Michael Newton — 03 Viata dintre vieti

VIATA 
DINTRE 


VIETI 


HIPNOTERAPIE 


PENTRU REGRESIE SPIRITUALĂ 


C 


MICHAEL NEWTON 


Michael Newton, Ph.D. 


Viaţa dintre vieţi 
Hipnoterapie pentru regresie 
spirituală 


Cartea Daath 

Publithing HOUM 

Traducere din limba engleză 

LIFE BETWEEN LIVES - HYPNOTHERAPY FOR SPIRITUAL 
REGRESSION 

Traducător: Robert Malischitz 


DEDICAȚIE 

Acest ghid practic al metodei de regresie hipnotică 
în viaţa dintre vieţi este dedicat tuturor practicanților 
hipnoterapiei care accesează sufletele clienților lor prin 
intermediul regresiei spirituale, precum şi tuturor celor 
aflaţi în căutarea iluminării în viața lor spirituală. 


Cuprins 

Cuvânt înainte 

Introducere 

PARTEA ÎNTÂI INTERVIUL PRELIMINAR 
Examinarea sistemului de credinţă al clientului 
PARTEA A DOUA PREGĂTIREA REGRESIEI SPIRITUALE 
Cerinţele necesare regresioniştilor spirituali 
Importanţa pregătirii şi a experienţei 

Practicarea regresiei spirituale în viaţa dintre vieți.. 
Interviul preliminar 

Preconcepţiile clienţilor 

Persoanele importante din viaţa clientului 
Instrucţiuni finale adresate clientului 

PARTEA A TREIA 

ÎNCEPEREA SESIUNII DE REGRESIE SPIRITUALĂ 
ÎN VIAŢA DINTRE VIEŢI 


vieţi 


Inducţia cu subiectul regresiei spirituale în viaţa dintre 


Stadii ale hipnozei 

Adâncire şi vizualizare 

Menţinerea ritmului adecvat şi utilizarea vocii.. 

Instrucţiuni finale înaintea regresiei 

Întoarcerea în timp în interiorul pântecelui mamei 
Tranziţia către o viată anterioară 

Verificarea interferenţei conştiente 

PARTEA A PATRA POARTA MENTALĂ SPRE LUMEA 


SPIRITELOR 


Scene ale morţii din vieţi anterioare 

Desensibilizarea traumei 

Vizualizările iniţiale ale stării de suflet 

Instrucţiuni înaintea părăsirii corpului de către suflet. 


Formularea întrebărilor la poarta de intrare în lumea spiritelor 


Clientul apatic 

Depăşirea anumitor tipuri de blocaje ale clientului... 
Blocaje exercitate de ghidul clientului 

Viziuni ale luminii şi întunericului în timpul trecerii. 

Primele contacte cu spiritele 

Interacțiunea cu spiritele venite în întâmpinare 

Staţii de oprire pentru sufletul care intră în lumea 


spiritelor 


Orientarea alături de ghizi 

PARTEA A CINCEA VIAŢA DINTRE VIEŢI 

Reîntoarcerea clienţilor la grupul lor de suflete 
Identificarea sufletelor pereche 

Recunoaşterea culorilor sufletelor 

Adunarea informaţiilor referitoare la un grup de suflete 
Sufletele Pereche Primare 

Cercul interior şi sufletele care lipsesc 

Energia Sufletului 

Examinarea tipurilor caracterologice din grupurile de 


suflete 


Clienţii din nivelele intermediare şi avansate 
Prezentarea clienţilor înaintea Consiliului 

Oportunităţi terapeutice pe parcursul vizitelor la consiliu 
Analizarea încarnărilor din vieţile anterioare 

Trecerea în revistă a altor activităţi din lumea spiritelor 


Alegerea vieţii şi a corpului 

Legături între corp şi suflet 

Beneficiile terapeutice ale regresiei spirituale 

PARTEA A ŞASEA ÎNCHEIEREA SESIUNII 

Pregătirea pentru îmbarcare 

încheierea regresiei spirituale 

Trezirea clientului regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi 
Interviul final 

Concluzii 

Anexă 


Cuvânt înainte 

În ultimii ani, Dr. Michael Newton a condus formarea 
profesională a hipnoterapeuţilor în domeniul tehnicii de regresie 
spirituală în viaţa dintre vieţi. Am fost foarte norocos să mă 
număr printre membrii primului său grup de studenţi ce au fost 
atestaţi în metoda detaliată de transpunere a clienţilor în 
existenţa lor nemuritoare ca suflete. Propria mea experienţă 
profesională implica pregătirea în calitate de psihoterapeut 
tradiţional şi, mai târziu, de hipnoterapeut specializat în 
psihologia sănătăţii. 

În urmă cu zece ani, am citit prima carte a doctorului 
Newton, Călătoria Sufletelor şi, ulterior, şi pe cea de a doua, 
Destinul  Sufletelor, ambele volume conţinând rapoarte 
detaliate despre tărâmurile spirituale cuprinse în spaţiul dintre 
vieţile noastre, rapoarte ce depăşeau cu mult obişnuitele scrieri 
referitoare la regresia în vieţile anterioare. Am încercat 
sentimentul că aceste cărţi se numărau printre cele mai 
importante lucrări publicate vreodată în domeniul profesional al 
hipnoterapiei regresive şi chiar în întreaga literatură 
circumscrisă problematicii metafizicii. Contribuțiile doctorului 
Newton nu sunt speculative. Concepţiile sale sunt derivate din 
faptul că a regresionat personal peste 7.000 de clienţi, 
conducându-i în viaţa spirituală dintre încarnările lor fizice pe 
Pământ. În propria mea practică sunt uluit de revelaţiile 
experimentate de clienţii mei, precum şi de efectul pe care 
aceste observaţii spirituale îl are asupra valorilor, alegerilor şi 
modelelor de viaţă din încarnarea lor actuală. 

După ce s-a retras din practica activă, doctorul Newton a 
scris o cronică detaliată a metodelor pe care le-a dezvoltat în 


cele peste trei decenii de practică a regresiei spirituale, pentru a 
se asigura că următoarea generaţie de terapeuţi ai regresiei 
spirituale în viaţa dintre vieţi este informată în mod adecvat şi 
poate continua şi dezvolta lucrarea sa novatoare. Dacă sunteţi 
un consilier profesionist specializat în regresia hipnoterapeutică 
sau doar interesat în dezvoltarea activităţii dumneavoastră 
terapeutice cu clienţii, dorind să includeți în aceasta cel mai 
important aspect al fiinţei lor - spiritul - atunci această carte va 
constitui o resursă valoroasă. 

Şi dacă nu sunteţi un terapeut, ci numai o persoană 
interesată de modul în care doctorul Newton a reuşit să atingă 
remarcabilele rezultate descrise în cărţile sale (şi probabil vă 
bate gândul să experimentați personal o sesiune de regresie 
spirituală în viaţa dintre vieţi), veţi găsi în volumul de faţă o 
sursă de percepții valoroase cu privire la metodele şi procesele 
gândirii unui pionier în descoperirile spirituale. Fiind mult mai 
mult decât un manual tehnic metodologic, această carte va 
stimula reflexia personală cu privire la miracolele unei creaţii 
multidimensionale, precum şi asupra locului nostru în aceasta, 
deopotrivă în calitate de suflete şi de fiinţe umane încarnate. 

DR. ARTHUR E. ROFFEY, Ph.D.D.D. 

DIRECTOR AL INNERVISION, P.C. 

VICEPREŞEDINTE AL SOCIETY FOR SPIRITUAL 
REGRESSION 


Introducere 

Viaţa dintre vieţi: hipnoterapie pentru regresie 
spirituală reprezintă rodul a peste trei decenii de cercetări 
îndreptate în direcţia dezvoltării metodei clinice de hipnoză şi 
menite ajutorării clienţilor să ajungă la amintirile din viaţa lor ca 
suflete. Un element - cheie al cărţii de faţă constă în 
modalitatea de atingere a stării de transă supraconştientă 
pentru reamintirea existenţei nemuritoare a clienţilor. Graţie 
unei percepții înălțate, oamenii obişnuiţi pot găsi propriile 
răspunsuri la întrebările imemoriale „Cine sunt?", „De ce sunt 
aici?", „De unde vin?" 

Această carte este în primul rând un „ghid practic", în 
care am reunit şi explicat pas cu pas procedurile pe care le-am 
considerat a fi cele mai eficiente pentru accesarea amintirilor 
clienţilor despre viaţa lor din lumea spiritelor. lar dacă prezentul 


volum se doreşte a fi un text metodologic util ce se adresează 
profesioniştilor cu experienţă în domeniul hipnozei, el conţine şi 
noi studii de caz ce nu au fost cuprinse în precedentele mele 
lucrări Journey of Souls (Călătoria sufletelor) şi Destiny of 
Souls (Destinul sufletelor). Aceste noi studii de caz, precum 
şi întrebările pe care le-am folosit pentru a impulsiona procesul 
vizualizărilor spirituale, vor fi, poate, pe placul cititorilor care au 
apreciat celelalte două cărţi amintite. Cele trei volume laolaltă 
reprezintă o trilogie dedicată cercetării vieţii dintre vieţi. 

Sper, totodată, că cititorii vor atinge o înţelegere mai 
profundă a procesului pe care l-am numit regresie spirituală şi 
vor fi încurajați să se îmbarce ei înşişi într-o călătorie în viaţa 
dintre vieţi, prin intermediul unei sesiuni de hipnoză alături de 
un profesionist talentat. _ 

Mi-am început cariera ca terapeut tradiţional. In cele din 
urmă, după ce am început să practic regresia în vieţile 
anterioare, am descoperit şi metodele necesare pentru 
efectuarea cu succes a regresiei în viaţa dintre vieţi. Pe măsură 
ce se apropia momentul retragerii, după ce am condus mii de 
cazuri de regresie spirituală, am înţeles că venise timpul să 
împărtăşesc şi altor hipnoterapeuţi arta terapiei regresiei în 
viaţa dintre vieţi, care-şi dovedise aplicabilitatea în toţi aceşti 
ani. 

In 1999 am început să lucrez cu diferite asociaţii 
profesionale acreditate ale hipnoterapeuţilor, care mi-au dat 
acceptul de a conduce un atelier de câteva ore dedicat regresiei 
în viaţa dintre vieţi. Am aflat foarte curând că, pentru a-i putea 
iniţia pe cei interesaţi în această lucrare dificilă aveam nevoie 
de cel puţin trei sau patru zile. Apoi, Asociaţia Naţională de 
Hipnoterapie  Transpersonală (National Association of 
Transpersonal Hypnotherapy) s-a oferit să găzduiască o 
conferință dedicată în întregime metodei de regresie în viaţa 
dintre vieţi, dacă eu aveam să accept să co-prezidez 
evenimentul. 

În septembrie 2001, la numai o săptămână de la atacurile 
teroriste din America, s-a ţinut în Virginia Beach prima 
conferinţă pe tema regresiei în viaţa dintre vieţi. S-a dovedit a fi 
o perioadă de bun augur pentru un nou program de hipnoză 
menit explorării spirituale. Acest curs intensiv a constat din 
aproximativ 40 de ore de seminar, demonstraţii şi sesiuni 


practice, care au aprofundat multe aspecte importante ale 
studierii regresiei în viaţa dintre vieţi. Datorez recunoştinţă 
Asociaţiei Naţionale de Hipnoterapie Transpersonală pentru 
previziunea şi ajutorul pe care mi l-a oferit atât în organizarea 
acestei prime conferinţe pe tema regresiei în viaţa dintre vieţi, 
cât şi celor care au urmat. 

In timp, am înţeles că exista nevoia unei organizaţii al 
cărei unic scop să fie dezvoltarea metodei regresiei hipnotice în 
viaţa dintre vieţi, în anul 2002 am fondat Societatea de Regresie 
Spirituală (Society for Spiritual Regression), având sprijinul 
unui grup de hipnoterapeuţi dedicați. Această asociaţie este 
compusă din terapeuţi atestaţi, dedicați perfecţionării studiilor şi 
practicii de regresionare a clienţilor în perioada petrecută în 
lumea spiritelor, între vieţile lor pământeşti. Unul dintre 
obiectivele principale ale organizaţiei este acela de a servi drept 
bază de referinţă pentru comunitatea naţională şi internaţională. 
Site-ul nostru pe internet este www.spiritualregression.org 

Dacă sunteţi interesat de anumite informaţii legate de 
propria dumneavoastră istorie spirituală, vă sugerez să cereţi 
recomandări, în sensul de a identifica un hipnotizator autorizat 
în tehnica regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi. Dacă o astfel 
de persoană nu există în zona în care locuiţi, va fi probabil 
necesar să parcurgeţi o anumită distanţă. Credeţi-mă! Merită 
efortul. Este important să găsiţi un hipnotizator calificat şi 
experimentat în regresia în viaţa dintre vieţi, care să aibă o 
pasiune în a-i ajuta pe oameni să-şi dezvăluie amintirile din 
viaţa lor ca suflete - şi care, nu în ultimul rând, să fie sensibil la 
nevoile dumneavoastră specifice. 

Regresia spirituală reuneşte deopotrivă terapiile vieţii 
anterioare şi a vieţii dintre vieţi. Astfel, hipnotizatorul ar trebui 
să fie foarte versat în domeniul metafizicii, pentru a putea 
analiza influenţele karmice din existenţa clientului atât din 
perspectivă psihologică, cât şi istorică. Vă sugerez, de 
asemenea, să stabiliţi un interviu preliminar înainte de a vă 
decide pentru un anumit hipnotizator. 

Deşi textul de faţă este destinat prezentării sistematice a 
fundamentelor cercetării mele în domeniul vieţii dintre vieţi, 
intenţia mea nu este ca practicanţii regresiei spirituale să se 
conformeze unei proceduri rigide. De fapt, consider că 
materialul de faţă se poate dovedi util şi acelora care doresc să 


aplice metode alternative pentru atingerea lumii spiritelor. Ştiu 
că fiecare facilitator aduce terapiei de regresie în viaţa dintre 
vieţi propriile sale idei, talente şi experienţe. Aplicarea 
diferitelor abordări nu poate decât să îmbunătăţească 
cunoştinţele şi perspectiva asupra vieţii noastre spirituale. 

Voi oferi recomandări cu privire la anumite probleme în 
care cred cu tărie dar, departe de a fi prea teoretic, am făcut tot 
ce mi-a stat în putinţă pentru a susţine respectivele informaţii la 
un nivel practic, şi pentru a simplifica, pe cât posibil, cadrul 
conceptual al metodelor de hipnoză pe care le folosesc cu 
clienţii mei. Speranţa mea este că ne aflăm la începutul unei 
mişcări care va deveni mondială în secolul 21, oferind o metodă 
ce ne va permite o nouă înţelegere spirituală asupra propriei 
noastre fiinţe. Multiplele aplicaţii ale regresiei spirituale ne pot 
ajuta să înţelegem scopul existenţei noastre şi, atingând 
această cunoaştere, vom deveni mai buni. 

Tot ceea ce ne înconjoară 

Tot ceea ştergem cu buretele fără să cunoaştem 

Tot ceea ce atingem fără să simţim, Tot ceea ce 
întâlnim fără să băgăm de seamă 

Are un inexplicabil şi surprinzător efect de 
schimbare asupra noastră. 

- De Maupassant 


PARTEA ÎNTÂI 
INTERVIUL PRELIMINAR 
Examinarea sistemului de credinţă al clientului 


Înainte de a intra în detaliile metodei de hipnoză potrivite 
pentru practicarea regresiei spirituale, cred că ar fi bine să 
reflectăm puţin la modul în care abordaţi dumneavoastră 
chestiunea vieţii dintre vieţi. În calitate de regresionist spiritual, 
veţi avea de-a face cu numeroşi clienţi aflaţi într-un impas 
personal cu privire la credinţele lor, încă din clipa primului lor 
contact cu dumneavoastră. Modul în care veţi răspunde 
respectivelor îngrijorări ar putea să fie un factor determinant 
pentru client în decizia sa de a vă alege sau nu pe 
dumneavoastră. 

În vreme ce marea majoritate a oamenilor ce doresc să fie 
ajutaţi de dumneavoastră să acceseze amintirile sufletelor se 


simt bine cu credinţele lor, alţii sunt în conflict cu propriile 
credinţe religioase, manifestă îngrijorări cu privire la procedeele 
de hipnoză şi la momentul în care ating viaţa dintre vieţi sau se 
pot arăta sceptici în a vă acorda încredere pentru a le facilita 
accesul mental în lumea spiritelor. 

Imi încep sesiunile explicând clienţilor potenţial neliniştiţi 
că este benefic pentru ei să intre în regresia hipnotică cu o 
minte deschisă. Le pot spune chiar că, indiferent de sistemul lor 
de credinţă, amintirile inconştiente ale oamenilor revelează 
acelaşi cămin în lumea spiritelor. Scepticii ar putea argumenta 
că acest tip de reasigurare este de fapt o precondiţionare a 
subiectului. Chiar şi aşa, după ce am condus mii de sesiuni de 
regresie hipnotică în viaţa dintre vieţi, consider potrivit să fac 
această afirmaţie dacă am de-a face cu un client cuprins de 
anxietate. 

Discutând despre prejudecăţi, trebuie amintit şi faptul că 
au ajuns deja la cunoştinţa publicului cărţile mele referitoare la 
viaţa dintre vieţi. Dacă un potenţial client ridică posibilitatea de 
a fi influenţat în vreun fel prin citirea acestor cărţi, îi explic că, în 
timpul lungii perioade de practică scurse înaintea publicării 
cărţilor, nu obişnuiam să le spun prea multe clienţilor mei 
înaintea sesiunii propriu-zise. In orice caz, veţi observa că acest 
lucru nu implică nici o diferenţă. De îndată ce un subiect intră, 
din punct de vedere mental, în lumea spiritelor prin hipnoză 
profundă, indiferent de ideologia sa sau de ceea ce i-aş fi spus 
eu în prealabil, relatările sale vor fi similare cu cele ale tuturor 
celorlalţi oameni care au fost acolo (în lumea spiritelor) înaintea 
lui. 

Unii dintre hipnoterapeuţii pe care i-am pregătit mi-au 
spus că au avut clienţi care, deşi nu auziseră niciodată de mine 
sau de cărţile mele, au relatat exact aceleaşi lucruri despre 
lumea spiritelor. Diferenţele apar în ceea ce priveşte anumite 
activităţi ale sufletelor, pe care unii clienţi le văd clar, iar altora 
le rămân nedesluşite. Niciodată două sesiuni nu vor fi perfect 
identice, deoarece fiecare suflet are un anumit model energetic 
menit recuperării amintirilor sale nemuritoare, precum şi propria 
sa istorie unică a existenţei. 

Dacă un potenţial client manifestă rezerve faţă de filosofia 
metafizică din cauza unui sistem de credinţă rigid, acest fapt îi 
poate crea nelinişte interioară. Respectiva persoană v-a 


contactat tocmai pentru că doreşte să primească informaţii 
spirituale referitoare la şinele ei superior şi, totuşi, este trasă 
înapoi de rezervele pe care le are în plan ideologic. Adesea, 
când am avut de-a face cu asemenea cazuri, am descoperit că 
în spatele acestui conflict mental se găseau insatisfacţia şi 
nefericirea generate de felul în care respectivii indivizi priveau 
lumea şi propria lor viaţă la nivel conştient. Acest tip de 
persoane v-au contactat pentru că au atins în cele din urmă un 
punct în care au devenit doritori să găsească răspunsuri prin 
intermediul unei noi abordări. În aceste circumstanţe, un 
terapeut eclectic poate fi un bun partener de discuţii filosofice 
deschise, reflexive, interpretative şi  încurajatoare pentru 
potenţialul client. 

Spre exemplu, în America, dată fiind societatea 
preponderent puritană, este foarte posibil să auziţi: „Aş vrea să 
văd cum este Paradisul, dar mi-e teamă să nu fac cumva vreun 
păcat prin faptul că am venit la dumneavoastră". O altă reacţie 
de acelaşi tip poate suna astfel: "Cred în existenţa vieţii de 
după, dar oare trebuie să fiu şi un adept al reîncarnării pentru a 
putea fi un candidat optim pentru regresia spirituală?" Am avut 
o serie de clienţi ce proveneau din anumite culturi în cadrul 
cărora există puternice convingeri că viaţa este deterministă şi 
lasă oamenilor o mică posibilitate de control asupra propriului 
destin. Alte societăţi manifestă o atitudine deschisă faţă de 
reîncarnare şi destin, dar ritualurile lor implică existenţa unor zei 
mânioşi, spirite rele şi tărâmuri astrale indezirabile după 
moarte. Unele sisteme de credinţă nu acceptă ideea conform 
căreia sufletul există într-o lume a spiritelor în perioada dintre 
vieţile fizice. Desigur, ateii şi agnosticii pot accepta anevoie 
existenţa unei puteri superioare şi a unui model mai înalt al 
universului. După cum am menţionat deja, indiferent de 
prejudecățile ideologice din minţile lor conştiente, odată ce 
aceşti oameni se află în stare de transă supraconştientă, ei vor 
avea aceleaşi amintiri despre viaţa lor sufletească dintre vieţi ca 
toţi ceilalţi clienţi ai dumneavoastră. 


Oameni serioşi, cu sisteme de credinţă diferite, vă vor 
contacta pentru că se află în căutarea sensului propriei lor vieţi. 
Ei caută un tip diferit de spiritualitate, semnificativ şi 
consecvent. Lăsând la o parte extremiştii şi doctrinele lor 


radicale, toate religiile conţin minunate mărturisiri ale 
compasiunii, carităţii şi iubirii. Totuşi, ele sunt ancorate de 
secole într-o serie de dogme instituţionale ce nu se mai 
potrivesc gândirii modeme. După părerea mea, marile religii ale 
lumii sunt prea impersonale pentru mulţi oameni. Într-un sens, 
aceste religii puternice au pierdut mult din esenţa contactului 
spiritual individual cu divinul care le-a motivat originile şi 
ascensiunea. Oamenii sunt tulburaţi de această „evoluţie". 

Istoricul Arnold Toynbee a afirmat că, de-a lungul istoriei 
umanităţii, atunci când un sistem de credinţă depăşeşte faza în 
care constituie un model spiritual pentru oameni, este fie 
modificat, fie înlăturat. Trăim într-o lume percepută ca fiind 
haotică. Unii oameni consideră că haosul lumii contemporane 
constituie rezultatul propriilor noastre acţiuni, în vreme ce alţii 
dau vina pe Sursa care ne-a creat şi întorc spatele oricărei 
credinţe. De-a lungul numeroşilor mei ani de practică privată am 
văzut că un număr tot mai mare de oameni se află în căutarea 
unei noi conştiinţe spirituale care să fie individuală şi unică 
pentru ei, fără intermediari care vor să-şi impună voinţa asupra 
a ceea ce tot ei pretind a fi spiritual. 

Cu toţii avem tendinţa de a fi intoleranţi cu oamenii care 
cred în altceva decât noi. Astfel, este normal să aveţi unele 
înclinații personale spre adevărurile pe care le îmbrăţişaţi, dar - 
ca regresionişti spirituali - acest lucru nu trebuie să vă afecteze 
receptivitatea spre ideile exprimate de clienţi. În calitate de 
terapeut al  regresiei în viaţa dintre vieți, menirea 
dumneavoastră este să ajutaţi clientul să atingă deopotrivă 
înţelegerea şi echilibrul sufletesc cu privire la propria-i 
existenţă, însă fără a vă impune valorile. Tot ceea ce clientul 
trebuie să ştie se află, de fapt, în propria sa minte. Pe cât 
posibil, trebuie să le permiteţi să-şi recunoască şi să-şi 
interpreteze singuri propriile amintiri. Înțelegerea şi energia 
dumneavoastră pozitivă tămăduitoare sunt vitale atunci când 
lucraţi asupra viziunii interioare a clientului cu privire la propria 
sa viaţă de suflet. În acest fel, facilitaţi, de asemenea, alinierea 
energiei vibraţionale a sufletului clientului cu ritmul creierului 
său uman. 

Încerc să le explic clienţilor mei (proveniţi din numeroase 
sisteme de credinţă filosofice) că trăim într-o lume imperfectă, 
pentru ca ei să aprecieze perfecțiunea. Ne străduim din greu să 


ne îmbunătăţim prin intermediul liberului arbitru şi al schimbării. 
Căutarea înţelepciunii şi înţelegerii interioare este esenţială, 
deoarece până nu vom găsi o cunoaştere personală interioară în 
spatele doctrinelor instituţionale dezvoltate de către alţii cu 
multă vreme în urmă, nu vom putea fi cu adevărat înţelepţi în 
ceea ce priveşte modul în care să ne trăim astăzi vieţile pe 
Pământ. 


Adevărurile actuale sunt urmate, odată cu fiecare 
generaţie, de o serie de adevăruri mai înalte. Tocmai această 
progresie a cunoaşterii, laolaltă cu o conştienţi acută a propriei 
noastre fiinţe constituie esenţa exprimării identităţii noastre 
personale. În calitate de regresionişti spirituali care utilizează 
puterea hipnozei, suntem binecuvântaţi astăzi cu un nou mediu 
al intervenţiei terapeutice. Dacă puteţi ajuta oamenii să vadă 
lumina divinității din propria lor fiinţă, impulsionându-le astfel 
descoperirea de sine, atunci veţi aduce o contribuţie reală pe 
drumul iluminării supreme a rasei noastre. 


PARTEA A DOUA 

PREGĂTIREA REGRESIEI SPIRITUALE 

Cerinţele necesare regresioniştilor spirituali 

Discutam la unul din seminariile mele despre efortul pe 
care îl presupune transpunerea oamenilor în viaţa lor dintre 
vieţi. La prima pauză, un hipnoterapeut s-a îndreptat spre mine 
spunând: "Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat, dar 
eu plec. Acum înţeleg faptul că această muncă e mult prea 
dificilă. Am o practică normală şi frumoasă. Nu cred că sunt 
echipat adecvat pentru cerinţele presupuse de domeniul 
regresiei spirituale". l-am spus acestei persoane sincere că este 
un fapt pozitiv că a recunoscut aceste realităţi acum şi nu mai 
târziu. 

Fără îndoială, trei sau patru ore de muncă intensă şi 
deosebit de complexă, fără nici o pauză pentru odihnă, pot fi 
extrem de solicitante. In esenţă, trebuie să vă ocupați de 
interacţiunile simultane ale sufletului nemuritor al clientului cu 
procesele mentale ale minţii umane. Aceste două euri pot fi 
puse în conflict de o integrare defectuoasă. Facilitatorul 
regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi trebuie să ţină seama de 
această dualitate a minţii clientului său, reformulând şi ajustând 


fazele lungi ale imagisticii spirituale, în scopul de a facilita o 
trecere confortabilă. Pentru a reuşi să faceţi aceste lucruri, 
trebuie să urmăriţi constant călătoria mentală a clientului prin 
geografia lumii spiritelor. Aceasta se numeşte cartografiere. 

Motivaţiile, temerile, imaginea de sine, precum şi 
aşteptările clientului dumneavoastră vor fi determinate de 
modelul fizic, emoţional şi mental al corpului său gazdă. Aceste 
trăsături temperamentale sunt influențate de ceea ce eu 
numesc "amprenta sufletului", care implică înţelegerea, intuiţia 
şi imaginaţia. Atunci când subiectul hipnozei vă vorbeşte despre 
viaţa sa spirituală, el comunică aceste informaţii prin 
intermediul corpului său muritor. Acest lucru poate genera o 
anumită stare de confuzie subiecţilor. Pe măsură ce povestea 
unei vieţi anterioare se desfăşoară în mintea clientului, 
perspectiva transpersonală a acestuia asupra celeilalte lumi 
este influenţată de cât de bine poate el să facă faţă adevărurilor 
referitoare la şinele său real. 

Pe lângă toate celelalte, va trebui să vă concentrați, de 
asemenea, pe multitudinea de experienţe karmice anterioare, 
pe care clientul dumneavoastră le-a trăit în alte corpuri, astfel 
încât acesta să înţeleagă modelele de cauză şi efect care îi 
afectează viaţa curentă. Practicarea terapiei de regresie 
spirituală în viaţa dintre vieţi va îmbunătăţi substanţial 
aptitudinile voastre în ceea ce priveşte regresia în vieţile 
anterioare, pe măsură ce veţi tranzita de la o viaţă la alta 
folosind lumea spiritelor drept punte. Este posibil să fiţi puşi în 
situaţia de a alterna tehnici de hipnoză deopotrivă permisive şi 
autoritare, în timp ce "navigaţi" prin vieţile trecute ale clientului, 
experienţele acestuia ca suflet şi viaţa actuală. Multe lucruri 
depind de receptivitatea clientului, care poate varia între o viaţă 
anterioară şi condiţiile lumii spiritelor. 

Obiectivul dumneavoastră în calitate de regresionişti 
spirituali este acela de a ajuta clientul să-şi gestioneze 
vizualizările, permițându-i să se concentreze asupra tuturor 
acestor informaţii, astfel încât să-şi înțeleagă relaţiile 
înţelegându-şi propriul suflet şi scopul în viaţă şi să iasă întărit 
după respectiva sesiune. Din partea regresionistului spiritual, 
acest efort poate fi intens, necesitând deopotrivă talent si 
tenacitate. Desigur, nu ne vom angaja în ataşamente personale, 
dar un terapeut rece nu va dovedi empatie şi compasiune 


pentru un client care, în timp ce relatează toate motivele pentru 
care se găseşte în actualul său corp, precum şi tot ceea ce i-au 
spus ghizii şi maeştrii săi, poate traversa o perioadă dificilă. Nici 
un hipnoterapeut motivat şi grijuliu nu poate rămâne detaşat 
faţă de problemele clienţilor săi. După o sesiune solicitantă de 
regresie spirituală, mă simt de obicei epuizat. Pentru a-mi reveni 
şi a-mi clarifica gândurile, obişnuiesc să fac îndelungi exerciţii 
fizice în munţi. 


Importanţa pregătirii şi a experienţei 

La cursurile mele de pregătire în domeniul regresiei 
spirituale în viaţa dintre vieţi, asistenţa este compusă din 
terapeuţi licenţiaţi şi  hipnotizatori profesionişti. Pentru a 
practica regresia spirituală în viaţa dintre vieţi este necesar un 
număr substanţial de ore de pregătire în hipnoterapie, pe lângă 
cel puţin câţiva ani de practică privată. A avea o oarecare 
experienţă în cercetarea vieților anterioare este de mare ajutor 
pentru munca solicitantă de regresionist spiritual. Nu este 
neapărat necesar să fiţi licenţiat ca psiholog, psihoterapeut sau 
consilier pentru a fi un facilitator talentat al hipnozei. Cu toate 
acestea, atunci când aveţi de-a face cu clienţi tulburaţi, 
experienţa în consiliere se dovedeşte inestimabilă. 

Din punct de vedere etic este de aşteptat ca terapeuţii să- 
şi recunoască propriul nivel de competenţă şi calificare 
personală şi să nu utilizeze proceduri terapeutice situate în 
afara pregătirii lor. Tuturor practicienilor regresiei spirituale, 
care îşi ajută clienţii în căutarea adevărului despre ei înşişi, le 
pot transmite următoarele: cu cât sunteţi mai pregătiţi - atât din 
punct de vedere academic, cât şi al experienţei profesionale - 
cu atât mai bine. 

Problema conştienţei de sine este una importantă pentru 
terapeutul vieţii dintre vieţi, de vreme ce se leagă direct de 
influenţa acestuia asupra clientului. Energia dumneavoastră 
este influenţată de propria intuiţie, motivaţie şi integritate. 
Personal, am un mare respect pentru filosofia Taoistă. Adepții 
acesteia cred că inspiraţia survine atunci când mintea 
conştientă se dă la o parte din calea energiei inconştiente 
naturale. Într-un fel, Chi (energia noastră cosmică) este acel 
ceva care aduce armonie şi claritate corpului. Un alt aspect care 


vă poate ajuta să deveniți un terapeut mai bun este acela de a 
poseda o capacitate intensă de concentrare interioară. 

Cei mai buni regresionişti au o percepţie care le permite 
să cunoască ceva fără a-şi folosi în acest scop gândirea 
conştientă. Aceşti terapeuţi simt lucrurile la momentul potrivit 
atunci când lucrează cu oamenii. În timpul terapiei vieţii dintre 
vieţi este posibil ca atât facilitatorul, cât şi subiectul să fie 
ajutaţi de ghizii lor. Aceste momente ar trebui să fie 
recunoscute, mai ales atunci când implică domeniile 
comportamentale ale alegerii, luării deciziilor şi rezolvării 
problemelor. 

Cred că este posibil să vă antrenați pentru a cunoaşte şi a 
analiza simbolurile ce ilustrează acele experienţe din lumea 
spiritelor ce nu pot fi definite într-un fel material. Aceste 
metafore pot fi simboluri ale unor lucruri pământeşti ce se pot 
aplica unui anumit eveniment vizualizat din lumea spiritelor. 
Sincer vorbind, există momente în timpul unei sesiuni când mă 
simt oarecum telepatic. Insă, acest lucru poate fi şi un neajuns 
în unele momente critice când, nereuşind să-mi blochez 
gândurile la nivel conştient, anumiţi clienţi mi le pot intercepta. 

Consider că meditaţia zilnică, precum şi controlul 
respirației, îmi sunt de mare ajutor în practica regresiei 
spirituale. În cadrul filosofiei yoga, prana se referă la forţa sau 
energia vieţii ce se manifestă în fiecare dintre noi prin 
intermediul respirației. În calitate de regresionist spiritual, îmi 
manipulez respiraţia la anumite intervale în timpul unei sesiuni, 
în încercarea de a-mi extinde mintea spre o stare mai înaltă a 
conştiinţei. Pot chiar să intru într-o uşoară stare de transă 
autoindusă, pentru a fi mai deschis la forţele spirituale pe care 
le simt prezente în jurul meu. 

Vă rog să înţelegeţi faptul că prana nu este respiraţia în 
sine şi nici oxigenul implicat în acest proces, ci energia legată 
de respiraţie. Este vorba de o conexiune cu energia tuturor 
lucrurilor însufleţite, în forma unei forţe universale a vieţii. Am 
lucrat intens pentru a mă antrena să caut căile energetice 
necesare pentru a ajunge la mintea unui anumit client, cerând 
ajutor deopotrivă de la propriul meu ghid, precum şi de la cel al 
subiectului, încep întotdeauna deschizându-mi mintea şi cerând 
îndrumare. In acest fel, încerc să primesc şi nu să transmit 


informaţii. Ceea ce transmit clienţilor mei sunt mesaje de 
încredere şi încurajare. 

Cheia faptului de a fi un bun terapeut rezidă în a asculta. 
O alta constă în a-i permite clientului să-şi interpreteze la 
început singur propriile simboluri metaforice, pe baza 
experienței sale personale, înainte de a Vă angaja în propriile 
dumneavoastră interpretări. Există un echilibru extrem de 
delicat între ascultarea spuselor clientului şi interogarea 
acestuia. A şti când anume să vorbeşti, respectiv când să 
păstrezi tăcerea, nu este deloc un lucru uşor de transmis 
studenților. În lucrarea regresiei spirituale în viaţa dintre vieți 
trebuie învăţat când anume să ajutăm clientul să înțeleagă o 
vizualizare (după ce el însuşi a petrecut un timp analizându-şi 
propriile viziuni). Această înţelegere vine cu timpul şi presupune 
antrenament şi practică. Totodată, practicarea acestui exerciţiu, 
ajutată de propria dumneavoastră creativitate, vă pot face mai 
intuitivi. 


Practicarea regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi 

De la publicarea cărţilor mele, mulţi practicieni ai hipnozei 
m-au contactat în legătură cu regresia spirituală. Există în 
rândul acestora impresia că, de vreme ce sunt deja oarecum 
familiarizați cu regresia în viaţa anterioară, este doar un pas 
simplu să se angajeze în cercetarea vieţii dintre vieţi. Acest 
lucru nu este adevărat. 

Fapt este că majoritatea  regresioniştilor în viața 
anterioară nu fac decât să-şi transpună subiecţii dintr-o viaţă 
anterioară în următoarea. Unii încă mai cred că perioada dintre 
vieţi constituie o zonă gri, lipsită de consecinţe majore. M-am 
întrebat adesea dacă nu cumva această perspectivă a provenit 
din cartea tibetană a morţilor, unde se poate citi că "perioada 
între reîncarnări este de maximum şapte săptămâni". 

În partea introductivă a cărţilor mele am explicat faptul că 
mi-a luat mult timp să învăţ căile de accedere în lumea 
spiritelor, căi care păreau fireşti majorităţii clienţilor mei. După 
ce primul meu client al regresiei în viaţa dintre vieţi mi-a intrat 
pe uşă, am avut nevoie de multe cazuri pentru a trasa o hartă a 
lumii spiritelor, precum şi de multe încercări până când am 
ajuns să stăpânesc procedeul pe care îl folosesc astăzi. Şi, încă 
şi acum, după ce am avut de-a face cu mii de cazuri, înţeleg că 


nu am făcut decât să scrijelesc la suprafaţa lumii noastre 
spirituale. 

Fiecare nou terapeut în domeniul vieţii dintre vieţi îşi 
descoperă propriul stil. Dumneavoastră înşivă veţi afla ce 
modalitate vă este optimă pentru a efectua o tranziţie lină de la 
mintea subconştientă în căminul spiritual al supraconştienţei, 
pentru a accesa amintirile nemuritoare ale fiecărui suflet. Cum 
anume veţi încorpora noile aptitudini de regresionişti în viaţa 
dintre vieţi în propria practică este un aspect pe care fiecare 
dintre dumneavoastră trebuie să îl experimenteze singur. 

Am primit telefoane din toate colţurile ţării de la o serie de 
regresionişti spirituali care m-au întrebat "Unde anume greşesc? 
De ce nu-mi pot aduce clienţii în starea vieţii dintre vieţi?" Le 
răspund şi eu, tot printr-o serie de întrebări. Prima mea 
întrebare este "Cât de lungi sunt sesiunile tale cu clientul?" "Oh, 
ca de obicei, între patruzeci şi cinci de minute şi o oră" răspund 
ei. Fără să detaliez prea mult, le spun ca aceasta constituie o 
parte a problemei. Regresia în viaţa dintre vieţi presupune o 
şedinţă de trei până la patru ore. Auzind acestea, mulţi adaugă 
"Cum aş putea să-mi reduc într-atât numărul de clienţi pe zi, 
chiar până la a programa numai una sau două şedinţe?" 

Incerc să fiu politicos, explicându-le că, probabil, nu ar 
trebui să-şi pună problema abordării regresiei spirituale până ce 
nu sunt dispuși să rezerve exclusiv în acest scop una sau două 
zile pe săptămână. Acest sfat este util oricui doreşte să evite un 
eşec în acest domeniu. Cu toate acestea, după cum le spun şi 
studenţilor mei, trebuie să recunosc că nici eu însumi nu am 
urmat această recomandare cu ani în urmă, până când nu am 
devenit obsedat de puterea acestei lucrări şi am decis să iau 
numai cazuri de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. Unii 
oameni pe care i-am pregătit îmi urmează exemplul ca 
specialişti în viaţa dintre vieţi şi sper că nivelele lor energetice 
se menţin încă la cote înalte. Sincer vorbind, această muncă 
este atât de obositoare, încât ar fi de-a dreptul o prostie să 
programez mai mult de un client pe zi. 

Ce se poate spune despre numărul de şedinţe cu fiecare 
client? înainte de a-mi începe cursurile de pregătire, clienţii 
veneau din toate colţurile lumii pentru a fi regresionaţi, iar eu 
puteam să aloc o singură zi fiecăruia. Există şi o modalitate mult 
mai bună. În anii dinainte de a fi realmente asaltat de clienţi, 


obişnuiam să acord fiecărui client câte trei şedinţe de regresie 
în viaţa dintre vieţi, după cum urmează: 

A. Incepeam cu un interviu preliminar şi cu o şedinţă 
uşoară de hipnoză (nu mai mult de o jumătate de oră), pentru a 
determina gradul de receptivitate al clientului. Dacă eram 
nemulţumit de nivelul de transă atins, clientul urma să revină 
ulterior pentru a insista mai mult asupra acestui aspect. 

B. In mod tipic, cea de-a doua sesiune era dedicată 
transpunerii clientului înapoi în propria sa copilărie, în pântecele 
mamei, precum şi în proxima viaţă anterioară, dar fără a 
experimenta scena morţii sau intrarea în lumea spiritelor. 

C. Ultima sesiune, şi cea mai lungă, era cea în care ÎI 
regresionat propriu-zis pe clientul meu în viaţa dintre vieţi. 
Astfel, îl duceam rapid la finalul vieții pe care o rememorasem în 
şedinţa precedentă. După scena morții, intram în lumea 
spiritelor, pentru a păstra continuitatea viziunilor clientului ca 
suflet. Încerc să nu fragmentez niciodată această porțiune 
spirituală a amintirilor subiectului în mai mult de un segment. 

Dacă vă angajaţi în practica regresiei spirituale, clienţii 
dumneavoastră vor dori casete cu înregistrarea şedinţelor lor. 
Vă recomand să folosiţi două reportofoane pentru situaţia în 
care unul dintre ele se defectează în timpul şedinţei. De 
asemenea, să păstraţi o copie pentru cazul în care caseta 
clientului se deteriorează. Mai mult, este esenţial să folosiţi 
microfoane de mare fidelitate, deoarece oamenii supuşi 
hipnozei vorbesc de cele mai multe ori încet. 

Puteţi decide să începeţi înregistrarea fie imediat după 
inducţie, fie în punctul în care clientul dumneavoastră începe să- 
şi rememoreze viaţa trecută, fie imediat după scena morţii. 
Personal, prefer să încep înregistrarea după scena morții, 
deoarece apoi pot rezuma aceste vieţi trecute în aşa fel încât 
întreaga casetă va fi dedicată vieţii clientului meu în calitate de 
suflet. 


Interviul preliminar 

La prima dumneavoastră întâlnire cu clientul este necesar 
să stabiliţi atât scopurile lui, cât şi obiectivele dumneavoastră în 
vederea obţinerii unei experienţe substanţiale. Cele mai 
eficiente şedinţe sunt acelea în care clientul dumneavoastră 
cunoaşte dinainte procedura pe care o veţi folosi pas cu pas. 


Acest lucru nu ştirbeşte cu nimic misterul şi venerarea 
experienţei de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. În ceea ce 
mă priveşte, le explic clienţilor că asocierea noastră va fi un 
parteneriat, în care amândoi vom face o călătorie împreună în 
lumea spiritelor. 

Desigur, veți dori să  revedeţi trecutul clienţilor 
dumneavoastră, mai cu seamă orice altă experienţă hipnotică 
anterioară. În calitate de specialişti ai regresiei în viaţa dintre 
vieţi, majoritatea regresiilor spirituale pe care le veţi conduce 
vor fi cu oameni din afara oraşului dumneavoastră. Dacă 
subiectul afirmă că experienţele sale anterioare de hipnoză au 
fost mai puţin decât se aştepta sau nesatisfăcătoare în orice alt 
fel, vă recomand să-i cereţi să vă explice circumstanţele 
acestora. Dacă ei au vreo inhibiţie cu privire la hipnoză, va 
trebui s-o clarificaţi imediat, pentru că altminteri riscaţi să vă 
confruntaţi cu aşa-numita auto-sabotare din partea clientului 
însuşi. Sugerez de obicei noilor clienţi ce locuiesc departe de 
mine şi care nu au fost niciodată supuşi regresiei hipnotice să 
viziteze în prealabil un hipnotizator! din apropierea zonei în care 
locuiesc pentru o scurtă şedinţă, doar pentru a vedea dacă sunt 
capabili să atingă starea de transă. Acest lucru economiseşte 
atât timpul, cât şi banii tuturor celor implicaţi. Unii vor dori să 
vină oricum, ceea ce este bine. 

Unii dintre clienţii care au deja experienţe hipnotice 
anterioare şi vin la mine, îmi spun: "Când am fost hipnotizat 
anterior, nu cred că am fost adormit cu adevărat". Nimeni nu s-a 
obosit să le explice acestor oameni că nici nu trebuia să fie 
adormiţi de fapt, pentru că altminteri nu ar fi fost în stare să 
răspundă la întrebări. Pare atât de simplu dar, cu toate acestea, 
nimeni nu le-a spus că există o diferenţă între o stare modificată 
a conştiinţei în transă, pe de o parte, şi somnul delta, pe de alta. 
Îi explic clientului fiecare stadiu al hipnozei, precum şi cât de 
adânc îl voi cufunda. Acest aspect este cu deosebire relevant în 
domeniul regresiei hipnotice în viaţa dintre vieţi, care va 
constitui o nouă experienţă în ceea ce priveşte adâncimea 
transei chiar şi pentru aceia care au fost hipnotizaţi anterior. 

Vreau de la clienţi să înţeleagă câte ceva din procesul 
mecanic al hipnozei, fără a-i încărca însă cu detalii clinice. Prea 
multe informaţii tehnice despre adâncimea transei înclină să 
creeze o preocupare anumitor clienţi cu privire la unde anume 


ar trebui să fie în timpul stadiilor timpurii ale şedinţei. Pe de altă 
parte, vreau ca subiectul să fie conştient, încă înainte de a 
începe, de ce vom petrece o bucată bună de timp făcând 
exerciţii de relaxare psihică şi vizualizare, menite pregătirii 
adâncimii adecvate a transei regresiei spirituale. În esenţă, îmi 
rezum discuţiile referitoare la stările modificate ale conştiinţei la 
următoarele: 


1. Starea Beta este o stare de conştiență completă. 

2. Starea Alpha implică nivele de transă uşoare, medii 
şi adânci. 

a. Stadiile mai uşoare sunt acelea pe care le folosim 
pentru meditaţie. 

b. Stadiile medii sunt în general asociate cu retrăirea 


amintirilor din copilărie, precum şi a celor post-traumatice. 
Acest stadiu este util pentru modificările comportamentale 
precum renunţarea la fumat sau creşterea şi scăderea din 


greutate. 

C. Stadiile Alpha mai adânci implică retrăirea vieților 
anterioare. 

3. Starea Theta este la fel de adâncă ca aceea care 


survine înaintea pierderii cunoștinței. Ea dezvăluie zona minţii 
supraconştiente, care revelează activitatea noastră spirituală 
din viaţa dintre vieţi. 

4. Starea Delta este aceea a somnului adânc. 

Rezum aceste informații spunându-i clientului că toate 
aceste stadii implică un proces natural al somnului, prin care 
trecem în fiecare noapte şi care este parcurs în sens invers în 
dimineaţa următoare. Evit să complic lucrurile, aşa că nu le mai 
explic faptul că aceste stadii pot, de fapt, să acţioneze simultan 
una cu cealaltă în diferitele părţi ale creierului pentru a facilita 
răspunsurile verbale. Prin urmare, vă recomand să evitaţi 
explicaţiile referitoare la fluctuațiile undelor cerebrale, deşi este 
interesant de menţionat că în mintea inconştientă, undele mai 
adânci Alpha şi Theta implică fluctuații energetice mai mari şi 
mai deschise, care ne dezvăluie amintirile noastre ca suflete. 

Incerc să prezint o versiune simplificată a stadiilor de 
transă modificată, sub forma unei conversații uşoare menite a 
îndepărta orice sentiment de anxietate pe care îl poate încerca 
clientul din cauza faptului că ar considera hipnoza drept ceva 
“nenatural sau misterios". Sugestiile indirecte sub forma unor 


scurte istorisiri sunt de mare folos. Ştiu că există hipnoterapeuţi 
care doresc să păstreze misterul asupra procesului transei 
pentru asigurarea efectului. Cu toate acestea, după cum am 
spus deja, doresc ca subiectul regresiei spirituale în viaţa dintre 
vieţi să simtă că acesta este un efort al amândurora. Dacă ei 
devin implicaţi în mod activ şi acceptă faptul că au un control 
asupra adâncimii necesare a transei, veţi genera mai mult 
angajament din partea lor în lungile faze ale cufundării. 

In cazul regresiei spirituale este foarte important ca în 
timpul interviului preliminar să stabiliţi un grad înalt de 
încredere împreună cu subiectul vostru, în timp ce acesta află 
cum anume conceptualizaţi călătoria sufletului său. În timp ce 
dumneavoastră observați locul lor pe drumul vieţii, ei vă 
analizează cunoştinţele, încrederea în sine, sensibilitatea şi 
perceptivitatea. Chiar dacă au mai trecut anterior printr-o 
regresie în viaţa anterioară, ceea ce vor experimenta în cadrul 
şedinţelor de hipnoză în viaţa dintre vieţi va fi mult mai intens, 
deoarece implică propria lor nemurire. 

In timpul interviului preliminar vreau să calmez orice 
sentimente de anxietate pe care le-ar încerca clientul cu privire 
la ce va descoperi despre el însuşi. Le explic aşadar că înaintea 
lor mulţi alţii au trecut prin această experienţă şi au ieşit din ea 
întăriţi. Nu vreau ca subiectul să se gândească prea mult la 
posibilitatea de a experimenta scene cu încărcătură emoţională 
prea mare. In fiecare şedinţă vor exista momente când clientul 
vostru se va lovi de unele blocaje emoţionale. 

Unele dintre acestea se vor petrece în stadiile în care 
clienţii descoperă cine sunt ei cu adevărat, greşelile pe care le- 
au făcut şi nivelul lor de dezvoltare. În vreme ce oamenii pot fi 
descurajaţi în aceste momente, de-a lungul întregii şedinţe 
experienţa devine din ce în ce mai mult o iluminare pentru ei. Ei 
înţeleg faptul că failibilitatea este parte a dezvoltării. 

Clienţii dumneavoastră vor înţelege seninătatea existenţei 
lor în lumea spiritelor când vor deveni conştienţi de 
compasiunea, iertarea şi iubirea care îi înconjoară acolo. 
Această experienţă este atât de mângâietoare şi înălţătoare, 
încât atunci când veţi da subiectului sugestii post-hipnotice, ei 
îşi vor aminti frumoasele viziuni din lumea spiritelor şi vor părăsi 
cabinetul dumneavoastră cu speranţe reînnoite cu privire la 
viaţa lor. 


În timpul interviului preliminar îi spun clientului că îl voi 
duce înapoi acasă într-un mod foarte relaxant. În timp ce sunt 
conectaţi din punct de vedere mental la viaţa dintre vieţi, ei 
sunt eliberaţi temporar de marasmul lumii noastre materiale. 
Acesta este motivul pentru care subiecţii chiar opun rezistenţă 
ieşirii din starea hipnotică la sfârşitul regresiei spirituale. Îi spun 
clientului că intrarea şi periplul său în lumea spiritelor vor fi 
asemănătoare cu vizionarea unui film despre ei înşişi. Atunci 
când intrăm într-o sală de cinematograf şi nu cunoaştem 
acţiunea filmului, este ca şi cum cadrele fiecărei scene se 
succed mai încet. Mai târziu, în acelaşi film, când suntem mai 
familiarizați cu ceea ce se întâmplă, totul va părea că se mişcă 
mai repede, ca şi cum proiecţionistul accelerează filmul. Acest 
lucru se petrece deoarece subiecţii devin curând parte a 
scenelor şi sunt prinşi de acţiune. 

Discuţiile pe care le aveţi cu clientul dumneavoastră 
înaintea sesiunii propriu-zise de regresie în viaţa dintre vieţi 
sunt importante deoarece doriţi ca subiecţii să se simtă cât se 
poate de confortabil în acest proces. Reţineţi că succesul 
mecanic al hipnozei însăşi nu depinde de intensitatea motivaţiei 
sau dorinţei subiectului. Astfel, în ciuda intensității dorinţei sale, 
o persoană mai puţin predispusă la hipnoză nu va atinge transa 
profundă la fel ca un subiect foarte receptiv. 


Preconcepţiile clienţilor 


Am discutat despre preconcepţiile clienţilor privitoare la 
ideologie în Partea întâi, la secţiunea dedicată sistemelor de 
credinţă ale acestora. Cu toate acestea, există şi alte influenţe 
ce pot împiedica intrarea clientului dumneavoastră în sesiunea 
de regresie spirituală cu o minte deschisă. Momentul optim 
pentru a vă ocupa de aceste influenţe este în timpul interviului 
preliminar. Adesea, noii dumneavoastră clienţi vă vor spune că 
au fost deja la o serie de psihologi, astrologi, vindecători, 
mediumi şi alţi practicieni metafizici, care le-au vorbit despre 
nivelul lor de avansare, despre locul lor în lumea spiritelor, 
despre suflete pereche, ghizi şi multe alte lucruri legate de 
problemele spirituale. 

Nu încerc niciodată să denigrez sursele de cunoaştere 
situate în afara specialităţii mele, deşi adesea clienţii pot căpăta 


unele prejudecăţi despre ei înşişi în urma acestor informaţii. Nu 
de puţine ori, odată intraţi în stare supraconştientă, clienţii înşişi 
vor descoperi că multe dintre aceste date sunt incorecte. Aşa 
cum se întâmplă şi în domeniul hipnozei, unii practicieni 
spirituali sunt foarte bine pregătiţi, iar alţii mai puţin. Clientul va 
afla singur diferenţa atunci când va înţelege lumea spiritelor cu 
propria sa minte. Am menţionat deja că noii clienţi pot avea, de 
asemenea, anumite preconcepţii spirituale în urma citirii 
propriilor mele cărţi. lată un exemplu tipic în acest sens: 

Domnule Newton, veţi afla că sunt un suflet de nivel 6, 
care răspândeşte o lumină albastră. Ştiu (sau mi s-a spus) că 
sunt foarte aproape de a deveni un maestru superior, deoarece 
aceasta este ultima mea viaţă pe Pământ. 

Desigur, fiecare dintre aceste declaraţii ale clienţilor 
trebuie tratate ţinând seama de contextul lor. Sincer vorbind, 
consider că asemenea afirmaţii pot fi foarte bine doar expresii 
ale unui mod de gândire îmbibat de speranţă, mai cu seamă în 
ceea ce îi priveşte pe clienţii care nu excelează prin smerenie. 
Pe de altă parte, am avut, de asemenea, o serie de clienţi care 
mi-au spus că, în urma citirii cărţilor mele, se consideră a fi 
suflete începătoare. Şi această modestie cu privire la propria 
persoană se poate dovedi la fel de neadevărată. Trebuie, în 
acelaşi timp, să-mi păzesc atent propriile mele preconcepţii. Îmi 
amintesc de Harriet, o chelneriţă ce lucra într-un orăşel din 
deşert, în apropiere de Death Valley, California. Ea a ajuns la 
biroul meu într-o maşină veche, purtând o rochie ecosez foarte 
demodată. Am fost indus în eroare de comportamentul ei 
modest şi nepretenţios, până în momentul în care m-a 
îmbrăţişat. Energia ei interioară practic m-a ridicat de la 
pământ. Mai târziu, am aflat că era unul dintre cele mai 
avansate suflete cu care am avut de-a face vreodată. 

Harriet era un suflet hibrid, ale cărui prime încarnări fizice 
avuseseră loc într-un deşert, cu foarte mult timp în urmă. 
Fiinţele de acolo practicau o formă de schimbare a 
personalităţilor, printr-un fel de transfer mental între minţile lor. 
La restaurantul din parcarea pentru tiruri unde lucra, ea oferea 
cafea, conversaţie şi alinare şoferilor osteniţi şi descurajaţi, care 
traversau deşertul în timpul nopţii. Am descoperit chiar că 
Harriet a venit la mine pentru a mă ajuta în căutarea spirituală, 


după ce m-a ascultat la o emisiune radiofonică de la un post 
naţional. 

Imi amintesc şi despre un caz opus celui de mai sus. Este 
vorba de cel al lui Andy, băiatul cu aşteptări prea mari. Unii 
dintre criticii regresiei hipnotice îşi argumentează poziţia prin 
faptul că oamenii vin la şedinţele lor cu o serie de idei 
preconcepute şi, odată ajunşi în stare de transă, construiesc 
scenarii imaginare foarte elaborate pentru susţinerea propriului 
sistem de credinţă. Cazul lui Andy constituie un exemplu care 
respinge acest argument. 

Andy a fost trimis la mine de mama sa (o persoană foarte 
perceptivă), ca un cadou la împlinirea vârstei de 21 de ani, în 
zilele dinaintea deciziei mele de a înceta să primesc clienţi sub 
vârsta de 30 de ani. Un băiat înalt şi bine făcut, purtând 
bermude şi sandale, Andy a intrat în cabinetul meu plin de 
încredere, spunând cu glas puternic: „Salut omule, sunt gata, 
hai să începem!" Pe când discutam despre procedurile hipnotice 
pe care urma să le folosim, incluzând viaţa sa imediat 
anterioară, nerăbdarea lui Andy creştea. Mi-a spus că era foarte 
popular la şcoală şi că se aştepta ca viaţa lui imediat anterioară 
să fi fost una în care a exercitat o influenţă profundă şi 
puternică asupra unor mase mari de oameni. 

Pe parcursul sesiunii noastre, în momentul în care i-am 
cerut lui Andy să intre în cea mai semnificativă scenă a vieţii 
sale anterioare, faţa lui s-a întunecat. Agitându-se în scaunul 
său, mi-a vorbit pe un ton scăzut, aproape ameninţător. 

Andy: Oh! Nu! 

Dr. N: Explică-mi, te rog, ce anume vezi. 

Andy: Oh, Doamne-nu! Nu! Nu! Nu! - acesta nu sunt eu - 
nu este adevărat...în nici un caz nu sunt eu acesta! Nu voi 
accepta deloc asta... 

Dr. N: Încearcă să te relaxezi şi urmăreşte desfăşurarea 
scenei fără a analiza prea multe în acest moment. Putem să ne 
deplasăm oricât de repede sau încet îţi doreşti. 

Andy: (resemnat): Eu sunt... 

Dr. N: Cine anume eşti? Să începem prin a-mi spune cum 
arăţi, pentru ca apoi să-mi spui şi unde te afli. 

Andy: (mâhnit): Sunt...un vagabond negru ce umblă de-a 
lungul unei şosele...uh! Sunt atât de murdar...flămând...numele 


meu este Otis...port o cămaşă din flanelă veche, pantofi 
scâlciaţi, o haină şi pantaloni maro soioşi...şi tuşesc foarte mult. 

