Michael Newton — 01 Calatoria sufletelor

MICHAEL NEWTON PH. D. 


CĂLĂTORIA 
SUFLETELOR 


STUDII DE CAz ASUPRA VIEŢII 
DINTRE VIEŢI 


Ediţia a Il-a, 2005 
Cartea Daath 
Publishing House 


Titlul original în limba engleză: Journey of 
Souls 


Pentru Peggy, iubită soţie şi suflet 
pereche. 


În afară de contribuţiile enorme ale 
soţiei mele, mulţumiri speciale 
colaboratorilor Norah Mayper, John 
Fahey şi tuturor acelor parteneri care 
mi-au dăruit timp din viaţa lor pentru 
editare, sfaturi şi încurajări. Şi tuturor 
subiecţilor mei, al căror imens curaj a 


Michael Newton 


făcut posibilă această cercetare, îngăduindu-mi să 
călătoresc împreună cu ei pe căile minţilor lor. 


VEZI PRIN OCHII SUFLETULUI NEMURITOR 


De ce eşti aici pe Pământ? Unde vei merge după moarte? Ce 
se va întâmpla cu tine când vei ajunge acolo? Multe cărţi au fost 
scrise despre vieţile trecute, dar puţine despre existenţa 
sufletelor noastre în aşteptarea renaşterii - până la această 
lucrare provocatoare lucrare de început. 

Când Dr. Newton, maestru hipnoterapeut atestat, a început 
regresia temporală cu clienţii săi pentru a accesa amintirile din 
vieţile lor trecute, a făcut o descoperire de proporţii enorme: că 
există posibilitatea de a „vedea” lumea spiritelor prin ochii minţii 
subiecţilor aflaţi în stare de hipnoză sau de supraconştienţă; şi 
că subiecţii aflaţi în această stare erau capabili să-i spună ce 
făceau sufletele lor între vieţile lor pe Pământ. 

Ce eşti pe cale de a citi în această carte îţi va zgudui ideile 
preconcepute despre moarte. Ani de-a rândul, autorul a purtat 
în lumea spiritelor sute de persoane. Cele 29 de cazuri cuprind 
relatările unor persoane foarte religioase, ale altora neangajate 
spiritual şi ale acelora aflate, cum se spune, „între” - 
comunicările celor care au arătat o remarcabilă consistenţă în 
modul în care au răspuns întrebărilor despre lumea spiritelor. 

Doctorul Newton a aflat că procesul de vindecare prin 
găsirea locului cuiva în lumea spiritelor a fost de departe mai 
plin de noimă pentru clienţii săi decât descrierea vieților 
anterioare ale acestora pe Pământ. Călătoria Sufletelor 
reprezintă zece ani de cercetări şi introspecţii, pentru a te ajuta 
să înţelegi scopul din spatele alegerilor tale în viaţă, să 
conştientizezi cum şi de ce sufletul tău şi sufletele celor pe care- 
i iubeşti trăiesc veşnic. 


„Această carte remarcabilă şi dinamică descoperă câteva dintre 
misterele vieţii în lumea spiritelor.” 
NAPRA Trade Journal 


Călătoria Sufletelor este cu adevărat prima nouă informaţie 
metafizică apărută în atâţia ani. Lucrarea este esenţială pentru 
oricine vrea să ştie ce-l aşteaptă de cealaltă parte.” 

Dick Sutphen 


„lată o strălucitoare şi perceptivă apropiere de următorul 
<brânci> în încercarea de a înţelege natura existenţei.” 
The Association for Past-Life Research - Therapies Newsletter 
WinafredB. Lucas, Ph.D. and Carole Clark, M.S. W. 


CITITORII RĂSPUND CĂLĂTORIEI 
SUFLETELOR 


Călătoria Sufletelor este o capodoperă care va rămâne în 
amintire mult timp după ce alte cărţi din acest domeniu vor fi 
uitate. Felicitări. 
Frank, 
Boston, MA 


Cartea dumneavoastră m-a făcut conştientă de sinele meu 
interior şi a dat un sens scopului meu în viaţă. A fost spirituală 
fără dogmă religioasă. Cum pot să vă mulţumesc? 
Vicki, 
Amsterdam, Olanda 


După ce am cumpărat cartea Că/ătoria Sufletelor am purtat-o cu 
mine peste tot pe unde am fost, pentru că nu am mai putut să o 
las jos. Cartea dumneavoastră m-a impresionat aşa cum nici o 
altă lucrare nu a făcut-o până acum. 
Viola, 
Toronto, Canada 


Cred că această carte spirituală plină de har nu are cu ce se 
compara în orice literatură existentă despre Lumea Spiritelor, 
legile şi procesele ei. 
Joti, 
Istanbul, Turcia 


Aţi făcut lumii un mare dar prin această carte, Că/ătoria 
Sufletelor, care răsună de un asemenea adevăr, încât este 
copleşitoare. 
Madole, 
Kon, Hawaii 


Trebuie să vă spun că aceasta este cea mai serioasă şi cea mai 
interesantă carte ce descrie perioada de viaţă dintre reîncarnări. 
Nici o altă lucrare nu conţine asemenea detalii. Puterea sa vine 
din maniera critică cu care v-aţi chestionat pacienţii 
dumneavoastră. 
Zeljko, 
Tubingen, Germany 


Călătoria Sufletelor este o carte clasică ce ar trebui să existe în 
orice bibliotecă. Mă întreb dacă vă daţi seama câte inimi aţi 
atins? 
J.C, 
Dublin, Ireland 


DESPRE AUTOR 


Michael Duff Newton este doctor în consiliere psihologică, 
atestat ca hipnoterapeut şi membru al Asociaţiei Americane de 
Consiliere. A fost profesor la Facultatea de Instituţii Educative 
Superioare şi a activat în domeniul practicii private în Los 
Angeles. Dr. Newton şi-a dezvoltat propriile tehnici referitoare la 
regresie, pentru a putea să-şi ducă clienţii aflaţi sub hipnoză 
dincolo de amintirile vieţii lor trecute, spre experienţa mai 
însemnată a sufletului în viaţa de apoi. Autorul este considerat 
un pionier al dezlegării misterelor vieţii noastre în lumea 
spiritelor, relatate pentru prima dată în best-sellerul său 
Călătoria Sufletelor (1994), volum tradus în 10 limbi străine. 
Graţie reputației sale internaţionale ca regresionist spiritual, Dr. 
Newton a apărut la numeroase emisiuni de radio şi televiziune, 
dar şi în calitate de conferenţiar, la conferințele New Age. În 
semn de respect pentru îndelungatele sale cercetări clinice ale 


amintirilor sufletului şi pentru descoperirile sale asupra 
cosmologiei vieţii de după moarte, Dr. Newton a primit în 1998 
premiul anual al Asociaţiei Hipnoterapeuţilor Transpersonali 
pentru „contribuţia unică” adusă în domeniul unirii minţii, 
trupului şi sufletului. Autorul este istoric, astronom amator şi 
călător de-a lungul şi de-a latul lumii. Alături de soţia sa Peggy, 
trăieşte în casa sa din munţii Sierra Nevada, în nordul 
Californiei. 


Alte cărţi de acelaşi autor 
Destinul sufletelor (Llewelyn, 2001 - Destiny of Souls) 
Viața dintre vieți (Llewelyn, 2004 - Life between Lives) 


Pentru a-i scrie autorului: 

Dacă doriţi să-l contactaţi pe autorul acestei cărţi, sau doriţi 
mai multe informaţii despre această carte, vă rugăm să scrieţi 
autorului pe adresa editurii Llewellyn, urmând ca apoi cererea 
dumneavoastră să fie transmisă mai departe. Atât autorul, cât şi 
editorul vor aprecia să primească un semn de la dumneavoastră 
şi să afle cum v-a plăcut cartea şi cum v-a ajutat ea. Editura 
Llewellyn nu poate garanta că va fi posibil să se răspundă 
tuturor scrisorilor trimise autorului, dar poate garanta că toate 
vor fi transmise acestuia. Vă rugăm scrieţi pe adresa: 


Michael Newton, Ph.D 

c/o Llewellyn Worldwide 

PO BOX 64383, Dept.k499 - 5 
St Paul, MN 55164 - 0383, USA 


CUPRINS 


INTRODUCERE 

Capitolul 1 - MOARTE ŞI PLECARE 

Capitolul 2 - POARTA SPRE LUMEA SPIRITELOR 
Capitolul 3 - ÎNTOARCEREA ACASĂ 

Capitolul 4 - SUFLETUL DISLOCAT 

Capitolul 5 - ORIENTAREA 


Capitolul 6 - TRANZIŢIA 

Capitolul 7 - PLASAREA 

Capitolul 8 - GHIZII NOŞTRI 

Capitolul 9 - SUFLETUL ÎNCEPĂTOR 

Capitolul 10 - SUFLETUL AFLAT LA UN NIVEL MEDIU DE DEZVOLTARE 
Capitolul 11. SUFLETUL AFLAT LA UN NIVEL AVANSAT DE 
DEZVOLTARE 

Capitolul 12. ALEGEREA VIEŢII 

Capitolul 13. ALEGEREA UNUI TRUP NOU 

Capitolul 14. PREGĂTIRILE DE ÎMBARCARE 

Capitolul 15. RENAŞTEREA 

Capitolul 16. CONCLUZIE 


Vei cunoaşte tărâmul ascuns unde se-adună toate 
sufletele, unde se regăsesc toate potecile Călătoriei. 
Prin ceața în care se coboară moartea, dansează o 
lumină călăuzitoare spre Trecerea cea fără de timp, 
pierdută din memoria conştientă, dar revelată ţie în 
transă. 


M.N. 


INTRODUCERE 


ÎŢI este frică de moarte? Te întrebi ce se va întâmpla după ce 
mori? Este oare posibil să ai un spirit care a venit de altundeva 
şi care se va întoarce acolo după ce trupul tău moare sau 
reprezintă doar o dorinţă ascunsă din cauză că îţi este frică? 

Constituie un adevărat paradox faptul că oamenii, singurii 
dintre toate creaturile de pe Pământ, trebuie să-şi reprime frica 
de moarte, pentru a putea trăi normal. Şi totuşi, instinctul nostru 
biologic nu ne lasă să uităm niciodată acest pericol extrem în 
care se află fiinţa noastră. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, 
spectrul morţii creşte în conştiinţa noastră. Chiar şi persoanele 
credincioase se tem că moartea este sfârşitul existenţei lor ca 
persoane. Cea mai mare groază a noastră faţă de moarte ne 
face să ne gândim la neantul morţii, care va pune capăt tuturor 
legăturilor cu familia şi prietenii. Moartea face ca toate ţelurile 
noastre Pământeşti să pară zadarnice. 

Dacă încetarea funcţiilor vitale ar fi sfârşitul tuturor lucrurilor 
care ţin de persoana noastră, atunci viaţa s-ar dovedi, într- 
adevăr, lipsită de sens. Totuşi, o anume putere din interiorul 
nostru ne face capabili, pe noi, oamenii, să ne închipuim o lume 
de apoi şi să simţim o legătură cu o putere superioară şi chiar cu 
un suflet nemuritor. Dacă chiar avem un suflet, atunci unde se 
duce acesta după moarte? Există, într-adevăr, un fel de paradis 
plin de spirite inteligente în afara universului nostru fizic? Şi cum 
arată? Ce. facem când ajungem acolo? Există vreo fiinţă 
supremă care răspunde de acest paradis? Aceste întrebări sunt 
la fel de vechi ca omenirea însăşi şi vor rămâne încă un mister 
pentru cei mai mulţi dintre noi. 

Răspunsurile adevărate la taina vieţii de apoi rămân, pentru 
majoritatea oamenilor, încuiate în spatele unei uşi spirituale. 
Acest lucru se întâmplă datorită unei amnezii construite în 
interior despre identitatea sufletului nostru care, la nivel 
conştient, ajută la contopirea sufletului cu creierul uman. În 
ultimii câţiva ani marele public a auzit despre oameni care au 
murit pentru un timp şi apoi s-au întors să povestească cum au 
văzut un tunel lung, lumini strălucitoare şi chiar cum au avut 
scurte întâlniri cu spirite prietenoase. Dar nici una dintre aceste 
relatări scrise în multe cărţi despre reîncarnare nu a oferit 


vreodată mai mult decât o privire sumară asupra a tot ceea ce 
trebuie ştiut despre viaţa de după moarte. 

Acesta carte este un jurnal intim despre lumea spiritelor. 
Lucrarea oferă o serie de precedente care dezvăluie în detalii 
explicite ce se întâmplă cu noi după ce viaţa noastră pe Pământ 
s-a sfârşit. Veţi fi purtaţi dincolo de tunelul spiritual şi veţi intra 
în însăşi lumea spiritelor, pentru a afla ce li se dezvăluie 
sufletelor înainte de a se întoarce, în final, pe Pământ, într-o altă 
viaţă. 

Prin natura mea, sunt o persoană sceptică, cu toate că, din 
conţinutul acestei cărţi, nu par aşa. În calitate de consilier şi 
psihoterapeut m-am specializat în modificările comporta- 
mentale, în tratarea tulburărilor psihice. O mare parte a muncii 
mele implică restructurarea cognitivă pe termen scurt a 
clienţilor mei, stimulându-i să-şi conecteze gândurile şi emoţiile 
care să favorizeze un comportament normal. Împreună cu ei, 
scot la iveală înţelesul, funcţia şi consecinţele convingerilor lor, 
pentru că plec de la premisa că nici o tulburare mintală nu este 
imaginară. 

La începutul practicii mele mă opuneam rugăminţilor 
oamenilor de a analiza vieţile anterioare, datorită orientării mele 
spre terapia tradiţională. In timp ce foloseam hipnoza şi 
tehnicile regresiei temporale pentru a determina originea 
amintirilor neplăcute şi a traumelor din copilărie, am simţit că 
orice încercare de a ajunge la o viaţă anterioară ar fi fost 
neortodoxă şi neclinică. Interesul meu pentru reîncarnare şi 
metafizică era numai curiozitate intelectuală, până când am 
lucrat cu un tânăr pentru controlul asupra durerii. 

Pacientul se plângea de o durere cronică în partea dreaptă, 
pe care o avea de mult timp. Unul dintre instrumentele 
hipnoterapiei în controlarea suferinţei este antrenarea 
subiectului în a-şi mări durerea, pentru ca subiectul să poată 
învăţa şi cum s-o micşoreze, dobândind astfel control asupra sa. 
Intr-una din şedinţele noastre despre intensificarea durerii, acest 
bărbat şi-a imaginat că este înjunghiat pentru a-şi crea din nou 
starea de chin. Căutând originile acestei imagini, până la urmă i- 
am descoperit şi existenţa anterioară ca soldat ucis cu o 
baionetă în timpul celui de-al doilea război mondial în Franţa, şi 
cu această ocazie am putut elimina şi durerea în întregime. 

Incurajat de clienţii mei, am început să fac experimente, 


trimiţându-i pe unii dintre ei în trecutul şi mai îndepărtat, înainte 
de ultima lor naştere pe Pământ. La început am fost îngrijorat că 
integrarea de către subiect a nevoilor curente, a credințelor şi 
stărilor de teamă ar putea da naştere la fantezii, imagini 
denaturate ale amintirilor. Cu toate acestea, nu a durat mult 
până când mi-am dat seama că amintirile noastre cele mai 
adânc sedimentate oferă o serie de experienţe trecute prea 
reale şi legate între ele, pentru a fi ignorate. Am ajuns să înţeleg 
cât de importantă este, din punct de vedere terapeutic, legătura 
dintre trup şi întâmplările vieților noastre anterioare, dar şi cine 
suntem noi astăzi. 

Apoi am dat peste un lucru de proporţii imense. Am 
descoperit că era posibil să privesc lumea spiritelor prin ochii 
minţii unui subiect sub hipnoză care ar putea să-mi relateze 
despre viaţa dintre vieţile de pe Pământ. 

Cazul care mi-a deschis uşa către lumea spiritelor a fost o 
femeie la vârsta a doua şi care era un subiect deosebit de 
receptiv la hipnoză. Ea îmi povestea despre stările ei de 
singurătate şi de izolare din acel stadiu delicat în care subiectul 
tocmai a terminat să-şi amintească de cea mai recentă viaţă 
anterioară. Această persoană neobişnuită a alunecat aproape 
singură în cea mai avansată stare de conştiinţă modificată. Fără 
să-mi dau scama, iniţiasem o comandă exagerat de scurtă 
pentru această acţiune. l-am sugerat să meargă la originea 
pierderii prietenilor. În acelaşi moment, am folosit, din greşeală, 
unul din cuvintele declanşatoare pentru amintirea spirituală. Am 
mai întrebat-o şi dacă avusese un anumit grup de prieteni de 
care îi era dor. 

Brusc, clienta mea a început să plângă. Când am pus-o să- 
mi spună ce nu era în regulă, ea a izbucnit: „Mi-e dor de unii 
prieteni din grupul meu şi de aceea sunt atât de singură pe 
Pământ”. Mi-era neclar şi am întrebat-o mai departe despre 
locul în care se afla acel grup de prieteni. „Aici, în casa mea 
permanentă, mi-a răspuns ea simplu, şi chiar acum mă uit la ei 
toţi”! 

După ce am terminat cu această clientă şi am reascultat 
înregistrările şedinţelor cu ea, mi-am dat seama că găsirea lumii 
spirituale implica o prelungire a regresiei vieţii anterioare. Există 
multe cărţi despre vieţile anterioare, dar n-am găsit nici una 
care să amintească despre viaţa noastră ca suflete sau cum să 


luăm corect legătura cu amintirile spirituale ale oamenilor. M-am 
decis să fac eu însumi o cercetare şi, datorită practicii, am 
dobândit o abilitate mai mare de a intra în lumea spirituală prin 
intermediul subiecţilor mei. De asemenea, am mai învăţat că 
găsirea locului lor în lumea spirituală avea o însemnătate mult 
mai mare pentru oameni decât inventarierea vieților lor 
anterioare pe Pământ. 

Cum este posibil să ajungi la suflet prin hipnoză? Vizualizaţi 
mintea ca având trei cercuri concentrice, fiecare mai mic decât 
ultimul şi unul într-altul, separate doar de straturi de conştiinţă 
unite între ele. Primul strat, cel exterior, este reprezentat de 
mintea conştientă care este sursa noastră critică, analitică. Al 
doilea strat este subconştientul, unde mergem iniţial în hipnoză 
pentru a căuta în zona de înmagazinare toate amintirile din 
viaţa aceasta sau din cele anterioare. Al treilea, miezul cel mai 
ascuns, este ceea ce noi numim astăzi mintea supraconştientă. 
Acest nivel prezintă cel mai înalt centru al Sinelui, în care noi 
suntem o expresie a unei puteri superioare. 

Supraconştientul găzduieşte identitatea noastră reală, 
mărită de subconştientul care conţine amintiri ale multor alter 
ego-uri preluate de noi în trupurile din vieţile anterioare. 
Supraconştientul poate să nu fie deloc un nivel, ci însuşi sufletul. 
Supraconştientul reprezintă centrul cel mai înalt de înţelepciune 
şi perspectivă şi toate informaţiile mele despre viaţa de după 
moarte provin din această sursă de energie inteligentă. 

Cât de valabilă este folosirea hipnozei în dezvăluirea 
adevărului? Persoanele aflate sub hipnoză nici nu visează, nici 
nu halucinează. Noi nu visăm în secvenţe cronologice şi nici nu 
halucinăm în stare de transă dirijată. Când subiecţii sunt puşi în 
stare de transă, creierul lor oscilează încet de la starea de veghe 
Beta şi continuă să-şi schimbe vibrația coborând sub stadiul 
meditativ Alfa până la diversele nivele din cadrul gamei Theta. 
Theta înseamnă hipnoză, nu somn. Atunci când dormim, 
ajungem în starea finală Delta, unde mesajele de la creier sunt 
direcționate în subconştient şi eliberate prin intermediul viselor. 
In Theta, conştientul nu este inconştient, aşa că putem şi 
recepționa, şi trimite mesaje cu toate canalele memoriei 
deschise. 

Odată aflaţi în hipnoză, oamenii povestesc imaginile pe care 
le văd şi dialogurile pe care le aud în inconştient ca pe nişte 


observaţii literale. Răspunzând la întrebări, subiecţii nu pot 
minţi, dar ar putea interpreta greşit ceea ce au văzut în 
inconştient, aşa cum facem şi noi în stare de conştienţă. În 
starea de hipnoză, oamenii au dificultăţi în raportarea lor la 
orice lucru pe care ei nu-l consideră adevărat. 

Cei care critică hipnoza cred că subiectul în transă îşi va 
fabrica amintiri şi îşi va influenţa reacţiile pentru a adopta orice 
cadru teoretic sugerat de hipnotizator. Cred că această 
generalizare este o premisă falsă. În munca mea, tratez fiecare 
caz ca şi cum aş auzi informaţia pentru prima oară. Dacă un 
subiect ar fi într-un fel capabil să reziste la hipnoză şi să-şi 
construiască conştient o fantezie despre lumea spiritelor sau să 
facă o asociere liberă pornind de la idei prestabilite despre viaţa 
lor de apoi, aceste răspunsuri ar deveni curând incompatibile cu 
celelalte studii de caz ale mele. Am învăţat valoarea examinării 
încrucişate încă de la începuturile carierei mele şi nu am găsit 
nici o dovadă că cineva şi-ar falsifica experienţele spirituale 
pentru a-mi face mie plăcere. De fapt, subiecţii în stare de 
hipnoză nu ezită să-mi corecteze interpretările greşite. 

Cu cât numărul cazurilor mele creştea, am învăţat din 
încercări şi greşeli să-mi formulez întrebările despre lumea 
spiritelor într-o succesiune corectă. Subiecţii în stare de 
supraconştientă nu sunt în mod special motivaţi să ofere 
voluntar informaţii despre întregul plan al vieţii sufletului în 
lumea spiritelor. Trebuie să ai setul corect de chei pentru fiecare 
uşă. In cele din urmă, am reuşit să-mi pun la punct o metodă de 
accesare a memoriei la diferitele părţi ale lumii spiritului, 
cunoscând ce uşă să deschid la momentul potrivit în timpul 
şedinţei de terapie. 

Pe măsură ce câştigam experienţă, cu fiecare şedinţă, mai 
multe persoane au simţit că îmi făcea plăcere să aflu despre 
viaţa de apoi, aşa că au considerat că este în regulă să-mi 
povestească despre aceasta. Unii clienţi din cazurile mele 
reprezintă bărbaţi şi femei, toţi foarte religioşi, în timp ce alţii nu 
aveau deloc vreo credinţă spirituală specială. Mulţi se înscriu 
undeva la mijloc, cu un bagaj amestecat de filosofii personale 
despre viaţă. Lucrul uimitor pe care l-am descoperit în timp ce 
avansam în cercetarea mea era că, odată ce subiecţilor li se 
făcea regresie în starea lor de suflet, ei toţi arătau o 
consecvență remarcabilă în răspunsurile la întrebările despre 


lumea spiritelor. Oamenii chiar folosesc aceleaşi cuvinte sau 
descrieri grafice în limbaj colocvial când discută despre viaţa lor 
ca suflete. 

Cu toate acestea, omogenitatea experienţei trăite de atât de 
mulţi subiecţi nu mi-a oprit încercarea continuă de a compara 
declaraţiile subiecţilor mei şi de a corobora activităţi funcţionale 
specifice ale sufletelor. Au existat câteva diferenţe în raportarea 
narativă între cazuri, dar acest fapt s-a datorat mai mult 
nivelului de dezvoltare a sufletului decât variațiilor în modul în 
care fiecare subiect a văzut, practic, lumea spiritelor. 

Cercetarea a fost dureros de înecată, dar pe măsură ce 
volumul cazurilor mele creştea, am obţinut, în sfârşit, un model 
viabil al lumii eterne în care trăiau sufletele noastre. Am 
descoperit că gândurile despre lumea spiritelor implică 
adevăruri universale în rândul sufletelor oamenilor care trăiesc 
pe Pământ. Tocmai aceste perceptii ale diverselor tipuri de 
persoane m-au convins că declaraţiile lor erau credibile. Nu sunt 
o persoană religioasă, dar am aflat că locul unde mergem după 
moarte este unul de ordine şi de îndrumare şi am ajuns să 
apreciez că viaţa de acum şi cea de apoi au fost croite cu mare 
măiestrie. 

Atunci când am reflectat cum să-mi prezint descoperirile, am 
hotărât că metoda studiului de caz ar putea oferi cel mai 
descriptiv mod în care cititorul ar putea evalua amintirile 
clientului meu despre viaţa de apoi. Fiecare caz pe care l-am 
ales reprezintă un dialog direct între mine şi un subiect. 
Mărturiile de caz sunt luate din înregistrările şedinţelor de 
terapie. Această carte nu are intenţia să trateze vieţile 
anterioare ale subiecţilor mei, ci mai degrabă de a fi o 
documentare a experienţelor lor în lumea spiritului, raportate la 
acele vieţi. 

Pentru cititorii care ar putea întâmpina greutăţi în 
conceptualizarea sufletelor noastre ca obiecte non-materiale, 
istoricul de cazuri enumerate în primele capitole explică modul 
în care apar sufletele şi felul în care ele funcţionează. Fiecare 
descriere de caz este abreviată într-o oarecare măsură, datorită 
constrângerilor spaţiului şi pentru a oferi cititorului o aranjare 
ordonată a activităţii sufletului. Capitolele au fost concepute să 
arate progresia normală a sufletelor înăuntrul şi în afara lumii 
spiritului, împreună cu alte informaţii spirituale. 


Călătoriile sufletelor din momentul morţii până la 
următoarea lor încarnare s-au născut dintr-o colecţie de 
informaţii obţinute de la clienţii mei pe durata a zece ani. La 
început, m-a surprins faptul că am avut persoane care şi-au 
amintit mai clar părţi ale vieţii sufletului lor dintr-o perioadă mai 
îndepărtată decât din cele mai recente. Totuşi, dintr-un anumit 
motiv, nici un subiect nu a putut să-şi amintească întreaga 
cronologie a activităţilor sufletului său pe care le-am descris în 
această carte. Clienţii mei îşi amintesc anumite aspecte ale 
vieţii lor spirituale într-un mod destul de viu, în timp ce alte 
experienţe le apar destul de înceţoşat. Ca rezultat, chiar şi cu 
aceste 29 de cazuri, am descoperit că nu puteam oferi cititorului 
gama întreagă a informaţiilor pe care le strânsesem cu privire la 
lumea spiritelor. Astfel, capitolele conţin detalii despre mai 
multe cazuri decât cele 29 menţionate în listă. 

Cititorul ar putea considera întrebările mele, în anumite 
cazuri, destul de pretenţioase. În hipnoză este necesar să mentii 
subiectul pe linie. Când lucrezi pe tărâmul spiritului, pretenţiile 
faţă de mediator sunt mai mari decât în cazul amintirilor din 
vieţile anterioare. Aflat în transă, un subiect obişnuit poate să-şi 
lase mintea sufletului să rătăcească în timp ce urmăreşte 
desfăşurarea unor scene interesante. Clienţii mei doresc adesea 
să mă opresc din vorbit, pentru ca ei să se poată desprinde de 
relatarea celor văzute şi doar să se bucure de experienţele 
anterioare ca suflete. Incerc să fiu blând şi nu excesiv de 
structurat, dar şedinţele mele sunt ţinute, de obicei, cu o 
singură persoană şi durează trei ore, în acest timp fiind o 
mulţime de informaţii de acoperit. Unii oameni vin de la distanţe 
mari ca să mă vadă şi nu pot să mai vină curând. 

Consider că este o mare răsplată să văd expresia de mirare 
pe faţa clientului când şedinţa s-a terminat. Pentru aceia dintre 
noi care chiar au avut şansa să-şi vadă nemurirea, iese la iveală 
o nouă profunzime a înţelegerii de sine şi de creştere a puterii, 
înainte de a-mi trezi subiecţii, deseori le implantez amintiri post 
sugestionale adecvate. 

Cunoaşterea conştientă a vieţii sufletului propriu în lumea 
spiritelor şi a istoriei existenţei lor fizice pe planete, le oferă 
acestor persoane un simţ mai puternic al direcţiei şi energie 
pentru viaţa aceasta. 

În sfârşit, s-ar cădea să spun că ceea ce sunteţi pe cale să 


citiţi s-ar putea să vină ca un şoc în contact cu ideile dumnea- 
voastră preconcepute despre moarte. Materialul prezentat în 
lucrarea de faţă s-ar putea să contravină convingerilor 
dumneavoastră religioase şi filosofice. Vor fi şi cititori care îşi vor 
găsi în această carte un sprijin pentru ideile lor deja formate. 
Pentru alţii, informaţiile oferite în aceste cazuri vor părea nişte 
relatări subiective asemănătoare povestirilor ştiinţifico- 
fantastice. Oricare ar fi convingerile dumneavoastră, sper că 
veţi reflecta asupra implicaţiilor pentru umanitate, dacă ceea ce 
subiecţii mei au de spus despre viaţa de după viaţă este exact. 


1 
MOARTE ŞI PLECARE 


Cazul 1 


S (Subiect): Dumnezeule, nu sunt mort, nu-i aşa? Vreau să 
spun, trupul meu este mort - pot să-l văd sub mine - dar 
plutesc... mă uit în jos şi pot să-mi văd corpul întins pe patul 
spitalului. Toată lumea din jurul meu mă crede mort, dar nu 
sunt. Vreau să strig, hel, nu sunt mort cu adevărat! Este 
incredibil... asistentele îmi pun un cearşaf peste faţă... oamenii 
pe care îi cunosc plâng. Ar trebui să fiu mort, dar trăiesc încă! 
Este ciudat, pentru că trupul meu este absolut mort în timp ce 
mă mişc deasupra lui. Trăiesc!. 


ACESTEA sunt cuvintele unei persoane aflate în stare de 
hipnoză profundă retrăind experienţa morţii. Cuvintele îi ies în 
izbucniri scurte şi emoţionate şi sunt pline de groază 
amestecată cu respect, pe măsură ce vede şi simte cum este să 
fii un spirit proaspăt separat de corpul fizic. Acest bărbat este 
clientul meu şi tocmai l-am asistat în recrearea unei scene dintr- 
o viaţă anterioară, în timp ce stă lungit într-un scaun extensibil 
confortabil. Un pic mai devreme, urmându-mi instrucţiunile în 
timpul inducerii stării de transă, acest subiect era în regresie de 


vârstă, întorcându-se la amintirile copilăriei. Percepţiile sale 
subconştiente s-au contopit treptat în timp ce lucram împreună 
la întoarcerea lui în pântecul mamei. 

Apoi l-am pregătit pentru un salt înapoi în negurile timpului 
prin folosirea vizuală a scutului protector. După ce am încheiat 
acest pas important al condiţionării mentale, mi-am mişcat 
subiectul printr-un tunel imaginar al timpului până în ultima lui 
viaţă pe Pământ. Aceasta a fost o viaţă scurtă, pentru că murise 
subit din cauza unei epidemii de gripă în 1918. 

Pe măsură ce şocul iniţial de a se vedea pe sine murind şi 
sufletul ieşindu-i din trup începe să se estompeze, clientul meu 
se adaptează mai uşor la imaginile vizuale din mintea sa. 
Deoarece o mică parte din zona conştientă, critică a minţii sale 
încă mai funcţionează, îşi dă seama că recreează o experienţă 
anterioară. Durează mai mult ca de obicei, de vreme ce acest 
subiect este un suflet mai tânăr şi neobişnuit cu ciclurile de 
naştere, moarte şi re-naştere, aşa cum sunt mulţi dintre ceilalţi 
clienţi ai mei. 

Cu toate acestea, doar în câteva clipe el se adaptează şi 
începe să răspundă cu mai mare încredere întrebărilor mele. li 
ridic rapid nivelul de hipnoză din subconştient la starea de 
supraconştient. Acum el este gata să-mi vorbească despre 
lumea spiritelor şi îl întreb ce se-ntâmplă. 


S: Mă înalt... Încă plutesc... mă uit înapoi la trupul meu... E 
ca şi cum aş urmări un film, numai că eu joc în acesta! Doctorul 
le consolează pe soţia şi fiica mea. Soţia mea plânge (subiectul 
se foieşte în scaun cu disconfort). Încerc să ajung în mintea ei... 
să-i spun că totul este bine cu mine. Este atât de copleşită de 
jale, încât nu pot să trec de ea. Vreau să ştie că suferinţa mea a 
trecut... că m-am eliberat de trup .. că nu-mi mai trebuie... că o 
s-o aştept. Vreau să ştie lucrul ăsta... dar ea... nu mă ascultă. 
Oh, acum mă îndepărtez... 


Şi astfel, ghidat de o serie de comenzi, clientul meu începe 
procesul de trecere în lumea spiritelor. Este un drum pe care l- 
au străbătut şi alţii în atmosfera de siguranţă a biroului meu. În 
mod tipic, pe măsură ce amintirile din starea de supraconştienţă 
se extind, subiecţii sub hipnoză devin mult mai conectaţi la 
tunelul spiritual. Pe măsură ce şedinţa avansează, imaginile 


mentale ale subiectului sunt traduse mult mai uşor în cuvinte. 
Propoziţii scurte şi descriptive duc la explicaţii detaliate a ceea 
ce înseamnă să intri în lumea spiritelor. 

Dispunem de o documentaţie vastă, inclusiv observaţiile 
personalului medical, care descrie experienţele în faţa morţii şi 
din afara trupului ale persoanelor rănite grav în accidente. 

Aceste persoane fuseseră considerate moarte din punct de 
vedere clinic înainte ca eforturile medicale să le scoată din acea 
stare. Sufletele sunt destul de capabile să-şi părăsească 
trupurile gazdă şi să se întoarcă în acestea, în special în situaţii 
limită când corpul moare. Oamenii povestesc despre cum stau 
suspendaţi deasupra trupurilor lor, în special în spitale, şi cum îi 
urmăresc pe medici încercând să-i resusciteze. În timp, aceste 
amintiri se estompează după ce se întorc la viaţă. 

In primele etape de regresie sub hipnoză în vieţile 
anterioare, descrierile subiecţilor care trec mental prin aceste 
vieţi nu contrazic relatările persoanelor care au murit în realitate 
pentru câteva minute în această viaţă. Diferenţa dintre aceste 
două grupuri de persoane este că subiecţii sub hipnoză nu-şi 
amintesc experienţele morţii lor temporare. Persoanele aflate în 
transă profundă sunt capabile să descrie cum este viaţa după 
moartea fizică permanentă. 

Care sunt similarităţile amintirilor despre viaţa de apoi între 
persoanele care povestesc despre experienţele de 
decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare şi un 
subiect care-şi aminteşte sub hipnoză moartea într-o viaţă 
anterioară? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod 
straniu, încercând să atingă obiecte solide care se 
dematerializează în faţa lor. Ambele tipuri de raportori spun că 
se simt frustraţi în încercările lor de a vorbi cu persoanele vii, 
care nu le răspund. Ambii afirmă că se simt traşi din locul în care 
au murit şi că experimentează relaxare şi curiozitate mai 
degrabă decât frică. 

Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic 
de libertate şi de strălucire în jurul lor. Unii dintre subiecţii mei 
văd un alb strălucitor, înconjurându-i complet în momentul 
morţii, în timp ce alţii văd lumina strălucitoare mai departe, în 
continuarea unui spaţiu mai întunecat prin care sunt traşi. La 
această ultimă variantă se fac adesea referiri - este efectul de 
tunel, care a devenit bine cunoscut publicului. 


Al doilea caz ne va purta mai departe în experienţa morţii 
decât cazul 1. În context, subiectul este un bărbat sexagenar, 
care îmi descrie evenimentele morţii sale ca o tânără femeie, pe 
nume Sally, ucisă de indienii Kiowa în 1866, în timpul atacării 
unui tren. Deşi acest exemplu, ca şi ultimul, relatează 
experienţele morţii după cea mai recentă viaţă trecută, o dată 
particulară a morţii în istoric nu are o relevanţă deosebită, 
pentru că este recentă. Nu am găsit diferenţe semnificative între 
timpurile vechi şi cele moderne în termenii spiritului concret al 
lumii evocate sau a lecţiilor învăţate. 

Ar trebui să menţionez, de asemenea, că subiectul obişnuit 
aflat în transă are o capacitate supranaturală de a se concentra 
exact pe datele şi locurile geografice ale multor vieţi anterioare. 
Acest lucru este valabil şi pentru perioadele timpurii ale 
civilizaţiei umane, când graniţele statelor şi numele locurilor 
erau diferite de cele actuale. Numele anterioare, datele şi 
locurile ar putea să nu fie întotdeauna uşor de amintit în fiecare 
viaţă anterioară, dar descrierile întoarcerilor în lumea spiritelor 
şi ale vieţii în acea lume sunt foarte vii. 

Scena din cazul 2 de desfăşoară în câmpiile americane din 
sud chiar după ce o săgeată a lovit-o pe Sally în gât de la mică 
distanţă. Sunt întotdeauna atent cu scenele de moarte care 
implică traume violente în vieţile trecute deoarece . 
subconştientul deseori reţine încă aceste experienţe. In acest 
caz subiectul a venit la mine datorită unei senzaţii neplăcute, de 
disconfort în gât pe care a avut-o toată viaţa. Terapia de 
eliberare şi deprogramarea sunt metodele obişnuite necesare în 
astfel de cazuri. În tot procesul de amintire a vieților anterioare 
folosesc timpul din jurul morţii pentru o trecere în revistă, o 
reamintire tăcută şi plasez subiectul în poziţia de observator 
pentru a uşura durerea şi emoția. 


Cazul 2 


Dr.N: Te doare rău de la săgeată? 

S: Da... vârful mi-a sfâşiat gâtul... sunt pe moarte (subiectul 
începe să şoptească în timp ce-şi ţine mâinile la gât). Mă sufoc... 
Îmi curge sânge... Will (soţul) mă ţine în braţe... durerea... 
Îngrozitoare... acum ies... oricum, s-a sfârşit. 


Notă: Sufletele îşi părăsesc adesea gazdele umane cu 
câteva clipe înainte de moartea propriu-zisă, când trupurile sunt 
în dureri mari. Cine le poate învinovăţi? Cu toate acestea, ele 
rămân aproape de trupul în agonie. După tehnicile de calmare, 
ridic acest subiect din subconştient la nivelul supraconştientului 
pentru trecerea la amintirile spirituale. 


Dr.N: Bine, Sally, ai acceptat să fii ucisă de aceşti indieni. Ai 
putea să-mi descrii, te rog, senzaţia exactă pe care o simţi în 
momentul morţii? 

S: Este ca... un fel de... o forţă... care mă împinge în sus, 
afară din corp. 

Dr.N: Te împinge? Unde afară? 

S: Mă aruncă afară prin creştetul capului. 

Dr.N: Şi ce împinge afară? 

S: Păi, pe mine! 

Dr.N: Descrie-mi ce înseamnă acest „mine”. Cum arată 

lucrul care eşti tu ieşind din trup prin cap? 

S: (pauză) Ca un... punct de lumină... radiind... 

Dr.N: Cum radiezi tu lumină? 

S: De la... energia mea. Este de un alb transparent... sufletul 
meu... 

Dr.N: Şi această lumină energetică rămâne aceeaşi după ce- 
ţi părăseşti trupul? 

S: Se pare că mă măresc un pic... pe măsură ce mă mişc. 

Dr.N: Dacă lumina ta se intensifică, atunci cum arăţi acum? 

S: O coardă... ca o şuviţă... atârnând... 

Dr.N: Şi cum simţi, cum ţi se pare mişcarea de ieşire din 

trup? 

S: Este ca şi cum mi-aş scoate pielea... ca şi cum aş coji o 
banană. Îmi părăsesc trupul într-o clipire! 

Dr.N: Încerci un sentiment neplăcut? 

S: O, nu! Este minunat să te simţi atât de liber, fără nici o 
durere, dar... sunt... dezorientată... nu m-am aşteptat să mor... 
(tristeţea se strecoară în vocea clientului meu şi vreau să-l 
menţin concentrat asupra sufletului său pentru încă un minut, 
decât asupra a ceea ce se întâmplă cu trupul lui pe Pământ). 

Dr.N: Inţeleg, Sally. In momentul de faţă simţi o uşoară 
dislocare a sufletului. Acest lucru este normal, în situaţia ta, 


după momentele prin care tocmai ai trecut. Ascultă-mă şi 
răspunde-mi la întrebări. Ai spus că pluteai. Eşti în stare să te 
mişti liber imediat după moarte? 

S: Este ciudat... parcă aş fi suspendată în aer, dar care nu 
este aer... nu există nici o limită... nici gravitație... nu am 
greutate. 

Dr.N: Vrei să spui că este ca şi cum ai fi într-un fel de vid? 

S: Da... nimic din jurul meu nu este masă solidă. Nu există 
nici un obstacol de care să mă lovesc... plutesc în derivă... 

Dr.N: Poţi să-ţi controlezi mişcările? încotro te îndrepţi? 

S: Da... pot... dar ceva... mă împinge spre o formă de un alb 
strălucitor... este atât de luminos! 

Dr.N: Intensitatea albului este la fel peste tot? 

S: Mai luminoasă... departe de mine... este un alb puţin mai 
întunecat... gri... În direcţia trupului meu... (începe să plângă) 
oh, bietul meu corp... nu sunt încă pregătită să-l părăsesc 
(subiectul se lasă înapoi în scaun ca şi când ar opune rezistenţă 
la ceva). 

Dr.N: E-n regulă, Sally, sunt lângă tine. Vreau să te relaxezi 
şi să-mi spui dacă forţa care te-a scos prin creştetul capului 
când mureai te mai trage încă şi dacă o poţi opri. 

S: (pauză) După ce am scăpat de trup forţa a mai slăbit. 
Acum simt ca un ghiont... care mă trage din trup... nu vreau să 
plec încă... dar este ceva care vrea să plec repede... 

Dr.N: Înţeleg, Sally, dar bănuiesc că afli că ai un element de 
control. Cum ai descrie acest lucru care te trage? 

S:... un fel de forţă... magnetică... dar... vreau să mai stau un 
pic... 
Dr.N: Sufletul tău poate să reziste acestei forţe care te trage, 
oricât doreşti? 

S: (pauză lungă în timp ce subiectul pare să continue o 
dezbatere internă cu el însuşi în viaţa anterioară, când era Sally) 
Da, pot, dacă chiar vreau să rămân. (Subiectul începe să 
plângă.) Oh, este cumplit ce-au făcut sălbaticii ăştia cu corpul 
meu. Rochia mea albastră este toată acoperită cu sânge... soţul 
meu, Will, încearcă să mă ţină în braţe şi să se lupte alături de 
prietenii noştri cu indienii Kiowa. 


Notă: Întăresc imaginea unui scut protector în jurul acestui 
subiect, ceea ce este foarte important ca bază în procedurile de 


calmare. Sufletul subiectului Sally încă pluteşte deasupra 
trupului său după ce mut scena mai departe în timp, când 
indienii sunt alungaţi de focurile de armă din tren. 


Dr.N: Sally, ce face soţul tău imediat după atac? 

S: Oh, e bine... nu este rănit... dar... (cu tristeţe) ţine în braţe 
trupul meu... şi plânge după mine... nu poate să mă ajute cu 
nimic, dar se pare că nu-şi dă seama încă. Sunt rece, dar îmi 
ţine faţa în mâini... şi mă sărută. 

Dr.N: Şi ce faci în clipa aceasta? 

S: Sunt deasupra capului lui Will. Încerc să-L consolez, vreau 
să simtă că dragostea mea nu s-a stins de fapt... vreau să ştie 
că nu m-a pierdut pentru totdeauna şi că o să-l revăd. 

Dr.N: Mesajele tale ajung la el? 

S: Este aşa de multă durere, dar el... Îmi simte esenţa... ştiu 
lucrul ăsta. Prietenii noştri sunt în jurul lui... şi ne despart într-un 
sfârşit... vor să aranjeze vagoanele şi să pornească din nou. 

Dr.N: Şi ce se întâmplă acum cu sufletul tău? 

S: Încă rezist în faţa senzaţiei care mă trage... vreau să 
rămân. 

Dr.N: De ce? 

S: Ştiu că sunt moartă... dar nu sunt pregătită să-l părăsesc 
pe Will şi ... vreau să-i văd cum mă îngroapă. 

Dr.N: Vezi sau simţi vreo altă entitate spirituală în jurul tău în 
momentul acesta? 

S: (pauză) Sunt aproape... o să le văd curând... percep 
dragostea lor aşa cum aş vrea s-o simtă Will pe a mea... mă 
aşteaptă până când voi fi gata. 

Dr.N: Eşti în stare să-L consolezi pe Will pe măsură ce timpul 
trece? 

S: Încerc să pătrund în mintea lui. 

Dr.N: Şi reuşeşti? 

S: (pauză) Cred că... un pic... mă simte... Îşi dă scama... 
dragostea... 

Dr.N: Bine, Sally, acum o să avansăm din nou în timpul 
relativ. Îţi vezi prietenii din tren punânducţi trupul în vreun fel de 
mormânt? 

S: (glasul este mai încrezător) Da, m-au îngropat. Este 
timpul să plec... vin după mine... mă mişc... Într-o lumină mai 
strălucitoare... 


Contrar a ceea ce cred unii oameni, adesea sufletele sunt 
puţin interesate de ce se întâmplă cu trupurile lor după moartea 
fizică. Aceasta nu este insensibilitate faţă de situaţia lor 
personală şi de oamenii pe care îi lasă în urmă pe Pământ, ci 
doar o recunoaştere de către aceste suflete a finalităţii morţii. 
Ele au o dorinţă de a se grăbi în drumul lor spre frumuseţea 
lumii spiritelor. 

Cu toate acestea, multe alte suflete vor să plutească pentru 
câteva zile terestre deasupra locului unde au murit, de obicei 
după înmormântarea lor. Timpul este aparent accelerat pentru 
suflete şi zilele pe Pământ pot fi doar minute pentru ele. Există o 
mulţime de motive pentru sufletul care zăboveşte. De exemplu, 
cineva care a fost asasinat sau ucis brusc, într-un accident, cel 
mai adesea nu vrea să plece imediat. Cred că aceste suflete 
sunt frecvent perplexe sau mânioase. Sindromul sufletului 
plutitor este adevărat în mod special în cazul morţii persoanelor 
tinere. 

Desprinderea bruscă de forma umană, chiar şi după o lungă 
suferinţă, şochează totuşi sufletele obişnuite şi acest lucru ar 
putea să le facă să respingă ideea plecării în momentul morţii. 
Şi pentru suflete intervalul normal de trei-cinci zile de 
aranjamente funerare, este simbolic. Sufletele chiar nu au o 
curiozitate bolnăvicioasă să se vadă îngropate, deoarece 
emoţiile din lumea spiritelor nu sunt la fel cu cele trăite aici, pe 
Pământ. Şi totuşi, găsesc că entităţile spirituale apreciază 
respectul acordat memoriei vieţii lor fizice de către rudele în 
viaţă şi prieteni. 

Aşa cum am văzut în ultimul caz, există un motiv principal 
pentru care multe spirite nu vor să părăsească imediat locul 
morţii lor fizice. Acest lucru vine din dorinţa de a veni să-i 
sprijine mental pe cei iubiţi înainte de a avansa în lumea 
spiritelor. Aceia care tocmai au murit nu sunt răvăşiţi de 
moartea lor, deoarece ei ştiu că cei ramaşi pe Pământ îi vor 
vedea din nou în lumea spiritelor şi, probabil, mai târziu, în alte 
vieţi. Pe de altă parte, cei îndoliaţi simt că au pierdut pe cineva 
iubit pentru totdeauna. 

În timpul hipnozei, subiecţii mei îşi amintesc frustrarea că nu 
au fost în stare să-şi folosească eficient energia pentru a atinge 
mental o persoană care a fost nereceptivă datorită şocului şi 


durerii. Trauma emoţională la cei vii poate să le copleşească 
minţile într-o aşa măsură, încât capacitatea lor mentală de a 
comunica astfel cu spiritele să fie inhibată. Când un suflet plecat 
recent găseşte totuşi o cale de a aduce consolarea celor vii, 
chiar dacă pentru scurt timp, acesta este de obicei satisfăcut şi 
vrea apoi să se îndepărteze repede de planul astral al 
Pământului. 

Am avut un exemplu tipic de consolare spirituală în propria 
viaţă. Mama mea a murit subit în urma unui atac de cord. In 
timpul serviciului funerar, sora mea şi cu mine eram atât de 
trişti, încât minţile noastre amorţiseră în timpul ceremoniei. 
După câteva ore ne-am întors în casa goală a mamei cu soţii şi 
soțiile noastre şi am hotărât că aveam nevoie să ne odihnim. 
Probabil că şi eu şi sora mea atinseserăm starea de receptivitate 
Alfa cam în acelaşi timp. Apărând în două camere separate, 
mama a pătruns în subconştientul nostru ca o adiere albă de vis 
deasupra capetelor. Venind spre noi, a zâmbit, arătându-ne că 
accepta moartea şi că îi era bine în acel moment. Apoi s-a 
îndepărtat plutind. Acest act, care a durat doar câteva secunde, 
a fost o formă plină de sens de închidere, făcându-ne pe 
amândoi să cădem într-un somn adânc în starea Delta. 

Putem simţi prezenţa consolatoare a spiritelor celor pe care 
i-am pierdut, în special în timpul funeraliilor sau după funeralii. 
Pentru ca această comunicare spirituală să treacă dincolo de 
marea durere, este necesar să încercăm să ne relaxăm şi să ne 
golim mintea, măcar pentru perioade scurte. In aceste momente 
receptivitatea noastră la o experienţă paranormală este mai 
deschisă mesajelor de dragoste, iertare, speranţă, încurajare şi 
asigurării că cel iubit se află într-un loc mai bun. 

Când o văduvă cu copii mici îmi spune, „O parte din soţul 
meu defunct vine la mine în clipele grele”, o cred. Clienţii mei 
îmi relatează că, în calitate de spirite, sunt în stare să-i ajute pe 
cei de pe Pământ să-şi conecteze mintea la însăşi lumea 
spiritelor. Aşa cum s-a afirmat în mod înţelept, oamenii nu 
pleacă pentru totdeauna atât timp cât cei rămaşi pe Pământ îşi 
amintesc de ei. In următoarele capitole vom vedea cum 
memoria specifică este o reflectare a propriului nostru suflet, în 
timp ce amintirile colective sunt atomi de energie pură pentru 
toate spiritele. Moartea nu ne rupe legătura continuă cu sufletul 
nemuritor al acelora pe care îi iubim, doar pentru că ei şi-au 


pierdut personalitatea fizică a trupului muritor. Chiar dacă au 
multe activităţi, aceste suflete plecate dintre noi încă mai pot să 
vină dacă sunt chemate. 

Câteodată, un spirit tulburat nu vrea să părăsească 
Pământul după moartea fizică. Acest fapt se datorează unei 
probleme nerezolvate care a avut un impact serios asupra 
conştiinţei sale. În aceste cazuri anormale ajutorul vine de la 
entităţile superioare şi iubitoare care le asistă pe acestea, din 
partea cealaltă, în procesul de adaptare. De asemenea, avem 
mijloacele de a ajuta spiritele tulburate şi lăsându-le pe Pământ. 
Voi vorbi mai mult despre sufletele tulburate în Capitolul patru, 
dar enigma fantomelor descrise în cărţi şi în filme a fost 
exagerată foarte mult. 

Cum ar trebui să ne pregătim cel mai bine pentru propria 
noastră moarte? Viaţa ne poate fi lungă sau scurtă, putem fi 
bolnavi sau sănătoşi, dar vine vremea aceea când toţi trebuie să 
dăm ochii cu moartea în felul în care ne este sortit. Dacă am 
suferit mult timp de o boală incurabilă, este timp să ne pregătim 
cum trebuie, o dată ce au trecut fazele de şoc, de negare şi de 
depresie. Mintea noastră va parcurge însă un drum mai scurt 
prin această evoluţie progresivă atunci când moartea vine subit. 
Pe măsură ce sfârşitul vieţii noastre fizice se apropie, fiecare 
dintre noi are capacitatea de a se contopi cu conştiinţa noastră 
înaltă. Moartea este cea mai uşoară perioadă din vieţile noastre 
pentru conştientizarea spirituală, când ne putem simţi sufletul 
conectat la eternitatea timpului. 

Cu toate că există oameni muribunzi care consideră că 
acceptarea este mult mai grea decât resemnarea, cei care 
îngrijesc de aceştia spun că cei mai mulţi ajung spre sfârşit la o 
detaşare împăcată. Cred că oamenilor muribunzi li se permite 
accesul la o cunoaştere supremă a conştiinţei eterne şi acest 
lucru este adesea reflectat de feţele lor. Mulţi dintre aceştia îşi 
dau seama că un ceva universal îi aşteaptă dincolo şi că o să fie 
bine. 

Muribunzii trec printr-o metamorfoză de separare a 
sufletelor lor de un trup adoptat. Oamenii asociază moartea cu 
pierderea forţei vitale, când în realitate este tocmai invers. Prin 
moarte ne pierdem trupul, dar energia noastră vitală şi eternă 
se uneşte cu forţa unui suprasuflet divin. Moartea nu este 
întuneric, ci lumină. 


Clienţii mei susţin că, după ce îşi amintesc de experienţele 
morţilor anterioare, sunt atât de inundaţi de libertatea 
redescoperită în trupurile lor Pământeşti, încât devin 
nerăbdători să pornească în călătoria lor spirituală spre un loc 
liniştit şi familiar. În cazurile ce urmează, vom vedea cum este 
viaţa de după moarte. 


2 
POARTA SPRE LUMEA SPIRITELOR 


TIMP de mii de ani oamenii din Mesopotamia au crezut că 
porţile de intrare şi de ieşire din ceruri se află la capetele opuse 
ale marii curburi a Căii Lactee numită Râul Sufletelor. După 
moarte, sufletele trebuie să aştepte ridicarea porţii 
Săgetătorului şi echinocțiul de toamnă, când ziua şi noaptea 
sunt egale. Reîncarnarea înapoi pe Pământ ar putea avea loc 
numai în timpul echinocţiului de primăvară, ieşind prin 
constelația Gemenilor pe timp de noapte. 

Subiecţii îmi spun că migrarea sufletelor este, în realitate, 
mult mai uşoară. Efectul de tunel pe care îl trăiesc atunci când 
părăsesc Pământul este portalul spre lumea spiritelor. Cu toate 
că sufletele îşi părăsesc trupurile repede, se pare că intrarea în 
lumea spiritelor este un proces atent măsurat. Mai târziu, când 
ne întoarcem pe Pământ într-o altă viaţă, drumul înapoi este 
descris ca fiind mult mai rapid. 

Amplasarea tunelului în raport cu Pământul variază în 
relatările subiecţilor mei. Unele dintre persoane îl văd imediat 
după moarte deschizându-se chiar deasupra trupurilor lor, în 
timp ce alţii afirmă că se mişcă chiar deasupra Pământului 
înainte de a intra în tunel. Cu toate acestea, în toate cazurile, 
scurgerea timpului până se ajunge la acest pasaj este neglijabilă 
odată ce sufletul părăseşte Pământul. lată observaţiile altei 
persoane aflate în acest loc al spiritelor. 


Cazul 3 


Dr.N: Acum îţi părăseşti trupul. Te vezi mişcându-te din ce în 
ce mai departe de planul Pământului. Spune-mi ce ţi se 
întâmplă. 

S: La început... era foarte luminos... aproape de Pământ... 
acum este un pic mai întunecat, deoarece am intrat într-un 
tunel. 

Dr.N: Descrie-mi acest tunel. 

S: Este... o deschizătură goală şi întunecoasă... şi la celălalt 
capăt se află un cerc mic de lumină. 

Dr.N: Bine, şi pe urmă ce se întâmplă cu tine? 

S: Simt o smucitură.. ceva mă trage uşor... cred că trebuie 
să plutesc prin tunelul ăsta... şi aşa şi fac. Este mai mult gri 
decât Întuneric, deoarece cercul luminos se măreşte în faţa 
mea. Este ca şi cum... (clientul se opreşte) 

Dr.N: Continuă. 

S: Sunt invitată să avansez... 

Dr.N: Lasă cercul de lumină să se mărească în faţa ta la 
capătul tunelului şi explică-mi în continuare ce ţi se întâmplă. 

S: Cercul de lumină se lărgeşte foarte mult şi... am ieşit din 
tunel, este un fel de... lumină ca un nor... o ceaţă luminoasă. ŞI 
trec prin ea. 

Dr.N: Când ieşi din tunel ce mai ai în minte, în afara lipsei de 
claritate vizuală absolută? 

S: (subiectul coboară vocea) Este aşa de... nemişcat... este 
un loc atât de liniştit... sunt în locul unde stau spiritele... 

Dr.N: Mai ai vreo impresie în acest moment, ca suflet? 

S: Gândul! Simt... puterea gândului peste tot în jurul meu... 
Eu... 

Dr.N: Relaxează-te complet şi lasă-ţi impresiile să-ți vină 
uşor în timp ce îmi relatezi tot ce ţi se întâmplă. Continuă, te 
rog. 

S: Este greu de pus în cuvinte. Simt... gânduri de dragoste... 
de prietenie... empatie... şi totul este combinat cu... 
anticiparea... e ca şi cum ceilalţi... m-ar aştepta. 

Dr.N: Ai vreun sentiment de siguranţă, sau eşti un pic 
speriată? 

S: Nu sunt speriată. Când mă aflam în tunel eram mai mult... 
dezorientată. Da, mă simt în siguranţă... sunt conştientă de 
gândurile care vin la mine... care au grijă de mine... mă hrănesc. 


Este ciudat, dar în jurul meu s-a înţeles cine sunt şi de ce mă 
găsesc acum aici. 

Dr.N: Vezi vreo dovadă în jurul tău? 

S: (pe ton scăzut) Nu, doar o simt - pretutindeni este o 
armonie a gândurilor. 

Dr.N: Ai menţionat existenţa în jurul tău a unei substanţe ca 
un nor chiar după ce ai părăsit tunelul. Te afli într-un cer 
deasupra Pământului? 

S: (pauză) Nu - nu arată aşa - dar se pare că plutesc printr-o 
materie ca un nor, care este diferită de Pământ. 

Dr.N: Poţi vedea Pământul? Este sub tine? 

S: Probabil, dar nu l-am mai văzut de când am intrat în tunel. 

Dr.N: Simţi că eşti încă legată de Pământ printr-o altă 
dimensiune, poate? 

S: Posibil, da. In mintea mea Pământul pare aproape... şi mă 
simt încă legată de Pământ... dar ştiu că sunt într-un alt spaţiu. 

Dr.N: Ce ai mai putea să-mi spui despre locul în care te afli 
acum? _ 

S: Este încă un pic... Inceţoşat... dar plec de aici. 


Acest subiect, fiind purtat prin experienţa morții şi prin 
tunel, continuă să se adapteze mental, cu calm, la starea ei de 
decorporalizare în timp ce avansează în lumea spiritelor. După o 
anumită nesiguranţă iniţială, primele ei impresii relatate reflectă 
un sentiment ademenitor de stare de bine. Această stare este 
comună la subiecţii mei. 

O dată trecute prin tunel, sufletele noastre au ajuns dincolo 
de prima poartă în călătoria lor spre lumea spiritelor. Cei mai 
mulţi îşi dau seama acum că nu sunt chiar morţi, ci că doar au 
scăpat de povara unui trup Pământesc care a murit. O dată cu 
această conştientizare vine şi acceptarea în diverse grade, în 
funcţie de suflet. Unii subiecţi privesc în jur cu uimire continuă, 
în timp ce alţii sunt mai realişti în relatările despre cele văzute. 
Foarte mult depinde de maturitatea lor şi de experienţele 
recente de viaţă. Cel mai comun tip de reacţie pe care îl aud 
este un suspin de eliberare urmat de ceva de genul: „Oh, 
minunat, sunt din nou acasă în locul acesta superb”. 

Există unele suflete înalte care ies atât de repede din trup, 
încât o mare parte din ceea ce descriu în acest loc apare ca o 
ceaţă, în timp ce sufletele în cauză se îndreaptă spre destinațiile 


lor spirituale. Acestea sunt argumentele pro şi, după părerea 
mea, ele formează o minoritate distinctă pe Pământ. Sufletele 
obişnuite nu se mişcă atât de repede şi unele sunt foarte 
ezitante. Dacă eliminăm cazurile rare ale spiritelor foarte 
tulburate care se luptă să rămână legate de trupurile lor moarte, 
cred că sufletele tinere cu mai puţine vieţi anterioare sunt 
acelea care rămân ataşate de mediul Pământesc după moarte. 
Cei mai mulţi dintre subiecţii mei îmi relatează că, în timp ce 
ies prin gura tunelului, lucrurile sunt neclare pentru o perioadă 
de timp. Cred că aceasta se datorează densităţii celui mai 
apropiat plan astral care înconjoară Pământul, numit de teosofi 
kamaloka. Următorul caz descrie această zonă din perspectiva 
unui client mult mai analitic. Sufletul acestei persoane 
dovedeşte o putere observaţională considerabilă de înţelegere a 
formei, culorilor şi a nivelurilor vibraţionale. În mod normal, 
asemenea descrieri fizice grăitoare ale clienţilor mei din adâncul 
lumii spiritelor apare după ce aceştia se obişnuiesc cu mediul. 


Cazul 4 


Dr.N: Descrie-mi ce vezi în jurul tău pe măsură ce te 
Îndepărtezi de tunel, cu cât mai multe detalii posibile. 

S: Lucrurile sunt... dispuse în straturi. 

Dr.N: Stratificate în ce fel? 

S: Mmm... ca un fel de... prăjitură. 

Dr.N: Foloseşte prăjitura drept model şi explică-mi ce vrei să 
spui. 

S: Vreau să spun că unele prăjituri au vârful mai mic şi sunt 
mai mari la bază. Nu este aşa când trec prin tunel. Văd straturi... 
niveluri de lumină... Îmi apar... translucide... crestate... 

Dr.N: Vezi lumea spiritelor din această zonă ca fiind formată 
dintr-o structură solidă? 

S: Asta încerc să explic. Nu pare solidă, deşi aşa ai putea 
crede la început. Este stratificată - nivelurile de lumină sunt 
toate întreţesute în... fire stratificate. Nu vreau să sune ca şi 
când nu ar fi simetrice, pentru că sunt. Dar observ variaţii în 
grosimea şi culoarea refracției straturilor. In plus, se mai şi 
mişcă înainte şi înapoi. Am observat întotdeauna acest fapt 
când am călătorit departe de Pământ. 


Dr.N: De ce crezi că este aşa? 

S: Nu ştiu. Nu eu l-am făcut aşa. 

Dr.N: Din descrierile tale, lumea spiritelor îmi apare ca o 
galerie uriaşă având straturi cu secţiuni de nuanţe diferite din 
vârf până la bază. 

S: Da, şi segmentele sunt rotunjite - se curbează pe măsură 
ce plutesc printre acestea. 

Dr.N: Din locul tău de observaţie, poţi să-mi vorbeşti despre 
culorile diferite ale straturilor? 

S: N-am spus că straturile au tonuri majore de culoare. Sunt 
toate variaţii de alb. Este mai deschis... mai luminos acolo unde 
merg acum decât locul în care am fost. Acum, în jurul meu 
observ un alb ceţos mult mai luminos decât cel din tunel. 

Dr.N: În timp ce pluteşti printre aceste straturi spirituale, 
sufletul tău se mişcă în sus sau în jos? 

S: Nu, de-a lungul. 

Dr.N: Bine, atunci în momentul acesta vezi lumea spiritelor 
în dimensiuni liniare de drepte şi unghiuri când mergi? 

S: (pauză) Pentru mine este... mai mult o energie non- 
materială care mă poartă şi care este separată în straturi de 
variațiile de culoare închisă sau deschisă. Cred că ceva... mă 
trage la nivelul meu potrivit pentru această călătorie şi încearcă 
să mă şi relaxeze... 

Dr.N: În ce fel? 

S: Aud sunete. 

Dr.N: ce fel de sunete? 

S: Un... ecou... o muzică... un clinchet muzical... de clopoței 
care sună la adierea vântului... vibrează la mişcările mele... este 
atât de relaxant. 

Dr.N: Alte persoane au definit aceste sunete ca fiind de 
natură vibraţională, similare cu rezonanţa produsă de ciupirea 
unui diapazon. Eşti de acord cu acesta descriere sau nu? 

S: (dă din cap aprobator) Da, într-adevăr... şi mai am în 
memorie un miros şi un gust. 

Dr.N: Înseamnă că simţurile fizice ne rămân şi după moarte? 

S: Da, amintirea lor... unduirile notelor muzicale sunt atât de 
frumoase aici... clopoței... corzi... atâta linişte. 


Mulţi călători prin lumea spiritelor îmi povestesc despre 
senzațiile de vibrații muzicale. Senzaţiile de zgomot încep destul 


de repede după moarte. Unii subiecţi îmi spun că aud un 
murmurat sau un bâzâit chiar după ce-şi părăsesc trupul fizic. 
Acesta este asemănător cu zgomotul care se aude dacă stai 
lângă firele de telefon, putând varia ca volum înainte ca 
sufletele să iasă din ceea ce cred că este planul astral al 
Pământului. Oamenii au relatat că aud aceleaşi sunete când 
sunt sub anestezie generală. Aceste sunete joase, ca de 
clopoțel, devin mai muzicale când părăsim tunelul. Această 
muzică a fost atât de bine numită energia universului, deoarece 
revitalizează sufletul. 

În ceea ce priveşte subiecţii care vorbesc despre 
stratificarea spirituală, menţionez posibilitatea ca ei să vadă 
planurile astrale. In metafizică s-a scris mult despre planurile de 
deasupra Pământului. Incepând cu scrierile indiene străvechi 
numite Vede, urmate de textele europene mai târzii, planurile 
astrale au fost reprezentate istoric de o serie de dimensiuni care 
se ridică deasupra lumii fizice sau tangibile care se contopeşte 
cu cea spirituală. Aceste zone invizibile au fost vizitate de 
oameni de-a lungul a mii de ani prin observaţii meditative, din 
afara trupului, a minţii. Planurile astrale au mai fost descrise şi 
ca fiind mai puţin dense pe măsură ce ne îndepărtăm de 
influenţa grea a Pământului. Următorul caz prezintă un suflet 
care a rămas încă tulburat după trecerea prin tunelul spiritual. 
Acesta este un bărbat care, la vârsta de 35 de ani, a murit de 
atac de cord pe o stradă din Chicago în 1902. Ela lăsat în urmă 
o familie mare cu copii mici şi o soţie pe care a iubit-o mult. Ei 
erau foarte săraci. 


Cazul 5 


Dr.N: Acum poţi să vezi clar în timp ce te deplasezi prin 
tunel? 

S: Încă mai trec prin aceşti... nori ca o spumă din jurul meu. 

Dr.N: Vreau să treci prin el şi să-mi spui ce vezi acum. 

S: (pauză) Oh... am ieşit... Dumnezeule, locul ăsta este 
mare! E atât de luminos şi de curat - şi chiar miroase bine. Văd 
un castel de gheaţă superb. 

Dr.N: Mai spune-mi. 

S: (cu uimire) Este enorm... arată ca un cristal luminos, 


strălucitor... pietre colorate scânteind peste tot în jurul meu. 

Dr.N: Când spui cristalin, mă gândesc la o culoare clară, 
transparentă. 

S: Sunt mai mult gri şi albe... dar pe măsură ce plutesc văd 
şi alte culori... mozaicuri... toate strălucitoare. 

Dr.N: Priveşte în depărtare din interiorul acestui palat de 
gheaţă - zăreşti vreo graniţă undeva? 

S: Nu, locul acesta este infinit... atât de grandios... şi liniştit. 

Dr.N: Ce simţi în acest moment? 

S: Nu... pot să mă bucur de această zonă pe deplin... nu 
vreau să merg mai departe... Maggie... (soţia subiectului). 

Dr.N: Văd că încă mai eşti tulburat de viaţa din Chicago, dar 
asta te împiedică să avansezi în lumea spiritelor? 

S: (subiectul ţâşneşte de pe scaunul din biroul meu) Bun! ÍI 
văd pe ghidul meu venind spre mine - el ştie ce îmi trebuie. 

Dr.N: Spune-mi ce se întâmplă între tine şi ghidul tău. 

S: Îi spun că nu pot merge mai departe... că am nevoie să 
ştiu că Maggie şi copiii vor fi bine. 

Dr.N: Şi ce-ţi răspunde ghidul? 

S: Mă consolează - dar sunt mult prea încărcat. 

Dr.N: Şi tu ce îi spui? 

S: (strigând) îi spun: „De ce ai permis să se întâmple asta? 
Cum ai putut să-mi faci aşa ceva? M-ai făcut să trec prin durere 
şi greutăţi cu Maggie şi acum ne desparţi vieţile.” 

Dr.N: ce face ghidul tău? 

S: Incearcă să mă consoleze. Mă asigură că am făcut o trea- 
bă bună şi că o să văd că viaţa mea şi-a urmat cursul stabilit. 

Dr.N: Şi tu accepţi ceea ce spune ca? 

S: (pauză) în mintea mea... Îmi vin informaţii... despre 
viitorul lor pe Pământ... că familia mea îşi continuă viaţa fără 
mine... acceptând că am plecat... că vor reuşi... şicăosăne 
revedem curând. 

Dr.N: Şi cum te face lucrul acesta să te simţi? 

S: Simt... o pace.... (suspinând) sunt gata acum să merg mai 
departe. 


Înainte de a ajunge la semnificaţia cazului 5 care îşi 
întâlneşte ghidul aici, vreau să menţionez interpretarea acestui 
bărbat asupra lumii spiritelor pe care o aseamănă cu un palat de 
gheaţă. Mai departe în lumea spiritelor, subiecţii vor vorbi 


despre cum văd clădiri şi cum se află în camere mobilate. Starea 
de hipnoză în sine nu crează aceste imagini. În mod logic, 
oamenii nu ar trebui să-şi amintească de aceste structuri fizice 
într-o lume non-materială, doar dacă nu considerăm că aceste 
scene ale mediului natural Pământesc sunt menite să ajute la 
tranziţia şi adaptarea sufletului la starea de moarte fizică. 
Aceste imagini au o semnificaţie individuală pentru fiecare suflet 
cu care comunic, dintre care toate sunt afectate de experienţele 
lor pe Pământ. Când sufletele disting în lumea spiritelor imagini 
legate de locuri în care au trăit sau pe care le-au vizitat, există 
un motiv. Casa pe care nu o poţi uita, şcoala, grădina, muntele 
sau malul mării sunt văzute de suflete deoarece o forţă 
spirituală binevoitoare le permite mirajelor Pământeşti să ne 
consoleze prin familiaritatea lor. Amintirile noastre planetare nu 
mor niciodată - ele ne şoptesc întotdeauna în minte şi în suflet 
pe calea viselor ficționale tot aşa cum fac şi imaginile lumii 
spiritelor în mintea umană. 

Imi place să aud de la subiecţi despre primele lor imagini din 
lumea spiritelor. Oamenii pot vedea câmpii cu flori sălbatice, 
turnuri de castele ridicându-se în depărtare sau curcubeie sub 
cerul deschis când se întorc în acest loc de adoraţie după o 
perioadă de absenţă. Aceste prime imagini eterice Pământeşti 
ale lumii spiritelor nu par să se prea schimbe mult pentru 
sufletul care se întoarce după un interval de mai multe vieţi, cu 
toate că există diferenţe între descrierile subiecţilor. Am aflat ca, 
odată ce subiecţii aflaţi în transă merg mai departe în lumea 
spiritelor ca să descrie aspectele funcţionale ale vieţii spirituale, 
comentariile lor devin mai uniforme. 

Cazul pe care tocmai l-am trecut în revistă ar putea fi descris 
ca un suflet destul de neliniştit legat strâns de sufletul său 
pereche, Maggie, care a fost lăsată în urmă. Nu există nici o 
îndoială că unele suflete poartă cu ele bagajul negativ al unei 
vieţi anterioare grele mai mult decât altele, în ciuda influențelor 
liniştitoare ale lumii spiritelor. Oamenii tind să creadă că toate 
sufletele devin omnisciente când mor. Acest lucru nu este în 
întregime adevărat, deoarece perioadele de adaptare variază. 
Timpul de acomodare a sufletului depinde de împrejurările în 
care a murit, de ataşamentul fiecărui suflet faţă de amintirile 
vieţii care tocmai a luat sfârşit şi de nivelul de avansare. 

De multe ori se întâmpla ca, atunci când o viaţă tânără se 


sfârşeşte subit, să sesizez mânie în timp ce procedez la regresia 
temporală a vârstelor. Sufletele care reintră în lumea spiritelor în 
aceste condiţii sunt adesea uimite şi derutate din cauză că-i 
părăsesc fără prea multe avertismente pe cei iubiţi. Ele nu sunt 
pregătite pentru moarte şi unele se simt triste şi deposedate 
imediat ce-şi părăsesc trupurile. 

Dacă un suflet a fost traumatizat de o treabă neterminată, 
prima entitate pe care o vede, de obicei, este ghidul său. Aceşti 
profesori spirituali, foarte evoluaţi, sunt pregătiţi să preia şocul 
iniţial al frustrării pe care o simte sufletul imediat după o moarte 
prematură. Cazul 5 va face în cele din urmă o adaptare 
sănătoasă la lumea spiritelor, permițându-i ghidului său să-l 
asiste în timpul echilibrării în călătoria ce va începe ulterior. 

Cu toate acestea, am observat că ghizii noştri nu încurajează 
rezolvarea completă a tulburărilor gândurilor la intrarea în 
lumea spiritelor. Există momente şi locuri mai potrivite pentru 
analizarea detaliată a lecţiilor învăţăturii karmice care implică 
viaţa şi moartea şi pe care le voi descrie mai târziu. Ghidul din 
cazul 5 a oferit o scurtă vizualizare a timpului terestru accelerat, 
ca mijloc de consolare a acestui bărbat în privinţa viitorului 
soţiei şi copiilor, pentru ca el să-şi poată continua călătoria cu 
mai multă acceptare. 

Indiferent de starea de spirit pe care o manifestă imediat 
după moarte, subiecţii mei exclamă tot timpul la redescoperirea 
minunilor lumii spiritelor. De obicei, acest sentiment este 
combinat cu euforia provocată de faptul că toate grijile lor 
lumeşti au fost lăsate în urmă, în special durerea fizică. Mai 
presus de toate, lumea spiritelor reprezintă un loc de pace 
absolută pentru sufletul călător. Cu toate că la prima vedere ar 
putea părea că suntem singuri imediat după ce murim, nu 
suntem izolaţi sau lipsiţi de ajutor. Forțe inteligente şi nevăzute 
de energie ne ghidează pe fiecare la trecerea prin portal. 

Cei nou sosiți în lumea spiritelor au puţin timp pentru a pluti 
în jur întrebându-se unde sunt sau ce se va întâmpla cu ei. Ghizii 
noştri şi un număr de suflete pereche şi prieteni ne aşteaptă 
aproape de poartă, pentru a ne ajuta, a ne uşura recunoaşterea, 
a ne oferi afecțiunea lor şi a ne da asigurarea că suntem în 
regulă, că am ajuns cu bine. De fapt, le simţim prezenţa din 
momentul morţii, deoarece o mare parte din readaptarea 
noastră iniţială depinde de influenţa acestor entităţi iubitoare 


asupra sufletului nostru care se întoarce. 


3 
ÎNTOARCEREA ACASĂ 


DE vreme ce întâlnirea unor spirite prietenoase care ne 
întâmpină după moarte este atât de importantă, cum le 
recunoaştem? Am descoperit un consens general în rândul 
subiecţilor mei aflaţi sub hipnoză în ceea ce priveşte opinia lor 
despre despre cum se văd sufletele în lumea spiritelor. Un suflet 
poate apărea ca o masă de energie, dar aparent este posibil şi 
ca energia non-organică a sufletelor să prezinte caracteristici 
umane. Sufletele îşi folosesc adesea capacitatea de a proiecta 
forme anterioare de viaţă când comunică între ele. Proiectarea 
unei forme de viaţă umane este doar una din numărul 
incalculabil de apariţii, configurații care pot fi luate de suflete 
din substanţa lor energetică de bază. In capitolul 6 voi discuta 
despre o altă trăsătură a identităţii sufletului: posedarea unei 
aure de o anumită culoare. 

Majoritatea subiecţilor mei îmi povestesc că prima persoană 
pe care o văd în lumea spiritelor este ghidul lor personal. Cu 
toate acestea, după oricare dintre vieţile noastre putem întâlni 
un suflet pereche. Ghizii şi sufletele pereche nu sunt aceiaşi. 
Dacă unui suflet care călătoreşte îi apare o fostă rudă sau un 
prieten apropiat, atunci ghidul lor obişnuit poate lipsi din scenă. 
Consider că, de obicei, ghizii sunt undeva în imediata apropiere, 
monitorizând în felul lor sosirea sufletului călător. Sufletul din 
următorul caz tocmai a trecut printr-o poartă spirituală şi este 
întâmpinat de o entitate superioară care, în mod evident, a avut 
legături strânse cu subiectul într-o serie prelungită de vieţi 
anterioare. Cu toate că această entitate suflet-pereche nu este 
primul ghid al clientei mele, el se află acolo pentru a o 
întâmpina şi a-i da încurajări pline de afecţiune. 


Cazul 6 


Dr.N: Ce vezi în jurul tău? 

S:... Este... ca şi cum aş pluti pe... un nisip alb şi pur... care 
se mişcă în jurul meu... mă aflu sub o umbrelă uriaşă cu ciungi 
viu colorate şi sunt toată vaporizată, dar în acelaşi timp 
întreagă. 

Dr.N: Este cineva acolo care să te întâmpine? 

S: (pauză) Credeam că sunt... singură... dar... (ezitare lungă) 
în depărtare... o lumină... care vine spre mine... Dumnezeule! 

Dr.N: Ce este? 

S: (cu entuziasm) Unchiule Charlie! (tare) unchiule Charlie, 
sunt aici! 

Dr.N: De ce tocmai acesta persoană vine prima să te 
întâmpine? 

S: (cu voce preocupată şi distantă) Unchiule Charlie, mi-a 
fost atât de dor de tine. 

Dr.N: (Repet întrebarea.) 

S: Pentru că, dintre toate rudele mele, pe el l-am iubit cel 
mai mult. A murit când eram copil şi nu m-am consolat 
niciodată. (Subiectul şi-a trăit cea mai apropiată viaţă anterioară 
la o fermă din Nebraska). 

Dr.N: Cum ştii că este unchiul Charlie? li recunoşti 
trăsăturile? 

S: (subiectul se foieşte în scaun cu entuziasm) Sigur, sigur, e 
exact aşa cum mi-l amintesc, şi se află lângă mine (chicoteşte). 

Dr.N: Ce ţi se pare aşa de amuzant? 

S: Unchiul Charlie este tot aşa de gras ca pe vremuri. 

Dr.N: Şi pe urmă ce mai face? 

S: Zâmbeşte şi-mi întinde mâna... 

Dr.N: Asta înseamnă că are trup şi mâini? 

S: (râde) Păi, da şi nu. Plutim amândoi. Este... În mintea 
mea... Şi el mi se arată pe de-a-ntregul... şi lucrul de care sunt 
cea mai conştientă este mâna pe care o întinde spre mine. 

Dr.N: De ce îţi întinde mâna într-o formă materializată? 

S: (pauză) Ca să mă consoleze... să mă conducă... mai 
departe în lumină. 

Dr.N: Şi tu ce faci? 

S: Merg cu el şi ne amintim de vremurile frumoase pe care 
le-am petrecut jucându-ne în fânul de la fermă. 

Dr.N: Şi el te lasă să vezi toate astea cu mintea ta ca să-l 


poţi recunoaşte? 

S: Da... aşa cum îl ştiam în ultima viaţă... ca să nu-mi fie 
frică. Ştie că mai sunt încă un pic şocată de moartea mea. 
(Subiectul a murit într-un accident de automobil.) 

Dr.N: Atunci, imediat după moarte, indiferent de câte ori am 
murit înainte, în alte vieţi, este posibil să ne mai fie un pic 
teamă până când ne obişnuim din nou cu lumea spiritelor? 

S: Nu este chiar frică, greşit, este mai mult o nelinişte, 
poate. Variază de fiecare dată. Maşina m-a luat prin surprindere, 
încă mai sunt puţin confuză. 

Dr.N: Bine, să mergem un pic mai departe. Ce face unchiul 
Charlie acum? 

S: Mă duce... spre locul unde trebuie să ajung... 

Dr.N: Voi număra până la trei şi apoi vom merge acolo. 
Unu,doi, trei! Acum, spune-mi ce se întâmplă. 

S: (pauză lungă) Sunt... oameni în jurul nostru... şi par 
prietenoşi... pe măsură ce mă apropii... se pare că vor să mă 
alătur lor... 

Dr.N: Continuă să te îndrepţi spre ei. Simţi cumva că s-ar 
putea să te aştepte? 

S: (recunoaşte) Da! De fapt, îmi dau seama că am mai fost 
cu ei... (pauză) Nu, nu pleca! 

Dr.N: Ce se-ntâmplă acum? 

S: (foarte supărată) Unchiul Charlie se îndepărtează, mă 
părăseşte. De ce pleacă? 

Dr.N: (opresc dialogul şi folosesc tehnicile de calmare în 
astfel de situaţii şi apoi continuăm) Priveşte adânc, cu ochii 
minţii interioare. Trebuie să-ţi dai seama de ce unchiul Charlie te 
părăseşte în acest moment? 

S: (mult mai relaxată, dar cu regret) Da... stă într-un alt loc 
decât mine.... A venit doar ca să mă întâmpine... să mă aducă 
aici. 

Dr.N: Cred că înţeleg. Sarcina unchiului Charlie era să fie 
prima persoană care să te întâmpine după moartea ta şi să vadă 
dacă eşti în regulă. Aş vrea să ştiu dacă acum te simţi mai bine 
şi mult mai acasă. 

S: Da. De aceea unchiul Charlie m-a lăsat cu ceilalţi. 


Un fenomen curios în legătură cu lumea spiritelor este că 
persoanele importante din viaţa noastră pot să ne întâmpine 


întotdeauna, chiar dacă ele poate că deja trăiesc o altă viaţă 
într-un trup nou. Acest lucru va fi explicat în capitolul 6. In 
capitolul 10, voi studia capacitatea sufletelor de a-şi separa 
esenţa, astfel încât, într-o viaţă pe Pământ, să poată exista în 
mai mult de un singur corp. 

De obicei, în acest punct critic al trecerii unui suflet, bagajul 
permanent al poverilor fizice Pământeşti se diminuează din două 
motive. În primul rând, dovada unei ordini şi a unei armonii 
atent dirijate în lumea spiritelor a adus înapoi amintirea a ceea 
ce am lăsat în urmă înainte de a alege viaţa sub formă fizică. In 
al doilea rând, există acest impact copleşitor atunci când vedem 
persoane pe care am crezut că nu le vom mai revedea vreodată 
după ce au murit pe Pământ. lată un alt exemplu. 


Cazul 7 


Dr.N: Acum că ai avut şansa să te adaptezi la mediul 
înconjurător din lumea spiritelor, spune-mi ce efect are acest loc 
asupra ta. 

S: Este aşa de... cald şi de confortabil. Mă simt uşurată că 
sunt departe de Pământ. Aş vrea să stau în acest loc pentru 
totdeauna. Nu există tensiune sau griji - doar o stare de bine. 
Plutesc... ce frumos... 

Dr.N: Pe măsură ce pluteşti, care este următoarea impresie 
importantă, în timp ce treci prin poarta spirituală? 

S: (pauză) Familiaritatea. 

Dr.N: Ce este familiar? 

S: (după o ezitare) Lumea... prietenii... sunt aici, cred. 

Dr.N: Aceste persoane îţi sunt familiare de pe Pământ? 

S: Am... senzaţia prezenţei lor... oameni pe care îi ştiam... 

Dr.N: OK, continuă să te mişti. Ce vezi în continuare? 

S: Lumini... blânde... ca nişte nori. 

Dr.N: În timp ce te mişti, lumina aceasta arată la fel? 

S: Nu, se măresc... pete de energie... şi ştiu că ele sunt 
oameni! 

Dr.N: Mergi în direcţia lor sau aceştia vin spre tine? 

S: Ne deplasăm unii spre alţii, dar eu mă mişc mai greu 
decât ei, pentru că... nu ştiu sigur ce să fac... 

Dr.N: Relaxează-te şi continuă să pluteşti în timp ce-mi 


povesteşti tot ce vezi. 

S: (pauză) Acum văd jumătăţi de forme umane, numai de la 
talie în sus. Contururile lor sunt şi ele transparente... pot să văd 
prin ele. 

Dr.N: Vezi vreun fel de trăsături ale acestor forme? 

S: (nerăbdătoare) Ochi! 

Dr.N: Vezi numai ochi? 

S:... Este numai o urmă de gură, nu se distinge nimic. 
(alarmată) Ochii sunt peste tot în jurul meu acum... se apropie 
de mine... 

Dr.N: Fiecare entitate are doi ochi? 

S: Da. 

Dr.N: Aceşti ochi seamănă cu ochii oamenilor, cu iris şi 
pupilă? 

S: Nu... sunt diferiţi... sunt... mai mari... cu orbite negre.... 
Care radiază lumină... spre mine... gândul... (apoi cu un suspin 
de uşurare) oh! 

Dr.N: Continuă. 

S: Încep să-i recunosc, îmi trimit imagini în minte, gânduri 
despre ei şi... formele se schimbă... În oameni! 

Dr.N: Oameni cu forme fizice umane? 

s:Da. Oh... uite! Este el! 

Dr.N: Ce vezi? 

S: (începe să râdă şi să plângă în acelaşi timp) Cred că 
este... da, este Larry. Se află în faţa tuturor, este primul pe care 
chiar îl văd... Larry, Larry! 

Dr.N: (după ce i-am dat subiectului şansa să-şi mai revină un 
pic) Entitatea lui Larry se află în faţa unui grup de persoane pe 
care le cunoşti? 

S: Da, acum ştiu că cei pe care vreau să-i văd cel mai mult 
sunt în faţă... ceilalţi prieteni ai mei sunt în spate. 

Dr.N: Poţi să-i vezi clar pe toţi? 

S: Nu, cei din spate sunt... Inceţoşaţi... şi îndepărtați... dar le 
simt prezenţa. Larry este în faţă... vine spre mine... Larry! 

Dr.N: Larry este soţul din ultima ta viaţă, despre care mi-ai 
spus mai devreme? 

S: (grăbindu-se) Da, am avut o viaţă aşa de minunată 
împreună. Gunther era puternic şi toată lumea din familia lui era 
împotriva acestei căsătorii. Jean a dezertat din marină ca să mă 
salveze de viaţa rea pe care o duceam în Marsilia şi totdeauna 


mă dorea... 


Acest subiect este atât de emoţionat, că vieţile anterioare i 
se rostogolesc una peste alta. Larry, Gunther şi Jean - toţi sunt 
foşti soţi, dar acelaşi suflet pereche. M-am bucurat că am avut 
ocazia să trecem în revistă aceste persoane mai devreme, în 
cadrul şedinţelor de dinaintea revenirii în lumea spiritelor. În 
afară de Larry, soţul ei american cel mai recent, Jean a fost un 
marinar francez în secolul al XIX-lea, iar Gunther era fiul unor 
aristocrați germani care au trăit în secolul al XVIII-lea. 


Dr.N: Ce faceţi voi doi acum? 

S: Ne îmbrăţişăm. 

Dr.N: Dacă o a treia persoană s-ar uita la voi acum, ce ar 
vedea? 

S: (nu răspunde) 

Dr.N: (subiectul este atât de absorbit în scena cu sufletul său 
pereche încât pe faţă îi curg şiroaie de lacrimi. Aştept un 
moment şi încerc din nou) Cum aţi arăta tu şi Larry pentru 
cineva care v-ar privi chiar acum acolo, în lumea spiritelor? 

S: Ar vedea în jurul nostru... două mase de lumină 
strălucitoare ca două vârtejuri, cred... (subiectul începe să se 
liniştească şi îl ajut să-şi şteargă lacrimile cu un şerveţel). 

Dr.N: Şi ce semnifică aceasta? 

