Tara Sipenitului anul I, nr. 2, septemvrie 1936

IINY. Nr, 

f III piMHI - ' ~l ■ UIJ ■»! IV 


~J 



BIBLIOtec a 

$S Istdi 

de W &• ^ C/ ‘ •'• /._* 


ara 


î ~ 

IjH: 



SIPENIŢULUI 



ORGAN AL SOCIETĂŢII CULTURAL- 
NAŢIONALE „ŢARA ŞIPENIŢULUI" 


CERNĂUŢI 


I — Nr. 2 


Septemvrie 1936 
















TARA ŞIPENIŢULUI 

Revistă de cultură şi luptă naţională. 
Apare sub conducerea d-lor: 

POMPEI ATANASIU, CONSTANTIN IACOB, 
TEOFIL LIANU şl CICERONE MUCENIC 

♦ 


Comitetul societăţii: 

Preşedinte de onoare: 

Dr. C. ANGELESCU, Ministrul Instrucţiunii 

Pompei Atanasiu, preşedinte 
Nlcu Prlsăcăreanu, vicepreşedinte 
Constantin lacob, secretar 
Ionescu Vasile , casier 
Gâză Gheorghe, bibliotecar 
Rugină loan, membru 
Hâncu Dumitru, membru. 

Vasilică /., membru 


Redacţia şi Administr 


aţia: Cuciurul-Mare- Hadilău. 


ANUL I - No. 2 


Pe 




mh. 

i C.r 


ŢARA ŞIPENIŢULUI 

ORGAN AL SOCIETĂŢII CULTURAL-NAŢIONALE .ŢARA ŞIPENIŢULUI* 


„Analfabetismul trebue să dispară “. 

Ministrul şcoalei, Dr. Angelescu 

Dela Spira Haret, Ministerul Instrucţiunii a fost condus de 
o seamă de oameni de talent, mari cărturari, în sfârşit, oameni, 
cărora nu li se poate contesta bunăvoinţa faţă de şcoală şi 
interesai faţă de problemele ei. E deajnns să numim pe Titu 
Maiorescu, Take Ionescu, Dr. C. Istrati, N. Costăchescu, D. Guşti, 
N. Iorga şi alţii, pentruca numai această simplă enumerare, să 
ne impună. Dar cel care a dat în timpul nostru, învăţământului, 
în deosebi celui primar, o viguroasă impulsiune, este Doctorul 
Angelescu. A fost parcă ceva predestinat ca discipolul şi colo* 
boratorul, să continue mai departe munca maistrulai. 

Ceilalţi, au fost uneori simpli diletanţi, alteori mai mult 
oameni de teorie şi ştiţi: „Când cineva are o teorie, nu-1 poţi 
scoate uşor din ea. Ce*i pasă lui de realitate V“ Doctorul An¬ 
gelescu, a pus problema învăţământului, îu chip practic, cu acea 
clară intuiţie a realităţii, ce-1 caracterizează. Tendinţei spre uni¬ 
ficarea sufletească a poporalui, strâns în graniţele ţârii anite, 
trebuia să-i corespundă un învăţământ unitar. Cele patru tipuri 
de şcoli, moştenite de dinainte de războia, deosebite In concepţii 
şi tendinţe, sunt desfiinţate şi înlocuite prin un tip unic. 

O sumară examinare a stării culturale a poporului, ne 
arăta rămaşi într’o mare înapoiere; analfabetismul indica pro¬ 
porţiile răului: In Basarabia ajungeam după războia, a au pro¬ 
cent de 94% analfabeţi. Era o ruşine! Doctoral Angele 
pus problema obligativităţii şcolare cu senoaiae, . 

mai pus nici înainte, nici după D-sa. ( • P r0 • ‘ Seriozi- 

la concluzia că obligativitatea nici nu se poate aplic») Serio* 

tatea şi energia bătrânului ministru, este conv ‘ ng q ^ Q0 pot 
şeşte astfel a se lansa cuvântul de or me.J^ ^ seBtimen t e) 
să anime oamenii, decât dacă ele * 

„Analfabetismul aste o ruşine, el trebue să 1 P 










— 42 — 


în chipul acesta, problema învăţământului, se rezolvă m e 
todic, am spune pe etape, înţelegându-se că chestiunele restante 
şi nerezolvate, constitue un balast care ar putea împiedeca ori Ce 
progres şi orice avânt, în viitor. 

învăţământul unificat, legea scoasă din domeniul abstracţiei 
— se putea deci păşi la o nouă etapă. Nu putea fi vorba de 0 
funcţionare normală a învăţământului, fără localuri de şcoală 
potrivite. în 1922, din iniţiativa şi îndemnul său, se începe cam' 
pania olădirilor şcolare, continuată neîntrerupt, în anii următori’ 
1923, 1924, şi 1925. în urma ei numărul clădirilor şcolare se 
ridică dela 11.000 la 18000; deci 7000 clădiri noui, din care 
6000 complect terminate. 

Prin reforma învăţământului din 1924, s’a căutat să se dea 
şcoalei primare, o nouă orientare, o directivă mai realistă, mai 
practică, care să combată şi caracterul nepragmatic al poporulQj 
nostru şi să satisfacă şi nevoile legitime ale satului. Pentrucă 
oricât ar scădea analfabetismul şi chiar de ar dispare cu total 
atâta timp cât nu se va schimba şi viaţa satului şi nu se va 
ridica ţărănimea, toate sacrificiile sunt aproape zadarnice şi 
statisticele nu ne pot arăta mare lucru. 

Legea din 1924, ridică numărul anilor de şcoală dela 4 la 
7 şi împarte cursul primar în două cicluri; ciclul al IMea are un 
caracter practic Namai până în 1928 au luat fiinţă 7300 şcoli 
primare, cu 3000 ateliere şi cu 360.000 elevi. Prin această lege 
se face un vădit progres, dar problema era prea complexa spre 
a fi putut fi rezolvata dintr'o dată (noua lege care trebuie să 
intre în curând în vigoare, n’o cunoaştem încă). 

Poate însă că, meritul cel mai mare al acestui om al şcoalei, 
este că şi-a dat seama că nedreptatea este lucrul cel mai groaznic 
din lume şi că nu se poate cere nimic dela o învăţătorime lovită 
în demnitatea ei, exasperată, degradată. Da! Dr. Angelescu n’a 
simulat interesul pentru soarta îuvâţâtoriior, ci l-a dovedit real. 
în urma sprijinului şi intervenţiei sale hotârîte, gradaţiile şi 
înaintările se trec curent în bDget, impunând cu autoritate punctul 
de vedere, că gradaţiile nu sunt ceva accesoriu, ci fac parte in- 
tegrantă din leafă. înfiinţează 9000 de posturi şi astfel 9000 de 
învăţător i şomeri, o armată a foamei, sunt introduşi în serviciu, 

stfel, în locul îndoielii pune credinţa, în locul descurajării) 
sădeşte entuziasmul. 

Dar şi mai convingătoare, este 


creşterea neîacetată a su- 


— 43 — 


melor repartizate pentru bugetul instrucţiunii publice, din timpul 

ministeriatului său. 

Dela 1.787.823.364 lei din anul 1924, bugetul sporeşte 
mereu din an în an: 2.560.512.879 în 1925; 3.634.680450 in 
1926; 4 584.825 821 în 1927; 4.984.708.369 în 1928. Iar după 
plecarea sa, bugetul se micşorează periodic şi ajunge la urmă 
la 3 788 900 000, deci cu’n minus de 1 195.808.359. Clădirile în¬ 
cepute, rămân în paragină; obligativitatea şcolară este desfiinţată 
chiar din ordinul ministerului (No. 151.729 din 18 Dec. 1928). 
Rezultatele sunt prea cunoscute, pentru ca să mai stăruim asupra lor. 

Concluziile se impun dela sine. Ce progres ar fi avut şcoala, 
dacă în haosul partidelor, marele înfăptuitor şi marele animator 
ar fi rămas neîntrerupt acolo unde este! 

Dela Spiru Haret, la Doctorul Angelescu! 

Două etape, două culmi ale învăţământului primar. 

Constantin Jacob. 


Secolul unităţii naţionale 

Secolul al XIX lea se caracterizează prin spiritul raţionalist, 
întronat in Europa epocei moderne, după îndelungi sforţări teo¬ 
retice şi practice. Este secolul încrederii In forţele mintale şi 
tehnice ale omului, e3te veacul societăţii întemeiate pe-o ordine 
liberalistâ, respectând şi preţuind înainte de toate, individul. Pentru 
mentalitatea oamenilor de-atunci, individualismul era apanajul 
deosebit al culturii înaintate, al unei societăţi de civilizaţie su¬ 
perioară, el întruchipa idealul spre care tinde fiecare manifestare 
omenească. Posibilităţile de producţie optimă nu puteau veni 
decât printr’o rafiaatâ individualizare, printr o situaţie de variate 
opoziţii şi acţiuni originale, individuale. Se părea că ideile merit 
să fie aprobate mai mult ca emanaţii speoifice, inedite, ale culărui 
nou cugetător, decât pentru greutatea conţinutului lor. pmia 
respecta pentru că era a altuia; îndărătul ei stătea 1 0 a 
puternic, individul. Această concepţie morală şi socia . a 
rosturile ei istorice. Ea şi-a dat contribuţia după împr^t. 
Sunt state, cari au profitat de pe urma ordine» socia 
ca o urmare a unei atari concepţii. Astfel şi a noi 
putnt ajunge la ascensiunea fiilor de ţăran, a £ aceat â de 
cale de şcoală, la posturile cele mai de su . 




- 44 — 


ridicare a masselor", de fluctuaţii sociale - cu stările hibrid© 
inerente schimbărilor bruşte — l-a imortalizat I. L. Caragiale \ n 
omediile şi în neîntrecutele sale „Momente» Schite, Amintiri 1 ', 
Ascensiunea însă, a fost absolut necesară şi se pare că încă m 
si-a atins culminaţia. (Dealtfel, problema se pane, astăzi, di n 
nunct de vedere calitativ: e vorba ca prm ascensiunea socială, 
care se face, să nu se mai permită intrarea tuturor incapabililor 
Ş i a celor ce nu pot simţi deopotrivă cu noi). 

Spiritul secolului al nouăsprezecelea, este astăzi în pli n & 
decadenţă. Ordinea veche se nârue, pentru a face loc unei alte 
ordini. Cari sunt momentele, cari au dus la destrămarea ordinei 
vechi şi prin ce se caracterizează noua aşezare de lucruri, cea 
din secolul al XX-lea ? 

In procesai de dissolnţie a spiritului trecut se pot distinge 
trei momente: 

1. Primul moment, care a contribuit la această decădere, 
se datoreşte unei excreşcenţe, chiar a spiritului raţionalist al 
secolului trecut: concepţia determinismului economic. Ea se 
naşte ca o producţie îndreptată împotriva ideeii de la care a 
plecat. Niciodată materialismul istoric n’ar fi avut atâtea invec¬ 
tive faţă de capitalişti, dacă n’ar fi existat liberalismul. Niciodată 
nu s’ar fi ajans la acea teză atât de absurdă a reducerii socie¬ 
tăţii, Ia o singură clasă socială, dacă individualismul clasei con¬ 
ducătoare nu i-ar fi obturat simţul de comunitate morală, necesar 
dăinuirii oricărei societăţi. Acest prim moment, a tras ultimele 
concluzii spirituale ale unei stări generale. Comunismul şi socia¬ 
lismul prinseseră îndeajuns teren înainte de anul 1900. Dar tot 
de pe atunci s’a putut marca şi reacţiunea bazată po-un alt 
fundament decât îl puteau opune partidele liberaliste. In Austria 
a existat, de pildă, partidul creştin-social, care se întemeia pe 
ideea de solidaritate creştină, catolică. Asemenea „Acţiunea Fran¬ 
ceză", în Franţa. 

Deci prima cauză a decadenţei spiritului vechiu se găseşte 
în hipertrofiera acestuia, în alunecarea nepermisă pe-o pantă 
absolut destructivă. 

2. Al doilea moment, a fost războiul mondial ca prilej de 
mari experienţe psihologice, politice şi spirituale. Un secol nu 
începe fix, cu data anului care îl inaugurează cronologic. Mai 
curând începutul unei noui epoci, se poate marca printr’un mare 
eveniment. în cazul nostru, războiul mondial este, desigur, un 


-- 45 — 


hotar despărţitor al door lumi Sab raport ptihologio, rtUboial 
„ltina a produs o atare de pa.hozi, de agitare a sufletelor care 
a îndreptat lumea spre atitudini categorice. Spiritul militar ceri 
situaţii clare, fie chiar greşite. Nemulţumirile individuale, mizeria 
vieţii de pe fronturi, a făcut victime şi-a întesnit, de altă parte 
ridicarea celor ce nu au cunoscut viaţa în tranşee. Aşa an par¬ 
venit cei gălăgioşi şi cu arme de animal rapace. 

Un moment psihologic şi mai important a fost deprinderea 
vieţii colective. De-aci, cred, s’a importat ca mare succes în 
viaţa politică de după războia, spiritul organizaţiilor militare. S’a 
introdus mai ales prin curentele de dreapta principiul vieţii au¬ 
toritare, solidare. Mussolini reuşeşte să cucerească Italia prin 
oameni, cari au fost pe front. I)ar şi stânga profită de pe urma 
războiului mondial: în Germania (1921—1922), se dau lupte între 
socialiştii înarmaţi şi celelalte grupări politice credincioase patriei • 
revolaţia bolşevică din Rusia a reuşit, datorită marei mobilizări 
din anii războiului. Căci numai în acea situaţie, a unei masse de 
oameni adunaţi din toate părţile ţârii, înarmaţi şi săturaţi de 
atâta şedere pe fronturi, s’a putut ajunge la reuşita planulai co¬ 
munist în Rusia. Organizarea comunistă exista în împărăţia ru¬ 
sească, înaintea războiului, ea n’ar fi putut da rezaltate atât de sur¬ 
prinzătoare, dacă nu s’ar fi folosit de prilejul conflagraţiei mondiale. 

Ca experienţă politică, prin acest mare măcel s’a putut 
vedea state puternice prâbuşinda-se, altele apărând ca din adân¬ 
curi necunoscute, altele, în sfârşit, consolidându-şi teritoriul şi 
situaţia politică. Evident, că schimbările au produs depresiuni 
sau elevaţii psihice, au trezit ambiţii şi au creiat situaţii de fer¬ 
mentare continuă. 

Dar mult mai profandă ea semnificaţie, a fost experienţa de 
natură spirituali: trăirea realităţii naţionale. Principiul naţional, 
care creşte astăzi îu Europa, este urmarea războiului, întrucât 
acolo, pe poziţiite de laptâ grea, s’a simţit mai mult ca orinn e, 
pulsul vieţii unui popor. Cei ce au făcut războiul îu arma 
austro-ungară, cunosc prea bine cura la un moment at s a es- 
compus marea oştire, cum Cehii, Sârbii şi Românii, şi au 
nizat regimentele lor, devenind ostaşi cu al^u ut a o- 
decât ceea cu care începuseră războiul. Numai ac0 °» 
pătruns germenele anarhiei morale, al desordinoi, os ®9 11 . 

dut noţiunea patriei şi u celor de-un sânge cu ei. As fel Rus 
deşi învingătoare, în fond, a eşit din războia distrusă. Germania, 



— 46 — 


dimpotrivă, n’a pierdut speranţa, iar astăzi se reface în paşi gri 
biţi, pentrn revanşă. Ea este condusă do oameni, cari au lupt^ 
în ultimul războiu. 

3 Al treilea moment, este de considerat criza morală • 
economică. Imediat după războiu s’a simţit o desaxare a moralei 
oameni, cari au stat îndărătul frontului în timpul războiului, aa * 
ieşit la suprafaţă ca cei dintâi. Viaţa politică internă s’a deslâ n . 
ţuit într’un tempo precipitat. Mai mult decât atât, forţele ocult e 
internaţionale, s’au făcut tot mai simţite. In această repede cur, 
gore a lucrurilor, amestecul elementelor străine, mai ales a jj(j a 
nilor, în treburile publice ale ţărilor a devenit tot mai mare 
tinzând la dominarea situaţiei politice. Din cauza nouei confi¬ 
guraţii politice, dar şi a haosului intern, viaţa economică s’a re¬ 
simţit. Nici astăzi no suntem prea aproape de-o clarificare a 
acestei situaţii. Stările tulburi din intern au măcinat cu timpul 
şi sistemul politic parlamentar, l-au compromis. Libera fluctuaţie 
a bunurilor, fără norme calitative, nedispunând dirijarea acestora 
conform marilor realităţi şi interese naţionale, îngâdue îngrăm㬠
direa acestora la oameni de naţionalitate privilegiată. Prăpastia 
între muncitorime şi capitalişti, provocată de aceştia din urmă 
devine pericol — nu pentru marii bogătaşi jidani, cari mane¬ 
vrează luptă de clasă, ci pentru existenţa independentă a Statu¬ 
lui naţional. 