În urma continuării investigaţiilor, s-a dovedit că Otis era 
un dijmaş sărac dintr-o zonă rurală a Georgiei, în 1934, care a 
murit în acea noapte, la vârsta de 45 de ani. Odată ajunşi în 
lumea spiritelor, am aflat că Andy a experimentat multe vieţi în 
care fusese arogant şi abuziv cu oamenii din jurul său. | se 
oferise aşadar o viaţă extrem de modestă (cea în care fusese 
Otis). La sfârşitul şedinţei sale am discutat împreună cu Andy 
foarte serios despre atitudinile sale actuale, precum şi despre 
lipsa de toleranţă faţă de ceilalţi, amândouă legate de vechile 
sale modele comportamentale. 

Sunt foarte atent la sensibilităţile clienţilor mei. Nu am 
deloc intenţia de a contrazice credinţele clienţilor mei înaintea 
sesiunii; prefer să las autodescoperirea să-şi urmeze propriul 
curs. Clienţii vor experimenta anumite scene în minţile lor la 
care vor opune rezistenţă, cel puţin la început. Dincolo de 
avantajele oferite de desfăşurarea naturală a vizualizărilor, 
vreau ca subiecţii să ştie că ghidul lor personal îi ajută să afle 
ceea ce au nevoie. Acest lucru poate fi dureros, după cum am 
văzut mai sus în încercările lui Andy de a se disocia de viaţa sa 
anterioară ca Otis. 

Periodic, un client va întreba în timpul interviului 
preliminar: „Ce-ar fi dacă aş începe să fabulez în timpul 
sesiunii?". Incep prin a explica subiecţilor că faptul de a construi 
fantezii cu privire la lumea spiritelor pe când se află în stare de 
hipnoză profundă este foarte improbabil, de vreme ce subiecţii 
aflaţi în transă hipnotică profundă sunt foarte sinceri şi relatează 
exact ceea ce văd şi simt. Fac apoi apel la partea practică a 
clienţilor, întrebând: "Ce motiv ai avea şi la ce ţi-ar servi să 
fabulezi, ţinând seama de faptul că ai parcurs o distanţă lungă 
pentru a mă vedea şi, nu în ultimul rând, că plăteşti o taxă 
pentru sesiune? Nu ai face decât să te înşeli pe tine însuţi". In 
cele din urmă, voi sublinia ideea că adevărul emanat din 
amintirile minţii inconştiente este susţinut de abilitatea de 
raţionament şi gândire a minţii conştiente, care este încă activă. 
Intrebările puse de facilitator stimulează capacitatea de a 
raţiona a clienţilor, de vreme ce angajează deopotrivă mintea 
lor conştientă şi cea inconştientă. 


În timpul sesiunii propriu-zise, clienţii pot fi copleșiți de 
informaţiile referitoare la viaţa lor spirituală care le parvin din 
starea supraconştientă. Unii clienţi vor spune:"Credeţi cumva că 
fabulez?" Există mai multe moduri de a răspunde la această 
întrebare. În ceea ce mă priveşte, întreb la început:"Tu ce 
crezi?" Apoi continuu cu următoarea interogaţie: "Ai încredere în 
capacitatea ta de a fi total deschis cu mine în ceea ce priveşte 
scenele pe care le vezi şi le simţi, ştiind faptul că acest lucru 
este în propriul tău beneficiu?" în cazul în care un client are 
dubii cu privire la o anumită scenă, aş putea spune: "întreabă-ţi, 
te rog, ghidul (respectiv consiliul sau sufletele din grupul tău) cu 
privire la dreptul tău de a accepta ceea ce ţi s-a spus". La 
sfârşitul unei şedinţe de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, 
majoritatea clienţilor vor remarca faptul că simt că vizualizările 
lor sunt reale. 

Când pregătiţi un client pentru regresia spirituală este 
imperativ să nu faceţi nici un fel de promisiuni specifice asupra 
a ceea ce va vedea în timpul şedinţei. Nu aveţi de unde să ştiţi 
ce este în mintea clienţilor şi nici cum îşi vor accepta amintirile. 
Explic dinainte acest lucru fiecărui client. Majoritatea oamenilor 
îmi spun că şedinţa lor de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi 
a fost una dintre cele mai profunde experienţe mentale din 
întreaga lor viaţă. Chiar şi aşa, uneori veţi putea avea de-a face 
cu unii clienţi care să-şi exprime insatisfacţia cu privire la faptul 
că nu au descoperit ceea ce doreau sau că viaţa lor nu s-a 
schimbat în bine după ce au părăsit cabinetul dumneavoastră. 
Există în lume unii oameni nefericiţi, care aşteaptă de la 
facilitatorii hipnozei să le ofere unele informaţii care fie nu se 
află în mintea lor, fie au fost blocate. În esenţă, aceste persoane 
doresc ca dumneavoastră să îndreptaţi ceea ce este greşit în 
vieţile lor, pe care le trăiesc fără prea multă responsabilitate 
personală. 


Persoanele importante din viaţa clientului 


În timpul interviului preliminar, recitesc scrisorile pe care 
mi le-a trimis clientul şi în care mi-a vorbit despre viaţa şi 
obiectivele sale, cerându-i totodată acestuia să mă pună la 
curent cu posibila apariţie a unor aspecte noi. Vreau să ştiu în 
mod special de ce îşi doresc să fie duşi în viaţa dintre vieţi. Cu 


mulţi ani în urmă, când mi-am început cercetările în acest 
domeniu, presupuneam că principala motivaţie a majorităţii 
oamenilor era aceea de a afla unele lucruri despre ghizii lor, 
despre grupurile lor de suflete, precum şi despre ce anume fac 
ei ca suflete între vieţi. Toate aceste informaţii sunt 
semnificative, dar majoritatea oamenilor îşi doresc o şedinţă de 
regresie spirituală cu un scop precis. Ei vor să ştie de ce sunt 
aici şi care sunt realizările pe care trebuie să le împlinească. 

În această privinţă, o posibilă cale de investigare este 
aceea de a trece în revistă oamenii cei mai importanţi din viaţa 
clientului. Aceşti indivizi au de jucat cu toţii un anumit rol în 
viaţa clientului, rol care se poate întâmpla să nu fie revelat pe 
deplin până în momentul în care îi identificăm în lumea 
spiritelor. Le cer noilor clienţi să-mi aducă o listă care conţine 
numele şi o descriere sumară a fiecărei persoane. Apoi 
înregistrez toate rudele şi prietenii acestuia în ordinea 
cronologică în care au apărut în viaţa clientului. Folosesc aceste 
însemnări în scopul de a-mi forma un sistem de referinţă ce se 
poate dovedi extrem de util ulterior, pe parcursul sesiunii. O 
mare parte a solicitărilor mele în acest sens au forma de mai 
jos. 

Pentru a mă ajuta în lucrarea de a identifica membrii 
grupului dumneavoastră de suflete pe parcursul şedinţei, ar fi 
bine să-mi aduceţi o listă cu numele şi relaţiile pe care le-aţi 
avut cu oamenii cu un impact semnificativ în viaţa 
dumneavoastră. Această listă ar putea include părinţii, bunicii, 
mătuşile, unchii, fraţii, surorile, partenerul/ partenera de viaţă, 
copiii, iubiţii/iubitele, precum şi prietenii cei mai apropiaţi. Lista 
ar trebui să fie cât mai condensată cu putinţă, incluzând numai 
oamenii cei mai importanţi. De asemenea, notaţi câteva cuvinte 
cu privire la personalitatea acestora. De exemplu: Bill - cel mai 
bun prieten, plin de umor, spiritual, tolerant, aventuros. 

Înainte de a începe propriu-zis şedinţa, atunci când revăd 
această listă a persoanelor apropriate clientului, folosesc adesea 
o metaforă spunându-le subiecţilor că se află pe scena unui 
teatru. Le explic totodată că persoanelor apropriate le-au fost 
încredințate roluri pe scena marii piese a vieţii şi că aceşti actori 
şi actriţe îi ajută să-şi joace propriul rol principal în piesa vieţii 
lor. Lista de persoane apropiate pe care le-am cerut-o constituie 


programul piesei pe care o urmăresc aşezat în primul rând al 
sălii. 

li spun clientului că, deşi el nu are nevoie de această listă 
a actorilor, mie îmi face trebuinţă. În situaţia în care, în timpul 
şedinţei, subiecţii mei văd pe cineva important, dar care nu se 
află pe listă, acest lucru nu va conta, deoarece oamenii cu 
adevărat importanţi vor apărea indiferent de opiniile clientului 
cu privire la cine ar trebui să fie sau nu pe listă. De exemplu, 
dacă subiecta mea, Jane, se aproprie din punct de vedere 
mental de grupul ei de suflete şi exclamă pe neaşteptate: "Oh, îl 
văd pe Jim cum se apropie", nu trebuie decât să arunc o privire 
asupra listei pentru a şti că acest suflet era prima iubire a lui 
Jane din liceu. In acelaşi fel, nu trebuie să aflu nimic despre 
mătuşa Millie din viaţa actuală a lui Jane, dacă această persoană 
nu are un impact semnificativ asupra clientei mele. 

Discutând despre acest subiect al oamenilor importanţi 
din vieţile clienţilor dumneavoastră, mai trebuie amintit un 
aspect legat de modul în care vă abordaţi noii clienţi. Uneori veţi 
fi întrebat: "Soţul meu (respectiv soţia, iubita sau prietenul) 
doreşte să asiste la şedinţa mea de regresie spirituală în viaţa 
dintre vieţi. Este în regulă acest lucru?" Vă recomand să nu 
permiteţi niciodată asistenţa unei terţe părţi, din mai multe 
motive. În primul rând, aşa cum am descoperit chiar de la 
începuturile practicii mele, acest lucru inhibă sesiunea. În timpul 
regresiei spirituale, mintea conştientă are cunoştinţă despre 
prezenţa unei a treia părţi în cabinetul dumneavoastră. 

Intimitatea constă în dreptul clientului de a dezvălui sau 
ascunde anumite aspecte pe care le-a aflat pe parcursul 
sesiunii. Subiectul hipnozei nu trebuie grevat cu povara 
suplimentară de a fi asistat şi verificat de o a treia parte pe 
parcursul  regresiei spirituale, deoarece poate încerca 
sentimente conflictuale atunci când unele persoane cunoscute îi 
ascultă cele mai intime gânduri. Acest lucru este mai cu seamă 
adevărat atunci când este prezent partenerul de viaţă. 
Confidenţialitatea trebuie asigurată. După o şedinţă, mulţi 
clienţi (chiar şi aceia care iniţial doriseră să vină împreună cu 
cineva) vă vor spune: "Sunt atât de fericit(ă) că am fost 
singur(ă) astăzi. Voi împărtăşi unele informaţii, dar nu voi 
încredința nimănui caseta cu înregistrarea şedinţei mele." 


Instrucţiuni finale adresate clientului 


După ce am aflat câteva ceva despre trecutul clientului 
meu, precum motivaţia venirii sale şi oamenii care l-au 
influenţat de-a lungul vieţii, a venit momentul de a-i da acestuia 
o idee generală asupra modului în care vom călători până la 
poarta de intrare în lumea spiritelor. Întâi de toate, îi explic că, 
deşi va intra relativ repede în procesul hipnozei, secretul 
succesului stă în adâncimea adecvată a transei. De asemenea, îi 
explic dinainte că vom face unele exerciţii de încălzire 
împreună, care vor implica tehnici de respiraţie, relaxare a 
corpului şi vizualizare. 

Dat fiind că vizualizările îndelungate sunt extrem de 
benefice în lucrarea de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, 
mă voi ocupa mai pe larg de acest aspect în partea a treia, în 
secţiunea dedicată cufundării şi vizualizării. Cu toate acestea, 
înainte de a începe propriu-zis procesul hipnozei, vreau ca 
subiecţii la care predomină emisfera cerebrală stângă să 
înţeleagă de la început că pe toată durata angajării în această 
activitate nu vor fi necesare nici un fel de interpretări analitice 
din partea lor. Cu toţi subiecţii mei stabilesc dinainte 
preferinţele lor cu privire la anumite scene pe care ar dori să le 
vizualizeze. Intenţia mea este aceea de a stabili o relaţie de 
încredere şi de a le consolida impresia că deţin controlul. 
Subiectul va fi mai receptiv dacă nu va exista nimic neprevăzut 
înainte de a-l cufunda în stadiul adecvat al hipnozei. 

Deşi mă zbat pentru spontaneitate, nedezvăluindu-i 
clientului prea multe dintre procedurile mele de regresie 
spirituală în viaţa dintre vieţi, vreau totuşi ca subiectul să nu fie 
tulburat de apariţia unor surprize. Prin urmare, le spun dinainte 
oamenilor că regresia spirituală implică o călătorie înapoi în 
timp şi că ne vom angaja într-o serie de exerciţii mentale de 
încălzire, ca şi cum ne-am pregăti să luăm parte la un maraton 
împreună. Explic apoi subiecţilor că, după aceste exerciţii de 
visare şi imagistică, îi voi cobori în propria lor copilărie. 


Este vital ca ei să înţeleagă faptul că această tranziţie nu 
va implica nici o ameninţare. În timp ce clientul se găseşte într-o 
stare pe deplin conştientă, vreau ca el să ştie că nu vom merge 
acolo pentru a dezgropa o serie de traume din copilărie, 


adăugând şi faptul că acest tip de terapie îmi este familiar şi îl 
stăpânesc foarte bine. Pentru a îndepărta orice posibile temeri 
referitoare la  dezgroparea vreunor abuzuri psihice sau 
emoţionale suferite în copilărie, îi voi explica mai departe 
clientului că nu vom face decât să discutăm despre amintirile 
sale simple şi frumoase care implică, de exemplu, jucăriile, 
animalele şi anumite aspecte legate de casa lui. Metodele pe 
care le folosesc în acest punct vor fi explicate pe larg mai târziu, 
în partea a treia, la secţiunea dedicată călătoriei înapoi în timp. 

Îmi închei recapitularea procesului iniţial al regresiei 
spirituale spunându-i clientului că, după o serie de opriri în 
copilăria sa, vom merge împreună în pântecul mamei sale (vezi 
partea a treia, secţiunea dedicată regresionării clientului în 
pântecul mamei sale). Subliniez faptul că, deşi acesta pare a fi 
un salt major, constituie în realitate o tranziţie foarte uşoară, 
deoarece în momentul în care executăm această regresie, 
clientul este deja un copil foarte mic. Apoi îi explic faptul că vom 
petrece câteva minute acolo, timp în care îi voi pune câteva 
întrebări foarte simple, iar după aceea îl voi transporta rapid 
într-o viaţă anterioară. 

În realitate, întrebările prilejuite de regresia în pântecul 
mamei pot evolua în adevărate revelații cu privire la modul în 
care sufletul s-a alăturat creierului, dar aceste detalii nu 
constituie un aspect pe care să-l discut cu clienţii mei în această 
fază incipientă. Le spun tuturor clienţilor mei că sunt pe deplin 
conştient de faptul că ei nu au venit să vadă un specialist în 
regresie spirituală în viaţa dintre vieţi numai pentru a fi 
regresionaţi într-o viaţă anterioară. Doresc ca ei să înţeleagă 
faptul că revederea vieților trecute constituie o etapă necesară, 
da” pe care o vom prescurta, de vreme ce scopul nostru 
principal este acela de a ne îndrepta cu repeziciune spre o 
experienţă a morţii, pentru' a intra în lumea spiritelor în mod 
natural. Atunci când toate procedurile interviului preliminar sunt 
încheiate, dorinta mea este de a consolida atitudinea 
cooperantă a clientului meu cu privire la ceea ce va urma să 
experimentăm împreună. 


PARTEA A TREIA A 
INCEPEREA SESIUNII DE REGRESIE SPIRITUALA IN 
VIAŢA DINTRE VIEŢI 


Inducţia cu subiectul regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi 

Nu voi pierde prea mult timp cu recapitularea tehnicilor de 
inducţie, de vreme ce practicienii hipnozei, chiar necunoscători 
ai regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi, au o experienţă 
considerabilă în acest domeniu. Cu toate acestea, voi face o 
serie de observaţii referitoare la modul în care se raportează 
inducția la regresia spirituală. 

În mod normal, decizia dumneavoastră de a opta pentru o 
inducţie lentă ori rapidă, precum şi în ceea ce priveşte folosirea 
unei abordări mai autoritare sau mai permisive, depinde de 
evaluarea receptivităţii clientului dumneavoastră. In general, 
inducţiile rapide sunt potrivite în cazul subiecţilor care 
colaborează bine şi care pot fi sugestionaţi uşor, clienţilor care, 
fiind hiperactivi, nu se pot relaxa şi necesită astfel o abordare 
mai rapidă, precum şi persoanelor care înainte de şedinţa cu 
dumneavoastră au mai fost hipnotizate. Metoda mai lentă şi mai 
permisivă de inducţie se potriveşte mai bine persoanelor mai 
inflexibile şi mai analitice, care nu doresc să fie controlate, 
precum şi subiecţilor care reacţionează mai bine la o abordare 
mai blândă. 

Menţionez aceste principii generale ale inducției şi 
aplicabilitatea acestora asupra clienţilor regresiei hipnotice 
deoarece doresc să subliniez faptul că, personal, recomand în 
cazul tuturor tipurilor de regresie spirituală o inducţie lentă şi 
regulată. O asemenea abordare se potriveşte bine şi cu tehnicile 
de cufundare prelungită. În vreme ce stadiile superioare Alpha 
se potrivesc foarte bine în cazul regresiei în vieţile anterioare, în 
mod tipic starea mai profundă Theta este necesară în lucrarea 
de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. Desigur, ritmul 
inducției şi al cufundării constituie o decizie personală, dar 
motivul pentru care fac totuşi aceste recomandări este acela că, 
în regresia spirituală în viaţa dintre vieţi, fiecare stadiu al 
hipnozei trebuie monitorizat cu atenţie. 

Pe lângă acestea, mai există un motiv pentru care 
consider potrivit să mă mişc mai lent. Astfel, doresc să creez o 
scenă eterică în biroul meu, pentru a impulsiona ocurenţa unei 
dispoziţii transcendentale în mintea conştientă a clientului meu. 
De regulă, realizez acest lucru asigurând un fundal sonor 


adecvat (o muzică celestă) şi utilizând flacăra unei lumânări 
pentru a capta privirea subiectului. Am avut subiecţi care miau 
spus ulterior că flacăra aurie din camera întunecată a 
reprezentat pentru ei un fel de 'far al lumii spiritelor'. Incurajez 
aceste percepții şi în timp ce îi dau clientului meu instrucţiunile 
necesare hipnozei, şi atunci când piramidez efectele unor 
exerciţii progresive, menite relaxării corpului acestuia. Acesta 
este momentul în care subiectul se va obişnui, de asemenea, cu 
tonalitatea şi cadenţa vocii dumneavoastră, dar despre acest 
aspect vom avea ocazia să discutăm mai târziu. 


Stadii ale hipnozei 

În timpul interviului preliminar, i-am oferit deja noului meu 
client o scurtă prezentare a nivelelor de conştiinţă Beta, Alpha, 
Theta şi Delta. Pentru terapeuţii regresiei în viaţa dintre vieţi, aş 
dori să întăresc opinia devenită tradiţională în profesia noastră, 
conform căreia, în starea Beta micile fluctuații ale energiei 
undelor emise de creier sunt strânse şi compacte, deoarece ele 
sunt suprimate de către mintea conştientă. In stările Alpha şi 
Theta, aceste unde implică fluctuații energetice mai mari şi mai 
deschise. Consider că undele mai largi expun amintirile adânc 
înrădăcinate, care nu prezintă nici o interferenţă cu conştiinţa. 
În acelaşi timp, noile informaţii scoase la iveală de aceste unde 
mai mari sunt integrate în mintea conştientă, probabil datorită 
faptului că o parte a creierului rămâne în starea Beta pe 
parcursul hipnozei. 

Atunci când mi se cere să fac o descriere mai plastică a 
zonelor de stocare pentru amintirile sufletului, folosesc o 
diagramă simplă menită a ilustra stadiile trecerii prin mintea 
conştientă,  subconştientă şi  supraconştientă. Imaginaţi-vă 
mintea ca şi cum ar avea trei cercuri concentrice, aflate unul în 
interiorul celuilalt, de la mare la mic. Cele trei inele nu constituie 
nişte diviziuni rigide sau separate unele de altele, cu toate că pe 
hârtie ele aşa arată. Eu le văd mai degrabă ca pe nişte straturi 
poroase aflate într-un sistem de filtrare al gândirii umane. 
Încercaţi să vizualizaţi o piatră aruncată în apă, cu undele care 
pornesc dinspre centru spre margine. 

Primul strat, cel din exterior, reprezintă mintea conştientă, 
centrul nostru critic, analitic şi pe care îl folosim în 
raţionamentul cotidian. Al doilea, stratul de mijloc, este mintea 


subconştientă, unde sunt stocate toate amintirile noastre fizice, 
inclusiv cele din vieţile anterioare. Acesta este totodată şi 
centrul emoţiei şi imaginaţiei. Persoanele creative, la care 
primează emisfera cerebrală dreaptă, par a fi capabile să 
pătrundă cu mai multă uşurinţă în această zonă decât cele care 
au emisfera cerebrală stângă dominantă. Adânc în interiorul 
nucleului central al acestor inele concentrice este situată mintea 
supraconştientă, care adăposteşte amintirile divine ale 
sufletului. 


Utilizarea diferitelor stadii ale hipnozei ne oferă 
capacitatea de a pătrunde în interiorul, în afara, precum şi între 
aceste nivele mentale, care leagă amintirile noastre conştiente, 
nemuritoare şi divine. Mintea eternă a sufletului nostru a 
evoluat de la o sursă de energie aflată la un nivel superior al 
gândirii conceptuale, mult dincolo de ceea ce noi neam putea 
imagina. Mintea supraconştientă revelează caracterul nostru 
nemuritor precum şi lunga istorie a acestuia. Astfel, în starea 
Theta, obţinem o perspectivă asupra originilor noastre, asupra 
tuturor vieților noastre anterioare, asupra vieţii dintre vieţi, 
precum şi asupra fiinţelor care ne-au ajutat să evoluăm. 
Experienţa este sublimă. 

Hipnoterapeutul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi, 
conducând cu grijă subiecţii în stadii tot mai adânci de hipnoză, 
va descoperi că, la anumite nivele, unele persoane necesită o 
cufundare mai adâncă decât altele. Nu este deloc recomandabil 
să o luaţi înaintea subiectului dumneavoastră, dar nici să 
rămâneţi în urma lui. Nu există nici o formulă universal valabilă 
în ceea ce priveşte receptivitatea clientului. Unele persoane vor 
avea nevoie să ajungă mult mai adânc decât altele pentru a 
dobândi informaţii despre vieţile lor anterioare şi despre lumea 
spiritelor. Efectele subtile ale diferitelor stadii de hipnoză 
variază în funcţie de subiect. 

Aspectul extraordinar al acestui domeniu este acela că, 
graţie ajutorului dumneavoastră, majoritatea subiecţilor vor fi 
capabili să-şi găsească propriul nivel de transă, necesar pentru 
a accesa amintirile din viaţa anterioară, precum şi pe cele din 
viaţa dintre vieţi. Este ca şi cum aceşti oameni ar fi dotați cu un 
fel de telemetru interior. Fiecare subiect posedă un mod propriu 
de a se acorda pe diferite nivele de hipnoză, de a se „pune'" pe 


frecvenţa acestora. Deţinem o serie de date statistice care 
indică în linii mari nivelul de receptivitate la hipnoză. Astfel, 
numeroase sondaje de opinie realizate la nivel naţional ne arată 
faptul că aproximativ 10 până la 15 procente din totalul 
populaţiei sunt puternic receptive la regresia hipnotică, în timp 
ce 70 până la 80 de procente se găsesc la un nivel de 
receptivitate moderat. Rezultă de aici că 10 până la 15 procente 
dintre respondenţi sunt nereceptivi sau receptivi într-un grad 
minimal la hipnoză. In ceea ce-i priveşte pe clienţii care provin 
din acest ultim grup (dar care, cu toate acestea, pot fi 
hipnotizaţi în cele din urmă), trebuie spus că majoritatea va 
necesita o anumită formă de adâncire continuă până în 
momentul în care veţi ajunge împreună la poarta de intrare în 
lumea spiritelor. 

Oricum, odată aflat în stare de hipnoză adâncă, succesul 
unui subiect de a-şi accesa amintirile spirituale nu pare să 
depindă de gradul său iniţial de receptivitate la hipnoză sau de 
viteza cu care atinge anumite nivele de profunzime în cadrul 
diferitelor stadii ale hipnozei. Există indicatori mai importanţi ai 
unei şedinţe reuşite. Dacă putem să presupunem că adâncimea 
transei este corelată în mod direct cu gradul de detaşare faţă de 
mediul exterior pe care-l arată subiectul, atunci clienţii aflaţi la 
un nivel care li se potriveşte vor fi mai implicaţi în vizualizările 
lor interioare. Aceştia vor avea o focalizare mai directă atunci 
când vor răspunde la întrebări. Lucrul acesta este foarte 
dezirabil pentru concentrare. 

De regulă, atunci când subiectul se dovedeşte a fi unul 
care face asocieri libere sau oferă răspunsuri vagi, indicând o 
prea mare conexiune conştientă, cauza trebuie căutată în 
adâncimea transei. Studenţii mei de la cursurile de regresie în 
viaţa dintre vieţi (dar care sunt hipnoterapeuţi profesionişti încă 
dinaintea  frecventării acestui curs), îmi pun următoarea 
întrebare: „Din moment ce în cazul regresiei în vieţile anterioare 
retrăirea anumitor evenimente generează o angajare mai mare 
a subiecţilor, este oare acest lucru valabil şi în cazul regresiei în 
viaţa dintre vieţi?" Le răspund că nu întotdeauna şi le explic şi 
de ce. Mai degrabă decât simpla observare, reînvierea înseamnă 
retrăirea efectivă a unui eveniment trecut. Atunci când un 
subiect este absorbit în participarea activă la evenimentele unui 


corp anterior, toate cele cinci simţuri ale acestuia sunt implicate 
total în respectivul proces de reamintire. 

Consider că reexperimentarea unei existenţe în lumea 
spiritelor nu necesită (şi, de altfel, nici nu garantează prin 
aceasta obţinerea unor rezultate mai bune) retrăirea efectivă a 
evenimentelor, deoarece ne aflăm într-o stare non-fizică, a 
sufletului. Cu siguranţă, simplul fapt de a te afla în starea 
somnabulistică adâncă de tip Theta poate spori revelaţia. Chiar 
şi aşa, nu cred că o minte care poate observa ceea ce se 
petrece (fapt caracteristic unor stadii mai uşoare ale hipnozei), 
ar fi restrictivă în ceea ce priveşte receptarea informaţilor 
referitoare la lumea spiritelor. În opinia mea, subiecţii aflaţi în 
starea supraconştientă, starea de suflet, observă şi participă 
mental în acelaşi timp. Cu toate acestea, repet încă o dată 
faptul că regresionistul spiritual trebuie să acorde mare atenţie 
profunzimii transei. 


Adâncire şi vizualizare 

In ceea ce priveşte inducția, există numeroase texte 
despre hipnoză care acoperă foarte bine diferitele metode de 
cufundare, motiv pentru care nu le voi mai detalia aici, cu 
excepţia situaţiilor în care aceste metode au aplicabilitate 
pentru regresia spirituală. În cazul subiecţilor regresiei spirituale 
în viaţa dintre vieţi, de regulă fac apel la imagistica ghidată. Prin 
urmare, nu recurg la cufundarea clientului în transă prin metoda 
fracţionării (care presupune trezirea şi reinducţia), nici la 
piramidarea sugestiilor, pentru a nu crea dezorientare şi 
supraîncărcare senzorială prin instrucţiuni greşite. Decât să mă 
implic în tehnici creatoare de confuzie orientate împotriva 
reacţiilor defensive, voi lansa câteva provocări prin intermediul 
unor exerciţii de motricitate, lucrând prin relaxarea progresivă a 
clientului. 

Pe parcursul acestor stadii de adâncire, voi încerca să 
stimulez experienţa de decorporalizare a clientului, pregătindu-l 
astfel pentru ceea ce va găsi în starea lui de suflet Din moment 
ce în psihicul clientului dumneavoastră există deja o parte care 
aparţine caracterului său nemuritor (ca suflet), indiferent de 
profunzimea hipnozei, voi utiliza o afirmaţie de genul: „Ca fiinţă 
nemuritoare a unei inteligenţe de lumină pură, lasă-ţi conştiinţa 


umană să plutească spre această lumină, care constituie de fapt 
adevăratul tău sine." 

Pot să petrec până la patruzeci şi cinci de minute în 
exerciţii de cufundare, ce implică îndelungi şi ample vizualizări 
de munţi superbi sau de scene cu plaje. Astfel, recurg adesea la 
utilizarea într-o manieră progresivă a unei imagistici vizuale cât 
mai detaliate, cu scopul de a modifica dimensiunile cognitive ale 
experienţei şi de a intensifica ataşamentul emoţional. Ceea ce 
caut eu este absorbţia totală a subiectului în aceste scene 
fermecătoare, unde poate să se vadă pe sine înaintând către un 
ţel, în acelaşi mod în care, mai târziu, va experimenta călătoria 
sa spirituală spre casă. Utilizez cărări, scări, scări rulante, 
scufundări în nisipul cald, în iarba fină sau în lacuri, aducând 
întotdeauna subiectul într-o stare de plutire, cu scopul de a-l 
pregăti pentru intrarea în starea de suflet. Aceste vizualizări 
progresive sunt în acelaşi timp auditive şi chinestezice, iar rolul 
lor este atât de aprofundare a transei, cât şi de pregătire a 
subiectului pentru ceea ce urmează. 

Astfel, dincolo de aprofundare, vizualizările mele se 
doresc a fi simbolice în sensul Ericksonian al termenului, 
deoarece sunt concepute pentru a facilita trecerea înspre 
domeniul etern al lumii spiritelor, întrucât am fost expus 
pregătirii Ericksoniene, consider că tehnicile de hipnoză mai 
formale (şi chiar mai autoritare), sunt eficiente în regresia 
spirituală în viaţa dintre vieţi. Cu toate acestea, folosesc adesea 
o abordare metaforică şi permisivă pentru vizualizare. Încerc să- 
mi integrez povestirile cu personalitatea, interesele, atitudinile 
şi nivelele emoţionale ale subiecţilor mei, pentru a le transmite 
mesaje de maximă semnificaţie. Întrucât nu întotdeauna 
reuşesc acest lucru pe deplin, dezideratul meu este ca 
descrierile să se potrivească cu obiectivele de securitate, pace 
şi vindecare ale vieţii dintre vieţi, utilizând în acest scop 
ghidarea imagisticii lor atât prin sugestii directe, cât şi indirecte. 
lată două exemple sugestive în acest sens: 

Acum, aş vrea să simţiţi că ieşiţi din această încăpere, că 
vă îndepărtați de ea din ce în ce mai mult şi vă îndreptaţi spre 
un lanţ muntos. Simţiţi curenţii calzi de aer care vă înconjoară în 
timp ce plutiţi peste norii albi şi pufoşi, într-o zi liniştită şi calmă. 
Vă simţiţi imponderabil, în timp ce plutiţi şi sunteţi dus de vânt 
din ce în ce mai aproape de munţi, purtat mai departe fără nici 


un efort. În curând, treceţi de primul lanţ muntos şi coborâţi din 
ce în ce mai jos, unde puteţi să vedeţi o pajişte frumoasă, într-o 
vale ce se află chiar sub dumneavoastră, (pauză). Mai jos, mai 
jos, iar acum vedeţi cum pajiştea este complet înconjurată de 
copaci foarte înalţi, maiestuoşi. Pajiştea constituie un sanctuar 
complet protejat. Când atingeţi nivelul solului şi vă apropiaţi de 
pajişte, începeţi să plutiţi în jurul acestui cerc de copaci căutând 
o cărare pentru a putea pătrunde în interiorul cercului şi a 
ajunge în centrul acestui loc senin şi magic. 

Voi continua această relatare, lucrând în sensul 
descoperirii cărării care duce în interiorul cercului, ca şi când o 
putere nevăzută l-ar direcţiona pe clientul meu. După această 
pătrundere în interiorul pajiştii (reprezentând intrarea în lumea 
spiritelor), voi introduce şi alte simboluri, cum ar fi razele aurii 
ale soarelui, care formează un scut protector de lumină caldă, 
din înaltul cerului (siguranţă), neuitând să menţionez culorile şi 
miresmele puternice ale florilor, precum şi păsările care cântă 
(farmec, vrajă). 

Pot decide să îl poziţionez pe clientul meu într-o scenă pe 
malul oceanului, cu nesfârşiţii kilometri de nisip cald (linişte 
netulburată de nimic), pescăruşii ce se rotesc deasupra 
(libertate) şi spuma albă (puritate) a valurilor ce se rostogolesc 
(sunete reconfortante). În cazul în care clientul meu se simte 
confortabil în preajma apei, îl pot introduce într-o scenă în care 
se găseşte un lac cu apă proaspătă (purificare). Utilizarea 
timpului într-o scenă denotă infinitul. Ceea ce urmează este un 
scurt fragment dintr-o asemenea metodă de vizualizare: 

Simţiţi-vă din ce în ce mai detaşat pe măsură ce plutiţi în 
jos, fiind capabil să respiraţi cu uşurinţă, deoarece este ca şi 
cum aţi pluti prin timp şi spaţiu fără nici un efort. Simţiţi curenţi 
blânzi, calzi în jurul dumneavoastră, îngrijindu-vă cu blândeţe 
corpul, în timp ce sunteţi purtat în jos, tot mai jos, şi vedeţi 
balonaşe de o rotunjime albă şi translucidă care plutesc peste 
dumneavoastră, înălțându-se din ce în ce mai sus şi mai 
departe, pe măsură ce dumneavoastră coborâţi din ce în ce mai 
jos. În curând, sunteţi complet cufundat, din creştetul capului 
până la picioare, în propria dumneavoastră lumină interioară, în 
timp ce vă mişcaţi prin apă şi în vidul spaţiului şi timpului. 
Timpul trece ca un râu care se scurge pe lângă noi în timp ce 
înaintăm prin el... uneori în direcţia cursului... alteori în direcţia 


opusă lui...nu rezişti curgerii sale... ci mai degrabă te laşi dus de 
ape fără nici un ţel, fără grijă sau preocupare, mergând către 
acel loc special unde trebuie să fii... ca într-un vis. 

În timp ce tehnicile de adâncire extensivă constituie un 
factor important în terapia regresiei spirituale în viaţa dintre 
vieţi, vreau să subliniez faptul că o sesiune care durează trei 
până la patru ore creează un grad ridicat de detaşare şi 
neimplicare. Mintea subiectului devine tot mai disociată de corp, 
manifestându-se o creştere a distorsiunii timpului liniar. Dacă 
înainte de regresia spirituală efectivă aţi realizat împreună cu 
subiectul dumneavoastră o sesiune mai scurtă (sau chiar două), 
este cu atât mai bine, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să 
grăbiţi secvențele de vizualizare din sesiunea de regresie în 
viaţa dintre vieţi (care este prin definiţie mai lungă) doar pentru 
a economisi timp. 

În timpul fazei de regresie spirituală este preferabil să 
treceţi încet de la o scenă la alta, înainte de a ajunge la 
momentul morţii subiectului dintr-o viaţă anterioară. In tot acest 
interval de timp, veţi simţi nevoia de a continua să cufundaţi tot 
mai adânc subiectul. De asemenea, o modalitate foarte eficientă 
este aceea de a combina tehnicile numărării şi respirației. Un 
exemplu în acest sens poate fi oferit de pregătirea pentru 
trecerea într-o viaţă anterioară: 

Deveniţi din ce în ce mai conştient de respiraţia 
dumneavoastră lentă. Fiecare respiraţie vă poartă mai adânc. In 
timp ce număr de la zece până la unu, inspirați la fiecare număr 
şi simţiţi cum înaintați tot mai mult, cu fiecare număr, din ce în 
ce mai aproape de tunelul timpului care vă aşteaptă. 

Am menţionat anterior cum propria busolă mentală a unui 
subiect, aflată în şinele spiritual mai înalt al acestuia, îl poate 
ajuta la atingerea profunzimii necesare pentru accesarea 
anumitor amintiri ale sufletului. De asemenea, am menţionat că 
întotdeauna trebuie să se ţină cont de cele două câmpuri 
magnetice de energie care se activează între mintea clientului şi 
cea a facilitatorului regresiei hipnotice, în timpul când aceştia 
lucrează împreună. Readuc în discuţie acest concept, cu scopul 
de a reaminti practicienilor regresiei spirituale că vocea 
constituie un alt mijloc de a pătrunde în câmpul energetic al 
subiectului, fiind utilă atât pentru înlăturarea  blocajelor 
emoţionale, cât şi pentru aprofundarea transei acestuia. 


Menţinerea ritmului adecvat şi utilizarea vocii 


Încerc întotdeauna să potrivesc rezonanţa vibraţională a 
vocii mele cu tonalitatea vocii subiectului, pentru a reflecta 
starea lui de spirit, pentru a mă conecta cu acesta şi a-l asista în 
procesul de intrare în starea adecvată de transă. Intensitatea şi 
cadenţa vocii dumneavoastră încep să-şi joace rolul esenţial 
încă din momentul inducției şi îl continuă (ca puternic 
instrument sonor) pe parcursul întregii sesiuni de regresie 
spirituală în viaţa dintre vieţi, oferind clientului atât ritm, cât şi 
impuls. Menţinerea unui ritm corespunzător al sesiunii şi 
utilizarea diferitelor inflexiuni ale vocii (implicând aplicarea unor 
accente pătrunzătoare, moi, de încurajare şi de calmare) capătă 
o şi mai mare importanţă hipnotică pe parcursul unei lungi 
călătorii mentale. 

Cu toate că s-ar putea să nu fiţi pe deplin conştienţi de 
ceea ce experimentează subiectul la un anumit moment pe 
parcursul regresiei spirituale, veţi dori cu siguranţă să-i 
transmiteţi faptul că sunteţi întotdeauna implicaţi şi interesaţi 
de ceea ce se întâmplă în acest proces. Eu încerc să fac în aşa 
fel încât să-mi intensific tonurile vibraţionale ale vocii pentru a 
se potrivi atât cu sunetul, cât şi cu tipul de răspunsuri pe care le 
primesc de la subiectul meu. Acest lucru începe de la primele 
instrucţiuni adresate clientului şi este accelerat pe parcursul 
aprofundării. Unele rafinări ale tonului pot fi necesare pe măsură 
ce sesiunea progresează şi reacţiile subiectului se modifică. 
Înainte de sosirea clienţilor mei, îmi rezerv câteva minute pentru 
a-mi exersa registrul vocal şi a menţine anumite note, în special 
în registrele mai joase. Calibrându-mi din când în când vocea cu 
cea a clientului, întăresc îmbinarea energiei noastre 
vibraţionale. 

Manipularea sunetelor în vederea sincronizării cu ideile pe 
care le transmiteţi se dovedeşte de un real folos mai cu seamă 
în ceea ce priveşte imaginarul vizual. Eu cred că acest procedeu 
ajută prin faptul că face ca imaginile să fie mai uşor de 
identificat, devenind astfel mai semnificative pentru client. În 
timp ce scenele se desfăşoară în mintea subiectului, facilitatorul 
regresiei hipnotice trebuie să încerce să ţină pasul cu tranziţiile 
vizuale şi emoţionale ale acestuia de la scenă la scenă. 


Deoarece subiectul dumneavoastră face conexiuni cu scenele 
spirituale şi în acelaşi timp se integrează în acestea, el se poate 
mişca fie foarte rapid, fie moderat, fie foarte încet. Eu consider 
că este de dorit potrivirea tempo-ului şi volumului vocii 
subiectului cu ale dumneavoastră. Cel mai bine este să fiţi 
răbdători şi să aşteptaţi până ce subiectul a răspuns în mod 
complet la o întrebare, înainte de a trece mai departe la 
următoarea. 


Instrucţiuni finale înaintea regresiei 


După o cufundare considerabilă, realizată prin intermediul 
unei vizualizări îndelungate, îi dau clientului regresiei spirituale 
în viaţa dintre vieţi următoarele serii de instrucţiuni: 

Vreau să aveţi încredere în capacitatea dumneavoastră de 
a privi imaginile despre propria persoană, pe care le veţi vedea 
în timpuri şi locuri diferite. Vreau, de asemenea, să simţiţi 
emoţiile asociate acestor scene şi să îmi comunicaţi tot ceea ce 
doresc să aflu, fără nici o cenzură. Eu voi fi ghidul 
dumneavoastră în călătoriile pe care le vom face împreună, iar 
alţii pe care i-aţi cunoscut şi iubit ne vor însoţi, inclusiv propriul 
dumneavoastră ghid spiritual, care va veni să mă ajute, pentru a 
vă putea ajuta la rândul meu, oferindu-vă linişte şi putere. 

Pentru început, doar priviţi scenele şi spuneţi-mi ceea ce 
puteţi cu încredere deplină. Pe măsură ce progresăm, memoria 
dumneavoastră va deveni din ce în ce mai bună. Veţi vedea mai 
mult, veţi accepta mai mult şi veţi avea o mai bună înţelegere a 
ceea ce vedeţi şi simţiţi, astfel încât în curând mă veţi putea 
ajuta să evaluez ceea ce vedeţi şi simţiţi. 

Pe măsură ce retrăiţi sentimentele şi emoţiile legate de 
istoria dumneavoastră anterioară, de celelalte corpuri şi de tot 
ceea ce aţi mai fost înainte, veţi începe să simţiţi o eliberare 
pozitivă de toate poverile mentale din trecut. Toate amintirile 
dumneavoastră vor fi poziţionate într-o perspectivă adecvată şi 
integrate în viaţa dumneavoastră de astăzi, pentru a vă aduce 
într-o stare de perfectă armonie cu dumneavoastră înşivă. 


Acum, înainte de a trece mai departe, aş vrea să 
vizualizaţi faptul că poziţionez în jurul dumneavoastră un scut 
de aur, puternic şi translucid, care vă înconjoară din cap până-n 


picioare, protejându-vă de toate forţele externe şi dându-vă 
căldură, strălucire, lumină şi putere. Dacă vreo amintire 
negativă din trecut se apropie de dumneavoastră, aceasta va fi 
respinsă de către scutul dumneavoastră de lumină protectoare. 

Bineînţeles, există numeroase variaţii posibile ale acestor 
instrucţiuni şi sunt convins că şi dumneavoastră înşivă veţi 
dezvolta pentru clienţii regresiei în viaţa dintre vieţi unele 
mecanisme protective, potrivite propriului dumneavoastră stil. 
De exemplu, există, în acest punct, o altă instrucţiune care 
poate fi luată în considerare. O sesiune de regresie în viaţa 
dintre vieţi care durează circa trei sau patru ore implică o serie 
de conversații îndelungate între dumneavoastră şi subiect. A 
vorbi nu este întotdeauna un lucru uşor pentru unii clienţi, mai 
cu seamă atunci când starea lor de transă este profundă. Există 
clienţi care întâmpină dificultăţi în menţinerea profunzimii stării 
de hipnoză atunci când sunt puşi să vorbească în mod extensiv. 
Sugestia mea ar fi să precizaţi tuturor clienţilor următoarele: 

Veţi fi capabil să vorbiţi cu mine în mod liber despre orice 
fără să vă treziţi. De fapt, conversațiile îndelungate pe care le 
vom purta împreună vor servi doar la menţinerea şi sporirea 
profunzimii transei dumneavoastră. Pe toată durata sesiunii, îmi 
veţi auzi foarte clar vocea şi veţi fi capabil să-mi vorbiţi clar. 
Discuţia noastră privată vă va reconforta şi vă va ajuta să vă 
detaşaţi de lumea exterioară. 


Întoarcerea în timp 


Unul dintre motivele pentru care este bine să începem cu 
copilăria clientului este acela de a 'încălzi' memoria acestuia, în 
aşa fel încât aceasta să fie pregătită în mod adecvat pentru 
aduceri le-aminte mai dificile din etapele următoare. Fiecare 
terapeut îşi dezvoltă propria metodă. Eu încep prin a-l face pe 
subiect să vizualizeze o scară aurită, lungă şi curbată, care urcă 
spre cer, unde fiecare treaptă reprezintă un an din viaţa 
subiectului. Trebuie să verificaţi în prealabil care este vârsta 
subiectului dumneavoastră. Instrucţiunile mele sunt 
următoarele: 

Vom începe să ne întoarcem în timp, an cu an, până la 
copilăria dumneavoastră, ca să vedem doar amintirile fericite. 
Mintea dumneavoastră păstrează toate amintirile a tot ceea ce 


aţi experimentat la vârsta la care acestea au fost înregistrate. 
Purtaţi cu dumneavoastră toate aceste amintiri, în mintea de 
adult (mai cunoscătoare şi mai comprehensivă) pe care o aveţi 
astăzi, în timp ce coborâm aceste trepte, mergând înapoi în 
timp către copilăria dumneavoastră, veţi simţi cum ajungeţi tot 
mai adânc şi tot mai departe înapoi în timp, cu fiecare an pe 
care-l numărăm. Va fi ca şi cum eu aş întoarce paginile unui 
album de fotografii, în care vă vedeţi devenind din ce în ce mai 
tânăr, iar apoi din ce în ce mai mic, pe măsură ce înaintați. Ori 
de câte ori mă voi opri, la oricare dintre trepte, veţi avea exact 
vârsta pe care o aveaţi atunci. 

Dacă simt că subiectul nu este atât de profund implicat 
cum ar trebui să fie în acel moment, pot să îi dau o serie de 
exerciţii suplimentare care implică numărarea: 

In timp ce număr de la cinci la unu, ne vom apropia de 
treapta de sus a acestei scări lungi, timp în care dumneavoastră 
veţi continua să vă detaşaţi din ce în ce mai mult de propriul 
corp. Cinci.. .acum vă detaşaţi din ce în ce mai mult de corpul 
dumneavoastră fizic, într-o manieră sigură şi relaxantă. Din ce în 
ce mai adânc. Patru . . . transcendeţi în sferele mentale adânci 


ale minții dumneavoastră .. „trei. îi daţi drumul... 
plutiţi.. .plutiţi .. .înspre treapta din vârf... doi... simţiţi 
luminozitatea . . . în timp ce vă lăsaţi purtaţi şi plutiţi. . . plutiţi 


liber . . . acum foarte aproape de treapta din vârf... unu. 

Inainte de a începe numărătoarea descrescătoare de la 
vârsta curentă a clientului, în jos pe scara vieţii sale, obişnuiesc 
să-i cer un semnal ideomotor de genul: 

Ridicaţi degetele de la mâna dreaptă atunci când sunteţi 
gata să părăsiţi treapta cea mai de sus a scării şi să începeţi 
(împreună cu mine) coborârea şi întoarcerea în timp. 

Dacă subiectul manifestă vreo ezitare, pot să transform 
scara amintită mai sus într-o scară rulantă, care se mişcă mai 
rapid, subiectul văzându-se purtat în jos fără efortul presupus de 
coborârea unor trepte. 

In timp ce număr în sens descrescător, deseori sar peste 
anumite numere şi ajung rapid la vârsta de douăzeci de ani, 
unde încep să încetinesc considerabil. Pot apoi să mă opresc la 
vârsta de doisprezece ani şi să îi sugerez subiectului că pluteşte 
dinspre scară înspre curtea din faţa casei (sau apartamentului) 
unde a locuit la acea vârstă. Le cer clienţilor să descrie 


dimensiunea şi culoarea casei lor şi îi întreb dacă văd copaci 
înalţi la stânga, la dreapta sau în spatele lor. Intrând în casă, 
aleg o cameră familiară, cum ar fi dormitorul lor şi îi întreb 
despre poziţia pieselor de mobilier, cum ar fi patul, şifonierul, în 
raport cu uşa. Privim apoi în interiorul dulapului lor cu haine şi îi 
întreb despre articolul de îmbrăcăminte preferat pentru şcoală 
sau joacă. Îi transport după aceea înapoi la scară, pentru a 
ajunge la vârsta de şapte ani, plutind apoi din nou către casa lor 
(deseori o altă casă) unde îi voi întreba doar despre animalele şi 
jucăriile lor favorite. 

Acest prim exerciţiu de aducere aminte este focalizat pe 
dezvoltarea capacităţii clientului de a identifica obiectele şi 
poziţia sa fizică în raport cu aceste obiecte, precum şi de a se 
vedea pe sine schimbându-se în funcţie de vârstă. În timp ce îl 
pregătesc pe subiect pentru tipul de vizualizare spaţială din 
vieţile anterioare şi din amintirile spirituale, pe care le vom 
întâlni în curând, verific în acelaşi timp şi profunzimea transei. 
Spre exemplu, dacă îi cer unei cliente, la vârsta de doisprezece 
ani, să identifice bijuteria sa favorită şi ea spune: „lăsaţi-mă să 
mă gândesc - nu-mi pot aminti dacă am avut ceva ce îmi făcea 
plăcere să port", atunci ştiu că îşi foloseşte mintea conştientă 
pentru a încerca să-şi amintească aceste informaţii din trecut (şi 
nu memoria inconştientă, de unde mi-ar raporta direct de la faţa 
locului, oferindu-mi răspunsuri rapide şi precise). 

Voi vorbi despre interferența conştiinţei şi lipsa de reacţie 
a clientului în alte secţiuni, pe măsură ce mergem mai departe. 
În acest moment, trebuie să fiţi conştienţi de faptul că 
incapacitatea de a răspunde în mod adecvat la întrebări în 
stadiul aducerii-aminte al unor evenimente din copilărie poate fi 
un prim semn clar al lipsei de profunzime adecvată a transei, 
indiferent de testarea anterioară a hipnozei şi de performanţele 
atinse până în acest moment. 

Dacă totul merge bine, îl întorc pe client în timp până la 
primele sale amintiri de copil şi, în cele din urmă, până în 
pântecul mamei sale, în perioada chiar de dinaintea naşterii lui. 
Îl asigur pe subiect că aceasta este o tranziţie uşoară, deoarece 
în momentul în care facem această transcendere în pântec, el 
este deja foarte mic (având numai doi sau trei ani). 


În interiorul pântecelui mamei 


Există clienţi care au doar amintiri vagi despre existenţa 
lor ca bebeluşi în pântecul mamei. Această lipsă de 
conştientizare are puţin de-a face cu profunzimea transei. Cu 
aceste persoane petrec doar câteva minute, întrebându-i dacă 
mâinile, picioarele şi capul le sunt aşezate suficient de 
confortabil, precum şi ce anume aud şi simt. „Puteţi să auziţi 
bătăile inimii mamei dumneavoastră?" este un posibil exemplu. 
Dacă subiectul nu este capabil să răspundă pe larg din starea de 
fetus, nu îl presez, pentru că s-ar putea să fie un suflet fie prea 
tânăr, fie insuficient dezvoltat. 

Feedback-ul pe care-l primesc din interiorul pântecelui 
mamei constituie contactul meu iniţial cu sufletul clientului şi 
primul semn pe care îl am despre stadiul de dezvoltare al 
respectivului suflet. Există o mare diferenţă între o persoană 
care îmi explică cum încearcă să calmeze o mamă îngrijorată şi 
ceea ce gândeşte referitor la provocările din viaţa care urmează 
şi o altă persoană, al cărei unic răspuns este că se află într-un 
purgatoriu întunecat, în care nu face nimic şi nu se gândeşte la 
nimic înaintea naşterii sale. 

Dacă am de-a face cu un suflet experimentat, îmi orientez 
atenţia către o serie de întrebări detaliate ce implică integrarea 
sufletului cu creierul. lau notițe cu mare grijă, notițe pe care mă 
aştept să le utilizez mai târziu, în părţile mai terapeutice ale 
sesiunii. În cele ce urmează, redau succint întrebările pe care le- 
am creat special pentru aceste cazuri care vizează direct relaţia 
minte - suflet a subiectului: 


1. În a câta lună v-aţi unit pentru prima oară cu 
fetusul? 

2. Care a fost impresia iniţială pe care aţi avut-o 
despre creierul pe care acum îl ocupați? 

3. A fost dificil sau uşor pentru dumneavoastră să 
urmaţi circuitele electrice ale acestui creier? 

4. Ce anume este specific acestui creier? 

5: Ce anume aţi învăţat despre felul în care sistemul 
emoţional al acestui corp influenţează creierul? 

6. În ansamblu, cum a acceptat acest corp integrarea 
sufletului dumneavoastră; a fost greu sau uşor? 

7. Cum este acest corp comparativ cu celelalte pe care 


le-aţi ocupat? 


8. Mintea sufletului dumneavoastră simte că acest 
corp i se potriveşte sau nu şi de ce? 

9. De ce aţi ales acest corp? 

Ultima întrebare o adresez doar dacă primesc anumite 
răspunsuri specifice la celelalte interogaţii, altminteri discut 
chestiunea aşteptărilor referitoare la alegerea corpului mai 
târziu în cadrul sesiunii. Spre sfârşitul sesiunii de regresie în 
viaţa dintre vieţi, atunci când clientul priveşte către corpul său 
de adult pentru prima oară în camera de selecţie a vieţii, este 
bine să faceţi referire la răspunsurile lui anterioare, din 
momentul când se afla în pântecul matern, pentru a dobândi o 
înţelegere mai profundă. 

Veţi descoperi deseori că există o serie de factori inhibitori 
pentru integrarea sufletului în pântecul mamei. În afara unei 
minţi rigide a corpului sau - după cum spun unii clienţi - o minte 
grea, densă, există şi un al doilea factor care acţionează 
restrictiv asupra sufletului în stadiul de fetus. Mintea mamei 
poate fi opacă faţă de copilul ei, fie din cauza unei traume 
emoţionale sau psihice (care implică anxietatea, teama, 
depresia ori furia), fie pur şi simplu din lipsa dorinţei de a avea 
copilul. Aceşti factori negativi pot fi prezenţi mai cu seamă în 
cazul primului copil al unei mame foarte tinere, în special în 
situaţia când aceasta nu este căsătorită. Sau ar putea fi vorba 
de unele sentimente de nemulţumire legate de faptul de a fi 
însărcinată cu un copil nedorit la o vârstă mai înaintată. De 
asemenea, dacă mama are o căsnicie lipsită de iubire, acest 
lucru îi poate provoca o anumită închidere sau decuplare 
mentală. 

Bineînţeles, sufletele mai experimentate pot trece peste 
mare parte din negativitatea emoţională a mamei (şi mai târziu 
a lumii, tocmai din acest motiv) prin utilizarea câmpurilor lor 
energetice. În calitate de regresionist spiritual, este indicată 
investigarea din timp a dinamicii familiale incipiente a clienţilor. 
Aceste date pot să vă ajute în căutarea aspectelor (fie ele 
pozitive ori negative) legate de integrarea energetică dintre 
suflet şi creier, care începe încă din pântece. 


În Destinul sufletelor am trecut în revistă câteva 
exemple de informaţii pe care mi le-au furnizat clienţii aflaţi în 
pântecele matern. Pentru îndeplinirea obiectivelor acestei cărți, 


ofer în continuare o altă selecţie de cazuri, pentru a demonstra 
calitatea informaţiilor pe care un facilitator o poate obţine de la 
anumiţi clienţi. Notele de mai jos reprezintă un extras din cazul 
lui Nancy, pe care o consider a fi o adevărată artistă a integrării 
sufletului: 

Înainte de a intra în fetus, obişnuiesc “să observ corpul 
mamei din luna a treia până în luna a şasea. Imi las energia să 
se infiltreze în interior în etape, pentru a atinge mai întâi mintea 
ei şi de-abia apoi mintea bebeluşului. Fac acest lucru pentru a 
armoniza vibraţiile mele cu ambele minţi. Acesta este modul 
meu de a mă pregăti pentru o integrare lină. În viaţa mea 
actuală, mama mea s-a aflat într-o teribilă stare de anxietate, 
fiind  înnebunită emoţional în legătură cu naşterea mea, 
deoarece eram primul său copil, aşa că am trimis energie către 
stomacul şi pieptul ei, pentru a relaxa modelele energetice 
împietrite pe care le-am perceput în aceste zone. Se pare că a 
ajutat. Când mă conectez la orice copil, încep prin a mă 
concentra pe impulsurile electrice şi chimice din creierul 
acestuia. 

Nancy mi-a spus că potrivirea cu corpul său actual este 
bună, iar mintea nu este deloc una leneşă, aşa că am întrebat-o 
dacă s-a conectat vreodată la minţi leneşe în vieţile ei 
anterioare şi ce părere are despre acele corpuri. lată răspunsul 
ei: 

Bineînţeles, am avut creiere leneşe în trecut. În aceste 
vieţi, sufletul meu a trebuit să fie mai dominant, eu putându-mă 
impresiona mult mai uşor în cazul unui asemenea tip de minte. 
În asemenea cazuri, tot jocul constă în a construi putere, 
aptitudini şi influenţă într-un copil leneş. Pe de altă parte, 
provocarea pentru un suflet care are un copil cu o minte rapidă 
constă în a sta focalizat pe toate impulsurile şi gândurile acestui 
copil şi de a rămâne în acelaşi timp flexibil. 


Tranziţia către o viaţă anterioară 

Există motive semnificative pentru a transpune un client 
al regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi din interiorul 
pântecelui matern într-o viaţă anterioară, înainte de a intra pe 
poarta lumii spiritelor. Cea mai profundă justificare pentru 
aceasta este necesitatea ca o persoană să experimenteze în 
prealabil o scenă a morţii, pentru a putea trece dincolo în mod 


natural. Studenții mă întreabă: „Trebuie ca viaţa aceasta să 
fie neapărat viaţa imediat anterioară a clientului?" Răspunsul 
meu este că nu, dar aş prefera să folosesc viaţa imediat 
anterioară acolo unde este posibil, în principal deoarece sfârşitul 
acelei vieţi reprezintă ultima dată când clientul a intrat în lumea 
spiritelor. Astfel, amintirile sale înclină să fie mai proaspete. 