S: Ne îmbrăţişăm... ne exprimăm dragostea... ne unim... 
asta ne face fericiţi... 

Dr.N: După ce ţi-ai întâlnit sufletul pereche, ce se întâmplă 
după aceea? 

S: (subiectul apucă strâns braţele extensibile) Oh, sunt toţi 
acolo. Înainte i-am simţit doar. Acum vin mai mulţi spre mine. 

Dr.N: Şi aceasta se întâmplă după ce soţul tău vine lângă 
tine? 

S: Da... Mama!. Vine spre mine... Mi-a fost atât de dor de 
ea... 0, mamă... (subiectul începe să plângă din nou). 

Dr.N: Bine... 

S: Oh, te rog să nu mă întrebi nimic acum, vreau să mă 
bucur de... (subiectul pare să fie într-o conversaţie mută cu 
mama din ultima ei viaţă). 

Dr.N: (aştept un minut) ştiu că îţi face plăcere această 
întâlnire, dar am nevoie să mă ajuţi să înţeleg ce se petrece. 


S: (cu o voce transportată) Ne... ne ţinem în braţe doar... 
este aşa de bine să fiu din nou cu ea... 

Dr.N: Cum reuşiţi să vă ţineţi în braţe neavând trupuri? 

S: (cu un suspin exasperat către mine) ne învăluim una pe 
alta în lumină, fireşte. 

Dr.N: Spune-mi cum simt acest lucru spiritele? 

S: Este ca şi cum ai fi înfăşurat cu o pătură de dragoste ca o 
lumină strălucitoare. 

Dr.N: Înţeleg... 

S: (subiectul întrerupe cu un râs ascuţit de recunoaştere) 
Tim!... este fratele meu - a murit atât de tânăr (s-a înecat la 
vârsta de 14 ani în ultima ei viaţă). Este aşa de minunat să-L văd 
aici. (subiectul face cu mâna) şi uite-o şi pe cea mai bună 
prietenă a mea, Wilma - de vizavi - râdem împreună de băieţi 
aşa cum făceam când stăteam la ea sus în pod. 

Dr.N: (după ce subiectul menţionează o mătuşă şi alţi doi 
prieteni) Ce anume crezi că determină succesiunea în care 
aceşti oameni vin să te întâmpine? 

S: (pauză) Păi, cât de mult însemnăm unul pentru celălalt, ce 
altceva? 

Dr.N: Şi cu unii dintre ei ai trăit mai multe vieţi, în timp ce cu 
ceilalţi poate numai una sau două? 

S: Da... cel mai mult am fost cu soţul meu. 

Dr.N: Vezi vreun ghid în jurul tău? 

S: Este aici. Îl văd plutind într-o parte. Şi îmi cunoaşte şi 
câţiva dintre prieteni... 

Dr.N: De ce îi spui ghidului „el”? 

S: Noi arătăm ce parte din noi dorim. El întotdeauna îşi arată 
natura masculină cu mine. Este corect şi natural. 

Dr.N: Şi veghează asupra ta în toate vieţile tale? 

S: Desigur, şi chiar şi după moarte... şi întotdeauna este 
protectorul meu. 


Comitetul nostru de primire este planificat dinainte când 
intrăm în lumea spiritelor. Acest caz demonstrează cât de tonice 
sunt figurile familiare pentru sufletul călător mai tânăr. Constat 
că există un număr diferit de entităţi care aşteaptă în grupuri de 
întâmpinare după fiecare viaţă. Cu toate că forma diferă, în 
funcţie de nevoile speciale ale sufletului, mi-am dat seama că 
nu este întâmplător faptul că partenerii noştri spirituali ştiu 


exact când ne vine sorocul şi unde să ne întâmpine la sosirea 
noastră în lumea spiritelor. 

Adesea, o entitate care înseamnă ceva pentru noi ne va 
aştepta un pic mai în faţa celorlalţi care vor să ne stea la 
dispoziţie când intrăm pe poartă. Mărimea grupurilor de 
întâmpinare nu numai că se schimbă pentru fiecare din noi după 
fiecare viaţă, dar este redusă drastic la aproape nimic pentru 
sufletele mai evoluate unde consolarea spirituală este mai puţin 
necesară. Cazul 9, la sfârşitul acestui capitol, este un exemplu 
de acest fel de trecere spirituală. 

Cazurile 6 şi 7 ilustrează amândouă unul dintre cele trei 
moduri în care sufletele nou sosite sunt primite înapoi în lumea 
spiritelor. Aceste două suflete fuseseră întâmpinate de o entitate 
principală, urmată de altele cu influenţă descrescătoare. Cazul 7 
a recunoscut oamenii mai repede decât cazul 6. Când întâlnim 
astfel de spirite adunate imediat după moarte, observăm că ne- 
au fost soţi sau soţii, părinţi, bunici, copii, unchi, mătuşi, veri şi 
prieteni dragi din vieţile noastre anterioare. Am fost martorul 
unor scene emoţionale zguduitoare ale clienţilor mei, în acest 
stadiu al trecerii lor. 

Intâlnirile emoţionale care au loc între suflete în acest 
interval în cadrul trecerii spirituale sunt doar preludiul la 
plasarea noastră în ultimă instanţă în grupul de entităţi potrivit 
propriului nivel de maturitate. Aceste întâlniri generează un alt 
moment de vârf din punct de vedere emoţional la subiectul aflat 
în faza de sondare a supraconştientului. Aranjamentele 
organizaționale spirituale, incluzând modul în care se formează 
grupurile şi cum sunt împerecheate cu alte entităţi, vor fi 
descrise în capitolele ce urmează. 

Pentru moment, important este să înţelegem că entităţile 
care ne întâmpină s-ar putea să nu facă parte din propriul nostru 
grup de învăţare din lumea spiritelor. Aceasta deoarece 
persoanele apropiate nouă în viaţă nu sunt toate la acelaşi nivel 
de dezvoltare. Simplul motiv că ele aleg să ne întâmpine chiar 
după moarte, din dragoste şi bunătate, nu înseamnă că toate 
vor face parte din grupul nostru de învăţare spirituală când 
ajungem la destinaţia finală în această călătorie. 

De exemplu, în cazul 6, unchiul Charlie era clar un suflet mai 
avansat decât subiectul meu şi poate că servea chiar în calitate 
de ghid spiritual. Era evident că una din sarcinile principale ale 


sufletului unchiului Charlie consta în a ajuta cazul 6, în ipostaza 
de copil în viaţa care tocmai se sfârşise, şi că misiunea lui a 
continuat imediat după moartea subiectului meu. In cazul 7, 
primul contact important a fost Larry, un adevărat suflet 
pereche la acelaşi nivel cu acest subiect. Vă rog să mai 
observați că, în cazul 7, ghidul spiritual al subiectului meu nu 
era uşor de remarcat printre fostele rude şi prieteni. Cu toate 
acestea, pe măsură ce evenimentul se derula, puteau fi 
observate semnele unui ghid spiritual care orchestra întreaga 
întâlnire, el rămânând în plan secund. Am văzut acest lucru în 
multe cazuri. 

Al doilea mod în care suntem întâmpinați imediat după 
moarte este sub forma unei întâlniri tăcute şi pline de înţeles, cu 
ghidul spiritual şi fără nimeni altcineva în imediata apropiere, 
cum a fost în cazul 5. În continuare, cazul 8 ilustrează acest gen 
de întâlnire. Oricare ar fi tipul întâlnirii de după moarte prin care 
trecem, acesta pare să includă stilul particular al ghidului nostru 
spiritual împreună cu cerinţele propriului nostru caracter 
individual. Consider că durata acestei prime întâlniri cu ghizii 
noştri variază după fiecare viaţă în funcţie de împrejurările 
acelei vieţi. 

Cazul 8 arată relaţiile foarte strânse pe care le au oamenii cu 
ghizii lor spirituali. Mulţi ghizi au nume care sună ciudat, în timp 
ce altele sunt destul de convenţionale. Găsesc că este 
interesant faptul că termenul religios învechit de a avea un 
„înger păzitor” este folosit acum în sens metafizic pentru a 
denumi un spirit empatic. Să fiu sincer, aceasta este o sintagmă 
pe care o denigram cândva ca fiind prosteşte încărcată cu 
dorinţele noastre şi reprezentând o mitologie demodată în 
dezacord cu lumea modernă. Acum nu mai cred la fel despre 
îngerii păzitori. 

Mi se spune în mod repetat că sufletul în sine este androgin, 
şi totuşi, în aceeaşi secundă clienţii îmi declară că sexul nu este 
un factor neimportant. Am aflat că toate sufletele pot să preia 
amprente mentale atât masculine, cât şi feminine şi chiar fac 
lucrul acesta în prezenţa altor entităţi, ca formă de preferinţă 
faţă de o identitate sau alta. Cazurile 6 şi 7 arată cât este de 
important ca un suflet nou sosit să vadă „feţe” familiare, 
identificate după sex. Acest lucru este valabil şi în cazul 
următor. Un alt motiv pentru care am ales cazul 8 este pentru a 


indica în ce mod şi de ce sufletele preferă să aibă o apariţie 
vizuală, sub formă umană, în faţa celorlalţi, în lumea spiritelor. 


Cazul 8 


Dr.N: Tocmai ai început să părăseşti planul astral al 
Pământului şi acum mergi din ce în ce mai departe în lumea 
spiritelor. Vreau să-mi spui ce simţi. 

S: Liniştea... este atât de linişte... 

Dr.N: Vine cineva să te întâmpine? 

S: Da, prietena mea, Rachel. Întotdeauna se află alături de 
mine când mor. 

Dr.N: Rachel este un suflet pereche care a fost cu tine şi în 
alte vieţi sau cineva care rămâne totdeauna acolo? 

S: (cu oarecare indignare) Nu stă mereu aici. Nu, este alături 
de Mine şi mă ajută foarte mult, în mintea mea, când am nevoie 
de ea. E paznicul meu personal (o spune cu mândrie posesivă). 


Notă: Atributele ghizilor care sunt diferiţi de sufletele 
pereche şi de alte entităţi de sprijin vor fi examinate în capitolul 
opt. 


Dr.N: De ce te referi la această entitate ca la o „ea”? Nu sunt 
spiritele asexuate? 

S: Aşa e, în sens literal, deoarece putem avea ambele 
atribute. Rachel vrea să mi se arate ca femeie pentru 
identificarea vizuală şi mai este şi un lucru mental la ea. 

Dr.N: În timpul existenţei voastre spirituale sunteţi fixaţi în 
atribute feminine sau masculine? 

S: Nu. Ca suflete, există perioade în existenţa noastră când 
suntem mai înclinate spre un gen sau altul. In cele din urmă, 
preferinţele noastre naturale vor ieşi la iveală. 

Dr.N: Ai vrea să descrii cum ţi se pare că arată sufletul lui 
Rachel în acest moment? 

S: (încet) O femeie tânără... aşa mi-o amintesc cel mai 
bine... mică, cu trăsături delicate... cu o expresie de hotărâre pe 
faţa ei... atâta dragoste şi cunoaştere. 

Dr.N: Adică ai cunoscut-o pe Rachel pe Pământ? 


S: (răspunde cu nostalgic) Odată, de mult, mi-a fost 
apropiată în viaţă... acum este păzitorul meu. 

Dr.N: Şi ce simţi când o priveşti? 

S: Calm... linişte ... dragoste... 

Dr.N: Tu şi Rachel vă uitaţi una la alta cu ochii, ca oamenii? 

S: (ezită) Într-un fel... dar diferit. Vezi mintea în spatele a 
ceea ce noi considerăm a fi ochi, deoarece la asta ne raportăm 
pe Pământ. Fireşte, putem face acelaşi lucru şi ca oameni, pe 
Pământ... 

Dr.N: Ce poţi să faci pe Pământ cu ochii din ce faci în lumea 
spiritelor? 

S: Când te uiţi la ochii unei anumite persoane pe Pământ, 
chiar la oameni pe care de-abia i-ai cunoscut, şi vezi o lumină pe 
care o cunoşteai dinainte... ei bine, asta îţi spune ceva despre 
ei. Ca fiinţă omenească nu ştii ce, dar sufletul tău îşi aminteşte. 


Notă: Am auzit de lumina identităţii spirituale, care se 
reflectă în ochii umani ai sufletului pereche, exprimată în 
diverse moduri de mulţi clienţi. În ceea ce mă priveşte, am trăit 
în mod conştient experienţa recunoaşterii imediate numai o 
dată în viaţă, în momentul în care am văzut-o pe soţia mea. 
Efectul este neliniştitor şi chiar şi un pic straniu. 


Dr.N: Vrei să spui că uneori pe Pământ, când doi oameni se 
privesc, ar putea să simtă că s-au cunoscut înainte? 

S: Da, este un déjà vu. 

Dr.N: Să ne întoarcem la Rachel în lumea spiritelor. Dacă 
paznicul tău nu şi-a proiectat propria imagine într-o formă 
umană în faţa ta, ai fi putut oricum s-o recunoşti? 

S: Bine, fireşte că putem întotdeauna să ne identificăm unii 
pe alţii cu mintea. Dar este mai drăguţ aşa. Ştiu că sună 
nebuneşte, dar este un... lucru social... vederea unei feţe 
cunoscute te uşurează. 

Dr.N: Atunci ar fi un lucru bun să vezi trăsăturile umane ale 
oamenilor pe care i-ai cunoscut în vieţile anterioare, în special în 
perioada de readaptare, chiar după ce ai părăsit Pământul? 

S: Da, altfel te simţi un pic pierdut la început... singur... şi 
poate şi confuz... văzându-i pe oameni aşa cum arătau mă ajută 
să mă obişnuiesc mai repede cu lucrurile de aici când mă întorc 
pentru prima oară, şi este o mare bucurie să o văd pe Rachel. 


Dr.N: Rachel se prezintă în faţa ta în formă umană, imediat 
după fiecare moarte a ta pe Pământ, ca un mod dea te face să 
te readaptezi la lumea spiritelor? 

S: (cu nerăbdare) O, da, aşa e! Şi îmi dă un sentiment de 
siguranţă. Mă simt mai bine când îi văd şi pe cei pe care i-am 
cunoscut înainte... 

Dr.N: Şi vorbeşti cu oamenii aceştia? 

S: Nimeni nu vorbeşte, comunicăm cu ajutorul minţii. 

Dr.N: Telepatic? 

S: Da. 

Dr.N: Este posibil ca sufletele să aibă conversații private care 
să nu poată fi interceptate telepatic de ceilalţi? 

S: (pauză)... pentru intimitate... da. 

Dr.N: Şi cum se procedează? 

S: Prin atingere - se numeşte comunicarea prin atingere. 


Notă: Când două spirite se apropie atât de mult unul de 
celălalt acestea sunt unite, şi subiecţii mei spun că pot trimite 
gânduri intime prin atingere, care trec printre ei ca nişte 
„impulsuri sonore electrice”. În majoritatea situaţiilor, subiecţii 
sub hipnoză nu doresc să-mi vorbească despre aceste lucruri 
personale. 


Dr.N: Ai putea să mă lămureşti cum anume pot fi proiectate 
trăsăturile umane de către tine, ca suflet? 

S: Din... masa mea de energie... doar mă gândesc la 
trăsăturile pe care le doresc... dar nu pot să-ţi spun ce anume 
îmi dă capacitatea de a face lucrul acesta. 

Dr.N: Bine, atunci poţi să-mi spui de ce tu şi celelalte suflete 
proiectaţi anumite trăsături în diverse momente? 

S: (pauză lungă) Depinde de unde te afli în mişcările tale pe 
aici... când vezi pe altcineva.. şi de starea ta de spirit de atunci. 

Dr.N: Aici am vrut să ajung. Spune-mi mai mult despre 
recunoaştere. 

S: Vezi, recunoaşterea depinde de... sentimentele tale... 
când le întâlneşti acolo. Sufletele îţi vor arăta ceea ce vor e/esă 
vezi din aspectul lor şi ceea ce cred ele că vrei tu să vezi. Mai 
depinde şi de împrejurările în care le întâlneşti. 

Dr.N: Poţi să fii mai la obiect? Ce împrejurări diferite pot 
determina formele de energie să se materializeze într-un anumit 


fel în faţa altor spirite? 

S: Este diferenţa dintre tine când te afli în terenul lor şi tine 
când te găseşti în terenul tău. Ele ar putea alege să-ţi arate un 
set de trăsături într-un loc, în timp ce în alt loc s-ar putea să vezi 
altceva. 

Dr.N: Şi cum este cu comunicarea fără proiectarea 
trăsăturilor? 

S: Sigur, facem şi acest lucru, este normal, dar eu mă 
asociez mental mai repede cu oamenii care au trăsături. 

Dr.N: Eşti pentru proiectarea unui anumit set de trăsături 
faciale? 

S: Hmm... Îmi plac feţele cu mustață... cu maxilar puternic... 

Dr.N: Vrei să spui atunci când erai Jeff Tanner, cowboyul din 
Texas, în viaţa anterioară despre care am discutat mai devreme? 

S: (râde) Exact, şi am avut feţe ca ale lui Jeff şi în alte vieţi. 

Dr.N: Dar de ce Jeff? Doar pentru că ai fost el în ultima ta 
viaţă? 

S: Nu, mă simţeam bine în pielea lui Jeff. Aveam o viaţă 
fericită, simplă. La naiba, arătam foarte bine! Semănăm la faţă 
cu una din reclamele la ţigări pe care le vezi pe autostradă 
(chicotind). Îmi place să fiu Jeff şi să fac paradă de mustaţa mea 
groasă. 

Dr.N: Dar aceasta a fost numai într-o viaţă. Oamenii care nu 
te-au cunoscut în viaţa aceea s-ar putea să nu te recunoască 
aici. 

S: O, şi-ar da scama că sunt cu destul de repede. Aş putea 
să mă schimb în altcineva, dar îmi place cel mai mult acum de 
mine ca Jeff. 

Dr.N: Deci, lucrul ăsta ne trimite la ceea ce spuneai despre 
noi toţi ca având o singură identitate, indiferent de numărul de 
trăsături faciale pe care le-am putea proiecta ca suflete? 

S: Da, îi vezi pe toţi aşa cum sunt în realitate. Unii vor numai 
să-şi arate partea cea mai bună pentru ce ai putea crede despre 
ei; nu apreciază pe deplin că important este lucrul pentru care 
lupţi, şi nu cum arăţi. Se râde mult despre felul în care spiritele 
cred că ar trebui să arate, chiar împrumutând feţe pe care nu le- 
au avut niciodată pe Pământ, şi e normal. 

Dr.N: Deci, vorbim despre sufletele mai imature? _ 

S: Da, de obicei. Se pot bloca... noi nu judecăm... In final 
toate vor fi în regulă. 


Notă: „leritoriul” spiritual va fi explicat pe măsură ce 
mergem mai departe în lumea spiritelor. 


Dr.N: Vrei să-mi spui că un suflet s-ar putea să-ţi arate o faţă 
la poarta spre lumea spiritelor şi altă imagine mai târziu, într-o 
situaţie diferită? 

S: Corect. 

Dr.N: De ce? 

S: Aşa cum îţi spuneam, foarte mult din felul în care ne 
prezentăm în faţa celorlalţi depinde de ceea ce simţim chiar în 
acel moment... ce relaţie avem cu o anumită persoană şi de 
locul în care ne aflăm. 

Dr.N: Te rog să-mi spui dacă am înţeles corect. Identitatea pe 
care şi-o proiectează sufletele unele altora depinde de timpul şi 
locul în lumea spiritelor, cât şi de starea de spirit, şi, poate, de 
cea psihologică atunci când se întâlnesc? 

S: Sigur, şi asta funcţionează în ambele sensuri... se 
interconectează. 

Dr.N: Păi, atunci, cum putem şti adevăratul caracter al 
conştiinţei sufletului, cu toate aceste schimbări în imaginea 
fiecăruia dintre ele? 

S: (râde) Imaginea pe care o proiectezi nu ascunde faţă de 
ceilalţi niciodată ceea ce eşti cu adevărat. Oricum, nu este 
acelaşi fel de emoție pe care o ştim de pe Pământ. Aici este 
mult mai... abstractă. De ce proiectăm anumite caracteristici şi 
gânduri... se bazează pe o... confirmare a ideilor. 

Dr.N: Idei? Vrei să spui sentimentele tale la momentul 
respectiv? 

S: Da... cam aşa ceva... pentru că aceste trăsături umane 
erau o parte din vieţile noastre fizice în alte locuri atunci când 
am descoperit lucruri... şi am dezvoltat idei... totul este o... serie 
pe care să o folosim aici. 

Dr.N: Bine, dar dacă în fiecare din vieţile noastre anterioare 
avem câte o faţă diferită, pe care din ele o purtăm în perioada 
dintre vieţi? _ 

S: Le amestecăm. Îți iei acele trăsături pe care persoana pe 
care o vezi le va recunoaşte cel mai mult ca fiind ale tale, în 
funcţie de ceea ce vrei să comunici. 

Dr.N: Mă gândesc la lumea spiritelor ca la un loc al 


conştiinţei inteligente şi atotştiutoare,iar tu faci să pară că 
sufletele au toane şi vanitate, ca şi când ar fi pe Pământ? 

S: (izbucneşte în râs) Oamenii sunt oameni indiferent de 
cum arată în lumile lor fizice. 

Dr.N: O, vezi suflete care au mers pe alte planete decât 
Pământul? 

S: (pauză) Din când în când... 

Dr.N: Ce înfăţişări etalează sufletele de pe alte planete decât 
Pământul? 

S: (evaziv) Eu... stau mai mult cu oamenii mei, dar putem să 
luăm ce trăsături vrem pentru a comunica... 


Notă: Dobândirea de informaţii de la subiecţii pe care i-am 
avut şi care pot să-şi amintească de vieţile fizice trăite anterior 
în forme non-umane în alte lumi constituie întotdeauna o 
provocare. Amintirile acestor experienţe sunt, de obicei, limitate 
la sufletele bătrâne, mai avansate, aşa cum vom vedea mai 
târziu. 


Dr.N: Este această capacitate a sufletelor de a-şi transmite 
unul altuia trăsăturile un dar de la creator oferit nouă pe baza 
nevoilor spirituale? 

S: De unde să ştiu? Doar nu sunt Dumnezeu! 


Conceptul conform căruia sufletele sunt supuse greşelii vine 
ca o surpriză pentru unii oameni. Afirmațiile subiectului din cazul 
8 şi ale tuturor celorlalţi clienţi ai mei ne arată că suntem încă 
departe de a fi perfecţi în lumea spiritelor. Scopul esenţial al 
reîncarnării este evoluţia personală. Ramificaţiile psihologice ale 
dezvoltării noastre, atât în lumea spiritelor, cât şi în afara sa, 
sunt baza muncii mele. 

Am văzut care este importanţa întâlnirii altor entităţi în 
momentul intrării în lumea spiritelor. Pe lângă unirea cu ghizii 
noştri şi cu alte fiinţe familiare, am menţionat existenţa unei a 
treia forme de reîntoarcere după moarte. Această manieră în 
care un suflet nu este întâmpinat de nimeni este mai degrabă 
menită să creeze confuzie. 

Cu toate că este un lucru neobişnuit pentru cei mai mulţi 
dintre clienţii mei, încă îmi mai pare rău de acei subiecţi care îmi 
descriu cum sunt traşi de forţe nevăzute, singuri până la 


destinațiile lor finale, unde are loc, în sfârşit, contactul cu 
ceilalţi. Acest lucru seamănă perfect cu aterizarea într-o ţară 
străină unde ai mai fost, fără cărucior de bagaje şi birou de 
informaţii care să te ajute cu îndrumări. Cred că ceea ce mă 
deranjează cel mai mult la acest tip de intrare este aparenta 
lipsă de aclimatizare a sufletelor. 

Ideile mele despre cum trebuie să fie când eşti singur la 
poarta spre lumea spiritelor şi dincolo de aceasta nu sunt 
împărtăşite de acele suflete care folosesc opţiunea de a merge 
singure. De fapt, persoanele din această categorie sunt călători 
experimentați. Fiind suflete mai bătrâne şi mai mature, nu par 
să ceară vreun sistem de sprijin iniţial. Ştiu exact unde merg 
după moarte. Bănuiesc că şi pentru ele procesul este accelerat, 
deoarece reuşesc să ajungă mai repede acolo unde este locul lor 
decât acelea care se opresc să-i întâlnească pe ceilalţi. 

Cazul 9 este un client care a avut un număr mare de vieţi, 
întinzându-se pe mii de ani. Cu aproximativ opt vieţi înainte de 
cea curentă, el nu a mai fost întâmpinat la poarta către lumea 
spiritelor. 


Cazul 9 


Dr.N: Ce ţi se întâmplă în momentul morţii? 

S: Simt o mare uşurare şi mă mişc repede. 

Dr.N: Cum ţi-ai caracteriza plecarea de pe Pământ în lumea 
spiritelor. 

S: Ţâşnesc în sus ca o coloană de lumină şi zbor. Acum sunt 
pe traiectorie. 

Dr.N: Întotdeauna te-ai mişcat aşa de repede? 

S: Nu, numai după ultima serie de vieţi. 

Dr.N: De ce? 

S: Cunosc drumul, nu am nevoie să văd pe nimeni şi mă 
grăbesc. 

Dr.N: Şi nu te deranjează că nu eşti aşteptat de nimeni? 

S: (râde) Era o vreme când asta îmi prindea bine, dar nu mai 
cer un astfel de lucru acum. 

Dr.N: A cui hotărâre a fost aceea de a ţi se permite să intri în 
lumea spiritelor fără asistenţă? 

S: (pauză, apoi dă din umeri) A fost o... decizie mutuală... 


Între mine şi profesorul meu... când am ştiut că pot să mă 
descurc singur. 

Dr.N: Şi nu te simţi pierdut sau singur acum? 

S: Glumeşti? Nu am nevoie să mă ţină nimeni de mână. Ştiu 
unde merg şi sunt nerăbdător să ajung acolo. Sunt tras de un 
magnet şi îmi face plăcere călătoria. 

Dr.N: Explică-mi cum funcţionează procesul acesta de 
tragere care te va purta până la destinaţie? 

S: Plutesc pe un val... pe un fascicul de lumină. 

Dr.N: Fasciculul acesta este electromagnetic sau ce fel? 

S: Păi... seamănă cu benzile unui radio - cineva răsuceşte 
butonul şi găseşte frecvenţa adecvată pentru mine. 

Dr.N: Vrei să spui că eşti ghidat de o forţă invizibilă fără prea 
mult control de voinţă din partea ta şi că nu poţi grăbi lucrurile 
aşa cum ai făcut imediat după moarte? 

S: Da, trebuie să merg cu benzile de lumină... undele sunt 
direcționate şi eu plutesc odată cu ele. Este uşor. Fac alţii treaba 
ta. 

Dr.N: Cine anume? 

S: Cei care deţin controlul... nu prea ştiu. 

Dr.N: Atunci, nu deţii controlul. Nu ai răspunderea de a-ţi 
găsi propria destinaţie. 

S: (pauză) Mintea mea este în acord cu mişcarea... plutesc 
cu rezonanţa... 

Dr.N: Rezonanţa? Auzi sunete? 

S: Da, fasciculul de lumină... vibrează... şi eu sunt închis 
înăuntru. 

Dr.N: Să ne întoarcem la ce ai spus despre radio. Călătoria ta 
spirituală este influenţată de frecvenţe vibraţionale cum ar fi 
rezonanţa înaltă, medie şi joasă? 

S: (râzând) Nu e rău, da, şi sunt într-un sistem de transport, 
ca un semnal de sunet şi lumină care mă ghidează spre casă... 
şi face parte din structura mea tonală - frecvenţa mea. 

Dr.N: Nu sunt sigur că înţeleg cum se combină sunetul şi 
lumina pentru a forma benzi direcţionale. 

S: Gândeşte-te la un diapazon uriaş în interiorul unui 
stroboscop care sclipeşte. 

Dr.N: Aaa, deci există energie? 

S: Avem energie din câmpul energetic. Aşa că nu sunt numai 
fascicule de lumină pe care călătorim... noi înşine generăm 


energie... putem să folosim aceste forţe în funcţie de experienţa 
noastră. 

Dr.N: Atunci, nivelul tău de maturitate îţi oferă un oarecare 
element de control asupra vitezei şi a direcţiei călătoriei. 

S: Da, dar nu chiar aici. Mai târziu, după ce m-am liniştit, pot 
să mă mişc mai mult prin jur pe cont propriu. Acum sunt tras şi 
trebuie să merg cu această forţă. 

Dr.N: OK, rămâi cu aceasta şi descrie-mi ce se întâmplă în 
continuare. 

S: (pauză scurtă) Mă mişc singur... sunt primit în propriul 
meu spaţiu... şi merg în locul căruia îi aparţin. 


În hipnoză, conştientul analitic lucrează în combinaţie cu 
inconştientul pentru a primi şi răspunde mesajelor direcționate 
către amintirile noastre sedimentate adânc. Subiectul din cazul 
9 este inginer electrician şi, în consecinţă, a folosit câteva 
descrieri tehnice pentru a-şi exprima senzațiile spirituale. 
Tendinţa acestui client de a-şi explica gândurile despre călătoria 
sufletului în termeni tehnici a fost încurajată, dar nu dictată de 
sugestiile mele. Toţi subiecţii îşi aduc propriile segmente de 
cunoştinţe pentru a putea răspunde la întrebările mele despre 
lumea spiritelor. Acest caz a folosit legi fizice familiare lui pentru 
a descrie mişcarea, în timp ce o altă persoană ar fi putut spune 
că sufletele se mişcă în această zonă ca într-un aspirator. 

Înainte de a continua cu trecerea sufletelor în lumea 
spiritelor aş vrea să discut despre acele entităţi care, fie că nu 
au ajuns atât de departe după moartea fizică, fie că vor fi 
deviate de pe ruta normală a călătoriei. 


4 
SUFLETUL DISLOCAT 


EXISTĂ suflete care au fost afectate atât de grav, încât s-au 
desprins de grupul principal de suflete care merg înapoi spre 
căminul spiritual. Comparat cu toate entităţile care se întorc, 
numărul acestor suflete anormale nu este mare. Cu toate 
acestea, ceea ce s-a întâmplat cu ele pe Pământ este 
semnificativ, datorită efectului serios pe care acestea îl au 
asupra altor suflete încarnate. 

Există două tipuri de suflete desprinse: acelea care nu 
acceptă faptul că trupul lor fizic este mort şi se împotrivesc 
întoarcerii în lumea spiritelor din cauza durerii personale, şi 
acele suflete care au fost subminate de, sau cu complicitatea 
tendinţelor criminale anormale din corpul uman. In primul caz, 
desprinderea se face la propria alegere a sufletului, în timp ce în 
al doilea caz, ghizii spirituali înlătură în mod deliberat aceste 
suflete din asocierea lor în continuare cu alte entităţi pentru o 
perioadă nedeterminată. În ambele situaţii, ghizii acestor suflete 
sunt preocupaţi îndeaproape cu reabilitarea, dar întrucât 
împrejurările diferă pentru fiecare tip de suflet desprins, le voi 
aborda separat. 

Primul tip este cel al fantomelor. Aceste spirite refuză să 
meargă acasă după moartea fizică şi adesea au influenţe 
neplăcute asupra acelora dintre noi cărora le-ar plăcea să-şi 
consume vieţile umane în pace. Sufletelor desprinse li se dă 
uneori denumirea eronată de „spirite demonice”, deoarece sunt 
acuzate de implicarea minţilor oamenilor cu intenţii dăunătoare. 
Subiectul spiritelor negative a generat cercetări serioase în 
domeniul parapsihologiei. Din păcate, această zonă a 
spiritualităţii a atras şi elementul marginal al lipsei de scrupule 
asociat cu cel ocult care îşi manifestă acţiunea negativă asupra 
emoţiilor persoanelor influenţabile. 

Spiritul tulburat este o entitate imatură cu treburi 
neterminate într-o viaţă anterioară pe Pământ şi poate să nu 
aibă nici o legătură cu persoana în viaţă pe care o chinuie. Este 
adevărat că unele persoane sunt conductori convenabili şi 
receptivi pentru spiritele negative care doresc să-şi exprime 
natura cârcotaşă. Aceasta înseamnă că cineva care se află într-o 
stare de conştiinţă de meditaţie adâncă ar putea să 
recepţioneze din când în când semnale supărătoare de la vreo 
fiinţă care şi-a părăsit trupul şi ale cărei mesaje pot varia de la 
frivole la provocatoare. Aceste entităţi neliniştite nu sunt ghizi 


spirituali. Adevăraţii ghizi sunt tămăduitori şi nu intervin 
nepoftiţi cu mesaje caustice. 

Cel mai adesea, aceste neobişnuite spirite obsedate sunt 
legate de un anumit loc geografic. Cercetătorii care s-au 
specializat în fenomenele fantomelor arată că aceste entităţi 
tulburate se află captive pe un tărâm al nimănui, între planurile 
astrale joase, inferioare ale Pământului şi lumea spiritelor. Din 
propriile cercetări, nu cred că aceste fiinţe sunt pierdute în 
spaţiu şi nici că sunt demonice. După moartea lor fizică, ele aleg 
să rămână o vreme în planul Pământului, din proprie voinţă, 
datorită unui grad ridicat de nemulţumire. După părerea mea, 
acestea sunt suflete rănite, afectate, deteriorate, deoarece ele 
produc confuzie, disperare şi chiar ostilitate într-o asemenea 
măsură, încât doresc ca ghizii lor să stea departe de ele. Noi 
ştim că o entitate negativă dislocată poate fi găsită şi 
manevrată prin diverse mijloace, cum ar fi exorcismul, pentru a 
o face să nu mai interfereze cu fiinţele umane. Spiritele care 
bântuie pot fi determinate să plece şi în ultimă instanţă să facă 
o tranziţie adecvată către lumea spiritelor. 

Dacă avem o lume a spiritelor guvernată de ordine, cu ghizi 
cărora le pasă de noi, atunci cum li se permite să existe 
sufletelor inadaptate care exercită energie negativă asupra 
fiinţelor vii? O explicaţie ar fi aceea că mai avem liberul arbitru 
chiar şi în moarte. Alta ar fi că, din moment ce îndurăm atât de 
multe frământări ale universului nostru fizic, atunci 
neregularităţile şi devierile de la exodul firesc al sufletelor ar 
trebui să fie anticipate la rândul lor. Spiritele decorporalizate 
nefericite, care se prind singure în cursă, este posibil să facă 
parte dintr-un plan foarte mare. Când sunt gata, aceste suflete 
vor fi luate de mână departe de planul astral al Pământului şi 
îndrumate către locul căruia îi aparţin în lumea spiritelor. 

Mă voi întoarce acum la acel, de departe, cel mai numeros 
tip doi de suflete tulburate. Acestea sunt sufletele care au fost 
implicate în fapte rele. Ar trebui, mai întâi, să vedem dacă un 
suflet poate să fie considerat culpabil sau lipsit de vină când a 
ocupat creierul criminal răufăcător? Sunt răspunzătoare mintea 
sufletului sau ego-ul uman, ori reprezintă unul şi acelaşi lucru? 
Din când în când, câte un client îmi relatează: „Mă simt posedat 
de o forţă interioară care îmi spune să fac lucruri rele”. Există 
persoane bolnave mintal care se simt conduse de forţe 


antagonice ale binelui şi răului asupra cărora ei trăiesc cu 
senzaţia cred că nu au nici un control. 

După ce am lucrat ani întregi cu supraconştientul oamenilor 
aflaţi sub hipnoză, am ajuns la concluzia că omul cu cele cinci 
simţuri ale sale poate să acţioneze negativ asupra psihicului 
unui suflet. Noi ne exprimăm sinele etern prin nevoi biologice 
dominante şi prin presiunile stimulilor mediului care aparţin 
temporar sufletului întrupat. Cu toate că nu există nici un sine 
ascuns, ameninţător în interiorul formei noastre umane, unele 
suflete nu sunt asimilate în întregime. Oamenii care nu sunt în 
armonie cu trupurile lor se simt detaşaţi de ei înşişi în viaţă. 

Această stare nu scuză sufletele de la a face tot posibilul 
pentru a împiedica amestecul răului pe Pământ. Vedem acest 
lucru în conştiinţa umană. Este important să facem distincţie 
între ceea ce exercită o forţă negativă asupra minţii noastre şi 
ceea ce nu. Când auzim o voce interioară care ne-ar putea 
sugera să ne distrugem pe noi sau pe altcineva nu este o 
entitate spirituală demonică, o prezenţă străină şi nici un ghid 
renegat răuvoitor. Forţele negative emană din noi înşine. 

Impulsurile distructive ale dezordinii emoţionale, dacă sunt 
lăsate netratate, ne inhibă dezvoltarea sufletului. Aceia dintre 
noi care am trăit experienţa traumelor personale nerezolvate în 
viaţă purtăm seminţele propriei distrugeri. Acest chin ne 
afectează sufletul într-un aşa mod, încât ni se pare că nu 
suntem întregi. De exemplu, pofta excesivă şi comportamentul 
dependent, care reprezintă creşterea exagerată a durerii 
personale, inhibă exprimarea unui suflet sănătos şi poate chiar 
să ţină un suflet în sclavie faţă de trupul gazdă. 

Extinderea violenţei în prezent înseamnă, oare, că avem mai 
multe suflete care „nu merg bine” acum decât în trecut? Chiar şi 
numai suprapopularea şi cultivarea drogurilor care ne afectează 
mintea ar trebui să vină în sprijinul acestei afirmaţii. Partea 
pozitivă este că pe Pământ, pe plan internaţional, nivelul de 
conştientizare a suferinţei umane pare să se ridice. 

Mi s-a spus că în fiecare epocă de istoric sângeroasă a 
Pământului a existat întotdeauna un număr semnificativ de 
suflete incapabile să reziste şi să se opună cu succes cruzimii 
umane. Anumite suflete, ale căror gazde au o predispoziţie 
genetică pentru o chimic anormală a creierului, sunt în special 
expuse riscului într-un mediu violent. Putem vedea cum copiii 


pot fi atât de afectaţi de violenţa fizică şi emoţională în cadrul 
familiei, încât, adulţi fiind, ci comit acte premeditate de 
atrocitate fără sentimente de remuşcare. Deoarece sufletele nu 
au fost create perfecte, natura lor poate fi contaminată în timpul 
dezvoltării unei astfel de forme de viaţă. 

Dacă delictele noastre sunt foarte serioase, le numim rele. 
Subiecţii mei îmi spun că nici un suflet nu este rău din naştere, 
cu toate că poate să capete această etichetă în viaţa 
omenească. Răul patologic la fiinţele umane este caracterizat de 
sentimente de neputinţă personală şi de slăbiciune care este 
stimulată de victimele neajutorate. Cu toate că sufletele care 
sunt implicate în acte cu adevărat rele ar trebui, în general, să 
fie considerate la un nivel inferior de dezvoltare, imaturitatea 
sufletului nu atrage automat comportamentul răuvoitor de la o 
personalitate umană afectată. Evoluţia sufletelor presupune 
tranziţia de la imperfecţiune la perfecţiune, bazată pe depăşirea 
multor sarcini dificile ale trupului în timpul vieților lor menite 
acestor sarcini. Sufletele ar mai putea avea o tendinţă către 
alegerea mediilor în care ele nu lucrează bine în mod constant 
sau în care sunt subminate. Astfel, sufletele pot avea identitatea 
afectată de alegerile proaste din viaţă. Cu toate acestea, toate 
sufletele dau socoteală pentru conduita lor în trupurile pe care 
le ocupă. 

Vom vedea, în capitolul următor, cum sufletele îşi trec în 
revistă viaţa lor anterioară împreună cu ghizii, înainte de a se 
alătura prietenilor lor. Dar ce se întâmplă cu sufletele care, prin 
intermediul trupurilor lor, au cauzat suferinţă extremă altora? 
Dacă un suflet nu este capabil să amelioreze cele mai violente 
porniri umane în corpul său gazdă, cum poate fi tras la 
răspundere în viaţa de apoi? Acest lucru naşte problema 
trimiterii în rai sau în iad pentru faptele bune sau rele, deoarece 
răspunderea este de multă vreme o parte din tradiţiile noastre 
religioase. 

Pe un perete din biroul meu atârnă o pictură egipteană, 
„Scena judecății”, aşa cum este prezentată în Cartea Morților, 
ilustrând un ritual mitologic al morţii, vechi de peste şapte mii 
de ani. Egiptenii antici aveau o obsesie cu moartea şi cu lumea 
de dincolo de mormânt deoarece, în panteonul lor cosmic, 
moartea explica viaţa. Pictura arată un bărbat mort de curând 
ajungând într-un loc situat între tărâmul celor vii şi împărăţia 


morţilor. El stă lângă balanţă, pe punctul de a fi judecat pentru 
faptele sale trecute de pe Pământ. Maestrul de ceremonii este 
zeul Anubis, care cântăreşte atent inima bărbatului pe un talger 
şi pe celălalt stă pana de struţ a adevărului. Inima, nu capul, 
reprezintă pentru egipteni întruparea conştiinţei sufletului unei 
persoane. Este un moment tensionat. Un monstru cu cap de 
crocodil stă aplecat alături, cu gura deschisă, gata să devoreze 
inima dacă faptele rele ale bărbatului atârnă mai greu decât 
binele pe care l-a făcut în viaţă. Eşecul în faţa cântarului ar duce 
la sfârşitul existenţei sufletului său. 

Primesc destul de puţine comentarii de la clienţii mei despre 
acest tablou. O persoană cu înclinații metafizice ar insista că 
nimănui nu i se refuză intrarea în împărăţia vieţii de apoi, 
indiferent de cât de defavorabil ar fi înclinată balanţa faţă de 
comportamentul său trecut. Este această credinţă adevărată? Li 
se oferă tuturor sufletelor şansa să se transmute în lumea 
spiritelor în acelaşi mod, indiferent de relaţia lor cu trupurile pe 
care le-au ocupat? 

Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să încep 
prin a menţiona că un segment mare al societăţii crede că 
sufletele nu merg toate în acelaşi loc. Teologia mai moderată nu 
mai pune accentul pe ideea focurilor iadului şi a pucioasei 
pentru păcătoşi. Totuşi, multe secte religioase sugerează o 
coexistenţă spirituală a două stări mentale de bine şi de rău. 
Pentru sufletul „rău”, există sentinţe filosofice antice care indică 
o separare de Dumnezeul-Esenţă ca metodă de pedeapsă după 
moarte. 

Cartea Tibetană a Morților, sursă de credinţă religioasă cu 
mii de ani mai veche decât Biblia, descrie starea de conştienţă 
dintre vieţi (Bardo) ca un timp în care „răul pe care l-am săvârşit 
ne proiectează în separarea spirituală”. Dacă popoarele din est 
credeau în existenţa unui loc special al spiritelor pentru cei ce 
au făcut rele, este această idee similară conceptului de 
Purgatoriu din lumea occidentală? 

Încă de la începuturile sale, doctrina creştină definea 
purgatoriul ca o stare tranzitorie de interdicţie temporară pentru 
păcatele minore săvârşite împotriva umanităţii. Purgatoriul 
creştin ar trebui să fie un loc de penitenţă, izolare şi de 
suferinţă. Când toată karma negativă este înlăturată, aceste 
suflete primesc permisiunea, în cele din urmă, să intre în rai. Pe 


de altă parte, sufletele care comit păcate majore (de moarte) 
sunt condamnate să rămână în iad pe veci. 

ladul există pentru a separa permanent sufletele bune de 
cele rele? Toată munca mea cu spiritele subiecţilor mei m-a 
convins că nu există nici un loc de suferinţă teribilă pentru 
suflete, cu excepţia Pământului. Mi se spune că după moarte 
toate sufletele merg într-o lume a spiritelor unde toate sunt 
tratate cu răbdare şi dragoste. 

Cu toate acestea, am aflat că anumite suflete trec printr-o 
separare în lumea spiritelor şi acest lucru se întâmplă în 
perioada orientării lor cu ajutorul ghizilor. Ele nu parcurg aceeaşi 
rută de călătorie cu alte suflete. Aceia dintre subiecţii mei care 
au fost împiedicaţi de rău îmi povestesc că sufletele ale căror 
influenţă a fost prea slabă pentru a da la o parte impulsul 
omenesc de a face rău cuiva vor merge la izolare la reintrarea 
lor în lumea spiritelor. Aceste suflete nu vin să se amestece cu 
celelalte entităţi în manieră convenţională pentru o bucată bună 
de vreme. 

Am mai observat că acele suflete începătoare care sunt, de 
obicei, asociate comportamentului uman profund negativ, 
trebuie să îndure, în prima lor serie de vieţi, izolarea spirituală 
individuală. In final, ele sunt puse împreună în propriul lor grup, 
pentru a intensifica procesul de învăţare sub supraveghere 
strictă. Aceasta nu este o pedeapsă, ci mai degrabă un fel de 
purgatoriu pentru restructurarea conştiinţei de sine la acele 
suflete. 

Deoarece faptele rele îmbracă atât de multe forme pe 
Pământ, învăţătura spirituală şi tipul de izolare folosit sunt 
diferite pentru fiecare suflet. Aparent, natura acestor variaţii 
este evaluată în timpul orientării la sfârşitul fiecărei vieţi. De 
asemenea, timpul relativ de izolare şi reîndoctrinare nu este 
acelaşi. De exemplu, mi s-a povestit despre spirite neadaptate 
care s-au întors direct pe Pământ după o perioadă de recluziune 
pentru a se curăța, cât mai repede posibil, cu o lucrare bună, ca 
persoane întrupate. lată un exemplu, aşa cum mi-a fost relatat 
de un suflet care era familiar cu unul dintre aceste spirite. 


Cazul 10 


Dr.N: Sufletele poartă răspunderea pentru legătura lor cu 
fiinţele umane care îi rănesc pe ceilalţi în timpul vieţii? 

S: Da, aceia care au făcut rău celorlalţi în mod sălbatic într-o 
viaţă - cunosc un astfel de suflet. 

Dr.N: Ce ştii despre această entitate? Ce s-a întâmplat după 
ce acest suflet s-a întors în lumea spiritelor în urma acelei vieţi? 

S: El... rănise o fată... groaznic... şi nu s-a mai alăturat 
grupului nostru. A trebuit să studieze mult timp în particular, 
pentru că s-a descurcat atât de prost în acel trup. 

Dr.N: Care a fost dimensiunea pedepsei lui? 

S: Pedeapsă este... o interpretare greşită... mai degrabă o 
regenerare. Trebuie să recunoşti că acesta este un subiect 
pentru profesorul tău. Profesorii sunt mai severi cu aceia care au 
fost implicaţi în acte de cruzime. 

Dr.N: Ce înseamnă „mai sever” pentru voi, în lumea 
spiritelor? 

S: De pildă, prietenul meu nu s-a întors la noi... prietenii lui... 
după această viaţă tristă în care rănise fata aceea. 

Dr.N: Când a murit a venit şi el prin aceeaşi poartă spirituală 
ca şi tine? 

S: Da, dar el nu s-a întâlnit cu nimeni... el a mers direct într- 
un loc unde a stat singur cu profesorul. 

Dr.N: Şi apoi ce s-a întâmplat cu acest suflet? 

S: După un timp... nu prea lung... s-a întors pe Pământ din 
nou, ca femeie... unde oamenii erau cruzi... abuzau fizic... a fost 
o alegere deliberată... prietenul meu avea nevoie de acea 
experienţă... 

Dr.N: Crezi că acest suflet a dat vina pe creierul uman al 
fostului său trup gazdă, pentru că a rănit-o pe fata aceea? 

S: Nu, şi-a asumat fapta... şi a dat vina pe lipsa de 
îndemânare în a depăşi eşecurile umane. A cerut să devină el 
însuşi o femeie abuzată în următoarea viaţă, pentru a câştiga 
înţelegere... şi a putea aprecia răul pe care-l făcuse fetei. 

Dr.N: Dacă acest prieten al tău nu a câştigat înţelegere şi a 
continuat să se amestece cu persoane care au comis fapte rele, 
ar putea fi distrus ca suflet de cineva din lumea spiritelor? 

S: (pauză lungă) Nu poţi chiar să distrugi energia... dar 
poate fi remodelată... negativitatea care nu poate fi stăpânită... 
În multe vieţi... poate fi reajustată. 

Dr.N: Cum? 


S: (vag).... Nu prin distrugere... remodelare... 


Cazul 10 nu a răspuns mai departe acestei serii de întrebări, 
şi alţi subiecţi care ştiu ceva despre aceste suflete afectate sunt 
destul de zgârciţi cu informaţiile. Mai încolo vom afla un pic mai 
multe despre formarea şi restaurarea energiei inteligente. 

Multe suflete rătăcite pot să-şi rezolve propriile probleme de 
contaminare. Preţul pe care îl plătim pentru faptele noastre 
greşite şi răsplata pe care o primim în urma unei purtări bune se 
învârt în jurul legilor karmei. Cei care le-au făcut rău altora vor 
face penitenţă plasându-se ei înşişi în postură de viitoare 
victimă într-un ciclu karmic de dreptate. Bhagavad Gita, un alt 
text oriental vechi care a trecut testul a mii de ani, conţine un 
pasaj care spune: „Sufletele cu influenţă rea trebuie să-şi 
răscumpere virtutea”. 

Nici un studiu al vieţii de după moarte nu ar avea vreun sens 
fără a ne referi la modul în care karma se raportează la 
cauzalitate şi dreptate pentru toate sufletele. Karma în sine nu 
desemnează faptele bune sau rele. Mai degrabă este rezultatul 
acţiunilor pozitive sau negative ale cuiva în timpul vieţii. 

Afirmația că „nu există accidente în vieţile noastre” nu 
înseamnă că prin sine karma impune. Doar ne împinge înainte 
dându-ne lecţii. Destinul nostru viitor este influenţat de un 
trecut de care nu putem scăpa, în special atunci când îi rănim 
pe alţii. 

Cheia creşterii stă în înţelegerea faptului că ne este dată 
capacitatea de a face corecţii de mijloc în viaţa noastră şi în a 
avea curajul de a face schimbările necesare când ceea ce facem 
nu este bun pentru noi. Prin învingerea fricii şi asumarea 
riscurilor, tiparul nostru karmic se adaptează efectelor noii 
alegeri. La sfârşitul fiecărei vieţi, decât să ne aştepte un 
monstru pentru a ne devora sufletele, mai bine să fim noi criticii 
cei mai severi în faţa ghidului-profesor. De aceea karma este 
atât dreaptă, cât şi îndurătoare. Cu ajutorul consilierilor noştri 
spirituali şi al camarazilor, decidem asupra modului adecvat de 
judecată pentru conduita noastră. 

Unii oameni care cred în reîncarnare au şi convingerea că, 
dacă sufletele negative nu-şi învaţă lecţiile într-un număr 
rezonabil de vieţi, ele vor fi eliminate şi înlocuite cu suflete mai 
voluntare. Subiecţii mei neagă această premisă. 


Nu există nici un fel de cale prestabilită de autodescoperire 
creată pentru toate sufletele. Aşa cum îmi spunea un subiect de- 
al meu, „sufletele sunt trimise pe Pământ pe durata războiului”. 
Aceasta înseamnă că sufletelor li se dă timpul şi ocazia de a 
face schimbări pentru creştere. Sufletele care continuă să 
afişeze atitudini negative prin gazdele lor umane trebuie să 
depăşească aceste dificultăţi prin efortul continuu de a se 
schimba. Din ceea ce am văzut, nici o karmă negativă nu 
rămâne ataşată de un suflet care doreşte să lucreze în 
numeroasele vieţi pe această planetă. 

Întrebarea dacă un suflet ar trebui să poarte întreaga vină 
pentru actele distructive, nesociale şi iraționale ale umanităţii 
rămâne deschisă. Sufletele trebuie să înveţe să facă faţă în 
diverse moduri fiecărei noi fiinţe umane care le-a fost 
repartizată. Identitatea permanentă a unui suflet imprimă minţii 
umane un caracter distinctiv care este individualizat pentru acel 
suflet. Cu toate acestea, consider că există o natură duală 
ciudată între mintea sufletului şi creierul uman. Voi discuta acest 
concept în alte capitole, după ce cititorul va afla mai mult 
despre existenţa sufletelor în lumea spiritelor. 


5 
ORIENTAREA 


DUPĂ ce aceste entităţi care ne întâmpină în timpul 
întoarcerii noastre acasă s-au dispersat, suntem gata să fim 
luaţi într-un spaţiu al vindecării. Acesta va fi urmat de o altă 
oprire care implică reorientarea sufletului spre un mediu 
spiritual. În acest loc suntem adesea examinaţi de ghidul nostru. 

Am tendinţa să mă refer la cosmologia tuturor locaţiilor 
spirituale ca la /ocuri sau spații, pur şi simplu pentru 
identificarea uşoară, deoarece avem de-a face cu un univers 
non-fizic. Similitudinea descrierilor clienţilor mei a ceea ce fac 
sufletele în următoarele două opriri este remarcabilă, cu toate 


că nu au nume diferite pentru aceste locaţii. Aud termeni cum ar 
fi: camere, capsule de voiaj şi zone de escală interspaţială, dar 
cel mai des întâlnit este „locul de vindecare”. 

Mă gândesc la staţia de vindecare ca la un spital de 
campanie sau la o unitate MASH, pentru sufletele rănite care vin 
de pe câmpurile de bătălie Pământene. Pentru a descrie natura 
acestei următoare opriri, am ales un subiect destul de avansat, 
bărbat, care a trecut de multe ori prin acest proces de 
revitalizare. 


Cazul 11 


Dr.N: După ce îţi laşi prietenii care te-au întâmpinat după ce- 
ai murit, unde se duce apoi sufletul în lumea spiritelor? 

S: Pentru o vreme sunt singur... mă mişc pe distanţe vaste... 

Dr.N: Şi după aceea ce ţi se întâmplă? 

S: Sunt ghidat de o forţă pe care nu o văd, într-un spaţiu 
mult mai delimitat - o deschidere spre un spaţiu de energie 
pură. 

Dr.N: Cum arată locul acesta? 

S: Pentru mine... este vasul vindecării. 

__ Dr.N: Dă-mi cât de multe detalii poţi despre ceea ce ţi se 
Intâmplă acolo. 

S: Sunt propulsat înăuntru şi văd un fascicul cald luminos. 
Ajunge la mine ca un curent de energie lichidă. Este un... abur... 
ca nişte vapori care parcă se încolăcesc în jurul meu la început... 
apoi îmi ating uşor sufletul ca şi cum acesta ar fi viu. Pe urmă 
este absorbit în interiorul meu ca un foc şi sunt îmbăiat şi 
curăţat de durerile mele. 

Dr.N: Eşti spălat de cineva sau fasciculul de lumină te 
învăluie din afară, venit de niciunde? 

S: Sunt singur, dar lumina este direcţionată. Esenţa mea 
este spălată... restabilindu-mă după ce am fost expus la viaţa de 
pe Pământ. 

Dr.N: Am auzit că acest loc este asemănător cu duşul pe 
care îl faci după o zi grea de muncă. 

S: (râde) După o viaţă de muncă. Este mai bine şi nici nu te 
uzi. 

Dr.N: Nu mai ai nici trup fizic, deci cum poate această 


energie să vindece un suflet? 

S: Pătrunzând în... fiinţa mea. Sunt atât de obosit de corpul 
pe care l-am avut în ultima viaţă. 

Dr.N: Vrei să spui că vătămările trupului fizic şi ale minţii 
umane lasă o urmă emoţională în suflet după moarte? 

S: Dumnezeule, da! Propria mea expresie - cine sunteu-a 
fost afectată de creierul şi de trupul pe care le-am ocupat. 

Dr.N: Cu toate că acum eşti separat de acel corp pentru 
totdeauna? 

S: Fiecare trup lasă... o amprentă în tine, cel puţin pentru o 
vreme. Există unele corpuri pe care le-am avut şi de care nu mă 
pot despărţi pe de-a-ntregul. Chiar dacă te eliberezi de acestea, 
păstrezi unele dintre cele mai remarcabile amintiri ale trupurilor 
tale din anumite vieţi. 

Dr.N: OK, acum aş vrea să termini duşul de vindecare şi să- 
mi explici ce simţi. 

S: Sunt suspendat în lumină... care îmi pătrunde în suflet... 
spălându-mă de viruşii negativi. Acest lucru îmi permite să mă 
eliberez de legăturile din ultima viaţă... aducându-mi 
transformarea, astfel încât să pot să devin din nou un întreg. 

Dr.N: Duşul are acelaşi efect asupra tuturor? 

S: (pauză) Când eram mai tânăr şi cu mai puţină experienţă, 
am venit aici mult mai distrus - energia din acest loc părea mult 
mai puţin eficace, deoarece nu ştiam cum s-o folosesc pentru a 
mă putea curăța complet de negativitate. Purtam răni vechi cu 
mine mai multă vreme, în ciuda energiei vindecătoare. 

Dr.N: Cred că înţeleg. Şi, acum ce faci? 

S: Când sunt restabilit, plec de aici spre o zonă mai liniştită 
pentru a vorbi cu ghidul meu. 


Acest loc pe care l-am numit duşul vindecării este numai 
preludiul la reabilitarea sufletelor care se întorc. Etapa de 
orientare care urmează imediat (în special la sufletele tinere) 
implică o şedinţă de consiliere substanţială cu ghidul personal. 
Sufletul proaspăt întremat ajunge în această etapă pentru a 
trece printr-o şedinţă în care se dă raportul asupra vieţii care 
tocmai s-a sfârşit. Orientarea este, de asemenea, concepută ca 
un interviu de primire care asigură eliberarea emoţională şi 
readaptarea la lumea spiritelor. 

Persoanele sub hipnoză care discută despre tipul de 


consiliere ce se desfăşoară pe durata orientării spun că ghizii lor 
sunt blânzi, dar exigenţi. Imaginaţi-vi-l pe profesorul preferat din 
şcoala generală şi o să vă faceţi o idee. Gândiţi-vă la o entitate 
fermă, dar preocupată, care ştie tot despre obiceiurile voastre 
de învăţare, despre punctele voastre slabe şi tari, despre fricile 
voastre, care este întotdeauna gata să lucreze cu voi atât timp 
cât voi continuaţi să încercaţi. Când nu o faceţi, dezvoltarea 
voastră stagnează. Studenţii nu pot ascunde nimic de profesorii 
lor spirituali. În lumea telepatică nu există nici subterfugii, nici 
înşelăciuni. 

Există o mulţime de diferenţe în scenele de orientare în 
funcţie de structura individuală a sufletului şi de starea sa de 
spirit după viaţa care tocmai s-a sfârşit. Sufletele povestesc că 
adesea orientarea lor are loc într-o cameră. Mobilarea acestor 
decoruri şi intensitatea acestei prime conferinţe poate să 
varieze după fiecare viaţă. Cazul de mai jos ne oferă un scurt 
exemplu al unei scene de orientare care atestă dorinţa forţelor 
superioare de a aduce consolare sufletului care se întoarce. 


Cazul 12 


S: În centrul acestui loc am găsit dormitorul meu, unde am 
fost atât de fericit pe când eram copil. Imi văd tapetul pe perete 
acoperit cu trandafiri şi patul cu patru tăblii cu scârţâituri 
ascuţite sub cuvertura groasă şi roz făcută pentru mine de 
bunica. Ea şi cu mine obişnuiam să stăm la taclale de la suflet la 
suflet ori de câte ori eram tulburată şi, uite că este aici, acum, 
stând pe marginea patului meu, cu animalele mele de pluş 
preferate în jurul ei, aşteptându-mă. Faţa zbârcită este plină de 
dragoste, ca întotdeauna. După o vreme observ că ea este, de 
fapt, ghidul meu, Amephus. Discut cu Amephus despre 
vremurile triste şi fericite din viaţa pe care tocmai am terminat- 
o. Ştiu că am făcut greşeli, dar ea este atât de drăguță cu mine. 
Râdem şi plângem împreună în timp ce îmi amintesc. Apoi 
discutăm despre lucrurile pe care nu le-am făcut şi pe care le-aş 
fi putut face cu viaţa mea. Dar la sfârşit totul este în regulă. Ea 
ştie că trebuie să mă odihnesc în această lume frumoasă. Am de 
gând să procedez întocmai. Nu-mi pasă dacă mă mai întorc pe 
Pământ, pentru că adevărata mea casă este aici. 


Aparent, sufletele mai avansate nu necesită nici o orientare 
în această etapă. Aceasta nu înseamnă că cei 10% din clienţii 
mei din această categorie navighează chiar alături de ghizii lor 
pe val la întoarcerea de pe Pământ. Fiecare trebuie să dea 
socoteală pentru viaţa sa trecută. Realizările sunt judecate după 
cum fiecare individ şi-a înţeles şi jucat rolul vieţii. Interviurile de 
primire pentru sufletele avansate sunt conduse de profesori 
maeştri mai târziu. Entităţilor cu mai puţină experienţă li se dă, 
de obicei, o atenţie specială de către consilieri, deoarece 
trecerea bruscă de la o formă fizică la una spirituală este mai 
dificilă pentru ele. 

Următorul caz pe care l-am selectat are o orientare spirituală 
terapeutică mai profundă. Explorarea atitudinilor şi a 
sentimentelor în ceea ce priveşte reorientarea comporta- 
mentului viitor se dovedeşte tipică pentru ghizi. Clientul din 
cazul 13 este o femeie puternică şi impunătoare de 32 de ani, 
de statură şi greutate medic. Imbrăcată în jeans, cizme şi o 
bluză largă de trening, Hester a ajuns la biroul meu în stare de 
agitaţie. 

Problemele prezentate de ea au fost de trei feluri. Era 
nemulțumită de viaţa ei de broker imobiliar de succes, deoarece 
era prea materialistă şi nu-i aducea împliniri. Hester mai simţea 
şi că îi lipsea sexualitatea feminină. Mi-a spus că avea un 
şifonier plin de rochii frumoase pe care „ura să le poarte”. Apoi 
această clientă mi-a spus cum îi manipulase cu uşurinţă pe 
bărbaţi toată viaţa ei, pentru că „am un fel de agresivitate 
masculină care mă face să mă simt incompletă ca femeie”. Ca 
fată tânără, ca evita păpuşile şi să se îmbrace cu rochiţe, 
deoarece o interesau mai mult întrecerile sportive cu băieţii. 

Sentimentele ei masculine nu se schimbaseră cu vârsta, cu 
toate că găsise un bărbat care a devenit soţul ei, întrucât el i-a 
acceptat dominaţia în cadrul relaţiei lor. Hester mi-a povestit că 
i-a plăcut să facă sex cu el atâta vreme cât ea deţinea controlul 
fizic şi că găsea acest lucru ca fiind foarte atrăgător. In plus, 
clienta mea se plângea de dureri de cap în partea dreaptă 
deasupra urechii care, după controale medicale mai serioase, 
acestea fiind atribuite de către medici stresului. 

In timpul şedinţei noastre, am aflat că acest subiect avusese 
recent experienţele unor serii de vieţi ca bărbat, culminând cu o 


viaţă scurtă ca procuror, când se numea Ross Feldon, în statul 
Oklahoma, în anii 1880. Când era Ross, clienta mea se 
sinucisese la vârsta de 33 de ani într-o cameră de hotel, 
împuşcându-se în cap. Ross era disperat din cauza direcţiei în 
care apucase viaţa lui ca procuror în tribunal. 

Pe măsură ce dialogul avansează, cititorul va observa 
manifestări de emoție intensă. Terapeuţii ce folosesc regresia 
numesc acest lucru „răspuns mărit” aflându-se într-o stare de 
revitalizare, la celălalt pol al stării de transă în care subiecţii 
sunt participanţi-observatori. 


Cazul 13 


Dr.N: Acum că ai ieşit de la duşul vindecător, încotro te 
îndrepţi? 

S: (cu grabă) Să-mi întâlnesc consilierul. 

Dr.N: Şi cine este acela? 

S: (pauză)... Dees... nu... numele lui este Clodees. 

Dr.N: Ai vorbit cu Clodees când ai intrat în lumea spiritelor? 

S: Nu eram gata încă. Voiam doar să-mi văd părinţii. 

Dr.N: Şi acum de ce te duci să-l vezi pe Clodees? 

S: Trebuie să... fac un fel de... raport... despre mine. Trecem 
prin această fază după fiecare din vieţile trecute, dar de data 
aceasta am probleme. 

Dr.N: De ce? 

S: Pentru că m-am sinucis. 

Dr.N: Când o persoană se sinucide pe Pământ înseamnă că 
va primi un fel de pedeapsă ca spirit? 

S: Nu, nu, aici nu există nimic de felul pedepsei, ci doar pe 
Pământ. Clodees va fi dezamăgit că am plecat atât de repede şi 
nu am avut curajul să-mi înfrunt greutăţile. Alegând să mor aşa 
cum am făcut-o eu, înseamnă că trebuie să mă întorc mai târziu 
şi să mă confrunt cu aceeaşi problemă din nou, într-o viaţă 
diferită. Tocmai mi-am irosit o grămadă de timp plecând atât de 
curând. 

Dr.N: Deci, nimeni n-o să te condamne pentru că te-ai 
sinucis? 

S: (reflectă un moment) Bine, nici prietenii mei n-or să mă 
mai bată pe umăr - mă întristează ceea ce am făcut. 


Notă: Acesta este atitudinea spirituală obişnuită faţă de 
suicid, dar vreau să adaug că aceia care scapă de durerea fizică 
cronică sau de incapacitate fizică aproape totală pe Pământ prin 
sinucidere, nu simt nici o remuşcare ca suflete. Ghizii şi prietenii 
lor au şi ei o atitudine de acceptare a motivelor de sinucidere. 


Dr.N: În regulă, să începem şedinţa ta cu Clodees. Mai întâi 
descrie-mi ce observi când intri în acest spaţiu ca să-ţi vezi 
consilierul. 

S: Intru într-o cameră cu pereţi.... (râde) Oh, este Buckhorn! 

Dr.N: Ce este asta? 

S: Este un bar mare de văcari din Oklahoma. Am fost fericit 
ca patron acolo - era o atmosferă prietenească, pereţii superb 
placați cu lemn, scaunele îmbrăcate în piele, (pauză) îl văd pe 
Clodees stând la una din mese aşteptându-mă. Acum o să stăm 
de vorbă. 

Dr.N: Şi cum dai socoteală pentru ce ai făcut într-un bar din 
Oklahoma în lumea spiritelor? 

S: lată unul dintre lucrurile drăguţe pe care le fac pentru 
tine, pentru a-ţi uşura mintea, dar numai atât. (apoi cu un 
suspin adânc) Această discuţie nu va fi ca o petrecere la bar. 

Dr.N: Eşti un pic deprimată de perspectiva unei 
conversații intime cu ghidul tău despre viaţa ta trecută? 

S: (apărându-se) Pentru că am dat-o în bară! Trebuie să-l văd 
şi să-i explic de ce n-a mers treaba. Viaţa e atât de grea! încerc 
să fac totul cum trebuie... dar... 

Dr.N: ce să faci cum trebuie? 

S: (chinuit) Am avut o înţelegere cu Clodees să lucrez la 
stabilirea obiectivelor şi apoi la urmărirea lor. El a avut aşteptări 
mari de la mine ca fiind Ross. La naiba! Acum trebuie să mă 
confrunt cu el în problema aceasta... 

Dr.N: Simţi că n-ai respectat contractul pe care îl aveai cu 
consilierul tău despre lecţiile pe care trebuia să ţi le însuşeşti în 
pielea lui Ross? 

S: (nerăbdătoare) Nu, am fost îngrozitoare. Şi, bineînţeles, o 
să trebuiască s-o iau de la început. Niciodată nu facem treaba 
perfect, se pare. (pauză) ştii, dacă Pământul n-ar fi fost atât de 
frumos - cu păsările, florile şi copacii săi - nu m-aş mai întoarce 
niciodată. Deranjul e mult prea mare. 


Dr.N: Văd că eşti supărată, dar nu crezi că... 

S: (începe să se agite) Nici nu poţi să scapi de nimic. Toată 
lumea de aici te cunoaşte foarte bine. Nu pot să ascund nimic 
de Clodees. 

Dr.N: Vreau să inspiri adânc şi să înaintezi în barul Buckhorn 
şi să-mi spui ce faci. 

S: (subiectul înghite în sec şi îşi îndreaptă umerii) Plutesc şi 
mă aşez vizavi de Clodees la o masă rotundă în partea din faţă a 
barului. 

Dr.N: Acum că eşti aproape de Clodees, crezi că şi el este la 
fel supărat pentru această viaţă trecută ca şi tine? 

S: Nu, eu sunt mult mai mâhnită pentru ce am făcut şi ce n- 
am realizat şi el ştie acest lucru. Consilierii pot fi nemulţumiţi, 
dar nu ne umilesc, sunt mult prea buni pentru a proceda astfel. 


Informaţiile şi sfaturile pe care le dau consilierii oferă 
procesului de vindecare a sufletului nostru un avânt pe perioada 
orientării, dar acest lucru nu înseamnă că barierele defensive 
faţă de progres sunt înlăturate complet. Amintirile emoţionale 
dureroase din trecut nu mor la fel de uşor ca trupurile noastre. 
Hester trebuie să-şi vadă scenariul vieţii negative trecute în 
pielea lui Ross, în mod clar, fără percepții deformate. 

Reînvierea scenelor de orientare spirituală în timpul hipnozei 
mă ajută pe mine ca terapeut. Am descoperit că tehnicile 
psihodramei sunt folositoare în dezvăluirea sentimentelor şi a 
credințelor vechi legate de comportamentul curent. Cazul 13 a 
avut o perioadă de orientare destul de lungă pe care am 
condensat-o. In acest moment critic al şedinţei, mi-am schimbat 
întrebările în aşa fel, încât să-l implic şi pe ghidul subiectului. 

Pe măsură ce evenimentele se desfăşoară în viaţa lui Ross 
Feldon, cu îmi voi asuma rolul unui terţ intermediar între Ross şi 
Clodees. In cadrul acestui rol de consilier mai vreau să iniţiez şi 
un transfer de roluri în care Hester-Ross va exprima gândurile lui 
Clodees. Integrarea subiectului cu ghidul său este un mijloc de a 
cere ajutor de la aceste entităţi superioare şi a dea ne 
concentra mai mult asupra problemelor. Uneori simt că şi 
propriul meu ghid mă dirijează în aceste şedinţe. 

Sunt foarte precaut în invocarea ghizilor fără să am un motiv 
întemeiat. Facilitarea comunicării directe cu ghidul clientului 
poate avea întotdeauna un deznodământ nesigur. Dacă 


intruziunea mea este stângace sau fără utilitate, ghizii vor bloca 
răspunsul subiectului prin tăcere sau prin folosirea unui limbaj 
metaforic obscur. 

Am avut în trecut ghizi care au vorbit prin corzile vocale ale 
subiecţilor pe tonuri aspre care erau atât de discordante încât 
de-abia am putut să înţeleg răspunsurile la întrebări. Când 
subiecţii vorbesc pentru ghizii lor, în loc să vorbească ghizii prin 
intermediul subiectului, cadenţa discursului nu este aşa de 
spartă. În acest caz, Clodees vine uşor prin Hester-Ross şi îmi 
oferă latitudinea de a lucra cu clientul său. 


Dr.N: Ross, amândoi avem nevoie să înţelegem ce ţi se 
întâmplă din punct de vedere psihologic chiar din momentul 
orientării tale cu Clodees. Aş dori să mă ajuţi. Vrei să faci lucrul 
acesta? 

S: Da, vreau. 

Dr.N: Bun, acum ai să poţi face ceva neobişnuit. Când am să 
număr până la trei vei avea capacitatea de a-ţi asuma un rol 
dublu: al lui Clodees şi al tău însuţi. Această aptitudine îţi va 
permite să-mi vorbeşti mai mult despre gândurile tale şi ale 
ghidului tău totodată. Va părea că tu vei deveni ghidul tău când 
îţi voi pune întrebări. Eşti gata? 

S: (cu ezitare) Da... cred că sunt. 

Dr.N: (rapid) Unu, doi, trei! (îmi pun palma pe fruntea _ 
subiectului pentru a stimula transferul.) Acum eşti Clodees şi li 
transmiti gândurile prin tine. Stai la masă vizavi de sufletul lui 
Ross Feldon. Ce îi spui? Repede! (Vreau ca subiectul să 
reacționeze fără să analizeze greutatea comenzii mele.) 

S: (subiectul reacţionează încet, vorbind în numele ghidului 
său) Ştii... ai fi putut să te descurci mai bine... 

Dr.N: Acum repede, eşti din nou Ross Feldon. Mută-te în 
partea cealaltă a mesei şi răspunde-i lui Clodees. 

S: Am... Încercat... dar am pierdut ţinta... 

Dr.N: Schimbă locul din nou. Devii vocea gândurilor lui 
Clodees şi răspunde-i lui Ross. Repede! 

S: Dacă ai putea schimba ceva în viaţa ta, ce anume ar fi? 

Dr.N: Răspunde-i, acum eşti Ross. 

S: Să nu fiu... corupt... de putere şi bani. 

Dr.N: Răspunde-i, acum eşti Clodees. 

S: De ce ai lăsat aceste lucruri să te abată de la 


angajamentul tău iniţial? 

Dr.N: (cu voce mai scăzută) Te descurci bine. Continuă să 
schimbi scaunele tot timpul la masă. Acum răspunde întrebărilor 
ghidului. 

S: Voiam să fac parte... să mă simt important în cadrul 
comunităţii... să mă ridic deasupra celorlalţi şi să fiu admirat... 
pentru puterea mea. 

Dr.N: Acum eşti Clodees. 

S: În special faţă de femei. Am observat că ai încercat să le 
domini şi sexual, făcând cuceriri fără să te ataşezi. 

Dr.N: Acum eşti Ross. 

S: Da... este adevărat. (îşi scutură capul) Nu trebuie să 
explic, oricum ştii totul. 

Dr.N: Eşti Clodees. Răspunde. 

S: Ba da, trebuie. Trebuie să-ţi faci conştiinţa de sine să 
suporte aceste lucruri. 

Dr.N: Eşti Ross. Răspunde. 

S: (sfidător) Dacă nu mi-aş fi exercitat puterea supra acestor 
Oameni, m-ar fi controlat ei pe mine. 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: Acest lucru nu are nici o valoare şi a fost nedemn de tine. 
Ceea ce ai devenit nu seamănă cu ceea ce erai când ai pornit, 
ţi-am ales părinţii cu grijă. 


Notă: Familia Feldon erau fermieri cu mijloace modeste care 
afişau sobrietate şi putere de a îndura greutăţile şi care au sacri- 
ficat mult pentru ca Ross să poată studia dreptul. 


Dr.N: Răspunde, eşti Ross. 

S: (în grabă) Da, ştiu, m-au crescut să fiu un idealist, să-i 
ajut pe cei mici, şi am şi vrut să fac întocmai, dar nu a mers. Ai 
văzut ce s-a întâmplat. Când mi-am început cariera de avocat 
eram dator... nu produceam... Nu voiam să mai fiu sărac, să 
apăr oameni care nu mă puteau plăti. Uram ferma, vacile şi 
porcii. Îmi plăcea să stau în preajma persoanelor influente. Când 
am intrat în procuratură aveam intenţia de a reforma sistemul şi 
de a-i ajuta pe fermieri. Sistemul era în neregulă. 

Dr.N: Acum eşti Clodees. 

S: A, ai fost corupt de sistem. Explică-mi lucrul acesta. 

Dr.N: Eşti Ross. 


S: (înfierbântat) Unii oamenii trebuia să plătească amenzi pe 
care nu şi le puteau permite, pe alţii i-am trimis la închisoare 
pentru infracţiuni pe care nu au vrut să le comită, iar pe alţii i- 
am spânzurat! (vocea i se întrerupe) Devenisem ucigaş legal. 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: De ce te-ai simţit răspunzător pentru condamnarea 
criminalilor care erau vinovaţi de vătămarea altora? 

Dr.N: Eşti Ross. 

S: Puţini dintre aceia... cei mai mulţi erau... doar oameni 
obişnuiţi ca părinţii mei, care au fost prinşi în sistem... le 
trebuiau bani să supravieţuiască... şi mai erau aceia care... cu 
minţile bolnave... 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: Dar victimele oamenilor pe care i-ai condamnat? Nu ţi-ai 
ales tu o viaţă în justiţie pentru a ajuta societatea şi pentru a 
face oraşele şi fermele să fie mai în siguranţă cu ajutorul legii? 

Dr.N: Eşti Ross. Răspunde. 

S: (tare) Nu vezi, n-a mers pentru mine; am fost transformat 
într-un asasin de către o societate primitiv! 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: Aşa că te-ai sinucis? 

Dr.N: Răspunde, eşti Ross acum. 

S: Am pierdut direcţia... n-am suportat să mai fiu un 
nimeni... şi nici nu mai puteam continua. 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: Ai devenit prea uşor un participant ale cărui motivații erau 
câştigul şi notorietatea. Aceste lucruri nu te reprezentau. De 
ce te-ai ascuns de tine însuţi? 

Dr.N: Eşti Ross. 

S: (cu mânie) De ce nu m-ai ajutat mai mult, când mi-am 
început cariera ca avocat din oficiu? 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: Şi ce câştigi crezând că ar trebui să te ajut la fiecare 
cotitură a vieţii tale? 

Dr.N: (o rog pe Hester să-i răspundă ca fiind Ross, dar când 
ea tace după ultima întrebare, intervin eu) Ross, dacă îmi dai 
voie să te întrerup, cred că Clodees vrea să afle care este 
beneficiul tău atât din durerea pe care o simţi acum, cât şi din 
loviturile pe care le primeşti pentru că dai vina pe el pentru 
viaţa ta precedentă. 


S: (pauză) Doreşte înţelegere... bănuiesc. 

Dr.N: OK, răspunde, eşti Clodees. 

S: (foarte încet) Ce ai mai vrea să fac? Nu ai explorat mai 
adânc în tine însuţi. Am pus în mintea ta gânduri de 
temperanţă, moderație, de responsabilitate, țeluri originale, 
dragostea părinţilor tăi; ai ignorat aceste gânduri şi te-ai 
încăpățânat în faţa ideii unei acţiuni alternative. 


S: (Ross răspunde fără comanda mea) ştiu că am ratat 
semnele pe care mi le-ai trimis... am irosit nişte şanse... mi-era 
frică... 

Dr.N: Răspunde afirmației tale ca fiind Clodees. 

S: Ce preţuieşti mai mult la persoana ta? 

Dr.N: Răspunde-i ghidului tău. 

S: Faptul că aveam dorinţa de a schimba lucrurile pe 
Pământ. Am început prin a-mi dori să fac să fie altfel pentru 
oamenii de pe Pământ. 

Dr.N: Eşti Clodees. 

S: Ai abandonat această sarcină devreme şi acum văd că 
ratezi nişte şanse din nou - îţi este frică să îţi asumi riscul şi 
apuci pe căi care îţi fac rău - încercând să devii altcineva străin 
de tine şi eşti din nou trist. 


Recrearea etapei de orientare produce treceri abrupte în 
timpul şedinţelor de hipnoză. Când cazul 13 vorbeşte de pe 
poziţia lui Clodees, observați cum răspunsurile sale devin mai 
lucide şi mai hotărâte, ceea ce este diferit şi faţă de clienta 
mea, Hester, şi de Ross, întruparea ei din viaţa anterioară. Nu 
am întotdeauna norocul ca traducerile făcute de clienţii mei 
comentariilor ghizilor lor din orientările spirituale anterioare să 
fie atât de profunde. Cu toate acestea, amintirile din vieţile 
trecute se revarsă adesea peste problemele contemporane, în 
orice cadru spiritual ales. 

Pentru mine nu contează dacă subiectul meu sau ghidul ei 
au plasat, de fapt, conversaţia în decorul de la barul Buckhorn, 
în timp ce cu mutam cadrul temporal. În fond, Ross Feldon este 
mort ca persoană. Dar Hester este prinsă în aceeaşi mlaştină şi 
vreau să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a rupe acest tipar de 
comportament. Îmi petrec câteva minute trecând în revistă cu 
subiectul cele arătate de ghidul ei despre lipsa de imagine 


proprie, alienare şi valorile pierdute. După ce l-am rugat pe 
Clodees să ne ajute în continuare, am închis scena orientării şi 
am luat-o imediat pe Hester într-o etapă spirituală mai târzie, 
chiar înainte de viaţa aceasta în care se află acum. 


Dr.N: Cu tot ce ştii despre tine ca fiind Ross, şi înțelegând 
mai adânc identitatea ta spirituală reală după şederea în lumea 
spiritelor, de ce ţi-ai ales acest trup? 

S: Am optat să fiu femeie pentru ca oamenii să nu fie 
intimidaţi de mine. 

Dr.N: Zău? Atunci de ce ai luat trupul unei femei atât de 
puternice din secolul XX? 

S: Nu vor să vadă un procuror îmbrăcat în negru la tribunal - 
de data asta sunt un colet surpriză! 

Dr.N: Colet surpriză? ce înseamnă aceasta? 

S: Ca femeie, ştiam că voi intimida bărbaţii mai puţin. Nu pot 
să-i prind cu garda jos şi să-i sperii de moarte. 

Dr.N: ce fel de bărbaţi? 

S: Tipii puternici - structura de forţă din societate - pot fi 
prinşi când sunt ademeniţi de un fals sentiment de siguranţă, 
deoarece sunt femeie. 

Dr.N: Să-i prinzi şi să faci ce? 

S: (îşi pocneşte pumnul drept în palma stângă) Să-i pun la 
zid, să-i salvez pe cei amărâţi de rechinii care vor să-i mănânce 
pe toţi peştii mici din lume. 

Dr.N: (îmi aduc subiectul în prezent, menţinându-l în starea 
de supraconştient) Lasă-mă să înţeleg motivul pentru care tu ai 
ales să fii femeie în această viaţă. Ai vrut să acorzi ajutor unor 
oameni pe care nu erai în stare să-i ajuţi ca bărbat în viaţa 
anterioară, corect? 

S: (cu tristeţe) Da, dar nu este cea mai potrivită cale. Nu 
funcţionează aşa cum am crezut. Sunt încă mult prea puternică 
şi virilă. Energia se revarsă din mine în direcţie greşită. 

Dr.N: ce direcţie greşită? 

S: (meditând) O fac din nou. Mă folosesc în mod greşit de 
oameni. Am ales corpul unei femei care îi intimidează pe bărbaţi 
şi nu mă simt ca o femeie. 

Dr.N: Dă-mi un exemplu. 

S: Din punct de vedere sexual şi în afaceri. Sunt din nou într- 
un joc al puterii... dând principii la o parte... abătându-mă de la 


drumul drept ca şi înainte (Ross). De data aceasta fac afaceri cu 
proprietăţi imobiliare. Sunt mult prea interesată să câştig bani. 
Vreau să am prestigiu. 

Dr.N: Şi cum te afectează acest fapt, Hester? 

S: Influenţa banilor şi a poziţiei sociale este un drog pentru 
mine aşa cum era şi în viaţa anterioară. Faptul că sunt femeie 
acum nu a făcut nimic ca să schimbe dorinţa mea de a controla 
oamenii. Atât de... stupid... 

Dr.N: Atunci, crezi că motivele tale au fost greşite când ai 
ales să fii femeie? 

S: Da, mă simt mult mai naturală ca bărbat. Dar m-am 
gândit că de data asta, în pielea unei femei aş fi mai... subtilă. 
Îmi doream această şansă de a încerca din nou într-un trup de 
sex diferit şi Clodees m-a lăsat să mi-l asum. (clienta se 
scufundă adânc în fotoliu) Ce gafă! 

Dr.N: Nu crezi că eşti un pic prea aspră cu tine, Hester? Am 
senzaţia că ai ales să fii femeie şi pentru că ai vrut ca gândirea 
şi intuiţia unei femei să-ţi ofere o perspectivă diferită de 
abordare a lecţiilor tale. Poţi să ai energie masculină, dacă vrei 
să-i spui aşa, şi totuşi să fii feminină. 


Înainte de a termina cu acest caz, ar trebui să ating 
chestiunea homosexualității. Cei mai mulţi dintre subiecţii mei 
îşi aleg trupurile de un anumit gen pentru 75% din timp. Acest 
tipar se aplică la toată lumea, cu excepţia sufletelor avansate, 
care manifestă mai mult echilibru în alegerea sexului. Preferinţa 
faţă de un gen a unei majorităţi a sufletelor legate de Pământ 
nu înseamnă că ele sunt nefericite în timpul de 25% ca bărbaţi 
sau femei. 

Hester nu este neapărat lesbiană sau bisexuală din cauza 
felului în care şi-a ales corpul. Homosexualii pot să se simtă sau 
nu confortabil cu anatomia lor ca fiinţe umane. Când am clienţi 
homosexuali, cel mai adesea sunt întrebat dacă homosexuali- 
tatea lor este rezultatul alegerii „sexului greşit” în această viaţă. 
La terminarea şedinţelor de terapie, au răspunsul de obicei la 
această întrebare. 

Indiferent de împrejurările care conduc sufletele la alegerea 
sexului, această hotărâre este făcută înainte de a ajunge pe 
Pământ. Uneori descopăr că persoanele homosexuale au ales 
dinainte de vieţile lor curente să experimenteze un sex care a 


fost folosit mai rar în vieţile anterioare. 

A fi homosexual atrage după sine un stigmat sexual în 
societatea noastră, ceea ce înseamnă un parcurs mai dificil în 
viaţă. Când acest drum este ales de unul din clienţii mei, de 
obicei poate fi urmărit până la nevoia karmică de a accelera 
înţelegerea personală a diferenţelor complexe în cadrul 
identităţii sexului în relaţie cu anumite evenimente din trecutul 
lor. Cazul 13 a ales să fie femeie în această viaţă pentru a 
încerca să depăşească blocajele de care s-a împiedicat în pielea 
lui Ross Feldon. 

Oare Hester ar fi profitat dacă şi-ar fi cunoscut trecutul ca 
Ross încă de la naştere, decât să fie nevoită să aştepte peste 
treizeci de ani şi să treacă prin hipnoză? Faptul de a nu avea o 
amintire conştientă a existenţelor noastre trecute se numeşte 
amnezie. Această condiţie umană este uimitoare pentru 
persoanele atrase de reîncarnare. De ce ar trebui să bâjbâim 
prin viaţă încercând să ne dăm seama cine suntem şi ce trebuie 
să facem şi întrebându-ne dacă vreunei divinităţi spirituale chiar 
îi pasă de noi. Mi-am terminat şedinţa cu această femeie 
întrebând-o despre, amnezia sa. 


Dr.N: De ce crezi că nu ai avut nici o amintire conştientă 
despre viaţa ta ca Ross Feldon? 

S: Când alegem un trup şi ne facem dinainte un plan înainte 
de a ne întoarce pe Pământ, există un acord încheiat cu 
consilierii noştri. 

Dr.N: Un acord în legătură cu ce? 

S: Suntem de acord... să nu ne amintim... de celelalte vieţi. 

Dr.N: De ce? 

S: E mai bine să înveţi de pe o tablă goală decât de a şti 
dinainte ce ţi s-ar putea întâmpla, din cauza a ceea ce ai făcut 
înainte. 

Dr.N: Dar dacă ai cunoaşte greşelile din vieţile anterioare, nu 
ar fi de ajutor în evitarea aceloraşi capcane în această viaţă? 

S: Dacă oamenii ar şti tot despre trecutul lor, mulţi ar putea 
să-i acorde prea mare atenţie în loc să încerce noi abordări ale 
aceleiaşi probleme. Viaţa nouă trebuie să fie... luată în serios. 

Dr.N: Mai există şi alte motive? 

S: (pauză) Consilierii noştri spun că, neavând amintiri vechi, 
există mai puţină preocupare pentru... a încerca să... răzbunăm 


trecutul... să reglăm socotelile pentru relele care ni s-au făcut. 

Dr.N: Bine, mi se pare că până acum aceasta a fost o parte 
din motivaţie şi care te-a condus în viaţă în trupul lui Hester. 

S: (cu forţă) De asta am venit la tine. 

Dr.N: Şi încă mai crezi că o amnezie totală asupra vieţii 
noastre spirituale eterne pe Pământ este esenţială pentru a 
progresa? 

S: Normal, da, dar nu este o amnezie totală. Primim 
străfulgerări din vise... În timpul perioadelor de criză... oamenii 
au o cunoaştere interioară a direcţiei în care trebuie să o apuce 
atunci când este necesar. Şi uneori prietenii tăi pot să-ţi mai 
strecoare ceva... 