Aceste trei puncte amintite, ne fac să întrevedem noua 
formă de viaţă a secolului al douăzecilea. In opoziţie cu secolul 
trecut, al individualismului, îl vom numi secolul unităţii naţio¬ 
nale. Organizarea vieţii sociale de astăzi este colectivistă, ea 
tinde să devină, dacă nu este încă. Realitatea socialului, a formei de 
viaţă solidară, se manifestă în vremurile noastre, ca o desvoltare 
firească, necesară. Dar colectivismul, care triumfă, na este cel 
a stângii, bazat pe-o unitate datorită unei formule raţionale, 
care a. fost aruncată în massă sub haina demagogică a tuturor 
promisiuniloi posibile. O comunitate morală se poate înfăptui 
printrun crez unic, care să anime deopotrivă clasele sociale 1 
a rec amă o simţire comună, posibilă numai acolo, unde ţiuta, 

‘ ea . Q se bazează pe-o înrudire de sânge, pe unitate 

rnîn« i- P . 6 aceea ?' spiritualitate, tare-şi găseşte rădăcini în adân- 
n . 10 °^ lce a ^ e Qne * naţiuni Această formă de viaţă socială, 

ea estP 0 01 V( " C ^ e n ' c * n0Q &- Ea se ridică pe elemente fireşti, 
ea este un produs al istoriei, al vieţii popoarelor. 


— 47 - 


Secolul unităţii naţionale, însemnează . 
popor la locul său cu demnitate şi prestiei ?ezar , ea fiec& *ui 
şi autoritară manifestare a fiecărui stat AnlnriiJT!'’ 0 0rdonat * 
rarea aceea ce ţi-i drag, aceea ce-ţi dă un T** 8p& * 
semnează angajare solemnă pe viaţă şi moarle ™ ame ’ în * 

Când In Europa întreagă se va fi «„„♦«' . . . 

toţi nourii grozavi ai ameninţării se vor spulberai DOa ’ 

semnificaţia vremii. Nimic nn „e IngSdue po^ia de 
de aşteptare. C*« na noma, c» am pierde propriile posibili, u 
de realizări, dar prin ind.ferenţa noastră lăsăm drum altora ma 
vrednici decât noi. Iu faţa celor două naţiuni atât de bine or 
ganizate, dinamizate de energii mari - mâ gândesc la Italieni 
şi Germani celelalte popoare nu vor rezista decât adoptâad 
forma socială nouă, fiecare pentru independenţa proprie. 

România n’a intrat încă în secolul unităţii naţionale. Toate 
manifestările ei de fond, viaţa culiurală superioară, academică, 
elanul tineretului, situaţia economică precară, îu sfârşit, ca o 
umbră ce torturează, starea morală decăzatâ, toate, duc spre o 
profundă schimbare. Doar numai o ursită neagră a acestui neam 
ar putea împiedica realizarea unui astfel de ideal, dar eşecul ar 
însemna, într’adevăr, dezastrul unei naţiuni. 

De ce am rămânea surzi la chemareu strămoşilor, pe cari 
îi avem alături de noi şi cari s’au jertvit pentru viaţa noastră? 
Este timpul suprem să păşim spre înfăputirea unui Stat rom⬠
nesc puternic şi temut, ridicat pe-o solidaritate indestructibilă, 
creatoare de valori culturale superioare! L. Ţară. 

Pe marglna şcoalel primare 
din Bucovina 

Grădinile de copii 

Prin art. 8 din „legea învăţământului primar 1 *, se stabileşte 
că: „Cetăţenii de origină română, care şi-au pierdut limba ma¬ 
ternă, sunt datori să-şi instruiască copiii numai la şcoalele pu ice 
sau particulare, cu limba română de predare 4 . 

Ca urmare a acestui articol, s’au înfiinţat şi în părţi e e 
nord ale Bucovinei, — în satele unde deşi nu se mai vor eş 
limba noastră, totuşi obiceiurile, portul şi ma ' a ' es num, j .. . 
editorilor, ne arată că avem de-a tace c’o populaţie in maj 



— 48 — 


românească, — în aceste sate zic, s an înfiinţat şcoli cu limjj^ 
română de predare. 

Este neîndoelnic că, pe un plan mai înalt această măsură a 
fost îndreptăţită si înţeleaptă, dar greşeala e alta: s’a adus î n 
satele rutenizate acelaşi tip de şcoală care funcţionează şi’ n 
Vechiul Regat. 

Ori sare ’n ochi! O programă de învăţământ criticată în 
general ca prea încărcată şi enciclopedică, cum s’ar putea aplica 
acolo unde copiii nu ştiu româneşte? Şi este în interesul nostru 
ca să reînviem pentru aceşti ţărani, ce-am dori să-i câştigăm 
pentru românism, vechea şcoală a lui Creangă „cumplit meşteşug 
ţie tâmpenie, Doamne fereşte 1“ ? 

Problema şcoalei pentru Românii desnaţionalizaţi, trebue 
studiată cu toată seriozitatea ce-o prezintă şi noi înşine vom 
aduce pe viitor, sugestiile noastre. 

Deocamdată semnalăm un fapt ce apare aproape de ne¬ 
înţeles: Satele din nordul Bucovinei, sunt lipsite cu totul de 
grădini de copii, auxiliare aşa de preţioase şcoalei primare — 
prin caracterul lor familiar — spre a introduce pe copii pe ne¬ 
simţite în cnnoaşterea limbii române. 

Nu putem găsi nici o explicaţie, ci mai degrabă trebuie să 
ne considerăm nedreptăţiţi, deoarece Ministerul a ţinut seama în 
alte regiuni, de situaţii analoage cu acestea din Bucovina. 

Publicăm câteva date comparative; iată numărul de grădini 
de copii în câteva judeţe din Transilvania: 


Judeţul Odorheiu 

Grădini de 
rurale 

35 

copii Grădini de copii 

urbane 

2 

„ Arad 

27 

12 

„ Braşov 

32 

9 

„ Ciuc 

43 

(toate au localuri închiriate) 2 

„ Hunedoara 

28 

8 

„ Satu Mare 

34 

13 

„ Sibiu 

38 

6 

» Timiş Torontal 41 

13 

* Trei Scaune 

81 

4 


în total se găseau în Transilvania după anuarul din 1933 — 
un număr de 58L grădini de copii rurale şi 188 urbane. 

Se poate obiecta însă, că în Transilvania era nevoie de o 
acţiune mai intensă; fără a intra în discuţia unei asemeni obiec- 
ţium, publicăm şi grădinele de copii din câteva judeţe din Basarabia: 


— 49 — 


Judeţul 

r» 

r> 

ii 

w 


Bălţi 

rurale 

44 

urbane 

Cetatea Albă 

44 

5 

Orheiu 

32 

2 

Soroca 

31 

2 

Tighina 

37 

2 


Avem şi în Basarabia un număr de 240 grădini 
rurale şi 82 urbane. 

Pe când iată situaţia din Bucovina: 


de copii 


rurale 


Judeţul Câmpu Lung 2 

Cernânţi 4 

„ Rădăuţi — 

„ Storojineţ 7 

„ Suceava 1 


urbane 

2 

25 a 
6 
3 
2 


Deci în Bucovina avem un total de 14 grădini de copii 
rurale şi 38 urbane, nici cât într’uu singur judeţ din alte pro¬ 
vincii. Constatările acestea par şi mai paradoxale, dacă ne gân¬ 
dim că judeţele Cernăuţi şi Storojineţ fac parte din zona ete- 
roglotă (majoritatea populaţiei nu vorbeşte limba română) pe când 
de pildă judeţele Orheiu şi Soroca din Basarabia, au o popu¬ 
laţie compactă moldovenească. Dar chiar şi In Vechiul Regat sunt 
judeţe, cari au un număr mai mare de grădini de copii, astfel: 



rurale 

urbane 

Judeţul Bacău 

25 

9 

„ Brăila 

14 

9 

„ Ilfov 

47 

19 

„ Prahova 

18 

20 

„ Roman 

17 

1 

„ Vaslui 

22 

2 


Este clar deci că Booovina a fost nedreptăţită şi asta nu 
poate fi nici în interesul şcoalei, nici în interesul Statului. După 
cât ştim, situaţia a rămas aproape neschimbată până azi, cel 
puţin în ce priveşte Bucovina o putem afirma cu siguranţă. 

Se impune deci o mai bună distribuţie a grădinilor de 
copii, care ar trebui să se facă cu harta etnografică în mână. 
Dacă statul n’are posibilităţi bugetare de a înfiinţa altele noui in 
Bucovina (mai ales la nord), atunci trebuesc mutate in jn eţe e 
cu populaţie românească în cele din zona eteroglotă. căci 
acolo sunt necesare, aici sunt indispensabile. 

Pompei Atanasiu. 




— 50 


Mitul 

Sunt ani de atunci, de când la sugestia profesorului m60| 
, mi a , eg e subiect pentru teza de licenţă pe unul din oamenii 
“ 6 ar T” trecutului românesc, mă fixasem pentru viata şi 0 per, 

S Bă”rânu'| C meu profesor, zâmbi la auzul numelui ales. Zâm¬ 
betul lui cuprindea oare mirarea savantului la Îndrăzneala neo- 
fitului de a ataca on subiect nou şi atât de aproape de actuali- 
tale, sau era îndoiala înţeleptului clar văzător, care ştie dinainte 
sfârsitol dramului? 

Nu ştia! Atât doar, mă simţeam râu, ca sub razele unui 
soare torid. 

M’am dus acasă. Adică în chiliuta din mansarda, pe cure 
o ocupam In dosul gării, şi mi-am şi făcut planul de lucru. 

Voi începe cu evocarea vieţii lui. 

Analiza operei se va conjuga cu însăşi viaţa lui, adică aşa 

cum a fost creată. 

îmi trebuiau date biografice. 

Am răsfoit vre-o 30—40 cărţi şi broşuri şi vre-o 200 pu¬ 
blicaţii doar voiu găsi ceva. Nimic. Vorbe şi iar vorbe. Unul 
repeta exact ce spusese altul, doar mai sec, mai stângaci. Un 
stil plângăreţ şi fad, umpluse coloane întru elogierea celui ce 
fasese „ marele Spira Haret u , „nemuritorul Ministru„creatorul 
culturii naţionale ", „sprijinitorul invăţătorimii 44 etc. 

Am aruncat întreg maldărul şi am plecat să caut singur 
ceia ce nu găsisem în potopul vorbelor. 

Mă îndreptai spre casa unde cetisem că vecuise. O casă 
ca ori care alta. Liniştită şi totuşi având ceva tainic. îmi păru 
c’o mai văzusem cândva. 

Am sunat. A apărut un bătrân. Nu părea proprietarul, dar 

nici portarul casei. Nu ştiam cum să mă adresez şi am îngânat 

timid în câteva cuvinte, rostul vizitei mele. N’a zis nimic. Făcân- 

du-mi semn cu mâna, am intrat înlănntru, tăcuţi. Era o răceală 

de cavou, care te răcorea de zăpuşeala de afară, dar te înfiora. 

Când am pătruns în holl, bătrânul mi se adresă pe un ton bat¬ 
jocoritor : 

— „Şi D-ta eşti unul din adoratorii Fantomei ?“ 

Privirea şi surâsul acela spânzurat de colţul gurii sbârcite, 
mă facă să duc instinctiv mâna la buzunaral din spate, unde 
obişnuit veghea o armă, 


— 51 — 




Omul mi se păruse nu tocmai normal. Mi-a observat vestnl 
T . «ai repede ca să-mi fi pntut libera mâna, mă hă de braţ 
şi-mi şopti: 

- „Nu mai pot, dece nu înţelegeţi că nu mai pot Vooft 
vă trebue zei cărora să vă închinaţi. Dar eu, eu mă distrug 
amestecănd veşnic realul cu irealul, că nu mai ştiu nici eu ce 
să mai cred“. 


— „Nu vă înţeleg 14 , i am ripostat eu, liberându-mă. 

— „Ştiu, zise bătrânul. Stai aicea în fotoliul acesta şi jură-mi 

că nu vei divulga nimănui taina ce ţi-o voiu încredinţa, cât timp 
trăesc. Eşti deslegat de jurământ, în clipa în care eu m’am 
mutat dincolo 44 . 

Nu şi are rostul să vă descria starea mea sufieteascâ din 
clipa aceia. Groaza, uimirea, curiozitatea, toate mă stăpâneau cu 
o egală putere. Bătrânul s’a învârtit câtva timp prin odaia întu¬ 
necoasă, apoi aşezându-se pe colţul anei canapele din faţa mea, 


a început: 

— „Să nu mă întrerupi până la sfârşit, dacă vrei să-ţi 
povestesc totul, aşa cum ştiu şi cum a fost în adevăr. 

Era ... pela 1890. Ţara era compusă din trei felii suprapase. 
Jos ţărănimea care asuda pentru bir, pentru camâta bancherului 
galiţian sau grec. Deasupra o funcţionârime dezolată, lăsată la 
cheremul jocului politic şi supusă tuturor compromisiunilor şi 
umilinţelor, mai sas ceva o burghezie străină compusă în majo¬ 
ritate din venitici acaparatori şi peste aceste felii, bât deasupra, 
o boerime de origine nouă, egoistă, absentă şi neînţelegătoare. 

Cine va vrea să scrie cândva o istorie a evoluţiei socie¬ 
tăţii româneşti, va dovedi lipsa lui totală de înţelegere, dacă na 
va rezerva un capitol special învâţâtorimii. Ea este trecută cu 
vederea şi azi ca şi eri, de aceiaşi haidamaci electorali, cari nu 
pot avea nici un fel de pricepere pentra rosturile mari a e nea 
mulai acestuia, care şi aşteaptă din zi în zi, mântuirea. 

într’adevăr, învăţătorii, fie că sunt porniţi direct dio pătura 
rnrală, ca 95% dintre ei, fie că sunt asimilaţi, ei . 

fel de nobleţă a ţărănimii. Ei nu sunt reduşi a via a Q j ci 
a funcţionarului, ratinarâ şi distrugătoare e P eri> b O0 rulai 
nu sunt târâm lega.i prin mi.» Ini Dumnezeu 
de bucata de glie, pe care tot el 0 a P r degchi3 dorinţa 

Şcoala i-a fâcut Încrezători In puterile or î > 0 t e |es câ 

unei alte lumi, mai bune ,1 mai ales mat drepte. Au tutele» 





— 52 — 


tot râol constă în starea înapoiată a ţăranului. Şi-au pornit i a 
distrugerea râului prin toate mijloacele. 

O gospodărie luminată, a fost lozinca lor. De aceia săteanul 
trebuia să înveţe carte şi să fie ajutat prin obşte, cooperativă şî 
banca populară. 

Categoriile suprapuse, au simţit că li se pregăteşte o lovitarft 
prin deşteptarea ilotului. Şi fiind mai tari - deşi reduşi | a 
nnm j r _ au început persecuţiile, beţe în roatele idealiştilor. 

Vrei o icoană fidelă a timpului? Citeşte rapoartele şi me- 
njoriile bietului revizor şcolar Eminesco, cari deşi au fost con. 
cepute — e drept — cu câţiva ani mai înainte, conţin dureroase 
adevăruri, mi se pare eterne, ale societăţii noastre. Să nu le 
citeşti ale ăstora de azi, ce laudă ori şi unde guvernul, care şi 
aşa la urmă plesneşte de prea mnltă capabilitate 

Inovaţiile în bine, nu prind niciodată repede. Trebue timp 
şi iar timp, pentruca omenirea să se obişnuiască u primi o 
formă bună. 

învăţătorii, au început atunci a arăta dreptatea cauzei pentrn 
care luptă. Au alergat la oamenii zilei, adică la acei pe cari norocul 
îi aruncă câteodată atât de sus, că se ameţesc şi încep a face 
numai prostii. Ar fi vrut un protector, nn om măcar, să-i înţe¬ 
leagă, sâ-i ajute, să-i sprijine, să le dea unitatea. Oamenii se 
simt mai bine, când lucrează în numele cuiva. Erau însetaţi după 
un zeu. Nu era. Nu l’au găsit! Oamenii sunt prea mici şi meschini. 
Măsoară orice cu cotul interesului sau al vanităţii. Nu înţelegeau 
sbaterea dascălilor, cari vroiau o soartă mai conformă tfmului în 
secolul ce pârâia de strigătele „ egalitate “ şi „fraternitate ". Cu 
cât se căzneau să scoală în evidenţă forţa ce-o reprezintă ţăr㬠
nimea şi grija ce ar trebui să se poarte de ea, cu atât mai mult 
cădeau persecuţiile pe capul lor. Astăzi, de tine dispune prefectul. 
Asta înseamnă puţină onoare şi o oarecare libertate. Pe atunci 
te mânca primarul, mai înainte să te fi putut apăra. Atmosfera 
începuse a deveni insuportabilă. învăţătorii tineri erau distruşi. 

Dnii începuse a se gândi la acte anarhice. Cei mai slabi de¬ 
zertează. 

