... Lista distribuției ʻe 
fireşte. mai lungă... 


PR a 


panoramic românesc 


Două filme in patru 
REA, 


A 


„Am atins, 
şi ca vîrstă 


ŞI ca pregătire 
profesională, 
momentul 
de maximă 
productivitate” 


Holul tribunalului. Pe scara largă, 
urcă şi coboară obișnuiţii, «clienţii» 
din acea epocă. Doamne cu voalete, 
doamne în blănuri, femei modest îm- 
brăcate, țărani necăjiţi şi domni volu- 
minoși, pierduţi sub căciuli de blană. 
Pe mijlocul scării, George Constantin 
şi Amza Pellea coboară demni și 
foarte bine dispuși: În spatele lor, 


Sergiu Nicolaescu cu echipa sa. 


— Şi «Ultimul cartuș»? 


— Este o continuare mai directă 
decit «După furtună», pentru că aici 
ne reintilnim cu Mihai Roman, «ne 
profesionistul» din «Cu miinile curate» 
(personaj interpretat de Ilarion Cio 
banu) care, devenit la rindul său 
profesionist de prima mină, va continua 
acțiunea începută de Miclovan. Ne 
aflăm, deci, în același Bucureşti al 
epocii respective: inflație, tulburări po- 
litice care au favorizat acel moment de 
«inflorire» a bandelor de hoți mărunți 
sau de gangsteri mari, împotriva cărora 
lupta n-a fost deloc uşoară... 


— De ce «Ultimul cartuș»? 


— Acela este cartuşul destinat de 
Miclovan lui Semaca. Dacă spun mai 
mult însă, înseamnă să «vind» filmul 
înainte de a ajunge la public... 


Bucureştiul din «Cu miinile curate», Bucureştiul din «Ultimul cartuș 


Marga Barbu, în rolul unei doamne din high-li/c-ul post behc. 

un grup de persoane distinse (printre 
doamne Marga Barbu, Carmen Struja, 
Mitzura Arghezi). Atmosferă satisfă- 
cută. Procesul a fost cîștigat. George 
Constantin — Semaca (căpetenia ne- 
dovedită a gangsterilor) răspunde bine- 
voitor la întrebările reporterilor, își 
calculează gesturile și atitudinile pen- 
tru flashurile fotografilor. Din capătul 
scărilor, Ilarion Ciobanu — Mihai Ro- 
man îl priveşte lung. Rezemat de balus- 
tradă, se joacă absent, cu cartuşul 
acela al lui Miclovan. Cartușul care 
numai din vina lui nu și-a atins, atunci, 
tinta... 

Este secvența de început a filmului. 
Este însă, în același timp, şi primul tur 
de manivelă la «Ultimul cartuș». Peste 
o lună, se va trage primul tur de mani- 
velă la «După furtună». În luna aprilie, | 
cele două filme vor fi terminate. 


DEREI PESE FE EAI PE IESE Aa | 
— Nu-i greu, Sergiu Nicolaescu? | 

PIECE SEE SERE TRE | 
— Nu mi se pare deloc greu. Pentru : 

un regizor, patru filme pe an e o cotă 

perfect realizabilă. La urma urmelor, 

cred că am atins — şi ca vîrstă şi ca 

pregătire profesională — momentul 

de maximă productivitate. Avem doar 

— vorbesc de cei din generaţia mea — 

— virsta cosmonauților... 


Eva SÎRBU 
Foto: A. MIHAILOPOL 


57 


în 
direct 


din 
Moscova 


Un trubadur al cinematografului: 


Mihail Romm 


«Cinematografia e arta tinerilor. 
Să ţii pasul cu ei 
e un uriaș efort» 


A trecut mai bine de un an de cînd 
cinematografia sovietică a pierdut pe 
inemMa unul din cei mai talentați regizori ai 
săi: M.I. Romm. Filmele marelui artist 
| continuă să trăiască, să intre în dialog 
cu spectatorii, articolele, scrisorile publicate, 
conferințele lui continuă să emoționeze, să invite 
la meditație, să stimuleze discuţii contradictorii. 


Îi e e E mu tul 
Credo 
[e ru DE eu ci e rata ou cetatii 
«Am venit în cinematografie — scria Romm — 
cu convingerea că arta trebuie să surprindă omul 
în cele mai complicate și definitorii momente 
ale existenței sale; cu convingerea că cea mai 
interesantă particularitate a artei o constituie 
ciocnirea dintre dramatic şi comic... Că fiecare 
om este ciudat, în felul său unic, că în existența 
oricui poate fi găsit un moment, cînd poți citi 
în el ca într-o carte deschisă, plină de lucruri 
uimitoare». ; 
Viața lui Romm în artă a fost o continuă mișcare 
şi căutare. El a crescut o întreagă pleiadă de tineri 
regizori care azi fac gloria filmului sovietic: 
Ciuhrai, Tarkovski, Danelia, Talankin şi alții. 
Lipsit de orice sentiment de invidie profesională, 
Romm s-a dăruit fără rezervă operei de formare 
a tinerilor creatori, împărtășindu-le din plin 
experiența şi cunoștințele sale. Marea sa mo- 
destie l-a făcut imun la spaima în fața cuiva care, 
«depăşindu-l», l-ar fi putut pune în inferioritate. 
Într-unul din articolele sale el conchidea: 
«Cînd am venit în cinematografie,am crezut că 
pot face orice. Acum îmi dau seama limpede că 
multe lucruri îmi sînt inaccesibile și nu-mi vor 
deveni niciodată accesibile. Am văzut filmul 
unui tînăr regizor. Mi-am dat seama limpede care 
sînt neajunsurile filmului, greșelile şi păcatele 
lui, dar am văzut și viitorul acestui tînăr și multe 
secvenţe din film mi s-au părut admirabile. Şi 


«Fiecare om este, in felul său, 
unio (Mihail Romm) 


imediat m-am întrebat: oare eu aș putea face 
aşa? Nu! Aşa n-aş mai putea. Cîndva poate — da, 
acum însă — nu mai sînt în stare. Cinematografia 
este arta tinerilor. Să ţii pasul cu ei — e un uriaş 
efort». 