Dr.N: Prin prieteni înţelegi entităţile din lumea spiritelor? 

S: Da,... Îţi strecoară aluzii., prin ideile care te străfulgera - 
cu am făcut aşa. 

Dr.N: Cu toate acestea, a trebuit să vii la mine ca să dai 
drumul amneziei conştiente. 

S: (pauză) Avem... capacitatea de a şti când este necesar. 
Eram gata de schimbare când am auzit despre tine. Clodees mi- 
a îngăduit să-mi văd trecutul cu tine, deoarece era spre binele 
meu. 

Dr.N: Altfel, amnezia ta ar fi rămas neatinsă? 

S: Da, şi ar fi însemnat că nu trebuia încă să cunosc anumite 
lucruri. 


După părerea mea, când clienţii nu pot să intre în starea de 
hipnoză în orice moment dat sau dacă în transă au numai 
amintiri schiţate, există un motiv pentru acest blocaj. Aceasta 
nu înseamnă că aceste persoane nu au amintiri trecute, numai 
că nu sunt gata să le expună. 

Clienta mea ştia că ceva îi împiedica creşterea şi voia să dea 
la iveală acest lucru. Identitatea supraconştientă a sufletului ne 
găzduieşte memoria permanentă, inclusiv ţelurile. Când este 
timpul potrivit în viaţa noastră, trebuie să ne armonizăm nevoile 
materiale umane cu scopul pentru care sufletul nostru se află 
aici. Încerc să am o abordare de bun simţ în alinierea 
experienţelor trecutului şi ale prezentului. 

Identitatea noastră eternă nu ne părăseşte niciodată în 
trupurile pe care le alegem, în ciuda poziţiei noastre curente. 
Când reflectăm, medităm sau ne rugăm, amintirile despre cine 


suntem în realitate ne sunt filtrate în gânduri selective în fiecare 
zi. Pe căi mici, intuitive, prin norii amneziei, ni se dau indicii care 
să justifice existenţa fiinţei noastre. 

După desensibilizarea sursei durerilor ei de cap, mi-am 
încheiat şedinţa cu Hester prin întărirea alegerii ei de a fi femeie 
din alte motive decât intimidarea bărbaţilor. l-am dat 
permisiunea de a-şi cobori garda un pic şi de a fi mai puţin 
agresivă. Am discutat opţiunile de restructurare şi reorientare a 
ţelurilor ocupaţionale către profesiile şi posibilităţile de lucru în 
cadrul serviciilor de voluntariat. În final, ea a putut să-şi vadă 
viaţa astăzi mai degrabă ca pe o mare ocazie de a învăţa, decât 
ca pe o greşeală în alegerea sexului. 

După fiecare caz terminat, nu pot să nu admir sinceritatea 
brutală a sufletelor. Când un suflet a dus o viaţă productivă în 
beneficiul personal şi al celor din jurul său, observ că el se 
întoarce în lumea spiritelor cu entuziasm. Cu toate acestea, 
când subiecţi ca în cazul 13 raportează că au irosit o viaţă 
anterioară, în special datorită unei sinucideri în tinereţe, ei 
descriu această revenire destul de deprimaţi. 

Când orientarea îl deprimă pe subiect, cred că un motiv de 
bază ar fi modul abrupt în care sufletul este din nou în posesia 
tuturor cunoştinţelor despre trecut. După moartea fizică, 
neîngreunat de un corp uman, sufletul are un influx brusc de 
percepţie. Lucrurile stupide pe care le-am făcut în viaţă ne 
afectează puternic în procesele de orientare. Observ mai multă 
relaxare şi o mai mare claritate a gândului pe măsură ce-mi mut 
subiecţii mai departe în lumea spiritelor. 

Sufletele sunt create într-o matrice pozitivă de o asemenea 
dragoste şi înţelepciune, încât, atunci când sufletul începe să 
vină pe o planetă ca Pământul şi să se alăture fiinţelor fizice 
care au evoluat dintr-o stare primitivă, violenţa este un şoc. 
Emoţiile brute, negative de mânie şi ură ale oamenilor constituie 
o creştere exagerată a fricii şi a durerii, fapt legat de lupta 
pentru supravieţuire din epoca de piatră. 

Atât emoţiile pozitive, cât şi cele negative sunt amestecate 
între suflet şi gazdă pentru binele reciproc. Dacă sufletul ar 
cunoaşte numai dragoste şi pace, acesta nu ar câştiga 
capacitatea de a înţelege şi nu ar aprecia niciodată cu adevărat 
valoarea acestor sentimente pozitive. Testul reîncarnării pentru 
un suflet care vine pe Pământ reprezintă victoria asupra fricii 


într-un corp uman. Un suflet evoluează încercând să depăşească 
toate emoţiile legate de frică, prin perseverenţă de-a lungul mai 
multor vieţi, foarte adesea întorcându-se în lumea spiritelor 
rănit, aşa cum ne-a arătat cazul 13. O parte din negativitatea sa 
poate fi păstrată, chiar şi în lumea spiritelor, şi poate să reapară 
într-o altă viaţă cu un trup nou. pe de altă parte, există şi un 
târg-compromis. Adevărata natura umană a sufletului omului 
este afişată pe Pământ în bucuria şi în plăcerea nestingherită de 
pe faţa unei fiinţe fericite. 

Conferinţele de orientare cu ghizii noştri ne permit să ne 
începem lungul proces de autoevaluare în perioada dintre vieţi. 
Curând după aceasta vom fi chemaţi la altă conferinţă, de data 
aceasta cu mai multe fiinţe superioare de faţă. În ultimul capitol 
m-am referit la tradiţia egipteană antică a sufletelor proaspăt 
decedate care sunt aduse într-o sală a judecății pentru a da 
socoteală pentru viaţa lor anterioară. Într-o formă sau alta, 
ideea unei săli de judecată chinuitoare care ne aşteaptă imediat 
după moarte a fost o parte a sistemului de credinţă religioasă în 
multe culturi. Ocazional, un individ supus unei situaţii 
traumatice va spune că a avut o experienţă în afara trupului cu 
viziuni de coşmar, în care a fost luat de spectre înfricoşătoare 
într-o viaţă de apoi a întunericului, unde a fost condamnat în 
faţa a judecătorilor demonici. În aceste cazuri bănuiesc că există 
un sistem de puternică şi precondiţionată credinţă în existenţa 
infernului. 

În starea liniştită şi relaxantă de hipnoză cu continuitate la 
toate nivelurile mentale, subiecţii mei îmi povestesc că şedinţa 
de orientare iniţială cu ghizii lor îi pregăteşte pentru a apărea în 
faţa unui juriu de fiinţe superioare. Cu toate acestea, cuvintele 
„sală de judecată” şi „proces” nu sunt folosite pentru a descrie 
aceste şedinţe. O parte din subiecţi au denumit aceste fiinţe 
înțelepte directori şi chiar judecători, dar cei mai mulţi se referă 
la ei ca la Consiliul Maeştrilor sau Bătrânilor. Acest consiliu de 
trecere în revistă are în componenţă, în general, între trei şi 
şapte membri, şi, de vreme ce sufletele vin în faţa lor după ce 
ajung acasă, voi intra în mai multe detalii ale acestei conferinţe 
la sfârşitul capitolului următor. 

Toate întrunirile de evaluare ale sufletelor, fie ele cu ghizii 
noştri, cu camarazii sau cu un juriu de maeştri, au un lucru în 
comun. Feedback-ul şi analiza vieților trecute pe care le primim 


în termeni de judecată se bazează pe intenţia originală a 
alegerilor noastre la fel de mult ca şi pe acţiunile în viaţă. 
Motivaţiile noastre sunt puse în discuţie şi criticate, dar nu sunt 
condamnate într-un aşa mod, încât să ne facă să suferim. Aşa 
cum am explicat în capitolul 4, acest lucru nu înseamnă că 
sufletele sunt exonerate de acţiunile lor care au făcut rău altora 
doar pentru că regretă. Pedeapsa karmică va veni într-o viaţă 
viitoare. Mi s-a spus că maeştrii noştri spirituali ne amintesc în 
mod constant că, deoarece creierul uman nu are un simţ moral 
înnăscut, conştiinţa intră în răspunderea sufletului. Cu toate 
acestea, în lumea spiritelor există o iertare copleşitoare. Această 
lume nu are vârstă, cum nu au nici sarcinile noastre de învăţare. 
Ni se va da o altă şansă în strădania noastră de a creşte. 

Când se termină conferinţa iniţială cu ghidul nostru, părăsim 
locul de orientare şi ne alăturăm unui flux dirijat de activitate, 
care implică trecerea unui număr enorm de suflete într-un fel de 
gară centrală de primire. 


6 
TRANZIŢIA 


TOATE sufletele, indiferent de experienţa lor, ajung în ultimă 
instanţă la o poartă centrală în lumea spiritelor pe care eu o 
numesc debarcader. Am spus că există variaţii în viteza mişcării 
sufletului imediat după moarte, în funcţie de maturitatea lui 
spirituală. Odată trecuţi de stadiul de orientare, se pare ca nu se 
mai face nici o deviere a călătoriei acelora care intră în acest 
spaţiu al lumii spirituale. Evident, un număr mare de suflete 
care se întorc sunt transportate într-o formă spirituală de tranzit 
în masă. 

Uneori sufletele sunt escortate de ghizii lor până în această 
zonă. Consider că această practică este valabilă în special 
pentru sufletele mai tinere. Altele sunt direcționate de forţe 
nevăzute înspre debarcader şi apoi, dincolo, spre entităţile care 
le întâmpină. Din cele observate de mine, compania celorlalte 
entităţi depinde de voinţa ghidului personal. În majoritatea 


cazurilor graba nu este o problemă, dar sufletele nu-şi pierd 
vremea în această etapă a călătoriei lor. Sentimentele pe care le 
avem străbătând acest drum depind de starea noastră de spirit 
de după fiecare viaţă. 

Adunarea şi transferul sufletelor implică două faze. 
Debarcaderul nu este un spaţiu de şedere. Spiritele sunt aduse, 
adunate şi apoi proiectate în afară, spre destinațiile lor finale 
adecvate. De câte ori mi se relatează despre acest punct 
central, mă văd pe mine însumi mergând cu un număr mare de 
călători prin terminalul central al unui aeroport de metropolă, 
care are capacitatea de a ne duce pe toţi în orice direcţie. Unul 
din clienţii mei a descris zona de aşteptare ca pe „butucul unei 
roţi uriaşe, de unde suntem toţi transportaţi dinspre centru, de-a 
lungul spiţelor, până la locurile desemnate pentru fiecare”. 

Subiecţii îmi spun că această zonă li se arată ca având un 
număr mare de spirite care nu se cunosc şi care intră şi ies din 
acest butuc în mod eficient şi fără congestionarea traficului. O 
altă persoană a denumit această zonă „autostrada Los Angeles 
fără blocaje”. Ar mai putea exista şi alte centre similare gen 
butuc de roată cu rampe de intrare-ieşire de tip autostradă în 
lumea spiritelor, dar fiecare client consideră că traseul lui înspre 
şi dinspre acest spaţiu de tranzit este unicul. 

Observațiile pe care le aud despre natura lumii spiritelor 
atunci când se intră în debarcader sunt categoric altele decât 
acele prime impresii de pături stratificate ceţoase. Este ca şi 
cum sufletul ar călători acum printre limbile întoarse aiurea ale 
unui ceas galactic atotputernic spre un câmp ceresc mult mai 
închegat. In timp ce spiritele lor aşteaptă în spaţiul deschis al 
debarcaderului, pregătindu-se pentru transportarea lor mai 
departe spre locurile desemnate, îmi face plăcere să ascult 
emoția din vocile subiecţilor mei. Ei sunt uluiţi de această lume 
eternă ce li se desfăşoară înainte şi cred că undeva înăuntru se 
află nucleul creaţiei. 

Când privesc vasta desfăşurare din jurul lor, subiecţii spun 
că lumea spiritelor arată ca o multitudine variată de lumini. Ei 
nu amintesc nimic despre întunericul ca de cerneală pe care îl 
asociem cu adâncul spaţiului. Adunările de suflete pe care le 
văd clienţii mei în prim plan în acest amfiteatru apar ca o 
multitudine de fascicole de lumini de stele mişcându-se în 
direcţii diferite. Unele se deplasează mai repede, în timp ce 


altele plutesc în derivă. Aglomerările de energie mai îndepărtate 
au fost descrise ca nişte „insule de ceaţă vălurită”. Mi se spune 
că cea mai remarcabilă caracteristică a lumii spiritelor este 
sentimentul continuu de puternică forţă mentală care dirijează 
totul într-o armonie supranaturală. Oamenii spun că acesta este 
un lăcaş al gândului pur. 

Gândul ia multe forme. Tocmai în acest punct avantajos din 
călătoria lor de întoarcere încep sufletele să anticipeze întâlnirea 
cu cei care îi aşteaptă. Câţiva dintre aceşti tovarăşi poate că au 
fost deja văzuţi la poarta de trecere, dar cei mai mulţi nu. Fără 
excepţie, sufletele care doresc să intre în legătură unele cu 
altele, în special atunci când sunt în mişcare, fac acest lucru 
doar gândindu-se la ce entitate doresc. Brusc, persoana 
chemată va apărea în mintea sufletului călător. Această 
comunicare telepatică între energiile tuturor entităţilor spirituale 
permite crearea unei afinități non-vizuale, în timp ce două forme 
de energie care se apropie una de alta asigură o legătură mult 
mai directă. In relatările subiecţilor mei există uniformitate în ce 
priveşte maniera călătoriei lor spirituale, a traseului şi a 
destinaţiilor, cu toate că ceea ce văd ei pe parcurs este diferit 
pentru fiecare persoană. 

Am căutat prin fişele cazurilor mele un subiect ale cărui 
experienţe pe acest traseu, până la o destinaţie spirituală finală, 
au fost atât descriptive, cât şi, totuşi, reprezentative pentru 
ceea ce mi-au relatat mulţi alţii. Am ales un grafician de 41 de 
ani, profund şi cu suflet matur. Sufletul acestui bărbat călătorise 
de multe ori între un lung şir de vieţi. 


Cazul 14 


Dr.N: Acum eşti gata să începi partea finală a călătoriei tale 
spre casă şi te îndrepţi spre locul din lumea spiritelor căruia îi 
aparţine sufletul tău. Când număr până la trei, toate detaliile 
acestei ultime părţi a călătoriilor tale îţi vor fi clare. Îţi va fi uşor 
să povesteşti despre tot ceea ce vezi deoarece eşti familiarizat 
cu traseul. Eşti gata? 

s:Da. 

Dr.N: (ridicându-mi vocea pe ton de comandă) Unu - pornim. 
Doi - sufletul tău a ieşit acum din zona de orientare. Trei! 


Repede, care este prima impresie? 

S: Distanţele sunt... nelimitate... spaţiu nesfârşit... 
totdeauna... 

Dr.N: Vrei să-mi spui că lumea spiritelor este nesfârşită? 

S: (pauză lungă) Să fiu sincer, de unde plutesc eu, aşa pare. 
Dar când chiar încep să mă mişc, se schimbă. 

Dr.N: Cum se schimbă? 

S: Păi... totul rămâne... inform... dar când... alunec mai 
repede... văd că mă mişc de jur împrejur înăuntrul unui bol 
gigantic întors cu susul în jos. Nu ştiu unde sunt marginile 
bolului sau dacă ele chiar există. 

Dr.N: Atunci mişcarea îţi dă senzaţia unei lumi sferice a 
spiritelor? 

S: Da, dar este numai un sentiment de... uniformitate închisă 
... când mă mişc repede. 

Dr.N: De ce îţi dă mişcarea rapidă, viteza, senzaţia că eşti 
într-un bol? 

S: (pauză lungă) Este straniu. Cu toate că totul pare să 
meargă în direcţie dreaptă în timp ce sufletul este în derivă - 
acest lucru se schimbă într-un sentiment... sferic atunci când mă 
deplasez în viteză pe o linie de contact. 

Dr.N: Ce vrei să spui, ce înseamnă o linie de contact? 

S: Este drumul spre o anumită destinaţie. 

Dr.N: Cum îţi schimbă această mişcare în viteză, pe o linie 
prestabilită a călătoriei tale, percepțiile bazate pe observaţie a 
lumii spirituale în sentimentul că este rotundă? 

S: Din cauza vitezei liniile par să se... îndoaie. Se curbează 
într-o direcţie clară pentru mine şi-mi dau mai puţină libertate 
de mişcare. 


Notă: Ceilalţi subiecţi, care sunt şi ei orientaţi către descrieri 
liniare, vorbesc despre călătorii de-a lungul liniilor de forţă 
direcţională care au proprietăţile spaţiale ale unui sistem de 
reţele. O persoană le-a numit „corzi vibraţionale”. 


Dr.N: Prin mai puţină libertate vrei să spui mai puţin control 
personal? 

S: Da. 

Dr.N: Poţi să descrii mai precis deplasarea sufletului tău de-a 
lungul acestor linii curbe de contact? 


S: O percep mai mult orientată către un scop - când sufletul 
meu este direcționat spre un loc pe un traseu. Am o senzaţie ca 
şi cum aş fi într-un curent de apă albă, numai că nu este aşa de 
densă ca apa deoarece curentul este mai uşor ca aerul. 

Dr.N: Atunci, în această atmosferă spirituală, nu ai senzaţia 
densităţii ca şi în apă? 

S: Nu, dar ceea ce încerc să spun este că sunt purtat ca şi 
cum aş fi într-un curent subacvatic. 

Dr.N: De ce ai impresia aceasta? 

S: Păi este ca şi cum am înota duşi de un curent rapid pe 
care nu-l putem controla... fiind direcţionaţi de cineva... când în 
sus, când în jos unul faţă de celălalt... cu nimic solid în jurul 
nostru. 

Dr.N: Vezi şi alte suflete călătorind cu o ţintă deasupra şi 
dedesubtul tău? 

S: Da, este ca şi cum am porni într-un râu şi apoi, 
întorcându-ne din moarte suntem traşi împreună într-un râu 
foarte mare. 

Dr.N: Când ţi se pare că numărul de suflete care revin este 
cel mai mare? 

S: Atunci când râurile converg în... nu pot să descriu... 

Dr.N: Te rog să încerci. 

S: (pauză) Suntem adunaţi într-o... mare... unde formăm toţi 
un vârtej... În mişcare lentă. Apoi simt de parcă aş fi tras de 
acolo din nou, într-un afluent mic şi este şi mai multă linişte... 
mai departe de gândurile atâtor minţi... şi mă îndrept către cei 
pe care îi cunosc. 

Dr.N: Mai încolo, în călătoriile tale normale ca suflet, se 
întâmplă la fel ca atunci când eşti aruncat într-un râu, aşa cum 
ai descris mai devreme? 

S: Nu, nicidecum. Este diferit. Suntem ca somonii care înoată 
În amonte să-şi depună icrele - ne întoarcem acasă. Odată ce 
ajungem acolo nu mai suntem împinşi pe calea aceasta. Atunci 
putem să plutim în derivă. 

Dr.N: Cine vă împinge când mergeţi spre casă? 

S: Entităţi mai înalte. Cele care răspund de mişcările care ne 
duc spre casă. 

Dr.N: Entităţi cum ar fi ghidul vostru? 

S: Cineva superior lui, cred. 

Dr.N: Ce altceva mai simţi acum? 


S: Pace. Este aşa o pace, că nu mai vrei să pleci. 

Dr.N: Altceva? 

S: Aaa, şi un sentiment de anticipație în timp ce mă mişc 
încet cu acest curent de energie. 

Dr.N: Bine, acum aş vrea să avansezi o dată cu acest curent 
de energie mai aproape de zona în care trebuie să ajungi. 
Priveşte atent în jurul tău şi spune-mi ce vezi. 

S: Văd... o varietate de lumini... În pete... separate una de 
alta prin... galerii... 

Dr.N: Prin galerii înţelegi o serie de îngrădituri? 

S: Mai degrabă... ca un coridor lung... cu umflături din loc în 
loc... Întinzându-se departe de mine. 

Dr.N: Şi luminile? 

S: Sunt oameni. Sufletele oamenilor dinăuntrul galeriilor care 
se umflă şi care reflectă lumină înspre mine. Asta văd, petice de 
lumină săltând în jurul meu. 

Dr.N: Aceşti ciorchini de oameni sunt separați structural unul 
de altul în umflăturile care se află de-a lungul coridorului? 

S: Nu, aici nu există pereţi. Nimic nu este structurat, cu 
unghiuri şi colţuri. Imi este greu să descriu exact... 

Dr.N: Te descurci bine. Acum aş vrea să-mi spui ce anume 
separă ciorchinii de lumină unul de altul de-a lungul acelui 
coridor pe care îl descrii. 

S: Oamenii... sunt împărţiţi de nişte... filamente subţiri, ca 
nişte şuviţe... făcând lumina lăptoasă, de transparenţa unui 
geam îngheţat. Şi emană o strălucire incandescentă când trec 
pe lângă ele. 

Dr.N: Cum vezi sufletele individuale în cadrul acestor 
ciorchini? 

S: (pauză) Ca pe nişte puncte de lumină. Văd mase de 
puncte atârnând în grămezi precum strugurii, toate aprinse. 

Dr.N: Aceste aglomerări reprezintă diverse grupuri de mase 
de energie a sufletului cu spaţiu între ele? 

S: Da... sunt separate în grupuri mici... mă îndrept către 
grămada mea. 

Dr.N: Ce altceva mai simţi când treci pe lângă ele în drumul 
către grămada ta? 

S: Le simt gândurile ieşind... atât de variate... dar 
împreună... aşa o armonie... dar... (se opreşte) 

Dr.N: Continuă. 


S: Nu le cunosc pe cele pe lângă care trec acum... nu 
contează. 

Dr.N: OK, să trecem de aceste grămezi care par că se 
înghesuie înspre afară pe coridor. Dă-mi un exemplu de cum îţi 
pare întreaga scenă privită de la distanţă. 

S: (râde) Ca un vierme lung şi luminos, cu părţile laterale 
umflându-se... mişcarea este... ritmică. 

Dr.N: Vrei să spui că însuşi coridorul se mişcă? 

S: Da, părţi din el... legănându-se ca o panglică în adierea 
vântului în timp ce eu avansez. 

Dr.N: Continuă să pluteşti şi spune-mi ce ţi se mai întâmplă. 

S: (pauză) Mă aflu la marginea unui alt coridor... şi 
încetinesc. 

Dr.N: De ce? 

S: (se entuziasmează) Deoarece... oh, foarte bine! Intru prin 
partea prin care sunt legaţi prietenii mei. 

Dr.N: Şi cum te simţi în acest moment? 

S: Fantastic! Această prindere familiară a minţilor ca într-un 
joc cu zmeul... care ajunge la mine., prind coada zmeului... mă 
alătur lor în gândire... sunt acasă! 

Dr.N: Grămada ta de prieteni este izolată de alte grămezi de 
suflete care stau pe alte coridoare? 

S: Nimeni nu este, de fapt, izolat, cu toate că unii din cei mai 
tineri ar putea crede acest lucru. Am stat pe-aici destul de mult 
şi am multe legături (spus cu încredere modestă). 

Dr.N: Deci, ai simţit legăturile cu celelalte coridoare, şi chiar 
cu spiritele de acolo, pe care s-ar putea să nu le cunoşti din 
experienţa anterioară? 

S: Ba da, datorită legăturilor pe care le-am avut. Aici există 
un fel de întreg, unul în toţi şi toate într-unul. 

Dr.N: Când te mişti ca spirit, care este diferenţa majoră în 
interacţiunea ta cu alte suflete, comparată cu forma omenească 
de pe Pământ? 

S: Aici, nimeni nu este străin. Nu există nici un fel de 
ostilitate faţă de nimeni. 

Dr.N: Vrei să spui că fiecare spirit este prietenos cu celelalte 
spirite, indiferent de asocierile anterioare în alte poziţii? 

S: Exact, este vorba de mai mult decât o atitudine 
prietenoasă. 

Dr.N: În ce fel? 


S: Noi recunoaştem legătura universală dintre noi care ne 
face pe toţi la fel. Nu există suspiciuni între noi. 

Dr.N: Cum se manifestă această atitudine între sufletele care 
s-au Întâlnit pentru prima oară? 

S: Printr-o deschidere totală şi prin acceptare. 

Dr.N: Viaţa pe Pământ trebuie să fie grea pentru suflete, nu? 

S: Este, în special pentru cele noi, pentru că acestea merg 
pe Pământ aşteptând să fie tratate corect. Şi atunci când nu 
sunt, este un şoc pentru ele Unora le trebuie câteva vieţi pentru 
a se obişnui cu trupul Pământesc 

Dr.N: Şi dacă sufletele noi se luptă cu aceste condiţii de pe 
Pământ, sunt ele mai puţin eficiente în munca cu mintea 
omenească? 

S: Trebuie să spun da, deoarece creierul aduce destulă frică 
şi violenţă în sufletele noastre. Este greu pentru noi, dar de 
aceea venim pe Pământ... pentru a învinge... 

Dr.N: După părerea ta, s-ar putea ca sufletele nou venite să 
tindă să fie mai fragile şi să aibă nevoie de sprijinul grupului la 
întoarcerea în grămada lor? 

S: Este absolut adevărat. Toţi vrem să ne întoarcem acasă. 
Te rog, aş vrea să nu mai vorbesc acum, ca să mă pot întâlni cu 
prietenii mei. 


Am apelat la caracteristicile comune ale unor cuvinte din 
uzul diverşilor clienţi pentru a descrie fenomenele spirituale. 
Cazul 14 mi-a mai oferit câteva astfel de exemple. Ceea ce 
„viermii luminoşi care formează umflături din loc în loc” 
reprezintă pentru o persoană, pentru alta acelaşi lucru va fi „o 
cale plutitoare de baloane”. Descrierea unor „grămezi de becuri 
translucide, uriaşe” este reprezentată în alt caz de „buchete 
gigantice de bule transparente”, comparaţie făcută de cineva 
care se întoarce în lumea spiritelor. Mereu aud cuvinte legate de 
apă, cum ar fi curenţi şi derivă, folosite pentru a explica o 
acţiune de curgere, în care cuvântul legat de cer, cum ar fi nor, 
denotă libertatea de mişcare asociată cu plutirea în derivă. 
Imaginile vizuale care folosesc expresii de energie în masă şi 
aglomerări de grupuri pentru a indica înseşi sufletele sunt 
deosebit de des întâlnite. Eu însumi am adoptat o parte din 
acest limbaj spiritual. 

În zona ultimei debarcări a sufletului care urmează să 


sosească, aglomerările de grupuri de entităţi familiare care îl 
aşteaptă pot fi mari sau mici, în funcţie de nivelul de dezvoltare 
a sufletului şi de alţi factori pe care îi voi arăta pe măsură ce 
avansăm. Prin comparaţie cu cazul 14, următorul caz 
demonstrează existenţa unei perceperi mai înguste a lumii 
spiritelor de către un suflet mai puţin matur. 

In cazul 15, tranziţia acestui suflet din zona de aşteptare 
spre grupul său este destul de rapidă în mintea sa. Cazul este 
informativ, deoarece prezintă atributele bunei-cuviinţe 
manifestate de acest suflet într-un spaţiu desemnat, ca şi 
respectul faţă de cei care conduc sistemul. Întrucât acest 
subiect este mai puţin experimentat şi un pic iritat de ceea ce 
consideră a fi o nevoie de conformare, ni se dă o altă 
interpretare a ghidării spirituale de plasare în grup. 


Cazul 15 


Dr.N: Vreau să vorbim despre călătoria ta în locul în care stai 
de obicei în lumea spiritelor. Sufletul tău se mişcă acum spre 
această destinaţie. Explică-mi ce vezi şi ce simţi. 

S: (cu nervozitate) Mă îndrept... cumva ... spre înafară ... 

Dr.N: Spre înafară? 

S: (încurcată) Plutesc ... Într-un fel de lanţ. E ca şi cum aş 
ţese printr-o serie de ... conexiuni... ca un labirint înceţoşat... 
apoi se deschide ... ooo! 

Dr.N: Ce este? 

S: (cu uimire) Am ajuns într-o ... arenă uriaşă ... şi-i văd pe 
ceilalţi trecând de colo-colo prin jurul meu (subiectul devine 
stânjenit). 

Dr.N: Relaxează-te, eşti în debarcader. Îl mai vezi pe ghidul 
tău? 

S: (cu ezitare) Da ... În apropiere ... altfel aş fi pierdută .. 
este atât de vast... 

Dr.N: (îmi pun mâna pe fruntea subiectului) Continuă să te 
relaxezi şi aminteşte-ţi că ai mai fost aici înainte, cu toate că 
totul îţi poate părea nou. Ce faci acum? 

S: Sunt dusă mai departe ... rapid ... drept peste ceilalţi... şi 
sunt într-un .. spaţiu gol... deschis ... 

Dr.N: Acest gol înseamnă că totul este negru în jurul tău? 


S: Aici niciodată nu este negru .. lumina .. doar se schimbă 
în nuanţe mai închise datorită vitezei mele. Când încetinesc, 
lucrurile devin mai luminoase, (şi alţii au confirmat această 
observaţie) 

Dr.N: Continuă să-mi spui ce vezi mai încolo. 

S: După o vreme văd ... cuiburi de oameni... 

Dr.N: Vrei să spui grupuri de oameni? 

S: Da, cum sunt stupii, ii văd ca pe nişte fascicule de 
lumină ... ca pe nişte licurici... 

Dr.N: Bine, continuă să te mişti şi spune-mi, ce simţi? 

S: Căldură... prietenie... empatic... este ca de vis... hmmm... 

Dr.N: Ce se întâmplă? 

S: Am încetinit mult... lucrurile apar diferite. 

Dr.N: În ce mod? 

S: Sunt definite mult mai clar (pauză), cunosc locul acesta. 

Dr.N: Ai ajuns la stupul (grupul) tău? 

S: (pauză lungă) Nu încă .. 

Dr.N: Priveşte în jurul tău şi spune-mi exact ce vezi şi simţi. 
__S: (subiectul începe să tremure) Sunt... grupuri de oameni... 
Impreună ... In depărtare ... dar... acolo! 

Dr.N: Ce vezi? 

S: (cu teamă) Oameni pe care îi cunosc... unii sunt din 
familia mea... acolo, în depărtare... dar... (chinuindu-se) se pare 
că nu pot să ajung la ei! 

Dr.N: De ce? 

S: (cu uimire plină de spaimă) Nu ştiu! Dumnezeule, ei nu îşi 
dau seama că sunt aici? (subiectul începe să se lupte în scaunul 
său şi apoi îşi întinde braţul şi-şi deschide mâna spre peretele 
biroului meu) nu pot ajunge la tata! 


Notă. Îmi opresc repede întrebările. Tatăl acestei cliente a 
avut o mare influenţă asupra ci în ultima ei viaţă şi ca are 
nevoie de tehnici suplimentare de calmare. Mă hotărăsc să-i 
întăresc scutul protector înainte de a continua. 


Dr.N: Care crezi că este motivul pentru care tatăl tău este la 
o aşa distanţă, încât nu-l poţi ajunge? 

S: (face o pauză lungă în care usuc faţa pacientei, care este 
udă de lacrimi şi de transpiraţie) Nu ştiu ... 

Dr.N: (îmi pun mâna pe fruntea subiectului şi îi comand) 


Conectează-te cu tatăl tău - acum! 

S: (după o pauză subiectul se relaxează) Este în regulă ... 
tata îmi spune să am răbdare şi totul mi se va lămuri... vreau să 
merg acolo şi să stau lângă el. 

Dr.N: Şi ce îţi spune despre asta? 

S: (cu tristeţe) Spune că ... el va fi totdeauna în mintea mea 
dacă am nevoie de el şi că ... voi învăţa să fac acest lucru mai 
bine (să se gândească telepatic adică), dar trebuie să stea acolo 
unde se află acum... 

Dr.N: Care crezi că este motivul principal pentru care tatăl 
tău trebuie să rămână în locul acela? 

S: (plângând) Nu face parte din stupul meu. 

Dr.N: Altceva? 

S: Îndrumătorii... nu ... (plângând din nou) nu sunt sigură... 


Notă. În mod normal, încerc să evit o intervenţie prea marc 
când subiecţii îşi descriu tranziţiile spirituale. In acest caz, 
clienta mea este confuză şi dezorientată, aşa că o ghidez eu 
însumi un pic. 


Dr.N: Hai să analizăm de ce nu poţi să ajungi chiar acum în 
locul în care se află tatăl tău. Ar fi, oare, posibil ca această 
separare să fie rezultatul faptului că unele entităţi cred că este 
timpul pentru ca tu să reflectezi singură şi să te asociezi numai 
cu sufletele de la nivelul tău de evoluţie? 

S: (subiectul este mult mai calm) Da, îmi parvin aceste 
mesaje, trebuie să-mi rezolv singură problemele acestea ... 
Împreună cu alţii ca mine. Îndrumătorii ne încurajează .... şi tatăl 
meu mă ajută şi el să înţeleg. 

Dr.N: Eşti mulţumită cu felul în care decurg lucrurile? 

S: (pauză) Da. 

Dr.N: Bine, atunci te rog să continui cu trecerea de la 
momentul când îţi vezi o parte din familie în depărtare. ce se 
întâmplă apoi? 

S: Încetinesc ... mă mişc treptat... sunt purtată pe un traseu 
pe care am mai fost. Trec de nişte grupuri de oameni. Apoi mă 
opresc. 


Notă: Trecerea finală înspre interior este deosebit de 
importantă pentru sufletele tinere. Unul din clienţi când s-a 


trezit mi-a descris această scenă: era ca şi cum s-ar fi întors 
acasă pe înserat după o lungă călătorie şi cineva i-ar fi arătat 
drumul. Trecând din mediul rural în oraşul său el a găsit, în 
sfârşit, strada pe care trebuia să ajungă. Geamurile de la stradă 
ale casei vecinului său erau deschise şi el a putut să vadă 
oameni în interiorul ei în timp ce conducea încet prin dreptul 
acesteia înainte de a ajunge la el acasă. Cu toate că persoanele 
aflate în transă ar putea folosi cuvinte ca „grămezi” sau „stupi” 
pentru a descrie cum arată de la distanţă spaţiile în care 
locuiesc, această perspectivă devine mai individualizată odată 
ce intră în fiecare dintre aceste grămezi. Apoi mediul spiritual al 
subiecţilor este asociat cu oraşe, şcoli şi alte zone locuite 
identificate cu semnele Pământeşti ale siguranţei şi ale plăcerii. 


Dr.N: Acum că staţionezi, care sunt impresiile tale? 

S: Este ... mare ... activitate ... sunt o mulţime de oameni în 
apropiere. Unii îmi sunt cunoscuţi, alţii nu. 

Dr.N: Putem să ne apropiem un pic de aceştia? 

__S: (subiectul meu ridică vocea brusc, cu indignare) Nu 
Inţelegi! Nu mă duc acolo, (arată cu degetul spre peretele 
biroului meu) 

Dr.N: De ce? 

S: Nu am voie. Nu poţi să te duci aşa, oriunde. 

Dr.N: Dar tu ai ajuns la destinaţia ta? 

S: Nu contează. Nu mă duc acolo, (arată din nou cu degetul 
spre imaginea din mintea ei) 

Dr.N: Acest lucru se leagă de mesajele pe care le-ai primit 
despre tatăl tău? 

S: Da. 

Dr.N: Vrei să-mi spui că energia sufletului tău nu poate să 
plutească oriunde vrea, cum ar fi în afara grupului de care 
aparţii? 

S: (arătând în afară) Cei de acolo nu fac parte din grupul 
meu. 

Dr.N: Spune-mi ce înţelegi prin acolo? 

S: (pe un ton grav) Cei de acolo, din apropiere - acela este 
locul /or. (arată spre podea) Acesta este locul nostru. Noi stăm 
aici. (dă din cap afirmativ pentru a confirma cele spuse) 

Dr.N: Cine sunt ei? 

S: Ceilalţi, bineînţeles, oamenii din grupul meu. (izbucnind 


într-un râs nervos) Ah, uite!... oamenii mei, ce minunat este să-i 
văd din nou. Uite că vin spre mine! 

Dr.N: (reacţionez ca şi cum aş fi auzit informaţia aceasta 
pentru prima dată, pentru a încuraja răspunsurile spontane) 

Da? Minunat. Sunt aceleaşi persoane implicate în viaţa ta 
trecută? 

S: Mai mult de o singură viaţă, (cu mândrie) Aceştia sunt 
oamenii mei! 

Dr.N: Aceste persoane sunt entităţi membre ale grupului 
tău? 

S: Desigur, suntem împreună de multă vreme. Ce plăcere 
să-i văd din nou. (subiectul este foarte încântat şi îi las câteva 
momente în acest cadru) 

Dr.N: Observ o schimbare destul de mare în procesul tău de 
înţelegere în timpul scurt care a trecut de când am venit aici. 
Priveşte în depărtare la ceilalţi din spaţiul acesta. Cum este locul 
în care trăiesc? 

S: Nu doresc să aflu. Asta e treaba lor. Nu înţelegi? Nu am 
nici o legătură cu ei. Sunt prea ocupată cu cei cu care trebuie să 
stau aici. Oameni pe care îi cunosc şi îi iubesc. 

Dr.N: Îmi dau seama, dar în urmă cu câteva minute erai 
destul de supărată pentru că nu puteai să te apropii de tatăl tău. 

S: Acum ştiu că are propriul său loc unde se adună cu 
oamenii. 

Dr.N: De ce nu ştiai asta când când ai ajuns aici? 

S: Nu sunt sigură. Recunosc că a fost un şoc la început. 
Acum ştiu cum stau lucrurile. Acum îmi amintesc tot. 

Dr.N: De ce nu a fost cu tine ghidul tău să-ţi explice lucrurile 
acestea înainte să-l vezi pe tatăl tău? 

S: (pauză lungă) Nu ştiu. 

Dr.N: Probabil că mai sunt şi alte persoane în aceste grupuri, 
în afară de tatăl tău, pe care le-ai iubit. Vrei să spui că nu ai nici 
un contact cu ele acum că te afli la locul tău potrivit în lumea 
spiritelor? 

S: (supărată pe mine) Nu, am contact cu mintea mea. De ce 
eşti atât de dificil? Trebuie să stau aici. 

Dr.N: (îmi mai stimulez subiectul încă o dată pentru a căpăta 
informaţii în plus) şi nu trebuie doar să pluteşti către celelalte 
grupuri pentru a le vizita? 

S: Nu! nu face asta! Nu poţi să mergi în grupurile lor şi să te 


interferezi cu energia lor. 

Dr.N: Dar contactul mental nu interferează cu energia lor? 

S: La momentul potrivit. Atunci când au libertatea să facă 
acest lucru cu mine ... 

Dr.N: Deci, ceea ce-mi spui este că fiecare de aici este 
amplasat în spaţiul propriului său grup şi că nu te plimbi în vizită 
şi nici nu stabileşti prea mult contact mental în momentele 
nepotrivite. 

S: (calmându-se) Da, ei se află în spaţiile lor şi primesc tot 
timpul instrucţiuni. Îndrumătorii sunt cei care se mişcă cel mai 
mult... 

Dr.N: Mulţumesc că m-ai lămurit. Vrei să-mi arăţi că tu şi 
prietenii tăi din grup sunteţi deosebit de atenţi în ceea ce 
priveşte încălcarea spaţiului celuilalt? 

S: Exact. Cel puţin aşa stau lucrurile în spaţiul meu. 

Dr.N: Şi nu te simţi constrânsă de acest obicei? 

S: O, nu, aici sunt mari întinderi de spaţiu şi este aşa o mare 
libertate, atâta timp cât suntem atenţi la reguli. 

Dr.N: Şi ce se întâmplă în caz contrar? Cine hotărăşte care 
este locul potrivit pentru fiecare grup de suflete? 

S: (pauză) Ne ajută profesorii, altfel am fi pierduţi. 

Dr.N: Mi se pare că erai pierdută când am ajuns aici prima 
dată. 

S: (cu nesiguranţă) Nu m-am conectat... mental nu eram pe 
aceeaşi frecvenţă. Am încurcat lucrurile ... nu cred că-ţi dai 
seama cât de mare este locul aici. 

Dr.N: Uită-te în jurul tău la toate locurile ocupate. Lumea 
spiritelor nu este înţesată cu suflete? 

S: (râde) Uneori ne pierdem, din vina noastră, locul acesta 
este mare! De aceea nu se aglomerează niciodată. 


Cele două cazuri din acest capitol reprezintă reacţii diferite, 
de la suflete începătoare la cele mai avansate care îşi amintesc 
ultima etapă a întoarcerilor lor la lumea spiritelor. Fiecare 
participant are interpretarea sa proprie a panoramei, pornind de 
la debarcader până la punctul terminus care este grupul lor. Unii 
dintre subiecţii mei consideră că etapa de tranziţie de la poarta 
de plecare şi până la plasarea în grup este atât de rapidă, încât 
este nevoie de un timp de adaptare la sosire. 

Atunci când îşi amintesc de perioada dintre sosirea şi 


plasarea lor, subiecţii mei sunt uneori îngrijoraţi că o persoană 
importantă nu a fost prezentă sub formă de lumină sau nu a 
comunicat cu ei telepatic. Adesea aceasta este un părinte sau 
un soţ din viaţa care tocmai s-a încheiat. Până la sfârşitul etapei 
de tranziţie motivul devine evident, adesea el fiind legat de 
întrupare. 

Am văzut cum un suflet de nivel mediu care se întoarce este 
copleşit de plăcere. Fiinţele familiare sunt adunate împreună în 
mase ondulatorii de lumină strălucitoare. Uneori, călătorul este 
călăuzit de sunete muzicale în acorduri specifice. Unul din 
subiecţi relatează: „In timp ce mă apropii de locul meu, un cor 
de glasuri intonează sunetul A, cam aşa, Aaaaaa, pentru a le 
putea recunoaşte, şi văd cum vibrează toate rapid, ca o energie 
caldă şi strălucitoare şi ştiu că acestea sunt decorporalizate în 
prezent”. 

Acest lucru înseamnă că este posibil ca acele suflete care în 
mod curent sunt încarnate într-unui sau mai multe trupuri să nu 
fie angajate activ în nici o acţiune de întâmpinare în momentul 
de faţă. Un alt subiect a explicat că „este ca şi cum sufletele ar 
dormi pe pilot automat - întotdeauna ştim cine este afară şi cine 
înăuntru”. Acele suflete care nu sunt în totalitate dezîncarnate 
radiază o lumină slabă, cu energie cu vibrații joase şi care nu 
par să comunice mult cu nimeni. Chiar aşa stând lucrurile, în 
cadrul grupului aceste suflete pot să salute în tăcere un suflet 
care se întoarce. 

Sentimentul existenţei unei bariere între diferitele grupuri, 
precum cel trăit de cazul 15, este descris în diverse moduri de 
subiecţii mei, în funcţie de vârsta sufletului. Voi prezenta o nouă 
perspectivă asupra mobilităţii în următorul caz. Sufletul de nivel 
mediu care are mult de lucrat la bază, descrie separarea sa de 
grup ca pe o repartizare în clase diferite în aceeaşi şcoală. De 
asemenea, am mai avut clienţi care se simțeau complet separați 
în propria şcoală. Analogia cu şcolile spirituale conduse de 
profesori-ghizi este folosită atât de des de persoane în stare de 
hipnoză, încât folosirea aceloraşi termeni a devenit un obicei 
pentru mine. 

Aşa cum am menţionat mai devreme, după ce sufletele 
ajung înapoi la grupul lor, ele sunt chemate înaintea Consiliului 
Bătrânilor. Deoarece acesta nu este un Consiliu de acuzare, se 
face totuşi examinarea directă a activităţilor sufletelor înainte ca 


acestea să se întoarcă în grupul lor. Nu este neobişnuit ca 
subiecţii mei să întâmpine greutăţi în a-mi furniza toate detaliile 
care transpiră pe la aceste audienţe şi sunt sigur că aceste 
blocaje sunt intenţionate. 

lată o relatare a unui caz: „După ce m-am întâlnit cu 
prietenii mei, ghidul meu, Veronica (profesoara mai tânără a 
subiectului meu) mă duce într-un alt loc pentru a mă întâlni cu 
grupul meu de Bătrâni. Ea stă lângă mine ca interpret al meu 
pentru ceea ce nu înţeleg şi să-mi asigure sprijinul în explicarea 
comportamentului meu din ultima mea viaţă. Uneori vorbeşte în 
numele meu ca un fel de avocat al apărării, dar Quazal (ghidul 
mai vârstnic al subiectului care a sosit înaintea Veronicăi) duce 
greul în cadrul consiliului. Îi am în permanenţă în faţa mea pe 
aceiaşi şase Bătrâni care poartă robe albe lungi. Feţele lor sunt 
amabile şi ei îmi evaluează modul în care am înţeles viaţa pe 
care am trăit-o şi cum aş fi putut să fac mai bine ţinând cont de 
talentele mele şi ce anume din ceea ce am realizat a fost bun. 
Mi se permite să-mi exprim liber frustrările şi dorinţele. Toţi 
bătrânii îmi sunt cunoscuţi, în special doi dintre ei care vorbesc 
mai mult cu mine decât ceilalţi şi care par mai tineri decât 
restul. Cred că pot distinge care dintre ei sunt bărbaţi şi care 
femei. Fiecare din ei are un fel special în care îmi pune 
întrebările, dar toţi sunt cinstiţi şi de încredere şi mă simt 
întotdeauna tratată corect. Nu le pot ascunde nimic, dar uneori 
mă pierd atunci când gândurile lor sunt transmise de la unul la 
altul în comunicarea atât de rapidă dintre ei. Atunci când nu mă 
mai pot descurca, Veronica îmi traduce ce spun despre mine, cu 
toate că am sentimentul că nu-mi spune tot. Inainte dea mă 
întoarce pe Pământ ei vor voi să mă mai vadă o dată.” 

Sufletele se consideră ca ajungând, în sfârşit, acasă atunci 
când se alătură colegilor cunoscuţi din grupul lor. Prezenţa lor 
aici, alături de alte suflete, seamănă cu un sistem educaţional 
de plasament ca formă şi ca funcţionalitate. Criteriile de 
admitere în grup se bazează pe cunoştinţe şi pe un nivel de 
dezvoltare dat. Ca în oricare clasă, unii elevi stabilesc legătura 
cu profesorii mai bine, alţii mai puţin bine. In următorul capitol 
vom studia procesul de sortare pentru grupele de suflete şi cum 
se văd sufletele pe ele însele în spaţiile spirituale respective. 


7 
PLASAREA 


PĂREREA mea despre oamenii care consideră că avem un 
suflet este aceea că îşi imaginează că toate sufletele sunt 
amestecate probabil într-un spaţiu foarte mare. Mulţi dintre 
subiecţii mei cred acest lucru înainte de începerea şedinţei. 
După ce se trezesc, nu este de mirare că îşi exprimă surpriza 
aflând că fiecare din noi are un loc desemnat în lumea spiritelor. 
Când am început să studiez viaţa în lumea spiritelor cu subiecţi 
în stare de hipnoză, nu eram pregătit să aud despre existenţa 
grupurilor organizate de sprijin al sufletelor. Îmi imaginasem că 
spiritele doar pluteau de unele singure, fără ţel, după ce 
părăseau Pământul. 

Plasarea în grup este determinată de nivelul sufletului. După 
moartea fizică, călătoria sufletului înapoi spre casă ia sfârşit 
odată cu debarcarea în spaţiul rezervat coloniei acestuia, atât 
timp cât nu este un suflet prea tânăr sau izolat din alte motive, 
aşa cum am menţionat în capitolul 4. Sufletele reprezentate în 
aceste grupuri sunt prieteni intimi care au aproape acelaşi nivel 
de conştiinţă. 

Când oamenii aflaţi în transă spun că fac parte dintr-un grup 
de suflete ei se referă la o grupare primară mică de entităţi care 
au contact direct şi frecvent, aşa cum se întâmplă în familii. 
Membrii apropiaţi manifestă o sensibilitate unul faţă de celălalt, 
care este dincolo de ceea ce ne putem imagina noi pe Pământ. 

Grupurile secundare de suflete sunt aranjate în genul unui 
grup comunitar de sprijin mult mai puţin intim unul faţă de 
celălalt. Grupurile de entităţi secundare mai mari sunt formate 
din întinderi uriaşe de grupuri primare asemănătoare frunzelor 
de nuferi pe lac. Lacurile spirituale par nesfârşite. Nu am auzit 
niciodată de vreun grup secundar cu mai puţin de o mie de 
suflete, în cadrul acestor lacuri spirituale. Numeroasele grupuri 
primare care formează un grup secundar se pare că au legături 
sporadice sau nici un fel de contact între grupuri. Este o raritate 
pentru mine să găsesc suflete legate într-o relaţie semnificativă 
şi care să fie membri în două grupuri secundare diferite, 
deoarece numărul de suflete este atât de mare, încât nu este 


necesar acest lucru. 

Grupurile primare mai mici variază în număr, conţinând 
undeva între trei până la douăzeci şi cinci de suflete. Am aflat că 
numărul mediu este de cincisprezece, ceea ce se numeşte 
Cercul Interior. Orice contact funcţional între membrii diferitelor 
grupuri este guvernat de lecţiile care vor fi învăţate pe durata 
unei reîncarnări. Acest lucru se poate datora unei legături dintr-o 
viaţă anterioară sau unei trăsături particulare de identitate ale 
sufletelor implicate. Legăturile care se stabilesc între membrii 
diferitelor grupuri joacă, de obicei, roluri periferice în viaţa pe 
Pământ. Un exemplu ar fi un coleg de şcoală care ne-a fost 
cândva prieten bun, dar pe care acum îl vedem numai la 
reuniunile de clasă. 

Membrii aceluiaşi grup sunt strâns uniţi pentru eternitate. 
Aceste grupuri strâns unite sunt adesea formate din suflete cu 
acelaşi fel de minţi, cu obiective comune pe care le exersează 
continuu unul cu celălalt. De obicei, ei îşi aleg vieţile împreună, 
ca rude şi prieteni apropiaţi în timpul reîncarnării lor pe Pământ. 

Mi se întâmplă mult mai frecvent să-i găsesc pe cei care i-au 
fost frate sau soră unui subiect în viaţa anterioară, în cadrul 
aceluiaşi grup, decât pe sufletele care i-au fost părinţi. Părinţii 
pot să ne întâlnească la poarta către lumea spiritelor după 
moartea noastră pe Pământ, dar nu le putem vedea sufletele 
prea mult în lumea spiritelor. Acest lucru nu se întâmplă din 
motive de maturitate, atât timp cât un suflet părinte poate fi 
mai puţin dezvoltat decât acela al urmaşilor săi, ci mai degrabă 
el constituind mai degrabă o problemă de învăţare socială a 
rudelor de sânge care îi sunt contemporane într-un anumit cadru 
temporal. Cu toate că pentru copil părinţii reprezintă figurile 
primare de identificare ale efectelor karmice atât bune, cât şi 
rele, cel mai adesea creşterea personală este influenţată de 
relaţiile noastre pe durata unei vieţi întregi cu soţii, soțiile, fraţii, 
surorile şi prietenii cei mai apropiaţi. Acest lucru nu diminuează 
din importanţa pe care o au părinţii, mătuşile, unchii şi bunicii 
care ne ajută în diverse moduri din cadrul altei generaţii. 

Figurile 1 şi 2 reprezintă o structură spirituală a sufletelor 
luată la întâmplare. În figura 1 un suflet din grupul primar 1, 
aşezat în grupul secundar mai mare A, va colabora strâns cu 
toate celelalte suflete din grupul 1. Totuşi, unele suflete din 
grupurile primare 9 şi 10 (detaliate în figura 2) ar putea, de 


asemenea, să colaboreze. Sufletele mai tinere din cadrul 
grupurilor secundare A, B şi e probabil că vor avea puţin contact 
sau deloc pe Pământ. Asocierea strânsă a sufletelor depinde de 
apropierea stabilită între acestea în cadrul grupurilor, acolo 
unde există o similitudine de cunoştinţe şi afinități evidenţiate 
de experienţa dobândită pe Pământ. Legăturile strânse între 
suflete ne oferă o imagine a ceea ce reprezintă întoarcerea la 
grupul fiecăruia după moartea fizică. 


Cazul 16 


Dr.N: După ce părăseşti debarcaderul şi ai ajuns în spaţiul 
spiritual căruia îi aparţii, ce faci apoi? 

S: Merg la şcoală cu prietenii mei. 

Dr.N: Vrei să spui că eşti într-un fel de clasă spirituală? 

S: Da, unde studiem. 

Dr.N: Vreau să mă porţi prin această şcoală din momentul 
sosirii tale, pentru a-mi putea da seama ce se întâmplă cu tine. 
Te rog să începi prin a-mi spune ce vezi din afară. 

S: (cu ezitare) Văd un templu grecesc perfect pătrat cu 
coloane mari, sculptate... este foarte frumos. Îl recunosc, 
deoarece aici mă întorc după fiecare ciclu (viaţă). 

Dr.N: Ce caută un templu clasic grecesc în lumea spiritelor? 

S: (ridică din umeri) Nu ştiu de ce îmi apare în acest fel, în 
afara faptului că este foarte normal... ţinând cont de vieţile mele 
trăite în Grecia. 

Dr.N: Bine, să continuăm. Vine cineva să te întâmpine? 

S: (subiectul zâmbeşte larg) Karla, profesoara mea. 


Interacțiuni intense în cadrul grupurilor matcă primare. 


ET Interacțiuni mai puțin frecvente între grupurile primare din 
cadrul unui grup secundar. 


* Interacțiuni aproape inexistente între grupuri secundare cu 
suflete mai puțin avansate 


Figura 1 - Interacțiunea socială intre grupuri de suflete primare 
şi secundare 


Aceasta diagramă ilustrează relaţiile dintre sufletele din 
grupurile matcă primare (1-10) şi grupurile secundare (A, B, C). 
Numărul total al grupurilor şi al sufletelor membre în acestea 
este unul ipotetic, de vreme ce schema variază în funcţie de 
localizarea în lumea spiritelor a fiecărui subiect. 


Figura 2 - Interacțiunea socială în cadrul unui grup primar de 
suflete 


Această sociogramă arată lărgirea grupurilor 9 şi 10 (din 
figura 1) ca un exemplu al unei suprapuneri mai puțin obişnuite 
a două grupuri matcă. Aici există contact reciproc intre anumite 
suflete (din zona haşurată) ce lucrează selectiv cu suflete din 
amândouă grupurile. 


Dr.N: Şi cum îţi apare? 

S: (cu încredere) O văd venind dinspre intrarea în templu 
spre mine... ca o zeiţă... Înaltă... purtând o robă lungă care 
flutură... cu un umăr gol... părul ei adunat strâns în vârf cu o 
clamă de aur... a ajuns la mine. 

Dr.N: Uită-te la tine. Eşti îmbrăcat în aceleaşi veşminte? 

S: Noi... părem a fi îmbrăcaţi la fel... pâlpâim ca o lumină... şi 
putem să ne schimbăm... Karla ştie că-mi place cum arată. 

Dr.N: Unde sunt ceilalţi? 

S: Karla m-a luat în templul şcoală. Văd o bibliotecă mare. 
Grupuri mici de oameni vorbesc pe un ton scăzut... la mese. 
Atmosferă... liniştită... caldă... sentimentul de siguranţă care-mi 
este atât de cunoscut. 

Dr.N: Aceşti oameni sunt bărbaţi şi femei, toţi adulţi? 


S: Da, dar din grupul meu fac parte mai multe femei. 

Dr.N: De ce? 

S: Pentru că aceasta este valența cu care ei se simt cel mai 
confortabil acum. 


Notă. Cuvântul valență folosit de acest subiect pentru a 
indica genul persoanei este o alegere destul de ciudată, dar se 
potriveşte. Valenţele în chimic sunt proprietăţile pozitive sau 
negative care, atunci când sunt combinate cu alte elemente, 
dau proporţiile. Sufletele aflate în grupuri pot fi înclinate către 
personaje de sex masculin sau feminin, ori în combinaţie. 


Dr.N: OK, ce faci după aceea? 

S: Karla mă conduce până la cea mai apropiată masă şi 
prietenii mei mă întâmpină imediat. O, este aşa de bine să te 
întorci. 

Dr.N: De ce sunt aceşti oameni şi nu alţii cu tine în acest 
templu? 

S: Pentru că ne aflăm cu toţii în acelaşi grup de studiu. Nici 
nu pot să-ţi spun cât sunt de fericită să fiu cu ei încă o dată 
(subiectului îi este distrasă atenţia de această scenă şi durează 
mai mult de un minut să o aduc din nou la mine). 

Dr.N: Spune-mi, câţi oameni sunt în această bibliotecă 
alături de tine? 

S: (face o pauză în timp ce numără în minte) Cam douăzeci. 

Dr.N: Toţi îţi sunt prieteni apropiaţi? 

S: Da, îi cunosc de mult. Dar cinci din ei sunt prietenii mei 
cei mai dragi. 

Dr.N: Şi fiecare din cei douăzeci este la aproximativ acelaşi 
nivel de studiu? 

S: Aproape. Unii sunt mai avansați decât alţii. 

Dr.N: Unde te-ai plasa în acest grup ca nivel de cunoştinţe? 

S: Cam pe la mijloc. 

Dr.N: In ceea ce priveşte învăţarea lecţiilor, unde te afli în 
comparaţie cu cei cinci prieteni ai tăi? 

S: O, suntem cam la acelaşi nivel, lucrăm împreună foarte 
mult. 

Dr.N: Cum li te adresezi? 

S: (chicoteşte) Avem nume de alint pentru fiecare. 

Dr.N: De ce aveţi pseudonime? 


S: Hmmm ... pentru a ne defini esenţa. Noi ne privim ca 
reprezentând lucruri Pământeşti. 

Dr.N: Care este pseudonimul tău? 

S: Ciulin. 

Dr.N: Şi reprezintă un atribut personal? 

S: (pauză) Eu ... sunt cunoscută pentru ... reacţiile tăioase în 
situaţii noi, în timpul rotaţiilor mele (cicluri de viaţă). 

Dr.N: Care este entitatea de care te simţi cel mai mult atrasă 
şi de ce? 

S: (râde uşor) Spray. El merge drept în rotaţiile lui... 
Împrăştiindu-şi energia atât de rapid, încât o stropeşte în toate 
direcţiile, întocmai ca apa pe care o iubeşte atât de mult pe 
Pământ. 

Dr.N: Grupul familiei tale sună foarte distinctiv. Ai putea să- 
mi explici ce faceţi, de fapt, tu şi prietenii tăi în acest cadru al 
bibliotecii? 

S: Merg la masa mea şi ne uităm toţi peste cărţi. 

Dr.N: Cărţi? Ce fel de cărţi? 

S: Cărţile vieţii. 

Dr.N: Descrie-mi-le cât poţi de bine. 

S: Sunt cărţi cu poze, cu margini albe şi groase, de vreo cinci 
centimetri, destul de mari... 

Dr.N: Deschide una din cărţile vieţii pentru mine şi explică- 
mi ce vedeţi tu şi prietenii tăi de la masa aceea. 

S: (pauză, în timp ce mâinile subiectului se apropie şi se 
depărtează ca şi cum ar deschide o carte) Nu scrie nimic. Tot 
ceea ce vedem este în fotografii vii. 

Dr.N: Par diferite de fotografiile obişnuite? 

S: Da, sunt multidimensionale. se mişcă ... Îşi mută poziţia 
dintr-un centru de... cristal... care se schimbă în lumină 
reflectată. 

Dr.N: Deci, fotografiile nu au o formă plată, valurile de 
lumină mişcătoare au adâncime? 

S: Exact, sunt vii. 

Dr.N: Spune-mi cum folosiţi, tu şi prietenii tăi, cărţile. 

S: La început, când deschidem cartea, nu putem să ne 
concentrăm niciodată din primul moment. Apoi ne gândim la 
ceea ce dorim, cristalul se schimbă din întuneric în lumină şi... se 
aliniază. Apoi putem vedea, în miniatură, vieţile noastre trecute 
şi alternativele. 


Dr.N: Cum este tratat timpul în aceste cărţi? 

S: În cadre... pagini... timpul este condensat de cărţile vieţii. 

Dr.N: Nu vreau să zăbovesc mult asupra trecutului tău chiar 
acum, dar uită-te, te rog, la carte şi spune-mi care este primul 
lucru pe care-l vezi. 

S: O lipsă de auto-disciplină în ultima mea viaţă, deoarece 
aceasta este în mintea mea. Mă văd murind tânăr, într-o ceartă 
între iubiţi şi sfârşitul meu este inutil. 

Dr.N: Vezi şi vieţi viitoare în cartea vieţii? 

S: Putem să vedem care sunt posibilităţile viitorului... numai 
pe bucățele... sub forma unor lecţii... aceste opţiuni mai ales vin 
mai târziu cu ajutorul altora. Aceste cărţi au menirea de a pune 
accentul pe acţiunile noastre trecute. 

Dr.N: Ai putea să-mi spui care este impresia ta asupra 
intenţiei care se află în spatele acestei atmosfere de bibliotecă 
în cadrul grupului tău? 

S: O, ne ajutăm să trecem peste greşelile făcute în cadrul 
acestui ciclu. Profesorul vine şi pleacă şi studiem mult împreună 
discutând valoarea alegerilor pe care le facem. 

Dr.N: Există în această clădire şi alte camere unde oamenii 
studiază? 

S: Nu, aceasta este pentru grupul nostru. Există clădiri 
diferite, lângă a noastră, unde studiază diverse grupuri. 


Notă: Cititorul poate vedea în Figura 1 cercul B, un exemplu 
despre ce vreau să arăt. In grafic, grupurile 3-7 reprezintă 
interacţiunea rară între grupuri, cu toate că acestea se află 
aproape unul faţă de altul în lumea spiritelor. 


Dr.N: Grupurile de persoane care studiază în aceste clădiri 
sunt mai avansate sau nu faţă de cele din grupul tău? 

S: Ambele. 

Dr.N: Ai voie să vizitezi alte clădiri în care studiază sufletele? 

S: (pauză lungă) Există una unde mergem în mod regulat. 

Dr.N: Care? 

S: Un loc pentru noii veniţi. Îi ajutăm când profesorul lor nu 
este acolo. Este frumos să aibă cineva nevoie de tine. 

Dr.N: Cum să-i ajutaţi? 

S: (râde) La teme. 

Dr.N: Dar sarcina aceasta nu este a profesorilor-ghizi? 


S: Vezi, profesorii sunt... atât de departe (în dezvoltarea 
lor) ... acest grup apreciază ajutorul nostru deoarece noi putem 
să ne raportăm uşor la ei. 

Dr.N: A, deci voi faceţi un pic de predare cu acest grup? 

S: Da, însă numai aici şi nicăieri altundeva. 

Dr.N: De ce nu? Dece nu pot şi grupurile mai avansate să 
vină în biblioteca voastră să asiste din când în când? 

S: Nu pot, fiindcă noi suntem mai avansați decât cei mai noi. 
Şi nici nu ne băgăm în treburile lor. Dacă vreau să iau contact cu 
cineva, o fac în afara centrului de studiu. 

Dr.N: Poţi să te plimbi peste tot atâta vreme cât nu deranjezi 
alte suflete din zonele lor de studiu? 

S: (răspunde cumva evaziv) îmi place să stau aproape de 
templul meu, dar pot să merg oriunde. 

Dr.N: Am impresia că energia sufletului tău este limitată la 
acest spaţiu spiritual chiar dacă la nivel mental poţi să ajungi 
mai departe. 

S: Nu mă simt restricţionat... avem destul spaţiu în care să 
ne mişcăm ... dar nu mă atrage toată lumea. 


Afirmația despre nerestricţionare, citată în cazul 16, pare să 
fie contrară acelor graniţe ale spaţiului spiritual văzute de 
subiectul din ultimul caz. Când îmi aduc pentru prima dată 
subiecţii în lumea spiritelor, viziunile lor sunt spontane, în 
special cele legate de ordinea spirituală şi de locul lor într-o 
comunitate a vieţii ca suflet. În timp ce subiectul obişnuit poate 
vorbi despre un spaţiu al său, privat, de muncă şi viaţă, nimeni 
nu priveşte lumea spiritelor ca pe o dimensiune restrictivă. O 
dată ce amintirea lor supraconştientă începe să se desfăşoare, 
cele mai multe persoane pot să-mi povestească despre 
libertatea lor de mişcare şi despre călătoria lor în spaţii 
deschise, unde sufletele aflate la multe niveluri de învăţare se 
adună într-o atmosferă destinsă, de recreare. 

În aceste spaţii comune, sufletele plutitoare se angajează 
social în multe activităţi. Unele sunt forme de jocuri, ca atunci 
când aud că sufletele mai bătrâne le tachinează pe cele mai 
tinere cu privire la ce le aşteaptă. Un subiect a spus astfel: „Ne 
facem tot felul de feste unul altuia, ca nişte copii. Când jucăm v- 
aţi ascunselea unele suflete mai tinere se rătăcesc şi le ajutăm 
să se regăsească”. Mi s-a relatat, de asemenea, că în grupurile 


de suflete pot apărea uneori „oaspeţi” pentru a spune poveşti şi 
a menţine buna dispoziţie, asemănători cu trubadurii medievali. 
O altă clientă a menţionat că grupului ei îi plăcea în mod 
deosebit un personaj ce arăta ciudat, cunoscut drept „Humor” 
care îi făcea pe toţi să râdă cu bufoneriile sale. 

In mod frecvent, oamenilor aflaţi sub hipnoză le vine greu să 
explice clar înțelesurile stranii din spatele modului în care se 
întrepătrund ca suflete. O afirmaţie pe care o aud destul de des 
e aceea că sufletele formează un cere pentru a unifica şi proteja 
mai complet energia gândurilor lor. Intotdeauna în acest punct 
mi se relatează despre o conexiune cu o putere superioară. Unii 
oameni mi-au spus: „Ritmurile gândurilor sunt atât de 
armonizate, încât aduc cu un fel de cântec”. Pot avea loc, de 
asemenea şi forme subtile de dans atunci când sufletele se 
învârtesc unele în jurul altora, amestecându-şi şi separându-şi 
energia în modele exotice de lumină şi de culoare. Lucrurile 
fizice ca altare, bărci, animale, copaci sau plajele oceanului pot 
fi evocate în centrul acestor dansuri. Aceste imagini au o 
însemnătate specială pentru grupurile de suflete, ca simboluri 
planetare ce consolidează amintirile pozitive ale vieților 
anterioare petrecute împreună. Aceste replici materiale nu para 
reprezenta tristeţea spiritelor care tânjesc să fie din nou în 
forme fizice, ci, mai degrabă o comuniune fericită cu 
evenimentele care le-au ajutat să-şi formeze propria identitate. 
Pentru mine, aceste exprimări mitice ale sufletelor au o natură 
ceremonială şi totuşi transcend cu mult ritualurile primare. 

Deşi anumite locuri din lumea spiritelor sunt descrise de 
subiecţii mei ca având aceeaşi utilitate, imaginile pe care le văd 
aceştia în respectivele regiuni pot varia. Astfel, un loc de studiu 
descris de subiectul acestui caz ca un templu grec poate 
reprezenta clădirea unei şcoli moderne pentru altă persoană. 
Alte afirmaţii pot părea şi mai contradictorii. De exemplu, mulţi 
subiecţi care călătoresc mental dintr-un loc în altul în lumea 
spiritelor îmi vor spune că spaţiul din jurul lor se aseamănă cu o 
sferă, după cum am văzut în capitolul precedent, dar tot ei vor 
adăuga că lumea spiritelor este „nelimitată”. 

Cred că ar trebui să reținem că oamenii manifestă tendinţa 
de a îmbina cadrul lor de referinţă din timpul transei cu ceea ce 
au experimentat pe Pământ. Puţini oameni îmi spun după ce au 
ieşit din transă că există multe aspecte ale lumii spiritelor 


imposibil de explicat în termeni Pământeni. Fiecare persoană 
traduce condiţiile abstracte ale experienţei spirituale în 
simboluri şi termeni ce au un înţeles pentru ea. Uneori, câte un 
subiect intrat pentru prima oară într-un loc spiritual manifestă 
chiar neîncredere faţă de propriile sale viziuni. Acest lucru se 
petrece pentru că zona criticii din mintea lor conştientă nu a 
încetat să transmită mesaje. Oamenii aflaţi în transă se 
adaptează curând la ceea ce înregistrează mintea lor 
inconştientă. 

Când am început să adun informaţii despre grupurile de 
suflete, mi-am bazat raţionamentul pe locul de care aparţineau 
aceste suflete, corespunzător nivelului cunoştinţelor lor. Folosind 
numai acest criteriu de identificare, mi-a fost greu să plasez 
exact un client. Subiectul cazului 16 a venit la mine pe când 
eram la început cu studiile mele referitoare la lumea spiritelor. A 
fost un caz important, pentru că în timpul şedinţei noastre 
aveam să aflu despre recunoaşterea sufletelor cu ajutorul 
culorilor. 

Inaintea acestui caz ascultam relatările subiecţilor mei 
referitoare la culorile pe care le vedeau în lumea spiritelor, fără 
să realizez importanţa acestui aspect pentru suflete. Clienţii mi- 
au vorbit despre nuanțele masei de energie a sufletelor, dar nu 
am corelat observaţiile lor. Nu puneam întrebările potrivite. 

Eram familiarizat cu tehnica fotografică Kirlian şi cu studiile 
de parapsihologic de la U.C.L.A. unde cercetările indicaseră că 
fiecare fiinţă vie proiectează propria sa aură. În formă umană, se 
pare că avem un câmp de energie ionizată ce se revarsă în jurul 
trupurilor noastre, fiind legată într-o reţea de puncte vitale 
numite chakre. De vreme ce energia spirituală mi-a fost descrisă 
ca o forţă vie, mişcătoare, nivelul energiei electromagnetice 
necesare pentru a ţine sufletul în planul nostru fizic ar putea fi 
un alt factor al producerii diferitelor culori. 

S-a spus, de asemenea, că aura umană reflectă gândurile şi 
emoţiile combinate cu starea de sănătate fizică a unui individ. 
M-am întrebat dacă aceste meridiane personale proiectate de 
oameni au o legătură directă cu ce-mi fusese relatat despre 
lumina emanată de suflete în lumea spiritelor. 

Am înţeles cu ajutorul cazului 16 că lumina radiată de 
suflete pe care o vizualizează spiritele nu este complet albă. În 
mintea subiecţilor mei, fiecare suflet generează o anumită 


culoare a aurei. Sunt recunoscător subiectului acestui caz, 
pentru că m-a ajutat să descifrez înţelesul acestor manifestări 
ale energiei. 


Dr. N: Bine, hai să ieşim din templul tău. ce vezi în jurul tău? 

S: Oameni - grupuri mari de oameni. 

Dr. N: Câte estimezi că ar fi? 

S: Hmmm... la distanţă... nu pot număra... sute şi sute... sunt 
atât de multe. 

Dr. N: Şi te identifici cu toate aceste suflete - eşti asociat cu 
ele? 

S: Nu chiar - nici măcar nu le pot vedea pe toate - e destul 
de neclar... dar echipa mea e lângă mine. 

Dr. N: Dacă aş putea numi echipa ta de circa 20 de suflete, 
grupul tău primar matcă, eşti oare asociat cu corpul secundar 
mai mare de suflete care sunt acum în jurul tău? 

S: Suntem cu toţii asociaţi - dar nu în mod direct. Nu-i 
cunosc pe toţi aceştia... 

Dr. N: Vezi trăsăturile fizice ale acestor suflete în acelaşi fel 
în care le-ai văzut pe cele ale sufletelor din propriul tău grup în 
templu? 

S: Nu, nu e obligatoriu. E mai... firesc aici în câmp deschis. 
Le văd ca spirite. 

Dr. N: Priveşte la distanţă de unde eşti acum. Cum vezi toate 
acele spirite? Cu ce seamănă? 

S: Diferite lumini - zumzăind ca nişte muşte în jurul unei 
lămpi. 

Dr. N: Poţi să-mi spui dacă sufletele care lucrează împreună, 
ca elevii cu profesorii, stau întotdeauna împreună? 

S: Cele din echipa mea da, dar profesorii înclină să stea între 
ei atunci când nu asistă la lecţiile noastre. 

Dr. N: Vezi vreun ghid-profesor de unde eşti acum? 

S: (pauză) Câţiva... da... Sunt mult mai puţini decât noi, 
fireşte. O văd pe Karla cu doi prieteni ai ei. 

Dr. N: Şi ai convingerea că sunt ghizi chiar dacă nu distingi 
nici o trăsătură fizică? Poţi privi la toate acele lumini de un alb 
strălucitor şi să ştii mental că e vorba de ghizi? 

S: Desigur, putem face acest lucru, dar nu sunt chiar toţi 
alb.. 

Dr. N: Vrei să spui că sufletele nu sunt complet albe? 


S: E parţial adevărat ceea ce ai spus - intensitatea energiei 
noastre ne poate face mai puţin strălucitori. 

Dr. N: Aşadar Karla şi prietenii săi au diferite nuanţe de alb? 

S: Nu, ei nu sunt deloc albi. 

Dr. N: Nu te înţeleg. 

S: Ea şi cei doi prieteni ai ei sunt profesori. 

Dr. N: Şi care e diferenţa? Vrei să spui că ghizii radiază o 
energie care nu e albă? 

S: Aşa e. 

Dr. N: Bine, şi atunci ce culoare au? 

S: Galben, bineînţeles. 

Dr. N: Oh, aşadar toţi ghizii radiază o energie galbenă? 

S: Nu, nu toţi. 

Dr. N: Cum? E 

S: Profesorul lui Karla e Valairs. El e albastru. Il vedem uneori 

pe aici. Un tip drăguţ. Foarte inteligent. 

Dr. N: Albastru? Cum de-am ajuns la albastru? 

S: Nuanţa lui Valairs este de un albastru deschis. 

Dr. N: Sunt confuz. N-ai pomenit nimic de existenţa unui alt 
profesor, pe nume Valairs, în grupul vostru. 

S: Nici nu m-ai întrebat. Oricum, el nu e din grupul meu. Nici 
Karla nu e. Ei au propriile lor grupuri. 

Dr. N: Şi aceşti ghizi au aure de culoare galbenă, respectiv 
albastră? 

s:Da. 

Dr. N: Câte alte culori ale energiei mai vezi plutind pe aici? 

S: Nici una. 

Dr. N: De ce nu lumini de energie de culoare roşie sau 
verde? 

S: Unele sunt, într-adevăr, roşiatice, dar nici una nu e verde. 

Dr. N: De ce nu? 

S: Nu ştiu, dar uneori, când mă uit în jur, locul e luminat ca 
un brad de Crăciun. 

Dr. N: Sunt curios în legătură cu Valairs. Are fiecare grup 
spiritual doi profesori? 

S: Hmmm...depinde. Karla se pregăteşte sub îndrumarea lui 
Valairs, aşa că noi avem doi. Dar nu îl vedem prea des. El 
lucrează şi cu alte grupuri, pe lângă noi. 

Dr. N: Aşadar, Karla însăşi e la rândul ei studentă, fiind un 
ghid mai puţin avansat? 


S: (puţin indignat) E suficient de avansată pentru mine! 

Dr. N: Bine, dar mă ajuţi să mă lămuresc în legătură cu 
aceste culori? De ce radiază energia Karlei o nuanţă galbenă, iar 
cea a lui Valairs una albastră? 

S: E simplu. Valairs e... cel mai înţelept dintre noi şi energia 
sa are o intensitate mai întunecată. 

Dr. N: Face cumva o diferenţă între suflete nuanţa albastră, 
comparativ cu galbenul sau cu albul? 

S: Tocmai încerc să-ţi spun. Albastrul e mai adânc decât 
galbenul, iar galbenul e mai intens decât albul. Aceste nuanţe 
depind de cât de avansat eşti. 

Dr. N: Oh, atunci luminozitatea lui Valairs e mai puţin 
strălucitoare decât cea a Karlei şi Karla e mai puţin strălucitoare 
decât tine, pentru că tu eşti mai jos în ceea ce priveşte nivelul 
de dezvoltare? 

S: (râde) Mult mai jos. Ei amândoi au o lumină mai 
abundentă şi mai constantă decât mine. 

Dr. N: Şi cum variază culoarea galbenă a Karlei faţă de albul 
tău, în funcţie de gradul tău anticipat de avansare? g 

S: (mândru) Nuanţa mea se îndreaptă spre alb-roşiatic. In 
cele din urmă, va fi de un galben deschis. Am observat recent că 
nuanta Karlei a devenit puțin mai închisă. Mă aşteptam la asta. 
E atât de înţeleaptă şi de bună. 

Dr. N: Chiar aşa, şi atunci energia sa va deveni apoi o nuanţă 
de albastru închis? i 

S: Nu, întâi albastru deschis. Intotdeauna transformarea se 
petrece gradual, pe măsură ce energia noastră devine mai 
abundentă. 

Dr. N: Aşadar, aceste trei lumini primare de alb, galben şi 
albastru reprezintă stadiile de dezvoltare ale sufletelor şi sunt 
vizibile pentru toate spiritele? 

S: Aşa e, şi schimbările sunt foarte lente. 

Dr. N: Mai uită-te odată în jur. Sunt, oare, culorile energiei 
reprezentate în mod egal? 

S: O, nu. Cele mai multe sunt albe, câteva galbene şi puţine 
albastre. _ 

Dr. N: iți mulţumesc pentru faptul că mi-ai explicat aceste 
lucruri. 


Îi întreb pe toţi subiecţii mei despre culorile aurei lor, atunci 


când se află în transă. Pe lângă albul general al lumii spiritelor 
înseşi, subiecţii mei relatează că văd majoritatea celorlalte 
suflete având o nuanţă de alb. Se pare că albul neutru sau griul 
reprezintă punctul de plecare al dezvoltării. Aurele spirituale 
primesc apoi culorile primare de roşu, galben şi albastru, pe o 
bază albă. Puţini oameni văd nuanţe verzui amestecate cu 
galben sau cu albastru. Echivalarea celor auzite despre energia 
sufletelor cu legile fizicii ce guvernează spectrul culorilor pe care 
le vedem în ceruri e doar o supoziţie. Cu toate acestea, am găsit 
unele asemănări. Energia luminii radiate de stelele reci este 
roşu-portocalie, în vreme ce aceea a stelelor calde e de la 
galben la albastru-alb. Temperatura influenţează undele 
luminoase care sunt, de asemenea, vibrații vizibile ale diferitelor 
frecvenţe ale spectrului. Ochiul uman înregistrează aceste unde 
ca pe un spectru de culori, de la cele mai deschise la cele mai 
închise. 

Culorile energiei sufletelor nu au probabil prea mult de-a 
face cu elemente ca heliul sau hidrogenul, dar poate că există o 
legătură cu un câmp electromagnetic ridicat. Bănuiesc că 
lumina tuturor sufletelor este influenţată de mişcarea 
vibraţională, aflată pe aceeaşi lungime de undă cu o unitate 
spirituală armonioasă de înţelepciune. Unele aspecte ale fizicii 
cuantice sugerează că universul este format din unde 
vibraţionale ce influenţează masele obiectelor fizice printr-o 
interacţiune a unor frecvenţe diferite. Lumina, mişcarea, sunetul 
şi timpul sunt în spaţiul fizic. Am auzit de la subiecţii cazurilor 
mele despre aceleaşi corelaţii, aplicate domeniului spiritual. 

Am ajuns, în cele din urmă, la concluzia că atât conştiinţa 
noastră fizică, cât şi cea spirituală, proiectează şi primeşte 
energie luminoasă. Cred că modelele undelor vibraţionale 
individuale reprezintă aura fiecărui suflet. Densitatea, culoarea 
şi forma luminii radiate de noi ca suflete e proporţională cu 
puterea cunoaşterii şi a percepţiei noastre, reprezentate de 
concentraţia crescută a materiei luminoase pe măsură ce 
evoluăm. Modelele individuale ale energiei nu arată numai cine 
anume suntem, ci indică şi gradul de capacitate pe care-l avem 
de a-i vindeca pe alţii şi de a ne regenera pe noi înşine. 

Oamenii aflaţi sub hipnoză se referă la culori pentru a 
descrie cum arată sufletele, mai ales văzute de la distanţă, 
atunci când acestea nu au formă. Am aflat de la subiecţii 


cazurilor mele că sufletele mai avansate proiectează mase de 
energie ale cărei particule se mişcă mai repede - despre care se 
relatează că sunt albastre, cele cu concentraţia cea mai mare 
fiind violet. În spectrul vizibil pe Pământ, albastrul-violet are cea 
mai scurtă lungime de undă, energia tinzând spre invizibilul 
ultraviolet. Dacă densitatea culorii e o reflexie a înţelepciunii, 
atunci lungimile de undă inferioare ale albului şi ale galbenului 
emanate de suflete trebuie că reprezintă concentraţii mai 
scăzute de energie vibraţională. 

Figura 3 este o schemă pe care am schiţat-o pentru 
clasificarea sufletelor în funcţie de culoarea acestora, după cum 
mi-a fost relatat de către subiecţii mei. Prima coloană redă 
starea spirituală a sufletului sau clasa de pregătire în care se 
află acesta. Ultima coloană indică starea ghidului nostru şi 
denotă abilitatea noastră de a îndeplini această funcţie pentru 
alţii, fapt care va fi explicat mai pe larg în capitolul următor, 
învăţarea începe cu creaţia noastră ca suflete şi se accelerează 
apoi odată cu prima noastră viaţă fizică. Cu fiecare încarnare 
creştem în înţelegere, deşi putem aluneca înapoi în anumite 
vieţi, înainte de a ne recâştiga ritmul şi a avansa din nou. Totuşi, 
cel puţin din câte pot să-mi dau seama, odată ce un suflet 
atinge un nivel spiritual, nu mai regresează. 

În figura 3 înfăţişez şase nivele ale sufletelor încarnate. Deşi 
îmi plasez în mod obişnuit subiecţii în categoriile generale de 
începători, medii şi avansați, există unele diferenţe subtile între 
acestea, la nivelele II şi IV. De exemplu, pentru a determina dacă 
un suflet începe să treacă din nivelul de începător I în nivelul II, 
nu este suficient să ştiu numai cât de multă energie albă a 
rămas, ci şi să analizez răspunsurile subiectului la întrebările 
care demonstrează că şi-a însuşit cunoştinţele necesare. 
Genealogia succeselor din vieţile trecute, aşteptările viitoare, 
legăturile de grup şi discuţiile dintre subiecţii mei şi ghizii lor - 
toate acestea formează profilul dezvoltării. 

Unii dintre subiecţii mei au obiectat când am caracterizat 
lumea spiritelor ca pe un loc guvernat de structura socială şi 
managementul organizaţional simbolizate în figura 3. Pe de altă 
parte, aud aceiaşi subiecţi descriindu-mi un proces ordonat şi 
planificat al dezvoltării de sine, influenţat de colegi şi de 
profesori. Dacă lumea spiritelor se aseamănă cu o şcoală mare, 
cu o mulţime de clase, coordonate de suflete-profesori ce 


monitorizează progresul nostru - atunci are o structură. Figura 3 
reprezintă un model de lucru, pe care îl folosesc, al plasărilor 
primare ale sufletelor. Ştiu că are şi imperfecţiuni. Sper că în anii 
ce urmează să fie adăugate consideraţiilor mele referitoare la 
măsurarea maturității sufletului şi cercetările altor regresionişti 
spirituali. 


Clasificarea nivelelor de dezvoltare ale sufletul 


NIVELUL DE GAMA CULORILOR CINETICE STATI 

PREGĂTIRE 

Nivelul I: Începător Albă (luminoasă și omogenă) Nici un 

Nivelul II: Mediu inferior Alb stins (nuanţe roșietice, transformându-se, Nici un 
în cele din urmă, în galben) 

Nivelul INI: Mediu Galben (fără nuanţe de alb) Nici un 

Nivelul IV: Mediu superior Galben închis (auriu închis, transformându-se, Junior 


în cele din urmă, într-o nuanţă de albastru) 


Nivelul V: Avansat Albastru deschis (fără urme de galben, Senior 


transformându-se, în cele din urmă, 
într-o nuanţă de violet) 


Nivelul VI: Foarte avansat Albastru-violet închis (înconjurat de o lumină Maestri 


radiantă) 


Figura 3 


Acest capitol poate da cititorului impresia că sufletele sunt 
segregate de nivelul luminii în lumea spiritelor în aceeaşi 
măsură în care sunt oamenii separați de clase în comunităţile de 
pe Pământ. Condiţiile sociale de pe Pământ nu pot fi comparate 
cu lumea spiritelor. Diferenţele între frecvențele luminii ce 
măsoară cunoaşterea sufletelor provin din aceeaşi sursă de 
energie. Sufletele sunt complet integrate prin gând. Dacă toate 
nivelele de dezvoltare din lumea spiritelor ar fi incluse în aceeaşi 
clasă, atunci sufletele ar avea un sistem educaţional nefericit. 
Conceptul învechit al unei singure clase în care învaţă elevi de 
diferite vârste limitează posibilităţile de dezvoltare ale acestora. 
In clasele spirituale, sufletele lucrează la propriul lor nivel de 


dezvoltare alături de alte suflete asemenea lor. Ghizi-profesori 
maturi pregătesc generaţii succesive de suflete să-şi ocupe locul 
ce le-a fost desemnat. 

Şi astfel, există raţiuni practice pentru care în lumea 
spiritelor sunt condiţii pentru un sistem conceput să măsoare 
cunoştinţele şi dezvoltarea. Sistemul stimulează iluminarea şi, 
într-un final, perfecțiunea sufletelor. E important să înţelegem 
că, deşi putem suferi consecinţele alegerilor noastre greşite, 
suntem întotdeauna protejaţi, ajutaţi şi călăuziţi în cadrul 
sistemului de suflete maestre. Văd acest aspect ca pe un 
management spiritual al sufletelor. 

Ideea unei ierarhii a sufletelor a făcut parte multe secole 
deopotrivă din culturile orientală şi occidentală. Platon vorbea 
despre transformarea sufletelor, din copilărie spre maturitate, 
trecând prin multe stadii pe criterii morale. Grecii credeau că 
umanitatea trece, de-a lungul multor vieţi, de la stadiul unor 
fiinţe amorale, imature şi violente, la cel al unora ce se 
comportă una faţă de cealaltă în cele din urmă cu milă, răbdare, 
cinste, iertare şi iubire. În secolul II d.Hr., noua teologie creştină 
a fost puternic influenţată de Plotinus, a cărui cosmologie 
neoplatoniciană implica suflete aşezate pe o ierarhie a gradelor 
fiinţei. Fiinţa supremă era un Unul transcendent sau Dumnezeu 
creatorul, din care au fost născute sufletele ce urmau să se 
alăture oamenilor. În cele din urmă, aceste suflete mai puţin 
evoluate se vor întoarce, pentru a se reuni cu acest suprasuflet 
universal divin. 

Clasificarea pe care am făcut-o dezvoltării sufletelor nu 
intenţionează să fie una elitistă, nici din punct de vedere social 
şi nici intelectual. Sufletele din nivelele superioare de dezvoltare 
pot fi adesea întâlnite pe Pământ în împrejurări modeste. Pe firul 
aceluiaşi raţionament, oamenii influenţi din societatea umană 
nu sunt în mod necesar nişte suflete mature. Adesea lucrurile 
stau tocmai invers. 

