Samael Aun Weor — Samael Aun Weor — Gnoza Faza A

Samael Aun Weor 
GNOZA FAZA A 
„Gnoza este o învățătură cosmică care aspiră să readucă în 
interiorul fiecăruia dintre noi capacitatea de a trăi într-un mod 
conștient și inteligent”. 

Samael Aun Weor 


e ]. e 
ÎNŢELEPCIUNEA GNOSTICĂ «+ 
o GNOZA: CONCEPT ȘI ORIGINE n 

„Principiile de bază ale Marii înțelepciuni Universale sunt 
mereu identice. Atât Buddha cât și Hermes Trismegistul, 
Quetzalcoatl sau lisus din Nazareth, marele Kabir, etc., aduc un 
mesaj. Fiecare din aceste mesaje ale Celui de Sus conțin, în ele 
însele, aceleași principii cosmice de tip complet impersonal și 
universal. 

Corpul doctrinei pe care o aducem acum este revoluționar 
în sensul cel mai complet al cuvântului, dar conține aceleași 
principii pe care Buddha le preda în secret discipolilor săi sau 
cele pe care Marele Kabir lisus le dădea, de asemenea în secret, 
discipolilor săi. Corpul doctrinei este același, numai că acum 
este adus într-o formă revoluționară, în acord cu noua Eră a 
Vărsătorului”. 

Samael Aun Weor - „Dialog între Maestru și 
discipoli” 

A ști cine este, de unde vine și încotro merge, a fost din 
totdeauna o aspirație fundamentală a omului. La această nevoie 
primordială răspunde GNOZA. 

Dăltuită în piatră vie, pe frontispiciul Templului din Delphi, 
o veche maximă spune: „HOMO NOSCE TE IPSUM”... (Omule, 
cunoaște-te pe tine însuţi și vei cunoaște Universul și Zeii.) 

Din timpurile cele mai vechi, omul a căutat mereu să-și 
dezvolte posibilităţile, să se cunoască pe sine și să cunoască 
destinul său material și spiritual. 

Este scris că „Gloria lui Dumnezeu constă în a-și ascunde 
misterele, iar cea a omului în a le descoperi”. 

A găsi, prin tine însuţi, soluția exactă a tuturor tainelor 
Naturii, nu poate fi niciodată o erezie sau o absurditate, cu atât 


mai mult cu cât acesta este cel mai demn și mai glorificat drept 
pe care îl are orice creatură umană. 

A venit ora să ne auto-explorăm pentru a ne cunoaște cu 
adevărat. A trăi pentru a trăi, fără a ști nimic despre noi înșine, 
fără a ști cine suntem, nici de unde venim, nici de ce existăm, 
nu merită osteneala. 

Este necesar să găsim răspunsul la toate aceste întrebări 
și pentru aceasta, prietene investigator, s-au născut studiile 
gnostice. 

Este bine de știut că, din punct de vedere etimologic, 
cuvântul GNOZĂ vine din greacă și înseamnă CUNOAȘTERE; 
totuși, este evident că nu este vorba de o cunoaștere obișnuită. 
GNOZA se referă la o ÎNȚELEPCIUNE SUPERIOARĂ, 
TRANSCENDENTALĂ pentru ființa umană. . : 

Această CUNOAȘTERE UNIVERSALA și ATEMPORALA din 
care a emanat imensa asemănare teologică, filosofică, artistică 
și simbolică a marilor civilizaţii ale trecutului, este dovada că 
toate au la origine același izvor. 

„JANA”, „YANA”, „GNANA” sau „GNOSIS” este știința lui 
TANO sau știința CUNOAȘTERII INIȚIATICE, știința lui ENOICHION 
sau a Prorocului. 

Cuvântul „JINA” de la care provine termenul „GNOSIS” nu 
este decât pronunția în castiliană a cuvântului amintit mai sus; 
adevărata sa scriere derivă din Persană și din Arabă și nu este 
„JINA”, ci „DJIN” sau „DJINN” și astfel îl vedem folosit de mulţi 
autori. 

Așadar, este evident că nici o persoană cultă nu va cădea 
azi, ca mai demult, în eroarea simplistă de a scoate la iveală 
curentele Gnostice ale vreunei laturi spirituale exclusive. 

Deși este cert că trebuie să ţinem cont de învăţăturile 
gnostice conţinute în elementele Elenistice și Orientale, 
incluzând Persia, Mesopotamia, Siria, India, Tibetul, Palestina, 
Egiptul, etc., nu ar trebui să uităm niciodată principiile gnostice 
perceptibile în sublimele culte ale populațiilor Nahuati, Toltecă, 
Aztecă, Zapotecă, Mayașă, Incașă, Chibcha, Quechua, etc. din 
America Latină. i 

Rezultă, aşadar, că e învechit să ne gândim la GNOZA ca 
la un simplu curent metafizic introdus în sânul creștinismului. 
GNOZA constituie o ATITUDINE EXISTENȚIALA cu caracteristici 
proprii, înrădăcinată în cea mai veche, elevată și rafinată 


aspirație esoterică a tuturor popoarelor a căror istorie, din 
păcate, nu este bine cunoscută de antropologii moderni. 

Vorbind foarte sincer și fără ocolișuri, vom spune: „Gnoza 
este un functionalism foarte natural al constiintei; © 
PHILOSOPHIA PERENNISET UNIVERSALIS”. Fără îndoială, Gnoza 
este cunoaşterea iluminată de Misterele Divine rezervate unei 
elite. 

Cuvântul „GNOSTICISM” închide înăuntrul structurii sale 
gramaticale ideea de sisteme sau curente dedicate studiului 
Gnozei. 

Acest Gnosticism implică o serie coerentă, clară, precisă 
de elemente fundamentale, verificabile prin intermediul 
experienței mistice directe: „Blestemul din punct de vedere 
științific și filosofic”; „Adam și Eva din Geneza Ebraică”, „Păcatul 
Originar și ieșirea din Paradis”, „Misterul lui Lucifer-Nahuati”, 
„Moartea  Sinelui însuși”, „Puterile  Creatoare”, „Esenţa 
SALVATOR-ului SALVANDUS”, „Misterele Sexuale”, „Cristosul 
Intim”, „Șarpele Ignic al Puterilor Noastre Magice”, „Coborârea 
în Infernuri”, „întoarcerea în Eden”, „Darul lui Lucifer”... 

Numai Doctrinele Gnostice care implică fundamentele 
Ontologice, Teologice și Antropologice ale reperelor citate mai 
sus fac parte din Gnosticismul autentic. 

PREGNOSTIC este acela care prezintă în formă concretă, 
evidentă și specifică un caracter detectabil într-o oarecare 
formă în sistemele Gnostice, însă integrând acest aspect într-o 
concepţie cu totul străină Gnosticismului revoluționar. Această 
gândire cu siguranţă nu este Gnostică, dar totuși este Gnostică. 

PROTOGNOSTIC este întregul sistem Gnostic în stadiul 
incipient și germinai; mișcări dirijate de o atitudine foarte 
asemănătoare celei care caracterizează curentele Gnostice 
definite. 

Adjectivul „GNOSTIC” poate și chiar trebuie să fie aplicat 
în mod inteligent atât conceptelor care într-o formă sau alta se 
relaţionează cu Gnoza, cât și Gnosticismului. 

Termenul „GNOSTICIZANT”, fără îndoială, se găsește 
foarte aproape de „pregnostic” prin semnificaţia sa, întrucât 
cuvântul, în realitate, în sens strict este în relaţie cu aspecte 
intrinsece care posedă anumite asemănări cu Gnosticismul 
Universal, dar care sunt integrate într-un curent care nu este 
definit ca fiind Gnoza. 


O dată stabilite ferm aceste clarificări semantice, să 
trecem acum să definim cu claritate Gnosticismul. 

E cazul să clarificăm în acest tratat, într-o formă 
accentuată, că Gnosticismul este un proces religios foarte intim, 
natural și profund. Este un Esoterism autentic de fond, 
desfășurându-se clipă de clipă, cu experiențe personale mistice 
foarte particulare... Doctrină extraordinară care adoptă 
fundamental formă mitică și uneori mitologică. Liturghie magică, 
inefabilă cu vie ilustrare pentru Conștiinţa Superlativă a Fiinţei... 
o MIȘCAREA GNOSTICA n 

„Știința Secretă a Sufiștilor și Dervișilor Dansatori se află 
în Gnoză; Doctrina Secretă a Budismului și Taoismului se află în 
Gnoză; Magia Sacră a Nordicilor se află în Gnoză, învățătura lui 
Hermes, Buddha, Confucius, Mahomed, Quetzalcoatl, etc., se 
află în Gnoză,; Doctrina lui Cristos este însăși Gnoza. 

In Gnoză se află toată înțelepciunea străveche, 
«masticată» și «digerată» acum în totalitate. 

Samael Aun Weor - „Mare Manifest Gnostic” i 

Fie-ne permis a informa că MIŞCAREA GNOSTICA 
INTERNAȚIONALĂ nu este o școală în plus, ci vehiculul prin 
intermediul căruia se exprimă GNOZA de ieri, de azi și din 
totdeauna. , Ș 

Eterna GNOZA, ca ÎNȚELEPCIUNE A TUTUROR TIMPURILOR 
se îmbracă în fiecare epocă și loc cu o formă și un simbolism 
particular, pentru a transmite în fiecare moment același 
ADEVĂR IMPERSONAL și ATEMPORAL. 

MIȘCAREA GNOSTICA este, în plin secol XX, forma sau 
vehiculul de exprimare al acestei CUNOAȘTERI ANCESTRALE. 

AGEAC este în prezent o instituţie esoterică, științifică și 
culturală de rang internaţional, cuprinzând persoane cu un vast 
spectru de activități profesionale, interesate toate în 
investigarea și aducerea în actualitate a marilor învățături 
gnostice ale trecutului. , 

MIŞCAREA GNOSTICA și Școlile sale oferă în mod gratuit 
metode și sisteme speciale pentru ca fiecare dintre noi să 
verifice aceste INVAȚATURI UNIVERSALE care promit să-l 
conducă pe om până la limite nebănuite. 

Apoi, INSTITUȚIA  GNOSTICA nu urmărește scopuri 
lucrative, pentru că orice persoană, indiferent de nivelul său 
social sau economic, să poată beneficia de rezultatul 


investigaţiilor sale. 

Deși ASOCIAȚIA GNOSTICĂ studiază, între multe alte 
aspecte ale culturii umane, diferitele religii ce au existat în 
lume, GNOZA nu este, evident, nici o religie și nici o sectă. 
ASOCIAȚIA  GNOSTICA respectă credințele individuale ale 
afiliaților săi și la cursurile sale vin persoane de diverse crezuri 
și filosofii. 

Încheiem afirmând în mod solemn şi în numele adevărului 
că ASOCIAȚIA GNOSTICA (AGEAC) are un scop unic și exclusiv: 
să predea și să împartă cu semenii noștri, cu seriozitate și 
rigoare științifică, Gnoza tuturor timpurilor, această cunoaștere 
care permite omului modern să-și facă o viziune mai umană, 
mai conștientă și, în consecință, mai transcendentă asupra 
existenţei sale. 

o GNOSTICISMUL PRACTIC SI TEORIILE n 

„Studentul caută ici și colo, citește și recitește orice carte 
de ocultism și magie care-i cade în mână și singurul lucru pe 
care-l realizează sărmanul aspirant este să se umple de teribile 
îndoieli și confuzii intelectuale. 

Există milioane de teorii și miliarde de autori. Unii repetă 
ideile altora; aceia îi resping pe aceștia; toți contra unuia; unul 
contra tuturor. Intre colegi și colege se ironizează și se combate 
reciproc, unii contra altora și realmente, toți contra tuturor. Unii 
sfătuiesc devotul să fie vegetarian; altii îi spun să nu fie. Unii îl 
sfătuiesc să practice exerciții respiratorii; alţii îi spun să nu le 
practice. Rezultatul este înspăimântător pentru sărmanul 
explorator. Nu descoperă ce are de făcut. Aspiră spre lumină, 
imploră, strigă și nimic, absolut nimic”. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Pe terenul vieţii practice, fiecare persoană are criteriul 
său, forma sa mai mult sau mai puţin râncedă de a gândi. 

Fără îndoială, fiecare cap este o lume și în toți și în fiecare 
dintre noi există un soi de dogmatism pontifical și dictatorial 
care vrea să ne facă să credem că, conceptele noastre sunt 
egale cu realitatea. 

În orice caz, oamenii nu simt niciodată că greșesc, fiecare 
dintre noi gândește că criteriul său este cel mai bun. 

Cel mai grav în toată această problemă, este că milioane 
de criterii echivalează cu milioane de norme putrede și absurde. 

Ignoranţii cultivați se dovedesc a fi cei mai dificili, deși la 


drept vorbind, vom zice, de astă dată în sens socratic: „Nu 
numai că nu știu, dar pe deasupra și ignoră că nu ştiu”. 

Acești sărmani oameni sunt  auto-suficienţi, devin 
îngâmfaţi prin intelectualismul zadarnic, cred că merg pe 
drumul drept și nici pe departe nu-și închipuie că se află într-o 
fundătură. 

„Delirium-ul tremens” al beţivilor alcoolici are simptome 
inconfundabile, însă cel al băutorilor de teorii se confundă ușor 
cu genialitatea. 

Strălucitoarea succesiune a ideilor orbește haimanaua 
intelectului și îi dă o anume auto-suficiență atât de absurdă, 
încât respinge tot ceea ce nu are urmă de praf de bibliotecă și 
de cerneală de universitate. 

Acești sărmani oameni ai intelectului vor să pună oceanul 
în interiorul unui vas de sticlă, presupunând că universitatea 
poate controla toată înţelepciunea universului și că toate legile 
Cosmosului sunt obligate să se supună normelor lor academice 
învechite. 

Amanţii raţiunii pretind că cercetează tainele Naturii cu 
sărmana facultate a intelectului. Nu am putea nega că mintea și 
raţiunea sunt utile pe terenul vieții practice pentru a realiza 
anumite sarcini cotidiene, dar a pretinde că analizezi și că 
rezolvi marile mistere ale vieții și ale morții cu intelectul, este ca 
și cum ai pretinde că observi stelele cu microscopul și bacteriile 
cu telescopul. 

În Esoterismul Gnostic se zice că este „bun” ceea ce se 
află la locul său, iar este „rău” ceea ce nu se află la locul său. 
Astfel, putem afirma că intelectul este bun, în interiorul orbitei 
sale, dar în afara ei, ne prejudiciază teribil. 

Din nefericire ignoranţii cultivați, băgaţi în cotloanele 
dificilelor lor erudiţii, nu cunosc aceste lucruri și nici măcar nu 
au timp să se ocupe în mod serios de studiile noastre. 

În zilele de astăzi, pedanţii savanţi fac haz de cunoștințele 
esoterice, nu le acceptă, cu toate că, în fond, nici pe departe nu 
au obținut fericirea. 

Este scris că, „cel ce râde de ceea ce nu cunoaște este pe 
cale să devină idiot”. 

După ce a îmbătrânit sub praful din biblioteca sa, Faust a 
exclamat: „Am studiat totul cu vie neliniște și astăzi sunt doar 
un sărman nebun cu un sufet nefericit. Ce știu? Același lucru pe 


care îl știam. Unicul lucru pe care l-am învățat este că nu știu 
nimic”. 

Teoriile au umplut lumea de confuzie și de probleme. 
Haosul în care se găsește omenirea este rodul intelectului. 

Trebuie să vă spun deschis că  erudiţia, fără 
experimentare, ne conduce doar la conflictul și la lupta 
antitezelor. 

Cu siguranţă, nu putem nega că astăzi există în lume două 
tendinţe care luptă pe viaţă și pe moarte pentru supremație. În 
primul rând avem curentul spiritualist, format din toate religiile, 
școlile și credinţele. Pe de altă parte, avem curentul materialist, 
cu dialectica sa, etc. 

Curentul spiritualist crede că el și numai el deține 
adevărul. Curentul materialist-ateist presupune, de asemenea, 
că el deține adevărul. Curentul spiritualist îl slăvește pe 
Dumnezeu-Spirit, nu contează ce nume i se dă: Allah, Brahma, 
Dumnezeu, etc. Curentul materialist îl slăvește pe Zeul-Materie, 
nu contează de asemenea, ce nume i se dă. 

Sunt două curente. Cel spiritualist se bazează pe teoriile 
sale. Cel materialist pe ale sale. Atunci cine are dreptate? Cei de 
la dreapta sau cei de la stânga? 

Fără să dorim să ranim delicatele susceptibilităţi, vom 
spune că nici unii nici alţii nu cunosc cu adevărat ceea ce este 
adevărul. 

Fanaticii spiritualismului și ai materialismului au umplut 
lumea de teorii, ipoteze și presupuneri care n-au fost 
experimentate niciodată. 

„Omul care nu pune în practică metafizica sa este ca un 
măgar încărcat cu cărți”, spunea Mahomed. 

Teoriile au devenit deja obositoare, până la a se vinde și a 
se revinde pe piaţă... Şi atunci, ce se întâmplă? 

Autorii se contrazic pe ei înșiși în operele lor. Sărmanul 
cititor trebuie să bea din cupa amară a îndoielilor. Teoriile 
servesc doar pentru a da naștere preocupărilor noastre și pentru 
a ne amări viața. 

Realmente, informaţia intelectuală nu este trăire. Erudiţia 
nu este experimentare, încercarea, proba, demonstraţia 
exclusiv tridimensională nu este unitotală, completă. 

In interiorul nostru există facultăţi latente superioare 
minţii, independente de intelect, capabile să ne dea cunoaștere 


și experienţă directă asupra oricărui fenomen. 

Trebuie să înțelegem că opiniile, conceptele, teoriile, 
ipotezele nu înseamnă verificare, experimentare, conștiință 
deplină a unui fenomen sau a altuia. 

Fără nici un fel de orgoliu, trebuie să adeverim că între 
atâtea tenebre, studiile gnostice constituie un balsam pentru 
nesăţiosul căutător al luminii. 

Prietene cititor, Gnoza îţi oferă chei și procedee ca să 
experimentezi prin tine însuţi și în formă științifică fiecare din 
elementele integrate în această înțelepciune Universală. 

Teoriile nu servesc la nimic; trebuie să fim practici și să 
cunoaștem prin trăiri proprii obiectivul existenţei noastre. 

Goethe a spus cu mult temei: „Orice teorie este gri, iar 
verde este numai arborele cu fructe aurite, care este viața”... 

o CELE PATRU COLOANE ALE CUNOAȘTERII GNOSTICE n 

„Am investigat în izvoarele Chinei, în operele sanscrite ale 
Indiei, în vechile manuscrise tibetane... Ne-am preocupat de 
studiul pieselor arheologice, am investigat profund multe 
codice, analizând înțelepciunea vechilor civilizații, realizând 
studii comparative între Mexic, Egipt, India, Tibet, Grecia etc., 
etc., etc. și am ajuns la concluzia că Întelepciunea Universală 
este mereu aceeași, se schimbă doar aspectele sale în acord cu 
popoarele, națiunile și limbile”. 

Samael Aun Weor: Conferinţa „Cine suntem? De 
unde venim? Încotro ne îndreptăm?” 

FILOSOFIA 

Realmente, Gnoza, ca filosofie, implică mereu un mesaj, o 
orientare, o învăţătură dirijată întotdeauna spre Conștiinţa fiinţei 
umane, care îl invită pe om la reflecţie conștientă. Filosofia 
gnostică caută mereu, prin intermediul unei reflecţii senine, să-l 
ridice pe om pe culmile FIINȚEI REALE (divinul care există în 
fiecare creatură umană). 

Filosoful gnostic iubește înţelepciunea și caută fără odihnă 
adevărul pe care-l conţin străfundurile sale cele mai intime. 

Când vorbim de filosofie, este o gravă eroare să ne 
referim doar la filosofia anticilor greci, la filosofia unui Platon, a 
unui Socrate, a unui Solon. 

Realmente, ca filosofie, Gnoza este un funcţionalism 
foarte natural al Conștiinţei și încolțește, cum am afirmat deja, 
pe diverse latitudini. Cine crede că ea își are originile doar în 


Grecia, în Persia, în Irak, în Palestina sau în Europa medievală, 
se înșeală; Gnoza, ca „Philosophia Perennis et Universalis” se 
întâlnește în orice operă hindusă, în orice piatră arheologică, 
etc. 

A venit ora să înțelegem că în toate ţările din lume palpită 
înțelepciunea ocultă. A venit ora să înțelegem că la baza 
piramidelor Egiptului a înflorit înțelepciunea hierofanţilor. A 
venit momentul să știm că în piramidele din Teotihuacan încă se 
ascultă verbul răsunător al vechilor maeștri din Anahuac... 

În numele adevărului, trebuie să spunem că înțelepciunea 
cosmică se mișcă și palpită în tot ceea ce a fost, este și va fi. 

De-a lungul timpului, diferiţi hierofanţi ai cunoașterii au 
strălucit în noaptea profundă al tuturor epocilor; fie că e vorba 
despre Hermes Trismegistul, de trei ori mare zeu Ibis al lui Thot, 
gravându-și înțelepciunea în Tabla de Smarala; fie că ne referim 
la marii înţelepţi ai Greciei antice, învățând mulțimile despre 
Misterele din Eleusis; fie la sacerdoții incași care strălucesc ca 
sori scânteietori în Alto Cuzco din Peru; sau la înțelepciunea 
suverană a marilor iniţiaţi din Anahuac... 

Da, de aici, de acolo și de dincolo, strălucește 
înţelepciunea tuturor epocilor, înțelepciunea ocultă. 

Acesta este un moment de confuzie; umanitatea se 
găsește într-un stadiu haotic, există crize mondiale și eșecuri ale 
tuturor principiilor etice și morale. Oamenii s-au lansat în 
razboaie, unii contra altora și toți contra tuturor. 

În aceste momente nu ne mai rămâne alt remediu decât 
să ne afundăm în înţelepciunea trecutului, să extragem din 
codice orientarea precisă pentru a ne călăuzi în momentul 
prezent, să bem din izvorul tradiţional al augustei înțelepciuni a 
naturii, să căutăm primele albii ale înţelepciunii cosmice. 

Acesta, prietene cititor, este scopul Antropologiei 
Gnostice. Prin intermediul unui studiu amplu, Antropologia 
Gnostică caută să redefinească acele PRINCIPII ETICE care 
constituie piatra fundamentală a marilor culturi ale trecutului. 

Antropologia Gnostică este O ANTROPOLOGIE 
PSIHANALITICĂ. Noi, prin intermediul Psihanalizei, putem 
extrage din fiecare piesă (nișă, piramidă, mormânt, etc.), 
Principiile Psihologice conţinute în aceste piese. 

Prin intermediul  Antropologiei Gnostice cunoaştem 
diferitele scenarii ale lumii, descoperind în ele arcanele sau 


secretele care, în formă transcendentă, ne proiectează lumină 
asupra controversatelor enigme ale existenţei. 

A sosit momentul în care trebuie să ne întoarcem să 
studiem învăţăturile trecutului, dar cu un ochi avizat, știind să 
extragem din textul care ucide, spiritul care dă viaţă. 

Este evident, totuși, că fără o informare anterioară asupra 
Antropologiei Gnostice, ar fi mai mult decât imposibil studiul 
riguros al diferitelor piese Antropologice ale culturilor Aztece, 
Toltece, Mayașe, Egiptene, etc., etc., etc. 

Codexurile Mexicane, Papirusurile Egiptene, Cărămizile 
Asiriene, Sulurile de la Marea Moartă, straniile Pergamente, la 
fel ca și anumite Temple Străvechi, Monoliţii Sacri, Vechile 
Hieroglife, Piramidele, Mormintele  Milenare, etc., oferă în 
profunzimea lor simbolică un sens Gnostic care scapă definitiv 
interpretării literale și care niciodată nu au avut o valoare 
explicativă de natură exclusiv intelectuală. 

Expunerile gnostice, scrise sau alegorizate în orice formă 
artistică, se orientează mereu înspre FIINŢĂ. Și acest limbaj 
foarte interesant al Gnozei, semi-filosofic și semi-mitologic, este 
cel în care se prezintă o serie de invariante extraordinare, 
simboluri cu un fond esoteric, care, în liniște, îi vorbesc 
Conștiinţei. Zeii și oamenii știu bine că „tăcerea este elocvența 
Înţelepciunii”... 

ARTA 

Există două feluri de artă: prima, arta subiectivă care nu 
duce la nimic; a doua, arta Regală a Naturii, arta obiectivă, 
reală, arta transcendentală. 

Evident, această ultimă artă conţine în ea însăși preţioase 
adevăruri cosmice... 

Aceasta, prieteni, este arta gnostică, arta ce o întâlnim în 
toate piesele antice: în piramide și în vechile obeliscuri, în 
hieroglife și în basoreliefurile Egiptului Faraonilor, în toate 
operele Mexicului Străvechi, în relicvele arheologice ale 
Mayașilor, Aztecilor, Zapotecilor, Toltecilor, etc.; în vechile 
pergamente ale Evului Mediu; în picturile și sculpturile lui 
Michelangelo; în muzica lui Beethoven, Mozart, Liszt, Richard 
Wagner; în operele Literaturii Universale: „lliada” lui Homer, 
„Divina Comedie” a lui Dante, etc., etc., etc. 

Fără îndoială, arta gnostică se bazează pe „Legea lui 


Șapte”, pe „Legea eternului Heptaparaparshinock”! (legea 
care pune ordine în tot ceea ce e creat: cele șapte zile ale 
săptămânii, cele șapte culori ale prismei, cele șapte note 
muzicale, etc.). 

Când se descoperă vreo relicvă, vreo piesă arheologică, în 
mod normal, se pot vedea anumite inexactităţi intenţionate, 
mici rupturi care aproape totdeauna se atribuie ciocanelor de 
cioplit ale lucrătorilor. Întâmplător, orice inexactitate în „Legea 
lui Șapte” a fost plasată intenţionat pentru a ne indica că acolo, 
în acea piesă, se transmite posterităţii o învăţătură, o doctrină, 
un adevăr cosmic. 

In materie de pictură, la fel; „Legea lui Șapte” domină 
toate aceste picturi să spunem vechi. Toate gravurile și 
desenele aztecilor, maiașilor, egiptenilor, fenicienilor, etc., 
transmit învățături preţioase. De asemenea, întâlnim picturi 
frumoase, cu mari învățături, în toate aceste vechi tablouri 
medievale, în catedralele gotice, etc. 

Să ne amintim „Gioconda”, de exemplu; în această 
capodoperă o putem vedea pe Mama Divină, pe „Stella Maris”, 
cum îi spuneau alchimiștii medievali, pe Fecioara Mării (Maria), 
care îi călăuzește în mod înţelept pe cei care lucrează în Marea 
Operă. La azteci ea este Tonantzin, la greci casta Diana, iar în 
Egipt este Isis, Mama Divină căreia nici un muritor nu i-a ridicat 
vălul... Merită să subliniem în mod clar că fiecare dintre noi are 
propria sa Mamă Divină, particulară, individuală. 

Realmente, trebuie să afirmăm că arta regală a firii este 
un mediu transmiţător de învățături cosmice. 

Dansurile sacre, sfinte, de exemplu, erau adevărate cărți 
informative care transmiteau în mod deliberat anumite 
cunoștințe cosmice transcendentale. 

Dervișii dansatori nu ignorau „cele șapte ispite”, reciproc 
echilibrate de organismele vii. 

Dansatoarele din vechime cunoșteau cele șapte părți 
independente ale corpului și știau foarte bine ceea ce sunt cele 
șapte linii distincte ale mișcării. Dansatoarele sacre știau foarte 
bine că fiecare din cele șapte linii ale mișcării posedă șapte 


1 Autorul a preluat această noţiune din doctrina şi opera lui George Ivanovich Gurdjieff (a Patra 
Cale). Pentru o mai profundă înțelegere a Legii treiului şi al șaptelui 
(triamazikamno/heptaparaparshinock), a se studia cartea lui Gurdjieff „Povestirile lui Belzebuth 
către nepotul sau” În trad.]. 


puncte de concentrare dinamică. 

Dansatoarele din Babilon, Grecia și Egipt nu ignorau faptul 
că toate acestea se cristalizau în atomul dansator și în planeta 
gigantică care dansează în jurul centrului său de gravitație 
cosmică. 

Dacă am putea inventa o mașină care ar imita cu 
exactitate deplină toate mișcările celor șapte planete ale 
Sistemului nostru Solar în jurul Soarelui, am descoperi cu uimire 
secretul  dervișilor dansatori. Realmente, dervișii dansatori 
imitau la perfecţie [şi la nivel simbolic] toate mișcările 
planetelor în jurul Soarelui. 

Dansurile sacre din timpurile Egiptului, Babilonului, 
Greciei, etc., merg și mai departe, transmițând teribile adevăruri 
cosmice, antropogenetice, psiho-biologice, matematice, etc. 

Sabatul, ziua teatrului, ziua misterelor era foarte populară 
în vechile temple. Atunci se prezentau drame cosmice 
minunate. 

Drama servea pentru a transmite iniţiaţilor cunoștințe 
valoroase. Prin intermediul dramei se transmiteau iniţiaţilor 
diverse forme de experiență și manifestări ale Fiinţei. 

Intre drame, cea mai veche este cea a Cristosului Cosmic. 
Iniţiaţii știau foarte bine că fiecare dintre noi trebuie să se 
convertească în Cristosul dramei amintite, dacă aspirăm cu 
adevărat la Regatul Supra-Omului. 

Dramele cosmice se bazează pe „Legea lui Șapte”. 
Anumite deviații inteligente de la numita lege, cum am spus, s- 
au utilizat întotdeauna pentru a transmite neofitului cunoștințe 
transcendentale. 

Este bine știut în muzică că anumite note pot produce 
bucurie în centrul gândirii, altele pot produce supărare în centrul 
sensibil și în final, altele pot produce religiozitate în centrul 
motor. 

Într-adevăr, niciodată să nu-i ignorăm pe vechii Hierofanţi, 
căci cunoașterea integrală se poate dobândi doar cu cei trei 
creieri; un singur creier nu poate da informaţia completă. 

Dansul sacru și drama cosmică, înțelept combinate cu 
muzica, serveau pentru a transmite neofitului teribile cunoștințe 
arhaice de tip cosmogenetic, psiho-biologic, fizico-chimic, 
metafizic, etc. 

De asemenea se cuvine să menţionăm aici sculptura. Ea a 


fost grandioasă în alte timpuri. Fiinţele alegorice, dăltuite în roca 
dură, revelau că vechii Maeștri nu ignorau niciodată „Legea lui 
Șapte”. 

Să ne amintim Sfinxul din Gizeh, în Egipt. El ne îndeamnă 
câtre Contemplare şi Interiorizare, ne vorbește de cele patru 
elemente ale naturii? și de cele patru condiţii de bază ale 
Supra-Omului?. 

Totuși, cu cât fiinţa umană a avansat pe drumul involuţiei 
și al degenerării, cu atât a devenit din ce în ce mai materialistă, 
de asemenea, simţurile sale s-au deteriorat și au degenerat, iar 
iubirea pentru adevărata înţelepciune, cum este și logic, a 
dispărut. 

După al Doilea Război Mondial s-a născut filosofia 
existenţialistă și arta existenţialistă. Când i-am văzut în scenă 
pe actorii existenţialiști, am ajuns la concluzia că sunt adevăraţi 
bolnavi maniaci și perverși. 

Artiștii fiecărei noi generaţii s-au convertit în adevărați 
apologeţi ai dialecticii materialiste. Orice elan de spiritualitate a 
dispărut din arta ultramodernă. 

S-a dovedit prin observaţie și experienţă că lipsa de valori 
spirituale produce degenerare. 

Deja, artiștii moderni nu mai știu nimic despre „Legea lui 
Șapte”, nu mai știu nimic despre Dramele Cosmice, nu mai știu 
nimic despre Dansurile Sacre ale misterelor străvechi. 

Pictura actuală, muzica, sculptura, drama, etc. nu sunt 
decât produsul degenerării. 

Acum în scenariu nu apar iniţiaţii din alte timpuri, 
dansatoarele sacre, adevărații artiști ai marilor timpuri. Acum 
apar pe scenă doar automate bolnave, cântăreți degenerați, 
rebeli fără cauză, etc. 

Teatrele ultramoderne sunt antiteza teatrelor sacre ale 
marilor mistere din Egipt, Grecia, India, etc. 

Arta acestor timpuri este tenebroasă, e antiteza Luminii, 
iar artiștii moderni sunt tenebroși. 

Pictura suprarealistă și materialistă, sculptura 
ultramodernă, muzica africano-cubaneză și balerinele moderne 
sunt rezultatul degenerării umane. 


2 Pământ, Apă, Foc, Aer. 
3 sau Corpurile Solare (Eteric, Astral, Mental, Cauzal); se vor studia în detaliu în cursurile 
următoare. 


Băieţii și fetele noilor generații primesc prin intermediul 
celor trei creiere degenerate, date suficiente ca să se 
convertească în escroci, hoţi, asasini, bandiți, homosexuali, 
prostituate, etc. 

Nimeni nu face nimic pentru a termina cu arta negativă și 
totul merge spre o catastrofă finală, din lipsa unei Revoluții a 
Dialecticii... 

ȘTIINȚA 

Când vorbim de știință, ne gândim la ȘTIINȚA PURĂ. 
Știința pură ca aceea a MARII OPERE, știința alchimiștilor 
medievali; știința pură ca cea a unui Paracelsus sau cea a unui 
Pavel din Tars; știința pură ca aceea pe care o utilizau lisus sau 
Moise pentru a face minuni... Știința pură este experienţa 
directă, vie și reală. Știința pură este etica superioară, analiza 
pusă în serviciul FIINȚEI. 

Știința acestor timpuri este o știință partială, o știință plină 
de interese personale; o știință ce nu respectă principiile 
spirituale ale fiinţei umane, o știință unde scopul justifică 
mijloacele, chiar dacă acestea includ durerea fizică și 
psihologică a oricărei creaturi vii. O știință căreia cuvântul 
„progres” îi servește pentru a justifica cele mai teribile 
atrocități. 

Pe lângă acestea, știința din zilele noastre este știința care 
azi afirmă dogmatic o teză și mâine afirmă exact contrariul. 

Așadar, există două tipuri de știință: știința profană și 
știința pură. In știința pură nu există teorii, ci fapte. Dacă v-aș 
spune că, Contele de Saint-Germain a trăit de-a lungul secolelor 
și că trăiește încă, m-aţi crede nebun. Eu îl cunosc pe Contele de 
Saint-Germain și dau mărturie pentru aceasta. Trăiește, da; 
trăiește susținut de o știință pe care încă nu o cunoaștem şi nu o 
trăim, știința pură, știința supra-omului, știința seniorilor vieţii și 
ai morții, știința acelora care și-au deschis Mintea Interioară... 

Aceia care încă nu și-au deschis Mintea lor Interioară se 
bazează numai pe teorii, pe ipoteze de care nu sunt siguri. 

Omul de știință gnostic are diferite sisteme pentru 
investigare; avem discipline speciale care permit fiinţei umane 
să pună în activitate anumite facultăţi latente ale creierului, 
anumite simţuri de percepţie complet necunoscute de știința 
materialistă și care îi permit verificarea prin ea însăși a tuturor 
acestor întrebări... 


RELIGIA 

Dacă facem un studiu comparativ al marilor Religii, vom 
descoperi că toate se sprijină pe aceiași piloni. 

RELIGIE provine de la termenul „RELIGARE”, adică, 
obiectivul fundamental al fiecărui principiu religios este să se 
„relege”, să revină la a se uni cu propria sa Divinitate, 
reîntoarcerea la punctul de plecare originar, la FIINTA filosofiei 
experimentale. J 

De fapt, realmente există doar O singură RELIGIE, UNICA 
și COSMICA. Această religie ia diferite forme religioase, după 
vremurile și nevoile omenirii. 

Așadar, luptele religioase rezultă a fi absurde pentru că, în 
fond, toate sunt numai modificări ale RELIGIEI COSMICE 
UNIVERSALE. 

Ceea ce afirmăm își are dovada maximă în enorma 
asemănare simbolică și teologică a tuturor religiilor. 

Este evidentă iubirea pe care toate instituţiile mistice din 
lumea întreagă o simt pentru Divinitate: ALLAH, BRAHMAN, TAO, 
ZEN, 1.A.0., INRI, MONADA, FIINŢA, DUMNEZEU, etc., etc., etc. 

Martirii, Sfinţii, Fecioarele, Îngerii și Heruvimii sunt tocmai 
Zeii, Semizeii, Titanii, Silfidele, Ciclopii și Mesagerii mitologiei 
păgâne. Trinitatea creștină: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt își are 
exponenţii săi în toate trinităţile religioase: Osiris, Isis și Horus în 
Egipt; Brahma, Vishnu și Shiva în India; Kether, Hokmah și Binah 
în Kabală, etc. 

Toate cultele își au Cerurile lor (dimensiunile superioare 
sau Aeonii Kabalei ebraice) și reversul: Infernurile, cunoscute de 
asemenea ca „Avernus” (la romani), „Tartar” (la greci), „Patala” 
(la indieni), „Mixtlan” (la azteci) și „Xibalba” (la mayași), etc. 

lisus Hristosul este reprezentat la persani prin Ormuz, 
Ahura-Mazda, teribilul inamic al lui Ahriman (Satan) pe care-l 
avem în noi. La hinduși Krishna este Cristosul și Evanghelia lui 
Krishna este foarte asemănătoare cu cea a lui lisus din 
Nazareth. La egipteni Cristos e Osiris și oricine îl încarna era de 
fapt un Osirificat. La chinezi Cristosul Cosmic este Fu-ji, care a 
scris l-King, cartea legilor și a desemnat miniștrii Dragoni. La 
greci, Cristosul se cheamă Zeus (Jupiter la romani), Tatăl tuturor 
Zeilor. La azteci este Quetzalcoatl, Cristosul Mexican. In Edda, la 
germanici, este Balder, Cristosul care a fost asasinat de Hoder, 
Zeul Războiului, cu o săgeată de vâsc, etc. Astfel, îl putem găsi 


pe Cristosul Cosmic în mii de cărţi arhaice și vechi tradiţii care 
vin cu milioane de ani înaintea lui lisus... 

Maria, mama lui lisus, este aceeași Isis, lunona, Demetra, 
Ceres, Maia, Tonantzin, etc., care l-a primit pe fiul său într-o 
concepţie imaculată. Fu-ji, Quetzalcoatl, Buddha și mulţi alţii 
sunt rezultatul concepţiei imaculate. Acestea abundă realmente 
în toate cultele antice. 

Maria Magdalena este, în afara oricărei îndoieli, aceeași 
Salambo, Matra, Ishtar, Astarte, Afrodita și Venus din toate 
religiile. Maria Magdalena, păcătoasa pocăită este aceeași 
Gundrigia, Kundri din drama wagneriană. 

Toate cultele străvechi au încercat să-l conducă pe om la 
UNICUL MARE ADEVAR și de aceea rezultă uimitoare marea 
asemănare a tuturor formelor religioase, repetarea simbolurilor 
și ideilor, etc. 

A asculta fraze ca: „Eu dețin adevărul” sau „religia mea 
este singura care e de folos”, dovedește în mare măsură 
îngâmfare și denotă ignoranță prostească. 

Totuși, urmărind această ordine de idei, trebuie să ţinem 
cont de ceva extrem de important: toate preceptele, învăţăturile 
și indicaţiile cultelor religioase nu ar servi la nimic dacă nu le 
experimentăm în noi înșine... 

Din această cauză, în privința religiei, noi studiem 
religiozitatea în forma ei cea mai profundă. Gnoza studiază 
știința Religiilor. 

Religiozitatea pe care o posedăm noi este extrem de 
științifică. Gnoza nu se conformează cu a accepta existența unui 
Dumnezeu așezat pe un tron, judecând viii și morţii. Gnosticul 
creează credința experienţei, a trăirii, a verificării și nu a 
teoriilor. 

În aceste timpuri în care trăim, religia a divorțat de știință 
și știința de religie. Unii luptă contra altora și alții contra unora. 
Toţi se simt în posesia adevărului, nimeni nu simte că greșește. 

Totuși, din punctul de vedere al transformării interioare, 
religia care disprețuiește știința este o religie găunoasă, fanatică 
și dogmatică sută la sută. Știința care respinge religia este o 
știință materialistă, ateistă, lipsită în totalitate de valori și de 
principii. 

Nu în lucrurile care se află în opoziţie se găsește balsamul 
căutat de cel care aspiră după adevăr. Tezele și antitezele 


trebuie să se îndrepte spre sinteză; trebuie să intrăm într-un 
spiritualism științific și într-o știință spirituală. Este necesar să 
lăsăm la o parte dualismul conceptual, este urgent și de 
neamânat să ne afiliem la un sistem transcendental; este nevoie 
de știință religioasă și de o religie științifică. 

o SAMAEL AUN WEOR, o PĂRINTELE ANTROPOLOGIEI 
GNOSTICE n 

„Cuvântul AVATAR, înseamnă MESAGER, adică, cel care aduce 
un mesaj. Un Mesager sau Avatar este, în sinteză, un curier, 
omul care aduce un mesaj, un servitor sau serv al Marii Opere a 
Tatălui. Așadar, cuvântul AVATAR, nu trebuie să ne conducă 
niciodată la orgoliu, de vreme ce semnifică numai atât și nimic 
mai mult decât: CURIER, COMISIONAR sau MESAGER, un servitor 
care pur și simplu aduce un mesaj, asta e tot”. 

Samael Aun Weor: „Întrebări și Răspunsuri” 

Există trei principii fundamentale care definesc și care, în 
același timp, diferenţiază de alte doctrine, Cunoașterea 
Gnostică; principii care trăite integral de ființa umană, îi permit 
trezirea Conștiinţei sale intime și unirea cu Fiinţa sa Reală 
(divinul și adevărul care este în ea). 

Acești trei factori sau principii sunt: 

a) Auto-anihilarea psihologică a ceea ce nu e real în noi, 
adică toată suma elementelor nedorite care constituie Egoul, Eul 
Insuși, via personificare a tuturor greșelilor, defectelor și viciilor 
noastre (Moartea Defectului). 

b) Dezvoltarea armonioasă a facultăţilor superioare 
adormite care există în noi și crearea Corpurilor Solare cu care 
se pot percepe marile realităţi ale acestei dimensiuni și ale 
altora (Nașterea Alchimică). 

c) Practica dezinteresată și constantă în favoarea 
umanităţii, sacrificând interesele particulare în scopul bunăstării 
fratelui nostru, omul (Sacrificiul dezinteresat). 

Este necesar să știm că, de-a lungul întregii istorii a 
umanităţii, nu au fost multe personajele care au avut 
îndrăzneala de a trăi în fiecare zi, cu strădania și voinţa pe care 
o implică aceasta, acești trei mari factori ai eliberării omului. 

lisus Hristos, Buddha, Quetzalcoatl, Saint-Germain, 
Cagliostro, Fulcanelli, etc., sunt exemple ale unora din acești 
mari oameni (Mesageri, Avatari) și mărturia vie a schimbării 
transcendentale pe care o poate face firea umană prin ea însăși, 


experimentând Adevărul aflat DOAR în om. 

Dezvoltarea unei facultăţi numită în termeni metafizici 
„intuiție Prajna-Paramita” le-a permis acestor mari înţelepţi să 
se convertească în ghidul multora care, ca și noi, caută fără 
odihnă să dea un răspuns „de ce”-urilor existenţei. 

Așadar, fără a cădea în nici un fel de fanatism, vom spune 
cititorului însetat că, începând din acest moment, va avea 
excepţionala ocazie de a se apropia de esoterismul veritabil, 
care a hrănit toate aceste inteligenţe marcante ale Științei 
Oculte și care a fost recuperat din praful secolelor, sintetizat în 
formă practică, fără nici un fel de complicaţii intelectuale și adus 
în mod public și dezinteresat umanităţii, de acest umil om: 
Samael Aun Weor. 

e 2, e 

DRUMUL ȘI VIAȚA œe 

„Viata practică este formidabilă ca școală, dar a o lua ca un 
scop în ea Însăși este, evident, absurd”. 

Samael Aun Weor 
o DRUMUL INIȚIATIC n 

„Există şcoli care subliniază ideea că există douăsprezece 
drumuri ce se află în legătură cu cele douăsprezece Constelații 
Zodiacale. Există institutii care presupun că sunt șapte 
drumuri... 

lisus Cristosul care a fost cel mai mare instructor al 
ultimelor timpuri n-a spus că ar fi mai multe căi. Cei care am 
studiat în profunzime atât cele patru Evanghelii, cât și cele 
numite «Apocrife» (care realmente nu au nimic «Apocrif») am 
putut verifica, evidenția că în nici una dintre aceste învățături nu 
figurează mai multe căi. 

Când l-am studiat pe Gurdjieff și pe discipolul lui, 
Ouspensky, sau pe domnul Couins ori pe Dr. Nicoll, adevărați 
exegeți ai celei de-a «Patra Căi», am putut evidenția că, într- 
adevăr, ei acceptă doar o singură cale”. 

Samael Aun Weor - Conferința „Cele patru 
Drumuri” 

o UN DRUM ERMETIC ȘI SECRET n 

lisus, Marele Kabir a spus: „Cunoasteti Adevărul și el vă va 
face liberi”. 

Dincolo de ipotezele, credinţele, supoziţiile sau teoriile 
noastre se află ceea ce este cunoscut drept ADEVAR, MAREA 


REALITATE: sursa pură de viaţă capabilă să ne elibereze de 
această lume de aparenţe, de această lume relativă, de această 
lume de iluzii. , 

Acest ADEVAR nu este și nu va fi niciodată brevetul 
exclusiv al vreunei şcoli, credințe, filosofii sau grup social. Este 
dincolo de timp și poate fi experimentat doar cu deplina 
manifestare a Conștiinţei divine. 

Dobândirea acestei prețioase bijuterii (Conştiința), 
scufundată în oceanul MARII REALITĂȚI, este posibilă doar trăind 
din clipă în clipă postulatele, cheile și practicile pe care le predă 
și le-a predat întotdeauna Gnosticismul Universal. 

Această atitudine în faţa vieţii, această doctrină 
atemporală, conduce neofitul de mână pe o potecă foarte 
particulară, misterioasă: Calea către Real. 

Totuși, fără să vrem să rănim în nici un fel sensibilele 
susceptibilităţi, trebuie să subliniem ideea de bază că în 
ambianța culturală și spirituală a umanităţii contemporane, 
coexistă multiple instituţii venerabile care, foarte sincer, cred că 
cunosc acest Drum secret și care, totuși, nu îl cunosc. 

Să ne permită cititorul libertatea de a spune cu mare 
solemnitate că nu vrem să facem critici distructive; SUBLINIEM, 
și este clar că acest lucru nu este un delict. 

In mod evident, și din respect foarte profund față de 
aproapele nostru, nu ne vom pronunţa niciodată împotriva nici 
unei instituții. 

Nici un om nu poate fi criticat pentru faptul de a nu 
cunoaște ceva ce nu a fost învăţat niciodată. Drumul secret nu a 
fost niciodată dezvăluit în mod public. 

In termeni socratici riguroși, am putea spune că mulţi 
erudiţi care pretind că cunosc în profunzime Calea Muchiei de 
Cuţit, nu numai că nu știu, dar, în plus, nu știu că nu știu. 

Nu am vrea să indicăm sau să semnalăm organizaţii 
spirituale de nici un tip și, fără intenţia de a răni pe cineva, 
spunem simplu că ignorantul cultivat nu numai că nu știe, dar 
nici nu știe că nu știe. 

În toate cărţile sacre ale antichităţii se face aluzie la 
Drumul secret, este citat, este numit în multe versete, dar 
persoanele nu îl cunosc. 

Dezvăluirea, indicarea, arătarea căii esoterice care 
conduce la eliberarea finală este cu adevărat scopul acestor 


studii. 

Înainte de toate, trebuie să năzuim la o schimbare 
adevărată, să ieșim din această rutină plictisitoare, din această 
viaţă exclusiv mecanică, obositoare... 

o DRUMUL ÎN VECHIME ŞI ÎN PREZENT o 

Este evident că datorită universalităţii Misterelor Sacre 
care îl vor conduce pe om la eliberarea finală, acestea au înflorit 
în toate epocile pe care le-a trăit această planetă. 

În timpurile trecute, nimănui nu i se dădea această 
Cunoaștere dacă înainte nu demonstra o mare năzuinţă pentru 
a se elibera, o mulţime de valori pentru a face față adversităților 
și profund respect pentru aceste învățături și comori, încă 
secrete pentru el. 

În scopul de a-l orienta pe dragul nostru cititor, vreau să 
transcriu în aceste pagini câteva amintiri din epoci ancestrale... 

Dacă aș spune public că îmi amintesc perfect existenţele 
mele anterioare, i-aș putea face pe doctorii raţiunii să râdă. Dar, 
onorând adevărul, trebuie să vă spun că nici pe noi, nici pe 
știință nu ne interesează acest râs ironic. Pe bună dreptate 
spunea Victor Hugo: „Cel care râde de ceea ce nu cunoaște este 
pe cale să devină idiot”. 

Să dăm mărturie despre tot ceea ce într-adevăr am 
experimentat direct este o datorie faţă de aproapele nostru și 
acesta este unicul nostru scop. 

Sincer, cazul meu nu este unicul. Și alte persoane își 
amintesc existenţele lor cu claritate. Pentru noi, reîncarnarea 
este un fapt și nu simple presupuneri ale minţii... 

Așadar, trebuie să știți că eu m-am reîncarnat pe 
pământul sacru al Faraonilor în timpul Dinastiei Faraonului 
Kefren. 

Am cunoscut în profunzime vechile Mistere ale Egiptului 
secret și cu adevărat spun că nu am putut niciodată să le uit. 

Într-o după-amiază oarecare, nu contează care, mergând 
lent pe nisipul deșertului, sub arzătoarele raze ale soarelui 
tropical, am traversat în liniște, ca un somnambul, un drum 
misterios, în faţa privirilor exotice ale unui trib nomad care mă 
observa din corturi. 

La umbra unei piramide foarte vechi a trebuit să mă așez 
un moment pentru a mă odihni puţin și pentru a-mi aranja cu 
răbdare catarama de la una dintre sandale. 


Apoi, stăruitor, am căutat cu neliniște intrarea îngustă: 
năzuiam să mă reîntorc pe drumul drept. 

Gardianul, ca întotdeauna, se afla pe pragul misterului. 
Era imposibil să uiţi această figură hieratică cu faţă de bronz și 
pomeţi proeminenți. 

Acest om era un colos... în mâna lui dreaptă ţinea cu 
eroism teribila spadă, înfățișarea lui era formidabilă și fără 
îndoială că utiliza pe bună dreptate șorțul masonic. 
Interogatoriul a fost foarte sever: 

— Cine ești? 

— Sunt un implorator care vine orb să caute lumina. 

— Ce dorești? 

— Lumina. (Ar fi foarte lung să transcriu aici, în acest 
capitol, toate examenele verbale deja cunoscute.) 

Apoi, într-un mod pe care eu îl calific violent, mi s-au luat 
toate obiectele metalice și chiar sandalele și tunica. 

Cel mai interesant a fost momentul în care acest om 
herculean m-a luat de mână pentru a mă introduce în Sanctuar; 
de neuitat au fost acele momente în care greoaia poartă a 
scârțâit din balamalele sale de oţel, producând acel DO 
misterios al vechiului Egipt. Ceea ce s-a întâmplat după aceea, 
întâlnirea macabră cu „FRAȚII TERIBILI”, probele de Foc, Aer, 
Apă și Pământ pot fi întâlnite de orice iluminat în memoriile 
naturii. 

În proba de FOC a trebuit să mă controlez pe mine însumi 
cât de bine puteam, când am traversat un salon în flăcări; 
podeaua aceea era plină de grinzi de oțel incandescente: calea 
dintre acele grinzi de fier arzătoare era foarte îngustă, abia dacă 
era loc să-ţi pui picioarele; în acele timpuri, mulţi aspiranţi au 
murit în timpul acestui efort. 

Îmi amintesc încă cu oroare acel inel de oţel fixat în rocă. 
În fund se zărea doar întunecata, oribila prăpastie. Totuși, am 
ieșit victorios în proba AERULUI, acolo unde ceilalți au pierit, eu 
am triumfat. 

Au trecut multe secole și nu am uitat încă, în ciuda 
prafului atâtor ani, acei crocodili sacri ai lacului; dacă nu ar fi 
fost conjurările magice, aș fi fost devorat de acele reptile, cum l- 
i s-a întâmplat multor aspiranţi. 

Numeroși nefericiți au fost zdrobiți și sfărmaţi de roci în 
proba PĂMÂNTULUI, dar eu am triumfat și am văzut cu 


indiferență două stânci care-mi amenințau existența, 
aruncându-se asupra mea pentru a mă reduce la pulbere 
cosmică. 

Cu siguranță că nu sunt decât un mizerabil vierme de 
pământ, dar am ieșit victorios. Așa m-am reîntors, cu adevărat, 
pe calea REVOLUȚIEI CONȘTIINȚEI, după ce am suferit mult. 

Am fost primit în COLEGIUL INIȚIATIC; am fost îmbrăcat cu 
solemnitate cu tunica de in alb a sacerdoţilor lui ISIS și pe piept 
mi-a fost pusă Crucea TAU Egipteană. Toate aceste probe 
initiatice au fost un adevărat filtru. Fricoșii și curioșii rămâneau 
totdeauna în urmă. Învățăturile pe care le primea aspirantul 
erau prea valoroase pentru ca cineva să le profaneze. Inţelepţii 
acelor temple nu puteau permite ca Misterul Sacru al Fiinţei să 
ajungă să fie vulgarizat sau deformat. Doar curajul și inima 
sinceră triumfau în aceste probe. 

În zilele noastre, probele s-au schimbat. Aceste probe nu 
se mai petrec în lumea fizică. A fost modificată forma, și nu 
fondul. Epoca în care trăim cere acest lucru. 

Eterna Gnoză a fost întotdeauna aceeași învățătură care s- 
a predat în toate Templele și Școlile Iniţiatice; acum, filtrul 
pentru a o cunoaște nu mai este constituit din cele patru probe 
ale Naturii vechiului Egipt sau alte probe pe care le-au avut 
acele mult stimate instituţii. Filtrul este chiar cantitatea 
filosofiilor și credințelor pe care le posedă fiecare dintre școli și 
care derutează foarte mult persoanele sincere care caută calea 
spre Lumină. Navigatorului neexperimentat nu îi este foarte 
ușor să găsească între toate stelele cea care indică nordul în 
obscuritatea nopții... 

Prietene cititor, ajunși în acest punct, putem doar să 
spunem un lucru: investighează, probează și verifică postulatele 
gnostice. Nu te mulţumi cu a crede sau a nu crede. Această 
cunoaștere îţi va oferi toate cheile și practicile pentru ca tu 
însuţi să le verifici. Numai așa vei ști cu certitudine dacă Gnoza 
este o teorie în plus sau, într-adevăr, este acea „hartă a 
Drumului” care trebuie să ne conducă la Marea Realitate care 
susţine totul... 

o VIAȚA DE RUTINĂ o 

„Este indispensabil să știm de unde venim, unde mergem, 
de ce suntem aici și pentru ce. A trăi pentru a trăi, a mânca 
pentru a exista, a lucra pentru a mânca nu pot să fie cu 


adevărat unicul tel al vieţii. Fără îndoială, trebuie să rezolvăm 
enigma existenței noastre, trebuie să înțelegem sensul vieții... 

Așadar, a sosit ora să știm cine suntem. Corpul fizic nu e 
totul; a vedea organismul uman al oricărei persoane nu 
înseamnă că am cunoscut cu adevărat FIINŢA..." 

Samael Aun Weor - Conferința „Ceea ce suntem și 
ceea ce trebuie să fim” 

Chiar dacă pare incredibil, este foarte sigur și adevărat că 
această atât de mult trâmbițată civilizaţie modernă este 
îngrozitor de urâtă, ea nu reunește caracteristicile 
transcendentale ale simțului estetic, este lipsită de frumuseţe 
interioară. 

Ne înfumurăm prea mult cu aceste oribile edificii din 
totdeauna, care seamănă cu adevărate găuri de șoareci. 

Lumea a devenit teribil de plictisitoare, aceleași străzi din 
totdeauna și peste tot locuinţe oribile. 

Toate acestea au devenit obositoare, în nordul, în sudul, în 
estul și în vestul lumii. 

Sunt aceleași uniforme din totdeauna: oribile, greţoase, 
sterile. Modernism! exclamă mulţimea. 

Părem adevăraţi păuni vanitoși cu veșmintele pe care le 
purtăm, cu pantofii foarte strălucitori, chiar dacă pe aici, pe 
acolo și pe dincolo umblă milioane de nefericiți înfometați, 
subnutriți, mizerabili. Simplitatea și frumuseţea naturală, 
spontană, ingenuă, lipsită de artificii și de fard vanitos a 
dispărut la sexul feminin. Acum suntem moderni, așa este viaţa. 

Oamenii au devenit înspăimântător de cruzi: caritatea s-a 
diminuat, acum nimănui nu-i mai este milă de nimeni. 

Vitrinele magazinelor luxoase strălucesc de mărfuri 
fastuoase care sunt cu totul în afara posibilităţii nefericiţilor. 

Singurul lucru pe care acești paria ai vieţii îl pot face, este 
să contemple mătăsurile și bijuteriile, parfumurile din sticluţe 
luxoase și umbrelele pentru zilele ploioase; să vezi fără să poţi 
atinge este un supliciu asemenea celui al lui Tantal. 

Oamenii acestor timpuri moderne au devenit extrem de 
grosolani: parfumul prieteniei și mireasma sincerităţii au 
dispărut cu totul. 

Mulţimile supraîncărcate de impozite gem. Toată lumea 
are probleme, ni se datorează și datorăm; suntem daţi în 
judecată și nu avem cu ce plăti; preocupările distrug creierele, 


nimeni nu trăiește liniștit. 

Birocraţii cu plinătatea fericirii în burta lor și cu o ţigară 
bună în gură, pe care se sprijină psihologic, joacă jonglerii 
politice cu mintea, fără să le pese câtuși de puţin de durerea 
popoarelor. 

Nimeni nu este fericit în aceste timpuri și cu atât mai puţin 
clasa mijlocie, căci aceasta se află între ciocan și nicovală. 

Bogaţi și săraci, credincioși și necredincioși, comercianţi și 
cerșetori, pantofari și tinichigii trăiesc pentru că trebuie să 
trăiască, își îneacă necazurile în vin și termină prin a deveni 
consumatori de droguri ca să scape de ei înșiși. 

Oamenii au devenit maliţioși, bănuitori, neîncrezători, 
șireți, perverși. Acum nimeni nu mai crede în nimeni. Se 
inventează zilnic condiţii noi, certificate, piedici de tot felul, 
documente, titluri, etc. și oricum, toate acestea nu mai servesc 
la nimic. Cei șireți își bat joc de toate aceste prostii, nu plătesc, 
evită legea, chiar dacă trebuie să meargă la închisoare. 

Nici o meserie nu procură fericire, simţul adevăratei iubiri 
s-a pierdut și oamenii se căsătoresc astăzi și divorțează mâine. 

Unitatea căminelor s-a pierdut în mod lamentabil, rușinea 
organică deja nu mai există, lesbianismul și homosexualitatea 
au devenit mai obișnuite decât spălatul pe mâini. 

Să știm ceva despre noi înșine, să încercăm să cunoaștem 
cauza atâtor putreziciuni, să scrutăm, să căutăm. Aceasta este 
ceea ce ne propunem în Gnoză. 

o NELINIȘTI n 

Este evident că la această viaţă de rutină și crudă, plină 
de suferinţe, necazuri, trebuie să adăugăm marea indiferenţă 
dintre oameni, este răceala a ceea ce nu are importanță, a 
superficialului. 

Mulţimile cred că este important ceea ce de fapt nu e 
important, presupun că ultima modă sau ultimul model de 
mașină ori această problemă a salariului de bază sunt singurele 
lucruri serioase. 

Ele numesc un lucru serios știrile zilei, aventura amoroasă, 
viaţa sedentară, paharul de alcool, cursa de cai, cursa de 
automobile, corida, bârfele, calomnia, etc. 

Evident, când bărbatul obișnuit sau femeia salonului de 
frumuseţe aud ceva despre esoterism, cum acest lucru nu este 
în planurile lor, nici în discuţiile lor, nici în plăcerile lor sexuale, 


răspund cu un „nu știu ce” de o răceală înspăimântătoare sau 
pur și simplu strâmbă din nas, ridică din umeri și se retrag cu 
indiferență. 

Această apatie psihologică, această răceală înfiorătoare, 
are o bază dublă: mai întâi, ignoranţa cea mai teribilă, apoi, 
absenţa absolută de neliniști spirituale. 

Lipsește un contact, un șoc electric; nimeni nu l-a dat în 
magazin, nici în ceea ce se crede a fi serios și cu atât mai puţin 
în plăcerile patului. 

Dacă cineva ar fi capabil să dea indiferentului imbecil sau 
femeiuștii superficiale, contactul electric al momentului, 
scânteia din inimă, vreo reminiscență ciudată, un ceva foarte 
intim, poate că atunci totul ar fi altfel. 

Dar ceva înăbușă micuța voce secretă, prima presimţire a 
inimii, năzuinţa intimă: probabil vreo prostie, o pălărie frumoasă 
din vreo vitrină, dulciurile delicioase dintr-un restaurant, 
întâlnirea unui prieten care, mai târziu, nu mai are nici o 
importanţă pentru noi, etc. 

Prostii, tâmpenii care nefiind transcendentale, dar care au 
totuși la un moment dat forța necesară să stingă prima neliniște 
spirituală, năzuinţa intimă, scânteia nesemnificativă de lumină, 
presimţirea inimii care, fără să știm de ce, ne-a neliniștit pentru 
o clipă. 

Dacă cei care astăzi sunt cadavre vii (noctambuli reci de 
club sau pur și simplu vânzători de umbrele într-un magazin de 
pe strada Real) nu și-ar fi înăbușit prima neliniște intimă, ar fi, în 
acest moment, făclii ale spiritului, adepţi ai luminii, oameni 
autentici în sensul cel mai complet al cuvântului. 

Scânteia, presimţirea inimii, un suspin misterios, un nu 
știu ce, a fost simţit uneori de către măcelarul din colţ, de către 
lustragiul de pantofi sau de către medicul de prim rang, dar 
totul a fost zadarnic. Prostiile personalităţii sting întotdeauna 
prima scânteie a luminii; după aceea apare răceala celei mai 
înspăimântătoare indiferenţe. 

Incontestabil, oamenii sunt înghițiţi mai devreme sau mai 
târziu de Lună. Acest adevăr se dovedește a fi indiscutabil. 

Nu există nimeni care să nu fi simţit vreodată în viaţă o 
presimţire a inimii, o neliniște ciudată, dar, din păcate, un lucru 
oarecare al personalităţii, cât de nesemnificativ ar fi, ajunge să 
reducă la praf cosmic ceea ce în liniștea nopţii ne-a mișcat 


pentru un moment. 

Luna câştigă întotdeauna aceste bătălii, ea se 
alimentează, se hrănește tocmai cu slăbiciunile noastre. 

Luna este teribil de mecanică. Umanoidul lunar, lipsit 
complet de orice fel de neliniște solară, este incoerent și se 
mișcă în lumea viselor sale. 

Dacă cineva ar face, ceea ce nu face nimeni, adică să 
aţâţe intima neliniște apărută probabil în misterul vreunei nopţi, 
fără îndoială că apoi ar asimila inteligența solară și s-ar converti 
astfel într-un om solar. 

lată tocmai ce vrea Soarele, dar aceste umbre lunare, atât 
de reci, apatice și indiferente sunt întotdeauna înghiţite de 
Lună; apoi vine moartea să egalizeze totul. 

Moartea nivelează totul. Orice cadavru viu lipsit de 
neliniști solare, degenerează teribil, în mod progresiv, până ce 
este devorat de Lună. 

Soarele vrea să creeze oameni, face această încercare în 
laboratorul naturii, dar, din păcate, această experienţă nu i-a 
dat rezultate foarte bune. Luna înghite oamenii. 

Totuși, ceea ce spunem nu interesează pe nimeni, cu atât 
mai puțin pe ignoranții cultivați; ei se cred buricul pământului. 

Soarele a depus în interiorul glandelor sexuale ale 
animalului intelectual, în mod greșit numit om, anumiţi germeni 
solari care, dezvoltați în mod convenabil, ar putea să ne 
transforme în oameni autentici. 

Totuși, experienţa solară se dovedește înfiorător de grea, 
tocmai din cauza răcelii lunare. 

Oamenii nu vor să coopereze cu Soarele și, în consecinţă, 
cu timpul, germenii solari involuează, degenerează și se pierd în 
mod lamentabil. 

Cheia principală a operei Soarelui constă în dizolvarea 
elementelor nedorite pe care le purtăm în interior. 

Când o rasă umană își pierde tot interesul pentru ideile 
solare, Soarele o distruge pentru că deja nu-i mai servește 
pentru experimentul său. 

Oricum, rasa actuală a devenit insuportabil de lunară, 
teribil de superficială și mecanică, deja nu mai servește la 
experimentul solar, motiv mai mult decât suficient pentru ca să 
fie distrusă. 

Pentru a exista o neliniște spirituală continuă, trebuie să 


transferăm centrul magnetic de gravitație în Esenţă, în 
Conștiinţă. 

Din păcate, oamenii au centrul magnetic de gravitație în 
personalitate, în cafenea, în cantină, în afaceri bancare, în casa 
de toleranţă, în piaţă, etc. 

Evident, toate acestea sunt lucruri ale personalităţii și 
centrul magnetic al acesteia atrage toate aceste lucruri; aceasta 
este incontestabil și orice persoană care are bun simţ poate s-o 
verifice prin ea însăși și în mod direct. 

Din păcate, citind toate acestea, canaliile intelectului, 
obișnuite să discute prea mult sau să tacă dintr-un orgoliu 
insuportabil, preferă să arunce această carte cu dispreţ și să 
citească ziarul. 

Câteva înghiţituri de cafea bună și cronica zilei se 
dovedesc a fi un aliment minunat pentru mamiferele raţionale. 

Totuși, ele se cred foarte serioase; sunt, fără îndoială, 
halucinate de propriile lor parade de erudiție și aceste lucruri de 
tip solar scrise aici, le deranjează enorm. Nu există îndoială că 
ochii boemi ai acestor homunculi ai raţiunii n-ar îndrăzni să 
continue cu aceste studii... 

o CONCLUZIE: CELE DOUĂ LINII ALE VIEŢII o 

„Ne aflăm deci, din clipă în clipă, în fața a două Drumuri: 
cel Orizontal și cel Vertical... 

Este evident că cel Orizontal este foarte «grotesc», pe el 
merg «oamenii de rând», marea majoritate a oamenilor... 

Este evident că cel Vertical este diferit; este drumul 
rebelilor inteligenți, al Revoluționarilor... 

Când cineva își amintește de el însuși, când lucrează 
asupra lui însuși, când nu se identifică cu toate problemele și 
durerile vieții, merge de fapt pe Calea Verticală..." 

Samael Aun Weor - „Psihologie Revolutionară” 

Care este scopul real al existenței noastre? Pentru ce 
suntem aici? De ce suntem aici? Acesta este un lucru pe care 
trebuie să-l elucidăm cu mare claritate, este un lucru pe care 
trebuie să-l cântărim, să-l analizăm și să-l judecăm cu 
seninătate... 

Trăim în lume. Cu ce scop? Suferim nespus. Pentru ce? Ne 
luptăm pentru a obţine ceea ce se numește „pâine, adăpost și 
refugiu”; și, ce urmează după toate acestea? Ce se alege de 
toate eforturile noastre? A trăi pentru a trăi, a munci pentru a 


trăi și apoi a muri, este ceva minunat? Într-adevăr, prieteni, este 
necesar să înțelegem sensul existenţei noastre, sensul de a trăi. 

Există două linii în viaţă: pe una, am putea-o numi 
ORIZONTALA, pe cealaltă VERTICALA. Ele formează o cruce în 
interiorul nostru, aici și acum, nici o secundă mai înainte, nici o 
secundă după. Avem nevoie să fim puţin obiectivi cu privire la 
aceste două linii. 
` ORIZONTALA începe cu nașterea și se termină cu moartea. 
In fața fiecărui leagăn există perspectiva unui mormânt, căci tot 
ceea ce se naște trebuie să moară... În Orizontală se află toate 
procesele nașterii, creșterii, reproducerii, îmbătrânirii și apoi ale 
morții. In Orizontală se află toate placerile deșarte ale vieții: 
băuturile, fornicările, adulterele, etc. În Orizontală se găsește 
lupta pentru pâinea de fiecare zi, lupta pentru supraviețuire, 
pentru a exista sub lumina Soarelui. În Orizontală se află toate 
acele suferinţele intime ale vieții practice, ale căminului, ale 
străzii, ale serviciului etc. Linia Orizontală nu ne poate oferi 
nimic minunat... 

Dar există o altă linie diferită; ne referim la VERTICALĂ. Pe 
această Verticală extraordinară, pe această scară minunată se 
află diferitele NIVELURI ALE FIINȚEI, puterile transcendentale și 
transcendente ale INTIMULUI; pe Verticală se află puterile 
esoterice, puterile care divinizează, Revoluţia Conștiinţei, etc. 

Cu forțele Verticalei noi putem influenţa cu tărie aspectele 
orizontale ale vieţii practice, putem schimba total propriul 
nostru destin, putem face din viaţa noastră ceva diferit, ceva 
distinct, putem deveni total diferiţi de ceea ce am fost, de ceea 
ce suntem, de ceea ce am cunoscut în această existenţă amară. 

Verticala e, deci, minunată, revoluţionară prin natura sa, 
dar e necesar să avem puţine neliniști. 

Inainte de toate, ne întrebăm și îl întrebăm și pe dragul 
nostru cititor: oare suntem mulțumiți de ceea ce suntem? Cine 
se simte fericit în sensul cel mai complet al cuvântului? Cine se 
simte cu adevărat fericit? 

Trebuie să fim sinceri; nimeni dintre noi nu poate spune că 
se află într-o oază de fericire; avem neliniști teribile, necazuri, 
amărăciuni, suferim mult și inima noastră palpită cu o teribilă 
intensitate... 

Este nevoie să ieşim din această mocirlă în care ne aflăm. 
Avem nevoie într-adevăr să ne schimbăm radical și acest lucru 


este posibil numai dacă apelăm la puterile transcendentale ale 
Verticalei. 

Când cineva care merge pe Orizontală își amintește de el 
însuși, de propria sa FIINŢĂ (de realitatea sa intimă), când se 
întreabă: Cine sunt? De unde vin? Încotro merg? Care este 
scopul existenței?..., el intră, fără îndoială, pe calea Verticală, 
calea Revoluţiei Conștiinţei, calea care conduce la Supra-Om. 

Ora  Supra-Omului a sosit; realmente, „animalul 
intelectual” nu e altceva decât o punte așezată între animalul 
inferior și Supra-Om. E necesar să ne convertim în adevăraţi regi 
ai creaţiei, în proprii noștri stăpâni, în domni a tot ceea ce a fost, 
este și va fi... 

Este urgentă o schimbare, o transformare totală; e urgent 
să ieșim cât mai repede din acest mărăciniș, din acest haos în 
care ne aflăm, în care ne zbatem mizerabil. 

Legile Pământului n-ar putea niciodată să ne ofere pacea; 
legile Pământului n-ar putea niciodată să ne ofere fericirea 
autentică ce transformă în mod radical; legile Pământului n-ar 
putea niciodată să ne ofere libertatea. 

Așadar, este urgent să intrăm pe DRUMUL VERTICAL pe 
care îl purtăm în interiorul nostru înșine, aici și acum. A sosit ora 
MARII REVOLUȚII, a REVOLUȚIEI PSIHOLOGICE, a Revoluţiei în 
curs de desfășurare, a Revoluţiei care ne va conduce spre 
Supra-Om... 

Prieteni, să reflectăm la Supra-Om... Este extraordinar să 
intri pe CALEA VERTICALĂ revoluţionară care ne va conduce 
inevitabil la eliberarea finală. 

Cine este fericit în aceste timpuri? Nu suntem fericiţi și nu 
vom fi niciodată fericiți dacă nu ne dedicăm să parcurgem 
hotărât CALEA VERTICALĂ; nu vom fi fericiți cât timp nu vom 
ajunge la înălţimea Supra-Omului, nu vom fi fericiţi atâta timp 
cât nu eliberăm Conștiinţa de mocirla dureroasă a acestei lumi; 
nu vom fi fericiţi atâta timp cât nu vom fi experimentat CEEA ce 
este REALUL, CEEA ce nu aparține timpului, CEEA ce este 
ADEVĂRUL... . 

Pe CALEA VERTICALA se află Revoluția Conştiinței; când 
cineva admite că are o psihologie proprie, fără îndoială, începe 
să lucreze asupra lui însuși și atunci e clar că intră pe CALEA 
VERTICALĂ. 

Suntem o adevărată enigmă pentru noi înșine, o enigmă 


pe care trebuie s-o descifrăm, o enigmă pe care trebuie s-o 
rezolvăm, o enigmă pe care trebuie s-o zdrobim. Din păcate nu 
ne cunoaștem, chiar dacă credem că ne cunoaștem. 

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine, este necesar să facem 
disecția „Eului însuși”, „Sinelui însuși”, adică a acestui ansamblu 
de elemente nedorite pe care le cărăm în interiorul nostru: 
Mânia, Lăcomia, Desfrâul, Invidia, Orgoliul, Lenea, 
Gurmandismul, etc., etc., etc... 

Admitem ușor că avem un corp fizic prevăzut cu organe, 
dar puţini înțeleg cu adevărat că avem o psihologie particulară. 
Când cineva înţelege că are o psihologie, începe să lucreze 
asupra lui însuși, aici și acum; când cineva înţelege că are o 
psihologie, începe cu procesul auto-observării psihologice. 

Cel care începe să se observe pe el însuși, se convertește 
de fapt într-un individ diferit, deosebit de toţi ceilalți, absolut 
distinct. Dar oamenii au tendința să admită numai problema 
fizică, tridimensională, corpul dens pentru că îl pot vedea, auzi, 
atinge și pipăi. În realitate, puţini sunt aceia care acceptă cu 
sinceritate că au o psihologie de un tip foarte particular. Când 
cineva acceptă aceasta, începe de fapt să se auto-observe și 
acest lucru îl face diferit față de semenii săi. A se observa 
pentru a se cunoaște este transcendental, definitiv... 

Când cineva se cunoaște pe sine însuși în mod profund, 
cunoaște secretele întregului Univers; pe CALEA VERTICALA ne 
propunem, înainte de toate, să ne cunoaștem pe noi înșine, 
pentru că doar cunoscându-ne pe noi înșine vom cunoaște 
misterele Universului care ne înconjoară. 

Pe CALEA VERTICALA, drag cititor, trebuie să facem un 
inventar psihologic al nostru înșine pentru a ști cât avem și cât 
ne lipsește. Există multe în noi pe care trebuie să le eliminăm: 
multe greșeli, multe vicii, multe defecte; și în aceeași măsură 
există multe pe care trebuie să le cucerim: multe facultăți, 
multe virtuţi. 

Este evident, și oricine poate să înţeleagă, că cele două 
linii, ORIZONTALĂ și VERTICALĂ, se găsesc, din moment în 
moment, în interiorul nostru psihologic și formează o cruce... 

În interiorul nostru înșine există un punct matematic... Nu 
se găsește în trecut și nici în viitor... 

Cel care vrea să descopere acest punct misterios, trebuie 
să-l caute aici și acum, în interiorul lui însuși, exact în această 


clipă, nici o secundă înainte, nici o secundă după... 

Cele două linii, ORIZONTALA și VERTICALA ale sfintei Cruci 
se găsesc în acest punct... 

În fiecare clipă, fiinţa umană se zbate între două Drumuri: 
cel ORIZONTAL și cel VERTICAL. Este evident că cel ORIZONTAL 
nu este dificil de trăit; la fel cum un lemn este dus, fără nici un 
efort, de apele unui râu, așa și omul vieţii Orizontale este târât 
de viaţă. Totuși, drumul VERTICAL implică mari eforturi, trebuie 
să înotăm contra curentului. Pe drumul Vertical găsim omul care 
gândește, simte și acționează corect și nimeni nu ar putea nega 
că asta nu se dovedește a fi deloc ușor. 

Ne aflăm în chiar acest moment în fața a două alternative. 
Dacă am observa cu atenţie orice clipă a vieţii noastre, am 
vedea întotdeauna ceva care vrea să trăiască pentru a trăi, fără 
nici un sens transcendent; dar, pe de altă parte, e sigur că 
găsim și câte o neliniște, o frumoasă aspirație, o scânteie de 
iluzie pentru a duce o viaţă mai profundă, mai serioasă, 
definitivă pentru a ne trezi la Marea Realitate care susține totul. 

Amabile cititor, ne aflăm, deci, la o mare răscruce... 
Filosofic, am putea spune așa: A FI sau A NU FI, aici este 
dilema... 

o DIFERITELE NIVELURI ALE FIINTEI o 

„V-aţi dat deja seama oare de propriul vostru Nivel al 
Ființei, de Nivelul Ființei la care vă găsiți? Sunteţi conștienți că 
sunteți hipnotizați, că sunteti adormiti? V-ati dat deja seama că 
vă identificați, nu doar cu lucrurile exterioare, cu lumea 
exterioară, ci și cu voi înșivă, cu gândurile voastre desfrânate, 
cu  bețiile, mâniile, lăcomiile,  auto-importanța,  vanitatea, 
orgoliul, orgoliul mistic, auto-meritul, etc. ? 

V-aţi dat deja seama că vă identificați nu doar cu 
exteriorul, ci și cu ceea ce este vanitatea, cu ceea ce este 
orgoliul? De exemplu: ați învins astăzi ziua sau ziua v-a învins 
pe voi? Ce ati făcut astăzi, dragii mei frați; ce defect psihologic 
ați eliminat? Sunteţi siguri că azi nu v-aţi identificat cu vreun 
gând morbid, cu vreun gând lacom, cu orgoliul, cu vreun 
insultător sau cu vreo preocupare, cu vreo datorie, etc., etc., 
etc. ? Sunteţi siguri de asta? 

Ce ati făcut astăzi: v-ati dat deja seama de Nivelul Fiinţei 
la care vă găsiți? Ati trecut la un Nivel superior al Fiinţei sau ați 
rămas unde vă găseați? Ce ati făcut, cărui lucru v-ati dedicat în 


timpul zilei de azi, dragii mei frati? Credeţi cumva că e posibil să 
trecem la un Nivel al Fiinţei superior dacă nu am elimina 
defectele psihologice? Sau problema e că sunteți multumiti de 
Nivelul Fiinţei la care vă găsiți acum?” 

Samael Aun Weor - Conferinţa „Secretele Lunii” 

Pe CALEA VERTICALA se găsesc diferitele NIVELURI ALE 
FIINȚEI. Când cineva începe să lucreze asupra lui însuși pentru a 
elimina unul sau altul dintre defectele psihologice, indubitabil, 
intră de fapt și pe drept la un Nivel Superior al Fiinţei... 

Nimeni nu poate nega că există diferite niveluri sociale; 
există oameni de biserică și de bordel; de comerț și de ţară, 
etc... 

Tot așa există și diferite Niveluri ale Fiinţei. Ceea ce 
suntem în interior, splendizi sau meschini, generoși sau zgâărciţi, 
violenţi sau calmi, caști sau desfrânaţi, atrage diversele 
circumstanţe ale vieţii... 

Un desfrânat va atrage întotdeauna scene, drame, și chiar 
tragedii de lascivitate în care se va vedea implicat... Un bețiv va 
atrage beţivii și se va vedea mereu prin baruri și taverne, asta 
este evident... Ce va atrage cămătarul, egoistul? Câte probleme, 
închisori, nenorociri? 

să ne imaginăm pentru un moment o vacă lângă un grajd; 
propriul ei Nivel al Fiinţei îi atrage propria viaţă. Dacă noi 
scoatem vaca din grajd și o ducem în casa noastră, dacă îi dăm 
un servitor, o pieptănăm foarte bine, o pudrăm cu talc, o 
parfumăm, nu din cauza aceasta va înceta să fie vacă; ea va 
continua cu obiceiurile de vacă, ea va face atunci, din frumoasa 
noastră casă un grajd; Nivelul Fiinţei fiecăruia atrage propria sa 
viaţă... 

Dacă scoatem din mulţime un cerșetor în zdrenţe și îl 
ducem la Palatul Buckingham ca să trăiască acolo alături de 
Regina Elisabeta, la început va fi asistat de mulți servitori, va fi 
considerat un mare senior, dar Nivelul Fiinţei sale va atrage 
propria sa viaţă. Curând servitorii acelui Palat vor găsi la 
cerșetor obiceiuri foarte diferite de cele ale Palatului, vor vedea 
că este avar, vor vedea că își păstrează teribil banii, că nu va 
cheltui niciodată o centimă, nici chiar pentru a ajuta un prieten. 
Își vor da seama de iritabilitatea lui, își vor da seama de lipsa lui 
de scrupule, își vor da seama de bârfele lui, el se va răzbuna pe 
dușmani, etc., și în final va veni momentul în care el se va 


vedea singur la Palatul Buckingham, chiar dacă se va îmbrăca 
cel mai bine cu putinţă, va continua să fie ceea ce este: un 
cerșetor... 

Nivelul Fiinţei fiecăruia atrage propria sa viaţă; un om este 
ceea ce este viaţa sa... 

Sunt mulţi care se preocupă să aibă cantităţi enorme de 
bani, ei spun: „Dacă aș câștiga la loterie, cât de diferită ar fi 
viața mea; cu Loteria Extraordinară de Crăciun, s-ar schimba 
radical... ”. 

Dar acest lucru e fals, absolut fals, pentru că Nivelul Fiinţei 
atrage propria viaţă... E convenabil ca noi să reflectăm la toate 
aceste lucruri; nu obţinând cantităţi enorme de bani ne vom 
schimba propria noastră existenţă, nu astfel; ceea ce avem 
nevoie este să trecem la un Nivel Superior al Fiinţei. 

să ne plasăm pentru un moment în unul din acele locuri 
ciudate ale orașului, într-unul din acele orașe pierdute, pe unul 
din acele terenuri unde trăiesc „parașutiștii” (așa se numesc în 
Mexic persoanele care invadează un teren și, de seara până 
dimineaţa formează acolo o comunitate, am putea spune, 
infraumană). 

Aproape de o colonie campestră din districtul federal a 
ajuns un grup de astfel de „parașutiști”, ce trăiau pe un teren 
străin pe care îl ocupaseră. Ei se certau zilnic, se îmbătau, se 
răneau, se omorau și acea „Colonie” care altădată trăia liniștită, 
a trebuit să treacă prin surprize nemaiauzite. Zilnic, sirenele 
patrulelor de poliţie se făceau auzite; se auzeau strigăte de 
durere, de ură, de mânie, etc. și acele persoane nefericite 
continuau, ca totdeauna, suferind teribil. Evident, Nivelul Fiinţei 
lor atrăgea propria lor viaţă... 

Dacă un moment, unul dintre acești oameni ar fi reflectat, 
chiar dacă ar fi fost numai pentru o clipă; dacă și-ar fi propus să 
se studieze pe el însuși, dacă și-ar fi descoperit defectele 
psihologice și, cu îndrăzneală, ar fi intrat pe CALEA VERTICALA, 
revoluţionară a Psihologiei, evident ar fi putut elimina unele 
defecte, poate mânia, ura, egoismul, bârfa, etc. În concluzie și- 
ar fi schimbat Nivelul Fiinţei sale, iar schimbându-și Nivelul 
Fiinţei sale, obiceiurile sale s-ar fi rafinat. Fără îndoială, atunci 
nu s-ar mai putea înţelege cu acei oameni care îl înconjoară, nici 
acei oameni nu s-ar mai înțelege cu el; s-ar vedea obligat să 
lege noi prietenii și, prin Lege, pur și simplu prin Legea 


AFINITĂȚILOR PSIHOLOGICE, și-ar face noi prieteni. 

Rezultatul: schimbându-și Nivelul Fiinţei, și-ar schimba 
viaţa, probabil aceste noi prietenii i-ar oferi noi oportunităţi; prin 
intermediul inter-relaționării și-ar schimba aspectul economic al 
propriei sale existențe, ar obţine o altă slujbă, existenţa sa s-ar 
îmbunătăţi simţitor. Așadar, Nivelul Fiinţei fiecăruia atrage 
propria sa viaţă... , 

Pe CALEA VERTICALA avem posibilitatea să ne schimbăm 
propriul nostru Nivel al Fiinţei; dacă eliminăm din noi înșine 
defectele psihologice, rezultatul va fi extraordinar, deoarece, 
schimbând propriul nostru Nivel al Fiinţei, ni se va schimba 
deopotrivă întreaga noastră viață; când cineva se schimbă în 
mod radical, se schimbă de asemenea ceea ce îl înconjoară. 
Aceste circumstanțe supărătoare ale existenţei, circumstanțele 
neplăcute ale vieții nu sunt decât simple proiecţii a ceea ce ni se 
întâmplă în interior. Dacă ne vom schimba în interior, 
circumstanţele exterioare se vor schimba și ele, dar dacă nu ne 
schimbăm în interior, circumstanțele exterioare nu se vor 
schimba nici ele. Deja Domnul Emmanuel Kant, filosoful din 
Koenisberg, a spus: „Exteriorul este interiorul”. Cu alte cuvinte, 
clarificăm spunând: „Exteriorul nu este decât reflectarea a ceea 
ce suntem în interior”. 

Dacă suntem persoane mânioase, dacă urâm, dacă 
suntem suspicioși, invidioși, perverși, circumstanţele care ne vor 
înconjura vor fi perverse, fatale, sinistre, vor putea fi chiar 
menţionate în presa de senzaţie. lar dacă noi suntem persoane 
decente, dacă trăim în armonie cu Infinitul, dacă respirăm 
pacea, dacă iradiem iubirea, fericirea, bucuria, circumstanţele 
care vor emana din noi înșine vor fi frumoase, vom avea relaţii 
foarte frumoase, vom fi în armonie cu tot ceea ce ne 
înconjoară... 

Sunt mulţi care se plâng de problemele vieţii: „sotul meu 
a plecat cu alta” (spune soţia); „sotia mea nu mă mai iubește” 
(spune soțul); „nu-mi ajung banii până la sfârșitul lunii” (spune 
cineva); „tată! meu este betiv și o bate pe mama” (spune fiul); 
„mă vor scoate afară din casă și nu voi avea unde să merg” 
(spune altcineva); „copiii mei sunt delicvenți” (spune cu 
mâhnire o mamă)... 

Toţi vor să-și rezolve problemele; toţi aspiră să trăiască în 
pace, să aibă o armonie extraordinară, să aibă fericire. Dar cei 


care gândesc astfel nu-și dau seama că poartă în interiorul lor 
rădăcina tuturor problemelor, că aceste probleme nu sunt 
altceva decât proiecţiile interiorului lor, că din interiorul lor ies 
problemele, pentru că un om este ceea ce este viaţa sa. Dacă 
nu-și schimbă propriul Nivel al Fiinţei, dacă nu-și schimbă viața 
interioară, nimic nu se va schimba; exteriorul nu e decât 
proiecția interiorului... 

A sosit ora înțelegerii acestui lucru. Vreți fericire, dar de 
unde o veţi scoate? Nu vreţi să admiteți că purtaţi chiar în 
interiorul vostru cauzele a tot ceea ce vi se întâmplă. Da, fiecare 
poartă cauzele suferințelor sale în interiorul său însuși și, cât 
timp cauzele nu sunt dizolvate, nici suferinţele nu se vor dizolva; 
orice efect își are cauza sa, orice cauză provoacă efectul său. 

Așadar, dacă vrem cu adevărat o schimbare radicală, 
primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem este că fiecare dintre 
noi (fie alb sau negru, galben sau roșu, ignorant sau cultivat, 
etc.) se află la un Nivel sau altul al Fiinţei. 

Este foarte cert și pe deplin adevărat că DRUMUL 
VERTICAL este și Drumul Auto-Realizării, Drumul care ne 
conduce la Adevărul pe care se sprijină totul; este Drumul 
Supra-Omului, Drumul pe care se cuceresc puteri extraordinare, 
atribute și haruri. 

Totuși, răbdătorule cititor, acest Drum lung, îngust și dificil 
începe aici și acum, nu evitând adversităţile vieţii, ci 
înfruntându-le cu scopul de a îmbunătăţi Nivelul Fiinţei noastre. 

Nu am cunoscut niciodată un ascet adevărat al acestui 
Drum, un Maestru pe Calea Cunoașterii Secrete care să fi comis 
adulter sau care să fi fost bârfitor, mânios sau invidios. 

Acest Drum lIniţiatic cere ca mai înainte să ne schimbăm 
Nivelul Fiinţei. Așadar atunci începe Drumul. 

La ce ne vor servi puterile care divinizează, dacă în 
interiorul nostru purtăm încă ranchiuna, ura, amorul propriu, 
lăcomia, frica sau mânia. 

Așadar, cei care intrăm pentru a merge pe CALEA 
VERTICALA, ne propunem înainte de toate auto-descoperirea, 
cunoașterea propriilor noastre greșeli pentru a le extirpa, pentru 
a le scoate din noi înșine, pentru că doar așa ne putem schimba 
în mod fundamental... 

e 3. e 
STUDIUL PSIHIC AL OMULUI œ 


„Orice incercare de eliberare, chiar dacă este grandioasă, dacă 
nu tine cont de necesitatea de a dizolva Egoul, este condamnată 
la eșec” 

Samael Aun Weor 
o OBSERVAREA DE SINE n 

„Incontestabil, așa cum există «țara exterioară» în care 
trăim, tot așa, în intimitatea noastră, există «țara psihologică». 

Oamenii nu ignoră niciodată orașul sau regiunea în care 
trăiesc, dar, din păcate, se întâmplă să nu cunoască locul 
psihologic în care se află situați. 

Într-un anumit moment, oricine ştie în ce cartier se află, 
dar pe terenul psihologic nu se întâmplă același lucru; în mod 
normal oamenii nu bănuiesc câtuși de puțin locul din «tara lor 
psihologică» în care se găsesc într-un anumit moment. 

Așa cum în lumea fizică există cartiere de oameni decenti 
și cultivați, la fel se întâmplă și în «tinutul psihologic» al 
fiecăruia dintre noi; nu încape îndoială că există cartiere foarte 
elegante și frumoase. 

Așa cum în lumea fizică există cartiere cu străduțe foarte 
periculoase, pline de asaltatori, același lucru se întâmplă și în 
tinutul psihologic din interiorul nostru”. 

Samael Aun Weor - „Marea Rebeliune” 

A observa și a se observa pe sine însuși sunt două lucruri 
complet diferite, totuși, amândouă cer atenţie. 

În observare atenţia este orientată înspre afară, spre 
lumea exterioară prin intermediul ferestrelor simțurilor. 

În auto-observarea de sine, atenţia este orientată spre 
înăuntru și de aceea simţurile de percepţie externă nu servesc; 
acest motiv este mai mult decât suficient pentru ca neofitului 
să-i fie dificilă observarea proceselor sale psihologice intime. 

Punctul de plecare al științei oficiale, în latura sa practică, 
este observabilul. Punctul de plecare al muncii asupra noastră 
înșine este auto-observarea, auto-observabilul. 

Indiscutabil, aceste două puncte de plecare, pe care le-am 
citat în rândurile de mai sus, ne duc în două direcţii complet 
diferite. 

Cineva ar putea să îmbătrânească îmbuteliat în dogmele 
intransigente ale științei oficiale, studiind fenomene externe, 
observând celule, atomi, molecule, sori, stele, comete, etc., fără 
să experimenteze înăuntrul lui însuși nici o schimbare radicală. 


Tipul de cunoaștere care ne transformă în interior, nu am 
putea niciodată să-l realizăm prin intermediul observării 
externe. 

Adevărata cunoaștere care poate cu adevărat să dea 
naștere în noi unei schimbări interioare fundamentale are ca 
bază auto-observarea directă de sine însuși. 

Este urgent să spunem studenţilor noștri gnostici să se 
observe pe ei înșiși, în ce sens trebuie să se auto-observe și 
motivele pentru aceasta. 

Observarea este un mijloc pentru a modifica condiţiile 
mecanice ale lumii. Auto-observarea interioară este mijlocul 
pentru a ne schimba în mod intim. 

Ca o consecinţă sau corolar a tuturor acestora, putem și 
trebuie să afirmăm în formă accentuată că există două feluri de 
cunoaștere, cea externă și cea internă, și doar dacă nu avem în 
noi înșine centrul magnetic care să poată diferenţia calităţile 
cunoașterii, acest amestec al celor două planuri sau ordini de 
idei ar putea să ne ducă la confuzie. 

Sublime doctrine  pseudo-esoterice cu pronunțată 
prioritate de fond acordată științei, aparțin terenului 
observabilului, totuși, ele sunt acceptate de către mulți aspiranți 
ca și cunoașteri interne. 

Ne găsim, deci, în faţa a două lumi: cea exterioară și cea 
interioară. Prima dintre acestea este percepută prin simţurile de 
percepţie externă; a doua poate fi percepută doar prin 
intermediul simțului de auto-observare internă. 

Gânduri, idei, emoţii, aspirații, speranţe, dezamăgiri, etc. 
sunt interioare, invizibile pentru simţurile normale, comune și 
curente, și totuși sunt pentru noi mai reale decât masa din 
sufragerie sau fotoliile din salon. 

În mod sigur, noi trăim mai mult în lumea noastră 
interioară decât în cea exterioară, acest lucru este incontestabil, 
indiscutabil. 

În „Lumile noastre Interne”, în „Lumea noastră Secretă”, 
iubim, dorim, bănuim, binecuvântăm, blestemăm, aspirăm, 
suferim, ne bucuram, suntem dezamăgiţi, premiaţi, etc., etc., 
etc. 

Incontestabil, cele două lumi, cea internă și cea externă, 
sunt verificabile în mod experimental. Lumea exterioară este 
observabilul. Lumea interioară este auto-observabilul în sine 


însuși și înăuntrul sinelui însuși, aici și acum. 

Cine vrea cu adevărat să cunoască „Lumile Interne” ale 
planetei Pământ, ale Sistemului Solar sau ale Galaxiei în care 
trăim, trebuie să cunoască mai întâi lumea sa intimă, viaţa lui 
interioară, particulară, propriile sale „Lumi Interne”. „Omule, 
cunoaște-te pe tine însuţi și vei cunoaște Universul și Zeii”. 

Cu cât se explorează această „Lume Interioară” numită 
„Sine însuși”, cu atât se va înțelege că se trăiește în mod 
simultan în două lumi, în două realităţi, în două sfere, cea 
exterioară și cea interioară. 

In același fel în care cuiva îi este indispensabil să înveţe să 
meargă în „lumea exterioară”, pentru a nu cădea într-o 
prăpastie, pentru a nu se pierde pe străzile orașului, pentru a-și 
selecționa prieteniile, ca să nu se întovărășească cu perverși, ca 
să nu mănânce otravă, etc., așa și prin intermediul muncii 
psihologice asupra sinelui însuși, învăţăm să mergem în „Lumea 
Interioară”, cea care e explorabilă prin intermediul auto- 
observării de sine. 

Realmente, simţul auto-observării de sine este atrofiat la 
rasa umană decadentă a acestei epoci tenebroase în care trăim. 

Pe măsură ce noi perseverăm în auto-observarea noastră 
înșine, simțul de auto-observare intimă se va dezvolta în mod 
progresiv. 

Doar așa ne vom cunoaște integral și cu adevărat. Doar 
așa vom descoperi resorturile secrete ale acţiunilor noastre. 
Doar așa vom cunoaște ceea ce a fost numit „ESENŢĂ”, „EGO” 
și „PERSONALITATE"”... 

o ESENȚA SAU CONSTIINȚA o 

„Înainte de toate este necesar să cunoaștem Drumul care 
ne conduce la AUTO-REALIZAREA INTIMĂ A FIINȚEI. Fără 
îndoială, e urgent să înțelegem necesitatea de a cristaliza în noi 
ceea ce se numește «SUFLET»... 

lisus Cristosul a spus: «Cu răbdare vă veti obtine 
Sufletele», dar înainte de toate trebuie să înțelegem ce este 
ceea ce se numește «Suflet»... 

Cu adevărat, trebuie să vă spun că Sufletul este un 
ansamblu de legi, principii, virtuți, puteri, etc. Oamenii posedă 
ESENȚA, materialul psihic pentru a fabrica Sufletul sau mai bine 
spus pentru a cristaliza Sufletul, dar încă nu posedă Sufletul”... 

Samael Aun Weor, - Conferința „Studiu Gnostic 


despre Suflet” 

Inainte de toate este urgent să știm ce este ceea ce se 
numește Conștiinţă, întrucât sunt mulți oamenii care nu s-au 
interesat niciodată să știe ceva despre aceasta. 

Orice persoană comună și obișnuită nu ar ignora niciodată 
faptul că atunci când un boxer este făcut knock-out, cade pe 
ring și își pierde Conștiinţa. E clar că atunci când își revine, 
nefericitul pugilist își recapătă din nou Conștiinţa. Ca o 
consecință, oricine înțelege că există o diferenţă clară între 
personalitate și Conștiinţă. 

Când venim pe lume, noi toți avem în timpul existenței 
trei procente de Conștiinţă și un procentaj de nouăzeci și șapte 
la sută împărțit între subconștient, infraconștient și inconștient. 

Ceea ce face frumos și adorabil fiecare copil nou-născut 
este Esenţa lui (aceste trei procente de Conștiinţă); aceasta 
constituie în ea însăși adevărata lui realitate... 

Creșterea normală a Esenţei în orice creatură este, cu 
siguranţă, foarte mică, incipientă... 

Corpul uman crește și se dezvoltă în acord cu legile 
biologice ale speciei; totuși, aceste posibilităţi sunt în ele însele 
foarte limitate pentru Esenţă... 

Fără îndoială, Esenţa poate crește doar prin ea însăși, fără 
ajutor, într-o măsură foarte mică... 

Vorbind sincer și fără ocolișuri, vom spune că creșterea 
spontană și naturală a Esenţei este posibilă doar pe durata 
primilor trei, patru și cinci ani, adică, în prima etapă a vieţii... 

Lumea crede că creșterea și dezvoltarea Esenţei se 
realizează întotdeauna în mod continuu, în acord cu mecanica 
evoluției, dar Gnosticismul Universal învaţă în mod clar că acest 
lucru nu este așa... 

