Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0032

pă Y. A x x 
ES IP IE detoi Bătt dolott ah aaipă tt pr 3 pre oc degete caer TONE 0 3 XI d 
La, PAR soare NE tar eta doxă te 
ei poi oa todei morii 3 e a 0 ARE 0 ie e i do ata ae 
€ A Pacii ni 9 ev Rate zei aă Pe pX or ctrae i d a Lică 
Aa aaa ae rar zebas midi pesto plete E 
Coe iei înapoi RI E i ati 07 Dă ot Idel coli > 
o int AC o 20 e a d db IDR et a XP RP IN eye 3 p 
oi e oa PE A e a a a E 0 e d de 2 
> : XP cota no 0 yeatiote N x pă 
i 
= 
» 


x 


Bax 
va 009: 
x Da EVA SRR) 





Să 
astea 
Da Ri 


a 


E Pi ti în da 
să >> 


A Rea în e eta e pa x 4 x E 
E ittă tale e plete aut ii iirâni rabda SP aie nd tts afet BE aPaăta 
ee adi Rao a Ioa 000 DI e E 0 d tai 9x00 Aaesi. SAX AR TD Rp 0e ve RNobe 
Fe Na ma ee sx oa RI Rss acte: ae dat ae CP Ii iii 
is a pi de e n e e e i Pi A a EINER nE Tep ubtabta 
DE i Sei AN lol XX Re Li ii Ya ps et .+ Saad: A J 
ze Pa E DE Pa 0taexe 9% pe eta! XE „Wear 6 Pa 9 aaa 
i iezi 0 nd pradei e te e are a id dee dr 3 APR Adair ip i ta a tau nara ataauat e 
De RNP ee AR pă fak atata aa OR RER 30 abate Bă. 
Iaca vestea 99 467 să N9 40 0 „imi oue 
esa ae et ri el ei Da A d artă baie e pe Rt Sax et aaa păi oătaaa 3 
PoE a PAX a 0P a TAPLNE cea a ar Or Rip ot Cata pă 
PAL ă ae det nete ie ici aci delete at În pei a panică stiau: 
e ta po pda pipi ii pi 
Pa ia <Y 9 a ed Atat ax 
Se 30 Ag ao vey ai 00 a Ira 20X6 Rae 0 pot otierata 
Pe 0 ai da * usa oa Rio” ocnă 97 "ae e „Nae ve n od eter 
că See oi a Moe tao eralixe 307 4% 30 RP READ AB APAR of et 
icter ae 2 ae i ră aaa Dei at i e e i Ri 00 er ae ae a RE PE XD po etate 
PE Ia ae ao at aa er af păi ae apa 49 Pre RI macet az 0 ei CE eta etareră 
E i 0 E Nan e dă Aa» 5% 49 Na a Pe ea pes ooee € mpa Nb cnd 
ED RONA eta BA tea, 20 Do 2 aa APARA AX ata e 
Po o E PR edi Pe i ei 


a Ă 


*vBi 


RAD EXe Rare: 
SORA 9 0 at Xe 
3 
* 
că 
Se e stie na, 


DU XC x kti 
4 


o NUD BAL ROD ă 
N/A Xeo pa Rona: 


xa% 
CA AA Rt 


Sta ymenaăet 


e e 6: 


Se oi 0 0 i a suo ee seat arat an atace 
ai Me ea OP aer pe RPodergrati 
* mX ate Rod otrava e 
“av a outorenetaaă 
n nai e fP Pap a eta 
îi : 


Ls aa aa 
pont XRxve 
AX 90 Ea eee A 
OCR SI ai 
CSR Aa ob ee 


a 





sună 
creare 





|) 





32 


ERE VeE'sS 


PE PER Re a i 
. is A ; i d AR ai ne ai 
simt arate ere să A î C y : A apasa 
a 0 Waal ae SĂ ae Pi < ca î E e 3 IA a sa 


ctali y E păi ; SE ho 


te ae 05 AS 


a x 


nul XLV Nr 
4 August 1929 
$ Lei 


DIMITRIE CANTEMIR 


— UNIVERSUL LALERAR 


= 
[imi 
X% 





C iitorii 





DIMITRIE CANTEMIR 
(1673-1723) 


În istoria adevăratei  couliuri romu 
nesti. şi ustăzi destul de săracă, mai a- 
les ca orivinalităte, numele lui Dimitrie 
Catemir. tu de domn, fiul lui Conslun- 
tin Canteniir, bătrânul (1685—1693), frate 
de domn fratele iui Antioh Cumtemir— 
1693—1200 şi 1705-1700) si domn el în- 
susi (1693 ; 1710-1711) — caşi acela mai 
puţini suggzesiiv al învățatului stolnic, 
Const, Cantucuzino, scriitar, traducător 
și sprijinitor al culturii, concomitent cu 
care a trăit si împreună cu care face 
trecerea dela vechea cronică ta mani- 
festaţiunile de adevărată istorie — și la 
fel cu ucela al marelui Spătar Wirolae 
Milescu (Cărnul) pe care abia începem 
să-l cunoastern -— renrezintă cea diniii, 
isbucnire riăreaţă, cea dintâi inaniies- 
tare, siatornică şi serioasă, cea dintâi a- 
lingere « sufletului nastru de ichagi ne- 
deprinsi cu luminile cărţii — cu sufle- 
tul etern al omenirii. Și lucrul e cu a- 
tât mai demn de relevat cu cât ţinem 
socoteală: pedeoparte, de mediul cul- 
turul şi istoric, de împrejurările vitrege 
în care a trebuit să lucreze, iar, pedeal- 
lu, de toata, multiplele scăderi de care 
vasta sa aperă nu sa putut desbăra — 
fără ca, pirn aceasta, să fie mai putin 
veanavcabită. Dintre acestea, două, în Bpe- 
vial, sânt demue de amintit si anume : 

limba  serierilor sale — totdeauna, 
când se maniteztă în româneşte, e gre- 
aug, înubăâcsită de toată. terminologiu tini- 
pului_ şi încărcată îără milă cu inver- 
siuni si întorzături savante, aidoma con- 
swrucţiunilyr greco-lutine şi turco-bizan- 
tine cu care, iucă din prima copilărie, 
era familiarizut din contactul tu îuvă- 
taţi de seamă ca: | 

„uarele predicator și predagog Premia 
Cucuvelos". 

care Ş , 

„l-a introdus în întăele pirncânii de fi- 
osofie, dându-i cultura clasică greco- 
latină a timpului“ ; 

apoi : , Ă 

„Pureul E[fondi Saudi, filosof şi mate. 
matecian, dela care învaţă turcește și 
cu care. adesea, avea discuţii de natură 
velicivasă ; în fine: , 

„fitoiogul Iacomnin si călugărul, mai 
târziu episcopul Meletie, un adept al fi- 
1osofiai lui Thales și al lui foa» Baptista 
van Helmoat precum şi muzicienii hie- 
mani Ahmed, un grec renegat şi Angeli" 
«Cfr. S. Puzecuriu: Istoria literaturii ro- 
mâne. Kpoca veche). 

Departe de a fi inutilă. enumerarea de 
mai sus, contribue. în bună măsură, la 
explicarea operei lui Dimitrie Contermnir 
si în special: a direcţiunilor (filosoiică, 
religioasă, istorică, muzicală) în care sa 
manifestat, a influențelor pe care le-a 
suferit, a calităţilor şi chiar defectelor 
care vonstituese caracterizarea acesteia. 

si un ul doilea cusur: conţinutul u- 
nova dintre scrieri este, câteodată. prea 
ascuns, adesea — cărios şi juvenil, l0- 
cul si stnoin —— (îmistrodauat  îmtă gi prin 
haina formulă) al unora dintre lucră- 
rile legate de ruinele stiu. Se remarcă, 
la unele clintre „le, prin trmare, un €x- 
ves de filosefare, un exces de simbolism, 
o trăsătură exutică mai cu seamă în 


scpieri ca ; Iivanul sau găâleerrea înțe- 
Teptului cu Dume (asi 1696) sau Isioria 
ieroghțicii (scrisă  pela  LID4) -— acn] 
turn Babel politice-social-istorie-filosotit- 
alegoric etc . 

Si totuşi Dimitrie Cantemir a putut 
ajunge docuvreme în panteonul culturii 


universale. 
+ 


Natural că iaprejurările i-au fost cu 
tul vitreve. Si iată dece: 

Vişor îsi peate închipui cineva ce fi- 
gură piern strălucitoare, ce soare viu ar 
[i fost scriitorul acesta dacă opere cn 
acelea de care a scris, aşa, greoiu și 
straniu, cum sa priceput, să scrie, ar 
fi căzut, cu toale aceste detectnozităţi, 
în mâinele preepute, și pricepătoare ale 


&S zii 


în tnă noeră pom 








îcoâin GÂNASA 
34 

oTt 

590 (1.7 


fiera gurtre magi uY mda cun ca îq Reinutga, 
Adu Boaacnmuii „apr juann Cenate Cotpya PA 3paepfiga. 

Rp să poa ca aprken danizit aezber ap copi ape 
pana ah Pang aăti dspaim abia Coaaabrpae 


Stan pă gravetii ur Dienitiie Cantemir 
fdin vdilia tipărită fa M-rea Wocuiunlui 
lu 1829, 


unai public relativ ridicat rulturaliceste, 
întio ţară hurinată sufleteste, ridicată, 
întelegătoare, cedată cu sinusvasele dis- 
cipline ale căândirii si. idmii sau cel 
puţin într'o epocă le creștere inteleciu- 
ală, de progres cărturăresc. 

Atunei si acolo. Dimitrie Cantemir ar 
fi devenit repeue si fără discuţiune —- 
uu savunt european. 0 coloană de mar- 
moră aleasă în templul stiimţei şi scrisu- 
lui universe, 

Și o dovadă inexpugnabilă pentru a 
veasta sânt cele poste 20 de cărţi care-i 
poartă nuiele si din care următoarele 
sânt importanussirie : 

Istoriu. îvroghflicii „întâiul roman îs- 
iprie-sociat (5. Puscuriu — op. cit.) i- 
mitat după „Istoria Etiopicească” a lui 
Jiodor (sv. a! III-lea), în care persoa- 
nele sânt stoternic inlocuite cu animale, 
apropiate. mai nuult sau rai Puțin prin 
frăsăturite tunudaumentuale ule curacturu. 
hu lor — lupt cure l-a deierminat să-i 
dea numele dn mai sus. F, fără înao- 
ială, o lucrare caracteristică pentru Di- 





de PAUL |. PAPADOPOL i 


4 
uuirie Cunleniir. si care, îi idei 
destule rotuzori formale si fără ma 
tatea d» u dnslega tuina simbolului | 
pe fată, în autorul ei, pe unul din 
mări precursori al literaturii no 
“rtistice. Natural că, deastădată, 
neapărat nevoie de un talent ver 
lacem. $i acum, 0 propunere; ati 
torii  nestei, în pană de subiecte 
ăsi în Istoria icroglifică destui n 
rio de prelucrat. Ar face și o 0pei 
valoare ar sufla si praful uitării dep 
enste „termuri brăcuite“, Si propun 
de faţă nu ce nici ininosihilă. nici m 
Mi-adue uminle de impresionantă 
mintiri „Soveja“, traduse într'p 1 
veneasecăi neaoşe, de d, Mihail Sado 
nau si publicate, în coleeţiunea „FĂ 
românesti”. Cât despre „Vieţile Sf 
ur“ (din care, până prezent, au ui 
rut 2 volume) --- este îndeobşte cun 
cută refacerea d-lor Sadoveanu şi] 
trăşcanu 

Fără îndoială 




















însă, scriitorul cant 
lua în serios această propunere 
că fie un prozator de valoare, du 
de un veriact cunoscător al vechii 
românești si tniplat de un Oeskrda 
cunoscător al liinhii româneşti, În p 
cipalele ei faze istorice. : 

Istoria imperiului otoman, Scrisă | 
lorza) între anii 1715 şi 1716, constă 
deasemenea una din pietrele cele aj 
prețioase ale coroanei lui Canlenă 
Iaiă cum apreciază d. S. Puşcariu a 
stă lucrare : i 

„Merirul ei principal stă în parta 
If-a a căptii. în care C. adaogă o m 
(ime de note bazate pe experință, î 
preţioase pentru cunoaşterea, visții 
mane", 

Si aprecierea termină : 

„Mult timp, pitnă la Ha mumer cart, pi 

sciterile sale a făcut-o inutilă în 
tea întâia. scrierea aceasta ara is 
de căpeteriie pentru istoria otomană 
vare, cu dluuă sute de ani mai tă 
avea să v scrie din nou tot uni 
român, d-l N. Iorga. 
„Cam pela 1716, Cantemir ne di, 
limba latină, „Descriptio antiqui d 
dierni status Molduviae, considera, 
drept cenvânt, cea mai importantă 
tre scricrile sale. 

Rămânând pentru totdeauna |, 
din cel mai preţivase lisvoare pă 
cunoașterea vieţii politice gi sociale 
Moldovenilor din acel timp”, ea d, 
față spiritul stiințitic al autorului 
Puşcariu). [Lucrarea poate fi, cu 
cuvânt, gonsiderată o interesantă, 
vărată, şi az, în cea mii mare pari 
ei, monografie „de geografie fizid, 
politiei“, de etnografie d Moldoul 
cure „ileserierea ţării cu munţii, o 
şi râurile ei... excursiile istorice”, di 
țiunea privitoare la origina acestui 
por sânt interesante, dar mai p 
e veeuce el ne spune despre vbita 
țării, despre fireu Roniânului şi d 
culture lui”, 

Si tot pe primul plan, de astădală 
istoriocrafiai româneşti, stă cea) 
lucrare fundumentală a sa Fruninj 
chimii lomano-Molde. Vlahilor, în 















































































da truta, cu bogiţie de isvoare și at- 
iamente, cea mai delicată chestiune din 
ori: noasiră, originea. vechimea între- 
alui neam românesc. această la înce- 
pu veacului al XVILI-lea, când, cu 
bi sfonăvile cânorva cromicani palrioii, 
mmul nestru continua să rămână 
omplet necunoscut. Si lucrarea devine 
uatât mai interesantă, cu cit temeiul în- 
wa lucrări este originea noastră la- 
bă — înscriindu-se, în felul acesta, ca 
m adevărat precursor și (de ce să no 
gunen ?) învăţător, al trimităsii latini- 
Acestea constiluesc punctele rardinmie 
W activităţii scrise a lui D. Cantenuir, 
tr. imprejurul Ici, alătea altele: Dixa- 
ml. Viţa Constuntini Cantemiri.. cete. 
Cert e că, din opera lui, se desprinde 
ami o muncă chritre cele mai intense. 
dai sincere și mnă dezinteresaie, dur. 
dai ales » pricepere, o meiodă, 0 intel: 
dire stuinţifice- filosotică. un începu fv- 
fil de bătătorive sigură a drumului — 
pe care-l vor parcuree cu nai mult no- 
m Gh. Lazăr si Gh, Asachi, Hliade Ră. 
hlesea. Ghica. Odobescu și Ilaşdeu -- 
pre ceeace se va numi știința româă- 
mască 
din puținui cât ne-a dat, el rămâne 
m mai înahă și cea, mai desăvârșită 
aleupare a sufletului românesc. 
iradevir, înzestrat cu o minte ageră 
f avidă cu a cultură multilaterală și 
btemerată, cn o experienţă largă si cu 
Rfeiente, pentru vremea aceia. calități 
e seriilor, de om de ştiinţă şi de vulga- 
mator, el ne îngăcue să-i apreciem mă- 
ea suiletului. privindu-l, îu primul 
e, prin prisma cemplexitiătii subiective. 
Aceasta, pertrucă, printr'o singură de- 
mire, personalitatea lui D. Cantemir 
di pate fi caracterizată, 
(iei — în ultimă analiză — ce e Di- 
nirie Cantemir? Scriitor suu om «le 
siință? Filozof, literat. soviolug, aeogruf. 
ioric, vulzarizator ? Desigur: de toate 
şi stătea altele în plus — de toate însă 
în fecave operă, în proporţii variate —— 
all încât, pe oricare am ceti-o. în pa- 
tie odinnitoare ale oricăreia vom 
boi, vom descoperi, totdeauna. și iv- 
lresul vulearizatovului și, mijluacele de 
Wperimentave ale jiteratului si buna dis- 
Miție a erucatarului relisios. 
Dar ni numi atât: amblitudinea. 6- 
Jeelivi accentuiazii această primă com- 
tate: de en ne dăm seama când. cuu- 
rind adevăruri si cugetări cepe pagi- 
eșile din mintea lui, îi vedem spiri- 
N aterzănl == de multe ori. în coprinsul 
iaşi opere -— dela filosofie la morală. 
ia areasta la educaţie, la istorie, la 
oerație, la etnrurafin. la hiverafie și 
panlozie, la fabulele pline de naivitate 
Î diiosie, la cucetarea  telivioasă. si 
da: la... muziehia turcească, 





A fost și doranitor Dimitrie Cantemir. 
Ri de puţin însemnată i-a fost însă 
dmma se vede din aceea că, nu pe 
astă considerațiune ne aducem aminte 
d şi din aceea că. dacă numai aatiel 
pii fost legat de sufletul neamului na 
„h. Cantemir ar fi fost, încă de 
Ată veerne, aenperit de pânza de ne- 
ns a uitării. 

Dimitrie Cantemir a fost cel sintâi 
me a înţeles lucrul acesta şi, teprego- 
Mod să-și țină ascunse darurile nafi:- 
pb stu răștioate prin lectură şi cduca- 
e, a părăsit, rephade grijile efemere 
k domuiei și a dat aripi gândului a 
aie străbătător și ideii cucnritoara ile 
îaflete, [n felt nacasta. pe deoparte el 


UNIVERSUL LITERAR, -— 499 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Născut la 26 Oct. 1673 ca fin al lui 
Constantin, Serdar la Orhoiu, La 10657 
inevge lu Censtuntinopol spre a înlocui, 
cu zăloz, pe tratele său măi tiare, Au- 
tioh. Aici şămane pănă li întoarcerea 
acestuia (10) 

In tot timpul sa ocupat cu limba si 
cu nimica tureaască, „pro care a adus-o 
ta e deplinire de care era cu totul lip- 
sită, căci €l fu cel dintâi ce a regulat 
notele turceşti“, (C, Negruzzi). 

