Revista Cinema/1963 — 1979/1972/Cinema_1972-1666897506__pages151-200

în 
direct 


din 
Paris 


Cinematografia franceză ? 


Nu! Cinematografia pariziană 


. 


Dacă mă iau după succesul „săp- 
tămînilor“ filmului francez în străi- 
nătate, reiese că cinematografia noas- 
tră se bucură de mult prestigiu peste 
graniţe; de altfel şi criticii interna- 
ționali își manifestă cu regularitate 
stima, chiar admiraţia ce o au pentru 
producția noastră naţională. Dar 
criticii francezi sînt departe de a ma- 
nifesta același optimism; să se în- 
timple aceasta în virtutea bine- 
cunoscutului fenomen care face 
să fii un judecător mai puţin obiectiv 
în ceea ce priveşte producția națio- 
nală decît cea străină? 


Care sînt filmele? 


Cine are dreptate? Obiectivi- 
tatea ne obligă să constatăm că prin- 
tre cineaștii francezi nu se numără 
nici un Bergman, Fellini sau Vis- 
conti, nici un Kubrick sau Kurosawa. 
În timp ce cinematografia americană 
este mai vie şi mai strălucitoare ca 
niciodată, în timp ce cinematogra- 
fia italiană dă dovadă de o pasio- 
nantă combativitate socială, iar pro- 
ducția japoneză se îmbogățește în 
opere pline de interes, cinematogra- 
fia franceză pare prizoniera rutinei 
şi a frivolității. Cinematografia fran- 
ceză? Poate ar fi mai bine să spu- 
nem: cinematografia pariziană. Căci 
trăsătura caracteristică a cinemato- 
grafiei noastre — de Іа începutu- 
rile ei — este că e realizată de pa: 
rizieni, care sînt aproape întot- 
deauna intelectuali mic-burghezi; ast- 
fel ea nu poate reflecta (sau reflectă 
foarte puţin $1 prost) realitatea na- 
tionalš în ansamblul ei. 

După părerea- mea, cele trei fil- 
me mari ale anului 1971 sînt: „Се- 
le două englezoaice si continentul” 
de Truffaut, „Un suflu la inimă“ de 
Malle și „Cele patru nopţi ale unui 
visător“ de Bresson. Acest palma- 
res nu este personal, cred că el ex- 
primă o anumită obiectivitate în 
ce privește producţia franceză a anu- 
lui trecut. Trebuie constatat că toate 
filmele au valoare mai ales prin ra- 
finamentul analizei psihologice $1 al 
interesului stîrnit de speculația mo- 
га!&, Filmul lui Truffaut se petrece 
la începutul secolului, а! lui Malle 
acum 15 ani, iar cel al lui Bresson 
este cu totul atemporal; niciunul 
din aceste trei filme nu reflectă o 
stare socială sau istorică precisă, 
sau dacă există, ea servește ca decor 
pentru acţiunea psihologică. Dar 
cîteşitrele, cu noblețe si talent, sînt 
tipice pentru producția artistică 
franceză prin calităţile ei unanim 
recunoscute: inteligență, subtili- 
tate, umor şi eleganță, Mulţumesc! 


Cine sint oamenii? 


După 75 de ani de la premiera 
filmului „leșirea de la uzinele Lumi- 
ёге", unde am ajuns din punct de 
vedere al cineaștilor? Abel Gance 
(83 ani) este decanul cinematogra- 
fiei noastre; contemporan cu ea de 
la naştere (la care a şi participat, 
oarecum, întrucît a început să scrie 
scenarii din 1909 şi să realizeze filme 
din 1911) el n-a mai lucrat nimic de 
la „Cyrano şi d'Artagnhan“ (1962), 
în afară de o versiune lungită și 


44 


discutabilă a celebrului său „Napo- 
leon“ turnat în 1926. Marcel ГНег- 
bier (82 ani) n-a mai turnat de mai 
bine de 20 de ani. Renoir (78 de ani), 
nimic, în afara unui mediocru și 
înduioșător „Mic teatru al lui Jean 
Renoir“ (1969), un fel de testament 
cinematografic. René Clair a aban- 
donat cinematograful după- foarte 
controversatul  „Serbări galante“ 
(1966). ` 

Singurul cineast care, debutind 


- înaintea celui de-al doilea război 


mondial, a rămas cu adevărat ac- 
tiv (dar fiind și mult mai tînăr) este 
Marcel Carné (63 ani). „Asasinii 
ordinei“ (1971) este o operă inte- 
resantă prin violenţa ei -polemică 
împotriva  brutalităților poliției. 
Christian Jaque (68 ani)—a terminat 
recent „Incendiatoarele”, о foarte 
mediocră parodie de western cu 
Brigitte Bardot și Claudia Cardi- 
nale; si Claude Autant Lara (69 
ani) a încetat demult să mai facă 
teva de valoare. Se poate deci 
spune că generaţia „bătrinilor” а 
murit — artisticește vorbind — dacă 
nu se produce un salt neaşteptat. 

Prin contrast, generaţia de cine- 
asti care a debutat după 1940 a ră- 
nas deplin activă și, cel mai adesea, 
cu un nivel calitativ satisfăcător. Este 
cazul lui André Cayatte (al cărui 
„A muri din dragoste“ cu Annie 
Girardot în rolul unei tinere profe- 
soare care se sinucide pentru că este 
acuzată de a fi „sedus“ pe unul din 
elevii săi, a avut un enorm succes 
de public); este cazul lui Clouzot 
(cu toate că mie personal nu mi-a 
plăcut „Ргігопіега" — film binevoi- 
tor, care tratează tema pervertirii 
sexuale); este cazul lui René Clé- 
ment (care pare a se fi dedicat 
„thriller“-ului: „Casa de sub arbori“ 
şi abia terminatul: „Fuga iepurelui 
prin cîmpie”); de Jean Pierre Mel- 
ville fe asemeni un strălucit specia- 
list al genului: „Cercul roșu“), Este 
cazul lui Jacques Tati (geniul nostru 
comic: „Тгаїїс") şi în special al lui 
Robert Bresson — după părerea 
mea cel mai mare cineast francez de 
astăzi împreună cu Resnais — care 
a făcut recent două filme admira- 
bile, vag inspirate de Dostoievs- 
ki: „O femeie blîndă” și „Cele patru 
nopţi ale unui visător“ (acesta din 
urmă după „Мори albe"), 


O generație pierdută 


Vorbeam despre Alain Resnais. 
Cinematografia franceză fără Res- 
nais înseamnă pustiu: or, iată că 
de trei ani de zile, de la „Te iubesc, 
te iubesc“ (1968), Resnais n-a turnat 
nimic; mai multe dintre proiectele 
sale din ultimii ani au eșuat si e pă- 
cat. 

Generaţia „nouvelle vague" a de- 
venit şi ea o „generaţie pierdută”? 
Pentru, că -trebuje să recunoaștem 
că marile speranțe ivite acum zece 
ani prin debuturile zgomotoase ale 
acestei mișcări de întinerire si re- 
înnoire, au dezamăgit. Desigur, un 
anumit număr de talente s-au năs- 
cut şi s-au confirmat apoi, dar „re- 
voluția” așteptată nu s-a produs și 
majoritatea realizatorilor care au 
debutat între 1959 şi 1961 fac și 
astăzi aceleași filme" (mai bine zis, 


Foarte mediocre? 
(„Incendiatoarele“ Cardinale și Bardot) 


Generația „bătrinilor“* 


a murit artisticeşte: 


René Clair abandonează 

după „„Serbările galante“ 
Christian Jaque eșuează 
după o parodie western 


Generaţia „viguroşilor“ 
evită filmul de actualitate, 
Truffaut, Malle şi Bresson 

se închid în intimism 


același tip de filme) pe care le fă- 
ceau pe atunci „bătrînii“- ре саге 
voiau să-i detroneze. 

Este cazul lui Chabrol și al lui 
Truffaut, care au devenit niște 
buni realizatori comerciali. După cî- 
teva filme excelente („Căprioarele”, 
„Femeia  infidelă“,  „Măcelarul“, 
„Ruptura“, „Cu puţin înaintea nop- 
ţii”), Chabrol a realizat „Decada pro- 
digioasă”, dramă grandilocventă şi 
simbolică, în care unul din personaje 
(magnific interpretat de Orson Wel- 
les) se crede Dumnezeu-tatăl; а 
fost un semi-eşec, dar Chabrol, саге 
produce mult, fără îndoială prea 
mult, a şi început un nou „thriller“: 
„Asasinate fără grabă”, 

Truffaut lucrează în prezent la un 
nou film, „O fată frumoasă ca mine“ 
(cu Bernadette Lafont, „muza“ sa 
din „Mistons”) înainte ca succesul 
cu „Cele două englezoaice şi conti- 
nentul"” să se fi epuizat. Cu „Domi- 
ciliul conjugal”, el şi-a terminat 
ciclul Antoine Doinel, acel personaj 


care-i seamănă și pe care l-a inter- 
pretat perfect Jean Pierre Léaud; 
în „Cele două englezoaice...“ i-a 
rămas credincios lui Léaud, într-o 
foarte frumoasă și foarte sumbră po- 
veste de dragoste — care pare a fi 
simetrică lui „Jules și Jim“. S-ar pu- 
tea spune, pe drept cuvînt, că acest 
tip de film este inutil, narcisist, 
rupt de realitate și fără nici un inte- 
res social. Dar nu e mai puțin ade- 
vărat că el reprezintă, cu ceea се 
este mai bun și în ceea ce este mai 


“prost, cinematograful francez cel 


mai tipic şi cel mai realizat, 

Dar Godard?-Godard este singu- 
rul cineast francez care a rămas cre- 
dincios ideilor lui Mai '68, acea fla- 
cără revoluționară care a marcat 
în timp foarte scurt dar profund 
pe toți cineaştii din lume... De la 
această dată el a realizat zece filme 
de agitaţie politică care — practic — 
n-au fost difuzate în afara gru- 
purilor де militanți. Apoi, vara tre- 
cută, Godard a avut un grav acci- 


dent da circulație care «era să-l 
coste viața. Dar iată că a început 
un nou film, „Totul merge bine“, 
cu Jane Fonda și Yves Montand. 
Să fie o reîntoarcere la producția 
„capitalistă“ tradițională? S-ar pu- 
tea, deoarece Godard a declarat 
limpede că este dispus să reînceapă 
а face fitme ca „înainte де 768". 

Un alt non-conformist: este Jac- 
ques Rivette; după admirabilul său 
film, „Dragoste nebună“, ela reali- 
zat „Out "Опе", саге durează 13. 
(treisprezece) оге si este deci се! 
mai lung film din istoria cinemato- 
grafului, o operă foarte complicată . 
și foarte misterioasă care aducelin 
scenă diverse personaje, într-o sui- 
tă — în același timp foarte elaborată 
și complet improvizată — de eve- 


хи 


continuă pe drumul său facil (după 
„Haimanaua” —  „Aventura-i aven- 
tură”). 


Care sint ideile? 


Cu totul parădoxal, cineaștii „fran- 
cezi” cei mai angajați sînt străini 
stabiliți la Paris: Joris- Ivens саге, 
după seria de filme asupra războ- 
iului din sud-est-ul asiatic („Cerul si 
pămîntul“; „Paralela 17“, „Poporul 
si puştile sale”) proiectează un mare 
documentar privind China. Ame- 
ricanul William Klein promovează 
cu vigoare lupta împotriva пеосо- 
lonialismului în Africa („Eldridge 
Cleaver Black Panther”, „Festivalul 


cultural panafrican de la Alger”). 
Walerian Borowczyk semnează о 


O „decadă“ mai mult grandilocventă decit „prodigioasă“? 
(Tony Perkins și Orson Welles ) 


Generaţia „nouvelle vague“ 
face azi aceleași filme 
ca „bătrinii“ ре care vroia 
să=i detroneze cu 10 ani în urmă 


Paradoxul cinematografiei franceze : 
singurii cineaști angajati 
nu sint francezi : 


Joris Ivens, 


William Klein, 


Walerian Borowczyk, 
Chris Marker și Arrabal 


nimente total „dedramatizate". Un 
film în care cinematograful se neagă 
pe sine însuși ca „spectacol“, în 
care seamănă cu însăși viaţa, dar în 
plus cu magia reintrodusă a dura- 
tei, 

Louis Malle pare în plină formă 
(„Un suflu la inimă“ este cel mai lan- 
sat, împreună си Le feu follet"; 
paranteza „angajată“ care a fost 
„Calcutta“ pare să se fi închis defi- 
nitiv), Erich Rohmer („Genunchiul 
lui*Claire”) este unul din talentele 
noastre cele mai sigure, Jacques 
Demy, după insuccesul cu „Piele de 
măgar” a turnat, în Anglia, o altă 
legendă, „The Pied-piper of Hamer- 
lin“ (Cimpoierul din Hamerlin) după 
celebra povestire germană a vră- 
jitorului de șoareci. Agnès Varda, 
Jacques Doniol—Valcroze, Pierre Kast 
$Игпезс îngrijorare cu privire la vi- 
itorul carierei lor. Astruc si Vadim 
au dezamăgit cumplit, Deville și 
De Broca fac lucruri drăguţe, dar 
fără nici o importanţă, Lelouch 


operă magnifică, în mod subtil su- 
prarealistă: „Blanche“. Chris Mar- 
ker, cel mai lucid ¿kw stràlucit do- 
cumentarist politid ре саге îl avem 
a realizat o foarte frumoasă mărtu- 
rie despre Cuba: „Bătălia celor 10 
milioane“. Marcel Ophuls, fiul'regre- 
tatului: Max, a făcut împreună cu 
Andre Harris, un extraordinar film 
de montaj cu documente de arhivă 
din timpul ocupaţiei naziste în 
Franţa: „Mihnireă și mila" — film 
care a stîrnit furtună în opinia pu- 
blică pentru că este prezentată, răs- 
turnat, imaginea „eroică“ a Franţei 
tradiţionale. 

Străin de Paris și el (de fapt, tre- 
buia să figureze în paragraful pre- 
cedent), dramaturgul spaniol Arra- 
bal și-a adaptat cinematogrăfic a- 
mintirile din copilărie, începuturile 
franchiste din tara natală: filmul 
său „Trăiască moartea“ este un vi- 
rulent pamflet antifascist și antibur- 
ghez. Un alt debutant, Jean—lLouis 


Bresson, cel mai mare regizor francez? 
(„О femeie blindó") _ 


Bertucelli, a dat cu „Baricadele de 
lut" un excelent document etnogra- 
fic și politic asupra Maghreb-ului, iar 
René Allio, binecunoscutul decora- 
tor de teatru, și-a consacrat cel 
de-al patrulea film а! său, „Les Cami- 
sards“, unui foarte interesant epi- 
sod din istoria Franţei secolului XVII, 
revoltei țăranilor din Cévennes îm- 
potriva imperialismului catolic și 
regal. 

Cu multă curiozitate este aștep- 
tat si noul film а! lui Marin Karmitz 
(după „Camarazii") „care, în „Lovi- 
tură pentru lovitură”, v'ea să denua- 
te exploatarea capitalistă şi condi- 
Пе reale ale muncitorimii, Trebuie 
amintită aici și realizarea foarte dem- 
nă și emoţionantă a lui Michel Drach, 

„Elisa sau viața adevărată", care po- 
vestește dragostea dintre un alge- 
rian si o franceză în timpul perioa- 
dei tulburi de la sfîrşitul războiului 
algerian; este се! mai bun film саге 
s-a făcut pe această temă dramatică. 

Din cele de mai sus rezultă că 
există un anumit număr de filme an- 
gajate si din punct de vedere poli- 
tic si din punct de vedere social. 
Totodată însă trebuie să recunoaş- 
tem că majoritatea lor nu depășeș- 
te un nivel — пи prea ridicat — de 
calitate artistică, oricare ar fi ones- 
titatea şi sinceritatea lor în a depune 
mărturie despre istoria prezentului. 
Toate aceste filme sînt făcute de ci- 
neaști саге au depăşit vîrsta de 35 
de ani şi a căror conștiință politică 
s-a putut forma în cursul gravelor 
evenimente de acum 15 ani, pe care 
le-a trăit Franța. Din contra, ul- 
tima generație de realizatori, cea 
pe care am putea-o numi „al trei- 
lea val“ (al „doilea“ fiind сеа a lui 
Allio, Lelouch, Jessua, Enrico, Sau- 
tet, generaţie care a debutat în ju- 
rul lui 1962 și care de asemeni a 
dezamăgit), este cel mai adesea 
apolitică, reflectind o trăsătură des- 


tul de frecventă a tineretului fran- 
cez actual. Jean Pierre Lajournade 
(„Sfîrşitul Pirineilor“) declară răz- 
boi deschis societăţii, la fel ca și 
Francis Leroi („Tulburarea”) саге 
denunţă viciul pentru a fi condam- 
nat, în timp ce Philippe Garrel 
(„Сісаїгісеа intimă”) si Ivan Lagran- 
ge („Гат а“, „Nașterea“) manifes- 
tă o nevoie patetică de puritateși 
dorinţa de a fugi în afara lumii, pen- 
tru a scăpa de violenţă si minciună, 
Cinematograful politic și cinemato- 
graful obișnuit sînt două domenii atit 
de”tieosebite în Franţa: noi nu avem 
cineaști cu o conștiință politică avan- 
sată tare să fie, în același timp, $i 
mari artiști. Desigur că această situ- 
ае își are justificările ei, chiar 
scuzele ei: reticența producătorilor 
de a-și asuma riscuri, frica de cen- 
zură și mai ales faptul — pe care 
l-am spus și mai sus — că cea mai 
mare parte din filmele franceze sînt 
realizate de intelectuali mic-burghezi, 
саге nu se consideră а fi investiţi 
cu vreo misiune politică sau socială 
са artiști. 


Poate că nu eu am dreptate... 


Dar poate că sînt prea sever, 
Poate că nu e la mijloc decît o ilu- 
zie de optică și că anumite cinema- 
tografii străine (Italia, Brazilia, chiar 
Statele Unite — pentru а nu vorbi 
decît de țările capitaliste) îmi par 
mai înrădăcinate în realitatea lor 
națională și mai interesante ca oglindă 
a societăților respective. Dacă ci- 
neaștii francezi раг tot timpul preo- 
cupați de auto-contemplarea lor, a 
inimilor, şi creierelor lor, poate că 
nu e decit efectul geniului naţional 
destinat de secole analizei carte- 
siene, 


Marcel MARTIN 


Truffaut nu poate ieși din universul lui „Jules și Лт“? 


(„cele ouă eng'ozos Ces y 


L 


т.ч. 


k. 


Imensa majoritate a scrisorilor care au sosit ` 
pe adresa redacţiei noastre, în perioada în care 
dăm la cules acest număr, se referă la „Love Story“. 

Un curier bogat si înflăcărat. Corespondenții 
noştri, în cea mai mare parte tineri, simt nevoia să-și 
manifeste adeziunea lor la această poveste de dra- 
goste care a înlăcrimat lumea, iau apărarea filmului, 
vor să-l explice celor care par a nu-l fi înţeles. 

Aceste pagini nu pot să nu se facă ecoul acestui 
entuziasm care nu este numai un entuziasm cinefil. 
Este, acest lucru pare evident, un entuziasm „uman“, 


o nevoie de puritate. 


În același timp, nu putem să nu marcăm și acele 
comentarii, relativ puţine, dar totuşi existente, 
care mărturisesc o anumită decepţie în fața acestui 
film mult aşteptat. S-a făcut „prea multă viîlvă“ 
— spun unii cititori — о vîlvă care a diminuat 
surpriza şi a creat senzația de „la pomul lăudat“. 

În sfîrşit, cîţiva şi mai puţini, își manifestă deza- 
cordul cu filmul, reproşîndu-i atmosfera „roză“, 


caracterul de dramoletă. 


În aceste pagini de „Curier“ redacţia noastră 
pune faţă în faţă aceste puncte de vedere. 

Succesul filmului „Love Story“ eun succes profund 
moral. Într-o lume „unidimensională“, într-o lume în 
care omul este amenințat să fie strivit de obsesia 
bunurilor materiale, iubirea devine pentru doi tineri 
o rațiune mai înaltă decît toate celelalte raţiuni 
ale lumii lor. lubirea în luptă cu trivialitatea, în 
luptă cu uscăciunea, în luptă cu dezumanizarea. 
lată o temă care merită din plin, şi cerneala, și 
hîrtia, şi discuţia, si înflăcărarea. 


Nu! filmelor roze! 


Ce aduce nou acest „Love Story“, 
între altele fie spus, un film onest, 
speculat pină la ridicol de către co- 
mercianții artei americane? Desi- 
gur, în cinematografia americană el 
spune ceva, aduce o tematică nouă, 
e, dacă vreți, un cap de şcoală, 

Dar- noi, noi- tinerii formați la 
școala unui"„Un bărbat şi o femeie" 
cum acceptăm acest „Love Story"? 

Nu mă impresionează numărul de 
spectatori, nu _fac statistica celor 
care pling protejaţi de întuneric, 
iau filmul ca atare — о. lecție de 
demnitate, de consecvență а senti- 
mentelor pînă în eternitate... ` 

Mi-e groază de specula sentimen- 
telor, mă cutremur aflînd despre 
mulțimea dramoleteior  |ove-storyste, 
ivite ca ciupercile după o ploaie bine- 
făcătoare. 

Nu vreau să se înțeleagă că sînt 
adeptul filmelor roze, că „Love 
Story“ a evitat dramoleta mă bucur, 
daf totuși nu acesta e climatul ре 
care aș dori să-l creeze un film. 

Consideraţi această scrisoare ca о 
provocare la discuție, vreau să văd 
cum reacționează tinerii mei prie- 
teni necunoscuți, - 


Nicolae TUDORA 


electrician — 21” апі 
Lupeni, Bl. В 220, ap. 80 


ЕТСЯ ARN CIRC ir y CACI НАШР РУКА 
Nu trageţi în „Love Story“! 
а E ATEI 2л... рена 


N-am de gînd să scriu despre „Love 
Story“, ci despre spectacolul din 
sală. Pentru acest lucru îi mulțumesc 
spectatoarei din rîndul 24 locul 31, 
din ziua de 6 ianuarie 1972, specta- 
colul de la ora 12. În acea zi am văzut 
un spectacol unic, cutremurător, un 
spectacol cum n-am mai văzut ni- 
ciodată! Întreaga sală рИпреа! РИп- 
gea pe înfundate, ștergîndu-și lacri- 
mile prin tot felul de exhibiţii. Cu 
toţii căutam să ne controlăm, să пе 
stăpînim. Dar cum puteam să пе 
stăpînim $1 de ce trebuia să ne stă- 
pînim? Toată lumea рИпрга ре în- 
fundate, fiecare în legea іші. Numai 
EA, nu. Ei bine, spectatoarea de pe 
rîndul 24, locul 31 nu plingea în- 
fundat, ci рИпреа în'hohote. O admir 
şi o aplaud pe această spectatoare саге 
a avut curajul să şi dea drumul la 
lacrimi. Poate n-o să mă credeţi, 
dar a plîns de la un capăt la altul 
al filmului. Da, a avut această tărie, 
a avut acest curaj de a sfida lași- 
tatea noastră, de a sfida prefăcătoria 
şi lipsa noastră de curaj. 

Există la noi, ca $1 la case mai mari, 
o categorie de cronicari cusurgii; 
care desfac nodul în patru şi caută 
acul în carul cu fin, cu iluzia că sînt 
mai interesanţi, că sînt o personali- 
tate. Aiurea! Isi fură singuri căciu- 


Am plins 


sau nu la Love Story, 
întrebarea tuturor 


e una: 


Iubirea mișcă soarele... 


ga. În realitate, îi privește! Personal 
și rog un singur lucru: Nu trageţi 
în pianist (Love Story)!! 

În încheiere, о părere care vizea- 
ză nu numai D.D.F-ul. Cred că dacă 
am vedea lunar sau mai des, 
astfel de filme, lumea .ar deveni 
mai bună și mai înțelegătoare, mai 
pașnică! Cît de sublim si idealist 
sună! 

Mihai Ştefan GIURCĂ 


N.R. Ca să vedem lunar scu mai des 
astlel de filme ar trebui ca astfel de 
filme să aporă în lume lunar sou mai 
des. Asta ca o primă condiţie. Pe urmă... 


е а. ресе ссд DEI Pi 
Experimentul lui Politz 
OR BN TOBEEEY 02 A ZOR” PILA DEE 


Poate că mulţi vor fi fost dezamăgiți 
de acest film. Pentru că au intrat în 
sală sub impactul imensei ру Иена 
ce i s-a făcut la noi si aiurea. Sau 
pentru că au citit cartea. Împo- 
{Гуа acelor гайпай стей!, саге 
acuză arta rudimentară din „Love 
Story“, aș invoca experimentul lui 
Politz pe care-l cred aplicabil ori- 
cărei arte ca formă de reflectare, deci 
şi celei cinematografice. Pe scurt: 
trei oglinzi dispuse în trei din col- 
turite unei încăperi și orientate spre 
ușa deschisă prin care se profilează 
o grădină în floare, O oglindă este 
spartă, a doua posedă o ramă sculp- 
tată si aurită, iar a treia e simplă. 
Întrebați mai mulți indivizi-cobai ce 
au văzut în respectivele trei col- 
turi. Răspunsurile în esență sînt 
invariabile: „o oglindă *spartă”, „о 
alta cu ancadrament minunat“ şi 
în fine „o grădină frumoasă prin 
spațiul ușii deschise, reflectată în 
cea de-a treia oglindă“. Concluzia vine 
de la sine: filmul asemeni oglinzii 
trebuie să atragă atenția, nu atît 
asupra lui însuși ca formă de reflec- 
tare, cît asupra mesajului oglindit. 

În sala de proiecţie s-a plins sufi- 
cient, dar parcă totuși mai puţin 
ca la „Femeia necunoscută”, „Vaga- 
bondul“ sau altele de aceeași teapă. 


` 


Aici cred că e-unul din meritele 
filmului: povestea e tragică, dar 
nimic. nu e făcut a smulge lacrimi. 
Din nefericire, traducerea nu mai 
are acest merit; în situațiile cele 
mai critice ea n-a putut evita о anu- 
me tentă de melodramatic. Inclin 
să cred că prezența anumitor ех- 
presii de tipul It's Okay(E în regulă) 
sau Get the hell out of my life 
(Fugi dracului din viața mea) cu 
variațiuni ре acecași temă în dia- 
logul original, аге o importanță de 
loc neglijabilă, iar prin traducerea 
lor, Oarecum frivolă, sau, mai rău, 
ignorarea lor totală în anume io- 
mente —aș zice „cheie“ — tradu- 
cătorii păcătuiesc tocmai în sensul 
menționat anterior. 

Filmul propune, într-o construc- 
ție simplă, o poveste de iubire mai 
puțin simplă. Cred că imensa priză 
la public are la origine faptul că atît 
cartea cît și filmul respiră din plin 
sentimentul unei epoci de două ori 
postbelice: mai precis, schițează 
modul ei actual de a face dragoste, 
Scheletul intern, structura acestui 
modus vivendi al anilor 70 sînt 
însă aceleași, indiferent că e vorba 
de generaţia Julietei, lumea lui Des 
Grieux sau tineretul studios de la 
Harvard. Mult mai simplu decît 
predecesorii, Oliver și Jenny trec 
peste condiţionarea lor socială, unul 
sacrificind milioane, cealaltă ratînd 
Parisul şi © probabil strălucită ca- 
rieră. Dacă ei au reuşita se desprinde 
ситуа de pămînt, cerul în schimb 
le-a jucat festa: o coasă ruginită 
sfişie un tablou de rară frumusețea, 
pentru că asa fu datul sorții. 

La fel se termină și povestea din 
Verona. Doar că acolo mor amin- 
doi: cazul se prezintă oarecum în- 
cheiat, rămînînd însă într-un spa- 
tiu închis, intangibil $ ideal, 

Aici sensul tragediei e mai aproa- 
pe de noi și deci nu mai puţin pro- 
fund, chit că moare doar ea. Pentru 
că celălalt rămîne în viață jumătate 
de trunchi despicat... 


Octavian APOSTOLOIU 
Student С.Р. 4031 — București-32 


46 


do - - кет" 


...51 celelalte. stele 


DANTE, versul final al Divinei Comedii 


Dacă privim cu ochii noștri... 
а ее я мя ний 


Socotesc că sursa entuziasmului 
declanșat de „Love Story” (roman, 
film) nu stă în opoziţia dintre „deli- 
catetea" elementelor operei şi starea 
de spirit a „atotștiutorului, atotbla- 
zatului nostru deceniu“, cum susține 
în scrisoarea cu spațiu de invidiat, 
din tot mai restrînsa (tipografic) pa- 
gină „curier“, 12/71, Rosana Birceru, 
iar influența operată asupra lector- 
spectatorului nu este aceea de resus- 
citire a izvoarelor de „neprihănire“ 
ascunse ale omului de azi. 

Nu! Pentru că selenautul deceniului 
nostru își datorește izbinzile (drama- 
ticele sale izbinzi)tocmai sfintei sale 
îndirjiri izvorite din faptul că e 
conștient ce mult a făcut privind 
în urmă si ce infinit de puţin а rea- 
lizat privind înainte, Nu! Pentru 
că născătorul de computere, semnea- 
ză astăzi, cu ambele miini, girbovit 
de povara dulce a cercetărilor vii- 
toare, teza cternă si tot mai com- 
plexă, dar de loc inabordabilă: 
„Omul, acest necunoscut", Nu, bla- 
zarea e caracteristica epocii atitor 
reușite omeneşti, ci entuziasmul 
gorkian, beethovenian. 

Și atunci cui își datorează „Love 
Story“ succesul neobișnuit? Răs- 
punsu! e simplu: marelui adevăr 
de viață care-l conţine. Fiinţa сеа 
mai înzestrată de pe pămînt, omul, 
care-și întomeiază existența sa ре 
сеса ce аге са mai esențial, ре Ade- 
văr (excepţiile nu fac decît să con- 


firme regula), vibrează entuziast 
la orice licărire a acestuia. Deci 
вы opoziția cu spiritul epocii e 


cheia succesului, ci tocmai „Їїпѕсгі- 
erea" în spiritul ei, ca un element 
reclamat de o necesitate stringentă, 
Dar, ținem numaidecît s-o subli- 
niem, că prezența filmului „Love 
Story" în ţara noastră trebuie să 
fie, credem, mult mai mult decît o 
ара a unui marş triumfal. 
Permanenta noastră preocupare 
sînt problemele cinematografice ro- 
mânești. Privim producţiile străine 
то ochiul intereselor proprii. Or, е 
vident pentru oricine că succesul 


” +w" 7 


filmului de față are la bază și о teh- 
nică profesională care a realizat 
unul din dezideratele majore ale 
artei: а пе face să credem că !':mea 
prezentată e coerentă, plauzibilă, 
inteligentă. Această tehnică de sce- 
nariu, imagine, montaj, distribuție, 
interpretare, care a realizat cerințele 
enunțate, pînă la convingere, tre- 
buie studiată, descifrată, însușită, 


aplicată la multitudinea noastră 
de teme care le-ntîlnim la tot pasul. 
G. BRUCMAIER 


Suceava 


De ce un fenomen? 


Am plins sau nu am plins, nu 
cred că asta e important si intere- 
sant, ci faptul că așteptînd atît acest 
film eu, şi cred că și alți spectatori, 
am fost puțin dezamăgiți şi ne-am 
пи de proverbul „la pomul lău- 

at 

Credeam cà voi vedea un film cu 
totul neobisnuit, realizat intr-o ma- 
nieră deosebită, un film despre care 
să рой vorbi numai la superlativ. 

Si... am văzut un film obişnuit, cu 
o poveste de dragoste simplă și 

„ristă. Îmi plac poveştile de dragos- 
te, îmi plac filmele de dragoste și 
cred că tuturor ne plac. Atunci to- 
уага$ critici, ziariști, specialiști și 
nespecialişti de ce ne-ați incitat atît? 

După ce am citit în „Secolul ХХ" 
cartea, după ce prin reviste au apă- 
rut fragmente ўі fragmențele, co- 
mentarii mai mult sau mai puțin 
academice, cum puteam noi, muri- 
torii de rînd, să uităm că vedem chiar 
„Love Story"? 

Trebuia să пе gîndim tot filmul 
cînd să plîngem, că doar din mili- 
oane de oameni din lumea întreagă 
n-am fi noi mai insensibili! 

Aşa că unei povești simple $1 fru- 
moase i-a fost răpit tot farmecul de 
surlele și tobele ce i-au precedat 
apariţia. Un film cu doi tineri fru- 
mosi şi îndrăgostiţi nu ne-a emotio- 
nat şi impresionat prin finalul său 
tragic, decît în măsura în care fie- 

care din noi am reușit să uităm că 
vedem celebrul „Love Story". De 


ce пи ne-ați lăsat să ne bucurăm ре 
deplin de imaginile ireal de frumoase 
a celor doi pe infinitul pur al zăpe- 
zii? De ce nu ne-aţi lăsat să ascul- 
tăm o muzică atît de frumoasă, fără 
să avem în gînd că e chiar celebrul 
leit-motiv din la fel de celebrul 
„Love Story“? 

De ce ati creat fenomenul „Love 


Story“? 
Sabina TACU 


Farmecul este al eroinei 
FTCRSCSAXZ SE pr ne a ИМЕ СС 


Fiindcă mă tem de discuții prea 
violente în ce privește acest film, 
mă grăbesc să iau cuvîntul și să spun 
ce am de spus. 

Citeam în „Luceafărul” următoa- 
rele, semnate Sînziana Pop: „Cartea 
LOVE STORY е foarte proastă, 
Filmul e bun“. Apoi cronicara broda 
pe tema acestor idei, pledind în 
final pentru un plins răcoritor. 
Mai răcoritor decît o navetă 1/24 cu 
CICO, aș zice eu. 

Şi totuși îmi dau seama că sint 
foarte multe lucruri de spus despre 
„Love Story”. Mai întîi cîte ceva 
despre distribuţie si distribuire. 
În ce privește distribuţia, impresia mea 
personală este că Erich Segal şi-a cău- 
tat interpreţii си multă grijă. 500000 
de spectatori în cinci săptămîni, e 
o proporție demnă de invidiat. La 
înfăptuirea ăcestui raport de 142.857 
de spectatori pe zi un mare aport l-a 
adus distribuția, Deci Ryan O'Neal, 
Ali McGraw si cei doi bătrîni au fost 
găsiți. Destul de greu, bănuiesc, 

Distribuirea. 

În S.U.A. în 13 zile de proiecţie 
4.500.000 de spectatori, adică 

346.153de spectatoriziInic.Socotind 
6 spectacole pe zi, acest lucru 
înseamnă 57.962 de spectatori la 
o proiecție. 

Din numărul 3/70 al „Caietului 
de documentare cinematografică“ re- 
iese că o sală de proiecție în S.U.A. 
poate avea de la 600 la 1500 locuri. 
Să punem în medie 1050 locuri 
pentru o sală. Deci 55 de săli. -13 
zile de proiecție, pentru un film de 
succes, sînt zile de premieră. Atunci? 
Atunci înseamnă că premiera s-a 
făcut în 55 de săli de proiecție. 

Au existat în film și dialoguri 
stupide, e drept mult mai puține 
decît în carte. Cu scuzele de rigoare, 
o citez pe Sînziana Pop din nou: 

„.. Dialoguri stupide са: 

— De ce vrei să te însori cu mine? 

(El ezită, luat pe nepregătite şi 
dă un răspuns de complezență—n.n.): 

— Aşa. 

(Ea rîde cu rîsul acela pentru саге 
am văzut filmul de două ori—n.n.) 

— Da, e un motiv serios". 

S-o recunoaștem, oamenii de azi, 
care iubesc Mozart și Bach, cărora 
le plac Beatles-ii (mai ales), саге 
urmează cursurile unor; facultăți, 
fie că nu se căsătoresc, fie că da, dar 
în cazul acesta motivul căsătoriei 
nu este un vag „aşa“... lar un dia- 
log ca cel de mai sus nu poate fi 


socotit ca făcînd parte dintr-un joc, 


oricît i s-ar da o tentă tinerească, 

Ce s-ar mai putea spune despre 
film? Există ceva deosebit aici? 
Nu. La un asemenea succes de public, 
public care acceptă pelicula ca pe 
o amintire a unei dureri, deci ca pe 
ceva comun, nu poate fi vorba de 
ceva deosebit. 

Totuşi impresia mea e că tot far- 
mecul acestei „Poveşti de dragoste“ 
se degajă din comportamentul copi- 
lăresc al eroinei, Аа candoare, 


atîta precocitate — surprind cît se 


poate de plăcut. 
Sandu V. IONEL 
Student Facultatea de Мс- 
tematică Bucureşti 


Un film antidot 


Ce se mai poate spune despre un 
film, despre o carte pentru al cărui 
fiecare rînd s-au mai scris tot ati- 
tea cărți? 

A fost minunat. M-am angajat, am 
trăit, m-am bucurat și-am plins 
cu Barrett. 

Cineva, cîndva, demult, îmi dă- 
dea о rețetăiîmpotriva lacrimilor. 
Respiră adînc — îmi spunea — şi 
privește sus. Nici astăzi nu știu ci- 
tă erudiție există în această frază, 
ştiu doar că, în clipa cînd ochi- mi 
erau umezi, am respirat adinc din 
aerul curat al filmului şi am privit sus. 

„În iubire să nu fi niciodată obli- 
gat să spui iartă-mă” — sînt gîn- 
duri ce mi s-au imprimat ca o adevă- 
rată caligrafie pe inimă. 

Pentru mine ea n-a murit, așadar, 
Trăieşte. 

Trăieşte prin iubire, formă su- 
premă a demnității umane. 

Nimic nu poate fi mai scump ca 
rezultatele propriilor sacrificii, așa 
cum nimic nu poate fi mai scump ca 


polițele propriilor greșeli — fuga în 
realitățile elementare, nocive ale 
simțului. 


O intuiție genială a profesorului de 
la Universitatea din Yale de a scrie - 
această carte, de a face acest film 
tocmai acolo unde se caută frumo- 
sul în neautentic, unde fericirea se 
cultivă a fi un produs al halucinaţi- 
Ног și vrea să spună, parcă — iubiţi 
pămîntul pînă nu va fi prea tîrziu. 

Este filmul-antidot al poluării 
spiritelor și pledează pentru au- 
tentic și pur. 

| s-ar reproşă filmului lipsa pla- 
nurilor diametral-opuse, antiteza cu 
spiritele îmbătate ce se zbat nepu- 
tincioase în mocirla generată de 
societăți al căror tel e banul. 

Spun i s-ar reproșa, pentru că eu 
n-aş avea curajul s-o fac. Planurile 
diametrale aduc o ostentaţie şi ştiu 
prea bine că ostentaţia revoltă sau 
— parafrazindu-l pe neuitatul Nicolae 
lorga — „Decit să blestemi în stîn- 
ga, mai bine, laudă în dreapta și 
vei obține acelaşi rezultat”. 

De cesă moară și care e semnificația 
acestei morți? mă întreba răută- 
cios, un coleg. 

Poate pentru că ar fi urmat „Noap- 
tea“ lui Antonioni, amintindu-i că e 
un film ce pledează pentru sfîrşit 
si nu pentru cel neobișnuit, ci pentru 
cel obişnuit, care sapă ascuns şi pe 
nesimţite puterea noastră de a iubi, 
de a trăi. 

Mai pe urmă, mi-am adus aminte 
că nu întîmplător Olguţa, din „La 
Medelenii” lui |. Teodoreanu, moa- 
re. După afirmaţiile scriitorului, ci- 
tez: „Copilăria este unica şi auten- 
tica viaţă, restul fiind o continuare 
necesară în căutarea sfirsitului". 

Erich Segal necunoscînd, cred, 
povestea Olguţei noastre, a îndrăz- 
nit să prelungească longevitatea аде- 
văratei vieţi sau а 'transportat-o în 
altă perioadă şi cred că n-a greșit. 
Cum vreţi s-o luaţi, e tot bine. 

Să mulțumim, aşadar, realizato- 
rilor filmului, să mulțumim actriţei 
Ali MacGraw și hai să nu mai cău- 
tăm pete — vorba înțeleptului — se 
găsesc și їп... ştiţi dumneavoastră. 

Student Gh. POPA 
І.Р, Bucureşti — fac. T.C.M. 


contracîmp 


Axul etic al colaborării“ 


Faptul că procesul de creaţie a 
filmului e perfect unitar $1 fără so- 
luţii de continuitate, nu înseamnă са 
acest tot nu poate fi împărţit — du- 
pă criterii practice și metodologice 
„— în „faze”, în „etape“ de lucru. 
In ceea ce priveşte scenariul, Pu- 
dovkin propune următoarea sche- 
mă: a) temă, b)subiect (acţiune), c) 
elaborare cinematografică a subiec- 
tului, aceasta din urmă identificîn- 
du-se cu scenariul propriu-zis (foar- 
te aproapă' 48 decupaj sau de o lis- 
tă de montaj), iar „subiectul“, iden- 
tificîndu-se cu ceea ce noi numim 
atit de anticinematografic „scenariu 
literar”. 

Să ne oprim, deocamdată, la temă, 
Pudovkin se grăbeşte. să precizeze 
cà e „un concept în afara artei”, 
аа-а 5с, deoarece “orice gind 
uman poate fi luat ca temă. Într- 
adevăr, realitatea ‚сы: infinitele ei 
aspecte și nüanfe se oferă perma- 
nent ca temă, iar opera de artă 


poate să ia ca punct, de plecare ori- y, 


ce fapt, orice întîmplare, fie măruntă 
fie de largă rezonanţă: ea nu va con- 
опа, prin sine însăși, valoarea 
estetică si morală a viitorului film, 
ci modul în care va fi tratată; Dar 
dacă această imensă „cartea naturii“ 
e, ca să zicem așa, neutră, indife- 
rentă, cît timp se prezintă ca ma- 
terie primă, amorfă, din clipa în 
саге artistul, cineastul, își alege „ра- 
ginile” care-l interesează, aceste pa- 
gini, adică tema, devin parte in- 
tegrantă din procesul de creație. Си 
alte cuvinte — mai precis, cuvin- 
tele lui Goethe — poetul începe să 
facă poezie o dată cu stabilirea te- 
mei, deci și cineastul începe să 
facă film o dată cu circumscrierea 
temei, 

Dar ce înseamnă, în ultimă instan- 
{8, alegerea și fixarea unei teme? 
Înseamnă determinarea unei atitu- 


tema, о metaforă 


Goethe zicea că poetul 
începe să facă poezie 


‚ о dată cu stabilirea temei, 


Dar ce înseamnă 
alegerea si fixarea unei teme? 


dini față de realitate, față de socie- 
tate, stabilirea unui raport între 
acestea și lumea lăuntrică a artistului. 
E vorba, deci, de o atitudine filo- 
zofică-morală şi — ceea ce se uită 
prea des, la noi — „formativă“, în 


` sensul capacității de a da o formă 


spectator incomod 


insuccesul 


plastică materialului ales, de a-l 
vizualiza cinematografic. Fără prima 
componentă rațională, cognoscitivă 
— lucrarea cineastului va fi lipsită de 
conținut si semnificație, și în conse- 
cință aridă, asocială; fără cea de а 
doua, vom obţine cel mult o prele- 
gere sau о dizertație mai mult sau 
mai puțin științifică sau filozofică, 
fără atributele specifice, expresive, 
ale artei, lată cum unității procesului 
de creație trebuie să-i corespundă, 
încă din faza prestabilirii temei, o 
unitate. moral-estetică а personali- 
țății cineastului, 

O temă de film, ca să-și merite 
numele, trebuie să se poată enunţa 
clar şi lapidar. Așa cum о face Ридоу- 
kin în legătură си Intoleronto, 
filmul lui Griffith: „În toate tim- 
purile şi la toate popoarele, din cele 
mai îndepărtate epoci pînă în zilele 
noastre, a domnit între oameni into- 


(micromacroanchetă) 


Flash-back | (nu de alta, dar ca să 
vorbim în limbaj de specialitate): 
La ieşirea unui cinematograf din 
Bucureşti şi a unuia din laşi, opresc 
„cîte zece spectatori, mă recomand 
politicos şi îi întreb ce i-a făcut să 
aleagă acest film. Opt în primul 
caz și şapte în al doilea îmi răspund: 
„Amvenitsă-l văd peactorul X“ (să mă 
ierte specialiștii în sondaje pentru cri- 
ma metodologică pe care am comis-o). 

Flash-back И. Într-un oraș din 
țară, la се! mai-mare cinematograf 
local (elegant, frumos, scaune со- 
mode, cald și bine) are loc о intil- 
nire cu cîteva din vedetele iubite, 
stimate, adulate. În sală toată lumea 


48 


e emoţionată și are în mînă program 
de sală scos de la depozit înaintea 
evenimentului. 

Desfășurarea: 
în gară; 

ога 17,00 — prezentarea, pe scurt; 

ora 17,01 — vorbeşte prima vede- 
tă adulată; etc; etc... 

17, 20 hai la garăcă peste zece mi- 
поќе și patruzeci de secunde pleacă 
trenul. 

Acum, daţi-mi voie să nu comentez 
nimic, ci doar să pun treisprezece 
întrebări. 

Ştiu că e foarte ușor să pui între- 
bări, că e mai greu să răspunzi, 
dar nădăjduiesc,.. 


ora 16,55 sosirea 


leranța, iar intoleranța аге drept 
consecință imediată crima." Sau, în 
legătură cu un film mediocru ca 
Simbătă noaptea al lui De Mille, 
„excelent model” totuşi de temă 
net delimitată şi foarte limpede: 
„Fiinţe din clase sociale diferite nu 
pot atinge niciodată fericirea dacă 
se unesc prin căsătorie“. (Nu știu 
ce mă face să cred că enunţul s-ar 
potrivi, la o privire mai atentă, şi 
lui Love Story.) 

Mă întreb cite din filmele noastre 
suportă o definire atît de precisă 
şi bine delimitată a temei? Care 
temă nu e un rezumat, după cum 
ușor se poate vedea, al subiectului, al 
acţiunii, ci a! ideilor, al semnițicaţiilor 
istorice, morale, sociale? În orice caz, 
ar fi,cred, un exercițiu util atît pentru 
cineaști, mai ales pentru ei, citsi 
pentru critici. Fiindcă știm ce bătăi 
de cap a avut şi are așa-numita redac- 
ție de scenarii de la С. N. C., atunci 
cînd trebuie să fie, să rezume chiar 
subiectul, fie să enunțe temele în 
vederea alcătuirii așa-numitului „plan 
tematic“. Са să nu mai vorbim de 
regizori, care de obicei simt nevoia u- 
nor pagini întregi în încercarea de a-și 


© De ce nu s-or fi organizat МИ 
niri cum trebuie cu actorii noștri, 
cu regizorii, de ce trebuie să facem 
numai prezentări ? De ce nu se orga- 
nizează mai des dezbateri, discuții? 
@ Se cere să facom popularizare 
și propagandă interesantă filmelor. 
Atunci de ce scoatem programe 
aşa zise de sală (dacă le scoatem) 
în asemenea hal: prost redactate, 
cu subiectele filmelor pueril expuse, 
cu recomandări... comice? 

A citit cineva cu atenţie un ase- 
menea program? Si dacă l-a citit, 
a rămas “mulţumit? 
® Dacă tot se cheltuiesc bani, 
de ce nu se cheltuiesc pe un lucru 
bine făcut? (M-am mai întrebat 
си şi altădată. Si пи numai eu). 

Mai există cineva care să nu ştie 
că un lucru bine făcut cere eforturi 
la fel de mari ca si contrariul lui? 
@ Ar avea cineva de pierdut ceva 
dacă în holurile cinematografelor 


defini propria temă aleasă. Apare 
astfel, evident faptul că, parcurgind 
în sens invers procesul de creaţie, 
de la rezultat, adică de-la film, spre 
punctele de plecare, lucrurile nu 
sînt suficient de limpezi, încă de la 
„Izvorniță“, cum ar spune. poetul. 
Prin aceasta nu trebuie să se înțeleagă 
neapărat о incapacitate de a aşterne 
pe hîrtie cîteva gînduri, ci mai curînd 
că, asemenea gînduri nu se lasă 
așternuțe deoarece пр. sînt destul 
de clare, de coerente cu ele însele. 
Avem : astfel,- implicit, cheia uneia 
— subliniez doar a uneia —din cauzele 


„ deficitului nostru cinematografic. Mai 


e nevoie, oare, să-i aducem în discu- 
ție pe Vianu, care condiţiona reu- 
sita oricărei lucrări de' о corectă 
delimitare a suprafeţei de cercetare 
a temei, sau pe Antonio Gramsci 
care stabilea riguroase criterii de 
judecată prin măsurarea raportului 
dintre premizele hotărît propuse şi 
felul cum un autor ştie să le аргесё- 
eze, 'să le stoarcă toate semnifica- 
"Пе posibile? 

Interesant de remarcat este că, 
pentru Umberto Barbaro, tema are 
valoarea dată de Pudovkin, dar și 
ceva în plus.; 
vede în subiect „viziunea particulară” 
iar în temă „concepţia despre lume 
ре саге о sugerează“ cineastul. În 
același timp, fiind vorba tocmai de 
о „concepţie despre lume”, Barbaro 
consideră că aici trebuie căutată 


marea ocazie, în procesul creativ al + 


filmului, de а se obține о cît mai 
armonioasă convergenţă a diferiților 
colaboratori: regizor, scenarist, ope- 
rator, scenograf, muzician şi chiar 
actori etc. El demonstrează că „tema 
va constitui axul etic al colaboră- 
rii“, în jurul ei se va putea realiza„un 
climat comur, care să permită un 
limbaj comun, o comunitate de sco- 
puri, eventual chiar subintelese, 
prin care personalitățile să se înţe- 
leagă și să se întregească între ele, 
cu diferitele şi particularele lor сарг- 
cități și cu propriile lor contribuții 
inventive; orice soluţie specifică pro- 
pusă de un colaborator trebuie să-i 


apară regizorului ca aceea pe care, 


el însuși ar fi sugerat-o sau ar fi 


dat-o, dacă ar fi avut calităţile teh- ‘ 


nice ale respectivului colaborator”. 