Cu scopul ca această parte de Esenţă, cele trei procente 
de Conștiinţă trezită să crească mai mult, trebuie să se producă 
ceva foarte special, trebuie să se realizeze ceva nou... 

Vreau să mă refer în mod clar la munca asupra noastră 
înșine. Dezvoltarea Esenţei este posibilă doar pe baza muncilor 
conștiente și a suferințelor voluntare... 

Este necesar să înţelegem că aceste munci nu se referă la 
probleme de profesie, la munca din bancă, tâmplărie, zidărie, 
repararea căilor ferate sau probleme de birou... 

Această muncă este pentru toate persoanele care și-au 


dezvoltat personalitatea; este vorba de ceva Psihologic... 

Există în interiorul nostru înșine diferite tipuri de energie 
pe care trebuie să le înțelegem; în primul rând: energia 
mecanică; în al doilea rând: energia vitală; în al treilea rând: 
energia psihică; în al patrulea rând: energia mentală; în al 
cincilea rând: energia voinţei; în al șaselea rând: energia 
Conștiinţei; în al șaptelea rând: energia Spiritului pur. 

Oricât am multiplica energia strict mecanică, niciodată nu 
vom ajunge să ne trezim Conștiinţa. 

Oricât am mări forţele vitale în interiorul organismului 
nostru, niciodată nu vom ajunge să ne trezim Conștiinţa. 

Multe procese psihologice se realizează înăuntrul lor însele 
fără ca pentru aceasta Conștiinţa să intervină cu ceva. 

Oricât de mari ar fi disciplinele minţii, energia mentală nu 
va ajunge niciodată să trezească diferitele funcţii ale Conștiinţei. 

Forţa voinţei, chiar dacă ar fi multiplicată până la infinit, 
nu realizează trezirea Conștiinţei. 

Toate aceste tipuri de energie se situează în nivele și 
dimensiuni distincte care nu au nimic de-a face cu Conștiinţa. 

Conștiinţa poate să se trezească numai prin intermediul 
muncilor conștiente și a eforturilor drepte. 

Micul procentaj de  Conștiinţă pe care îl posedă 
umanitatea, în loc să fie mărit, în mod obișnuit este irosit inutil 
în timpul vieţii. 

E evident că atunci când ne identificăm cu toate 
evenimentele existenței noastre, ne risipim în mod inutil 
energiile Conștiinţei. 

Noi ar trebui să vedem viața ca pe un film, fără să ne 
identificăm niciodată cu nici o comedie, dramă ori tragedie, așa 
am economisi energia Conștientivă. 

Conștiinţa în ea însăși este un tip de energie cu un foarte 
înalt nivel de frecvenţă vibratorie. 

Nu trebuie să confundăm Conștiinţa cu memoria, pentru 
că sunt atât de diferite una de alta precum este lumina farurilor 
de automobil în relaţie cu drumul pe care circulăm. 

Multe acte se realizează în interiorul nostru înșine fără nici 
o participare a ceea ce se numește Conștiință. 

In organismul nostru se produc multe ajustări și reajustări 
fără ca Conștiinţa să participe în acestea. 

Centrul motor al corpului nostru poate conduce o mașină 


sau poate dirija degetele care ating clapele unui pian fără cea 
mai nesemnificativă participare a Conștiinţei. 

Conștiinţa este Lumina pe care inconştientul nu o percepe. 
Orbul, de asemenea, nu percepe lumina fizică solară, însă ea 
există prin ea însăși. 

Avem nevoie să ne deschidem pentru ca lumina 
Conștiinţei să pătrundă în înspăimântătoarele tenebre ale eului 
însuși, ale sinelui însuși. 

Acum vom înțelege mai bine semnificaţia cuvintelor lui 
loan, când Evanghelia spune: „Lumina a venit la tenebre, dar 
tenebrele nu au înțeles-o”. 

Însă ar fi imposibil ca lumina Conștiinţei să poată pătrunde 
în interiorul tenebrelor „Eului însuși”, dacă mai înainte nu am 
utiliza simţul minunat al auto-observării psihologice. 

Avem nevoie să deschidem calea luminii pentru a ilumina 
profunzimile tenebroase ale „Eului” Psihologiei. 

Cineva nu s-ar auto-observa niciodată, dacă nu ar fi 
interesat să se schimbe. Acest interes e posibil doar atunci când 
cineva iubește cu adevărat învăţăturile esoterice. 

Conștiinţa trează ne permite să experimentăm în formă 
directă realitatea. 

Din păcate, animalul intelectual în mod greșit numit Om, 
fascinat de puterea de formulare a logicii dialectice, a uitat 
dialectica Conștiinţei. 

Incontestabil, puterea pentru a formula concepte logice 
rezultă a fi teribil de săracă în fond. 

De la teză putem trece la antiteză și prin intermediul 
discuţiei să ajungem la sinteză, însă ultima în ea însăși continuă 
să fie un concept intelectual care în nici un fel nu poate coincide 
cu realitatea. 

Dialectica Conștiinţei este mai directă, ea ne permite să 
experimentăm realitatea oricărui fenomen în el însuși și prin el 
însuși. 

Fenomenele naturale în nici un caz nu coincid în mod 
exact cu conceptele formulate prin minte. 

Viața se desfășoară din moment în moment și când o 
capturăm pentru a o analiza, o omoram. 

Când încercăm să facem concepte, observând vreun 
fenomen natural, prin acest fapt încetăm să percepem realitatea 
fenomenului și nu vedem în el însuși decât reflectarea teoriilor și 


a conceptelor râncede care, în nici un chip, nu au nimic de-a 
face cu faptul observat. 

Halucinaţia intelectuală e fascinantă și vrem, cu forța, ca 
toate fenomenele naturii să coincidă cu logica noastră 
dialectică. 

Dialectica Conștiinţei se bazează pe experiențele trăite și 
nu pe raționalismul pur subiectiv. 

Toate legile naturii există în interiorul nostru înșine, și 
dacă nu le descoperim în interiorul nostru, nu le vom descoperi 
niciodată în exteriorul nostru înșine. 

Omul este conținut în Univers și Universul este conținut în 
om. 

Real e ceea ce cineva experimentează în interiorul său 
însuși; doar Conștiinţa poate experimente realitatea. 

Limbajul  Conștiinţei este simbolic, intim, profund 
semnificativ și doar cei care sunt treziti îl pot înțelege. 

Cine vrea să-și trezească Conștiinţa, trebuie să elimine din 
interiorul său toate elementele nedorite care constituie „Egoul”, 
„Eul”, „Sinele însuși”, în interiorul cărora se află îmbuteliată 
Esența. 

A dizolva Eul Psihologic, a dezintegra elementele sale 
nedorite este urgent, presant, nu suportă amânare... Acesta 
este sensul muncii asupra noastră înșine. 

Niciodată nu am putea elibera Esenţa fără a dezintegra 
mai înainte Eul Psihologic... 

În Esenţă se află Religia, „Buddha”, înţelepciunea, 
particulele de durere ale Tatălui nostru care este în Ceruri și 
toate datele de care avem nevoie pentru AUTO-REALIZAREA 
INTIMĂ A FIINȚEI. 

Nimeni nu ar putea anihila Eul Psihologic fără a elimina 
mai înainte elementele inumane pe care le purtăm în interiorul 
nostru... 

E necesar să reducem la cenușă monstruoasa cruzime a 
acestor vremuri, invidia care, din păcate, s-a transformat în 
resortul secret al acţiunii, lăcomia insuportabilă care a făcut 
viața atât de amară, bârfa dezgustătoare, calomnia care 
generează atâtea tragedii, beţiile, scârbosul desfrâu care este 
atât de urât, etc., etc., etc. 

Pe măsură ce toate aceste ticăloșii se vor reduce la praf 
cosmic, Esența, pe lângă faptul că se va emancipa, va crește și 


se va dezvolta în mod armonios... 

Incontestabil, când Eul Psihologic a murit, în noi 
strălucește Esenţa... 

Esența liberă ne dă frumusețea intimă; din această 
frumuseţe emană Fericirea perfectă și adevărata lubire... 

Esența posedă multiple simțuri de perfecțiune și 
extraordinare puteri naturale... 

Când „Murim în Noi înșine”, când dizolvăm Eul Psihologic, 
ne bucurăm de prețioasele simțuri și puteri ale Esenţei... 

o DIFERITELE EURI n 

„Când cineva descoperă adevăratele cauze ale tuturor 
mizeriilor și amărăciunilor sale, e evident că poate să facă 
ceva... 

Dacă. reusim să terminăm cu «Eu însumi», cu «betiile 
mele», cu «viciile mele», cu «afectele mele» care îmi cauzează 
atâta durere în inimă, cu «frământările mele» care îmi distrug 
creierul și mă îmbolnăvesc, etc., etc., este clar că atunci apare 
ceea ce nu aparține timpului, ceea ce este dincolo de corp, de 
afecte și de minte, ceea ce este cu adevărat necunoscut 
înțelegerii și ceea ce se numește: FERICIRE!” 

Samael Aun Weor, „Marea Rebeliune” 

Mamiferul Raţional, în mod greșit numit om, realmente nu 
posedă o individualitate definită. 

Fără îndoială, această lipsă de unitate Psihologică din 
umanoid e cauza atâtor dificultăţi și amărăciuni. 

Corpul fizic este o unitate completă și lucrează ca un 
ansamblu organic, mai puţin când e bolnav. 

Totuși, viața interioară a umanoidului în nici un caz nu 
este o unitate psihologică. 

Cel mai grav dintre toate acestea (în ciuda a ceea ce spun 
diferitele școli de tip pseudo-esoteric și pseudo-ocultist) este 
absenţa organizării Psihologice în propriul fond al fiecărei 
persoane. 

Cu siguranță, în asemenea condiţii, în viaţa interioară a 
persoanelor, nu există o muncă armonioasă, ca un tot. 

În raport cu starea sa interioară, umanoidul este o 
multiplicitate psihologică, o sumă de „Euri”. 

Ignoranții cultivați ai acestei epoci tenebroase închină un 
cult „Eului”, îl divinizează, îl pun pe altare, îl numesc „Alter 
Ego”, „Eu Superior”, „Eu Divin”, etc., etc., etc. 


Pedanţii acestei vârste negre în care trăim nu vor să-și 
dea seama că „Eu Superior” sau „Eu Inferior” sunt două secţiuni 
ale aceluiași Ego pluralizat... 

Oricum, superior și inferior sunt două secţiuni ale aceluiași 
lucru și nu strică să stabilim următorul corolar: „Eu Superior, Eu 
Inferior sunt două aspecte ale aceluiași Ego tenebros și 
pluralizat”. 

Ceea ce numim „Eu Divin” sau „Eu Superior”, „Alter Ego”, 
sau ceva asemănător, este cu siguranţă un șiretlic al „Sinelui 
însuși”, o modalitate de auto-înșelare. 

Când Eul dorește să continue aici și dincolo se auto- 
înșeală cu falsul concept al unui Eu Divin Imortal... 

Nici unul dintre noi nu are un „Eu” adevărat, permanent, 
stabil, etern, inefabil, etc., etc., etc. 

Nici unul dintre noi nu are în realitate, o adevărată și 
autentică Unitate a Fiinţei; din nefericire, nici măcar nu 
posedăm o individualitate legitimă. 

Egoul, Eul nu este niciodată ceva individual, unitar, 
unitotal. În mod evident Eul e „Euri”. 

În Tibetul Oriental „Eurile” sunt numite „Agregate Psihice” 
sau, simplu, „Valori”, chiar dacă acestea sunt pozitive sau 
negative. 

Dacă ne gândim la fiecare „Eu” ca la o persoană diferită, 
putem afirma în mod clar următoarele: „În interiorul fiecărei 
persoane care trăiește în lume, există mai multe persoane”. 

Incontestabil, în interiorul fiecăruia dintre noi trăiesc 
foarte multe persoane diferite, unele mai bune, altele mai rele... 

Fiecare dintre aceste Euri, fiecare dintre aceste persoane 
luptă pentru supremație, vrea să fie unic, să controleze creierul 
intelectual sau centrii emoţional și motor, de fiecare dată când 
poate, în timp ce altul îi ia locul... 

Doctrina multiplelor „Euri” a fost predată în Tibetul 
Oriental de adevărații Clarvăzători, de autenticii lluminați... 

Fiecare dintre defectele noastre psihologice este 
personificat într-un Eu sau în altul. Oricum, avem mii și chiar 
milioane de defecte; este clar că în interiorul nostru trăiesc 
multe persoane. 

În probleme psihologice am putut evidenția în mod clar că 
persoanele paranoice, egolatre și mitomane nu ar abandona 
cultul iubitului Ego pentru nimic în lume. 


Fără îndoială, aceste persoane urăsc de moarte doctrina 
multiplelor „Euri”. 

Când cineva vrea cu adevărat să se cunoască pe sine, 
trebuie să se auto-observe și să încerce să se cunoască pe el 
însuși, trebuie să se auto-observe și să încerce să cunoască 
diferitele „Euri” care se află în interiorul personalităţii. 

Dacă unii dintre cititorii noștri nu înțeleg încă această 
doctrină a „Eurilor” multiple, aceasta se datorează în mod 
exclusiv lipsei de practică în materie de auto-observare. 

Pe măsură ce practicăm auto-observarea interioară, vom 
descoperi prin noi înșine multe persoane, multe Euri care trăiesc 
în interiorul propriei noastre personalităţi. 

Cei care neagă doctrina multiplelor Euri, cei care adoră un 
Eu Divin, fără îndoială nu s-au auto-observat niciodată în mod 
serios. Vorbind de data aceasta în stil socratic, vom spune că 
acești oameni nu numai că nu știu, dar în plus, nu știu că nu 
știu. 

Cu siguranţă, niciodată nu ne-am putea cunoaște pe noi 
înșine fără auto-observarea serioasă și profundă. 

Atâta timp cât un subiect oarecare continuă să se 
considere drept Unul, este clar că orice schimbare interioară ar 
fi mai mult decât imposibilă... 

Bietul animal intelectual, în mod greșit numit om, este 
asemănător cu o casă în dezordine în care, în loc de un stăpân, 
există multe slugi care doresc întotdeauna să dea ordine și să 
facă ce au chef... 

Cea mai mare greșeală a Pseudo-Esoterismului și a 
Pseudo-Ocultismului ieftin este de a presupune că ceilalţi 
posedă sau au un „Eu Permanent și Stabil”, fără început și fără 
sfârșit... 

Dacă cei care gândesc în acest fel și-ar trezi Conștiinţa, 
chiar dacă ar fi numai pentru o clipă, ar putea verifica în mod 
clar, prin ei înșiși, că umanoidul raţional nu este niciodată 
același pentru mult timp... 

Din punct de vedere psihologic, mamiferul intelectual se 
schimbă în mod continuu... Să ne gândim că dacă o persoană se 
numește Luis este totdeauna Luis, aceasta poate părea o glumă 
de prost gust. 

Această persoană care se numește Luis are în ea însăși 
alte „Euri”, alte Egouri care se exprimă în diferite momente prin 


intermediul personalităţii sale, și chiar dacă Luis nu agreează 
lăcomia, unui alt „Eu” din el (numit Pepe) îi place lăcomia și așa 
mai departe. 

Nici o persoană nu este aceeași în mod continuu; 
realmente, nu trebuie să fim foarte înţelepţi pentru a ne da 
seama în mod exact de nenumăratele schimbări și contradicții 
ale fiecărei persoane. 

A presupune că cineva posedă un „Eu Permanent și 
Stabil”, echivalează, desigur, cu un abuz față de semeni și față 
de sine însuși. 

În interiorul fiecărei persoane trăiesc multe persoane, 
multe „Euri”; aceasta o poate verifica prin ea însăși și în formă 
directă orice persoană care este trezită, conștientă. 

A nega „doctrina pluralităţii” este ca și cum ne-am face 
proști pe noi înșine, căci, de fapt, ar fi culmea culmilor să 
ignorăm contradicţiile intime pe care fiecare din noi le are. 

„Voi citi un ziar”, spune Eul intelectului; „/a naiba cu atâta 
lectură”, exclamă Eul mișcării, „prefer să mă duc la o plimbare 
cu bicicleta”. „Ce plimbare, mai bine o pâine caldă”, strigă un al 
treilea în discordie, „prefer să mănânc, îmi este foame”. 

Dacă ne-am putea vedea în întregime într-o oglindă, așa 
cum suntem, am descoperi prin noi înșine, în mod direct, 
„doctrina pluralităţii”. 

Personalitatea umană este doar o marionetă controlată de 
fire invizibile. 

Eul care astăzi jură iubire eternă pentru Gnoză este 
înlocuit mai târziu de un alt Eu care nu are nimic de a face cu 
acest jurământ; atunci persoana se retrage din Gnoză. 

Eul care azi jură iubire eternă unei femei, mai târziu este 
înlocuit de un altul care nu are nimic de-a face cu acest 
jurământ; atunci persoana se îndrăgostește de o altă persoană 
și castelul de cărți se prăbușește. 

Animalul intelectual greșit numit om este ca o casă plină 
de multe persoane. 

Nu există nici o ordine și nici vreo concordanţă între 
multiplele Euri. Toate aceste Euri se bat între ele și își dispută 
supremația. Când vreunul dintre aceste Euri ia controlul 
centrilor capitali ai mașinii organice, se crede unicul, stăpânul, 
dar în final este înfrânt. 

Considerând lucrurile din acest punct de vedere, ajungem 


la concluzia logică că mamiferul intelectual nu are cu adevărat 
un simţ al responsabilității morale. 

Fără îndoială, ceea ce spune sau face mașina la un 
moment dat, depinde în mod exclusiv de tipul de „Eu” care o 
controlează în acele clipe. 

Cei șapte demoni pe care Marele Maestru lisus Cristosul i- 
a scos din corpul Măriei Magdalena sunt cele șapte păcate 
capitale: Mânia, Lăcomia, Desfrâul, Invidia, Orgoliul, Lenea și 
Gurmandismul. 

Evident, fiecare din acești șapte demoni este căpetenia 
unei legiuni. Drept pentru care trebuie să stabilim ca și corolar 
faptul că Cristosul Intim a putut expulza din corpul Magdalenei 
mii de Euri. 

Reflectând la toate aceste lucruri, putem deduce în mod 
clar că singurul lucru demn pe care-l avem în interiorul nostru 
este ESENȚA; din nefericire, aceasta se găsește îmbuteliată în 
toate aceste Euri multiple ale Psihologiei Revoluţionare. 

Este lamentabil că Esenţa acţionează întotdeauna în 
virtutea propriei sale îmbutelieri. 

Fără îndoială, Esenţa sau Conștiinţa, care este același 
lucru, doarme profund. 5 
o PERSONALITATEA UMANA o 

„Personalitatea, în ea însăși, este pură energie, nimeni nu 
se naște cu o personalitate. Personalitatea este fiica timpului 
său: ea se naște în timpul ei și moare în timpul ei. Nu există nici 
un mâine pentru personalitatea mortului. 

Când ne  reintoarcem, când revenim, când ne 
reincorporăm într-un corp nou trebuie să creăm o nouă 
personalitate. 

În ea însăși, este energie, însă în realitate devine falsă 
când anumite Euri pătrund în interiorul ei și se dezvoltă în ea 
însăși; de exemplu, Eul Vanităţii, Eul Geloziei,  Eurile 
Frământărilor,  Eurile  Intelectualismului,  Eurile  Mecanice..., 
utilizează această energie, pun stăpânire pe ea și se situează în 
interiorul personalității, făcând-o falsă"... 

Samael Aun Weor - Conferința „Falsa 
Personalitate” 

Un om s-a născut în anul 1900; a trăit șaizeci și cinci de 
ani și a murit. Dar unde se găsea el înainte de anul 1900 și unde 
va putea fi după anul 1965? 


Știința oficială nu știe nimic despre toate acestea. Aceasta 
este formularea generală a tuturor întrebărilor despre viaţă și 
moarte. 

Putem afirma în mod axiomatic: omul moare pentru că 
timpul lui se termină. Nu există nici un mâine pentru 
Personalitatea mortului. 

Fiecare zi este o undă a timpului, fiecare lună este o altă 
undă a timpului, fiecare an este de asemenea o altă undă a 
timpului, și toate aceste unde înlănțuite în ansamblul lor 
constituie Marea Undă a Vieții. 

Timpul este rotund și Viaţa Personalităţii Umane este o 
curbă închisă. 

Viaţa Personalităţii Umane se desfășoară în timpul său, se 
naște și moare în timpul său. Ea nu poate să existe niciodată 
dincolo de timpul ei. Această problemă a timpului a fost studiată 
de mulți înţelepţi. Fără nici o îndoială, „Timpul” este a „Patra 
Dimensiune”. 

Geometria lui Euclid este aplicabilă doar în Lumea 
Tridimensională. Dar lumea are Șapte Dimensiuni și a Patra este 
Timpul. 

Mintea Umană concepe Eternitatea ca o prelungire în linie 
dreaptă. Nimic nu poate fi mai greșit decât această concepţie, 
deoarece „Eternitatea” este a „Cincea dimensiune”. Fiecare 
moment al existenţei se produce în timp și se repetă pentru 
omul care moare, dar o altă existenţă începe. Un Timp se 
sfârșește și un altul începe. Moartea este legată în mod intim de 
Eterna Reîntoarcere. 

Acest lucru înseamnă că trebuie să ne Reintoarcem, să 
revenim după moarte în această lume, pentru a repeta aceeași 
Dramă a Existenţei. Dar dacă Personalitatea Umană dispare 
odată cu Moartea, cine sau ce se Reîntoarce? 

Este necesar să clarificăm o dată pentru totdeauna că 
„Eul” este cel care continuă după moarte, că „Eul” este cel care 
se reîntoarce, că „Eul” e cel care revine în această vale de 
lacrimi. 

Este necesar ca cititorii noștri să nu confunde Legea 
Reîntoarcerii cu teoria Reîncarnării, predată de Teosofia 
modernă. 

Această teorie a Reîncarnării își are originea sa în cultul lui 
Krishna care este o religie hindusă de tip vedic, din nefericire 


retușată și falsificată de reformatori. 

În cultul autentic și original al lui Krishna, doar eroii, ghizii, 
cei care deja posedă o Individualitate Sacră, sunt singurii care 
se Reîncarnează. 

Eul pluralizat se Reîntoarce, revine, dar aceasta nu este 
Reîncarnare. Masele, mulțimile se Reîntorc, dar acesta nu este 
Reîncarnare. 

Ideea  Reîntoarcerii lucrurilor și fenomenelor, ideea 
Repetiției Eterne este foarte veche și o putem găsi în 
înțelepciunea Pitagoreică și în vechea cosmogonie Hindusă. 

Eterna Reîntoarcere a Zilelor și a Nopţilor lui Brahma, 
repetarea neîncetată a epocilor Kalpa, etc., sunt invariabil 
asociate într-un mod foarte intim cu înţelepciunea Pitagoreică și 
cu Legea Eternei Recurențe sau Legea Eternei Reîntoarceri. 

Gautama Buddha a predat foarte înțelept doctrina Eternei 
Reîntoarceri și a roții vieților succesive, dar doctrina sa a fost 
foarte falsificată de urmașii săi. 

Orice reîntoarcere implică, desigur, fabricarea unei noi 
Personalităţi Umane. Aceasta se formează în timpul primilor 
șapte ani ai copilăriei. 

Ambianţa familiei, viața de pe stradă și școala dau 
Personalităţii Umane tenta sa originală, caracteristic infantilă. 

Exemplul persoanelor adulte este definitiv pentru 
Personalitatea Infantilă. 

Copilul învaţă mai mult din exemple decât din precepte. 
Modul greșit de a trăi, exemplul absurd, obiceiurile degenerate 
ale adulţilor dau personalităţii copilului această tentă sceptică și 
perversă a epocii în care trăim. 

În aceste timpuri moderne, adulterul a devenit mai comun 
decât cartofii și ceapa. Şi, cum este logic, acest lucru dă naștere 
la scene dantești în cămine. 

Sunt mulţi copiii care în aceste vremuri trebuie să suporte, 
plini de durere și resentimente, loviturile de bici și de bâte ale 
taţilor vitregi sau ale mamelor vitrege. Este clar că în acest fel 
Personalitatea copilului se dezvoltă într-un cadru de durere, 
ranchiună și ură. 

Există o vorbă populară care spune: „Copilul altuia este 
văzut rău în alte părți”. Normal, există și excepții, dar acestea 
se pot număra pe degetele mâinilor și ar mai rămâne încă 
degete de numărat. 


Certurile dintre tată și mamă pe tema geloziei, tânguiala 
și lamentările mamei îndurerate sau ale soţului asuprit, ruinat și 
disperat, lasă în Personalitatea copilului o marcă de neșters, de 
profundă durere și melancolie care nu se uită niciodată de-a 
lungul întregii vieţi. 

In casele elegante, orgolioasele doamne își maltratează 
servitoarele când acestea merg la salonul de cosmetică sau se 
machiază. Orgoliul acestor femei este rănit mortal. 

Chiar dacă este de partea mamei sale arogante și 
orgolioase sau de partea nefericitei servitoare vanitoase și 
umilite, copilul care vede toate aceste scene de infamie se 
simte rănit în profunzime, iar rezultatul este catastrofic pentru 
Personalitatea Infantilă. 

De când a fost inventată televiziunea, unitatea familiei s-a 
pierdut, în alte vremuri, când bărbatul ajungea acasă, el era 
primit cu multă bucurie de soţia lui. Astăzi femeia nu mai iese la 
ușă în întâmpinarea soţului său pentru că este ocupată uitându- 
se la televizor. 

În căminele moderne, tatăl, mama, fiii și fiicele seamănă 
cu niște „automate inconștiente” în faţa ecranului televizorului. 
Acum soţul nu poate discuta cu soţia lui absolut nimic despre 
problemele din timpul zilei, de la serviciu, etc., etc., pentru că 
ea pare a fi o somnambulă urmărind filmul de ieri, scenele 
dantești ale lui Capone, ultimul dans al noului val, etc., etc. 

Copiii crescuţi în aceste tipuri noi de cămine ultramoderne 
se gândesc doar la tunuri, la pistoale sau mitraliere de jucărie 
pentru a imita și a trăi în felul lor toate scenele dantești ale 
crimelor, așa cum le-au văzut pe ecranul televizorului. 

Este jalnic că această invenţie minunată a televiziunii este 
utilizată cu scopuri distructive. Dacă umanitatea ar utiliza 
această invenţie într-un mod demn, fie pentru a studia științele 
naturale, fie pentru a învăţa adevărata artă regală a Mamei 
Natură, fie pentru a transmite sublime învățături oamenilor, 
atunci această invenţie ar fi o binecuvântare pentru umanitate, 
ar putea fi utilizată în mod inteligent pentru a cultiva 
personalitatea umană. 

Fără doar și poate, este absurd să hrănim personalitatea 
infantilă cu o muzică fără ritm, fără armonie, vulgară. Este 
stupid să hrănim personalitatea copiilor cu povești cu hoţi și 
polițiști, cu scene vicioase și prostituție, cu drame ale 


adulterului, cu pornografie, etc. Rezultatul unei asemenea 
proceduri îl putem vedea în „rebelii fără cauză”, în asasinii 
prematuri, etc. 

Este lamentabil că mamele își bat cu furie proprii copii, îi 
lovesc cu băţul, îi insultă cu vorbe vulgare și crude. Rezultatul 
unei asemenea comportări este resentimentul, ura, pierderea 
iubirii, etc. 

În practică, am putut vedea că, copiii crescuţi în lovituri de 
băț, de bici și în urlete se transformă în persoane vulgare, pline 
de bădărănie și lipsite de orice simţ de respect și de venerație. 

Este urgent să înțelegem necesitatea de a stabili un 
adevărat echilibru în interiorul căminelor. 

Este indispensabil să știm că Blândeţea și Severitatea 
trebuie să se echilibreze reciproc pe cele două talere ale 
Balanţei Justiţiei. 

Tatăl reprezintă Severitatea. Mama reprezintă Blândeţea. 
Tatăl personifică înțelepciunea. Mama simbolizează Iubirea. 

Ințelepciunea și lubirea, Severitatea și Blândeţea se 
echilibrează reciproc pe cele două talere ale Balanţei Cosmice. 

Tații și mamele de familii trebuie să se echilibreze reciproc 
spre binele căminelor. 

Este urgent, este necesar ca toţi taţii și mamele de familie 
să înțeleagă necesitatea de a semăna în Mintea infantilă Valorile 
Eterne ale Spiritului. 

Este lamentabil că, copiii moderni nu mai posedă Simţul 
Veneraţiei. Acest lucru se datorează povestirilor cu cowboy, cu 
hoţi și polițiști. Televiziunea, cinematografia, etc., au pervertit 
Mintea copiilor. 

Psihologia Revoluționară a Mișcării Gnostice face o 
distincție de fond, într-o formă foarte clară și precisă, între Ego 
și Esenţă. 

În timpul primilor trei sau patru ani de viaţă, în copil se 
manifestă doar frumuseţea Esenţei. Atunci copilul este delicat, 
blând, minunat în toate aspectele sale psihologice. 

Când Egoul începe să controleze delicata Personalitate a 
copilului, toată această frumusețe a Esenţei va dispărea și în 
locul ei apar atunci Defecte Psihologice proprii tuturor fiinţelor 
umane. 

In același fel în care trebuie să facem distincţie între Ego 
și Esenţă, este necesar de asemenea să facem diferenţă între 


Personalitate și Esenţă. 

Fiinţa umană se naște cu Esenţa, dar nu se naște cu 
Personalitatea. 

Pe aceasta din urmă este necesar să o creăm. 

Personalitatea și Esenţa trebuie să se dezvolte într-un 
mod armonios și echilibrat. 

In practică am putut verifica că atunci când Personalitatea 
se dezvoltă în mod exagerat pe seama Esenţei, rezultatul este 
haimanaua. 

Observarea și experienţa multor ani ne-au permis să 
înţelegem că atunci când Esenţa se dezvoltă total, fără să ţină 
seama sub nici o formă de dezvoltarea armonioasă a 
Personalităţii, rezultatul este misticul fără intelect, fără 
Personalitate, bun la inimă, dar neadaptat, incapabil. 

Dezvoltarea armonioasă a Personalităţii și a Esenţei are ca 
rezultat oamenii geniali. In Esenţă avem tot ceea ce ne este 
propriu, în Personalitate avem tot ceea ce este împrumutat. 

In  Esenţă avem calităţile noastre înnăscute, în 
Personalitate avem exemplul adulţilor, ceea ce am învățat 
acasă, la școală și pe stradă. 

Copiii trebuie să primească hrană pentru Esenţă și hrană 
pentru Personalitate, aceasta este urgent. 

Esenţa se alimentează cu tandrețe, afecţiune fără limite, 
iubire, muzică, flori, frumuseţe, armonie, etc. Personalitatea 
trebuie să se alimenteze cu bunele exemple ale celor mai în 
vârstă, cu învăţătura înțeleaptă din școală, etc. 

Copiii trebuie să urmeze clasele primare la vârsta de șapte 
ani, după ce au trecut mai înainte prin grădiniţă, este 
indispensabil. 

Copiii trebuie să învețe primele litere jucându-se, în acest 
fel învățatul devine pentru ei atractiv, plăcut, amuzant. 

„Educaţia Fundamentală” ne învaţă că, încă din grădiniţă, 
trebuie să se ţină seama în mod special de fiecare din cele trei 
aspecte ale Personalității Umane, cunoscute ca Gândire, Mișcare 
și Emoţie. Astfel, Personalitatea copilului se dezvoltă într-un 
mod armonios și echilibrat. 

Problema creării Personalităţii copilului și dezvoltarea ei 
este o responsabilitate foarte serioasă pentru taţii de familie și 
profesorii din școală. 

Calitatea Personalităţii Umane depinde în mod exclusiv de 


tipul Materialului Psihologic cu care a fost creată și alimentată. 

Între cei care studiază psihologia există multă confuzie în 
ceea ce privește „Personalitatea”, „Esenţa” și „Egoul” sau „Eul”. 

Unii confundă Egoul sau Eul cu Esenţa. 

Sunt multe școlile pseudo-esoterice sau pseudo-ocultiste 
care au ca scop al studiilor lor viaţa impersonală. 

Este necesar să clarificăm că nu Personalitatea este cea 
pe care trebuie să o dizolvăm. 

Este urgent să știm că trebuie să dezintegrăm Egoul, 
Sinele însuși, Eul și să-l reducem la pulbere cosmică. 

Chiar dacă Egoul continuă dincolo de mormânt, el are, 
totuși, un început și un sfârșit. 

Personalitatea este doar un vehicul de acţiune, un vehicul 
care a trebuit să fie creat, fabricat. 

In lume există mai mulţi Caligula, Attila, Hitler, etc. Orice 
tip de Personalitate, oricât de perversă ar fi fost, poate să se 
transforme radical când Egoul sau Eul se dizolvă total. Această 
disoluţie a Egoului sau a Eului îi duce la confuzie și îi deranjează 
pe mulţi pseudo-esoteriști. Aceștia sunt convinși că Egoul este 
divin, ei cred că Egoul sau Eul este însăși Ființa, Monada Divină, 
etc. 

Este necesar, este urgent, este de neamânat să înţelegem 
că Egoul sau Eul nu are nimic Divin. 

Egoul sau Eul este Satan din Biblie, mănunchiul de 
amintiri, dorințe, pasiuni, ură, resentimente, senzualități, 
adultere și moșteniri de familie, rase, naţiuni, etc., etc., etc. 

Mulți afirmă în mod stupid că în noi există un Eu Superior 
sau Divin și un Eu Inferior. 

Superior și inferior sunt întotdeauna două secțiuni ale unui 
aceluiași lucru. Eul Superior, Eul Inferior sunt două secţiuni ale 
aceluiași Ego. 

Fiinţa Divină, Monada, Intimul nu au nimic de-a face cu 
nici o formă a Eului. 

Fiinţa este Fiinţa și asta e tot. Rațiunea de a fi a Fiinţei 
este chiar Fiinţa. 

Personalitatea, în ea însăși, este doar un vehicul și nimic 
mai mult. Prin intermediul Personalităţii se poate manifesta 
Egoul sau Fiinţa, totul depinde de noi înșine. 

Este urgent să dizolvăm Eul, Egoul, pentru ca prin 
intermediul Personalităţii noastre să se manifeste numai Esenţa 


psihologică a Fiinţei noastre adevărate. 

Este indispensabil ca educatorii să înțeleagă pe deplin 
necesitatea de a cultiva în mod armonios cele trei aspecte ale 
Personalităţii Umane. 

Un echilibru perfect între Personalitate și Esenţă, 
dezvoltare armonioasă a Gândirii, a Emoţiei și a Mișcării, o Etic 
Revoluționară, constituie bazele „Educației Fundamentale”. 

o INTEGRAREA CU FIINTA: UN SCOP AL ESENŢEI UMANE 
CI 


e) 
ă 


„Î: Ati putea să-mi spuneti ce este Fiinta? 

R: Fiinta este Fiinta și ratiunea de a fi a Fiintei este însăși 
Ființa, Fiinţa este Divinul, Scânteia Nemuritoare a fiecărei ființe 
umane, fără început și fără sfârșit, foarte divină. 

Ființele umane încă nu au această scânteie în interiorul 
corpurilor lor, dar dacă ne sanctificăm și eliminăm «Eul 
păcătos», pe Mefisto, este clar că într-o zi Scânteia va putea 
intra în Corpurile noastre. Acum vă invit să înțelegeți ceea ce 
este Ființa”... 

Samael Aun Weor - „Privind Misterul” 

Dacă am nega Principiile Inteligente ale Naturii, mecanica 
ar înceta să existe. Pentru că nu este posibilă existenţa 
mecanicii fără mecanici. Dacă cineva consideră posibilă 
existența unei mașini fără autor, mi-ar plăcea să o demonstreze, 
să pună elementele chimice pe masa unui laborator și să apară 
un radio, un automobil sau numai o celulă organică. 

Fără îndoială, aceste Principii Inteligente ale Naturii ar 
putea fi respinse doar de proști, de aceia care pretind că orice 
mașină organică este capabilă să apară din întâmplare. 
Niciodată nu ar fi respinse de oamenii cu adevărat înţelepţi, în 
sensul cel mai deplin al cuvântului. 

Nu vreau să apăr un Dumnezeu antropomorf, în stilul lui 
lehova iudaic, cu doctrina „ochi pentru ochi și dinte pentru 
dinte”. Știm că acest tip de dogmatism atrage după sine ca și 
consecinţă sau corolar, și prin opoziţie, reacţia de tip ateist și 
materialist. 

Devine necesar să înţelegem că orice abuz este rău 
pentru umanitate, în timpurile vechi se închinau culte Zeilor, 
adică Principiilor Inteligente ale Naturii și ale Cosmosului, 
Demiurgului Arhitect al Universului, cel care nu este un subiect 
uman, nici divin; este mai degrabă o UNITATE MULTIPLA 


PERFECTĂ, Logosul platonician. 

Din nefericire, în Roma augustă a Cezarilor și chiar în 
Grecia de odinioară, a avut loc un proces de degenerare 
religioasă. Când s-a abuzat de cultul Zeilor a apărut, ca reacţie 
la acesta, monoteismul cu Dumnezeul lui antropomorf. Mult mai 
târziu, acest monoteism cu Dumnezeul lui antropomorf a 
produs, ca reacție, materialismul actual. 

Astfel că, abuzul politeismului atrage drept consecinţă, 
antropomorfismul monoteist, credința în Dumnezeul 
antropomorf din Biblie. La rândul lui, abuzul monoteismului dă 
naștere ateismului materialist. Acestea sunt fazele religioase 
prin care trec popoarele. 

Sincer și în numele adevărului, consider că a sosit 
momentul să eliminăm acest antropomorfism monoteist care a 
dat naștere unor consecințe atât de rele. Astăzi nu ar exista 
ateismul materialist dacă clerul religios nu ar fi abuzat de acest 
cult. Acest cult s-a ivit deci, ca o reacţie. Din nefericire, ateismul 
materialist s-a născut ca o reacție împotriva antropomorfismului 
monoteist și, la rândul ei, credința într-un Dumnezeu 
antropomorf, ca rezultat al abuzului politeist; când au degenerat 
cultele Zeilor Universului, a apărut atunci, ca o simplă reacție, 
monoteismul. 

Noi trebuie să recunoaștem Principiile Inteligente ale 
Naturii și ale Cosmosului. Însă, repet, nu suntem pe punctul de a 
apăra un Dumnezeu antropomorf. A recunoaște Principiile 
Inteligente, îmi pare că rezistă oricărei analize științifice. 

Să observăm, de exemplu, un furnicar. Acolo vedem 
Principiile Inteligente în plină activitate; cum muncesc aceste 
furnici, cum fac palatele lor, cum se guvernează, etc. Același 
lucru se întâmplă și cu un stup de albine, ordinea lor este 
uimitoare. 

Să înzestrăm fiecare furnică sau fiecare albină cu o 
Monadă pitagoreică sau cu un Jiva hindus, și este logic că de 
fapt întreg furnicarul, întregul stup capătă sens, pentru că toate 
creaturile trăiesc printr-un Principiu Monadic. 

Noi nu închinăm un cult nici unui Dumnezeu antropomorf, 
vrem doar să fie recunoscută Inteligența Naturii. Nu ne pare 
absurd faptul că Natura este înzestrată cu Inteligență. Ordinea 
existentă în constituţia moleculei și a atomului ne 
demonstrează, cu deplină claritate, Principiile Inteligente. 


Suntem în epoca potrivită pentru a revizui principiile. Dacă 
nu suntem de acord cu materialismul, este pentru că acesta nu 
rezistă unei analize de fond, este numai gunoi, acest lucru este 
evident. Acea creare a omului prin intermediul proceselor 
mecanice este mai incoerentă decât ieșirea instantanee a lui 
Adam din noroiul pământului. Amândouă sunt la fel de absurde. 

Să recunoaștem că există Inteligență în toată această 
mecanică a Naturii, în mișcarea atomilor în jurul centrului lor de 
gravitație, în mișcarea lumilor în jurul sorilor lor. 

Când studiem cu rigoare științifică Biblia ebraică, găsim o 
cheie transcendentală în cuvântul „ELOHIM”, care ne invită să 
reflectăm. 

Cu siguranţă, „Elohim” se traduce ca „Dumnezeu” în 
diversele versiuni autorizate și revizuite ale acestei cărți sacre. 

Este un fapt de necontestat, nu doar din punct de vedere 
esoteric, ci și lingvistic, termenul „ELOHIM” este un nume 
feminin, iar terminația sa este la plural și este masculină. 

Traducerea corectă, „stricto senso”, a numelui „Elohim” 
este ZEI şi ZEIȚE. 

„ȘI Spiritul Principiilor Masculin și Feminin plutea deasupra 
suprafeței a ceea ce nu avea formă, și creația a avut loc”. 

incontestabil, o religie fără „ZEIȚE” este pe jumătate 
ateistă. 

Dacă vrem cu adevărat echilibrul perfect al vieţii animice, 
trebuie să închinăm un cult „ELOHIMILOR” (Zeilor și Zeițelor 
timpurilor străvechi), și nu lui JEHOVA antropomorf, respins de 
Marele Kabir lisus. 

Mulți se înșeală crezând că Divinul Mântuitor al lumii, lisus 
Cristosul, închina un cult lui „JEHOVA” antropomorf al iudeilor. În 
realitate, divinul Rabin din Galileea îl adora pe divinul său 
„BĂRBAT-FEMEIE” (JAH-HOVAH), „TATĂL-MAMA” interior. 

Binecuvântatul Crucificat pe Muntele Căpățânii se ruga cu 
Voce Tare, zicând: „Tatăl meu, în mâinile tale îmi încredințez 
spiritul”. „RAM-IO”, „ISIS”, Divina sa Mamă KUNDALINI, l-a însoțit 
pe „Via Crucii”. 

Toate naţiunile aveau primul lor Zeu sau primii Zei 
Androgini; nu ar fi putut fi altfel, întrucât îi considerau pe 
îndepărtaţii lor strămoși primitivi, pe antecesorii lor cu două 
sexe, ca Fiinţe Divine și Zei Sfinţi, același lucru cu ceea ce fac 
azi chinezii. 


„Si Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, l-a creat 
după chipul lui Dumnezeu, l-a creat bărbat și femeie”. (Geneza 
1-27). 

De altfel, concepţia artificială a unui „JEHOVA” 
antropomorf, exclusivist, independent de propria sa operă, 
așezat acolo sus într-un tron de tiranie și despotism, aruncând 
trăsnete și tunete contra acestui trist furnicar uman, este 
rezultatul ignoranței, simplă idolatrie intelectuală. 

Din nefericire, această concepţie eronată a Adevărului a 
pus stăpânire atât pe filosofii occidentali cât și pe religioșii 
afiliaţi oricărei secte lipsite complet de elementele Gnostice. 

Ceea ce au respins gnosticii tuturor timpurilor, nu este 
Dumnezeul necunoscut, Unul și totdeauna prezent în Natură sau 
Natura „IN ABS-CONDITO”, ci Dumnezeul Dogmei Ortodoxe, 
înspăimântătoarea Zeitate răzbunătoare a Legii Talionului. 

Cultul idolatric al lui „JEHOVA” antropomorf în locul lui 
„ELOHIM”, este cu siguranţă un puternic impediment pentru 
obținerea stărilor conștientive supranormale. 

Noi, antropologii Gnostici, în loc să râdem sceptici (ca 
antropologii profani) în faţa reprezentărilor ZEILOR și ZEIȚELOR 
diverselor Pan-te-oane (Aztece, Mayașe, Olmece, Toltece, 
Incașe, Chibcha, Druide,  Egiptene, Hinduse, Caldeene, 
Feniciene, Mesopotamiene, Persane, Romane, Tibetane, etc., 
etc., etc.), ne prosternăm la picioarele acestor Divinităţi, căci în 
ele îl recunoaștem pe „ELOHIM”-ul Creator al Universului. 
Doamna Blavatsky spunea pe bună dreptate că „există atâția 
Zei în Cer, câți oameni sunt pe Pământ”. 

Fiecare din noi are propria sa Divinitate, propria sa Fiinţă, 
propria sa Monadă particulară și individuală. 

Noi, ca fiinţe umane, vorbind în esenţă, ca suflete, suntem 
rezultatul diferitelor dedublări ale propriei noastre Scântei 
Virginale. 

Fiinţa din fiecare dintre noi, pentru a aprofunda puţin mai 
mult această problemă, Divinul pe care omul îl poartă în 
interiorul său, este Multitudinea din interiorul Unităţii. 

Aceasta vrea să spună că Fiinţa noastră, ca Unitate, în 
același timp se dedublează la rândul ei în părți multiple, fiecare 
dintre aceste părţi cu funcţiile și facultăţile ei particulare. Fiinţa 
noastră, în realitate, seamănă cu o armată de copii inocenți. 
Fiecare parte a Fiinţei individuale este, deci, auto-conștientă și 


chiar autonomă. 

Fericiţi sunt cei care ajung să se integreze cu Fiinţa lor. 

Moartea Egoului și învierea Fiinţei în noi, trebuie să se 
producă în timpul vieţii. 

Fiinţa și Egoul sunt incompatibile. 

Fiinţa și Egoul sunt ca apa și uleiul, nu pot să se amestece 
niciodată. 

Așadar, putem concluziona spunând că în faţa Gnosticului 
se deschid două stări psihologice clare: 

a) Cea a FIINȚEI, transparentă, cristalină, impersonală, reală și 
adevărată. b) Cea a EULUI, ansamblu de Agregate Psihice 
personificând defectele, a căror singură rațiune de a exista este 
ignoranţa... 

e 4, e 

MAȘINA UMANĂ e 

„Înainte de toate e necesar să înțelegem că suntem «persoane- 
mașini», simple marionete controlate de agenți secreti, de Euri 
oculte”. 

Samael Aun Weor 
o OMUL MAȘINĂ o 

„Este evident că oamenii reacționează în mod mecanic în 
fața diverselor circumstanțe ale vieții... 

Bieţii oameni! Ei termină totdeauna prin a se converti în 
victime. Când cineva îi Ratează, surâd, când îi umilește, suferă. 
Ei insultă dacă sunt insultaţi, rănesc dacă sunt răniţi; niciodată 
nu sunt liberi; semenii lor au puterea de a-i aduce de la bucurie 
la tristețe, de la speranță la disperare. 

Fiecare din aceste persoane care merg pe «Drumul 
Orizontal» seamănă cu un instrument muzical la care fiecare din 
semenii săi cântă cum îi place... 

Cel care învață să transforme reacțiile mecanice, se 
angajează de fapt pe «Drumul Vertical»”. 

Samael Aun Weor - „Psihologie Revoluționară” 

Omul Mașină este bestia cea mai nefericită care există în 
această vale a plângerii, dar are pretenţia și chiar insolenţa de a 
se auto-intitula Rege al Naturii. 

„NOSCE TE IPSUM”, „OMULE, CUNOAȘTE-TE PE TINE 
ÎNSUȚI”. Aceasta este o veche maximă de aur scrisă pe pereții 
neînvinși ai Templului din Delphi din vechea Grecie. 

Omul, acest biet Animal Intelectual care se numește în 


mod greșit Om, a inventat milioane de mașini foarte complicate 
și dificile și știe foarte bine că pentru a putea să se servească de 
o mașină, uneori, sunt necesari mulţi ani de învăţătură. Dar în 
ceea ce-l privește pe el însuși, uită total de acest fapt, chiar 
dacă el este o mașină mai complicată decât toate cele pe care 
le-a inventat. 

Nu există om care să nu fie plin de idei total false despre 
sine însuși. Ceea ce este grav e că nu vrea să-și dea seama că 
este cu adevărat o mașină. 

Mașina Umană nu are libertate de mișcare. Ea 
funcţionează doar datorită multiplelor și variatelor influențe 
interioare și șocuri exterioare. Toate mișcările, actele, cuvintele, 
ideile, emoţiile, sentimentele, dorințele Mașinii Umane sunt 
provocate de influențe exterioare și de multiple cauze ciudate și 
dificile. 

Animalul Intelectual este o biată marionetă vorbitoare cu 
memorie și vitalitate, o păpușă vie care are falsa iluzie că poate 
să facă ceva, când, în realitate, nu poate face nimic. 

Imaginaţi-vă pentru un moment, drag cititor, o păpușă, o 
păpușă mecanică, automată controlată de un mecanism 
complex. 

Imaginaţi-vă această păpușă care are viaţă..., se 
îndrăgostește, vorbește, umblă, dorește, face războaie, etc. 
Imaginaţi-vă că această păpușă își poate schimba stăpânul în 
fiecare moment. Trebuie să vă imaginaţi că fiecare stăpân este 
o persoană diferită care are propriile idei, propriul mod de a se 
distra, de a simţi, de a trăi, etc., etc., etc. 

Un stăpân oarecare, dorind să obţină bani, va apăsa 
anumite butoane și atunci păpușa se va dedica afacerilor; alt 
stăpân, după o jumătate de oră sau după mai multe ore, va 
avea o idee diferită și va pune păpușa sa să râdă și să danseze, 
un al treilea o va face să se bată, un al patrulea o va face să se 
îndrăgostească de o femeie, un al cincilea o va face să se 
îndrăgostească de o alta, un al șaselea o va face să se bată cu 
vecinul ei și să aibă probleme cu poliţia și un al șaptelea o va 
face să-și schimbe domiciliul. 

Realmente, păpușa din exemplul nostru n-a făcut nimic, 
dar ea crede că a făcut. Ea are iluzia că face, când, în realitate, 
nu poate face nimic pentru că nu are Fiinţă individuală. 

Fără nici o îndoială, totul se petrece ca atunci când plouă, 


când tună, când Soarele încălzește, dar biata păpușă crede că 
face ceva. Are falsa iluzie că a făcut toate acestea, când, în 
realitate, nu a făcut nimic; stăpânii săi sunt cei care s-au distrat 
cu biata păpușă mecanică. 

Așa este bietul Animal Intelectual, drag cititor, o păpușă 
mecanică, ca cea din exemplul nostru ilustrativ. Crede că face, 
când în realitate nu face nimic. Este o marionetă din carne și 
oase, controlată de legiunea de entităţi energetice subtile care, 
în ansamblul lor constituie ceea ce se cheamă Ego, Eu Pluralizat. 

Evanghelia Creștină califică toate aceste entități ca 
Demoni și numele lor adevărat e Legiune. 

Nu exagerăm dacă spunem că Eul este o Legiune de 
demoni care controlează Mașina Umană, așa este. 

Omul-Mașină nu are nici o individualitate, nu posedă Fiinţa 
și doar Fiinţa adevărată are puterea de a face ceva. 

Doar Fiinţa poate să ne dea adevărata individualitate. 
Doar Fiinţa ne poate transforma în Oameni adevăraţi. 

Cel care vrea cu adevărat să nu mai fie o simplă păpușă 
mecanică, trebuie să elimine fiecare din Entităţile care în 
ansamblul lor constituie Eul, fiecare din aceste Entităţi care se 
joacă cu Mașina Umană. Cel care vrea cu adevărat să nu mai fie 
o simplă păpușă mecanică trebuie să înceapă prin a admite și a 
înţelege propria sa mecanicitate. 

Cel care nu vrea să înțeleagă, nici să accepte propria sa 
mecanicitate, cel care nu vrea să înţeleagă în mod corect acest 
fapt, deja nu se mai poate schimba, este un nefericit, un 
nenorocit, ar fi mai bine pentru el să ia o piatră de moară și să 
se arunce în mare. 

Animalul Intelectual este o mașină, însă o mașină foarte 
specială; dacă această mașină ajunge să înțeleagă că este 
mașină, dacă este bine condusă și circumstanţele îi permit, ea 
poate să înceteze să fie mașină și să se transforme în Om. 

Înainte de toate, este urgent să începem să înţelegem 
profund și în toate nivelurile minţii că nu avem o Individualitate 
adevărată, că nu avem un „Centru Permanent de Conștiinţă”, că 
într-un anumit moment suntem o persoană și în alt moment, o 
altă persoană; totul depinde de entitatea care controlează 
situaţia în orice clipă. 

Ceea ce dă naștere iluziei Unităţii și Integrităţii Animalului 
Intelectual este, pe de-o parte senzaţia că are Corp Fizic, pe de 


altă parte numele și prenumele sale, și, în final, memoria și un 
anumit număr de obiceiuri mecanice introduse în el prin 
educaţie sau dobândite prin simpla și prosteasca imitație. 

Bietul Animal Intelectual nu va putea să înceteze să fie o 
mașină, nu se va putea schimba, nu își va putea dobândi Fiinţa 
Individuală adevărată și nu se va putea transforma în Om 
Legitim, atâta timp cât nu are curajul să elimine prin intermediul 
înțelegerii profunde și în ordine succesivă fiecare din aceste 
„Entităţi Metafizice” care în ansamblul lor constituie ceea ce se 
cheamă Ego, Eu, Sine însuși. 

Fiecare idee, pasiune, viciu, afect, ură, dorinţă, etc., etc., 
etc. are entitatea ei corespondentă și ansamblul tuturor acestor 
entităţi depinde total de circumstanţe, de schimbul de impresii, 
de evenimente, etc. 

Ecranul minţii își schimbă culorile și scenele în fiecare 
clipă, totul depinde de entitatea care controlează mintea în 
orice clipă. 

Prin ecranul minţii trec într-un proces continuu diferitele 
„Entităţi” care în ansamblul lor constituie Egoul sau Eul 
Psihologic. 

Distinctele „Entităţi” care constituie Eul Pluralizat se 
asociază, formează anumite grupuri speciale în acord cu 
afinităţile lor, se ceartă între ele, discută în contradictoriu, nu se 
cunosc, etc., etc., etc. 

Fiecare entitate a Legiunii numită Eu, fiecare mic Eu, 
crede că este totul, Egoul total. Nu bănuiește nicidecum că el 
este doar o parte infimă. 

Entitatea care azi jură iubire eternă unei femei este 
deplasată mai târziu de altă Entitate care nu are nimic de a face 
cu acest jurământ. Atunci castelul de cărți se prăbușește și biata 
femeie plânge decepţionată. 

Entitatea care astăzi jură fidelitate unei cauze este 
deplasată mâine de altă Entitate care nu are nimic de a face cu 
această cauză și atunci persoana se retrage. 

Entitatea care azi jură fidelitate Gnozei este deplasată 
mâine de altă Entitate care urăște Gnoza. 

Profesorii și profesoarele din școli, colegii și universităţi 
trebuie să studieze „Psihologia Revoluționară” și din omenie, să 
aibă curajul de a orienta elevii și elevele pe drumul minunat al 
Revoluţiei Conștiinţei. 


Este necesar ca elevii să înțeleagă necesitatea de a se 
cunoaște pe ei înșiși în toate sectoarele minţii. 

Este nevoie de o orientare intelectuală mai eficientă. Este 
nevoie să înţelegem ceea ce suntem și acest lucru trebuie să 
înceapă încă de pe băncile școlii. 

Nu negăm că banii sunt necesari pentru a mânca, pentru 
a plăti chiria pentru casă și pentru a ne îmbrăca. 

Nu negăm că este nevoie de o pregătire intelectuală, de o 
profesie, de o tehnică pentru a câștiga bani, dar aceasta nu e 
totul, aceasta e ceva secundar; în primul rând sau fundamental 
e să știm cine suntem, ce suntem, de unde venim, încotro 
mergem, care e scopul existenţei noastre. 

E lamentabil să continuăm ca păpuși automate, ca 
mizerabili muritori, ca Oameni-Mașină. 

E urgent să încetăm să mai fim simple mașini, e urgent să 
ne convertim în Oameni Adevăraţi. 

Este necesară o Schimbare radicală și aceasta trebuie să 
înceapă în mod precis prin Eliminarea fiecăreia din aceste 
„Entităţi” care în ansamblul lor constituie Eul Pluralizat. Bietul 
Animal Intelectual nu este Om, însă are înăuntrul său, în stare 
latentă, toate posibilitățile pentru a se converti în Om. 

Nu este o lege ca aceste posibilităţi să se dezvolte. Ceea 
ce este natural este ca ele să se piardă. Numai prin teribile 
supra-eforturi se pot dezvolta asemenea posibilităţi umane. 
Multe trebuie să eliminăm și multe trebuie să obţinem. Este 
necesar să facem un inventar pentru a ști ce avem în plus și ce 
ne lipsește. 

Este clar că Eul Pluralizat este în plus, este ceva inutil și 
dăunător. 

Este logic să spunem că trebuie să dezvoltăm anumite 
puteri, anumite facultăţi, anumite capacităţi pe care Omul- 
Mașină și le atribuie și crede că le are, dar cu adevărat în 
realitate nu le are. 

Omul-Mașină crede că are adevărata Individualitate, 
Conștiinţă trezită, Voinţă conștientă, Putere de a face ceva, etc., 
și nu are nimic din toate acestea. 

Dacă vrem să încetăm să fim mașini, dacă vrem să ne 
trezim  Conștiinţa, să avem adevărată Voinţă conștientă, 
Individualitate, capacitate de a Face ceva, este urgent să 
începem prin a ne cunoaște pe noi înșine și apoi să dizolvăm Eul 


Psihologic. 

Când Eul Pluralizat este dizolvat, înăuntrul nostru rămâne 
doar Fiinţa Adevărată. 

o CRUDA REALITATE A FAPTELOR n 

„Când cineva încearcă să înceteze a fi mașină, când nu 
mai vrea să fie mașină, Natura se opune. Natura are în interiorul 
nostru, în interiorul fiecăruia, elemente, puteri și forțe pe care le 
mobilizează pentru a ne combate. Și asta pentru că Naturii nu-i 
convine ca cineva să înceteze să fie o mașină, acesta este un 
atentat contra economiei ei și ea dispune de puteri formidabile 
pentru a-i supune la ordine pe acei rebeli care au ridicat armele. 
Aceasta este cruda realitate a faptelor! 

În mod evident, voi sunteţi aici pentru a mă asculta și eu 
pentru a vă vorbi, dar văd chiar aici, în expunere cum lucrează 
Natura pentru a încerca să vă supună pe voi la ordine. Dacă unii 
dintre voi, ascultând această conferință, sunt destul de atenți, 
vor vedea că au simțit plictiseală; există unii care au căscat; 
există unii care vroiau să se fi terminat conferința noastră, etc. 
Natura se servește de toate acestea. Acestea sunt armele pe 
care ea le utilizează pentru a evita ca cineva să înceteze să fie 
mașinuță. 

Voi sunteți mașini. Poate că nu vă place; uneori vă gândiţi 
că eu vă insult. Nu, aveți cuvântul meu că nu vă insult; ceea ce 
vă spun vouă aplic întregii umanităţi. Voi veti înceta să fiti 
mașini în ziua în care veti ridica armele împotriva Naturii, 
împotriva Cosmosului, împotriva voastră înșivă, împotriva a tot 
și împotriva tuturor. Când va fi așa, va exista o posibilitate de a 
înceta să fiți mașini (și dacă nu suntem învinși, deoarece Natura 
nu-și va slăbi vigilenta, nu va cobori garda „cu una cu două”; 
acesta e un atentat Împotriva economiei Naturii, aceasta este 
evident)”. 

Samael Aun Weor - Conferinţa „Influența Lunară” 

In nici un fel nu am putea nega că „Legea Recurenţei” se 
realizează în fiecare moment al vieții noastre. 

Cu siguranţă, în fiecare zi a existenţei noastre, există o 
repetiţie de evenimente, de stări de conștiință, de cuvinte, de 
dorinţe, de gânduri, de acte de voinţă, etc. 

Este clar că atunci când cineva nu se auto-observă, nu 
poate să-și dea seama de această continuă repetiție zilnică. 

Deci este evident că cel care nu simte vreun interes 


pentru a se observa pe sine însuși, nu va dori nici să lucreze 
pentru a obține o adevărată transformare radicală. 

Și, culmea culmilor, există persoane care vor să se 
transforme fără să lucreze asupra lor însele. 

Nu negăm faptul că fiecare are dreptul la adevărata 
fericire a spiritului, dar de asemenea este adevărat că această 
fericire ar fi ceva mai mult decât imposibilă dacă nu am lucra 
asupra noastră înșine. 

Cineva poate să se schimbe intim când ajunge cu 
adevărat să-și modifice reacţiile în faţa diverselor fapte cu care 
se întâlnește zilnic. 

Totuși, nu ne-am putea modifica felul nostru de a 
reacţiona în faţa faptelor vieţii practice, dacă nu am lucra serios 
asupra noastră înșine. 

Este necesar să ne schimbăm felul nostru de a gândi, să 
fim mai puţin neglijenţi, să devenim mai serioşi și să luăm viaţa 
într-un mod diferit, în sensul ei real și practic. 

Totuși, dacă continuăm așa cum suntem, comportându-ne 
în același fel în toate zilele, repetând aceleași erori, cu aceeași 
neglijență din totdeauna, orice posibilitate de schimbare va 
rămâne de fapt eliminată. 

Dacă cineva dorește cu adevărat să ajungă să se 
cunoască pe el însuși, trebuie să înceapă prin a-și observa 
propria conduită în faţa evenimentelor oricărei zile a vieţii. 

Cu asta nu vrem să spunem că cineva nu trebuie să se 
observe pe el însuși în fiecare zi, vrem să afirmăm doar că 
trebuie să înceapă prin a se observa o primă zi. 

În toate trebuie să existe un început și un bun început 
este să începem să observăm conduita noastră în oricare zi a 
vieţii noastre. 

Pur și simplu, cel mai indicat este să observăm reacţiile 
noastre mecanice în faţa acestor mici detalii ale dormitorului, 
ale căminului, ale sufrageriei, ale casei, ale străzii, ale 
serviciului, etc., etc., etc., a ceea ce spunem, simţim și gândim. 

Important este să vedem cum sau în ce fel poate cineva 
să-și schimbe aceste reacţii; totuși, dacă credem că suntem 
persoane bune, că nu ne comportăm niciodată în mod 
inconștient și greșit, niciodată nu ne vom schimba, înainte de 
toate este necesar să înțelegem că suntem persoane-mașini, 
simple marionete controlate de agenţi secreţi, de Euri oculte. 


În interiorul persoanei noastre trăiesc multe persoane, nu 
suntem niciodată identici; câteodată se manifestă în noi o 
persoană meschină; altădată, o persoană iritabilă; în oricare altă 
clipă, o persoană splendidă, binevoitoare; mai târziu, o persoană 
scandaloasă sau calomniatoare; apoi un sfânt, apoi un mincinos, 
eic. 

In interiorul fiecăruia dintre noi avem persoane de toate 
felurile, Euri de toate speciile. Personalitatea noastră nu este 
decât o marionetă, o păpușă vorbitoare, ceva mecanic. 

Să începem prin a ne comporta conștient pe durata unei 
mici părţi a zilei; este necesar să încetăm a fi simple mașini, 
chiar dacă este pe timpul câtorva minute ale zilei; aceasta va 
influenţa în mod decisiv existenţa noastră. 

Când ne Auto-observăm și nu facem ceea ce vrea un Eu 
sau altul, este clar că încetăm să fim mașini. 

Un singur moment în care suntem destul de conștienți 
pentru a înceta să fim mașini, poate să modifice multe 
circumstanţe dezagreabile, dacă aceasta se face voluntar. 

Din nefericire, zi de zi trăim o viaţă mecanică, de rutină, 
absurdă. Repetăm evenimentele, obiceiurile noastre sunt 
aceleași, nu am dorit niciodată să le modificăm; sunt șinele 
mecanice pe care circulă trenul mizerabilei noastre existenţe; 
totuși, credem despre noi ceea ce este mai bun... 

Peste tot abundă „MITOMANII”, cei care se cred Zei; 
creaturi mecanice, rutinare, personaje din noroiul pământului, 
mizere păpuși mișcate de diferite Euri; astfel de persoane nu vor 
lucra asupra lor însele... 

o CEI CINCI CENTRI Al MASINII UMANE n 

„Problema funcționării greșite a <«Centrilor» este o temă 
care cere un studiu de o viață întreagă, prin intermediul 
observării sinelui (în acțiune) și examinarea riguroasă a viselor. 

Nu este posibil să ajungem la înțelegerea «Centrilor» (Și a 
muncii lor corecte sau greșite) într-o clipă; avem nevoie de o 
răbdare infinită. 

Toată viața se desfășoară în funcție de «Centri» și este 
controlată de aceștia. Gândurile noastre, sentimentele, 
speranțele, temerile, iubirile, urile, acțiunile, senzațiile, plăcerile, 
satisfacțiile, frustrările, etc., se găsesc în Centri”. 

Samael Aun Weor - Conferința „Doctrina Focului” 

Organismul acestui „Biped Tricerebral”, în mod greșit 


numit Om, este o „Mașină” prețioasă, cu Cinci Centri psiho- 
fiziologici minunati. 

Ordinea acestor centri este următoarea: Intelectual, 
Emoţional, Motor, Instinctiv și Sexual. 

o FUNCTIONARE ȘI SITUARE n 

Când cineva se auto-observă profund, ajunge la concluzia 
logică că deși fiecare din cei cinci centri penetrează întreg 
organismul, are totuși, punctul său de bază capital într-un loc al 
mașinii organice. 

Centrul de gravitație al Intelectului se găsește în creier. 
Centrul de gravitație al Emoţiilor se află în „plexul solar” și în 
centrii nervoși specifici ai marelui simpatic. Centrul de gravitație 
al Mișcării este situat în partea superioară a șirei spinării. 
Centrul de gravitație al Instinctului trebuie să-l căutăm în partea 
inferioară a amintitei șire a spinării. Centrul de gravitație al 
Sexului, este clar că își are rădăcinile în organele sexuale. 
Fiecare din cei cinci centri ai „Mașinii” are funcţii specifice, 
absolut definite. 

CENTRUL INTELECTUAL. Elaborarea conceptelor, a 
raţionamentelor, a amintirilor, a proiectelor, a analizei, etc., etc., 
aparțin acestui centru. 

Centrul intelectual este util în interiorul orbitei sale; ceea 
ce este grav este să vrem să-l scoatem din câmpul său de 
gravitație. Marile realităţi ale Spiritului pot fi experimentate doar 
cu Conștiinţa. 

Cei care pretind să investigheze adevărurile 
transcendentale ale Fiinţei pe baza raţionamentului pur, cad în 
aceeași eroare a unuia care, ignorând utilizarea și manevrarea 
instrumentelor moderne ale științei, ar încerca să studieze viața 
lucrurilor infinit de mici cu telescoape și viaţa lucrurilor infinit de 
mari cu microscoape. 

CENTRUL EMOȚIONAL. Bucurie, tristeţe, melancolie, 
euforie, dragoste sau ură sunt doar unele din senzațiile pe care 
le produce acest centru. 

Fiinţa umană risipește neîndemânatic energiile sale cu 
abuzul emoţiilor violente pe care le produc cinematografia, 
televiziunea, meciurile de fotbal, etc. 

CENTRUL MOTOR. Este necesar să ne auto-descoperim 
și să înțelegem în profunzime toate obiceiurile noastre. Nu 
trebuie să permitem ca viața noastră să continue să se 


desfășoare mecanic. 

Pare incredibil că noi, trăind în tiparele obiceiurilor, nu 
cunoaștem aceste tipare care condiţionează viaţa noastră. 

Trebuie să studiem obiceiurile noastre, trebuie să le 
înțelegem. Ele aparţin activităţilor centrului mișcării. 

Este necesar să ne auto-observăm în modul de a trăi, dea 
acţiona, de a ne îmbrăca, de a merge, etc. Centrul motor are 
multe activităţi. Sporturile aparţin și ele acestui centru. 

CENTRUL INSTINCTIV. Există diferite instincte: instinctul 
de conservare, instinctul sexual, etc. Există de asemenea și 
multe pervertiri ale instinctului. 

În profunzimea oricărei fiinţe umane există forțe sub- 
umane instinctive, brutale cate paralizează adevăratul spirit al 
iubirii și al carităţii. Aceste forțe demonice ale Eului Psihologic 
trebuie să fie înțelese, și apoi supuse și eliminate. Sunt forțe 
bestiale: instincte criminale, desfrâu, lașitate, frică, sadism 
sexual, etc. 

CENTRUL SEXUAL. Este centrul însărcinat să dea naștere 
așa numitei „energii sexuale”. Această „energie”, în ciuda a tot 
ceea ce presupun mulți autori, nu se ocupă doar de 
reproducerea rasei. Trebuie să afirmăm că, mai mult, ea 
cuprinde alte sfere, mult mai transcendente în viaţa fiinţei 
umane: sănătatea corpului fizic, echilibrul psihologic și cucerirea 
a ceea ce este numit Fiinţă. Despre toate acestea vom vorbi în 
următoarele cursuri... 

o VITEZA CENTRILOR n 

Un studiu profund asupra celor cinci centri ne permite să 
înţelegem că există o diferență de viteză între ei și acest lucru a 
fost demonstrat deja. Aparent, gândirea e foarte rapidă, dar, din 
nefericire, este foarte lentă. 

Dacă conduceţi o mașină, de exemplu, și dintr-o dată, într- 
un moment de pericol, veţi începe să analizaţi dacă trebuie să 
faceți asta sau aia, să avansați sau să daţi înapoi, să vă 
întoarceți la dreapta sau la stânga, vă veţi ciocni și veţi produce 
o catastrofă. 

Centrul motor este mai rapid. Când cineva conduce un 
automobil nu are mult timp pentru a se gândi, acţionează foarte 
rapid și iese din impas. Dar, dacă în acel moment ar acţiona 
gândirea, s-ar bloca și s-ar ciocni... 

Orice dactilografă lucrează cu centrul mișcării, și, cum 


este normal, poate să greșească tasta, dacă ajunge să intervină 
mintea... 

Emoţionalul este și el un centru rapid, dar nu există centru 
mai rapid decât centrul sexual. Este extraordinar de subtil și 
rapid, graţie finei sale energii; cea mai mare parte a 
manifestărilor lui se produc la un nivel molecular, unde 
impulsurile sunt transmise de mii de ori mai rapid decât cele ale 
minţii. 

Ideea dragostei la prima vedere, când se produce cu 
adevărat, este bazată pe faptul concret că în anumite cazuri, 
funcţia sexuală poate să știe instantaneu dacă există sau nu o 
afinitate sexuală cu o persoană determinată de sex opus, într-o 
anumită clipă. 

Toţi cei cinci cilindri ai mașinii umane sunt fundamentali în 
viață, dar, în afara oricărei îndoieli, centrul sexual, adică cel de- 
al cincilea centru, este, cu adevărat, cel mai important și cel mai 
rapid. În acest ultim centru se găsesc chiar rădăcinile existenţei 
noastre. 

o EUL ÎN CENTRI o 

Eul își exercită controlul asupra celor cinci centri inferiori 
ai mașinii umane: Intelectual, Emoţional, Motor, Instinctiv și 
Sexual. 

Există doi centri, Intelectualul și Emoţionalul, care se pot 
transforma și ridica la o octavă superioară. Acești doi centri 
superiori nu pot fi controlaţi de Eu. 

Când cineva se dedică lecturii și reflectării asupra 
cursurilor esoterismului gnostic, Eul se îndepărtează pentru că 
această cunoaștere se îndreaptă numai și numai spre 
Conștiinţă. 

Când cineva contemplă un asfinţit de soare la orizont sau 
ascultă muzica clasică a marilor maeștri, sentimentele Egoului 
dispar și centrul emoţional se ridică la aspectul său superior. 

Totuși, cruda realitate este că acești doi centri superiori 
funcţionează foarte rar la animalul intelectual. Ceea ce putem 
vedea în mod continuu, este controlul și utilizarea tuturor 
centrilor inferiori de Agregatele Psihice Ilnumane. Astfel, viaţa 
fiinţei umane rămâne redusă la sclavie psihologică, dispărând 
aproape complet „liberul nostru arbitru”. Eurile preocupărilor se 
măresc prin centrul intelectual. Lăcomia proiectează asupra 
bieţii minţi idei și planuri pentru un viitor. Aroganţa intelectuală 


ia „mașina” pentru a impune criteriile sale. 

Centrul emoţional suferă de asemenea consecințele 
abuzului Eului. Frica îl face pe om să se îndoiască și să tremure 
într-un moment de pericol. Amorul propriu rămâne rănit mortal 
atunci când cineva nu ne plătește cum credem că merităm. 
Atunci iese ura, ranchiuna, etc. 

Centrul motor este utilizat de vanitate pentru a plimba 
„mașina” pe străzi, înfumurată ca un păun, crezând că toată 
lumea o privește. Orgoliul ne face să ne întrecem, să ne batem 
contra adversarilor, să rămânem epuizați, doar pentru a obţine 
o biată medalie și pentru a apărea ziua următoare în presa 
naţionala. 

Lenea alterează mecanismele naturale ale centrului 
instinctiv, când, pentru că cineva nu are chef, se alimentează în 
mod greșit pe baza mâncărurilor congelate, conservate și a 
alimentelor semipreparate. Tutunul produce daune în sistemul 
respirator, umplând de toxine, gudron și nicotină bieții plămâni. 
Viciul alcoolului distruge sistemul digestiv și circulator; ficatul 
suferă aceste grave consecințe murind încet. 

Pivniţa energetică a centrului sexual este și ea jefuită de 
diferitele Agregate Psihologice. Copilul, încă de la o vârstă 
fragedă începe cu viciul masturbării, pierzând elemente atât de 
fundamentale pentru dezvoltarea lui, ca lecitina, colesterina și 
fosfaţii. Atunci începe Drumul Crucii ființei umane. Profunda 
ignoranță în care trăiește umanitatea face ca acest centru să fie 
cel mai prejudiciat... 

Cel care vrea să dizolve Eul trebuie să studieze 
funcționalismele sale în cei cinci centri inferiori. 

Nu trebuie să condamnăm defectele. Nici nu trebuie să le 
justificăm. Important este să le înțelegem. 

Este urgent să înțelegem acţiunile și reacțiunile Mașinii 
Umane. Fiecare din acești cinci centri inferiori are un joc foarte 
complicat de acţiuni și reacțiuni. 

Eul lucrează cu fiecare din acești cinci centri inferiori și, 
înțelegând în profunzime toate mecanismele fiecăruia dintre 
acești centri, suntem pe cale de a distruge Eul. 

o ILUZIA DE „A FACE” n 

„Luna controlează toată mecanica Naturii Luna 
acționează asupra lichidelor imateriale și anorganice și de 
asemenea asupra lichidelor încorporate materiei organice; Luna 


controlează creșterea plantelor; îşi exercită influența asupra 
fluidelor sexuale; reglează fluxul menstrual al femeii; 
guvernează conceptia tuturor creaturilor, etc. 

Luna este realmente ca pendulul unui ceas; viata organică 
a Pământului este mecanismul ceasului, care se pune în mișcare 
datorită du-te-vino-ului pendulului. 

Tot ceea ce se întâmplă în această vale a plângerii se 
datorează influenței lunare; toate procesele multiple ale vietii 
organice sunt lunare. 

Sunt lunare variatele procese ale gândirii, ale simţirii, ale 
acționării tuturor persoanelor, sunt lunare toate viciile și 
răutățile mulțimii; sunt lunare toate războaiele, ura, adulterele, 
fornicările și mârșăviile acestei Mari Prostituate al cărei număr 
este 666”. 

Samael Aun Weor - „Mesaj de Crăciun 1967-1968” 

Când încercăm să ne imaginăm în mod clar și precis 
strălucirea și lungimea corpului Sistemului Solar, cu toate 
minunatele sale învelișuri și dâre îmbinate formate de urma 
minunată a lumilor, ne vine atunci în mintea Noastră aflată în 
stare receptivă imaginea vie a organismului uman cu sistemele 
lui osos, limfatic, arterial, nervos, etc., care, în afara oricărei 
îndoieli sunt constituite și reunite într-un mod asemănător. 

Sistemul Solar Ors, acest sistem în care trăim, ne mișcăm 
și ne ducem existenţa, văzut de departe, seamănă cu un om 
care merge prin infinitul inalterabil. 

Micro-Cosmosul om este, la rândul lui, un sistem solar în 
miniatură, o mașină minunată cu câteva reţele distribuitoare de 
energie cu diferite grade de tensiune. 

Structura mașinii umane constă din șapte sau opt sisteme 
susținute de o osatură scheletică formidabilă și reunite într-un 
tot solid, grație țesutului conectiv. 

Știința medicală a putut verifica că toate aceste sisteme 
ale organismului uman sunt bine unite și armonizate de către 
Soarele organismului, inima dătătoare de viaţă, de care depinde 
existența microcosmosului om. 

Fiecare sistem organic cuprinde întregul corp și asupra 
fiecăruia domnește suverană una din glandele cu secreție 
internă. Realmente, aceste minunate glande sunt adevărate 
micro-laboratoare situate în locuri specifice în calitate de 
regulatoare și transformatoare. 


Fără orice îndoială, putem afirma cu certitudine că aceste 
micro-laboratoare glandulare au marea misiune de a transforma 
energiile vitale produse de mașina umană. 

S-a spus că organismul uman obţine alimentele sale din 
aerul pe care-l respirăm, din alimentele pe care le mâncăm și 
din lumina Soarelui. 

Micro-laboratoarele  glandulare trebuie să transforme 
energiile vitale ale acestor alimente și aceasta este o muncă 
surprinzătoare și minunată. 

Fiecare glandă trebuie să transforme energia vitală a 
alimentelor la gradul de tensiune cerut de propriul său sistem și 
funcţie. 

Organismul uman posedă șapte glande superioare și trei 
controale nervoase. „Legea Șaptelui” și „Legea Treiului” 
lucrează intens în interiorul mașinii umane. 

Creierul spinal produce acele funcţii conștiente foarte rare 
care se manifestă câteodată în animalul intelectual. 

Simpaticul stimulează de minune funcţiile inconștiente și 
instinctive, iar parasimpaticul sau vagul frânează funcţiile 
instinctive și acţionează ca un complement al celui anterior. 

Avem deplină dreptate să afirmăm, fără frica de a ne 
înșela, că aceste trei controale nervoase reprezintă „Legea 
Treiului”, cele Trei Forțe primare din interiorul mașinii umane; 
așa cum cele șapte glande endocrine și produsele lor reprezintă 
„Legea Șaptelui” cu toate octavele ei muzicale. 

Există, în mod clar, un control pentru a elibera impulsuri 
nervoase active; un altul pentru a elibera impulsuri pasive și un 
al treilea pentru a elibera impulsuri mediatoare ale gândirii, ale 
rațiunii și ale conștiinței. 

Nervii, ca agenți ai „Legii Treiului” controlează glandele 
care, cum am spus deja, reprezintă „Legea Șaptelui”. 

Nervii controlează glandele, dar, la rândul lor, sunt și ei 
controlaţi; aceasta seamănă cu funcţiile specifice ale planetelor 
care se mișcă în jurul Soarelui, aceste lumi controlează și sunt 
controlate. 

Am Spus deja și repetăm că mașina umană are cinci 
cilindri. Primul este centrul intelectual; al doilea, centrul 
emoţional; al treilea este centrul mișcării; al patrulea este 
centrul instinctului și al cincilea este centrul sexului. 

Am explicat de multe ori că cei cinci centri ai mașini 


umane sunt, din nefericire, controlaţi de Eul pluralizat, de 
această legiune de Euri care locuiesc în acești centri 
psihofiziologici. 

Mașina umană, ca orice mașină, se mișcă sub impulsurile 
celor trei forțe ale naturii. Radiațiile cosmice, în primul rând, și 
Eul pluralizat, în al doilea rând, sunt agenţii secreți care mișcă 
mașinile umane. 

Radiația cosmică este formată din două mari grupe de 
compuși care, în același fel în care lucrează în marele laborator 
al naturii, tot așa lucrează și în mașina umană. 

Primul grup este format din raze cu o mare duritate și cu o 
înaltă putere de penetrare, provenind din spaţiul sideral, cu 
energii ce oscilează în jur de cinci mii de milioane de 
electrovolţi. Aceste raze sunt cele care produc impacturile cu 
particulele înaltei atmosfere, divizându-se în numeroase 
fascicule sau stele de raze. 

Partea cea mai dură a radiaţiei cosmice este formată din 
protoni, neutroni și mezoni. Aceștia sunt deja clasificați ca 
pozitivi, negativi și neutri, în acord cu „Legea Treiului”. 

A doilea grup sau radiaţia blândă este formată din raze 
secundare care sunt produse în interiorul atmosferei terestre. 
Aceste tipuri de raze sunt rezultatul impacturilor radiaţiilor dure 
care, lovindu-se de atomii aerului produc fascicule de raze sau 
stele de raze; unele dintre acestea formate din 500.000 
particule care, în dezvoltarea lor ajung să acopere arii foarte 
extinse, în acord cu investigațiile făcute de oamenii de știință. 

Ni s-a spus că energia corpusculilor componenți ai razei 
blânde oscilează între un milion și o sută de mii de milioane de 
electrovolți. 

Orice conjuncţie planetară adversă, orice cuadratură 
nefastă a lumilor, orice tensiune produsă de apropierea 
exagerată a două planete este suficientă pentru ca milioane de 
mașini umane să se lanseze în război, justificându-se, 
bineînţeles, cu multe motive, lozinci, steaguri care trebuie 
apărate, motive pentru care trebuie să lupte, etc. 

Prostia cea mai mare a animalelor intelectuale este de a 
crede că ei FAC, când, de fapt, ei nu pot să FACA nimic; sunt 
simple marionete umane mișcate de forţe pe care nu le cunosc. 

Radiațiile cosmice produc în interiorul psihicului subiectiv 
al animalului intelectual infinite schimbări în idiosincrasia lor 


psihologică. Anumite Euri apar și altele se scufundă. Anumite 
Euri-Diavoli ies la suprafață în timp ce altele se pierd în cele 
patruzeci și nouă de regiuni scufundate ale subconștientului. 

Atunci apare uimirea, surprizele; cel care a jurat iubire 
eternă, se retrage; cel care jurase fidelitate gnozei, o trădează; 
cel care nu bea alcool, acum bea; cel care își propusese să 
realizeze anumite afaceri, deodată pierde orice interes, etc. 

Mașinile umane nu au nici un simţ al responsabilităţi 
morale, sunt simple marionete care gândesc, simt și acționează 
în acord cu tipul de Eu care controlează centrii capitali ai mașinii 
la un moment dat; dacă acest tip de Eu este deplasat, 
marioneta umană își modifică de fapt procesele sale mentale și 
sentimentale, rezultând din aceasta acţiuni diferite și chiar 
opuse. 

Câteodată pătrund în mașina umană anumite Euri-Diavoli 
care nu sunt ale persoanei, care au alţi stăpâni și se așează 
comod în interiorul oricăruia dintre cei cinci cilindri ai mașinii; 
atunci cetățeanul cinstit devine hoţ și cine înainte nu se 
încumeta să omoare nici măcar o păsărică, devine un asasin 
crud, etc. 

Eul pe care fiecare om îl poartă în interiorul lui însuși este 
o pluralitate și numele lui adevărat este „legiune”. Revenirea 
acestor Euri-Diavoli, continuă și teribila luptă pentru supremație 
depinde de multe influenţe externe și interne și în ultimul rând, 
de radiaţiile cosmice. 

Soarele, cu căldura lui și timpul bun sau rău, fac să apară 
imediat Euri determinate care pun stăpânire pe mașină; unele 
dintre aceste Euri sunt mai puternice decât altele. 

Ploaia, contrarietăţile, zadarnicele bucurii trecătoare dau 
naștere la noi și deranjante Euri, dar biata marionetă umană 
habar nu are despre aceste schimbări pentru că are Conștiinţa 
adormită; trăiește întotdeauna cu ultimul ei Eu. 

Anumite Euri le domină pe altele, pentru că sunt mai 
puternice, dar forţa lor este forţa cilindrilor mașinii. Toate Eurile 
sunt rezultatul influențelor externe și interne; în animalul 
intelectual nu există o adevărată individualitate, este o 
mașină... 

o CUM SĂ TRĂIM ÎNŢELEPT VIATA? o 

„Este urgent să înțelegem necesitatea de a învăța să 

trăim înțelept. 


Dacă vrem o schimbare definitivă, este necesar ca 
această schimbare să aibă loc în primul rând în interiorul nostru 
înșine. Dacă intern nu renunțăm la nimic, în exterior viața va 
continua cu dificultățile ei”. 

Samael Aun Weor - Conferința „Starea hipnotică în 
care trăiește fiinta umană” 

Psihologia Revoluționară a Noii Ere afirma că Mașina 
Organică a Animalului Intelectual, în mod fals numit om, există 
în formă tricentrată sau tricefală. 

Primul Creier este închis în cutia craniană. Al Doilea Creier 
este alcătuit de plexurile nervoase simpatice și, în general, de 
toţi centrii nervoși specifici ai organismului uman. Al Treilea 
Creier corespunde concret coloanei vertebrale cu măduva 
spinării și cu toate ramurile ei nervoase. 

Primul Creier este Centrul Gândirii. Al Doilea Creier este 
Centrul Emoţional. Al Treilea Creier este Centrul Mișcării, care 
de obicei este numit Centrul Motor (cei cinci centri se distribuie 
în cei trei creieri, căci fiecare are propria sa autonomie). 

Este pe deplin demonstrat în practică faptul că orice abuz 
al Creierului Gândirii produce o risipă excesivă de energie 
intelectuală. Fără nici o îndoială, este logic să afirmăm că 
ospiciile sunt adevarate cimitire de morţi intelectuali. 

Simţul estetic, mistica, extazul, muzica superioară sunt 
necesare pentru a cultiva Centrul Emoţional, dar abuzul faţă de 
acest Creier produce o uzare inutilă și o irosire de energii 
emoţionale. De Centrul Emoţional abuzează existenţialiștii 
„Noului val”, fanaticii rockului, pseudoartiștii senzuali ai artei 
moderne, pasionalii bolnăvicioși ai senzualităţii, etc. 

Sporturile armonioase și echilibrate sunt utile pentru 
Creierul Motor, dar abuzul de sport semnifică o risipă excesivă a 
energiilor motoare și rezultatul e dezastruos. Nu este absurd să 
afirmăm că există persoane care au Centrul Motor mort. Acești 
morți sunt cunoscuți ca bolnavi atinși de hemiplegie, de 
paralizie progresivă, etc. 

Chiar dacă asta pare incredibil, moartea se produce cu 
siguranţă, în trei etape în fiecare persoană. A fost deja verificat 
până la saturație că orice boală își are baza sa în oricare din cei 
trei creieri. 

Acum câtva timp, un prieten de-al nostru s-a îmbolnăvit, 
abuzase prea mult de creierul intelectual. Acest om se dedicase 


prea mult intelectului și într-o zi a făcut embolie. Când am fost 
să-l vizităm, s-a întâmplat că creierul lui intelectual nu mai 
putea să coordoneze ideile. Câteva zile mai târziu a murit 
creierul lui motor; atunci e evident că nu a mai putut să se 
miște. În cele din urmă a murit creierul său emoţional: a avut un 
stop cardiac. Intotdeauna se moare în trei etape și asta este 
deja demonstrat. 

Marea Lege a depus cu înţelepciune în fiecare din cei trei 
creieri ai animalului intelectual un capital determinat de Valori 
Vitale.  Economisirea acestui capital înseamnă de fapt 
prelungirea vieții; risipirea acestui capital produce moartea. 

Tradiţii arhaice care au ajuns până la noi din noaptea 
teribilă a secolelor afirmă că vârsta medie a fiinţelor pe vechiul 
continent Mu, situat în Oceanul Pacific, oscila între 
douăsprezece și cincisprezece secole. 

Cu trecerea timpului, de-a lungul tuturor vremurilor, 
utilizarea greșită a celor trei creieri a diminuat viaţa puţin câte 
puţin. În ţara arsă de soare a lui Kem, acolo, în vechiul Egipt al 
Faraonilor, vârsta medie a oamenilor ajungea doar până la o 
sută patruzeci de ani. 

Acum, în aceste timpuri moderne ale benzinei și 
celuloidului, în această epocă de existenţialism și rebeli ai 
rockului, media vârstei ființelor umane, după anumite companii 
de asigurări este de-abia de șaizeci de ani. 

Domnii  marxist-leniniști ai vechii Uniuni Sovietice, 
lăudăroși și mincinoși ca întotdeauna, spuneau că inventează 
seruri speciale pentru a prelungi viaţa; dar bătrânelul Hrușciov 
nu a ajuns la optzeci de ani și de-abia mergea. 

În centrul Asiei există o comunitate religioasă constituită 
din bătrâni care deja nu-și mai amintesc de tinereţea lor. Vârsta 
medie a acestor bătrâni oscilează între patru sute și cinci sute 
de ani. Tot secretul Longevităţii acestor călugări asiatici constă 
în utilizarea înţeleaptă a celor Trei Creieri. 

Funcționarea echilibrată și armonioasă a celor Trei Creieri 
semnifică o economie a valorilor vitale și, ca o consecinţă logică, 
prelungirea vieţii. 

Există o lege cosmică cunoscută ca „Ega/area Vibratiilor 
mai multor Izvoare”. Călugării acestor mănăstiri știu să utilizeze 
această Lege prin intermediul folosirii celor Trei Creieri. 

Pedagogia contemporană conduce elevii și elevele spre 


abuzul Creierului Gândirii, ale cărui rezultate psihiatria le 
cunoaște deja. 

Cultivarea inteligentă a celor Trei Creieri aparține 
„Educaţiei Fundamentale”. În vechile Școli de Mistere din 
Babilon, Grecia, India, Persia, Egipt, etc., elevii și elevele 
primeau o informaţie integrală, directă pentru cei Trei Creieri ai 
lor prin intermediul preceptelor, dansului, muzicii, etc., în mod 
inteligent combinate. 

Teatrele vechilor timpuri făceau parte din școală. Drama, 
muzica, învățătura orală, etc., serveau pentru a informa cei Trei 
Creieri ai fiecărui individ. 

Atunci, studenţii nu abuzau de Centrul Gândirii și știau să 
utilizeze cu inteligenţă și în mod echilibrat cei Trei Creieri ai lor. 

Dansurile Misterelor din Eleusis, în Grecia, au fost 
totdeauna utilizate pentru a transmite o cunoaștere discipolilor. 

Acum, în aceste vremuri degenerate ale rockului, elevii și 
elevele confuzi şi dezorientaţi merg pe drumul tenebros al 
abuzului mental. 

În prezent nu există adevărate sisteme creatoare pentru 
cultivarea armonioasă a celor Trei Creieri. 

Profesorii și  profesoarele şcolilor, colegiilor și 
universităţilor se adresează doar memoriei infidele a studenților 
plictisiţi care așteaptă cu nerăbdare momentul ieșirii din sală. 

Este urgent, este indispensabil să știm să combinăm 
Intelectul, Emoţia și Mișcarea cu scopul de a da informaţie 
integrală celor Trei Creieri ai studentului. 

Rezultă absurd să informăm doar un singur creier. Primul 
Creier nu este singurul care poate cunoaște. Rezultă criminal să 
abuzăm de Creierul Gândirii elevilor și elevelor. „Educaţia 
Fundamentală” va trebui să conducă studenţii pe Calea 
Dezvoltării Armonioase. „Psihologia Revoluționară” ne învaţă în 
mod clar că cei Trei Creieri au trei tipuri de asocieri 
independente, total distincte. Aceste trei tipuri de asocieri evocă 
diferite tipuri de impulsuri ale Fiinţei. 

Aceasta ne dă, de fapt, TREI PERSONALITĂȚI DIFERITE 
care nu au nimic în comun, nici în natura lor, nici în 
manifestarea lor. 

Psihologia Revoluționară a Noii Ere învaţă că în fiecare 
persoană există trei aspecte psihologice diferite. Cu o parte din 
materialul psihic noi dorim un lucru, cu o altă parte facem ceva 


total opus. 

Într-o clipă de teribilă suferinţă, posibil pierderea unei 
ființe sau orice altă catastrofă intimă, PERSONALITATEA 
EMOȚIONALĂ ajunge până la disperare, în timp ce 
PERSONALITATEA INTELECTUALĂ se întreabă în legătură cu „de 
ce”-ul acestei întregi tragedii, iar PERSONALITATEA MIȘCĂRII 
vrea doar să fugă de scenă. 

Aceste trei Personalităţi distincte, diferite și de multe ori 
chiar contradictorii trebuie să fie inteligent cultivate și instruite 
cu metode și sisteme speciale în toate școlile, colegiile și 
universitățile. 

Din punct de vedere psihologic, rezultă absurd a educa 
exclusiv Personalitatea Intelectuală. Omul are trei Personalități 
care au nevoie urgent de „Educaţia Fundamentală”. 

o CUM SA REZOLVAM PROBLEMELE n 

Este necesar să învăţăm să nu ne creăm probleme în 
viaţă; este de preferat, mai degrabă să ieșim la ţară, să ducem 
o viaţă care să fie în armonie cu Infinitul. 

PROBLEMELE nu sunt decât FORME MENTALE, forme 
create de minte. Ce este o problemă? Este o formă mentală cu 
doi poli: unul pozitiv și altul negativ. Aceste forme sunt susţinute 
de minte și încetează să mai existe când mintea încetează să le 
mai susțină. 

Ce este ceea ce trebuie să facem noi? Să rezolvăm 
problemele? Nu! Nu de asta este nevoie. Atunci de ce? Ceea ce 
avem nevoie este să le DIZOLVAM. Cum se dizolva? Pur și 
simplu, UITÂNDU-LE... 

Când cineva are o preocupare, să iasă la ţară și să se 
pună în armonie cu toate lucrurile, cu tot ceea ce este, cu tot 
ceea ce a fost și cu tot ceea ce va fi. 

SA UITAM PROBLEMELE ESTE FUNDAMENTAL. Aţi putea 
crede că este imposibil să uitaţi problemele, dar acest lucru este 
posibil. Când cineva vrea să le uite, singurul lucru pe care 
trebuie să-l facă, este să pună la lucru oricare alt centru al 
mașinii organice. 

Amintiţi-vă că Fiinţa umană are trei creieri: intelectualul, 
emoţionalul și motor-instinctiv-sexualul. 

Dacă aveți Probleme, repet trebuie să le dizolvaţi uitându- 
le. Important nu este să le rezolvați, ci să le DIZOLVAȚI și pentru 
aceasta trebuie să le uitaţi. 


Cum să procedez? Punând în activitate Centrul Emoţional 
sau Centrul Motor. Asta este ceea ce ne interesează, pentru că 
atunci Centrul Intelectual se odihnește și astfel uităm problema. 

Nu suferiți inutil, uitaţi problema și, în astfel se va dizolva. 
Vă place pictura? Pentru a uita problema nu ar fi deloc rău să 
vedeți o expoziţie sau să beţi o cafea ori un ceai bun sau să 
mergeţi să înotați puţin într-un lac ori să urcați pe un munte sau 
să râdeţi puţin, râsul vă va face bine și vă face să uitaţi 
problema. 

Aţi putea argumenta că așa nu se poate rezolva problema; 
de exemplu, plata unei facturi sau să evitaţi să nu vă scoată din 
casă pentru că nu aţi plătit chiria sau nu aţi achitat o datorie, 
etc. Totuși, acestea sunt faptele și ele merg de la sine, dar 
problema este ceva diferit. Problema este ceva creat de minte; 
când o dizolvăm, ea încetează să mai existe. 

Nu vreau să spun cu asta că nu trebuie să facem ceva, că 
nu trebuie să lucrăm, că nu este necesar să câștigăm bani 
pentru subzistență sau pentru a plăti datoriile, etc. Toate 
acestea trebuie să le facem, dar fără să creăm probleme în 
minte. 

Persoanelor le este frică să uite o problemă și acest lucru 
este foarte grav. Ele se gândesc: „Dacă nu plătesc chiria mă vor 
scoate afară, trebuie să plec din casă, dar unde să merg?” Aici 
este teama. înainte de toate trebuie să învăţăm să NU NE 
TEMEM; aceasta este cel mai important: SA NU NE TEMEM. 

Frica este dușmanul nostru cel mai rău. Demonului fricii 
nu îi place să ajungem să dizolvăm problemele. Vă este frică să 
nu ajungeţi în stradă pentru că nu aveți bani să plătiţi chiria? Și 
dacă vă dă afară, ce? Știţi cumva ce porți noi vi se vor 
deschide? Intuiţia o știe și de aceea intuitivului nu-i este frică. 
intuiţia dizolvă problemele. 

Vă este frică să nu vă pierdeţi slujba? Și dacă o pierdeti, 
ce? Știţi cumva, că nu va fi un nou serviciu pentru voi? Intuiţia o 
știe și de aceea intuitivul nu se teme. 

Când terminăm cu teama, viaţa ne rezervă multe surprize 
agreabile. Câteodată, ceea ce părea de nerezolvat, devine 
rezolvabil; ceea ce părea o problemă foarte dificilă, la sfârșit se 
dovedește a fi mai simplu ca bună ziua, în așa fel încât 
preocuparea este în plus, nu-i așa? 

Când terminăm cu succesiunea de gânduri, se naște 


intuiţia și se sfârșește frica. Intuiţia dizolvă problemele, oricât de 
dificile ar fi acestea. 

În orice clipă, un presentiment, o intuiţie și problema este 
rezolvată; poate că soluţia nu este pe gustul dumneavoastră, 
dar ceea ce este sigur este că problema s-a rezolvat sau, mai 
bine spus, s-a dizolvat. _ , 

Este necesar să înțelegem că PREOCUPAREA DAUNEAZA 
MINȚII, preocuparea este creată de mintea îmbuteliată în 
problemă. Este clar că problema (cu cei doi poli ai săi, pozitiv și 
negativ) nu este decât o formă mentală care produce conflicte 
în interiorul nostru și atunci vine preocuparea care dăunează 
minţii și de asemenea dăunează creierului. 

Problema a fost creată de minte și există cât timp mintea 
o susţine. Orice formă mentală are un triplu proces: aparitie, 
existență și dispariție. 

Orice problemă apare, subzistă și apoi dispare. Problema 
apare pentru că mintea o creează, subzistă cât timp mintea nu o 
uită și dispare sau se dizolvă când mintea o uită. 

Când gândirea încetează, se naște în noi beatitudinea și 
apoi iluminarea, înainte de a ajunge la iluminare trebuie să 
trecem prin beatitudine. Există trei faze de transformare: non- 
gândirea, beatitudinea, şi iluminarea. Orice iluminat rezolvă 
problemele cele mai dificile. 