Atunci în casa aceasta în care stăm şi pe care o cercetează 

atâţia, s’a născut Spiru Haret. Nu te speria! Naştera lui n’a fost 

ca a oricărui muritor. învăţătorii bătrâni s’au adunat aici şi-au 
hotărât: 

„Dacă rămânem suspendaţi între cer şi pământ, ne distrug 
hienele politice şi cu noi cade ţărănimea, cade neamul. N’avem 


~ 53 -- 


mî protector? Trebue să creem unul. Un zeu trebue să însemne 

pentru no’ Speranţă 

Putere 

Ideal 

Rugăciune 

Unire. 

înţelegi? Ca într’un acrostih. Spiru. Nu vezi cât colo că 
0 Q n nume căutat ? 

Iată cum s’a născut Spiru. Nu ţin minte cine a adăugat 

celălalt nume : Haret. 

Nu da din cap cu neîncredere. 

Biografia ai să spui? 

Hm!.. Naiv ce eşti! Nimic mai uşor. Un Ministru — căci 
Ministru trebue să fii, spre a impune într’o lume de caţavenci 

_ un Ministru al Şcoalelor, nu putea fi decât un excelent elev 

în şcoala primară, secundară şi în special la Universitate. Şi 
pentrucă mintea noastră nu poate concepe un perfect ministru 
al instrucţiunii de o oarecare meserie, trebuind să fie tot belfer, 
l’au făcut profesor universitar. E moldovan? Cine suferă de boala 

imaginaţiei, dacă nu moldovanul! 

Şi iată cum se poate da un suport poporului, în caz de 
naufragiu. 

Nu-ţi poţi închipui, câtă uşurare s’a simţit în toată ţara, 
când s’a aflat că este la Bucureşti un boier mare, un Ministru, 
care iubeşte şcoala primară, înţelege pe dascăli şi ajută pe ţărani. 
Aşa ceva nu se mai văzuse. 

Spiru Haret trăia. 

Ba trăia atât de viu, că i se trimiteau telegrame, se duceau 

campanii de presă pro şi contra lui. 

Şi lumea a fost salvată. Tineretul s’a încordat şi mai tare 
în plug, cooperativele şi şcoalele au început a răsări pe toa e 
văile şi vâlcelele. Toată lumea îndură uşor nedreptăţi e, şican 
căţeilor, când ştie că în capul scării stăpânul veg eaz 1 

nu fii forfecat prea tare. _ * n i 

Reviste, cârti, conferinţe, case de cetire, toate sânt ro 

acelui timp. Ca dupâ o vară minunata, mânoasâ era rec 

fletului dăscălesc , ... * 

Dar a venit o vreme şi Spiru Haret a trebuit ^ă. 

Era fatal. Se prea încurcaseră lucrurile. Toţi vroiau , a 

Era ca un fenomen cosmic ce nu se vede, deşi i 


— 54 — 


Apoi totul a intrat în normal. 

Iată toată viata lui Spira Haret. 

Cum de nu pricepeţi, că el nu putea fi un om, eam n < 
fost Brand a lui Ibsen? Unde ai mai văzut D-ta, ca un mini s t ra 
— şi încă pe aceea vreme — să stea de vorbă cu un învăţător 
asupra nevoilor şcoalei, aşa cura stăm noi amândoi ? Trebue 
fii neserios, ca să-ţi închipui aceasta. Du-te la Prefectură, ba ce 
zic eu, la Revizorat şi vei vedea că trebue să aştepţi 2—3 0Pe 
până când eşti primit şi, ţi se permite să glăsueşti şi tu ceva' 
Bineînţeles şi aceasta cu distanta cuvenită. 

Spiru Haret primeşte chiar acasă. Stă la masă cu învăţătorii 
îi decorează cu propria lui mână, pentru merite reale pe care 
personal le-a verificat; poartă o vastă corespondentă cu înv㬠
ţătorii, vizitează — anzi D-ta, nu face inspecţii — şcoalele spre 
a se convinge la fata locului de realităţi, dă burse pentru studii 
celor merituoşi,, creazâ o falangă de adevăraţi inspectori, pe 
alţii îi dă afară pentru incapacitate, deşi sunt susţinuţi de poli- 
ticiani, apără învăţâtorimea în faţa Regelui de calomniile unei 
prese înstrăinate şi de balele unor ciocoi inconştienţi. 

Nu vezi că totul într’o singură persoană, nu poate fi decât 
un mit? 

Ba tot el — Doamne, Doamne —, îndrumează către coo¬ 
peraţie. înfiinţează o gazetă pentru popor, îndeamnă la scrieri pe 
înţelesul poporului. 


Caută de jur împrejur şi nu vei putea găsi atâta înţelegere, 
dragoste şi putere de muncă, atâta adevărat patriotism, atâta 
abnegaţie şi dorinţă de realizare, ca la el. Oamenii sunt de pro¬ 
porţii ceva mai reduse, chiar dacă au titluri pompoase. Nu sunt 
de vină ei. Lutul, lutul îi atrage în jos. 

Nu te supăra. Ştiu că saferi o mare durere şi poate că o 

să-ţi pară îâu, că ţi-am deschis ochii. Minciunile îşi au şi ele 

roslql lor. Am mori firi e le, cSci viaţa e aspră, rea s i nedreaptă. 

ar n’am mai putut. Am vrut să te fac să înţelegi, că un 

e om n ai fi putut rămâne senin şi curat în mijlocul atâtor 
valuri spurcate. 

fi 0 -^ Vec ^ ea su ^ etu * fiecăruia să-i poţi auzi bătăile inimii, 

84 P °‘' * 4s ' r 09101 lucru, no e operă de ou, 

Spiru Haret a fost un mit. 

lui Zamoke.' * rUrnos P e care l" aa creat vre-odată, urmaşii 


Mitul luminii. 


Cicerone Mucenic. 


— 55 


PFVISTA literară 


Singurătate Lui c . R Cr , 5an 

Lnca n’avea dece să se plângă. Viaţa, pe care-o ducea, 
era minunată. Stătea ceasuri întregi, gol, la soare. Când se s㬠
tura, sărea în pârâu şi se lua la’ntrecere cu peştii, cari îl am㬠
geau la locuri răcoroase, sub nişte sălcii pline de umbră şi ca 
iiiiros do mâl. Atunci, ieşea la inal, de unde se uita în apă, 
urmărind jocul peştilor, sau In iarbă. Libelule mari — albastre 
şi străvezii, scânteiau ca argintul şi Luca le privea până se 
pierdeau în frunzişul tufelor. Nu-i lipsea nimic. Viaţa în aer 
liber, mereu în soare, îi întărise trupul, care se desvolta bogat 
în sevă şi fără oprelişti. Uneori, se urca în copaci. înconjurat 
de frunziş, părea nn paiu de zeu Chiuia din răsputeri, însă nu-i 
răspundea decât ecoul sau vre-o pasăre de noapte, stingherită 


din somn. 

— Uhtiuti... i... i... iati... iaă.. riad... 

— Iaii...iaCt,.. 

— UCioti... 

— Uu... 

Soarele râdea în părâu şi apele clincheneau vesel. Ferigele 
se plecau şuşotind, iar ciupercile roşeau de plăcere. Numai 
brusturii rămâneau morocănoşi şi nu luau parte la petrecere. 

— Domnule pom, — se ruga Luca, — îmi dai un măr? 

Pomnl se mai codea, mai tuşea în frunze, însă, la sfârşit, 
mărinimos, îşi scutura fructele, pe cari băiatul le culegea din 
iarbă şi le savura încet. Mustul i se prelingea aoriu pe bărbie 
şi pe piept. Lumina se resfrângea în picături şi albinele zamzăiau 
dulce, crezând c’au dat de-un fagure de miere. 

Dimineţile, pădurea vuia de cântec. Dacă laceafârul vestea 
o zi senină, Luca acompania cu glasul săa sălbatic stingerea 
stelelor. Atunci, când zorii împurpuraţi nu se lămureau încă 
bine din întunecimile zării, băiatul se arunca îu valurile pă- 
răului. înotând sub apă, atingea pietrişul răcoros şi se nfiora. 
Apoi, se luugea pe nisip şi aurora îl acoperea ca o bramâ roşie, 
pe care abia soarele, înălţat victorios deasupra stejarilor, o ri¬ 
sipea într’un argint suav ca promoroaca depe prune. 

— 1... i... i... iad ... iad... iad... 

— Iad... iad... 






— 56 — 


Umbrele se scortan şi văzduhul prindea a fierbe. Venea 
ora odihnei, sub sălcii sau sub malul abrupt şi invadat de | eni . 
nul-domnului. Aerul se subţia şi juca deasupra pietrişului. Gă n . 
găniile ieşeau din crăpăturile copacilor şi se plimbau pe nisipul 
fierbinte. Vântul sălta printre plante, însă căldura îl râsbea şi 
trebuia să se-ascundă prin văgăuni ferite de razele soarelui. 

într’o diminea(ă, de cum deschise ochii, Luca se repezi 
afară, să-şi urmeze programul obişnuit, dar se opri îmbufnat l a 
,.uşă“. Ploua. Nourii suri şi grei astupau cerul şi stropii mărunţi 
cădeau cu un cântec adormitor pe frunze. Copacii.se pierdeau 
în sita deasă a ploii, pârâul se umflase, iar aerul se răcise şi 
ierburile se plecau sub povara apei. 

Luca ura zilele ploioase. Ele îl izolau şi-l sileau să se 
gândească la trecut. Liubcic ieşea din mormânt şi se-apropia de 
dânsul. Sta înaintea lui, palid, transpirat ca în timpul agoniei, 
spunea ceva şi iar se topea în ceţuri. în astfel de clipe, lui Luca 
i se făcea dor de Ion, de Stan, de Cătrănut şi de ceilalţi prieteni, 
şi’ncepea să plângă până i se înroşeau ochii. 

Băiatul se-aşeză turceşte la intrarea în scorbură. Arunca 
be{işoare în şiroaiele, cari şuvoiau la rădăcina copacului, şi le 
privea până dispăreau în băltoace. 

Deodată, crengile unui tufiş foşniră şi băiatul rămase cu mâna 
în aer. Crezu că e un om şi o frică nebună îl cuprinse. Se gândi 
să fugă, însă necunoscutul din tufiş era prea aproape. Atunci, 
socoti că lucrul cel mai potrivit ar fi să se retragă în scobură, 
ceeace şi făcu. Pândind din întuneric, se simţea mai sigur şi 
aştepta chiar cu oarecare nerăbdare apariţia îndrăzneţului, care 
tulbura liniştea pădurii. 

Gândindu-se că va trebui să părăsească locul acesta mi¬ 
nunat, pe care-1 îndrăgise, o mare părere de rău puse stăpânire 
pe el. Fiind, însă, botăiît să nu se re’ntoarcă deocamdată în 
mijlocul oamenilor, nu găsea altă soluţie decât să intre şi mai 
adânc în pădure. 

'Juiâzuirea crengilor încetă, însă Luca nu se lăsă amăgit 
şi rămase nemişcat în scorbură. După un timp, obosit de poziţia 
incomodă, în care se rezimase, se lăsă în genunchi. O bucată 
putredă de lemn, atinsă cu mâna, se desprinse şi se rostogoli 
p na a tufiş. Sgomotul provocă o nouă mişcare a crengilor şi, 
peste puţin, curiozitatea lui Luca fu satisfăcută. 

lupoică enormă, cu fălci groase şi spinarea sburlită, ieşi 


1 


— 57 — 


la iveală şi se opri în mijlocul dumbrăvii. Scurmând pământul 
îşi fleşcăi de câteva ori dinţii, ca, apoi, să urle în vânt. Se vedea’ 
că pierduse o urmă şi, deaceea, era furioasă, cu spnme la bot 
Se 'nvârti de mai multe ori în jurul tufişului, ca îu căutarea cuiva 
într’un târziu, descoperind pârâul, bău lacom din apa gălbuie şi 
iar începu să urle. 

Băiatul îşi făcuse o părere cu mult mai grozavă despre 
fiarele codrului. Uiţându-se îndelung la lupoaică, n'o găsi prea 
înspăimântătoare, iar faptul că un animal, şi nu un om, îi tur¬ 
bura singurătatea, îl linişti complet. 

— Tu, javră, — strigă el. — Ia fâ-te’ncoace! 

Lupoaica, surprinsă de prezenţa băiatului, bufni de câteva 
ori pe nas şi-şi arătă colţii lucioşi, însă n’o urni din loc. 

— N’auzi, cotarlă? 

Fiara, poate mirată de îndrăzneala lui Luca, fâşcâi din 
coadă şi se-apropie de dânsul. Limba, roşie şi puternică, îi 
atârna pe-o parte, iar ochii îi umblau sălbatici prin cap. Trase 
cu urechea în direcţia vântului, însă, cum nici un sunet nu-i 
parvenea, îşi continuă înaintarea şi nu se mai opri decât în 
faţa scorburei. 

— Ce-i, cucoană? Ai poftă de friptură, ha? Da’ şterge-te 
pe bot, că nu pui tu laba pe mine! 

Lupoaica scoase un bârâit, care putea fi interpretat ca 
prietenos. Fiara părea tânără şi-l privea pe băiat cu nişte ochi 
curioşi, cari trădau că încă nu văzuseră chip de om. Cum sta 
aşa, cam nedumerită, aducea cu o căţea, doar că arăta mai 
puternică şi mai înaltă. în orice caz, lui Luca na-i era frică. 
Dimpotrivă, se bucura câ’.are ocazia să se distreze cu o coşco¬ 
geamite lupoaică, în carne şi oase, nu pe hârtie, can cărţile de 
şcoală, şi chiar se gândi ce-ar spune domnul învăţător Semaca, 
dacă s’ar pomeni, deodată, în faţa unui haram ca acesta. 

— Ce stai aşa de bozumflată, cucoană ? 

Lupoaica se tângui încetişor într’un urlet şi băiatul cântă 
să-şi explice atitudinea ei ciudată. Animalul nu prea avea 
făţişaroa că vrea să sară asupra scorburei. Tot ciulin u şi ure 
chile spre fundal pădurii, asculta cu Încordare şi ua p 

mâutul. Apoi, se uită cu ochi cuminţi la băiat. 

- Ce ai P&tit bre? - se'ndur» Luca de dausa !-»g* 

gâtul, s’o vadă mai bine. , . m.i nftr . 

Fiara merse câţiva paşi spre apus, dar se n oar . ^ 



58 — 


nind şi re’ntorcânda-se, par’că implora ajutorul omului. Acest 
o ’nţelese şi, luându-şi inima ’n dinţi, scoase un picior. 

— Tu, da n’ai să-mi faci nimic? 

Lupoaica nici nu mârâi, ci dădu din coadă şi se’ntinse 
botal pe labe, iar Luca, ieşind ca al doilea picior din scorbură 
li puse mâna pe cap. Ea scânci şi-i linse mâna. 

— A dracului! — se minună Luca. 

Animalul se sculă şi, schieunând mereu, îl conduse la tuf 

— Unde mă duci, cucoană ? 


Fiara, ca să se convingă dacă băiatul o urmează, se’ntoarse 
ou tot trupul, lupeşte. 

— Vin, vin, nu te teme! — şi intră pe brânci p e su b 
crengile scunde, cari îşi scuturară apa peste el. — Poftim! To 
vărâşia ta mi-a trebuit, javră ? 

Merseră aşa, împreună, o bună bucată. Când dădură de-un 
luminiş, pe Luca abia de-I mai ţineau şalele. Lupoaica, neliniş¬ 
tită şi cu ochii mereu la ’nsoţitor, sălta printre ierburi şi găteje 
Câteodată, nerăbdarea o copleşea şi, atunci, aproape că sbura 
însă, dându-şi seama că picioarele băiatului nu pe măsura ei 
îşi încetinea mersul. 

— Da ’ce, cucoană? îmi plăteşti de mă pui s’aleg aşa? — 
o mustra Luca şi lupoaica îşi astâmpăra labele. 


Locurile se arătau necunoscute. Pământul era pietros ş 
băiatul trebuia să fie prudent, ca să nu-i intre vre o aşchie sul 
unghii. Stejarii, mulţi din ei loviţi de trăsnet şi cu scorburi, car 
se cfiscau ca nişte ulcere în trunchiu, se ’ngbesuiau într’o ’ fugî 
nebună după lumină. Aerul mirosea a lemn purtred şi a mlaştină 
Ploaia picura cu iz de frunză din copaci. 

Puca înainta fără să se mai oprească. Lupoaica îl intriga 
şi băiatul dorea să găsească imediat explicaţia purtării ei, aşa că 
renunţă să-şi cruţe picioarele şi nici nu simţi când nişte măr㬠
cini îi sgâriară destul de adânc pulpele, 

a * ane * fundături, fiara îşi strânse labele şi-aşteptă 

panăce băiatul se-apropie de dânsa. Apoi, plecândn-şi capul, în 
care oc ii fulgerau cu sclipiri de disperare, prinse să urle iarăşi, 
dar, deastădată, cu un fel de plâns în ochi. 