Se face simțită și se demonstrează 
încă o dată necesitatea са la elabo- 
rarea scenariului — începînd cu 
fixarea temei — să participe neapă- 
rat regizorul, care, la rîndul său, îşi 
va forma echipa de colaboratori în 
funcție de temă, de mai intensa 
sau mai,slaba адегеп{а a celor cu саге 
colaborează la acest posibii „ax etic”. 


Florian POTRA 


Teoreticianul italian , 


s-ar organiza mult mai des Я mult 
mai bine expoziţii consacrate fil- 
mului, vieţii lui văzute şi nevăzute? 
@ A constatat cumva, cineva, marele 
succes avut de o asemenea expo- 
ziţie organizată (eheee, ce vremuri, 
domnule) la cinematograful ,,Pa- 
tria” cu prilejul premierei filmului 
„Mihai Viteazul"? 
@ Cum se explică faptul că un film 
are un mare succes într-un oraș şi 
nu are de loc în altul învecinat? 
Oare nu e vorba aici de {пе)рго- 
fesionism în organizarea reclamei 
şi a popularizării? Sînt cumva spec- 
tatorii de vină? (Mai știi!) ` 
© Si, în fine, ultima întrebare: s-o 
găsi oare cineva care să răspundă 
la întrebările de mai sus cu clasica 
şi îmbucurățoarea misivă: „La sesi- 
zările dvs. vă anunţăm că...” 

Scuzați-mă, asta a fost a paispreze- 
cea întrebare! 

Alexandru STARCK 


mărturii de platou 


Gina Patrichi: 
a convinge cu sufletul.... 


— Nu sint o teoreticiană. Deci să nu-mi 
сегей judecăţi «exhaustive» despre artă. 
Mi se întimplă, e adevărat, să observ 
ulterior că lucrurile care imi plac mie, ре 
care le-am «selectat», coincid cu cele 
apreciate de oameni socotiți ca avind o 
anumită calitate. Deci «opțiunile» mele 
nu sint întimplătoare, presupun că ele 
au o rațiune... «valorică» — vedeți că fac 
mereu eforturi ca să mă apropii de lim- 
bajul dumneavoastră critic. Dar aceste 
opțiuni au și o rațiune temperamentală 
sau strict personală. Mie îmi place, de 
pildă foarte mult pictura. Lecturii, vă 
mărturisesc, mă dedau mai puţin, iar cit 
priveşte muzica nu am probabil suficient 
timp pentru ea sau... Pictura e mai concre- 
tă. Nu sint o speculativă, vedeți? Ce-mi 
place mai mult în pictură? Degas, Matisse, 
Bosch, n-aș putea spune că-mi place 
Picasso, deși am căutat și am privit înde- 
lung pinzele lui, dar dacă nu e o impietate, 
s-ar putea ca nici un Rembrandt să nu fie 
tocmai slăbiciunea mea, la fel cum unui 
Grigorescu îl prefer pe Tonitza. Am însă 
în casă pinzele unor pictori studenți, ре 
care le-am cumpărat, preferindu-le altora, 
mult mai în vogă. Dar nu se întimplă oare, 
de atitea ori, ca opiniile noastre să nu se 
potrivească, să zicem, cu cele ale cole- 
gilor? Mi-aduc aminte cite nemulțumiri am 
stirnit cînd am exprimat, într-un interviu, 
opinia că actorul trebuie să se plece în fața 
regizorului, chiar atunci cind regizorul nu 
e un Ciulei sau un Pintilie. 

Ajunsă aici, aș vrea însă să vă spun că 
filmul oferă actorului o satisfacție pe care 
nici o altă artă nu i-o poate da. Nu știu 
dacă alți actori v-au spus acest lucru și 
nu știu dacă este valabil pentru toți: există 


lucru mai teribil decit să te vezi pe tine 
însuți pe ecran, jucind. Este o senzație 
absolut fără seamăn. № dai seama mai 
intii că пи rămii о biată ființă care azi 
eşti si miine nu mai ești. Din contra, dacă 
în această clipă dai totul din tine jucînd, 
pelicula te păstrează (să zicem) pentru 
totdeauna. Despre mine, acum şapte ani, 
cînd am venit de la Galaţi la București, 
se spunea că sint sau voi fi un fel de Annie 
Girardot a României și sigur că eu am 
sperat să joc în filme roluri în care să fiu 
așa cum sint, o femeie de vreo 30 de ani, 
cu acele probleme pe care alții nu ştiu 
cum știu să le descopere atit de bine, si 
pe care o actriță ca Julie Christie le joacă 
în așa fel, încît, văzînd-o, nu te gindești 
nici o clipă la compoziție, ci eşti convins 
că tocmai cu ea se întimplă mereu ceva 
important, că ea însăși trăiește în viața de 
fiecare zi sentimente și situații de mare 
intensitate. 

Eu am avut, în filme, trei roluri, toate 
secundare, care sint de fapt două: în 
«Pădurea зѕріпгига{ ог» şi acum în «Felix 
și Otilia», pentru că ceea ce am făcut în 
«Procesul alb», deşi filmul m-a interesat, 
nu era de fapt un rol — era doar o apariţie, 
datorată stăruinței lui lulian Mihu, саге 
este un regizor foarte talentat şi un om 
admirabil. În «Felix și Otilia» joc rolul 
Olimpiei, un rol de compoziție deci, că- 
ruia am încercat să-i găsesc o cheie, mai 
precis să înfățișez o femeie pe care n-o 
prea interesează nimic din jur, în afară 
de bărbat, de bărbatul ei, pe care, tocmai 
de aceea, îl va pierde. Dar, vă rog să mă 
credeți, tare aș vrea să nu trebuiască să 
joc mereu asemenea roluri acuzate, ase- 
menea caractere care prea nu-mi seamănă. 


primul tur de manivelă 


Francisc Munteanu: 
Sfinta Tereza și... 


— Stimate Francisc Munteanu, s-ar 
părea că după «Cintecele mării» саге 
a fost o... 

— ...0 escapadă... 

— „vă  întoarceti, prin «Sfinta 
Tereza...», la filmele așa-zise serioase. 
Ne vom întilni din пои cu Mihai și Апа, 
personajele care, cel puţin cu numele, 
au trecut prin toate filmele dumnea- 
voastră? 

— Cu Mihai da, cu Ana nu. În locul ei 
va apare lulia. 

— Dar ce s-a întîmplat cu Апа? 

=— Încă nu știu. Acesta nu va fi însă un 
film cu un bărbat şi o femeie. În cele din 
urmă, apare desigur și o femeie, dar la 
început sint doi bărbaţi: Mihai, care se 
numește Petrescu și e căpitan,și David, 
care e locotenent. 

— Ne dezvăluiți ceva din epica aces- 
tui film? 

— Deocamdată пита!  pregenericul: 
Sintem т toamna anului 1944, pe front, 
cu armatele române care luptă pentru 
eliberarea Ardealului de nord. Trebuie 
stabilit un cap de pod peste riul Arieş, 
David, conducătorul unui batalion de asalt, 
bun militar, spune că nu se poate. De la 
statul major e trimis pe linie Petrescu, 
pentru altă acțiune — de contraspionaj 


in spatele frontului inamic. Dar, dată fiind 
situația, Petrescu e pus să preia comanda 
de la David, pentru forțarea riului și reali- 
zarea capului de pod. Doi oameni sint 
trimiși să încerce șansele de traversare а 
rîului. Amiîndoi sînt împușcați, așa сит 
prevăzuse David. Ce se poate face? întrea- 
bă Petrescu. — Să încerci chiar tu să 
traversezi riul, răspunde David. Ceea ce 
Petrescu acceptă. Aici intervine genericul, 
iar în primul cadru,după generic, Petrescu 
raportează: — Să trăiţi, am făcut capul de 
pod! 

— Şi cine este sfinta Tereza? 

— E un munte, dar pină a ajunge acolo, 
cei doi eroi mai au de traversat... tot filmul. 

— Reluaţi formula din «Soldaţi fără 
uniformă»? 

— Nu, acesta va fi un film eroic, un poem 
despre eroism. Nu prin modalitatea de 
filmare, care va Я foarte simplă, nu prin 
efecte de imagine, ci prin natura senti- 
mentului, care se va degaja în final. Deşi 
e vorba de un film de război, în imagini nu 
va apare nici un tanc, nici un tun, nu vom 
asista la asalturi și nici la salve de focuri. 

— Totuşi, întorcîndu-vă la o epocă 
și la o temă pe care le-aţi mai frecven- 
tat, ce veți aduce nou în acest film? 

— Noutatea va fi în primul rind acest 


Si a fost, trebuie să vă spun, o adevărată 
performanță din partea mea să joc pe 
această Olimpie placidă și dezinteresată 
de tot ce se întimplă, eu care sint o agitată. 
Sint o agitată, într-un anumit fel, pentru că 
eu cred că arma noastră este sufletul agitat 
— desigur, în ordine, frumos, și după 
tehnica pe care fiecare și-o cunoaște. 
Astfel cucerim inimile și minţile celor- 
lalți. Fiindcă eu cred în ceilalți, cred în 


marele public. Cred în capacitatea mare- 
lui public — deci nu mă refer la cutare sau 
cutare — de a înțelege arta cea mai înaltă, 
formulele cele mai dificile. Chiar dacă nu 
imediat și integral, chiar dacă nu în mod 
rațional și analitic, marele public poate 
înțelege totul și aprecia sensul dorit si 
frumosul, atunci cind joci la o maximă 
tensiune si precizie, cînd știi să convingi 
cu sufletul. 


Un nou rol de compoziție: 
Olimpia 


cuplu masculin, pentru саге am găsit 
deocamdată doar unul din interpreți: lon 
Dichiseanu, în rolul căpitanului Petrescu. 
Nouă va fi apoi renunţarea la orice altă 
ramificaţie a acţiunii care n-ar intra în 


traiectoria celor două personaje princi- 
pale. Sper, deci, că va fi un film epic şi 
patetic în același timp, bine articulat, 
cu suspensuri și surprize, alert și cursiv 
şi, dacă se poate, uneori, cu umor, 


а 


lon Dichiseanu, 
in preajma unul rol eroic 


panoramic 


atenție se filmează! 
Vlad Tepes: 
martorul legendei 


Am scris acest scenariu în urma soli- 
citării redacţiei de a face o ecranizare 
după romanul meu cu același titlu. 
Cartea tocmai obținuse premiul Uniu- 
nii Scriitorilor și, concomitent, fusese 
înscrisă pe «lista de onoare» a celor 
mai bune cărți pentru tineret, în cadrul 
premiului literar european, «Carole». 
Propunerea „venită pe neașteptate, m-a 
cucerit. Îmi suridea mai ales gîndul de a 
crea premizele unui poem cinematogra- 
fic—așa cum și-l visa regizorul Aurel 
Miheles—un poem care să constituie 
şi o dezbatere sinceră, etică, asupra 
tinereții, drepturilor $1 îndatoririlor ei. 
asupra dragoste! $1 fericirii. 

M-am așternut pe lucru si, în scurtă 
vreme, scenariul a fost gata. Și, cu 
toate că a mai suferit de-atunci unele 
mici modificări, în esență s-a păstrat 
același. 

Ce are caracteristic? Datele scenariu- 
lui sînt, la bază, istorice (învăluite în 
aura legendei—o legendă autentică, 
foarte veche, de largă circulație). Co- 
pleşitoarea dragoste dintre căpitanul 
lon, oștean al lui Vlad Țepeș, și Ilina, 
fiica vistiernicului Flor, capul complotu- 
lui boieresc, foarte tinerii mei eroi 
(vîrsta lor este cam aceeași ca a lui 


animaţie 


Sabin 


Romeo șia |ulietei), se consumă în condi- 
Пе invaziei lui Mahomed al Il-lea, 
cuceritorul Constantinopolului, care 
proclamase războiul «sfint» împotriva 
țărişoarei valahe, cu scopul de а о 
preface în pașalic (şi, numai în ultimă 
instanță, în caz de nereușită, de a-l 
instaura са domn pe favoritul său, 
Radu cel Frumos, fratele lui Țepeș). 
Filmul însă nu își propune să reconsti- 
tuie cu precizie faptele istorice și nici 
revărsări masive de trupe. Dimpotrivă, 
tot ceea ce este istorie, propriu-zis, 
а fost conceput doar pe fundal. Țepeș 
însuși va fi numai o apariţie fugară, 
pregnantă $1 plină de semnificaţii. Con- 
flictul se va desfășura, în primul rînd, 
în conștiința căpitanului lon, între do- 
rinta lui aprigă, firească, la un tînăr 
abia ieșit din adolescenţă, de a fi fericit 
Я imperativul implinirii cu orice preţ 
a datoriei. Ideea pe care încercăm s-o 
afirmăm, susținuți de legendă și de 
toată tradiția noastră populară, este 
aceea că sint anumite momente ale 
istoriei cînd nici un sacrificiu nu poate 
fi prea mare pentru păstrarea libertății 
şi demnității ţării. | 
Nădăjduiesc ca filmul acesta tineresc, 
de dragoste si aventură—în înțelesul 


Bălașa: 


„A fi pesimist e o ilegalitate“ 


Pictorul Sabin Bălașa a terminat de 
curînd cel de-al 6-lea film al său, <In- 
toarcere în viitor». Posesor a două 
premii la Festivalul de la Mamaia, cis- 
tigate cu primele sale două filme, el 
rămîne $ de data aceasta credincios 
atit de personalei sale metode — pic- 
tura direct sub aparat. «intoarcere în 
viitor» este unul din cele două filme 
selecționate pentru a ne reprezenta 
tara la festivalul de anul acesta de la 
Oberhausen. 

— Acest ultim film eu îl consider 
de fapt a fi primul — ne spune pictorul. 
Această «Întoarcere în viitor» confirmă 
cred, în sfirşit, că pictura sub aparat 
deschide un nou drum în animaţie. 
Totodată, acest film este, cred, o idee 
împlinită şi, anume, izbutește să fie un 
protest împotriva tiraniei. Filmul este 
alcătuit din trei părți. Prima parte 
este aspirația umanității spre lumină; 
cea de-a doua este concentrată asupra 
unui cap simbolic — tiranul — ce răs- 
pindește întunericul și asupra tragediei 
umanității cuprinsă de întuneric, iar 
cea de a treia urmărește victoria prin 
luptă a umanității și stabilizarea luminii. 
Este cam vast, ce e drept, pentru că 
eu cred că numai ce e vast e adevărat 
Luate fragmentat, adevărurile se de- 
formează. Eu sînt de felul meu foarte 


optimist. Şi cred că singura stare de 
spirit care corespunde realităților mari 
ale vieții este optimismul. A fi pesimist 
este, după mine, o ilegalitate. Pentru că 
efortul e totdeauna de partea optimiş- 
tilor. Ei creează, iar pesimiştii profită 
negiînd. 

— Cum ай ajuns să optaţi pentru a- 
ceastă metodă: pictura direct sub aparat? 

— M-am gindit că aceasta ar fi o 
nouă și unică ocazie în care s-ar putea 
întîlni pictura, mişcarea, muzica. În- 
tr-un fel, n-am făcut decit să înlocuiesc 
caricatura cu pictura, zgomotul cu mu- 
zica și mișcarea mimetică, tipică ani- 
mației, cu o mișcare mulată pe idee, 
eliberată de naturalism. În filmele mele 
nu există niciodată două sau mai multe 
mișcări, ci una singură, cea a ideii, a 
picturii ce se metamorfozează sub a- 
parat. Filmele sint, fiecare în parte, o 
metamorfoză. 

— Pe parcursul lucrului la cele şase 
filme ale dumneavoastră, nu v-aţi simţit 
niciodată intr-un impas? Pentru că, sin- 
cer vorbind, eu am avut această senzație 
vizionind «Fascinaţie». 

— Într-adevăr, «Fascinaţie» putea să 
dea această senzaţie. Motivul însă nu 
era un impas de creaţie ci, oricît ar 
părea de ciudat, o servitute adminis- 
trativă. Am fost nevoit să închei acest 


cel mai bun al cuvintului—pe care 
regizorul Aurel Miheles, cu care am 
colaborat ideal, a şi început să-l lucreze 
cu o pasiune și-o dăruire ce mă ето{іо- 


nează-—să poată vorbi cît mai convingă- 
tor spectatorilor despre unele adevă- 
ruri supreme și eterne. 

Alexandru MITRU 


Un Vlad Ţepeş: 
Virgil Ogăşanu 


film înainte de vreme, în faza în care 
era doar o schiță ce trebuia încă mult 
lucrată. Nu vă puteți închipui ce muncă 
imensă pretinde un astfel de film. Dacă 
vă amintiţi, în «Pictura» era la un mo- 
ment dat o mină ce se deschidea. Ei 
bine, în acel unic gest sînt 1200 de 
imagini pictate. Dar mie îmi place gro- 
zav să muncesc. Visul viselor mele este 


să muncesc. 

Cred că trăsătura artei moderne nu 
e nicidecum economia în sensul sim- 
plificării muncii artistului. Mi se pare 
firesc să lucrez mai mult acum decit în 
comuna primitivă. Intotdeauna caut căi- 
le cele mai grele. Si, nu ştiu сит, dar 
întotdeauna acestea s-au dovedit a fi 
cele care duc la rezultate. ЕН. 


«Nu m-ar mira dacă ar vorbi», 
spunea cineva despre personajele lui Sabin Bălașa 


romanes 


autointerviu 


Gheorghe Vitanidis 
despre Ciprian Porumbescu 


— Се ne puteți spune despre Ciprian 
Porumbescu ? 


— Treptat, treptat, începe să se re- 
incarneze pe platourile de la Buftea. 


— $i s-a decis cum va apare? 


— lsi caută întruchiparea printre con 
temporani. Se decide însă greu asupra 
interpretului său. Caută unul pe mă- 
sura lui, cu flacăra lui mistuitoare, cu 
geniul și puterea lui de dăruire. Şi sînt, 
printre contemporani, mai mulți саге 
ard la aceeași temperatură cu el. Să 
vedem care va fi cel ales. Sigur că la 
data cînd aceste rînduri vor араге, т- 
terpretul va fi desemnat $1 poate chiar 
va fi început filmările. 


— Poate ne puteți spune ceva despre 
locurile prin care va evolua? 


— Prin aceleași meleaguri în care a 
trăit compozitorul: în nordul Moldo- 
vei, la Viena, la Brașov, la Nervi... In- 
cercăm să recompunem atmosfera și 
spiritualitatea epocii cu sprijinul sub- 


jurnalul unui cascador 


stanţial al entuziaștilor din Suceava si 
Brașov şi al Conservatorului din Bucu- 
reşti, care îi poartă numele. 


— Şi, bineînțeles, cu participarea unor 
cineaști, la fel de entuziaști. 


— E greu de presupus că filmul s-ar 
putea face altfel. Este o partitură grea, 
complexă, pentru fiecare compartiment 
în parte, care reclamă virtuozitatea 
soliștilor, deși în dreptul fiecărui plan 
s-ar putea scrie «tutti quanti». Nu vă 
ascund propriile mele emoții și uneori 
mă cutremur la gindul că aș putea 
greşi în redarea, pentru prima oară pe 
ecran, a lui Eminescu sau a lui Ciprian, 
pe саге Fănuş Neagu, realizatorul dia- 
logurilor, îi numește într-o replică 
destinată personajului Kogălniceanu: 
«Voievozi de drept în scaunul gîndirii 
omeneşti». Sigur că emoțiile și poate 
bucuriile le împart cu un mănunchi de 
cineaşti de valoare ca Ovidiu Gologan 
la imagine, Dan lonescu la coloana so- 
noră, prestigioasa noastră creatoare 


cu 


responsabilitate 


De cite ori un cascador face cunoș- 
ип а cu cineva, se așteaptă la între- 
barea stas: 

— Ti-e frică? 

Şi, de fapt, sentimentul permanent 
e de dor. Ti-e dor de filmările de la «Bă- 
tălia pentru Roma», {1-е dor de iarna 
petrecută la Horezu, ţi-e дог de... Ті-е 
dor de filmele la care ai lucrat ca de 
niște oameni pe care n-o să-i mai vezi 
niciodată, pentru că fiecare filmare are 
aerul ei, inima ei, sufletul ei. 

Filmam la Brăila și m-am dus în port 
să văd corabia pe care lucrasem o vară 
la «Lup Larsen». Parcă mi-aș fi regăsit 
un prieten pe care-l ştiam din munți, 
cu carabina în mînă, cu ranita în spate 
Я ziua de mîine în față, iar acum îl văd 
bătrîn, bolnav, zăcînd pe un pat mizer. 
Frumosul «Gost», cu linia lui sveltă, 
cu pinze albe, puternice, de care tre- 
buia să tragem șase oameni ca să le 
ridicăm, era la ancoră, în ара miloasă 
Я murdară, cu un bord spart, intrase 
un remorcher în el, cu baloturi de 
paie pe punte și cu marinari cam poso- 
morii. 

M-am așezat pe piciorul bompresului 
şi am închis ochii, cu gindul la vintul as- 
pru și sărat al mării, cu gîndul la o plajă 
cenușie de noiembrie si «Gostul» an- 


corat la o sută de metri, în apa mică şi 
limpede ca un cristai moale. Eram pe 


mal lîngă o casă cu etaj. Regizor la ul- 
tima serie era Sergiu Nicolaescu si m-a 
chemat lîngă aparat. 

— Рой să ieși în fugă din casă și să 


sari peste balustrada balconului? 

Erau cinci metri $ jos bolovani. 

— Fără saltele? 

— Fără. 

Se putea. Nu era o treabă prea grea. 
De fapt, orice treabă e grea pentru că 
nu o faci doar o dată. Sînt mulți oameni 
curajoși — sar o dată de la zece metri; 
își rup un picior și gata — încurcă o zi 
de filmare. 

Am urcat sus și cu mîinile proptite de 
balustradă, am început să sar ușurel, 
să-mi încălzesc gleznele. De două, de 
trei ori, și am sărit prea sus, proptit 
în mîini ca în două pirghii, trebuia doar 
să mă aplec și eram în afara balconului. 
Si m-am aplecat. Mișcarea a fost spon- 
сапа, nu mă gîndisem пісі o clipă înainte 
de a sări și producătorul-delegat a 
explodat. 

— || est formidable, ce Gruşevski! 
Hop, hop... lă. 

«Га» însemna că am sărit. Formidabil 
nu era decit că sărisem fără să mă gin- 
desc. M-a amuzat și pe mine. 

Apoi s-a pus aparatul, s-au aprins 
reflectoarele, liniște, citeva zeci de 
ochi care mă urmăreau și nu mă de- 
ranjau. S-a pus pelicula și și-a ridicat 
spre mine ochiul fără viață aparatul 
de filmat. De aici începe frica. Frica 
de care nu știi ce să răspunzi oamenilor 
«Ţi-a fost frică? Nu ţi-a fost frică?» 

Cînd nu era aparatul, am sărit cinci 
metri și m-am amuzat, apoi la filmare 
am mai sărit de trei ori, însă cu inima 
explodindu-mi са un motor supraturat, 


de costume, Hortensia Georgescu, arh. 
Radu Călinescu la decoruri, Vodă Mir- 
cea la machiaj, Magda Chișe la montaj, 
precum $ experimentatul director de 
film, Gheorghe Teban. În aceste zile, 
colectivul de regie din care fac parte 
Doru Năstase, Nicolae Corjos, Alexan- 
dru Maldea, definitivăm distribuţia, an- 
samblurile corale și de balet care vor 
participa la realizarea filmului, pregă- 
tim înregistrarea pieselor muzicale care 
au funcţionalitate directă în drama- 
turgie, definitivăm locurile acțiunii și 
ordinea filmărilor... Aparent — detalii 
organizatorice — dar ele au un rol 
hotărîtor în valoarea artistică a filmu- 
lui. 

— Aşadar, după «Darclee», în sfirșit, 
un nou film muzical. 


— Nu muzical cu tot dinadinsul, 
Muzica va fi prezentă numai acolo unde 
are o justificare dramaturgică, însoțind 
eroul și destinul lui. Їп nici un caz nu 
va fi operetă sau film cîntat. Tragica și 
tumultuoasa existență a eroului conține 
atita dramatism $1 sensuri profund соп- 
temporane, încît nu vom face concesii 
tentațiilor facile sau șabloanelor genu- 
lui. Va fi, mai presus de toate, un film 
adevărat, despre un compozitor a cărui 
creație s-a contopit cu ființa noastră 
națională, cu tot ce avem noi mai drag. 


— Desigur, un film color. 


Sună fals, ca la o gazetă de prete — 
«Responsabilitate», si totuși e adevă- 
rat. Nu ţi-e frică pentru oasele tale, 
pentru un picior, eventual, rupt. Ті-е 
frică de ce-o să—ţi arate mai tirziu 
aparatul. Ті-е frică pentru oamenii ăia 
mulți, electricieni, regizori, machiori, 
costumieri, care au muncit o zi, care 
te-au înconjurat cu dragostea lor sau cu 
nervii lor după o zi grea de frig, de bur- 
niță. Prea mulți oameni muncesc ca să 


— Un film color, cu sunet stereofo- 
nic, transpus pe ecran panoramic și 
peliculă de 70 mm. 


— Pe cind premiera? 


— Oricind, începînd си data de 1 
decembrie a.c. Sper, în vacanța de iarnă 
a elevilor. 


Nu muzical 
cu tot dinadinsul 


iasă o săritură de la cinci metri şi ţi-e 
groaznic de frică pentru ce-o să iasă. 
Cascadoria nu e o meserie de despe- 
rados, сит se mai întîmplă din cauza 
neînțelegerilor din studio, cind regi- 
zorii angajează în loc de cascadori, oa- 
meni curajoși. «Las” că e curajos băiatul. 
Face ce fac și cascadorii!» Face, dar și 
mașinile fac naveta între platoul de 
filmare și spitale. 

Aurel GRUȘEVSKI 


Cu gindul 
la vintul aspru al mării 


спегагла 


Filmul e o lume, 


iar lumea 


e un film 


Roata din față sau сеа din spate? 


Nikolai Simonov (neuitatul Petru |, 
cardinalul Montanelli din «Tăunul», 
Bismark din «Eroii de la Șipka») este 
singurul actor sovietic, alături de fostul 
său coleg de teatru, Nikolai Cerkasov, 
căruia să i se fi spus din timpul vieții 
«marele Simonov». La dubla sa ani- 
versare (70 de ani de viață, 50 de teatru 
şi film), fiind întrebat ce consideră el 
mai important pentru  dobindirea 
succesului, talentul sau puterea sa de 
muncă, Simonov a răspuns printr-o 
glumă a lui Bernard Shaw, care la 
aceeași întrebare răspunsese: «Vă т- 
treb si eu, la o bicicletă care roată e 
mai importantă, cea din față sau cea din 
spate?» 


Teatru cinematografic 


Robert Hossein care, după cum am 
mai scris, a abandonat platourile de 
filmare spre a-și realiza visul (o sală 
de teatru) continuă să joace, fără plată, 
şi să anime activitatea casei de cultură 
din Reims. Previziunile pesimiste 
(«Reims-ul e prea aproape de Paris», 
«în Champagne publicul e foarte rece») 
s-au dovedit eronate. 13 000 de locuri 
sint vindute dinainte și există 7000 de 
abonamente. Mai mult: întrebarea «Ati 
văzut «Crimă si pedeapsă» la Reims? > 
se aude frecvent la Paris. lar producă- 
torii vor să cumpere drepturile şi să 
filmeze spectacolele teatrului popular 
din Reims. Hossein, care și-a părăsit 
domiciliul parizian, nu este însă de 
acord cu propunerea producătorilor. 
Crezul lui este: «Nu vreau ciştiguri. 
Răspund personal pentru deficit, dar 
sint liber să creez o școală de teatru, 
asa сит o concep eu. Vreau să fac 
teatru cinematografic!» 


S.O.S. pentru Hollywood 


Ronald Reagan, fost actor, actual- 
mente: guvernator al statului Califor- 
nia, a adresat un apel preşedintelui 
Nixon pentru ajutorarea cinematogra- 
fiei americane. El a cerut un statut 
fiscal preferențial pentru filmele pro- 
duse în Statele Unite, avindu-se în 
vedere că şomajul în industria cinema- 
tografică a crescut în 1971 cu 20% față 
de 1969. O primă măsură este în curs 
de aplicare, sub denumirea de «planul 
Schreiber». 


Cum se ucide un regizor 


Arne Mattsson, regizorul suedez 
care în 1951 realiza filmul de succes 
«N-a dansat decit o vară», se află 
într-un conflict acerb cu critica din țara 
sa. In chip de răspuns, Mattsson а 
realizat recent filmul «Ann și Eve» — 
o povestire despre o femeie, critic 
cinematografic, care, din motive per- 
sonale, jură să distrugă un regizor. 
Şi izbutește. Intr-un chip rafinat, îm- 
pingindu-l la sinucidere. In aşa fel 
încît isi păstrează «conştiinţa curată». 
Ultima replică a filmului este: «Să 
înjghebăm o mică clică, o clică care 
să-l ucidă. Şi nimeni пи ne va condam- ` 
па...» 


52 


Cultură vizuală pentru Africa 

Kingsley Sosah, regizor, producător, 
operator și redactor din Ghana a 
declarat la o întrunire de lucru cu 
tema «Film, televiziune și societate» 
care a avut loc în Berlinul de Vest: 
«Cultura Africii este o cultură a cuvin- 
tului vorbit. Africanul se află încă sub 
dominația cuvîntului, în așa fel încit 
imaginea poate doar să ilustreze cu- 
vintul. Trebuie să încercăm să-l atra- 
gem spre o cultură vizuală, care să 
armonizeze cuvintul cu imaginea». De 
aceea, Sosah, -ca și alți experți afri- 
cani, consideră necesare înființarea 
în Africa a unor centre naționale de 
film şi televiziune. Mai ales că, după 
părerea lui Sosah, «dacă africanii ar 
recurge la un limbaj vizual străin, efectul 
cultural ar fi mai dăunător decit colo- 
nialismul...» 


Succesul incomunicabilității? 


Chiar și Eugen lonescu s-a lăsat 
sedus de film. Autorul și animatorul 
teatrului numit al incomunicabilității, 
rămâne si în filmul ре care l-a scris şi 
interpretat — și care se numește «La 
vase» («Mocirla») — tot pe tărimul 
obsedantului său leit-motiv. El a de- 
clarat presei că intenția sa a fost са 
acest film, realizat la comanda tele- 
viziunii franceze, să fie foarte vesel $1 
alert, dar i-a ieșit invers. Este vorba, 
în realitate, de povestea descompunerii 
spirituale a unei singurătăți — un om 
răminind închis mai multă vreme în 
camera sa de hotel și neavînd curajul 
să se dea jos din pat ca să înceapă o 
zi nouă... 


Remake după remake 


Marilyn Monroe continuă să-i obse- 
deze pe americani şi mai ales pe 
oamenii de spectacol de peste ocean 
саге sint de părere că de la moartea 
actriței şi pînă astăzi nu i s-a găsit 
înlocuitoare. 

«Unora le place jazz-ul» — filmul care 
se înscrie printre realizările cu cea mai 
mare longevitate, a inspirat unui teatru 
de pe Broadway un musical: «Sugar» 
(adică «Zahăr»). În interpretarea argo- 
tică acest nume s-ar echivala cu ape- 
lația «Dulceața mea». Pentru cine 
nu-şi mai aminteşte, vom spune că 
Sugar este numele personajului inter- 
pretat în film de Marilyn Monroe. 

Musicalul de pe Broadway, abia lan- 
sat pe scenă, a şi inspirat un film, care 
desigur va fi un musical și în care 
rolul Marilyn-ei (Sugar) va fi interpretat 
de о mare speranță a ecranului ame- 
rican: Eileen Joyce. 


Strindberg și ecranizările 


August Strindberg (1849—1912) — 
după mărturisirile lui — se simțea foar- 
te atras de film. Era «nemaipomenit de 
fericit» cînd, în ultimii апі ai vieții, i 
s-a cerut acordul pentru ecranizarea 
a două din piesele sale: «Domnișoara 
lulia» si «Tatăl». Mulţi ani după aceea, 

au realizat remake-uri după aceste 

hi filme. Primul în 1951, al doilea 
în 1969. 


„Să dăm păcii 
O şansă“... 


John Lennon şi Yoko Ono 
într-un fel de uniformă 
a ahti-militariştilor 


„„Una din cele mai răspindite compoziții 
ale fostului beatle — John Lennon — a 
devenit fundalul muzical emoționant al 
dramaticului final al filmului american 
«Declaraţia fragilor» (film care se ocupa 
de nemulțumirea și iritarea din rîndurile 
tineretului de peste ocean, provocată de 
represiunea polițienească precum si de 
politica dusă de guvern în Vietnam). 

Lennon mărturisea că de multă vreme 
era obsedat de film, nu atit ca să joace, 
cit mai ales să facă film şi nu orice fel de 
film: doar filme care să traducă în limbaj 
cinematografic ideile, concepția despre 
lume $ artă, lupta sa şi a. soției sale 
(pictorița japoneză Yoko Ono) împotriva 
războiului. Împreună cu Jonas Mekas, 
renumit animator al underground-ului din 
SUA, el a realizat recent «citeva filme întru 
totul neconvenționale» (după cum afirma 
ei însuși în coloanele presei). 

«Fly», adică «Zborul», film de 20 de 


minute, urmărește evoluțiile aeriene ale; 


unor fluturi, poezia efemerei lor existente. 
Şi în vreme ce fluturii descriu arabescu- 
ri grațioase pe ecran, zborul lor este in- 
зо de muzica scrisă $ executată de 
John Lennon și Yoko Ono, astfel încit 
filmul devine un fel de film-operă, cu un 
zbor de fluturi ca subiect. «Apoteoza» — 
un alt fiim — vrea să traducă în realizare 
cinematografică o anume concepție pe 
care Yoko Ono o are despre artă. Filmul 
începe cu un cadru în care cei doi — John 
şi Yoko — apar ca la fotograf, pentru o 
poză-suvenir, dar imaginea imediat urmă- 
toare ne înfăţişează un sat medieval înză- 
pezit. Camera de luat vederi instalată în 
nacela unui balon plutește agale deasupra 
satului, înregistrind de la înălțime ecoul 
glasurilor, zgomotele satului, lătratul cii- 
nilor, dar toate se șterg încet-incet, pe 
măsură ce balonul ia înălțime, plutește lin 
printre nori, navigind spre infinit. «Filmul 
rămîne o imagine încremenită și de о 
frumusețe desăvirșită» — spun autorii, 
traducind pare-se astfel idealul estetic 
apoteotic al pictoriţei. «Construcţia», încă 
un film de 20 de minute, conceput de 
John Lennon, urmărește procesul muncii 
de ridicare a unei clădiri, a unui hotel de 
fapt, iar principala preocupare este, după 
cum mărturiseşte autorul, de a crea cadre 
fotografice de mare transparenţă. 

Să dăm nu numai păcii ci și amatoris- 
mului o șansă! 


Poitier 
regizor 


Sidney Poitier a intrat din nou in pielea 
unui inspector de poliție (așa cum l-am 
mai văzut în filmul «În arşița nopții»). De 
astă dată, filmul se numeşte «Organizaţia» 
și e semnat de Don Meford. Popularul 
actor — pe care, datorită micului ecran, 
l-am revăzut în două creații antologice anul 
trecut, în «Lanţul» și în «Ghici cine vine la. 
cină?» — poartă pentru a treia oară pe 
ecrane numele de Virgil Tibbs, inspector 
de poliție și, т această calitate,va reuși să 
anihileze parțial activitatea unei organizații 
cu vaste ramificații care se ocupă cu trafi- 
cul de droguri. O temă care — după cit se 
observă — i obsedează pe americani. 
Sidney Poitier — și aceasta este marea 
noutate — а și regizat de curind, la 
Hollywood, primul său film, un western 
în care se abordează problema rolului 
jucat de negri în cucerirea Vestului. 


Pentru a treia oară 
Virgil Tibbs 


Un american 
п Europa 


Autor de filme şi spectacole, actor de- 
săvirşit (comic savuros, cîntăreț, dansa- 
tor și mim totodată) polemist curajos 
(și-a manifestat cu consecvență tendinţele 
sale democrate și liberale), Jerry Lewis 
este recunoscut, arhirecunoscut și apre- 
ciat de critica europeană (cea americană, 
dacă față de Chaplin, ca actor, n-a avut 
rezerve, i-a calificat în schimb pe toți 
ceilalți comici, începind cu Langdon şi 
terminînd cu Lewis, cu epitete destul de 
puțin generoase). Așa că Lewis se vede 
apreciat de critică doar în Europa. Și 
nu numai după show-ul de anul trecut, 
dat la Olympia, cu care a entuziasmat sala 
şi... pe specialiștii francezi (Etaix dorește 
să colaboreze cu el; Chabrol, Astruc, 
Benayoun, Langlois, Cournot şi-au expri- 
mat profunda admirație în scris; Resnais, 
Godard, Malle, de Funès şi mulți -altii 
şi-au manifestat entuziasmul). Ci mai ales 


cine! arma 


datorită filmelor sale, gustate pe toate 
meridianele europene și a căror distribuire 
— în pofida rezervelor criticii — și-o dis- 
pută totuși și marile companii americane. 


Jerry Lewis 
personalitate polivalentă 


Balet 
sau film? 


Liudmila Savelieva se pregătea să fie 
balerină. Dar, la 19 ani, a debutat nu pe 
scenă, ci pe pinză. Într-un rol pe care și 
l-ar fi dorit orice vedetă consacrată a 
ecranului. Într-un го! pe care-l mai con- 
turase — cu deosebit farmec — o actriță 
americană celebră: Audrey Hepburn. 
Regizorul Bondarciuk a intuit în Savelieva 


interpreta ideală pentru rolul Natașei. 


Rostova. Realitatea 1-а confirmat. Save- 
lieva a primit statueta Oscar, atribuită de 
americani filmului sovietic «Război și 
pace», din miinile regizorului King Vidor 


ciné-vérité 


Nimic nou sub soare. În ultimele 
30 de zile cinematografice nu a apărut 
nici o «Одіѕее» și nici măcar un 
«Hamlet». Nimic nou. Katharine Hep- 
burn continuă să dea interviuri stînd 
în cap. Nimic nou sub soare. Ecranul 
continuă să fie obsedat de filme de 
problemă, despre «Problemă» (drogul): 
George Segal s-a înrolat și el cruciat 
antidrog în filmul «Născut să învingi» 
de cehul Ivan Passer («Lumină intimă»). 

Răsucești globul pămintesc încet- 
încet între degete așa cum filezi cărțile 
lă bridge, doar-doar o apare știrea cea 
mare. Degeaba. În ... Pacific, călugării 
budiști redescoperă adevăruri vechi са 
pămîntul: pentru ca filmele de propagan- 
dă budistă pe care le finanţează să fie 
cît mai convingătoare, ei folosesc ca 
argumente supreme gamba cambrată 
și ochii catifelați ai unei... «Miss» — 
pe care au contractat-o ca interpretă a 


(realizatorul versiunii americane). «După 
terminarea turnărilor cu Bondarciuk nu 
m-am mai putut hotări să întreprind nimic 
vreme de trei апі incheiaţi, deși ofertele 
curgeau... Mi se părea că nu mai pot să 
intru în pielea unui alt personaj... Şi nici: 
nu Ştiam exact dacă vreau să mă întorc 
sau nu la dans...» А 

Dar a rămas în cinematografie... Аза că 
au urmat rolurile din «Fuga» (fotografia 
din pag. 28) și «Floarea soarelui», ca și 
cel din «Pescărușul» după Cehov. Astăzi, 
Savelieva, după ce s-a decis pentru film, 
este una dintre cele mai solicitate actrițe 
sovietice. 


A treia 
- „pălărie de pai“ 


Cei mai buni comici 
îl reeditează pe Labiche 


Farsa lui Labiche, scrisă acum o sută 
de ani, devenită celebră prin cele două 
ecranizări (cea franceză a lui René Clair 
și cea germană cu Heinz Rühmann) a re- 
născut pentru a treia oară in Cehoslovacia. 
Autorul parodiei de succes «Joe Limo- 
nadă», regizorul Oldrich Lipski, a prezen- 
tat de curind în premieră noua sa versiune 
a «Pălăriei de pai italiene». «O versiune 
completată, actualizată— după cum afirmă 
Lipski— cu figuri și situații comice inedite, 
în care vor apărea cei mai buni actori de 
comedie din Cehoslovacia». 


filmelor-misionare. Nimic nou sub... 
Parcă, totuși, sub soarele Indiei se 
petrece ceva mai deosebit: Avaramu — 

Raj Kapoor—a devenit directorul nou- 
lui centru de studiouri cinematografice 
din Bombay. Dar, de fapt, dacă te 
gindesti oleacă, ce e nou în asta? Ми е 
încă un exemplu al ofensivei generale 
a actorilor pentru cucerirea puterii 
totale în cinematografie? Vezi nume 
de actori invadînd (ce cuvint nenorocit!) 
pozițiile regizorilor. Pînă și Clint East- 
wood — actorul nr. 2 pe lista box-office- 
ului (după Paul Newman) vrea să de- 
monstreze că actorul-poate-toate; el a 
regizat filmul «Un joc prea murdar 
pentru mine»: «Cind ai lucrat 250 de 
ore în filme, ai avut timp să înveți 
destule trucuri și stiluri regizorale pe 
care să le рой înnoda cap la cap». 

` La antipod de Clint Eastwood, Bata- 
lov e absorbit și el de regia filmului 


Cînd succesul 
descrește 


Michele Mercier a fost văduva de aur 
din filmul dialoghistului francez Michel 
Audiard, transformat în regizor. Metamor- 
tozind-o și pe marchiza îngerilor în văduvă 
de aur, Audiard nu a demonstrat la rindul 
său calități cameleonice — adică nu s-a 
ridicat ca regizor la nivelul dialoghistului 
excepțional pe care-l știm că este. lar 
Michele Mercier nu a înregistrat succesul 
de public scontat. Așa că a continuat să 
rămină, în memoria a mii de spectatori, 
doar... «Angelica, marchiza îngerilor». In 
virtutea acestui mit, Michele Mercier, de- 
venită vedetă, continuă să primească și a- 
cum sute de scrisori din întreaga Franţă. 
$1 cu toate acestea, actrița se plinge că 
«nu mai e la modă». Să te adaptezi condiții- 
lor succesului în descreștere e într-adevăr 
o dramă. Аза că Michèle Mercier l-a con- 
vins pe soțul ei, farmacist de profesie, să 
devină producător. Dar primul film realizat 
de ei, «Operația Macedonia», n-a fost un 
succes, ci un fiasco. «Angelica noastră 
națională», cum îi spun mulți francezi, 
nu vrea totuși să se resemneze. Așa că 
s-a hotărit recent să pregătească un nou 
film, о ecranizare după romanul № 
Charles Williams, «Aripa morţii». 


uT 


Michèle Mercier: 
«incerc să redobindesc succesul»... 


Nimic nou sub soare 


«Jucătorul» după Dostoievski. Dar cine 
poate lega de Batalov noțiunile de 
«truc» sau «însăilare de stiluri»? La 
el e vorba de altceva—de vocatie 
multilaterală— ca la Leonard Bernstein. 
A propos de Bernstein, nici la noi nu e 
nimic nou în legătură cu achiziţia lui 
«West Side Story»: si filmul a împlinit 
de-acum, să nu-i fie de deochi, venera- 
bila vîrstă cinematografică de un de- 
ceniu! 

În fine, printre cețurile britanice se 
deslușește silueta unui eveniment neo- 
obișnuit. Prestigiosul British Film Insti- 
tut a organizat timp de o lună un 
festival «Tribut filmelor Hammer». 
Care sint filmele—Hammer, care au 
suscitat entuziasmul flegmaticei critici 
engleze? «Contesa Dracula», «Dr. Jec- 
kill si sora Hyde», «Sînge pentru mor- 
mîntul mamei», «Cursa lui Francken- 
stein», etc., etc. Cei mai uimiti și mai 


Festival în 
cetatea filmului 


În ciuda tuturor așteptărilor, primul 
festival internaţional al filmului ținut 
la Hollywood s-a bucurat de succes. 
Şi nu numai că s-a bucurat de succes, 
dar s-a și fixat data altui festival, anul 
viitor. De altfel era de neconceput ca 
tocmai «cetatea filmului» să nu găzdu- 
iască un festival internațional cinema- 
tografic. 

O particularitate pe care trebuie s-o 
menționăm este aceea că majoritatea 
spectatorilor, care a cumpărat bilete 
si a urmărit zi de zi și seară de seară, 
în cele zece zile cit a durat festivalul, 
filmele proiectate pe ecrane, era alcă- 
tuită din tineret. 

Cu excepţia serii de gală dedicată 
filmelor de scurt-metraj (seară în care 
vedeta a fost cinematografia iugoslavă, 
mai ales prin numărul de filme pre- 
zentate) la toate celelalte proiecții s-a 
asigurat si cite un film de scurt-metraj 
din diferite țări. România a fost pre- 
zentă cu filmul lui Bălașa, «Orașul», a 
cărui copie tocmai o importasem din 
București impreună cu alte realizări ale 
autorului. Imi face o deosebită plăcere 
să anunț că filmul a fost primit cu 
aplauze și a plăcut. Spectatorii de di- 
ferite virste și nivel social pe care i-am 
abordat după proiecţie declarau că 
«astfel de filme vor fi totdeauna bine- 
venite, în special acele pelicule care 
demonstrează rolul pe care filmul 
poate să-l joace ca mijloc de comuni- 
care și educare a spectatorilor. 


Ray ARCO 


пер!сий surprinşi de această campanie 
a esteticienilor au fost înșiși proprieta- 
rii lui Hammer Productions. «Sîntem 
în business-ul groazei ca să facem bani. 
Dacă miine publicul cere valsuri de 
Strauss, vom intra în business-ul de 
valsuri. Nu vrem festivaluri, vrem spec- 
tatori»— declară ei îngrijorați foarte 
că spectatorii vor evita filmele ce 
primesc binecuvintarea criticii. 

Dar dacă te gindești oleacă, ce е 
nou în asta? Nu, hotărit nu, în ultimele 
30 de zile nu e nimic senzațional sub 
soarele cinematografic. Oh, de-ar fi 
apărut măcar un singur O.Z.N.! 

Cînd, obosit de căutări, № pleci 
urechea la pămînt, auzi, са în «Legenda 
îndrăgostiților», o bătaie vie, ritmică 
Tic-Tac— Love-Love-Love Story. 


Maria ALDEA 


53 


54 


опегагпа _ __ 


sie, 
БИ 


@ Juan Antonio BARDEM («Moartea unui ciclist») şi Henri COLPI («După 
o atit de lungă absenţă», «Steaua fără nume») — au pornit să ecranizare împreună 
un lung-metraj și un serial pentru micul ecran după «Insula misterioasă» de 
Jules Verne. Turnările au loc în insulele Canare și în Camerun. Protagonist 
Omar SHARIF. 


@ Bata CENGIC a făcut intii asistenţă de regie pe lingă unii dintre cei mai 
prestigioşi regizori britanici (Schlesinger, Reisz). Primul său lung-metraj, după 
reintoarcerea în lugoslavia, «Jocul de-a soldaţii», a fost prezentat în selecția de 
la Cannes'68. А! doilea film, «Rolul familiei mele în revoluția mondială», s-a bucu- 
rat anul trecut de mare succes la Veneţia. În prezent, Cengit lucrează la «Pulbe- 
rea tăcerii», după romanul cunoscutului scriitor iugoslav Branko Соріё. 


® Julie CHRISTIE și Warren ВЕАТТУ formează un cuplu surprinzător 
în filmul «John Mac Cabe». Regia o semnează Robert Altman («М.А.$.Н»), 
care realizează cu multă autenticitate atmosfera epocii de pionierat din Ves. 
Un western demistificator, original,ce pare filmat ca un reportaj. 


@ André DELV AUX, regizorul belgian, autorul filmului de prestigiu «Omul cu 
craniul ras», a ecranizat o nuvelă de Gracq, «Întilnire la Bray»; protagoniștii sint 
Anna KARINA și Mathieu CARRIERE. 


9 DISNEY. «Pisoii aristocrați» este ultimul film conceput de Disney înainte 
de moarte. Regretatul cineast n-a mai fi apucat să-l şi realizeze, filmul a fost 
desenat de foştii lui colaboratori. «Ѕейисііа plastică — spun comentatorii — s-a 
păstrat, dar tilmul nu mai are haz». 


Ф Louis de FUNES, intre două turnări, triumfă pe scena teatrului «Palais 
Royal» din Paris. Într-o comedie-vodevil, «Oscar», în care popularul comic se 
dezlăntuie, inventează gaguri, provoacă hohote de ris. Trei оге in şir! 


B Juraj HERZ, regizor cehoslovac,nu încetează să ne surprindă (de la muzi- 
calul grotesc «Diavolul șchiop» si tragicomedia «Incineratorul» a trecut acum la 
povestirea dramatică cu nuanțe psihologice «Lămpile de gaz»). De.curind, 
a mărturisit următorul crez: «Vreau să încerc mereu altceva — asta imi impune 
înnoirea tematicei și dinamizarea creației mele. Accept cu plăcere să joc în 
filmele colegilor mei, fiindcă si în felul ăsta obtin idei noi». 


e Karel KACHYNA («O căruță pentru Viena», «Voi sări din nou peste băl- 
toace») a început să turneze «Trenul spre cer» — un film despre trista perioadă 
de ocupație nazistă a Cehoslovaciei. 


