Dimandarea anul II, nr. 14-16, iulie-sept. 1938

4,ml II. No. l-t— K> 


Iulie—Septembrie 1938 

Dimqndqrea 

REVISTA NAŢIONALA de educaţie şi cultura 


SUMARUL: 


Mitropolitul. Andrei Şaguna ca macedo¬ 
român . • 

Erou (poezie) . . ... 

Zâna lacului (nuvelă) . . • 

Decebal (clin poema Strămoşii) . 
Motorul perpetuu (schiţă fanta.h ■) . 
Armâna, Dade luna (poezii) 

Simple constatări 
Caracterul arian al rasei ilaliat 
Ramura d.< măslin a Israelului 
Norocul (schiţă) 

Cerbul, Cântec de tinereţe <poezii> . 


de Ion Foţi 
„ George Murnu 
„ Nuşi Tulliu 
,, Ion Foţi 
„ I. C. Vissarion 
„ Nuşi Tulliu 
„ Simeon Rufu 
,, Publiu Sirena 


I. U. Sorieu 


M 





bucureşti 

Tlpo.r.llu ziarului „UWVMSUL'. Str. B.r -unu. * 


C. 0242 






















ABONAMENTE: 


• 

Pentru studenţi şi colonişti . . 200 lei pe an 

„ particulari. 500 „ „ „ 

instituţii. 1000 „ „ „ 

* 


REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA 
ISA IA I., Str. Dimitrie Orbescu 9, Bucureşti III 




Anul II. No. 14—16 


Iulie—Sept embrie 1938 


DIMÂNDAREA 

REVISTĂ NAŢIONALA DE EDUCAŢIE ŞI CULTURA 


Mitropolitul Andrei Şaguna ca macedo-român 

„O capacitate rară de a intui realităţile, sensul lor şi 
postulatele lor, o energie încordată şi neobosită, — un fin 
tact care4 ajută să găsească cuvintele potrivite situaţiilor, 
mijloacele potrivite circumstanţelor, ieşind totdeauna nu nu¬ 
mai cu prestigiul personal neavariat, ci şi biruitor in favorul 
cauzei pe care a reprezentat. 

Pricipiile cari stau la baza legei sale bisericeşti, — cum 
e acela al autonomiei şi al participării mirenilor in corpora¬ 
ţiile bisericeşti, simt cele cari se potrivesc mai bine în orice 
vreme cu fiinţa bisericească". 

Aşa se exprimă d-rul profesor Dumitru Stăniloaie despre 
Şaguna. Dar mai interesant şi lapidar, ne-o redă marea figură 
fostul episcop al Saşilor din Ardeal, G. D. Teutsch : 

„Ce depărtare dela bietul episcop valah din 1846, a cărui 
naţiune şi biserică erau numai „tolerate" in Ardeal până la 
membru al Casei Magnaţilor şi intre aceste două puncte ex¬ 
treme: bărbatul de încredere al Senatului imperial, deputa¬ 
tul Săliştei în Dieta din Sibiu şi membru pe viaţă al Senatului 
austriac. 

N’a fost un politician al frazei, nici unul din acei idea¬ 
lişti, cari, prin puterea covârşitoare a entuziasmului şi a cu¬ 
vântului cuceritor, voesc să mişte munţii din loc şi să schimbe 
cursul râurilor, ci îi plăcea .să rămână totdeauna pe tărâmul 
realităţilor şi să-şi facă seama cu ele". 

Despxe portretul lui scrie un contimporan : 

„înalt şi drept ca bradul de munte, puternic şi legat 
la corp, bine făcut la chip, cu o barbă impunătoare ce înca¬ 
dra faţa, cu o frunte mare, lată, cu nişte ochi, cari se mişcau 
foarte repede şi aruncau o privire care pătrundea ca săgeata. 
Şaguna era din capul locului omul menit să facă impresie 
asupra oricui, începând dela împărat şi marii demnitari ai 
Curţii până la poporul de pe străzile Vienei sau aiurea". 

Devenise cotra tuturor, parcă, omul providenţial al unui 
popor la pământ. 















2 


Dimândarea 


Caracter, cultură, geniu, activitate neobosită, iată carac¬ 
teristica unui mare şef. învăţase curent ungureşte, nemţeşte, 
sârbeşte, in afară de limba română şi latină şi, desigur, cea 

greacă. 

Batjocorit ca „sârb“, ca omul „stăpânirii" de contimpo¬ 
rani neputincioşi şi incapabili, le răspunse tuturor, prin 
mândrele cuvinte: „Numai când vă veţi întoarce de la mor¬ 
mântul meu. veţi cunoaşte pe cine aţi pierdut". 

Cele două mari opere ale vieţii sale sunt: reînfiinţarea 
Mitropoliei ortodoxe răsăritene şi statutul organic bisericesc. 
Reorganizarea preoţim», făcând din păstorii spirituali adev㬠
raţi şefi ai naţiunii, crearea unei tipografii dioceziene, a unei 
edituri bisericeşti, cum am zice noi, scoaterea unei foi perio¬ 
dice „Telegraful Român", incurajarea traducerilor bisericeşti, 
pe cari el insuşi le făcea sau le controla, organizarea econo¬ 
mică a poporului român — sunt o altă lăture a vieţii de toate 
zilele. 


In toată această activitate colosală, nu a avut nici cola¬ 
boratori şi nici subalterni, la nivelul lui. Prin prestigiul său 
personal pe langa împărat, bucurându-se de prietenia celor 

Cu £ te ?i ln P° litic ă. în special, de sprijinul prinţului 
Schwartzenberg, — m contra atotputerniciei maghiare şi a 

Si române - a izbândit să trlgă brazda 

lului românesc. teme le pentru consolidar ea existenţei Ardea- 

R,w n Ş !* din ; a Sinodului diecesian dela 1864 (după Telegraful 

1864 >.' Andrei Şa ^ iTmehifa cu 
astăzi ninJir! ?1 P ane g m cul rnarei sale opere : „Eu sunt 

Ş»* a arat holda -C » sămâ- 
măvara si^vara Priiî h ? , f , ructlfer - a avut toată iarna, pri- 
seceriş bogat" ^ e ^° da ’ ® 1 ’ î e Şînd la seceră, a secerat 

dar >? 49 . «ai mult decât eroicul, 

adevărat certificat dp muri cea , s ^ a scrLSOar e din Olmuetz — 
cu bucurie ^Sarp! ţS? valoare dela împărat: „Primesc 
naţiuni româneai iau acW-n redln ^ a ţf. ataşamentul bravei 
jertfe ce le-a adus imnnrul CU recu - no ? tl nţă despre grelele 
prins focul răiwulm'SV nelegiuit' cari a a- 

tot mai departe Petitia fwâi’ P 1111 . , mca Paţinarea sa, îl duce 
exactă cumSSre Tovrt române 0 voi lua cu 
spre liniştirea voastră* 1 ezova ln timpul cel mai scurt 

titudmea Habsbui^iior ^l si celelaît n P vo . rt) eşte de ingra- 
vitatea lui Şaguna avea snriiin - elaJ . e ~ adevărul este că acti- 
graf poate să scrie desurifiin** ln ?P a r atesc > astfel încât un bio 
„Mitropolitul LS llUStrul nut,ro P°lit: 
terea nedreptat^ cT^f ener^Textra ce era, nu su- 

igie extraordinară năzuia peste 


Dimândarea 


3 


miniştri la împăratul de-a dreptul, având de ajutor pe gu¬ 
vernatorul de atunci Schwartzenberg". 

Nu ne încumetăm a face o nouă monografie a lui Andrei 

Şaguna, — dintre atâtea incomplecte, din nenorocire,_ar 

fi dealtfel o nouă povară inutilă; dar vom deduce câteva 
linii mari ale vieţii lui şi vom studia, mai în profunzime, ca¬ 
racterul acela de oţel, care l-a ridicat la o atât de mare înăl¬ 
ţime, cum nu o atinse nici odată vreun Român în Monarhia 
habsburgicâ. 

Pornind dela faptul că a fost macedo-român vom trage 
multe linii-trăsături principale şi vom explica până în am㬠
nunt întreaga lui operă. 

Părinţii lui Şaguna s’au născut la Gabrovo (apoi Mosco- 
pole). De acolo erau şi Mocioni, Gojdu, Dumba, Naco, Muciu, 
Gobrovski, Şina (tot moscopolean, dar venit din Vlaho Cli- 
sura), Ambrozi, Babeş, Cârja. Erau din familiile ce s'au re¬ 
fugiat de pe urma jafurilor cumplitului tiran al Ianinei, Aii 
Paşa Tepelenul, cu bandele lui de jefuitori albanezi. Din a- 
ceşti refugiaţi, găsim în toată Austria veche şi Ungaria, la 
Viena, Budapesta, Mişcolţ, Zemlin, Panciova, etc. 

Intr’o cărticică scrisă de d. Prof. dr. Ioan Lupaş ni se 
descrie copilăria lui Şaguna, evocând icoana sfântă a mamei 
lui, Anastasia. 

In jurul acestei imagini, ca punct central, ni se profilează 
şi apoi se impietreşte figura de bronz a marelui conducător 
bisericesc. 

In casa unchiului său Gabrovski, sub conducerea spiritu¬ 
ală a mamei, Anastasiu (numele de Andrei e cel monahal) — 
se formează sufletul copilului, pentru ca :.-â rămână acelaş, 
sub toate aparenţele acelaş. 

Un tată nedemn, care vânduse sufletele copiilor săi pro¬ 
pagandei catolice, — mama prin sacrificii nemaipomenite, 
prin intervenţii nereuşite, zmulge ceia ce poate doar — tr㬠
sătura de unire cu copiii. Deşi viitorul mitropolit, ca şi un 
frate şi o soră a lui, studJarâ la un gimnaziu catolic, totuşi 
la 18 ani, după terminarea cursurilor cât.-....i trei copii revin 
la rel'gia ortodoxă a mamei. Minunea unei inimi de mamă 
a învins o doctrină uriaşă şi universală, cum e cea catolică- 

Dar aci stă şi enigmă personalităţii lui Andrei Şaguna. 

In nopţi de veghe — sau de sărbătoare, sau de jale — 
mama, unchiul, rudele, evocau mereu acele incendii colosale 
de oraşe frumoase, acele măceluri, acele lupte memorabile în 
trecători (Dervene) din munţii Gramostei, între tlâculi aro 
mâni şi răufăcători nenumăraţi; aminteau copilului de mare 
pricepere şi inteligenţă, micului Anastasiu, de moravuri cu¬ 
rate, de dragoste neprihănită, de conacuri, ca adevărate pa¬ 
late ,cu subterane pentru retrageri ,în caz dc restrişte, de ma- 







Dimândarea 


i 


gazii ascunse, de o cetate, pentru rezistenţă de luni şi chiar 
de un an. 

Apoi ani dearândul valuri cotropitoare şi nesătule contra 
gospodăriilor macedo-române din Gramoste, contra bogăţiilor 
acumulate de secole de muncă harnică, de negoţ cu toate 
ţările împrejmuitoare imperiului otoman, — apoi neputinţa 
de a rezista, fuga în caravane lungi, cu tot ce se putea smulge 
şi salva, până în depărtata Austrie (drum de săptămâni pe 
vremea âceea), — femei cu copii în braţe, bătrâni de-abia 
mergând, pe drumuri nebătute de munte spre a nu cădea 
victime duşmanilor. Mergeau în popasuri ,o lună în cutare 
diaspora macedoromână dintr’un oraş românesc; mai multe 
luni, după cum se aranjau oamenii, o parte din familii mer¬ 
geau mai departe, făcea o adevărată penetraţiune, la început 
singuri bărbaţii, la urmă femeile cu copiii şi familia. Ca ne¬ 
guţători, ca argintari, armurieri, chirigii ,căldărari sau bo¬ 
iangii — ajungeau în Ungaria şi mai departe, stabilindu-se 
imul după altul. 

O parte din marea ramură a Gramostei rămâne la Vlaho- 
Clisura Nevesca, Florina, Bitolia, Cruşova, Scopia, — apoi 
m Serbia-Veche, — m Vranja, Niş, Kraguevatz, Şabat, Bel- 
grad ; — unele familii trec în Panciova, Zemlin, în interiorul 
Ungariei, Mişcolţ, Seghedin, Budapesta, Viena, etc. etc. 

Şirag nesfârşit de pribegi, cari se aşează să 
muncească, cu toata mima şi sufletul, în noua tară, face 

t U1 $ ag ^ na - Legătura între aceste diaspora, 

ei dacâ^nnt oâfl° at f pa !'A Ue ' este indi solubilă, trăesc între 
oedt famihl nnmai, se încuscresc între ei, re- 

â ” gre 4 . ceas că“. unde îşi menţin intactă 

g n J J) P f h t f tra diţiile in mijlocul străinilor. 

decâf v a 5 ahi t “ COnSlder ?- ţl de ” greci “- nicăieri nu sunt altceva 
si w’p ? lta niciodată acest lucru, este mândria 

iibilă e cetea Romei, chiar neaparentă, este inde- 

«hnt^?a C eî n SS«a CU a fdeleni aceşti „Cuţovalahi“ se 

servesc cu im h ’ ada P tează idealului „fraţilor 44 pe care -1 
cenati c-< lara pereche > c a filantropi, ca me- 

cenari, ca luptători, cărturari, etc. 

triac* 1 s?mma tr Un me6 } u Şcolăresc strein, catolic si „aus- 
Anastai^ 8 !if!^n U 56 sc ^ imbă , cu nimic, va fi veşnic copilul 

stămoşilor părăsiţinostalgia neştsarsă a 
ori nulînK' , daţilor regăsiţi, cari de cele mai multe 
on nu-i înţeleg, ba il persecuta, îl hulesc , îl scoboară. 


cidtmă^el \^\^afah a T ba ’r> în i C °^ tact cu biserica şi această 
reconstituirii biJricei a , natrit cu P asiun e visul 

deal, din toaU> a ridlcaru poporului din Ar- 

nalităţi conlocuitoare. e ^ vedere < la nivelul celorlalte naţio- 


Dimândarea 


5 


Trei ani a studiat la Universitatea crăiască din Pesta filo¬ 
zofia şi dreptul. In 1829 termină studiile juridice, dar îl atrage 
teologia. După îndemnul episcopului Manuilovici din Vârşeţ 
termină studiile teologice la Carlovitz. In 1832 devine secre¬ 
tarul episcopului susnumit şi profesor la Seminarul din Car¬ 
lovitz. In 1833 intră in tagma monahală (la 25 de ani). Acea¬ 
stă conversiune a lui Şaguna nu este întâmplătoare. Din casa 
lui Gabrovski a prins revendecările la viaţă ale poporului ro¬ 
mânesc ardelean din gura celor mai aleşi reprezentanţi ai 
lui. Şi-a dat seama, poate, că numai, prin Biserică, se va mer¬ 
ge la mântuirea naţiunei. 

Era calea trecutului, a tradiţiei, a adevărului şi a drep¬ 
tăţii, deci calea coa adevărată. 

Şcoală şi biserica sârbă l-au condus la cele „de-acasă“, 
adică la confundarea patriarhliei ecumenice greceşti cu cauza 
elenă — care a creiat conglomeratul naţional grecesc de azi, 
ce nu are nimic rasial. 

Prin tradiţie, prin sârbi, Şaguna a întemeiat Statutul or¬ 
ganic, o reţetă a Eforiilor din Fanar, ce puneau in colaborare 
Biserica cu mirenii. 

Programul bisericesc, naţional şi politic al lui Şaguna 
îl aducea cu originea sa macedo-română. 

Patriotismul său constructiv, contra ideologiilor vagi sau 
neasimilate, sau incompatibile cu poporul nostru, rădâi ina 
de otel ce -1 legă de tulpina neamului neclintindu-l nici ca¬ 
lomniile, nici furtunile evenimentelor istorice ^ r a t(, t ma<e ' 
do-română. Voinţa, de matroană romană a unei mame. a pu¬ 
tut învinge o voinţă a unui părinte ticălos, disciplina celei 
mai puternice instituţia religiei se din lume si lanţul® un.fi 
societăţi mirene, cu totul alta decât baza naţionala 
pornise. 


Satura tota nostra spunea Quintilian ; adică honia pă 
trunzâtoare, acel bunsimţ nealterat acel contact veşnic: cu 
realităţile, acea nobleţe în amănunte, care este adevăratul 
caracter ,iată o nouă lăture a macedoromânului. 

Pot fi revoluţionar în suflet, căci numai sclavul este alt 

^ ca ndn - 

trecută mâestrie. viuii- 

Dela Horia, Cloşca, Cnsan ’ ^ vram d rea de două 
mirescu, înainte de acest din umj singurul Şaguna 

secole de încălcare turceasca sau streina singuiui 

se ridică la concepţia unui om de stat. 

Poţi ave. cea mal bună n iun c. Uaca 

când nu trebue. sau ţi-em dnsa''an ^ |, b in p , ringc .,i sau 
porul. De aceea, de multe oii .aparenta 







Dimândarea 


6 


a unei umilinţe iţi salvează intactă forţa totală pentru mai 
târziu. la timpul oportun şi la ora decisivă. 

Aceasta a fost tactica mareşalului Foch în timpul mare¬ 
lui război. Ca un strateg şi tactician fără seamăn, Mitropoli¬ 
tul Şaguna a întrebuinţat toate mijloacele de prestigiu, far¬ 
mec personal, toată diplomaţia superioară pentru" a creia 
• itadela românismului in Ardeal, printr'o Biserică indepen¬ 
dentă. 

Dela un popor umilit, a creiat treptele partidului naţio¬ 
nal, pe care l-a întemeiat el şi care, prin glasul d-lui Vai’da- 
Voevod. în chiar Parlamentul maghiar, proclama dreptul de 
autodeterminare al poporului român. 

Temelia de oţel pentru unire. înfăptuită la Alba Iulia la 
1 Decembrie 1918, — a zijdit-o, zi de zi, an cu an, timp de 
patru decenii, Mitropolitul Baron Andrei de Şaguna. 