— Ce-i? Dece te vaiţi aşa? Te doare ceva? 

să B . L 4 QP °?V Chieană 9 ‘ Sări între feri g'- BâialaI o nrmft fără 
■ase . Ţinandu-se de creanga unui alun, ca să nu lunece, 


— 59 — 


cobori binişor până dădu de teren neted, însă tot nu desconpri 
dece fiara se arăta şi mai neliniştita. F 

__ Nu mai sgrăbţăna atâta! Lasă-mă să mă nit ; 

se plecă peste nişte arbuşti, pe cari îi resfiră cu mâna. 

Lupoaica scoase un strigăt dureros, care lui Luca i se păru 
omenesc, şi se năpusti asupra locului cercetat. Băiatul se feri la 
timp, ca greutatea animalului să nu 1 răstoarne, şi, j n aceeaşi 
clipă, văzu o amestecătură de carne, de sânge şi de ţărnâ. Pri¬ 
vind cu mai multă atenţie, descoperi şi o capcană de fier vechia 
şi ruginit, în care atârna, de-o labă, un puia de lap, care semăna 
să fie încă viu. Fiara îl mirosi şi, apucându-1 cu botnl, încercă 
să-l elibereze, ceeace, însă, nu-i reuşi, căci capcana îşi încleş¬ 
tase bine dinţii. 

— Stai că-1 omori! — şi Luca desfăcu cu multă caznă 
dinţatura automată, din care scoase puinl. 

Lupoaica îl mirosi dinnou şi-l linse; apoi, începu să se 
gudure pe lângă Urâta, care-o mângâie liniştitor pe spinare. 

Ud leoarcă, scuturat de răceală şi, totodată, transpirat de 
alergătură, obosit, însă împăcat In inimă, Luca întreprinse o 
mică anchetă şi ajunse la concluzia că, date fiind nişte urme 
diferite de cele ale lupoaicei, vre-o vulpe descoperise culcuşul 
cu pui şi că, dupăce îi mâncase pe câţiva, auzise desigur paşii 
mamei. Cum un puia mai rămăsese, l-a apucat cu botul, ca să-l 
dacă undeva, să-l mănânce în tihnă, însă l-a scăpat în capcană 
şi, atunci, temânda-se de furia lupoaicei, care se-apropia, a fogit. 
Gonită îndeaproape, şi-a pierdut, totuşi, urma în tufişul din dum¬ 
brava cu pârâu. 

— Lasă, lasă, cucoană! Nu-mi mai mulţumi atâta, că-mi 
murdăreşti cămaşa ... 

La-o parte, ferit de nişte broşteni, culcuşnl lupoaicei era 
răvăşit de vulpe. 

Luca dădu cu piciornl prin aşternut, să-l niveleze, însă lu¬ 
poaica nu voia să mai calce acolo şi râmase nehotârîtâ, cu puiul 
apucat gingaş între dinţii ei puternici, lângă capcană. 

Băiatnl se-aşezâ pe-o piatră. îşi privi picioarele murdare 
de noroiu şi sânge, şi se gândi că, deşi ploua, va trebui să ia o 
baie sdravână. Apoi, uitânda-se la lupoaică, îi trecu prin minte 
că puinl ei ar putea fi un admirabil tovarăş de jocuri. Bucuros 
de această idee, nu-şi mai simţi oboseala şi se-apropie de fiară, 
ca să-i ia puiul. Ea mârâi, însă Loca o netezi pe spinare şi 




_ co — 


30 pierde In gâN- L uanli în bra t e «&telandrul, ca 

m * p ' de vre o dona luni, « f4°» *»">" lopoaioel. Fiara ti 

p& rea d sjitft în două labe. 

conjoră im> g& mft ascalţi şi t0> cum te -am agcnltat ^ 

. _ şj porui spre dumbravă. 

^'“Tupoaica mai mirosi odată capcana. Sângele îi trezi urletnl, 
nare vibra sălbatec a răsbunare. Apoi, se-alătură cumintej„[ 
Luca şi, în curând, ajunseră la scorbură. 

După câteva zile de timp ploios, care prefăcuse dumbrava 
într’o enormă baltă, soarele risipi nourii şi se-arătâ în t 0 a t ă 
splendoarea deasupra copacilor îmbibaţi de apă. Un vânt cald 
Avântă pământul şi, în curând, nu mai rămase nici urmă de potop. 
Plantele pline de sevă proaspătă, străluceau şi mai puternic, 
iar părâ’ul îşi strânse în albia obişnuită apele, cari ameninţaseră 
cu înecul scorbura lui Luca. Diferite gângănii ieşiră din ascun¬ 
zişuri, florile se deschiseră şi căldura, care se revărsa binefăc㬠
toare,’ împrospăta atmosfera cu miresme noui de cimbru. Ecoul 
răspundea vesel la chiemare. Departe, dealurile îşi pierdeau în 
aburi coamele albăstrii, pe cari lumina le aurea cu cele mai 
suave nuanţe, şi lunecau cu valuri repezi prin văi. 

Luca se urcă într’un copac şi, cuprinzând zările, chiui din 


toată puterea. 

— I... i... i... iaîi... iaft... iaîi... 

Lupoaica îl întovărăşi cu urletul, după care se luă, cu un 
scâncet mic, şi puiul, iar ecoul le răspunse tuturor fără părtinire. 

— Ce-i, cucoană? Te-ai desgheţat? — şi, coborîndu-se din 
stejar, se duse să-i vadă căţelandrul, care, din jerpelit şi numai 
oase cum fusese, creştea rotofeia şi alintat. 

— Cucoană, am să-ţi botez plodul, că ’s creştin, nu păgân 
ca jupânu’ Wender dela noi din sat, şi, pentrucă are aşa nişte 
fălci îmbufnate, am să*» spun Botosu! îţi place, javră? 

Lupoaica lătră a bucurie şi băiatul dedase că ea îşi dă 
consimţământul. 

— Bine, cucoană, îmi pare bine şi nu mai stârni atâta 
gălăgie. Ce, crezi câ’s surd ? 

Viaţa lui Luca îşi continua nestingherită ritmul. Soare, bfti t 
plimbări de recunoaştere şi bârjoneală ca Botosu. Lupoaica se 
ducea regalat la vânătoare şi se’ntorcea cu sâlbâtăciuni însftL- 
gerate, pe cari le’nfalica lacom ca puiul. Astfel trecură repede 
câteva săptămâni şi, într’o bună zi, Luca ieşi din apă mai curând 
















— 61 — 


obiceiu. Deşi soarele bătea in plin, lamina nu frigea, ci 
CR ° mângâia ierburile. Nedamerit, băiatul îşi roti peste copaci 
abifl 0 si constată cu o strângere de inimă că vârfarile lor 
privirea ^ se » m p aV pareze. Umbrele erau reci şi nisipul îl umplea 

înCeP mezeală, iar când intră îu scorbură, o găsi, deodată, inospi- 
de °. } c0 pereţii mucezi. 

18 * Cr După o săptămână de chibzuială, Luca îşi puse la punct 
j pen tra înfraotarea iernii. Deşi n’avea nici o unealtă în 
P f ă de briceagul, de care nu se despărţea niciodată, se gândea 
ai consolideze scorbura. Profitând de timpul ce se menţinea 
f mos tăie o mulţime de crengi, pe cari le depozită îu apro- 
" eTea ’scorburei. Apoi, îşi confecţiona cu multă caznă un maia 
P .‘ ascat ind la un capăt câteva duzini de ţăruşi, îi bătu in jurul 
stelarului. Obţinu, astfel, un gard, pe careul umplu cu pietre şi 
cu târnă uscată la soare. Dupăce bătuci bine, cu maiul, această 
amestecătură. împleti o uşă dublă şi-o prinse cu scoarţă de r㬠
chită în trei fire, de-un capăt al peretelui. Reînnomdu-şi cul¬ 
cuşul smulse câţiva metri cubi de iarbă, din care, svântând-o 
în decurs de o săptămână, ridică o căpiţă, ca să aibă ce aşterne 
la iarnă. Această muncă îi întări moralul şi-i spulberă definitiv 

gândul de ’ntoarcera acasă. , 

Dupăce chestiunea locuitului fa rezolvată, băiatul începu să 
se preocupe de hrană. într’o rază de câţiva chilometri în jurul 
dumbrăvii, descoperi nişte meri şi chiar un prun, aşa că se puse 
harnic la lucru şi uscă o mulţime de fructe, pe can le-aşe_ 
pe-o policioară improvizată în partea superioară a scorburei. Nu 
dispieţui nici alunele cu atâta trecere îu neamul veveriţelor, iar 
pădureţii îşi dădară, şi ei prinosul, fructelor acre şi aproape în- 
comestibile. Acaparat astfel de aprovizionare, Luca nici nu o - 
serva cum toamna progresează, în împărăţia pădurii. 

Stejarii deveneau tot mai roşii. Amurgurile se aceau 
cil copacii, cari arborau, pe urmă, tonuri violete şi rumo 
Florile târzii, cari încă n’ apucaseră să-şi închege sămânţa. - 
pândeau un parfum slab, abia sesizabil, şi mei o a tn u 
mai aventura în potirele fragede. Când câte o pa e 
tăcea printre fagi, franzele se desprindeau şi o uinsoar 

“’zsrt.. — *> - ~ si 

svâonea de după deal, ca o inimă, copacii se ^ cea 
de-un galben greu şi somptuos, care colora, par c , Ş 




— 62 — 


Amiezile erau mai sobre. Văile se-adânceau, iar dealu P j| e 
îşi clarificau contururile. Culorile se ’nchideau în lumină şi 
se mai risipeau ca o ploaie de frunze. Atunci, verdele stărnjo 
în copaci şi pădurea mai dădea întrucâtva impresia de vară. 

Nopţile halucinau. Luna arunca brurni palide peste dealuri 
Din gurile văilor, pe cari păraiele şi isvoarele le traversau t n 
cotituri uşoare de braţ îndoit, ceaţa bogată în falduri drapa i n 
zale argintii copacii, ca, mai târziu, să se înalţe în trâmbe subţiri 
spre cer. Văsduhul răcoros ducea departe sunetele, oricât de 
nelămurite ar fi fost ele. 

Lupoaica ieşea la vânat şi, uneori, Luca îi auzea urletele 
cari veneau depe cine-ştie-ce deal. Când se re ’ntoarcea, fiara 
aducea întotdeauna câte un iepure sau altă sâlbâtăciune, p e 
care-o devora împreună cu Botosu. 

— Cucoană, — îi spuse băiatul într’o dimineaţă, — te rog 
să-mi dai blana urechiatului tău, — şi se-apropia de pradă, însă 
lupoaica mârâi atât de crunt, îocât Luca făcu doi paşi îndărăt 

— Na fi pioastă, javră! N’am nevoie de carne Poţi s’o 
mănânci sănătoasă, da’ blana, îi vrea ori nu-i vrea, tot ai să 
mi-o dai tu, — şi, repezindu-se, îi smulse din ghiare iepurele 
ca, în două salturi, să ajungă la scorbură, unde lupoaica, oricât 
ar fi încercat, nu putea să intre. 

— Vezi ? Ai rămas cu buzele umflate. 

Ca şi cum ar fi înţeles tonul batjocuritor al băiatulai, lu¬ 
poaica prinse să sgrabţene, turbată de furie, în scoarţa copacului. 

— Degeaba, cucoană! Mai bine linişteşte-te, că-ţi arunc 
îndată carnea. Doar’ n’oiu mânca-o crudă, ca tine... — şi’ncepu 
să jupoaie cu cuţitul pielea iepurelui. 

Deatunci, Loca proceda la fel în fiecare zi şi, după o săpt㬠
mână. lupoaica nu i se mai opuse băiatului, când acesta venea 

să-i ia prada, ci aştepta liniştită până căpăta carnea, cu care el 
n’avea ce face. 

— Te-ai învăţat minte? Na! Asta-i frumos din partea ta. 

In curând, Luca avu atâtea piei, încât putu să-şi confec¬ 
ţioneze an cojoc primitiv, de care era foarte mândrn, şi-o pereche 
e opinci Din ce-i râmase, căptuşi într’ot, după-amiazâ pereţii 
şi eusa deia intrare şi aprecia chiar în aceeaşi noapte tempera¬ 
tura călduţă, care se datora inventivităţii sale. 

e atunci, Luca se puse să aştepte liniştit iarna. Nu-i mai 
P e viscol şi de geruri, iar mâncare avea berechet în „ma- 


- 63 - 


găsii”. în ce priveşte distracţiile, II ave. pa Clte 

ca un aluat. ’• ° ^eşiea 

- S& Vina şi zece ierni, ca a„ mW l9 , mS , „ 
cucoană? a “* 

Lupoaica apunea. In limba ai, cM aşa, şi-i dada. oate-o 
labă lui Botosu, care se amesteca neinvitat în discuţie 

Lipsa chibriturilor îl supăra mult pe Luca. în ti mpa l verii 
nu prea avuse nevoie de foc, însă, acuma, în pragul iernii ar fi 
dorit să-şi improvizeze o vatră, care să-i procure căldură şi de¬ 
asupra căreia să prăjească alune şi nuci. 

Odată, dopăce mâncase de i se umfla borta, Botosn, bine- 
dispus şi cu chief de joacă, începu s’o necăjească pe lupoaică. 
Ba o trăgea de coadă cu colţii, ba îi muşca ţâţele, aşa că fiara 
se ’nfarie şi-i aplică o corecţie sdravână, pe care puiul o acceptă 
cu mare neplăcere, tradusă prin urlete şi scâncete de plod 
omenesc. 

Urâtu, care urmărise amuzat scena, spuse: 

— Ţi-a trebuit, Botosule? Ai văzut stele verzi! Nu? Cum? 
Stele verzi? — şi execută un salt de toată frumuseţea. 

Lupoaica îl privi mirată, iar Botosu, clipind din ochi, se 
uită la ea ca şi când ar fi vrut s’o întrebe ce s’a întâmplat 
cu Luca. 

— Javrelor, bucuraţi-vă! — le strigă băiatul. — Vorbind 
de stele verzi, mi-a trecut prin minte că s’ar putea găsi undeva, 
prin pădurea asta, vre-o cremene... Amnar am eu! şi le-arată 
muchea cuţitului. — Ei, ce spuneţi ? Ha ? 

Botosu mârâi vesel, iar lupoaica dădu din cap. 

— Aşa, boerilor! Rămâneţi cu bine, că eu mă duo să cant 

o cremene. . . 

Tot pe malul părâului, unde era mai mult pietriş, Luca 

începu să umble cu nasul tn pământ. De i se părea că o pia 
corespunde scopului, băiatul o ridica şi-o ciocănea cu 
Când se convingea că n’are tn mâDâ decât o P l; ‘ r P ’ 
bună doar de-aruneat peste copaci, o asvâr ea nuu a ^ ^ 
speriind broaştele, cari se-ascundeau în mal. Dop 
câteva ceasuri, nimeri şi câţiva bolovani tn ™^ 
Bucuros, îşi ridică femeeşte poala cămăşii Şi i s ^ pr j n dâ, insă 

scorbură, cotrobăi după nişte iască Ş» 1 “ băiatul bonlâni 

scânteile erau prea seci. Apncat de năduşea* “^ uulbrav ă. 
cât bontăni în pietre şi, îa cele de armă, le sâmânâ prin 



— 64 — 


— Am dat greş, Botosule, şi» furios, se-apucă să sfarme 
alune. — Am dat greş şi mi-i tare ciudă. Cine dracu’-a mai 
văzut iarnă fără foc în casă? Dac’aş avea nişte cărbuni, colea, 
Doamne, thii ce mai nnci prăjite am înfuleca, Botosule! Ba 
m aş şi împrumuta dela voi cu o bucăţică de miel ori de iepure, 
să-l rumenesc. 

Dupăce se sâtură de alune, băiatul svârli în iarbă cojile. 
Botosu îşi vârî nasul prin ele, însă le găsi, pe bună dreptate, 
absolut incomestibile şi, întorcându-se la un os cât dânsul de 
mare, începu să-l roadă cu poftă. 

Luca se plimba nemulţumit prin dumbravă. Când se rezema 
de-un copac mai tânăr, o ploaie de frunze roşii îl acoperea, 
Privind împrejur, băiatul se simţea scuturat ca de-un frig. Mur¬ 
murul părâului nu mai era voios. Un fel de plâns se sbătea în 
pietriş şi copacii se clătinau înfioraţi. 

— Uiuih, — se văietă băiatul. — Vine iarna, Botosule. Tu 
n’ai nici o grijă, că ţi-a dat blană mândră Dumnezeu, da ’mie 
nu ştiu cum rai-a fi. 