Un alt motiv pentru care îmi place să folosesc viaţa 
imediat anterioară se datorează relevanţei pe care aceasta o 
are pentru viaţa actuală a clientului. Ar putea exista astfel unele 
aspecte karmice care să-l afecteze în mod direct pe clientul 
dumneavoastră în ziua de azi, cum ar fi, de exemplu, o 
amprentă negativă a corpului său anterior. A merge la sursa 
amprentei supărătoare v-ar permite să neutralizaţi reziduurile 
fizice şi emoţionale ale acesteia. Cu toate că este adevărat că 
acest lucru îl puteţi face şi mai târziu, după intrarea în lumea 
spiritelor, o intervenţie directă survenită pe parcursul retrăirii 
efective a acestei vieţi imediat anterioare ar putea face ca 
reîncadrarea să fie mai eficientă. 

În ciuda intenţiilor dumneavoastră de a intra în lumea 
spiritelor prin intermediul vieţii imediat anterioare, clientul 
dumneavoastră ar putea să nu ţină cont de această sugestie şi 
să vă ducă într-o viaţă anterioară mai timpurie, dar care are o 
mai mare semnificaţie pentru el. Cu toate că nu este un lucru 
obişnuit, aceasta se poate totuşi întâmpla. l-am spus deja 
clientului, înainte de a începe să-l hipnotizez, că deplasarea într- 
o viaţă anterioară face parte din planul meu secvențial pentru 
regresia sa spirituală. În mod obişnuit, nu insist prea mult pe 
motivarea acestei opţiuni, cu excepţia situaţiilor în care clientul 
are de făcut vreo obiecţie. Din când în când, un client ar putea 
spune: „Uitaţi, pot să am parte de şedinţă de regresie într-o 
viaţă anterioară şi în zona în care locuiesc (sau, „Am mai făcut 
obiectul unei şedinţe de regresie în viaţa anterioară"). Am venit 
la dumneavoastră pentru că sunteţi un specialist al regresiei în 
viaţa dintre vieţi, de ce nu puteţi să mă duceţi din pântecele 
mamei mele direct în lumea spiritelor, pentru a economisi 
timp?" 

Ştiu că unii hipnoterapeuţi vor fi tentaţi să încerce să-i 
ducă pe oameni direct în lumea spiritelor, fără să mai treacă 
printr-o viaţă anterioară, în special dacă subiectul le-a cerut să 
facă acest lucru. Eu am experimentat această abordare şi vă 


îndemn să nu faceţi astfel, cel puţin din cauza următoarelor 
obstacole: 

A. Trecerea clientului direct din viaţa sa actuală în 
lumea spiritelor poate crea confuzie şi dezorientare în mintea 
unui subiect obişnuit. Acest lucru se întâmplă deoarece el a 
ajuns în interiorul casei sale spirituale pe uşa din dos, ca să 
spunem aşa, mai degrabă decât să intre pe uşa din faţă. 
Sufletele noastre intră în lumea spiritelor prin intermediul 
experienţei morţii şi orice altceva este nenatural. Cu toate că 
este adevărat că eu pot să îl reîntorc mental pe client la poarta 
principală, această procedură bizară presupune, de asemenea, 
ceva timp. Până la urmă, în cadrul procedurii de regresie 
hipnotică în viaţa dintre vieţi experienţa vieţii anterioare este 
una prescurtată. 

B. Grăbindu-l pe client direct spre lumea spiritelor, 
acesta va rata toată frumuseţea pe care o presupune ieşirea 
dintr-un corp şi trecerea dincolo (înspre sfera celestă) în mod 
natural. El ar putea să se simtă destul de pierdut, neavând pe 
cineva care să-l aştepte. El nu va descoperi nici care sunt staţiile 
ce reprezintă opririle sale obişnuite, nici modul în care se 
realătură în mod normal grupurilor sale spirituale. Din scenele 
anterioare de moarte, vedem cum sufletul individual intră în 
mod normal în lumea spiritelor. Oare acest proces este rapid 
sau lent? Se învârte oare clientul de obicei în jurul scenei 
propriei sale morţi pentru o vreme, cu scopul de a ajunge la cei 
dragi? Există vreun prim contact cu un ghid sau cu sufletele- 
pereche? 

C. Nu în ultimul rând, revederea unei vieți anterioare 
permite o încălzire mai bună a memoriei, înainte de a face 
marele pas al imersiunii totale în mintea supraconştientă. Un 
client care nu a mai făcut niciodată obiectul regresiei în viețile 
sale anterioare poate fi destul de lent în privința răspunsurilor la 
întrebările referitoare la ceea ce vede şi simte. Expunerea sa la 
o experienţă a unei vieţi anterioare pe parcursul şedinţei de 
regresie hipnotică în viaţa dintre vieţi îi va permite să se 
familiarizeze cu procesul. Astfel, clientul respectiv va deveni mai 
receptiv la întrebările care i se pun cu privire la intrarea în 
lumea spiritelor. 

Desigur, poate fi pusă întrebarea: „Nu este la fel de brusc 
pentru client să fie dus din starea de fetus direct într-o viaţă 


anterioară ca şi să meargă direct din pântece în lumea 
spiritelor?". Răspunsul meu este că există o diferenţă aici, 
deoarece printr-un transfer din fetus într-o viaţă anterioară 
ducem o fiinţă dintr-o încarnare fizică într-o altă încarnare fizică, 
cei mai mulţi dintre clienţi nefiind încă într-o stare 
supraconştientă a sufletului. Luaţi, de asemenea, în considerare 
faptul că implicarea într-o scenă de moarte fizică oferă 
subiecţilor mai mult timp pentru a se adapta la stadiul de suflet, 
în timp ce plutesc în afară şi planează deasupra corpurilor lor, 
spre deosebire de intrarea imediată din pântece în lumea 
spiritelor. In timp ce o alegere între aceste două tehnici poate să 
nu fie o problemă chiar atât de mare în cazul sufletelor cu 
adevărat avansate, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre 
majoritatea clientelei dumneavoastră. 

Din momentul în care încep să-l duc pe client din 
pântecele mamei înspre o viaţă anterioară, îl pun să vizualizeze 
un tunel lung, care îl va transporta în viaţa lui imediat anterioară 
(sau într-o altă viaţă mai semnificativă, dacă preferă acest 
lucru). Clientul va fi transportat din întunericul pântecelui 
mamei sale într-un tunel temporal al întunericului. Instrucţiunile 
mele sunt următoarele: 

Vă rog să vă imaginati că intrăm acum într-un tunel lung, 
care vă va duce în viaţa dumneavoastră imediat anterioară. 
Acest tunel al timpului arată ca un tunel de cale ferată, dar este 
mult mai neted şi mai curat. Încercaţi să vizualizaţi un cilindru 
perfect, prevăzut cu o intrare şi o ieşire. În timp ce intrăm acum 
prin această intrare largă şi rotundă, veţi observa că tot ceea ce 
ne înconjoară este negru. În timp ce număr rapid de la zece la 
unu, dumneavoastră veţi vedea cum pereţii curbați devin gri iar 
apoi, când ajung la cinci, cum devin albi. Apoi veţi vedea o 
deschizătură luminoasă, rotundă, uriaşă, la celălalt capăt, prin 
care vom trece când ajung la numărul unu şi vom pătrunde într- 
o scenă semnificativă din viaţa dumneavoastră anterioară. Nu 
ştiţi care este aceasta în momentul de faţă, dar în clipa în care 
voi rosti cifra unu veţi fi într-un alt timp şi spaţiu, într-un alt 
corp - dar veţi şti că sunteţi aceeaşi persoană. 

Dacă am de-a face cu un subiect sensibil, dar care nu 
produce un imaginar vizual prea bun, mă concentrez pe 
atingerea, simţirea şi emoția legată de trecerea printr-un tunel 
întunecat. Dacă există totuşi dificultăţi cu un client ezitant, pot 


să-i solicit acestuia (ca şi în cazul scării, copilăriei şi scenelor din 
pântecele mamei) anumite semnale tactile ideomotorii, cum ar 
fi: 

Ridicaţi degetele mâinii drepte dacă sunteţi gata să treceţi 
împreună cu mine, în acest moment, prin tunelul timpului. 
Ridicaţi degetele mâinii stângi dacă doriţi să aşteptaţi până ce 
încep să număr ca să începeţi această fascinantă experienţă. 

Deoarece voi începe numărătoarea aproape imediat, 
aceste două oportunităţi înguste permit clientului meu un timp 
foarte scurt pentru a opune rezistenţă. 

Ultimele mele instrucțiuni legate de tunel sunt 
următoarele: 

Zece...în afara pântecelui, în tunelul întunecat...şi... acum 
prindem viteză...nouă...din ce în ce mai 
repede...opt...observaţi pereţii cum devin 
gri...şapte...şase...cinci...pereţii sunt acum  albi...şi puteţi 
vedea o deschizătură uriaşă, albă şi rotundă, aflată în faţa 
noastră, care vă va duce într-o scenă importantă din viaţa 
anterioară...patru...trei...doi...unu! Suntem acum în afara 
tunelului! 

Pentru îndeplinirea obiectivelor acestui manual, doresc să 
mă concentrez pe metodologia regresiei în viaţa dintre vieţi mai 
degrabă decât pe cea care implică exclusiv vieţile anterioare. 
Prin urmare, voi descrie doar sumar setul de întrebări pe care le 
pun în continuare subiectului, odată ce acesta a ajuns deja, din 
punct de vedere mental, în viaţa sa anterioară. 

1. Spuneţi-mi mai întâi dacă este zi sau noapte? 

2. Este cald sau frig? 

3 Sunteţi afară sau înăuntru? 

4 Sunteţi într-un oraş, orăşel sau undeva la ţară? 

5: Sunteţi singur sau împreună cu cineva? 

6. Cum sunteţi îmbrăcat? 

7 Sunteţi bărbat sau femeie? 

8 Sunteţi o persoană de statură mică, medie sau 
? 
9 


f Ce anume faceți în acest moment? 

Datorită instrucțiunilor dumneavoastră, majoritatea 
clienților vă vor duce spre o scenă semnificativă din viața pe 
care dumneavoastră (sau ei) ați ales-o şi care, de obicei, este 
viaţa imediat anterioară. Trebuie să fiţi pregătiţi pentru 


dezvăluirea unor evenimente emoţionale în această scenă. 
Deseori este vorba despre o scenă a morţii. Veţi dori să 
cunoaşteţi numele lor, vârsta şi circumstanţele familiale, 
precum şi data şi poziţionarea geografică din acea viaţă şi dacă 
este posibil, evenimentele care au condus la această scenă a 
morţii. 

Îi întreb apoi pe clienţi despre persoanele importante din 
această viaţă. Dacă subiectul răspunde bine, dovedind un 
imaginar vizual lărgit şi un grad înalt de implicare, pot de 
asemenea să îl întreb care sunt personajele majore din această 
viaţă anterioară care îi sunt alături şi în viaţa de acum. 
Răspunsurile adecvate în acest punct nu depind de nivelul de 
dezvoltare a sufletului ci, mai degrabă, de gradul de implicare în 
hipnoză. Astfel, în cazul unora dintre clienţi, această întrebare 
trebuie să aştepte până când aceştia ajung în lumea spiritelor. 
Încerc să nu petrec mai mult de cincisprezece până la treizeci 
de minute în această viaţă anterioară, deoarece doresc să-l duc 
pe subiect la experienţa morţii sale cât de repede posibil. 

De la scena de început (exceptând situaţia când aceasta 
este o scenă a morţii), pot să-l mut pe subiect înainte, cu 
creşteri de cinci sau zece ani, pentru consolidarea amintirilor 
sale. 

La momentul oportun, îi voi spune: 

În ordine, acum aş vrea ca până număr la trei să vă mutaţi 
la ultima zi din viaţa dumneavoastră - unu, doi, trei! Descrieţi 
ce anume se întâmplă. 


Dacă moartea subiectului survine la o vârstă înaintată, îl 
întreb despre ceea ce se petrece în jurul său, dacă îl îngrijeşte 
cineva şi cum anume se simte. In cazul unor scene de deces mai 
traumatice, îmi voi trece clientul foarte repede prin această 
scenă. 


Verificarea interferenţei conştiente 


Mai devreme, atunci când am discutat despre 
transportarea clientului în copilăria sa, am afirmat că trebuie 
verificat dacă subiectul simte realmente şi gândeşte că este 
persoana tânără care a fost altădată sau se chinuieşte să-şi 
amintească în mod conştient acele vremuri şi locuri trecute. In 


acel stadiu problema este una legată de profunzimea transei. Cu 
toate acestea, când ajungeţi într-o viaţă anterioară poate să 
apară şi o altă problemă legată de reamintire. Aceasta are de-a 
face cu acei câţiva clienţi care produc amintiri defectuoase, din 
cauza interferenţei făţişe a conştiinţei. Această problemă a 
raportărilor contaminate trebuie clarificată înainte de a începe 
propriu-zis regresia spirituală. 

După ce îl aduceţi pe subiect într-o viaţă anterioară, prin 
intermediul regresiei hipnotice, trebuie să fiţi precaut şi să 
verificaţi dacă nu cumva clientul îşi aminteşte această viaţă 
numai prin prisma detaliilor istorice înmagazinate pe parcursul 
vieţii sale actuale. S-ar putea ca acesta să-şi folosească 
imaginaţia din cauza unei atracţii conştiente faţă de anumite 
evenimente şi mituri familiare. Aici intervin tendinţele şi 
prejudecățile. Eu denumesc acest fenomen Atracția 
Atlantidei, deoarece foarte mulţi oameni sunt atraşi de această 
legendă. Puteţi să întâlniți acest gen de situaţii încă din 
momentul admisiei, când clientul spune: „ştiu că vom descoperi 
faptul că am trăit cândva în Atlantida." Această convingere a lor 
se centrează în jurul dorinţei de a fi făcut cândva parte dintr-o 
civilizaţie legendară şi străveche de pe Pământ. 

Nu este nimic în neregulă ca subiectul dumneavoastră să 
aibă unele cunoştinţe conştiente cu privire la istoria lumii, 
deoarece acest lucru ajută în identificarea unor scene din trecut. 
Cu toate acestea, trebuie să fiţi conştienţi de faptul că anumite 
aspecte ale trecutului, chiar şi cele care sunt mitologice, pot fi 
atât de atractive, încât pot dirija memoria subiectului, 
distorsionându-i prin aceasta  aducerile aminte. Utilizarea 
semnalelor ideomotorii ale clientului, pentru a întrerupe 
discursul acestuia (şi, pentru a decupla astfel interferența cu 
gândirea sa conştientă) este extrem de productivă. Voi ilustra în 
cele ce urmează un caz al Atracţiei Atlantidei: 

Facilitator: Unde sunteţi acum? 

Subiect: Sunt în Atlantida. 

Facilitator: În regulă - haideţi să ne oprim pentru un 
moment. V-aş ruga să faceţi o pauză acum şi să vă gândiţi cu 
mare atenţie la ceea ce tocmai mi-aţi spus. Nu ne vom mai vorbi 
unul altuia decât după ce vă veţi recapitula toate amintirile, 
pentru a verifica dacă sunteţi realmente în Atlantida. După ce 
terminaţi cu examinarea legată de locul unde vă aflaţi, v-aş 


ruga să mă anunţaţi ridicând degetele de la mâna dreaptă. Nu 
voi mai vorbi decât după ce voi vedea degetele. 

Subiect: (după o lungă pauză, urmată de ridicarea 
degetelor) Oh...cred că am greşit în ceea ce priveşte Atlantida, 
dar sunt totuşi de părere că sunt un nativ al unei insule superbe, 
aflată în mijlocul oceanului. 

Voi spune mai multe despre Atlantida în secţiunea 
intitulată  Recapitularea încarnărilor din Vieţile Anterioare, 
referindu-mă în mod special la sufletele hibride. 

Un alt termen pe care îl folosesc pentru a defini acest gen 
de raportări defectuoase este Sindromul Persoanei Celebre. 
Clienţii din această categorie îşi doresc să fie oameni celebri. 
Majoritatea practicienilor regresiei în vieţile anterioare au avut 
un număr de clienţi care au susţinut că au fost persoane celebre 
înainte ca examinarea ulterioară să scoată la lumină faptul că 
acest lucru nu era adevărat. Într-unui dintre cele trei cazuri 
Marilyn Monroe pe care le-am avut, clienta mea a descoperit 
ulterior că fusese menajera actriţei. Prejudecăţile acestei cliente 
au fost deconspirate atunci când i-am cerut să se întoarcă la o 
scenă în care erau şi alţi oameni în jurul lui Marilyn Monroe, 
cerându-i să identifice fiecare persoană în parte. Spre 
surprinderea sa, clienta mea a descoperit că luase şi ea parte la 
respectiva scenă, în calitate de menajeră a actriţei. 

În cazul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi, vestea 
bună este că, odată ajunşi în lumea spiritelor, mintea conştientă 
nu pare a mai interfera într-o măsură semnificativă cu 
supraconştientul, excepţie făcând momentul în care are loc 
recapitularea încarnărilor din vieţile anterioare. Un exemplu 
fundamental de interferenţă a minţii conştiente (cu care mă 
confrunt în regresia spirituală în viaţa dintre vieţi la un procent 
redus de clienţi) sunt raportările din apropierea primei opriri din 
lumea spiritelor, unde clientul susţine în mod spontan că radiază 
o lumină albastră, fiind astfel un suflet foarte avansat. Nu am 
avut niciodată această problemă înainte să mi se publice cărţile. 

Adevărurile pot fi umbrite iniţial de fantezii şi dorinţe, de 
sisteme de credinţă foarte puternice sau, pur şi simplu, de 
nefericirea dintr-o viaţă curentă pe care clientul o consideră 
plictisitoare. Amintirile pe care le suspectaţi a fi defectuoase 
(sau cauzate de unele neînţelegeri conştiente) pot fi gestionate 
printr-o provocare uşoară sau interogaţie critică. Atât în ceea ce 


priveşte regresia în vieţile anterioare, cât şi în cazul regresiei 
spirituale în viaţa dintre vieţi, trebuie să evitaţi să adresaţi 
subiectului întrebări prea lungi şi complexe. Cu toate că veţi dori 
să vă încurajați subiecţii să dezvolte afirmaţiile referitoare la 
ceea ce văd şi simt, în calitate de facilitator, întrebările 
dumneavoastră trebuie să fie scurte, simple şi la obiect. 

Secretul obţinerii unor informaţii coerente constă în 
stăruinţă şi verificare. Mişcarea clienţilor înainte şi înapoi, în 
cadre temporale variate, dar mergând deasupra aceluiaşi teren, 
se poate dovedi extrem de eficientă. Apoi, verificarea şi 
recapitularea raportărilor subiectului este folositoare şi acestuia. 
Dacă vă conduceţi subiectul cu grijă prin stările modificate ale 
conştiinţei sale şi lucraţi cu percepțiile şi interpretările survenite 
pe parcursul reamintirii evenimentelor din viaţa sa anterioară, în 
momentul în care subiectul va ajunge la poarta lumii spiritelor, 
va fi mult mai bine pregătit pentru o raportare plină de 
acuratețe. 

Comentariile mele referitoare la raportările defectuoase 
ale subiecților i-ar putea face pe unii dintre dumneavoastră să 
pună chiar sub semnul întrebării validitatea întregului proces al 
hipnoterapiei. Aceasta ar fi o prezumție greşită, deoarece în 
cadrul întregii mele experienţe doar o parte foarte redusă dintre 
clienţi au manifestat o interferenţă conştientă reală. Oamenii nu 
mint în mod deliberat atunci când se află sub hipnoză. Unii, 
totuşi, pot să interpreteze greşit ceea ce cred ei că este 
adevărat. 

În cele mai multe cazuri, gândirea conştientă lucrează în 
favoarea noastră. Luaţi cazul reamintirii locaţiilor geografice şi a 
datelor. Criticii regresiei în vieţi anterioare se întreabă cum 
poate cineva, retrăind o viaţă din vremuri străvechi, să ne ofere 
informaţii exacte legate locul unde se află, pe o hartă actuală a 
lumii. Răspunsul rezidă în faptul că mintea conştientă reţine o 
cunoaştere modernă, atât a cadrelor geografice, cât şi a celor 
istorice. Prin aceasta, nu spun însă că amintirea acestor 
informaţii este facilitată de mintea conştientă. În ceea ce 
priveşte datele, le cer deseori clienţilor mei să vizualizeze 
numerele şi apoi să mi 
le citească unul câte unul. 

Cazul următor demonstrează un exemplu de confuzie a 
datelor, care s-a centrat pe o interferenţă mentală ce implica 


sentimente de ruşine şi vinovăţie dintr-o viaţă anterioară. Am 
avut o clientă de treizeci şi doi de ani, evreică, născută în 1964. 
In viaţa sa imediat anterioară, ea fusese un soldat austriac care 
persecuta evreii într-un lagăr de concentrare din timpul celui de- 
al Doilea Război Mondial. În acea viaţă, ea a fost născută în anul 
1920. Când am întrebat: „Câţi ani aţi avut când aţi murit?" ea a 
răspuns (mult prea repede), „optzeci şi şase". Am realizat atunci 
că, în conformitate cu acest răspuns, ea ar fi trebuit să fie în 
viaţă şi în 2006, an aflat mult după momentul în care avea loc 
şedinţa noastră. După ce am insistat şi am provocat-o, am aflat 
că după război acest fost soldat nazist s-a sinucis la vârsta de 
patruzeci şi doi de ani (in 1962), din cauza remuşcărilor 
resimţite faţă de actele sale sălbatice orientate împotriva 
evreilor. Doi ani mai târziu, sufletul său s-a reîncarnat în 
persoana care, în cele din urmă, a devenit clienta mea. 

Reversul medaliei este că există unele semne pozitive 
care pot da credibilitate amintirilor clienţilor dumneavoastră şi 
pe care vă recomand să le căutaţi în timp ce vă desfăşuraţi 
investigaţiile. lată trei exemple în acest sens: 

A. Are oare subiectul dumneavoastră vreo experienţă 
neobişnuită şi tulburătoare legată de sexul său? Un subiect 
bărbat poate să retrăiască o viaţă anterioară în care era femeie 
şi viceversa. Lupta interioară a clientului dumneavoastră 
conferă validitate întregii experienţe. 

B. Manifestă subiectul vreo incertitudine la începutul 
reamintirii unei vieţi anterioare şi care apoi se transformă într-o 
convingere fermă? Dacă da, acesta este un indicator al faptului 
că subiectul deliberează foarte atent în timp ce îşi procesează 
propria incertitudine (aşa cum au stat lucrurile în cazul lui Andy 
şi Otis, citat mai devreme). 

G. Există cumva vreo schimbare emoţională, de la o 
raportare de suprafaţă spre sentimente mai intense sau 
implicare personală? Acest transfer înseamnă că subiectul 
dumneavoastră se deplasează de la detaşare înspre o stare de 
participare efectivă. 


PARTEA A PATRA, 
POARTA MENTALA SPRE LUMEA SPIRITELOR 


Scene ale morții din vieţi anterioare 


În momentul în care se produce moartea, fiind deja în 
stadiul unei vieţi anterioare, îmi aşez mâna pe fruntea clientului 
meu şi spun: 

Tocmai aţi murit şi, deoarece aţi mai trecut prin această 
experienţă de foarte multe ori înainte, aş vrea să vă îndepărtați 
de corpul dumneavoastră, să vă simţiţi liber, fără a încerca nici 
o durere sau disconfort fizic. 

Contactul stabilit prin mâna mea se doreşte a fi un 
transfer rapid de energie, cu scopul de a genera acceptare şi 
încredere. 

Fac apel la observatorul calm, la aspectul mai detaşat al 
minţii sale, amintindu-i subiectului că această moarte a trecut, 
iar viaţa s-a încheiat, în acelaşi timp, nu intenţionez să liniştesc 
prea mult subiectul în privinţa sentimentelor încercate de el prin 
faptul de a fi într-un corp la un moment dat şi apoi în afara 
acestuia în momentul imediat următor, deoarece doresc ca 
subiectul meu să experimenteze sentimente cât mai intense în 
prima scenă în care se vede pe sine plutind, în starea de suflet 
liber. Nu numai că fiecare client este diferit în ceea ce priveşte 
felul în care îşi exprimă vizualizările, sentimentele şi emoţiile din 
scenele morţii, dar chiar şi aceiaşi oameni pot avea senzaţii 
diferite cu privire la aceste scene, în funcţie de viaţa pe care 
tocmai au încheiat-o. 

Inainte de a trece dincolo de scena morţii, consider că 
este adecvat să luăm în discuţie problema posibilei necesităţi de 
a desensibiliza (sau de a decupla) subiectul care participă 
emoţional şi care simte efectiv o moarte dureroasă şi violentă 
într-un asemenea grad, încât aceasta ar putea inhiba dorinţa sa 
de a merge mai departe. 


Desensibilizarea traumei 

Din moment ce desensibilizarea este predată în cele mai 
multe dintre cursurile de hipnoterapie a traumelor din vieţile 
actuale sau anterioare, mă voi concentra mai mult pe aplicaţiile 
acesteia pentru terapia vieţii dintre vieţi. Traumele emoţionale 
dintr-o scenă a morţii, cum ar fi situaţia de a fi ucis brusc, pot 
determina refuzul subiectului de a se îndepărta de corpul său. În 
mod surprinzător, majoritatea clienţilor dumneavoastră nu vor fi 
inhibaţi în acest fel. Graţie ajutorului dumneavoastră, clientul 


obişnuit realizează că se află în stadiu de suflet şi că nu mai 
poate fi rănit. Astfel, el va dori să meargă mai departe. Acest 
lucru se întâmplă deoarece majoritatea clienţilor îşi doresc o 
eliberare cât mai rapidă dintr-o scenă a morţii, aşteptând din 
partea dumneavoastră să fiţi capabil să îi mutaţi rapid cât mai 
departe de corpul lor. Dar dacă acest lucru nu se întâmplă 
totuşi? 

Scopul desensibilizării este acela de a izola un eveniment 
traumatic sau un incident reprimat şi a permite minţii să îl 
digere încet, pentru ca persoana în cauză să poată trăi ulterior 
fără panică, teamă, anxietate sau disconfort. In hipnoterapia 
tradiţională, evenimentul din viaţa curentă care produce aceste 
probleme psihologice este abordat în etape, pornindu-se de la 
versiuni mai blânde. Clientul este deplasat apoi, în mod 
progresiv, către versiuni mai puternice şi, în final, chiar la sursa 
anxietăţii. Conceptul implică retrăirea evenimentului, pentru a 
inhiba reflexul emoţional de tipul „luptă sau fugi", generându-se 
astfel o reîncadrare emoţională care-i permite clientului să 
dobândească un sentiment de securitate personală în prezent. 

Cu siguranţă, în calitate de terapeut al regresiei spirituale 
în viaţa dintre vieţi, veţi întâlni situaţii în care deprogramarea 
unei amprente corporale negative dintr-o viaţă anterioară va 
constitui o parte importantă a serviciului pe care îl puteţi oferi 
clientului. De exemplu, am avut o clientă care era incapabilă să 
poarte un ceas sau o brățară pe încheietura mâinii, deoarece în 
ultima ei viaţă a fost legată cu nişte curele de piele de un stâlp 
aflat în mijlocul deşertului şi lăsată apoi să moară acolo. Inainte 
de a muri, fiind în agonie, s-a luptat atât de tare pentru a se 
elibera, încât oasele de la încheieturile mâinilor sale au ieşit 
literalmente prin piele, sfâşiindu-i carnea. Am desensibilizat 
această scenă teribilă. Acest lucru nu era necesar pentru ao 
convinge să îşi părăsească trupul în favoarea lumii spiritelor ci, 
mai degrabă, pentru a alina sursa disconfortului ei fizic din viaţa 
actuală. 

Nu sunt unul dintre acei terapeuţi care cred că este 
obligatoriu ca subiectul să fie reîntors la o scenă de groază, fiind 
făcut să sufere prin retrăirea acelui eveniment. Abordarea mea 
este aceea de a permite clientului să vizualizeze aspectele 
negative generale ale evenimentului în calitate de observator 
detaşat,  recunoscându-şi totodată şi sentimentele. Am 


descoperit că acest lucru este suficient, deoarece detaliile 
incidentului au fost aduse la un nivel la care pot fi analizate 
raţional pentru a înlătura trauma. Cred că această metodă este 
în mod special potrivită pentru terapia vieţii dintre vieţi. Deseori, 
trec repede printr-o scenă a morţii dintr-o viaţă anterioară şi îl 
fac pe client să plutească deasupra corpului său în stare de 
suflet. Clientul este capabil apoi să integreze mult mai eficient 
elementele dureroase legate de respectiva scenă traumatică, 
deoarece în stadiul de suflet are conştiinţa sinelui său 
nemuritor. De asemenea, din lumea spiritelor este mai uşor şi 
mai eficient să priveşti celelalte vieţi. Dacă este necesar, putem 
să ne întoarcem la o viaţă mai timpurie care este mai 
semnificativă pentru client, pentru a localiza originile unui 
model karmic generator de frică. 

Voi relua subiectul aspectelor terapeutice ale vindecării 
sufletului mai târziu, în secţiunea dedicată Oportunităţilor 
Terapeutice din cadrul Vizitelor la Consiliu, în partea a cincea a 
acestei cărţi. Este suficient să spunem că aducerea aminte a 
unor evenimente fizice şi emoţionale din vieţile anterioare 
(atunci când subiectul este, din punct de vedere mental, în afara 
corpului), îi permite acestuia să atingă chestiuni de esenţă în 
legătură cu karma, să le disece şi să le expună pentru 
examinarea înţelesului şi scopului lor. Regresia spirituală este 
un foarte puternic mecanism de eliberare a traumelor latente, 
deoarece o parte semnificativă a existenţei noastre implică 
alegerile personale pe care le facem în calitate de suflete şi 
raţiunile ce se ascund în spatele acestor alegeri. 


Vizualizările iniţiale ale stării de suflet 

Pe parcursul unei scene dificile a morţii sau în momentul 
când un subiect îmi spune că tocmai a murit într-o viaţă 
anterioară, deseori plasez mental în jurul lui un câmp energetic 
de o lumină aurie protectoare. În acelaşi timp, îl anunţ pe client 
că propriul său ghid spiritual este perfect conştient de moartea 
sa şi că se află prin apropiere. Apoi îi spun: 

Tocmai aţi murit din punct de vedere fizic şi, pe măsură ce 
vă deplasaţi în afara corpului dumneavoastră, veţi fi capabil să 
continuaţi să vorbiţi cu mine şi să răspundeţi întrebărilor mele, 
deoarece acum sunteţi în contact cu adevăratul dumneavoastră 
sine interior. Simţiţi cum mintea dumneavoastră se extinde spre 


cele mai înalte nivele ale fiinţei dumneavoastră. Uitându-vă în 
jos la trupul dumneavoastră, veţi putea percepe o scurtă tristeţe 
în acest moment, dar spiritul dumneavoastră a mai trecut prin 
această experienţă şi înainte - iar acum sunteţi capabil să vă 
întoarceţi acasă. Puteţi, pur şi simplu, să plutiţi mai departe 
când sunteţi pregătit, lăsând în urmă orice durere fizică sau 
disconfort. 

În acest punct, schimb ritmul întrebărilor mele şi îmi reduc 
tonul vocii. Mă mişc acum mult mai încet, în special în cazul în 
care am de-a face cu un suflet mai tânăr, iar întrebările mele 
sunt foarte precaute. La urma urmei, subiectul tocmai a ajuns 
faţă în faţă cu eul său nemuritor şi are nevoie de ceva timp 
pentru a se adapta la stadiul de fiinţă descarnată. Ţineţi minte 
faptul că în regresia într-o viaţă anterioară este mai uşor pentru 
subiect să fie deplasat dintr-un corp în altul, dintr-o viaţă în altă 
viaţă, spre deosebire de situaţia actuală, în care nu are parte de 
nici un corp în viaţa sa dintre vieţi. Aceasta este din cauză că 
subiectul dumneavoastră este încă, până la urmă, o fiinţă fizică. 

Dacă un client vă va spune: „les din corpul meu, dar nu 
ştiu unde sunt!" asiguraţi-l că totul este normal. Aş adăuga apoi 
următoarele: „Cât timp rămân tăcut, priviţi doar în jur şi 
comunicaţi-mi care este primul lucru pe care îl vedeţi". 

Veţi descoperi că majoritatea sufletelor se află de obicei 
pe tavanul camerei în care au murit sau plutesc deasupra 
corpului, dacă moartea a survenit undeva afară. 

Următorul set de întrebări reprezintă un exemplu de 
interogare a clientului într-o scenă a morții: 

1; Unde sunteţi acum în raport cu corpul 
dumneavoastră? 

2. Mai este cineva în cameră (sau lângă corpul 
dumneavoastră, dacă momentul morţii survine afară)? 

3. (dacă răspunsul este da) Spuneti-mi câte ceva 
despre această persoană (sau persoane) de lângă 
dumneavoastră. Cine este (sunt) ea (ele)? 


4. Ce vedeți în jurul dumneavoastră? (sau de ce anume 
sunteți conştient?) 

5. Ce anume simţiţi? 

6. Ce se întâmplă acum? Apoi ce se întâmplă? Se 


petrece oare ceva despre care nu mi-aţi spus încă? 
7. Ce simţiţi în legătură cu moartea dumneavoastră? 


După cum am mai spus, dacă subiectul nu se aşteaptă să 
moară în acel moment, s-ar putea să se opună ieşirii din corpul 
său din cauza tristeţii sau a unor chestiuni lăsate neterminate. 
Poate că a murit prea tânăr, sau a fost luat prin surprindere de 
un accident brusc, sau a fost omorât. Cu toate acestea, deseori 
desensibilizarea nu este necesară. |n aceste cazuri, îi 
reamintesc subiectului că, probabil, a ştiut dinainte că această 
viaţă va fi scurtă, iar când va ajunge acasă va putea vorbi cu 
ghidul său despre aceste circumstanţe. Exceptând sufletele 
neexperimentate, clienţii obişnuiţi se adaptează relativ rapid la 
orice tip de moarte fizică. 

În cazul majorităţii clienţilor, consider că este cel mai bine 
să îi ţin suspendaţi în apropierea corpului lor şi să le ofer timpul 
necesar pentru a-şi aduna gândurile. Acesta este momentul 
potrivit pentru a oferi asigurări clientului dacă pare confuz sau 
dezorientat. O dată ce un suflet este orientat către întreaga 
scenă a morţii sale, fac rapid un rezumat a ceea ce am aflat 
despre viaţa sa imediat anterioară. Clientul s-ar putea să 
dorească să corecteze ceva din ceea ce mi-a spus despre viaţa 
sa şi despre persoanele implicate în aceasta. Tot acum avem 
şansa de a discuta despre scopul ultim al acestei vieţi. Sigur că 
aţi putea aştepta până mai târziu pentru a recapitula viaţa 
tocmai trăită, dar consider că acesta este un moment adecvat 
pentru a discuta dacă el simte că viaţa a fost un succes sau nu, 
în termenii respectării obiectivelor prestabilite. Din moment ce 
tocmai a încetat să se mai afle mental într-o viaţă anterioară, 
scenele sunt încă vii şi pot avea ramificații în viaţa sa actuală. 

Va exista mai mult timp disponibil pe parcursul orientării 
şi interogării clientului pentru a surprinde în detaliu viaţa care 
tocmai a fost trăită, în caz că se doreşte acest lucru. Eu îmi 
propun să revăd progresul general pe care l-a făcut clientul meu 
în toate vieţile sale anterioare, precum şi în alte locuri din lumea 
spiritelor, în special pe parcursul apariţiei sale în faţa consiliului. 
Nu doresc să prelungesc şedinţa foarte mult cu această scenă a 
morţii, cu toate că acest moment de reflecţie oferă subiectului 
posibilitatea de a se adapta şi a se vizualiza pe sine în calitate 
de suflet, în timp ce se află încă lângă corpul său. Consider că 
acesta este un beneficiu suplimentar al procedeului de a 
revedea o viaţă imediat anterioară. 


După ce un client vizualizează cum propriul său suflet 
părăseşte corpul, dar pe când se află încă în planul astral al 
Pământului, poate apărea un fenomen extrem de rar în regresia 
spirituală, cunoscut sub numele de ataşament spiritual. Sunt 
întrebat deseori de către practicienii regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi cu privire la acest fenomen al „ataşamentului 
sufletului şi eliberării", deoarece s-au scris foarte multe lucruri 
despre acest subiect în lucrările de metafizică, iar unele 
chestiuni au fost făcute să pară senzaţionale în mod inutil. 

In situaţii foarte rare, primele vizualizări ale sferei 
spiritului pe care le are clientul dumneavoastră vor implica 
observarea unui suflet tulburat, aflat în apropierea lui. Clientul 
dumneavoastră l-ar putea denumi „suflet întunecat". În general, 
acest spirit nefericit este legat de clientul dumneavoastră prin 
legături de sânge, sau poate să fie o nevastă sau un prieten 
apropiat. S-ar putea ca acesta să nu aibă de-a face cu viaţa 
anterioară a clientului, din moment ce am trecut deja în timpul 
de etern acum al lumii spiritelor. Majoritatea clienţilor care au 
această experienţă neobişnuită sunt, mai degrabă, doar curioşi 
cu privire la ce se întâmplă. 


Cu toate acestea, alţi oameni, care sunt foarte suspicioşi - 
majoritatea dintre ei având prejudecăţi (deseori din cauza 
îndoctrinării religioase din copilărie) legate de existenţa „forţelor 
demonice şi malefice" în jurul nostru - pot să reacționeze în mod 
negativ la această experienţă. 

In acele situaţii rare în care devine necesar să acţionaţi 
pentru a gestiona o situaţie care implică un „suflet pierdut" ce 
interferează cu deplasarea clientului dumneavoastră către 
lumea spiritelor, trebuie să începeţi cu unele tehnici de calmare. 
Voi explica în primul rând faptul că acest spirit nu îl va „poseda" 
pe subiectul dumneavoastră şi că nici nu este vreo forţă 
demonică sau diabolică. Acest suflet este nefericit şi are nevoie 
de ajutor, deoarece nu este încă pregătit să părăsească 
Pământul. Veţi descoperi că acesta este obsedat de un anumit 
eveniment legat de moartea sa şi de care nu s-a eliberat încă, 
cum ar fi faptul că a fost omorât, că s-a sinucis sau că a fost 
profund tulburat din cauza unei persoane iubite aflate în pericol. 
Părerile mele despre această chestiune sunt exprimate în 
Destinul Sufletelor, în secţiunea dedicată demonilor. 


Într-un asemenea caz, i-aş da clientului meu o serie de 
sugestii blânde, dar potrivite cu situaţia, precum următoarele: 

Haideţi să ne punem în legătură cu acest spirit tulburat, 
conectându-ne la câmpul său energetic, astfel încât să putem 
afla cine este, ce vrea, de ce îl vedeţi în acest moment şi ce 
puteţi face pentru a-l ajuta să se deplaseze spre lumină. 

Unul dintre colegii mei hipnoterapeuţi a afirmat într-o 
manieră foarte înţeleaptă că „în timp ce aceste entităţi privesc, 
simt şi acţionează ca entităţi empirice, în majoritatea cazurilor 
ele reprezintă personificări sau arhetipuri din propria istorie 
personală a clientului ca suflet." 


Instrucţiuni înaintea părăsirii corpului de către 
suflet 


În pregătirea clientului pentru îndepărtarea sa de Pământ, 
fiecare terapeut va dori să stabilească nişte instrucţiuni care să 
se potrivească propriilor sale gusturi şi metode. Poate că veţi 
constata că se impun unele variaţii faţă de procedura 
dumneavoastră standard, menite a fi mai utile unor clienţi 
aparte. Mai jos sunt redate o parte dintre propriile mele 
instrucţiuni în acest sens. De asemenea, subliniez faptul că şi 
momentul în care alegeţi să le folosiţi în această fază a sesiunii 
are o mare importanţă. De obicei, eu le comunic subiectului în 
preajma porţii de intrare în lumea spiritelor. Dar cu anumiţi 
clienţi veţi descoperi că instrucţiunile care se adresează stării 
lor de suflet sunt mai eficiente dacă le veţi comunica puţin mai 
târziu în timpul fazei de traversare. Depinde cât de mult este 
implicat subiectul în respectivul moment. Instrucţiunile sunt 
structurate în trei părţi: 

Vă aflaţi acum pe deplin în starea de suflet, conectat 
direct la cea mai înaltă conştiinţă a minţii dumneavoastră, care 
este precum un computer foarte vast, ce conţine toate 
cunoştinţele despre întreaga dumneavoastră existenţă. În 
calitate de fiinţă eternă şi atemporală, vă veţi aminti detalii 
incredibile despre viaţa dumneavoastră nemuritoare dintre vieţi 
şi astfel veţi putea răspunde destul de uşor întrebărilor mele 
despre viaţa dumneavoastră ca suflet. Vom merge acum într-un 
loc al conştientizării crescute, deplasându-ne în sus, către 
domeniul plin de iubire al unei puteri spirituale 


atotcunoscătoare. Cu toate că nu sunteţi decât la poarta acestui 
domeniu sublim, sufletul dumneavoastră poate simţi bucuria de 
a fi eliberat. Totul vă va deveni foarte familiar pe măsură ce 
mergem mai departe, deoarece această sferă plină de pace 
întrupează o acceptare atotştiutoare. 


Vă veţi îndepărta acum de corpul dumneavoastră într-o 
stare de perfectă relaxare. In curând veţi primi ajutor să vă 
eliberaţi de orice energie negativă din viaţa dumneavoastră 
fizică. Veţi intra în casa dumneavoastră eternă, unde vom putea 
discuta cu înţelegere şi obiectivitate atât despre viaţa 
dumneavoastră nemuritoare, cât şi despre toate vieţile pe care 
le-aţi trăit anterior, deoarece aceasta este o sferă spirituală a 
planificării şi armoniei. 


Formularea întrebărilor la poarta de intrare în 
lumea spiritelor 


Subiectul dumneavoastră a avut timp să proceseze într-o 
oarecare măsură viaţa sa anterioară, condiţiile morţii sale şi a 
ascultat instrucţiunile dumneavoastră pentru desprinderea de 
corp. Dar dacă este posibil ca subiectul să realizeze rapid că 
este mort din punct de vedere fizic, adaptarea la starea de 
suflet, precum şi trecerea sa prin poarta lumii spiritelor 
constituie un proces care presupune un timp mai îndelungat. O 
parte din această incertitudine rezidă în faptul că, în timp ce 
subiectul este din punct de vedere mental un spirit, el vă 
comunică informaţiile solicitate prin corpul său fizic actual. 

Pentru clientul obişnuit, raportarea pentru prima dată a 
informaţiilor din mintea sufletului său necesită o anumită 
perioadă de timp, menită unei clarificări a lucrurilor. Am amintit 
mai devreme că subiecţii mai sensibili (reprezentând probabil 
cam 15 procente dintre clienţii dumneavoastră) au anumite 
dificultăţi în ceea ce priveşte vizualizarea, deoarece ei percep cu 
preponderență prin simţuri. Se poate să aveţi rezultate mai 
bune cu tipul de persoană chinestezică sau auditivă, formulând 
întrebările dumneavoastră în felul următor: „Ce anume simţiţi, 
auziţi sau experimentaţi?". Oricum, odată ce se află total în 
starea de suflet, comunicând din afara corpului lor, veţi 
descoperi că multora dintre aceste persoane le este mai uşor să 


răspundă la întrebările ce gravitează în jurul mult mai obişnuitei 
interogaţii: „Ce anume vedeţi?". 

Regresia spirituală presupune utilizarea unor aptitudini 
creative adecvate momentului. In ciuda indicaţiilor pe care le 
adresaţi clientului, acesta s-ar putea să nu fie pregătit să se 
deplaseze până la un anumit punct sau, dimpotrivă, poate că a 
mers deja mai departe, luând-o înaintea dumneavoastră. După 
momentul morţii fizice şi după o recapitulare rapidă a vieților 
anterioare, adresez clienţilor următorul set de întrebări referitor 
la opţiuni: 


1. În timp ce ne pregătim să părăsim corpul 
dumneavoastră şi să pornim în călătoria de reîntoarcere acasă, 
doriţi să pornim chiar în acest moment sau să mai stăm o 
vreme, pentru a vă lua rămas bun de la cineva şi a vă soluţiona 
problemele râmase nerezolvate pe Pământ? 

Această primă întrebare este semnificativă, deoarece 
subiectul dumneavoastră s-ar putea să nu fie pregătit să 
părăsească Pământul. Alegerea între a merge mai departe sau a 
mai rămâne o vreme îl face pe subiect să se focalizeze imediat 
asupra unei acţiuni căreia trebuie să-i dea curs. În timp ce unele 
suflete s-ar putea să vrea să-şi ia mental rămas bun de la o 
persoană iubită pe care au lăsat-o în urmă, majoritatea aleg să 
plece imediat, spunând: „nu vreau decât să plec". Un suflet mai 
bătrân şi mai experimentat ar putea remarca: „Oh, sunt liber din 
nou! Grozav - sunt în drum spre casă " 

Chiar şi în acest stadiu timpuriu de decorporalizare, 
sufletele sunt conştiente că au capacitatea de a-i contacta 
oricând pe cei dragi. Dacă subiectul dumneavoastră va alege să 
mai rămână puţin pentru a-şi lua rămas bun de la cineva, veţi 
dori probabil să călătoriţi împreună cu el, pentru a afla cum intră 
în contact cu această persoană. Există multe tehnici disponibile 
sufletelor şi am detaliat câteva dintre ele în capitolul doi al cărţii 
Destinul sufletelor. |n esenţă, motivul acestui contact este 
acela de a încerca să îi asigure pe cei dragi că eul sufletesc al 
persoanei care tocmai a plecat este încă viu. Sufletele nu simt 
aceeaşi durere copleşitoare legată de moartea fizică cum o fac 
cei rămaşi în urmă, dar multe dintre ele simt că au datoria de a-i 
linişti pe cei rămaşi. 


De îndată ce subiectul îmi spune că este pregătit să plece, 
îi adresez următoarele întrebări: 

2. In timp ce vă îndepărtați de corpul dumneavoastră 
(prin acoperiş - dacă moartea survine în interiorul unei clădiri - 
sau direct spre cer, dacă survine afară), vă rog să-mi descrieţi 
tot ceea ce vi se întâmplă, pentru ca eu să pot rămâne alături 
de dumneavoastră (pauză). Aţi început să vă deplasaţi? 

Există clienţi care s-ar putea să nu răspundă la această 
întrebare sau să răspundă mai degrabă vag şi superficial. Din 
nou, pentru a încuraja răspunsurile, întrebările dumneavoastră 
trebuie să ofere alternative: 

3. Spuneti-mi, în timp ce vă îndepărtați de Pământ, 
puteţi vedea întinderi mari de pământ, oraşe (sau marea) sub 
dumneavoastră - sau totul este înceţoşat? 


4. Puteţi vedea cu claritate pământul curbat de sub 
dumneavoastră sau totul în jurul dumneavoastră este confuz? 
5. Aveţi senzaţia, în timp ce va îndepărtați, că sunteți 


atraşi spre ceva? Dacă da, este o senzaţie blândă sau 
puternică? 

6. Vă deplasaţi şi priviţi în sus sau vă simţiţi ca şi cum 
aţi cobori, uitându-vă în jos? (Dacă este vorba de a doua 
variantă, subiectul se va răsuci în cele din urmă şi va 
experimenta deplasarea normală, în care privirea îi este 
orientată în sus.) 

Am descoperit că, în timp ce oamenii călătoresc la nivel 
mental departe de planul astral al Pământului, este necesar să îi 
ţinem angrenaţi şi în permanentă mişcare, pentru că, altminteri, 
fluxul de informaţii tinde deseori să se reducă considerabil. 
Criticii oricărei forme de ghidare şi direcţionare atenționează 
asupra pericolului de a-l ghida pe client. Acestea sunt temeri 
justificate dar, cu toate acestea, sunt de părere că în această 
perioadă a sesiunii unii subiecţi au tendinţa să piardă vremea la 
nivel mental. Există numeroase motive pentru care nu vor să 
vorbească cu dumneavoastră. Uneori este vorba despre o 
anumită lipsă de încredere în a vă raporta din starea de suflet. 
Probabil că, în calitate de suflete, sunt uimiţi şi un pic 
dezorientaţi de această experienţă. Este foarte posibil şi faptul 
ca ei să nu fie capabili să vă răspundă aşa cum trebuie, 
deoarece ceea ce văd ei reprezintă de fapt nemurirea divină, iar 
aceasta este atât de minunată, încât au dificultăţi în a o 


comunica într-o manieră coerentă. Există, de asemenea, o serie 
de persoane care nu vor să îşi întrerupă senzațiile spirituale şi 
emoţionale cu o conversaţie. Cel mai bun mod în care pot 
explica eu aceste sentimente de uimire este că subiectul 
dumneavoastră se află în plin proces de trezire la un nou nivel 
de cunoaştere. 

Mulţi clienţi par pasivi în acest stadiu dar, în realitate, ei 
sunt puternic prinşi în acţiunea traversării în spaţiul de dincolo. 
Oricum ar fi, trebuie să ştiţi exact ce anume se întâmplă. Mai 
mult chiar, clientul va fi dezamăgit dacă experienţa sa nu este 
înregistrată pe casete audio. Un alt avantaj pe care-l prezintă 
menţinerea dialogului în momentul scenelor de la poarta de 
intrare în lumea spiritelor rezidă în încrederea pe care clienţii o 
dobândesc ascultându-vă. Ei capătă senzaţia că dumneavoastră 
ştiţi ce li se întâmplă şi că totul este foarte normal. Este 
imperativ ca dumneavoastră să le transmiteţi cât mai din timp 
ideea că dumneavoastră cunoaşteţi drumul în lumea spiritelor şi 
că sunteţi familiarizat cu ceea ce i se întâmplă subiectului. 


În vederea stabilirii unei relaţii spirituale cu subiectul 
dumneavoastră, îi veţi cere să explice ceea ce experimentează 
cât mai pe larg posibil, evitând, în acelaşi timp, să puneţi vreo 
barieră în calea intimităţii. Ocazional, în stadiile incipiente, 
clientul va simţi că prin revelarea informaţiilor s-ar putea să 
violeze vreun cod divin şi secret. Acesta este încă un motiv 
pentru care este liniştitor pentru sufletul călător să creadă că aţi 
mai fost pe acest drum şi mai înainte, cu mulţi alţii. Întrebările 
dumneavoastră trebuie adresate cu încredere dar, în acelaşi 
timp, ele trebuie formulate respectuos şi cu deferenţă faţă de 
caracterul sacru al lumii spiritelor. 

Ca să fim sinceri, în cazul unor subiecţi există tendinţa de 
nu se strădui prea mult la reamintirea aspectelor spirituale în 
stadiul traversării în lumea de dincolo, deoarece ei se aşteaptă 
ca acest fapt să se petreacă uşor şi de la sine. Dacă lucrurile nu 
stau astfel, va trebui ca dumneavoastră să materializaţi scenele 
pentru ei. Dacă un client susţine: „Nu văd nimic în acest 
moment", trebuie să stabiliţi dacă el este în ceaţă din cauza 
lipsei de efort sau din cauza unor probleme legate de 
vizualizare. Acest tip de răspuns trebuie evaluat prin utilizarea 
unor interogaţii blânde, dar stăruitoare. 


Am afirmat deja că, limitele între a fi un participant mai 
degrabă decât un observator sunt uneori mai puţin evidente, 
spre deosebire de modul în care se întâmplă lucrurile în cazul 
rememorării unei vieţi anterioare. În starea de suflet există un 
amestec al timpurilor eterne, iar întrebările dumneavoastră ar 
trebui să-l elibereze pe subiect în aşa fel încât să îşi poată 
proiecta în mod clar propriile asociaţii. Există trei tipuri de 
întrebări ce se pot dovedi utile în acest punct: 

A. Întrebarea deschisă: „Spuneţi-mi care este prima 
dumneavoastră impresie despre locul unde vă aflaţi, în raport cu 
împrejurimile"? 

B. Întrebarea elaborată: „Ce simţiţi în legătură cu toate 
acestea? Sunteţi fericit sau trist? Sunteţi extaziat sau nesigur de 
ceea ce simţiţi? Ce înseamnă aceasta pentru dumneavoastră? 
Ce încercaţi să îmi spuneţi? Ajutaţi-mă să înţeleg ceea ce vedeţi 
şi simţiţi " 

G. Întrebări recapitulative şi centralizatoare: „Acum că 
mi-aţi spus toate aceste lucruri, permiteţi-mi să recapitulez cele 
relatate de dumneavoastră. Am înţeles corect? Ar mai fi ceva ce 
aţi dori să adăugaţi?" 

În încheiere, trebuie să subliniez încă o dată faptul că este 
necesar să îi acordăm subiectului suficient timp pentru a 
răspunde complet la întrebări dar, în acelaşi timp, să-l 
menţinem activ şi să-l încurajăm. Aceasta este o acţiune care 
presupune un echilibru delicat, care se îmbunătăţeşte odată cu 
experienţa. Totodată, le spun studenţilor mei să nu cadă în 
capcana de a se blaza după ce dobândesc experienţă, 
întotdeauna să manifeste entuziasm şi să trateze fiecare 
persoană ca şi cum ar fi captivaţi de povestea acesteia. Clienţii 
trebuie să simtă că sunteţi complet absorbiți de vizualizările lor, 
prin faptul că vă aud spunând lucruri cum ar fi: „Oh, într-adevăr, 
sună extraordinar. Vă rog, spuneţi-mi mai multe." Personal, sunt 
fascinat de raportările din lumea spiritelor, indiferent de câte ori 
aud aceleaşi descrieri. Mă interesează experienţa fiecărui client 
şi aşa ar trebui să fie pentru toţi profesioniştii implicaţi în 
regresia spirituală. 


Clientul apatic 
Există subiecţi care, deşi pot fi purtaţi pe toată durata 
unei vieţi anterioare, se închid exact când se ajunge la poarta 


de intrare în lumea spiritelor. Totuşi, dacă urmează să apară un 
asemenea blocaj, el se va petrece cel mai probabil atunci când 
clientul încearcă să ajungă la unele amintiri din copilărie sau pe 
parcursul încercării dumneavoastră de a-l muta într-o viaţă 
anterioară - şi nu la poarta de intrare în lumea spiritelor. 
Subiecţii care blochează continuarea hipnozei în oricare dintre 
aceste momente ale şedinţei s-ar putea să aibă nevoie să fie 
aduşi într-o stare de trezire completă. Trebuie întotdeauna 
trataţi cu grijă. Facilitatorii regresiei hipnotice trebuie să fie 
foarte amabili şi înţelegători cu aceste persoane, în cazul în care 
sesiunea lor eşuează. 

Inainte ca aceşti oameni să părăsească biroul, petrec cu ei 
o perioadă de timp discutând toate posibilele ramificații ale 
incapacității lor de a merge mai departe şi îi asigur că nu au 
ratat nimic, pentru că există o serie de motive în spatele a tot 
ceea ce se întâmplă în viaţă. Este posibil ca, la un anumit 
moment în viitor, ei să aibă mai mult succes în acest sens. 

Astfel, există o tehnică bine stabilită, legată tocmai de 
situaţiile care pot surveni în cadrul regresiei într-o viaţă 
anterioară şi în care un subiect nu este capabil să vizualizeze o 
scenă în care se găseşte într-un alt timp şi într-un alt corp. 
Facilitatorul elimină presiunea ce apasă asupra subiectului prin 
simpla rostire a următoarelor cuvinte: 

Nu încercaţi să analizaţi nimic, doar inventaţi o poveste 
pentru mine. Aş dori să începeţi prin a-mi spune primul lucru 
care vă vine în minte. Pur şi simplu, alegeţi un loc şi un timp şi 
inventaţi lucruri pe măsură ce înaintați în poveste. 

Invariabil, dacă subiectul este capabil să urmeze aceste 
instrucţiuni, viaţa sa anterioară reală va începe să se ivească 
încet, dar într-o manieră foarte naturală. Se pare că se 
realizează o anumită eliberare la nivelul minţii clienţilor, în 
condiţiile în care ei se simt mai confortabil odată ce le dau 
permisiunea de a crea orice fantezie doresc. Din nefericire însă, 
am constatat că această tehnică nu este deloc eficientă în 
lumea spiritelor, deoarece în acest caz nu există parametri solizi 
care să implice povestirea unor evenimente pământeşti, cu 
fiinţe umane. 

În rememorarea vieților anterioare lucrăm cu mintea 
subconştientă. In stare de suflet însă, mintea subconştientă este 
şi mai distanţată faţă de nivelele conştiente. Un aspect-cheie în 


cazul opoziţiei şi al blocajelor clientului faţă de regresia 
spirituală este acela că, pentru a ajunge la sufletul său 
nemuritor, trebuie să lucraţi atăt la nivelul minţii conştiente, cât 
şi al celei subconştiente. In combaterea blocajelor, ar fi mult mai 
simplu pentru regresionistul spiritual dacă diferitele nivele ale 
minţii ar putea fi izolate şi oprite atunci când se opun regresiei 
spirituale. Bineînţeles, acest lucru nu este posibil. 

Ce legătură există oare între opoziţia pe care subiectul o 
manifestă şi faptul că se află în stare de suflet? Temperamentul 
emoţional şi creierul intelectual al corpului actual al clientului 
pot să acţioneze prin inhibarea caracterului său nemuritor de 
suflet, într-un punct situat între moartea acestuia şi traversarea 
spre lumea spiritelor. O opoziţie inconştientă poate să se nască 
din dificultatea subiectului de a face diferenţa între 
personalitatea sa umană temporară şi caracterul său etern, pe 
care-l posedă în calitate de suflet. In acest punct există o 
dualitate, iar pentru unii clienţi este mai dificil decât pentru alţii 
să se descurce între aceste două forţe. 