ION FOŢI 


Cuvinte înţelepte 

CU ' ine - 1111 intere ? n > un interimat al 
ueţn materiale pnntr'o pânză a creerului care cere să ne 
odihnească Putem găsi ceva măi bun, mai înălţător caTegem 

^u^Dunâ Fvî "£ f iddha - ta Gautama - Biiddha de fnai 
arziu După Evanghelie, mcaeri n’a răsunat o voce mai in 

spirata, mai aproape de dumnezeire. “ 

O comparaţie : 

grâuiwui ? drCTâu Me (v;f 1 1 nu,nţil0r nu se “chină în faţa 
de DloWie i,55 ’ 0t,an " 1 nu se inchină în fata băltoagei 

tJr f aeeîa c £e v a “ ta « a ™™eiui străluci- 

Ca şi grăuntele de grâu ca"s?bâîtoa™ ‘J lchb l a ,n faţa îeUor - 

± Şi "^u P ca C 5 Oceanul «i 

0 C^l mplar t a sublimul ni Buddha : 
umbra palmiendid : Cari 8U văzut pe Sidd harta meditând : la 

sau zeul amoruhU^Nu 0 ^*^ umbra 1 Este zeul bogăţiilor 
sau chiar pâsiZl ZlnT?™** m ţine în mână ful ^rul 

Păleşte î^faţ^s^d^doa^i 1 * 081 ^ 6 ** ** splendoarea zei,01 % 


ea 


Dimândarea 


7 


EROU 

E murmur, e svon in tot satul 
Pe dealul brăzdat de răscruci 
Şi oameni aleargă năuci: 
Oştire-a trimis împăratul 
Şi-au prins pe şoimanii haiduci. 

Spre seară la han poposiră 
Voinicii, trudiţi luptători. 

Care crunt se lătură din zori. 
Sătenii vin droae, se miră 
Şi-au părul sburlit de fiori. 

Din deasa răsboinica ceată 
Ce-o cântă deacum trubadu. i 
Rămas-au trei singuri panduri ; 

O parte fugi ’mprăştiată. 

Iar alta se slinse 'n păduri. 

Stau galbeni tustrei de durere, 
Cătuşele, rănile-i dor. 

Dar nu plâng, ci-n linişte mor „• 
Doi inşi sunt bărbaţi in putere, 
Al treilea-i abia un fecior. 

II vede-un moşneag şi oftează: 
„Tu ce ai vrut copile, ’n re.sboi ?“ 
„Să lupt, să vă apăr pe voi 
Şi moartea să-mi fie vitează. 

S-o cânte tot satul apoi"- 


G. MURNU 












8 


D i in â n d a r e a 


ZÂNA LACULUI 


Mă inupo.am dela Samanna la Avdela, comune româneşti din Tind, 
cărăuşul Mitri Curii. Soarele asiinţia după muntele Fapingului niunte 
p tro* de o culoare plumburie. Ultimii© raze îi dădeau un reflex auriu 
o o .strălucire feerică. Umbrele serii începeau sâ se lase ca uriaşe pânze 

de păianjen.. 

St i cc. zise Mitri Curţi, mai bine rămânem, câc| este periculos 
Si. coboram, pe intunerec, pantele muntelui Vasilizza. 

— Dar unde conăcim? răspunsei eu. 

La pădurarul Cutozza! Şi nu-j departe de aici. 
ş făcut. După o jumătate de oră eram la coliba pădurarului 1 o 
colibă mică, conică, durată din crengi împletite pe un colţ de stâne » 

Dulăul pădurarului, un dulău bătrân, cu lâna scărmănat, lenea si 
somnoros Începu să latre, răguşit, de cum ne simţi. ' 

Pădurarul Cutozza tocmai se întorcea, din pădure, cu o sarcină de 
vreascuri pe umeri. u 

Straşnic român acest Cutozza: o ceafă de taur şi nişte braţe de 
luptător de circ. Ochii de lup. 

— Bună seară, Cutozza! 

— Bună ! 

— Vrei oaspeţi? 

nil* nU J ln sin « ur v ătatea asta!... Ne mai dezlegăm limbile!... 
insă pu onT vorbea rar - aj^sat. cu sgarcenie; cu privirea cântărea 

pe iarM "SSwfSlS. fL rm€le de trunchiul unui arbore şi ne-am întins 
pe wrba Stelele răsăreau pe cer, una câte una, scânteetoare. 

şi răcoros ***"* CUl CU i3Scâ Şi flăcărll « Pâlpăiră în aerul limpede 

linistef k Ui ^ la dSS U i ar '* 1Ui ' cioplită ca ’ n P‘ atră - linişte, ca 

chipului său cet4 a®ru cfl^terâf N^ 16 gr ? Se $i stufoaSe dădeau 
curba a păsărilor rapace ' ^*' N 1 coroeljc avea ceva din linia 

că ar î’SKuSfft Î3R ÎW £ Kr mmUni: înt, ' € a,lele ’ 

durarul^^Tompunerdin^un î . n ! âuntrul coUbei Mobila pft- 

glar turcesc şi două blăni de ui^LA*?" ° PUŞCă Veche> U " han " 

- vieS'ÎTSlţi? SPUnC ' CUm ° dUd în Kihăstrla asta? 

— Dacă întrebăm I 

toare S 1 vâ2?^Si 0e SîLt'ă 3001 ^ <iiminea tă, îmi iau sculele de vână- 
mă duc la lacul din n- i( \nr *’ Ur ^ 1 ’ up1, ce ” TTd înnainte. Câte odată 
de puşcă ! pddU . re> ,Mre nu_i d *P a 'te de aici: doar două bătăi 

prund — aşa-i^de liniştită 6 si°srtră / ruTn ° s ( la ,ac - p °ti număra firele de 
bea din unda lui se simte asa de triat a J >e1 ' E ^ laC vrfi J it " Cine 
învineţeşte ca cerneala sl un «L € vant Şi vreme rea, apa 
zânei lacului/ N ^ as * ris,t ^ au< *e din valuri: e glasul 


de voini c Z ş, n de J mimos r 861 * U ' râzând; cr€zl în PoveşU, tu, un om aşi 

runte.^TmonT focul ’c^Jn fuioarele s bârUt© şi că- 

bunea! Voi ăştia — cărturarH «Ştir ră f PUnse : păi * de afa Pier* 
Ne vorbiţi de ce-i î n <* r „ n 4v5i dc \ toate ' nu ştiţi nimic! 

=» n aveţi simt de ce-1 pe pământ ! Adicătelea 


D i m â n d a r e a 


9 


ue co su nu crea in za na lacului ?. 


in am vazut-o oare ?... Să nu cred 


ochilor mei ? Bună înţelepciune I 

Aşteaptă, până ce-o răsări luna şi te duc la lac Poate v<>. aviu . 
norocul să t© încredinţezi cu propriile tale lumini 

— Ei bine Până atunci, povesteşte-ne ce ştii" despre zâna 
- Să vă povestesc I 
Şi Cutozza începu : 

Sunt ani mulţi de-atunci... Or fi vr’o patruzeci de ani in ranM 
Tatăl meu păştea oile pe alei. P e vremea aceia pădurea era mai deasă 
ca acuşica ; şi sălbăticiuni erau multe, multe de tot, şi păsări de 

toate limbile. ' 


In peştera de lăngă malul lacului vieţula un pustnic Era tânăr 
Şi frumos — să-l bel într’un pahar dc apă ! Aşa om n’am mai văzut! 
Dar ştiţi — o plăzmuire a lui Dumnezeu, nu ca noi ăştia... Ce la îndem¬ 
nat să-şi irosească tinereţe!© în pădurea aceasta veţi vedea mal pe urmă. 

Se hrănea cu ierburi, cu fructe sălbatece, cu ceva lapte ce-i 
aduceau ciobanii, şi se ruga toată ziulica. Era şl mare lecuitor: dacă 
ţi se scrântea vr’un picior, vr'o mână, te tămăriuia cât ai număra până 
la o mie. Şi zugrăvea să te minunezi ; zugrăvea Pe scânduri de brad, 
icoane frumoase, să ţi se scurgă ochii. 'Dar ştiţi 1 Icoanele lui trăiau 
parc’ar fi fost vii — nu ca Icoanele de astăzi, ale meşterilor noştri. 
Să-ţi vorbească, nu altceva! Pe mine ma trimitea tata, din când în când, 
să-i duc lapte. urdă. bunătăţile stânii. II ga oam totdeauna, fie cetind, 
fie zugrăvind 

Intr’o vară au venit tn munţii noştri nişte străini ; veniseră din 
Grecia şi petrecuseră patru luni în satul nostru : erau doi bărbaţi, o 
doamnă şi o fată. Erau tare bogaţi, pe semne, căci cheltuiau bani, nu 
glumă. Călăreau, cât e ziua de mare, pe nişte cai albi ca spuma dc mare. 
Fata era frumoasă şi gingaşă : un fluture dc primăvară. 

Şi nu erau oameni mândri oamenii aceia : vorbeau cu toată lumea, 
umblau pela biserici, scriau slovele dede-.isupra porţilor dela mănăstiri, 
apoi sţpuneau Ia lume de când îs făcute, cine le-a clădit şl câte alte 
minunăţii. 

Le plăcea tare şi să vâneze. Vânau şi femeile mai hai-hai decât 
bărbaţii. Chemau pe toţi vânătorii noştri, puneau urlătorj prin păduri, 
şi nu era ohip să nu împuşte cât© o sălbăteciune. Vânau de-a călare şi 
suflau din cornurl de umpleau ascunzişurile de svoana 

Intr’una din zile, fata era sâ fie sfâşiată de un mistreţ — dacă nu 
l-ar fi împuşcat un român de-ai noştri, vânător vesiil lata scăpase 
frâul, calul o trântise la pământ, şi mistreţul, gonit din urmă, se repezi 
— săgeată — s’o rupă cu colţii. Noroc de romanul nostru. Cu un glonte 


l-a răpus. , . .., 

Fata l-a sărutat de recunoştinţă. Şi cum făceau haz ciobanii.... 
Buzele acelea frumuşele să sărute un obraz ars do soare şi pârlit do 
vânt 1 Mare a fost bucuria străinilor când au aflat do fapt vânătorului 
nostru. II îmbrăţişau ca pe un copil al lor Mai ales doa 
Şi l-au răsplătit bogat: o tabacheră de argint şi bani cu cari şi-a elăd t 
o casă - podoaba satului! Uite, asta va sâ zică noroc. Eu muncesc o 
viaţă întreagă şl tot pădurar am rămas; şi nam io t un 
nici un stricat. Se vede. că pădurar am fost menit sâ mor . mă uf t u 
lupii, cu urşii, şi ascult cântarea de cocoşi sălbateci de patruzeci de ani 
Dar să povestesc mai departe. Străinii aceia au poruncit trei câr¬ 
lani şl după ce i-am fapt frumos ne-au ospătat sub atraşinele do a.boi , 

minune^rnare^ ^ pe atuncl . Şt totuşi I Grecoaica rea tânără îmi 

ardea inima cu ochii el limpezi şi frumoşi re d «J it Jj ri , a a ^ a pgtoS 










Dimândarea 


10 


«şa cum sunt. un lucru ştiu : fiecare cu zodia lui. Tot omul işi are .şleau- 
şi ursita lui ; şi din porunca lui nimeni nu poate eşi. 

Să vedeţi. După masă veni vorba despre pustnicul dela peştera 
lacului. Străinii au vrut să-l vadă. Mai ales fata ! 

Au încălecat caii lor, doi români înainte, alţi doi în urmă, musa¬ 
firii la mijloc. M'am dus şi eu cu dânşii. 

Când am ajuns la loc, pusnicui nu era acolo ; se dusese după 
fragi, căci era primăvară. Străinii au intrat într’o scorbură din peşteră 
Toată averea lui consta din: o pătură de lână, câteva cărţi şi 0 duzină 
de icoane făcute de mâna lui. Intr’un colţ, un crucifix de os, foarte bine 
lucrat — după cum spuneau oaspeţii noştri. 

Noi nu înţelegeam, dar îi auzeam pe dânşii cum vorbeau cu laude 
Crucifixul avea şi scrisoare latinească, după spusele lor. Ţiu minte 
par’c’ar fi fost en. Străina spuneau că ar fi fost un odor vechia do 
câteva sute de ani. adus din Italia. 


Stăteau pe marginea lacului aşteptând pe pustnic şi- pustnicul nu 
se vedea nicăeri, iar fata era în neastâmpăr. 

I ~ s ? âT ?. it ’ caTn pe seara - ven > Şi cel mult aşteptat. II zăriră de de¬ 
parte. Străinii se uitau la el cu luare aminte, ca la ceva neobicinuit 
Poate le parea. ciudat, ca un bărbat tânăr şl frumos să se lepede 
de viaţă spre a trăi la un loc cu fiarele. 

Pustnicul venea cu pas încet, cu un coşuleţ de fragi la braţ, şi 
din când in când. se pleca, rupea câte o floare, se uita la ea o mirosea 
Şl 13 . ţip ! tul 'Pasărilor ce turbura liniştea pădurii. 

lomnH M apropie s* vazu lume străină la sihăstria lui rămase în- 
parea b™*. Oaspeţii Înţeles tulburarea şl şi-sulerat 
55-1 Vi2lte “' * mal ™»«nzi şi el ; apoi. deveni 

Am bătat 5 de seemt' âtl d .t te J mâna cu lata se înroşiră amândoi. 
fSkee ,? ?- Slla,nu ' ddpă “"a alta. i-au lăudat icoanele, 

, ~, cu raultd Plăcere; apoi aduseră vorba despre crucifix ru- 

tLl UT, t a ■ pMM dobândi “> dbia « ia de pîeîios 
au rnostemt-?K nă Tr f Ceia ° are dela părin ^ cari. la rândul lor, 

ţme le crud^x ci ia lu^în, din Italia ; a ma i adăugat că 

S- vorip. 1 h ? niJla ochilor, pentru amintirile ce-1 legau de el. 

de frumoasă Dar cum doreau să P°seadă lucrarea aceea aşa 

nevoe de bani în cinm, st ? u ^ ani nu se Putea, căci pustnicul n’avea 
ales că îi se ^ ’\ ^ ceară crucifixul nu le venea, mai 

cL^tSST:hoîLî^ m - m f lăcU - te erau ^ de acel obiect, 
prinseră un foc mare (Dunl^d^V^h-° noapte în P ad ure, vânătorii a- 
Tofltiă i,,rr,^ e ’,- P t- nd trurichlur i de copaci pe jăratec. 

lungi şi muîtădăra ab^ ~î? frumu ?l 1 « ° domnişoară. Purta plete 
temutul eram al codrilor i răru^fwf' * Era n f potu l căpeteniei Cianaca, 
frică. Stătea mereu cu Ul fî ^ ura ’ aspră Şî ameninţătoare, inspira 

neîncrezător şi băgător de seamă ,^ U ^ nalul de argint dela cingătoare, 
Fi ux ae seama la orice mişcare. 

Mândri feciori i° ^î voin icii făcură cerc în picioare. 

■■ na: '«siriiăr ? 52'îx^r” 1 * - ar8lnl 

S 2 

prelur -«■ ami * «sss 


n 


Di mândţirea 






stre ! pradă bună ! 

Şi totuşi! Căpitanul Cianaca nu s’a atins de dânşii 
- Ne-au făcut cinstea sa vie prin ţinuturile aoestea, le mulţu¬ 
mim, zise el, apasat şi întunecat, cum era felul lui e mul * u 

Apoi stătu de vorbă cu ei, îi întrebă de toate-multe. 

Străinii râmaseră încântaţi de această întâmplare. Să vadă pe un 
cap de banda, in mijlocul pădurii, li se părea un noroc rar 

Cum băuturi aveau din belşug au tratat pe toţi volnică cu multa 
bucurie Tinerelul col frumos, deşertă două-trej. pahare în sănătatea 
doamnelor. Ele să-l mănânce cu ochii. 


Cam după o jumătate de ceas, haiducii plecară. Când dispărură 
in desimea arborilor, se auzi doina haiducească! 

— Frumos flăcău ! ziseră străinii. 

— Foarte frumos! repetă doamna cea bătrână. 


Glasul unui cocoş sălbattic ne vesti că-l ceasul de culcare; şi, 
obosiţi eum eram, ne invăluicăm cu mantalele noastre lângă focul ce 

ardea potoLit şi dulce. 

Toată lumea doimea dusă ; numai eu nu puteam dormi : vederea 
vestitului haiduc Cianaca, mă mişcase mult. 

Intr’un rând, băgai de seamă-că nici fata nu dormea ; neliniştită, 
porni spre peştera pustnicului, dar, se opri, cugetă, apoi se reîntoarse 

şi se culcă iarăşi. 


11 


A doua zi ne scularăm in cântecul păsărelelor. Soarele se înăl¬ 
ţase,, iair focul strălucea scânteetor. Ciocănitoarele bateau toaca în trun¬ 
chiuri le copacilor. 

Pustnicul Iereimia lucra la o icoană ; părea stingherit de pre¬ 
zenţa străinilor. Nu vroia sq pară sălbatic însă îşi înăbuşea supărarea. 

Fata li lauda dibăcia. Părea câ ochii ei ii sfredelea ceafa cu 
priviri arzătoare. Pustnicul lucra înainte dar simţia că-1 arde ceva : 
se (înroşea, pălea, mâinile fii tremurau. 

Vânătoarea fu iar începută. Gonacii răscollau pădurea, câinii 
adulmecau şi lătratul lor trezia muţenia desişurilor. 

iDintr’o peşteră eşi un urs uriaş: o fiară monstruoasă. Sche- 
lălăiturile câinilor atră : >eră în partea aceia p unul din oaspeţii 
străini. S’a pomenit faţă în faţă, la zece paşi, de bestie. Nu-şi pierdu 
cumpătul, Liniştit şi rece îşi descarcă arma în p:epţul dihamei. Un>ul 
se repezi mormăind, încleşta în braţele sale puternice pe duşman , o 
lupţă pe moarte şi pe viaţă începu intre m şl fiara. încă o lovitura 
de cuţit şii fiara căzu la pământ cum se suipă un mal. Dar şi vân㬠
torul se alese cu o falcă sfâşiată. 

Masă mare pentru această faptă. Trei zile s’a petrecut în pădure. 
Eu, ca copil, fuseiu trimis în sat ca să 'duc doua perechi de lăutari. 