® Mihail KALATOZOV pregăteşte, pe platourile studioului Mosfilm, lung- 
metrajul «Cafe Izotop». E o povestire despre un conducător al unei centrale 
atomice. 


са Tadeusz KONWICKI, scriitor-cineast polonez, care atunci cind se apucă 
să realizeze un film declară că «a început să scrie un film», «scrie» acum un film 
desigur cu aparatul de filmat, în care face portretul unui om, cu toate gindurile lui. 
Filmul se intitulează «Cit de departe și totuși cit de aproape». Protagonişti: 
Andrzej LAPICKI, Gustav HOLOUBEK și Maia КОМАКОМЅКА. 


$ Norman McLAREN, faimosul autor de desene animate, este eroul unui 
film intitulat «Ochiul aude, urechea vede». Mai bine zis, filmul acesta i-a fost 
dedicat lui McLaren și artei lui de către concetățeanul său, Gavin Millar. 


Ф Liza MINNELLI nu mai е recomandată ca fiica celebrilor săi părinți. «O 
bombă! Un foc de artificii! Un mare talent! Un triumf!» Aşa o caracterizează presa 
după aparițiile ei în show-ul de la Olympia, unde actrița de film cîntă, dansează 
și recită de una singură, dînd o nemaipomenită și cuceritoare reprezentație de 
nusic-hall. 


e Philippe NOIRET s-a reintors pe platourile din Franţa spre a juca în primul 
film al realizatorului Edmond Fress,«Un om pentru cinci anotimpuri». Al cincilea 
anotimp fiind cel al unei comedii lirice. Parteneră: Liselotte PULVER. 


e Diana RIGG si George C. SCOTT, doi actori care au avut tăria să renunte 
la o glorie facilă pentru artă — se știe că Diana Rigg a renunţat la serialul TV 
«Răzbunătorii» care i-a adus popularitatea, iar Scott la premiul Oscar — s-au 
intilnit ca parteneri în filmul «Spitalul», după scenariul lui Paddy Chayefski; regia: 
Hiller (autorul lui «Love Story»). 


e Viktor SADOVSKI realizează în exterioare, în munții Tatra, ultimele 
secvențe ale filmului «Regina albă». Un film pe o temă sportivă, un film din viața 
schiorilor. După ultimul scenariu scris de regretatul scriitor Lev Kassil cu care 
regizorul Sadovski a mai colaborat la un film de mare succes, tot pe o temă spor- 
tivă: «Un şut, încă un şut». 


@ Sheila WHITE este un nume ре care va trebui să-l reținem. Un fel de de 
Funès pe plan feminin, о риз4апса băiețoasă, știind să surprindă prin mimica $1 
verva ei tipuri, vicii, metehne și să-i facă pe oameni să ridă. Așa apare actrița și 
culege sufragiile spectatorilor francezi în noua comedie burlescă «Micile vapo- 
газе», semnată de regizoarea Nelly Kaplan («Logodnica piratului»). 


debutează 
Josephine Chaplin 


Rezizorul Richard Balducci, fost ziarist, 
realizează un al treilea film (de astă dată un 
film care conține date autobiografice» — 
mărturisește Balducci). Filmul, intitulat 
«Duhoarea sălbăticiunilor», este un rechi- 
zitoriu la adresa presei de scandal si 
şantaj. Personajul central e un ziarist 
veros саге se ocupă de șantaje și colabo 
rează la rubricile de scandal. În rolul 
ziaristului Marc Fontemps, actorul Mau- 
rice Ronet. Singurul prieten al ziaristului 
Fontemps — disprețuit pină și de colegii 
de breaslă — este un personaj pitoresc, un 
intelectual care a ajuns vagabond, poreclit 
Tonton Goufy. Personajul бошу e inter- 
pretat de Vittorio de Sica! lar ca parteneră 
a lui Ronet și a lui De Sica, Balducci 
a distribuit ultimul membru а! clanului 
Chaplin care nu a apărut încă pe ecrane — 
Josephine.«Nu a fost simplu să-l conving 
pe Chaplin, care vroia ca Josephine să 
debuteze într-un film al lui», a declarat 
regizorul Balducci. 


bibliorama 


Debutanta şi maestrul: 
Josephine Chaplin şi De Sica 


HUMPHREY BOGART 
de Bernard Eisenschitz 


Cine a fost Humphrey Bogart? O 
carte despre el este obligată să răspun- 
dă neapărat la această întrebare. O 
carte este obligată să adune tot adevă- 
rul dintr-o viată de om care a avut mo- 
mentele ei de virf, dar si momentele ei 
obscure. O carte despra unul din idolii 
Hollywoodului nu poate trece indife- 
rentă pe lingă omul din acest idol şi pe 
lîngă biografia acestuia. Și cartea lui 
Bernard Eisenschitz face acest lucru. 
O face sobru, realist, fără a apela la 
literatura de scandal, superficială şi 
întotdeauna dăunătoare unei vedete. 
Monografia lui Eisenschitz, sistema- 
tică, organizată, ne face să aflăm cine 
a fost Bogart, cum a trăit, cum s-a 
luptat cu viața. Monografia subliniază 
plecările și revenirile la Hollywood, 
pînă la consacrarea definitivă a acto- 
rului, cele citeva profesuni pe care le-a 
practicat Bogart, plecare şi revenire 
la teatru, plecare şi revenire la film. 

Istoria lui Humphrey Bogart este 
istoria unui dur, istoria unui personaj 
care a luptat pentru dominație în lumea 
filmului. Nu lipsesc din biografia lui 


Bogart amănunte din viata sa de 
familie, atit de furtunoasă cit a fost, și 
amănunte din viața sa socială. Cele 
patru căsătorii ale lui Bogart nu pu- 
teau să nu influențeze destinul său ar- 
tistic, aşa cum nu puteau să n-o facă 
partenerii și partenerele sale de pe 
ecran. 

Bogart cel din filmele «Periferie», 
«Şoimul maltez», «Casablanca» 
Bogart, actorul cu profil dur, ca si cu 
momente de profund umanism, s 
perfect luminat, atent dezvăluit în 
nografia de fată. 

Dar autorul cărții are meritul de a 
oferi lectorilor nu un singur punct de 
vedere asupra lui Bogart. Regizori, ac- 
tori, ziarişti, oameni din viața filmului 
care l-au cunoscut bine pe Bogart, cu 
defectele $ calitățile sale, îşi aduc 
contribuţia la îmbogățirea materialului 
documentar cuprins de această mono- 
grafie despre Bogie. «Nu era nici mai 
nefast, nici mai las, nici mai diabolic 
decit în unele roluri ale sale» — scrie 
José Giovanni. «Humphrey Bogart știa 
că oamenilor le pasă puțin de senti- 
mentele și atitudinile lui personale. 
Singurul lucru care avea împortanță 
era personajul pe care-l interpreta, 
iar acest personaj putea să fie — și era 
de obicei — un tip cu totul deosebit de 
Bogart-omul » — scrie Edward Dmy- 
tryck. 

Și iată, tot din monografia de faţă 
pe Bogart văzut de el însuși: «Sint un 
profesionist în cinema. Am reușit des- 
tul de bine si am supraviețuit într-o 
activitate care a retezat picioarele la 
destui tipi»... 

«N-am avut o altă obligație fată de 
public decit să-i dăruiesc o bună 
interpretare a rolurilor mele. Pentru 
asta plătește »... 

«Nu-i adevărat că nu-mi pasă cituși 
de puțin de ceea се se scrie despre 
mine, atita vreme cit numele meu е 
scris corect. Nu sint indiferent deloc 
la ceea ce se afirmă despre mine.» 


Al. RACOVICEANU 


Rubrica CINERAMA — redactată de Laura COSTIN 


UN FI LM 
PENTRU 
TOATE 
VÎRSTELE 


Scenariul: TITUS POPOVICI 
Regia: SERGIU NICOLAESCU 
Imaginea: Alexandru David 
Muzica: Tiberiu Olah 

Decorurile: Marcel Bogos 
Costumele: Hortensia Georgescu 
Cu: AMZA PELLEA, Cristian So- 
fron, lon Besoiu, Gheorghe Dinică, 
loana Bulcă, Octavian Cotescu, 
lurie Darie, Maria Clara Sebök, 
Ştefan Mihăilescu-Brăila, Eugenia 
Bosînceanu, Eliza Petrăchescu, Ser- 
giu Nicolaescu, Ernest Maftei, La- 
zăr Vrabie. 


invită 
să 
vizionați 


Lă rx 
# 


# 


F 


ATUNC 

CONDAMNAT 
TOTI 

LA 


MOARTE 


ROMANIA FI LM-PUBLICITATE 


FILM PROPUS PENTRU A CONCURA LA FESTIVALUL 
INTERNATIONAL AL FILMULUI DE LA CANNES - 1972 


CINEMA 
Redacţia şi- administrația: că 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI Piaţa Scinteii nr.1—Bucureşti Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la; 
š sală i PE Tiparul executat la 
Întreprinderea de comert exterior «Libri», Bucureşti—Româniă Exemplarul 5 lei 


Combinatul poligrafic 


teJex 225, Сава Victoriei 126, Сазща poştală 134—136. 41 017 «Casa Scinteii» — București 


pei ¿ FA ç , 


-я nr. 5 
Anul X ve, 


revistă luna! 


— 
` 
da cultură 


„әй У 
16216795 Ц A) 


PeT SS | 


" 


; Ж 
т A ai 


nr. 4 
Anul X (112) 
revistă lunară 


București, aprilie 1972 


In acest număr: 


Gustul пи se discută?” 


CINEMA 


Anul X, Nr. 4 (112) aprilie 1972 
Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


£ >Y 
Coperta !: Coperta ГМ: 


Ilarion CIOBANU, premiul de inter- Jean SEBERG, o mare actriță, văzută 
pretare al Asociaţiei Cineaștilor pen. la noi aproape exclusiv la televiziune, 
tru rolurile Drăgan din «Asediul» in filme nesemnificative («Bonjour 
şi Ilarion din «Fraţii». tristesse» şi «jocul de cuburi») 


foto: А. MIHAILOPOL Foto: UNIFRANCE FILM Din sumar: 


SEMICENTENARUL CREĂRII UNIUNII TINERETULUI COMUNIST 


linerețe fără bătrinețe — Călin Căliman 


PE ECRANE FILMUL ROMÂNESC Tineri 
«Felix şi Otilia» — Adina Darian bătrineţe 


SOCIOLOGIA GUSTULUI 


Dezbateri 

[mi place! Nu-mi place! Ое се? — lon Frunzetti 

Epoca noastră 

Kitsch-ul: un pericol social — Оу. $. Crohmălniceanu O ecranizare 
Kitsch-ul: un pericol estetic — Gheorghe Achiţei de 
Antologie valoare 
Virstele gustului 

Sondaj 

Gusturile nu se discută? — răspund: Mircea Albulescu, AL Andriţoiu, Aurel 

Baranga, Radu Boruzescu, Dina Cocea, Radu Gabrea, lon lanoși, lulian 

Mihu, Malvina Urșianu, Henri Wald 

Permanenţțele filmului românesc 

Bunul gust la noi acasă — Alice Mănoiu 

Accidentele filmului românesc 

Kitsch-ul la noi acasă — Magda Mihăilescu 

Sondaj în cineunivers 

A te îndepărta de autentic — H. Dona 


Un spectator temperat Kitsch-ul, 
Ba nu! Gusturile se discută! — Teodor Mazilu un pericol 

estetie 
OPINII 


Faţă în față си: 

Mihai lacob — interviu de Eva Sirbu 

Spectator incomod 

O întrebare stupidă — A/exandru Stark Gusturile 
Contracîmp se 
Constiinta teoretică — F/orian Potra discută! 
Film și literatură 

...О slăbiciune — Gelu Ionescu 


ANCHETA 


Ce idei de filme aveți? Răspund regizorii: Haralambie Boroş, Lucian Bratu, ИТ? x. 

Serban Aurel Miheles, lulian Mihu, Timotei Ursu : ` Ë z? 

Istoria Patriei si Filmul Titus Popovici, — jP 

Constantin Bràncoveanu — Virgil Cándea dramaturgul —— SS 

Pornind de la Titus Popovici... esential 2 а 

„două scenarii de succes: «Puterea» și «Adevărul» 

«Atunci i-am condamnat pe toți la moarte» — Valentin Silvestru ' 

«Puterea» si «Adevărul» — Constantin Stoiciu 

Să nu mă pun eu pe făcut filme! 

Împărații — /оп Băieșu 

În obiectiv producătorul 

Putem face 25 de filme pe ап? — Constantin Pivniceru 

Producătooor! — Mircea Mureşan o 
Sfinta loana 

— — memorabilà 

ÍN DIRECT DIN: 


Grenoble: Cit de scurt poate fi scurt-metrajul? — Mircea Alexandrescu 

Belgrad: 

Parada învingătorilor — Manuela Gheorghiu 

Roma: Hollywood pe Tibru — Lino Micciche 

Panoramic polonez 

Krzysztof Zanussi — Eva Sirbu 

Beata — Octavian Macavei O rachetă 
п 

Panoramic românesc '72, Documentarul, Ре ecrane, Televiziune, trei timpi 

Cinemateca, Curier, Cinerama, Bibliorama etc. Frații Marx 


ta 
. 


«Doresc Uniunii Tineretului Comunist, aşa cum 
se spune în poveste, o tinerețe fără bătrînețe — și 
atunci, fiți siguri că organizaţia voastră se уа 
bucura de încredere și va fi urmată întotdeauna 


de întregul tineret.» | 
NICOLAE CEAUȘESCU 


Din cuvîntarea rostită 
la sărbătorirea semicentenarului Uniunii Tineretului Comunist 


tinerete 


fàrà 


bàt(rinete 


N u numai în împrejurări festive, cum a fost de pildă semicentenarul Uniunii Tineretului Co- 
munist, ne-am obişnuit să privim retrospectiv $1, în perspectivă (mai ales în perspectivă), spre destinul 
filmelor noastre despre tineret. Tema unor asemenea investigații critice nu este deloc convenţională, 
cum le-ar putea părea unora. Pentru orice cinematografie, modul în care sint reflectate pe ecran trăsă- 
turile definitorii, problemele specifice de viaţă ale frumoasei я pasionantei virste de frontieră, poate 
constitui și constituie un adevărat indice de calitate. Ми numai pentru că tineretul (de la noi я de 
pretutindeni) reprezintă o importantă forță socială, си un cuvint greu я decisiv în evoluția societăţii ; 
nu numai pentru că marea majoritate a spectatorilor de film (de la noi şi de pretutindeni) o constituie 
tineretul, şi deci subiectele cu și despre tineri au, de la sine înţeles, o audiență coviîrșitoare ; dar prezența 
vie, adevărată, а personajului tînăr pe ecran aduce după sine atributele de gînd я de faptă ale generației 
căreia îi stă bine, са un dat caracteristic, privirea spre viitor. Care cinematografie nu їл doreşte oare 
o tinerețe spirituală fără bătrineţe? 


(continuare în pag.6) 


binecunoscut de cititori, romanul lui Căli- 
nescu a ridicat, desigur, scriitorului loan 
Grigorescu și regizorului lulian Mihu toate 
dificultățile ce decurg din ecranizarea 
unei opere literare consacrate. Pentru 
fiecare cititor-spectator, Otilia, Felix,Pas- 
calopol, Moş Costache au o anume înfă- 
{іѕаге, o anume personalitate, reprezintă 
tipurile psihologice ale unui anumit mediu 
social. Dar, ca în cazul oricărei ecranizări, 
reușita noii opere de artă nu rezidă atit 
т obținerea unei coincidențe între viziu- 
nea cititorului cu cea a spectatorului, cit în 
felul în care este recreat, vizual, spiritul 
şi mesajul operei literare. În acest tur de 
forță stă calitatea de excepție a filmului 
lui Mihu. 

Casa în care Felix Sima deschide ochii 
asupra meschinăriei, cupidităţii, viciilor şi 
chiar a cruzimilor cotidiene ale unei lumi 
de negustori, proprietari și ariviști poli- 
tici — mediul acelei burghezii mărunte 
şi avidă de inavutire, descris cu magistrala 
percepție călinesciană a concretului — 
devine т viziunea regizorului, sub luminile 
pictural desfăşurate ale lui Gheorghe Fis- 
cher şi Al. Întorsureanu $ în cadrul 
deopotrivă imaterializat dar și precis, de o 
imaginaţie barocă a scenografului Radu 
Boruzescu — o lume aproape ireală. O 
lume ce pare de basm, dar care nu ne poar- 
tă în împărăţia viselor frumoase, ci ne arun- 
că într-un univers de coșmar. Mihu, împre- 
ună cu colaboratorii sài au reușit să prindă 
in imagine acea noțiune formulată de criti- 
cul Călinescu atunci cînd vorbea despre 
realismul fantastic al basmului. Este un 
realism fantastic, fascinant, de sub domi- 
паја căruia este greu să te sustragi, de 
la primele рта la ultimele cadre. Nenumă- 
rate detalii de costum (pălăriile drapate 
în văluri și pene, purtate de Aglaie și 
Aurica, fie si numai са să traverseze 
ograda) — decorul voit încărcat,în același 
timp decrepit și opulent — tenta voit albi- 
cioasă a machiajului, unele nuanţe voit 
hieratizate din jocul actorilor, toate cre- 
ează senzația că asistăm, printr-un perete 
de sticlă jivrat, la spectacolul unei vieți 
dinafara vieții, spectacol la care iau parte 
personajele de ceară ale unui muzeu, 

_Gr&vin. Cortina se ridică descoperindu-ne 

“5 lume mineralizată, де a cărei existență 
ne desparte parcă o eternitate. Regizorul 
își ia încă din generic (fotografii sepia 
ale Bucureștiului de altădată) distanța 
față de această lume. Întreaga mișcare 
interioară a filmului, derulat într-o atmosfe- 
ră stranie, a destrămării, a dezalcătuirii, 
ne plasează mai degrabă în tata unei lumi 
burgheze în pragul amurgului decit al 
ascensiunii ei. 

Aparatul nu se lasă condus întotdea- 
una spre locurile pe care îl împinge litera 
romanului. Nu colindă străzile Bucureş- 
tiului: strada Antim sau strada Sfinţii 
Apostoli — unde se află cartierul general 
al familiilor Giurgiuveanu şi Tulea; nu 
urmăreşte turneele Auricăi pe Calea Vic- 
toriei, unde se află și locuinţa lui Pasca- 
lopol; nu ne poartă пісі pe străzile străbă- 
tute în drumul spre mătușa Agripina, de 
către Stănică, cu tramvaiul cu cai, pe 
Calea Rahovei рта la Bariera Moșilor, 
spre șoseaua Mihai Bravul, spre Fundă- 
tura Vaselor...; nici nu ne sint arătate 
plimbările lui Felix prin Cotroceni, pe 
Calea Plevnei sau pe șoseaua care «se 
infunda la hipodrom». Pentru a nu ieşi 
din atmosfera interioarelor îngrămădite 


În peisajul filmului româ 
nesc, «Felix şi Otilia» ne 
Nery apare, са о operă de excep- 
пе. Faptul se datorește re- 
formării ideilor și mai ales 
a spiritului romanului căli- 
nescian într-o viziune regizorală inedită. 


Producţie a studioului «București». Regia: lulian Mihu. Scenariul: 
loan Grigorescu, după romanul «Enigma Otiliei» de George 
Călinescu. Imaginea: Al. Întorsureanu și Gh. Fischer. Decoruri 
Radu Boruzescu și Liviu Popa. Muzica: Anatol Vieru. Cu: Radu 
Boruzescu, Julieta Szânyi, Sergiu Nicolaescu, Clody Bertola, 
Gh. Dinică, Gina Patrichi, Elena Dacian, Violeta Andrei, Ovidiu 


Proza concepută pe o structură clasică, 
Schumacher, Eliza Petrăchescu, Herman Chrodower, Şerban 


intr-o manieră balzaciană, а «Enigmei 


Sturza, Arpad Kemeny. 


UN CONCURS 


O TRADIȚIE 


O bună tradiţie pare să se mențină și să se 
impună la studioul «Sahia»: organizarea 
anuală a unui concurs pentru desemnarea 
celor mai bune filme ale studioului. Juriul 
acestui concurs este compus, în cea mai 
mare parte (pare paradoxal, cînd ne gindim 
la mentalitatea și practicile altor instituții 
cinematografice) din critici de film. 

Anul acesta s-au prezentat în concurs 
25 de filme, aspirind la 8 premii. 

Premiul pentru cel mai Бип film а! anului 
a revenit documentarului «Cuţitul» de Ti- 


Otiliei», deschidea în momentul apariției 
sale, în 1938, un univers citadin romanului 
românesc. Amplu comentat de critică şi 


şi prăfuite, pentru a nu rupe vraja aceea 
fantastică, regizorul a renunțat Іа dimen- 
siunea citadină a romanului, preferindui 


tus Mesaroș, care a primit și Premiul pentru 


се! mai bun film despre procesul de perfec 
фопаге a vieţii sociale. А fost, de alte 
unul din puţinele documentare ale anului 
preocupate să aducă la lumină aspecte 
autentice ale vieţii sociale, valorificind pute- 
rea de incizie, operativitatea și eficiența 
educativă a genului. Premiul special al 
juriului nu s-a acordat. Ceea ce credem a fi 
fost o greșeală. Conducerea studioului a 
ținut să facă ea însăși o propunere pentru 
acest premiu — care era «special» și «al 
juriului» — propunere care s-a concretizat 
într-un singur titlu de film — ceea ce, evi- 
dent, a făcut «alegerea» dificilă. Drept care 
juriul a preferat să renunţe la propriul său 
premiu decit să-l acorde filmului «Baladă 
pentru cei căzuți» de Pompiliu Gilmeanu, 
un documentar de montaj haotic si bom- 
bastic, sfirșind prin a deservi tema — no- 


bilă! — aleasă. Două dintre peliculele pre- 
zentate în concurs credem că puteau can- 
dida pentru Premiul special al juriului: 
“Oameni $1 oțel» de Al. Boiangiu și «Acești 
oameni» de Felicia Cernoianu — mărturii 
етоНопаще, prin simplitatea si francheţea 
lor, despre contemporanii noștri aflati în 
două puncte cheie ale marelui șantier care e 
România de azi: Hunedoara și Porţile de 
Fier. E regretabil că aceste lucrări originale 
n-au fost în nici un fel evidențiate. La mijloc 
е poate $1 un viciu — vechi — de organizare 
a acestui concurs, fixat pe categorii temati- 
ce globale și ignorind varietatea de specii a 
genului. Altminteri, Al. Boiangiu ar fi putut 
primi un premiu pentru reportaj sau Felicia 
Cernoianu o menţiune pentru debut... 

În rest, mecanismul votului secret ni se 
pare a fi funcționat cu precizie, aducind în 
fruntea seriilor respective filmele «După 


zece ani» de Eugenia Gutu (Premiul pentru 
cel mai bun film inspirat din realizările 
obținute de poporul român în construcția 
socialismului), «Visele copilăriei» de Jean 
Petrovici (Premiul pentru cel mai bun film 
de educaţie estetică și promovare a culturii 
socialiste), «Urme pe nisip» de Dona 
Barta (Premiul pentru cel mai bun film 
despre contribuţiile rominesti la progresul 
ocial, la dezvoltarea ştiinţei mondiale, 
pentru promovarea concepției materialiste 
despre lume) și «Pămintul și șarpele» de 
Slavomir Popovici (Premiul pentru cel mai 
bun film utilitar cu circuit special). 


Val. $. DELEANU 
P.S. La eventuala numărătoare, vă veti 


intreba de ce cele opt premii sint șapte. 
Nu l-am menționat pe а! optulea, am рге- 


spațiul claustrat, din interiorul caselor 
năpădite de molii. Aici infernul sînt «cei- 
lalți». Acei «ceilalți» care posedă știința 
de a se sufoca unii pe altii, de a se devora 
unii pe alții. De aici nu se poate evada. 
Cum nici spectatorul nu poate evada din 
fascinanta atmosferă a filmului ce se țese 
ca o vrăjitorie. 

«Felix şi Otilia» — un film aducător de 
inedit și inspirație în cinematografia ro- 
mânească — ar fi putut, cred eu, cu con- 
diția unui montaj mai strîns, a unei ne- 
înduplecări a regizorului în fata lun- 
gimii materialului filmat, ar fi putut să 
devină o operă de excepție poate chiar 
în contextul cinematografic internațio- 
nal. Regizorul nu a avut însă tăria să 
renunțe. El a repetat subliniind și resubli- 
niind o aceeași idee dramatică, ріпа се 
a ajuns la o anulare a conflictelor, la o 
egalizare a forței dramatice a personaje- 
lor. De aici decurge o oarecare stare de 
monotonie. Stănică Raţiu ar fi putut, de 
pildă, beneficiind de excelenta interpre- 
tare a lui Dinică, să realizeze portretul 
arivistului social și politic (pe care îl 
prefigurează sporadic),ar fi putut să facă 
o mai viguroasă incursiune într-o cate- 
gorie umană care a ocupat destulă vreme 
scena socială. Aparițiile lui, ca şi cele ale 
Aglaiei. nu realizează după părerea 


mea, un crescendo, nu susţin intotdeauna 


Personajele de... 
(Julieta $2бпу!) 


conflictul filmului pe o linie ascendentă și 
dau uneori impresia de repetare. Secven- 
tele lui Dinică de la five-o'clockul mătușii 
Agripina sau cele în care «pețeşte» си 
încăpăținare casa din Ştirbei-Vodă, rămîn 
în primul rînd virtuozitățile actorului, cîteva 
apariții solistice. Tot așa cuplul Felix- 
Otilia sau cuplul Pascalopol-Otilia ar fi 
putut fi luate, chiar dincolo de paginile 
romanului, drept pivoți ai intrigii; ar fi 
putut — unul sau altul din aceste cu- 
pluri — să centreze narațiunea cinema- 


tografică. Spiritul egalizării tocește po- 
sibilele proeminențe ale dramei, perso- 
najele se estompează în favoarea creării 
unei fresce fără accente. Tot în sensul 
tocirii efectelor prin repetare se situează 
și scenele celor două atacuri de cord ale 
lui Moş Costache culminind cu moartea 
sa (realizată mai dureros decit în roman 
pentru că aici se petrece într-o deplină 
şi tragică singurătate). Bătrinul e suit în 
două rînduri pe masă, în două rinduri îi 
vedem tălpile peticite ale pantofilor, urmă 
rim în două rînduri pinda hrăpăreaţă а 
familiei etc. Aceste scene prea asemă- 
nătoare, completate cu cea a atacului de 
cord al lui Simion, fac ca efectul să fie 
atenuat. 

Aceleaşi rezerve s-ar putea formula și 
cu privire la episoadele petrecute la moşia 
lui Pascalopol. Excelente fiecare în parte, 
aceste episoade dau pînă la urmă senti- 
mentul de prea mult, de ceva de prisos, 
într-o succesiune neîndeajuns diferențiată 
şi potențată dramatic. După picturala sce- 
nă a bivolilor — tablou în mișcare realizat 
cu o rafinată măiestrie artistică de către 
semnatarii imaginii — asistăm la discuțiile 
din sufrageria mare, apoi la cele din 
camera albă (alburi pe alb, cu scontate 
implicaţii de atmosferă) unde ascultăm 
mărturisirile sentimentale ale lui Felix şi 
pe cele ale lui Pascalopol, urmează în- 


ironic al regizorului-comentator care ve- 
ghează peste tot şi toate. În nici un 
moment lulian Mihu nu renunţă Іа jocul 
unui malițios comentariu. Vioara си care 
Titi îngină о romanţă, detestată de Moș 
Costache, la căpătiiul trupului петзийе- 
tit al acestuia; prim-planurile în oglindă 
ale Auricăi; prezența canișului alb şi а 
pointerului alb împărțindu-și întiietatea 
pe lingă Otilia, în funcție de conjuncturi; 
găina ce-și face cuib în capul lui Simion; 
sint numai citeva dintre exemplele pe 
care le putem cita. Fantezia regizorului a 
creat savuroase fabule, a pus nenumă- 
rate accente de umor, dindu-ne încă o 
dovadă a inteligenței talentului său. 

Este cazul să subliniem şi o altă re- 
marcabilă reușită regizorală, privind acto- 
rii. În ciuda straniului care predomină 
atmosfera, au fost conduși către un joc 
concret, realist. 

Să amintim, în primul rind pe Clody 
Bertola în straiele Aglaiei, «baba absolută 
fără cusur în rău» pe Ovidiu Schumacher, 
jucind nebunia degenerată, urmărind си 
ochii ficşi lumea de panopticum din jurul 
său; pe Leni Dacian, strecurînd în suflete 
acreala pismoasă de fată bătrină; pe 
Eliza Petrăchescu, fabuloasa bàtriná din 
filmele noastre; pe Gina Patrichi, pe Vio- 
leta Andrei — toți aducind personali- 
tatea lor la tabloul acestei lumi de ceară. 


...сеага ale unui... 
(Leni Dacian) 


ceputul abia schițat al serbării cimpenesti, 
cu orchestranții cocotati într-o felliniană 
«fontana»; таза țăranilor, plonjeul lui 
Felix în iaz; secvența cinematografului... 
— episoade care oricît de realizate in sine 
dau adeseori senzația că au fost realizate 
pentru sine. Avem senzația că foarfeca 
n-a intervenit îndeajuns la montaj, că 
regizorul nu a avut inima să taie. 

ncă din pregeneric (cele două sluj- 
nice care aleargă împiedicindu-se bufon 
pe scările din grădină) se simte ochiul 


Şi, în sfirşit, pe regizorul Sergiu Nico- 
laescu, de astă dată ca actor, împru- 
mutind distincție $ pondere unui Pas- 
calopol rafinat cum îi cerea textul, dar 
lipsindu-i, pe alocuri, o îndelungată ex- 
periență actoricească; pe Felix — Radu 
Boruzescu, scenogratul, de astă dată ac- 
tor, transmițind stingăciile și inocențele 
tinereții sale reale și actoricești unui 
Felix pur, nedumerit si apoi, în final, 
dintr-odată maturizat; și pe Otilia cu chi- 
pul Julietei Szânyi, а cărei posibilă enigmă 


este desconspirată, de fapt, de la bun 
început. 


Deznodămintul filmului plătește un 
oarecare tribut dorinței autorilor de «a 
rezolva» fiecare destin. Aurica, fata bătri- 
nă va avea un copil. Otilia se căsătorește 
cu Pascalopol, divorțează şi se recăsăto- 
rește apoi în lumea depărtatelor Americi. 
Stănică o părăsește, într-o scenă de su- 
premă ironie, pe Olimpia. Obosită atunci 
pentru prima dată de pălăvrăgeala cara- 
gialescului ei partener, Olimpia adoarme 
fără să dea crezare vorbelor lui. Scena 
aceasta mi se pare că ar fi fost o exce- 
lentă ieșire din scenă pentru Stănică 
Raţiu, dar imediat îl vedem și pe el cu 
existența rezolvată prin căsătoria cu Geor- 
geta. Moment ce pare adăugat și care 
parcă împiedică spectatorul să-și închi- 
puie pe acest nou Pirgu, pregătit pentru 
mai mari ascensiuni, sau să-și închipuie 
deznădejdea Olimpiei şi să пи o vadă 
consolată prin perspectiva găsirii unui 
alt Stănică, de către Aglaie. Această 
suită de finaluri precise pentru fiecare 
situaţie şi pentru fiecare personaj, închid 
filmul. Cred că scenaristul și regizorul 
şi-ar fi putut permite, respectind spiritul 
romanului, mai multe libertăți față de litera 
lui. Aşa cum au făcut-o dealtfel, în ultima 
excelenta secvenţă, cînd reintilnirea dintre 
Felix si Pascalopol are loc în acel tren al 


„„Muzeu Grévin 
(Violeta Andrei) 


morții. leşind pentru prima dată din uni- 
versul unei lumi meschine, autorii au 
simțit nevoia unei confruntări majore. 
Au ales confruntarea cu frontul primului 
război mondial. În fața acestei tragice 
realități, personajele muzeului de ceară 
mor sau se retrag înapoia vitrinei, într-o 
lume mineralizată, de dincolo de viață. 
În afara ei rămîne doar Felix, cel venit 
dinafara ei. Prin acest ultim final sensu- 
rile filmului sint precis $ spectaculos 


reformulate. Adina DARIAN 


ferat să-l uit pentru =moment. Nu știu dacă 
«Holografia» (film științific de Doru Che- 
su, cu imaginea semnată de Victor Popes- 
cu) era cel mai sau singurul îndreptățit să 
fie laureat pentru imagine. Аз mai menţiona, 
printre candidaţi, «in marea trecere» de 
Mirel llieșu, cu imaginea lui Doru Segal, 
«Urme pe nisip» de Dona Barta — imaginea 
llie Cornea si Francisc Patakfalvi şi altele. 


TELEX 


ANIMAFILM 


e lon Popescu Gopo realizează «Săru- 
tări» şi «Eu + eu = eu». În 1972 — са să nu 
ne mai ostenim să socotim, în ani si luni, 


cit timp a trecut de atunci, cunoscutul crea- 
tor de animaţie ne sugerează să măsurăm 
totul în... «Clepsidre». Acrobat, muzicant 
sau savant, fiecare clepsidră se naște, lu- 
crează şi moare, dar specia supravieţuieşte. 
Muzica filmului «Clepsidre» — înscris la 
Festivalul de la Cannes 1972 — aparține lui 
Grigoraș Dinicu. e Culori violente, între- 
pătrunse, imagini amintind afişe sau arta 
pop: din îngemănarea unor desene татт- 
tate se naște un univers armonic cu care 
autorul ei încearcă să cucerească lumea. 
Dar lumea nu este intotdeauna dispusă să 
se lase cucerită... Asta în film. În realitate, o 
dată cu premiera, «Sfera» regizorului 
desenator Virgil Mocanu va izbuti, cre- 
dem, să netezească drumul care duce de la 
artist la publicul său. e Lucrarea lui Nicolae 
lorga «Bizanţ după Bizanţ» și frescele 
mănăstirilor din nordul Moldovei, prezen- 


tate în viziunea regizorală a lui Adrian 
Petringenaru. Prin intermediul desenului 
animat combinat cu filmări reale si al unui 
comentariu documentat, ni se propune un 
film «de artă». Grafica filmului «Bizanţ 
după Bizanţ» e semnată de Decebal Niţu- 
lescu. e «Alo, centrala? Daţi-mi legătura си 
natura! La telefon, omul». În filmul «Ba- 
gheta», Gelu Mureșan, căci despre el este 
vorba, îşi propune, ca prin asociaţii îndrăz- 
neţe — de idei şi modalităţi de expresie — 
să descopere sensuri neaşteptate. Sub 
bagheta unui dirijor, natura devine o or- 
chestră iar componentele ei îşi recapătă 
strălucirea originară. e Un film de sche- 
ciuri, în cartoane decupate, un film care îşi 
propune să polemizeze cu aspectele ana- 
cronice: «De la lume adunate» de Olimp 
Vărășteanu. e Singuraticul Robinson pare 
să se simtă bine în centrul atenţiei. Regizo- 


rul Victor Antonescu se află printre cei 
care încearcă «ге-паз{егеа» legendarei #- 
guri. e Un alt personaj îndrăgit de copii, dar 
unul care nu îndură singurătatea: «Fram, 
ursul polar» va fi ajutat să-şi regăsească 
prietenii, în șase întilniri-episoade, de către 
regizorii Florin Anghelescu și Adrian 
Nicolau, cu ajutorul scenariului Constan- 
{еі Buzea. о Scenaristul lordan Chimet 
incearcă să îmbuneze destinul hărăzit de 
Andersen «fetiţei cu chibrituri», invitind-o 
la «Carnaval». e Regizorul lon Truică 
doreşte să realizeze un «Carnaval» grav cu 
grafică sobră şi o ambianţă sonoră melan- 
colică. e «Alo, aici Mihaela!» și,părintele 
ei,caricaturistul Мей Cobar au de făcut о 
comunicare importantă. Deocamdată ге- 
ținem această dorință. Amănunte Іа timpul 


cuvenit. 
Anca GEORGESCU 


tineretul si filmul 


tinerete 


Гага 
batrineţe 


«Dimineţile...» 
Isi verifică peste ani rezolvările 


Filmul românesc şi-a în- 
scris la activ, din timp în 
Nema timp, creații inspirate din 
viața tineretului de ieri și 
de azi. De la «Răsună va- 
lea» şi pină la premierele din ultimele 
luni, ecranul nostru a propus adesea 
spectatorilor chipuri de tineri desprinse 
din ambianța vieţii cotidiene, încercînd 
să le dimensioneze, cit mai fidel, pro- 
filul moral şi trăsăturile spirituale ca- 
racteristice. N-a reuşit întotdeauna să 
depășească stadiul descriptiv, n-a reu 
şit întotdeauna să argumenteze artistic 
anumite traiectorii de viață, n-a reușit 
intotdeauna să convingă. Poate și pen- 
tru că стеаз au ales, uneori, su- 
biecte insuficient de reprezentative, 
poate $ pentru că au preferat căi di- 
dactico-moralizatoare, nu totdeauna 
compatibile cu arta, poate și pentru 
că au simplificat excesiv biografia per- 
sonajelor. În sfîrşit, cauzele pot fi și 
sint multiple. Un fapt este însă sigur 
(şi nu cred că există măcar un singur 
cineast care să fie de altă părere): 
filmul românesc are încă mari şi fru- 
moase îndatoriri față de tinăra gene- 
гайе: «Avem un tineret bun, devotat 
patriei, cauzei socialismului. Мігѕса me 
die în multe întreprinderi este de 
22—23 de ani, ceea ce oglindește rolul 
tineretului nostru în producţia de bu- 
nuri materiale a societății» — sublinia 
tovarășul Nicolae Ceaușescu. Acest ti- 
neret, care nu este nicidecum o entitate 
amorfă ci o personalitate cu milioane 
de fețe, îşi așteaptă încă cineaștii. 


6 


fiile dramatice ale celor doi eroi, trans- 
mit nu numai ecourile unor acte de 
bravură caracteristice timpului, ci și o 
invitație directă, sinceră, şi desofisti- 
cată, la participare. Un îndemn de 
existență activă. Aceleaşi învățăminte 
(a nu se confunda funcția moraliza- 
toare a unui film cu o trăsătură cine- 
matografică didacticistă) pot fi extrase 
dintr-un alt film cu o tematică similară 
al anilor trecuți, «Canarul și viscolul». 
Lupta cu somnul a personajului cen- 
tral din filmul lui Manole Marcus și 
loan Grigorescu (lupta cu somnul fiind, 
deopotrivă, element de tramă $ me- 
taforă) este concretizată în dense pa- 
gini cinematografice de analiză psiho- 
logică care transmit spectatorului de 
astăzi, pe lingă «starea de spirit» a 
eroului, un exemplu de atitudine 


Traiectorii contemporane 


Citeva filme de proveniență mai 
recentă aduc, în prim plan, diferite tra- 
iectorii de existență contemporane. 


«Duminică la ora 6», 
o invitație la participare 


Tineretul nostru, 
о personalitate 
cu milioane de feţe, 
îşi aşteaptă încă cineaştii 


Dinspre ieri, spre miine 


De la această premiză (concluzivă) 
vrem să privim încă o dată spre filmele 
noastre despre tineri. Personaje re- 
cente, cărora ecranul să le fi evidenţiat 
convingător particularități. spirituale 
sau cel puțin «semne caracteristice» 
nu prea avem la îndemină. Declinăm 
mereu aceleași titluri de filme, ace- 
lcași nume de regizori, de scenaristi, 
de eroi... Andrei Blaier, a cărui con- 
secvenţă... Constantin Stoiciu, da- 
torită căruia... Horia Pătraşcu, pen 
tru că... Radu si Anca, fiindcă... Lu 
cian Pintilie... Lucian Bratu... «Ca- 
narul»... «Dimineţile unui băiat cu- 
minte»... și asa mai departe (nu prea 
departe)... Dar poate că este necesar 
să confruntăm mai des filmele cu tim- 
pul. Experiența de viață a tineretului 
erou din «Dimineţile unui băiat cumin- 
te», de pildă, își verifică (peste ani) re 
zolvările propuse de сіпеаѕсі? «Fata fer 
mecătoare» nu confirmă oare $ as- 
tăzi dezavantajele morale ale plutirii 
indiferente prin viață? Sint fel de fel 


de intrebări, cărora aceleași filme, des- 
pre care am vorbit adesea, le reclamă, 
o dată cu trecerea anilor, alte răspun- 
suri. Ce rămine, efectiv, valabil, din 
spre ieri spre miine? 


Кат, durează, în primul rînd, 
exemplele morale oferite de cei mai 
convingători eroi tineri ai filmului ro- 
mânesc. Personajele centrale din «Du- 
minică la ora 6» izbutesc să transmită 
nealterat mesajul de dăruire și eroism 
pe care acest film, străbătut de fiorul 
unei poezii tragice, l-a transmis şi 
atunci, la data premierei. Anca și 
Radu fac parte dintr-o familie spiri- 
tuală generoasă și puternică. Spiritul 
lor de sacrificiu, dovedit în anii dificili 
ai luptei uteciste din ilegalitate, își 
păstrează forța de exemplu care astăzi, 
într-un context social-istoric diame- 
tral opus, se poate traduce printr-un 
hotărît îndemn la responsabilitate ci- 
vică. Astăzi se petrec cu totul altfel 
de întîmplări în jurul nostru, dar în- 
timplarea tragică de la care a pornit 
scenariul «Duminică la ora 6» de Lu- 
cian Pintilie și lon Mihăileanu, biogra- 


«Decolarea», de pildă, creație de debut 
a regizorului Timotei Ursu, înfățișează 
momentul «decolării» unui tînăr т 
viață. Subiect cinematografic plauzibil, 
propice unei dezbateri etice. Sînt de 
altfel, în acest film, secvenţe revela- 
toare pentru modul de a fi al perso- 
najului central, căruia interpretul Emil 
Hossu (unul dintre cele mai importante 
“îştiguri actoricești ale anului trecut) 
îi conferă dincolo de scenariu, o mare 
doză de firesc, de adevăruri psiholo- 
gice. Acțiunea devine sinonimă cu o 
«lecţie de viață», menită să contribuie 
la revenirea morală a acestui personaj, 
ale cărui principii fac abstractie uncori 
de cerințele traiului social. Din păcate 
însă scenaristul (Constantin Stoiciu, 
bun cunoscător și sensibil interpret 
al realității în filmele sale) reușește 
să ne convingă mai puțin, atunci cînd 
înfățișează transformarea etică a tî- 
nărului aviator pus în situația de a 
«decola» ре pistele vieții. Destinul 
individual al acestuia este confruntat 
cu încercarea dramatică a invaziei a- 
pelor din primăvara '70,dar parametrii 
intimi ai evoluției etice nu au eloc- 
venta necesară. 

Ponderea unor personaje tinere în 
conflictele altor filme de actualitate 
este, practic, mai mică decit în intenţia 
realizatorilor. Evoluţia eroilor tineri 
din «Așteptarea», film de Șerban Crean- 
gă (şi Horia Pătrașcu) urma — evident 
— să reprezinte un element de echili- 
bru în compoziția dramei, să contra- 
balanseze, printr-o infuzie de vitalitate, 
trista «așteptare» a personajului cen- 


«Canarul şi viscolul», 
dramă şi metaforă 


tral (bătrînul pensionar ceferist Fane, 
ajuns la amurgul unei vieți exemplare) 
Dar acest «echilibru» nu se realizează 
tocmai pentru că investigația artistică 
а cineaștilor, ре cit de aprofundată 
în rolul dedicat meşterului Ciobo- 
tărașu, rămîne la suprafețele psiho- 
logice ale personajelor tinere. Într-un 


alt film recent, «Pentru că se iubesc», 


de Mihai lacob și lon Omescu, remar- 
cabil prin consistenţa morală a unuia 
dintre personajele centrale, cuplul ti- 
паг al «poveștii de dragoste» este 
incert particularizat, astfel încît nu 
poate justifica nici pe departe sacri- 
ficiul de sine al judecătorului. 


Un tandem 


Ultimii ani au impus un regizor preo- 


«Аз{ер{агеа»... 
unui plus de vitalitate 


cupat cu insistență Я cu pasiune de 
destinele unor personaje tinere: An- 
drei Blaier. În «tandem» cu Constan- 
tin Stoiciu, regizorul a propus, în «Di- 
ттейе unui băiat cuminte», un per- 
sonaj vital şi tonic, Vive, cu șanse de a 
comunica spectatorilor ginduri si as- 
piraţii adevărate ale vîrstei intrării în 
viață. Poate că soluţia propusă atunci 
de realizatori пе pare azi puţin дезиеса 
dar într-un fel este firesc să fie așa, 
pentru că raportăm întimplările de 
ieri la exigenţele vieţii de astăzi. În 
«Apoi s-a născut legenda», același cu- 
plu de realizatori s-a apropiat cu sen- 


sibilitate de virsta tînără, izbutind bun 
pagini cinematografice, străbătute de 
етойа unor ginduri sincere și a unei 
poezii aspre, necontrafăcute. іп sce- 
nariul de televiziune «Vilegiatura», am 
regăsit tipurile spirituale preferate ae 
cei doi cineaşti: tineri ai zilelor noas- 
tre cu mari disponibilități de frumu- 
sete sufletească, de perfecționare mo- 
rală. În direct, prin ultimul său film, 
regizorul Andrei Blaier a făcut dovada 
că teritoriul acesta al filmelor de actua- 
litate, inspirate din preocupările vir- 
stei tinere, constituie «cadrul» uman 
in care se simte mai în largul lui. 


Meditatia prin documentar 


Nu se vor supăra, cred,autorii lung- 


heteroptere $ despre codri subma- 
rini şi foarte puține despre tineri. 
Nu este locul aici $ acum să discutăm 
despre echilibrul tematic al creației 
de filme documentare, cu atit mai mult 
cu cit planul pe 1972 cuprinde mai multe 
$ mai variate investigaţii în viaţa so- 
cială a României contemporane. Două 
filme documentare (singurele despre 
tineri, dintre cele aproape de 30 de 
pelicule considerate, repet, a fi cele 
mai reprezentative) constituie însă 
un bun prilej de meditație pe tema 
filmelor inspirate din viața tineretului: 
«Printre tineri» de lon Moscu și «Cu- 
titul» de Titus Mesaroș. Cele două 
scurt-metraje, ambele izbutite, re- 


zumă două direcţii principale ale in- 
vestigației cineaștilor. «Printre tineri» 
este o tentativă de a descoperi citeva 
profiluri morale exemplare şi de a le 
propune atenţiei spectatorilor. În acest 
scop, regizorul şi-a ales patru perso- 
naje, din patru părții ale ţării (de ре 


că izbutește să desprindă, printr-o e- 
xactă operaţie morală, consecinţele 
nefaste ale unui gest huliganic. Se 
înscrie, așadar, pe o a doua direcţie 
de investigare, aceea а запсИопаги 
comportamentelor anacronice în viata 
socială contemporană. 


Drumuri neumbiate 


Pe aceste două principale direcţii, 
propunîndu-și deci să ne vorbească, 
fie despre personaje din a căror ex- 
periență fructuoasă de viață avem се 
învăța, fie despre personaje pe care 
am vrea să nu le mai întilnim în jurul 
nostru, filmele de lung-metraj despre 
tineri au încă multe drumuri neumbla- 
te. De la «Gaudeamus igitur», și acela 
mult prea descriptiv, şi prea puțin 
analitic, nu-mi amintesc vreun film 
cit de cit plauzibil inspirat din ambianța 
umană a școlii. 

Printre filmele anului trecut, de pildă, 


«Pentru că se iubesc», 
un conflict în embrion 


«Decolarea», 
acțiunea sinonimă cu o lecție de viață 


metrajelor noastre, dacă în aceste con- 
siderații privind creaţiile inspirate din 
viața de azi a tinerilor, vom arunca о 
privire $ spre contribuţia regizorilor 
documentariști. Neglijăm de obicei a- 
cest sector, desi contribuţia cineaști- 
lor de la Studioul «Al. Sahia» poate 
fi decisivă în apropierea spectatorului 
de problematica diversă Я complexă 
a tineretului contemporan. Am avut 
recent prilejul să parcurg creaţia do- 
cumentariştilor dintr-un întreg an ci- 
nematografic, în ce a avut ea mai re- 
prezentativ. Din păcate, am văzut des- 
tul de multe filme despre alge, despre 


plaiuri sucevene, de pe băncile unui 
liceu profesional din lași, din lumea 
constructorilor musceleni, din ambi- 
anta Clujului pass da şi a scris pe 
peliculă patru reportaje. Îndeosebi pri- 
mul — în care ne propune un spiritual 
dialog între tineri suceveni de azi și 
personaje de western — se dovedeşte 
inspirat $ original. Este, în felul lui, 
un lung-metraj în embrion despre «via- 
ta la ţară» a tinerilor din zilele noastre. 
«Cuţitul», pe bună dreptate distins 
cu premiul celui mai bun film docu- 
mentar al anului 1971, are de asemenea 
importante virtuti educative pentru 


chipuri convingătoare de tineri ai zi- 
lelor noastre n-au existat. Regizorul 
Gheorghe Vitanidis în «Facerea lumii» 
a impus citeva personaje viabile de 
tineri (cel interpretat de Virgil Ogă- 
sanu este de-a dreptul memorabil) și 
la fel Malvina Urșianu în «Serata» (un 
emoționant portret moral — surpriză 
de tinăr comunist), dar aceste reușite, 
ca şi schițele de portret din «Felix 
şi Otilia» sînt ale unor personaje din 
alt timp. Printre experienţele cine- 
matografice relativ recente ar mai fi 
de reținut doar cite un conflict pa- 
sional (în «Fraţii»), cite un personaj 
de plan doi sau cite o siluetă de tînăr 
din filmele lui Geo Saizescu, sau în 
«Căldura» lui Șerban Creangă, sau 
în... Dar să nu insistăm. S-a făcut încă, 
hotărît lucru, puțin față de ceea се 
tineretul țării noastre merită şi aş- 
teaptă. Nu mai tragem încă o dată o 
concluzie; ar fi aceeași pe care am 
utilizat-o drept premiză. 