Şi el a muncit pînă în ultima clipă, iar întreaga 
sa operă demonstrează faptul că cea mai impor- 
tantă temă în artă este imperioasa nevoie de 
cunoaștere şi înțelegere. 

Firul vieții lui Romm s-a rupt înainte ca el să 
fi putut termina ultimul său film pentru care 
luni de zile a cercetat arhive, a călătorit cu echipa 
sa de filmare în numeroase ţări. 


Filmul neterminat 
[a r e Ge e r e ano a or 


«Din punctul de vedere al genului — a spus 
Romm vorbind despre acest film — «Lumea-azi» 
(pe care îl desăvîrşesc acum prietenii și colabo- 
ratorii săi cei mai apropiați) va fi ca și «Adevărata 
față a fascismului» — un film artistic. Montajul 
se bazează pe principiile filmului artistic. Dacă 
ar fi să căutăm o analogie, atunci aș putea zice 
că credo-ul meu aici a fost inspirat, în mare 
măsură, de teoria lui Eisenstein despre montajul 
«atracţiunilor».Nu chiar așa cum este ea expusă 
în articolele sale, ci aşa cum mi-a relatat-o. 
Eisenstein compara «atracțiunile» cinematogra- 
fice — momentele de o forță teribilă — cu lo- 
viturile unui boxer care își schimbă necontenit 
tactica de luptă». 

«Pe mine, ca să fiu sincer, nu mă mai preocupă 
azi în așa mare măsură forma artistică a filmului. 
Tema lui «Lumea — azi» mi se pare atît de im- 
portantă încît consider că grija pentru atracti- 
vitate este de prisos. Sînt la vîrsta cînd faci nu 
ceea ce ţi se pare interesant, ci ceea ce consideri 
că are nevoie lumea». 


Elena AZERNIKOVA 


«Arta trebuie să surprindă omul în cele mai definitorii 
momente ale vieţii sale...» («Nouă zile dintr-un amw) 


în 
direct 


din 
Paris 


Chiar la solicitarea atît de amabilă a 
revistei «Cinema», sînt oare îndrep- 
inema căţit să scriu despre noua stagiune ci- 
nematografică în Franţa? Cinematogra- 
ful, aşa cum este înfățișat el publicului 
francez în ultima vreme, să se reducă oare numai 
la «Unchiul meu Antoine» al realizatorului canadian 
Claude Jutra (de altminteri prost primit, într-o sală 
a cărei «politică» de programare este prea incertă 
și prea impersonală) sau «Adevărata fire a 'Ber- 
nadettei», un alt film canadian de Gilles Carle 
(acesta însă foarte bine primit la Cannes anul trecut)? 
Să fie numai reala apreciere de care se bucură vest- 
germanul Peter Fleischman cu «Clopotele din Sile- 
zia»? Cu alte cuvinte, stau şi mă întreb dacă cine- 
matografia în Franţa trebuie analizată: la nivelul 
producţiei (naționale) sau la cel al consumului (reali- 
zărilor internaționale)? 

Eu voi alege producţia națională și voi vorbi aici 
despre cîteva realizări franceze, care s-au distins 
în mod special prin originalitatea, calitatea, substanța 
şi factura lor. 


«Doctorul Popaul» 


Claude Chabrol are, în Franța, admiratori necon- 
diţionaţi. Dar chiar și aceştia, sau o parte din aceştia, 
au fost nemulțumiți de filmul său «Doctorul Popaul», 
un fel de portret îngroșat al unui medic arivist şi 
de succes, angajat într-o aventură cvasi-kafkiană. 
Mie însă mi se pare că este una din reușitele lui 
Chabrol, şi aceasta nu numai datorită talentului 
dezinvolt al lui Jean-Paul Belmondo, nu numai 
datorită frumoasei performanțe artistice a Stephanei 
Audran (doamna Claude Chabrol, în viața de toate 
zilele). Cine oare se gîndeşte să-l acuze pe Daumier 
că a apăsat pe asemănarea caricaturală și de a-l fi 
făcut pe Louis-Philippe să semene cu o pară *, chiar 


„dacă nici o pară din lume (darmite una franceză) 


n-a semănat vreodată cu Louis-Philippe, regele 
francezilor? Scopul lui Chabrol a fost numai să 
atace cît mai violent posibil (cu o violență mărtu- 
risită şi subliniată), o anume burghezie ajunsă, care 
posedă în provincia franceză clinici şi farmacii (să 
nu uităm că însuşi Chabrol este fiu de farmacist). 
Chabrol a avut chiar grijă să-şi plaseze filmul în 
sud-vestul francez, adică în acele regiuni în care 
auto-satisfacția, ostracismul burghez se manifestă 
cu mai multă brutalitate ca în alte părți, adică acolo 
unde domnește un fel de «rasism» social (burghez), 
dublat de un altul — regional (la adresa celor care 
nu fac parte din burghezia bordeleză). A-i reproşa 
lui Chabrol o anumită îngroșare ar însemna un 
nonsens. Formal, «Doctorul Popaul» confirmă ascen- 
siunea indiscutabilă a lui Chabrol care începe de la 
«Căprioarele»; filmele lui sînt din ce în ce mai 
personale, din ce în ce mai axate pe subiecte pe 
care autorul le cunoaște foarte bine (în «Căprioa- 
rele» era mediul «intelectual» și cel al spectacolului ; 
în «Femeia infidelă», adulterul în mediul burghez; 
în «Măcelarul», mediul sătesc din Centrul Franței, 
de unde însuși Chabrol este originar). 