Învăţaţi să manipulaţi cei Trei Creieri (intelectualul, 
emoțţionalul și motorul) și veți vedea cum se schimbă. Dacă 
există preocupare emoţională, schimbaţi centrul, puneţi la lucru 
creierul instinctiv-motor: ieșiţi să vă plimbaţi, călăriţi..., faceți 
ceva diferit și veţi vedea că vitalitatea nu se va epuiza și corpul 
fizic va reîntineri în mod miraculos. , , , , 

Ceea ce eu vă recomand este ÎNVĂȚAȚI SĂ TRĂIȚI CLIPĂ 
DE CLIPA, moment de moment; învăţaţi să trăiţi fără nici un fel 
de preocupări, fără să vă creaţi probleme. Când cineva învaţă să 
trăiască secundă de secundă, clipă de clipă, fără să se 
proiecteze spre viitor și fără greutăţile dureroase ale trecutului 
vede viaţa dintr-un alt unghi, o vede într-un mod diferit, o vede 
foarte distinctă. Incercaţi aceasta, vă sfătuiesc... 

e 5. e 

TRANSCENDENȚA VISELOR œe 

„Imaginile din lumile supra-sensibile sunt în întregime simbolice. 
Chiar şi visele aparent absurde, dacă sunt interpretate cu 


înțelepciune, ne dezvăluie mari revelații”. 

Samael Aun Weor 
o UN RĂSPUNS DEFINITIV PENTRU VISE o 

„Fiecare dintre noi este un punct matematic în spațiu care 
servește drept vehicul anumitor sume de valori, bune sau rele. 

Moartea este o scădere de fracti; terminată operația 
matematică, singurul lucru care rămâne sunt valorile (albe sau 
negre). 

In acord cu legea eternei întoarceri, evident că valorile se 
întorc, se reîncorporează. 

Dacă un om începe să se ocupe mai conștient de micul 
ciclu de întâmplări recurente din viața sa personală, va putea 
atunci să verifice prin el însuși, experiența mistică directă, că în 
somnul zilnic se repetă totdeauna aceeași operație matematică 
a morții. 

În absența corpului fizic, în timpul somnului normal, 
«Valorile» cufundate în «Lumina Astrală», se atrag și se resping 
în acord cu legile atractiei și respingerii universale. 

Întoarcerea la starea de veghe, implică, de fapt și chiar pe 
drept, «întoarcerea Valorilor» în interiorul corpului fizic”. 

Samael Aun Weor - „Doctrina Secretă din Anahuac” 

Dat fiind faptul că visele constituie o funcţie inerentă 
naturii umane, de care, vrea sau nu vrea, omul nu se poate 
dispensa, este ușor de înțeles că sunt mulţi cei care s-au 
întrebat măcar o dată în viaţa lor ce sunt, de unde apar și ce 
semnificaţie pot să aibă visele. 

Dacă la asta adăugăm prima explicaţie pe care a dat-o 
știința acestor zile acestui fenomen interesant, să nu ne mirăm 
că totuși, în plin secol XX, misterul viselor continuă să intrige 
foarte mult conștiința genului uman. 

Dacă crezi, prietene cititor, că un dicţionar îţi va da 
răspuns la aceste enigme, ajunge să consulți unul pentru ca să 
fii dezamăgit. Sau poate a spune că un vis este doar 
reprezentarea în fantezie a diferitelor întâmplări, nu este decât 
o biată explicaţie care urmează lăsându-ne înfiptă o țeapă a 
îndoielii. 

Sigmund Freud, acel însemnat medic austriac, creator al 
psihanalizei, care a studiat fenomenul oniric, utilizându-l ca 
instrument terapeutic, spunea deja că orice vis este apariţia 
unei dorințe aproape totdeauna ascunse în  pliurile 


subconștientului uman. Să vedem ce zice autorul în cartea sa 
„Interpretarea viselor”: 

„Tratând relațiile visului cu viața cotidiană trează și, după 
originea materialului oniric, vedem că atât cercetătorii mai 
vechi, cât și cei mai moderni au fost de părere că omul visează 
despre ceea ce îl preocupă în timpul zilei și îl interesează în 
viața sa în stare de veghe. Acest interes prin care trece de la 
starea de veghe la starea de repaus - stimulurile existente chiar 
în acea stare ajunge ca să explice originea tuturor imaginilor 
onirice”. 

Pe lângă asta Freud a ajuns chiar să afirme că aceste 
interese sau dorințe subconștiente, în multe cazuri, se 
deghizează în imagini confuze și viziuni ciudate ca într-adevăr 
să ascundă instinctele sexuale reprimate din copilărie. 

Aceste concluzii sunt contradictorii, desigur, cu multele 
mărturii pe care le cuprinde istoria și care demonstrează că 
această lume enigmatică a viselor, pe lângă faptul că este 
produsul manifestării dorințelor oculte ce există în „psyche” a 
noastră, sunt sau nu cu caracter sexual și repetiţie mecanică a 
întâmplărilor din „viaţa cotidiană trează”, sunt sau pot fi de 
altfel, fructul unei inteligenţe superioare, o inteligenţă divină 
care există în tot ce este creat. 

Această inteligenţă divină sau principii inteligente care 
există atât în infinitul mare, cât și în infinitul mic, este ceea ce 
menţiona adesea celebrul Platon când spunea, încercând să 
definească enigma onirică, anume că înainte de toate, visele 
sunt avertizări trimise de către zei cu privire la viitor. 

lubitul nostru cititor nu a auzit vorbindu-se despre vise 
care se îndeplinesc? Poate să fie una dintre acele persoane care 
după ce a visat ceva, peste un timp a văzut că aceasta s-a 
îndeplinit. Sunt mulţi cei care, într-un mod mai simplu, rămân 
uimiți de senzaţia că au trăit anterior o întâmplare, în multe 
cazuri, pentru că visaseră asta înainte. 

Totuși, în grosul societăţii există încă această imagine 
echivocă despre vise. Credinţa populară potrivit căreia câinele 
visează cu prada de vânătoare, porcul cu ghindă, gâscanul cu 
mei și, în general, toate ființele cu lumea lor de dorințe, nu este 
altceva decât extinderea acestei viziuni limitate și strâmte pe 
care o avea Freud despre vastul univers al viselor. 

Acesta a fost motivul pentru care unul dintre cei mai buni 


discipoli ai săi, Cari Gustav Yung, s-a distanțat de maestrul său 
și s-a apropiat de fântâna tradiţiilor esoterice antice ca să se 
adape din ea. Yung, pe lângă faptul că a afirmat că prin vise se 
poate cunoaște adevărata personalitate a fiinţei umane, a 
recunoscut în vise posibilitatea de a primi mesaje cu privire la 
viitor. 

În cartea sa, Amintiri, vise, reflexii”, povestește cum odată 
a visat că un vânt arctic rece a devastat câmpiile Europei și le-a 
acoperit de gheață; întreaga suprafaţă a rămas nelocuită și fără 
vegetaţie. Asta s-a întâmplat în iunie 1914, chiar cu două luni 
înainte de începutul primului război mondial. 

Dar ce lume extraordinară este aceasta care permite să 
percepem întâmplări chiar din propriul nostru viitor? 

Pentru a ne putea da o explicaţie coerentă la „de ce toate 
aceste enigme”, încercăm să apelăm, fără îndoială, la 
învățăturile unui mare savant, om care a revoluţionat științele 
secolului al XX-lea: Albert Einstein. 

Einstein, părintele teoriei relativităţii, a demonstrat că 
orice obiect material, punându-și în vibraţie structura atomică 
cu o viteză egală cu pătratul vitezei luminii (300.000 Km/s), 
părăsește planul fizic ca să pătrundă în cel energetic, că există 
adică o punte între aceste două lumi (materia și energia) 
determinată simplu de viteza sau vibrația internă a corpurilor. 
Pentru a face mai accesibile toate acestea înțelegerii umane, 
vom spune astfel: deasupra și dedesubtul acestei regiuni fizice 
și materiale în care trăim, există alte regiuni sau lumi de 
manifestare care, nefiind fizice, sunt la fel de reale precum 
aceasta. 

Una dintre aceste lumi nu este alta decât cea în care 
mergem în fiecare noapte în timp ce corpul doarme în patul său. 
Materialul nostru animic, adică conștiința noastră închisă în acel 
ansamblu de elemente indezirabile constituite din Ego, Sinele 
însuși, scapă din corp în aceste momente și, liberă de forme, 
trăiește în regiuni paralele cu cea fizică și tridimensională în 
care noi acţionăm în timpul zilei. 

Ceea ce afirmăm aici, mulţi cercetători ai științelor 
ermetice din orient cunoșteau deja foarte bine. Știţi 
dumneavoastră că pe lângă acest corp de carne și oase avem 
un corp energetic (numitul material animic) și că acest corp este 
prizonier în timpul orelor zilei în organismul fizic, unde de altfel, 


cunoașteți perfect, că atunci când acesta din urmă doarme, 
această energie începe să se volatilizeze, să se desprindă din 
conexiunile cu organismul fizic tridimensional ca să intre în alte 
dimensiuni paralele cu aceasta. 

Trist și lamentabil este că această desprindere se face 
inconștient, omul nu-și dă seama de mecanismele care au loc în 
procesul prin care trecem în lumea viselor, de asemenea 
cunoscută, din aceste studii, ca lumea astrală; să știe cititorul 
nostru, că această regiune este aceeași cu cea unde merg 
defuncţii după moarte. De aceea, poate acum mulţi vor înţelege 
motivul pentru care uneori au văzut în vis persoane deja moarte 
și chiar au conversat cu ele, ca și când ar fi fost vii, cu o 
naturaleţe uluitoare. 

Acest astral este „A Patra Dimensiune” a științei moderne 
(vezi lecţia care poartă același titlu), unde „timpul” încetează să 
se comporte după criteriile pe care le avem acum; trecutul și 
viitorul se înfrățesc într-un etern prezent și ieri și mâine, se pot 
împlini chiar azi... Acesta este motivul pentru care celebrul 
Platon afirma că se pot vedea în vise scene din propriul nostru 
viitor. 

Visele, într-adevăr, pot ajunge să fie, depinzând de modul 
nostru de a gândi, simţi și acționa, un mecanism formidabil care 
poate să ne apropie mai mult de soluţia finală a acestui mister 
care cuprinde propria noastră viață. 

Cu toate cele expuse trebuie să începem să ne revizuim 
vechea noastră forma de a gândi referitor la această temă 
importantă. Dacă într-adevăr vrem să schimbăm circumstanţele 
vieții noastre, nu putem continua gândind perimat și greșit. 
Gnoza este un vin nou și vinului nou îi trebuie butoaie noi... 

o IMPORTANȚA ISTORICĂ A VISELOR o 

„În lumile interne se vorbeşte mult în termeni kabalistici. 
Trebuie să știm să facem suma totală a numerelor kabalistice. 
Dacă întrebăm un Maestru «Cât timp voi trăi!», Maestrul va 
răspunde în numere, în cifre. 

Obiectul studiului Kabalei este de a deveni capabili în 
lumile interne. De exemplu, un inițiat va cere, cu o anumită 
ocazie, Clarviziunea și intern i se va răspunde prin «8» zile. Cel 
care nu știe, se va întoarce în corpul fizic și va crede că în 8 zile 
va primi Clarviziunea. De exemplu dacă va fi miercuri, în 
realitate „8” e un număr a lui lov, care ne indică să avem 


răbdare. Cel care nu știe, rămâne confuz în lumile interne. 
Kabala e fundamentală pentru a învăța limbajul acestei lumi. 

E clar că studiul kabalistic trebuie să fie întotdeauna 
însoțit de munca noastră asupra sinelui. Trebuie să devenim 
conștienți de aceste studii pentru că, dacă acestea rămân doar 
în intelect, când persoana moare, aceste studii se pierd. Insă 
dacă devenim conștienți de aceste studii, ele se vor manifesta 
încă din copilărie”. 

Samael Aun Weor - „Tarot şi Kabală” 

Nu e ciudat că, cu tot ceea ce v-am spus, când revedem 
paginile istoriei, regăsim în diverse moduri ale manifestării 
culturii umane un concept foarte profund asupra viselor, foarte 
complet, și pentru aceasta, foarte transcendental. 

Cât e de adevărat că mulţi oameni nu cunosc principiile de 
bază ale acestei probleme. Vom numi diferite persoane celebre, 
cu un unic tel de a ilustra și de a da o mărturie fidelă a 
afirmațiilor noastre. 

Incepem cu Buddha. Tradiţia afirmă că acest sfânt a fost 
născut când iubita sa mamă, Regina Maya, a visat un elefant alb 
ce cobora din Ceruri, însuși Buddha, când era tânăr și-a 
descoperit, de asemenea, vocația sa prin intermediul visului. 

Biblia dă numeroase pasaje onirice. Intre ele, imaginea lui 
losif, un om umil pe care destinul la răsplătit într-un mod 
deosebit, dându-i putere pentru a interpreta visele. 

„După doi ani, Faraon a visat un vis. | se părea că stătea 
lângă râu (Nil). Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase 
la trup s-au suit din râu, și au început să pască prin mlaștini. 
După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci urâte la vedere și 
slabe la trup, și s-au așezat lângă ele pe marginea râului. Vacile 
urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci 
frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. 

A adormit din nou, și a visat un al doilea vis. Se făcea că 
șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. 
Și după ele au răsărit alte șapte spice slabe și arse de vântul de 
răsărit. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și 
pline. Și Faraon s-a trezit. lată visul. 

Dimineața, Faraon s-a turburat și a trimis să cheme pe toti 
magii și pe toti înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar 
nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. Atunci mai 
masele paharnicilor a luat cuvântul, și a zis lui Faraon: «Mi-aduc 


aminte astăzi de greșeala mea. Faraon se mâniase pe slujitorii 
lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe 
mine și pe mai marele pitarilor. Amândoi am visat câte un vis în 
aceeași noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a 
primit o tălmăcire deosebită. Era acolo cu noi un tânăr Evreu, 
rob al căpeteniei străjerilor. l-am istorisit visurile noastre, și ne-a 
spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. Lucrurile s-au 
întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dădu-se el. Pe 
mine Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai marele 
pitarilor l-a spânzurat». 

Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din 
temniță. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele, și s-a dus la Faraon. 

Faraon a zis lui Iosif «Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut 
tălmăci, și am aflat că tu tălmăcești un vis, îndată după ce l-ai 
auzit». 

losif a răspuns lui Faraon: «Nu eu! Dumnezeu este acela 
care va da un răspuns prielnic lui Faraon!» 

Faraon a început să istorisească atunci lui losif. «în visul 
meu, se făcea că stăteam pe malul râului. Și deodată șapte vaci 
grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu, și au început 
să pască prin mlaștini. După ele s-au suit alte șapte vaci, slabe, 
foarte urâte la chip, și sfrijite; n-am mai văzut altele așa de 
urâte în toată țara Egiptului. Vacile cele sfrijite și slabe au 
mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghițit, 
fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă 
înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am 
deșteptat. 

Am mai văzut în vis şapte spice pline și frumoase, care 
creșteau pe același pai. Și după ele au răsărit șapte spice goale, 
slabe, arse de vântul de răsărit. Spicele slabe au înghiţit pe cele 
șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar 
nimeni nu mi le-a putut tălmăci». 

losif a zis lui Faraon: «Cea visat Faraon însemnează un 
singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are 
să facă. Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele 
șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. 
Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, 
înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vântul de 
răsărit, vor fi șapte ani de foamete. Astfel, după cum am spus lui 
Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă. lată, vor fi 


șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. După ei vor 
veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta 
în tara Egiptului, și foametea va topi țara. Foametea aceasta 
care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște 
belșugul în țară. Cât privește faptul că Faraon a visat visul de 
două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui 
Dumnezeu, și că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 

Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept, și să-l 
pună în fruntea țării Egiptului. Faraon să pună prefecti în tară, 
ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte 
ani de belșug. Să se strângă toate bucatele din acești ani buni 
care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de 
grâu, provizii în cetăți, și să le păzească. 

Bucatele acestea vor fi provizia țării, pentru cei șapte ani 
de foamete, care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu 
fie prăpădită de foamete». 

Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor 
lui. Și Faraon a zis slujitorilor săi: «Am putea noi oare să găsim 
un om ca aceasta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?» 

Și Faraon a zis lui Iosif: «Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut 
cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de 
priceput și atât de înțelept ca tine. Te pun mai mare peste casa 
mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai 
scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.» 

Faraon a zis lui Iosif: «uite, îti dau stăpânire peste toata 
tara Egiptului». Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în 
degetul lui Iosif, fu îmbrăcat cu haine de in subțire, și i-a pus un 
lanț de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al lui, și 
strigau înaintea lui: «In genunchi!»" (Gen.41) 

Continuând această temă mistico-știinţifică îl vom numi, 
de asemenea, pe Daniel. Acest om foarte important, care l-a 
scăpat pe ierarh de la moarte sigură, explicându-i ierarhului său 
nu numai semnificaţia visului pe care i l-a arătat, ci și 
povestindu-i ceea ce a visat. 

„Impăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel, care se 
numea Baltazar: «Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am 
visat și tâlcuirea lui?» 

Daniel a răspuns înaintea împăratului, și a zis: «Ce cere 
împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, 
vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. 


Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele, și care 
face cunoscut împăratului Nabucodonosor ce se va întâmpla în 
vremurile de pe urmă. lată visul tău și vedeniile pe care le-ai 
avut în patul tău. In patul tău, împărate, ti-au venit în minte 
gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; și Cel ce 
descoperă tainele ti-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. 

Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu Înseamnă că 
este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci 
pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei, și să afli ce-ti 
dorește inima să știi. Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un 
chip mare. Chipul acesta era foarte mare, și de o strălucire 
nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui 
era înfricoșătoare. 

Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și bratele 
îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; 
fluierele picioarelor, de fier, și parte de lut. Tu te uitai la el, și s-a 
dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de 
fier și de lut ale chipului, și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, 
arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună, și s-au făcut ca 
pleava din arie vara; le-a luat vântul, și nici urmă nu s-a mai 
găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un 
munte mare, și a umplut tot pământul. 

lată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea 
împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci 
Dumnezeul cerurilor ti-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. 
EI ti-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, 
fiarele câmpului și păsările cerului, și te-a făcut stăpân peste 
toate acestea; tu ești capul de aur! După tine, se va ridica o altă 
împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, 
care va fi de aramă, și care va stăpâni peste tot pământul. 

Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul 
sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul 
care face totul bucăți. Și după cum ai văzut picioarele și 
degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa 
și împărăția aceasta va fi împărțită; dar va rămâne în ea ceva 
din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu 
lutul. Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și 
parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în 
parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, 
înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de 


căsătorie, dar nu vor fi lipiti unul de altul, după cum fierul nu se 
poate uni cu lutul. 

Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va 
ridica o împărăție, care nu va fi nimicită niciodată, și care nu va 
trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici 
toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta 
înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, 
fără ajutorul vreunei mâini, și care a sfărâmat fierul, arama, 
lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci 
cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul 
este adevărat, și tâlcuirea lui este temeinică.» 

Atunci Împăratul Nabucodonosor a căzut cu fața la 
pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel, și a poruncit să i se 
aducă jertfe de mâncare și miresme. Împăratul a vorbit lui 
Daniel și a zis: «Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul 
dumnezeilor și Domnul împăraților, și El descoperă tainele, 
fiindcă, ai putut să descoperi taina aceasta!». Apoi împăratul a 
înălțat pe Daniel, și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat 
stăpânire peste tot ținutul Babilonului, și l-a pus ca cea mai 
înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului”. (Daniel 2) 

Trebuie să afirmăm, de asemenea, că toate religiile în 
momentele lor de glorie originară nu au uitat niciodată că 
Divinitatea pe care omul o poartă în interior îi poate orienta 
viaţa cu multă precizie. Insă nimeni nu va fi surprins astăzi că 
Talmudul, cartea sacră a evreilor, este la fel ca și Biblia creștină, 
plin de multe pasaje, observaţii onirice. Ajunge să afirmăm cu 
solemnitate că un vis care nu a fost înțeles este ca o scrisoare 
care nu a fost deschisă. 

Astfel că printre popoarele vechi, precum babilonienii, 
asirienii, când un om trebuia să ia o decizie importantă, consulta 
un tălmăcitor de vise. 

Pentru egipteni, interpretarea viselor era o artă extrem de 
divină, religioasă și științifică. Pentru a fi mai preciși, găsim 
totodată în Muzeul Britanic, un anumit papirus despre vise care 
are o vechime de 4.000 de ani. 

Trebuie să ne amintim de nobilii cetățeni ai Greciei antice. 
E cunoscut că atunci când una din persoane avea o boală fizică 
sau spirituală, era trimisă într-unul din Templele Incubatoare, 
precum faimosul templu al lui Epidur, care era dirijat de medicul 
Esculap, unde ţinea post sau aducea ofrande și asculta 


instrucţiunile sacerdotului înainte de a adormi, așteptând ca în 
vise să i se arate remediul. 

Artemidor din Efes, cel mai renumit tălmăcitor de vise al 
epocii lui Marcus Aurelius, și-a consacrat viaţa studiului acestor 
teme și cărților de vise ale acestui înțelept grec, Esculap, așa 
cum recunosc chiar și adepţii Zeului materie, și le utilizează sub 
o formă sau alta, de mii de ani, chiar și raţionaliștii, cărora le 
lipsește ideea că visul poate avea o semnificaţie. 

Istoria ne spune, de exemplu, că Zeii Greci, care erau 
înclinați să participe la viaţa cotidiană a muritorilor, trimiteau 
mesaje în vise, care trebuiau dezvăluite prin intermediul analizei 
simbolurilor conţinute în aceste mesaje onirice. 

Homer, marele poet al Greciei antice, povestește în Iliada, 
cum Zeus a trimis un mesaj regelui Agamemnon care a fost 
interpretat greșit de tălmăcitorul său de vise, care a văzut că în 
acest vis, regele a avut o revelație cum că el urma să fie 
cuceritorul Troiei... 

Istoricul Herodot ne povestește că, Cresus, regele Lidiei, a 
primit un mesaj în visele sale, în care i se spunea că fiul său 
preferat, numit Atis, va muri străpuns de o lance. Herodot spune 
că, Cresus, preocupat de viitorul fiului său care era considerat 
unul dintre războinicii cei mai curajoși și inteligenţi ai epocii 
sale, i-a ordonat să se retragă din viaţa militară și să trăiască 
într-o restricție absolută. Aproape de tânărul prinţ nu se afla nici 
un fel de armă, nici un obiect ascuţit. Atis, cum era războinic, se 
simţea frustrat și neputincios, căci viaţa sa devenise monotonă 
și anonimă. Într-o zi, obosit de captivitatea sa în colivia de aur a 
palatului iubitului său tată, Cresus, îi cere acestuia permisiunea 
să participe la o vânătoare. Istoricul povestește că, insistența 
tânărului Atis a fost atât de mare, încât regele Lidiei i-a acordat 
permisiunea, însă cu o singură condiţie: să meargă la vânătoare 
escortat de fidelul său servitor, Adrastus și sub protecţia 
soldaților cei mai experimentați ai regatului. Acești soldaţi îi 
erau fideli lui Adrastus. 

Herodot confirmă, spunând că a avut loc un accident fatal; 
mistreţii i-au luat prin surprindere pe tânărul Atis și pe Adrastus. 
Soldaţii își lansaseră sulițele asupra unuia dintre animale care 
se năpustiră asupra lor. Din păcate, sulița l-a nimerit și rănit 
mortal pe tânărul Atis. Așa s-a împlinit visul regelui Cresus. Și 
dacă aceste fapte au fost relatate de istorie, nu trebuie să o 


abandonăm pentru că ea cuprinde multe întâmplări care 
ilustrează clar ceea ce afirmăm. 

Cum nu ne place să ne împăunăm cu penele altuia, să 
lăsăm ca Dr. Samael Aun Weor să relateze direct povestirea; 
acest om căruia conștiința i-a permis să se aventureze în istorie, 
acest prag obscur, confuz și plin de ipoteze pentru omul 
modern. 

„Întoarcerea la stricăciunile Romei şi întâlnirea cu Brutus, 
marcat cu cuțitul de mâna Domnului, să fii din nou confruntat cu 
aceste origini, să savurezi această lăcomie veninoasă, nu-i 
desigur deloc plăcut, dar este indispensabil să fie scoase din 
putul secolelor unele amintiri dureroase. 

Pătruns de groază, fără nici o vanitate, în stare de «alertă 
noutate», eu păstrez cu energie via amintire a reîncarnării mele 
romane cunoscută sub numele de lulius Caesar. A trebuit atunci 
să mă sacrific pentru umanitate, stabilind scena pentru cea de-a 
patra subrasă a acestei a cincea mare Rasă-Rădăcină care este 
a noastră. 

Ferească Dumnezeu și Sfânta Măria! Dacă am comis vreo 
greșeală foarte gravă în această epocă antică, aceasta a fost că 
m-am afiliat la Ordinul Jartierei, totuși, fără îndoială că zeii au 
decis să mă ierte... 

Să te înalți până la nori prin prieteniile tale, nu este într- 
adevăr ușor și cu toate acestea, este evident că am ajuns acolo, 
surprinzând aristocrația romană. 

Povestind toate acestea nu am nici un orgoliu, căci știu 
bine că este numai Egoul căruia îi place să se cațere în vârful 
scării, să se pună în evidență, etc., îndeplinesc datoria de a 
povesti, asta-i tot. 

Când am plecat spre Galia, am rugat-o pe frumoasa mea 
soție, Calpurnia, ca la întoarcere, ea să trimită în întâmpinarea 
mea pe cei doi fii ai noștri. 

Brutus murea de invidie amintindu-și intrarea mea 
triumfală în orașul etern; totuși părea să uite intenționat 
îngrozitoarele mele suferințe pe câmpul de bătălie. Dreptul de a 
guverna acest imperiu, desigur nu mi-a fost dat cadou, știu bine 
Zeii și oamenii, tot ce am suferit. 

AȘ fi putut bine să mă salvez de perfida conjurație dacă aș 
fi știut să-l ascult pe bătrânul astrolog care era la mine în vizită. 
Din nenorocire, Demonul Geloziei îmi chinuia inima; acest 


bătrân era bun prieten cu Calpurnia și mie nu-mi plăcea asta... 

In dimineața tragicei zile, când să mă scol din patul 
conjugal, cu capul încoronat de lauri, Calpurnia îmi povesti visul 
său; ea văzuse într-o viziune nocturnă o stea căzând din cer pe 
pământ și ea mă avertiză rugându-mă cu insistență să nu merg 
la Senat... 

Rugămințile sotiei mele fură inutile; «Voi merge azi la 
Senat», răspunsei eu în mod imperativ. 

— Aminteste-ti că azi o familie prietenă ne-a invitat la 
masă în suburbia Romei, ai acceptat invitația, spuse Calpurnia. 

— Eu nu pot să merg la această masă, obiectai eu. 

— Atunci vei lăsa această familie să ne aștepte? 

— Trebuie să merg la Senat... 

Câteva ore mai târziu, însoțit de un conducător de auriga, 
mergeam într-un car de luptă în direcția Capitoliului Vulturului 
roman. Ajunsei curând, în mijlocul formidabilelor ovatii ale 
mulțimilor surescitate. «Ave Caesar!» îmi strigau ele. 

Câteva persoane de vază ale orașului mă înconjurară în 
vestibulul Capitoliului; răspunsei la întrebări, clarificai câteva 
probleme, etc. 

Deodată, în mod neașteptat, apăru în fața mea bătrânul 
astrolog, care mă prevenise înainte despre pâlpâirile lui Marte și 
despre teribilele pericole pe care acestea le prevesteau; el îmi 
dădu în secret o bucată de pergament pe care erau notate 
numele conjuraților. 

Bietul bătrân încerca să mă salveze, dar totul fu inutil, n- 
am făcut caz de asta; în plus, eram foarte ocupat să am grijă de 
atâția iluștri romani. Apoi simțindu-mă invincibil și invulnerabil, 
cu această atitudine cezariană care mă caracteriza, avansam în 
direcția Senatului printre coloanele olimpiene ale Capitoliului. 

Dar, nefericire mie! Conjuraţii, în spatele acestor eroice 
coloane, mă pândeau; tăișul pumnalului îmi sfâșie spatele. Călit 
în atâtea bătălii, instinctiv încercai să scot spada, dar simtii că 
lesin; îl văzui pe Brutus și exclamai: «Si tu, fiul meu?» 

Apoi, teribila parcă îmi luă sufletul... ". 

Intorcându-ne de la vechea Romă a cezarilor la pana 
scriitorilor contemporani, putem vedea, dragă cititorule, că 
bucuria sufletului e o Catedrală superioară pentru Conștiinţa 
noastră. Nimeni nu poate nega că marii cuceritori conchistadori 
întotdeauna au acordat mare importanţă la ceea ce au visat. 


Alexandru cel Mare, în ciuda faptului că era educat științific de 
Aristotel, de fapt traducea mesajele primite în vise: când era pe 
punctul să abandoneze orașul Tyr, a insistat să-l cucerească din 
cauza unui vis. 

Legenda povestește, de asemenea, că Hanibal a fost 
avertizat despre una din victoriile sale printr-un vis. La fel, 
regele Richard al-lll-lea, cum povestesc istoricii, a fost asaltat de 
„imagini oribile” înaintea înfrângerii și morţii sale pe Câmpul 
Bosworth. 

Se spune, de asemenea, că Napoleon a visat, cu o zi 
înainte de bătălia de la Waterloo, o pisică neagră care fugea 
dintr-o parte în alta și înfrângerea trupelor sale. 

Asasinatul arhiducelui Francisc Ferdinand al Austro- 
Ungariei, fapt care a declanșat Primul Război Mondial, a fost de 
asemenea avertizat într-un vis. Episcopul Joseph Lanyi, tutorele 
arhiducelui, a visat moartea acestuia în timp ce călătorea într-o 
mașină spre Sarajevo. Criticii spun că episcopul Lanyi, alertat, 
și-a scris în detalii visul și a încercat să-l prevină pe duce, însă 
nu a avut timp, căci în cinci zile a sosit o telegramă care anunța 
vestea asasinatului, așa cum visase el. 

Se spune, de asemenea, că atunci când Adolf Hitler era 
caporal în armata bavareză, a visat un vis în care se vedea 
acoperit de pământ și de fier. El însuși a povestit apoi că a 
abandonat locul unde dormea și că s-a târât în alt loc. Imediat s- 
a produs o explozie nu departe de el. Când s-a întors la locul pe 
care îl abandonase, a văzut un mare crater. Oamenii care 
dormiseră lângă el, erau în întregime îngropaţi în pământ. 

Abraham Lincoln însuși, cel despre care multe persoane 
au auzit multe coincidențe cu viaţa președintelui Statelor Unite, 
J.F. Kennedy, și-a văzut moartea cu câteva zile înainte de a fi 
asasinat de John Wilkes Booth. După spusele soţiei sale, când se 
plimba pe coridoarele Casei Albe, a auzit pe cineva plângând. 
Ajungând într-o cameră, a văzut un cadavru care era într-un 
sicriu și care era supravegheat de o gardă militară. Când l-a 
întrebat pe unul dintre soldaţii prezenţi, cine este persoana din 
sicriu, răspunsul a fost: „Președintele a fost asasinat”. 

Și dacă cititorii noștri au puţină răbdare, vom povesti cum, 
chiar știința modernă a fost ghidată de destin prin vise. Friedrich 
August Kekule, celebrul chimist german, de care tinerii care 
îndrăgesc această materie sigur au auzit, a ajuns în culmea 


efortului lui neînțelegând structura moleculei de benzen. Într-o 
noapte el a visat că molecula acestui compus dansa, luând 
forma unui șarpe care-și mușcă coada. El povestește că, 
deodată a descoperit proprietatea benzenului care lipsea, adică 
structura sa în formă de inel. 

Dimitri Ivanovici Mendeleev a visat în 1869 că anumite 
elemente chimice se organizau, dansând, până luau o formă 
determinată. Omul de știință povestește că acele elemente 
chimice erau în ordine crescătoare, în acord cu masa lor 
atomică. Această ordine este cunoscută sub forma Tabelului 
Periodic al Elementelor. 

Astrologul american Hermann Volrath Hilprecht a avut o 
revelaţie asemănătoare în timp ce dormea. Intr-o zi, incapabil să 
identifice două agate antice cu o curioasă inscripţie, a visat că 
vorbea cu un savant din Babilonia care i-a dat răspunsul, 
spunându-i: „cele două agate sunt fragmente ale aceleiași 
inscriptii”. Datorită acestuia, el a putut să le asambleze și să 
dezvăluie inscripţia. 

Elias Howe, cel care a acordat modei mult timp, a petrecut 
mulţi ani încercând să inventeze mașina de cusut, fără să 
reușească. Cum el însuși povestește, într-o noapte a visat că 
sălbaticii îl atacau și-i spuneau: „Ori inventezi această mașină, 
ori mori”; sălbaticii aveau sulițe care la vârf aveau o gaură. 
Aceasta era soluţia pe care o căuta, adică acele cu gaură la vârf. 

Albert Szent-Gyorgy, ilustru biochimist ungur, care a 
descoperit vitamina C și a luat Premiul Nobel pentru medicină, 
povestește despre un anumit obicei: „Munca mea nu se termina 
când mă ridicam de pe scaun. Continuam problemele zilei şi 
atunci când dormeam, creierul meu continua să gândească, căci 
eu mă trezeam cu soluțiile acestor probleme, care mă 
preocupau atât de mult”. 

Dacă cititorul nostru rămâne uimit de aceste povestiri, să 
asculte și altele care îi vor arăta importanța pe care lumea 
viselor o are pe deplin și în lumea artei. 

Marele poet englez, Samuel Tayler Coleridge, într-o zi a 
adormit iar ultimele cuvinte pe care le-a putut vedea înainte de 
a adormi, cum povestește poetul, au fost: „Khan Kubla a 
ordonat construirea unui palat în acest loc”. 

Trei ore mai târziu el s-a trezit cu anumite versuri în cap. 
El a scris cum aceste imaginaţii poetice ajungeau la el „fără cel 


mai mic efort”. Rapid, el a scris versurile maiestuoase cu care 
începe „Kubla Khan”. 

Scriitorul Robert Louis Stevenson, căruia îi datorăm cartea 
„Insula  Comorii”, atribuia mult din operele sale literare, 
colaborării între cele două mentale, cel treaz și cel adormit. 
Celebrul scriitor ne asigură că era capabil să viseze povești când 
avea nevoie urgentă să le vândă. El putea chiar să reia șirul 
povestirii de unde a lăsat-o în noaptea anterioară. 

Povestirea „Straniului caz al Dr. Jakyll și al lui Mr. Hyde” a 
fost rezultatul unuia din aceste vise. Cum spune acesta mai 
târziu, a fost nevoie de mult timp pentru a căuta o operă cu 
„această senzație puternică a dublei personalității a omului... 
când el trecea prin probleme financiare”. El trăiește în lumile 
fantastice ale visului toate aceste scene, apoi le scrie; până și 
scena în care Hyde înghite o pudră și se metamorfozează în 
persoana pe care o întruchipează. 

Și continuând această listă de povestiri, vom aminti acum 
despre compozitorul italian din sec. al XVIll-lea, Giuseppe 
Tartini, care a visat că după ce a semnat un pact cu diavolul, își 
încredința vioara în mâinile lui. „Surpriza mea fu atât de mare 
ascultând cântând cu o mare abilitate o sonată de o frumusețe 
extremă, care era dincolo de puterea mea de imaginație”. El 
spunea: „Incercam să fac un efort să-mi amintesc sunetele pe 
care le-am auzit. Insă aceasta era imposibil. «Sonata Diavolului» 
(sau Triada Diavolului) e cel mai frumos lucru pe care l-am scris; 
chiar și dacă aceasta era inferioară la ceea ce am ascultat în 
vise!” 

Pentru a termina, spunem cititorilor noștri că am vrut să 
relatez toate aceste povestiri, pentru a arăta importanta viselor 
în destinul omului. Acum să încheiem, amintind cuvântul lui 
Havelock Ellis, care afirma: „Visele sunt adevărate atât cât 
durează. Putem să spunem mai mult despre viață?” 

o AUTO-CUNOAȘTEREA PRIN INTERMEDIUL VISELOR o 

„In timpul somnului, Egoul scapă din corpul fizic. Această 
ieșire a Egoului este necesară pentru ca corpul vital să poată 
revitaliza corpul fizic. Un lucru de care putem fi siguri este că 
Egoul duce visele în lumile interne, în lumile interne Egoul se 
ocupă de aceleași lucruri care-l mentin fascinat în fizic. Astfel, îl 
vedem în timpul somnului pe dulgher lucrând în atelierul său, pe 
polițist circulând pe străzi, pe coafeză în atelierul ei, pe mecanic 


în garajul său, pe bețivan în tavernă sau la berărie și pe 
prostituată în casa de plăceri, dedându-se desfrâului, etc. Toti 
acești oameni trăiesc în lumile interne ca și cum ar fi în lumea 
fizică. Nici unei ființe vii nu i se întâmplă să se întrebe, în timpul 
somnului, dacă este în lumea fizică sau în astral. Cei care și-au 
pus o asemenea întrebare în timpul somnului lor, s-au trezit în 
lumile interne. Atunci, cu uimire, au putut studia toate minunile 
lumilor superioare. Numai luând obiceiul de a ne pune această 
întrebare clipă de clipă, în timpul stării pe care o numim stare 
de veghe, putem ajunge să ne punem aceeași întrebare în 
lumile superioare în timpul orelor în care ne-am abandonat 
somnului. Nu se poate nega faptul că în timpul somnului 
repetăm tot ceea ce am făcut în timpul zilei. Dacă în timpul zilei 
am luat obiceiul de-a ne pune această intrebare, atunci, în 
timpul, somnului nocturn, în afara corpului, vom repeta aceeași 
întrebare. Rezultatul va fi trezirea conștiinței”. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Chiar dacă triburile Senoi care trăiesc în pădurile 
Malayeziei, trăiesc împreună cu triburile războinice, cei care 
studiază în materie de crime, admit că triburile Senoi, 
înconjurate de triburi sălbatice, nu au cunoscut niciodată crima 
violentă sau orice alt conflict violent pe parcursul a douăzeci sau 
treizeci de ani. La acești oameni pacifiști, de o condiţie liniștită, 
relaţiile interpersonale au ajuns la acel nivel de cooperare, încât 
poporul care trăiește lângă ei interpretează aceasta ca un 
produs de magie specială. Senoi, râd de această credință, nu fac 
nimic pentru a le arăta contrariul, căci această credinţă le e 
foarte utilă pentru ca pacea să continue atât extern cât și în 
cadrul tribului. În realitate, Senoi au o cunoaștere profundă a 
viselor. Ei știu că visele au o valoare decisivă. Visele ne dictează 
momentul și modul precis pentru fiecare eveniment important al 
vieţii. De aceea, interpretarea lor constituie principala ocupaţie 
a acestui trib. După anumite studii științifice, rezultatul este o 
societate în care nu este durere, violență și agresiune. 

De la anii cei mai fragezi, li se arată copiilor cum să-și 
interpreteze visele și sunt informaţi asupra metodelor de a le 
controla. Datorită acesteia, multe persoane spun că Senoi au o 
mare stabilitate psihică și socială. E important, de asemenea, 
pentru noi occidentalii să începem să înțelegem importanţa pe 
care o pot avea visele, pentru a ne îmbunătăți relaţiile sociale 


cu semenii noștri și cu noi înșine. Trebuie să începem gradat 
prin forme de disciplină și să nu uităm evenimentele pe care le 
trăim în interiorul corpului nostru în timpul somnului (vedeți 
broșura intitulată „Yoga Somnului”). 

Cu aceasta nu vrem să spunem că toate visele pot fi 
transcendentale pentru viaţa noastră, căci am văzut că multe 
vise sunt produse de lumea dorințelor care se ascund în 
subconștientul fiinţei umane, cum afirmă Freud. Nu trebuie să 
uităm că mamiferul raţional care populează astăzi cele cinci 
continente are 97% material egoic, adică cu alte cuvinte, lumina 
și discernământul care dă conștiința, este liberă doar 3%, restul 
e teribil condiţionată prin intermediul elementelor indivizibile pe 
care le purtăm în interiorul nostru, precum mânia, lăcomia, 
desfrâul, gelozia, orgoliul, gurmandismul, etc., etc. 

Visele care sunt în relaţie cu subconștientul freudian de 
exemplu, sunt cele ce se află în legătură cu centrul motor. 
Aceste vise sunt deci, refluxul anumitor lucruri pe care le-am 
văzut în timpul zilei. Sunt simple senzaţii, simple repetiţii astrale 
a ceea ce noi vedem zilnic. În același fel, anumite experienţe 
emoţionale, precum frica (ea fiind factorul care face rău 
umanităţii), au locul lor în aceste vise haotice în relație cu 
centrul instinctiv motor. 

Există deci, vise intelectuale, emoţionale, motorii, 
instinctive și sexuale. Sunt vise care sunt în relație cu cei cinci 
centri inferiori ai mașinii umane. În ciuda acestui fapt, trebuie să 
spunem că toate visele, chiar și cele greu de înțeles, au o 
anumită semnificaţie, nu numai că ele indică relaţia cu unul 
dintre centri ci, de asemenea, ele arată starea psihologică a 
acestui centru. 

Chiar istoria ne arată, de-a lungul secolelor, cum marii 
tirani au fost atacați de vise rele. Popular, spunem că 
persoanele bune și umile au „somnul celor drepti”. Se spune că 
soția Pontifului Pilat a avut vise teribile în noaptea dinaintea 
condamnării la moarte a lui lisus Cristos de către procuratorul 
roman (Matei:27-19). 

Există un proverb popular, care spune: „Constiinta bună e 
ca perna moale”. 

Într-adevăr, toate persoanele care vor să cunoască 
gândirea psihologică, trebuie să se transforme în spionii 
propriilor vise. Care e funcţionalismul mental în timpul visului? 


Care sunt emoțiile care ne atacă? Care sunt activitățile când 
suntem în afara corpului fizic? Care sunt senzațiile instinctive 
care ne guvernează? 

Întâi vom vedea starea sexuală pe care o avem în timpul 
viselor. Trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Adică, pe bună 
dreptate, Platon spune: „Omul se cunoaște prin visele sale”. 
Mulţi penitenţi care se simt orgolioși de a fi caști, au fost supuși 
probelor în lumile interne, au eșuat în centrul sexual și rezultatul 
a fost poluţiile nocturne. 

Marele filosof german Friedrich Nietzsche a spus: „Vreti să 
fiți responsabili de toate lucrurile cu exceptia viselor. Ce 
debilitate mizerabil. Ce lipsă de curaj și logică. Visele vă 
aparțin de asemenea”. 

E clar că la adeptul perfect, cei cinci centri psihici, adică 
intelectual, emoţional, motor, instinctiv și sexual, funcţionează 
în deplină armonie cu infinitul. 

Problema funcţionării greșite a centrilor este o temă care 
pretinde un studiu de-a lungul întregii vieţi, prin intermediul 
acțiunii observării sinelui și prin examinarea riguroasă a viselor. 
Este posibil să ajungem la un moment dat să înțelegem centrii și 
munca lor corectă sau greșită. Avem nevoie pentru aceasta de 
multă răbdare... 

Toată viaţa se dezvoltă și este controlată în funcţie de 
centrii. 

Gândirea, sentimentele, ideile, speranțele, teama, iubirea, 
mânia, acţiunile, senzațiile, dorințele, satisfacțiile, frustrările 
noastre, etc., se află în centri. Descoperirea acestor elemente 
inumane în oricare dintre cei cinci centri, trebuie să fie un motiv 
mai mult decât suficient pentru munca esoterică. 

Orice defect psihologic trebuie să fie înțeles prin 
intermediul tehnicii meditaţiei înainte de a fi eliminat. 

Extirparea, eliminarea oricărui element indezirabil, este 
posibilă doar invocând ajutorul lui „TONANTZIN” (Divina Mamă 
Kundalini), care este o variantă a propriei noastre Fiinţe, 
FOHATUL particular al fiecăruia dintre noi. 

În acest fel trebuie să murim moment de moment; numai 
prin moarte se naște noul... 

o TIPURI DE VISE n 

„În timp ce corpul fizic doarme, Egoul trăiește în lumile 

interne și se deplasează în diverse locuri. In lumile interne 


suntem adesea încercați. Primim inițierea în templele interne. 
Este deci necesar să ne amintim ceea ce facem în afara 
corpului. 

Cu ajutorul instrucțiunilor date în această carte, orice 
ființă omenească va putea să-și trezească conștiința și să-și 
amintească experiențele sale interne. Este dureros să știm că 
există multi Initiati care lucrează în Marile Temple ale Lojii Albe, 
în timp ce corpul lor fizic doarme, dar care nu-și amintesc de 
nimic, căci memoria lor este atrofiată. 

„Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Cu tot ceea ce am spus înainte, cititorul va putea vedea 
clar că există diferite tipuri de vise. 

Efectiv, de o parte se găsesc aceste vise mecanice, acest 
tip de relaţie vie, care se află în legătură cu cei cinci centri ai 
mașinii umane. Aceste vise sunt un element de bază pentru toți 
neofiţii care vor să parcurgă drumul auto-cunoașterii perfecte. 
Dacă o persoană trăiește stresată de diferite activităţi, plină de 
preocupări, etc., e normal ca tipul de vise să fie în relaţie cu 
ceea ce trăiește. 

să ne imaginăm pentru o clipă, o persoană pacifistă dintr- 
un oraș, care lucrează din greu, de exemplu toată ziua scrie la 
mașină într-un birou, prezintă dosare, completează hârtii, și așa 
mai departe, până se obosește, total identificată cu cea ce a 
făcut, în timp ce se află într-o stare permanentă de nervi și 
preocupări pentru că ceea ce lucrează s-a acumulat. Atunci nu e 
ciudat că în timpul nopţii, în timp ce corpul său se află în pat, 
începe să viseze cu munca sa, cu foile și dosarele care trebuie 
să fie prezentate. E posibil ca atunci când se află în 
subconștientul său, să vadă lucruri fantastice; ca de exemplu, 
mașina de scris să aibă ochi și să înceapă s-o urmărească pe 
coridor, iar atunci acea persoană, cu o mare frică, începe să tipe 
și să strige... și tresărind se trezește transpirând. 

Desigur că nu toate visele sunt în relaţie cu cei cinci centri 
inferiori ai mașinii noastre organice. Studenţii nu trebuie să uite 
că avem, în plus: centrul intelectual superior și centrul 
emoţional superior. 

Visele în relaţie cu acești centri superiori sunt într-adevăr 
foarte interesante și se caracterizează întotdeauna de ceea ce 
am putea numi, o formulă dramatică... 

Dacă reflectâm asupra influenței Razei Creaţiei, care 


coboară până la centrii superiori și inferiori ai mașinii umane 
trebuie să admitem că vibraţiile luminoase coboară până la noi 
încercând să ne dea informaţii asupra stării în care ne găsim, 
etc... 

E foarte util să primim energie și să intrăm în contact cu 
adepţii azteci, mayași, tolteci, egipteni, greci, etc... 

De asemenea, este minunat să putem intra în contact cu 
diferite părți, cele mai elevate ale Fiinţei noastre (Divinitatea pe 
care noi o avem în interiorul nostru). 

Efectiv, diferitele manifestări ale acestei „Unităţi Multiple 
Perfecte”, cunoscută ca Zeu al Zeilor, care sunt în realitate ființe 
auto-conștiente care scapă înţelegerii noastre, precum adepţii și 
iniţiaţii tuturor culturilor solare care au existat pe această 
planetă, etc., pot, cu o mare ușurință, să facă să ne parvină 
mesaje, dându-ne soluţia la problemele pe care le avem și în 
acest mod, având o influență pozitivă asupra stării propriei 
noastre vieți. Când centrii superiori sunt total dezvoltați, este 
ușor să primim acest tip de mesaje superioare pe care trebuie 
să le înțelegem, să le captăm în mod conștient. 

Persoanele foarte selecte care au în viaţa lor momente în 
care își amintesc de ele însele, sau care văd un lucru sau o 
persoană obișnuită într-un mod complet nou, nu vor fi surprinse 
dacă le spunem în acest capitol că aceste momente au aceeași 
calitate interioară și același gust interior ca și visele care sunt în 
relație cu cei doi centri superiori: emoţional și mental. 
Semnificația acestor vise transcendentale și realizarea Razei 
Creaţiei aparţin aceluiași ordin și în particular, octavei laterale a 
Soarelui. 

Când începem să ne dăm seama de profunda semnificaţie 
a acestui tip special de vise, aceasta ne arată anumite forţe 
care sunt în luptă pentru a ne trezi. 

Dacă iubitul nostru cititor înţelege această problemă, va 
înțelege ușor acum că, studiind riguros aceste vise superioare, 
putem găsi faimoasele vise profetice și visele simbolice. 

Ce înțelegem prin vise profetice? llustrăm aceasta cu un 
exemplu: să ne imaginăm că, pentru un moment, o persoană se 
vede în timpul somnului cu familia sa mergând pe un munte 
acoperit de zăpadă. Puțin mai târziu va vedea în viziunea sa o 
avalanșă de zăpadă care va îngropa mai mulţi schiori care se 
aflau acolo... 


Probabil, când se va trezi, nu va găsi nici o explicaţie, așa 
cum Fuhrerul nu a găsit nici una visului său, în exemplul pe care 
îl vom vedea în continuare. E posibil ca, peste câtva timp, 
această persoană să se găsească într-o oarecare staţiune 
muntoasă. Va spune „Dar eu am visat asta deja; și va avea loc o 
avalanșă de zăpadă și mai multe persoane vor muri...” şi 
amintindu-și aceasta, are loc tragedia. 

Alt tip de vise, care este în relaţie cu centrii superiori sunt 
visele simbolice. Trebuie să știm că limbajul pe care îl utilizăm 
pentru a comunica unii cu alţii, adică această diversitate de 
limbaje care caracterizează popoarele, nu este unicul limbaj 
existent. 

Toţi cei care elimină din ei înșiși ansamblul de agregate 
psihologice și au conștiința total trezită, au acces la limbajul 
superior, un limbaj magic, puternic, acest limbaj de care 
vorbește vechea umanitate înainte ca aceasta să degenereze în 
vicii și perversiune, acest limbaj care curge ca un râu de aur și 
de viaţă, sub razele soarelui. 

Precis aceste inteligențe Solare utilizează pentru a ne 
dirija un al treilea tip de limbaj, un limbaj simbolic, care este 
similar aceluia pe care umanitatea îl utilizează pentru a dirija 
circulaţia, de exemplu. Este un limbaj universal, care poate fi 
înțeles de un oriental, dar și de un occidental, este un limbaj 
atemporal, care nu se schimbă în cursul timpului. 

Artemidor din Efes, cel mai renumit tălmăcitor de vise din 
vremea lui Marcus Aurelius, ne arată că în general, de două mii 
de ani omul cunoaște aceleași simboluri pe care le cunoaște azi. 
Astrologii spun același lucru în privința triburilor primitive 
actuale, chiar dacă aceste triburi nu au avut nici uri contact cu 
civilizaţia noastră... 

Limbajul simbolic e un limbaj rapid, precis, concret, de 
aceea proverbul spune: „O imagine valorează mai mult decât 
mii de cuvinte... ”. 

Acest tip de limbaj este cel al viselor Faraonului din Egipt 
pe care losif le-a interpretat. Este același limbaj al parabolelor 
lui lisus... 

Cei care interpretează total literal, gândesc că 
semănătorul din Evanghelia eristică își seamănă sămânţa într- 
un loc rău, etc. Aceste persoane nu înţeleg sensul acestor 
parabole, pentru că acestea aparţin limbajului simbolic al 


centrului emoţional superior. 

Cineva îţi arată un număr în vis? Vezi că un dinte îţi cade? 
Un arbore prinde viață și vorbește? Urci un munte și găsești 
pietre preţioase? Eşti pe cale să-ţi faci valiza? Aștepţi să vină 
trenul și când sosește urci?... Sunt simboluri care vor să 
transcendă interpretărilor intelectuale, sunt mesaje care vin 
direct din Conștiinţa Fiinţei umane. 

Trebuie să ne pregătim pentru a înțelege acest limbaj. 
Numai intuiţia, conștiința ne permite dezvăluirea sensului ocult 
al simbolurilor. 

Multe persoane sincere cred că nu visează. Adevăratul 
motiv este că ele uită visele. Care dintre noi e sigur că nu a 
visat nimic peste noapte și dintr-o dată, în timpul zilei își 
amintește de un vis? 

Cu siguranţă, cu un tratament psihanalitic, cu anumită 
răbdare, cel care crede că nu poate avea vise, începe să-și 
povestească experienţele onirice. 

Starea inconștientă în care noi trăim, plină de încărcături 
egoice, nu ne permite să devenim conștienți și să raportăm la 
această lume fizică ceea ce trăim în corpul astral. 

Avem, deci, nevoie să înțelegem urgent necesitatea de a 
ne trezi Conștiinţa. Această scrisoare pe care o primim în vise, 
este foarte importantă pentru a o recepționa și, cum se spune în 
Talmud, nu trebuie să uităm de ea și să o lăsăm deoparte. 

e 6. e 

DISCIPLINA ONIRICĂ e 

„Este dureros să știm că există mulți Initiati care lucrează în 
Marile Temple ale Lojii Albe în timp ce corpul fizic doarme, şi că 
totuși nu-și amintesc nimic pentru că memoria lor este 
atrofiată”. 

Samael Aun Weor 
o DISCIPLINA YOGĂI VISULUI n 

„La trezirea din somnul normal, fiecare student gnostic 
trebuie să facă un exercițiu de retrospecție asupra procesului 
visului pentru a-și aminti toate acele locuri pe care le-a vizitat în 
orele de somn. Știm deja că Egoul călătorește mult prin locurile 
unde am fost, și tot ce am văzut și am auzit este important. 
Maeștrii instruiesc Discipolii atunci când se află în afara corpului 
fizic. 

Este urgent să știm să medităm profund și apoi să punem 


în practică ceea ce am învățat în timpul orelor de somn. Este 
necesar să nu ne mișcăm în momentul când ne trezim, pentru 
că orice mișcare agită astralul și amintirile se pierd. Este urgent 
să combinăm exercițiile retrospective cu Mantrele RAOM-GAOM. 
Fiecare cuvânt se desparte în două silabe. Trebuie accentuată 
vocala O. Aceste Mantre sunt pentru student ceea ce dinamita 
este pentru miner. La fel cum minerul își croiește o trecere prin 
măruntaiele pământului cu ajutorul dinamitei, tot așa studentul 
îşi va croi un drum spre amintirile subconștientului cu ajutorul 
acestor Mantre”. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Acei aspiranţi care doresc cu ardoare și sincer experienţa 
mistică directă trebuie indiscutabil să înceapă prin disciplina 
„Yogăi Visului”. 

Este evident că gnosticul trebuie să fie exigent cu el însuși 
și să înveţe să creeze condiţiile favorabile pentru amintirea și 
înțelegerea tuturor acestor experienţe intime care survin 
totdeauna în timpul somnului. 

Inainte de a ne culca pentru a ne odihni după oboseala și 
eforturile de peste zi, e bine să acordăm atenţia cuvenită stării 
în care ne aflăm. 

Devoţii care, datorită circumstanțelor duc o viață 
sedentară, nu pierd nimic, ci câștigă mult dacă, înainte de a se 
culca fac o scurtă plimbare în pas alert și la aer proaspăt; 
această plimbare le va destinde musculatura. 

Totuși, este bine să clarificăm că niciodată nu trebuie să 
abuzăm de exerciţii fizice; trebuie să trăim într-un mod 
armonios. 

Cina, gustarea sau mâncarea de la sfârșitul zilei trebuie să 
fie ușoară, fără alimente grele sau stimulente, evitând cu grijă 
să ingerăm elemente care pot să ne ţină treji, să ne împiedice 
să dormim. 

Forma cea mai elevată de a gândi este de a nu gândi. 
Când mintea este calmă și liniștită, liberă de problemele zilei și 
de neliniștile lumești, atunci se află în stare favorabilă sută la 
sută pentru a practica „Yoga Visului”. 

Când centrul emoţional superior lucrează într-adevăr, 
atunci se oprește, chiar și numai pentru un scurt moment, 
procesul gândirii. 

Este evident că centrul menţionat intră în activitate prin 


beţia dionisiacă. 

Această stare de încântare devine posibilă ascultând cu 
infinită devoțiune simfoniile minunate ale lui Wagner, Mozart 
sau Chopin, etc. 

Muzica lui Beethoven, în mod deosebit, este extraordinară 
pentru a face să vibreze cu intensitate centrul emoţional 
superior. 

În această muzică gnosticul sincer găsește un imens câmp 
de explorare mistică, fiindcă aceasta nu este o muzică de forme, 
ci de idei arhetipice inefabile; fiecare notă are semnificaţia sa; 
fiecare tăcere corespunde unei emoţii superioare. 

Beethoven, simțind într-un mod atât de crud rigorile și 
probele „nopţii spirituale”, în loc să eșueze, ca mulți aspiranţi, 
și-a deschis ochii intuiţiei spre supra-naturalismul misterios, 
spre partea spirituală a naturii, spre acea regiune unde trăiesc 
Regii angelici ai acestei mari Creaţii universale: Tlaloc, Ehecad, 
Huehueteotl, etc., etc., etc. 

Urmăriţi-l pe „muzicianul-filosof” de-a lungul întregii sale 
vieţi exemplare. Pe masa sa de lucru el are mereu la vedere o 
imagine a Divinei sale Mame KUNDALINI, inefabila NEITH, 
TONANTZIN din ANAHUAC, suprema ISIS egipteană... 

Ni s-a spus că acest mare Maestru a pus în partea de jos a 
acestei figurine adorabile, cu propria sa mână, o inscripţie foarte 
misterioasă: „Eu sunt cea care a fost, cea care este și care va fi, 
și nici un muritor nu mi-a ridicat vălul”. 

Progresul intim revoluţionar este imposibil fără ajutorul 
imediat al Divinei noastre Mame TONANTZIN. 

Orice fiu recunoscător trebuie s-o iubească pe mama sa, 
Beethoven o iubea profund pe a lui. 

În afara corpului fizic, în orele de somn, sufletul poate să 
converseze cu Mama sa Divină; însă, este evident că noi trebuie 
să începem prin disciplina „Yogăi Visului”. 

Trebuie să dăm atenţie camerei în care dormim. Decorul 
trebuie să fie agreabil. Culorile cele mai de dorit pentru 
obiectivul pe care-l urmărim (în ciuda a ceea ce sfătuiesc alți 
autori), sunt, cu siguranță, cele trei tonalități primare: albastrul, 
galbenul și roșul. 

Fără îndoială, cele trei culori de bază corespund mereu 
celor trei forțe primare ale naturii (Sfântul Triamazikamno), 
Sfânta Afirmaţie, Sfânta Negaţie și Sfânta Conciliere. 


Merită să ne amintim că cele trei forțe originare ale 
acestei mari Creaţii se cristalizează mereu în mod pozitiv, 
negativ și neutru. 

„Causa causorum” a Sfântului Triamazikamno se află 
ascunsă în elementul activ Okidanok; acesta în el însuși este 
doar emanaţia Absolutului Solar Sacru. 

Este evident că respingerea celor trei culori fundamentale, 
în urma tuturor acestor motive expuse, echivalează, prin simplă 
deducție logică, cu căderea în absurditate sau aberaţie... 

„Yoga Visului” se dovedește extraordinară, minunată, 
formidabilă; totuși, se dovedește a fi foarte exigentă. 

Camera trebuie să fie întotdeauna foarte bine parfumată 
și aerisită, dar nu inundată de răcoarea nopții. 

După o revizie detaliată a sinelui și a camerei în care va 
dormi, gnosticul trebuie să-și examineze patul. 

Privind orice busolă, putem verifica prin noi înșine dacă 
acul este bine orientat spre Nord. 

incontestabil, este posibil să profităm conștient de acest 
curent magnetic al lumii care curge întotdeauna de la Sud la 
Nord. 

Să ne orientăm patul astfel încât capul să ne fie totdeauna 
spre Nord; astfel putem să utilizăm în mod inteligent curentul 
magnetic indicat de direcţia acului. 

Salteaua nu trebuie să fie exagerat de tare, dar nici prea 
moale, adică elasticitatea sa trebuie să fie astfel încât să nu 
afecteze cu nimic procesul psihic al celui care doarme. 

Arcurile care scârțâie sau capetele patului care pocnesc și 
scârțâie la cea mai mică mișcare a corpului celui care doarme 
constituie un obstacol serios pentru aceste practici. 

Sub pernă se pune un caiet sau carnet și un creion astfel 
încât să se poată găsi ușor în întuneric. 

Așternutul trebuie să fie plin de prospeţime și foarte curat; 
faţa de pernă se parfumează cu parfumul nostru preferat. 

După ce a îndeplinit toate aceste cerințe, ascetul gnostic 
trece la a doua etapă a acestei discipline esoterice. 

Se pune în patul său și, stingând lumina, se culcă în 
decubitus dorsal, adică pe spate, cu ochii închiși și cu mâinile pe 
plexul solar. 

Rămâne total liniștit pentru câteva momente și, după ce s- 
a relaxat şi s-a destins complet, atât fizic cât și mental, se 


concentrează asupra lui „MORFEU”, Zeul Visului. 

Incontestabil, fiecare parte izolată a Fiinţei noastre Reale 
exercită funcţii determinate și chiar MORFEU (a nu fi confundat 
cu Orfeu) este însărcinat să ne instruiască în Misterele Visului. 

Va fi mai mult decât imposibil să facem o schemă a 
Fiinţei; totuși, toate părţile spiritualizate, izolate, ale formei 
noastre obișnuite vor perfecțiunea absolută a funcţiilor lor. 

Când ne concentrăm asupra lui MORFEU, acesta se bucură 
de minunata ocazie pe care i-o oferim. 

Este necesar să avem încredere și să știm să implorăm. 
Trebuie să-l rugăm pe MORFEU să ne înveţe și să ne trezească 
în lumile suprasensibile. In aceste momente, o somnolenţă 
foarte specială începe să-l cuprindă pe gnostic, și atunci va 
folosi Postura Leului: 

„Culcat pe partea dreaptă, cu capul spre Nord, apropie 
încet picioarele până când genunchii vor fi îndoiți. In această 
poziție piciorul stâng se sprijină pe cel drept; apoi, obrazul drept 
se pune pe palma mâinii drepte, iar mâna stângă se odihnește 
pe piciorul de pe aceeași parte” 

La trezirea din somnul normal, nu trebuie să ne mișcam, 
pentru că este clar că cu o astfel de mișcare se agită „Valorile” 
și atunci se pierd amintirile. 

Fără îndoială, exercițiul retrospectiv devine necesar în 
acele momente când dorim să ne amintim cu precizie toate și 
fiecare din visele noastre. 

Gnosticul trebuie să noteze cu multă grijă detaliile visului 
sau viselor în caietul sau carnetul pus sub pernă pentru acest 
scop. 

Astfel va putea să aibă o situaţie minuțioasă despre 
progresul său intim în „Yoga Visului”. 

Chiar dacă nu rămân în memorie decât fragmente vagi din 
vis ori din vise, ele trebuie să fie consemnate cu grijă. 

Când nu rămâne nimic în memorie, trebuie început 
exerciţiul retrospectiv având ca bază primul gând pe care l-am 
avut chiar în momentul trezirii; evident, acesta este intim 
asociat cu ultimul vis. 

Este necesar să precizăm în mod solemn că exerciţiul 
retrospectiv începe înainte de a fi revenit total la starea de 
veghe, când suntem încă în stare de somnolenţă, încercând să 
urmărim conștient secvenţa visului. 


Practica acestui exerciţiu începe totdeauna cu ultima 
imagine pe care am avut-o, chiar înainte de a reveni la starea 
de veghe. 

Incheiem acest capitol afirmând solemn că nu este posibil 
să se treacă mai departe cu această practică în legătură cu 
disciplina „Yogăi Visului” decât în cazul în care am reușit să 
memorăm perfect experienţele noastre onirice... 

o SOMNUL TANTRIC n 

„În timp ce corpul fizic doarme, Egoul trăiește în lumile 
interne și se transportă în diverse locuri. In Lumile Interne 
suntem de multe ori încercați, în templele interne primim 
Inițierea. Este deci necesar să ne amintim ceea ce facem în 
afara corpului. 

Cu ajutorul instrucțiunilor date în această carte, orice 
Gintă umană va putea să-și trezească Constiinta și să-și 
amintească experientele sale interne. Este dureros să știm că 
există multi Initiati care lucrează în Marile Temple ale Lojii Albe, 
în timp ce corpul lor fizic doarme, dar care totuși nu-și amintesc 
de nimic, căci memoria lor este atrofiată”. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Fără îndoială, este indispensabil să revedem lunar caietul 
sau carnetul nostru de notițe, cu scopul de a verifica prin noi 
înșine progresul memoriei onirice. 

Orice posibilitate de uitare trebuie să fie eliminată; nu 
trebuie să ne angajăm în practicile următoare până când nu am 
ajuns la o memorie perfectă. 

Se dovedesc a fi deosebit de interesante acele drame care 
par să iasă din alte secole și care se derulează în medii și 
ambianțe care nu au nimic cu existenţa concretă a celui care 
visează. 

Trebuie să fim în stare de „percepţie alertă”, de „alertă 
noutate” și să avem o atenţie cu totul specială la studiul 
detaliilor, incluzând întrebările specifice, conversațiile, 
reuniunile, templele, activitățile neobişnuite în relație cu alte 
persoane, etc., etc., etc. 

Ajungând la dezvoltarea integrală a memoriei onirice, 
eliminând orice posibilitate de a uita, procesul de simbolizare va 
deschide drumul revelației. 

Știința de bază a interpretării viselor, trebuie s-o căutăm 
în Legea Analogiilor Filosofice, în Legea Analogiilor și a 


Contrariilor, în Legea Corespondenţelor și a Numerologiei. 

Imaginile astrale reflectate în oglinda magică a imaginaţiei 
nu trebuie niciodată să fie traduse literal, căci ele sunt numai 
reprezentări ale ideilor arhetipice și ele trebuie să fie utilizate în 
același fel cum un matematician folosește simbolurile algebrice. 

Merită să afirmăm că acest fel de idei coboară din lumea 
Spiritului pur. 

Evident că ideile arhetipice care coboară din Fiinţă devin 
minunate, informându-ne fie asupra stării psihologice a unui 
centru sau a altuia al mașinii umane, fie despre subiecte 
esoterice foarte intime, fie despre posibile succese ori pericole, 
etc..., totdeauna îmbrăcate în veșmintele simbolismului. 

A pătrunde unul sau altul din simbolurile astrale, o 
oarecare scenă sau figură cu scopul de a extrage ideea 
esențială, este posibil numai prin „meditaţia Fiinţei, care este 
logică și confruntativă”. 

Ajuns la acest stadiu al disciplinei „Yogăi Visului”, este 
indispensabil să intri în aspectul tantric al problemei. 

Înţelepciunea Antică învaţă că  TONANIZIN (Devi- 
Kundalini), Divina noastră Mamă cosmică particulară (căci 
fiecare o are pe a sa proprie), poate adopta orice formă, fiindcă 
ea este originea tuturor formelor. Motiv pentru care discipolul 
trebuie să mediteze asupra ei înainte de a adormi. 

Aspirantul va trebui să pătrundă zilnic în procesul 
somnului repetând cu mare încredere rugăciunea următoare: 
„TONANTZIN, TETEOINAN, o Mama mea, vino la mine, vino la 
mine”. 

Conform Științei Tantrice, dacă gnosticul insistă în această 
practică, mai devreme sau mai târziu va apărea ca prin minune, 
printre expresiile amorfe și schimbătoare ale viselor sale, un 
element iniţiator... 

Atâta timp cât acest element iniţiator nu este integral 
identificat, este indispensabil să se continue transcrierea viselor 
în caiet sau carnet. 

Studiul și analiza profundă a fiecărui vis notat nu pot fi 
amânate în disciplina esoterică a somnului tantric. 

incontestabil, progresul didactic ne va conduce la 
descoperirea elementului iniţiator sau unificator al visului. 

Indubitabil, gnosticul sincer care ajunge la acest stadiu al 
disciplinei tantrice se află, din acest motiv, gata să facă pasul 


următor, care va fi tema viitorului nostru capitol... 
o PRACTICA ÎNTOARCERII n 

„Mintea subconștientă creează vise fantastice în tara 
viselor. Calitatea viselor depinde de credințele visătorului. Când 
cineva crede că suntem buni, visează cu noi văzându-ne ca pe 
niște îngeri. Când cineva crede că suntem răi, visează cu noi 
văzându-ne cu figuri de diavoli. 

Subconștientul este un ecran pe care sunt proiectate o 
mulțime de filme interne. De fapt, subconstientul acționează 
uneori ca un fotograf, alteori ca un regizor și de asemenea și ca 
operator care proiectează imagini în fondul mentalului. 

Este evident că subconstientul care proiectează nu 
încetează să comită o mulțime de greșeli. Nimeni nu ignoră că 
pe ecranul minţii apar gânduri eronate, bănuieli fără temei, 
precum și vise false. 

Trebuie să transformăm subconstientul în conștient, să 
încetăm să mai visăm, să ne trezim conștiința”. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Când aspirantul a realizat cu un succes deplin toate 
exercițiile Gnostice în relaţie cu esoterismul visului, este clar că 
el se află atunci intim pregătit pentru „Practica întoarcerii”. 

În capitolul anterior am vorbit despre elementul iniţiator 
care apare ca prin minune dintre expresiilor schimbătoare și 
amorfe ale viselor sale... 

Anumite persoane foarte  Psihice, rafinate și 
impresionabile, au posedat totdeauna în ele însele elementul 
iniţiator... 

Astfel de persoane se caracterizează prin repetarea 
continuă a aceluiași vis; aceștia retrăiesc periodic o scenă sau 
alta sau o văd în experienţele lor onirice în mod constant, acea 
creatură sau simbol... 

De fiecare dată când elementul iniţiator (fie că e un 
simbol, un sunet, o culoare, sau o persoană, etc.) este 
rememorat la trezirea din somnul normal, aspirantul, cu ochii 
încă închiși, continuă să vizualizeze imaginea cheie familiară, 
pentru ca apoi, intenţionat, să încerce să adoarmă din nou, 
continuând cu același vis... 

Cu alte cuvinte, vom spune că aspirantul încearcă să 
devină conștient de propriul său vis și de aceea el îl urmărește 
intenţionat, dar aducându-l în stare de veghe, cu deplină 


luciditate și auto-control... 

El devine atunci spectator și actor al unui vis, cu 
avantajul, desigur, nu neînsemnat, de a putea abandona scena 
după voinţă pentru a se mișca liber în Lumea Astrală... 

Atunci, aspirantul, liber de toate piedicile cărnii, afară din 
corpul său fizic, se va desprinde de vechea și familiara sa 
ambianţă, pătrunzând într-un univers condus de legi diferite... 

Disciplina Stării de Somn a Budiștilor Tantrici conduce în 
mod didactic la trezirea Conștiinţei... 

Gnosticul poate să ajungă la Adevărata Stare de Iluminare 
numai înțelegând și dezintegrându-și visele... 

Scrierile Sacre Hinduse afirmă în mod solemn că lumea 
întreagă este visul lui BRAHMA... 

Plecând de la acest postulat hindus, afirmăm în mod clar 
ceea ce urmează: „Când Brahma se trezește, visul se termină”... 

Atâta timp cât aspirantul n-a ajuns încă la disoluția 
radicală nu numai a viselor, dar și a resorturilor psihologice care 
le creează, Trezirea Absolută va fi imposibilă... Trezirea 
definitivă a conștiinței este posibilă numai printr-o transformare 
radicală... 

Cele Patru Evanghelii Cristice insistă asupra necesității 
trezirii; din păcate oamenii continuă să doarmă... 

QUETZALCOATL, CRISTOSUL MEXICAN, a fost desigur un 
om sută la sută trezit... 

Mulțimea funcţiilor sale ne indică de asemenea cu precizie 
marea vechime a cultului său și veneraţia profundă care i se 
purta în toată America Centrală... 

Zeii Sfinţi din ANAHUAC sunt Oameni Perfecţi în sensul cel 
mai complet al cuvântului; Fiinţe absolut trezite, ființe care au 
șters din psihicul lor orice posibilitate de a visa... 

TLALOC, „cel care face să încolţească”, Zeu al ploii și al 
trăsnetului, fiind un Zeu, el este în același timp un om trezit, 
unul care a eliminat din Psihicul său nu doar visele sale, dar și 
orice posibilitate de a visa... 

El este Individul Sacru principal al foarte vechii culturi 
Olmece și apare mereu cu masca Tigrului-Șarpe pe topoarele 
colosale și diversele figuri de jad... 

TEXCATLIPOCA și HUITZILOPOCHTLI, Creaturi ale Focului, 
vii reprezentări ale nopţii și ale zilei sunt de asemenea oameni 
treziţi, fiinţe care au reușit să treacă dincolo de vise... 


În afara Corpului Fizic, omul trezit poate să invoce Zeii 
Sfinţi ai Aztecilor, Mayașilor, Zapotecilor, Toltecilor, etc. 

Zeii din Codexurile Borgia, Borbonico, etc., etc., etc., vin la 
chemarea omului trezit... 

Graţie ajutorului Zeilor Sfinţi, omul trezit poate studia, în 
Lumina Astrală, Doctrina Secretă din ANAHUAC... 

o CELE PATRU BEATITUDINI n 

„Întrebare: De ce visez întotdeauna, cu părinții mei care 
sunt acum morți, vorbesc cu ei și ei afirmă că nu au murit și că 
sunt într-o perfectă stare de sănătate? 

Răspuns:  Distins domn, îmi place întrebarea 
dumneavoastră și vă voi răspunde cu cea mai mare plăcere. 
Inainte de toate vreau ca dumneavoastră să înțelegeți ce este 
procesul somnului, este incontestabil că somnul este «o mică 
moarte», după cum spune proverbul. In timpul orelor în care 
corpul nostru doarme în pat, Sufletul umblă în afara corpului și 
merge în diferite locuri, se pune în contact cu cei care au murit 
și chiar îşi oferă luxul de a vorbi cu ei. 

Este clar că mortii nu cred niciodată că sunt morți, pentru 
că niciodată în viața lor nu s-au preocupat pentru a-și trezi 
conștiința; ei întotdeauna gândesc despre ei înșiși că sunt vii; 
acum vă explicati motivul pentru care sufletele dragi ale 
morților fac aceste afirmații. 

Samael Aun Weor - „Privind Misterul” 

In capitolul anterior am vorbit mult despre elementul 
inițiator al visului și este evident că nu ne rămâne decât să 
învăţăm cum să-l utilizăm... 

Când gnosticul a ţinut o „evidenţă” a viselor sale, el 
descoperă negreșit visul care se repetă mereu; printre altele, 
acesta este un motiv mai mult ca suficient pentru a nota într-un 
caiet sau carnet toate visele. 

Fără îndoială, experienţa onirică repetată în mod constant 
este elementul inițiator care, utilizat în mod inteligent, ne 
conduce la trezirea conștiinței... 

De fiecare dată când Misticul, culcat în patul său, aţipește 
intenţionat meditând asupra elementului iniţiator, rezultatul nu 
se lasă niciodată mult așteptat; în general, anahoretul retrăiește 
acest vis conștient, cu posibilitatea de a se separa de scenă 
după voinţă pentru a călători în Lumile Suprasensibile... 

Orice alt vis va putea fi, de asemenea, utilizat în acest 


scop atunci când într-adevăr cunoaștem tehnica... 

Cel care se trezește dintr-un vis poate continua 
intenţionat același vis, dacă aceasta este dorinţa sa. În acest 
caz, trebuie să adoarmă din nou, retrăindu-și experiența Onirică 
cu imaginația... 

Nu trebuie să ne imaginăm că suntem pe punctul de a ne 
imagina; punctul fundamental constă în a retrăi visul în cruda sa 
realitate anterioară... 

Repetarea intenţionată a visului este primul pas spre 
trezirea conștiinței; a te separa după voinţă de vis în mijlocul 
Dramei care se derulează, este al doilea pas... 

Unii aspiranţi reușesc să facă primul pas, dar le lipsește 
forța pentru a realiza cel de-al doilea pas... 

Asemenea persoane pot și trebuie să se ajute prin ele 
însele folosind tehnica meditaţie... 

Luând decizii foarte serioase, acești devoti vor practica 
meditaţia înainte de a intra în starea de somn... 

In acest caz, problema lor intimă va fi tema concentrării și 
auto-reflexiei în Meditaţia lor interioară profundă. 

Pe parcursul acestei practici, misticul neliniștit, plin de 
emoție sinceră, o va invoca pe Divina sa Mamă TONANTZIN 
(DEVI KUNDALINI). 

Vărsând lacrimi de durere, ascetul gnostic se lamentează 
despre starea de inconștienţă în care el se află și imploră ajutor, 
rugând-o pe Mama sa să-i dea forțele interioare necesare pentru 
a se desprinde de orice vis după voinţă. 

Scopul pe care-l urmărește întreaga disciplină a Somnului 
Tantric este de a pregăti discipolul pentru a recunoaște clar cele 
Patru Beatitudini care apar în timpul experienţei onirice. 

Această disciplină esoterică, desigur, este numai pentru 
persoane foarte serioase, fiindcă cere o răbdare infinită și 
enorme supraeforturi intime. 

S-a vorbit mult, în lumea orientală, despre cele Patru 
Lumini ale Somnului și noi trebuie să studiem această problemă. 

Prima se numește „Lumina Revelaţiei” și este scris cu 
litere de aur în cartea vieţii că ea poate fi percepută chiar 
înaintea sau în primele ore ale somnului. 

Trebuie subliniat cu vehemenţă și fără alt comentariu că 
pe măsură ce somnul devine mai profund, amestecul indezirabil 
de impresii reziduale și curentul obișnuit de gânduri 


discriminatorii sfârșește din fericire prin a se dizolva în mod 
lent... 

În această stare de somn apare progresiv cea de-a Doua 
Iluminare, cunoscută în Asia sub numele minunat de „Lumină a 
întăririi”. 

incontestabil, Ascetul Gnostic, graţie  extraordinarei 
discipline a Somnului Tantric, ajunge să treacă mult dincolo de 
această etapă, până la captarea totală a celor două lumini care 
au rămas. 

A trăi lucid realitatea crudă a vieţii practice în Lumile 
Superioare ale Conștiinţei Cosmice, înseamnă că a fost atinsă 
cea de-a Treia Lumină, cea a „Realizării Imediate”. 

A Patra Lumină este cea a „lluminării Interioare Profunde” 
și ea ne vine ca prin minune în plină experienţă mistică. 

„Aici, în al Patrulea Grad al Vidului, locuiește Fiul Mamei 
Luminii Clare”, spune un Tratat Tibetan. 

Vorbind deschis și fără ocolișuri, declar următoarele: 
disciplina Somnului Tantric este în realitate o pregătire esoterică 
pentru acest somn final pe care noi îl numim moarte... Fiind 
mort de mai multe ori pe parcursul nopţilor, Gnosticul Anahoret 
care a captat conștient cele Patru Beatitudini, ce se prezintă în 
experiența Onirică, în momentul dezîncarnării trece la starea 
„POST-MORTEM” cu aceeași ușurință cu care s-a introdus 
voluntar în Lumea Visului. 

Afară din corpul fizic, gnosticul conștient poate verifica 
prin el însuși destinul rezervat Sufletelor dincolo de Moarte. 

Dacă în fiecare noapte, prin Disciplina Tantrică a 
Somnului, esoteristul poate muri conștient și pătrunde în lumea 
morților, este clar că el poate de asemenea, din acest motiv, „să 
studieze Ritualul Vieţii și Morţii în timp ce sosește oficiantul”. 

Hermes, după ce vizitase „Lumile Infernale” unde a văzut 
cu oroare destinul Sufletelor pierdute, a cunoscut lucruri 
insolite... 

„Priveşte în această parte, îi spune OSIRIS lui Hermes, vezi 
tu roiul Sufletelor încercând să urce din nou în regiunea Lunară? 
Unele sunt respinse spre pământ, precum niște vârtejuri de 
păsări sub loviturile furtunii. Altele ating cu mari bătăi de aripi 
sfera superioară, care-i antrenează în rotatia sa. O dată ajunse 
acolo, ele recuperează viziunea lucrurilor divine”. 

Aztecii, înmormântându-l pe acela care fusese ales de 


TLALOC, Zeul ploii, așezau o ramură uscată. 

Se spunea că-n momentul în care Preafericitul ajungea la 
„Câmpul Deliciilor”, care este „TLALOCANUL”, ramura uscată 
înverzea, indicând cu aceasta revenirea la o nouă existență, 
întoarcerea. 

Cei care n-au fost aleși de către Soare sau de TLALOC, 
merg fatal în MICTLAN, care e situat la Nord, regiune unde 
Sufletele suferă o serie de încercări magice trecând prin „Lumile 
Infernale”. 

Locurile unde Sufletele suferă atroce înainte de a ajunge 
la repaosul definitiv sunt în număr de nouă... 

Aceasta ne amintește în mod indiscutabil de cele „Nouă 
Cercuri Infernale” din Divina Comedie a lui Dante Alighieri... 

Numeroși sunt Zeii și Zeițele care populează cele Nouă 
Cercuri Dantești ale Infernului Aztec... 

E bine să-i amintim pe înfiorătorul „MICTLANTECUHTLI” și 
tenebroasa „MICTECACIHUATL”, „Domnul și Doamna Infernului”, 
locuitori ai celui de-al Nouălea și cel mai adânc din nivelurile 
subterane. 

Sufletele care trec prin probele „Infernului Aztec”, ulterior, 
după cea de-a „Doua Moarte”, pătrund fericite în Paradisul 
Elementalilor Naturii. 

Incontestabil Sufletele care după Moarte nu coboară în 
„Lumile Infernale”, nici nu urcă în „Regatul Luminii Aurite”, nici 
în „Paradisul lui TLALOC” nici în „Regatul Eternei Concentrări”, 
etc., etc., etc., inevitabil se întorc sau revin în formă imediată 
într-un nou Corp Fizic... 

Sufletele alese de către Soare sau de TLALOC se bucură 
mult în Lumile Superioare înainte de a se întoarce în Valea 
SAMSAREI. 

Anahoreţii Gnostici, după ce au captat cele Patru Lumini 
ale Somnului, pot să viziteze conștient, în fiecare noapte 
„TLALOCANUL” ori să coboare în „MICTLAN” sau să se pună în 
legătură cu Sufletele care înainte de a se reîntoarce trăiesc în 
regiunea Lunară. 

o ÎNGERUL PĂZITOR o 

„În timpul somnului, Egoul scapă din corpul fizic. Această 
ieșire a Egoului este necesară pentru ca corpul vital să poată 
repara corpul fizic. Un lucru de care putem fi siguri este că Egoul 
duce visele în lumile interne. In lumile interne Egoul se ocupă de 


aceleași lucruri care-l menţin fascinat în fizic. Astfel, îl vedem în 
timpul somnului pe tâmplar lucrând în atelierul său, pe polițist 
circulând pe străzi, pe coafeză în salonul de coafură, pe fierar în 
atelierul de fierărie, pe betiv în tavernă sau la cârciumă și pe 
prostituată în casa de plăceri, dedându-se desfrâului, etc., etc. 
Toti acești oameni trăiesc în lumile interne ca și cum ar fi în 
lumea fizică. 

Nici unei ființe vii nu i se întâmplă să se întrebe, în timpul 
somnului, dacă este în lumea fizică sau în astral. Cei care și-au 
pus o asemenea întrebare în timpul somnului lor, s-au trezit în 
lumile interne. Atunci, cu uimire, au putut studia toate minunile 
Lumilor superioare. Numai formându-ne obiceiul de a ne pune 
această întrebare clipă de clipă, în timpul stării pe care o numim 
stare de veghe, putem ajunge să ne punem aceeași întrebare în 
lumile superioare în timpul orelor dedicate somnului. 

Este clar că în timpul orelor de somn repetăm tot ceea ce 
am făcut în timpul zilei. Dacă în timpul zilei ne-am format 
obiceiul de a ne pune această întrebare, atunci în timpul 
somnului nocturn, în afara corpului, vom repeta aceeași 
întrebare. Rezultatul va fi trezirea Conștiinţei”. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Incepem acest capitol cu fraza următoare: primul educator 
al oricărui Mare Inițiat se convertește, de fapt și de drept, în 
cauza fundamentală a tuturor părților spiritualizate ale 
autenticei sale forme obișnuite. 

Orice Guru recunoscător se prosternează cu umilință în 
fața primului creator al Fiinţei sale autentice... 

Când după multe munci conștiente și suferințe voluntare 
se revelează în faţa ochilor noștri plini de lacrimi absoluta 
perfecțiune realizată în funcţionarea tuturor părților 
spiritualizate, izolate ale formei noastre obișnuite, izvorăște în 
noi impulsul de gratitudine al Fiinţei faţă de primul educator. 

incontestabil, perfecțiunea absolută a tuturor și a fiecăreia 
din părţile izolate ale Fiinţei este posibilă doar murind radical în 
noi înșine, aici și acum. _ 

Există diverse etape ale, „AUTO-REALIZARII INTIME”: unii 
lnițiaţi au obținut perfecțiunea unor părţi izolate ale Fiinţei, 
totuși ei au încă mult de lucru înainte de a ajunge la absoluta 
perfecțiune a tuturor părților... 

In nici un caz nu ar fi posibil să desenăm Fiinţa, care se 


aseamănă cu o mulţime de copii inocenți... fiecare dintre ei 
îndeplinind funcţii determinate; iar ajungerea la integrarea 
totală este aspiraţia cea mai arzătoare a oricărui Inițiat. 

Când se obţine „AUTO-REALIZAREA INTIMA” a părții celei 
mai elevate a Fiinţei, se primește atunci Gradul de „ISHMESCH”. 

Domnul nostru „QUETZALCOATL”, „CRISTOSUL MEXICAN”, 
fără îndoială a dezvoltat de asemenea partea cea mai elevată a 
propriei sale Fiinţe. 

Este oportun să amintim aici că „XOLOTL”, Luciferul 
„NAHUATL”, este de asemenea o altă parte izolată a propriei 
noastre Fiinţe. 

Zeii Elementali ai Naturii, precum Huehueteoti, Tlaloc, 
Ehecatl, Chalchiuhtlicue - Ginebra lui Tlaloc, Xochiquetzal - 
Zeița Florilor, etc., asistă Iniţiatul în operaţiunile sale de Magie 
Elementală, cu condiţia unei conduite drepte. 

Totuși, nu trebuie să-l uităm niciodată pe „Intercesorul 
nostru Elemental”, Magul Elemental din noi înșine, care poate să 
invoce Zeii Elementali ai Naturii și să realizeze minuni... 
Incontestabil, el reprezintă o altă parte izolată a propriei noastre 
Fiinţe. 

Trei Zeite care în realitate nu sunt decât aspectele 
aceleași Divinităţi, o reprezintă pe Divina noastră Mamă 
(Variante sau Derivaţii ale Propriei Noastre Fiinţe); TONANTZIN, 
COATLICUE, TLAZOLTEOTL... 

Părţile izolate ale propriei noastre Fiinţe sunt multe; 
suntem plini de uimire la amintirea Leului Legii; a celor două 
Genii care notează operele noastre bune sau rele; a Poliţiei 
Karmei, parte de asemenea a Fiinţei noastre; a Preamilostivului, 
a Compătimitorului, a Tatălui-Mamă uniţi; a îngerului Păzitor, 
etc., etc., etc. 

Puterile înflăcărate ale „îngerului Păzitor” se dovedesc 
extraordinare, minunate, teribil de Divine. 

Din surse perfect Gnostice, păstrate în secret în 
Mănăstirile Iniţiatice și care diferă foarte mult de Pseudo- 
Creștinismui și de Pseudo-Ocultismul comun și curent, în limbaj 
obișnuit, se știa într-adevăr ce este „Îngerul Păzitor”. 

Ajungând în domeniul misterios al Istoriei și al Vieţii 
„jinaşilor”, noi am descoperit nu doar „Templul din 
Chapultepec”, din Mexic și oamenii... 

[LIPSĂ] 


„este urgentă, de neamânat pentru ca să apară flacăra 
Fiinţei, ceea ce este în afara Timpului, ceea ce este mereu nou. 

Ideea pe care fiecare dintre noi și-o face despre Fiinţă nu 
este niciodată Fiinţa; conceptul intelectual pe care noi l-am 
elaborat despre Fiinţă nu este Fiinţa, opinia noastră despre 
Fiinţă nu este Fiinţa... Fiinţa este Fiinţă și raţiunea de a fi a 
Fiinţei este însăși Fiinţa... 

Frica de moartea absolută este un impediment, un 
obstacol, un inconvenient pentru obţinerea Schimbării Radicale. 

Fiecare dintre noi poartă înăuntrul său o creaţie eronată; 
este indispensabil de a distruge ceea ce este fals, pentru a 
apărea cu adevărat, o nouă creație. 

Niciodată nu vom încerca să promovăm evoluţia falsului, 
vom prefera anihilarea absolută. 

Din sânul negrei și înspăimântătoarei gropi sepulcrale a 
abisului, se ivesc diversele părţi înflăcărate ale Fiinţei; „îngerul 
Păzitor” este una din aceste diverse părți izolate. 

Cei care cunosc într-adevăr Misterele Templului, reflectări 
minunate ale Misterelor Bahice, Eleusine și Pitagoreice, nu ar 
dori niciodată să continue cu propria lor mizerie interioară... 

Trebuie să ne reîntoarcem la punctul de plecare originar; 
trebuie să revenim la întunecimile primitive ale „NEFIINȚEI” și la 
„HAOS”, pentru ca Lumina să se nască și pentru ca în interiorul 
nostru să se ivească o nouă creație... 

In loc de a ne teme de anihilarea totală, e mai bine să știm 
să iubim și să cădem în braţele Binecuvântatei Zeite Mamă- 
Moarte... 

e 7. e 

A PATRA DIMENSIUNE e 

„Prietenii mei, este bine să știți că există pământuri fermecate, 
regiuni din o mie și una de nopți și că toate acestea apartin celei 
de-a Patra Dimensiuni”. 

Samael Aun Weor 
o A PATRA UNITATE A RAȚIONAMENTULUI n 

„Amorul propriu este ceva teribil. De exemplu, fanaticii 
Materialismului nu acceptă Dimensiunile Superioare ale 
Spatiului din Amor Propriu. Se iubesc mult pe ei înșiși și, cum e 
natural, pretind că Dimensiunile Superioare ale Spatiului, ale 
Cosmosului și ale întregii vieti ultrasensibile, să se supună 
capriciilor lor personale. Nu sunt capabili să meargă dincolo de 


criteriile lor înguste și de teoriile lor, dincolo de egoul lor iubit și 
de preceptele lor mentale”. 

Samael Aun Weor - „Revolutia Dialecticii” 

Dezvoltând Simţul Spaţial al Conștiinţei, putem vedea 
toate lucrurile în ele însele. Dezvoltând Simţul Spaţial, putem 
vedea corpul unui om așa cum este el, mai bine decât cu razele 
X. 

Imaginea unui om nu este omul în sine; cu Simţul Spaţial 
dezvoltat, putem vedea corpul vital al omului (Lingam Sarira al 
teosofilor, aura înțelepţilor orientali). 

Acest corp este suportul de bază al tuturor fenomenelor 
BIOLOGICE, FIZICE, CHIMICE, etc. Fără fondul vital, mecanica 
celulei ar fi imposibilă. 

Corpul Vital este „lucrul în sine”, „corpul în sine” al 
omului. 

Care este lucrul în sine al unei plante? Corpul ei vital. Care 
este lucrul în sine al unui animal? Corpul său vital. Care este 
lucrul în sine al unui cub? Cubul tetradimensional al acestuia, 
adică „Hipersolidul” situat în cea de-a Patra Dimensiune. 

Animalele inferioare posedă senzaţii; animalele superioare 
posedă senzaţii și percepții, Animalul Intelectual numit om 
posedă senzaţii, percepții și concepte. 

Există două clase de „Creiere Animalice”. Primul este 
creierul bazat pe asocierea mecanică de idei, cuvinte și gânduri. 
Cel de-al doilea este creierul bazat pe formă, pe asocierea 
mecanică de imagini. Aceste două tipuri de creiere sunt 
animalice. 

Avem nevoie de o nouă formă de gândire, avem nevoie de 
cea de-a „Patra Unitate a Raţionamentului”. 

Cel care dorește să obţină cea de-a Patra Unitate a 
Raţionamentului trebuie să se elibereze de „Psihologia 
Tridimensională”. 

Cea de-a Patra Unitate a Raţionamentului este la fel de 
diferită de concepte cum este de percepţie. 

Cea de-a Patra Unitate a Raţionamentului ne permite să 
vedem cea de-a patra caracteristică a tuturor lucrurilor. Cea de- 
a patra unitate a Raţionamentului ne permite să cunoaștem în 
mod direct cea dea PATRA COORDONATA, cea de-a PATRA 
VERTICALA, cea de-a PATRA DIMENSIUNE spaţială. 

În toate lucrurile, în toate organismele, inclusiv în al 


nostru, există o a „Patra Caracteristică”, științifică, absolut 
necunoscută de partizanii degenerați ai lui Marx și Engels. 

Fanaticii comuniști urăsc de moarte tot ce are savoare de 
Divinitate. 

Fanaticii materialiști cred că, cu raţionamentul lor 
tridimensional pot rezolva toate problemele cosmosului și, ceea 
ce e mai rău, e că nu se cunosc nici pe ei înșiși. 

„Zeul-Materie” al domnilor materialiști nu rezistă la o 
analiză profundă. Până acum, fanaticii Dialecticii Marxiste nu au 
putut să demonstreze cu adevărat existența materiei. 

De-a lungul întregului secol trecut și în secolul XX, fanaticii 
materialiști și-au pierdut timpul discutând despre deja 
obositoarea și plictisitoarea temă a „materiei” și „energiei”. 

S-a vorbit mult despre energie și materie, dar acestea 
continuă, în ciuda tuturor speculațiilor, să fie necunoscutele X-Y. 
Și atunci ce? 

Ironia acestei probleme este că partizanii reacţionari ai 
faimosului „materialism dialectic” au încercat întotdeauna să o 
definească pe una prin cealaltă. E cu siguranţă ridicol să se 
definească necunoscutul prin necunoscut. 

Bieților copii sechestraţi din Tibet li se predau, în Pekin, 
fraze ca acestea: „Materia este ceva în care se produc schimbări 
numite mișcări. Și mișcările sunt acele schimbări care se produc 
în materie”. Aceasta este identitatea necunoscută: X=Y, Y=X. 
Rezultatul este un cerc vicios, ignoranță, absurditate. 

Cine a avut vreodată în mâna lui o bucată de materie fără 
nici o formă? Cine a cunoscut materia liberă de orice formă? 
Cine a cunoscut vreodată energia liberă de conceptul de 
mișcare? Cine a cunoscut materia în ea însăși, energia în ea 
însăși? 

Nimeni nu a văzut „materia”, nimeni nu a văzut „energia”. 
Fiinţa umană poate să perceapă doar fenomene, lucruri, forme, 
imagini, etc., dar nu a văzut niciodată substanţa lucrurilor. 

Domnii materialiști ignoră total tot ceea ce e o substanţă 
determinată și o numesc în mod dogmatic „materie”, când în 
realitate, au văzut doar lemn, cupru, aur, piatră, etc. 

Realmente, așa numita „materie” este un concept la fel 
de abstract precum frumusetea, bunătatea, curajul. Nici un 
fanatic al dialecticii materialiste nu a văzut niciodată substanța 
lucrurilor în ele însele, așa cum sunt. 


Nu negăm că ei folosesc ceea ce în mod dogmatic numesc 
„materie”; măgarul folosește și el iarba pentru alimentaţia lui 
fără să o cunoască, totuși, asta nu e Știință, asta nu e 
înțelepciune, asta nu e nimic 

Fanaticii dialecticii materialiste vor să transforme toate 
ființele umane în măgari. Din tot ceea ce vedem, asta rezultă. 
Ce se mai poate aștepta de la aceia care nu doresc să cunoască 
lucrurile în ele însele? 

o MULTIDIMENSIONALITATEA SPAȚIULUI n 

„Trăim într-o lume multidimensională; din nefericire, 
persoanele percep doar lumea celor trei dimensiuni. Este 
necesar să ne dezvoltăm alte facultăți care să ne permită să 
cunoaștem cea de-a patra verticală. Din fericire, în anatomia 
ocultă a ființei umane se află, în stare latentă, simţurile care 
dezvoltate convenabil, în mod științific pot să ne dea acces nu 
doar la cea de-a patra verticală, ci și la a cincea, la a șasea și la 
a șaptea dimensiune”. 

Samael Aun  Weor - Conferința „Psihologia 
Experimentală” 

o UNIVERSURI PARALELE n 

O ipoteză îndrăzneață sugerează că există un univers 
fantomă asemănător cu al nostru. Există o interacțiune foarte 
slabă între aceste două universuri, în așa fel încât nu vedem 
această altă lume care se amestecă cu a noastră. 

Gnosticismul științific revoluționar merge mult mai 
departe în această privinţă; el afirmă clar coexistenţa 
armonioasă a unei infinităţi de universuri paralele. 

Excluderea radicală a acestui concept științific 
transcendental ar lăsa fără explicaţie logică o serie 
considerabilă de fapte neclasificabile, de dispariţii misterioase, 
etc. 

Pe malurile înmiresmate ale fluviului care curge vesel și 
fericit, intrând prin pădurile adânci ale unei regiuni tropicale din 
America de Sud, câţiva copii inocenți au văzut cu groază 
dispariţia propriei lor mame; ea a plutit în spaţiu câteva 
momente și apoi se pare că a pătruns într-o altă dimensiune. 

Într-o zi din vara lui 1809, Benjamin Bathurst, ambasador 
al Angliei la curtea Austriei, se afla într-un mic oraș german. 
Trăsura lui s-a oprit în fața unui han. El a coborât și a făcut 
câţiva pași; a fost ascuns un moment de cai, iar hangiul, precum 


și servitorii săi și câţiva călători care se aflau acolo încetară să-l 
mai vadă. El nu a mai apărut niciodată. 

În aceste zile obositoare ale vieţii noastre, dispariţiile 
misterioase de bărbaţi, femei, copii, nave, avioane, etc. se 
înmulțesc în mod alarmant în ciuda serviciilor secrete și a 
minunatelor echipamente radar și radio care, teoretic, n-ar 
trebui să-și ofere luxul de a permite mistere în acest domeniu. 
Conceptul de universuri paralele apare de fiecare dată mai 
exact și mai științific decât acele faimoase planuri subiective ale 
pseudo-ocultismului reacționar. 

O analiză de fond ne-ar duce la concluzia logică că astfel 
de universuri nu există numai în dimensiunile superioare ale 
spaţiului, ci și în infra-dimensiunile scufundate. 

Nu e deloc absurd să se afirme clar că în interiorul fiecărui 
univers paralel există serii de universuri, să le numim atomi, 
molecule, particule, celule, organisme, etc. 