În încheiere, o singură remarcă. Poa- 
te că intrarea în cinematografie a 
unor noi promoții de regizori (dintre 
care, unii, tu un incontestabil talent) 
ar aduce acea tinerețe de gind pe 
care o reclamă filmul românesc. Ti- 
nerii (sînt multe nume de regizori 
de care vom mai auzi) au desigur multe 
de comunicat despre ei înşişi. li aş- 
teptăm, mai prezenți pe ecrane. A 
vorbi despre generația ta este, pen- 
tru un cineast, o îndatorire de onoare 
Manole Marcus în «Puterea» şi «A- 
devărul» şi-a împlinit această înda- 
torire cu pasiune, luciditate și talent, 
deschizind calea altor tentative... 


Călin CĂLIMAN 
7 


mărturii de platou 


La al 20-lea film 


Popularul actor lon Dichiseanu 
este interpretul principal al noului 
film pe care îl realizează Francisc 
Munteanu după un scenariu propriu: 
«Sfinta Tereza și diavolii». 

— La a doua colaborare cu Fran- 
cisc Munteanu, în «Tunelul», am 
fost locotenentul Petrescu. Acum, 
la a IV-a colaborare, am devenit că- 
pitanul Petrescu — ne spune actorul. 
E binecunoscut obiceiul lui Francisc 
Munteanu de a-și urmări eroii, tipu- 
rile, de la un film la altul. Aţi în- 
ţeles probabil că «Sfinta Tereza...» 
este tot un film de război, dar 
spre deosebire de «Tunelul» aici 
războiul își manifestă prezența doar 
ca fundal, ca atmosferă ce învăluie 
desfășurarea efectivă, de poezie si 
dramă, a filmului. Însuși titlul tri- 
mite la metaforă. lar «avansarea» 


La a patra colaborare 
cu Francisc Munteanu 


Tamara Creţulescu 


— Aţi văzut filmul «Astă seară 
dansăm în familie?» 

— Doar la post-sincron, cîteva 
fPăgmente in саге apar eu. 

— Ce impresie v-a făcut pri- 
ma dumneavoastră apariţie ре 
ecran? 

— M-a făcut să zimbesc. Eram 
simpatică. . Rolul meu din film se 
reduce la cîteva apariții. Dar tocmai 
lucrul acesta mi-a plăcut foarte mult. 
Mai ales că în perioada filmărilor 
eram imediat după premiera de la 
«Naţional» cu «Surorile Boga». Pri- 
ma clachetă din viața mea а însem- 
nat pentru mine un reconfortant. 

— Eroine sau roluri preferate 
aveţi? 

— Nu vreau să am preferințe. 

— Totuși, care dintre actri- 
tele de film vă plac mai mult? 

— La întrebarea asta nu s-a răs- 
puns încă suficient de abil pentru 
a nu supăra pe nimeni. 

— Atunci ce actori de film 
iubiţi mai mult? 

— E foarte greu să fac o listă. 
Fiecare actor îmi place în filmul 
respectiv, mă domină în ziua în 
care am văzut filmul. Apoi văd alt 
film şi-mi place foarte tare alt actor. 
Şi-i trădez pe fiecare în parte pentru 
ceilalți. Bineînţeles, dacă filmul e 
bun, dacă actorul joacă bine. 

— Sinteti foarte labilă în pre- 
ferinţele dumneavoastră. 

— Vedeţi, la virsta mea e foarte 
greu să-mi îngădui preferințe sta- 
bilite o dată pentru totdeauna. 
Trebuie să aflu atitea lucruri... Mă 


interesează tot: de la frescele lui 
Cimabue рта la cartea lui Ţiriac 
şi Năstase. Şi apoi astăzi sîntem 
copleșiți de senzații, solicitați din 
atitea direcții. De aceea sensibili- 
tatea noastră a căpătat o mulțime 
de fațete. Şi fiecare din disponibi- 
lităţile ei trebuie hrănită cu ceva. 

— Şi totuși gustul, obligația 
opțiunii... 

— Gustul meu e mult prea res- 
trîns. Şi nu pot să resping în numele 
lui tot ce poate fi accesibil înțele- 
gerii mele. Să presupunem că mie 
îmi place muzica preclasică. Dar 
n-am să strimb niciodată din nas 
la un concert cu Ornette Coleman 
şi am să doresc întotdeauna s-o 
ascult pe Maria Tănase. Dacă mi-ar 
place impresionismul, n-aș putea 
în numele lui să resping cubismul. 

— Deci рта la urmă aveți 
unele preferinţe... 

— Am spus «să presupunem»... 

— Atunci «să presupunem» că 
arta contemporană vă fascinea- 
ză cu ceva anume. 

— În arta contemporană îmi e si 
mai greu să am preferinţe. Mișcările 
artistice sînt atît de surprinzătoare 
şi atît de diferite între ele, nu se 
mai concentrează în jurul cîtorva 
titani. Creatorii sint teribil de multi 
si де interesanți. 

— Şi totuși ce vă place? 

— Îmi place tot сета stimulează, 
tot ce mă face să mă simt bine. 
Uite, am văzut-o la televizor pe 
Peggy Fleming. Am simţit dintr-o 
dată nevoia să fac ceva formidabil. 
M-am simţit importantă $1 puternică. 


în grad a lui Petrescu a atras după 
sine o complexitate de nuanţe şi 
de trăiri care-mi oferă, în egală 
măsură, probleme și speranțe. Уог- 
besc de speranțe pentru că, știți, 
acesta va fi cel de-al 20-lea film pe 
care-l fac. 

— Deci, un fel de aniversare 
personală? М 

— Оа, dacă vreți. În 12 апі де 
activitate — 20 de filme nu sînt 
puțin lucru pentru un actor, pentru 
experiența lui, pentru gama lui 
tipologică. Este o deosebită bucurie 
pentru mine, pentru că totdeauna 
m-am simţit, nu știu cum, mai 
aproape de film decit de teatru. 
Şi asta, în ciuda faptului că cele mai 
mari satisfacţii profesionale le-am 
avut pe scenă, unde am jucat roluri 
ca Othello, Petrucchio, Antoniu. 
Scenariul lui Francisc Munteanu, 
ca si datele eroului m-au cucerit 
de la prima lectură. Adăugind la 
aceasta și încrederea pe care o am 
în regizor, mi-am îngăduit să vor- 
besc de speranțe: mă refeream la 
speranța unor reale satisfacţii pro- 
fesionale care pînă acum, în cinema- 
tografie, m-au cam ocolit. Nu știu 
dacă numărul filmelor realizate îm- 


panoramic 


preună cu Francisc Munteanu e cel 
care contează. Dar m-au atras în- 
totdeauna regizorii care vin cu ceva 
nou nu numai în propria lor evo- 
шие, ci şi în evoluția întregii noas- 
tre cinematografii. Or, cred că Fran- 
cisc Munteanu face parte dintre ei. 

— Sinteti unul dintre capetele 
de afiș care atrag automat pu- 
blicul în sală. Зрипей-ть, vă 
consideraţi o vedetă? 

— Dumneavoastră ce credeți? 

— Eu cred că da. Credeţi că 
noțiunea de vedetă cinematogra- 
fică implică neapărat si pe cea 
de mare actor? 

— Poate că am atras această în- 
trebare, această precizare, si din 
motive obiective. Pentru că, dacă 
pe scenă am fost copleșit de șansa 
unor roluri formidabile, care m-au 
scos automat dintr-un circuit ex- 
clusiv comercial, în film această 
şansă mă mai ocoleşte încă. Acesta 
este și motivul pentru care refuz 
destul de multe roluri. Dintr-un 
respect față de spectatori, față de 
mine însumi. Pentru a nu fi numai 
o vedetă. 


E.H. 


Prima clachetă 
din viața mea 


De aceea ieri am iubit-o pe Fleming 
Apoi am văzut-o pe Magdalena Popa. 
A fost o zi plină. Miine... 

— Ce roluri ati dori să vă ofere 
în viitor cinematograful? 

— Ca să fiu consecventă cu tot 


ce am spus pină acum, ar trebui să 
răspund «orice». Ei bine, nu chiar 
orice. 


— Угей să fiţi misterioasă? 
— Da. 


romanesc '72 


prospectii 


Un viitor film al cárui titlu este, 
deocamdată, o inițială, litera „Р“ 
semnul convențional al oricărei încăr- 
cături periculoase. Un viitor film al 
cărui subiect trece acum prin meta- 
morfoza decupajului regizoral, acea 
etapă dintre scenariul literar şi pe- 


liculă, definitorie pentru etalarea 
concepţiei despre acțiune, stil, me- 
saj al celui chemat să transpună o 
dramaturgie împărțită pe secvenţe 
cinematografice, în forma finală de 
expresie a aparatului de filmat. 

Ca întotdeauna, în fază, 
scenariul literar promite, regizorul 
este entuziasmat, operatorul 
să-şi dea întreaga măsură, breașla 
îşi manifestă confraternul scepti- 
cism, critica trece după colț în expec- 
tativă, spectatorii cred că, în sfîrşit... 
măcar "acum... mai bine mai tîrziu 
decît niciodată, într-un cuvînt, de- 
plină atmosferă „creatoare“, 

„P“ s-a inspirat dintr-o întîmplare 
petrecută în realitate, anul trecut, 
la Galaţi. 90 de minute decisive din 
viaţa unui oraș și a locuitorilor săi, 
constrînși pe neașteptate să trăiască 
sub o teribilă sabie a lui Damocles, 
apărută implacabil deasupra lor, 
Un cargou panamez, care coboară pe 
Dunăre, încărcat cu azotat de amoniu, 


ia foc și este părăsit de echipajul 


aceasta 


speră 


spe 


— Deşi v-aţi arătat atît de detaşat 
de cea de a şaptea artă, iată-vă 
convertit de film. Ştim că semnaţi 
împreună cu regizorul Mircea Mu- 
reşan scenariul filmului „Bariera“. 
Nu vă e teamă de această confrun- 
tare? 

— Teamă?... În nici un саг... În 
realizarea unui film, scenaristul are 
un го! modest. Răspunderea princi- 
pală aparţine regizorului. Ai un sen- 
timent ciudat cînd scrii un scenariu, 
ео operă care nu-ți aparţine, care se 
poate transforma într-o capodoperă 
sau Un eșec. Scriitorul nu face decit 
să schiţeze o realitate ре care altul 
o va duce pînă la capăt. Într-un fel, 
e destul de neplăcut, După ce mi-am 
luat riscul modestiei, eu m-am stră 
duit să nu fac o ecranizare, ci chiar 
un Scenariu, m-am străduit să res- 
pect legea... filmului. A respecta le- 
gile fiecărui gen e obligatoriu în 
artă. Intr-o oarecare măsură am reu- 
sit acest lucru cînd am trecut de la 
proză la teatru. Sper să fi reuşit asta 
și în film... 

= Vă puneţi mari speranțe т 
această primă tentativă cinematogra- 
fică? : 

— Ми pot să am speranţe într-o 
realitate care nu depinde de mine. Ar 
însemna să fiu de un optimism de- 
şănțat, O operă de artă nu ее о 
partidă de fotbal, aşa că pronosticu- 
rile sînt imposibile sau neserioase, 


îngrozit de iminenţa exploziei. Moar- 
tea se apropie în derivă де un oraș 
care încă nu ştie cît de gravă este 
ameninţarea се planează asupra lui. 
Cine si cum va reuși să înlăture 
ameninţarea? Oamenii trăiesc o di- 
тіпеа{а de duminică din pragul pri- 


Trei dintre viitorii interpreți... 
(lurie Darie) 


nX 


— Nu vă e teamă de film, tova- 
răşe Mazilu? — іл nici un 


Chiar si Homer mai ațipea din cînd 
în cînd dar noi, simpli cineaști, 
simpli scenariști... Si apoi cîți nu 
ne-au ameninţat ani de zile cu teri- 
bile capodopere și n-au reușit să 
redea nici măcar o locomotivă fi- 
rească?!,.. Că de oameni, се să mai 
vorbim ?... În film, iluzia succesului 
e atît de mare... 

Sint însă cîteva elemente care ar 
putea să ducă la un lucru bun. Regi- 
zorul Mircea Mureşan are un acut 
simț al realului, al concretului. În- 
delunga experienţă și adinca lui sen- 
sibilitate au toate șansele să se 
materializeze într-o operă matură, 


măverii, este una dintre acele zile 
în саге totul раге a vorbi numai de 
păce şi tihnă. Dunărea este traver- 
satš de tuntrile unei zgomotoase 
nunţi pestărești, viața se scurge 
paşnic; copiii orâşului tes la о sărbă- 
toare de-ă fot, constructorii de nave 
se pregătesc pentru o lansare fes- 
tivă, Şi deodată, pe neașteptate, se 
insihuează pericolul care îi amenință 
deopotrivă pe toţi. Cinematografic, 
90 de minute de suspense într-o 
luptă се pare inegală, dar pe care 
oamenii vor trebui s-o cîştige. Or, 
în astfel de situaţii, tot ee este ome- 
nesc, nu ne poate fi străin. Va explo- 
da Sau nu va exploda moartea din 


„i filmului lui loan Grigorescu 
(Cezarina Dafinescu) 


Dacă ar fi după mine, aș face un film 
realist, n-aş umbla cu limba scoasă 
după „metaforă“, aș lăsa-o să se 
nască firesc. Dacă nu, nu e nici o 
nenorocire... Dar. aici regizorii ştiu 
probabil mai exact cum stau lucrurile. 
Şi apoi mai sint şi actorii, talente de 
prim rang, Octavian Cotescu, Ghegr- 
ghe Dinică, Toma Caragiu, Gina Pa- 
trichi — са să пи pomenesc decît 
cîţiva din această strălucită distri- 
buție. 

— Vorbeaţi la început despre 
legile filmului, spuneaţi că v-aţi 
străduit să nu faceți o ecranizare, ci 
chiar un scenariu... Aveţi obsesia 
filmului? 

— N-am nici o obsesie si cu atît 
mai puţin pe cea a filmului. Aici 
sînt necesare cîteva explicaţii. E 
filmic, nu e filmic? Am auzit această 
frază pînă la plictiseală, Orice regizor 
mediocru crede că el cunoaște miste- 
rele genului, asta e pîinea lui. Dar 
şi limita lui. De aceea toți ne ameninţă 


pîntecul vasului incendiat? Veţi spu 
ne, probabil, că ştiţi dinainte finalul, 
că nenorocirea nu se va produce, doa! 
mărturie 5tă însăși realitatea din саге 
s-a inspirat povestea.,, Si totuși... 
Dar despre acest „5! totuşi...” va 
povesti viitorul film pe care îl va 
realiza în această primăvară regizorul 
Mircea Drăgan. Scenaristul şi-a făcut 
datoria si singura lui dorinţă este са 
filmul de pe ecranul minţii lui să 
coincidă cu tel de pe ecranul minţii 
regizorului și ambele să dea Ceza- 
rului — spectatorul — ce este al 
Cezarului: satisfacția de a vedeaun 


loan GRIGORESCU 


...si Mircea Drăgan 
(Gheorghe Dinică) 


cu „Specificul“, e singurul cuțit pe 
care рої să-l mînuiască... E interesant, 
dar nu e filmic!... Aia e filmic, ailaltă 
nu e.. Asta înseamnă o înţelegere 
trivială a specificului fiecărui gen... 
Stiu asta din experiența mea de autor 
dramatic. Sînt monologuri foarte 
teatrale, pe care spectatorii le ascultă 
cu sufletul ia gură şi „lovituri de 
teatru“ care plictisesc de moarte. 
Specificul unui gen nu e un lucru sta- 
bilit o dată pentru totdeauna, toate 
realităţile sînt filmice sau nefilmice, 
totul depinde de substanţă, de pu- 
terea de înțelegere а artistului,.. 
Artistul care distruge o lege nu 
înseamnă că lucrează ca un păgin, 
fără nici o lege, ci creează acea lege 
pe саге ї-о cere sensul ре care vrea 
să-l transmită... 

Tocmai de асеса е necesar talen- 
tul... El creează propriile lui legi, 
care nu intră însă în contradicție cu 
legile genului... 


Teodor MAZILU 


Mircea Mureșan din nou pe platouri. 


Noul film? — 


` Bariera“ 


Mihai 


Ata R 

— Filmografia dumneavoastră, sti- 
mate Mihai lacob, este neobişnuit 
de diversă: „Darcite“ era un film 
biografic, „Celebrul 702“ o falsă 
comedie, „Străinul“ o ecranizare, 
Ke condamnaților“ un film 
de război si, în sfîrşit, „Pentru că 
se iubesc“, саге este ceea ce ne-am 
obişnuit să numim: film de actua- 
litate, De fapt, care din toate 
aceste direcţii vă este mai арго- 
piată? Pe care ati dori s-o conti- 
nuaţi? 


— Cred că cel mai bine aș putea 
face film despre lucrurile ps care le 
cunosc, Si ceea ce cunosc eu се! mai 
bine e viața trăită în copilărie 
şi cea de acum. Asta înseamnă că-mi 
sînt foarte familiare anumite medii 
sociale dintr-un mic oraş de provin- 
cie din Ardeal, pe de o parte, iar 
pe de altă parte, sigur că-mi sînt 
apropiate evenimentele de azi, pe 
care le observ şi le analizez. Cred 
că acestea ar trebui să fie direcţiile 
mele principale de orientare... 


— Ce ма împiedicat să urmaţi 
aceste direcţii ре care le recunoaş- 
се ca principale, deci în stare 
să vă reprezinte cel mai fidel? 


— Producţia studioului nu se naște 
din nişte dorinţe ale noastre de 
„reprezentare fidelă”, ci este o 
producție organizată pe anumite 
necesități tematice: atitea comedii, 
atitea filme istorice, atîtea filme 
de actuălitate. Or, la un număr 
limitat de filme, se cere. ca acestea 
să nu se dubleze, să nu fie apropiate 
ca gen, ca factură, ci să creeze un tot. 
Ceea ce se cheamă profitul unei 
Cinematografii. Noi lucrăm în func- 
ție de aceste necesități ale studiou- 
lui... În clipa cînd cineva simte că un 
scenariu are șanse de realizare, că 
se înscrie tematic în preocupările 
studioului, lucrează la el. Dacă nu 
îl lasă. Pentru alt moment, pentru 
mai tîrziu. Şi face ceea ce corespunde 
necesităților prezente ale studiou- 
lui. E un caz generalizat. Noi lucrăm 
totdeauna pentru acum și poate 
că aici se ascunde și un defect al 
nostru. 


——— F.  -WO[QÉ[Ss9s 


— Totuşi se presupune că fie- 
care regizor are ideile lui fixe, 
preocupările proprii şi, firesc, ne- 
cesitatea de a le comunica. Cum 
reuşiți să împăcați necesităţile per- 
sonale cu cele ale studioului? Ре 
ce criterii vă alegeți scenariile? 


— Opţiunea se face într-un pro- 
ces puţin invers: tema nu pleacă 
întotdeauna din tine сї, deseori, 
tu mergi către ea, intri în ea. Mai 
precis: într-o poveste în care zona 
umană e determinată, încerci să 
vezi ce ai tu mai apropiat de acea 
temă, să stabilești punctele decon- 
tact. Descoperi astfel că sînt o serie 
de elemente care-ţi corespund — 
şi aici intervii cu memoria ta emotio- 
nală — iar pe celelalte, mai puțin 
familiare, le rezolvi prin informaţie 
livrescă sau directă, intuiție, inspi- 
rație, invenţie artistică şi așa mai 
departe. Adevărul este că filmele ro- 
mânești seamănă foarte mult cu 
realizatorii lor, chiar dacă temele 
nu pornesc de la ei, ci ei sînt aceia 
care se apropie de ele, Se раге că 
de asta nu se poate scăpa. Arta tră- 
dează, 


10 


— Cu care dintre filmele dumnea- 
voastră credeți că semănați, sau 
care din ele vă seamănă cel mai 
bine? 


— „Străinul” şi „Pentru că se 
iubesc", De fapt cred că există о 
trăsătură de unire între toate fil- 
mele pe care le-am făcut, deși puse 
unul lîngă altul sînt foarte diferite... 
Ceea ce le aseamănă în primul rînd 
este un anumit lirism mai mult sau 
mai puțin transparent, o anumită 
pudoare a sentimentului, provenită 
probabil dintr-o veche teamă a mea 
de ridicol... 


— Credeţi că dezvăluirea pînă 
la capăt a unor sentimente poate 
atinge ridicolul? 


— Uneori mi-e teamă că da, 
Și poate că ăsta e $1 un cusur al meu, 
Ca să faci artă trebuie să ai curajul 
să te expui gol în piața publică și 
să te laşi privit din toate unghiurile. 
Pînă acum nu mi-am permis să am 
acest curaj. Întotdeauna m-am ma- 
chiat, mai mult sau mai puțin... 
Există în filmele mele o anumită 
cumințenie. Şi o anumită corecti- 
tudine — care poate fi si a mea, са 
individ, dar care, e adevărat, în 
artă nu duce întotdeauna la rezultate 
spectaculoase... Există în filmele 
mele şi o anumită rigoare profesios 
nală — de la care am si pornit — 
care le face, în interiorul lor, să fie 
egale cu ele însele. Nu există mari 
şocuri, nici stridențe în ele, ci scene 
realizate egal, la un indice de exi- 
gență pe care-mi permit să-l calific 
a fi cel puțin profesionist, Poate 
şi mai mult, 


— Spuneţi-mi, Mihai lacob, v-a fos 
losit această plimbare prin genurile 
cinematografice? De fapt, се-ай 
aflat despre film, experimentînd 
mereu alte formule? 


— Multe. Dar lucrul cel mai im- 
portant ar fi acela că filmul este 
rezultatul — nu întotdeauna pres 
vizibil — а două valori: 1) povess 
tirea, cu tot ce ţine de ea, dialog, 
structură, caractere, notații de viaţă 
și 2) la fel de importantă ca prima, 
dar mai puțin vizibilă, ecranizarea 
acestei povestiri, care nu numai că 
se adaugă, dar îi modifică uneori 
substanțial valoarea. lar această transs 
oferă o gamă de posibilități care, 
indiferent dacă sînt peste sau sub 
nivelul ei, al poveşitirii, sînt total 
diferite. Niciodată nu рой miza 
pe tot ce pare bun în scenariu, decît 
în măsură în care el se transformă 
într-o reuşită a realizării cinema- 
tografice,. Bineînţeles, asta nu ex- 
clude са amîndouă componentele 
să fie de bună calitate $1 atunci avem 
de-a face cu un film reușit, ideal. 
În general însă, spectatorii recepţio- 
nează povestea. Noi ne facem iluzii 
presupunînd că meritele cinemato- 
grafice рагуіп, în bună parte, şi 
marelui public. De fapt, ele rămîn 
— atunci cînd există — nişte vir- 
tuti rezervate unui anume grad de 
pregătire a spectatorului. ...Оаг a- 
ceastă cursă paralelă între litera- 
tură și film, această gelozie între 
cineast şi literat există, chiar dacă 
ea se manifestă în una şi aceeaşi 
persoană. Dorința de a pune în 
valoare cît mai bine textul pe de o 
parte, iar pe de alta, de a te pune 
pe tine însuți, ca regizor, în prim 
plan, de dragul unor trouvailles-uri, 
a unor secvențe care în sine pot 


Ca să faci artă, 
trebuie să ai 
curajul 
„să te expui 
gol în piată“ 
Ф 
Cel mai 
yroaznic lucru, 
bănuiesc eu, 
îl reprezintă 
о glorie trecută 
a 
Există 
de pe acum. 
tinere 
personalități 
și grija noastră 
este să nu 
le alterăm 


Mihai IACOB: 39 de ani, 8 filme de lung-metraj, un metraj mediu și două 


documentare, 


1955: absolvă Institutul de artă teatrală şi cinematografică. 
1957: „Dincolo de brazi" — în colaborare cu Mircea Drăgan, 


1960: „Darclte“. 


1961: „Celebrul 702" — după piesa lui Al. Mirodan. 
1963: „Străinul" — ecranizarea romanului lui Titus Popovici (Premiul 


special al juriului — Mamaia 1964). 


1964: „Pe drumul Thaliei“ — film documentar. 

1966: „Politeţe“ — film documentar. 

1967: „ Întoarcerea" — scheci din filmul „De trei ori Bucureşti”. 
1967: „Aventurile lui Tom Sawyer“ şi „Moartea lui Joe- Indianul“ (în cola- 


borare cu Wolfgang Liebeneiner). 


1971: „Castelul condamnaților". 


1972: „Pentru că se iubesc”. 


Rm RR e m — : — 


avea valoare deosebită, dar care, în 
limitele. construcției, trebuie reduse. 
Aceste două tendințe se ciocnesc 
una de alta, în multele zile pe care 
le numără turnarea unui film, și 
arbitrajul rămîne destul de dificil. 


— Vi s-a întîmplat să vă aflaţi 
la mijloc, între cele două tendințe? 


— Întotdeauna. De la „Darclte“ 
si pînă în zilele noastre... De altfel 
e simptomatic faptul că întotdeauna 
aproape, la primul montaj, filmul 
iese mai lung decît stass-ul acceptat. 
El se reduce treptat, în virtutea 
unui principiu care proclamă sa- 
crificiul părţilor pentru binele în- 
tregului. jean-Louis Barrault spune ип 
lucru foarte frumos despreasta—re- 
ferindu-se la spectacolul de teatru 
— și anume că: scenele se repetă ре 
fragmente şi toate sint la început 


dilatate, iar cînd se unifică formează 
un Golem. Dar acestui Golem îi 
mai trebuie un suflu ca să capete 
viață: suflul întregului... Cred că 
acest lucru e valabil și pentru film. 


— Şi despre dumneavoastră, ca 
regizor, ce-ați aflat? Ştiţi ре ce 
anume din personalitatea dumnea- 
voastră puteți conta? 


— Nu știu... Întrebarea presu- 
pune o perfectă cunoaștere a limi- 
telor și „posibilităţilor mele. Nu-mi 
cunosc încă exact limitele. Cred 
însă în posibilitățile mele. Dar asta 
nu înseamnă că o fac orbește, fără 
să mă întreb, de fiecare dată, dacă 
nu cumva dificultățile filmului — 
înțelese la modul absolut, în sensul 
epuizării totale a unei teme — mă 
depășesc... Întotdeauna lupta asta 
mi se pare inegală. Deşi cred că 


ало ester -" СА p mpa офи 


m e А Iad ca 


timpului 


trebuie să aspirăm spre niște sar- 
cini dificile. Cred că nu рой învăța 
să cinti la vioară fără să vrei să fii 
Paganini. Din păcate însă, rezultatele 
sînt obiective și nu subiective. Si 
artea cea mai neliniştitoare е 

, după trecerea timpului, noi înșine 
ne obiectivăm față de încercarea ре 
care am făcut-o... Orice artist în- 
свагса, în timp,-să devină din ce în 
ce mai bun. lar timpul decide cînd 
i dacă a reușit... Cel mai groaznic 
ucru bănuiesc eu că-l reprezintă 
о mare glorie trecută și nimic, sau 
foarte puțin, în prezent. 


_ —  — QH VF .R-.-  — 

— Dar asta-i condiția cinemato- 
grafului: consumă şi se consumă 
mai repede decit oricare altă artă... 


— Da, dar prezentul rămîne! o 
aspirație permanentă. Dacă încetează 
să mai fie o aspirație, dacă tendinţa 


depășirii acelei „glorii trecute“ nu 
se mai manifestă, înseamnă că ai 
ieşit la pensie şi trebuie să-ți scrii 
memoriile. Și în orice condiții, mi 
se pare neplăcut să trăieşti din 
amintiri. y 


— Vedeți vreo soluție? 


— Poate că ar fi una: să-ți menţii 
prezentul, încercînd în permanență 
să te auto-depășești atîta timp cît 
obiectiv — deci fizic — acest lucru 
se mai poate face. Atita timp cît 
ti se acordă încredere. A face film 
este о posibilitate acordată... 


— Să zicem că dumneavoastră 
v-ar reveni sarcina — căci e o sar- 
cină — 4е a organiza sau геогра- 
niza producţia noastră de filme. Ce 
probleme v-aţi grăbi să rezolvaţi 
în primul rînd? 


 ——— s — m 
Г) Organizarea tematică în funcţie de forţele regizorale verificate 


de care dispunem. 


2) Mărirea — cu orice preţ — a producţiei anuale de filme. 
3) Reducerea treptelor prin care trece un scenariu petru a fi a- 


probat. 


4) Un sistem contractual, care să permită actorilor din rolurile 
rincipale să se ocupe EXCLUSIV de film pentru o perioadă de 


10 săptămîni. 


5) Acordarea unei mai mari responsabilități şi, respectiv, inde- 
pendenţă, echipei de filmare sub raport financiar. 

6) Cointeresarea materială a sectoarelor şi serviciilor studioului 
în producţia de film: termen si calitate. 

7) Extinderea folosirii decorurilor naturale pentru o serie de 


filme de actualitate. 


8) Antrenarea unor colaboratori noi în toate domeniile: scena- 
ristică, regie, scenografie, sunet, poate chiar si imagine. Bineînţeles, 
talente care s-au manifestat cu strălucire în teatru, televiziune, 


expoziţii (pentru plasticieni) etc. 


9) Acordarea, la nivelul conducerii studioului, dreptului de 
a încheia DIRECT contracte de coproducţii (reale), prestații de 
serviciu etc., în condiții de egalitate şi nu de subordonare. 

10) Crearea unui studio al tineretului, care să asigure cel puţin 


două debuturi anual. 


— Spuneţi-mi, Mihai lacob, dum- 
meavoastră nu змей питаі regi- 
zor, dar şi conferențiar la 1.А.Т.С. 
Aveţi deci posibilitatea de a cu- 
noaste foarte bine de pe acum vii- 
„„toarea generație де regizori — pe 
` саге de altfel o Я formaţi. Cum 


documentarul 


copatăsaupr 


Despre 


Ca şi în „Găteala capului” — unul din filmele sale 
anterioare, apreciate si laureate — Paula Popescu- 
Doreanu ne propune prin „Despre omenie“ o specie 
de „documentar folcloric” de o factură aparte. Au- 
toarea se dezinteresează vădit de fotogenie, s-ar zice 
chiar că îi sfidează legile, n-o obsedează oamenii 
frumoşi şi nici nu pare să-i caute, nu cultivă compozi- 
tiile stilizate. şi nici efectele spectaculare. Datinile, 
horelă, costumele populare, interioarele ţărăneşti 
sau ulițele satului sînt înfățișate ca într-un 
inopinat sau în dezordinea naturală a improvizaţiei. 
Ceremoniile tradiţionale surprinse la locul de baştină, 
cu „interpreți neprofesionişti”, au o desfășurare sin- 
ită, nu de puține ori, custinghereala 
mărturisită/zsimulări i ocazionale.Miresele sîntplinede 
pistrui şi au ochii plinși, flăcăii nu au nici figura, пісі 


credeți că va evolua cinematografia 
noastră, judecind după preocupările 
$ înzestrarea actualilor studenți? 


— Există de pe acum promisiuni 
verificate nu numai prin intenții, 
Qu numai printr-un program am- 


reportaj 


alura unor feți-frumoşi, iar bătrînii, acut marcați de 
muncă şi de ani, ñu sînt împrejmuiţi de o aură de basm. 


omenie 


Prin toată această suită de eliminări şi opțiuni, 
regizoarea realizează un spor în ordinea autentici- 
сані şi naturaleţii, chiar dacă expunerea devine 
întrucitva mai greoaie. Ea solicită un plus de răbdare, 
pentru că autoarea пи e dispusă să consume efort 
pentru а ne capta bunăvoința. Ne-o arată chiar 
titlul documentarului său — „Despre omenie“ — саге 
ne timorase prin generalitate pentru ca, la vizionarea 
filmului, să avem revelația sensului particular al 
noţiunii de „omenie” — de la „a omeni", a cinsti pe 
oaspeţi. Dacă imaginea (semnată de Dumitru Pre- 
deanu) şi montajul audio-vizual se păstrează constant 
pe linia austerității, comentariul scris şi rostit de 
Eugen Mandric conferă filmului 
undă de tandreţe, cenzurată, bineînţeles, de cuve- 
nitele accente patetice. 


bițios, ci prin practica unor lucrări 
de-a drëptul remarcabile, a unor 
filme care depășesc condiția lor 
iniţială de examen. Există de pe 
acum, în filmoteca institutului, minia- 
turi cinematqografice, -care atestă 
sensibilitate si imaginație, simț plas- 
tic şi maturitate de gîndire, filme 
în care pe întinderi mai mari sau 
mai mici, se-şimte că autorii lor au 
ceva de spusşi mai ales că știu si cum 
să spună, Sînt personalități care se 
conturează şi grijă noastră princi- 
pală e să nu le alterăm, să nu le 
uniformizăm, ci să intuim pentru 
fiecare modalitatea optimă în care 
se vor dezvolta. Cred în această 
dezvoltare şi, repet, argumentele 
acestei convingeri sînt deja înscrise 
pe celuloid. Аз cita cîteva nume ale 
unor absolvenţi mai vechi si mai noi, 
care încă n-au debutat în producția 
studiourilor de film şi televiziune, 
dar ale căror lucrări au participat 
cu frumoase rezultate la mai multe 
festivaluri studenţeşti  internaţio- 
nale de prestigiu: Costin Azimioară, 
Nicolae ОргИезси, Mircea Dane- 
liuc, Constantin Vaeni, lon Stanciu 
şi mulți alţii, 


> 


— Între generația matură de ге- 
zori, generaţia consacrată, si cea 
mîine, nu există decit un foarte 
mic pluton de regizori tineri. Nu 
vi se pare îngrijorătoare această 
situație într-o cinematografie care 
se cheamă încă tînără? 


— Personal, nu am senzația unei 
rupturi, a unei pauze sau a unui 
gol între generații, ci mi se pare că 
există o continuitate, o întrepătrun- 
dere care va asigura un proces 
evolutiv firesc, dorit de altfel din 
ambele părți. 


— О ultimă întrebare, Mihai las 
cob: ce întrebare — poate că sînt 
chiar întrebări — vă obsedează în 
ultima vreme 


— Mă preocupă, mă obsedează —е 
termenul cel mai propriu — între- 
bările generaţiei mele. Ми istoria, 
ci prezentul ei. Ce-am opus, ce vom 
opune timpului? Cu asta am început, 
cu asta închei: cum ne vom putea 
marca prezentul, altfel! decît ieri? 


Eva SÎRBU 


о  binefăcătoare 


Val. $. DELEANU 


“Costă bani. Ce-i 


w a amam mn. s. 


spectator incomod 3 


G ss 
întrebare 
stupidă 


Citesc си stupefacție ancheta 
revistei „Сіпета" în care regizorii 
îşi înşiră ideile şi subiectele desce- 
narii (unele refăcute, re-refă cute 
şi re-re-refăcute. Eh, dacă oamenii 
au timp!). Vasăzică: avem idei, 
avem subiecte, avem decupaje, 
există o dorință imensă de lucru. 
Hai, săzicem, că nu toate scenariile, 
ideile și decupajele sînt bune. Să 
zicem! Dar măcar jumătate din 
ele tot au valoare (indiferent de 
gusturile unuia sau altuia. Și să 
nu uităm că „nu îmi place“ nu 
este totuna си „nu e Бип"). Dacă 
este așa (51 zău că este) înseamnă 
că se pot încărca perfect metri 
pătraţi de platouri pentru cel 
puțin doi ani de-acum încolo. 

“Atunci de ce nu se includ în 
planuri, de ce nu se dau în lucru? 

Nu cred să existe întrebare mai 
stupidă decît asta. De ce? Pentru 
simplul motiv că trebuie pusă 
Şi cînd te gîndeşti că toate рго!ес- 
tele astea zac. Unele de ani de 
zile. (Dacă n-ar zace, n-ar fi 
„ргоїесїе"). Păi, nu-i stupidă în- 
trebarea? 


Indignare bislovă: 


Film prost. Foarte prost. Re- 
clamă țipătoare. Şi totuși... Lume 
multă. Înghesuială groaznică. Plă- 
testi suprapreț. Reclama prinde. 
„Мо film”. „Си сай". „Are 
schepsis“, Începe filmul. Generic 
penibil, Actori așişderea. Conflict 
imbecil. Comportări caraghioase. 
Intrigă vai-de-ea. Răcnete zgri- 
bulitoare. Violență arbitrară. Sen- 
zaţii jenante. 

Cîteva concluzii: 

— Spectatori deziluzionați. 

— Тіпегі extaziaţi. 

— Extaz fals, 

— Cum educăm? 

— De ce? 

— Cui folosește? 

Răspunsuri găsești: „Altele 
nu-s" Ba sînt! Inteligente, atrac- 
tive. Făcute pasionant, `Си ac- 
tori. Agtori mari. Trebuie cău- 
tate. Cu insistență. Se poate, 
drept, nu-i 
păcat. 


P.S. (nu bislov). Dar si filmele 
proaste costă bani. Tot în valută: 
Chiar dăcă ţin o mie de zile са... 
Арда, Şi atunti? Nu e mai bine 
un film bun «decit două proaste? 
Nu ета! bine un concert diri- 
jat de Bernstein, decit două 
dirijate de unele „celebrități“ 
necunoscute nici măcar pe melea- 
gurile lor? 

Şcuzaţi pentru întrebarea muzi- 
cală. 


Alexandru STARK 


11 


y < 


în direct 


din 
Grenoble 


evenise aproape o tradiţie ca 

una dintre cele mai importante 
manifestări internaționale în do- 
meniul. filmului de scurt-metraj 
să! aibă loc, anual, la Tours. Orașul 
de pe Loara trecea în calendarul 
manifestărilor sale, de mulţi ani, 
mai întîi un festival al filmului 
francez de scurt-metraj şi în con: 
tinuare pe ce! internațional. Lu- 
mea, mai ales cea universitară de 
la Tours, aştepta aceste întîlniri 
cu tot interesul, le urmărea, le 
judeca (de obicei foarte aspru), 
participa la desfășurarea lor cu un 
dinamism și o pasiune care își 
puneau amprenta pe întreaga ma- 
пНез{аге, 

Баг primarul orașului Tours а 
vrut să fie el cel dintii și cel mai 
acerb spectator al festivalului, а 
vrut să aleagă el filmele, deși 
comisia de preselecție își făcuse 
datoria, Și cum cineaștii francezi 
n-au vrut ca festivalul lor și nici 
cel internațional! să aibă gust de 
primărie, au schimbat ‘огази|- 
gazdă și au ales Grenoble. 


Aici. la Grenoble (de la Olim- 
piada de iarnă din 1968, oa- 
menii se pricep în primul rînd 
la schi şi la bob, se pricep foarte 
bine să organizeze manifestări de 
mare amploare) studenții aștep- 
tau o manifestare cinematografi- 
са. Prima care le-a fost oferită 
însă s-ar părea că i-a inhibat, 
pentru că au urmărit-o cu des- 
tulă reţinere. Faimoasa Casa de 
cultură, inaugurată de Malraux, 
s-a dovedit a fi un sediu consa- 
crat pentru asemenea importante 
întilniri, dar Grenoble este un 
oras mare, mai ales întins ре 
văile Alpilor. Şi pentru ca pu- 
blicul vechiului oraș să participe 
şi el la aceste manifestări cine- 
matografice, vizionările aveau loc 
într-o sală din centru, altele la 
trei sferturi de oră distanţă, în 
noul oraș, la Casa de Cultură şi, 
în sfirșit, altele, la Centrul de cer- 
cetări pedagogice, situat în alt 
punct cardinal al urbei de pe 
Isère. 

Aşa încît, cineastul poposit pen” 
tru prima oară la Grenoble, avea 
de trecut mai întîi (reminiscenţa 
Olimpiadei, probabil!) două probe 
sportive importante: orientarea 
topografică şi proba de fond de 
circa 7—8 km. între două vizio- 
nări, După care, în decurs de 8 
zile, avea să urmărească peste о 
sută de filme de scurt-metrăj de 
toate genurile, pelicule de un 
minut sau ‘chiar; de o oră. 

Dacă nu se рої: асе ierarhi” 
zări „1еоге се“ ín funcţie de 
lungimea unui film, un lucru este 
însă cert: în confruntarea aceasta 
de la Grenoble s-a dovedit că ar- 
gumentul economiei de mijloace, 
al raportului riguros dintre idee 
şi timpul necesar expunerii. ei, 
avea să joace un го! covîrşitor în 
stabilirea preferințelor (chiar da- 


că juriul festivalului şi-a schimbat 


oarecum criteriile cînd a avut de 
hotărît decernarea premiilor). 


În spiritul nu numaia! preferin- 
telor personale, сі și al opțiu- 
nii cvasi-generale, se poate afir- 
ma că la festivalul de la Greno- 
ble, filmul de desen animat s-a 
detașat calitativ de restul concu- 
renţei. El a oferit manifestarea- 
vedetă, a lăsat spectatorilor sen- 
timentul unor reale şi plăcute 
surprize, a îmbinat economia de 
mijloace cu o viziune plină de ima- 
ginație, a ferit, în cele mai multe 
dintre cazuri, ideile de o comu- 
nicare didactică. Filmul de desen 


Incă un 

festival 

care 
filmul de 


desen animat 
a fost vedetă 


animat a fost, în ansamblu, in- 
structiv şi emoţionant deopotrivă. 
„La Chute” (Căderea) de pildă, 
un film francez realizat de Paul 
Dopff, sintetizează într-o peli- 
culă de aproape 6 minute o mi- 
cro-dramă cinematografică: în ju- 
rul unui coș plin cu bucăți de 
peliculă, azvîrlit în stradă, se pe- 
trece un scurt şi semnificativ hap- 
pening. Primul trecător, curios, 
scoate o bucată de film, o pri- 
veşte în zare, nu pricepe nimic, 
rămîne perplex $1 apoi o aruncă. 
А! doilea trecător calcă pe ea, 
o ridică, o priveşte în zare și 
izbucnește într-un rîs sănătos, 
prelung. Scena aceasta durează 
mai puţin de un minut. Repetată 
însă de cîteva ori, semnificațiile 
ei se dilată, tîlcul scenei ocupînd 
cu fiecare repetare încă o zonă a 
conştiinţei noastre pe care o sen- 
sibilizează pînă la emoție. Este de 
altfel singurul film în care un ar- 
`gument repetat nu devine pe- 
dant, ci ne face săașteptăm cu plă- 
cere revenirea. 

„Sattaceti” (sau într-o tălmă- 
cire liberă, Mutre caraghioase) al 
altui vestit realizator al genului, 
italianul Bruno Bozzetto, face în 
gama satirei caricaturale un por- 
tret al societăţii de consum. de 
astăzi; cu „problemele“ ei, dar 
mai ales cu imposturile ei. In 
aceeași ordine а investigări: des- 
tinului; omenirii (si această di- 
mensiune filozofică, filmul de a- 
nimaţie a impus-o mai distinct 
decît celelalte), John Halas pri- 
veşte viitorul prin ochii copiilor 
care-l vor trăi, în filmul săa,, Copii 


şi automobile”, Și astfel, în viziu-. 


nea celor care astăzi sînt pe băncile 
școlii primare și desenează sin- 


) 
i 8 
cer $! candid, neafectaţi пісі de 
canoane si nici de.teorii, Halas 
încearcă să imagineze o lume de 
mîine năpădită de vehicule tenta- 
ulare, o lume în care automobi- 
lul-robot este de fapt elementul 
care dă nota particulară a socie- 
tății, O viziune şarjată, desigur, 
şi poate de o atmosferă coșma- 
resc-veselă, dar un film seducător 
prin umorul și, mai ales, prin o- 
menia lui. 


oate totuși omul să-şi aleagă 

destinul? — pare să se întreba, 
pe de altă parte, John Lange, 
într-un film de trei minute, în 
саге уп om seaflă închis într-o cu- 
tie, o sfarmă са să iasă din ea și-și 
construiește alta, la fel, alături, 
în care va intra după aceea, 

În sfîrşit, Sabin Bălașa oferă 
meditației — în cadrul aceleiaşi 
obsedante preocupări legată de 
soarta omenirii — filmul său ,,Ín- 
toarcere în viitor“. 


А" fost şi filme (destul де mul- 
te, prea multe chiar) inutile, 
estetizante, divagante. Nu le-a 
luat nimeni în seamă, decît poate 
juriul (pe unele din ele, cum ar 
fi „Adorabila catastrofă" al lui 
Kamlăre (Franţa), care a abuzat 
de cele 11 minute ca să se joace 
de-a semnificaţiile, evident prea 
criptice pentru а fi desluşite de 
altcineva decît de realizatorul 
însuşi). În schimb, excelenta na- 
rațiune cinematografică a engle- 
zului David Cobhan „Cum să 
aprinzi un foc“ (după nuvela lui 
Jack London), în cele aproape 60 
de minute în care un om și cîi- 
nele său înfruntă pustiul de заза 
și de moarte al Klondike-ului, 
este în sine o capodoperă, rea- 
lizată cu concursul unui inegala- 
bil povestitor: Orson Welles. Са 
şi seducătoarea parodie bur- 
lescă pe tema filmelor de spionaj, 
realizată de belgianul David Neil, 
„Ce i s-a întîmplat Evei Braun ?". 
La fel de spirituală și plină de 
imaginație, o scurtă peliculă, „An- 
ghinarea”, o glumă de bun gust 
în care niste degete agile defo- 
liază о anghinară, cu oarecare de- 
liciu pe care fondul sonor îl sub- 
liniază (o voce alintată și plăcut 
emoționată cu fiecare frunză се 
se desprinde, o voce care, în- 
tr-un fel, sugerează o scenă de 
streape-tease). 

Un documentar, „Arthur Penn- 
regizorul“, ne introduce în lumea 
de preocupări și gînduri a unui 
cineast care, explicîndu-le actori- 
lor cu prilejul turnării filmului 
său artistic „Micul om таге", 
intenţiile, încearcă să-și jaloneze 
povestirea cinematografică cu rea- 
litatea istorică a cuceririi vestu- 
lui îndepărtat, istorie însîngera- 
tă de nenumărate genocide. În 
sfîrşit, un alt documentar, „Moar- 
tea omului-sanviș”, este cutremu- 
rător prin investigarea cauzelor 
morții celebrului ciclist Jean-Pie- 


AVM de a inoars" a tard ep 


re Мопзегё, victimă a dopingu- 
lui și a reclamei comerciale. 
Min permis să vorbesc cu рге- 

cădere despre o selecţie pro- 
prie, Juriul și-a făcut-o ре а lui, 
acordînd unul din marile premii 
filmului realizat de Chris Marker, 
„Bătălia celor 10 milioane“. Tema 
este foarte importantă — este 
vorba de istorica cuvîntare а $е- 
fului statului cubanez, rostită du- 
pă constatarea insuccesului cam- 
paniei de recoltare a celor 10 
mitioane de tone de trestie de 
zahăr. Pentru Fidel Castro este 
un prilej de analiză а cauzetor саге 
au dus la aceasta, a structurilor 
social-economice care n-au răs- 
puns unor solicitări morale, cu- 
vîntarea este, în sfîrşit, un 
semn de sănătate morală și so- 
cială. Pentru Chris Marker, ea nu 
este decît un fundal întretăiat de 
convenționale secvențe documen- 
tare, care de cele mai multe ori 
nu reușesc să stabilească o rela- 
ţie de cauzalitate, пісі faptică și 
nici ca intensitate, cu analiza cu- 
prinsă în cuvîntarea lui Fidel Cas- 
tro. 

Am avut, pe de altă parte, pri- 
lejul să asistăm la proiecția fil- 
mului născut într-o atmosferă 
polemică, pe care Maurice Clavel, 
scenaristul, l-a inspirat regizoru- 
lui de televiziune Alessandri, „Le 
soulèvement de la vie“, Este cert 
că la Grenoble filmul a intrat în 
competiţie aureolat de discuția 
purtată pe micul'ecran de Clavel 
cu ceilalți participanţi, invitați 
de studioul de televiziune, în ca- 
drul emisiunii „Cu arme egale”, 


рса de acest aspect polemic 
şi-creator de curiozitate acută, 
filmul lui Clavel și Alessandri este 
un poem închinat lucidității și 
onestităţii, închinat spiritului ci- 
vic mereu treaz pe care-l reco- 
mandă Clavel, închinat valorilor 
reale, singurele care pot combate 
Я pot мира а + de.numeroa- 
sele false valori care bîntuie prin 
lume. Filmul este de fapt un me- 
mento, o invitație la meditaţie 
care, în mod paradoxal, a provo- 
cat nu meditație, ci o polemică 
spectaculoasă în sine şi destul 
de gratuită în fond, Dar asta iese 
din domeniul festivalului de la 
Grenoble. 


umedenia de filme vizionate a 

fost în bună măsură sursa unor 
decepţii $ fără a fi partizanii 
unei a doua selecții pe care un 
primar, dispus oricînd să facă 
asemenea operaţie. ar fi putut-o 
face la Tours, credem că comisia 
însăși ar fi putut să o opereze 
printr-o mai mare exigenţă, prin- 
tr-o selectivitate valorică $1 nu, 
cum probabil s-a întîmplat, pe 
baza unor с!етеп{е sau politeţi 
circumstanţiale, 


Mircea ALEXANDRESCU 


contracîmp 


constiinta teoretică 


Mi-am inaugurat— la 
insistențele pînă la urmă 
persuasive ale colegului 
Valerian Sava — rubrica 
de „contracîmpuri“ în 
revista „Cinema“, fără 

o prealabilă expunere de moti- 
ve, cum se spune şi se obișnuiește, 
$1 am intrat imediat in medios res, 
Acum, după două intervenţii — 
care, sînt conștient, nu au darul să 
stîrnească interesul unanim al citito- 
rilor — simt nevoia unei lămuriri, 
a unei argumentări. De ce aceste 
incursiuni în gîndirea 'cinematogra- 
fică, de ce aceste recapitulări de 
enunțuri teoretice, mai mult sau 
mai puţin actuale, sau de ipoteze 
asupra filmului ca artă? 