Dacă observați că personalitatea curentă a subiectului 
încearcă să răspundă la întrebările dumneavoastră în locul 
identităţii sufleteşti a acestuia, precum şi în cazul în care 
clientul prezintă unele dificultăţi în a-şi exprima propria 
identitate în perioada imediat următoare decesului, vă stau la 
dispoziţie câteva modalităţi de a-l ajuta în traversarea acestui 
moment dificil. Fireşte, primul lucru care trebuie să vă vină în 
minte este să măriţi profunzimea transei. Aş sugera, de 
asemenea, să-i spuneţi subiectului următoarele: 

V-aţi deplasat într-un loc aflat dincolo de personalitatea 
dumneavoastră curentă, unde caracterul dumneavoastră este 
mai permanent. Totuşi, sunteţi încă aceeaşi persoană. Inspiraţi 
de trei ori adânc, iar la a treia inspiraţie veţi ajunge la nivelul 
necesar pentru a vă aminti cine sunteţi în realitate, ca suflet, 
precum şi toate informațiile legate de identitatea 
dumneavoastră nemuritoare. 


Voi avea mai multe de spus pe această temă în secţiunea 
dedicată conexiunilor dintre corp şi suflet. În ceea ce priveşte 
traversarea prăpastiei dintre cele două euri, al sufletului şi al 
creierului, mai există încă o metodă care merită luată în 
considerare. Imediat după moartea dintr-o viaţă anterioară, îi 


permit clientului să-şi compare temperamentul şi personalitatea 
din viaţa sa curentă cu cele din viaţa anterioară. Ambele opţiuni 
care-i stau la dispoziţie implică o existenţă într-un corp fizic. 
Conştientizarea bruscă a diferenţelor dintre aceste vieţi îl poate 
ajuta pe subiect să treacă peste orice bariere de identitate 
aducătoare de confuzie asupra corpului şi sufletului său. 

Este de înţeles că acei clienţi care ajung la poarta lumii 
spiritelor şi nu pot merge mai departe sunt cei mai dezamăgiţi. 
Unii manifestă sentimente de furie, în timp ce alţii au o atitudine 
resemnată. Există şi clienţi care devin foarte emoţionaţi şi încep 
să plângă. Destul de des, dacă blocajele generează terminarea 
prematură a sesiunii, clientul va spune: „Am simţit tot timpul că 
vor exista piedici şi că nu mi se va permite să primesc informaţii 
despre mine însumi." 

După cum am menţionat deja în secţiunea dedicată 
prejudecăţilor clienţilor, există oameni care se pregătesc singuri 
pentru asemenea dezamăgiri. S-ar putea să aibă unele temeri 
nerezolvate cu privire la sesiune, cum ar fi cele legate de 
descoperirea unor detalii neplăcute despre ei înşişi, pe care, de 
fapt, nu vor să le cunoască. Sau le lipseşte încrederea în sine şi, 
poate, în dumneavoastră. Cu siguranţă, nici un hipnoterapeut nu 
poate garanta succesul unei sesiuni de regresie spirituală în 
viaţa dintre vieţi. Putem doar să afirmăm că vom lucra cu 
sârguinţă, asigurându-ne de elementul esenţial al participării 
active a clientului, pentru a extrage informaţiile spirituale 
căutate de acesta. Le spun studenţilor mei că vor întâlni cazuri 
în care vor trebui să întrerupă sesiunea din cauza blocajelor 
clientului. De asemenea, trebuie să spun că veţi întâlni clienţi cu 
care pur şi simplu nu veţi putea să vă conectaţi personal în nici 
un fel. Există o serie de motive pentru lipsa acestui raport, 
aceasta putând fi cauzată, nu în ultimul rând, de o polaritate 
energetică negativă între dumneavoastră şi client. 

Continuarea discuţiilor cu un client dezamăgit se poate 
dovedi esenţială pentru confortul acestuia. Sincer vorbind, 
aceste discuţii ulterioare sesiunii, implicând toate ramificaţiile 
posibile ale cazului său, pot stimula conştientizarea de sine, 
aprofundarea şi înţelegerea clientului. Aceste aspecte sunt atât 
de importante şi valoroase pentru un client dezamăgit şi 
tulburat, încât acesta va considera chiar şi o sesiune întreruptă 
un succes parţial. 


Depăşirea anumitor tipuri de blocaje ale clientului 


Evident, veţi încerca să faceţi tot ceea ce este posibil 
pentru a preveni întreruperea sesiunii din cauza blocajelor, în 
special dacă acestea survin din modul greşit de abordare al 
clientului însuşi. Studenţii mei sunt profesionişti ai hipnozei, 
având la activ o mare varietate de experienţe în acest sens. 
Majoritatea acestora sunt de părere, ca şi mine de altfel, că pot 
fi utilizate o multitudine de abordări pentru a limpezi câmpul 
energetic al subiectului (precum tehnicile şamanice şi reiki). Am 
folosit deseori atingerile şi luarea de mână, combinate cu 
anumite vibrații ale vocii mele, pentru a interacţiona cu energia 
blocată a subiectului. Am menţionat deja despre plasarea mâinii 
mele pe fruntea clientului, procedeu menit generării unui 
transfer energetic pozitiv. 

Redau mai jos o serie de exemple referitoare la unele 
afirmaţii pe care s-ar putea să le auziţi de la subiecţii aflaţi la 
poarta de intrare în lumea spiritelor şi care manifestă o anume 
împotrivire. Alături de fiecare dintre aceste afirmaţii am adăugat 
un exemplu de răspuns metaforic sau simbolic al facilitatorului, 
care descrie o imagine cunoscută, aplicând-o uneia încă 
necunoscută. Aceste imagini reprezintă spaţiul spiritual care 
este umbrit de subiect în timpul traversării. Comparaţiile 
simbolice servesc deseori drept mecanisme de eliberare din 
blocaje. 1. Subiect: Nu am încredere în ceea ce văd. 

Facilitator: Permiteţi imaginaţiei dumneavoastră 
să preia controlul şi nu încercaţi să înţelegeţi nimic în 
acest moment. Imaginaţia dumneavoastră este cheia de 
acces la suflet. Ea constituie calea prin care sufletul 
comunică cu dumneavoastră. 

2. Subiect: Nu văd nimic, decât întuneric. 

Facilitator: Sunteţi o formă de energie. Există o 
lumină din energia dumneavoastră care se extinde din 
mâini. Eliberaţi-vă puterea cu ajutorul minţii şi ţineţi 
mâinile în faţa dumneavoastră. Acestea ne vor arăta 
calea, iar eu vă voi urma (sau luaţi-mă de mână şi 
conduceţi-mă), deoarece aţi mai fost pe acest drum şi 
înainte. 

3. Subiect: Nu ştiu ce anume ar trebui să fac. 


Facilitator: Aş dori să vorbiţi încet cu ghidul 
dumneavoastră personal, care se află în apropiere. Cereţi 
sfatul acestei fiinţe înțelepte, iar apoi spuneţi-mi ce 
anume v-a spus şi unde veţi fi dus după aceea. 

4. Subiect: Se pare că plutesc în derivă într-un vid care 

este luminos în anumite locuri şi întunecat în altele. 
Sunt blocat. 

Facilitator: Aş vrea să consideraţi că acest vid este o 
uriaşă tablă de şah în alb şi negru, pe care se găsesc şi piese, 
iar dumneavoastră sunteţi purtat de curent peste ea. Sunteţi 
una dintre acele piese care se poate mişca în orice direcţie. O 
mână nevăzută vă direcţionează acum spre un loc anume. 
Priviţi-vă cum vă deplasaţi într-acolo, (pauză) Acum descrieţi-mi 
unde aţi fost dus. 

5. Subiect: Nu sunt sigur dacă ar trebui să vă spun ceva. 

Facilitator: Puteţi să spuneţi sau să faceţi orice doriţi, 
deoarece aceste amintiri vă aparţin, din moment ce se află în 
mintea sufletului dumneavoastră. Puteţi să vă daţi singur 
permisiunea de a răspunde întrebărilor mele, în orice fel 
consideraţi că vi se potriveşte. Eu sunt aici, cu dumneavoastră, 
deoarece doriţi să vă ajut. Gândiţi-vă la dumneavoastră ca la un 
operator de film care are abilitatea de a-mi arăta imaginile şi de 
a le mişca repede sau încet, în funcţie de cum are loc acţiunea 
în mintea dumneavoastră. 

Observaţi că în răspunsul meu la această ultimă întrebare 
legată de intimitate nu i-am sugerat subiectului că am putea 
opri efectiv această linie de investigaţie, ci doar că putem să ne 
mişcăm fie încet, fie mai repede. Dacă preocupările privind 
intimitatea sufletului revin, voi încerca să lucrez în jurul acestui 
subiect prin persuasiune. Intreaga idee este aceea de a evita 
confruntarea directă, acordând subiectului permisiunea de a-mi 
spune ceea ce consideră potrivit din amintirile sale. 


Blocaje exercitate de ghidul clientului 


Aceasta este o zonă foarte delicată pentru regresionistul 
spiritual. 

Atunci când clientul declară cu convingere „Sunt blocat, 
nu pot să merg mai departe", suspectez imediat că la mijloc 
este un ghid. Dacă sunteţi de părere că informaţia este blocată 


în vreun fel de către un ghid spiritual, înseamnă, în general, că 
această persoană nu a progresat până la acel stadiu din viaţă în 
care se presupune că ar trebui să deţină anumite informaţii. 
Acest ghid personal s-ar putea să nu dorească să faciliteze 
descoperirea de sine a subiectului. Probabil că încă nu a fost 
atinsă o răscruce importantă a vieţii, iar un ghid simte că 
deciziile aferente trebuie luate fără a exista o pregătire 
prealabilă în acest sens. Acesta este unul din motivele pentru 
care. In cele din urmă, am renunţat să mai primesc clienţi sub 
vârsta de treizeci de ani. Mai mult, există unii ghizi personali 
care doresc ca blocajul amnezic care ni se instituie la naştere cu 
privire la cine suntem cu adevărat şi care este scopul nostru, să 
rămână la locul său pe parcursul întregii vieţi, deoarece 
serveşte propriilor noastre interese. 

Oricum, deoarece sunt încăpățânat, nu cedez prea uşor 
atunci când presupun că blocajul provine de la un ghid. Incerc 
să descopăr zona specifică pe care ghidul clientului meu vrea să 
o evite şi lucrez mai degrabă în acest sens decât să presupun că 
acest profesor vrea ca studentul său să nu vadă nimic. Pot să 
mă plasez într-o stare de transă uşoară şi, ţinându-mi ochii 
închişi, să-mi chem propriul ghid spiritual pentru a mă ajuta în 
relaţionarea cu ghidul clientului, în vederea eliminării măcar 
parţiale a blocajelor din zonele corespunzătoare. 

Fac acest lucru în situaţia în care consider că subiectul 
meu, din raţiuni ce ţin de bunăstarea sa mentală, are neapărată 
nevoie să obţină informaţiile respective. Pot simţi sau nu că 
propriul meu ghid mă ajută în respectivul caz. Astfel, apelez 
întotdeauna în mod direct la ghidul care produce blocaje şi îi 
spun clientului să facă la fel. O tehnică de permisiune pe care o 
consider eficientă este să-i solicit clientului meu să repete după 
mine, cu voce tare, fiecare rând din această 'petiţie': 

Îţi cer să desfaci barierele minţii mele astfel încât prin 
această cunoaştere, să îmi pot asuma o mai mare 
responsabilitate pentru viaţa mea. Sunt pregătit să mă confrunt 
cu adevărul despre mine însumi. lţi cer să ai încredere în 
Michael (folosiţi-vă propriul nume) ca în cineva care doreşte să 
mă ajute să înţeleg care este potenţialul meu real şi care va 
respecta şi proteja informaţiile pe care alegi să mi le dai despre 
viaţa mea în lumea spiritelor. 


Din fericire, blocajele totale din partea ghizilor nu sunt 
prea frecvente. Este bine să cunoaşteţi din timp adevăratele 
origini ale blocajelor. Provin ele oare de la subiect sau de la un 
ghid, manifestându-se doar prin intermediul subiectului? Deşi 
blocajul poate să apară în orice moment pe parcursul sesiunii, 
din clipa în care clientul dumneavoastră trece, din punct de 
vedere mental, în lumea spiritelor, de regulă se termină şi 
îngrijorările majore. Am descoperit că ghizii care produc blocaje 
se manifestă puternic în acest sens imediat după momentul 
morţii dintr-o viaţă anterioară, dar înainte ca trecerea în lumea 
spiritelor să fie completă. Astfel, dacă există vreun impediment, 
deseori se va produce la poarta de intrare în lumea spiritelor. 
Când îi pregătesc pe studenţii mei în tainele regresiei spirituale 
în viaţa dintre vieţi, le place să audă exemple concrete ale unor 
astfel de situaţii dificile, precum şi soluţiile aplicabile acestora. 
Pentru a ilustra o asemenea situaţie în care un ghid produce 
blocaje, am ales următorul caz (pe care îl numesc Cercetaşul 
Apaş). Acest caz îi implică pe subiectul meu, Kyle şi pe ghidul 
său, Adia. 

Unul dintre aspectele cele mai derutante ale vieţii este 
dificultatea de a lua decizii cu privire la relaţiile noastre de 
dragoste. De regulă, aceste alegeri sunt mult mai complexe 
decât deciziile legate de carieră sau situaţia financiară. Plasez 
durerea suferită la pierderea unei iubiri în vârful ierarhiei 
traumelor emoţionale. Destul de des, imediat după momentul 
morţii, contopirea deplină a clientului dumneavoastră cu sufletul 
său va produce o adevărată vânătoare de răspunsuri despre 
oamenii pe care i-a cunoscut şi iubit. E posibil ca sesiunile de 
hipnoză să ajungă la un moment de întrerupere bruscă în timp 
ce subiectul procesează informaţiile legate de aceste aspecte. In 
plus, aceste informaţii pot genera o serie de imagini de sine 
negative, precum şi descoperirea faptului că o misiune 
personală vitală a fost dislocată. Aceasta a fost situaţia şi în 
cazul lui Kyle. 

În vârstă de 37 de ani, Kyle era un instructor de canotaj a 
cărui istorie personală includea o mare dorinţă de libertate şi 
aventură, alături de pasiunea sa de a lucra în aer liber. Pe 
parcursul interviului preliminar s-a instalat nervos la mine în 
birou, exprimându-şi dorinţa ca sesiunea noastră să fie una la 
limita rezistenţei fizice şi nu doar menită „spălării negativităţii 


din mintea mea", după cum s-a exprimat el. Pumnii lui Kyle erau 
strânşi în timp ce îmi spunea despre un divorţ iminent de Diane, 
dragostea lui din liceu. Ea îi spusese lui Kyle că s-a săturat ca el 
să fie plecat tot timpul în excursii de canotaj cu clienţii săi. 
Diane îşi dorea ca el să „se maturizeze, să se aşeze la casa lui, 
să-şi ia o slujbă în localitate şi să înceteze a mai fi un tată şi un 
soţ absent". Obiceiul său de a bea din ce în ce mai mult s-a 
adăugat şi el la conflictul marital. 

Separarea a fost foarte dificilă de ambele părţi, implicând 
furie intensă şi învinovăţiri legate de bani, stil de viaţă şi copii. 
De curând, Kyle începuse să se întâlnească cu Linda, o femeie 
pe care a cunoscut-o la Alcoolicii Anonimi. In timp ce relaţia 
lor se dezvolta, Kyle devenea din ce în ce mai confuz şi frustrat 
în legătură cu schimbările din viaţa lui, deoarece încă o iubea pe 
Diane. Soţia sa i-a spus că nu va înceta niciodată să-l iubească, 
dar a refuzat să se împace cu el, din cauza frecventelor sale 
absenţe de acasă. 

Cu toate că sesiunea de hipnoză a lui Kyle decurgea 
conform planului, nu a mers prea uşor din cauza neliniştii şi 
preocupării sale. Odată ajunşi în viaţa anterioară a lui Kyle, am 
aflat că a fost cercetaş pentru cavaleria armatei Statelor Unite 
în deşertul Arizona. Numele său era Hal şi a fost ucis în timpul 
unui raid, la vârsta de treizeci şi nouă de ani, în 1873, de către 
indienii apaşi. În momentul în care Kyle a vizualizat moartea sa 
ca Hal, a început să tremure incontrolabil. Incercările mele de a- 
| calma au fost lipsite de orice succes. 

Dr. N: Spune-mi ce te frământă cel mai mult în acest 
moment. Este durerea morţii tale şi faptul că ai doar treizeci şi 
nouă de ani - sau altceva? 

Kyle: (printre lacrimi, respirând rapid şi sacadat) Nu, nu, 
este Jane...LA NAIBA, A AVUT DREPTATE! Ştia că voi fi ucis de 
apaşi. 

Dr. N: Cine este Jane? 

Kyle: Soţia mea...ea nu a vrut ca eu să merg în această 
călătorie...iar acum uite...AM ABANDONAT-O - şi pe cei trei copii 
ai mei. 

Dr.N: Dar explorarea teritoriilor indienilor nu este meseria 
ta? Felul în care îţi câştigi existenţa? A fost ceva diferit legat de 
această misiune? 


Kyle: Nu, toate sunt periculoase - dar, de curând am 
devenit un mic fermier, doar pentru a-i face plăcere lui Jane. l- 
am promis că mă voi aşeza la casa mea şi nu voi mai lucra 
pentru armată. Numai că mi-a lipsit această viaţă atât de mult - 
să nu fiu legat de nimic, aventura, lucruri noi care se întâmplă în 
fiecare zi, camaraderia dintre oameni... 

Dr.N: Deci, de ce te-ai hotărât să lucrezi pentru armată 
încă o dată în această expediţie? 

Kyle: Maiorul Henderson a venit la mine, cerându-mi 
ajutorul şi mi-a oferit bani în plus. Jane s-a certat cu mine. Mi-a 
spus că are o premoniţie legată de ceva rău ce se va întâmpla. 
Mi-a reamintit de promisiunea pe care i-am făcut-o...dar tot am 
plecat. 

Dr.N: Putea maiorul Henderson să găsească pe altcineva? 

Kyle (pauză lungă): Da, presupun că da, dar eu eram bun 
şi maiorul era presat de timp. Oh, Jane...îmi pare rău... 

Dr.N: Cine este Jane în viaţa de acum? 

Kyle (cu ochii în lacrimi): Ea este Diane. 

În momentul în care mi-am început instrucţiunile pentru 
ca Hal să se îndepărteze de corpul său din deşertul Arizona şi să 
se îndrepte înspre poarta de intrare a lumii spiritelor, acesta a 
strigat: „Sunt blocat - simt că ceva mă opreşte - mă reţine..." 

Când am văzut că îmi este imposibil să îl mut pe Hal de la 
scena morţii sale, am suspectat că, în timp ce refuza să o 
părăsească pe Jane, subconştientul clientului meu combina 
această rezistenţă conştientă cu faptul că nu voia să o 
părăsească pe Diane, în viaţa lui actuală. Atât memoria 
conştientă, cât şi cea subconştientă îl opreau de la a se deplasa 
înspre o stare supraconştientă din cauza puternicelor 
sentimente de remuşcare şi vinovăţie. Eram undeva între 
deşertul Arizona şi poarta de intrare în lumea spiritelor. Am 
decis să cer ajutor din partea ghidului clientului meu. După 
câteva momente de meditaţie, am continuat: 

Dr.N: Voi începe să îl chem pe ghidul tău pentru a ni se 
alătura în acest moment de răscruce. Imaginează-ţi că atunci 
când te uiţi în jos vezi deşertul Arizona, dar când întorci privirea 
în sus vezi o lumină protectoare aşteptând. Aş vrea să te 
imaginezi plutind, în timp ce această cameră este suprapusă 
peste întreaga scenă, astfel încât să putem participa cu toţii. Voi 
chema acum această lumină protectoare aflată deasupra ta, să 


coboare şi să ne ajute. Aceasta este propriul tău ghid spiritual - 
iubitor şi iertător. Îmi permiţi să fac asta şi mă ajuţi? 

Kyle: (şovăitor) Da, dar nu ştiu... 

Dr.N: (după încurajări continue) Bine. Acum, până număr 
la trei, ghidul tău va cobori la tine şi vei fi capabil să-mi descrii 
această fiinţă foarte clar. Gata! (Pun mâna pe fruntea lui Kyle) 
Unu, doi, trei! Ce vezi? 

Kyle: (pauză lungă) Oh...este aici...un om mai în 
vârstă...subţire...cu păr lung şi cărunt... 

Dr.N: Cum arată faţa lui? 

Kyle: Înţeleaptă...pare încruntat - nu, provocator. 

Dr. N: Cum îl cheamă? 

Kyle: A...Adia. Este aici. 

Dr.N: Îi simt şi eu prezenţa şi asta e bine, deoarece putem 
folosi ajutorul lui chiar în acest moment. Vreau să te concentrezi 
puternic. Ce mesaj telepatic îţi transmite Adia în minte? 

Kyle: Vă rog, nu vorbiţi pentru un minut. 

Dr.N: (după o aşteptare moderată) Ei bine...? 

Kyle: Eu...nu pot...(subiectul începe să tremure) 

Dr.N: (tare, pe un ton autoritar, neacordând timp 
subiectului pentru dezangajare) Vorbeşte în numele lui Adia 
folosindu-ţi propria voce, acum! 

Kyle: (cu o voce ciudată, încet şi foarte controlat) Ai fost 
adus aici în acest moment pentru a lucra cu acest om (eu) 
pentru a înţelege ce alegeri ai făcut (ca Hal şi Kyle). Te voi lăsa 
să ştii anumite lucruri (în acest moment) dar nu şi altele, 
deoarece alegerile tale (cu sufletul lui Jane şi Diane) sunt încă 
deschise pentru tine. 

Pentru concizie am condensat o bună parte din această 
fază a cazului. 

Am putut afla că Diane este sufletul pereche primar al lui 
Kyle. Foarte puţine alte lucruri i-au fost revelate lui Kyle despre 
viaţa sa spirituală. Sesiunea lui Kyle a fost totuşi de nepreţuit, 
pentru că acum el înţelegea că decizia Dianei de a-l părăsi 
implica toate aspectele mai vechi ale abandonării ei anterioare, 
pe când era Jane. Lecţia karmică de aici nu este una de 
pedepsire ci, mai degrabă, de a oferi înţelegere despre 
consecinţele alegerilor noastre şi a felului cum acestea îi 
afectează pe alţii pe parcursul mai multor vieţi. Obiectivele pe 
termen lung ale lui Kyle din această viaţă, viaţa sa spirituală, 


precum şi viitorul său cu Diane - toate aceste aspecte au fost 
blocate, pentru că el se afla în mijlocul unei perioade de testare 
- la această răscruce a vieţii sale actuale. 

Toate blocajele provocate de ghizi au un scop. A-i fi 
permis lui Kyle să vadă alţi membri ai grupului său spiritual, să 
experimenteze o întâlnire cu consiliul său sau să-şi revadă 
alegerea corpului actual în camera de selecţie a vieţii ar fi 
dejucat o serie de elemente cruciale care implică luarea 
deciziilor în acest moment din viaţa sa. Observaţi că vârstele 
marilor decizii referitoare la abandon (treizeci şi şapte, respectiv 
treizeci şi nouă de ani), sunt aproximativ aceleaşi atât în ceea 
ce priveşte viaţa sa imediat anterioară, cât şi cea de acum. 
Liniile temporale reprezintă o cauzalitate multiplă. 

Momentele temporale din existenţa noastră poartă ecouri 
de oportunitate. Fiecare cale are propriul potenţial de a ne 
învăţa ceva, cu privire la sarcinile majore din viaţă. Kyle a ieşit 
din sesiunea noastră cunoscând problema, fără însă a-i fi oferite 
răspunsuri pentru această problemă. El a dobândit mai multă 
acceptare asupra faptului că toate experienţele de viaţă au o 
semnificaţie. Kyle avea încredere în faptul că ghidul său care l-a 
blocat nu a vrut decât ca el să afle singur care este cea mai 
bună cale de urmat în acest moment din viaţă. 


Viziuni ale luminii şi întunericului în timpul trecerii 


Să ne întoarcem la acei clienţi care s-au descurcat bine cu 
îndepărtarea de planul astral al Pământului şi au plutit dincolo 
de poarta de intrare în lumea spiritelor în acest stadiu, veţi dori 
să verificaţi în permanenţă ceea ce îi înconjoară. În timpul 
trecerii, următorul set de întrebări începe astfel: 

1. În timp ce vă deplasaţi din ce în ce mai sus şi din ce în 
ce mai departe de Pământ, spaţiul din jurul dumneavoastră 
devine mai luminos sau mai întunecat? 

Cu toate că această întrebare ar putea părea simplă, ea 
este una plină de ramificații, în funcţie de experienţa sufletului 
implicat. Când un client îmi spune „Am intrat deîndată într-o 
lumină puternică", pot, de obicei, să prezic că am de-a face cu 
un suflet matur, care se mişcă repede şi care abia aşteaptă să 
ajungă acasă. În acelaşi timp, presupun că forţa inteligentă care 
atrage sufletul ştie exact care este viteza de deplasare care se 


potriveşte cel mai bine abilității acestui suflet de a se adapta 
schimbărilor rapide care urmează morţii fizice. Sufletele care 
sunt mai puţin sigure de locul unde se află se mişcă mult mai 
încet. Pe de altă parte, există şi unele suflete care doresc să se 
deplaseze gradual în lumea spiritelor, indiferent de nivelul lor de 
avansare. 

Nu pot oferi nici o formulă prestabilită care să explice 
diferitele viziuni ale sufletelor. Astfel, unele suflete văd un portal 
sau un tunel prin care trebuie să treacă, în timp ce altele se 
îndreaptă direct spre lumină. Ştiu însă, că rata de transmigraţie 
este corelată cu circumstanţele morţii şi cu gradul de 
familiaritate cu lumea spiritelor. Există foarte puţine informaţii 
primite de la oamenii care au trecut printr-o experienţă negativă 
de moarte clinică, deoarece pe parcursul acesteia nu au văzut 
decât întuneric. Aceştia mărturisesc că erau blocaţi într-un tunel 
şi s-au întors înapoi la viaţă fără a vedea nici măcar o singură 
lumină iubitoare venind înspre ei. Acest lucru se poate întâmpla 
atunci când experienţa morţii este foarte scurtă la poarta de 
intrare, fiind urmată imediat de reîntoarcerea la viaţă. 
Majoritatea informaţiilor primite de la oamenii care au trecut 
printr-o experienţă de moarte clinică implică sentimente de 
dragoste şi experimentarea exclusiv a unei lumini puternice. 

Lucrul important în acest punct este să reţineţi următorul 
aspect: atunci când clientul dumneavoastră vă spune că este 
purtat în derivă prin întuneric sau pluteşte printre valuri gri, 
neguroase sau printr-o atmosferă lânoasă, înnorată, unde nu 
poate vedea nimic, faceţi în aşa fel încât să se mişte cu calm şi 
asiguraţi-l că totul este normal. Indiferent de răspunsul pe care-l 
primesc de la clienţii mei la întrebarea anterioară (în sensul de 
lumină sau întuneric), le spun: 

2. Aţi mai fost pe aici şi înainte. Mergeţi înainte şi 
acceptaţi faptul că o putere iubitoare vă duce într-un loc sigur. 

li explic subiectului că în curând va experimenta scene în 
care va lua parte la acţiune, la fel cum s-a întâmplat şi în 
perioada de rememorare a vieţii anterioare. Diferenţa este că 
acum are un corp eteric de energie pură, dar posedă aceeaşi 
abilitate de a-mi oferi informaţii cu privire la amintirile sale prin 
intermediul corpului său fizic actual. Pentru mai multe detalii, vă 
sugerez să consultaţi capitolul doi din Călătoria Sufletelor 
unde am citat trei cazuri de suflete care trec în lumea spiritelor. 


Relatările lor variază de la uimire la raportarea unor fapte 
exacte, iar marea diversitate a acestor intrări ne oferă 
posibilităţi şi perspective variate. În acest punct, îl întreb pe 
subiect: 

3. Spuneţi-mi când anume puteţi vedea la distanţă, 
dincolo de ceea ce vă înconjoară. 

Acesta este unul din acele momente în care tăcerea 
dumneavoastră se poate dovedi extrem de utilă subiectului. Pot 
să îi cer apoi un răspuns ideomotor cum ar fi: 

4. Luaţi-vă tot timpul necesar. Mişcaţi-vă degetele 
mâinii drepte atunci când puteţi să vedeţi la distanţă. 

Vreau ca acest semnal să vină spontan şi direct din 
mintea supraconştientă, fără nici o analiză critică conştientă. 
Trebuie să aşteptaţi până ce subiectul este pregătit să 
comunice, fiindcă altminteri ar putea interveni tendinţa de a 
continua doar pentru a-l satisface pe facilitator. 

De îndată ce subiectul îmi spune că a plutit într-un spaţiu 
unde poate să privească la distanţă, nu mai contează dacă vede 
luminozitate în jurul său sau o strălucire întunecată, înceţoşată. 
Îi întreb pe toţi acelaşi lucru cu privire la luminile individuale: 

5. Vedeţi un glob mare de lumină în preajma 
dumneavoastră sau vedeţi puncte de lumină în depărtare? 

Încă o dată, utilizarea opţiunilor alternative diminuează 
opoziţia clienţilor şi, în cazul unora, chiar şi puţin din anxietatea 
de a fi oarecum pierdut în spaţiu. Cu toate acestea, subiecţii vor 
răspunde în mod sincer şi în cazul că vor vedea ceva diferit de 
sugestiile dumneavoastră. Acesta este un lucru pozitiv, 
deoarece veţi dori, fireşte, să-l menţineţi pe subiect vorbind şi 
pe drumul cel bun. 

Mai devreme sau mai târziu, majoritatea subiecţilor vă vor 
raporta că au văzut lumini. Pot sau nu să le explic faptul că 
aceste lumini reprezintă fiinţe inteligente. Numai dacă am de-a 
face cu un client foarte nesigur mă voi angaja în antrenamente 
aici. Un glob de lumină mai mare, singular, aflat în apropierea 
sufletului, reprezintă de obicei un ghid spiritual, în timp ce 
punctele de lumină din depărtare sunt deseori colegii din grupul 
spiritual al clientului. Clienţii pot experimenta vizualizări destul 
de diferite după fiecare viaţă. De exemplu, un ghid poate să 
aştepte lângă poartă după o anumită viaţă, dar să fie localizat 
undeva mai adânc în lumea spiritelor după o altă viaţă. Sau, 


după o anumită viaţă, sufletele pereche pot fi prezente la 
intrarea în lumea spiritelor, pentru ca după o alta să nu mai 
apară. 


Primele contacte cu spiritele 


Atunci când clienţii văd pentru prima dată lumini în 
depărtare, exclamă deseori: „Văd stele!'". Aceasta deoarece 
viziunile lor par să reprezinte cerul nopţii de pe Pământ. Voi 
continua apoi cu seria mea de întrebări legate de lumini: 


6. Câte lumini vedeţi? Număraţi-le. 

7. Sunt ele oare apropiate unele de altele sau 
dispersate? 

8. Pare vreuna dintre ele mai mare decât restul? 


Subiecţii răspund deseori, „Văd un glob mare de lumină 
undeva departe". Acesta reprezintă de regulă un ghid. Indiferent 
de tipul de răspuns pe care-l primesc despre lumini, următoarea 
mea întrebare este întotdeauna aceeaşi: 

9. Simţiţi nevoia să vă mişcaţi înspre dreapta, să 
continuaţi să mergeţi drept înainte sau să vă întoarceţi la 
stânga, pentru a intersecta această lumină (sau lumini)? 

In afară de faptul că le oferă alternative, această abordare 
are rezultate excelente, pentru că acum se 'naşte' busola de 
direcţionare a subiectului dumneavoastră, iar el devine 
conştient de faptul că are abilitatea de a-şi gestiona propriul 
progres în lumea spiritelor. Invariabil, clientul va răspunde că 
luminile se găsesc într-o anumită direcţie şi atunci îi spun pur şi 
simplu: 

10.  Plutiţi (la dreapta, la stânga sau drept înainte) înspre 
lumină, în timp ce lumina pluteşte înspre dumneavoastră. 

Cu siguranţă, poate apărea nevoia de a face o pauză aici, 
pentru a vă lăsa clientul să se obişnuiască puţin, dar este 
important să nu-l lăsaţi să se împotmolească, petrecând un timp 
prea îndelungat până la conectarea cu punctele de lumină. 
Următoarea mea întrebare este: 


11. Pe măsură ce lumina se apropie de dumneavoastră 
şi dumneavoastră vă îndreptaţi spre ea, aş vrea să ştiu dacă 
este strălucitoare sau întunecată, precum şi ce culori vedeţi. 

Dacă răspunde, îl voi întreba despre culorile din centru şi 
cele ale haloului, care se corelează cu nivelul de avansare şi 
caracterul sufletului. Acest subiect este detaliat în Destinul 
Sufletelor (capitolul cinci). Voi  recapitula informațiile 
referitoare la culori mai în detaliu când ajungem la secţiunea 
dedicată în mod special acestui subiect: Recunoaşterea Culorilor 
Sufletului. Dacă subiectul vede doar un glob strălucitor sau o 
coloană luminoasă în faţa sa, vreau să ştiu în mod special dacă 
lumina are o nuanţă de alb strălucitor, galben, albastru sau 
purpuriu deschis, pentru a-mi da indicaţii dacă în respectiva 
scenă avem de-a face cu un ghid senior sau junior. Două sau 
mai multe lumini de diferite culori adunate laolaltă indică 
deseori nişte suflete-companion. 

La cursurile mele despre regresia spirituală în viaţa dintre 
vieţi, în cadrul cărora studenţii îşi realizează regresii spirituale 
unii altora, observ că există o confuzie cu privire la culoarea alb, 
care apare deopotrivă ca aparţinând ghizilor şi sufletelor- 
companion. Studenţii mă întreabă: „De ce oare apare culoarea 
alb atât la sufletele mai tinere, cât şi la ghizi?". În primii mei ani 
de muncă cu viaţa dintre vieţi, mi-a luat ceva timp pentru a 
descoperi răspunsul. Culoarea reprezintă o vibraţie energetică, 
iar albul constituie fundamentul întregului spectru de culori. 

Clienţii care vorbesc despre lumini ce se mişcă înspre ei 
din depărtare spun de obicei „Văd lumini albe ieşind dintr-un 
semiîntuneric". Acesta este motivul pentru care - la prima 
vedere - ei se referă deseori la aceste lumini ca la nişte stele. Pe 
măsură ce îl duc pe client mai aproape de luminile respective, 
scena se schimbă şi îl întreb: 

12. Vă rog, descrieţi-mi forma şi felul în care arată 
lumina care a venit în întâmpinarea dumneavoastră. 

Dacă se apropie un ghid, subiectul aflat sub hipnoză vede 
cel mai adesea fie o minge mare de lumină albă, fie o formă 
alungită, fie o figură umană. După o scurtă perioadă de timp, 
clientul dumneavoastră ar putea să vă spună că lumina albă s-a 
transformat într-o culoare galbenă sau albăstrie. Cu toate 
acestea, acest gen de raportare despre transformările 
coloristice de la un alb strălucitor la o altă nuanţă poate să nu 


apară decât mai târziu în cadrul sesiunii, atunci când aduceţi 
subiectul la locul menit orientării sau în propriul său grup 
spiritual. 


Dacă subiectul dumneavoastră vă raportează despre o 
lumină constantă de un alb strălucitor, aceasta indică o puritate 
a energiei vibraţionale, denotând claritatea gândirii şi intenţiilor. 
Acestea - alături de cunoaşterea şi înţelepciunea care emană 
din nuanțele albastre şi violete - constituie emblemele 
distinctive ale unui suflet avansat. In timp ce unele nuanţe de 
alb pot să apară cu o serie de pete roşii, galbene, verzi şi 
albastre, veţi descoperi că sufletele mai tinere prezintă doar un 
alb constant. Aceste tonuri de alb pot apărea ca fiind ori 
întunecate, fie într-o luminozitate şi strălucire fluctuantă. 
Luminile licăritoare reprezintă deseori o formă de nelinişte şi 
entuziasm, precum şi  năzuinţa spre armonie atât de 
caracteristică sufletelor mai puţin avansate. 

Atunci când există o convergenţă între suflet şi lumina 
care vine în întâmpinarea sa, voi întreba: 

13. Pluteşte oare această lumină în apropierea 
dumneavoastră, ca şi cum v-ar lua de mână sau pare să vă 
învăluie cu o energie iubitoare? 

Vă rog să consultaţi Destinul Sufletelor, capitolul patru, 
secţiunea dedicată tratamentului sufletului în preajma porţii de 
intrare în lumea spiritelor. Există astfel mai multe tehnici diferite 
în această privinţă, de exemplu atunci când un ghid învăluie 
sufletul într-o energie vindecătoare sau, pur şi simplu, se 
focalizează pe terminaţiile corpului eteric al acestui suflet (o 
acţiune obişnuită fiind aceea de a-l lua de mână). Invăluirea 
(unde sufletul simte că este învăluit într-un balon) este aproape 
întotdeauna executată de către un ghid spiritual şi mai puţin de 
un suflet pereche primar sau de un suflet-companion. 

În continuare, pot să pun o serie de întrebări referitoare la 
felul în care energia ghidului îl face să se simtă pe clientul meu. 
Aici este momentul în care sufletului reîntors îi este aplicat 
tratamentul de reîntinerire a energiei, printr-un proces pe care 
eu îl numesc permeare şi graţie căruia energia vindecătoare 
pătrunde în suflet. Recapitulez diversele forme de vindecare a 
energiei spirituale în capitolul patru din Destinul Sufletelor. Pe 
parcursul acestei faze din cadrul sesiunii veţi descoperi că 


majoritatea clienţilor vor începe să se relaxeze. Răspunsurile lor 
sunt marcate de o profundă pace şi venerație. Subiecţii încearcă 
sentimentul că, deodată, energia lor este mai puţin densă. Acest 
fapt constituie un indiciu că s-au separat din punct de vedere 
mental de corpul lor fizic. 

Atunci când oamenii,işi văd pentru prima oară ghizii 
spirituali pe parcursul şedinţei ce se desfăşoară în biroul 
dumneavoastră, fiţi pregătiţi pentru un răspuns emoţional din 
partea lor. Mulţi încep să plângă sau chiar îşi pierd controlul, 
fiind în prezenţa acestui mentor venerat. Alţi clienţi vor râde de 
plăcerea a ceea ce văd şi simt după recunoaşterea ghidului lor. 
Sincer vorbind, acesta este unul dintre cele mai profunde 
momente ale sesiunii, aşa că vă recomand să le permiteţi 
clienţilor să-l savureze în tăcere. Păstraţi la îndemână câteva 
batiste. În ceea ce mă priveşte, obişnuiesc să dau clienţilor o 
serie de sugestii post-hipnotice, astfel încât amintirea imaginii 
mentale a ghidului lor să-i însoţească pentru tot restul vieţii. 


Interacțiunea cu spiritele venite în întâmpinare 


Recunoaşterea şi dinamica personală a spiritelor care au 
călătorit în apropierea porţii pentru a întâlni sufletul care tocmai 
pătrunde în lumea spiritelor au o importanţă majoră. Încep 
această etapă adresând clientului o întrebare deschisă: 

1. Aveţi vreun gând cu privire la această entitate care 
a venit să vă întâlnească şi pe care încă nu l-am discutat? 

Cei mai mulţi dintre clienţii mei au nevoie de câteva 
momente pentru a-şi putea identifica ghizii, precum şi celelalte 
suflete din grupul lor, răspunzând abia apoi la întrebările mele 
referitoare la aceste fiinţe. Pe parcurs, în contextul chestionării 
clientului în această privinţă, ar trebui să întrebaţi: 

2. Aveţi cumva sentimentul că ființa din faţa 
dumneavoastră apare sub forma unui persoane de gen masculin 
sau feminin? 

Consider că sufletele care continuă şi în acest punct să 
perceapă o masă de lumină asexuată sunt adeseori mai 
experimentate, neîncercând nici o nevoie de a simţi confortul 
oferit de vederea unei figuri umane. Veţi avea clienţi care 
relatează că multe spirite par a fi androgine. 


Dacă lumina percepută aparţine unui suflet din propriul lui 
grup, acesta se va înfăţişa sub o formă care să-i permită 
clientului dumneavoastră o recunoaştere imediată, revelând un 
corp fizic dintr-o viaţă anterioară (sau chiar pe cineva din viaţa 
prezentă a clientului). Ori de câte ori clienţii mei văd o formă 
umană, indiferent dacă aceasta aparţine spiritului unui ghid sau 
unui suflet pereche, voi adresa subiectului respectiv 
următoarele tipuri de întrebări: 

3. Poţi distinge trăsături faciale? 


4. Dar culoarea şi lungimea părului? Culoarea ochilor? 

5. Are cumva această ființă un contur întreg al corpului 
care seamănă cu cineva cunoscut? 

6. Imi dau seama că nici un sunet de vorbire 


pământeană nu există în acest loc, dar interceptezi oare vreun 
fel de comunicare telepatică despre care crezi că ar trebui să 
vorbim, prin cuvinte sau prin imagini vizuale transmise minţii 
tale? 

În Călătoria Sufletelor, capitolul trei (dedicat întoarcerii 
acasă), citez o serie de cazuri care explică ce Înseamnă pentru 
un client să întâlnească membrii grupului său de suflete în 
apropierea porții de intrare în lumea spiritelor. În mod normal, 
asemenea întâlniri implică doar un suflet pereche primar. În 
cazul în care o asemenea întâlnire are loc totuşi, se pare că ea 
nu durează niciodată prea mult, deoarece în mod normal ghidul 
este pregătit să preia şi să conducă sufletul care se reîntoarce 
spre următoarea sa escală. În cazul în care are loc totuşi o 
celebrare care să implice mulţi alţi membri ai grupului de suflete 
al clientului, aceasta se va desfăşura în mod obişnuit mai târziu, 
când sufletul care se reîntoarce realizează primul contact cu 
întregul lui grup-matcă. Orice fel de întâmpinare a sufletului ce 
se reîntoarcere acasă şi care-i implică pe colegii acestuia, fie că 
se petrece în dreptul porţii de intrare în lumea spiritelor, fie în 
interiorul grupului, este proiectată în aşa fel încât să onoreze 
sufletul cu dragoste şi bucurie. 

Întâmpinările sufletului în momentul reîntoarcerii sale 
acasă, pe lângă faptul că pot constitui un bun prilej pentru 
distracţie şi jocuri, au adesea semnificaţii mai profunde. De 
exemplu, am avut un client a cărui viaţă imediat anterioară 
implica o asociere strânsă cu patru dintre prietenii săi, în 
aceeaşi unitate a armatei britanice, care fusese trimisă în Franţa 


la începutul Primului Război Mondial. La sfârşitul lunii august 
1914, aceşti patru prieteni au luat un ultim prânz împreună la o 
cafenea din Paris care se afla pe malul stâng al Senei. Era o 
seară frumoasă, cu muzică, vin, cântare şi chef, încercând să 
uite ce îi aştepta. In dimineaţa următoare, aceşti soldaţi au fost 
detaşaţi în primele linii ale frontului, iar la începutul lunii 
septembrie, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, toţi, cu excepţia 
unuia singur, au murit pe câmpul de luptă al primei bătălii de pe 
Marna. Singurul supravieţuitor a fost grav rănit şi trimis acasă. 
Tot restul vieţii sale, copleşit de durere, el a jelit pierderea 
prietenilor săi şi s-a simţit vinovat că el a fost singurul care a 
supravieţuit. Acest soldat a fost clientul meu, iar în acea viaţă 
anterioară a murit în anul 1936. 

Odată cu reîntoarcerea la grupul său de spirite, prietenii l- 
au întâmpinat îmbrăcaţi în uniformele lor din Primul Război 
Mondial, realizând o 'petrecere' de bun venit în cadrul unei 
scene re-create a cafenelei din Paris. Această proiectare a 
întoarcerii sale acasă s-a dorit în mod special pentru a aduce 
alinare subiectului faţă de tragedia suferită în viaţa anterioară, 
intensificând totodată procesul său de vindecare. Deşi este 
adevărat că sufletele au la dispoziţie posibilitatea de a se 
reîncărca cu energie în apropierea porţii de intrare în lumea 
spiritelor, se pare că aceasta este oferită mai ales sufletelor 
care se reîntorc acasă după anumite evenimente traumatizante. 
Consider că acest lucru este adevărat mai ales în cazul în care 
în respectivele vieţi survine pierderea unor persoane iubite sau 
a unor prieteni. Astfel, chiar dacă scenele de întâmpinare a 
sufletelor ce se reîntorc acasă pot fi utilizate doar pentru 
plăcere, trebuie conştientizat faptul că ele pot fi simbolice 
pentru anumite evenimente karmice importante, care au o 
semnificaţie deosebită pentru clientul dumneavoastră. Există şi 
posibilitatea ca aceste evenimente din vieţile sale anterioare să 
aibă un impact asupra clientului şi în prezent. 

Vă rog să reţineţi că nu contează dacă o persoană iubită 
dintr-o viaţă anterioară, pe care tocmai aţi revăzut-o împreună 
cu clientul dumneavoastră, mai trăieşte încă pe Pământ, în 
acelaşi cadru temporal cu viaţa actuală a subiectului. Aceasta se 
datorează faptului că o parte a energiei noastre nu părăseşte 
niciodată lumea spiritelor. De exemplu, dacă mama 
dumneavoastră a murit cu treizeci de ani înaintea 


dumneavoastră - şi chiar dacă s-a reîncarnat apoi într-o nouă 
viaţă - o parte a energiei ei rămase în lumea spiritelor este 
mereu disponibilă pentru a vă întâmpina. Acest proces este 
descris pe larg în Destinul Sufletelor la secţiunea destinată 
diviziunii sufletelor. 

În timpul identificării spiritelor (indiferent în ce parte a 
sesiunii de regresie spirituală are loc acest lucru), este de 
preferat să vă mişcaţi încet, pentru a-i da subiectului suficient 
timp să-şi recunoască prietenii. Atunci când vine momentul 
comunicării cu ghizii lor, trebuie să fiţi pregătiţi pentru 
răspunsuri schiţate mai sumar. Deoarece relaţia dintre clientul 
dumneavoastră şi mentorul său este una extrem de intensă, 
subiecţii pot să devieze pur şi simplu de la întrebările 
dumneavoastră, răspunzând: "Nu avem nimic să ne spunem 
unul altuia." Acest lucru înseamnă de fapt că ei nu au nimic să 
vă spună dumneavoastră. 


Conversaţia este percepută ca fiind mult prea intimă sau 
clientul dumneavoastră consideră că nici un cuvânt nu este 
necesar pentru a descrie ceea ce transpare din această 
experienţă. 

Nu accept în mod pasiv nici o reticenţă a clientului. Treaba 
mea este să aflu cât mai multe aspecte sugestive pentru 
actuala viaţă a clientului. Pot, aşadar, să le reamintesc cu grijă 
subiecţilor mei că am cunoştinţă despre faptul că aceste 
conversații cu ghidul lor sunt privilegiate - şi că onorez această 
sancţiune. Cu toate acestea, aş putea adăuga: 

Este important să îmi descrii tot ceea ce recepţionezi, 
astfel încât să mă pot asigura că totul este în regulă. 

În anumite condiţii, aş putea folosi o abordare puţin mai 
dură: 

Ai venit la mine pentru a accesa informaţii spirituale 
importante pentru viaţa şi bunăstarea ta actuală şi am nevoie 
de ajutorul şi cooperarea ta în această sarcină, astfel încât 
şedinţa ta să poată fi înregistrată (pe casete audio). 

Dacă subiectul meu încă se opune ideii de a-mi dezvălui 
informaţii referitoare la ghidul său spiritual, voi continua pur şi 
simplu pe linia principală de întrebări. Astfel, acesta ar putea fi 
un moment bun să întreb: 

7. Care este numele ghidului tău spiritual? 


În timpul interviului preliminar, am explicat clienţilor că, 
din când în când, le voi atinge fruntea cu degetele, generând un 
transfer de energie cauză-efect care să ajute procesului de 
anamneză. Înainte să încep propriu-zis şedinţa de hipnoză, îl 
precondiţionez pe client, explicându-i totodată că această 
procedură este foarte utilă în cazul numelor. La acest moment al 
sesiunii, în timp ce execut această manevră, le spun clienţilor că 
pot să pronunţe pe litere numele spirituale, pentru ca eu să îi 
pot ajuta ulterior în procesul de reamintire. 

A lucra la determinarea numelui unui ghid în apropierea 
porţii de intrare în lumea spiritelor reprezintă o etapă 
pregătitoare utilă pentru momentul în care îmi voi întreba 
clienţii despre numele spiritelor din grupul-matcă. Câteodată, 
subiecţilor le este mai uşor să silabisească numele spiritelor 
decât să le pronunţe. Dacă subiectul are un lapsus cu privire la 
numele ghidului său, voi face următoarea remarcă: "Nu îţi face 
griji în acest sens, când îţi vei aminti numele său, poţi să mi-l 
spui." 


Dacă subiectul este capabil să răspundă la orice întrebare 
despre gândurile pe care i le transmite ghidul său spiritual, 
continui investigația astfel: 

8. Ce anume ţi se comunică? 

S-ar putea să vreau să fiu mai clar, aşa că insist cu 
următoarea întrebare: 

9. Ce părere are ghidul tău despre realizările tale din 
ultima viaţă anterioară? 

Liniile de întrebări şi răspunsuri diferă în acest punct de la 
client la client. Totuşi, ar trebui să ştiţi că, în mod normal, nu se 
pot obţine decât relativ puţine informaţii în apropierea porţii de 
intrare în lumea spiritelor. Răspunsurile obişnuite sunt: "Ghidul 
meu îmi spune că am făcut ceea ce trebuia să fac" sau "EI 
spune: 'Bine ai revenit, vom vorbi în curând." 

Cu toate acestea, va trebui să pregătiţi dinainte aceste 
scene, pentru ca mintea conştientă a clientului să accepte faptul 
că va fi chemată ulterior să răspundă la astfel de întrebări mai 
în detaliu, după intrarea în lumea spiritelor. 

Nu zăbovesc niciodată prea mult în apropierea porţii de 
intrare în lumea spiritelor, deoarece vreau să-l îndemn pe 
clientul meu să se îndrepte alături de ghidul său spiritual spre 


următoarea sa oprire, unde vor fi disponibile mai multe 
informaţii. Este posibil ca această primă oprire să fie într-un un 
loc de reîncărcare a energiei sufletului dar, cel puţin la început, 
încerc să nu-i sugerez clientului nici o zonă spre care s-ar putea 
îndrepta, exceptând cazul în care clientul se îndepărtează de 
traseul normal. În acest punct, îmi pot întreba subiectul: 

10. Ce anume se întâmplă acum? 

Clientul răspunde adesea: "Mă mişc din nou." Dacă mi se 
pare că în mintea subiectului nu se desfăşoară nimic, pot sugera 
următoarele: 

11. Te simţi pregătit pentru a fi dus într-un anumit loc? 

Una dintre întrebările cele mai obişnuite pe care le pun pe 
tot parcursul sesiunii este: 


12. Unde urmează să fii dus acum? 

Doar în cazul în care toate celelalte opţiuni eşuează, voi 
decide să fiu mai specific, precum: 

Nu crezi că este timpul să te îndrepţi spre locul menit 
orientării, alături de ghidul tău? 

Mai există încă un aspect referitor la deplasarea sufletelor 
pe care trebuie să-l amintesc. Unii clienţi care simt prinşi în 
acţiunea de a fi transportaţi dintr-un loc în altul în lumea 
spiritelor nu trebuie decât să-şi formuleze un gând şi deodată se 
şi află acolo unde voiau să ajungă. Aceasta este esenţa a ceea 
ce pare a fi adevărata natură a modului în care călătoresc 
sufletele. Mai mult, puteţi descoperi că aceşti subiecţi sunt 
predispuşi să o ia înaintea instrucţiunilor primite de la 
dumneavoastră cu privire la deplasarea lor. 


Staţii de oprire pentru sufletul care intră în lumea 
spiritelor 


În principal, există trei staţii de oprire pentru sufletul care 
intră în lumea spiritelor: 

A. Poarta de intrare în lumea spiritelor, unde are loc 
primul contact cu alt spirit. 

B. Locul menit orientării, care constituie un spaţiu în 
care sufletul este dus de către ghidul său pentru o primă analiză 
a vieţii sale imediat anterioare. 


C. O oprire finală, unde sufletul este readus la propriul 
său grup-matcă. 

Veţi întâlni variații ale acestui format standard în cazul 
anumitor clienţi. Acestea nu depind numai de gradul de 
avansare al sufletului, ci şi de numărul de provocări sau traume 
existente în viaţa sa imediat anterioară. Un suflet se poate 
îndrepta direct spre grupul său de spirite sau spre Consiliul 
Bătrânilor, ocolind astfel etapa orientării preliminare. Sufletul 
poate, de asemenea, să experimenteze o perioadă de solitudine 
şi reflecţie într-un spaţiu liniştit, în care are doar un contact 
redus cu alte spirite. Sufletele mai experimentate, care sunt 
implicate în anumite grupuri independente de studiu, se pot 
reuni cu aceste grupuri imediat după reîntoarcerea dintr-o 
încarnare. De asemenea, există şi acele suflete care se reîntorc 
dintr-o viaţă şi intră imediat într-o scenă de învăţare sau într-o 
bibliotecă de studiu. Ceea ce sufletele care se reîntorc nu fac 
niciodată este să se reîncarneze imediat într-o altă viaţă. 

Pentru sufletul proaspăt descarnat, cea mai obişnuită 
deviere de la primele trei opriri standard este de departe 
călătoria sa imediată către un loc menit reîncărcării cu energie. 
Există suflete care necesită un tratament de urgenţă pentru a-şi 
reface energia afectată cât mai curând posibil. Deşi majoritatea 
primelor întâlniri şi orientări cu ghizii spirituali implică şi un fel 
de revigorare a energiei, acest proces de vindecare are multe 
proceduri alternative în lumea spiritelor. 

Câteodată, un client care tocmai a pătruns în lumea 
spiritelor vă va spune că sufletul său epuizat energetic se află 
într-un loc care arată ciudat. De exemplu, v-ar putea spune că 
se află într-un spaţiu închis sau într-o încăpere cristalină, care 
pare să îl ajute în vindecarea şi echilibrarea energiei sale. Ar 
putea menţiona necesitatea de ajustare fină a nivelelor sale 
vibraţionale cu ajutorul acestor împrejurimi, precum şi faptul că 
are nevoie de solitudine înainte de a se reuni cu grupul său de 
spirite. Este posibil ca subiecţii dumneavoastră să nu dorească 
să comunice mental cu nimeni pentru o perioadă de timp. S-ar 
părea că după câteva vieţi, sufletele au nevoie de un sanctuar 
menit reflecţiei tăcute înainte de a putea înfrunta alte activităţi. 
Clienţii menţionează totuşi faptul că, adesea, ghizii le 
supraveghează acest proces. 


Adeseori, clienţii amintesc despre cristale ca despre un 
simbol al revigorării. Fiţi pregătiţi să auziţi de la subiecţii 
dumneavoastră că aceste spaţii destinate vindecării energiei par 
să se asemene unor prisme de sticlă sau unor pereţi cu mai 
multe feţe, care reflectă lumini colorate împrejurul lor. Astfel de 
spaţii pot funcţiona ca nişte generatoare vibraţionale pentru 
reîncărcarea energiei naturale a sufletelor prin intermediul unei 
energii tămăduitoare universale. Ocazional, voi plasa un cristal 
de quartz în mâna unui client care încearcă să descrie ceea cei 
se întâmplă, deoarece cred că acest cristal ne poate servi drept 
conductor al unor modele de gândire. 

In viaţa pământească, ca de altfel şi în viaţa dintre vieţi, 
beneficiile solitudinii constau într-o perioadă menită auto- 
evaluării şi inspiraţiei, prin reîncărcarea (şi vindecarea) energiei 
personale. În timpul vieţii putem deveni atât de distraşi de 
rolurile pe care le interpretăm, încât nu descoperim niciodată 
cine suntem cu adevărat. După o viaţă deosebit de grea, ne 
trezim deodată în lipsa corpului care ne lega de toate 
circumstanţele provocatoare prin care am trecut. Ne putem 
imagina, aşadar, necesitatea unei perioade de linişte, 
premergătoare momentului în care un suflet îşi continuă 
călătoria în lumea spiritelor şi intră în contact cu alte spirite. 

În Destinul Sufletelor, la capitolul patru, dedicat 
reîncărcării şi vindecării energiei spirituale, discut despre 
varietatea modalităţilor de vindecare a energiei, aflate în 
strânsă legătură cu starea în care se află sufletul reîntors. 
Această listă include trei categorii generale. 


A. Tratamentul standard premergător orientării 
(destinat majorităţii sufletelor). 

B. Tratamentul de urgenţă (destinat sufletelor a căror 
energie a fost distrusă de o moarte violentă). 

C. Tratamentul special în anumite zone de recuperare 
(destinat sufletelor care au fost contaminate grav pe parcursul 
unei întregi vieţi). 

Vreau să subliniez faptul că subiectul dumneavoastră nu 
va fi dispus să vă ofere multe detalii despre spaţiile de 
recuperare în care merge după o viaţă chinuitoare. Cu excepţia 
cazului în care simt că există o relevanţă directă pentru viaţa lor 
prezentă, eu nu îi împing să facă acest lucru, deoarece această 


experienţă (sau mai exact retrăirea ei fidelă) nu constituie o 
condiţie sine qua non a succesului şedinţei noastre. În aceste 
cazuri, filozofia mea terapeutică este aceeaşi cu cea exprimată 
mai devreme, în capitolul referitor la desensibilizarea traumelor. 

Poate că blocarea amintirilor referitoare la aceste 
tratamente de vindecare şi reîncărcare a energiei, precum şi 
celor legate de recuperarea după vieţile anterioare, implică şi o 
amnezie protectivă generată de ghizii noştri. În rarele ocazii 
când aud despre suflete afectate radical, evocările acestea îmi 
sunt oferite de o a treia parte implicată (care a cunoscut 
asemenea suflete), sau de către un suflet specialist în aceste 
pregătiri de reabilitare. Remodelarea drastică a energiei 
spirituale dintr-un suflet grav contaminat poate avea ca rezultat 
faptul ca respectivul suflet să nu se mai întoarcă niciodată pe 
Pământ. Dacă asupra clientului dumneavoastră s-a folosit 
vreodată o procedură de remodelare radicală după una din 
vieţile sale anterioare, rememorarea acestei experienţe este 
blocată ca urmare a unui act de bunăvoință. Cred că este cel 
mai bine să nu se intervină în aceste cazuri. 