La 1% Martie. 1693 mceure tatăl său, iar 
el este cininat la Constantinopol — deși 
fusezo ules ce bocri domn. 

[a tut însoară cu tiica fostului 
demnitor ai Muntetiei Serban Cuntacu- 
zino, Casandra, 

Vece «liu nou la Constantinopol pină 
la 17tu, când Petru cel Mare  dectară 


văzboiu 'Lureiei, 

Primii din nou domnia Nemulțumit 
din cauza dărilor prea marti cerute de 
Pure, intră în lepături cu Rusia. Răz- 
boiul fiind pierdut de Petru cel Mare, 
„Cantemir. împreună cu vre-0 Mie ce 
Moidoveni. ce voiră a se deştepta pentru 
Vinsul. îvtovărăzi pe Lipăratul in Bu- 
sia. (C. Negruzzi). 

Aici, printrun urie dela 1 Auzust fu 
numit Cuwaz. i se dete o pensie, diferite 
nosii în T'eraiua si mari privilegii — 
atât lui cât şi urmasilor săi, (Ibid.), 

*p asceză la Harcov unde rămâne până 
le 1713. 

ia 12 Maniu 1713 îi muri soția — fără 
să hibă treizeci de ani. Stătu la Moscova 


se 


im an. bi 1itt—l5 riunâne la Peters 
burg. 

După aerasiă dată călători prin Eu- 
ropa. 

la 1718 se înaură din nou cu fiica 
Cnoazului Trabeţeoi.  Intovărăşegte ie 
Potru 1 Ja Petersburg, iar la 1720 în 


ertmpania di Perma îinpreună cu con- 
'ole Tolstoi si cu amiralul Apraxin. 
fu 4 Tue 1721 ajung la Astrahan. 
[oala de rinichi începe să-l supere. 
Moare la mosia sa, la 21 Aug. 1723, în 
vârstă de 4 de ani, 7 huni și d zile. (Lbid). 
Tată cimn îl caracterizează C. Negruzzi: 
Dimitrie Cantemir era la stat de inij- 
le, mai vrult slib decât gras, pururea 
vesel : vorha sa era blândă si plăcuti 
Sa seula dimineața şi se acupa de lite- 
vatură. pănă la anmază cănd prânzia : 
pe urmă, după obiceiul meridiona!, dor- 


mia bduțin după masă gi apci iar se 


apuca ude cotit si scris. A trebuit însă 
să-si mai schimbe felul traiului său 


iupăce sa făcut sfatnicul lui Petru cel 
mare si si-a luat p saţie tânără. Grhia 
turcezta, persieneste, araheste. grocaste, 
vuseste zi româneşte, şi înţelegea foarta 
line litubu elenică. slavenă si franţeză. 
Se încalotnicia mai mult de istorie, deşi 
iubia filosofia «i mateinaticile. Arhitec 
tuva îi plăcea muult si bisericile făcute 
îi: 3 Sute ale sale slovedeae gustul său 
în această artă, căci ele fiind de croiala 
sa. sunt de uu stil grațios si original”. 


“ “leschis neamului acestuia câteva sii- 
nese feresirvici spre o lumină nouă și 
nehinuită . lurnea ştiinţei. şi a cugetării 
upiwversale, perealta, a atrus atenţiunea 
lutii culte europene ipreocupală de a- 
tâtea aite chestiuni) asupra unui popor 
nou deo viță nobilă. aruneat aici, la por- 
vile Răsăsitului si adăpostit în rrecriă 
“arpaților si pe plaiurile mănoase ale 
Danubiutui. 


PAUT. [. PAPADOPOL 


A fost als merubhru al Acadomidi din 
Berlin, 
+ 


Serieri: (după AL Philipide; Introdu: 
cere în Istoria limbii şi literaturii ro- 
mâne), 

i. Divanul sau gotecaca 
cu lunea, lași 1093, 


2. Sisiemul sau coniiile religiei rnta- 


tomedane (în ruseste) Potershbure, 3727, 

3. Cartea ceietărilar dună musica 
turecasă, Moscova „|: timpul autoruiut) 
pierdută 

4, Istoria incrementorum ratque der 
mentorum culac othomaniede,  Louilra 
1734—35 (în lruba engleză): Paris 1742 
vin limba franceză); Hamburg 1145 (în 
limba cermană) : București, 1875 (în lim: 
ba română), ; 

d. Annotations al historiae othomani. 
cae librun pritium, (manuscris) ; 

6. Annolationes ad decrementa aulae 
othomaonicae. (manuscris), 

? Descriptio Molduziue. Franc. fost şi 
Jiipsea Lîî! (în limba germană): 1825 
în limba română. în mân. Neamţului), 

8. Viţa Constantini Cantemirii couno- 
imento senis, Moldaviae principis, Ed. 
Academiei rowmine 1853. 


9. Istria Cuntacusinilor şi a Brâneo- 


întele pinului 





venilor (rususte), In romăueste tip. de 
Acad. română, 1878. 


10. Princeipis D. Cantemivii vaviae sehe- 
«de et crccrpia e autogtapho descripia. 
Tip. de Acarlenria română cu Vita Cons- 
tantini Cautamârii.,. (1883). 

11. Istoricul vechimii Româno-Mohlo- 
vlahilor. (In limba; latină, tradusă de 
el în româneşte. 1835-—36. Taşi (2 vol), 

12. Istoria Moldo-Valachică (mss). Tip. 
cu cea de mai sus, 

13. Istoria ierogtițică. Acad rom. 1S83. 
14. Conpenrdialu m universae 
institutionis icu cea de mai sus). 
15, Ioannis Baptistae Van  Helmont 
phusices universalis dortrina et chria- 
iianae fidai icongrua et mecesuris phi- 

losophia. (Cu Istoria ieroglifică). 

16. Luce obscura în Catechisi, quae ub 
anonymo_ unthare siaveno idiomate exii- 
ta... (ln hibl. Acad. teologice din tavra 
St-tului Serghie, Moscova), 

„1. Sucrosunetae scientiae înntepingibi. 
Is îmnago. (bi), 


15. De statu politieo aulae cthomani- 
cac-pirerdută. 


„19. Moldavire nobilitatis geneologia --— 
pierdut. 


„RU. Monachiarimn phisica craminalis-— 
jierdut. 

1. Cutehismu, în limba 
pierdut, eatc., eic, ete. 
„Dintea acestea. Acudomia română a ti- 
părit 7 volurue, în ordinea următoare : 
Vol. 1: (1822): Doscriptio Moldaviae ; 
Vol. It. (1875): Descrierea Moldovei: 
Vol. II-IV: Istoria Imperiului oto- 
man? Viaţa lu Cantemir. 

Vol. V_ (188): Evenimentele Cantacu- 
miuilor şi Bruucovenilor : Divanul, lumii. 
„Vel. VI (1835): Istoria  ieroglitică : 
Compendiolum unhiversae jogicos  insti- 
intins : leonomium în 1. B. von Hel- 
mount. et... vivtuten physices universalis 
docirinae ejus. 

Vol. VII. Vita Constentini Cantemirii 
cognomento :senis Moldaviae principis. 
fioilectarea mientală. 


lozices 


persană  —- 





P.I.P. 


500. -- UNIVERSUL LITERAR 





Po e Z 





PESCUITORII DE MĂRGĂRITARE 


D'alungul umedelor stânci, 
Vitate 'n mările adânci, 
Ca 'ntr'un mormânt ce le inghite, 
Necunoscute nasc şi mor 
In scoica or 
mărgăritare negăsire. 


Dar indrăsnețul beat de vraja 
Strălicitorului său vis, 

In valul care le ascunde, 
S'asvârfă — fulger în abis ! 


Şi mâna-i pipăe cu spaimă 
Pe când în go! coboară greu... 


Unde 

Ţi-ai cumpărat 

Ochii adânci şi frumoşi, 
Mătăsoşi, 

Cu reflexe de magic păcat? 


[-ai luat din vitrine, 

Pe bulevardele Parisului 

Când seara coboară'n magazine 
Aripele moi ale visului? 


Sau i-ai găsit 
Când amurgul melodramatic 


GAZEL 


CINCINAT PAVELESCU 





Spre fundul mării unde perla 
luceşte. ca un curcubeu. 


O vede, o atinge, iat-o ! 

Sub biruința care'l mână, 

Prin vălul de 'ntuneric sue 

Ca şi un zeu, c'0 stea în mână! 


Şi voi poeți, sculptori ai rimei, 
huliți, uitaţi şi amărâți 

ca şi pescarul asta 'n suflet 

Pe scări de vis vă coborâţi ! 


In fundul mărei neştiute 


POEMA OCHILOR 


Cade grăbit 
Pe țărmul Adriatic? 


Dintrun străvechiu şi rar tezaur, 
Sau dintr'o mină din neant, 
Luaşi mărgelele de aur 

Si praf căprui de briliant? 


In ochii tăi cu ape mici 

Trec năvi albasire cu pitici, 
Trec năvi micuțe încărcate 
Cu contrabandă : nestimate. 


REVOLTĂ 


Pânla Dumnezeu şi — Singur — 


e 













a cugetului îndrăzneț. 
Să smulgeţi tainelor — idesa 
mărgăritarul fără preţ. 


Ce dacă'n sbuciumul himeric ; 
Doar griji pe frunte vi s'aștern 
Când dintro viaţă de 'ntunerie | 
aţi scăpărat un vers etern ! 


Şi glorie de veci, acelor 

martiri ce sângeră și mot. 
Smulgând din besnă ca pescard 
Lumină nouă tutulor ! 


Unde 

ţi-ai cumpărat 

Ochii plini de mister 
— Cer senin și iad întunecat 


Ascundeţi-i bine "n pleoape, 
Păzeşte-i sub gene de-azur 
Tăcerile dorm... Sunt aproape, 
Și vreau, ca un hoț, să ţi-i nl, 


ALEX ANDRU BILCIURESE 


Paş cerşi un pic de milă 


in privirile Lui crunte 


De'asi avea puteri să "'nfrunte, 
Aş svârli munte pe munte — 


Imălțând o piramidă 
Peste care, aș pune-o punte 


Iţi înflorise crinii pe răzoare 

Cu diamante aprinse în petale, 
Grăbiţi de-o rază caldă dela soare 
Ce s'a ivit în zarea vieţii tale; 


Şi i-ai udat cu lacrămi calde, lime, 
Nădăjduind că 'n stropi de bucurie 
Se vor preface-apoi, păstrând în tine 
Aceiaș primăvară timpurie... 


Ag vedea cu adâncă groază 
Inşirându-se ca puncte 


Lumile de El creiate... 
Penţeu grijile“i mărunte 


STROFE PENTRU RALDHA 


Sau P'aşi smulge de pe îrunte 


Aurita Lui coroană 
Năruind'o'n văi cărunte.. 






SEB. HORTOPAN | 


Dar roua care-ai plâns-o a 'nghețat 
Soarele cald sa prăbușit în hău, 
Și-un val de brumă albă s'a lăsat 
Peste grădina sufletului tău... 


Acum, ce pot să fac eu — grădinar 
Nenorocit de-atâta pustiire ? 

Incerc să "ndrept tulpinele ?n zadar 
Şi plâng încet pe veştede potire... 


GEORGE TASLAO 




























































Se smuci violent şi după ce se suci şi 
Msuci de câteva ori. văitându-se, răma: 
* cu faţa în ine, cu capul vârât între 
ferme, Se silia să nu se mai gândească 
a nimic... Silinţa asta îl obosea şi ina! 
Au, scăldându-l în sudori... 

Biruit. în urmă căzu într'o toropeală 
“pea de plumh. și ar fi adormit poate. 
dară vrăjmaşul de câteva nopţi, nar fi 
meeput să țărâie din ascunzătoarea lui, 
dn sobă... 


. — Gânganie neazră, iar ai început. 
— blastemă holnuvul de nervi, vârân- 
tu.şi tot mai ture capul sub perne... Dar 
oi câte perne si-ur fi pus în cap, ţârâi- 
bl tot se auzea... Se strecura. ca nişte 
picături de argint viu. prin puful sau 
Ina căpătâiului, și se infiltra în ureche, 
rdânc, până la timuanul simţitor, 
"A, țârâitul acela cum îl înebunea!.. 
„Gângania cea neagră, ascunsă hoțește 
h zidăria soboi, fluera parcă dintr'un 
fgnal subțire de argint. scoțând o sşue- 
Ntură ascuţită, cu trilurile rostogolite 
pete o mărsea aspră de sticlă... 
Cu pumnii strânși. cu achii grei. bol- 
mul întreha tavanul: 
— La ce oare foloseşte această gân- 
prie care se iveste din răsuftăturile pă- 
mântului. strecurându-si inelele ei ne- 
ge, pe sub straturile de flori, pe sub 
ada neagră a ogoarelor şi chiar pa 
șb motilele de bălizar?,. Cine Ta pof- 
Mp acest lămtar al ocoarelor și al 
timpilor. să se furiseze în crăpăturile 
durilor din oras. si să înalte. deacala, 
Imnuri de slăvire insomniei ?... 
[i veni în minte o întâmplare din co- 
fire: Se vedea apropiindu-se cu bă- 
gate de seamă de un răzor Ac flori, de 
mb brazda cărui, pornea țârâitul unui 
păr. Se târă aproape pe hrânci. scor- 
mind, cu ochii, ierburile. doar o des- 
jtoperi — fără s'o sperie — pe gângania 
ca țârâitoare,.. Greerul sta pe un bul. 
re, în aproțierea găurii. săpată pieziş 
k pământ. şi. de câte ori cânta. își tre- 
mra aripile. frecându-si. între ele ni- 
tkarete de dinapai, împintenate... In. 
ră să-l prindă... dar dintr'o săritură 
Wintenă, însecta coca neaeră dispăru în 
imea nepătrunsă a ierburilor,.. 


Acum însă în închipuirea lui bolna- 
, îl vedea pe ercer altfel de cum îl 
frise în copilărie. când insecta cânta 
brazda răzorului... Acum, în crăpă- 
kr zidului. greerul parcă se umila. 
dn ce în ce, în coaja-i alcătuită Air 
tale negre Instruite. căpătâna tot rai 
uuit înfățișarea respingătoare a gânda- 
dr uriași. cari apar numai în vis ca 
A inspăimârte pe femei si pe copii... 
find începea, să cânte, antenele del 
se mișcau repede și. atinsându-se 
ale, produceau. parcă ele. țârâitul 
a atât de supărător, 

(o ochii pironiti în sobă, bolnavul as- 


INSECTA NEAGR 


culta atent... Când ţărâitul porni rân 
nou, chinuitul de insomnie se repezi la 
sobă... Rezemându-si mâna tremurătoa- 
pe de un stâlp. se uplecă spre tocul «le 
unule ţâsna țărăttul, și începu să țâs- 
tăia. Ia cel dintţăi ujâşt“. greerul îşi 
curmă cântecul. Dar de iudată ce omu! 
plecă de lângă sobă. țârâitul reincepu 
şi maj ascuţit si mai sfredelitor.., 








Harta Moldovei în tinupul domniei 


Bolnavul îsi luă capul în pabue şi în: 
cepu să se vale. ca și când ar fi simţit 
dureri lăuntrice.., Se invâvtea prin casă, 
snvăind pe picioare. Deodată se opri: 
Un zâmber alh îi scăpără intre buze. 
Cu un gest triumfător ameninţă soba, 
apoi. aprepiindu-se de uşă. o deschise 
încetişor, ru grije mare să nu strice. 
cumva. somnul celortatți «lin casă, Se 
srecură apoi ca D umbră prin coridorul 


lung, și se cohari în curte ție 0 scară 
dosnică. 
Când se intoarse în casă, ținea În 


mână um topor greu, cu tăiusul selini- 
tor.., 

[tin crăpătura zidului, țârâitul gran- 
rului se strecura întruna, nesupărat «de 
nimeni. 

— „cântă t Cântă 1” îl îndemna vă- 
zând batjoenritor: „Cântă! Nu te su- 
păra 1. 

Apoi ridiră toporul şi-l lăsă să caqă. 
Un stâlp atins, se curmă dela mijtoc, 
îngenunchind ca piciorul subțire al u- 
nui cat... Târâitul încetă pe loc. 

Cu linistea şi dibăcia unui adevărat 
zidar, bolnavul se puse să dirâme soba... 
Bucăţile da cărămidă și tencuială că- 





UNIVERSUL LITERAR. — 501 


Ă 
de AT. CAZABAN 


deau. cu sgormot surd. supărânil tăcerea 
nopţii... 


Dă 


Cânul bătrânul, cu ochii greoi de soran 
intră — alarmat — în cdaie, îl găsi pe 
fiul său bolnav, adâncit în gânduri. cu 
coatele rezimate de genunchi, stând pe 
o grămadă de moloz. 





MARE Nicut, 


lui D. Cantemir 


Bătrânul se cutremută : 

— Ce-ai făcut?... Tu ai «ărâimnat subu? 

Para sa tresară, bolnavul îl privi en 
ochii rătăciţi şi turburi : 

— Tăcere!,. 


Nu vezi că doru? 





502. - - UNIVERSUL LITERAR 


NECULAE URETU) 


Piserica e pliuă de lume. in haine 
Doui-nouţe, 

Pe pereti sin icoane, sfinţii și nmuce: 
nicii, cu ochi searbezi. cu ieţe suple, 
plutesc în luroină. 