«Frumoasa mască» 


Să trecem la un alt film, la un alt autor, la un alt 
mediu. Bernard Paul, unul dintre puţinii autori 
de origine populară din cinematografia franceză şi 
care și-a păstrat o sensibilitate specială, orientată 
spre lumea muncitorilor, a adaptat unul dintre cele 
mai bune romane ale lui Roger Vailland, «Frumoasa 
mască». Filmul se ocupă de militanții sindicali și 
politici și de condiţia muncitorilor în industria 


* N.R.: «poire» în Ib. franceză, în afară de fructul cunoscut sub 
numele de «pară» mai înseamnă în argou «nătăfleaţă» 


PRI e m T PI 


a E E E E e e 


SC 


Evenimentele 


stagiunii pariziene 


O stagiune pariziană, alcătuită mai mult din filme străine 


sau, cum spune corespondentul nostru, 
în loc de o producție naţională, un consum internațional 


textilă dintr-o anumită regiune (de fapt, este vorba 
de Jura și Franche-Compte, chiar dacă Bernard 
Paul, interzicîndu-i-se accesul în toate uzinele fran- 
ceze, a fost nevoit să-şi deplaseze echipa în lugoslavia 
pentru a-și turna cîteva secvenţe-cheie). Nici acest 
film nu este o capodoperă, dar are meritul de a fi 
curajos, de a fi bine făcut, sensibi! și inteligent 
Calități care se datoresc — și nu în mică măsură — 
şi interpretării: Dominique Labourier are o creație 
excepţională în rolul Pierrettei Amable; Jean Daste 
și celebrul documentarist francez, Georges Rou- 
quier, interpretează doi vechi militanţi, iar Luigi 
Diberti, un actor italian, este admirabil în rolul 
unui camionagiu emigrat, sfişiat între solidaritatea 
cu acțiunea muncitorească și gelozia lui pentru 
această Pierrette Amable, femeia care-l stăpîneşte 
cu trupul și cu sufletul, în acel frumos decor montan, 
unde totul, iarba, vintul, plantele par să palpite în 
ritmul trupurilor care se îmbrățișează. Se poate 
reproşa, poate, filmului, un anumit schematism în 
ceea ce privește descrierea atmosferei din familiile 
patronilor. Dar ca și în filmul lui Chabrol, îngroșarea 
este mărturisită şi subliniată chiar de interpreți 
Este, deci, mai mult decît evident, că ceea ce l-a 
interesat pe Bernard Paul a fost viziunea universu- 
lui muncitorilor. Descrierea lumii burgheze nu este 
decît un element complementar, de-abia creionat, 
în trăsături apăsate, fără vreo preocupare de nuan- 
ţare. 

Marele merit al lui Bernard Paul este acela că nu 
s-a mulțumit să definească o condiție socială, ci că 
a dorit să descrie într-un mod cît mai intim posibil 
existențe individuale. În același timp, el izbutește 
nu numai să înfățişeze, dar să și analizeze mutațţiile 
care survin într-o regiune în plină transformare 


Un atac violent şi mărturisit împotriva 
arivismului  («Dr. Popaul), Chabrol 
(dreapta) cu «echipa 


economică și tehnică, transformare survenită ca 
urmare a «modernizării» (în accepţia capitalistă 
a cuvîntului). 


TETE EI TEPARII ZE STUF EN 
«Cesar și Rosalie» 
BIRO EST IN OZ A CPU Ta DE DEI E EEE SERE EESTI 


O altă surpriză plăcută a începutului de stagiune 
este «Cesar și Rosalie», ultimul film al lui Claude 
Sautet. Yves Montand este admirabil în rolul unui 


Un film romantic sub aparenţe sofisticate («Femeia în albastru» , 
cu Lea Massari (femeia în roșu) și Michel Piccoli; de fapt, un; («H 


poem de dragoste semnat Michel Deville) 


parvenit, care provine dintr-o familie de emigranți, 
şi care reușește să-și clădească o frumoasă carieră 
de burghez afacerist. Ca toți cei veniți de aiurea 
ca să facă avere în țara făgăduinței (indiferent care 
ar fi ea, numai cea de baștină nu), el poartă amprenta 
de neconfundat a emigranților, cu acel spirit de clan 
care-i caracterizează. Acestui bărbat vulgar şi frust, 
aspru, dar cu nişte sincerități sfişietoare, i se opune 
o femeie frumoasă, cultă, inteligentă (Romy Schnei- 
der), dár care nu poate alege nici ea între confortul 
material şi siguranța socială pe care i-o dă căsătoria 
(cu emigrantul — om de afaceri) și atracţia pe care 
o resimte pentru un tînăr artist, capricios şi original, 
dar lipsit total de «viitor». 