Trăia, pe vremea aceia, ţiganul Ca, ara, care eanta ca o priv 
ghetoare. Muriau cântecele pe strunele viorilor ca im P- m '' . • 

Ei! Alte vremuri! Alţi oameni! Alte obi^un-! « d«um 

parc’ă-s făcuţi de cocă! Şcoala ne prăpădeşte tm ^etuh li tnmi ^ 
pe copii rumeni ca bujorii şi se întorc galbeni ca u ■ ' 

deţi! Cu ochii duşi în fundul capului, cu «gurile P ca 

de păsărele plăpânde — aştiai o sa ne duca ica i 

MUU ? Pe H vrîîieîmca nu era învăţătură multa - Jî 

şi să citim - dar bărbaţii erau bărbaţi, nu t Inde căl^: 

Când vorbea românul se detuna casa şi u^apau ,> <-^ i _ * Cc\\ce tă- 

DuişmanLi ştiau de frică pe atunci! Cine ai i K 















12 


Dimândarea 


ramurile munţilor noştri ipe atunci ? Cine ? Azi ? Toat e lighioanei 
dau pe la noi ! Ne pradă, ne fură, ne ucid pentru că suntem RomânH 
Iar voi. tinerii, oe faceţi voi? Plecaţi in ţări străine, uitaţi de cămi¬ 
nele părinteşti, iar când vă întoarceţi vă este ruşine de satele si do 
părinţii voştri... * ao 

— Ai dreptate, Cutozza. ai multă dreptate, dar povesteşte de zân-, 
lacului, căci uite, stelele au .răsărit de mult, şi, la miez de noapte as dori 
să mergem la Iac că doar-doar voi avea norocul să văd şl eu zâiui 
— Lasă că nu uit eu ! Dar am vrut să ştiţi cum se trăia* şi pe 


% 


vremea noastră. 

Cum spuneam, Caşara cânta cântece duioase să-ţi înmoaie inima 
ca ceara. Străini ascultau şi se minunau. ma 

t N - , şî ? am ca voi ’ vlahii > ^eţi aşa frumoase cântece ziceau ei 

Laudă vouă ! Iar voinici niştri trăgeau din ploscă şi se uitau la chiM' 

pirul acela de fetişcană, ca un boboc de trandafir! Hei. hei ! amintirile! 
— Dar pustnicul ? «mm urnei 

Aşteaptă ! Toate la rândul lor i 

Pustnicul stătea răzleţ, la umbra unui copac, cu gândurile aiurea 
e va ti fost pe sufletul bietului om? Dumnezeu ştie! De flori) ma- 
lYVT 5 1 să trăiască cu sălbătăciunile din pădure Mare foc 
trebue că ardea în pieptul lui. Era străin printre noi, s“ăin slSrît! 

« mîss ssys i-r- • £tâS2i 

h se îSSs® 4 iL'aa caa 

ounxeţi obosiţi. Nu cumva vi-i somn? 

— Ba nu, ba nu, urmează mai departe 
— Ei bine, dacă-i aşa. Şi continuă : 

sforălau, arneţiţi^d^băutur^' Nn -^7^' nu ,P“ team dormi. Copil 1 Toţi 
în carte. Eu mă culcaila o olrt? L*?, Şi Se ? ină de P ut eai citi 

biserică. Nici pustnicul Ieremia^n gă ° movlll t ă - Linişte, ca în 

" ,'ftea» <A î" tttlFSZ&'FSS . 1 “ rUSa lângă C “' CU5U1 

duse drept la peşteri Se aprorfie^d/* Se - n « lcâ din iatacul ei şi o* 
uită la dânsa ea un om esit din firf El rămase ca ameţit. Se 

retragă. Fata îl opri cu un gestsfjtkt ?' 1 * ?ba °f să creadă - Vru să se 
minute, fără ca să-şi vorbească ^ tatu ră aşa, faţă ’n faţă. vr’o câteva 

Când 16 d i n Urmă fata îndrăzni : II sărută ! 

era galben 1? fa™ ochf^stfosf^^^d aVe « înf ^î? ar « a unui bolnav . 
să privească în ochi pe -tS' p! ^ ° ă Suferise : abia îndrăznea 
lumea ştia ce se ZrecuTeOriJ LT7 V" păTerea cum «* toată 
Fata dimpotrivă era ° bătaie d<? 

radea. alerga, ţopăia lua din n 0âJ ^ ca 0 co<io k a tură ; vorbea, 

nebunii şi ghiduşii. Dar deodată 7J obanUor > făce a fel de fel de 

mSS 1 'To f 4 ?’* 8 - 1 d ^'lacrimS e ’n ochi * mâhnire : deven€a 
în Pădure, unde aLia fluentul î*332Vcânfofo, 


cu multă părere de rău^p^ta oăre a dela Pustnicul Ieremia 

*** vor reîntoarce T)ărea ^robită. Fâeăduiră că în curând 

fat^ 8 ^' Nu tăcură câteva ziuf însă° UC ’t s , c f pa ae ° mare povară su- 
fata ta peştera Iul. Veni£°, diminea ^ se pomeni cu 

• calare P« frumosul ei armăsar. 


13 


Dimândarea 


nu 


Uite, am venit, căci e tare frumos la tine I Ce vrei * Te 
te supără I Ştiu că eşti un sfânt, poate un om foarte aniărît. Mă^ei 

f, crezând, de sigur, o nebună... o... dar numai pot. nu mai sunt 

stăpână pe cugetul meu, pe inima şi pe sufletul meu... Dacă mă alungi 
ain sâ roviu, dacă mă umileşti am să mă supun. Sunt bogată Vino cu 
mine şi averea mea va fi a ta. Vezi ? înfrunt tot, căci te iubesc. Cum 
ce fel, nu-mi dau seamă, dar o putere nevăzută mă indemnă spre tine 
El o privea rece, nepăsător. 

— Nu ! zise el, nu ! Niciodată I Eu nu pot iubi 1 De ce sâ mint ? 
De ce să te amăgesc ! Eu nu mai am nimic cu lumea aceasta ; gândurile 
mele, fiinţa mea sunt ale lui Hristos şi ale prea Curatei. Sufletul mou 
fusese odată al diavolului, acum este tot al lui Dumnezeu. Sunt un 
pustnic şi voiu rămâne al singurătăţii până la moarte.... De ce vrei 
să mă pierzi?... Făcutâ-ţi-am vr’un rău?... Abia ne-am cunoscuţi Dacă 
se află în sat? Dacă ţi se Întâmplă vreo nenorocire pe drum? Ce ar 
zice lumea ? M’ar osândi ca pe un vinovat; iar eu trăesc numai pentru 
împăcarea mea cu cerul, prin rugăciuni. 

Aşa grăi pustnicul, şi întrâmplarea făcu să fiu de faţă, căci tata 
mă trimisese cu lapte proa5rpăt la el, şl am auzit tot, am văzut toate. 

— Nu te lepezi de viaţa singuratecă ? Ei bine dar. Voiu rămâne 
eu la tine. Mă leapăd eu de părinţi, de rude, de patrie, de tot. numai 
ca să respir sub bolta acestei peşteri — care este bisericuţa ta. 

Dar aş vrea să ştiu : ce osândă porţi? Cine te-a isgonit din lume ? 
Ce dureri te-au aruncat în tăcerile pădurii ? Aş vrea .ă ştiu ! 

Pustnicul rămase dus pe gânduri. Nu mai avea putere, părea is¬ 
tovit, pe când pădurea fremăta, frunzele i<> v neau in bătaia vântului. 

— Du-te, copilo, nu mai cerca să învii morţii 1 Eşti prea tânără 
încă ca să te cred o Evă ! Du-te! Şi se Îndepărtă 

Copila râmase ţintuită locului. Frumoşii ei ochi albaştri se umplură 
de lacrimi. 

Atunci erau prea copil ca sâ înţeleg ce se petrece In inima ei. 
Astăzi însă ! Când mi-amintesc ! Astăzi înţeleg tot Şi noi. ăştia, b㬠
trânii trăim cu amintirile. Mai ales in singurătatea asta 

— Grăbeşte, Cutozza, căci uite. se apropiV miezul nopţii şl ne du¬ 
cem la lac că doară-doară vom vedea zâna 
Cutozza râdea, amestecând focul 

— Se poate s’o vedeţi, se poate nu! Par 1 că întotdeauna se arată ? 

După cum ! M „ 

— De ce nu! Ia te uită ce lună parVjar fi ziuă. Şi ziceai că 

numai când e lună se arată... , . 

— Lună, lună, dar are şi ea toanele ei! Câte ori no pândesc 

eu ! Nu totdeauna o văd însă. . . . 

— Şi cum s’a ales cu fata aceia, cu ochi albaştri, dacă pustnicul 

nu i-a tfăcut pe voie? f . 

— Cum s’a ales! Iacă aşa 1 A sărit In şea şi ^ a î ^ 
Dar credeţi că s’a lăsat? Ferit-a maira prea curată ! O chinuia diavolul . 
Săptămâna încheiată, veni Iar întrio Duminică Kra slăbită v PnHd. 
la faţă. Pustnicul Ieremia se miră de s. hurihar. a el: ba i s-- f *' n 

° hiar ' F^ti^SgTde el eă-1 povestească «va din trecutul lui. cu atâta 
smerenie, cu atâta bunătate, că pustnicul tntr'o clipide '^ te ™de sine 
îi făcu o spovedanie. Pe semne, vroia s'o Îndepărtez,- dele el. prin ma, 

turisirea greşelilor sale. . 

Şl. lată cum a vorbit pustnicul Ieremia în ’>^ aDjr | inl _ 

- Zadarnic încerci, copilo, să readun ,a ® ™ nWfot*• 

Sunt tânăr. O ştiu. Ce folos ? Numai umbra nrv , de om p pc P-imant, 
sufletul este de mult tn rcr — unde se odihneşte., şl o lacrimă 
tăie glasul 








14 


Dimândarea 


Asculta Am iubit şi eu odinioară. E o poveste dureroasă. Am 
iubit o fată frumoasă, de familie bună. Se chema Lia. Iubirea noastră 
a durat doi am, o iubire curată ca în cărţile sfinte. Afacerile mele 
mă chemară însă la Salonic, unde a trebuit să rămâiu opt luni. 

Intre timp, ne schimbam scrisori dese cu logodnica sufletului 
mea, când, după vr’o cinci luni. bag de seamă că scrie tot mai rar şi 
tot mai rece. Am avut zile amare. Ca să plec nu puteam — natura ocu- 
paţi.lor mele oprindu-mâ dela o astfel de hotărîre. Apoi ! Nici nu cre¬ 
deam că pot fi uitat. 

O lună de zile n’am primit nimic. Doar veşti căpătate dela prie¬ 
teni, când într’o bună zi mi s’a scris că Lia s’a măritat.... 

Am părăsit tot m’am înapoiat acasă am avui o întrevedere 
cu Lia.... 

- 

— Şi, scos din fire. i-m spus cuvinte grele şi mi-am luat lu¬ 
mea in cap. 

De atunci sunt patru ani — nu există, pentru mine, odihnă. 
Am căutat sa uit; m’am plimbat prin toate oraşele; am călătorit prin 
străini; am luat parte la toate nebuniile vieţii ; am cheltuit o avere în¬ 
treagă . am băut din haharul tuturor plăcerilor. Zadarnic! Rana din 
suflet nu sa închis ! Atunci am rupt cu rude, cu prieteni, cu lumea De 
un an şi jumătate duc viaţa pe care o vezi. Aci, în liniştea pădurii, 

Nu^unî • Sin i lt adpa lui Dumnezeu Peste fruntea mea. 

ratata linî, ' mangaierea se coboară pe sufletul meu. Singu- 
rite frumuseţea a tot c e mă înconjoară, îmi potolesc dure- 

r.le şi părerile de rau ; şi, naş schimba acest colţişor pe toate bogăţiile 

r-“ ‘ 0S : le ? g5nul - v~.iT fi. mor? 

ominfiL nu vS„ d s “i £££."“ * ° viat» oâraia nici 

toare — °^ ii ^ Ui se vedea umbra unei dureri sfârşle- 

toare. Frumoasa grecoaica plangea. lncălecă şj se duse. 


>V 


în preSma^sfintS Vinl.f searâ - mă ^ în sat. Fiind 

tele dela biserică sunau ve?ef Copifi ^trăLe ““h 8 titi ’ cl ° P °' 

gâlcevitori. ‘ » vopm le trageau de frânghii, gureşi şi 

bo* zfu‘,“taii P Vi n 0 e d rî SMnfi “ in,ors “* ch,rl * ii *<* «* ** 

seră foarte mulţi, ca de^biceiu Din^Tm^ 3 ’ dm Satele vedne ’ ven ‘‘ 
încălţăminte • dir» Ră MM , ce JP’ . ? Sam enna veniseră meseriaşi cu 

veseUeTAvelaT?tîfmLlL? e ? VOl fu 0aSpeţi ^noscuţi. Era vuet şi 
de voe bun^ şf bucSrie ^ b ' “ de sărbătoare - Râdea satul 

grecoaica! <UT> P 6 stradă, aud că cineva îmi bate în geam era 

So HăHn ţAo ~ 


- !, - ml ~~ 

nişte flori, Era tristă *foarV* rlftă Am gaSlt ‘° în grădini ^, stropind 
adăugând: sciisoare cu rugămintea s’o dau pustnicului Ieremia, 

Sâ fii mul n#. _x_« ... _ 


o jumătate de lteă^aur La plecare mi ' a strecurat în palmă şl 

de bucurie! Uite. în pătrime d,TIZ pe ! ltru un “P 11 ca mine ! Sburam 

aceia. M is’a părut că am comorile** n'tm- 31 ? , aV,Ut ° clipă de fe ricire ca 
bănuţul meu! comorile pământului. Cum strălucea la soare 

Ş ‘ C “ m " a ™ U ” ! "" «Ivi »«, nici ca să nu 


r 

f 


* 

I 


Dimândarea 


15 


m.i-1 ia. II păstram să-mi cumpăr o pereche de ca Izzavete de mătase 
şi un fluer de alea de se vând la îbâlciu. 

— Dar ce-i scria în scrisoare? Nu ştii! 

— Ba da! Ba da! Iacă scrisoarea este la mine. Am găsit scii- 
sorile în peştera pustnicului, după moartea lui. Şi le păstrez, aci, în 
ghiozdan, ca amintire. Vrei să le citeşti ? 

— Cu plăcere l 

Şi pădurarul îmi întinse câteva hârtii îngălbenite, uzate, cu slova 
aproape ştearsă de vreme. 

Scrisoarea fetei suna: 

Iubite Ieremia, mă iartă oă-ţi scriu. Ştiu că nu-ţi face bucurie 
stăruinţa mea. Povestea ta m’a luminat pe deplin. Ce vrei sa fac însă, 
dacă te iubesc! Sunt a ta cu sufletul tot. Vreau să te uit, dar nu am 
putere. Nu ştiu ce duh rău mă chinueşte. Sunt o copilă curată ca floarea 
cu trupul şi totuşi sufletul îmi pluteşte în păcatul iubirii. Iubirea! Ce 
iad şi raiu totodată ! Ce nenorocire când fiu este împărtăşită ! Dacă ai 
binevoi să-mij scrii măcar — atâta îţi cerşesc. O vorbă bună dela tine 
ar fi ca un balsam pe o rană sângerândă. Te vei gândi oare, cât de 
cât, la buna şi romantica — cum m’au botezat — ta prietenă ? Un cu¬ 
vânt, un singur cuvânt ? Pe aripile vântului <îşi trimit dorul meu * 

Melpo. 


Când i-am dat scrisoarea aceasta pustnicului era dimineaţă. O 
luă, o citi, strâmbă din buze, o Împături şi o strecură în buzunar. Mă 
uitam la faţa lui; se făcuse albă ca hârtia. Apoi făcu o plimbare prin 
poeană şi se ’ntoarse târziu, tocmai’n amiazi. Părea din cale afară os¬ 
tenit Răceală sau altă pricină — nu pot şti — dar ceeace vă pot. spune 
este că chiar în ziua aceea a avut friguri Ii tremura trupul sub pătură 
ca şi cum ar fi fost înfăşurat în. ghiaţă. Trej zile nu s’a scult din crivat. 
Tatăl meu îi dăduse să bea nişte burueni amare, iar pe mine mă tri¬ 
mise în sat să aduc nişte muştar şi ventuze. întâmplarea făcu sa în¬ 
tâlnesc în stradă pe frumoasa grecoaică, căreia i-am vorbit despre îm¬ 


bolnăvirea pustnicului. . . x 

Inchipuiţi-vă! Veni la peşteră chiar in noaptea aceia, singurâ- 
singurică, pe la miez de noapte. Pe semne, aşteptă până s’au culcat toţi 

• şi se avântă spre pădure. , _ . . 

Când a venit, pustnicul avea călduri mari şi aiura. Cu nişte doc¬ 
torii de ale ei, căldurile au scăzut după un ceas iar omul îşi recapătă 
cunoştinţa. Toată noaptea a stat lumânare — Jea 

grijindu-1 Pustnicul Ieremia îi era recunoscător, dar ln P nvire ® 
m'a aspru şi mânios. Mie-era ciudă pe el. îmi ? area câ 

urs în bârlog. Abia îi răspundea, bietei copile, la întiebările e . Şi 

P ' âne Sp^Iimfnlat? Sai'iTd'luceafăru! pât.a dc-asupr, muntelui, 
fata dî“* Si s« dusa. O “rSt 5 

toate nopţile. exact la “.‘‘S "? NidTvorba îmliiosătoarc n’auzi dm 
cu o dragoste de soră. Şi totuşi. nim c x j_ ar f a ce 

gura suferindului. Dimpotrivă: îmi spuneamiesai 5* 1 ^ vie 

mare plăcere dacă n'ar mai veni. I-am spus. jSteva zile 
tot mereu. In sfârşit, a dat Dumnezeu de 3 a t e i-au rexinit. Aerul, 
abia mergea ; îl duceam de braţ. InceMncet, puterile i au rece 

tinereţile i-au fost «ntr’ajutor. ZUf , răve a ca un nebun, toată ziu- 

Nu ştiu de ce. dar. după boala, zugrăvea multe ori nic i n u 

lica, dus pe gânduri. îşi făceaJ^dânsuLacum cum poruncise tatăl meu. 

SuSiSrSltoaSnor. patima ! H iuboa po pustnic. 









16 


Dimândarea 


să moară ! Era frumos şi plăcut, e adevărat, dar un pustnic... Pentru ce 
atâta jeratec pe inima ei?! Iată ce n’am putut înţelege nici odată 
Poate, blestemul lui Dumnezeu... 