„Odăjdiile preoţilor, lucrate numai în 
fir, își împreună licărelile cu ale sfns- 
nicelor si candelilor, 

Dascălii cântă 'ntruna la străini; 

„Cinei tale celei de taină, astăzi fiul 
lui Dumnezeu părtas mă primeste... !* 

Impărtăsiţi cu multă sfială, crestinii-și 
elătesc gurile cu vin turnat în păhărrr- 
țe, iau anuforă şi pun câte două-trei 
ouă “roșii, or îtcondeialo, în cosuleţul 
tinut de un băiat, asa cam în calea 
trecătorilor, ca nu cumva să se siricoa- 
va vreunul fără si-si facă dataria, 

Cei cari uu sau simţit în stare să sa 
cuminice cu săuzele si cu trupul Doru 
nului iau numi Paști din tăvița mică 
și iau bucăţi mai multe. înfășurându-le 
n mânrecile căimăşilor. or în căpătiele 
șteraarelar, de duc şi celor cari nau pu- 
tut <ă vie. duc și la ciobani pe lu târle, 
ba pun şi vitelor în tărîţe! ca să fie 
sănătoase si ferite de jigănii. 

Sirnrite creodincinsilor se "npgroaze me- 
veu și la "mpărtăşit. si la mirnit, întii 
bărbaţii, dupii vârstă. după starea lor 
Vosătaşii si bătrânii întâi. anoi cei mai 
scăpătaţi si tinerii. Printre siruri si 
printre îndeletnicirile preoțești, cântăre_ 
tul tee prinausele. Unreste partea dato- 
rită slugilur altarului. și pe cealaiti c 
iu nevestele, îndennâud pe taţi să gus- 
ta din brânza neuă, din casul dulce. or 





din orezul cu ante, toate bune. să-ţi 
tinzi dAagetele,  Călcând rar si sfios, 
strâng buzele. încreţesc fetele în chip 
de zmeorenie şi de credincioşie u sufle- 


telor. fae, mergând spre uşe, cruci mari, 
cucernice. 

, Vierbere, ca de spume 'n apă: vorba 
ncete. pe soptite. sărutări de mâini si pe 
obraji, ca la Paşti. luminile. ţâsnite 
din untdelemnul curat si din festila 
trasă prin coara de fagure, pâlnie o- 
bosite. ca. niste cchi cari au veghiat la 
căpătâiul unui bolnav, făcându si da- 
ivria pâră'n clipa din urmă, 

Se stricoară crestinii, unul pe lânoă 
“tul, purtati de cândlurile dWacacă. Co- 
piii țin strânse Ia sân. or în buzuna- 
rele zeehivarelar. ouăle căpătate. fotele 
muti îi resiiră fudule hunzile de piei 
de vulpe și de dihor. lăsând să se vază 
fotele cu flori 'mari,. femeile îsi sultă 
SI snmet cănătâela marămilor. bărhaţii 
si hăicţii se fudulesc cu ovincile. nr cu 
hotforii _nreatii cată când la gurile ce 
sa deschid. când la tfrunțila ce se pleacă 
în fată-la. Cel de la miruit a dus ochii 
Do Insătonre numai în cilicuri aurii, 
umbrind un chip rosu. cu trăsături a- 


lese. cu ochii cereuiti. Mâna-i umblă'n 
nestiro de la candelă la frunţi. când 
dndată simte a dureren nas. Visează, 


Or e aaveu?,. Se verde cu miruitorul în 
mână. dus snre capul unui creştin, care, 
cu Dărul zbârlit. cu fața suptă. ca de 
boslă, cu ochii mari,  turburi, îi stă 
nnainte, scrâșnind din dinţi, 

IN cunauste, îi stie necazul, căzut pe 
canu-i ; dar ce să aibă azi?,. 

— Ani venit să mă spovedesc, părin- 
fe. nu să nă Miruit Am venit să-mi 


<pui păcutele i stila holhezi ochii la 
temei! Asu holhai si la Vloarea mea! 
Mm... Si face dă să-l anuce de nas 


Proatul i! trace o parie, întreru- 
pând miruitul, îl pune subt epitrabir 
şi-i citeste o moliftă. Omul ascultă, în- 


telege si mu prea. Oilearză dim adăânr, 
scrâsneste mereu. Ii aşează intro strană. 

— Stai aci linistit, pânoiu sfârşi cu 
miruiiul!! 11 dăm seuma unor crestini 
si urmează apoi munca sfăntă. 

Cum sare un pârâiaş peste bolovani si 
vâătini si sotă si cântă si plânge. usa 
merge vorba prin lume, zburdulnică, a- 
propiată. caldă, ispititoare, mângâioasă, 
Iu vero Să 

Neculae I'vâtua oră pe huzele tuturor. 
Păţania lui o cunose toţi, Ile, dar „te 
stiau ci? Că iu murit. ca săgetută, în- 
to noapte. ruândria. de femee, că atâta 
se căina după chipul ei frumos, că la 
ngropare au fost nevoite rudele so M- 
cărbune, ză no anni soră din ochi. 50 
uite, că dutunci uu început să soptia- 
=că unii a ulţii ca fost fermecat și că 
amul e aproupe nebub, eu văl toţi 
că e primit dMabinelea. Sa venit lu spu- 
vadit. Cea ză spue el popii ?.. Si nu-l 
mai slăbinu din ochi toţi. Si breotul 
cătă, mereu spre el, de teză să n 50 





vepeadă invăsi la nus, Se pântia acunt 
îu el, curi să scape de ţignit?.. Tude 





să-l snovedeaseă 7. Și cum 0 să se u- 
țeleagă cu e1?.. li veni n minte, ri e 
mn bine acasă, după ce n mânca. Să 
stea tihnit de vorbă cu el. ȘI-I lăsă să-i 
vie 'n urmă. 

Afară eră "ntuneric, străvuns Însă de 
mii ce pnncia mosii, fi si tumini 
unrinse. iv vatre. în pereţi, pe dealuri. 
“Se "'nnălţau furmirile meolatec în serul 
subțire, străpungâncdu-l ca niste suluri 
vinete si senrreptuu spre stelele, ce "u- 
cingeau cerul, ca. țintele serparul de peste 
brâul flăcăilor, 

Tihne. si bucuria se  ntiudea acuri 
paste sat, cu linistea userului, cu miros 
dn îarbă proaspătă, de frunză nouă, do 
tunâe din râiţa si de văsină de la bra- 
zii de pe coastă, troziţi din somn. 

Prăznuiau Invierea Domnului și a 
Fivii ereştinii toți în jurul meselor cu 
mâncări de dulce, cu băutură dim plin, 
cu vorbă Yeselă. cu pânturi luminate. 

Casa preaţească plutia în abur mives- 
male Are seimba pas rin acteiibă nt înip- 
tură de miel, de cozonaci, 






si aburul a- 
cesta. izbind nirile si cerul gurii uscat 
a) Imi Neculae Urttu, în loc să-i deschi- 
ză poftu «de mâneare, să simtă gura. ră-i 
Vasă apă. 0 întărita, îl înrăutăţiă, 

Stau toţi la masă, tihnit, veseli, can 
ziua. de Pasti. numai Neculae Urâtu 
»hemuit pe un colţ de ladă, fără să pue 
ceva ne limbă. fără si sirață vraja săr 
hitorii dunmezeesti. Il frământau gău- 
duri amare. ce îi brobonnu fruntea. îi 
zei umor inipraniza-i iimtă. Sări când 
si când în sus. începea să se 'nchina și 
să Dată mătănii, 

După ce se 'nchina mult-mult, cân- 
du-se cu fruntea rle podină,. de-a făcea 
=ă hănro sa midiică îm sul. CĂLA miine îm 
i-l, îsi da seama unde e. se linistiă 
si prindea să vorbească frumos ca. toată 
lumea, 

— Ce e Noculae?. îl întrebă 
To simți mai bne?... Nu vrei să 
ceva ?., 

-— Nu. părinte. Să mă spovedezti întâi 
si să iau Pusti, că dle cuminicat tu rnă 
aindaso. 

Si se aseză iarăși întrun colţ al ca- 
sei si sfă-sti așă, dus pe gânduri si 
hământat „de aduneari nmimt si ilie mr 
Dbări. pănă ce iure simţi că se înnăbvse 
si vorbiă asa năuc! 

— He. omu mănâncă, bea, si diavolu 
“1 pândeste 'u uşa să-l înhate. 

Ni mărănrcă. nu bea. posteste ntruna 


Preotul. 
gusti 


de MIIIALIL LUNGIANU 













































cine vrea să senpe de el. Si, depănâuj 
in el ndvcerilo-i aminte, sănia ca îi 
in sus, se 'ndreptă spre icoană şi În 
coneă din nou Să se 'nchine, cu cod 
țimtă la rhipul masei Domnului "din pe; 
rete, îunsirâănml vorbe fără şir. % 

De zeci de ori sa. aşezat tibnit Ia ba 
cul lui şi de zeci de ori sa sculat ke 
volburai, Neculie Urâtu, cât timp albă 
nut masu părintelui în mijlocul a hi 
săi, 

La sfârşit îsi luă enitrabiliul păr 
tele si cartea sfântă, se asezi, lânii 


mul necăjit: 
— (e e Neculae? Mău?,. ! 
— Rău. părinte! Mă urmărește dud 


volu” pretutindeni. Stau ce stau şi Cod 
ini se năzăreşte “n uchi, ispitindu-mă WM 
vele, si-atunei ca să nu caz În mel 
lui, să-i fac pe plac, mă pun sătă 
nehin. Si. dacă mă "nehin şi Dat mă 
nii, părinte. tă linistesc. Da nu ră 
jina mult pacea, că d'odată mapiă 
„aândurile si nui se "ntunecă capu. Ul 
cât stau aza de vorbă, Sunt On CA lĂ 
oamenii, Can mă pret tă alinia n 
li Floarea, ni se năzăre fel de îi 
mustrări si simt că tă viătutesc. Dia 
tu” păvinte clinvolu” e toată pricina, 
Vorhiă si cădea da pământ, ȘI 2% 
chină. Când întârzia cu rugăciunea, [ 
cen urit. se vepoziă la preot, și el Îi 4] 
ducea aminte d necurat, strigând tari 
[si din el, race! 
De trri ori a venetet vrectul porintă 
si de toi ori Neculae Tivătua sa Iinigă 
si su cutremurat. pănă ce Ocală Să 
pucă cu mâinile de pântece, ținind dh 
putea. : | 
— Pirinte! Diavolu ! 
— Ce? Unde? întrehă preotul, 
Si cl, arătând cu mâna la sân: 
— Diavolu!, păriute! Uute-t adt$ 
prinse să sură prin casă, ca fript la 
mă. să facă xpume ta gură, Si 4 
pesti la toti vei din prejur, ca tin câte 
— In numele tatălui şi al fiului şi 
stântului uh! Iti porunceste, fie duh 
riecurat. ezi din ol. Si DR) Se OD 
liniștit. duse niâna la sân sub curg 
găsinil sfiulede Pasti, Ina de la Dig 
că. le puse ?n palmă și le arătă la tai 
„- Vezi ? Vorbi părintele. Au fost sti 
tale Pasti! 
— Au fnsi de fost. da” a fost și net 
vatu't A dat să le fure și d'aea m 
friceu lu inimă dogoarea. gurii lui, 
Şi. tapet sfimitee Pasti îm stâng 
începi să se închine cu «dreapta. mă 
ung. Apui, după puţină tăcere, întoă 
mână si Je pune pe tiblia sohei, Seul 
la. ele, nu le slăbeă din ochii-i turbo 
cândind mereu în el. 
Tăceau toţi, cbemuiţi prin colțuri, 0 
mii preotul, stă, alături şi rostia o rapi 
cine. 
D'odată Noculie lireiu începu 34% 
«ce, să urla: 
— Diavol, părinte! Uite cum 4 
bătut joc de sfintele pasti! Cumi 
pocit i, Uito!. si arătă cu mâna pă 
bă na, bureăiile de preeanivă prăjiă + 
Cu sprâneenela-i mari. zbârlite, tu 
chii turburi, rasi,  cătă năue înlăă 
parte, mauziă nimic, nu ştia ce vorbei 
scrum, cenuse! Piicat, părinte, pei 
— Sau ars. Sau înneprit, sau fl 
si se apucă odată cu mâinile de pă 
«e trage «dle el, upoi începe să bata 
linii, 
Preotul strânge sfintele Pasti, & 





*) Apare în volumul ,,Spovedanii“, 

















































le pune ntr'o hârtie curată, bâr- 
ro câruă, aşteptând 

m se scoală da jos, cu ochii tur- 
cu privirile zănutice, se uită u 
p mdumerit şi grăoşte frumos, işe- 


Nun dă pace diavolu, părinte! 
amăreşte pas cu pas Işi bate joc 
ailetu' men. Si 'ncepe să povestea. 
ta, rupe firul, vorbeste altceva a- 
tătând spre foc. apoi se upucă de 


Diavolu, părinte! Diavolu'! a io- 
be în suflete meu! și săria n lue 
teniă 

Te și ieşi din el! poruncește as- 
peeotul, 

|| holhă ochii: 

Vie-l aici! si arătă la pântece. 
Plai să-l scot! zise faţa sfințită și 
di mâna în sân. îi Wisă n el 
e Pasti. 

după ce se linisti si 'ncepa iarăși 
prândiască la diavol, urlă Ain nou: 
Mavulu”, păninte ! 

Aieşit, sa dus pe pustie! îl între. 
Ș preotul. Și ci, ducând mâna la 
| găsind legătura sfântă, se "nchină 
piue frumas îndărăt, 

după puțină vreme: 

eDiavoiu, părinte! 

Unde-e? Stai să văd! Si bigându-i 
n tân, lisă n el cruvea mică de 


iSa dus, să nu rai vie. Neculae! 
și vezi! 

Gutând și găsind stăuta cruce, iu. 
s se inchine. 

Htei? Voghiază sfânta cruce! 

buie Littu se linisti și prinde să 
isca deslușit. Când îi venia gândul 
Beeuratul şi de, să strige, se pipăiă 
da şi, găsind semnul credintei. se 
A znerit, 

Sa dus, Nicolae ? 

Sa due, părinta! 

Mu să stăm frumos «le vorbă. 

Mi, părinte! Să-mi spovedese su- 
$. după ce preotul îi citeste ceva 
area siăriă, ul trage mai aproane. 
A tcepe net, trigănat. să spue ce-l 


He, părinte! Acu pfinţia. ta, mă 
idun vac, Sunt vânăfar vestit. 
e dear Neculae Liretu în tot ținatu! 
Mm pomenit de mic copilas cu 
n mână, am crescut cu ca, marc 
Și cu ea. 

tt urs, n'a. fost mistreţ, care 
tri de cap pe ste priponre si să 
cu ochii de mine Si. când ve.- 
în bitaea pustii mele. Dumnezău 
h! lin na scăpat. Ochiam jivi- 
de departe şi or cât de aproape 
We rece. Am puscar odată o ur- 
4 câțiva puşi.  Năviliă n ctouă 
spre mâne, bala, să mă răpue. 
un urs, trecând gardu, să vie 
„n țăitoara. Pusca nea na dat 
i când ferit-a sfântu'! Cârul a 
Wamţu' să ia vânatu' dela obste 
Ha! pe toți, să vază pe cine să-si 
d tovarăș. Ne-a pus de ari 
ko sticlă, așezată la o sută de 
ga n spre noi. Ăi lalţi nici 
în Eu am vârit elonţu! drept 
hei și lam scos prin fund, 

Mu! Neamţu' pe umăr : 

Pe la dumneata! a zis el. AI 
idacu! a mai adioaat pe iimha 
lui am fost. 

mruinciă e: 

us. Neculae — feseu 
int, 


uLSu” va 






i! ciută mă făceam. 

Mitu Dumitru am avut un vis 
uita un țap la mine, când vream 
b el, râdea par'că de mine cu 
dm: 


“i 


.. 


— Te-ai dus pe copcă, Urewule! Pân' 
acri ţi-a fost! Si datunci ram putut să 
juaL Împuşe, părinte un Iepure, un co- 
cos silbutec. nimic, nimic. Nu mai nl- 
eri. Ce să tie? M'am văitat eu la 
unt lu altu”, la femei mai ales. 

Intrun tăre, lu Arhangheli, ducân- 
du-mă cu piei d3 urs. de ciiprioară, am 
lat do hibă vestită, Mi-a dat cu ghip- 
cu. mi-a cătat în palnă si, fără să-mi 
desleg limba, mi-a spus ca păţania: 

— Esti vanător Trăgeai toi în plin 
în lizhioi!: Dă acu muţi ai merge. 
Asii 7. 

— Aşa! zic eu speriat, 

— "Ţi-e pusca deachiată ! 


-- 0 fi! "niărese eu, că prea se nui- 
ruu toți de eu. pe x 
— Să iei trei nafuri din noaptea de 


Pusti şi tet atunci să furi trei swrcele 
din bătătura a trei case, în cari na inu- 
rit încă nimeni, Să le arzi, și Paştele şi 
<urcelele, să le amesteci și să 'mpuşii 
ru ela iu 1rei părți. spre miază nonpte, 
spre niază zi si spre soare apune, de 
utile vin dubuile rele. Să faci trei 
phizcăluri. să pusti de tre ori, în trei 
dimineţi, îvvinte de vrăsăritu' soarelui ! 
ințelesu-raui 2, 

-— Nieles! zisei eu 

— Făcut ai? mai întrebă ea. 

-- Păcurt intării eu în neştire. 