Orientarea alături de ghizi 


Din moment ce majoritatea cazurilor dumneavoastră vor 
implica un anumit fel de orientare alături de un ghid, trebuie să 
fiţi conştienţi de diversele aspecte ale acestei prime opriri în 
lumea spiritelor. Am vorbit deja despre profundul sentiment de 
smerenie pe care clientul dumneavoastră îl resimte în timpul 
hipnozei la primul contact vizual cu ghidul său. Aceste 
sentimente prind glas atunci când sufletul călătoreşte alături de 
ghidul său dinspre poarta de intrare în lumea spiritelor spre un 
loc în care are loc acomodarea şi trecerea în revistă a vieţii sale 
anterioare. 

Cred că ar fi de ajutor terapeutului regresiei spirituale în 
viaţa dintre vieţi să reexamineze ceea ce am scris despre 
orientare şi ghizi în capitolele cinci şi opt din Călătoria 
Sufletelor. lau în discuţie chestiuni precum aşezările spirituale 
şi rolurile ghizilor juniori şi seniori. Aceste informaţii sunt 
pertinente pentru multe din cazurile dumneavoastră. Deşi 
nuanțele fiecărui caz diferă, veţi găsi multe similitudini. De 
exemplu, la primul contact cu ghidul său, un client care este şi 


un creştin devotat ar putea exclama: „Oh, îl văd pe Isus!" O 
variaţiune a acestei teme poate fi o afirmaţie de genul „Un înger 
tocmai a venit să mă întâlnească." 

Există unii clienţi cu convingeri teologice ferme, care cred 
că şedinţele lor constituie mai degrabă experienţe religioase 
decât spirituale. Astfel, aici se manifestă din plin preconcepţiile 
conştiente despre doctrinele religioase. Încerc să fiu precaut în 
ceea ce priveşte sensibilităţile clienţilor în acest sens şi în 
general spun: „Este în regulă, dar hai să ne apropiem mai mult, 
astfel încât să ne putem uita mai bine la această figură." în 
curând, ei realizează că această fiinţă superioară nu este 
altcineva decât propriul lor mentor particular care le-a fost 
desemnat de la începuturi, şi nu un mare profet aparţinând 
uneia din marile religii ale lumii. 

Nu este de mirare că unii oameni îşi denumesc ghizii 
personali „îngeri păzitori " Aceste fiinţe plutitoare nu au aripi 
dar, câteodată, aura 

de lumină albă strălucitoare care îi înconjoară creează 
această impresie. Odată ce clienţii dumneavoastră se află în 
drum spre un proces de orientare, mulţi dintre ei vor evoca 
robele ghizilor şi figurile acestora, care prezintă trăsături faciale 
distincte, precum şi caracteristici ce indică apartenenţa lor la un 
sex sau altul (detalii pe care anterior nu le remarcaseră). 

Locul de orientare este proiectat de obicei într-un cadru 
confortabil şi familiar de pe Pământ. Destul de des, subiecţii mei 
povestesc că se află într-o grădină unde stau aşezaţi pe o bancă 
din marmură albă şi vorbesc cu mentorul lor. Acest cadru s-ar 
putea regăsi şi într-o cameră cunoscută cu o masă şi scaune, 
într-un spaţiu deschis sau chiar într-un spaţiu aerian compus din 
nori. 

Tocmai aţi revăzut viaţa imediat anterioară a clientului şi 
sunteţi conştient de diferitele circumstanţe cu privire la 
scopurile care au fost sau nu atinse în respectiva viaţă. Astfel, 
este posibil să puteţi asista la procesul de orientare, ajutându-vă 
de aceste amintiri ale clientului ajuns înapoi în lumea spiritelor. 
Orientarea constituie un proces de vindecare mentală şi este 
posibil să aflaţi multe despre atitudinile prezente ale subiectului, 
precum şi despre conflictele sale din viaţă - jucând cu grijă rolul 
celei de-a treia părţi în aceste discuţii dintre suflet şi ghid. Voi 
relua ulterior pe parcursul textului, modalitatea în care puteţi 


folosi realitatea prezentă a lumii spiritelor ca pe o terapie 
aplicabilă vieţii curente a clientului dumneavoastră. 

In cele ce urmează vă prezint o serie de întrebări, pe care 
le adresez în mod obişnuit clienţilor în timpul orientării, şi care s- 
ar putea dovedi utile: 

I; In timp ce vorbeşti cu ghidul tău, treci în revistă 
telurile pe care le-ai fixat dinainte pentru viaţa ta anterioară? 
Dacă da, câte din aceste scopuri au fost atinse? 

2. In legătură cu aceste țeluri, îmi poți spune care a 
fost cea mai mare realizare şi cea mai mare dezamăgire în viaţa 
ta anterioară? 

3. Cum ai caracteriza ultimele tale câteva vieți 
anterioare în comparaţie cu toate vieţile trăite, în termenii 
dezvoltării tale continue? 


4. Vorbeşte-mi despre rolul ghidului tău în ce priveşte 
ajutorul pe care ţi l-a oferit înainte, în timpul şi după vieţile tale? 

5. Ghidul tău îşi exprimă vreo opinie despre progresul 
tău general în timpul acestei orientări? 

6. Ce sfat îţi este oferit în această etapă a călătoriei 
tale spre casă? 

7. Poţi explica ce alte chestiuni importante pentru tine 


transpar în urma acestei discuţii? 

Orientarea reprezintă un moment în care clienţii încep să 
capete o cunoaştere mai profundă despre propria lor persoană. 
De aceea este o idee bună să încercaţi să legaţi întrebările 
dumneavoastră de ceea ce se petrece în viaţa lor prezentă. Veţi 
observa că în aceste împrejurări spirituale, sufletele sunt foarte 
cinstite cu privire la propriile defecte. Autocritica atinge un grad 
înalt pe parcursul orientării care urmează unei vieţi încheiate. 
Deşi ghizii spirituali au stiluri diferite, am observat că 
majoritatea pleacă de la premiza: „Nu fi aşa de durcu tine, te-ai 
descurcat foarte bine." 

Din poziţia cuiva care a ascultat mii de orientări 
coordonate de ghizi, pot să afirm că aceştia nu sunt niciodată 
rigizi şi nici nu încearcă să controleze. Veţi avea sentimentul 
general al unei ascultări empatice din partea ghizilor, deoarece 
aceştia cunosc deja totul despre sufletul clientului. Nimic nu 
poate fi ascuns şi sufletul ştie acest lucru. Este crezul meu că 
aceşti ghizi le sunt atribuiţi sufletelor pentru că au o afinitate 
deosebită faţă de punctele tari şi slabe ale caracterului 


nemuritor al respectivului suflet. E ca şi cum caracterul 
mentorului este similar cu cel al studentului sau că ghizii s-au 
confruntat la un moment dat cu aceleaşi misiuni şi obiective. 

Dragostea pe care ne-o poartă ghizii este covârşitoare. 
Adesea, în timpul vieților noastre, ceea ce considerăm a fi 
intuiţie şi instinct este de fapt propriul ghid care încearcă să ne 
transmită ceva. După o şedinţă de regresie spirituală în viaţa 
dintre vieţi, clientul dumneavoastră v-ar putea explica faptul că 
acum realizează că anumite mesaje simbolice i-au fost 
transmise în etape anterioare ale vieţii, pentru a genera mai 
multă conştienţă de sine şi a-l face să atingă o concentrare 
maximă. Este adevărat că nu există doi ghizi identici. Toţi sunt 
diferiţi. Unii dintre ei par să fie mentori foarte apropiaţi, care ne 
asistă mental în momentele grele prin care trecem în timpul 
vieţii, în timp ce alţii sunt mai distanţi în abordare şi par să 
lipsească din viaţa noastră până în momentul în care îi strigăm 
din adâncurile disperării provocate de o criză. 

În timp ce clienţii dumneavoastră vă vorbesc despre 
frustrările provocate de neîmplinirile din viaţa lor imediat 
anterioară, puteţi observa relaţia dintre aceste neîmpliniţi şi 
anumite provocări pe care subiecţii le întâmpină în viaţa 
prezentă. În această etapă, încerc să mă concentrez mai 
degrabă asupra acumulării unor informaţii generale cu privire la 
sufletul cu care lucrez, decât să mă focalizez asupra prea multor 
aspecte specifice. Din ceea ce am descoperit, orientarea nu este 
menită a fi o perioadă intensă de chestionare a sufletului de 
către ghid ci, mai degrabă, una de consiliere grijulie şi iubitoare. 
Analiza mai profundă care implică percepţia şi comportamentul 
sufletului în viaţa tocmai încheiată devine mai evidentă în mod 
normal de-abia mai târziu pe parcursul călătoriei în lumea 
spiritelor. 

Există unele perioade mai îndelungate în timpul unei 
şedinţe de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, în care 
perseverenţa în chestionarea clientului este avantajoasă, dar 
etapa orientării nu este una dintre acestea. Dacă încurajările de 
a obţine mai multe informaţii nu sunt productive, aveţi în vedere 
faptul că cea mai semnificativă perioadă pentru psihoterapie 
este de obicei aceea când îl aduceţi pe client în faţa consiliului. 
Bineînţeles, există mereu problema intimităţii, precum şi cea a 
sentimentelor încercate de unii clienţi cu privire la faptul că nu 


trebuie să dezvăluie nimănui aspectele sacre ale experienţei lor 
sufleteşti. Poate părea ciudat, dar observ mai multe manifestări 
ale unei atitudini rezervate în perioada orientării decât în alte 
puncte importante din timpul şedinţei de regresie spirituală în 
viaţa dintre vieţi. Pe parcursul anilor, am ajuns la anumite 
concluzii referitoare la acest fenomen. 

Este adevărat că orientarea reprezintă prima oportunitate 
pentru suflet de a-şi prezenta impresiile despre ultima 
încarnare, întâlnindu-se faţă-n-faţă cu ghidul său. Totuşi, unele 
suflete s-ar putea să nu fie complet pregătite, deoarece ele 
trebuie mai întâi să se descopere (în sensul de a se dezveili, 
adică de a se acomoda pe deplin cu faptul că au părăsit lumea 
formei şi se află în căminul lor spiritual). Există şi alţi factori care 
îl pot determina pe client să fie reticent în a vorbi liber în 
această etapă. In afară de problemele legate de intimitate, 
consider că acest fenomen are mai mult de a face cu lipsa unei 
înţelegeri complete. 

Deoarece oprirea pentru orientare are loc devreme în 
cadrul călătoriei spre lumea spiritelor după moarte, sufletul mai 
are încă legături puternice cu corpul fizic pe care tocmai l-a 
părăsit. Unele rămăşiţe ale temperamentului şi personalităţii 
biologice ale corpului rezidă încă un timp după încetarea vieţii. 
Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că sufletul nou-sosit 
este acum în posesia caracterului său nemuritor. Din cauza 
acestor factori, amintirile sufletului din etapa orientării pot 
genera iniţial multă confuzie în mintea unui client care face 
această evocare dintr-o stare biologică complet nouă, cea a 
corpului lui prezent. 

Durează ceva timp să începeţi să vă descurcaţi prin 
hăţişul transformărilor pe care clientul le experimentează în 
starea sa mai profundă şi mai pură - cea a sufletului din viaţa 
dintre vieţi. In timp ce şedinţa progresează, veţi observa că 
întreaga realitate psihologică a vieţii spirituale devine mai 
precisă şi mai grafică pentru subiect. Dacă aveţi răbdare cu 
abordările terapeutice în perioada orientării, veţi avea de 
câştigat mai târziu, când subiecţii se percep în întregime ca 
fiinţe spirituale. 

Deoarece orientarea este menită să fie o trecere în revistă 
pentru sufletul reîntors, deseori timpul spiritual poate părea 
scurt pentru acesta. Clienţii menţionează frecvent faptul că nu- 


şi amintesc toate detaliile despre ultima orientare (şi poate că 
nici nu trebuie să-şi amintească prea mult din această 
experienţă câtă vreme se află în corpul actual). Astfel, din multe 
motive, clientul obişnuit nu va fi deranjat de intenţia 
dumneavoastră de a-l îndrepta spre următoarea staţie, atunci 
când relatările şi informaţiile referitoare la perioada de orientare 
încep să se rărească. La momentul potrivit, îmi întreb subiectul: 

Este oare timpul să te îndrepţi spre următoarea ta staţie? 

În cazul unui răspuns nepotrivit aş putea fi mai specific: 

Crezi că e timpul să te alături prietenilor tăi? 

De obicei, răspunsul este pozitiv. 

Ca facilitatori ai hipnozei, exercităm un control mare 
asupra programului şi ritmului şedinţei. De fapt, în mod 
inconştient, clientul este cel care caută îndrumările 
dumneavoastră. Totuşi, trebuie să vă avertizez asupra faptului 
că unii clienţi vor avea preferinţe pentru anumite imagini 
spirituale în defavoarea altora. Din raţiuni terapeutice, pot să 
consider la un moment dat în timpul şedinţei că trebuie să 
întreb: 

Există oare în lumea spiritelor un loc anume spre care 
doriţi să mergem chiar acum şi care ar fi benefic propriei 
dumneavoastră bunăstări mentale? 

Ei pot sau nu să fie de acord cu sugestia dumneavoastră. 
Totuşi, simplul fapt că dumneavoastră consideraţi la un moment 
dat că este potrivit să introduceţi un anumit cadru spiritual, 
aceasta nu înseamnă că subiectul va fi de aceeaşi părere. Poate 
va dori să viziteze alte locuri din lumea spiritelor înainte de a 
urma sugestia dumneavoastră. Mai mult, există clienţi care nu 
vor vizualiza aceleaşi scene spirituale tipice pentru majoritatea 
clienţilor dumneavoastră. Întotdeauna utilizaţi propria busolă 
direcţională a clientului (dacă aceasta este intactă). Clienţii 
dumneavoastră s-ar putea să-şi dorească să reviziteze unele 
locuri din memoria lor spirituală care au o legătură strânsă cu 
necesităţile lor prezente şi astfel, mai degrabă ei vor fi în stare 
să vă ghideze pe dumneavoastră, decât invers. Dacă 
întâmpinați orice fel de rezistenţă la mişcare într-o anumită 
etapă a regresiei spirituale, puteţi întreba pur şi simplu: 

Vreţi să continuăm examinarea sau sunteţi pregătit să 
călătoriţi cu mine spre alt loc? 


Întotdeauna fiţi flexibili şi deschişi în ceea ce planificaţi, 
încurajând în acelaşi timp reacţia subiectului. Fiţi pregătiţi 
pentru perioade îndelungate de linişte din partea subiectului în 
timp ce procesează mintal. Consider că oamenii primesc o serie 
de informaţii spirituale care nu vă sunt revelate dumneavoastră 
prin intermediul cuvântului rostit. Deşi presupune un anumit 
efort din partea dumneavoastră, va trebui să acceptaţi totuşi 
aceste goluri informaţionale. Ele vor fi evidente mai ales la 
derularea casetei înregistrate. O şedinţă de regresie spirituală în 
viaţa dintre vieţi reprezintă cu adevărat un parteneriat client- 
terapeut. Cu cât lucraţi mai mult în acest domeniu, cu atât mai 
mult vă veţi simţi ghidaţi spiritual spre cel mai bun curs al 
acţiunilor. 


PARTEA A CINCEA 
VIATA DINTRE VIEŢI 
Reîntoarcerea clienţilor la grupul lor de suflete 


Această ultimă oprire este în mod special plăcută 
sufletelor de nivel mediu. Prin intermediul hipnozei, clientului i 
se oferă posibilitatea de a vizita acele suflete-companion de 
care se simte apropiat. Sincronicitatea face parte întotdeauna 
din metoda hipnoterapeutică a regresiei în viaţa dintre vieţi. În 
cadrul şedinţelor conduse de dumneavoastră, clientul poate 
avea nevoie să ia contact cu un anumit suflet. După prima 
întrevedere a sufletului cu prietenii săi, care sunt adunaţi într-un 
fel de grupuri matcă, cred că ghizii devin mai greu de găsit. Ei 
par a pluti prin preajmă în acest stadiu dar, cu toate acestea, 
mulţi subiecţi afirmă că nu sunt însoţiţi de ghizi, nici măcar în 
timpul ultimei părţi a acestei călătorii. Oricum ar fi, sufletele nu 
încearcă nici disconfort şi nici nu se simt abandonate de către 
ghizii lor. 

In timpul etapelor finale ale călătoriei spre casă, trebuie să 
fiţi pregătiţi pentru o varietate de rapoarte din partea diferiților 
clienţi. Anumiți subiecţi vor descrie câmpuri frumoase în aer 
liber şi aşezări pastorale, unde sunt aşteptaţi de prietenii şi 
companionii lor. Alţii văd structuri, cum ar fi temple, biblioteci 
sau instituţii şcolare. Tranziţiile spre aceste locuri variază în 
funcţie de client şi de vieţile acestuia. În capitolul şase din 
Călătoria sufletelor, discutând despre tranziţie, am descris 


amintirile sufletelor care mi-au relatat că au călătorit către 
anumite puncte centrale de activitate, înainte de a se muta spre 
zone mai liniştite, unde au văzut baloane transparente 
conţinând grupuri de suflete aflate la o anumită distanţă unul de 
altul. 

În capitolul cinci din Destinul Sufletelor, discutând 
despre centrele comunităţii, am amintit despre un eveniment 
vizual foarte răspândit în rândul clienţilor. Aceştia văd un mare 
hol recreaţional, plin de grupuri de suflete, printre care şi cel de 
care aparţine sufletul clientului în cauză. Capitolul cinci conţine 
o serie de studii de caz referitoare la acest hol de întâlnire 
compus din grupuri secundare de până la o mie de suflete. 


Grupul primar de suflete al clientului, prezent şi acesta în 
holul amintit, variază de la zece la douăzeci de suflete (vezi 
figura 1, reprodusă în anexă). 

De ce se întâmplă ca anumiţi clienţi să-şi găsească 
sufletele pereche în locuri de la ţară şi în aşezări pastorale, şi nu 
în spaţii care presupun o structură de un anumit tip? De ce 
unele suflete abia ajunse în lumea spiritelor văd multe grupuri 
de suflete adunându-se în holuri comunitare, în timp ce altele 
abia sunt conştiente de existenţa câtorva prieteni care se adună 
pentru a le întâlni? Acestea nu sunt lucruri pe care să le putem 
cunoaşte în mod absolut, dar, din experienţa mea de mulţi ani, 
am ajuns la câteva concluzii. Putem începe în mod logic prin a 
presupune că durata deplasării de la Pământ, imediat după 
moarte, ar putea influenţa momentul de intrare al unui suflet 
într-o succesiune continuă a activităţilor spirituale. Ştiu că 
aceleaşi suflete pot avea experienţe de intrare diferite după 
fiecare viaţă trecută. 

Un înţeles mai subtil referitor la diferitele vizualizări ale 
aşezărilor spirituale în momentul reintrării în lumea spiritelor ar 
putea fi legat în mod simbolic de viaţa tocmai parcursă. Astfel, 
acestea pot fi relaţionate în mod direct cu anumite trăsături de 
caracter ale sufletelor şi cu personalitatea temporară dobândită 
în viaţa ce tocmai s-a încheiat. Intrebarea pe care ar trebui să 
vi-o puneţi este însă următoarea: „Ce semnificaţie are faptul că 
acest suflet îşi doreşte cel mai mult să se întoarcă în lumea 
spiritelor?". Terapeutul ar trebui să ia în considerare atât 
identitatea personală, cât şi povestea vieţii clienţilor. Totodată, 


se pune problema credințelor împărtăşite de clientul 
dumneavoastră, care şi ele au darul de a putea influenţa într-un 
fel sau altul vizualizarea. Nu în ultimul rând, nivelul de 
dezvoltare a sufletului în cauză trebuie luat, de asemenea, în 
considerare. 

Când examinez semnificaţia simbolică a anumitor scene, 
pot spune că sufletele care tocmai au trecut dincolo îşi vor 
relaţiona experienţele vieţii pământene pe care au încheiat-o cu 
descoperirile spirituale care par a le fi familiare. Mai mult, cred 
că asemănările şi comparaţiile metaforice, în care o anumită 
idee sau imagine este folosită pentru a oferi un anume înţeles, 
pot fi dirijate de către ghizi. Atunci când mintea încearcă să 
proceseze interpretările imaginilor spirituale, se pot genera 
metafore care au darul de a face informaţiile mai uşor de 
asimilat în realitatea fizică. Indiferent de condiţiile accederii în 
lumea spiritelor, trebuie mereu luat în considerare următorul 
aspect: În ce măsură scena reprezintă sufletul. lată câteva 
exemple în acest sens: 


A. Grădinile reprezintă spaţii de securitate şi pace, în 
care se desfăşoară şi consilieri din partea ghizilor. 

B. Templele (inclusiv holurile de întâlnire) reprezintă 
spaţii de comuniune spirituală cu ceilalţi. 

G: Şcolile şi sălile de clasă reprezintă spații asociate cu 
activităţile de învăţare din cadrul unui grup de suflete. 

D. Bibliotecile constituie spaţii liniştite, menite studiului 
personal şi reflecţiei individuale. 

E. Aşezările grupurilor primare de suflet constituie 
locuri pe care sufletele nou-sosite le asociază cu intimitatea 
casei şi a familiei. 

Mai devreme sau mai târziu în timpul sesiunii, dar de cele 
mai multe ori imediat după momentul orientării, este momentul 
potrivit să vă duceţi clienţii în spaţiul în care îşi pot vedea 
companionii. Se poate întâmpla şi ca subiectul dumneavoastră 
să vă ducă acolo fără a vă avertiza în prealabil sau va trebui să 
întrebaţi dumneavoastră: 

Este oare momentul să ne alăturăm prietenilor tăi? 

De obicei, veţi auzi descrieri ale unui grup de suflete care 
indică un fel de spaţiu aflat în interiorul unui alt spaţiu, unde 
aceste suflete tovarăşe se adună. Acest spaţiu (nu e vorba 


despre un hol recreaţional) este considerat un soi de port ori 
refugiu spiritual. În ceea ce priveşte sufletele tinere, o încăpere 
transparentă poate reprezenta de fapt o frontieră care le separă 
de alte grupuri matcă. 

Pe tot parcursul acestei scene de reluare a legăturii cu 
ceilalţi membri ai grupurilor lor de suflete, clienţii răspund bine 
la întrebările referitoare la perceperea anumitor nivele 
vibraţionale ale sufletelor. Frecvența vibraţională individuală şi 
colectivă a sufletelor tovarăşe se măreşte cu cât clientul se 
apropie se grupul său de suflete, unde există sentimente 
reciproce şi o aşteptare voioasă. 


Identificarea sufletelor pereche 


Înainte de a merge mai departe cu identificarea sufletelor 
din interiorul unui grup-matcă, ar fi bine să recunoaştem cele 
trei categorii principale ale sufletelor din viaţa noastră eternă: 

A. Suflete pereche primare: Frecvent, dar nu mereu, 
acest tip de suflet este un partener profund angajat, ca de 
exemplu o soţie/un soţ. Acest suflet poate fi, de asemenea, un 
frate, o soră, cel mai bun prieten şi, în cazuri rare, chiar un 
părinte. 

B. Suflete  pereche-companion: Acestea sunt 
sufletele din interiorul grupului matcă care ne formează familia 
spirituală. În mod normal, în viaţa noastră fizică, aceste suflete 
sunt fraţii şi surorile, copiii şi prietenii apropiaţi. 

C: Sufletele afiliate'. Acestea reprezintă sufletele 
care formează grupurile secundare de suflete aflate în jurul 
grupului nostru matcă. De obicei, se reîncarnează ca părinți şi 
ca oamenii care ne Învață anumite lecții karmice. In mod tipic, 
ele reprezintă acele persoane pe care le întâlnim în viaţa 
noastră şi care se asociază cu noi pentru un motiv. Cu toate 
acestea, multe dintre sufletele aflate în aceste grupuri 
învecinate ne rămân necunoscute atât în viaţă, cât şi în lumea 
spiritelor. 

În practică, există unele variaţii cu privire la aceste trei 
categorii generale de suflete. De exemplu, este foarte posibil ca 
un client să aibă în viaţă numai o asociere de scurtă durată cu 
un suflet ce provine din propriul său grup, nefiind doar un suflet 


afiliat. Motivul poate avea o anumită semnificaţie karmică 
legată de o viaţă anterioară. 

Cu cât aduceţi subiectul mai aproape de zona în care 
poate vedea forma de energie luminoasă a unei adunări de 
suflete, răspunsurile sale devin mai degrabă ezitante. Am 
menţionat importanţa mişcării lente în anumite perioade ale 
sesiunii, la capitolul dedicat coordonării ritmului cu cel al 
subiectul. Identificarea sufletelor reprezintă una dintre acele 
etape în care trebuie să acordati clientului suficient timp pentru 
a răspunde la întrebările dumneavoastră. Când un subiect îmi 
spune „Vin de la mare distanţă şi nu pot să-mi dau seama prea 
bine de ceea ce văd", obişnuiesc să-i spun: 

Te descurci foarte bine; linişteşte-te şi apropie-te. Ai 
răbdare şi totul îţi va deveni clar. 

Pe măsură ce clientul vostru se apropie, el va spune ceva 
de genul „Văd nişte puncte de lumină adunate laolaltă." Aceste 
vizualizări sunt similare cu informaţiile despre lumini pe care le 
dau subiecţii în timpul fazelor de trecere în lumea spiritelor pe 
timpul sesiunii. În general, le răspund prin trei întrebări simple: 

1. Spune-mi ce anume vezi că fac ei. 

Un răspuns standard ar putea fi „Cred că ei mă aşteaptă." 
Următoarea mea întrebare este una care reclamă o examinare 
mai amănunţită: 

2. Cum sunt ei aranjaţi în faţa ta? 

Dacă subiectul nu răspunde sau este nesigur, voi continua 
cu o serie de alternative: 

3. Vezi aceste lumini mişcându-se singure, în perechi, 
sau într-o matcă mare şi luminoasă? 

Aducerea subiecţilor în apropierea grupului lor de suflete 
este descrisă de asemenea în Destinul Sufletelor, în capitolul 
cinci, unde am detaliat două dintre cele mai comune poziţii ale 
grupului-matcă (vezi figura 2 şi 3, reproduse în anexă): falanga- 
diamant şi poziţia în semicerc. Observaţi poziţia sufletului 
reîntors faţă de ghidul lui, care, în aceste figuri se află în spatele 
său. După cum am mai spus, în majoritatea cazurilor, ghidul 
clientului dumneavoastră nu se va afla lângă sufletul nou-venit. 
Am menţionat şi faptul că, de-a lungul întregii faze a revenirii 
sufletelor la grupul lor, majoritatea ghizilor înclină să rămână cât 
mai neobservaţi. 


În realitate, sufletele nu par a avea nevoie deloc să 
converseze cu ghizii lor în acest stadiu. Atunci când sufletul vine 
mai aproape de grupul său matcă în timpul fazei de 
recunoaştere, mulţi clienţi abia dacă sunt vag conştienţi de 
faptul că ghizii sunt poziţionaţi undeva în jurul lor. În alte cazuri, 
puteţi avea clienţi care-şi recunosc ghizii care, pe tot parcursul 
identificării individuale a membrilor unui grup matcă, sunt 
plasați în spatele lor sau de-a lungul unei linii de suflete. Vă 
puteţi da seama de acest lucru din remarcile clienţilor: "Una 
dintre lumini este mai puternică şi are o culoare diferită de 
celelalte." 

Consider că ar fi de ajutor dacă aş oferi un exemplu (un 
caz concret) al tehnicii mele de folosire a cadranului ceasului, pe 
care o găsesc utilă pentru identificarea membrilor grupului de 
suflete. Clientul din acest caz se numeşte Susan. Ea se 
vizualizează pe sine ca un suflet reîntors în lumea spiritelor, 
care tocmai a întâlnit un semicerc de lumini pe care ea le 
recunoaşte ca fiind prietenii ei. 

Dr. N: Pe măsură ce te apropii de luminile prietenilor tăi, 
vreau să-mi spui cum sunt ei aranjaţi în faţa ta - în linie, cerc, 
semicerc sau sunt grupaţi? 

Susan: Ah.. într-un fel de semicerc. 

Dr.N: Bine. Acum numără câte lumini vezi? Gândeşte-te şi 
spune-mi câte sunt. 

Susan: (pauză) Oh...văd... nouă. 

Dr.N: Şi unde te afli pe măsură ce te apropii de ei, în 
centru, la dreapta sau la stânga acestor nouă linii? 

Susan: (mai încrezătoare) în centru. 

Dr.N: OK, acum, pentru a mă ajuta, imaginează-ţi că toate 
aceste suflete se află aşezate în jurul tău în genul numerelor de 
pe cadranul unui ceas. Eşti în centru, acolo de unde pornesc 
limbile ceasului. Aşadar, lumina din faţa ta se află la ora 
douăsprezece, cea din stânga este la ora nouă şi lumina din 
dreapta este la ora trei. Pe măsură ce te apropii, dacă o lumină 
s-ar mişca în spatele tău, ea s-ar găsi la ora şase. Restul 
prietenilor tăi se pot afla oriunde între aceste ore. Ințelegi? 

Susan: Da. 

Dr.N: Bine. Acum spune-mi din ce poziţie de pe ceasul 
nostru se mişcă spre tine primul suflet? 


Susan: Oh...din faţă - de la ora douăsprezece. Dr.N: Figura 
care apare este bărbat sau femeie? Susan: Bărbat. 

Dr.N: Cine este această persoană în viaţa pe care tocmai 
ai părăsit-o? Susan: Soţul meu, Jim. 

Notă: Dacă am de-a face cu o reuniune prea emoţională, 
mă voi opri pentru a-i da clientului meu timp să îmbrăţişeze 
această persoană şi să-mi spună ce aşteptări are de la 
comunicarea dintre ei. 

Dr.N: Şi cine este această persoană în viaţa actuală? 

Susan: Dumnezeule! Este soţul meu, Bill. 

Dr.N: Care este numele de spirit al lui Bill? Susan: 
Sha...ah...Shamo... 

Dr.N: Şi care este numele tău în viaţa dintre vieţi? Cum te 
strigă Shamo? 

Notă: Probabil că aţi mai întrebat subiectul cu privire la 
numele său de spirit şi mai devreme în cadrul sesiunii, dar dacă 
nu aţi făcut acest lucru sau nu aţi primit un răspuns 
corespunzător, acesta este un moment prielnic pentru a-i afla 
numele. 

Susan: Lila...Mă numesc Lila. 

Dr.N: Bine, Lila, ce culoare îţi proiectează Shamo? 

Susan: Mmm...galbenă şi albă. 

Dr.N: Dacă aş sta unde se află Shamo acum şi aş ţine în 
faţa ta o oglindă, ce culori ai radia tu? 

Susan: Aceleaşi culori. 

Prin utilizarea numelor sufletelor cât mai devreme posibil 
în sesiune, se poate stabili o mai mare identificare personală 
între clienţi şi sufletele lor. De asemenea, în acest fel, ei se vor 
simţi mai conectaţi la acţiunea care se desfăşoară în minţile lor 
şi care implică activităţile din lumea spiritelor. 


Recunoaşterea culorilor sufletelor 


Aş fi putut să o întreb pur şi simplu pe Susan: „Ce culoare 
a luminii proiectezi?". Cu toate acestea, am aflat că printr-o 
abordare ilustrativă (prin care sufletele se văd pe ele însele într- 
o oglindă reflectorizantă) se pot obţine răspunsuri mai obiective 
atunci când sufletele vorbesc despre culoarea lor personală. Mai 
mult, atunci când clienţii dumneavoastră vor vizualiza un anume 
tip de configuraţie a grupurilor de suflete, care implică mai 


multe culori, aceasta va trebui verificată împreună cu ei şi 
notată atent în însemnările dumneavoastră. De obicei, clienţii 
vor vedea poziţiile sufletelor din jurul lor aşezate într-un 
semicerc. Ar fi mult mai uşor pentru clienţi să-şi vadă sau să-şi 
simtă vecinii dacă i-aţi mişca în jurul cercului, identificând 
fiecare membru al grupului după nume, culoare şi caracteristici 
personale. Dacă sufletele simt grupate sau se află într-o formă- 
diamant, veţi putea pur şi simplu să le identificaţi pe cele din 
faţă, continuând apoi căutarea în rândurile din spate. 

În figura 4 din anexă am înfăţişat spectrul de culori al 
aurei spirituale asociate cu nivelele observabile ale sufletelor. 
Înţelesul general acceptat al acestor culori ale sufletelor, bazat 
pe însumarea informaţiilor clienţilor, este detaliat în Destinul 
Sufletelor, la capitolul dedicat sistemelor grupurilor de suflete. 
În figura 5 din anexă, vă ofer un exemplu al culorilor energiilor 
expuse de către un grup tipic de suflete compus din 11 membri. 
De asemenea, simt identificate rudele şi prietenii din viaţa 
actuală a subiectului, ce provin din acest grup de suflete. 

La secţiunea referitoare la acest aspect din capitolul 
Primul Contact cu Spiritele din cartea de faţă (Partea a 
Patra), am precizat că aceste culori sunt generate de anumite 
vibrații energetice specifice fiecărui suflet. Sufletele expun atât 
culori ale aurei, cât şi ale nucleului. Culoarea primară a 
nucleului, emanată din însuşi centrul sufletului, denotă nivelul 
de dezvoltare a sufletului, în timp ce culoarea care înconjoară 
sufletul sau aura, indică trăsăturile de caracter ale acestuia. 
Uneori, culorile nucleului şi aurei sunt aceleaşi, alteori sunt 
diferite. Puteţi avea ca subiect un suflet de nivel Il, ce are o 
culoare roşu-orange şi al cărui caracter reprezintă intensitate şi 
pasiune. Acest suflet arată numai o singură culoare. Pentru a 
explica mai detaliat nuanțele caracterologice, galbenul este în 
mod tipic culoarea perseverenţei, puterii şi curajului, verdele 
semnifică vindecare, albastrul denotă cunoaştere şi violetul 
înţelepciune. 

Referitor la energia sufletelor, trebuie să fiţi atent să nu 
confundați relatările clienţilor despre culorile galben-aurii cu 
tonurile obişnuite de galben. Multe suflete de Nivel Ill au o 
culoare galbenă, care este adesea mai puţin vivace decât 
galbenul strălucitor. Sufletele foarte avansate pot afişa o nuanţă 
de galben strălucitor, deseori cu pete mixte de albastru şi violet. 


Culoarea galben - auriu reprezintă un model energetic foarte 
rafinat şi, în acelaşi timp, denotă caracteristici asemănătoare cu 
cele ale galbenului primar - putere protectoare şi influenţă 
asupra altor suflete mai puţin avansate. Este o culoare foarte 
puternică şi activă. 

Deoarece nuanțele deopotrivă închise şi deschise de 
albastru şi purpuriu reprezintă sufletele mai avansate, adesea 
sunt întrebat: "Care este diferenţa dintre cunoaştere şi 
înţelepciune?" Sufletele mai analitice şi mentale (ce sunt foarte 
devotate detaliilor care implică elementele de cauză şi efect în 
ceea ce priveşte karma) sunt de regulă albastre. Anumite 
suflete albastre sunt mai detaşate în domeniul lumii spiritelor, 
fiind predispuse la călătorii interdimensionale. In acest caz, 
albastrul constituie nivelul de avansare şi poate fi amestecat cu 
argintiul, o culoare eterică, asociată mai mult cu natura 
individuală a sufletului. 

In ceea ce priveşte culorile apropiate de purpuriu închis, 
caracteristice sufletelor foarte evoluate, precum ghizii seniori şi 
membrii consiliului, putem găsi cunoştinţe care s-au transformat 
într-o înţelepciune variată şi eclectică în scop şi legată de 
experienţă şi talent. Toţi indicatorii arată că membrii consiliului 
nostru sunt responsabili de următorul nostru corp şi, de aceea, 
ei trebuie să-şi folosească marea înţelepciune şi originalitate în 
rezolvarea problemelor. Imbinarea caracterului sufletului cu un 
creier uman este ingenioasă - sau poate ar trebui să spun 
divină. Bineînţeles, atât fiinţele ce radiază albastrul închis, cât şi 
cele care afişează o nuanţă purpurie simt foarte principiale, 
hotărâte şi organizaționale, exprimând în acelaşi timp o mare 
creativitate şi o infinită răbdare, iubire şi putere de a ierta. 

În calitate de facilitator al regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi, cel mai bine este să fiţi precaut în ceea ce priveşte 
regulile inflexibile legate de semnificaţia culorilor sufletului. Am 
descoperit că un procent foarte mare dintre clienţi sunt de acord 
cu faptul că anumite atribute se potrivesc cu unele culori, 
precum şi cu nivelul de dezvoltare al sufletelor. Chiar şi aşa, 
întotdeauna există excepţii, pentru că vibraţiile energetice sunt 
subtile şi anomaliile pot apărea. Mai mult, nu putem avea 
întotdeauna încredere în faptul că fiecare observator ar fi 
consecvent cu toate detaliile pe care vi le dă de-a lungul 
sesiunii. Pentru facilitator, este mai prudent să nu tragă 


concluzii pripite în ceea ce priveşte culorile înainte de a analiza 
toate rapoartele clienţilor lor. 

Pe măsură ce îl mişc pe clientul meu în jurul grupului, fac 
însemnări despre fiecare poziţie a sufletelor şi întreb: 

Ce culoare vezi că radiază din acest suflet? 

Chiar dacă un suflet afişează mai mult de o singură 
culoare pe parcursul activităţii grupului, un subiect se poate 
regăsi într-o singură culoare dominantă. Mult mai des, dacă este 
văzută o singură culoare, mai ales de la distanţă, aceasta 
reprezintă de obicei nivelul de evoluţie. De asemenea, eu ţin o 
evidenţă exactă a gradului de luminozitate a fiecărei lumini în 
parte. Oare sufletul în chestiune expune o lumină strălucitoare 
şi constantă, care aparţine unui suflet dotat cu energie înaltă 
sau una slabă şi pâlpâitoare, trădând un suflet mai pasiv sau 
mai tânăr? Aceste rapoarte oferă o serie de indicii menite 
trasării atributelor sufletului. 


Adunarea informaţiilor referitoare la un grup de 
suflete 


Colectarea informaţiilor despre fiecare suflet dintr-un grup 
presupune timp, pentru că mulţi subiecţi îşi identifică foarte lent 
sufletele din grupul lor. Trebuie să acordaţi clienţilor 
dumneavoastră tot timpul de care au nevoie, pentru ca nici un 
membru al grupului matcă să nu fie omis. De aceea, strângerea 
de observaţii cât mai detaliate este importantă. În ceea ce mă 
priveşte, încep să-mi notez unele observaţii încă din momentul 
în care intrăm în viaţa anterioară a clientului, aşa încât pot 
întotdeauna să fac referire la aceste declaraţii exprimate mai 
timpuriu în cadrul sesiunii, din raţiuni de coroborare. De 
exemplu, aş putea să comentez: "Când ne-am apropiat de 
grupul tău matcă, mi-ai spus că sunt zece suflete, dar acum ai 
menţionat numai nouă. Ai omis cumva un suflet?" Dacă este 
necesar, voi merge mai departe, menţionând: „Am observat că 
există suflete la ora două şi ora patru; este cineva la ora trei?" 

Pe tot parcursul acestei scene, este foarte util să aveţi 
undeva la îndemână o listă cu toate personajele din timpul vieţii 
actuale a subiecţilor. De asemenea, se poate dovedi utilă şi o 
listă cu observaţiile adunate în timpul interviului preliminar, 
referitoare la dinamica socială dintre membrii familiei. Atunci 


când clientul identifică fiecare suflet din grupul său, există, de 
obicei, două nume, numele lor pământesc şi numele de spirit. 
Cât priveşte numele ghizilor, câteodată, numele spiritual poate 
fi dificil de pronunţat. Când subiectul pronunţă aceste nume, aşa 
cum i-am instruit mai devreme să facă cu cel al ghidului lor, le 
cer, de asemenea, să încerce să spună pe litere numele fiecărui 
suflet din grupul lor, pe care le notez apoi. Dacă aceste nume 
sunt incomplete, voi spune: „Folosesc doar ceea ce avem acum. 
Poţi să mă corectezi dacă este necesar, pe măsură ce înaintăm." 

De obicei, corecţiile vin la puţin timp după aceea, după ce 
clientul m-a auzit pronunţând greşit numele de câteva ori. Acest 
procedeu merge foarte bine cu propriul nume de spirit al 
subiectului. 


Sufletele Pereche Primare 


Pe măsură ce subiectul dumneavoastră începe să 
identifice fiecare membru al grupului său de suflete, invariabil 
veţi fi martorul unei scene cu un grad înalt de emoţionalitate, 
survenită atunci când ei îşi vor zări sufletul pereche primar. În 
mod frecvent, această fiinţă este chiar prima cu care se 
întâlnesc şi o identifică, deoarece este normal pentru un suflet 
primar să ajungă înaintea oricărui altcuiva. Cărţile mele 
anterioare conţin mai multe informaţii despre sufletele pereche. 
Pentru scopurile acestui text, aş dori să ating o problemă 
terapeutică, ce implică suflete pereche care pot fi extrem de 
tulburătoare pentru clientul dumneavoastră în acest punct al 
sesiunii. 

Oricine a avut experienţa unei relaţii de mare iubire în 
timpul vieţii sale ştie că simbioza dintre mental şi psihic este 
capabilă de a transforma spiritul. Esenţa acestei energii 
unificatoare constă în sentimentul că toate părţile din tine se 
regăsesc în celălalt. Sufletele pereche care sunt împreună se 
completează imul pe celălalt printr-o validare reciprocă. Atunci 
când este momentul, dragostea adevărată transformă vechea 
persoană într-o forţă mai puternică decât cea anterioară. Una 
din motivațiile fundamentale ale încarnării sufletelor pereche 
primare rezidă tocmai în posibilitatea de a se exprima pe ele 
însele în formă fizică şi de a se întâlni. Oamenii sunt îngrijoraţi 
de faptul că 'urmărind' o persoană „greşită" în timpul vieţii, pot 


pierde posibilitatea experimentării iubirii adevărate. Cu toate 
acestea, nici acest lucru nu este un simplu accident. 

Unul dintre cele mai minunate momente din timpul 
sesiunii de regresie spirituală este acela când un client se 
vizualizează pe sine împreună cu sufletul său pereche primar în 
lumea spiritelor. Chiar şi aşa, vreau să fiţi pregătiţi pentru acei 
clienţi care vor susţine pe un ton depresiv, „Sufletul meu 
pereche nu este cu mine în această viaţă." Poate că ei nu au 
intenţionat niciodată să fie împreună în această viaţă, sau poate 
că respectiva persoană a fost o iubire de tinereţe pe care au 
pierdut-o. In aceste împrejurări, reacţia clientului 
dumneavoastră va fi, cel puţin la început, doar anevoie una de 
înţelegere şi acceptare. 


Mult mai des, impresia iniţială a clientului este că a fost 
tras pe sfoară. Acest lucru se datorează feedback-ului negativ 
care provine de la mintea conştientă. In ciuda faptului că se află 
într-o stare supraconştientă, clienţii pot fi invadaţi deodată în 
această porţiune a minţii de sentimentul că au pierdut un sprijin 
esenţial. Ei dau vina pentru o viaţă lipsită de satisfacţii pe faptul 
că sufletul lor pereche primar este absent. In mod natural, 
impactul în acest punct este chiar mai mare, dată fiind 
conştientizarea vieților trecute pe care le-au trăit împreună. În 
fine, aceste amintiri sunt încă şi mai puternice în cazul în care 
clientul dumneavoastră tocmai şi-a revăzut mai devreme, în 
timpul sesiunii, o viaţă anterioară în care s-a întâlnit cu sufletul 
său pereche primar. 

Toate sufletele au posibilitatea de a alege în timpul vieților 
lor, pentru că fără liberul arbitru, lecţiile noastre nu înseamnă 
nimic. Pe durata unei sesiuni de regresie în viaţa dintre vieţi, în 
timp ce un client interacționează emoţional şi se recontopeşte 
cu un suflet pereche primar care nu se află în actuala sa viaţă, 
remarc că în spatele acestei absenţe poate sta un anumit 
aspect de învăţare pe care ei înşişi l-au ales în avans. Vreau ca 
subiecţii mei să proceseze singuri această informaţie, pentru că 
auto-descoperirea este întotdeauna cea mai bună unealtă de 
învăţare. Este vital să ştiţi să ascultați şi să nu o luaţi înaintea 
clientului cu propriile dumneavoastră interpretări atâta timp cât 
nu se clarifică motivele care stau în spatele evenimentelor. Le 


reamintesc clienţilor în mod discret că liberul arbitru vine cu un 
preţ, care este dreptul de a face greşeli - şi astfel învăţăm. 

Când oamenii mă întreabă în forumurile publice de ce nu 
şi-au găsit sufletele pereche în timpul vieţii, le explic că au făcut 
acest lucru dar, din mai multe motive, oportunitatea a fost 
pierdută. Adaug că este posibil, de asemenea, ca ei să nu fi 
intenţionat să fie împreună cu sufletul lor pereche primar în tot 
acest timp. Pentru a ilustra acest lucru, voi cita în cele ce 
urmează cazul Catherinei, care a venit să mă vadă şi care m-a 
întrebat: „De ce nu-mi pot găsi iubirea adevărată?" 

Catherine avusese o viaţă dificilă din punct de vedere al 
relaţiilor interumane, începând cu nişte părinţi distanţi 
emoţional, doi soţi care nu fuseseră lângă ea şi n-o sprijiniseră şi 
o serie de bărbaţi cu care nu a reuşit să închege o relaţie dintr-o 
mulţime de motive. În ziua de azi, ea trăieşte cu un bărbat 
protector din punct de vedere emoţional, care este şi partenerul 
ei de afaceri. Ţin unul la celălalt, dar nu se iubesc. Pe parcursul 
şedinţei Catherinei, am aflat că acest bărbat este un membru 
puternic al grupului lor de suflete, dar nu este sufletul ei 
pereche primar. 


Aceste două suflete au fost de acord să se întâlnească la 
mijlocul vieților lor şi să lucreze unul cu celălalt. 

În ultima sa viaţă, Catherine a avut o căsnicie lungă şi 
fericită cu sufletul ei pereche primar, din 1874 până în 1927, în 
Savannah. Au fost inseparabili timp de peste 50 ani şi au murit 
în acelaşi an. A fost o viaţă frumoasă, liniştită şi odihnitoare, 
fără multe încercări exterioare, pentru că le-a fost dat ceea ce 
se numeşte un „răgaz" în acea viaţă, din cauza a două vieţi 
anterioare în care nu au fost împreună. Amândoi au cerut o 
viaţă uşoară în doi şi au primit-o. Catherine a înţeles necesitatea 
vieţii sale actuale când a descoperit că după sute de ani de 
convieţuire împreună cu sufletul ei pereche primar (nu 
întotdeauna în calitate de soţie), deveniseră dependenţi unul de 
celălalt şi excludeau alţi oameni. Pentru a se strădui mai mult cu 
provocările vieţii şi pentru a se putea dezvolta, ei aveau nevoie 
să fie despărțiți mai des. 

Când este vorba de a lucra cu un client care este trist 
pentru că nu se află împreună cu sufletul său pereche, cred că 
terapeutul regresiei în viaţa dintre vieţi ar trebui să clarifice 


faptul că oamenii pot avea relaţii productive şi bogate şi cu 
bărbaţi sau femei care nu le sunt suflete pereche. Am 
descoperit că pot exista alianţe strânse şi pline de dragoste atât 
în rândul sufletelor din acelaşi grup matcă, cât şi cu suflete ce 
provin din grupuri afiliate. Aceste suflete lucrează împreună în 
scopuri karmice benefice ambelor părţi. Atunci când clientul 
descoperă că toate acestea au fost plănuite dinainte, îi este 
simţitor uşurată povara pe care o resimte căutându-şi mereu şi 
mereu persoana potrivită. 

Am o întrebare standard, pe care o pun tuturor clienţilor 
care afirmă că sunt împreună cu persoana nepotrivită sau că au 
petrecut mulţi ani alături de cineva dificil sau abuziv: 

Ce anume aţi învăţat de la această persoană şi v-ar fi 
rămas necunoscut dacă nu aţi fi întâlnit-o niciodată? 

Vreau să ştiu dacă această experienţă i-a făcut mai 
puternici şi mai înţelepţi. Ne întâlnim în timpul vieţii cu persoane 
care au ceva să ne înveţe, aşa cum şi ele au de învăţat ceva de 
la noi. Lecţiile sunt nenumărate, implicând subiecte ca: gelozia, 
lăcomia, aroganţa, intoleranţa şi lipsa de compasiune. Karma 
influenţează acţiunile noastre pe parcursul mai multor vieţi, nu 
numai a uneia singure. Pentru aceste lecţii, sufletul nostru 
pereche primar poate să-şi asume rolul unei rude de sânge sau 
a celui mai bun prieten. Câteodată, clientul dumneavoastră 
poate descoperi că a avut o relaţie de dragoste cu sufletul său 
pereche 

primar numai pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a 
învăţa o anumită lecţie înainte de a se despărţi. Este de sperat 
că acest aspect descoperit în timpul şedinţei de regresie în viaţa 
dintre vieţi va permite clienţilor să capete o apreciere şi o 
perspectivă mai bună în ceea ce priveşte motivele din spatele 
experienţei lor. La sfârşitul şedinţei, majoritatea clienţilor îşi dau 
seama că viaţa nu constituie numai o amestecătură capricioasă 
de evenimente aleatorii. 


Cercul interior şi sufletele care lipsesc 


În calitate de terapeuţi, trebuie să fim conştienţi de 
conexiunile interpersonale din vieţile clienţilor cu oamenii din 
jurul lor. Regresia spirituală măreşte percepțiile clienţilor cu 
privire la faptul că anumite suflete din propriul lor grup le 


influenţează vieţile, atât pozitiv cât şi negativ. În timp ce lucraţi 
împreună cu clientul dumneavoastră la procesul de identificare 
a sufletelor din cadrul grupului matcă, veţi fi pus în faţa unui 
„cerc interior." Această desemnare este folosită pentru a descrie 
un grup mic de suflete mai intime, care se încarnează adesea în 
soţi, fraţi, surori şi buni prieteni. Ele pot fi, de asemenea, 
mătuşi, unchi şi veri. Este posibil să găsiţi şi un părinte, dar 
acest lucru este destul de neobişnuit, deoarece cel mai adesea 
părinţii noştri provin din cadrul unor grupuri afiliate din 
apropiere. Un cerc interior este format de obicei din trei până la 
cinci suflete, care îşi asumă invariabil roluri apropiate în timpul 
vieţii. 

Câteodată, unii clienţi vă vor cere să programaţi şedinţe 
atât cu ei, cât şi cu amicii, fraţii, surorile şi cei mai buni prieteni 
ai lor. Păstrarea unor înregistrări detaliate ale sesiunilor îşi 
dovedeşte utilitatea şi valoarea atunci când doi clienţi care se 
cunosc unul pe celălalt vor dori să-şi compare şedinţele de 
regresie în viaţa dintre vieţi. Este adevărat că ei au la dispoziţie 
înregistrările de pe casete, dar va trebui să faceţi unele note 
adiţionale, menţionând informaţii care nu sunt cuprinse pe 
aceste casete. Având la îndemână notițele prealabile de la 
şedinţa cu primul client în timpul unei şedinţe ulterioare cu o 
nevastă, frate, soră sau prieten al acestuia, aveţi posibilitatea 
de a pune întrebări cât mai relevante. Aceste informaţii sunt 
confidenţiale şi se adresează exclusiv uzului regresionistului 
spiritual. 

In ceea ce priveşte perioada de timp scursă între cele 
două şedinţe, se vor ivi ocazii când unul dintre aceşti subiecţi 
apropiaţi va zări un membru al cercului lor interior, iar celălalt 
nu. Acest lucru ar putea cauza multă suferinţă, mai ales dacă 
survine în cadrul unui cuplu care se iubeşte mult şi e fericit. De 
exemplu, dacă Jane îşi vede soţul, pe John, în grupul ei de 
suflete, dar John nu o vede pe Jane când este rândul lui, acest 
lucru nu invalidează oare vizualizarea lui Jane? Răspunsul meu 
este că nu. Putem argumenta acest lucru prin faptul că, 
probabil, sufletul lui John este mai semnificativ în viaţa lui Jane 
decât invers, dar în multe cazuri chiar şi acest lucru constituie o 
presupunere greşită. 


Cred că există trei motive principale pentru această 
disparitate dintre vizualizările hipnotice a două suflete din 
acelaşi grup, care sunt împreună în viaţă: 

A. Timpul în care cele două suflete ajung în cadrul 
grupului, după o viaţă anterioară, este diferit. 

Folosindu-i pe Jane şi John ca exemplu, dacă am dori să 
mergem mai departe, John ar putea spune, „Nu o văd pe Jane 
chiar acum, pentru că este departe şi angajată în alte activităţi, 
dar îi simt prezenţa." 

B. E posibil ca un suflet să nu-şi dorească să se arate 
imediat altui suflet datorită unei probleme karmice survenite 
între ei în viaţa anterioară petrecută împreună. 

Numesc acest lucru „sindromul ascunderii'. Acesta 
presupune că, până la un moment dat, un suflet se ascunde în 
spatele altuia în timpul procesului de identificare a membrilor 
grupului. In Destinul Sufletelor, capitolul şapte, la cazul 47, 
există o secţiune referitoare la regăsirea sufletelor care şi-au 
făcut rău unul altuia. In cazul în speţă, este vorba de un tată şi 
fiul său. Amintiţi-vă că nu contează dacă sufletul unui părinte s- 
a reîncarnat din nou, după un număr de ani, înainte de venirea 
copilului în lumea spiritelor, pentru că o parte din energia sa nu 
a plecat niciodată. Diferenţele de generaţie nu afectează 
reuniunile spirituale tocmai datorită acestei capacităţi a 
diviziunii sufletelor. 

C. Diferențele dintre vizualizările a doi clienți pot fi 
datorate naturii energiei rămase în lumea spiritelor, ce poate fi 
influențată de procesul de diviziune al sufletelor. 

Energia Sufletului 


În contextul relațiilor dintre unii clienți strâns legați pe 
Pământ care doresc să se revadă în lumea spiritelor, 
problematica diviziunii sufletelor (ce implică energia încarnată) 
reprezintă un element ce se impune a fi luat în considerare. În 
exemplul lui John şi Jane pe care tocmai l-am discutat, John 
poate să nu o vadă pe Jane pentru că Jane expune doar o lumină 
slabă, ce provine din energia ei din lumea spiritelor. Dacă un 
suflet-companion nu este clar sau nu este văzut deloc pe 
parcursul identificării iniţiale a sufletelor din grup, acest lucru se 
poate datora „inactivităţii luminii difuze", un termen utilizat de 
subiecţi pentru a explica mai degrabă un procentaj energetic 


scăzut decât o energie inactivă. Motivul acestui lucru poate fi 
acela că sufletul a avut nevoie de multă din energia sa pentru o 
reîncarnare dificilă - să zicem 80% - aşa încât lumina care 
rămâne este slabă. Lumina slabă (a nu se confunda cu cea a 
sufletelor tinere) este evidentă în cazul sufletelor care au ales să 
trăiască vieţi paralele, în două corpuri şi în aceeaşi perioadă de 
timp. Această metodă, proiectată pentru a accelera procesul de 
învăţare, nu este încurajată de ghizi în cazul sufletelor de nivel 
mediu, pentru că acest lucru poate cauza epuizarea lor 
energetică. 

Pe de altă parte, am avut clienţi care nu trăiesc vieţi 
paralele şi care au decis să aducă mai puţină energie (sub 30%) 
într-un corp gazdă, pentru că erau foarte încrezători în 
capacitatea lor de a face faţă vieţii. Mulţi din aceşti clienţi au 
resimţit o lipsă de energie în viaţă fără să ştie de ce. Motivația 
lor era aceea de a lăsa un procent semnificativ de energie în 
lumea spiritelor pentru a se asigura că munca lor acolo este mai 
fructuoasă. Această energie rămasă în lumea spiritelor ar putea 
părea mai luminoasă. Există oameni care, prin această decizie a 
lor, se fac mai puţin eficienţi pe Pământ. Un suflet obişnuit ia 
aproximativ 50 până la 70 procente din energia sa într-o 
încarnare fizică. Acest procent poate varia de la viaţă la viaţă, în 
funcţie de alegerile trupurilor precum şi de nivelul de avansare. 
Ce s-ar întâmpla dacă unui suflet i s-ar permite să aducă prea 
multă energie într-un corp? Un client a răspuns la această 
întrebare astfel: „Prea multă energie de încarnare, adică într-un 
procent de minimum 90%, ar putea suprasolicita creierul, 
făcându-l nefuncţional - iar unul de 100% ar putea spulbera 
circuitele." 