BASSIE SER EI S RE NE TEBA CE BABEI MOORE IEEE 

«Femeia în albastru» 


In sfîrşit, îmi mai rămîne să vorbesc, cit se poate 


de elogios, de «Femeia în albastru» al lui Michel 
Deville. Discret. timid, hipersensibil, Michel Deville 
este unul dintre cei mai talentaţi realizatori ai ge- 
nerației «mijlocii», cum spunem noi. De data 


aceasta, el ne vorbește, cu simplitate, despre atrac- 


ţia nebunească şi obsedantă pe care o resimte un 
bărbat (de altfel cu depline satisfacţii și în viața 
lui profesională și în cea intimă: își iubeşte meseria 
de critic muzical, iubeşte și este iubit de femeia 
în roșu) față de imaginea abia întrezărită a unei 
femei îmbrăcată în albastru, lîngă o mașină albastră. 
Atracţie ciudată și inexplicabilă, care nu-l împiedică 
însă să colinde Parisul şi împrejurimile pentru a o 
«concretiza». Totul se desfăşoară într-un decor 
ultra-modern, sofisticat şi stilizat la culme, în culori 
violente şi presărat cu detalii realiste în cel mai 
strict înțeles al cuvîntului. (Astfel, de pildă, este 
intercalată o scenă în care se văd muncitorii ce se 
îndreaptă spre uzine în zorii zilei). Pînă la urmă, 
Michel Deville transformă marivaudage-ul în dramă, 
aşa cum a ştiut el întotdeauna să prefacă superficia- 
litatea aparentă în gravitate romantică fundamentală. 
Michel Deville este, probabil, sub aspectul său 
amabil, cel mai romantic autor de filme din Franța, 
unul dintre cei mai serioși și mai gingași. 


Albert CERVONI 


cactă şi nuanțată a mediului muncitoresc) 
umoasa mascăs de Bernard Paul: 
o scenă, din păcate, de rutină cotidiană 


PERETE SI OR PER 
Filmul e o lume, 


lumea e un film 
SPRIE E CROIT PS STIRI 2 ORASE 


[ui 
120 de filme selecționate 
e et] 

Sub conducerea cunoscutului re- 
gizor sovietic Grigori Roşal, pre- 
ședintele federației cineamatorilor 
din U.R.S.S.„a avut loc concursul anu- 
al al filmelor realizate de cineamatori. 
Au fost selecționate 120 de filme din 
producţia cinecluburilor. Cel mai 
bun a fost considerat «Lacul»y—un 
documentar despre viața unor pes- 
cari ucrainieni. 


Bilanţ favorabil 


Dintr-un raport al casei de dis- 
tribuție Hungaro-film reiese că în 
anul 1972 bilanțul exportului de fil- 
me a fost favorabil. S-au încasat peste 
20 milioane forinţi din exportul de 
filme în numeroase țări ale lumii. 
Din totalul de 25 de filme realizate 
anual, 15 au fost achiziționate de 
R.F.a Germaniei și 3 de Statele 
Unite (pînă în 1970, S.U.A. nu cum- 
părase nici un singur film maghiar). 


Gandhi pe peliculă 


Regizorul englez Richard Atten- 
borough continuă seria sa de filme 
biografice dedicate unor personali- 
tăți din istoria contemporană. După 
filmul «Tînărul Churchill», Atten- 
borough s-a oprit acum la figura lui 
Ghandi, celebrul filozof şi om politic 
indian. Filmările vor avea loc î 
India, iar actorii vor fi indieni. 


25 ani—500 de filme 


În cei 25 de ani de la Infiinţare, 
studiourile «SE-MA-FOR» din Lodz 
au produs 500 de filme de desen 
animat. Între acestea se numără și 
filme care au cîştigat mare populari- 
tate în toată lumea, ca «Aventurile 
ursuleţului Colargol», ajuns acum 
la al 52-lea episod. 


Michel Simon se plînge 


Michel Simon, «cel mai» sacru 
monstru al cinematografiei fran- 
ceze, de origine elveţian, a fost de 
curînd oaspetele primei întîlniri gas- 
tronomice internaționale, întîlnire 
care a avut loc la Geneva, orașul său 
natal. În onoarea lui a fost organizată 
ad-hoc — la cel mai mare cinemato- 
graf din Geneva —o gală cuprinzînd 
30 dintre cele mai bune filme ale sale. 
Prilej pentru. Michel Simon să-şi 
reamintească cu amărăciune pro- 
cesul pe care i l-a intentat în 1968 
teatrul Gaumont pentru nerespec- 
tarea unui contract, amenda uriaşă la 
care a fost condamnat şi pe care încă 
o mai plătește... Pe scurt, Michel 


Simon s-a plins de nerecunoștința 
Franţei și a francezilor, de umilinţe: 
le şi nedreptățile pe care le-a suferit 
în ţara sa de adopţiune, «unde ni- 
meni nu m-a sprijinit, nu a protes- 
tat; nici măcar ziarele!» 


Râhmer incognito 


Eric ROhmer, regizor care a rea- 
lizat în ultimii ani cîteva filme de 
succes, preferă să rămînă cît poate 
mai în afara vieții publice mondene. 
Cînd e nevoit să apară în public cu 
prilejul unei premiere, poartă o pălă- 
rie cu borurile lăsate, ochelari fumu- 
rii şi mustață falsă. La locuința sa din 
Paris nici nu se știe cine este Eric 
R&hmer. Fiindcă ROhmer este, de 
fapt, un nume de împrumut, pseu- 
donimul cu care își semnează fil- 
mele. Regizorul nu vrea să-şi dezvă- 
luie numele adevărat, deoarece acti- 
vitatea sa de bază este cea de... pro- 
fesor. Profesor de liceu. lar dacă ele- 
vii săi—crede RBhmer—ar afla ce 
hobby are profesorul lor, relaţiile 
cu ei s-ar modifica într-un sens ne- 
dorit de el. 