În ceea ce priveşte plasarea sufletelor în funcţie de nivelul 
lor de dezvoltare, nu pot să nu subliniez importanţa grupurilor 
noastre spirituale. Capitolul nouă, dedicat sufletelor începătoare 
(nivelele | şi II), va examina mai îndeaproape cum funcţionează 
un grup de suflete. Înainte de a merge mai departe, vreau să 
rezum ce am aflat despre principiile de bază ale formării 
grupurilor de suflete. 


e Indiferent de timpul relativ al creaţiei, după ce s-a încheiat 
perioada de început, toate sufletele începătoare sunt repartizate 
unui nou grup de suflete, aflat la nivelul lor de înţelegere. 

e Odată ce s-a format un nou grup de sprijin, nu mai sunt 
adăugaţi noi membri în viitor. 

e Se pare că există o procedură sistematică de alegere, 
pentru a asigura omogenitatea grupului de suflete. Sunt luate în 
considerare similarităţile egoului, conştienţa cognitivă, expresia 
şi dorinţa. 

e Indiferent de mărime, grupurile matcă nu-şi amestecă 
energia, dar sufletele pot comunica dincolo de graniţele 
grupurilor primar şi secundar. 

e Grupurile matcă primare de nivel | şi II se pot sparge în 
subgrupuri mai mici menite studiului, dar nu se separă de 
întregul grupului matcă. 

e Ritmul de învăţare variază între colegii de grup. Unele 
suflete avansează mai repede decât altele, deşi nu e neapărat 
necesar ca acestea să dea dovadă de aceleaşi capacităţi şi în 
celelalte domenii ale curriculumului spiritual. În preajma 
nivelului III de dezvoltare, sufletele ce dau dovadă de talente 
speciale (tămăduire, predare, creaţie etc), pot lua parte la 
grupuri specializate, pentru a lucra mai aprofundat, dar rămân 
totuşi cu grupul lor matcă. 

e Când se consideră că nevoile, motivele şi capacităţile unui 
suflet sunt acelea ale unui suflet de nivel III în toate domeniile 
curriculumului spiritual, atunci sunt formate „grupuri 
independente de studiu”. De obicei, vechii lor ghizi continuă să-i 
monitorizeze, prin intermediul unui profesor maestru. Astfel, un 
nou lot de entităţi ce trec în nivelul III poate fi adus din mai 
multe grupuri matcă, din cadrul unuia sau mai multor grupuri 
secundare. 

e Când se apropie de nivelul IV, sufletelor li se dă mai multă 
independenţă în afara activităţilor grupului. Deşi mărimea 
grupului se micşorează pe măsură ce sufletele avansează, 
legăturile apropiate dintre membrii grupului iniţial nu se sting 
niciodată. 

e Ghizii spirituali au o mare varietate de metode de predare, 
în funcţie de componenţa grupului. 


8 
GHiIZII NOŞTRI 


NU am lucrat niciodată cu un subiect aflat în stare de transă 
care să nu fi avut un ghid personal. In timpul şedinţelor de 
hipnoză, unii dintre ghizi sunt mai vizibili decât alţii. Obiceiul 
meu este să întreb subiecţii dacă simt sau văd vreo prezenţă 
discarnată în încăpere. Dacă da, această a treia parte este, de 
obicei, un ghid protector. Adesea, un client va simţi prezenţa 
unei fiinţe discarnate înainte de a vizualiza o figură sau de a 
auzi o voce. Oamenii care meditează mai mult sunt în mod 
firesc mai familiarizați cu aceste viziuni decât cineva care nu și- 
a invocat ghidul. 

Recunoaşterea acestor profesori spirituali îi aduce pe 
oameni în compania unei puteri calde, iubitoare şi creative. Prin 
intermediul ghizilor noştri devenim conştienţi într-un mod mai 
profund de continuitatea vieţii şi de identitatea noastră ca 
suflete. Ghizii sunt fiinţe care ne înfrumuseţează existenţa, 
pentru că ei reprezintă o parte a împlinirii propriului nostru 
destin. 

Ghizii sunt entităţi complexe mai ales atunci când e vorba de 
ghizi maeştri. Nivelul de conştienţă al sufletului determină într-o 
anumită măsură gradul de avansare al ghidului ce este 
desemnat acestuia. In fapt, gradul de maturitate al unui anume 
ghid ţine şi de următorul aspect: dacă aceşti profesori se ocupă 
de un singur suflet-elev sau de mai mulţi. Ghizii aflaţi la un nivel 
superior al abilităţilor lucrează, de obicei, cu un întreg grup de 
suflete, atât în lumea spiritelor, cât şi pe Pământ. Aceşti ghizi 
sunt ajutaţi şi de alte entităţi. Din câte am înţeles, fiecare grup 
de suflete are pe lângă el unul sau mai multe suflete ce se 
pregătesc să devină ghizi şi care fac un fel de practică. Astfel, 
unii oameni pot avea mai mult de un singur ghid care să-i ajute. 

Numele pe care le dau clienţii mei ghizilor lor variază de la 
cele mai obişnuite până la cele mai ciudate, fiind uneori cuvinte 
ce sună amuzant sau demodat. In mod frecvent, aceste nume 
pot fi indicii ale unei anumite vieţi trecute pe care profesorul a 
petrecut-o alături de elevul său. Unii clienţi nu pot pronunţa 


numele ghidului lor pentru că sunetul acestuia nu poate fi redat, 
chiar şi atunci când clienţii mei înţeleg perfect respectivele 
nume în timpul hipnozei. Acestor oameni le spun că este mai 
important să înţeleagă scopul pentru care le sunt desemnaţi 
anumiţi ghizi decât să le cunoască şi să le poată rosti numele. 
Un subiect poate foarte bine să folosească un termen general ca 
sfătuitor, instructor sau prietenul meu când se referă la ghidul 
său. 

Trebuie să fim atenţi la cum anume interpretăm termenul 
prieten. În general, atunci când o persoană aflată în stare de 
transă vorbeşte despre un prieten spiritual, ea se referă mai 
degrabă la un suflet pereche sau la un suflet asociat decât la un 
ghid. Entităţile care ne sunt prietene există la un nivel apropiat 
de acela la care ne aflăm noi. Aceşti prieteni sunt în măsură să 
ne ofere încurajare mentală din lumea spiritelor atunci când noi 
ne aflăm pe Pământ, şi, de asemenea, ne pot însoţi pe drumurile 
vieţii Pământeşti în calitate de companioni încarnaţi. 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale muncii mele 
terapeutice cu clienţii este acela de a-i ajuta să înţeleagă la 
nivel conştient rolul pe care-l joacă în viaţa lor ghizii. Aceste 
entităţi-profesor ne edifică asupra tehnicilor lor dibace de 
instruire. Unele idei care considerăm că ne aparţin pot fi 
generate de un ghid. De asemenea, ghizii ne alină în perioadele 
de încercări ale vieţii, mai ales atunci când, copii fiind, avem 
nevoie de mângâiere. Îmi amintesc de o remarcă încântătoare 
făcută de o clientă după ce am întrebat-o când anume a început 
să-şi vadă ghidul în această viaţă. „Oh, atunci când visam cu 
ochii deschişi. Îmi amintesc că ghidul meu a fost alături de mine 
în prima mea zi de şcoală, când eram foarte speriată. S-a aşezat 
pe banca mea, pentru a-mi ţine companie şi tot ea mi-a arătat 
drumul spre baie, eu fiind prea speriată pentru a-l întreba 
despre aceasta pe profesor”. 

Conceptul fiinţelor spirituale personalizate provine din 
antichitate, încă de la cele mai timpurii origini ale noastre ca 
fiinţe umane înzestrate cu facultatea gândirii. Studiile 
antropologice asupra aşezărilor popoarelor preistorice 
sugerează că simbolurile totemice evocau protecţie individuală. 
Mai târziu, după vreo 5000 de ani, când au început să se ridice 
oraşele-stat, zeitățile oficiale s-au identificat cu religiile de stat. 
Aceşti zei erau mai îndepărtați şi generau chiar teamă. Astfel, 


zeitățile personale şi cele protectoare ale familiei au devenit 
mult mai importante în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Fiecare 
persoană şi familie aveau un înger păzitor care putea fi invocat 
în vederea obţinerii ajutorului divin în timpul unei crize. Această 
tradiţie a fost preluată până în culturile de astăzi. 

Pot prezenta două exemple în acest sens, în două colţuri 
opuse ale Statelor Unite. Aumakua este un zeu personal al 
locuitorilor din Hawaii. Polinezienii cred că strămoşii cuiva pot 
iniţia o relaţie personală divină (ca oameni, animale sau peşti) 
cu membrii familiei aflaţi în viaţă. În viziuni şi vise, Aumakua 
poate chiar ajuta sau mustra un anumit individ. În nord-estul 
Americii, populaţiile Iroquois cred că puterea interioară spirituală 
a unui om este numită Orenda şi că aceasta se află în legătură 
cu un spirit personal Orenda mai înalt. Acest gardian este în 
măsură să reziste puterilor răului ce s-ar năpusti asupra unui 
individ. Conceptul referitor la aceşti păzitori ai sufletului ce 
funcţionează ca ghizi face parte din sistemele de credinţă ale 
multor culturi tradiţionale ale Americii. În sud-vest, triburile Zuni 
au în mitologia lor anumite tradiţii orale ce fac referire la fiinţe 
divine înzestrate cu existenţe personale. Acestea sunt numite 
„creatorii şi păstrătorii drumurilor vieţii” şi sunt considerate 
drept cele ce au grijă de suflete. Există şi alte culturi în lume 
care cred că şi altcineva în afară de Dumnezeu are grijă de 
oameni şi intervine personal în favoarea acestora. 

Am convingerea că fiinţele umane au avut întotdeauna 
nevoie de figuri antropomorfice, situate la un nivel inferior fiinţei 
supreme, Dumnezeu, pentru a ilustra forţele spirituale din jurul 
lor. Atunci când oamenii se roagă sau meditează, ei vor să 
ajungă la o entitate pe care o cunosc şi care-i inspiră. E mai uşor 
să ceri ajutor de la o fiinţă ce poate fi identificată în mod clar de 
mintea umană. Există prea puţine reprezentări ale unui 
Dumnezeu atotputernic, ceea ce, în cazul multor oameni, 
împiedică o legătură directă cu acesta. Dincolo de marea 
diversitate a preferințelor religioase, cât şi a diferitelor grade de 
trăire a credinţei, oamenii simt că dacă există un Dumnezeu 
atotputernic, această divinitate este mult prea ocupată pentru 
a-şi bate capul şi cu problemele lor personale. Adesea, oamenii 
se consideră prea puţin vrednici pentru o asociaţie directă cu 
Dumnezeu. În acest sens, toate religiile majore ale lumii au 
folosit profeţii ce au trăit cândva pe Pământ, ca intermediari ai 


noştri în relaţia cu Dumnezeu. 

Probabil şi datorită faptului că unii dintre aceşti profeţi s-au 
ridicat ei înşişi la un statut divin, ei nu mai sunt suficient de 
personali. Spun acest lucru fără intenţia de a minimaliza 
influenţa spirituală vitală pe care toţi marii profeţi au avut-o 
asupra celor ce i-au urmat. Milioane de oameni au folosit 
învăţăturile acestor suflete puternice ce s-au încarnat pe 
Pământ ca profeţi în trecutul nostru. Şi, mai mult, oamenii ştiu în 
cugetul lor - după cum au ştiut-o întotdeauna - că cineva, o 
entitate personală, proprie lor - e acolo, aşteptându-ne să 
ajungem la ea. 

Teoria mea este aceea că ghizii le apar oamenilor foarte 
religioşi, în forma unor personaje ale credinţei lor. A existat un 
caz prezentat în cadrul unei emisiuni transmise de o televiziune 
naţională, referitor la copilul unor creştini devotați ce fusese la 
un pas de moarte. Copilul a declarat ca îl văzuse pe lisus. Când 
a fost rugată să deseneze ceea ce a văzut, fetiţa a desenat un 
bărbat de culoare albastră, fără forme clar definite, înconjurat 
de un halou de lumină. 

Subiecţii mei mi-au arătat cât de mult depind şi se folosesc 
de ghizii lor spirituali în timpul vieţii. Am ajuns la concluzia că 
soarta noastră constituie responsabilitatea directă a ghizilor şi 
nu a lui Dumnezeu. Aceşti profesori înţelepţi rămân alături de 
noi de-a lungul a mii de ani, pentru a ne ajuta în cursul 
încercărilor noastre înaintea, în timpul şi după nenumărate vieţi. 
Am observat că, spre deosebire de oamenii aflaţi în stare 
conştientă, subiecţii aflaţi în transă nu dau vina pe Dumnezeu 
pentru nenorocirile lor din viaţă. Cel mai adesea, când suntem în 
stare de suflet, ghidul nostru personal este acela care este 
învinuit pentru orice insatisfacţie. 

Sunt întrebat adesea dacă ghizii-profesor se potrivesc cu noi 
sau ne sunt repartizaţi la întâmplare. Trebuie să recunosc că e 
greu de răspuns la această întrebare. se pare totuşi că ghizii ne 
sunt repartizaţi în lumea spiritelor în mod ordonat. Am ajuns la 
concluzia că metodele de predare ale fiecăruia, cât şi tehnicile 
pe care ei le folosesc vin în sprijinul şi se integrează armonios cu 
identitatea eternă a sufletului nostru. 

De exemplu, am auzit despre ghizi mai tineri, ale căror vieţi 
trecute au implicat depăşirea anumitor trăsături negative de 
caracter, că au fost desemnaţi unor suflete ce aveau aceleaşi 


modele de comportament. Se pare că aceşti ghizi empatici sunt 
clasaţi după cât de bine reuşesc să determine schimbări 
pozitive. 

Toţi ghizii încearcă sentimente de compasiune faţă de elevii 
lor, dar modalităţile în care se apropie de aceştia sunt diferite. 
Cred că unii dintre ghizi îşi ajută în mod constant elevii pe 
Pământ, în vreme ce alţii îşi stabilesc standardele fără să-i 
încurajeze prea mult pe aceştia. Gradul de maturitate al 
sufletului constituie fără doar şi poate un factor de care se ţine 
seama. In mod cert, elevii mai avansați primesc mai puţin ajutor 
decât începătorii. Pe lângă nivelul de dezvoltare, consider că un 
alt factor referitor la felul şi forma de ajutor pe care o primeşte 
un suflet din partea ghidului său în timpul vieţii este intensitatea 
dorinţei personale. 

In ceea ce priveşte repartizarea ghizilor în funcţie de gen, 
cred că nu există nici un argument valabil în sprijinul ideii că 
bărbaţii ar avea ghizi de sex masculin, iar femeile, de sex 
feminin. Una peste alta, oamenii acceptă genul ghidului lor ca 
pe ceva normal. S-ar putea argumenta că acest lucru se 
întâmplă, mai degrabă, pentru că ei s-au obişnuit cu ghizii lor ca 
fiind femei sau bărbaţi vreme de eoni ai unui timp relativ, decât 
conform supoziţiei că un sex este mai eficient decât celălalt 
pentru anumiţi elevi şi profesori. Unii dintre ghizi par a aparţine 
în acelaşi timp ambelor sexe, fapt ce e de ajutor sufletelor 
androgine. Un client mi-a spus: „Ghidul meu este uneori Alexia 
sau Alex, luând forma ambelor sexe, în funcţie de nevoia mea 
de a primi un sfat de la un bărbat sau de la o femeie”. 

Din câte am reuşit să-mi dau seama, procedura de alegere a 
unui profesor este condusă atent în lumea spiritelor. Fiecare 
fiinţă umană are cel puţin un ghid senior sau un ghid aflat la un 
nivel avansat de dezvoltare, care-i este desemnat încă de pe 
când sufletul său a fost creat. Mulţi dintre noi moştenesc un ghid 
secundar mai târziu în viaţă, aşa cum s-a întâmplat cu Karla în 
capitolul precedent. Pentru aceia care doresc un termen mai 
bun, i-am numit pe aceşti profesori, ce încă se pregătesc, ghizi- 
profesor juniori. 

Ghizii juniori aspiranţi pot anticipa începutul perioadei lor de 
pregătire spre sfârşitul nivelului III, pe măsură ce se îndreaptă 
spre nivelele intermediare de dezvoltare. De fapt, ne începem 
ucenicia, în calitate de ghizi subordonați, cu mult înainte de a 


atinge nivelul IV. În stadiile inferioare de dezvoltare ne sprijinim 
unii pe alţii în viaţă ca prieteni, iar în timpul dintre vieţi ajutăm 
cu sfaturile noastre grupul nostru de colegi aflaţi la acelaşi nivel 
de dezvoltare. Îndatoririle ghizilor juniori şi seniori se pare că 
reflectă voinţa ghizilor maeştri, care formează un fel de corp 
conducător, asemănător cu un consiliu de administraţie, situat 
deasupra ghizilor mai tineri din lumea spiritelor. Vom avea 
ocazia de a vedea exemple despre cum anume funcţionează 
procesul de dezvoltare al ghizilor în capitolele 10 şi 11, care fac 
referire la cazul sufletelor mai avansate. 

Au, oare, toţi ghizii aceleaşi abilităţi pedagogice şi acest 
lucru influenţează mărimea grupurilor ce le sunt desemnate în 
lumea spiritelor? Următorul pasaj face parte din cazul unui suflet 
experimentat care a dezbătut această întrebare cu mine. 


Cazul 17 


Dr. N: M-ar interesa să-mi spui câte ceva despre îndatoririle 
profesorilor în lumea spiritelor, mai ales în ceea ce priveşte 
abilităţile pe care aceştia le au de a ajuta sufletele mai puţin 
dezvoltate. Atunci când sufletele progresează ca ghizi, le sunt 
date câteva suflete cu care să lucreze? 

S: Numai celor cu adevărat experimentați. 

Dr. N: Imi imaginez că grupurile mai mari de suflete au 
nevoie de un ghid mai avansat - chiar ajutat de un asistent. 

S: Ei se pot descurca. Mărimea grupului nu contează. 

Dr. N: Dece nu? 

S: Odată ce ai atins un anumit nivel de competenţă şi de 
succes în calitate de profesor, numărul sufletelor care îţi sunt 
repartizate nu mai contează. Anumite secţiuni (grupuri matcă) 
au mai multe suflete, în vreme ce altele nu. 

Dr. N: Aşadar, dacă eşti un senior, înveşmântat în aura de 
culoare albastru deschis, mărimea clasei nu-ţi afectează cu 
nimic îndatoririle, având în vedere că te poţi descurca cu un 
număr mare de suflete? 

S: Nu am spus chiar aşa. Depinde destul de mult de tipurile 
de suflete dintr-o secţiune şi de experienţa liderilor. În cele mai 
mari ei au un ajutor. 

Dr. N: Cine anume are un ajutor? 


S: Ghizii pe care-i numeşti seniori. 

Dr. N: Bine, şi cine îi ajută? 

S: Supraveghetorii. Ei sunt adevărații profesionişti. 

Dr. N: Am auzit că mai sunt numiţi şi profesori maeştri. 

S: E o descriere ce li se potriveşte destul de bine. 

Dr. N: Ce culoare are energia pe care o proiectează către 
tine? 

S: E... spre violet. 


Notă: După cum se vede în figura 3 a precedentului capitol, 
gama inferioară a nivelului V radiază o energie de o nuanţă 
apropiată de albastrul cerului. Pe măsură ce maturitatea creşte, 
această aură devine mai densă, întâi spre o nuanţă de albastru 
închis, pentru ca în cele din urmă să ajungă la o nuanţă de violet 
închis, reprezentând integrarea totală în nivelul VI, cel al 
maeştrilor superiori. 


Dr. N: Din moment ce ghizii par a avea metode diferite de 
predare, ce anume au în comun? 

S: Ei nu ar fi profesori dacă nu ar avea plăcerea de a ne 
instrui şi dorinţa de a ne ajuta să ne alăturăm lor. 

Dr. N: Explică-mi, atunci, de ce sunt anumite suflete 
selectate să fie ghizi. la exemplul unui ghid tipic şi spune-mi ce 
calităţi posedă acest suflet avansat. 

S: Trebuie să fie plini de compasiune, fără a fi însă prea 
indulgenţi cu tine. Ei nu sunt judecători. Nu trebuie să faci 
întocmai ca ei. Nici nu te constrâng, impunânduc-ţi valorile lor. 

Dr. N: Bine, înţeleg că acestea sunt lucrurile pe care nu le 
fac ghizii. Dacă ei nu dirijează sufletele, care sunt lucrurile 
importante pe care le fac, din câte înţelegi tu? 

S: Oh... formează moralul în secţiunile lor şi insuflă încredere 
- noi ştim că ei înşişi au trecut prin multe. Suntem acceptaţi 
pentru ceea ce suntem ca indivizi, ce au dreptul de a face 
propriile greşeli. 

Dr. N: Trebuie să recunosc că am observat că sufletele sunt 
foarte apropiate şi loiale faţă de ghizii lor. 

S: Tocmai de aceea - pentru că nu renunţă niciodată la tine. 

Dr.N: Care crezi că e cea mai importantă calitate a unui 
ghid? 

S: (fără să ezite) Capacitatea de a te motiva şi de a-ţi insufla 


curaj. 


Cazul următor oferă un exemplu al acţiunilor unui ghid încă 
încarnat. Numele ghidului este Owa şi reprezintă fidel calităţile 
unui profesor devotat, în sensul celor spuse de subiectul cazului 
precedent. În mod clar, îndatoririle sale de ghid începător 
implicau să vegheze în mod direct la clienta cazului 18 şi se 
pare că metodele sale nu s-au schimbat. Clienta mea a fost 
uluită atunci când a recunoscut ultima încarnare a ghidului său. 

Owa a apărut pentru prima dată în calitate de ghid în 
trecutul clientei mele în jurul anului 50 Î.Hr. A fost descris ca un 
bătrân ce trăia într-un sat din ludeea, devastat de soldaţii 
romani. Subiectul cazului 18 era pe atunci o tânără fată ce 
rămăsese orfană în urma unei razii făcute de romani împotriva 
dizidenţilor locali. În scena de deschidere a acestei vieţi trecute, 
clienta mea a spus că muncea într-o cârciumă ca sclavă. Fiind 
doar o servitoare, era bătută adesea de patronul localului şi 
uneori chiar violată de soldaţii romani. A murit la vârsta de 26 
de ani, din cauza extenuării provocate de muncă, tratamentului 
rău la care fusese supusă şi disperării. Această clientă a făcut 
următoarea afirmaţie, provenită din subconştientul ei, 
referitoare la un bătrân din satul său: „Munceam zi şi noapte şi 
mă simţeam paralizată de durere şi umilinţă. Acest om a fost 
singura persoană care s-a purtat bine cu mine - care m-a învăţat 


să am încredere în mine - să cred în ceva mai înalt şi mai bun 
decât răutatea oamenilor din jurul meu”. 

Mai târziu, în stare supraconştientă, această clientă mi-a 
detaliat fragmente din alte vieţi dificile, în care Owa apărea ca 
prieten de încredere şi, într-un caz, chiar în calitate de frate. 

Aflându-se în această stare (supraconştientă), clienta mea a 
putut vedea că toţi aceşti oameni erau, de fapt, aceeaşi entitate 
şi a putut totodată să numească acel suflet ca fiind Owa, ghidul 
ei. Au existat şi multe vieţi în care Owa nu a apărut, şi uneori, 
contactul fizic cu el era doar unul lapidar, atunci când venea s-o 
ajute. Brusc, am întrebat-o dacă Owa ar putea să fie prezent în 
viaţa ei actuală. După un moment de ezitare, subiectul meu a 
început să tremure incontrolabil. Ochii i s-au umplut de lacrimi şi 
a dat glas viziunii din mintea sa. 


Cazul 18 


S: O, doamne - am ştiut eu! Bănuiam eu că e ceva în 
legătură cu el. 

Dr.N: În legătură cu cine? 

S: Cu fiul meu. Owa e fiul meu, Brandon. 

Dr.N: Fiul tău e, de fapt, Owa? 

S: Da, da (râzând şi plângând în acelaşi timp), am ştiut eu! 
Am simţit-o încă din ziua în care l-am născut - ceva minunat de 
familiar şi de deosebit pentru mine - mult mai mult decât un 
bebeluş neajutorat....oh... 

Dr.N: Ce ai ştiut în ziua în care s-a născut? 

S: N-am ştiut propriu zis - mai degrabă am simţit - ceva mai 
mult decât bucuria pe care o simte o mamă când naşte pentru 
prima dată. Am simţit că el a venit aici ca să mă ajute, 

Înţelegi? O, e fantastic - e adevărat - e EL! 

Dr.N: (străduindu-mă să-mi calmez clienta, pentru că 
spasmele şi mişcările ei bruşte amenințau s-o trântească de pe 
canapeaua din cabinet) De ce crezi că Owa e aici, în persoana 
fiului tău, Brandon? 

S: (mai liniştită acum, dar plângând încă încet) Pentru a mă 
ajuta să trec peste această perioadă dificilă....cu aceşti oameni 
duri care nu mă acceptă. Trebuie că ela ştiut că mă aşteaptă o 
perioadă grea, şi a decis să vină cu mine ca fiu al meu. Nu am 
vorbit despre acest lucru înainte de a mă naşte... ce surpriză 
minunată mi-a făcut... 


Notă: În această perioadă, clienta mea se lupta să fie 
recunoscută pe plan profesional, într-o afacere foarte 
competitivă. Avea, de asemenea, dificultăţi în căsnicie, în parte 
datorate faptului că ea câştiga mai mult. Am aflat apoi că a 
divorţat. 


Dr.N: Ai simţit ceva neobişnuit în legătură cu fiul tău după ce 
l-ai luat acasă? 

S: Da, a început de fapt la spital, şi apoi acest sentiment nu 
m-a mai părăsit. Mă uitam în ochii lui, asta mă calma. Uneori 


veneam acasă atât de extenuată, de obosită şi dărâmată, încât 
atunci când doica pleca eram irascibilă cu el. Dar el e atât de 
răbdător cu mine. Nici măcar nu trebuie să-l ţin în braţe. Felul în 
care mă priveşte este atât de... Înţelept. Nu am înţeles pe de-a- 
ntregul ce anume însemna acest lucru până astăzi. Acum ştiu! 
O, ce binecuvântare. Nici măcar nu am fost prea sigură dacă ar 
fi trebuit să am copilul - acum înţeleg totul. 

Dr.N: Ce anume înţelegi? 

S: (cu o voce sigură) Pe măsură ce încerc să avansez 
profesional... oamenii devin... mai duri... nu acceptă ceea ce ştiu 
şi ceea ce pot face. Am probleme şi cu soţul meu. Mă acuză de 
faptul că forţez prea mult... dorind să mă realizez. Owa - 
Brandon este aici pentru a mă ajuta să rămân puternică şi să 
pot depăşi... 

Dr.N: Şi crezi că e bine că am descoperit împreună că ghidul 
tău este alături de tine în această viaţă în persoana fiului tău, 
Brandon? 

S: Da, dacă Owa n-ar fi vrut ca cu să aflu că ela hotărât să 
intervină în viaţa mea, nu aş mai fi venit să te văd şi să lucrez 
cu tine - nu m-aş mai fi gândit la asta. 


Acest caz excepţional arată euforia emoţională pe care o 
simte un subiect atunci când ia contact cu ghidul său în timpul 
vieţii. Observaţii că rolul pe care Owa a decis să-l joace în viaţa 
ei nu este acela pe care şi-l asumă, de obicei, un suflet pereche. 
El nu a ales să fie partenerul ei de viaţă şi nici în vreuna din 
vieţile trecute nu a fost. În mod sigur, sufletele pereche pot 
alege şi alte roluri, pe lângă acela de partener de viaţă, dar un 
ghid încarnat nu va lua în mod normal un rol ce ar putea 
influenţa evoluţia a două suflete pereche ce lucrează împreună 
în vieţile lor. Sufletul pereche al clientei mele se întâmplă să fie 
o veche idilă din liceu. 

Bazându-mă pe toate informaţiile pe care am putut să le 
adun, Owa pare să fi devenit ghid junior în ultimii 2000 de ani. E 
posibil ca el să treacă în nivelul albastru al ghizilor seniori 
înainte ca această clientă a mea să se ridice de la nivelul aurei 
albe la cel al aurei galbene. Owa va rămâne ghidul ei, indiferent 
câte secole vor trebui să treacă pentru această tranziţie şi chiar 
dacă nu se va mai încarna niciodată în vieţile ei. 

Se întâmplă, oare, să ne depăşim proprii ghizi din punct de 


vedere al dezvoltării? Probabil că da, dar trebuie să spun că nu 
am întâlnit nici o dovadă în acest sens în toate cazurile mele. 
Sufletele care se dezvoltă repede sunt talentate, dar nu mai 
puţin sunt şi ghizii care le ajută. 

Nu e neobişnuit să întâlnim ghizi care lucrează în perechi cu 
oamenii de pe Pământ, fiecare cu propriile metode de predare. 
In aceste cazuri, unul dintre ghizi e cel dominant, deşi ghidul 
senior, mai experimentat, poate să se implice mai puţin în 
activităţile de zi cu zi. Motivele acestui aranjament spiritual în 
tandem sunt acelea că unul dintre ghizii care formează echipa 
este el însuşi într-o perioadă de pregătire (de exemplu, un ghid 
junior care se pregăteşte sub supravegherea unui ghid senior) 
sau că respectiva asociere între cei doi ghizi durează de atât de 
mult timp (cum se întâmplă între ghidul senior şi ghidul 
maestru), încât a devenit o relaţie permanentă. Ghidul senior şi- 
a dobândit, probabil, propriul său grup matcă de suflete, 
activitatea sa fiind însă monitorizată de un ghid maestru, ce 
supraveghează un număr de grupuri de suflete. 

Ghizii care lucrează în echipă nu intervin unul în activitatea 
celuilalt nici în lumea spiritelor şi nici în afara ei. Am un prieten 
apropiat ai cărui ghizi ilustrează modul în care doi profesori 
lucrează împreună, completându-se reciproc. Folosirea acestui 
caz individual este potrivită, pentru că am observat felul în care 
cei doi ghizi ai acestei persoane interacționează în situaţii 
diferite de viaţă. Ghidul junior al prietenului meu se înfăţişează 
în persoana unei doctoriţe amabile, de origine indiană, pe nume 
Quan. Imbrăcată simplu, într-o manta din piele de căprioară, cu 
părul ei negru strâns spre spate, Quan are faţa scăldată într-o 
lumină strălucitoare în timpul apariţiilor sale. Atunci când este 
chemată, Quan este un vehicul pentru aprofundarea şi 
înţelegerea evenimentelor care îl tulbură pe prietenul meu şi a 
indivizilor asociaţi cu acestea. 

Dorinţa lui Quan de a uşura viaţa dificilă pe care a ales-o pri- 
etenul meu este temperată de un personaj masculin provocator, 
pe nume Giles, în mod clar un ghid senior, apropiat chiar de 
gradul de maestru în lumea spiritelor. El nu apare atât de des ca 
şi Quan. Dar când pătrunde în conştiinţa superioară a 
prietenului meu, o face într-un mod foarte abrupt. În cele ce 
urmează redau o mostră a felului diferit în care acţionează un 
ghid senior comparativ cu un ghid junior. 


Cazul 19 


Dr.N: Când meditezi asupra unei probleme serioase, în ce fel 
vine Giles la tine? 

S: (râde) într-un fel destul de diferit de cel al lui Quan, te 
asigur. De obicei, îi place să se.. ascundă. La început... În 
spatele unei umbre de... aburi albaştri. Inainte de a-l vedea, îl 
aud cloncănind. 

Dr.N: Vrei să spui că îţi apare la început în forma unei energii 
albastre? 

S: Da...pentru a se ascunde puţin - îi place să fie secretos, 
dar nu durează mult. 

Dr.N: De ce? 

S: Nu ştiu - probabil pentru a se asigura că eu vreau într- 
adevăr să vorbesc cu el. 

Dr.N: Bine, şi atunci când, în cele din urmă se arată, cum ţi 
se înfăţişează? 

S: Ca un pitic irlandez. 

Dr.N: A, deci e un bărbat scund? 

S: (râde din nou) Arată ca un elf - are faţa, acoperită cu păr 
încâlcit - arată cel puţin ciudat şi se mişcă întruna în toate 
direcţiile. 

Dr.N: De ce? 

S: Giles e un personaj alunecos - mai e şi nerăbdător - se 
încruntă grozav în timp ce umblă înainte şi înapoi în faţa mea, 
cu mâinile la spate. 

Dr.N: Şi cum interpretezi tu comportamentul său? 

S: Giles nu este aşa de impunător ca alţi ghizi... dar este 
foarte inteligent, viclean. 

Dr.N: Poţi fi mai exact în ceea ce priveşte modul în care 
acest comportament are legătură cu tine? 

S: (încordat) Giles m-a făcut să-mi privesc vieţile ca pe o 
partidă de şah, în timp ce Pământul este tabla. Anumite mutări 
atrag după ele anumite consecinţe şi nu există soluţii simple. Eu 
mă gândesc să acţionez într-un anumit fel, şi apoi lucrurile încep 
să meargă rău în timpul jocului din viaţa mea. Uneori cred că el 
îmi întinde capcane pentru a mă obliga să le depăşesc. 

Dr.N: Şi această tehnică a ghidului tău mai avansat a dat 


roade? Ţi-a fost de ajutor Giles în rezolvarea problemelor din 
acest joc al vieţii? 

S: (pauză) Mai mult după aceea... aici (în lumea spiritelor)... 
dar mă pune serios la muncă pe Pământ. 

Dr.N: N-ai putea să renunti la el şi să lucrezi numai cu Quan? 

S: (zâmbeşte trist) Nu merge aşa aici. Şi apoi, el e sclipitor. 

Dr.N: Aşadar, noi nu ne alegem ghizii? 

S: Nicidecum. Ei ne aleg pe noi. 

Dr.N: Ai cumva vreo idee de ce ai doi ghizi ce abordează atât 
de diferit modul de a te ajuta? 

S: Nu. Dar mă consider foarte norocos. Quan... este tandră. 
Şi constantă în ajutorul ei. 


Notă: Întrupările ca nativi americani ce au trăit cândva în 
America de Nord produc ghizi spirituali puternici pentru cei ce i- 
am urmat ca să trăim în această ţară. Numărul mare de 
americani care au declarat că au astfel de ghizi îmi întăreşte 
convingerea că sufletele sunt atrase de anumite locuri 
geografice pe care le-au cunoscut în timpul încarnărilor 
anterioare. 


Dr.N: Ce anume îţi place cel mai mult cu privire la metodele 
pedagogice ale lui Giles? 

S: (îngândurat) Oh, felul în care el - ei bine, glumeşte cu 
mine - aproape că îşi bate joc de mine, ca să reuşesc mai bine în 
timpul jocului şi să încetez să îmi mai plâng de milă. Atunci când 
lucrurile încep să meargă din ce în ce mai greu, elmă 
stimulează şi mă face să merg înainte... insistând să-mi folosesc 
talentele. Nu există nimic tandru la Giles. 

Dr.N: Şi tu simţi aceste îndrumări pe Pământ, chiar şi atunci 
când noi nu lucrăm împreună? 

S: Da, atunci când meditez şi mă scufund în mine însumi... 
sau în timpul viselor. 

Dr.N: Şi Giles vine atunci când tu ai nevoie de el? 

S: (după puţină ezitare) Nu... deşi pare că am fost 
Întotdeauna cu el. Quan vine la mine mai des. Nu pot avea parte 
de Giles oricând vreau, în afară de cazul când ceea ce se 
întâmplă este cu adevărat serios. Este derutant. 

Dr. N: Rezumă, te rog, ce sentimente încerci faţă de Quan, 
respectiv Giles. 


S: O iubesc pe Quan ca pe o mamă, dar n-aş fi ajuns aici fără 
disciplina lui Giles. Amândoi sunt ingenioşi, pentru că îmi permit 
să învăţ din propriile greşeli. 


Aceşti doi ghizi formează o echipă de instructori care 
cooperează între ci, ceea ce reprezintă procedura standard 
pentru acei oameni care au doi ghizi. In cazul de mai sus, lui 
Giles îi place să predea lecţiile karmice uzând de metoda 
socratică. El nu-i dă elevului său nici un indiciu şi se asigură 
astfel că rezolvarea problemelor majore ale vieţii nu va fi în nici 
un caz uşoară pentru acesta. Quan, pe de altă parte, îi oferă 
acestuia alinare şi încurajare. 

Când prietenul meu vine la mine pentru o şedinţă de 
hipnoză, sunt conştient că Quan rămâne în planul secund, în 
vreme ce Giles are prim planul şi se dovedeşte foarte activ. Giles 
este un ghid căruia îi pasă de elevul său, aşa cum sunt, de 
altfel, toţi ghizii, dar fără nici un pic de indulgență. El permite 
adversitatea, pentru a atinge limitele extreme ale capacităţii 
prietenului meu de a face faţă soluţiilor ce încep să se 
desfăşoare pe neaşteptate. Ca să fiu sincer, îl văd mai degrabă 
pe Giles ca pe un supraveghetor răutăcios. Această părere nu 
este împărtăşită cu adevărat şi de prietenul meu, care-i este 
recunoscător acestui profesor complex pentru provocările 
oferite. 

Cum poate fi descris, de fapt, ghidul spiritual obişnuit? Din 
experienţa mea, pot spune că nu există doi ghizi identici. Aceste 
entităţi superioare dedicate îmi dau impresia că au schimbări de 
atitudine faţă de mine de la o şedinţă la alta şi chiar în cadrul 
aceleiaşi şedinţe cu un client. Ei pot fi cooperanţi sau 
obstructivi, toleranţi sau refractari, evazivi sau deschişi sau doar 
indiferenți faţă de orice aş face cu subiectul. Am un mare 
respect pentru ghizi pentru că aceste fiinţe puternice joacă un 
rol atât de important în destinul nostru, dar trebuie să recunosc 
că pot să pună piedici dialogurilor mele cu subiecţii. li găsesc 
enigmatici pentru că sunt imprevizibili în relaţia cu mine, în 
calitate de facilitator. 

La începutul secolului al XX-lea era un lucru obişnuit ca 
mediumii ce lucrau cu oameni aflaţi sub hipnoză să numească 
orice entitate discarnată ce se afla în încăpere „persoană de 
control”, pentru că acestea acționau pentru subiect ca nişte 


regizori ai comunicării din zona spirituală. Era recunoscut că un 
control spiritual (fie el un ghid sau nu) avea modele de energie 
ce se aflau pe aceeaşi frecvenţă emoţională, intelectuală şi 
spirituală cu subiectul. Importanţa unor modele energetice 
armonice între facilitator şi aceste entităţi era de asemenea 
cunoscută. 

Dacă un control blochează dialogul meu cu un client, caut 
motivul pentru care se întâmplă acest lucru. Cu unii dintre ghizii 
care practică un asemenea blocaj trebuie să mă lupt pentru 
fiecare crâmpei de informaţie, în vreme ce alţii îmi lasă un grad 
mai mare de libertate în timpul şedinţei. Nu uit niciodată că 
ghizii au tot dreptul să-mi blocheze accesul spre problemele 
sufletelor de care se îngrijesc. La urma urmei, aceşti oameni pe 
care îi au ei în grijă sunt subiecţii mei numai pentru o scurtă 
perioadă de timp. Sincer, prefer să nu am deloc contact cu 
ghidul unui client, decât să am de-a face cu unul care mă ajută 
într-un punct, pentru ca apoi să blocheze ritmul memoriei în 
partea următoare a şedinţei. 

Cred că motivul pentru care un ghid blochează unele 
informaţii merge mult mai departe de turnura psihologică 
imediată pe care o iau şedinţele terapeutice. Caut în mod 
constant noi date despre lumea spiritelor. Un ghid care mă ajută 
să obţin informaţii despre vieţile trecute ale unui subiect se 
poate opune la întrebările mele referitoare la viaţa de pe alte 
planete, structura lumii spiritelor sau a creaţiei însăşi. lată de 
ce, tot ceea ce pot face este să adun aceste secrete spirituale 
pe fragmente, de la o plajă largă de clienţi. Simt, totodată, că 
sunt ajutat în timpul comunicării cu subiecţii şi cu ghizii acestora 
de propriul meu ghid. 

Ocazional, un subiect îşi va exprima insatisfacţia faţă de 
ghidul său personal. Aceasta este de obicei o stare temporară. 
În orice clipă oamenii pot crede că ghizii lor sunt prea dificili şi 
că nu lucrează în interesul lor sau pur şi simplu că nu le dau 
destulă atenţie. Un subiect mi-a spus odată că a încercat multă 
vreme să fie repartizat unui alt ghid. El mi-a precizat în acest 
sens: „Ghidul meu mă izolează, ea nu se implică suficient”. 
Acest bărbat mi-a spus că dorinţa sa de a-şi schimba ghidul nu a 
fost îndeplinită. Am observat că el a petrecut multă vreme 
singur, fără prea multe legături în timpul ultimelor sale două 
vieţi, pentru că a refuzat să se confrunte cu problemele sale. El 


şi-a îndreptat mânia spre ghidul său pentru că acesta nu l-a 
salvat de situaţiile dificile. 

Profesorii noştri nu se lasă afectaţi până la punctul de a fi 
copleşiţi de noi şi incapacitatea noastră, dar am observat că au 
un fel de a se face nevăzuţi atunci când elevii nemulţumiţi evită 
să-şi rezolve cu adevărat problemele. Ghizii vor numai ce este 
mai bun pentru noi şi uneori acest lucru înseamnă că trebuie să 
ne privească cum îndurăm multe suferinţe pentru a atinge 
anumite obiective. Ghizii nu ne pot ajuta să progresăm până 
când nu suntem gata să facem schimbările necesare pentru a 
beneficia de toate şansele vieţii. 

Avem, oare, motive să ne temem de ghizii noştri? În 
capitolul 5, la cazul 13 am văzut un suflet tânăr cum a început 
să tremure când, imediat după moarte, l-a întâlnit pe ghidul său, 
Clodees. In mod obişnuit, această nelinişte nu durează. Putem 
să ne întristăm din cauza faptului că trebuie să le explicăm 
ghizilor de ce nu ne-am atins obiectivele, dar ei înţeleg acest 
lucru. Ei vor ca noi să ne interpretăm vieţile trecute, astfel încât 
să avem şansa de a participa la analizarea propriilor noastre 
greşeli. 

Clienţii mei încearcă toate sentimentele posibile faţă de 
ghizii lor, dar teama nu se află printre acestea. Ba chiar din 
contră, oamenii sunt mai înspăimântați de faptul că ar putea fi 
abandonaţi de sfătuitorii lor spirituali în timpul perioadelor 
dificile din vieţile lor. Relaţia noastră cu ghizii este mai degrabă 
aceea dintre elevi şi profesori decât cea dintre acuzaţi şi 
judecători. Ghizii noştri ne ajută să facem faţă izolării pe care 
fiecare suflet o moşteneşte la naşterea fizică, indiferent de 
gradul de dragoste oferit de familiile noastre. Ghizii ne dau o 
afirmare a sinelui într-o lume aglomerată. 

Oamenii vor să ştie dacă ghizii lor vin întotdeauna când ei 
strigă după ajutor. Ghizii nu sunt consecvenţi în maniera în care 
aleg să ne ajute, pentru că evaluează atent cât de mult avem 
nevoie de ei. Eu însumi sunt adesea întrebat dacă hipnoza este 
cel mai bun mijloc de a intra în contact cu ghidul personal. In 
mod firesc, înclin spre hipnoză, pentru că ştiu cât de puternic şi 
de eficient poate fi acest mijloc pentru a obţine informaţii 
spirituale detaliate. Cu toate că hipnoza, executată de un 
facilitator experimentat, nu este indicată ca practică zilnică, 
rugăciunea, meditaţia şi, probabil, comunicarea cu o altă 


persoană pot fi. Autohipnoza, ca formă a meditaţiei adânci, 
constituie o alternativă excelentă şi poate fi preferată de cei ce 
încearcă un sentiment de teamă faţă de a fi hipnotizat de 
altcineva sau nu doresc să implice şi o a doua parte în viaţa lor 
spirituală. 

Indiferent de metoda utilizată, noi toţi avem capacitatea de 
a trimite la mare distanţă unde ale gândurilor din conştiinţa 
noastră superioară. Gândurile fiecărei persoane reprezintă o 
amprentă mentală pentru ghizi, care le indică acestora cine 
anume şi unde suntem noi. În timpul vieților noastre, mai ales în 
perioadele mai dificile, cei mai mulţi oameni simt prezenţa cuiva 
care îi veghează. E posibil ca noi să nu putem descrie această 
putere, dar aceasta este acolo totuşi. 

A ajunge la sufletul nostru înseamnă primul pas pe scara 
găsirii puterii noastre superioare. Toate liniile de comunicare 
mentală pe care le folosim pentru a ajunge la divinitate sunt 
monitorizate în acest punct de ghizii noştri. La rândul lor, aceştia 
au şi ei proprii lor ghizi, aflaţi pe aceeaşi treaptă, la un nivel 
superior. Intreaga scară serveşte ca un conductor continuu spre 
sursa oricărei energii inteligente, fiecare treaptă fiind o parte a 
întregului. Este esenţial ca oamenii să aibă credinţa că la 
rugăciunea lor de ajutor va răspunde propria lor putere mai 
înaltă. 

Din acest motiv, ghizii au o importanţă atât de mare, atât în 
vieţile noastre spirituale, cât şi în cele temporale. Dacă suntem 
relaxaţi şi în stare de concentrare, o voce interioară ne va vorbi. 
Şi, chiar dacă nu noi suntem aceia care avem iniţiativa de a 
comunica, ar trebui să avem încredere în ceea ce vom auzi. 

Studii psihologice efectuate la nivel naţional indică faptul că 
o singură persoană din 10 recunoaşte că aude voci, în general 
de natură pozitivă şi instructivă. Este o alinare pentru mulţi 
oameni să afle că vocile lor interioare nu sunt o halucinație 
asociată unei boli mintale. Departe de a fi ceva de care să te 
îngrijorezi, a auzi o voce interioară e ca şi cum ai avea la 
dispoziţie un consilier personal. Cel mai adesea, aceste voci 
aparţin ghizilor noştri. 

Ghizii desemnaţi unor suflete diferite lucrează împreună 
transmiţându-şi unul altuia mesaje mentale urgente. Oamenii 
care nu se pot ajuta singuri în situaţii critice pot descoperi că un 
consilier, un prieten sau chiar un străin le vine în ajutor chiar la 


momentul potrivit. 

Puterea interioară care ni se alătură în viaţa noastră 
cotidiană nu ni se înfăţişează ca o imagine vizuală, în sensul de 
a-i vedea propriu zis pe ghizii noştri, ci mai degrabă vine din 
sentimentele şi emoţiile ce ne conving că nu suntem singuri. 
Oamenii care-şi ascultă şi-şi încurajează vocea interioară prin 
meditaţie şi contemplare tăcută spun că simt o legătură 
personală cu o energie aflată dincolo de ei, care le oferă ajutor 
şi încurajare. Dacă preferaţi să numiţi acest sistem interior de 
ghidare inspiraţie sau intuiţie, puteţi să o faceţi, pentru că 
sistemul care ne oferă ajutor este un aspect al nostru înşine în 
măsura în care este şi unul al unor puteri superioare. 

In momentele dificile ale vieţii suntem înclinați să cerem 
ajutor în sensul de a ni se rezolva imediat problemele. Atunci 
când se află în transă, clienţii mei înţeleg că ghizii lor nu îi ajută 
să-şi rezolve toate problemele dintr-o dată, ci, mai curând, le vin 
în ajutor oferindu-le indicii şi luminându-le astfel căile vieţii. 
Acesta este unul din motivele pentru care sunt prudent faţă de 
situaţia în care clientul se blochează în timpul hipnozei. 
Introspecţia este revelată cel mai bine într-un un ritm controlat 
şi adecvat fiecărei persoane. Un profesor implicat poate să nu 
dorească să-i fie dezvăluite elevului său toate aspectele unei 
probleme la un moment dat. Abilitatea noastră de a trata 
revelaţiile variază. 

Atunci când cerem ajutor de la puterea noastră spirituală 
superioară cred că este cel mai bine să nu aşteptăm schimbări 
imediate. Succesul nostru în viaţă este afirmat pe baza unei 
planificări, dar avem posibilitatea de a alege şi alte drumuri 
pentru a ne atinge obiectivele. Atunci când căutăm îndrumare, 
aş sugera să cerem ajutor numai în ceea ce priveşte pasul 
imediat următor din drumul vieţii noastre. Şi să fim pregătiţi 
pentru unele posibilităţi neaşteptate. Să avem credinţa şi 
smerenia de a ne deschide faţă de o varietate de căi pentru a 
găsi soluţii. 

După moarte, ca suflete, nu vom încerca tristeţe în accepţia 
emoţională obişnuită a termenului. Mai mult, după cum am 
văzut deja, sufletele nu sunt fiinţe izolate şi lipsite de 
sentimente. Am aflat că acele puteri care veghează asupra 
noastră simt ceea ce eu numesc o tristeţe spirituală atunci când 
ne văd făcând o alegere greşită sau suferind. În mod sigur, 


sufletele noastre pereche şi colegii noştri suferă atunci când noi 
suntem chinuiţi, dar şi ghizii noştri încearcă aceleaşi sentimente. 
E posibil ca ghizii să nu-şi arate tristeţea în şedinţele de 
orientare sau în timpul discuţiilor din grupul de suflete între 
vieţi, dar ei simt acut responsabilitatea faţă de noi în calitatea 
lor de profesori ai noştri. 

In capitolul 11 vom avea ocazia de a cunoaşte punctul de 
vedere al unui ghid aflat la nivelul V. Nu am avut niciodată un 
subiect aflat la nivelul VI sau la nivelul ghizilor maeştri. Mă tem 
că nu avem prea multe astfel de suflete avansate pe Pământ în 
orice moment. Cele mai multe suflete aflate la nivelul VI sunt 
mult prea ocupate cu planificarea şi conducerea în lumea 
spiritelor pentru a se mai încarna. Din declaraţiile sufletelor de 
nivel V cu care am avut ocazia să discut reiese că sufletele 
aflate la nivelul VI nu ar mai avea de învăţat lecţii noi, dar mă 
tem că un suflet de nivel V încă încarnat nu cunoaşte chiar toate 
sarcinile esoterice implicate de activitatea entităţilor aflate la 
nivelurile superioare. 

Uneori, în timpul unei şedinţe cu un suflet avansat, aud 
relatări referitoare la suflete aflate la un nivel superior nivelului 
VI. Aceste entităţi, în faţa cărora răspund chiar şi maeştrii, au 
cea mai închisă nuanţă violetă a energiei. Aceste fiinţe 
superioare sunt cu siguranţă aproape de creator. Mi s-a spus că 
aceste personaje din umbră sunt derutante, dar în acelaşi timp 
foarte venerate în lumea spiritelor. 

Clientul obişnuit nu ştie dacă ghizii spirituali ar trebui aşezaţi 
într-o categoric mai puţin divină sau consideraţi mai puţin divini 
în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. Nu e nimic rău în nici o 
concepţie spirituală, atâta vreme cât aceasta oferă alinare, 
înălţare şi înţeles fiecărei persoane. Deşi unii dintre clienţii mei 
sunt înclinați să-i considere pe ghizi asemănători lui Dumnezeu, 
ghizii nu sunt Dumnezeu. În opinia mea, ghizii nu sunt nici mai 
mult şi nici mai puţin divini decât suntem noi înşine, pentru că 
din acest motiv îi şi percepem ca pe nişte fiinţe personale. În 
nici unul dintre cazurile mele nu este văzut Dumnezeu. Oamenii 
aflaţi sub hipnoză spun că ei simt prezenţa unei puteri supreme 
ce conduce lumea spiritelor, dar se feresc să folosească 
termenul Dumnezeu pentru a descrie creatorul. Probabil că 
filosoful Spinoza a spus-o cel mai bine cu următoarele cuvinte: 
„Dumnezeu nu este cineva care există, ci ceea ce există”. 


Fiecare suflet are o putere spirituală superioară legată de 
existenţa sa. Toate sufletele sunt parte a aceleiaşi esențe divine 
provenite dintr-un suflet primordial. Această energie inteligentă 
este universală în scop şi în acest fel noi toţi împărtăşim statutul 
divin. Dacă un suflet reflectă o mică parte din sufletul primordial 
pe care-l numim Dumnezeu, atunci ghizii noştri sunt cei ce ne 
oferă oglinda în care ne putem vedea pe noi înşine în relaţie cu 
Creatorul. 


9 
SUFLETUL ÎNCEPĂTOR 


EXISTĂ două tipuri de sufletele începătoare: suflete ce sunt 
realmente tinere - în sensul duratei expunerii lor la o existenţă 
în afara lumii spiritelor, şi suflete ce s-au reîncarnat pe Terra 
pentru o lungă perioadă de timp relativ, dar au rămas totuşi 
imature. Intâlnesc suflete începătoare de ambele tipuri în 
Nivelele | şi Il. 

Cred că aproape trei sferturi din totalul sufletelor ce trăiesc 
azi pe Pământ în trupuri umane sunt încă în etapele incipiente 
ale evoluţiei. Ştiu că aceasta este o afirmaţie foarte 
descurajantă, deoarece înseamnă că majoritatea oamenilor 
acţionează încă la baza scării propriei evoluţii. Pe de altă parte, 
dacă mă gândesc la faptul că populaţia lumii este copleşită de 
atâtea neînţelegeri şi de violenţe interculturale, nu sunt prea 
înclinat să-mi schimb opinia în ceea ce priveşte procentul ridicat 
al sufletelor începătoare de pe Pământ. Totuşi, cred că fiecare 
secol aduce o îmbunătăţire a conştiinţei pentru toţi oamenii. 

Am ţinut, vreme de mai mulţi ani, o evidenţă statistică a 
nivelelor sufletelor clienţilor mei. Fără îndoială, cifrele cântăresc 
într-o anumită măsură la nivele scăzute, deoarece aceşti 
subiecţi nu au fost aleşi la întâmplare. Subiecţii cazurilor mele ar 
putea fi supra-reprezentaţi de suflete din nivelurile incipiente de 
dezvoltare, pentru că sunt exact acei oameni care, având nevoie 
de ajutor în viaţă, ar fi putut veni la mine pentru a obţine 


informaţii. 

Pentru cei care sunt curioşi, reprezentarea procentuală în 
funcţie de nivelul spiritual a subiecţilor tuturor cazurilor mele e 
după cum urmează: Nivelul |, 42%; Nivelul II, 31%; Nivelul III, 
17%; Nivelul IV, 9%; şi Nivelul V, 1%. Proiectarea acestor cifre la 
o populaţie a lumii de cinci miliarde de sufletele ar fi 
neverosimilă, folosind mica mea mostră. Totuşi, înclin să cred că 
pe Pământ se află doar câteva sute de mii de oameni de Nivel V. 

Subiecţii mei afirmă că sufletele îşi încheie încarnările pe 
Pământ atunci când ajung la maturitatea deplină. Un fapt 
semnificativ pentru procentul ridicat al sufletelor aliate în 
etapele incipiente ale dezvoltării este creşterea rapidă a 
populaţiei lumii şi nevoia stringentă de suflete disponibile a nou- 
născuţilor. Populaţia lumii creşte cu 260.000 de copii zilnic. 
Acest necesar de suflete al umanităţii înseamnă că ele trebuie 
scoase dintr-o rezervă spirituală de entităţi mai puţin avansate 
care au nevoie de mai multe reîncarnări pentru a progresa şi, 
tocmai de aceea, au o anumită disponibilitate să se întoarcă în 
altă viaţă. 

Sunt sensibil cu sentimentele clienţilor despre care ştiu că se 
află în stadiile incipiente de dezvoltare. De nenumărate ori, un 
client nou a intrat în biroul meu şi a spus: „ştiu că sunt un suflet 
bătrân, dar se pare că am probleme în viaţă”. Cu toţii dorim să 
fim suflete avansate, pentru că majoritatea oamenilor urăsc sa 
fie consideraţi novici, indiferent despre ce ar fi vorba. Fiecare 
caz este unic. Există multe variabile în caracterul şi ritmul de 
evoluţie al fiecărui suflet, cât şi în ceea ce priveşte calităţile 
ghizilor care le-au fost desemnaţi. Cred că misiunea mea e 
aceea de a interpreta relatările subiecţilor despre evoluţia 
sufletelor lor. 

Am avut multe cazuri în care un client s-a încarnat chiar şi 
vreme de 30.000 de ani pe Pământ, dar se află totuşi în 
nivelurile incipiente | şi II. Reciproca este de asemeni adevărată 
în cazul unui număr redus de persoane, deşi accelerarea rapidă 
a dezvoltării spirituale are un ritm neobişnuit. Aşa cum se 
întâmplă în orice model educaţional, unii elevi găsesc anumite 
lecţii mai dificile decât altele. Unul dintre clienţii mei n-a putut 
să-şi învingă invidia timp de 850 de ani, de-a lungul a 
numeroase vieţi, dar n-a avut prea mari probleme în depăşirea 
bigotismului până la sfârşitul aceleiaşi perioade. Un altul a 


petrecut aproape 1.700 de ani căutând să exercite o putere 
autoritară asupra altora. Cu toate acestea, a învăţat ce 
înseamnă compasiunea. 

Cazul următor reprezintă un suflet absolut novice. Ea nu 
arată încă nici o dovadă în sensul apartenenţei la un grup 
spiritual, pentru că a trăit prea puţine vieţi anterioare. In prima 
sa viaţă a fost omorâtă în anul 1260 d.Hr. în Siria de Nord în 
urma unei invazii mongole. Numele ei era Shabez, şi pe când 
avea cinci ani aşezarea ei a fost prădată, iar locuitorii au fost 
masacrați. 


Cazul 20 


Dr. N: Shabez, spune-mi cum te simţi acum că ai murit şi te- 
ai întors în lumea spiritelor? 

S: (strigă) Înşelată! Viaţa aceea a fost atât de crudă! N-am 
putut rămâne. Eram doar o fetiţă ce nu putea ajuta pe nimeni. 
Ce greşeală! 

Dr. N: Cine a comis această greşeală? 

S: (pe un ton conspirativ) Conducătorul meu. Am avut 
încredere în judecata lui, dar a greşit trimiţându-mă să fiu ucisă 
în acea viaţă crudă, înainte chiar ca viaţa mea să înceapă cu 
adevărat. 

Dr. N: Dar ai fost de acord să intri în trupul lui Shabez? 

S: (supărată) Nu ştiam că Pământul va fi un loc aşa de 
îngrozitor, plin de teroare - nu mi s-au dat toate informaţiile - 
toată viaţa aceea stupidă a fost o greşeală şi conducătorul meu 
este responsabil. 

Dr. N: Nu ai învăţat nimic din această viaţă? 

S: (pauză) începusem să învăţ să iubesc... da, asta a fost 
minunat... fratele meu... părinţii... dar a fost atât de scurt... 

Dr. N: A ieşit ceva bun din această viaţă? 

S: Fratele meu, Ahmed... să fiu cu el... 

Dr. N: Ahmed e prezent şi în viaţa ta actuală? 

S: (deodată clienta se ridică de pe scaun) Nu pot să cred! 
Ahmed este soţul meu, Bill - aceeaşi persoană - cum e 
posibil... ? 

Dr. N: (după ce am calmat clienta, i-am explicat procesul 
transferării sufletului într-un nou trup, apoi am continuat) Il vezi 


pe Ahmed la întoarcerea ta în lumea spiritelor, după ce ai murit 
ca Shabez? 

S: Da, conducătorul nostru ne aduce împreună aici... unde 
stăm. 

Dr. N: Ahmed are aceeaşi culoare a energiei ca şi tine sau 
există diferenţe? 

S: (pauză) Suntem... cu toţii albi. 

Dr. N: Descrie ce faci aici. 

S: In timp ce liderul nostru vine şi pleacă, Ahmed şi cu 
mine... lucrăm împreună. 

Dr. N: Ce anume faceţi? 

S: Verificăm ce gândim despre noi înşine - despre experienţa 
noastră pe Pământ. Sunt încă mâhnită că am fost ucişi aşa 
devreme... dar a existat şi fericire... mersul în soare... respiratul 
aerului Pământului... dragostea. 

Dr. N: Întoarce-te în timp înainte de viaţa ta împreună cu 
Ahmed, când erai probabil singură. Cum a fost să fii creată? 

S: (tulburată) Nu ştiu... am fost aici... cu gândul... 

Dr. N: Îţi aminteşti când anume în timpul propriei tale creaţii 
ai început să gândeşti ca o fiinţă inteligentă? 

S: Realizam... existam... dar nu mă cunoşteam pe mine 
Însămi până să fiu mutată în locul acesta liniştit, numai cu 
Ahmed. 

Dr. N: Vrei să spui că te-ai concentrat mai mult asupra 
propriei tale identități atunci când ai început să interacţionezi şi 
cu altă entitate sufletească, pe lângă ghidul tău? 

S: Da, cu Ahmed. 

Dr. N: Rămâi la perioada de dinainte. Cum a fost acest 
interval de timp pentru tine? 

S: Cald... hrănindu-mă... mintea mea se deschidea. Ea era 
cu mine atunci. 

Dr. N: Ea? Am crezut ca liderul tău ţi se înfăţişa în formă 
masculină. 

S: Nu mă refer la el... cineva era în jurul meu ca prezenţa... 
unei mame şi al unui tată... mai mult mamă... 

Dr. N: Ce prezenţă? 

S: Nu ştiu... o lumină difuză. Trăsături schimbătoare... nu pot 
descrie... mesaje pline de iubire... Incurajare... 

Dr. N: Acesta a fost momentul creării tale ca suflet? 

S: Da... este totul înceţoşat... au mai fost şi alţii... 


ajutoarele... când m-am născut. 

Dr. N: Ce-mi mai poţi spune despre locul creării tale? 

S: (pauză lungă) Alţii... ce mă iubesc... Într-o maternitate... 
apoi am plecat... şi am rămas cu Ahmed şi liderul nostru. 

Dr. N: Cine v-a creat, de fapt, pe tine şi pe Ahmed? 

S: Cel Unic. 


Am aflat că acel loc pare a fi un fel de maternitate a lumii 
spiritelor, pentru suflete nou-născute. Un client mi-a spus: 
„Acesta este locul în care lumina infantilă este aşezată ca într- 
un fagure, ca ouă neclocite, gata de a fi folosite.” În Capitolul 
Patru, referitor la suflete strămutate, am văzut cum sufletele 
dislocate pot fi „remodelate”. Convingerea mea e că aceste 
centre de creaţie descrise de Shabez au aceeaşi funcţie. În 
capitolul următor, cazul 22 va vorbi mai pe larg despre zonele 
spirituale ale creaţiei sinelui, unde energia brută, nedefinită, 
poate fi manipulată într-o geneză a Sinelui. 

Cazul 20 are câteva trăsături evidente de suflet imatur. 
Acest subiect este o femeie în vârstă de şaizeci şi şapte de ani 
care a avut o viaţă întreagă de neîmpliniri. Nici nu a demonstrat 
o generozitate a spiritului faţă de ceilalţi, nici nu a fost prea 
responsabilă de acţiunile ei. Această clientă a venit la mine 
căutând răspunsul la întrebarea: de ce „m-a privat viaţa de 
fericire”. În şedinţa noastră am aflat că Ahmed a fost primul ei 
soţ, Bill. Ea l-a părăsit cu mult timp în urmă pentru un alt bărbat, 
de care a divorţat de asemenea, din cauza incapacității sale de 
a se angaja în relaţii cu oamenii. Nu se simte apropiată de nici 
unul din copiii ei. 

Sufletul începător poate trăi un număr de vieţi în confuzie şi 
ineficientă, fiind influenţat de un curriculum Pământesc diferit 
de coerenţa şi armonia lumii spiritelor. Sufletele mai puţin 
dezvoltate înclină să-şi plece voinţa în faţa aspectelor ce 
guvernează societăţile umane, cu o structură socio-economică 
care generează o proporţie mare de oameni subordonați altora. 
Sufletul neexperimentat tinde să fie sufocat de lipsa unei gândiri 
independente, dar şi să manifeste egocentrism, neacceptându-i 
cu uşurinţă pe ceilalţi aşa cum sunt. 

Nu am intenţia de a zugrăvi un tablou sumbru în ceea ce 
priveşte numărul mare de suflete novice de pe Pământ - dacă 
estimările mele se dovedesc corecte. Sufletele din nivelurile 


incipiente sunt, de asemenea, apte să ducă vieţi cu multe 
elemente pozitive. Altfel, nimeni nu ar avansa. Nu trebuie 
aplicat nici un stigmat acestor suflete, din moment ce fiecare 
suflet a fost cândva începător. 

Dacă devenim nervoşi, nemulţumiţi şi confuzi în faţa 
împrejurărilor vieților noastre, nu înseamnă neapărat că 
posedăm un suflet subdezvoltat. Dezvoltarea sufletelor 
constituie o problemă complexă, cu toţii progresând în anumite 
grade, în diferite domenii şi într-o manieră inegală. Important 
este să ne recunoaştem greşelile, să evităm să ne negăm pe noi 
înşine şi să avem curajul de a face în mod constant adaptări în 
vieţile noastre. 

Unul din indiciile clare ale faptului că sufletele depăşesc 
stadiul de novice îl reprezintă momentul în care ies din izolarea 
lor relativă. Ele sunt scoase din micii coconi împreună cu alte 
suflete novice şi plasate într-un grup mai mare de suflete 
începătoare. În acest stadiu, sunt mai puţin dependente de 
supravegherea şi de îngrijirea specială a ghizilor lor. 

Primul moment în care conştientizează că fac parte dintr-un 
grup de spirite asemănătoare cu ele este unul de încântare 
pentru sufletele tinere. Consider că acest eveniment spiritual 
important se petrece, în general, la sfârşitul celei de-a cincea 
vieţi pe Pământ, indiferent de perioada de timp pe care novicele 
a petrecut-o în semi-izolare. Unele dintre entităţile acestor noi 
grupuri spirituale sunt sufletele rudelor şi ale prietenilor cu care 
tânărul suflet a fost asociat în cele câteva vieţi ale sale de pe 
Pământ. Ce este în mod special semnificativ în ceea ce priveşte 
formarea noului grup matcă e faptul că şi ceilalţi colegi de grup 
sunt de asemenea suflete tinere, ce se găsesc împreună pentru 
prima dată. 

În capitolul şapte, referitor la plasare, am văzut cum arătă 
grupul de suflete când subiectul cazului 16 s-a realăturat 
acestuia, şi felul în care experienţele de viaţă erau studiate cu 
ajutorul unor scene picturale, după cum a relatat acest subiect. 
Cazul 21 va prezenta mai detaliat dinamica dintr-un grup 
spiritual şi modul în care interacționează unii cu ceilalţi membrii 
grupului. Capacitatea sufletelor de a învăţa anumite lecţii poate 
fi mai mare sau mai mică, în funcţie de motivații, înclinații şi de 
experienţa din încarnările trecute. Grupurile matcă sunt atent 
proiectate în aşa fel încât să ofere sprijin tuturor membrilor, 


având o sensibilitate receptivă faţă de identitatea trăsăturilor 
fiecărui membru. Această coeziune este mult mai presus de 
ceea ce cunoaştem noi pe Pământ. 

Deşi cazul următor este prezentat din perspectiva unui 
membru al grupului, mintea sa supraconştientă oferă 
obiectivitate relatărilor sale referitoare la ce se petrece în 
grupuri. Subiectul meu va descrie un grup spiritual grandios, 
orientat spre roluri masculine. Entităţile cu voci stridente din 
acest grup sunt legate de un exhibiţionism ce ar putea fi 
etichetat chiar ca narcisist. Abordările pe care aceste suflete le 
folosesc în descoperirea valorilor personale ne indică de ce 
lucrează împreună. 

Comportamentul extravagant al acestor suflete este 
compensat, într-o anumită măsură, de premoniţia lor spirituală. 
De vreme ce, într-o lume telepatică, toţi membrii grupului 
cunosc adevărul complet despre ceilalţi colegi ai lor, umorul 
este indispensabil. Unii cititori ar putea găsi că e greu de 
acceptat faptul că sufletele fac glume unul pe seama altuia cu 
privire la eşecurile lor, dar umorul e baza prin intermediul căreia 
sunt scoase la iveală ipocrizia şi dezamăgirea de sine. 

Apărarea pe care egoul şi-o construieşte este atât de bine 
înţeleasă de toată lumea în grupurile spirituale, încât dovada 
perfecţionării sinelui constituie un imbold puternic către 
schimbare pentru toţi ceilalţi. „Terapia” spirituală are loc prin 
dialogul cinstit între membrii grupului, încrederea reciprocă şi 
dorinţa de a avansa alături de ceilalţi de-a lungul timpului. 
Sufletele pot suferi şi de aceea au nevoie de entităţi iubitoare în 
jurul lor. Puterea curativă a interacțiunii din grupul spiritual e 
remarcabilă. 

Membrii grupului de suflete inter-relaţionează folosind critica 
şi aplauzele, fiecare străduindu-se pentru atingerea unor 
obiective comune. Una din cele mai bune modalităţi de ajutor pe 
care o pot oferi clienţilor mei vine din informaţiile pe care le 
primesc despre grupul lor de suflete. Grupurile spirituale sunt 
mijloace primare ale instrucției sufletului. Învățătura pare să 
parvină de la colegii de grup la fel de mult ca de la talentul 
ghizilor ce monitorizează aceste grupuri. 

În cazul care urmează, clientul meu a încheiat retrăirea 
ultimei sale vieţi trecute, în care fusese un artist olandez ce 
trăia la Amsterdam. El a murit tânăr, de pneumonie, de-abia 


când începuse să fie cunoscut prin arta sa. Tocmai se 
realăturase grupului său, când a izbucnit în râs. 


Cazul 21 


Dr. N: De ce râzi? 

S: M-am întors şi prietenii mei glumesc pe seama mea. 

Dr. N: De ce? 

S: Pentru că sunt îmbrăcat cu pantofii mei moderni şi cu 
haina de catifea verde pal, cu vipuşcă verde pe margine, cu 
pălăria mea pleoştită de pictor. 

Dr. N: Şi ei glumesc pe scama apariţiei tale învestmântat 
astfel? 

S: Da! Eram aşa de mândru de aceste haine şi de înfăţişarea 
mea într-o societate de cafenea din Amsterdam! îmi plăcea 
acest rol şi l-am jucat bine. Nu vreau să se sfârşească. 

Dr. N: Ce se întâmplă apoi? 

S: Vechii mei prieteni sunt lângă mine şi vorbim despre 
prostia vieţii. Ne tachinăm unul pe altul referitor la cât de 
dramatic e totul pe Pământ şi cât de în serios ne luăm noi vieţile 
acolo. 

Dr. N: Nu credeţi - tu şi prietenii tăi - că e important să luăm 
viaţa Pământească în serios? 

S: Vezi - Pământul e o mare scenă - cu toţii ştim asta. 

Dr. N: Şi ceilalţi membri ai grupului tău împărtăşesc această 
opinie? 

S: Desigur, ne considerăm nişte actori într-o montare 
gigantică. 

Dr. N: Câte entităţi sunt în grupul tău matcă din lumea 
spiritelor? 

S: (pauză) Păi, lucrăm cu... alţi câţiva... dar cinci dintre noi 
suntem mai apropiaţi. 

Dr. N: Cum îţi spun ei? 

S: L... Lemm - nu, nu e corect aşa - ci Allum... acesta sunt 
eu. 

Dr. N: Bine, Allum, vorbeşte-mi despre prietenii tăi apropiaţi. 

S: (râde) Norcross.... mi se pare cel mai amuzant... şi cel mai 
zgomotos. 

Dr. N: Norcross e liderul grupului vostru? 


S: Nu, e numai cel mai zgomotos. Toţi suntem egali aici, dar 
ne deosebim totuşi. Norcross e încăpățânat şi sincer. 

Dr. N: A, da, atunci cum ai caracteriza comportarea lui pe 
Pământ? 

S: Oh, ca fiind destul de lipsită de scrupule - dar nu 
periculoasă. 

Dr. N: Care e cel mai liniştit şi mai modest membru al 
grupului vostru? 

S: (mirat) Cum de-ai ghicit - e Vilo. 

Dr. N: Şi aceste însuşiri îl fac pe Vilo cel mai puţin eficient 
membru din grupul vostru? 

S: Cum de ţi-a venit ideea asta? Vilo ne dă multe idei 
interesante. 

Dr. N: Dă-mi un exemplu. 

S: In viaţa mea olandeză - cuplul în vârstă care m-a adoptat 
după ce au murit părinţii mei - avea o grădină frumoasă. Vilo îmi 
aminteşte de datoria pe care o am faţă de ei - grădina lor a 
declanşat dorinţa mea de a picta - de a vedea viaţa cu ochii unui 
artist... şi ce nu am făcut cu talentul meu. 

Dr. N: iți mai spune ceva Vilo despre acest lucru? 

S: (trist) Că ar fi trebuit să beau şi să mă distrez mai puţin şi 
să pictez mai mult. Că arta mea... ajungea la oameni... 
(subiectul îşi trage umerii înapoi) Dar nu m-am concentrat 
întotdeauna asupra picturii! 

Dr. N: Respecţi opiniile lui Vilo? 

S: (oftează adânc) Da, ştim cu toţii că el este conştiinţa 
noastră. 

Dr. N: Şi ce-i răspunzi atunci? 

S: Îi spun: „Hangiule, gândeşte-te la ale tale - te-ai distrat 
doar şi tu destul.” 

Dr. N: Vilo a fost hangiu? 

S: Da, în Olanda. Aş adăuga că a făcut afaceri pentru a 
obţine profit. 

Dr. N: Crezi că a greşit făcând astfel? 

S: (căindu-se) Nu... nu chiar... Cu toţii ştim că a avut pierderi 
pentru că îi ajuta pe săracii de pe drumuri, care aveau nevoie de 
hrană şi de adăpost. Viaţa sa a fost folositoare pentru ceilalţi. 

Dr. N: Bănuiesc că modul de comunicare telepatică te face 
să-ţi susţii cu greu argumentele, atâta vreme cât adevărul pur e 
cunoscut de toată lumea. 


S: Da, ştim cu toţii că Vilo progresează în ritm alert. 

Dr. N: Te deranjează că Vilo poate avansa mai repede decât 
voi ceilalţi? 

S: Da... ne-am distrat atât de bine... (subiectul îşi aminteşte 
apoi o viaţă în care călătorise mult prin India cu Vilo, care era 
fratele său) 

Dr. N: Ce se va întâmpla cu Vilo? 

S: Ne va părăsi curând - ştim cu toţii asta - pentru a se 
asocia cu cei care au plecat mai devreme. 

Dr. N: Câte suflete au părăsit grupul tău iniţial, Allum? 

S: (pauză lungă şi apoi cu tristeţe) Oh... câţiva s-au mutat... 
În cele din urmă îi vom urma şi noi... Ei n-au dispărut - atât că 
nu le mai vedem aşa de des energia. 

Dr. N: Numeşte-i şi pe ceilalţi prieteni ai tăi, în afară de Vilo 
şi de Norcross. 

S: (luminându-se) Dubri şi Trinian - ei, aceştia doi ştiu cu 
adevărat să se distreze! 

Dr. N: Care e trăsătura cea mai evidentă a grupului tău? 

S: (satisfăcut) Aventura! Senzaţiile tari! Avem câţiva 
adevăraţi pionieri aici. (subiectul continuă fericit) Dubri tocmai 
s-a întors după o viaţă în care a fost căpitan de vas, pe când 
Norcross era un comerciant independent. Ne trăim vieţile la 
maximum, pentru că suntem talentaţi în a primi tot ceea ce ne 
oferă viaţa. 

Dr. N: Aud parcă o laudă de sine aici, Allum. 

S: (defensiv) şi ce e rău în asta? Grupul nostru nu e format 
din nişte domnişoare! 

Dr. N: Care e povestea ultimei vieţi a lui Trinian? 

S: (reacţionează furtunos) A fost episcop! Poţi crede aşa 
ceva? Ce mai ipocrizie! 

Dr. N: În ce sens? 

S: Ce dezamăgire! Norcross, Dubri şi cu mine i-am spus lui 
Trinian că această alegere a sa, de a fi cleric, n-are nimic de-a 
face cu bunătatea, caritatea sau cu spiritualitatea. 

Dr. N: Şi ce a spus Trinian în apărarea sa? 

S: Ne-a spus că a oferit mângâiere multor oameni. 

Dr. N: Ce i-aţi răspuns voi? 

S: Că devine duios. Norcross i-a spus că de fapt vrea bani, 
altfel ar fi ales să fie un simplu preot. Şi eu i-am zis acelaşi lucru. 
Poţi să-ţi închipui ce i-a zis Dubri! 


Dr. N: Nu, spune-mi tu. 

S: Hmm... că Trinian a ales un oraş mare, cu o catedrală 
bogată, unde buzunarele lui largi aveau din ce să se umple. 

Dr. N: Ce anume i-ai spus tu lui Trinian? 

S: Oh, cu sunt atras de frumoasele robe pe care le poartă - 
de un roşu aprins şi din cel mai fin material - de inelul său de 
episcop şi de toate accesoriile sale de aur şi argint. Menţionez, 
de asemenea, dorinţa lui de a fi adulat de enoriaşi. Trinian nu 
poate ascunde nimic de noi - şi-a dorit o viaţă uşoară în care să 
aibă parte de un trai bun. 

Dr. N: Incearcă să vă explice motivele pentru care a ales 
acea viaţă? i 

S: Da, dar Norcross îi răspunde imediat. IlI confruntă pe 
Trinian cu scena în care a sedus o fată tânără în sacristie, (jovial) 
Da, chiar s-a petrecut aşa ceva!... Cam aşa oferea mângâiere 
credincioşilor. ÎI cunoaştem pe Trinian aşa cum e el în realitate - 
un ştrengar de primă mână! 

Dr. N: S-a scuzat în vreun fel Trinian pentru comportamentul 
său? 

S: (încet) Ah, aceeaşi scuză. S-a lăsat dus de faptul că fata 
avea nevoie de el - ea nu avea familie - el era singur, dată fiind 
alegerea sa pentru o viaţă de celibat. Spune ca a încercat să 
iasă din tiparele vieților pe care le alegem noi, intrând în rândul 
clericilor, numai că s-a îndrăgostit de fata aceea. 

Dr. N: Ce credeţi acum voi, Dubri, Norcoss şi cu tine despre 
Trinian? 

S: (sever) Credem că el încearcă să-l urmeze pe Vilo 
(avansând ca suflet), dar că a dat greş. intenţiile sale pioase nu 
i-au fost de ajutor. 

Dr. N: Allum, pari să fii chiar cinic referitor la intenţiile lui 
Trinian de a avansa şi de a face schimbări. Spune-mi sincer ce 
sentimente încerci faţă de Trinian. 

S: O, noi doar îl tachinăm... la urma urmei... 

Dr. N: Amuzamentul vostru sună de parcă sunteţi 
dispreţuitori faţă de intenţiile bune ale lui Trinian. 

S: (trist) Ai dreptate... şi noi toţi ştim asta... dar vezi... 
Norcross, Dubri şi eu... n-am vrea să-l pierdem şi pe el din 
grupul nostru... 

Dr. N: Ce spune Vilo despre Trinian? 

S: Îl apără pe Trinian pentru intenţiile sale iniţiale bune şi îi 


spune că a căzut în capcana mulţumirii de sine în timpul acestei 
vieţi clericale. Trinian are prea multă nevoie de atenţie şi de 
admiraţie. 

Dr. N: lartă-mă că extind această judecată asupra întregului 
grup, dar mi se pare că voi toţi, cu excepţia lui Vilo, probabil, 
doriţi acest lucru. 

S: Hei, Vilo poate fi de-a dreptul înfumurat. Lasă-mă să-ţi 
spun, problema sa e îngâmfarea şi Dubri îi şi spune acest lucru 
în termeni fără echivoc. 

Dr. N: Şi Vilo neagă acest lucru? 

S: Nu... spune că el cel puţin lucrează la problema sa. 

Dr. N: Care dintre voi e cel mai sensibil la critici? 

S: (pauză) Oh, cred că Norcross, dar nimănui nu-i place să-şi 
accepte greşelile. 

Dr. N: Allum, vă deranjează că în grupul vostru nu puteţi 
ascunde nimic, că toate greşelile din vieţile voastre trecute ies 
la iveală? 

S: (pauză) Suntem sensibili la asta, dar nu la modul morbid. 
Există o mare înţelegere aici între noi. Eu am vrut să ofer 
oamenilor o plăcere artistică şi să mă dezvolt prin artă. Şi ce am 
făcut până la urmă? Am rătăcit pe canalele Amsterdamului nopţi 
de-a rândul şi m-am lăsat prins de distracţie şi de jocuri. Scopul 
meu iniţial a fost dat de o parte. 

Dr. N: Dacă recunoşti acest lucru în faţa grupului, cum 
reacţionează ei la ce le spui? De exemplu, cum vă priviţi tu şi 
Norcross unul pe celălalt? 

S: Norcross subliniază adesea că mic nu-mi place să-mi 
asum responsabilitatea, nici pentru mine însumi, nici pentru 
alţii. Cu Norcross problema e luxul... iubeşte puterea... dar 
amândoi suntem egoişti, exceptând faptul că eu sunt mai 
mândru. Niciunul dintre noi n-a primit multe stele de aur. 

Dr. N: Cum se potriveşte în grup Dubri, cu greşelile sale? 

S: li place să-i controleze pe alţii, să conducă. E un lider 
înnăscut, mai mult decât noi ceilalţi. A fost căpitan de vas - pirat 
- un tip dur. N-ai fi vrut să i te pui de-a curmezişul. 

Dr. N: Era crud? 

S: Nu, doar dur. Era un căpitan respectat. Dubri era nemilos 
cu duşmanii săi, dar avea grijă de oamenii lui. 

Dr. N: Mi-ai spus că Vilo a ajutat oamenii care erau în nevoie, 
dar n-ai spus prea multe despre aspectele pozitive ale vieților 


voastre. E cineva din grupul tău care să fi primit vreo stea de 
aur pentru o faptă altruistă? 

S: Mai e ceva în legătură cu Dubri... 

Dr. N: Ce anume? 

S: A făcut un lucru nemaipomenit. Odată, în timpul unei 
furtuni pe mare, un marinar a căzut în ocean şi s-ar fi înecat 
sigur. Dubri şi-a legat o frânghie de mijloc şi a sărit după el. Şi-a 
riscat viaţa şi a salvat un camarad. 

Dr. N: Atunci când aţi discutat în grupul vostru despre acest 
incident, ce i-aţi spus lui Dubri? 

S: L-am lăudat pentru ce a făcut, plini de admiraţie. Am 
ajuns cu toţii la aceeaşi concluzie - că niciunul dintre noi n-a 
făcut în viaţa sa trecută ceva comparabil cu acest act de curaj. 

Dr. N: Înţeleg. Totuşi, viaţa lui Vilo de la han, hrănind şi 
adăpostind oameni care nu puteau să-i plătească, poate 
reprezenta o faptă altruistă chiar şi mai demnă de laudă? 

S: Absolut, şi l-am şi lăudat pentru asta. (râde) A primit mai 
multe stele de aur ca Dubri. 

Dr. N: Te-au criticat colegii tăi de grup pentru ultima ta 
viaţă? 

S: (pauză) A trebuit să mă lupt pentru a supravieţui ca 
pictor, dar am fost bun cu oamenii... mi-a plăcut să dăruiesc 
bucurii. Grupul meu recunoaşte că am o inimă bună. 


Toţi clienţii mei au o legătură specială cu grupul lor de 
suflete, indiferent de caracterul lor. Oamenii înclină să creadă că 
sufletele libere, neîncarnate, sunt lipsite de deficienţele 
omeneşti. De fapt, bănuiesc că există multe asemănări între un 
grup de suflete şi o familie de pe Pământ. De exemplu, îl văd pe 
Norcross ca pe rebelul ţap ispăşitor din acest grup de suflete, 
atâta vreme cât el şi Allum ţin inventarul greşelilor fiecăruia. 
Allum spunea că Norcross e, de obicei, primul care examinează 
critic orice raționamente sau scuze ale greşelilor din vieţile 
trecute ale celorlalţi. El pare a avea cele mai puţine îndoieli faţă 
de propria persoană şi cea mai redusă implicare emoţională în 
ceea ce priveşte standardele de comportament. Acest fapt i-ar 
putea defini propria nesiguranţă, pentru că Norcross e, probabil, 
cel care se luptă cel mai mult să ţină pasul cu grupul care 
avansează. 

Intuiesc că însuşi Allum ar putea fi mascota grupului (după 


cum cel mai adesea în familiile umane acest rol revine 
mezinului), cu toate giumbuşlucurile sale prin care face lumină 
în probleme serioase. Unele suflete din grupurile spirituale mi se 
par a fi mai fragile şi mai protejate decât ceilalţi membri ai 
grupului. Comportamentul lui Vilo demonstrează că el este 
acum eroul (sau capul familiei) prin înclinația sa de a excela. 
Allum mi-a lăsat impresia că Vilo ar fi cel mai puţin provocator 
membru al grupului, în parte pentru că a obţinut cele mai bune 
rezultate în ultimele sale vieţi anterioare. Aşa cum se întâmplă 
şi în sistemul familiilor umane, rolurile membrilor grupului pot 
alterna, dar mi s-a spus că energia cinetică a lui Vilo e deo 
nuanţă apropiată de roz, fapt ce indică trecerea sa în nivelul II. 

Pun etichete omeneşti spiritelor eterice, pentru că, la urma 
urmei, sufletele ce vor veni pe Pământ se înfăţişează unul altuia 
în caracteristici umane. Totuşi, n-am întâlnit ură, suspiciune şi 
lipsă de respect în grupurile de suflete. In acest climat al 
compasiunii, nu există lupte pentru putere, membrii grupului 
neputând să se manipuleze unul pe celălalt sau să păstreze un 
secret. Sufletele au încredere în ele însele, nu în ceilalţi. Văd 
curaj, dorinţă şi voinţa de a continua să încerce în viitoarele lor 
vieţi fizice. Dorind să confirm câteva dintre propriile observaţii 
referitoare la dinamica socială dintr-un grup spiritual, i-am mai 
pus câteva întrebări lui Allum. 


Dr.N: Allum, crezi că toate criticile tale aduse celorlalţi sunt 
întotdeauna constructive? 

S: Bine, nu le fac din răutate. Ne distrăm unul pe seama 
altuia - recunosc asta - dar este numai o formă de a recunoaşte 
cine anume suntem cu adevărat şi încotro ar trebui să ne 
îndreptăm. 

Dr.N: A fost vreodată vreun membru al grupului tău de 
suflete făcut să simtă ruşine sau vinovăţie referitor la o viaţă 
trecută? 

S: Acestea sunt arme umane insuficiente pentru ceea ce 
simţim noi. 

Dr.N: Bine, dă-mi voie să abordez simţirile tale ca suflet într- 
un alt mod. Te simţi mai în siguranţă când asculţi părerile unui 
anumit membru al grupului tău? 

S: Nu. Ne respectăm foarte mult între noi. Cea mai aspră 
critică vine din noi înşine. 


Dr.N: Regreţi ceva din comportamentul pe care l-ai avut în 
vreo viaţă anterioară? 

S: (pauză lungă) Da... Îmi pare rău dacă am rănit pe cineva... 
Şi... apoi toţi de aici vor şti totul despre greşelile mele. Dar 
învăţăm. 

Dr.N: Şi ce faci în legătură cu această cunoaştere? 

S: Vorbim între noi... şi încercăm să aducem îmbunătăţiri... 
data viitoare. 

Dr.N: Din ce mi-ai spus mai devreme, am înţeles că tu, 
Norcross şi Dubri aţi putea să eliberaţi anumite sentimente 
mocnite referitoare la propriile greşeli, descărcându-vă asupra 
celorlalţi. 

S: (îngândurat) Facem remarci cinice, dar nu mai e chiar ca 
atunci când suntem oameni. Fără trupurile noastre, interpretăm 
critica în mod puţin diferit. Ne vedem unul pe altul aşa cum 
suntem, fără resentimente sau gelozie. 

Dr.N: Nu vreau să vorbesc în locul tău, dar mă întreb numai 
dacă nu cumva toată această efervescenţă afişată de grupul 
vostru ar putea indica anumite sentimente de neîncredere în 
propria voastră valoare? 

S: O, în acest caz e iarăşi altceva. Da, ne simţim descurajaţi 
ca suflete şi fără valoare în ceea ce priveşte abilităţile noastre... 
de a îmbunătăţi încrederea sădită în noi. 

Dr.N: Deci, când aveţi îndoieli faţă de voi înşivă, e potrivit să 
faceţi remarci cinice despre motivațiile fiecăruia? 

S: Desigur, dar vrem să fim recunoscuţi unul de celălalt ca 
fiind sinceri în ceea ce priveşte munca la programul nostru. 
Câteodată mândria ne stă în cale şi ne folosim unii de alţii 
pentru a depăşi acest lucru. 