Dragă cititorule, ai bunătatea să reflectezi și să înţelegi; 
aici nu vorbim de universuri antimaterie, ceea ce este cu totul 
altceva; acestea se supun exact acelorași legi ca materia 
noastră, dar fiecare din particulele care le compun au, de 
asemenea, universurile lor paralele. 

Orice fizician știe că universul în care trăim, ne mișcăm și 
murim, există datorită unor constante: viteza luminii, constanta 
lui Planck, numărul lui Avogadro, încărcătura elementelor, 
electronul-volt, energia statică în corpul unei mase de 1 kg, etc. 

Când un univers posedă constante total diferite, acest 
lucru ni se pare ciudat și de neimaginat. Totuși, dacă diferențele 
nu sunt foarte mari, interferenţele cu lumea noastră devin 
posibile. 

Savanţii moderni au inventat o oglindă magică uimitoare: 
acceleratorul de protoni. 

Scenele universului paralel vecin situat în a patra 
dimensiune sunt într-adevăr uimitoare. Comportamentul 
extraordinar al unei oarecare particule misterioase numită 
„mezon k”, provoacă  perplexitate,  indecizie și chiar 
incertitudine. 

Lee Yang și doamna Wu, oameni de știință chinezi care 
trăiesc și lucrează în Statele Unite, au descoperit cu uimire și 
surprindere că Legea conservării Polarităţii nu se realizează cu 
„mezonii k”. Această admirabilă și prodigioasă descoperire vine 


să demonstreze că „mezonul k” se comportă în mod ciudat, 
pentru că este perturbat de forțele minunate și extraordinare 
ale unui univers paralel. 

Oamenii de știință moderni se apropie periculos de a patra 
dimensiune și încearcă chiar s-o perforeze cu ajutorul lui 
neutrino. 

Neutrino este prodigios, uimitor, surprinzător și are 
capacitatea să traverseze o grosime infinită de materie fără o 
reacţie considerabilă. Fotonii sau particulele de lumină pot veni 
din inalterabilul infinit, dar ajunge o delicată foaie de hârtie 
pentru a-i opri; în schimb, neutrino poate traversa planeta 
Pământ în totalitatea sa ca și cum ar traversa vidul; acesta este 
tocmai agentul indicat pentru a pătrunde în universul paralel 
vecin. 

De câtva timp, celebrul om de știință italian Bremo 
Pontecorvo a propus construcţia unui telescop cu neutrino; 
ideea sa era surprinzătoare și uimitoare. Cu acest instrument 
optic revoluţionar s-ar putea pătrunde în universul paralel vecin. 

Este într-adevăr admirabil să știm că mezonii, al căror 
ciudat comportament permite oamenilor de știință chinezi să 
expună ipoteza universurilor paralele, se obţin prin dezintegrări 
cu emitere de neutrino. 

Universurile paralele se întrepătrund reciproc fără să se 
confunde, posedând fiecare spaţiul său, care nu este al nostru. 

Gnosticismul științific revoluţionar merge cu mult dincolo 
de simple ipoteze și supoziţii și afirmă solemn existența 
universurilor paralele. 

Studenții esoteriști au nevoie de o revoluţie culturală și 
spirituală; această problemă de planuri și de subplanuri este o 
temă care nu numai că nu a fost niciodată clară și obiectivă, dar 
a condus la confuzie. 

Este urgent să modificăm lexicul esoterist; avem nevoie 
de un nou vocabular ocultist, un limbaj revoluţionar, special care 
să servească exact ideologiei Vărsătorului. 

În locul așa-ziselor planuri metafizice și a atâtor teorii 
umflate, este mai bine să vorbim de universuri paralele. 

o UNIVERSUL ȘI SIMTUL SPATIAL n 

SPAȚIUL este MULTIDIMENSIONAL pentru că este infinit. A 
nega multidimensionalitatea spaţiului echivalează cu a nega 
infinitul. Numai un nebun sau un idiot ar putea nega infinitul. 


Realmente, este un fapt că „Tridimensionalitatea” 
spaţiului este o proprietate care își are reflectarea ei în 
conștiința noastră. Tridimensionalitatea lumii este numai 
rezultatul propriei noastre receptivităţi individuale. 

Spaţiul depinde de Simţul nostru Spaţial. Trebuie să știm 
că există un Simţ Spaţial inferior Simţului Spaţial al omului; 
trebuie să știm că există un Simţ Spaţial superior celui pe care 
omul îl folosește în mod normal. 

Fiecare vede lumea în acord cu categoria Simțului său 
Spaţial, aceasta semnifică cu claritate că în ambianța noastră și 
în jurul nostru pot conviețui fiinţe care trăiesc în diferite lumi în 
acord cu categoria lor de Simţuri Spațiale. 

Vom concretiza acestea cu câteva exemple: melcul vede 
lumea într-o singură dimensiune, pentru că este 
„Unidimensional”. Animalele superioare, precum câinele, calul, 
elefantul, etc., văd lumea în două dimensiuni, pentru că sunt 
animale „Bidimensionale”. Animalul intelectual vede lumea în 
trei dimensiuni pentru că este „Tridimensional”. Oamenii 
adevăraţi, adică  „Oamenii-îngeri”, „Supra-Oamenii” sau 
„Geniile”, văd lumea în patru, cinci, șase și șapte dimensiuni, 
pentru că ei și-au dezvoltat extraordinar de mult Simţul Spaţial. 

Melcul e dirijat de busola „plăcere-durere” și încearcă 
întotdeauna să ajungă la marginea frunzei pe care se odihnește 
liniștit și se îndepărtează instinctiv de frunza moartă. 

Toate mișcările melcului se desfășoară pe o singură linie, 
mergând de la ceea ce e dezagreabil spre ceea ce e agreabil; în 
afara acestei singure linii nu există nimic pentru melc; această 
linie este întreaga lui lume; lumea pentru melc este o singură 
linie. 

Animalele superioare, precum pisica, câinele și calul văd 
lumea ca o suprafață, ca un plan, tot ceea ce nu se găsește în 
acest plan aparține timpului; un câine sau o pisică percepe orice 
suprafață convexă sau orice unghi ca pe un corp în mișcare. 
Unghiul casei pe lângă care trece calul în fiecare zi e perceput 
de acesta ca un corp în mișcare care se repetă în timp; în 
concluzie, îi lipsește conceptul pentru a-și corecta percepțiile. 

Omul care conduce cu viteză o mașină vede că se mișcă 
copacii, vede case care vin și se duc, etc., dar, cum e un animal 
intelectual tridimensional, își corectează propriile percepții prin 
intermediul conceptelor. 


În prezent, există în lume fiinţe „Tetradimensionale”, 
„Pentadimensionale”, „Sextadimensionale” și 
„Heptadimensionale”, care văd fiinţele „Tridimensionale” în 
același fel în care acestea văd ființele „Bidimensionale” și 
„Unidimensionale”. 

Studiile gnostice au sisteme științifice pentru a dezvolta 
Simţul Spaţial. 

Orice persoană care își dezvoltă Simţul Spaţial obţine cea 
de-a Patra Unitate a raţionamentului. 

Este sigur că raţionamentul tridimensional este deja 
învechit pentru noua eră care a început în aceste momente. 

o RELAȚIA DINTRE CEI TREI CREIERI n 

Pentru binele dragilor noștri cititori vom analiza din alt 
unghi această problemă a percepţiilor diferitelor feluri de 
creaturi care există în Univers. 

Cum am spus, există creaturi unidimensionale, care 
percep o singură dimensiune: de exemplu, o insectă care 
trăiește câteva ore vara și care are un singur creier, cel MOTOR- 
INSTINCTIV-SEXUAL. 

Există creaturi bidimensionale care posedă doi creieri: pe 
cel MOTOR-INSTINCTIV-SEXUAL și pe cel EMOȚIONAL. Aceste 
creaturi sunt animale superioare: calul, elefantul, câinele, pisica, 
etc. 

Există de asemenea creaturi care au trei creieri: cel 
MOTOR-ÎNSTINCTIV-SEXUAL, cel INTELECTUAL și cel EMOȚIONAI. 
Evident, aceste creaturi ating forme superioare. Fără îndoială, 
mă refer la „animalul intelectual” în mod greșit numit „om”. 
Există o diferență sau un spaţiu foarte mare între „animalul 
intelectual” (care-și poate corecta senzațiile și percepțiile sale) 
și creatura bidimensională. Un cal, de exemplu, un măgar sau 
un leu nu-și pot corecta senzațiile și percepțiile lor; acest lucru e 
evident... 

o ENIGMA TIMPULUI n 

„Orice civilizație avansată din viitorul îndepărtat va putea 
crea nave cosmice capabile să traverseze instantaneu bariera 
vitezei luminii. 

Asemenea navete, bazate pe o novă fizică de tip 
TETRADIMENSIONAL, vor putea călători în a Patra Verticală cu 
viteze superioare celei a luminii. Cucerirea spațiului infinit va fi 
atunci un fapt concret, clar și definitiv. 


Fără îndoială, aceste nave propulsate de energie solară 
vor trebui să fie conduse de oameni autentici în sensul cel mai 
complet al cuvântului. 

Este evident (și toată lumea știe) că, cu avioanele 
supersonice am traversat deja bariera vitezei sunetului; cu toate 
acestea, pământeanul arogant și orgolios continuă să fie oprit 
de bariera vitezei luminii. 

Nu este de prisos să emitem enunţul următor: «Dincolo de 
bariera vitezei luminii (300.000 km pe secundă) se află cea de-a 
Patra Dimensiune». 

Din acest enunț putem deduce următorul corolar: orice 
Mag care călătorește cu Corpul său Fizic în a Patra coordonată, 
incontestabil știe să traverseze instantaneu bariera vitezei 
luminii”. 

Samael Aun Weor - „Doctrina Secretă din Anahuac” 

Dacă observăm atent orice lucru din această lume „Maya” 
(iluzorie) în care trăim, de exemplu o masă, descoperim cu 
uimire mistică trei aspecte perfect definite: lungimea, lăţimea și 
înălțimea. 

Totuși, este evident că în masa din exemplul nostru 
concret, există în plus un factor specific, bine definit, vreau să 
mă refer la conceptul de timp. 

De cât timp a avut nevoie umilul dulgher pentru a face 
masa? Doar de câteva minute? Poate ore? Luni? Ani? 

Lăţime, lungime și înălțime sunt, fără nici o îndoială, cele 
trei aspecte euclidiene ale acestei lumi tridimensionale în care 
trăim, de bine, de rău; dar este clar că e absurd să excludem din 
postulatele noastre cel de-al patrulea factor. 

Timpul în el însuși, considerat ca cea de-a PATRA 
DIMENSIUNE, conţine în mod intrinsec două proprietăți 
fundamentale: cea temporală și cea spaţială. 

Este pozitiv, autentic, neîndoielnic că aspectul 
cronometric al vieţii devine suprafața instabilă a fondului 
spaţial. 

Cu câţiva ani înainte ca înțeleptul Einstein să surprindă 
lumea cu faimoasa lui teorie a Relativității, orice om cult 
concepea factorul timp ca o linie dreaptă; azi, orice intelectual 
acceptă că numitul factor este curb. 

Totuși, e evident că în acest secol XX există încă persoane 
care gândesc cu o minte medievală. 


o CUCERIREA SPAȚIULUI n 

În aceste timpuri moderne se vorbește mult despre 
posibilitatea de a călători prin sistemele solare și chiar despre 
rachete fantastice propulsate de energie atomică și conduse 
prin presiunea luminii. 

Acum, există teorii spaţiale foarte frumoase și atât Rusia 
cât și Statele Unite ale Americii luptă din răsputeri pentru 
cucerirea spaţiului. 

Din păcate, este evident că pentru a ajunge la orice stea 
asemănătoare Soarelui care ne luminează, într-o perioadă de 
timp umană, trebuie mai întâi ruptă bariera vitezei luminii. , 

Într-o astfel de barieră există lumea TRIDIMENSIONALĂ; 
ruperea, transcenderea ei echivalează de fapt cu pătrunderea 
reală în a PATRA DIMENSIUNE; aceasta din urmă este în ea 
însăşi timpul. 

Fără nici o îndoială, afirmăm cu certitudine că cucerirea 
Timpului e imposibilă atâta timp cât rămânem închiși în acest 
tipar tridimensional al vieții, determinat de viteza luminii. 

Evident că, în a PATRA DIMENSIUNE putem călători în 
timp, ne putem întoarce în trecutul îndepărtat sau ne putem 
proiecta în îndepărtatul viitor; să ne amintim că timpul este 
rotund. 

Dacă o navă cosmică ar decola din trista noastră lume cu 
o viteză mai mare decât cea a luminii, îndreptându-se către un 
misterios Soare strălucitor situat într-un punct la distanţa 
incomensurabilă de 137 de ani lumină, este adevărat, clar și 
evident că întorcându-se în această vale a plângerii, păstrând în 
timpul întregii călătorii aceeași viteză, piloţii ei ar trece printr-o 
mare confuzie când ar întâlni Pământul nostru după 270 de ani. 

Totuși, care este racheta cosmică în stare să călătorească 
într-adevăr cu o viteză mai mare decât cea a luminii? 

Am ajuns deja să traversăm bariera sunetului cu avioane 
și capsule supersonice, dar nu am putut încă să trecem de 
bariera vitezei luminii. 

Este evident că faimosul sistem de rachete, chiar dacă 
poate să se ducă foarte greu pe Lună și eventual pe Marte, în 
fond este complet absurd pentru cucerirea spațiului infinit. 

Este necesar să trasăm a patra verticală și acest lucru 
este posibil numai studiind în profunzime atomul. 

Când va fi trasată a patra coordonată, se va putea elabora 


o nouă Geometrie de tip TETRADIMENSIONAL. Este ușor de 
înţeles că pe acest fundament puternic se poate crea o Fizică 
revoluţionară cu patru dimensiuni. 

Fizica actuală este cu siguranţă regresivă, înapoiată, 
reacționară; nu servește la cucerirea spaţiului, este învechită, 
deplasată, nepotrivită. 

Când vom, avea O Fizică revoluționară, 
TETRADIMENSIONALA, vom putea atunci să fabricăm nave 
cosmice capabile să traverseze instantaneu bariera vitezei 
luminii. 

Astfel de nave cosmice ar călători în timp cu o viteză de 
milioane de ori superioară vitezei luminii. 

Acest fel de nave propulsate de energia solară nu ar 
necesita combustibil de nici un fel și ar călători libere în spațiul 
infinit. 

LUMEA TRIDIMENSIONALĂ nu este totul, nu este desigur 
nimic mai mult decăt o frunză din arborele vieţii; să ne gândim 
la a PATRA DIMENSIUNE. Haideţi să REVOLUȚIONAM ȘTIINȚA! 

o FENOMENE ALE CELEI DE-A PATRA DIMENSIUNI n 

„Prieteni, vă voi vorbi despre grădina Hesperidelor, despre 
minunatele câmpii Elizee unde din râurile cu apă pură ale vieții 
izvorăște lapte și miere; vă voi vorbi despre Moise din Biblie. 
Tradiția povestește că acolo, pe muntele Nebo, a vorbit multimii 
ebraice care îl asculta... Figura lui strălucea foarte tare în fața 
poporului ebraic; el a dispărut în prezența tuturor și nu i s-a 
găsit niciodată cadavrul. Evident, Moise a ajuns să intre pe 
«Pământul Promis» și a făcut-o cu corpul lui fizic... 

Ce vrea Gnoza?... Să vă arate drumul care vă va conduce 
la PARADISUL TERESTRU de fiecare dată când vreți... De aceea, 
am venit în această seară să vă vorbesc sincer; dacă vreți 
adevărul, vi-l vom da, dar înainte de toate trebuie să fim sinceri 
cu noi înșine, să lucrăm cu adevărat"... 

Samael Aun Weor - Conferinţa „Paradisul Pierdut” 

A patra dimensiune este fără îndoială acest Hiperspaţiu al 
Hipergeometriei, datorită căruia este posibil să realizeze acte 
supranaturale precum apariţia sau dispariţia unui corp în spaţiul 
tridimensional al lui EUCLID ori să se facă posibilă scoaterea 
unui obiect oarecare din interiorul unei cutii închise ermetic. 

A fost clar demonstrat că atunci când un electron și un 
pozitron se anihilează pentru a elibera energie, apar două 


particule de lumină sau, mai exact, două raze GAMA. 

Experiențele care au verificat crudul realism al acestui 
fenomen, vin în consecinţă să demonstreze existența celei de-a 
Patra Dimensiuni. 

o LEVITAȚII MISTICE n 

Incontestabil, diferitele fenomene de levitaţie autentică au 
fost întotdeauna posibile graţie agentului extraordinar al celei 
de-a Patra Verticale. 

Este cazul să afirmăm în mod hotărât și fără multă 
prozopopee, că Levitaţia Mistică este o înălțare neobișnuită a 
Corpului Fizic deasupra solului. 

Intrucât multă lume nu cunoaște nici măcar abc-ul acestui 
subiect, este bine să menţionăm diferiţi anahoreţi care au 
levitat înaintea a diferite asistente. 

Să începem cu Sfântul Ștefan, Rege al Ungariei, ilustru 
senior medieval, decedat în anul 1038, care a plutit în aer într-o 
seară pe când se ruga în cortul său... 

Să continuăm cu Sfântul Dunstan, Arhiepiscop de 
Canterbury, eroic om sfânt care, chiar în ziua înălţării, 17 mai 
988, s-a înălțat în mod miraculos până la maiestuoasa boltă a 
Catedralei. 

Urmează în ordine succesivă mai mulţi cenobiţi iluștri și 
femei remarcabile de o sfinţenie recunoscută, să vedem: Sfântul 
Ladislau al Ungariei (1041-1095) vestit anahoret care, în timpul 
unei nopţi memorabile, a plutit deasupra solului în timp ce se 
ruga în faimoasa mănăstire din Warasdin; Sfânta Cristina, 
admirabila (1150-1224), mistică ilustră, care fiind deja declarată 
decedată, s-a înălţat în mod încântător până la bolta Bisericii, în 
plină slujbă funerară; Sfânta Isabela a Ungariei, celebră 
matroană; Sfântul Edmond; Sfânta  Ludgarda, faimoasă 
călugăriţă; Preafericitul  Guilles de Santarem; Misterioasa 
Margareta a Ungariei; Spirituala Sfânta Dulcelina; llustrul Sfânt 
Toma din Aquino, faimos domn al înţelepciunii; Sfânta Agnes a 
Boemiei... și mulți alţii care, cufundaţi în a Patra Dimensiune, 
pluteau în timpul extazului. 

Înălțări extraordinare, zboruri magice, ieșiri rapide pe 
verticală;  suspendări, ascensiuni, traversări,  transportări, 
traiecte aeriene la mare înălțime, extaz, bucurie și încântare... 

Legenda secolelor spune, și aceasta Zeii și Oamenii o știu, 
că atunci când fratele nostru Francisc din Assisi (1186-1226), a 


ajuns la sfârșitul vieţii sale, extazele sale pe Muntele Averno s- 
au înmulţit. Preaiubitul său Discipol, Fratele Leon, care bucuros 
îi ducea hrana, îl găsea întotdeauna în Stare de Extaz în afara 
peșterii sale, la o înălţime apreciabilă, plutind deasupra 
pământului parfumat. Uneori ajungea până la nivelul fagilor, 
dispărea din vedere, intra în a Patra Coordonată... 

Și continuând cu această tematică mistico-știinţifică, nu 
este în plus să o menţionăm de asemenea pe Sfânta Caterina de 
Ricci (1522-1589), foarte celebra stigmatizată Stareţă din Prato, 
care atunci când intra în extaz, rămânea înălțată în mediul 
înconjurător... 

Mulți alți penitenţi, pustnici, precum Sfântul Francisc de 
Paula, Sfântul Francisc de Alcantara, Sfântul Toma de Vinalova, 
Sfântul Francisc Javier, etc., se desprindeau de sol în timpul 
extazelor lor și se mențineau în aer, în fața extraordinarei uimiri 
a conștiinței publice... 

Cazuri faimoase și extraordinare prin aspectul lor insolit și 
neobișnuit, au fost evident acelea ale acelei Mistice numită 
Tereza de Avila (1515-1582), descrise de ea însăși cu lux de 
amănunte, explicând dialectic cum Magica Putere inefabilă o 
absorbea în interiorul Dimensiunii Necunoscute în timp ce se 
ruga; atunci plutea înaintea călugărițelor uluite... 

Intr-una din acele zile, n-are importanţă care anume, acea 
Sfântă se afla atât de sus deasupra podelei, încât nu i s-a putut 
da ostia... 

Dubla levitaţie a Sfintei Tereza de Îvila și a Sfântului loan 
al Crucii, în mănăstirea carmelită din Îvila, a produs stupefacţie, 
uimire generală; atunci s-au putut vedea în spaţiu acei doi 
Mistici în stare de extaz... 

Se spune că acel călugăr cunoscut cândva sub numele de 
Joseph de Copertino, s-a ridicat în aer de șaptezeci de ori; acest 
fapt magic s-a produs către anul 1650; motiv pentru care a fost 
canonizat... 

De fiecare dată când amintitul pustnic cu chip blând, se 
desprindea de pământul dur, scotea un strigăt; întrebat de 
cardinalul de Lauria asupra acestui straniu și misterios strigăt 
chiar în momentul zborului, Sfântul a răspuns într-o manieră 
esoterică: „Pulberea, când se aprinde în archebuză, explodează 
cu mare zgomot; așa e inima, cuprinsă de Iubirea Divină. Amin!” 
o ÎNTÂMPLĂRI „JINAS” o 


În vechile timpuri ale celor „O MIE ȘI UNA DE NOPȚI”, în 
tara AMECA, unde existau anumite triburi semite ascunse în 
interiorul pământului, se cunoștea cheia care permitea 
oamenilor să se introducă în DIMENSIUNEA NECUNOSCUTA. 
„Imposibil!”, ar spune unii; cum este posibil să fie introdus 
corpul uman într-o DIMENSIUNE NECUNOSCUTA? 

Există persoane care, afară din corpul lor fizic, își pot 
invoca sau chema corpul, chiar și în cazul în care se află foarte 
departe de corpul fizic. 

Pentru o mai bună înțelegere a cititorului, voi explica 
acest lucru cu alte cuvinte... Gândiţi-vă, pentru un moment, că 
sunteţi în camera în care vă culcaţi în mod normal. Imaginaţi-vă 
că Sufletul vostru s-a transportat deodată în centrul satului sau 
orașului în care locuiţi. Fără îndoială, acest Suflet este deja 
departe de corp, căci corpul este în pat și Sufletul călătorește în 
centrul orașului și, chiar dacă vă pare imposibil, acest Suflet va 
putea să cheme corpul care doarme în pat, din centrul satului 
sau al orașului unde sunteţi. 

Ar putea părea bizar ceea ce vă spun; ar putea să vă pară 
imposibil ca acest corp să vină la chemarea voastră, să lase 
patul, să iasă din casă și, plimbându-se liniștit, să meargă exact 
la Sufletul lui care în acele momente îl așteaptă dornic în centrul 
orașului. 

Aţi putea să-mi spuneţi că doar un căţel foarte bun 
prieten, lăsat acasă ar putea merge să vă caute. Ar putea să vă 
pară insolit faptul că un corp ar putea să meargă să-și caute 
Sufletul, dar așa este, nu fiţi surprinși. Inţeleg că ignoraţi toate 
acestea și de aceea acest fapt vă pare puţin neobișnuit și chiar 
imposibil. 

O „ NON-TRAJBADA” o 

Să vorbim acum de această faimoasă Insulă, din largul 
coastelor Spaniei, care a atras atât de mult atenţia clerului 
catolic în secolul al XVIII-lea. Mă refer în mod clar la insula 
„NON-TRABADA” sau „ENCUBIERTA”, care este situată la 
patruzeci de leghe de Insula La Palma, spre Nord-Est. Această 
insulă era vizibilă într-o anumită epocă; giganţi enormi se 
plimbau peste tot aici; în acest ţinut, Zeii tunau și fulgerau, iar 
mulțimile care o populau erau, se spune, extrem de divine. 

Căci acolo locuia Umanitatea Divină, acolo trăia sub soare 
și contempla stelele, acolo se făceau calcule extraordinare, ca 


acelea ale astrologilor din vechea Atlantida; de acolo se 
răspândeau profeţiile lor. Locuitorii din „NON-TRABADA” sau 
„ENCUBIERTA” știau bine că se apropia epoca celui mai crud 
materialism. 

Într-o zi, un preot catolic care ţinea liturghia a rămas 
deodată stupefiat, persoanele prezente veneau să-i vorbească 
despre „NON-TRABADA” sau  „ENCUBIERTA”. Imediat, 
adresându-se clerului, preotul a spus: „Trebuie să exorcizăm 
această insulă! Poate fi văzută de la fereastră! Este o insulă 
magică, demonică!” Toţi au căzut atunci la pământ pentru a-l 
însoți pe preot în exorcismele sale. Insula a dispărut puţin câte 
puţin și a pătruns în nedescrisa încântare a celei de-a PATRA 
VERTICALE. 

Mai târziu a apărut respingătorul ateism materialist, au 
apărut Huxley-iștii, Darwin-iștii și mulți alţi partizani, dușmani ai 
Eternului; atunci umanitatea s-a umplut de necredinţă, 
scepticism, materialism; simţurile speciei umane au slăbit. 

Din păcate, Insula „ENCUBIERTA” sau „NON-TRABANDA” a 
încetat să mai fie vizibilă pentru toată lumea. De atunci, 
scepticismul și necredința s-au transmis din tată în fiu; simţurile 
interne s-au distrus: acum nu se mai pot vedea LACURILE 
FERMECATE ale timpurilor vechi, nu se mai pot contempla 
PALATELE DE AUR de care ne vorbesc cele „O Mie și Una de 
Nopți”, nu se mai pot vedea mările furtunoase care există în 
interiorul pământului nostru... 

Secolele au trecut, acum copiii nu mai sunt educați cu 
povești cu Zâne; li se spune că „trebuie să fie practici” și sunt 
învăţaţi, încă de mici, să manipuleze pistoale, li se fac cadouri 
tunuri și sunt distraţi cu jocuri cu bandiți și hoți. 

Astăzi, dragi prieteni, Umanitatea a degenerat îngrozitor: 
caritatea s-a diminuat, deja nimănui nu-i este milă de nimeni, 
parfumul prieteniei și aroma sincerităţii au dispărut în întregime. 
Pe lângă această pierdere a valorilor umane, simţurile fizice s-au 
degradat. Rar întâlnești pe cineva ai cărui ochi să fie perfecţi 
sau al cărui auz sau miros să fie perfect, etc. Oamenii au 
involuat teribil, ei merg spre o mare conflagrație mondială. 

Cu adevărat, vreau să vă spun că această civilizaţie 
perversă va fi distrusă și că din toată această cultură depravată 
nu va rămâne piatră pe piatră. 

o TRIUNGHIUL BERMUDELOR o 


În aceste timpuri, în care ne găsim, „TRIUNGHIUL 
BERMUDELOR” atrage atenţia lumii; mai mult de o sută de nave 
au fost înghiţite de a PATRA VERTICALĂ, în TRIUNGHIUL 
BERMUDELOR. Nu demult, o escadrilă de cinci avioane a fost 
devorată de „Triunghiul Bermudelor”, le-a înghiţit a „PATRA 
VERTICALĂ”; s-au trimis și ajutoare, dar totul a fost inutil. Să ne 
amintim că acel avion de salvare, care a plecat în căutarea celor 
cinci avioane a fost înghiţit la rândul său de a PATRA 
VERTICALA! 

Și ce să spunem despre nenumăraţii pasageri care acum 
nu mai există pe suprafaţa Pământului, dar care continuă să 
trăiască în a PATRA COORDONATĂ? 

Noi am investigat „TRIUNGHIULUI BERMUDELOR”; acolo 
există o intrare deschisă spre a PATRA DIMENSIUNE; va veni o zi 
în care Umanitatea va cunoaște acest secret, această CHEIE 
care se află în „TRIUNGHIUL BERMUDELOR”. Pe măsură ce trece 
timpul, chiar știința se va apropia tot mai mult de a PATRA 
DIMENSIUNE, aceasta este evident... 

o CONTELE CAGLIOSTRO n 

Vechi tradiţii povestesc că atunci când Cagliostro a ieșit 
din închisoarea Bastilia din Paris unde era prizonier pentru 
cunoscutul „colier al Reginei”, care a produs atâta scandal, s-a 
făcut un banchet extraordinar (întreaga Franță a fost 
impresionată când a aflat despre întâmplarea de la acest ospăț). 

Invitaţii știau prea bine că Contele Cagliostro avea cu 
adevărat puteri formidabile. 

Masa ospăţului strălucea de aurul, de argintul și de 
splendoarea invitaţilor. Totuși, anumite locuri erau goale, dar 
mâncarea era pusă în farfurii. Deodată, s-a întâmplat ceva 
extraordinar: locurile goale au fost ocupate de persoane care 
erau moarte de mult timp și toţi invitaţii au fost înspăimântați, 
dar văzând seninătatea Contelui Cagliostro, au trebuit să se 
controleze pentru a mânca și a bea în faţa fantomelor care 
zâmbeau (acest fapt a fost comentat în întreg Parisul). 

E complet demonstrat că, Cagliostro avea puteri Jinas 
extraordinare, pentru că putea să scoată defuncţii din lumea lor 
(astrală) pentru a-i face să vină în lumea fizică și acest fapt este, 
sincer, uimitor... 

Se povestea un alt moment în care Contele a vizitat o 
familie săracă cu scopul de a cina cu ea. Acestor persoane le-a 


fost puţin rușine din cauză că nu aveau o veselă prea frumoasă, 
nici tacâmuri, nici pahare pentru a i le putea oferi în mod demn 
acestui personaj bogat. Cagliostro, înțelegând toate acestea, în 
prezenţa stăpânului casei, a scos din Lumea Astrală vase din aur 
pur, pahare preţioase și tacâmuri magnifice și apoi le-a cerut cu 
umilință să servească mâncarea. Toţi cei prezenţi au mâncat și 
au băut folosind uimiţi aceste vase scumpe. 

O dată ospăţul terminat, Cagliostro a făcut cadou vesela 
acelor oameni cu scopul de a îmbunătăţi situaţia lor 
economică... 

o UN SOLDAT FILIPINEZ o 

Aici în Mexic, în epoca coloniilor, s-a întâmplat un fapt 
Jinas insolit, neobişnuit. S-a întâmplat că un soldat filipinez a 
apărut îmbrăcat cu uniforma armatei țării sale în plin centru al 
D.F. Mexico. Omul a fost imediat arestat și când a fost interogat 
el putea răspunde (uimit) doar că nu știa cum a ieșit din țara lui, 
cum a fost transportat instantaneu în acest oraș din Mexic și 
dădea date în legătură cu fapte ce se întâmplaseră în ţara lui cu 
o zi înainte de capturarea sa. 

investigaţiile care s-au făcut au confirmat exact toate 
datele aduse de acest soldat. In acea epocă nu existau avioane, 
nici vapoare care să poată transporta vreun pasager din Filipine 
până în Mexic în câteva ore. 

Acest notabil caz „Jinas” a fost un motiv mai mult decât 
suficient pentru ca „inchiziţia” catolică să intervină în mod 
inevitabil. 

Tradiţia povestește că acest biet om a fost judecat. Nu se 
știe încă dacă a fost ars pe rug sau dacă a fost doar închis și 
torturat... 

o GENIUL PĂMÂNTULUI o 

Acum câtva timp, s-a produs ceva extraordinar: este 
vorba despre o defilare militară care trecea prin faţa Regelui 
George al VI-lea. Acest Rege George, atât de extraordinar prin 
cunoștințele sale, a avut o mare surpriză. 

Într-adevăr, splendidul cortegiu trecea înaintea Regelui, 
înaintea curții sale și a familiei regale. Ce mândri erau de viața 
Imperiului! Deodată s-a produs ceva neobișnuit... un ELEFANT 
ALB preceda armata engleză? Cine era cel urcat pe acest 
elefant, cine? Un ciudat personaj oriental! Trupele aduceau 
omagiul lor Regelui George și acel ciudat cavaler urcat pe 


elefant mergea în fruntea batalioanelor. 

Soldaţii nu se mirau câtuși de puţin, aceasta li se părea 
foarte natural, căci ei cunoșteau bine viaţa Indiei și a altor epoci 
ale acestei preţioase nestemate a Oceanului Indian, care nu era 
atunci decât unul dintre teritoriile Imperiului Englez. 

Un hindus urcat pe un elefant, în faţa armatelor, părea 
ceva perfect normal. Dar totuși, era un fapt ciudat, cavalerul nu 
aducea omagiu Regelui George. „Cine este cel care trece?” 
(întrebă Regele) „Cine este acest personaj?” se răspunse: 
„GENIUL PĂMÂNTULUI, domnule!” E o minune că monarhul n-a 
căzut pe jos în nesimţire. Elefantul și misteriosul său cavaler au 
dispărut ca prin farmec. 

o ÎNDEMNURI o 

Cine învaţă să călătorească cu corpul său fizic în STARE 
DE JINAS va putea intra în legătură cu Zeii Inefabili ai zorilor 
Mahamvantarei; cine învaţă să călătorească cu corpul său fizic 
va putea conversa față în față cu ELOHIMII, cu PRAJAPAȚII, cu 
RISHII anticelor VEDE; cine învaţă să călătorească cu corpul său 
fizic va putea intra în legătură cu Domnul nostru 
QUETZALCOATL și va putea să-și dea singur seama că 
Quetzalcoatl este LOGOSUL platonician, este DEMIURGUL 
grecilor, este Verbul, este Cuvântul... loan, în evanghelia sa, 
spune: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și 
Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin EI, și 
nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”... 

A venit ora să luptaţi pentru a scăpa de această lume 
tridimensională a lui Euclid, în care domnește numai 
amărăciunea. 

A venit momentul să învăţaţi să vizitaţi Câmpiile Elizee 
pentru ca, prosternaţi la picioarele Maeștrilor, să puteţi auzi 
CUVÂNTUL PIERDUT AL PRIMEI CLIPE. 

A venit momentul să cunoașteți din nou Misterele 
vechiului Mexic, înţelepciunea misterelor din Eleusis și curentul 
eroic și divin care izvorăște din vechile Mistere ale RISHI-lor 
Indiei. 

Prieteni, SOARELE SPIRITULUI strălucește arzător peste 
tot; amintiţi-vă că corpul fizic nu este altceva decât o formă 
mentală, învăţaţi să mânuiţi această formă mentală, schimbaţi-i 
locul după voinţă, lăsaţi-vă purtaţi, cum făceau TUATHA DE 
DANANN pe mările maiestuoase ale celei de-a PATRA 


DIMENSIUNI, în anticul Eleusis! 

Prieteni, a sosit vremea pentru voi să-l cunoașteți pe 
GENIUL PĂMÂNTULUI, acel MELCHISEDEC extraordinar care 
conduce lumea noastră! Dacă învăţaţi să manevraţi ȘTIINȚA 
JINAȘILOR, veți putea pătrunde într-o zi în interiorul Pământului; 
atunci veţi experimenta prin voi înșivă, direct, că acest Pământ 
este gol pe dinăuntru; veţi întâlni acolo numeroși supraviețuitori 
ai LEMURIEI și ai ATLANTIDEI, pe bătrânii venerabili care au 
cultivat Misterele Divine în Templele lor și venerabile preotese 
care, asemenea Cleopatrelor Nilului, și-au transmis învăţătura 
popoarelor care le iubeau. 

Când veţi putea pătrunde în locul în care locuiește 
MELCHISEDEC, veţi putea cunoaște atunci înţelepciunea 
trecutului; veţi experimenta prin voi înșivă și în mod direct că în 
alte timpuri înţelepciunea Ermetică a strălucit pe suprafaţa 
Pământului; când veţi putea, cu corpul vostru fizic, să vizitaţi 
interiorul lumii noastre, vă veţi întâlni faţă în faţă cu acest 
MELCHISEDEC, Regele Salemului, despre care lisus din Nazaret 
a dat mărturie; el este regele acestei lumi. 

Când veţi învăţa să manipulaţi STARILE JINAS, adică atunci 
când veţi ști să vă introduceţi în a PATRA DIMENSIUNE, veţi 
putea vizita PĂMÂNTUL SACRU AL CELOR DIN VECHIME, 
PARADISUL PIERDUT al lui Milton, GRĂDINA HESPERIDELOR, 
unde, din râurile cu apă pură ale vieţii țţâșnește lapte și miere; în 
acea regiune extraordinară în care trăiesc Principiile Focului, 
Aerului, Apei și ale Pământului... 

Cu corpul în cea de-a Patra Dimensiune, puteţi călători 
unde vreţi. Vă este interzis doar să vă duceţi corpul fizic pe alte 
planete (este un factor inviolabil). Ajunge să călătoriţi doar pe 
planeta Pământ, nu violați legile. Se poate călători, de exemplu, 
spre ORAȘELE MAGICE pe care le-au fondat TUATHA DE 
DANANN (în Europa există ORAȘE MAGICE; Maiașii din Yucatan 
au alte ORAȘE MAGICE și acolo se pot primi instrucţiuni). Puteți 
să călătoriți de asemenea la templul din Chapultepec, în Mexic. 
însă nu vă asigur că vă lasă să intraţi. Dacă vă lasă să intraţi, 
bine, iar dacă nu vă lasă să intraţi, trebuie să vă conformaţi. 
Dacă nu vă lasă să intraţi atunci daţi-vă seama că încă mai 
trebuie să lucraţi mult asupra voastră înșivă, că trebuie să 
dizolvaţi egoul animalic, asta e clar. 

Aceasta se numește, deci „a călători cu corpul fizic în 


STARE DE JINAS” și asta e extraordinar... 

e 8. e 

DEDUBLAREA ASTRALĂ + 

„A venit deja vremea în care studenții trebuie să înveţe să intre 
după voinţă în Astral pentru a primi învățătura direct de la Marii 
Instructori. A venit ceasul să abandonăm teoriile şi să trecem 
direct la practică”. 

Samael Aun Weor 
o DEDUBLAREA o 

„Omul este o triadă formată din Corp, Suflet și Spirit. 
Sufletul este mediatorul între Spirit și Corp. Avem un Suflet, dar 
suntem un Spirit. 

Intimul este Preainaltul din noi; Intimul este Spiritul. 
Testamentul înțelepciunii spune: «inainte ca falsa auroră să 
răsară asupra Pământului, aceia care au supraviețuit uraganului 
și furtunii, l-au preamărit pe Intim și lor li s-au înfățișat herahii 
Aurorei». între omul pământean și Intim este Sufletul. Sufletul 
are un corp ultrasensibil și material cu ajutorul căruia 
călătorește prin spațiu. Corpul Sufletului este Corpul Astral; 
așadar, corpul Astral are ceva uman și ceva divin. 

Corpul Astral are ultrafiziologia și ultrapatologia sa intim 
relaționată cu sistemul nervos al marelui simpatic și cu glandele 
noastre cu secretie internă. Corpul Astral este dotat cu simțuri 
minunate cu ajutorul cărora putem investiga marile mistere ale 
vieții și ale mortii. 

Mintea, voința și conștiința sunt în Astral. 

Discipolii noștri trebuie să înveţe să iasă în corp Astral”. 

Samael Aun Weor - „Mistere Majore” 

Prieteni, trebuie să înţelegeţi necesitatea de a învăţa să 
ieşiţi din corpul Fizic după voinţă; vreau să înţelegeţi că acest 
Corp Fizic este o casă în care noi nu trebuie să rămânem 
prizonieri. 

Este indispensabil să intrăm în Regiunea Morților după 
voinţă, să vizităm Regiunile Cereşti, să cunoaştem alte lumi ale 
spaţiului infinit. 

În afara Corpului fizic ne putem oferi luxul să invocăm 
fiinţele iubite care au trecut deja de porţile morţii. Aceştia vor 
răspunde la chemarea noastră şi atunci vom putea vorbi cu ei 
personal. 

Există magi necromanţi care știu să invoce morţii pentru 


a-i face vizibili şi tangibili în această Lume Fizică, dar noi 
preferam să intrăm în regiunea unde trăiesc ei, să-i vizităm, să 
cunoaştem în ce stare se află ei acolo, etc., etc., etc. 

in afara corpului Fizic, putem invoca Îngerii pentru a 
conversa cu ei față în faţă, personal. 

Este bine să înţelegeţi că în trecut am avut alte corpuri, 
alte existențe şi în afara Corpului Fizic ni le putem aminti, le 
putem retrăi cu exactitate deplină. 

Cheia pentru a ieşi din această formă densă, din acest 
corp carnal este foarte simplă, ascultaţi-mă bine: în acele 
momente de tranziţie care există între Starea de Veghe şi 
Somn, putem scăpa din corpul de carne şi oase după voinţă. 

Imi vine în aceste momente în memorie un caz foarte 
special. Odată am ajuns într-o localitate şi căutam un hotel; dar 
toate hotelurile erau pline, nu aveau locuri pentru nimeni; şi 
totuşi, am obţinut un adăpost într-un han. 

Acolo erau multe paturi unde dormeau multe persoane. Eu 
am plătit pentru ultimul dintre aceste paturi care rămăsese liber 
şi m-am aşezat să dorm. 

Totuşi, se întâmplă ca pe la miezul nopţii, cineva bătu la 
acel han solicitând de asemenea un adăpost. Stăpâna acelui loc 
îl aduse în camera noastră spunându-i: Vezi, nu am paturi, toate 
sunt ocupate. Călătorul protestă spunând: Nicăieri nu există 
ospitalitate, mă mulţumesc să dorm în această cameră, chiar şi 
pe jos; puneţi-mi o rogojină, o pătură şi o pernă pe duşumea 
pentru că sunt foarte obosit. 

Stăpâna acelui han, înduioşată, acceptă cu plăcere ceea 
ce a rugat-o omul. 

Eu mă aflam treaz, auzind şi văzând toate acestea. Acel 
călător se aşeză pe jos propunându-şi să doarmă. 

Observam detaliile: în timp ce omul era în stare de veghe, 
se mişca pe o parte şi pe alta, ca şi cum ar fi vrut să se 
acomodeze cu duritatea duşumelei. 

Curând încetă să se mai mişte şi atunci am văzut cu 
uimire un nor gri oval care ieșea prin porii întregului sau corp. 

Acel norişor pluti pentru câteva momente deasupra acelui 
corp obosit şi în cele din urmă, punându-se în poziţie verticală, 
luă forma peregrinului. 

Se uită fix la mine şi apoi ieşi din acea încăpere umblând 
normal. 


lată, prietenii mei, ce se întâmpla întotdeauna în aceste 
momente de tranziţie dintre starea de Veghe şi Somn. 

Acel peregrin se îndepărtă de forma sa densă; voi toţi 
faceţi acelaşi lucru, dar în mod inconştient. Nu vreau să spun cu 
acestea că acel om ar fi realizat o ieşire conştientă; totuşi, acest 
lucru se poate face după voinţă, în mod pozitiv şi conștient. 

Realmente, acesta este un proces natural. Când cineva îşi 
dă seama de propriile procese naturale, aceasta niciodată nu 
poate fi dăunător; când cineva îşi realizează toate aceste funcţii 
conştient, în loc sa le facă în mod inconştient şi involuntar, în 
nici un caz nu este periculos pentru el, şi de aceea subliniez 
necesitatea de a profita de momentul de tranziţie dintre starea 
de veghe şi somn pentru a abandona corpul de carne şi pentru a 
intra în Regiunea Misterelor. 

Există oameni increduli care spun: „Ce puteţi să ştiţi 
dumneavoastră despre ceea ce este Dincolo? Ce puteţi să ştiţi 
despre ce este pe lumea cealaltă? Sau dumneavoastră aţi fost 
pe lumea cealaltă şi v-aţi întors?”, etc., etc., etc. 

Stimaţi prieteni, cu acest procedeu vă asigur că puteţi să 
mergeţi în cealaltă lume şi vă puteţi întoarce; pot să vă jur pe 
ceea ce iubesc mai mult în viaţă că eu merg în cealaltă lume de 
fiecare dată când vreau, şi voi de asemenea puteţi să mergeţi; 
important este să nu vă fie frică. 

Când vreau să ies din Corpul Fizic după voinţă, profit de 
momentul în care sunt pe punctul de a adormi, de acel moment 
în care cineva nu este nici adormit, nici trezit cu totul. 

In acest moment precis, fac ceea ce a făcut acel peregrin 
din povestea mea: mă ridic uşor simţindu-mă vaporos, fluidic, 
gazos; apoi ies din cameră ca acel călător de la han de care v- 
am povestit şi mă îndrept spre stradă. 

Spaţiul este infinit şi zburând, pot călători spre toate 
locurile Pământului sau ale Infinitului. Dragii mei prieteni, voi 
puteţi face acelaşi lucru; totul este ca voi să vă propuneţi. 

Inainte de toate, nu trebuie să vă identificaţi cu corpul 
material. Exact în momentul în care faceţi experimentul, trebuie 
să vă gândiţi că nu sunteţi corpul, trebuie să înţelegeţi că 
sunteţi suflete; trebuie să vă simţiţi ca suflete fluidice, subtile; 
apoi, simţindu-vă așa, în această stare, pur şi simplu ridicaţi-vă 
din pat. 

Ceea ce vă spun trebuie tradus în fapte. Ascultaţi-mă bine, 


nu este vorba de a gândi că suntem ridicaţi, pentru că aici este 
vorba de gândire şi atunci nu se realizează experimentul. 

Repet: transpuneţi în fapte ceea ce tocmai am subliniat. 
Să facem ce a făcut acel peregrin din povestea noastră; el nu s- 
a gândit că va ieşi din corp, pur şi simplu a acţionat, s-a ridicat 
subtil, vaporos şi a ieşit din acel loc. _ 

Când veţi ajunge să mă înţelegeţi? In ce perioada a vieţii 
voastre veţi învăţa să ieşiţi din corp după voinţa? Vreţi să ştiţi 
ceva despre ceea ce este Dincolo? Vreţi să vorbiţi faţă în faţă cu 
Fiinţele Divine? Atunci invocaţi-le, strigaţi-le când sunteți afara 
din corp; este clar că vor veni din iubire pentru voi, cu scopul de 
a vă instrui. 

Tot ceea ce este necesar e să lăsaţi lenea şi să fiţi atenţi 
la procesul somnului; cearşaful şi pătura cu care cineva se 
acoperă sunt foarte plăcute; însă e greu pentru cineva să lase 
lenea, inerția. Amintiţi-vă că voinţa este indispensabilă, iar dacă 
într-adevăr vă propuneţi să ieşiţi din corp după voinţă, veţi reuşi 
dacă urmaţi cu exactitate indicaţiile mele. 

Toţi oamenii înţelepţi din trecut îşi abandonau forma 
densă pentru a călători conștient şi pozitiv în spaţiul infinit; 
atunci, vorbeau cu Zeii Sfinţi şi primeau instrucţiuni minunate. 

În afara acestei Lumi fizice, putem experimenta în mod 
direct toate Misterele Vieţii şi ale Morţii. Acum înţelegeţi de ce 
pun atâta accent pe necesitatea de a învăţa să ieșim din corpul 
Fizic după voinţă. 

|: — Maestre, dumneavoastră ne-ati spus că pentru a leşi 
în Astral trebuie să profitam de momentul în care ne aflăm între 
starea de veghe şi somn. Nu putem face asta într-un alt 
moment? 

R: — Distinsă domnişoară, vreau ca dumneavoastră să 
ştiţi că atunci când avem experienţa de leşiri în Astral, putem 
ieşi din Corpul fizic după voinţă, chiar dacă corpul carnal este 
aşezat sau este în picioare; totuşi, repet, aceasta este pentru 
oamenii care practică mult. Cel mai normal, cel mai natural 
pentru Dedublare este să fim aşezaţi în pat. 

|: — Maestre, se poate invoca un anume Maestru în mod 
special pentru a ne ajuta să leşim în Astral? 

R: — Ei bine, prietenă, permiteţi-mi să spun că exista 
fiinţe invizibile care ne ajută; totuşi, puteţi să-i cereţi sprijin 
propriei Mame Particulare Divine. 


Mă refer la propria voastră Mamă Natură, pentru că este 
evident că fiecare o are pe a sa. Trebuie să o imploraţi în 
numele lui Cristos ca să vă scoată din corp exact în acel 
moment în care vă aflaţi în starea de tranziţie dintre Veghe şi 
Somn. 

Î: — Maestre, există vreo rugăciune specială pentru a o 
chema pe Mama noastră Natura Particulară? Puteţi să ne-o 
spuneți? 

R: — Preabună discipolă care mă asculţi, îţi voi da un sfat 
care va servi pentru toată lumea. Aşezaţi-vă pe spate în patul 
vostru, cu corpul bine relaxat şi adormiţi recitând cu gândul şi 
cu inima voastră următoarea rugăciune: 

„Cred în Dumnezeu, cred în Mama mea Divină şi cred în 
Magia Albă. Mama mea, scoate-mă din corpul meu”. 

Recitaţi cu toată devoţiunea şi cu toată încrederea 
această rugăciune magică. Recitaţi-o de mii de ori dacă este 
nevoie în momentul adormirii. 

Totuşi, amintiţi-vă de acea vorbă care spune: „Dumnezeu 
îţi dă dar nu-ţi bagă în traistă”. 

Când vă simţiţi în acea stare de oboseală proprie 
somnului, când apar în minte primele imagini ale visului, 
învingeţi lenea, vă rog, şi simţindu-vă ca o fantomă subtilă și 
delicată, faceţi ca peregrinul povestirii noastre: ridicaţi-vă din 
pat şi ieşiţi din casă. Aţi înţeles? 

Î: — Maestre, putem să-i cerem Mamei noastre Natură 
particulară să ne ducă într-un anume loc sau ea ne duce unde 
trebuie să mergem în acord cu pregătirea noastră? 

R: — E bună întrebarea pe care aţi pus-o. Mama Divină 
ştie unde trebuie să ne ducă pe fiecare dintre noi; totuşi, putem 
şi să solicităm să ne ducă într-un loc sau altul și, dacă ea vrea să 
o facă, e bine. 

Totuşi, dacă ea nu vrea să ne ducă unde noi dorim, ci ne 
duce într-un loc diferit, trebuie să acceptăm cu plăcere decizia 
ei, pentru că este clar că Mama noastră știe de ce avem nevoie, 
ceea ce ne trebuie mai mult. 

o O CHEIE A LUI ELIPHAS LEVI o 

„Aceia care spun că «dedublarea de personalitate umană 
este periculoasă», şi că «fiind cineva absent din corpul sau, un 
altul vine şi îl ocupă», etc., greşesc foarte mult. 

Cei care vorbesc așa, de fapt, în fiecare noapte ies din 


corpul lor. A se dedubla intenționat echivalează cu faptul că 
cineva îşi dă seama de propriile funcții naturale şi cooperează 
cu Natura. Dedublarea nu poate fi niciodată periculoasă”. 

Samael Aun Weor - „Conferinta Evul Mediu şi 
Esoterismul Gnostic” 

Cu privire la Proiecţiile Eidolon-ului şi la Călătoriile 
Suprasensibile afară din Corpul Fizic, avem multe de spus. 

În momentul în care scriu aceste pagini, îmi revin în 
memorie evenimente extraordinare, minunate. 

Revăzând bătrânele cronici din lunga mea existenţă cu 
minuţiozitatea laborioasă a clericului în chilia sa, apăru Eliphas 
Levi. 

Într-o noapte oarecare, afară din forma mea densă, am 
mers peste tot invocând Sufletul acestui răposat care în viaţă se 
numea Abatele Alfonso Luis Constans (Eliphas Levi). 

Îl găsii, evident, aşezat la o veche masă de lucru, în 
augustul salon al unui vechi palat. 

Se ridică cu mare curtoazie din fotoliul său ca să 
primească respectuos salutările mele. 

— Vin să vă cer un mare serviciu, spusei; aș vrea să-mi 
daţi o cheie pentru a ieşi instantaneu în corp Astral de fiecare 
dată când e nevoie. 

— Cu mare plăcere, răspunse abatele, dar înainte doresc 
ca mâine dumneavoastră să-mi aduceţi tema următoare: «Care 
este lucrul cel mai monstruos care există pe Pământ?» 

— Daţi-mi cheia chiar azi, vă rog. 

— Nu! Aduceţi-mi tema dumneavoastră şi atunci vă voi da 
cheia cu mare plăcere. 

Problema pe care abatele mi-o propuse a devenit o 
adevărată bătaie de cap, căci sunt atâtea lucruri monstruoase în 
lume, încât, sincer, nu găseam soluţia. 

Mergeam pe toate străzile oraşului, observând, încercând 
să descopăr lucrul cel mai monstruos şi când credeam că l-am 
descoperit, atunci apărea ceva încă şi mai rău; deodată o rază 
de lumină îmi limpezi judecata. 

— Ah!, îmi spusei, acum înţeleg. Lucrul cel mai monstruos 
trebuie să fie, în acord cu Legea Analogiei contrariilor, antipodul 
celui mai grandios. Bun! Dar care este lucrul cel mai grandios 
care poate exista pe faţa îndurerată a acestei lumi chinuite? 

Zării atunci prin transluciditate Muntele căpăţânii, Golgota 


amărăciunilor şi pe marele Kabir lisus agonizând pe o cruce, din 
lubire pentru întreaga umanitate suferindă. 

Atunci exclamai: 

— lubirea este lucrul cel mai grandios care există pe 
pământ! Evrika! Evrika! Evrika! Acum am descoperit secretul: 
Ura este antiteza a ceea ce este mai grandios. 

Soluţia problemei complexe devenea evidentă; acum 
trebuia, fără îndoială, să mă pun din nou în contact cu Eliphas 
Levi. 

Să proiectez încă o data Eidolon-ul fu pentru mine un lucru 
de rutină, căci e clar că eu m-am născut cu aceasta prețioasă 
facultate. 

Dacă eu căutam o cheie specială, n-o făceam atât pentru 
insignifianta mea persoană care nu valorează nimic, ci mai 
curând pentru numeroase alte persoane care aspiră arzător la 
Dedublarea conştientă şi pozitivă. 

Călătorind cu Eidolon-ul sau Dublul Magic, foarte departe 
de Corpul Fizic, mergeam prin diverse ţări europene, căutându-l 
pe abate; dar acesta nu apărea nicăieri. 

Deodată, în mod neobişnuit, am simţit o chemare 
telepatică şi am pătruns într-o locuință luxoasă; abatele era 
acolo, dar... 

— Oh! Surpriză! Minune! Ce este aceasta? Eliphas 
transformat într-un copil mic şi culcat într-un leagăn. Un fapt 
într-adevăr neaşteptat! Nu-i așa? 

Cu o profundă venerație, mă apropiai foarte încet de 
bebeluş zicând: 

— Maestre, aduc tema: lucrul cel mai monstruos care 
există pe Pământ este ura. Acum vreau să îndepliniţi ceea ce 
mi-aţi promis. Daţi-mi cheia. 

Totuşi, spre marea mea uimire, copilul tăcea, pe când eu 
disperat, nu înţelegeam ca tăcerea este elocvenţa Înţelepciunii. 

Din timp în timp, îl luam în braţe disperat, rugându-l, dar 
totul era în zadar, acea făptură părea Sfinxul Tăcerii. 

Cât timp a durat asta? Nu știu! În Eternitate, timpul nu 
există şi trecutul şi viitorul fraternizează într-un prezent etern. 

În cele din urmă, simţindu-mă înşelat, am lăsat copilaşul 
în leagănul său şi am ieşit, foarte trist, din acea veche şi nobilă 
casă. 

Zilele, lunile şi anii trecură, iar eu continuam să mă simt 


înşelat; îmi făcea impresia că abatele nu şi-a respectat cuvântul 
pe care-l dăduse atât de solemn; dar într-o zi lumina veni la 
mine. Imi amintii atunci această fraza a Kabirului lisus: „Lăsaţi 
copiii să vină la mine, căci a lor este Împărăţia Cerurilor”. 

— Ah! Acum înţeleg, îmi spusei. Este urgent şi 
indispensabil să redevenim copii în minte şi în inimă. „Atâta 
timp cât voi nu veţi fi ca nişte copii, nu veţi putea intra în 
Împărăţia Cerurilor”. 

Această întoarcere, această regresiune spre punctul de 
plecare originar este imposibilă dacă nu eşti înainte mort în tine 
însuti; Esenţa, Conştiinţa este, din păcate, închisă în toate 
aceste Agregate Psihice care, în ansamblul lor tenebros, 
constituie Egoul. 

Numai prin anihilarea acestor Agregate sinistre şi sumbre 
se poate trezi Esenţa în starea sa de inocenţă primară. 

Când toate Elementele Subconştiente au fost reduse la 
pulbere cosmică, Esenţa este eliberată. Atunci recucerim 
copilăria pierdută. 

Novalis spune: „Conștiinţa este Esenţa proprie omului în 
completă transformare, Fiinţa Cerească Primitivă”. 

Se dovedeşte clar şi de necontestat că atunci când 
Conştiinţa este trează, problema dedublării voluntare încetează 
să existe. 

După ce am înţeles în profunzime toate aceste procese ale 
psihicului uman, abatele îmi dădu în Lumile Superioare a doua 
parte a cheii regale. 

Această cheie consta într-o serie de sunete mantrice cu 
care se poate, în mod conștient şi pozitiv, realiza proiecția 
Eidolon-ului. Pentru binele studenţilor noştri gnostici, este bine 
de stabilit în mod didactic succesiunea inteligentă a acestor 
sunete magice: 

a) Un fluierat lung şi fin asemănător celui al unei păsări. 

b) Pronunţarea vocalei „E” (EEEEEEE), prelungind sunetul 
şi intonându-l pe nota „RE” din gama muzicală. 

c) Cântarea lui „R” se face pe nota „SI”, imitând vocea 
ascuţită a copilului; ceva ca sunetul ascuţit al unei morişti ori al 
unui motor, extrem de fin şi subtil (RRRRRR). 

d) Faceţi să răsune „S” foarte delicat, ca un fluierat dulce 
şi lin (SSSSSSS). 

Precizare: La punctul a) este un fluierat real şi efectiv. La 


punctul d), „S”-ul este doar asemănător unui fluierat. 
o ASANA o 

Studentul gnostic se culcă în poziţia omului mort: 
decubitus dorsal (pe spate). Picioarele sunt desfăcute în formă 
de evantai şi călcâiele se ating. 

Braţele de-a lungul corpului; întregul vehicul fizic trebuie 
să fie bine relaxat. Aţipind într-o profundă meditaţie, devotul va 
cânta de mai multe ori sunetele magice. 

o ELEMENTALI o 

Aceste mantre sunt în legătură intimă cu Departamentul 
Elemental al Păsărilor şi fără îndoială că aceştia vor asista 
devotul, ajutându-l efectiv în munca de Dedublare. Fiecare 
pasăre este corpul fizic al unui Elemental şi ei ajută totdeauna 
neofitul, cu condiţia unei conduite drepte. 

Dacă  aspirantul doreşte cu ardoare asistență din 
Departamentul Elemental al Păsărilor, trebuie să înveţe să le 
iubească. Cei care comit crima de a închide creaturile cerului în 
abominabile colivii, nu vor primi niciodată acest ajutor. 

Hrăniţi păsările cerului, deveniți un eliberator al acestor 
creaturi, deschideţi porţile închisorilor lor şi ele vă vor asista. 

Când am experimentat pentru prima data cheia regală, 
după ce intonasem mantrele, m am simţit vaporos şi uşor ca şi 
când ceva pătrunsese în interiorul Eidolon-ului. 

Fără îndoială că n-am aşteptat să mă ridice din pat; am 
părăsit eu însumi patul; m-am ridicat de buna voie şi mergând 
foarte încet, am ieşit din casă; Inocenţii Elementali ai prietenelor 
mele păsările introduşi în interiorul Corpului meu Astral m-au 
ajutat la Dedublare. 

o CONCLUZIE o 

Am expus deci, în acest capitol, cele două aspecte 
fundamentale ale Cheii Regale. Completa şi absoluta dezvoltare 
a acestor două părți a Marii Chei ne va permite să ne dedublăm 
după voinţă, în mod conştient şi pozitiv. 

Cei care aspiră într-adevăr să devină experimentatori ai 
marilor realităţi în Lumile Superioare trebuie să dezvolte în 
interiorul lor înşişi cele două aspecte ale Marii Chei. 

o ALTE CHEI PENTRU A IEŞI ÎN ASTRAL o 

„Trebuie să lăsăm teoria, să intrăm în miezul problemei, 
să trecem la fapte, la practică. 

Marea parte a fraților îşi pierd timpul teoretizâna, 


teoretizând şi nimic altceva decât teoretizând. Există biblioteci 
enorme, imense şi pentru ce? Există milioane de volume, şi 
totuşi bieţii studenţi nu au capacități, nu știu să «Călătorească 
în Astral», nu au vorbit niciodată cu un Maestru, nu au putut 
niciodată să converseze față în fată cu un Elohim. Este foarte 
tristă starea în care se află: capul plin de teorii şi confuzii, şi 
asta e tot. 

Deci, este necesar să fiți practici, iubiții mei fraţi. Teorii? 
Nu, aceasta este o pierdere inutilă de timp! Important este să 
fiți practici, să aveti multă incredere, să continuaţi cu aceste 
exerciții pe care le-am dat”. 

Samael Aun Weor, „Conferinţa Simţul Practic al 
Gnosticismului Universal” 

Îl vom învăţa pe amabilul cititor alte forme pentru a intra 
conştient în lumea Astrală. 

Pentru aceasta vă vom arata anumite „Mantre” care ne 
permit dezvoltarea acestei facultăţi pentru a ne dedubla pozitiv 
şi după voinţă în Astral. „Mantra”, înseamnă cuvânt cu putere. 

Trebuie să ştiţi că sunetul produce efecte vizibile şi 
tangibile pentru toată lumea. Descărcarea unui tun, de 
exemplu, cu sunetul său, poate să spargă geamurile unui întreg 
grup de case. Un cuvânt dulce potoleşte mânia; un cuvânt ironic 
provoacă multe sentimente în cel care-l asculta. Deci, sunetul 
este causa causorum a întregii creaţii. Pe buna dreptate spunea 
loan: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi 
Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi 
nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”. 

Este util să ştim că mantrele sunt cuvinte cu putere. 
Vibraţiile acestor cuvinte, acestor litere, acestei multiple 
combinaţii de sunete, trezesc puterile latente ale fiinţei umane. 
o MANTRA „FARAON” n 

Să începem prin a cunoaşte o mantră pentru dedublarea 
Astrală, mantra FARAON. 

Aşezaţi-vă pe spate, ridicând genunchii şi sprijinindu-vă 
tălpile pe pat. 

Repetaţi mantra FARAON astfel: 

(FAAAAAAARRRRRRRAAAAAAAOOOOOOONNNNNNNN) 

Repetaţi această mantră de foarte multe ori. Puteţi să o 
vocalizaţi cu voce tare şi puteţi de asemenea să o faceţi mental. 
Adormiţi  pronunţând această mantră, păstrând genunchii 


ridicaţi. Pe măsură ce adormiţi, trebuie să vă imaginaţi foarte 
clar piramidele din Egipt. 

Aceasta nu este dificil. Convingeţi-vă prin voi înşivă că nu 
este dificil. Puneţi-vă toată atenţia mentală şi adormiţi. 
Rezultatul va fi splendid: veţi ieşi în Astral şi vă veţi trezi 
dincolo, în lumile interne; vă veţi abandona corpul fizic după 
voinţă şi veţi intra în cea de-a patra dimensiune cu Conştiinţa pe 
deplin trează. 

Dar să continuăm cu alte procedee, cu scopul ca studentul 
să poată alege ceea ce-i convine mai mult. Nu faceţi ca 
vânătorul care aleargă după mai mulţi iepuri şi nu prinde nici 
unul. Voi trebuie să alegeţi o metodă care vă place mai mult, 
dar puneţi-o în practică, asta contează. 

o SUNETUL DANAHATQ n 

În creierul uman, în interiorul celulelor, răsuna neîncetat 
„Vocea subtilă” care este un sunet strident şi ascuţit. Este 
cântecul greierului, şuieratul şarpelui, sunetul Anahat, vocea lui 
Brahma. 

El are zece tonalități pe care teurgul trebuie să înveţe să 
le asculte. Mintea studentului trebuie să fie absorbită de acest 
sunet, precum albina de nectarul florilor. 

Cel care vrea să audă sunetul Anahat trebuie să-şi videze 
mintea, să aibă mintea calmă, nu calmată; repetăm, calmă. Cel 
care încearcă şi îşi propune să audă acest sunet mistic, să-şi 
menţină mintea liniştită; repetam, în linişte. 

Trebuie făcută o distincţie între o minte care este calmă, 
pentru că aceasta a înțeles că este inutil să gândească; şi o 
minte care este calmată artificial. Trebuie să se facă diferenţa 
între o minte care se găseşte într-o linişte naturală, spontană şi 
o minte care este forţată violent să tacă. 

Atunci când mintea este calmă, într-o linişte profundă, 
studentul poate să audă, în mod inevitabil, sunetul greierului: un 
sunet subtil, ascuţit, pătrunzător. Chiar mai mult, dacă Sufletul 
se lasă absorbit de acest sunet mistic, Porţile Misterului se 
deschid pentru student. Atunci, în acele momente să se ridice 
din pat în mod instinctiv şi să iasă din camera lui pentru a se 
dirija spre Templele Lojii Albe sau spre orice alt loc din Univers. 
o MANTRA DLA-RAD o 

Trebuie să ştim că puterea cea mai mare care există în 
lume, cea mai bună cheie care se cunoaşte pentru „a ieşi în 


Astral”, depinde de FORŢELE SEXUALE. Poate vi se pare ciudat 
că afirmăm aceasta. Fiţi atenţi: energiile creatoare (faimosul 
„libido”, de care ne vorbeşte Sigmund Freud), adică FORŢA 
SEXUALA, atunci când se află în procesul de transmutare 
LIBIDO-GENETICĂ, produce un sunet, sunetul Anahat, acest 
misterios sunet asemănător celui al greierului despre care am 
vorbit deja. 

Trebuie să învăţăm să utilizăm această cheie pentru „a 
ieşi în Astral”. Vă voi arăta-o: trebuie să adormiţi vocalizând 
mental silabele „LA-RA”, astfel: (LAAAAAAAAAA- 
RRRRRRRRAAAAAAAAAA) 

Dar această practică trebuie făcută cu tenacitate, şi cu 
perseverenţă. Vocalizaţi mental în timp ce adormiţi. Aceste 
două silabe au puterea de a face să vibreze intens energiile 
sexuale. Aşadar, prin deducție logică, ştim că odată ce energiile 
se situează la o vibraţie superioară şi puternică, se produce 
acea literă care este însuşi sunetul FOAT-ului, al FOCULUI: litera 
„S”. Aceasta literă vibrează astfel: (SSSSSSSSS). Se poate simţi 
cum vibrează în creier, ca şi cum ar fi cântecul unui greier, sau 
un sunet asemănător cu sunetul produs de frânele cu „aer 
comprimat”. Când auziţi acest sunet magic, Anahat, nu vă fie 
teamă. Accentuaţi volumul. Puteţi să-i daţi o mai mare 
rezonanță cu ajutorul voinţei şi când deja acest sunet vibrează 
foarte intens, când are deja o mare rezonanţă, profitaţi: ridicați- 
vă din pat; nu vă gândiţi ca „dacă mă ridic cu corpul”, sau că 
„dacă mă ridic fără corp” sau „dacă eu mă ridic, unde rămâne 
corpul”. În mod normal, studenţii trăiesc cu toate aceste 
şovăieli, cu toate aceste incertitudini, nu înţeleg. 

Ridicaţi-vă! Repet, ridicaţi-vă! La ridicare, Natura se va 
ocupa de separarea părţii Astrale de corpul fizic. Tot ce trebuie 
să faceţi voi este să vă ridicaţi. Desigur, nu este vorba de o 
ridicare mentală; ceea ce vorbim trebuie să se transpună în 
fapte. Ridicaţi-vă din pat; ceea ce ţine de corp nu vă 
interesează. Ceea ce trebuie să faceţi este să vă ridicaţi şi 
înainte de a ieşi din camera voastră, faceţi un salt cu intenţia de 
a pluti în atmosferă. Dacă plutiţi este pentru că sunteţi în Lumea 
Astrală. Aţi înţeles? Dacă nu plutiţi, întoarceţi-vă din nou în pat 
şi repetaţi experimentul. 

Repet: nu vă opriţi, dacă azi nu puteţi, mâine veţi putea. 
Mulți discipoli triumfă imediat, iar alţii au nevoie de luni şi chiar 


de ani până să ajungă să înveţe. În orice caz, tenacitatea 
învinge. Pe măsură ce auziţi acest sunet, vă veţi ridica din patul 
vostru şi veţi ieşi din cameră; dar înainte de a ieşi, faceţi un salt 
cu intenţia de a pluti şi dacă plutiţi este pentru că sunteţi în 
Astral. Aceasta este o cheie minunată; este o cheie foarte 
importantă şi indispensabilă. 

o MANTRA „EGIPTO” n 

Numele ocult al corpului nostru Astral este ZAPHNATH 
PAANEAH. 

Numele corpului Astral este format din doua nume. Primul 
este Zaphnath. Această mantră corespunde Astralului nostru 
inferior. Al doilea cuvânt, Paaneah, este Fiul, Cristosul nostru 
Cosmic, care ne leagă personalitatea fizică cu imanenţa 
supremă a Tatălui Solar. 

Discipolii noştri trebuie să dobândească puterea de a ieşi 
în corp Astral. Aceasta putere se dobândeşte vocalizând zilnic o 
oră mantra EGIPTO. 

Vocala „E”, face să vibreze glanda tiroida şi îi conferă 
omului puterea auzului ocult. 

„G”-ul trezeşte chakra ficatului şi atunci când această 
chakră ajunge la dezvoltarea ei deplină, omul poate intra şi ieşi 
din corpul lui de fiecare dată când vrea. Vocala „i” combinată cu 
litera „p” dezvoltă în om clarviziunea şi puterea de a ieşi în 
corpul lui Astral prin fereastra lui Brahma care este glanda 
pineală. Litera „t” impactează vocala „o”, intim relaţionată cu 
chakra inimii, astfel, omul poate dobândi puterea pentru a se 
desprinde de acest plex şi a ieşi în corp Astral. 

Pronunţarea corectă a acestei mantre este următoarea: 
„EEEEEEEHHHHHHHIIIIIIIPPPPPPPTOOOOOOO” 

Cei care încă nu au putut să iasă în corp Astral cu cheile 
noastre, este pentru că încă nu au această putere şi atunci 
trebuie să o dezvolte, în primul rând vocalizând zilnic timp de o 
oră mantra EGIPTO. Această mantră dezvoltă total chakrele care 
sunt în relaţie cu dedublarea corpului Astral, şi astfel discipolul 
dobândeşte puterea de a intra şi ieşi din corpul fizic după 
voinţa. 

o DISCERNĂMÂNTUL o 

O altă cheie care a dat de asemenea rezultate foarte bune 
pentru a „ieși în Astral”, este DISCERNĂMÂNTUL. În timpul zilei, 
când mergeţi pe stradă, de exemplu, deodată vă întâlniți cu un 


prieten pe care nu l-aţi văzut de mulţi ani. În acest caz reflectaţi 
şi întrebaţi-vă pe voi înşivă: Sunt în Astral? Sunt afară din corpul 
meu? Atunci, faceţi un mic salt cu intenţia de a pluti. Este clar 
că dacă plutiţi este pentru că sunteți în Astral. 

Ce s-ar întâmpla dacă aţi merge pe stradă şi v-aţi întâlni 
cu un prieten care a murit de 20 sau 30 de ani? Cel mai logic ar 
fi ca voi înşivă să încercaţi să fiţi conştienţi întrebându-vă: Sunt 
în Astral? Apoi faceţi un mic salt şi dacă plutiţi este pentru că 
sunteţi în Astral. 

Dacă mergeţi pe stradă, de exemplu şi deodată vă întâlniți 
cu o mulţime, nu vă costă nimic să reflectaţi puţin, numai 
pentru câteva momente. Întrebaţi-vă pe voi înşivă: Sunt în 
Astral? Imediat, încercaţi aceasta: faceţi un mic salt cu intenţia 
de a pluti. Dacă plutiţi este pentru că sunteţi în Astral. 

Dacă, de exemplu, vedeţi în vitrina unui magazin un 
obiect curios, puneţi-vă întrebarea: Sunt în Astral? 

De multe ori studenţii şi-au pus această întrebare şi au 
făcut micul salt, rezultatul a fost că s-au trezit în Astral, care, 
aşa cum ştim, este acelaşi cu Lumea Viselor, erau realmente 
acolo, dar mergeau inconştienţi, crezând că erau în carne şi 
oase. 

Aşadar, trebuie să învăţăm să DISCERNEM. 

În timpul orelor de somn normal, fiecare trăieşte în Lumile 
Interne cu  Conştiinţa adormită. Aici vedem tâmplarii în 
tâmplăriile lor, vânzătorii în magazinele lor, şoferii conducându- 
şi maşinile sau automobilele, etc., şi toţi sunt pe deplin convinşi 
că sunt în carne şi oase. 

Daca cineva îl întreabă pe un prieten de acestea: „în ce 
lume te găseşti? Unde crezi că te afli, prietenul meu?” 
întotdeauna va răspunde că „este în carne şi oase” şi dacă 
cineva îi spune că este în Astral, niciodată nu o va crede, 
întotdeauna va râde. Dacă aceşti oameni şi-ar trezi Conştiinţa în 
Lumile Interne, ar intra în temple, şi s-ar transforma radical. Dar 
cum acestor persoane niciodată nu le trece prin cap să facă 
acest exerciţiu pe care îl dăm, trăiesc întotdeauna cu Conştiinţa 
adormită. 

Dacă faceţi această practică, şi în timpul întregii zile 
(fiecare minut, fiecare secundă în prezenţa unei persoane pe 
care nu ați văzut-o de mult timp, în prezenta unui obiect curios, 
în prezenţa unei mulţimi, etc., etc., etc.) vă puneţi întrebarea, 


este clar că aceasta se întipăreşte foarte bine în subconştient, şi 
rezultatul este că noaptea ne punem aceeaşi întrebare în Lumea 
Astrală, trezind astfel Conştiinţa. 

Ceea ce face cineva peste zi, repetă noaptea, în timpul 
somnului. Dacă se obișnuiește să facă acest exerciţiu în timpul 
zilei, este clar că noaptea îl va face de asemenea. Făcându-l în 
timpul somnului, Conştiinţa se trezeşte şi atunci se pot vizita 
după voinţă Templele Lojii Albe, se pot invoca Ingerii. etc. 

Dacă sunteţi în Astral şi doriţi să invocaţi un Inger (de 
exemplu Îngerul ANAEL, Îngerul Iubirii), puteţi să-l invocaţi cu 
mantra ANTIA DAUNA SASTAZA astfel: 

(AAANNTIIIIIIAAA DAAAUUUNAAA SAAASTAAAZAAA) 

Veniţi aici! Veniţi aici! Veniţi aici! În numele lui Cristos! În 
numele lui Cristos! În numele lui Cristos! 

Și puteţi fi sigur că Anael va veni la chemarea voastră. 
Anael este foarte înțelept; cu el puteţi vorbi ceea ce vreţi, cu el 
puteţi învăţa multe lucruri. Cunoaşte medicina, ştie să vindece, 
este în relaţie cu toate acele probleme de dragoste, etc. 

De exemplu, dacă doriţi să invocaţi orice Inger planetar, 
utilizaţi întotdeauna aceeași cheie şi veţi fi ascultați. Dar înainte 
de toate trebuie să învăţaţi să „ieșiţi în Astral”. În Astral puteţi 
să mergeţi în SHAMBALLA şi să vorbiţi personal cu Divinul 
Maestru lisus Cristos. El trăieşte în SHAMBALLA cu acelaşi corp 
înviat din morţi. 

Nu știu cum de există încă oameni care îndrăznesc să 
spună că lisus Cristos s-a reîncarnat în Petru, sau în loan, sau în 
Diego, sau în nu știu cine. Lumea face atâtea greşeli! Chiar şi 
acum, în zilele noastre, nu vor să creadă cuvântul lui lisus, nu 
vor să creadă ceea ce este scris în Evanghelie. lisus a înviat şi 
are corpul fizic, păstrându-l viu în SHAMBALLA. SHAMBALLA este 
un ţinut din Tibet, un ţinut care este în STARE DE JINAS, un ţinut 
secret. 

Astfel, trebuie să învăţăm să vocalizam mantrele care 
servesc pentru a „ieși în Astral”; trebuie să cunoaştem 
practicile. 

Putem invoca de asemenea Fiinţele Inefabile pentru ca ele 
să ne înveţe sa „ieșim în Astral”. Il puteţi invoca, de exemplu, pe 
HARPOCRATES şi puteţi fi siguri că vă va învăţa să „ieșiţi în 
Astral”. 

o STARI DE JINAS n 


În primul rând, studentul învaţă să „iasă în Astral”; şi mai 
târziu învaţă să-şi pună corpul în cea de-a Patra Dimensiune. 
Aceasta este puţin mai dur, nu-i așa? Acest fapt de a ne pune 
corpul de carne şi oase în cea de-a Patra Dimensiune, aparent 
este foarte dificil; totuşi, se poate. 

Cel care vrea să intre cu corpul de carne şi oase în Lumile 
Interne, adică, cel care vrea să înveţe să-şi pună corpul fizic în 
STARE DE JINAS, trebuie să cunoască cheile. Harpocrates, de 
exemplu, ne învaţă cum să ieşim cu corpul de carne şi oase; 
Harpocrates ne învaţă să ne transportăm dintr-un loc în altul în 
câteva momente. Harpocrates ne învaţă să ne introducem 
corpul în Lumile Superioare. 

Cel care învaţă să călătorească cu corpul de carne şi oase 
prin Lumile Interne, de fapt poate face minuni. lisus făcea astfel 
de minuni, lisus umbla pe ape, pentru că avea corpul fizic 
cufundat în Lumile Interne. Amintiţi-vă de acea noapte în care 
lisus mergea pe apele Mării din Galilea. Aceasta a fost foarte 
interesant; El mergea cu corpul său fizic în STARE DE JINAS; 
Petru a ieşit pentru a-l întâmpina. Din păcate, Petru s-a îndoit. 
Dacă Petru nu s-ar fi îndoit, nicidecum nu s-ar fi scufundat. 
Bietul Petru se scufunda; şi lisus a trebuit să-l ajute, spunându-i: 
„Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 

Cheia pentru a pune corpul fizic în STARE DE JINAS este 
încrederea. Cel care nu are încredere, eşuează. De fapt, 
încrederea este o PUTERE SOLARA. 

Dacă vreţi să intraţi cu corpul fizic în lumile interne, puteţi 
să faceţi următoarele: aşezaţi-vă pe partea stângă, puneţi-vă 
mâna stângă pe pernă; apoi sprijiniţi-vă capul pe palma mâinii 
stângi. Invocaţi-l pe Harpocrates astfel: 

„HAR-PO-CRA-TIS, HAR-PO-CRA-TIS, HAR-PO-CRA-TIS; în 
numele lui Cristos, în numele lui Cristos, în numele lui Cristos te 
invocăm, te chemăm. În numele Absolutului, în numele 
Absolutului, în numele Absolutului te chemăm HAR-PO-CRA-TIS, 
ajută-mă să-mi pun corpul în STARE DE JINAS!” 

Apoi aţipiţi, concentrându-vă la Harpocrates. Când simţiţi 
puţin somnul, când începeţi să simţiţi primele simptome ale 
somnului, puteţi să vă ridicaţi din pat cu toată încrederea. 

Ridicaţi-vă cum se ridică un somnambul, dar ridicaţi-vă! 
Aţi înţeles? Ridicaţi-vă, păstrând puţinul somn pe care-l aveţi. 

După ce vă ridicaţi, faceţi câţiva pași prin cameră. Apoi, 


înainte de a ieşi pe stradă, este bine să faceţi o încercare în 
propria camera, pentru a şti dacă sunteţi deja în STARE DE 
JINAS, pentru că altfel, ce veţi face pe strada? 

Faceţi saltul şi dacă plutiţi este pentru că corpul a intrat în 
Lumile Interne. Atunci puteţi ieşi liniştiţi pe stradă şi vă puteţi 
îndrepta spre Templele care sunt în STARE DE JINAS. 

Amintiţi-vă că în Pădurea Chapultepec există un Templu 
minunat. Templul Chapultepec este formidabil: este un Templu 
Rozacrucian-Gnostic. Conducătorul acestui Templu este 
Maestrul RASMUSSEN. Puteţi să încercaţi să-l vizitaţi. Nu se ştie 
dacă vă lasă să intraţi; totul depinde de voi. Dacă aveţi o viaţă 
foarte corectă, daca sunteţi bine pregătiţi, dacă sunteţi 
persoane foarte virtuoase, veţi putea intra. Dacă nu, cine ştie! In 
orice caz încercaţi să vedeţi. Dacă nu vă lasă să intraţi în 
Chapultepec, vă puteţi oferi plăcerea să călătoriţi prin Europa, 
prin Asia, prin Africa, sau unde vreţi. Cu corpul în STARE DE 
JINAS vă puteţi transporta în locurile cele mai îndepărtate de pe 
Pământ. 

Doctorul Krumm Heller spunea că este nevoie să adormim 
invocându-l pe Harpocrates, dar că trebuie să ne imaginăm un 
ou de culoare albastră, un ou foarte luminos, albastru ca şi cerul 
şi să ne vedem înăuntrul acestui ou. 

Acest lucru ne învaţă Doctorul Krumm Heller. Dar modul 
cel mai practic de a o face este de a căuta cu adevărat un ou de 
găină; apoi, vom sparge vârful oului, făcându-i un mic orificiu pe 
partea conică, pe partea mai ascuţită. Inainte de a face această 
operaţie, este necesar să lăsăm oul puţin în apă călduţă. Apoi îi 
scoatem gălbenușul şi albuşul până ce îi rămâne numai coaja. 
Când avem această coajă, o colorăm în albastru şi o punem 
aproape de pat. Important este să avem mereu figura oului, a 
cărui coajă este în relaţie cu puterile lui Harpocrates. 

Să ne amintim că Harpocrates este în relaţie precisă cu 
oul. Se spune că vechiul Pământ avea formă de ou, era oviform. 
In Egipt se folosea de asemenea oul şi se punea pe capul 
mumiilor. Să ne amintim de „OUL DE AUR” al lui BRAHMA. În ou 
sunt conţinute puterile creaţiei. Harpocrates ştie să manevreze 
aceste forțe conţinute în ou. 

Deci, dacă în ou se află forțe ale creaţiei este logic că are 
puteri formidabile. Harpocrates ştie să manevreze aceste puteri, 
aceste forţe extraordinare. 


Dacă observăm, întreaga creaţie a ieşit din ou. Însuşi omul 
s-a format din ou. Da, ovulul matern este un adevărat ou şi oul 
este fecundat de spermatozoid (și asta o știu biologii). 

Observaţi plantele: sămânţa este un adevărat ou şi din 
această sămânță iese planta. 

Mările au ieşit din ou, tot ce există a ieşit din ou. Apoi 
simbolizează materia fizică şi dacă Harpocrates are puteri 
asupra oului, le are şi asupra materiei fizice. Şi dacă 
Harpocrates are putere asupra materiei fizice, poate să ne pună 
corpul fizic în STARE DE JINAS, poate să ne introducă corpul 
nostru în a Patra dimensiune. Aceasta este perfect logic. 

Analizaţi aceasta prin voi înşivă şi vă veţi convinge că e 
logic. Nu vorbim despre ceva care este absurd. Este clar că 
pentru omul de ştiinţă materialist aceasta ar fi absurd, dar ce 
importanţă are pentru noi omul de ştiinţă materialist? Ceea ce 
ne interesează pe noi este să mergem la origine, să trecem la 
fapte. Omului de ştiinţă materialist îi dăm în primul rând 
învăţătura scrisă; şi va veni o zi în care dacă va practica, se va 
convinge prin el însuși. 

e 9. e 

TREZIREA CONȘTIINȚEI e 

„Trezirea Conștiinţei este posibilă doar prin intermediul eliberării 
şi emancipării de dualismul mental, de lupta antitezelor, de 
tumultul intelectual...” 

Samael Aun Weor 
o SOMNUL CONȘTIINȚEI n 

„Visează înțeleptul la minunatul trandafir din câmpul 
fermecat, ce-și întredeschide petalele încântătoare o dată cu 
luceafărul de seară al iubirii. Visează bardul pletos cu Sosul 
pârâiaș cântăreț ce coboară din munte destrămat în argint, 
preschimbat cu totul în dantelărie ce curge și trece. 

Visează nefericita mamă la fiul pe care l-a pierdut în 
război și nu concepe o soartă mai crudă, îşi plânge lângă 
portretul lui fericirea distrusă; raza de lumină se joacă cu tortura 
și chiar aprinde un curcubeu în fiecare picătură. Visează Faust 
cu Margareta sa cu chip dalb, liniștit, sub acoperământul 
măiestru al părului său auriu, care precum o cascadă de aur 
cade pe umerii săi de alabastru. Ce genune adâncă în pupila ei 
peridă și azurie ca unda! 

În ghearele  înspăimântătoare ale durerii, sărmanul 


«animal intelectual» visează că este Brutus tăind în mii de 
bucăți inima lui Cezar; Spartacus, cel temut, pustiind tinutul; 
Ulise în palatul său din Itaca, ucigându-i furios pe pretendenții 
soției sale; Teii respingând schiful cu piciorul; Cleopatra 
seducându-l pe Marc Antoniu; Cromwell înaintea supliciului unui 
monarh; Mirabeau în trupele națiunilor; Bolivar cu cinci popoare 
eliberate; Morelos pe câmpul de luptă. 

Visează îndrăgostitul la steaua ce urcă strălucitoare la 
răsărit, la atât de așteptata întâlnire, la cartea pe care ea o ține 
în mâinile sale, la romantica ei fereastră. Visează soțul ofensat 
la obscura luptă și la răzvrătita încăierare; suferă nespus și chiar 
moare în coșmar. Visează desfrânatul la goliciunea impudică a 
diavoliței ce se tăvălește precum porcul în noroiul josniciei. 
Visează bețivul la faptul că este bogat, tânăr, viteaz cavaler de 
mare renume, curajos în bătălie. Visează Amado Nervo la iubita 
nemișcată și Victor Hugo la Mizerabilii. Această viață de tip lunar 
este doar o întrețesere de vise. 

Nu s-au înșelat vechii înţelepţi ai pământului sacru al 
Vedelor, când au spus că această lume este MAYA (Iluzie). Ah!... 
dacă acești bieti oameni ar înceta să viseze... Cât de diferită ar 
fi viata!” 

Samael Aun Weor - „Întoarcerea mea în Tibet” 

Oamenii confundă Inteligența cu Intelectul, iar persoanei 
foarte inteligente sau foarte intelectuale, îi dau calificativul de 
foarte conștientă. Noi afirmăm că CONŞTIINŢA la om este fără 
nici o îndoiala și fără teamă de a ne înșela, un gen foarte 
particular de „PRICEPERE A CUNOAȘTERII INTERIOARE”, complet 
independentă de orice activitate mentală. 

Facultatea CONȘTIINȚEI ne permite cunoașterea de NOI 
ÎNȘINE. 

CONŞTIINŢA ne dă cunoașterea integrală a ceea ce ESTE, 
unde este, a ceea ce realmente se știe, a ceea ce cu siguranţă 
se ignoră. , 

PSIHOLOGIA REVOLUȚIONARA învață faptul că doar omul 
însuși poate ajunge să se cunoască pe sine însuși. 

Doar noi putem ști dacă suntem Conștienți într-un anumit 
moment sau nu. Numai noi înșine putem ști despre propria 
noastră Conștiinţă și dacă aceasta există la un moment dat sau 
nu. 

Omul însuși și nimeni altcineva decât el poate să-și dea 


seama pentru o clipă, pentru un moment, că înaintea acelei 
clipe, înainte de acel moment, realmente nu era conștient, avea 
conștiința foarte adormită; apoi va uita acea experienţă sau o va 
păstra ca pe o amintire, ca pe amintirea unei experienţe 
puternice. 

Este urgent să știm că la ANIMALUL RAȚIONAL, 
CONŞTIINŢA nu este ceva continuu, permanent... 

În mod normal, Conștiinţa la animalul intelectual, în mod 
greșit numit om, doarme profund. 

Rare, foarte rare sunt momentele în care Conștiinţa este 
trează; animalul intelectual lucrează, conduce mașini, se 
căsătorește, moare, etc., cu conștiința în totalitate adormită și 
doar în momente foarte excepţionale se trezește. 

Viaţa ființei umane este o lume de visare, însă ea crede că 
este trează și niciodată nu ar admite că visează, că are 
Conștiinţa adormită. 

Dacă cineva ar ajunge să se trezească, s-ar simţi teribil de 
rușinat de sine însuși, ar înțelege imediat bufoneria sa, 
ridiculitatea sa. Această viaţă este teribil de ridicolă, groaznic de 
tragică și arareori sublimă... 

Dacă un boxer ar ajunge să se trezească pe loc în plină 
luptă, ar privi rușinat tot onoratul public și ar fugi de oribilul 
spectacol, în fața uimirii mulțimilor adormite și inconștiente. 

Când fiinţa umană admite că are Conștiinţa adormită, 
puteţi fi siguri că deja începe să se trezească. 

Școlile reacționare de Psihologie învechită care neagă 
existența Conștiinţei și chiar inutilitatea unui astfel de termen, 
denotă starea de Somn cel mai profund. Adepții unor astfel de 
școli dorm foarte profund, într-o stare practic infraconștientă și 
inconștientă. 

Cei care confundă Conștiinţa cu funcţiile psihologice, 
gânduri, sentimente, impulsuri motrice și senzații, realmente 
sunt foarte inconștienţi, dorm profund. Cei care acceptă 
existența  Conștiinţei dar neagă complet diferitele grade 
conștientive, denotă lipsă de experienţă conștientă, somn al 
conștiinței. 

Orice persoană care s-a trezit vreodată pentru un 
moment, știe foarte bine, din proprie experienţă, că există 
diferite grade de Conștiinţă observabile în noi înșine. 

În primul rând: TIMPUL. Cât timp rămânem conștienți? În 


al doilea rând: FRECVENȚA. De câte ori ne-am trezit Conștiinţa? 
În al treilea rând: AMPLITUDINEA ȘI PROFUNZIMEA. De ce anume 
am fost conștienți? 

Psihologia Revoluționară și antica Philokalie afirmă că prin 
mari supra-eforturi de tip foarte special putem trezi Conștiinţa și 
să o facem să fie continuă și controlabilă. 

Educaţia Fundamentală are ca scop trezirea conștiinței. 
Nu ne servesc la nimic zece sau cincisprezece ani de studii la 
școală, la colegiu și la universitate, dacă atunci când ieșim din 
sălile de curs, suntem automate adormite. 

Nu este o exagerare să afirmăm că printr-un mare efort, 
animalul intelectual poate să fie conștient de el însuși doar 
pentru câteva minute. 

Este clar că în aceasta obișnuiesc să existe puține excepții 
pe care trebuie să le căutăm cu felinarul lui Diogene; acele 
cazuri rare sunt reprezentate de Oamenii adevăraţi: Buddha, 
lisus, Hermes, Quetzacoad, etc. Acești fondatori de religii au 
avut Conștiinţă continuă, au fost mari Iluminati. 

În mod normal oamenii nu sunt conștienți de ei înșiși. 
Iluzia de a fi conștienți în mod continuu, se naște din memorie și 
din toate procesele gândirii. 

Omul care practică un exerciţiu retrospectiv pentru a-și 
aminti toată viaţa sa, poate cu adevărat să rememoreze, să-și 
amintească de câte ori s-a căsătorit, câți copii a avut, cine au 
fost părinţii lui, profesorii, etc., dar aceasta nu înseamnă a trezi 
Conștiinţa, aceasta este pur și simplu amintirea actelor 
inconștiente și aceasta este tot. 

În viaţa obișnuită, fiinţa umană nu știe nimic despre Auto- 
Conștiință și cu atât mai puţin despre Conștiinţa Obiectivă. 

Totuși lumea este orgolioasă și toate persoanele se cred 
Auto-Conștiente; Animalul Intelectual crede cu convingere că 
are Conștiinţă de sine însuși și în nici un chip nu ar accepta săi 
se spună că este un adormit și că trăiește inconștient de el 
însuși. 

Există momente excepţionale în care Animalul Intelectual 
se trezește, însă acele momente sunt foarte rare; pot apărea 
într-un moment de pericol extrem, în timpul unei emoţii intense, 
în vreo circumstanţă nouă, în vreo nouă situaţie neașteptată, 
etc. 

Este cu adevărat o nenorocire faptul că bietul Animal 


Intelectual nu are nici o stăpânire asupra acestor stări 
trecătoare de Conștiinţă, că nu le poate redeștepta, că nu le 
poate face continue. 

Totuși Educaţia Fundamentală afirmă că omul poate să 
obţină controlul Conștiinţei și să dobândească Auto-Conștiinţa. 

Psihologia Revoluționară are metode, procedee științifice 
pentru a trezi Conștiinţa. 

Dacă vrem să ne trezim Conștiinţa avem nevoie să 
începem prin a examina, a studia și apoi a elimina toate 
obstacolele care ne apar pe drum... 

o PROBLEMA CUNOAȘTERII n 

„Oamenii vor să vadă, să audă, să atingă-și să pipăie 
marile realități ale lumilor superioare; oamenii vor să-și 
amintească existențele lor trecute, să converseze cu Zeii, etc., 
etc. Dar, din păcate, oamenii au doar trei la sută Conștiinţă 
trezită și nouăzeci și șapte la sută conștiință adormită. 

Cine vrea să atingă marile realități ale lumilor interne, 
cine vrea să ajungă la trezirea Conștiinţei, trebuie să se decidă 
să MOARA moment de moment; aceasta este indispensabil... 

Înainte de toate este urgent să știm că avem un «Eu» 
pluralizat înăuntrul nostru înșine. Un asemenea «Eu» este 
«SETH» din mitologia egipteană: ansamblu de «Diavoli Roșii», 
cum spuneau anticii sacerdoti din tinutul faraonilor. Acele 
entități scufundate care personifică Egoul (sau pe SETH, precum 
spuneam), sunt descrierea propriilor noastre defecte. Inăuntrul 
fiecăreia dintre aceste entități, se află cufundată Constiinta 
noastră (încastrată, îmbuteliată, adormită). Așadar, Constiinta 
noastră acționează în functie de propria sa îmbuteliere, merge 
definitiv pe drumul erorii; este egoică, din nefericire. 

Dacă vrem să ne trezim (pentru a putea vedea, auzi, 
atinge și pipăi lumile superioare; pentru a putea vorbi cu 
maeștrii Fraternității Albe), este necesar să-l distrugem complet 
pe SETH, Egoul, «Diavolii Roșii», «Eurile». Doar astfel, Constiinta 
reușește să se dezrobească, să se elibereze şi să se trezească 
radical”. 

Samael Aun Weor - „Înţelepciunea Fiinţei” 

Sunt nenumărate școlile și literatura pseudo-esoterică și 
pseudo-ocultistă. Peste tot abundă aceste școli și acești autori, 
combătându-se reciproc. 

În Catedrala Notre-Dame din Paris, apare desenat pe 


pardoseală un labirint... Să ne amintim de labirintul din Insula 
Creta. În centrul acelui labirint se afla Minotaurul cretan. Se 
spune că Tezeu a reușit să se orienteze prin acel labirint, până a 
ajuns unde era Minotaurul și, înfruntându-se în luptă corp la 
corp, l-a învins. leșirea din acel labirint a fost posibilă cu ajutorul 
„Firului Ariadnei”, care a putut să-l conducă până la „Eliberarea 
Finală”. 

Se dovedește interesant de știut că, tocmai pe pardoseala 
Catedralei Notre Dame, din Paris, a fost desenat acel labirint 
minunat. Fără îndoială toate acestea sunt ceva ce ne invită la 
reflecţie... 

Să ne orientăm nu este un lucru ușor: labirintul teoriilor 
este mai amar decât moartea. În timp ce unii autori ne spun că 
exerciţiile respiratorii sunt magnifice, alţii ne spun că sunt 
dăunătoare; în timp ce unii afirmă un lucru, alţii afirmă altul; 
fiecare școală crede că deține adevărul; labirintul se dovedește 
foarte dificil. 

Când cineva reușește să ajungă în centrul labirintului, 
trebuie să se întâlnească în luptă corp la corp cu Minotaurul 
cretan, adică cu propriul său Ego, cu „Eul”, cu „Eul însuși”, cu 
„Sinele însuși” și reușește să iasă din centrul labirintului doar cu 
ajutorul „Firului Ariadnei”, care trebuie să ne conducă până la 
lumină. 

Totuși cea mai mare parte a oamenilor se pierd în 
labirintul atâtor teorii, atâtor școli și atâtor confuzii... Cum să 
facem pentru a ne orienta? În ce fel? Evident trebuie să ne 
intereseze TREZIREA CONȘTIINȚEI, doar astfel putem merge cu 
succes, înăuntrul acelui misterios labirint; dar cât timp nu ne 
vom fi trezit, vom fi dezorientați... 

Unii chiar se entuziasmează momentan pentru aceste 
studii, iar apoi le abandonează. Sunt unii cu capul plin de teorii, 
care cred că au descoperit deja DRUMUL SECRET, chiar dacă 
sunt foarte adormiţi. 

Pare incredibil, dar exista Maeștri ai marii Loji Albe, 
adevăraţi gnostici în sensul transcendental al cuvântului, treziți 
cu desăvârșire, Auto-Realizaţi total (în limbajul Alchimist am 
spune: indivizi care au deja în puterea lor „Piatra Preţioasă”), şi 
totuși nu știu nici să citească nici să scrie; sunt total analfabeți, 
dar sunt AUTO-REALIZAȚI și TREZIȚI! 

In schimb vedem pe drumul vieții, în interiorul diverselor 


școli, organizaţii, secte, ordine, etc., indivizi cu capul plin de 
teorii, indivizi cu o erudiție bogată, dar cu Conștiinţa complet 
adormită; „ignoranţi instruiți” care nu doar că nu știu, dar ceea 
ce este mai rău, nici măcar nu știu că nu știu... Asta da, când 
sunt întrebaţi, demonstrează o erudiție surprinzătoare și o minte 
sclipitoare, cu concepte splendide, cu proverbe strălucite, 
categorice și definitive, dar la ce servesc toate acestea?... 

Noi avem nevoie înainte de toate SA NE TREZIM, pentru a 
ști cum ne vom orienta. La ce ne-ar folosi să avem capul plin de 
învățătură, dacă continuăm cu Conștiinţa adormită? Mai bine ar 
fi să fim analfabeți, dar TREZIȚI... 