Pe măsură ce dânsa îl iubea mai aprins, pe măsura aceea el de 
venea mai mânios şi maj posomorit. 

Intr’o Joi —iacă par’c’ar fi ieri — el îmi dete o scrisoare către 
dânsa. O am aicL Doriţi s'o citiţi! Şi pădurarul mi-o întinse 

Luai scrisoarea, foarte curios, ci citii: 


Domnşoară, 

Am făcut tot ce stă în puterea omului ca să te îndepărtez dela 
mme ; conştiinţa mi-i împăcată. Ţi-am povestit toată viaţa mea toate 
suferinţele mele precum şi nenorocirile prin care am trecut. Am fcct 
bogat şi am rămas sărae; am iubit şi m’am ales cu singurătatea unde 
aş dori sa mi se piardă până şi urma existenţei mele fatale Nu am 
făcut nimănui rău afară de groaznica faptă de care ţi-am vorbit O 
clipa nebunie, de întunecare a minţii! Bietul om! E fragil ca‘un 
pahar. Este jucăria instinctelor sale primare! Speram, totuşi, în bună- 
tatea şi în mila cerului; speram în ispăşire şi m’am retras de lume — 
d»r* h A a tmereţe — facandu-mă tovarăş cu animalele sălbatice din pă- 
dure Aici mi-am găsit un strop de alinare şi de repaos. Postirile rugă- 
sXrinzf™ ^ rau conştunţa. Din adâncul pădurii am tămăduit mulţi 

ca fiarele^ sfTn 2!“ multe ^ ani ; că ci Ştii, oamenii sunt mai răi 
rlm - Ş untu ®5 tia vendetele prilejuesc multe dureri Nu re- 
ream nimănui _ nimic; nu din mândrie, ci pentrucă nu avea neve* 

Srd^"^ ° “ âna dâ fragi §i de că P5uniori de smeură. îmi 

a . i Un deStin rău mă urmar eŞte însă. Jntr’una din zile, soarta te-a 
dus la viziuna mea. pe tine, o floare inocentă, un fluture alb al nri- 

MiTv£J e Fi rniiă^ dePa r e ’ în apărturile acestor munţi sălbateci, 
te-îi aDroDiat dr^nl 6 ta T a> . he de simţiri feciorelnice, 

1 ^ de mme ’ ca 0 rază din cer, dulce şi răpitoare cu gândul 

stânca Sste din 51 ^ triS rV Şi Chinuit > arunc at de valurile viîţii pe 
nea aceasta din pădure. Iţi mulţumesc! Aş f; un barbar dacă nu 

ş- "Jai îSS° exXâ^d^? f 41 ® gtaBă * ie ** atenţie. Am fost bolnav * 
ciaTe. n^f Iii i P » - U ' te la pericole S 1 înfruntând prejudicăţile so- 
Eştj nobilă ace tV a ’ stra ? nl c de geloşi şi conservatori, 

în mort-i rănw “k Ti ‘° mărturisesc astăzi, când sunt 

bilelor mele rebue sa afla că am luat hotărîrea să pui capăt 

găciile «i din Urmă ’ m bună Ş1 mârimmoasâ şi iartă-mi stân- 
ce^iî-ai do^dîr ^ ^ $1 ° fensătoare fa *ă de gingaşele sentimente 

amintirea^ 7^ CreZJ m sălbatec - N u ! Duc cu mine 
ricit doi JSii iuhftnr dU !f* Chpă din tra S ica m ea viaţă. Mor fe- 

sbuciumatei S asu Pra. mea, luminându-mi adâncurile 

pa^aT^itSfi 1 ,' 71 ^- i Iât dacă nu ti-am destăinuit toată s:m- 
să nu-ţi încura/ez^’vânmi a jT făcut “° nu din nesimţire, d ca 
ţi-ar fi dat nimio pentru un nenorocit care nu 

Aşa. şi încă soaotele i-SnVi^ ** ră P*t liniştea şi curăţenia sufletească. 
S de n^vat TotS. S * U ? la urechile mele! Ştii cât 

urâte; iar din ultima 91 ciabanil mă învinovăţesc de fapte 

familia spre a deveni hotărâtă să părăseşti 

greşeli ^ me i e - Ca să "u fia Pridna unei 

reverse lumina pe pământ Viata T mâine, înainte ca soarele să-şi 

na pe pământ, vo, f, U n cadavru. Această singură scrisoare 


_ Dimândarea 17 

a mea o vei arvea după ce voi trece de hotarul vieţii, dela micul tio- 
bănaş care îmi este aşa de devotat. Adio! Bucură-te de viată căci eşti 
tânără şi frumoasă ca zâmbetul aurorii. Adio! 

feremia 

Scrisoarea aceasta mi-a dat-o mie ca s’o înmânez frumoasei gre¬ 
coaice. Peste noapte, am auzit un horcăit neobişnuit. Am aprins o lu¬ 
mânare de seu. 

Ce să văd ! Bietul Ieremia, in spazmuri, cu ochii eşiţi afară, îşi 
trăgea sufletul. Peste puţin aveam in faţa mea un cadavru. Lângă 
dânsul, un pahar de lemn, cu câteva picături de cucută. 

Am îngenuchiat şi am plâns ca la un frate mai mare. Şi era 

linişte! Doar sfâriitul lumânării se auzia. . 

••••••». , » 

De cum se iviră zorile mă repezii la stână şi le-am spus tot 
bacilor ; de acolo m’am dus in sat. 

Veni lume multă la peşteră; au venit şi oaspeţii străini; numai 
fata a rămas acasă. Uitasem să-i dau scrisoarea, care a rămas, pre¬ 
cum vedeţi, la mine. Ceal’altă, pe care aţi citit-o, am găsit-o în haina 
lui şi mi-am însuşit-o ca să nu cadă pe mâni străine. Pustnicul 
Ieremia era aşa de curat — de ce să fie vorbit de rău, după moarte!.... 

— Foarte bine, foarte frumos! Dar fata? Ce-a făcut fata, după 
moartea lui Ieremîa ? 

— Acuşi ! Acuşi! Ţineţi-vă inima ! 

Fata a venit peste noapte şi a plâns pe mormântul lui d e se 
auziau ţipetele ei până la stâna. De atunci, nu s a mai întors acasă. 
Zadarnic o căutau părinţii şi păstorii prin pădure. Par’că o înghiţise 
pământul! Şi ce mai plângea mama ei! Doamne, doamne, cum mai 

Dlân^ea ^ 

° Numai noaptea, din când în când. oerii auziau un cântec trist 
ca de moarte, răsunând prin pădure; ba mal văzură oda ă o fată, 
cu părul ca aurul de lună, resfirat pe umeri, şi alergând prin • 

Nimeni nu s’a putut apropia s’o prindă însă. Fugea ca o cerboaica. 
Fugea, cântas şi râdea. Zău aşa! Era nebună . 

La o săptămână după moartea pustnicului eu ?L®‘ ‘LS 
ne-am pus la pândă, doară-doarâ om pnnde-o. Am 
spre peştera dela marginea lacului, unde -- , Dar 

Am eşit din tufiş şi eram gata-gata sa punem mâna pe ea. ua , 
ne-a văzut, a isbucnit într’un râs înfiorător... ş ... 

r li Va asvârlit ir, loc! Acolo atee * acum! Dar sufletul « 
s’a prefăcut în zână — zâiui lacului. trist, venind 

Noaptea, când e lună plana, L^tT^dV o fecioară 

din adâncul apelor. E glasul ei. ; , nndele albastre cu braţele 

albă ca aipada. cu pirat ^ m, labu,«tc. 

ei frumoase. Par car vre3 sa pl > - dulce ca o muzică... 

Se afundă apoi şi nu se aude decât un glas dulce 

- DaSioIrH S ăîaS copil, fără păcate ; acuma rar. toarta 

rar! Mă jur! . _x i qcU l din pădure are o zână! 

— Care va să zică, nu-i POVf® ta - ' ^ vâd şi mă vezi! auzi po- 

— Poveste? Hm! E • noftim să mergem, căci iaca, 

veste I Iar dacă vrei să tefere \Jez DoU a bătăi de puşcăU 

luna e tocmai în mijlocul bolţ . % . gj asu ] ca re suna a^a 

Poate că ai noroc s’o vezi, pn de nu, o sa i au 

de dulce, aşa de frumos !. ^ 


2 













18 


Dimândarea 


— O lăsăm pe altă dată, căci sunt tare obosit acum şi picur 

de somn ! 

— Cum crezi, zise pădurarul Cutozza, şi se lungi pe lângă focul 
cc ardea potolit, scânteind ca un stog de rubine. După puţin sforăia 
ca un cimpoiu umflat... 

Cât despre chirigiul Mitri Curţi adormise de mult...., 

> > 

A doua zi era senin şi frumos. Coboram panta muntelui şi mă 
uitam la creştetele golaşe ale munţilor, ce plutiau într’o atmosferă 
azurie precum şi la stâncile roşetice, ca nişte ghirlande de mărgean, 
şi-mi ziceam în gând: frumoase plaiuri pentru Zâne şi Feţi frumoşi!..’. 
Iar pădurea fremăta, în urma noastră, cu o orgă divină într’o cate¬ 
drală gotică... Fremăta pădurea, mişcată de vântul dimineţii... Ce fru¬ 
mos fremăta !... 

Nuşi Tnlliu 


Din „Strămoşii* 

DECEBAL. 

Un cuib de vultur strajnica-i cetate; 

Eră, mai jos de Sarmisegetuza, 

Cu nume Tiema, unde nu străbate 
Nici unul, făr’ a~l duce călăuza 
Prin cotituri, cărări întunecate ; 

Precum prin sumbrii ani, mă poartă Muza !... 

Dormia cetatea pe un larg tăpşan, 

Păzit de munţi cu piscurile ’n nori — 

Şi n’o batea nici crivăţul avan 
Şi n’o găseau pierduţii călători, — 

Răzbind prin codrul cel mai năzdrăvan — 

La turnuri ca să vii, cu păzitori. 

La spate se ’nălţâ gigantul munte, 

Şi ’n faţă, iar în coaste, doar pădure. 

Erau ostaşi cinci mii în ea să ’nfrunte 
Cu lănci, săgeţi şi grea secure 
Nenumărate hoarde, căt de crunte, 

Căci Dacul jug strein nu vrea să ’ndure. 

Cincizeci de turmuri, tot atâtea porţi 
Şi ziduri 'nalte de opt zeci picioare. 

Incercuiau tăpşanul; — pentru morţi 
O capişte la mijloc cu odoare. 

Veneau la rând, tot anul, traşi la sorţi 
1 oţi tinerii dm cele cinci hotare. 




* 

► 

i? 


19 


_D i m â n darea 

Azi Decebal, lui Dura fiu iubit 
— Ce rege peste neamul dac era — 

Sosi ’n cetatea tare de granit _ 

Şi ruu spumos cu el nisip căra! 
Mergea în vuct ori mergea ’n şoptit, 
Cetatea ca un şarpe ’ncolăcea... 

De zece ani şi opt văzu pe Soare 
Născut din mândra Dopa şi din Dura. 
Şi Getă mama din străvechi vlăstare, 
Având părinţi pe Dapix şi Medura, 
Stăpâni pe-o ţwră ’ntinsă pan' la mare, 
Pe unde Istrul îşi deschide gura... 


Flăcău vânjos, ca şi un leu de spete ; 
Puternic, cel d’intâi la tras cu arcul; 
Smead, zvelt, pc umeri unduindu-i plete; 
Trimes aici de tatăl său, monarcul, 

Să înveţe-a luptei taine pe’ndelete; 
Păscuse oi, şi ’n nopţi, păzise ţarcul; 

Căci datina , la Daci, le fu şi lege: 

Şi trebuia să ştie tot secretul 
Şi truda vieţii, cel ce uns ca rege 
Pe tronul ţării se urca..., cu ’ncetul, 

Prin dragoste pe-ai săi supuşi să-i lege; 

In cărţi de aur scrise Boitor Getul. 

Cu trâmbiţe şi tobe-l aşteptară 
Pe-al craiului fecior, cu-atăta faimă 
De vitejii năpraznice, — şi ’n ţară 
Copilu ’n leagăn numele-i îngaimă. 
Săgeţile-i mulţi duşmani secerară 
Şi ’nţipse în haine neamuri spaimă. 


Ca tigru, pe un cal zburând, săria 
Şi peste zidim, făf să-i fie tearnă: 

Ca şi-o panteră ’n pomi se căţăra, 

Şi-i cel d’întâi din cei cu el de-o seama ; 

Iar Dunărea călare o trecea 

Şi ’n pieptu-i strâns sunt zalele ăe-arama. 


Şi-l duc acum cu mult alai din casa; 
Călugări schimnici cei numiţi polişti, 

Cu rasă neagră, faţă sperioasa 
O duc în posturi, rugi şt veşnic t ş ___ 
Sunt logodiţi cu Moartea — ca mireasa , 
Trăesc în peşteri ca ( ^ 















20 


Dimândarea 


Emu mai multe mit în Dacia 
Şi ’n peşteră cea mare din Zenut 

— Cu rituri crunte din prin Tracia _ 

Serbau pe zeul crâncen şi temut 
Ce l-au adus din Samotracia, 

Gcbeleizis, lance-având şi scut 

In peştera cea vastă încăpeau 

Nenumăraţi călugări, toţi în rugă, _ 

Bătându-se pe piepturi, sângerau... 

Iar Pythia, înfăşurată ’n glugă 
Fiori în fund de beznă o-acopereau 
Intrând aici numai puteau să fugă. 

Ea-i vrăjitoarea, soră cu Hecate 
Şi rudă cu Medeia cea cumplită, 

Cu Circe dragi avându-se surate. 

In vastele căldări ce-aduc ispite 
Fierb ierburi, rădăcini amestecate. 
Atxngerea-i prin crunte legi oprită 

F Sjanta Sfintelor, mai mare 

C'a Preutul Suprem, mai sus de reqe. 

In sanctuaru-i mistic, unde moare 
Sublime gânduri mintea-i înţelege... 

Fa-l stăpâneşte pe măreţul Soare 
Prin vrăji pe Belzebut îi ţine ’n lege. 

Privind misterul, Decebal ca mut 
Au ce-, în sumbra ’n veci cavernă. 

ou plutesc de-amar necunoscut 
In aer şi de linişte eternă. 

-al Daciei aici năpraznic scut • 

*>t Pazitoare-i vejnica Tiernă. 

52K Pe ^ ciudate > sub Pământ, 
f, ldUe n var ?> piatră : coridoare 

Al V U th- Pân la lăca $ ul vast Şi sfânt 
Al Pythiei, cu-arome şi odoare. 

In subterane, ierodule sânt : 

St rein de intră ’n tainiţi ; cela moare.. 

Imense încăperi, i n întuneric, 

Ascu nci al Regilor demult tezaur 
Ce t e orbeşte ca un vis himeric 
Grămezile de-argmt, potop de aur 
&ub „,be.s-m tu de ’ntmJă sferic' 
înconjur* Tierna ca balaur 


21 

Stă Decebal pierdut căci altă plasă 
A razelor de-argint a fost ţesut 
Din leagăm soarele in mândra casă! 

Şi fapt. a fost în viaţa-i tot ce-a vrut 
Infiripare-i gândul, vag nu-l lasă. 

Ca piatra nemişcat stă tăcut. 

Când vin să ţipe, deodat’ din glugă 
Divina Phytie căpşorul scoase : 

Şi se-adânci ’n copleşitoare rugă 
Şi ’n valuri ii căzu ca de mătase 
Un păr de zmoală ce-l ţinea o slugă : 

Şi'n peşteră lumina inundase. 

înaltă, faţa ei de :ână pa/a 
Se’nfăşură ’ntr’a durerii haină. 

Dar Decebal, pe gânduri, nu se'nşeală ? 

Se pare că desleagă-o veche taină 
Nu-i fata ce juca în marea sală, 

Cu el copil, şi-acum ii se destaină 7 

O galerie de granit în fund 
Şi un pârâu ce curge cristalin 
Şi dumică diamante’n al sau prund 
Dar Pythia se’ndreaplă cu pas lin 
îngenunchind spre Decebal: s’afund 
In ochii lui blânzi ochii de senin. 

Apoi luând un sceptru de argint 
I-l dă : pe cap coroana mândră dacă 
I-o pune, din zmaragd şi mărgăriţii. 

Grăind : „Ursitei tatăl tău să-i placă 
— Urmând meniri ce nici odată mint 
Ca rege vrii prin noi azi să te fui a 


Dimândarea 


Izbind cu lancca’n scut ostaşi strigam . 

„Trăiască!“ scumpii soţi ai lui, 

Şi ’n cor călugării un 'iun cântară 
De preamărire sacră Soarelui 
tCu-aripî de vultur faima nurse u iară 
Să poarte dragă veste ort şi cui. 


ION FOŢI 










22 


Dimândarea 


MOTORUL PERPETUU 

(SCHIŢA FANTASTICA) 

de I. C. VISSARION 


Vârtej locuia în margnea unui sat si a unei pâduri 
In tinereţe fusese slab şi urât; dar coborând spre bătrânetă 
se ngrâşase şi numai pârea aşa urât. De când îl pomeniseră 
oamenii. îl socotiseră cam cu toane: când bun prea bun- când 
neînţeles ca un nebun ; când cu o minte ce părea că însumează 
la un Joc minţea a zece filozofi, când cu o minte de copil încre- 

1 ?1 n V 3 at î. - $i deci prea u ? or de păcălit. Era un 

om despre care s’ar fi putut spune: că are in cap mii de idei 

înascute. dar că in buzunare şi acasă , arare ori ar? putini bani 
5? r î de ®v ^ ex lstenţa lui Dumnezeu, care numai El ştie cum face 
I c r face> * inexi5t « n * a conştientă a iSfle^ 

dapă mo , arte ; A yea ma^-e putere de muncă şi credea în 

O inSotrivi^^SS 1 rnT H Prea pr f ecupe t ifc al ^i Dumnezeu, 
oiţa .. I T trmre fără rost dln partea oamenilor şi a multor 
te. îşi stânjenea munca şi-i amăra zilele vieţii Nu era sine-ură 

acSm\°„ am S nllor ' ci mal erau 5> a^ tapitriviri.^âre H 

dat nraHft roi Dslder ? uneor i blestemat, de cine nu ştiu ; alte ori 

Dumnezeu Se neeTS m ? te T ele; lar ®lteoi1 p&răslt chiar de 

râr^rimar sf se r l li mp0trlvlrUe ‘ e,urlte ’ dar a P°i 

putea â Pteneasc? ?»oîf. ra . bde ’. sa rabde ’ 5 1 . dac4 n ’ a mal 
nîi h^ şi gata. atunci o să sg sfârs^ască i Dg 

cina s? culca sâ^doa™^" ‘, n toata casa ' a P<» despre ziua 
cu seomot pS .5 t şoarele vârât *»*> duţamea rodea 

şi întrerupt. De altfel or ce°^f 1 că P âtâiul lui. Somn chinuit 

în duşumea an& 1 făcut el să fu S ă şoarecele : bătăi 

iar începea mai amarnic^să°ro?dă^ “ Un minUt ’ că ap0i 

Isi făcea umhflAt.oiA i__ «... 