În următorul pasaj de dialog am adus vorba despre un alt 
fenomen spiritual legat de terapia de grup. Am auzit mai multe 
variante ale acestei activităţi, care este susţinută de 
interpretarea cazului 21. 


Dr.N: Acum, Allum, de vreme ce discutăm despre modul în 
care relaţionaţi între voi în cadrul grupului, vreau să-mi descrii 
energia spirituală care vă ajută pe voi toţi în acest proces. 

S: (ezitând) Nu sunt sigur că pot să-ţi spun.... 

Dr.N: Gândeşte-te cu atenţie. Nu există şi alte mijloace prin 


care membrii grupului tău sunt armonizaţi, cu ajutorul energiei 
inteligente? 

S: (pauză lungă) Ah... te referi la conuri? 

Dr.N: (cuvântul „con” este nou pentru mine, dar ştiu că sunt 
pe drumul cel bun) Da, conurile. Explică-mi ce ştii despre ele, 
referitor la grupul tău. 

S: (încet) Bine, conurile ne ajută. 

Dr.N: Te rog, continuă, şi spune-mi ce anume fac aceste 
conuri. Cred că am mai auzit despre asta şi mai înainte, dar 
vreau şi versiunea ta. 

S: Ştii, un con e făcut în aşa fel, pentru a merge în jurul 
nostru. 

Dr.N: Făcut în ce fel? încearcă să fii mai explicit. 

S: E de formă cilindrică - foarte strălucitor - e deasupra şi 
peste tot în jurul nostru. Conul este îngust în partea de sus şi 
larg în partea de jos, aşa că se potriveşte deasupra fiecăruia 
dintre noi - ca şi când am intra sub o căciulă mare şi albă. Putem 
pluti pe sub con pentru a-l folosi. 

Dr.N: Eşti sigur că acesta nu este duşul de vindecare pe care 
l-ai experimentat imediat după întoarcerea în lumea spiritelor? 

S: O nu, acela a fost mai mult o formă de purificare 
individuală - pentru a repara traumele de pe Pământ. Credeam 
că ştii... 

Dr.N: Cunosc procesul în sine. Vreau să-mi explici cum diferă 
conul de duşul de vindecare. 

S: Energia ne înconjoară pe toţi ca o cascadă şi ne permite 
să ne concentrăm cu adevărat asupra asemănării noastre 
mentale - ca grup. 

Dr.N: Şi ce simţiţi când sunteţi sub con? 

S: Simţim toate gândurile noastre dezvoltându-se. Apoi 
atrase... şi întorcându-se... cu şi mai multe cunoştinţe. 

Dr.N: Această energie inteligentă vă ajută să vă concentrați 
mai bine ca grup? 

S: Da. 

Dr.N: Ca să fiu sincer, Allum, mă întreb dacă nu cumva acest 
con nu vă spală creierul de gândurile voastre iniţiale? La urma 
urmei, controversele şi neînțelegerile dintre tine şi ceilalţi din 
grup sunt cele care vă definesc ca indivizi. 

S: (râde) Nu ni se spală creierul! Chiar nu ştii nimic despre 
viaţa de apoi? Conul ne dă o înţelegere colectivă, pentru a lucra 


împreună. 

Dr.N: Conul este disponibil mereu? 

S: Se află acolo când avem nevoie de el. 

Dr.N: Cine dirijează conul? 

S: Cei care ne supraveghează. 

Dr.N: Ghidul vostru? 

S: (izbucneşte în râs) Shato? Cred că el este prea ocupat cu 
călătoriile în propriul său circuit. 

Dr.N: Ce vrei să spui? 

S: Îl considerăm un director de scenă al grupului nostru. 

Dr.N: Shato participă activ la discuţiile din grupul vostru? 

S: (clatină din cap) Nu chiar - ghizii sunt deasupra acestor 
lucruri. Suntem puţin lăsaţi de capul nostru şi e bine aşa. 

Dr.N: Crezi că există un motiv anume pentru absenţele lui 
Shato? 

S: (pauză) O, probabil că se plictiseşte dată fiind lipsa 
noastră de progres. Îi place să se arate ca un maestru de 
ceremonii. 

Dr.N: În ce fel? 

S: (chicotind) Apărând pe neaşteptate în mijlocul nostru în 
timpul unei dezbateri încinse - aruncând fulgere albastre - 
arătând ca un vrăjitor - un moderator atotputernic. 

Dr.N: Un vrăjitor? 

S: (râzând încă) Shato apare în robe lungi, albastre, cu o 
pălărie înaltă pe cap. Cu barba sa lungă şi albă arată minunat şi 
noi îl admirăm. 

Dr.N: Îmi imaginez un Merlin spiritual. 

S: Un Merlin Oriental, dacă doreşti. Foarte greu de înţeles 
uneori. Îi place să-şi facă o intrare triumfală, îmbrăcat cu toate 
accesoriile costumului său, în special atunci când suntem pe 
cale să alegem o nouă viaţă. Ştie cât de mult apreciem acest 
lucru. 

Dr.N: Lăsând la o parte toată această coregrafie, sunt curios 
dacă Shato are multe legături emoţionale cu grupul tău, cum îi 
şade bine unui ghid serios. 

S: (înfruntându-mă) Ascultă, el ştie că suntem o gaşcă 
rebelă şi atunci ni se prezintă la rândul său ca un nonconformist 
- dar este şi foarte inteligent. 

Dr.N: Shato este indulgent cu grupul vostru? Nu pare să vă 
limiteze prea mult extravaganţele. 


S: Shato obţine rezultate de la noi pentru că nu este sever 
sau cicălitor. O atare atitudine nu s-ar fi potrivit cu oamenii 
noştri. Noi îl respectăm. 

Dr.N: Il vezi pe Shato ca pe un consultant care vine din când 
în când pentru a vă observa sau ca pe un supraveghetor activ? 

S: Va apărea neanunţat pentru a stabili o temă pe care să o 
discutăm. Apoi dispare şi se întoarce mai târziu ca să asculte 
cum am putea rezolva anumite lucruri... 

Dr.N: Dă-mi un exemplu al unei probleme majore în grupul 
tău. 

S: (pauză) Shato ştie că ne identificăm prea mult cu rolurile 
pe care le jucăm pe Pământ. El insistă pe... superficialitatea 
noastră. Incearcă să ne facă să ne interpretăm rolurile din 
interior. 

Dr.N: Deci, instrucţiunile lui Shato sunt serioase, dar el ştie 
că vouă vă place să vă distraţi de-a lungul drumului? 

S: Da, cred că tocmai de aceea se ocupă Shato de noi. Ştie 
că noi irosim anumite oportunităţi. El ne ajută să interpretăm 
încurcăturile în care am intrat, pentru a da tot ce e mai bun în 
noi. 

Dr.N: Din ce mi-ai spus am impresia că grupul tău spiritual 
funcţionează ca un fel de atelier condus de ghidul vostru. 

S: Da, Shato ne ridică moralul şi ne face să mergem înainte. 


Spre deosebire de clasele educaţionale sau de grupurile de 
terapie de pe Pământ, am aflat că profesorii-consilieri din lumea 
spiritelor nu se limitează numai la a conduce activitatea 
grupului. Deşi Shato şi elevii săi constituie o familie de suflete 
plină de culoare, o mare parte din activităţile desfăşurate aici 
sunt acelea din grupurile de suflete. Metoda de conducere a 
unui ghid se dovedeşte a fi mai mult părintească decât 
dictatorială. Shato este atât un consilier, cât şi un conducător, 
dar nu este nici posesiv, nici ameninţător faţă de membrii 
grupului. Aceste suflete tinere îl acceptă cu căldură pe ghidul 
lor, ce pare să se plieze pe înclinațiile lor masculine. Voi încheia 
acest caz cu câteva întrebări finale referitoare la unitatea 
spirituală a grupului. 


Dr.N: De ce este grupul tău orientat către personaje 
masculine pe Pământ? 


S: Pământul este o planetă activă, fapt ce presupune efort 
fizic. Suntem înclinați către personaje masculine pentru a 
stăpâni şi modela evenimentele... ca să dominăm ce ne 
înconjoară. Pentru a fi recunoscuţi. 

Dr.N: Şi femeile sunt influente în societate. Cum poate spera 
grupul tău să progreseze fără mai multă experienţă în roluri 
feminine? 

S: Ştim acest lucru, dar avem o dorinţă pătimaşă de a fi 
independenţi. De fapt, de multe ori consumăm prea multă 
energie pentru un rezultat prea mic, dar aspectele feminine nu 
ne interesează prea mult în acest moment. 

Dr.N: Dacă nu aveţi corespondențe feminine în grupul vostru 
imediat, unde mergeţi pentru a găsi acele entităţi necesare 
completării vieților voastre pe Pământ? 

S: In apropiere sunt unele suflete ce se potrivesc mai bine cu 
rolurile feminine. Mă înţeleg cu Josey - ea a fost cu mine în 
câteva din vieţile mele - Trinian este ataşat de Nyala - şi mai 
sunt şi altele... 

Dr.N: Allum, aş vrea să închei discuţia noastră despre 
asocierile spirituale întrebându-te ce ştii despre originea 
grupului tău. 

S: (pauză lungă) Nu pot... să-ţi spun... noi doar am ajuns la 
un moment dat împreună. 

Dr.N: Bine, cineva trebuie să vă fi reunit, în special pe cei 
care aveţi aceleaşi calităţi. Crezi că a fost Dumnezeu? 

S: (încurcat) Nu, mai jos de sursă... superiorii... 

Dr.N: Shato sau alţi ghizi ca el? 

S: Nu, mai sus, cred că... planificatorii. Nu ştiu mai mult. 

Dr.N: Cu ceva timp în urmă mi-ai spus că unii dintre vechii 
tăi prieteni şi-au redus activitatea în cadrul grupului, datorită 
dezvoltării lor Primiţi vreodată noi membri? 

S: Niciodată. 

Dr.N: Din cauză că un nou membru poate avea probleme în 
a fi acceptat de voi ceilalţi? 

S: (râde) Nu suntem chiar atât de răi. Numai că suntem prea 
strâns legaţi din punct de vedere mental pentru un nou venit, şi 
ei nu au împărtăşit aceleaşi experienţe trecute ca noi. 

Dr.N: În timpul discuţiilor despre vieţile voastre trecute, aveţi 
credinţa că aţi contribuit la îmbunătăţirea societăţii umane? 

S: (pauză) Vrem ca prezenţa noastră într-o comunitate să fie 


o provocare pentru convenţii. Cred că aducem nerv în vieţile 
noastre fizice - şi bună dispoziţie... 

Dr.N: Şi atunci când aţi terminat de discutat ce trebuie să 
faceţi pentru a vă apropia de scopurile voastre, aşteptaţi o nouă 
viaţă? 

S: (ardent) O, da! De fiecare dată când plec într-o nouă 
viaţă, îmi iau rămas bun cu următoarele cuvinte „Ne vedem aici 
după moarte”. 


Acest caz oferă exemplul unor suflete asemănătoare din 
punct de vedere mental, cu nevoi ale eului care ajută şi 
validează sentimentele şi atitudinile fiecăruia dintre suflete. 
Aceasta e cheia înţelegerii formării grupurilor de suflete. Am 
aflat că multe grupuri spirituale matcă au subgrupuri compuse 
din entităţi asemănătoare din punct de vedere al problemelor ce 
le blochează evoluţia. Chiar şi aşa, aceste suflete prezintă 
diferite puncte tari sau slabe. Fiecare membru al grupului 
contribuie cu cele mai bune calităţi ale sale la atingerea 
obiectivelor celorlalţi din familie. 

Nu vreau ca din cazul 21 să rămână impresia că trăsăturile 
comportamentale ale celor câteva suflete rămase în acest cerc 
de prieteni apropiaţi reprezintă trăsăturile comportamentale ale 
tuturor sufletelor din grupul matcă iniţial. Când se formează un 
grup primar de, să zicem 15 sau 20 de suflete, există unele 
asemănări în ceea ce priveşte talentul sau interesele. Dar 
grupurile de ajutor sunt, de asemenea, concepute în aşa fel 
încât să aibă şi diferenţe în ceea ce priveşte sentimentele, 
reacţiile şi dispoziţia. Subiecţii mei relatează că în grupurile lor 
există o structură feminină sau masculină a următoarelor tipuri 
de caracter: 1) curajos, optimist, tenace. 2) tandru, tăcut, 
devotat şi mai curând inocent. 3) petrecăreţ, cu simţul umorului 
şi al riscului. 4) serios, demn de încredere, prudent. 5) entuziast, 
ardent, franc. 6) răbdător, constant, perceptiv. 7) chibzuit, 
calculat, hotărât. 8) inovator, adaptabil, descurcăreţ. Aceste 
diferenţe dau echilibrul grupului. Cu toate acestea, dacă întregul 
grup are o tendinţă puternică spre sclipire şi cutezanţă, chiar şi 
cel mai prudent membru al acestuia va părea mai puţin prudent 
pentru sufletele din alt grup. 

Fără îndoială că sufletele din cazul 21 sunt în cursul unei 
lungi perioade de dezvoltare. Totuşi, ele contribuie la vitalitatea 


Pământului. Alte întrebări au arătat că drumurile acestor suflete 
continuă să se intersecteze şi în secolul XX. De exemplu, Allum 
este proiectant şi, în timpul liber, chitarist, alături de Josey, care 
este cântăreaţă. Faptul că aceste suflete sunt orientate spre 
roluri masculine în vieţile lor nu le ştirbeşte abilitatea de a se 
asocia cu suflete tinere ce au preferinţe predominant feminine. 
Grupurile matcă sau în componenţă suflete cu preferinţe atât 
masculine, cât şi feminine. După cum am menţionat deja, 
sufletele cu adevărat avansate îşi alternează preferinţele 
referitoare la gen în alegerile vieților lor fizice. 

Dorinţa de a-şi exprima identitatea de sine este un 
important factor motivant pentru sufletele ce aleg să se 
încarneze pe Pământ pentru a învăţa anumite lecţii practice. 
Uneori, sufletele aflate la nivelele inferioare de dezvoltare 
încearcă un disconfort ca urmare a faptului că există o 
discrepanţă între percepţia de sine în stare liberă, discarnată şi 
cea într-un trup uman. Ele pot deveni confuze cu privire la cine 
anume sunt în viaţă. Subiectul cazului 21 nu pare să fi arătat 
vreun conflict în acest sens, dar mă întreb la ce nivel de 
dezvoltare a ajuns Allum în vieţile sale anterioare mai recente. 
Totuşi, pura experienţă de a fi trăit o viaţă poate compensa, într- 
o anumită măsură, faptul de a nu fi înţeles prea multe din 
aceasta. 

Neajunsurile şi conflictele noastre morale sunt considerate 
greşeli în lumea spiritelor mai mult decât pe Pământ. Am văzut 
cum sunt disecate şi analizate în grupurile spirituale nuanțele 
unei decizii. Membrii grupului au lucrat împreună de-a lungul 
atâtor ani Pământeni, încât entităţile devin răspunzătoare atât 
una faţă de cealaltă, cât şi faţă de grup ca întreg. Acest aspect 
stimulează un sentiment de apartenenţă la un anume grup în 
toate grupurile spirituale şi poate da aparenţa existenţei unor 
bariere mentale între grupuri, mai ales în cazul celor compuse 
din suflete începătoare. Totuşi, dacă în formă umană fiecare 
dintre noi are de-a face cu respingerea şi cu singurătatea, în 
lumea spiritelor identitatea individuală a eului nostru este 
înălţată constant de socializarea şi căldura din grupurile de 
suflete. 

Structura socială a grupurilor de suflete nu e identică aceleia 
existente în grupurile umane. Deşi există unele dovezi ale 
prieteniei, nu aud despre clici, staruri sau suflete izolate în 


cadrul grupului. Mi s-a spus că sufletele petrec un timp în linişte 
şi reflexie, chiar dacă sunt legate de un grup. Sufletele sunt 
entităţi intime în cadrul relaţiilor de familie pe Pământ şi 
angajate în viaţa de comunitate a grupului din care fac parte în 
lumea spiritelor. Şi sufletele învaţă mult din singurătate. 

Am înţeles de la subiecţii mei că sufletele aflate în stadiile 
incipiente sunt separate frecvent de grupurile lor, pentru a lucra 
independent la proiecte energetice simple. Un suflet tânăr şi-a 
amintit că era singur într-o încăpere, încercând să pună la un loc 
„un puzzle mişcător” format din forme geometrice dezmem- 
brate - cilindri, sfere, cuburi şi dreptunghiuri - cu ajutorul 
propriei energii. A fost descris ca fiind „multidimensional, colorat 
şi holografic”. El mi-a spus: „Trebuie să învăţăm să ne 
intensificăm energia pentru a concentra partea difuză, dându-i 
forma sa iniţială”. Un alt subiect a adăugat: „Aceste teste îi 
informează pe supraveghetori despre imaginaţia, creativitatea şi 
ingenuitatea noastră, iar nouă ne oferă încurajare.” 

Sufletele din toate nivelele de dezvoltare se angajează şi în 
altă activitate importantă atunci când sunt singure. Ele trebuie 
să-şi petreacă timpul concentrându-se mental pentru a-i ajuta 
pe cei de pe Pământ (sau din alte lumi fizice) pe care i-au 
cunoscut şi iubit. Din câte am înţeles, aceste entităţi se duc într- 
un loc pe care unii îl numesc locul proiecţiilor. În acea zonă intră 
într-un „câmp interdimensional de energie plutitoare albastră- 
argintie” şi se proiectează asupra spaţiului geografic ales. Mi s-a 
spus că acesta este un exerciţiu mental de a „păstra şi elibera 
energie vibraţională pozitivă pentru a crea un teritoriu.” Acest 
lucru înseamnă că sufletele călătoresc pe undele gândurilor lor 
spre anumiţi oameni, anumite clădiri sau zone ale Pământului în 
încercarea de a oferi alinare sau de a efectua anumite 
schimbări. 


10 
SUFLETUL AFLAT LA UN NIVEL MEDIU DE 
DEZVOLTARE 


ODATĂ ce sufletele noastre depăşesc nivelul II şi intră în 
stadiile intermediare de dezvoltare, activitatea din grupul matcă 
se reduce considerabil. Acest lucru nu înseamnă că ne 
întoarcem la tipul de izolare pe care l-am remarcat în cazul 
sufletelor novice. Sufletele ce evoluează în nivelele intermediare 
de dezvoltare au mai puţine legături cu grupurile primare, 
deoarece au atins maturitatea şi experienţa necesare pentru a 
acţiona cu mai multă independenţă. Aceste suflete îşi reduc de 
asemenea şi numărul încarnărilor. 

In cadrul nivelelor III şi IV suntem în cele din urmă pregătiţi 
pentru mai multe responsabilităţi serioase. Relaţia pe care o 
avem cu ghizii noştri se schimbă, de la o relaţie profesor-elev la 
una de colegi ce lucrează împreună. De vreme ce vechii noştri 
ghizi au primit noi grupuri de elevi, e rândul nostru să dezvoltăm 
aptitudini pedagogice care ne vor autoriza, în cele din urmă, să 
devenim noi înşine ghidul altcuiva 

Am spus că stadiile de tranziţie la nivelele II şi IV sunt în 
mod special dificile pentru mine în ceea ce priveşte ilustrarea 
dezvoltării unui suflet. De exemplu, unele suflete de nivel IV 
încep să-şi fixeze ca obiectiv să ajungă în clasele de pregătire 
pentru a deveni ghizi-profesor, încă de pe când se mai află la 
nivelul III, în vreme ce alţi subiecţi, care sunt în mod evident de 
nivel IV, consideră că nu sunt potriviţi pentru a fi ghizi eficienţi. 

In ciuda standardelor lor înalte de moralitate şi de 
comportament, entităţile care au atins nivelele intermediare de 
maturitate dau dovadă de modestie în ceea ce priveşte 
realizările lor. Fireşte că fiecare caz este diferit, dar observ mai 
multă stăpânire de sine la clienţii de la acest stadiu sau de la 
cele superioare. Văd mai degrabă încredere decât suspiciune 
faţă de motivele celorlalţi, atât la nivel conştient, cât şi 
subconştient. Aceşti oameni demonstrează o atitudine plină de 
încredere faţă de viitorul umanităţii, încurajându-i astfel şi pe cei 
din jurul lor. 

Intrebările pe care le pun sufletelor mai mature se îndreaptă 
spre ideile esoterice de scop şi de creaţie. Recunosc că profit de 
cunoştinţele pe care le posedă aceste suflete pentru a 
compensa informaţiile spirituale care le lipsesc celorlalte. Am 
avut clienţi care mi-au spus că am făcut puţin exces de zel când 
le-am cerut să-mi vorbească despre amintirile lor spirituale şi 
ştiu că au dreptate. Sufletele mai avansate din această lume 


posedă o înţelegere remarcabilă a planului universal al vieţii. 
Vreau să învăţ cât mai mult cu putinţă de la ele. 

Următorul caz este al unui suflet ce face parte din zona 
superioară a nivelului IIl de dezvoltare, radiind o energie 
galbenă, lipsită de orice nuanţă roşiatică. Acest client era un 
bărbat scund, de vreo 50 de ani, pe care mi-e destul de greu să-l 
descriu. Când ne-am întâlnit, comportamentul său faţă de mine 
era foarte curtenitor şi l-am considerat a fi o persoană uşor 
solemnă. Simţeam că detaşarea şi rezerva sa indicau ceva 
studiat, chiar o faţadă ce masca emoţii puternice. Cea mai 
izbitoare trăsătură a sa erau ochii întunecaţi şi posomorâţi, care 
se făceau tot mai intenşi pe măsură ce începea să vorbească 
într-un mod direct şi convingător despre sine însuşi. 

Mi-a spus că lucra la o organizaţie caritabilă, distribuind 
hrană pentru cei fără adăpost şi că fusese cândva ziarist. Acest 
om bătuse o bună bucată de drum pentru a discuta cu mine 
despre îngrijorarea pe care i-o provoca lipsa de entuziasm care 
începuse să-l cuprindă faţă de munca sa. Spunea că este obosit 
şi că vrea să trăiască, cât i-a mai rămas, în linişte şi singurătate. 
Prima şedinţă a implicat o trecere în revistă a momentelor celor 
mai importante din multe din vieţile sale trecute, pentru a putea 
evalua cât mai bine un curs adecvat pentru restul vieţii sale 
actuale. 

Am început prin a regresiona rapid subiectul printr-o serie de 
vieţi îndepărtate, începând cu prima sa viaţă, de om Cro- 
Magnon, în Epoca de Piatră, cu circa 30.000 de ani în urmă. Pe 
măsură ce înaintam în timp, am observat o constanţă a unui 
comportament de lup singuratic, opusă dorinţei normale de 
integrare tribală. Cam din anii 3000 Î.Hr. până în anii 500 Î.Hr., 
clientul meu a trăit un număr de vieţi în Orientul Mijlociu, în 
timpul ridicării oraşelor-state timpurii, în culturile sumeriană, 
babiloniană şi egipteană. Totuşi, chiar şi în vieţile în care a fost 
femeie, acest subiect a evitat adesea legăturile de familie, 
neavând nici copii. Ca bărbat a arătat o preferinţă pentru viaţa 
nomadă. 

Când am ajuns la o viaţă în Europa, în timpul Evului Mediu, 
mă obişnuisem deja cu un suflet rebel, ce opunea rezistenţă 
societăţilor tiranice. In timpul vieților sale, subiectul meu s-a 
străduit să elibereze oamenii de teamă, deşi evita să se implice 
din punct de vedere politic. Suferind multe greutăţi şi 


neajunsuri, el a continuat să fie un călător nomad, dovedind o 
adevărată obsesie pentru libertatea de mişcare. 

Unele vieţi nu erau prea productive, dar în timpul secolului al 
XII-lea l-am găsit în America Centrală, în trupul unui aztec, 
organizând o bandă de indieni împotriva opresiunii unui mare 
preot. A fost ucis în acest loc, ca un adevărat proscris. În timp ce 
promova relaţiile non-violente între două triburi tradiţional 
duşmane. 

In secolul al XIV-lea acest suflet a fost un cronicar european 
ce a călătorit pe drumul mătăsii până la Cathay pentru a 
înţelege popoarele Asiei. Mereu deschis faţă de limbile străine 
(după cum este şi astăzi), clientul meu a murit în Asia, ca un 
bătrân ce trăia fericit într-un sat. În Japonia secolului al XVII-lea 
era un membru al clanului Cocorul însângerat. Aceşti oameni 
erau nişte Samurai mercenari, independenţi şi respectaţi. La 
sfârşitul acestei vieţi clientul meu trăia izolat, regim impus de 
shogunii Tokugawa, pentru că îi prevenise pe oponenții mai slabi 
ai acestora asupra strategici de luptă. 

Frecvent un outsider, mereu un explorator ce căuta adevărul 
peste mări şi ţări, acest suflet a continuat să caute un înţeles 
raţional al vieţii în timp ce îi ajuta pe cei ce-i întâlnea în drumul 
său. Am fost surprins când a apărut ca soţia unui fermier 
american de la graniţă, în secolul al XIX-lea. Fermierul a murit la 
scurt timp după căsătoria lor. Am aflat că subiectul meu a ales 
în mod deliberat să se încarneze în trupul unei văduve cu copii, 
legată de o palmă de Pământ, această ipostază reprezentând un 
exerciţiu de pierdere a mobilităţii. 

Când această parte a şedinţei s-a încheiat, am ştiut că 
lucram cu un suflet avansat, bătrân, având în vedere că mai 
avea o serie de vieţi importante, pe care nu le-am revăzut. Din 
moment ce acest suflet se apropia de nivelul IV, n-aş fi fost 
surprins să aflu că prima sa apariţie pe Pământ a avut loc cu 
70.000 de ani în urmă. Cu toate că, după cum am menţionat, nu 
e o condiţie obligatorie ca sufletele să aibă sute de vieţi fizice 
pentru a avansa. Am avut odată un client care a ajuns la nivelul 
III după numai 4.000 de ani - o performanţă excepţională. 

Am discutat cu clientul meu despre viaţa sa actuală şi 
despre metodele sale obişnuite de învăţare în vieţile trecute. El 
mi-a explicat că nu a fost niciodată căsătorit şi că nealinierea 
socială i se potrivea cel mai bine. l-am sugerat câteva 


alternative, spre a reflecta asupra lor. În primul rând, cred că 
lipsa de intimitate faţă de oameni, care l-a caracterizat în atât 
de multe vieţi, i-a împiedicat progresul. După încheierea şedinţei 
era îngrijorat de faptul că, într-o şedinţă viitoare, îi voi explora 
din nou memoria pentru a afla mai multe informaţii despre 
lumea spiritelor. Când a venit, a doua zi, l-am transpus în stare 
supraconştientă şi ne-am reapucat de treabă. 


Cazul 22 


Dr. N: Cum ţi se spune în lumea spiritelor? 

S: Mi se spune Nenthum. 

Dr. N: Nenthum, ai vreun spirit în jurul tău acum sau eşti 
singur? 

S: (pauză) Sunt cu doi dintre vechii mei tovarăşi. 

Dr. N: Cum îi cheamă? 

S: Raoul şi Senji. 

Dr. N: Şi voi trei faceţi parte dintr-un grup mai mare, în care 
sufletele lucrează împreună? 

S: Făceam....dar acum lucrăm... mai mult singuri. 

Dr. N: Ce anume faceţi în acest moment? 

S: Discutăm despre cel mai bun mod de a ne ajuta unul pe 
altul în timpul încarnărilor noastre. 

Dr. N: Spune-mi ce anume faceţi unul pentru celălalt. 

S: O ajut pe Senji să se ierte pe ea însăşi pentru greşeli şi să 
se aprecieze la adevărata ei valoare. Are nevoie să nu mai fie 
doar o figură maternă pe Pământ. 

Dr. N: Cum anume te ajută ea? 

S: Să...înţeleg lipsa mea de apartenenţă. 

Dr. N: Dă-mi un exemplu de cum anume te ajută acţiunile lui 
Senji în această problemă. 

S: Păi, ea a fost soţia mea în Japonia, după ce fusesem 
războinic, (ceva îl tulbură pe Nenthum şi, după o pauză, adaugă 
următoarele) Lui Raoul îi place să fie partenerul lui 

Senji, iar eu, de obicei, sunt singur. 

Dr. N: Cum vă ajutaţi, tu şi cu Raoul? 

S: Eu îl ajut în problema răbdării, iar el în tendinţa mea de a 
evita viaţa de comunitate. 

Dr. N: Sunteţi întotdeauna doi bărbaţi şi o femeie în încar- 


nările voastre pe Pământ? 

S: Nu, putem schimba asta - şi o şi facem - dar aşa este mai 
confortabil pentru noi. 

Dr. N: De ce lucraţi voi trei independent de restul grupului? 

S: (pauză) Oh, îi vedem aici... unii nu au avansat, ca noi... 
alţii sunt înaintea noastră cu sarcinile lor. 

Dr. N: Aveţi un ghid sau un profesor? 

S: (încet) Ea e ldis. 

Dr. N: Mi se pare că ai un mare respect pentru ea. Comunici 
bine cu ldis? 

S: Da - asta nu înseamnă că nu avem şi noi neînţelegeri. 

Dr. N: Care e principalul motiv de conflict dintre voi? 

S: Ea nu se încarnează prea mult şi eu îi spun că artrebui să 
aibă un contact mai direct cu condiţiile de pe Pământ. 

Dr. N: Eşti pe aceeaşi frecvenţă mentală cu ldis într-o aseme- 
nea măsură, încât să ştii tot trecutul ei în calitate de ghid? 

S: (îşi clatină capul în timp ce reflectează) Nu e vorba că nu 
putem pune întrebări... dar putem întreba numai ceea ce ştim. 
Idis îmi arată doar ceea ce consideră că e important pentru 
propria mea experienţă. 

Dr. N: Pot, oare, ghizii să-şi protejeze gândurile, astfel încât 
să-ţi fie imposibil să citeşti tot ce este în mintea lor? 

S: Da, cei mai bătrâni sunt chiar experţi în acest domeniu - 
noi nu trebuie să ştim cum anume se pot filtra gândurile, pentru 
că acest lucru ne-ar tulbura. 

Dr. N: Vei învăţa să filtrezi imagini? 

S: Chiar am învăţat... puţin. 

Dr. N: Din acest motiv trebuie că mulţi oameni mi-au spus că 
ghizii lor nu le răspund complet la toate întrebările. 

S: Da, şi intenţia întrebării este importantă... Când anume a 
fost pusă şi de ce. Probabil că nu s-a dovedit a fi cel mai bun 
lucru pentru ei să |i se fi oferit anumite informaţii care i-ar fi 
putut dezbina. 

Dr. N: Pe lângă metodele ei pedagogice, eşti mulţumit de 
Idis în ceea ce priveşte identitatea ei? 

S: Da... Aş vrea doar să fie de acord să vină cu mine... 
cândva. 

Dr. N: Oh, ai dori să te încarnezi pe Pământ alături de ea? 

S: (rânjeşte poznaş) l-am spus că am putea avea o relaţie 
mai bună aici dacă ar accepta să vină pe Pământ cândva şi să 


se căsătorească cu mine. 

Dr. N: Şi ce a răspuns ldis la această sugestie? 

S: A râs şi a spus că se va gândi la propunerea mea, dacă 
pot să-i dovedesc că ar fi productiv. 


În acest punct l-am întrebat pe Nenthum de câtă vreme 
lucrează cu ldis şi am aflat că ea a fost desemnată acestor trei 
entităţi atunci când acestea au intrat în nivelul III. Nenthum, 
Raoul şi Senji sunt, de asemenea, tutelaţi şi de un ghid maestru 
mai bătrân şi foarte iubit care a fost alături de ei încă de la 
începutul existenţei lor. Ar fi incorect să presupunem că spiritele 
mai avansate trăiesc în singurătate. Acest subiect mi-a spus că 
avea legături cu multe alte suflete. Raoul şi Senji erau însă 
prietenii săi cei mai apropiaţi. 

Nivelele III şi IV sunt stadii importante pentru dezvoltarea 
sufletelor pentru că, ajunse în acest punct, ele primesc 
responsabilităţi mai mari faţă de sufletele mai tinere. Totuşi, 
statutul de ghid nu ne este dat tuturor în acelaşi moment. Ca şi 
în multe alte aspecte ale vieţii noastre ca suflete, suntem atent 
testaţi. Nivelele intermediare constituie perioade de probă 
pentru potenţialii profesori. În timp ce aura noastră este încă 
galbenă, mentorii noştri ne repartizează un suflet de care să 
avem grijă, pentru a evalua după aceea performanţele atinse de 
acesta sub conducerea noastră, atât în cadrul încarnărilor fizice, 
cât şi în afara lor. 

Ne este permis să acţionăm la nivelul de ghid junior doar 
dacă acest stagiu preliminar este încununat de succes. Nu i se 
potriveşte oricui să fie profesor, dar acest lucru nu ne opreşte să 
devenim un suflet avansat în cadrul secţiunii albastre. Ghizii, ca 
oricine altcineva, au diferite talente şi aptitudini, după cum au şi 
defecte. Când atingem nivelul V, aptitudinile de care dă dovadă 
sufletul nostru sunt binecunoscute în lumea spiritelor. Ni se dau 
sarcini pe măsura aptitudinilor noastre, dar despre acest aspect 
voi avea ocazia să vorbesc mai târziu, tot în acest capitol. 
Drumurile diferite pe care le străbatem în cursul instruirii 
noastre ne duc în cele din urmă la acelaşi punct terminus al 
însuşirii integrităţii spirituale. Bogăția şi diversitatea experienţei 
acumulate fac parte din planul gândit de maeştri pentru 
dezvoltarea fiecărui suflet şi, în acest sens, sunt interesat să aflu 
cum progresează subiectul cazului 22 în cadrul nivelului III. 


Dr. N: Nenthum, poţi să-mi spui dacă ldis te pregăteşte să 
devii ghid, presupunând că această activitate te interesează? 

S: (răspunde repede) Mă interesează. 

Dr. N: Oh, atunci înseamnă că vei deveni tu însuţi ghid? 
__S: (modest) Să nu exagerăm. Nu sunt mai mult decât un 
ingrijitor... Care o ajută pe ldis şi primeşte la rândul său 
îndrumare. 

Dr. N: Încerci să-i imiţi metodele de predare? 

S: Nu, suntem diferiţi. Oricum, ca ucenic-îngrijitor, n-aş 
putea face ceea ce face ea. 

Dr. N: Când anume ai ştiut că eşti pregătit să devii îngrijitor 
şi ai început să-i ajuţi pe alţii din punct de vedere spiritual? 

S: Este... o conştienţă pe care o capeţi după un număr mare 
de vieţi... Că eşti mai echilibrat cu tine însuţi decât înainte şi 
poţi să ajuţi oamenii atât ca spirit, cât şi atunci când eşti 
încarnat. 

Dr. N: Acţionezi în acest moment în interiorul sau în afara 
lumii spiritelor, în calitatea ta de îngrijitor? 

S: (formulează cu greu un răspuns) Sunt în afara lumii 
spiritelor... În două vieţi. 

Dr. N: Trăieşti două vieţi paralele în acest moment? 

S: Da. 

Dr. N: Unde trăieşti în cealaltă viaţă? 

S: In Canada. 

Dr. N: Este aşezarea geografică un factor important în 
această a doua viaţă a ta? 

S: Da, am ales o familie săracă dintr-o comunitate rurală, 
unde aş fi fost indispensabil. Sunt într-un mic orăşel montan. 

Dr. N: Dă-mi mai multe detalii despre viaţa ta din Canada şi 
despre responsabilităţile tale. 

S: (încet) Eu... am grijă de fratele meu Billy. Faţa şi mâinile 
sale au fost arse groaznic într-un incendiu provocat de o plită de 
bucătărie, când avea 4 ani. Când s-a întâmplat accidentul, eu 
aveam 10 ani. 

Dr. N: Ai aceeaşi vârstă în viaţa ta din Canada ca şi în 
această viaţă din Statele Unite? 

S: Cam aceeaşi. 

Dr. N: Care e principala ta sarcină în viaţa ta canadiană? 

S: Să am grijă de Billy. Să-l ajut să privească lumea dincolo 


de durerea sa. El este aproape orb şi, din cauza desfigurării 
provocate de arsuri, a fost respins de comunitate. Încerc să-l fac 
să se deschidă şi să accepte viaţa, să ştie cine este el cu 
adevărat. li citesc şi merg cu el la plimbare prin pădure ţinându-l 
de braţ. Nu-l ţin de mână, pentru că mâinile lui sunt foarte 
afectate de arsuri. 

Dr. N: Ce poţi să-mi spui despre părinţii voştri din Canada? 

S: (fără să se laude) Eu sunt părintele. Tata a plecat după 
incendiu şi nu s-a mai întors niciodată. Era un om slab care nu 
se purta prea bine cu familia sa nici înainte de incendiu. Sufletul 
mamei mele nu este prea... capabil în trupul ei. Ei au nevoie de 
cineva matur. 

Dr. N: Cineva puternic din punct de vedere fizic? 

S: (râzând) Nu, cu sunt femeie în Canada, sunt sora lui Billy. 
Mama şi fratele meu au nevoie de cineva puternic din punct de 
vedere mental pentru a ţine familia unită şi a le da o cale de 
urmat. 

Dr. N: Cum îţi întreţii familia? 

S: Sunt brutăriţă şi nu mă voi căsători niciodată pentru că nu 
pot să-i părăsesc. 

Dr. N: Care este lecţia majoră a fratelui tău? 

S: Să-şi însuşească umilinţa fără să se lase strivit de o viaţă 
în care are puţină mulţumire de sine. 

Dr. N: Dece nu ai luat tu rolul fratelui tău afectat de 
incendiu? Nu ţi s-a părut aceasta cea mai dificilă provocare? 

S: (strâmbându-se) Hmm - am mai trecut prin asta. 


Notă: Acest subiect a fost rănit fizic într-un număr de vieţi 
trecute. 


Dr. N: Da, cred că da. Mă întreb dacă sufletul lui Billy a fost 
implicat în rănirea ta fizică în vreuna din vieţile tale trecute? 

S: Da, într-una dintre existenţe. Pe când sufeream, un alt 
personaj a fost alături de mine, eu primind cu bucurie atenţia 
sa. Acum e rândul lui Billy şi eu sunt aici pentru a-l ajuta. 

Dr. N: Ai ştiut dinainte de a veni în această viaţă canadiană 
că fratele tău va suferi un accident care-l va incapacita? 

S: Desigur, am discutat cu ldis întreaga situaţie. Ea mi-a 
spus că sufletul lui Billy va avea nevoie de un îngrijitor şi, de 
vreme ce am avut contacte negative cu acest suflet în altă 


viaţă, am primit cu bucurie să-l ajut. 

Dr. N: Pe lângă lecţiile karmice menite sufletului lui Billy, mai 
sunt şi unele care ţi se adresează ţie, mă refer la faptul de a fi în 
rolul unei femei legate de casa sa. Nu mai poţi să dispari şi să te 
plimbi de colo-colo, cum făceai adesea în vieţile tale. 

S: E adevărat. Gradul de dificultate al unei vieţi se măsoară 
după cât de provocatoare este situaţia pentru tine, nu pentru 
alţii. Pentru mine, a fi îngrijitorul lui Billy este mai dificil decât 
atunci când mă aflam în cealaltă ipostază, aceea de a primi 
ajutorul altui suflet. 

Dr. N: Spune-mi care este cel mai problematic aspect al 
însărcinării tale de a fi îngrijitorul lui Billy. 

S: De a sprijini un copil... Dincolo de neajutorarea sa... De a-l 
creşte... De a învăţa copilul să facă faţă suferinţei cu curaj. 

Dr. N: Viaţa lui Billy este un exemplu extrem, dar se pare că, 
oricum, copiii de pe Pământ trebuie să treacă prin destul de 
multe suferinţe fizice şi emoţionale. 

S: Fără să cunoşti şi să depăşeşti suferinţa, nu vei putea 
niciodată să înţelegi cu adevărat cine eşti şi să mergi mai 
departe. Trebuie să-ţi spun, cu cât te confrunţi cu mai multă 
suferinţă şi adversitate în copilărie, cu atât mai mult îţi poţi lărgi 
potenţialul. 

Dr. N: Şi cum te descurci, în calitate de îngrijitor, în viaţa ta 
canadiană? 

S: În familia mea canadiană mă confrunt cu nişte alegeri mai 
dificil de făcut, spre deosebire de cele din viaţa americană. Dar 
am încredere în mine însumi... de a-mi folosi înţelegerea în mod 
practic. 

Dr. N: Te-a încurajat sau nu ldis în decizia ta de a-ţi accelera 
dezvoltarea trăind două vieţi paralele? 

S: Ea e întotdeauna deschisă faţă de acest lucru... pe care 
eu nu l-am făcut prea des în trecut. 

Dr. N: De ce? 

S: Amestecul vieților poate fi obositor şi disipant. Efortul 
poate deveni contraproductiv, diminuând bilanţul ambelor vieţi. 

Dr. N: Bine, văd că tu îi ajuţi pe oameni în amândouă 
existenţele tale actuale. Ai trăit vreodată vieţi contrastante în 
acelaşi timp, adică să nu fi reuşit prea multe în una, dar să fi 
reuşit, în schimb, în cealaltă? 

S: Da, deşi acest fapt s-a petrecut cu mult timp în urmă. 


Acesta este unul din avantajele acestui procedeu al combinării 
vieților. Una dintre vieţi o poate compensa pe cealaltă. Totuşi, 
acest lucru poate merge greu. 

Dr. N: Atunci, de ce permit ghizii vieţile paralele? 

S: (încruntându-se) Sufletele nu trăiesc în medii rigide şi 
birocratice. Ni se permite să facem greşeli şi să învăţăm din 
acestea. 

Dr. N: Am impresia că eşti de părere că este mai bine pentru 
un suflet obişnuit să trăiască o singură viaţă, şi nu vieţi paralele 
în acelaşi timp. 

S: Aş spune că da, în majoritatea cazurilor, dar mai sunt şi 
alte motive care ne fac să accelerăm ritmul încarnărilor. 

Dr.N: Cum ar fi...? 

S: (amuzat) Răsplata pentru trăirea unor vieţi paralele poate 
consta într-o perioadă mai mare de reflexie şi de meditaţie în 
lumea spiritelor. 

Dr. N: Te referi la faptul că perioadele de odihnă de dintre 
vieţi pot fi mai lungi după trăirea unor vieţi paralele? 

S: (zâmbeşte) Desigur, durează mai mult să reflectezi asupra 
a două vieţi, decât asupra uneia singure. 

Dr. N: Nenthum, mai am câteva întrebări referitoare la 
mecanica divizării vieților. Cum vezi felul în care-ţi împărţi 
energia sufletului tău în mai multe părţi? 

S: Noi suntem... ca nişte particule de energie. Am provenit 
din aceeaşi unitate. 

Dr. N: Ce era această unitate originară? 

S: Creatorul. 

Dr. N: Fiecare parte a sufletului tău rămâne intactă şi 
completă în sine? 

S: Da. 

Dr. N: Şi întreaga energie a sufletului nostru părăseşte lumea 
spiritelor atunci când ne încarnăm? 

S: Numai o parte, de vreme ce nu ne separăm niciodată total 
de creator. 

Dr. N: Ce anume face acea parte a sufletului care rămâne în 
lumea spiritelor, în timp ce noi suntem pe Pământ, într-unul sau 
mai multe trupuri? 

S: Este... adormită... aşteptând să se alăture restului 
energiei noastre. 


Cei mai mulţi dintre colegii mei care lucrează cu vieţile 
trecute ale clienţilor au auzit despre cronologii temporale 
suprapuse de la oameni ce trăiau pe Pământ în două locuri 
deodată. Uneori, există trei sau chiar mai multe vieţi paralele. 
Sufletele din aproape toate stadiile de dezvoltare sunt capabile 
să trăiască mai multe vieţi paralele, dar nu am întâlnit multe 
situaţii de acest gen între cazurile mele. 

Mulţi oameni simt că ideea unor suflete înzestrate cu 
capacitatea de a se diviza în lumea spiritelor şi de a se încarna 
apoi în două sau mai multe trupuri umane se opune tuturor 
ideilor lor preconcepute despre un spirit singular şi 
individualizat. Recunosc că nici eu nu m-am simţit prea 
confortabil prima dată când un client mi-a spus că trăieşte vieţi 
paralele. Pot înţelege de ce unii oameni consideră acest concept 
al dualității sufletului ca fiind şocant, mai ales când ne 
confruntăm cu următoarea afirmaţie, şi anume aceea că un 
suflet poate fi chiar capabil de a trăi în dimensiuni diferite în 
acelaşi timp relativ. Ceea ce trebuie să notăm este că, dacă 
sufletele noastre sunt o parte a unei mari forţe de energie care 
se divide sau se extinde pentru a crea sufletele noastre, atunci 
de ce n-ar putea avea aceeaşi capacitate de a se desprinde şi 
apoi de a se reuni şi vlăstarele acestei energii sufleteşti 
inteligente? 

Uneori este frustrant să aduni informaţii despre activitatea 
spirituală de la suflete aflate în stadii avansate de dezvoltare. 
Acest lucru se întâmplă pentru că natura complexă a memoriei 
şi a cunoştinţelor unui suflet aflat la aceste nivele face mai 
dificilă distingerea între ceea ce aceşti oameni ştiu, dar nu vor 
să-mi spună. De ce? Chiar nu ştiu. Subiectul cazului 22, un suflet 
inteligent şi bine informat, a manifestat deschidere faţă de 
întrebările mele. Acest caz este compatibil şi cu alte relatări 
cuprinse în dosarele mele referitoare la diversitatea pregătirii 
sufletelor în lumea spiritelor. 


Dr. N: Nenthum, aş vrea să ne întoarcem la activităţile tale 
din lumea spiritelor, atunci când nu eşti prea ocupat cu 
încarnările tale Pământeşti, cu activităţile din grupurile de 
suflete şi cu pregătirea ta de a deveni ghid. Poţi să-mi vorbeşti şi 
de alte zone spirituale în care îţi petreci timpul? 

S: (pauză lungă) Da, există şi alte locuri... le ştiu... 


Dr. N: Câte? 

S: (atent) Mă pot gândi la patru. 

Dr. N: Cum le-ai denumi? 

S: Lumea Fără Ego, Lumea Atotcunoaşterii, Lumea Creaţiei şi 
a Non-creaţiei şi Lumea Timpului Modificat. 

Dr. N: Aceste lumi există în universul nostru fizic? 

S: Numai una, celelalte sunt sfere nondimensionale. 

Dr. N: Bine, hai să începem cu sferele nondimensionale. 
Aceste trei sfere din lumea spiritelor există spre a fi folosite de 
suflete? 

S: Da. 

Dr. N: De ce foloseşti pentru toate aceste zone spirituale 
termenul de lumi? 

S: Le văd ca pe nişte... habitate pentru viaţa spirituală. 

Dr. N: Aşadar, trei dintre ele sunt lumi mentale? 

S: Da. 

Dr. N: Ce este Lumea Fără Ego? 

S: Locul în care înveţi să fii. 

Dr. N: Am auzit de acest lucru, exprimat în diferite feluri. Nu 
e cumva vorba în acest caz şi de începători? 

S: Ba da, sufletele nou create sunt aici pentru a învăţa cine 
sunt ele. Este locul originar. 

Dr. N: Identitatea este oferită aleator sau aceste suflete 
începătoare au posibilitatea de a alege? _ 

S: Sufletul nou creat nu are capacitatea de a alege. |ţi 
dobândeşti caracterul în funcţie de cum îţi este... combinată 
energia. 

Dr. N: Există vreun inventar spiritual al caracteristicilor 
desemnate sufletelor - primeşti atât dintr-una, atât din alta? 

S: (pauză lungă) Cred că în cadrul acestui proces în care ne 
sunt alocate trăsăturile care ne fac să fim ceea ce suntem se au 
în vedere mai mulţi factori. Ceea ce ştiu este că odată primit, 
Eul devine o convenţie între noi înşine şi cei care ni l-au dat. 

Dr. N: Ce înseamnă acest lucru? 

S: Să folosesc cât de bine pot ceea ce sunt. 

Dr. N: Aşadar, scopul acestei lumi constă în distribuirea de 
către nişte fiinţe avansate a identităţii sufletelor? 

S: Da, noul suflet este energie pură, lipsită de o adevărată 
personalitate. Lumea Fără Ego te înzestrează cu o semnătură. 

Dr. N: Atunci, de ce o numeşti Lumea Fără Ego? 


S: Pentru că sufletele nou create ajung aici fără ego. Ideea 
conştiinţei de sine nu există în noile suflete. Acesta este locul în 
care sufletul primeşte un sens al existenţei sale. 

Dr. N: Şi această geneză a sufletelor cu personalitate e una 
continuă? 

S: Din câte ştiu, da. 

Dr. N: Vreau să-mi răspunzi atent la următoarea întrebare. 
Când ai primit identitatea ta ca suflet, acest lucru a Însemnat că 
ai fost desemnat în mod automat încarnărilor pe Pământ în 
formă umană? 

S: Nu în mod explicit. Planetele nu sunt eterne. 

Dr. N: Mă întreb dacă anumite tipuri de suflete au o afinitate 
faţă de anumite forme ale vieţii fizice în univers? 

S: (pauză) N-aş contrazice acest lucru. 

Dr. N: Nenthum, ţi s-a dat posibilitatea la început să alegi şi 
alte gazde planetare, în afara oamenilor de pe Pământ? 

S: Ah... ca suflet tânăr... ghizii sunt cei care te ajută în 
aceste alegeri. Eu am fost îndreptat spre fiinţele umane. 

Dr. N: Ţi s-au dat şi alte opţiuni? 

S: (pauză lungă) Da... dar nu este foarte clar pentru 
moment. De obicei te lasă să începi într-una sau două lumi 
uşoare, fără să ai prea multe de făcut. Apoi mi s-a oferit 
posibilitatea de a lucra pe această planetă dificilă. 

Dr. N: Pământul este considerat dificil? 

S: Da. In unele lumi trebuie să depăşeşti stări de disconfort 
fizic - chiar să suferi. Altele înclină mai degrabă spre provocări 
mentale. Pământul le are pe amândouă. Primim aprecieri pline 
de respect dacă ne descurcăm bine în aceste lumi dificile, 
(zâmbind) Cei care nu călătoresc prea mult spun că suntem 
aventurieri. 

Dr. N: Ce anume te atrage cu adevărat la Pământ? 

S: Relaţia pe care o au oamenii atunci când se luptă între 
ei... fiind competitori, dar colaborând în acelaşi timp. 

Dr. N: Nu e o contradicţie? 

S: (râde) Tocmai acest lucru e şi ceea ce mă atrage: să 
mediez neînțelegerile unei rase failibile care are în acelaşi timp 
atâta mândrie şi atâta nevoie de respect de sine. Creierul uman 
este unic, după cum ştii şi tu. 

Dr. N: În ce fel? 

S: Oamenii sunt egocentrici, dar şi vulnerabili. Ei pot avea un 


caracter meschin, dar şi o mare capacitate de a fi amabili. Există 
un comportament slab şi curajos în acelaşi timp pe Pământ. Are 
loc un continuu război în jurul valorilor umane. Această 
diversitate se potriveşte cu sufletul meu. 

Dr. N: Mai spune-mi câteva caracteristici ale gazdelor umane 
ce pot părea atractive sufletelor trimise pe Pământ. 

S: Hmm... Aceia dintre noi care ne-am dezvoltat pe Pământ 
avem... permisiunea de a ajuta oamenii să afle despre infinitul 
de dincolo de viaţa lor şi să-şi exprime adevărata bunăvoință 
prin intermediul afectivității lor. A avea pasiunea de a lupta 
pentru viaţă - iată ce e cu adevărat valoros la fiinţele umane. 

Dr. N: Fiinţele umane dau dovadă, de asemenea, şi deo 
mare capacitate de rea-voinţă. 

S: Aceasta este o parte a pasiunii. Dar evoluează la rândul 
său, şi atunci când oamenii se confruntă cu probleme, pot da tot 
ce e mai bun în ei şi sunt absolut nobili. 

Dr. N: Probabil că sufletul este cel care alimentează 
trăsăturile pozitive de care vorbeşti. 

S: Noi încercăm să sporim ceea ce există deja. 

Dr. N: Se întoarce vreodată un suflet în Lumea Fără Ego, 
după ce a primit deja o identitate? 

S: (stingherit) Da... dar nu aş vrea să vorbesc despre 
aceasta. 

Dr. N: Bine, atunci nu vom discuta, dar mi s-a spus că unele 
suflete se întorc totuşi dacă în timpul însărcinărilor fizice 
comportamentul lor este în mod constant defectuos. Am 
impresia că ele sunt considerate deficiente şi revin aici pentru a 
suferi un soi de lobotomie spirituală? 

S: (subiectul clatină din cap supărat) Sunt ofensat de 
această descriere. De unde ai auzit de aşa ceva? Sufletele care 
au creat obstacole serioase în calea evoluţiei lor sunt corectate, 
fiind recondiţionate cu ajutorul energiei pozitive. 

Dr. N: Această procedură este menită numai sufletelor de pe 
Pământ? 

S: Nu, sufletele tinere de oriunde pot avea nevoie de 
restaurare, ca o măsură ultimă. 

Dr. N: Le este permis acestor spirite restaurate să se 
întoarcă apoi în grupurile lor şi în cele din urmă să se încarneze 
din nou în lumi fizice? 

S: (suspină adânc) Da. 


Dr. N: Cum ai compara Lumea Fără Ego cu Lumea 
Atotcunoaşterii? 

S: Ele sunt opuse. Această lume a Atotcunoaşterii nu este 
pentru sufletele tinere. 

Dr. N: Ai fost în Lumea Atotcunoaşterii? 

S: Nu sunt încă pregătit. Sunt conştient de ea numai ca de 
un loc în care ne străduim să ajungem. 

Dr. N: Ce anume ştii despre această zonă spirituală? 

S: (pauză lungă) Este un loc al contemplaţiei... lumea 
mentală supremă a planificării şi proiectării. Nu-ţi pot spune 
prea multe despre această sferă, cu excepţia faptului că este 
destinaţia finală a tuturor gândurilor. Sensurile tuturor lucrurilor 
vii sunt coordonate aici. 

Dr. N: Aşadar Lumea Atotcunoaşterii este abstractă în cel 
mai înalt grad? 

S: Da, e vorba, de fapt, de a amesteca forma şi conținutul- 
raţional cu idealul. Este o dimensiune în care e posibilă 
realizarea tuturor viselor şi speranţelor noastre. 

Dr. N: Bine, şi dacă nu poţi merge acolo deocamdată, cum 
de ştii despre acest loc? 

S: Noi primim... străfulgerări, întrezărim... ca un stimulent 
care să ne încurajeze să facem efortul final de a ne termina 
munca şi de a ne alătura maeştrilor. 

Fundamentul lumii spiritelor este un loc al cunoaşterii la care 
clienţii mei au făcut aluzie sub diferite denumiri. Mi se dau doar 
referinţe foarte vagi despre acest absolut universal, pentru că 
nici cei mai avansati clienţi ai mei nu au o experienţă directă în 
această dimensiune. Toate sufletele sunt nerăbdătoare să 
ajungă aici şi să fie absorbite de acest nucleu, mai ales pe 
măsură ce se apropie şi sunt ademenite de ceea ce văd. Mi-e 
teamă însă că Lumea Atotcunoaşterii poate fi înţeleasă complet 
doar de un suflet neîncarnat, aflat mai sus de nivelul V. 


Dr. N: Dacă Lumea Fără Ego şi Lumea Atotcunoaşterii sunt la 
capetele opuse ale experienţei unui suflet, unde anume se 
situează Lumea Timpului Modificat? 

S: Aceasta sferă se află la îndemâna tuturor sufletelor, 
pentru că ea reprezintă propria lor lume fizică. In cazul meu, 
este Pământul. 

Dr. N: Ah, trebuie să fie acea lume fizică de care îmi vorbeai. 


S: Nu, sfera Pământului este simulată numai pentru uzul 
meu. 

Dr. N: Atunci, nu studiază toate sufletele din lumea spiritelor 
aceeaşi lume simulată? 

S: Nu, fiecare dintre noi studiază propria sa planetă 
geografică, unde se încarnează. Ele sunt reale din punct de 
vedere fizic... temporar. 

Dr. N: Şi voi nu trăiţi propriu zis fizic în această lume 
simulată asemănătoare Pământului - ci doar o folosiţi? 

S: Da, aşa e - pentru a ne antrena. 

Dr. N: De ce numeşti această a treia sferă Lumea Timpului 
Modificat? 

S: Deoarece putem schimba secvențele temporale pentru a 
studia anumite evenimente. 

Dr. N: Care e scopul principal pentru care faceţi acest lucru? 

S: Pentru a ne îmbunătăţi deciziile din viaţă. Acest studiu mă 
face mai judicios şi mă pregăteşte pentru Lumea 
Atotcunoaşterii. 


Notă: Subiectul foloseşte frecvent termenul lume pentru a 
descrie zone non-fizice menite lucrului şi studiului. Aceste 
regiuni pot fi foarte mici sau indescriptibil de mari în raport cu 
sufletul şi pot include diferite dimensiuni. Cred că există realităţi 
separate pentru diferite experienţe de învăţare situate în afara 
restricţiilor temporale. Coexistenţa trecutului, prezentului şi a 
viitorului în aşezările spirituale pe care le-a sugerat subiectul 
acestui caz va fi explorată mai departe în următoarele capitole, 
la cazurile 23 şi 25. 


Dr. N: Nu am vorbit despre Lumea Creaţiei şi Non creaţiei. 
Aceasta trebuie să fie lumea fizică tridimensională de care ai 
vorbit mai devreme. 

S: Da, şi ne place să o folosim şi pe aceasta. 

Dr. N: Este această lume menită să fie folosită de toate 
sufletele? 

S: Nu. Tocmai încep să mă adaptez aici. Sunt considerat un 
nou venit. 

Dr. N: Înainte de a vorbi despre acest fapt, aş vrea să te 
întreb dacă această lume este identică cu Pământul? 

S: Nu, este puţin diferită. Are o dimensiune mai mare şi o 


climă puţin mai rece. Acolo există mai puţină apă, mai puţine 
oceane, dar e asemănătoare. 

Dr. N: Este cumva o planetă mai îndepărtată de soarele său 
decât este Pământul de Soarele nostru? 

S: Da. 

Dr. N: Dacă aş putea numi această lume fizică Pământul II, 
de vreme ce pare a fi asemănătoare din punct de vedere 
geografic cu Pământul pe care-l cunoaştem, ar fi lângă Pământul 
I pe bolta cerească? 

S: Nu. 

Dr. N: Unde anume se situează Pământul II în raport cu 
Pământul I? 

S: (pauză) Nu pot să-ţi spun. 

Dr. N: Dar Pământul II se află în galaxia noastră, Calea 
Lactee? 

S: (pauză lungă) Nu, cred că e mai departe. 

Dr. N: Aş putea vedea unde anume se găseşte galaxia din 
care face parte Pământul II cu ajutorul unui telescop? 

S: Cred... că da. 

Dr. N: Galaxia care conţine această lume fizică este în formă 
de spirală, ca galaxia noastră, sau eliptică? Cum ar arăta prin 
telescop, văzută de la mare distanţă? 

S:... ca un lanţ mare... alungit ...(cu o expresie tulburată) nu 
pot să-ţi spun mai multe. 


Notă: Fiind cu însumi astronom amator (folosesc un telescop 
puternic, special pentru observarea obiectelor îndepărtate de pe 
bolta cerului), devin întotdeauna curios atunci când şedinţa ia o 
turnură spre astronomie. Răspunsurile clienţilor la acest gen de 
întrebări sunt departe de aşteptările mele. Nu am niciodată 
convingerea că acest lucru se întâmplă din cauza blocajelor 
exercitate de ghizi sau a faptului că subiectului meu îi lipseşte 
un sistem fizic de referinţă între Pământ şi restul universului 
nostru. 


Dr. N: (arunc o întrebare sugestivă) Presupun că te duci pe 
Pământul II pentru a te reîncarna în vreo fiinţă inteligentă? 

S: (tare) Nu! Este exact ceea ce nu vrem să facem acolo. 

Dr. N: Atunci, când anume mergi pe Pământul Il? 

S: Între vieţile mele de pe acest Pământ. 


Dr. N: De ce mergeţi pe Pământul II? 

S: Mergem acolo ca spirite libere, pentru a crea şi, pur şi 
simplu, pentru a ne simţi bine. 

Dr. N: Şi nu-i tulburaţi pe locuitorii de pe Pământul Il? 

S: (entuziasmat) Acolo nu există oameni... este atâta pace... 
umblăm prin păduri, deşerturi şi peste oceane, fără să avem 
vreo responsabilitate. 

Dr. N: Care e forma cea mai avansată de viaţă pe Pământul 
II? 

S: (evaziv) Oh... nişte animale mici... fără prea multă 
inteligenţă. 

Dr. N: Animalele au suflet? 

S: Da, toate lucrurile vii au - dar ele au doar fragmente 
simple de energie mentală. 

Dr. N: Au evoluat sufletul tău şi sufletele prietenilor tăi prin 
folosirea unor forme inferioare de viaţă pe Pământul |, după ce 
aţi fost creaţi? 

S: Nu ştim cu siguranţă, dar nici unul dintre noi nu crede 
acest lucru. 

Dr. N: Dece nu? 

S: Pentru că energia inteligentă este reglementată de... o 
ierarhie a vieţii. Plante, insecte, reptile - fiecare face parte dintr- 
o familie de suflete. 

Dr. N: Şi toate categoriile de fiinţe vii sunt separate una de 
alta? 

S: Nu. Energia creatorului se alătură unităţilor fiecărui lucru 
viu în cursul existenţei. 

Dr. N: Eşti implicat în acest element al creaţiei? 

S: (uluit) O, nu! 

Dr. N: Bine, atunci cine este selectat să viziteze Pământul Il? 

S: Vin aici aceia dintre noi care suntem legaţi de Pământ. 
Este un colţ de vacanţă în comparaţie cu Pământul. 

Dr. N: De ce? 

S: Acolo nu există războaie, certuri sau lupte pentru 
supremație. Atmosfera este patriarhală şi viaţa este... liniştită. 
Acest loc ne stimulează să revenim pe Pământ şi să-l facem şi 
pe acesta mai paşnic. 

Dr. N: Bine, înţeleg acum cum vă puteţi odihni în această 
grădină a Edenului în care sunteţi cu totul lipsiţi de griji, dar ai 
spus că veniţi aici şi pentru a crea. 


S: Da, aşa facem. 

Dr. N: Nu e o întâmplare deci, că sufletele de pe Pământ vin 
într-o lume atât de asemănătoare din punct de vedere 
geografic? 

S: Ai dreptate. 

Dr. N: Şi alte suflete, ce nu sunt legate de Pământ, merg, la 
rândul lor, în lumi fizice asemănătoare acelor planete unde s-au 
încarnat? 

S: Da, lumi mai tinere cu organisme mai simple... pentru a 
învăţa să creeze fără vreo formă de viaţă inteligentă în jurul lor. 

Dr. N: Continuă. 

S: Putem experimenta, creând şi văzând cum se dezvoltă 
aici ceea ce am creat. E ca şi cum ai fi într-un laborator unde 
poţi forma lucruri fizice din energia ta. 

Dr. N: Se aseamănă aceste lucruri fizice cu ceea ce poţi 
vedea pe Pământul |? 

S: Da, numai cu ce este pe Pământ. De aceea sunt aici. 

Dr. N: Începe prin a-mi vorbi despre momentul în care ai 
ajuns pe Pământul II şi explică-mi ce a făcut sufletul tău mai 
întâi. 

S: (se opune întrebării mele, dar în cele din urmă spune) Nu 
sunt... foarte bun. 


Notă: Din moment ce subiectul îmi opune rezistenţă, mă 
opresc câteva momente pentru a-l linişti, încheind cu 
următoarele: „Când ajung la trei te vei simţi mai relaxat şi-mi vei 
spune ceea ce tu şi Idis consideraţi potrivit că pot afla. Unu, doi, 
trei!”. Apoi am repetat întrebarea. 


S: Mă uit să văd ce anume trebuie să fac. Apoi modelez 
obiectul în mintea mea şi încerc să creez acelaşi lucru cu doze 
mici de energie. Profesorii ne ajută controlându-ne. Se aşteaptă 
ca eu să-mi sesizez greşelile şi să le corectez singur. 

Dr. N: Cine sunt profesorii? 

S: Idis şi Mulcafgil (ghidul senior al subiectului)... şi se mai 
află şi alţi instructori prin preajmă... nu-i cunosc foarte bine. 

Dr. N: Încearcă să fii cât se poate de clar. Ce anume faci 
exact? 

S: Formăm... lucruri... 

Dr. N: Lucruri vii? 


S: Nu sunt încă pregătit pentru asta. Experimentez cu 
elementele primare - ştii, oxigen şi hidrogen - pentru a crea 
substanţe planetare... pietre, aer, apă... păstrând totul la o scară 
foarte redusă. 

Dr. N: Creezi, de fapt, elementele de bază ale universului 
nostru? 

S: Nu, le folosesc doar pe cele disponibile. 

Dr. N: În ce fel? 

S: lau elementele primare şi le încarc cu impulsuri generate 

de energia mea... şi astfel ele se pot schimba. 

Dr. N: Se pot schimba în ce? 

S: (natural) Mă pricep bine la pietre... 

Dr. N: Cum anume formezi pietre cu ajutorul energiei tale? 

S: Oh... Învăţând să încălzesc şi să răcesc... praful... pentru 
a-l întări. 

Dr. N: Faci minerale din praf? 

S: Ei fac asta... profesorii ne dau materialele... vapori de 
gaze pentru a crea apa... şi tot aşa... 

Dr. N: Vreau să înţeleg clar acest aspect. Munca ta constă în 
a învăţa să creezi provocând căldură, presiune şi răcire prin 
fluxul tău energetic? 

S: Cam aşa - alternând curenţii radiaţiei de energie. 

Dr. N: Aşadar, nu produci, de fapt, substanţa pietrei şi a apei 
într-un mod chimic? 

S: Nu, după cum ţi-am spus, munca mea este aceea dea 
transforma lucruri... amestecând ceea ce mi se dă. Mă joc cu 
frecvențele şi dozajele energiei mele. Pare complicat, dar nu din 
cale afară. 

Dr. N: Nu prea complicat! Credeam că natura a făcut toate 
acestea. 

S: (râde) şi cine crezi că este natura? 

Dr. N: Bine, şi cine crează atunci elementele primare pe care 
le foloseşti în experimentele tale - substanţele primare ale 
materiei fizice? 

S: Creatorul... şi aceia care crează la o scară mai mare decât 
mine. 

Dr. N: Bine, într-un fel tu creezi obiecte neînsufleţite, cum ar 
fi pietrele. 

S: Este mai mult încercarea noastră de a copia ceea ce 
vedem în faţa noastră. Ceea ce ştim. (după un moment de 


gândire) Am început să mă ocup de plante, dar nu le pot crea 
încă. 

Dr. N: Şi începi prin a lucra la scară mică, experimentând 
până ce vei reuşi mai bine? 

S: Da, despre asta este vorba. Noi copiem lucruri şi le 
comparăm apoi cu originalul, pentru a putea face şi modele mai 
mari. 

Dr. N: Toate acestea sună ca şi cum sufletele se joacă 
asemeni copiilor, cu forme şi cu nisip. 

S: (zâmbeşte) Noi suntem copii. Direcţionarea unui flux de 
energie seamănă cu sculptarea lutului. 

Dr. N: Ceilalţi membri ai acestui curs de creaţie provin din 
grupul tău matcă iniţial? 

S: Unii dintre ei da. Mulţi însă vin de aiurea (din lumea 
spiritelor), dar toţi s-au încarnat pe Pământ. 

Dr. N: Face cineva aceleaşi lucruri ca tine? 

S: Păi, desigur, unii dintre noi se pricep mai bine la anumite 
lucruri, dar ne ajutăm. Profesorii vin lângă noi şi ne dau idei şi 
sfaturi despre cum să ne îmbunătăţim... dar...(se opreşte) 

Dr. N: Dar ce? 

S: (sfios) Dacă sunt stângaci şi fac o treabă proastă, 
dezmembrez unele creaţii fără să i le mai arăt lui Idis. 

Dr. N: Dă-mi un exemplu. 

S: Plantele... nu-mi aplic destul de delicat energia pentru a 
produce schimbările chimice potrivite. 

Dr. N: Nu te pricepi prea bine la crearea vieţii vegetale? 

S: Nu, aşa că-mi desfiinţez creaţiile cele mai dezgustătoare. 

Dr. N: Asta înţelegi prin non-creaţie? Poţi distruge energia? 

S: Energia nu poate fi distrusă. O reaşezăm şi o luăm de la 
început, folosind diferite combinaţii. 

Dr. N: Nu văd de ce ar avea nevoie creatorul de ajutorul 
vostru. 

S: Pentru propriul nostru folos. Luăm parte la aceste exerciţii 
astfel încât, atunci când munca noastră va fi considerată a fi 
una de calitate, să sperăm ca vom putea aduce contribuţii reale 
vieţii. 

Dr. N: Nenthum, dacă noi toţi lucrăm, ca suflete, pe scara 
dezvoltării, am impresia că lumea spiritelor este o organizaţie 
uriaşă de tip piramidal, ce are în vârf o autoritate supremă a 
puterii. 


S: (suspină) Nu, te înşeli. Nu este o piramidă. Cu toţii lucrăm 
la aceeaşi bucată lungă de material. Suntem ţesuţi cu toţii în 
aceasta. 

Dr. N: Mi-e greu să-mi închipui materialul, de vreme ce 
există atâtea nivele de competenţă a sufletelor. 

S: Gândeşte-te la el mai degrabă ca la o continuă mişcare, 
decât la suflete care sunt situate în graniţe bine determinate. 

Dr. N: Mă gândesc întotdeauna că sufletele avansează în 
cursul existenţei lor. 

S: Ştiu, dar gândeşte că ne mişcăm de-a lungul. 

Dr. N: Dă-mi un exemplu pe care să-l pot ilustra în minte. 

S: E ca şi cum am fi cu toţii parte a unui tren universal pe un 
traseu al existenţei. Majoritatea sufletelor de pe Pământ sunt 
într-un vagon ce se mişcă de-a lungul liniei. 

Dr. N: Şi toate celelalte suflete sunt în alte vagoane? 

S: Da, dar pe aceeaşi linie ferată. 

Dr. N: Unde sunt conductorii, cum este ldis? 

S: Ei se mişcă înainte şi înapoi între vagoanele legate, dar 
stau aproape de locomotivă. 

Dr. N: Unde este locomotiva? 

S: Creatorul? În faţă, fireşte. 

Dr. N: Poţi vedea locomotiva din vagonul tău? 

S: (râde de mine) Nu, dar pot simţi fumul. Pot simţi 
locomotiva huruind în timp ce înaintează şi pot auzi motorul. 

Dr. N: Ar fi frumos dacă am fi cu toţii aproape de locomotivă. 

S: Vom fi, în cele din urmă. 


Am descoperit că nu este obligatoriu ca sufletele să meargă 
în lumi fizice atunci când încep să-şi folosească energia la 
exerciţiile de creare a vieţii. Aparent, aceste exerciţii încep în 
grupuri, sufletelor fiindu-le mai uşor astfel să-şi pună laolaltă 
energia atât unul cu celălalt, cât şi cu instructorul lor. Un subiect 
mi-a explicat procedeul astfel: „Atunci când am început, grupul 
meu a format un cerc în jurul lui Senwa (ghidul). Trebuie să 
exersăm intens să ne armonizăm gândurile şi să ne reglăm 
capacitatea de a ne concentra cu toţii, cu aceeaşi intensitate, 
asupra aceluiaşi lucru. Odată, lucram asupra unei frunze, după 
ce Senwa ne-a demonstrat cum ar trebui să ne iasă. Pe când ne 
direcţionam razele de energie pentru structură, culoare, şi formă 
ne-am încurcat. Nu eram unificaţi, aşa că o mică parte a frunzei 


nu avea nervurile şi pigmentarea potrivite. Eu sunt foarte serios 
şi înclin spre perfectionism în ceea ce priveşte studiul, dar Nemi 
(glumeţul grupului) îşi schimba intenţionat energia într-un mod 
impropriu, încurcând experimentul spre hazul nostru, dar şi 
pentru că lecţia îl obosise. În cele din urmă am reuşit să-l 
aducem la ordine şi astfel, am putut încheia sarcina ce ne 
fusese dată.” 

Din câte pot constata, e de aşteptat ca sufletele să lucreze 
individual cu forţele creaţiei din momentul în care s-au stabilit la 
nivelul III. Expunerea despre fotosinteza plantelor are loc înainte 
ca sufletele-elevi să înveţe despre scala organică a vieţii. Mi s-a 
spus că lecţiile de început în domeniul creaţiei constau în 
însuşirea de către suflete a relaţiilor dintre substanţe, pentru a li 
se dezvolta abilitatea de a-şi unifica energia cu diferitele 
proprietăţi ale elementelor. Trecerea de la formarea obiectelor 
neînsufleţite la cea a celor însufleţite, de la simplu la complex, 
este un proces lent şi de lungă durată. Elevii sunt încurajați să 
creeze microhabitate planetare în miniatură pentru un set de 
organisme date, ce se pot adapta unor anumite condiţii de 
mediu. Odată cu exerciţiul vine şi perfecţionarea, dar clienţii mei 
încep să simtă că pot contribui cu adevărat la dezvoltarea 
fiinţelor vii abia când se apropie de nivelul V de dezvoltare. Vom 
avea ocazia să aflăm mai multe despre aceste lucruri în cazul 
23. 

Unele suflete par a avea un talent natural de a lucra cu 
energia la cursurile de creație. Cazurile mele indică faptul că 
abilitatea în rezolvarea sarcinilor de creație nu înseamnă că 
sufletul se află la acelaşi nivel de dezvoltare şi în celelalte 
domenii ale curriculumului spiritual. Un suflet poate să fie un 
bun tehnician în ceea ce priveşte folosirea forţelor creaţiei, dar 
să-i lipsească tehnicile şi aptitudinile rafinate ale unui ghid 
competent. Probabil acesta este motivul pentru care mi-a fost 
lăsată impresia că şi sufletelor cu adevărat avansate le este 
permis să se specializeze. 

În capitolul precedent am explicat câteva beneficii ale 
solitudinii sufletului şi ultimul caz ne-a oferit încă un exemplu în 
acest sens. Experienţa spirituală nu e uşor de tradus în limbaj 
uman. Subiectul cazului 22 vorbeşte despre Lumea Timpului 
Modificat ca despre un mijloc al studiului planetar. Pentru cineva 
aflat în stare de transă, adevărata realitate este lumea mentală 


situată în afara graniţelor timpului, toate celelalte fiind o iluzie 
creată în vederea obţinerii anumitor beneficii. Alţi subiecţi, aflaţi 
aproximativ la acelaşi nivel, numesc această sferă „spaţiul 
transformărilor” sau, pur şi simplu, „camerele de recreare”. Mi s- 
a spus că aici sufletele au posibilitatea de a-şi modela energia în 
obiecte însufleţite sau neînsufleţite, create atât în scopuri 
didactice, cât şi de plăcere. Un subiect mi-a relatat: „Mă 
gândesc la ceea ce vreau şi acel lucru se întâmplă. Ştiu că sunt 
ajutat. Putem fi orice ne este familiar din experienţele noastre 
trecute.” 

De exemplu, sufletele pot deveni pietre, pentru a capta 
esenţa densităţii, copaci pentru calm, apă pentru coeziune şi 
uşurinţă, fluturi pentru libertate şi frumuseţe şi balene pentru 
putere şi imensitate. Oamenii neagă că aceste activităţi ar 
reprezenta transmigraţii Pământeşti trecute. Am aflat, de 
asemenea, că sufletele pot deveni amorfe, fără substanţă sau 
structură şi că se pot integra total într-un anumit sentiment, 
cum ar fi compasiunea, spre a-şi ascuţi sensibilitatea. 

Unii subiecţi vorbesc despre faptul că pot fi spirite mistice 
ale naturii, inclusiv personaje asociate folclorului, ca elfii, 
giganţii şi sirenele. De asemenea, este menţionată existenţa 
unei relaţii personale cu animale stranii, mitologice. Aceste 
relatări sunt atât de vii, încât îmi este greu să le etichetez pur şi 
simplu ca metaforice. Sunt oare vechile povestiri folclorice ale 
multor rase pure superstiții sau sunt manifestări ale 
experienţelor sufletului? Am senzaţia că multe dintre legendele 
noastre sunt amintiri ale sufletelor ce au venit pe Pământ din 
alte locuri, cu multă vreme în urmă. 


11 
SUFLETUL AFLAT LA UN NIVEL AVANSAT DE 
DEZVOLTARE 
EXISTĂ puţini oameni care posedă suflete deopotrivă foarte 


avansate şi bătrâne. Cu toate că nu am avut şansa dea 
hipnotiza prin regresie prea multe suflete de nivel V („albaştri”), 


a lucra cu ele este întotdeauna stimulant datorită marii 
capacităţi de înţelegere şi a conştienţei lor spirituale avansate. 
Realitatea este că o persoană cu o maturitate atât de înaltă nu 
apelează la serviciile unui regresionist pentru a-şi rezolva 
conflictele din planul vieţii. De cele mai multe ori, cei din nivelul 
V se încarnează în calitate de ghizi. Dat fiind faptul că 
problemele fundamentale cu care mulţi dintre noi se confruntă 
în viaţa de zi cu zi au fost deja depăşite de aceste suflete 
avansate, ele sunt mai degrabă interesate de a aduce mici 
rafinamente unor sarcini specifice. 

Le putem recunoaşte atunci când apar ca persoane publice, 
precum Maica Tereza; totuşi, e mai obişnuit ca aceste suflete 
avansate să îşi desfăşoare lucrarea în linişte şi modestie. Fără 
să-şi neglijeze totuşi propriile obiective, împlinirea lor vine din 
îmbunătăţirea vieților altor oameni. Aceste entităţi se axează 
mai puţin pe chestiuni instituţionale şi mai mult pe sporirea 
valorilor individual umane. Totuşi, ghizii din nivelul V pot fi şi 
practici, putând fi întâlniți astfel activând în diferite curente 
culturale, fapt care le permite să influenţeze oamenii şi 
evenimentele. 

Am fost întrebat dacă majoritatea persoanelor sensibile, 
dăruite cu simţ estetic şi la care predomină activitatea emisferei 
cerebrale drepte, au suflete avansate, din moment ce indivizii 
înzestrați cu aceste trăsături par să fie adesea în contradicţie cu 
imperfecţiunile acestei lumi. Nu văd nici o corelaţie aici. A fi 
sensibil, a aprecia frumuseţea sau a avea impresii 
extrasenzoriale - incluzând şi talentul fizic - nu indică în mod 
necesar prezenţa unui suflet avansat. 

Un spirit avansat poate fi recunoscut prin faptul că 
manifestă răbdare faţă de societate şi dă dovadă de aptitudini 
extraordinare de cooperare. Calitatea cea mai evidentă este 
excepţionala lor pătrundere şi înţelegere. Aceasta nu înseamnă 
că viaţa nu le rezervă nici o capcană karmică, pentru că dacă ar 
fi aşa, probabil că sufletele din nivelul V nu s-ar mai încarna 
deloc. 

Pot fi găsite pretutindeni pe drumurile vieţii, dar mai cu 
seamă în profesiile în care îşi pot ajuta semenii sau în care au 
posibilitatea de a combate injustiţia socială. Sufletele avansate 
radiază spre ceilalţi calm, bunătate şi înţelegere. Nefiind 
motivate de interese personale, îşi pot neglija propriile nevoi 


fizice trăind în condiţii modeste. 

Persoana pe care am ales-o ca reprezentant al nivelului V 
este o femeie în vârstă de vreo 35 de ani, care lucrează într-un 
centru medical specializat în tratarea abuzului de droguri. Am 
fost prezentat acestei femei de un coleg, care mi-a vorbit despre 
priceperea de care dă dovadă în recuperarea persoanelor 
dependente de droguri, ajutându-şi pacienţii să-şi înalțe 
conştiinţa de sine. 

La prima întâlnire, m-a impresionat expresia calmă a acestei 
femei, deşi la locul ei de muncă se confrunta cu cazuri extreme. 
Era înaltă şi foarte slabă, cu un păr roşu aprins a cărui culoare 
radia în toate direcţiile. Deşi era caldă şi prietenoasă, avea un 
aer de impenetrabilitate. Ochii ei de un gri luminos şi clar erau 
ochii cuiva care vedea amănunte pe care oamenii obişnuiţi nu le 
observă. Am simţit că privea mai degrabă în mine decât spre 
mine. 

Colegul meu a propus să luăm prânzul împreună, pentru că 
această femeie era interesată de studiile mele asupra lumii 
spiritelor. Ea mi-a spus că nu a fost niciodată supusă unei 
regresii hipnotice, dar că, în urma meditaţiilor ci, avea 
presimţirea unei îndelungate genealogii spirituale. Credea că 
întâlnirea noastră nu era o întâmplare pe drumul propriei ei 
deveniri şi am căzut de acord să explorăm cunoştinţele ei ` 
spirituale. Câteva săptămâni mai târziu a venit în biroul meu. În 
mod clar această femeie nu şi-a dorit nicidecum să aibă o 
cronologie atât de lungă de vieţi trecute. Am hotărât să fac un 
scurt rezumat al celor mai timpurii vieţi ale sale pe Pământ, 
pentru a-l folosi ca o trambulină spre amintirile ei 
supraconştiente. Ea a intrat rapid într-o transă profundă şi şi-a 
contactat imediat sinele interior. 

Am descoperit imediat că istoria încarnărilor acestei femei 
era uluitoare, coborând până în trecutul foarte îndepărtat al 
vieţii fiinţelor umane pe Pământ. Atingându-i amintirile cele mai 
timpurii, am ajuns la concluzia că primele ei vieţi au avut loc la 
începutul ultimei perioade interglaciare calde, care s-a întins 
într-un interval cuprins între 130.000 şi 70.000 de ani în urmă, 
înainte de ultima mare Eră Glaciară. Clienta mea a spus că în 
timpul climatului mai cald din mijlocul Paleoliticului a trăit în 
savanele subtropicale umede, în zone propice vânătorii, 
pescuitului şi cultivării plantelor. Mai târziu, cu vreo 50.000 de 


ani în urmă, când calotele glaciare continentale au schimbat din 
nou clima Pământului, trăise în peşteri, îndurând frigul. 

Trecând repede peste perioade mari de timp, am mai 
descoperit că înfăţişarea ei fizică s-a schimbat, de la o postură 
uşor aplecată la una mai dreaptă. Pe măsură ce avansam în 
timp, am îndrumat-o să privească în suprafeţele de apă şi să îşi 
conştientizeze corpul în timp ce îmi povesteşte. Fruntea ei teşită 
a devenit verticală de-a lungul a mii de ani în corpuri diferite. 
Marginile supraorbitale de deasupra ochilor au căpătat un 
aspect mai puţin pronunţat, aşa cum şi părul de pe corp s-a 
rărit, iar masivele maxilare ale omului arhaic au devenit mai 
fine. Numeroasele sale vieţi, trăite atât ca femeie, cât şi ca 
bărbat, mi-au dat multe informaţii despre habitat, folosirea 
focului, despre unelte, haine, alimente şi despre practicile 
tribale rituale din antropologia îndepărtată. 

Paleontologii au estimat că Homo erectus, un om-maimuţă, 
strămoş al omului modem, a apărut cu cel puţin 1,7 milioane de 
ani în urmă. S-au încarnat, oare, sufletele pe Pământ încă de pe 
atunci, folosind corpurile acestor bipede primitive, pe care noi le 
numim hominide? Câţiva dintre clienţii mei mai avansați au 
declarat că sufletele foarte avansate, specializate în căutarea 
gazdelor potrivite pentru sufletele tinere, au estimat că există 
viaţă pe Pământ de peste 1 milion de ani. Impresia mea este că 
aceste suflete examinatoare au considerat că atât cavitatea 
creierului hominizilor timpurii, cât şi cutia vocală redusă sunt 
inadecvate pentru dezvoltarea sufletului până cu vreo 200.000 
de ani în urmă. 

Arhaicii Homo sapiens, aşa numiții umanoizi, au evoluat cu 
câteva sute de mii de ani în urmă. De-a lungul ultimilor 100.000 
de ani am găsit două semne evidente de conştiinţă spirituală şi 
de comunicare. E vorba de obiceiurile de înmormântare şi de 
arta rituală, ilustrate de totemurile sculptate şi de desenele de 
pe stânci. Nu există nici o dovadă antropologică că aceste 
practici au fost utilizate pe Pământ înainte de omul din 
Neanderthal. lată că sufletele ne-au făcut pe noi umani şi nu 
invers. 

Unul dintre subiecţii mei mai avansați remarca: „Sufletele au 
însămânţat Pământul în diferite cicluri.” O serie de informaţii 
adunate de la o gamă largă de clienţi îmi sugerează că 
suprafeţele de Pământ pe care le cunoaştem astăzi au provenit 


din continentele timpurii care s-au scufundat, probabil în urma 
unui cataclism vulcanic sau a unei schimbări magnetice. S-a 
spus, de exemplu, că Insulele Azore din Oceanul Atlantic 
reprezintă vârfurile munţilor din Atlantida scufundată. Într- 
adevăr, am avut subiecţi care au relatat că au trăit în locuri 
străvechi de pe Pământ, pe care nu le pot identifica cu ajutorul 
geografiei moderne. 

Astfel, este posibil ca sufletele să fi existat în corpuri mai 
avansate decât Homo erectus, care a dispărut cu aproape un 
sfert de milion de ani în urmă, dovezile fosile fiind ascunse în 
urma schimbărilor geologice. Oricum, această ipoteză susţine că 
evoluţia fizică a oamenilor a avut suişuri şi coborâşuri, ceea ce 
cred că este puţin probabil. 

Am mutat acum subiectul într-o viaţă africană, cu vreo 9.000 
de ani în urmă, despre care mi-a spus că a fostun moment 
important în evoluţia ei. E vorba de ultima viaţă pe care a 
petrecut-o cu ghida sa, Kumara, ea însăşi un suflet avansat în 
acel moment, fiind în acea viaţă soţia unui binevoitor şef de trib, 
pe care-l sfătuia în problemele cotidiene. Am localizat provizoriu 
ţinutul lor în munţii Etiopiei. Aparent, clienta mea o cunoscuse 
pe Kumara într-un număr de vieţi anterioare, acoperind mii de 
ani de-a lungul încarnărilor finale ale ghidei sale pe Pământ. 
Asocierea lor în forme umane a luat sfârşit când clienta mea a 
murit salvând viaţa Kumarei, aruncându-se în faţa unei sulițe 
inamice. 

Plină de iubire, Kumara îi mai apare încă acestei cliente ca o 
femeie solidă, cu pielea de culoarea mahonului şi cu o claie de 
păr alb acoperită de o căciulă cu pene. Ea este practic 
dezbrăcată, cu excepţia unei bucăţi de piele de animal care îi 
ascunde mijlocul amplu. La gâtul Kumarei atârnă un şirag de 
pietre multicolore, pe care uneori le face să sune în urechea 
clientei mele, pentru a-i atrage acesteia atenţia în timpul viselor. 

Kumara predă printr-o tehnică de iluminare a amintirilor 
simbolice din lecţiile deja învăţate în vieţile trecute. Soluţiile 
vechi ale problemelor sunt amestecate cu noi alegeri ipotetice 
în forma unui puzzle metaforic. Cu aceste mijloace, Kumara 
testează cunoştinţele studenţilor săi în timpul meditaţiilor şi al 
viselor. 

Mi-am privit ceasul. Nu mai aveam timp pentru informaţii 
auxiliare, pentru că intenţionam să explorez experienţele 


acestei femei în viaţa de după moarte. Am adus-o rapid în stare 
supraconştientă, anticipând unele dezvăluiri spirituale 
interesante. Nu avea să-mi înşele aşteptările. 


Cazul 23 


Dr. N: Care este numele tău spiritual? 

S: Thece. 

Dr. N: Şi ghidul tău spiritual şi-a păstrat numele african de 
Kumara? 