Avem nevoie să învăţăm să trăim, dragii mei prieteni, 
pentru că se întâmplă că noi, fiinţele umane nu știm să trăim și 
aceasta este foarte grav. Nu măsurăm timpul, credem că acest 
vehicul fizic va dura o eternitate, când în realitate nu durează 
aproape deloc și apoi devine praf... 5 
o CELE PATRU STARI DE CONSTIINTA o 

„Cel care își trezește constiinta poate studia, în timpul 
orelor de somn, toate minunile lumilor superioare. Cel care își 
trezește conștiința trăiește în Lumile Superioare ca un cetățean 
al Cosmosului complet trezit. Atunci conviețuiește cu Marii 
Hierofanţi al Lojii Albe. 

Cine îşi trezește conștiința nu mai poate visa aici, în acest 
plan fizic, și nici în lumile interne. Cine își trezește conștiința nu 
mai visează. Cine își trezește conștiința se transformă într-un 
investigator competent al lumilor superioare. Cel care îşi 
trezește conștiința este un iluminat. Cine își trezește conștiința 
poate studia la picioarele Maestrului. Cine își trezește conștiința 
poate sta de vorbă în mod familiar cu Zeii care au inițiat aurora 
creației. Cel care își trezește conștiința poate să-și amintească 
nenumăratele sale reîncarnări. Cel care își trezește conștiința 
asistă în mod conștient la propriile sale inițieri cosmice. Cel care 
își trezește conștiința poate studia în templele Marii Loji Albe. 

Samael Aun Weor - „Căsătoria Perfectă” 

Există patru stări de CONȘTIINȚĂ posibile pentru om: 
SOMNUL, STAREA DE VEGHE, AUTO- CONŞTIINŢA şi CONŞTIINTA 
OBIECTIVĂ 

Imaginaţi-vă pentru un moment, drag cititor, o casă cu 
patru etaje; sărmanul animal intelectual în mod greșit numit 
Om, trăiește în mod normal la cele două etaje de jos, dar 


niciodată în viaţă nu folosește cele două etaje superioare. 

Animalul Intelectual își împarte viaţa jalnică și mizerabilă 
între somnul obișnuit și greșit numita stare de VEGHE, care este, 
din nefericire, o altă formă de somn. 

În timp ce corpul fizic doarme în pat, EGOUL învelit în 
CORPURILE sale LUNARE umblă nestingherit, cu Conștiinţa 
adormită ca un somnambul, prin regiunea moleculară. 

EGOUL în regiunea moleculară își proiectează VISELE și 
trăiește în ele; nu există nici o logică în VISELE sale; 
continuitate, cauze, efecte, toate funcţiile psihice lucrează fără 
nici o direcţie și apar și dispar imagini subiective, scene 
incoerente, vagi, imprecise, etc. 

Când EGOUL învelit în Corpurile sale Lunare se întoarce la 
CORPUL FIZIC, apare atunci a doua stare de Conștiinţă, numită 
stare de VEGHE, care de fapt nu este altceva decât o altă formă 
de somn. 

Intorcându-se EGOUL la CORPUL său FIZIC, visele continuă 
în interior; așa-zisa STARE DE VEGHE este în realitate A VISA CU 
OCHII DESCHIȘI. 

Când răsare soarele, stelele se ascund, dar nu încetează 
să existe; așa sunt visele în starea de VEGHE, ele continuă în 
secret, nu încetează să existe. 

Aceasta înseamnă că Animalul Intelectual în mod greșit 
numit OM, trăiește doar în lumea viselor; pe bună dreptate a 
spus poetul că viața este vis. 

ANIMALUL RAȚIONAL conduce mașina visând, lucrează la 
birou, în fabrică, la câmp, etc. visând, se îndrăgostește visând, 
se căsătorește visând; rar, foarte rar în viaţă, este treaz; trăiește 
într-o lume de vise și crede cu fermitate că este trezit. 

Cele patru Evanghelii cer TREZIREA, dar din păcate nu 
spun cum SA NE TREZIM. 

Înainte de toate, este necesar să înțelegem că suntem 
adormiţi; doar atunci când cineva își dă seama exact că este 
adormit, intră cu adevărat pe calea TREZIRII. 

Cine ajunge să se TREZEASCA, devine atunci AUTO- 
CONȘTIENT, dobândește CONȘTIINȚĂ de SINE ÎNSUȘI. 

Eroarea cea mai gravă a multor PSEUDO-ESOTERIȘTI și 
PSEUDO-OCULTIȘTI ignoranţi, este aceea de a-și închipui că sunt 
AUTO-CONȘTIENȚI și în plus de a crede că toată lumea este 
trezită, că toți oamenii au AUTO-CONȘTIINȚA. 


Dacă toţi oamenii ar avea CONȘTIINȚA TREZITĂ, Pământul 
ar fi un PARADIS, nu ar exista războaie, nu ar exista nici al meu 
nici al tău, totul ar fi al tuturor, am trăi într-o VÂRSTĂ DE AUR. 

Când cineva își TREZEȘTE CONŞTIINŢA, când devine 
AUTO-CONȘTIENT, când dobândește CONȘTIINȚĂ DE SINE 
ÎNSUȘI, în momentul acela este când ajunge să cunoască 
realmente ADEVĂRUL despre el însuși. 

Înainte de a ajunge la a treia stare de CONȘTIINȚĂ, (AUTO- 
CONŞTIINŢA), realmente o persoană nu se cunoaște pe SINE 
ÎNSĂȘI, chiar dacă crede că ea însăși se cunoaște. 

Este indispensabil să dobândim A TREIA STARE DE 
CONȘTIINȚĂ, să urcăm la al treilea etaj al casei, înainte de a 
avea dreptul să trecem la al patrulea etaj. 

A PATRA STARE DE CONȘTIINȚĂ, al PATRULEA ETAJ al 
casei, este cu adevărat formidabil. Doar cel care ajunge la 
CONȘTIINȚA OBIECTIVA, la A PATRA STARE, poate studia 
lucrurile în ele însele, lumea așa cum este. 

Cine ajunge la al patrulea etaj al casei, este fără nici o 
îndoială un ILUMINAT, cunoaște prin experiență directă 
MISTERELE VIEȚII ȘI ALE MORȚII, posedă ÎNŢELEPCIUNEA, simţul 
său SPAȚIAL este deplin dezvoltat. 

In timpul SOMNULUI PROFUND putem avea sclipiri de 
stare de VEGHE. În timpul stării de VEGHE putem avea sclipiri de 
AUTO-CONȘTIINȚĂ; în timpul stării de AUTO- CONȘTIINȚĂ putem 
avea sclipiri de CONȘTIINȚĂ OBIECTIVĂ. 

Dacă vrem să ajungem la TREZIREA CONȘTIIȚEI, la AUTO- 
CONȘTIINȚĂ, trebuie să lucrăm cu CONŞTIINŢA aici și acum. Este 
tocmai aici, în această lume fizică, unde trebuie să lucrăm 
pentru A TREZI CONȘTIINȚA; cine se trezește aici, se trezește 
peste tot, în toate dimensiunile Universului. 

o SINTEZĂ o 

Cele Patru stări de Conştiință sunt denumite și precum 
urmează: 

Eikasia, Pistis, Dianoia și Nous. 

a) Eikasia înseamnă ignoranță, cruzime umană, barbarie, 
somn extrem de adânc, lume instinctivă și brutală, stare infra- 
umană. 

b) Pistis reprezintă lumea opiniilor și credințelor. Pistis 
sunt ipoteze, prejudecăți, sectarism, fanatism, teorii în care nu 
există nici un fel de percepție directă a Adevărului. Pistis este 


conștiința nivelului general al umanității. 

c) Dianoia înseamnă verificare intelectuală a credințelor, 
analiză, sintetism conceptual, conștiință cultural-intelectuală, 
gândire științifică, etc. Gândirea Dianoică studiază fenomenele 
și stabilește legi. Gândirea Dianoică studiază sistemele Inductiv 
și Deductiv cu scopul de a le utiliza în formă profundă și clară. 

d) Nous înseamnă perfectă Conștiinţă trezită. Nous este 
starea de „Turiya”, perfecta iluminare interioară profundă. Nous 
înseamnă legitimă Clarviziune obiectivă. Nous este intuiţie. 
Nous este lumea arhetipurilor divine. Gândirea noetică este 
sintetică, clară, obiectivă, iluminată. 

Nous implică absenţa totală a Egoului, a Eului, a Eului 
însuși. Cine atinge înălțimile gândirii noetice, își trezește 
Conștiinţa complet și se transformă într-un Turiya. 

Partea cea mai joasă a omului este raţională și subiectivă 
și se relaţionează cu cele cinci simţuri obișnuite. 

Partea cea mai înaltă a omului este lumea Intuiției și a 
Conștiinţei obiective spirituale. În lumea Intuiţiei se dezvoltă 
arhetipurile tuturor lucrurilor Naturii. 

Doar aceia care au pătruns în lumea Intuiției obiective, 
numai cei care au atins înălțimile măreţe ale gândirii noetice 
sunt cu adevărat treziți și iluminaţi... 

o UN EXEMPLU DE NOUS n 

În aceste momente, îmi vin în memorie amintiri legate de 
ceva insolit. Acum vreo 17 sau 18 ani, aflându-mă într-o piaţă a 
cartierului Federal cu soţia mea sacerdotesă Litelantes, în 
momentele în care ceream un ceas pe care ea îl dăduse la 
reparat într-o ceasornicărie, am fost deodată zguduiți de o 
violentă explozie de dinamită. 

Litelantes, îngrozită, mi-a cerut să ne întoarcem imediat 
acasă. Este evident că răspunsul meu a fost fără șovăială 
negativ; în nici un fel nu voiam să risc vieţile noastre într-o a 
doua explozie care știam că urma să aibă loc. 

Rugăminţile ei au fost inutile... în acele momente au 
răsunat sirenele și clopotele  „înghiţitorilor de fum” sau 


pompierilor. 
Acei umili și martiri servitori ai omenirii, se grăbeau spre 
locul exploziei... „Dintre toți acești pompieri care tocmai au 


intrat pe scena evenimentelor, nici unul nu se va salva; vor 
muri”. Acestea au fost cuvintele mele; Litelantes, îngrozită, 


păstră tăcerea. 

Câteva clipe mai târziu, o a doua explozie a făcut să se 
cutremure teribil orașul Mexico. 

Urmarea a fost moartea tuturor acelor umili servitori; s-au 
dezintegrat automat, așadar nu s-au găsit nici cadavrele; s-a 
găsit pe aproape doar cizma unui sergent. 

Eu, în mod sincer, am rămas surprins de gradul de 
inconștiență în care se aflau acei pompieri; dacă ei ar fi fost 
treji, în nici un caz nu ar fi pierit. 

Incă îmi amintesc plânsetul femeilor care fugeau din acea 
piaţă și al copiilor care, îngroziţi, se agăţau de fustele mamelor 
lor. 

Dacă eu nu aș fi fost treaz, evident că am fi pierit, pentru 
că în locul de unde trebuia să luăm autobuzul, atât de 
indispensabil pentru a ne întoarce acasă, au murit sute de 
persoane. 

Incă nu am putut să uit atâtea și atâtea cadavre care, 
aruncate pe marginea trotuarului străzii, zăceau acoperite cu 
hârtii de ziare. 

Neîndoielnic, acele victime s-au datorat curiozităţii; era 
vorba de curioși, oameni inconștienţi, adormiţi, care după prima 
explozie se adunaseră la locul faptelor pentru a contempla 
spectacolul. 

Dacă acei oameni ar fi fost treji, niciodată nu s-ar fi strâns 
precum curioșii la locul faptelor. Din nefericire, dormeau 
profund; astfel și-au găsit moartea. 

Când ne-am întors acasă, situată în cartierul Caracol, 
vecinii noștri erau alarmaţi; presupuneau că muriserăm. Desigur 
s-au uimit că în ciuda faptului că am fost atât de aproape de 
locul catastrofei mai puteam să ne întoarcem vii. lată avantajul 
de a fi treji. _ 

o O DIDACTICA PENTRU TREZIRE o 

„Când un om oarecare ajunge să înțeleagă profund că nu 
poate să-și amintească de sine însuși, că nu este conștient de el 
însuși, este foarte aproape de trezirea Conștiinţei. 

Vorbim despre ceva la care trebuie să reflectăm profund. 
Ceea ce spunem aici este foarte important și nu se poate 
înțelege dacă se citește în mod mecanic. 

Cititorii noștri trebuie să reflecteze. Oamenii nu sunt 
capabili să îşi simtă propriul lor Eu în timp ce se auto-observă, 


să îl treacă de la un centru la altul, etc. 

A observa propriul mod de a vorbi, de a râde, de a umbla, 
etc. fără a uita de noi înșine, simțind acel Eu în interior, este 
foarte dificil, și totuși de bază, fundamental, pentru a obține 
trezirea Conștiinţei. 

Marele Maestru Ouspensky a spus: «Prima impresie pe 
care mi-a produs-o efortul de a fi conștient de Ființa mea, de a fi 
conștient de mine însumi ca Eu, de a-mi spune mie însumi: Eu 
merg, Eu fac, și de a încerca să mențin viu acest Eu, să îl simt 
înăuntrul meu, a fost următoarea: gândirea rămânea ca 
adormită, când sesizam Eul, nu puteam nici gândi nici vorbi, și 
Chiar scădea intensitatea senzațiilor; mai mult decât atât, 
puteam să mă mențin într-o asemenea stare doar pentru un 
timp foarte scurt»". 

Samael Aun Weor - „Colierul lui Buddha” 

Există 97% Subconștiinţă și 3% Conștiinţă. Vorbind în alți 
termeni am spune că 97% din Conștiinţă este adormită și că 
există doar un procent de 3% din conștiință care este trează. 
Totuși există oameni care nu ajung la 3% de Conștiinţă trează, 
în mod normal ajung la 2% și sunt unii care doar la 1%. 

Dar dacă am spune asta, celor care au Conștiinţa 
adormită, nu ar crede, mai degrabă s-ar simţi ofensaţi; se 
dovedește dificil să spunem asta oamenilor care dorm, pentru 
că nu ne cred, cred că sunt treziţi sau cred că-i insultăm, că-i 
jignim. 

Este necesar să ne trezim și pentru asta, înainte de toate, 
este necesar în primul rând să ne convingem în mod sincer că 
suntem adormiţi; când cineva acceptă că este adormit este 
semn sau indiciu că vrea să se trezească. Aceasta este ceva 
foarte asemănător cu nebunul care este nebun; nici un nebun 
nu acceptă că e nebun, toţi nebunii cred că sunt foarte bine. 
Când un nebun acceptă că este nebun este semn cert că starea 
sa se îmbunătățește. Putem vedea asta în ospicii; nu există 
nebun care să accepte că-i nebun. Totuși, pe de altă parte, să-i 
observăm pe acei nebuni care sunt pregătiţi să iasă din ospiciu, 
acceptă că sunt nebuni, înțeleg că nu sunt bine, acesta este 
exact semnul negreșit că deja starea lor se îmbunătățește 
vizibil. 

La fel se întâmplă cu persoanele care au Conștiinţa 
adormită: nu acceptă că sunt adormite, dar când deja o acceptă 


este un semn negreșit că vor să se trezească sau că încep să se 
trezească. Nu este vorba, totuși, de a o recunoaște în mod 
intelectual, nu; oricine poate spune în mod automat: „Da, sunt 
adormit”, dar altceva este să fim conștienți de faptul că suntem 
adormiţi, aceasta este diferit. Există, deci, o mare diferenţă între 
Intelect și Conștiinţă. 

Dar, cum se ajunge la această trezire? Evident știm deja 
că baza se află în dizolvarea Egoului, aceasta este incontestabil, 
și este o chestiune pe care nu o ignorați, dar clar, trebuie să ne 
ajutăm cu diferite metode, procedee. Tot ceea ce contribuie la 
trezire este util. 

Vă voi explica o tehnică, dar vreau să fiți foarte atenţi. 
Este necesar să împărțim atenția în trei părti: 

1) SUBIECT. 

Să nu uităm de noi înșine, să ne auto-supraveghem în 
fiecare clipă, în fiecare moment. Aceasta implică starea atentă 
față de gândurile, gesturile, acţiunile, emoțiile, obiceiurile, 
cuvintele noastre, etc., etc., etc. Când cineva uită de sine însuși, 
comite în viaţă greșeli foarte grave. De exemplu, dacă uităm de 
noi înșine în faţa unui pahar de vin, ce s-ar întâmpla? Nu numai 
că bem paharul, ci putem bea multe altele și să ne îmbătăm, 
astfel că ar fi grav să uităm de noi înșine în faţa unui pahar de 
vin. 

Dacă uităm de noi înșine în faţa unei persoane de sex 
opus, ce s-ar întâmpla? Am putea ajunge la fornicare sau la 
adulter, nu-i așa? 

Dacă uităm de noi înșine, de exemplu, în faţa cuiva care 
ne insultă, sigur vom sfârși prin a insulta de asemenea, ba chiar 
să ne luăm la bătaie cu cel care ne insultă. 

Este deci indispensabil să nu uităm de noi înșine. 
Ouspensky, de exemplu, și-a propus într-o seară să meargă 
treaz pe străzile San Petersburg-ului (spun „să meargă treaz” ca 
să fac diferenţa de „să meargă adormit”, ceea ce fac toți 
oamenii obișnuiți). A mers și a mers acel om, auto- 
supraveghindu-se, auto-observându-se, controlând mintea și 
simțurile; acel om s-a plimbat peste tot. Deodată a vrut să 
fumeze un trabuc; el fuma, a văzut o tutungerie și a intrat să 
cumpere tutun. Când a ieșit de acolo fumând nu și-a mai amintit 
de exercițiul pe care-l practica; a umblat pe multe străzi din San 
Petersburg până când a ajuns acasă; intrând în camera sa și-a 


adus din nou aminte de el însuși, atunci cu durere și-a dat 
seama că uitase de exerciţiu, Conștiinţa sa adormise în 
momentul în care a intrat în acea tutungerie și că a umblat prin 
multe locuri ca un adevărat somnambul. 

Vedeţi voi cât de dificil este să nu uităm de noi înșine. 
Spunând „să nu uităm de noi înșine” la ce ne referim? Să ne 
auto-observăm sentimentele, impulsurile interne, amărăciunile, 
emoţiile, instinctele, obiceiurile, etc. Să ne supraveghem 
simțurile și mintea, pentru că dacă nu ne controlăm simţurile și 
mintea, cădem în somnul Conștiinţei. 

2) OBIECT SAU OBIECTE. 

Observarea minuțioasă a tuturor acelor obiecte sau 
reprezentări care ajung la minte prin intermediul simţurilor. 
Acesta este al doilea aspect al cheii. Daca cineva, de exemplu 
vede un obiect frumos, un costum, un inel, un parfum, o vitrină 
sau orice ar fi, dar se lasă vrăjit de acel obiect pe care-l vede, 
ceea ce se întâmplă întotdeauna este că persoana cade în 
somnul Conștiinţei. De ce? Pentru că a uitat de ea însăși. 
Văzând obiectul se identifică cu el și biata Conștiinţă adoarme 
profund. 

Trebuie să observăm ambianța, lucrurile care ne 
înconjoară fără să ne fascinăm de ele. Este urgent să înțelegem 
că niciodată nu trebuie să uităm de noi înșine... 

Mașina este foarte elegantă și merge foarte repede? 
Filmul este pasionant? Casa este foarte luxoasă? Da, dar de ce 
trebuie să uităm de noi înșine? De ce? 

De obicei, văzând obiectele din jurul nostru apare un 
proces de adormire, să vedem: 

1) Identificare. Uităm de noi înșine și ne identificăm cu 
acel obiect. O forţă hipnotică ne acaparează simţurile, 
îndreptându-ne întreaga atenţie spre acel loc. Spunem: „ce 
frumos, ce drăguţ, ce minunat este”... 

2) Fascinatie. Rămânem fascinaţi de obiect; dacă este un 
costum frumos, spunem: „această culoare este cea care-mi vine 
cel mai bine; ce elegant aș fi cu el; dacă aș avea bani mi l-aș 
cumpăra, etc., etc.”. 

3) Vis. Acea stare de atracţie puternică, seducţie și orbire, 
produce în noi o toropeală sau o somnolenţă care conduce fără 
îndoială la somnul profund al Conștiinţei. Atunci începem să ne 
visăm frumos cu acel costum, cu petrecerea în care l-am 


inaugura, cu fata frumoasă căreia i l-am arăta, etc. 

Orice tip de identificare produce fascinație și vis. Mergeţi 
pe o stradă, deodată întâlniți mulțimile care protestează pentru 
ceva în faţa palatului domnului președinte. Dacă nu sunteţi în 
stare de alertă, vă identificaţi cu mulţimea, vă fascinaţi și apoi 
vine visul, strigaţi, aruncaţi cu pietre, faceţi lucruri pe care în 
alte împrejurări nu le-aţi face nici pentru un milion de dolari. 

A uita de tine însuţi este o greșeală cu incalculabile 
consecinţe. Să te identifici cu ceva este culmea neghiobiei, 
pentru că rezultatul va fi fascinația şi visul. 

Este imposibil ca cineva să-și poată trezi Conștiinţa dacă 
uită de el însuși, dacă se identifică cu ceva. 

Este imposibil ca un aspirant să-și poată trezi Conștiinţa 
dacă se lasă fascinat, dacă cade în vis. 

Mergeţi cu orice mijloc de transport în comun. Vreţi să 
coborâţi din vehicul pe o anumită stradă; fără să știți cum, vă 
vine în minte imaginea unei ființe iubite. Vă identificaţi cu acea 
amintire, vine fascinația și apoi visaţi treaz... Deodată scoateţi 
un strigăt: „Unde sunt? Fir-ar să fie!... am trecut de stradă... 
trebuia să cobor la colțul cutare, pe strada cutare”... Vă daţi 
seama că conștiința voastră fusese absentă, coborâţi din vehicul 
și vă întoarceți pe jos până la colțul unde ar fi trebuit să 
coborâți. 

3) LOC. 

In cele din urmă trebuie să privim cu atenție orice loc, 
chiar și locul cunoscut, încăperea casei, camera să o privim în 
fiecare zi ca pe ceva nou. In orice loc am ajunge, primul lucru pe 
care trebuie să ni-l spunem este: „Bine, de ce sunt aici? Ce 
trebuie eu să văd în acest loc? De ce am ajuns în acest loc, în 
această piață, în acest birou, în acest templu, etc.?” Aceasta 
este indispensabil dacă vrem să trezim Conștiinţa, nu doar aici 
ci și în Lumile Superioare. 

In cadrul acestui factor „loc”, trebuie să includem, deci, 
problema DIMENSIONALA. S-ar putea întâmpla să ne aflăm 
realmente în a Patra sau a Cincea Dimensiune a Naturii, în 
momentul OBSERVĂRII. 

Să ne amintim că natura are șapte dimensiuni; în LUMEA 
TRIDIMENSIONALA, domnește Legea Gravitaţiei, în 
DIMENSIUNILE SUPERIOARE ale naturii există Legea LEVTTAȚIEI. 
Observând un loc, nu trebuie să uităm niciodată problema celor 


șapte dimensiuni ale naturii. Este indicat atunci să ne întrebăm 
pe NOI ÎNȘINE: În ce dimensiune sunt? Și apoi este necesar, 
pentru verificare, să facem un salt cât mai lung posibil cu 
intenţia de a pluti în mediul înconjurător. 

Este logic că dacă plutim este pentru că ne aflăm în afara 
CORPULUI FIZIC. Nu trebuie să uităm nicicând că atunci când 
corpul fizic doarme, EGOUL cu CORPURILE LUNARE şi ESENȚA 
înăuntru, bântuie inconștient ca un somnambul în LUMEA 
MOLECULARĂ. 

Imi aduc aminte în aceste momente de o experienţă 
trăită, foarte interesantă. Acum câţiva ani s-a întâmplat că am 
ajuns la o casă. Am traversat o grădină frumoasă. Am trecut 
pragul unei încăperi și în cele din urmă, am pătruns într-un 
cabinet unde era un birou de avocatură. În faţa biroului am 
întâlnit o doamnă foarte elegantă, ea s-a ocupat de mine. 

Deodată, stând de vorbă cu ea, am văzut pe birou doi 
fluturi de sticlă; erau foarte frumoși, dar ceea ce m-a uimit cel 
mai mult era că acei fluturi aveau viaţă proprie: își mișcau 
aripile și antenele și erau de sticlă, inclusiv respirau ca ceilalţi 
fluturi și erau de sticlă și de felurite culori. Atunci mi-am spus 
mie însumi: „Cum e posibil ca acești fluturi de sticlă să facă 
toate acestea, să aibă viață proprie? Evident, fenomene de 
acest fel se pot petrece numai în Lumea Astrală, pentru că în 
lumea fizică aceasta este absolut imposibil”. Am privit în jurul 
meu și mi-am spus mie însumi: „Ce fac eu în acest loc, în acest 
birou de avocatură ?”. Acea doamnă vorbea amabil cu mine. Am 
hotărât să-i cer acelei doamne permisiunea de a mă retrage un 
moment. Cu amabilitate ea mi-a permis să ies de acolo. Ajuns 
afară am spus: „Voi face un experiment să văd...”, și am făcut 
un salt cu intenţia de a pluti în mediul ambiant. Desigur am 
rămas plutind. Atunci mi-am spus mie însumi: „Sunt în corp 
Astral”. M-am întors în acel cabinet, m-am așezat în faţa 
biroului; doamna mă aștepta acolo și i-am spus: „Doamnă, 
vreau să știți că în aceste momente ne aflăm în corp Astral, 
amintiți-vă doamnă că acum câteva ore v-aţi culcat ca să 
dormiti și în aceste momente corpul dumneavoastră doarme, 
odihnindu-se în pat”. Aşteptam un răspuns inteligent de la acea 
doamnă, însă ceea ce am văzut la ea au fost ochi de 
somnambulă. Evident avea Conștiinţa complet adormită, n-a 
înțeles nici „o jotă” din tot ceea ce eu îi spuneam. Bine, văzând 


starea de somn atât de profund în care se afla acea doamnă, ce- 
am făcut? M-am dus, m-am despărţit de ea și am plecat spre 
California. Trebuia să merg să fac niște investigaţii în acel stat... 

Pe drum am întâlnit un om care murise de ceva vreme. 
Ducea o povară grea pe umeri; fusese hamal într-o piață. 
Nefericitul acela se dezîncarnase de mult timp, însă el credea că 
încă este viu. M-am apropiat de el și i-am spus: 

„Prietene, ce se întâmplă? De ce cari această povară atât 
de grea pe umeri?” 

Răspunsul a fost: „Muncesc”. 

„Dar, ce spui, prietene, nu-ti dai seama că ai murit, că 
această povară pe care o duci pe umeri nu este decât o formă 
mentală creată de tine însuți?” 

Nu m-a înțeles, m-a privit de asemenea cu ochi de 
somnambul, n-a priceput nici „o boabă” din ceea ce-i spusesem. 
Am hotărât să plutesc în jurul său și deasupra capului său ca să 
văd dacă în felul acesta va înţelege, dar totul a fost inutil. N-a 
înțeles nimic, era adormit, nefericitul nu făcuse nimic în viață 
pentru a-și trezi Conștiinţa şi continua adormit, cu Conștiinţa 
adormită. Mi-am continuat călătoria spre California, trebuia să 
fac investigaţiile și le-am făcut, erau investigaţii despre niște 
școli, etc. După aceea m-am întors din nou în corpul fizic... 

Îmi amintesc de asemenea că acum vreo patruzeci de ani, 
mi s-a întâmplat ceva foarte interesant... M-am văzut într-o 
încăpere; acolo un grup de persoane vorbeau despre chestiuni 
esoterice, dar cum, în primul rând, eu obișnuiesc să nu uit de 
mine însumi, în al doilea rând, îmi place să observ în detaliu tot 
ceea ce văd, și în al treilea rând, nu rămân în nici un loc în mod 
inconștient, ci îl observ în detaliu și mă întreb pe mine însumi: 
„De ce sunt aici? Ce fac în acest loc?” Este clar că în acea ocazie 
au intrat în activitate aceste trei aspecte ale împărțirii atenţiei. 
Așa că mi-am spus mie însumi: „Bine, ce fac eu aici?” M-am 
uitat și am privit locul... „Ce fac?” Am privit persoanele care 
erau în jurul meu: „De ce vorbesc cu ele?” 

Totul părea ca și cum ar fi fost fizic, material; obiectele 
erau sincer normale, totuși eu îmi spuneam mie însumi: „De ce 
trebuie să fiu aici? De ce această întâlnire, dacă eu nu mi-am 
fixat întâlnire cu nimeni?” 

Locul era atât de fizic, atât de material, încât părea că 
întrebările mele erau în plus. Nu erau detalii care să indice că 


eram în Lumea Astrală, dar în mod instinctiv întotdeauna mi-am 
împărțit atenţia în trei părți: subiect, obiect și loc... Ce-am făcut? 
Am cerut de asemenea, permisiunea pentru a merge la baie sau 
să iau o gură de aer proaspăt. Fiind deja afară din încăpere am 
făcut un salt prelungit cu intenţia de a pluti și desigur am plutit 
în mediul înconjurător. M-am întors în încăpere, m-am așezat la 
locul meu și m-am adresat tuturor participanţilor: „Prieteni, 
trebuie să vă informez pe toți cei prezenți aici că ne aflăm în 
Corp Astral...” 

Toţi m-au privit uimiţi (și unii dintre ei, în lumea fizică, 
studiau esoterismul, ocultismul). Totuși nu m-au înțeles; s-au 
uitat unii la alţii și unul dintre ei mi-a spus: „Wu, suntem în 
lumea fizică; ești nebun! De unde scoti asta că suntem în 
Astral?” Le-am spus: „Ba da, suntem în astral”, dar cum nici 
unul nu voia să mă creadă, am ieșit din acea încăpere și după ce 
am ieșit, m-am îndreptat spre un anumit loc cu scopul de a face 
investigaţii esoterice. Apoi m-am întors, desigur, în corpul fizic... 
Dar vedeţi dumneavoastră cum m-am trezit: prin divizarea 
atenţiei în trei părţi (Subiect, Obiect și Loc). 

Astfel încât, clarific, pentru a face corect acest exerciţiu al 
divizării atenţiei, trebuie practicat secundă de secundă, moment 
de moment, până devine un obicei, până se transformă în 
instinct; la început și o vreme îndelungată, este necesar ca 
acesta să se practice cu o riguroasă disciplină esoterică, până 
când într-o zi se face în mod instinctiv. Se va întâmpla atunci că 
acest exerciţiu, practicat în stare de veghe, se va întipări atât de 
mult în subconștient încât va lucra apoi în mod automat, în 
timpul orelor de somn. 

Aţi văzut perfect, că de multe ori visăm cu evenimente 
care s-au petrecut în timpul zilei. De asemenea se poate 
întâmpla să avem o preocupare mare și să visăm cu ea în timpul 
nopţii. Cunoscând acest aspect al minţii, este indicat să 
practicăm acest exercițiu în mod intensiv. Obișnuindu-ne să-l 
realizăm, îl repetăm în mod automat în timpul orelor de somn și 
atunci vine trezirea Conștiinţei. 

Este bine să știm că în timpul orelor de somn, Sufletul, sau 
pentru a fi mai exacți, Psihicul (Conștiinţa noastră îmbuteliată în 
Ego), se află în afara corpului fizic. O persoană trăiește acolo, ca 
și în corpul fizic, însă nu-și dă seama cu adevărat de locul în 
care se află. Dacă în acele momente face exercițiul, rezultatul 


va fi trezirea Conștiinţei. O dată ce cineva se trezește, poate să 
se îndrepte spre orice loc de pe Pământ, poate să meargă la 
Templele de Mistere, poate să invoce Fiinţele lInefabile, să 
converseze cu ele faţă în față, să primească instrucţiuni directe 
de la marii Maeștri, etc., etc. 


|: — Maestre, în momentul când mergem să dormim, 
trebuie să urmăm aceleași instrucțiuni? 
R: — Când ne culcăm este indicat, desigur, să ne 


observăm riguros camera și să ne spunem nouă înșine: 
„Aceasta este camera mea, acestea sunt lucrurile mele; tavanul 
este zugrăvit cu cutare sau cutare culoare, pereții cu altă 
culoare...”. Să observăm riguros toate obiectele, formele lor, 
culorile lor, etc., și apoi să ne spunem nouă înșine: „Dacă apar, 
după acest moment, în alt loc, fie pe stradă, fie la serviciul meu 
sau în oricare alt loc, este semn că voi fi în Corp Astral și atunci 
îmi voi aminti de mine însumi, îmi voi aminti, îmi voi aminti... și 
voi face un salt cu intenția de a pluti... Asta voi face, asta voi 
face, asta voi face!...“. 

Practicând acest exercițiu timp de o jumătate de oră sau o 
oră înainte de a adormi, dacă se combină cu practica de divizare 
a atenției în trei părți: Subiect, Obiect și Loc, sunt absolut sigur 
că veți obține trezirea conștiinței foarte repede. 

Dimineaţa, în momentul trezirii fizice, după somnul 
obișnuit, trebuie să rămânem liniștiți în pat, să nu ne mișcăm, 
deoarece cu orice mișcare se agită psihicul și se pierd amintirile. 
Trebuie să rămânem liniștiți în pat și apoi să practicăm un 
exercițiu retrospectiv, cu scopul de a ne aminti minuţios locurile 
prin care am umblat, persoanele cu care am vorbit, „starea” de 
conștiință în care ne-am aflat (fie adormiţi, fie treji), etc. Chiar 
amintirile pe care le obţinem, ne vor indica dacă ne trezim sau 
nu, și în ce măsură o facem... 

o IDENTIFICAREA FIINTEI UMANE o 

„Nu trebuie să uităm MOARTEA. Pe bună dreptate acei 
călugări din «La Cartuja», din Spania, au un salut foarte special: 
«Fratilor, trebuie să murim...» Celălalt călugăr răspunde: «Frate 
asta deja o știm»... Acesta este salutul lor, de fiecare dată când 
se întâlnesc: «Frate trebuie să murim»... «Frate asta deja o 
stim»... 

Pe noi nu ne interesează moartea corpului fizic, acesta îl 
putem pierde la ieșirea din casă, în orice moment; în aceeași 


casă, putem cădea din pat pe jos, etc. Ceea ce ne interesează 
este MOARTEA <EULUI», a acestui «EU» pe care-l avem în 
interior, care ne face oribili. 

Dacă voi ati fi treziti, ati putea evidenția ceea ce vă spun. 
Radiațiile pe care ajunge să le aibă orice persoană care are 
«EUL» sunt foarte asemănătoare cu cele ale Contelui Dracula: 
Sinistre! Când sunt în meditatie de exemplu, singur și vine pe 
aici cineva care are «EUL» de departe îi simt vibraţiile sinistre; 
sunt aceleași cu ale Contelui Dracula: dezagreabile, sinistre, 
tenebroase. 

«EUL» ne face pe noi într-adevăr murdari, în sensul cel 
mai complet al cuvântului. Așadar, când cineva reușește deja să 
elimine «EUL», să dezintegreze toate «elementele inumane» pe 
care le purtăm înăuntru, atunci rămâne trezit radical, sută la 
sută trezit, aceasta este evident”. 

Samael Aun  Weor - Conferința „Trezirea 
Conștiinţei” E 

Cel mai important este să NU NE IDENTIFICAM cu 
circumstanţele existenţei. Viaţa este ca un film care are un 
început și are un sfârșit; diferite scene trec pe ecranul minţii și 
cea mai gravă eroare a noastră constă în faptul că ne 
identificăm cu aceste scene. De ce? Pentru că trec, simplu 
pentru că trec; sunt scene ale unui film lung și la sfârșit trec... 

Din fericire, pe drumul vieţii mele am acceptat totdeauna 
ca deviză aceasta: SA NU TE IDENTIFICI CU DIFERITELE 
CIRCUMSTANȚE ALE VIEȚII... 

Imi vin in minte, să spunem, cazuri din copilărie. Deoarece 
părinţii mei divorțaseră, nouă fraţilor dintr-o familie mare ne 
revenea să suferim. Rămăsesem cu șeful familiei și ni s-a 
interzis să o vizităm pe mama noastră pământeană; totuși noi 
nu eram atât de ingraţi încât s-o putem uita. Totdeauna scăpam 
din casă cu un frăţior mai mic care mă urma; mergeam s-o 
vizităm și apoi ne întorceam acasă, dar frăţiorul meu suferea 
mult căci la întoarcere se obosea fiind foarte mic și eu trebuia 
să-l duc atunci pe umăr. Plângea cu amărăciune și zicea: „Acum, 
la întoarcerea acasă, tata ne va biciui, ne va bate cu bățul”. Eu îi 
răspundeam spunându-i: „Totul trece, amintește-ți că totul 
trece... ”. Când ajungeam acasă, desigur ne aștepta tatăl nostru 
pământesc plin de furie și ne bătea cu biciul. Ulterior ne 
închideam în camera noastră pentru a dormi, dar deja băgaţi în 


pat îi spuneam fratelui meu: „Vezi? Deja a trecut. Te-ai convins 
că toate acestea deja au trecut?” 

Într-una din acele zile tatăl nostru a reușit să audă când 
eu îi spuneam fratelui meu: „Totul trece, asta deja a trecut” şi 
desigur, tatăl meu, care era destul de furios, luă din nou biciul 
înspăimântător pe care-l avea și pătrunse în camera noastră 
zicând: „Cu ce trece totul nerușinaților?” Şi apoi ne dădu altă 
biciuire mai teribilă ieșind apoi foarte liniștit pentru că ne-a 
biciuit. Cum s-a retras deja puţin mai încetișor, i-am spus 
fratelui meu: „Vezi? Asta de asemenea a trecut deja...”. Adică, 
niciodată nu mă identificam cu aceste scene; am luat ca deviză 
în viaţă să nu mă identific niciodată cu circumstanțele, cu 
evenimentele, cu întâmplările, căci știu că aceste întâmplări, că 
aceste scene trec. Atât se preocupă unii pentru o problemă pe 
care nu știu cum să o rezolve și apoi trece și vine altă scenă 
complet diferită; atunci de ce s-au îngrijorat? Dacă trebuia să 
treacă, cu ce scop s-au îngrijorat? 

Când cineva se identifică cu diferitele evenimente ale 
vieţii, comite multe erori. Dacă cineva se identifică cu un pahar 
de băutură pe care i-l oferă un grup de prieteni beţi, sfârșește 
prin a fi beat, dacă cineva se identifică cu o persoană de sex 
opus, la un moment dat ajunge să fornice și dacă cineva se 
identifică cu unul care insultă, care îl rănește cu vorbele sale, 
termină de asemenea insultând. Vi se pare foarte sănătos ca 
noi, care suntem oameni aparent serioși, să ajungem să 
insultăm? Dumneavoastră credeţi că asta ar fi bine? Dacă 
cineva se identifică cu o scenă, de exemplu, de sentimentalism 
plângăcios, în care toţi plâng cu amărăciune, acela apare de 
asemenea cu „bunele sale lacrimi”. Dumneavoastră credeți că 
asta ar fi corect, ca alţii să ne facă să plângem așa, „pentru că 
așa au ei chef”? 

Ceea ce vă spun este indispensabil, dacă vreţi să vă auto- 
descoperiţi; este indispensabil pentru că dacă cineva se 
identifică complet cu o scenă, înseamnă ca A UITAT DE EL 
ÎNSUȘI, a uitat de lucrul pe care-l făcea și atunci pierde timpul în 
mod mizerabil... J 

Oamenii uită complet de ei înșiși, uită de propria lor FIINŢA 
INTERIOARĂ PROFUNDĂ; de aceea se identifică cu 
circumstanţele. 

În mod normal, oamenii merg adormiţi, de aceea pentru 


că sunt identificaţi cu circumstanţele care-i înconjoară și fiecare 
are „cântecelul său psihologic”, cum spuneam în cartea mea 
„Psihologie revoluționară”. 

Deodată cineva se întâlnește cu altcineva care îi spune: 
„Eu în viată a trebuit să fac asta, și asta, și asta... m-au furat, 
am fost un om bogat, am avut bani și m-au înșelat; cutare a fost 
ticălosul care m-a înșelat...”. Rezultatul își cântă „cântecul său 
psihologic”. Peste zece ani se întâlnește cineva cu același 
individ și acesta îi cântă din nou același „cântec” al său; 
douăzeci de ani după aceea îl întâlnește cineva, el îi repetă 
același „cântec” al său; acesta este „cântecul său psihologic”, a 
rămas identificat cu evenimentul pentru restul vieţii sale și în 
aceste împrejurări cum va dizolva Egoul, în ce mod, dacă îl 
fortifică? 

Prin identificare se fortifică Eurile. Dacă cineva se 
identifică cu o încăierare ajunge de asemenea să dea cu pumnii. 
Îmi amintesc cazul unui boxer, al unui campion luptând 
împotriva altuia în Statele Unite; în final toţi spectatorii, au 
sfârșit dându-și lovituri unii altora, toţi au devenit boxeri... 

Observaţii ce este identificarea. Am văzut de curând o 
femeie privind un film în care actorii plângeau; bine, plângeau 
simulat, este clar, însă acea femeie care contempla filmul, 
plângea de asemenea cu un zbucium îngrozitor. Vedeţi 
dumneavoastră ce este identificarea. Ce a făcut această biată 
femeie care s-a identificat cu acel film? Și-a creat, identificându- 
se cu eroul filmului sau cu eroina, un nou „Eu”; a creat în 
interiorul ei însăși acest nou „eu” care i-a furat parte din 
conștiință; astfel încât această persoană, dacă era adormită, 
acum este mai adormită. De ce? Din cauza identificării, aceasta 
este evident... 

Oamenii în faţa televizorului uită de ei înșiși și cad în 
fascinaţie de ceea ce văd; atunci visează frumos. De când s-a 
inventat televiziunea s-a pierdut unitatea căminelor. Vine soțul, 
de exemplu, obosit de la muncă și soția sa nu sare să-l 
primească cu brațele deschise, nu mai are soțul această fericire, 
pentru că doamna se uită la televizor. Poate bărbatul să aibă 
nevoie de ea, iar ea este ocupată, se uită la telenovelă, este 
fascinată. Desigur că vina n-o au numai femeile, bărbaţii de 
asemenea, se identifică cu tot ce văd acolo; poate că soţia vrea 
să iasă la plimbare ori să vorbească liniștit cu soțul său, dar 


bărbatul este total identificat cu acel film sau cu fotbalul și face 
chiar gesturi ridicole și ţipă uitând total de ce se întâmplă în 
jurul său. Vedeţi, deci, cât de absurd și trist este să te identifici 
cu lucrurile... 

e 10. ° 

TRANSFORMAREA IMPRESIILOR e 

„Cele mai rele circumstanțe ale vieții, situațiile cele mai critice, 
întâmplările cele mai dificile, se dovedesc întotdeauna minunate 
pentru auto-descoperirea intimă”. 

Samael Aun Weor R 
o IMPORTANTA TRANSFORMARII o 

„Animalul intelectual vrea să înceteze să sufere, dar nu 
face nimic pentru a se schimba, nu luptă pentru a trece la un 
nivel superior al Fiintei; atunci, cum se poate schimba? 

Toate fenomenele sunt discontinue; dogma Evolutiei nu 
servește la nimic, decât pentru a ne împotmoli. Eu cunosc multi 
pseudo-esoteriști, oameni sinceri și buni din fire, care sunt 
îmbuteliați în dogma Evoluţiei, care așteaptă ca timpul să-i 
perfecționeze și trec milioane de ani și nu se perfecționează 
niciodată. De ce? Pentru că astfel de persoane nu fac nimic 
pentru a schimba nivelurile Ființei, rămân mereu pe aceeași 
treaptă. Prin urmare este necesar să trecem dincolo de Evoluție 
și să intrăm pe drumul revoluționar, pe drumul Revoluţiei 
Conștiinţei sau a Dialecticii”. 

Samael Aun Weor - „Revolutia Dialecticii” 

Trebuie să înţelegem că important pentru noi este să 
reușim să ne transformăm viaţa, și aceasta este posibil dacă ne- 
o propunem în mod serios... 

„Transformare” înseamnă că un lucru se schimbă într-un 
altul diferit. Este logic că totul este supus schimbărilor. 

Există transformări foarte cunoscute ale materiei; nimeni 
nu ar putea nega, de exemplu, că zahărul se transformă în 
alcool, că alcoolul, la rândul său, devine oțet prin acţiunea 
fermenților (aceasta este transformarea unei substanțe 
moleculare în altă substanță moleculară). Se știe, prin noua 
chimie a atomilor și elementelor, faptul că radiul, de exemplu, 
se transformă lent în plumb. 

Alchimiștii din Evul Mediu vorbeau de „transmutarea 
plumbului în aur”. insă, nu întotdeauna se refereau la 
chestiunea metalică, pur fizică. In mod normal vroiau să indice 


transmutarea „plumbului personalităţii” în „aurul spiritului”. 

În Evanghelii, ideea „Omului pământesc”, comparat cu o 
sămânță capabilă de creștere, are aceeași semnificaţie. Cu 
toate acestea, este evident că dacă sămânţa nu moare, planta 
nu se naște. În orice transformare există MOARTE și NAȘTERE, 
sau MOARTE și ÎNVIERE. 

Omul este o mașinărie capabilă să transforme anumite 
alimente care ajung la el pentru a continua să trăiască. 

Alimentele care pătrund în organismul nostru, se împart în 
trei categorii. Primul tip de aliment îl putem denumi „mâncare”. 
Fără îndoială, pentru alimentele care intră pe gură și gura în 
sine, este un mijloc care permite transformarea acestor principii 
vitale. Mă refer la stomac. Dacă nu ar fi stomacul, nu ar fi 
posibilă transformarea primului tip de alimente. 

Totuși, alimentul care intră pe gură nu este cel mai 
important. Știm bine cum se transformă alimentele prin 
intermediul digestiei; nu există nici o îndoială că, în ultimă 
sinteză, principiile vitale rămân depuse în sânge, care le 
conduce la toate organele corpului. Totuși, cineva poate rămâne 
un anumit timp fără să mănânce. Mahatma Gandhi putea să 
rămână până la patruzeci de zile fără să mănânce, și chiar mai 
mult: a ajuns până la două și chiar trei luni fără să mănânce. Nu 
este, deci, alimentul cel mai important. 

Al doilea tip de aliment este „PRANA”, care intră o dată cu 
oxigenul în interiorul corpului nostru fizic; este acela care intră 
pe calea respirației, și indiscutabil, există un organ, sau organe 
speciale pentru transformarea alimentului care intră pe nas. 
Astfel deci, aerul, prin intermediul plămânilor, se transformă în 
oxigen, și acest oxigen („PRANA”) se depune ulterior în întregul 
torent sanguin. 

Este mai importantă respiraţia decât alimentul care intră 
pe gură și merge la stomac, pentru că, așa cum am spus deja, 
am putea rezista aproape o lună fără să mâncăm, dar nu am 
putea rămâne mult timp fără să respirăm. 

In mod normal se poate rezista fără a respira un minut sau 
două, iar unii ajung până la trei. Am putea și ajunge să 
rămânem fără să respirăm mai mult de patru minute (cu 
antrenament), dar incontestabil, mai mult de acest timp scurt, 
limitat, dacă nu respirăm, murim. Este deci mai importantă 
așadar, cu adevărat, respiraţia decât hrana fizică. 


Și în cele din urmă, există un al treilea tip de aliment, care 
de fapt este și mai important. Mă refer, în mod accentuat, la 
IMPRESII. Indiscutabil, noi nu am putea rezista nici o secundă în 
viaţă, dacă nu ar exista impresiile. Nu putem trăi, nici un 
moment, fără să primim impresii. 

Ce este o „impresie”? Tot ceea ce ar putea percepe, orice 
imagine, sunet, miros, senzaţie, gust, stimul, etc., este o 
„impresie”. Toată această lume exterioară care ne înconjoară, 
noi o percepem prin intermediul diverselor „impresii” care 
pătrund prin simțuri. 

Organismul nostru se hrănește, în mod deosebit, cu 
impresiile. Dacă aerul nu ar face o impresie în plămânii noștri și 
în sângele nostru, nu am trăi; dacă mâncarea nu ar ajunge să 
impresioneze stomacul și căile intestinale, de asemenea nu am 
putea trăi. 

Astfel că impresiile sunt fundamentale. Din nefericire, spre 
deosebire de ceea ce se întâmplă cu mâncarea și cu aerul pe 
care îl respirăm, nu avem un organ capabil să TRANSFORME 
impresiile, nu există un organ pentru digestia și transformarea 
impresiilor. 

Când mâncăm alimentul, atât de necesar pentru 
subzistenţa noastră, acesta este transformat în toate acele 
elemente vitale, atât de indispensabile pentru existenţa noastră. 

Dacă un aliment, de exemplu, ar trece prin stomac și nu s- 
ar transforma, organismul nu ar putea asimila principiile sale, 
vitaminele sale, proteinele sale; ar fi, pur și simplu, o indigestie. 

Dacă aerul care ne înconjoară, nu ar suferi o transformare 
înainte de a ajunge în sânge, ce s-ar întâmpla? Desigur am muri. 
Astfel că, așa cum veţi înțelege, totul are nevoie să treacă 
printr-o TRANSFORMARE. 

Este limpede că alimentele fizice se transformă, dar de ce 
nu există și o transformare a impresiilor? Pentru scopul Naturii 
nu este deloc necesar ca „animalul intelectual” să-și transforme 
impresiile. Totuși, dacă vrem să încetăm să fim doar „animale 
intelectuale” și să ne transformăm în adevăraţi „oameni”, 
trebuie să învăţăm cum să transformăm impresiile, iar aceasta 
este posibil dacă se deţine cunoașterea esoterică profundă, și se 
înțelege motivul acestei necesităţi. 

Majoritatea oamenilor, în domeniul vieţii practice, cred că 
această lume fizică le va da ceea ce își doresc, și iată aici, 


stimaţii mei prieteni, o teribilă greșeală. Viaţa, în sine însăși, 
este lipsită de sens transcendent și este necesar să o 
transformăm în ceva superior. Totuși, nu am putea să ne 
transformăm cu adevărat viaţa dacă nu transformăm impresiile. 

În realitate nu există această chestiune a „vieţii externe”. 
Ceea ce spunem acum este foarte revoluţionar, căci toată 
lumea crede că ceea ce este fizic este realul, dar dacă mergem 
puţin mai în profunzime, ceea ce percepem cu adevărat, în 
fiecare moment, sunt pur și simplu impresiile. 

Viaţa este o SUCCESIUNE DE IMPRESII, şi nu cum cred 
mulţi „ignoranţi instruiți”, un lucru solid, fizic, de tip exclusiv 
material. Realitatea vieții pentru noi sunt impresiile. 

Ideea pe care o enunţăm se dovedește desigur greu de 
captat. Este posibil ca dumneavoastră să aveţi siguranţa că 
viața pe care o aveţi există ca atare, și nu sub formă de 
impresii. Suntem atât de sugestionaţi de lumea fizică, încât 
evident, oamenii gândesc astfel. 

Persoana pe care o vedem așezată, de exemplu, pe un 
scaun, acela care ne zâmbește mai încolo, copilul care se joacă 
cu bicicleta sa, pasărea care cântă veselă pe creangă, etc., sunt 
pentru noi ceva real, nu-i așa? Dar dacă medităm profund la tot 
ceea ce vedem, ajungem la concluzia că ceea ce este real sunt 
impresiile. Acestea, cum am spus deja, ajung la minte prin 
intermediul ferestrelor celor cinci simţuri. Dacă nu am avea, de 
exemplu, ochi pentru a vedea, nici urechi pentru a auzi, nici 
simţ tactil pentru a atinge, nici miros pentru a mirosi, sau nici 
măcar gust pentru a savura alimentele care intră în organismul 
nostru, ar exista pentru noi ceea ce se cheamă „lume fizică”? 
Desigur că nu! 

Toate întâmplările vieţii ajung la minte sub formă de 
impresii, toate evenimentele ajung la creier sub formă de 
impresii. Bucuria, tristețea, speranța, disperarea, problemele, 
preocupările, etc., ajung la minte sub formă de impresii. Orice 
circumstanţă, orice eveniment, oricât de nesemnificativ ar fi, 
întotdeauna ajunge la Minte sub formă de impresii. 

o CONSECINTE ALE NETRANSFORMARII n 

„Oamenii au devenit malițioși, bănuitori, neîncrezători, 
vicleni, perversi; acum nimeni nu mai crede în nimeni; se 
inventează zilnic noi conditii, certificate, restricții de tot felul, 
documente, împuterniciri, etc., și oricum, nimic din acestea nu 


mai folosește, smecherii işi bat joc de aceste prostii: nu plătesc, 
se sustrag legii chiar dacă trebuie să ajungă la închisoare. 

Nici o ocupație nu aduce fericire, simtul adevăratei iubiri 
s-a pierdut iar oamenii se căsătoresc azi și divorțează mâine. 

Unitatea căminelor s-a pierdut în mod lamentabil, rușinea 
organică nu mai există, lesbianismul și homosexualitatea au 
devenit mai obișnuite decât spălatul pe mâini. 

Să știm ceva despre toate acestea, să încercăm să 
cunoaștem cauza atâtor putreziciuni, să investigăm, să căutăm, 
este cu siguranţă ceea ce ne propunem în această carte”. 

Samael Aun Weor - „Marea Rebeliune” 

Intrucât din nefericire nu dispunem de un organ capabil de 
„a transforma” sau „digera” impresii, acestea se transformă în 
„agregate psihice”, adică în „Euri”. Dacă nu „transformăm” 
impresia negativă pe care o primim, de exemplu, de la cineva 
care ne insultă, atunci acea impresie se transformă, în interiorul 
nostru, într-un „Eu” de răzbunare. Dacă nu „transformăm” 
impresia pe care ne-o produce un pahar cu vin, evident acea 
impresie se transformă într-un „Eu” al beţiei. Dacă nu 
„transformăm” impresia pe care ne-o provoacă o persoană de 
sex opus, incontestabil că aceasta se va transforma într-un „Eu” 
de desfrâu. Dacă nu „transformăm” impresia care ajunge la 
minte, relaţionată cu o avere, fără îndoială acea impresie se 
poate transforma într-un „Eu” de lăcomie. 

Să presupunem că un individ, de exemplu, vede o femeie 
provocatoare și nu își transformă impresiile. Rezultatul va fi că 
acestea vor implica în el o dorinţă de a o poseda. O astfel de 
dorinţă e un fel de rezultat mecanic al impresiei primite, și se 
cristalizează în psihicul nostru sub formă de „element inuman”, 
într-un nou „Eu” de tip desfrânat, care se adaugă la suma deja 
existentă de „elemente inumane” care, în totalitatea lor, 
constituie EGOUL, „Eul însumi”, „Sinele însuși”. 

In noi există mânie, lăcomie, desfrâu, invidie, orgoliu, lene 
și gurmandism. 

Mânie, de ce? Pentru că multe impresii au ajuns la noi, în 
interiorul nostru, și niciodată nu le-am transformat. Rezultatul 
mecanic al acestor impresii, a fost mânia, au fost „Eurile” ce 
trăiesc în psihicul nostru și care în mod constant ne fac să 
simțim furie. 

Lăcomie? Fără îndoială multe lucruri au trezit în noi 


lăcomia: banii, bijuteriile, lucrurile materiale de tot felul, etc. 
Acele obiecte au ajuns la noi sub formă de impresii. Noi am 
comis greșeala de a nu fi transformat acele impresii în ceva 
diferit: într-o admiraţie pentru frumuseţe, sau în altruism, sau în 
bucurie pentru binele altuia, etc... Firește astfel impresii 
netransformate s-au transformat în „Euri” de lăcomie pe care 
acum le purtăm în interiorul nostru. 

În ce privește desfrâul, de-a lungul vieţii noastre, a ajuns 
treptat sub formă de impresii, să producă în interiorul minţii 
noastre reacţii de tip desfrânat. Întrucât noi nu am transformat 
acele unde de desfrâu, acele vibrații morbide, acel erotism 
nesănătos (greșit înțeles, căci înţeles bine erotismul este 
sănătos), rezultatul nu s-a lăsat așteptat: s-au născut treptat noi 
„Euri” în interiorul psihicului nostru, cu trăsături evident 
morbide. 

Astfel că în prezent, trebuie să lucrăm asupra impresiilor 
pe care le avem în interiorul nostru și asupra rezultatelor lor 
mecanice. In interior avem impresii de mânie, de desfrâu, de 
invidie, de orgoliu, de lene, de gurmandism și multe alte 
„buruieni”. Avem de asemenea în interior rezultatele mecanice 
ale acelor impresii: o mulţime de „Euri” certăreţe și gălăgioase 
pe care acum trebuie să le înțelegem și să le eliminăm. 

Toată munca asupra vieţii noastre, se referă la a ști 
să transformăm impresiile și a ști să eliminăm rezultatele 
mecanice pe care acestea le-au produs în trecut... 

o CE SA FACEM PENTRU A TRANSFORMA O IMPRESIE n 

„Dacă o persoană este disperată din cauza vreunei 
probleme sentimentale, economice sau politice, în mod evident 
a uitat de sine însăși... 

Acea persoană, dacă se oprește o clipă, dacă observă 
situația și încearcă să-și amintească de sine însăși și apoi se 
străduiește să înțeleagă sensul atitudinii sale; dacă reflectează 
puțin, dacă se gândește că totul trece, că viata este iluzorie, 
trecătoare, și că moartea reduce la cenușă toate deșertăciunile 
lumii... 

Dacă întelege că problema sa, în fond, nu e decât im «foc 
de paie», o flăcăraie care repede se stinge, va vedea deodată cu 
uimire că totul s-a schimbat... 

Transformarea reactiilor mecanice este posibilă cu ajutorul 
confruntării logice și al auto-reflectiei intime a Fiintei...”. 


Samael Aun Weor - „Psihologie Revoluționară” 

După cum am văzut, a nu transforma impresiile 
echivalează cu a crea „Euri”. Nu numai că avem „Eurile” pe care 
le avem, cele pe care le aducem din existenţele anterioare, ci, 
ceea ce este mai rău, creăm în fiecare zi noi „Euri”, și acest fapt 
este lamentabil. 

Să încetăm să mai creăm „Euri”, este indispensabil. Acest 
lucru este posibil, doar „digerând”, „transformând” impresiile. Și 
cum să le „digerăm”? În ce fel? Cum să le transformăm în ceva 
diferit? Ar fi posibil acest lucru? Da, este posibil! Cum? Prin 
intermediul Conștiinţei. Dacă punem între impresii și minte ceea 
ce se cheamă „Conștiinţă”, impresiile se „transformă”. 

În mod normal, impresiile rănesc mintea iar atunci mintea 
reacționează împotriva impactului provenit din lumea 
exterioară: dacă suntem loviți, lovim; dacă suntem insultatți, 
insultăm; dacă suntem îndemnați să bem, bem; etc., 
întotdeauna mintea reacționează împotriva  impacturilor 
provenite din lumea exterioară. Trebuie să evităm astfel de 
reacții, iar acest lucru ar fi posibil, numai interpunând Conștiinţa 
între minte și impresii. 

Ar fi vreun mod, vreo tehnică, vreo practică ce să permită 
să utilizăm Conștiinţa pentru a o interpune între impresii și 
Minte? Există vreo cheie care să ne permită să folosim 
Conștiinţa în acel mod, încât să fie Conștiinţa cea care primește 
impresiile și nu mintea? Pentru că atunci când Conștiinţa 
primește impresiile, le „digeră”, inevitabil, le transformă în ceva 
diferit; dar când nu este Conștiinţa cea care primește impresiile, 
ci mintea, atunci se întâmplă că mintea, și toate „Eurile” care se 
află în ea, reacționează împotriva impacturilor provenite din 
lumea exterioară, reacţionează în mod violent, în mod mecanic. 

Cum să folosim, deci, Conștiinţa? Cum să o folosim, în ce 
mod, pentru ca să fie ea, și nimic altceva decât ea, cea care să 
primească impresiile și să le transforme? Vă voi spune cheia, 
foarte simplă: NICIODATĂ SĂ NU UITĂM DE NOI ÎNȘINE, DE 
PROPRIA NOASTRĂ FIINŢĂ. Pentru că dacă cineva uită de propria 
sa Fiinţă Interioară în prezenţa cuiva care insultă, sfârșește 
insultând; dacă cineva uită de sine însuși, de propria sa Fiinţă în 
prezenţa unui pahar de vin, sfârșește beat; dacă cineva uită de 
sine însuși, de propria sa Fiinţă în prezenţa unei persoane de 
sex opus, termină fornicând. 


Când cineva învaţă să trăiască în stare de ALERTĂ 
PERCEPȚIE, de ALERTĂ NOUTATE; când cineva își amintește de 
sine însuși clipă de clipă, moment de moment; când cineva 
niciodată nu uită de sine, fără îndoială devine tot mai conștient. 
Dacă cineva nu uită de sine în prezenţa cuiva care insultă, dacă 
cineva nu uită de propria sa Fiinţă, atunci transformă acele 
impresii perverse într-o forţă diferită. 

Dacă cineva nu uită de sine însuși în prezenţa unui pahar 
de vin, transformă acea impresie, acea „energie” numită 
HIDROGEN-48 în ceva mai subtil, într-un HIDROGEN-24. Dacă 
cineva nu uită de sine în prezența unei mari sume de bani, 
transformă acea impresie, pe rând, în HIDROGENI-24, 12 și 6. 

Astfel că, A NU UITA DE NOI ÎNȘINE este cheia care ne 
permite să mânuim în mod inteligent Conștiinţa. Când cineva nu 
uită de sine însuși, interpune, între minte și impresii, ceea ce se 
numește „Conștiinţă”. 

Frumos este să fie Conștiinţa cea care primește impresiile 
ce vin din lumea exterioară, deoarece Conștiinţa le poate 
transforma în ceva diferit: în elemente creatoare, în elemente 
superlative ale Fiinţei, în forțe diamantine ce servesc pentru 
dezvoltarea „Chakrelor”, în multiple forțe care folosesc pentru 
dezvoltarea anumitor puteri ce există în constituţia noastră 
internă. 

Este necesar, deci, să știm că toate „Eurile” pe care le 
avem în prezent, sunt rezultatul impresiilor NEDIGERATE, 
NETRANSFORMATE, iar acest fapt este lamentabil. 

Din nefericire, oamenii nu își amintesc de ei înșiși 
niciodată; de aceea impresiile ajung la Mintea noastră și rămân 
așa, fără a fi transformate deloc, dând naștere (cum este firesc) 
„agregatelor psihice”, „Eurilor”. Cineva și-ar putea oferi luxul de 
a dizolva toate „Eurile”, dar dacă uită de sine însuși, creează din 
nou „Euri” noi (aici este problema gravă). 

Amintirea de sine însăși, este ceva interesant. Când 
cineva își amintește de sine, produce forțe diferite de cele ale 
semenilor săi: forțe distincte, forțe care îl fac un individ complet 
diferit de ceilalţi. Se dovedește interesant să știm, deci, că cei 
care creează astfel de forțe sunt diferiţi, că până și forțele lor 
vitale sunt diferite. Dacă am pune doi subiecți într-un loc 
neprimitor, cu o alimentaţie proastă, o atmosferă neplăcută, 
etc., unul, care niciodată nu-și amintește de sine însuși, care 


trăiește o viață mecanică, și celălalt, care mereu își amintește 
de sine, clipă de clipă, care niciodată nu uită de propria Fiinţă 
Intimă, puteţi fi absolut siguri că primul va muri curând și că al 
doilea va trăi în ciuda mediului neprimitor, pentru că este 
înconjurat de forţe diferite de cele ale celorlalţi... 

Toată problema eliberării se bazează pe transformare iar 
transformarea are ca bază sacrificiul. Dacă observăm de 
exemplu un ou (fie el de șarpe sau de pasăre), vedem acolo 
posibilităţi latente, susceptibile de dezvoltare. Astfel de 
posibilităţi devin fapte prin intermediul transformării. Focul din 
cămin, acela care ne încălzește în timpul zilelor de iarnă, este 
rezultatul transformării. Digestia, în noi, este un întreg proces de 
transformare prin intermediul căruia este posibil să existăm. 
Transformarea aerului în interiorul plămânilor, este un alt proces 
de transformare, iar dacă vrem să ne transformăm din 
punct de vedere psihologic, trebuie să transformăm de 
asemenea impresiile, adică, să transformăm al treilea tip de 
alimente. 

Repet: toate evenimentele vieţii care ajung la minte, vin 
sub formă de impresii. Aceste paragrafe pe care dumneavoastră 
le citiți cu răbdare, cum ajung la voi? Este evident că sub formă 
de impresii, și ce trebuie să faceți pentru a le transforma în mod 
corect? Nu trebuie să uitaţi de voi înșivă; să nu uitaţi de propria 
voastră Fiinţă; astfel veți întări aspiraţia de a ajunge la ea. 

Acela care ascultă cuvântul și nu îl pune în practică, este 
asemănător cu omul care se privește într-o oglindă și apoi 
întoarce spatele și pleacă. Nu este suficient să ascultăm 
cuvântul; trebuie să-l transformăm; acest lucru este 
fundamental. 

Să observe cititorul cât de important este acest eveniment 
care se numește „IMPRESII”! Nu putem trăi nici o secundă fără 
impresii, nici o fracțiune de secundă. 

Deci, în acest caz, merită osteneala de a le transforma în 
ceva diferit: în puteri, în lumină, în foc, în armonie, în 
frumuseţe... Dar, dacă nu le transformăm, repet, se transformă, 
pur și simplu, în noi „agregate psihice”, în noi „Euri”... 

Este necesar să fim mai reflexivi. Ce suntem noi, cu 
adevărat? Așa cum suntem, fără „a transforma” impresiile, 
creând noi „Euri” clipă de clipă, moment de moment, nu suntem 
decât niște simple mașini, controlate de „agregatele psihice”. 


Trăim într-o lume cu o activitate intensă, unde toţi cred că 
FAC şi NIMENI NU FACE NIMIC: totul ni se ÎNTÂMPLĂ, ca atunci 
când plouă, ca atunci când tună. De ce? Pur și simplu pentru că 
nu avem Fiinţa încarnată. Doar Fiinţa poate să facă; ea FACE și 
adevăratul om este Fiinţa; dar dacă mașina acţionează, 
acționează ceva care nu este Fiinţa: acţionează un robot 
programat cu un calculator minunat ce se numește „creier”, 
acţionează în mod mecanic. NU FACE, ACȚIONEAZA (un lucru 
este A FACE și altul este A ACȚIONA). Orice mașină acţionează, 
se mișcă, merge, își îndeplinește funcţiile, pentru că este 
mașină și este programată să-și îndeplinească funcţiile, dar A 
FACE este ceva distinct: numai Omul poate să facă iar Omul 
adevărat este Fiinţa. Să se facă diferenţa între Omul adevărat, 
care este Fiinţa, și mașină (mașina nu este Fiinţa). 

„Animalul intelectual” este un robot programat iar creierul 
său este un calculator minunat, un calculator care se susţine pe 
el însuși, un calculator care calculează matematic, cu mare 
precizie; un calculator care înregistrează undele vizuale și 
undele sonore, care înregistrează exteriorul și interiorul, care se 
alimentează singur. Este un calculator „de calitatea întâi”, 
minunat, dar este atât și nimic mai mult decât un calculator. 

După acest calculator vine organismul fizic iar calculatorul 
îl folosește pentru a merge și a veni, etc. Acest calculator se află 
în mâinile Egoului, nu ale Fiinţei, iar Egoul este rezultatul multor 
impresii „nedigerate”. Atunci ceea ce acţionează aici, în această 
lume dureroasă în care trăim, este o mașină dotată cu un mare 
calculator. Aici nu acţionează Fiinţa, ci mașina. Putem spune că 
mașina este umană, iar Fiinţa este Fiinţa. 

Ce este, cu adevărat, ceea ce numim „viaţa”? Cu 
siguranţă, este ca un film. Da, și când vine ceasul morţii, ne 
întoarcem la punctul de plecare al acelui film și îl ducem cu noi 
în Eternitate. La întoarcere, revenind cu acest Ego, ne întoarcem 
cu filmul nostru. Restructurându-ne cu un nou organism, ne 
proiectăm din nou filmul pe ecranul existenţei. Și ce proiectăm? 
Viaţa noastră. Care? Cea din totdeauna, aceeași pe care am 
avut-o în existenţa anterioară; adică, repetăm ceea ce am făcut 
în existenţa trecută și în existențele anterioare. Tot ceea ce 
proiectăm, de fapt este programat, de la naștere, în creier. 

Astfel încât suntem ROBOȚI PROGRAMAȚI; Fiinţa nu 
intervine deloc în toată această tragedie, ea nu se amestecă în 


aceste chestiuni. Fiinţa fiecăruia dintre noi se mișcă liber în 
„Calea Lactee”. 

Există și trăiesc aici, în această „Vale” dureroasă a vieţii, o 
grămadă de umbre, înzestrate cu organisme fizice. Și ce FAC 
acele organisme? Nimic! Se mișcă în mod mecanic, în acord cu 
programul care a fost stocat în creier (nu spun doar în creierul 
fizic, ci în cei trei creieri: în cel Intelectual, în cel Emoţional și în 
cel Motor). lar Fiinţa, ce face în timp ce noi suntem aici, 
suferind, plângând, muncind pentru a avea cu ce plăti chiria, cu 
ce cumpăra o haină, etc.? Ea trăiește fericită în „Calea Lactee”, 
se mișcă liber în „Calea Lactee”. Atunci, ce este această 
existență chinuitoare pe care noi o ducem? Pură iluzie, ceva 
zadarnic! Pe bună dreptate spun hindușii că această lume este 
doar „MAYA”, că această lume este iluzorie, că nu are nici o 
valoare. 

Avem nevoie să avem o existenţă reală, pentru că încă nu 
o avem. Poate amabilul cititor să se laude că are o existență 
reală? Pentru a o avea trebuie să încetăm să mai fim roboţi, și 
putem să nu mai fim eliminând toate „agregatele psihice”, 
aceasta este evident. Totuși a ști că trebuie să eliminăm 
„agregatele psihice”, nu este totul; trebuie SA INCETAM SA MAI 
CREAM NOI AGREGATE și zilnic le creăm, atunci când „nu 
transformăm” impresiile. Trebuie „să digerăm” impresiile, să le 
transformăm în forţe diferite pentru a nu crea noi „Euri”. 

De asemenea avem nevoie să „transformăm” vechile 
impresii, cele care au dat naștere „Eurilor” pe care le avem în 
prezent, iar acest lucru este posibil cu ajutorul AUTO- 
REFLECȚIEI. Când cineva transformă” vechile impresii care sunt 
adunate în cei cinci cilindri ai mașinii (sub formă de obiceiuri, 
emoții inferioare, gânduri negative, instincte depravate, abuzuri 
sexuale, etc.), atunci dezintegrează acele „elemente inumane”. 
o PRIMUL SOC CONȘTIENT o 

„La reuniuni am văzut cum se rănesc fratii unii pe altii: 
primul spune un cuvânt, iar cel care se simte vizat reactionează 
violent, spunând unul și mai rău. Uneori ceea ce spun nu este 
prea nepoliticos, ci subtil, decent și însotit de zâmbet, dar în 
fond poartă VENINUL îngrozitor al reacției violente. 

NU EXISTĂ IUBIRE ÎNTRE FRAŢI, au uitat de propria lor 
Fiinţă, și trăiesc doar în lumea EGOULUI, în lumea reacțiilor. 
Când cineva uită de propria sa Fiinţă, reacționează în mod 


vehement. Dacă cineva uită de propria sa Fiinţă în prezența unei 
sticle de vin, se îmbată; dacă cineva uită de propria sa Fiinţă în 
prezența unei persoane de sex opus, fornică; dacă cineva uită 
de propria sa Fiinţă Interioară Profundă în prezența cuiva care 
insultă, sfârșește prin a insulta. 

Cel mai grav lucru în viaţă este a uita de sine însuși. Astfel 
că este necesar să transformăm impresiile, iar aceasta este 
posibil doar INTERPUNAND FIINŢA între diversele vibrații ale 
lumii exterioare și minte. Când cineva interpune între impresii și 
minte ceea ce se cheamă CONSTIINTA, este evident că 
impresiile se transformă în FORȚE şi PUTERI DE ORDIN 
SUPERIOR. 

Este foarte ușor să interpunem Constiinta între impresii și 
minte. Pentru a primi impresiile cu Constiinta, şi nu cu mintea, 
este necesar doar SĂ NU UITĂM DE NOI ÎNȘINE într-un moment 
dat. Dacă într-un moment oarecare cineva ne spune ceva care 
ne rănește amorul propriu, orgoliul, îngâmfarea, etc., în acele 
Clipe doar FIINŢA trebuie să se afle în noi; trebuie să fim 
CONCENTRAȚI asupra FIINȚEI; pentru ca să fie FIINŢA, Constiinta 
Superlativă a FIINȚEI, cea care primeşte impresiile și le digeră în 
mod corect. Astfel se evită îngrozitoarele reacții pe care toti, și 
unii și alții, le au în fata impacturilor ce provin din lumea 
exterioară, în acest fel se transformă complet impresiile, și o 
dată transformate, ne dezvoltă în mod minunat”. 

Samael Aun Weor - Conferința „Cuvântul și 
Impresiile” 

Raăbdătorii noștri cititori trebuie să știe că această 
importantă problemă a transformării impresiilor noi am numit-o 
şi „PRIMUL ŞOC CONȘTIENT”. 

„ȘOCUL” se relaţionează cu acele impresii care sunt tot 
ceea ce cunoaștem din lumea exterioară, tot ceea ce primim și 
pe care le considerăm ca și cum ar fi adevăratele lucruri, 
adevăratele persoane. 

Avem nevoie, deci, să ne transformăm viața, iar aceasta 
este INTERNA. Dorind să transformăm aceste aspecte 
psihologice ale vieţii noastre, evident trebuie să lucrăm asupra 
impresiilor... 

De ce numim noi munca asupra transformării impresiilor, 
„PRIMUL ŞOC CONȘTIENT”? Dintr-un singur motiv: pentru că, 
pur și simplu, este ceva ce nicidecum nu am putea realiza în 


mod pur mecanic. Aceasta nu are loc niciodată în mod mecanic, 
este nevoie de un efort auto-conștient. 

Este limpede că un aspirant gnostic care începe să 
înţeleagă acest gen de muncă, în mod evident, din acest motiv, 
începe de asemenea să înceteze să fie un om mecanic, ce 
servește exclusiv intereselor Naturii; o creatură complet 
adormită, care pur și simplu nu este mai mult decât un 
„angajat” al Naturii, pentru scopurile economice ale acesteia, 
care nu servesc, în nici un chip, intereselor propriei noastre 
Auto-Realizări Intime. 

Dacă dumneavoastră  începeţi acum să  înțelegeți 
semnificaţia a tot ceea ce predăm aici; dacă vă gândiţi acum la 
semnificaţia a tot ceea ce sunteţi învăţaţi să faceți pe calea 
efortului propriu (începând cu OBSERVAREA DE SINE), veți 
vedea, fără îndoială, că latura practică a muncii esoterice, se 
relaţionează în întregime cu transformarea impresiilor și cu ceea 
ce rezultă, firește, din acestea. 

Munca, de exemplu, asupra emoţiilor negative, asupra 
stărilor sufletești supărătoare, asupra chestiunii acesteia a 
IDENTIFICĂRII, asupra auto-consideraţiei, asupra „EURILOR 
SUCCESIVE”, asupra auto-justificării, asupra dezvinovățirii și 
asupra stărilor inconștiente în care ne aflăm, se relaţionează în 
totalitate cu transformarea impresiilor și ceea ce rezultă din 
aceasta. 

Vreau ca dumneavoastră să reflectaţi profund la aceasta, 
să înțelegeţi ceea ce este „PRIMUL ȘOC CONȘTIENT”. Este 
necesar să creăm un INSTRUMENT DE SCHIMB în locul de intrare 
a impresiilor. (Nu uitaţi aceasta!) 

Dacă prin înţelegerea tuturor acestora dumneavoastră 
puteţi accepta VIAȚA CA O MUNCA REALMENTE ESOTERICA, 
atunci vă veţi afla într-o stare permanentă de AMINTIRE DE 
SINE. Această stare de Conștiinţă de Voi înșivă, vă va duce pe 
terenul viu al transformării impresiilor, și astfel, bineînţeles, pe 
cel al unei vieţi diferite, adică, deja viaţa nu va mai acţiona 
asupra voastră cum o făcea înainte; veţi începe să gândiţi și să 
înțelegeţi într-un mod nou; și acesta este începutul, desigur, al 
propriei voastre transformări. 

Atâta timp cât veţi continua să gândiţi în același mod, să 
priviţi viaţa în același fel, este clar că nu va exista nici o 
schimbare în dumneavoastră... 


A transforma impresiile vieţii, înseamnă a ne transforma 
noi înșine, dragii mei prieteni, și doar un mod de a gândi 
complet nou, ar putea face aceasta. Toată această muncă, deci, 
se îndreaptă spre un mod radical de transformare. Dacă cineva 
nu se transformă, nu obține nimic. 

Veţi înțelege dumneavoastră că viața ne cere în mod 
continuu să reacţionaăm. Toate aceste reacții formeaza viața 
noastră personală. A ne schimba viața, nu înseamnă să 
schimbăm doar circumstanţele externe, înseamnă să schimbăm 
efectiv propriile reacţii. Dar dacă nu vedem că viaţa exterioară 
ajunge la noi ca simple impresii care ne obligă neîncetat să 
reacționăm într-un mod, să zicem, mai mult sau mai puţin 
stereotip, nu vom vedea unde începe punctul care realmente 
face posibilă schimbarea, și unde este posibil să lucrăm. 

Reacţiile, care formează viaţa noastră personală, sunt 
aproape toate de tip negativ. Atunci și viața noastră va fi 
negativă, nu va fi decât o serie succesivă de reacţii negative, 
care au loc ca un răspuns neîncetat la impresiile care ajung la 
minte. Apoi sarcina noastră constă în a transforma impresiile 
vieții, astfel încât să nu provoace acest tip de reacții negative cu 
care suntem atât de obișnuiți. Dar, pentru a reuși acest lucru, 
este necesar să ne AUTO-OBSERVAM clipă de clipă, moment de 
moment. Astfel impresiile nu ajung într-un mod mecanic; 
aceasta echivalează cu a încep să trăim mai conștient. 

Un individ își poate permite, își poate oferi luxul ca 
impresiile să ajungă la el în mod mecanic, dar dacă cineva nu 
face o astfel de greșeală, își transformă impresiile, atunci începe 
să trăiască în mod conștient. De aceea se spune că acesta este 
„PRIMUL ŞOC CONȘTIENT”. PRIMUL ŞOC CONȘTIENT constă, 
deci, în transformarea impresiilor ce ajung la minte. 

Dacă cineva reușește să transforme impresiile care ajung 
la momentul precis al intrării lor, oricând se poate lucra asupra 
rezultatului acestora. Este clar că, transformându-le, evităm ca 
ele să-și producă efectele mecanice, care întotdeauna 
obișnuiesc să fie dezastruoase în psihicului nostru. 

o EXEMPLE DIN VIATA PRACTICA o 

„Cu scopul de a simplifica putin toată această chestiune, 
vă voi da un exemplu: dacă aruncăm o piatră într-un lac 
cristalin, vedem că se produce o reacție sub forma unor unde 
care pornesc din centru spre margine, nu-i așa? Aplicati acest 


exemplu la minte. Imaginați-v-o ca un lac; deodată apare 
imaginea unei persoane; această imagine este ca piatra din 
exemplul nostru: ajunge în lacul minţii și atunci mintea 
reacționează. Dacă av. aruncați o minge spre un perete, 
peretele primește impresia și urmează reacția, care constă în 
faptul că mingea se întoarce în mod mecanic la cel care a 
aruncat-o”. 

Samael Aun Weor - „Revolutia Dialecticii” 

Există impresii care nu sunt foarte plăcute, de exemplu, 
calomnia sau cuvintele cuiva care insultă, dar dacă cineva este 
capabil să transforme impresiile pe care i le produc astfel de 
cuvinte, atunci acestea rămân ca un cec fără acoperire. 

Cu siguranţă, cuvintele cuiva care insultă nu au mai mare 
valoare decât cea pe care le-o acordă cel insultat. Dacă cel 
insultat nu le dă nici o importanţă acelor cuvinte, ele rămân fără 
valoare. Când cineva înțelege acest lucru, transformă acele 
impresii în ceva diferit: în iubire, în compasiune, în toleranță 
pentru cel care a insultat, etc. 

Avem nevoie, prin urmare, să transformăm neîncetat 
impresiile; nu doar cele prezente, ci și cele trecute. In interiorul 
nostru există multe impresii pe care am comis greșeala, în 
trecut, de a nu le transforma, și multe rezultate mecanice ale 
acestora, care sunt acele „Euri” pe care acum trebuie să le 
dezintegrăm pentru ca să rămână conștiința liberă și trezită. 

Când există, de exemplu, orgoliu, acesta are la bază 
ignoranța. De ce anume poate fi orgolioasă o persoană? De 
poziția sa socială, de banii săi, de ce? Dacă acea persoană 
analizează în profunzime acest lucru și înțelege că banii și 
poziția socială nu sunt decât impresii interne ale minţii, atunci 
orgoliul de sine însuși cade și se naște într-un mod foarte 
natural umilinţa. 

Dacă, de exemplu, o imagine a unei femei desfrânate 
ajunge la minte, sau apare în ea, noi am putea transforma acea 
impresie de desfrâu prin intermediul înțelegerii. Ar fi suficient să 
ne gândim la faptul că respectiva imagine este trecătoare, că 
acea frumuseţe este iluzorie; dacă ne-am aminti, pentru câteva 
clipe, că acea femeie trebuie să moară și că trupul său va 
deveni praf în cimitir, dacă am vedea cu imaginaţia corpul său 
în stare de dezintegrare înăuntrul mormântului, acest lucru ar fi 
mai mult decât suficient pentru a transforma acea impresie de 


desfrâu în castitate. Astfel, transformând-o, nu ar mai apărea în 
psihic alte „Euri” de desfrâu. 

Dacă cineva ne laudă, de exemplu, cum să transformăm 
noi vanitatea pe care acel adulator ar putea-o provoca în noi? 
Prin intermediul înţelegerii! Când cineva înţelege cu adevărat că 
nu este mai mult decât o creatură infimă într-un colț al 
Universului, transformă de fapt acele impresii de laudă sau de 
lingușire, în ceva diferit. Știm deja că planeta noastră Pământ 
este un grăunte de nisip în spaţiu. Să ne gândim la Galaxia în 
care trăim, formată din milioane de lumi... Ce este Pământul? 
Este o biată particulă de praf în acel Infinit. lar noi? 
Microorganisme în interiorul acelei particule... Și atunci?... 
Firește, prieteni, aceste reflecţii ne fac să transformăm 
impresiile ce se relaţionează cu lingușirea, adularea, și să nu 
sfârșim reacționând prin vanitate sau orgoliu. 

Odinioară, când am avut corpul fizic al lui Tomas de 
Kempis, am scris într-o operă numită „Imitaţia lui Cristos”, 
următoarea frază: „Nu sunt mai mult pentru că sunt lăudat, nici 
mai puţin pentru că sunt condamnat, pentru că întotdeauna 
sunt ceea ce sunt”. Este limpede că totul are dublul său aspect: 
lauda și disprețul, victoria și înfrângerea; dar nu trebuie să ne 
identificăm cu nici unul din aceste două aspecte, ci mai degrabă 
să învăţăm să vedem viaţa în mod integral, unitotal. În acest fel 
vom evita multe deziluzii, multe frustrări, multe decepții... 

Așadar, cu cât reflectăm mai mult la toate acestea, vedem 
tot mai mult necesitatea unei transformări complete a 
impresiilor. 

Cred că dragul nostru cititor va înţelege treptat că lumea 
exterioară nu este atât de exterioară pe cât se crede în mod 
obișnuit, ci mai curând interioară. Tot ceea ce ajunge la noi din 
lume nu sunt decât impresii interne. Nimeni nu ar putea 
introduce un copac în interiorul minţii sale, sau un scaun, sau o 
casă, sau un palat, sau o piatră. In mintea noastră toate sunt 
impresii ale unei lumi pe care o numim „exterioară”, dar care în 
realitate nu este atât de exterioară pe cât se crede. 

Astfel că, dacă nu lucrăm asupra interiorului, mergem pe 
drumul greșelii și niciodată nu ne vom schimba viața. Dacă 
vrem să fim diferiţi, trebuie să ne transformam integral, iar dacă 
vrem să ne transformăm, trebuie să începem cu transformarea 
impresiilor. Aici se află cheia transformării radicale a individului. 


e 11. ° 

LEGEA KARMEI œe 

„Puterea cu chip de leu o oprimă pe Pistis Sophia, dorind să-i ia 
puterile cu forta. Este evident că Initiatul are multe datorii iar 
puterea Justitiei îl amenință” 

Samael Aun Weor 
o LEGEA ACȚIUNII ȘI CONSECINȚEI = 

„Inainte de această viată pe care o avem în prezent, am 
avut nu doar o existență anterioară, ci multe altele. 

Fiecare se naște corespunzător propriului său destin; unii 
se nasc în familii bogate și foarte înstărite, iar alţii se reintorc 
sau revin printre oameni nevoiași și sărmani. 

Dacă am făcut bine în existența noastră anterioară, 
culegem acum răsplata, ne întoarcem în cămine unde nu ne 
lipsește nimic și vom aveam comodități de tot felul. 

Dacă am făcut rău, dacă am risipit banii, dacă am fost 
avari, dacă ne-am exploatat aproapele, dacă am comis greșeala 
de a-i fura sau ruina pe ceilalți, dacă am utilizat greșit banii, 
este evident că trebuie să ne întoarcem în familii sărmane, 
îmbrăcați în corpuri de cersetori, nefericiti, înfometați si 
subnutriți. Astfel fiecare culege rodul propriilor sale actiuni”. 

Samael Aun Weor - „Privind Misterul” 

Prieteni, există o Lege care se numește Karma(-) — 
Dharma(+). Nu este de prisos să afirmăm că acest cuvânt, de 
origine sanscrită, semnifică, prin el însuși, lege a acţiunii și 
consecinţei. Evident „nu există cauză fără efect, nici efect fără 
cauză”. 

Legea Balanţei, Legea teribilă a Karmei guvernează toate 
cele create. Orice cauză se convertește în efect și orice efect se 
transformă în cauză. 

Voi trebuie să înțelegeţi ce este legea compensației. Tot 
ceea ce se face trebuie plătit, căci nu există cauză fără efect, 
nici efect fără cauză. 

Ni s-a dat libertate, liber arbitru și putem face ceea ce 
dorim, dar este clar că trebuie să răspundem înaintea lui 
Dumnezeu pentru toate faptele noastre. Orice faptă din viața 
noastră, bună sau rea, are consecinţele sale. Legea acţiunii și 
consecinţei guvernează cursul diverselor noastre existenţe și 
fiecare viaţă este rezultatul celei anterioare. 

A înţelege în întregime bazele și „Modus-ul Operandi” al 


legii Karmei este indispensabil pentru a orienta corabia vieţii 
noastre în mod pozitiv și înălțător, de-a lungul diverselor etape 
ale vieţii. 

Karma este o lege a compensatției, nu a răzbunării. Sunt 
persoane care confundă această lege Cosmică cu determinismul 
și chiar cu fatalismul, crezând că tot ce i se întâmplă omului în 
viață este stabilit în mod irevocabil dinainte. 

Este adevărat că actele omului sunt determinate de 
ereditate, educaţie și mediu. Dar la fel de adevărat este că omul 
are liberul discernământ și își poate modifica actele: își poate 
educa caracterul, își poate forma deprinderi superioare, își 
poate combate slăbiciunile, își poate consolida virtuțile, etc. 

„Karma este un medicament care ni se aplică pentru 
propriul nostru bine”; din nefericire oamenii, în loc să se încline 
respectuos în faţa eternului Dumnezeu viu, protestează, 
blestemă, se justifică pe sine, se dezvinovăţesc prostește și își 
spală mâinile precum Pilat. Karma nu se modifică cu astfel de 
proteste ci, dimpotrivă, devine mai dură și mai severă. 

Când cineva vine în această lume, aduce cu sine propriul 
destin; unii se nasc în puf și alţii în nenorocire. Dacă în existenţa 
noastră anterioară am ucis, acum suntem uciși, dacă am rănit, 
acum suntem răniţi, dacă am furat, acum suntem furaţi și „cu ce 
măsură îi măsurăm pe ceilalți, vom fi măsurați”. 

Pretindem fidelitate soţului, când noi înșine am fost 
adulteri în această viaţă sau în cele anterioare. Cerem iubire, 
când am fost neîndurători și cruzi. Solicităm înţelegere, când n- 
am știut niciodată să înţelegem pe nimeni, când n-am învăţat 
niciodată să vedem și punctul de vedere al altuia. Râvnim 
bucurii nesfârșite, când am fost întotdeauna la originea multor 
nenorociri. Am fi dorit să ne naștem într-un cămin foarte frumos 
și cu multe comodități, când în existențele trecute n-am știut să 
oferim un cămin și frumusețe copiilor noștri. 

Protestăm împotriva celor care insultă, când întotdeauna i- 
am insultat pe toţi cei ce ne înconjoară. Dorim ca fiii noștri să ne 
asculte, când n-am știut niciodată să ne ascultăm părinţii. Ne 
supără teribil calomnia, când noi am calomniat mereu și am 
umplut lumea de durere. Ne supără bârfa, nu dorim ca cineva să 
șușotească despre noi, dar fără îndoială am bârfit și am șușotit, 
vorbindu-ne de rău aproapele, chinuindu-i pe ceilalţi. Adică, 
întotdeauna pretindem ceea ce nu am oferit; în toate vieţile 


noastre anterioare am fost răufăcători și merităm ce este mai 
rău, dar noi presupunem că ni se datorează ceea ce este mai 
bun. 

Din fericire, Justiţia și Mila, sunt cei doi stâlpi de sprijin ai 
Fraternităţii Albe Universale. 

Justiţia fără Milă este tiranie; Mila fără Justiţie este 
toleranță, complicitate cu delictul. Karma este negociabilă și 
acest lucru e ceva ce i-ar putea surprinde foarte mult pe 
partizanii diverselor școli ortodoxe. 

Desigur, unii pseudo-esoteriști și pseudo-ocultiști au 
devenit mult prea pesimiști în legătură cu legea acţiunii și 
consecinţei; ei presupun, în mod greșit, că aceasta se 
desfășoară în mod mecanic, automat și crud. Erudiţii cred că nu 
este posibilă schimbarea unei astfel de legi. Îmi pare sincer rău 
că trebuie să mă disociez de acest mod de a gândi. 

Dacă legea acţiunii și consecinţei, dacă pedepsele din 
cursul existenţei nu ar fi negociabile, atunci unde s-ar afla 
îndurarea divină? In mod sincer, nu pot accepta cruzimea în 
divinitate. Realul, acela care este întreaga perfecţiune, cel care 
are diverse nume ca Tao, Aum, Inri, Sein, Allah, Brahma, 
Dumnezeu sau mai bine spus Dumnezei, etc., etc., etc. nu ar 
putea fi fără milă, crud, tiranic, etc. De aceea repet în mod 
emfatic că, Karma este negociabilă. 

Este posibil să modificăm propriul nostru destin, pentru că 
„atunci când o lege superioară transcende o lege inferioară, 
legea superioară șterge legea inferioară”. 

Modificând Cauza se modifică Efectul. „Împotriva leului 
legii se luptă cu balanta”. Dacă pe un taler al balanței punem 
faptele noastre bune și pe celălalt pe cele rele, ambele talere 
vor avea aceeași greutate sau va fi vreun dezechilibru. Dacă 
talerul faptelor rele cântărește mai mult, trebuie să punem fapte 
bune în talerul acţiunilor pozitive cu scopul de a înclina balanța 
în favoarea noastră; așa anulăm Karma. 

Faceți fapte bune pentru a plăti datoriile voastre; amintiți- 
vă că nu se plătește numai cu durere, ci, în același fel, se poate 
plăti și făcând bine 

Acum veţi înțelege ce minunat este să faci bine; nu încape 
îndoială că Justa Gândire, Justa Simţire și Justa Acţionare 
sunt cel mai bun negot. 

Nu trebuie să protestăm niciodată împotriva Karmei, 


important este să o știm negocia. Din nefericire, când oamenii 
se află într-o mare amărăciune, nu fac decât să se spele pe 
mâini ca Pilat, spunând că nu au făcut nimic rău, că nu sunt 
vinovaţi, că sunt suflete drepte, etc., etc., etc. 

Eu le spun celor ce se află în mizerie să-și revizuiască 
comportamentul, să se judece pe ei înșiși, să se simtă chiar și 
pentru o clipă pe banca acuzaților, ca după o sumară analiză a 
lor înșiși să-și schimbe conduita. 

Dacă cei ce sunt fără serviciu ar deveni curaţi, nesfârșit de 
caritabili, liniștiți, serviabili sută la sută, este evident că și-ar 
schimba radical cauza nefericirii lor,  modificându-și în 
consecinţă efectul. 

Nu este posibil să schimbăm un efect, dacă mai înainte nu 
s-a modificat radical cauza care l-a produs, căci așa cum am 
spus deja, nu există efect fără cauză, nici cauză fără efect. 

Trebuie să se lucreze întotdeauna dezinteresat, cu infinită 
iubire pentru umanitate, așa vom schimba acele cauze rele ce 
au stat la originea efectelor rele. 

Fără îndoială, că sărăcia își are cauzele sale în beţie, în 
desfrâul respingător, în violenţă, în adulter, în risipă, în avariţie, 
etc., etc. ` 

Vrei să te însănătoșești? Insănătoșește-i pe ceilalți. Vreuna 
din rudele voastre este în închisoare? Lucraţi pentru libertatea 
celorlalţi. Vă este foame? Impărţiţi pâinea cu cei care o duc mai 
rău decât voi... 

Multe persoane care suferă, își amintesc doar de 
amărăciunile lor, dorind să le remedieze, dar nu-și amintesc de 
suferinţa altora, nu se gândesc nici pe departe să remedieze 
nevoile aproapelui. Această stare egoistă a existenţei lor nu 
servește la nimic; astfel unicul lucru pe care îl obțin cu adevărat 
este agravarea suferințelor lor. 

Dacă aceste persoane s-ar gândi la ceilalţi, ajutându-i pe 
semenii lor, dând de mâncare flămândului, dând apă celui 
însetat, îmbrăcându-l pe cel gol, învățându-l pe cel neștiutor, 
etc., este clar că ar pune acţiuni bune în talerul balanței 
cosmice, pentru a o înclina în favoarea lor; astfel și-ar schimba 
destinul și norocul ar fi de partea lor. Cu alte cuvinte, toate 
necesităţile lor ar fi remediate; dar lumea este foarte egoistă, de 
aceea suferă, nimeni nu-și amintește de Dumnezeu, nici de 
semenii săi, numai când sunt disperaţi, și acest lucru e ceva pe 


care fiecare l-a putut experimenta prin el însuși, așa este 
umanitatea. 

Din nefericire, acest ego pe care fiecare îl poartă în 
interior face exact contrariul a ceea ce spunem aici; din acest 
motiv consider urgentă, de neînlocuit și imposibil de amânat 
reducerea sinelui însuși la praf cosmic. 

Să ne gândim pentru o clipă la mulțimile umanoide care 
populează suprafaţa Pământului. Suferă nespus ca victime ale 
propriilor greșeli; fără ego nu ar face aceste greșeli, și nici n-ar 
suferi consecinţele lor. 

Singurul lucru care se cere pentru a avea dreptul la 
adevărata fericire este, înainte de orice, să nu avem ego. 
Desigur, când nu există în interiorul nostru agregatele psihice, 
elementele inumane care ne fac atât de groaznici și răufăcători, 
nu există Karma de plătit și rezultatul este fericirea. 

De asemenea, este bine de știut că atunci când am 
eliminat complet egoul, posibilitatea de a greși este anihilată și 
în consecință Karma poate fi iertată. 

Legea Karmei, Legea Balantei Cosmice nu este o Lege 
oarbă, în aceeași măsură se poate solicita creditul Maeștrilor 
Karmei și acesta este un lucru pe care mulți îl ignoră. Insă este 
urgent de știut că orice credit trebuie plătit cu fapte bune și 
dacă nu se plătește, atunci Legea ne face să-l plătim cu multă 
durere. 

Trebuie să devenim conștienți de propria noastră Karma și 
acest lucru este posibil doar prin intermediul „stării de alertă 
pentru nou”. Toate efectele vieţii, toate întâmplările își au cauza 
într-o viaţă anterioară, dar trebuie să devenim conștienți de 
acest lucru.[...] 

Orice moment de bucurie sau de durere trebuie să fie 
continuat în Meditaţie, cu mintea liniștită, într-o profundă tăcere. 
Rezultatul va fi experimentarea aceluiași fapt într-o viată 
anterioară. Atunci devenim conștienți de cauza faptului, fie că e 
plăcută sau neplăcută. 

Șeful sacerdoţilor tribunalului Karmei este Marele Maestru 
Anubis. Supremul Judecător este sfătuit în munca sa de cei 
patruzeci și doi de Judecători ai Legii. 

Templul lui Anubis, Supremul Regent al Karmei, nu se află 
în această lume tridimensională, ci în cea de-a cincea 
dimensiune, în așa numita lume cauzală. 


În acest tribunal domneşte doar iubirea și dreptatea. Aici 
există o carte, cu datorii și credite, pentru fiecare om, în care se 
notează zilnic, cu amănunte, faptele bune și acţiunile rele. 
Faptele bune sunt reprezentate de monede rare pe care Maeștrii 
le adună în beneficiul bărbaţilor și femeilor care le fac. 

Cine își trezește Conștiinţa poate călători în Corpurile sale 
interne, în afara Corpului fizic, cu voinţă conștientă deplină și să- 
și studieze în Templul lui Anubis și a celor patruzeci și doi de 
judecători ai săi, propria Carte a Destinului. 

Dreptul roman are ca simboluri ale Justiţiei balanta și 
spada. Nu e deci ciudat că în palatul lui Anubis, Marele Arhonte 
al Legii, se văd pretutindeni balante și spade. 

În acest tribunal se găsesc de asemenea și avocati ai 
apărării. Dar totul se plătește. Nimic nu se obţine ca dar. „Cel 
care are fapte bune, plătește și iese cu bine, eliberat din 
negocieri”. Creditele solicitate se plătesc cu munci 
dezinteresate și inspirate de iubire pentru cei care suferă. 