- —I ud.ua ! 

SUI i^Se™“mSn>^‘ Un / i ,7 bicicleta; dar şi in mer- 
se ’ntorcea şi el de undp vantal 11 bătea în faţă, iar când 
iarâş in faţă, ca el să ned» w’ S f nt ? rcea . vântul şi-i bătea 
La alţi biciclisti câini - da eze . iar straşnic. Trecea prin sate. 
repezeau orbeşte isbeau ^ici^ft săreau sâ ^tre, la el însă se 
bicicletă şi câini’» Lsi scof.P-^rt ta ’ se rost °S ol eau toţi: el, 
tricelele intrate din pricina SbitîrH* 1 ™ 6, ° r din genunchi pie ' 
harnele plesn te !... N V . mâ vrrâ if i Uneon îşi mail vedea şi 
mă vor oamenii ' Dar tu va *} tu1 ’ nu mă vor câinii, nu 

ţii p’aici“?... încăleca dacă nu mă vrei > de ce mă 

bine, la nimeni*diii^UalU 1 m^venî ar *s lda ' lui cu mâncare - Ki 
trebuia să cadă or dor.ii m,,V eMa să cadă ceva în €a > ,a el 
atunc dragoste pe d’asunra farfnrt« Se găsiseră să facă tocmai 

Vie Cblau^em ? c!lda ’ praf Wnf Ca “ a gând,c ’ 0r 

cest *** df c ’bicei 1 des S p r t e Ul “^|i P t 1 1 î ar e |nea şanţului, cum tot- 

“ Ste ^ P ~ StfSVr^. t 


23 


Dimândarea 


râtat ea cel mai râu. Ii fura cumva sau fura dela alţii şi- i l sim¬ 
ţiseră ele ?... Nu ! Spunea pe cine a văzut el furând ? Nici 
asta. Vedea, tăcea şi spunea cu ton blând : păsatul lui la capul 
lui. Ii jefuia in vr’un fel oarecare .de pildă, ca negustor ca 
patron, ca slujbaş or ca propretar? De loc, că nu era nici’ne¬ 
gustor, nici patron, nici slujbaş şi nici moşier. Dar atunci îi 
înjura, îi bătea, îi pâra, îi povâţuia la rele ? Nici asta ! Tu¬ 
turor lie zicea fraţilor; la ced mai în vârstă ca el: nenicule or 
moşicule; îl povâţuia de bine, îi scâpa de nâpăstii şi de lăco¬ 
mia unor funcţionali, le da doctorii gratis când erau bolnavi, îi 
băga şi prin spitale, c’avea prieteni mulţi medici, şi totuşi, uite 
aşa, simţeau cel mai mulţi un imbold de a-1 vorbi de rău şi de 
a-i dori răul şi moartea. Ca şi Aristide cel drept, ca şi Iisus 
Christos, i s’ar fi preferat lui or şi care jefuitor, or şl care 
Barabi din vremea lui. Pentru astea şi pentru alte multe ce le 
observa, el trăgea înoheere astfel: „Nu vrea nimeni sâ trâesc 
eu ca sâ fac Raiul pe pământ. Zeii întunericului influenţează 
de aproape şi de departe prin radiaţia gândurilor lor pe toţi 
închinătorii şi urmăritorii lor. Le poruncesc să-mi stea îm¬ 
potrivă, să se întărâte şi să mă oprească de a stăvili relele şl 
pâcatele dintre oameni. Dar eu cred că tot voi birui odată, 
că izbânda cea din urmă va fi tot a mea, că voi face Raiul 
pe pământ şi Înfrăţirea intre oameni. Voi descoperi Motorul 
Perpetuu, care sâ umble mereu, să muncească el în locul tuturor 
oamenilor; să umple pământul de belşug .de verdeaţă, de 
flori, de pâduri, de pomi, de frumuseţea semănată de soare 
si de forţa prinsă in plasa gândurilor mele! Şi atunci oamen i 
îndestulaţi de toate, nu vor mai avea pentru ce se gâlcevi şl 
vor deveni buni şi blânzi, înţelepţi şi ştiutori". . .. 

Şi se vede, că Zeii întunericului, cunoscându-i gândurile, 
i se împotriviseră dela Început pr n toate mijloacele ce le 

stăteau la îndemână. , ^ 

Si-apoi si ceiace vrea el să facă era destul 
Să descopere şi să realizeze el motorul, care sâ nu ceară jen 
zină, or petrol si sâ meargă; să nu-1 încălzeşti cu foc şi sâ 
meargă!. Toate tărţle de ştiinţă şi toţi ^ 

spusGseră, şi spuneau că, motorul care u - , ^ 

o utopie, ar aceştia nu erau oarecan . * nrac H Ce Cel 

cunoscători in ale fizicei şi mecarrcet teoretice ş p • , 

mai mulţi dintre oamenii „serioşi 1 , credeau apus- jumătate 
savanţilor, copiii, ignorant i, sau proştii, şl E bl 

de ştiintâ. credeau însă 

în numărul acestor din -urmă era şi ăiârt )• dln c ^ rce tărl, 
coperirea motorului perpetuu fel nu se ! d Motorul 

decât când numai 'avea ce mânca nicl , e cerC etâri 

Perpetuu ajunsese o tdele fixă /cjre-I '^ ^ cfSgea 
neîntrerupte, şi cărei producea în mte* o energie^e ^ 

ca un isvor nesecat. Lucra mereu, hi J sl cum ar circula 
fel de motoare, calcuila formele lor inc P , ^ formele 

forţa plrn osatura lor. şl d ^?P e ^ a n ,^f f 1mStor pemetuu! 
acelea motorul nu va putea umbla, că n j lasa Făcea 

Dar omul posedat de o idei. sau de o nebim^e na se UJ#a 
din nou alte închipuiri. începea din nou alte caicme, 













Dlmândarea 


pul f.şl ol se pomenea bătrân şi cu puteri scăzute! n-u 
truda credinţa ’n Tino. Doamnei... Spune-mi! Ajuta.mr’l uî, 
biol nebun spunea mulţi din col cari aflasera preocupările ~ 
noroc ct nu e furios, ca altfel trebuia internat la balamuc'M 
„N’arc ba.e serioase ştiinţifice - spuneau alţii, ce se ■ 
irnu inii în a Hol de baze şl de acela arde gazul si ,>i P X 
vremea de pomană, căutând „Absolutul" ca eroul iul Bal/aci 
..(> aveţi CU el daeA c Inofensiv câţi proşti nu, îngăduim 
noi. dacă nu no vatAmft ii Înălţau alţii, oa funia pe spânzuSat 
r ,M •‘■punea el singur despre el. erau cam acestea: .Vreau 
' u rc groapa n pod .Vreau să fac motorul perpetuu Mindrfi 
Vro.ui fac Ralul şl pp pSlmAnt'M ^ 

* * * 

Calculând vre-o lună dc zile o nouă formă de motor eni 

S 25 S- pacl 11 *■— * 

u!n- 
Cil , . e vtat oHuTÎÎKf p ,"T l " r •' ' nloc " lrea ««l»'- UKite?.; 

rEâSSSS 

Declaratele absffitfttf ", 0iimc,atA ™este rezultate 

rească a ector de . m n ult 111 lintea copilă- 

sălbatice pe cămoille j ? t ? t a * a oum răsar florile 
Poată aşa ceva prea dc ? 1 de vftnt - * acum să so 

: *M„ nu J "•*»«»«• ort «tonnlle ac 

cu tlfrelo circulat in fortLin» Sculele, urmau cu gândul 

tot n«flS5S? SuSrK iBl - * * lfrele 

IM aminti ca cercetătoiî ™ lace motorul! 

Lindberg. Voronof |i' alţii XL C " rk ‘* AIex,s 0art ‘ u - 

ele Imposibilităţilor declarat.» i!i Î2î l f¥ 1 . ,e ^5 r î axloinelc savante 
sub forme de altoiri de JSnrfn'căutau elixirul dc viaţa lungă 
locuiri c U Piese onatomieA^nio 0, ^ , lnJec ^ cu hormoni, dc in- 
do invenţii do mnlchi si inimi 6 d ^f ( ’ ,;a te din corpul omului. 
Piatra filofojală, să facft’dii tÎvItSÎ 6 ffi? 1 ®" 1 Cft ttl Wi. căutau 
chiar aur, socotind oă n nm , w . n u> 10,u . plumb, mercurlu, or 

^!... El, Vârtej, de îe n^rcSSVT 11 ' osto * l ™terla 

do co n’air fi şi v \ ln , m A r ,.J ta ‘- 1 f eI p(> a ,r ota dintre iQtopli, 

buni?!,., si căutase reSîSS?,,ţ^î tor marl * [ folositori ne- 

?i a . cum Îmbătrânise dir insfiJ^H 6 1 0laj dc 17 ani 

icgat-ol... M “‘ aai Insfftrşlt: calculul spunea c’a des- 

potuu Bl \i Prln vr ^"°'ln\amî>lairî ^ă’desJo* 1 Y Mit ’ vor putea 
V.‘i' 1 JpSftodufSse.^njclodeJaÎ^A^auzise 

tDar V i ’ ft Sl <0 f>‘lul ncv1n/,v; it b ,1 W lor ' vr<îau & «U eu 

puti-i , a< a olului li urfUi. lt ;.ft CU " sa ' descoper"! 

“ rocr “'-“' v »rt«) ««tt Ktoi 00 !, f 0 ™; 11 ««MW» « 

1 ncipiul natural p t * care se ln- 


25 


) 


Dlmândarea 


temola sau partea Iul spirituală sau filosofica A > 

s^r-sr... ~vr 

reciproc, se [novoacft ledi.iw'lTar'dhf n«t 
caro. ,se Iveşte «a rezultantă permanentă mişcarea perpetuă fn 
natură. Formează un elro.ult Închis, adlca una căreia i am 
zice A. provoacă pe alia căreia i-nm zice B B pe C C no n S 
aşa mal departe, până ce Z, cea din urmă,’ provoacă po A cea 
dintâi şl Închide circuitul. Provocarea asta nu o simultană nu 
se face în acela? timp. ci po irănd, cu Iuţeli variabile, cu Inten¬ 
sităţi vai labile, datorite distanţelor noegalo, atracţiilor neegale 
maselor hieegale. Principiul acţionării reciproce este principiul 
mişcării perpetui din natură. Realizând acest principiu într’un 
motor oarecare, ace! motor va umbla mereu, va fi adică un 
motor perpetuu"!... 

Enunţând imcost principiu, Vârtej socoti c'a exprimat şl 
sufletul motorului perpetuu! 


# * * 


Ţara ln care se născuse şl trăia Vârtej ora lnsft o ţară 
mică. Ţările cu pământuri mal întinse şl cu populaţii nume¬ 
roase, se aflau, cu miel întreruperi, ln mari frământări. So 
ţineau crizele politico lanţ, sc făceau revoluţii şl «războaie prin 
multe părţi ale pământului. Căutau oamenii să. se mal împu¬ 
ţineze Invr’un fel oare cane; căutau floouri de muncă mal în¬ 
tinse, pe care să sumene bucate, ca să facă de aJe mâncării 
pentru el şi pentru ai lor. L>air pământul, ori cât era de marc, 
se părea a fi ne încăpător pentru toţi. Zona ecuatorială, de 
G 700 de chllometrll lăţime, era mai mult apă, iar ce era uşoa/t, 
eru mlaştină, climă cu 50", 31" grade dc căldură, ţară a rep¬ 
tilelor şl a frigurilor galbene... Ploi multe, umezeală şl cald, 
cald do moarte!... Pământurile dinspre poli nu produceau nici 
astea decât zăpadă şl ghtaţâL. Ţinuturile nisipoase din Şanara. 
Arabla, Siria, Qobl şl Tibet nu puteau nici ele să dea el ne .ştie 
oe hrană animală, şt apoi nisipul nu e hrănitor n "I câm 
munul ţl-4 vâră pc gât. Australia om şl asta fierbini ■ şl sâi 
batecă?.., Rămâneau pentmi producţie tot _ zonele temperau, 
pe unde trăiau oamenii şl pe unde se 'ntrestaşllau mtie e , 
Diplomaţii (tuturor popoarelor îşi 'făeenii de luciu tu n 
păcaroa oamenilor, şl lin drept vorbind. 1 lrtla,a . 

urma acestei mie®e'rll .Popoarele liisâ nu «e | iilinentelo se 
fiindcă din ce ln ce le era foame la mul mulţi, lu uiimciuue 

vădi a a fi puţine, şi puterile de muncă nu îndeajuns. 

„Motorul meu perpetuu gândea Vârtej va aduc. mult 

dorita pace şi însufleţire între oameni! . .viiclm* va 

Motorul perpetuu muncind ţ a J- 1 ‘ a 

schimba şl fata pământului şl suiiotmil inu ■ • pamân. 

nllor. Ou el şl cu ajutorul tul Diînmowu voi laee ca şl 
tul să fie una din Împărăţiile lui Dunuw- Vll ueslugo 

Din pricina acestei credinţe că motoiul |>r ţ n 

ln bine toate problomele sociale dlni n • . . \ie interesează 

faptul îndestulării tuturor cu de toate ni • 



26 


D i m â n darea 


de toate mişcările politice şi chiar de bunul mers al vieţii i • 
Ar fi putut să-fii facă Joc printre oameni, şi printr'o siretenT 
proprie orcârui om. să fi păcălit şi el pe alţi si S â fi 
bine. Dar ol despreţuia aceste calităţi de bestie ale nm,^î • 
şi işi unnâria himera iui mecanică. Nu se năSuse bou^ h 
sărăcia £1 chinuia straşnic. „Ce au afaceastea 
revoluţii, răsboaie, când motorul meu va spune tuturor- p ' 
vouă, fraţilor!... Voi munci însutit ca voi voi orodn^L Ce 
von Veţi avea de toate cu prisos! Swff?b£î , -“ 
ţelepti şi ştiutori... N'aveţi pentru ce să mai m w/ â m " 
tâlhari or ucigaşi"! ce ^ mai fi ^ hoţi, escroci, 

să nu se amestice to^a^u^fefde^oliric^sfS ^ ? fă,CUSB 

Stor teTriumS ^bitor # 

culele, şi... ele arătau că acum utopia" 'roate !® r f f C f a ■ caI " 
acum va trebui să^l construiască!” P ^ p ate înfăptlu ' că 


* * * 


decât uri^p^c^de^WeSn^^S 0 ^ 1 S * iVi numal 
întunericului — după cum umjt ^ . lipsa de bani. Zeii 

năibâ nici părinţi, nici parte^ î “? ri J iserft de mult sâ 

loterie, să nu ocupe mei o Sd bl %$SST’ să nu 
nu aibă alt venit decât munShîît?}* 1 ^ 0r pa ' rti cularâ şi sâ 
toate se mai şi însurase de mult m i°^- 1U1 ' Pe d<asupra acestor 
vasta îi dăruise, nici mal mStf^nîS * ^ mai tineri - iar ne- 
şi şase d e copii, din care i mai rărna^ 1 P ** ini de ~ ât douăzeci 
O aşa familie, cum sâ mai mm ^ măi3es ® ră zece in viaţă. Cu 
cât o fi fost el de VâiteP peste ban un Vârtej or 

hainele, alţii cămăşile tfcând ^itJ 1 purtau u nh ghetele, alţii 
£* ia din loc. constate am ă r â t î ă Să Se îmbrace ^ 

urne. Dar el se oprea în loc incuri numai are cu ce eşi în 
beţia gândurilor lui frumokse P Sunf zâmbească & cădea în 
lan : .. u. este ruşine unora «i trenţuros!... supt go- 

stiadâ cot la cot - gândea el L n? r î & ’ ă mear ^ cu mine pe 
cinstit; viaţa mea e vî^to ^ rean t >a niea e haina, omu- 
nezeu!... Ce-mi paS. mie de ta pro + fetu ^ care cere del^D™- 
vărul este cu mine"!?:... este astăzi - când simt că ade- 

şi ‘ ar fi :luat lumea 

rnnt^^r 51 * trăeascâ toti m ?. -zâmbia şi spunea 

Tcr^ i t meu şi celelalte..." *se că atunci când 

sf m^ tindea prin paturi Si DO rnl iarăl?1 îa masa lui de 

i*'pfese'Lca f ^ 

bani!... material, meşteri ? cu ^ ea , fla in demână... 

surde" pTv ^ unde? i n asa fnt^ ^ ma?lni de lucru şi 

' ° r interVeni numai cVffri aÎT??S riscante. „ab- 

11 ej Însăşi artişti, iscril- 


t 


Dimândarea 


27 


tori, poeţi ori nebuni de gemu. Numai oamenii do t»u,x „ * 

ar face sacrificii urmărind realizarea himeriior n^,f. U acesta 
parcă din stele Or aceştia, fiind 7ZJSSnSi 2' 
golani, nu puteau să intervie. Pământenii sunt SS?’ nl * tc 
tici, oameni ai realităţilor pipăite; caracteristicii? tor K 
stomacuri pe două picioare ; ei vor doar să mânânle mult mult 
de tot, ca şi omizile târâtoare. Că s‘o fi petrecând ^ 
asemănător cu viaţa omizilor până se fac fluturi, «Tre sâ sboare 
şl sâ se hrănească ou nectar, nu le vine nici a bănui nu ne 
cum o crede Şi atunci Vârtej, venitul acesta din stele cum 

S J !U ? " Sâ mUlţUmească luJ Dumnezeu când 

înţelegând dar câ nici iun om din cei ce se socot cu scaun 
la cap şi ‘n firea lor" nu-i va da nici un ajutor, hotârâ sâ facă 
motorul în chipuil unei jucării, care insă sâ mişce singură şi 
care ca sâ dovedească lucru mecanic, adică să se poată mişca 
dela <un loc la aiitul... 