S: Pentru mine, da. 

Dr. N: Cum arăţi în lumea spiritelor? 

S: Ca un fragment strălucitor de lumină. 

Dr. N: Ce culoare are energia ta? 

S: Albastră. 

Dr. N: Albastru pur sau ai şi alte nuanţe? 

S: (pauză) Puțin auriu nu prea mult. 

Dr. N: Ce culoare are energia lui Kumara? 

S: Violet. 

Dr. N: Cum anume putem aprecia nivelul de dezvoltare spi- 
rituală a unui suflet, pe baza culorii şi strălucirii energiei aces- 
tuia? 

S: Nuanţele mai închise semnifică o intensitate mai mare a 
puterii mentale. 

Dr. N: De unde provine cea mai înaltă intensitate a energiei 
luminoase inteligente? 

S: Sursa e aceea care ne transmite cunoaşterea graţie căreia 
energia noastră capătă o nuanţă mai închisă. Lumina noastră 
este legată de sursă. 

Dr. N: Când spui sursă te referi la Dumnezeu? 

S: Acest cuvânt a fost folosit în mod abuziv. 

Dr. N: Cum? 

S: Fiind personificat prea mult, ceea ce face sursa mai puţin 
decât este ea în realitate. 

Dr. N: Unde anume greşim, aşadar, dacă personalizăm ter- 
menul? 

S: ... Umanizăm prea mult sursa, deşi noi înşine suntem cu 
toţii parte a acestui Tot care este Unul. 

Dr. N: Thece, aş vrea să reflectezi asupra sursei în timp ce 


vorbim despre alte aspecte ale vieţii sufletului şi ale lumii 
spiritelor. Mai târziu te voi întreba mai multe despre acest Unu. 
Propun să ne întoarcem la manifestările energiei sufletelor. De 
ce au spiritele două cavităţi negre în locul în care ar trebui să fie 
ochii, dacă nu se înfăţişează în forme umane? Mi se pare foarte 
bizar. 

S: (râde, fiind mai relaxată) Din aceste amintiri provin legen- 
dele Pământene despre stafii. Masa noastră energetică nu este 
uniformă. Ochii de care vorbeşti reprezintă o intensitate mai 
concentrată a gândurilor. 

Dr. N: Păi, dacă la urma urmei miturile referitoare la stafii nu 
par chiar atât de ireale, atunci orbitele acestea întunecate tre- 
buie să fie nişte extensii folositoare ale energiei lor. 

S: Aş spune că, mai degrabă decât ochii... acestea sunt 
ferestre spre vechile trupuri... şi spre toate extensiile fizice ale 
fostelor persoane. Această negreală este o...concentrare a 
prezenţei noastre. Noi comunicăm absorbindu-ne unul altuia 
prezenţa energetică. 

Dr. N: Atunci când te întorci în lumea spiritelor ai contacte 
energetice cu alte suflete ce seamănă cu fantomele? 

S: Da, iar felul în care arătăm reprezintă, de asemenea, o 
alegere personală. Desigur, întotdeauna există o multitudine de 
unde ale gândurilor în jurul meu - amestecându-se cu energia 
mea care se întoarce, dar evit să am prea multe contacte cu 
acestea. 

Dr. N: Dece? 

S: Nu este obligatoriu să îmi fac prea multe legături aici. Voi 
fi singură o vreme pentru a medita şi a-mi identifica greşelile din 
ultima încarnare, înainte să discut cu Kumara. 


Notă: Această afirmaţie este tipică sufletelor avansate ce se 
întorc în lumea spiritelor, după cum am menţionat mai devreme, 
la cazul 9, cu toate că acest suflet se află la un nivel atât de 
avansat, încât nu va discuta cu ghidul său decât mult mai târziu, 
şi atunci la propria sa cerere. 


Dr. N: Probabil că ar trebui să vorbim puţin şi despre 
sufletele mai bătrâne. Kumara se mai încarnează pe Pământ? 

S:Nu. 

Dr. N: Mai cunoşti şi alte suflete care, asemenea Kumarei, au 


fost aici de la începuturile vieţii pe Pământ şi care acum nu se 
mai întorc? 

S: (atentă) Câteva..da...multe şi-au început încarnările 
Pământ devreme şi le-au încheiat înainte de a veni eu. 

Dr. N: A rămas vreunul? 

S: Ce vrei să spui? 

Dr. N: Mă refer la sufletele avansate care, deşi ar putea sta 
în lumea spiritelor, continuă să vină şi să se încarneze pe 
Pământ. 

S: Oh, te referi la înţelepţi? 

Dr. N: Da, la înţelepţi - vorbeşte-mi despre ei. (acesta este 
un termen nou pentru mine, dar, adesea, când am de-a face cu 
suflete avansate, mă prefac că ştiu mai multe decât cunosc în 
realitate, pentru a obţine informaţii). 

S: (admirativ) Ei sunt adevărații păzitori ai Pământului, ştii... 
sunt aici şi veghează la tot ceea ce se întâmplă. 

Dr. N: În calitate de suflete foarte avansate care continuă să 
se încarneze? 

S: Da. 

Dr. N: Şi nu obosesc, oare, înţelepţii să se tot perinde în jurul 
Pământului? 

S: Aleg să rămână şi să-i ajute pe oameni în mod direct, pen- 
tru că sunt dedicați Pământului. 

Dr. N: Unde sunt aceşti înţelepţi? 

S: (visătoare) Ei trăiesc vieţi simple. Am cunoscut câţiva din- 
tre ei pentru prima oară cu mii de ani în urmă. În ziua de azi e 
mai greu să îi vedem... nu le plac prea mult oraşele. 

Dr. N: Sunt mulţi? 

S: Nu, ei trăiesc în comunităţi mici sau... În deşerturi şi 
munţi... În locuinţe simple. De asemenea, rătăcesc din loc în 
loc... 

Dr. N: Cum pot fi recunoscuţi? ` 

S: (suspină) Cei mai mulţi oameni nu îi pot recunoaşte. În 
vechime erau cunoscuţi drept oracolele adevărului. 

Dr. N: Ştiu că sună pragmatic, dar nu ar fi, oare, mai folosi- 
toare aceste suflete bătrâne şi foarte dezvoltate dacă ar ajuta 
umanitatea de pe poziţia unor lideri internaţionali decât ca 
pustnici? 

S: Cine a spus că sunt pustnici? Ei preferă să fie alături de 
oamenii obişnuiţi, care sunt şi cei mai afectaţi de mişcările şi 


tulburările sociale. 

Dr. N: Ce sentiment încearcă cineva când întâlneşte un 
înţelept pe Pământ? 

S: Ah... simţi o prezenţă specială. Puterea lor de înţelegere şi 
sfaturile pe care ţi le dau sunt atât de înțelepte. Ei trăiesc sim- 
plu. Lucrurile materiale nu înseamnă nimic pentru ei. 

Dr. N: Te-ar interesa un astfel de serviciu, Thece? 

S: Nu... Ei sunt sfinţi. Eu aştept emoţionată timpul când voi 
putea să nu mă mai încarnez. 

Dr. N: Probabil că termenul înțe/epți ar putea fi folosit şi în 
cazul sufletelor ca acela al Kumarei sau chiar pentru entităţile 
spre care se îndreaptă ea pentru a creşte în înţelepciune? _ 

S: (pauză) Nu, ei sunt altfel... sunt mai presus de înţelepţi. li 
numim Cei Bătrâni. 


Notă: Aş plasa aceste fiinţe deasupra nivelului VI. 


Dr. N: Există mulţi astfel de Bătrâni ce lucrează cu sufletele 
de nivelul Kumarei şi mai avansate? 

S: Nu cred... In comparaţie cu noi ceilalţi... dar le simţim 
influenţa. 

Dr. N: Ce simţi în prezenţa lor? 

S: (gânditoare) O putere concentrată de iluminare... şi îndru- 
mare... 

Dr. N: Ar putea fi Cei Bătrâni întrupări ale Sursei? 

S: Nu sunt eu cea mai în măsură să o spun, dar nu cred. 
Trebuie că ei sunt aproape de Sursă. Bătrânii reprezintă cele mai 
pure elemente ale gândirii... angajate în planificarea şi stabilirea 
substanţelor. 

Dr. N: Ai putea să clarifici puţin ce ai vrut să spui despre 
aceste suflete avansate aflate aproape de Sursă? 

S: (vag) Poate numai că se află aproape de conjuncţie. 

Dr. N: Ţi-a vorbit vreodată Kumara despre aceste entităţi 
care o ajută ? 

S: Puțin. Ea aspiră să fie printre ele, ca noi toţi de altfel. 

Dr. N: Se apropie ea de Bătrâni în ceea ce priveşte 
cunoaşterea? 

S: (încet) Da, în măsura în care mă apropii şi eu de ea. Este 
o asimilare lentă cu Sursa, pentru că nu suntem desăvârşiţi. 


Odată ce sufletelor avansate le sunt clar stabilite îndatoririle 
în calitate de ghizi, aceste fiinţe trebuie să acţioneze pe două 
planuri. Pe lângă rezolvarea propriilor treburi rămase 
neterminate, continuând, aşadar, să se încarneze (chiar dacă 
mai rar), ele trebuie, de asemenea, să-i ajute şi pe alţii în timp 
ce se află în stare discarnată. Thece discută cu mine despre 
acest aspect al vieţii ei ca suflet. 


Dr. N: Atunci când te-ai reîntors în lumea spiritelor şi ieşi din 
izolarea ta autoimpusă, ce anume faci în mod normal? 

S: Mă alătur membrilor companiei mele 

Dr. N: Câte suflete sunt în compania ta? 

S: Nouă. 

Dr. N: (sărind prea repede la următoarea concluzie) Oh, 
aşadar, voi zece formaţi un grup de suflete conduse de 
Kumara ? 

S: Nu, cu răspund de ele. 

Dr. N: Atunci aceste nouă entităţi îţi sunt elevi? 

S: Hmmm... ai putea spune şi aşa... 

Dr.N: Şi ei toţii fac parte dintr-un grup (matcă) - care 
presupun că este compania ta? 

S: Nu, compania mea este formată din două grupuri diferite. 

Dr.N: De ce? 

S: Ei sunt la... nivele diferite de dezvoltare. 

Dr. N: Şi cu toate acestea tu eşti profesorul spiritual al 
acestor nouă suflete? 

S: Prefer să-mi spun supraveghetor. Trei suflete din 
compania mea sunt de asemenea supraveghetori. 

Dr. N: Bine, atunci ce sunt ceilalţi şase? 

S: (pur şi simplu) Oameni care nu supraveghează. 

Dr. N: Aş vrea să clarific acest lucru folosind termenii mei, 
dacă eşti de acord, Thece. Dacă tu eşti un supraveghetor senior, 
cei trei din compania ta trebuie să fie ceea ce aş numi ghizi 
juniori? 

S: Da, dar termenii junior şi senior ne descriu ca pe nişte 
autoritarişti, ceea ce nu suntem! 

Dr. N: Intenţia mea nu este de a indica un rang sau altul, ci 
de a identifica, măcar în linii generale, responsabilităţile. 
Consideră că termenul senior înseamnă profesor avansat. Aş 
numi-o pe Kumara un atare profesor maestru sau chiar un 


director educativ. 

S: (ridică din umeri) Cred că aşa e bine, atâta vreme cât 
director nu înseamnă dictator. 

Dr. N: Nu înseamnă asta. Acum, Thece, poziţionează-ţi 
memoria într-un loc în care poţi vedea culorile energiei tuturor 
sufletelor din compania ta. Cum arată cele şase suflete care nu 
sunt supraveghetori? 

S: (zâmbeşte) Ca nişte bulgări murdari de zăpadă. 

Dr. N: Bine, deci aceştia au o nuanţă albă, cum arată atunci 
ceilalţi? 

S: (pauză) Păi... doi sunt mai degrabă gălbui. 

Dr. N: Ce-mi poţi spune despre cel de-al nouălea membru? 

S: Acela este An-ras. se descurcă foarte bine 

Dr. N: Descrie culoarea energiei sale. 

S: Are o nuanţă apropiată de albastru... e un supraveghetor 
excelent... mă va părăsi în curând... 

Dr. N: Hai să ne îndreptăm spre celălalt capăt al companiei 
tale. Care membru te îngrijorează cel mai mult şi de ce? 

S: Ojanowin. Ea are de multe vieţi convingerea că iubirea şi 
încrederea aduc numai suferinţă. (contemplativ) Are calităţi 
deosebite pe care aş vrea să le aduc la suprafaţă, dar atitudinea 
ei o trage în jos. 

Dr. N: Ojanowin se dezvoltă mai încet decât ceilalţi? 

S: (protector) Nu mă înţelege greşit, sunt mândră de efortul 
ei. Ea are o mare sensibilitate şi integritate, care îmi plac. Pur şi 
simplu are nevoie de mai multă atenţie din partea mea. 

Dr. N: In calitate de supraveghetor-profesor, ce calitate a 
dobândit An-ras pe care vrei să o vezi şi la Ojanowin? 

S: (fără ezitare) Adaptabilitatea faţă de schimbări. 

Dr. N: Sunt curios dacă toţi cei nouă membri ai grupului tău 
avansează în mod uniform, sub îndrumarea ta. 

S: Afirmația ta este cu totul ruptă de realitate. 

Dr. N: De ce? 

S: Pentru că există diferenţe în ceea ce priveşte caracterul şi 
integritatea. 

Dr. N: Bine, dacă sufletele au ritmuri diferite de învăţare în 
funcţie de caracterul şi de integritatea lor, cum se potriveşte 
acest lucru cu capacităţile mentale ale creierului omenesc pe 
care îl alege un suflet? 

S: Nu se potriveşte în nici un fel. Eu mă refeream la 


motivaţie. pe Pământ folosim multe variaţii ale creierului fizic, în 
cursul dezvoltării noastre. Cu toate acestea, fiecare suflet este 
condus de integritatea sa. 

Dr. N: Asta vrei să spui când vorbeşti despre caracterul 
sufletelor?” 

S: Da, iar intensitatea dorinţei este o parte a caracterului. 

Dr. N: Dacă acest caracter este identitatea unui suflet, unde 
intervine dorinţa? 

S: Impulsul de a se autodepăşi este unul interior al fiecărui 
suflet, dar şi acesta poate fluctua între vieţi. 

Dr. N: Atunci cum se potriveşte identitatea sufletului cu 
acest lucru? 

S: E o extensie a dorinţei. integritatea este dorinţa de a fi 
sinceri cu privire la Sine şi la motivații într-o asemenea măsură, 
încât să fie posibilă o conştienţă totală a drumului ce duce la 
sursă. 

Dr. N: Dacă energia primară inteligentă este aceeaşi, de ce 
sufletele diferă în ceea ce priveşte caracterul şi integritatea? 

S: Pentru că experienţele lor cu viaţa fizică le schimbă şi 
aceasta se şi intenţionează. Prin aceste schimbări sunt adăugate 
componente noi inteligenţei colective a fiecărui suflet. 

Dr. N: Şi la asta se rezumă încarnarea pe Pământ? 

S: Da, încarnarea este un element important. Unele suflete 
sunt înclinate mai mult decât altele să se dezvolte şi să-şi rea- 
lizeze potenţialul, dar cu toţii vom face acest lucru într-un final. 
Trăind în multe trupuri fizice şi în diferite aşezări, ne dezvoltăm 
natura adevăratului nostru sine. 

Dr. N: Şi acest fel de autoactualizare a identităţii sufletului 
reprezintă scopul vieţii în lumea noastră? 

S: În orice lume. 

Dr. N: Păi, dacă fiecare suflet se preocupă de Sine, atunci 
cred că aceasta explică de ce avem o lume în care oamenii sunt 
egoişti. 

S: Nu, ai interpretat greşit. A ne realiza nu înseamnă să ne 
cultivăm sinele în scopuri egoiste, ci să-i permitem să se inte- 
greze cu ceilalţi în viaţă. Acest lucru arată deopotrivă caracter şi 
integritate. E comportamentul etic. 

Dr. N: Ojanowin are mai puţină onestitate decât An-ras? 

S: (pauză) Mă tem că se înşeală pe ca însăşi. 

Dr. N: Mă întreb cum de poţi funcţiona efectiv ca ghid spiri- 


tual pentru cei nouă membri ai companiei tale şi să te încarnezi 
în acelaşi timp pe Pământ ca să-ţi finalizezi propriile lecţii. 

S: In trecut acest lucru îmi afecta într-o anumită măsură 
capacitatea de concentrare, dar acum am depăşit acest nea- 
juns. 

Dr. N: Trebuie să-ţi separi energia sufletului pentru a putea 
realiza acest lucru? 

S: Da, această capacitate (a sufletelor) permite să mă ocup 
de amândouă. Faptul că sunt pe Pământ îmi permite să ajut în 
mod direct un membru sau altul al companiei mele şi în acelaşi 
timp să mă ajut pe mine însămi. 

Dr. N: Această idee a sufletelor care se pot divide nu e un 
lucru pe care să-l pot conceptualiza prea uşor. 

S: Felul în care foloseşti termenul „divide” nu e cel mai 
corect. Fiecare parte a noastră este întreagă încă. Eu nu spun 
decât că la început ai nevoie de puţin timp pentru a te obişnui, 
având în vedere că trebuie să coordonezi două programe în 
acelaşi timp. 

Dr. N: Aşadar, eficienţa ta pedagogică nu e diminuată cu 
nimic de faptul că ai mai multe activităţi. 

S: Până la urmă, nu. 

Dr. N: Care consideri că este principala ta menire: ca profe- 
sor, aceea de a fi pe Pământ, într-un trup omenesc sau de a fi în 
Lumea Spiritelor ca entitate liberă? 

S: E vorba de două setări diferite. Modalităţile în care îmi 
instruiesc elevii sunt diverse, dar deopotrivă de eficiente. 

Dr. N: Insă modul în care te apropii de un membru al com- 
paniei tale e diferit în funcţie de locul în care te afli? 

S: Da. 

Dr. N: Sugerezi cumva că lumea spiritelor este principalul 
centru de învăţare? 

S: Este locul evaluărilor şi al analizei, dar sufletele se 
odihnesc aici. 

Dr. N: Atunci când elevii tăi trăiesc pe Pământ, ei ştiu că tu 
eşti ghidul lor şi că eşti întotdeauna alături de ei? 

S: (râde) Unii mai mult, alţii mai puţin, dar cu toţii îmi simt 
influenţa într-un moment sau altul. 

Dr. N: Thece, tu te afli în acest moment pe Pământ, în trupul 
unei femei. Poţi intra totuşi în contact cu membrii companiei 
tale? 


S: Ţi-am spus deja că da. 

Dr. N: Vreau să ajung, de fapt, la următorul lucru. Nu e greu 
să-i îndrumi pe elevii tăi prin propriul tău exemplu, având în 
vedere că vizitele tale pe Pământ sunt foarte rare? 

S: Dacă aş veni prea des şi aş lucra cu ei în mod direct, aşa 
cum lucrează, de exemplu, doi oameni, mă tem că aş interveni 
în dezvoltarea lor normală. 

Dr. N: Ai aceleaşi rezerve în a interveni şi când acţionezi ca 
profesor în lumea spiritelor, în stare discarnată? 

S: Da... deşi tehnicile sunt diferite. 

Dr. N: Aş vrea să ştiu mai multe despre capacitatea profeso- 
rilor spirituali de a-şi contacta studenţii. Ce anume faci exact din 
lumea spiritelor pentru a-l alina sau sfătui pe unul dintre elevii 
tăi care se află pe Pământ? 

S: (nu răspunde) 

Dr. N: (încercând s-o conving) înţelegi ce te întreb? Cum le 
induci idei? 

S: (într-un final) Nu-ţi pot spune. 


Notă: Presupun că clienta mea s-a blocat în acest punct, dar 
nu mă pot plânge. Până acum, atât Thece, cât şi ghida ei au fost 
generoase cu informaţiile. Am hotărât să opresc şedinţa pentru 
puţin timp, pentru a apela direct la Kumara. 


Dr. N: Kumara, dă-mi voie să discut cu tine prin intermediul 
lui Thece. Intenţiile mele sunt bune. Punând întrebări discipolei 
tale intenţionez să-mi îmbogăţesc cunoştinţele tămăduitoare şi 
să-i apropii pe oameni de puterile superioare aflate în ei înşişi. 
Misiunea mea principală e de a combate teama pe care o 
încearcă oamenii în faţa morţii, ajutându-i să înţeleagă natura 
sufletelor lor şi căminul lor spiritual. Mă vei ajuta în această 
strădanie? 

S: (îmi răspunde Thece, pe un ton ciudat) ştim cine eşti. 

Dr. N: Atunci, mă veţi ajuta amândouă? 

S: Vom discuta cu tine... atât cât vom considera... 


Notă: Acest lucru înseamnă că dacă depăşesc graniţele 
nedefinite ale acestor doi ghizi printr-o întrebare inoportună, nu 
voi primi răspuns. 


Dr. N: Ok, Thece, atunci când voi ajunge la trei îţi va fi mai 
uşor să-mi vorbeşti despre cum anume funcţionează sufletele ca 
ghizi. Începe prin a-mi spune în ce fel îţi poate atrage atenţia un 
membru al companiei tale aflat pe Pământ. 1, 2, 3 (Pocnesc din 
degete pentru a accentua efectul) 

S: (după o scurtă pauză) înainte de toate ei trebuie să-şi 
calmeze mintea şi să-şi concentreze atenţia dincolo de ceea ce îi 
înconjoară. 

Dr. N: Cum vor proceda? 

S: Prin tăcere... Întorcându-se spre ei înşişi. Racordându-se la 
vocea lor interioară. 

Dr. N: În acest fel strigă după ajutor spiritual? 

S: Da, cel puţin când mi se adresează. Ei trebuie să îşi 
depăşească conştiinţa interioară, pentru a mă implica într-un 
gând central. 

Dr. N: Pe tine sau problema care-i preocupă? 

S: Ghizii trebuie să treacă dincolo de ceea ce îi frământă, 
pentru a putea fi receptivi faţă de mine. Acest lucru e dificil dacă 
nu rămân calmi. 

Dr. N: Au, oare, toţi cei nouă membri ai companiei tale ace- 
leaşi capacităţi de a te chema în ajutor? 

S: Nu. 

Dr. N: Probabil că Ojanowin întâmpină cele mai multe pro- 
bleme. 

S: Da, ea este dintre cei care au probleme. 

Dr. N: De ce? 

S: Pentru mine e uşor să recepţionez semnalul. E mai dificil 
pentru oamenii de pe Pământ. Energia gândului direcționat 
trebuie să depăşească emoția umană. 

Dr. N: În cadrul unei reţele a lumii spiritelor, cum preiei exact 
mesajele membrilor companiei tale din miliardele de suflete 
care trimit semnale spre ghizii lor? 

S: Ştiu imediat. Toţi supraveghetorii ştiu, pentru că oamenii 
îşi trimit propriile lor modele ale gândurilor. 

Dr. N: Ca un fel de cod vibraţional într-un câmp de particule 
ale gândurilor? 

S: (râzând) Cred că poţi descrie şi astfel un model energetic. 

Dr. N: Bine, şi atunci cum răspunzi cuiva care are nevoie de 
îndrumare? 

S: (se încruntă) şoptindu-le răspunsurile la ureche! 


Dr. N: (încet) Aşa face un spirit prietenos cu o minte tulbu- 
rată de pe Pământ? 

S: Depinde... 

Dr. N: De ce anume? Sunt, oare, spiritele-profesor 
indiferente faţă de problemele de zi cu zi ale oamenilor? 

S: Nu indiferente, pentru că dacă ar fi, n-am mai comunica. 
Noi cântărim fiecare situaţie. Ştim că viaţa e trecătoare. Suntem 
mai... detaşaţi, pentru că, lipsiţi de trupurile umane, nu mai 
suntem împovăraţi de imediatul emoţiilor omeneşti. 

Dr. N: Dar ce faceţi în cazul în care respectiva situaţie 
reclamă îndrumare şi ajutor spiritual? 

S: (cu gravitate) în calitate de supraveghetori... recunoaştem 
gradul de... turbulenţă... din unda gândului tulburat. Apoi ne 
amestecăm atent cu aceasta şi atingem mintea cu blândeţe. 

Dr. N: Descrie-mi, te rog, acest proces mai departe. 

S: (pauză) E un curent alunecos de gânduri, de obicei mai 
curând turbulent decât lin, trimis de cineva aflat în suferinţă. La 
început eram neîndemânatică şi nici azi nu am încă talentul 
Kumarei. Trebuie să intri subtil... să aştepţi cea mai bună 
receptivitate. 

Dr. N: Cum poate să fie neîndemânatic un supraveghetor, 
având în vedere că ai mii de ani de experienţă la activ? 

S: Comunicatorii nu sunt cu toţii la fel. De asemenea, 
supraveghetorii au abilităţi diferite. Dacă unul din membrii 
companiei mele este într-o criză - rănire fizică, tristeţe, teamă, 
revoltă - ei trimit doze mari de energie negativă necontrolată, 
care pe mine mă alarmează, dar pe ei îi epuizează. În aceasta 
constă provocarea unui supraveghetor. Să ştie când şi cum 
anume să comunice. Atunci când oamenii vor să fie ajutaţi 
imediat, e posibil ca ei să nu se afle în cea mai potrivită stare 
pentru a reflecta. 

Dr. N: Bine, atunci poţi să-mi spui în ce fel erai neîndemâna- 
tică, când nu aveai încă experienţă ca ghid? 

S: Mă grăbeam prea tare să-i ajut, fără să-mi coordonez mo- 
delele gândurilor despre care ţi-am vorbit. Oamenii se pot bloca. 
Nu poţi, de exemplu să ajungi la ei când sunt foarte îndureraţi. 
Când atenţia este distrasă şi energia gândurilor e risipită în 
toate direcţiile nu poţi ajunge la o minte agitată pentru că eşti 
izolat de aceasta. 

Dr. N: Cei nouă membri ai grupului tău simt că intervii după 


ce ei te cheamă în ajutor? 

S: Supraveghetorii nu ar trebui să intervină. E mai mult o... 
cuplare uşoară. Eu le induc idei pe care ei le cred a fi propria lor 
inspiraţie pentru a-i linişti. 

Dr. N: Ce anume îţi creează cele mai mari probleme atunci 
când comunici cu oamenii de pe Pământ? 

S: Teama. 

Dr. N: N-ai vrea să detaliezi puţin acest aspect? 

S: Trebuie să fiu atentă să nu-mi răsfăţ oamenii, făcându-le 
vieţile prea uşoare... să-i las să se lupte cu greutăţile lor, fără să 
intervin direct. Atunci când un supraveghetor intervine prea 
repede, înainte ca ei să facă asta, oamenii suferă mai mult. 
Kumara este expertă în asta... 

Dr. N: Este oare ca, în cele din urmă, responsabilă de tine şi 
de compania ta? 

S: Păi da, noi suntem cu toţii sub influenţa ei. 

Dr. N: li vezi vreodată pe colegii tăi pe aici? Mă gândesc la 
asociaţii tăi, aflaţi la nivelul tău de dezvoltare, cu care poţi dis- 
cuta despre metodele pedagogice. 

S: O, te referi cumva la cei cu care am crescut împreună? 

Dr N: Da. 

S: Da... mai ales pe trei dintre ei. 

Dr N: Şi ei conduc la rândul lor grupuri de suflete? 

S: Da. 

Dr. N: Şi sunt responsabili de un număr de suflete apropiat 
de al acelora de care te ocupi tu? 

S: Uh, da, cu excepţia lui Wa-roo. Compania sa este de cel 
puţin două ori mai mare decât a mea. E adevărat că se şi 
pricepe. Sarcinile sale au crescut, fiindu-i adăugată încă o 
companie. 

Dr. N: Câtor entităţi superioare le cereţi sfatul şi îndrumarea 
tu şi prietenii tăi ce conduc companii? 

S: Doar uneia singure. Cu toţii mergem la Kumara pentru a 
schimba observaţii şi a căuta modalităţi de a ne îmbunătăţi 
activitatea. 

Dr. N: Câte suflete ca tine şi ca Wa-roo supraveghează 
Kumara? 

S: Oh... n-aş putea preciza. 

Dr N: Incearcă să-mi dai măcar o cifră estimativă. 

S: (după ce reflectează) Cel puţin 50, poate chiar mai multe. 


Celelalte întrebări referitoare la activităţile spirituale ale 
Kumarei au fost nefructuoase, aşa că mi-am îndreptat atenţia 
spre pregătirea lui Thece în domeniul creaţiei. Experiențele ei 
(pe care le-am condensat) ne-au dus mai departe decât cele 
descrise de Nenthum în capitolul precedent. Pentru cititorii cu 
înclinații ştiinţifice, vreau să subliniez că atunci când un subiect 
îmi relatează despre creaţie, sistemul lor de referinţă nu se 
bazează neapărat pe ştiinţa Pământească. Trebuie să interpretez 
cât de bine pot informaţiile pe care le primesc. 


Dr. N: Curriculumul ce se adresează sufletelor pare să fie 
foarte variat, Thece. Aş vrea să abordez un alt aspect al instruirii 
tale. Energia ta foloseşte proprietăţile luminii, căldurii şi ale 
mişcării în crearea vieţii? 

S: (uluit) Ah...ştii despre asta.... 

Dr. N: Ce poţi să-mi mai spui totuşi despre acest aspect? 

S: Doar că sunt familiarizată cu acest lucru. 

Dr. N: N-aş vrea să discut despre ceva care te-ar face să te 
simţi stingherită, dar aş aprecia dacă mi-ai confirma unele 
efecte biologice rezultate în urma acţiunii sufletelor. 

S: (ezita) Oh..nu cred... 

Dr. N: (intervin repede) A fost mândră de tine Kumara referi- 
tor la un lucru pe care l-ai creat în ultima vreme? 

S: (fără să opună rezistenţă) Reuşesc bine peştii. 

Dr. N: (exagerez în mod intenţionat pentru a o face să conti- 
nue) Aşadar, poţi crea un peşte întreg cu ajutorul energiei tale 
mentale? 

S: (vexată)...Glumeşti? 

Dr. N: Atunci, cu ce anume începi? 

S: Cu embrionii, fireşte. Credeam că ştii... 

Dr. N: Verificam doar. Când crezi că vei fi pregătită pentru 
mamifere? 

S: (nu răspunde) 

Dr. N: Uite, Thece, dacă vei încerca să cooperezi cu mine 
pentru câteva minute, promit că nu voi insista prea mult asupra 
acestui subiect. Eşti de acord? 

S: (pauză) O să vedem... 

Dr. N: Ok, atunci, ca o clarificare iniţială, spune-mi ce faci de 
fapt cu energia ta pentru a dezvolta viaţa până la nivelul 


peştilor? 

S: (împotrivindu-se) Dăm instrucţiuni organismelor... În 
funcţie de condiţiile înconjurătoare... 

Dr. N: Faci acest lucru într-o singură lume sau în mai multe, 
în cadrul pregătirii tale? 

S: În mai multe, (nu mi-a spus prea multe în acest sens, 
decât că aceste planete sunt asemănătoare cu Pământul) 

Dr. N: În ce fel de mediu lucrezi acum? 

S: În oceane. 

Dr. N: Cu forme primare de viaţă marină, cum sunt algele şi 
planctonul? 

S: Când am început, da. 

Dr. N: Vrei să spui înainte de a te ocupa de embrionii 
peştilor. 

S: Da. 

Dr. N: Atunci când sufletele încep să creeze forme de viaţă, 
încep cu microorganismele? 

S:... cu mici celule, da, şi acest lucru e foarte greu. 

Dr. N: De ce? 

S: Celulele vieţii... energia noastră nu poate deveni eficientă 
până ce nu o putem direcţiona pentru... a modifica moleculele. 

Dr. N: Atunci, tu de fapt produci noi compuşi chimici, 
amestecând moleculele elementelor primare ale vieţii prin fluxul 
tău energetic? 

S: (încuviinţează din cap) 

Dr. N: Poţi fi mai explicită? 

S: Nu. 

Dr. N: Lasă-mă să încerc să sintetizez, iar dacă greşesc, te 
rog să-mi spui. Un suflet ce devine expert în crearea vieţii tre- 
buie să poată sparge celulele şi să dea instrucţiuni ADN, iar tu 
realizezi acest lucru trimițând particule de energie în pro- 
toplasma? 

S: Da, trebuie să învăţăm să facem acest lucru - 
coordonându-l cu energia solară. 

Dr. N: De ce? 

S: Pentru că fiecare soare are efecte energetice diferite 
asupra lumilor din jurul lui. 

Dr. N: Atunci de ce ai interveni în ceea ce un soare ar face 
oricum cu ajutorul energiei sale? 

S: Nu e vorba de o interferenţă. Examinăm noi structuri... 


mutații... observăm şi vedem ce este funcţional. Aranjăm 
substanţele pentru ca ele să aibă cea mai mare eficacitate în 
raport cu diferiţi sori. 

Dr. N: Când o specie de viaţă evoluează pe o planetă, oare 
condiţiile de mediu pentru selecţie şi adaptare sunt naturale sau 
sunt încropite de minţile inteligente ale sufletelor? 

S: (evaziv) De obicei, o planetă ale cărei condiţii sunt priel- 
nice vieţii este supravegheată de suflete şi tot ceea ce facem 
este natural. 

Dr. N: Cum pot sufletele să supravegheze şi să influenţeze 
proprietăţile biologice ale creşterii şi evoluţiei, de-a lungul a 
milioane de ani într-o lume primordială? A 

S: Timpul nu se măsoară în ani Pământeni pentru noi. Il 
folosim pentru a realiza experimentele noastre. 

Dr. N: Tu personal creezi sori în universul nostru? 

S: Un soare în mărime naturală? O, nu, aşa ceva îmi 
depăşeşte cu mult puterile... necesită puterile reunite ale 
multora. Lucrez numai la scară redusă. 

Dr. N: Ce anume poţi crea? 

S: Ah... mici mănunchiuri de materie foarte concentrată, 
încălzită. 

Dr. N: Dar ce reprezintă ceea ce ai lucrat, atunci când 
isprăveşti? 

S: Mici sisteme solare. 

Dr. N: Sorii şi planetele tale miniaturale sunt de mărimea 
unor pietre, a unor blocuri sau a lunii ? 

S: (râde) Sorii mei sunt de mărimea unei mingi de baschet, 
iar planetele... ca nişte bile... e tot ce pot face. 

Dr. N: De ce faci toate acestea la o scară atât de mică? 

S: Pentru a exersa, astfel încât să pot crea şi sori mai mari. 
După ce sunt comprimaţi suficient, atomii explodează şi se 
condensează, dar nu pot face ceva cu adevărat mare singură. 

Dr. N: Ce vrei să spui? 

S: Trebuie să învăţăm să lucrăm împreună, să ne combinăm 
energia, pentru a putea obţine rezultate optime. 

Dr. N: Rine, şi atunci cine produce exploziile termonucleare 
care creează universurile fizice şi chiar spaţiul? 

S: Sursa... energia concentrată a Celor Bătrâni. 

Dr. N: O, aşadar sursa are ajutoare? 

S: Aşa cred... 


Dr. N: De ce se străduieşte energia ta să creeze materia uni- 
versului şi forme mai complexe de viaţă, atâta vreme cât 
Kumara şi entităţile de deasupra ei sunt deja experte în asta? 

S: se aşteaptă de la noi să ne alăturăm lor, tot aşa cum şi ei 
îşi doresc să-şi unească energia perfecționată cu Cei Bătrâni. 


Întrebările referitoare la creaţie evocă întotdeauna problema 
Cauzei Prime. Oare explozia masei interstelare ce a cauzat 
naşterea stelelor şi planetelor a fost un accident al naturii sau a 
fost pusă la cale de o forţă inteligentă? Când ascult relatările 
unor subiecţi, de exemplu Thece, mă întreb de ce ar exersa 
sufletele reacţii în lanţ în energia materiei pe nişte modele la 
scară redusă, dacă nu intenţionează să facă şi corpuri cereşti 
mai mari. N-am avut subiecţi de nivel VI sau mai avansați care 
să-mi arate în ce fel pot duce ei mai departe forţele creaţiei. 
Dacă sufletele progresează, atunci este de aşteptat ca entităţile 
aflate la nivelele menţionate mai sus să fie implicate în naşterea 
planetelor şi în dezvoltarea formelor de viaţă capabile de 
inteligenţă superioară, potrivite pentru a fi folosite de suflete. 

După ce m-am gândit la motivele pentru care sufletele 
imperfecte sunt totuşi asociate cu creaţia, am ajuns la 
următoarea concluzie: tuturor sufletelor le este dată 
oportunitatea de a participa la dezvoltarea formelor inferioare 
de viaţă inteligentă pentru a se perfecționa ele însele. Acest 
principiu poate fi aplicat, de asemenea, şi întrebării referitoare 
la motivul pentru care sufletele se încarnează în formă fizică. 
Thece a sugerat că inteligenţa supremă, pe care a numit-o 
sursa, este formată dintr-o combinaţie de creatori (Cei Bătrâni), 
care-şi fuzionează energia pentru a naşte universuri. Acelaşi 
lucru mi-a fost comunicat şi de către alţi subiecţi atunci când 
aceştia mi-au descris puterea combinată a sufletelor bătrâne 
care nu se mai încarnează. 

Acest concept nu este unul nou. De exemplu ideea conform 
căreia nu avem o singură divinitate aparţine filozofici sectelor 
Jainiste din India. Jainiştii cred că sufletele ce au ajuns la 
perfecţiune, numite Siddhas, sunt un grup de creatori universali. 
Aceste suflete sunt eliberate complet de transmigraţii viitoare. 
Mai jos de acestea se află sufletele Arhat, iluminaţii avansati, 
care se mai incarnează încă, alături de încă trei nivele de 
evoluţie a sufletelor. Pentru jainişti, realitatea este eternă şi 


necreată. Astfel, sufletele Siddhas nu au nevoie de creator. 
Majoritatea filozofiilor orientale neagă această dogmă a 
jainismului, în favoarea unui consiliu de administraţie divin, 
creat de un preşedinte. Această concluzie e mai potrivită cu 
modul de gândire occidental. Cu anumiţi subiecţi e posibil să 
abordez o gamă largă de subiecte în perioade scurte de timp. 
Mai devreme, pe când vorbea despre pregătirea cosmică a 
sufletelor, Thece a făcut aluzie la viaţa inteligentă care există în 
alte lumi. Acest lucru aduce în discuţie un aspect referitor la 
viaţa sufletelor ce va fi cu greu acceptat de unii dintre noi. Doar 
puţini dintre subiecţii mei, de obicei sufletele mai bătrâne şi mai 
experimentate, îşi pot aminti că au trăit cândva în alte lumi, în 
forme de viaţă inteligente, non-umane, chiar ciudate. 

Amintirile lor sunt mai curând efemere şi înceţoşate în ceea 
ce priveşte împrejurările acelor vieţi, detaliile fizice şi locaţiile 
planetare faţă de universul nostru. Mă întrebam dacă Thece a 
trăit o atare experienţă cu mult timp în urmă, aşa că am deschis 
discuţia despre acest subiect. 


Dr. N: Puțin mai devreme ai spus că mai există şi alte lumi 
fizice în afara Pământului, care stau la dispoziţia sufletelor. 

S: (ezitând) Da... 

Dr. N: Şi, presupun, pe unele dintre aceste planete există 
viaţă inteligentă ce poate fi de folos sufletelor ce doresc să se 
încarneze? 

S: Aşa este, există multe şcoli. 

Dr. N: Vorbeşti vreodată cu alte suflete despre şcolile de pe 
planeta lor? 

S: (pauză lungă) Nu prea sunt tentată să fac asta - nu sunt 
atrasă de celelalte şcoli. 

Dr. N: Ai putea să mă ajuţi să-mi fac o idee despre acestea? 

S: Oh, unele sunt... şcoli analitice. Altele sunt lumi mentale... 
locuri subtile... 

Dr. N: Ce crezi despre şcoala Pământului - prin comparaţie? 

S: Şcoala Pământului este nesigură. E plină de 
resentimentele multor oameni faţă de faptul că sunt conduşi şi 
de antagonismul liderilor, unul faţă de celălalt. Există multă 
teamă de a veni aici. Este o lume conflictuală din cauza faptului 
că există prea multă diversitate între prea mulţi oameni. Alte 
lumi au populaţii mai mici şi sunt mai armonioase. Populaţia 


Pământului a luat-o înaintea dezvoltării sale mentale. 

Dr. N: Ai prefera să te pregăteşti pe o altă planetă? 

S: Nu, în ciuda discordiei şi a cruzimii de pe Pământ, aici 
există şi pasiune şi curaj. Imi place să lucrez în situaţii de criză. 
Să aduc ordine în dezordine. Ştim cu toţii că Pământul este o 
şcoală dificilă. 

Dr. N: Aşadar, trupul omenesc nu este o gazdă facilă pentru 
suflete? 

S: ... Există şi forme mai uşoare de viaţă. Care se află mai 
puţin în conflict cu ele însele... 

Dr. N: Bine, dar cum poţi să ştii acest lucru, poate doar dacă 
sufletul tău a fost şi în altă formă de viaţă? 


După ce am făcut această introducere, Thece a început să- 
mi spună că fusese o mică fiinţă zburătoare, într-o lume străină, 
ce era pe punctul de a muri şi în care se respira cu greutate. 

Din descrierile ei, se părea că soarele acelei planete intra în 
stadiul nova. Cuvintele ei erau şovăitoare, fiind pronunţate în 
respiraţii scurte, sacadate. 

Thece a relatat ca trăise în acea lume într-o junglă umedă şi 
că cerul nopţii era atât de dens acoperit de stele, încât nu 
existau spaţii întunecate între ele. Acest fapt mi-a lăsat impresia 
că respectiva planetă era poziționată în apropierea centrului 
unei galaxii, probabil chiar galaxia noastră. Ea a mai spus că 
petrecuse foarte puţin timp în acea lume, pe vremea când era 
încă un suflet tânăr, iar Kumara era mentorul ei. După ce 
condiţiile de mediu n-au mai permis existenţa vieţii, ele au venit 
pe Pământ pentru a continua să lucreze împreună. Mi-a spus că 
exista o legătură între evoluţia mentală a vieţii pe Pământ şi 
ceea ce experimentase înainte. Indivizii acelei rase de oameni 
zburători au început să fie temători, izolându-se şi devenind 
chiar periculoşi unul faţă de celălalt. De asemenea, ca şi pe 
Pământ, legăturile de familie erau importante, reprezentând 
expresii ale loialității şi ale devoţiunii. Pe când tocmai încheiam 
şirul întrebărilor referitoare la acest subiect, discuţia a continuat 
într-un mod neaşteptat. 


Dr. N: Crezi că mai sunt şi alte suflete pe Pământ care să fi 
trăit, de asemenea, vieţi fizice în această lume dispărută astăzi? 
S: (pauză, apoi fără să se poată abţine) De fapt, am întâlnit 


unul. 

Dr. N: În ce împrejurări? 

S: (râde) Am întâlnit un bărbat la o petrecere cu ceva timp în 
urmă. El m-a recunoscut, nu din punct de vedere fizic, ci mental. 
A fost o întâlnire ciudată. Mi-am pierdut echilibrul când s-a 
apropiat şi m-a luat de mână. Am crezut că e cam insistent când 
mi-a spus că mă cunoaşte. 

Dr. N: Ce s-a întâmplat apoi? 

S: Eram stupefiată, ceea ce nu e un lucru obişnuit pentru 
mine. Am ştiut că existase o legătură între noi. Credeam că era 
vorba de ceva de natură sexuală. Acum îmi dau seama clar. 
Era... lkak. (acest nume se pronunţă cu un sunet clămpănitor, 
din fundul gâtului ei) Mi-a spus că am fost cândva împreună într- 
un loc îndepărtat şi că mai erau şi alţi câţiva aici... 

Dr. N: Ţi-a mai spus şi altceva despre ei? 

S: (încet) Nu... mă întreb... ar trebui să-i cunosc... 

Dr. N: Ţi-a spus lkak şi altceva despre relaţia voastră fizică 
din acea lume? 

S: Nu. A văzut că eram confuză. Oricum, în acel moment nu 
ştiam despre ce vorbea. 

Dr. N: Cum de el putea să-şi amintească despre acea planetă 
fiind conştient, iar tu n-ai reuşit? 

S: (încurcată) El este... Înaintea mea... o cunoaşte pe 
Kumara (apoi, vorbind mai mult cu ea însăşi decât cu mine). Ce 
face el oare aici? 

Dr. N: De ce nu-mi povesteşti ce s-a mai întâmplat la 
petrecerea aceea? 

S: (râde din nou) Am crezut că vrea doar să mă agate. Era o 
situaţie Penibilă, pentru că eram atrasă de el. Mi-a spus că sunt 
foarte atrăgătoare, lucru pe care bărbaţii nu mi-l spun de obicei. 
Aveam nişte străfulgerări mentale..că fusesem cândva împreună 
ca fragmentele unui vis. 

Dr. N: Cum s-a terminat discuţia ta cu acest bărbat? 

S: El a remarcat disconfortul meu. Cred că s-a gândit că era 
mai bine să nu mai avem şi alte contacte, pentru că nu l-am mai 
văzut de atunci. M-am gândit la el totuşi, şi poate că ne vom 
mai vedea cândva... 


Cred că sufletele traversează timpul şi spaţiul pentru a se 
întâlni. Am avut recent doi subiecţi, foarte buni prieteni, care au 


venit la mine în acelaşi timp pentru regresie. pe lângă faptul că 
au fost suflete pereche în multe vieţi anterioare pe Pământ, 
fuseseră parteneri într-o minunată lume acvatică, în care 
trăiseră ca fiinţe acvatice inteligente. Amândoi îşi aminteau 
plăcerea cu care se jucau sub apă şi ieşeau la suprafaţă pentru 
„a iscodi”. Nici unul dintre subiecţi nu a putut să-şi amintească 
prea multe despre această planetă sau ce s-a întâmplat cu rasa 
lor de creaturi marine. Poate că făcuseră parte dintr-un 
experiment Pământean eşuat, cu mult timp înainte ca un 
mamifer terestru să devină cea mai promițătoare specie de pe 
Pământ pentru suflete. Bănuiesc că nu era vorba totuşi despre 
Pământ, pentru că am mai avut şi alţi subiecţi care mi-au spus 
că au trăit într-un mediu acvatic despre care ştiau că nu este 
Pământean. Unul dintre aceşti subiecţi mi-a spus „Lumea mea 
acvatică era foarte caldă şi limpede, întrucât aveam trei sori 
deasupra noastră. Absența totală a întunericului de sub apă era 
confortabilă şi făcea construcţia locuinţelor noastre mult mai 
uşoară”. M-am întrebat adesea dacă visele noastre care implică 
zborul, respiraţia subacvatică şi alte isprăvi fizice neomeneşti au 
vreo legătură cu experienţele noastre fizice anterioare în alte 
medii. 

La începutul studiilor mele despre suflete, mă aşteptam într- 
o anumită măsură ca acei subiecţi care îşi pot aminti alte lumi 
să spună că au trăit în galaxia noastră în vecinătatea soarelui 
nostru. Avea să fie o presupunere naivă. Pământul se află într-o 
zonă rarefiată a Căii Lactee, cu numai opt stele, situate la 10 ani 
lumină de Soare. Ştim că galaxia noastră cuprinde mai mult de 
200 de miliarde de stele şi că se află în cadrul unui Univers 
despre care se speculează că ar conţine 100 de miliarde de 
galaxii. Numărul lumilor (din jurul sorilor) care ar permite 
existenţa vieţii depăşesc imaginaţia. Gândiţi-vă, dacă admitem 
că numai o mică parte din doar 1% din totalul stelelor din 
galaxia noastră au planete pe care există o formă de viaţă 
inteligentă, ce poate fi folositoare pentru suflete, numărul 
acestora va fi, totuşi, de ordinul milioanelor. 

Din informaţiile pe care le-am adunat de la subiecţii mei, 
deopotrivă dispuşi şi capabili să discute despre repartiţiile lor 
anterioare, rezultă că sufletele sunt trimise în orice lume în care 
există forme potrivite de viaţă inteligentă. Dintre toate stelele 
pe care le cunoaştem numai 4% sunt asemănătoare soarelui 


nostru. Acest lucru nu pare să aibă importanţă pentru suflete. 
Încarnările lor planetare nu sunt legate de lumile de tip 
Pământesc sau de bipezi inteligenţi care merg pe sol. Sufletele 
care au fost în alte lumi spun că încearcă un anumit ataşament 
faţă de unele dintre acestea, întorcându-se acolo (de exemplu 
pe Pământ) periodic, pentru o succesiune de vieţi. Nu am avut 
mulţi subiecţi care să-şi poată aminti detalii concrete despre 
viaţa pe care au trăit-o în alte lumi. Acest lucru se poate datora 
lipsei de experienţă, slăbirii memoriei sau blocajelor impuse de 
ghizii maeştri spre a evita orice disconfort cauzat de întoarcerea 
în trupurile nePământene. 

Acei subiecţi care sunt capabili să discute despre 
experienţele lor din alte lumi afirmă că, înainte de a veni pe 
Pământ, sufletele sunt frecvent aşezate în corpurile unor 
creaturi cu inteligenţă inferioară celei a fiinţelor umane (acest 
lucru nu a fost valabil în cazul lui Thece). Cu toate acestea, 
odată ajunse în trupul uman, sufletele nu sunt trimise înapoi pe 
o treaptă inferioară a evoluţiei mentale. Totuşi, contrastele fizice 
pot fi puternice, călătoriile în afara Pământului nefiind neapărat 
plăcute. Unul dintre clienţii mei de nivel mediu vorbea despre 
acest fapt astfel: „După o lungă serie de vieţi trăite în trupuri 
umane i-am spus ghidului meu că am nevoie de o pauză şi că aş 
vrea să merg pentru o vreme într-un alt tip de mediu. El m-a 
avertizat: „S-ar putea să nu îţi placă schimbarea aceasta chiar 
acum, pentru că te-ai obişnuit foarte mult cu atributele minţii şi 
ale corpului uman”. Clientul meu a insistat şi i s-a dat o viaţă în 
ceea ce a fost descris a fi „O lume plină de culoare în care exista 
o specie de fiinţe mici şi dense. Erau nişte fiinţe profunde, dar 
posomorâte, cu feţe albe ca ceara, care nu zâmbeau niciodată. 
Lipsit de râsul omenesc şi de flexibilitatea fizică nu mă puteam 
sincroniza şi am progresat prea puţin.” Această sarcină a fost cu 
adevărat dificilă pentru acest individ, dacă ţinem cont de faptul 
că umorul şi râsul sunt caracteristici esenţiale ale vieţii 
sufletelor în lumea spiritelor. 

Mă apropiam de faza finală a şedinţei mele cu protagonista 
Cazului 23. A trebuit să aplic unele tehnici adiţionale de 
adâncire, deoarece voiam ca Thece să ajungă la cele mai adânci 
ascunzişuri ale minţii sale supraconştiente, pentru a putea vorbi 
cu mine despre spaţiu şi timp, cât şi despre sursă. 


Dr. N: Thece, ne apropiem de sfârşitul şedinţei noastre. Aş 
vrea să ne întoarcem încă o dată la discuţia despre sursă şi 
creator, (pauză) Vrei să faci asta pentru mine? 

S: Da. 

Dr. N: Ai spus că obiectivul final al sufletelor este să caute să 
se unifice cu sursa supremă a energiei creative - îţi aminteşti? 

S: ...conjuncţia... da. 

Dr. N: Spune-mi, sursa se află cumva într-un spaţiu central, 
special al lumii spiritelor? 

S: Sursa este lumea spiritelor. 

Dr. N: Atunci, de ce vorbesc sufletele despre a atinge miezul 
vieţii spirituale? 

S: Pe când suntem spirite tinere, noi simţim putere peste tot 
în jurul nostru şi avem sentimentul că ne aflăm ... la marginea 
acestei puteri. pe măsură ce creştem, există o conştienţă a unei 
puteri concentrate, dar sentimentul este acelaşi. 

Dr. N: Chiar dacă ai numit acest lucru locul Celor Bătrâni? 

S: Da, ei sunt parte a puterii concentrate a sursei care ne 
susţine ca suflete. 

Dr. N: Bine, concentrând această putere laolaltă, ca peo 
sursă de energie, poţi descrie creatorul în termeni mai 
omeneşti? 

S: Ca pe fiinţa lipsită cu totul de individualitate (fără un eu 
individual), şi aceasta este ceea ce ne străduim să devenim. 

Dr. N: Dacă sursa reprezintă întreaga lume a spiritelor, în ce 
fel diferă acest loc mental de universurile fizice cu stele, planete 
şi lucruri vii? 

S: Universurile sunt create - să trăiască şi să moară - pentru 
a fi folosite de sursă. Locul spiritelor este sursa. 

Dr. N: Se pare că trăim într-un univers care se extinde, se 
poate contracta din nou şi, în cele din urmă, moare. Din moment 
ce trăim într-un spaţiu ce cunoaşte limite de timp, cum ar putea 
fi lumea spiritelor în afara timpului? 

S: Pentru că noi trăim aici într-un non-spaţiu în care nu 
există timp... cu excepţia anumitor zone. 

Dr. N: Explică-mi, te rog ce sunt aceste zone. 

S: Sunt... uşi de legătură. Deschideri prin care să putem 
intra într-un univers fizic în care există timp. 

Dr. N: Cum pot exista aceste uşi în non-spaţiu? 

S: Deschiderile există ca nişte praguri între realităţi. 


Dr. N: Bine, dacă lumea spiritelor este non-dimensională, ce 
fel de realitate este aceasta? 

S: O stare constantă a realităţii, opusă realităţilor lumilor 
dimensionale care sunt materiale şi schimbătoare. 

Dr. N: Are, oare, trecutul, prezentul sau viitorul vreo 
relevanţă pentru sufletele care trăiesc în lumea spiritelor? 

S: Numai ca mijloc de a înţelege succesiunea din formă 
fizică. Viaţa aici... este o neschimbare... pentru aceia dintre noi 
care nu trec pragul într-un univers al substanţei şi timpului. 


Notă: O aplicaţie majoră a pragurilor temporale folosite de 
suflete va fi examinată în capitolul următor dedicat alegerii 
vieţii. 

Dr. N: Atunci când vorbeşti despre universuri foloseşti 
pluralul. Sunt oare celelalte universuri fizice altele decât cel care 
conţine Pământul? 

S: (vag) Sunt... realităţi diferite... pentru a se potrivi cu 
sursa. 

Dr. N: Vrei să spui că sufletele pot intra în camerele 
diferitelor realităţi fizice prin uşi spirituale? 

S: (încuviinţează) Da, pot să o facă - şi chiar o fac. 


Înainte de a încheia şedinţa cu această clientă foarte 
avansată, ar trebui să adaug că majoritatea persoanelor care se 
află în hipnoză adâncă sunt capabile să vadă dincolo de o 
realitate Pământeană a spaţiului tridimensional, în realităţi 
alternative nelimitate de timp. În stare subconştientă, subiecţii 
mei experimentează un timp cronologic cu vieţile lor trecute și 
prezente care se aseamănă cu ceea ce ei percep în timp ce sunt 
conştienţi. Se petrece, însă, o schimbare când îi conduc în lumea 
spiritelor şi în stare supraconştientă. Aici ei percep timpul acum 
ca o unitate omogenă a trecutului, prezentului şi viitorului. 
Secundele în lumea spiritelor par a reprezenta ani pe Pământ. 
Când şedinţele lor se sfârşesc, clienţii vor fi adesea surprinşi de 
cât de unificat este timpul în lumea spiritelor. 

Mecanica cuantică este o ramură modernă a fizicii care 
investighează toate mişcările subatomice din punct de vedere al 
nivelurilor energetice electromagnetice, unde toate lucrurile din 
viaţă sunt considerate a fi în cele din urmă non-solide şi 
existând într-un câmp unificat. Mergând dincolo de legile 


gravităţii ale lui Newton, elementele acţiunii succesive în timp 
sunt de asemenea considerate a fi unificate de frecvenţa 
undelor de lumină şi de energia cinetică. Odată ce arăt că 
sufletele experimentează sentimentul trecerii timpului în mod 
cronologic în lumea spiritelor, oare nu contrazice acest fapt 
conceptul de unitate a trecutului, prezentului şi viitorului? Nu, 
nu îl contrazice. Cercetările mele îmi indică faptul că iluzia 
progresiei timpului este creată şi susţinută pentru acele suflete 
ce vin spre şi din dimensiuni fizice (care sunt obişnuite cu astfel 
de răspunsuri biologice, cum ar fi vârsta), astfel încât ele să-şi 
poată aprecia mai uşor evoluţia. Ca atare, mi se pare coerent că 
adepţii fizicii cuantice au lansat ipoteza că timpul, mai degrabă 
decât un absolut cu trei faze, este doar o expresie a schimbării. 
Când subiecţii mei spun că se deplasează ca suflete pe linii 
care se curbează, mă gândesc la teoriile despre spaţiu şi timp 
ale astrofizicienilor care consideră că lumina şi mişcarea sunt o 
uniune a timpului şi a spaţiului care se curbează înspre el însuşi. 
Ei spun că dacă spaţiul se curbează suficient de mult, timpul se 
opreşte, într-adevăr, când îmi ascult clienţii vorbind despre zone 
temporale şi tunelele de trecere în alte dimensiuni, mă gândesc 
la similarităţile cu teoriile astronomice actuale, conform cărora 
spaţiul fizic este înfăşurat sau încercuit în bucle cosmice ce 
crează „guri” de hiperspaţiu şi găuri negre care ne pot conduce 
în afara universului nostru tridimensional. Probabil, conceptele 
despre spaţiu şi timp ale astrofizicii şi metafizicii sunt apropiate. 
Le-am sugerat subiecţilor mei că, dacă lumea spiritelor le 
pare a fi rotundă şi să se curbeze când ei călătoresc rapid ca 
suflete, acest lucru ar putea reprezenta o sferă finită, închisă. Ei 
neagă ideea oricăror bariere dimensionale, dar totuşi nu-mi 
oferă prea multe informaţii în sprijinul părerii lor, exceptând 
formulările metaforice. Protagonista cazului 23 spune că lumea 
spiritelor însăşi este sursa creaţiei. Unii au numit acest loc inima 
sau respiraţia lui Dumnezeu. Subiectul cazul 22 a definit spaţiul 
sufletelor ca pe un „material” şi am avut chiar subiecţi care 
dădeau lumii spiritelor calitatea „pliurilor unei rochii nefinisate, 
fâşâind înainte şi înapoi”. Ei simt uneori efectele unei mişcări 
ondulatorii, suave, din energia luminii, descrise ca „valuri (sau 
inele) care ies dintr-o apă tulburată.” In mod normal, geografia 
spaţiilor sufletelor are o consistenţă moale şi deschisă pentru 
persoanele aflate în stare supraconştientă, fără să prezinte 


proprietăţile gravitaţiei, temperaturii, presiunii sau ale timpului 
terestru asociat unui univers fizic haotic. Oricum, când am 
încercat să caracterizez întreaga lume a spiritelor ca pe un 
spaţiu gol, vid, oamenii aflaţi în transă au refuzat acest termen. 

Deşi subiecţii cazurilor mele nu pot explica pe deplin locul în 
care locuiesc sufletele lor, afirmă cu toţii că acesta reprezintă 
realitatea lor ultimă. Un subiect în transă nu vede lumea 
spiritelor nici ca fiind departe, nici aproape de universul nostru 
fizic. Totuşi, în mod curios, ei descriu substanța spirituală ca 
fiind uşoară sau grea, densă sau rarefiată, mare sau mică, 
atunci când compară experienţele lor ca suflete cu viaţa de pe 
Pământ. 

În vreme ce realitatea absolută din lumea spiritelor pare să 
rămână constantă în mintea oamenilor în timpul hipnozei, 
referirile lor la alte dimensiuni fizice nu sunt constante. Cred că 
celelalte universuri, altele decât al nostru, sunt create în scopul 
de a furniza medii propice pentru dezvoltarea sufletelor în fiinţe 
pe care noi nici măcar nu putem să ni le imaginăm. Un subiect 
avansat mi-a spus că a trăit într-un număr de lumi în lunga sa 
existenţă, nedivizându-şi niciodată sufletul de mai mult de două 
ori în acelaşi timp. Unele dintre vieţile sale adulte au durat 
numai câteva luni în timp Pământean, din cauza condiţiilor 
planetare locale şi a duratei de viaţă foarte mici a formei 
dominante de viaţă. Vorbind despre o „planetă edenică”, ideală, 
cu puţini oameni şi despre o versiune simplă şi liniştită a 
Pământului, el a adăugat că această lume nu este departe de 
Pământ. „O, l-am întrerupt, nu putea să fie la numai câţiva ani 
lumină de Pământ?” El mi-a explicat cu răbdare că respectiva 
planetă nu se află în universul nostru, dar că era mai aproape de 
Pământ decât multe planete din propria noastră galaxie. 

Este important pentru cititor să înţeleagă că atunci când 
oamenii îşi amintesc vieţile trăite în alte lumi, ei par să nu fie 
limitați de constrângerile dimensionale ale universului nostru. 
Când sufletele efectuează călătorii intergalactice sau 
interdimensionale, măsoară durata călătoriei raportându-se la 
timpul de care au nevoie pentru a-şi atinge destinațiile prin 
efectul de tunel din lumea spiritelor. Mărimea regiunilor spaţiale 
implicate şi poziţia relativă a lumilor una faţă de alta sunt de 
asemenea importante. După ce am ascultat relatările câtorva 
subiecţi cu privire la realităţi dimensionale multiple, am rămas 


cu impresia că ei cred că există o confluență a tuturor acestor 
curenţi dimensionali într-un mare fluviu al lumii spiritelor. Dacă 
aş putea să mă detaşez şi să îndepărtez toate aceste realităţi 
alternative din minţile subiecţilor mei, ar fi ca şi cum aş decoji 
un fruct de anghinare de toate învelişurile sale pentru a ajunge 
la miez. 

Am mai intervievat-o pe Thece pentru un timp şi am 
observat că obosise. Puţini subiecţi pot păstra acest nivel de 
receptivitate spirituală o perioadă mai mare de timp. M-am 
decis să închei şedinţa cu câteva întrebări referitoare la geneza 
întregii creaţii. 


Dr. N: Thece, aş vrea să închei şedinţa punându-ţi alte 
câteva întrebări referitoare la sursă. Eşti de multă vreme un 
suflet, aşadar cum te raportezi tu însăţi la unicitatea creaţiei 
despre care îmi vorbeai mai devreme? 

S: (pauză lungă) Prin senzaţii de mişcare. La început există o 
migraţie exterioară a energiei sufletului, dinspre sursă. După 
aceea, vieţile noastre se petrec mişcându-ne spre interior....spre 
coeziune şi unitate.... 

Dr. N: Felul în care descrii acest proces mă face să mă 
gândesc la un organism viu ce se extinde şi se contractă. 

S:...există o descărcare explozivă.... apoi o revenire... da, 
sursa pulsează. 

Dr. N: Şi tu te îndrepţi spre centrul acestei surse de energie? 

S: Nu există, de fapt, nici un centru. Sursa e peste tot în jurul 
nostru, ca şi cum am fi... înăuntrul unei inimi care bate. 

Dr. N: Dar ai spus că, pe măsură ce sufletul tău avansează în 
cunoaştere, te reîntorci spre un punct originar. 

S: Da, atunci când am fost împins afară eram copil. Acum, 
când adolescenţa mea se sfârşeşte, sunt atras înapoi... 

Dr. N: Înapoi unde? 

S: Spre interiorul sursei. 

Dr. N: Poate că ai putea să-mi descrii această sursă de 
energie folosindu-te de culori, explicând cu ajutorul lor mişcarea 
sufletului şi scopul creaţiei. 

S: (suspină) E ca şi cum sufletele sunt parte a unei explozii 
electrice masive care produce un efect de halou. În acest... 
halou circular este o lumină de un roşu închis care pâlpăie... 
luminând marginea cu o nuanţă albicioasă. Conştienţa noastră 


începe la aceste margini de lumină strălucitoare şi, pe măsură 
ce creştem... ne scufundăm tot mai mult în lumina mai închisă la 
culoare. 

Dr. N: Îmi vine greu să vizualizez o divinitate a creaţiei ca pe 
o lumină rece şi întunecată. 

S: Din cauză că eu nu sunt suficient de aproape de 
conjuncţie pentru a-ţi putea explica bine. Lumina mai închisă 
este ea însăşi un... acoperământ, dincolo de care simţim o 
căldură intensă... plină cu o prezenţă cunoscătoare, ce se află 
peste tot... şi care trăieşte! 

Dr. N: Cum poţi descrie momentul când ai conştientizat 
pentru prima dată identitatea ta ca suflet, după ce ai fost 
împinsă afară din acest halou? 

S: A fi... este acelaşi lucru cu a privi cum se deschide prima 
floare a primăverii... şi această floare eşti tu. Şi, pe măsură ce 
floarea se deschide mai mult, devii conştient şi de alte flori şi... 
că există... o bucurie nemărginită. 

Dr. N: Dacă această sursă energetică explozivă şi multicoloră 
se prăbuşeşte în ea însăşi, vor muri, în cele din urmă toate 
florile? 

S: Nimic nu se prăbuşeşte... sursa este eternă. Noi nu vom 
muri niciodată ca suflete - ştim asta cumva. Fuzionând cu ea, 
înţelepciunea noastră mai mare face ca şi sursa să fie mai 
puternică. 

Dr. N: Acesta este motivul pentru care sursa doreşte să facă 
acest exerciţiu? 

S: Da, să ne dea viaţă, astfel încât noi să putem ajunge la 
perfecţiune. 

Dr. N: De ce ar avea nevoie o sursă, care este în aparenţă 
deja perfectă să creeze o inteligenţă ce nu este încă perfectă? 

S: Pentru a ajuta creatorul să creeze. În acest fel, prin 
autotransformare şi înălţare la nivele superioare de realizare, noi 
adăugăm ceva la construcţia vieţii. 

Dr. N: Sunt forţate sufletele să se desprindă de sursă şi să 
vină în locuri cum este Pământul, din cauza unui păcat originar 
sau a vreunei căderi în dizgrație în lumea spiritelor? 

S: Asta e o prostie. Noi venim... pentru a fi amplificaţi... în 
frumoasa diversitate a creaţiei. 

Dr. N: Thece, aş vrea să mă asculţi cu atenţie. Dacă sursa 
are nevoie să devină mai puternică, ori mai înţeleaptă, folosind 


o diviziune a energiei sale divine şi creând inteligenţe mai mici, 
despre care speră că se vor amplifica - nu e cumva acest lucru 
dovada faptului că nici sursa însăşi nu e cu totul perfectă? 

S: (pauză) Sursa crează pentru propria sa împlinire. 

Dr. N: Aici e aici. Cum ar putea ceva ce este absolut să 
devină mai absolut, în afara cazului în care totuşi îi lipseşte 
ceva? 

S: (ezitând) Ceea ce înţelegem ca fiind... sursa noastră... e 
tot ce putem şti şi ne gândim că dorinţa creatorului este de a se 
exprima pe sine prin... naşterea noastră. 

Dr. N: Şi crezi că sursa a devenit mai puternică prin existenţa 
noastră ca suflete? 

S: (pauză lungă) Cred că perfecțiunea creatorului este... 
Întreţinută şi îmbogăţită de faptul că-şi împarte cu noi... 
posibilitatea de a ajunge la perfecţiune şi că aceasta reprezintă 
extensia maximă a sa însăşi. 

Dr. N: Aşadar, sursa se apucă să creeze în mod deliberat 
suflete imperfecte şi forme de viaţă imperfecte pentru acestea, 
supraveghind ce se întâmplă, spre a se extinde ea însăşi? 

S: Da, şi noi avem încredere în această decizie şi în procesul 
de revenire la originea vieţii. Trebuie să mori de foame pentru a 
aprecia cu adevărat hrana, să-ţi fie frig pentru a înţelege 
binefacerea căldurii şi să fii copil pentru a înţelege valoarea 
părinţilor. Transformarea ne dă scop. 

Dr. N: Ai vrea să fii părintele unor suflete? 

S:... Să particip la propria noastră concepţie este... unul 
dintre visurile mele. 

Dr. N: Dacă spiritele noastre nu ar trăi experienţa vieţii 
fizice, am putea cunoaşte vreodată aceste lucruri despre care 
îmi vorbeşti? 

S: Am şti că există, dar nu le-am cunoaşte. Ar fi ca şi când 
energia ta spirituală ar cânta game la pian cu o singură notă. 

Dr. N: Şi crezi că dacă sursa nu ar crea suflete pentru a 
creşte şi a se dezvolta, energia sa sublimă s-ar micşora din lipsă 
de expresie? 

S: (suspină) Probabil că acesta e scopul. 


Am încheiat şedinţa cu această ultimă afirmaţie profetică a 
Thecei. Pe când o scoteam din transa adâncă era ca şi cum s-ar 
fi întors la mine de dincolo de timp şi de spaţiu. 


Mi-am exprimat recunoştinţa pentru oportunitatea pe care 
mi-a oferit-o, şi anume de a lucra cu ea la un nivel atât de 
avansat. Zâmbind, doamna mi-a spus că dacă ar fi avut idee de 
ce zăcea în ea, ar fi putut refuza să lucreze cu mine. 

Pe când ne luam rămas bun, m-am gândit la ultimele ei 
afirmaţii, referitoare la sursa vieţii. În Persia Antică, misticii sufiţi 
aveau un proverb - creatorul fiind binele absolut şi, prin urmare, 
frumosul absolut, natura frumosului e de a dori să se manifeste. 


12 
ALEGEREA VIEŢII 


VINE vremea când sufletul trebuie să părăsească iarăşi 
sanctuarul lumii spiritelor pentru o nouă călătorie pe Pământ. 
Această decizie nu este una uşoară. Sufletele trebuie să se 
pregătească să lase în urmă o lume a înţelepciunii absolute, în 
care convieţuiesc în libertate şi fericire, pentru a întâlni cerinţele 
fizice şi mentale ale trupului omenesc. 

Am văzut cât de obosite pot fi sufletele atunci când se 
reîntorc în lumea spiritelor. Multe dintre ele nici nu vor să se mai 
gândească la o nouă întoarcere pe Pământ. Acest lucru este mai 
cu seamă adevărat când nu ne-am apropiat prea mult de 
obiectivele noastre la sfârşitul unei vieţi fizice. Odată revenite în 
lumea spiritelor, sufletele au reţineri chiar şi faţă de părăsirea 
temporară a unei lumi a înţelegerii de sine, camaraderiei şi a 
compasiunii, pentru a merge într-un mediu terestru plin de 
incertitudini şi temeri generate de oameni agresivi şi 
competitori, în ciuda faptului că au o familie şi prieteni pe 
Pământ, multe suflete încarnate se simt singure şi anonime în 
mijlocul unei populaţii impersonale. Sper ca prin intermediul 
cazurilor mele să demonstrez că în lumea spiritelor se întâmplă 
contrariul, sufletele noastre fiind implicate acolo în cele mai 
adânci şi mai intime relaţii de dăruire nesfârşită şi eternă. 
Identitatea noastră spirituală este cunoscută şi apreciată de o 
multitudine de alte entităţi, de al căror sprijin nu încetăm să ne 
bucurăm niciodată. 

Întinerirea energiei noastre şi propria evaluare a sinelui 


durează mai mult la unele suflete decât la altele, dar, în cele din 
urmă, sufletul este motivat să înceapă procesul de încarnare. 
Dacă mediul nostru spiritual e greu de lăsat în urmă, ca suflete 
ne amintim, de asemenea, cu afecţiune şi chiar cu nostalgie de 
plăcerile fizice ale vieţii de pe Pământ. Când rănile unei vieţi 
anterioare s-au vindecat şi ne-am refăcut în întregime, simţim 
chemarea unei manifestări fizice a identităţii proprii. Sesiunile 
de pregătire cu consilierii şi colegii noştri ne-au sprijinit în efortul 
spiritual de a ne pregăti pentru următoarea viaţă. Karma şi 
acţiunile noastre trecute, cât şi greşelile şi realizările noastre au 
fost toate evaluate spre a putea fi stabilit un traseu optim al 
încercărilor viitoare. Sufletul trebuie acum să asimileze toate 
aceste informaţii şi să treacă la acţiune, pe baza următoarelor 
trei decizii esenţiale: 

e Sunt pregătit, oare, pentru o nouă viaţă fizică? 

e Ce lecţii vreau să urmez în mod special pentru a avansa în 
cunoaştere şi dezvoltare? 

e Unde ar trebui să merg şi cine ar trebui să fiu în viaţa 
viitoare, pentru a avea condiţii optime de a lucra la obiectivele 
mele? 

Sufletele mai bătrâne se încarnează mai puţin, indiferent de 
cererile demografice de pe planetele pe care au fost repartizate. 
Când o lume moare, acele entităţi care nu şi-au terminat 
treburile se mută în alta, care are o formă de viaţă potrivită cu 
sarcinile pe care le aveau de îndeplinit. Pentru un suflet etern, 
ciclul încarnărilor pare a fi reglat mai mult de dorinţa interioară 
a acestuia decât de nevoia trupurilor gazdă ce evoluează într-un 
univers planetar. 

Totuşi, Pământul are cu siguranţă o nevoie crescândă de 
suflete. Astăzi avem peste cinci miliarde de oameni. Estimările 
demografilor cu privire la câţi oameni au trăit pe Pământ în 
ultimii 200.000 de ani variază. Media estimată este de circa 50 
de miliarde de oameni. Această cifră, pe care eu o consider 
totuşi mică, nu semnifică numărul vizitelor făcute de diferite 
suflete. Reţineţi că aceleaşi suflete continuă să se reîncarneze şi 
că mai sunt şi cele care ocupă mai multe trupuri în acelaşi timp. 
Există specialişti în reîncarnare care consideră că numărul 
oamenilor ce trăiesc astăzi pe Pământ se apropie de numărul 
total al sufletelor care au trăit aici vreodată. Frecvența încarnării 
sufletelor pe Pământ este inegală. Este evident că astăzi 


Pământul are mai multă nevoie de suflete decât avea în trecut. 
S-a estimat că în anul 1 populaţia lumii era în jur de 200 
milioane de oameni. In 1800 populaţia lumii crescuse deja de 
patru ori, pentru ca după numai 170 de ani să crească din nou, 
tot de patru ori. Estimările indică faptul ca în intervalul 1970 - 
2010 e de aşteptat ca populaţia lumii să se dubleze. 

Când studiez cronologia încarnărilor clienţilor mei, observ că, 
de regulă, există o pauză de sute, chiar mii de ani între vieţile 
lor în culturile nomade din Paleolitic. Odată cu apariţia 
agriculturii şi a domesticirii animalelor din Epoca Neolitică, în 
urmă cu 7000 - 5000 ani, subiecţii mei raportează că au trăit 
vieţi mai dese. Totuşi, vieţile lor sunt adesea despărțite de 
perioade de 500 ani. Odată cu ridicarea oraşelor, dezvoltarea 
comerţului, şi cu accesul mai uşor la hrană, văd că încarnările 
sufletelor se măresc proporţional cu creşterea demografică. 
Intre anii 1000 şi 1500 d.Hr., clienţii mei au o medie de o viaţă la 
două secole. După 1700, aceasta medie s-a schimbat la o viaţă 
într-un secol. Din jurul anului 1900, majoritatea subiecţilor au 
mai trăit cel puţin o viaţă într-un secol. 

Această creştere a numărului încarnărilor sufletelor a fost 
contestată pe motiv că amintirile vieților trecute sunt cu atât 
mai proaspete, cu cât oamenii aflaţi sub hipnoză se apropie de 
viaţa lor actuală. Acest lucru poate fi adevărat într-o anumită 
măsură, dar dacă o viaţă este importantă, ea va fi păstrată 
întotdeauna vie în memorie. Fără îndoială, enorma explozie 
demografică pe Pământ constituie principalul motiv pentru care 
sufletele vin aici mai des. 

Când i-am întrebat pe clienţii mei despre inventarul 
sufletelor disponibile, mi-au răspuns că ar trebui să-mi fac griji 
mai curând pentru că planeta noastră va muri din cauza 
suprapopulării decât că s-ar epuiza rezervele de suflete. Există 
convingerea că există întotdeauna noi suflete disponibile pentru 
a umple orice nevoi ale creşterii demografice. Dacă planeta 
noastră este doar un exemplu între toate celelalte populaţii 
inteligente existente în univers, atunci inventarul sufletelor 
trebuie să fie cu adevărat astronomic. 

Am spus că sufletele au libertatea de a alege când, unde şi 
cine anume vor să fie în vieţile lor fizice. Anumite suflete petrec 
mai puţin timp în lumea spiritelor, pentru a-şi accelera 
dezvoltarea, în timp ce altele se opun vehement ideii de a o 


părăsi. Nu există nici o îndoială că ghizii noştri au o mare 
influenţă în această privinţă. Aşa cum avem parte de o discuţie, 
în faza de orientare ce urmează imediat după moarte, tot astfel 
există nişte discuţii pregătitoare cu sfătuitorii noştri spirituali 
înainte de a părăsi lumea spiritelor, având ca scop determinarea 
măsurii în care suntem pregătiţi să ne naştem din nou în forma 
fizică. Cazul ce urmează ilustrează o scenă spirituală tipică, 
implicând un suflet aflat la un nivel inferior de dezvoltare. 


Cazul 24 


Dr.N: Când ai realizat prima oară că ai putea să te întorci pe 
Pământ? 

S: O voce blândă mi-a apărut în minte şi mi-a spus: „Ar fi 
timpul, nu crezi?” 

Dr.N: Cine este această voce? 

S: Instructorul meu. Unora dintre noi le trebuie un impuls 
atunci când se consideră că suntem din nou pregătiţi. 

Dr.N: Crezi că eşti pregătit să te întorci pe Pământ? 

S: Da, cred că da... M-am pregătit pentru asta. Dar va trebui 
să studiez foarte mulţi ani Pământeni, până voi termina. E 
copleşitor. 

Dr.N: Crezi că vei merge tot pe Pământ şi când te vei apropia 
de sfârşitul încarnărilor tale? 

S: (pauză lungă) Ah... poate nu... mai există şi o altă lume, 
pe lângă Pământ..dar tot cu oameni... 

Dr.N: Ce înseamnă acest lucru? 

S: Pământul va avea mai puţini oameni..va fi mai puţin 
aglomerat... nu-mi este prea clar. 

Dr.N: Unde crezi că ai putea fi atunci? 

S: Am impresia că se face o colonizare în altă parte - n-am 
înţeles exact. 


Notă: Opusul regresiei într-o viaţă trecută este progresia într- 
o viaţă viitoare, procedeu ce permite anumitor subiecţi să vadă 


frânturi ale viitorului ca pe nişte scene incomplete. De exemplu, 
unii mi-au spus că populaţia Pământului va fi redusă 
considerabil până la sfârşitul secolului al XXII-lea, în parte din 
cauza deteriorării solului şi a schimbărilor atmosferice. Ei văd, 
de asemenea, oameni trăind în clădiri ciudate în formă de 
cupolă. 

Detaliile referitoare la viitor sunt întotdeauna limitate, 
datorită, presupun, amneziei ce se instalează din motive 
karmice. Voi avea mai multe de spus despre aceste lucruri în 
cazul următor. 


Dr.N: Să ne întoarcem la ce spuneai despre impulsul pe care- 
| dau instructorii oamenilor pentru a părăsi lumea spiritelor. Ai 
prefera să nu facă acest lucru? 

S: Oh... Mi-ar plăcea să rămân... dar instructorii nu vor să ne 
învârtim prea mult pe aici, dacă nu vrem să ne plafonăm. 

Dr.N: Poţi insista să rămâi? 

S: Păi... da... instructorii nu te forţează să pleci, pentru că 
sunt foarte manieraţi, (râde) Dar au ei metodele lor de a te... 
Încuraja atunci când este timpul. 

Dr.N: Cunogşti pe cineva care nu a vrut să revină pe Pământ 
dintr-un motiv sau altul? 

S: Da, prietenul meu, Mark. A spus ca nu-şi mai poate aduce 
nici o contribuţie. Era atât de sătul de viaţa de pe Pământ, încât 
nu dorea să se mai întoarcă. 

Dr.N: A trăit multe vieţi? 

S: Nu, nu chiar. Dar nu se adapta bine. 

Dr.N: Ce au făcut profesorii cu el? | s-a permis să rămână în 
lumea spiritelor? 

S: (reflectând) Alegem să ne naştem din nou atunci când se 
hotărăşte că suntem pregătiţi pentru acest lucru. Ei nu te 
forţează în nici un fel. Lui Mark i-a fost arătat că îi ajutase pe cei 
din jurul lui. 

Dr.N: Ce s-a întâmplat cu Mark până la urmă? 

S: După încă o serie de... Îndoctrinări... Mark şi-a dat seama 
că s-a înşelat în privinţa abilităţilor sale şi s-a întors, în cele din 
urmă, pe Pământ. 

Dr.N: Îndoctrinări! Acest lucru mă duce cu gândul la 
constrângere. 

S: (deranjat de remarca mea) Nu este deloc aşa! Mark era 


doar descurajat şi avea nevoie de încredere pentru a continua 
să încerce. 


Notă: În capitolul patru, referitor la sufletele dislocate, 
subiectul cazului 10 ne vorbeşte despre felul în care sunt 
„remodelate” sufletele care au acumulat prea multă energie 
negativă pe Pământ. Cazul 22 menţiona, de asemenea, nevoia 
restaurării sufletelor afectate. Acestea sunt modificări mai 
serioase decât refacerea primară ce se pare că a fost folosită în 
cazul sufletului obosit al lui Mark. 


Dr.N: Dacă ghizii nu vă forţează, poate, oare, un suflet să 
refuze categoric să se nască din nou? 

S: (pauză) Da... Cred că poţi să stai aici şi să nu te mai naşti 
niciodată în formă fizică dacă urăşti atât de mult acest lucru. 
Dar instructorii i-au spus lui Mark că dacă nu trăieşte într-un 
trup, studiile sale vor dura mai mult. Dacă ratezi ocazia unei 
experienţe directe, pierzi mult. 

Dr.N: Ce poţi să-mi spui despre situaţia inversă, când un 
suflet insistă să se întoarcă imediat pe Pământ, să zicem după o 
moarte prematură? 

S: Am văzut şi astfel de cazuri. Este o reacţie impulsivă, care 
dispare după o vreme. Instructorii te ajută să înţelegi că graba 
de a te întoarce undeva ca nou-născut nu schimbă 
circumstanţele morţii tale. Acest lucru ar putea să se întâmple 
doar dacă ai putea renaşte imediat, ca adult, şi în aceeaşi 
situaţie. In cele din urmă, toţi îşi dau seama că trebuie să se 
odihnească şi să reflecteze. 

Dr.N: Bine, spune-mi atunci ce părere ai despre perspectiva 
unei noi vieţi. 

S: Sunt emoţionat. Nu aş avea nici o satisfacţie fără vieţile 
mele fizice. 

Dr.N: Ce faci atunci când eşti pregătit pentru o nouă 
încarnare? 

S: Merg într-un loc special. 


Odată ce un suflet a decis să se reîncarneze, următoarea 
etapă în procesul de întoarcere este aceea de a fi îndrumat 
către locul de alegere, a vieţii. Inainte de a se decide cine vor fi 
în noua viaţă, sufletele se gândesc când şi unde anume doresc 


să meargă pe Pământ. Având în vedere această practică 
spirituală, am împărţit selecţia vieţii şi alegerea finală a unui 
trup în două capitole, pentru o mai bună înţelegere a acestui 
proces. 

Alegerea, pe de o parte a timpului şi a locului încarnării şi, 
pe de alta, a cui anume vrem să fim, nu reprezintă două decizii 
complet separate. Cu toate Acestea, începem având 
posibilitatea de a vedea cum ne-am putem integra în anumite 
medii, în viitor. Apoi atenţia ne este îndreptată asupra oamenilor 
care trăiesc în aceste locuri. Am fost puţin intrigat de această 
procedură până când am realizat că un suflet este puternic 
influenţat de condiţiile culturale, de evenimente şi de 
participanţii la acestea, într-o anumită perioadă de timp. 

Am început să cred că lumea spiritelor, ca întreg, nu 
funcţionează uniform. Toate regiunile spirituale sunt văzute de 
sufletele care călătoresc având aceleaşi proprietăţi eterice, dar 
cu aplicaţii diferite. Ca o ilustrare în acest sens, spaţiul 
orientărilor menit sufletelor care se întorc poate contrasta cu 
spaţiul de alegere a vieţii, menit sufletelor ce pleacă. Amândouă 
implică evaluări ale vieților pentru suflete aflate în tranzit, 
evaluări ce includ scene de pe Pământ, dar asemănările se 
opresc aici. Spațiile de orientare sunt descrise ca nişte locuri 
mici, potrivite pentru discuţii intime, create anume pentru ca 
sufletul proaspăt întors să se simtă bine, însă atitudinea noastră 
mentală în acest loc poate fi oarecum defensivă. Aceasta 
deoarece avem sentimentul că ne-am fi putut descurca mai bine 
în viaţă, întotdeauna există un ghid care interacționează direct 
cu noi. 

Pe de altă parte, când intrăm în spaţiul de alegere a vieţii, 
suntem plini de speranţe, promisiuni şi aşteptări măreţe. Aici, în 
timp ce evaluează opţiunile noilor vieţi, sufletele sunt realmente 
singure, fără ghizii lor. Acest loc agitat şi stimulator este descris 
a fi mult mai mare decât alte zone de studiu spiritual. Subiectul 
cazului 22 îl consideră ca fiind o lume în sine, în care energia 
transcendentă modifică timpul pentru a permite studiul planetar. 

Dacă subiecţilor mei le vine greu să descrie anumite locuri 
spirituale, cei mai mulţi vorbesc cu plăcere despre zona de 
alegere a vieţii, folosind descrieri deosebit de asemănătoare. Mi 
s-a spus că acest spaţiu seamănă cu o sală de cinema, în care 
sufletele au posibilitatea de a se vedea în viitor, jucând diferite 


roluri în diverse locuri. Înainte de a pleca, sufletele îşi vor alege 
un scenariu. Imaginaţi-vă că faceţi o repetiţie cu costume 
înainte de a intra, propriu-zis, în noua viaţă. Pentru a ne vorbi 
despre acest lucru, am ales un subiect de sex masculin, bine 
informat despre felul în care sufletul lui este ajutat să ia deciziile 
potrivite. 


Cazul 25 


Dr.N: Ce se întâmplă după ce ai decis că vrei să te întorci pe 
Pământ? 

S: Păi, atunci când eu şi instructorul meu cădem de acord că 
este timpul potrivit, transmit gânduri... 

Dr.N: Continuă. 

S: Mesajul meu este primit de coordonatori. 

Dr.N: Cine sunt aceştia? Nu se ocupă ghidul tău de toate 
aranjamentele pentru încarnare? 

S: Nu chiar. El vorbeşte cu coordonatorii, care chiar ne ajută 
să vedem posibilităţile vieților noastre în Inel. 

Dr.N: Ce este Inelul? 

S: Este locul unde mă duc acum. Noi îi spunem Inelul 
Destinului. 

Dr.N: Există un singur loc de genul acesta în Lumea 
Spiritelor? 

S: (pauză) Oh, cred că trebuie să fie mai multe, dar nu le pot 
vedea. 

Dr.N: Bine, hai să mergem împreună în Inel, când voi ajunge 
la trei. Când voi termina de numărat, vei avea capacitatea de a- 
ţi aminti toate detaliile acestei experienţe. Eşti pregătit să 
mergem? 

S: Da. 

Dr.N: Unu, doi, trei! Sufletul tău se îndreaptă acum către 
spaţiul de selecţie a vieţii. Explică-mi ceea ce vezi. 

S: (pauză lungă)... Plutesc deasupra lInelului... este circular... 
un balon uriaş... 

Dr.N: Continuă. Ce-mi mai poţi spune? 

S: Este o... forţă concentrată de energie... lumina este atât 
de intensă. Sunt tras spre interior... printr-o pâlnie... este un pic 
mai întunecat. 


Dr.N: Îţi este frică? 

S: Hmm... nu, la urma urmei am mai fost aici. Va fi 
interesant. Sunt emoţionat gândindu-mă la ce mă aşteaptă. 