Tino Rossi 


Pe un disc Columbia, vete- 
ranul cîntecului de muzică uşoară, 
Tino Rossi, a înregistrat pe lîngă șia- 
gărele sale de mare succes («Mari- 
nella», «Ave Maria», etc.) cele mai 
populare melodii din filme. Începînd 
cu melodia din «Luminile rampei» 
(compusă de Chaplin) cu cea din 
«Orfeo Negro» sau cu leit-motivul 
din «A muri din dragoste», conti- 
nuînd cu marșul din «Sacco și Van- 
zetti» și cu cel din «A fost odată 
revoluție» şi terminînd cu cele două 
melodii leit-motiv din «Love Story» 
şi din «Nașul», Pe scurt,un disc cu 
40 de melodii 


Urmărită de justitie 


Hedy Lamarr este din nou urmă- 
rită de justiția statului California 
Fosta vedetă a anilor '30 n-a izbutit, 
în ultimii 3 ani, să-şi plătească impo- 


Monroemanie 


Împlinirea unui deceniu de la 
moartea actriței Marilyn Monroe a 
stîrnit într-adevăr o monroemanie. 
Între alţii, scriitorul: american Nor- 
man Mailer și-a întrerupt un roman 
și s-a apucat să scrie un eseu inti- 
tulat «Marilyn Monroe, legenda și 
adevărul». 250 de fotografii ale ve- 
detei—alese dintr-un total de 16 000 
— vor ilustra acest eseu. 


Fosta și actuala Sisi (Romy Schneider + 


Reconstituire 
viscontiană 


După o întrerupere de citeva luni 
provocată de o congestie cerebrală, 
Luchino Visconti și-a reluat activi- 
tatea pe platoul de filmare. «La vîrsta 
mea — a declarat cunoscutul realiza- 
tor italian — trebuia să reînvăț să 
merg şi pe deasupra să dirijez o în- 
treagă echipă de actori și tehnicieni. 
Nu e prea uşor, dar ţin să fac acest 
film». E vorba de filmul inspirat de 
Ludwig, regele Bavariei, un personaj 
plin de mister şi de semnificație pen- 
tru istoria Germaniei bismarkiene şi 
post-bismarkiene. Filmările au avut loc 
în cea mai mare parte în Bavaria, unde 
cîțiva arhitecți au reconstituit cu grijă 
exterioarele şi interioarele castelelor 
în care tînărul și tragicul personaj 
istoric şi-a petrecut viața. 

Visconti a invitat-o pe Romy Schnei- 
der să joace rolul împărătesei Austriei, 
Sisi. Actrița a mărturisit că este emo- 
ționată atît de întîlnirea cu regizorul 
italian, cît și cu acest rol, căci tot îm- 
părăteasa Sisi i-a adus primul ei suc- 
ces pe ecrane, cu ani în urmă, la Viena. 


Agenta secretă 
Tonceva 


Într-un rol dificil — o femeie care, în 
aparență, e lipsită de simţ moral dar, 


în fapt, e un om adevărat, avînd de 
îndeplinit greaua meserie de agent 
secret — actrița Dorotea Tonceva 
realizează o adevărată performanță ac- 
toricească. În noul film bulgar de a- 
venturi «V-17», realizat de Willy Tan- 
kov, Tonceva joacă rolul principal,fiind 
secondată de artistul poporului Ivan 
Condov. 


Ce ascunde aparența? 
za PE TE BEC EE EI PRESE 


TEA AN, = 


_— 


—.— LA fl — T.O i 


cine ama 


E a e e 


Russel 


revoluționează 
DRE SNA ERM E R REL A 


Cel mai la modă și cel mai prolific 
regizor al cinematografului englez de 
azi, Ken Russell (prezent pe ecranul 
bucureștean în Zilele filmului britanic 
cu filmul «Prietenul», în care a debu- 
tat manechinul Twiggy) a redesco- 
perit filmul biografic, dedicat marilor 
artişti. 

Filmografia lui în această direcţie 
este prodigioasă. lată lista numelor 
care l-au inspirat: muzică (Prokofiev, 
Debussy, Bartok, Strauss, Ceaikovski) ; 
sculptură (Henri Gaudier); pictură: 
(Rousseau-vameșul); dans. (Isadora 
Duncan). 

Recent, Russell a închinat un film 
poeților prerafaeliți. 

Aceste biografii filmate nu au nimic 
din stilul melodramatico-romanţios al 
tradiționalelor piese ale genului. Ele 
izbutesc să răstoarne clișeele de pînă 
acum ale filmului biografic, încercînd 
să fixeze în imagini misterul inspira- 
tiei, procesul emoţional al artistului, 
mişcările conștiinței sale. 


Misterul inspirației («Ceaikovski») 


Bilanţ 
pesimist 


«Din punct de vedere artistic, 1972 
a fost un an foarte prost pentru filmul 
american», afirmă criticul revistei ame- 
ricane «Newsweek». El arată că în 
afara cîtorva filme «de un amestec 
miraculos», care au dat lovituri de 
casă, marea majoritatea a filmelor de 
succes n-au făcut altceva decît să 
descopere un public nou: publicul de 
culoare. 