Si anu Tăcuit năriute, ce na "mvățul 
cicura, da tare anevoe că nu ni tăi 
capu” la fleacuri dastea ! De sfintele 


pasti a fost leaie. Am vint la Discrică. 
mat închiuat, mar miruit, am luat câ. 
lova si le-am vărit în sân, 


De sureele a fost mai greu. De unde 
eri să le iau? Mi-am tot bătut capu 
ziln întreci, Mai nm se găsiă cusă n jur, 


in care să nu fi murit cineva. Unde erau 


rusa noul, deniutăţei., aveau câni în 
lege si nu proa-mi veniu hine <ă intru 
la cumeni în curţi, Să mii prinză, să 
mă "mpuşte poate. Si când trebui să 


le fur? Iutinte denviere, ar după? Tu. 
nainte prea ur fi fost picat! După, na- 
pucim Sajunge pânacasă, că se făcea 
ziuă, Am venit de cu zi în sat, am dat 
eu cctu ici-colo, mi-am ales casele si, 
după ec atu luat sfintele Paști, am zbu- 
ohit-n  nnainte, să nanuce să vie oa- 
meunii de la biserică. să mă păsiască *n 
curte. Am furat trei așchii, nam dus 
cr ele si cu sfintele Paşti acasă, le-am 
ars într'o tinichea, le-am adunat scru- 


mu” şi l-am amestecui. Am făcut apoi 
nouă golomozuri din “el si l-am pus 
drept alice “n pușcă în trei dimineţi. 


impuscănu da câte trei ori. în trei părti 
ale lumii. cum mă învățase baba. 

De cum am tras însă a 'nceput să 
mă mustre un glas. ce nu siiu de unde 
vania, : 

-- BHău  Mengi, Naculae! Ai spurcat 
Sfintele Pasti! Le-ai dat pradă necura- 
tulini! To calcă și le spurcă lumea şi-i 
păcat mura, Neculae !.., 

Aci se "'ncruută, se nelinisteste, începe 
si se "uchine. upoi se cată n sân: 

— Linisteste-te Neculae! A iesit de 
n:ult diavobr! Sunt sfintele Pasti acolo 
și crucea, ce-ţi stă de pază? 

— Da, sfiutele Pasti, aruncate 'n trei 
pirți? 

— Dna ocrotit 
lua! Nui arije! 

— Da păcat părinte ?.. 

— Păcatu-i iartă Dumnezeu. Neculae! 

— Asa 2. si se uită Dănuelnic spre 
preot, 

= Asa, Neculae! Nu te mai nehniati 
dosta! i 

Aro Durunezeu erije! 
parte cu <novedania. 

SI omul. porneste din nou: 

„> He! Acu, părinte. mai pe la Rusa- 
bi când e Slobod vânatu” căprioarator, 
Dian luat busea si num dus în Grind, 
Dihuiserm o preucă de ciuta cu țapu lor, 


Domuu” Cristos, Necu 


Mergi mai de- 


UNIVERSUL LITERAR. --— 303 
Coborau la apă, la un izvor, în fiece zi 
pe la prânz. 

Cânu să plec, 
să mă lase : 

— lar placi Noculae? 

— Ce să fac, Floarea?,. 

— Mai lasă-l păcatelor de vânut! Ţi-o 
ți cum destul! Nu te gândeşti, că toate 
ne lume au un sfârşit! Ai îuceput si 
'mhătwâneşti, te-au prins necazurile, nu 
mai nimerești şi pierzi vremea de șureli 
și vii nscăjit acasă Mai bine stui aci, 
mar roboteşti pe lângă gospodărie, 

ka ştia pătaniile mele dinpainte 
ținea să mă scitiască de alte amăr 
ciuni. , 

Si cu mă vsândeam ia ce ştiam eu, 
Wresescm pusca şi vream so'ncerc. 

-- Mai mă due odată, şapoi mă las, 
de n'o Tuuui miere, 

Ea stăvuiă însă n ruptu” capului * 


nevusta nu prea vrut 


) 


ă 





Da ce să te iai cstenesti? Uite, 
vei stiu ce atm. da” parcă nu-mi vine 
să te las. Ma apucat op-teamă. Să nu 


ţi se "târnnte ceva, Mam visat rău! 
si eu ţineunu Drțiş să ră duc si mai 
multe nu: i 

-- A! Fleacnri și păreri! zic eu si 
plec, Mă trăzea uţa nenorocirii părinte, 
Mă 'mpinzea nocnvatu' la şieire! şi. zi- 
când nsă, ilodată se mfioură, începe să 
tremura si să se nehine, 

—. Aza a fist să fie, fiule! Vreren 
Domnului e lege! Innaintea porunciloe 
tui omu' nu poate să facă nimic! IAnis- 
tește-te și sn mui departe spovedania. 

si amui urmează ! 

Mi-am luni mâncave pe mai multe 
zile si m'arn dus. Mergeam, da nu erati 
în toale ale mele. Mă i 


mostra vânchr, 
cam spureat sfintele Pasti și n loc să 


drez pusca pote am stricat-o si mii 
răn. Imi veniau în minte sfalnrile fe- 
aneii. Dacă mi so 'ntâmpla ceva? 


Mi-o iesi vre-o jiganie "nainte si mo 
abuca fără de veste. or o plezni Pusca. 
Doamne fereşte „cum se -ntâmplase Ro- 
Dului. zburându-i umăru' drept și o parie 
din falcă, 

Trei zile stau lu pândă, umblu, zu- 
darnic însă, Vedeari urme ia izvor, când 
mă "ntoveeam, si mă "ntăritam, Pe sem- 
ne că-și schimbascră drumu: ciutele şi 
veniau si pe altă vreme, poate scara, 
când plecam amărit. 

A patra zi em stat lipcă "n preajmă 
izvorului. Nimic însă, Am rămas și "n 
zina a cincea Po Ja prânz văd dodată 
cârdu' de ciute cu țapu' n fruntea. (-0- 
borind p'o pădină tineau dept cărarea, 
eroită printre  bruzi,  plecându-și po- 
doaba capului pe subt ramurile ţepoase. 
ce se rupeau ivi-colo, ca tăiate cu bri- 
ciu' de cepii coarnelor răsfirate, rămâ- 
nănd râte una n ale. ca să-i poarte 
verdeata si mireasma până la izvor. Pă- 
sia rar „măreț, cu ochii. vioi, trimişi cer- 
cetasi în zure, săltând picioruşele sub- 
țiratice, ca un mânz săsesc, Sa oprit în 
faţa upei argintii, a cătat. întâi anul în 
ea, si-a răsucit capu” să-i vază toată 
frumuseţea si a. aplecat anoi hotisoru' 
nozru pe vițele reci si sugoa 'ncef. cu 
tînnă. Bidică usor capu, se uită "n jur, 
se pleacă iarăși. mai scarbe de câteva 
ori. în senm că băutura bună și nu se 
sntură  niteajuns de ea. se ntoarce do- 
mo) mâşâe prin foile de ferină, cătând 
firele «e iarhi "ntăritoare. lu întârziam 
mereu cu ochitu. Nu-mi venea, parcă, 
mi prin ceva, Prea era frumos ţapu, 
Parcă mă bucuram să-l mai văz în via- 
tă câteva clipe. parcă mi-era tihnă să-l 
las să ben avă și să 'rmhuce câteva fire 
de iarhă. Să moară "ncai mulţumit. îrni 
ziceam ! Nu stiu de ce m'am sândit Ia 
viata noasfră a oamenilor și ni-am zis, 
că e năcat. când o pierdem asa (Vodată. 
pe noastertata! Pe când înni trecen asten 
prin cap VWodută văz că, înfiorat ca din 


504. -- UNIVERSUL LITERAR 


senin, ţapu' sa proptit în picioare şi şi-a 
nţepenit capu' într'o cătătură, speriată. 
năucă. Auzise freamăt de frunze, zărise 
vreo ramură mişcând, or imirosu' de om 
și de praf de pușcă i-a năvălit cumva 'n 
vări? Ba poate că so fi apropiat de el 
umbra morţii. A luat-o pe potecă n sus, 
'ndreptându-se spre codrii negrii de 
brazi. la poalele căror stam eu în culcuş. 
Bătea vârntu' dela el spre mine şi nu mă 
simţia, Când a ajurs în piepti pripo- 
rului, apruane de mine şi dă să străbată 
poenița, ce se deschidea "n faţă. ca să 
intre *n inima pădurii, se opri locului. 

Nu ştiu. Mo fi adulmecat. ori so fi 
năzărit lui iarăşi vreo presimțire ceva?! 
Am du3 uşor pușca la ochi. Țapu' cer- 
ceta zările, și ciuteie, stane de piatră n 
nrma lui. asteptau porunca purtătorului 
lor. N'am văzut în viaţa mea atâta tihnă, 
atâta nepăsare la. un ciopor de ciute. 

Mi-a vnnit de undeva un gând să mai 
întârzii cu trasu'. Par'că puseze stipâ- 
nire pe sufletu' meu mila de hietele du- 
bitoace. Auzi. vânător și milă ?... Vână- 
ioru' e sitgur n fiară mai mare ca toate 
fiarele. FI pândește clina de odihnă, or 
de liniste a vânatului, cum pândeste lupu” 
or vulpea în răspântii iepurii. Si, când 
prinde clipa aiea, îl apucă un fel de fri- 
guri, ocheste lacom şi trage cu sete. Si 
eu nu nțelegeam de ce stam și nu tră- 
earn ! Si vânatu' 'ntârzia subt ochii mei 
par'că. 'nadins, să-mi vie plocon pa de 
ata, or să-si bată joc de  nehotărirea 
mea. 


Când mi-am venit în fire am ochit şi 
am apăsat pe trăgaciu. Sa cutremurat 
văzduhu' de detunătură, şi hăuiau văile. 
repetând mereu împuşcătura. Țapu' n 
şuerat odată. cu uchii ţintă la mine. şi 
tot cârdu' a 'nfundat hățișu. viu-nevătă- 
mat | 

Am rămas năuc cu pusca n mână. Mă 
'ntrebam : 

— De ce să se fi uitat așa lung țaru' 
la mine și de ce o fi şuerat asa tremu- 
rat ?.. Par'că mi-ar fi zis : „Hei. Necu- 
lae. tată. te-ai dus pe copcă! Cu asta ţi 
s'a încheiat veleatu' !“* 

Auziam mereu şueru' ăsta. îmi intrase 
adâne în urechi. îmi sfredelia creeru': 
„Te-ai dus pe copcă. Neculae! nar'că, 
asă slovnise răspicat lighioaia! Nu pu- 
team să 'nieles cum făcusem ev greseala. 
să nu tras la vreme și să trag avoi prosi. 
când vânatu' era aşa de aproape și sta 
pe lac!.. ital 

— Auzi? Să nu 'mpuse când trehuia 
su să nu nimeresc ?... 

Repetam rnereu gându', vorbele astea. 
Asa ceva nu mi se 'ntâmplase 

— Ce să fie?.. D'odată, ca la o che- 
mare stăruvitoare, mi-a răsărit în cap, 
tându-mi nar'că o lovitură de topor în 
moalele lui, vrăjitu' puștii. 

— A! Acn viu d'acasă! Vezi bine, că 
m'am dus ne copcă, dacă m'am apucat 
de farmece !. Mi-am adus apoi aminte, 
de visu' ce visasem. de ţapu' ce se uita 
n ochii msi, si m'am cutremurat. părin- 
te. grozav. a mouarte. a pieire !... Si 'ncepe 
să se turbure. să se 'nchine. 

Preotul îl bate pe umăr: 

— Facă-se voia Domnului. Neculae. pre- 
cum în cer aşa și pre pământ! Nimic 
nu răsare, nimic nu crește. nimic nu 
piere pe lume. fără vrerea şi fără porun-, 
ca lui! 4 pu Aia ec P 

— Facă-se. părinte! zice omul. îndoit, 
închinândn-se. Si. văzându-l că şovăie, 


părintele să 'ntăreste la vorbă.: 4 


— Crezi în puterea tatălui cerasc. care 


ne-a zidit din nimic si ne ţine pe lurne.. 
din mila și din îndurarea lui?.. Lai 


— Crez, părinte ! rostește Neculae U- 
retu plecat, zmerit. 

— Dacă crezi, ai răbdare ! Credinţa ta, 
n să te mântuiască ! Nu vezi că prin cre- 


E Eram mcrt 


linţă ai început să te linişteşti ?... Inse- 
ninează-ţi ruai departe sufletul prin spo- 
vedanie. Şi creștinul, desmeticindu-se din 
sândurile negre, porneşte din nou : a 

— He. părinte! Ce să spui şi cum să 
=pmi ?,.. Stinţia ta ştii ce sa 'ntâmplat. 
Când am venit acasă mi-a murit ne- 
vasta Si zicând astea s6 roşi la faţă. i 
se bvlhucă ochii. 

— Nevasta mea, părinte. Floarea, fe- 
meea, yoinică şi sănătoasă, cruce de băr- 
bat. nu altfel. trăznită ca din senin!... 

Aci-și ia capul între mâini şi 'ncepe să 
plângă. : 

—Floarea, părinte, Floarea mea. femeea 
vrednică, mamă a patru copii, care n'a 
bolit odată, care n'a. ştiut ce-i lehuzia.. să 
moară ea, Floarea ?... 

Plângea cu hohot şi vorbia mereu : 

—- Să moară mespovedită şi negrijită. 
părinte ? Să moară. ca o nevrednică, din 
pricina păcatelor mele ?.. și urla ca un 
câine. cuve simte 'n nări moartea-i apro- 
piată. 

Nămăseseră toţi din casă năuci, plân- 
geau si ei cu el. 

-—: In vremea aceea, zise preotul, Dorrn- 
nul Isus întâlni un mort. Văzând jalea 
a lor lui, sa oprit și apropiindu-se de el, 
a zis: 

— Seoală! 


Omul nu ?nţelegea. Si preotul urmează: 

— A "nviat pe Lazăr pe lume asta. în- 
tru bucuria vieţii pimântesti şi o să în- 
vieze pe Floarea pe lumea ailaltă. întru 
bucuria vieţii de veci ! Jalea ta a 'nduio- 
sat ne blândul Mântuitor. Crede și nu te 
doi. Neculae !. 

Acesta răzuse 'n genunchi. cu capul 
pun scaun. și plângea cu suspine. Si 
»rectul nu 'mceta cu mângâerea . 

— G să mergi și tu la ea. o so mtâl- 
vesti din nou pe lumea ailaltă. Aci e va- 
lea. plângerii. Pentru durere si pentru 
»lâns suntem făcuţi, 

Crestini nftează adânc. îsi ridică fa- 
cet capul si făcând cruci. povesteşte: 

— A spălat rufe, le-a zbicit la pârâu. 
le-a *ntins. De pe la prânzcior s'a simţit 
vă A crezut c'a răcit în apă și şi-a fă- 
cut oblojeli. Seara s'a culcat ea'n pat cu 
copiii și eu pe podină jos. lângă pat. 
Pesta noapte, fără să geamă. fără să se 
vaete. a căzut peste mine şi. când am 
vrins'o n braţe, când am dat s'o ridic 
în asternut, era moale. Murise. 

Ir. zadar arn stat mult-mult aplecat a- 
supra corpului ei, suflându-i în gură să-i 
dau viaţă cum făceam cu câte-o pasăre. 
căzută din înnălţimi. In zadar am cătat 
lung la chipu ei. netezindu-i păru' ne- 
eru. ca de cărbune, răsfirat pe frunte 
ci pe la tâmple. In zadar fi apucam în 
mâini hraţele ţeapene. In zadar o cuprin- 
deam pe după cap şi îi încingeam mij- 
jocul. Ea rămânea, rece şi nemiscată, ca 
o lespede de piatră. Ochii ei mari, fru.- 
„moși : ochi-i negri ca murele ; ochi-i lu- 
minoși şi senini: ochi-i dumnezeesti se 
nchiseseră pe veci. 


Zbuciumat în wdâncurile inimii, de 
țaurerea năpraznică, ce se ahătuse pe ca- 
pu-mi, — ca "n fața oricărei dureri mari 
sdruneinăt»are, — am sezut lângă ea 
mult-mult. mângâindu-i chipu' și frun: 
tea cu poilurile palmelor şi fără vorbă, 
fĂră stricât, am pus cea din urmă săru- 
tare ne fruntea ei lată, boltită. albă si 
lucie. fără de cute, ca de ceară turnată. 

Si tăcen acum. ca o apă mare, vânio- 

titi pâră "n fundul ei si liniştită d'o- 
1ată. 
3 — Am. rămas năuc, “fără licărire și 
a LĂTĂ nădejde de viață în vinele mele. 
și totusi visam. părinte! 
i Fram ca un măr, căruia viermele i-a 
ros inima si care se tine atârnat d'o 
rămureă. nici pierdut de toț, dar nici 
»lin de viuţă ca celelalte! 


—— 


—O———., 















































Caudela din perete 
semn că se sfărşise untdelemnul, ui 
scurtase fitilul. Razele-i jucătoar, 
minau când şi când chipul 
Jomnului cu pruncul Dumnezeu in 
ţe. Si Neculae Urâtu nu mai lu 
de la ea. cătă lung, cu durere. ij 
rere de rău, cu căinţă, printre mă 
ese, cu rugăciuni fierbinţi de eri 
de 'ndurare: 

— Am trecut în odaea ceslalii d 
spre răsărit. în odaea, a mare, îl) 
oehiii pe icoana „Maichii 'Domrull 
am început să mă 'nchin și Să bai 
tănii... i 

— . Eartă.-mă, prea curată, li] 
greşit. Nam vrut, păcătosu' de mini 
hatjocoresc sfintele Paşti, carnea șiă 
gele dumnezeescului tău fiu, Am a 
tat de sfatu” unei babe neleți 
Mi-au luat minţile vorbele pline A 
pite. Da' en viaia toată am ținut di 
ta credinţă. Departe de mine au (4 


icoană şi am scuipat spre In 
si spre slugile-i viclene. Și făcândo 
ce mare mam întors şi am acul! 

— Maica Domnului, ce-am f 
tâta am putut să zic si am că 
totol la pământ. Scuipasem îcoan 
Tot 'sângele din trup mi-a m 
cap. la inimă. Simţiam cum 749 
vinele lor. Aşteptam să se rupă din 
n clipă, să nu mai simţ, si 1 
mort acolc... ! 

Vântul furios răscolia zăpaia fi 
pătă, o ridica 'm vârtejuri șioti 
cu putere 'n uşa tinzii, o izbia'n 
trele mici ale casei, ascultă ob 
par'că frământarea durerii dinnăti 
si porniă apoi jocul nehm în 
tânguios şi jalnice, 

Am stat mult așă. trântit pe p 
M'am trezit întru târziu, înghela 
friz și de spaimă,  inciudat că iB 
murit, că trăesc. Am bâjbâit pri 
tuneric şi am dat în tindă, iar dnj 
dă. am eşit pe sală. 