Dr.N: Bine, odată intrat în interiorul Inelului, care sunt 
primele tale impresii? 

S: (vocea îi scade)Sunt... puţin neliniştit... dar energia mă 
relaxează. Conştientizez ceva ce se îngrijeşte de mine... ceva 
căruia îi pasă... Nu mă simt singur... prezenţa îndrumătorului 
meu mă însoţeşte de asemenea. 

Dr.N: Continuă să îmi relatezi totul. Ce vezi mai departe? 

S: Inelul este înconjurat de ecrane - Mă uit la ele. 

Dr.N: Ecrane aşezate de-a lungul pereţilor? 

S: Par a fi chiar pereţii, dar nimic nu este cu adevărat solid... 
totul este... elastic... ecranele se curbează în jurul meu... 
mişcându-se. 

Dr.N: Spune-mi mai multe despre aceste ecrane. 

S: Sunt goale... deocamdată nu reflectă nimic... licăresc ca 
nişte bucăţi de sticlă... oglinzi. 

Dr.N: ce se întâmplă mai departe? 

S: (emoţionat) Simt un moment de linişte - mereu este aşa - 
apoi este ca şi cum cineva a pornit proiectorul într-o sală de 
cinema. Ecranele prind viaţă... cu imagini şi sunt culori... 
acţiune... plină de lumină şi sunet. 

Dr.N: Continuă să-mi relatezi. Unde se află sufletul tău faţă 
de ecrane? 

S: Plutesc în mijloc, privind panorama vieţii peste tot în jurul 
meu... locuri... oameni... (vesel). Cunosc acest oraş. 

Dr.N: Ce vezi? 

S: New York-ul. 

Dr.N: Ai cerut tu să vezi New York-ul? 

S: Am discutat despre întoarcerea mea acolo... (absorbit) 
Aaa - s-a schimbat - mai multe clădiri...şi maşinile...este mai 
zgomotos ca niciodată. 

Dr.N: Voi reveni la New York în câteva minute. Acum vreau 
să-mi spui ce ar trebui să faci în Inel ? 

S: Voi acţiona mental panoul de comandă. 

Dr.N: Ce-i acesta? ` 

S: Un dispozitiv de scanare în faţa ecranelor. II văd ca pe o 
aglomerare de lumini şi butoane. Este ca şi când m-aş afla în 
carlinga unui avion. 


Dr.N: Şi tu vezi aceste obiecte mecanice într-o locaţie 
spirituală? 

S: Ştiu că pare o nebunie, dar asta e tot ce îmi vine în minte 
pentru a-ţi explica ceea ce fac. 

Dr.N: Nu-i nimic, nu-ţi face griji din pricina asta. Spune-mi 
numai ce trebuie să faci cu panoul de comandă. 

S: Îi voi ajuta pe coordonatori să schimbe imaginile de pe 
ecran acţionând mental asupra scanerului. 

Dr.N: A, vei acţiona proiectorul ca şi cum ai lucra într-o sală 
de cinematograf? 

S: (râde) Nu proiectorul, scanerul. Oricum, nu sunt filme 
adevărate. Privesc exact viaţa ce se desfăşoară în New York. 
Mintea mea se conectează cu scanerul pentru a controla 
mişcările scenelor pe care le urmăresc. 

Dr.N: Ai zice că acest dispozitiv se aseamănă cu un 
computer? 

S: Un fel de... Funcţionează ca un sistem de urmărire care... 
transformă... 

Dr.N: Ce transformă? 

S: Comenzile mele... sunt înregistrate pe panou, astfel încât 
să pot urmări acţiunea. 

Dr.N: Poziţionează-te la pupitru şi fii tu operatorul, în timp ce 
vei continua să-mi explici totul. 

S: (pauză) Am preluat controlul. Văd linii ce converg în 
diferite puncte într-o serie de scene... călătoresc în timp acum 
de-a lungul liniilor privind imaginile de pe ecran schimbându-se. 

Dr.N: Şi aceste scene se mişcă constant în jurul tău? 

S: Da, apoi punctele se aprind pe linii când vreau ca scena 
să se oprească. 


Notă: Liniile de călătorie sunt un termen de care am mai 
auzit vorbindu-se şi mai înainte, în alte regiuni spirituale, pentru 
a descrie tranziţia sufletului, (vezi Cazul 14). 


Dr.N: De ce faci toate acestea? 

S: Scanez. Opririle sunt răscruci cruciale ale drumurilor 
vieţii, implicând decizii importante...posibilităţi... evenimente 
care fac necesară luarea în considerare şi a altor posibilităţi de 
alegere. 

Dr.N: Aşadar, liniile marchează drumurile printr-o serie de 


evenimente în timp şi spaţiu? 

S: Da, pista este controlată în inel şi transmisă mie. 

Dr.N: Creezi scene de viaţă în acest timp? 

S: O, nu! Eu doar controlez mişcările lor în timp pe linii. 

Dr.N: ce altceva îmi mai poţi spune despre aceste linii? 

S: Liniile de energie sunt... drumuri cu puncte de lumină 
colorată ca nişte borne pe care le pot mişca înainte, înapoi sau 
opri. 

Dr.N: Ca şi când ai pune o casetă video cu butoane de start, 
stop, derulare înainte şi înapoi? 

S: (râde) Aceasta este ideea. 

Dr.N: Bine, te mişti de-a lungul pistei, scanezi imaginile şi te 
hotărăşti să te opreşti. Spune-mi, ce faci apoi? 

S: Îngheţ scena pe ecran pentru a putea intra în ea. 

Dr.N: Ce? Vrei să spui că devii tu însuţi parte din scenă? 

S: Da, acum am acces direct la acţiune. 

Dr.N: În ce fel? Devii un personaj din acea scenă sau sufletul 
tău pluteşte pe deasupra, în timp ce oamenii se mişcă de jur 
împrejur? 

S: Amândouă. Pot experimenta cum este viaţa cu oricine din 
scenă sau doar să-i privesc pe ei din orice punct. 

Dr.N: Cum de poţi să părăseşti pupitrul şi să intri într-o scenă 
de pe Pământ în timp ce încă monitorizezi acţiunea în Inel? 

S: Ştiu că e posibil să nu înţelegi acest lucru, dar o parte din 
mine rămâne la pupitru, astfel încât să pot porni sau opri scena 
oricând. 

Dr.N: Poate că înţeleg. Îţi poţi împărţi energia? 

S: Da, şi pot trimite gânduri înapoi la mine însumi. 
Bineînţeles că mă ajută şi controlorii, când intru şi ies din 
ecrane. 

Dr.N: Deci, în esenţă, poţi derula timpul înainte şi înapoi sau 
îl poţi opri? 

S: Da... În Inel. 

Dr.N: În afara Inelului, timpul co-există pentru tine în lumea 
spiritelor sau este progresiv? 

S: Co-există aici, dar îl putem vedea totuşi cum trece pe 
Pământ. 

Dr.N: Mi se pare că atunci când sufletele sunt în Inelul 
Destinului se folosesc de timp ca de un instrument. 

S: Ca suflete, noi folosim timpul... În mod subiectiv. Lucrurile 


şi evenimentele se mişcă... şi devin obiecte în timp... dar pentru 
noi timpul este uniform. 

Dr.N: Ceea ce mi se pare paradoxal la călătoriile în timp este 
că ceea ce urmează să se întâmple s-a întâmplat deja, aşa că îţi 
poţi întâlni propriul suflet într-o anumită fiinţă umană, atunci 
când intri în scenele viitoare de viaţă. 

S: (zâmbeşte enigmatic) Când avem un atare contact, 
sufletul încarnat este suspendat pentru un moment. Este relativ 
scurt. Noi nu tulburăm ciclurile vieţii când călătorim în timp. 

Dr.N: Bine, dacă trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt cu 
adevărat separate în timp ce călătoreşti, de ce anume opreşti 
scenele pentru a reflecta asupra alegerilor, dacă tot poţi vedea 
în viitor? 

S: Mă tem că tu nu înţelegi adevăratul scop în care 
controlorii inelului folosesc timpul. Viaţa este condiţionată. 
Timpul progresiv este creat pentru a ne testa. Nu ni se arată 
toate deznodămintele posibile ale unei scene. Unele părţi ale 
vieților ne sunt ascunse. 

Dr.N: Deci timpul este folosit ca un catalizator pentru 
învăţare, vizualizând vieţile, deşi nu poţi vedea tot ce se va 
întâmpla? 

S: Da, pentru a ne testa abilitatea de a găsi soluţii. Ne 
măsurăm abilităţile în funcţie de dificultatea evenimentelor. 
Inelul ne prezintă diferite experimente spre a alege câteva. 

Pe Pământ vom încerca să le rezolvăm. 

Dr.N: În Inel poţi vedea şi vieţile de pe alte planete decât 
Pământul? 

S: Nu, pentru că sunt programat să urmăresc timpul de pe 
Pământ. 

Dr.N: Felul în care poţi sări prin timp în ecrane mă face să 
mă gândesc la o minge! 

S: (rânjeşte) O, este stimulant - asta e sigur - dar nu putem 
să ne zbenguim prea mult, pentru că avem de luat decizii 
importante pentru viaţa următoare. Va trebui să îmi asum 
consecinţele pentru orice alegere greşită... dacă nu mă voi 
descurca prea bine într-o viaţă. 

Dr.N: Tot nu înţeleg cum de poţi face multe greşeli serioase 
în ceea ce priveşte alegerile tale, când tu experimentezi de fapt 
părţi ale vieţii în care ai de gând să trăieşti. 

S: Posibilităţile mele de a alege mediul de viaţă nu sunt 


nelimitate. Aşa cum am mai spus, este posibil să nu pot vedea 
în întregime anumite scene într-un segment de timp. Având în 
vedere că nu ţi se arată niciodată totul, fiecare varianta de trup 
implică un anumit risc. 

Dr.N: Dacă destinul viitor nu este în întregime prestabilit, 
după cum spui, de ce numeşti acest loc Inelul Destinului? 

S: O, aşa e, există destin. Ciclurile vieţii sunt la locul lor. 
Numai că sunt foarte multe alternative neclare. 


Când îmi duc subiecţii în locul de alegere a vieţii, ei văd un 
cerc al trecutului, prezentului şi al viitorului - cum se întâmplă şi 
în Inel. Simţind că părăsesc timpul spiritual Acum, din cadrul 
cercului, sufletele par că se învârt înapoi şi înainte în timp ce-şi 
fac turele de recunoaştere, pe unde rezonante. Toate aspectele 
timpului le sunt prezentate ca realităţi regăsite, retrăgându-se şi 
revenind împreună, ca fluxul şi refluxul. Deoarece realităţile 
paralele sunt suprapuse una peste cealaltă, acestea pot fi 
văzute, de asemenea, ca posibilităţi ale vieților fizice, mai ales 
de către sufletele mai experimentate. 

Faptul că subiecţii mei nu văd în întregime viitorul în aceste 
condiţii, ca parte a unui plan spiritual atotcunoscător, m-a pus 
pe gânduri. Încercând să clarific acest lucru, am ajuns, în cele 
din urmă, la concluzia că lumea spiritelor este proiectată pentru 
a proteja interesele fiecărui suflet. In general, oamenii cu care 
lucrez sunt suflete tinere, încă încarnate. E posibil ca ei să nu 
vadă prea clar în viitor anumite evenimente semnificative, 
deoarece cu cât ajung mai departe de probabilitățile prezente, 
cu atât cresc şansele de a întâlni realităţi alternative, care le 
tulbură imaginea. Deşi aceleaşi proprietăţi se aplică şi timpului 
din trecutul îndepărtat, există o excepţie. Propriile vieţi trecute 
ale unui suflet sunt mult mai uşor identificate. Acest lucru se 
petrece deoarece o singură realitate, cu un curs al acţiunii 
definit, a fost deja stabilită pentru a pregăti acest suflet, şi este 
astfel imprimată adânc în memoria lui. 

In capitolul cinci, cazul 13 a demonstrat cum ni se instalează 
amnezia atunci când intrăm în viaţa actuală, astfel încât 
experienţele vieților trecute nu vor inhiba descoperirea de sine 
în prezent. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sufletele ce 
examinează vieţile viitoare. Fără a şti de ce, mulţi oameni cred 
că viaţa lor urmează un plan. Bineînţeles că au dreptate. Cu 


toate că amnezia previne cunoaşterea acestui plan în stare 
conştientă, memoria inconştientă păstrează cheia către 
amintirile spirituale ale unei amprente generale a fiecărei vieţi. 
Vehiculul de alegere a vieților furnizează un fel de maşină a 
timpului pentru suflete, unde ele văd anumite drumuri 
alternative ale drumului principal. Deşi aceste cărări nu ne sunt 
dezvăluite în întregime când suntem în stare de suflete, aducem 
totuşi ceva din harta lor pe Pământ. Odată, un client mi-a spus: 
„Ori de câte ori am nelămuriri faţă de ceea ce am de făcut în 
viaţă, mă aşez liniştit şi mă gândesc la locurile în care am fost şi 
le compar cu locurile în care aş vrea să merg în viitor. Răspunsul 
la următorul pas îmi vine din interior”. 

Acceptând ceea ce ne este sortit pe drumul vieţii drept „voia 
lui Dumnezeu”, nu înseamnă că existenţa noastră trebuie 
închisă într-un determinism spiritual în care să ne supunem unui 
destin inefabil. Dacă totul ar fi fost predestinat, n-ar mai exista 
nici scop şi nici dreptate pentru strădania noastră. Când suntem 
loviți de adversităţi, nu se aşteaptă de la noi să ne dăm în lături, 
abordând o atitudine fatalistă şi să nu luptăm să îmbunătăţim 
respectiva situaţie, făcând schimbări la faţa locului. De-a lungul 
vieților noastre, fiecare dintre noi va trece prin situaţii în care 
avem şansa unor schimbări care implică riscuri. Aceste ocazii 
pot veni în momente care nu ne convin. E posibil să nu 
acţionăm, dar provocarea şi şansa sunt acolo şi ne aşteaptă. 
Scopul reîncarnării este exerciţiul liberului arbitru. Fără această 
facultate, am fi cu adevărat nişte creaturi neputincioase. 

Astfel, destinul karmic înseamnă că nu suntem chiar blocaţi 
în evenimente pe care nu le putem controla. Semnifică, de 
asemenea, că avem lecţii karmice şi responsabilităţi. Legea 
cauzei şi efectului acţiunilor noastre există întotdeauna, acesta 
fiind motivul pentru care subiectul acestui caz nu a vrut să facă 
o greşeală alegând o viaţă nepotrivită pentru el. Dar, orice ni s- 
ar întâmpla în viaţă, este important să înţelegem că fericirea 
sau suferinţa noastră nu reflectă nici o binecuvântare, nici o 
trădare din partea lui Dumnezeu-suprasufletul, a ghizilor noştri 
sau a celor ce coordonează alegerea vieţii. Noi suntem stăpânii 
destinului nostru. 

În timp ce închei conversaţia cu Cazul 25, este posibil să 
apară evident cititorului faptul că obiectivele muzicale ale 
acestui individ pentru următoarea sa viaţă sunt mai curând 


egoiste. Cu siguranţă, dorinţa lui de a fi un talent muzical 
admirat are unele elemente de compensație personală, care ar 
fi mai puţin evidente la un suflet mai avansat. Cu toate acestea, 
se va observa, de asemenea, că acest suflet vrea să se 
dăruiască într-o măsură importantă. 

Dr.N: Acum aş vrea să vorbim mai mult despre imaginile pe 
care le vezi în New York. Ţi s-a vorbit cumva, înainte de a veni în 
Inel, despre selecţia bazată pe criterii geografice? 

S: Oh, într-o anumită măsură. Am discutat cu instructorul 
meu despre faptul că în viaţa trecută am murit de tânăr la New 
York. Am vrut să mă întorc în acest oraş dinamic ca să studiez 
muzica. 

Dr.N: Ai vorbit cu instructorul tău şi despre alte suflete - 
prietenii tăi, care ar putea dori să se încarneze o dată cu tine? 

S: Sigur, asta face parte din pregătiri. Unii dintre noi încep o 
nouă viaţă cercetând din umbră, hotărând care ar fi cele mai 
bune medii pentru toţi cei implicaţi. Eu le-am făcut cunoscut că 
voiam să reîncep în acelaşi loc în care fusesem ucis. instructorul 
şi prietenii mei mi-au oferit sugestii în acest sens. 


Notă: Acest subiect a venit în America ca emigrant rus în 
viaţa lui anterioară. A fost omorât într-un accident, în timpul 
construcţiei unei căi ferate în New York, la vârsta de douăzeci şi 
doi de ani, în anul 1898. Re-naşterea lui în acelaşi oraş a avut 
loc în 1937. 


Dr.N: ce sugestii? 

S: Am vorbit despre dorinţa mea de a ajunge pianist de 
muzică clasică. Am cântat la acordeon pentru a câştiga un ban 
în plus - ştii, la petreceri, nunţi, lucruri de genul acesta. 

Dr.N: Şi această experienţă îţi motivează interesul pentru 
pian? 

S: Da. Pe când eram distribuitor de gheaţă pe străzile New 
York- ului, treceam pe lângă sala de concerte. Imi fixasem un 
obiectiv - ca într-o zi să studiez muzica şi să mă fac cunoscut în 
marele oraş. Începusem chiar înainte de a muri. 

Dr.N: Ţi-ai vizualizat moartea, ca tânăr la New York, în timpul 
ultimei tale vizite în Inel? 

S: (cu tristeţe) Da... şi am acceptat-o... ca pe o condiţie a 
vieţii. A fost o viaţă bună - dar scurtă. Acum vreau să mă întorc, 


cu un start mai bun şi să-mi fac un nume în muzică. 

Dr.N: Poţi cere să mergi oriunde pe Pământ? 

S: Hmm... e destulă libertate în privinţa asta. Dacă avem 
anumite preferinţe, acestea sunt cântărite în funcţie de ceea ce 
este disponibil. 

Dr.N: Vrei să spui - în funcţie de ce trupuri sunt disponibile? 

S: Da, în anumite locuri. 

Dr.N: Când ai spus că vrei un început mai bun în muzică, 
presupun că acesta este un alt motiv pentru care vrei să te 
întorci la New York. 

S: Acest oraş îmi va oferi cele mai mari şanse de a-mi împlini 
dorinţa de a studia pianul. Am vrut un oraş mare, cosmopolit, cu 
şcoli de muzică recunoscute. 

Dr.N: De ce nu la Paris? 

S: Nu mi s-a oferit un trup în Paris. 

Dr.N: Vreau ca lucrurile să fie limpezi în ceea ce priveşte 
opţiunile tale de a alege. Când începi să vizualizezi scene din 
viaţa în Inel, te uiţi mai întâi la oameni sau la locaţii? 

S: Începem cu locaţiile. 

Dr.N: Bine, deci acum te uiţi la străzile New York-ului? 

S: Da, şi este minunat, pentru că fac mai mult decât să le 
privesc. Plutesc de jur împrejur, adulmecând mâncarea din 
restaurante... aud claxonatul maşinilor... urmăresc oamenii care 
se plimbă prin magazinele de pe Fifth Avenue... reintru în 
atmosfera locului. 

Dr.N: În acest punct, chiar ai pătruns în mintea oamenilor 
care se plimbă pe străzi? 

S: Nu, nu încă. 

Dr.N: ce faci mai departe? 

S: Merg în alte oraşe. 

Dr.N: Oh, cred că tocmai îmi spuneai că trebuie să te 
stabileşti la New York. 

S: Eu n-am spus asta. Aş putea să mă duc şi în Los Angeles, 
Buenos Aires sau Oslo. 

Dr.N: Voi număra până la cinci şi când voi ajunge la cinci vei 
scana aceste oraşe în timp ce vei continua să vorbeşti... unu... 
doi... trei... patru... cinci! Relatează-mi ce anume faci. 

S: Mă duc în sălile de concerte şi la facultăţile de muzică şi 
privesc studenţii repetând. 

Dr.N: În timp ce pluteşti în jurul acestor studenţi nu faci 


decât să observi atmosfera generală? 

S: Ba mai mult decât atât. Intru în mintea unora dintre ei 
pentru a vedea cum... traduc muzica. 

Dr.N: Trebuie să fii într-un loc special precum Inelul pentru a 
examina procesul mental al oamenilor? 

S: Dacă e vorba de evenimente trecute şi viitoare, da. A lua 
legătura cu cineva care se află în prezent pe Pământ e posibil de 
oriunde (din lumea spiritelor). 

Dr.N: Poţi să descrii modul în care sufletul tău ia contact cu 
cineva? 

S: (pauză) ... Ca o periere uşoară. 


Notă: Sufletele sunt capabile să trimită şi să recepţioneze 
mesaje între lumi spirituale şi temporale, după cum au 
experimentat mulţi dintre noi. Totuşi, aceste legături temporare 
sunt realizate şi se pot destrăma cu repeziciune. Unirea unui 
suflet cu un trup neînsufleţit, pentru durata unei vieţi, este mult 
mai dificilă, şi va fi descrisă în continuare în Cazul 29. 


Dr.N: În ce an se petrec cele văzute de tine în aceste vieţi 
prospective? 

S: (ezită) ...1956, şi cele mai multe dintre proiectele mele au 
vârsta adolescenţei. Îi voi verifica atât înainte, cât şi după acest 
an ...în măsura în care Inelul îmi va îngădui. 

Dr.N: Deci, Inelul îţi dă posibilitatea de a fi efectiv în pielea 
mai multor persoane care nu s-au născut încă, în timpul relativ 
de pe Pământ? 

S: Oh, pentru a vedea dacă m-aş potrivi bine cu ei - pentru a 
le verifica talentul şi părinţii - genul ăsta de lucruri, (decis) 
Vreau la New York. 

Dr.N: Crezi că te-ai uitat destul de atent la celelalte oraşe? 

S: (nerăbdător) Da, am făcut-o, dar nu le doresc. 

Dr.N: Aşteaptă un minut. Dacă ţi-ar fi plăcut o studentă de la 
conservatorul din Oslo, ai fi vrut să trăieşti în New York? 

S: (râde) Ca fapt divers, există o fată foarte promițătoare la 
Los Angeles, dar tot la New York vreau. 

Dr.N: Bine, treci mai departe. Având în vedere că timpul tău 
În Inel se apropie de sfârşit, dă-mi câteva amănunte despre 
viaţa pe care probabil o vei alege. ` 

S: Mă duc la New York pentru a deveni muzician. Incă încerc 


să mă decid între câteva persoane, dar cred că voi alege (se 
opreşte şi râde) un copil grăsuţ cu mult talent. Corpul lui nu va 
avea vigoarea celui precedent, dar voi beneficia de avantajul 
unor părinţi cu ceva bani, care mă vor încuraja să exersez, 
exersez, exersez. 

Dr.N: Banii sunt importanţi? 

S: Ştiu că par... avar,egoist, dar în viaţa anterioară nu am 
avut bani. Dacă vreau să exprim frumuseţea muzicii şi să mă 
bucur şi eu, şi ceilalţi, am nevoie de o pregătire adecvată şi de 
nişte părinţi care să mă sprijine, altfel mă voi abate de la țelul 
propus... mă cunosc doar. 

Dr.N: Dacă nu-ţi place nici una dintre opţiunile prezentate în 
Inel, poţi cere să ţi se arate alte locuri şi alţi oameni? 

S: Nu e nevoie, cel puţin pentru mine. Mi s-a oferit destul. 

Dr.N: Dă-mi voie să fiu mai direct. Dacă trebuie să-ţi alegi 
viaţa strict dintre cele ce-ţi sunt arătate în Inel, de unde ştii că 
aceia care coordonează selecţia nu aranjează cărţile împotriva 
ta? Poate că ei te programează să faci anumite alegeri? 

S: (pauză) Nu cred, având în vedere cum s-au petrecut 
lucrurile întotdeauna când am venit în Inel. Nu mergem acolo 
decât dacă în mintea noastră s-a conturat deja ce fel de viaţă 
am vrea să trăim, şi eu întotdeauna am avut la dispoziţie alegeri 
interesante, bazate pe propriile idei. 

Dr.N: Bine, ce se întâmplă după ce termini de analizat vieţile 
în Inel? 

S: Controlorii... intră în mintea mea pentru a vedea dacă 
sunt mulţumit de ceea ce mi s-a arătat. 

Dr.N: E vorba întotdeauna de aceleaşi entităţi? 

S: Cred că da... cel puţin din câte îmi pot aminti. 

Dr.N: Înainte de a părăsi Inelul, te constrâng ei în vreun fel 
săi ei o decizie? 

S: Nicidecum. P/utesc afară şi mă duc să vorbesc cu colegii 
mei înainte de a mă hotărî. 


Bineînţeles că aceste teatre asemănătoare Inelului nu se 
limitează numai la vizualizarea planetei noastre. Am arătat că 
unora dintre sufletele ce vin pe Pământ le face plăcere să se 
încarneze şi în alte lumi. În capitolul zece am explicat că în 
spaţiul transformărilor din lumea spiritelor sufletele au 
posibilitatea de a experimenta orice forme şi înfăţişări, atât în 


scopul propriei lor deveniri, cât şi, pentru perioade scurte, de a 
se recrea. Subiecţii mei mi-au spus că, în vederea încarnărilor 
lor în universul nostru sau în alte dimensiuni, le stau la 
dispoziţie, în apropierea centrelor grupurilor din care fac parte, 
tunele sau canale spaţiale şi temporale. (Mai târziu, Cazul 29 va 
descrie cum anume este să te deplasezi pe unul dintre acestea 
atunci când te naşti din nou). 

Oamenii spun că aceste intrări sunt simbolizate printr-o linie 
a unui imens pasaj arcuit asemănător unei gări de mari 
dimensiuni. O femeie a explicat în felul următor: „Noi vedem 
aceste deschideri ca pe nişte găuri în spaţiu mai luminate sau 
mai întunecate. Pentru mine, tunelul mai luminat indică o 
comunitate de fiinţe mai interactive. Câmpurile mai întunecate 
duc la nişte colonii mentale mai puţin dense, în care voi fi 
singură mai mult timp”. Când am rugat-o să-mi dea un exemplu 
al unei astfel de colonii, ea a spus: „în lumea lui Arnth suntem 
asemeni mingilor de vată de zahăr, mişcându-ne pe valuri de 
gaz, nefiind nimic solid. Rotirea unul în jurul altuia este 
extaziantă”. Un alt subiect, descriind intrarea sa într-o 
deschidere luminată, a precizat: „Uneori, între încarnările 
umane, merg împreună cu grupuri de suflete în lumea focului 
din Jesta. In această atmosferă vulcanică putem experimenta 
stimularea fizică şi emoţională de a deveni molecule inteligente 
de foc. Acum ştiu de ce îmi place să stau în temperaturi de 
peste 100 de grade (Farenheit) pe Pământ.” 

Ancorarea fizică a unui suflet este importantă. Cazul 25 ne-a 
spus că alegerile lui în privinţa locației erau limitate la patru 
oraşe. Numărul scenelor pe care sufletele le văd înaintea unei 
noi vieţi este, de bună seamă, diferit de la o vizită la alta. 
Ofertele vieților personale sunt selective, ceea ce îmi indică 
faptul că alte entităţi spirituale au lucrat în mod activ în folosul 
nostru, pregătindu-ne imagini ale locurilor înainte ca noi să 
ajungem. Numărul spiritelor specialiste care asistă sufletele în 
spaţiul de alegere al vieţii nu pare să fie niciodată mare. Ele 
sunt mai degrabă ca nişte apariţii vagi pentru subiecţii mei, deşi 
cei mai mulţi consideră că sunt implicaţi membrii Consiliului 
Bătrânilor şi ghizii lor personali. 

La începutul istoriei omenirii, când lumea era subpopulată, 
clienţii mei îşi amintesc de vieţi în care s-au născut întotdeauna 
în aşezări umane răzleţite. In timp, odată cu întemeierea satelor 


şi apoi a marilor centre ale civilizaţiei antice, subiecţii cazurilor 
mele spun că se întorc în aceleaşi zone. Alegerile vieților au fost 
din nou împrăştiate din punct de vedere geografic de marile 
migrații ale popoarelor ce colonizau Pământuri noi, mai ales în 
ultimii patru sute de ani. În acest secol al suprapopulării, multe 
suflete aleg să trăiască în locuri în care au mai fost înainte. 

să însemne, oare, această tendinţă că sufletele doresc să se 
întoarcă în aceleaşi ţări din motive rasiale? Sufletele nu au o 
înclinaţie către o selecţie a vieților bazată pe etnicitate şi 
naționalism. Aceste produse ale separatismului uman sunt 
învăţate în copilărie. Pe lângă faptul că e mai confortabil pentru 
un suflet să aleagă o cultură cunoscută deja (ceea ce nu e 
acelaşi lucru cu înclinația spre o rasă sau alta), trebuie să luăm 
în considerare şi afinităţile pe care multe spirite le au pentru 
deşerturi, munţi sau mări. Sufletele pot avea, de asemenea, 
preferinţe pentru un mediu rural sau urban. 

să fie, oare, atrase sufletele noastre de aceleaşi zone 
geografice, deoarece doresc o nouă viaţă în aceeaşi familie pe 
care au avut-o în viaţa trecută? Tradiţia anumitor culturi, cum ar 
fi cea a indienilor americani, spune că sufletele aleg să stea în 
cadrul aceleiaşi descendenţe genetice. Un om care moare e 
aşteptat să se întoarcă ca propriul său nepot nenăscut. În 
experienţa mea am văzut rareori ca sufletele să repete aceleaşi 
alegeri genetice în mai multe vieţi anterioare, deoarece acest 
lucru le-ar inhiba dezvoltarea şi le-ar reduce oportunităţile. 

Din când în când aud despre un suflet care se întoarce în 
trupul unei rude dintr-o viaţă anterioară în circumstanţe karmice 
neobişnuite. De exemplu, dacă un frate şi o soră au unul pentru 
celălalt o afinitate deosebită şi unul va muri subit încă de tânăr, 
e posibil ca sufletul celui mort să dorească să revină în trupul 
copilului fratelui care trăieşte, reînnodând legătura lor întreruptă 
spre a finaliza o sarcină importantă. 

O situaţie mai obişnuită pe care o întâlnesc în experienţa 
mea e ilustrată de sufletele copiilor morţi la puţin timp după 
naştere care se întorc la aceiaşi părinţi ca suflete ale următorilor 
copii ai acestora. Aceste planuri sunt făcute dinainte de către 
sufletele participante la evenimentele tragice ale familiei şi 
implică un întreg labirint de probleme karmice. Nu cu mult timp 
în urmă am avut un caz în care clientul meu a murit prematur, 
din cauza unei boli din naştere, în ultima sa viaţă. L-am întrebat: 


„Care a fost scopul pentru care ai murit la numai câteva zile de 
la naştere? El mi-a răspuns: „Lecţia era pentru părinţii mei, nu 
pentru mine, de aceea am ales să mă întorc pentru ei ca 
intermezzo”. Când sufletele revin pentru o viaţă scurtă, mai 
degrabă ca să ajute pe altcineva decât să lucreze la propriile 
probleme, deoarece nu este timp suficient, unii numesc aceasta 
„viaţă de intermezzo”. În acest caz, părinţii au abuzat, 
provocând, în cele din urmă, moartea unui alt copil, pe când 
erau împreună într-o viaţă trecută. Deşi erau un cuplu de tineri 
adorabili în ultima viaţă a clientului meu, aceşti părinţi aveau 
nevoie în mod evident să experimenteze durerea ca un copil pe 
care şi l-au dorit foarte mult să fie luat de lângă ei. 
Experimentarea suferinţei cauzate de această pierdere teribilă a 
dat sufletelor acestor părinţi o mai adâncă înţelegere a efectelor 
tăierii legăturilor de sânge. Voi prezenta un exemplu pe această 
temă în Cazul 27. 

Sufletele nu-şi vizualizează cu regularitate moartea în vieţile 
următoare. Dacă sufletele aleg o viaţă în care vor muri 
prematur, de multe ori văd acest lucru în spaţiul de alegere a 
vieţii. Am descoperit că sufletele se oferă voluntar în mod 
special pentru trupuri care vor suferi de boli incurabile, vor fi 
ucise sau îşi vor sfârşi viaţa împreună cu alţii din cauza unei 
catastrofe. Sufletele ce ajung să fie implicate în asemenea 
tragedii nu se află într-un loc şi moment nepotrivit, în timp ce un 
Dumnezeu capricios se uită în altă parte. Fiecare suflet este 
motivat în alegerea unui eveniment la care vrea să participe. Un 
client mi-a spus că viaţa lui anterioară a fost dinainte planificată 
să se încheie pe când era un băieţel indian-american în vârstă 
de numai şapte ani. El a relatat: „Eram în căutarea unei lecţii 
dure şi prescurtate despre umilinţă şi această viaţă de suferinţă 
de foame a unei corcituri cu care toată lumea se purta urât a 
fost de ajuns”. Un alt exemplu şi mai sugestiv al unui suflet ce s- 
a oferit voluntar pentru o sarcină terifiantă a fost cel al unui 
subiect al meu ce a ales ca în ultima sa viaţă să se alăture 
(împreună cu încă trei spirite din grupul său) trupurilor unor 
femei evreice deportate din Munchen şi duse în lagărul morţii de 
la Dachau în 1941. Toate au fost cazate în aceeaşi baracă (fapt 
de asemenea stabilit dinainte) în care clienta mea a şi murit în 
1943, la vârsta de 18 ani, îmbărbătând copiii şi încercând să-i 
ajute să supravieţuiască. Misiunea ei a fost îndeplinită cu mult 


curaj. 

Deşi evenimentele, rasa, cultura şi locaţia geografică par a fi 
de multe ori prioritare în procesul de selecţie, acestea nu sunt 
cele mai importante alegeri ale sufletului pentru viaţa viitoare. 
Pe lângă toate celelalte considerente, încarnarea se reduce 
pentru suflete la a lua toate deciziile importante privitoare la un 
anumit trup şi la tot ce poate fi învăţat utilizând creierul unei 
anumite fiinţe umane. Următorul capitol analizează motivele 
biologice şi psihologice ce stau la baza alegerii trupurilor de 
către suflete. 


13 
ALEGEREA UNUI TRUP NOU 


ÎN locul unde îşi aleg viaţa, sufletele noastre nu văd 
avanpremiera vieţii unei singure fiinţe umane în cadrul aceluiaşi 
ciclu temporal. Părăsind această zonă, majoritatea sufletelor 
sunt înclinate spre un candidat principal ce ne-a fost prezentat 
pentru a fi ocupat de sufletul nostru. Oricum, sfătuitorii noştri 
spirituali ne dau multe ocazii de a reflecta asupra a tot ceea ce 
am văzut în viitor, înainte de a lua decizia finală. Acest capitol 
este dedicat numeroaselor elemente care influenţează această 
decizie. 

De fapt, începem să deliberăm în privinţa trupurilor ce ne 
sunt prezentate spre alegere încă înainte de a merge în locul de 
selecţie a vieţii. Sufletele fac acest lucru în scopul de a se 
pregăti corespunzător pentru vizualizarea anumitor persoane în 
medii culturale diferite pe Pământ. Cred că sufletele care se 
ocupă de camera ecranelor ştiu dinainte ce să ne arate, tocmai 
datorită acestor gânduri din mintea noastră. Trebuie să 
procedăm cu multă atenţie la alegerea trupului potrivit, de care 
ne vom folosi în viaţa care va veni. După cum am spus, ghizii şi 
membrii grupului nostru participă la acest proces de evaluare 
atât înainte, cât şi după vizita noastră la locul de alegere a vieţii. 

Când îi ascult pe subiecţii mei descriind toate pregătirile 
necesare pentru alegerea unui nou corp fizic, mă gândesc la 
fluiditatea timpului spiritual. Profesorii noştri folosesc viitorul 


relativ în locul de alegere a vieţii pentru a permite sufletelor să 
măsoare utilitatea umană în vederea lucrului la planurile lecţiilor 
neterminate. Planul pentru următoarea viaţă variază în privinţa 
gradului de dificultate, stabilit chiar de mintea sufletului. Dacă 
tocmai ne-am întors dintr-o viaţă uşoară, în care n-am făcut 
progrese prea mari, sufletul nostru ar putea dori să aleagă 
pentru următorul ciclu temporal o persoană care să se confrunte 
cu suferinţe sau tragedii. Nu e ceva ieşit din comun să văd că 
cineva care a „alunecat” printr-o viaţă lipsită de provocări, îşi 
supradozează tumultul de evenimente în următoarea existenţă 
pentru a recupera timpul pierdut în atingerea obiectivelor sale 
de învăţare. 

Mintea sufletului este departe de a fi infailibilă când lucrează 
împreună cu creierul biologic. Indiferent de nivelul sufletului 
nostru, a fi oameni înseamnă că vom face cu toţii greşeli şi 
trebuie să ne corectăm erorile pe parcurs, în timpul vieţii. Acest 
fapt se va aplica în cazul oricărui trup pe care l-am alege. 

Inainte de a aborda factorii mentali mai complecşi ce 
influenţează decizia unui suflet de a se uni cu creierul unui copil, 
voi începe cu aspectele fizice ale alegerii unui trup. În ciuda 
faptului că sufletele noastre ştiu dinainte cum vor arăta, un 
sondaj naţional din Statele Unite indică faptul că 90% dintre 
bărbaţi şi femei nu sunt mulţumiţi de caracteristicile fizice ale 
corpurilor lor. Aceasta este puterea amneziei conştiente. 
Societatea creează la rândul său destulă nemulţumire în acest 
sens, propunând stereotipuri şi modele ideale ale înfăţişării 
fizice. Totuşi, şi acest aspect face parte din planul lecţiei 
sufletului. 

De câte ori nu ne-am uitat în oglindă şi am zis: „Oare sunt 
acesta eu? De ce arăt aşa? Mă aflu, oare, în corpul meu?” 
Aceste întrebări apar mai ales atunci când tipul de corp pe care 
îl avem ne împiedică să facem acele lucruri pe care credem că 
ar trebui să le putem realiza. Am avut câţiva clienţi care au venit 
la mine convinşi că trupurile lor îi împiedică să trăiască o viaţă 
multumitoare. 

Mulţi oameni handicapaţi cred că dacă n-ar fi fost victimele 
unei erori genetice sau ale unui accident care le-a mutilat 
corpul, vieţile lor ar fi mult mai împlinite. Oricât de crud ar putea 
suna acest lucru, cazurile mele arată că numai puţine accidente 
ce implică mutilări ale corpului n-au fost alese de bunăvoie de 


către suflete. A trăi într-un corp afectat de boală nu implică în 
mod necesar plata unei datorii karmice cauzate de faptul că am 
fi rănit pe cineva într-o viaţă trecută. Aşa cum va demonstra 
următorul meu caz, când un suflet se află într-un trup afectat, 
alegerea sa poate implica o cale spre însuşirea unei lecţii 
diferite. 

E greu să-i spui unei persoane ce tocmai s-a îmbolnăvit şi 
care încearcă să se descurce cu un handicap fizic că acest lucru 
este, de fapt, o oportunitate pentru a avansa într-un ritm mai 
rapid decât aceia dintre noi cu minţi şi corpuri sănătoase. 
Această înţelegere trebuie să vină din interior. Cazurile clienţilor 
mei m-au convins că efortul necesar depăşirii deficienţelor fizice 
accelerează evoluţia. Aceia dintre noi ce sunt consideraţi de 
societate ca fiind imperfecţi suferă discriminări, care fac şi mai 
grea povara lor. Depăşirea obstacolelor ridicate de neputinţele 
fizice şi suferinţele noastre ne face mai puternici în faţa 
încercărilor vieţii. 

Corpurile noastre sunt o parte importantă a încercării pe 
care ne-o stabilim noi înşine pentru viaţă. Libertatea noastră de 
alegere faţă de aceste trupuri se referă mai mult la elementele 
psihologice, decât la cele 100.000 de gene pe care le 
moşteneşte fiecare fiinţă umană. Totuşi, vreau să arăt în cazul 
de la începutul acestui capitol de ce doresc sufletele anumite 
corpuri, bazându-se, în special, pe considerente fizice şi nu pe 
implicaţii psihologice. Acest caz expune planul implicat în 
decizia unui suflet de a fi în corpuri fizice contrastante în vieţi 
diferite. După acest caz, vom examina de ce îşi aleg sufletele 
trupurile şi din alte motive. 

Clienta cazului 26 era o femeie înaltă şi bine proporţionată, 
căreia îi plăcea să facă sport, cu toate că suferise toată viaţa de 
dureri la picioare. În timpul interviului preliminar, am aflat că 
încerca o durere confuză în ambele picioare, localizată în 
jumătatea inferioară a şoldului. De-a lungul anilor, a mers la mai 
mulţi doctori care nu au găsit nici o cauză medicală pentru 
simptomele ei. In mod evident se simţea epuizată şi dorea să 
încerce orice pentru ameliorare. 

Când am auzit că doctorii au ajuns la concluzia că 
disconfortul femeii era, probabil, de natură psihosomatică, am 
bănuit că originea durerilor ei s-ar putea afla într-o viaţă 
anterioară. Inainte de a merge la sursa problemei sale, am 


hotărât să o trec pe clienta mea prin câteva vieţi anterioare 
pentru a stabili care erau motivele care au determinat-o să 
aleagă acele corpuri. Când am rugat-o să îmi vorbească despre 
o viaţă în care s-a simţit deosebit de bine într-un trup omenesc, 
mi-a povestit despre una trăită în corpul unui viking numit Leth, 
în jurul anilor 800. Ea mi-a spus că Leth era „un fiu al naturii” 
care a călătorit de-a lungul Mării Baltice, până în vestul Rusiei. 

Leth a fost descris purtând o mantie lungă din blană moale, 
pantaloni mulaţi din piele de animal, cizme legate în partea 
superioară şi un coif metalic. Era înarmat cu un topor şi cu o 
sabie ascuţită, pe care le manevra cu uşurinţă în luptă. Clienta 
mea a fost intrigată de imaginea ei mentală de a fi din nou în 
trupul acestui războinic bine legat, având „şuviţe murdare de 
păr blond-roşcat împrăştiate pe umerii mei”. Cu o înălţime mai 
mare de 6 picioare (cca 1.90 m.), era, cu siguranţă, un gigant al 
timpului său, înzestrat cu o putere enormă, avea un piept imens 
şi membre puternice. Un bărbat foarte rezistent, Leth a călătorit 
cu alţi nordici pe distanţe mari, navigând pe râuri şi traversând 
păduri virgine şi dese, prădând aşezările din calea sa. Leth a 
fost omorât în timp ce jefuia un sat. 


Cazul 26 


Dr.N: Care a fost cel mai important lucru pentru tine în viaţa 
pe care tocmai ţi-ai reamintit-o - ca Leth vikingul? 

S: Experienţa acelui trup extraordinar şi sentimentul forţei 
fizice brute. N-am mai avut niciodată un asemenea corp în nici o 
viaţă Pământească. Nu mă temeam de nimeni, pentru că trupul 
meu nu reacţiona la durere nici când era rănit. Era fără cusur. 
Nu m-am îmbolnăvit niciodată. 

Dr.N: Leth a fost vreodată tulburat din punct de vedere 
mental? A existat vreo sensibilitate emoţională în acea viaţă? 

S: (izbucneşte în râs) Glumeşti? Niciodată! Nu mă interesa 
decât ziua de azi. Mă îngrijoram doar că nu am parte de 
suficiente lupte, prăzi, mâncare, băutură şi sex. Toate 
sentimentele mele erau canalizate în scopuri fizice. Ce mai trup! 

Dr.N: Bine, hai să analizăm decizia ta de a alege acest corp 
extraordinar, înainte de viaţa ca Leth. Atunci când ai făcut 
alegerea în lumea spiritelor, ai solicitat tu acest trup bine 


înzestrat genetic sau pur şi simplu a ales pentru tine ghidul tău? 

S: Consilierii nu fac acest lucru. 

Dr.N: Atunci, explică-mi cum a ajuns acest corp să fie ales de 
tine? 

S: Doream unul din cele mai reuşite exemplare de pe 
Pământ, şi Leth mi-a fost prezentat ca o posibilitate. 

Dr.N: Ai avut o singură alternativă? 

S: Nu, am avut de ales între doi oameni ce trăiau pe atunci. 

Dr.N: Ce se întâmplă dacă nu-ţi place nici unul dintre 
trupurile care-ţi sunt prezentate pentru respectivul segment 
temporal? 

S: (meditativ) Posibilităţile mele de alegere par întotdeauna 
să se potrivească cu ceea ce vreau să experimentez în vieţile 
mele. 

Dr.N: Oare consilierii tăi ştiu dinainte ce corp ţi se potriveşte 
sau sunt atât de grăbiţi, încât aceasta devine doar o alegere la 
întâmplare? 

S: Nimic nu se face aici cu neglijenţă. Consilierii se ocupă de 
tot. 

Dr.N: M-am întrebat dacă aceşti consilieri s-ar putea încurca 
uneori. Cu toţi aceşti copii care se nasc, n-ar putea repartiza, să 
zicem, două suflete unui singur copil sau, dimpotrivă, să lase un 
copil fără suflet un timp? 

S: (râzând) Nu suntem pe bandă rulantă. Ţi-am spus doar că 
ei ştiu ce fac. Nu greşesc în felul acesta. 

Dr.N: Te cred. Acum, în ceea ce priveşte alegerile tale, sunt 
curios dacă au fost suficiente cele două trupuri în locul alegerii 
vieţii? 

S: Nu avem nevoie de prea multe posibilităţi de alegere, de 
vreme ce consilierii s-au gândit deja la dorinţele noastre. Aveam 
deja o idee despre mărimea, forma şi sexul corpului pe care-l 
doream încă înainte de a mi se prezenta cele două variante. 

Dr.N: Cum ţi s-a părut celălalt trup, pe care l-ai refuzat 
alegându-l pe Leth? 

S: (pauză) Era un soldat roman... Avea şi el un trup foarte 
puternic... aşa cum îmi doream pentru viaţa aceea. 

Dr.N: Ce era rău în a fi soldat roman? 

S: Nu voiam... să fiu controlat de un stat (subiectul îşi 
scutură capul)...prea restrictiv... 

Dr.N: După câte îmi amintesc, în secolul al IX-lea o mare 


parte a Europei căzuse în stăpânirea Sfântului Imperiu Roman al 
lui Carol cel Mare. 

S: Asta era, de fapt, şi problema cu acea viaţă de soldat. Ca 
viking nu răspundeam în faţa nimănui. Eram liber. Puteam rătăci 
în sălbăticie cu banda mea de invadatori, fără să fiu supus nici 
unui guvern. 

Dr.N: Aşadar, libertatea constituia un factor al alegerii tale. 

S: Absolut. Libertatea de mişcare...furia bătăliilor... să-mi 
folosesc puterea în mod neîngrădit. Viaţa pe mare şi în codri era 
aspră, crudă, dar erau timpuri brutale. Nu eram nici mai bun, 
nici mai rău decât ceilalţi. 

Dr.N: Ce poţi să-mi spui despre celelalte considerente, cum 
ar fi personalitatea? 

S: Nu mă îngrijora nimic, atâta vreme cât puteam să mă 
exprim din punct de vedere fizic la capacitate maximă. 

Dr.N: Aveai soţie - copii? 

S: (rânjeşte) Ar fi fost prea restrictiv. Eram mereu pe 
drumuri. Am avut multe femei - pe unele cu voia lor, pe altele cu 
forţa - şi această plăcere dădea un plus manifestării forţei mele 
fizice. Nu voiam să fiu legat în nici un fel. 

Dr.N: Aşadar, ai preferat corpul lui Leth ca pe o extensie pur 
fizică a senzualităţii? 

S: Da, voiam să experimentez la maximum toate simţurile 
trupului, nimic mai mult. 


Am simţit că clienta mea era gata acum să se ocupe de 
problemele sale actuale. După ce am trecut-o din starea 
supraconştientă în cea subconştientă, am rugat-o să meargă 
direct la o viaţă care ar fi putut implica o durere a piciorului. 

Aproape imediat, femeia a intrat în cea mai recentă viaţă 
trecută a sa, devenind o fetiţă în vârstă de 6 ani, pe nume 
Ashley, ce trăia în New England în 1871. Ashley călătorea într-o 
trăsură când, pe neaşteptate, a deschis portiera, căzând sub 
vehicul, pe strada pavată cu piatră, Una din roţile trăsurii a 
trecut peste picioarele ei, cam la aceeaşi distanţă de genunchii 
ambelor picioare, zdrobindu-i oasele. Subiectul meu a retrăit o 
durere ascuţită în picioare pe când îmi descria cum a căzut. 

În ciuda eforturilor depuse de medicii de prin partea locului 
şi a folosirii prelungite a atelelor de lemn, oasele micuţei Ashley 
nu s-au sudat cum trebuie. Ea n-a mai putut niciodată să 


meargă sau să stea în picioare, iar proasta circulaţie i-a cauzat 
în repetate rânduri umflarea picioarelor în tot restul vieţii ei - de 
altfel destul de scurte. Ashley a murit în 1912 după o perioadă 
productivă de câţiva ani, în care s-a manifestat ca scriitoare şi a 
avut grijă de copiii cu probleme. Atunci când povestea vieţii lui 
Ashley s-a sfârşit, am readus-o pe clienta mea în lumea 
spiritelor. 


Dr.N: De ce ai aşteptat 1000 de ani între viaţa ta în trupul 
unui bărbat puternic şi cea în cel al unei femei infirme? 

S: Păi, desigur, între timp am înţeles mai bine cine sunt de 
fapt. Am ales să fiu infirmă pentru a câştiga concentrare 
intelectuală. 

Dr.N: Ai ales un trup mutilat pentru acest lucru? 

S: Da, vezi, neputând să merg, am putut citi şi studia mai 
mult. Mi-am dezvoltat mintea şi... am ascultat-o. Am învăţat să 
comunic şi să scriu cu talent, pentru că nu am fost distrasă. Am 
stat tot timpul în pat. 

Dr.N: A fost evidentă vreo trăsătură a sufletului tău atât în 
trupul lui Ashley, cât şi în cel al lui Leth? 

S: Acea parte din mine care reclama o expresie înflăcărată. 

Dr.N: Aş vrea să mergi la momentul în care ai ales trupul 
fetiţei. Spune-mi cum anume te-ai decis asupra acestui corp 
grav afectat. 

S: Am optat pentru o familie într-o regiune populată a 
Americii. Vroiam un loc în care să existe biblioteci şi să fiu 
îngrijită de nişte părinţi iubitori, pentru a mă putea dedica 
învăţăturii. Am scris constant multor oameni nefericiţi şi am 
devenit o profesoară bună. 

Dr.N: Ca Ashley, ce anume ai făcut tu pentru acea familie 
iubitoare care a avut grijă de tine? 

S: Trebuie să avem în vedere întotdeauna două aspecte - 
beneficiile şi obligaţiile. Am ales respectiva familie deoarece ei 
aveau nevoie să experimenteze intensitatea iubirii cu cineva 
care era total dependent de ei, toată viaţa. Am fost foarte 
apropiaţi, pentru că ei fuseseră singuri înainte de a mă naşte eu. 
M-am născut târziu şi am fost singurul copil. Işi doreau o fată 
care să nu-i părăsească mai târziu, măritându-se. 

Dr.N: Aşa că, a fost o înţelegere? 

S: Absolut. 


Dr.N: Hai să urmăm, atunci, firul acestei decizii, până în 
momentul în care sufletul tău a văzut pentru prima oară viaţa lui 
Ashley, în locul de alegere a vieţii. Ai vizualizat detaliile 
accidentului tău? 

S: Desigur, dar n-a fost un accident - trebuia să se întâmple. 

Dr.N: Odată ajunsă pe Pământ, cine a purtat răspunderea 
căderii? Mintea sufletului tău sau creierul biologic al lui Ashley? 

S: Am lucrat la unison. Ea urma să se prostească tot 
jucându-se cu Portiera, iar... eu am profitat de acest lucru. 

Dr.N: Spune-mi, ce a fost în mintea sufletului tău atunci când 
ai văzut accidentul în locul de selecţie a vieţii? 

S: M-am gândit cum ar putea fi folosit acest trup infirm. Am 
avut şi alte variante de a alege un corp afectat, dar l-am 
preferat pe acesta, deoarece nu vroiam să am posibilitatea de a 
mă mişca prea mult. 

Dr.N: Aş vrea să pun problema cauzalităţii în acest punct. Ar 
fi căzut Ashley dacă ar fi avut un alt suflet? 

S: (defensiv) Mă potriveam cu ea... şi ea cu mine... 

Dr.N: Nu ai răspuns la întrebarea mea. 

S: (pauză lungă) Există forţe mai presus de înţelegerea mea. 
Când am văzut-o pe Ashley pentru prima dată... am putut s-o 
observ şi fără mine... sănătoasă... bătrână... o altă posibilitate 
de viaţă... 

Dr.N: Acum ajungem undeva. Vrei să spui că dacă Ashley şi- 
ar fi început viaţa cu alt suflet n-ar mai fi căzut? 

S: Da... e o posibilitate... una dintre multe... ea ar fi putut să 
fie mai puţin afectată, să zicem că în aşa fel, încât să poată 
merge în cârje. 

Dr.N: Bine, dar ai văzut cumva posibilitatea ca Ashley să 
trăiască fericită şi sănătoasă fără sufletul tău? 

S: Am văzut... o femeie matură... cu picioare normale... 
nefericită... într-o relaţie cu un bărbat... frustrată de o viaţă fără 
mari satisfacţii... părinţi trişti... dar totuşi o viaţă mai uşoară, 
(vocea îi devine mai fermă) Nu! Această cale n-ar fi fost benefică 
pentru nici unul dintre noi - eu am fost sufletul cel mai potrivit 
pentru ea. 

Dr.N: Tu ai făcut prima mutare în direcţia căderii, de vreme 
ce ai ales să fii sufletul lui Ashley? 

s: Am făcut-o... amândouă... In acelaşi moment... ea 
devenise neastâmpărată, jucându-se cu portiera trăsurii, când 


mama ei i-a spus să se potolească. Apoi... şi eu, şi ea am fost 
pregătite... 

Dr.N: Cât de rigid a fost destinul tău? Odată ce erai deja 
sufletul lui Ashley, exista vreo posibilitate de a evita acest 
incident? 

S: (pauză) Pot să-ţi spun că am avut o străfulgerare chiar 
înainte de a cădea. Aş fi putut să mă trag înapoi, dar o voce din 
interiorul minţii mele a spus... „E o şansă, nu mai aştepta, 
acceptă căderea, asta ai dorit - e cea mai bună desfăşurare a 
acţiunii.” 

Dr.N: A fost important acel moment? 

S: Nu vroiam ca Ashley să îmbătrânească prea mult. 

Dr.N: Dar durerea şi suferinţele prin care a trecut acest 
copil? 

S: Au fost groaznice. Agonia acelor prime cinci săptămâni a 
fost inimaginabilă. Aproape că am murit, dar am învăţat din 
această experienţă şi acum înţeleg că amintirile despre 
capacitatea lui Leth de a suporta durerea m-au ajutat... 

Dr.N: Mintea ta interioară regretă ceva din aceste momente 
în care suferinţa a fost atât de intensă? 

S: Pe măsură ce îmi pierdeam şi recăpătăm cunoştinţa, în 
timpul fazelor critice ale durerii, mintea mea devenea mai 
puternică. Învingându-mi trupul zdrobit, am început să controlez 
mai bine durerea... culcată în pat... neajutorată... în mâna 
doctorilor. Talentele pe care le-am dezvoltat controlându-mi 
durerea m-au ajutat mai târziu să mă concentrez asupra 
studiilor... consilierul meu m-a sprijinit şi el... 

Dr.N: Aşadar, ai câştigat mult în acea viaţă din faptul că n-ai 
putut merge? 

S: Da, am devenit o ascultătoare şi o gânditoare. Am 
corespondat cu mulţi oameni şi am învăţat să scriu... şi să am 
inspiraţie. Am dobândit aptitudini pedagogice cu copiii, 
simţindu-mă condusă de o putere interioară. 

Dr.N: A fost mândru consilierul tău de realizările tale când te- 
ai întors în lumea spiritelor? 

S: Foarte, deşi mi s-a spus că devenisem puţin cam 
indulgentă şi cam răsfăţată (râde), dar e o compensație 
rezonabilă. 

Dr.N: Cum te ajută astăzi experienţele tale în trupul puternic 
al lui Leth şi în cel slab al lui Ashley, sau nu există nici o 


consecinţă a acestora? 
S: Beneficiez zilnic din aprecierea necesităţii unei uniuni 
între minte şi trup pentru a-mi învăţa lecţiile. 


În timp ce clienta mea retrăia scena de pe stradă, în care i- 
au fost zdrobite picioarele, am iniţiat măsurile de 
desensibilizare. La sfârşitul şedinţei noastre am deprogramat 
total amintirea care îi genera durerea picioarelor. Această 
femeie mi-a notificat mai târziu că de atunci nu a mai avut 
dureri şi că se bucură să joace tenis regulat. 

Cele două vieţi trecute pe care le-am reprezentat în acest 
caz au fost dedicate alegerilor fizice pentru existenţa reală a 
sufletului în două medii distincte. 

Sufletele caută să se exprime pe ele însele, dezvoltând 
diferite aspecte ale caracterului lor. Indiferent ce unelte fizice şi 
mentale se vor utiliza în timpul folosirii mai multor trupuri, legile 
karmice vor prevala. Dacă sufletul alege unul extrem, undeva în 
josul liniei, acesta va fi contrabalansat de o alegere opusă 
pentru a echilibra dezvoltarea. Vieţile fizice ale lui Leth şi Ashley 
sunt exemple de compensări karmice. Hinduşii cred că un om 
bogat trebuie să devină cerşetor, mai devreme sau mai târziu, 
astfel încât sufletul său să se poată dezvolta în mod adecvat. 

Dacă trece prin mai multe provocări, identitatea sufletului 
nostru devine mai puternică. Cuvântul „puternic” n-ar trebui să 
fie greşit înţeles. Subiecţii mei spun că adevăratele lecţii de 
viaţă sunt însuşite atunci când recunoaştem şi ne adaptăm 
condiţiei umane. Chiar şi când suntem victime, în realitate 
câştigăm ceva, pentru că astfel înfruntăm eşecul şi 
constrângerea, acest lucru însemnând un progres real. Uneori, 
una dintre cele mai importante lecţii este tocmai aceea de a 
învăţa să ne rupem de trecut. 

Dacă sufletele iau în calcul cu atenţie atributele fizice ale 
unui trup Pământesc într-o varietate de aşezări culturale, ele 
acordă şi mai multă atenţie aspectelor psihologice ale vieţii în 
formă umană. 

Această decizie constituie partea cea mai importantă pentru 
suflet din întregul proces de alegere. Înainte de a intra în locul 
de alegere a vieţii, este în avantajul sufletului să reflecteze la 
factorii eredității şi mediului ce influenţează modul în care va 
funcţiona o viaţă biologică. Am auzit că energia spirituală a 


sufletelor are o influenţă fluctuantă asupra temperamentului 
gazdei sale umane - dacă acesta va fi introvertit sau extrovertit, 
raţional sau idealist, analitic sau emoţional. Având în vedere 
aceste variabile, sufletele trebuie să reflecteze dinainte la 
tipurile de trupuri care le vor servi cât mai bine în viaţa ce va 
urma. 

Din câte am reuşit să-mi dau scama, ghizii şi maeştrii ce se 
ocupă cu alegerea vieţii cunosc preferinţele sufletelor cu privire 
la comportamentele umane pentru viitoarea viaţă. Mi se pare că 
unele suflete iau această responsabilitate mai în serios decât 
altele. Totuşi, un suflet aflat în faza premergătoare selecţiei vieţii 
poate reflecta doar în ce măsură se va potrivi cu un anumit trup. 
Când sufletele sunt chemate în locul alegerii vieţii, s-a terminat 
cu ghicitul. Acum ei trebuie să-şi potrivească identitatea 
spirituală cu o fiinţă muritoare. Cazul următor se bazează pe 
motivaţia pentru care un suflet s-a alăturat din considerente 
psihologice cu două fiinţe umane, la o distanţă de mii de ani. 
Subiectul cazului 27 e un om de afaceri texan ce posedă o mare 
şi profitabilă firmă de confecţii. 

În timpul unei vacanțe în California, Steve a venit să mă 
vadă la sfatul unui prieten. In timp ce îi ascultam povestea, am 
observat că era încordat şi foarte vigilent. Işi rotea ochii 
neliniştit prin biroul meu şi se juca agitat cu lanţul de la chei. L- 
am întrebat dacă era nervos sau dacă îi era teamă să fie 
hipnotizat. El a răspuns: „Nu, mi-e teamă mai mult de ceea ce 
vei descoperi”. 

Acest client mi-a spus că angajaţii săi erau pretenţioşi şi 
neloiali, şi că mulţimea de plângeri ale acestora devenise 
intolerabilă. Soluţia sa la această problemă a fost să întărească 
disciplina şi să concedieze anumiţi oameni. Am aflat că avusese 
două căsnicii ce s-au destrămat şi că era alcoolic. A spus că 
încercase de curând un program de recuperare, dar a renunţat, 
pentru că „erau prea critici faţă de mine”. 

Pe măsură ce discutam, Steve mi-a relatat că mama sa 
dispăruse după ce-l părăsise pe treptele unei biserici din Texas, 
la o săptămână de la naşterea sa. După câţiva ani petrecuţi la 
orfelinat, în singurătate şi nefericire, a fost adoptat de un cuplu 
mai în vârstă. El a adăugat că aceştia impuneau o disciplină 
strictă şi păreau că-l dezaprobă tot timpul. Steve a plecat de 
acasă în adolescenţă, având după aceea multe încurcături cu 


legea şi încercând odată chiar să se sinucidă. Cred că 
personalitatea acestui client era prea dogmatică şi 
neîncrezătoare în autoritate. Mânia sa îşi trăgea rădăcinile din 
sentimente de izolare şi de abandon. Steve a spus că simţea că 
pierde controlul asupra propriei sale vieţi şi că dorea să încerce 
absolut orice pentru a-şi „descoperi adevărata identitate”. Am 
fost de acord să explorez memoria sa inconştientă într-un număr 
mic de şedinţe, dacă şi el avea să se gândească să viziteze mai 
târziu un terapeut din oraşul său pentru o consiliere susţinută. 
Pe măsură ce cazul se desfăşoară, vom vedea cum sufletul lui 
Steve îşi păstrează identitatea, răspunzând la provocările vieţii 
fizice într-un trup omenesc. Intensitatea acestei asocieri este 
crescută în timpul hipnozei, atunci când subiecţii mei discută 
despre motivele alegerii unui anumit trup. Unul din motivele 
pentru care folosesc acest caz e acela de a indica o barieră 
dificilă în calea descoperirii propriei noastre identități - traumele 
din timpul copilăriei. Sufletele ce se unesc cu oamenii care 
dezvoltă tulburări de personalitate timpurii au ales în mod 
deliberat o viaţă dificilă. 

Înainte de a-mi conduce clientul în Lumea Spiritelor pentru a 
afla de ce sufletul său a ales această viaţă, el a trebuit să-şi 
retrăiască amintirile timpurii ale copilăriei. În scurtul fragment 
ce deschide cazul, acest subiect îşi va vedea din nou mama 
naturală. Este una dintre cele mai zguduitoare scene pe care le- 
am facilitat vreodată. 


Cazul 27 


Dr.N: În acest moment te afli în prima ta săptămână de viaţă 
şi mama ta te vede pentru ultima oară. Nu are importanţă că 
eşti bebeluş, pentru că mintea ta interioară adultă ştie tot ceea 
ce se petrece. Descrie-mi exact ce se întâmplă. _ 

S: (subiectul începe să tremure) Sunt... Intr-un coş... Invelit 
într-o pătură... sunt aşezat pe nişte trepte... e frig... 

Dr.N: Unde sunt aceste trepte? 

S:... În faţa unei biserici... În Texas. 

Dr.N: Cine te-a pus acolo? 

S: (tremură din ce în ce mai tare) Mama mea... se apleacă 
spre mine... Îşi ia rămas bun... (începe să plângă) 


Dr.N: ce poţi să-mi spui despre motivele pentru care te-a 
părăsit? 

S: Ea e... tânără... nu e căsătorită cu tatăl meu... el e însurat. 
Ea plânge... simt lacrimile ei cum îmi cad pe faţă. 

Dr.N: Priveşte-o. Ce altceva mai vezi? f 

S: (se îneacă) Un păr negru... lung... frumos... li ating 
buzele... mă sărută... tandru, uşor... li e foarte greu să mă 
părăsească. 

Dr.N: Ţi-a spus ceva înainte de a pleca? 

S: (vorbind cu greutate) „Trebuie să te părăsesc pentru 
binele tău. N-am bani suficienţi pentru a avea grijă de tine. 
Părinţii mei nu ne vor ajuta. Te iubesc. Te voi iubi şi te voi păstra 
mereu în sufletul meu”. 

Dr.N: Ce se întâmplă apoi? 

S: Ea... apucă cordonul soneriei... sună la uşă... auzim nişte 
paşi apropiindu-se... acum pleacă. 

Dr.N: Ce ţi-a spus gândirea ta interioară despre ceea ce ai 
văzut? 

S: (aproape sufocat de emoție) Oh... mă vroia... nu dorea să 
mă părăsească... mă iubea! 

Dr.N: (îmi aşez mâinile pe fruntea subiectului şi încep o serie 
de sugestii post-hipnotice ce se încheie cu următoarele 
instrucţiuni) Steve, vei putea să-ţi aminteşti aceste amintiri 
subconştiente prin mintea ta conştientă. Vei reţine imaginea 
mamei tale tot restul vieţii tale. Ştii acum că i-a păsat, într- 
adevăr, de tine şi că energia ei îţi este alături E clar? 

S: Da... 

Dr.N: Acum, înaintează în timp şi spune-mi ce ai simţit 
despre părinţii tăi adoptivi. 

S: Nu erau niciodată mulţumiţi de mine... mă făceau să mă 
simt vinovat pentru orice... mă judecau şi mă controlau... (faţa 
subiectului se umple de lacrimi şi sudoare) Nu ştiu ce ar trebui 
să fiu... nu sunt cu adevărat. 

Dr.N: (ridicând vocea) Spune-mi ce nu e adevărat la tine? 

S: Faptul că mă prefac...(se opreşte) 

Dr.N: Continuă! 

S: Nu mă controlez... o furie constantă... tratând rău oamenii 
pentru... a mă răzbuna... lipsa de speranţă... 


Notă: După condiţionări suplimentare îmi voi duce subiectul 


înainte şi înapoi, între subconştientul şi supraconştientul său. 


Dr.N: Bine Steve, hai să ne întoarcem acum în timp până 
înaintea naşterii tale în această existenţă. Spune-mi dacă ai mai 
trăit în vreo viaţă împreună cu sufletul mamei tale naturale. 

S: (pauză lungă) Da... 

Dr.N: V-aţi provocat suferinţe fizice sau emoţionale în vreuna 
dintre aceste vieţi? 

S: (după o clipă, subiectul îşi crispează mâinile pe braţele 
fotoliului) Ah.../a naiba..asta e...desigur..e ea! 

Dr.N: Încearcă să te relaxezi şi ia-o mai încet, ca să te pot 
urmări. Aş vrea ca atunci când voi ajunge la trei să intri în viaţa 
pe care o consideri ca fiind cea mai importantă în ceea ce 
priveşte relaţia ta cu acest suflet. Unu, doi, trei! 

S: (suspină adânc) Ah... e aceeaşi persoană... într-un trup 
diferit... dar e mama mea şi în această viaţă... 

Dr.N: Rămâi concentrat asupra acestei scene. E zi sau 
noapte? 

S: (pauză) Lumină puternică... soare fierbinte şi nisip ... 

Dr.N: Descrie-mi ce se întâmplă. 

S: (şovăitor) Stau în faţa templului meu ... în faţa unei mari 
mulţimi de oameni... gărzile mele sunt în spatele meu. 

Dr.N: Cum te cheamă? 

S: Haroum. 

Dr.N: Cum eşti îmbrăcat, Haroum? 

S: Cu o robă lungă şi cu sandale. Am un sceptru în mână, 
ornat cu nişte şerpi de aur, ca simbol al autorităţii mele. 

Dr.N: Care e autoritatea ta, Haroum? 

S: (mândru) Sunt marele preot. 


Notă: Am aflat mai târziu că acest bărbat fusese un şef de 
trib, în zona peninsulei Arabice, în apropierea Mării Roşii, în jurul 
anului 2000 Î.Hr. În acea vreme, zona era cunoscută ca regatul 
din Saba. Am aflat, de asemenea, că templul era o structură 
ovală, ridicată din cărămizi şi blocuri de piatră şi că era închinat 
unui zeu lunar. 


Dr.N: Ce anume faci în faţa templului tău? 
S: Stau pe treptele acestuia şi judec o femeie. E mama mea. 
E îngenuncheată înaintea mea. | se citeşte în ochi milă şi teamă. 


Dr.N: Cum ar putea să exprime amândouă aceste 
sentimente? 

S: Se citeşte milă în ochii ei din cauza puterii care m-a 
acaparat... controlând într-o măsură atât de mare viaţa 
cotidiană a supușilor mei. În acelaşi timp se întrezăreşte şi 
teama, având în vedere ce urmează să fac. Acest lucru mă 
tulbură, dar nu trebuie să arăt tulburarea mea. 

Dr.N: De ce e mama ta îngenuncheată înaintea ta pe 
treptele templului? 

S: A pătruns în depozit şi a furat alimente pentru a le da 
poporului. Mulţi oameni flămânzesc în această perioadă a 
anului, dar numai eu pot da ordin să se distribuie alimente. 
Porţiile trebuie măsurate cu atenţie. 

Dr.N: A acţionat ea, oare, contrar unor reguli de raţionalizare 
a hranei? Era o problemă de supravieţuire? 

S: (brusc) E mai mult decât atât - prin faptul că nu mi s-a 
supus, mi-a subminat autoritatea. Folosesc distribuirea 
alimentelor ca pe un mijloc de a-mi... controla poporul. Vreau ca 
toţi să-mi fie loiali. 

Dr.N: Ce vei face cu mama ta? 

S: (cu convingere) Mama mea a încălcat legea. Aş putea să o 
salvez, dar trebuie să o pedepsesc pentru a oferi un exemplu. 
Am decis ca ea să moară. 

Dr.N: Cum te simţi având în vedere că o vei ucide pe mama 
ta, Haroum? 

S: Trebuie să o fac. A fost mereu un ghimpe în coasta mea - 
generând tulburări în sânul poporului meu din cauza poziţiei ei. 
Nu mai pot guverna liber dacă va fi şi ea aici. Chiar şi acum, are 
o atitudine sfidătoare. O condamn la moarte lovind cu sceptrul 
în treptele de piatră. 

Dr.N: Mai târziu îţi va părea rău că ai ordonat uciderea 
mamei tale? 

S: (vocea îi devine încordată) Nu trebuie să mă gândesc la 
astfel de lucruri dacă vreau să păstrez puterea. In acest punct, 
memoria lui Steve a retrăit două evenimente tulburătoare din 
punct de vedere emoţional, implicând acţiuni intenţionate de 
separare între mamă şi fiu. Deşi făcuse legătura karmică, era 
important ca abandonarea sa pe când era nou-născut să nu fie 
luată separat ca pură compensație istorică. Pentru a începe 
vindecarea, trebuia să mergem mai departe. 


Următoarea fază a şedinţei noastre a fost menită regăsirii 
identităţii lui Steve ca suflet. Pentru a face acest lucru, l-am dus 
în Lumea Spiritelor. În fiecare din cazurile mele, încerc să duc 
subiectul înapoi la cea mai potrivită zonă spirituală, pentru a 
putea obţine cele mai bune rezultate. Pentru cazul 13 am folosit 
locul orientărilor. Alături de subiectul cazului 13 vom retrăi 
momentul spiritual imediat următor întoarcerii sale din locul 
alegerii vieţii. În acest loc, aş vrea ca Steve să înţeleagă 
motivele pentru care a ales actualul său trup şi rolul jucat în 
viaţa sa de alte suflete. 


Dr.N: Sub ce nume eşti cunoscut în lumea spiritelor? 

S: Sumus. 

Dr.N: Bine, Sumus, din moment ce suntem din nou în lumea 
spiritelor, aş vrea să ne îndreptăm spre perioada imediat 
următoare momentului în care l-ai văzut pentru prima dată pe 
bărbatul care astăzi e Steve. La ce te gândeşti? 

S: Un bărbat aşa de ranchiunos... e atât de mânios că mama 
sa l-a părăsit... şi ciudaţii ăia care l-au adoptat... nici nu ştiu 
dacă vreau să accept acest trup! 

Dr.N: Înţeleg, dar să lăsăm pentru puţin timp la o parte 
această decizie şi să ne ocupăm de alte lucruri. Spune-mi ce 
faci, de fapt, odată ce ai părăsit locul alegerii vieţii. 

S: Uneori aş putea dori să rămân singur cu mine însumi. De 
obicei, mi-e teamă să aud opiniile prietenilor mei despre vieţile 
pe care le-am văzut, mai ales când e vorba de una atât de 
aspră. 

Dr.N: Ai mai multe opţiuni? 

S: (îşi clatină capul) Pe aceasta trebuie s-o aleg... e o decizie 
grea. 

Dr.N: Spune-mi, Sumus, când te reîntorci în grupul tău de 
prieteni, discuţi cu ei despre posibilitatea de a vă asocia în viaţa 
viitoare? 

S: Da, cel mai probabil aceşti prieteni apropiaţi vor face 
parte din viitoarea mea viaţă, după cum şi eu voi lua parte la a 
lor. Unii dintre ei nu vor fi în anumite vieţi. Nu contează. Vorbim 
cu toţii despre vieţile noastre viitoare Vreau să înţeleg exact 
ideile lor. Vezi, ne cunoaştem bine între noi - atât slăbiciunile, 
cât şi calităţile noastre - succesele şi eşecurile din trecut - de ce 
să ne păzim... lucruri de genul ăsta. 


Dr.N: Discuţii cu ei detaliile referitoare la ce fel de persoană 
ar trebui să fii în viaţa viitoare înainte de a merge în locul de 
alegere a vieţii? 

S: O, da, la modul general. Fără nimic concret. Acum că l-am 
văzut pe Steve şi pe cei care vor fi legaţi în vreun fel de el, 
există rezerve, aşa că vorbesc cu Jor. 

Dr.N: Jor e ghidul tău? 

S: Da, ela aflat multe despre ce credeam că ar trebui să fiu 
înainte de a fi trimis în locul în care vizualizăm vieţile. 

Dr.N: Ok, Sumus, tocmai te-ai întors la grupul tău matcă de 
la locul alegerii vieţii. ce anume faci mai întâi? 

S: Vorbesc despre tipul ăsta, Steve, ce pare atât de 
nefericit... fără mama sa adevărată... toată chestia asta... ce 
oameni vor fi în jurul său... planurile lor... toate acestea trebuie 
să ni se potrivească. 

Dr.N: Vrei să spui - sufletele ce vor lua anumite trupuri? 

S: Aşa este, trebuie să întărim acest lucru. 

Dr.N: Sunt, oare, repartizările sufletului negociabile şi în 
acest punct, sau tuturor le este comunicat în ce corp vor fi după 
ce părăsesc locul alegerii vieţii? 

S: Nimeni nu e forţat să facă nimic. Ştim cum trebuie 
procedat. Jor... şi alţii ne ajută să facem anumite ajustări... şi să 
le trimitem apoi ca să întregim tabloul (faţa subiectului devine 
gravă) 

Dr.N: Sumus, te nelinişteşte ceva în acest moment? 

S: (trist) Uh... prietenii mei pleacă...se apropie alţii... oh... 

Dr.N: Bănuiesc că vor avea loc unele discuţii cu alte suflete, 
încearcă să te relaxezi cât de mult poţi. La comanda mea, îmi 
vei relata clar tot ceea ce se petrece. Inţelegi? 

S: (nervos) Da. 

Dr.N: Începe! Câte entităţi vezi? 

S: Sunt... patru... vin spre mine... Jor e unul din ei. 

Dr.N: Care anume este primul? 

S: (subiectul îmi apucă mâna) E... Eone... va fi din nou 
mama mea. 

Dr.N: E vorba de sufletul ce a fost mama lui Haroum şi a lui 
Steve? 

S: Da, ea este. Oh... nuvreau... 

Dr.N: ce se întâmplă? 

S: Eone îmi spune că e timpul să... aşezăm lucrurile... să fim 


din nou mamă şi fiu într-o viaţă dezorganizată. 

Dr.N: Dar, Sumus, n-ai văzut acest lucru în locul de alegere a 
vieţii, când ai văzut-o pe mama lui Steve ducându-şi fiul la acea 
biserică? 

S: Am văzut oamenii... posibilitatea... era încă în stadiul de... 
consideraţie abstractă... nu era, de fapt, vorba încă de mine. 
Cred că am încă nevoie să fiu convins, pentru că Eone nu e aici 
fără un motiv. 

Dr.N: Presupun că nici una din aceste entităţi ce tocmai au 
ajuns nu face parte din propriul tău grup? 

S: (suspină) într-adevăr. 

Dr.N: De ce aţi aşteptat tu şi Eone 4000 de ani înainte de a 
discuta despre o echilibrare a modului în care ai tratat-o în 
Arabia? 

S: Anii Pământeni nu au nici o importanţă, ar fi putut să se fi 
întâmplat ieri. Pur şi simplu nu eram pregătit să răscumpăr 
durerea pe care i-am cauzat-o pe când eram în trupul lui 
Haroum. Ea spune că împrejurările sunt potrivite acum pentru 
acest exerciţiu. 

Dr.N: Dacă sufletul tău se alătură trupului lui Steve în 
această viaţă din Texas, va considera Eone acest lucru ca pe o 
plată a datoriei tale karmice? 

S: (pauză) Viaţa mea ca Steve nu e intenţionată ca o 
pedeapsă. 

Dr.N: Mă bucur că înţelegi acest lucru. Şi care sunt lecţiile pe 
care trebuie să ţi le însuşeşti? 

S: Să ... simt ce înseamnă trădarea într-o relaţie de familie... 
în mod deliberat scindată... 

Dr.N: Te referi la o ruptură intenţionată într-o relaţie mamă- 
fiu? 

S: Da. Pentru a aprecia ce înseamnă să fii exclus. 

Dr.N: Dă-i voie lui Eone să se îndepărteze şi hai să vedem 
cine sunt celelalte entităţi, Sumus. 

S: (tulburat) Eone pluteşte înapoi la... Jor... şi se apropie 
„„.Oh, la naiba - Talu şi Kalish! (subiectul tresare în scaunul său 
încercând să îndepărteze aceste două spirite din mintea sa) 

Dr.N: Cine sunt aceştia? 

S: (într-un torent de cuvinte) Talu şi Kalish s-au oferit 
voluntari să fie părinţii mei adoptivi - de fapt, ai lui Steve. Ei 
lucrează adesea împreună. 


Dr.N: Şi care e problema? 

S: Doar că nu-i vreau în viaţa mea aşa de curând! 

Dr.N: la-o mai încet, Sumus, ca să te pot urmări. Ai mai 
lucrat cu aceste suflete şi înainte? 

S: (bombănind) Da, da - dar mi-e aşa de greu să fiu cu ei - 
mai ales cu Kalish. E prea devreme. Au fost socrii mei în viaţa 
din Germania. 


Notă: Discutăm pentru câteva minute despre o viaţă trăită 
de Sumus în Europa, în trupul unui ofiţer superior care-şi 
neglijase familia şi constituise obiectul de batjocură al 
influenţilor părinţi ai soţiei sale. 


Dr.N: Vrei să spui că Talu şi Kalish nu au calităţile necesare 
pentru însărcinarea de a fi părinţii tăi adoptivi, în viaţa ta 
texană? 

S: (dă din cap resemnat) Nu, ei ştiu ce fac. Atât că 
întotdeauna e mai greu să fii împreună cu Kalish. Ea alege 
persoane prea critice, pretenţioase, reci... 

Dr.N: Manifestă mereu acest tip de comportament în trupuri 
umane? 

S: Păi, acesta e stilul ei faţă de mine. Kalish nu este un suflet 
care să se implice uşor. E independentă şi foarte decisă. 

Dr.N: Cum crezi că va fi Talu în calitate de tată adoptiv? 

S: Sever... li va permite lui Kalish să conducă... poate fi prea 
detaşat... mai ales din punct de vedere emoţional... De data 
asta o să mă răzvrătesc de-a dreptul împotriva lor. 

Dr.N: Ok, dar, oare, ei te vor învăţa ceva? 

S: Da, ştiu că o vor face, dar totuşi îi voi contrazice. Jor şi 
Eone ni se alătură. 

Dr.N: Ce vei spune la această discuţie? 

S: Vreau ca Eone să fie mama mea vitregă. Cu toţii râd de 
mine când spun asta. Jor nu va crede tot ce explic eu acolo. El 
ştie că sunt apropiat de Eone. 

Dr.N: Râd de tine, Sumus? 

S: O, nu e chiar aşa. Talu şi Kalish pun sub semnul întrebării 
opoziţia mea de a-mi ataca greşelile împreună cu ei. 

Dr.N: Bine, dar am impresia că tu crezi că toate aceste 
suflete te presează să iei o decizie referitoare la viaţa ta texană. 

S: Aici lucrurile nu merg aşa. Discutăm despre temerile mele 


faţă de viaţa însăşi. 

Dr.N: Dar am crezut că nu-ţi place de Talu şi de Kalish? 

S: Ei mă cunosc... am nevoie de oameni stricţi, altfel mă urc 
în capul lor. Toată lumea de aici observă la mine tendinţa de a fi 
indulgent cu mine însumi. Ei mă conving că o viaţă uşoară, fără 
compania lor, ar fi apă chioară. Amândoi sunt foarte disciplinaţi. 

Dr.N: Păi, asta sună ca şi cum te-ai decis deja să mergi 
împreună cu ei în viaţa texană. 

S: (gânditor) Da, o să aibă o groază de pretenţii faţă de mine 
în copilărie... Kalish sarcastică... Talu perfecţionist... pierzând-o 
pe Eone... va fi un drum destul de greu. 

Dr.N: Ce va însemna pentru Talu şi Kalish să interpreteze 
rolurile părinţilor tăi? 

S: Kalish şi Talu sunt există într-o altă... configuraţie decât 
mine. Eu nu trebuie să ştiu prea multe despre treburile lor. E 
oricum ceva legat de faptul că sunt nişte oameni rigizi şi de 
depăşirea mândriei. 

Dr.N: Atunci când te afli pe Pământ, mintea sufletului tău 
ştie întotdeauna motivul pentru care anumiţi oameni care te 
influenţează pozitiv sau negativ reprezintă ceva important în 
viaţa ta? 

S: Da, însă acest fapt nu înseamnă că şi persoana care sunt 
în acea viaţă înţelege ceea ce ştie spiritul meu. (zâmbeşte) 
Exact ce ar trebui să reuşim să aflăm pe Pământ. 

Dr.N: Ceea ce facem noi acum? 

S: Mda... şi eu trişez puţin cerându-ţi ajutorul, dar e în 
regulă. 


Pare o enigmă faptul că pentru mulţi dintre noi e atât de 
dificil să atingem cunoaşterea adevăratei noastre naturi ca 
suflete, prin mintea conştientă. Sunt convins că, de acum, 
cititorul a înţeles că şi în stare supraconştientă ne păstrăm 
abilitatea de a ne observa pe noi înşine cu o parte a centrului 
critic al minţii noastre conştiente. Cea mai importantă latură a 
muncii mele de hipnoterapeut e aceea de a-i ajuta pe clienţi să- 
şi atingă sinele interior prin inter-relaţionarea tuturor faţetelor 
minţii. 

Vreau ca Steve să înţeleagă motivele comportamentului său 
înţelegându-şi sufletul. Dialogul care urmează ne oferă mai 
multe dezvăluiri despre motivele care l-au făcut pe Sumus să se 


integreze în trupul lui Steve. 

Conferinţa spirituală cu Jor, Eone, Talu şi Kalish s-a încheiat. 
Pentru discuţia referitoare la alegerea trupului lui Steve, l-am 
dus pe Sumus într-un loc liniştit al lumii spiritelor. 

Dr.N: Spune-mi, Sumus, cât de mult din ceea ce reprezinţi cu 
adevărat ca suflet se reflectă în fiinţele umane pe care le-ai 
ocupat? 

S: Destul - dar nu există două trupuri identice, (râde) ştii, nu 
se întâmplă întotdeauna să ai parte şi de un trup bun şi de o 
fuziune optimă a acestuia cu sufletul. Imi amintesc că unele 
trupuri ale mele erau mai plăcute decât altele. 

Dr.N: Vrei să spui că sufletul domină sau se subordonează 
creierului uman? 

S: E greu de spus, pentru că există diferenţe subtile la 
creierul Fiecărui corp, ce ne influenţează modul în care... ne 
exprimăm fiind în respectivul trup. O fiinţă umană ar fi destul de 
goală fără noi... dar, cu toate acestea, tratăm cu respect fiecare 
trup. 

Dr.N: Cum crezi că ar fi fiinţele umane în lipsa sufletelor? 

S: A, ar fi dominate de simţuri şi emoţii... 

Dr.N: Şi, crezi că fiecare creier uman te face să reacţionezi 
diferit? 

S: Păi, ceea ce sunt... poate folosi unele trupuri mai bine 
decât altele. Nu mă simt întotdeauna complet ataşat de o fiinţă 
umană. Unele emoţii fizice sunt copleşitoare, şi eu nu mai sunt 
atât de... eficient. 

Dr.N: Aşa cum se întâmplă cu nivelul ridicat de furie al 
temperamentului lui Steve, afectat, probabil, de sistemul nervos 
central al acelui trup? 

S: Da, moştenim aceste lucruri... 

Dr.N: Dar tu ştiai cum va fi Steve înainte de a alege corpul 
său? 

S: (dezgustat) Da, şi acesta este un exemplu tipic al felului 
în care reuşesc să înrăutăţesc o situaţie. Pot interpreta doar 
atunci când furtunile minţilor umane sunt liniştite, dar cu toate 
acestea aleg oameni nervoşi. 

Dr.N: Ce înţelegi prin a interpreta? 

S: Să explic idei... să dau un sens reacţiilor lui Steve la 
agitaţie... 

Dr.N: Ca să fiu sincer, Sumus, pare că eşti un străin în trupul 


lui Steve. 

S: Îmi pare rău că ţi-am lăsat această impresie. Noi nu 
controlăm mintea umană... noi încercăm numai să o înălţăm prin 
prezenţa noastră, astfel încât să înţeleagă... sensul lumii şi să fie 
receptivă la moralitate. 

Dr.N: E foarte bine, dar voi folosiţi trupurile omeneşti şi 
pentru propria voastră dezvoltare, nu-i aşa? 

S: Desigur, e o ...uniune. Dăm şi luăm energia noastră. 

Dr.N: Oh, vă croiţi energia în aşa fel, încât să se potrivească 
cu un corp gazdă? 

S: Ar fi mai bine să spunem că folosim diferite fațete ale 
exprimării, în funcţie de pornirile emoţionale ale fiecărui trup. 

Dr.N: Hai să fim exacţi, Sumus. Ce se întâmplă între tine şi 
creierul lui Steve în acest moment, pe Pământ? 

S: Am simţit..că mă scufund... uneori energia mea este 
obosită şi nu mai poate răspunde la atâta negativism. 

Dr.N: Privind înapoi la alegerile tale, la Steve, Haroum şi la 
toate celelalte trupuri ce s-au succedat între acestea - nu cumva 
au unele trăsături comune care te-au atras? 

S: (pauză lungă) Sunt o entitate de contact. Caut oameni 
care se implică... chiar şi agresiv, faţă de ceilalţi. 

Dr.N: Când aud cuvântul agresiune, îl traduc ca ostilitate. 
Asta ai vrut să spui? 

S: (pauză) Bine, sunt atras de aceia care influenţează alţi 
oameni... Ah, puternic, la maximum. 

Dr.N: Eşti un suflet căruia îi place să controleze alţi oameni? 

S: N-aş spune chiar a controla. Evit să aleg oamenii ce nu se 
implică intens în viaţa celor care îi înconjoară. 