Neguri sure se lăsau peste dealuri, curgând încetişor în văi, 
de unde se ’ntindeau ca un fum pe vreme ploioasă. Apusul bul¬ 
bucea de sânge şi nişte nouri subţiri se aninau de copaci. At¬ 
mosfera, râcindu-se, părea o apă de dimineaţă sau de munte. 0 
pasăre se tânguia în hăţişurile întunecate şi ecoul se trezea 
somnoros, ca după o beţie. Luca n’auzise niciodată aşa pasăre 
în sat. Par ’că plângea şi par ’că râdea, iar ecoul nu prea ştia 
după ce măsură sâ-i răspundă şi se ’ncurca în limbă. Stelele 
se-aprinseră aproape toate deodată şi băiatul gândi că Dumnezeu 
a răsturnat un sac de grăunţe. Iarba lua răceală de brumă. P㬠
mântul nu mai răsufla căldură din crăpături şi colbul avea ume¬ 
zeală de zăpadă. 

Ne-am întomnat, frate codrule. Ga mâne oiu trebui să 
ncalţ opincile şi să dau din mâni, ca să nu deger. 

Botosu scânci în aşternut. Lupoaica se lăsă cu pieptul Ia 
el şi ncepu să-i sufle căldură în spinare. Puiul mai scânci odată 
şi-şi închise ochii. 

Până acuma, negurile nu ’ndrăzniseră să se târâie aici, pe 
coasta aceasta de platou, ci se opreau în fiecare noapte pe văi 
, ?® SQr *' Deastâdatâ, însă, pâcla se furişa hoţeşte prin v㬠

găuni şi Luca vedea cum se-apropie tăcută şi ameninţătoare. 
Revărsarea ei de argint întunecat îl fascina. înâlţându-se ca nişte 


65 


limbi diforme de balaur, negurile înaintau fără greş. Copacii 
dispăreau în valurile alburii şi, în curând, toată dumbrava fu 
înghiţită, aşa că Luca trebui să orbecăiască până la scorbură 
Bucurându-se ca-i la adăpost, se ’ntinse pe fân, însă trebui să- 
constate cu părere de rău că şi interiorul locuinţei sale impro¬ 
vizate se nmezise de pâclă. Nepntând adormi, se duse la intrare 
şi deschise leasa. Un val de ceaţă îi isbi faţa, buimăcindu-1. 
Aburii se ’nghesuirâ peste dânsul şi-i pătrunseră în ochi şi’n nas. 

„Afarisită pâclă ! M 

Par ’că stătea într’on fond de mare. Total era o nesfârşită 
întindere alburie — uniformă, grea, moleşitoare. Pipăind în 
dreapta, dăda de peretele sgranţaros al scorburei şi se sprijini 
de el. I se făcu frică. Tăcerea era atât de deasă, încât urletul 
lupoaicei abia de se auzea, ca printr’o apă mâloasă. Lipindu i-se 
de haine. îmbălându-i obrajii, năclăindu-U pârul, ceaţa îl strângea 
pe Luca în nişte braţe hidoase, cu ghimpi moi de frig umed. O 
creangă putredă se desprinse dintr’an fag. Sgomotul căderii fa 
aşa de slab, că băiatul o sesiză mai mult prin curenţii aerului 
decât prin sunetele strivite între degetele albe ale negurilor. 
Luca îocercă să chiuie, însă pereţii mişcători ai ceţei prinseră 
în tentaculele lor chiotul şi nu-l sloboziră peste dealuri. 

Târziu după miezul-nopţii, negurile începură să se rărească. 
Pe dinaintea privirilor uimite ale copilalui, un danţ fantastic 
se ’nfiripă din sdrenţele pâclei. Felnrite chipuri se plâzmuiră în 
bătaia vântului, care pornise deodată dintre copaci, şi se dădură, 
într’o horă ameţitoare, până’n pragurile cerului. Sâltând prin 
tufe, desprinzându-se depe ierburi, curgând din scorburi, tupi- 
lându-se pe valurile părâului, uuduindu-se aici repede, aici încet, 
flăcările acestea de argint îşi făceau de cap. Dupăce se bâijo 
niră destul cu vântul, se strânseră cuminţi la-un-loe ş'-o luară, 
peste nişte văgăuni, spre un deal, unde se tumultuiră, frămftntâu 
du se într’o coloană uriaşă, până se desprinseră de pământ. 

Luca păşi îu dumbravă. Luna îşi flatura luminile in atmob 
fera limpezită şi stelele ardeau ca nişte depărtate tocuri cio 
neşti. în fondul văilor mai rămăseseră fâşii subţiri de ceaţ , 
şi aceea se risipea în întanecimi. , 

Băiatul chiui dinnou. Deastădată, chiotul — e *‘ ertt 
orice obstacol — se năpusti victorios în largul lumii. 16 
liră şi ecoul, împrâştiindu-se ca o ploaie de frunze, îşi cu 
toria. Numai urletul lupoaicei se măutrâ nisipos în u îşi 






— 66 — 

apropiere, de onde duhuri de sSIbfttSeiune izeau aspra 

‘“"‘''Bucuros c4 pâcla s’a topii, Loca, încălecat pe un Irunohiuj. 
lângi scorbură, începu să fluiere eătăneşte. Insă frigul îi eara ^ 

peli limba şi tăcu. . 

Dacă mai vin vre*o patru-cmoi nopţi cu negări ca aiestea 

apoi nu ştiu ce dracu’ oiu face“! 

îo scorbură n’avea rost să se’ntoarcă. Aşternutul era prea 
ud ca să poată dormi lu el, aşa că băiatul rămase să se tot îo . 
vârtească pe-afară şi iarăşi se gândi că o vatră, cât de primitivi, 
i-ar facilita cu mult viaţa în timpul iernii. 

Apoi, Luca, halucinat, văzu că dealurile se sfarmă î n t r ' 0 
lumină ciudată. Austriecii îşi apropiaseră artileria şi bateau 
asupra Storojineţilor *) 

Mlrcea Streinul 


Lângă somnul arborilor 


Curcubeul 

De pe sat pe sat, 

Brâu de cer, vărgat. 

Haiducul 

Când priu fagii ceru’n poală, 
Umple codrul de răscoală. 

Vara 

Iese gospodina ’n lume 
Ca cireşe şi legume. 

Clăii© de grâu 

Ard în ţarini grele 
Stele lângă stele. 


Copilăria 

Fluierul albastru a rămas 
Lângă soarele culcat în iaz. 

Calea-Lactee 

Pe ştergarul somnului, 
Drumul Maicii-Domnului. 

Coasa 

Şarpe, sub dumbravă, 
Şuiera ’n otavă. 

Stupul 

In tulpina lunii, 

Se desbracă prunii. 

Teofil Lianu. 


*) Fragment din romanul „Lupta împotriva visului 


67 — 


Călătorie 

Cine înspre regate de lut ne’ndreptd? — 
înaintea cărora prlvlrea-ne dreaptă, 
se va înălţa, ca marea în azur, 
iar ploile ne-or acoperi’mprejur. 

Vom trece-zic oamenii — câteodată, 
prin bărăgane de linişti clare , — 
alteori prin vlfoie de sloată, 
căci sânt drumuri pentru flecare ... 

Ne vom recunoaşte copilăria 
in pădurile cu balauri , cu cerbi , 
în jocuri de pitici pe pălăria 
ciupercilor, ori brotăcel suiţi în ierbi. 

să caute în bobi de ploaie leac. 

Şl poate sufletul fratelui de sub veac 
se va ridica, încet , din umbra 
frunzarelor de ani , să ne întâmpene 
întrarea'n catedrale pentru înviere , 
pe sub aureolele din cumpene , 
a căror maiestate ne cere. 

La răscraci căiăm popas, 
riavem umbră , n’avem pas. 

George Drutnur 


Fior autumnal 

Alunecă'ntomnarea spre declin 
Cu îngânărl prelungi , aeriene 
Cu funigel ce lunecă şl vin 
Peste dumbrăvi, în legănări , a lene . 

Cerc iar fără speranţă să te cer 
Pustiului în juru-mi împietrit , ^ 
Dar simt în mine — acelaşi osândit 
Împovărat de taine şi stingher... 









— 68 — 


De-atâtea vinuri curse violet, 

Pe coame dorm podgorii. îmbătate 
Aşi vrea un cântec vechlu să mai repet 
Şi'n amintiri nu-i cine să ml-l cate . 


Mi-oiu duce'ngândurat tristeţea mea, 

Schiţând un gest, şoptlnd-un dulce nume, 

Pu n ai sa simţi nici stingerea de stea 
Nici clipa când n’am să mai fiu pe lume. 

Doar freamătul de plopi gemând în aer 
Când luna'n nori şi-arata faţa plânsă, 

Cu glas de vânt şoptii prelung , cu vaer, 

Ţi-o spune deslegarea vieţi-mi însă ... 

Cu funigei ce lunecă şi vin 

Peste dumbrăvi'n legănări de spumă, 

Alunecă'ntomnarea spre declin 
Şi par c o roată inima-mi sugrumă 

_ _ Octav Sargeţiu 


metamorfoză 

Tezaur ascuns sub poală de munte 
mi-i sufletul cântărit în palmă 
de încercat vameş. 

Care tezaurier va avea partea cea mare? 

In miez de noapte se'nalţi limbi ie foc 
năprasnic mă doare, 
îmi caut stăpânul dp<?i 

™ZnaZa b tnl e ,TaT i ^ 

Îmi laud sufletul, 

nu mi-l vând primului zaraf. 

in nopţi târzii de iarnă - tresalim 
fericirea cântecului mut ni r , n mine 
Se'nalti limbi de foc sau eu „Z' albistrui *- 
spre albastrul cerului prea înstelai ( 


Sculai Pavel 


— 69 - 


Ilustrată 

Ca mâine volu pleca spre alte zări 
ŞL nu vei şti in care colţ de lume, 

Voiu rătăci pribeag şl fără nume 
Să-mi sting pojarul tristelor chemări ... 

Va fi întdun târziu de primăvară 
Cu nopţi înveşmântate'n lună plină — 

Voiu străluci In raze de lumină 
Şi totuşi voiu fi gârbov de povară ... 

Şi-or trece poate luni şl ani dearândul 
Când tu vei trece veselă prin viaţă, 

Eu voiu umbla hoinar prin vânt şl ceaţă 
Ş’oiu aştepta să-mi vie iarăş, rândul ... 

Marin Dogaru 


Iubire 


Iubire, veşnic avatar, 
crescută’h ierburi, lângă stele, 
azi mi te-aduseră in dar 
ursitele tus-trele. 

Te legânară ani de-arândul 
poeţli-proaspăt gând senin 
ie plânseră’n cârciumi golanii, 
plângăndu-şi doar imaginarul chin. 

Şl azi când vii în biata mea chilie 
uitată lângă-o margine de sat, 
eu te-oiu primi cu-aceiaş bucurie, 
cu-acelaş plâns şi cu acelaşi sărutat. 


Deci vino ... şi'n chilia noastră, 
uitaţi de-această prea imensă lume 
noi vom trăi ca'n vis, o clipă numai, 
o viaţă fără loc şi nume ... 





— 70 — 


Comentarii lirice la câteva 
„Poeme într’un vers " de Ion Pillat 

Poemul într’un vers 

Un singur nai, dar câte ecouri în păduri. 

Şi câte noui sonanţe în crudul verde-al serii 
din fiecare frunză, când liniştea ţi-o ’nduri 
ca naltele coline, pe care tac oierii. 

Păstorul mării 

Copilul gol mai cântă din fluer la delfini. 

Nereu în mâlul verde coralieri visează 
cum sângeră pe valuri — şi plouă cu lumini 
de-azururi liniştite ca marea la amiază. 


Svon 

E roiul de albine sau numai amintiri? 

Curând — ce-aproape-i ora! — va trece peste soare 

luceafărul de seară, cu stranii licăriri, 

să-mi aburească geamul cu brumi prevestitoare. 

Stelă funerară 

O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre. 

Pornind din vechi adâncuri, pe creştete ne-adie 
apropiata seară şi largi azururi sumbre 
alină’n ape moarte conturul tău, vecie. 

Vecernie 

Ca stropi de ploaie toaca, şi clopotul furtună. 

Isus, păşind pe valuri, dă serilor de ştire 
şi-amurgul dm zăvoaie azurul şi-1 adună 
Mane. sa-, aştearnă culcuş de\dorm?re ’ 


Heraclit 


Priveam cum fuge ziua pe apele ce curp 
Nisipu n mană, totuşi, te uita / f g ' 

anticipând, regală, au^ i 2* 

San Francesco nai Desarto 




M»i văd pe e„ b a murguri * *"* “»» ‘hi, 
rugandu-ae, oniilă, o ceati de U ou l “» r . 
Ş .-0 „treaga aeari curge ^ 




Mlrcea Streinul 


— 71 — 


R EVISTA documentară 

Românismul din Nordul Bucovinei 


In numărul trecut al revistei noastre, am vorbit In linii 
generale, despre lucrarea „Românismul în regiunea dintre Prut 
şi Nistru din fosta Bucovina - a lui Dimitrie Ţopa. 

-în numărul de azi, dăm după aceia? lucrare, numele de 
botez româneşti întrebuinţate şi azi în satele din regiunea noastră: 
Achelina, Anghelnşa, Andriaş, Aniţa (se pronunţă Aneţa), Acsente, 
Balaşa (la răzeşi), Dumitra?, Dumitrache, Matache (la răzeşi), 
Costaş, Costache, Costică, Domna, Domnica, Catincă, Ilincâ (se 
pronunţă Elencă), Elenuţa (la răzeşi), Saftâ (Elisaveta), Manoli 
(Emanuil); Chiţă, Dochiţâ (Eudochia), Docsuţă (la răzeşi), Frozină, 
Frozinca, Eughenuţa Gavrilaş, lordacbe. Gheorghe, Goraş, Goruţă, 
Goară, Grigoraş, Ghiţă, Gheorghiţâ, Iuonică, Ionică, lancu (la r㬠
zeşi), Ilaş, Hat*, Leontieş. Luţâ (la răzeşi), Onufraş, Pachiţă (Pa- 
raschivă), Petraş, Ptaş, Petrache, Petruşcă (la răzeşi), Sandul, 
Stefânuţâ, Fancu, Toderică, Toderaş, Toderache (la răzeşi), To- 
maş, Zahariuţâ, şi altele. 

Celelalte nume de botez se pronunţa după cum sunt induse 
în Sinaxar d. ex. Andrei, Anton. loan. Maria, Grigori, Toader, 
Iosif, Ştefan etc... Abia când Gal.ţienii s’au înstăpân.t bine in 
această regiune şi câud satele an ajuns pe mâna preoţil° r r “ e ”’’ 
s’au început a se întrebuinţa şi nume de botez obicinuite n 
Galiţia d ex. Feodor, Metro, Fedico, Hreţiu, Cost., Tanasco, 

Havrilo, Danilo, Stepan, Osip, etc.... 

Din «ceste nume de botez române,!,, , 

eei veni|i sufixele slave »-ciuc“ ,, „»‘ez , mp | u . 

apoi sute de nume de familie (nome patron,m ce) de«■*£ 
Andriaş-ciuc, Dumitraş-ciuc, Coataş-uc, os aş ’ f oioc> p e . 

Goraş-ciue, Ton,a,-cioc. Aceste 

traş-ciuc sau Ptaş — laş — oiu , v celelalte nume 

»- »»* «“-i J ; * botei 

patronimice pe „ciuc şi - VIC 


») La Slavi (ca şl la Românis e oblceiu^ d J | * n , t ţ H J el g j e C x : To “ der J 
botez al unei persoane şl numele de / oa J ovld . Acest se ^adăuga 

sîmpiu «Sm t b n o£ at^nteUd şi numele de £»£- ^ Vl.hovlcl 

(Aceasta se întâmpla mal ales aecan 
în anul 1SOO). 





— 72 


româneşti (deci li s’au impas Românilor) d. ex.: And r -• 
(dac* s’ar fi adăugat Ia forma slavă pentra Andrei ar fi 
cioc), Grigorovici (din Grigori şi viei), la Ruteni Grigor* 1 ^ 1 
„Hreţi“ deci ar sana Hreţiuc, Hreţescu cum şi sant d * esl e 
aceste nome la ei, Toderic, Toderciue şi Toderovici din T fapl 
La Ruteni Toader sună Fedor ar fi deci Fedoriuc, Fedor 
Fedorovici cnm tntr’adevâr ele se şi găsesc în număr C UC 
Iosifovici (la Ruteni Osip = Josif) deci nr fi Osipovici • 
ovici (dela Alexandru-Sandul) la Ruteni ar fi Alexand UnC T 
Paulovici, Pauliuc; Ia Ruteni Pavel = Paul, deci ar ti pavT^ 0 '-’ 
Pavliuc; Filipovici, Filipiuc (Ia Ruteni Pelip = Filip), deci ° Vici ’ 
Pelipovici, Pelipiuc; — Ştefanovici, Stefaniuc (la Ruteni ste 8F 6 
= Ştefan) deci ar fi Ştepanovici, Ştepaniuc; ^ an 

Purtătorii acestor nume sunt deci români de origine. 