„Legea este Lege și Legea se împlinește”. „Ignorarea Legii 
nu exclude împlinirea sa”. Ignoranța este cel mai rău dintre 
păcate. 

Maeștrii Karmei sunt Judecători ai Conștiinţei care trăiesc 
în stare de Jinas. Trebuie să facem permanent fapte bune pentru 
a avea cu ce ne plăti datoriile din această viaţă și din vieţile 
trecute. 

Toate faptele omului sunt guvernate de legi, unele 
superioare, altele inferioare. În iubire sunt rezumate toate /egi;/e 
superioare. O faptă de iubire anulează fapte trecute bazate pe 
legi inferioare. De aceea, vorbind despre iubire Maestrul Pavel 
spune: „lubirea este răbdătoare, este bună, nu invidiază, nu se 
umflă în pene, nu aduce injurii, nu caută ceva al său, nu se 
enervează, nu se revoltă din cauza nedreptătii dar se revoltă 
pentru adevăr, crede totul, speră totul, îndură totul”. 

Când oficiază ca judecători, Maeștrii Karmei folosesc 
masca sacră în formă de cap de Șacal sau de Lup cu Pene, 
emblema adevărului; cu ea se prezintă iniţiaţilor în lumile 
interne. Aceasta este cruzimea legii iubirii. 

Negocierea cu Domnii Legii este posibilă prin intermediul 
Medlitatției: Rugaţi-vă, meditaţi și concentraţi-vă asupra lui 
Anubis, Regentul cel mai exaltat al bunei Legi. 

Pentru cel nedemn toate ușile sunt închise în afară de 


una: cea a căinţei... Cereţi și vi se va da, bateţi și vi se va 
deschide... 
o STNTEZĂ o 

Nu se plătește Karma numai pentru răul care se face, ci și 
pentru binele care nu se face atunci când era posibil. 

Fiecare acţiune rea este o chitanţă pe care o semnăm 
pentru a o plăti în existenţele următoare. 

„Când o lege superioară transcende una inferioară, legea 
superioară o șterge pe cea inferioară”. 

Nimeni să nu se înșele pe sine; ceea ce omul va semăna, 
aceea va culege și faptele sale îl vor urma. 

Domnii Karmei în tribunalele Justiţiei Obiective judecă 
sufletele pentru acte, pentru faptele lor concrete, clare și 
definitive și nu pentru bunele intenții. 

Rezultatele sunt întotdeauna cele care vorbesc; nu 
servește la nimic să ai intenţii bune dacă faptele sunt 
dezastruoase. 

În timpul proceselor esoterice iniţiatice ale focului, a 
trebuit să înțeleg pe deplin următoarele postulate: 

„Împotriva Leului Legii se luptă cu Balanța”. 

„Cine are capital cu care să plătească, plătește și iese cu 
bine din negocieri”. 

„Cine nu are cu ce plăti, trebuie să plătească cu durere”. 

„Fă fapte bune pentru a-ţi plăti datoriile!” 

o UN ADEVĂRAT NEGOȚ o 

„Orice cauză își are efectul ei; nu exista cauză fără efect, 
nici efect fără cauză. , 

Cine cunoaste legile Intoarcerii și Reîntoarcerii întelege 
Legea Karmei. 

Actiunile rele din vietile anterioare trebuie să fie anulate 
aici ṣi acum. 

Nu se plătește Karma doar pentru răul care se face, ci și 
pentru binele care nu se face atunci când este posibil. 

Si totuși Karma poate fi negociată. 

Karma poate fi de asemenea iertată. 

Kamaduro este un alt termen în sanscrită care indică 
Karma ce nu poate fi negociată, nici iertată. 

Există de asemenea Legea Katanciei, Karma Superioară a 
Zeilor și a Adepților. Legea Katanciei admite de asemenea 
negocierea și iertarea”. 


Samael Aun Weor - „Pistis Sophia Dezvăluită” 

Îmi vin în memorie, în aceste clipe, scene ale uneia din 
existențele mele anterioare din Evul Mediu. 

Trăiam în Austria conform obiceiurilor epocii; nu pot să 
neg că făceam parte dintr-o ilustră familie a râncedei 
aristocrații. In acea epocă, familia mea, neamul meu se 
mândrea foarte mult cu sângele albastru, cu ascendențţii dificili 
și cu obârșia notabilă. Mărturisesc cu durere, dar, și acest lucru 
e grav, eram și eu amestecat în acest mediu de prejudecăţi 
sociale. Lucruri de-ale vremii! 

Într-o zi oarecare, nu contează care, o soră de-a mea s-a 
îndrăgostit de un om foarte sărac și, desigur, acesta a fost 
scandalul secolului; doamnele nobilimii și proștii lor cavalerași 
îngâmfaţi, cocheţi, maimuţoi și sclivisiți care își jupuiau de viu 
aproapele, și-au bătut joc de nefericită. Spuneau despre ea că 
se putea căsători mai bine, etc. 

Nu peste mult timp, sărmana a rămas văduvă și ca fruct al 
iubirii sale i-a rămas, bineînţeles, un copil. 

Și dacă ar fi vrut să se întoarcă în sânul familiei? Totuși 
acest lucru nu ar fi fost posibil, ea cunoștea prea bine limba 
veninoasă a doamnelor elegante, pretenţiile și aerele lor și a 
preferat o viaţă independentă. 

Am ajutat-o pe văduvă? Ar fi absurd să neg. Mi-a fost milă 
de nepotul meu? Aceasta este adevărat. Din nefericire, uneori, 
pentru a nu greși fiind îndurători, putem deveni neîndurători. 

Acesta a fost cazul meu. Fiindu-mi milă de copil, l-am 
internat într-o școală (cu scuza că va primi o educaţie robustă, 
dreaptă și viguroasă) fără să-mi pese deloc de sentimentele 
mamei lui. Am comis chiar greșeala de a-i interzice femeii 
suferinde să-și viziteze fiul, mă gândeam că astfel nepotul meu 
nu va fi afectat de nici un fel de prejudecăţi și că mai târziu ar 
putea deveni cineva, ar putea ajunge un mare domn, etc. 

„Drumul care duce spre abis e pavat cu intenţii bune”. 
Adevărat? Așa e. De câte ori, dorind să facă binele, cineva face 
răul! Intenţiile mele erau bune, dar procedeul era greșit; fără 
îndoială, eram convins că procedez corect. 

Sora mea suferea foarte mult din cauza absenței fiului ei, 
la școală nu-l putea vedea, îi era interzis. 

Rezultă deci cu claritate că am avut iubire pentru nepotul 
meu și cruzime pentru sora mea; fără îndoială, eu credeam că 


ajutând fiul, o ajut și pe mama lui. 

Din fericire în interiorul fiecăruia dintre noi, în aceste 
regiuni intime de unde lipsește iubirea, se ivește ca prin minune 
poliţia Karmei, „Kaomul”. 

Nu este posibil să fugi de agenţii Karmei; în interiorul 
fiecăruia dintre noi se află poliția care ne conduce inevitabil în 
faţa tribunalelor. 

De la acea epocă au trecut multe secole; toate 
personajele acelei drame au îmbătrânit și au murit. Și totuși, 
„Legea Recurenţei” este teribilă și totul se repetă așa cum s-a 
întâmplat, adăugându-se consecinţele lor. 

Secolul XX. Ne-am reîntâlnit toți actorii acestei scene. 
Totul s-a repetat sub o anumită formă, dar, desigur, cu 
consecinţele sale. De data aceasta eu am fost cel renegat de 
către familie, așa este Legea. Sora mea s-a reîntâlnit cu soțul ei; 
mie nu mi-e greu să fiu din nou împreună cu antica mea soție 
preoteasă cunoscută sub numele de Litelantes. 

Nepotul acela atât de iubit și disputat a renăscut de data 
aceasta cu corp feminin; este o fetiţă frumoasă, desigur, chipul 
ei pare o noapte încântătoare și ochii ei strălucesc ca stelele. 

Cândva, nu are importanţă data, locuiam aproape de 
mare. Fetița (vechiul nepot) nu se putea juca, era grav bolnavă, 
avea o infecţie intestinală. Cazul era foarte delicat, mulţi copii 
de vârsta ei muriseră în acea epocă din aceeași cauză. De ce să 
fi fost fiica mea o excepţie? 

Numeroasele tratamente care i-au fost aplicate au fost cu 
adevărat inutile; pe chipul ei de copil începea deja să se 
schițeze cu groază acel contur inconfundabil al morții. 

Reieșea clar eșecul, cazul era pierdut și nu-mi rămânea alt 
remediu decât să-l vizitez pe Dragonul Legii, pe acest Geniu 
teribil al Karmei al cărui nume este Anubis. 

Din fericire, mulțumesc lui Dumnezeu, Litelantes și eu 
știam să călătorim în mod conștient și pozitiv în corp astral. 
Astfel, ne-am prezentat împreună în palatul Marelui Arhonte, în 
universul paralel al celei de-a cincea dimensiuni. N-a fost o 
problemă pentru noi. 

Acest templu al Karmei este impresionant, maiestuos, 
grandios. Acolo se afla lerarhul așezat pe tronul său, impunător, 
foarte divin; unii s-ar speria văzându-l oficiind cu această mască 
sacră de șacal, așa cum apare în multe din basoreliefurile 


anticului Egipt al faraonilor. 

La sfârșit mi-a dat posibilitatea să-i vorbesc și, desigur, n- 
am lăsat-o să-mi scape așa ușor: 

— Tu ai o datorie faţă de mine, i-am spus. 

— Care? Mi-a replicat uimit. 

Atunci, plin de satisfacţie, i-am prezentat un om care în alt 
timp fusese un demon pervers; mă refer la Astaroth, marele 
duce. 

— Acesta era un fiu pierdut pentru Tatăl, am continuat să-i 
spun, și fără îndoială l-am salvat, i-am arătat calea luminii, l-am 
scos din Loja Neagră și acum este discipol al Frăției Albe; tu nu 
mi-ai plătit această datorie. 

Cazul era astfel: conform Legii, fetița trebuia să moară și 
sufletul ei trebuia să pătrundă în pântecele surorii mele pentru a 
se forma un nou corp fizic. Astfel am înțeles și de aceea am 
adăugat: 

— Cer ca Astaroth să intre în corpul surorii mele în locul 
sufletului fiicei mele. Răspunsul solemn al lerarhului a fost 
definitiv: 

— Bine, Astaroth să intre în pântecele surorii tale, iar fiica 
ta să se însănătoșească. 

E inutil să adaug că acea fetiță (vechil meu nepot) a fost 
însănătoșită în mod miraculos, iar sora mea a conceput atunci 
un băiat. 

Am avut cu ce plăti această datorie, aveam „capital 
cosmic”. Legea Karmei nu este o mecanică oarbă, cum 
presupun mulţi pseudo-esoteriști și pseudo-ocultiști. 

Așa cum stau lucrurile, este evident și ușor de înțeles că 
prin posibila moarte a fiicei mele trebuia să simt aceeași durere 
a despărțirii, acea amărăciune pe care în epoca antică a simţit-o 
sora mea, pierzându-și fiul. 

Astfel, prin intermediul Marii Legi, paguba a fost 
compensată, s-au repetat scene asemănătoare, dar de această 
dată victima am fost eu însumi. 

Din fericire, Karma este negociabilă, nu este acea 
mecanică oarbă a astrologilor și a chiromanţilor de bâlci. Am 
avut capital cosmic și am plătit această datorie veche; astfel, 
mulțumesc lui Dumnezeu, a fost posibilă evitarea amărăciunii 
care mă pândea... 

o ÎNTREBĂRI ȘI RASPUNSURI n 


„Când sufletul uman se unește cu INTIMUL, deja nu mai 
are Karmă de plătit, pentru că atunci când o lege superioară 
transcende o lege inferioară, legea superioară o șterge pe cea 
inferioară. 

Cele mai grave boli sunt cele generate de Karma. Variola 
este rezultatul urii, Difteria este fructul fornicării din viețile 
anterioare. Cancerul este de asemenea rezultatul fornicării. 

Tuberculoza sau ciuma albă este rezultatul ateismului 
și materialismului din vietile trecute. Cruzimea generează 
Orbirea din naștere. Rahitismul este fiul materialismului. 

Malaria provine din egoism, etc. Sute de alte boli îşi au 
originea în acțiunile rele din existențele noastre anterioare”. 

Samael Aun Weor - „Medicină Ocultă și Magie 
Practică” 

Î: — Maestre, v-am auzit mai înainte menţionând cuvântul 
„Karma”, dar știm că există de asemenea cuvântul „Dharma”. 
Vă rugăm, fiți amabil, dati-ne, o explicație mai amplă asupra 
acestor două cuvinte foarte interesante. 

R: — Cu multă plăcere am să răspund la această întrebare 
interesantă. 

„Karma” însemnă „Legea Cauzei și a Efectului”, așa 
cauză, așa efect. „Dharma” înseamnă „recompensă”. Se spune 
că faptele rele apasă asupra noastră, că mai devreme sau mai 
târziu cad asupra noastră înșine ca o rază a răzbunării și acest 
lucru este sigur; o cauză rea trebuie să producă un efect rău; o 
faptă rea aduce după sine o consecinţă și mai rea. 

Cuvântul „Dharma” este diferit (e de asemenea un termen 
sanscrit) și înseamnă „recompensă”. Dacă facem bine, vom 
primi înapoi bine; dacă semănăm în pământ bun, vom culege 
ceea ce am semănat, aceasta este evident. 

Astfel, „Karma” și „Dharma” sunt cuvinte sanscrite foarte 
interesante. 

Î: — De ce există familii care cu cât se străduiesc mai 
mult, cu atât nu reușesc să aibă prieteni nicăieri, iar pentru alții 
este foarte ușor să-i aibă oriunde merg? 

R: — În existenţele anterioare am avut mulţi prieteni și 
dușmani; reîntorcându-ne sau revenind în această lume, ne 
reîntâlnim cu acești prieteni și cu acești adversari și atunci totul 
se repetă așa cum s-a întâmplat. 

Dar există și oameni dificili, cărora nu le place să aibă 


prieteni, mizantropi cum se spune, oameni care se ascund, se 
îndepărtează, se retrag din societate, solitari din natură și din 
instinct. Când acești oameni se întorc în această lume, se 
găsesc singuri, nimeni nu-i simpatizează. 

În schimb sunt alte persoane care în vieţile anterioare și- 
au știut îndeplini datoriile față de societate, față de lume și chiar 
au lucrat în sprijinul semenilor lor; este logic că întorcându-se în 
lumea aceasta se văd înconjurate de acele suflete care în viața 
sau vieţile trecute au făcut parte din mediul lor și atunci se 
bucură în mod firesc de multă simpatie. 

|: — De ce unele gospodine nu găsesc niciodată pe cineva 
fidel care să le ajute, cu toate că se poartă bine cu servitorii lor, 
iar în schimb altora le sunt toti fideli? 

R: — Acele gospodine care nu pot conta pe servitori fideli 
și sinceri, au fost în vieţile anterioare despotice, crude cu 
servitorii lor și în realitate acum nu găsesc pe cineva care să le 
servească, căci ele n-au știut niciodată să servească în trecut, 
iar aceasta este consecința. 

|: — Fiul meu s-a căsătorit și viața sa a fost un dezastru, 
întreprinderile unde a lucrat el au dat faliment; a solicitat un 
împrumut de la bancă pentru a-și deschide o firmă și a fost un 
eșec total; tot ce întreprinde el dă greș, a trebuit să divorțeze de 
soția sa din cauza atâtor necazuri pe care le avea. După un timp 
s-a recăsătorit și acel om, căruia nu-i mai rămânea decât să 
cerșească, acum e foarte bine și pe zi ce trece succesul său este 
în creștere. Cărui fapt se datorează aceasta? 

R: — Există trei legături matrimoniale: prima Karmică, a 
doua Dharmică şi a treia Cosmică; prima este de durere, 
sărăcie, foamete, lipsă de îmbrăcăminte, nefericire; a doua este 
de succes, fericire, iubire, progres economic, etc.; a treia este 
doar pentru sufletele alese, pure, sfinte și aduce, cum este 
firesc, o nesfârșită fericire. 

In legătură cu cazul de care mă întrebaţi, trebuie să vă 
spun că prima situaţie aparţine primei dintre aceste trei stări 
matrimoniale (Karmică). Fără îndoială, fiul dumneavoastră și 
prima lui soţie au suferit nespus, plătindu-și acţiunile rele din 
existenţele anterioare; este sigur că și în viețile trecute au fost 
soţ și soție, dar au făcut mult rău, nu au știut să trăiască, iar 
rezultatul a fost durerea. 

Noua căsătorie a fiului dumneavoastră a fost benefică din 


punct de vedere economic; putem să o considerăm norocoasă, 
am spune Dharmică, rezultat al faptelor bune din vieţile 
anterioare; cea de-a doua soţie a trăit de asemenea alături de el 
în vieţile trecute, și cum el a avut un comportament mai bun cu 
ea, rezultatul este că acum i-a schimbat norocul, i-a îmbunătăţit 
viața, aceasta este tot. 

Î: — Fiul meu este bolnav de cinci ani, am cheltuit mult cu 
medicii, dar nu i-au găsit adevărata cauză a bolii; unii ne-au 
spus că ar putea fi un șoc nervos, căci a fost un băiat destul de 
inteligent în perioada studiilor, alții presupun că a fost victima 
unor farmece. Ce părere aveţi? 

R: — Reiese cu claritate o pedeapsă, o Karmă mentală 
pentru folosirea greșită a minţii în vieţile anterioare. Dacă doriţi 
ca fiul dumneavoastră să se însănătoșească, luptaţi pentru 
însănătoșirea altor bolnavi mintal, cu scopul de a schimba cauza 
originară. Amintiţi-vă că numai modificând cauza se schimbă 
efectul; din nefericire, bolnavii au o tendinţă marcată de a se 
închide în propriul lor cerc; rareori în viaţă se întâlnește situaţia 
ca un bolnav să se preocupe de vindecarea altor bolnavi; dacă 
cineva face acest lucru, desigur se va vindeca de propriile 
dureri. 

Pentru că în acest caz, fiul dumneavoastră nu se poate 
dedica însănătoșirii altor bolnavi, vă sfătuiesc să o faceţi 
dumneavoastră în numele lui; nu uitaţi actele de caritate; 
îngrijiţi-vă de sănătatea tuturor bolnavilor mintal pe care-i veți 
întâlni, faceţi bine cu nemiluita. 

Nu uitaţi nici faptul că în lumea invizibilă există Maeștri 
foarte înţelepţi care vă pot ajuta în acest caz concret al fiului 
dumneavoastră; vreau să mă refer acum în mod deosebit la 
gloriosul Înger Adonai, îngerul luminii și al bucuriei. Acest 
Maestru este foarte înțelept și dacă vă concentrați intens, 
rugându-l în numele lui Cristos să vă însănătoșească fiul, sunt 
pe deplin încredințat că nu ar refuza sub nici o formă să facă 
acest act de caritate; dar nu uitaţi: „Nu-i de ajuns să te rogi lui 
Dumnezeu, ci trebuie să și muncești”; rugaţi-vă și faceți foarte 
mult bine, aceasta este calea. 

|: — Am avut ocazia să cunosc cazul unui cuplu din Santa 
Marta, Columbia; aveau o întreprindere foarte mare și dintr- 
odată a luat foc. De atunci domnul s-a îmbolnăvit și a murit de 
tuberculoză; douăzeci de ani mai târziu am aflat că soția lui era 


pe punctul de a muri tot de tuberculoză. Cărui fapt se datorează 
aceasta? 

R: — Este bine să știți că tuberculoza se datorează lipsei 
de religiozitate din vieţile anterioare, materialismului, vieţii fără 
devotament și fără iubire pentru Dumnezeu. Dacă domnul a 
murit de tuberculoză, aceasta este cauza, iar dacă și-a pierdut 
bunurile, este sigur că a distrus proprietăţile altor persoane în 
viaţa sa anterioară. 

A dat foc și a fost ars, a făcut rău și i s-a făcut rău; aceasta 
se cheamă Karma, pedeapsa. Soţia n-a fost afectată imediat de 
tuberculoză, pentru că lipsa religiozităţii din vieţile anterioare nu 
a fost atât de mare; ea a avut puţină spiritualitate. 

Î: — Maestre, deci defectele fizice din naștere, nu sunt 
tare ereditare? 

R: — Stimată doamnă, întrebarea dumneavoastră e foarte 
importantă și merită să fie examinată amănunțit: evident, tarele 
ereditare sunt puse în slujba Legii Karmei, ele devin mecanismul 
minunat prin intermediul căruia se desfășoară Karma. 

În mod evident, ereditatea se află în genele sexului, o 
întâlnim acolo și prin intermediul lor, Legea lucrează cu tot 
mecanismul celular. 

Este bine să înţelegem că genele controlează întreg 
organismul uman. Acestea se găsesc în cromozomi, în celula 
germinală și stau la baza formei fizice. 

Când aceste gene sunt în dezordine, când nu există 
formarea lor naturală, legitimă, indiscutabil ele stau la originea 
creării unui corp cu defecte și acest lucru este ceva deja 
demonstrat. 

Aș vrea ca dumneavoastră să înțelegeţi că Corpul Vital, 
suportul vieții organice, a fost conturat de Agenţii vieții în acord 
cu Legea Cauzei și Efectului. 

Cei care în existenţa lor anterioară au acumulat datorii 
foarte grave se pot naște cu un Corp Vital cu defecte, care, așa 
cum este firesc, va servi drept bază pentru un corp fizic tot cu 
defecte. 

Mincinoșii se pot naște cu un Corp Vital deformat, având 
ca rezultat un corp fizic monstruos sau bolnav. 

Vicioșii se pot naște cu Corpuri Vitale vizibil degenerate, 
care vor fi baza corpurilor fizice de asemenea degenerate. De 
exemplu: cel care a abuzat de pasiunea sexuală, se poate naște 


apoi cu un Corp Vital polarizat necorespunzător; aceasta va 
genera un vehicul homosexual sau o formă feminină /esbiană. 
Fără îndoială, homosexualii și lesbienele sunt rezultatul abuzului 
sexual din existențele anterioare. 

Alcoolicul se poate naște cu un creier vital cu anomalii, cu 
defecte care ar putea sta la baza unui creier cu tot atâtea 
defecte. 

Asasinul, criminalul, cel care repetă necontenit acest oribil 
delict, se naște deformat, îngrozitor, dezgustător, idealist sau 
definitiv nebun. Este bine de știut că asasinatul este gradul cel 
mai de jos al corupției umane şi că asasinul nu se va putea 
reîntoarce sub nici o formă cu un vehicul sănătos. 

Î: — Maestre, ne puteți spune ceva despre epilepsie? 

R: — Este neîndoielnic faptul că epilepsia este Karma 
pentru persoanele care au fost mediumi. Persoanele care își 
împrumută corpul, materia lor, Eurilor celor morţi, lui „Mefisto”, 
lui „Satan”, la o viitoare naștere vor avea mult de suferit din 
cauza epilepsiei. Fără îndoială, epilepticii au fost mediumi în 
vieţile lor anterioare. 

Î: — Atunci, mi-ati putea spune dacă toate bolile sunt 
karmice? 

R: — Nu toate îmbolnăvirile sunt karmice. Mașina umană 
se poate defecta din diverse motive; pot fi de ordin karmic sau 
doar accidentale; aceasta este tot. 

Î: — Vorbind despre Nemesis sau Karma, este posibil ca 
orice suferință să poată fi negociată în fața Seniorilor Karmei? 

R: — Stimaţi prieteni, aș vrea să înțelegeți că atunci când 
o Karmă sau alta se află deja în plină desfășurare, în plină 
activitate, trebuie inevitabil să ajungă până la capăt. 

Aceasta înseamnă că se poate modifica radical Karma 
doar când remușcarea este totală și când orice posibilitate de 
repetare a greșelii care a produs-o a dispărut cu desăvârșire. 

Este de asemenea bine de știut că atunci când am 
eliminat radical Egoul, posibilitatea de a face un delict este 
anihilată și, în consecință, Karma poate fi iertată. 

Fără îndoială, trebuie să știm că nu orice Karmă este 
negociabilă. Există datorii atât de grave încât nu pot fi anulate. 
Acestui tip de Karmă i se spune în sanscrită „Kamaduro” şi 
finalul său este întotdeauna catastrofal. 

Î: — Faptele bune despre care ne-ati vorbit trebuie făcute 


dezinteresat sau sunt luate în considerare chiar dacă le facem în 
interesul de a obține ceva în schimb? 

R: — Trebuie să se lucreze mereu dezinteresat, cu infinită 
iubire pentru umanitate; așa modificăm acele cauze rele care 
stau la originea efectelor rele; nu uitaţi că modificând cauza se 
modifică efectul. _ 

Vreți să vă însănătoșiţi? Insănătoșiţi-i pe ceilalți. Vreo rudă 
de-a voastră se află în închisoare? Lucraţi pentru libertatea 
celorlalţi. Vă este foame? Impărţiţi pâinea cu cei care o duc mai 
rău decât voi, etc., etc., etc. 

Î: — În meditatii am avut experiențe în care am văzut că 
în viața mea anterioară am făcut multe greșeli; eram un mare 
bogătaș care avea o moșie în Cuautla, Morelos, unde aveam 
mulți angajați pe care îi tratam cu lovituri de bici, comițând 
adultere și violuri, până când a sosit revoluția în care mi-am 
pierdut toate posesiunile. M-am aliat Revoluției alături de 
Pancho Villa, îndurând foametea și toate ororile războiului și, 
deși am murit bătrân, înconjurat de familia mea, de atunci până 
astăzi am îndurat amărăciuni și neplăceri; m-am gândit că îmi 
plătesc astfel Karma. Ce-mi puteti spune despre acestea, 
Maestre? 

R: — Stimate frate, mă bucur mult că vă amintiţi existenţa 
dvs. trecută. Trebuie să vă informez că v-am cunoscut cu 
siguranţă în viața dvs. anterioară; este sigur că îmi spuneţi 
adevărul și numai adevărul. Ca și dvs. și eu am fost printre 
oamenii Generalului Francisco Villa, e firesc că nu puteam să nu 
ne cunoaștem personal. 

Prin faptul că înainte de Revoluție, în calitate de proprietar 
al unei moșii aţi comis greșeli, biciuindu-vă lucrătorii și așa mai 
departe, v-aţi făcut Karmă, este evident; acum vă puteţi explica 
de ce ați suferit atât în viaţa actuală, i-aţi făcut pe alţii să sufere 
și acum suferiți; i-aţi facut pe alţii să lucreze din greu și acum 
sunteți exploatat de patronii diverselor locuri de muncă unde aţi 
lucrat pentru a vă câștiga pâinea de fiecare zi; astfel plătim 
ceea ce datorăm; Legea este Lege și Legea se împlinește. 

Î: — Maestre, aș vrea să vă povestesc un fapt care mi s-a 
întâmplat când aveam șase ani. Am văzut într-un vis cum 
cădeau asupra Pământului bulgări de foc, iar lumea fugea și-L 
implora pe Dumnezeu, disperată, ca și cum ar fi fost sfârșitul 
lumii. Mai târziu, matur fiind, am văzut o Biblie ilustrată în care 


era o imagine exact ca cea visată de mine. Îmi puteţi spune 
dacă aceasta a fost o prevestire? 

R: — Stimate domn, îmi face plăcere să vă răspund la 
întrebare; fără îndoială, că așa cum există Karma umană, de 
asemenea există Karma națiunilor și a lumii. 

Viziunea dvs. corespunde Karmei mondiale, care se află 
cuprinsă în multe versete biblice și în Coran, ca și în 
nenumărate cărți sfinte ale Orientului și ale Occidentului lumii. 
„Răul din lume este atât de mare că a ajuns deja la Cer și este 
neîndoios că această civilizaţie perversă de vipere va fi distrusă 
și nu va mai rămâne piatră peste piatră”. 


|: — Atunci, în acord cu ceea ce ne-ati explicat dvs., 
predestinarea există dar poate cineva să o schimbe? 
R: — Distinsă doamnă, vom răspunde la această 


întrebare. Este evident că predestinarea există. Realmente, 
aceasta este rezultatul tuturor faptelor bune și rele din 
existenţele noastre anterioare. Dacă cineva fură, va fi furat; 
dacă ucide, va fi ucis, etc., etc., etc. De exemplu, am să vă 
povestesc acum un caz foarte interesant. S-a întâmplat ca un 
tânăr și trei prieteni de-ai săi au plecat în călătorie din Mexic 
spre Statele Unite. Dar a avut loc un eveniment tragic: mașina 
în care călătoreau a fost lovită de alta și celelalte mașini ce 
circulau pe șosea s-au ciocnit între ele, iar rezultatul a fost doi 
morţi și doi răniţi. 

Când investigăm în Lumile Superioare putem scoate în 
evidenţă ceea ce este „Legea Predestinării” (Karma). Unul din 
cei morţi, primul dintre ei, a avut, putem spune, o moarte 
instantanee; a pierit chiar în momentul șocului. Celălalt a suferit 
arsuri de gradul Ill și după douăzeci de zile și-a dat ultima 
suflare. Al treilea a fost șoferul mașinii care a avut doar o 
dislocare a braţului și o mică rană la picior. Și celălalt, al 
patrulea, a suferit doar o ușoară rănire la cap. Noi i-am cercetat 
mai ales pe primii trei și rezultatul a fost următorul: 

Cel care a murit primul trăise în Mexic pe vremea lui Don 
Porfirio Diaz, a fost desigur un bogătaș puternic, un mare 
proprietar despotic, care îi trântea bucuros pe bieţii lucrători, 
gonind caii asupra ţăranilor pe drum, etc., etc. 

Cel care a murit din cauza arsurilor grave comisese 
greșeala de a turna benzină peste fraţii săi și de a le da foc 
noaptea, pe când aceștia dormeau; acesta a fost păcatul cel mai 


grav din existenţa sa anterioară și acum a pierit într-o mașină 
incendiată, murind cu arsuri de gradul III. 

Cel de-al treilea a făcut un tânăr să sufere în existenţa sa 
anterioară, într-un grup de băieți, tânărul a fost lovit și i-au 
dislocat brațul cu violenţă. Acum a suportat consecinţele în 
timpul accidentului. Deci fiecare se naște cu propriul său destin. 

Destinul poate fi modificat făcând multe acte de caritate, 
dedicându-vă binelui, fiind plini de milă, etc., etc., etc. Deci este 
clarificat faptul concret că destinul de asemenea poate fi 
schimbat, pentru că atunci când „o Lege Superioară transcende 
o Lege Inferioară, Legea Superioară șterge Legea Inferioară”. 
„Fă fapte bune pentru a-ţi plăti datoriile...” 

e 12 e 

MOARTEA ȘI FENOMENELE EIl e 

„Persoanele nu sunt interesate să înțeleagă cu adevărat 
profunda semnificație a Morții; singurul lucru care-i interesează 
cu adevărat pe oameni este să continue dincolo și asta este 
totul”. 

Samael Aun Weor 
o MOARTEA, O OPERAȚIE MATEMATICĂ u 

„Viața este un tip de energie determinată și care 
determină. De la naștere până la moarte există în organismul 
uman diferite tipuri de energie. 

Singurul tip de energie căruia organismul nu-i poate 
rezista este energia Razei Morţii. Această rază posedă un voltaj 
electric foarte înalt. Organismul uman nu poate rezista acestui 
voltaj. _ 

In același fel în care un fulger poate să distrugă un copac, 
raza morții poate să distrugă inevitabil organismul uman. 

Raza morții conectează fenomenul morții cu cel al nașterii. 
Raza morții produce descărcări electrice foarte intime și produce 
de asemenea o notă cheie care are puterea precisă de a 
combina genele în ovulul fecundat. Raza mortii reduce 
organismul uman la elementele sale fundamentale”. 

Samael Aun Weor - „Educatie Fundamentală” 

o CEEA CE SUNTEM o 

Primul lucru pe care cineva trebuie să-l știe în viaţă este 
de unde vine, încotro merge, care este scopul existenţei, pentru 
ce suntem aici. 

Fără îndoială, dacă vrem să știm ceva în ceea ce privește 


destinul care ne așteaptă, asupra propriei vieţi, este 
indispensabil deci, în primul rând, să știm ceea ce suntem, asta 
este urgent și de neînlăturat. 

Corpul fizic în sine nu este singurul lucru. Un corp este 
format din organe și fiecare organ e compus din anumite celule, 
fiecare celulă este formată din molecule și fiecare moleculă din 
atomi. Dacă divizăm un atom eliberăm energie. Atomii sunt 
compuși din ioni, care se rotesc în jurul electronilor, protoni, 
neutroni, etc., etc., etc. Toate acestea sunt cunoscute din fizica 
nucleară. 

În ultimă instanţă, corpul fizic se rezumă la diferite tipuri și 
subtipuri de energie, și aceasta este foarte interesant; chiar 
gândirea umană este o energie. Anumite unde care ies din 
creier pot fi înregistrate. Știm că oamenii de știință măsoară 
vibraţiile mentale cu aparate foarte sensibile și aceste vibrații 
sunt catalogate drept microvolţi. Astfel deci, în ultimă instanță, 
organismul nostru se reduce la diferite tipuri și subtipuri de 
energie. 

Materia este numai energie condensată, de aceea Albert 
Einstein a spus: „Energia este egală cu masa înmulțită cu viteza 
luminii la pătrat”. El a spus de asemenea: „Masa se transformă 
în energie și energia în masă”. Astfel, ca o sinteză, materia este 
energie condensată. 

Corpul fizic posedă un fond organic vital. Acesta este 
LINGAM SARIRA al teozofilor, adică condensarea bio-termo- 
electro-magnetică. Acest corp este baza vieţii organice. Nici un 
organism nu poate trăi fără corpul vital. Fiecare atom al corpului 
vital pătrunde în fiecare atom al corpului fizic, și în acest fel, îl 
face să vibreze. 

Toate fenomenele chimice, fiziologice și biologice, orice fel 
de fenomen de recepţie, toate procesele metabolice, toate 
acţiunile calorice, etc., își au baza în corpul vital. Acest corp este 
cu adevărat un fel de dublu organic. De exemplu, dacă un braţ 
al acestui dublu organic iese din brațul fizic, simţim cum mâna 
este amorțţită. Fiecare atom al corpului vital intră în fiecare atom 
al corpului fizic, de aceea se produce o vibrație; această vibraţie 
este cea pe care o simţim când braţul începe să-și revină din 
amorțeală. Dacă am fi capabili să retragem complet corpul vital 
din corpul fizic al unei persoane, această persoană ar muri. 
Aceasta este foarte interesant. Acest corp nu este decât 


secţiunea superioară a corpului fizic. Este partea 
tetradimensională a corpului fizic. Studenţii Vedelor consideră 
corpul vital și cel fizic ca fiind o unitate. 

Dincolo de corpul fizic, cu baza sa vitală organică, găsim 
Egourile. Egoul este suma diferitelor elemente inumane pe care 
le avem în interiorul nostru. Aceste elemente le numim: Mânie, 
Lăcomie, Desfrâu, Gelozie, Orgoliu, Lene, Gurmandism, etc. 
Avem atât de multe defecte încât nici dacă am avea 1000 de 
limbi pentru a vorbi și cerul gurii de oțel nu ne-ar ajunge 
niciodată să le enumerăm pe toate. 

Există persoane care întronează egourile în inimă și le fac 
un altar pentru a le adora. Aceste persoane cred că Egoul este 
divin, dar ei se înșeală. Există persoane care divizează Eul în 
două: Eul superior și Eul inferior. Ei vor ca Eul superior să 
controleze Eul inferior. Aceste persoane nu vor să realizeze că 
partea inferioară și cea superioară sunt același lucru. Eul în sine 
este al timpului, eul este un roman cu multe volume. În Eu se 
găsesc toate aberaţiile noastre, defectele noastre, toate 
elementele care fac din noi adevărate animale intelectuale în 
sensul cel mai complet al cuvântului. Unii spun că „Alter Egoul” 
este divin și-l adoră, acesta este un alt fel de a căuta o scăpare 
pentru a diviza Eul. Eul este eu și asta-i tot. 

o CEEA CE RĂMÂNE o 

În Panteon sunt trei lucruri: 

— Corpul de carne și oase care ajunge în mormânt; 

— Corpul vital sau „Corpul bioplastic”, cum îl numesc rușii, 
care plutește în apropierea cadavrului și se descompune puţin 
câte puţin, o dată cu corpul fizic. Știm foarte bine că la fiecare 7 
ani corpul fizic se schimbă total și că nu rămâne nici un atom viu 
din corpul vechi. Dar corpul vital nu se schimbă. Acest corp 
conţine toţi atomii copilăriei, adolescenţei, tinereții, maturității, 
bătrâneții și decrepitudinii. 

— Personalitatea umană. Personalitatea nu este corpul 
fizic, personalitatea este energetică. Nu o putem vedea cu ochii 
fizici, dar ea există. Când o persoană vine pe lume, ea nu are 
personalitate. Aceasta se formează urmând exemplul părinţilor, 
cu ceea ce învăţăm la școală, cu experienţa vieţii, etc. In 
realitate, personalitatea se formează în timpul primilor 7 ani de 
viaţă și se dezvoltă cu experienţă și timp. 

Personalitatea e fiica timpului său, se naște în timpul său 


și moare în timpul său. Nu există nici un „mâine” pentru 
personalitate. După moartea corpului fizic, personalitatea 
rămâne în mormânt, însă ea iese când cineva îi aduce flori, când 
cineva o vizitează; în acel moment ea iese, ca apoi să se 
întoarcă din nou în mormânt. Personalitatea umană este 
perceptibilă pentru clarvăzători. Orice persoană care are puţină 
extrapercepţie poate vedea cum  ex-personalitatea se 
dezintegrează lent în cimitir. 

Vreau să vă povestesc în legătură cu acestea o poveste, 
un fapt insolit. Intr-o zi, la o petrecere, era o femeie care se 
deosebea de celelalte persoane care se aflau la acea reuniune 
prin felul său vesel de a fi și prin frumusețea sa fizică. ` 

Mulţi tineri au dansat cu ea până la trei dimineaţa. In acel 
moment, femeia îl rugă pe însoțitorul ei să-i dea o haină pentru 
că îi era frig. Imediat, tânărul se oferi să o însoțească până 
acasă. Femeia a acceptat și au plecat împreună. 

Au luat o mașină, însoţiţi de niște prieteni ai tânărului și 
au ajuns până la poarta casei unde au lăsat femeia și au plecat. 
În ziua următoare, tânărul care i-a dat haina se îndreptă cu 
prietenii săi spre adresa unde o lăsaseră pe femeie pentru a-și 
recupera haina. 

Ajunseră la poarta casei și o femeie foarte în vârstă 
deschise ușa, întrebându-i: „Ce doriti?” și unul dintre tineri 
răspunse; „Căutăm o haină pe care am dat-o ieri seară unei 
doamne care locuiește aici”. Atunci, bătrâna răspunse cu 
surpriză: „Dacă doriti această haină trebuie să mergeti s-o 
căutați la cimitir; o veti găsi pe mormânt; căci această femeie, 
persoana cu care ati dansat ieri seară a murit de mulți ani”. 

Tinerii, surprinși, s-au îndreptat spre Panteon. Au căutat 
mormântul femeii și au găsit haina în acel loc. 

Putem vedea aici, dragi prieteni, un caz extraordinar de 
materializare. Cu adevărat, incredulii, scepticii cred că aceasta 
este o poveste pentru copii, însă pentru alte persoane această 
experienţă este o teribilă realitate. Pentru că este un lucru să ai 
un concept asupra unei teme pe care n-o crezi și altceva este a-l 
experimenta tu însuți. 

Bun, acum, care era lucrul pe care tinerii l-au putut vedea 
și atinge? Cine a dansat în timpul petrecerii? Aceasta este 
realitatea  ex-personalității. Aceasta, uneori, poate deveni 
vizibilă și tangibilă. Personalitatea este energetică. Ea rămâne în 


mormânt, dar, uneori ea iese și se poate plimba în diferite 
locuri. _ 
o CEEA CE CONTINUA o 

Dar nu toate lucrurile merg la Panteon. Există ceva ce 
continuă: sunt „Valorile”, atât pozitive, cât și negative, sunt 
„Eurile” bune și „Eurile” rele. 

V-am explicat deja că fiecare persoană este mai multe 
persoane, adică mai multe „Euri”. Un lucru este „Eul geloziei” și 
altul, „Eul non-geloziei”. Un lucru este „Eul iubirii” și altul, „Eul 
non-iubirii”. Un lucru este „Eul mâniei” și altul, „Eul non-mâniei”. 
Din toate aceste defecte trebuie înțeles că „Eul” nu există doar 
într-un mod individual. „Eul” este o grămadă de „Euri”, fiecare 
cu mentalul lui propriu, voinţa proprie, propriile sentimente. 
Ceea ce spunem noi aici putem să vedem în întregime; dovada 
o avem în faptul că o persoană iubește pe o alta timp deo 
jumătate de oră. 

Concluzie: Moartea este o sumă de operaţii matematice. 
O dată ce operaţiile matematice sunt terminate, ceea ce 
rămâne este un singur lucru: „Valorile”, adică, cantitatea de Euri 
diabolice ce personifică defectele noastre psihologice. 

Eternitatea devorează. In lumina astrală, Valorile noastre 
se atrag și se resping în acord cu Legea atracției universale. 
Aceste Valori, uneori se ciocnesc între ele sau pur și simplu se 
atrag și se resping. 

Astfel deci, ceea ce continuă după moarte nu este un 
lucru prea frumos. Elementele care nu sunt distruse cu corpul 
fizic nu sunt altceva decât grămada de diavoli, agregatele 
psihice, defectele. Singurul lucru pozitiv care există în fondul 
tuturor acestor entităţi cavernoase care constituie Ego-ul este 
Constiinta, Esenta, Buddhata... 

Moartea se reîntoarce la punctul originar de plecare. Dacă 
un om nu lucrează asupra propriei vieți și nu încearcă s-o 
modifice, este clar că este pe cale să piardă timpul în mod 
mizerabil, căci un om nu este altceva decât ceea ce va fi. 
Trebuie să ne lucrăm propria viaţă, pentru ca să devină o operă 
de măiestrie. Viaţa este ca un film. Când terminăm filmul, îl 
purtăm în eternitate. În eternitate trăim din nou viaţa pe care 
am trăit-o. În timpul primelor zile de deziîncarnare, morţii văd 
casa unde au locuit și continuă să locuiască în acest loc. Dacă 
cineva moare la 80 de ani, continuă să trăiască cu nepoții săi și 


se va așeza la masă, etc. 

Egoul perfect e întotdeauna viu. Nu va fi nici un alt lucru 
care să ne demonstreze contrariul. Pentru Ego, din păcate nimic 
nu se schimbă. Egoul vede întotdeauna viaţa în același mod. De 
exemplu, că este așezat la o masă și cere alimentele obișnuite. 
E clar că această familie nu-l va vedea, însă subconștient va da 
defunctului alimentele. Evident, nu vor fi alimente fizice, căci 
aceasta ar fi imposibil, însă îi vor servi forme mentale foarte 
asemănătoare alimentelor pe care mortul obișnuia să le 
mănânce. 

Dezincarnaţii pot vedea sau participa la priveghi, dar 
niciodată ei nu se gândesc că acest priveghi este pentru ei. Ei 
cred că priveghiul este pentru o altă persoană care a murit. 
Acest defunct se simte viu, căci nu se gândește niciodată că 
este mort. Dacă se plimbă pe stradă va vedea exact aceleași 
lucruri pe care le-a văzut în timpul vieții și nimic nu-l va face să 
se gândească la faptul că ceva s-a întâmplat. Dacă merge la 
biserică, îl va vedea pe preotul care face slujba, va participa la 
ritual și foarte liniștit va ieși din biserică, perfect convins că este 
viu. Nimic nu-l va putea face să se gândească că este mort. 
Dacă cineva încearcă să-i spună contrariul acest defunct va 
zâmbi și nu-l va crede, nu va accepta în nici un fel această 
afirmație. 

o ÎNGERII VIEŢII ȘI Al MORŢII o 

„Moartea și concepția se află în relație intimă. Extremele 
se ating. Calea vieții este formată de urmele pașilor carului 
morții. 

Ultimele clipe ale celui care agonizează sunt asociate cu 
deliciile erotice ale cuplurilor care se iubesc. 

La ultima secundă a vieţii, chiar în momentul în care 
exalăm ultima suflare, transmitem viitorului organism care ne 
așteaptă dincolo de timp și de distanță o anumită configurație 
cosmică particulară care urmează să se cristalizeze în ovulul 
fecundat. 

Prin intermediul  cordonului de argint (faimosul 
Antakarana) suntem conectati la spermatozoidul fecundant... 

Dar Esenta, să precizăm, nu pătrunde în corpul fizic decât 
în momentul primei noastre inspiratii...”. 

Samael Aun Weor - „Misterul înfloririi de Aur” 

Cum am spus deja, în dimensiunile superioare ale 


spaţiului trăiesc fiinţe inefabile, oameni în sensul cel mai 
complet al cuvântului, adică îngeri, arhangheli, zei, etc. Fiecare 
dintre aceste inteligenţe divine face o muncă în lumea în care 
trăiește. Toate procesele vieţii și ale morții ființei umane sunt 
dirijate. Vrem, de aceea, și pentru a ilustra tema noastră, să ne 
referim la îngerii vieţii și ai morții. 

Ingerii care dirijează procesele nașterii trăiesc în mod 
normal în a patra dimensiune, în lumea eterică sau vitală. Cei 
care guvernează moartea trăiesc în a cincea dimensiune. E 
faimoasa lume astrală a ocultiștilor. Primul tip de îngeri 
conectează ovulul cu spermatozoidul. E un tip de îngeri care taie 
legătura dintre Ego și corpul fizic. 

Ingerii vieţii au o înfățișare de copil. Ei cunosc multă 
medicină ocultă. Ei au putere asupra apelor existenţei, asupra 
materiei, asupra lichidului amniotic, asupra organelor creatoare, 
etc. 

Fără îndoială, îngerii vieţii lucrează cu femeia în timpul 
sarcinii. Acești îngeri pot deschide orice matrice și ajuta în toate 
nașterile. Sunt medici minunaţi, sunt într-adevăr cei care se 
însărcinează să conecteze firul vieții cu ovulul fecundat. Sunt 
agenți secrețţi care ajută femeia însărcinată. 

Creatura gestează în pântec, însă sufletul care se întoarce 
intră în corp doar în momentul în care copilul inspiră aerul 
pentru prima dată. 

Este vital și indispensabil să înţelegem acest lucru. Astfel 
deci, înainte în carte sunt scrise numele și datele Karmice ale 
acelora care trebuie să moară, fiecare are ziua și ora lui, în 
acord cu Legea Destinului (Karma). Știința morții este extrem de 
divină... 

o CELE TREI JUDECĂȚI PE CARE LE TRĂIESC 
DEZÎNCARNAȚŢII 5 

„Misterele Morţii sunt grandioase. lisus, în singurătatea 
din deșert, a cunoscut-o pe adorabila Zeită a Mortii, înainte să 
intre în lordan. 

Zeița Mamă Moarte este cunoscută la azteci sub numele 
de Mictlan-cihuati și ea este îngerul suprem al îngerilor morții. 
Ea este singura care ne poate elibera de dureri și de 
amărăciune. Ea ne scoate de milioane de ori din această vale a 
plângerii, întotdeauna plină de grandioasă iubire maternă, plină 
de milă; adorabilă și bună. 


Binecuvântata Zeiță a Morţii este iubire și milă; aztecii au 
reprezentat-o cu o diademă cu nouă cranii. Nouă este Inițierea. 
Cel care realizează Arcanul 13 se eliberează total. Ea primește și 
dă, de aceea ea este reprezentată cu patru mâini”. 

Samael Aun Weor - „Mistere Majore” 

CARTEA TIBETANĂ A MORȚILOR spune: „Esti într-un lesin 
în timpul ultimelor trei zile și jumătate. Când te trezesti din 
acest leșin, te vei gândi: ce s-a întâmplat? In acest moment 
toată Samsara (Universul fenomenic) va fi în revoluție”. 

Cartea Tibetană a morților afirmă, deci, că toţi oamenii 
cad, în momentul morții, într-un leșin care durează trei zile și 
jumătate. 

Max Heindel, Rudolf Steiner și mulți alţi scriitori susţin că 
în timpul acestor trei zile și jumătate Egoul dezîncarnat va 
derula toată viața sub formă de imagini, retrospectiv. 

În momentul morţii și în timpul următoarelor trei zile și 
jumătate, Conștiinţa noastră și Judecata Internă sunt eliberate 
prin descărcare electronică. Atunci vom trece prin toată viața 
noastră retrospectiv. Descărcarea este atât de puternică încât 
omul cade apoi într-o stare de comă și de vise incoerente. 
Numai cel care posedă ceea ce se numește suflet (vorbind într- 
un limbaj riguros) poate să reziste descărcării electronice fără 
să-și piardă Conștiinţa. (Dacă utilizăm această formă generică, 
termenul „suflet” este pentru ca oamenii să ne înțeleagă. Cu 
adevărat, fiinţa umană nu are încă suflet; ceea ce are este un 
embrion numit Conștiinţă, Esenţă, cu posibilităţi latente pentru a 
germina, crește și a se transforma în Suflet adevărat.) 

După trei zile și jumătate, Esenţa intră într-o stare de 
inconștienţă de tip lunar. În momentul morţii ne retrăim viaţa în 
mod retrospectiv, sub formă de descărcări electrice, însă foarte 
rapid și teribil (mulţi sunt cei care povestesc despre prima 
judecată sau retrospectiva rapidă pe care o trăiește Esenţa 
înainte de pericolul iminent de a pierde corpul fizic). 

După cum am spus, defunctul trebuie să treacă prin a 
doua judecată sau retrospecţie. Trebuie să retrăim în Lumea 
Astrală întreaga existenţă pe care am trăit-o, însă aceasta se 
face natural, cu timpul, defunctul identificându-se cu 
retrospecţia, gustând fiecare vârstă a vieţii pe care a sfârșit-o. 

Dacă era de 80 de ani, de exemplu, la un moment dat el 
își va alinta nepoţii, se va așeza la masă, se va culca în același 


pat, etc. Pe măsură ce trece timpul, el se adaptează la alte 
circumstanţe ale propriei existențe; și imediat se va simţi la 79 
de ani sau 77 de ani sau 60, etc., etc. Și dacă el trăia în altă 
casă la vârsta de 60 de ani, se va vedea locuind în acea casă și 
făcând aceleași lucruri pe care le-a făcut și, sub aspect 
psihologic va retrăi aceleași senzaţii pe care le-a trăit la acea 
vârstă și, dacă la vârsta de 50 de ani a trăit în alt oraș, se va 
vedea în altă casă. 

O dată cu schimbarea aspectului psihologic, se schimbă și 
fizionomia, în acord cu vârsta pe care trebuie s-o retrăiască; de 
exemplu, la vârsta de 20 de ani el va avea aceeași fizionomie ca 
la 20 de ani, iar la vârsta de 10 ani, se va vedea copil și când 
sosește momentul terminării retrospectivei asupra existenţei 
trecute, întreaga sa viaţă va fi redusă la sume și resturi de 
operații matematice, aceasta este foarte util pentru Conștiinţă. 

Terminând munca retrospectivă, este clar că suntem 
conștienți de rezultatul final al vieţii trecute. Atunci și numai în 
acel moment toate persoanele care nu sunt definitiv pierdute 
iau decizia să-și corecteze greșelile și să plătească pentru ceea 
ce au făcut. 

Judecata Finală este cea care decide șansa de a ne 
reîncarna. Când defunctul retrăiește retrospectiv întreaga viaţă 
trecută, atunci el trebuie să se prezinte în faţa TRIBUNALULUI 
KARMEI pentru a fi judecat. (Vezi broşura „Legea Karmei”.) 

Legenda lui ZOROASTRU spune: „Toti cei ale căror fapte 
bune cântăresc cu 3 grame mai mult decât faptele rele, merg în 
cer; toți cei care au păcate mai multe, în infern; însă cel pentru 
care acestea sunt egale, merge în Hamistika până va primi un 
nou corp”. 

Inevitabil, o dată ce și-a retrăit viața așa cum a fost, 
defunctul se va prezenta în fața Tribunalului Legii, în fața 
Seniorilor Karmei. Aceasta înseamnă prezentarea în faţa 
Tribunalelor Zeilor sau a Justiţiei Obiective; aceste Tribunale 
sunt total diferite de cele ale justiţiei subiective terestre, în 
Tribunalul Justiţiei Obiective guvernează doar Adevărul și Mila, 
pentru că Justiţia e întotdeauna însoţită de Milă. 

Din această judecată, din această sentinţă, rezultă viitorul 
dezîncarnatului. 

Căile care urmează sunt trei: 

O vacanţă în Lumile Superioare înainte de reîntoarcerea în 


această lume. Această cale este pentru persoanele care o 
merită. 

Reîntoarcerea mediată sau imediată la o nouă matrice. 
Este reîntoarcerea sau regresia în această lume dureroasă. 

Coborârea în Lumile Infernale până la a Doua Moarte de 
care ne vorbește Apocalipsa Sfântului loan și Evanghelia 
Cristosului. 

Evident că persoanele care ajung la ascensiunea în Lumile 
Superioare trec printr-o perioadă de mare fericire. Normal, 
sufletul sau mai corect Conștiinţa, este îmbuteliată în Eul 
psihologiei experimentale, în Egoul care, cum am spus deja, 
este suma diferitelor elemente inumane; atunci când aceste 
persoane urcă în lumile superioare abandonează temporar 
Egoul. 

În acest caz, Conștiinţa, Esenţa, Buddhata, sau oricum am 
numi-o, iese din temniţa oribilă care este Egoul, Eul, pentru a 
urca în faimosul „Devachan”, de care ne vorbesc hindușii, o 
regiune de fericire inefabilă în Lumea Mentalului Superior al 
Universului. Acolo se bucură de o fericire autentică, acolo se află 
dezîncarnaţii care și-au părăsit în timp familiile, pentru a-și 
regasi Esenţele. 

După aceasta, Esenţa sau Conștiinţa abandonează Lumea 
Mentalului pentru a intra în Lumea Cauzelor Naturale. Lumea 
Cauzală este grandioasă, minunată. In Lumea Cauzală răsună 
toate armoniile Universului, acolo se ascultă melodiile Infinitului. 
În fiecare planetă există sunete multiple, adunate ele dau nota 
sinteză, nota cheie a planetei. Totalitatea notelor cheie ale 
fiecărei lumi răsună minunat în corul imens al spaţiului înstelat. 
Aceasta produce o bucurie inefabilă în Conștiinţa tuturor acelora 
care au atins fericirea în Lumea Cauzală. 

De asemenea, îi regăsim în Lumea Cauzelor Naturale pe 
Domnii Legii; ei pedepsesc și recompensează popoarele și 
oamenii. Îi regăsim în Lumea Cauzelor Naturale pe Oameni; 
adevărați, pe Oamenii Cauzali, care lucrează acolo pentru 
umanitate. În Lumea Cauzelor naturale regăsim toate Principiile: 
Principiile Focului, Aerului, Apei și Pământului. 

Viaţa palpită intens în Lumea Cauzelor Naturale. Lumea 
Cauzală este foarte frumoasă; ea strălucește de un albastru 
profund, intens ca o noapte plină de stele, iluminată de lună. Nu 
înseamnă că nu sunt și alte culori, însă culoarea de bază, 


fundamentală, e albastrul intens, ca al unei nopţi profunde, 
luminoase, înstelate. 

Cei care trăiesc în această regiune sunt fericiți în sensul 
cel mai transcendental al cuvântului, dar sosește timpul când 
recompensa încetează. Această recompensă are o limită și 
sosește momentul în care Esenţa care a intrat în Lumea Cauzală 
trebuie să se întoarcă, să regreseze și să coboare inevitabil 
pentru a intra din nou în Ego, în Eul psihologiei experimentale. 

După aceea, acest tip de Esenţe vin să impregneze ovulul 
fecundat pentru a forma un nou corp fizic, să se reîncorporeze 
într-un nou corp fizic, să se reîntoarcă în lume. 

Alta este calea pe care o iau persoanele care coboară în 
Lumile Infernale. Sunt persoane care și-au terminat timpul, ciclul 
de manifestare, sau cei care sunt teribil de perverși. Aceste 
persoane involuează fără îndoială în adâncurile pământului... 
(Vezi broşura „Transmigraţia sufletelor”.) 

o ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI o 

„Pare straniu că multe persoane pot crede că în plan 
astral există saloane de magie în cimitire. 

Aceste sărmane saloane absorb întreaga putreziciune a 
cimitirelor, iar magii negri ai numitelor saloane utilizează pentru 
scopurile lor infernale toate oribilele elemente ale cimitirului. 

Există în mediul astral al cimitirelor mulți vampiri astrali 
care se hrănesc cu emanațiile cadaverice și cu putreziciune,; 
acești vampiri sunt folosiți de către magii negri pentru daune 
inamicilor. 

Așa cum pământul inspiră și expiră, ca și noi, cimitirele 
constituie mari focare de infecție pentru orașe. Din cimitire se 
ivește ciuma, tifosul, variola, tot felul de epidemii. Pământul 
cimitirelor inspiră oxigen și expiră epidemii. Oamenii de știință 
au văzut că pământul inspiră și expiră. De aceea afirmațiile 
noastre sunt riguros științifice. Ele vin pentru ca autoritatea 
igienei și a sănătății publice să construiască sau să instaleze 
crematorii în locul cimitirelor”. 

Samael Aun Weor - „Medicină Ocultă și Magie 
Practică” 

Î: — Este mult de când tatăl meu a murit, eram la priveghi 
cu alte persoane. Aceste persoane m-au însoţit când, pentru un 
moment, am adormit; și dintr-odată l-am văzut pe tatăl meu 
care intra în camera în care eram; avea mâinile în buzunar și m- 


a întrebat cine a murit, cine era persoana care era în sicriu și în 
acest timp, mă gândeam că tatăl meu era cel care a murit și 
care îmi vorbea. Puteţi să-mi explicati acest fenomen? 

R: — Este indispensabil să înţelegem că oamenii nu se 
preocupă niciodată în timpul vieţii de trezirea Conștiinţei. Într- 
adevăr, toate persoanele societăţii au Conștiinţa total adormită. 
E clar că după moarte animalul intelectual numit greșit om își 
continuă viaţa visând; dacă unui dezîncarnat i s-ar spune că 
este mort nu ar crede. 

Dezincarnatii cred întotdeauna că trăiesc, căci moartea nu 
are nimic ciudat pentru ei. Ei văd întotdeauna același soare, 
aceleași păsări zburând printre arborii grădinii. Morţii, după 
marea trecere, se plimbă întotdeauna pe străzile orașului sau în 
același cartier din locul unde au murit. Normal, ei fac 
întotdeauna o muncă, se așează la masa casei lor, ajung chiar 
să se culce în patul lor; acest defunct nu se gândește niciodată 
că a trecut dincolo. Se simte întotdeauna viu, aici și acum. 

In aceste condiţii, văzând corpul în sicriu, ei cred că eo 
altă persoană. Nu se gândesc că este propriul lor corp, propriul 
vehicul care este acolo. Este cruda realitate a faptelor. De aceea 
această experienţă intimă nu este ciudată. 

|: — De ce copiii pot vedea dezincarnații și adulții, nu? Fiul 
meu mai mic l-a văzut pe tatăl meu care este mort și chiar 
vorbea cu el. 

R: — In numele adevărului, trebuie să clarificăm și să 
spunem anumite lucruri. Trebuie să spunem că copiii sunt 
clarvăzători. Ni s-a spus că înainte să se închidă fontanela 
frontală a noului născut, omul poate vedea elemente 
suprasensibile, adică cele care nu aparţin lumii fizice, care sunt 
invizibile pentru adult. 

Dacă ființa umană recucerește aceasta în mental și în 
inimă, regăsește divina clarviziune, adică puterea de a vedea 
lucrurile oculte, necunoscute, misterul. 

|: — Când murim există pericolul să ne pierdem sau ne 
așteaptă cineva? 

R: — Cum să ne pierdem, dragă doamnă? Ce înseamnă 
aceasta, să ne pierdem? Cineva se pierde în casă? O persoană 
care este moartă nu se poate pierde. Am vorbit deja foarte clar, 
că în timpul primelor zile continuăm să trăim în aceeași casă în 
care am murit. Există multe mărturii care o dovedesc. Când 


murim, îi regăsim pe cei dragi care au murit înaintea noastră, 
adică părinţii sau prietenii. 

Î: — Putem să ne recunoaștem părinții și prietenii pe care- 
i întâlnim când suntem dezincarnați? 

R: — Poţi să-ţi recunoști mama care este moartă, tatăl, 
prietenii, părinţii, poţi să nu-i recunoști pe cei dragi? 

Întrebarea ta este ciudată. Este clar că orice fiu își poate 
recunoaște mama. Este clar că noi toţi avem capacitatea de a 
recunoaște toate persoanele pe care le-am cunoscut. 

Î: — Când murim, suferim de singurătate? 

R: — Depinde de persoană. £goistul, adică cel care se 
închide, mizantropul, cel care nu iubește pe nimeni, este clar că 
aceste persoane trebuie să treacă prin amărăciunea singurătăţii. 
După moarte ei trebuie să retrăiască aceleași circumstanţe ale 
singurătăţii. Trebuie să retrăim aceleași stări de singurătate în 
regiunea morții. 

Î: — De ce ne este teamă gândindu-ne la moarte? De ce 
ne atașăm de viată? 

R: — Dorinţa de a trăi este foarte mare. Toate ființele 
umane vor să trăiască. Sunt atașate de viaţa senzorială. E clar 
că adeziunea, atașamentul, dorința, existenţa materială ne 
fascinează. În aceste condiţii, în nici un caz nu vrem să murim. 
Ne e teamă să murim, vrem întotdeauna să trăim. Dacă oamenii 
ar ajunge, prin înţelegere, să-și piardă dorinţa vieţii materiale, 
atunci teama de a muri ar dispărea. Oricine ajunge să-și piardă 
teama când înțelege că existența este o iluzie, când vede că 
nimic nu este permanent în această lume. Lucrurile, ideile, 
persoanele trec. 

Î: — De ce când visez întotdeauna cu părinții mei care 
sunt morți, vorbesc cu ei și ei îmi răspund că nu sunt morti și că 
sunt sănătoși? 

R: — Dragă doamnă, această întrebare îmi place și cu 
multă plăcere vă voi răspunde. Inainte de asta, trebuie să 
înțelegeţi ceea ce reprezintă procesul somnului. Este clar că 
somnul este o mică moarte, spunând într-un mod comun. In 
timpul orelor de somn, sufletul (vorbind în general) iese din 
corpul fizic și ia diferite drumuri, intră în contact cu cei care sunt 
morţi, ajunge chiar să vorbească cu ei. 

Este clar că morții nu cred niciodată că sunt morţi pentru 
că în timpul vieţii lor n-au fost niciodată preocupaţi să-și 


trezească Conștiinţa. Ei cred întotdeauna că sunt vii. De aceea 
veți înţelege de ce sufletele acestor morți fac această afirmaţie. 

|: — De ce spiritualiștii au o predilecție specială pentru a 
invoca defuncții? 

R: — Bun, astfel învaţă ei de la Maeștrii lor: Allan Kardec, 
Leon Denis și mulţi alţii; grav este că acești autori n-au făcut 
investigaţii în fondul acestei probleme. 

Înainte de toate, stimate domn, să știți că toate fiinţele 
umane au un Eu, un Ego, Eul însuși, Sinele însuși. 

Vă rog, nu vă gândiţi că acest Eu este cel mai bun; studiaţi 
„Cartea morţilor” a vechilor egipteni și veţi înțelege ceea ce vă 
spun. 

Aţi citit Faust al lui Goethe? Ah!, dacă aţi ști cine este 
Mefistofel, mi-aţi da dreptate; Mefistofel este indiscutabil 
caracterul tenebros, Egoul, Eul, Eul însuși. 

Ceea ce intră în corpul Mediumului spiritualist este Eul 
defunctului, Ahriman, Mefistofel. Este indiscutabil că acest Eu 
personifică toate defectele noastre psihologice, toate greșelile 
noastre. 

FIINŢA defunctului nu vine niciodată la o ședință de 
spiritism. Trebuie să faceţi diferenţă între FIINŢA și EU, cine 
ajunge la aceste ședințe este Satan, Eul însuși. 

Doresc să înțelegeți că aceasta este Legea Acțiunii și 
Reacţiunii; persoanele care își împrumută corpul, materia lor, 
Eurilor morţii, lui Mefistofel, Satan, în următoarea lor viaţă vor 
avea epilepsie. 

Î: — Puteţi să-mi spuneţi ce este Ființa? 

R: — FIINŢA este FIINŢA și raţiunea de a fi a FIINȚEI este 
însăși FIINŢA; FIINŢA este Divină, Scânteia Nemuritoare a tuturor 
fiinţelor umane, fără început și fără sfârșit, extrem de divină. 

Totuși, ființele umane nu au această scânteie în corpul lor; 
însă dacă sanctificăm și eliminăm Eul Păcătos, pe Mefistofel, 
este clar că într-o zi Scânteia va putea intra în corpurile noastre. 
Acum vă invit să înțelegeți ce este FIINŢA. 

Î: — După moarte, o persoană îşi amintește de întreaga 
viață care a trecut? 

R: — Domnișoară, trebuie să știți că după ce au lăsat 
corpul fizic, toţi defuncţii trăiesc retrospectiv viaţa care a trecut. 
Dezîncarnaţii vor începe să retrăiască momentul care precede 
moartea; de aceea, în timpul primelor zile, cum am spus, va trăi 


în familie, în casa sa, în orașul său, în biroul său, la munca sa; 
după aceea va continua să vadă toate aceste lucruri. In fiecare 
moment al existenței trecute vor repeta aceleași drame, 
aceleași cuvinte, aceleași scene, etc. Ultima parte retrospectivă 
este aceea a copilăriei; o dată terminata retrospecţia, trebuie să 
ne prezentăm în fața Tribunalului justiției Divine; îngerii Legii ne 
judecă pentru actele noastre, pentru faptele noastre. 

Trei căi se deschid pentru dezîncarnat. Prima, o vacanţă în 
regiunile luminoase ale spaţiului infinit înainte de a se întoarce 
pentru a lua un corp uman. A doua, întoarcerea la o nouă 
matrice imediat sau după un anumit timp. A treia, întoarcerea în 
lumile infernale, în interiorul planetei în care trăim. 

Î: — Este posibil ca această retrospectie să se facă în 
timpul vietii? 

R: — Multe persoane care sunt pe punctul de a se îneca își 
retrăiesc viaţa retrospectiv; același lucru se întâmplă cu 
persoanele care sunt pregătite pentru moarte dintr-un motiv sau 
altul. 

Î: — Mai demult, la mătușa mea, care avea un magazin, 
într-o noapte când ploua tare, a sosit un domn foarte serios, 
care nu vroia să i se vadă fata; purta o pălărie cu boruri mari și 
era îmbrăcat cu o haină neagră cu gulerul ridicat. Acest domn a 
întrebat dacă poate lăsa un cufăr mic acolo, susținând că, 
datorită ploii, era mai bine să-l lase acolo decât să meargă până 
acasă. A doua zi dimineața urma să vină să-l ia. Mătușa mea a 
luat cuftărul și l-a pus pe un raft în magazin. Când a sosit din nou 
domnul misterios, a observat că nu avea picioare și pe moment 
a dispărut ca și cum ar fi fost o umbră în noapte. S-a simtit 
cuprinsă de frig și s-a gândit că aceasta nu era normal. 

In Ziua următoare, a povestit altor persoane ce s-a 
întâmplat și cum persoana nu s-a prezentat să-și ia cufărul, cei 
care cunoșteau povestea i-au recomandat să deschidă cufărul. 
Ea l-a deschis și a găsit în cufăr lucrurile unui mort, iar în fundul 
cufărului era o cantitate mare de monede de aur. Femeia era 
atât de nervoasă incât a decis să dea cutărul altei persoane 
pentru că nu mai vroia să știe nimic de toate acestea. Sunteti 
atât de amabil, Maestre, să ne explicati ceva în legătură cu 
acest eveniment? 

R: — Cu multă plăcere, vreau să vă dau o explicaţie în 
legătură cu acest caz. Cu siguranţă, acest personaj straniu 


îmbrăcat când s-a prezentat în acel loc era un dezincarnat, 
fantoma unui defunct. 

Este clar că fantoma a abandonat pentru un moment 
dimensiunea necunoscută pentru a intra în această lume fizică 
tridimensională. 

Este de netăgăduit că această fantomă a făcut cadou 
acest cufăr persoanei acestei relataţi. Este păcat că doamna nu 
a fost capabilă să înțeleagă faptul și, plină de frică, a făcut 
cadou altora ceea ce îi era destinat ei. Puteţi să vedeţi ce 
înseamnă frica. Această doamnă putea să-și îmbunătăţească 
situația cu acest noroc frumos; însă ea nu a profitat de 
frumuseţea ocaziei care i s-a ivit. 

Este interesant să înţelegem că această fantomă în afară 
de faptul că putea să se materializeze în lumea fizică știa să 
facă un cadou, ducând cufărul din locul unde se afla până la a-l 
depune în mâinile acestei doamne. Acest tip de materializări 
sunt într-adevăr senzaţionale. 

|: — Atunci, Maestre, nu trebuie să lăsăm să treacă aceste 
ocazii când ele se ivesc, chiar dacă ne este teamă? 

R: — Distinsă doamnă, permiteţi-mi să vă spun că teama 
este ceva execrabil; naţiunile se înarmează din frică, se 
războiesc din frică; oamenii poartă pistol la centură din frică și 
omoară din frică. De ce ne temem? Noi toţi trebuie să murim 
mai devreme sau mai târziu. Cel mai bun lucru pe care-l putea 
face această doamnă din povestire era să pună înapoi lucrurile 
în cufăr și să profite de bani, făcând multe opere de binefacere 
și beneficiind și ea însăși. 

|: — /n orașul în care am trăit era un bătrân care îmi 
povestea toate lucrurile neobișnuite, bizare care s-au întâmplat 
în împrejurimi. Odată mi-a povestit cazul unui țăran care avea o 
problemă cu politistul satului și a ajuns la tribunal datorită 
acestei probleme; această problemă a sfârșit cu lovituri de cutit; 
polițistul a murit și țăranul l-a ascuns într-un tufiș de pe 
marginea râului. 

După puțin timp, vecinii știau că țăranul era în fiecare 
noapte vizitat de mort și vorbea cu el; multe persoane au auzit 
ce vorbea cu defunctul, el cerând milă și iertare pentru crima 
săvârșită. Vecinii au decis să-l chestioneze asupra crimei pe 
care am menţționat-o și țăranul a mărturisit că polițistul a 
dispărut și a arătat locul unde se află. Cu adevărat, mai târziu l- 


au găsit în stare de putrefacție. 

După un timp, țăranul a făcut slujbă pentru defunct, iar 
acesta l-a lăsat în pace pentru totdeauna. Maestre, este posibil 
ca totul să se fi derulat așa cum spune povestirea? 

R: — Extraordinară această relatare, prietene. Cred că ex- 
personalitatea mortului se făcea vizibilă și tangibilă în câteva 
locuri înainte de a se dizolva. 

Acum îmi permit să repet că nu era nici Sufletul nici 
Spiritul decedaţilor ceea ce se făcea vizibil sau se manifesta în 
lumea fizică, ci ex-personalitatea lor. Acestea, pentru că sunt de 
natură aproape fizică, se pot manifesta în această lume 
tridimensională, în special în primele trei zile de la moarte. 
Astfel trebuie să înţelegem cazul pe care ni l-aţi povestit. E clar 
că, cu rugăciuni și ritualuri, fantoma răzbunătoare se poate 
îndepărta. 

Fără îndoială că sângele are o putere magică, foarte 
specială. Pe bună dreptate Goethe spunea: „acesta este un fluid 
foarte special”. Autorul lui „Zarathustra”, Friedrich Nietzsche, 
spunea: „Scrie cu sânge și vei învăța că sângele este Spirit”. 

Există anumite relaţii între asasin și victima sa. Cauza este 
sângele; cu pierderea acestui fluid vital, victima, datorită acestui 
agent, se poate face vizibilă și tangibilă în faţa asasinului său. 

În lumile orientale există câteva secte de magie neagră 
care invocă morții; fanaticii dansează într-un mod din ce în ce 
mai frenetic tăindu-se reciproc cu cuțitul. E clar că sângele este 
vărsat și prin acest fluid demonii invocaţi se materializează și 
devin în întregime vizibili și tangibili în lumea fizică. 

Este clar că acești vrăjitori dansatori sunt candidați siguri 
pentru Abis și a Doua Moarte. 

Cunosc cazuri extraordinare de materializare. Sunt deja 
câţiva ani de când Maestrul Gargha Kuichines Quito Medina era 
pe aceste pământuri mexicane, am fost martorii unui caz 
realmente insolit. Amândoi mergeam pe Calea 5 Mai când, la un 
colț, am văzut un prieten licențiat, al cărui nume nu îl 
menţionez, care se dedicase practicii Hatha-Yogăi. 

Ne-am apropiat de el. Eu personal am dat mâna cu el și l- 
am salutat cu multă atenţie, eram prieteni. Toţi trei am vorbit în 
acel colț; oamenii ne ocoleau. Ne-am spus „la revedere” și 
licenţiatul și-a continuat drumul pe aceeași Cale (5 Mai), până la 
parcul cu plopi central. Purta o pălărie albă cu o ţintă neagră, 


aceasta ne-a frapat, pentru că el niciodată nu a purtat pălărie. 

l-am explicat lui Julio Medina că nu am făcut prezentările 
pentru că acest domn s-a dedicat Hatha-Yogăi și nu mai puteau 
să aibă nici o afinitate. 

Pentru a clarifica, spunem că acest licenţiat era judecător 
și că, uneori, studia Gnoza cu noi. După aceea ne-am continuat 
drumul. 

Câteva zile mai târziu m-am întâlnit cu prietenul meu 
Salas Linares în orașul Santiago de Tepalatlalpan și i-am 
povestit acestea. Surpriza mea a fost așa de mare când 
prietenul mi-a adus la cunoștință că licenţiatul de care am vorbit 
înainte și cu care m-am întâlnit pe Calea 5 Mai murise de câteva 
zile. 

Apoi cu multă emfază mi-a explicat cazul. Ai vorbit cu un 
mort, mi-a explicat Alejandro, ai vorbit cu un defunct; când s-a 
întâmplat, în ziua întâlnirii tale, acest defunct a murit într-un 
accident de mașină, în afară orașului Mexico, în nordul tării. 

Puteţi vedea că este un alt tip de materializare și cred că 
ex-personalitatea era cu adevărat cea care se făcea vizibilă și 
tangibilă în amiaza zilei în faţa tuturor persoanelor și în lumina 
soarelui. 

Î: — Dumneavoastră, Maestre, nu ati putut face diferența 
când ați dat mâna dacă era o persoană vie sau moartă? 

R: — Distinsă domnişoară, doresc să vă spun că ex- 
personalitatea unui mort e atât de asemănătoare persoanei 
fizice care trăiește, încât, sincer, nu este nici o diferență, între 
vii și morți. Unicul lucru care era puţin ciudat era răceala mâinii 
sale, frig tipic cadavrului, este clar, răceala unui mort. Acest om 
vorbea cu o voce de mort și presimţeam ceva în legătură cu 
moartea; simţeam ca și cum el era mort și era adevărat. 

Când am subliniat ideea că ex-personalitatea defuncților 
este cea care se face vizibilă și tangibilă, nu am îndepărtat 
posibilitatea că dezîncarnaţii pot de asemenea, în unele ocazii, 
să se materializeze în această lume tridimensională și în 
absenţa totală a ex-personalităţii funerare. 

|: — O prietenă de-a mea mi-a povestit într-o zi că atunci 
când tatăl ei a murit se afla în Los Angeles, în California, și a 
ajuns acasă când tatăl său era deja îngropat. De aceea nu l-a 
putut vedea. 

După acea zi, în toate nopțile se culca în camera tatălui 


său și dorea ca el să se materializeze pentru ca să-l poată 
vedea. Într-o noapte era culcată și a văzut o mână care se așeza 
pe una din mobilele din cameră; a tipat de frică şi în același timp 
a auzit o voce spunând: „Să nu-ti fie frică, Maria; eu sunt, 
tatăl tău, vreau să mă vezi în întregime dar dacă tu nu 
poti să suporti plec și te implor să nu mă mai chemi şi să 
mă lași în pace”. 

Puteţi, Maestre, să-mi explicati dacă Sufletul sau ex- 
personalitatea defunctului era cea care se făcea vizibilă și 
tangibilă? 

R: — Văd problema doamnei prezentată aici ca fiind 
foarte interesantă. Vreau să vă spun, prieteni, că ex- 
personalitatea defuncţilor în mod normal trăiește în cavou, dar 
uneori ea iese pentru a se face vizibilă într-un loc sau, pur și 
simplu, pentru a vizita pe cineva. 

Fără îndoială că în acest caz nu a fost propriu-zis ex- 
personalitatea mortului cea care s-a făcut vizibilă și tangibila, ci 
fantoma defunctului, sufletul mortului. Aceasta ne indică 
discernământul acestuia, cuvintele, prudenţa lui, etc. 

Î: — Maestre, ne-ati spus că nu este nici un mâine pentru 
personalitatea mortului și că, corpul Eteric se dezintegrează 
puțin câte puțin. Vreau să știu dacă personalitatea se 
dezintegrează mai lent decât Corpul Fizic. 

R: — Intrebarea pusă de audient mi se pare foarte 
interesantă și răspund cu plăcere. 

Fără discuţie, ex-personalitatea se dezintegrează mai 
târziu decât corpul vital eliminat. Cu aceasta vreau să spun că 
Corpul Vital se descompune pe măsură ce se dezintegrează 
Copul Fizic în mormânt. 

Personalitatea este diferită. Personalitatea prinde forță o 
dată cu timpul, cu diferitele experienţe al vieţii. Aceasta o face 
să dureze mai mult; este o notă energetică foarte solidă, ea 
poate rezista de-a lungul mai multor ani. Nu este exagerat să 
afirmăm că personalitatea dezincarnată poate supravieţui 
secole întregi; este curios să vedem că anumite personalități 
dezîncarnate vorbesc între ele. 

Acum vorbesc de ceva ce vă poate părea ciudat; pot să 
număr 10 personalităţi dezincarnate corespunzând aceluiași 
proprietar, adică 10 reîntoarceri ale aceluiași Ego. Le-am văzut 
schimbând opinii subiective, reunite, prin afinități psihice. 


Doresc să lămuresc în plus aceasta pentru a evita 
confuzia; vă spuneam că o persoană nu se naște cu 
personalitate, că trebuie să o formeze, aceasta este posibil în 
timpul primilor ani ai copilăriei; de asemenea am afirmat că în 
momentul morții personalitatea merge în cavou și că uneori ea 
merge inconștient prin cimitir sau iese din mormânt. 

Acum puteţi să vă gândiţi pentru o clipă la un Ego care 
după fiecare întoarcere scapă din Corpul Fizic. E clar că lasă în 
urmă personalitatea. Dacă rămân, de exemplu, 10 vieți ale unui 
aceluiași Ego, vor fi 10 personalităţi diferite și acestea se pot 
reuni prin afinități să vorbească în cimitir și să schimbe opinii 
subiective. 

Fără îndoiala, aceste ex-personalităţi își pierd forța puţin 
câte puțin, se sting extraordinar până la a se dezintegra radical. 

Insă amintirea acestei personalităţi continuă în Lumea 
Cauzală, în Arhivele Akashice ale Naturii. 

Îmi amintesc o existenţă veche pe care am avut-o ca 
militar în timpul Renașterii în antica Europă; eram la un moment 
dat în Lumea Cauzelor Naturii ca Om Cauzal, și mă gândeam să 
scot din Arhivele Sacre din această Regiune amintirile acestei 
personalităţi. Rezultatul a fost extraordinar: am văzut acel 
militar îmbrăcat în costumul epocii în care trăia, scoțându-și 
sabia și atacându-mă violent; nu mi-a fost dificil să-l conjur 
pentru a-l pune din nou în arhive. 

Aceasta înseamnă că în Lumile Cauzelor Naturale toate 
amintirile trăiesc; este realitatea și aceasta este ceva ce îi poate 
surprinde pe mulţi studenţi esoteriști și ocultiști. 

e 13. ° 

ÎNTOARCERE, REÎNCARNARE ȘI RECURENŢĂ e 

„Viata fiecăruia dintre noi, cu toate momentele sale, este 
întotdeauna aceeași, se repetă din existentă în existentă de-a 
lungul a numeroase secole”. 

Samael Aun Weor 
o LEGEA ETERNEI REÎNTOARCERI o 

„Eternitatea înghite persoanele care pleacă din această 
lume, totuși mai devreme sau mai târziu le expulzează (le 
readuce în această lume). De ce le vrea acolo? Știm noi să 
manipulăm FORȚELE UNIVERSALE?” 

Fiecăreia timpului său, la ora sa REVINE, SE REÎNTOARCE 
în această lume. Nu este foarte plăcută această revenire. E 


adevărat. Totuşi revenim. Aceasta este LEGEA ETERNEI 
REÎNTOARCERI A TUTUROR LUCRURILOR. Planetele se reîntorc la 
punctul lor de plecare după o perioadă de timp. Atomii din 
molecule revin la punctul inițial de plecare. Anotimpurile: 
primăvara, vara, toamna, iarna revin în fiecare an. Totul REVINE, 
totul SE REÎNTOARCE. De ce am fi noi o excepție?” 

Samael Aun Weor - Conferinţa „Cine suntem? De 
unde venim? Încotro ne îndreptăm?” 

Întotdeauna momentul morții este însoţit de sosirea la 
căpătâiul mortului a Ingerului Morţii. Există o legiune și toţi 
lucrează în acord cu Marea Lege. 

Trei lucruri merg în cimitir sau cavou: primul, Corpul Fizic; 
al doilea, Corpul Vital (acesta pleacă din Corpul Fizic în 
momentul ultimei respiraţii), acest vehicul plutește deasupra 
mormântului și încet se descompune pe măsură ce corpul fizic 
se dezintegrează și el; al treilea, fosta personalitate. Aceasta 
iese uneori din mormânt și se plimbă prin cimitir și uneori merge 
în locuri care îi sunt familiare. 

Fără îndoială, fosta personalitate se descompune lent de-a 
lungul timpului; nu există nici un viitor pentru personalitatea 
mortului; aceasta are un timp de viaţă limitat. 

Ceea ce continuă, ceea ce nu merge în mormânt este 
Egoul, Eul însuși, Sinele însuși. 

Moartea însăși este o operaţie matematică după 
terminarea căreia rămân doar valorile. 

Evident, sumele valorilor se atrag și se resping în acord cu 
Legea Atracţiei Universale, plutind în atmosfera lumii. 

Eternitatea înghite Egoul, apoi îl expulzează și apoi îl redă 
timpului. 

Se spune că exact în momentul morții, în clipa când 
defunctul exală ultima suflare, se proiectează un desen electro- 
psihic al personalităţii sale. Acest desen continuă să existe în 
Regiunile Suprasensibile ale Naturii, iar mai târziu va intra în oul 
fecundat; astfel are loc reîntoarcerea. 

Când revenim, când ne reîntoarcem într-un Corp Fizic, 
posedăm caracteristici personale similare celor din viaţa 
anterioară. 

Ceea ce continuă după moarte nu este ceva foarte 
frumos. Ceea ce nu a fost distrus o dată cu corpul fizic este de 
fapt un agregat de Defecte Psihice, de Diavoli. Singurul lucru 


bun care se află închis în interiorul acestor entităţi care 
formează Egoul este Esenţa, sufletul. 

Când ne întoarcem într-un nou Vehicul Fizic, intră în 
acțiune legea Karmei; nu poate exista efect fără cauză, nici 
cauză fără efect. 

Îngerii Vieţii sunt însărcinaţi cu conectarea cordonului de 
argint cu spermatozoidul care fecundează; fără îndoială, multe 
milioane de spermatozoizi scapă în momentul copulaţiei, dar 
numai unul singur are puterea suficientă pentru a intra în ovul și 
a realiza concepţia. 

Această forţă de un tip foarte special nu este un produs al 
hazardului; ceea ce se întâmplă este că el primește un impuls 
intern bazat pe energia sa intimă, impuls dat de îngerul Vieţii, 
care în acest moment precis realizează conexiunea cu Esenţa 
care revine. 

Biologii știu foarte bine că gameții masculini și feminini au 
fiecare douăzeci și patru de cromozomi; suma lor este patruzeci 
și opt și ei compun celula germinală. 

Cei patruzeci și opt de cromozomi ne amintesc de cele 
patruzeci și opt de Legi care guvernează Corpul Fizic. 

Esenţa este legată de celula germinală prin cordonul de 
argint; celula se divide în două, cele două se divid din nou 
pentru a forma patru celule, apoi opt şi astfel, succesiv, are loc 
procesul de gestație. 

Este clar că energia sexuală este agentul de bază al 
multiplicării celulare; aceasta înseamnă că fenomenul mitozei 
nu ar putea avea loc fără prezenţa energiei creatoare. 

[...] Dezîncarnatul, mortul, cel care se pregătește să intre 
într-un nou corp fizic, nu intră în fetus; el va intra în noul corp în 
momentul în care se naște copilul, în momentul în care acesta 
inspiră pentru prima dată. 

Este foarte interesant cum, o dată cu ultima expiraţie, 
mortul părăsește corpul și cum o dată cu prima inspiraţie reintră 
în noul organism. 

[...] Este absurd să se afirme că o persoană poate alege 
voluntar locul unde să se nască. Realitatea este foarte diferită. 
Doar Domnii Legii, Agenţii Karmei sunt cei care selectează 
pentru noi locul exact, casa, familia, națiunea, etc., unde trebuie 
să ne reîntoarcem. 

Dacă Egoul ar putea alege locul, familia, etc. pentru noua 


sa reîntoarcere, atunci orgolioșii, ambiţioșii, avarii, lacomii ar 
căuta palate, case bogate și frumoase, confortul, iar lumea ar fi 
plină de bogăţie și somptuozitate; nu ar fi săraci, nu ar exista 
suferințe, amărăciune, nimeni nu ar plăti Karma, noi toţi am 
putea face cele mai grave delicte fără ca Justiţia Cerească să ne 
judece, etc., etc., etc. 

[...] Realitatea crudă a faptelor este că Egoul nu are 
dreptul să aleagă locul sau familia unde trebuie să se nască. 
Fiecare dintre noi trebuie să-și plătească datoria; este scris că 
cel care seamănă fulgere culege furtună; legea este lege și 
legea trebuie să se împlinească, trebuie să fie îndeplinită. 

Este foarte lamentabil că mulţi scriitori faimoși ai 
spiritualităţii contemporane afirmă într-un mod emfatic că 
fiecare dintre noi are dreptul să-și aleagă locul unde să se 
nască. 

Ceea ce trece dincolo de mormânt este ceva ce poate fi 
cunoscut doar de oamenii treziţi, cei care au dizolvat Egoul, 
persoanele cu adevărat Auto-Conștiente. 

În lume există multe teorii de tip spiritualist sau de tip 
materialist, iar raţiunea umanoidului intelectual poate explica 
totul; ea poate crea atât o teorie spiritualistă cât și una 
materialistă. 

Umanoizi raţionali pot elabora în encefalul lor cerebral, 
prin intermediul proceselor logice cele mai severe, atât o teorie 
materialistă cât și una spiritualistă, atât în una cât și în cealaltă, 
atât în teză cât și în antiteză, logica fiind într-adevăr admirabilă. 

Evident, procesele de cerebralizare logică nu sunt 
convingătoare datorită faptului concret că pot elabora orice 
teză, fie spirituală, fie materială și demonstra aceeași rigoare 
logică care poate convinge orice raționament uman. 

Este imposibil, deci, ca raţionamentul să cunoască cu 
adevărat ceea ce se află dincolo, ceea ce continuă după moarte. 

Emanuel Kant, marele filosof german, a demonstrat în 
cartea sa „Critica rațiunii pure”, că raţiunea prin ea însăși nu 
poate cunoaște nimic despre adevăr, despre ceea ce este real, 
despre Dumnezeu, etc., etc. 

Nu suntem pe cale de a lansa idei în mod aprioric; ceea ce 
vreau să spun cu multă insistenţă poate fi argumentat cu cartea 
acestui filosof. 

Cu siguranţă trebuie să anulăm raţionamentul ca element 


de cunoaștere utilă, pentru a verifica ceea ce este real. Lăsând 
deoparte procesele de raţionare, pentru a înţelege această 
chestiune de metafizică practică, vom încerca să creăm o bază 
solidă pentru verificarea a ceea ce se găsește dincolo de Timp, a 
ceea ce continuă și nu poate fi distrus o dată cu moartea 
corpului fizic. 

Afirm ceva ce am putut experimenta în absenţa raţiunii. 
Afirm că îmi amintesc de toate vieţile mele anterioare. In 
vremurile de demult, înainte de scufundarea continentului 
Atlant, oamenii posedau o facultate a Fiinţei cunoscută sub 
numele de „Perceptie Instinctivă a Adevărurilor Cosmice”. 

După scufundarea acestui vechi continent, această 
prețioasă facultate a intrat în ciclul involutiv, descendent și s-a 
pierdut total. 

Este posibilă regenerarea acestei facultăți prin dizolvarea 
Egoului. Atingând acest țel putem verifica prin noi înșine, într-o 
manieră conștientă, Legea Eternei întoarceri a tuturor lucrurilor. 

Fără îndoială, această facultate a Fiinţei ne permite să 
experimentăm Realul, ceea ce continuă, ceea ce este dincolo de 
Moarte, dincolo de Corpul Fizic, etc. 

Cum eu posed această facultate dezvoltată, pot afirma cu 
totală autoritate ceea ce am putut verifica, ceea ce este dincolo, 
etc. 

Vorbind sincer și cu inima deschisă, pot să vă spun că 
morții trăiesc în mod normal în antecamera Infernului, în 
regiunea Morților, Astralul Inferior; această regiune este în toate 
grotele și cavernele subterane ale lumii care formează un 
ansamblu. 

Este lamentabilă starea în care se află acești morţi, am 
putea spune somnambuli; au conștiința total adormită, se 
plimbă peste tot și cred cu fermitate, sunt convinși că sunt vii, 
își ignoră moartea. 

După ce moare, vânzătorul vinde, alcoolicii merg la bar, 
iar prostituatele în casele lor de rendez-vous, etc. Ar fi imposibil 
ca acești oameni somnambuli, inconștienţi să poată alege locul 
în care să se nască, să revină. 

În mod normal, acești oameni se nasc în stare de 
inconștientă, în stare de larve care trăiesc în trecut și care nu-și 
dau seama de prezent. Sunt închiși în dogmele lor, în lucrurile 
trecutului, în faptele trecutului, în afectele, în sentimentele 


familiale, interesele egoiste, în pasiunile animalice, etc. Există 
multe umbre ale morții. 

Când renaște Esenţa, ea se exprimă în primii trei sau 
patru ani ai copilăriei. În acel moment creatura este frumoasă, 
minunată, sublimă, inocentă, fericită. Din păcate, egoul începe 
să se manifeste puţin câte puţin, pe măsură ce ne apropiem de 
vârsta de șapte ani; se manifestă în totalitate când 
personalitatea este creată în întregime. 

Este indispensabil să înţelegem că noua personalitate se 
formează, cu precizie, în primii șapte ani ai copilăriei; ea capătă 
forţă și experienţă. 

Personalitatea este energetică, nu este fizică, cum spun 
unele persoane. După moarte ea se descompune lent în 
mormânt, până ce se dezintegrează total. 

Înainte ca noua personalitate să se formeze în întregime, 
Esenţa poate să se manifeste în toată frumuseţea ei și poate să 
facă pe unii copii să aibă puteri psihice, senzitive, clarviziune 
pură, etc. 

Dacă egoul nu ar exista și dacă s-ar manifesta numai 
esenţa, am fi enorm mai fericiţi; este clar, deci, că suferința nu 
ar exista, Pământul ar fi un paradis, un Eden, ceva inefabil, 
sublim. 

Întoarcerea egoului în această lume este cu adevărat 
abominabilă, oribilă, îngrozitoare. 

Egoul însuşi iubeşte undele  vibratorii negative, 
tenebroase, care nu sunt agreabile. 

Spun că orice persoană care nu și-a distrus egourile este 
mai mult sau mai puțin neagră, chiar dacă presupune că este 
sfântă și virtuoasă. 

Neîncetata întoarcere a lucrurilor este o lege a vieţii și 
putem să verificăm aceasta clipă de clipă, moment de moment. 
Pământul se întoarce la punctul de plecare în fiecare an. 
Sărbătorim atunci anul nou. Toate astrele se întorc la punctul de 
plecare originar, atomii se întorc în interiorul moleculei în 
punctul lor originar. Zilele se întorc, nopţile se întorc, cele patru 
anotimpuri: primăvara, vara, toamna, și iarna se întorc, etc. De 
aceea legea eternei reîntoarceri este irefutabilă. 

o REÎNCARNAREA o 

„Reíîncarnarea implică o individualitate care se 

reîncarnează și dacă această individualitate nu ar exista, atunci 


reîncarnarea nu ar avea loc. 

Chiar dacă textele pseudo-ocultiste spun că animalul 
intelectual a ajuns la individualitate, acest lucru este atât de fals 
așa cum sunt textele care asigură că ființa umană posedă 
vehiculele solare autentice, adică astral, mental, cauzal. 

Egoul este un ansamblu de diferite entități care nu se 
recunosc între ele; aceasta nu este o individualitate. Deci este 
absurd să spunem că aceste entități se reîncarnează. 

Este mai corect să spunem că Eul pluralizat se reîntoarce, 
se reîncorporează în această vale de amărăciune”. 

Samael Aun Weor - „Mesaj de Crăciun 1967-1968” 

Bhagavad-Gita, cartea sacră a Domnului Krishna, spune 
textual: 

„Ființa nu se naște, nu moare, nu se reîncarnează. Ea nu 
are origine, este eternă, de neschimbat. Este primul lucru, nu 
moare când se ucide corpul”. 

Studenţii gnostici să reflecteze asupra următoarelor 
versete antitetice și contradictorii: 

„În același fel cum noi ne schimbăm hainele și ne punem 
altele noi, așa Fiinţa își lasă corpul vechi și intră în altul nou”. 

Acestea sunt versetele avatarului Krishna. Dacă nu avem 
cheia este clar că acestea pot crea o confuzie: 

„Lăsând corpul, luând calea focului, a luminii, a zilei, a 
jumătății luminoase a lunii, a solstițiului septentrional, cei care-l 
cunosc pe Brahma, merg la Brahma”. 

„Yoghinul care atunci când moare merge pe cărăruia de 
fum, a jumătății obscure a lunii și a solstițiului meridional, 
ajunge la sfera lunară (lumea astrală) și apoi renaște (se 
reintoarce, se reîncorporează)”. 

„Aceste două cărări, cea luminoasă și cealaltă obscură, 
întunecată, sunt considerate permanente. Prima  cărăruie 
servește drept eliberare, iar cu a doua renaștem'”. 

Spunem, declarăm că Fiinţa, Domnul care este încarnat în 
unele creaturi perfecte, poate să se reîncarneze. „Când Domnul 
(Ființa) ia un corp sau îl folosește, el se asociază cu cele șase 
simţuri sau le abandonează și dispare asemeni brizei care duce 
cu ea parfumul florilor”. 

„Dirijând auzul, ochii, organele pipăitului, gustului și 
mirosului și de asemenea mentalul, el experimentează 
realitatea lucrurilor”. 


„Ignoranții halucinați nu văd Fiinţa, atunci când aceasta ia 
un corp, îl lasă sau produce experiențe în relație cu „Gunele”; 
dar cei care au ochii înțelepciunii pot să o vadă”. 

Ca o demonstraţie extraordinară în ceea ce privește 
doctrina reîncarnării, putem medita asupra versetului următor al 
Maestrului Krishna: 

„O Bharata! De fiecare dată când religia declină, și 
guvernează  non-religia, mă încarnez din nou, adică mă 
reîncarnez pentru a proteja pe cei buni, a-i distruge pe cei răi și 
a reabilita religia, mă încarnez (sau reincarnez) în diferite 
epoci”. 

Din acest verset al Maestrului Krishna putem deduce logic 
următoarele concluzii: 

a) Cunoscătorii lui Brahma merg la Brahma și pot, dacă 
doresc, să se reîncarneze pentru a lucra în Marea Operă a 
Tatălui. 

b) Cei care nu au eliminat Egoul, Eul, pleacă după moarte 
pe drumul de „fum”, al feţei obscure a lunii și a solstițiului 
meridional și ajung la sfera lunară, pentru ca apoi să renască, să 
se reîntoarcă, să ia un corp în această dureroasă vale a 
Samsarei. 

Doctrina Marelui Avatar Krishna arată că doar Zeii, 
Semizeii, Regii Divini, Titanii și Devașii se reîncarnează. 

Întoarcerea, reîntoarcerea este un lucru diferit: totul se 
Reîntoarce: Kalpa, Yuga, Mahamvantara, Maha-Pralaia, etc., 
etc., etc. 

Cuvântul reîncarnare este foarte strict; nu trebuie utilizat 
în orice fel; nimeni nu ar putea să se reîncarneze fără ca înainte 
să fi eliminat egoul, fără a avea o adevărată individualitate 
sacră. 

Reîncarnarea este un cuvânt venerabil; ea înseamnă 
reîncorporarea Divinităţii în om. Reîncarnarea este repetarea 
unui eveniment cosmic, este o nouă manifestare a Divinităţii. 

Nu exagerăm în nici im fel, spunând că reîncarnarea este 
posibilă doar prin embrionii „de aur” care au ajuns pe parcursul 
(în timpul) unui ciclu de manifestare să se unească glorios cu 
„Supra-Sufletul”. 

[...] Ar fi absurd să se confunde reîncarnarea cu 
reîntoarcerea. Ar fi eronat să credem că egoul, legiune a eurilor 
tenebroase, sinistre și inferioare, s-ar putea reîncarna. 


o LEGEA RECURENȚEI n 

„Este interesant să ascultăm cuvintele lui Eudemo, 
discipol al lui Aristotel, care spune în a treia sa carte de Fizică: 
«Unele persoane acceptă, iar altele nu, că timpul se repetă. 
Repetiția se poate înțelege în diferite moduri. O clasă de 
repetiții este în relație cu ordinea naturală a lucrurilor, cum ar fi 
repetarea iernilor, verilor și a celorlalte anotimpuri, şi că un nou 
anotimp îi urmează celui care a dispărut; această ordine 
aparține mișcărilor corpurilor cerești și fenomenelor generate de 
acestea cum ar fi solstițiile și echinocțiile. 