Din simpla convingere că o viață 
cinematografică normală, firească, 
presupune și pretinde — ре lîngă 
practică, pe lîngă producerea mate- 
rială de filme — şi o atitudine refle- 


_ Oricit ат 
fetișiza gestul 
concret, — 
conştiinţa 
teoretică 
rămine 
un dat 


al unei 
cinematografii 


mature 


de o intervenție hotărîtă in dezba- 
terile teoretice care-i interesează şi 
pe ei, poate cu precădere. (Precizez, 
dacă mai e nevoie, că nu pot fi puse 
la socoteală, aici, interviurile, anche- 
tele și articolaşele ocazionale, con- 
venţionale). 

E perfect just că filmul se face pe 
platouri, cu aparatul de luat imagini 
în „poziție de tragere“, dar nu mai 
puţin just e că problemele sale se 
discută şi pe hirtie, în scris. Pe un 
asemenea teren — al conștiinței teo- 
retice formate în focul schimbului 
de opinii — „creatorii“ și criticii se 
vor afla în strînsă conlucrare, avan- 
tajoasă pentru amîndouă categoriile, 
dar mai ales pentru progresul artei 
filmice. 

În sfîrşit, s-ar cuveni să mai адге- 
săm un apel și esteticienilor „puri“ 
sau „generali“: participarea acestora 
la examinarea problemelor actuale 
ale cinematografului ca artă ar da 


De la teorie la practică 
(„Mireasa era în negru“ de Truffaut) 


xivă, de meditaţie filozofică și este- 
tică asupra artei filmului. Nu pentru 
elaborarea unei estetici normative — 
listă de canoane și reguli precon- 
cepute — ci pentru dobîndirea unei 
conștiințe mai limpezi a activităţii 
concrete de creaţie, a cadrului spe- 
cific în care ne miscám cu toţii: reali- 
zatori, critici, public. Dacă e adevă- 
rat că teoria rămîne sterilă, fără 
obiect, atunci cînd nu e legată de 
practică, tot atît de adevărat e că, 
la rîndul ei, practica devine oarbă 
şi gîngavă fără luminile teoriei. E 
un enunț care nu se mai cere demon- 
strat. Putem concepe oare litera- 
tura, viața noastră literară, fără 
contribuţiile criticii şi ale teoriei 
literare, în ciuda diferențelor de 
opinii si a polemicilor sau, dimpo- 
trivă, tocmai cu energia fertilizatoare 
a acestor manifestări? Nu e oare 
semnificativ faptul că aproape fie- 
care scriitor — poet, prozator sau 
dramaturg — găsește răgazul de a 
interveni direct în „bătălia ideilor“, 
susținînd și apărînd poziţii, formu- 
lîndu-și cel puţin puncte de vedere, 
dacă nu veritabile „poetici“, ca rod 
al meditației în raport си arta pe 
саге o practică? 

Revenind la cinematograf, аг fi 
greşit să se înțeleagă că teoria 
sau, mai exact, o clară conștiință 
teoretică ar intra doar în sfera criticii 
și a cercetării filmice. Din contra, 
ea interesează, adică ar trebui să-i 
intereseze în egală măsură si ре prac- 
ticieni. Dacă regizorii și cineaștii, 


în general, au motive de nemulțu- 
mire, reale sau presupuse, față de 
critici, se poate afirma că si aceștia 
din urmă sînt la fel de îndreptățiți 
să se plingă de o anumită indiferenţă, 
de o desolidarizare a practicienilor 
în ceea ce priveşte studiile și dezba- 
terile cu caracter teoretic în cîmpul 
problemelor fundamentale de crea- 
tivitate cinematografică. Exemplele 
unui Pudovkin ori Eisenstein sînt 
grăitoare. Chiar dacă. nu e vorba de 
a se ajunge la construirea unor „teo- 
rii” sau a unor „poetici“ personale 
— са în cazul cineaștilor citați — 
rămîne absolut necesară contribuția 
realizatorilor noștri la clarificarea 
unui problemism esențial, care-și 
întinde arcul de la statornicirea ter- 
minologiei cinematografice românești 
(inclusiv cea tehnică), încă incertă, 
pînă la chestiuni de limbaj specific, 
de expresivitate poetică, de orien- 
tare filozofico-estetică. Experiența 
acumulată timp de două decenii 
poate oferi, cu seriozitate, suportul 
unui examen teoretic riguros, pri- 
vind atît aspecte particulare, cît și 
generale, sintetice, ale producţiei 
de filme românești. Printr-o firească 
racordare, bineînțeles, la stadiul 
actual al gîndirii cinematografice 
în lume. Deocamdată — cu excepția 
unui Savel Stiopul, a unui Lucian 
Pintilie sau Radu Gabrea, și ei destul 
de rar prezenţi în rubricile de spe- 
cialitate — cineaştii noștri (regizori 
și scenariști, în primul rînd) se feresc 


o perspectivă mai largă discuţiilor, 
ferindu-le de alunecări „particula- 
riste”, menținîndu-le contactul firesc 
și avenit cu celelalte arte, inclusiv 
literatura, garantînd un plus de soli- 
ditate armăturii de argumente $1 
soluții. Intervenţiile, la un moment 
dat, ale unui Lukâcs, ale unui Gal- 
vano Della Volpe sau Adorno, iar 
la noi —ale unui Vianu sau Căli- 
nescu, au avut efecte binefăcătoare 
asupra gîndirii cinematografice și a 
impulsionării ei în direcţii fecunde. 

Огісї am crede în spontaneitatea 
talentului si a geniului (unde nu dau 
zeii să apară și la noi unul?), oricît 
am fetișiza gestul concret, praxis-ul, 
conștiința teoretică rămîne un dat 
(sau un deziderat) absolut indispen- 
sabil unei culturi cinematografice 
mature, capabilă să se judece pe 
sine la flacăra vie a unor principii și 
а unor judecăți pe care însăși ргас- 
tica le-a decantat, le-a impus aten- 
tiei. În alţi termeni, poate mai expli- 
СИ, cinematograful nostru — са 
orice alt cinematograf naţional — 
are nevoie, pentru a se dezvolta, de 
o dezbatere multilaterală si eficace 
a problemeler ce-i sînt proprii. 
Şi, dacă se poate, la un nivel ideolo- 
gic şi estetic din cele mai elevate, 
Я pe tonul cel mai civilizat, folosit 
întotdeauna de persoanele care au 
idealuri și interese comune: în cazul 
nostru, acelea: ale afirmării artei 
filmului românesc, 


Florian POTRA 


film și literatură 


slăbiciune 

Îmi voi îngădui luna aceasta cîteva 
neînsemnate confesiuni cu privire 
la critica de filme de care m-am legat 
acum exact zece ani. Nu am să-mi 
amintesc prea multe — voi fi văzut 
în acest răstimp vreo 1 500—2 000 
de filme, voi fi scris vreo 200—250 
de articole şi însemnări. N-am fost 
în nici un juriu, n-am dat nici un pre- 
miu, n-am participat la nici un festi- 
val internațional — şi nici nu mi-o 
doresc prea mult. 

Mi-au plăcut multe filme, puține 
m-avwinteresat, cîteva m-au tulburat. 
Am avut vreo două polemici — nu- 
mi plac polemicile pentru că mi se 
par inutile. 

Orice cronicar îşi alege publicul 
pentru care scrie — si la rîndul său 
e ales de un public. Între aceste două 
sensuri ale scrisului se produc dese- 
ori descărcări electrice — adică di- 
vergențe — pe care le socotesc ine- 
rente. Cred însă că nimeni nu tre- 
buie să se simtă înfricoșat că a văzut 
altceva decît un altul pe aceeași pin- 
ză. Există cronici $1 cronicari pentru 
toate gusturile. Eu am ales, de cele 
mai multe ori (dacă nu întotdeauna) 
pe spectatorul care e dispus să me- 
diteze măcar o jumătate de ceas 
după film, la ceea ce a văzut. Pentru 
el am scris — chiar cînd am încercat 
să îl invit să ne amuzăm împreună. 

N-am făcut în cronici ceea ce cred 
că nu trebuie să facă nici un practi- 
cant al ei; să povestească filmul i 
să îl caracterizeze cu exclamaţii. 
M-a interesat ceea ce se întrevede 
prin coloanele unei pelicule — ceea 
ce sugerează şi predispune la însăi- 
lări de idei. Cronica este un fapt de 
ziar — ea trăiește o zi, о oră— 
nimic mai mult sau mai puțin. Cro- 
nica este literatură pe marginea unui 
film şi niciodată n-am să știu „ce o 
înlănțuie de cuvint și ce о dezleagă 
de peliculă, de starea filmului“, E 
secretul ei. Cred că, dincolo de ta- 
lent, gust, cultură, sinceritate și 
criterii, un cronicar trebuie să aibă о 
slăbiciune adevărată pentru film. 
Ceea ce înseamnă că, măcar două 
seri pe săptămînă, să se sifntă împins 
de demon la casa de bilete. Mărtu- 
risesc că eu am această slăbiciune, 
şi ea îmi place, mă reprezintă și-mi 
face bucurie. O am la fiecare film — 
am răbdarea ei, poate chiar volup- 
tatea ei. Nu aş putea înțelege lumea 
fără film — desi niciodată n-am fost 
tentat să fac filme, înaltă calitate de- 
cît de... cronicar. Nu am preferinţe 
în materie de actori, regizori sau con- 
frați. Am „slăbiciuni“ pentru Mar- 
lène Dietrich, pentru Buster Keaton, 
Bergman (regizorul) şi pentru Radu 
Cosaşu, 

Ce am învățat de la film? Mi-am 
deprins ochiul să „citească“ pozele 
realităţii, să deosebească / nuanțele 
infinite ale imperiului falsului; am 
desprins ceva din școala tăcerii şi a 
gestului. Am văzut cîţiva oameni 
care gîndesc profund și ştiu să arate 
unui om ceva ce nici literatura și 
nici celelalte arte nu pot arăta. 
-Cam asta-i tot. Poate că peste 
încă zece ani bilanţul să fie mai bogat, 
căci, cum poate au observat cititori 
întîmplători ai acestei rubrici, îmi 
place să scriu o dată sau de două 
ori pe lună despre film. 


Gelu IONESCU 


ce idei 


de filme aveţi? 


continuăm publicarea răspunsurilor primite de la regizori, la întrebarea: 


CE IDEI DE FILME PROPUNEŢI CINEMATOGRAFIEI NOASTRE? 


“În numerele viitoare, vor răspunde: . ` 
Alexandru Boiangiu, Mircea Moldovan, Gheorghe Naghi, Dan Pita, Gheorghe Turcu, Mircea Veroiu. 


Lucian 
BRATU: 
Sigur ! 


$ (exersa) 


filmul ре. care 
а în сар» 


Pr ⁄ тў 


Lut, piatră și daltă — sculpto- 
rului, vopsele, penel şi pînză — 
pictorului, un pian sau o vioară — 
muzicianului solist, top de hirtie, 
toc sau mașină de scris — scriito- 
rului, aparate de filmare, peliculă, 
proiectoare, actori, echipă, Ta- 
borator, masă de montaj — reali- 
zatorului de film. lată elemente 
necesare acestor creatori. Dar 
pe cînd primii se pot exprima 


atît în opera finită, cît şi în, 


exerciţiul dintre opere, ultimul 
tip de creator pomenit mai sus 
nu are la îndemînă decit exerci- 
tarea artei sale în timpul reali- 
zării operei, fără a putea bene- 
ficia de căutări şi încercări de 

orator propriu. Cauzele se 
cunosc, Аг mai putea exista ca- 
zul unui „cineast care, trecînd din 
film în film, îşi asigură un exer- 
citiu permanent, cînd ochiul și 
mîna devin un sprijin tot mai de 
nădejde al viziunii. Nu- cunosc 
ой asemenea caz la noi, unde rea- 
lizatorul are (în cazul cel mai 
fericit) o frecvență de un film 
la doi-trei ani 

Şi atunci, cum exersăm, cum 
permanentizăm condiţia noastră 
esenţială, ce întreprindem între 
două filme pentru а nu degrada 
această condiție? Avem bineîn- 
teles la dispoziţia noastră (са si 
alţi creatori) posibilitatea de re- 
f!ectie asupra vieţii cu tot се пе 
vine din partea ei; ne sînt la 
îndemînă (tot са şi celorlalţi) 


cărțile și celelalte instrumente de 
cunoaștere, ceea ce ne poate 
înzestra cu noi posibilități de 
reflecţie; avem la dispoziția noas- 
tră mijloace de informare, vedem 
ce și cum fac alții filme. Toate 
acestea le avem. Ce nu avem? Nu 
avem pianul, la care cal ce va da 
un concert de douăzeci de mi- 
nute muncește zilnic 8—10 ore 
timp de trei-patru luni pentru 
a-l pregăti. 

Cum înlocuim- pianul în con- 
diția noastră de creație? Unii 
dintre noi, ca și subsemnatul dealt- 
minteri, au realizat filme de scurt- 
metraj. Bineînţeles, aceste filme 
nu erau pur si simplu un cîmp de 
experimentare, a cărei peliculă 
o puteai arunca apoi. Era vorba 
de filme care trebuiau realizate 
serios, în care rebutul nu era cu 
nimic mai păgubitor decît în 
cazul lung-metrajului. Dar, poate, 
parâdoxa!, tocmai aici se puteau 
exersa și experimenta acele mij- 
loace de expresie care pot deveni 
proprii. f 

O altă posibilitate de a crea si 
exersa între filme este filmul fără 
aparat şi peliculă, filmul pe care 
„îl ai în cap“. Cunosc colegi саге 
au asemenea filme, Neconcrete, 
ce-i drept, dar extrem de intere- 
sante cînd ti se relatează. Poate 
că relatarea constituitădin materi- 
al verbal e văduvită de acele im- 
ponderabile ale imaginii ` care 
ţine de viziune si care, vai, uneori 


este atît de greu, dacă nu impo- 
sibil de convertit în cuvinte. 
Dacă însă l-aţi auzi pe prietenul 
nostru Mihu lulian, de pildă,po- 
vestindu-vă un asemenea „film“, 
sînt convins că nu v-ar lăsa indi- 
ferenți (ca să nu mai vorbesc де 
două-trei scenarii ale lui, care 
din păcate n-au ajuns să se trans- 
forme în filme). Fără a fi exact 
în situaţia lui, pînă acum, nescriin- 
du-mi singur scenariile, am la 
rindul meu asemenea filme nefil- 
mate. Unele din ele mă însoțesc 
de cîțiva ani, „Filmele” au apărut 
în mine, nu din necesitatea unor 
simple experimente, ci pe deo 
parte din nevoia de a comunica 
lucruri reflectate de mine, pe 
care le consider importante реп- 
tru cei cărora mă adresez, iar 
pe de altă parte, generate din 
frămîntarea comună şi celorlalți 
confrați de a ieşi cu filmul romă- 
пеѕс într-o zonă саге аг cores- 
punde mai bine posibilităţilor 
noastre, mult mai mari, vă 
asigur, decit cele demonstrate 
pînă acum. 

Indiferent cărei epoci i se 
adresează, zilei de-astăzi sau unor 
vremuri mai îndepărtate, „fil- 
mele" mele vi rezonanța 
contemporană izvorîtă din spi- 
ritul- contemporan. al unghiului 
de abordare. 


Chiar tema „Bălcescu“ (mai 
puţin neconcretă, pentru că după 
o muncă de patru ani la docu- 
mentare şi scrierea а două varian- 
te literare, izbutisem să realizez 
51 o treime de decapaj) nu este 
un film de „desfășurări de mase“, 
ci drama unui destin. Drama omu- 
ии care putea fi socotit excep- 
tional (şi uneori de neînțeles) de 
contemporanii săi, pentru că el 
intuise fenomenele esenţiale ale 
devenifii naţiei sale, așa cum le 
cunoaştem astăzi din realizarea 
acestei naţii. 

Alte „filme“ se adresează di- 
rect zilei de astăzi; le relatez ре 
scurt, ca să nu depășesc spaţiul: 


un. om simplu, obișnuit, din 
zilele noastre, cu o mare dispo- 


nibilitate de a simţi „cotul celui- 
lalt“, de a-și asista semenii la 
necazuri. Dar pretutindeni unde 
eroul se imixtează în acest scop, 
lucrurile ies altfel decit si le 
dorise. O comedie în care risul 
se transformă în reflectie. O 
comedie la care, ori de cîte ori 
mă „uit“ pe ecranul meu interior, 
în rolul eroului apare Marin Mo-/ 
гаги; 


un film despre renunțare. Omul 
care a renunțat să mai lupte, cînd 
a ajuns să creadă că are totul, 
Personaj cu o fire extrem de acti- 
vă și optimistă. Drama lui se 
defineşte în interioru! contradic- 
tiei dintre esențe şi aparențe; 


radiografierea . га -trei cazuri 
diferite dintr-o școală de 'corec- 
ție, Expunerea lor paralelă ре 
coordonata: cum au ajuns aici? 
A doua parte: cum se face recu- 
perarea lor. Dezbatere publicis- 
tică directă, în proces, în faţa 
spectatorilor. 

Mă opresc aici și înainte dea 
pune punct, un gînd eretic, poate, 
care de mai multă vreme nu-mi 
dă pace, îmi revine si acum. Ar fi 
tîrziu dacă m-aş reîntoarce la 
perioada de acum. douăzeci de 
ani, cînd făceam pictură? Nu 
în sensul reluării acestei arte, 
ci în sensul dobiîndirii unui aparat 
de luat vederi (unul de 16 mm, 
nu mai mult) și ceva peliculă. 
Să fie unealta mea, cum penelul 
fusese a! meu ca pictor, sau cum 
tocul е al scriitorului. Să fac 
cîteva schiţe la „filmele“ mele 
pentru ca „din сар", ele să se 
transforme în imagini concrete 
pe peliculă. 

N-ar fi poate aceasta posibili- 
tatea de a exersa între filme? 


а 


„Zidul Maimuţelor”, о răscoli- 
toare poveste despre atenție, 
despre grija față de om, scrisă de 
Alexandru Struțeanu și „Vine 
Doamna şi Domnul general” după 
С. Brăilescu, pe care o vedeam 
realizată în aceeași manieră a 
filmului „Politică cu delicatese”. 


Haralambie 
BOROS: 
De la Constanţa 
Ja: Gluj. 

s; Piatra Neamţ; 
Гат ана; о mulţime 
де. povesti 
саге. spun mult 
despre, 
rmarea omulu 
de tibnu. 


Serban 
CREANGĂ: 
Aş vrea 
să-mi pot păstra 


£ 


PINA d Postat < Mn de а Maer Tae 


Fericită inițiativa revistei „Ci- 
nema" de а da publicității filmele 
posibile, imposibile, dorite, în- 
delung visate, deseori refuzate 
sau amînate, mai pe scurt visu- 
rile creatoare ale celor care iu- 
besc cea de-a șaptea artă, fie că 
se numesc ei realizatori, specta- 
tori sau critici (de ce nu?). 

Avem astfel prilejul să verifi- 
căm dacă pe corabia cinemato- 
grafiei româneşti se află tot ceea 
ce-i este necesar pentru un drum 
atît de lung, cum este acela al 
cuceririi definitive si statornice a 
publicului intern şi al impunerii 
cu autoritate în fața celui de 
peste hotare. Nu cumva peste 
bordul corăbiei noastre s-au arun- 
cat, în graba îndeplinirii pla- 
nurilo de producție, frumoase 
plănuri de creaţie? 

Nu, nimeni nu se amăgește. 
Ideile regizorilor vor continua 
să-şi aștepte rindul. Nu se vor 
transforma peste noapte în titluri 
ferme de plan, 

ar poate, totuși, vom izbu 
să elaborăm măcar niște ti 
mai trainice de alcătuire a planu- 
rilor tețiiâtice şi dă produc Не ale 
Studioului „București”. Critica de 
specialitate va fi mai în măsură 
să ne ajute în acâst sens, 

Să nădăjduim. Să încurajăm 
deci ideea d-voastră, 

Mai întîi o mărturisire. Deși 
lipsesc de cîtva timp de pe ecra 
ne şi de pe platouri, am acumulat 
un bagaj de experiență și satis- 
facții creatoare mult mai bogate 
decît atunci cînd ofeream Redac- 
tiei de scenarii propuneri pentru 


ni mi m co - 

| nor scurt-metraje 

propagandistice, dar mai ales 

turnăril ‘unc Ime de metraj 

mediu, insp din trecutul 
istoric c mporar 
a două dir e Co 


stanta şi Co 


(pînă în pre 
un tablou 
transformări 


ă în egală măsură de 
presă și de conducerea cinema 
tografiei, inițiativa creării acestor 


filme s-a bucurat de sprijinul 
deosebit al Comitetelor județene 
de partid şi de entuziasmul uno! 
scriitori cunoscuți, cum sînt Pop 
Simion, Alecu [van Ghilia, 
Deomocos Geza, Constantin Novac, 
Valentin Munteanu, Dumitru 
Mircea, [оп Arcaș, Valentin Hos- 
su-Longin, luliu Moldovan si alții. 


Și dacă vorbesc acum despre 
aceste filme n-o fac pentru a 
sparge zidul tăcerii (acest lucru 
se va petrece oricum), ci pentru 
a vă explica în ce condiții s-au 
născut cîteva din ideile pe care 


7 


doresc, visez să le realizez. 


În comuna Micfalău, judetul 
Covasna, am întîlnit un profesor, 
un educator pasionat, Feyer Aca- 
tlu. An de an, acest om, împreună 
cu grupul elevilor săi, ciclişti, 
parcurge mii de kilometri în 
{ага si peste hotare. Colecţia sa 
de întîmplări pline de tilc, adu- 
nate de-a lungul frumoaselor iti- 
nerare parcurse, ar putea oricînd 
constitui miezul unul film pentru 
tineret. L-am putea numi „Călă- 
torului îi şade bine cu drumul", 
Sau altfel, N-are importanță. Am 
găsi un alt titlu dacă l-am realiza 


Ъ 4 


De la Constanța la Covasna si 
de la Cluj la Baia Mare, sau de la 
Piatra Neamț la Pitești, eu și 
colegii mei am adunat o mulțime 
de minipoveșşti, curte, foarte 
scurte schițe, care spun mult, 


foarte mul formarea 
omului de 

e 

@ 

As face de asemenea o s 
scheciuri, cite 1—3 minute fie 
care, In planurile mele, film 
acesta figurează deocamdată cu 
titlul „Made în România”. Un 
soi de portret colectiv al cor 
structorului Ro: moderne 
Mici crîr d sa, al 
tuind un moza lur 31 
cînd tandru ni înc 
liric, cînd patetic etc e 
ta ar îi şi un p a | р. 
acelaşi generic г ele mai mu 
tor scriitori, autori ai uno 
note de reporter pe aceast 
temă: loan Grigore erg 
Fărcăşan, $ t N i 
Tănase, Adrian Păunescu, Ale 
xandru Struțeanu, et 

ua 
ă două idei. Acestea bine- 


ute redacției de scenarii. 


mereu 
dorinta de acum: 
să fac numai 
filme 
de actualitate! 


Dacă în fiecare an s-ar face o 
asemenea anchetă, am descoperi 
că răspunsurile (care, normal, ar 
acoperi cîțiva апі din vlata unui 
creator) s-au schimbat aproape 
cu desăvirşire. Probabil pentru 
că ideile propuse s-au pierdut 
undeva pe drum sau poate că 
n-am reușit să dăm о formă con- 
cret viabilă acelor idei care, în 
stare pură, păreau atît de fru- 
moase. Or, poate că, la fel ca 
noi, Ideile îmbătrînesc. 

Exclud, deci, neprevăzutul ре 
care timpul l-ar putea oferi, var- 
bind despre viitor ca despre un 
viitor ideal: 


Am pass o nouă variantă 
(ultima?) a decupajului unei fan- 
tezii o Ag după un scenariu 


semnat de Mihai Creangă, intitu- 
lat „Banchetul“, Totul în acest 
film pornește de la realitate, me- 


tamorfozînd-o prin gag pentru а 
tîrni rîsul. Vrem deci un film 
de public, dar şi o еде mo- 
dernă. 


agoste. „Зигриха“ — 
— vorbește despre 


doi oameni, aproape numai des- 
pre ei, într м insolit: o 
stațiune de iarna 
Int n note ori 
je eroi se înt 
псер va е a 
devine serios. film c 
plastică aparte, cu o coloană 
пога în саге atul, valurile, 
pescărușii sau tăcerea ar cînta 
Acțiunea și dialogul (puțin) ar 


releva treptat credința care a! 
trebui să fie a fiecăruia dintre noi: 
curajul de a ne spune în orice 
moment adevărul despre noi 
înșine. O lume esenţializată în 
planul! secund ar ajuta pe cei doi 


Puteți solicita oricui idei, su- 
gestii, propuneri, dar să nu ui- 
taţi că ideile regizorilor consti- 
tuie viața lor de creatori. Pro- 
punerile lor nu sînt croite pentru 
alţii, ci prezintă avantajul unei 
gestații, care ar putea aduce 
transpunerea lor pe peliculă, 


eroi să cîştige din acel pus- 
tiu aparent, oaza dintre doi 
oameni. Îl vrem un film frumos, 
un film în care lacrima şi umorul 
ar ține balanța „Surprizei” în 
echilibru, 


Mă “interesează foarte mult о 
idee a lui Romulus Rusan, o satiră 
acidă intitulată provizoriu „Cupa 
de șampanie“. ÎN-aș vrea să spun 
nimic despre асейз idee, încă 
nefinisată, deoarece încep să 
cred că o satiră (dacă vrei să 
ajungă la public) trebuie să 
supere o singură dată: pe ecran. 

Și încă mă gîndesc la un film 
pe care nu ştiu dacă îl voi putea 
face vreodată: „Glumele“. Con- 
i film îmi impune 
$, o construcție 
dramatică specială, pe care eu 
încă nu o posed (s-ar putea de 
asemenea ca — tot răul spre bine! 
— atunci cînd voi reuşi să-l scriu, 
cuvîntul 
sperieat 
tragică, 


schi ў - 
păstrez (51 sper ca virsta sau viaţa 
să nu mă obosească) este dorinţa 
de a realiza în continuare numai 
filme de actualitate, numai filme 
inspirate din viața noastră de zi 
cu zi, pe саге о ştiu şi o cred 
nu lipsită de probleme. Ceea ce 
este, de fapt, foarte frumos. 


Lucrez la 
ün film 
51 pregătesc 
alte tret. 
Sper să le fac 
pe toate... 


1...4 


Lucrez la un film după un 
scenariu de Titus Popovici $1 
Petre Sălcudeanu pe care îl vol 
termina în vara lui '72. Se inti- 
tulează „Conspirația“ și cuprinde 
un aspect al luptei comunişti- 


Aurel 
MIHELES: 
Am făcut 
ип scenariu despre 
trei ipostaze 
ale iubirii 
asa сит le-a scris 
Eminescu. 
Aştept 


un producător... 


Trei ipostaze ale iubirii. Așa 
cum le-a scris Eminescu în „Lu- 
ceafărul“, „Strigoii“ și „Călin“. O 
viziune cinematografică а uni- 
versului poetic eminescian, eli- 
berată de schemele tradiționale 
ale construcției dramaturgice. 


Nu va fi suficient ca din capo- 
dopera care este „Luceafărul“ 
să гатіпет cu imaginea unei 
iubiri neînțelese, a unei fete de 
împărat îndrăgostită de Luceafăr 
şi aba îndu-l pentru iubirea 
concretă a lui Cătălin, ci mai ales 
cu imaginea victoriei spiritului 
asupra materiei. 

Nu o iubire romantică, 
împlinită dincolo de moarte (în 
„Strigoii”), ci însăși demonstrația 
prin mijloace poetice a biruinţei 
iubirii asupra morții, а superio- 
rității trăirilor si  elevatelor 
sentimente umane față de in- 
stinctele primare. 

Modalitatea de expresie рое- 
tică, literară, cu implicaţii filo- 


16 


lor împotriva unei rețele de le- 
gionari (perioada 1945), 

Pregătesc filmul  „Groapa”, 
după Eugen Barbu, spectacol de 
cinema total, cum îl numesc eu, 
o _tragicomedie Inspirată după 
celebrul roman cu acelaşi nume, 
film cîntat și dansat. 

Va urma, sper, „Din dragoste", 
după romanul contemporan al 
lui Marin Preda, „Intrusul”, 

Apoi o „Făclie de Paşti”, 


zofice, cere un corespondent în 
limbaj cinematografic. 

lată care sînt părerile emines- 
cologilor despre acest limbaj, 
după lectura scenariului. 

Şerban Cioculescu: „...Autorul 
este prevăzut cu simțul grandio- 
sului, al sublimului, al infinitului, 
care caracterizează inspirația ro- 
mantică din „Luceafărul“ și „Stri- 
goii“, precum și cu acela al gra- 
țiosului, de ordin intim și familiar, 
propriu poemel „Călin“. M-a 
încîntat, în adaptarea cinemato- 
grafică a „Luceafărului“, inițiativa 
de a face din Cătălin, cel puțin 
la prima lui apariţie, un fel de 
bufon shakespearian, la meri- 
dianul nostru, firește, făcînd să 
alterneze astfel sublimul cu bur- 
lescul. 

Vladimir  Străinul: „„...Trans- 
punerile cinematografice după 
„Luceafărul“, „Strigoii“ şi „Călin” 
de Eminescu, văzute de A. Mihe- 
les, sînt fără îndoială remarca- 
bile...“ 

Eugen Simion: „...Interesantă, 
plină de promisiuni, ideea lui 
A. Miheles de a traduce imaginea 
poetică eminesciană (din trei 
poeme) într-o imagine plas- 


І 


tică, recurgînd pentru aceasta şi 
la alte elemente: muzică, dans,... 
etc. Aurel Miheles a realizat un 
scenariu inspirat, redus la ele- 
mentele esențiale, de ordin liric 
în primul rînd.“ 

Un astfel de film ar completa, 
cred eu, peisajul tematic al cine- 
matografiei noastre. 

Scenariul fiind scris, aștept 
un producător. 

„Cazul Albei ca Zăpada“, un 
scenariu pentru copii pe саге îl 
scrie Octav Pancu lași, 

Doi copii citesc povestea Albei 
ca Zăpada. Revoltaţi de răutatea 


Timotei 
URSU: 
Viitorul meu film 
va fi, probabil, 
«Mercur». 
Dar dacă 
Раш Everac 
ar accepta 


«Urme pe zăpadă... 


Doresc de patru ani să reall- 
zez „Septembrie“ după ип $се- 
nariu pe care l-am scris împreună 
cu Adrian Dobotaru. Decupajul, 
de mult pregătit, l-am propus pe 
rînd studioului „București“ și 
televiziunii, Acum doi ап! era 
gata-gata să intre în producţie, 
dar, ... Аза că am debutat cu 
„Decolarea“ al cărui erou, Paul 
Bentu, a împrumutat cîte ceva 
și din personajul central al vir- 
tualului „Septembrie“, Modifi- 
cat masiv, scenariul „Septembrie“ 
va fi, probabil, un... (să nu vă 
surprindă) un fel de „musical“, 


De asemenea, am propus stu- 
dioului o parafrază modernă a le- 
gendei Meșterului Manole. Ero- 
ul, tehnician de înaltă calificare 
pe marile șantiere hidroenerge- 
tice, oscilează cramatic între fe- 
ricirea „тісі“, cea familiară, сеа 
care îl vrea un om obișnuit, și se- 
tea creației, a marilor împliniri, 
Asemenei meșterului din legen- 
dă, care şi-a sacrificat dragostea 
zidind-o în temelia mînăstirii, 
Nedelcu înțelege că fericirea nu 
poate fi o noţiune absolută. Evi- 
dent, producătorul este cel care 
hotărăște în ce anume e potrivit 
să fie investite fondurile de pro- 
ducție; îmi mai rămîne să cred 
că. în acceptarea acestui subiect а 
intervenit о pasageră neînțele- 
gere. Ar fi un poem dedicat con- 
structorului contemporan, 


reginei intervin în acţiune soli- 
citînd ajutorul uitatului, prăfui- 
tului și ieșit de mult la pensie, 
Sherlock Holmes și a bonomului 
său ajutor, dr. Watson, 

Fericit că a fost scos din „raft“, 
renumitul detectiv îşi pune în 
aplicare пи mai puțin renumita 
metodă а deducției, pentru a pre- 
veni nenorocirile care se abat 
asupra Albei ca Zăpada. Numal 
са... acțiunea se desfășoară în 
zilele noastre. Totuși, pînă là 
urmă, totul se termină cu bine 
spre satisfacția tuturor. 


ocul“, un excelent scenariu al 
vel Ștrbu, extrem de interesant 
și ofertant pentru un film cu de- 
viz Incredibil de mie, este partl- 
tura care mă preocupă acum, 


4 


Horia Lovinescu m-a onorat 
propunîndu-mi subiectul unul film 
extrem de seducător, intitulat 
„Miercuri“, Virtualul film ar exâs 
mina „prăbușirea în sine însuși” 
a unui erou саге se supra-apre 
clază, саге a trăit o viaţă în- 
treagă sub semnul suficiențel Я 
al egoismului, care înţelege, bruse 
și tulburător, că și-a irosit ілу 
til zilele.... Dacă scenarlul — în 
curs de realizare — va fi зой 
cient de convingător, probabil 
că acesta va fi viitorul film care-mi 
va fi încredinţat. 


Totodată (si acest „totodată”, 
atunci cînd e vorba de proiecte 
este, evident, obligatoriu!) — 
mă gîndesc tot mai mult și tot 
mai cu drag la piesa lui Paul Eve- 
rac „Urme pe zăpadă“. Dacă au- 
torul ar accepta nu o simplă есга- 
nizare, ci o foarte liberă adap- 
tare, virtualul scenariu, construit 
pe un pretext istoric (ultimele zile 
ale lul Horia din Albac) ar constk 
tui, cred, baza de înaltă ținută 
ideologică şi artistică a unui film 
reprezentativ, Dacă vreţi, repre- 
zentativ chiar pentru sufletul 
meu de ardelean. Dar poate câ 
asta — е prea mult spus... Мот 
vedea. 


E ETE MIN SER RIS? СТД. 
Marea dragoste 


Producţie a studiourilor franceze. 
Regia: Pierre Etaix. Imaginea Chris- 
tian Guillouet. Cu: Pierre Etaix, 
Annie Fratellini, Nicole  Calfan, 
Ketty France, Lous Mais. 


N-aş vrea să mă joc şi eu de-a buta- 
dele pe lîngă opera unei personalități 
cum este Etaix, n-aș vrea să aplic 

"etichete așa cum se procedează cînd 
ai nivel teoretic și, mai ales, n-aş 
vrea să fac filozofie de doi bani cu 
absurdul, realul, simbolul, metafora, 
imagine cum... tipuri care... momente 
cînd... 

Etaix, pe care-l cunosc atît de puţin 
Я care se lasă atît de greu cunoscut 
— poartă sub același chip o mulțime 
de personaje. Pierre Etaix face filme 
care nu seamănă unul cu celălalt şi 
as cuteza chiar să afirm că trăieşte 
cu fiecare film o parte diñ propria 
wi viață, Considerat un comic sen- 
ЧЫИ, duios si ironic, Pierre Etaix 
este, cred, înainte de toate, un medi- 
“абу; Şi, oricum, este comicul unei 
umi triste. Pretinde că îl preocupă 
n special ca spectatorul să rîdă. Este 

ити! lucru pe care-l obține; ar 
rea să aibă succes de masă; este 
ucrul cel mai depărtat de realitate. 
Drice spectator care-l urmăreşte cu 
деп Ме şi nu numai cu disponibi- 
statea omului intrat în sală ca să 
-îdă, îşi dă seama că Etaix nu face 
filme ca un meseriaș și, mai ales, nu 
face ceea ce chiar el crede că face: 
comedii. (Cu toate că, pe plan inter- 
național, i s-a pus eticheta de comic, 
ba chiar de clown. E drept că acum 
vreo doi ani a apărut, un timp, într-un 
spectacol de circ și era acolo 
clownul de pasaj —cum i se spune 
sub cupolă. Dar atunci consuma o 
| criză existenţială şi artistică pentru 
care circul s-a dovedit a fi o cură 

-econfortantă). A pornit după aceea 

‘а realizarea „Marii dragoste“, a aces- 

tui  film-meditație, un fel ае 
ranscriere după memorie și ima- 

„nație, si pentru prima oară pe film 
olor, a unor notații despre prea 

„devărata viață. E si comic, e și trist, 

sı poetic. (Atît de poetic cît poate fi 
un om cînd iubește, atît de ridicol, 
cît poate fi el atunci cînd își închi- 
puie că este mai seducător ca ori- 
cînd, ca să nu mai vorbim cît de 
ediculi sînt alţii cînd își iau aerul 
са știu mai bine ca oricine tot ce se 
zetrece cu un om $ într-un om, 
mici prea diferit de ei, nici mai fericit 
га ei, şi nici mai naiv decît ei. Numai 
â acest om, pentru o dată în viață 
ace un gest care pentru el are sem- 

“ficația descoperirii stelei polare: 

e îndrăgostește la 40 de ani, de 

-ecretara sa de 18. Și pentru el, în 

„ceastă situație, în acest climat sufle- 

tesc, nu mai are importanță, nu mai 
există ridicul, literatura n-a.mai pro- 
dus melodrame, teatrul n-a mai cunos- 
ut vodeviluri, iăr filmul nu are un 
gros capitol cu subiectul acestei 

„Mari dragoste“, Pentru el, atunci, 

totul este roz şi bleu, și ploaia cîntă, 
si patul o ia razna din dormitorul 
conjugal $1 atît de convențional, са 

s-o apuce peste pajişti și şosele care, 

ca în Verlaine, sînt mereu aceleași 
de peste zi şi de fiecare dată altfel, 


„Marea dragoste“ este o biografie, 
aș zice chiar o biografie tip, alcătuită 
din destin, bucurii și necazuri, mono- 
tonie și zvicnire de speranță. „Marea 
dragoste” este un zbor саге înso- 
teste existența terestră, eternul zbor 
fără de care omul n-ar mai păși pe 
pămîntul atît de concret, de real, de 
sigur, fără teama că n-ar şti unde 
ajunge. 

La „Marea dragoste“ se уа rîde 
probabil puţin, se va zîmbi în unele 
împrejurări cu spontaneitatea pro- 
vocată de o surpriză, sau cu duioșie 
față de o nostalgică reverie, sau chiar 
cu îngăduință, atunci cînd Etaix și 
colaboratorul său Carrière își aduc 
aminte că trebuie să recurgă la un 
gag (deşi îşi propuseseră să n-o facă) 
pentru că altminteri n-ar putea 


Pirosmani 


Producție a studiourilor sovietice, 
Regia: Gheorghi Senghelaia. /та- 
ginea: К. Аргіасіп. Си: Avtandil 
Varazi, David  Abașidze, Zurab 
Kapianidze, Teimuraz Beridze, Boris 
Тіригіа. 


Filmele biografice dedicate тагі- 
lor artişti ridică întotdeauna difi- 
cile probleme realizatorilor lor, pen- 
tru că ele încearcă, și arareori reu- 
șesc, să stabilească legături de tipul 
cauză-efect între viața și opera crea- 
torului de frumos. , 


In ciuda acestor dificultšti filmul 
regizorului georgian Gheorghi Sen- 


O comedie melancolică 
(Marea drogoste) 


rezolva o amumită situație în care 
s-ar cuveni rostite nişte cuvinte, 
nişte replici, și replicile sună fals. 
Atunci gagul, această sinteză a situa- 
tiei comice, face serviciul de a lega 
moment de moment. Pentru că, și 
de astă dată, Etaixa schimbat ceva 
în concepţia sa despre film. Este, cum 
singur o spune, mai „Бауаг4“, mai 
vorbăreț, nu mai mizează pe зедис а 
gagului, ci doar pe bunele lui servicii 
cînd dramaturgia. e  carentă. Şi 
mai aduce ceva nou Etaix în acest 
film, din dorința de a încerca revigo- 
rarea comediei lui cinematografice: 
pelicula color. Ca să-l ajute, proba- 
bil, pe comic să viseze frumos. 


Mircea ALEXANDRESCU 


ghelaia, dedicat pictorului Niko 
Pirosmanşvili este, fără exagerări, 
unul dintre cele mai realizate. Autorul 
nu și-a propus să пе înfățișeze o bio- 
grafie готапфа{а, ci a încercat un 
portret emotional al operei și artis- 
tului. 

Catalogat printre naivi, georgianul 
Pirosmani (nume sub care pictorul 
este cunoscut în istoria artelor) este 
surprinzător prin echilibrul compo- 
zitiilor sale, prin știința subordonării 
perisajului la temă și prin arta пет- 
trecută de a povesti în pictura sa, 
cu o mare forță de sugestie, eveni- 
mente trăite sau imaginate. Calea 
prin care scenaristul și regizorul au 
reușit să pătrundă în universul fră- 
mîntat al pictorului autodidact, а 
fost desigur studiul tablourilor aces- 
tui însingurat înțelept. Întreprinde- 


rea realizatorilor a fost oarecum usu- 
rată de caracterul dramatic al pîn- 
zelor sale. lată de pildă, pe-un 
fundal de antracit (pictorul își în- 
tindea culorile pe bucăţi de mușama 
neagră) o turmă de berbeci care se 
îndreaptă spre poalele unor munți 
bazaltici; ре о pajiște trei спей 
chefuiesc. Au priviri încruntate, sînt 
gravi si marțiali, ca și cum îndeplinesc 
un ancestral ritual; o casă mică pe 
întinsul verde а! poenilor, cuib al 
omului pierdut în imensitatea na- 
turii. Unul după altul tablourile 
refac universul concret al unei lumi 
— datinile si obiceiurile ei — 
dar și pe cel spiritual al artistului, 

Tînărul regizor, realizator încă 
din timpul studenţiei al unui scurt 
metraj dedicat operei lui Pirosmani, 
a încercat să creeze o imagine a 
filmului care să fie o prelungire a 
aceleia din tablourile pictorului. Ai 
astfel impresia că natura imită arta. O 
muzică stranie, mai degrabă un sunet, 
ca de ciclon, însoțește aceste ima- 
gini, Filmul se sfirșește simbolic, nu 
cu moartea artistului, ci în fastul 
sărbătorilor populare, consacrate re- 
învierii primăverii. De aici, din final, 
filmul pare că pornește din nou spre 
început, lăsîndu-ne sentimentul unei 
perpetue regenerări. 


George MATEI 


Cercurile 
dragostei | 


Producție а studiourilor bulgare. 
Regia: Kiril Hincev. Scenariul: Di- 
miter Gulev. Imaginea: Stoian Zli- 
cikin. Cu: Nevena Kokanova, Maia 
Gaceva, Nadejda Місеуа, Stefan 
Stefanov, Kolio Doncev, Ivan Nes- 
terov. 
[eu i 


Numai într-o singură schiţă din 
cele trei alcătuind acest film-oma- 
giu dedicat unor fraţi căzuţi eroic 
în lupta antifascistă —e vorba de 
iubire. De fapt, de un început, abia 
mărturisit, o primă întîlnire cu dra- 
gostea, ratată de cîteva gloanţe 
jandarmerești. Е şi - partea cea mai 
poetică a ciclului. În rest, prin des- 
crierea sacrificiului celor angajaţi 
în acţiunea de sabotarea ocupantului 
hitlerist filmul pledează pentru un 
sentiment mai cuprinzător, о dra- 
goste mai abstractă, într-un fel, 
pentru că numele ei e înscris pe 
chipuri anonime în mai multe inimi. 
„Cercul“ e trasat discret, regizorul 
îl sugerează în ochii plini de compa- 
siune ai unei bătrine depunînd o 
pîine pe fereastra zăbrelită a celulei 
deținutului comunist; în tăcerea 
încordată а feroviarului се urmă- 
rește transportul condamnatului în- 
cercînd și nereușind să-i înlesnească 
fuga; în privirile uimite ori revol- 
tate ale călătorilor — martorii îm- 
pușcării fugarului pe peron; apoi, 
înaltă schiță, îl surprinde în gestul 
temerar al mirilor, care, printre 
merindele tradiţionale oferite oas- 
peţilor, strecoară și pistolul care va 
salva viața eroului. Forţa filmului stă 
în această delicată sugerare prin 
detalii alese cu măsură artistică, cu 
fineţe psihologică, a unei stări de 
spirit, mai mult decît a unor fapte 
eroice. Cînd încearcă să descrie 
acțiuni, scenaristul și regizorul o fac 
stîngaci, în scene naive, ilogice chiar 
(jandarmi călări ce nu ajung decît 
cu mari eforturi un fugar pe jos, 
soldaţi ce se expun copilărește gloan- 


> 


17 


7 
cu dela ne 


La vîrsta curajului și a iubirii 
(Cercurile dragostei) 


l 


telor; etc.). Tensiunea dramatică 
descreste spre un final conventional. 
Dar — cum spuneam — пи trama, 
ci atmosfera convinge aici. O dimi- 
neață de vară, mult soare, lume pes- 
triță ce se perindă într-o gară, şi 
un colţ cu zăbrele din care deţinutul 
privește afară. Unghiul е același, 
aproape nemișcat; captivul, jandar- 
mii, iar afară lumea liberă; un șir de 
copii și o tînără învăţătoare се se 
oprește o clipă lîngă zăbrele; doi 
palavragii făcînd politică de cafenea; 
o femeie voalată încrucişîndu-şi mis- 
terios privirile cu cele ale deţinu- 
tului. Așteptarea... Prima schiță așa 
s-ar putea intitula, e construită sim- 
plu, în cadre lungi, statice, străful- 


difuzarea 


gerate de ип deznodămînt tragic. 
A doua schiță e mai lirică — o poves- 
tire a iubirii într-o natură gata să 
izbucnească o dată си simțămintele 
tînărului tulburat de prezenţa femeii. 
Apoi, din nou o așteptare, fata cîn- 
Ипа la vioară — o Solveig ce nu-și 
va mai vedea iubitul. Fugărit de jan- 
darmi, „dascălul cel mic“ — fratele 
primului erou, va fi și el ucis. Doar 
ultimul frate scapă, refugiindu-se în 
munți; Schița, terminată tot pe o 
moarte, dar a altui personaj, are însă 
un defect de logică dramatică nu 
numai de abilitate epică. O miste- 
rioasă doamnă în negru (Nevena 
Kokanpva) traversează un rol epi- 
sodic total nelămurit în acţiune. O 


fi un simbol sau o simplă prezenţă 
decorativă? 


Alice MĂNOIU 


uu СИИ EET an aE ean inar ay 28 ПЕСЕН 
Ultimul domiciliu 


cunoscut 


Coproducţie franco-italiană. Regia 
și scenariul — după romanul lui 
Joseph Harrington: José Giovanni. 
Imaginea: Etienne Becker, Cu: Lino 
Ventura, Marlène Jobert, Michel 
Constantin, Paul Crauchet, Alain 
Mottet,Jean Sobieski,Philippe March, 
Germaine Delbat, Monique Méli- 
nand. 

CIO ZI SII i OI E N 


Politia trebuie ca numai in opt 
zile să descopere ип om а саги! măr- 
turie va permite condamnarea unui 
periculos criminal. După ce parcur- 
gem etapele de rigoare ale unei 
trame polițiste, martorul este des- 
coperit,mărturia e depusă, iar cri- 
minalul condamnat. Justiţia și-a fă- 
cut datoria,dar poliția lasă nesu- 
pravegheat pe cel ce depusese măr- 
turia-cheie. Cei din banda condamna- 
tului, pentru a răzbuna amintirea şe- 
fului lor , îl vor ucide. O crimă ре- 
depsită provoacă o nouă crimă. 

Dincolo de intriga polițistă, de 
crearea suspensului necesar, filmul 
inițiază mascat $1 o critică la adresa 
poliţiei care,deși poartă răspunde- 
rea menținerii ordinii, uită uneori 
că această ordine nu este un scop 
în sine, ci ea trebuie pusă în slujba 
omului, care trebuie în ultimă 
instanţă să fie apărat. 

Jesé Giovanni, cel ce a gîndit şi 
a creat filmul, adaptind în contextul 
parizian cartea scriitorului american 
Joseph Harrington, a preluat cuplul 
tradițional al detectivului și al asis- 
tentului acestuia, dar i-a înzestrat 
cu un plus de umanitate și umilință, 
revoltă si dragoste. Un -polițist 
ocolit constant de avansare, datorită 


intransigenţei си саге îşi exercită 
profesia, puțin dezabuzat si mizan- 
trop, dar nevoit să accepte în com- 
pânia sa o tînără asistentă deloc 
frumoasă, dar sentimentală şi visă- 
toare. 