Se crăpa de ziuă. Fulguiă mem 
sufla vântu. Suerul lui rni-a ada 
minte, fără să vreau de şuernili 
“n pădure și d'odată "mi răsări Dj 
ochilori chipu' nedumerit îl ţa 
care mă mustra necontenit, 

— Te-ai dus pe copcă .Neculae! 

Subt șopronul lung de lângă caii 
tele „oi şi vaci, rodeau linistite ei 
fânului verzui, înflorit. Zărinduall 
sală, ridică toate capetele hp 
Aşă făceau în itoată dinuineața, 
mergeam să le dau de mânca] 
niciodată, una, de sătulă' și gr 
eră, pufneşte pe nări şi o ial 
cu celelalte după ea. sărind prini 
tură. Ba vin până lângă mine, 
uită 'n ochi şi pleacă pufnind şi mi 
si alergând. ca. zonite (un 4uh 

— Uite și vitele au simțit dal 
mure e pe <ufletu' meu! Au 
necuratu, care sa ține de umbhi 
că d'aea au iuat-o la iugă! am 
eu în capu-mi înfierbântat, Mia 
turat picioarele de zăpadă, mi-anj 
mâinele "'nzheţate de asru' iute, 
intru "n cusă. Aci dau cu ockil 
pilu' ăl mic și cerc să-l iau în 
da” el se trage la o parte speri 

— Uite şi copilu fuge da Pl 
Lun spurcat ce sunt! mină 
mine. 

Mum apropiat de el şi lună 
mână. cătându-i drept în ochi, 
trebat : 

—. Cine sunt eu ?.. 

Si copilul îmi răspunde: 

— Neculae ! 

— Hm! Neculae! mă cutremu 
Se leapădă de mine! 

De ce nu-mi zice tată ca "nu 
mă frămâmtam așa în mintea m 


TEATRUL CĂRĂBUŞ 


MISS REVISTA! 


"uole și 16 tablouri de Nic. Vlădoianu 
si N. Constantinescu 


levista, ln teatrul Cărăbuş, prin conţi- 
nulul şi forma ei exterioară, a eveluat 
in decursul anilor. 

Acum zece ani revista era aproape ex- 
cusiv o înșirare de cuplete, ararecri com- 
pictate de coruri şi evoluţii. 





D. NIC. VLĂDOIANU 


Incet, incet cupletul a trecut pe planul 
al doilea şi în locul lui tronează astăzi 
Hiciuitor sketchul . Faptul acesta, este 
desigu: un simptom al vremilor ac- 
tuale, de nevroză, care obligă pe au- 
torul de revistă să-i dea spectatorului 


Şi dânu apoi cu ochii de Floarea, fie 
Ficarea mea, părinte, rece, ruoartă pe 
ve, da' frumuasă-frumoasă, cum eră 
ea, am început să plâng. să urlu şi 
an pornit pe la case... năuc,.. nebun, 
dacă vrei să spun fără 'nconjur, părinte. 

Ca.oiu fi zis, eu pe la fraţi, pe la 
cumnaţi, cura m'oiu fi jemit nu ştiu. 
Nu mai mi-:duc aminte, Mi-am venit 
in minți la biserică doară, când aţi în- 
tepuit să cântaţi, sf. ta şi dascălul Vecini. 
ce pomenire !*, când ai dat să verşi unt- 
Jelenm in coşceitule... Altumică am'atm meţpezilt 
l ea, am ridicat pânza de pe chipu' ei 
si. stii ce a. fost! 

Am tipat cât am putut: „Mi-a pângă- 
rit necurâtu' nevasta, părinte“, cam vă- 
to 'ncărbunată și urîtă Şi iar nu 
mai mi-aduc aminte ce-am mai făcut. 
Imi răsar doar, ca niște ochiuri de lu- 
mini printre nori, câte un gând, câte o 
vorbă, câte o faptă de ale mele. Suni 
! nehun. părinte, d'atunci, nebun în lege. 
| — Nu, nu eşti nebun, Neculae! Esii 

om drept. ești credincios. Şi te chinue- 
| se gândul păcatului tău ! 

Pe Floarea ţi-a luat-o Dumnezeu, caşa 

a fost voia lui. 
| Snfietu' di urat, e de hună seamă 
n rai. Diavolu' n'apus stăpânire pe el! 
4 0 'ncărhunaseră. neburele de femei, ca 

d nu măi vezi cât ara de frumioaBă, 


DĂ DAM mi sd iii d ii i Ani i: ai di ia 





UNIVERSUL LITERAR. 500 





1 e ca Î pe ua 





mai mult decât o simplă înşirare de cu- 
plete. 

Dar evoluţia, revistei nu se opreste nu- 
măi la introducerea scenei de comedie. 
ea merge mai departe: revista de astăzi 
trebue să conţină o dramatizare a an- 
samblului, iar baletul a încetat să mai fie 
socotit ca un număr aparte pentru a fi 
aruncat la întâmplare printre  tranșele 
revistei, acum el face parte integrantă 
din acţiunea revistei, pe care o animă şi 
o îmbracă, 

Am notat aceste lucruri cu prilejul 
premierei teatrului Cărăbuş Miss Nevis- 
ta! pe care o cunsiderăm drept un mo- 
del de revistă. 

D-nii Nic .Vlădoianu și N. Constanti- 
nescu au p vastă competență în materie 
revuistică. Această calitate nu ar fi însă 
suficientă, pentru elementul de comedie 
despre care am vorbit ma: sus, dacă nu 
am găsi în d. Nic Vlădoianu pe scân- 
teetoru! autor al „Aventurei d-lui Dor- 
jan“ şi „Amedeu Stânjenel“ două dintre 
cele mai bune comedii de după război. 

Fructul colaborării d-lor Vlădoianu şi 
Censtantinescu e o revistă plină de an- 
tren, de vervă şi de mişcare. 

Prolozul revistei aduce în scenă un con- 
curs al tuturor teatrelor de revistă. Par- 
ticipă Viena, Berlinul, Madridul, New- 
York Paris... şi bine înţeles Cărăbuşul 
reprezentat prin Tănase care vine călare 
pe „calul bălan“* întovărăşit de baletul 
cărăbuşilor de aur. 

Urmează un amuzant caricaturist care 
prezintă surprize: ne redă legemdamna  în- 
vârteală naţională şi excelentul cuplet 
al d-lui Tănase „.Nu's parale... sunt pa- 
rale !“ care găseşte, cum e şi firesc, uri 
lung ecou în public. 

Taboul :rmător „Primăvara şi toam- 
na dragostii“  dramatizează. în versuri 
inspirate pe meludivasa muzică „Raquel“ 
eterna poveste a iubirii. 

Finalul actului 1 ne transportă în O- 
lHmp ; Prometeu fură focul sacru pentru 
a-l reda pământenilor. Defilează într'ur 
ritm uluitor de flăcări baletul focului 


s'o uiţi. Și nici copilu n'a fugit de tine! 
O fi fost sreriat de moartea Floarei. 
Vitele au zburdat ca nişte vite și țapul 
a fluerat, cum flueră el. Nu-ţi mai fră- 
mânta mintea cu lucrurile astea şi hai 
acu să te 'mpărtăşesc cu trupul şi cu 
sângele Domnului Hristos, că vrednic 
esti de "'mpărtăsirea lui. 

Când a simţit linguriţa pe limbă și 
fărâma de pâine sfinţită alunecând pe 
gât marcă o albie de foc a trecut prin 
ființa lui Neculae Urâtu. Ca o perdea 
neagră se dase la c parte din naintea 
ochilor lui tot trecutul negru și în suflet 
i sa ostoit, ca un val de apă turbure, 
zbuciumul necurmat. O rază de lumină 
se sălăslui pe fruntea încreţită de ne- 
cazuri: şi întreabă: 

— Si zici că nu-s păcătos părinte ? 

—- Dacă te-ai spovedit și te-am împăr. 
tăşat ?.. 

—. Nici nebun, taică,?.. 

— Dar fi toţi mebunii ca tine, n'ar 
mai fi pe lume de cât oameni cumse- 
cale !,. 

— Să trăeşti. tăicuţule, că m'ai întors 
la viaţă !... sia plecat vesel, scuturând 
din cap. Datunci a rămas zdravăn la 
minte, numai că sa lăsat pentru tot 
dauna de pușcă şi de vânat. 


1929. V. %. MIHAIL LUNGIANU 


sacru, al scânteei de amor şi al razelor 
soarelui, 
D. Tănase apare în „focul cetăţeanu- 
lui“ şi spnne aleanul nemulțurilor sale. 
Actul al II-lea conţine o strălucită ca- 
asuma 


ricatiură „railiofoniei lu sute”, 

























i 
j 
D-na NATALIŢA PAVELESCU 


Sextetul „Arsentinei“ e un număr de 
frumoasă poezie muzicală, 

in sfârșit, pamodiile Ramonei şi finalul 
strălucitor al soldaţitor regelui Mihai 1. 
închee cu brio revista d-lor  Vlădoianu 
şi Constantiimiegeu. 

Miss Revista! s'a bucurat de o mon. 
tare într'adevăr extraordinară. Niciodată, 
Cărăbuşul nu a oferit decoruri mai fas- 
tuoase. costurie mai bogate, o simfonie 
de jocuri e lumină şi culori mai am. 
plă si mai impresionantă. 


Interpretarea se bucură în primul 





D. 0. TĂNASE 


rând de aportul directorului Cărăbuşu- 
lui, acest minunat creator de tipuri care 
e d. C. Tănase. 

Alături de d-sa frumoasa Nataliţa Pa- 
velescu. scânteetoare de vervă şi antren, 
apei lizica Petrescu, Violeta Ionescu. 
Sofica Ionescu şi excelenta  falangă 
masculină în cap cu Giugaru-Sandi-Huși. 
Dan Demetrescu, Codruţ Milian, Anghe- 
lescu, I.orenţ, Maican și Giovani. 

Baletul admirabil strunit, dansurile 
antrenante și vii. 

Muzica. revistei excepțional de fericită. 

Menţionăm în mod special ariile fina- 
lului actului I, tangoul „Te voi iubi!“ al 
d-lui 1. Vasilescu, „Argentina“ şi finalul 
plin de măreție al revistei, datorit tot 
d-lui Vasilescu. 

Miss Revista! este pornită pe o serie 
triumfală. GEORGE SCRIOSTEANU 





508. - - UNIVERSUI. LITERAR 











cealacen Halicpeares 





Maior RADU MICLESCU: 


(Din cavalerie) 


«Studiu cu privire la apărarea 
naţională» 
(Cartea Româncască, 1929) 


Natural, ca ostaş, d. maior Radu Mi- 
cteccu unu crede în eternitatea păcii, nici 
în valabilitatea tratatelor ce nu sunt 
susţinute prin forță. In cartea sa, des- 
vueltă o serie de generalităţi asupra apă- 
rării naţionale ce sunt utile şi milita. 
rilor si celorlalţi, 

Insiată asupra morulului. asupra tru- 
pei. cadrelor, ofiţerilor, selecţiunii  tu- 
mancdumevtelor, asupra Scoalei Suj:ari- 
oare de Război. asupra manilor coman- 
dameute, a :regătirii pre — şi post --— 
reuimentară, asupra coluborări dintre 
vaţiune şi arnvată în tip de pate şi pe 
picior de război. Se ocupă de Lniversi- 
lăţi și apărarea naţionulă. de material 
și efective, de fentilicaţii si cummufhaj, 12 
'«pacitatea de munevră a armatei şi des- 
pre toate armele în legătură cu consti- 
tuirea oștirii. 

În primul rând, peutru a creea. o ni 
vine forte din punctul de vedere mi- 
litar, trebuie să ai la bază o scoală pu- 
ternică. naționalistă. După Prusia, în- 
vățţătorul dela ţară şi orase, şi cazarma 
uu creiut silendidele armate, cum a fost 
cea sârbă şi cea bulgară. 0 scoală, însă 
în cure să nu intre cariul politiceanis- 
mului, care roade şi fărămiă totul. 

In al dcilea rând desvoltareu arma- 
tei depinde de prosperitatea generală a 
poporului respectiv: o industrie înflo- 
ritoare, o agricultură solidă, un comerţ 
sănătos și o muncă organizată în vede- 
rea producţiei intensive. 

Pentru u aveu arme, efective, echipa- 
ment, lucrări de fortificaţie, artilerie, 
muniții. aeroplane şi avioane, flotă şi 
celelalte îţi trebue buni. Napoleon ar fi 
spus că războiul se face „cu bani şi îur 
bani”, 

In al treilea rând, clasa conducătoa- 
re, acdiică oamenii politici, trebue să fic 
oameni deo-asupra meschinelor  preocu- 
pări politice și să se gândească numai 
la mărirea naţiunii, 

In al patrulea rând, vine valoarea 
ofiţerilor şi a trupei. Desiaur nu există 
popoare care, in totalitatea lor, să fie 
laşe, dar depinde de o serioasă organi- 
zație militară ca tocmai cei nuişei să fie 
inlătuauţi la tip, pemtru a nu comăuo- 
mite spiritul războinic al soldatului. 

In al cincilea rând, trebue conside- 
rat. că armata de azi se deosibeşte îun- 
damenial de cea de ieni. Enormă im- 
portanță a artileriei, a tankurilor, a a- 
viaţiei, a tranşeelor, a scăzut din impor- 
tanța fortificațiilor, cavaleriei, Yaloaver 


tehnică specială a trupei, nu ajunge fără 
a fi ajutată de nii de guri de tun, zeci 
de mii de milraliere, nuilioane de puşti 
modernisime,  acuncătoare d» mine, 
taukuri, avioane, aeroplane, bombe de 
mână. gtannte de mână. In afară de a- 
ceasta mai trebue enorme cantităţi de 
muniții, căi de comunicaţii perfecţionate 
depozite nesfărșite, bine apărate, vaci de 
mii de uwobuze şi automobile pentiru 
necesităţile de transport tactice şi pen- 
tru acţiunile ofensive stmaiiagice, 
Aceasta în ce privește tehnica, 


Miterinlul nostru omenesc este exco. 
lent : avem vameni sobri, înturători, e- 
nergici si viteji. Bine antrenați, bin» e- 
chicaţi şi condusi, în mod supericr, ofi- 
țerii fiind devotați trupei, cei dintâi la 
=verifieii, interesânduu-se de huni sura, 
um avea o armată formidabilă, de care 
nici un vecin, cât de puternic, nar în- 
drăzui să se măsoare. 

Dictanul lutin, si zis pacenme ara bel- 
husa să rămâne etern adevărut şi tre- 
bue să fie principiul fundamental pen- 
tru întărirea şi existenţi popoarelor vi- 
puroase. 

Cine ameninţă Statele Unite ale Ame- 
vicei «e Nori? Nimeni şi totuși uriașa 
republică îsi făureste o flotă, care tin- 
de să întreacă nebătută „Armadă“ en- 
eleză, pentrucă toată puterea de expan- 
siune pertru menţinerea comerţului, a 
industriei sale, pentru respectul ce ar 
trebui să aihă debitorii. pentru intangi- 
bilitaten tentatelor și menţinerea ânga- 
jamentelor inferaaţionale numai pute- 
vea armată le dă prestigiu Statelor Uni- 
te. Nar fi pe primul plan ai statelor 
mondiale dacă mar uvea puterea să-si 
impue voința lor. 

Ţara noastră seste înconjurată de ne- 
numărați dusmani, din afară și din lăun- 
tru. Dacă vom fi tari milităreşie le vom 
impune, dacă vom slăbi, vorm pieri uta- 
caţi şi sdribiţi de alţii ma: apți şi mai 
realisti ca noi. 


Soarta din trecut a ţărilar remânesti,. 


neputincivase, Va discreția celui dintâi 
paşă sau la cheremul a o mie de oameni 
înarmați, se este un exemplu tragiv, 

O naţiune armată are şansă să fie lă- 
sată în pace, să prespereze şi să se des. 
velte pe tate tăramurila 

Nouă ne trebue, în afarii de forţe de 
uscai. impunătoare, o flotă comercială 
și ae război. Produsele noastre trebue să 
domine pe pieţele Balcanilor şi cole ale 
Orientulmi apropiat. Prestigiul unei ar- 
mate și une flote viguroase ne-ar da 
atunci pieţe de desfacere a produselor 
nacstre pe can nu le-am avea altfel. 


Avem nevoie de un pogrăun, cu ter- 
men ling, militar şi naval. care să ne 





dea posibilitutea să devenim 0 mare pu 
tere, pe aceste tărârmuri 

Bogătiile noastre în materii prime, m. 
mărul nvslru care peste douăzeci sal 
treizeci de ant poate atinge cifra de 
milioane. destinele noastre, Istoria care 
ne-a pus la gurile celui mai important 
fluviu al luropei ca mijloc de comuni 
cuţie, poziția noastră geogratică, calilă- 
țiie rasei, ne ver sili să fim ceeace pl 
ini se gândesc azi. Ripansiunea nos 
ră, în afară, ne va împinge, în viitm. 
rele războaie — să ne armncăm putu 
în balunţa celor tari. 

Cu voia sau fără voie noastră, Ir 
hue să fim gata pentra ciocnirile tai. 
bile de mâine. Aşa, cere necruțătoare 
lege a vieții, emulauiunea între popoart 
si aşa ne comandă împrejurările en 
grafice şi istorice. 