Referitor la diviziunea sufletului, aş putea să adaug că, 
odată decizia luată (pentru a lua o anumită cantitate de energie 
pe Pământ), sufletele nu vor putea să mai primească energie pe 
parcursul vieţii lor, indiferent de câtă au nevoie. Pe lângă 
posibilitatea de a tulbura creierul uman prin această nouă 
încărcare energetică, cred că acest lucru nici nu ar fi posibil din 
punct de vedere fizic. Se spune că suntem capabili să 
pătrundem în întreaga noastră energie spirituală în timpul 
perioadelor de stres numai prin rugăciune şi meditaţie. Atunci 
când un facilitator al regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi îşi 
asistă clientul să se conecteze cu toată energia sa, în starea 


supraconştientă, acest proces pare ca şi cum ar implica o 
transfuzie de energie nouă. Veţi observa o reacţie de reunire a 
energiei în cazul unor clienţi, atunci când aceştia 
experimentează o conştienţă a întregii lor fiinţe. Cu toate 
acestea, mi s-a spus adesea că, atâta timp cât se află într-un 
corp fizic, mintea sufletului nu poate să retragă pur şi simplu din 
rezervele sale de energie din lumea spiritelor şi să păstreze 
această energie. Trăim prin deciziile făcute de noi între vieţi 
exact aşa cum procedăm şi pe parcursul încarnărilor noastre; 
este ca şi cum te-ai afla pe perioada unui contract. Următoarea 
perspectivă referitoare la conectarea cu rezerva de energie 
spirituală mi-a fost dată de către Evan, un suflet de Nivel V: 

Este vorba de o relaţie direct proporţională între creierul 
meu şi energia sufletului meu. Acest lucru a fost stabilit încă din 
pântecele mamei. Este adevărat că aş putea să atrag temporar 
toată energia mea în lumea spiritelor, dacă energia mi-ar fi 
spulberată în timpul unei crize. Aş putea, de asemenea, să 
acţionez invers, trimițând porţiuni din energia mea din lumea 
spiritelor în propriul meu corp. Această reîntinerire se poate 
petrece în timpul somnului sau în cazul în care corpul meu se 
află sub anestezie sau în comă. Restricţia existentă este că 
acest transfer de energie nu poate fi permanent, pentru că 
altminteri mi-ar modifica undele cerebrale, transformându-le 
într-o stare nefamiliară, în cel mai bun caz, acest lucru mi-ar 
cauza o tulburare de personalitate. In cel mai rău, nebunia. 

Deoarece doresc să cunosc echilibrul delicat care există 
între energia sufletului şi creier, îmi întreb adesea clienţii despre 
energia cu care s-au încarnat: 


1. Ce procent din energia ta totală ai adus în corpul tău 
actual? 

2. Crezi că ai adus destulă energie pentru a atinge 
scopurile pe care le-ai stabilit pentru corpul tău? 

3. Eşti în stare să foloseşti temporar această porțiune 


de energie care rămâne în lumea spiritelor, dacă îţi este 
necesară pe Pământ? 

în calitate de facilitator al regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi, aveţi posibilitatea să vă încurajați clienţii ca în 
timpul tulburărilor şi crizelor emoţionale din viaţă să fie mult 
mai conştienţi de resursele lor energetice interioare. 


Examinarea tipurilor caracteriologice din grupurile 
de suflete 


În timpul examinării unui grup-matcă există o serie de 
întrebări standard pe care trebuie să le puneţi clienţilor. lată 
câteva exemple în acest sens: 


1. Dintre toate sufletele pe care le vezi, care dintre ele 
se află în viaţa ta actuală? 
2. Dintre sufletele pe care le-ai identificat, care sunt 


acelea cu care te-ai încarnat cel mai adesea în vieţile tale 
anterioare şi de ce? 

3. Începând cu sufletul tău pereche primar, spune-mi 
rolurile semnificative pe care anumite suflete din grupul tău le 
joacă cu mare plăcere? 


4. Identifică diferitele tipuri de caractere ale celor mai 
apropiați prieteni din cadrul cercului tău interior. 
5. După părerea ta, care este stadiul general de 


avansare al grupului tău? Avansaţi toţi în acelaşi ritm? 

Odată ce identificarea sufletelor din grupul primar s-a 
realizat, aş putea pune o serie de întrebări deschise, cum ar fi: 

6. Ce gânduri primeşti de la grupul tău? 

T: Se petrece oare ceva semnificativ între tine şi 
grupul din care faci parte şi despre care ai vrea să-mi 
povesteşti? 

Poate că se desfăşoară o petrecere de „Bun venit!" sau o 
altfel de activitate, care mi-ar putea scăpa dacă nu-i permit 
subiectului să exploreze complet vizualizarea acestei scene. 
Este posibil ca subiectul însuşi să deschidă o serie de noi 
dimensiuni, spunând: „Cred că acum trebuie să plec în altă 
parte." Acest lucru ar putea însemna o vizită la consiliul său, 
menită unei revederi şi evaluări a ultimei vieţi, un drum la 
bibliotecă pentru studiu, o participare la activităţi de învăţare în 
clasă, sau pur şi simplu o angajare în anumite activităţi 
recreaţionale. Dacă se întâmplă acest lucru, tot ce aveţi de făcut 
dumneavoastră este să urmaţi înclinațiile clientului şi să-l 
aduceţi apoi înapoi la grup, dacă investigaţiile de aici simt încă 
neterminate. 

Dacă subiectul nu manifestă nici o grabă în a-şi părăsi 
grupul-matcă, aţi putea începe un nou şir de întrebări pe 
următoarele teme: 


8. Dacă aş fi un vizitator al grupului tău, ce impresie 
mi-aş putea face despre voi toţi? 

9. De ce crezi că aţi fost aduşi împreună pentru a 
forma acest grup încă de la început? 

10. Există vreo valoare comună între voi? (talente, 
interese sau scopuri) Aspiraţi cu toţii să vă specializaţi în acelaşi 
domeniu? (Bineînţeles că nu este aşa, dar această întrebare ar 
putea genera un răspuns cel puţin interesant.) 

Clientul dumneavoastră ar putea începe de oriunde, cu 
răspunsuri cum ar fi,,,Mulţi dintre noi sunt vindecători. Cei mai 
mulţi dintre noi vor să fie profesori. Suntem orientaţi mai mult 
spre plăcere şi nu atât spre studiu." Aceste rapoarte conduc la 
alte întrebări care vă pot spune mai multe despre 
caracteristicile sufletului nemuritor al subiectului, precum şi 
despre cum anume se integrează acesta cu alte suflete din 
grupul lui. Majoritatea grupurilor au anumite dispoziţii comune 
care le ţin împreună, pentru că puteţi fi siguri că există motive 
întemeiate pentru care un grup primar a fost format din aceste 
suflete şi nu din altele. În Călătoria sufletelor, la capitolul 
şapte, vorbesc despre aspectele omogene ale membrilor unui 
grup, cum ar fi interesele mutuale şi conştienţa cognitivă. Aud 
adesea că majoritatea sufletelor dintr-un grup matcă par să 
crească în acelaşi ritm, dar veţi afla că există şi unele suflete 
mai încete, care vor părăsi grupul ultimele. 

Cu toate acestea, trebuie să fiţi conştient de faptul că 
majoritatea grupurilor de suflete sunt astfel proiectate încât să 
conţină diferite tipuri de caractere. Subliniez această dihotomie 
în capitolul nouă din Călătoria sufletelor. De exemplu, există 
supraviețuitorii curajoşi şi tenace; suflete tăcute şi mai pasive; 
suflete calculate; suflete care iubesc distracţia şi sunt pline de 
umor. Acest sistem este planificat astfel încât fiecare suflet să 
fie capabil să le ajute şi să se completeze cu celelalte din grupul 
său, pe tot parcursul vieţii. Fiecare suflet din grup împrumută 
puterea sa pentru a echilibra neajunsurile altuia. De exemplu, 
puteţi întâlni două suflete pereche care să lucreze împreună pe 
Pământ, adică un soţ foarte analitic şi atent şi o soţie mai 
emoţională şi care îşi asumă riscuri. În parte datorită corpurilor 
pe care le ocupă, precum şi datorită energiilor lor, cele două 
suflete se completează unul pe celălalt. 


Comparând trăsăturile de caracter ale sufletului clientului 
dumneavoastră cu cele ale restului sufletelor din grupul său, îi 
veţi ajuta să înţeleagă ce anume există dincolo de atitudinile şi 
dinamicile sociale ale relaţiilor sale cu oamenii care joacă un rol 
important în viaţa sa actuală. Este recomandabil, de asemenea, 
să verificaţi aceste informaţii prin compararea energiei 
vibraţionale a culorilor fiecărui membru individual al grupului, 
pentru a putea observa şi alte contraste. Adunând toate 
informaţiile despre culori, inclusiv relatările clienţilor despre 
densitatea luminii acestora, veţi afla noi indicii despre grup, mai 
cu seamă în ceea ce priveşte caracterul, relaţiile actuale precum 
şi ratele individuale de creştere şi dezvoltare, lucruri care pot fi 
utile în terapia clientului dumneavoastră. 

Pe măsură ce exploraţi grupul matcă, veţi cunoaşte un 
profesor senior şi, destul de des, şi un ghid tânăr sau un student 
care se specializează. Aceştia pot fi identificaţi imediat de 
clienţii voştri, sau informaţia poate reieşi dintr-o întrebare: 

Vezi pe cineva prin preajmă care conduce grupul? 

De cele mai multe ori, un ghid junior este însărcinat cu 
acest lucru, în timp ce ghidul senior este plecat. Acesta din 
urmă se poate încarna din timp în timp, dar rămâne totuşi un 
profesor. 

După cum am menţionat mai devreme, veţi avea cazuri 
când după o viaţă anterioară, subiectul dumneavoastră va intra 
în lumea spiritelor, alăturându-se imediat prietenilor săi în 
mijlocul unei activităţi (scene) de învăţare în clasă. Sunt mereu 
interesat de aceste aspecte ale pregătirii grupului, spre exemplu 
în domeniul creării energiei. Nivelul acestor pregătiri vă poate 
oferi date şi indicii despre abilităţile şi obiectivele grupului. Este 
posibil ca sufletele din această clasă să fie implicate într-o 
psihodramă legată de unele performanţe din vieţile lor trecute. 
Această activitate este instructivă cu privire la capacităţile 
grupului. Voi reveni asupra psihodramei unui grup de suflete în 
Partea a Cincea, discutând despre alte activităţi din lumea 
spiritelor. 

Am menţionat în cărţile mele că, în ciuda tuturor 
diferenţelor dintre suflete, nici unul nu este catalogat ca având 
o valoare mai mică doar fiindcă nu progresează la fel de repede 
ca altele din acelaşi grup. Toate au contribuţii şi toate se află 
într-un proces de tranziţie. Există suflete care doresc ca fiecare 


viaţă să fie dificilă, în timp ce altele preferă mai multe vieţi 
uşoare, alternate cu vieţi care presupun un mare grad de efort. 
Cu toţii avem la dispoziţie posibilitatea de a alege. Faptul că în 
lumea spiritelor există ordine şi control, iar îndeplinirea 
sarcinilor este venerată, nu înseamnă că viaţa de după este un 
loc al ierarhiilor, dominat de un set rigid de reguli birocratice. 
Acestea sunt capcane ale convieţuirilor din societăţile noastre 
pământene. Sufletele nu sunt forţate să se reîncarneze la 
intervale regulate şi să trăiască anumite vieţi, înaintea fiecărei 
vieţi există opţiuni şi sufletele nu resimt nici un fel de presiune 
autoritară care să conducă la anumiţi parametri în care să se 
încadreze pe Pământ. Dorinţa de dezvoltare şi creştere în timpul 
numeroaselor vieţi provine din noi înşine. 

După ce aţi terminat întrebările specifice cu privire la 
grupul primar, propun ca întrebările dumneavoastră să ţintească 
şi spre grupurile vecine. Bineînţeles, acest lucru depinde mult 
de nivelul responsivităţii clientului în acest stadiu. Dacă obţin 
rezultate bune, aş putea continua cu această întrebare: 

Acum, că ştiu majoritatea diferenţelor de caracter dintre 
sufletele din grupul vostru, poţi să-mi spui dacă eşti conştient de 
existenţa unui suflet în apropiere, într-un grup vecin, al cărui 
caracter este foarte asemănător cu al tău şi care se află la 
acelaşi nivel de dezvoltare cu tine? 

In mod sigur, veţi bloca mulţi dintre clienţi cu acest tip de 
întrebări, dar din când în când veţi reuşi să descoperiţi anumite 
informaţii. Am avut cândva o clientă, Laura, care se afla într-o 
viaţă care fusese dintru început în aşa fel proiectată încât să 
conţină probabilitatea ca Laura să-şi piardă al doilea fiu, Jason, 
(în vârstă de 18 ani), într-un accident nautic. Sufletul lui Jason 
era un membru din grupul primar de suflete al Laurei, un suflet- 
companion care era foarte apropiat de ea. Acest suflet s-a oferit 
voluntar să trăiască numai 18 ani, pentru că acea perioadă de 
timp era suficientă atât ca Jason să-şi îndeplinească anumite 
obiective, cât şi pentru a urma o lecţie karmică alături de Laura. 


În timpul procesului de selecţie a vieţii Laurei, s-a decis că 
ea are nevoie pe parcursul întregii sale vieţi de suport emoţional 
din partea unui suflet puternic, al cărui caracter imortal să fie 
foarte asemănător cu al ei. A fost ales astfel un suflet dintr-un 
grup secundar aflat la o oarecare distanţă de grupul ei primar. 


Acest suflet afiliat a luat rolul fiului mai mare al Laurei, Steve. 
Deşi Steve şi mama sa s-au certat mult în timpul adolescenţei 
lui pentru că se asemănau foarte mult, el a fost cel care i-a 
oferit sprijin Laurei în momentele de traumă şi durere, atunci 
când a murit Jason şi tatăl său şi-a părăsit familia. Percepţiile 
Laurei cu privire la această schemă a lucrurilor şi la rolul lui 
Steve au fost îmbunătăţite foarte mult graţie acestor revelații. 

Mai jos ofer şi alte exemple de întrebări referitoare la 
sufletele din grupurile afiliate: 


1. Care sunt legăturile tale cu sufletele din alte grupuri 
aflate în vecinătatea grupului tău primar? 

2. Personal, ai vreo asociere cu unele suflete din alte 
grupuri matcă? 

3: Grupurile din jurul tău au o natură mai avansată sau 
sunt mai puţin dezvoltate decât propriul tău grup? 

4. Poți să-mi spui dacă originile grupului tău sunt 


comparabile cu cele ale altor grupuri aflate în cadrul spațiului 
tău general? 

5. Ştii cumva dacă ghidul tău participă împreună cu ghizii 
altor grupuri la anumite activităţi mutual benefice grupurilor? 


Clienţii din nivelele intermediare şi avansate 


Absența orientării constituie unul din primele semne ale 
faptului că subiectul dumneavoastră a avansat dincolo de grupul 
său original de suflete. Un alt semn al faptului că aveţi de-a face 
cu un suflet avansat survine încă de la momentul reintrării, 
atunci când le cereţi clienţilor să identifice luminile aflate la 
distanţă. În secţiunea dedicată Primului Contact cu Spiritele (în 
Partea a Patra), am discutat despre luminile de culoare albă 
care aparţin sufletelor tinere. Ocazional, veţi avea un client care 
va spune, „Văd o matcă formată din lumini mici şi albe, care 
clipesc şi mă aşteaptă". Această declaraţie denotă un singur 
lucru. Aveţi de-a face cu un suflet-profesor mai avansat, care 
doreşte să-şi vadă studenţii mai mult decât orice altceva. 

In mod tipic, aceste lumini reprezintă suflete foarte tinere 
care încă nu şi-au început  încarnările, iar clientul 
dumneavoastră este unul dintre studenţii-profesori. Sufletele 
jucăuşe şi pline de umor, care sunt considerate a fi suflete copii, 
apar de obicei sub forma unor luminiţe albe şi mici care 


dansează. Aceste suflete tinere afişează inocenţă şi exuberanţă 
şi pot fi uşor distrase. A fi un profesor-student înseamnă de cele 
mai multe ori că subiectul dumneavoastră face parte dintr-un 
grup de studiu independent, destinat dezvoltării profesorilor 
care vor deveni mai târziu ghizi cu drepturi depline. 

Cu toate acestea, dacă aveţi de-a face cu un client mai 
avansat care nu este însă un profesor-student, el nu va vedea 
aceste lumini ale sufletelor tinere, nefiind nevoie de nici o 
abatere a călătoriei sale. Acest client avansat (dar care nu este 
profesor) va merge direct în locul unde se poate alătura 
colegilor săi, adică în grupul lor independent de studiu. Dacă 
vreunul din clienţii dumneavoastră este nou-venit într-un nivel 
de dezvoltare, să zicem în Nivelul Ill, ar putea exista anumite 
confuzii iniţiale în mintea lui, cu privire la sufletele din grupul 
său primar care ar trebui să-l întâmpine. Acest lucru se petrece 
datorită faptului că el nu vede pe niciunul dintre vechii săi 
colegi, cu o posibilă excepţie a unuia sau doi prieteni. 

Fiţi conştient de faptul că sufletele aflate în tranziţie spre 
Nivelul III pot vedea atât grupul lor primar, cât şi noul lor grup 
independent specializat de studiu. Discuţia despre caracterul 
fiecăruia dintre aceste grupuri vă va ajuta atât pe 
dumneavoastră, cât şi pe client să le diferenţiaţi unul de altul. 
Grupurile primare de suflete aflate la Nivelul | şi II sunt formate 
din fiinţe care se deosebesc prin talent, interes şi motivaţia faţă 
de anumite activităţi. Cu toate acestea, odată ce sufletul 
evoluează într-un nivel intermediar sau superior prin cunoştinţe, 
înţelepciune şi experienţă, el se va alătura de cele mai multe ori 
unor suflete asemănătoare, provenite din alte grupuri matcă 
primare. 

Pentru sufletele care se pregătesc pentru activităţile de 
profesori şi creatori de forme de viaţă, precum şi pentru cele 
care vor deveni suflete-exploratori şi arhivari în biblioteci, 
specializarea începe la Nivelul Ill. În cazul în care clientul 
dumneavoastră este nou-venit în aceste nivele intermediare, el 
îşi poate împărţi timpul în mod egal între vechiul şi noul său 
grup. Un grup de studiu independent, focalizat asupra unei 
singure abilităţi, este format de obicei din mai puţine suflete în 
comparaţie cu primul grup. În ciuda acestui lucru, un proaspăt 
suflet de Nivel Ill ar putea să nu-şi recunoască noii colegi 
imediat. Cu toate acestea, dacă clientul dumneavoastră a 


progresat spre Nivelul IV, el ar trebui să recunoască mai repede 
sufletele avansate alături de care lucrează. Aş adăuga că 
sufletele avansate continuă să menţină contactul cu sufletele 
din vechiul lor grup primar, pe parcursul perioadelor de 
activitate care nu presupun o pregătire specială. 

Pentru mai multe informaţii cu privire la sufletele mai 
avansate, recomand o recapitulare a capitolelor 10 şi 11 din 
Călătoria Sufletelor, precum şi a capitolului 8 din Destinul 
Sufletelor. Am descoperit că, în cazul sufletelor mai evoluate, 
acest moment al sesiunii este potrivit pentru abordarea unor 
subiecte referitoare la natura studiului lor, înainte de a-i duce la 
scena în care se înfăţişează înaintea consiliului. Este un moment 
potrivit şi pentru a vorbi cu aceşti clienţi evoluaţi despre 
aspiraţiile, idealurile şi ţelurile lor ca spirite. 


Prezentarea clienţilor înaintea Consiliului 


Există multe întrebări deschise care pot fi puse sufletelor 
ce vizitează grupurile matcă cu scopul de a afla care va fi 
următoarea lor oprire. În funcţie de gradul de rezistenţă al 
clientului, va fi necesară probabil numai prima sau a doua dintre 
următoarele întrebări: 


I., Unde ai vrea să mergem acum? 

2. Ai vrea să rămâi cu grupul tău matcă şi să te 
angajezi în anumite activităţi alături de el? 

3. Eşti gata să treci la cea mai importantă activitate? 


Ultima întrebare este o invitație deschisă către discuția 
referitoare la prezentarea sufletului înaintea consiliului. Nu 
există reguli sau proceduri spirituale rigide cu privire la 
momentul acestei vizite. Imediat după reintrarea în lumea 
spiritelor, la scurt timp după reîntoarcerea în grupul-matcă, 
clientul obişnuit va fi gata să viziteze o colectivitate de fiinţe 
superioare. Chiar şi aşa, trebuie , să fiţi pregătit pentru unele 
variaţii ale acestui model obişnuit. Întâlnirile consiliului pot avea 
loc înainte sau după întâmpinarea sufletului de colegii săi, 
alteori după un răstimp de reflecţie solitară sau studiu în 
bibliotecă, respectiv după o vizită în sala de clasă. Acelaşi client 
se poate înfăţişa în momente diferite înaintea consiliului, în 
funcţie de viaţa pe care tocmai a parcurs-o. 


Fiţi conştient de faptul că veţi avea de-a face cu unii 
clienţi care ar putea fi dezorientaţi într-un fel de succesiunea de 
evenimente spirituale care urmează vieţii. Am comentat mai 
devreme despre subiecţii care se blochează la poarta de intrare 
în lumea spiritelor şi au nevoie de un impuls pentru a merge mai 
departe. Dar, dacă poarta constituie o etapă specifică în care 
clienţii pot încerca sentimente de dezorientare sau chiar 
blocare, confuzia poate surveni oricând în timpul sesiunii. De 
exemplu, dacă subiectul pare a fi blocat imediat după vizitarea 
grupului său primar, aş putea spune: 

Există oare ceva care te dezorientează şi despre care ai 
vrea să-mi povesteşti? 

Dacă o pauză lungă nu aduce nici un rezultat, următoarea 
mea întrebare ar fi probabil mai specifică: 

Crezi că ar fi un moment bun pentru noi să ne îndreptăm 
către locul unde ai onoarea să apari înaintea unor fiinţe 
înțelepte, care te aşteaptă şi doresc să te ajute? 

Majoritatea oamenilor încuviinţează din cap şi spun, „Da." 
într-adevăr, prin această întrebare ştiu că pare ca şi când aş 
îndruma oarecum clienţii. Din lunga mea experienţă, am învăţat 
că, măcar în cazul unora dintre clienţi, este nevoie de încurajare 
în anumite stadii ale sesiunii. Cred că subiecţii mei consideră 
aceste afirmaţii ale mele ca o confirmare a propriilor lor 
cunoştinţe şi capacităţi de a povesti despre lumea spiritelor. Am 
menţionat mai devreme că o direcţionare uşoară la momentul 
oportun oferă, de asemenea, clientului încrederea că sunteţi un 
cunoscător al celor spirituale. 

Un client poate spune: „Nu, nu sunt gata să merg în faţa 
consiliului" sau „Nu mă văd deloc în stare să mă înfăţişez 
înaintea consiliului." Pot exista nenumărate motive pentru 
această rezistenţă. De obicei, acest lucru înseamnă că au 
existat probleme majore de ordin karmic în timpul ultimei vieţi. 
Cea mai bună strategie pentru facilitatorul regresiei spirituale în 
viaţa dintre vieţi este aceea de a încuraja clientul fără să-l 
forţeze. Alt motiv pentru care clientul nu doreşte să recapete 
amintirea ultimei înfăţişări înaintea consiliului este acela că ştie 
că nu şi-a îndeplinit angajamentele convenite până la această 
şedinţă. 

Dat fiind că lumea spiritelor există în cadrul timpului 
prezent - sau a momentului acum - subiecţii care reintră prin 


intermediul regresiei hipnotice în acest tărâm se pot judeca pe 
ei înşişi cu privire la actuala lor viaţă, devenind reticenţi în faţa 
ideii unei alte vizite înaintea consiliului. Acesta nu este însă un 
lucru obişnuit. Din fericire, am descoperit că din totalul clienţilor 
care opun o oarecare rezistenţă la ideea apariţiei în faţa 
consiliului, numai puţini îşi păstrează această poziţie pentru o 
perioadă lungă de timp. Atracția spre înfăţişarea înaintea 
consiliului este puternică; mulţi clienţi sunt atât de captivaţi de 
aspectele pozitive pe care le primesc întotdeauna la şedinţele 
consiliului, încât refuză să facă orice altceva sau să meargă în 
altă parte până nu au şansa unei recapitulări înaintea acestuia. 

Aparent, toate sufletele îşi vizitează membrii consiliului cel 
puţin odată între două vieţi şi acest lucru se întâmplă de obicei 
la scurt timp de la întoarcerea din reîncarnare. Această primă 
întâlnire are un efect profund asupra unui suflet, pentru că 
implică evaluările dezvoltării sale. Cu toate acestea, trebuie să 
fiţi pregătiţi ca unii clienţi să mai facă şi o a doua vizită, chiar 
înainte sau după momentul selectării corpului, în vederea 
pregătirii lor pentru o nouă viaţă. 

Nu pare a exista nici un indiciu determinant al numărului 
acestor vizite pentru un suflet. În cazul în care survin totuşi 
două înfăţişări înaintea consiliului, este posibil ca sufletul să fi 
avut o viaţă trecută dificilă, dar eu bănuiesc că severitatea sau 
complexitatea karmică a vieţii următoare este cea care joacă un 
rol major în decizia consiliului de a invita sufletul să facă o a 
doua vizită. Este posibil ca istoria sufletului să repete aceleaşi 
greşeli şi de aceea o discuţie suplimentară în cadrul consiliului 
ar putea fi dorită de membrii acestuia, cu puţin înainte de re- 
naştere. Nivelul sufletului este de asemenea de luat în 
considerare, pentru că sufletele tinere necesită mai mult sprijin 
din partea ghizilor şi a consiliului lor. 

Majoritatea clienţilor mei au sentimente profunde faţă de 
membrii consiliului lor. Adesea aud termenul de „Bătrân" folosit 
pentru a descrie un membrul al consiliului, dar alte identificări 
comune sunt Cei înţelepţi, Comitetul Sacru, Planificatorii şi aşa 
mai departe. Întotdeauna încep seria de întrebări referitoare la 
şedinţele consiliului astfel: 

1. Cum vrei să mă adresez acestor ființe? 

Când un client îmi spune că este gata să se înfăţişeze 
înaintea acestei structuri, îl întreb: 


2. Mergi cu cineva sau singur? 

Majoritatea clienţilor, în special sufletele de Nivel | şi Nivel 
II, răspund că ghidul lor îi va însoţi. Apoi întreb: 

3: Te rog, descrie-mi drumul. Aş vrea să ştiu ce vezi şi 
ce faci de-a lungul drumului şi ce anume se întâmplă atunci 
când ajungi. 

Călătoria nu pare niciodată prea lungă şi clienţii simt că 
locul în care se află consiliul nu este departe de grupul lor 
matcă. O recitire a capitolului şase din Destinul Sufletelor, 
intitulat chiar „Consiliul Bătrânilor'", va demonstra descoperirile 
mele în ceea ce priveşte aşezările tipice ale consiliului, precum 
şi metoda prin care aceştia apar oamenilor aflaţi în transă (vezi, 
de asemenea, figura 6, reprodusă în anexă). 

De obicei, clienţii vor descrie o structură în formă de dom 
sau cupolă, care cred că este simbolul pământesc al unui 
templu sau chiar al unei curţi cu juri. Oricum, în nici un caz 
oamenii nu-şi văd consiliul ca pe o sală de tribunal populată de 
judecători. Aceasta este o distincţie importantă, dat fiind că 
subiecţii îşi descriu viziunile asupra unor structuri spirituale 
folosind comparații cu imagini familiare de pe Pământ. În minţile 
clienţilor mei, camera de consiliu reprezintă un loc sfânt şi 
venerat. Nu dramatizez nicidecum atunci când spun că sufletele 
care încă se reîncameză cred că atunci când se află în camera 
de consiliu, sunt aproape de Dumnezeu (sau de Sursă). 

Pornind de la o bază teoretică, găsesc că nu este deloc o 
coincidenţă faptul că majoritatea oamenilor văd o cameră mare, 
sferică, destinată întrunirilor consiliului. Această formă circulară 
şi continuă foloseşte un câmp energetic concentrat, format din 
gânduri superioare, din care nu poate scăpa nici o fărâmă de 
energie. Energia rafinată pe care o conţine încăperea este 
radiată de către Bătrâni şi înconjoară sufletul încă încarnat cu 
sentimente de încurajare şi iluminare. Sunt de părere că 
modelul sferic al locului în care se selectează vieţile are 
proprietăţi similare în domeniul energiei puternice pe care o 
conţine, dar pentru un alt fel de utilizare, care implică linii 
directoare ce fixează imagini în timp pentru suflete. 

In momentul în care sufletul intră în camera de consiliu, 
ghidul său apare alături, de obicei în spatele său. În anumite 
ocazii, am avut suflete avansate care au intrat singure în 
cameră. Ghidul lor era deja acolo. Sufletele consideră că un 


membru al consiliului (sau un Bătrân) este cu un pas sau doi 
înaintea ghidului senior. Clientul dumneavoastră va simţi 
venerație faţă de aceste fiinţe înțelepte. Câteodată puteţi sesiza 
însă puţină anxietate în vocea clientului dumneavoastră, în 
timpul călătoriei către locul în care va avea loc şedinţa. Dacă 
unele suflete sunt foarte neliniştite şi se agită neîncetat în 
anticiparea momentului în care se vor înfăţişă înaintea 
consiliului lor, altele se apropie de consiliu în linişte şi într-o 
stare de contemplaţie calmă. Atunci când clientul intră în 
camera de consiliu, îi pun următoarea întrebare: 

4. Câte fiinţe vezi că te aşteaptă? 

Este un lucru normal pentru clienţi să răspundă printr-un 
număr între 3 şi 10. Media este de la 5 la 7. Ocazional, un client 
poate spune că vede mai 

mult de 10 Bătrâni. Acest lucru se întâmplă rar. Deoarece 
un număr mare de Bătrâni în componenţa consiliului poate 
însemna faptul că vine în faţa lor un suflet mai avansat, trebuie 
să fiţi foarte atent în acceptarea unui număr mai mare de 10. 

Pe lângă o simplă greşeală vizuală, o adunare numeroasă 
de membri ai consiliului poate, de asemenea, să indice faptul că 
aceştia poartă un fel de dialog între ei, probabil despre un suflet 
ce li s-a înfăţişat mai înainte, care nu are vreo legătură cu cazul 
clientului dumneavoastră. Chiar dacă trebuie să fiţi atenţi să nu 
invalidaţi declarațiile clienţilor dumneavoastră, găsesc că 
repetarea întrebării patru, atunci când un suflet vine mai 
aproape, poate revela faptul că anumiţi Bătrâni pleacă. Chiar şi 
în cazul în care ar rămâne cu toţii, câţiva vor părea că nu 
participă la procedurile destinate clientului dumneavoastră. 

Pe măsură ce clientul se apropie mai mult de spaţiul unde 
va fi intervievat, voi continua cu seria mea de întrebări despre 
consiliu. Aceste întrebări nu se află într-o succesiune optimă 
pentru fiecare client şi, inevitabil, vor exista variaţii care depind 
de circumstanţele fiecărei întâlniri a consiliului individual. 

5. Aş dori să-mi descrii cum te simți acum. 

Această întrebare generală trebuie pusă de mai multe ori 
dacă este necesar şi în orice moment al procedurii. 

6. Ghidul tău se află în cameră? Dacă se află, unde 
este poziţionat în raport cu tine? 


Majoritatea ghizilor stau în spate şi uşor la dreapta sau la 
stânga clienţilor. Câteodată, în cazul unui client mai avansat, 
ghidul este mai apropiat de consiliu sau chiar se alătură lui. 

7. Unde te poziționezi tu în raport cu consiliul tău? 

Majoritatea sufletelor par că sunt plasate chiar în faţa 
acestuia. 

8. Vei sta în picioare sau te vei aşeza? 

Aproape totdeauna, sufletele vor sta în picioare înaintea 
Bătrânilor. 

9. Hai să verificăm încă o dată câte fiinţe se află aici 
pentru a te ajuta. Te rog, numără-i de la stânga la dreapta. 

10. Stau în picioare sau aşezaţi? 

11. Dacă stau jos, te rog descrie orice mobilă pe care o 
vezi în faţa lor. 

Clientul obişnuit vede Bătrânii stând aşezaţi la o masă 
lungă, curbată sau rectangulară. 

12. Consiliul se află uşor deasupra ta, pe un fel de 
piedestal, sau se află la nivelul ochilor, chiar în faţa ta? 

Cel mai adesea, Bătrânii se află la nivelul ochilor. Motivul 
pentru care intru în astfel de detalii mărunte este acela că 
doresc să-mi obişnuiesc clientul să observe şi să raporteze pas 
cu pas tot ceea ce se întâmplă. Această etapă constituie 
încălzirea pentru o întâlnire foarte importantă şi întrebările mele 
vor deveni mai riguroase. 

13. Priveşte mai atent, vezi vreo caracteristică 
deosebită în rândul membrilor consiliului, care să poată denota 
sexul acestora? Poţi identifica numărul fiinţelor care apar sub 
formă de bărbat sau femeie sau sunt cu toţii androgini? 

Sincer vorbind, mulţi clienţi îşi văd consiliul compus din 
bărbaţi în vârstă, fapt ce reprezintă un stereotip cultural al 
înţelepciunii. Sufletele mai avansate vor raporta că membrii 
consiliului sunt asexuaţi. Ei pot apărea de asemenea sub forme 
de lumini alungite şi translucide. 

14.  Descrie-mi cum este îmbrăcat fiecare membru al 
consiliului. 

Atunci când membrii consiliului apar sub forme umane, 
poartă în general robe. Îi întreb pe clienţi despre semnificaţia pe 
care o asociază culorii acestor vestminte. Câteodată sunt 
îmbrăcaţi în alb (claritatea gândurilor) sau purpuriu 
(înţelepciune), dar pot fi îmbrăcaţi într-o varietate de culori 


individuale ce ar putea indica un talent particular, cum ar fi 
verdele în cazul unui Bătrân care este vindecător. Semnificaţia 
anumitor culori ale robelor poate avea legătură directă cu 
caracterul unui suflet sau chiar cu lipsa unei trăsături 
individuale, a cărei dobândire este importantă pentru 
dezvoltarea ulterioară a sufletului. 

15. Ai cumva sentimentul că un Bătrân ar putea 
îndeplini funcţia de preşedinte, moderator sau conducător al 
acestor proceduri? 

Toţi ar putea participa în mod egal la discuţii, dar le va 
conduce un singur membru al consiliului. Dacă subiectul îmi 
spune că există un director, îl voi întreba, „Unde se află acesta 
în raport cu ceilalţi?" Aproape mereu răspunsul este: „în centru." 
Dacă există un director, unul sau doi membri ai consiliului ar 
putea face unele comentarii adresându-se sufletului, dar rareori 
i se adresează toţi membrii consiliului, cu excepţia cazului în 
care sunt mai puţin de patru. Mai mult, veţi avea clienţi care-l 
văd pe conducător radiind o lumină mai intensă şi mai 
strălucitoare decât ceilalţi membri ai consiliului. Dacă lucrurile 
stau astfel, pot întreba: „Faptul că radiază o lumină mai intensă 
şi mai strălucitoare înseamnă cumva că acest Bătrân este mai 
puternic decât ceilalţi?" Vi se va spune ceva de genul: „Nu, este 
astfel numai pentru ca eu să acord mai mare atenţie acestei 
fiinţe şi celor ce îmi transmite ea." 

16. Poartă vreun membru al consiliului orice fel de 
ornament sau emblemă pe care ai putea să le identifici? 

Această întrebare se referă la faptul că mulţi clienţi văd că 
unul sau mai mulţi membri ai consiliului poartă medalioane în 
jurul gâtului sau inele cu pietre preţioase. Culorile pietrelor 
denotă concepte diferite legate de suflet. M-am referit la 
acestea în Destinul Sufletelor, în capitolul şase, unde discut 
despre semnele şi simbolurile din lumea spiritelor. Dacă numai 
un singur membru al consiliului poartă un medalion sau 
ornament, acela este de cele mai multe ori moderatorul. 

17. Vreau să descrii desenul acestui medalion şi să-mi 
spui semnificaţia celor văzute. 

Unii clienţi vă vor spune că nu pot să desluşească nici o 
linie sau desen pe aceste embleme. Explic întotdeauna clientului 
că membrii consiliului nu poartă aceste ornamente din vanitate 
sau pentru a indica un anume fel de autoritate, nici pentru a 


impresiona sufletul. Aceste simboluri au semnificaţii pentru 
suflet şi-i reamintesc acestuia de propria sa putere, potenţialul 
şi obiectivele karmice. 

Prin urmare, îmi voi instrui clientul să privească mai atent, 
pentru a-mi putea spune dacă medalionul (de cele mai multe ori 
rotund şi din metal) este din aur, argint sau bronz şi dacă este 
de mărimea unei prune, a unei portocale sau a unui grapefruit. 
Apoi le cer încă o dată să descrie forma şi semnificaţia 
respectivei embleme. 

Alte întrebări suplimentare care ar putea fi puse în 
această fază sunt: 

18. Numărul şi componenţa membrilor consiliului tău se 
schimbă după fiecare viaţă? 

19. Este ceva diferit în împrejurimile de aici de la ultima 
ta vizită? 

20. Ai senzaţia că membrii consiliului vor fi blânzi cu 
tine de data asta sau par a fi destul de severi? 

Această ultimă întrebare referitoare la atitudinea 
Bătrânilor este una conducătoare şi menită a încuraja un contra- 
răspuns puternic. Nu am avut niciodată dovada vreunui 
tratament rău sau dureros din partea Bătrânilor. Câteodată, un 
membru al consiliului ar putea părea iniţial clientului meu ca 
fiind foarte serios în întrebările pe care le pune, dar el nu va fi 
niciodată auster sau dictatorial. Membrii consiliului pot fi 
provocatori, dar nu sunt niciodată înclinați spre a judeca sau a 
condamna. Impresia mea este că membrii consiliului sunt 
conduşi de dorinţa de a ajuta sufletul într-o atmosferă de iubire, 
compasiune şi înţelegere. Sper că un contra-răspuns venit din 
partea unui client „protestatar" la întrebarea 20 (cea referitoare 
la severitatea membrilor consiliului) va genera mai multe 
informaţii din partea acestuia decât aş putea obţine în vreun alt 
fel. 

Când ştiu că întrunirea consiliului este gata să înceapă, 
pun următoarea întrebare: 

21. Care este primul lucru pe care-l auzi în minte şi care 
dintre Bătrâni ţi se adresează? 

în mod normal, în acest stadiu va fi rostită o formulă de 
bun venit din partea directorului sau a persoanei care conduce 
discuţiile, urmată de un schimb de formule de deschidere, ce se 
vor derula într-un mod tandru şi lent, ca în exemplul de mai jos: 


Bătrânul: Deci, eşti din nou alături de noi; bine ai revenit. 

Sufletul: Mă bucur că m-am întors. 

Bătrânul: Bine, acum spune-ne ce sentimente încerci cu 
privire la viaţa ta trecută. 

Sufletul: Cred că lucrurile au mers bine... dar cred că aş fi 
putut face mai mult. 

Bătrânul: Cum crezi că ai fi reuşit să faci mai mult bine 
pentru tine şi pentru ceilalţi? 


În Călătoria Sufletelor este citat un caz pe care încerc 
să-l reamintesc mereu atunci când clienţii mei sunt în faţa 
consiliului lor: 

Bătrânii sunt atotcunoscători în ceea ce priveşte întregul 
meu şir de vieţi, dar nu sunt atât de autoritari pe cât s-ar putea 
crede. Ei doresc ca eu să mă implic făcând uz de toată puterea 
şi motivaţia mea în vederea rezolvării problemelor. 

Exemplul unui alt caz indică felul în care se desfăşoară 
evaluările consiliului: 

Atunci când Bătrânii încep să-mi vorbească, o fac prin 
adresarea unei formule de salut, apoi îmi cer să-mi exprim 
gândurile în legătură cu progresul meu. Ghidul mă ajută mental, 
dar nu intervine în vreun fel. Participarea mea la evenimentele 
ultimei vieţi este revăzută şi comparată cu acţiunile mele în faţa 
unor evenimente similare din alte vieţi. Bătrânii par să evalueze 
modul cum au lucrat corpurile mele gazdă, dacă m-au ajutat 
sau, dimpotrivă, au constituit un impediment. Poate că se 
gândesc la ce tip de corp ar fi cel mai potrivit pentru următorul 
meu test. Sunt întrebat în legătură cu motivațiile şi ţelurile mele 
şi dacă sunt sau nu fericit. Există un schimb între noi, deoarece 
nimic nu poate fi ascuns în faţa lor. Consiliul este conştient de 
toate trăsăturile mele de caracter, fie ele bune sau rele. Ei mă 
încurajează şi mă sfătuiesc să nu fiu prea aspru cu mine însumi. 

Pe lângă multitudinea de întrebări pe care veţi dori să le 
puneţi subiectului în timpul schimbului pe care-l poartă sufletul 
său cu Bătrânii, voi enumera câteva din propriile mele întrebări, 
pe care vă recomand să le luaţi în considerare: 

22. Există vreun motiv pentru care un anumit Bătrân se 
află în componenţa consiliului tău? 


23.  Vreun membru al consiliului manifestă un interes 
special în timpul discuţiilor, interes legat de propriile tale 
priorităţi şi experienţe? 

24. Ce spun Bătrânii referitor la progresul tău, ating ei 
vreun aspect ce nu a fost discutat cu ghidul în timpul orientării 
sau altcândva? 

25. Pe parcursul acestor proceduri, ghidul tău are vreo 
intervenţie referitoare la progresul tău? 

26. Ce părere ai despre atitudinea generală a Bătrânilor 
cu privire la felul în care ţi-ai trăit ultima viaţă? 

27. Membrii consiliului fac vreun comentariu despre 
stadiul tău actual de evoluţie în comparaţie cu celelalte vieţi ale 
tale? 

28. în ceea ce priveşte evaluarea, îţi oferă cineva din 
consiliu vreo formă de critică constructivă sau o anumită 
încurajare? 

29. Sfaturile pe care le primeşti de la acest consiliu sunt 
diferite în vreun fel de cele primite la celelalte întâlniri la care ai 
participat după vieţile tale anterioare? 

30. Care sunt sentimentele tale generale cu privire la 
concluziile pe care consiliul le-a tras în ceea ce te priveşte? 

31. Mai este ceva ce ai vrea să-i spui moderatorului 
consiliului tău înainte de a părăsi camera de consiliu? Ce mesaj 
ţi-a fost transmis, care să-ţi poată fi de folos în viaţa actuală? 

Nu închei niciodată o şedinţă a consiliului fără a pune 
întrebarea numărul 31, pentru că sunt foarte multe lucruri de 
învăţat despre viaţa actuală a clientului dumneavoastră în 
momentele de atmosferă spirituală aflate în afara timpului 
acestei vizualizări. 

Pe drumul de întoarcere la grupul-matcă, am adesea 
schimburi de păreri foarte interesante cu clienţii mei. Este 
momentul procesării şi ei se află într-o stare de reflecţie. Pare 
straniu, dar foarte des ghizii nu-şi conduc sufletele înapoi la 
grupul-matcă. Subiecţii mei nu par să ştie de ce, dar eu 
bănuiesc că ghizii lor sunt angajaţi în discuţii referitoare la 
întâlnirea care tocmai s-a încheiat. Câteodată, în aceste călătorii 
de întoarcere îmi întreb clientul: „Vreun alt membru al grupului 
tău merge în faţa aceluiaşi consiliu?" în mod normal, sufletele 
din acelaşi grup merg înaintea unor consilii diferite. Acest lucru 
are probabil de-a face cu diferenţele existente între caracterele, 


talentul şi motivaţia sufletelor, în special la nivelele incipiente 
de dezvoltare. Un alt punct pe care ar trebui să-l menţionez este 
că sufletele nu par a discuta ulterior aceste proceduri cu 
prietenii lor. Ele sunt considerate a fi o problemă privată, 
nepotrivită pentru a fi discutată în public, chiar ca o violare a 
încrederii dintre suflete şi consiliile lor. 


Oportunităţi terapeutice pe parcursul vizitelor la 
consiliu 


În timp ce clientul dumneavoastră se află în camera de 
întâlnire a consiliului, aţi putea întreba: 

Crezi că în această cameră se află vreo fiinţă superioară 
aflată la un nivel mai înalt decât al Bătrânilor? 

Am avut clienţi care au descris o „Prezenţă'", pe care o 
considerau a fi o sursă superioară, divină, ce monitoriza însuşi 
consiliul. Clienţii care au încercat această conştienţă intensă au 
fost profund mişcaţi. Dau ca exemplu o serie de cazuri ce conţin 
raportări despre Prezenţă în capitolul şase din Destinul 
Sufletelor. 

Momentul în care clientul dumneavoastră discută cu 
aceste fiinţe înțelepte, care probabil sunt responsabile cu 
plasarea lui pe Pământ, constituie unul dintre cele mai 
importante aspecte ale întregii sesiuni. Beneficiile psihologice 
sunt enorme. Aceasta pentru că subiectul este atât un 
observator care foloseşte mintea corpului în care se află, cât şi 
un participant care-şi utilizează mintea sufletului nemuritor. Veţi 
descoperi şi alte oportunităţi similare (dar nu cu acelaşi impact) 
care se ivesc în spaţiul de selecţie a vieţii, atunci când clientul 
dumneavoastră îşi alege corpul. 

Indrumarea individuală oferită de către ghizii noştri este 
vitală pentru starea de bine a unui suflet. Cred totuşi că 
discuţiile purtate într-o singură şedinţă a consiliului depăşesc cu 
mult sesiunile de orientare ce urmează imediat unei vieţi pe 
pământ, deoarece aceste întâlniri sunt extrem de profunde în 
ceea ce priveşte planificarea şi managementul spiritual. Atunci 
când Bătrânii recapitulează progresele sufletelor care se 
înfăţişează înaintea lor, evaluările lor binevoitoare învăluie şi 
înalţă întreaga existenţă a sufletelor. Mai mult, aveţi 
posibilitatea de a privi momentele esenţiale ale celorlalte vieţi 


trecute prin prisma interacțiunii dintre client şi membrii 
consiliului său. Dat fiind că vechile amintiri se deşteaptă, 
percepțiile clientului dumneavoastră cu privire la ce anume este 
el în realitate, ca fiinţă nemuritoare, se vor dovedi de mare 
însemnătate în procesul de autocunoaştere. 

După părerea mea, există o anumită intimitate a minţii, ce 
este eliberată dintr-o stare supraconştientă a sufletului, care 
transcende alte forme de terapie. În timpul stării de transă 
adâncă ce survine în faţa consiliului, mintea conştientă este 
mult mai puţin inhibată. Acest lucru se întâmplă deoarece 
mintea sufletului interacționează cu creierul uman pentru a-i 
furniza acestuia adevărurile fundamentale despre şinele real. 
Clienţii sunt mai puţin temători să recunoască secretele pe care 
le ştiu a fi adevărate despre caracterul lor atunci când vă 
povestesc despre experienţele lor trăite în faţa unui grup de 
sfătuitori înţelepţi şi binevoitori. 

Oricum, spunând toate acestea, vreau să clarific faptul că 
subiectul dumneavoastră nu va fi capabil să-şi amintească 
detalii prea intime despre întâlnirea consiliului. Cred că aceste 
blocaje în calea unei reamintiri totale sunt normale şi 
programate, deoarece clientul nu este pregătit din punct de 
vedere spiritual să le primească în viaţa sa actuală. Alte aspecte 
ale întâlnirii cu consiliul ar putea să nu fie dezvăluite deoarece 
clientul nu este pregătit din punct de vedere psihologic. 
Terapeutul regresiei în viaţa dintre vieţi ar trebui să încerce să 
determine dacă rezistenţa clientului la reamintirea detaliilor din 
timpul şedinţelor consiliului este dirijată de către Bătrâni sau 
constituie o manifestare pornită din propria dorinţă a clientului 
de a evita durerea provocată de analiza greşelilor şi lipsurilor. 

Fiţi conştient de faptul că atât Bătrânii, cât şi ghizii, par 
capabili să ecraneze gândurile pe care le transmit sufletelor 
care se reîntorc. Acest lucru va reduce abilitatea clientului 
dumneavoastră de a reconstrui o imagine completă a ceea ce se 
petrece în fiecare moment al întrunirii consiliului. Am avut doar 
câţiva clienţi avansați care au fost capabili să analizeze 
conversațiile dintre membrii consiliului. lată un exemplu mai 
puţin obişnuit: 

Dr.N: În timp ce tu comunici cu directorul consiliului tău, 
ce crezi că discută ceilalţi membri? 


Subiect: Ei comunică între ei pentru a compara exemplele 
altor cazuri asemănătoare cu al meu. 

Dr.N: Te rog să explici acest lucru mai amănunţit. 

Subiect: Nu pot desluşi prea mult, dar ei par să compare 
metodele care au funcţionat în cazul altor suflete pentru a 
determina care ar fi cea mai bună abordare pentru mine, în 
următorul meu corp. 

Dr.N: Pe măsură ce asculţi, găseşti că această informaţie 
îţi este de ajutor într-un fel? 

Subiect: Nu chiar. Comunicarea este prea abstractă şi 
rapidă şi nu pot prinde decât fragmente între barierele mentale. 
Pe lângă aceasta, trebuie să mă concentrez asupra directorului. 

In lumea spiritelor, puterea sufletului de a bloca 
comunicarea telepatică, precum şi capacitatea acestuia de a citi 
printre blocajele altora pare a spori odată cu gradul de avansare 
al sufletului. In mod cert, Bătrânii blochează majoritatea 
comunicărilor produse între ei faţă de sufletele care li se 
înfăţişează. Pentru mine, acest lucru pare a fi puţin nedrept 
pentru sufletul încă încarnat, dar clienţii mei sunt liniştiţi în 
această privinţă, considerând că lucrurile pe care trebuie să le 
cunoască le vor fi dezvăluite în cele din urmă. 

Nu este uşor pentru regresioniştii spirituali să determine 
dacă anumite detalii sunt blocate de câtre client sau chiar de 
Bătrâni. Amnezia selectivă există în fiecare client. Am ajuns să 
cred că ceea ce un client trebuie să afle cu privire la această 
răscruce a vieţii sale îi va fi revelat pe parcursul sesiunii. Restul 
trebuie să vină din interiorul fiecărui client pentru a fi eliberat 
mai târziu în viaţă, la momentul potrivit. 

Deşi cred cu tărie că rolul terapeuţilor regresiei în viaţa 
dintre vieţi este să se străduiască din toate puterile pentru a 
obţine informaţii atunci când clienţii se află în prezenţa 
profesorilor, nu pot ascunde faptul că există limite. La intervale 
mari de timp, aflu despre un hipnoterapeut fără experienţă sau 
neprofesionist, care încearcă să obţină răspunsuri de la un 
subiect (care nu bănuieşte nimic despre aceasta) prin 
încurajarea improprie a transferului afectiv şi angajarea în 
proiecţii şi  contra-transferuri. Transferul afectiv înseamnă 
procesul prin care, în timpul hipnozei, subiectul experimentează 
o proiecţie temporară a sentimentelor sale asupra terapeutului. 
Există clienţi predispuşi la aceasta, în special aceia care prezintă 


stări şi atitudini emoţionale nerezolvate, datorate unor 
experienţe de ataşament din copilărie, care doresc să facă pe 
placul terapeuţilor şi să-i transforme în părinţi. Astfel, acest 
transfer devine o dependenţă. 

De exemplu, un client poate proiecta următoarele: „Te 
văd (pe facilitator) în grupul meu de spirite! Dat fiind că şansele 
acestui lucru simt astronomice, sugestia mea este să plecaţi 
întotdeauna de la premisa că o astfel de declaraţie nu este 
decât un reflex al sentimentelor pe care clientul le încearcă faţă 
de terapeutul său. În calitate de regresionist spiritual în viaţa 
dintre vieţi, dumneavoastră reprezentaţi un sfătuitor spiritual de 
încredere, angajat în conectarea oamenilor cu istoria lor 
spirituală. Sfatul meu este să-i reamintiţi cu blândeţe clientului 
dumneavoastră că faptul că v-a găsit în cadrul grupului său 
spiritual este îndoielnic, măcar şi numai pentru faptul că există 
miliarde de grupuri de suflete care îi implică pe oamenii de pe 
Pământ. Mulţumiţi-i pentru compliment şi explicaţi-i faptul că aţi 
mai auzit acest lucru şi înainte, din partea altor persoane. 
Spuneţi-le apoi că ar fi o idee bună să privească mai 
îndeaproape fiecare membru al grupului său de suflete. Este de 
preferat ca această interpretare greşită să fie eliminată cât mai 
repede cu putinţă. 

Contra-transferul intervine atunci când un terapeut inapt 
hrăneşte această nevoie de dependenţă, prin încurajarea 
activităţii de transfer a subiectului şi prin propria sa proiectare 
în vizualizările clientului. Cel mai nociv exemplu al acestui tip de 
practică în regresia în viaţa dintre vieţi ar fi întrebarea: „Mă vezi 
cumva în consiliul tău?" Altul este, „Mă vezi ca fiind unul dintre 
ghizii tăi spirituali?" Probabil că un facilitator cu o structură 
săracă a eului se simte nesatisfăcut de răspunsurile clienţilor, 
sau poate că doreşte să-şi proiecteze propriile dorinţe în subiect, 
ori simte în vreun fel că subiectul îşi doreşte acest lucru. 

În orice caz, acest tip de abordare nu numai că denotă 
ignoranță profesională, dar nu este deloc etică şi reprezintă 
chiar o violare a încrederii. Din fericire, aceste circumstanţe sunt 
rare şi marea majoritate a subiecţilor sunt atât cognitivi, cât şi 
suficient de independenţi din punct de vedere spiritual pentru a 
nu-i permite unui facilitator să-i proiecteze în diverse scene. 
Regresia spirituală conectează ambele părţi implicate la diferite 
nivele energetice şi, de aceea, atunci când se ivesc aceste 


probleme de transfer, aceste fluxuri energetice inhibă fluxul 
liber de informaţii sau îl întrerup brusc. 

Cu toate acestea, nu există nici un motiv pentru care un 
terapeut al regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi să renunţe 
complet la anumite întrebări personale ce au rolul de a avansa 
sesiunea de regresie spirituală. Astfel, referitor la momentul în 
care se desfăşoară o întâlnire a consiliului, aş putea întreba: 

De ce crezi că aceşti profesori înţelepţi te-au încurajat 
mental să-mi ceri să te ajut în acest moment din viaţa ta pe 
Pământ pentru a te ajuta să accesezi informaţiile despre viaţa ta 
ca suflet? 


Această întrebare are darul de a facilita ocurenţa unor 
gânduri de sincronicitate - adică a unor evenimente care se 
întâmplă concomitent, la un anumit moment şi cu un scop 
anume. Majoritatea clienţilor fac o pauză înainte de a răspunde 
la această întrebare şi eu nu voi vorbi din nou până când nu o 
fac ei. Am menţionat deja faptul că subiecţii aflaţi în hipnoză 
răspund mai încet la anumite întrebări, pentru că primesc mai 
multe gânduri şi experimentează mai multe imagini decât vă 
relatează apoi dumneavoastră. Cel mai bine este să fiţi 
răbdător. Este adevărat că îl puteţi întreba pe clientul conştient, 
în timpul interviului preliminar, ce anume doreşte el de fapt să 
afle de la consiliu în legătură cu viaţa sa actuală. Cu toate 
acestea, cred că motivul mai adânc pentru care clientul caută 
îndrumare spirituală prin intermediul asistenţei pe care i-o 
puteţi oferi dumneavoastră în acest moment al vieţii sale va 
avea mai mare relevanţă dacă această întrebare este adresată 
pe când se află în faţa Bătrânilor. 

Bineînţeles că fiecare client are propriile sale probleme, 
dar mulţi se află la o răscruce atunci când vin să vă vadă. Vor 
continua ei acelaşi mod de viaţă sau sunt gata să facă anumite 
schimbări mentale pozitive? în propria mea practică, aud adesea 
remarca: „Credeam că am cu adevărat nevoie să vă întâlnesc 
anul trecut, când am avut o criză, dar acum este un moment 
mai bun, pentru că sunt mai calm şi mai reflexiv." Clienţii simt 
că există un anumit motiv pentru care se desfăşoară sesiunea. 
Acest lucru devine evident pe parcursul întâlnirilor cu consiliul, 
la care sunt prezenţi atât Bătrânii cât şi ghizii, deoarece aceştia 
din urmă sunt primii păzitori ai sufletelor. De asemenea, aş 


adăuga că mulţi clienţi au observat că propriul meu ghid s-a 
aflat în birou, ajutându-mă din spatele scaunului. Au fost 
momente când eu însumi am simţit acest lucru. 

Pentru a vă putea adresa în mod adecvat problemelor din 
viaţa curentă a clientului dumneavoastră, trebuie înţeles pe 
deplin faptul că în lumea spiritelor, sufletele există în cadrul 
timpului acum, care nu este limitat de termene şi de aceea nu 
constituie o valoare absolută. Acest lucru vă va fi în mod special 
de ajutor în timpul şedinţelor consiliului. Le reamintesc 
subiecţilor mei că frumuseţea timpului acum din lumea 
spiritelor constă în faptul că pot să-i transpun înainte şi înapoi 
sau să suspend temporar lucrările consiliului. Aceasta este o 
unealtă terapeutică excelentă în timpul regresiei spirituale. 

De exemplu, în mijlocul unei întâlniri a consiliului, noi 
putem discuta despre alegerile făcute în viaţă. Pot să îngheţ 
acţiunea cât timp îl duc pe client în locul de selecţie a vieţii 
pentru a discuta despre alegerile făcute în ceea ce priveşte 
corpul său actual, iar apoi să-l întorc la consiliu. Acest lucru 
oferă întâlnirii mai multă profunzime. De asemenea, puteţi dori 
suspendarea întrunirii consiliului pentru a vă conduce clientul 
spre anumite evenimente semnificative, atât din viaţa lor 
curentă, cât şi din oricare altă viaţă ce are relevanţă directă cu 
subiectul în discuţie. 

Dat fiind că întâlnirile consiliului au loc după o viaţă 
trecută, evenimentele care au determinat clientul să vină la 
dumneavoastră nu s-au întâmplat din punct de vedere practic în 
timpul liniar curent. Insă acest lucru nu limitează terapia vieţii 
actuale. Pentru că lumea spiritelor fiinţează într-un domeniu 
atemporal, în care toate momentele acum posibile sălăşluiesc 
împreună, succesiunea evenimentelor fizice şi biologice de la un 
corp trecut la unul actual nu impune nici un fel de restricţii 
analizei. Spun adesea: 

Uită-te bine la consiliul tău chiar în acest moment şi 
spune-mi ce părere au membrii acestuia despre cum te descurci 
în timpul acestei vieţi. 