După multă trudă alcătui întradevăr simpla şl minunata 
jucărie care să meargă singură. Era însă grosolan făcută — 
nu era frumoasă. Vorbi de ea şi căută vre-o vitrină s‘o iex. 
puie... Nu vru nici unul s‘o primească. 

„E un ceasornic pe care însă l-ai făcut urât"!... ii spunea 
unul. Se hotârâ atunci sâ breveteze motorul sub o numire ca¬ 
muflată de transformator automat, că atunci poate or sosi 
propunători s‘o industrializeze... 

Şi aşteptă propunători, vorbina despre născocirea uli u- 
nuia şl altuia. 


Intr'o zi sosiră propunătorii ,dar vai, sub ce formă! 

S'ar putea zioc: sosi întâi primul spion. Un domn cu sta¬ 
tură de mijloc, cu haine lăreuţe, cu buzunarele diformate cu 
genuchi la pantaloni, cu pântece mare. pleşuv şi cu ceasor¬ 
nic cu lanţ de aur. Dete bună ziua foarte curtenitor şi se reco¬ 
mandă: Vasile Pipereanu. 

— De fapt eu mă numesc Vasile Ionescu, dar fiindcă un 
alt comericant cu acest nume a dat faliment, mi-am z's Pipe¬ 
reanu, fiindcă bunicu era poreclit moş Piper 

— Aşa dar rumân get-beget ?... 

— De cel puţin zece mii de am ! 

— Si am venit să stăm de vorbă asupra invenţiei dumi- 
tale... Frate, e adevărat ? 

— Este. 

— Merge ? 

— Merge. 

— Aşa, bine, cum trebue ?... 

— Da, merge... 

— Si nu-l pui benzină ? 

— Nu. 









28 


Dimândarea 


— Nici petrol, motorină, 
sărac, greutate care să cază ? 
— Nu. 

— Ciudat !... Pot s‘o văz V 


parafină .naftalină .spirt, ga2 


— Hmi ! 

— Păi altfel cum vrei, domnule, să stăm de vorbă ?... Eu 
vreau să deschid ochii, ca să nu deschid punga pentru oier 
dere... p 

— Cine nu riscă, nu câştigă. 

— Şi cine riscă prosteşte, pierde 'la sigur ! 

— Dumneavoastră aveţi capital ? 

— Ce-ţi pasă ! 

nu putem să industrializăm invenţia a- 
mândoi. fiindcă eu tocmai bani n'am. v 

— Facem societate ! 

..norlapL C lŞt% Cl ' Ce “ banl Vemtl numele 

— Da. 

— Cine sunt ? 


— Cine sunt ? 

— Dacă ne •nţelegem li vei afla, 

— Ce propuneri faceţi ? 

- întâi să văd .,drăcia“ dacă merge 

• - Merge. ' 

pulele&St rinaSTcoJ'r- S ‘ *“ T ° ma ' •» 

Vreţi să vedeţi miniatura ? 

Z Sea*mSt a îr2«S ete ,adică schema. 

- Si ne^stî^ ^S- V ! deţi dela !nceput - Sunteţi inginer ? 

_ . trei clase Primare. 

canicâ aplicată 1 'fiindS n Ed?son 1U t^t Ute ' i pricepe chestii de mc. 
peste 3000 de inventai J „ tot * l el - a inventat 

clase primare... a ca studii oficiale numai două 

Z Ca pi taUsti f* n v° n ’ d ZZ U ca mine - 

c/apitaiiştn Dv. au fabrici ? 

- Fireşte De motoare, de dinamuri 

- £Ş ţUl1 de petrol > rafinării ? 

mine ? 1 oamenu ace?tia v °r să facă tovărăşie industrială cu 

— De ce nu.. 


— De ce nu... 

dustrie senaşte motorului meu în in- 

Fabricanţii de motoare ^e vnî , Z C0n0mice # chiar sociale 
imediate. Lucrătorii sutefe ^ *? biţi In interesele loi 

muntori de foame Petrolişti? e mi1, VOr fi concediaţi şi ajunşi 
reseie lor. Petroim nu v^^Zf ^ a * * loviţiin inte- 
ca T huJ a mai c °nsuma afâHfcS l eîfacerea d*acum şi nici 
cuS n,’ *P irt or le mne va fi ce? m^ 1 eu nec °nsumând hidxo- 
câStn?^ matul tuturo • oăe Lr^î î COnornic motor şi va pro- 
?^ Si ta ?r or: case?<ioXil»K£. Strade * va Procura in- 
muncă în îacă plantaţiilor P r °cura forţă pen- 

mlKaK ' 84 


Dimân darea 


să-şi ingraşe locuirile cu îngrăşăminte fabricată p-hn™ 
de obicei nu prea sunt ingineri, nu prea simt artistfln 
tria lor, nu sunt deloc poeţi in cele ce pun la Sale oenSuV* 
sunt capitalişti. Iar cci ce ar fi ingineri şi artişti in SusU 
au marele cusur că nu sunt credincioşi, că sunt atei? 282’ 
cam ce chilipir să piardă ei din interese, pentru că mulţimea * 
scape de chinul muncei istovitoare şi de ameninţarea perma 
nentâ de a mur de foame cu toată munca săvârşită zi de 
zi?... Foarte mulţi din ei socotesc că acum $‘a dovedit a- 
proape in mod absolut că Dumnezeu nu există, iar aerul cald 
şi aburul ce-1 dă afara în actul respiraţiei, se risipeşte ca fumul 
unei 'locomotive... Se distruge, cade; numai poate să existe din- 
trun individ nici o fărâmă de conştiinţă ce ar mai dăinui după 
moartea trupului. Şi atunci morala intimă nu există, ci numai 
morala oficială, ca sa. ia proşti exemplu de purtare socială. 
Credinţa intimă de acum este asta: pe pământ trebue sâ tr㬠
iască numai două feluri de oameni; proştii şl hoţii; proştii 
ca sâ fie speculaţi de hoţi, şi hoţii, ca să aibă sâ speculeze pe 
proşti. Loc pentru oameni cinstiţi, pentru înţelepţi, pentru in¬ 
ventatori şi poeţi or profeţi, nu mai este. Aceştia trebue sâ 
moară de sărăcie, or dacă nu, hoţii să-i omoare, ca pe cei mai 
periculoşi oameni. Inventatorii şi poeţii sunt duşmani publici 
Nr 1 şi 2 — şi scoşi de sub scutul legilor, ce apără pe proşti, 
cum apără măcelarul t urma sa de vaci. ci pot fi ucişi de or şi 
care dintre oameni. Aşa e acum mentalitatea din vremea lui 
Anticrist. 

— Pentru ce atunci ai născocit motorul? 

— Pentrucă vreau . ă fac pământul Rai, pentrucâ vreau sâ 
liberez omenirea de mainca peste puteri, s’o scap de groaza 
morţii de foame; s‘o scap de revoluţii şi de răsboaie!... Sunt 
poetul mecanicei aplicate, sunt profetul cel din urmă al mun¬ 
cei înţelepte — şi sunt gătit sâ primesc moartea trupului 1 

Aşa numitul Vasile Pipereanu incepu sâ privească zâmbitor 
pe Vârtej. Vârtej deasemenea căuta sâ pătrundă in sufletul 
acestui om cu burtă mare şi sâ vadă, dacă s‘ar mai putea sădi 
aci planta Dumnezeiască: numită mila de alţii şi cev x in 
adevărata ştiinţă, care este perfect morală. . . * 

Dar ca sâ poţi gândi drept trebue sâ ai o dreaptă bază 
sufletească. Or cât vei îngriji neghina, grâu tot n<> sâ rodea- 
scâ ea. Cum s‘ar fi putut ca omul care supsese ţâţa de ' a ‘ d _ 
că-sa cu credinţa că nu este Dumnezeu şi ni o c J n f pi 5 l 1 t f .,.^a? 
tor, să revie acum -la o credinţă, in care nu (.rt ■ - n'aveaii 
El cunoştea oameni, care erau bogaţi, tocmai ‘ aplicată 
scrupule de cinste, de milă, de omenie, or ‘ morală nu 

in „afaceri-! Oh!.afacerile sunt^faceri' iar nu 

artă, nu poesie! Or Vârtej pusese înmoitonU 1lui.‘* si 

dela Dumnezeu, pusese morală cres p, n ‘ ' ri p S âvârsit.â' Utopist! 
sâ facă toată munca poesia cea mai - n l bun „ , oco - 
Nebun?.. Cred că nu; dar om bun da deşi omul oun 

tit prostul cel mai veritabil, tipul ac * e 1 

Vasile Pipereanu curmă tăcerea. nerturbare ce ar 

- Aşa dar Înţelegi perturbarea marea pertmban 

produce o în omenire motorul onnn » 







30 


Dimândarea 


— înţeleg. 

— Şi totuşi te-ai apuca să-l realizezi! 3 ... 

— Fireşte. 

— Hmî !... Sunt om cinstit; dar o să fii ucis de revolt* 
şomerilor ! Un an numai să se oprească fabricele de motoare 
un cn numai să înceteze consumaţia petrolului si civilizaţia 
toată se prăbuşeşte. In interesul întregei omeniri e necesar ^ 
dispari. Chiar şi Statele au interesul acesta. “ sa 

— Voi dispărea câd o vrea Dumnezeu. 

do năswctrea SlS ?* 4 Dumeneze “ * om “‘^ ameninţ 

—Dar, stimate domn, nu vedeţi foloasele imense ce vor 

Jîîlminî 11 !. abhcarea aces ţ ei invenţii?... îndestularea tuturor oa- 
^mlor cu foiţă mecanică înseamnă inmiirea produselor ali¬ 
mentare. înseamnă şchimbarea dimii pământeşti prin irigaţii 
2&ţîf ale Pădurilor ale câmpiilor, ale tuturor fSStăwdS 

?ertiS ţi înt^n^ nă f emai P roduC€rea tuturor motivelor de 
certuri intre popoare. înseamnă era de pace si dp înfrăt-h-o tr. 

seamnâ începutul unei adevărate civilizaţii! De ce să snfâr^î 

acum o neînţeleasă împotrivire?... e Sa s1Jai ? 

acumi Biinrziua Ut ° Pii! ° amenii trăesc bine cum 

era omul* acesta^ n ^ i nai întindă m&na. Cine 
vrea să-si mentiesatir-ti* "r ,? 1 ® tajadard ^ za t ,omul comun, care 
cădea morţi, ca muştele rie tmP Un ^’ chiar dacă toţi ceilalţi ar 
materialist»... ger ’ era omul din epoca ateismului 

capitaliştilor ei î| e strică a if Cer l s . ti ^ iate domn! Multă sănătate 
oaîneniig fao râm cu Pmw P ? ^ Urmă gândul: *** sunt 
fie or ce-o fi! Sfjnt şi se <n ^°zesc de oSfe. Dar 

cel din urmă dintre răsticm^t-^rî urmă dinjfc re poeţi şi poate şi 
ce oi vedea mîtomî^S P^ ^ să mă omoare după 
răstumând brazde adânci Jn'naS.i 11 * 612 ^ satele ^ oraşele; 
oameni având palate mw P Pământ, udând semănăturiile şi 
cerului!... Atund “obo Z a,tf n P ^ a “ & ca norli P rin albastrul 
tat să-şi facă datoria! ? 6 Doamne pe robuil tău care a lup- 


I. C. VISSARION 


Dimândarea 


31 


REGINA MARIA A ROMÂNIEI 

Deşi a murit la 63 de ani, în deplină maturitate, a avut una 
din cele mai bogate vieţi de suverană. Anii războiului au ri- 
dicat-O în ragnul marilor eroine ale groaznicului măcel si toc - 
mai de partea taberei dreptului şi a libertăţii. 

Regina Maria se născuse în cea mai strălucită şi mai puter¬ 
nică Familie Regală din Europa, ca nepoată a Reginei Victoria 
a Angliei. A avut o educaţie sportivă aleasă, fiind scriitoare ele 
talent, iubitoare de tot frumosul, pasionându-se pentru echi- 
taţie, înnot şi orice gimnastică sănătoasă a corpului şi a voinţei 

A venit prea târziu în Curtea aceasta a Regelui Carol I-iu. 
Ceeace ccnstitue azi mediul oricărei femei modeme, până u- 
tunci, la principesa moştenitoare, de origine engleză, era cam 
original. 


Avea însă gust sigur, idei generale dar precise; meseria 
de regină înăscută în sânge, şi-o formase în cei peste douăzeci 
şi cinci de ani până a devenit suverană ea însăşi. 

Dinastia românească, prin Regina Maria se legase mai 
mult de Anglia şi de Rusia, decât de Germania. Iar, în momen¬ 
tul istoric decisiv din 1916, interesele noastre vitale erau al㬠
turi de Anglia, Franţa, Rusia şi mai târziu Italia. 

Prin nimic nu se poate scade gestul măreţ al Regelui Fer 
dinand leal poporului său până la sacrificiul celei mai nobile 
moşteniri a sângelui şi a onoarei de rasă, dacă stăruim ca 
atmosfera acelui sublim devotament a creiat-o şi Regina aria 
Sunt cunoscute serviiciile neperitoare aduse, în Iaşii pri¬ 
begiei, de Suverana neobosită, jertfinduyi în orice c ipa viaţa, 
fie printre exantematici, fie printre răniţii pe fron , - 

statutul de serviciu al Românie la confernţa pacn 
la un moment dat, ambasadoarea drepturilor imprescriptibile 

ale ţării, la Paris şi Londra. . _ -. nrrn ti r p de 

Activitatea de fiecare zi a Reginei era imt _ i e huze 

orfani şi văduve de război; creiarea e ea 9 ridicarea 

şi copii, pentru tot ce priveşte asistenţa sociala şi naica 


mmai grafia perfectă £ 

întrecut al unei naturi de malta p- no 1 iQ ^ l de scriitoare 
cerea totul, dar mai mult: talon u fiin dJ?i limba maternă ) 
întrr’o limbă mondială (cea englez f imens public inter- 

Prin opere literare profunde a da ^Z7?n Memorii me- 
naţional imaginea ideală a regatu ut • fiawrile faimoase ale 
morabile şi-a descris impresiile, a J intr’o lume de po- 

contimporanilor, a ilustrat faptele. Şi toate 
veste. _. - j- „jo chiar realitatea dm 

A fost şi s’a crezut o c ™ ias , QSm J feerie. „ 

juru-i o transformă în podoaba hărţuia, a avut sufe 

Ultimii ani, din cauza unei boit ce > ţ ^ pâmdnt; Ea, 

rinţe de dramă strakespeare-iana . 







32 


Dimândarea 


care prin voinţă, vota a stăpâni natura şi pe sine. Visul vieţii 
de feerie şi dc fascinaţie s’a transformat intr'un dur pat de 
dureri fi chinuri trupeşti şi de conştiinţă. Căci, înainte de a fi 
fie cât de mari, suntem oameni! J ' 

Poporul român a văzut în Regina Maria, nu numai o mare 
suverană, pătrunsă până la supremul sacrificiu de rarul dar 
al datoriei implinitc şi al conştiinţei superioare; dar a iubit în 
Ea pe femeia de o nobleţe şi de o înălţime olimpică, ce n’a do¬ 
borât-o nici grozuva încleştare a trupului bolnav, ce n’a cu¬ 
noscut disperare în vremuri foarte grele; cea dintâi la ■mstrişti 
grozave; cea din urmă la repaos, ce 1 l-ar fi dat şi situaţia su¬ 
premă şi,poale, dorinţa firească a omului spre minimul < fort s 

Jalea generală la moartea Ei, regretul unanim al ţării şi al 
străinătăţii, evlavia mulţimilor cari se presternau în faia ca¬ 
tafalcului şi-a cortegiului funebru, arătau oricui ireparabila 
pierdere, erau dovada că pe cer s’a stins o stea — cum scrie 
poetul — iar in inimi a rămas un imens gol : Regina Maria, 
eroina întregirii României, mama bună a celor mulţi şi sufe¬ 
rinzi, păstorul sigur ce duce la liman, in vremuri grele, _ s’a 

dus pentru totdeauna. 

In isioria noastră, ca femeie, va fi cea d’întâi, ca devota¬ 
ment, curaj, eroism pentru ţară ; ca mamă, ca pildă nepieri¬ 
toare de dragoste şi solicitudine părintească. Cine a văzut pe 
copiii Leginei, în frunte cu M. S. Regele, nemaipomenita lor 
durere, teribila încercare familiară ce i-a izbit, — îşi putea da 
scama ce înseamnă această extraordinară femeie pentru ai 
01 ' v lec rimele calde ale poporului întreg, ce înseamnă 
pculvu această \avă o tăi dc inccvcată 

I F 

Bucureşti, 20 Iulie 1938. 


CONSTATĂRI 


p a) "'dy scrie în La loi juive (Legea ovreiască): 

asmnâtir!^ mU / adlca nee vreul) nu va înţelege nici nevoile, nici 

tereseL IftT 3 pe < ? an “ administrează şi uşor va trăda in- 

ras : Hin U1 adăposteşte pentru a servi interesele 

rasei din care a ieşit. 

,* sr f e * cerea ca şefii naţiunii să fie luaţi 
ducerea U . - ^ Abraham. Nimeni n’ar fi admis ca con- 

simnatie neni° lr ' ci ^ t in ^ a ' a unui strein care n’ar avea nici o 
burile lui Israel*^™ ^ ar lrădat din nou Egiptului tri- 

Ti/a/vi i - __ r* . 


stremului.^T^nulnW^^^^ a lui Israel r<rf uză ori ce drepturi 
evreului Şi S a creadă t - C cuvmte de antropologie contra ne- 
can urm&f ^ Iudeomasoneriei, 

proiecţia acelora cari nu ^ de înfrăţire, nimicirea în loc de 
uota can nu se trag din Abraham sau din Iuda 


armâna 

(Dialectale) 

Sus tu m.unte-i ’nâ câlivă 
Tu câlivă ună feată 
Albă-aroşi ca mirgeana, 

Şi la trup ahăt muşată. 


la-u, pri prag că ease năsă 
Cu cârliglu tu-una mână, 

Nu-mi vidzui — mi giur pri ocli _ 

Altă oară — ahtari = armână. 