Aici intervine cel de al doilea filon 
al filmului, cel dedicat prieteniei ce 
se leagă între doi oameni, aparent 
atît de deosebiți, $1 саге umanizează 
această povestire petrecută în lumea 
dură a crimei și a celor ce se află pe 
urmele ei. 

Un Lino Ventura (Leonetti), simplu 
şi viguros, așa cum ne-am obișnuit să-l 
vedem de atîtea ori, vine să încruci- 
şeze spada:cu farmecul acid şi uneori 
sarjat al pistruilor care, pentru 
mulți amatori de cinema din lume, 
poartă numele de Marlène Jobert. 
Şi cînd vorbim despre aceste două 
întruchipări ale santinelelor ordinii, 
nu se poate să uităm că întreaga 
organizare tăcută și discretă a resta- 
bilirii dreptăţii și echităţii într-o 
lume guvernată de acumularea mone- 
delor este opera reușităa unor cava- 
leri rătăcitori. 


lulian GEORGESCU 


aym" DARIE ORI ГООЛ 
Fericit . 
cel care ca Ulisse 


Producţie a studiourilor franceze. 
Regia: Henri Colpi. Scenariul: An- 
dré Var, Henri Colpi, după nuvela 
lui Marlena Frick. Cu: Fernandel, 
Rellys, Henri Tisot, Mireille Andi- 
bert, Jean Sagola, Evelyne Selena 
Di 


Cred că e destul de greu, chiar 
și pentru cronicari, să numească la 
repezeală pe vreunul din regizorii 
filmelor unui de Funăs sau Wisdom, 
unui Fernandel sau Bourvil. Pentru 
că, din toate comediile -lor nu se 
rețin decît personalitatea actorului 
şi gag-ul construit pentru el şi gri- 
masa lui. 


Într-o scrisoare semnată de „un colectiv de 
public de cinema”, ni se cer informaţii cu privire 
ia prezența pe есгапе!е noastre a unor actori îndră- 
2111 din unele filme vizionate de curînd. ` 


Ф Ryan О’ Neal; devenit о dată cu „Love Story" 


una dintre vedetele cele mai căutate de producă- 
tori, a acceptat rolurile principale în alte două 
filme: „Wild Rovers“ (Jefuitorii), un western în 
care, după cum apreciază revista americană 
„The Independent Film Journal“. „о. distribuţie 
bună participă la o intrigă lipsită de acțiune, într-o 
regie neinspirată și cu un final sîngeros". 

Al doilea film pe care Ryan O'Neal 1-а terminat 
recent este „Ce se întîmplă, doctore?", în regia 
lui Peter Bogdanovitch. Aici el joacă rolul unui 
tînăr muzicolog, care a ajuns la concluzia că omul 
din Neanderthal a inventat sunetul muzical cu 
ajutorul pietrelor. Invitat la un congres de specia- 
litate în California, tînărul muzicolog va lua în 
valiză „documentele“, adică pietroaiele ce-i vor 
servi la susținerea tezei. Odată cu el, se instalează 
la hotel şi o tînără doamnă Judy (Barbra Streisand) 
care poartă, tot în valiză, o mare enciclopedie; 
apoi încă o doamnă, cu o valiză plină de bijuterii 
şi, în sfîrşit, un anume domn Smith, în valiza căruia 
se ascund importante documente secrete, Deşi 
stilat si cu destulă ехрегіп{&, personalul hotelului 
confundă valizele şi de aici toată încurcătura care 


PING-PONG 


promite, zic comentatorii mai iniţiaţi, să devină 
un film bun. Rămiîne de văzut... 

Tot cu referire la O'Neal, semnatarii scrisorii 
menționează că ar vrea să-l vadă pe OLIVER într- 
un film muzical. Dacă e vorba de Oliver din „Love 
Story", atunci precizăm că deocamdată nu cu- 
noaștem ca vreun producător să-i fi propus lui 
Ryan О” Nea! un rol într-un film muzical, Poate 
în viitor?! 


® Ali Mc Grow a jucat într-adevăr acum vreo 10 
ani în filmul „La revedere Columbus“. O peliculă 
neînsemnată, uitată de mult, ca atîtea alte produse 
mediocre. Dovadă că n-a remarcat-o nimeni după 
acel rol. Pentru că alegerea ei ca interpretă a 
Jenny-ei din „Love Story“ — зе datorează în special 
fierului soţului ei, Robert Evans, producătorul 
filmului, 


© Pe Julie Andrews, semnatarii scrisoriivor s-o 


vadă în filmul muzical „Melodia Ғегісігіі“, Preci- 
zăm că „Melodia Ғегісігіі" este unul și același 
film cu „Sunetul muzicii“, care a ţinut afișul la 
cinematograful Patria peste 3 luni și a rulat apoi în 
toată tara. Titlul original al filmului, „Sound of 
Music“, a devenit, în traducerea franceză, „La 
melodie du bonheur". Cred că spectatorii în 
cauză s-au referit la titlul franțuzesc al filmului. 


@ Cit despre „artistul Brummel,“ ре care citi- 


torii respectivi vor să-l vadă $1 în altceva decît în 
„Waterloo“, se vede treaba că e vorba de o con- 
fuzie, deoarece pe genericul filmului „Waterloo“, 
realizat de Serghei Bondarciuk (care a rulat nu de 
mult la noi) nu figurează asemenea nume. Bă- 
nuiesc că vă referiți la Christopher Plummer, care-l 
joacă în „Waterloo“ pe ducele Wellington. Pe 
acest Plummer l-ați mai putut vedea în filmul mai 
sus amintit, „Sunetul muzicii“, iar cu ani în urmă, 
în „Căderea Imperiului Roman” sau în „Eddie 
Chapman, agent secret”. Pentru viitor, ca noi 
să-l mai vedem, trebuie са şi el să mai joace... 


Ф Pentru obținerea fotografiilor actorilor de 


film români și străini, trebuie să vă adresați Casei 
Filmului de pe lîngă Asociația Cineaștilor din R.S.R. 
— „А.СЛ.М." — Bulevardul Gh. Gheorghiu Dej 
nr. 65, București — care editează și pune т vîn- 
zare fotografii de acest gen. 


® Cu referire la filmele pe care dvs. ati vrea 


să le геуедей „la un cinematograf unde să ruleze 
tot Итри...", vă rugăm să ne scrieţi din nou for- 
mulînd cu mai multă claritate dozele în acest 
sens, Sugestiile dvs, precum și ale altor categorii 
de spectatori, ne vor fi de folos în alcătuirea unor 


programe de reluări, 
; Mihai DUTÁ 


„Fericit cel саге са Ulisse” (пе- 
fericită traducere!) este însă un 
film de Henri Colpi cu Fernandel. 
Acest „caz“ al cinematografiei fran- 
ceze саге este Colpi, autorul unui 
singur film cu adevărat reprezenta- 
tiv, „O absență îndelungată”, se 
chinuie de ani de zile să ne convingă 
că se poate face cinema cu surdină, 
fără conflict aparent sau acțiune 
spectaculoasă, mizînd cu sensibili- 
tate pe sensibilităţile noastre inhi- 
bate, atingînd cu discreție tremură- 
toarele noastre coarde în ale înduio- 
șării fără lacrimi. Si, înțelegînd că 
între noi si el, între el și noi, există 
complicitatea sălii obscure, a penum- 


DEI DEE АЕ IP EA PEPE ТГТУ AEZ 
Preria 


Coproducţie  Franco-London-Film 
ORTF-DEROPA cu participarea Stu- 
dioului Bucureşti. Regia: Sergiu Ni- 
colaescu $1 Pierre Gaspard-Huit. Cu: 
Helimuth Lange, Pierre Massimi, 
Catherine Jourdan, Mircea Albu- 
lescu, lon Dichiseanu. 
а A а 

Se spune că un actor mare poate 
face demonstrația talentului său şi 
pe un rol mic. Este ceea ce dovedește 
aici Mircea Albulescu, ajuns fără în- 
doială la o exemplară maturitate ar- 
tistică, În rolul episodic al unuia din 
frații Bush, el domină întreg ecra- 
nul, străfulgerînd prin prezența. sa 
această prerie. Sînt momentele cele 
mai reușite. Ce putem spune însă 
despre faptul că numele actorului 
român nu a fost trecut pe genericul 
întocmit în laboratoarele Buftei? 

Un scenariu fără substanță drama- 
tică, de o inspirație diluată după po- 
vestirea lui Fenimore Cooper. O ne- 
potrivită limbuţie а dialoghistului 
francez exact în scenele de tensiune, 
care aveau nevoie de linişte și acțiune, 
nu de explicaţii justificatoare, Cei 
doi regizori au făcut tot ce au putut 
pentru a aduce pe ecran cîteva scene 
spectatuloase de luptă și urmărire 
(am recunoscut mîna sigură a regi- 
zorului Sergiu Nicolaescu) salvînd 
prin mişcarea de aparat și mizan- 
scenă monotonia povestirii. O natură 
deosebit de frumoasă şi cîteva mo- 
mente de folclor indian văzut însă 
cu ochi de european. 

° A. D. 


Silvia 
Соргодисйе a studiourilor din В.Р. 


Ungară și R.F. a Germaniei, Regia: 
Szinetâr Miklos. Cu: Аппа Moffo, 


Psota Irén, Latinovits Zoltán, Men- ` 


sáros László şi ansamblul de balet al 
Teatrului de Operetă din Budapesta. 


Este puțin curioasă această reali- 
zare a uneia dintre cele mai celebre 
operete austro-ungare, care ni se 


prezintă într-o coproducție cu o cin- ` 


tăreaţă de operă italiană, cîntînd ре 
englezește („| was born in a distant 
gipsyland”...) cupletele reginei cear- 
dașului ; cu mari actori, ca Latinovits 
Zoltán sau Psota Irén,- dublîndu-și 
în ungurește propria imagine de pe 
peliculă, pentru că imaginea își 
mişcă buzele într-o limbă străină... 
Opereta, ea, are farmecul pe care-l 
cunoaştem si care o menţine pe afișe 
de atîta vreme. Filmul însă e sărac. 


brei care ne eliberează din chinga 
complexelor. Din păcate însă, Colpi 
este el însuși prea complexat ca 
să-i poată dezlănțui cu adevărat ре 
alții. 

Un om nu poate îndura desrăr.i- 
rea de calul bătrîn și schilod pe cre 
l-a îngrijit de o viață și se hotiră;te 
să-l salveze de corridele de la Arles 
(picadorii plătesc mai bine, se pare, 
decît abatoarele) cărora le fusese 
destinat, ca o ultimă amortizare a 
fînului rumegat 28 de ani. 

Alegîndu-l ре Fernandel — ce пе- 
inspirată ni se pare totuși asociația 
dintre cele două profiluri cabaline!— 
în rolul lui Pascal si vrînd să facă un 


Trece în goană peste orice putea fi 
„filmic“, fiind conceput doar ca un 
cadru pentru numerele muzicale care 
sînt întrerupte doar de cîte un dia- 
log, de două-trei replici, deo poantă; 
apoi cupletul, sau duetul, sau corul, 
cu actorii aftfel îmbrăcaţi, continuă. 
Nu пе îndoim că muzica foarte 
frumoasă а lui Kâlmân va atra- 
ge pe spectatori. „Deliciile ope- 
retei provin de la acea viziune seni- 
nă a vieții — spunea cineva. Compa- 
rată cu unele piese sau cu unele filme 
moderne și tenebroase, opereta n-are 
decît de cîștigat“. Păcat însă că aceas- 

tă ecranizare e atît de facilă. 
Ivan HELMER 


ERETT EOSL UTE ПЕЧИ RAE TENE РАНЕ 
Tată de duminică 


Producţie a studiourilor cehoslova- 
ce. Regia: Jaroslav Mach. Cu: Swa- 
topluk  Matyâs, Zdena Machálková, 
Regina Râzlovâ, Milena Dvorsk. 


Cinematograf al adevărurilor esen- 
tiale, cinematograful cehoslovac ne-a 
emoţionat nu o dată prin povești 
aparent banale, dar în care gestul 
„Фиги capătă semnificații profunde. 
Filmul lui Mach пе оѓег& їп acest sens 
un nou exemplu. 

O familie se destramă. Fetița își 
întîlnește +2121 doar duminica și des- 
coperă relația tatălui cu o altă fe- 
meie. posibilitatea unei alte căsăto- 
rii. Într-o duminică, tată! pune la 
cale un plan: o întîlnire „îrntimplă- 
toare“ cu viitoarea mamă. Apoi toți 
trei vor' face o vizită viitorilor by- 
пісі. Dar lucrurile nu decurg asa cum 
cei mari ar fi dorit, fetița dejoacă 
planurile si conflictul explodează 
într-un mod neașteptat. 

Un film al notaţiilor delicate. Pisica 
speriată, pianul mecanic, puii de vul- 
tur în captivitate, păsările, statornica 
prezenţă a pădurii contrastează cu su- 
ficiența oamenilor, cu interesele lor 
meschine, cu sentimentele lor nesta- 
tornice. Tonul calm, tensionarea pro- 
gresivă a dramei, si chiar dezvăluirea 
pe еїйре, în stil de anchetă, a ade- 
vărului, reușesc să te prindă în firul 
povestirii, 


Nicolae CABEL 


Capela roșie 


Producție a studiourilor DFFA-Ber- 
lin. Regia: Horst E. Brandt. Cu: 
Horst Огіпда, Irma Münch, Horst 
Schulze etc. 
EPOPEE EAI EI PC LU К IRI 
„Capela roşie" se înscrie alături de 
„Morţii rămîn tineri“ si de „Profe- 
sorul Mamlock"” în seria filmelor an- 


am mai văzut: 


film mare pe o temă „mică”, Colpi 
cade în propria sa cursă: comedia, 
în intenție amară, nu e comedie, iar 
amărăciunea ne paște pe noi — cei 
care ne întrebăm de patru ori, la 
cele patru finaluri, între care maes- 
trul în ale montajului, Henri Colpi, 
nu a izbutit să se decidă: de ce? 
De ce şi-a ales un asemenea subiect 
ingrat,dacă nu l-a putut scoate din 
banalitatea cărţilor postale ilustrate? 
De ce i-a întins o capcană spectato- 
rului venit să-l vadă pe Fernandel, 
dacă în afară de bonom actorului 


` nu a știut să-l folosească altfel decit 


pînă acum, de vreme ce pe Fernan- 
del de pînă atunci nu l-a vrut? Casă 


tifasciste de răsunet internaţional 
produse de studiourile DEFA. Sce- 
naristul filmului, Claus Kichenmei- 
ster, este chiar fiul unuia dintre mem- 
brii organizației internaționale de 
contraspionaj care dă numele fil- 
mului. Cu o rigoare aproape docu- 
mentară filmul reface o pagină din 
istoria rezistenței antifasciste, din 
istoria acelei organizații care a de- 
jucat nu odată planurile naziste. Mem- 
briiacestei organizaţii au fost oameni 
obișnuiți, făcînd. parte din toate stra- 
turile sociale, muncitori și intelec- 
tuali, tineri şi bătrîni, femei si băr- 
baţi, comuniști si fără de partid, pa- 
trioţi germani care erau conștienți 
de pericolul fascist pentru țara lor, 
precum si pentru întreaga omenire. 
Așa dar eroii lui „KLX către PTX" 
(subtitlul filmului, denumire secretă 
sub care Gestapoul notă în cod orga- 


‚ nizaţia Capelei roșii) sînt oameni саге 


au existat și au luptat cu adevărat. 
Filmul ar fi putut, fireşte, pe baza 
bogatului material faptic, profund 
dramatic, să se înscrie cu succes în 
genul atractiv al filmului de acțiune, 
de suspens. Regizorul a optat însă 
pentru o relatare mai sobră, propu- 
nindu-și să пе înfățișeze mai ales 
semnificaţiile etice si contextul so- 
cial-politic al acelor ani negri. 
Laura COSTIN 


Poloneza 
de Oghinsky 


Producţie a studiourilor “Bielo- 
rusfilm“. Верю: L. Golub. Cu: Ша 
Tukker, G. Garbuk, P. Kormunin. 


Un film, un spectacol cu un copil 
între oameni maturi, va gravita 
întotdeauna, inevitabil, în jurul fi- 
gurii „micului interpret”. Nici fil- 
mele „глаг!“ n-au inversat raportul, 
cel mult au reuşit o relaţie de ega- 
litate. Măgîndescla,, Soarta ипџі от“, 
în care Bondarciuk făcea un rol bun, 
dar nu-şi eclipsa — niciun moment — 
partenerul debutant. Și în „Poloneza 
de  Oghinsky” există un copil (e 
chiar interpretul rolului principal), 
în plus, e un copil-minune, violonist 
virtuoz, în plus, existenţa sa (în film) 
se' consumă pe fundalul tragic şi 
aventuros al războiului. Deci toate 
„premizele ca filmul să Пе un succes, 
iar acesta să-i aparţină — în primul 
rînd — copilului. Cam așa se întîm- 
ра și în-„Poloneza de Ozhinsky” 
mai ales că puştiul violonist și parti- 
zan (Ilia Tukker) are un farmec spe- 
cial și o mimică de invidiat. În rest — 
filmu! are destule lacune și fisuri în 


aflăm cît de tristă e soarta cailor — 
şi a oamenilor — porniţi pe ultimul 
lor drum? Ca să ne arate cît de fru- 
moasă este regiunea Сатагрие şi 
cît de dulce sună dialectul meridio- 
nal? Nu, nu- asta, sau nu numai 
asta şi-a propus Colpi. Dar ideile 
acelea minunate despre prietenie, 
bunătate, omenie s-au pierdut în 
hățișul locurilor comune. 

Un film de crepuscul, cu un Colpi 
resemnat, cu un Fernandel trist 
şi cu un Ulisse nepăsător si fericit. 
Da, într-adevăr, Ulisse e fericit: 
el, doar el, nu știe că şi сай së impus- 


că. Nu-i așa? - 
Rodica LIPATTI 


construcție. 


| se poate reprâșa, în 
primul rînd, о anume neverosimi- 
litate a subiectului: băiețașul aruncă 
în aer convoaie de cisterne, scapă mi- 
raculos din cele mai critice situații, 
își salvează tovarășii, iar după răz- 
boi cîştigă concursuri internaţionale 
și-și reîntîlnește— într-un happy-end 
apoteotic — prietenul-pedagog pe 
care îl credea mort. În fine, dincalo 
de „coincidențele“ pe care, poate, 
o regie mai abilă ar fi știut să le 
evite, filmul are o cursivitate plăcută. 


Dinu KIVU 


Satu ERE ЗОО Me "UITE TISE RAE 
Evadare din pla- 


neta maimuţelor 


Producție a studiourilor ameri- 
сапе. Regia: Don Taylor, Cu: Roddy 
Мс Dowall, Kim Hunter. 


+ 


În apele oceanului e descoperită 
o navă cosmică. E recuperată cît 
se poate de anost— nici un fior de 
film știinţifico-fantastic — și astro- 
nauții ies la iveală, Dar se constată 
că seamănă cu maimuţele, respectiv 
cu cimpanzeii. Nu se știe de се — 
poate ca totul să devină și mai 
terre-ă-terre — autoritățile foarte 
calificate care se ocupă de acest 
neaşteptat eveniment isi închipuie 
că fiinţele-astronauți trebuie să fie 
niște animale cu totul primitive, 
le internează într-o menajerie şi se 
miră foarte cînd ele încep să folo- 
sească al doilea sistem de semna- 
lizare, adică să vorbească. Pe seama 
acestor simulate naivități și ale al- 
tora asemănătoare, se consumă o 
treime din film. Apoi începe să fie 
invocată verbal o poveste cu călă- 
toria inversă în timp (cimpanzeii 
ar fi plecat de pe pămînt prin anii 
3000, cu puţin înainte ca pămîntul 
s# fi fost aruncat în aer si ajunse- 
seră înapoi pe pămînt... în 1973, cînd 
planeta noastră era încă întreagă, 
dar nu ştia ce o așteaptă). Ceea ce 
e ceva mai interesant, dacă maimu- 
tele — mai precis. măștile [ог - sinis- 
tru articulate din plastic — n-ar fi 
greu de privit timp de 2 ore. Re- 
zistaţi pînă la ultimul cadru, ca să 
aflaţi de ce vom sări în aer în anul 
trei mii şi ceva... 


ы Val. 5. DELEANU 
EIERE n OREA SOE 


- Rubrica „PE ECRANE“ a fost in- 


tocmită conform programării 
D.R.C.D.F., la data încheierii numă- 
rului. 


El nu e 
numai 
eroul . 
sacrificat 
Parmak- 
Карі, 


si 


El 


e 
simbolul 
unei 

epoci 

de 
strălucire- 


Constantin Brâncoveanu 


Un film despre Constantin Brâncoveanu ar avea avantajul de a evoca 
trei aspecte de seamă ale istoriei românești: o epocă de magnifică înflo- 
rire culturală, un program de inteligentă apărare а țării, a drepturilor 
şi instituțiilor ei; o mare personalitate politică si culturală, nu numai a 
românilor, ci si a întregii Europe de sud-est. 

De memoria lui Brâncoveanu este legat fiecare moment al umanismu- 
lui românesc, al pragului dintre scrisul slavon şi limba poporului, detrecere 
de Іа dominaţia ecleziastică la laicizarea culturii noastre. Brâncoveanu а 
dat numele unui capitol generos din arhitectura noastră şi de personali- 
tatea lui sînt legate mari înfăptuiri ale culturii românești, ca introducerea 
tiparului la arabi şi la georgieni. Contribuția lui la cultura greacă а timpu- 
lui a fost determinantă, dar toate popoarele sud-est-europene îl pot evoca 
pentru munificanţa lui luminată, cu aceeaşi recunoştinţă. Principele, care 
a rămas pentru toată epoca fanariotă de după dînsul un model niciodată 
egalat, prin programul său cultural şi politic, a sfidat timp de 28 de ani 
Semiluna şi a putut călători, de la San Stefano pînă la Simbăta de Jos, în 
Transilvania prin Arbănași, Doiceşti, Mogoşoaia, Bucureşti, Potlogi, Tir- 
govişte, pe domeniile sale. 


20 


Fără cărturarii români ai epocii sau cei străini, inteligent atrași tot 
atunci la curtea lui, Brâncoveanu n-ar putea fi înțeles. Cit de concentrat 
este acel crîmpei din istoria noastră ilustrat de stolnicul Constantin Can- 
tacuzino, de Antim Ivireanul, de Şerban sau Radu Greceanu sau alți învă- 
tati români sau străini veniţi să afle la noi înțelegere si sprijin. În lumea 
evocată de un film despre Brâncoveanu îşi vor avea locul oaspeţi ruși, greci, 
balcanici, ardeleni sau italieni — asociați vremelnic operei politice şi cul- 
turale a voevodului. 

Voevodul evocat a fost o personalitate puternică şi un om de profunde 
convingeri. Їп 1714, la Constantinopol, el şi-a sacrificat nu numai propria 
făptură, dar $1 copiii şi ginerele, reamintindu-le in articulo mortis idealu- 
rile europene pentru care Tara lui Românească milita. 

Constantin Brâncoveanu nu este, aşadar, numai eroul sacrificat la Par- 
mak-Kapi — în faţa Sultanului şi a ambasadorilor europeni înspăimîntați 
de tragicul spectacol — ci simbolul unei epoci întregi de strălucire cul- 
turală și operă politică pe care о evocăm totdeauna cu admiraţie si încîn- 


tare, h 
Virgil CÂNDEA 


т. e 


de la 
Popovici 


două scenarii de succes: 


Atunci i-am 


condamnat 


pe toţi la moarte 


Puterea 
şi Adevărul 


Respectind opiniile colegilor mei 
care s-au pronunțat asupra filmului 
«Şi-atunci i-am condamnat ре toți la 
moarte!» (titlu rău inspirat), observ 
că extracția ideilor din remarcabilul 
scenariu s-a făcut în cele mai multe 
cronici anevoie sau mai deloc, deși se 
prezentase, în sfîrșit, o ocazie să se 
vadă si ideile. Nu erau oare interesante 
antitezele dintre constiinţa pură şi 
conştiinţa pervertită, dintre afectele 
autentice și afectele mistificate, dintre 
falsul idiot al satului și idioții veritabili? 
Un avantaj al discutării ideilor — față 
de nararea faptelor, ori chiar relatarea 
generalităților, cum se obișnuiește — 
e reverberația concluziilor în planuri 
psihologice $1 sociologice largi, cu arti- 
cularea operei într-un context de an- 
teriorități si ulteriorități — dacă ter- 
menii nu jenează prea. Aici drama ero- 
ului survine din eșecul unei aspirații 
spre identitate socială, onoarea de a fi 
«în rînd cu lumea» în vechiul sat ro- 
mânesc meritind chiar sacrificiul vieții 
— asumat de Ipu cu liniște mioritică 
şi perceput tragic, de același, cînd nu-l 
mai poate săvirși. Prin această dramă, 
filmul exprimă o realitate cuprinză- 
toare $1 oferă totodată o explicaţie 
pentru opțiunile revoluţionare viitoare 


ale celor socotiți paria în mediul rural. 
Atari situaţii, de lipsă a identităţii so- 
ciale, căpătau uneori forme cumplite! 
Locuitorii fără casă, fără pămînt, fără 
familie legitimă, fără unelte, са Ipu, 
erau socotiți nimeni (exprimat prin 
porecla fără sens, e, de altfel, singurul 
lucru care-l ultragiază pe erou), copiii 
lor nefiind botezați, nici înregistraţi la 
starea civilă (mai sînt și azi săteni care 
nu au avut niciodată act de naștere; 
legalmente ei nu existau, deși trăiau 
într-un sat anume și erau cunoscuți de 
toată lumea). 

Cum ceea ce fusese abia schițat în 
«Setea», afirmat mai cu seamă teoretic 
în «Străinul», ori conturat încă vag, 
sub raportul пиап;еіог, în «Valurile 
Dunării» — adică un conspect analitic 
al eroului în circumstanțe istorice ex- 
cepționale — se impune cu claritate 
acum, în «Moartea lui Ipu> si în tulbu- 
rătorul roman cinematografic «Puterea 
şi Adevărul», raliind, prin aceasta, 
cinematografia noastră uneia dintre 
cele mai fertile direcții estetice con- 
temporane. Titus Popovici convinge 
că e, deocamdată, dramaturgul esențial 
al filmului românesc contemporan. 


Valentin SILVESTRU 


Eşecul unei aspirații 


Un tulburător roman cinematografic 


Oricit ar părea de ciudat, o dată fa- 
miliarizat cu limbajul cinematografic și 
inevitabil obișnuit cu realizări etero- 
gene (majoritatea cu mult sub nivelul 
десеп{еі artistice, simple întimplari 
povestite pe întuneric), spectatorul de 
film este de obicei dispus să accepte 
рипа Іа сарас convenţia, regula jocului 
la care se vede chemat ca părtaş. Studii 
psihologice demne de stimă au semna- 
lat demult suspecta abandonare a spec- 
tatorului de film, participarea sa la în- 
timplările petrecute pe ecran, pînă la 
uitarea de sine, opțiunea sa sufocantă 
pentru un erou sau altul. Şi, totuși, mă- 
гип derbedei ce-și împing în gură 
degetele și fluieră la îmbrățișările de 
pe ecran nu se deosebesc decit prin 
calitatea candorii de bunele domnisoare 
care smiorcăie disperate în batiste 
stropite din belșug cu apă de colonie 
şi sisîie crispate са să audă șoapta tristă 
a frumoasei invidiate pentru mulțimea 
de lucruri şi întîmplări ce-o înconjoară. 
La fel, distinșii si subțirii sceptici care 
frămîntă în palme ambalajul de Ира 
al bomboanei, păstrate pe cerul gurii. 
tremură cu aceeași nestăpinire ca și 
tinerii imberbi ce se foiesc pe scaune 
așteptind fie plesnetul revolverului, 
fie cuvîntul rostit la timp, salvind sau 
condamniînd. 

Cinematograful, atunci cînd ţine să 
aibă de partea sa spectatorii, și în 
genere ţine tocmai la asta, lucrează cu 
rețete sigure și îndelung verificate. 
Hohotele de rîs din sălile unde rulează 
comedii mute nu sînt numai semnul 
nemărginitei noastre candori, dar si 


avertismentul imensei puteri a cine- 
matografului de a ne arunca, mici sau 
mari, deopotrivă, fără nici o alegere, 
fără nici o ierarhie, în aceeași minunată 
poveste căreia atit de rar și atit de 
puţin îi арагипет cu adevărat — 
cinematograful. 

Am văzut de curînd filmul lui Titus 
Popovici şi Manole Marcus, «Puterea» 
şi «Adevărul», alături de o femeie 
între două vîrste, subţire, febrilă, care 
știa sau trăise probabil cite ceva din 
cele întimplate în povestire. Şedea cu 
palmele încleștate, încordată са un 
arc, subjugată, simțea cu o clipă înainte, 
exact, fără să șovăie sau să greșească 
nici o singură dată, cit de sincere și 
cinstite sînt justificările, hotăriîrile, la- 
засе, durităţile personajelor. Co- 
menta indignată sau satisfăcută, dis- 
preţuia și lăuda, credea si respingea. 
nu-i păsa de nimeni și nimic, nu mai 
aparținea decit poveștii de pe pinza, 
era și ea acolo, pierdută cu puterea 
cuvintelor si a sufletului tulburat. Cind 
s-a aprins lumina, cînd scaunele au în- 
ceput să scîrțiie, cînd tăcerea a început 
să doară şi flecăreala s-a amestecat cu 
scăpăratul bețelor de chibrit, am vă- 
zut-o ridicindu-se speriată, uitindu-se 
în jur, căutînd sprijin. Poate că la o 
melodramă oarecare ar fi suferit, poate 
că la un film dur ar fi tremurat, dar la 
cele trei ore care trecuseră, la acel 
film pe care-l putea judeca cu acea 
orbire a amintirilor dureroase, înţele- 
sese mai mult decit ştia că poate să 
înțeleagă. 

Constantin STOICIU 


sociologia 


Gustul este prima treaptă de manifestare a adeziunii spectatorului la o operă de artă; este prima sa reacţie în apropierea 
de ea; gustul este ре de altă parte condiția liminară prin care o operă îşi certifică intrarea în artă. Și artistul я spectatorul 
au deci de trecut acest examen. Numai că în materie de artă si gust, «cîntarub este destul de abstract, я mai ales subiectiv. Ce-i 
place unuia nu-i place altuia, iar în јаја sentențiosului «mie-mi place!» s-ar părea că nu mai e nimic de făcut. Complicaţii 


Îmi place?! Nu-mi place? 
ре се? 


Ca să infirme adevărul dic- 

tonului antic «de gustibus 

non disputandum» (care pri- 

vea, in realitate, numai do- 

meniul gusturilor indivi- 
duale, vădit ireductibile, nu și pe cel al 
gustului în genere în calitatea lui de 
totalitate a reacțiilor estetice recep- 
toare dintr-o anume epocă, concept 
mult mai ușor de impăcat cu exigenţele 
cauzaliste ale raţiunii), lumea modernă 
vine cu psihologia experimentală a for- 
melor (Formalpsychologie) și cu testele 
esteticii «de jos în sus» ale lui Gustav 
Theodor Fechner și urmașilor lui, се 
caută să pozitiveze, de vreun veac, do- 
meniul recepției artistice. Lumea modernă 
știe că există reacții tipice față de situaţii 
tipice şi tinde să stabilească nişte co- 
duri. De echivalenţele dintre forme și 
semnificaţiile ce le sint atribuite de recep- 
torii lor, se ocupă, în ultimul timp şi încă 
exclusiv— căci asta li se pare multora 
chiar cheia criticii de artă — structuraliştii, 
semiologii şi semanticienii domeniului 
artei. 

Problema pe care ne-o pune astăzi 
revista «Cinema» este o dublă problemă. 
«Gusturile se discută?» — este un titlu 
care poate fi înțeles in două chipuri; sau: 
«Sint pasibile de a fi justificate ori in- 


A ne discuta gusturile 
înseamnă а ne aduce la cunoştinţă 
determinismele. 

Cine se autocunoaşte 
se poate я autocorecta 


firmate, raţional, preferinţele estetice?...» 
— ceea ce e o întrebare licită; sau: «Avem 
o explicaţie cauzală valabilă pentru pre- 
ferințele individuale de ordin artistic?» — 
ceea ce, evident, capătă (pe lingă căeo 
falsă problemă, in fond) un răspuns ne- 
gativ, căci, chiar dacă putem socoti ex- 
plicabilă sociologicește asemănarea gus- 
turilor individuale, nu mai avem explicaţii 
pentru diferențieri. 


Eu prefer violetul 


Deci «gusturile» se discută: asta nu 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


ппрагабит 


Dacă ies din criza asta de timp în саге 
mă zbat ca un pește în acvariu, dacă reu- 
șesc за fac rost de un aparat de luat vederi 
mișcătoare, de cîțiva kilometri de peliculă 
(alb-negru, alb-violet, alb-gri, nu contează) 
şi de 6 secretară de platou devotată (care 
contează din toate punctele de vedere), 
primul film pe care l-aș face ar fi mut. 
Sint în această hotărire îngrămădite mai 
multe motive. În primul rînd că foarte rari 
sint actorii noștri care ştiu să vorbească 
atit de omenește și natural ca să poată 
imita perfect viața, lucru pe care-l țintește 
filmul de șapte decenii. În al doilea rind, 
postsincroanele noastre sint de mai mare 
hazul: gura interpretului se deschide pen- 
tru o largă vocală și în difuzoare se aude 
scrișnetul unei consoane, са să пи mai 
vorbim de numeroasele cazuri cind aceş- 
tia sint lăsați cu gura căscată şi goală de 
orice sunet. Un film mut mai are si 
avantajul că actorul e obligat să joace, 


2 


nu să vorbească — asta s-o facă el la tea- 
trul de unde ia leafă, aici să se miște, să 
umble, să cadă de pe cal, de pe balcon, 
să se urce în copaci, să se bată, să se 
strimbe, să citesc pe faţa lui cind spune, 
cu gestul, «te iubesc», exact expresia 
specifică omului care iubeşte. 

Deci primul film va fi mut si va conţine 
foarte multă bătaie. Un film mut care 
n-are bătaie din belșug e de neconceput 
de văzut. El se va numi «Împărații» și în 
el va fi vorba despre doi împărați: Mazăre- 
împărat $ Fasole-impărat. Ei au fost 
vecini şi prieteni de mici copii, s-au jucat 
în {агіпё, au făcut pregătirea militară 
împreună, mergeau la baluri și vinătoare 
împreună și-și scriau veşti in mod regulat. 
Apoi au devenit maturi, s-au însurat, au 
făcut copii şi s-au luptat în tot felul de 
războaie crincene. Aproape că nu era 
lună si săptămină de la dumnezeu să nu 
se bată între ei într-un război. Dar pe ce 


puteau ști latinii cind afirmau contrariul. 
Ei spuneau «De gustibus et de coloribus 
поп disputandum», pentru că, mai întii, 
socoteau domeniile acestea drept іга{іо- 
nale, necunoscindu-le baza, neavind pen- 
tru ele vreo explicaţie științifică valabilă, 
iar în al doilea rind, pentru că socoteau 
inutile și fastidioase discuțiile în contra- 
dictoriu pe teme inapte de a oferi un 
teren pozitiv, pentru că le vedeau necon- 
ceptualizabile și necantificabile, deci пе- 
măsurabile si plutind în aproximaţie. Însă 
fizica modernă a infirmat dictonul, cel 
puțin pentru domeniul culorilor саге, 
se ştie azi, au cantitate, adică sint vi- 


bază izbucneau aceste conflagrații lo- 
cale? De pildă, Mazăre-impărat avea în 
slujba lui un înțelept, un filozof, un cititor 
in stele, care poseda tot timpul la subțioară 
o carte ce se numea horoscop. Mazăre 
il chema pe filozof dimineața, în timpul 
cafeluței, şi-i zicea: 

— la vezi, măi înțelepte, ce scrie pentru 
ziua de azi în horoscop. 

Înțeleptul şi filozoful se uita întii la cer, 
apoi scuipa în deste si deschidea horo- 
scopul. 

— Serenissime, zicea el, umțlindu-se în 
togă, în marea carte a înțelepciunii scrie 
că azi trebuie să plecăm la război. 

— Război, cu cine? 

— Cu oricine, numai război să fie. 

Mazăre ce făcea? Punea mina pe telefon 
şi-l suna pe prietenul lui Fasole. 

— Fasole, îmi pare rău că te-am trezit, 
n-am ce să-ți fac, pregătește-te de război, 
că vin peste tine. Aşa-mi cere horoscopul. 

Şi pleca Mazăre la război, se lupta toată 
ziua cu Fasole, măcelărindu-se unii pe 
alții (de fapt, cei doi împărați stăteau, iar 
seara cind îi prindea oboseala, oștile și 
generalii de ambele părți se adunau şi 
încingeau un chef monstru, se imbătau 
ca porcii. Pină cind, într-o zi, cînd tot așa, 
filozoful îi îndemna să plece la război, 
Mazăre s-a enervat (îl durea reumatismul) 
și l-a luat din scurt pe filozof. 

— la dă, dom-le, cartea aia încoace, să 
văd şi eu unde scrie că trebuie să plec 


braţii cu lungime de undă, amplitudine 
de undă și frecvență (număr de mişcări 
pe secundă). Dar a şti, de pildă, că un 
anume fel de roșu este egal cu 0,035 mili- 
croni (cifre de ordinul sutimilor şi mii- 
milor de milionime de milimetru), ca lun- 
gime de undă, inseamnă oare a fi dat o 
baza pozitivă gusturilor pentru culoare? 
Ele se vor manifesta tot atit de diferențiat, 
chiar dacă subiecții experienţelor, în loc 
să declare «imi place mai mult roșul 
decit violetul», vor formula în cifre: «pre- 
fer lampda pe doi de 3 și jumătate sutimi 
de milicron, lungimii de 7 unități similare!» 
În altă transcriere, doar, problema ira- 
ționalității gusturilor rămine aceeași. Ми 
vom putea dicta niciodată altuia gustul 
nostru: «Să-ţi placă!»... nu intră în lim- 
bajul rațiunii. Putem însă spune; «E bine 
dacă iți place» sau «nu e bine». Adică 
putem valorifica pe alt plan (caracteo- 
rologic sau comportamental) gustul es- 
tetic. Testele care se fac de către home- 
ораў sau de psihiatri, pedagogi, etc., 
pentru а ști cu ce tip de temperament au 
de-a face și felul terapeuticii medicamen- 
tației ori pedepsei adecvate lui, sint bazate 
pe acest tip de raționament, conform că- 
ruia gusturile individuale sint doar sim- 
роте prognostice ale unei structuri 
psiho-somatice date, ce se poate cu- 


la război pe vremea asta mizerabilă, pe 
care nu te lasă inima să dai un ciine afară 
din casă, dar-mite un împărat. 

Înțeleptul: nu, că nu e voie, că e sfintă, 
dar impăratul — harșt, i-o smulge și ce 
citeşte pe coperta interioară: «Sanda Ma- 
rin — Carte de bucate». Să-i vină rău. 

— Ce inseamnă asta, mă nenorocitule? 
întrebă el ca o fiară și începu să-l fugă- 
rească pe filozof, purtind în mină sceptrul 
transformat în ghioagă. Oare iti Бай joc 
de Luminăţia Mea? 

Înțeleptul îngenunche si zise, milog: 

— Scuză-mă, împărate, și nu mă lovi, 
са-Н spun adevărul. Horoscopul ре саге 
l-am primit de la tata l-am pierdut şi atunci 
am împrumutat cartea bucătarului. 

— Şi din ea îmi citeai? 

— Nu, că sint și analfabet. 

— Filozof analfabet?! urlă 

turbat. 

— Ce, n-au mai fost cazuri? 

— Şi pe ce bază stabileai tu graficul 
războaielor mele? 

— Dădeam cu banul: arolul era caftul, 
rişca era pacea! 

— Ah, mamă, gemu serenissimul, cum 
am fost tras în piept! 

În sfirşit, mai urmează şi alte chestii, 
inclusiv o intrigă amoroasă (impăratul 
era încurcat cu o domniţă fără meserie), 
intrigă care se termină în coadă de peşte, 
plus o intrigă de palat, care se termină 
cu excluderea a doi pircălabi din cadrul 


împăratul, 


mai intervin apoi cînd ne dăm seama că se poate face afirmaţia după care ceva este de bun gust și altceva de prost gust. Și 
totuși pragul dintre non-artă я artă se cheamă gust. Scara manifestării lui este foarte întinsă. Са Я cea а lipsei de gust, de 
altfel. Cercetătorii societății au găsit astăzi un loc în estetică lipsei de gust, care ia forme organizate de atac. Acest capitol poartă 
numele de «Kitsch. Dar şi domeniul lui este imens, iar filmul joacă, adesea, un rol covirșitor. 


noaște de câtre mediul sau psihologul 
anchetator, printre altele, şi cu ajutorul 
testelor de gust. 


Terebentină, пи roze 


Dar dacă printre intrebările anchetato- 
rului, de tipul: «Ce miresme vă atrag? 
Ce mirosuri vă scirbesc și vă resping?» 
— sint și întrebări mai complicate, devine 
dificilă testarea. Căci eu pot spune sincer 
că-mi place mirosul de cremă de ghete 
ori de terebentină și că abhorez mirosul 
de ulei de roze, nu numai răspunzind 
genuin unei solicitări de colaborare cu 
medicul sau tipologul respectiv, ci și 
complicindu-mi răspunsul prin conside- 
rente de ordin asociativ, întrucit tereben- 
tina se asociază in mintea mea cu ateliere- 
le pictorilor si uleiul de roze си о сай- 
torie nefericită in regiunile Kazanlicului, 
unde el se produce. Ceea ce face să ră- 
rămînă neraționalizabil domeniul .gustu- 
rilor individuale este istoria prea biogra- 
fică, personală a subiecților: «Lebens- 
welt-ul» lor, cum ar zice filozofii vitaliști. 
Orice impresie se asociază în memoria 
afectivă cu niste anume tonalități emo- 
tionale și adaosul acesta e de ordinul 
conștiinței de lume şi de sine, nu de stric- 
tul domeniu al reacţiilor corporale, tem- 
peramentale și fiziologice, răstrinte т 
psihismul insului direct. — «Îmi place» sau 
«nu-mi place» — se referă de obicei la un 
global al impresiilor produse asupra su- 
biectului interogat, de evenimentul artis- 
tic ori de obiectul estetic respectiv și 
în acest global intră şi valorificările afec- 
tive pe care le aduce în joc memoria. 

Sintem programați afectiv de propria 


vieții. Filmul va fi de mare haz, mai ales 
că replicile nu vor fi spuse, ci scrise in 
josul imaginii 
Dacă sinteti cuminti, data viitoare vă 
mai povestesc un film. 
lon BĂIEŞU 


Să citesc ре fața lui... 


noastră experiență de viață. Nimeni nu 
scapă determinismelor biografiei lui sen- 
timentale. Cind Eugenio d'Ors califică 
drept neobrăzată tehnica picturală a lui 
Jordaens, el nu subsumează unui con- 
cept general o realitate particulară, deci 
nu face o judecată de constatare, impar- 
țială, ci ia poziție, se declară partizan, 
din motive ce tin de dinamica lui interi- 
oară și se explică prin cine-ştie-ce nebă- 
nuite, triste experiențe personale, care 
l-au făcut să abhoreze libertatea tușei, 
ca pe un simptom al unei structuri dis- 
prețuite, cind în fond ea este aceeaşi 

la pictori de structuri psihice foarte di- 
ferite, dintre care pe unii, ca Velasquez, 
eseistul spaniol îi acceptă, cu toată teh- 
nica lor picturală de tipul non-finitului 
plastic, de data asta nemaicalificat cu 
biciuitorul epitet «neobrăzat». 


«Scăldătoarele» triviale 


Împărăteasa lui Napoleon al Ill-lea, 
Eugenia де Montijo, а reacționat violent 
într-o expoziție, cravașind pinza lui Cour- 
bet «Scăldătoarele» pentru că era «tri- 
vială», iar Ludovic al XIV-lea, cind vedea 
flamanzii pictori de gen, de tipul lui Van 
Ostade, Brouwer ori David Teniers: «О- 
tez-moi ces magots!» (Luaţi-mi maimu- 
toii ăștia din faţa ochilor). Aici, educaţia 
de clasă a gustului joacă un rol. 

Există manifestări de «gust personal» 
dar cu temeiuri în prejudecățile eticei 
colective a unor categorii sociale date: 
în genere, la țară, tabu-ul sexual funcţio- 
nează nu numai comportamental, dar și 
ca simbol. Este necuviincios să fii gol, să 
te expui privirilor şi mi-a fost dat să văd, 


P.S. Anunt pe scenariştii şi regizori 
care imi vor ciupi ideile povestite aici că 
ii voi actiona în judecată la Tribunalul din 
Odorhei. De ce la Odorhei? Pentru ca, 
in caz că nu ciştig, să ştiu се! puțin că 
1-ат pus pe drumuri. 


„cind spune cu gestul: «te iubesc» 


soldat fiind, un camarad inghetind сеа- 
suri în şir în apă pină la git, numai ca să 
nu fie văzut gol cind ar fi ieşit pe mal, 
unde spâlau rufele nişte femei, cărora 
același brav ostaș le aruncase nu o dată, 
întîlnindu-le ре ulite, vorbe în doi peri şi 
grosolănii directe, cu denominarea ex- 
presă a părţilor trupului pe care îi era 
acuma oarecum să și le expună! Nimeni 
nu poate bănui meandrele infinite ale aso- 
cierii impresiilor cu emoțiile și sentimen- 
tele! Valorificarea afectivă a lumii externe 
nu are de-a face prea mult cu valorificarea 
ei intelectuală, în multe cazuri. Sub-eul 
şi supra-eul fiecăruia își dispută în chip 
egal simpatiile eului. 


Desprindere $ libertate 


Domeniul gustului este socotit de cele 
mai multe ori domeniul absolutei liber- 
tăți personale. «În fond, dacă n-avem 
dreptul să ne placă ce ne place şi să nu ne 
placă ce nu ne place, unde ne mai este 
libertatea?» — pare să se revolte fiecare. 
Dar uităm că multe din cele ce ne plac, 
ne plac — intocmai са văduvoiului din 
snoava populară laptele afumat — doar 
pentru că ne-am deprins așa! Adică 
pentru că am fost învățați de alţii să 
ne placă! Deci, departe de a fi intotdeauna 
o opțiune personală, gustul manifestat 
de fiecare poate Я rezultatul programării. 
lar programarea reacțiilor noastre este- 
tice o face mai adeseori educaţia nein- 
tenționată, cea exercitată firesc de me- 
diul, adesea dezinteresat de prezența 
noastră, și mult mai rar o face în chip 
voit un anume factor social pus să пе 
programeze esteticeste cu tot dinadinsul. 


profil 


«Haş» este numele «de echipă» al 
compozitorului H. Maiorovici, atras 
de mine, acum 18 ani, către această 
risipă de viață care se cheamă cinema. 
lată-l acum strălucind în miile de fațete 
ale unei bijuterii de armonii şi imagini 
cum e acest excelent scurt-metraj 
«Moartea сарпоаге!», aici de față, 
pe ecrane (spun excelent, т pofida 
unora care au înlocuit caracterul crud, 
realist, al unei poezii epice,cu aburul 
amintirii готапііоаѕе a unui Labiş de 
mai tirziu sau de niciodată...) Trăind 
la unison cu regizorul şi operatorul 
crisparea unei revelații, la timpul is- 
toric al unei poezii de evocare, H. Ma- 
iorovici a intuit ceea се imaginea 
tindea să sublinieze dincolo de zona 
figurativului: trăirea unui timp al isto- 
пе! $1 al virstelor, timpul jertfei. 

Era de așteptat această rezonanță 
profundă și tragică la acest autor de 
muzică, al cărui glas e mereu acelaşi 
în varietatea invenției sale muzicale 
Este aproape uimitor cum, supunin- 
du-se la tematici atit de diverse, ca 
«Ultima noapte a copilăriei» (regia 
subsemnatului), «Asediul» (regia Mir- 


Ba chiar, adeseori, efectele educației in- 
tenţionate, acceptate la nivelul supra-eu- 
lui, sint contracarate în dinamica psi- 
hismului nostru cotidian, de scoriile edu- 
сајіеі neintenţionate, rămase printre de- 
prinderile de gindire și simţire achizi- 
ționate т prima etapă a vieţii, copilăria 
şi adolescența. Fireşte, după predispo- 
ziții înnăscute, gusturile se diferențiază 
de asemenea. Dar acolo există o posibi- 
litate de a prevedea reacțiile, pentru că 
ele țin de structuri psihologice, care pot 
ți, o dată bine diagnosticate, cunoscute, 
in aspectul lor, aş zice, anatomic, adică 
static, la fel de bine ca și în cel fiziologic, 
adică dinamic, în funcţiune. În măsura în 
care dotația noastră ereditară, structura 
psiho-fizică, «temperamentul» си саге 
ne-a înzestrat natura funcționează fără 
piedici de ordinul altei programări, ve- 
nite prin educaţie, neintenţionată sau 
voită, oricum, dar prin influența exercitată 
de mediul social imediat, gusturile sint 
previzibile și pasibile de a fi puse în discu- 
ție. Care ar fi utilitatea acestei discutări a 
gusturilor? Aducerea in conştiinţă a unor 
determinisme. Şi, ca intotdeauna cind 
luăm cunoștință de propriile noastre de- 
terminări, sintem în stare să le depășim. 
Adică: avem abia atunci libertatea de a 
opta estetic, conform convingerilor for- 
mulate in cadrul idealului nostru estetic, 
si nu constrinși de idealurile estetice ale 
altora, impuse nouă picătură cu picătură 
de pe cind conştiinţa пе era ceară moale, 
nici obligați de niște inexorabile deter- 
minante de ordinul construcției noastre 
anatomice și fiziologice — vorbesc meta- 
toric. Cine se autocunoaște se poate şi 
autocorecta, și dirija singur. 


lon FRUNZETTI 


Has 


cea Mureşan) și «Moartea căprioarei» 
(regia Cristu Poluxis), cîntind stări 
atit de diferite, Maiorovici rămine acela- 
și povestitor al unei unice trăiri, а 
unei unice nostalgii, al acelorași che- 
mări... Cel mai bine am simțit la Maio- 
rovici această oficiere a unei comuni- 
cări atunci cînd își înterpretează singur 
compozițiile în fața microfonului (une- 
ori {іліпа, obligat, locul unui profesio- 
nist al interpretării, lipsă). Clipa de 
refuz depăşită, compozitorul se apleca 
asupra pianului sau a orgii, transmi- 
tind, cu mijloace știute de toată lumea, 
sunetul suav de chemare și ecou al 
oficierii unui miracol, de resuscitare 
a unor imagini şi trăiri. Sunetele т- 
cetau să fie doar componentele unei 
scriituri, căpătau ponderea și 1псагса- 
tura unor tuse de penel, grăitoare 
prin ele înşile. 