Citeva filme, după opinia criticului, 
dovedesc o oarecare ambiţie: «Can- 
didatul», «Descătușarea», «Cabaret» 
(care o consacră pe Liza Minnelli ve- 
detă de music-hall). Dar cele mai bune 
filme au venit din alte ţări: «Farmecul 
discret al burgheziei» al lui Buñuel ; 
filmul lui Marcel Ophâis, «Cu ingri- 
jorare şi îndurare», realizat după jur- 
nalele de război ale ocupaţiei naziste 
în Franţa și «Lacrimi şi suspine», ul- 
tima realizare a lui Ingmar Bergman 
Din Anglia a venit un thriller care e 
un exemplu de artă cinematogr=fică 
«Frenezie» de Hitchcock, «Mesia să!- 
batec» de Ken Russel şi «Slenth» cu 
Laurence Olivier şi Michael Caine. Din 
Italia, «Roma» lui Fellini, «care este 
o eliberare a autorului de excesele 


freudiene din «Satyricon». Din Franţa, 
s-a impus filmul «Cele patru nopți 
ale unui visător» al precursorului tutu- 
ror valurilor cinematografice, solitarul 
Robert Bresson și «Totul e în ordine» 
de Godard. Și o surpriză: filmul elve- 
țianului Alain Tanner, «Salamandra». 
De asemenea filmul suedezului Jan 
Troell despre clanul emigranților sue- 
dezi în America, «Emigranţii». 

Criticul încheie cu o constatare dură: 
«Filmul a devenit o afacere de mari 
lovituri ori mari ratări. Nimeni nu e 
interesat să facă filme modeste, pro- 
mițătoare». Dacă există vreo ieșire, 
mai arată autorul, ea nu e în nici un 
caz reprezentată de filme ca «Nașul», 
ci de filme de o factură onestă şi inte- 
ligentă.» 


Bisset despre 
Truffaut 


Pe Jacqueline Bisset a descoperit-o 
acum cîţiva ani regizorul Roman Po- 
lanski. De atunci a turnat în numeroase 
filme (noi am văzut-o în «Aeroportul» 
şi în «Bullitt»), A turnat cu cei mai 
diverși realizatori şi avîndu-i ca par- 
teneri pe cei mai cotați actori (Frank 


O modă «cinetică» 


tel, cunoscută azi în lumea întreagă 
prin colecţiile sale de tricotaje origi- 
nale, prin rochiile și mantourile de 
scoici, lansate după o călătorie în Fi- 
lipine. Pentru ea moda este o creație, 
o artă («ca pictura sau sculptura, deci, 
ca orice artă, trebuie inventată»). O 
artă cinetică pe care creatoarea o asea- 
mănă filmului. În consecință, modelele 
ei nu au numai culori vii, strălucitoare 


Jacqueline Bisset vedeta «Nopţii americane» 


Sinatra, Dean Martin, Paul Newman, 
Steve Mc Queen, etc.). Truffaut a 
ales-o ca protagonistă a «Nopţii a- 
mericane» — filmul pe care-l reali- 
zează acum în Statele Unite și în care 
vrea să redea — în viziunea unui fran- 
cez — aspecte ale realităților Americii 
contemporane. Declarația Jacquelinei 
Bisset, actriță americană de origine 
franceză: «Truffaut este cel mai bun 
regizor cu care am lucrat pînă acum»... 


Cinematograful 
şi clopotul 


Eliane Schenk este o tinără crea- 
toare de modă, originară din Neucha- 


părerile lor 


(«ceea ce detest cel mai mult e cenu- 
şiul»), ci mai ales o mișcare a lor, un 
mic zgomot care se impune atenției. 
«Cînd îmi creez modelele, le și văd 
avansînd în spațiu», declară originala 
autoare. Va fi ceva mai greu însă cu 
ultimele ei «creaţii», ce prevăd uriașe 
centuri de piele cu catarame închise 
cu... clopote de vaci. Discret rapel 
la peisajul bucolic elveţian. 


Bujold 
preia ștafeta 


Bujold contra Mac Grauw 


După ce producătorul Robert Evans 
a dat o lovitură «în stil hollywoodian» 
(cu «Love Story»)a devenit temerar. 
Aşa că a pornit să ecranizeze un roman 
clasic al literaturii americane, «Marele 
Gatsby» de Scot Fitzgerald. În ciuda 
dificultăților pe care le presupune a- 
ceastă ecranizare, Evans plănuieşte să 
realizeze unul din cele mai importante 
filme ale anului '73. Vedeta fostului 
său film de succes (precum și fosta sa 
soție), Ali Mac Graw, a fost distribuită 
iniţial ca protagonistă a «Marelui Gats- 
by». În urma refuzului ei, Evans a ho- 
tărît ca talentata canadiană Geneviève 
Bujold («Războiul s-a sfîrșit», «Ana 
celor 1 000 de zile») să preia ștafeta. 
Bujold, care consideră că va realiza 
rolul vieţii ei, a şi început să turneze. 


Înțelege oare Pasternak? 