Dacă ar trebui să-i credem pe Pitagoreici, atunci trebuie 
să acceptăm că există și o altă clasă de repetiții. Aceasta 
înseamnă că vă voi vorbi și voi fi așezat în viitor exact aici și voi 
avea într-un moment același baston și totul va fi la fel. Deoarece 
mișcările (corpurilor celeste) și multe alte lucruri sunt aceleași, 
ceea ce s-a derulat înainte și ceea ce se va desfășura după, va fi 
același lucru. Aceasta putem s-o aplicăm, de asemenea, 
repetiției care este întotdeauna aceeași. Totul este la fel»”. 

Samael Aun Weor - „Mesaj de Crăciun 1967-1968” 

Omul este ceea ce este viața lui; dacă omul nu lucrează 
asupra propriei vieţi, își pierde timpul în mod mizerabil. 

Doar eliminând elementele indezirabile pe care le purtăm 
în interiorul nostru putem face din viaţa noastră o operă cu 
posibilitatea de a repeta scenariul unei noi existențe. 

Diferite școli de tip pseudo-esoteric și pseudo-ocultist 
susțin eterna teorie a vieților succesive; acest concept este 
greșit. 

Viaţa este o peliculă; terminată proiecția, rulăm filmul în 
carcasa lui și îl purtăm în eternitate. 

Reintrarea există, reîntoarcerea există; când ne întoarcem 
în această lume, proiectăm pe ecranul existenței aceeași 
peliculă, aceeași viaţă. 

Putem afirma teza ex/stentelor succesive, dar nu a vieților 
succesive, pentru că pelicula e aceeași. 

Fiinţa umană are 3% esenţă liberă și 97% esenţă închisă 
în egouri. 

Când ne întoarcem, cele trei procente de esenţă liberă 
impregnează total oul fecundat; fără îndoială continuă în 
sămânța descendenților noștri. 

Personalitatea este diferită; nu există nici un viitor pentru 


personalitatea defunctului; aceasta se distruge lent în cimitir 
sau mormânt. 

In noul născut se află încorporat doar micul procentaj de 
esență liberă; aceasta conferă creaturii Auto-Conștiinţă şi 
frumusețe interioară. 

Diferitele euri care se întorc și se învârtesc în jurul noului 
născut, în libertate, încearcă să intre în mașina organică, însă 
asta e imposibil până în momentul în care copilul își va crea 
noua personalitate. 

Trebuie să știm că personalitatea e energetică și că se 
formează cu experienţa de-a lungul timpului. 

E scris că personalitatea trebuie să se formeze în timpul 
primilor șapte ani ai copilăriei și că apoi crește și prinde forţă, o 
dată cu experiențele vieţii practice. 

Eurile încep să lucreze în mașina organică puţin câte 
puţin, pe măsură ce noua personalitate se formează. 

Moartea e o proiecţie matematică; o dată terminată 
această operaţie, unicul lucru ce continuă sunt valorile, eurile 
bune și rele, utile și inutile, pozitive și negative. În lumina 
astrală, valorile se atrag și se resping între ele, în acord cu legea 
atracției universale. 

Noi suntem puncte matematice în spaţiu și servim drept 
vehicule sumelor de valori determinate. 

In personalitatea umană, în fiecare din noi există 
întotdeauna aceste valori ce servesc ca bază Legii Recurenţei. 

Totul se repetă în același fel cum a fost înainte, plus 
rezultatul sau consecinţa activităților noastre precedente. 

In fiecare dintre noi există multe egouri ale vieţii 
precedente, putem afirma într-un mod accentuat că fiecare 
dintre ele e o persoană diferită. 

Aceasta ne invită să înțelegem că în fiecare din noi 
locuiesc multe persoane cu diferite obligații. 

In personalitatea unui hoţ există o adevărată cavernă de 
hoţi; în personalitatea unui criminal există un cuib de asasini; în 
personalitatea unui desfrânat există o casă de rendez-vous; în 
personalitatea unei prostituate există o casă de prostituție, etc. 

Fiecare dintre aceste persoane care e în propria noastră 
personalitate are problemele și obligaţiile sale. 

Persoana trăiește în persoană, omul trăiește în om, 
aceasta este irefutabil, incontestabil. 


Ceea ce e mai grav din toate acestea, e că fiecare din 
aceste persoane sau euri care sunt în noi, vin din vechile 
existențe și au obligaţii determinate. 

Eul care în existenţa trecută a avut o aventură amoroasă 
la vârsta de treizeci de ani, în noua existenţă așteaptă această 
vârstă pentru a se manifesta; și când acest moment sosește, va 
căuta persoana viselor sale, intră în contact telepatic cu aceeași 
persoană și, la sfârșit, va ajunge să se întâlnească și scena se va 
repeta. 

Eul care la vârsta de patruzeci de ani a avut un proces din 
motive materiale, în noua existenţă va aștepta această vârstă 
pentru a repeta același act. 

Eul care la vârsta de douăzeci și cinci de ani s-a bătut cu 
un alt om într-un bar, în noua existenţă va aștepta vârsta de 
douăzeci și cinci de ani pentru a-și căuta adversarul și va repeta 
tragedia. 

Această căutare dintre eurile unei persoane și ale alteia e 
telepatică și apoi urmează reîntâlnirea, pentru a repeta mecanic 
același lucru. 

Aceasta este într-adevăr mecanica Legii Recurenţei; e 
tragedia vieţii. 

De-a lungul milioanelor de ani, diversele personaje se 
reîntâlnesc pentru a trăi aceleași drame, comedii și tragedii. 

Persoana umană nu e altceva decât o mașină în serviciul 
acestor euri cu atâtea obligatii. 

Cel mai rău dintre toate acestea e că toate aceste obligații 
ale persoanelor pe care le purtăm în interiorul nostru se 
realizează fără ca intelectul nostru să fie informat înainte. 

Personalitatea noastră umană, în această situaţie, 
reprezintă o căruţă trasă de mai mulţi cai. 

Există vieţi care se repetă foarte exact, existente, 
recurenţe care nu se modifică niciodată. 

Dacă nu există actori, nu se vor putea repeta în nici un fel 
comediile, dramele și tragediile vieţii pe ecranul existenţei. 

Actorii acestor scene sunt eurile pe care le avem în 
interiorul nostru și care vin din vechile existenţe. 

Dacă dezintegrăm eurile mâniei, scenele tragice ale 
violenţei se vor sfârși inevitabil. 

Dacă reducem la praf cosmic agenţii secreţi ai lăcomiei, 
problemele acestea se vor sfârși total. 


Dacă  anihilăm  eurile  desfrâului, scenele casei de 
prostituție și ale desfrâului vor înceta. 

Dacă reducem la cenușă personajele secrete ale invidiei, 
evenimentele ei se vor sfârși radical. 

Dacă ucidem eul orgoliului, vanităţii, înfumurării, auto- 
importanței, scenele ridicole ale acestora se vor sfârși din cauza 
lipsei de actori. 

Dacă eliminăm din psihicul nostru factorii lenei, inerției și 
slăbiciunii, scenele oribile ale acestei clase de defecte nu se vor 
mai putea repeta, pentru că lipsesc actorii. 

Dacă pulverizăm eurile dezgustătoare ale 
gurmandismului, vom termina cu chefurile, beţiile, etc. din lipsă 
de actori. 

Cum multiplele egouri evoluează lamentabil în diferitele 
niveluri ale Fiinţei, este necesar să le cunoaștem cauzele, 
originile, procesele cristice care, în final, ne vor conduce la 
moartea în noi înșine și la eliberarea finală. 

o O TRĂIRE PERSONALĂ o 

Printr-o serie de povestiri neobișnuite vreau să explic 
acum ce este Legea Recurenţei. 

Desigur, această lege n-a fost niciodată pentru mine ceva 
nou, ciudat sau extravagant; în numele ACELUIA care este 
Divinul, trebuie să afirm cu energie că această regulă 
pragmatică n-am cunoscut-o decât prin evenimentele 
neobișnuite ale trăirilor, experienţelor mele. 

Să dăm socoteală de tot ceea ce într-adevăr noi am 
experimentat în mod direct este o datorie faţă de semenii noștri. 
Niciodată n-am vrut să scap, să mă eschivez intelectual de 
această mare varietate de amintiri în legătură cu ultimele trei 
existenţe anterioare și cu ceea ce corespunde vieții mele 
actuale. Pentru binele marii cauze, pentru noi care luptăm 
intens, eu prefer să-mi plătesc datoria, să-mi asum 
responsabilitățile, să spun deschis erorile mele, supunându-mă 
verdictului solemn al conștiinței publice. 

Cu totul deschis și fără ocolișuri, este oportun să declar 
chiar aici că am fost, în Spania, marchizul Juan Conrado, al 
treilea mare senior al provinciei Granada. 

Era incontestabil epoca de aur a faimosului Imperiu al 
Spaniei: crudul conchistador Hernăn Cortes, o persoană perfidă, 
străpunsese cu spada inima Mexicului în timp ce nemilosul 


Pizaro, în Peru, alunga cele o sută de mii de fecioare. 

La fel ca mulţi nobili și plebei, aventurieri și depravaţi 
care, în căutare de noroc, se îmbarcau constant pentru Noua 
Spanie, nici eu nu puteam fi o excepţie. 

Într-o caravelă simplă, fragilă și ușoară, navigam de mai 
multe luni pe oceanul furtunos cu scopul de a ajunge la aceste 
pământuri ale Americii. 

E bine să clarific că niciodată n-am avut intenţia să prad 
templele sacre ale augustelor Mistere, nici să cuceresc popoare 
ori să distrug cetăţi. Dacă am parcurs aceste pământuri ale 
Americii, am făcut-o, o afirm, în căutare de avere; din nefericire 
am comis câteva greșeli... Este necesar să le studiem ca să 
cunoaștem paralelele și să constatăm în mod concret cum 
funcționează înţeleapta Lege a Recurenţei. 

Era perioada mea de „Bodhisattva căzut” și desigur nu 
eram o oaie blândă. Secolele au trecut și, cum acum am 
conștiința trezită, este evident ca nicicând n-am putut uita toate 
aceste prostii. 

Prima paralelă pe care trebuie s-o studiem, corespunde 
exact corpului meu fizic actual. După ce sosisem din ţara mamă 
într-o fragilă ambarcatiune, m-am stabilit aproape de faleză pe 
coasta Atlanticului. 

În această vreme a cuceririi spaniole era, din păcate, acel 
trafic internaţional cu infama vânzare a negrilor africani. 

Atunci, de bine de rău, am cunoscut o nobilă familie de 
culoare, originară din Algeria. Încă îmi amintesc de o mică 
domnișoară foarte neagră și frumoasă ca un vis minunat din „O 
mie și una de nopţi”. Dacă am împărțit cu ea patul plăcerilor în 
grădina deliciilor, este pentru că eram într-adevăr împins de 
curiozitate; voiam să cunosc rezultatul acestei încrucișări 
rasiale. Că din această încrucișare s-a născut o mlădiţă mulatră, 
nu-i nimic extraordinar; apoi a venit nepotul, strănepotul și stră- 
strănepotul. 

În acele vremuri de Bodhisattva căzut, eu uitasem 
faimoasele urme astrale ce-și au originea în coit și pe care 
fiecare dezincarnat le are în Karmasaya. 

Este clar și evident că aceste mărci ne pun în legătură cu 
oamenii și sângele asociat prin coitul chimic; subliniem, în 
treacăt, că Yoghinii din India au consacrat deja acestui subiect 
studii minuţioase. 


E util să declar că corpul meu fizic actual provine din 
numita copulaţie metafizică; cu alte cuvinte, spun că așa se face 
că am carnea ce-o port în prezenta mea existenţă. Strămoșii 
mei paterni au fost cu precizie descendenții acestui act sexual al 
Marchizului. 

Este un lucru uimitor că descendenții noștri, în timp și 
spaţiu devin ascendenţii noștri. Este minunat că după câteva 
secole ne vom îmbrăca din nou cu propria noastră carne, ne 
transformăm în fiii propriilor noștri fii. 

Călătorii nesfârșite pe aceste pământuri ale Noii Spanii au 
caracterizat viaţa Marchizului, călătorii ce au fost repetate în 
existențele mele următoare, incluzând-o și pe cea actuală. 

Litelantes, ca totdeauna, era lângă mine suportând cu 
răbdare toate aceste prostii din perioada mea de Bodhisattva 
căzut. Ajungând în toamna vieţii, în fiecare din reîncarnările 
mele, spun fără ocolișuri că totdeauna am sfârșit prin a ajunge 
cu „Gropara”, e vorba de o antică iniţiată pentru care o 
abandonam totdeauna pe soţia mea și care, de la o existenţă ia 
alta, își îndeplinea datoria de a-mi face o înmormântare 
creștină. La declinul vieţii mele prezente, această antică iniţiată 
reveni spre mine; am recunoscut-o imediat, dar dat fiind faptul 
că în prezent eu n-am mai căzut, am îndepărtat-o cu blândețe; 
ea s-a îndepărtat mâhnită. 

Având această personalitate trufașă, ba chiar insolentă a 
marchizului, m-am întors în ţara mamă, după o ceartă 
dezgustătoare din cauza unui schimb de diamante brute extrase 
dintr-o mină foarte bogată. 

Pentru binele multor cititori, vreau să insist, spunând fără 
menajamente că după un scurt interval în regiunea morţilor, a 
trebuit să intru din nou în scenă, reîncarnându-mă în Anglia. Am 
intrat în ilustra familie Bleler și am fost botezat cu piosul nume 
Simeon. În floarea tinereţii am plecat în Spania, împins de 
intensa dorinţă intimă de a mă întoarce în America. În acest fel 
lucrează Legea Recurenţei. 

Fără îndoială, aceleași scene s-au repetat, în spaţiu și 
timp, drame identice, despărţiri similare, etc., înţelegându-se 
aici cum trebuie călătoria peste oceanul tumultos. 

Indrăzneţ, am sărit pe pământ pe coasta tropicală a 
Americii de Sud locuită atunci de diferite triburi. Explorând 
regiuni vaste acoperite de păduri pline de animale feroce, am 


atins valea adâncă a Noii Granade, la poalele munţilor 
Montserrat și Guadelupa, ţară frumoasă condusă de viceregele 
Solis. 

Incontestabil că în acest timp, de fapt, am început să 
plătesc Karma pe care-o datoram din anii marchizului. Printre 
acești creoli din Noua Spanie, eforturile mele de a obţine o 
muncă bine plătită se dovediră inutile; disperat de reaua mea 
situație economică, m-am înrolat ca simplu soldat în armata 
suveranului; acolo, cel puţin, găsii pâine, haine și adăpost. 

Într-o zi de sărbătoare, se întâmplă că foarte de dimineaţă 
trupele majestăţii sale se pregăteau să dea onoruri foarte 
speciale șefului lor și de aceea se aranjau ici și colo, efectuând 
manevre în scopul de a forma rânduri. 

Îmi amintesc încă de un sergent antipatic și certăreţ care, 
trecându-și în revistă batalionul, striga, blestema, lovea, etc. 
Deodată, oprindu-se în faţa mea, mă insultă grav pentru că 
picioarele mele nu erau în poziţia militară corectă, apoi, 
examinându-mi minuţios vestonul, mă pălmui cu perfidie. 

Ce se întâmplă în continuare nu-i greu de ghicit: niciodată 
nu se poate aștepta nimic bun de la un Bodhisattva căzut. 

Fără nici un gând, în mod stupid, înfipsei baioneta tăioasă 
și cruntă în pieptul său învăţat cu războiul. 

Omul căzu la pământ, rănit mortal; peste tot se auziră 
strigăte de groază, dar eu am fost isteț și profitând de confuzie, 
de dezordine și de spaimă, fugii din acel ioc, urmărit foarte 
îndeaproape de soldăţimea bine înarmată. Luai mai multe 
drumuri în direcţia coastelor râpoase ale oceanului Atlantic, mă 
ascundeam unde puteam și evitam mereu să trec prin barajele 
vamale, făcând mari ocoluri prin pădure. Pe drumurile 
carosabile - care erau foarte rare în acele timpuri - treceau pe 
lângă mine trăsuri trase de câte o pereche de telegari puternici; 
în ele călătoreau oameni care n-aveau Karma mea, persoane 
bogate. 

Într-o zi, pe drum, aproape de un sat, găsii un han modest 
și intrai acolo ca să beau un pahar ca să-mi dea puţin curaj. 
Stupefiat, uimit, surprins, descoperii că patroana acestuia era 
Litelantes. Oh! Eu o iubisem atât de mult și acum o regăseam 
măritată și mamă a mai multor copii. Ce puteam eu cere? Am 
plătit nota și am ieșit cu inima frântă... 

Continuam să merg pe drum, când, cu teamă putui vedea 


că cineva venea după mine: fiul doamnei, un fel de alcade, un 
fel de primar rural. Tânărul îmi spuse: „Conform articolul 
șaisprezece din Codul Vice-Regelui, sunteţi arestat”. Incercai 
inutil să-l amăgesc: tânărul, bine înarmat, mă conduse în faţa 
tribunalului și este evident că după ce am fost condamnat, a 
trebuit să plătesc prin ani lungi de închisoare moartea 
sergentului. 

Când am fost pus în libertate, plecai de-a lungul malurilor 
sălbatice ale marelui fluviu Magdalena, făcând munci foarte 
grele peste tot pe unde aveam ocazia. 

In chip de paranteză interesantă, în acest capitol trebuie 
să spun că Esenţa acestui alcade din cauza căruia a trebuit să 
suport atâtea amărăciuni închis într-o groapă murdară, a revenit 
cu un corp feminin; ea este acum fiica mea; acum ea este chiar 
mamă și mi-a dat câţiva nepoți. Inainte de încarnarea sa, eu am 
întrebat acest suflet în lumile suprasensibile; am vrut să știu 
motivul pentru care mă voia ca tată; mi-a răspuns, spunând că 
avea remușcări pentru răul pe care mi-l făcuse și că voia să se 
distingă printr-o conduită bună față de mine, cu scopul de a-și 
plăti greșelile. Recunosc că ea-și îndeplinește angajamentul. În 
această perioadă m-am stabilit pe coasta oceanului Atlantic, 
după infinite amărăciuni Karmice revenind astfel pe urmele 
pașilor insolentului marchiz Juan Conrado... Lucrul cel mai bun 
pe care l-am făcut a fost că am studiat esoterismul, medicina 
naturistă, botanica. Nobilii aborigeni ai acestor pământuri 
tropicale îmi oferiră iubirea lor recunoscătoare pentru munca 
mea de Galen; eu îi vindecam totdeauna în mod dezinteresat... 

Intr-o zi se produse un lucru neobișnuit; este vorba de 
spectaculoasa apariție a unui mare senior venit din Spania. 
Acest gentilom îmi povesti nenorocirile sale. Aducea cu nava 
toată averea sa și piraţii îl urmăreau. El voia un loc sigur pentru 
multele sale bogății. II consolai frăţește și-i propusei o peșteră 
ca să-și pună bogăţiile; seniorul îmi acceptă sfaturile, nu fără să- 
mi ceară înainte un jurământ solemn de cinste și loialitate. 

Cu  prospețimea  sincerităţii și parfumul curtoaziei, 
amândoi ne-am pus de acord. Apoi am dat ordine oamenilor 
mei, un grup foarte ales de aborigeni; aceștia dădură la o parte 
pământul. După ce a fost făcută gaura, am depozitat acolo, cu 
mare grijă o ladă mare și un cufăr mai mic conţinând pepite de 
aur masiv și bijuterii preţioase de o valoare incalculabilă. 


Prin niște exorcisme magice obținui vraja „comorii bine 
păzite”, cum spunea Don Mario Roso de Luna, cu scopul de-a o 
face invizibilă neplăcuţilor ochi ai lăcomiei. 

Gentilomul m-a plătit foarte bine,  dându-mi cu 
generozitate o pungă de monede de aur, apoi plecă din aceste 
locuri cu intenţia de a merge în ţara mamă ca să-și aducă 
familia, căci el dorea să se stabilească în aceste frumoase locuri 
din Noua Spanie. 

Clepsidra destinului nu-i niciodată în repaus; trecură zilele, 
lunile și anii, iar onorabilul om nu mai reveni niciodată; poate a 
murit în ţara sa ori a căzut victimă pirateriei care infesta atunci 
cele șapte mări, nu știu. 

Există circumstanţe extraordinare în viaţă; într-o zi, în 
prezenta mea încarnare, aflându-mă departe de pământul meu 
mexican, vorbeam despre asta cu un grup de fraţi gnostici 
printre care se distingea prin înţelepciunea sa Maestrul Gargha 
Kuichines. Atunci am avut o formidabilă surpriză: văzui cu 
uimire mistică pe Suveranul Comandor G.K. ridicându-se ca să 
confirme în mod decisiv cuvintele mele. Acest maestru ne-a 
informat că el personal văzuse scrisă în versuri sublime această 
povestire. Ne vorbi despre o carte veche, prăfuită și regreta că o 
dăduse împrumut. Dumnezeu și Sfânta Măria să mă păzească 
dacă vreodată am cunoscut existenţa acestui tratat! 

Unele tradiţii foarte vechi ne spun că mulţi oameni de pe 
coastele Caraibelor au căutat comoara lui Bleler. Ceea ce este 
mai curios este că acești nobili aborigeni care cândva 
îngropaseră o așa mare bogăţie, s-au reîncorporat formând 
grupul Summum Supremum Sanctuarium. In acest fel lucrează 
Legea Recurenţei. 

Îmi amintesc clar că după această existenţă tumultoasă 
cu personalitatea engleză de care era vorba, am fost în mod 
constant invocat de aceste persoane care se consacrau 
spiritismului ori spiritualismului. Voiau să le spun locul unde era 
ascuns aurul minunat; ei doreau cu lăcomie comoara lui Bleler; 
totuși, evident că fidel jurământului meu în regiunea morților, n- 
am vrut niciodată să le spun secretul. 

Revenind pe urmele insolentului marchiz Juan Conrado, în 
existența mea următoare, am ajuns să mă reîncarnez în Mexic; 
am fost botezat cu numele Daniel Coronado; m-am născut în 
nord, aproape de Hermosillo, toate aceste locuri fiind cunoscute 


într-o altă perioadă de marchiz. Părinţii îmi doreau tot binele 
posibil și tânăr încă, mă înscriseseră la Academia Militară, dar 
asta a fost în van. 

Într-o zi, printre atâtea altele, am folosit rău un sfârșit de 
săptămână chefuind și îmbătându-mă cu prietenii zăpăciţi. 
Recunosc însă cu rușine că a trebuit să mă întorc acasă cu 
uniforma de cadet murdară, ruptă și discreditat... Bineînțeles că 
părinţii mei au fost foarte decepționaţi. 

Evident că nu m-am mai întors niciodată la Academia 
Militară; fără îndoială că din acest moment a început drumul 
meu de amărăciuni... 

Din fericire, am întâlnit-o atunci din nou pe Litelantes; ea 
era reîncarnată sub numele Ligia Paca (sau Francisca); de data 
asta, în sfârșit, ea m-a avut ca soţ... 

Să faci biografia unei vieţi oarecare se dovedește, în fapt, 
o muncă foarte dificilă, căci materialul este foarte bogat și de 
aceea sunt mulțumit că fac să apară unele detalii, cu scopuri 
esoterice. 

Pot spune că nu m-am bucurat de-o situaţie cu dare de 
mână, am câștigat cu greutate pâinea de fiecare zi; adesea 
mâneam datorită mizerabilului salar al Ligiei; ea era o biată 
învăţătoare de școală rurală și pe deasupra o chinuiam cu 
execrabila mea gelozie. Nu voiam să-i văd cu ochi buni pe 
colegii ei care-i acordau prietenia lor. 

Totuși am făcut un lucru util în perioada aceasta: am 
format un frumos grup esoteric gnostic în plin district federal; 
studenţii acestei congregații, în existența mea actuală, în acord 
cu Legea recurentei, s-au întors spre mine... 

În timpul regimului sângeros al lui Porfirio Diaz am avut o 
slujbă desigur nu foarte plăcută în poliţia rurală. Am comis 
eroarea de neiertat de a-l da în judecată pe faimosul 
„Golondrino”, bandit periculos care devasta ţinutul; acest 
răufăcător a murit împușcat. In existența mea actuală, l-am 
întâlnit din nou, reîncorporat într-un corp uman feminin; ea 
suferea de delir de persecuție, se temea că va fi închisă pentru 
furt; lupta ca să se apere de legături imaginare; atunci credea 
că va fi împușcată... Este clar că îngrijind această bolnavă mi- 
am anulat datoria; psihiatrii eșuaseră lamentabil, ei nu fuseseră 
capabili s-o vindece... 

În momentul când izbucni rebeliunea contra lui Don 


Porfirio Diaz, mi-am abandonat funestul post din poliţia rurală; 
atunci, cu umili proletari cu târnăcop și lopată, cu muncitori 
săraci din fermele patronilor, am organizat un batalion. Era 
desigur admirabilă această mână de oameni umili abia înarmaţi 
cu cuțite, pentru că nimeni n-avea destui bani ca să cumpere 
arme de foc. Din fericire, generalul Francisco Villa ne primi în 
divizia Nordului; acolo ni se dădură cai și puști. 

Fără îndoială că în acești ani de tiranie noi luptam pentru 
o cauză mare; poporul mexican gemea sub cizma dictaturii... 

In numele adevărului trebuie să spun că personalitatea 
mea ca Daniel Coronado a fost cu siguranţă un eșec; unicul 
lucru pentru care a meritat să trăiesc a fost pentru grupul 
esoteric din districtul federal și pentru sacrificiul meu în 
revoluţie... 

Spun companionilor mei din rebeliune: am abandonat 
rândurile când am căzut grav bolnav. În ultimele zile ale acestei 
vieți tumultoase am parcurs străzile districtului federal în 
picioarele goale, cu îmbrăcămintea în zdrențe, înfometat, 
bătrân, bolnav și cerșind... 

Cu profundă tristeţe, spun deschis că am sfârșit murind 
într-o baracă murdară. Imi amintesc încă de acel moment când 
doctorul, așezat pe un scaun, după ce m-a examinat, a spus 
clătinând din cap: „Este un caz pierdut”, după care s-a retras. 

Ceea ce a urmat imediat este teribil: am simţit un frig 
îngrozitor, ca un sloi de gheață de moarte. La urechile mele 
ajungeau strigăte disperate: „Sfinte Petre, sfinte Pavele, ajutați- 
|!” Așa strigă această femeie pe care o numesc „Gropara”. 

Ciudate mâini scheletice mă apucară de mijloc și mă 
traseră din corpul fizic; fără îndoială că era îngerul Morţii care a 
intervenit; hotărât, tăie cu coasa cordonul de argint, apoi mă 
binecuvântă și se îndepărtă. 

Moarte binecuvântată, cât timp este de când te așteptam, 
în sfârșit tu ai venit în ajutorul meu, fusese atât de amară 
existența mea! 

M-am odihnit fericit în lumile superioare după nenumărate 
amărăciuni; este sigur că suferința umană a muritorilor are și 
limita sa, dincolo de care domnește pacea. 

Din nefericire, n-a durat prea mult acest repaus în 
interiorul profund al Eternităţii; într-o zi, încetișor, unul dintre 
străluciţii Domni ai Legii veni spre mine. El spuse: „Maestre 


Samael Aun Weor, totul este gata, urmaţi-mă!” Am răspuns 
imediat: „Da, venerabile Maestre, e bine, vă urmez”. Am trecut 
împreună prin diverse locuri și în cele din urmă am pătruns într- 
o casă seniorială; am traversat o curte, apoi o sală și apoi am 
intrat în camera celei care năștea; am auzit-o plângând și 
suferind de durerile nașterii... 

În acest moment mistic am văzut cu uimire cordonul de 
argint al existenței mele actuale conectat psihic la copilul care 
era pe punctul să se nască. Câteva clipe mai târziu, această 
creatură inspira cu aviditate prana vieţii: eu mă simţii atras spre 
interiorul acestui mic organism, apoi am plâns cu toate forțele 
sunetului meu... 

Am zărit în jurul meu câteva persoane care-mi surâdeau și 
mărturisesc că atenţia mea a fost în mod deosebit solicitată de 
un gigant ce mă privea cu afecţiune; era progenitorul meu 
terestru. 

E bine să spun, cu o anumită insistență, că acest autor 
bun al zilelor mele a fost, în epoca medievală, în vremea 
cavaleriei, un senior nobil pe care a trebuit să-l înving în bătălii 
sângeroase. El a jurat atunci să se răzbune și este clar că el și-a 
ținut promisiunea prin existenţa mea prezentă. 

Am lăsat casa tatălui foarte tânăr, împins de împrejurări 
dureroase și am călătorit prin toate aceste locuri pe unde 
fusesem înainte, în timpul existenţelor mele trecute. Aceleași 
drame s-au repetat, aceleași scene: Litelantes a apărut din nou 
pe drumul meu, mi-am regăsit vechii prieteni, am vrut să le 
vorbesc, dar ei nu m-au recunoscut, eforturile mele ca să-i fac 
să-și amintească vremurile noastre trecute au fost inutile. 

Totuși, ceva nou s-a produs în prezenta mea reîncarnare: 
Fiinţa mea Reală interioară făcu eforturi disperate, teribile ca să 
mă ducă pe drumul drept de care mă depărtasem de mult. 

Spun deschis că eu am dizolvat Egoul și că m-am ridicat 
din noroiul pământului. 

Este evident că Eul este supus Legii Recurenţei; în timp ce 
„Sinele însuși” este dizolvat, noi dobândim libertatea, ne 
eliberăm de numita lege. 

Practica m-a învăţat că diferitele scene din diverse 
existenţe se derulează în interiorul spiralei cosmice, repetându- 
se totdeauna pe spire fie mai înalte, fie mai joase. 

Toate faptele și gesturile marchizului, înțelegând și 


nenumăratele sale călătorii, s-au repetat totdeauna pe spire de 
fiecare dată mai joase, în cele trei reîncarnări care au urmat. 

Există în lume persoane care efectuează o repetare 
automată exactă; oameni care renasc totdeauna în același 
popor, în aceeași familie. Este evident că Egourile acestor 
oameni cunosc atunci rolul lor pe dinafară și merg până la a-și 
oferi luxul de a profetiza asupra lor înșiși; astfel deci, constanta 
repetare le permite să-și amintească evenimente, acesta este 
motivul pentru care ele par să fie divine. Aceste persoane 
uimesc adesea pe apropiații lor prin exactitatea pronosticurilor. 
e 14. ° 
TRANSMIGRAȚIA SUFLETELOR e 
„Evoluția și sora sa geamănă, Involuția, sunt două legi care se 
întâlnesc simultan în toată creația, constituie axa mecanică a 
Naturii, însă niciodată nu ne vor duce la eliberare”. 

Samael Aun Weor 
o EVOLUTIE ȘI INVOLUTȚIE n 

„În probleme de esoterism, orientalism, ocultism, etc., 
erudiții au deplină libertate să scrie ceea ce le place, însă nu 
trebuie să uite Cartea de Aur. Mă refer la Etalonul Măsurilor, 
Tarotul... 

Nimeni n-ar putea viola nepedepsit Legile Tarotului fără 
să-și primească pedeapsa meritată; să ne amintim că există 
Legea Katanciei, Karma superioară... Există responsabilitate în 
cuvinte... 

Dogma evoluției contravine Legilor cosmice din Arcanul 
zece al Tarotului, violează dezideratele Cărţii de Aur... îi împinge 
pe mulți oameni în greșeală. 

Evident, orice erudit ocultist, esoterist, trebuie totdeauna 
să apeleze la Etalonul Măsurilor, la Tarot, dacă nu vrea să cadă 
în absurd”. 

Samael Aun Weor - „Misterul înfloririi de Aur” 

Din punctul de vedere riguros academic, cuvântul Evoluție 
înseamnă: dezvoltare, construire, progres, înaintare, avansare, 
edificare, demnitate, etc., etc., etc. 

Făcând o abordare gramaticală precisă și pură, clarific: 
termenul Involuţie vrea să spună progres invers, regres, 
distrugere, degenerare, decădere, etc. 

Acum se răspândesc în lume, atât în Orient cât și în 
Occident, multe doctrine filosofice bazate pe dogma evoluţiei. 


Evoluția și Involuţia sunt forțe mecanice pe care le găsim 
simultan în întreaga natură. Nu negăm realitatea acestor două 
forțe, noi le explicăm. 

Bazele științifice ale Evoluţiei sunt teoriile nebuloase ale 
originii Universului, cu nenumăratele alterări, modificări, 
adăugări, restrângeri, etc., care nu schimbă în realitate nimic în 
originala concepţie greșită a procesului mecanic de construire; 
și în al doilea rând, capricioasa teorie a lui Darwin despre 
originea speciilor cu toate corectările și schimbările sale 
ulterioare. În realitate, apariţia de noi specii ca rezultat al 
evoluţiei, nu-i mai mult decât o simplă ipoteză, pentru că 
niciodată nu s-a putut verifica, nimeni n-a văzut apărând o nouă 
specie. 

Gândirea modernă la crearea teoriei evoluției a uitat de 
procesele distructive ale naturii. Motivul se bazează pe modul 
de vedere intelectual prea limitat în aceste vremuri. 

Datorită acestuia se elaborează teorii aparent foarte 
frumoase însă cu un număr insuficient de fapte. 

Nici unul dintre procese nu este cert cunoscut în formă 
integrală și observăm doar o parte din proces, oamenii spun că 
acest proces constă în schimbări de tip evolutiv. 

Mintea omenească în aceste timpuri moderne este închisă 
în dogma evoluţiei care știe să gândească numai în funcţie de 
propria sa îmbuteliere și celorlalte fenomene de distrugere, 
decădere și degenerare le dă calificativele de evolutie, 
dezvoltare și progres. 

Amintitele rase primitive europene din Epoca de piatră 
precum cea de Cromagnon, care trăiau în peșterile pământului 
au fost foarte frumoase, însă impulsul ciclic descendent 
involutiv apăsa teribil peste aceste rase de origine atlantă. In 
cele din urmă, omul din paleolitic a lăsat locul succesorului său, 
dispărând aproape complet din scenă. 

Nici unul din satele într-adevăr sălbatice întâlnite de 
exploratori n-a arătat semnul vreunei evoluţii, dimpotrivă, în 
toate cazurile, fără excepţie, s-au observat scene inconfundabile 
de degenerare și involuție. 

În oricare proces evolutiv există un proces involutiv. Legea 
Evoluţiei și sora sa geamănă, Legea Involuţiei lucrează în formă 
coordonată și armonioasă în toată creaţia. 

Evident, este urgent să subliniem ideea transcendentă că 


legea antitezelor coexistă cu oricare proces crud natural. Acest 
concept de conţinut este absolut irecuzabil, imbatabil, irefutabil. 
Exemple concrete: zi și noapte, lumină și întuneric, construcţie 
și distrugere, creștere și descreștere, naștere și moarte, etc., 
etc. 

Excluderea oricăreia din aceste două Legi citate mai sus 
(Evoluție și Involuţie) ar cauza statica, nemișcarea, paralizarea 
radicală a mecanismelor naturale. 

Să negăm, apoi, oricare din aceste două ordine înseamnă 
de fapt un barbarism... 

Există Evoluție în fiecare organism care gestează, se naște 
și se dezvoltă; există Involuţie în orice creatură care nu mai este 
în vigoare și moare. 

Există Evoluție în orice unitate cosmică ce apare din haos; 
există Involuţie în fiecare planetă care și-a consumat existenţa 
urmând să se transforme în lună, în cadavru... 

Există Evoluție în orice civilizație ascendentă; există 
Involuție în oricare cultură de tip descendent... 

Este evident că aceste două Legi citate constituie axa 
mecanică fundamentală a naturii. 

Desigur, fără o asemenea axă de bază nu s-ar putea 
învârti roata mecanismelor naturale. 

Totuși, este trist să vezi că în ziua de azi omul, îmbuteliat 
în Dogma teribilă a Evoluţiei, vrea să vadă progresul în toate. 
Culmea culmilor, până și înspăimântătoarea degenerare socială 
este pentru omul actual Evoluție, progres, înaintare, etc. Într- 
adevăr, nu există orb mai mare decât acela care nu vrea să 
vadă... 

Dacă aruncăm o privire asupra panoramei actuale a 
omenirii, putem vedea milioanele de fiinţe care populează faţa 
pământului. Aceste mulţimi sunt poate inocenţii din antica 
Arcadie? Sunt aceștia cei care adorau Soarele și Spiritele 
Dimineţii în epoca în care pământul era frumos în toată 
splendoarea sa? Credeţi că aceștia care trăiesc acum ar putea 
intra în Eden? Unde sunt desăvârșirile tuturor acestor milioane 
de ființe? Nu le-am întâlnit, adevărat? 

Este asta Evoluție? Nu, în realitate s-a involuat. Nu știu în 
ce se încred fanaticii Dogmei Evoluţiei ca să asigure că totul 
progresează, da, am pierdut totul! 

Simţurile au degenerat, totul a devenit monstruos, oribil; 


nu suntem în timpurile acelea în care râurile de apă pură aveau 
lapte și miere, acestea nu sunt momentele în care Lira lui Orfeu 
răsună în toate spaţiile Universului, acestea nu sunt momentele 
în care închinăm cult Zeilor Sfinţi. 

Vedem pe străzi perechi aparent foarte inocente, precum 
cele din grădinile Edenului. Ce ingenui, adevărat? Cu ce 
drăgălășenie se ţin de mână! Dar hai să vedem fondul acesteia. 
Ce fornicări! Ce perversităţi! Așa este lumea, aici, acolo și 
dincolo. 

Astfel că apoi, Dogma Evoluţiei se dovedește vulnerabilă; 
asigură că toţi evoluăm până devenim Zei; este minciună pentru 
că faptele demonstrează contrariul. 

In ce au rămas sacrele mistere ale trecutului? Unde sunt 
Templele? Ce sunt Piramidele din Teotihuacan sau din Egipt? 
Da, sunt mormane de pietre frumoase, însorite, suportând 
apăsarea secolelor. Dar Hierofanţii lor ce au făcut? Acum merg 
pe acolo hoinărind abătuți, îmbelșugați în glodul pământului. 

In general pentru această epocă totul este întuneric 
profund, îngeri căzuţi, sanctuare profanate, iniţiaţi învinși, 
durere, amărăciune... S-ar putea spune că aceasta este 
evoluţie? 

o TRANSMIGRAȚIA SUFLETELOR n 

„Pentru aceste vremuri tenebroase ale Kali-Yugăi, viata 
cerească între moarte și noua naștere se face de fiecare dată 
mai imposibilă... Cauza acestei anomalii constă în robusteţțea 
Egoului animalic. Esenta fiecărei persoane este prea prinsă de 
Eul pluralizat. 

Egourile, în mod normal, se scufundă în regnul mineral, în 
lumile infernale ori se întorc în formă imediată sau mediată într- 
un nou organism. 

Egoul continuă în sămânța descendenților noștri; ne 
întoarcem neincetat ca să repetăm mereu aceleași drame, 
aceleași tragedii. 

Trebuie să stăruim asupra faptului că nu toate agregatele 
psihice reușesc asemenea întoarcere umană; realmente, multe 
Euri-diavoli se pierd cu adevărat, se scufundă în regnul mineral, 
continuă reîncorporându-se în organisme animale sau le convine 
să stăruie să rămână în anumite locuri”. 

Samael Aun Weor - „Misterul înfloririi de Aur” 

Aceste procese evolutive și involutive ale tuturor 


lucrurilor, chiar dacă pot să ne surprindă, le trăiește de 
asemenea ceea ce se numește Conștiinţă, Esenţă ori simplu 
Suflet; valuri de Esenţă își încep evoluţia în regnul mineral, 
continuă cu stadiul vegetal, apoi în scara celui animal și, în cele 
din urmă, ajung la nivelul de tip umanoid intelectiv. Valuri de 
viață coboară apoi involuând în acord cu legea căderii, retrăind 
procese animale, vegetale și minerale spre centrul de gravitate 
terestră. 

In orice caz, pentru a înțelege aceste procese, este 
necesar să înțelegem că aceasta este ceea ce diferiți autori au 
denumit cu numele de „Elementali”. 

Este necesar să știm că £E/ementalii sunt Conștiinţele 
elementelor, fiindcă știm bine că elementele focului, aerului, 
apei, pământului nu sunt ceva pur și simplu cum presupun 
ignoranții instruiți ci, să spunem mai bine, vehicule de Conștiinţă 
naive simple și ingenue în sensul mai transcendental al 
cuvântului. Așa că, Elementalii sunt principiile conștiente ale 
elementelor în sensul transcendental sau esențial al cuvântului 
și aceasta este tot. 

Elementalii naturii sunt de diferite categorii. Autoritate în 
această materie are Franz Hartman; destul de interesantă se 
dovedește cartea sa „E/ementalii”; de asemenea are Paracelsus, 
marele medic, Theophrastus Bombastus von Hohenheim 
(Aureola Paracelso). 

Există, evident, elementali de tip evolutiv și de asemenea 
de tip involutiv! Mulţi gândesc, de exemplu că maimuţoii, 
urangutanii, gorilele sunt de tip evolutiv și unii presupun că 
omul se trage din maimuţă, însă asemenea concept cade 
zgomotos când observăm deprinderile acestor specii de 
animale... 

Să fie pusă o maimuţă într-un laborator și să se observe 
ce se întâmplă. Diferitele familii de maimute sunt involutive, se 
trag din umanoidul intelectual! Nu umanoidul se trage din 
maimuţă, adevărul este invers: maimutele sunt umanoizi 
involuaţi, degeneraţi. 

Să observăm familia porcilor, în vremea lui Moise, evreii 
care ajungeau să mănânce această carne erau decapitaţi. 
Desigur că acest tip de elementali se află în clară Involuţie. Alta 
este starea corbilor;, aceștia, chiar dacă se hrănesc cu 
mortăciuni, pentru faptul că se dezvoltă în raza lui Saturn 


posedă anumite puteri minunate ce indică evoluție... 

Evident, toate acestea ce se spun în plin secol XX, par 
desigur destul de ciudate. Oamenii au devenit acum atât de 
complicați... Mintea s-a abătut atâta de la naivităţile adevărate 
ale naturii încât este greu ca ea să poată accepta bucuroasă 
aceste lucruri. Acest tip de cunoaștere îl acceptă oamenii simpli, 
naivi, cei care nu au atâtea complicaţii cu intelectul. 

În orice caz, vreau să vă spun că elementalii minerali, în 
ascensiunea lor evolutivă, sunt foarte interesanţi. Este 
extraordinar să vezi Gnomii sau Pigmeii între roci, par mici și 
piticuți cu marile lor cărti și cu lungile lor bărbi albe. 

Elementalii mai avansați din regnul mineral, când sunt 
pregătiţi, este evident că fac saltul în regnul vegetal. Fiecare 
organism vegetal este corpul fizic al unui elemental vegetal. 
Oricare arbore, iarbă oricât de nesemnificativă ar fi, posedă 
elementalul său particular. Nu vreau să spun cu asta că 
Elementalii plantelor, arborilor și florilor, etc., sunt supuși tot 
timpul în corpul lor imobil, aceasta ar fi absurd și pe lângă asta, 
nedrept. Elementalii vegetali au deplină libertate să intre și să 
iasă din corpul lor după voinţă; cineva se sperie când îi 
întâlnește în cea de-a patra verticală. 

În mod normal, creaturile Elementale din regnul vegetal 
sunt clasificate pe familii. Una este familia portocalilor, alta a 
mentei, alta a pinilor, etc., etc., etc. 

Acești  £E/lementali ai plantelor au conștiință, sunt 
inteligenţi și există mari esoteriști care știu să-i manipuleze sau 
să-i mânuiască după voinţă. Sunt foarte frumoși, oricine îi 
cunoaște, poate prin ei să acţioneze asupra elementelor naturii. 

Elementalii avansați din regnul vegetal intră mai târziu în 
diferitele departamente ale regnului animal. Aceste creaturi 
distribuite în numeroase familii sau specii au de asemenea 
călăuzele lor și templele lor în Paradisul Terestru, adică, în cea 
de-a Patra Coordonată, numită de ocultiști Lumea Eterică. 

Evoluția în regnul animal începe prin organisme simple, 
însă pe măsură ce evoluează, viața se complică de asemenea; și 
vine momentul când Elementalul animal poate primi corpuri 
organice foarte complexe. 

[...] Creaturile elementale mai avansate din regnul animal 
intră totdeauna în regnul oamenilor intelectuali; fără îndoială că 
acești bipezi tricerebrați sau tricentraţi sunt mult mai periculoși. 


S-a vorbit mult despre Doctrina Transmigraţiei Sufletelor, 
expusă de Domnul Krishna pe pământul sacru al Vedelor cu o 
mie de ani înainte de Cristos. Fiecărui Suflet i se acordă 108 
existente pentru auto-realizarea sa intimă. Aceia care nu ajung 
la auto-realizarea lor în numărul de existenţe acordat, este 
evident că coboară în regnul mineral scufundat, involuează 
inevitabil în măruntaiele Pământului. Dar să analizăm puţin mai 
detaliat ceea ce afirmăm... 

Dante Alighieri ne vorbește în a sa „Divina Comedie” de 
cele nouă cercuri dantești și el vede aceste nouă cercuri în 
interiorul Pământului. Antecesorii noștri din Anahuac, în marea 
Tenochtitlan, vorbesc clar despre Mixt/an, regiunea infernală pe 
care ei de asemenea o situează chiar în interiorul globului 
nostru terestru. Spre deosebire de alte secte sau religii, pentru 
antecesorii noștri din Anahuac, după cum am văzut în codicele 
lor, trecerea prin Mixtlan este obligatorie și îl consideră ca pe o 
lume de încercare unde Sufletele sunt încercate și dacă reușesc 
să treacă prin cele nouă cercuri, fără îndoială pătrund în Eden 
sau în Paradisul Terestru. 

Pentru sufiștii mahomedani, infernul nu este nici un loc de 
pedeapsă, ci de instruire pentru Conștiinţă și de purificare. 
Pentru Creștinism, în toate colțurile lumii, infernul este un loc de 
pedeapsă și de dureri eterne. Totuși, cercul secret al 
Creștinismului, partea ocultă a religiei creștine este deosebită. 
În partea ocultă a oricărei mișcări creștine, în partea intimă sau 
secretă se întâlnește Gnoza. Gnosticismul universal vede 
infernul nu ca pe un loc de pedepse eterne și fără sfârșit, ci ca 
pe un /oc de ispășire, de purificare și de iluminare, la rândul său 
pentru Conștiinţă. 

Desigur, trebuie să fie durere în Lumile Infernale, 
deoarece viaţa este grozav de densă în interiorul pământului și 
mai ales în cel de-al Nouălea Cerc, unde este acest nucleu, am 
spune, concret dintr-o materie deosebit de dură. Aici se suferă 
nespus, în orice caz cine intră în involuţia scufundată a regnului 
mineral, mai devreme sau mai târziu trebuie să treacă prin ceea 
ce se cheamă în Evanghelia creștină „cea de-a doua moarte”. 

Nu ne-am gândit niciodată în gnosticismul Universal să 
studiem această problemă a Infernului dantesc în care 
pedeapsa nu are limită. Considerăm că Dumnezeu, fiind etern 
drept, nu poate pretinde nimănui mai mult decât datorează, 


apoi orice culpă, oricât de gravă ar fi are un preţ; plătit prețul ei, 
ar părea absurd să continue plata. 

Chiar aici, în justiția noastră pământească, care nu este 
decât o justiţie perfect subiectivă, vedem că dacă un deţinut 
intră în închisoare pentru cutare sau cutare delict, o dată ce și-a 
plătit pedeapsa, este eliberat. Nici autorităţile pământești n-ar 
accepta ca un deținut să rămână în închisoare după ce și-a plătit 
delictul. 

Au fost cazuri de deţinuţi care s-au obișnuit atât cu 
închisoarea, încât venind ziua eliberării n-au vrut să iasă și a 
trebuit să fie scoși cu forţa. Așa că orice greșeală, oricât de 
gravă este, are un preţ. 

Dacă judecătorii pământești știu asta, cu atât mai mult o 
știe Justiţia divină. Oricât de grav ar fi fost delictul ori delictele 
pe care le-a comis cineva, ele au preţul lor, preţul plătit este 
biletul de eliberare. 

Dacă nu ar fi așa, atunci Dumnezeu ar fi un mare tiran și 
noi știm bine că de lângă Justiţia Divină niciodată nu lipsește 
Mila. În nici un fel nu l-am putea considera pe Dumnezeu ca pe 
un tiran, să procedăm astfel ar fi blasfemie, iar nouă, clar, nu ne 
place blasfemia. 

Așa că, Moartea a doua este limita pedepsei în infernul 
dantesc. Că acestui Infern i se spune Tartarus în Grecia ori că i 
se spune Avernus în Roma sau Avitchi în India sau Mixt/an în 
Antica Tenochtitlan, are puţină importanţă... 

Fiecare ţară, fiecare religie, fiecare eră sau fiecare cultură 
a știut de existenţa Infernului și l-a denumit totdeauna cu un 
nume! Pentru vechii locuitori din marea Hesperia, cum vedem 
când citim divina „Eneida” a lui Virgiliu, poetul din Mantua, 
Infernul este locuinţa lui Pluton; este în acea regiune cu peșteri 
unde Enea troianul a întâlnit-o pe Didona, acea regină care s-a 
sinucis din pasiune, după ce a jurat fidelitate cenușii lui 
Sichaeus. 

Înţelegând toate acestea putem continua: este evident că 
Divina Mamă Kundalini, Sarpele Ignic al puterilor noastre magice 
intenţionează să obţină auto-realizarea noastră intimă pe 
parcursul celor 108 existenţe care ne sunt acordate fiecăruia 
dintre noi; evident într-un asemenea ciclu de vieți succesive 
avem nenumărate ocazii de auto-realizare; indicat este să 
profităm de ele. Din nenorocire recidivăm în eroare neîncetat și 


rezultatul, la sfârșit, de obicei este eșecul. 

Este vădit și evident că nu toate fiinţele umane vor să 
calce pe cărarea care există pentru a-i conduce la eliberarea 
finală. 

Diferiţii mesageri care vin de sus, profeți, avatari, mari 
apostoli au vrut totdeauna să ne semnaleze cu precizie exactă 
cărarea pietruită care conduce la autentica și legitima fericire. 

Din nefericire, oamenii nu vor să știe nimic despre știința 
divină, i-au încarcerat pe Masștri, i-au asasinat pe avatari, s-au 
scăldat în sângele celor drepţi, urăsc de moarte tot ceea ce are 
savoare de Divinitate. 

Totuși, precum Pilat, toți se spală pe mâini, se cred sfinţi, 
presupun că merg pe drumul perfecțiunii. 

Nu putem nega faptul decisiv și definitiv că există 
milioane de înșelaţi sinceri, care foarte onorabil se cred virtuoși 
și cred despre ei înșiși ce-i mai bine. 

În Tartarus trăiesc călugări de toate felurile, mistici 
înșelați, sublimi fachiri, sacerdoţi din multe culte, penitenţi de 
toate felurile care ar accepta tot, mai puţin cutremurătorul 
adevăr că sunt pierduţi și că merg pe drumul răutăţii. 

Cu dreptate a spus Marele Kabir lisus: „Dintr-o mie care 
mă caută, unul mă găsește, dintr-o mie care mă găsesc, unul 
mă urmează, dintr-o mie care mă urmează, unul este al meu”. 

„Bhagavad-Gita” spune textual ceea ce urmează: „Intre 
mii de oameni, poate unul vrea să ajungă la perfecţiune; între 
cei care vor, poate unul atinge perfecțiunea și între perfecţi, 
poate unul mă cunoaște perfect”. 

Așadar, răbdătorule cititor, dacă Sufletul uman epuizează 
cele 108 existente, care desigur au concordanţă strictă 
matematică cu numărul de mărgele care formează colierul lui 
Buddha şi în acord cu Legile Timpului, Spaţiului și Mișcării, 
asemenea Suflet involuează inevitabil în regnul mineral 
scufundat până la Centrul de Stabilitate Planetară, ca să urce 
evolutiv puțin mai târziu. 

Totuși, oricare nouă reascensiune din Centrul de gravitate 
terestru necesită anterior dezintegrarea Sinelui, Egoului, Eului 
psihologic. Aceasta, cum am spus, este „cea de-a Doua Moarte”. 

Esenţa este îmbuteliată în ego, dizolvarea acestuia din 
urmă este indispensabilă pentru ca ea să se elibereze. În 
Centrul de Stabilitate Planetară se reface Puritatea Iniţială 


originară a oricărei esențe. 

Urcă aceia care au dizolvat Egoul. Coboară cei care nu l- 
au dizolvat. Cei victorioși se convertesc în Buddha, în Maeștri. 
Cei care nu izbutesc, după cea de-a Doua Moarte se transformă 
în Elementali ai Naturii. 

Este grav că Egoul nu are limite și ar continua etern 
desfășurându-se și dezvoltându-se; niciodată răul din lume nu ar 
avea limite, s-ar extinde victorios prin spaţiile infinite și ar 
domina tot cosmosul. 

In acest caz s-ar face nedreptate. Din fericire, Marele 
Arhitect al Universului a pus o barieră răului. 

Cei care vor să se auto-realizeze intim propunându-și să 
evite coborârea în lumile infernale, trebuie să meargă pe calea 
REVOLUȚIEI CONȘTIINȚEI; aceasta înseamnă să se separe și să 
se îndepărteze complet de Legea Evoluţiei și Involuției. 

Să cobori în Lumea îngropată este radical diferit de 
ascensiunea evolutivă pe suprafaţa Pământului. Recapitularea 
animalică în abis este de tip degenerativ, descendent, dureros. 
Recapitularea  vegetaloidă în măruntaiele Pământului este 
înspăimântătoare, cei care trec prin asemenea proces par mai 
degrabă umbre care se strecoară pe ici, pe colo și pe dincolo în 
suferințe de nespus. Recapitularea involutivă descendentă 
minerală în măruntaiele lumii în care trăim este mai amară chiar 
decât moartea, creaturile se fosilizează, se mineralizează și se 
dezintegrează lent în zbuciumaţi imposibil de descris în cuvinte. 

Este evident că distrugerea Sinelui, anihilarea Egoului, 
dizolvarea Sinelui în regiunile scufundate din Avernus este 
absolut indispensabilă pentru distrugerea răului din fiecare din 
noi. Desigur, numai prin moartea Egoului este posibilă 
eliberarea Esenţei, atunci aceasta reapare și urcă la suprafaţa 
planetară, la lumina soarelui, ca să reînceapă un proces evolutiv 
în aceste două Legi Mecanice ale naturii. 

Urcarea din nou se face totdeauna prin stările de mineral, 
vegetal și animal până la recucerirea stării de umanoid care 
odinioară s-a pierdut. Este clar că prin intrarea din nou în 
această stare, din nou ni se asigură încă o dată 108 existente, 
care, de asemenea sunt în relaţie cu cele 108 rotiri pe care 
Brahmanul indian le face în jurul Vacii Sacre şi dacă nu profităm 
de ele cum se cuvine, ne vor conduce pe drumul descendent, al 
coborârii spre Avernus. 


Constiinta suferă atât procesele evolutive cât și cele 
involutive. Milioane de umanoizi au conștiința adormită, însă la 
intrarea în Abis, după cele 108 existenţe, se trezesc în rău și 
pentru rău. Important în acest caz este că în toate felurile se 
trezesc deși este pentru a-și justifica propriile erori în lumile 
infernale. 

Aceia care cred că ajung la auto-realizare cu timpul, prin 
Evoluție și dobândind multe experienţe, greşesc; cei care 
gândesc așa duc eroarea din secol în secol, din existenţă în 
existență, iar realitatea este că la sfârșit se pierd în Abis. 

Coborârea în măruntaiele regnului mineral cu scopul de a 
elibera Esenţa din elementele indezirabile care într-o formă sau 
alta aderă la psihic se repetă o dată și încă o dată până la de 
3000 de ori. Încheiate cele 3000 de perioade ale Marii Roţi, orice 
fel de auto-realizare intimă devine imposibilă. 

Totuși, există în această Lege a Transmigraţiei Sufletelor 
ceva ce nu am spus; am amintit Legea Eternei întoarceri, am 
menţionat cealaltă Lege cunoscută ca Recurenţa; trebuie să mai 
clarificăm că aceste două amintite legi se dezvoltă și se 
desfășoară pe /inia spirală a vieţii. 

Aceasta înseamnă că fiecare ciclu de manifestare se 
petrece în spire sau în curbe de fiecare dată mai înalte în marea 
linie spirală a Universului. 

Cum aceasta de asemenea este un pic abstract, mă văd 
obligat să clarific mai bine, pentru ca voi toți să puteţi înțelege 
în profunzime învăţătura. 

Când Esenţa scapă după cea de-a Doua Moarte, când 
apare din nou, când urcă iar la lumina Soarelui, evident 
transformată în gnom, trebuie să reînceapă un nou proces 
evolutiv, însă într-o octavă superioară. Aceasta înseamnă că 
asemenea creatură, Elemental mineral se va afla, fără îndoială, 
în regnul mineral cu o stare de conștiință superioară celei pe 
care a avut-o când a început evoluţia similară în ciclul anterior 
de manifestare. 

Continuând cu aceste explicaţii, nu trebuie să uităm că 
orice ciclu de manifestare include evoluţii în regnurile mineral, 
vegetal, animal și uman (în acesta din urmă ni se acordă 
totdeauna 108 existențe). Dacă examinăm un melc, vom vedea 
curbă după curbă, ceva asemănător cu o scară de tip spiraloid; 
este evident că fiecare din aceste cicluri de manifestare se 


dezvoltă în curbe de fiecare dată mai înalte. 

Acum voi explica pentru care motiv există atâta varietate 
de Elementali minerali, vegetali, animali și diferite grade de 
inteligenţă la umanoizi. 

Desigur este foarte mare diferenţa între Elementailii 
minerali care pentru prima dată încep astfel și cei care deja au 
repetat același proces de mai multe ori. 

Același lucru îl putem spune despre Elementalii vegetali și 
animali ori despre umanoizi. 

Cum ciclurile de manifestare sunt totdeauna 3000, ultimul 
dintre acestea se întâlnește într-adevăr într-o octavă foarte 
înaltă. 

Acele Esenţe care în cele 3000 de rotiri ale Roţii nu 
dobândesc Măiestria, se absorb în Scânteia lor Virginală, ca să 
se cufunde definitiv în sânul Spiritului Universal de viață. 

Este vizibil, clar și evident că în timpul ciclurilor de 
manifestare cosmică avem de trecut prin toate experiențele 
practice ale vieţii. 

Fără îndoială că oricare Esenţă care a trecut prin cele 
3000 ele cicluri de manifestare a experimentat de asemenea de 
3000 de ori ororile Abisului și, în consecință, a îmbunătățit și a 
dobândit auto-conștiința. 

Așadar, asemenea Esenţe au de fapt dreptul deplin la 
fericirea divină. Din nefericire, nu se pot bucura de Măiestrie; n- 
au dobândit-o și de aceea nu o au. 

Evident, nu Scânteile Virgine sau Monadele Divine sunt 
cele care suferă, ci Esenţa, emanaţia amintitelor Scântei, ceea 
ce avem de Suflet fiecare din noi. 

Durerile trecute pentru fiecare Esenţă, desigur, vor fi bine 
recompensate, pentru că în schimbul atâtor suferinţe se 
dobândește auto-conștiința și fericirea nelimitată. 

Măiestria este ceva diferit; nimeni n-ar putea atinge 
Adeptatul fără cei tre; Factori ai Revoluţiei Conștiinţei, exprimați 
clar de Domnul nostru Cristos: „ce/ care vrea să mă urmeze să 
se nege pe sine însuși, să-și ia crucea și să vină după mine”. 

Să te negi pe tine însuţi înseamnă dizolvarea eului, să 
luăm crucea pe umerii noștri reprezintă nasterea alchimică, 
munca cu Maithuna (aspect despre care vom vorbi în temele 
ulterioare). Să-l urmăm pe Cristos echivalează cu a ne sacrifica 
pentru omenire, cu a ne da viaţa pentru ca ceilalţi să trăiască. 


Dacă în 3000 de cicluri de câte 108 vieţi fiecare, nu se 
trăiesc acești trei factori ai REVOLUȚIEI CONȘTIINȚEI, orice 
poartă se închide și însăși Esenţa, convertită într-un Elemental 
inocent, se cufundă în sânul Marii Realităţi, adică în marele 
Alaya al Universului, în Spiritul Universal de Viaţă sau 
farabrahatman, cum îl numesc indienii. 

Cine eșuează definitiv, cine nu știe să profite de 
nenumăratele ocazii pe care aceste 3000 de perioade ni le 
oferă, rămâne pentru totdeauna exclus din Măiestrie. |n acest 
din urmă caz, acea Scânteie Nemuritoare pe care toți o purtăm 
în interior, Monada sublimă, își culege Esenţa, adică principiile 
sale animice, o absoarbe în ea însăși și se cufundă apoi în 
Spiritul Universal de Viaţă pentru totdeauna. 

Este clar că Monadele care n-au izbutit, nu dobândesc 
Măiestria; poseda Fericirea Divină, însă nu au legitimă auto- 
conștiință; sunt abia Scântei ale Marelui Rug, nu se vor putea 
transforma în Flăcări... Aceste Scântei Virginale se uită la 
Maeștri, la Zei cum furnicile se uită la umanoizi. 

Aceste Monade care n-au dobândit sau n-au voit Măiestria, 
vor rămâne definitiv excluse din orice scară ierarhică. Precizez: 
nu toate Scânteile nemuritoare, nu toate Monadele sublime vor 
Măiestria. 

Când o Monadă, când o Scânteie Divină dorește cu 
adevărat să atingă sublimul stadiu de „Monadă-Maestru”, 
desigur că atunci lucrează cu Esenţa sa, cu Sufletul său, trezind 
în acest Suflet infinite dorințe fierbinţi de spiritualitate 
transcendentă. 5 
o ÎNTREBĂRI SI RĂSPUNSURI o 

Î: — /ubite Maestre, prin tot ceea ce Dvs. ati expus se 
pare, dacă nu mă însel, că este chiar ceea ce a vrut să spună 
Domnul Krishna când a vorbit despre transmigratia sufletelor si, 
la fel, Maestrul Pitagora, când s-a referit la metempsihoză. Așa 
este? 

R: — Ascult ce spune domnul care a pus întrebarea și este 
clar că mă grăbesc să-i răspund: prieteni, domnilor, desigur 
ceea ce afirm în această seară este documentat din India și 
Grecia. Prima cu minunata doctrină expusă de acel vechi Avatar 
indian numit Krishna și a doua cu doctrina lui Pitagora. 

Evident, metempsihoză acelui mare filosof grec și doctrina 
transmigraţiei  Sufletelor predată de Avatarul indian sunt 


identice în formă și în fond, din nenorocire oamenii 
tergiversează predarea și în cele din urmă o resping în mod 
arbitrar. 

Î: — /lustre Maestru, ceea ce nu înțeleg este motivul 
pentru care distinse figuri recunoscute ca Maestri, ca Doamna 
H.P. Blavatsky și Charles Lead-Beater, precum și Annie Besant, 
fondatori ai Societății Teosofice și persoane cu facultăți de 
clarviziune, clarauditie și alte puteri, niciodată n-au fost atenti la 
faptele pe care atât Marele Kabir lisus cât și Krishna, Pitagora și 
Dvs., Maestre Samael, le-ati predat; ba, din contră, au 
preconizat câte un tratat de mare recunoaștere în lumea școlilor 
pseudo-esoteriste că omul merge inexorabil pe calea 
ascendentă a Evoluţiei până ce, într-o zi, cu trecerea timpului 
ajunge la perfectiune și să fie unul cu Tatăl. Ne puteti explica 
această nepotrivire? 

R: — Ascult un domn care pune o întrebare foarte 
importantă și indiscutabil că mă grăbesc să-i răspund cât mai 
bine. 

Desigur, Legile Evoluţiei și Involuţiei lucrează în mod 
armonios și coordonat în întreaga natură. Fără îndoială că 
oricărei urcări îi urmează o coborâre, oricărei ascensiuni o 
decădere; apoi ar fi absurd să presupunem că Legea Evoluţiei ar 
fi ceva diferit. 

Dacă urcăm pe un munte, desigur ajungem la vârf, apoi 
trebuie să coborâm. Aşa este Legea Evoluţiei și Involuţiei, iubiții 
mei frați. 

Aceste două mari legi constituie axa mecanică a întregii 
naturi; dacă oricare din aceste două legi ar înceta să 
funcţioneze măcar un moment, ar paraliza, de fapt, toate 
mecanismele naturale. Există evoluţie în bobul care germinează, 
crește și se dezvoltă, există involuție în planta care se 
veștejește și moare. 

Există evoluţie în creatura care se dezvoltă în pântecele 
matern, în copilul care se naște, în adolescent, în tânăr, există 
involuţie în acela care îmbătrânește și moare. 

Procesele evolutive și involutive sunt complet ordonate în 
această mare Creaţie. 

Din nefericire, cei care sunt îmbuteliaţi în Dogma Evoluţiei 
nu mai sunt capabili să înţeleagă infinitele procese distructive și 
decadente din tot ce este, din tot ceea ce a fost și din tot ce va 


fi. 

Nici Evoluția, nici Involuția nu ne vor putea duce niciodată 
la auto-realizarea intimă a Ființei. 

Dacă noi vrem cu adevărat să ne eliberăm, dacă în mod 
serios aspirăm la fericirea autentică, trebuie, de urgență și fără 
amânare, să ne punem pe calea Revoluției Conștiinţei. 

Putem sublinia ideea transcendentală și transcendentă, că 
nu se poate ajunge la Marea Realitate în vreme ce ne rotim 
neîncetat cu roata SAMSAREI. 

La ce folosește, domnilor și doamnelor, să ne întoarcem 
neîncetat în această vale a plângerii, să evoluăm și să involuăm 
constant și să coborâm o dată și încă o dată în Lumile Infernale? 

Datoria noastră este să trezim Conștiinţa ca să vedem 
drumul care are să ne conducă cu precizie absolută la eliberarea 
finală. 

Desigur, multe inteligențe ilustre ale științei oculte au 
transmis omenirii, la sfârșitul secolului trecut și începutul 
acestui secol, un învățământ elementar, naiv. 

Este clar că asemenea persoane și-au propus doar să 
predea public primele litere ale doctrinei secrete. Atunci nu se 
opreau prea mult în analiza legilor evolutive și involutive. 

Deja Rudolf Steiner, în 1912, afirma că ei, iniţiaţii din acea 
vreme au predat un învățământ incipient, elementar, dar că mai 
târziu se va da omenirii o doctrină esoterică superioară de ordin 
transcendental. 

Acum noi oferim acest tip de doctrină esoterică 
superioară. 

Este apoi indispensabil să nu condamnăm sau să criticăm 
pe aceia care în trecut au lucrat într-un fel pentru omenire. Ei au 
făcut ceea ce au putut, acum noi trebuie să elucidăm și să 
clarificăm. 

Î: — Maestre, Dvs. spuneaţi că unele Monade au interes în 
a se auto-realiza și altele nu, deși toate emană din Absolut; eu 
credeam că toate au datoria să-și caute auto-realizarea. Imi 
puteți explica mai pe larg despre asta? 

R: — Ascult vorbele unui tânăr și cu cea mai mare plăcere 
vreau să-i răspund; înainte de toate, prieteni, vreau să înțelegeţi 
că Divinul, Dumnezeu, Spiritul Universal de Viaţă nu este 
dictatorial. 

Dacă aceasta este realitatea, dacă acesta este adevărul, 


dacă acesta nu aparține timpului, ar fi de tip dictatorial, ce 
soartă am putea aștepta? 

Prieteni, Dumnezeu respectă așa chiar propria sa 
libertate; vreau să vă spun cu asta că în sânul divinului nu 
există dictaturi. Orice scânteie virginală, orice Monadă are 
deplină libertate ca să accepte sau să refuze măiestria, 
înțelegeţi? 

Î: — Cu ceea ce tocmai ne-ati explicat, Maestre, am putea 
spune că Monada este responsabilă pentru că Esenta merge în 
Infern? 

R: — Văd în public o doamnă care cu toată sinceritatea 
mi-a pus o întrebare și este evident că mă bucur să-i răspund: 
domnilor și doamnelor, când o Monadă Divină vrea Măiestria 
este evident că o obţine lucrând neîncetat Esenţa din interior, 
din partea cea mai profundă. 

Este clar și evident că dacă Monada nu este interesată de 
Măiestrie, niciodată nu va trezi în Esenţa încorporată nici o 
aspirație intimă. Desigur, în acest caz, Esenţa lipsită de orice 
dorinţă fierbinte, cufundată în Ego, îmbuteliată în Sine, va 
pătrunde în Lumile Infernale. Apoi răspund, subliniind: da, 
Monada este culpabilă pentru eșuarea oricărei Esenţe. 

Dacă Monada ar lucra realmente cu Esenţa în mod 
profund, fără îndoială că aceasta din urmă n-ar cobori, 
neizbutind, în Tartarus. 

Î: — Maestre, mă îngrozesc gândind că Esenta mea a 
trecut prin suferință timp de 108 vieți înmulțite cu 3000, adică 
324.000 de existente umane pentru ca la finalul socotelilor să 
ajungă să trăiască în Absolut ca o Monadă ce n-a izbutit sau este 
fără auto-realizare. În aceste împrejurări, merită a fi făcute toate 
eforturile și sacrificiile posibile pentru a se auto-realiza cu 
multele suferințe pe care aceasta le implică, dat fiind că nu sunt 
absolut nimic în comparație cu cele pe care natura mi le va 
impune dacă aleg drumul neizbutirii. Dvs. nu credeți așa? 

R: —  Distinse domn, bun prieten, permiteţi-mi să 
evidențiez faptul că fiecare Scânteie Divină, că fiecare Monadă 
poate să aleagă drumul. 

Fără îndoială că în spaţiul infinit există trilioane de 
Monade absolut inocente, dincolo de bine și rău. 

Multe dintre ele intenţionează să dobândească Măiestria; 
din nefericire nu izbutesc. Milioane dintre ele n-au vrut niciodată 


Măiestria; acum, cufundate în sânul Spiritului Universal de Viață, 
se bucură de autentica fericire divină pentru că sunt scântei ale 
Divinităţii; din nenorocire nu posedă Măiestria. 

Este clar că domnul are neliniști uriașe; asta se datorează 
faptului că Monada sa interioară îl animă și lucrează neîncetat; 
datoria sa este să meargă cu fermitate pe Cărarea muchiei de 
cuțit până ajunge la auto-realizarea intimă a Fiinţei. 

Î: — Maestre, acestui fapt se datorează că multe persoane 
cărora dacă li se vorbește despre învățăturile gnostice, cu toate 
că receptează perfect ceea ce le explicăm, nu se decid să 
meargă pe drumul Revoluției Conștiinţei? Vreti să spuneți că 
Monada lor nu lucrează pentru ca să poată continua pe drumul 
auto-realizării? 

R: — Tânărului care pune întrebarea vreau să-i răspund: 
trebuie să reflectăm profund ca să abordăm această problemă 
din diferite unghiuri; se întâmplă că multor Monade le place să 
meargă lent cu riscul ca Esenţele lor să eșueze în fiecare ciclu 
de existențe umane; altele preferă să lucreze cu Esenţele lor în 
mod intermitent, din când în când și în fine, sunt Monade care 
nu lucrează cu Esenţa lor niciodată. 

Acesta este motivul pentru care nu toate persoanele care 
ascultă învățătura o acceptă cu adevărat. Totuși, este bine să 
știm că cineva care de exemplu în această existenţă n-a 
acceptat Evanghelia Noii Ere a Vărsătorului, poate s-o accepte în 
viețile următoare, totdeauna și când nu a adunat încă cele 108. 

Î: — Maestre, aceste Monade care niciodată nu sunt 
interesate să lucreze cu Esenţa lor, aparțin planetei Terra sau 
există de asemenea alte planete? 

R: — Tinere, prietene, amintește-ţi legea analogiilor 
filosofice, legea corespondenţelor și a numerologiei: „așa cum 
este sus, așa este jos”. 

Terra nu este singura planetă locuită din spaţiul înstelat; 
pluralitatea lumilor locuite este o cutremurătoare realitate; 
aceasta ne invită să înțelegem că Monadele de pe alte planete 
de asemenea se bucură de libertate deplină ca să accepte ori să 
respingă Măiestria. 

Personalitate, Esenţă, este ceva diferit. Cu asta vreau să 
spun în mod subliniat următoarele: nu toate personalităţile 
umane existente în alte lumi locuite din spațiul infinit au căzut 
atât de jos precum noi, locuitorii Pământului. 


Prieteni, pe diferitele sfere din infinit există omeniri 
planetare minunate care merg în acord cu marile legi cosmice, 
însă, repet, nu toate Monadele vor Măiestria. 

Infernuri există în toate lumile, în toate galaxiile, dar nu 
toate Infernurile planetare sunt locuite. 

Soarele, de exemplu, este un astru minunat care cu 
lumina sa luminează toate planetele din Sistemul Solar Ors. Este 
interesant să știm că Lumile Infernale din Astrul Rege sunt 
complet curate; desigur în acest strălucitor soare nu se pot 
întâlni eșecuri cosmice; nici unul din locuitorii săi nu merg în 
involuţia scufundată; creaturile care trăiesc în Astrul Rege sunt 
complet divine, Spirite Solare. 

E bine să nu uităm că orice unitate cosmică ce apare la 
viață posedă inevitabil un regn mineral scufundat în 
infradimensiunile naturale. 

Trebuie, totuși, să aprofundam un pic mai mult această 
problemă și să înţelegem pe deplin că coborârea oricărei Esenţe 
în locuinţa îngrozitoare a lui Pluton nu înseamnă totdeauna eșec 
definitiv. 

Desigur că eșecul final este numai pentru Esenţele, pentru 
Monadele care n-au dobândit auto-realizarea intimă în 3000 
cicluri sau perioade de existenţă, mai bine zis 3000 de învârtiri 
ale roții SAMSAREI și ajungând la ultima dintre ele, cum am spus 
de atâtea ori, porțile se închid. 

|: — Venerabile Maestre, la începutul acestei importante 
dizertatii ne-ati spus că la coborârea Esenţei în Lumile Infernale 
se recapitulează stadiile animale, vegetale, minerale. Aveti 
amabilitatea să-mi explicati cuvântul „a recapitula ”? 

R: — Cu cea mai mare plăcere voi da răspuns domnului: 
vreau ca Dvs., prietenii mei, să înțelegeţi bine ce este 
recapitularea animaloidă, vegetaloidă și mineraloidă din abis. 

Coborârea involuând în măruntaiele lumii subterane este 
radical diferită de ascensiunea evolutivă pe suprafața 
Pământului. 

Recapitularea animaloidă în Abis este de tip degenerativ, 
involutiv, descendent, dureros. 

Recapitularea vegetaloidă în măruntaiele Pământului este 
înspăimântătoare; cei care trec prin asemenea procese par mai 
degrabă umbre care alunecă pe ici și colo în suferințe de 
nepovestit. Recapitularea involutivă descendentă mineraloidă în 


măruntaiele lumii în care trăim este mai amară decât însăși 
moartea; creaturile se fosilizează, se mineralizează și se 
dezintegrează lent în chinuri imposibil de explicat cu cuvinte. 

După cea de-a Doua Moarte, Esenţa scapă, revine la 
lumina Soarelui ca să recapituleze procese similare în formă 
evolutivă, ascendentă, inocentă și fericită. 

Există aici, prieteni, diferenţa între recapitulările involutive 
și evolutive. 

În orice caz, toate aceste infinite procese involutive și 
evolutive sunt de tip exclusiv lunar și se desfășoară clar în 
interiorul melcului universal. 

Î: — Maestre, Dvs. ne-ati explicat că cu fiecare ciclu de 
existente, Elementalii, în procesul evolutiv, trezesc Constiinta 
pentru că se trece în octave mai elevate. Această trezire a 
Conștiinței este poate rezultatul suferințelor prin involutie ori 
este rezultatul procesului ascendent? 

R: — Distinse prieten, este bine ca Dvs. să înțelegeţi că 
Conștiința șuieră atât în procesele evolutive cât și-n cele 
involutive și prin urmare, datorită atâtor eforturi și sacrificii se 
trezește progresiv. 

Milioane de umanoizi au Conștiinţa profund adormită, mai 
ales la intrarea în Abis, după cele 108 existenţe ale oricărui ciclu 
de manifestare, se trezesc inevitabil în rău și pentru rău. 

Interesant în acest caz este că oricum se trezesc, chiar 
dacă numai ca să-și justifice erorile în lumile Infernale. 

Orice iluminat clarvăzător poate evidenția prin el însuși 
faptul că Elementalii inocenți sunt treziți în sensul pozitiv 
evolutiv. 

Vedem două tipuri de Conștiinţă trează; primul cel al 
creaturilor inocente din natură; al doilea cel al umanoizilor care 
involuează în Abis. 

Există o a treia categorie de oameni treziţi: mă refer la 
Maeștri, la Zei, însă nu ei sunt cei de care ne ocupăm chiar în 
acest moment. 

Desigur, în Roata SAMSAREI, învârtindu-se cu ea, există 
Conștiinţe inocente trezite și de asemenea, creaturi care 
involuează în Abis, trezite în rău și pentru rău. 

o AMINTIRI ANCESTRALE n 

„Pitagora îl dojeni într-o împrejurare pe un discipol care 

voia să dea cu piciorul într-un câine care lătra, zicându-i: «Nu 


lovi acest câine, pentru că în lătratul lui tânguitor am recunoscut 
un prieten care a murit acum câtva timp». 

Aceasta este înțeleapta Lege a «Metempsihozei», urâtă 
atâta de fanaticii Dogmei Evoluției”. 

Samael Aun Weor - „Mesaj de Crăciun '67-'68” 

Având ca scenariu amfiteatrul cosmic, vreau să povestesc 
în aceste pagini niște amintiri... 

Cu mult timp înainte să apară din Haos această înlănțuire 
lunară despre care au vorbit atâţia însemnați scriitori teosofi, a 
existat un univers din care au rămas acum numai urmele în 
registrele intime ale naturii... 

Era într-o lume dintre acestea unde s-a întâmplat ceea ce 
voi povesti în continuare, cu scopul evident de a lămuri doctrina 
Transmigraţiei Sufletelor... 

In acord cu dezideratele cosmice, pe acea planetă au 
evoluat și involuat șapte rase umane foarte asemănătoare cu 
cele din lumea noastră... 

In timpul celei de-a cincea ei rasă rădăcină foarte 
asemănătoare cu a noastră, a existat abominabila civilizaţie a 
Kali-Yugăi sau Epoca de fier, așa cum în aceste momente o 
avem pe a noastră aici, pe Pământ... 

Atunci eu, care eram doar un biet animal intelectual 
condamnat la pedeapsa de a trăi, devenisem din rău în mai rău, 
reîncorporându-mă neîncetat în organisme masculine și 
feminine, după pasivul și activul Karmei... 

Mărturisesc fără ocolișuri că Mama mea Natura lucra inutil 
creându-mi corpuri. Eu le distrugeam totdeauna cu viciile și 
pasiunile mele. 

Ca și cum era un blestem insuportabil, fiecare din 
existenţele mele se repeta în linia spirală, în curbe și mai 
joase... Evident mă pornisem pe drumul involutiv, descendent. 

Mă tăvăleam ca porcul în noroiul abject al tuturor viciilor și 
nici pe departe nu mă interesau temele spirituale... 

Fără îndoială că devenisem un cinic iremediabil: desigur 
că orice fel de pedeapsă oricât de gravă fusese, era de fapt 
condamnată eșecului,... 

Se spune că o sută opt mărgele are colierul lui Buddha și 
asta ne indică numărul de vieţi care se acordă fiecărui Suflet... 

Trebuie să subliniez, spunând că ultima dintre aceste o 
sută opt existențe a fost pentru mine ceva definitiv..., atunci am 


intrat în involuţia regnului mineral scufundat. 

Ultima dintre aceste personalităţi a fost de sex feminin și 
este evident că după ce s-a tăvălit în patul lui Procust mi-a 
servit de pașaport pentru Infern... 

În pântecele mineral al acelei lumi, blestemam, ofensam, 
insultam, fornicam înspăimântător și degeneram tot mai mult, 
fără ca vreodată să dau dovadă de căinţă... 

Mă simţeam căzând în marea depărtare a trecutului; 
forma umană mă dezgusta; preferam să mă scufund între acele 
figuri abisale de animale; apoi păream plantă, umbră care se 
strecura pe ici și pe colo; în cele din urmă am simţit că mă 
fosilizez... 

Să mă transform în piatră? Ce oroare!... Totuși, cum eram 
deja atât de degenerat, nu mai conta nici asta... 

Să-l vezi pe leprosul din orașul morților vii căzându-i 
degetele, urechile, nasul, brațele și picioarele, desigur nu-i deloc 
plăcut; totuși, nici asta nu mă mișca... 

Fornicam neîncetat în patul lui Procust cu orice larvă care 
se apropia şi simţeam că mă stingeam ca o lumânare... 

Viaţa în măruntaiele minerale ale acestei planete tare mă 
plictisea și de aceea, cum voiam să omor timpul atât de lung și 
de plictisitor, mă tăvăleam ca un porc în murdărie. 

Mă slăbea înspăimântător, mă făcea bucăţi și muream 
penibil; mă dezintegram cu o încetineală îngrozitoare... 

Nu mai aveam nici măcar putere să gândesc (era mai bine 
așa). În cele din urmă am ajuns la cea de-a Doua Moarte despre 
care vorbește Apocalipsa Sfântului loan; îmi dădui ultima suflare 
și apoi... 

Esenţa deveni liberă; mă văzui transformat într-un copil 
frumos; niște Devași, după ce m-au examinat cu atenţie, mi-au 
permis să intru prin porțile atomice care permit întoarcerea la 
suprafaţa planetară, la lumina soarelui. 

Desigur, Egoul, Sinele, Eul murise. Sufletul meu liber avea 
acum frumoasa formă a unui copil blând!... Ce să spun, 
Doamne! Cât de mare este mila lui Dumnezeul... 

Esenţa eliberată din Ego este în întregime inocentă și 
pură. Acel Eu, în măruntaiele acelei lumi s-a transformat în 
pulbere cosmică... 

Cât timp am trăit în lumile infernale? Nu știu: poate opt 
mii sau zece mii de ani... 


Acum, lipsit de Ego, m-am întors la calea de tip evolutiv; 
am intrat în regnul gnomilor sau pigmeilor, ființe care lucrează 
cu noroiul pământului, Elementali inocenți din mineral... 

Mai târziu am intrat în paradisurile Elementale din regnul 
vegetal, reîncorporându-mă constant în plante, arbori și flori. 
Cât de fericit mă simţeam în templele Edenului primind 
învățături la picioarele Devașilor!... 

Fericirea din paradisurile Jinas este de neconceput pentru 
raţiunea umană. 

Fiecare familie din aceste Edenuri își are propriile temple 
și instructori proprii; ești plin de extaz la intrarea în sanctuarul 
portocalilor ori în capela familiei Elementale a mentei sau în 
biserica eucalipților. 

Vorbind de procese evolutive trebuie să spunem 
următoarele: „Natura non facit saltus” (Natura nu face salturi). 
Apoi este evident că stadiile mai avansate din regnul vegetal 
mi-au permis trecerea la stadiul animal. 

Am început reîncorporându-mă în organisme foarte simple 
și după ce am avut milioane de corpuri am încheiat întorcându- 
mă în organisme de fiecare dată mai complexe... 

Ca o precizare pentru aceste paragrafe, trebuie să confirm 
că încă păstrez amintiri foarte interesante despre una din acele 
atât de multe existenţe, pe malul unui râu cu ape cântătoare 
care se arunca totdeauna vesel în albia de roci milenare... 

Eram atunci o biată creatură, o specie foarte deosebită din 
genul Batracienilor. Mă mișcăm făcând salturi ici și colo, printre 
tufe. 

Este evident că aveam deplină conștiință de mine însumi; 
știam că altădată am aparţinut periculosului regn al animalelor 
intelectuale... Cei mai buni prieteni ai mei erau Elementalii 
acelor vegetale care-și aveau rădăcinile în malul râului și 
tăifăsuiam cu ei în limbajul universal... 

Locuiam minunat la umbră, foarte departe de umanoizii 
raționali; când apărea vreun pericol, imediat mă refugiam în 
apele cristaline... 

Am continuat întorcându-mă în diferite organisme, mai 
târziu am avut fericirea să mă reîncorporez într-un specimen 
dintr-o anumită clasă de amfibii foarte inteligente care, vesele, 
ieșeau din vijelioasele ape ale mării ca să primească razele 
solare pe plaja nisipoasă... 


Când a venit teribila Parcă suverană, care îi face pe toți 
muritorii să tremure de frică, am spus ultimul adio celor trei 
regnuri inferioare și m-am întors într-un organism umanoid; așa 
am recucerit anevoios starea de animal raţional pe care o 
pierdusem cândva... 

În această nouă stare a mea de biped tricerebrat sau 
tricentrat, rememoram, evocam insolite întâmplări din abis; nici 
pe departe nu voiam să mă întorc la lumea subterană; aspiram 
să profit cu înţelepciune de noul ciclu de o sută opt vieţi care mi 
se acordau pentru auto-realizarea mea intimă... 

Experienţa trecută lăsase cicatrici dureroase în adâncul 
Sufletului meu; în nici un fel nu eram dispus să repet procesele 
involutive din lumile infernale. 

Știam bine că roata Samsarei se învârtește neîncetat în 
formă evolutivă și involutivă și că Esentele, după trecerea lor 
prin regnul animal intelectual, coboară de mii de ori în 
îngrozitoarea genune ca să elimine elementele subiective ale 
percepţiilor; însă în nici un fel nu mai voiam suferinţe abisale și 
de aceea eram dornic să profit de noul ciclu de existențe 
raţionale. 

Pentru acea epocă, civilizația acelei planete ajunsese la 
culme; locuitorii acelei lumi aveau nave maritime și aeriene, 
orașe gigantice ultramoderne, industrie puternică și comerț, 
universităţi de toate felurile, etc., etc., etc.; din nenorocire, 
asemenea ordine a lucrurilor nu se coordona nicicum cu 
neliniștile spiritului... 

Într-una din acele noi existenţe umanoide ale mele, cu 
conștiința neliniștită, cum simţeam o teamă ciudată, m-am decis 
să mă informez, să cercetez, să caut drumul secret... 

Un proverb din înțelepciunea antică spune: „Când 
discipolul este pregătit, Maestrul apare”. 

Guru-ul, ghidul apăru ca să mă scoată din întuneric la 
lumină; el m-a învățat Misterele Vieţii și ale Morţii; el mi-a 
indicat cărarea muchiei de cuţit. 

Așa am ghicit Misterul înfloririi de Aur; înţelegeam profund 
propria mea situaţie; știam că un biet homuncul raţional era atât 
de singur, aspiram mai mult să devin un Om Adevărat și sigur că 
am reușit în acea mare zi cosmică, în acel alaltăieri sideral, cu 
mult înainte de Maharnvantara din Padma sau Lotusul de Aur. 

Din nefericire pentru acele timpuri atât de îndepărtate, 


când abia îmi începeam studiile esoterice la picioarele 
Maestrului nu aveam nici o avere; familia mea - locuitori ai 
acelei lumi - trăia în sărăcie; o soră care îngrijea de casă câștiga 
câţiva bani vânzând fructe și verdeţuri în piaţă; eu o însoţeam, 
de obicei... 

Intr-o împrejurare m-au închis într-o închisoare groaznică 
fără nici un motiv... 

Am petrecut mult timp după gratiile înfiorătoare ale acelei 
carcere; însă - și asta e curios - nimeni nu mă acuza; nu exista 
delict pentru a fi condamnat; era vorba de un caz foarte special 
și, culmea, numele meu nici măcar nu figura pe lista deţinuţilor; 
desigur exista un anumit tip de persecuție secretă împotriva 
inițiaţilor; așa am ajuns să înţeleg. 

Cu răbdare, în speranţa vreunei ocazii, așteptam un 
moment norocos ca să scap... 

De mai multe ori am încercat zadarnic, însă la sfârșit, într- 
o zi din atâtea, fără să știu cum sau de ce, paznicii au uitat de o 
ușă lăsând-o deschisă; desigur că nicicum nu voiam, nu eram 
dispus să pierd o atât de dorită ocazie: în câteva secunde ieșii 
din acea închisoare făcând apoi niște ocoluri în piaţă, ca să-i 
depistez pe polițaii care mă urmăreau și să văd dacă veneau 
după mine. Oricum încercarea mi-a reușit și m-am îndepărtat de 
acel oraș pentru totdeauna. 

Inchei prezentul capitol spunând că doar lucrând în Forja 
Aprinsă a lui Vulcan am reușit atunci să devin Om Autentic. 

e 15.e 

UNIVERSUL MINȚII e 

„Procesele de alegere împart mintea între bătăliile entităților și 
atunci imaginile interioare se ascund ca și stelele în spatele 
norilor grei ai raționamentului”. 

Samael Aun Weor 
o CE ESTE MINTEA? o 

„Gândirea este o funcţie a corpului mental. Omul poate să 
gândească fără corpul fizic, într-un mod independent de materia 
creierului. Acest lucru este deja demonstrat de laboratoarele 
științifice, unde s-a ajuns la materializarea entităților 
dezincarnate. 

Encefalul este guvernat de minte, dar mintea nu poate fi 
guvernată de encefal. Encefalul este instrumentul emoțiilor și al 
conștiinței, dar nu produce nici emoțiile, nici conștiința. Acest 


lucru este logic, nu poate fi refuzat de ignoranti. Logica este 
logică. 

Aceste persoane care afirmă că creierul produce gânduri, 
emoții și conștiință sunt ignoranti, pentru că ei nu au studiat 
corpul Mental. Nici măcar ignoranții nu pot respinge acest lucru. 
Este necesar ca ignoranții să studieze”. 

Samael Aun Weor - „Notiuni Fundamentale de 
Endocrinologie și Criminologie” 

Cei care cred că mintea este creierul greșesc. Mintea este 
energetică, subtilă, ea poate să devină independentă de 
materie, ea poate în anumite stări hipnotice sau în timpul visului 
normal, să se transporte în locuri îndepărtate pentru a vedea și 
asculta ceea ce se întâmplă în acele locuri. 

În laboratoarele de parapsihologie se fac experimente cu 
persoane în stare de hipnoză. 

Multe persoane în stare de hipnoză au putut să informeze 
detaliat asupra unor evenimente, persoane și situaţii care se 
întâmplau la o mare distanţă în timpul transei hipnotice. 

După desfășurarea acestor experimente, oamenii de 
știință au putut verifica veridicitatea acestor informaţii. Noi 
putem experimenta realitatea faptelor, exactitatea 
evenimentelor. 

Aceste experimente și observaţii ale laboratoarelor de 
Parapsihologie au demonstrat că creierul nu este mintea. 

Cu adevărat, putem spune că mintea poate să 
călătorească în spaţiu și timp, independent de creier, pentru a 
vedea și asculta lucruri care se întâmplă în locuri care se găsesc 
la o anumită depărtare. 

Realitatea acestor percepții senzoriale este deja 
demonstrată. Numai un nebun de legat sau un idiot ar putea 
nega realitatea acestor percepții. 

Creierul este făcut pentru a percepe gândurile, dar 
creierul nu este gândul. 

Creierul nu gândeşte. Cea care gândeşte este mintea. 
Creierul este doar instrumentul minții, dar nu este mintea. 

Sfera gândurilor în care omul trăieşte nu ar putea fi 
niciodată închisă în circumferința limitată a craniului. Dacă ar 
exista un astfel de om, ar fi omul cel mai nefericit din lume. Un 
om cu gândurile închise în craniu nu ar putea vedea, nici 
percepe lumea interioară. Se ştie că atunci când corpul se 


relaxează, „psiquis”-ul scapă și când este în altă dimensiune 
paralelă are loc acest proces, adică el nu are nevoie de creierul 
pe care l-a lăsat în corpul fizic. 

Toate ființele umane pot învăţa să-și utilizeze corect 
propria minte. Conștiinţa care se găsește în minte ar putea să 
călătorească în mod voluntar în spațiu și timp așa cum făceau 
marii clarvăzători ai trecutului. 

Este urgent să știm cum și de ce funcţionează mintea. 
Doar rezolvând acest „cum” și „de ce” putem face din minte un 
instrument util. 

o DINAMICA MENTALĂ n 

„Acest trist Homuncul Rational în mod greșit numit om 
este foarte asemănător unui vapor ratat echipat cu mulți 
pasageri stângaci și tenebroși. (Vreau să mă refer la Euri.) 

Incontestabil, fiecare dintre acestea în particular, are 
propria sa minte, idei, concepte, opinii, emotii, etc., etc., etc. 

În mod evident, suntem plini de infinite contradicții 
psihologice. Dacă am putea să ne vedem într-o oglindă mare 
așa cum suntem în interior, am rămâne îngroziți de noi înșine. 

Tipul de Minte care la un moment dat se exprimă în noi 
prin diversele funcții cerebrale, depinde exclusiv de calitatea 
Eurilor în acțiune. 

Este evidentă, clară și manifestă existența interioară a 
numeroase Minti, în fiecare dintre noi. 

Cu siguranță nu suntem posesorii unei Minti Individuale, 
Particulare; avem multe Minti”. 

Samael Aun Weor - „Cei Trei Munţi” 

In Dinamica mentală avem nevoie să știm cum și de ce 
funcţionează mintea. Incontestabil, mintea este un instrument 
pe care noi trebuie să învăţăm să-l folosim în mod conștient. Ar 
fi absurd ca acest instrument să fie eficient, dacă înainte nu am 
cunoaște cum și de ce funcţionează mintea. 

Când cineva cunoaște cum și de ce funcţionează mintea, 
când cunoaște diferitele funcţionalisme ale minţii, el poate să o 
controleze și mintea se transformă într-un instrument util și 
perfect, într-un vehicul minunat cu care noi putem lucra în 
beneficiul umanităţii. 

Avem nevoie, de fapt, de un sistem realist dacă vrem cu 
adevărat să cunoaștem potențialul mentalului uman. 

In această epocă, există multe exerciţii pentru controlul 


minţii. Există persoane care cred că anumite exerciţii artificiale 
pot fi magnifice pentru controlul înţelegerii. Există școli, există 
multe teorii despre minte, multe sisteme, dar cum ar fi posibil să 
facem din minte ceva util? Trebuie să reflectăm că, dacă nu 
cunoaștem cum și de ce funcţionează mintea, nu am putea 
ajunge să avem o minte perfectă. 

Trebuie să cunoaștem diversele funcţionalisme ale minţii 
dacă vrem ca aceasta să fie perfectă. Cum funcţionează, de ce 
funcționează? Acest „cum” și „de ce” sunt definitive. 

Dacă, de exemplu, aruncăm o piatră într-un lac, vom 
vedea că se formează unde. Acestea sunt reacţia lacului, apei, 
datorată pietrei. Intr-un mod asemănător, dacă cineva ne spune 
un cuvânt ironic, acest cuvânt ajunge la minte și mintea 
reacționează datorită cuvântului; atunci rezultă conflictul. 

Toată lumea are probleme, toată lumea trăiește în 
conflict. Am observat cu detaliu mesele de dezbateri ale multor 
organizaţii, școli, etc., nu se respectă unii pe alţii. De ce? Pentru 
că nu se respectă pe ei înșiși. 

Se poate observa senatul, camera reprezentanţilor sau, 
simplu, o masă de la școală: dacă cineva spune ceva, celălalt se 
simte atins, se enervează și spune ceva mai rău, cearta dintre ei 
sfârșindu-se într-un mare haos al membrilor mesei 
conducătoare. Acest fapt, că mintea fiecăruia reacţionează la 
impacturile lumii exterioare, este foarte grav. 

In realitate trebuie să apelăm la psihanaliza retrospectivă 
pentru a explora propria noastră minte. Este necesară auto- 
cunoașterea puţin mai înăuntrul intelectului. De exemplu, de ce 
reacționăm la cuvintele unei persoane? Noi suntem întotdeauna 
victime... Dacă cineva vrea ca noi să fim mulţumiţi, ajunge o 
simplă batere pe umăr și câteva cuvinte plăcute. Dacă cineva 
vrea să ne vadă enervaţi, ajunge să ne spună câteva cuvinte 
dezagreabile. 

Atunci unde este adevărata noastră libertate intelectuală? 
Care este ea? Cu siguranţă, noi depindem de ceilalţi, suntem 
sclavi. Procesele noastre psihologice depind exclusiv de 
celelalte persoane. Noi nu comandăm în propriile noastre 
procese psihologice și acest lucru este teribil. 

Ceilalţi ne comandă nouă și în procesele noastre intime. 
Un prieten vine neanunțat și ne invită la o petrecere; mergem în 
casa prietenului, ne oferă un pahar, ne vine greu să-l refuzăm și 


îl bem pentru a nu ne supăra prietenul; și apoi vine alt pahar, îl 
bem, apoi un altul, un altul, până când ajungem să ne îmbătăm. 
Așadar prietenul era proprietarul și stăpânul propriilor noastre 
procese psihologice. 

Poate servi la ceva o astfel de minte? Dacă cineva ne 
comandă, dacă toată lumea are dreptul să ne comande, atunci 
unde este libertatea noastră intelectuală, care este ea? 

Intr-un mod neașteptat ne găsim în faţa unei persoane de 
sex opus. Ne identificăm mult cu această persoană și apoi 
sfârșim prin a ajunge la adulter sau fornicaţie. Inseamnă că 
această persoană de sex opus avea mai multă forță decât noi și 
a dominat procesele noastre psihologice, ne-a controlat, am fost 
supuși voinţei sale. E aceasta libertate? 

o DOMINAREA MINTII = 

Este clar că trebuie să devenim mai independenţi de 
minte. Mintea este o închisoare, o carceră în care noi toți 
suntem prizonieri. Trebuie să evadăm din această celulă dacă 
vrem cu adevărat să știm ce este libertatea, această libertate 
care nu este a timpului, această libertate care nu aparţine 
minții. 

Inainte de toate, trebuie să considerăm mintea ca pe ceva 
ce nu este al Fiinţei. Din păcate, persoanele foarte identificate 
cu mintea spun: „gândesc!” și cred că ele sunt chiar mintea. 

Există școli care se dedică întăririi minţii. Fac cursuri prin 
corespondenţă și arată cum se dezvoltă forțele mentalului, etc., 
dar toate acestea sunt absurde. Nu îl corectăm întărind gratiile 
închisorii în care ne aflăm. Trebuie să distrugem gratiile pentru 
a cunoaște libertatea adevărată care, așa cum am spus înainte, 
nu este timpul. 