Dr.N: Sumus, ce altceva faci decât să controlezi atunci când 
încerci să conduci alte suflete în vieţile lor? 

S: (nu răspunde) 

Dr.N: Ce ar spune Jor despre relaţiile tale umane? 

S: Hmm...că îmi place puterea - ca modalitate de a influenţa 
acţiunile oamenilor cu putere de decizie. Că doresc să conduc 
grupuri politice şi sociale. 

Dr.N: Aşadar, nu ti-ar plăcea să fii în trupul unui om liniştit şi 
modest? 

S: Absolut deloc. 

Dr.N: (insist) Sumus, e cumva neadevărat că ţi-a plăcut să 
contribui la abuzul de putere al lui Haroum în Arabia şi că modul 


în care ţi-ai tratat angajaţii, pe când erai Steve, te-a satisfăcut? 

S: (tare) Nu, nu e adevărat! Lucrurile îţi scapă uşor din mână 
când încerci să conduci oamenii. Condiţiile de pe Pământ sunt 
acelea care te constrâng. Nu e doar vina mea. 

Dr.N: Dar, e oare posibil ca Haroum şi Steve să fi adoptat un 
atare comportament extrem şi pentru că sufletul tău a fost 
împreună cu ei? 

S: (cu greutate) N-am făcut bine, ştiu... 

Dr.N: Uite Sumus, sper că ştii că nu cred că eşti un suflet 
rău. Dar poate că te-ai lăsat sedus cu uşurinţă de capcanele 
autorităţii omeneşti şi acum vei fi o persoană care se simte în 
conflict cu societatea. 

S: (tulburat) începi să vorbeşti ca Jor! 

Dr.N: Nu mi-am propus aşa ceva, Sumus. Poate că Jor ne 
ajută pe amândoi să înţelegem ce se întâmplă în interiorul tău. 

S: Probabil. 


Steve şi cu mine am atins un stadiu productiv în ceea ce 
priveşte contactul cu sufletul său. Mă adresez acestui subiect ca 
şi cum aş vorbi cu doi oameni, apropiind sinele său conştient şi 
inconştient. După ce am aplicat condiţionări suplimentare 
pentru a aduna aceste forţe strâns împreună, am încheiat 
şedinţa noastră cu o ultimă serie de întrebări. E important să nu 
permitem minţii sale să se abată de la subiect sau ca amintirile 
să se disocieze. Întrebările mele sunt directe şi pronunţate 
rapid, pentru a creşte şi ritmul răspunsurilor subiectului. 


Dr.N: Sumus, începe prin a-mi spune de ce ai acceptat iniţial 
trupul lui Steve. 

S: Pentru... a mă ridica deasupra atracției mele de a-i 
conduce pe ceilalţi... Întotdeauna mi-am dorit să comand... 

Dr.N: Se află, oare, identitatea sufletului tău în conflict cu 
direcţia pe care a luat-o viaţa lui Steve? 

S: Nu-mi place acea parte a sa care se luptă să ajungă în 
vârf şi în acelaşi timp se gândeşte să scape, autodistrugându-se. 

Dr.N: Dacă aceasta este o contradicţie pentru tine, de ce mai 
există? 

S: ...copilăria... tristeţea...(se opreşte) 

Dr.N: Cu cine vorbesc acum? Sumus, de ce nu eşti mai activ 
în ate ajuta pe tine însuţi - ca Steve - să depăşeşti ruşinea 


cauzată de abandonul lui Eone şi mânia izvorâtă din copilăria 
lipsită de dragoste, petrecută împreună cu Talu şi Kalish? 

S: Acum sunt mare ... şi îi conduc pe alţii... nu voi mai lăsa 
oamenii să mă rănească. 

Dr.N: Sumus, dacă tu şi Steve îmi vorbiţi acum ca o singură 
inteligenţă, aş vrea să ştiu de ce e stilul tău de viaţă atât de 
autodistructiv. 

S: (pauză lungă) Pentru că punctul meu slab e ... să-mi 
folosesc pe Pământ puterea pentru autoconservare. 

Dr.N: Crezi că dacă nu i-ai fi controlat pe oameni ca adult, 
viaţa ta s-ar fi întors la modul în care ai fost tratat în copilărie? 

S: (furios) Da! 

Dr.N: Şi atunci când nu eşti mulţumit de trupul pe care l-ai 
ales, ce anume faci ca suflet? 

S: Mă retrag... 

Dr.N: Înţeleg, şi cum anume procedezi, Sumus? 

S: Nefiind... prea activ. 

Dr.N: Din cauză că eşti intimidat de un trup care, din punct 
de vedere emoţional se prăbuşeşte, răsucindu-se cu viteză? 

S: Păi... mă retrag într-o cochilie. 

Dr.N: Aşadar, eviţi să te confrunţi cu lecţiile majore pentru 
care ai venit pe Pământ? 

S: Mmm...da. 

Dr.N: Steve, părinţii tăi adoptivi au fost aspri cu tine, nu-i 
aşa? 

S: Da. 

Dr.N: Acum înţelegi de ce? 

S: (pauză) Pentru a vedea cum e să fii judecat în mod 
constant. 

Dr.N: Şi? 

S: Pentru... a depăşi... şi a fi întreg, (cu amărăciune) Nu 
ştiu... 

Dr.N: Cred că ştii, Steve. Vorbeşte-mi despre sinele 
distorsionat pe care-l prezinţi celor din jurul tău. 

S: (după oarece tărăgănare) Pretinzând că sunt fericit - 
ascunzându-mi sentimentele în spatele băuturii şi maltratării 
oamenilor. 

Dr.N: Vrei să încetezi cu aceste lucruri şi să începi să lucrezi 
la lecţiile tale de viaţă? 

S: Da. 


Dr.N: Defineşte ce anume doreşti să fii cu adevărat. 

S: (înlăcrimat) Eu... noi nu vrem să fim ostili cu oamenii... 
dar nu vreau nici să risc să devin... un nimeni... lipsit de respect 
şi recunoaştere. 

Dr.N: Aşadar, eşti la ananghie? 

S: (încet) Da, viaţa e atât de plină de durere. 

Dr.N: Crezi că e un accident? 

S: Nu, înţeleg că nu este. 

Dr.N: Steve şi Sumus, repetaţi după mine: „Voi înapoia 
suferinţa pe care Eone, Talu şi Kalish mi-au provocat-o, pentru 
propriul meu bine şi îmi voi continua viaţa devenind identitatea 
care vreau să fiu cu adevărat” (subiectul repetă aceste cuvinte 
de trei ori) 

Dr.N: Steve, ce ai de gând să faci referitor la a te descoperi 
pe tine însuţi în viitor şi la acceptarea responsabilităţii pentru a 
evolua? 

S: (într-un târziu) Să învăţ să fiu mai onest. 

Dr.N: Şi să ai încredere că nu eşti o victimă a societăţii? 

s:Da. 


Am încheiat acest caz întărind înţelegerea lui Steve despre 
cine este el cu adevărat şi despre misiunea lui în viaţă. Voiam să 
ajut la eliberarea lui, a adevăratei persoane de valoare ce este şi 
care trebuie să aducă o contribuţie pentru societate. Am vorbit 
despre alegerile lui din iubire şi din teamă, ca şi despre 
necesitatea de a se regăsi frecvent pe sine însuşi. Simţeam că 
aşezasem fundaţia în lupta cu resentimentele sale şi lipsa de 
intimitate. l-am reamintit lui Steve de necesitatea de a continua 
terapia. După aproape un an, mi-a scris că recuperarea sa 
mergea bine şi că regăsise copilul din el. Steve şi-a dat seama 
că greşelile sale din trecut nu erau eşecuri, ci mijloace în scopul 
evoluţiei. 

Cazul 27 demonstrează, că, sarcinile dificile pe care ni le 
programăm încep adesea din copilărie. Acesta este motivul 
pentru care sufletele tratează cu toată seriozitatea alegerea 
familiei. Ideea că fiecare dintre noi am fost de acord să fim copiii 
unui anumit cuplu încă înainte de a veni în viaţa aceasta este un 
concept greu de acceptat pentru anumite persoane. Deşi 
majoritatea persoanelor au avut parte de iubirea părinţilor, mulţi 
dintre noi păstrăm amintiri nerezolvate şi dureroase despre 


acele persoane apropiate care ar fi trebuit să ne ofere protecţie 
şi nu au făcut-o. Creştem cu ideea că suntem victimele părinţilor 
noştri biologici şi ai membrilor familiei pe care i-am moştenit 
fără posibilitatea de a alege. Această presupunere este greşită. 

Când clienţii îmi spun cât de mult au suferit din cauza 
faptelor membrilor familiilor lor, prima întrebare pe care o pun 
minţii lor conştiente este: „Dacă nu ai fi cunoscut această 
persoană în copilărie, care crezi că ar fi lacunele tale în procesul 
înţelegerii?”. Poate să dureze un timp, dar răspunsul este în 
minţile noastre. Există motive spirituale pentru care suntem 
repartizaţi în copilărie în preajma anumitor tipuri de oameni, 
după cum alţii sunt destinaţi să fie alături de noi ca adulţi. 

A ne cunoaşte din punct de vedere spiritual presupune să 
înţelegem de ce ne alăturăm în viaţă sufletelor părinţilor, 
partenerilor şi prietenilor noştri apropiaţi. Există, de obicei, un 
scop karmic în primirea suferinţei sau plăcerii de la cineva 
apropiat. Aduceţi-vă aminte că, odată cu învăţarea propriilor 
lecţii, am venit pe Pământ şi pentru a juca o scenă din piesa 
lecţiilor altora. 

Există persoane care, din cauză că trăiesc într-un mediu 
groaznic, cred că lumea spiritelor nu este un centru al 
compasiunii divine. Cu toate acestea, faptul că fiinţe legate 
spiritual vin, în urma unei înţelegeri anterioare, în vieţi umane 
ce implică relaţii de iubire şi ură, reprezintă o expresie absolută 
a compasiunii. Depăşirea adversităţilor din aceste relaţii ar 
putea însemna ca noi să nu repetăm anumite alianţe nepotrivite 
în viitor. Supravieţuirea unor asemenea încercări pe Pământ ne 
plasează într-o stare de percepţie mai înaltă cu fiecare nouă 
viaţă şi ne îmbogăţeşte identitatea ca suflete. 

Persoanele aflate în transă pot avea probleme în a face o 
distincţie clară între identitatea sufletului lor şi ego-ul uman. 
Dacă personalitatea umană se bazează doar pe cele 5 simţuri şi 
pe instinctele primare de supravieţuire, atunci sufletul 
reprezintă întreaga noastră personalitate. Aceasta înseamnă, de 
exemplu, că nimeni nu poate avea un ego uman care să fie 
gelos şi un suflet care să nu fie. 

Mai mult, cazurile mele arată că există variaţii subtile între 
identitatea sufletului şi manifestările personalităţii umane a 
multor corpuri gazdă. Cazul 27 a arătat similitudini şi diferenţe 
între personalitatea lui Haroum şi cea a lui Steve. Sinele 


sufletului nostru pare a fi agentul ce guvernează temperamentul 
uman, dar ne putem manifesta diferit, în funcţie de trupul 
nostru. 

Se pare că sufletele subiecţilor mei aleg corpuri care 
încearcă să potrivească deficienţele caracterului lor cu 
temperamentul uman, pentru anumite modele de dezvoltare. 
Intr-una dintre vieţi, un suflet foarte precaut şi cu puţină energie 
poate fi dispus să se îmbine cu o gazdă umană liniştită şi 
controlată. Acelaşi suflet, încurajat să-şi asume riscuri mai mari, 
poate alege ca într-o altă viaţă să lucreze în opoziţie faţă de 
caracterul lui natural, îmbinându-se cu un tip de trup agresiv şi 
temperamental. 

Sufletele dau şi primesc daruri mentale în viaţă printr-o 
simbioză a celulelor creierului uman cu energia inteligentă. 
Sentimentele adânci generate de o conştiinţă eternă se alătură 
emoţiei umane în manifestarea unei personalităţi, care este aşa 
cum ar trebui să fie. Nu trebuie să schimbăm ceea ce suntem, ci 
doar reacţiile noastre negative faţă de anumite evenimente ale 
vieţii. Buddhiştii asiatici spun că iluminarea înseamnă să vedem 
eul absolut al sufletului reflectat în eul uman relativ şi să 
permitem eului absolut să acţioneze prin intermediul acestuia 
relativ de-a lungul vieţii. 

În capitolele referitoare la sufletul novice, mediu şi avansat 
am dat exemple concrete cu privire la dezvoltarea sufletelor. 
Cred că sufletele îşi demonstrează propriile modele ale ego-ului 
în corpurile pe care le locuiesc şi că exercită o influenţă 
puternică asupra performanţelor trupului. Cu toate acestea, 
riscăm să cădem într-o capcană dacă facem raționamente 
pripite în legătură cu maturitatea sufletelor doar pe baza 
trăsăturilor comportamentale. Planul proiectat de suflete poate 
implica şi ca acestea să-şi păstreze în rezervă o parte a energiei 
în anumite vieţi. Uneori, un suflet evoluat alege o trăsătură 
negativă pentru a trebui să dea dovadă de o atenţie specială 
într-un anumit corp. 

Am văzut cum alege un suflet persoana cu care vrea să se 
asocieze într-o anume viaţă. Acest lucru nu înseamnă că va 
avea şi control total asupra respectivului trup. În cazuri extreme, 
o personalitate fracturată de conflicte interioare poate ajunge la 
o reacţie de dedublare în faţa realităţii. Cred că acesta este un 
semn că sufletul nu e mereu capabil să regleze şi să unifice 


mintea umană. Am menţionat că, datorită emoţiilor umane, 
sufletele se pot ataşa în aşa măsură de trupuri lipsite de 
echilibru, încât, în momentul morţii, se transformă în spirite 
contaminate. Dacă devenim obsedaţi de corpurile noastre fizice 
sau vom căra de-a lungul timpului un carusel emoţional, sufletul 
poate fi anihilat de sinele său exterior. 

Mulţi gânditori importanţi au considerat că sufletul nu poate 
fi niciodată complet integrat cu trupul uman şi că oamenii au 
două intelecte. Consider că ideile şi imaginaţia oamenilor sunt 
emanaţii ale sufletului, care oferă un catalizator creierului uman. 
E imposibil să ştim câtă putere de raţionament am fi avut în 
lipsa sufletului, dar cred că faptul că ni se alătură un suflet ne 
dotează cu pătrundere psihologică şi gândire abstractă. Văd 
sufletul ca fiind acela care oferă oamenilor o realitate calitativă, 
ca subiect pentru condiţiile eredității şi mediului. 

Dacă este adevărat că fiecare creier uman are un proprietar 
cu nişte caracteristici biologice, inclusiv inteligenţa brută şi 
facultatea de a inventa, care sunt separate de suflet, atunci 
alegerea corpului nostru ridică o întrebare importantă. Aleg, 
oare, sufletele trupuri ale căror capacităţi intelectuale se 
potrivesc cu propriul lor stadiu de dezvoltare? De exemplu, sunt, 
oare, atrase sufletele avansate de minţi umane cu inteligenţă 
superioară? Uitându-mă la realizările universitare şi academice 
ale clienţilor mei, nu am descoperit altă corelaţie decât cu un 
suflet imatur ce înclină să aleagă trupuri cu aptitudini 
intelectuale scăzute. 

Filosoful Kant scria: „Creierul uman nu este decât o funcţie a 
conştiinţei şi nu sursa cunoaşterii adevărate.” Am descoperit că, 
indiferent de trupul ales, sufletele îşi demonstrează 
individualismul prin intermediul minţii umane. O persoană poate 
fi foarte inteligentă şi totuşi să aibă o atitudine refractară faţă 
de adaptarea la situaţiile necunoscute, fiind puţin interesată de 
lume. Acest lucru îmi indică un suflet începător. Dacă văd o 
persoană cu o dispoziţie constantă, ale cărei interese şi abilităţi 
sunt concentrate şi direcționate spre a ajuta progresul omenirii, 
bănuiesc că e vorba de un suflet avansat. Acestea sunt sufletele 
care caută adevăruri personale dincolo de nevoile propriului 
ego. 

Pare o povară grea ca în fiecare nouă viaţă, în fiecare trup, 
sufletul să-şi caute adevăratul sine. Totuşi, stăpânii noştri 


spirituali nu sunt indiferenți faţă de situaţia noastră şi permit 
unei raze de lumină să străbată prin întunericul amneziei. Când 
e vorba de a descoperi pe Pământ sufletele pereche şi de a ne 
aminti de aspectele vieţii pe care le-am văzut în locul de alegere 
a vieţii, există o formă ingenioasă de antrenament pe care 
sufletele au ocazia s-o practice chiar înainte de următoarea 
viaţă. Vom vedea despre ce este vorba în capitolul următor. 


14 
PREGĂTIRILE DE ÎMBARCARE 


DUPĂ ce sufletele şi-au încheiat consultările cu ghizii şi 
colegii lor în ceea ce priveşte multiplele ramificații fizice şi 
psihologice ale unei vieţi noi şi ale alegerii trupului, iau decizia 
de a se încarna. Ar fi logic să presupunem că vor merge imediat 
pe Pământ. Dar acest lucru nu se petrece înainte de un clement 
important al pregătirilor. 

Sunt sigur că s-a înţeles până acum că sufletele ce se întorc 
din locul de alegere a vieţii nu trebuie numai să facă cea mai 
bună alegere în ceea ce priveşte cine anume vor fi în 
următoarea lor viaţă, ci şi să-şi coordoneze această decizie cu 
ceilalţi actori implicaţi în piesa ce urmează a fi jucată. 
Comparând viaţa cu o mare scenă dramatică, vom avea rolul 
principal - ca actor sau actriţă. Tot ceea ce facem în această 
piesă influenţează şi alte personaje secundare (secundare în 
sensul că nu suntem noi) ale scenariului. Rolurile lor pot fi 
modificate de noi, dar în acelaşi timp, şi ei le pot transforma pe 
ale noastre, pentru că schimbările scenariului (rezultate ale 
liberului arbitru) pot fi făcute chiar în timpul reprezentării piesei. 
Acele suflete care vor avea o relaţie strânsă cu noi pe scena 
vieţii reprezintă personajele secundare, fiecare având un rol 
important. Dar cum putem şti oare cine anume sunt acestea? 

Problema identificării sufletelor pereche şi a altor oameni 
importanţi implicaţi în vieţile lor este de cel mai mare interes 
pentru mulţi clienţi care vin la mine şi doresc să fie regresionaţi. 
În cele din urmă, majoritatea subiecţilor mei îşi răspund la 
propriile întrebări în stare supraconştientă, pentru că 


descoperirea acestor suflete constituie o parte integrantă din 
pregătirea lor înainte de a părăsi lumea spiritelor. Spaţiul din 
lumea spiritelor în care se duc sufletele în acest scop este numit 
uzual locul recunoaşterii, sau clasa de recunoaştere. Mi s-a spus 
că aici activitatea seamănă cu toceala dinaintea unui examen 
final. De aceea subiecţii mei folosesc termenul de clasă 
pregătitoare pentru a descrie acest aspect al consolidării 
spirituale ce are loc chiar înainte ca sufletele lor să se îmbarce 
în pasajul de trecere spre Pământ. Cazul care urmează 
reliefează această experienţă. 

Pentru a se înţelege bine ce anume se petrece într-o clasă 
de recunoaştere, ar trebui probabil să definim termenul de suflet 
pereche. Pentru mulţi dintre noi, cea mai apropiată şi mai dragă 
persoană este soţul/soţia noastră. Totuşi, după cum am văzut în 
cazurile anterioare, sufletele importante din vieţile noastre pot 
fi, de asemenea, şi alţi membri ai familiei sau un prieten 
apropiat. Perioada de timp pe care aceştia o petrec alături de 
noi pe Pământ poate fi mai lungă sau mai scurtă. Ceea ce are cu 
adevărat importanţă este impactul pe care-l au asupra noastră 
atunci când sunt aici. 

Cu riscul de a simplifica o problemă complexă, relaţiile 
noastre se pot împărţi în câteva categorii generale. În primul 
rând sunt acele relaţii ce implică iubire într-o asemenea măsură, 
încât nici unul dintre parteneri nu înţelege cum ar putea trăi fără 
celălalt. Atracția fizică şi mentală e atât de puternică, încât 
ambii parteneri au convingerea că au fost meniţi unul altuia. În 
al doilea rând sunt relaţiile bazate pe prietenie, camaraderie şi 
respect reciproc. In cele din urmă, avem acele asocieri bazate în 
mare măsură pe cunoştinţe întâmplătoare ce oferă unele 
componente semnificative vieţii noastre. Astfel, un suflet 
pereche poate lua multe forme şi a întâlni oamenii ce se 
regăsesc într-una din aceste categorii nu e un joc al hazardului. 
Sufletele pereche sunt companioni desemnaţi atât pentru a ne 
ajuta pe noi, cât şi pe ele însele în atingerea unor obiective 
comune, ce pot fi atinse graţie ajutorului reciproc acordat în 
diferite situaţii. Din punct de vedere al prieteniilor şi al iubirilor, 
recunoaşterea identităţii spiritelor înrudite provine din conştiinţa 
noastră cea mai înaltă. E o experienţă minunată şi misterioasă, 
atât din punct de vedere fizic, cât şi mental. 

Legătura cu fiinţele pe care le cunoaştem din lumea 


spiritelor, sub toate felurile de deghizări fizice, poate fi 
armonioasă sau frustrantă. Lecţia pe care trebuie să o învăţăm 
din relaţiile umane este de a-i accepta pe oameni aşa cum sunt, 
fără a aştepta ca fericirea noastră să fie total dependentă de 
unul sau de altul. Am avut clienţi care mi-au spus că, probabil, 
nu sunt împreună cu sufletele lor pereche, având în vedere 
scandalurile şi mâhnirea din relaţiile şi căsniciile lor. Ei n-au 
înţeles că lecţiile karmice ridică standarde dificile pentru fiecare 
dintre noi şi că experienţele dureroase referitoare la sentimente 
sunt încercări deliberate în viaţă. Adesea, acestea îmbracă 
formele cele mai severe. 

Oricare ar fi împrejurările, relaţiile dintre oameni constituie 
cea mai importantă parte a vieţii noastre. Să fie coincidenţă, 
deja vu sau sincronizare perfectă când, aflaţi la timpul şi locul 
potrivit întâlnim pentru prima oară pe cineva ce va da un sens 
vieţii noastre? Să fie o amintire pe care am uitat-o - ceva 
familiar ce se luptă să răzbată din fundul memoriei noastre? Aş 
ruga cititorul să sorteze acele amintiri ce implică o primă 
întâlnire cu cineva important din trecut. A fost cumva la şcoală? 
Sau ne-am întâlnit cu el sau cu ea la serviciu ori în concediu? 
Ne-a făcut cineva cunoştinţă sau a fost, pur şi simplu, o şansă? 
Ce aţi simţit în acel moment? 

Urăsc să afectez fondul vostru de amintiri ale unor aşa zise 
întâlniri spontane din trecut, dar asemenea descrieri ca din 
întâmplare, prin şansă sau impuls nu se pot aplica contactelor 
cruciale. Acest lucru nu le face mai puţin romantice. În cazurile 
care implică sufletele pereche, am auzit multe relatări despre 
fiinţe apropiate spiritual care au traversat timpul şi spaţiul 
pentru a se reîntâlni ca fiinţe fizice, într-un anumit moment şi 
într-un anumit loc. E, de asemenea, adevărat că amnezia 
conştientă poate îngreuna întâlnirea cu aceste persoane 
importante în existenţa noastră. Cu toate acestea, s-ar putea să 
existe un aranjament preliminar pentru a susţine aceste 
posibilităţi. 

În cazul următor voi începe dialogul din acel punct al 
şedinţei în care îl întreb pe subiect despre activitatea sa în 
lumea spiritelor, chiar înaintea renaşterii sale în viaţa actuală. 


Cazul 28 


Dr.N: Eşti aproape de momentul în care vei părăsi lumea 
spiritelor pentru altă viaţă? 

S: Da... Sunt aproape gata. 

Dr.N: După ce ai părăsit locul alegerii vieţii, s-a decis mintea 
sufletului tău asupra a cui anume vei fi şi asupra oamenilor pe 
care-i vei întâlni pe Pământ? 

S: Da, totul începe să se lege. 

Dr.N: Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi avut îndoieli faţă de 
alegerea ta în ceea ce priveşte segmentul temporal sau un 
anumit trup? Ai putea da înapoi? 

S: (suspină) Da, şi am procedat aşa înainte - cu toţii am 
făcut-o de altfel - cel puţin oamenii pe care-i cunosc eu. Cel mai 
adesea e incitant să te gândeşti că vei trăi din nou pe Pământ. 

Dr.N: Dar dacă ai fi refuzat să te întorci pe Pământ cu puţin 
înainte de a fi gata să te încarnezi? 

S: Nu e aşa de... rigid. Aş discuta întotdeauna cu 
preparatorul şi colegii mei posibilităţile... neliniştile faţă de noua 
viaţă... Inainte de a îmi lua un angajament ferm. Preparatorii ştiu 
când suntem în impas, dar m-am decis. 

Dr.N: Bine, sunt bucuros să aud acest fapt. Spune-mi, odată 
ce eşti hotărât să te întorci pe Pământ, mai trebuie să afli ceva 
important în lumea spiritelor? 

S: Trebuie să merg la cursul de recunoaştere. 

Dr.N: Cum ţi se pare acest loc? 

S: E o întâlnire în care îi examinez... pe colegii mei... astfel 
încât să-i pot recunoaşte mai târziu. 

Dr.N: Când voi pocni din degete vei merge imediat în 
această clasă. Eşti pregătit? 

s:Da. 

Dr.N: (pocnind din degete) Explică-mi ce anume faci. 

S: Plutesc... lImpreună cu ceilalţi... pentru a auzi vorbitorii. 

Dr.N: Mi-ar plăcea să te însoțesc, dar va trebui totuşi să mă 
folosesc de ce-mi vei spune tu - e în regulă? 

S: Sigur, dar trebuie să ne grăbim puţin. 

Dr.N: Cum arată acest loc? 

S: Mmm... Un amfiteatru circular cu un pupitru în mijloc - 


acolo stau vorbitorii. 

Dr.N: Vom intra şi ne vom aşeza pe scaune? 

S: (clatină din cap) La ce ne-ar trebui scaune? 

Dr.N: Mă întrebam numai. Câte suflete sunt în jurul nostru? 

S: Oh... vreo zece, cincisprezece... oameni ce îmi vor fi 
apropiaţi în viitoarea viaţă. 

Dr.N: Acestea sunt toate sufletele pe care le vezi? 

S: Nu, dar m-ai întrebat câte suflete sunt în jurul meu. Mai 
sunt şi altele... mai departe, în grupuri... ascultându-şi vorbitorii. 

Dr.N: Cele zece sau cincisprezece suflete din jurul tău fac 
parte toate din grupul tău matcă? 

S: Unele dintre ele da. 

Dr.N: Se aseamănă această adunare cu cea în care ai întâlnit 
câteva persoane la intrarea în lumea spiritelor, imediat după 
ultima ta viaţă? 

S: Nu, aceea era mult mai liniştită... doar cu familia mea. 

Dr.N: De ce a fost acea întâlnire mai liniştită decât aceasta? 

S: Eram încă uluit de faptul că-mi pierdusem trupul. Aici, 
sunt multe discuţii şi agitaţie...anticipări....energia noastră este 
cu adevărat ridicată. Ascultă, va trebui să ne grăbim puţin, aş 
vrea să aud ce spun vorbitorii. 

Dr.N: Aceşti vorbitori sunt preparatorii voştri? 

S: Nu, sufleorii. 

Dr.N: Acestea sunt suflete specializate în aceste lucruri? 

S: Da, ele ne fac nişte semne, într-un mod ingenios. 

Dr.N: Ok, hai să ne apropiem de sufleori în timp ce tu vei 
continua să-mi relatezi ce se întâmplă. 

S: Formăm un cerc în jurul pupitrului. Sufleorul pluteşte 
înainte şi înapoi - îndreptând un deget spre fiecare dintre noi şi 
spunându-ne că trebuie să fim foarte atenţi. Trebuie să fac acest 
lucru! 

Dr.N: (coborându-mi vocea) înţeleg şi n-aş vrea să pierzi 
ceva, dar te rog să-mi explici ce anume înţelegi prin semne. 

S: Sufleorul ne ajută să ştim ce anume va trebui să căutăm 
în viaţa viitoare. Semnele sunt aşezate acum în mintea noastră 
pentru a ne împrospăta mai târziu amintirile, când vom fi 
încarnaţi în formă umană. 

Dr.N: Ce fel de semne? 

S: Sunt ca nişte indicii pe drumul vieţii. 

Dr.N: N-ai putea fi mai exact? 


S: Aceste indicii ne îndrumă într-o direcţie nouă în viaţă, 
atunci când urmează să se întâmple ceva important... şi noi 
trebuie să ştim indiciile pentru a ne recunoaşte. 

Dr.N: Şi sufletele urmează acest curs înaintea fiecărei vieţi? 

S: Normal. Trebuie să ne amintim detaliile... 

Dr.N: Dar n-ai vizualizat deja detaliile viitoarei tale vieţi în 
locul de alegere a vieţii? _ 

S: Ba da, dar nu şi amănuntele mai mărunte. In plus, nu 
cunoşteam încă toţi oamenii cu care voi lucra atunci. Acest curs 
este o recapitulare finală care ne reuneşte pe toţi. 

Dr.N: Adică pe voi, cei care veţi interacţiona în timpul acestei 
vieţi? 

S: Da, e mai curând un curs de pregătire, pentru că la 
început nu ne vom recunoaşte unul pe celălalt pe Pământ. 

Dr.N: Se află aici şi sufletul tău pereche primar? 

S: (roşind)... Ea e aici. Şi mai sunt şi alţi oameni pe care va 
trebui să-i contactez... sau să mă contacteze ei într-un fel sau 
altul... şi ceilalţi au, de asemenea, nevoie de semnele lor. 

Dr.N: A, de aceea e această adunare un amestec de entităţi 
din diferite grupuri. Ele vor juca un rol important una în viaţa 
celeilalte. 

S: (nerăbdător) Da, dar nu pot urmări ce se întâmplă dacă 
vorbeşti şi tu în acelaşi timp... ssssst! 

Dr.N: (coborându-mi din nou vocea) Bine, atunci când voi 
ajunge la trei voi suspenda ceea ce se petrece la acest curs, aşa 
încât nu vei pierde nimic. (încet) unu, doi, trei. În timp ce îmi vei 
explica mai pe larg ce este cu acele indicii şi semne, activitatea 
din cadrul acestui curs e suspendată. Bine? 

S: Cred...că da. 

Dr.N: Voi numi aceste semne declanşatoare ale memoriei. 
Vrei să spui că există declanşatoare speciale pentru fiecare din 
aceşti oameni? 

S: Acesta e şi motivul pentru care am fost adunaţi la un loc. 
Vor exista momente în viaţa mea când aceşti oameni îşi vor face 
apariţia. Trebuie să încerc să-mi amintesc câte ceva despre ei 
felul în care arată... In care se mişcă... vorbesc. 

Dr.N: Şi fiecare dintre ei îţi va declanşa o amintire? 

S: Da, şi voi putea scăpa ocazia de a-i recunoaşte. Indiciile 
trebuie să se declanşeze în memoria noastră imediat şi să ne 
spună „Oh, bine, eşti aici, acum”. În sinea noastră ne putem 


spune: „E timpul să trecem la faza următoare”. Poate că par 
nişte lucruri mici şi fără importanţă, dar indiciile sunt putu te de 
cotitură în vieţile noastre. 

Dr.N: Ce se întâmplă dacă oamenii ratează aceste indicii sau 
semne de recunoaştere, pentru că, după cum singur ai 
menţionat, vei uita ceea ce a spus sufleorul? Sau dacă îţi vei 
ignora înclinațiile tale şi vei alege să mergi pe altă cale? 

S: (pauză) Avem şi alte posibilităţi de alegere - poate nu 
chiar aşa de bune - poţi fi încăpățânat, dar...(se opreşte) 

Dr.N: Dar ce? 

S: (cu convingere) După acest curs nu prea mai uităm 
semnele importante. 

Dr.N: De ce nu ne dau, pur şi simplu, ghizii noştri 
răspunsurile de care avem nevoie pe Pământ? Cui foloseşte 
toată zăpăceala aceasta cu semne pentru a ne aminti anumite 
lucruri? 

S: Din acelaşi motiv pentru care venim pe Pământ fără să 
ştim nimic dinainte. Puterea sufletului nostru creşte cu ceea ce 
descoperim. Uneori lecţiile noastre se rezolvă destul de repede... 
dar de regulă nu este aşa. Cea mai interesantă parte a drumului 
sunt cotiturile şi de aceea e bine să nu ignorăm indiciile din 
memoria noastră. 

Dr.N: Bine, voi număra acum în sens descrescător, de la 
zece la unu, şi când voi termina, cursul tău va reîncepe - tu vei 
asculta despre ce semne vorbeşte sufleorul. Nu voi spune nimic 
până când n-ai să ridici arătătorul de la mâna dreaptă. Acest 
lucru îmi va indica faptul că s-a încheiat cursul tău şi că-mi vei 
putea relata ce semne trebuie să ţii minte. Eşti pregătit? 

S:Da. 


Notă: Am terminat de numărat şi am aşteptat câteva 
minute, până când subiectul meu a ridicat degetul. Acesta este 
un exemplu al motivului pentru care comparaţiile între timpul 
din lumea spiritelor şi cel de pe Pământ sunt irelevante. 


Dr.N: N-a durat prea mult. 

S: Ba da. Vorbitorul a avut multe de spus fiecăruia dintre noi. 

Dr.N: Presupun că acum ai clar în minte detaliile semnelor de 
recunoaştere. 

S: Aşa sper. 


Dr.N: Bine, atunci spune-mi care a fost ultimul semn care ţi-a 
fost comunicat. _ 

S: (pauză) Un medalion de argint. Îl voi vedea când voi avea 
şapte ani la gâtul unei femei de pe strada mea...îl poartă 
întotdeauna. 

Dr.N: Cum ar putea acest obiect din argint să fie un 
declanşator de memorie pentru tine? 

S: (abstract) Străluceşte în soare...pentru a-mi atrage 
atenţia... trebuie să-mi amintesc... 

Dr.N: (pe un ton poruncitor) Ai capacitatea de a pune laolaltă 
cunoştinţele tale spirituale şi Pământeşti, (aşezându-mi mâna pe 
fruntea subiectului) De ce e important sufletul acelei femei 
pentru tine? 

S: O întâlnesc când merg cu bicicleta pe strada noastră. Ea 
zâmbeşte.... medalionul de argint e strălucitor... o întreb ceva în 
legătură cu acesta... ne împrietenim. 

Dr.N: Şi apoi? 

S: (visător) O voi cunoaşte doar cu puţin înainte de a ne 
muta, dar e suficient. Îmi va citi şi-mi va vorbi despre viaţă, mă 
va învăţa... să respect oamenii... 

Dr.N: Pe măsură ce creşti, pot oamenii să fie ei înşişi semne 
sau să-ţi ofere indicii pentru a te ajuta să faci anumite legături? 

S: Desigur, ei pot aranja să ne cunoaştem la momentul 
potrivit. 

Dr.N: Cunoşti deja majoritatea sufletelor care vor fi oameni 
importanţi pentru tine pe Pământ? 

S: Da, şi dacă nu-i cunosc, îi voi întâlni oricum la curs. 

Dr.N: Presupun că ei pot pune la cale şi întâlniri ce vor duce 
la o relaţie de dragoste, nu-i aşa? 

S: (râde) Oh, peţitorii - da, ei se implică şi în asta, dar 
întâlnirile pot fi pentru prietenie... oameni ce te ajută în carieră 
lucruri de genul ăsta. 

Dr.N: Atunci, sufletele aflate în acest amfiteatru sau aiurea 
pot fi implicate în diferite moduri în viaţa ta? 

S: (entuziasmat) Da, voi lua legătura cu tipul din echipa mea 
de baseball. Altul va fi un partener de afaceri la firmă - apoi, va 
fi prietenul meu de o viaţă din şcoala generală. 

Dr.N: Ce se întâmplă dacă iei legătura cu persoana 
nepotrivită în afaceri, în dragoste sau în orice altceva? înseamnă 
acest lucru că ai ratat un indiciu care te-ar fi putut îndruma spre 


o relaţie importantă? 

S: Hmmm... probabil nu va fi chiar rău... ar putea să fie un 
start într-o nouă direcţie. 

Dr.N: Bine, spune-mi acum care e cel mai important semn pe 
care trebuie să ţi-l aminteşti. 

S: Râsul Melindei. 

Dr.N: Cine e Melinda? 

S: Viitoarea mea soţie. 

Dr.N: Ce trebuie să reţii referitor la râsul ei? 

S: Când ne vom întâlni, râsul ei va suna ca... un clopoțel... 
bătaia unui cesuleţ... nu pot să-ţi descriu. Apoi, aroma 
parfumului ei când vom dansa prima dată un parfum cunoscut... 
ochii ei. 

Dr.N: Aşadar, ai primit mai multe semne cu privire la sufletul 
tău pereche? 

S: Da, sunt atât de greu de cap, încât sufleorii au considerat 
probabil că am nevoie de mai multe indicii. Nu vreau să fac o 
greşeală când întâlnesc persoana potrivită. 

Dr.N: Ce ar trebui să-i atragă Melindei atenţia la tine? 

S: (rânjeşte) Urechile mele mari... faptul că o cale pe 
picioare în timpul dansului... ce simţim când ne strângem prima 
dată în braţe. 


Un vechi proverb spune că ochii sunt ferestrele sufletului. 
Nici un alt atribut fizic nu are un impact mai mare atunci când 
două suflete pereche se întâlnesc pe Pământ. Cât despre 
celelalte simţuri ale noastre, am menţionat într-un capitol 
anterior că sufletele rețin amintiri cum ar fi mirosul sau 
sunetele. Toate cele 5 simţuri pot fi folosite de sufleorii spirituali 
ca semne de recunoaştere pentru vieţile viitoare. 

Subiectul cazului 28 a început să exprime oarece disconfort 
când îl împiedicam să ia parte la cursul său de recunoaştere. l- 
am întărit asocierea vizuală a imaginii de plutire în jurul unui 
pupitru central, într-un amfiteatru (alţi oameni folosesc termeni 
diferiţi). l-am lăsat subiectului meu timp să-şi termine cursul şi 
să comunice cu prietenii săi, apoi l-am scos din locul 
recunoaşterii. 

Obişnuiesc să nu grăbesc niciodată clienţii să intre sau să 
iasă din aşezările lor spirituale în timpul unei şedinţe deoarece 
sunt de părere că acest lucru îi împiedică să se concentreze şi 


să-şi reamintească. Când ne-am îndepărtat de celelalte suflete, 
am discutat cu acest bărbat despre Melinda, sufletul său 
pereche. Am aflat că aceste două suflete se simțeau cel mai 
bine în ipostaze de soţ şi soţie, deşi acceptau uneori să joace şi 
alte roluri în vieţile lor. Ambele aceste suflete voiau să se 
asigure că vor lua legătura unul cu celălalt pe Pământ, în vieţile 
lor actuale. M-am gândit să urmăresc ce avea să se întâmple. 


Dr.N: Locuiai aproape de Melinda în tinereţe? 

S: Nu, în lowa, ea în California... (meditativ) în lowa am 
cunoscut-o pe Clair. 

Dr.N: Ai avut o relaţie cu ea? 

S: Chiar am fost pe punctul de a o lua de nevastă. Ar fi fost o 
greşeală. Clair şi cu mine nu ne potriveam, dar am ieşit 
împreună în liceu. 

Dr.N: Şi acum ai plecat din oraşul tău natal pentru a veni în 
California? 

S: Da... Clair n-a vrut să plec, dar părinţii mei vroiau să 
părăsească ferma noastră şi să se mute în vest. Îmi place în 
lowa şi nu mi-a fost uşor să plec şi s-o părăsesc pe Clair, care 
era încă la liceu. 

Dr.N: Te-a ajutat vreun indiciu să te decizi? 

S: (oftează) Sora mea a fost cea care m-a ajutat să mă 
decid. Ea m-a convins ca aş avea mai multe şanse în oraşul în 
care plănuiau părinţii mei să se mute. 

Dr.N: O vezi pe sora ta în lumea spiritelor? 

S: O, da, face parte din cercul meu (grupul matcă). 

Dr.N: Clair e un suflet pereche? 

S: (pauză) Mai degrabă o prietenă... doar atât... 

Dr.N: Ţi-a fost greu să o părăseşti pe Clair? 

S: O, da... ei i-a fost chiar mai greu. Eram atraşi unul de 
celălalt în liceu. Infatuarea nu reprezenta o legătură mentală 
reală... E greu pe Pământ să realizezi ce trebuie să faci cu alţi 
oameni... Sexul este o capcană... Ne-am fi plictisit unul de 
celălalt. 

Dr.N: Atracția fizică pe care ai simţit-o faţă de Melinda a fost 
diferită de cea încercată faţă de Clair? 

S: (pauză) Când am întâlnit-o pe Melinda la dans a existat o 
atracţie fizică faţă de corpul său cred că şi ei i-a plăcut cum 
arătam eu... dar am simţit amândoi că era mai mult decât atât... 


Dr.N: Vreau să înţeleg bine acest aspect. V-aţi ales trupurile 
tu şi Melinda în lumea spiritelor, astfel încât să fiţi atraşi unul de 
celălalt pe Pământ? 

S: (încuviinţând din cap) într-o anumită măsură... dar am 
fost atraşi unul de celălalt pe Pământ, pentru că în mintea 
noastră exista amintirea a cum trebuia să arătăm. 

Dr.N: Ce s-a întâmplat în mintea ta atunci când a venit 
momentul să dansaţi? 

S: Acum înţeleg totul. Preparatorul nostru ne-a ajutat pe 
mine şi pe Melinda în acea seară. Ideea de a mă duce la dans 
mi-a venit pe neaşteptate. Nu-mi place să dansez, pentru că 
sunt stângaci. Nu cunoşteam pe nimeni în oraş şi mă simţeam 
prost, dar am fost ghidat într-acolo. 

Dr.N: Aţi pregătit cumva împreună, tu şi Melinda, scena 
dansului în cursul pregătitor din lumea spiritelor? 

S: Da, ştiam despre ca şi când am văzut-o la dans, alarmele 
s-au aprins. Am făcut atunci ceva foarte neobişnuit pentru mine 
- am invitat-o la dans, deşi dansa deja cu altcineva. Când am 
îmbrăţişat-o prima dată aveam picioarele ca de cauciuc. 

Dr.N: Şi ce altceva aţi mai simţit tu şi Melinda în acel 
moment? 

S: O senzaţie de parcă eram în altă lume... exista 
familiaritatea aceea... a fost atât de straniu în timpul acelui dans 
ştiind că, fără îndoială, se petrece ceva important... 
Îndrumarea... planul întâlnirii noastre... inimile noastre băteau 
să se spargă... eram vrăjiţi. 

Dr.N: Atunci de ce a mai existat în viaţa ta şi Clair? 

S: Pentru a mă tenta să rămân la fermă.... una dintre pistele 
false pe care trebuia s-o depăşesc... un alt fel de viaţă. După ce 
am plecat, Clair a găsit persoana potrivită. 

Dr.N: Dacă tu şi Clair aţi fi ales calea cea mai uşoară şi n-ai fi 
primit indiciul de la sora ta, ar fi fost oare viaţa ta un dezastru? 

S: Nu, dar nici atât de bună. Există un drum principal al vieţii 
pe care-l alegem dinainte, dar mai există întotdeauna şi 
alternative din care putem învăţa. 

Dr.N: Faci vreodată astfel de greşeli în vieţile tale, luând-o pe 
piste false şi pierzând indicii în ceea ce priveşte o schimbare. În 
viaţa ta profesională, o mutare în alt oraş, sau referitor la 
întâlnirea unei persoane importante, pentru că detaliile văzute 
de tine în locul alegerii vieţii sau la cursul de recunoaştere nu ţi 


s-au impregnat suficient de bine în memorie? 

S: (pauză lungă) Semnele există. Dar, uneori trec peste 
înclinațiile mele. Există momente în vieţile mele când schimb 
direcţia din cauză că gândesc şi analizez prea mult. Sau nu 
întreprind nimic din acelaşi motiv. 

Dr.N: A, deci ai putea face şi altceva decât a fost plănuit în 
lumea spiritelor? 

S: Mda... şi s-ar putea să nu-mi iasă prea bine... dar avem 
dreptul de a rata indiciile. 

Dr.N: Păi, mi-a plăcut discuţia noastră despre locul 
recunoaşterii şi mă întreb dacă acest curs spiritual te mai ajută 
în vreun fel în viaţa fizică? 

S: (cu o voce îndepărtată) Da, uneori când sunt confuz cu 
privire la viaţa mea şi nu ştiu ce să fac mai departe îmi... 
imaginez unde ar trebui să mă duc, în comparaţie cu unde mă 
aflu şi... Imi dau seama cum trebuie să procedez. 


A-mi ajuta clienţii să recunoască oamenii destinaţi să aibă 
un impact asupra vieților lor este un aspect fascinant al muncii 
mele. Cred că aceia care vin în biroul meu într-un anumit 
moment al vieţii lor pentru a discuta despre relaţiile lor nu sunt 
acolo din întâmplare. Le stric eu, oare, scopul cursului lor de 
recunoaştere prin faptul că-i ajut să-şi amintească indiciile? Nu 
cred, cel puţin din două motive. Probabil că ceea ce n-ar trebui 
să afle încă nu le va fi revelat nici sub hipnoză, şi, pe de altă 
parte, majoritatea vin doar ca să confirme ceea ce bănuiesc a fi 
adevărat. 

Pot vorbi despre semnele de recunoaştere şi din proprie 
experienţă, având în vedere că am fost binecuvântat cu şansa 
de a interpreta trei indicii, ce m-au ajutat s-o întâlnesc pe soţia 
mea. Frunzărind revista Look pe când eram adolescent, am 
văzut odată o reclamă pentru cadouri de Crăciun, înfăţişând un 
ceas Hamilton căruia îi făcea publicitate o femeie frumoasă, 
brunetă şi îmbrăcată în alb. Sloganul reclamei era: „Pentru 
Peggy”, deoarece ea purta un ceas de mână, cadou de la un soţ 
imaginar. O senzaţie ciudată m-a cuprins, şi n-am uitat niciodată 
numele sau figura ei. Când am împlinit 21 de ani am primit un 
ceas de acelaşi fel de la o mătuşă. 

Câţiva ani mai târziu, pe când urmam cursurile unei facultăţi 
din Phoenix, într-o sâmbătă, spălam nişte haine de culoare albă. 


Deodată, primul declanşator s-a activat în mintea mea cu 
următorul mesaj: „E timpul s-o cunosc pe femeia în alb”. Am 
încercat să alung acest gând, dar figura ei din acea reclamă 
punea stăpânire pe toate gândurile mele. M-am oprit, mi-am 
privit ceasul Hamilton şi am auzit următoarea comandă: „Du-te 
acum”. M-am gândit la cine ar fi putut să poarte alb. Acţionând 
ca şi cum aş fi fost obsedat, m-am dus la cel mai mare spital din 
oraş şi am întrebat la recepţie de o asistentă cu calităţile fizice 
din reclamă şi cu numele de Peggy. 

Mi s-a spus ca există o asemenea persoană care tocmai iese 
din tură. Când am văzut-o am fost uluit de asemănarea cu 
imaginea din mintea mea. Întâlnirea noastră a fost penibilă şi 
stânjenitoare, dar mai târziu am stat în sala de aşteptare şi am 
discutat fără întrerupere, ore în şir, ca şi cum am fi fost nişte 
prieteni vechi care nu s-au văzut de multă vreme - fapt, desigur, 
adevărat. Am aşteptat până după căsătoria noastră să-i spun 
soţiei mele motivul pentru care venisem la spital şi despre 
indiciile care mi-au fost date pentru a o găsi. N-am vrut să 
creadă că sunt nebun. Aveam să aflu că în ziua în care ne 
întâlniserăm pentru prima dată ea le spusese unor prieteni 
înmărmuriţi: „Tocmai l-am întâlnit pe bărbatul cu care mă voi 
căsători”. 

Sfatul pe care-l dau oamenilor cu privire la întâlnirile 
importante este să nu se gândească la aceste evenimente prea 
mult. Unele dintre cele mai bune decizii vin din ceea ce numim 
instinct. Urmaţi-vă instinctele de moment. Atunci când trebuie 
să se întâmple un eveniment important în viaţă, se şi întâmplă 
de obicei. 

Una dintre ultimele cerinţe pentru multe suflete înainte de a 
se îmbarca e aceea de a se înfăţişa pentru a doua oară înaintea 
Consiliului Bătrânilor. Dacă unii dintre subiecţii mei văd acest 
consiliu doar o singură dată între vieţile lor, cei mai mulţi se 
înfăţişează înaintea lui imediat după moarte şi înaintea unei 
vieţi noi. Lumea spiritelor este un mediu personificat de ordine 
şi Bătrânii vor să consolideze semnificaţia sarcinilor sufletului 
pentru noua viaţă. Uneori, clienţii mei îmi spun că după această 
întâlnire se întorc în grupurile lor pentru a-şi lua rămas bun, în 
timp ce alţii spun că se reîncarnează imediat după întâlnirea cu 
Bătrânii. Ultima variantă a fost folosită de un subiect care a 
descris această întâlnire în felul următor. 


„Ghidul meu, Magra, mă conduce într-un spaţiu liniştit, alb, 
ce pare a fi într-o încăpere plină cu nori. Văd cei trei membri ai 
consiliului meu aşteptându-mă ca de obicei. Bătrânul din mijloc 
pare a avea energia cea mai puternică. Feţele le sunt ovale, cu 
pomeţi înalţi. Nu au păr, dar au trăsături delicate. Par a nu avea 
sex - sau mai degrabă par a avea deopotrivă trăsături masculine 
şi feminine. Sunt calm. Atmosfera este oficială, dar nu 
neprietenoasă. Fiecare dintre ei mă întreabă pe rând câte ceva, 
într-un mod amabil. Bătrânii cunosc în detaliu toată 
desfăşurarea vieților mele, dar nu sunt atât de autoritari pe cât 
s-ar putea crede. Ei vor să mă cunoască, pentru a-mi evalua 
motivațiile şi puterea de a mă adapta la un nou trup. Sunt sigur 
că s-au implicat în alegerile care mi s-au pus la dispoziţie pentru 
viaţa viitoare, pentru că simt că sunt strategi iscusiţi în acest 
domeniu al alegerii vieţii. Comitetul doreşte să-mi onorez 
contractul. Ei subliniază beneficiile perseverenţei în a-mi 
respecta valorile, chiar în condiţii vitrege. Adesea cedez prea 
uşor sentimentelor de furie şi ei îmi amintesc acest lucru în 
timpul trecerii în revistă a acţiunilor şi reacţiilor mele din trecut 
faţă de oameni şi evenimente. Bătrânii şi Magra îmi dau 
inspiraţie, speranţă şi încurajare pentru a avea mai multă 
încredere în mine în situaţiile rele şi pentru a nu lăsa lucrurile 
să-mi scape din mână. Şi apoi, ca o ultimă manifestare de a-mi 
spori încrederea, îşi ridică braţele şi trimit un fascicol de energie 
pozitivă spre mintea mea, pentru a o lua cu mine pe Pământ.” 

Un aspect al celor două întruniri ale consiliului pe care, la 
început, l-am considerat destul de ciudat, e acela că membrii 
unui grup nu trebuie să meargă neapărat în faţa aceluiaşi 
consiliu. Un timp am presupus că trebuie să existe o corelaţie în 
ceea ce priveşte acest aspect, pentru că toţi membrii unui grup 
au acelaşi ghid. Mă înşelam. În mintea subiecţilor mei, chiar un 
ghid senior se află cu câteva trepte mai jos pe scara dezvoltării 
decât aceste fiinţe omnipotente ce compun consiliile lor. Ei sunt 
asemănători cu Cei Bătrâni despre care ne-a vorbit Thece în 
capitolul 11, dar au responsabilităţi mai exacte în ceea ce 
priveşte evaluarea vieților sufletelor. Dacă un ghid poate fi 
considerat de către un suflet, într-o anumită măsură, un 
confident, această familiaritate nu se extinde şi asupra 
Bătrânilor. În timp, am ajuns să apreciez că autoritatea 
Bătrânilor, spre deosebire de aceea a ghizilor, implică o selecţie 


a sufletelor din mai multe grupuri. 

Se pare că fiecare membru al grupului respectă caracterul 
confidenţial al acestor proceduri. Toţi văd propriul lor Consiliu al 
Bătrânilor ca fiind divin. Bătrânii sunt scăldaţi în lumină 
strălucitoare şi întreaga aşezare are un aer divin. Un subiect a 
sintetizat acest lucru astfel: „Când suntem aduşi în prezenţa 
acestor fiinţe superioare ce există într-o sferă spirituală atât de 
înaltă, sentimentele noastre referitoare la sursa creaţiei sunt 
confirmate”. 


15 
RENAŞTEREA 


AM văzut cum decizia unui suflet de a înainta spre 
următoarea sa viaţă, într-un anumit moment şi loc pe Pământ, 
presupune o progresie ordonată de planificări spirituale. pe 
măsură ce aduc conştiinţa sufletului subiecţilor mei aproape de 
momentul ieşirii lor din lumea spiritelor, cei mai mulţi devin 
introspectivi, în timp ce alţii se angajează în tot felul de discuţii 
amuzante cu prietenii lor. Aceste reacţii faţă de ceea ce Îi 
aşteaptă depind mai mult de respectivul suflet decât de 
perioada de timp care s-a scurs de la ultima încarnare a 
acestuia. 

Renaşterea este o experienţă profundă. Acele suflete ce se 
pregătesc pentru a se îmbarca spre Pământ sunt asemenea 
unor veterani ce aşteaptă să intre din nou în luptă. Aceasta este 
ultima şansă pentru suflete de a se bucura de omniscienţă, de a 
şti exact cine sunt, înainte de a trebui să se adapteze unui nou 
trup. Ultimul meu caz implică sufletul unei femei care ne oferă o 
descriere corectă a ultimei sale călătorii spre Pământ. 


Cazul 29 


Dr.N: A sosit timpul să renaşti în următoarea ta viaţă? 
s:Da. 


Dr.N: Ce este predominant în mintea ta în legătură cu 
întoarcerea pe Pământ? 

S: Posibilitatea de a trăi în secolul al XX-lea. Este o perioadă 
incitantă, plină de schimbări importante. 

Dr.N: Dar ai văzut această viaţă sau măcar unele părţi din 
ea? 

S: Da... Am trecut prin asta... (subiectul pare distras) 

Dr.N: Mai este ceva despre care ai vrea să-mi vorbeşti în 
legătură cu următoarea ta încarnare? 

S: Am o ultimă discuţie cu Pomar (ghidul clientei) despre 
alternativele proiectului meu (de viaţă). 

Dr.N: Poate aceasta să fie considerată ultima ta discuţie cu 
Pomar, înainte de plecare? 

S: Da, cred că da. 

Dr.N: Te-ar ajuta dacă mi-ai vorbi despre planurile de întâlniri 
posibile pe care le ai pentru viaţa viitoare? 

S: (vocea îi este uscată şi slabă) Cred că... le-am stabilit... 

Dr.N: Cum a mers cursul tău de recunoaştere? Cred că ai 
luat parte la această fază a pregătirilor, nu? 

S: (distrasă încă) Of... M-am întâlnit cu ceilalţi participanţi la 
proiectul meu. 

Dr.N: Îţi sunt clare în minte semnele de identificare pentru 
întâlnirea sufletelor potrivite la timpul potrivit? 

S: (râde nervos) Ah... semnalele... convențiile cu oamenii... 
da, toate acestea sunt rezolvate. 

Dr.N: Fără a analiza sau a cenzura în vreun fel impresiile 
tale, spune-mi ce simţi în acest moment? 

S: Tocmai... mă apropii de... marele salt într-o nouă viaţă... 
simt teama... dar sunt şi emoţionată... 

Dr.N: Eşti puţin speriată şi poate te întrebi dacă e chiar 
necesar să mergi pe Pământ? 

S: (pauză şi apoi cu mai multă voioşie) Puțin... îngrijorată... 
faţă de ce mă aşteaptă... părăsindu-mi căminul de aici... dar şi 
bucuroasă de această oportunitate. 

Dr.N: Deci, ai diferite emoţii în legătură cu părăsirea lumii 
spiritelor? 

S: Cei mai mulţi dintre noi au, pe măsură ce se apropie 
timpul. Am avut îndoieli înaintea unor vieţi... dar Pomar ştie 
când întârzii faţă de programul meu - de altfel, nu poţi ascunde 
nimic aici. 


Dr.N: Bine, să presupunem că a venit momentul plecării tale 
într-o viaţă viitoare. Când ajung la trei, decizia ta de a te 
întoarce este fermă şi te afli în faza finală de părăsire a lumii 
spiritelor. Unu, doi, trei. Descrie-mi ce ţi se întâmplă acum. 

S: Îmi iau rămas bun de la toţi ceilalţi. Acest lucru poate fi... 
dificil. (îşi întoarce capul cu hotărâre) Oricum, toţi îmi urează 
numai bine şi eu mă îndepărtez de ei... alunecând singură. Nu 
este o grabă prea mare... Pomar îmi permite să-mi adun 
gândurile. Când sunt aproape gata, el vine să mă conducă... să 
mă încurajeze... ştie când sunt pregătită de plecare. 

Dr.N: Înţeleg că acum eşti puţin mai voioasă şi încrezătoare 
faţă de perspectiva renaşterii. 

S: Da, este o perioadă de inspiraţie şi de aşteptări... un trup 
nou... drumul pe care voi merge... 


O pregătesc acum pe această clientă să părăsească lumea 
spiritelor pentru ultima oară înainte de viaţa ei actuală. Sunt tot 
atât de atent în acest punct ca atunci când am dus-o în lumea 
spiritelor pentru prima oară, folosind regresia în timp. Incep prin 
a întări câmpul protector de energie aşezat deja în jurul acestui 
subiect şi aplic tehnici suplimentare de condiţionare pentru a-i 
păstra sufletul în echilibru cu mintea copilului căruia i se alătură 
pe Pământ. 


Dr.N: Bine, tu şi Pomar sunteţi împreună pentru ieşirea ta din 
lumea spiritelor. Vreau să priveşti adânc în tine însăţi şi să-mi 
explici ce faci mai departe ca şi când s-ar petrece cu 
încetinitorul. Începe! 

S: (pauză) începem..să ne mişcăm..cu viteză mai mare. Apoi 
conştientizez că Pomar... se detaşează de mine şi sunt singură. 

Dr.N: Ce vezi şi ce simţi? 

S:Oh...cu... 

Dr.N: Rămâi acolo! Eşti singură şi te mişti mai repede. Apoi? 

S: (cu o voce plăcută)... mă îndepărtez... printre perne de 
albeaţă... plec... 

Dr.N: Concentrează-te pe acest lucru! Continuă şi relatează- 
mi tot ce se petrece. 

S: Oh, trec... prin... faldurile unui material mătăsos... Încet... 
sunt pe o bandă... o potecă... din ce în ce mai repede... 

Dr.N: Continuă! Nu înceta să-mi povesteşti. 


S: Totul este înceţoşat... alunec într-un canal întunecat... 
sentimentul unei adânciri întuneric... apoi... căldură! 

Dr.N: Unde eşti acum? 

S: (pauză) Sunt conştientă că mă aflu în mama mea. 

Dr.N: Cine eşti? 

S: (chicoteşte) Sunt într-un copil - sunt un copil. 


Efectul de adâncire într-un canal pe care îl descriu subiecţii 
mei nu pare să se refere la cel de naştere al mamei. E 
asemănător cu tunelul prin care trec sufletele după moartea 
fizică şi ar putea fi chiar acelaşi drum (dar parcurs în sens 
invers). Cititorul s-ar putea întreba de ce sunt atât de atent cu 
momentul naşterii, de vreme ce i-am purtat deja pe subiecţii 
mei prin atâtea vieţi anterioare. Există două motive pentru 
aceasta. Întâi, retrăirea unei vieţi trecute nu implică neapărat 
procesul naşterii. Al doilea, dacă îi readuc pe subiecţi în trupul 
lor actual şi mă hotărăsc să le cer să retrăiască experienţa 
naşterii, vreau să înlătur orice disconfort pe care l-ar putea 
încerca unii oameni după ce se trezesc. 

Inainte de a continua cu acest subiect ar trebui să ofer nişte 
informaţii generale referitoare la suflete şi la copii. Toţi subiecţii 
îmi spun că tranziţia sufletelor lor din lumea spiritelor în mintea 
unui copil se dovedeşte a fi mai rapidă decât drumul în sens 
invers. Care este motivul acestei diferenţe? După moartea fizică, 
sufletele noastre călătoresc prin tunelul timpului şi intră în 
lumea spiritelor în mod progresiv. Am văzut că pătrunderea în 
lumea spiritelor e gândită a fi mai graduală decât întoarcerea 
noastră pe Pământ, pentru a permite sufletului proaspăt eliberat 
să se adapteze. Cu toate acestea, atunci când intrăm într-un 
copil ca suflete, venim dintr-un stadiu al Atotcunoaşterii şi astfel 
ne putem obişnui mental mai repede decât la sfârşitul vieţii 
fizice. De asemenea, avem la dispoziţie un timp suplimentar 
pentru a ne adapta cât suntem în pântecele mamei noastre. 

Totuşi, faptul că am petrecut tot acest timp cu mama 
noastră nu înseamnă că suntem pregătiţi pentru paroxismul 
naşterii, cu luminile orbitoare din spital, trebuind să respirăm 
aerul şi fiind pentru prima oară luaţi în braţe la modul fizic. 
Subiecţii mei spun că, dacă ar fi să compare momentul naşterii 
cu cel al morţii, şocul fizic al naşterii e mult mai mare. 

Cu puţin timp înainte de naştere sufletul va atinge atent şi 


se va alătura mai complet creierului sensibil şi aflat încă în curs 
de dezvoltare al copilului. Când un suflet decide să intre într-un 
copil, acesta nu are aparent libertatea de a alege, în sensul de a 
accepta sau respinge sufletul. Atunci când intră pentru prima 
dată, timpul cronologic începe pentru suflet. 

În funcţie de înclinațiile respectivului suflet, acest moment 
poate avea loc mai devreme sau mai târziu în perioada sarcinii 
mamei. Am avut cazuri de suflete ce şi-au programat sosirea în 
ultimul minut, chiar în timpul naşterii, dar acest lucru nu e 
obişnuit. Studiile mele indică faptul că până şi sufletele ce se 
alătură copilului devreme par să călătorească mult în afara 
pântecului mamei până în momentul naşterii. 

Odată ce naşterea a avut loc, uniunea spiritului şi a cărnii s- 
a solidificat într-un parteneriat. Sufletul nemuritor devine apoi 
locul de percepţie al ego-ului uman ce urmează să se dezvolte. 
Sufletul aduce o putere spirituală, moştenire a unei conştiinţe 
infinite. Deşi am menţionat că sufletele pot fi ţinute în 
captivitate de o persoană traumatizată, ele nu sunt niciodată 
prinse în cursă. Pe lângă faptul că pleacă în momentul morții, 
sufletele pot pleca şi veni atunci când trupul doarme, în timpul 
meditaţiei adânci sau în timpul operaţiilor chirurgicale, când se 
administrează anestezice. Absența sufletului se poate prelungi 
mai mult în cazuri de afecţiuni severe ale creierului sau în comă. 

Cazul 29 continuă, explicând frumuseţea alăturării sufletului 
la o nouă fiinţă umană. Această alăturare a unei forţe de viaţă 
inteligentă înaintea naşterii închide cercul pe care am început 
să-l trasăm la cazul 1, cu scena morţii. 


Dr.N: Bine, mă bucur că ai ajuns sănătoasă şi în siguranţă în 
noul tău trup. Spune-mi ce vârstă are copilul? 

S: Au trecut cinci luni (de la concepere). 

Dr.N: E momentul în care intri, de obicei, în trupul unui copil? 

S: În existenţele mele... am ajuns în perioade diferite... în 
funcţie de copil, mamă şi de viitoarea mea viaţă. 

Dr.N: Ca suflet, te deranjează dacă e avortat copilul din 
pântecul mamei, oricare ar fi motivul, înainte de naştere? 

S: Ştim dacă un copil ajunge să se nască sau nu. Nu ne 
surprinde dacă nu ne vom naşte. Putem fi prin preajmă măcar 
pentru a alina copilul. 

Dr.N: Bine, dacă totuşi copilul nu se va naşte, va fi ratată şi 


sarcina ta ca suflet în acea viaţă? 

S: Nu, dacă se întâmplă astfel, niciodată sarcinile noastre nu 
se referă la o viaţă întreagă. 

Dr.N: Este posibil ca unii copii care au fost avortaţi să nu fi 
avut niciodată suflete? 

S: Depinde de momentul în care are loc avortul. Cei care 
mor foarte devreme, de cele mai multe ori nici nu au nevoie de 
noi. 


Notă: Această problemă a fost dezbătută foarte aprins în 
trecut şi este de mare actualitate şi astăzi. În secolul al XIII-lea, 
biserica creştină a considerat necesar să stabilească dacă un 
fetus avortat are sau nu suflet. Sf Toma d'Aquino şi alţi teologi 
medievali au decis în mod arbitrar că sufletul se alătură 
pruncului la 40 de zile de la concepere. 


Dr.N: Presupunând că un copil ajunge să se nască, ştii 
obiceiurile pe care le au alte suflete cu aceşti copii? 

S: (fără să-mi dea prea multă atenţie) Oh, unii plutesc 
primprejur mai mult decât alţii, intrând şi ieşind din copil până la 
naştere, deoarece se plictisesc. 

Dr.N: Ce anume faci tu, de obicei? 

S: Adopt calea de mijloc. De fapt, nu-mi petrec prea mult 
timp cu fiecare mişcare a bebeluşului, pentru că poate deveni 
plicticos. 

Dr.N: Bine, hai să luăm situaţia de faţă, eşti înlăuntrul mamei 
tale - să lăsăm să treacă un timp. Ce faci când nu eşti lângă 
copilul nenăscut? 

S: (râde încântată) Vrei să ştii adevărul? Atunci îţi spun. Mă 
joc! Este un moment potrivit să plec şi, pur şi simplu, să mă 
prostesc... când copilul e mai puţin activ. Mă distrez cu prietenii 
mei care fac şi ei acelaşi lucru. Ne balansăm în jurul Pământului 
pentru a ne vizita unul pe altul... şi mergem în locuri 
interesante... unde am trăit împreună în vieţile trecute. 

Dr.N: Nu credeţi, tu şi aceste suflete, că părăsind copilul 
nenăscut pentru perioade lungi de timp impietaţi 
responsabilităţile sarcinilor voastre? 

S: (defensiv) Hei, stai puţin! Cine a vorbit de perioade lungi 
de timp? Eu nu fac aşa ceva! Şi, oricum, exerciţiile noastre 
serioase nici n-au început încă. 


Dr. N: Când pleci de lângă copil pentru puţin timp, în ce plan 
astral te afli, comparativ cu Pământul? 

S: Suntem tot în planul Pământului... şi încercăm totodată să 
nu ne lăsăm prea distraşi. Cel mai adesea ne distrăm în 
vecinătatea copilului. Nu vreau să crezi că nu avem nimic de 
făcut cu copiii nenăscuţi. 

Dr.N: Oh...? 

S: (continuă) Sunt ocupată cu această nouă minte, deşi nu e 
încă gata cu totul. 

Dr.N: De ce nu vorbim mai mult despre acest aspect? Când 
sufletul tău intră într-un copil pentru a rămâne cu acest nou trup 
toată viaţa, care e menirea acestei preluări? 

S: (oftează adânc) Odată ce mă ataşez de un copil trebuie 
să-mi sincronizez mintea cu creierul acestuia. Trebuie să ne 
obişnuim unul cu celălalt, de vreme ce vom fi parteneri. 

Dr.N: Mi-au spus şi alţi oameni acest lucru, dar, oare, tu şi 
copilul aţi avut imediat o afinitate unul pentru celălalt? 

S: Păi... sunt în mintea copilului, dar şi separat. La început o 
iau mai încet. 

Dr.N: Bine, de ce nu-mi explici atunci ce faci cu mintea 
copilului. _ 

S: Mintea sa e delicată şi nu trebuie grăbită. Incep cu un test 
uşor... stabilind legăturile... spaţiile dintre lobi... fiecare minte e 
diferită. 

Dr.N: Există vreun conflict între copil şi tine? 

S: (încet) Oh... la început opune o uşoară rezistenţă. Nu mă 
acceptă complet... e un fapt obişnuit... până ne familiarizăm (se 
opreşte pentru un moment şi râde încet). Mă lovesc de mine 
însămi! 

Dr.N: În timp ce te integrezi cu copilul, când anume devine 
acesta receptiv la forţa identităţii tale ca suflet? 

S: Mă deranjează cuvântul „forţă” pe care l-ai folosit. Noi nu 
recurgem niciodată la forţă când pătrundem într-un copil 
nenăscut. Mă proiectez întotdeauna cu grijă. 

Dr.N: Ţi-au trebuit multe vieţi pentru a învăţa să te 

proiectezi într-un creier uman? 

S: Uh... o vreme... sufletele noi sunt ajutate să facă acest 
lucru. 

Dr.N: De vreme ce reprezinţi energie pură, schiţezi cumva 
legături mentale electrice, cum ar fi neurotransmiţătorii şi 


celulele nervoase? 

S: (pauză) Păi, ceva de genul acesta... nu disloc nimic...în 
timp ce învăţ modelul undelor cerebrale ale copilului. 

Dr.N: Te referi cumva la circuitul mental al reglării 
gândurilor? 

S: La cum traduce această persoană semnalele. Capacitatea 
ei. Nu există doi copii la fel. 

Dr.N: Fii complet sinceră cu mine. Sufletul tău nu preia 
cumva controlul asupra acestei minţi şi n-o subjugă dorințelor 
tale? 

S: Nu înţelegi. Este un amestec. Înainte de sosirea mea aici 
există... un gol pe care îl umplu pentru a întregi copilul. 

Dr.N: Aduci cu tine inteligenţa? 

S: Noi dezvoltăm ceea ce deja există acolo. 

Dr.N: Poţi fi mai explicită faţă de ce anume oferă concret 
sufletul trupului omenesc? 

S: Aducem o...înţelegere a lucrurilor... o recunoaştere a 
adevărului din ceea ce vede creierul. 

Dr.N: Eşti sigur că acest copil nu te consideră la început o 
entitate străină în mintea sa? 

S: Nu, acesta este şi motivul pentru care ne unim cu minţi 
nedezvoltate. Mă recunoaşte ca pe un prieten..un geamăn... 
care va face parte din el. E ca şi când copilul m-ar fi aşteptat să 
vin. 

Dr.N: Crezi că o putere superioară îl pregăteşte pe copil 
pentru venirea ta? 

S: Nu ştiu, dar aşa s-ar părea. 

Dr.N: Îţi termini munca de unificare înainte de naştere? 

S: Nu chiar, dar la naştere am început deja să ne 
completăm. 

Dr.N: Deci, procesul de unificare durează ceva timp? 

S: Sigur, până ne adaptăm unul cu celălalt. Şi, după cum ți- 
am spus, părăsesc copilul nenăscut la anumite intervale de 
timp. 

Dr.N: Dar cum se petrec lucrurile cu sufletele care se alătură 
copiilor în ultimele minute înainte de naştere? 

S: Uf! Acesta este stilul lor, nu al meu. Ei trebuie să-şi 
înceapă munca atunci când deja s-a născut copilul. 

Dr.N: Ce vârstă are trupul în momentul în care sufletul tău se 
opreşte, întregind copilul? 


S: Cam pe la cinci - şase ani. De obicei devenim în întregime 
operaţionali când copilul începe şcoala. Copiii sub această 
vârstă pot fi lăsaţi destul de mult numai cu ceea ce au ei. 

Dr.N: Nu este de datoria ta să fii întotdeauna cu corpul tău? 

S: Dacă lucrurile se înrăutăţesc din punct de vedere fizic - 
atunci intru înapoi ca din puşcă. 

Dr.N: Cum ai putea şti acest lucru, dacă tu te prosteai cu alte 
suflete? 

S: Orice creier are un model al undelor - ca o amprentă. Ştim 
imediat dacă are probleme copilul ce ne-a fost desemnat. 

Dr.N: Aşadar, voi supravegheați întotdeauna copiii ce v-au 
fost desemnaţi în fazele timpurii ale creşterii? 

S: (mândru) O, da, şi îi supraveghez şi pe părinţi. Ei s-ar 
putea certa în preajma copilului, lucru ce generează vibrații 
disonante. 

Dr.N: Dacă i se întâmplă acest lucru copilului, ce anume faci 
tu, în calitate de suflet al său? 

S: II liniştesc pe cât îmi stă în putinţă. Ajung la părinţi prin 
intermediul copiilor, pentru a-i calma şi pe aceştia. 

Dr.N: Dă-mi un exemplu al modului în care poţi să ajungi la 
părinţii tăi. 

S: O, îl fac pe copil să râdă şi să-şi împingă mânuţele în faţa 
părinţilor. Genul acesta de lucruri îi face pe copii să fie îndrăgiţi 
de părinţi. 

Dr.N: Ca suflet, poţi controla mişcările motorii ale copilului? 

S: Eu sunt..cu. Pot să apăs un pic în acea parte a creierului 
care controlează mişcările. Pot totodată să gâdil uneori copilul... 
fac tot ce pot pentru a aduce armonic în familia ce mi-a fost 
destinată. 

Dr.N: Spune-mi, cum este să fii în pântecul mamei? 

S: Imi place sentimentul călduros şi confortabil al dragostei. 
Cel mai adesea există dragoste... uneori şi stres. Oricum, 
folosesc acest timp pentru a mă gândi şi a plănui ce anume voi 
face după naştere. Mă gândesc la vieţile mele trecute şi la 
şansele pierdute cu alte trupuri, şi acest lucru mă stimulează. 

Dr.N: Dar, oare, nu ţi s-au blocat încă, prin amnezie, 
amintirile tuturor vieților tale trecute, ca şi viaţa ta din lumea 
spiritelor? 

S: Acest lucru începe după naştere. 

Dr.N: Când copilul s-a născut, are el cunoştinţă despre cine 


este sufletul său şi care sunt motivele acestei alăturări? 

S: (pauză) Mintea copilului este atât de nedezvoltată, încât 
nu conştientizează aceste lucruri. Are unele cunoştinţe în acest 
sens, care apoi se sting, ca o modalitate de alinare. Până la 
vârsta la care încep să vorbesc, aceste informaţii sunt închise 
adânc în mine, şi aşa şi trebuie să fie. 

Dr.N: Deci, ai gânduri efemere despre alte vieţi, câtă vreme 
eşti la o vârstă fragedă? 

S: Da..visăm cu ochii deschişi... modul în care ne jucăm în 
copilărie... inventând, creând poveşti... având prieteni imaginari 
ce sunt reali de fapt... dar acest lucru se estompează. În primii 
lor ani din viaţă, bebeluşii ştiu mai mult decât se crede 
îndeobşte. 

Dr.N: Bine, acum este exact momentul dinaintea naşterii tale 
în această viaţă. Spune-mi ce anume faci. 

S: Ascult muzică. 

Dr.N: Ce muzică? 

S: Ascult discurile tatălui meu - foarte relaxante pentru el - îl 
ajută să gândească. Sunt puţin îngrijorată în ceea ce-l priveşte... 

Dr.N: De ce? 

S: (chicoteşte) Crede că-şi doreşte un băiat, dar îi voi 
schimba imediat părerea! 

Dr.N: Aşadar, aceasta este o perioadă productivă pentru 
tine? 

S: (hotărâtă) Da, sunt ocupată cu planificarea momentului 
potrivit în care voi intra în lume ca fiinţă umană şi voi respira 
pentru prima oară. Aceasta este ultima şansă de a medita în 
linişte asupra noii vieţi. Când voi ieşi, voi avea atâtea de făcut. 


CONCLUZIE 


INFORMAŢIILE conţinute în această carte cu privire la 
existenţa sufletelor după moartea fizică reprezintă cea mai 
semnificativă explicaţie pe care am găsit-o de-a lungul întregii 
mele vieţi la problema sensului vieţii noastre. Toţi anii mei de 
cercetări dedicate descoperirii scopului vieţii abia dacă m-au 


pregătit pentru momentul în care un subiect aflat sub hipnoză a 
deschis uşa spre o lume eternă. 

Cel mai vechi prieten al meu este astăzi un preot catolic. Pe 
când ne plimbam în adolescenţă pe dealurile şi plajele din Los 
Angeles purtam adesea discuţii filozofice, dar convingerile 
noastre spirituale erau foarte diferite. El mi-a spus odată: 
„Trebuie să ai curaj ca să fii ateu şi să crezi că nu există nimic 
dincolo de această viaţă”. Nu înţelegeam lucrurile în felul acesta 
atunci şi nici încă mulţi ani după aceea. Am fost trimis de 
părinţii mei încă de la vârsta de 5 ani la şcoli de tip militar 
pentru perioade îndelungate. Sentimentele de abandon şi de 
însingurare erau atât de puternice, încât nu credeam în nici o 
altă putere în afară de mine însumi. Acum realizez că am fost 
întărit într-un mod subtil, pe care nu îl puteam înţelege. 
Prietenul meu şi cu mine avem şi astăzi moduri diferite de a ne 
apropia de spiritualitate, dar acum suntem amândoi convinşi că 
scopul şi ordinea universului emană dintr-o conştiinţă 
superioară. 

Privind în urmă în propria viaţă, cred că nu a fost întâmplător 
că oamenii au venit, în cele din urmă, la mine pentru a fi supuşi 
hipnozei - un medium al adevărului în care pot crede - vorbindu- 
mi despre ghizi, porţi cereşti, grupuri spirituale de studiu şi chiar 
despre creaţia însăşi, într-o lume a sufletelor. Chiar şi acum mă 
simt uneori un intrus în minţile celor ce descriu lumea spiritelor 
şi locul lor în aceasta, dar cunoştinţele lor m-au îndrumat. Incă 
mă întreb de ce sunt mesagerul cunoaşterii spirituale din 
paginile acestei cărţi, câtă vreme cineva mai puţin dăruit cu 
cinism şi îndoială ar fi fost, cu siguranţă, mult mai potrivit. De 
fapt, adevărații mesageri ai speranţei pentru viitor sunt oamenii 
reprezentaţi în aceste cazuri şi nu reporterul. 

Tot ce am aflat, despre cine anume suntem şi de unde 
anume venim, datorez acelora care au venit să-mi ceară 
ajutorul. Ei m-au învăţat că un aspect major al misiunii noastre 
pe Pământ ca suflete este de a supravieţui din punct de vedere 
mental fiind izolaţi de adevăratul nostru cămin. Când se află 
într-un trup omenesc sufletul este singur. Izolarea relativă a 
sufletului pe Pământ în timpul unei vieţi fizice temporare este 
îngreunată la nivel conştient de gândurile conform cărora nu 
mai există nimic dincolo de această viaţă. Indoielile noastre ne 
fac să găsim sprijin numai în lumea fizică pe care o vedem. 


Cunoaşterea ştiinţifică potrivit căreia Pământul e doar un 
grăunte de nisip al unei plaje galactice, din cadrul unui vast 
ocean al universului, nu face decât să accentueze sentimentul 
propriei noastre insignifiante. 

De ce nici o altă fiinţă de pe Pământ nu este preocupată de 
viaţa de după moarte? Doar pentru că egoul nostru exacerbat 
nu vrea să conceapă viaţa ca fiind vremelnică sau pentru că 
fiinţa noastră este asociată unei puteri superioare? Oamenii 
neagă faptul că orice gând referitor la viaţa de după este o 
expresie a speranţei. La fel am făcut şi cu. Cu toate acestea, 
există o logică în faptul că nu am fost creaţi din întâmplare, 
numai pentru a supravieţui, şi că existăm într-un sistem univer- 
sal care ghidează transformările fizice ale Sinelui într-un anumit 
scop. Cred că aceasta e vocea sufletelor noastre care ne spune 
că avem o personalitate nemuritoare. 

Nici una din afirmaţiile despre viaţa de după moarte din 
cazurile mele nu are un fundament ştiinţific pentru a dovedi 
afirmaţiile subiecţilor respectivi. Aş spera ca acei cititori care 
consideră materialul prezentat în această carte prea inovator să 
reţină măcar ideea că ar fi posibil să aibă o identitate eternă. 
Dacă ei vor reţine măcar acest lucru, scopul meu a fost atins. 

Unul din cele mai problematice aspecte cu care se confruntă 
toţi oamenii ce vor să creadă în ceva mai înalt decât ei înşişi 
este cauzalitatea provenită din imensa doză de negativism din 
această lume. Exemplul principal dat în sprijinul ideilor acestora 
îl constituie răul. Când îi întreb pe subiecţii mei cum de permite 
un Dumnezeu iubitor suferinţa, observ cu surprindere că 
răspunsurile lor nu sunt prea variate. Subiecţii cazurilor mele 
spun că sufletele noastre sunt create de un Creator care 
plasează starea de pace absolută în mod deliberat la un nivel 
greu accesibil, tocmai pentru ca noi să ne străduim mai mult să 
o atingem. 

Învăţăm din greşeli. Absenta trăsăturilor pozitive ne arată 
defectele fundamentale ale naturii noastre. Ceea ce nu este bun 
ne testează, altfel nu am avea nici o motivaţie de a îmbunătăţi 
lumea prin noi înşine şi de a ne măsura dezvoltarea. Când îi 
întreb pe subiecţii mei despre trăsăturile milei şi ale mâniei pe 
care le percepem a fi expresia de sine a unui suflet-profesor, 
unii dintre ei răspund că numai Creatorul arată anumite atribute 
în scopuri specifice. De exemplu, dacă echivalăm răul cu 


dreptatea şi binele cu mila, şi dacă Dumnezeu ne-ar fi permis să 
cunoaştem numai mila, n-ar mai fi existat dreptatea. 

Cartea prezintă o temă a ordinii şi a înţelepciunii ce se înalţă 
din multe nivele energetice spirituale. Într-un mesaj remarcabil, 
subliniat mai cu seamă de subiecţii avansați, este expusă 
posibilitatea ca divinitatea - suprasufletul divin al universului 
nostru - să se afle la un nivel mai puţin decât perfect. Astfel, 
infailibilitatea absolută este deferită unei surse divine şi mai 
înalte. 

Am ajuns la concluzia că trăim într-o lume intenţionat 
imperfectă. Pământul e una din nenumăratele lumi populate de 
fiinţe inteligente, fiecare cu propriul său set de imperfecţiuni ce 
trebuie armonizate. Mergând pe firul acestei gândiri, am putea 
afirma că existăm ca un singur univers dimensional dintre multe 
altele, fiecare având propriul său creator ce guvernează, la 
nivele diferite de competenţă, stadii similare cu dezvoltarea 
sufletelor arătată în această carte. Sub acest panteon, fiinţei 
divine din casa noastră distinctă i-ar fi permis să guverneze în 
modul său propriu. Dacă sufletele noastre, care merg pe 
planetele universului, sunt vlăstarele unui suprasuflet divin - 
părinte, care devine mai înţelept prin strădania noastră, atunci 
n-am putea, oare, avea un bunic încă şi mai divin, care să fie 
divinitatea supremă? Conceptul conform căruia divinitatea 
noastră imediată încă evoluează, asemenea nouă, nu ştirbeşte 
cu nimic ideea unei surse absolute a perfecțiunii care dă naştere 
divinității noastre. Sunt de părere că o divinitate supremă, 
perfectă, nu ar pierde nici atotputernicia şi nici controlul absolut 
asupra întregii creaţii permiţând maturizarea unui vlăstar mai 
puţin perfect. 

Aspectele intervenţiei divine reflectate în acest univers 
trebuie să rămână realitatea noastră ultimă. Dacă divinitatea 
noastră nu este cea mai bună, din cauza folosirii suferinţei ca un 
instrument de învăţare, tot trebuie să o acceptăm ca pe cea mai 
bună pe care o avem şi să considerăm propria noastră existenţă 
ca un dar divin. În mod cert, această idee nu e uşor de 
comunicat cuiva care suferă, să zicem, de o boală incurabilă. 
Suferinţa în viaţă este în mod deosebit insidioasă, pentru că 
poate bloca puterea tămăduitoare a sufletului nostru, mai ales 
dacă nu am acceptat ceea ce ni se întâmplă ca pe o încercare 
stabilită mai înainte. Totuşi, de-a lungul vieţii, karma noastră 


este stabilită în aşa fel, încât nici o încercare să nu fie mai grea 
decât putem suporta. 

La un templu wat din munţii Thailandei de Nord un învăţător 
buddhist mi-a reamintit un adevăr simplu. „Viaţa - spunea - ne 
este oferită ca un mijloc al exprimării de sine, oferindu-ne numai 
ceea ce căutăm când ne ascultăm inima”. Cea mai înaltă formă 
a acestei expresii sunt faptele bune. Sufletul nostru poate 
călători departe de locuinţa noastră permanentă, dar noi nu 
suntem doar turişti. Purtăm responsabilitatea evoluţiei unei 
conştiinţe mai înalte, atât pentru noi înşine, cât şi pentru alţii în 
viaţă. Astfel, călătoria noastră este una colectivă. 

Suntem fiinţe divine, dar imperfecte, ce există în două lumi, 
materială şi spirituală. Destinul nostru este acela de a pendula 
prin univers, prin spaţiu şi timp, învățând să ne conducem pe 
noi înşine şi îmbogăţindu-ne cunoaşterea. Trebuie să ne 
încredem în acest proces cu răbdare şi perseverenţă. Esenţa 
noastră nu e revelată pe deplin în majoritatea gazdelor fizice, 
dar Sinele nu se pierde niciodată, pentru că rămânem 
întotdeauna conectaţi cu ambele lumi. 

Câţiva subiecţi mai avansați au afirmat că există o mişcare 
din ce în ce mai puternică în lumea spiritelor pentru a „schimba 
regulile jocului pe Pământ”. Aceşti oameni spun că sufletele lor 
erau mai puţin amnezice cu privire la sinele lor şi la viaţa de 
după moarte pe când trăiau în civilizațiile timpurii. se pare că în 
ultimele milenii, amintirile lor eterne au fost strict blocate la 
nivel conştient. Acest factor a contribuit la rândul său la 
pierderea credinţei în propria noastră transcendenţă. Pământul 
e plin de oameni ce încearcă un sentiment de gol şi lipsă de 
speranţă faţă de semnificaţia vieţii. Absența unei legături cu 
partea nemuritoare din noi, combinată cu existenţa substanţelor 
halucinogene şi cu suprapopularea au generat nelinişte în lumea 
spiritelor. Mi s-a relatat că un număr mare de suflete ce s-au 
încarnat pe Pământ frecvent în ultimele secole optează acum, 
atunci când au ocazia, pentru lumi mai puţin stresante. Există 
locuri iluminate în care amnezia este mult redusă, fără să 
cauzeze o senzaţie de dor faţă de căminul nostru din lumea 
spiritelor. Pe măsură ce ne apropriem de noul mileniu, maeştri 
ce conduc destinele Pământului par să facă acele schimbări spre 
a permite mai multe informaţii şi înţelegere despre cine anume 
suntem şi de ce trebuie să venim aici în vieţile noastre. 


Probabil cea mai satisfăcătoare trăsătură a muncii mele de a 
descoperi existenţa lumii spiritelor în minţile subiecţilor mei este 
efectul pe care această cunoaştere conştientă o are asupra lor. 
Cel mai important beneficiu care ne parvine din cunoaşterea 
faptului că suntem aşteptaţi într-o lume a iubirii absolute este 
acela că devenim mai receptivi la puterile spirituale superioare 
din mintea noastră. Conştienţa că aparţinem unui loc ne 
întăreşte şi ne dă pace, nu în sensul încetării unui conflict, ci în 
acela de a ne unifica pe noi înşine cu o minte universală. Intr-o 
zi vom încheia această lungă călătorie - cu toţii - şi vom atinge o 
stare supremă de iluminare în care totul este posibil.