Ca toate că dela publicarea lucrării Iui Dimitrie Ţopa 
trecut 8 ani, n’au găsit de bine nici autorităţile de stat şi nr 
biserica bucovineană să revizuiască numele de familie din această 
regiune şi să le redea vechea formă românească. Inconştient! 
autorităţilor democratico-româneşti, merge atât de departe încât 
ele te silesc chiar, să scrii numele acestea în forma veche 
austriacă. Aşa sunt siliţi profesorii, dela liceul ortodox de băieţi 
să scrie numele Gheorghiţâ „Gorghiţa“. ’ 

Cerem încă odată ca toate aceste nume să fie corectate 
din oficiu. Şi cerem acest lucru cu atât mai mult, cu cât colegul 
d-lui ex-ministru Titulescu, Leon Blum, impune în Franţa demo 
craticâ, tuturor veniticilor să-si P aQ * a dem °’ 

tn caz contrar, primesc veoUic * a “ 

democraţia noastră n'are „ti "a nnme dln ofioiD - 0r 
OD nome romanesc, un viei san cin t"^ 01 S& ?teargS dela 

preoţii rnteni trebnesc opri(i ca sâ Lî^" 81 * 1 ' .. Afară d ® aCeaS ‘ a ’ 

înştrâiuaţi, cu nume Oleg, Sveatosl 0 626 C ° Plli acestor Români 

otc.... 


Cern 

Sat frumos, situat într’o 
minunate, ce se întind l a vreo 

a jucat în veacul trecut, u „ ro | 

de Austriaco Cernauca a tost 
romaneşti Hnrmozachi. I„ aces . 
a a Întâlnit elita românească 
dm 1848, atât din Ardeal, cât 


auca 

re June de dealuri şi de pădari 

i'va Km. la nord de Cernăuţi, 

veph* 03 în istor ‘ a Moldovei robite 

sat T m ° 9ie a renQ mitei familii 

'etogiată^r 00 ' Harmn zftcteşlHor 

»1 din Moldotln 6V6niment6 ! or 

va - acest sat, s au 


— 73 


la cale de către marii patrioţi de atuncia, cele mai frumoase 
P a9 ur j re feritoare la Unirea Principatelor. La Cernauca au pe¬ 
trecut Alexandri, C. Negri, Sion şi atâţia alţii. Numele satului 
ovine probabil după numele înfiinţătorului acestuia, nume care 
se află şi azi, la unii din locaitorii satului. 

Satul nu e încă cu totul slavizat; bătrânii mai vorbesc 
româneşte, învăţând limba dela părinţii lor. Proprietarul satului 
în a. 1776, a fost Mateiu Hurmuzachi. 

Numărul familiilor în a. 1774 .... 


1» W 

familiilor 


Lista 

timpul de faţă: 

1. Andronic 

2. Barabaş . 

3. Bodnar . 

4. Bunăziua 

5. Câutiş . . 

6. Comendat 

7. Corbal . 

8. Corniţa . 

9. Cătălin . 

10. Creţii . . 

11. Cernauca 

12. Ciobotar 

13. Cioban 

14. Darie . . 

15. Foca . . 

16. Frunceac 

17. Grigorecea(c) 

18. Gherasim 

19. lftodi . . 

20. Cârste . 

21. Mândrie 

22. Manoli(ac) 


cu 


n » 

nume 

40 

1 

18 

9 

3 
1 
1 
1 
2 

4 

3 

4 
8 
4 
3 
2 
1 
2 

14 
1 
1 
8 


1780 . . 
1786 . . 
1926 . . 
româneşti 


Şi 


, . 56 

. . 153 
, . 152 
. . 594 

numărul lor 


23. Moldovan 

24. Mihalescu 4 

25. Moţoc . . • 

26. Muntean . . 

27. Pascal . . 

28. Pascal-Josul 

29. Pascal-Ciocoi 

30. Pascal-Ulani 

31. Poburcan 

32. Petraş (cioc) 

33. Pitei . . • • 

34. Pleşca . . . 

35. Robul(eac) . 

36. Scrabo . 

37. Slobodean . 
3S. Solovan 

39. Strungar . . 

40. Strati (Istrati) 

41. Scutelnic . • 

42. Ţarcan . . • 

43. Ungurean 


sama 


256 familii 


în 

1 

1 

8 

10 

25 

7 

1 

6 

7 

2 

2 

7 

5 

35 

1 

2 

1 

1 

1 

1 

1 


266. familK V 6 româneşti, dove- 

eare an luptat austriaco, împotriva 


Rutenizarea acestui 
deşte numai intensitatea cu 
elementului românesc. 























74 — 


Spre ruşinea noastră trebue să spunem, că şi cln'buril 
litice care dela 1918 uzurpează conducerea ţării, n ’an P ?’ 
mica pentru îndreptarea situaţiei. Dimpotrivă. In fruntea" ^ 
din Cernauca a stat multă vreme Petruc Partenie, un ocrai 9COlil 
înfocat. Din 5 învăţători Ia 1929 (anuarul oficial), au f 0sl 4 n,;atl 
ineni şi 1 român (suplinitor ! I ?) Ucra ' 

Această comună, care are şi azi încă oameni ce ştiu r 
neşte din bătrâni, care deci s’ar fi putut reromâniza uşa de „ ** 
este lipsită de grădină de copii. ?0r ' 

Preotul e din întâmplare român. Restul autorităţilor d e 
neam străin. 

Singurul lucru bun cave s’a făcut le Cernauca, e casa de 
recreaţie făcută de Universitate pentru studenţi. Această casă va 
trebui să devină în curând centrul mişcării naţionaliste a acestei 
regiuni, unde avem sate ca Rurancea, Toporăuţi, Horoşăuţj, carj 
aşteaptă şi ele să fie trezite din greul somn în care au fost 
puse de politicianii democraţiei harhariste. 


Sate şi biserici din Bucovina 
de peste Prut 

I. L u j e n i 

a) Satul 

Salal Lujeni, din judelui Cernăuţi, d» pesle Prut, numit t: 
vechime ,, Lu,an, Luşan sau Lu.an '), considerat dopa desgropS 

nle preistorice ce s’au făcut în renptmo i ■ * . p 

j repetate rânduri în apropiere 

Im ), este de ongme străveche'). Poate e £ ,, 

nescul „lija“, mlaştină * * * 4 ). Cel ma. 8 cu slHV0 

Lujeni, a fost un boier, cn nnmele D™Jo PT®'" “““ 

allâm amintit cn martor lntr’un document^al'Toie^d'T’- M i?" 

') Vezi Dr. Danlll Werenka Tnno 

îlirer Eiwerbung durch Osterreich (1774 _^ cr Bukowinn zur Ze 

*) Vezi prof. Cornel Kozak unH ni’ V** rn °Wltz, 1895 ne 60 

“"vS? S’fttSS â î Ed uo, ' d Fisc "' 

'"‘“Vîbfr" cei Ma,c ' v °'' "• »«. vuia asa 

6 ) Vezi D i m i t r i e Dan, Lujenii BUph * ^ 

locuitorii lui (Schiţa istorica, topog,atica ,i SSi.»ta,II .„ 0$ l e l. ,.(„1 . 

K 1Câ) - c «năuţi, 1893 , pg. r. 


— 75 — 


. Costea Vranici, a vândat apoi satul Lujeni, boierului 
Dr Do°inuuIui Vitolt, ca patru sut« zloţi turceşti*), care vânzare 
9 1 ° înlări , a de Voievodal Alexandru 11, prin documentul din 
7 'septemvrie 6961 (1452)*). Boierul Coste Vranici, care vinde 
‘ tul na e cunoscut, dar poate că este tn legătură cu numele 
Vrancei ’)• Boierul Vitolt însă, care a cnmpărat satul, este cu- 
™ t boier do divan 4 * * ). Intre boierii ţării din oricele Domnilor 
Moldovei apare nn Vitolt, mai întâiu la 18 Oetomvrie 6944 (1436), 
mtr’un uric din Hotin al Voievodului Ilie‘). In alt document, el 
este numit şi Rcpujineţanul, fiindcă stăpănia şi satul Repujineţ, 
situat pe Nistru, chiar înainte de cumpărarea satului Lujeni 9 ). 
Mai târzia, boierii Vitolţi apar in multe alte documente şi subt 
diferiţi voevozi 7 ). Dela Vitolt îşi are numele satul V.ltoteşti (prin 
metateză din V.tolteşt.) judeţul Fâlciu’). Despre Vitolt cum- 
părătorul satului Lujeni, mai ştim că se chema cu numele de 
botez Toader 9 ). Familia Vitolt se pare că rna. tărziu sărăcise, 
căci pe lângă alte proprietăţi, vinde şi satul Lujeni, cam^pe la 
anul K582 lui leremie Movilă Voievod “). Dela lerem.e Movilă 
ajunge satul în stăpânirea Hatmanului Isac Balica, fratele de mam 
al Movileşlilor, dela care apoi, după omorirea Im din anul 1611, 
Le ,0 slftpânirea lui M.ron Cosita, ruda ce. mu. W “ * 
hatmanului Batic. "). Aceasta împrejurare provoacă 
cată a lai Miron Costin, de către foş n carj 

Pntna, Durailraşcn iepure şi Melisau Tahan cu ru • ’ 

prelin.andu.se urmaşii lui Vitolt. cereau al»£ . ea , 

Lujeni La judecata tusa. se dovedeşte ca “"“ţ" Jeoi . 

dreptei de stăpânire şi astfel Voevodnl Is, '“'' e D " b 1 ‘j/ sts aD i,e 

aiu„ P ea din 12 M.in 7170 ( 1062 ), recunoaşte dreph.1 

asupra moşiei Lujeni lui Miron os L[ ena , o nepoata a 

dind acesta cu documente, ci pn j.rj De | a iliroo 

căpitanului Balica, este Io drept so stapaue.se 

?»•* 1 IViT 4 "- No - 13 ‘- 

») Vezi Costăchescu n, 


» Vezi CostacnesLu -- ^ 

«) lbtd. ^ . o0 i4 ş i Costăchescu, o. c, pg 

k ) Vezi D. Han, o. c., pg- * 

•i Vezi D. Dan. o. c., pg 1- 499 . 

,\ Sid şt C o s t â c h e s c u, ^ c, pg- 4<Jtf 

• Vezi C o s t ă c h e s c u M . P« c m a t i s m u 

®) Vezi. D. janr 1912, Pg 


s der Bukowinaer 


•) Vezi D. D*!"-tse ’Kif das Janr 19W, PS- ^ 

'7- 


ian, *•» .. 

Ibld. „ „o „ T Ba I. n. Documente tmcovinene. vel. II. 
Ibld, pg- 





- 76 - 


Costin, sulul Lujeni, trece în stăpânirea fiului său Nicolae, iar 
acesta tl dă ca zestre fiicei sale Maria, măritată pentru prim a 
dată cu Macri, iar a doua oară cu stolnicul Iorachi Luki (Luca) 1 ) 
Pe acest proprietar îl găseşte comisiuneu de delimitare austriacă, 
în stăpânirea acestui sat *) El se prezintă în faţa comisiunii, ] a 
8 Maiu 1782, şi-şi justifică dreptul de proprietate asupra satnluj, 
prin faptul că Aliron Costin a fost bunicul sofiei sale, arătând ş| 
sentinţa voievodului Dabija şi că îl stăpâneşte de 25 de ani în 
linişte. Are însă o ceartă cu Sehitul-Mare din Galiţia, care i- a 
luat o parte din Lujeni şi a adăogat-o la Mămăieşti, proprietatea 
schitului ®). lordachi Luca îşi exercitează drepturile sale de pro- 
prietar asupra satnlni Lujeni, până la anul 1810, când, fiind văduv 
şi fără copii, rennutâ la acest sat, în favorul cumnatului său 
hatmanul Nicolae Stratulat 4 ) Acesta îl stăpâneşte până la 7 August 
1821, când, din cauza impozitelor restante faţă de Stat, este 
vândut la licitaţie şi este cumpărat de un armean-polon David 
Cep de Bou Antonowicz, cu 36.000 lei 5 ) Acest armean, fiind 
dement, testează moşia Lujeni, la 10 August 1872, Gertrudei de 
Torosiewicz, născută Abrahamowicz, şi lui David şi Adolf Abra- 
hamowicz, armeano-poloni, uniţi, cari apoi o vândură, Ja 16 Iunie 
1875, lui Bogdan şi Măriei Botnsehan, armean-oriental şi filo ro¬ 
mân °j, ai căror urmaşi stăpânesc şi astăzi moşia Lujeni. 

Aici, Ia Lujeni, a nimicit vornicul Boldur, generalul lai 
Ştefan cel Mare, ia 29 Octomvrie 1497, restnrile oştirii regelui 
eşesc. Albert, şi o movilă mare din ţarina satului, unda s’au în- 

10 acea ,opls ' s,ă ?i as,ăii ™ 4r - 

89 sunet! .« în'.nTlwVeei 1 17?4 ' ' n 1776 ’ 

numărul locuitorilor apomşle la "soT 1"^ T "’ ter '* i de 3 ani > 
aşleptat de populaţie, ae daloreste ini» ? )- Acest Sf>0r ” 6 ' 
Galiţia, care a schimbat ctrctruUom 61 rutean din 

aproape tuturor satelor din nord.il T/" 680 *. aceslui sat 9» al 
---- ocovinei, dintre Prut şi 


) \ czi D D 3 n, o. c. dp 91 
> Veri Liber acto’rSV 
Tom. VI, pg. 484—495. 

*) Ibid. 


anie 1 a 1 m m , din Arh. Stat. Cernăuţi, 

!} Ibid* ° 3 °* c > P8- 23- 


*) Ibid., pg. 23. 
') Ibid., pg. 29. 


v ^i O. Werenka, o. c. 


Pg- CO. 


— 77 — 

r.nhoiu gălitino, n’» putut şterge cu desăvârşire 
Nistru. Dar ace P # ^ (()ute cJ şi . a jmpas limb», vecmd 

romanitate 8 astăzi nume româneşti de familie, cnvinte 

t» "° m ‘ r "obiceiuri, trădează origine» romăneaseă a celor mai 

^'% di tmtu i tl aC rot^ltexiatâ ,i astăzi In Lujeni, 

de,t ut: 1 :; 

iată lista acestor Berindă, Bodnar, Buhai, Cioban, 

satnl Lujeni ). B»l«c, Bâ t , ^ Cnri, (Guri,). 

Calance, Cerniş, uti a, Lucaei, Lnpnl Mândrig, 

Dorohan, G > Vi , dar aC esle nome de familie neaoş 

cojoc lung, fără mâu , l& fele i e pe cap la 

„tnrcaocă-, apoi o P« <« J „ nuine ,e „fotă”, iar basma- 

horă, o numesc „colan , apo V bitsmal6“ 5 ). Bărbaţii poartă 

,e,e de pe cap. ie »-*• 

„pieptar 11 şi joacă » arc ’ la cu | me “, etc. # ). 

română, „în dreapta , .tn slân ® a , M re trebue redeşteptată 

lată deci încă suflare romanească, 

şi readusă la matcă. 

b) Biserica. 

Biserica din Lujeni, cu doua abacului al 

torului Hristos, a fost zldlia Lujenilor, Toader Vitolt 7 )- Toader 
XV-lea, de către proprietar J lai l45 2, stăpânul acestui 

Vitolt, ajungând, la 7 ^plcmvr so fl e teşti ale locuitorilor 

Aceaslă bisericft a 

vă 

fosta Bucovină, Bucureşti, Ed. casei 

*) vezi D. Dan, o. c., pg- 3l - 
0) Ibid. 






fost restaurată apoi de Maria, sofia stolniculni Iordachi I 
<Gheorghe Loca), în stăpânirea căruia ajunsese satul, î n anul 1770*1? 

Biserica este situată pe un teren mai ridicai decât sălii ?' 
şi este o biserică mică de zid, modestă şi care nu atrage ■' 
rile s ). Ctitorul se pare că a ales pentru zidirea bisericii un T 
mai ridicat, ca să nu fie inundată de apele Prutului, care ° C 



a 

clădire dreptunghiulară,"cu o abTdT'^i^ Biserica este o s 
informe, sprijinese pe dinafară zidarii ^° lială Gontrafortai 
- e clădirii, iar spre a 


>) Ibid. 