Dat fiind că sufletul subiecţilor este complet expus 
analizei  Bătrânilor, întrebarea de mai sus constituie o 
oportunitate pentru regresionistul spiritual pentru a dezvălui 
problemele mai adânci aflate în jurul conceptului de sine. În 
acest moment, este potrivit să încercăm să clarificăm percepțiile 


greşite, să-i ajutăm pe clienţi să identifice ceea ce este unic în 
ei, să înţeleagă mai profund tiparele de comportament şi să le 
impulsionăm conştiinţa pentru a-şi folosi în mod optim punctele 
tari şi slabe. 

Sunt de părere că subiecţii aflaţi în stare de transă 
superconştientă sunt mai capabili să-şi interpreteze propriul lor 
comportament, graţie unei înţelegeri crescute. Ştiu că sunt 
numai un intermediar al unor forţe spirituale mult mai puternice 
din existenţa clientului meu. Oamenii mă întreabă, „Dacă timpul 
din lumea spiritelor nu este absolut, aflaţi în stare 
supraconştientă, putem vedea în viitor la fel de bine ca şi în 
trecut?" Acest lucru este posibil, dar numai în cazul a foarte 
puţini clienţi. Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, nu 
se poate pune bază pe aceste viziuni. Motivul pentru care nu 
este posibil să vedem viitorul dintr-o viaţă curentă ţine de 
descoperirea de sine, liber arbitru şi căile non-deterministe ale 
alegerii. Voi spune mai multe despre întrezărirea viitorului în 
Partea a Cincea, la capitolul dedicat alegerii vieţii şi corpului. 

Inainte de a încheia acest capitol dedicat întrunirilor 
consiliului, aş mai adăuga că şi în situaţia în care luaţi hotărârea 
de a vă duce clientul în locul de alegere a vieţii chiar în mijlocul 
unei şedinţe a consiliului, aceasta nu vă va opri să repetaţi acest 
lucru cu mai multe detalii şi mai târziu, când sesiunea se 
apropie de final. In multe cazuri, veţi găsi că este important 
pentru client să-l duceţi din nou în locul de selecţie a vieţii, 
pentru a avea discuţii mai profunde despre alegerea corpului 
său actual. Cum am spus şi mai înainte, subiecţii regresiei 
spirituale în viaţa dintre vieţi nu vizualizează în mod necesar o 
trecere progresivă şi ordonată spre lumea spiritelor, constând 
din orientări, întâlniri cu prietenii şi cu membrii consiliului lor. 
Flexibilitatea şi creativitatea în a vă muta clientul înainte şi 
înapoi, precum şi în diverse zone spaţiale în momentele potrivite 
ale sesiunii, vă poate fi de mare folos. 


Analizarea încarnărilor din vieţile anterioare 


În multe din cazurile de regresie în viaţa dintre vieţi, cel 
mai bun moment pentru a discuta despre reîncarnările trecute 
ale clienţilor este fie acela al întrunirii consiliului, fie imediat 
după acesta. Totuşi, ce se întâmplă dacă subiecţii 
dumneavoastră se vor trezi singuri într-o bibliotecă, o clasă sau 
un loc singuratic? Şi locurile de acest gen sunt la fel de potrivite 
pentru a discuta despre momentele esenţiale ale vieților lor 
anterioare. Analizarea şi recapitularea anumitor aspecte din 
vieţile anterioare semnificative din istoria clienților 
dumneavoastră, alături de înţelegerea adecvată a caracterului 
sufletului, reprezintă un aspect terapeutic esenţial. Clientul este 
adus la o mai mare conştientizare atât a propriei identități, cât 
şi a faptului că reprezintă o fiinţă unică. Caracterul nemuritor al 
sufletului este modelat prin intermediul voinţei, dorinţei şi 
imaginaţiei, în timp ce este influenţat în acţiunile şi faptele sale 
de multe corpuri. Vreau să aflu cât mai multe atât despre 
efectele, cât şi despre rezultatele finale ale comportamentului 
din vieţile anterioare. 

Societatea umană, cu precădere în zonele dens populate, 
ne poate determina să ne simţim izolaţi, goi şi incapabili să 
acţionăm dacă nu suntem siguri de locul real pe care-l ocupăm 
în schema lucrurilor. Un element vital în analiza vieților 
anterioare constă în descoperirea adevăratei identități a 
clientului, prin analizarea unei varietăţi de corpuri. În această 
privinţă, obişnuiesc să pun o serie de întrebări clienţilor: 

1. Cât de mult este influenţat eul sufletului tău de 
creierul fiecărui corp pe care îl alegi? Fac unele corpuri mai 
dificilă păstrarea identității tale permanente decât altele? 

2. Care este cea mai importantă dintre caracteristicile 
tale individuale ca suflet, care îţi defineşte adevăratul sine ce va 
călători de la o viață la alta? 


3. Alegi cumva în vieţile tale să aparții preponderent 
unui anumit sex? 

4. Eşti cumva atras să te încarnezi în corpuri aflate în 
anumite părți ale lumii, din motive culturale sau geografice? 

5, Ce fel de viaţă îţi place cel mai mult să trăieşti? 

6. Spune-mi, dintre toate vieţile tale anterioare, care 


viaţă a fost cea mai semnificativă şi mai productivă? 
Prin aducerea în discuţie a identificării personale a 
clientului dumneavoastră cu corpurile sale trecute este mai uşor 


să înţelegeţi de ce au fost făcute anumite alegeri în alte vieţi şi 
cum anume pot fi ele legate de viaţa actuală. Caut expresia 
satisfacţiei atunci când în cadrul acestor vieţi este îndeplinit un 
anumit aspect şi, respectiv a dezamăgirii, atunci când el nu este 
realizat. Puteţi descoperi că acelor clienţi care vin la 
dumneavoastră după o regresie în vieţile trecute probabil nu le- 
au fost adresate întrebări relevante cu privire la identitatea 
sufletului lor în toate aceste trupuri diferite. O şedinţă de 
regresie spirituală în viaţa dintre vieţi va da o dimensiune în 
plus acestor sesiuni anterioare de regresie în vieţile trecute. 

Graţie unei abordări generale (care condensează 
revederile unor vieţi anterioare), într-o şedinţă completă de 
regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, pot atinge o serie de vieţi 
semnificative. În acest context, există o întrebare pe care o 
adresez întotdeauna tuturor subiecţilor mei: 

8. Când ai avut prima viaţă pe Pământ? 

Este esenţial aşadar să fiţi familiarizați într-o oarecare 
măsură cu istoria civilizaţiilor lumii, cu creşterea şi decăderea 
acestora. Clientul poate răspunde la această întrebare 
referitoare la prima sa viaţă printr-o descriere a perioadei în 
care făcea parte dintr-un trib din Epoca de Piatră, cu circa 
50.000-100.000 de ani în urmă, în era Paleolitică. Un alt client s- 
ar putea vizualiza în epoca Neolitică, adică cu circa 5.000- 
10.000 de ani în urmă. Mulţi clienţi îşi amintesc o primă viaţă 
trăită în civilizaţia timpurie a Egiptului şi Mesopotamiei, în urmă 
cu probabil 3.000 până la 5.000 de ani. Exceptând ipoteza că 
aveţi de-a face cu un suflet foarte tânăr, care are la activ un 
număr restrâns de vieţi anterioare, este foarte posibil ca 
subiecţii dumneavoastră să nu-şi amintească majoritatea vieților 
din trecut, ci numai pe acelea în care au experimentat cele mai 
mari realizări. Chiar şi aşa, cei mai mulţi oameni îşi pot aminti 
prima lor viaţă pe Pământ. 

Dar ce se poate spune despre vizita pe Pământ a unor 
suflete (reîncarnate în prezent în clienţii dumneavoastră), care 
au trăit cândva în trupuri nepământene? Deşi veţi întâlni aşa- 
numitele suflete hibride, ale căror prime încarnări fizice au avut 
loc pe alte planete înainte de a veni pe Pământ, este un lucru 
foarte rar să aveţi de-a face cu un client care a vizitat Pământul 
într-un trup extraterestru. Totuşi, este posibil ca aceste suflete 
să fi fost implicate într-un fel de tentativă de colonizare, în 


perioada de început a istoriei noastre sau să se fi aflat numai 
într-o scurtă vizită pe Pământ. Din toate cazurile mele, am avut 
numai foarte puţine de acest gen. Am scris un articol despre 
aceste anomalii survenite în practica mea, publicat în numărul 
din Martie 2001 al revistei Fate. 

Când puneţi întrebarea 'Unde te aflai în timpul primei tale 
vieţi pe Pământ?! trebuie să fiţi pregătiţi ca unii clienţi să spună: 
în Atlantida'. Am mai discutat despre Sindromul Atracţiei 
Atlantidei mai devreme, în Partea a Treia, la capitolul dedicat 
verificării interferenţelor conştiente. Acest 'al optulea continent 
pierdut' se crede că ar fi existat cu adevărat în urmă cu 10.000 
de ani. Şi eu sunt curios despre această legendă, dar sunt şi 
sceptic. Deşi trebuie să accept faptul că există posibilitatea ca 
Atlantida să fi existat pe Pământ sub o formă sau alta, existenţa 
acesteia rămâne totuşi în zona mitologiei nedovedite. 

Fără a nega dintru început reacţiile avute de unii clienţi în 
legătură cu o viaţă trăită în Atlantida, aş vrea ca terapeuţii 
regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi să ştie că în aceste 
situaţii există şi posibilitatea de a avea de-a face cu suflete 
hibride. Am făcut multe referiri la aceste suflete hibride în 
Destinul Sufletelor. Clienţii care au senzaţia că primele lor 
vieţi au fost în Atlantida, pot fi de fapt suflete hibride care au 
avut încarnări anterioare cu mii de ani în urmă, într-o lume fizică 
asemănătoare legendei geografice a Atlantidei. Ele şi-au 
încheiat respectivul şir de încarnări înainte de a începe să vină 
pe Pământ. Nu am descoperit că am avea vieţi intermediare pe 
alte planete între vieţile noastre de pe Pământ. 

Atunci când lucraţi cu un suflet hibrid, puteţi întâlni 
provocări psihologice. Este posibil ca aceste persoane să nu se fi 
adaptat în mod adecvat vieţii pe Pământ. Asocierea cu un creier 
uman, precum şi densitatea ridicată a corpului omenesc pot fi 
încă înfricoşătoare pentru ei. Am avut de-a face cu unii clienţi 
care îşi considerau corpul pământesc ca fiind străin. Mai mult, 
incidenţa sinuciderilor în timpul primelor vieţi pe Pământ este 
mai crescută în rândul sufletelor hibride decât în cazul celor 
non-hibride. Dacă aveţi un client care este un suflet hibrid, 
există unele întrebări esenţiale pe care aţi dori să i le adresaţi în 
legătură cu experienţele lor într-o lume nepământeană: 

1. Poţi să-mi spui dacă această planetă face parte din 
universul nostru sau este din altă dimensiune? 


2. Dacă se află în universul nostru, această planetă ar 
putea fi în galaxia noastră (Calea Lactee) sau chiar în apropierea 
Pământului? 

3; Mai există încă - şi care este numele ei? 

4. Este o lume fizică sau mentală? 

a. (dacă este o lume mentală) Descrie această lume şi 
locul tău în ea. 

b. (dacă este o lume fizică) Poţi să-mi spui dacă această 
lume era mai mare sau mai mică decât Pământul? 

5. Te rog să compari topografia acestei lumi cu cea a 
Pământului, făcând referire la munţi, deşerturi, oceane şi 
atmosferă. 

6. Dacă pe această planetă există viaţă organică, care 
era cea mai inteligentă formă de viaţă? (de obicei, această 
formă de viaţă era cea din care făcea parte şi corpul clientului în 
timpul încarnării.) 

7. Spune-mi cum arătai pe această planetă, ce gândeai 
şi care era gama activităţilor tale. 

8. De ce ai încetat să te încarnezi în această lume şi ai 
decis să vii pe Pământ? 

9. Explică-mi diferențele existente în modelul mental al 
corpului tău din această lume nepământeană şi corpul uman de 
pe Pământ. 

10. Fă o comparaţie între tehnologia din această lume şi 
cea de pe Pământ. 

11. Există cineva care e cu tine în viaţa de pe Pământ şi 
care te-a însoţit şi în acea lume? 

În timpul trecerii în revistă a vieților anterioare, uneori vă 
veţi întreba dacă nu există cumva posibilitatea unei influenţe 
exterioare asupra 

acelor clienţi care pretind că s-au încarnat exclusiv pe 
Pământ. lată două cazuri sugestive în acest sens: 

A. În primele mele vieţi pe Pământ, am vrut să produc 
o schimbare a conştiinţei, la acest creier primitiv, pe care 
doream să-l fac mai uman. 

B. Una dintre cele mai semnificative vieţi pe care am 
trăit-o în cadrul încarnărilor mele timpurii a avut loc chiar 
înaintea ultimei Perioade Glaciare (cu 25.000 de ani în urmă). Pe 
parcursul acestei vieţi, am generat o creştere a nivelului 
conştiinţei grupului meu prin descoperirea unei ierbi care, 


amestecată cu un mineral, putea calma sistemul nervos şi 
ascuţi percepțiile creierului. Aceasta i-a făcut pe oamenii tribului 
meu mai puţin primitivi şi mai raţionali. 

Pe scurt, este de reţinut că toate experienţele vieților 
anterioare influenţează evoluţia sufletului, unele mai mult decât 
altele. Cu toate acestea, regresionistul spiritual îl poate ajuta pe 
client să coreleze lecțiile însuşite pe parcursul acestor 
experienţe cu cele din viaţa sa actuală în timp ce acesta îşi 
vizualizează viaţa în lumea spiritelor. Alegerea fiecărui trup, 
pentru fiecare viaţă, constituie, de fapt, suma psihologică a 
tuturor alegerilor anterioare ale corpurilor, aici şi pe alte 
planete. 

La începutul Părţii a Patra din acest text, am discutat 
despre nevoia ocazională de a desensibiliza trauma cauzată de 
scenele morţii din vieţile anterioare, înaintea regresionării 
clienţilor în lumea spiritelor. Nu este nici o îndoială că 
amprentele negative ale trupurilor din trecut pot afecta viaţa de 
astăzi a anumitor oameni. Sunt totuşi de părere că, deşi terapia 
de regresie în vieţile anterioare a fost foarte mult discutată, 
proprietăţilor terapeutice ale regresiei în viaţa dintre vieţi nu le- 
a fost acordată consideraţia cuvenită. Aceasta deoarece terapia 
de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi reprezintă un domeniu 
nou. 

Există terapeuţi ai vieților anterioare foarte calificaţi, care 
au păreri ferme în legătură cu efectele traumelor psihologice 
suferite de suflet în vieţile sale anterioare şi care au fost 
transmise în corpul actual al acestuia. Ei pun accentul cu 
precădere pe dezechilibrul mental din viaţa actuală, care 
implică sentimentele de teamă şi mânie ale subiectului 
(provenite din faptul că într-o viaţă anterioară a fost victimă), 
respectiv de vinovăţie (în urma faptului că în vieţile sale 
anterioare a cauzat rău altora). Duc această idee mai departe, 
exprimându-şi credinţa că reziduurile unor modele karmice 
negative încă mai există, în ciuda faptului că sufletul şi-a însuşit 
deja respectivele lecţii şi de aceea trebuie eliminate. Acesta 
este un concept mai vechi, care necesită reexaminarea. 
Misticismul tibetan şi filozofia religiilor orientale declară 
următoarele: conştiinţa noastră este influenţată de ceea ce se 
numeşte 'cauzalitate dependentă'. Samskaras este un termen 
pe care anticii îl foloseau pentru a descrie modelele karmice 


negative, ce trec de la un corp la altul şi afectează psihicul 
acestora. Aceste doctrine au influenţat terapia vieților 
anterioare. 

Aş argumenta că anticii nu aveau cunoştinţele pe care le 
avem noi astăzi despre lumea spiritelor. Mulţi practicanți ai 
regresiei în vieţile anterioare, nefamiliarizaţi cu terapia de 
regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, uită să ia în considerare 
faptul că gândurile şi sentimentele negative din vieţile noastre 
anterioare sunt în mare parte vindecate în lumea spiritelor. Este 
uşor să dăm vina pe amprentele negative ale vieților anterioare 
pentru problemele care ne supără. Sincer vorbind, chiar şi în cei 
mai ocupați ani ai practicii mele, am avut de-a face numai cu 
foarte puţine cazuri în care clienţii erau afectaţi în mod 
semnificativ de amprentele unor vieţi anterioare. Dacă acest 
lucru este adevărat, atunci de ce sunt oare sufletele atât de des 
în conflict cu propriul lor corp? Cred că răspunsul constă în 
faptul că, pentru mulţi oameni, tulburările mentale constituie 
rezultatul unei conexiuni dificile între suflet şi corp. Voi reveni 
mai în detaliu la acest aspect al terapiei de regresie spirituală în 
viaţa dintre vieţi în Partea a Cincea, la capitolul dedicat 
conexiunilor între corp şi suflet. 


Trecerea în revistă a altor activităţi din lumea 
spiritelor 


La un anumit punct al sesiunii, după momentul în care 
clientul dumneavoastră s-a prezentat înaintea consiliului său, 
dar înainte de a-l transporta către locul alegerii vieţii, vă sugerez 
să-i adresaţi o întrebare capcană: 

Imi spui şi mie nişte detalii despre celelalte activităţi din 
lumea spiritelor? Mă gândesc la acele perioade în care nu eşti 
evaluat de consilieri şi nici nu urmezi o anumită pregătire. Poate 
că am putea începe cu activitatea ta de recreere favorită. 

In capitolul şapte din Destinul Sufletelor, discutând 
despre activităţile de recreere, redau multe episoade referitoare 
la o varietate de activităţi ale sufletelor, pe care aţi putea să le 
recitiţi din când în când pentru a vă face o idee. Bineînţeles, 
ceea ce un client consideră a fi recreere, un altul o poate 
considera o activitate de pregătire. Ceea ce urmează este o listă 


a categoriilor de activităţi spirituale care s-ar putea dovedi 
folositoare în investigaţiile dumneavoastră: 

A. Zone din cadrul lumii spiritelor unde sufletele sunt 
antrenate să-şi folosească energia în mod creativ. 

B. Zone din afara lumii spiritelor, ce pot include lumi 
fizice nelocuite, unde sufletele îşi pot folosi îndemânarea de a 
crea, prin manipularea energiei, atât obiecte vii, cât şi inerte. 

C. Zone din alte dimensiuni, inclusiv lumi mentale, în 
care sufletele călătoresc pentru a studia sau pentru a se juca. 

D. Zone de comunitate, tinde sufletele pot merge 
pentru relaxare. 

Aici ele pot cânta, dansa, spune poveşti şi juca anumite 
jocuri. 

E. Zone de singurătate, pentru studiu şi reflecţie. 

F. Zone de adunare, unde sufletele se întâlnesc cu 
celelalte, pentru activități precum ascultarea conferințelor 
anumitor profesori. 

Există multe modalități de a dezvolta ulterior 
investigațiile, pornind de la aceste categorii generale. Un 
exemplu ar fi putea extinderea categoriei C, referitoare la 
călătoriile interdimensionale, prin aceste întrebări: 

De ce eşti un călător interdimensional? 

Este oare combinată realitatea noastră cu una paralelă în 
cadrul aceluiaşi spațiu dimensional? 

Câte dimensiuni poţi vizita şi care este diferența dintre 
acestea şi universul nostru? 

Vezi şi intri în contact cu alte fiinţe inteligente în cadrul 
acestor realităţi interdimensionale? 

Eşti implicat atât în dimensiuni fizice cât şi mentale?Şi 
dacă da, descrie-mi te rog diferenţele dintre ele. 

Acţiunea de a asista un client în examinarea unei game 
cât mai complete de activităţi va dezvălui multe aspecte ale 
caracterului acestuia, precum şi nivelul său de dezvoltare. 
Clienţii ale căror suflete sunt situate la Nivelul III şi chiar peste 
acesta se specializează probabil în anumite activităţi ce se 
potrivesc talentelor, intereselor şi experienţelor lor. Am 
enumerat unele dintre aceste domenii speciale în capitolul opt 
al lucrării Destinul Sufletelor, dedicat dezvoltării sufletelor. 

Trecerea în revistă a activităţilor din lumea spiritelor în 
care se implică subiecţii dumneavoastră vă oferă posibilitatea 


de a observa şi nivelul progresului colectiv al grupului lor de 
suflete. În acest context, v-aş atrage atenţia asupra unei 
activităţi pe care eu o numesc psihodrama spirituală, care se 
petrece între sufletele din acelaşi grup şi a cărei observare 
poate da la iveală multe informaţii semnificative. 

Presupun că psihodramele pot fi trecute în rândul 
activităţilor de învăţare din clase, dar adesea observ că această 
activitate se desfăşoară şi în afara sălilor de clasă, chiar şi în 
lipsa profesorilor. Seamănă cu un grup de studiu, în cadrul 
căruia evaluarea performanţelor este realizată de către ceilalţi 
colegi. Veţi avea clienţi care nu se angajează în aceste 
psihodrame efectuate în cadrul grupului de suflete, dar cei care 
o fac, consideră un lucru foarte instructiv să-şi analizeze propriul 
comportament într-un corp fizic şi să-l compare cu 
performanţele similare ale prietenilor lor. Consider că această 
activitate merită o atenţie deosebită în cadrul terapiei de 
regresie în viaţa dintre vieţi. Puteţi începe examinarea prin 
următoarea întrebare: 

Te angajezi împreună cu prietenii tăi din lumea spiritelor 
în vreo activitate prin care să vă evaluaţi unul altuia 
performanţele din vieţile anterioare? 

Există grupuri de suflete care se angajează în practica 
interpretării rolurilor, prilej cu care îşi re-creează vieţile fizice, 
fiecare suflet jucând câte un rol. Este mai degrabă asemenea 
unei camere pline de oameni care joacă bridge pe echipe. Se 
procedează astfel pentru a vedea cine poate oferi şi aplica 
strategia optimă pentru cea mai productivă viaţă. Sufletele din 
cadrul aceluiaşi grup se vor provoca unele pe altele să-şi 
schimbe rolurile în acelaşi corp, pentru a-şi putea compara 
ulterior performanţele. Juriul este format din ceilalţi prieteni ai 
lor. În timp ce psihodrama este privită ca un joc cu multe 
provocări şi distracţii, ea este totodată şi o activitate foarte 
instructivă. 

Întregul exerciţiu este gândit ca sufletele să înţeleagă mai 
bine cum anume sunt selectate anumite corpuri şi minţi în 
vederea îndeplinirii unor sarcini într-un set de circumstanţe 
date. Re-crearea acestor scene interactive vă permite să asistați 
la reprezentaţia prin care subiectul dumneavoastră, împreună 
cu sufletele din grupul său, studiază toate variabilele majore ale 
unei situaţii date dintr-o viaţă anterioară. Desigur, multe dintre 


aspectele trecute legate de rezolvarea problemelor pot implica 
unele condiţii din viaţa actuală. Astfel, puteţi trage multe 
concluzii în timp ce asistați la o scenă de psihodramă. lată 
numai trei exemple în acest sens: 

i Clientul dumneavoastră s-a comportat asemenea 
unui lup singuratic sau a acţionat în colaborare cu alţii, atunci 
când a avut de făcut o alegere grea, la o răscruce a vieţii? 

2. A fost această alegere motivată de un interes 
personal sau a fost provocată de dorinţa de a aduce o 
schimbare pozitivă a situaţiei, mai ales dacă implică şi vieţile 
altora? 

3. În ce fel şi-a schimbat clientul dumneavoastră tipul de 
răspuns în faţa situaţiilor dificile (cu precădere cele care implică 
relaţia cu ceilalţi) din viaţa actuală, în urma noilor percepții 
dobândite prin prisma psihodramei vieților trecute? 

Veţi vedea că mulţi dintre actorii piesei din lumea 
spiritelor se află pe scenă din nou, cu roluri importante în piesa 
actualei vieţi a clientului dumneavoastră. 

Atunci când căutaţi anumite indicii legate de unele 
chestiuni particulare din viaţa clienţilor, este înţelept să acordaţi 
atenţie tuturor aspectelor activităţii lor din lumea spiritelor. 
Fiecare client are o tendinţă diferită faţă de amintirile sale 
spirituale. Un anumit stil de a întreba poate funcţiona cu succes 
pentru un client, dar nu şi pentru altul. Astfel, veţi întâlni clienţi 
care vor avea numai amintiri vagi despre viaţa lor spirituală, în 
timp ce alţii vor da numeroase detalii grafice despre o mulţime 
de lucruri, stimulându-vă să puneţi noi şi noi întrebări. Nu uitaţi 
niciodată că un client obişnuit nu oferă informaţiile neapărat în 
mod voluntar. În orice şedinţă este uşor să rataţi un indiciu dacă 
nu adresaţi întrebările metodic. Voi da ca exemplu un caz în 
care am trecut prea uşor peste anumite activităţi spirituale. 

Eram aproape de punctul de a încheia şedinţa referitoare 
la viaţa dintre vieţi a lui Jack, când l-am întrebat, după o 
perioadă de reflexie: + Au existat vreun fel de instrucţiuni între 
precedenta ta viaţă şi cea actuală, pe care nu le-am menţionat 
şi care era de aşteptat să le aplici în prezent?' După o pauză 
lungă, Jack a spus: 'Ah, presupun că te referi la momentul în 
care am făcut o vizită la bibliotecă împreună cu alte 15 suflete 
pe care nu le cunoşteam.' Nu aveam idee despre ce vorbeşte 
Jack, dar am răspuns în cel mai serios mod cu putinţă: * Da, la 


acea întâlnire mă refer. Până număr la trei, vreau să te întorci la 
acel moment şi să-mi spui totul despre el ....unu, doi, trei! 

Jack mi-a spus apoi că i s-a cerut să asiste la o activitate 
de genul "ce-ar fi dacă", ce avea loc într-o aşezare 
asemănătoare unui mic templu Greco-Roman, cu rânduri de 
scaune dispuse circular. Un instructor se afla în centru. 
Activitatea în sine consta în faptul că instructorul adresa fiecărui 
suflet prezent întrebări referitoare la ce anume ar face într-o 
anumită împrejurare din timpul unei încarnări. Când a venit şi 
rândul lui Jack, chiar nu ştiam la ce să mă aştept. Faţa i s-a 
întunecat şi a vorbit cu voce şovăielnică: 

Oh...asta este! întrebarea care-mi este adresată ... se 
referă la bunătatea faţă de animale....şi cred că am picat testul. 
In vieţile mele anterioare am fost fie crud, fie indiferent cu 
animalele, în mod special cu caii pe care i-am călărit în luptă, 
(după o lungă pauză) Nu îmi plac pisicile....Nu sunt prea drăguţ 
nici cu câinele meu....ei sunt aici pentru a mă învăţa ce este 
compasiunea. Trebuie să-mi amintesc asta! Profesorul îmi 
adresează o întrebare legată tocmai de tratamentul aplicat 
animalelor. 

Poate că la o primă vedere această vizualizare a clientului 
meu cu privire la activitatea descrisă mai sus nu pare a avea 
consecinţe prea mari în schema problemelor karmice. Aceasta 
ar fi însă o presupunere eronată. Jack şi cu mine am fost capabili 
să analizăm atitudinea lui faţă de problemele generale ale 
blândeţii şi compasiunii din viaţa lui, precum şi a modului în care 
calităţile animalelor pot îmbogăţi înţelegerea noastră asupra 
oricărui lucru viu. Lui Jack nu îi plac animalele, dar familia lui 
insistă să le aibă. 

Intrebându-l pe Jack în continuare de ce anume crede că 
profesorul i-a adresat o întrebare legată tocmai de tratamentul 
aplicat animalelor în vieţile sale anterioare, am descoperit că 
era vorba de fapt despre prejudecățile sale faţă de ceea ce 
considera el a fi 'o formă de viaţă inferioară'. Pentru că 
animalele sunt diferite faţă de noi, ele sunt subevaluate şi luate 
în derâdere de unii oameni. Mergând mai departe, am 
descoperit că atitudinea sa faţă de animale constituia o 
manifestare exterioară a nevoii lui Jack de a se simţi superior 
oamenilor diferiţi de el. Activitatea spirituală explicată în 
fragmentul de mai sus a constituit un semnal de alarmă înaintea 


vieţii sale actuale. A fost un noroc că am reuşit să descoperim 
această amintire a lui Jack referitoare la evenimentul amintit 
chiar înaintea încheierii şedinţei. 

Când  terminaţi şirul de întrebări referitoare la 
numeroasele activități spirituale ale clienților dumneavoastră, 
fiţi conştient de diferențele de percepţie existente între sufletele 
mai avansate şi celelalte. Poate că limitele creierului nostru fizic 
impun un filtru în ceea ce priveşte informaţi le sufletului 
provenite din lumea spiritelor. La un moment dat în expunerea 
lor, clienţii de nivel mediu înclină să scoată o anumită imagine 
vizuală sau activitate. Totuşi, unii clienţi (deşi puţini) găsesc o 
unitate permanentă a înţelepciunii spirituale. Ei par a primi un 
flux simultan de mesaje semnificative din toate activităţile lor ca 
suflete. 


Alegerea vieţii şi a corpului 

Ultima fază majoră a sesiunii de regresie spirituală în viaţa 
dintre vieţi îl transpune pe clientul dumneavoastră înapoi în 
momentul şi locul unde a văzut corp său,prezent chiar înainte 
de încarnare. Sufletele nu merg în această zonă spaţială decât 
dacă sunt pregătite să se încarneze într-o altă viaţă. Capitolele 
doisprezece şi treisprezece din Călătoria Sufletelor precum şi 
capitolul nouă din Destinul Sufletelor prezintă multe detalii 
despre felul în care clienţii îşi văd vieţile viitoare şi trupurile ce li 
se oferă pentru aceste noi vieţi. Aşa cum se întâmplă şi în cazul 
altor zone spaţiale din lumea spiritelor (cu precădere cele ce au 
anumite funcțiuni specifice), clienţii dumneavoastră le vor 
denumi în mod diferit. Cele mai întâlnite apelative sunt locul de 
selecţie al vieţii, camera ecranelor sau inelul destinului. 

Veţi descoperi că locul menit selecţiei vieţii şi vizualizări 
corpurilor este de regulă descris ca fiind rotund şi înconjurat de 
o serie de panouri mari (sau ecrane) care arată ca nişte pânze 
transparente de energie lichidă. Este prezentat asemenea unui 
teatru circular, în interiorul căruia se derulează scene cu oameni 
şi evenimente din viitor, pentru sufletul gata să intre într-o nouă 
viaţă. In funcţie de acţiunile lor din acest spaţiu, clienţii 
dumneavoastră se vor încadra în două categorii: 

A. Suflete care preferă doar să observe scenele. 

B. Suflete care îşi doresc să participe chiar la acestea, 
intrând în scenele pe care le-au ales. 


Aceste două preferinţe manifestate în locul de alegere a 
vieţii depind de caracterul sufletului, de înclinațiile sale 
particulare în momentul vizitei, precum şi de natura vieţii care 
urmează. Unele suflete, mai ales cele tinere, se mulţumesc să 
accepte ceea ce li se oferă, în timp ce altele au o natură mai 
analitică şi mai investigativă. 


De la panourile aflate în faţa lor, multe suflete par a fi 
capabile să controleze derularea scenelor care arată un număr 
de posibile desfăşurări ale viitorului în vieţi diferite. Pare logic că 
această manipulare este realizată de mintea sufletului şi, totuşi, 
clienţii folosesc o serie de termeni mecanici pământeşti pentru a 
descrie această funcţie: butoane, manetă, discuri şi pârghii. In 
cărţile mele anterioare am afirmat că, în conformitate cu 
declaraţiile majorităţii subiecţilor, specialiştii care controlează 
acest spaţiu nu sunt văzuţi de către suflete. Totuşi, sufletul care 
se încarnează este conştient că există cineva responsabil care 
monitorizează acţiunea. Unele suflete sunt însoţite de ghizii lor, 
altele nu. 

Cazurile mele indică faptul că, în timpul alegerii vieţii, 
clientului îi sunt înfăţişate şi reperele temporale implicate în 
anumite evenimente asociate cu diferitele corpuri prezentate pe 
panouri. Acestea depind de natura vieţii care urmează, de 
lecţiile karmice ce vor trebui însuşite, precum şi de sufletul 
implicat. Printre multe alte variabile, se numără şi faptul că 
aceluiaşi suflet îi pot fi oferite spre vizualizare mai multe 
variante în unele vieţi şi mai puţine în altele, la fel cum înainte 
de unele vieţi ni se dau mai multe variante de corpuri decât 
înaintea altora. Veţi avea clienţi care au văzut cea mai mare 
parte din viaţa lor viitoare în fragmente din perioada copilăriei, 
adolescenţei, maturității şi bătrâneţii, în timp ce alţi indivizi au 
văzut numai un segment scurt al vieţii lor. 

Înaintea unora dintre vieţi, clientului dumneavoastră i se 
va oferi numai una sau două variante de corpuri, altă dată însă 
aceluiaşi client îi pot fi oferite (înaintea altor vieţi însă), până la 
cinci variante. Există întotdeauna un candidat principal, aflat pe 
poziţia de 'lider'. Sufletele par să ştie ce trup va constitui cea 
mai bună alegere a lor pentru a învăţa şi, de regulă, îl aleg pe 
acesta. De exemplu, clientul dumneavoastră poate spune că 
există trei variante: una uşoară, una moderată în ceea ce 


priveşte adaptabilitatea şi, în fine, una care implică un corp 
foarte dificil. Astfel, alegerile vieților aferente acelor corpuri pot 
fi definite ca fiind necomplicate, destul de grele, respectiv 
extrem de dificile. Motivul pentru această gamă a alegerilor 
legate de vieţile viitoare depinde de motivaţie şi de anumite 
chestiuni karmice, ca şi de vârsta evolutivă şi performanţele din 
trecut ale sufletului în chestiune. Destul de des, clientul 
dumneavoastră va fi incapabil să explice raţiunea şi 
înţelepciunea din spatele tuturor variabilelor legate de o 
anumită viaţă şi de corpurile oferite pentru aceasta. 

Reperele temporale viitoare constituie o parte integrantă 
a camerelor de selecţie a vieţii. În timpul fizic, pământean, 
ecranele par să ofere nişte secvenţe ale evenimentelor, cu 
posibilităţi şi probabilităţi. Aparent, pe Pământ nu există 
certitudinea nici unui eveniment viitor, deoarece altminteri 
vieţile noastre ar fi în totalitate determinate şi lipsite de liberul 
arbitru. Dacă am fi guvernaţi în totalitate de soartă, laboratorul 
de pe Pământ nu ar fi decât o biată şcoală de încercări şi teste. 
In ceea ce mă priveşte, cred că există un număr nedefinit de 
viitoruri, legate de eternul prezent ce se desfăşoară în timpul 
acum din lumea spiritelor. Şi totuşi, deşi ar trebui să existe mai 
multe viitoruri, sufletele par să le vadă numai pe cele mai 
plauzibile, într-o matrice a posibilităţilor şi probabilităților. Pe 
ecrane, evenimentele şi oportunităţile unei vieţi viitoare pot fi 
mărite, scoase sau reduse în dimensiuni pentru ca sufletul să le 
poată analiza cât mai atent. Este ca şi când te-ai uita la un 
copac, examinând atât trunchiul acestuia, cât şi diferitele 
ramuri, unele mai mari, altele mai mici. Folosesc această 
analogie deoarece unele repere temporale combinate cu 
anumite scene din viaţă par a fi mai proeminente decât altele. 

Am vorbit deja despre modul în care timpul prezent din 
lumea spiritelor pare a fi un conglomerat de trecut, prezent şi 
viitor. Fluxurile şi undele de energie conţinând evenimente 
plutesc fie spre exterior, către viitor, fie înapoi, spre trecut şi se 
întâlnesc în centru, în vârtejul lumii spiritelor. Stând în bibliotecă 
şi privind un dispozitiv asemănător unui ecran de computer, 
sufletele de pe pământ pot vizualiza toate nuanțele vieților lor 
trecute. În camera de selecţie a vieţii li se dau aceleaşi 
oportunităţi de examinare a viitorului imediat, dar cu mai puţine 
detalii. Din moment ce ne sunt prezentate 'mostre' ale viitorului, 


acest angajament trebuie să vină sub incidenţa progresiei 
timpului viitor. 

Sentimentele mele despre reperele temporale şi liberul 
arbitru sunt exprimate mai în detaliu în capitolul nouă din 
Destinul sufletelor. Voi adăuga aici faptul că există oameni de 
ştiinţă, specialişti în teoria cuantică, ce cred că, de fapt, noi ne 
găsim mereu într-o serie de evenimente prezente, derulate în 
timpul acum, care au o probabilităţi foarte ridicate şi astfel 
înclină balanţa către determinism. Astfel, din cauza unui număr 
mai mic de posibilităţi, viitorul ar face mai puţin egale şansele 
liberului arbitru datorită pre-determinismului. Totuşi, clienţii mei 
sunt convinşi de faptul că viitorul oferă multe variante diferite 
de alegere, şi fiecare cadru din timpul acum există în mod 
simultan cu toate celelalte variante ale aceluiaşi timp acum. Nu 
putem şti dacă aceste realităţi alternative se interconectează în 
cadrul aceleiaşi realităţi sau dacă, dimpotrivă, există o serie de 
realităţi paralele adiacente una faţă de cealaltă. 

Este foarte posibil ca, în timpul acum din lumea spiritelor, 
evenimentele de pe Pământ să nu fie cu adevărat în mişcare, ci 
doar să se afle pe repere temporale diferite, ce par să se mişte 
în universul nostru fizic care îmbătrâneşte. Eu cred că în cazul 
fiecărui eveniment oamenii au şansa de a face alegeri şi de a 
efectua corecţii în parcursul vieţii lor. Deoarece putem aborda 
acelaşi eveniment în maniere diferite, rezultatele evenimentelor 
ce ne influenţează pot fi schimbate. li întreb pe aceia care cred 
că evenimentele nu pot fi schimbate prin intermediul liberului 
arbitru, dacă pot să accepte măcar faptul că reacţiile şi 
comportamentul nostru faţă de aceste evenimente pot modifica 
rezultatele într-o anume măsură. 

Unii clienţi potenţiali se întreabă dacă eu conduc progresii 
hipnotice. Nu o fac. Aparent, în camera de selecţie a vieţii, 
sufletele sunt capabile să vadă numai scene din viaţa viitoare şi 
nu din cea trecută. Intâmplător, dacă am un client în vârstă de 
patruzeci de ani, care analizează ceea ce a văzut înainte de 
viaţa actuală, această persoană nu va fi capabilă să relateze 
nimic dincolo vârsta de patruzeci de ani. Evenimentele situate 
dincolo de vârsta de patruzeci de ani nu s-au petrecut, aşa că el 
nu poate să arunce nici o privire! 

In perioada de început a carierei mele, experimentând 
progresia în viitor, am descoperit că majoritatea clienţilor sunt 


blocaţi de ghizii lor spirituali, pentru a nu-şi putea vedea vieţile 
departe în viitor. Acest lucru permite ca sufletele să se 
autodescopere pe termen lung. Din când în când, un client va 
avea o viziune a unui viitor posibil, precum acela că s-ar afla pe 
o navă spaţială, în secolul XXIII, dar această imagine este vagă 
şi greu de distins. In cazurile mele 'Star Trek! nu am putut să nu 
simt că dorinţele conştiente ale clienţilor (ca aşteptarea de a 
deveni căpitanul unei nave spaţiale) au interferat cu relatările 
lor obiective. Cei mai mulţi clienţi cred că privitul în viitor ar fi 
mai bine să fie lăsat pe seama planificatorilor. În plus, nu cred 
că încercarea de a facilita progresia hipnotică în viitor este 
productivă în terapia vieţii dintre vieţi. 

Odată ce v-aţi pregătit clientul pentru camera de selecţie 
a vieților, veţi fi martorul procesului de luare a deciziei cu privire 
la viaţa şi corpul prezent al acestuia. Următoarea serie de 
întrebări va dezvălui informaţii cât mai semnificative: 

1. Cum eşti anunţat că este timpul să te reîncarnezi şi 
cine îţi spune acest lucru? 

2. Ai descrie dorinţa ta de a merge mai departe încă o 
dată ca fiind puternică, moderată sau slabă? 

3. 

4. Ai spus vreodată că nu eşti pregătit pentru o nouă 
viaţă? Dacă da, atunci care au fost circumstanţele şi rezultatele 
finale? 


5. Mergi la locul de selecție al vieții singur sau 
împreună cu ghidul tău? 

6. Ai cunoştinţă despre existenţa unor ființe superioare 
care lucrează în camera de selecţie a vieţii? 

Ta Descrie-mi împrejurimile şi spune-mi ce anume vezi 
şi ce faci. 

8. Câte variante de corpuri îţi sunt puse la dispoziţie? 
Te rog să le descrii pe fiecare în detaliu. 

9. Ce crezi că îţi oferă fiecare corp? 


10. Există un corp considerat a fi 'candidatul principal'? 
Dacă da, pe acesta l-ai ales? De ce le-ai refuzat pe celelalte? 

11. Când îţi vezi corpul pe care l-ai ales în viaţa actuală, 
îl vezi pe ecran în acţiune ? Poţi regla acţiunea tu însuţi sau pare 
că altcineva controlează mişcarea scenelor pentru tine? 

12. Eşti numai un observator sau poţi chiar să intri în 
scenele din viaţa ta curentă ca participant? 


13. Ce scenete interesează cel mai mult şi de ce? 

14. Ce ai învăţat înainte să vii în locul de selecţie al 
vieţii şi te-a ajutat să te hotărăşti pentru un anumit corp? 

15. În timp ce priveşti o varietate de scene de viaţă, 
există unele care sunt mai potrivite pentru anumite corpuri 
decât pentru altele? 

16. Ce reprezintă acest corp pentru tine ca avantaje şi 
dezavantaje? Explică-mi aspectul cel mai important al corpului 
tău - atât cel pozitiv, cât şi cel negativ. 

17. Prin ce diferă creierul acestui corp de ale celorlalte 
corpuri pe care le-ai avut recent? 

18. Care este misiunea ta principală în viaţă? S-a 
schimbat faţă de ce ai văzut tu în camera de selecţie a vieţii? 

19.  elurile din această viaţă sunt diferite de cele din 
alte vieţi? Dacă da, în ce privinţă? 

20. 

21. Vezi cumva pe ecrane anumite persoane cu care 
trebuie să lucrezi în această nouă viaţă? 

22. Există ceva ce vezi pe ecrane şi despre care nu am 
discutat? Există cineva care te împiedică să-mi spui tot ceea ce 
vezi? 

Clienţii descriu în multe feluri această experienţă 
spirituală. Unii vă vor oferi descrieri detaliate ale tuturor 
scenelor, în timp ce alţii sunt destul de vagi. Veţi avea clienţi 
care vor privi sau vor participa la scene un timp şi apoi, după ce 
vor alege corpul, nu vor mai dori să vadă nimic despre viaţa 
viitoare. Există suflete care au următoarea atitudine: "Am 
încredere că ei ştiu ce fac şi nu am nevoie să văd nimic". 
Amintiţi-vă întotdeauna că în timp ce clienţii îşi vizualizează 
experienţa în camera de selecţie a vieţii, ei sunt capabili să 
răspundă la întrebări despre viaţa actuală. Cea mai evidentă 
întrebare care poate fi pusă clienţilor aproape de finalul 
experienţei de selecţie a vieţii este legată strâns de întrebarea 
17: 

Îţi trăieşti viaţa în conformitate cu ceea ce vezi pe ecrane? 
Dacă nu, ce anume este diferit şi de ce? 


Legături între corp şi suflet 


În camera de selecţie a vieţii, unii clienţi văd mai întâi 
corpul lipsit de suflet pe care la un moment dat îl vor ocupa. 
Aceasta se datorează faptului că acţiunea live nu a început încă 
să se desfăşoare pe ecrane. Imi amintesc un client spunându- 
mi: „Prima dată privim imagini ale corpurilor neînsufleţite 
aliniate în faţa noastră. Au creiere, dar corpurile sunt robotice şi 
goale." Odată ecranele activate, clienţii se vor conecta rapid la 
aceste corpuri, astfel încât să poată vedea cum ar fi pentru 
sufletele lor să fie parte din ele. 

Din când în când, un client va spune că respinge un corp 
pentru că „simte că nu este potrivit." Foarte rar veţi avea un 
client care să spună că a făcut o greşeală în ceea ce priveşte 
alegerea corpului într-o viaţă anterioară, cerând să fie eliberat 
din acel corp după prima lună de la intrarea în fetus. Un alt 
suflet va prelua această misiune. Totuşi, din toate cazurile pe 
care le-am avut, nu am întâlnit nici măcar o singură dată un 
suflet care să se unească cu un corp după naştere. Încerc să nu 
fiu moralizator în timpul cursurilor de pregătire în domeniul 
regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi, dar există o serie de 
practicanți ai hipnozei care sunt atraşi de această teorie (că 
sufletul s-ar putea alătura corpului după momentul naşterii), iar 
acest lucru mă deranjează. 

Opiniile mele referitoare la acest subiect sunt exprimate în 
capitolul trei din Destinul Sufletelor. Ştiu că totul este posibil, 
dar clienţii mei neagă existenţa acestei posibilităţi, deoarece 
maeştrii noştri spirituali sunt prea înţelepţi pentru a permite o 
asemenea oroare precum posedarea minţii de către alte entităţi. 
Intregul concept referitor la entităţile exterioare care sunt 
capabile să ocupe minţile noastre se bazează pe superstiții şi 
temeri datând din Evul Mediu. Oamenii care mă contrazic 
argumentează că respectiva pătrundere ar fi un act de 
bunăvoință. 

Dacă citiți studiile mele de caz anterioare, referitoare la 
modul în care sufletele se alătură fetusirilor pentru a se contopi 
cu creierul uman în dezvoltare, veţi vedea că este vorba de un 
proces lent şi delicat, de o subtilitate incredibilă. Un bun 
exemplu este cazul lui Nancy, pe care îl descriu pe parcursul 
acestui text. Procesul de acomodare cu fetusul începe cu 
blândeţe, sufletul urmând cu grijă neurotransmiţătorii creierului 
în timp ce îşi acordează propriile vibrații energetice cu mintea 


copilului. Imaginaţi-vă şocul resimţit de o persoană adultă în 
cazul în care un suflet ar substitui energia caracterului său 
imortal cu un altul în mijlocul vieţii. Cred că acest lucru ar duce 
fie la nebunie, fie la moarte. 

Integrarea unui suflet în creierul uman constituie unul 
dintre cele mai complexe elemente ale regresiei spirituale. Am 
expus numeroasele aspecte ale parteneriatului suflet-creier prin 
intermediul studiilor de caz în ambele mele cărţi. În esenţă, cei 
mai mulţi dintre oameni se simt relativ confortabil cu dualitatea 
suflet-creier care există în corpul lor. Totuşi, există alţii care pot 
fi deranjaţi (mai puţin sau mai mult) de această relaţie. 
Terapeutul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi trebuie să fie 
precaut când judecă aspecte referitoare la sursa tulburării 
mentale a clientului. 

De exemplu, oamenii m-au întrebat adeseori dacă nu 
cumva cauza Sindromului Personalităţii Multiple n-ar putea fi o 
reapariţie a personalităţilor din vieţile anterioare care ies la 
suprafaţă. Consider că acest sindrom reprezintă o reprimare a 
unei singure personalităţi actuale, traumatizată de o serie de 
evenimente timpuri ale vieţii prezente. Cei afectaţi de această 
tulburare vor să se disocieze de amintiri dureroase, adeseori 
legate de abuzuri din copilărie. Ei evadează în alte personalităţi 
(dar nu din vieţi anterioare) pentru a evita realitatea propriului 
psihic. În cazul persoanelor obişnuite, cred că o asociere 
disruptivă între suflet şi creier (dualitate sufletească) este mult 
mai de aşteptat să creeze confuzii de personalitate decât 
simptomele Sindromului Personalităţii Multiple. 

Un alt considerent pe tema bolilor mintale este faptul că 
anumite corpuri au o predispoziţie spre dezechilibre hormonale, 
precum şi spre o chimie cerebrală anormală. Combinate cu 
abuzul fizic şi emoţional în timpul copilăriei, obţineţi formula 
sigură a unei minţi tulburate. Cred că dacă o asemenea minte 
are un suflet mai tânăr şi mai neexperimentat, oamenii simt mai 
puţin capabili să facă faţă situaţiei şi, astfel, se contaminează, 
rămânând chiar prizonierii unei minţi biologice bolnave, în 
aceste condiţii, sufletul nu poate funcţiona cum trebuie. 

Sufletul are un caracter nemuritor, care este combinat cu 
un creier uman şi cu un sistem nervos central, producând astfel 
un anumit temperament emoţional în cadrul corpurilor noastre. 


Această mixtură creează o singură personalitate temporară, 
într-o singură viaţă. 


Denumesc această esenţă Principiul Sinelui. Identitatea 
personală implică atât amintirile conştiente, cât şi cele din 
subconştient şi, astfel, căutarea adevăratului Sine poate fi 
evazivă. În formarea unei percepții despre cine sunt cu 
adevărat, oamenii se bazează prea mult pe examinarea 
reacţiilor emoţionale şi senzoriale la informaţiile provenite de la 
creier. Mintea fizică ne poate păcăli, făcându-ne să credem că 
suntem şi în realitate ceea ce considerăm că suntem pe baza 
influențelor de mediu ale acestei planete sau pe reacţiile 
noastre emoţionale la ele. 

Şinele este identificat la modul general prin gânduri, 
amintiri şi percepții despre viaţă, care sunt influențate de 
conştiinţa nemuritoare reprezentată de sufletul nostru. Ne uităm 
în oglindă şi ne întrebăm: „De ce sunt oare eu acesta?" Pe 
lângă această confuzie privitoare la identitate, personalitatea 
noastră (eul nostru sufletesc şi eul biologic) se dezvoltă şi se 
schimbă inegal pe parcursul vieţii. În timp ce eul biologic se 
schimbă rapid pe parcursul unei vieţi, evoluţia eului sufletesc 
durează mult mai mult. Şinele central oferă fundament 
personalităţii noastre reale care, la rândul ei, influenţează 
temperamentul emoțional şi personalitatea. Toate aceste 
elemente sunt integrate într-o singură fiinţă umană. Consider că 
atunci când această integrare delicată este fracturată, ea 
generează boala mintală şi, posibil, un comportament criminal. 

Când şinele nostru sufletesc este atins, suntem capabili să 
percepem distincţiile interne ale caracterului nostru nemuritor. 
Acest lucru ne oferă un sentiment profund al adevăratei 
individualităţi şi o mai bună înţelegere conceptuală asupra a 
cine suntem cu adevărat ca persoană în totalitatea ei. Astfel, 
terapia regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi caută să ajute 
clientul să-şi recunoască şinele complet, prin recuperarea unor 
amintiri din subconştient cu privire la alăturarea minţii şi 
corpului. Terapia regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi 
reprezintă, de fapt, o căutare spirituală îndreptată spre o mai 
bună înţelegere de sine. 

Şinele sufletului unui client poate fi foarte diferit sau 
asemănător temperamentului emoţional al corpului gazdă. 


Sufletele se bazează pe planificatorii lumii spiritelor pentru a 
găsi cei mai buni candidaţi pentru un parteneriat care să ia în 
considerare atât punctele lor tari, cât şi slăbiciunile lor. Alegerea 
unui anume corp este menită să combine defectele şi calităţile 
de caracter ale unui suflet cu anumite temperamente 
emoţionale umane puternice sau slabe pentru a produce 
combinaţii de trăsături specifice în scopul unui beneficiu 
reciproc. Mintea biologică a fiinţei umane este legată de un 
suflet care îi oferă imaginaţie, intuiţie, perspicacitate şi 
conştiinţă. Ca urmare a acestei unificări, suntem o singură 
persoană care se confruntă cu două forţe interne pe parcursul 
vieţii. Această combinaţie reprezintă dualitatea minţii şi 
spiritului în interiorul corpurilor noastre. 

Cele două euri pot colabora bine sau pot arăta unele 
impulsuri conflictuale, care să genereze manifestări de 
anxietate neurotică. Ele pot fi în opoziţie unul cu celălalt, după 
cum este la fel de posibil să lucreze conjugat. Însă, simplul fapt 
că două euri se află în opoziţie nu înseamnă automat lipsa 
armoniei şi echilibrului. Exemplul pe care îl dau de obicei este 
cel al unui suflet pasiv şi cu energie scăzută, care doreşte să se 
combine cu un creier neobosit şi agresiv, pentru a combate 
inclinaţia naturală a sufletului spre o viaţă liniştită. Pe de altă 
parte, dacă un suflet puternic, indulgent cu sine şi care are o 
tendinţă spre a-i controla pe ceilalţi este reunit cu un corp 
agresiv, amestecul se poate dovedi volatil. 

Identificarea adevăratului sine prin intermediul terapiei 
regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi nu reprezintă o garanţie 
că emoţiile şi atitudinile conflictuale vor fi rezolvate de către 
client. Totuşi, prin intermediul observaţiei personale şi auto- 
evaluării această terapie ajută mult la sedimentarea unui 
fundament psihologic mai echilibrat al imaginii de sine. Acest 
lucru ar trebui să determine o percepţie superioară, precum şi o 
vindecare în viaţa clientului. Pentru dumneavoastră, ca 
terapeut, un considerent major al şedinţei de regresie spirituală 
în viaţa dintre vieţi este acela de a explora dualitatea eurilor din 
interiorul fiecărui subiect hipnotizat. 

Am un caz care ilustrează un conflict între două euri opuse 
unul celuilalt. Atunci când includ acest caz într-un seminar de 
pregătire, auditoriul tinde să-l numească „Cazul Duo-ului 
Dinamic." Următorul pasaj aparţine unei femei de 35 de ani, 


nemăritată, pe nume Lois, care este manager de vânzări în 
cadrul unei mari companii internaţionale. Lois are un suflet 
destul de tânăr, pe nume Mawana, care a venit pe Pământ doar 
de vreo cinci sute de ani. In toate vieţile sale anterioare, acest 
suflet s-a încarnat ca bărbat. Până la viaţa prezentă, Mawana a 
selectat întotdeauna corpuri pe baza compatibilităţii. Acum, 
toate acestea s-au schimbat. Scena pe care o voi descrie s-a 
petrecut atunci când am purtat pe subiectul în zona de alegere 
a vieţii, chiar înainte de viaţa prezentă: 

Dr. N: Câte opţiuni de corpuri gazdă ai la dispoziţie? 

Mawana: Două: Unul este bărbat şi altul femeie. Am 
opţiunea de a alege un alt bărbat, ca şi în vieţile anterioare. Dar 
voi alege femeia, pentru că trebuie să încep să mă extind. 

Dr. N: Bine, Mawana, cum ţi se pare că arată Lois când o 
vezi pentru prima oară? 

Mawana: Uh...slabă, cu păr pe peste tot...Doamne, este 
aşa de...violentă. Oh, o să fie ca şi cum ai lucra cu un pistol...De 
data aceasta chiar mă înham la greu... 

Dr. N: Vrei să spui că celelalte corpuri din trecut nu au fost 
atât de dificile în ceea ce priveşte contopirea, iar această 
alegere va constitui o schimbare pentru caracterul tău natural? 

Mawana: Da. Inţelegi, eu sunt un suflet tăcut şi analitic. 
Mă gândesc mult înainte de a lua o decizie. 

Dr. N: Şi de ce ai nevoie de o schimbare? 

Mawana: Pentru că după ce am analizat toate 
posibilităţile care se pot ivi în toate situaţiile, sfârşesc dorind să 
nu-mi asum nici un risc în vieţile mele. 

Dr. N: Vrei să-mi spui că ai un suflet indecis? 

Mawana: Oh...nu cred...sunt doar precaut. 

Dr. N: In ceea ce priveşte corpul Loisei, care este 
temperamentul ei? 

Mawana: O bombă gata să explodeze! Mereu iniţiază 
proiecte care o conduc spre încurcături emoţionale. 

Dr. N: Mawana, dată fiind această deosebire majoră între 
caracterul tău şi temperamentul corpului gazdă, ce vei avea de 
câştigat de pe urma acestei asocieri, ce element pe care nu-l 
aveai înainte în celelalte corpuri? 

Mawana: (pauză lungă) îmi vine greu să recunosc asta, 
dar m-am simţit confortabil în corpuri reci din punct de vedere 
emoţional, îmi este atât de uşor să fiu un observator şi să nu mă 


dedic unor lucruri...în mod special în relaţiile mele. Nu am 
fost...deschis cu oamenii. 

Dr. N: Înţeleg, şi cum a fost viaţa pentru tine în corpul lui 
Lois? 

Mawana: O cursă de mountain-russe! Ea este atât de... 
complicată... aruncându-se în situaţii fără să se gândească prea 
mult. Întotdeauna gata să se dăruiască total pentru orice. Eu 
evit anxietatea, ea nu. Eu trudesc din greu; ea se 
automotivează. 

Dr. N: Ea se exprimă mai direct în timp ce tu eşti mai 
indirect? 

Mawana: Asta e puţin spus. Încerc să o încetinesc, dar ea 
este aproape nepăsătoare...(vărsând lacrimi) mai ales cu mine. 
Realmente, există momente când scapă de sub control şi ne 
provoacă atâta suferinţă emoţională, încât devine copleşitor. 

Dr. N: Şi cum te fac toate acestea să te simţi, Mawana? 

Mawana: Prins ca într-o capcană. 

Observaţie: Mă opresc aici pentru o clipă pentru a oferi 
un pic de alinare clientei mele, ajutând-o să se concentreze din 
nou asupra cauzei pentru care a ales acest corp şi cum poate 
învăţa de la el. 

Mawana: (după ce şi-a revenit) Amândurora ne pasă în 
felul nostru. Eu sunt mai empiric în felul meu. Ea aduce o 
căldură în natura mea pe care cu greu am putut să o exprim în 
trecut. Amândoi avem o mândrie intensă şi nu suntem iuți din 
fire sau răzbunători cu oamenii care ne-au rănit. 