Celebrul producător american Joe 
Pasternak (71 de ani) declară că el 
nu acordă credit tinerilor actori. 
«Deoarece aceștia, dacă au înregis- 
trat un disc pop sau au jucat un rol 
episodic într-un spectacol, au impre- 
sia că sînt ași în ale meseriei. Ei nu 
fac cinema, ci mult zgomot. În plus, 
toți acești reprezentanţi ai noilor 
valuri simt vocații de scriitor sau 
de regizor, doar pentru că scălîm- 
băielile lor au înregistrat ici colo 
cite un succes. Ei nu vor ajunge nicio- 
dată vedete adevărate, pentru că nu 
dau niciodată destule și adevărate sa- 


tisfacții artistice publicului. Publicul, 
în sinea lui, continuă să-și dorească 
vedete care să-i ofere modele de imi- 
tat. Publicul vrea să se îmbrace ca ac- 
torii preferați, să se pieptene ca ei, 
să vorbească ca ei... Unde există oare 
spectatori pe care să-i inspire ţinuta 
acestor zdrențăroși și ciufuliți, care 
dau veşnic impresia că s-au sculat 
chiar în clipa asta din pat?» Așa 
zice Pasternak. O fi înțelegînd 
într-adevăr, acest reputat septu- 
agenar, ce se întîmplă cu tinerii 
lumii lui? , 


Miia baa ile 


e X YAZ 
ORBE LITAR ERST 


Jerzy ANTACK ecranizează romanul «Nopți și zile» al scriitoarei 
poloneze Maria Dabrovska. Un panoramic despre istoria Poloniei în sec. XIX. 
Li 

Richard BURTON și Marcello Mastroianni vor apare într-un film, 
inspirat din lupta antifascistă italiană. Filmul are la bază romanul lui Robert 
Katz, «Moarte la Roma». Producător: Carlo Ponti. 

e 
James COBURN (unul din cei 7 magnifici) turnează acum filmul «Harry 
nu izbutește niciodată». El a mărturisit abia cu acest prilej că a fost remarcat 
(din punct de vedere fotogenic) la un concurs tv. organizat de o firmă de 
aparate de ras electrice. 
e 
Alain DELON pregăteşte o surpriză pentru 1973: un duo muzical 
cu Dalida, înregistrat pe un disc. E vorba de cîntecul de dragoste «Cuvinte 
cuvinte», scris de tînăra compozitoare Mickaele. 
e 
` Purisa DORDEVIC, realizatorul filmelor iugoslave «Cicliştii», «Amia- 
za», «Dimineaţa», abordează de astă dată «o tematică economică». Noul 
său film este intitulat «Afacerea». 


° 
Iris GUSNER, debutantă în regia de film și proaspătă absolventă a 
institutului de Cinematografie din Moscova, a început să turneze la DEFA 
filmul «Porumbița pe acoperiş». 


e 
Rita HAYWORTH a reapărut pe ecranele Europei în filmul lui Ralph 
Nelson, «Mînia lui Dumnezeu». Presa despre jocul ei: «discret și eficace». 


° 
Claude LELOUCH trece în fața aparatului de luat vederi, în filmul 
realizat de actorul și cîntărețul Jacques Brel, «Far West». Lelouch va juca 
rolul unui medic psihiatru. 
e 
Lee MARVIN este protagonistul filmului «Împăratul Nordului»—un 
film despre criza economică din S.U.A. în anii '30. Regia e semnată de Ro- 
bert Aldrich. 
© 
_ Waldemar PODGARSKI, tînăr regizor polonez, a terminat filmul 
«În marginea prăpastiei», un film de suspense și atmosferă. E vorba de aven- 
turile unui agent din serviciul de contrainformaţii polonez în anii «războ- 
iului rece». Acțiunea se petrece în Berlinul de vest. 
e 
Jiri SEQUENS reînvie evenimentele anului 1947 din Cehoslovacia 
într-o peliculă cu titlul «Cronica unei veri fierbinți». 
e 
Rosana SCHIAFFINO și Rod Steiger joacă în rolurile titulare ale co- 
producției italo-egiptene «Eroii», realizată de Duccio Tessari. 


e 
Simone SIGNORET va fi din nou partenera lui Alain Delon. În «Ham- 
barele arse» (un film care se anunță a fi o mare surpriză). Delon va juca rolul 
unui judecător de instrucţie, iar Signoret pe cel al... unui șef de gangsteri. 


Dă 
Alexandra STEWART şi Daniel Gelin vor fi doi ziarişti în filmul fran- 
cez «Departe de Dallas», o evocare a împrejurărilor în care a fost asasinat 


“președintele John Kennedy. 


Barbra STREISAND va fi văduva veselă din remake-ul pe care inten- 
ţionează să-l realizeze Ingmar Bergman. Prima versiune ecranizată a ope- 
retei «Văduva veselă» de Franz Lehar a fost semnată de Erich von Stro- 
heim în 1925. 

[= 

Lino VENTURA a terminat recent turnările la filmul «Tăcutul», rea- 
lizat de un debutant, Claude Pinoteau (fost asistent al lui Ren€ Clair şi mai 
tîrziu al lui Max Ophils. Acum urmează să joace (avîndu-i ca partener pe 
Charles Bronson) în filmul veteranului Sturges: «Caii sălbatici», Următoa- 
rele proiecte: «Anul cel bun» de Lelouch şi «Contractul» de Molinaro. 


e 
Monica VITTI a trecut de la filmele de semnificaţii psihologice la fil- 
me de suspense; acum se lansează şi în... muzica ușoară. La populara emi- 
siune italiană de divertisment «Canzonissima», Vitti a fost văzută cîntînd 
și dansînd! 
e ' 

Bata ZIVOJINOVIC este protagonistul filmului «Nu mai sîntem în 
timp de război»—operă primă a regizorului iugoslav Predrag Golubic (fost 
documentarist), după scenariul cunoscutului creator polonez de filme de 
inimație, Daniel Szczechura. 