Ceea ce constituia insă secreta mea 
bucurie e azi fapt artistic de notorie- 
tate: H. Maiorovici s-a definit ca artist 
original si prețios artei filmului. O 
bucurie pentru fiecare din cei care 
intrăm într-o sală de umbre și sunete. 

Savel STIOPUL 


sociologia gustului 


kitsch-ul 


un pericol social 


Cuvîntul «kitsch» vine din limba 
germană si denumește obiectele «аг- 
tistice» de prost gust. Busturi de ipsos 
vopsit ale împăratului Napoleon, foarte 
căutate la bilciuri, cărți poştale ilustrate 
care înfăţişează tineri amorezi cuminţi 
şi dichisiți, privindu-se tandru, peisaje 
exotice pictate pe satin negru în culori 
argintii, rame confecționate din scoici, 
iată citeva asemenea exemple clasice. 

Cuvintul a intrat în terminologia 
criticii, se aplică producţiei literare, 
plastice, muzicale, cinematografice, dar 
să observăm un lucru: nu orice carte, 
tablou, monument, melodie sau film 
de prost gust aparține acestei categorii. 
Ca să merite numele de «kitsch», tre- 
buie să și aibă o largă răspindire, să 
placă așadar unor mari grupuri ome- 
nești. Sensul termenului, cum vedem, 
se complică. Prin «kitsch» s-ar defini 
mai curînd o îndreptare a gustului 
public spre false valori estetice, la un 
moment dat. Aşa se și recunosc ast- 
fel de erori; ceea ce a aparţinut stilului 
unei epoci trezește oroare epocii ur- 
mătoare. Un pictor după care se dădea 
în vînt la noi lumea bună prin 1910 
a fost A. Mirea. În maniera lui dulceag- 
vaporoasă se aranjau interioarele ele- 
gante, se îmbrăcau cucoanele și se 
executau cutiile scumpe de bomboane. 
Ciţiva ani mai tirziu, toate acestea au 
apărut ca expresie a unui prost gust 
insuportabil. Să notăm că în «kitsch» 
intră o doză apreciabilă de iluzionism. 
E neapărat necesar să se creeze im- 
presia artei înalte: subiecte «elevate», 
«istorice» sau «mitologice», sentimen- 
te «nobile», grijă artizanală pusă în fa- 
bricație, materiale destinate să imite 
marmora: și metalele prețioase. 

Capătă «kitsch»-ul aspecte particu- 
lare în cinematograf? Întrebarea а- 
ceasta nu e fără rost. Am avut ocazia 
să verificăm în repetate rînduri că 
cinematograful trăiește sub regimul 
unei arte cu totul speciale. Nu e de 
așteptat, oare, ca și observaţiile ei să 
îmbrace forme singulare? Să le exami- 
năm, puțin, poate că ne vor conduce 
şi către o înțelegere mai exactă a fe- 
nomenului «kitsch». 


Kitsch-ul surpriză 


S-ar crede, la prima vedere, că cine- 
matograful întrece orice altă artă în 
produse chemate să satisfacă prostul 
gust. Cuvîntul atît de greu ре care îl 
au aici interesele comerciale ar îndrep- 
tăți această ipoteză. Dar se constată, 


spre surpriza cercetătorilor fenome- 
nului «kitsch», că lucrurile nu stau 
deloc așa. 


Ei au fost siliți să recunoască faptul 
că arhitectura, sculptura, pictura, mu- 
zica și literatura îi dispută adesea cine- 
matografului o asemenea întiietate. Se 
produc — e adevărat — foarte multe 
filme fără nici o valoare reală artistică 


24 


Cuvintul «kitsch» vine din limba germană 


și denumește obiectele «artistice» de prost gust. 
In film, el... 


Arta devine rațiune publicitară 


Circul secolului XX 


Я cu un mare succes de casă. «Ѕра- 
nacuri» clasice ca seria «Maciste» sau 
«Angelica» umplu sălile pînă la refuz. 
Dar nu se construiesc mai puține clă- 
diri în fals stil maur, nu se răspindesc 
mai puține melodii stupide, nu se pic- 
tează mai puține copii ale Giocondei 
pentru diverse reclame și nu se tipă- 
resc mai puține romane obscene. 
Ba se întîmplă și alt lucru curios: 
filmele care au fost exemple tipice de 
«kitsch» — cum remarcă o specialistă 
a problemei, Lotte H. Eisner — do- 
bindesc cu timpul o tulburătoare va- 
loare documentară, psihologică si so- 
ciologică, iar în ultimă instanță chiar 
artistică. Stingăciile lor, simplificările 
şi îngroșările supărătoare se patinează; 
unele din aceste producţii de serie iau 
forma artei naive și încep să placă рта 
și spectatorului cu gustul evoluat. Lotte 
H. Eisner citează drept exemplu filmele 
pasionale italiene cu Pina Menichelli, 
din anii primului război mondial. Ele 
au apărut publicului postbelic ca mo- 
dele de «kitsch» prin stilul lor exaltant 


Chemarea sirenelor de «ameu» 


și jocul ostentativ demonic al «vampei». 
Azi însă, toate acestea nu le mai înre- 
gistrăm ca stridențe, сі ca autentice 
mărturii ale sensibilităţii d'anunzziene, 
pe care epoca a avut-o efectiv. lritării 
de acum cinci decenii îi ia locul o anu- 
mită duioșie. Experiența am avut pri- 
lejul să o facem cu toții revăzind unele 
filme foarte vechi ale lui Griffith, Abel 
Gance ori Fritz Lang («Intoleranță», 
«Napoleon», «Nibelungii»). Accentele 
lor emfatice пе emoționează și contem- 
plăm imaginile de pe ecran cu senti- 
mentele amestecate care ne cuprind 
cînd privim fotografiile bunicilor noștri 
Rigiditatea, «poza» ne intrigă, dar ne 
si mișcă, fiindcă aparțin unei sensibili- 
тай autentice a epocii respective. 


Cinematograful are facultatea sin- 
gulară de a fixa adesea chiar involuntar 
asemenea mărturii. Moda vestimen- 
tară, alura interioarelor, figurile u- 
mane caracteristice, comportările vre- 
mii, pătrund si în filmele de serie, strict 
comerciale. Су scurgerea vremii, in- 
signifianța sau nerozia intrigii, artifi- 
ciile. ieftine ale regiei, mediocritatea 
interpretării trec într-un plan secundar. 
Incepe să vorbească dincolo de toate 
acestea stilul epocii, cu o autenticitate 
misterioasă și emoţionantă. Cinemato- 
graful suferă astfel o ciudată metamor- 
foză. Filmele ajung repede desuete, 
capătă un aer artificial, ca peste decenii 
să reciștige o existență artistică nouă, 
transformîndu-se în altceva. 


Kitsch-ul — nostalgie 


O asemenea prefacere poate fi și 
mai spectaculoasă. Sensibilitatea spec- 
tatorului. schimbîndu-se, receptează cu 
semn contrar intenţiile artistice din- 
tr-un film. Am asistat cu citiva ani în 
urmă la o reluare a celebrului «Nosfe- 
ratu». Ceea ce stirnea fiori de groază 
altădată, acum provoca hohote de ris. 
Vampirul, cu mișcările lui somnam- 
bulice, izbutea să fie pentru publicul 
nou din sală un formidabil număr co- 
mic. Constatarea făcută de Lotte Eisner 
admite și o explicație mai îndrăzneață. 
Anumite produse artistice — şi în 
special cele ale cinematografului — 


pot, trecind prin «kitsch», să-și schimbe 
radical natura, ulterior. Reinterpre- 
tate, alimentele prostului gust au pro- 
prietatea citeodată să devină materie 
de artă veritabilă. Rimbaud a făcut a- 
ceastă descoperire cind a scris în «Al- 
chimia verbului»: «lmi plăceau zugră- 
velile, firmele cu literele cu ornamen- 
taţii populare, literatura demodată, 
latina de biserică și cărţile erotice 
scrise fără ortografie, romanele stră- 
bunicilor noştri, poveștile си zine, 
cărțuliile pentru copii, spectacolele de 
operă vechi, refrenele nătîngi, ritmu- 
rile naive». 

Cu o minimă stilizare, fiindcă le re- 
produce pur și simplu, integrindu-le 
doar altei structuri, cinematograful a 
dovedit că e în stare să scoată din ele- 
mentele «kitsch»-ului efecte ilariante 
sau poetice de artă autentică și inedită. 
Așa au fost făcute cîteva comedii foarte 
originale si inteligente ca: «O aventură 
de tinerețe a lui Sherlock Holmes», 
«Acei oameni minunaţi și mașinile lor 
zburătoare», «Marea cursă» sau un 
film muzical fermecător ca «Umbrelele 
din Cherbourg». 

Cinematograful e o artă transfor- 
mistă. Chiar din «kitsch», el poate să 
scoată, ca scamatorul din joben, un 
splendid iepure alb. 


Kitsch-ul — iluzie 


Încă o constatare chemată să ne dea 
de gindit: «kitsch»-ul cinematografic 


În 


Feeria prostului -gust 


Anatomia — argumentul rentabilitáții 


sociologia gustului 


— [n  V.Wn—so.P. y 


nu prea apare in genurile de filme 
cele mai populare. Se fac anual o grà- 
madă de westernuri insipide, foarte 
rar însă apar printre ele mostre fla- 
grante ale prostului gust. Niciuna din 
miile de comedii bufe ale studiourilor 
Keystone nu are ceva comun cu «kitsch» 
-ul. Materia lui principală in cinemato- 
graf au furnizat-o operetele muzicale 
vieneze, dramele sentimentale puri- 
tane turnate după reteta Hollywood- 
ului, reconstituirile «imperiale» isto- 
rice, mu;soliniene,ă la «Scipio Africa- 
nul», filmele naziste despre tineret. 
«Kitschy-ul trădează. cum se vede. о 
mentalitate conservatoare, dacă nu de-a 
dreptul reacționară. Faptui merită o 
subliniere specială. fiindcă unele spi- 


rite sînt înclinate a atribui prostul 
gust marelui public. Dar nimic nu e 
mai străin folclorului decit «kitsch»- 
ul. Cinematograful ilustrează din plin 
că fenomenele devierii gustului public 
spre surogatele artei n-au o origine 
populară. «Kitsch»-ul е rodul unei 
contaminări sociale. El tinde să dea 
maselor iluzia luxului claselor stăpi- 
nitoare. De aceea recurge întotdea- 
una la «opulenţă», «grandoare», «sen- 
timente înălțătoare», «bună-stare», «sa- 
tisfacție», spre a inculca falsa impresie 
de participare a maselor la «oțiul» 
burghez sau chiar aristocratic. În cine- 
matograf, «ia ochii» cu butaforia de- 
corului, balurile sclipitoare, fastul 
vestimentar. О mărită apoi ре mica 
subretă cu tînărul conte, sau îl însoară 
pe rindaș си stăpina castelului. Alteori 
face apologia idealurilor mic-burgheze, 
o căsuță cu perdele albe la ferestre, 
cu mobile solide rustice și cu o bucă- 
tărie bine aprovizionată. Idealizează 
istoria și romanțează viețile oamenilor 
iluştri spre a întreține aceleași iluzii. 

«Kitsch»-ul poate înflori, paradoxal, 
și în arta de avangardă. Ne-a demon- 
Strat-o însuși cinematograful care а 
asimilat rapid stilul «pop» și «ор». 
spre a-și desface vechile surogate în 
ambalaj ultramodernist. 

Antidotul «kitsch»-ului nu e simpla 
educaţie estetică a maselor, cum cred 
unii, ci ridicarea conştiinţei lor sociale. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


n ———————___————— 


Gloria în slujba caselor de modă 


sociologia gustului 


kitseh-ul: 
un pericol estetic 


Apare ca oarecum specifică secolului 
nostru problema surogatelor culturale. 
Surogatul se defineşte întotdeauna 
drept un produs realizat la scară indus- 
trială, menit a înlocui pe piață un bun de 
larg consum căutat, fără a poseda, 
totuşi, calitățile acestuia. Falsurile du- 
pă o seamă de autori celebri, reproduce- 
rile miniaturale sau copiile, îndeosebi 
după capodoperele sculpturii $1 picturii 
universale, pot constitui, dacă vrem, 
dovada că practica a funcționat și în 
trecut. Dar, cu dezvoltarea impetuoasă 
a industriei, în secolele XIX Я XX 
intervin numeroase aspecte inedite. 
În toate privințele, surogatul devine 
mai ușor de obţinut, în toate privinţele 
obţinerea surogatului devine mai iefti- 
nă. Se realizează, din materiale de cali- 
tate inferioară şi procurabile fără nici 
un fel de dificultăți, obiecte ce pot 
semăna izbitor cu cele autentice, 
producind, la profani, aproape aceleași 
impresii, aproape aceleași satisfacţii 
Infloresc două tipuri de surogate este- 
tice: unul, copia sau reproducerea, la 
dimensiuni reduse, a unei cunoscute 
opere de artă plastică; altul, produsul 
ce «aduce a operă» de artă în general. 
Exemple faimoase: comerţul cu bibelo- 
uri, cu obiecte ieftine de artizanat, de 
cele mai multe ori simulind condiţia 
artei populare, comerţul cu obiecte 
pentru turiști («micile amintiri de pe 
unde-am fost»), ca si comerțul cu unele 


‹ у # 5 
ГАР 
` К: `` “2 > 

б = рые. 


Cui i-e frică de monștrii 
de mucava? («Lumea pierdută») 


produse ale industriei ușoare— prosper. 
după cum putem constata și noi astăzi. 
graţie atit primei cît, mai ales, acestei 
din urmă categorii де simulacre. În 
privinţa copiilor $1 reproducerilor tre- 
buie observat că, atit timp cit ne sînt 


26 


Ofensiva anti-kitsch 
о etapă a luptei împotriva poluării spirituale 


Surogatul artistic e produsul 


unei «perioade de 


tranziție culturală 
Е 


Ar merita scrisă o adevărată 
«estetică a mahalale: 
e 
Caii de bătaie ai prostului gust: 
sentimentalismul, erotismul şi idilismul 


Ce greu e să ridici o stincă de carton. 
(«Maciste») 


oferite în limitele adevăratului lor sta- 
tut şi atit timp cit noi nu ne comportăm 
față de ele ca și сит ar fi opere de artă 
autentică, ele nu intră în categoria suro- 
gatelor, ci rămin accesorii autentice ale 
informaţiei culturale necesare oricărui 
om instruit. 


De la opera-kitsch la omul-kitsch 


Surogatele de tip estetic aduc însă 
in discuţie un fenomen cultural cu 
nebănuite complicații în civilizația con- 
temporană. Se utilizează, pretutindeni, 


termenul german «kitschy,cu o etimo- 
logie extrem de controversată, pentru 
a desemna obiectul ieftin, vandabil ca 
înlocuitor de artă. Pină la un oarecare 
punct, - termenul indică obiectele de 
factură ieftină ce simulează calități este- 
tice superioare. Dar el ne obligă, în 
acelaşi timp, să nu ignorăm un alt coefi- 
cient: satisfacția pe care un asemenea 
obiect e în stare să o «procure» anumi- 
tor oameni și care poate fi confundată 
cu plăcerea estetică autentică. Din mo- 
ment ce există anumite obiecte kitsch, 
din moment ce există un tip de satisfac- 


ţie estetică tot kitsch—prin urmare 
surogat—e greu să nu aduci vorba si 
despre omul dispus a încerca o азете- 
nea plăcere în contact cu un asemenea 
obiect. Se cere discutat, fără îndoială, 
şi despre omul-kitsch, individul care 
se complace consumind surogate esteti- 
ce. El posedă o structură spirituală pro- 
prie, imposibil de trecut cu vederea. O- 
mul-kirsch — consumatorul de surogate 
estetice — se ivește la orizontul cultu- 
rilor, în cursul marilor procese de trans- 
formare urbană, specifice Europei si 

Americii capitaliste din secolele XIX si 

XX. Nefiind încă suficient desprins de 

exigenţele estetice ale satului patriar- 

hal, decis totuşi să se integreze universu- 
lui spiritual citadin, un asemenea ins — 

surprins într-o «perioadă de tranziție 

culturală» — este destul de frecvent în- 

Спіс de un veac și jumătate încoace. Аг 

merita scrisă o adevărată «estetică a 

mahalalei», ilustrată literar cu atitea 

cazuri memorabile din proza și dra- 

maturgia noastră clasică. Nu încape 

discuţie, în condiţiunile a ceea ce la noi 

desemnează cuvintul «mahala», intil- 

nim dese cazuri, sau numai cazuri de 

kitsch. Pe acest plan, kitsch-ul se traduce 

prin lipsă de bun gust. Cazurile de 

alteraţie estetică pronunțată vor indica 

mai mult chiar: prost gust. 


Cele două kitsch-uri 


Fenomenul kitsch trimite însă la o 
realitate mai complexă decit lipsa de 
bun gust sau afirmarea prostului gust 


Fecioara preistorică 
made în Hollywood («Loana») 


cu care nu o dată a fost identificat. 
Kitsch se referă nu atit la prostul gust 
sau la lipsa de bun gust, cit la impostu- 
ra estetică de orice fel. Putem distin- 
ge un kitsch tradiţional și un kitsch 
modern. Dacă kitsch-ul, să-i spunem 


sociologi 


tradițional, se identifică mai mult cu 
lipsa de bun gust evidentă, kitsch-ul 
modern apare disimulat la maximum. 
Tot ce se vrea artă, tot ce manifestă 
pretenții nejustificate de artă și frumu- 
sete, rămine kitsch. Florile (atit de 
adorate) din material plastic sînt kitsch. 
Literatura fabricată după rețete impor- 
tate—e kitsch. Pictura epigonică e 
kitsch. Folclorul cultivat de amatori e 
kitsch. Devine kitsch un interior chine- 
zesc amenajat în locuinţa unui functio- 
nar de la Intreprinderea de Legume şi 
Fructe autohtonă, după cum пи rămîne 
mai puțin kitsch visul elevei de liceu 
de a deveni Brigitte Bardot sau Sophia 
Loren, ori nostalgia altui adolescent, 
după viața cutărui rătăcit, gen Tarzan, 
prin jungla africană. 

Industria culturală modernă pare 
profilată, în majoritate, pe producții 
kitsch. Merită semnalate în deosebi 
citeva direcții pe linia cărora spectacole- 
le kitsch—difuzate prin intermediul 
noilor mijloace de comunicație— cunosc 
succesul cel mai mare: sentimentalis- 
mul, erotismul și idilismul. Asistăm 
la tot mai multe spectacole al căror 
succes depinde exclusiv de exploatarea 
grupurilor de stimuli cu valenţe esteti- 
ce inferioare: stimulii de ordin erotic. 
Au succes «nemaipomenit» la o însem- 
паса parte a publicului în primul гіпа 
romanele ce reuşesc să stoarcă lacrimi 
cît mai multe. Lumea se dovedește cu 
totul încîntată de filmele duioase — 
funcționînd după principiul că pămîntu- 
lui foarte puţine lucruri îi lipsesc pentru 
a se putea trăi în deplină libertate, feri- 
cire și pace — ca în «Love Story». Tot 
ce nu prezintă suficiente garanţii de 
autenticitate merită — şi trebuie — bă- 
nuit de kitsch. 


antologie 


E š 
Cleopatra în viziune Metro-Goldwyn-Mayer 


Folclorul си ruj pe buze («Sfirșitul curcubeului») 


virstele 


gustului 


«O poveste ca-n filme» 


O respectabilă cantitate de simulacre 
în materie de relații interpersonale, de 
fericire individuală, de iubiri nemu- 
ritoare, pentru a determina cit mai 
multe oftaturi, vehiculează, așa сит 
afirmam şi mai sus (alături de televiziu- 
ne, radio, presa ilustrată și romanul 
foileton), cinematograful. Aproape toa- 
te filmele vizînd succesul facil exploatea- 
ză efectul kitsch. Forța lor де fascinație 
ar trebui calculată în raport direct cu di- 
mensiunile mistificărilor operate în real 
Expresia «o poveste ca-n filme» vrea 
să indice tocmai importantul coeficient 
de inautenticitate, în raport cu viața 
reală a oamenilor, transmis nu o dată 
pe marele ecran. Vedem peste tot 
incercări de mistificare a raporturilor 
firești dintre oameni, dintre individ si 
societate, dintre individ şi natură, din- 
tre om si propriul său trecut, dintre 
omul de azi și posibilul său viitor. 
Pentru că încă destule persoane «mor» 
după superproducțiile filmice, ilustrînd 
căderea pe bază de mucava a unor im- 
perii demult apuse, ipotezele mai mult 
sau mai puţin științifice privind fericirea 
omului din epoca de piatră sau «dragos- 
tele» mai recente, neîmpărtășite, ale 
scumpelor noastre bunice... 

E limpede că ne aflăm în fața unui 
pericol estetic ce devine tot mai amenin- 
tátor. O lume care consumă atîtea si- 
mulacre estetice nu poate să nu se 
resimtă negativ de pe urma acestui fapt. 
Lupta împotriva poluării spirituale, la 
care s-a făcut atît de des apel la noi, în 
ultimul an, priveşte și fenomenul kitsch. 
cu toate implicaţiile sale nocive. 


Gheorghe АСНИТЕ! 


Tandreţe 
я pudoare 


Cită preocupare de a da gestului afectiv un aer festiv, o formă «aleasă», 


o simbolistică a emoției ocazionale în această foarte tipică felicitare de cră- 
ciun. Dumneaei — Eugenie — cu numele caligrafiat cu emoție chiar sub 
mîna dumneaei este,desigur, destinatara ofrandei materializate în cei trei 
trandafiri (care astăzi аг fi confecţionaţi din plastic). Coroniţele în formă 
de inimioară, atirnate peste manşete, erau atunci de flori cerate, astăzi ar 
fi totde plastic. Ele sînt menite să dea sentimentului caracterul de «solie». 


Ele au fost şi rămin simbolul preferat al «iubirilor eterne». 


Filmul, precum se știe, s-a născut din fotografie. 

Lumea filmului de început este epoca peste care 

пега s-a lipit eticheta de «frumoasă» — «la belle époque» 
— frumoasă nu pentru că, pe orizontală și pe verticală, 

totul ar fi fost superb, ci pentru că «frumosul» era 

un hobby social. Se «cultiva» frumosul, aşa cum ai cultiva o 
grădină, dar cum nu oricine este grădinar, se cultiva mult și 
prostul gust cu convingerea că tot ce e «distins», «îngîndurat», 
«altfel decit în viață», e și frumos: așa s-au născut miturile și 
şabloanele unei lumi, care avea sentimentul că e foarte «șic». 
Noul-născut — filmul — le prelua din mediul ambiant și sursa 
kitsch-ului cinematografic, а uriîtului din lumea frumoasă, aici 
se află. La început filmul a reprodus lumea, apoi lumea a înce- 


put să reproducă filmul. 


lată cîteva imagini pe care s-au produs schimburile de in- 


fluente: 


27 


gusturile nu 


Mircea 
ALBULESCU: 


Ba da! 
A discuta 
despre gust 
este 
o obligaţie! 


Mi-aș permite să corectez 
întrebarea pe care revista 
«Cinema» a avut amabilitatea 
să mi-o adreseze în cadrul 
acestei anchete, propuniînd 
alternativa singulară, pentru 
a putea fi mai operant sau, 
dacă vreți, pentru a putea 
aduce în dezbatere citeva 
gînduri și, de ce să nu fiu 
sincer, o durere mai veche. 

Aşadar, cu  îngăduința 
dvs., GUSTUL! Gustul se 
poate discuta? 

Oh, da! Ba chiar mai mult, 
cred că este o obligație strin- 
gentă a celor care, într-un 
fel sau altul, guvernează 
gustul «consumatorului de 
artă». 

Nimic mai dăunător decit 
forța imensă a gustului me- 
diocru, care, ca orice medio- 
critate, beneficiază în primul 
rind de o uimitoare capaci- 
tate de coalizare. Mediocri- 
tatea  nivelează,  ridicind 
din compasiune,  conivență, 
îngăduință și, întotdeauna, 
din  necunoaștere, produc- 
ţiile proaste la nivelul «ра- 


sabil», în virtutea acelui, cel 
puțin ciudat, «mie-mi place»; 
ea este cea care strivește, 
aplatizează, mai ales aplati- 
zează, aducind la nivelul său, 
culmile: din orgoliu, din falsă 
intransigență şi din aceeași 
necunoaştere,  decretind 
«nu-i cine ştie ce!» Această 
categorie nu are nici măcar 
obiceiul să dorească să-și 
schimbe gusturile sau cel 
puțin să încerce. Nu există 
forță mai  destructivă decit 
acest slogan dur si greu: 
«atita pricep, atita să-mi dați», 
punct de vedere apărat și 
păstrat de multe ori cu ace- 
eași  încăpăținare, paradă si 
cinică pompă ca trofeele greu 
Я sîngeros smulse inamicului. 
Prostul gust are gust bun! 
El este una din cele mai bles- 
temate obisnuinçe Я se in- 
vocă, deobicei, în numele 
unei anumite libertăți: 
«mie așa îmi place». Nimic 
mai fals decit această «liber- 
tate» de а nu pricepe, de а 
nu cunoaște. Ми рой dori 
nimic din ce nu cunoşti. O- 
pera de artă este sau ar trebui 
să fie întotdeauna «sipidă». 
Investigarea atentă cu mij- 
loace artistice a celui mai 
banal fenomen poate scoate 
la iveală arta. «Soarele este 
nou М fiecare ті», spunea 
Heraclit. In fiecare zi trebuie 
să fim atenți la gustul nostru 
prin tot ce facem, dar mai 
ales atunci cînd aducem în 
fața spectatorului  cristali- 
zările cunoașterii și talen- 
tului nostru. Opera de for- 
mare și educare a gustului 


este о îndeletnicire vastă și 
gingașă, și numai arta auten- 
Иса poate și trebuie să jus- 
tifice convertirea. Altmin- 
teri nu ne rămîn decit ama- 
rele vorbe ale lui Dante, din 
din Ciîntul Ш al INFERNU- 
LUI: «Guarda е passa» !» 


Al. 
АМОВТТОГО: 


Peste toate 
gusturile 
există 


gustul 
obiectiv... 


Bineînțeles că gusturile 
sînt libere, dar nu sint mai 
puțin  necesari' nişte ter- 
meni de comparație obți- 
nut, prin cultură. Se ivește 
astfel un bun gust ce pare 
să fie obiectiv, în cazul nostru 
fiind concretizat prin fil- 
mele pătrunse în antologii, 
premiate la concursuri, im- 
puse de judecata unor jurii 
care nu acționează după bu- 
nul lor plac, nu folosesc ca- 
noane prestabilite, ci își pun 
doar în funcțiune gustul lor 
bine educat. Acestor jurii 
imediate | se adaugă apoi, 
treptat, marele, virtualul ju- 
riu al oamenilor de bun simţ 
care văd un spectacol pentru 
a-l judeca, oameni simpli, sau 


cultivați, care,  frecventînd 
mai multe genuri de film și 
nelăsindu-se supuși modei, 
nici din vanitate și nici din 
snobism, alcătuiesc rezis- 
tența permanentă la năvala 
capriciilor culturii după 
ureche. Așa se naște adevă- 
ratul gust, gustul obiectiv: 
cel trecut, răbdător, prin toa- 
te încercările culturii. 

Celelalte gusturi, pentru 
un gen sau altul, pentru те- 
lodramă sau western, gustul 
bătrinilor și gustul tinerilor, 
gustul băieților și al fetelor, 
sînt unilaterale, mereu schim- 
bătoare, sînt mode, deci nu 
interesează cultura decit în- 
timplător. Sînt subiective, 
deci îi privesc în primul rînd 
pe posesorii lor. Ceea ce nu 
înseamnă că nu trebuie scru- 
tate atent, științific (și «Di- 
fuzarea», presa, televiziunea 
o fac încă destul de іпсотре- 
tent si timid), pentru а уе- 
dea în ce măsură interferența 
lor nu produce perturbări 
în gustul obiectiv, depla- 
sîndu-l. 


Aurel 
BARANGA: 


Bunul gust? 
A răspunde 
cu capul 
în faţa 
propriului cap 


Mărturisesc, sint alergic 
Я la verbul a educa și la 
substantivul gust. 

În ceea ce privește voca- 
bula a educa, nu simtiti că 
vocabularul e de partea mea, 
că verbul ezită, se împleti- 
ceste, refuză să ia o fiziono- 
mie clară, nu observați ce 
fals și căznit sună: Costică 
educă pe Mitică, ce incert e 
acest educă? 

Societatea pune la dispo- 
ziția membrilor ei cele mai 
diverse forme de cultură — 
școală, teatru, cinematograf, 
cărți, reviste — pentru са 
aceștia să-și completeze in- 
strucţia. De aici înainte, fie- 
care își face educația, dacă 
ţineţi neapărat la termen, 
după cum îl taie capul. Şi 
răspunde cu capul în fața 
propriului său cap. Restul 
e pedagogie inoperantă. 

Același lucru despre gust. 
Ce înseamnă cuvintul ăsta: 
gust? 

Să-l traducem în domeniul 
cel mai concret: culinar. Ne- 
vestei mele îi place fasolea. 
Ar fi în stare s-o тёпіпсе și 
la prînz și seara. Inseamnă 
că are gustul fasolii? Și 
stă în puterea mea s-o dez- 
văţ, s-o trag spre icre negre? 
Ca şi în cazul vocabulei an- 
terioare, societatea pune 
la dispoziția membrilor еі, $1 
estrada, și opereta, și opera, 
şi teatrul de proză, iar cine- 
matograful oferă consuma- 
torilor săi  сопзесуепй şi 
filme de aventuri, şi comedii 
muzicale, si drame lacrimo- 
gene, $1 tragedii de o nobilă 


Dulcea 
îngenuitate 


F antastic 
ŞI suspine 


Lumea se dă în vint după 
povestiri fantastice, iar fe- 
meia e mai ales «orientală»; 
cerul înstelat ia forma inimii, 
iar universul încremenit în 
afecţiune este străjuit de o 
altă inimă, desigur de tranda- 
firi. Legendele erau la modă 
şi inspirau seriale de саги 
poştale. Lumea le expedia cu 
sau fără ocazii calendaristice. 
Aceste cărți poştale trebuiau 
să facă destăinuiri, pentru cei 
«care nu aveau curajul». Fil- 
mul a scos din încremenire 
legendele și le-a transformat 
în story. lar aceeași Lida Bo- 
relli a realizat prototipul fe- 
meii hieratice, capabilă să su- 
gereze acel tărim fantastic 
care inspira atitea suspine. 


Pentru poezia de Caf’ Conc’, care-și 
făcea loc spre marele public, femeia 
nu putea fi decit fluturaș, un fluturaș 
melancolic și uneori misterios. Filmul 
a preluat atitudinea, iar Lida Borelli 
a materializat în film acest comporta- 
ment visător. 


se discuta”? 


expresie. Se duce fiecare la 
ce îl trage inima. E bine? E 
rău? E un fapt. Si e un fapt 
de viață, ce se cuvine res- 
pectat. lar dincolo de a- 
ceastă realitate se mai în- 
timplă ceva: am cunoscut ип 
om care a nimerit într-o zi 
— pentru prima dată în 
viața lui — la «Tănase» și i-a 
plăcut atit de mult că a în- 
ceput să caute și drumul «O- 
регесеі». Şi s-a entuziasmat 
atit de tare, că 1-а descoperit, 
singur, pe Wagner la Operă. 
Şi s-a dus de atitea ori, pînă 
a ajuns un remarcabil critic 
muzical. 

S-a educat singur. Şi-a for- 
mat singur gustul. Mi se 
pare că e unicul sistem ade- 
vărat. Restul e voluntarism 
înşelător, пи rare ori, pri- 
mejdios. 


Radu 
BORUZESCU: 


Gustul 
poate 
fi ameliorat 
pînă la 
înnobilare 


Neavind, față de cele се 
urmează, decit poziția omu- 
lui care gîndeşte haotic, obiș- 
nuit poate numai cu tran- 
scrieri subiective, recunosc 
că m-am gindit deseori, ie- 


Suferință 


sind din sălile de spectacol, 
la cuvintele unui mare scriitor 
«Gustul nu se formează decit 
prin contemplarea a ceea ce 
este excelent, nu a ceea ce 
este acceptabil». 


Gustul — acest instinct 
orb atit de personal, această 
însușire subtilă de a alege, 
de a deosebi, de а cîntări — 
poate fi ameliorat, poate fi 
înnobilat. 


Întotdeauna a existat un 
ideal estetic legat de огіп- 
duirea și momentul istoric 
respectiv. Acesta este un a- 
devăr axiomatic. Oamenii tre- 
buie învățați să simtă, să 
pătrundă în miezul lucrurilor, 
să-și cunoască în bine si în 
rău epoca, să-și verifice pro- 
priile lor posibilități de a 
discerne, să-și verifice per- 
manent capacitatea de a 
înțelege arta, căci curiozi- 
tatea lor estetică trebuie bi- 
ciuită. Trebuie divulgat cu 
răbdare tot ce e urit, expre- 
siile cele mai novice ale pros- 
tului gust, ca și pe cele ce de 
obicei trec neobservate. 


Această luptă continuă, 
această încercare de depla- 
sare, de provocare a unor 
mutații calitative în consti- 
inte depind în ultimă instan- 
{а de posibilitățile artistice 
ale creatorului și, în ce ne 
interesează cu precădere, ale 
cineastului. 


De la ce nivel începe acest 
dialog ce trebuie să fie per- 
manent între artist și public, 
iată aspectul care mi se pare 


a fi de cea mai mare impor- 
Сап în problema ре саге 
o discutăm. 


Cinematograful poate edu- 
ca gustul oamenilor, în mă- 
sura în care argumentele lui 
nu rămîn nişte banale exem- 
plificări ale gustului îndo- 
ielnic. 

Mă gîndesc de cîtăva vreme 
la ceva legat de meseria mea, 
mă gindesc Іа un film serial 
inspirat din evenimentele 
de după 23 August, în care 
aș vrea să încerc un fel de 
procedeu pentru mine ne- 
așteptat — și căruia eu îi 
spun «decor anchetă». Este 
vorba de pătrunderea în 
diferitele medii, de contactul 
cu gusturile și realitățile mul- 
tiple, precum și dorinţa de a 
realiza decorul acestor epoci 
apropiate în tot ce conţin 
ca elemente specifice. 


De exemplu, aș vrea să 
arăt biroul unui senator, se- 
diul unei tipografii ilegale, 
ce fel de statui împodobesc 
patul unei foste prințese etc., 
etc., etc. 


Toate acestea le pot afla. 
căutînd și discutind cu dife- 
riti oameni, încercînd să ex- 
trag cit mai mult și ne- 
schimbind nimic, cunos- 
cîndu-le gustul și educația 
estetică. Nu vreau să tran- 
sfigurez nimic, ci doar să 
realizez un ansamblu unitar. 


Poate va fi o încercare iz- 
butită de a mă călăuzi prin 
acest haos al gusturilor. 


Dina 
COCEA: 


Da! 
Gustul 
estetic 

este 


educabil 


Gustul estetic, judecata de 
valoare, atitudinea si idealul 
artistic sînt termenii cei mai 
discutați azi, cu atît mai mult 
cu cit se cercetează de către 
esteticieni si sociologi o nouă 
categorie ce aparține pro- 
blemelor privind receptarea, 
numită de specialişti: pu- 
blic. 

Dacă gustul estetic, ca re- 
асе motivată și poziţie an- 
gajată, nu ar fi susceptibil de 
discuție, însăși creația artis- 
tică ar intra într-un impas sau 
într-o criză. 

Important este de reținut 
ce fel de discuţie se poartă 
în jurul gustului Я de pe 
care poziție. 

Luptăm astăzi pentru un 
gust artistic elevat, angajat, 
care să exprime plenar o 
concepție avansată despre lu- 
me, gindire, creație, cultură. 
Cred deci că problema gus- 
tului în artă se integrează în 
procesul educației estetice, 
proces complex, care se de- 
săvirșește în timp. Dacă gus- 
tul artistic este discutabil și 


Pasiune şi 


se discută ca atare, el se im- 
pune a fi $1 educat, să devină 
educabil. Căile de educare 
a gustului estetic se cuvin a fi 
căutate în orientarea publi- 
cului spre tot ceea ce în- 
seamnă artă autentică, fe- 
rindu-l de falsele valori şi de 
tot ceea ce poate altera sim- 
tul frumosului. 

Gustul estetic trebuie să 
facă parte din cultura fiecărui 
individ, să constituie о na- 
tură integrată în ființa umană, 
căci el înnobilează, stimu- 
lează sensibilitatea, sporește 
calitățile omului. 


Radu 
GABREA: 


Gustul poate 
fi determinat 
și obținut 
în sfera artei 
autentice 


Disputele despre bunul 
gust sînt mult mai vechi de- 
cît cinematograful. La Ro- 
chefoucauld spunea că există 
«oameni care au mai mult 
gust decît spirit»; poate că 
gustul excesiv «era primej- 
dios pentru spirit». Lucrul pu- 
tea fi adevărat pentru o cul- 
tură intrată sub semnul ma- 
nierismului și al decadenţei, 


„nou val“ 


Apar deci dra- 


я patetism 


La un moment dat, lu- 
mea se satură de neprihă- 
nire, de candoare fadă și mulţumeşte să ide- 
veșnic surizătoare. Ea š ~ у alizeze. Еа începe 
vrea și altceva. Dragostea, у să  insinueze. Per- 
doamnelor și domnilor, nu sonajul devine sus- 
poate fi perpetuu «poe- pect, «demi-vi- 
zie» şi «frumos». Dragos- erge», o rochie de 
tea cunoaște si suferințe, casă prin care se 
«suferințele dragostei», întrevedea linia 
după o melodie, care a trupului era pe 
devenit celebră și căreia atunci о mare în- 
muzica ușoară de astăzi drăzneală, dar o- 
i-a schimbat ritmul, fă- menirea trebuia în 
cînd-o din  languroasă, sfirșit «să îndrăz- 
sincopată. Dar atunci se пеазса». Ріпа Me- 
suferea în public și ilus- nichelli preves- 
trata era substitutul de- tește femeia, fără 
clarației de reproș amo- prejudecăți, din 
ros. Filmul transforma filmele «îndrăz- 
mimica îngrijorată în dis- nețe» саге, си 
pută. Pe celuloid atitudi- vremea, aveau să 
nile semănau izbitor cu se numească «а- 
cele de pe cartoane. Apar З vangardă» şi «nou 
dramele pasionale. val». 


mele pasionale. |- 
lustrata пи se mai 


perfect legitim pentru o cul- 
tură  imbătrinită. Dar cine- 
matograful a apărut aproape 
concomitent cu marile re- 
voluţii sociale, tehnologice şi 
estetice. 

Normele care  vegheau 
cu ѕігаѕпісіе asupra puri- 
tăţii estetice, саге determi- 
nau gustul au fost rind pe 
rind înlăturate.  Revoluţiile 
sociale, estetice, inconoclas- 
tic-dadaiste si libertatea ab- 
solută proclamată de supra- 
realism au clătinat conceptul 
stabilit al gustului. În acest 
secol au putut fi încorporate 
sau cel puţin au incercat să 
fie incorporate. esteticului 
toate elementele care con- 
stituie ceea ce e definit prin 
termenul «kitsch». 

Şi în acest «kitsch», cine- 
matograful are un mare do- 
meniu pe care s-a instalat 
şi-l stăpineşte. 

Se incearcă justificări so- 
cio-psihologice, se invocă 
principii estetice «democra- 
tice», se fac temenele «gus- 
tului public» care e procla- 
mat zeitate supremă 

Dacă pentru orice alt crea- 
tor de arte primejdia unor 
concesii şi a unei automisti- 
ficări există. ea este inmiit 
mai primejdioasă pentru 
această artă de imensă ade- 
ziune care este cinematogra- 
ful. Deoarece responsabili- 
tatea creatorului de film este 
şi mai mare, mai ales într-o 
concepție activă asupra ro- 
lului artei ca cea proprie unei 
structuri sociale revoluţio- 
nare care luptă să-si constru- 
iască o cultură nouă. 

Invocarea talentului nativ 
al meșterului popular care a 
sculptat portile unei case tă- 


rănești din Gorj sau al crea- 
torului anonim al Plenitei cu 
justificare demagogică a con- 
cesiilor de gust pe care unii 
creatori de film de la noi sau 
de aiurea le fac їп numele 
«gustului public» este în a- 
cest context cu atit mai pri- 
mejdioasă. 

Pentru că toate elemen- 
tele de autentică valoare а 
folclorului, toate datele es- 
tetice ale artei populare au- 
tentice sint rezultatul unor 
factori stilistici десегтіпап{і, 
care încorporează tradiţiile, 
obiceiurile, psihologia unui 
grup social determinat și 
probează aptitudinea lui 
pentru о artă autentică. lar 
aceste aptitudini trebu- 
ie ferite de influenţe ne- 
faste, trebuie cultivate, 
conştienţi fiind că elementele 
directoare ale gustului se for- 
mează acum şi aici, in pas 
cu marile prefaceri sociale 

Pentru că, în definitiv, con- 
sensul de care vorbeşte Kant 
în definirea gustului se poate 
determina şi poate fi ob- 
ținut printr-o atitudine 
activă si militantă in sfera 
artei autentice. 


Ion 
IANOȘI: 


Dilema 
gusturilor 
se rezolvă 

din 
mers 


Metafore 
51 mistere 


gusturile nu 


Să mi se ierte cutezanța 
de a insinua, chiar numai 
pentru o clipă, obsesiile mele 
de estetician într-o publicație 
de un profil mai destins (rog 
a nu se culege din greşeală 
«i» în locul lui «е»!), dar 
întrebării puse de dumnea- 
voastră i-a răspuns cu mult 
înainte Kant în acea pagină 
extraordinară cu privire la 
«antinomia gustului»: des- 
pre gust nu se discută, întru- 
cit el este individual şi su- 
biectiv; se discută insă de- 
spre el, întrucit este general 
Я obiectiv — spunea Kant; 
cu alte cuvinte, «judecata 
gustului» presupune un gust 
schimbător, întemeiat totusi 
pe o judecată durabilă şi deci... 
judecabilă! 

După aproape două se- 
cole, atit teza («nu $е...»). cit 
şi antiteza («ѕе...») iși păs- 
trează valabilitatea. De fapt, 
lucrurile îmi par destul de 
limpezi. Cel puţin în prin- 
cipiu. Şi în comportamentul 
nostru diurn. Nici prin minte 
nu ne trece, de pildă, să dez- 
aprobăm preferința deose- 
bită a  confratelui, dintre 
zece filme excelente, pentru 
unul anume; la îndoială ii 
punem numai dreptul de a 
elogia unul din seria celor 
lipsite de calitate. Si, in cazul 
din urmă, îl blamăm: are 
«prost gust» — ceea ce vrea 
să spună «i-a plăcut mediocri- 
tatea». Miezul chestiunii mi 
se pare că se reduce astfel 
la determinarea reuşitei 
in plan tehnic, ideatic, artis- 
tic. Dar — mi se va putea 
replica — perfecțiunea unui 
film nu se confirmă oare pe 
baza şi în urma nenumăra- 
telor opţiuni de gust?! Este 


Cornplicata созтитайе a epocii, harna- 
şamentele femeilor, corsetele de beton 
armat, încep să devină o piedică. Lumea 
nu mai vrea să-și imagineze. Lumea vrea 
să vadă cu ochii ei. Sirenele au marcat in- 
ceputurile «desfrunzirii». Sirenele făceau 
vogă. Filmul nu rămîne insensibil în fața 
acestui personaj fantezist si. pe ecrane. 
actrițele incep să-și scoată azi o Бопейса, 
miine un ciorap, pină cind într-o zi... Rina 
di Liguoro este una din primele actrițe 


care a 
decăţilor vestimentare 


militat cu succes impotriva preju- 


aici un cerc. vicios, fără indo- 
ială, căci gusturile mobile se 
conformează unui ideal sta- 
tornic, dar în același timp 
tot ele il și statornicesc. Ргас- 
tica istorică rezolvă totuși 
«din mers» această dilemă, 
căci în cele din urmă «gus- 
turile multe şi bune» con- 
sfințesc valoarea iar valoarea 
proliferează «gusturile multe 
şi bune». 

Răminem cu  mingiierea 
banală si  înțeleaptă, stră- 
veche $1 actuală, de a nu dis- 
cuta variațiile multiple de 
gust decit în măsura in care 
ele sint sau nu sint «bune»... 
deci, totuși, de a le discuta... 
ceea ce și facem neincetat; 
dovadă, ancheta de față! 


Iulian 


MIHU: 


Subiecte 
agreabile, 
dar 
de 
bun gust 
B с са 


Filmul cel mai agreat este 
comedia. Dintre categorii, 
comedia uşoară, fără pretenţii 
estetice. Noi trebuie să re- 
ținem de aici doar nevoia 
mare a publicului pentru 
comedie. Adică să-l facem să 
ridă. Să-i dăm. subiecte agre- 
abile, dar de bun gust. Şi cu 
mult humor. Şi bine făcute 
profesional. Si publicul va 
veni. Dar să excludem pe cele 


facile, de prost gust, la care 
publicul este inclinat să se 
ducă în lipsă de altceva. Cu 
aceasta am încheiat un capi- 
tol. 

Al doilea gen mult apreciat 
îl constituie filmele de aven- 
turi. $1 acestea se pot face 
bine, ca să intre, cit de cit, 
în categoria filmelor de bun 
gust. 

A treia. categorie de film 
şi cea mai vitregită la public 
e cea care se adresează unui 
număr mai mic de spectatori, 
aşa cum muzica de cameră 
este iubită de mai puţini me- 
lomani decit cea simfonică — 
de amploare. 

Acel film de artă care poate 
fi o noutate atit de surprin- 
zătoare încît publicul să nu 
fie îndeajuns de pregătit pen- 
tru el. Nu trebuie să-l ex- 
cludem, ci să-l stimulăm, să-i 
creăm săli şi public speciali- 
zat, mesager al acestei arte 
noi. 

Pe scurt, publicul poate și 
trebuie să fie educat prin 
filme. Bunul gust și forma 
îngrijită sînt necesare ori- 
cărei categorii de peliculă. 

De aceea DRCDF să aibă 
mai multă exigenţă în selec- 
џопагеа filmelor. Să nu mai 
pună criticii în situaţia dis- 
perată de a nu coincide cu 
spectatorul în ce priveşte a- 
derența la anumite filme, care 
sint într-adevăr lamenta- 
bile $1 se dau spre consum... 


Malvina 
URȘIANU: 


Se discută 


Sărutul 


ah, sărutul! 


Intimitatea era considerată «foar- 
te fotogenică». Sărutul a făcut cari- 
eră. El era declaraţia уеѕпісеі iubiri 
făcută cu mina dreaptă pe inimă. 
«Angel radios!...» El era o îndrăz- 
neală admisă! Pină aici se putea 
ajunge, dar nici un pas mai departe. 

In filmele vremii, sărutului i se 
consacrau multe minute de prim 
plan. Pe atunci scena sărutului era 
un moment de suspens. Ca т «Adio 
tinerete» си Maria |acobini. 


se discuta”? 


cînd e vorba 

de un creator 
de opinie 
publică 


Gustul nu se discută dacă 
priveşte consumul personal 
al individului. Da, gustul se 
discută, dacă e vorba de un 
creator de opinie publică. 

O cinematografie trebuie 
să semene cu creatorii săi și 
nu cu directorul, care o con- 
duce la un moment dat. Un 
film trebuie să semene cu 
realizatorul său și nu cu ul- 
tima preferință a criticii. . 

Un realizator poate avea 
idei fixe, producătorul sau 
criticul în nici un caz. 

Nu aplicaţi savante jude- 
сай de valoare operelor lip- 
site de ortografie și sintaxă. 

Nu judecați un film după 
intenţiile declarate ale reali- 
zatorului. 

Nu veniţi la o vizionare plini 
de prejudecăți pro sau contra. 
Етойопай-уа, nu la apariția 
pe generic a unui nume ci, 
dacă este cazul, la arta acelui 
nume. 

— Ce tablou e ăsta (ton 
neutru)? 

— Un Petrașcu. 

Ton subit emoționat: 

— Vai, ce frumos!... 

Atenţie! Sint petraști care 
nu seamănă cu Petrașcu, în 
schimb sînt atitea alte nume 
care seamănă chiar prea mult 
cu un Petrașcu. 

Nu consemnați cu voce 
tare insuccesele unui cineast, 
dacă aveți obiceiul de a-i con- 
suma pe ascuns succesele! 