RNecomandăm cu toată căldura carten 
I-lui inaior de cavaleria Radu Miclesen 
parte instructivă și utilă nu numai pen- 


tru militari. 
+ 


ILUSTRAŢIUNEA ROMAN 


le ohiceiu, vara,  mişeurea iiterară, 
este în eclipsi. la noi, revistele ilustra 
te, se caută întro perioadă ca aceasta, 

A fost fericită ideea Itustraţhinei hu. 
mdne, de a apărea, în condițiuni tel 
nice superioara, urmând a umple uk 
nare goi, în acest sens, , 

Credem că această excelentă. publica 
ţie, pe hârtie frumoasă, cu uliimele + 
toorafii şi reproduceri artistice dinto. 
tă lumea, va avea rolul marelor „IaRi- 
zine* ilustrate din streinătate, ca Liu: 
tratiun, Die Wouche, Daily Graphic, ete. 
Americanii au asemenea minunate 1. 
viste, care erducă cchiul publicului şi sunt 
exirem de instructive şi folositoare tine 
vimii, 

Hustraţio. Română, îără a ţine seani 
de sacrificii nrateriaie, inaugurează k 
nci o asemenea publicaţie ilustrată, aşi 
de necesură, asa de simtită demult. Deal. 
fel, în fie-care număr, perfecţiunilecteh 
nice sunt evidente. O copertă colorată 
cu reprcduceri artistice oaste ţinta su. 
premă a lustraţiei, care şi în faza îi 
actuală, este cea rai frumoasă Înrer- 
care în această direcţie — ca realiza, 
și ca vret. 

* 


PAGINI LITERARE 


O inavaţie interesantă, care sa înlro 
dus după răsbuiu, în presa cin trai 
lumea, este carea unei pagini literare 
săptămânale, în afară de  ubisnuitek 
cronici culturale, literure, teatrale, et, 

Gazeiele dela noi au fost fericit insp 
rate, prin această, zilnică apreciere = 
chiar hehdoinadară. Cu modul acesh, 
literatura nu mai este „turnul d; 
tildeş“,  nectarul sau ainbrozia cehe 
aleşi, ci este considerată cu o bi 
ni sufletească indispensabilă ceri oi 
cel mai bun instrument pentru edu 
ţia tincrimii şi formarea caractere, 


ION FOTI | 


























i, 


UNIVERSUL LITERAR. - . 907 





p E ca s Ea c es 








BALTAZAR, CONTE DE CASTIGLIONE | 


INĂLȚIMEA: 0,67. LĂŢIMEA: 0,62. 


sest minunat portret al lui Nafadl se 
la muzeul l.uvru în uceeas sală și 
4 în fă cu celebra Gicconda a lui 
arlo da Vinci. Vecinătatea acestor 
ri se potrivește  dealtminieri de 


an rm ba ma e mat 


„ prietenul 


Nafacl a pus tot sufictul său în execu- 
tarea lui. Castiglione a fost, în adevăr 
Săn cul mai scump și în ace- 
sfetnicul hifi cel mai sigur. 
marele artist: „Spre a. 


las tiran 
Lui i-a scris 





RAPHAEL : Baltasar, conte de Castigiione 


me. Baltazar Castiglione cu zămhe- 
si, [in da diplomat parcă ar răs- 
a surăsului turburător şi enigma- 
i Giocuudai, 

îmtemplâne impecabila perfecţiune 
wi portret (Baltezar), ghiceşti că 





picta e frumuseţe fomenină, am nevoe 
să te am în jurul meu cu să alegi pe 
cei mui frumoasă”, 

Castivlioue merita această cinste. Nu- 
(ura îl îmindobise cu cele rai străluci- 
toare caruri. Exteriorul său era sedu- 


cător, figura sa plăcută și apucăturile 
afabile şi curtianitoare. Foarte cult şi de 
o remarcabilă, intelizentă, totodată _sol- 
dat şi literat, mânuia spada ca un Sfor- 
za şi pana ca Machiavel. După cum a- 
cesta a scris „Cartea Prințului, 
tot astfel Castiglione a lăsat ome- 
nirii acest nemuritor monument 
de spirit al renaşterii,:,,Carteh 
Kumtezannui”. El fnsusi a fost 
tipul desăvârşit al curtezanului, 
lipsit insă de josnicie. Sa luptat 
miai întâi în armata ducelui Ur. 
bin şi l-a slujit pe urmă ca. di- 
plomat. Pe urmă trecu rând, pe 
rând, în serviciul Papei Cle- 
ment al VII şi al împăratului 
Carol al V-lea. Leon al X-lea I-a 
făcut cardinal. Carol Quintul 
i-a dat titlul de episcop D'Avi- 
va Soldat. literat. diplomat, e- 
piscop. cardinal. Castiglione, cu 
calităţile sale multiple a înfăp. 
tuit cea mai desăvârgită şi cea 
mai strălucită intrupare a ma- 
relui senior instruit al renaşte. 
vei italiene. 

A fost foarte prieten cu Nâ- 
fail, pe care-l cunoscuse de tâ- 
năr şi a! cănui geniu îl ghicise. 
Castislione cunoscând bine prin- 
cipii şi tot astfel curtea ponti- 
ficală, a contnibuit la cumoagte» 
mea şi lansarea hui Nafaet. Datm- 
rită influenței lui Castiglione 
tânărul pictor obţinu cela din- 
tăi comenzi. Nafaâl nu se arătă 
ingrat, Devenind bogat şi aiun- 
ind în culmea gloriei, nu în- 
cetă să vadă un binefăcător în 
acest patrician. 

Castiglione, după cum am 
spus a fost efetnicul lui Rafael. 
Portretul pe care-l vedea la Lu- 
vru ne-arată pe acest diplomat 
cu ochi pătrunzători, vioi șă 
plini de inteligenţă si cu buzele 
subţiri ; Rafasl, al cărui penel 
n fost cundus de  prictenie, u 
stiut să redea, personajului o 
distincție aristocratică. Totul se 


armonizează de minune în a- 
cest tablou, îmbrăcămintea, 
fata şi chiar fondul. 


Această cperă este una diu 
cele din urmă ale !ui Rafael. Fa 
a fost pictulă în 1515, adică cu 
trei ani înaintea morţii mare- 
lui pictor. 

După rnoartea. lui Casţiglione, 
tabloul a întrat în posesiunea 


ducelui de Mantoue delia care 
i-a cumpărat Carol | al An.- 
uliei. 


Mai târziu îl regăsim în co- 
lecţia unui amator olandez, Van 
Asselin, lo. care Rembrandt și 
Rubens l-au copiat. Im epoca în 
care Mazarin la achiziţionat 
acest portret a fost socotit 3000 franci. 
După imourtea  carlinalului ministru 
acest tabiou a intrat, datorită ui L.u- 
dovic al XIV-lea în patrimoniu Franţei. 


DOS UNIVERSUL LITERAR 


On a Șa-c3$aa... 


UN CAZ GRAV (?1). In No. l3alrre- 


vistei „Crainicul“, un tânăr poet sem- 
nează niştn (probabil) versuri, întitu- 
“'ate: adică: semnul exealmării, din 
cara am  ipulut înţerege aproximativ 
umoătoamvelle :  adnesâmdu-se  cariva, po 
tul îi +vonibepita despre um ball mascat, 


'a care, persoană, căreia i se adresează, 
l-a seucerit „călărind ku-adevărat.... ve 
«n cal de circ. frumos vărgat“, în „trap 
săltăreţ”. Ce e mai grav e că toate a- 
veste fartastâcuri p2 care persoana vi- 
zată de ccimun acord cn calul le făcea 
în pal, “anu coniiribuuiit ca, isultleltul poatului 
aă se uluească, să=şi „facă vai, de cap, 
rin nerespect de lucruri sfinte“, că, în 
fine nefericitul nosesor al unui astfel de 
suflet, „atât sa dus şi-atâit sa rătăcit 
»e drumuri verzi", încât, recunoaşte chiar 


A-sa, „ar fi păcat“ ca, acea persoană 
să-i mai desmiierde sufletul strein și 
nesupus“, 


Natural că tolite aceste fapte, scrise, 
subscrise şi date la stampă sub calificat 
tivul de: litsratură. constituesc, cu ade- 
vărat „un caz grav. 

Ceeace ne bucură este faptul că ora- 
vitatea a fost înţeleasă chiar de poet 
cae şi-a intitulat overa : | E tot ce pu- 
tea face mai bine. 


CU TOATA DREPTATEA vorbeste 
despre rolul cel mare pe care. minis- 
trul Instrucțiunii publice, Const. C. A- 
vion, l-a jucat în înfiinţarea şi susţine: 
“rea S$. Ș. tt, scriitorul, G. Tutoveanu în 
'No."% al rev, „Ser, nostru”, 

Afirmând că „numai dela venirea lui... 
va minist instr., scritorii au încenut să 
sinntă că unu si ei societate“, d-sa amin- 
teste câteva din cuvintele pe care acest 
sprijinitor al literaturii le-a spus în di- 
ierite împrejurări. Astfel, la un banchet, 
el a zis că: „scriitorii, adevărații con- 
ducătari ai popoarelor, păztrează puru- 
rea we armintirea irecutului, călănzese 
cărările neguroase ale prezentului şi lu- 
ninează "n noaptea de mepătruns a vi- 
itorului“ şi că „Societăţile omenesti sunt 
datoare să-si pne la adăpost de toate 
neplăcerile vieţii pe aceşti profeţi ai lor“. 

Si alături de Arion —. marele  Gâr- 
leanu 


DESPRE SATMAR ȘI ŢARA OAŞULUI 
ne vorbeste, îmumos și, intemesant, poetul 
G. Talaz, în „Cultaura poporului: mr. 268. 

fustă peanta.att eypizamea oa ășemiillos inu. cart 
sar fi mpeitrefcult „o aldevănată minune“, 
în um, căndia „portul, obiceiurile şi 
limha lor au rămas nelaltemalte“, Si mai 
demante :  „Oamemi vioi, îmialţi, mândri 
până la îmcăpăţâniane, au ceva din inde- 
pemidemța  sălbaitecă a flomei mumtoase. 
Portul lor, um fel de pamtalom făcut dim 
„Dânză, înierețit în folduri, cu o cămașă cu 
mânca tot largă, peste care maumai îm 
tim prul fenmii, amumiă um fel de zeghe: de 
lâmă, țesută de «ei într'um miod, cu totiui 
original. Poantă totdeauma o „tmatiteă“, 
un fel de geantă de pânză înflorită în 
sute die deseme şi culori, atârnată pe sold, 
cu sum fel de cocamdă tot îmflovită, ce-i 
trece peste umăr. Bătrânilor, ca si co- 
piitor, le este melipsită această traițcă îm 
care, de cele mai multe ori, este păstrat 
um cuţit, anma lor de apărare“. 

Fireşte, că dacă toţi scriitorii noștri, ar 


Cea Z ehcara 





călători, au ochii deschişi, ca d. 'Falaz, 
ni Sar oferi și nouă dăstule posibilităţi 
d cumnioialştene. Mimumniera lar face-o aceste 
scurte însemnări în came moalul se îm- 
bimă cu litenamul mai merpede decât stu- 
«iile tamilde care nu pot încăpea 'delcât în 
mâinile specialistilor. 


DESPRE ŞTEFAN PETICGĂ scie u- 
joase aminti şi juste camaictenizămi pos- 
tiu G. Tiutoveanu în ni. 5 al vermisteli 
„Seniisull nostru“, came, desi mumai în Ș 
pagini, se prepintă din ce in ce mai coni- 
pletă şi mai intewesantă, Sunt pagini evo- 
caltive cane intemegează pe toţi ceiice se 
îmicântă azi de progresele ulimiltoane rea- 
lizate de literatura noasbră. Celbimdu-ie, 
ne dăm seama cât de mate trebue să fie 
vaioanela acestei tema tutri, rezultatul călui 
mei curat idealism și, de cele mai multe 
ori. a colei mai nepue mizerii. Vom spi- 
culi, pemtru celtitonili nostii, două pasagii 
Şi anume : 

„Era mijlociu «de statură, slab, cu chi- 
mu! oval si palid: avea ochii neastâm- 
părți, mustata abia. înfiemată și o barbă 
mică. blondă, împănțită în două. ca a 
ui Mefiisto. Puma o mpătăntie moale, 
sură : cnavaltă „lavallienă, um pardebiv 
vâmăt, came, oldimiloară, trebulia să fi fost 
negru şi nişte ghete mari şi întoarse 
ia vâmtusi... Singulna lui îmbnăcămimte, 
moară si tfnumuolasă, emau.... mămugile, pe 
cata la puiselse cu multă îngrijime...“ 

Apoi îmfăţiamea camerei sale : 

„Im cumte eva um înftamemic desăvârsit, 
asa că Petică m'a luat de mână și WBt- 
fel neam ridicat pe o scară de lemn. 
cane trosmia dureros sub premutatea pa- 
iilor mlostui. 

„Dimtro sală strâmtă de tot, am pă- 
tmuns în camera locuită de dânsul. 

„0 scăpărrtăre de ichibrit si mi-am 
putiult da seama, într'o clipă. de „mă- 
notia palaltullui ide etejstar'i, îm care prie- 
temp men își adăpostia nemumănvaltielle-i 
stoluui de vise. 

„Patul soldăţesc, masa cu faţă de mu. 
sara. lamipa, două scaune de lemn și 
un cuer de sârmă alcătuiau mobilierul 
um=i camee peste măsură de mlici. 

„Sobă... nu ema, si-am avut um adevă- 
naut fior de emoalză văzând stnăhucilneia pe- 
retilor înlflioriiți... de bmulmă. Miupă câte- 
va. mâhniultea, delci mu mă delsbrăicasem de 
palton, frigul mă fulgena prin oase... 

Nu puteam decât mulţumi d-lui Tuto- 
vejanu peminu mimumalele. impresiuni dim 
tozicut pe came ni le 'ofemă, miali alles niomă 
Cami m'am apucat altfel de timpuri... fe- 
wiette. 


TRADUCERI DIN LATINEŞTE: pu- 
blică : d. N, [. Hemescu: Horaţiu (vachi- 
hrlui maosiei lui. Cartea II, scenisolanea a 
XIV), în „Ramuri“, An. XXIII, ne. 4. 


„ORIZONTURI NOUI“ este numele ce- 
dei mia tinere „„rervilatie 'Mitemare, etic...“ 
lunare, lucru care n'a împivdecat-o să-şi 
aljumgă la al II-lea număr. Având cola- 
borări foarte vamialte (0. Goga, N. Batza- 
mia, G, Bacovia, N. Davidescu, Maria 
Cumnitan, ete.) mevista își propune să pă- 
siveze o altitudine demmă, să țimă pas 
cu litemaltuma bună, să nu se depărteze 
de linia tualditională şi să dea toată a- 
temitiumiela  aulvemită  t“miemellior talemite. 

Dacă ni e îngăduit, îi vom face o 
singură 'obsewmvațiune : să-si ofeme pagi- 
nile cu precădere conăeelor vewsate. Nu 


de alta, dar exerciţiile de stil şi cotm- 


" operei 











































pozițiume, au destul iloc între coli 
dumi ale licewlui, chiar dacă, în fi 
lar, sunt semnaţi „publiciști“. Și5 
nm Tuca: la ce bum sânt atâtea arii 
de încuma are ? | 
Aşteptăm cu nerăbdane ne-ai 
CRIZA IN PUBLICISTICA se A 
dim ce în ce mai puternic: mii 
peioldicele noastre sunt în plină i 
ță, atât cele în cans de apariția 
mai alels celelalte came abia, sea 
seră. Ce păcat că şi comidere 
odihniase ! Cu amărăicinuma mă gi 
la  derzialdtmull pe :cane-l vom Sub 
toamnă (şi de-aici, miere, până 
toa.nela, valdanită) când pe lâmză pri 
țiumela. cauremită vom fi nevoiţi Să 
Sim şi pe maginele inlcmopiita în ia 
acestor călduri caniculame... 
Firește, că, văzând lucrurile asti 
o reală vacantă Iitemară nici nuj 
îi vorba. Mai degrabă numai ia 
scunt „melâche" pe „came — vals 
vom plăti ou vârt și îndesat, A 


DESPRE „ARTA ROMANEASAI 
meigtemii m'ecumoscauți din 'vealounti 
cute“ începe să scrie poetul M 
Maniu în „Adevărul literar“ (MA 
tânid deocamdată capitolul „gran 
lemn“ care „a înflorit“ si la Di 
gâmd. la o măestnie: işi da un si 
tat“.  Amtorul urmărește ches 
mai multe gravuri dimire 1700 6 
dintre 'came reproduce 4. 


CARACTERIZARI ASUPRA NA 
CLASICI continuă să publica in 
vărul liitomanr“ a. prof. 1. M. Mari 
si amane :  Tauican (Nr, 48); | 
(450) E, deiur, un minune Ani 
vulgamizare a vieţii şi (în bună 
lor, 


O REVELATOARE PARALELA 
aaa pe intre (în m. 1, am. W)o 
nasta Id. Negitior  Ureleha între dit 
teadiucari alle „Colibei “indicmei d 
cauta. niuvettă a Inui Benmiapidim de Sh 
Sumt puse faţă în faţă /peileopa 

extul fmainicelz, *peldealta, tau of 
isa alcitulall) îm spelcial iconaă rel 
aceea, dela 1821, a ui Leom Asachi 
pus de intenesamită, scrisă — într 
nească malivă, copilărească, stâng 
raică” si alta, dela 1950, a hui: 
Mon „cu 0 limbă mai putin gr 
pettocită seu cuviinta — ifiain uzat & 
nalte“. 

Ne permitem să amintim oh 
diuicere modarnă, aceea, publicată; 
în colerțtiumea „Sfertea“ ide 1, Sia 
si alta iccinitemporamă acesteia. 5 
ca mr, 12 ial „b'bliotelcii mmive 
Nitelamniu. 

Natural că de data acessta, c% 
tia ar putea fii iduusă și mall departii 


TREI YRADUCERI DE | 
publică .„Propilee-le-literare: 
1. Berattniice Cenei (dinamă) după 
îm vemisiiunea d-lui AT. Iatobesalii 
>, Sfâgta si IBulfomrull ei (more 
Qenas Gunther, trad. de dm Lb 
3, Tdetailnwi politilce (după H. Ch 
Iain) mediat de. dir. Ilie Gheorghi, 
incep toate în primul numără 
all TI Valeia,, 
/ 








































Secannaca cie 
cv'vanie 


ului, apoi îl întrebă : 

“vid pe curtea d-tale de vizită că 
mitul ul Academiei. Pentru ce' lu. 
TR) 


Pnirucă sunt tatăl a 12 copii!... 
| 


n eritic spunea spiritualului Burbey 
imeilly că mu cunoaşte în toată li- 
uri jrauceză decăt doi oumeni de 


liurevillu fi întrebă zâmbind : 
“Munti dei. Şi cine e celalt?... 