Marilyn şi 
visul american 


In Statele Unite cu ocazia împlinirii 
a 10 ani de la mult discutata moarte a 
lui Marilyn Monroe, Galeria de arta 
David Stuart din Los Angeles a orga- 
nizat o retrospectivă fotografică a celei 
care a fost, în anii '50, întruparea de 
celuloid a sexualității. Vizitatorii care 
au stat ore întregi dinaintea celor 185 
de poze expuse, au dovedit că mitul 
M.M. n-a încetat din viață. Tinerii 
pletoși care calcă atît de rar într-o 
expoziţie, au năpădit galeria într-un 
adevărat pelerinaj declarînd: «Era ca 
noi. Am vrut să vedem cum a trăit 
şi de ce a fost învinsă». Reprezentan- 
tele Mișcării de eliberare a femeilor 
au decretat-o o soră exploatată, iar 
scriitoarea Gloria Steinem a spus: «Ma- 
rilyn a simbolizat femeia americană 
în sensul arhaic al cuvîntului». Foto- 
graful Milton H. Green a decretat, 
la rîndul său, că Marilyn «era copilul 
care zace în fiecare om», în timp ce 
fosta agentă de presă a actriței, Pa- 
tricia Newcomb, decreta că Marilyn 
a reprezentat «o vulnerabilitate în 
care oricine se putea regăsi». 

În acest răstimp organizatorii ex- 
poziţiei au primit, nici mai mult nici 
mai puţin decît 11 000 de telefoane 


bibliorama 


Mai vie ca oricind 
Pa... 


şi scrisori care cereau copii după fo- 
tografiile expuse. 

Expoziţia M.M. a fost cerută de 30 
de oraşe din Statele Unite și de 4 
ţări străine. 

„„Ceea ce l-a făcut pe directorul 
galeriei, David Stuart, să declare: «Se 
pare că Marilyn face în continuare 
parte din visul american». y 


ROBERT CHAZAL: 


Jean-Paul 


Jean -Paul Belmondo este astăzi 
unul dintre cei mai cotați actori fran- 
cezi de cinema. 

Apariţia lui pe ecran în 1960 a fost o 


revelaţie mai ales pentru publicul tinăr: 


neliniștea şi nemulțumirea lui din «A 
bout de souffle»—filmul de debut al lui 
Belmondo, a personificat eroul mult 
aşteptat. Istoricii cinematografului din 
vremea aceea s-au și grăbit să noteze 
ca o evidență concordanța dintre profi- 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


Belmondo 


lul psihologic al acestui nou venit în 
lumea filmului și admiratorii lui tineri. 

Totuși, după o activitate intensă, 
despre Belmondo s-a scris doar o 
broșurică în care viaţa lui este descrisă 
la persoana întii (autobiografie pe care 
însă actorul a dezavuat-o); Robert 
Chazal, critic cinematografic la 
«France soir» și producătorul emisiunii 
de televiziune făcută în colaborare cu 
Frédéric Rossif, «Pentru cinema», a 
publicat recent în editura franceză 
Seghers, o nouă carte despre popula- 
rul actor, o carte de succes. 

După ce ne înfățișează viaţa lui Bel- 
mondo şi meandrele carierei lui tea- 
trale, apoi cinematografice, autorul tre- 
ce îni revistă cele mai bune filme, 

Chazal subliniază în cartea sa că, 
întocmai ca şi Gabin, cu 20 de ani în 
urmă, Belmondo îşi datorează succe- 
sul faptului că aduce pe ecran eroii 
pe care publicul il aşteaptă. Forta 
eroilor încarnaţi de Belmondo pe ecran 
nu stă numai în semnificaţia lor, ci în 
implicita lor revoltă împotriva socie- 
tății care i-a produs. 

Conţiniînd o filmografie cronologică 
și bogat ilustrată, «Jean-Paul Belmon- 
do»—este o biografie completă, scrisă 
cu multă căldură şi înțelegere, a acestui 
actor, pe care unii s-au grăbit să-l com- 
pare cu Jean Gabin, cu Humphrey 
Bogart, cu Douglas Fairbanks, Gary 
Cooper, dar care este şi rămine el în- 


suși. Paul B.MARIAN 


mLQOOP h 


Magazin: le Her- 
mes — Str. „<pcari 
MEIOS SESC. 
Exarcu nr. 2 (P-ta 
Palatului) — vă o- 

feră un bogat sorti- 
4 ment de articole 
de artizanat, cusă- 
È turi românesti, co- 


voare şi cojoace, 
realizate în atelie- 
k 


rele de productie 
— prestări ale co- 
operației de con- 
sum. 


E Ad ui oa PE dun LE A La Ia 


estreta" PLETT d 


e EE N 
PAAR gatt? o 


= Cadrele din filmele românești au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BILU 5 
Prezentarea artistică! Alexandru, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin, GHEORGHIU Eugen Prezentarea grafică; 
ANAMARIA SMIGHELSCHI DUMITRU Gheorghe, MANCEAREK Mihai, MATEI Paul. CORNEL DANELIUC 

rr 


" Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA Piaţa Scinteii nr.1—Bucurest: Ti i tat | 
f «ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — PREUISSXSCU a 


SR 
A REFS bi I li fi 
S Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. Exemplarul 5 lei 41 017 Storia tau cauti 


Anul XI (122) 


revistă lunară 


da cultură