Un film prost își compro- 


mite cel mult realizatorul, 
o critică proastă poate com- 
promite chiar о cinemato- 
grafie. 

In concluzie: 

Curios, un realizator poate 
face — în principiu — un film 
după gustul său, dar — tot 
în principiu — o cinemato- 
grafie nu poate fi întocmită 
după gustul nimănui. 

Deci: sînt gusturi care nu 
ar trebui atita discutate, după 
cum sint și gusturi care &ге- 
buie discutate. 


eso. Ч 7 i R a PF 
Henri 


E posibilă 


o 
ierarhie 
a 


gusturilor ! 
о ei eu 


După cum se știe de multă 
vreme, calului îi place ovăz, 
iar vrabia visează mălai... Gus- 
turile lor nu se discută. Însă 
gusturile oamenilor evolu- 
ează, sînt influențate de 
educație și deci pot fi discu- 
tate. Oamenii au trecut de la 
simpla hrană la mincăruri din 
ce în ce mai alese, de la aco- 
perirea trupului, la o îmbră- 
căminte din ce în ce mai ele- 
gantă, de la adăpostirea na- 
turală, la locuinţe din ce în ce 
mai frumoase, de la strigăte 
la oratorie. Cognacul nu se 
bea ca apa, pentru potolirea 
imediată a setei, ci se savu- 


Femeia -spectacol 
я Salvador Dali 


Cultivarea formelor pline, dezvăluite în savante alegorii, си cupe de 
şampanie și peștișori de aur, avea să fie făcută «pe viu» de o vedetă a filmului, 
citeva decenii mai tirziu — Mae West. 

Salvador Dali avea să intre complice în acest joc și s-o imortalizeze. 
Femeia-păpuşică devenea Femeia-cal Troian, iar la Dali, Femeia-spectacol». 


rează îndelung, pentru ca 
plăcerea să dureze cit mai 
mult. A gusta un produs al 
culturii înseamnă a savura 
(derivă din lat. sapio-sapere 
care cuprinde și pe sapiens) 
cîmpul spiritual, din ce în ce 
mai amplu, care se formează 
între ceea ce se percepe și 
ceea ce nu se poate decit 
pricepe. Însemnătatea unei 
opere de cultură nu este 


epuizată de ceea ce prezintă 
şi nici de ceea ce reprezintă, 
ci de unitatea unică dintre 
idee și expresie. Deoarece 
o operă de artă nu «descrie» 
realitatea, ci «transcrie» a- 
titudinea artistului față de 
ea, ао gusta înseamnă a cu- 
prinde cu sufletul și mintea 
distanța care desparte și lea- 
gă înfățișarea ei de înțele- 
sul ei. Gustul este cu atit 


mai evoluat cu cit este mai 
mare cimpul cultural pe 
care-l poate savura. 

Este deci posibilă o ierar- 
hie a gusturilor; dar orice om 
se poate ridica, prin educație, 
de la un gust inferior la unul 
superior, de la plăcerea de a 
vedea un film cu cow-boy la 
aceea de a vedea un film de 
Alain Resnais... 


jurnalul unui cascador 


Cei care fug 


Nu sint angajat nici ca om al ordinei publice 
şi nici n-am pretenția de a fi educator, asa 
că dacă as vedea pe stradă doi oameni bătin- 
du-se, i-aș lăsa în pace. Dar n-am văzut. 
Am văzut în schimb de nenumărate ori doi 
contra unul ori mai mulți contra unul, ori unul 
contra unuia mult mai slab. Doi adversari de 
forțe aproximativ egale găsești numai într-un 
ring de box. 

La prima vedere, toate astea n-au nici o 
legătură cu jurnalul unui cascador. Şi totuși 
au. 

Mi se răcește stomacul și crește ca un 
pietroi. Ми mă dor pumnii. Mă doare mulțu- 
mirea omului care a dat. Singele contează 
atit de puțin. 

Filmam cîteva secvențe la «Fenimore 
Cooper» și trebuia să-l lovesc pe Soby cu 
patul unei puști în umăr. L-am lovit din gre- 
şală peste gură. Se mai întimplă. 

— Soby, Soby, iartă-mă. N-am vrut! 

— Hai mă, fii serios... 

Imediat după asta se mai trăgea un cadru 
în care Soby trebuia să-mi dea cu o toporişcă 
în cap. Toporișca era din cauciuc dar destul 
de tare, ca un pneu. Să-mi dea cu o toporişcă 
tare ca un pneu în cap nu se putea, așa că 
mă lovea în umărul care nu se vedea din 


Modă я 
business 


Fotografia devine o 
«imortalizare». Fotogra- 
Па îi învăța pe oameni 
să nu apară în fața obiec- 
tivului decit într-o anu- 
mită atitudine. Poza cerea 
poză. Idolii deveneau 
vedete și așa a început со- 
merțul cu fotografii ale 
artiştilor preferaţi, un 
comerț fertil, continuat 
și astăzi cu succes în toate 
chioșcurile culturale. 

Un pictor, nu din epoca 
frumoasă, ci din epoca 
noastră, pe care nimeni 
nu mai are îndrăzneala 
s-o numească «la belle», 
a imortalizat-o pe Ursula 
Andress; inspiraţia, pre- 
cum se vede, ne trimite 
la «Maja nuda» a lui Goya, 
viziunea este însă «а la 
belle époque». Invenţia, 
reprodusă în mii de exem- 
plare, se cheamă în zilele 
noastre best-seller. 


aparat și eu reacționam ca și cind m-ar fi 
lovit în cap. Toate bune, numai că m-a lovit 
peste gură. În scris pare curios că a nimerit 
ura în loc de umăr, dar acolo era o luptă. 
nvălmășeală. Săream să-l trag de pe cal şi 
calul nu stătea, iar eu eram cu fața în sus. 

— бгиза! Grușa, te rog iartă-mă. 

— Hai mă, fii serios... 

Eram În mașină, aveam buzele umflate, 
ne țineam си mina tampoanele си apă гесе 
și ne dădeam ghionți 

Ne-am umplut de singe. 

Singele contează atit de puțin. După се 
nu mai curge, te mai doare о oră, poate o zi 
sau o lună. Apoi uiţi; Dar o bătaie n-o uiţi ni- 
ciodată. 

Cind văd doi oameni bătindu-se, mi se 
răcește stomacul și crește ca un pietroi. 
Mă doare mulțumirea omului care dă şi 
simt cum se destramă toată înțelegerea pen- 
tru oameni care s-a adunat cit de cit în mine. 

Cineva mi-a prezentat pe un băiat care 
vroia să se facă cascador: 

— E foarte curajos. li bate pe toți din cartier. 
O să fie un bun cascador, 

Dacă mi-ar fi dat o palmă m-aș fi simțit 
mai bine. Ce legătură are bătaia cu curajul? 


Aurel GRUŞEVSKI 


sociologia gustului 


la noi 


Bunul gust înseamnă autenticitate, măsură, 
discreție. Bunul gust înseamnă cultură. 


| 


În sfirșit, un ideal domeniu pentru 
polemică. Un domeniu care irită pe 
toată lumea, deopotrivă, începind cu 
trufașa copilărie a vîrstei culturale și 
terminind cu senectutea ei magnifică. 
Să acuzi pe cineva că nu are «bun gust» 
în artă e mai grav decit a-i spune că-i 
infractor. Că n-are talent. Că a pătruns 
prin fraudă în templul muzelor. Pentru 
că talentul e o virtute rarissimă, o fa- 
voare a zeilor, un accident fericit. Si 
apoi e atit de greu de probat talentul! 
Pe cind a nu avea bun gust echivalează 
cu о песиуйпта, си «șapte ani de acasă 
lipsă», pentru cel ce pășește, nepregă- 
tit, în lumea adultă a spiritului. Aici 
toți se simt obligați a te admonesta. 
Bunul gust e pentru artă ceea се e 
bunul simţ pentru Cetate. De asta 
nu-l mai privim ca pe o strictă preocu- 
pare a esteților, a criticilor de specia- 
litate. De la un timp nici criticii nu-i 
mai dau atita importanță, lasă în grija 
sociologilor și psihologilor să determine 
erorile reacţiilor colective, crimele de 
lëse majestate la adresa bunului gust. 
Dacă ай observat, mai indignați chiar 
decit criticii de calitatea dubioasă a 
unor glume din comediile autohtone, 


au fost ei, sociologii, care testau pu- 
blicul $ înregistrau îngrijorați eclip- 
sele de gust cînd «topul» rețetelor 
coincidea cu «topul» vulgarităților. 
S-au mai liniştit ei puțin cu succese si 
de public şi de prestigiu artistic, ca 
«Procesul maimuţelor», «Corabia ne- 
bunilor», «Bătălia pentru Alger», sau, 
în ultima vreme, «Mihai Viteazul» $1 
«Puterea» si «Adevărul». Cu greu vom 
găsi aici, pe întinderi de mii de kilo- 
metri peliculă, scene, detalii, dialoguri, 
care să coboare stacheta bunului gust. 
Dacă, desigur, e greu, e imposibil să 
pretinzi doar momente de mare artă, 
de vibrație emoțională majoră în film, 
e absolut firesc $1 posibil să ferești 
producția autohtonă de grave căderi 
de tensiune a gustului. 


Miracolul Caragiu 


Nici nu știu de competenţa cui ar fi 
să explice «miracolul» care e în cine- 
matograf Toma Caragiu. Genial cînd 
strecoară cu voce patetic-perfidă repli- 
cile de duh din scenariul lui Barbu la 
«Urmărirea» şi de nerecunoscut cînd 


kiisch-ul 


la по 


acasă 


Noi îl numim prost gust. 
Esteticienii îl numesc kitsch. 


De fapt, despre kitsch în filmul ro- 
mânesc s-a vorbit de nenumărate ori, 
chiar în paginile acestei reviste, numai 
că nu i s-a spus pe nume. De се? Nu 
pentru că am fi intrat în pielea lui 
Monsieur Jourdain, cel care făcea proză 
fără să știe, ci pentru că, la ога — sau 
la orele acelea — cuvintul nu se plimba 
atit de amenințător prin lume. Astăzi 
însă fenomenul se răsfață peste măsură 
şi, cu amabilul concurs al ciudatei psi- 
hologii a unor contemporani, Kitsch-ul 
purcede la o a doua mistificare, deve- 


32 


nind — în unele cazuri — obiect de 
duioşie (iar де la duioșie, pînă la în- 
găduința estetică este mai puțin decit 
un pas) sau o trecătoare mană cerească 
pentru snobi, căci «se poartă» acum, 
în unele cercuri suprasaturate și super- 
plictisite, snobismul prostului gust: 
cresc rîndurile colecționarilor de kitsch- 
uri, iar elegantele păstrează diamantele 
si perlele veritabile pentru întiîlnirile 
de toată ziua; în «high-society» sînt 
la modă tinichelele și mărgelele colo- 
rate. 


acasă 


antrenează, într-un alt film, un boxer 
pentru сира Mexicului, rostogolind 
niste ochi cit pumnul. СИГ actori de 


bunul gust 


ingrate roluri, cîțiva actori — e drept 
foarte puţini, abia întărind regula — 
nu păcătuiesc grav față de mult dispu- 


Barocul funcțional 
(decorul din «Felix şi Otilia») 


verva suculent-intelectuală a unui Octa- 
vian Cotescu, Marin Moraru, Gh. Di- 
nică, Tudorel Popa, Liliana Tomescu, 
Rodica Tăpălagă n-au înregistrat ре 
ecran mai mult eșecuri decit satisfacțiile 
la care aveau dreptul pentru hazul, in- 
teligența lor subtilă probată pe scenă. 
De ce? Sint numai partiturile de vină 
pentru coboririle, uneori chiar sub 
limită, în cinema? Dar de ce, pe aceleași 


Este limpede că se impune o diso- 
ciere, din capul locului, între curentul 
cu nume alintat de pisică, Kitsch, con- 
diţionat de societatea de consum şi 
răsfringerile lui într-o zonă particulară. 
Existența kitsch-urilor noastre autoh- 
tone — începînd de la reproducerea 
Coloanei lui Brâncuși pe cutiile de 
bomboane, pînă la comediile vulgare — 
nu are nimic comun cu sursele care 
întrețin conștient și profund interesat 
fenomenul, ci este o contaminare în 
contact cu efectele sau un semn al unei 
triste întiîlniri în planul șubrezeniei 
estetice. Protestul nostru are vehe- 
menta си care întîmpinăm orice răbuf- 
nire sau instalare а neautenticităţii, 
pentru că, finalmente, de oriunde ar 
veni, Я ori încotro s-ar îndrepta, 
Kitsch-ul jignește sensibilitatea și in- 
teligența adevărată, propunind o falsă 
valoare, exercită un şantaj sentimental 
la adăpostul mistificării «gusturilor sim- 
ple». 

Din acest punct de vedere, cel mai 
perfid și periculos, nu se poate spune 
că unele dintre filmele noastre nu s-au 
constituit într-un suport cu suprafață 
netedă, numai bună pentru piruetele 
prostului gust cu iz aromitor. Trebuie 
să spunem aici că nu atit amoraşii, ba- 


tatul gust, cu toate capcanele repetate 
ce li se întind? 

«Procesul alb» îl adusese în cinema 
pe Jean Constantin într-un personaj 
de un pitoresc pe muche de cuțit; 
«Canarul şi viscolul» îi oferise o par- 
titură mai amplă, exact în același stil. 
Dar, cu o intuiție (pe care n-a dove- 
dit-o, din păcate, un alt talent comic, 
Ștefan Bănică, mergind în cinema pe 


lerinele tăiate în alabastru, florile din 
material plastic, etc. prezente într-un 
decor din cutare sau cutare film sînt 
ţinta vinatului nostru — cu ele este 
cel mai ușor de luptat — ci formele 
insinuante, mai camuflate și preten- 
Џоаѕе, саге пи se mulțumesc să ia 
chipul unui obiect, ci se strecoară în 
gîndire și în mentalitate. Semnificativă 
pentru această umbră a uritului care 
este Kitsch-ul, mi se pare a fi acțiunea 
lui învăluită, ce și-a asigurat, chipurile, 
o acoperire morală. 

lată, bunăoară, mult discutatele in- 
terioare ale filmelor noastre, desprin- 
se direct din regatul şabloanelor vehi- 
culate de revistele de modă; este greu 
să desluşești — în atitea dintre ele — 
printre dulapuri și canapele ambițios 
aranjate, urma unui pas sau a unei 
mîini de om, gustul personal al cuiva. 
Astfel de decoruri, gindite a sugera, 
de la caz la caz, o vrednică bunăstare, 
sînt după părerea mea reflexul unei 
atitudini viciate de prostul gust, ele 
confundă frumosul, cu «a fi în rîndul 
lumii», uneori cu chiverniseala sau 
chiar си ориіеп;а. 

Eroii, obligați să facă slalom prin 
camere ordonate ca în magazinele de 
prezentare, îmi apar asemeni acelor 


RR 


Meditaţia neostentativă 


(Amza Pellea т «Puterea» si «Adevărul») 


Cu graţie despre vulgaritate 


(Draga Olteanu т «Astă seară dansăm in familie») 


linia minimei rezistențe), Jean Con- 
stantin nu a lucrat în tușe groase roluri 
care se pretau la șarjă. N-a aplicat 
acea savantă și periculoasă tehnică a 
artei spaniole numită «esperpento», 
care caricaturizează însăși caricatura, 
distrugind firescul, adevărul de viață, 
și, implicit, emoția artistică. 


Doamna Draga 


Actriţa noastră de excepție e Draga 
Olteanu. Sigură pe hazul ei natural, 
pe mobilitatea, pe expresivitatea ei 
infinită, marea noastră comediană nu 
sarjează nici o clipă, nu urmărește «efec- 


Perfidia magistrală 
(Toma Caragiu în «Urmărirea») 


te» prin mijloace ieftine. Într-un cu- 
vînt, nu supralicitează. Dimpotrivă, cu 
discreție, cu eleganță, ea estompează 
şirul de Chiriţe, care i-a fost încredin- 
çat și pe peliculă, stinge umorul gros 
cu o delicată tușă de umanism sau auto- 
ironie, exact atit cit să salveze de tri- 
vialitate eroine chemate s-o exprime 


Amoraşi de ghips? 
Flori din vinilin? 
Regretabil, dar nu asta ne sperie 
în primul rînd... 


Ne sperie 
surogatul de frumusețe, 
imaginea dulceagă 
a ideii de graţie 
= 


gospodine фапфозе, încîntate de achi- 
ziţiile lor, dar care, dacă ai scăpat о 
firimitură de cozonac pe covor, se uită 
chioris la tine $1 se grăbesc să o ridice 
sau care, înainte de a te întreba cum 
o mai duci cu sănătatea, te poftesc să 
le vernisezi casa. 

Dacă vreți, aici sînt atacate înseși 
relaţiile umane fireşti. Personajele din 


«Amprenta», «La porțile pămîntului», 
chiar cele dintr-un film merituos ca 
«Răutăciosul adolescent», stirnesc astfel 
de senzații. Culmea este că uneori, 
chiar pentru filmele-cu subiecte împru- 
mutate din epocile îndepărtate, зсепо- 
grafii s-au inspirat din magazinele actua- 
le de artizanat, îngrămădind cergi, 
covoare populare, etc. cu aceeași sete 


cu care erau scăldate în mătăsuri opu- 
lente paturile divelor din Hollywood-ul 
zilelor sale de glorie. 

Un surogat de frumusețe саге bintuie 
uneori în filmele noastre este și imagi- 
nea dulceagă a ideii de grație; dacă afir- 
тат că o balerină galeșă și înfoiată în 
porțelanul său nu reprezintă păcatul 
numărul unu, în schimb coresponden- 
tul ei «transfigurat» de o sensibilitate 
artistică lacunară, se transformă într-un 
obiect rizibil și stînjenitor: fetele т 
cămeșoaie din «Zile de vară», dansînd 
prin lanuri, sperioase ca — iertată-mi 
fie сотрагайа — o herghelie cînd vine 
furtuna, aceleaşi fete zbenguindu-se ca 
ielele în poiană («Columna»). 

În accepțiunea sa de atentat la auten- 
ticitate, se pare că Kitsch-ul își face 
de cap, cel mai slobod, în comediile 
cinematografice. Nu ne propunem aici 
să гететогат șubrezeniile de tot 
felul ale peliculelor în chestiune, ci să 
așezăm sub semnul poluării spirituale 
apelul insistent la efectele comice iefti- 
ne, de suprafață, supralicitarea hazului 
obținut din imaginarea unor situații 
stingheritoare, uneori de-a dreptul umi- 
litoare. Necazul cel mare este că, nu 
de puţine ori, un astfel de comic se 
revendică ilicit de la sorgintea artei 


sociologia gustului 


brutal. Într-un film recent, «Pentru că se 
iubesc», Draga apare într-o singură sce- 
па, la o masă, împopoţonată cu un coc si 
o floare de plastic, trebuind să spună 
trei fraze agresive. Dar interpreta a 
înțeles că nu e nevoie să le mai și tipe, 
le șuieră doar discret-apăsat, printre 
dinți, «jumătăţii» ei, şi efectul e grozav: 
ai impresia că simți și ghiontul pe sub 
masă, cu care-și însoțește somația ne- 
vasta cea despotică. lată, deci, ce poate 
salva de vulgaritate un rol conceput cu 
intenţia să fie vulgar: tehnica sugerării, 
nu a accentuării lui inabile, cum se face 
de obicei, din exces de zel, în unele 
filme. 

Interpretul trebuie să fie în atari 
situații cenzorul discret al scenaristu- 
lui, busola bunului simț omenesc si 
artistic, rigoarea etică și estetică sal- 
vind schemele noastre literar-regizo- 
rale. Adesea regizorii greșesc, nu atit 
cind acceptă nişte personaje-caricatu- 
rale (în comedie, dar și în dramă), ci 
cînd, pe linia ușoarei rezistenţe, distri- 
buie actori care, prin fizionomia lor 
prea marcată, prin dorinţa lor de îngro- 
șare, depășesc gabaritul dramaturgic. 
Abia după ce-i alegi după fizionomia- 
tip, în emploi-ul lor ultra comun, tre- 
buie să veghezi cu atita strășnicie, tact 
şi severitate la fiecare tendință a lor 
de exagerare, încît munca devine chi- 
nuitoare. M-aș îngrozi să fiu regizor 
şi să mi se propună o distribuție de 
succes garantat. O echipă, în care fiecare 
actor se joacă pe sine cu atita patos 
demonstrativ, riscă să anuleze specta- 
colul, să se transforme într-o suită de 
recitaluri ale «capetelor de afiș» sub- 
minînd însuși afișul. Adică valoarea 
întregului. Filmul. 


Poezia pierdută 


Sint apoi eșecuri саге {іп de o eroare 
confundarea mediului descris cu mo- 
dalitatea descrierii lui. Există prejude- 
cata că, refăcînd «realist» ambianța де 


— 


populare, el nefiind însă, în fapt, decit 
un ecou alterat al acesteia, trecut prin 
filiera desfigurărilor, apăsate de folclo- 
rul de la periferia orașelor de altădată. 
Bilbiiala și scălimbăielile lui Victor 
Ştrengaru în «Zile de vară», apăsata 
convertire a preotului din «Castelanii» 
la cele lumești, sînt reminiscenţe ale 
artei circarilor improvizaţi. 

Arta populară pornește din candoare, 
dintr-o uimire în fața creației, suroga- 
tul — dintr-o mirare caricaturizată ce, 
neoprită la timp, se întoarce împotriva 
ei însăși. Un exemplu tipic îl găsesc în 
modalitatea de folosire a excelentului 
nostru actor comic, Jean Constantin, 
de-a lungul serialelor «B.D.» (repet, 
nu toate amănuntele calității comediilor 
noastre fac obiectul notelor de față). 
Jean Constantin este un interpret de 
atracție autentic populară, el trebuie 
lăsat să descopere lumea așa cum știe 
el; în momentul în care rolul îi cere să 
roadă o coajă de copac, am vătămat re- 
Гара civilizată dintre el si spectator. 

Increderea în miracolul comic al 
aluziilor subliniate cu trei linii este, 
ipso facto, o tentativă de a ademeni 
sensibilitatea într-o cursă. 


Magda MIHĂILESCU 
33 


sociologia gustului 


«dincolo de barieră», trebuie să асйо- 
nezi artistic, în tot momentul, cu jun- 
gherul. Se uită însă ce lecţie de grație 
stilistică, de eleganță cinematografică 
ne-a dat Jean Georgescu în «Noaptea 
furtunoasă», conturind cu fineţe «го- 
manțul» ridicol si nefericit al Vetei, 
sau «iunionul» cu pretenții al Ziţei. 

Pitorescul frust, vinjos al satului. 
descris în cărţile și scenariile lui Fănuş 
Neagu, patetismul crud al conflicte- 
lor din mahalaua lui G.M. Zamfirescu 
au putut deveni, printr-o transcriere 
cinematografică adeseori nenuanţată, 
neinspirată — ambianţe false, artifi- 
ciale, pînă la pierderea filonului poetic. 
Pericolul exista, se pare, și în cinema- 
tograful nostru mai vechi, asupra lui 
avertizind încă din 1929, ca un lucid 
vizionar, Mihail Sebastian, cînd nota 
pe marginea ecranizării «Venea o moară 
pe Siret»: «Pitorescul nostru rural e 


nile dantești dintr-o noapte a Valpur- 
giei. Aici afectarea, prețiozitatea, osten- 
сафа luxului devine — cum spune 
Sebastian — «detaliu retoric», paradă 
de cunoştinţe ultramoderne în materie 
de scenografie și nu expresia unui me- 
diu, definirea psihologică a unui per- 
sonaj. 


Gustul: tradiție plus cultură 


În schimb, ne impresionează rea- 
lismul, măsura artistică cu care au 
fost concepute unele interioare în evo- 
Иа lor concret-istorică în cele două 
serii ale «Puterii» și «Adevărului» 
(scenograf: arh. Nicolae Drăgan) sau 
aglomerarea halucinantă de mobilier 
din ambianța aceea balzaciană, deza- 
gregantă, ce caracterizează lumea per- 
sonajelor lui Călinescu, din «Felix si 
Otilia». Remarcabilă aici e și viziunea 


Pitorescul neabuziv 
(Jean Constantin în «Procesul alb») 


prea expresiv autentic şi viu pentru 
a nu constitui un real material de artă. 
Cu o singură condiţie... Nu frumosul, 
ci semnificația psihologică a pitorescu- 
lui să ne intereseze... Nu detaliul lui 
retoric, ci adevărul lui distinct, pers- 
pectiva interioară се se deschide». 


Decorul-capcană 


Cel mai lunecos teren — montagne- 
russe al cinematografului — e de- 
corul. Această carte de vizită a perso- 
najelor și ades, vai, a regizorului, mai 
mult chiar a scenografului. Dar cum 
critica n-a prea iertat decorul (nu-l 
iartă nici în acest număr, chiar în arti- 
colul alăturat semnat de Magda Mi- 
hăilescu) și în numele autenticității, al 
realismului salutar l-a supus unor ti- 
ruri repetate — n-are rost să reluăm — 
decit în măsura în care le reia mereu 
ecranul — aceleași vechi cusururi. Adi- 
că: somptuoasele noastre limuzine în 
care străbatem cu nonşalanţă таптоза 
obscure orășele de provincie, aparta- 
mentele noastre hiper-moderne în care 
modeste desenatoare locuiesc în ate- 
here ultimul strigăt avind ca idea 
revistele străine de decorații interioare. 
barurile noastre iluminate ca în viziu- 


34 


plastică a toaletelor vaporos-morbide, 
înfiripate din репе de struț, voaluri 
obosite și blănuri de maimuţă, într-un 
cuvînt o lume de «arsenic și dantelă 
veche». Bunul gust se manifestă aici 
în toate compartimentele: decorurile 
purtind numele talentului lui Radu 
Boruzescu; costumele: Miruna — tot 
Boruzescu ; imaginea: Al. Întorsureanu 
şi Gh. Fischer; scenariul: loan Grigo- 
rescu; regia: lulian Mihu. 

Termin pe această notă optimistă 
prilejuită de recentele realizări (în 
sfîrşit, «realizări» în sens valoric) ale 
cinematografului nostru. Sobrietatea, 
firescul impresionant al «Puterii» și 
«Adevărului»; încintarea plastică, ma- 
gia vizuală la care ne supune ecranizarea 
amintită după «Otilia» lui Călinescu și 
satisfacția ре care ne-o dau graţia și 
rafinamentul plastic și sonor, stilizarea 
poetică a unui alt film пои, «Тага де 
piatră». Modernă valorificare, de către 
tinerii regizori Dan Pita și Mircea Ve- 
roiu, a tradiţiei de sobrietate, bun gust 
autentic popular, eleganță și măsură — 
semne de înaltă spiritualitate națională 
Bun gust moștenit şi desăvirșit prin 
talent. Prin cultură. Prin ambiţie. Prin 
multă ambiţie. 


Alice MĂNOIU 


a te îndep 


ărta de 


autentic 


Din fiu nesupus al bunului gust, 
filmul a devenit educator al gustului 


Dacă bunul gust înseamnă înainte de 
toate măsură, e indiscutabil că multe 
dintre cele mai proeminente opere ale 
artei cinematografice întimpină serioa- 
se dificultăți în a se stabili în aria deli- 
mitată de o asemenea definiție. Şi dacă 
la început (și multă vreme după aceea) 
atitea «spirite elevate», atiția oameni 
de «bun gust» și atiția snobi au strimbat 
din nas și au contestat (fățiș sau nu) 
pretențiile artistice ale cinematogra- 
fiei, aceasta nu s-a datorat numai re- 
zistenței, în definitiv explicabile, față 
de un fenomen nou, ci şi sentimentului 
de rezistență și respingere față de се 
se bănuia drept vulgar, grosolan, ple- 
beu, fără tact și măsură în proaspăta 
candidată la cununile artei. Nu trebuie 
să пе înșelăm; şi astăzi există destui 
care, în numele bunului gust și al 
finețurilor artistice, se mulțumesc să 
acorde cinematografiei doar o aprobare 
condescendentă, să o considere drept 
un deconectant, cam pe măsura roma- 
nelor polițiste și magazinelor ilustrate. 
Си zimbetul îngăduitor ре buze, un 


ba nu 


Stan şi Bran: 
doar o aprobare condescendentă? 


asemenea intelectual rafinat, după ce 
s-a delectat superior cu profunzimea 
filozofică a lui Vlahuţă, să zicem, acceptă 
să se destindă privind cu un singur ochi 
la pățaniile lui Stan și Bran, care îmbră- 
сай în penibile cămășoaie de noapte, 
se tot pocnesc în cap și dărimă patul 


- 


gusturile se discută! 


Spune la ce filme te duci, 
са Să-ţi spun сте eşti 


Se spune că «gusturile nu se discută» 
„Са fiecare e liber să-i placă ce vrea 
«Hamlet» sau «Puricele în ureche».. 
«Aventura» sau «Angelica, marchiza 
ingerilor»... Sigur că da... Fiecare e 
liber să-i placă ce vrea și nici silit, 
forţat, biciuit, un om insensibil nu se 
va ето{іопа văzînd «Hamlet»... Deci 
nu libertatea gusturilor o discutăm: 
aceasta este absolută... dar gustul ca 
atare, avem dreptul să-l clătinăm, să-l 
analizăm. Fiecare e liber să aibă prost 
gust, dar asta nu înseamnă că trebuie 
să ne tremure genunchii în fața vulga- 
rității, a mediocrității și a suficienței 

Gustul nu este o particularitate a 


caracterului, ci o treaptă a dezvoltării 
spirituale a individului. «Аза sint eu 
făcută — îmi mărturisește odată o 
doamnă. Mă dau în vînt după filmele 
polițiste». Sau: «Sint o ființă mai apar- 
te. Imi place numai muzica uşoară». 
Ea vedea o trăsătură inedită de caracter 
acolo unde era, de fapt, numai săraca 
insuficienţă... Asta, cred eu, este esența 
problemei. Gustul nostru nu este o 
particularitate, ci o treaptă a dezvoltării 
noastre intelectuale, morale, estetice. 
Așa că sintem răspunzători de preferin- 
tele noastre estetice, vedem filmele ре 
care merităm să le vedem. Gusturile 
noastre estetice ne dezvăluie în între- 


sociologia gustului 


în care se culcaseră. 

Hotărit, cinematograful mai ебъе defi- 
citar în ce privește bunele maniere 
Apologeţii bunului gust «à outrance» 
au, pe undeva, dreptate. Am mai avut 
ocazia să vorbim, chiar în aceste coloane 
despre faptul că arta filmului a introdus 
într-un univers al subtilității estetice 
culorile tari și uneori ţipătoare ale 
realității prozaice, plăcerile fruste ale 
bilciurilor populare, sensibilitatea ne- 
distilată a spectatorului de rind, fără 
mare cultură, disponibil, fără mofturi, 
și la ris și la plins. 


Sănătos 
pînă Іа impertinență 


Acest caracter popular, sănătos pină 
la impertinenţă, a continuat să rămină 
tipic pină astăzi, pentru una din direc- 
tiile majore ale artei cinematografice. 
Singura artă саге a reuşit să înnobileze 
melodrama (nu «depășind-o», nu «de- 
mistificind-o», ci supunîndu-se cu bună 
credință și entuziasm legilor proprii 
ale unui gen atit de nerafinat, de un 
atit de evident «prost gust»), singura 
artă care în veacul nostru atit de lucid 
si de dezalienant nu ezită să cultive 
(şi cu cit farmec!) eroii «dintr-o buca- 
tă» coboriți din imaginile de Epinal sau 
de calendare de iarmaroc ale povesti- 
rilor legendare sau istorice, certate și 
cu legenda și cu istoria, dar nu cu ne- 
voia de visare a omului din popor, sin- 
gura artă care a atins una din culmile 
sale absolute în opere de o vulgaritate 
magnifică cum sînt filmele maeștrilor 
burlescului, singura artă care a reușit 
să facă toate acestea, sfidind bunul gust 
normat şi canonizat, este cinematogra- 
fia. Desigur, precedentele nu lipsesc 
Riîsul zeităților homerice nu ега delc- 


gime caracterul, preferințele, dorințele 
obsesiile noastre. Spune la ce fel de 
filme te duci, са să-ți spun cine ești... 


Nici măcar 
o nerozie spontană 


Prostul gust e o primejdie reală. Е! 
se naște și din mediocritatea și viclenia 
producătorilor, dar și din lipsa de edu- 
саме a unei părți a publicului; această 
eroare e o operă comună. Fără un 
anume public mediocru n-ar exista 
nici o operă mediocră. Cind producă- 
torul hotărăște să fabrice citeva sec- 
уеп;е cu o scenă de viol cît mai pedant 
filmată, el porneşte de la ideea că 
această scenă îi va aduce încă un număr 
de spectatori. Partea cea mai enervantă 
e că acest prost gust e calculat, fabricat 
cu grijă, nici măcar n-avem de-a face 
cu o nerozie spontană... Uneori se 
aruncă în luptă multă finețe și multă 
dibăcie pentru ca violența să apară cit 
mai pregnantă... 


Un film ce poate lua 
forme apocaliptice 


Cinematograful e o artă cu o largă 
adeziune şi aici prostul gust poate lua 
forme apocaliptice. Stupiditatea pe care 
о poate atinge a șaptea artă nu o poate 
atinge nici una din arte. Sigur, sint și 
cărți proaste destule. Sigur, sint si 
picturi artificiale, nu puține la număr 


«distins», tonul ipocrit ştiinţific şi doct 
cu care Rabelais analizează feluritele 
maniere de a curăța partea cea mai 
cărnoasă a corpului nu reușește (si піс: 
nu vrea)să ascundă umorul gros, per- 
sonajele moliereşti se încurcă printre 
clistire, iar despre Shakespeare ce să 
mai vorbim? 

Dacă, în general, artele bazate pe 
imagini vizuale sint mai puţin rafinate, 
mai puțin abstracte decit cele bazate 
pe imagini auditive, cinematograful a- 
duce față de toate celelalte arte un 
plus de concreteţe, o referire mai 
directă și mai deschisă la real. E evident 
că ceea ce am denumit, în polemică cu 
adepții exsangvinităţii și prețiozității 
în artă, vulgaritatea cinematografică, 
iși are una din surse în această supu- 
nere ineluctabilă la real. Peisajele sau 


obiectele au o materialitate pregnantă. 
bărbații și femeile de pe ecran sint 
(deși în numai două dimensiuni) ființe 
de carne $ singe, tulburătoare nu 
numai prin ceea ce concretizează ca 
idee artistică, ci și prin individualitatea 
lor biologică, 


Realitatea — 
prezență tiranică 


Spre deosebire de spectacolul tea- 
tral, în care premiza inițială este accep- 
tarea unui univers convenţional din 
carton, mucava, scindură și fard, spec- 
tacolul cinematografic presupune, chiar 
cind folosește elementele butaforiei $1 
ale trucajului, convenția realului, accep- 
tarea implicită că ceea ce se vede pe 
pinzá e real. 


Artificialul în universul real 
(«Smic-Smac-Smoc») 


Și idilismul poate fi obscen 
(«Păcatul dragostei») 


—....... .... L... 


Dar in materie de vulgaritate, stupidi- 
tate, cinematograful, cred, că atinge, 
perfecțiunea. Filmul are pe conștiință 
multe capodopere de prost gust, Fiind 
o artă mai puţin riguroasă, stupiditatea 
poate zburda în voie. Cînd un regizor 
mediocru pierde măsura, cine mai poate 
impiedica dezastrul? 

Şi apoi, prostul gust estetic are și 
consecințe de ordin moral... Vulgari- 
tatea пе stingherește în primul rînd 
fiindcă reprezintă o denaturare a vieţii 


Omul nu este suma unor necesităţi 
fiziologice și orice operă care repre- 
zintă omul numai în acest sens minte 
de îngheață apele. Realitatea cea mai 
ingrozitoare nu m-a jignit niciodată. 
Numai omul mărginit se simte jignit de 
adevăr... Ca scriitor realist, știu că viața 
nu e o sărbătoare veşnică, dar nici o 
mlaștină în саге înotăm mai mult sau 
mai puțin meditativi. Oricit ar părea 
de ciudat la prima vedere, filmele exclu- 
siv sexuale pe care le-a produs occiden- 


Această prezență tiranică a realităţii 
explică probabil incapacitatea cinema- 
tografiei de a se adapta perfect Іа ce- 
rințele bunului gust care este, orice 
s-ar spune, o expresie a imixtiunii 
normelor ideale, a unui anumit fel de 
artificial în universul real. Tocmai de 
aceea, adevăratul prost gust în film 
este reprezentat prin tot ce se îndepăr- 
tează de filonul autenticităţii, prin pre- 
țiozitatea gratuită, prin lipirea artifi- 
cială a vreunor comentarii găunoase,dar 
care se vor profunde. Din păcate, 
istoria cinematografiei ne oferă destule 
exemple în această privință, de la 
«filmul de artă» francez din jurul anului 
1910, pină la Lelouch și Cacoyannis. 

Poate ar mai fi necesară o precizare 
aici: cind vorbim de autenticitate, nu 
ne gindim, bine înțeles, la cine știe ce 
naturalism pedestru. Lipsa de măsură, 
stridenta, călcarea în picioare a logicii, 
a cronologiei și a «normalității» în ge- 
nere, constituie nu numai o manifestare 
a «prostului gust» tipic cinematogra- 
fiei, ci și una dintre cele mai fertile 
modalități de expresie a realismului 
filmic. Ne-o dovedesc Griffith, Eisen- 
stein, Chaplin, Keaton, Welles, Fellini, 
Visconti si atiția alții. 

Istoria culturală a ultimelor decenii 
ne arată că viziunea sănătoasă, impe- 
tuoasă, populară, pe care într-o atit 
de mare măsură o vehiculează cinema- 
tografia, a avut și are o acțiune regene- 
ratoare asupra gustului public, sfări- 
mind tabu-urile, ridiculizind prețiozi- 
сасе, războindu-se си ipocriziile. Din 
fiu nesupus al bunului gust, filmul a de- 
venit astfel, datorită colosalului său 
impact, educator. Lunga experiență а 
sute de generații de pedagogi ne con- 
firmă că un asemenea proces n-are în 
el nimic paradoxal 


H. DONA 


tul n-au adus banii așteptați, în orice 
caz au adus mai puțini bani'decit filmele 
de aventuri. Aici producătorii nu s-au 
dovedit psihologi subtili. Cine crede 
prea mult în întunericul omului poate 
da faliment. Omul refuză să se vadă 
redus la o zbatere fiziologică și asta 
nu din cine știe се grandomanie: el 
simte că este mult mai mult. El simte 
atunci că arta îl trădează și se desparte 
de ea, ca de-o iubită necredincioasă. 
Greu, dar se desparte... 


De fapt e o luptă 
împotriva minciunii 


Acel realism atroce nu era realism, 
ci o denaturare, o privire unilaterală. 
La fel de vulgare sint, după părerea 
mea, și filmele idilice, filmele dietetice, 
cu eroi lacto-vegetarieni, în care ni- 
meni nu se naște, nimeni nu cască, 
nimeni nu face amor fizic, nimeni nu 
moare. Poezia vieţii n-are nimic comun 
cu acest idilism obscen. Poezia se naște 
din înţelegerea tandră și complexă a 
realității. Omul se recunoaște în iubire, 
nu în violență. Omul normal n-are 
nimic de ascuns, nici trupul, nici noble- 
еа lui, nici patima fizică, nici pasiunea 
pentru adevăr... Nenorocirea vine cînd 
individul e prezentat unilateral... 

Lupta împotriva vulgarităţii, lupta 
împotriva prostului gust e — pînă la 
urmă — o luptă împotriva minciunii. 


Teodor MAZILU 
35 


teleportret 


Bertola — 


Ciulei 


dialog despre creaţie 


Televiziunea ne-a favorizat unul din 
rarele momente de intimitate reală, 
neforțate де indiscreții publicistice, 


asigurindu-ne complicități intelectuale 
calme, cu două personalități ale tea- 
trului românesc: Clody Bertola și 


О Blanche vaporos-morbidă 


teleglob 


Teleciclism 


În 1948 a fost televizată pentru prima 
dată etapa finală din Turul ciclist al Fran- 
tei. Nu existau camere mobile, nici relee 
instalate la bordul elicopterelor, nici ca- 
meramani echipați pe motociclete. $ 
totuşi, în onoarea ciștigătorului ultime! 
etape, camera a părăsit studioul, pentru a 
transmite din exterior. Deoarece antena 
nu putea fi instalată pe turnul Eiffel, 
din cauza structurilor sale metalice, un 
fizician a avut ideea să folosească un 
balon, dintre acelea folosite pentru apă- 
rarea Parisului în timpul ultimului război 


mondial. Transmiterea a stirnit senzație, 
fiind considerată un mare succes. 

În 1971, la cea de a 23-a ediţie а com- 
petiției, sosirea în Turul ciclist al Franţei а 
fost în întregime televizată. Pentru urmă- 
rirea completă a celor 3 600 km., împărțiți 
în 20 de etape, O.R.F.T. a folosit un echi 
pament tehnic compus din zece care de 
reportaj, două care de legătură, douâ 
motociclete, un elicopter și o cincime 
din personalul său. În afara faptului că 
s-au transmis zilnic pe rețeaua Eurovi 
ziunii secvente filmate din etapa zile: 
respective, șase etape din cele douăzeci 
au fost transmise în culori. Milioane de 
telespectatori au considerat acest lucru 
ca foarte normal. 


Liviu Ciulei. 

Recitalul a fost al unei mari actrițe — 
antologia strălucitei ei cariere — dar 
originalitatea filmului impecabil ca 
film a dat-o subtilul joc de idei — 
exprimate ori delicat sugerate — dialo- 
gul despre creație și exigenţele ei 
aspre, despre curaj și luciditate în 
alegere, despre conştiinţă și conștien- 
tă profesională, chiar cind nu s-au 
rostit acele vorbe mari cu care ne-au 
deprins convențiile gazetăreşti. Oas- 
pete și gazdă artistică în același timp, 


Gloria 
nu-i strălucire, 
ci puterea noastră 
de a таита 


Liviu Ciulei a condus discuția și filma- 
rea fragmentelor spre descoperirea 
acelei trăsături specifice, nu atit rolu- 
rilor, tipului de personaje interpretate 
(unul din șabloanele cele mai rezisten- 
te ale acestui gen de interviuri-meda- 
lioane), ci spre tipul de actriță care e 
Clody Bertola; spre nota dominantă a 
personalității ei: truda permanentă, 
ambiția райтаза де autodepășire, 
controlul sever, spaima de facilitate, 
de repetare, de degradare a spectaco- 
lelor. O Sfinta loana a scenei româ- 
nești, curajoasă și totodată metodică, 
înfruntînd, în ciuda арагепќеіог еі fra- 
gile, roluri de soldat al scenei, nu de 
grațios paj al ei, chiar cînd e vorba de o 
comedie feerică shakespeariană. Ro- 
salinda ei îndrăgostită e mai mult un 
raisonneur decit un travestit şăgalnic, 
un înțelept avind în loc de barbă o 
voce copilăroasă, uşor alintata, cu ca- 
re-și plasează gingaș obuzele spiri- 
tului. Inimă de bărbat într-un trup Ягау 
сейпа protecție, dar realizind admira- 
tie, dublind într-adevăr heruvimi, dar 
compunind exaltat degradările pina 
la infernul vaporos al Blanchei, ori 
diabolica nepăsare a Alicei în alt 
registru, dirijind auto-ironia dureroasă 
a Mariei (prea sentimentală poate pen 
tru o activistă), alarma calmă ce se 
strecoară din vocea ei avertizind asu- 
pra pericolului «stîncilor de catifea». 


Cum va fi în 1985? 


Timp de doi ani un grup de redactori 
de la televiziunea belgiană au pregătit 
un ciclu de emisiuni intitulate «Foto- 
grafii ale viitorului». Filmările au fost 
efectuate în Statele Unite, Franţa, Italia, 
Olanda etc. Emisiune , lansată anul 
acesta și difuzată lunar, este alcătuită 
din reportaje, anchete, interviuri cu 
privire la ce va fi viața noastră în viitor, 
un viitor foarte apropiat, situat .іпіге 
1985 şi 2030. Cum coeficientul de 
longevitate creste. o bună parte din 


U sfintă loana memorabilă 


Clody Bertola nu-și alege roluri-minu- 
şă, roluri în care ar fi de necontestat 
pentru orice ochi critic, ci roluri pe 
care le aduce, le supune personalității 
ei — ріпа cînd personajele interpre- 
tate încep să semene nu cu actrița, 
ci cu ceea ce vrea să scoată ea din ele. 
Un voluntarism grațios implicind luci- 
ditatea riscului, răspunderea insuc- 
cesului prevăzut si el în prețul de cost. 
Nu întimplător actrița şi-a ales drept 
motto al recitalului, profesiune de cre- 
dintà rostită sobru, în haine de casă, 
dar cu elanuri de gală, de mare gală, 
monologul Ninei din «Реѕсаги$иі». 
«Principalul în tot ce faci nu e gloria, 
nu e strălucirea, ci puterea noastră 
de а тдига»..., de a înfrunta oamenii, 
ae a-ți înfrunta propriile îndoieli, de 
a şti să te cauţi în ceea ce e mai greu,nu 
mai comod în tine... Chemarea dificul- 
tăților, chinurile, riscurile acestui «dur 
metien», cum concepe si Clody Bertola 
teatrul, toate devin o școală de profesie 
actoricească mai importantă, cred eu, 
decit strălucirea recitalului însuși. 


De fapt, recitalul e al lui Clody și 
totodată al Teatrului Bulandra, cu trupa 
ни de valoroși interpreți; de fapt, rec: 
talul e totodată al echipei de filmare: 
regizor Liviu Ciulei; operator Nicolae 
Niţă; monteur. Rada Călin; un colectiv 
mare de scenografi $ totodată al 
redactorului emisiunii: Georgeta Pos- 
tolea. 


Alexandra BOGDAN 


telespectatorii de astăzi vor trăi şi în 
perioada amintită. Citeva teme? Răz- 
boiul si pacea. (Riscurile și urmările 
unui eventual conflict internațional) 
Cibernetica.(Există deja o maşină care- 
și descoperă propriile defecţiuni și 
se repară singură. Vor izbuti ordina- 
toarele să se păzească ele însele de 
om?). Arhitectură, urbanism, amena- 
jări interioare; telecomunicații; demo- 
gratie; medicină. 


y 799 


Letiţia Popa: — Pauză ! Mi-am 
omorît operatorii | 


Sub bagheta magică... 


(Drega Olteanu și Jana Gcrea) 


Pe o înălţime de suflet, Letiţia 
salută lumina. 
Cînd Letiţia Popa îndrumă un 
nunchi de vedete de prima mări- 
e: Dem. Rădulescu (acest cordobes 
al rîsului în cascade), Draga Olteanu, 
Margareta Pogonat sau Sandu Sticla- 
ru, şi-i îmbracă în țărani („Indrăz- 
neala“, filmul la care lucrează acum), 
tunci aerul greoi din jur. devine 
ransparent ca un gînd bun, căpă- 
rălucire de cuarț. Cînd lu- 
„ Letiţia Popa prinde lumina 
1! ceste în trei, în zece, 
ăn la capete, după 
ce că a glumit. Tot 
idei, ca pe fire dt 
e foc, pe care le viră 
și, exact cînd nimeni nu 
șteaptă, îl aruncă pe actor în 


Í -uigi Piran- 
de Fe Lovinescu, 
de Ha „Idioata” de 

Ma Achard, „Zestrea“ de Paul 
Eve sau viaţa lui Cehov („Mali- 
+ 3 mea г ai 

У а 

C ene 
invidiat. Letitia Í 
гооа 

Letiţia Popa a înţeles un lucru 
esențial $! nume că micul ecran 

te tot un ecran. Și nu face ргеза!а 

> 

c nfe un spectacol de 


teatru filmat Letitia Popa FACE 


acel ceva 


ar 24 24 
d i 
P si 
filr de 
dr lle nensioneazá 
c апе, aducind în prim 
| 1) Í ne intră i asá оса- 
t ! cele 


cu linii ce poartă pece- 
tea personaliti ` 
facilitatea i 
gistre oarbe 
ori nu crece. 

În'carnetul regizoral am văzut scris 
cuvîntul ger, subliniat, așa anapoda, 


pe un colț ce foaie. Semnificația lui 


„adaugă pulsațiilor noastre 24 b 


ătăi 


pe minut 


(Violeta Andrei, M. Diaconu, G. Mihăiţă) 


care zboară... 


am aflat-o abia cînd a strigat: 
„STOP! — Facem pauză, eroilor, 
fiindcă mi-am omorît operatorii“, 
Oala cu un fierbător adus de acasă, 
oală în care s-au aruncat doi pumni 
cu flori de tei аготай, în jurul 
căreia stim strînşi într-un fel de 
„bun venit“. Asist la împărțirea căni- 
lor cu ceai care, acum, date cuo 
bucăţică de vorbă de duh, valorează 
cît diamantul doamnei Elizabeth Tay- 
lor, Și la liniştea aceea și acele mîini 
înghețate, lipite de căni, ale actorilor, 
întorși утей de pe „platou“, саге 
parcă mă vedeau întîia oară în viața 
lor, întrebîndu-mă ce naiba aparat 
mai am și eu de gît. De ce oare mi-am 
amintit asa, deodată, de căutătorii 
de aur ai lui Jack London? 

Daţi-i o ușă fără clantá! О sită şi 
paisprezece bețe de chibrituri şi 
veți avea ecranizarea „Trecea fàn- 
fara 5еепага“! 

Aceasta este Letiţia Popa, 


Aurel MIHAILOPOL 


37