Cură perlu di hrisafi 
pişti-anumiri, pişti cheptu, 
Ah, tPahtari dzănă Pindul 
Nu-arri gioni-ahăntu-aleptu. 


Nu trandafilă U-u gura, 
Svfranţeaua cundiliată — 

Se alăcească mintea = a gionilor 
Ceriu canda o~ari adratd. 


Ditu ţarcu scoate turma 
Di edzi alghi cumu-i neaua 
Şi la rău s’li-adapâ-li duce, 
I iu-azvoami fdntăneaua. 


Braţă albi di lilici 
Şi di marmură ciucioare 
Mu şi-aspeală tu-apa crustal 
Pi suni proscutli di soare. 


Cântă năsă ca bi:bitlu 
Cântă Mailu — mes di vreare — 
Grailu li cădi d i pri budză 
Cum cad cbicuti di niare. 

Stau şi-o-ascultu pri măgulă 
Şi-ună lacrimă îmi vine... 

— Ah, armâno, sfulgul stiarda, 
Că mi mori cu bouţea-ţi tine!.. 













34 


Dimândarea 


Cântă feata: tralalala 
Şi câşi-câşi li dzigi-a edzilor 
Cama flori şi cama alghi 
Ca lilicili-a livedzilor. 


Fâră nâsă Mailu nu-are 
Muşuteaţa, nigi hare, — 

Năsă easti primăveara 
Nâsă-i maiu, lilici ş’soare /... 

_ NUŞI TULLIU 

deade luna 

Deade luna traşi la Cruţe, 

Luna albă, luna mare, 

Nă câryani Fersal s’duge — 

Oară bună, cârvănare! 

Imnă mulile — agalea 
Şi-a lor petală asună, 
lmnă năşi calea-calea 
Sum himina-acea di lună. 

Jilos cântic, di diparte 
la că-aduge vintul tora: 

„Dispărţîrea easte moarte 
„Şi di vreare plândze Zora ! 

„Zora-analtă, cundiliată, 

„Zora mea cu lundzi dzeane, 

»Plândze corba ’nvirinată 
,>Că mi duc tu puste Xeane 

■ »CaZe bună! Vedzi, nu-amână 
„Că aroauă-i muşuteaţa 
„Când lipseşti ’nă siptâmănă 
Lae ş chisă-i tinireaţa ! 

„Aşi dzîge Zora coarbă 
„Cându bag pri cal zănghiile 
„b cu mutrita sta s’mi soarbă 
„Di-ni-ameastică huliile !“ 

cânta cărvânarlu 
Cu cărvanea cândus’duge — 

Luna-aroşe, c umu-i jarlu 
Arde naparte la Cruţe ! 

_ NUŞI TULLIU 


35 


Di mândarea 


SIMPLE CONSTATĂRI 


In viaţa omului, ca şi în existenţa popoarelor sunt întreru¬ 
peri, eclipse, sl'orţari uriaşe sau oţiuii periculoase. Disciplina 
familiei, a şc oalei, a cazai mei, a societăţii, creiază continuita¬ 
tea, leagă interesul particular cu ţel general, de sub straşina 
căminului treci la cultul patriei, la iubirea omenirii, la suptema 
înălţare spirituală, singura adevărată şi eternă. 

Disoluţia familiei, decăderea şcoalei, desmăţul adminis¬ 
traţiei statale sau a organizaţiei ostăşeşti, conruperea societăţii 
duce pe individ, ca şi popoarele, la pieirea ineluctabilă. 

In timpurile noastre sunt, oare, simptome de decadenţă? 
Oamenii aceştia, — imensa majoritate — cari luptă din greu 
pentru o bucăţică de pâine: plugari, lucrători, meseriaşi, inte¬ 
lectuali, necăjiţi, ce nu ştiu unde s’o apuce — oare efortul lor 
zilnic, aprig, desperat e un semn de decădere? 

Nu s’ar putea spune aşa ceva. 

Traiul de azi, infinit mai greu ca ieri, îmboldeşte lumea 
spre o sforţare nemaipomenită, spre o nelinişte grozavă, grija 
arzătoare a zilei de mâine. 

Revoluţia rusă, eşită din marele războiu, a creiat o serie 
întreagă de alte revoluţii, cea fascistă, naţional-socialistă, a dus 
la măcelul grozav din Spania, la distrugerea Etiopiei, la des¬ 


trămarea Chinei, etc. 

La temelie necesităţi economice, foamea persistenta, mea 
pacitatea sau lăcomia claselor conducătoare, creiază germenii 
revoltei, apoi dau naştere uraganului prăbuşirii. 

Ar fi şi motive din acestea şi alte multele, dar mai sunt 

şi prof unde cauze spirituale. . . . . 

Scăderea sentimentului religios, slăbirea credinţei inbine, 
lipsa unui ideal omenesc de propăşire sau liberia e in .ş 
telectual sau chiar de avânt personal, au contribuit şi aceste 
consideraţiuni la revoluţii şi la răsturnări cu forţa. 

Aparent lucrează numai forţele materia e, ^ . 
dar în fond roaderea cariului. cancerul rnorta în cău- 

Incontestabil că tinerimea de azi in toa e t_ . valorile 
tarea unui zeu nou ; vechile temple au ^ ul P oracol dela Delfi 
de eri parcă perimate, .răsuna doar ulti împărat: 

către Iulian Apostatul — care totuşi a tos 


„Spuneţi Basileului (împăratului) căaici şi nu-i 

aperi (ale templului). Foebus nu-şi mai^ ze i) — iar apa 

nirtul proorocitor, nici izvorul mai , p ? 

"orbitoare amuţit-a“. 

încotro mergem ? Fv-Mediu, adică o răs- 

Nicolae Berdaieff prevedea un ....„dintă în special la 
urnare totală de valori şi o revenire la ciecunţ 


îcrio oroc+i n o 











36 


Dimâ nda rea 

Cu cât omul, grupurile .sunt mai amărâte mai hărţuite d P 
im voi, cu atât devin mai setoase de un ideal. Dar nud o si pro _ 
wrbuJ italian: passnto il pericol», gabulo il snnto. “ 

Bolşevismul nu este numai o imensă pacoste materială 
coborâre a omului la animal, o nivelare satanică a indivizilor 
reducând totul la nimic, dar mai este şi o teribilă pustie a su¬ 
fletului, dacă nu chiar noţiunea se confundă cu moartea sni- 
ritului. 1 pi ‘ 

Temuta boala pare să se fi întins ca epidemic, sub alte for- 
mp şi nume, în toată lumea. Aci e pericolul. 

Rolul Statului, al familiei, ol şcoalei, este infinit mai ane- 
voios pentru tinerel. Nici un ideal vechiu nu mai stă în picioare- 
mei in artă, nici în carieră, nici <î.n profesie, nici în meserie 
In locul unei grele discipline — în vederea une ţinte su- 
Mimc. -petreceri ieftine, căutarea cu orice preţ a satisfacţiilor 
materiale, a câştigului uşor, a risipei ucigătoare a disperatului 
< ;ir,r nu ştie ce vrea şi unde merge. 

Există în viaţă plăceri „spirituale", ce provin din renun- 
. 11 can ,7 t uc voluptăţi necunoscute în mocirla desfrăului sau 
a „juisării in toate terenurile. Iată o enigmă a viitorului 

rari ° coasecin t ă a sugrumării bazelor 

, ' ' " lază. Fără elită nu e progres, nu e educaţie, nu e pu- 

no- ut r M (' U1U |’ niJ , e . xlsta P>lda venită pentru tineri mo şi nu 
poate trăi fără ele, nici stat. nici societate. 

Oncn^^Si 3 U< ' S *'^ ee $ ciclonul care suflă dinspre 

riool ^n"u'sod™ate 5 ‘ COn * U,u,e «' mai P«- 

sentim P enm i " S ’J fl - ăa< T ela Caro 0 are • onestitatea, onoarea, 

exemplul iorir ,n 1UU U1 ^ uma ^ spectacolul măririi şi 

exemplul jertfei e molipsitor. Contrariul la fel. 

SIMEON RUFU 


s bilitate. Desigur. Nimic nu crevine sub acciaş 
lormu şi identic. Dar toate se repetă ca şi factorii fizici în 

‘ *< rc î dau varietate, uniformitate, sincronizare, pră- 

buşin Şi armonii superioare. 


Dimândarea 


37 


CARACTERUL ARIAN AL RASSEI ITALIENE 


Grupul de savanţi italieni, dela toate Universităţile oare 
a dat în vileag condu.:iile sale decisive asupra problemei rassei 
în legătură cu fascismul, se cuprind în zece formulări definitive’ 

1. — Rassele omeneşti există. Existenţa raselor umane nu 
este o abstracţiune a spiritului nostru, dar corespunde unei rea¬ 
lităţi fizice, materiala şi perceptibilă simţurilor noastre. 

Această realitate este reprezentată de masse tot mai impu¬ 
nătoare de milioane de oameni .asemănători, cu caractere fizice 
şi psihologice ce au fost moştenite şi continuă a fi moştenite. 
Pentru că există rasse omeneşti nu înseamnă a afirma n priori 
că există rasse umane superioare sau inferioare, ci numai că 
există rasse omeneşti deosebite. (Ad intervine o concluzie fun¬ 
damental opusă doctrinei naţional-socialiste a lui Houston Ste- 
wart Chamberlairi din Principiile veacului al XlX-lea), admisă 
de Alfrcd Rosenberg în Mitul veacului al XX-lea, care asi¬ 
gură rassei germano superioritatea şi deci. stăpânirea spirituală 
şi fizică a lumei. Nota noastră). 

2. — Există rasse mari şi rasse mici. 

Trobue să admitem nu numai existenţa unor grupuri sis¬ 
tematice superioare, cari poartă numele de rasse, şi cari sunt 
individualizate printr’o serie de caracteristici ,dar trebue sa 
admitem că sunt şi grupuri sistematice minore (de exemplu : 
nordicii, mediieranienii, dinaricii, etc.); individualizate Pţ 1,1,1 1111 
mare număr de caractere comune. Aceste grupuri consti u<> < m 
punctul de vedere biologic, adevăratele rasse. a căi oi exis »-nţ. 


ste un adevăr evident. , _ . Wu i 

3. — Conceptul de rassă este pur bidogic. Este cu totul 

ltceva şi se bazează pe alte consideraţjum istoria-» lim- 

►opor şi naţiune ce se întemeiază pe considerat • ’ are 

listlce şi religioase'. Totuşi, la baza deosebinloi dintre i p 

i naţiuni, stă deosebirea de rassă. rvrmuni de 

Dacă Italienii se deosebesc de France^ de Geirnani,^ ^ 
; urc J. ck> Greci, etc., se (imsebesx nu nunv j c(mstiUltia rn - 
imbă aparte, o istorie aparte, dai ş> I .„onorului italian, 

ială a acestor poopai e este alta decu ace • l iă ^ civi- 

4. _ Populaţia Halici de az, ™ civili¬ 
zaţia sa este dcaaamenea ariană. Atras i ,. . rlsu la; foarte 

aţic ariană, locuite de mol mullo mllţna«““X 

rnţln a rămas dela neamurile prearlene (In sptuai 

ite. N. N.). ... _ nirte esenţială din acele 

Originea Italienilor de azi fau I • ^ veşnic viu al 

asse cari au constituit şl vor constitui 

îliropei. m isse uriaşe de oameni 

Este o legendă u ,^obarailor n'au ma. 


î), — 
timmni li 







38 


Dimândarea 


fost in Italia alto mişcări însemnate capabile să influenţeze fizio¬ 
nomia rasista a maţi unei. De aci reese, că, pe când la alte na¬ 
ţiuni europene, compoziţia raşsiaiă este variată cliiar in tim¬ 
purile mai noi, Italia, în liniile sale mari, compoziţia rasială 
de azi ,este aceiaşi cu aceia de acum una mie de ani. Dintre cei 
patru zeci şi patru de milioane de Italieni, în imensa lor maiori- 
tate. se coboară din aceiaş familie locuind în Peninsulă de cel 
puţin un mileniu. 1 

(l — Deci există o rassâ italiană pură. Acest adevăr nu 
s ( întemeiază numai pe o concepţie biologică confuză de rasă 
onfundând în aceiaş timp concepţia istorico-limbistică de 
popor şi naţiune, ci pe cea mai pură înrudire de sânge care 
unesto pe Italienii de azi, cu generaţiile ce de milenii populează 
ia. Această puritate antică de sânge este cel mai mare titlu 
de glone ai naţiunei italiene. 

. f .',7 A sunat ora când Italienii trebue să se declare ra- 

îfît^ f ga T ră pe a înfă Ptuit-o până acuma regimul 
în ^ba concorda cu rassismul. Foarte dese sunt referinţe la 

d f f U . rs 7 i ! e . Ducelui - Chestia rasismului în Italia tre- 
, ;. te # 1 ! ala i ă <lmtrun punct de vedere pur biologic, fără in- 
''y u 1 'osofice sau religioase. (Nazismul din contră declară 

4reTla a ech?lff 1 *** 18 raasei Semene şi reclamă reîntoar¬ 
ce! ea la uciule eresuri scandinave, etc. N. N.). 

italianfAi ^nîn'AAîT 1 ^ 11 '- ' j Pa ^ a tre ^ ue să fie esenţialmente 
vo m a întaX^ d î, n y. and dl " arian nordic. Prin aceasta, nu 
iuă m că îtahonH « raslsmul german şi nici să procla- 

voim a arăta ^ c ^ ndl ^ v r u sunt un ul şi aceiaş lucru. Dar 

fizic Şi mai ală ns?holn^ , tdeauna - că ItaUanul este un model 
rele sale Dur pnrLa rasa ,urnană » prin oaracte- 

extra euronene ,Hi L ? e ,S - e ^ C9 P arte complet de toate rassele 
ideală superioară A' . voln ? a rdAca P e Italieni la conştiinţa 

vesponsabmiatT dându ' i astfel * 

8. — Este neetvcQY* oX %. .. 


leranei di^Euro^vw' ° distineţimte netă între Medi- 

pe dealta ,a^Snm‘7" i ): pe de 0 **** Orientali, iar, 

S aZlm inad'Sife. < “‘* b,,lnd 

st colilor, au căleai ''nLL' a ? se ' lta ) iene - Semiţi, oari. in cursul 
nici o urmă. Chiar dună „ r U s f cl el noastre patrii, n’au lăsat 
decât câteva nu£e : de aS 4 '* * SkUW n'au rămas 

toarta repede în Italia C procesul de asimilaţiune a fost 

lal ,n ,la lia pentru că* se comi»'î icm 1 in t ie car e nu s’a asimi- 
«deosebite absolut cu , P f lU | € , d,n ele ™ e, *t© rasiale necuro- 
a ionilor. (După cum în itali-V d * ? ° mentele de origine ale 
<** ani, ea 5 l nica^i m"^^,^ ^ asimilat «mp de două 

, tu atat mai puţin se vor asi - 


Dimândarea 


39 




1 

> 






mila în ţările unde au pătruns în masse compacte şi unde carac¬ 
terul lor rassial absolut distinct se menţine neştirbit, in mijlo¬ 
cul celor mai variate popoare ale lumei. încă un document de¬ 
cisiv istoric asupra neasimilăriii eterne a Evreilor. N. N.). 

10. — Caracteristicile fizice şi psihologice pur europene ale 
Italienilor nu trebue alterate în nici un fel. 

Unirea este admisibilă numai în cercul rasselor europene, 
în care caz nu se poate vorbi de ibridizm, de oarece acele rasse 
aparţin unui trunchiu comun şi se deosebesc numai prin c⬠
teva caracteristici, ipe când au mai multe altele comune. 

Caracterul pur european al Italienilor nu este alterat de 
nici un fel de încrucişare extraeuropeană şi acest caracter este 
în făgaşul milenarei civilizaţii a Arienilor. 


♦ 

* * 


Acest document extraordinar este însoţit de următorul co- 
mentar al gazetei personale a Ducelui „Popolo d’Italia" din 15 
Iulie 1938 : 

Acest document ore o valoare fundamentală şi decisivă 
pentru luarea de atitudine a fascismului faţă de problema rassei. 
Problema, pentru a o preciza imediat, nu este nouă pentru fas¬ 
cism. Chiar declara {iun ea de azi o proclamă răspicat. „Toată 
opera ce a făcut păHă astăzi regimul in Italia este in concor¬ 
danţă cu rassismul'*. Pentru a nu cita decât acţiunea vasta, < 
nerqică, neîntreruptă întreprinsă de regim pentru apărarea şt 
îmbunătăţirea fizică a neamului, pentru care lucru s an ore a 
organe adecuate şi instituţii, ce constitue <> impună oaif . 

Ia|le jn 16 ani ir, Italia fi de doi an, in Impe riu. *»??* ££ 
născutele măsuri foarte severe pentru a opri co> , ■ 

Albi şi Negri, Faslismul a lucrat cu tărie P^^J a v 
a întări tot mai mult caracterele etnici a tcrenu i soiri- 
Această acţiune n’a rămas mai pupm ■ ”' ra P [e a { e poporului 

tual exaltându-se cu asiduitate vot ■ disciplina 

italian, - croifmul fâu. 
sa, — si propagând mereu necesitai 


tice" unice . 

In documentul de fufa se afmna 


că Ducele a făcut des uz, în 
ni aocumeniui uv a ^ . 

discursurile sale, despre, concepţia i c ' ' {j t asC i f ti are nte- 
Punctde fixate acum de grupul de ! « problema în sine 
ritul să precizeze poziţia fascisniu 111 j u ,nodul de a con- 

şi să dea o orientare Italiemloi mi • j H particular: orien- 

sidera rasismul în genere şi ras sa t ufrt „ c » consideraţmni 

tare cu atât mai importantă cu cu • ' ■ rcsvingând t co¬ 

de strict caracter biologic şi *tor,c, evitând şt 
rin, filosofice si motivele religm>e- doctum -ntului au fixat 
Istoriceşte, foarte bine făcut, autorii 





40 


Dimândarea 


uşor originea milenară şi foarte pură, în continuitate a ras i 
italiene. A precizat că face parte din rassa ariană, purtătoarea 
unei mari civilizaţii şi că Italienii, în ultimul mileniu n’ i 
suferit nici încrucişări nici înrudiri hibride. Odată fixat carac 
tend unei „rasse italiene pure", cu caracteristici fizice şi fizio' 
logice — provenind din arianismul său, — documentul ne me- 
cizcază şi tipul „nordic", ca un model superior omenesc fizic t 
psihologic, care-l distinge de toate celelalte rasse extraeuronenl 
şi mai ales, africane. y 

In fine, documentul conţine un apel adresat Italienilor si in 
special, fasciştilor: „A venit timpul ca Italienii să se proclam* 
pe faţă rasişti". 