* 


B 

rele poet Jeun Moreus, primi intr'o 
“lu unui poet spaniol cu mare fai- 
in peninsula Iberică. 

hu cele mui culde efuziuni recipro- 
ipilul spuniol solicită [uvvarea hu 
n As de usi citi o piesă în ver- 


[vis primi cu plăcere. Poetul spu- 
Mi iustulă întrun fotoliu şi începu 
i ollecscă piesa. Mcreas ascultă cu 
Arii mare aienţiune. 

(nl poetul spaniol termină  lecturu, 
All lu Morcus și îi ceru părerea. Mo. 
lu râspunse : A 

pe felicit din toată inima, ai o 
e aimirabild, Iu ceeace priveşte pie. 
bregetabil.,. dar nu ştiu spanio- 


Li 


Vii Mirbrau intrebă într'o zi pe Al- 
i Jarry : 

hu înțeleg de ce vei ulât de muli 
lut 

“(a sd prind putere doamnă. 

du sd prinsi pulere? Dar taurii nu 
uisiut şi cu toate astea uu joarte 
it putere ! 

unteți sigură doamnă că taurii 
tu ubsint? 

plizi întrebare 21... Sigur! 

Bi hine doamnă, credeţi-mă că în 
by din toată înima! 


E 


E Tuilhude eru foarte timid cu 
2, Inlro zi o doamnă din elită 
tulă de Tailhade, ar fi dcrit ca a- 
să-i fucă curte, dar el stetea mut 
imposibil. In cele din urmă ea isbucni: 
Domnule Tailhude, spuse ea, de ce 
au de rece cu mine? Eu nu-ți în- 
nice 

Bu du doamnă, răspunse Tauilhado, 
iispirați un sentiment cure vă ono- 
ki: convingereu că nu păcătui nici 
Eu dos. 

L 


ii Hebrard persifla, de câteori a: 
leu, minciunile şi  ezagerările 
liezilor 

iuuteutie gascon din Marsilia, spu- 
pro durnd lui Hebravd că la Mar- 
icăzul o zăpadă imensă. 

pi mins aşa de mult la Marsiliu? 
hi! Hebrord neîncrezător. 

a, zăpada e de un snetru! 

Pate... în lărgime! 


alen-carea 


bb caz car 


MUSSOLINI ŞI... AUTOMOBILELE 
AMERICANE 


Ziarele oticioase din Italia continuă 
campania contra automobilelor america- 
ne, apelânul la cetăţeni să pretere pe cele 
italiene. pe motivul că America face în 
acelaş timy: cele mai mari siorţări pen: 
tru export şi cele mai mari dificultăţi 
pentru import. 

După „uiornale dltaha'“, în primele 
patru luni ale anului 1929, Statele Unite 
au produs 2.177.896 automobile, faţă de 
1.441 559 în perioada corespunzătoare din 
anul trecut. „Lrebue să rezistăm acestei 
invazii, datorită faptului că America 
produce mai mult decât consumă. 

Italia a impurtat în 1927 circa 4000 
maşini. iar în 1928 circa 6000, iar nu- 
mai în primele patru luni din 1923 a 
importat 2425 automobile. 

„Admirăm cu toţi fantasticele progre- 
ze econcmice ale Statelor Unite, dar nici 
v ţară nu poate să renunţe la dreptul de 
a trăi, ca să le favorizeze“, 

Se aşteaptă măsuri eficace din partea 
„Ducelui“. 


TOALIE-TELI AMERICANILOR 
După statisticile oficiale, femeile ame- 

vieane au cheltuit în 1927, în 1olari: 
697 unilioane încălţăminte, 


*ei 3, ciorapi mătase. 

117 AI lingerie. 

“55 3 blănuri de iarnă. 

400 i blănuri de vară. 

309 p pălării. 

585 Fă rochii. 

77 y cordoane şi.. „„soutien- 
gorge'“. 

100 SI mănuşi. 

255 îi dantele. 

111 E mantouri, 

59 pe pangli€. 

380 să accesorii, 

350 SI bijuterii... false. 

Nu se poate zice că e lipsă de ele 

ganţă. 

ARTISTICE, 

Un nou tenor român în America, — 


Ziarele române din America înregis- 
trează succesele tenorului Iosif Cristea. 
care, remarcat de artiştii străini, a fost 
încurajat și astăzi face o carieră din 
ce în ce mai frumoasă. 


ABONAMENTELE COMEDIEI 
FRANCEZE 


Se ştie că Opera și Comedia-Fran- 
ceza din Paris au abonamente, angaja: 
mente cu mai toate ilustraţiunile lite- 


rare şi suciale. 


Abonamentele pentru stagiunea viitoa- 
re a Comediei Franceze sau şi acoperit, 
și reprezintă 2.369.000 franci, cu 400.000 
mai mult decât în anii precedenţi, din 
cauza sporirei preţurilor. 


UNIVERSUL LITERAR. — 509 








caricatura zilei 
CONFIDEN (LE 





— Maestate, eu cunosc bine oamenii : 
sunt cincisprezece ani de  cânml îi co- 
Mând.... Ă Si i 

— Da?! ku de patruzeci de ani îi... Mă- 
nânc, E tă 

NEGUSTOIUIN... 







=== 


ESI 






/ 


Pleacă. Nai învățat nimic la mine. 
Ba arn învăţar că 1 kgr..are 800 gr. 
Bravo! Nu-i rău. Rămâi, 


INDOIALĂ... 


Ji 


— Dacă mă caută cineva. spune-i că 
mam dus să pictez un peisagiu. 

— Domnul să nibă încredere în mine 
că-l voi servi, numai să facă ceeace 
spune... (Life) 


510. — UNIVERSUL LITERAR 


DESPRE OCÂRMUIREA STAPÂNIRII MOLDOVENEŞTI, 


Cela ce voește să facă o descriere po- 
litică pentru Moldova, trebue după cum 
gândes:, întâi să cerceteze chipul și 
mijlocirea cu care se ocârmuește, pen- 
trucă aflăra, că încă şi oamenii cei mai 
învăţaţi au gresit în descrierea ei. 

Mărturiile cele luminate ale istorici- 
lor celor vechi, nici de cum nu ne lasă 
să fim la îndoială cum că toată Dacia, 
când eră încă a Romanilor, nu numai 
că sa ocârmuit de stăpânitorii Romă- 
nești, ci încă şi despre legile lor; iar 
după căderea Monarhiei, ne mai trimi- 
țând Romanii întru dânsa nici oști, nici 
ocârmuitori ; şi bejenarii Româneşti ne 
mai putând sufeni năvălirile cele ruulte 
ale barbarilor, pentrucă nu avea nici 
ostaşi, nici ocârmuitori, se vede că au 
fost nevoiţi ca să-şi pue loruşi stăpâ- 
nitorii dintre dânşii, după pilda vecini- 
lor lor; însă închipuirea stăpânirii a- 
ceştia nu se înţelege luminat, pentrucă 
istoria tuturor popoarelor de pe vremile 
acelea este întunecată, ci numai acestea 
este ştiut. că locuitorii Moldoveni, cari 
venise dela Italeia şi după aceea şau 
căutat scăparea lor prin munţi, pentru 
năvălirile Sciţilor şi a barbarilor, au 
avut. însuşi Craii sau Domnitori lor. 
Delia Crai se trage Ioan cel Românesc, 
carele a fust asa de vestit, precum arată 
Nechita Honieat şi tatăl lui Dragoş |. 
carele a sfătuit pe strămoşii noştri să 
se întoarcă iarăşi înapoi în patria lor 
cea veche, primind şi drezătoria dom- 
riiei sale dela cel ce a venit în Moldova 
după dânsul. 

Pompele împărăteşti cu care se slă- 
vesc stăpânitorii cei mai mari, nu le 
lipsia lor nici una şi în ţară nu avea 
pe nimeni asupra lor afară rumai de 
Dumnezeu şi legea şi nici la ov stăpâni- 
re străină nu eră nici înechinaţi, nici 
supuşi. Războiul, pacea, viaţa, moartea 
şi averea tuturor supușilor lor era nu- 
mai la însuşi voia lor şi la toate aceaste 
avea să poruncească după plăcerea lor. 
fără de a avea ei împotrivire dela ci- 
nava, mărar de urma cu dreptate sau 
cu strimbătate. 

Incă şi impăratul grecesc Ioan Pa- 
leologul, pe vremea soborului dela i'lo- 
renția a dăruit lui Alexandru celui bun 
coroana Crăească împreună cu numele 
de Despot. Şi a pricinuit acestui domn 
ridicarea vrăjmașului asupra lui, pen- 
tru care fiind el nevoit să-şi isbândea- 
scă împctriva vrăjmaşului aceluia, a 
poruncit de a apuca tot neamul arme 
în mâini: și cu acest chip nu numai 
că sa păzit şi sa apărat Moldova nu- 
mai singură de către năpădirea megie- 
şiler ei, ci încă şi de către tulburarea 
Turcilor, lăţindu-se încă şi hotarele rnult 
Măi inăuntru în ţările vrăjmaşilor ei, 
adică în vremea stăpânirei lui Ştefan 
V, celui mare(1). Insă stăpânirea lui a 
fost o prea scurtare de vreme pentru 
Moldova, întru care a stâmpit de a mai 
creste, si a început când şi când a 
scădea. până când a căzut mai la urmă 
în stările cel mai sereimane întru care 
o vedem acum (2). Căci subt Bogdan un 
fiu al său, de odată s'a stins raza cea 
de frunte a slavei Moldovenești, voia de 
a mai face război şi a lega pace, ju- 
rând el înimpăratului turcesc jurământul 
credintei, figăduinduui să plătească pe 
tot anul patru mii de galbeni semn de 
închinăciune, Iară o bucată. de vreme 
tot a rămas o umbră A slavei ei vechi 
şi. se părea că republica ar fi mai mult 


PAGINI UITATE 


sub paza Turcilor decât sub supunereu 
lor. poate că Turcii nu voia să tulbure 
cugeteie cele ce încă nu era de tot ple- 
cate ale supuşilor ilor celor noui și 
purta frică că dei vor purta ca pe niste 
robi le vor fi la. vedere vrăjmaşi şi răs- 
colnici : iar apoi după ce sa stins nea- 
mul cel vechi al Drăgoeştilor cu Ștefan 
VIII, finl lui Petru Voevod Rareş, apoi 
lăcomia de cinste a celor mai mari cari-i 
făcea gâlceavă pentru stăpânire, a dat 
prilej Ture ilor ca să mai mărească bi- 
rul Moldoviei şi să o mai prade încă şi 
de slobozenia care mai avea până atunci 
Si mai după vreme a ridicat de tot şi 
puterea de a maj; alege pe Domn. pe 
care o mai avea. boerii, trimițând în 
scaunul acesta ne alţi domni străini cari 
li se părea lor, pe cari îi secotea şi apoi 
iarăşi îi punea : amestecând aşa una cu 
alta, încât a căzut la. urmă sub Otomani 
puterile cele mai înalte, care le avea 
domnii mai înainte. 

Şi întwacezt chip Moldova care îşi 
luase usuprăşi întâi numai un jug sin- 
gur și nu prsa greu, a fost silită pe 
urmă să-l pcarte îndoit, atât de la Turci 
cât şi dela domnii cei mai străini. 

Puterea de a începe război şi a face 
pace, a lega alianţii şi a trimite soli cu 
trebuinţa repuhlicei pe la stăpânirile de 
prin prejur sa oprit stăpânitorilor Mol- 
dovei ; însă li sa îngăduit toată volnicia, 
și mai tot aceeaşi putere care avea ei 
şi mai înainte, a pune legi, a pedepsi pe 
supușii lor. a face hoeri, sau şi a le lua 
boeria, a arunca biruri încă şi a pune 
arhierei împreună şi altele de acestea. 

Puterea lor nu este nuniai asupra bo- 
ierimii și a locuitorilor Moldoveni, ci 
încă si asupra Turcilor neguţători și 
alții ori si din ce stare ar fi când se 
află în ţară şi viaţa şi moartea lor este 
în mâinile Demnilor ; şi judecând ei pe 
cineva spre moarte, spre bătae, surghiu- 
nire sau spre pierderea tuturor moşi- 
ilor, măcar şi cu strâmbătate și tirinie, 
apoi aceea cărora le pasă (adică le este 
milă) pentru acel judecat, numai că pot 
să se roaze pentru dânsul cu ruga. sau 
pnin scrisoare ; iară de a se împotrivi 
judecătei Domnești, nimeni nu cutează. 

Așijderea și când voeşte Domnia să 
sloboadă pe vreunul carele este judecat 
la moarte de toată obştea, nici atuncea 
nu poate nimeni să steie împotrivă şi 
luându-l Domnia subt apărarea sa, nu-l 
pot omori cu sila. si toate dregătoriile 
cele ostăşești şi politiceşti spânzură nu- 
mai din singura voia sa ; le dă celor iu- 
biţi ai săi și le ia dela. aceia cari îi sunt 
urâţi; și la împărţirea lor nu are să 
caute nici după un canon: şi voind să 
facă şi pe un ţăran Logofăt mare, care 
este hboeria cea mai mare a Moldovei, 
nimenea nu cutează să vorbească de 
faţă împotrivă ; așa. şi când voeşte să 
lipsească dintruna ca aceasta. de unul 
măcar și din neamul cel mai de frunte 
îndată acela trebue să se supus hotări- 
rei Domnești 

Asemenea putere are nu numai asu- 
pra celor mai de jos a Clerului biseri- 
cesc, ci încă şi asupra Mitropolitului și 
a celorlalţi Arhierei, Arhimandriţi si 
Egumeni și asupra tuturor ce sunt de 
tagma bisericească ; şi când fac vreur 


rău, sau dau vreo sminteală unui mi- 
rean, sau cugetă ceva împotriva Dom- 
niei. sau a ocupaţiei, atuncea și fără de 


învoiala Patriarhului din Țarigrad, ne- 
împiedecat poate să-i scoaţă din dregă- 


































de DIMITRIE CANTE)! 


toria lor, afară de a-i lipsi de darul 
retoniei şi cerând trebuinţa, poale] 
şi cu moarte să-i pedepsească. 
Partea bisericească îşi alege sing 
pe păstorii cei noi, însă atuncea și 
îi chiamă Domnia la aceasta, ti 
se cere şi îngăduirea Domnească, ali 
dă, celui nou ales, un toiag păstr 
cu însuşi mâna sa, care putere ali 
Papii cu mesteşug dela Impărați h 
mâneşti, şi nici unul din prinții cr 
neşti, n'o are mai mult afară nuntii 
gur Împăratul Rusesc, Ț 
Acestea sunt puterile Domnilor Mă 
venești asupra supușilor lor, cari n 
sau lăsat numai dela poarta Uloma 
cească, ci încă îi sau întărit și prin 
scavele altor îmnăraţi mulţi, încă 4 
pra moșiilor locuitorilor nu le-au JE 
nici o volnicie de aceste, căci cânliă 
ește Domnia ca să arunce pe ţăţii 
sarciui grele, măcar că nu poate DM 
nea să i le abată fără, de primejdan 
ţii, dar tot este silit de curtea Turaă 
ca să deie samă pentru asupririeh 
și mai ales aturicea are să aștepi 
mai mare pedeapsă, când îl pârăştt 
neva la Vizirul pentru vărsare de si 
nevimovat (măcar că nu-l pot piri: 
când se jelueşte toată tara, pentu și 
cinele cele prea mări, apoi atunti 
multeori, îl pedepseşte cu surehiu 
sau cu răpirea tuturar moșiilor sale. hi 
pedeapsa morţii şa pricinuesc Dar 
numai prin răscoală și prin apărare 
a nu plăti împăratului birul. de pre 
an. 
Si: întracest chup se apasă Mol 
foarte areu cu tirania 'Turcească, Însă 
poate Domnia să săvârşească orice tă 
şte fără de frică şi nimenea, nu ulei 
să-i stea împotrivă fără de a aștojla e 
deapsă. 
lară de a nu ţinea în seamă puruiti 
celorlalţi mai dinainte Domni, sau 
a“luce iarăși din nou înaintea Divanul 
princinile cele hotărâte de dânșii 
preșşte mai mult ohiceiul tări, 
vreo lege careva; 
de a îi fost oarecari Dorani în Mol 
cari au tras iarăşi la cămara lor 
ile cele dăruite de Domnii cei mii 
nainte de dânşii, cu cuvânt cari 
dăruite la oameni nevrednici, dar 
tre obştie niciodată nu sau ţin 
seamă, nici s'a îngăduit şi oamenii 
asupriţi, totdeauna au dobândit dee 
şi întoarcerea moșiilor dela Domul 
următor. | 


























(1) Pentru acest domn a mărturisit dh 
în Istoria Lesească zicând: O ce dom 
de minune, întocmai de mare ca și Vu 
Eroiceşti, decare ne minunăm atâta, cati 
vremea noastră a fosti cel întâi între stă 
torii lumei ue a lucrat biruinţe așa shui 
potriva Turcilor. EL după judecata miau 
cel mai vrednic si i se fi încredințat n 
şi stăpânirea peste tot pământul; şi mis 
tos dregătoria de Voevod şi Arhistratigzi 
triva Turcilor cu sfatul cel de obste, ui: 
iala şi cu hotărîrea creştinilor. 

La al: loc anul 1774, foaea 531, numesti si 
acest Stefan luptător şi domn treaz, my 
de frunte. Şi multe alte laude se găsesc 
dânsul la acest scriitor. 

Acest Ştefan al V-lea a domnit înuită 
după anul 1500. 