') Vezi D. Dan, o. c*. np 5 
J) Vezi Acad. Rom., Memoriu 
1. XI, Bucureşti, 1931 . Biserica™ dl n f S e c t * u n 11 1 , 
n. Balş), pg. 1 . lca dln Lue nl ‘ “ni istorice 

*) Vezi D. D a n, o. c., Pg . 5 . U din 29 Noemvri 



79 


• Lructie de lemn adăogată, o prelungeşte. Este de observat, 
con f S p eastra aflătoare In altar, nu este în mijlocnl semicercului 
cft ^ ci ceva spre răsărit, aşa că peretele stâng până la fe- 
Zl stră este mai scart decât cel drept *)• Pe acoperiş, trei turna¬ 
ră” scunde, aşezate pe coama învelişului, înveselesc ceva silueta 
. r j ci j Ni c i un soclu, nici un chenar nu împodobesc faţadele 2 ). 
Biserica este împărţitâ în pronaos, naos şi altarul semicircular în 
interior, legat de naos printr'un simpla arc. Pronaosul este des- 
âriit de naos printr’on perete în forma unui semicerc, iar tinda 
este un adaos de lemn, clădit în anul 1816 5 ). Biserica este par¬ 
dosită din anul 1884 cu lespezi pătrate, iar cu cărămizile şi 
pietrele văroase din pardoseala de mai înainte, s’a pardosit tinda*), 
în pronaos, se află sugrăvit pe peretele din stânga, spre răsărit, 
lângă zidul despărţitor de naos, un călăreţ cu barbă Încărunţită, 
pe un cal alb, îmbrăcat în zale, ţinând în mână un scul care-i 
acopere pieptul, pe care scut este zugrăvită o cruce albă, 
şi care reprezintă pe ctitorul bisericii, după cum rezultă din 
inscripţia ce se află la stânga portretului şi care este de urm㬠
torul cuprins: „Eu Domnul Teodor numit Yitolt, robul lui Hristos 
Dumnezeu şi al Preacuratei de Dumnezeu Născătoare şi ctitor 
acestei sfinte biserici- 6 ). Data zidirii bisericii nu se poate d.sc.fra, 
fiind peretele stricat ta local acela •>. îatreaga bisenca a fost 
zugrăvită pe dinlăuntru, dar ca vremea zugrăveala a fost acope- 
rilă oa teooaiala şi var. totaş redări de fre.cur, suni tu pronaos, 
naos şi altar, ta altar mai molii alinţi, de o faolora deslal de 

frumoasă, în naos ceva rămăşiţe ). 

Biserica este an tip romaoicarhaic, o anomahe Ia „ral 

evoluţiei bisericelor diu aceasta vreme “I. 

Tradiliune» locala ac spâne ca navahnd T “ 

credincioşii am sat, ştiind ^ de neamuri ai bilelor 

fâcftndu-le în graj ar, icoane | e din catapeteazmă, toate 

noastre, comuniştii, - , . , e . au a9Cuns în fântână. Şi 

odoarele bisericii şi clop . * biser i 0 ii, le-au acoperit 

punând deasupra fântânii uşa de fier a b.seric , 

i\ Vezi Memoriile, o. c., pg< 

5 Vezi D. Dan, o. c, pg »• 

:j jg sr.:"’: «* ** c - p8 - 3 - 

.) Vezi D. Dan. o. c.. pg. 8 

•j Ibid. Si M e m o r 11 e, o. c , pg. 8 - 8 












- 80 — 

ca pământ, ande să se afle şi astăzi 1 ). De aceea catapet ea2n , 
de astăzi na este cea vecbe, ci este făcută la 10 Aprilie lgoj* 
de pictorul Teodor Rndnitzki, fără să se ştie cine a cheltuit c ' 
zugrăvirea şi ridicarea acestei catapetezme *). 

Simplicitatea clădirii acestei biserici, ne îndreptăţeşte S ’o 
apropiem de data anului 1452 (data cumpărării moşiei de C ftt re 
Vitolt), ca dată a zidirii ei 3 ). 

în acest caz, Lujenii ar fi cea mai veche dintre bisericile 
cari ne-au rămas din vremea lui Ştefan cel Mare (poate chiar 
ceva anterioară), împreună poate cu Biserica albă din Baia, care 
se spune, că este clădită cam pe la anul 1467 4 ). 

Biserica din Lujeni, în simplicitatea ei, prezintă deci marele 
interes de a fi, dacă nu cea mai veche din vremea lui Ştefan 
cel Mare, cel puţin una dintre cele mai vechi. Ea urmează în 
acest caz, a fi adăogată la catastiful clădirilor, din acest timp 
clasificate până azi 5 ). 

Multe a văzut această biserică în cursul veacurilor ei de 
dăinuire. A văzut hoarde năvălitoare de Turci, Tătari, Leşi, Ca¬ 
zaci sau Unguri 6 ), voind să ne subjuge Ţara şi Neamul, dar ele 
s au lovit ca de o stâncă de vitejia şi curajul străbunilor noştri 
şi-au fost spulberate în toate vânturile. A văzut, chiar în apro- 
pierea sa, cum sute de călăreţi trufaşi, şi-au dat sufletul în câteva 
clipe, roşind pftmftntnl ce sângele lor şi ridicându-se apoi de- 
esopra lor movila, de unde parei şi astizi se aud noaptea ge¬ 
mete pliogitoare Ea a vizat, cam aa venit din toali lame. 

neamari .treme, tot pileari, pileari, cari, durere uu s'au mai 
întors de nnde au venit ci s’an wuu \ ' na 1au mai 

şesuri şi Vii ale tirişoa ei uoastre »]£ a ?i “ anoasel9 

Si u’o lisim i vad», ^ 

cepat cu deslipirca acestui pimint de trupul ea " at ' 0Dal,zl,re ’ 
tinue Şi sub ochii noştri, ca si nn „„ , p Moldovei, se eon- 

ce vor veni după noi. a ragem blestemul celor 


’) Vezi Memoriile, 
2 ) Vezi D. D a n, o. c-, 
5 ) lbid. 


o. c 
Pg- 



5. 


? Ibid Memo,i,le > °- c -. Pg- 8. 
*) Ibid* D ' ° a a C ’ pg - 6 ~°- 


Pr - Erast Hostluc. 


— 81 — 


Din trecutul satului Răpujineţ 

Numele acestui sat, aşezat pe o râpă la un km. de Nistru, 

, io latinescul „rîpa M , românescul „râpă . 
y ' ne Povestea spune, ci aceast» rip» era, a unui loan Râpu şi 

d ° #i °E “JvlTchfo ‘do'riieşi, ca şi Culeuţi, Cuciurul-mic lvan- 
eiuli si “ pomenit tntr'o orie» a anului 1435. Malurile Nistrului 
„ar; nalte aici, culmiueazi tu „Stânca lui Mo ţ oc« care pre- 
fenomene interesante din punct de vedere geologic. 

La 4 Km. de Ripujineţ, pe Nistru, in fata Zalescieu m, 

chitul Crisceatic monument istoric important, zidit în anul l<6o 
de riaeşl Toader Preda Hagiul, din Ripujineţ. Satul care era 
i n « lân^ă Nistru altădată era locnit de răzeşi români 

1921 şi e înmormântat la Hor ® ce ®; g arS lnaint e de 1791, 

Biserica mică de lemn de a j dQ Vagjle de Marc0 
când s’a pus temelia bisericii actuale, 

cu Maria născută de Marcuhan. re novatâ în 

Abia în IbO- T . ora Tot atunci, loan cav. 

1889 de Emnnoil şi Olimpia a • biserică, 

de Tabora, a reînoit iconostaS “ 9 ‘ a îQmormântal â Olimpiada de 
cripta familiei de 'labora, ance 

Tabora. — Până în 1870, şcoală nQ ei « oil de Tabora, veni 
Abia la 1870, la cartea bo, e« o(nftna , n l872 , boierul 

tnvititorul l. Pauait P« dea e p6 loan Panait 

prefăcu o circium» din sat, in ş * şi vi „ e Aiintovici, 

tnvititor. l)upi 1887 — 9ub car e s'a ficut şcoala 
Tumurug ş« î n hne 1Qft - 

actuală, sfinţită în 14 c • liD j rea Bucovinei la Austria prin 
Durere tos», ci dup» oa , 0 „ e 8 „ele vechilor 

tratatul de la 7 Mal 17 .„Suferit cumplita invazie a c e- 
rizeşi dintre Prut Şt N |str ■ d , ul ,ire« cu Gali(ia 1..8- 
men.elor alogene. Şi » se repara târziu tu 

-. * —,«00 .emu 




propria al tării, de Francisc Iosif I şi ministru 
cav. de Şmerling. 


de sl “ l Antoj 


In prea înalta diplomă, scrie că „diferenţa limbei, datinii 
şi obiceiurilor, nu produc dorinţa de contopire a Bucovinei' °* 
Galiţia, căci aici e vorba de Români şi nu de Ruteni sau Polo^ 
pentrucă de Români e poporimea Bucovinei cea deasă 1 *. ni> 
Şi’n Răpujinet, sat vechia, care în 1784 avea 130 case 
venit ca slugi, porcari, păzitori, destui Ruteni asupriţi de Polo^ 
pentru a găsi pământ şi apă. ni) 

Azi moşia lui loan cav. de Tabora este în mâna d-| • 
Gustav Baaman, iar satul încă mai crede că trebue să ascult 
de cei câţiva Ucrainieni, cari pescuesc în apă tulbure. De fa 
întreaga regiune dintre Prut şi Nistru, prezintă acelaş fenomen 


1- Vasllicâ, 


NOTE MĂRUNTE 


o n A m M ispăşit"- Sub acest titlu Neamul Românesc “ din 
30 August a publicat următoarele: Zinoviev şl Camenev pseu- 

iZ t ?ndu S iV >e r per ! tni d ? 1 bieU evrei ’ ambi tioşi Şi revoluţionari 
de oameni J tT™ sa J ăstoame 0 tară , să omoare un milion 
rabia chlntdt h* mga \ tm P re “nă cu Leiba Troţchi din Basa- 
e^catatinh! aCeeaşl mân cărime a ascensiunii - au fost 

miml^cânZ'Ztr^/ ‘ r ‘r“ P, osler “ m ca maric,i ‘ 
fi vrut adecă nu fără tealtLf° na H 0nalt ai d ~ lui Litvinoru > ar 
duit in Norvegia lă omnnJt Ctt parOşul care mai e îngă-■ 

Rusul pur sang Stalin. dar şi % aU^auJf P * 

pe scara măririlor , cetăţeanul Cnh! /l Ul Israel a J ans m 
acuma cenuşa lor care nu la « * ? r ° mo ? at Coganovlei. Şi 
prăştie vântul de-asupra terii ai răr^f^ in nicio urnă 0 îm ‘ 
ea câte un fa/g se va lăsa şl Zn tir ^i au fost. Din 

mu de morminte pe care înehnJî?™ , morrnLn -telor, miilor de 
făcut. Istoria îşi are pedepsele c/ 6 ? °/ de s ^ ne i e ' au 
Aşteptăm ... P aepsele • ^ ele n 'au ajuns încă pe toii. 

■ In seara de 5 August, î n Grsa- N - Ior g fl 

şantier de muncă, a fost ucis prin ininTi . PublicS > venind dela un 
Grigor, de-o ceata de comunişti. S’ a desco? U ®f e ' 8tude,,tul Gheorghe 

faceau parte dm societatea comunistă? ai că asasmii 

cei tari au implantat cuţitul, au W „ e P 8cu „Morgenroit** si că 
Pasiuc, îndemnaţi de jidanul Eduard W a °! torii creştfni Cojman şi 

« Zm dezurn î at I* pân^t hoţeşte ^ «sasn at iu!- 

SpfflS 01 • T * C "" ,! ‘ ,,Un de "“>“5' " P«voo.t oroare 

^ cum ai atinge o 


— 83 — 


B In referatul sau din 9 August, de’a Congresul Mondial 
•eiesc niaaarele** I sociolog Lestsching, spune că una din cauza 
Coastei situaţii evreieşti, este „decăderea marilor state poli-naţionale* 4 , 

P rma căreia „minoritatea evreiască s’a găsit în faţa unei majorităţi 
mtionale** (chiar micşorate minorităţile sunt greu de mane- 
11 at căci „goim i“ au devenit bănuitori la excesele de umanitarism 
evreiesc). Dr. Kubowitzki complectează părerea „marelui sociolog* 1 
Lestsching: „deaceia lupta se va da împotriva pretenţiunei statelor 
totalitare" care vizează „finanţe şi cultură, dirijate de pretutindeni 
de stat**. Auziţi . .. pretenţiunei Ahasverus de ce eşti strâmt şi p㬠
timaş? „Suntem victime ale intoleranţei! Guvernul multor ţări, tole¬ 
rează şi "adesea favorizează o propagandă antisemită intensă, care 
adesea nu ezita să ceară boicotarea muncii evreieşti". Dar de boicotul 
comerţului, cărţii, ziarului românesc, de boicotul lor împotriva a tot 
ce e românesc, de ce nu vor sa sufle nici un cuvânt. Aţi văzut 
vreodată vreunul cu pistrui umanitarişti, chiar aici la Cernăuţi - 
Viena roşie cum lo plăceau s’o numească până mai en — întiand 
într’un magazin sau restaurant creştin? Noi ştim ca m mişcarea so- 
cialistă şi comunistă, „tovarăşii creştini “emu aşa de ™ 

puteau intra la un negustor creştin, iara «a nu 
si nriviri ironice ... Aşa că unii ajunseseră in aşa hal, încât in zelu 

de a dovedi aderenţa lor complectă la £ 

creştin, ci la cel marxist) şi^ dispreţul faţa de „o p ^ r<t 

trau ostentativ numai în prăvăliile evreeşti, mg îiţt. • » j 

mano au fost aduse la neputmţ . Ş • « stepta ca siguranţă victoria 
manin-Norvegia, luat ţ"" te M 5 1 ®“ er ;„“‘ifXalui Iaacsoi,“ m in- 
echipei germane. A învins Norvig , g . g c bwaKtz e cel mai bun 
formează tot „Renaşterea (P^ n i u ^ j ma j bun hockeist pe ghiaţa 
jucător de foot-ball din România, „ yeţi râde „mint do m- 

e evreul Rabinovici).^ Veţi cunoscuta anecdotă populara care 

gheaţa apele*. Sau va veţi . ce cerea u» străjer s o 

râde pe socoteala voinicim evI J | tf , eva a i c i: lipsă do bun simţ, 
păzească do câni). Dar mai este Ş‘ « ' jdj , adici t acel caracter 

Lac, spirit».o J i„ . Renaşterea , dar in 

talmudic, pe^ care- ^‘^3 evwieso. 

tot co poartă pecetea f6„minat şeful vămii dela Gbica- 

. Fapte domilor! Aşa f * a salet pe caro-i plăcea s’o 

Vodă .... do»," P«» m8 [“Zi P roSj‘ d,u 1 pă.vl<'. - „Ne in* 
admire trăgănd eu Ian* vorbit *ţ«.^ 00 ţ 










84 - 


servRse «şa de bine, este tocmai fiindcă şi-a dat 
cerebrale, îmbătrânesc. Noi am fi vrut să-i spunem Ca sf °%i 
jos într’o vacantă, ducând slova românească prin . lr ,A a umbla' 6 
tot o faptă, dar în fată argumentelor sale convingătoare ^ P°at£ 
ţat imilţum.ndu-ne sa-1 pr.v.m „topiţi de admiraţie* re,,,,' 

vorbia din guşă şi asta îl avantaja mult! v * v ^i c j 

. ■ E .“ 1115 amestec! ne-a spus amico! X . 

urmărim cmc ştie ce revoluţie Hm! Eu nu mit amestec " d cî «•' 

spargeji-ta capetele, numai să nu-mi stricat! tihna Z. ' 7 *««• 
pe nune n pace. Eu nu mau să mă supăr cu nimeni 3' 
prieten cu toţi, ştiţi! — „ca românul imparţial» î m( i a ’ au 8a fia 
Aceasta cuminţenie a Românului este răspunzătoare L "“^l 

ielele de care suferim şi înseamnă acomodarea mormolocul *" U te H 

clocit de apă stătută. . . *not motocului me(Ij(i 

Lasă prietene, „trobue s’o iscăleşti, o dăm anonimă*! ‘ ‘ * 

u . " Funcţionarii din vechiul regat. — Schimbărflo , 1 * 

Vechiul Regat,' * doS'l^rf Sint^ t 

cTnar'de 6 ' » d " d '" vopsde şi’,Sol tate^tda^'' 11 « 

?».te să tuşească dincând în oL ?^° r Ce a ? tea P ta per 
*■? »’• plecat... Numai câ^d că ' j P«M 

autoritar, numai atunci Mitică ce ^ mahar local, pufăind 

„oamenii de rând» _ tresare ?# lder * ca hatâr a servi 

de o mare flexibilitate a şirei’SDinSri?^ *\ P ° C l ° ne?te ?' dă dovadă 
da. loc credinţei că Românul nu noi « f P ?' bi,,e Mi ^ă, vrei să 
după circumstanţe, dar demnei r ^ decat Umilit 8au îngâmfat 
d^sghe atT ran niciodată ? KJ 

da ‘ 8andeşte-te că prin im £’ t / ^ mare > ^numeraţie 

ma ta > " e Judecă străinii... 

neamiT Un °' n care 9>-a făcut , Pompei Atanastu 

mulţumeşte 1 sTt ^ UU ?tio 8a topart? d«?"t d 7 atoria de *"»« seni 

multe ori să natn!!*} 8 - 11 ,” um ^ din preţul Ul dreptatea, şi care se 

* se supun. Judeţuî'Vc^*'j' 1 Sufletul adversarii 8 *' e * rou ? e ? te de 
unul din aceşti oameni r 1 "’ 8 raâ »dru de ,, ! can îa urmă 
de d-1 prefect Ol» v/ nu cunoaşte m ' aVea 1,1 f r unte-i pe 
* n ultimii trei ani? A U * * n Ca,n l ) ^îiia de p U?ICf ? st ^ rmt oare depusa 

Cernăuţi, iar uăd lipi^ »’• '4? ,3^ d “ 

f“ e îndoi de solidtadiL?" M 

acelor, cari i-au cerut snriiinnP ° ai ’ 0 a ^st rom? 4 palate * Cine se 
unei acţiuni româneşti? Casei sa u materi ,l | a ofe, 'it-o tuturor 

romaneşti din jud. Cernăuţi tot r^ 10 î lale cari 8 ’an P l ntru susţinerea 
nea nu se poate plânge de’ linsă *' d«feresc r ,,d,cafc în centrele 

,p8# de 1,,tei 'es din L r ! CUn ^tinţă. Bise- 
Pâ‘tea d-1 ui Prefect 




— 85 


, Vântu. Acest om cu activitate naţională atât de rodnică, ar fi 
Ţ h ‘ (le ‘ a ştoptat Să-şi atragă ura anumitor minoritari sau chiar Ro- 
*°ţ • cu a lte vederi politice. Ei bine, lucrurile s’au petrecut cu to- 
fValtfel de cum s’ar crede. Toata populaţia jud. Cernăuţi indi- 
Acnt de naţionalitate sau vederi politice, îşi iubeşte sincer pe pre- 
fctul ei, care îi inspiră destulă încredere şi autoritate, pentru a-1 
dori definitiv, în acest post de răspundere. 