Ai. est avertisment va zgudui din adâncuri conştiinţele în 
prefaţa sa, la „Actele Marelui Consiliu", apărută de curând 
Ducele a. afirmat solemn că noua misiune a Fascismidui este 
„sa-l io in mană puternic influenţând obiceiurile". înseamnă că 
Imperiul va avea un popor lot mai demn de misiunea sa 
Aceasta misiune le va fi mai uşoară, dacă toţi Italienii vor fi 

inZme" 1 ^ mSSa l ° r ’ eternâ Purtătoare de civilizaţie 


mfl r C °i lce ^' a L rasse '’ înţeleasă adânc si instinctiv a fost te- 
meha de rezistenţă şt de emancipare a'poporului român 

funda Ioa # lu ’ . la cronicari în care mijea pro- 

s?b?vătaîii ^ — a naţiunei, pană la marii dascăli ardeleni 
mmâ în hin! ? de ^ Z1> ldeea de rassă a f ost farul de lu- 
SmSiriint^ T?l ? ara ?i a fost or S° liul d e regenerare şi ero- 
desi 1 ampnint?^ m ^ ne ^ a ^. marele scut al neamului acestuia, 
ameninţa furtuni nebanuite, şi aşa va fi în vecii vecilor. 

PUBLIU SERENA 


D i m ân d area 


41 


RAMURA DE MĂSLIN A ISRAELULUI 

Se povesteşte de rabinul Maimonide că în timpul domniei 
împăraţilor Antoniu Piui, Marcu Aureliu şi Commod, rabinul 
Iuda Akadoş „văzând micşorându-se numărul discipolilor săi, 
crescând greutăţile şi primejdiile, întinzându-se asupra lumei 
domnia lui Satan, intri atât că poporul lui Israel a fost exilat la 
extremităţile pământului" (domnia lui Satan pentru jidan e 
domnia lui Hristos !), a strâns într’o carte întitulată Misna sau 
Legea secundară ,toate tradiţiunile iudaice bune a fi împr㺬 
tiate. Mai târziu Misna şi comentariile ce s’au făcut asupra-i de 
şcolile rabinice, au format o nouă colecţie intitulată Gemara 
sau Adaos. Astfel că Misna şi Gemara au făcut, întrunite, Tal¬ 
mudul sau mai bine cele două Talmuduri, acela dela Ierusalim 
întocmit de rabinul Iochonal în 279 d. Hr. şi celălalt din Babilon, 
întocmit de rabinul Asche în 427 d. Hr. şi completat şapte zeci 
şi trei de ani mai târziu de rabinul (ce de rabini, nu e citat doar 
cel cu heroina de la New York !) Iosue. 

Nu mai e nevoie să mai repetăm că domnia Satanei pentiu 
Maimonide este ceia ce pentru creştini este domnia lui Dumne¬ 
zeu. Pentru aceste cuvinte nelegiute mani Pontifi ai or ™^ 
ca Grigore al noulea, Innocenţiu al patrulea, Iuliu al treilea 
şi Piu al cincilea. în infailibilitatea lor, au oi ona ca a 
dea foc Talmudului în toată lumea creştină. 

Talmudul este o doctrină a nebuniei rabjua. 
dictat-o Dumnezeu. Chiar un jidan, m hiper o • e 

a declarat că „însuţi Dumnezeu citeşte Talmudul * supune 

prescripţiunilor sale şi are un 1 a ^î 1 J >r ^ e 2pitol din Talmud : 

Ce este vaca roşie ? Dar sa atam cap Scrip t U ră. Toate 
„Israelul a fost asemănat măslinului in * . un( j e lemnul 

lichidele amestecate se confunda la un • CO nfundă 

nu se confundă cu celelalte. Tot,aşa Israelul nu 

cu celelalte naţiuni". , , „ . „ ontril no i este simbolul 

Şi astfel măslinul, simbolul pacei p -^ pătează şi 

războiului pentru jidani. Mai ştim ca c ^ t Talmu- 

cine a murdărit toată harta Europei d® j srae iului contra 

dului ? Iar vaca roşie este simbolu rea i or . 

celorlalte popoare şi subjugarea sau 1 * 

(Utinam în Popolo d-I.alia din 13 August 1938). 









42 


Dimândarea 


NOROCUL 


Povestea o ştiu dela mama. Vorbeam odată c’un prieten 
bun de greutăţile ce se pun în calea vieţei noastre. Vorbeam 
de cei puţini între muritori, din calea cărora aceste greutăţi 
îug. fără să le înlăture cine-va, de cei puţini, cari nici nu le 
lămuresc măcar. 

Unii, cei mulţi, şi poate cei buni şi harnici şi stăruitori, 
se gârbovesc subt povara muncei de mucenici ai vieţei şi rare 
ori ajung să aibă destulă pâine pe masă. Alţii, fără a moşteni 
vre-o avere dela părinţi, fără a găsi vre-o comoară, fără a se 
strădui, se trezesc deodată bogaţi, te miri graţie cărei banale 
împrejurări. 

Este asta dreptate ? Cine a rânduit această împărţeală 
a lucrurilor a fost el încălzit de lumina dreptâţei ? Poate da. 
Poate că noi suntem de vină, că ne-am întocmit vieaţa pe 
temelii false. 

Mama a auzit discuţia. Şi s’a mirat de pierderea noastră 
de vieme cu deslegarea acestei probleme, pe care ea o ştia 
lâmu. itâ de mult. Cum ? De cine. Când ? Şi ea mi-a spus 
po\ estea, pe care ţi-o spun acum ţie, în seara asta, când ura- 
brele părerilor de rău s’au lăsat peste sufletul tău dulce, 

peste ochii tăi, în cari fiecare clipă pune alte umbre si alte 
lumini.. 

A fost odată, într un sat de oameni cuprinşi şi harnici, 
un cm mai hainic decât toţi, mai cinstit şi mai credincios 
ecat mulţi dintre megieşii lui. Avea nevastă harnică şi o 
Cct_a dt. copii, pe care, cu toate sbuciumârile lui, cu toate 
nop i e făcute zile de muncă, nici odată n’a ajuns să şi-i vadă 

onnind sătui, nici bucurându-se ca alţi copii cu haine nouă 
ae Paşti sau de Crăciun. 

. .. ?f Ci ’ ° ri , încotro a P uca . îl urmărea un nenoroc duşmă- 

mai lini ”.. Came ’ care nu dar sare la om, când se pare 

mai liniştit, mai blând. 

i>area dLmiTi 61 ,plugu1 ’ P loaie n u mai cădea, spic nu ră- 
r SChimba Par,c& in «W»*» “Să. De se 

ampla sa-ş, uite cerul de dânsul şi sâ plouă, creşteau spi- 


Dimândarea 


43 


cele, dar veneau grindini şi le rupeau. Iar de se întâmpla să 
ajungă până la secerat, îi ardea focul căpiţele, nu numai ale 
lui, ci şi ale vecinilor. O legumă ce-o sămăna in grădină nu 
răsărea. Un lucru bun de pripăşea pe lângă casă, la două- 
trei zile rămânea fără el. 1-1 furau hoţii. 

_Grozav nenoroc mă urmăreşte. Şi nu ştiu de ce. Par’că 

neam de neamul meu ar fi omorât la drumuri. Dar anul ăsta 
sunt hotârît. De’şi va mai bate joc de mine, pornesc in lume, 
nu mă opresc până n’oi da de el, de noroc. Şi-l fărâm acolo 
unde l-oi găsi 1 

A trecut vara plină de nădejdi. Câmpul făgăduia bogăţie 


şi belşug. Au eşit oamenii la secerat. A secerat şi el şi nevasta 
şi copiii si au legat snopi mulţi şi grei. Când să-i care la 
harman, ia-i de unde nu-s. Nişte hoţi din satele vecine i-au 

furat peste noapte pe toţi, 

N’a zis nimica omul nostru. Şi-a ascuţit toporul şi a por¬ 
nit, nu să-i caute pe hoţi, câ era sigur că nu-i găseşte, ci sa -1 
caute pe noroc si să se răfuiască cu dânsul. 

A mers, a mers. A ieşit din sat, a dat in pădure ş. sa 
afundat in desiş. Pustiul începu să-l infioare. cac. inserase, 
Auzi deodată, la dreapta lui bocănituri de topor 

_Vre-un taetor de lemne, amarat ca şi n drum. 

>n codru. Să ană duc să-, văd. Poate ~ 

Apucă la dreapta. Merse puţin P *d»<« 


nu prea avea. 

— Bună seara, moşule ! ât e Dar€( după 

_ Bună’ţi fie Inima votoice ce -i mima buna. 

''‘“li laTŞ. "am şi PC ““ 

Şi Să'i frâng gâtul, ci prea ‘ Ş ‘^‘pornii de acasă. Hai sâ na 
— Apoi ca şi eu tot aşa te R , 

’nsoţim amândoi. Ne-o fi drumu m prin văgăuni 

Porniră amândoi. Deteră pt de osteneală, 

şi răpi. Urcară costişe, pe hâţeşun 

ajunseră la o colibă părăsită. p ra ţ de paie umede, 

Noaptea era friguroasă. In co ^ ^ ve de 0 bucată de 
o vatră rece, pe care pădm'arul ui de praf 
mămăligă, ce se scorojise şi se 









44 


Dimândarea 


R ui doc de mas, zise moşneagul. Dai" tot mai bine aşa 
decât nimica. Mâncară amândoi din bucata de mămăligă şl 
c C ghemuiră pe paele umede din colibă, să se repaoseze. 

N apucă omul s'aţipească şi auzi afară o horă frumoasă, 
cântată de viers de fete mari. Apoi râsete cu sunet de izvor 
de munte. Şi desluşi glasul uneia. 

— Aici. Noroace ? 

— Aici. răspunse moşneagul din unghiul de lângă vatra 

rece. 

_ Azi s’au născut o mie de oameni şi au murit zece 

— Pe cei cari au murit Dumnezeu sâ’i ierte, iar cei cari 
s’au născut să aibă în viaţâ parte de binele meu din noaptea 
asta. 

Se auzi apoi ca un fâlfâit de aripi mari de păsări. Şi apoi 
se făcu linişte. Omului îi dete numai decât prin gând că tre- 
bue să fie ursitoarele. Dar tăcu. Dimineaţa plecară mai de¬ 
parte, tot amândoi: el şi moşneagul. Au mers toată ziua. 
Unchiaşul mai tuşea din când în când cu înţelesuri. Omul 
tăcea mult. Pe seară au ajuns într’un sat sărăcăcios. 

Cu chiu, cu vai au găsit o gazdă, care le-a dat un petic 
de scânduri cu o velinţă veche, o perină de paie. Le-a dat şi 
mâncare, un borş de fasole, o bucată de mămăligă. 

Au mâncat, călătorii noştri şi s'au culcat. Inlbr’un târziu 
omul auzi glasurile de ieri noapte. Un fior ii trecu prin inimă, 
să vadă ce-or mai spune. 

—Aici, Noroace ? 

— Aici! 

— Azi s’au născut o sută o sută şi au murit două sute 
de oameni. 

— Pe cei cari au murit Dumnezeu să’i ierte, cei cari s’au 
născut să aibă in vieaţă parte de binele ce l-am avut eu in 
noaptea asta ! 

Ursitoarele au plecat. Călătorii au adormit somn adânc, 
după atata oboseală. Dimineaţa au plecat. Pe drum omul voi 
sâ’i vorbească moşneagului, dar acelaşi făcu semn să tacă. 

— Om vorbi mâne. Până atunci nu mă întreba nimica 

Şi s’au tot dus. Cale lungă fără de repaos. Seara au ni¬ 
merit inbr’un sat bogat la un gospodar chiabur, care pe 
semne avea de mult cunoştinţă cu unchiaşul. 


D i m â n d a r e a 


18 

a p VKS servitorii să le tragă clamele călătorilor. I n 
.J 1 ’ ţin pliu cu mâncări alese şl eu vinuri vechi. Ba a trl- 

° men ' \ * lăutari, cari cântau frumos ca la o nuntit impu¬ 

nă ? 8 Ş* 

f&teasca- ^ într’un pat curat şl moale. Omul se mira 

, ţ da t peste dânsul. Peste noapte auzi Iar glasul ursi- 

lorilor : 

_ Aici, Noroace ? 

Azi's’au născut zece şl au murit o mie de oameni. 

Pe cel cart au murit Dumnezeu sâ’l Ierte. Iar cei năs¬ 
cuţi să aibă in vieaţă parte de binele ce l-am avut cu m noap¬ 
tea asta 1 

Ursitoarele au plecat, 

r V aXc". D-f* 

pul colo la buturuga dm pădure • ^ ffllnte sâ facl 0 pros- 

— Mâl omule, bine ca nu-ţ mal am ărâtâ şl n'aş 

tie ca aia. Că eram tocmai “J zlu âcar vle aţa amărâtă 

ti apucat să mai dau oameni cea d i n noapte asta. 

pe oare am petrecut-o atunci şi ^ s . ar ft umplut 

Ci ar fi rămas numai tau. pământului om 

lumea de amar, şi n’ai fi mu va meU ? Am şl eu stâ- 

bucurat. Ce crezi tu ? Eu h u>u>z ( m enl. Dar nici soarel» 
pân. Şl lupt pe cât pot să i aju P e suferinţa e mate. 

că’i soare nu poate încălzi lun * ea re lele nu cad pe P" 
Leacuri nu ajung pentru toţi. Ş* 

tre, ci pe oameni ca tine şl eu a ,n- m i-oi mai aduce 

Dar tu du-te acasă- Din când m cu «porul« 

aminte şi de tine. Oi mai voi i 1 poate s’o mai a 

mai arunce ochh şl prin preajriia casa ta. Eu o' 1 P 

durerea ce s’a încuibat în su v v mâ dacă tu şi 0 
sâ’ţi dau dela mine nimica, cam am mers m u> 

tăi v’aţi născut intr’o zi eu actia ' 


’aţi născut intr o zi eu • vleft ţa 

. tsită din pădure f , ua oară, P° ul * meu 

Dacă s’ar putea naşte omu munceşte. ' ia r ţ 

Iul s’ar putea schimba. Dai / U ,. re dincloşf Şi t,( ' nU 









46 


Dimândarea 


Omul a mulţumit unchiaşului şi a iplecat. Pasă-mi-te 
Sporul a dat pe la el, căci altfel ar fi pornit iar în căutarea 
unchiaşului. Sau poate s'a lipit de el vre-un fir de păr din 
sumanul unchiaşului. Şi o fi ajuns şi el să vadă odată saţiu 
in casa lui. Nu ştim, dar de omul nenorocos n’am mai auzit 
nimica. Iar unchiâşul o fi colindând şi acum pe lume, me¬ 
nind vieaţa fragedelor vlăstare ale omenirei. 

Asta-i povestea cu norocul. Am auzit-o dela mama. Odată 
s’o spui şi tu cui ţi-o fi drag şi 1-ăi vedea necăjit din cauza 
nenorocului Şi dacă te va asculta, să’l învălui în căldura 
în care te învăluie acum sufletul meu. Şi poate va uita o 
clipă de tot ce l-a îndurerat în suflet. 

Precum uit şi eu, cătând în adâncul ochilor tăi frumoşi 
şi calzi şi buni !.. 


I. U. SORICU 


Dimândarea 


47 


CORBUL 

Corbule, tu nu ştii ce-i iubirea. 

Numai înspre rău te’ndeamnă jir ea, 
Dacă dalbei zile cauţi vina. 

Cum mai poţi tu preţui lumina ? 

Corbule, tu nu ştii ce e dorul, 

Numai cătră râu te’ndeamnă zorul. 
Când făş de noapte porţi in qh’are'. 
Vrei să te mai’nalţi spre-’nseninare ? 

Corbule. tu nu ştii ce-i avântul. 
Croncănit sinistru-ţî este cântul. 

Cum mai poţi să stai in vraja serii 
Şi s’ase uiţi chemarea primăverii ? 

Viaţa nouă clocoteşte’n fire, 

Totul este cântec şi’nnoire, 

Totul este dor de innălţare, 

Totu-i ritm şi binecuvântare. 

Corbule, tu ţi-ai uitat trecutul. 

Când lui Făt- frumos ii purtai scutul. 
Şi când răcoreai pe luptător, 

Sau duceai ştafetă dragă’n zbor. 

Ce frumos ţi -ar sta să strigi in zare 
Libertate, muncă, drag de soare. 

Ce frumos ţi-ur sttt si flutur, steagul 
Să huiască’n urma ta Şiragu . 

Ştiu şi ce-i iubirea Şi ce-i doru , 
Spre •nălţimi cu foc uriaş lua - 

Insă vino, spune ? 

Unde sunt vitejii de-altă-dată 


I. U. Soricu 












48 


Dimândarea 


Cântec de tinereţe 

A primdverei dalbă sărbătoare 
In pieptul nostru tânăr a'nflorit. 

Cu fruntea sus. cu ochii cătră soare 
Sub steagul muncei sfinte am pornit. 

Veniţi să ducem binelui solia 
Spre cei de viaţă nouă însetaţi. 

Vom semăna senină bucuria 

Ca să rodească dragostea ’ntre fraţi. 

Purtăm cu noi lumină şi căldură 
In urma noastră cântece răsar, 
Zdrobim puterea valului de ură 
Frumseţei ridicăm măreţ altar. 


A noastră-i tinereţea ’nvingătoare, 

Daţi aripi să pornim semeţi în zbor, 

O viaţă nouă’şi ia spre noi cărare. 

Spre glorie se’nalţă un popor I 

I. U. Soricu 


toa “ Ur - r “»»s-TTO5nî- 


CHIACU