(2) Aceasta s'a întâmplat la anul li, 
Suleiman al Il-lea, împăratul cel putere 
Turcilor. 


i, 5 





UNIVERSUL LITERAR. — Sl 





ceara reclaie in exlirase 











CRIMA DREPŢILOR 


de Andr6 Chamson 


In picioure. alcătuind un cerc mar?, 
wi îi priveau. Consilier, cu spatele la 
w se dezvrindea în nesru pe fondul de 
Metri roșii, el răsuflu ca viforul cu u- 
mrii gărbovi : 5 
dor râde cei ce se temeau de noi co 
& justiţie. Fetele fără ruine din ras 
povesti de acum că letela noastre 
ueau amorezaţi prin ferme, „Ele gă- 
mu aesfătări chiar la Muubet, aceste 
wmal-virtute, Trăsnetul Doimnnului! Ce 
mil din flori! Aşa vor zice. lati ta ce 
+lujit cinstea. cea mai desăvârşită, că 
di un fir de secară nam fi luat pe 
Warul vecinului, și nar. fi ridicat o 
otană din drum, de atâţia amar de 
ui, de când sunt Arnali pe aci, pe rnun- 
ka ce bun !... Oameni de nimic, Nişte 
nkeă-ta-cu-scru-la -şi-tot.- neamul... Eu, 
a şi voi... voi caştilalți cu toate rube- 
iile cu copii ca lumea, zămisliţi co- 
m în paturile din casă... și nu prin bă- 
îi. Trăsnetul Domnului! Consilier la 
smună... d familie în cara oamenii vo- 
ww pentr Senat O familie care cu u 
wtă [icea din tot ţinutul un partizan 
dheelui sau a Republicei. A Republi- 
m înțelege. Destul era să spunem: 
pti-ea-i drept. haideţi cu noi. Nişte ova- 
sri ca ni, O rușine pentru încă cinci- 
xi de ani, o ruşine vie ca un 0, —— 
ki i de un sâmge oa al nostru, tră- 
* bitrăai chiar atunai când nu a fost 
dat printr'un amestec cu alt sânge. 
iintro altă familie un copil ca aceasta 
ști murit născându-se. Dar acesta 
inte, trăenetui Domnului... Ar fi mai 
LI: PR 
Mune; suția lui Albin cu 
mi: 
- Var familiele înrudite cu a vaa- 
*2 tei din satul meu? Cei ai Xla- 
LO 
- Dar a noastr, familia noastră”, 
4 Consilier. Nu e vorba. de mine, nici 
"Ahn, nici de feaiori, nici de nepoți, 
iamilie... Arnalii din Maubert..". 
- Dacă ar fi murit'”, reluă Consilier. 
js ai potolit. Dacă ar fi murit 
kindu-se, totul putea să fie tivinuit. 
upăstrăm secretul, — secretul faniu- 
i Noi cu toţii. Lam fi îngrupat colo 
)in dosul târlei cea inare. Habar 
îm nicani. Ne rămânea. cinstea ne- 
bi Acum însă, vor afla toţi. Necon- 
ua (i vorha de noi. şase luni, un an, 
sță de om. Până acunu am fost vor- 
(mere de bine, totul se va schimba 
i inuiute, Cej din vale, cei 1ăi vor 


glas îniri- 


(continuare) 


. 


prinde curaj !... Poitim. priviţi pe aceşti 
oameni virtuoşi. Cel puțin roi ăştia nu 
ne credem fără cusur, oricum însă la 
noi fraţii nu fac coţii cu sora lor... 
Batjocoră pentru tot ce-i cinstit... Ar 
irvbui avut dreptul...” 


Cu mâinile înclesftate de marginea me- 
sei, în picioare, cot la cet, ca în zilele 
de mari ceremonii familiale, doliu, că- 
săturii, aniversări, oi alcătuiau în fata 
lui Consilier, tatăl si stăpânul, un grup 
însuflețit de o singură patimă. Nu în- 
drăznea, nimeni să vorbească, străbunul 
vortoa însă portru ei si furia lui, Obse- 
sia brusca, pricinuită de judecata oa- 
menilot. care-l spuihria. îl inspiră îi lăr. 
pea glasul, îi slmciuma pe toţi, Tot atât 
de nu mai mult chiar decât înţelesul 
vurbelor sale, tipelcle,  îniurătarile lui 
Consilier şi tăcenile neaşteptate care-l 
făceau să se clatine, întăritau această 
furie. Şi se intărâta mai mult încă a- 
tunci când privindu-se unii pe alţii, ei 
tevăseau întro privire. îăcut fulger si 
incrimi, cugetul care-i înebunea pe toţi 
tar ccpilu: suh salul negru de lână, prin- 
trun țipăt, printrurn hohot nu îngăduia 
acestui cuzet să se libere de el însuşi, 

— „Vai nu credeţi, nu credeţi și vai“, 
veincepea (Crnsilier. ce nu credeţi? In 
sfârsit, dacă nr fi murit, nimeni n'ar 
sti nimic! Ah nu! nu! Dar totuşi! cu- 
cetaţi... Dacă eri noi am fi spus cuiva 
se cade să [ari aşu, sau altfel, cine ar 
fi vorbit împotriva noastră! Mâine însă 
se vor schimba lucrurile. Voiu putea să 
tot vorbase eu la comună... In chestia 
avei, a fântânei.. când vou spune: nu, 
nu trehue procedat asa. e falozul a zece 
împotrivă a o sută, Si folosul  acetora 
care fac copii cu sora lor? Tot aceeaşi 
poveste. Mui grozav decât un bastard! 
Să ştiţi asta dela mine, Ar îi putut să 
mosră. Ar fi mai line să fi murit... 
Pentru el... Pentru cinste... Da. Vedeţi-l 
însă, e plin ce viuţă. Ţipă ca un om 
mare, Și naveţi frică, respiră bine. Pu- 
neţi mâna. Șiriţiţi aerul sub piele. Ae- 
rul care circulă. Şi inima... inima, Acolo 
în iuimă, acolo e viaţa. PiLăiţi-l, Al! ca 
nenorocire”, 

Cu faţa trasă de plâns. cu privirea 
strânsă, Cunsilier repeta acuni aceleasi 
fraze şi plânsetele femeilor răspundeau 
plânsului său : 

„Trăeşte... Pipăiţi-l. Pipăiţi-l. Puneţi 
mâna pe viaţa lui... Sub inimă. A! trăs- 
ni-lar, Domnul !? 


Dar deodată nu-şi mai găsi cuvintele. 
Nu le regăsea nici chiar pe acele pe care 
le și repetuxe de zere ori, si numai hoho- 
te de plâns, înncându-se din când în 
când în fundul gâtlejului, mai măsurau 
«Arecum lăcerea, 

Atunci se apropiară ceilalţi de colţul 
mesei unde se afla copilul. Plecându-se 
asupra-i de parcă cu grentatea lor ar 
fi putut să-l strivească. întinzânad mâi- 
nile, ei piniiian sub şaiul negru, apăsau 
trupuşorul. 

— „Aerul care trece,., sub piele... şi 
inima, inima ari., relua Consilier cu 
alasul gâtuit, un trăsături brusce, ase- 
menea hohotelor de răz, 

Indesântdu-se cu furie, toţi,  pipăiau 
această viaţă, puneau mâna pe uceu 
inimă, urmăreau ritmul respirației, 

La fiecare vorbă a lui Consilier de- 
getele se lot strângeau, mâini puternice 
se încleştan, ca pentru a opri acea imi- 
perceptibilă miscare a aerului și a sân- 
aoclui misterios, și fiecare crezând că-l 
simte lunecându-i printre degete, pișca 
carnea. 


Dar atunei, de pe scara de lemn seo- 
motul unui pas răsună în sală, atât de 
tare de parcă el ar fi: răsunat sub tidve- 
aice înfrigurate; se isbea de fiecare treap- 
tă, se legăna prim noaple şi se isbi din 
gleu de usă, 

„Maurice“, 

Printro miscare identică ei se alinia- 
ră. cu faţa spre uşă, cu spetele rezemat 
de masă, ascunzând șalul negru sub 
care era copilul. 

Maurice deschise uşa, şi, fără să intre: 

— Eu leșină. N'aveţi de gând să o lă- 
saţi 

Două femei —- Marie și Jeanne — se 
indreptară spre coridor. Spre a le face 
loc să treacă. Maurice îu nevoit să in- 
tre în caraeră. Atunci, cu mâinile des- 
chise, plecate, privind familia: 

— „Gândiţi...* 

—- Taci” zise Consilier. Ce-ai putea 
»pune. Nimic nu te priveșie. Nu mai 
eşti nimic. Mire vei pleca. N'ai ce cău- 
ta de acun: la Maubent. Să părăseşti re- 
piunea. Von spune că ţi-a găsit de lu- 
cru în alte oraşe. Îţi vom da bani de 
drum, vei muuci, În mâinile tale nu va 
încăpea moștenirea. Stăpânii. noi sun- 
ten. Acum. să ieşi, 

— Dare miculul? Pruncul? zise Mau- 
vice. 

—- Să eşi, strigă Consilier. Nu te pri- 


N 





512. UNIVERSUL LITERAR 


veste nimic. Esi. Si să nu te mai reîn- 
torci. Noi ştim ce trebue făcut. 

Si funia aceasta pe care o susținea, 
furia tăcută a tuturora, manifestată 
prin priviri, pumni încleştaţi, buze us- 
cate, înfrânse pe dată voinţa tânărului. 
EL eși din sală. închise uşa fără sgomot, 
ca si când se pregătia chiar să şi dis- 
pară. şi, tot fără alt sgomot, decit «câr- 
țiitul scândurilor de lemn care părea 
pricinuit de geamiătu! vântului sau foş- 
netul vreascurilor, mai curând decât de 
vasul unui om, el urcă iar spre catul 
ile sus, 


TIN 
CEI DREPȚI IN FAŢA OAMENILOR 


Singur, în faţa ușei, Consilier aştepta. 
nemișcat, 

„Fe du ci dă jandarmilor de ştire „zi- 
ceu el către Primar, fă ce trebue. Fu 
ana spus tot ce aveam de spus, su sunt 
vinovatul, alt nu veți afla. 

UVamenii se descaperiră, ei îşi legănau 
pălăriile negre în vârtul degetelor. 'loa- 
te surtucile de lucru erau cu nasturii 
inchişi ca veste de Duminică. 

„Arestaţi-mă” le zicea Consilier. 

„Unude-mi vine aşa cevu” zicea Pri- 
marul. 

Consilier era liniştit, încăpățânat. Bă- 
trân şi îstovit în aşa hal, nu mai ară- 
tase încă. Părea că se ţine pe picioare. 
în viaţă, prin o încordare a voinţii, lip- 
sită de orice altă vlagă, dar neînduple- 
cati şi ca independenţă de tru, Cei de 
faţă, spuseră raai târziu că gtăsuia ca 
uamenii pioşi pe patul morţii... 

Penitu toți oamenii aceia evenimen- 

vul era de neînțeles. Fi tot se supuneau 
voinţii lui Consilier, îl credeau când el 
se învinuia precum şi când el învinuise 
pe ceilalți. 
Nedumerimilu-se ce să facă, coborâără 
spre oraş, Erau aşteptaţi de către toţi, 
se vorbea de crima argaţilor, se cerceta, 
nuinele victimei printre copiii din Mau- 
bert, 

In taină. V'vimarul, dete de ştire jan- 
darmilor din Șt. Jean, precum făcuse 
atunci când Consilier hotărâse arestarea 
lui Pontel, 

Vestea ricoşa din casă în casă, în tot 
uraşul şi în toată valea. Oainenii se stri- 
geu din stradă, îşi băteau în ușă, în- 
aru unii la alţii fără adtă înstiințare, 
se adunau : 

— „Nu e din Maubert copilul co sa 
descoperit ?* 

-- Nu, e un copil de naştere...“ 


Deodată mii de amănunte uitate se 
ivezeau prin memorii. Amintirea despre 
dispariţia Clemencei, se lua vorba de pls- 
careu li Maurice, se trecea în revizie 
pe toţi cei ce părăsiseră Manbert în 
cur=ul anului, se regăseau locate semnele 
“nui bleste:n într'atât de nedesluşit încât 
nu-si bătuse până atunci nimeni capiii 
cu el. Cormihel îşi aducea aminte de ges- 





TIP. 


tul lui Consilier în ziua când dispusese 
arestarea lui fontel, iar unii născoceant 
și alte amănunte şi povesteau întâmpla- 
rea cam -tupă cum şi-o închipuiau ei, 

Acestea tămuriri prea precise revoltau 
insă pe cei inni mulţi, şi către cei buni 
le gură, unii ziceau brusc şi erau apru- 
baţi de către toţi: ji 

— „Pentru ce povestiţi ca şi când aţi 
fi aflat tct?.. Nu e poate decât un hbas- 
tard, mort la naştere... Ce i se poate im: 
pune lui Consilier? Na făcut nimănui 
vreun rău. nici când“. 


C.: toată nohotărirea, între timp, eve- 
nimentsle apucau un mers grabnic. Ele, 
ca un val vijelios, urcau toate spre Mau- 
bert, spre acest locaş singuratic cocoţat 
în mijlocul tuturor privirilor, în susul 
văiei, aproape deasupra pământului. A- 
poi se coborau, tot mai violente, mai tra. 
ice şi în «alturi furioase străbăteau o- 
raşul. 

In câteva ore, fură văzuţi urcând la 
Maubert, jandarmii procururul Republi- 
cei şi tot parchetul. După o uşoară an: 
chetă, ei se coborîră din nou la Saint 
Jean. chiar fără să. se oprească în oraz. 
Dar jandarmii rămaşi în urmă aveau 
ordine să aresteze pe Corisilier. 

Toate se ailau şi se repetau numai de 
cât. Din fiecare fermă, in fiecare cârnp, 
se ohserva locuinţa, cea înaltă ca o barcă 
pe mare. Se ştiu în curând ceeace Cor.- 
cilier spusese judecătorilor: se ştiu dea- 
semenea ră el poruneise lui Albin să 
tacă şi că se declarase, cu o violenţă gro- 
zavă, Singurul vinovat. 

— „Un mic bastard al Clemencei'. son- 
tai oamenii. 

-- „Poate că murea oricum,...“. 

— „Rusinea l-a scos din minţi... se sim- 
ţea prea cinstit“. 

Se mai ştia cum că în mijlocul fe- 
meilor familiei, cerânu aer, stâmd ridi- 
cată în pat, Iaucie era pe moarte în ca- 
meră la ea. 

Alţii spumeau cum că Clemence fu- 
sere  întaezărită, în fundul văiei Mei- 
lette, nepăsătcare, tolănită în mijlocul 
caprelor sale, cu faţa spre cer urmărin | 
iuga norilor. 

La fiecare veste. o emoție adâncă urn- 
pleu toate inimile de desnăiejde şi sin- 
gurătate, Dar nu se putea exprima prin 
vorhe, ea erau nesizură şi tăinuită, 

Nimeni n'avea încă curajul să judece 
drama care punea pe Consilier şi pe toată 
familia lui în afară de lume, Oricine 
simţea însă că se pierduse o forţă, un 
orgoliu, un sprijin, și că începea să lio- 
sească, ceva acestei comunităţi care trăia 
totuși fără nevoi o viaţă aspră, strângă- 
toare, pravizătoare 

Dar când, intre doi jandarmi cari ţi- 
neau laturile și mergeau la o distanţă 
respeatuoasă, consilier părăsi Maubert, 
un strigăt străbătu valea şi oraşul. 

— „Coboară, ei coboară cu el! 

Atunci, după o primă mișcare de cu- 
riozitate care îi aruncase în pragul u- 


ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU N. îl. 


" du-i cu furie, oamenii se închiseră he 












































șşilor, apucându-şi copiii de mână. trăgă 


în casă, îşi astiipaseră ferestrele. 

Intr'o clipă oraşul fu deşert, Singr 
praful unsi toamne secetoase fugea au 
pra-i, ca 0 valoure,. 

Un respect, solemn umplea acea sing: 
ătate. Sar fi zis că ea era în chip m 
numental orânduiti de sentimentul ch 
coplecea inimile : desnădejdea de car: 
atins omul atunci când simte pe punt 
să se prăbnșească c străveche credinți 

Uraşul se impotrivea, el nu tos 
sfarine încredereu omului în om, în 
dere care atâta timp îi fusese un sprili 
în viaţă. Dar inimite credincioase şi rib 
dătoare în cari această încredere se pă. 
ra vie încă, nu ştiau cum să îndurel- 
vitura dată de împrejurări, ele erau & 
borite de către acestea și nimic nu ler 
sura nelinistea, 

Şi atunci, pe când între co unda 
Consilier străbătea piaţa primăriei, ok 
trână, schioapă. gârbovă, eși pe o ui 
veni să-l tragă de surtuc. riilicând căi 
în spre el: 

— „In Snune-inri. Consilier, cererea 
care am făcut-o. ştii bine, tu, pentru pe 
sia ceia, pentru bătrâneţele mele, pe 
sia pe care trehue să le-o smulg; ce ni 
vimas de făcut, cui mai trebue scris? 

Consilier, spre acea faţă veştedă, spri 
suvițele sburlite de păr alb ca sial 
şi care-i atinzen cotul, întoarse ochii 
raţi cu cate toţi oamenii privese 
şi recunosc că se ridică o zi nouă 
pra lumii... 

Bătrâna vorbea proptindu-se de braţul 
său. Era becisnică și încrezătoare, 

In faţa lor, la douăzeci de pași. prin 
ria se lăfăia cn aere de veche casă be 
rească. U întreagă lurmme. sigură pe im 
se ticluia în jurul ei. Câmpnile rezemâ 
dlu-se de munte. drumurile și pârm 
dughenele din uraş şi casele cu ferm 
inchise îndărătul cărora oumenii pri 
piaţa, aplecându-se,... 

— „Va ti nevoie să,..., zise Col 


DIMITEI 
-- SFÂRȘIT —