■ Regretăm că faptul a trecut neobservat şi apreciat de presă: 
e vorba de fostul prefect al jud. Cernăuţi Iacoban, care, mai anul 
trecut luând parte la nunta unui „tovarăş» de-al d-9ale, dintr’un sat 
de pe malul Nistrului, după ce i se urcase „votca» la cap, a înce¬ 
put să-şi popularizeze geniul său muzical, sbierând din fundul bojo¬ 
gilor şce ne umerla Ucraina» (încă n’a murit Ucraina) acompaniat 
se’nţelege de toata populaţia satului strânsă la nunta amintită. „Spune- 
ne d-le Iacoban, când mai revii în fruntea judeţului, pentru a pune 
bazele unui conservator de muzică, ucrainean?» 

■ „Doar nu muncim pe ogorul nostru, ci pe a „Domnului» 
(domnul ora jidanul din sat), mi-au răspuns ţăranii din unelo sate 
de pe malul Nistrului, pe cari vâzându-i cărând recolta de pe câmp 
în zile de Duminecă, i-am întrebat daca ei nu suut creştini. Credem 
că prea cucernicii părinţi de pe ucele locuri, în loc să-şi piardă 
vremea cu menţinerea sărbătorilor după calendarul vechiu, peDtru 
a le numi „sărbători ruseşti», ar fi mai bine să se ocupe de aceasta 
turmă rătăcită. 


■ In ziua de 23 August a. c., am asistat la o impunătoare 
manifestare românească, ce a avut loc în com. Cuciurul-Mare, ca 
ocazia sfinţirii Casei Naţionale, renovată radical in vara acesta. Ser¬ 
viciul divin a fost oficiat de către un sobor de preoţi, cu răspunsurile 
date de corul sătesc din localitate, în prezenţa d-lui prefect Ch. 
Vântu şi d-lui deputat Marcu, cari însoţiseră m aceiaşi zi pe L P.S. . 
Mitropolitul Visarion, la stiinţirea bisericii clădită inţ com. Os n^ ^ 
a unui public foarte numeros compus din intelectualii şi ţar 

ae r ‘“.teleoiuaUi satului sub 
o^tcere^-lun^tiitor Gb Hune, Muhuusuu pe aceas.a caK 
animatorilor acestei iualt5.oare man.festar, M 

. A apăru, de curând, ? »•«-« totS 

Hostiuc. Alături de d. proi. um . - j 0Q1 cu c jnste şi pe 

cercetător al trecutului nostru . cum . se . C uviue. ■ Ccla- 

SSoti sy v°. b S 




— 86 — 



„ La silistra, apare de câteva luni, revista „Valuri Dunărene 
8U b conducerea d lui T. Popescu-Berea. Accentuam marea valoar^ 
culturală a unei astfel de publicaţii intr un colţ izolat l.tenceşte cum , 
^Silistra şi subliniem entusiasmul ş. tenacitatea grupului A. Petica, 

M C Dragorairescu, Sand. Popescu, N. Glierculescu, (jngu Popescu [ 
s i Manoiu-Garvăn, în fruntea căruia d. 1 Popescu B^rca activează 
atât de convins. ® în numărul de Iulie, „Revista Mea unde ine. I 
nuizabila povestitoare Marta D. Rădulescu deţine atâta nerv şi verva 
convingătoare, aduce un articol al d-lui I. Moţa, care s ar cuveni j 
reprodus în toate periodicele din ţară. D. Vasile I. Poşteacă publică 
un poem tradiţionalist, ocupând un loc de cinste în lirica de acest f 
fel. ■ Orientări 44 (7, V) ne lămureşte, prin condeiul părintelui C. I 
R. Cri şan, asupra dotaţiei şi a conştiinţei. E un capitol, care-at j 
trebui citit numaidecât de învăţătorimea şi de profesorimea noastră. » 
Se poate învăţa mult, foarte mult, dela părintele C. Crişan, în ! 
care vedem un pedagog original şi pătrunzător al României. D. N. [ 
Patraşcu semnează poezia „Monotonie", verlâineiană, chiar dacă d. | 
N. Patraşcu nu-1 cunoaşte pe poetul francez I). Radu Nour, publică ! 
un pastel, in care nu ne plac diminutivele; dealtfel, pastelul „Vara“ j 
ne odihneşte imaginaţia cu unduitul: „E ziua ’n larguri alba şi 
innaltă... O idee frumoasă şi’n „Minunea olarului 4 *, de G. Bobei, 
Epigramele d-lui Al. Başturea, mai spirituale ca ale d-lui B. Baieră, ' 
Paul Popescu. Acelaş C. R. Crişan, un redutabil polemist. Cu pri¬ 
lejul acesta, îi spunem că-i vom dedica un poem cu seri galileeue, 
în drum spre Ierusalimul nostru (ştim noi care). ■ „ Pagini literare' 
se inaugurează, iu No. 6—7—8, cu „Viziunea muzicala a lui Sabin 
Drăgoiu, de d Grigore Popa Yvonne Rossignon, această fată gingaşă 
cu . U , U ., n , re 8 a l'tâţii tranceze, a depăşit-o po Maria Banuş. Ad¬ 
mirabil admirabil fără reticenţe, începutul „Paradoxului despre iu¬ 
bire , de d. V. Beneş. E un poem cum n’am mai citit dela V. 
î^ l ™‘ ,nco ^ ce< D : M. Bemuc, deastădată, prozaic. D. Romulus De- 

ins, î * “ l&t .*• 

d-lui N. Lzdmiss-Andreescu, dinamică g"p °'a, C ‘f ,ra - Ha “ 4 ' S ?' d 
C. Angelescu. Traducerea d-lui Ui, 1K ’ ^ * a nivel, ca Şi • 

Ne place mult d. Ionel Neamtzu «^reprezentativa, 

afirma că o un re-creeator maeistral tn» 6 ^ u< * or Muraşanu voia 
ceanu, acest splendid romancier al VH .i - K u1, ! Junul 1°“ Agârbi- 
şi etică, imbecililor cu circulaţie in Gf ţ- t 1U plaţii, superior ca arta 
scribii F. Adercaguinmi, Ion Qfl lla ~ ur, j® româneşti (e vorba a® 
Mediei Sebastian, Iţic Peltz, Eugenin^! §^ lc k» Camil Baltazar, 
rescu-Puuker etc.), semnează rânduri cad ^ CU ’ i * etour > '- i ’ eoJo ‘ 
Alexandru Ciura. ■ „Viata RomâneaT a"' aiuil,t irea regretatului 
ei, vedem maculatură, pe care mâzgălesc " U mai apare. în locul 
şulică Ralea (care, deşi L-a hulit p e D °“ ,ne nii de ca să ai lui Mi* 
fesor universitar). ■ „ Preocupări literare ^"tinuă sa fie pro- 

«nteresante pentru cei co 


— 87 


ca 


v-j trecutului nostru artistic şi cultural. 
sim t ncceuitat™ do invăţâtori, arc merite regionale 

■ plaiuri săceieae , nnhlicatie de asemenea invaţatowasca), 

ci Progres Şi Cultura” (o . j„ a | t de înflăcărat 

"Turd^Jdeea româneşti, Xuvăntul 

âfnamiem, ag<*MP’ pubertatea- 5 i .OgomŢ 
Argeşului „Omul ” 7 :. xru ( teatral, literar şi artistic „Rampa , 

,,«) ■ Complect .>!'*«*. 6 “loaa'ele acestei gazete: Mtmpenm 

Nu Ştii ce sa admiri doţeanu . SctlMa pan8ki, râmele stihst.ee de lui 
boului pluncoriiut S. w hel g^astian, porcasern e lui Miha 

■i? o. Fosian, raiul lui . ... t i|; eS cu, G. Treatian şi G«- 

Vulpeş sau intenvievuri e an» i( jiot; închipuiţi-va: Bir- 

Vasiliu-Birlic (bun ac ^ l ’ ă ţi ce i e mu î Inimoase succese teatrale, 
licul, care a obtinut la Cenă t iula Bucovine.; stertodoctul, 

declară că e bucuros -c a scăpat \ _ ^ aotor bun insă.. . 

ca ,e o acuma, f^'îon Popa l-a dăscălit şi hm'ţd pescandurie 
deh! uită că Victoi Ion Popa preferi gradina Mar* 

scenei; dar n’am spus ca B rheu » ţui bftrott «; ptiu! - un 

eoni „Avarului-, „Institutoiilor,, şi ,,t ^ ^ uber şl . a încetat 

Spat pentru fruntea, u. tg* * t ” R e a P aic, insă, ca moidor 

antrilia ca revista sociala, , . , „ a | 0 şilor lui Blumenfeld. 

pentru Moscova şi '3 't^Iu reproduce din „Icunar- arti- 

. „Acţiunea Romăna • a â-nj» ‘ m ‘ l . No . 4-7 dm .Coa- 

coM d-lui L. ŢarS despre .C.a'c 'il 6 blică un i-' »''"” ; 

vorbiri literare a d-lm Al. Iz'g»'» c „re, dm cauza «*- 

colţurosul şi reavănul A ‘®' z. Pop, despre «P" 1 ®* / ;tVuare a 

trescu, proză lu< JJ ta ^ x ^ te ® nu , Al. Tzîgara^Sumurcaş,^. Njco , ae 
Aurel Ghirescu, G- - Virgil C. Gboorgluu , h p e t re scu; 

asasinilor 1 * d-lui N. ^„titulata „Omagiul ţniereţn , j^ u lte Ş> 
Roşu, o deasă cronic», wtl 1 p opt , S cu şi C ’ 4,us J ^ |or Regate 44 , 
Al iordan; Fr.no», Ş . '„Revista fafnpiJ, 

frumoaso cuvinte deapro n e bucovinean, b , > ft i ua t 

ca şi d Al. Rosetti, D „„ c ec«, cum (-““X, „„ me- 

respinge dmtr u" anum prezenta M. S - , 6 d n„ţ a ită do 

hotâ.tren, scriitor,, bocoro™ 1 J ci debandada ^ ^ de 

moriu. i" >r “ i ale Rentei, lîuzl B posibil ca m ; 

paşulele Edltutu Şl cinici, vor sa la dis ţ, 8Cr iiturii regionali- 




— 88 — 


căni poemul Iui Iulian Vesper. ■ Reviste complect j n „ n 
nici un Român n’ar trebui să Ie citească: „Manifest" V' P e ca' 
sarabene", „Familia", „Realitatea ilustrată", „Adevărul i\ Pa 8u»i L 1 
fistic®, „Luceafărul", „Ramuri" (scrie gongoricul Gon^f ?< a!' 
„Tribuna" şi „Festival". Le însemnăm aici numele ca^ 0 , a «o] 0) ‘ 
să nu le cumpăraţi. ’ Su Io #j|| 

■ însemnări Sociologice, Aug. 1936. Ca tode- ^ Str * ' 
sântul articol, al d-lui profesor univ. Dr. Tr. Bi-ăilea»* 11 ”*? intere * 
noastre când atâţia semidocţi pretenţioşi, ne amărăsc cu U: 1,1 2i| ele 
lor „ fii osofico- soci ologice “, confuze şi ridicole, bătând câm -î lcursiu nil e 
întregi, fără să atingă esenţialul miei probleme, articolele • P ° C ° aIe 
d-lui profesor Brăileanu, sunt adevărate revelaţii de 1 0 * stuc, iile 
şi claritate, cu toată bogata lor informaţie întrebuinţată Conc ' 2 fe 
cumenteze un punct de vedere nou şi original Interes t să ^o. 
semnează şi d-nii Gheorghe Macrin şi Yasile Nifă. lt ° artic °le 

■ Revista Făt-Frumos, a d-lui prof. universitar 1 Tr A ' 
ne aduce în Nr. 4 din lulie-Septemvrie, un bogat 
mentar, critic, literar, şi folcloristic. Savantul I. E Torouti, d ° Cu ' 
articole documentare „Data morţii lui A S C„-/o r ■ ’ Semneaz « 

lui Alecsandri şi Documente pentru procesul’de creaţi* iu lneditel « 

D-l prof. Leca Morariu, fa Ce P o scurtă pHv, re 

Iui Alecsandri „Sinziana şi Pepelea" nentr,, no -j asu P ra piesei 

dem ca in artJW ** ?■ 

de e* t ie „atioaal, când Bucovina s'a 

menilor . sla S nase aparifia din cauza oa. 

ln aceia ? i tuwtă demnă, plină L sptanjT^ 1 ^ a 

neu\ apărut îa^dTtmr^Guget^ea^B 10 ” 8 ^^ »Moartea fratelui 
impresionant. Gând ajungi înS | a ' ? , U ? roman Ja nivel şi chiar 
? » a supt din ţâţele unei idăn^î C *P' iolu }> în car e autorul regretă 

2/ are oi d ! rău Pentru C Mannl ’fc® faC0 pur ?i sim P lu scârbă. 
m( >\J S f ânta dreptate * dar n ^ care începe frumos roma- 
melodramatice ,i £„ lamentabil, ou proced» ^ 

Grecu. hementă > cartea .Să facem ■ 

B Cât ^ îacem g irn naz ..de Valeriu 

soufflaiUur^ dans ^coSrs de toamnă; „La 

e vent du maliu 

lumul, «•» d°°Al. fetii, din Mârzacii Orlieiu- 

provincia", ^ R “ a « apărut. Tărăboi?*’ ® dltarea unu i volum. Vo- 
ecat foc <j e i e unicul atni c .. Cu Itosetti încurajează 

W ° al ziditorilor" etc„ n’a fost 

M. Str. 


Sumarul: 


Ministrul şcoalel, Dr. Angelescu . Constantin lacob 

Secolul unităţii naţionale . L. Jară 

p e marginea şcoalel primare din Bucovina . . Pompei Atanasiu 

Mitul . Cicerone Mucenic 

Singurătate . Mircea Streinul 

Lângă somnul arborilor . . Teofil Liana 

Călătorie . .. George Drumur 

Fior autumnal .. Octav Sargeţiu 

Metamorfoză . Neculat Pavel 

Ilustrată . Marin Dogaru 

. . George Chloplnă 

Comentarii lirice la câteva „Poeme intFun vers “ 

de Ion Pillat ... . . . Mircea Streinul 

Românismul din Nordul Bucovinei . 

Sate şi biserici din Bucovina de peste Prut. . Erast Hostiuc 

Din trecutul satului Răpujinăţ ./. Vasilică 

Note mărunte . . 

Cărţi şi Reviste . 


REDACŢIONALE 

Articolele spre publicare, se trimit, scrise citeţ pe o singură 
pagină, pe adresa domnului Pompei Atanasiu, dlr. şcolar in 
corn. Stâucenl, jud. Cernăuţi, până la 15 Octombrie a. c. Cele 
nepublicate nu se înapoiază. 

Rugăm pe domnii colaboratori să ne trimeată numai arti¬ 
cole ce n’au mai fost publicate nicăeri. 


Cărţi şl reviste primite la redacţie: 

Tatot, de Mircea Streinul. - Divertisment, de Mircea Strei¬ 
nul. _ Intrarea in pădure, de Aurel Marin. - File de po¬ 
veste de M. Horodnic. — Însemnări sociologice, Cernăuţi. 
Iconar, Cernăuţi. - Orientări, Băcău. - Gazeta Bucovine- 
nilor. Bucureşti. — Vraja Ceremuşului, ijmţa. 



















4 




ŢARA ŞIPENIŢULUI 

apare la două luni 

Abonamentul anual Lei 90 — 
Pentru autorităţi • 15Q-— 










TIPOGRAFIA .MITROPOLITUL SILVESTRU' 


CERNĂUŢI, PIAŢA UNIRII No.