Dr. N: Deci acest aspect al dualității eurilor voastre a fost 
mai degrabă armonios? 

Mawana: (oarecum reţinut) Mmm, da...această parte a 
beneficiat de o adaptare mai uşoară... 

Dr. N: Bine, atunci, de care trăsătură a ei ai beneficiat cel 
mai mult, Mawana? 

Mawana: Ea este mereu gata să acorde încredere, pentru 
că iubeşte oamenii. Nu mă simt niciodată plictisit şi singur ca în 
vieţile anterioare. Ea mă împinge de la spate. 

Dr. N: Şi în ce o ajuţi cel mai mult? 

Mawana: Mi-a luat foarte mult timp dar, în sfârşit, o fac 
să mai încetinească puţin şi să se gândească înainte să se 
arunce cu capul înainte. 


Am analizat diferenţele dintre corpurile bărbăteşti şi cele 
femeieşti şi am aflat că Mawana, ca bărbat, a fost mai degrabă 
egoist cu femeile. Cred că schimbarea de direcţie a acestui 
suflet, datorată nu într-o mică măsură consilierii serioase dintre 
vieţi pe care a primit-o din partea ghidului, este rezultatul 
propriei saturaţii de relaţii sărace în afecţiune, cauzate de lipsa 
de dăruire ca bărbat. Consider că şedinţa noastră împreună le-a 
ajutat pe Lois şi Mawana să se vadă într-o lumină mai clară. 


Lois a început să dea mai multă ascultare sinelui interior, 
după lunga serie de relaţii emoţionale destructive avute până 
atunci. La multe luni după şedinţa noastră, Lois mi-a scris că 
acum este mai conştientă de faptul că ambele ei euri învaţă 
unul de la celălalt şi că încearcă să aducă echilibru în 
„personalitatea ei amestecată", cum o numeşte ea. Aparent, 
cele două euri au atins în sfârşit o relaţie de simbioză. 

Atunci când comportamentul unei persoane pare să aibă 
mică legătură (sau nici una) cu şinele, mă gândesc la un individ 
care se luptă să-şi găsească sufletul. Un client mi-a spus: „Sunt 
un suflet tăcut, cu o afinitate spre minţi umane deschise şi 
tolerante. Este mai uşor pentru mine să mă contopesc cu ele." 
Alt client a avut un punct de vedere diferit: „Vreau să mi se 
opună rezistenţă din partea creierului chiar din primul moment, 
pentru că munca este mai solicitantă, iar provocarea mai mare 
atunci când nu ne asemănăm. Amândoi vom avea de câştigat 
de pe urma acestei asocieri." Nu există formule magice în 
lucrarea de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. Fiecare caz 
trebuie evaluat individual. 

Atunci când interacţionez cu un client pe tema dualității 
corp-suflet îmi pun trei întrebări de bază: 

A. Este scopul eului sufletesc al clientului meu 
contracarat de diferite interese şi motivații ale corpului prezent? 
Care sunt acţiunile ce produc satisfacţie, în sensul de opus al 
anxietăţii? 

B. Dualitatea minții sufletului şi minții corpului 
clientului mei le aduce pe acestea în conflict sau le reuneşte; 
este vreuna din aceste condiţii deliberată din raţiuni ce ţin de 
progres? 


C. Este clientul meu integrat în mediul său şi în 
societatea umană sau acest individ se simte depersonalizat, 
gândindu-se că poate nu aparţine Pământului? 

In general, în lungul lor şir de încarnări fizice, sufletele 
întâmpină o rezistenţă sporită în unele corpuri în comparaţie cu 
altele. Pentru regresionistul spiritual care lucrează cu clienţi 
tulburaţi aflaţi în transă, poate părea chiar că are loc o luptă, 
sufletul încercând să se adapteze la afecțiunea sistemului 
nervos suferită de organismul uman. Dacă spiritul are puterea 
de a vindeca corpul, acesta din urmă are puterea de a 'închide' 
sufletul prin intermediul unor mecanisme de apărare primitive. 
Un scop principal al terapeutului regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi este acela de a-i asista pe clienţi în căutarea lor 
pentru armonie interioară, prin intermediul unei mai bune 
cunoaşteri de sine şi a propriilor origini. Veţi dori, desigur, ca 
această autoevaluare realizată de client să continue mult timp 
după ce seria de şedinţe s-a terminat. 

In timpul prelegerilor sunt adeseori întrebat: „Ce se 
întâmplă cu acele suflete din corpurile cu dizabilităţi? De ce şi-ar 
dori cineva să aleagă asemenea vieţi limitate şi dureroase?" Unii 
membri ai auditoriului meu cred că sufletele care au ocupat 
corpuri cu handicapuri au fost trimise acolo fără să ştie dinainte, 
pentru că nici un alt suflet nu ar dori acest lucru. Din experienţa 
mea, acest lucru nu este adevărat. Sufletele se oferă voluntar 
pentru vieţi dificile şi sunt încurajate în camera de selecţie a 
vieților să vadă ce le va aştepta în viaţă. Nu suntem constrânşi 
de către ghizi. Sufletele ştiu dinainte despre lecţiile karmice 
specifice pe care le vor trăi, precum şi ce anume au de câştigat 
de pe urma unei vieţi problematice. 

Am avut o clientă care este profesoară pentru copii cu 
dizabilităţi. Unul dintre elevii săi, un băiat pe nume Josh, este 
imobilizat în scaunul cu rotile. Acest băiat este atât de 
handicapat, încât cu greu se poate mişca sau vorbi. Ea mi-a 
spus că Josh „vorbeşte" prin ochii săi şi prin expresiile faciale şi 
că are un zâmbet minunat. În timpul unei hipnoze profunde, 
clienta mea l-a văzut pe Josh ca fiind membru al unui grup de 
suflete mai avansat, căruia îi aparţine şi ea. Am aflat că Josh are 
un suflet agresiv, dominantor şi orientat spre acţiune, cu vibrații 
de energie atât de puternice, încât tinde să depăşească 
majoritatea corpurilor introvertite şi tăcute pe care le-a ales 


anterior. Acest suflet face ca trupurile extravertite şi puternice 
să-şi piardă controlul. Mi-a spus că s-a hotărât de comun acord 
că sufletul lui Josh trebuie să experimenteze un corp care să-l 
oblige să fie liniştit şi contemplativ. Această misiune pare să 
funcţioneze. 

în mod natural, atât sufletele extravertite, cât şi cele 
introvertite, învaţă de pe urma tuturor asocierilor lor cu miile de 
corpuri de pe parcursul încarnărilor. Ni se dau corpurile de care 
avem nevoie pentru a depăşi anumite obstacole majore întâlnite 
în viaţă. Se spune că nu ni se dă mai mult decât putem duce - şi 
în mare măsură acest lucru pare să fie adevărat. Suntem cine 
suntem prin constituţie. Există o întrebare pe care îmi place s-o 
adresez clienţilor şi care poate fi foarte edificatoare: 

Dintre toate corpurile pe care le-ai ocupat, pe care l-ai 

preferat şi de ce? 


Beneficiile terapeutice ale regresiei spirituale 


În calitate de hipnoterapeut al regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi, preferinţele dumneavoastră pot înclina spre 
abordarea psihanalitică, comportamentală, terapia Gestalt, a 
introspecţiei sau cea a liberei asocieri, asta ca să numesc doar 
câteva terapii. De fapt, am întâlnit o mare diversitate de 
orientări filozofice la studenţii mei. Poate pentru că mulţi 
practicieni ai hipnozei sunt nişte umanişti eclectici. Deşi acest 
manual reflectă propriul meu stil, consider că nu există o 
modalitate  „corectă" atotcuprinzătoare pentru practicarea 
terapiei de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. Multe abordări 
psihologice pot fi integrate eficient în activitatea de regresie 
spirituală. Ocazional, un client care prospectează, în special 
cineva care a fost expus anterior unei terapii tradiţionale, va 
pune o serie de întrebări mai detaliate (trecând dincolo de ceea 
ce se discută în mod normal în timpul unui interviu preliminar) 
cu privire la aspectele psihologice şi clinice ale hipnoterapiei 
pentru regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. 

Cred că pentru început este preferabil să evitaţi 
explicaţiile psihologice lungi, chiar dacă simţiţi că vreţi să le 
oferiţi, pentru că nu aceste aspecte doreşte clientul să le afle. 
Am descoperit că, de regulă, atenţia celor mai mulţi dintre 
clienţi este captată de o discuţie pe scurt, purtată în termeni 


generali, cu privire la hipnoterapie şi utilitatea terapeutică a 
acesteia în descoperirea sufletului. Accentuez importanţa 
armoniei energetice între sufletul-minte şi corpul uman. În 
măsura posibilului, menţineţi explicaţiile la un nivel simplu, 
pentru a evita îngrijorările, mai ales în cazul unui client care 
este temător faţă de orice fel de intervenţie de acest gen. Este 
bine să clarificaţi faptul că în timp ce hipnoza asociată regresiei 
spirituale în viaţa dintre vieţi reprezintă un instrument puternic 
pentru anamneza spirituală şi rezolvarea conflictelor, ea nu este 
în sine o psihoterapie. 

Clienţilor care insistă cu privire la terapie le pot spune că 
regresia în mintea inconştientă, pentru a recupera amintiri din 
vieţile anterioare şi din starea de suflet dintre acele vieţi, devine 
curativă abia atunci când se produce o pătrundere mai profundă 
în Şinele nostru adevărat. Le spun clienţilor că acest proces 
permite o mai bună iluminare a minţii conştiente, în mod 
particular odată cu descărcarea oricăror energii negative. Ca să 
fiu sincer, prefer să nu intru în prea multe detalii referitoare la 
această arie terapeutică înainte de începerea şedinţelor, pentru 
că aceasta ar putea genera o falsă percepţie asupra terapiei. 
Vreau ca subiectul să înceapă terapia cu o minte deschisă. 
Totuşi, revelaţiile terapeutice de la sfârşitul şedinţei reprezintă 
altă chestiune. 

Odată ce clienţii dumneavoastră se găsesc într-o stare 
supraconştientă, ei vor şti, mai bine decât v-aţi imaginat, ce 
anume le blochează potenţialităţile din punct de vedere 
psihologic. Cu cât înaintează şedinţa de terapie, această 
autoconştienţă capătă proporţii mai mari. În opinia mea, 
diferenţa dintre regresia în vieţile anterioare şi regresia 
spirituală este aceea că terapia regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi permite o transformare a percepţiei. Clientul 
evoluează de la stadiul în care se percepe trăind în vieţi 
alcătuite din mai multe personalităţi temporare, la cel în care 
vede o adevărată versiune a Sinelui, emanând de la un singur 
caracter nemuritor pe care-l recunoaşte într-un decor spiritual. 

Când şedinţa de regresie se apropie de sfârşit, vreau să 
aflu următoarele informaţii terapeutice: 

A. Se află clienţii mei într-un stadiu al şedinţei în care 
pot să identifice dorinţele şi aspiraţiile sufletului lor? 


B. Sunt ei capabili să realizeze interpretări 
semnificative ale mesajelor spirituale pe care le-au receptat? 

C. în cadrul scenariului lor de viață, au ei capacitatea 
de a acționa pe baza noilor conştientizări, restructurând 
modelele negative? 

In ciuda faptului că au beneficiat anterior de psihoterapie, 
mulți clienți vin la dumneavoastră cu modele comportamentale 
negative şi cu o atitudine de om slăbit. Regresia hipnotică oferă 
terapeutului capacitatea de a evalua mai repede sursele rănilor 
emoționale. Dar trauma nu se vindecă doar prin rememorarea 
sursei acesteia. Un client trebuie să înțeleagă sensul din spatele 
evenimentelor şi modul în care toate experiențele afectează 
sufletul. Prin intermediul terapiei regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi, reducerea distorsiunilor şi a confuziilor apărute ca 
urmare a dilemelor emoţionale prezente, oferă clientului şansa 
de a ridica o cortină, scoțând la iveală Şinele superior. Acest 
lucru îi permite să-şi observe întreaga personalitate într-o 
lumină mai obiectivă. 

Lucrarea cu clienţii aflaţi în stadiu de suflet nu se 
limitează doar la vizualizarea vieţii dintre vieţi. Cu anumiţi 
subiecţi este posibil să folosiţi dualitatea minţii şi spiritului în 
mod efectiv, în cazul unor scene traumatice care implică 
încarnarea prezentă a clientului, pentru a extrage informaţii 
direct de la sufletul acestuia. Această tehnică este similară 
conversaţiilor în trei, purtate între facilitator, subiect şi ghid, pe 
care le descriu la cazul treisprezece din Călătoria Sufletelor. 
Comunicarea în trei poate fi la fel de eficientă şi între facilitator, 
subiect şi suflet. Sunetele vocii clientului se pot schimba atunci 
când aceştia vorbesc prin intermediul propriului suflet, la fel 
cum se pot schimba atunci când un ghid comunică prin ei. 

In cadrul propriei mele şedinţe de regresie spirituală în 
viaţa dintre vieţi (în care eu am fost subiectul şi nu facilitatorul), 
condusă de un hipnoterapeut priceput şi intuitiv, am intrat într-o 
scenă din viaţa mea prezentă când, la vârsta de şapte ani, am 
fost dus la un pension. Sufletul meu părea să plutească 
deasupra corpului meu. Mai târziu, când am ascultat 
înregistrarea audio a acestui fragment al şedinţei, mi-am dat 
seama că am vorbit pe un ton vocal diferit, în timp ce sufletul 
meu descria într-un mod obiectiv nevoia de a insufla curaj şi 
hotărâre minţii unui băieţel copleşit de singurătate şi de 


tristeţea generată de părăsirea părinţilor. Intensitatea acestei 
căi terapeutice este foarte revelatoare. 

În toţi anii mei de activitate am aflat că atunci când clienţii 
se percep în ochii minţii ca fiind nişte fiinţe nemuritoare şi 
descoperă că nu se află aici doar dintr-o coincidenţă biologică, 
ei încep să se concentreze şi să se adreseze adevărului lor 
interior. Evaluând conflictele din trecutul lor, eliberându-le şi 
reformulându-şi perceptiile despre cine sunt cu adevărat, ei pot 
avansa mai departe în viaţă. Clienţii sunt mai capabili să se 
împace cu locul lor în planul lucrurilor atunci când îşi descoperă 
nemurirea. După o şedinţă de regresie spirituală în viaţa dintre 
vieţi, ei află că există ordine şi scop şi că au de jucat un rol în 
acest plan. Această înţelegere permite restructurarea modelului 
lor de viaţă şi gestionarea atingerii scopurilor stabilite. 

Deşi este gândită ca o terapie pe termen scurt, nu susţin 
că terapia de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi ar 
reprezenta o rezolvare rapidă pentru problemele clientului. Foşti 
clienţi mai vechi mi-au scris ani de zile după şedinţele de 
regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, explicându-mi că 
procesează în continuare informaţiile obţinute. Cu toate 
acestea, ei au o înţelegere mai bună a realităţii şi a locului lor 
într-o lume absconsă. Ei se simt mai concentrați, mai productivi 
şi, nu în ultimul rând, mai conştienţi de suferinţele celorlalți. 

Regresia spirituală oferă clienţilor înţelegerea faptului că 
nu simt singuri, chiar dacă viaţa lor este solitară. Aceasta se 
datorează faptului că sunt în stare să vadă legăturile lor 
nemuritoare cu o comunitate de tovarăşi de suflet care se află, 
ori s-au aflat, în corpurile rudelor, persoanelor iubite, prietenilor 
şi cunoştinţelor. Să ştii cu siguranţă că eşti valoros pentru alte 
fiinţe din cosmos, indiferent de circumstanţele vieţii prezente, 
este un fapt care are darul de a-ţi reîmprospăta puterile. Le 
recomand clienţilor mei să petreacă în fiecare zi o perioadă de 
timp în tăcere, intrând în contact cu puterile care îi veghează. 
Acest lucru este mai uşor de realizat în urma noilor cunoştinţe 
acumulate şi generează linişte interioară. Solitudinea, departe 
de nebunia cotidiană, deschide canale spre o voce interioară 
intuitivă. 

Când îi întreb pe clienţii aflaţi în stadiul de suflet ce 
anume fac în lumea spiritelor pentru a dobândi o conştienţă mai 
intensă, ei răspund că intră oarecum într-o izolare şi că se 


concentrează asupra stării pure a fiinţei lor. Bineînţeles, acest 
lucru este mai uşor pentru cei neîntrupaţi, deoarece aceştia nu 
sunt încurcaţi de impulsurile senzoriale şi emoţionale ale 
corpului fizic sau de tulburările materiale ale vieţii. Chiar şi aşa, 
conceptul este acelaşi şi pentru un suflet încarnat. Unul dintre 
câştigurile reconectării la lumea spiritelor în urma unei şedinţe 
de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi este reprezentat de 
contactarea ghidului spiritual. 

Am remarcat beneficiile regresiei spirituale atunci când 
clienţii devin familiari cu proprii ghizi spirituali. Când lucrez cu 
un client în cadrul terapiei de regresie spirituală în viaţa dintre 
vieţi, simt atât prezenţa propriului meu ghid, cât şi pe cea a 
ghidului clientului. Ambii ghizi mă urmăresc cu atenţie pe toată 
durata sesiunii. Nu mă îndoiesc că sunt asistat în descoperirea 
elementelor psihologice care pot inhiba progresul clientului 
meu. Nu uitaţi niciodată că principalul terapeut este ghidul 
clientului, nu dumneavoastră. După ce clientul părăseşte 
cabinetul dumneavoastră, el se va adresa mentorului său pe 
viitor pentru consiliere şi ajutor. Ghizii spirituali reprezintă cel 
mai intim terapeut. 

Indiferent de intenţiile fiecărui client şi de frustrările 
întâlnite pe parcursul acestei munci, toţi subiecţii trebuie trataţi 
cu respect şi înţelegere. Cred în provocarea clienţilor mei, dar 
un facilitator al regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi trebuie să 
aibă grijă să nu plaseze niciodată clientul în defensivă sau să-l 
facă să se simtă ameninţat de revelaţiile pe care le-a descoperit 
cu ajutorul său. Deoarece utilizarea hipnoterapiei în lucrarea de 
regresie spirituală în viaţa dintre vieţi reprezintă un mijloc 
extrem de puternic, aceasta îl poate deturna pe terapeut într-un 
joc de putere personală. 

Smerenia reprezintă cheia pentru a fi un vindecător 
eficient, deoarece sunteţi ghidat de o forţă superioară. 
Provocarea este mult mai mare atunci când trebuie să daţi 
dovadă de grijă şi înţelegere decât atunci când trebuie să arătaţi 
autoritate. Acest lucru se leagă de problema propriului concept 
de sine, precum şi de îndemânare în exprimare şi experienţă. 
Regresia spirituală, ceea ce implică expunerea sufletului, 
încorporează o încredere sacră, pe care trebuie să o onorăm. 


PARTEA A SASEA 


ÎNCHEIEREA SESIUNII 
Pregătirea pentru îmbarcare 


Atunci când analiza ultimei vizite a clientului 
dumneavoastră în lumea spiritelor (mă refer, desigur, la cea din 
zona de selecţie a vieţii) se încheie, trebuie să ştiţi că şedinţa se 
apropie de sfârşit. Capitolul paisprezece din Călătoria 
Sufletelor este dedicat în întregime pregătirii sufletului pentru 
îmbarcare. În clasele mele de pregătire, studenţii mă întreabă 
adesea: "Oare toate sufletele se pregătesc pentru o nouă viaţă 
în acelaşi mod?" Răspunsul meu este că nu. Nu numai că există 
diferenţe în modul în care sufletele se pregătesc pentru 
următoarea încarnare, dar chiar şi aceleaşi suflete se pot 
pregăti în moduri diferite de la o viaţă la alta. 

În acest moment al şedinţei, mi-aş putea întreba clientul: 

Aş vrea să îmi explici ce anume faci înainte de a părăsi 
lumea spiritelor pentru a te încarna în viaţa ta curentă. 

Veţi primi o mare varietate de răspunsuri din partea 
clienţilor, în funcţie atât de natura vieţii ce va veni, cât şi de 
nivelul de evoluţie al sufletului. Redau în cele ce urmează o 
scurtă listă a motivelor aflate în spatele reacţiilor diferiților 
clienţi. 

A. Unii clienţi nu îşi vor aminti nimic despre faza finală 
a pregătirilor pentru încarnare. Tot ceea ce pot spune aceştia 
este că au finalizat selecţia vieţii şi apoi au ajuns în pântecul 
mamei. 

B. Unii clienţi vor vorbi despre frecventarea unei clase 
de pregătire menite revizuirii finale a aspectelor esenţiale ale 
vieţii ce va veni. Există aici două variabile: 

1. Ei se pot întâlni numai cu ghizii lor spirituali. 

2. Se pot întâlni atât cu ghizii, cât şi cu alte suflete ce vor 
juca un rol important în următoarea lor viaţă. 

E, Unele suflete îşi vor lua un scurt rămas bun de la 
câţiva prieteni din grupul lor de suflete, apoi vor pleca imediat 
către locul de îmbarcare, fiind însoţiţi de ghizii lor. 

D. Unele suflete par a sta în solitudine înainte de a 
părăsi lumea spiritelor. Şi aici există două variabile: 

1. Ele nu au cunoştinţă de faptul că un ghid le-ar însoţi şi 
se trezesc deodată în fetus. 


2. Ele sunt escortate de un ghid la locul îmbarcării şi 
experimentează acelaşi tip de călătorie spre fetus ca 
majoritatea celorlalte suflete. 

Nu vreau să las cititorul cu impresia că sufletele nu-şi iau 
rămas-bun de la colegii lor de grup. Depinde însă când anume 
apare această 'ceremonie' a despărțirii în succesiunea 
evenimentelor spirituale. Un scurt moment de bun rămas ce 
survine exact atunci când sufletul este pregătit de plecare nu 
înseamnă în mod obligatoriu absenţa despărţirilor mai lungi într- 
o fază anterioară. De asemenea, amintiţi-vă faptul că o parte 
din energia dumneavoastră nu părăseşte niciodată lumea 
spiritelor, aşa că nu este vorba deloc despre o plecare a întregii 
dumneavoastră fiinţe. Ceea ce a mai rămas din fiinţa noastră se 
poate manifesta deopotrivă activ sau inactiv, în funcţie de cât 
de multă energie am luat cu noi în respectiva încarnare, după 
cum am menţionat deja în secţiunea dedicată diviziunii 
sufletului. Oricum ar fi, despărţirea unui suflet de prietenii săi 
poate fi foarte intensă, în special dacă îi priveşte pe aceia care 
se vor încarna alături de noi în viaţa viitoare. 

Clasele de pregătire sau de recunoaştere, menite 
sufletelor ce părăsesc lumea spiritelor, simt de multe ori 
conduse de directori - coordonatori, care nu sunt aceleaşi fiinţe 
cu ghizii personali ai sufletelor care iau parte la aceste clase. 
Directorii aceştia, cunoscuţi şi ca îndrumători, sunt specialişti în 
repetiţia generală a scenelor semnificative din viaţa ce 
urmează. În esenţă, ei sunt aceia care conduc ultima 
împrospătare a memoriei sufletelor care urmează a se încarna. 
Nu este un fapt neobişnuit ca sufletele să-şi cunoască sufletele- 
companion şi cele afiliate care urmează să joace roluri 
importante în piesa ce tocmai stă să înceapă. Timpul exact al 
naşterii acestei noi generaţii de copii nu condiţionează în vreun 
fel urmarea acestor clase de pregătire. De exemplu, puteţi fi cu 
cinci ani mai în vârstă decât soţia dumneavoastră, dar amândoi 
aţi urmat aceeaşi clasă de pregătire referitoare la întâlnirea 
voastră. 

Există clienţi care îşi vor descrie clasele de pregătire ca 
fiind orientate în principal către viitoarea recunoaştere a 
sufletelor pereche. Alţii vă vor spune că au experimentat 
consolidarea anumitor lecţii karmice, pentru ca alţii să declare 
că respectivul curs a implicat o combinaţie de elemente. Atunci 


când oamenii încearcă sentimente de deja vu şi sincronicitate în 
legătură cu anumite evenimente inexplicabile din viaţă, este 
foarte posibil ca aceste senzaţii să fie amintiri ale clasei lor de 
pregătire. 

Există multe tipuri de întrebări pe care le puteţi adresa 
clienţilor în această fază a sesiunii. 

Îi; Ce elemente declanşatoare sau indicii ţi s-au dat 
pentru a te ajuta să îţi aminteşti de importanţa anumitor 
evenimente? 


2. Poţi să îmi spui cum trebuia să îţi aminteşti de 
oamenii importanţi din viaţa ta? 
3. Care este cel mai important aspect al ultimei tale 


clase de pregătire? 

Rareori puteți auzi un client susținând faptul că în 
momentele imediat anterioare îmbarcării către o nouă viaţă ar fi 
avut nevoie ca ghidul lor să le insufle ceva mai multă 
convingere sau încredere. În timp ce aceste situații sunt foarte 
neobişnuite, nici un suflet nu este forțat să se reîncarneze. El se 
poate retrage în orice moment, dacă doreşte acest lucru. Am 
menţionat deja faptul că am întâlnit foarte rar un suflet care să 
ceară să fie înlocuit odată ce se afla în fetus. Majoritatea 
clienţilor dumneavoastră vor susţine că, departe de a încerca 
senzaţii de anxietate, erau plini de bucurie, speranţă şi aşteptări 
în legătură cu viaţa ce urmează. Mai bine de 80% dintre clienţi 
s-au încadrat în această ultimă categorie. Din moment ce un mic 
procent dintre clienţi exprimă o oarecare temere, v-aş 
recomanda să aveţi în vedere adresarea următoarelor întrebări 
legate de atitudinea cu privire la re-naştere. 

i; Care a fost motivul principal al venirii tale în lume? 

2. Ai simţit cumva că este de datoria ta să vii, ca şi 
cum o nouă încarnare ar fi fost inevitabilă, sau ai fi putut 
rămâne? 

3. 

3. Cum ai caracteriza atitudinea ta privitoare la renaştere? 

a. Bucuroasă şi plină de aşteptări legate de oportunitatea 
unei noi reîncarnări? 

b. Indiferentă faţă de o nouă viaţă? 

c. Prudentă sau chiar şovăielnică? 

Am prezentat deja un exemplu de întoarcere pe Pământ a 
unui suflet, la capitolul cincisprezece, cazul douăzeci şi nouă, 


din Călătoria sufletelor. Dacă subiectul dumneavoastră este 
capabil să descrie această procedură, el va afirma că a fost 
însoţit de ghidul său, pentru o scurtă perioadă, până la un fel de 
poartă de ieşire, înainte de a se despărţi. Apoi sufletul a avut 
senzaţia că trece înapoi către Pământ printr-un un fel de vârtej 
sau tunel. În multe cazuri, clientul îşi aminteşte doar vag ultima 
fază a re-naşterii. El va spune: "Am trecut dinspre lumină în 
întuneric (poarta) şi apoi am simţit o căldură (în pântec)." 


Încheierea regresiei spirituale 


După încheierea analizei pregătirilor de îmbarcare este 
momentul să trageţi concluziile şi să încheiaţi propriu-zis 
şedinţa. De multe ori, ajungând în această etapă, adresez 
întrebări deschise, precum: "Bine, cum te simţi acum în legătură 
cu tot ce ai învăţat?" Veţi afla că, după ce au experimentat 
adevăratul sens al vieţii prin intermediul regresiei spirituale, 
clienţii sunt de multe ori şocaţi de cât de serios au abordat 
probleme lipsite de orice însemnătate. Faptul că văd scopul 
superior din spatele tuturor experienţelor lor conferă clienţilor o 
perspectivă lărgită. După şedinţe, clienţii îmi scriu că acum 
acordă mai multă atenţie aspectelor cu adevărat importante ale 
vieților lor. 

După vizionarea existenţei lor spirituale dintre vieţi, 
deciziile majorităţii clienţilor îşi găsesc o nouă modalitate de 
rezolvare. Ei conştientizează că trupul lor este un dar preţios, la 
alegerea căruia au contribuit ei înşişi. Văd viaţa ca pe o 
oportunitate de a învăţa şi de a se dezvolta, simțind o mai mare 
încredere în ei înşişi. Dincolo de toate, ei înţeleg faptul că 
realitatea lor are ordine şi scop. 

La sfârşitul unei şedinţe ce a durat peste trei ore, atât 
dumneavoastră, cât şi clientul sunteţi foarte obosiţi. La un 
moment dat, în apropierea finalului, adresez clienţilor o 
întrebare menită să facă un rezumat: 

Înainte de a încheia şedinţa şi de a părăsi lumea spiritelor, 
vreau să arunci o ultimă privire în jur şi să-mi spui dacă există 
vreun aspect a cărui semnificaţie am scăpat-o şi despre care ai 
vrea să discutăm. 

Cei mai mulţi dintre clienţi răspund că nu. Poate din 
motivul că şi ei sunt la fel de epuizați ca mine! Cu toate acestea, 


din când în când, se întâmplă ca unii să amintească o activitate 
care ne-a scăpat sau un anumit aspect ce trebuie încă lămurit. 
La sfârşitul şedinţei, cei mai mulţi dintre clienţi cred că şi-au 
revăzut amintirile la care puteau avea acces. 


Trezirea clientului  regresiei spirituale în viaţa 
dintre vieţi 


Clientul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi trebuie 
scos din starea de transă adâncă cu multă atenţie. După o lungă 
perioadă de hipnoză, cea mai mare parte petrecută în cadrul 
stării supraconştiente Tetha, subiecţii vor simţi o mare 
îngreunare şi chiar o amorţire a corpului. Ei pot, de asemenea, 
să se simtă puţin dezorientaţi pentru câteva minute. Acest lucru 
se petrece deoarece fiecare persoană experimentează o 
transformare a eului, de la angajarea totală în starea de suflet, 
înapoi la personalitatea sa curentă. Din acest motiv, trezirea 
trebuie realizată încet şi cu grijă. 

Simplul fapt că i-aţi scos din transă nu înseamnă că 
subiecţii vor pierde imediat legăturile realizate cu sufletul lor. 
Într-adevăr, clienţii vor păstra o conexiune internă mai puternică 
cu propriul suflet pentru tot restul vieţii lor. Atunci când se 
trezesc, clienţii vin dintr-un loc foarte sigur - sanctuarul 
căminului lor permanent - şi ajung în mediul fizic solicitant al 
planetei Pământ. De aceea, această tranziţie nu trebuie să fie 
abruptă. 

Aş dori să dau un exemplu despre cum îmi încep 
instrucţiunile de trezire, la sfârşitul regresiei spirituale. 

Pe măsură ce începem să părăsim sfera superioară a 
sufletului tău, precum şi frumoasa ta existenţă în lumea 
spiritelor, vreau să-ţi aminteşti că această lume minunată este 
mereu cu tine. Tot ceea ce am discutat (toate gândurile, 
amintirile şi trăirile tale) vor rămâne alături de tine pentru a te 
ajuta şi a-ţi da putere să continui viaţa ta actuală cu energii şi 
scopuri reînnoite. Permite acestei înţelegeri atotcunoscătoare să 
se aşeze lin în mintea ta conştientă, îngăduie-ţi şi ţie să te simţi 
acum complet şi întreg, ca o singură persoană, aşa cum şi eşti 
în realitate. Şinele tău nemuritor este pe deplin unit cu şinele 
uman, ca o singură fiinţă, pe măsură ce ne întoarcem, din ce în 
ce mai puternic, înapoi prin tunelul timpului, în prezent. 


Cu siguranţă, această mantră poate fi considerată o 
sugestie post hipnotică pentru client, dar eu o folosesc pentru 
trecerea la starea conştientă. Ca regulă generală, nu cred că 
tradiționala folosire a sugestiilor post-hipnotice ar constitui o 
componentă necesară a regresiei spirituale, mai ales din 
moment ce trimiteţi clientul acasă împreună cu benzile pe care 
este înregistrată şedinţa sa. Sugestiile post-hipnotice pot dura o 
vreme, dar cred că regresia spirituală are prin ea însăşi o 
calitate durabilă. Din experienţa mea, toate amintirile accesate 
cu privire la lumea spiritelor vor fi reţinute de client şi în lipsa 
unor sugestii post-hipnotice formale. 

Toate studiile despre sugestiile post-hipnotice indică 
faptul că atunci când sunt folosite, informaţiile, în mod special 
cele relevante, vor avea o mai mare durabilitate. Am menţionat 
anterior, la secţiunea dedicată ghizilor, că puteţi afirma: "nu veţi 
uita niciodată imaginile şi discuțiile purtate cu ghidul 
dumneavoastră spiritual”. Folosirea sugestiilor post-hipnotice 
poate fi adecvată şi în alte domenii specifice, precum 
desensibilizarea traumelor din vieţile anterioare. 

Totodată, nu exclud posibilitatea ca aceste consolidări ale 
amintirilor să poată fi necesare în ceea ce-i priveşte pe unii 
clienţi (din raţiuni ce ţin de vindecarea acestora), mai ales dacă 
sunt legate de un anumit suflet sau de înfăţişările înaintea 
consiliului. Aceste judecăţi trebuie făcute în funcţie de fiecare 
client şi şedinţa acestuia. Nu aş recomanda să încercaţi să 
spargeţi blocajul amnezic în ceea ce priveşte accesul la 
informaţiile din lumea spiritelor nici unui client, şi nici să-l 
îndemnați să-şi privească viitorul destin prin folosirea sugestiilor 
post-hipnotice. 

Toţi practicanţii hipnozei au propria lor metodă de a-şi 
întoarce clienţii la starea de conştienţă deplină. Ceea ce am 
oferit în paginile de faţă este propria mea metodă de pregătire 
înaintea instrucţiunilor pentru trezirea finală, când voi începe 
numărătoarea inversă. În acest timp, voi cere clientului să 
respire adânc, adăugând obişnuita comandă pentru focalizarea 
vizuală şi claritatea minţii. Solicit totodată clienţilor să-şi 
accelereze circulaţia, încurajându-i să se simtă relaxati, 
mulţumiţi şi pe deplin împrospătaţi. 


Interviul final 


După ce clienţii dumneavoastră se trezesc din experienţa 
lor spirituală, mulţi vor privi în gol pentru câteva minute, 
cuprinși de venerație pentru ce au văzut. Unii vor avea ochii 
scăldaţi în lacrimi, în timp ce alţii vor râde de bucurie. Mulţi vor 
simţi greutatea aşteptărilor pe care maeştrii lor spirituali le au 
de la ei. La început încerc să spun foarte puţine lucruri, pentru 
că doresc să îi acord clientului meu acest moment de linişte 
pentru a reflecta. Il voi încuraja numai să stea liniştit şi să-şi 
revină, în timp ce îi ofer un pahar cu apă şi pregătesc 
înregistrările audio. 

Veţi întâlni două tipuri de răspunsuri din partea clienţilor, 
cu privire la sesiunea lor de regresie spirituală în viaţa dintre 
vieţi. Unii nu vor dori să vorbească prea mult despre ceea ce au 
văzut, deoarece este atât de intim şi personal, încât vor să-şi 
adune propriile gânduri în zilele ce urmează fără a fi influenţaţi 
în vreun fel de dumneavoastră. De multe ori se va întâmpla să 
vă contacteze ei înşişi mai târziu. Totuşi, majoritatea clienţilor 
vor vrea imediat să discute despre momentele esenţiale ale 
şedinţei lor. Vă sfătuiesc să îi lăsaţi pe ei să conducă discuţia la 
început, în orice direcţie îşi doresc. Sunt copleșiți de faptul că s- 
au descoperit pe ei înşişi. La nivelul conştient, ei realizează 
acum că s-a deschis un canal spre propriul lor sine interior. În 
timp ce simt un mare entuziasm, încearcă totodată sentimentul 
responsabilităţii divine faţă de vieţile lor. Această validare intens 
personală a propriei identități le dă clienţilor autenticitate şi un 
loc în lume. 

Este important să realizaţi faptul că mulţi clienţi vă vor 
cere sfaturi despre semnificaţia şedinţei lor - şi că trebuie să fiţi 
prudent în acest punct. Obiectivul nostru este să ne ajutăm 
clienţii în descoperirea propriilor interpretări ale vizualizărilor din 
lumea spiritelor. Clienţii au tendinţa de a dori să fie direcţionaţi 
şi ajutaţi de dumneavoastră prin aceste interpretări. Bineînţeles, 
puteţi să vă exprimaţi opiniile cu privire la viaţa lor în lumea 
spiritelor, dar eu aş fi atent în ceea ce priveşte orice comentariu 
referitor la deciziile lor viitoare. 


O idee bună este să le adresaţi o serie de întrebări 
generale, cum ar fi: 


1. Ce anume consideri a fi principalul aspect câştigat 
din această şedinţă? 


2. Te înţelegi mai bine pe tine însuţi în urma celor 
aflate? 

3. înţelegi acum mai bine viaţa şi locul tău în ea? 

4. Ce posibilităţi şi alternative vezi că îţi sunt deschise 


acum, odată ce deţii aceste informaţii? 

Este posibil ca subiecţii dumneavoastră să nu fie în stare 
să răspundă nici uneia dintre aceste întrebări imediat după 
şedinţă. Regresia spirituală are intenţia de a da clienţilor mai 
multă informaţie asupra direcţiei şi scopului lor, dar felul în care 
aleg să o facă depinde numai de ei. Este posibil să aibă nevoie 
de mult timp pentru auto-evaluare. 

Unul dintre avantajele interviului final este acela că-i 
permite clientului să devină conştient pe deplin, după o lungă 
şedinţă de hipnoză. Interviul final poate dura cel puţin o 
jumătate de oră. Bineînţeles că nu veţi dori ca ei să se 
grăbească şi să sară direct în maşină până când nu s-au adunat 
pe deplin . Acesta este motivul pentru care privesc atent ochii şi 
mişcările corporale ale clienţilor mei. În timp ce subiectul îşi 
revine după hipnoza adâncă, îi explic că în zilele şi săptămânile 
ce urmează, multe fragmente din amintirile sale sufleteşti vor 
putea continua să iasă la suprafaţă în flash-uri şi vise. Le cer 
insistent să păstreze un jurnal în care să noteze tot ceea ce li se 
pare a fi semnificativ în această privinţă. Acest jurnal, alături de 
înregistrările lor audio, se pot dovedi extrem de utile pentru o 
nouă şedinţă de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. 

Din moment ce o singură şedinţă nu va conţine niciodată 
toate informaţiile pe care oamenii ar vrea să le aibă în legătură 
cu propria existenţă, este normal pentru unii clienţi să 
vorbească despre o a doua vizită în cabinetul dumneavoastră. 
Este posibil chiar să vă solicite acest lucru pe loc. Cel mai 
adesea însă, decizia lor de a vă vedea din nou survine abia după 
ce au ajuns acasă, au ascultat benzile audio, au reflectat asupra 
anumitor părţi din şedinţa lor de regresie spirituală în viaţa 
dintre vieţi şi au decis că trebuie să afle mai multe. 
Recomandarea mea este să avertizaţi cu toată sinceritatea 
clientul, înainte să părăsească biroul dumneavoastră, că este 
posibil să nu-şi amintească nimic în plus în şedinţa următoare. 


Motivul pentru care o a doua şedinţă de regresie spirituală 
în viaţa dintre vieţi nu ar fi productivă, poate ţine atât de 
capacitatea clientului însuşi, cât şi de înclinațiile ghidului său 
spiritual, de lecţiile ce trebuie învăţate sau nivelul de dezvoltare 
al sufletului său. Pe de altă parte, nici nu încape discuţie că o 
şedinţă repetată poate scoate la iveală informaţii importante 
despre viaţa spirituală a anumitor clienţi. Nu există nici o 
abordare prestabilită în a repeta sau nu şedinţele. Subiecţii 
cărora le-a fost necesar mult efort pentru a atinge lumea 
spiritelor sunt cei pe care aţi dori probabil să-i duceţi înapoi, pe 
ruta propriei copilării - viaţa anterioară - lumea spiritelor. Cu alţi 
clienţi puteţi evita regresia în copilărie, lucrând numai pe ruta 
inducţie - cufundare - viaţa anterioară. 

Cufundarea poate să nu dureze la fel de mult a doua oară, 
mai ales dacă i-aţi dat clientului o sugestie post-hipnotică prin 
care i-aţi transmis faptul că orice altă sesiune ulterioară de 
regresie împreună cu dumneavoastră va merge repede şi uşor. 
Ar trebui să folosiţi o altă viaţă trecută în cazul şedinţelor 
repetate, pentru a intra în mod natural în lumea spiritelor. Viaţa 
trecută trebuie să fie diferită de cea folosită la prima sesiune de 
regresie spirituală, pentru a-i acorda clientului varietate şi 
detalii suplimentare. Mai mult, graţie repetării şedinţelor, 
amândoi veţi afla mai multe despre auto-actualizarea sufletului 
subiectului în diferitele corpuri. 


Concluzii 

Mulţi dintre clienţii mei părăsesc cabinetul apucându-şi 
casetele audio ca şi cum ar fi din aur. Mereu mă întreb cum vor 
pune în aplicare ceea ce au învăţat pentru a da o nouă direcţie 
vieţii lor. Întotdeauna simt că aş fi putut săpa după mai multe 
informaţii, că aş fi putut să-i ajut mai mult şi să fac mai multe 
pentru a le facilita o mai mare conştienţă a minunilor din viaţa 
lor spirituală. Fiecare şedinţă este unică şi de fiecare dată când 
pot asista un client în dezvăluirea cunoştinţelor ascunse despre 
existenţa sa nemuritoare, mă simt privilegiat. 

Când am început, cu mulţi ani în urmă, am pătruns pe un 
teren virgin, trebuind să deschid o perspectivă cu totul nouă în 
domeniul folosirii hipnozei pentru a ajunge la viaţa dintre vieţi. 
Dumneavoastră nu va trebui să faceţi acest lucru. In acelaşi 
timp, ştiu că regresioniştii spirituali care îmi vor urma vor duce 


această lucrare mult mai departe decât am făcut-o eu. 
Hipnoterapie pentru regresie spirituală în viaţa dintre vieti 
presupune o mare responsabilitate şi reclamă să daţi tot ce 
puteţi, dat fiind că sensibilitatea clienţilor este atât de 
complexă. 

Descoperindu-şi caracterul nemuritor, clienţii regresiei 
spirituale în viaţa dintre vieţi îşi percep existenţa ca pe o 
succesiune neîntreruptă. Aceasta îi face să-şi înţeleagă locul în 
şirul vieţii, morţii şi re-naşterii. În ciuda circumstanțelor lor 
actuale, oamenii vor părăsi cabinetul dumneavoastră ştiind că 
au un loc permanent în viaţa de apoi, un loc al iubirii, păcii şi 
iertării, alături de fiinţe avansate care le poartă de grijă. 

Veţi avea clienţi care vor întreba ce vor face cu toate 
informaţiile pe care le-au dobândit despre ei înşişi. Ei sunt 
îngrijoraţi cu privire la îndeplinirea obiectivelor pentru care au 
fost aduşi în această viaţă, încerc să îi liniştesc, spunându-le că 
maeştrii noştri au o răbdare infinită cu noi. Le mai spun clienţilor 
care se pregătesc să plece că nu suntem măsuraţi atât după 
ceea ce facem pentru noi înşine, cât după cum i-am ajutat pe 
alţii de-a lungul vieţii. Le explic că în fiecare viaţă putem şovăi, 
putem greşi, putem alege căi incorecte sau opta într-un fel mai 
puţin fericit, dar continuăm să ne dezvoltăm cu fiecare 
oportunitate şi decizie. Emblema unei vieţi deosebite constă în a 
avea curajul de a ne aduna după eşecuri şi de a ne duce 
destinul la capăt cu încredere. 


Anexă 

CALEA SUFLETELOR 

Principii spirituale 

1. Sufletul nu poate fi definit sau măsurat deoarece nu 
are limite observabile în ceea ce priveşte creaţia divină. Cele 
mai consistente rapoarte cu privire la demonstrarea esenței 
sufletelor postulează că acestea reprezintă o energie 
inteligentă, nemuritoare, manifestată prin anumite unde 
vibraţionale de lumină şi culoare. 

2. Toate ființele umane au un suflet ce rămâne ataşat 
până la moarte de corpul fizic ales. Sufletele joacă într-adevăr 
un rol în selecția următoarei vieţi fizice, în cursul unor cicluri ale 
reîncarnării. În mod tipic, sufletul se alătură corpului fizic după 
concepţie, într-o perioadă cuprinsă între luna a patra şi naştere. 


3: Fiecare suflet are un caracter unic, imortal. Când se 
uneşte cu creierul uman, acest caracter se îmbină cu 
temperamentul emoțional (sau eul uman) al acelui corp, pentru 
a produce o personalitate singulară şi temporară pentru acea 
viaţă. Acest lucru se înţelege prin dualitatea minţii noastre. 

4. În timp ce memoria sufletului poate fi ascunsă 
nivelului conştient prin intermediul amneziei, modelele de 
gândire ale sufletului influenţează creierul uman pentru a da 
motivaţie anumitor acţiuni. 

5. Sufletele se reîncarnează în fiinţe umane pentru 
nenumărate vieţi în scopul avansării de-a lungul nivelelor de 
dezvoltare prin rezolvarea anumitor sarcini karmice rămase din 
existenţele anterioare. Fiecare personalitate, în fiecare viaţă, 
contribuie la evoluţia sufletului. Sufletele cresc în cunoaştere şi 
înţelepciune în timpul acestui proces de învăţare, precum şi prin 
analizarea acţiunilor lor anterioare care se realizează în 
perioada cuprinsă între încarnări - prilej cu care sufletele sunt 
ajutate de profesorii lor spirituali. 

6. Planeta noastră face parte dintr-un număr 
incalculabil de lumi, ce servesc ca şcoli de antrenament pentru 
avansarea sufletelor, în timpul încarnării fizice temporare de pe 
Pământ, sufletelor le este prevăzută oportunitatea de a se 
dezvolta prin încercări şi greşeli, acumulând astfel înţelepciune. 
Oamenii nu sunt legaţi de o existenţă predeterminată. 
Numeroasele posibilităţi şi probabilităţi provenite din influenţa 
karmică anterioară constituie subiectul liberului arbitru al 
sufletului. 

7. Pământul este un loc de o mare frumuseţe şi 
bucurie, dar cuprinde şi insule ale ignoranței, urii, şi suferinţei, 
alături de dezastrele planetare naturale, asupra cărora avem 
puţin control. Faptul că noi trebuie să ne confruntăm cu aceste 
elemente deopotrivă pozitive şi negative ne este cunoscut 
dinainte. Această planetă constituie mai curând un tărâm de 
testare pentru suflete decât un loc al răului şi al influențelor 
demonice din afara lumii noastre. Nu există nici un fel de rea- 
voinţă spirituală în cadrul ordinii divine a iubirii şi compasiunii, 
care înconjoară originile noastre spirituale. 

8. Iluminarea personală emană din interiorul fiecăruia 
dintre noi. Ea dă posibilitatea tuturor oamenilor să-şi cultive 


capacitatea de a ajunge la propria putere divină fără ajutorul 
nici unui intermediar. 

9. În momentul morții fizice, sufletul se întoarce în 
lumea spiritelor şi la sursa creaţiei sale. Din moment ce o parte 
a energiei sufletului nu a părăsit niciodată lumea spiritelor în 
timpul încarnării, sufletul ce se întoarce se reîntâlneşte cu 
propria sa esenţă. Astfel, procesul învăţării spirituale nu 
încetează niciodată pentru suflet. Lumea spiritelor oferă 
sufletelor şi oportunitatea de a se odihni şi reflecta între vieţile 
fizice. 

10. Sufletele par a face parte dintr-o serie de grupuri- 
matcă specifice, cărora le-au fost repartizate chiar din 
momentul propriei creaţii. Profesorii fiecărui grup sunt ghizii 
spirituali personali ai tuturor membrilor acelui grup. Sufletele din 
acelaşi grup se reîncarnează şi îşi asumă roluri semnificative 
unele în vieţile celorlalte pe Pământ. 

11. Departe de a putea fi definit ca un loc al sublimei 
inacţiuni sau nirvana, lumea spiritelor apare a fi un loc de 
tranziţie al sufletelor ce evoluează în forme superioare de 
energie. Astfel, acestea pot dobândi capacitatea de a crea atât 
obiecte însufleţite, cât şi neînsufleţite. Insăşi energia sufletului a 
fost creată de o forţă superioară. Lumea spiritelor are o arie de 
influenţă nedefinită, cu excepţia faptului că se pare că include 
universul nostru şi dimensiunile din apropierea acestuia. 

12. Nici una dintre zeitățile religiilor de pe Pământ nu 
este văzută în lumea spiritelor de către sufletele care se întorc 
aici. Cea mai apropiată legătură a sufletului cu o putere divină 
este cea cu ghidul personal şi cu membrii consiliului său, care 
monitorizează acţiunile şi dezvoltarea fiecărui suflet. Unele 
suflete provenite de pe Pământ simt prezenţa unei Surse care 
emană de undeva de deasupra acelor fiinţe înțelepte care 
formează componenţa consiliului. 

13. Lumea spiritelor pare a fi condusă de unele suflete 
foarte dezvoltate, care nu se mai încarnează. Acestea conduc şi 
monitorizează lucrarea sufletelor pe care le au în grijă. Atunci 
când sufletele care se încarnează ating nivele mai înalte de 
înţelepciune şi performanţă, ele vor înceta să se mai încarneze, 
ocupându-şi locul printre aceşti specialişti care ajută sufletele. 
Aceste suflete supraspecializate par a fi recrutate în baza 
motivaţiei, talentului şi performanţelor lor. 


14.  Ţelul suprem al tuturor sufletelor pare a fi dorinţa de 
a căuta şi de a găsi perfecțiunea, de a se contopi în cele din 
urmă cu Sursa care le-a creat. 


LEGENDĂ IMAGINI 
Pe pagina următoare. 


GD 
B o” 


Figura 1: Marea sală a centrului comunității. 
Diagrama reprezintă prima imagine pe care o văd cei mai mulți 


oameni şi înfăţişează o serie de grupuri primare de suflete, care, 
laolaltă formează un grup mare secundar, de circa 1.000 de 


suflete. Grupul primar A este propriul grup de suflete al 
subiectului. 


O 0 
o 
O 


(4) 


Figura 2 indică poziţia de falangă romboidală a unui grup 
primar de suflete, care salută întoarcerea sufletului A. Ghidul 
grupului (B), se află în spate. Aici se ascund unul în spatele 
celuilalt multe suflete aşteptând să le vină rândul să-l salute pe 
membrul grupului care tocmai soseşte. 

ora 12 


oOo 
[o 


Figura 3 indică poziționarea cea mai obişnuită, în 
semicerc, a unui grup de suflete care aşteaptă să salute 
întoarcerea sufletului A. Ghidul (aflat în poziția B) poate fi sau nu 
prezent. Pe limbile ceasului redat în diagramă, sufletele 
înaintează atunci când le vine rândul, de pe poziţiile din 
interiorul unui arc de cerc de 180 grade. De obicei, sufletele 
care întâmpină un nou-venit nu se apropie din spatele lui A, 
adică din poziția aflată la ora 6. 


albas- 
tru 
închis 


verde 
sau 
maro- 
niu- 

verzui 


auriu 
închis/ 
auriu 

cu 
nuanţe 


galben- 
porto- 
caliu 
deschis 
cu 
nuanţe 
de alb 


Nivel | Nivel II Nivel Il Nivel IV Nivel V Niv 


Figura 4: Spectrul culorilor aurelor spirituale. Acest 
tabel de clasificare indică felul în care culorile centrale primare 
ale sufletului devin mai închise, de la începătorii din căsuţa 1, la 
maeştrii avansați din căsuţa 11. Culoarea nimbului, care este 
acoperită parţial de diferite nuanţe, poate înconjura culorile 
centrale ale sufletului. Există, de asemenea, o suprapunere 
parţială a culorii aurei între sufletele de la nivelul 1 la nivelul 6. 


Culorile Primare ale Centrului Sufletului 


E SE 
2 3 4 5 


alb mat alb- galben- galben 
rozaliu piiois 
iu 


Culorile Aurelor Secundare 


faat ba a Liam 
A B C D 0 


argintiu roșu verde albastru nici o 
culoare 


2-0 
Subiect Masculin de nivel Il 
Şi i-a ă 
pia It | 


3B 


Figura 5: Culorile energiei etalate de un grup de 
suflete. Acest tabel indică rudele încarnate în viaţa actuală a 
subiectului, precum şi un prieten al acestuia (3B). Căsuţele 
pentru fiecare rudă se potrivesc cu cele din figura 4, atât în ceea 
ce priveşte culorile centrale, cât şi culorile haloului. Căsuţele 
numerotate cu 2,3,4 şi 5 constituie culorile primare. Căsuţele 
marcate cu A,B,C şi D sunt culorile secundare ale haloului, 
etalate de membrii grupului. 


Elders 


Figura 8: Camera Consiliului. Modelul structural tipic în 
care Bătrânii întâmpină sufletele. Această cameră spațioasă 
apare majorităţii oamenilor ca o rotondă mare, cu un tavan în 
formă de cupolă. Sufletele intră în această cameră printr-un 
capăt al coridorului (A), sau dintr-o nişă. Sufletul este poziţionat 
în centru (B), având ghidul în spate, în mod obişnuit în partea 
stângă (C). Bătrânii stau de regulă la o masă lungă (D), aflată în 
faţa sufletului. Masa poate părea şi rectangulară. 


Michati NEwWION, Ph. D. 


Călătoria Sufletelor 


Studii de caz asupra vieții dintre vieţi 
MICHAEL NEWTON, PH. D. 


CĂLĂTORIA 


SUFLETELOR 


- "STUDII DE CAZ ASUPRA 
VIE Ia: DINTRE VIEH 


Prezentarea cărților anterioare 

Această carte remarcabilă descoperă - pentru prima dată 
- misterele vieţii în lumea spiritelor, după viaţa pământească. 
Doctorul hipnoterapeut Michael Newton a descoperit propria sa 
tehnică de hipnoză pentru a ajunge la amintirile ascunse ale 
subiecţilor săi referitoare la viaţa dintre vieţi. Narațiunea este 
gândită ca o călătorie progresivă, de-a lungul declaraţiilor a 29 
de oameni, aflaţi în stare supraconştientă. Aflaţi în stare de 
hipnoză adâncă, aceşti subiecţi descriu ceea ce li s-a întâmplat 
în timpul încarnărilor lor anterioare pe Pământ. Ei dezvăluie 
detalii plastice despre cum anume este să mori, cine ne 
întâmpină după moarte, cum arată lumea spiritelor, încotro 
mergem şi ce anume facem în calitate de suflete, precum şi de 
ce anume alegem să ne întoarcem în anumite corpuri. 

După citirea Călătoriei  Sufletelor, veţi obţine o 
înţelegere mai adecvată asupra caracterului nemuritor al 
sufletului uman. Mai mult, veţi da piept cu greutăţile vieţii de zi 
cu zi într-un mod mai conştient, pe măsură ce începeţi să 
înţelegeţi motivele ce se află în spatele evenimentelor din viaţa 
dumneavoastră. 


DAU Destinul Sufletelor 
sufletelor Noi studii de caz asupra vieţii dintre vieţi 
MICHAEL NEWTON, PH. D. 


NOI STUDIU DE CAZ 
ASUPRA 
VIEŢII DINTRE VIEȚI 


Prezentarea cărților anterioare 

Un pionier în ceea ce priveşte descoperirea secretelor 
vieţii, recunoscut la nivel internaţional ca hipnoterapeut 
spiritual, dr. Michael Newton vă duce încă o dată în inima lumii 
spiritelor. Cercetările sale au fost publicate mai întâi în best- 
sellerul Călătoria Sufletelor. Acum, în Destinul Sufletelor, 
saga continuă cu 70 de cazuri ale unor persoane reale ce au fost 
regresionate în viaţa dintre vieţi. Dr. Newton răspunde cererii 
miilor de cititori ai primei sale cărţi care au dorit să primească 
mai multe detalii referitor la diferite aspecte ale vieţii de 
dincolo. 

Destinul Sufletelor se adresează, de asemenea, şi celor 
care nu au citit prima sa carte, Călătoria Sufletelor. 

Această carte remarcabilă descoperă - pentru prima dată 
- misterele vieţii în lumea spiritelor, după viaţa pământească. 
Doctorul hipnoterapeut Michael Newton a descoperit propria sa 
tehnică de hipnoză pentru a ajunge la amintirile ascunse ale 
subiecţilor săi referitoare la viaţa dintre vieţi. Narațiunea este 
gândită ca o călătorie progresivă, de-a lungul declaraţiilor a 29 
de oameni, aflaţi în stare supraconştientă. Aflaţi în stare de 
hipnoză adâncă, aceşti subiecţi descriu ceea ce li s-a întâmplat 
în timpul încarnărilor lor anterioare pe Pământ. Ei dezvăluie 
detalii plastice despre cum anume este să mori, cine ne 
întâmpină după moarte, cum arată lumea spiritelor, încotro 
mergem şi ce anume facem în calitate de suflete, precum şi de 
ce anume alegem să ne întoarcem în anumite corpuri. 

Apariţii editoriale la Editura Cartea Daath 

Din colecţia „Ştiinţă şi Spiritualitate" 

Călătoria sufletelor - Michael Newton, Ph.D. Destinul 
sufletelor - Michael Newton, Ph. D. Telepatia şi vehiculul 


eteric - Alice Bailey Universul holografic - Michael Talbot 
Putere versus forță - David. R. Hawkins, M.D., Ph.D 

Din colecţia „Terapii pentru minte, inimă şi trup " 

Orice poate fi vindecat - Martin Brofman, Ph.D. Karma 
de fiecare zi - Carmen Harra 

Din colecţia „Poezii, Gânduri, Desene" 

Eternul exerciţiu - Daniela Marin - poezii Dumnezeu 
mi-a vorbit - Eilleen Caddy în căutarea Armoniei - loan Gyuri 
Pascu 

în curs de apariţie: 

Ochiul Sinelui - David R. Hawkins Deschiderea porților 
lăuntrice - Billeen Caddy Anatomia Spiritului - Caroline Myss