Cât timp suntem în închisoarea intelectului, noi nu vom fi 
capabili să experimentăm adevărata libertate. 

Mintea în ea însăși este o închisoare care ne face să 
suferim mult; nici o persoană nu a fost fericită cu mintea. Până 
acum nu se cunoaște nici un om care să fi fost fericit cu mintea. 
Mintea face nefericite toate creaturile. Momentul cel mai fericit 
pe care l-am trăit în viaţa noastră, a fost întotdeauna în absenţa 
minţii, a fost un moment pe care nu-l uităm niciodată în viaţă; în 
astfel de momente noi cunoaștem ce este fericirea, dar acest 
lucru nu durează decât o clipă. Mintea nu știe ce este fericirea, 
ea este o închisoare! 


Trebuie să învăţăm să dominăm mintea, nu cea a 
aproapelui, ci a noastră proprie, dacă vrem să devenim 
independenţi de ea. 

Este indispensabil să învăţăm să privim mintea ca pe ceva 
ce trebuie dominat, ca pe ceva ce trebuie îmblânzit. Să ne 
amintim de divinul maestru lisus intrând în lerusalim călare pe 
măgar în duminica de Florii; acest măgar este mintea pe care 
trebuie să o stăpânim. Trebuie ca noi să fim pe măgar pentru ca 
să nu fie el peste noi. Din nefericire, persoanele sunt victimele 
minţii pentru că ele nu știu să urce pe măgar. Mintea este un 
măgar foarte neîndemânatic, iar noi trebuie să-l dominăm dacă 
vrem cu adevărat să fim pe el. 

Mintea în sine este egoul. Este urgent să distrugem egoul 
pentru ca substanţa mentală să poată fi utilizată în mod 
transcendental. 

Este important să ne eliberâm de gratiile minţii 
neîndemânatice și, o dată ce ne eliberăm de minte, să învăţăm 
să ne descurcăm în lumea Spiritului Pur fără minte, să știm să 
trăim în această cascadă de sunete care se găsește dincolo de 
minte și care nu aparține timpului. 

Ceea ce există în minte este ignoranţa. Adevărata 
înțelepciune nu se găsește în minte, ea este dincolo de minte. 
Mintea este ignorantă și de aceea cade în multe greșeli grave. 

Ce proști sunt cei care fac propagandă mentală, cei care 
promit puteri mentale, cei care arată celorlalți cum să domine 
mintea aproapelui lor, etc. Mintea nu face fericit pe nimeni. 
Adevărata fericire este dincolo de minte. Nu putem ajunge să 
cunoaștem fericirea până în momentul în care vom fi 
independenţi de minte. 

În cele patruzeci și nouă de departamente ale mentalului 
se ascund toate și fiecare din „agregatele psihologice”. Este 
important să ne eliberăm de această minte egoică pentru a 
cunoaște realul, nu pentru a-l cunoaște în mod intelectual, ci 
pentru a-l experimenta cu adevărat. 

o EUL ÎN MINTE o 

„Discipolii noștri trebuie s schimbe procesul 
raționamentului cu frumusetea înțelegerii. Procesul 
raționamentului separă mintea de Intim. O minte separată de 
Intim, cade în prăpastia magiei negre. 

De multe ori, Intimul dă un ordin şi mintea se manifestă cu 


raționamentele sale. Intimul vorbește sub formă de presimțiri 
sau gânduri; mintea se exprimă raționând și comparând. 

Raționamentul se bazează pe opinie, pe lupta conceptelor 
antitetice, pe procesul de alegere conceptuală, etc. Rațiunea 
divide mintea în lupta antitezelor. Conceptele  antitetice 
transformă mintea într-un câmp de luptă. 

O minte împărțită în luptele raționamentelor, în luptele 
antitetice ale conceptelor fracționează înțelegerea, 
transformând mintea într-un instrument inutil pentru ființă, 
pentru Intim. Când mintea nu poate servi de instrument 
Intimului, atunci serveste de instrument Eului animal, 
transformând omul într-o ființă oarbă, neîndemânatică, într-un 
sclav al pasiunilor și perceptiilor senzoriale din lumea 
exterioară. 

Ființele cele mai neîndemânatice și pasionale care există 
pe pământ sunt tocmai marii rationalisti intelectuali. 
Intelectualul, din lipsa unui punct sau a unei virgule, pierde 
sensul frazei. Intuitivul știe să citească acolo unde Maestrul nu 
scrie și să asculte acolo unde Maestrul nu vorbește. 

Raționalul este în totalitate sclav al simţurilor externe, iar 
sufletul său este neputincios precum luntrea pe care vântul o 
rătăcește pe ape. Rationaliștii spiritualisti sunt dintele cele mai 
nefericite ființe care există pe pământ. Au mintea plină în 
totalitate de teorii și iar teorii și șuieră îngrozitor neputând 
realiza nimic din ceea ce au citit”. 

Samael Aun Weor - „Tarot și Kabală” 

In lume există mulţi oratori care uimesc cu elocinţa lor, 
dar sunt foarte puține persoanele care știu să asculte. A ști să 
asculți e foarte dificil. In realitate sunt puţine persoanele care 
știu cu adevărat să asculte. 

Când vorbește profesorul sau profesoara, conferenţiarul, 
cei care ascultă par să fie foarte atenţi, ca și cum ar urmari 
detaliat fiecare cuvânt al oratorului. Toţi dau impresia că sunt 
foarte atenţi și ascultă, că se gândesc în stare de alertă, dar în 
profunzimea psihologică a fiecărui individ există un secretar 
care traduce fiecare cuvânt al oratorului. 

Acest secretar este eul, egoul, sinele însuși. Munca acestui 
secretar constă în a interpreta rău, în a traduce rău cuvintele 
oratorului. 

Egoul traduce în acord cu prejudecățile, preconceptele și 


temerile sale, orgoliul, neliniștile, ideile, memoria, etc., etc., etc. 
Elevii, elevele din școli, indivizii care împreună constituie 
auditoriul, care ascultă, în realitate nu ascultă deloc oratorul. Ei 
se ascultă pe ei înșiși, își ascultă propriul ego, iubitul ego 
machiavelic care nu este dispus să accepte realitatea, adevărul, 
esenţialul. 

Doar în stare de alertă, cu mintea spontană, liberă de 
greutatea trecutului, în stare de plină receptivitate, putem cu 
adevărat să ascultăm, fără intervenţia acestui nefast secretar 
numit ego, eu însumi, el însuși. 

Când mintea este condiționată de memorie, ea doar 
repetă ceea ce a acumulat. 

Mintea condiţionată de experienţele multor zile de ieri 
poate să vadă prezentul doar prin lentilele murdare ale 
trecutului. 

Minţile brute, dure, deteriorate, degenerate nu știu 
niciodată să asculte, nu știu niciodată să descopere noul. Aceste 
minţi pot să înțeleagă doar într-un mod înșelător traducerile 
absurde ale acestui secretar satanic numit ego, eu. 

Dacă vrem să știm să ascultăm, dacă vrem să învăţăm să 
ascultăm ca să descoperim noul, trebuie să trăim în acord cu 
filosofia fiecărui moment. 

Trebuie să învăţăm să trăim moment de moment, fără 
prejudecăţi și preconcepte luate din trecut. Trebuie să învăţăm 
să vedem viaţa cu o minte deschisă. 

Copiii și tinerii, băieţi și fete au mintea mai elastică, 
ductilă, rapidă și alertă, etc. 

Mulți sunt copiii și tinerii care-i întreabă cu plăcere pe 
părinţi și profesori despre cutare sau cutare lucru. Ei doresc să 
afle ceva în plus, doresc să știe și de aceea pun întrebări, 
observă, văd câteva detalii pe care adulţii le dispreţuiesc sau nu 
le observă. 

Pe măsură ce anii trec, pe măsură ce avansăm în vârstă, 
mintea se cristalizează puţin câte puțin. 

Mintea persoanelor mai bătrâne este fixă, pietrificată, nu 
poate să se mai schimbe deloc. 

Bătrânii sunt deja într-un fel și așa mor, ei nu se schimbă, 
ei privesc totul dintr-un punct fix. 

Senilitatea bătrânilor, prejudecata, ideile fixe, gândirea 
fixă, etc., în ansamblu seamănă cu o rocă, o piatră care nu se 


schimbă sub nici o formă. 

Este urgent ca profesorii și profesoarele care se ocupă cu 
formarea personalităţii elevilor și elevelor să studieze foarte 
profund mintea, cu scopul de a putea orienta noile generații în 
mod inteligent. 

Este dureros să înțelegem profund că pe parcursul 
timpului mintea se pietrifică puţin câte puţin. 

Mintea este ucigașul realului, al adevărului. Mintea 
distruge dragostea. 

Cel care ajunge la bătrâneţe nu va fi capabil să iubească, 
deoarece mintea lui este plină de experiență dureroasă, de 
prejudecăţi și de idei fixe ca vârful de oţel, etc. 

Există bătrâni desfrânaţi care se cred încă capabili de 
iubire, dar ceea ce se întâmplă este că acești bătrâni sunt plini 
de pasiune sexuală senilă și confundă pasiunea cu iubirea. 

lubirea acestor bătrâni este imposibilă, pentru că mintea a 
distrus-o cu senilitatea, ideile fixe, prejudecățile, gelozia, 
experienţele, amintirile, pasiunile sexuale, etc., etc., etc. 

Mintea este cel mai rău dușman al iubirii. In ţările super- 
civilizate iubirea nu mai există, pentru că mintea persoanelor 
miroase a fabrici, conturi de bancă, schimburi și celuloid. 

Există multe butelii pentru minte și mintea fiecărei 
persoane este foarte bine îmbuteliată. 

Unii au mintea îmbuteliată în gelozie, în ură, în dorința de 
a fi bogaţi, în buna poziţie socială, în pesimism, în atașamentul 
faţă de propria suferinţă, în problemele de familie, etc., etc., etc. 

Persoanelor le place să-și îmbutelieze mintea. Par bizari 
cei care se decid cu adevărat să facă bucățele sticla în care 
mintea este îmbuteliată. 

Trebuie să ne eliberăm mintea, dar persoanelor le place 
sclavia. Ar fi foarte bizar să întâlnim pe stradă pe cineva care să 
nu aibă mintea bine îmbuteliată. 

Profesorii și profesoarele trebuie să-i înveţe pe elevi, pe 
eleve toate aceste lucruri, trebuie să înveţe noile generaţii să-și 
investigheze propria minte, să o observe, să o înţeleagă. Doar 
așa, prin înțelegere profundă, putem evita cristalizarea minţii, 
congelarea ei, îmbutelierea ei. 

Singura care poate transforma lumea este ceea ce se 
numește lubire; dar mintea distruge iubirea. 

Trebuie să studiem propria noastră minte, să o observăm, 


să o investigăm profund, să o înţelegem cu adevărat. 

Doar așa, fiind proprii noștri stăpâni, ai propriei noastre 
minţi, vom ucide ucigașul lubirii și vom fi cu adevărat fericiţi. 

Cei care fabulează pe tema iubirii, cei care trăiesc făcând 
proiecte pe tema iubirii, cei are doresc ca lubirea să acţioneze în 
acord cu gustul și non-gustul lor, proiectele și fantezia, legile și 
prejudecățile, amintirile și experiența, etc. nu vor putea ști 
niciodată cu adevărat ce este lubirea. De fapt ei sunt convertiți 
în dușmani ai lubirii. 

Este necesar să înțelegem bine ce sunt procesele minţii în 
stare de acumulare de experiență. 

Profesorul și profesoara își ceartă de multe ori elevii într- 
un mod corect, dar câteodată, în mod stupid, îi ceartă fără un 
motiv adevărat, just și nu înţeleg că această ceartă rămâne în 
mintea elevilor lor. Rezultatul acestui procedeu greșit este 
pierderea lubirii faţă de profesori și profesoare. 

Mintea distruge lubirea și acest lucru nu trebuie să-l uite 
niciodată profesorii și profesoarele de școli, de colegii și de 
universități. 

Este necesar să înțelegem profund aceste procese 
mentale care pun capăt Frumuseţii lubirii. 

Nu ajunge să fii tatăl sau mama unei familii; trebuie să 
știm să iubim. Taţii și mamele cred că-și iubesc fiii și fiicele 
pentru că îi au, pentru că le aparţin, pentru că îi posedă, ca 
cineva care are o bicicletă, un automobil, o casă. 

Acest simț al posesiei, al dependenţei se confundă cu 
lubirea, dar nu va putea fi niciodată lubire. 

Profesorii și profesoarele din a doua familie pe care o 
avem, școala, cred că își iubesc elevii pentru că le aparțin, 
pentru că îi posedă, dar aceasta nu este lubire. Simţul posesiei 
sau al dependenței nu este lubire. 

Mintea distruge  lubirea și doar înțelegând toate 
funcţionalismele eronate ale minţii, modul nostru absurd de 
gândire, obiceiurile noastre rele, obiceiurile automate, 
mecanice, modul greşit de a face lucrurile, etc. putem ajunge să 
trăim, să experimentăm cu adevărat ceea ce nu aparține 
timpului, ceea ce se numește lubire. 

Cei care doresc ca lubirea să se transforme într-o piesă a 
propriei mașini de rutină, cei care doresc ca lubirea să meargă 
pe drumurile greșite ale propriilor prejudecăţi sau invidii, temeri, 


experienţe de viață, într-un mod egoist de a vedea lucrurile, 
etc., termină radical cu lubirea, pentru că aceasta nu se lasă 
niciodată supusă. 

Cei care vor ca lubirea să funcţioneze ca „eu vreau”, ca 
„eu doresc”, ca „eu gândesc” pierd iubirea, pentru că Cupido, 
zeul iubirii, nu este niciodată dispus să devină un sclav al eului. 

Trebuie să eliminăm eul, eul însumi, el însuși, pentru a nu 
pierde Copilul Iubirii. 

Eul este un ansamblu de amintiri, de temeri, de invidie, de 
mânie, de pasiuni, experienţe, egoism, gelozie, lăcomie, 
desfrâu, etc., etc. 

Doar înțelegând fiecare defect separat, doar studiindu-l, 
observându-l direct, nu doar în regiunea intelectuală ci și în 
toate nivelurile  subconștiente ale minţii, fiecare defect 
psihologic începe să dispară. Noi murim și murim moment de 
moment. Astfel și doar așa vom ajunge la dezintegrarea eului. 

Cei care vor să îmbutelieze lubirea în oribila butelie a 
eului, pierd Iubirea. Ei rămân fără lubire, pentru că lubirea nu 
poate fi niciodată îmbuteliata. 

Din nefericire, oamenii vor ca lubirea să se comporte în 
acord cu propriile obiceiuri, dorințe, etc. Oamenii vor ca lubirea 
să se supună eului și acest lucru este complet imposibil, pentru 
că iubirea nu se supune eului. 

Cuplul de îndrăgostiţi sau, mai bine zis, pasionaţi cred că 
iubirea trebuie să meargă fidel pe drumul propriilor dorinţe, 
concupiscențe, greșeli, etc. și în această privinţă se înșeală 
total. 

„Să vorbim despre noi doi!” spun îndrăgostiţii sau 
pasionaţii sexual (care abundă în această lume). Și apoi 
urmează conversaţia, proiectele, speranțele și suspinele. Fiecare 
spune ceva, își expune proiectele, dorințele, felul de viață și 
vrea ca lubirea să se miște ca o locomotivă pe șinele trasate de 
minte. 

Cât de înșelaţi sunt acești îndrăgostiţi sau pasionaţi! Cât 
de departe sunt ei de realitate! 

lubirea nu se supune eului și când cuplul vrea să-i pună 
lanţuri și să o supună, ea se retrage, lăsând cuplul în dizgrație. 

Mintea are prostul obicei de a compara. Bărbatul o 
compară pe logodnica sa cu o alta. Femeia compară un bărbat 
cu altul. Profesorul compară un elev cu un altul, o elevă cu o 


alta, ca și cum nu toţi elevii ar merita aceeași apreciere. Cu 
adevărat, compararea este abominabilă. 

Cel care contemplă un frumos apus de soare, îl compară 
cu un altul, nu știe să înțeleagă cu adevărat frumuseţea pe care 
o are în fața ochilor. 

Cel care contemplă un frumos munte, îl compară cu un 
altul pe care l-a văzut ieri, el nu admiră cu adevărat frumusețea 
muntelui pe care îl are în faţa sa. 

Acolo unde există comparaţie nu există în realitate lubire 
adevărată. Tatăl și mama care-și iubesc copiii cu adevărat, nu-i 
compară niciodată cu nimeni; îi iubesc și asta este totul. 

Soțul care-și iubește cu adevărat soţia nu comite niciodată 
eroarea de a o compara cu cineva, o iubește și asta este totul. 

Profesorul sau profesoara care-și iubește elevii și elevele 
nu face niciodată discriminări, nu-i compară niciodată între ei, îi 
iubește cu adevărat și asta este totul. 

Mintea divizată de luptele contrariilor nu este capabilă să 
înţeleagă noul, se pietrifică, se congelează. 

Mintea are multe regiuni profunde, locuri subconștiente, 
ascunzișuri, dar ceea ce este cu adevărat bun este Esenţa, 
Conștiinţa și ea este în mijloc. 

Când dualismul se termină, când mintea devine integră, 
calmă, liniștită, profundă, când se oprește din comparat, atunci 
se trezește Esenţa, Conștiinţa și acesta trebuie să fie adevăratul 
obiectiv al educației fundamentale. 

Să facem distincție între obiectiv și subiectiv. În obiectiv 
este conștiință trezită. In subiectiv există conștiință adormită, 
subconștiință. 

Numai conștiința obiectivă poate să se bucure de 
cunoașterea obiectivă. 

Informaţia intelectuală pe care o primesc acum elevii și 
elevele tuturor școlilor, colegiilor și universităţilor este 
subiectivă sută la sută. 

Cunoașterea obiectivă nu poate fi primită fără conștiință 
obiectivă. 

Elevii și elevele trebuie să ajungă mai întâi la 
autoconștiinţă și apoi la conștiința obiectivă. 

Doar pe drumul iubirii putem ajunge la conștiința obiectivă 
și la cunoașterea obiectivă. 

Trebuie să înţelegem complexa problemă a mentalului 


dacă vrem cu adevărat să parcurgem drumul lubirii. 
o SCLAVIA PSIHOLOGICĂ = 

„Nimeni nu poate în mod real să experimenteze Libertatea 
dacă conștiința sa continuă să fie îmbuteliată în eu, în sine. 

Este urgent să înțelegem acest eu însumi, persoana mea, 
ceea ce sunt eu dacă dorim foarte sincer cucerirea libertății. 

În nici un fel n-am putea scăpa de lanturile sclaviei, dacă 
nu am înțelege înainte de toate această problemă a eului, tot 
ceea ce este legat de eu, de sine. 

In ce constă sclavia? Ce ne face sclavi? Care sunt 
piedicile? lată ceea ce trebuie să descoperim. 

Bogati și săraci, credincioși și sceptici, toți sunt în mod 
hotărât prizonieri, cu toate că se consideră liberi. 

Atâta timp cât conștiința, esența, adică ceea ce este mai 
demn în noi, va continua să fie îmbuteliată în sine, în eu, în 
poftele mele și în temerile mele, în dorințele mele și în pasiunile 
mele, în grijile mele și în violențele mele, în defectele mele 
psihologi ce, vom fi sigur în închisoare”. 

Samael Aun Weor - „Marea Rebeliune” 

Acasă și la școală, taţii de familii și profesorii ne spun ceea 
ce trebuie să gândim, dar niciodată în viață ei nu ne arată cum 
să gândim. 

A ști ce trebuie să gândim este relativ foarte ușor. Părinţii 
noștri, profesorii noștri, tutorii, autorii de cărţi, etc., etc., etc. 
sunt fiecare un dictator în felul lor. Fiecare vrea ca noi să ne 
gândim la scrierile lor, la cererile lor, la teoriile lor, etc. 

Dictatorii minţii abundă ca buruienile. Există peste tot o 
tendinţă perversă de a face sclav mintea celuilalt, de a o 
îmbutelia, de a o obliga să trăiască după anumite reguli, în 
anumite școli, etc. Milioanele de dictatori ai minţii nu au vrut 
niciodată să respecte libertatea mentală a persoanelor. Dacă 
cineva nu gândește ca și ei, îl califică pervers, ignorant, renegat, 
etc., etc., etc. 

Toată lumea vrea să supună pe toată lumea; toată lumea 
vrea să împiedice libertatea intelectuală a aproapelui. Nimeni nu 
vrea să respecte libertatea gândirii celuilalt. Fiecare se simte 
judecând, înțelept, minunat și vrea, cum este normal, ca ceilalţi 
să gândească ca și el. 

Mintea a fost supusă cu un mare abuz. Putem observa în 
felul acesta comercianții și propaganda pe care o fac prin ziare, 


radio, televiziune, etc. 

Propaganda comercială se face într-un mod dictatorial: 
„Cumpărați săpunul cutare, cumpăraţi acești pantofi, acest lucru 
vă va costa următoarea sumă de bani, cumpăraţi imediat, nu 
lăsați pe mâine, acest lucru trebuie să se facă imediat!” Singurul 
lucru care lipsește de spus: „Dacă nu vă supuneți, veti ajunge la 
închisoare și vă vom asasina!” 

Tatăl vrea să-i impună cu forța copilului său propriile idei 
și profesorii de școli pedepsesc și pun note rele dacă tânărul sau 
tânăra fată nu acceptă într-un mod dictatorial ideile sale. 
Jumătate din umanitate vrea să facă sclavă mintea celeilalte 
jumătăţi. Această tendință, de a face sclavă mintea celorlalţi, o 
putem vedea când studiem paginile negre ale istoriei. 

Peste tot au existat și există dictatori sanghinolenţi care 
fac sclavă mintea popoarelor. Aceste dictaturi sanghinolente 
dictează ceea ce oamenii trebuie să gândească. Nefericire celui 
care încearcă să gândească liber! Inevitabil, el va fi închis în 
lagărele de concentrare din Siberia și va fi supus la munci 
forțate, va fi spânzurat, împușcat, exilat, etc. Nici profesorii, nici 
taţii de familii, nici cărțile nu vreau să arate modul de gândire. 

Persoanele sunt încântate să le oblige pe celelalte să 
gândească cum cred ele că trebuie. Este clar că fiecare este un 
dictator în felul său. Fiecare își crede propriile cuvinte, fiecare 
crede ferm că toți ceilalţi trebuie să gândească ca și el, pentru 
că el este cel mai bun dintre toţi. 

Taţii de familii, profesorii, patronii, etc., etc., etc. îi 
pedepsesc fără încetare pe subordonații lor. 

Umanitatea are o oribilă tendinţă de a nu-i respecta pe 
ceilalți, de a influenţa mintea celuilalt, de a o închide, de a o 
face sclavă, de a o îmbutelia, de a înlănţui nodul de gânduri al 
celuilalt. 

Soțul vrea să-și impună cu forța ideile sale proprii, 
doctrina sa în capul soţiei sale și soția vrea să facă același lucru. 

Astfel, soţul și soţia divorțează pentru că au o 
incompatibilitate de idei. 

Cuplurile nu vor să înţeleagă necesitatea de a respecta 
libertatea intelectuală a celuilalt. 

Nici unul din soţi nu are dreptul să facă sclavă mintea 
celuilalt. Fiecare are dreptul la respect. Fiecare poate să 
gândească cum vrea, are dreptul să aibă religia sa, are dreptul 


să fie în orice partid politic. 

Copiii școlilor sunt obligaţi să gândească într-un anumit 
mod, dar nu li se arată modul de a guverna mintea. 

Mintea copiilor este flexibilă, elastică, ductilă și cea a 
bătrânilor este dură, are deja o formă care nu se poate schimba, 
nici nu poate fi schimbată. 

Mintea copiilor și a tinerilor este susceptibilă la multe 
lucruri și se poate schimba. 

Copiilor și tinerilor li se poate arăta cum să gândească. 
Este foarte dificil a le arăta bătrânilor cum să gândească, pentru 
că ei sunt într-un anumit fel și mor așa. Foarte rar întâlnim în 
viață o persoană bătrână care să fie interesată de o schimbare 
radicală. 

Mintea persoanelor se formează în timpul copilăriei lor. 
Este ceea ce părinţilor și profesorilor le place să facă. Ei adoră 
să dea o formă minţii copiilor și tinerilor. 

Orice minte care este pusă într-o formă devine, datorită 
acestui fapt, o minte condiţionată, o minte sclavă. 

Este necesar ca profesorii de școli să elimine lanţurile 
minţii. 

Este urgent ca profesorii să știe să dirijeze mintea copiilor 
câtre adevărata libertate, pentru ca aceștia să nu mai devină 
sclavi. 

Este indispensabil ca profesorii să le arate elevilor lor 
modul de a gândi. Profesorii trebuie să înțeleagă că este 
necesar să-i învețe pe elevii lor drumul analizei, meditaţia, 
înţelegerea. Nici o persoană care înţelege nu trebuie niciodată 
să accepte un mod dogmatic. In primul rând este urgent să 
investigăm, să înțelegem, să căutăm înainte de a accepta. 

Cu alte cuvinte, putem spune că nu este deloc necesar să 
acceptăm, ci trebuie să investigăm, să analizăm, să medităm și 
să înțelegem. Când înțelegerea este completă, acceptarea nu 
este necesară. 

Nu servește la nimic să ne umplem capetele cu informaţii 
intelectuale, dacă ieșind din școli nu știm să gândim și 
continuăm ca automate vii, ca mașini, repetând aceeași rutină a 
tatălui, a bunicului, a străbunicului, etc. 

Să repetăm totdeauna același lucru, să trăim viaţa ca 
niște mașini, de acasă la birou și de la birou acasă, să ne 
căsătorim pentru a ne transforma în mașini pentru fabricat copii, 


acestea nu sunt viața, și dacă pentru acestea studiem și 
mergem la școală, la colegiu și la universitate, între zece și 
cincisprezece ani, ar fi mai bine să nu studiem. 

Mahatma Gandhi a fost un om unic. Sacerdoțţii protestanți 
s-au așezat de multe ori în poarta sa, ore întregi luptând pentru 
a-l converti la creștinismul protestant. Gandhi nici nu a acceptat, 
nici nu a refuzat sfaturile lor; el le înțelegea, le respecta, și asta 
era tot. Mahatma spunea câteodată: „Sunt brahman, evreu, 
creștin, mahomedan, etc., etc., etc.”. Mahatma înţelegea că 
toate religiile sunt necesare pentru că ele conservă aceleași 
valori eterne. 

Faptul de a accepta sau de a refuza o doctrină sau un 
concept arată lipsa de maturitate mentală. Când refuzăm sau 
acceptăm ceva, este pentru că nu am înţeles. 

Unde există înţelegere, acceptarea sau refuzul este în 
plus. 

Mintea care crede, mintea care nu crede, mintea care se 
îndoiește este o minte ignorantă. 

Drumul înțelepciunii nu constă în a crede, a nu crede sau 
a se îndoi. Drumul înțelepciunii constă în a studia, a analiza, a 
medita și a experimenta. 

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă. Adevărul nu are 
nimic de a face cu ceea ce credem sau nu credem, nici cu 
scepticismul. 

Adevărul nu este o chestiune de a accepta sau a nu 
accepta ceva. Adevărul este ceva legat de experienţă, trăire și 
înțelegere. 

Toate forurile de profesori trebuie, ca sinteză ultimă, să 
călăuzească elevii spre experienţa realului, a adevărului. 

Este urgent ca profesorii să abandoneze această tendinţă 
veche și dăunătoare care este totdeauna dirijată să fasoneze 
mintea plastică și ductilă a copiilor. 

Este absurd ca persoanele adulte pline de prejudecăți, de 
pasiuni, de vechi preconcepte, etc. să vină să schimbe astfel 
mintea copiilor și a tinerilor, încercând să o folosească în acord 
cu ideile lor vechi și inutile. 

Este mai bine să se respecte libertatea intelectuală a 
elevilor, repeziciunea și spontaneitatea lor creatoare. Profesorii 
nu au dreptul să închidă mintea elevilor. 

Ceea ce este fundamental nu este să dictăm minţii elevilor 


ceea ce trebuie să gândească, ci să-i învăţăm într-un mod 
complet cum să gândească. 

Mintea este instrumentul cunoașterii și este necesar ca 
profesorii să-i înveţe pe elevii lor să manipuleze cu înţelepciune 
acest instrument. 

o REPREZENTĂRILE MINŢII o 

„Este necesar să eliminăm imaginația mecanică, pentru că 
ea împiedică progresul esoteric. Să vedem pentru asta exemplul 
unei femei care se aranjează în fața oglinzii, care îşi machiază 
marile cearcăne, care își pune enorme gene artificiale, care îşi 
rujează buzele, etc. O putem vedea îmbrăcată după ultima 
modă, observându-se în oglindă, admirându-se și fiind convinsă 
că este foarte frumoasă. Dacă i s-ar spune că este îngrozitoare, 
vanitatea i-ar fi rănită (mortal); această femeie are o fantezie 
teribilă, fantezia arătându-i o falsă imagine de o frumusețe 
extraordinară. 

Fiecare din noi are un fals concept despre el însuși, total 
eronat (acest lucru este teribil!). Fiecare poate să se simtă 
genial, capabil să domine lumea cu o mare capacitate 
intelectuală. Fiecare este convins de acest lucru, dar dacă am 
putea să ne vedem cu adevărat, am ajunge să descoperim că 
ceea ce posedă personalitatea nu ne aparține, că ideile pe care 
le avem nu ne aparțin, ci le-am citit în cărti și că aceste idei sunt 
pline de cusururi morale. De aceea există puține persoane care 
au puterea de a se recunoaște cum sunt. Fiecare are o proiecție 
a fanteziei sale despre el însuși, și cum această formă nu este 
realitatea, ei nu s-au văzut niciodată cu adevărat și acest lucru 
este teribil și înspăimântător”. 

Samael Aun Weor - Conferința „imaginatie si 
Fantezie” 

Pe terenul practic al vieţii, o persoană este o persoană și 
impresia sau reprezentarea mentală pe care o avem despre 
această persoană este un alt lucru. Acest lucru seamănă cu 
asemănarea care există între o persoană și fotografia sa. 
Persoana este persoană și fotografia sa este fotografia sa 
(impresia sau reprezentarea pe care ne-am făcut-o despre 
această persoană). 

Așadar, pentru lumea simţurilor există reprezentările sau 
Impresiile, care sunt toate percepțiile pe care le avem din lumea 
exterioară prin simţuri, dar trebuie să știm de asemenea că 


există „reprezentările minţii”. 

În lumile esoterice, în lumile interne, în lumea minţii, 
aceste reprezentări sunt numite de „Fraternitatea Universală 
Albă”, „efigii”. 

Ce diferenţă există între agregatele psihice și efigii? 

Am spus că agregatele psihice, în ansamblul lor, constituie 
ceea ce numim ego. Fiecare agregat psihic e propria 
personificare a unui defect de tip psihologic, unde este închis un 
anumit procentaj ele conștiință intimă. 

Dar reprezentările sau efigiile mentale sunt un lucru 
diferit. Trebuie să înțelegem că aceste reprezentări sunt din 
lumea fanteziei total subiective, că iubitul ego le proiectează. 
Reprezentările minţii în relaţie cu eul sunt ca un film care apare 
pe ecran și individul care-l proiectează. Din nefericire, acest film 
care este creat de agregatul psihic în propria noastră minte ne 
conduce săraca noastră conștiință spre un vis profund. 

Voi da, pentru cititori, un exemplu de efigii sau de 
reprezentări. 

De mai mult timp, au trecut de atunci douăzeci de ani, 
aveam prostul obicei de a merge la cinema. Într-o zi văzusem un 
film puţin desfrânat. In acest film am putut vedea un cuplu care 
se iubea și se adora mult, etc. 

Deci, după ce am văzut acest film, am încercat să-l uit, 
încercam să nu mă mai gândesc la scenele din acest film, dar în 
lumea minţii se petrecea cu totul altceva. În această regiune mă 
situai cu corpul meu mental într-un salon elegant. Eram așezat 
la o masă și în fața mea se găsea o femeie foarte elegantă, 
aceeași cu cea pe care am văzut-o în film, cu aceeași față, 
același mod de a merge și vorbi, etc. 

Este clar că mă găseam în faţa unei reprezentări a acestei 
figuri din film care rămăsese depusă în mintea mea. Creasem 
această reprezentare, această efigie. Deodată mă simţii obligat 
să cobor în lumea astrală, apoi mă văzui situat într-un templu, în 
fața unui mare maestru și a unui grup de inițiați. Imi amintesc 
încă faptul că acest adept îmi dădu o scrisoare scrisă de el 
însuși; această scrisoare spunea: „/eșiți din templu imediat, dar 
cu INRI”, adică conservând focul sacru, eu nu fornicasem, nici 
nu făcusem altceva asemănător. 

Destul de trist, înțelesei greșeala mea. Mă îndreptai spre 
ușa de la intrare a acestui templu, dar, înainte de a ieși, mă 


pusei în genunchi pe un scaun de rugăciune care se găsea 
aproape de ușă. Îmi cerui scuze și dintr-o dată persoana care 
mi-a dat scrisoarea se îndreptă spre mine. Această persoană era 
gardianul templului și îmi spuse: 

— Domnule, v-am ordonat să vă retrageți, supuneți-vă! 

— Bine, dar doresc să vorbesc cu venerabilul. 

— Acum acest lucru este imposibil, domnule. Poate puțin 
mai târziu, în acest moment este ocupat cu examinarea 
anumitor efigii (reprezentări). 

Nu am avut altă opţiune decât să ies din templu și, 
imediat, cu inima tristă, mă întorsei în corpul meu fizic. O dată 
ajuns în acest vehicul dens, mă concentrai asupra Cristosului, 
cerându-i iertare, recunoscându-mi greșeala de a fi fost în acel 
loc. Înțelegeam că am fabricat cu mintea o efigie și mă rugai 
milei divine să repete proba. Mă ascultă pentru că înţelesei bine 
și noaptea următoare, în corpul mental mă găsii în același loc, la 
aceeași masă, cu aceleași persoane, cu aceeași doamnă, care 
nu era altceva decât o reprezentare mentală. 

Când totul a reînceput să fie la fel cu noaptea precedentă, 
îmi amintii de scopul meu de căinţă și scosei spada mea 
înflăcărată omorând această doamnă mentală, apoi o 
dezintegrai pentru că era doar o formă mentală. Flacăra spadei 
îmi permise să o dezintegrez, să o transform în cenușă. O dată 
terminată această muncă, am coborât din nou în lumea astrală, 
pătrunzând în același mare templu al credinței interne. M-au 
primit sărbătorind cu bucurie, mă felicitară și apoi Buddha-ul 
meu interior (Fiinţa) mă instrui profund, mă aduse cu corpul 
mental în sala de cinema pentru a-mi arăta ce sunt aceste 
saloane. Vedeam că toate aceste săli erau pline de „larve”, care 
sunt reprezentări create de spectator, sunt forme mentale 
depuse în aceste locuri de „Magie Neagră”. 

Buddha-ul meu interior mă informă asupra tuturor 
pericolelor care apăreau dacă mergeam la cinema. Imi spuse că 
în loc să merg la cinema trebuia să-mi revăd viaţa interioară și 
îmi arăta anumite pagini din ea. Apoi apucă o spadă, o rupse și 
îmi spuse: „In același fel poti să sfârșești și tu. Poţi să-ți pierzi 
spada dacă continui să mergi în acel loc de magie neagră”. l-am 
spus: „Doamne, nu mă voi mai întoarce în acele locuri” și din 
acel moment nu m-am mai reîntors la cinema. 

Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se vede la cinema, 


mai ales lucrurile macabre, se reproduc în mintea persoanelor: 
aceleași figuri, aceleași forme... Cei care participă la acest film 
lasă numeroase larve care nu sunt altceva decât reprezentări, 
forme mentale a tot ceea ce au văzut pe ecran. 

Astfel, în numele Adevărului, vă spun că un lucru sunt 
agregatele psihice și un altul reprezentările. 

Morţii, în general, pierd mult timp în „Devachan” și pot să 
vă spun că acest loc este un loc de fericire și de delicii, dar 
imaginile care fac viaţa morţilor agreabilă în acest „Devachan” 
sunt simple reprezentări vii ale familiilor lor, ale părinţilor, ale 
prietenilor pe care i-au lăsat pe pământ. Sintetizând, formele vii 
din „Devachan” sunt reprezentări sau efigii vii. 

Aceste reprezentații sunt fantezii ale minții, sunt proiecţii 
de iluzii care sunt departe de realitate, de aceea spun că morții 
pierd mult timp în Devachan, chiar dacă sunt mulţumiţi să fie 
însoţiţi de ființele iubite pe care le-au lăsat pe pământ. Acești 
morţi nu-și dau seama că această lume de fericire sunt simple 
efigii mentale; dacă ei ar fi capabili să-și dea seama de acest 
lucru, ei s-ar trezi la realitate. 

Trebuie să știți că în mintea fiecăruia din noi locuiesc 
multe reprezentări, unele de tip negativ și altele de tip pozitiv. 
Presupunem că avem în minte o reprezentare pozitivă a unui 
prieten pe care-l iubim. O persoană importantă ne vorbește 
împotriva acestui prieten, criticându-l etc.; ascultăm toate 
acestea și imaginea suferă o transformare în înţelegerea 
noastră și această figură se convertește într-o imagine creată de 
celelalte persoane, posibil cea a unui bandit, cea a unui hoț, cea 
a unui fals prieten, etc., etc. 

În timpul nopţii ni se poate întâmpla să visăm cu acest 
prieten; în nici un fel nu putem să visăm armonios, îl vedem că 
ne atacă, ne răspunde cu violenţă, visăm că ne înjunghie, etc. 
Reprezentarea acestui prieten rămâne alterată. 

Este posibil ca cei care vorbesc împotriva prietenului 
nostru să îl judece greșit, dar reprezentarea în mintea noastră 
rămâne alterată și acest lucru este foarte grav, pentru că 
reprezentarea se transformă într-un demon care ajunge să 
împiedice drumul nostru esoteric. lată unde duc greșelile grave 
de a asculta bârfe/e, calomniile, șușotelile, ceea ce se vorbește, 
etc. 

Evident, în interiorul minţii noastre există mii de 


reprezentări care pot fi alterate dacă participăm la conversații 
negative, dacă dăm ascultare calomniilor, dacă-l ascultăm pe 
cel care vorbește, etc. De aceea și pentru alte motive, nu este 
convenabil să ascultăm cuvintele negative ale persoanelor; 
acest lucru este grav și, în profunzime, este o eroare. Atunci nu 
doar agregatele psihice (vii reprezentări ale defectelor noastre 
psihologice) constituie greutatea pe care o încărcăm în interiorul 
nostru. 

A asculta conversații negative, a fi în cercul de discuții sau 
doar a asculta fraze negative duce la deformarea, de mai multe 
ori, a reprezentărilor de înțelegere și acestea, în lumile minţii, 
constituie adevăraţi demoni care formează un obstacol de 
netrecut pentru trezirea conștiinței. 

Putem numi cazurile multor persoane care în timpul nopții 
au totdeauna multe vise de tip negativ; de exemplu, câteodată 
visează că omoară alte persoane; ceea ce este grav este nu 
numai că ei încarcă negativ mentalul dușmanilor lor (cu 
reprezentări negative), ci își încarcă și propria minte. 

Fără îndoială, noi nu trebuie să avem în minte nici 
reprezentări de tip negativ, nici de tip pozitiv. Chiar 
reprezentările de tip negativ sau pozitiv pe care le putem avea 
despre cineva sunt doar asta: o reprezentare, o proiecţie iluzorie 
a minţii noastre. 

Mintea ar trebui să creeze anumite atitudini liniștite 
pentru a apropia fiinţa. De aceea avem nevoie ca personalitatea 
umană să devină pasivă. O personalitate pasivă este o 
personalitate receptivă; ea primește mesajele care vin din 
părţile cele mai elevate ale fiinţei. Fără îndoială, aceste mesaje 
trec prin centrii superiori ai fiinţei înainte de a intra în minte. 
lată avantajul de a avea o personalitate pasivă. Când aceasta, 
din nefericire, este controlată de egourile cele mai grele, 
personalitatea persoanelor devine activă, pentru că este 
controlată de agregatele de ură, orgoliu, invidie, desfrâu, etc. 

Dacă am ajunge să eliminăm din psiquis-ul nostru aceste 
elemente psihologice atât de grele, personalitatea noastră 
umană s-ar transforma ușor și mintea ar deveni receptivă la 
mesajele care coboară din părțile cele mai elevate ale fiinţei, 
prin centrii superiori ai psiquis-ului nostru. 

Trebuie să creăm o minte receptivă, o minte care nu face 
niciodată proiecţii, care primește întotdeauna în loc să 


proiecteze. Evident, nu ar fi proastele obiceiuri de a accepta 
reprezentări de tip negativ sau pozitiv în diferitele profunzimi 
ale înțelegerii. Numai așa mintea ar putea prelua mesajele care 
vin din părţile cele mai înalte ale semenilor noștri. 

Cât timp noi continuăm să  alimentăm diferitele 
reprezentări ale înţelegerii, niciodată nu vom avea o minte 
receptivă, progresistă, cu adevărat ea ar fi condiţionată de timp 
și durere. 

Astfel analizând, vom vedea că trebuie nu doar să 
eliminăm agregatele psihice indezirabile, ci trebuie să 
dezintegrăm de asemenea absurdele reprezentări. Cu adevărat 
este o problemă dificilă pentru „lluminarea” interioară încărcată 
de agregatele psihice și multele reprezentări. 

Dacă studiem minuţios viaţa viselor, vom găsi în aceasta 
multe lucruri zadarnice și incoerente, multe aspecte subiective, 
imprecise, o cantitate de lucruri absurde, de fapte care nu sunt 
în realitate, care trebuie să ne invite să reflectăm. 

Cineva, ca gnostic, trebuie să clarifice și să 
conceptualizeze ideile lucid, să caute iluminarea radicală; 
neclarităţile de orice specie sunt subiective. Din nefericire, 
reprezentările care ne încarcă în interior și diversele agregate 
condiționează în așa fel Conștiinţa, încât o mențin pe șinele 
neagreabile ale subconștiinței, ale inconștienței și ale infra- 
conștiinței. Vă invit să reflectaţi, vă invit să  înțelegeți 
necesitatea de a ajunge la liniștea și la pacea minţii. 

e 16. ° 

DESCHIDEREA MINȚII INTERIOARE eœ 

„Mintea celui intuitiv plutește senină și liniștită, în mod plăcut, 
ca un izvor cristalin de frumusețe strălucitoare, între augustul 
sunet al gândlirii”. 

Samael Aun Weor 
o CELE TREI MINTI n 

„Personalitățile «kalkiene» sunt nerespectuase, 
nepoliticoase. Acest tip de personalitate a școlilor pseudo- 
esoterice și pseudo-ocultiste a pierdut nu numai simtul 
autenticului devotament și al adevăratei religiozități, ci și pe cel 
al venerației pentru Patriarhii antici. Astfel că umanitatea, 
putând fi condusă prin religii cu adevărat înțelepte, a degenerat 
în  pedanterii ridicole, formându-se astfel «personalitatea 
Kalkiană». 


Trebuie să se știe confrunta o «personalitate kalkiană» cu 
una autentic esoterică. Care este diferența? «Personalitatea 
kKalkiană» este plină de pedanterii, închisă în Dogma Evoluţiei, 
greșit informată asupra constituției interne a omului, nu 
cunoaște misterele tantrice, se teme de dezvoltarea Șarpelui 
Ignic în coloana vertebrală și, în plus, faptul de a fi „tobă” de 
teorii îi produce o senzație de auto-suficiență. 

Incontestabil, «personalitatea kalkiană» este victima auto- 
înșelăciunii. Crede că a reușit totul, când nu a reușit nimic ṣi cel 
mai rău este că a pierdut simţul venerației, a uitat adevărata și 
autentica religiozitate, a pierdut de asemenea umilința în fata 
Logosului Creator. Aceasta este «personalitatea kalkiană»”. 

Samael Aun Weor - „Revolutia Dialecticii” 

Există pretutindeni multe pușlamale ale intelectului fără 
orientare pozitivă și înveninate de scârbosul scepticism. 

Desigur, veninul  respingător al scepticismului a 
contaminat minţile umane într-un mod alarmant începând cu 
secolul al XVIII-lea. 

Inainte de acest secol, vestita insulă Nontrabada sau 
Encubierta, situată în faţa coastelor Spaniei a devenit vizibilă și 
tangibilă în mod constant. 

Fără îndoială că această insulă se află situată în interiorul 
celei de-a patra verticale. Multe sunt povestirile legate de 
această insulă misterioasă. 

După secolul al XVIII-lea, numita insulă s-a pierdut în 
eternitate, nimeni nu mai știe nimic despre ea. 

În epoca Regelui Arthur și a cavalerilor mesei rotunde, 
elementalii naturii s-au manifestat pretutindeni, pătrunzând 
profund în interiorul atmosferei noastre fizice. 

Sunt multe povestiri despre spiriduși, genii și zâne care 
abundau în verdele Erin, Irlanda; din păcate, toate aceste lucruri 
inocente, toată această frumusețe a sufletului lumii, nu mai este 
percepută de umanitate datorită pedanteriilor pușlamalelor 
intelectului și a dezvoltării nemăsurate a Egoului animalic. 

În zilele noastre, pedanţii râd de aceste lucruri, nu le 
acceptă, cu toate că în fond nu au ajuns nici pe departe la 
fericire. 

Dacă oamenii ar înţelege că avem trei minţi, alta ar fi 
chestiunea, poate ar fi mai interesaţi de aceste studii. 

Din nefericire, savanții ignoranţi, încurcaţi în dificilele 


labirinturi ale erudiţiilor lor, nu au timp nici măcar să se ocupe 
serios de studiile noastre. 

Acești bieți oameni sunt auto-suficienţi, se hrănesc cu un 
intelectualism zadarnic, se gândesc că merg pe drumul drept și 
nici nu bânuiesc că se află pe un drum fără ieșire. 

In numele adevărului trebuie să spunem în sinteză că 
avem trei minţi. 

Pe prima putem și trebuie să o numim Minte Senzorială, 
pe cea de-a doua o botezăm cu numele de Minte /ntermediară. 
Pe cea de-a treia o numim Minte Interioară. 

Acum să studiem fiecare din aceste trei Minţi separat și în 
mod judicios. 

incontestabil, Mintea Senzorială își elaborează conceptele 
de conţinut prin intermediul percepţiilor senzoriale externe. In 
aceste condiţii Mintea Senzorială este extraordinar de grosolană 
și materialistă, nu poate accepta nimic care nu a fost 
demonstrat în mod fizic. 

Cum conceptele de conţinut ale Minţii Senzoriale au la 
bază date senzoriale externe, fără îndoială nu poate ști nimic 
despre real, despre adevăr, despre misterele vieţii și ale morții, 
despre suflet și spirit, etc. 

Pentru pușlamalele intelectului, prinse în întregime de 
simţurile externe și închise în conceptele de conţinut ale minţii 
senzoriale, studiile noastre esoterice sunt o nebunie. 

În interiorul raţiunii fără rațiune, în lumea absurdului, ei au 
dreptate prin faptul că sunt condiţionaţi de lumea senzorială 
externă. Cum ar putea Mintea Senzorială să accepte ceva care 
nu este senzorial? 

Dacă datele simţurilor servesc de resort secret pentru 
toate funcţiile Minţii Senzuale, este evident că acestea din urmă 
trebuie să dea naștere unor concepte senzoriale. 

Voi povesti, pentru a înţelege mai bine aceste cuvinte, 
ceva foarte interesant. A fost odată un mare Congres în 
Babilonia, în epoca splendorii egiptene. Au venit oameni din 
Asiria, Egipt, Fenicia, etc. 

Tema era interesantă: se dorea să se știe, pe baza 
simplelor discuţii analitice, dacă ființa umană are sau nu Suflet. 
E evident că cele cinci simţuri se degeneraseră destul de mult; 
doar așa ne putem explica de ce acești oameni au ales această 
temă ca subiect al Congresului. In alte timpuri, un astfel de 


Congres ar fi părut ridicol; niciodată nu le-ar fi venit ideea 
„Lemurienilor” de a ţine un astfel de Congres; oamenilor de pe 
Continentul „Mu” le era suficient să iasă din corpul fizic pentru a 
ști dacă au sau nu Suflet, și o făceau cu o incredibilă ușurință. 

Au fost multe discuţii, atât pro, cât și contra. In final s-a 
urcat la Tribuna Elocinței un mare înțelept asirian, iniţiat în 
misterele Egiptului și a vorbit energic, spunând: „Rațiunea nu 
poate ști nimic despre Adevăr, despre Real, despre Sufletul 
nemuritor; rațiunea servește doar pentru a susține o teorie 
spiritualistă sau una materialistă; ar putea elabora o teză 
spiritualistă cu o logică formidabilă; de asemenea ar putea 
structura, în opoziție, o teză de tip materialist, cu o logică 
asemănătoare... 

Astfel că Rațiunea subiectivă, senzitivă, hrănită cu datele 
aduse de cele cinci simturi, poate construi teze de tip spiritualist 
sau de tip materialist; atunci nu este ceva în care se poate avea 
încredere... Există un simt diferit, care este cel al PERCEPȚIEI 
INSTINCTIVE A ADEVARURILOR COSMICE (este o facultate a 
Ființei). Dar Rațiunea subiectivă nu poate, prin ea însăși, să ne 
dea cu adevărat nici o informație despre Adevăr, despre Real, 
Rațiunea senzitivă nu poate ști nimic despre Misterele Vieţii și 
ale Mortii... 

Dumneavoastră nu puteți sti cu  ratționalismele 
dumneavoastră, nimic despre Adevăr, despre Suflet sau despre 
Spirit; Mintea raționalistă nu poate ști nimic despre toate 
acestea..." 

Acel om a vorbit cu multă elocventă și apoi s-a retras, s-a 
îndepărtat de orice scolasticism; a preferat să lase la o parte 
raționalismul subiectiv și să dezvolte în sine însuși acea 
facultate numită de el și care se cunoaște sub numele de 
„PERCEPȚIE  INSTINCTIVĂ A  ADEVĂRURILOR COSMICE”, 
facultatea pe care odinioară Umanitatea a avut-o, dar care s-a 
atrofiat pe măsură ce „Eul psihologic”, „Sinele” s-a dezvoltat... 

Se spune că, departe de orice școală, acel înţelept Asirian 
provenit din Egipt, s-a dus să cultive pământul și s-a dedicat 
exclusiv acestei facultăți deosebite a Fiinţei. 

Dacă mergem puţin mai departe, cum l-am informat deja 
pe cititorul răbdător, există o minte diferită de Mintea 
Senzorială, ne referim la Mintea Intermediară. 

Mintea Intermediară este diferită, dar, fără îndoială, nu 


știe nici ea nimic în mod direct despre real, se limitează la a 
crede și aceasta e tot. 

În Mintea Intermediară se află credinţele religioase, 
dogmele de nezdruncinat, etc. 

Datele aduse de toate școlile religioase elaborează o 
trăsătură spirituală dogmatică și inadecvată în sărmana minte 
umană. Acest mod de a gândi pe care l-am numi „credincios” 
este baza Minţii Intermediare. 

Dincolo de această Minte, dincolo de „a crede sau a nu 
crede” se află Mintea Interioară. 

Mintea Interioară este fundamentală pentru 
experimentarea directă a adevărului. 

Fără îndoială, Mintea Interioară își elaborează conceptele 
de conținut cu datele aduse de conștiința superlativă a Fiinţei. 

Incontestabil, conștiința poate experimenta realul. Fără 
îndoială, conștiința știe totul despre adevăr. 

Totuși, pentru a se manifesta, conștiința are nevoie de un 
mediator, de un instrument de acţiune, iar acesta în sine însuși 
este Mintea Interioară. 

Conștiinţa cunoaște direct realitatea fiecărui fenomen 
natural și prin intermediul Minţii Interioare o poate demonstra. 

Ar fi indicată deschiderea Minţii Interioare cu scopul de a 
ieși din lumea îndoielilor și a ignoranței. 

lisus, Marele Kabir, îi avertizează pe discipolii săi, 
spunându-le: „Feriți-vă de aluatul saducheilor și al fariseilor”. 

Este evident că lisus Cristosul s-a referit cu acest 
avertisment la doctrinele materialiștilor saduchei și ale fariseilor 
ipocriţi. 

În Evanghelii, mintea Senzorială, cu toate teoriile sale, 
este cunoscută ca „ALUATUL SADUCHEILOR”, adică al 
doctrinelor materialiste, ateiste, ca Dialectica marxistă, de 
exemplu. Acestea sunt doctrine ale simţurilor. 

„ALUATUL FARISEILOR” corespunde Minţii Intermediare. Și 
cine sunt „Fariseii”? Sunt cei care asistă în Templele lor, în 
Școlile, Religiile și Sectele lor, pentru ca toţi să îi vadă. Ascultă 
Cuvântul, dar nu îl realizează în ei înșiși. Sunt ca omul care se 
privește într-o oglindă și pleacă; asistă doar la ritualurile lor 
pentru ca alţii să îi vadă, dar nu lucrează niciodată asupra lor 
înșiși, și acest lucru este foarte grav. Se mulțumesc cu simple 
credinţe, nu îi interesează transformarea intimă. Işi pierd în 


întregime timpul în mod mizerabil și eșuează. 

Domnul Emmanuel Kant, filosoful, face o distincţie între 
„Critica Raţiunii Subiective” și „Critica Raţiunii Pure”; fără 
îndoială că Rațiunea Subiectivă, raţionalistă nu ne-ar putea 
aduce niciodată nimic care să nu aparțină lumii celor cinci 
simţuri. Intelectul, în sine însuși, este raționalist și subiectiv; 
întotdeauna când aude despre Reîncarnare sau despre Karma, 
cere dovezi, demonstraţii; dar adevărurile, care pot fi percepute 
doar de Mintea Interioară, nu ar putea fi demonstrate oamenilor 
senzitivi. 

A cere dovezi despre aceasta în lumea senzorială externă, 
echivalează cu a cere unui bacteriolog să studieze microbii cu 
un telescop, sau a cere unui astronom să studieze stelele cu un 
microscop... 

Cer, da, dar dovezile nu se pot da Raţiunii Subiective, 
pentru că aceasta nu vede nimic ce nu aparține lumii celor cinci 
simţuri. Teme ca cea a Reîncarnării, a Karmei, a vieţii după 
Moarte, etc., aparţin, de fapt, exclusiv Minţii Interioare și 
niciodată Minţii Senzoriale. 

Prietene cititor, dacă Rațiunea este un element sărac în 
cunoaștere, te gândești că soluţia se află în Mintea 
Intermediară? Desigur că nu! În credinţe se află numai 
dogmatism, fanatism și ignoranță supremă. 

Fără îndoială, credința conștientă este ceva diferit. A se 
face distincţie între credința conștientă și credința dogmatică. 
Credințele se află înmagazinate în Mintea Intermediară, credința 
conștientă este caracteristică Minţii Interioare. 

Credința conștientă este percepţia directă a realului; 
înțelepciune fundamentală; trăire a acelui ceva care se află 
dincolo de corp, de sentimente și de minte. 

Din nefericire există întotdeauna tendința generală de a 
confunda credința dogmatică cu credința conștientă. Deși pare 
paradoxal, accentuăm următoarele: „CEL CARE ARE CREDINŢĂ 
ADEVĂRATĂ NU ARE NEVOIE SĂ CREADĂ”. 

Astfel încât credința autentică este înțelepciune trăită, 
cunoaștere exactă, experienţă directă. 

S-a întâmplat timp de multe secole că s-a confundat 
credința dogmatică cu credinţa conștientă și acum e nevoie de 
multă osteneală pentru a-i face pe oameni să înțeleagă că 
credinţa autentică este înţelepciune adevărată și niciodată 


credinţe zadarnice. 

Funcţionalismele înțelepte ale minţii interioare au ca 
resorturi intime toate aceste date extraordinare ale înțelepciunii 
conţinute în conștiință. 

Cine și-a deschis Mintea Interioară își amintește vieţile 
sale anterioare, cunoaște misterele vieţii și ale morții, nu din 
ceea ce a citit sau nu a citit, nu din ceea ce a spus sau nu a spus 
altcineva, nu din ceea ce s-a crezut sau nu, ci din experiență 
directă, trăită, extrem de reală. 

Ceea ce spunem nu-i place minţii senzoriale, nu poate 
accepta așa ceva pentru că iese din domeniul său, nu are nimic 
de a face cu percepțiile senzoriale externe, este ceva departe 
de conceptele sale de conţinut, de ceea ce au învăţat-o în 
școală, de ceea ce a învăţat din cărți, etc., etc., etc., Ceea ce 
spunem nu este acceptat nici de Mintea Intermediară pentru că, 
de fapt, îi contrazice credințele, neagă ceea ce preceptorii 
religioși au făcut-o să înveţe pe de rost. 

Ințelegem din toate acestea că nici Mintea Senzorială, nici 
Mintea  Intermediară nu ne servesc pentru cunoașterea 
Adevărului. Să ne îndepărtăm, cum spunea lisus Cristosul, de 
„ALUATUL SADUCHEILOR ȘI AL FARISEILOR” și să ne gândim la 
deschiderea MINȚII INTERIOARE. 

Cum s-o deschidem? Este evident că nu ar fi posibil să 
deschidem Mintea Interioară fără să învăţăm SĂ GÂNDIM ÎN 
MOD PSIHOLOGIC. 

Incontestabil, când cineva începe să se observe pe sine 
însuși, este un semn că a început să gândească psihologic. 

Cât timp cineva nu admite realitatea propriei sale 
psihologii și posibilitatea de a o schimba fundamental, fără 
îndoială, nu resimte necesitatea auto-observării psihologice. 

Când cineva acceptă doctrina celor mulți și înțelege 
necesitatea de a elimina diferitele euri pe care le poartă în 
psihicul său cu scopul de a elibera conștiința, esența, fără 
îndoială începe de fapt și din proprie iniţiativă auto-observarea 
psihologică. 

In mod evident, eliminarea elementelor nedorite pe care 
le purtăm în psihicul nostru stă la baza deschiderii Minţii 
Interioare. 

Toate acestea arată că numita deschidere este ceva care 
se realizează în mod gradat, pe măsură ce anihilăm elementele 


nedorite pe care le purtăm în psihicul nostru. 

Fără îndoială, cine a eliminat elementele nedorite din 
interiorul său sută la sută, și-a deschis sută la sută mintea 
interioară. 

O persoană va avea astfel credinţa absolută. Acum veţi 
înţelege cuvintele lui Cristos, când a spus: „Dacă ati avea 
credință cât un grăunte de muștar, ați muta munții din loc”. 

o ORGANIZAREA PSIHICULUI n 

„Când vorbesc despre ORGANIZAREA PSIHICULUI, trebuie 
să știți cum să înțelegeți. Trebuie să manevrăm energii, să știm 
să le folosim; să nu ne identificăm (pentru a nu ne risipi zadarnic 
energiile), să nu uităm de noi înșine. 

Când cineva uită de sine însuși și se identifică, atunci nu 
poate da formă psihicului, nu poate face să se structureze în 
mod inteligent, în sine însuși, pentru că risipește zadarnic 
energiile. Acest lucru trebuie repede înțeles, dragii mei frati. 

Astfel, un Om adevărat este un Om care și-a economisit 
energiile și care, prin intermediul lor, și-a putut crea Corpurile 
Existențiale Superioare ale Ființei. Un Om adevărat este cel care 
a primit principiile sale sufletești și spirituale. UN OM PERFECT 
este cel care a dezintegrat, am spune, toate «elementele 
psihice inumane» şi care în locul acestor «elemente 
indezirabile» a dat formă OMULUI INTERIOR”. 

Samael Aun Weor - Conferinta „Intuiţia” 

Un suflet vine pe lume și, fără nici un efort, primește un 
corp fizic, un corp minunat, cu cincisprezece milioane de 
neuroni în serviciul său. 

Pe măsură ce copilul crește, Mintea Senzorială se va 
deschide puţin, iar aceasta din urmă, prin ea însăși, se va 
informa prin intermediul percepţiilor senzoriale externe. Mintea 
Senzorială, așa cum am afirmat, își elaborează conceptele sale 
de conţinut îndeosebi cu datele aduse de aceste percepții, motiv 
pentru care ea niciodată nu poate ști ceva despre REAL; 
procesele sale raţionale sunt subiective. Se mișcă într-un cerc 
vicios: cel al percepţiilor senzoriale externe... 

Acum veţi înțelege puţin mai bine ceea ce este Rațiunea 
Subiectivă în sine însăși. Dar trebuie să se facă o diferenţiere 
netă între Rațiunea Subiectivă și Rațiunea Obiectivă. 

Este evident că, copilul trebuie să treacă prin procesele 
educaţionale: grădiniță, școală primară, gimnazială, liceu, până 


la facultate. Rațiunea Subiectivă se hrănește cu toate datele pe 
care diferitele instituţii școlare le aduc, dar în realitate nici un 
Institut didactic nu ar putea da copilului, tânărului sau 
adolescentului date exacte despre CEVA ce nu aparţine 
timpului, despre ACEST CEVA care este REALUL. 

Intr-adevăr, prieteni, speculaţiile Raţiunii Subiective îl 
conduc pe intelectual pe terenul absurd al utopismului sau, în 
cel mai bun caz, pe cel al simplelor păreri de tip subiectiv, dar 
niciodată la experiența adevărată a ACESTUI CEVA care nu 
aparține timpului, a ACESTUI CEVA care este ADEVĂRUL. 

În schimb, Rațiunea Obiectivă (care din nefericire nu 
primește nici o instruire și pentru care nu există școli) rămâne 
mereu abandonată. Procesele raţionale ale Raţiunii Obiective ne 
conduc la postulate exacte și perfecte, dar copilul dintr-un loc în 
altul este educat în mod subiectiv; pentru el nu există nici o 
formă de instituție superioară. 

Datele pe care simţurile le aduc Minţii subiective a 
adolescentului (Minţii Senzoriale, am spune), toate chestiunile 
scolastice, de familie, sunt doar empirice și subiective și acest 
lucru este lamentabil. 

La început, copilul nu și-a pierdut încă CAPACITATEA DE 
UIMIRE. El rămâne uimit în faţa unui fenomen oarecare: o 
jucărie frumoasă îi trezește uimirea, iar copilul se distrează cu 
jucăriile lui. Dar, pe măsură ce va crește, pe măsură ce Mintea 
sa Senzorială va primi date de la școală, de la liceu, 
CAPACITATEA DE UIMIRE va dispărea, și va sosi clipa când 
copilul va deveni tânăr, un tânăr care și-a pierdut complet 
această capacitate. 

Din nefericire, datele pe care cineva le primește la liceu, 
la școală, în centrele educaţionale, în academii, în universităţi, 
etc., servesc doar pentru a hrăni Mintea Senzorială și nimic mai 
mult. Astfel, cu aceste sisteme de educaţie actuale, singurul 
lucru ce se obţine este doar formarea unei PERSONALITĂȚI 
ARTIFICIALE. 

În numele adevărului, trebuie să spunem că materiile care 
se studiază în prezent în Institutele didactice nu au nici o 
legătură cu diferitele părți ale Fiinţei. De aceea servesc doar 
pentru a falsifica cei cinci cilindri ai mașinii organice, pentru a 
distruge CAPACITATEA DE UIMIRE, pentru a dezvolta Mintea 
Senzorială și pentru a ne forma o personalitate falsă și aceasta 


este tot. 

Trebuie să înţelegem că Mintea Senzorială, oricât de cultă 
ar părea, nu ar putea niciodată să scoată pe cineva din 
automatismul și din mecanicitatea în care se află toți oamenii, 
toată lumea. 

Dacă la această chestiune adăugăm dogmele credinței, 
ipotezele spirituale, ipotezele religioase ale Minţii Intermediare, 
este evident că ființa umană se află în prezent pe un drum fără 
ieșire, un drum pe care nu poate exista o transformare radicală. 

Un lucru este simplul om animal, adică „animalul 
intelectual” și altceva (cu adevărat foarte diferit) este 
adevăratul OM PSIHOLOGIC. Spunând cuvântul „om” includ de 
asemenea, desigur, și femeia... 

Ne naștem cu un corp fizic minunat, dar în realitate, 
trebuie să facem ceva mai mult... 

A forma corpul fizic nu este greu (îl moștenim), dar a 
forma OMUL PSIHOLOGIC, este dificil. 

Pentru a forma corpul fizic nu trebuie să lucrăm asupra 
noastră înșine, dar pentru formarea OMULUI PSIHOLOGIC, 
trebuie să lucrăm asupra noastră înșine. 

Se încearcă ORGANIZAREA PSIHICULUI pentru a crea 
OMUL PSIHOLOGIC, care este adevăratul om, în sensul cel mai 
complet al cuvântului. A se face distincţie, deci, între „animalul 
intelectual” și adevăratul și autenticul OM PSIHOLOGIC. 

Noi trebuie să lucrăm asupra noastră înșine dacă dorim să 
creăm un astfel de Om. Fără îndoială, în noi există o luptă: 
Mintea  Senzorială și Mintea Intermediară sunt dușmanele 
declarate ale Minţii Interioare. 

Mintea Senzorială, de exemplu, se identifică cu orice 
împrejurare. Dacă ne aflăm la un banchet, ne identificăm într- 
atât cu mâncarea, că devenim lacomi. Dacă ni se aduce un 
pahar, ne identificăm atât de mult cu vinul, încât devenim 
beţivi. Dacă întâlnim în drumul nostru o persoană de sex opus 
(fascinantă, interesantă), ne identificăm atât de mult cu ea, 
încât sfârșim prin a fornica sau ne transformăm în adulteri. în 
aceste împrejurări și în acest fel nu este posibilă crearea 
OMULUI PSIHOLOGIC. 

Dacă trebuie să începem munca de creare a OMULUI 
PSIHOLOGIC de undeva, va trebui să lucrăm asupra noastră 
înșine, să nu ne identificăm niciodată în nici o împrejurare și să 


ne auto-observăm în fiecare clipă. 

Există oameni care au greșit drumul. Există Societăți, 
Ordine, Loji, Religii, Secte care pretind a organiza psihicul uman 
prin anumite maxime de „aur”: comunităţi care pretind, printr-o 
maximă sau alta, a se comporta în toate împrejurările vieţii cu 
scopul de a obţine ceva ce ei numesc „purificarea”, „sfințenia”. 
Trebuie să analizăm urgent toate acestea... 

Este evident că o maximă oarecare, de tip etic, religios nu 
ar putea niciodată servi drept ghid pentru diferitele evenimente 
ale vieţii. O maximă structurată chiar cu LOGICA SUPERIOARĂ a 
lui Uspensky, de exemplu, n-ar putea niciodată crea cu adevărat 
un nou Cosmos, nici o nouă Natură. 

să ne limităm strict la o maximă, cu scopul de a ne 
organiza psihicul, ar fi absurd. Aceasta ar însemna să devenim 
sclavi... 

Astfel încât, trebuie să reflectăm asupra multor cataloage 
etice și coduri morale, cu „maxime de aur”. Toate aceste reguli 
sau „maxime” niciodată nu pot transforma pe nimeni. Pe lângă 
aceasta, sunt factori pe care trebuie să-i analizăm, înainte ca 
cineva să poată începe munca de organizare a psihicului. 

Incontestabil, un enunţ demonstrativ, pe cât de bogat și 
perfect ar fi, ar putea fi fals și, ceea ce este și mai rău, 
intenţionat fals. 

Astfel că, încercând o transformare a noastră înșine 
trebuie să devenim puţin mai individuali (nu vreau să spun 
„egoişti”). A se înţelege aceasta ca A ÎNVĂȚA SĂ GĂNDIM MAI 
BINE și într-un mod independent și perfect. 

Multe sentinţe sacre („maxime de aur”, cum am spus, 
aforisme pe care toată lumea le consideră perfecte) nu pot servi 
cu adevărat drept etalon pentru a reuși o transformare 
autentică și o organizare a psihicului în interiorul nostru. 

Este vorba despre ORGANIZAREA PSIHICULUI INTERN, și 
trebuie să ieşim din acest raţionalism subiectiv și să trecem la 
fapte: să ne confruntăm cu propriile noastre greșeli, așa cum 
sunt; să nu dorim niciodată să le justificăm, să nu încercăm să 
fugim de ele, să nu încercăm să ne dezvinovăţim. 

Trebuie să devenim mai serioși; în ANALIZĂ, trebuie să fim 
mai judicioși, mai înţelegători. Dacă nu căutăm într-adevăr să 
fugim, atunci putem să lucrăm asupra noastră înșine pentru a 
obține organizarea OMULUI PSIHOLOGIC și să încetăm de a mai 


fi simple „animale intelectuale”, ca până acum. 

Auto-observarea psihologică este de bază. Este nevoie cu 
adevărat să ne auto-observăm clipă de clipă, secundă de 
secundă. Cu ce scop? Unul! Care? Pentru a ne descoperi 
defectele de tip psihologic, pentru a le descoperi pe terenul 
faptelor, pentru a le observa direct, judicios, fără evaziuni, fără 
dezvinovăţiri, fără evadări de nici un fel. 

O dată ce un defect a fost descoperit corect, atunci și 
numai atunci, putem să-l înţelegem... 

Mulţi, când încearcă să înţeleagă o greșeală, o justifică 
sau o ascund de ei înșiși și acest lucru este absurd. Sunt alţii 
care, descoperind un defect sau altul în ei înșiși, încep cu Mintea 
lor (am spune teoretică) să facă speculații și acest fapt este 
foarte grav, pentru că, așa cum am spus, speculațiile Minţii (pur 
subiective) vor ajunge forțat pe terenul utopismului... 

Astfel, dacă se dorește înțelegerea unei greșeli, 
speculaţiile pur subiective trebuie să fie eliminate și pentru a fi 
eliminate este necesar să fie observată direct greșeala. Doar 
astfel, printr-o corectă observare, este posibilă corectarea 
tendinței spre speculație. 

O dată ce cineva a înțeles integral un oarecare defect 
psihologic în toate nivelurile Minţii, atunci își poate oferi luxul de 
a-l sfărâma, de a-l dezintegra, de a-l reduce la pulbere cosmică. 
Mintea, prin ea însăși, poate denumi un defect oarecare cu 
diferite nume, îl poate trece de la un nivel la altul, îl poate 
ascunde de sine însăși și de ceilalţi, dar nu | poate niciodată 
dezintegra. 

Am spus de multe ori înainte: avem nevoie de o putere 
care să fie superioară Mintii, de o putere care într-adevăr poate 
reduce la cenușă oricare defect de tip psihologic. 

Din fericire, această putere există în adâncul psihicului 
nostru. Mă refer desigur la Stella Maris, la Fecioara Mării, care 
este o variantă a propriei noastre Fiinţe, dar derivată. Dacă ne 
concentrăm asupra acestei FORȚE VARIANTE care există în 
interiorul nostru (și pe care egiptenii o denumeau „ISIS”, aztecii 
„TONANTZIN”, iar romanii „DIANA”, etc.) vom fi ajutați. Atunci, 
defectul respectiv va putea fi redus la pulbere cosmică. 

Un oarecare „agregat psihic”, vie personificare a uneia 
sau alteia din greșeli, o dată ce a fost dezintegrat, eliberează un 
procentaj din ceea ce se numește „ESENȚA”. Este clar că în 


interiorul oricăreia dintre aceste „sticle” cunoscute ca „agregate 
psihice” există ESENȚA sau CONȘTIINȚĂ ANIMICA închisă. 
Sfărâmând o greșeală sau alta, procentajul de ESENȚA 
înmagazinat aici va fi eliberat. 

De fiecare dată când un procentaj de Esenţă Buddhică 
este eliberat, crește de fapt și de drept procentajul Conștiinţei. 
Astfel, pe măsură ce sfărâmăm „agregatele psihice”, procentajul 
de Conștiinţă trează va crește, și când totalitatea „agregatelor 
psihice” va fi redusă la cenușă, Conștiinţa se va trezi în 
întregime. 

Dacă am sfărâmat doar cincizeci la sută din „elementele 
nedorite”, evident vom avea cincizeci la sută Conștiinţă 
Obiectivă, trezită. Dar dacă reușim să sfărâmăm sută la sută 
„agregatele psihice nedorite”, obţinem, de fapt și de drept sută 
la sută Conștiinţă Obiectivă. Astfel că pe baza multiplicărilor 
neîncetate, Conștiinţa noastră va străluci de fiecare dată mai 
tare; acest lucru este evident... 

A obține trezirea absolută este ceea ce dorim cu aceste 
studii. Avem nevoie de o transformare radicală. Avem nevoie de 
o Revoluţie completă a Dialecticii pentru a intra, fără alte teorii, 
pe acest Drum îngust, strâmt și greu care ne conduce la 
eliberarea finală... 

o IMAGINATIE, INSPIRAȚIE ŞI INTUIȚIE 5 

„La înălțimea  sprâncenelor, în prelungirea Coloanei 
Vertebrale există un Centru Magnetic extraordinar, vreau să mă 
refer, desigur, la «Biserica din Filadelfia». Cine își trezește acest 
centru, devine CLARVAZATOR; poate vedea prin sine însuși și în 
mod direct, dimensiunile a patra, a cincea, a șasea și a șaptea și 
atunci va avea concepte diferite. 

Dincolo de centrul Clarviziunii, atât de indispensabil 
pentru a cunoaște prin noi înșine şi în mod direct ce se întâmplă 
când cineva moare, ce se petrece când cineva se naște, ce sunt 
Misterele Vieţii și ale Mortii, există, de asemenea, alt centru 
extraordinar: mă refer acum la centrul glandei Pineale, centrul 
pe care Apocalipsa îl numește «Biserica din Laodicea». Cel care 
vrea să obțină trezirea acestui centru minunat, va deveni 
INTUITIV în cel mai înalt grad; dar se întâmplă astfel: trebuie să 
distingem procesele raționale de cele intuitive. 

Rațiunea se bazează pe procesul optiunii; intuitivul nu are 
nevoie să raționeze: știe totul «pentru că da» pentru că știe, 


fără procesul deprimant al opțiunii. 

Vorbesc despre PUTERILE PSIHICE, despre PSIHOLOGIA 
EXPERIMENTALĂ, revoluționară și transcendentă. De aceea am 
venit în seara aceasta: să vorbesc cu voi, pentru că doresc ca 
voi să vă ridicați la stadiul de Supra-Om. A venit ceasul să 
luptăm cu adevărat pentru o transformare radicală; în interiorul 
nostru există, în stare latentă, puteri formidabile, dar este 
nevoie să le trezim, să ieșim din această stare de slăbiciune în 
care ne aflăm... 

Zi de zi suntem victimele împrejurărilor, nu ştim să le 
conducem; suntem victime și nimic altceva decât Victime!” 

Samael Aun  Weor - Conferința „Psihologia 
Experimentală” 

Acum să aprofundăm puţin problema capacităţilor. 
Intelectul în sine însuși este una din capacităţile cele mai 
grosolane în Nivelurile Fiinţei; dacă dorim să reducem totul la 
intelect, nu vom ajunge niciodată la înțelegerea adevărurilor 
cosmice. Fără îndoială, există dincolo de intelect, altă capacitate 
de cunoaștere; vreau să mă refer la IMAGINAŢIE. 

Această facultate a fost mult subestimată. Unii chiar o 
numesc depreciativ „nebuna casei” (nume nedrept, pentru că 
dacă nu ar fi fost imaginaţia, nu ar fi existat gravura, 
automobilul, calea ferată, etc.). 

Savantul care face o invenţie, trebuie mai întâi să o 
imagineze și apoi să creeze această imagine pe hârtie. 
Arhitectul care vrea să facă o casă, va trebui mai întâi să o 
imagineze și apoi va putea trasa planul. 

Că există două feluri de Imaginaţie? Nu o putem nega. Pe 
prima am putea-o numi „IMAGINAŢIE MECANICA”; acest fel de 
Imaginaţie este chiar FANTEZIA, constituită din resturi de 
memorie și este chiar dăunătoare. 

Mai există în realitate şi alt tip de Imaginaţie: este 
„IMAGINAȚIA INTENȚIONATĂ” sau „IMAGINAȚIA CONȘTIENTĂ”... 

Natura însăși are lmaginaţie, acest lucru este evident. 
Dacă nu ar avea Ilmaginație, toate creaturile Naturii ar fi oarbe, 
dar graţie acestei facultăţi puternice, există perceperea, se 
formează imaginile în CENTRUL PERCEPTIV AL FIINȚEI sau 
CENTRUL PERCEPTIV AL SENZAȚIILOR. Imaginaţia creatoare a 
Naturii a dat naștere multiplelor forme existente în tot ceea ce 
există. 


Pe vremea „Hiperboreenilor” și a „Lemurienilor” nu se 
folosea intelectul, ci Imaginaţia; atunci fiinţa umană era 
inocentă și spectacolul minunat al Cosmosului se reflecta ca 
într-un lac cristalin în Imaginaţia sa. Era o altfel de Umanitate; 
astăzi produce durere vederea multor oameni care și-au pierdut 
propria Imaginaţie, adică li s-a degenerat în mod înspăimântător 
această facultate. 

Este posibil să dezvoltăm Imaginaţia și aceasta ne va duce 
dincolo de Mintea Senzorială, aceasta ne-ar conduce spre 
GANDIREA PSIHOLOGICA. Doar Gândirea Psihologică ne poate 
deschide porțile Minţii Interioare; dacă cineva își dezvoltă 
Imaginaţia, poate învăţa să Gândească Psihologic... 

IMAGINAȚIA, INSPIRAȚIA și INTUIȚIA sunt cele trei drumuri 
obligatorii ale Iniţierii; dar dacă rămânem închiși exclusiv în 
funcţionalismele senzoriale ale aparatului intelectual, nu va fi 
posibil să urcăm treptele Imaginaţiei, Inspiraţiei și Intuiţiei... 

Nu vreau să spun că intelectul nu ajută; departe de mine 
această afirmaţie. Orice facultate este utilă în interiorul orbitei 
sale, o planetă oarecare e utilă în interiorul orbitei sale, dar în 
afara ei ar fi inutilă și catastrofală. Același lucru se întâmplă cu 
capacitățile fiinţei umane: au orbita lor. A dori să scoţi rațiunea 
de pe orbita sa este absurd, pentru că se ajunge la scepticismul 
materialist. 

De ce mulţi oameni, să-i numim studenţi ai pseudo- 
esoterismului și ai pseudo-ocultismului, atât de la modă în 
timpurile noastre, luptă întotdeauna împotriva îndoielilor? De ce 
mulți trăiesc „zburând” din școală în școală și, în final, 
îmbătrânesc fără a fi realizat nimic? 

De-a lungul experienţei am putut observa că cei care 
rămân închiși în raționamente, cei care vor să dovedească 
Adevărul cu intelectul, eșuează, pentru că comit greșeala de a 
vrea să studieze astronomia (vorbind în mod simbolic) cu 
microscopul sau să studieze bacteriologia cu telescopul. 

Dacă dorim ca fiecare facultate să fie la locul ei, pe orbita 
sa, este evident că trebuie să respingem „de la început” 
doctrinele „SADUCHEILOR” şi ale „FARISEILOR” şi să învăţăm să 
GÂNDIM ÎN MOD PSIHOLOGIC. 

Trebuie să urcăm pe scara Ilmaginaţiei, apoi să trecem la a 
doua treaptă, care este cea a Inspiraţiei și în final să ajungem la 
adevărata Intuiţie... 


Cum se dezvoltă Imaginaţia? Se pot realiza exerciţii 
științifice. Pentru binele cititorilor noștri să vedem unul din ele: 

Se așează un pahar de sticlă în aproprierea cuiva. Pe 
fundul paharului se pune o oglindă și se adaugă apă și câteva 
picături de mercur. Persoana se concentrează chiar asupra 
centrului apei și asupra apei, astfel încât privirea să traverseze 
sticla. 

Se va încerca să se vadă, în această apă „LUMINA 
ASTRALA”, se va face un mare efort pentru a o vedea. La 
început nu se va vedea nimic, aceasta e evident. După un timp 
de exerciţiu, această apă se va vedea cu culori, se va începe să 
se perceapă „LUMINA ASTRALA”. Dacă după un timp, cineva va 
merge, de exemplu, pe o stradă, se va vedea o „bandă de 
lumină” deosebită, iar dacă trece o mașină o va putea 
contempla pe aceasta mișcându-se prin acea „bandă de 
lumină”. 

Va veni o zi în care nu va mai fi nevoie de paharul cu apă 
pentru a vedea, pentru că facultatea deja s-a dezvoltat. Atunci 
se va vedea aerul de diferite culori, se va vedea „AURA” 
oamenilor. Fiecare persoană are o AURA DE LUMINA în jurul său 
și aceasta capătă diverse tonalități. Albastru, de exemplu, indică 
spiritualitate. O „Aură” verde închis indică neîncredere sau 
gelozie. Verdele strălucitor, scepticism. Griul plumburiu, egoism. 
Griul închis, tristeţe, melancolie. Roșul strălucitor mânie sau 
minciună. Roșu sângeriu, închis, desfrânare. Negrul, ură. 
Galbenul, inteligenţă. Portocaliul, orgoliu. Violetul, mistică 
transcendentală, elevată, etc. 

În mod evident, pentru a ajunge să vedem astfel Aura 
oamenilor, trebuie să lucrăm mult cu acest exerciţiu. În fiecare 
zi va trebui să-l practicăm, cel puţin zece minute. Dacă cineva 
poate practica jumătate de oră, perfecţionarea va fi mai rapidă, 
în mod logic. 

Interesant la acest exerciţiu este că se poate practica trei 
ani la rând, fără nici o zi în care să nu fie practicat. Astfel, dacă 
cineva călătorește, va trebui să-l practice acolo unde va ajunge: 
la hotel sau unde va putea, dar să nu lase ziua să treacă fără a 
practica exercițiul. 

Dacă cineva ar avea această tenacitate în viaţă, pentru a 
nu rata nici măcar o zi, acest cineva ar dobândi IMAGINAȚIA 
OBIECTIVĂ sau CLARVIZIUNEA, care este alt termen dat 


Imaginaţiei... Desigur, acesta n-ar fi singurul exerciţiu pentru 
dezvoltarea acestei facultăţi, putem apela și la sistemul 
meditaţiei, astfel: 

Așezaţi într-un fotoliu comod, cu corpul bine relaxat sau 
culcaţi în pat, cu capul spre nord, trebuie să ne imaginăm 
sămânța unui trandafir. Aceasta a fost plantată cu atenţie într- 
un pământ negru și fertil. Să ne imaginăm că o udăm cu apa 
pură a vieţii, să vizualizăm procesul de creștere, cum răsare 
tulpina și cum în, sfârșit, apar crengile și frunzele, până când 
acestea din urmă acoperă toată planta. Să ne imaginăm în final 
cum apar bobocii care se vor deschide ca niște splendizi 
trandafiri. 

În stadiul de „MANTEIA”, cum spun Iniţiaţii din Eleusis, 
trebuie să ajungem să simţim în noi înșine chiar parfumul pe 
care îl răspândesc acele petale de trandafiri. 

A doua parte a muncii imaginative constă în vizualizarea 
procesului morții tuturor lucrurilor. Imaginaţi-vă cum acele 
petale mirositoare vor cădea încetul cu încetul, ofilite; cum 
acele crengi, care altădată erau puternice, vor deveni, cu 
timpul, un mănunchi de vreascuri, iar în final sosește vântul, 
uraganul și împrăștie toate frunzele și toate vreascurile... 

Meditaţia profundă asupra procesului nașterii și al morţii 
tuturor lucrurilor, practicată asiduu, zilnic, e limpede că ne va 
da, cu timpul, „PERCEPȚIA INTERIOARĂ” profundă, a ceea ce am 
putea numi „LUMEA ASTRALĂ”. 

Trebuie să-i avertizăm pe toţi aspiranţii că orice exercițiu 
esoteric, inclusiv acesta, cere CONTINUITATEA SCOPURILOR, 
pentru că dacă azi practicăm, iar mâine nu, ne înșelăm pe noi 
înșine și doar pierdem timpul. Fiind cu adevărat harnici în 
„Munca Esoterică” este posibil să dezvoltăm această facultate 
prețioasă a Ilmaginaţiei... Dacă vreodată în timpul meditaţiei, 
apare în Imaginaţia noastră ceva nou, ceva diferit în legătură cu 
trandafirul, este un semn că am progresat deja. La început, 
imaginile nu sunt colorate, dar pe măsură ce lucrăm, se îmbracă 
în multiple culori încântătoare. Astfel progresăm în „Munca 
Interioară Profundă”... 

Avansând puţin mai mult, Imaginaţia ne va conduce la 
amintirea existențelor noastre anterioare. Incontestabil, cine și- 
a dezvoltat în sine însuși facultatea imaginativă, poate încerca 
să găsească sau să înțeleagă ultima clipă a existenţei sale 


trecute. În această „Oglindă Translucidă” a Imaginaţiei sale, se 
va reflecta patul său de muribund. Astfel că cineva ar fi putut să 
moară pe câmpul de bătălie sau într-un accident și ar fi 
interesant să vedem ce s-a întâmplat în ultima clipă a existenţei 
trecute... 

Continuând acest proces atât de minunat, aflat în legătură 
cu Imaginaţia, am putea încerca să cunoaștem nu numai ultima 
clipă a existenţei anterioare, ci penultima sau antepenultima, să 
cunoaștem în această existenţă cum a fost bătrâneţea noastră, 
tinerețea, adolescenţa, copilăria... 

Astfel, vom verifica prin experienţă directă „Legea Eternei 
Reîntoarceri a tuturor lucrurilor”. Nu intelectul e cel care poate 
să verifice această Lege și să dovedească dacă am mai trăit 
înainte; cu intelectul putem discuta, afirma sau nega, dar 
acestea nu înseamnă a verifica. 

Imaginaţia sau  Clarviziunea va deschide porțile 
„Paradisurilor Elementale ale Naturii”. Dacă încercăm să 
percepem cu Imaginaţia un copac, dacă medităm asupra lui, 
vedem că este format dintr-o mulţime de frunze mici, etc., dar 
dacă aprofundăm puţin, vedem viaţa intimă a copacului, ceea 
ce am putea numi ca „ELEMENTAL” sau „SUFLET”. 

Când cineva se află în stare de extaz, percepe Conștiinţa 
vegetală; este evident că atunci vede cu claritate perfectă ce 
este o „CREATURĂ ELEMENTALĂ” care are viaţă, care nu este 
perceptibilă pentru cele cinci simţuri, care nu este perceptibilă 
pentru capacitatea raţională, care este exclusă total din 
procesul senzorial... 

Este interesant de știut că în faze superioare se poate 
ajunge la a conversa cu „ELEMENTALII” (fără îndoială, în cea de- 


a Patra  Verticală există surprize insolite). „Pământul 
Făgăduinţei” despre care ne vorbește Biblia, este chiar cea de-a 
Patra dimensiune, a Patra Verticală a Naturii, „Paradisul 


Terestru”, „Pământul Promis”, unde din râurile de apă pură a 
vieţii izvorăște lapte și miere... 

Imaginaţia creatoare este, fără îndoială, oglinda sufletului; 
dezvoltând-o prin reguli esoterice exacte, ea ne va aduce 
verificarea celor afirmate aici. Vă invit la analiză psihologică, să 
dezvoltați această facultate de cunoaștere cunoscută din 
totdeauna ca Imaginație... 

Imaginaţia creatoare permite cuiva să știe prin sine însuși 


că Pământul este un organism viu. O afirmaţie neoplatonică 
spunea că: „Sufletul Lumii este crucificat pe Pământ”... Acest 
„Suflet al Lumii” este un ansamblu de Suflete, de vieţi care 
palpită și sunt reale. Pentru oamenii „Hiperboreeni”, vulcanii, 
marea, metalele, trecătorile adânci ale munţilor, vântul vijelios, 
focul care arde, pietrele dure, copacii... nu erau decât trupul 
Zeilor. Acei Hiperboreeni nu vedeau în Pământ ceva mort; 
pentru ei lumea avea viață și o avea din plin. 

In aceea epocă se vorbea în „ORTO-UL FOARTE PUR AL 
LIMBII DIVINE” care, ca „un râu de aur, curge pe sub codrul des 
al Soarelui”... Știau să cânte la Liră, scoteau din aceasta cele 
mai uimitoare simfonii. Lira lui Orfeu încă nu căzuse sfărâmată 
pe pardoseala templului. Erau alte timpuri atunci, aceasta era 
epoca „ANTICEI ARCADII”, când se închina cult zeilor Aurorei și 
când se serba orice naștere prin serbări mistice 
transcendentale... 

Dacă dumneavoastră dezvoltați eficient facultatea 
Imaginaţiei, nu numai că vă veţi putea aminti existențele 
anterioare, ci veţi putea verifica în mod special ceea ce expun 
aici în mod didactic. 

Dar Imaginaţia, prin ea însăși, nu este decât prima treaptă 
a „lniţierii”. O a doua treaptă mai elevată ne va duce la 
Inspiraţie. Facultatea Inspiraţiei ne permite să discutăm faţă în 
faţă cu orice particulă de viaţă elementală; facultatea Inspiraţiei 
ne permite să simţim în noi înșine cum palpită fiecare inimă... 

Să ne imaginăm din nou pentru o clipă exerciţiul cu 
trandafirul. Dacă apoi, după ce s-a încheiat meditaţia asupra 
nașterii și morţii sale, lemnele și frunzele trandafirului au 
dispărut, dorim să știm ceva în plus, avem nevoie de Inspiraţie... 
S-a născut planta, a dat rod, a murit și după aceea ce se 
întâmplă? 

Avem nevoie de Inspiraţie pentru a ști care este 
semnificația acestei nașteri și a acestei morți a tuturor lucrurilor. 
Facultatea Inspiraţiei este încă și mai transcendentală. Trebuie 
să lăsăm la o parte simbolismul la care am meditat, să încercăm 
să-i prindem semnificaţia interioară, iar pentru aceasta este 
nevoie de emoție, de Centrul Emoţional. Acest Centru pune în 
valoare „Munca Esoterică” a Meditaţiei. Centrul Emoţional ne 
permite să ne simţim inspirați și apoi să cunoaștem semnificaţia 
nașterii și a morții tuturor lucrurilor... 


Cu Imaginaţia putem verifica realitatea existenței 
anterioare; cu Inspirația putem capta semnificaţia existenţei 
anterioare; motivul, cauza sa, scopul său... Inspirația se află, 
deci, cu un pas mai departe faţă de facultatea Imaginaţiei 
Creatoare. Cu Imaginaţia putem verifica realitatea celei de-a 
Patra Verticale, dar Inspirația ne permite să-i captăm 
semnificaţia profundă... 

În final, dincolo de Imaginaţie și de Inspiraţie, trebuie să 
ajungem pe culmile INTUIȚIEI. În acest mod Imaginaţia, 
Inspirația și Intuiţia, se transformă în cele trei trepte ale 
„lniţierii”... 

intuiţia este ceva diferit. Să ne întoarcem la trandafirul din 
exemplul nostru. Cu lmaginaţia l-am văzut născându-se, 
crescând și în final murind; Inspirația ne permite să cunoaștem 
semnificația tuturor acestora; dar Intuiţia ne va conduce la 
realitatea spirituală a acestui proces, atunci vom pătrunde, cu 
această prețioasă facultate superlativă, într-o lume pur 
spirituală; ne vom întâlni, față în față, nu numai cu 
„Elementalul” trandafirului, ci chiar cu „Scânteia sa Virginală”, 
cu „Monada sa Divină”, cu „Particula Ignică”, supremă a 
trandafirului. 

Vom pătrunde într-o lume unde-i vom găsi pe „Elohim 
Creatorii” citați de Biblia ebraică sau mozaică. Vom vedea 
întreaga „Oaste Creatoare”, „Armata Cuvântului”, adică îl vom 
găsi pe „Demiurgul Creator al Universului”... 

Intuiția este cea care ne permite să conversăm față în față 
cu „Elohimii”, cu „îngerii”, cu „Tronurile” și deja nu vor mai fi 
pentru noi o simplă speculație sau o falsă credinţă, ci o realitate 
palpabilă, vizibilă, astfel încât Intuiţia ne poate permite accesul 
spre regiunile superioare ale Universului și ale Cosmosului. 

Lumea Intuiţiei este Lumea Matematicii (a lucrului exact și 
adevărat). Studentul care vrea să se înalțe spre Lumea Intuiţiei 
trebuie să fie matematician sau cel puţin să aibă noțiuni de 
aritmetică. FORMULELE MATEMATICE CONFERA CUNOAȘTEREA 
INTUITIVĂ. 

Studentul trebuie să se concentreze asupra unei formule 
matematice și să mediteze profund la ea. Apoi să ne golim 
mintea de orice gând care ne-ar putea distrage și să așteptăm 
ca Fiinţa Interioară să ne înveţe conceptul de conţinut închis în 
formula matematică. De exemplu, înainte ca Kepler să-și fi făcut 


public celebrul său principiu că „pătratul timpilor revoluţiei 
planetelor în jurul Soarelui sunt între ele egale cu cubul 
distanțelor lor”, formula deja exista, era conținută în Sistemul 
Solar, dar savanții încă nu o cunoșteau. 

Studentul se poate concentra mental asupra acestei 
formule, își poate goli mintea, poate adormi cu mintea liniștită, 
în tăcere și poate aștepta ca propria sa Fiinţă Interioară să-i 
reveleze secretele minunate conţinute în formula lui Kepler. 

Formula lui Newton despre Gravitaţia Universală poate, de 
asemenea, servi pentru a ne exersa Intuiţia. Această formulă 
este următoarea: „Corpurile se atrag reciproc în proporţie 
directă cu masele lor și invers proporțional cu pătratul 
distanţei”. 

Dacă studentul practică cu tenacitate și supremă răbdare, 
propria sa Fiinţă Interioară îl va învăţa și îl va instrui în Operă. 
Atunci va studia la picioarele Maestrului; se va înălța spre 
Cunoașterea Intuitivă. 

Prin intermediul  Intuiţiei putem studia direct 
Cosmogeneza, Antro-pogeneza, etc. Intuiţia ne va permite să 
pătrundem în Templele  „Fraternităţii Universale Albe”, în 
Templele „Elohim-ilor” ale „Kumara-șilor” sau ale „Tronurilor”. 
intuiţia ne va permite să cunoaștem Geneza lumii noastre, cu 
Intuiţia putem asista chiar la aurora creaţiei; să știm nu pentru 
că a spus cineva, ci pe cale directă, cum a apărut această lume 
în care locuim, cum a fost creată, cum și-a făcut apariţia în 
concertul lumilor. Intuiţia ne va permite să știm, în mod specific 
și direct, ceea ce nu știu savanții străluciți ai epocii... 

Există multe teorii cu privire la lume, la Univers, la 
Cosmos, iar acestea ies din modă constant, ca remediile 
farmaceutice, ca moda doamnelor și a domnilor. O teorie este 
urmată de alta, iar la sfârșit, intelectul nu știe decât să-și facă 
fantezii asupra frumosului, să speculeze, fără a putea 
experimenta niciodată Realul. 

Este măreț să poţi asista la spectacolul Universului, să te 
simţi, pentru o clipă, o parte a creaţiei; să poţi privi lumea ca și 
cum ar fi un teatru, iar tu, spectatorul; să poţi observa cum o 
planetă iese din Haos, cum „Fiinţa Reală” dă naștere oricărei 
entităţi cosmice. 

intuiţia e cea care ne permite să știm că Pământul există 
prin „Karma” Zeilor, pentru că altfel n-ar exista. Intuiţia e cea 


care permite cuiva să verifice realismul crud al acestei „Karme”. 
Desigur, acei Elohim care în ansamblul lor constituie Divinul, au 
acţionat într-un ciclu trecut de manifestare, cu mult înainte ca 
Pământul și Sistemul Solar să fi apărut... 

Să vedem un caz foarte simpatic. Se discută mult despre 
Lună. Multă lume crede că aceasta este o bucată de Pământ 
lansată de forța centrifugă a Universului, în spaţiu; ceva 
asemănător cu lansarea de către cineva a unei rachete atomice. 

intuiţia îi permite cuiva să verifice lucrurile în mod 
complet diferit. Intuiţia îi permite cuiva să știe că Luna este mult 
mai veche decât Pământul. De aceea, strămoșii noștri din 
Anahuac se refereau la ea ca la „bunica noastră Luna”. Dacă 
aceasta este mama Pământului, iar Pământul este mama 
noastră, rezultă că Luna este bunica noastră, cum spuneau 
înțelepţii din Anahuac. 

Într-adevăr, Pământul a apărut mult mai târziu, de-a 
lungul secolelor. Luna a fost o lume bogată în trecut, a avut 
viață minerală, vegetală, animală și umană, mări adânci, vulcani 
care erupeau, etc. Chiar oamenii de știință de azi au trebuit să 
se încline în fața faptului concret, evident că Luna este mai 
bătrână decât Pământul. 

Acei Inițiați care au comis greșeala de a afirma că Luna a 
fost o bucată desprinsă din Pământ, s-au simţit prost când s-a 
verificat cu aparate speciale, prin studierea metalelor aduse de 
pe Lună, că aceasta este mai veche decât Pământul. 

A fost plină de viaţă, a fost o lume bogată... De cea 
devenit un cadavru? Intuiţia ne permite să știm că tot ceea ce 
se naște trebuie să moară și că orice lume înstelată va deveni, 
cu timpul, o nouă Lună. 

Când satelitul nostru si-a dat ultima suflare,  „ANIMA- 
MUNDI” al său s-a scufundat în sânul „ETERNULUI TATA COSMIC 
COMUN” și când a început o nouă „zi de activitate”, „AMIMA- 
MUNDI” al Lunii a luat din nou trup, s-a reîncarnat în acest 
Pământ. Toate vieţuitoarele care au existat odinioară pe Lună 
au murit, dar germenii vieţii vegetale, animale și umane n-au 
murit. Acești germeni sau suflete, proiectate de „Razele 
Cosmice”, au fost depuse aici, pe această nouă planetă... 

Când cineva face o afirmaţie ca aceasta în fața unui grup 
de oameni instruiți, în faţa celor care sunt obișnuiți cu jocul 
minţii, în faţa fanaticilor silogismelor, a presilogismelor și a 


esilogismelor raţionamentului subiectiv, se expune fără îndoială 
batjocurii, sarcasmului, ironiei, satirei, pentru că acest fapt nu 
poate niciodată să fie admis de raționalismul subiectivist al 
intelectului; ceea ce afirmăm este accesibil numai Intuiţiei. 

Dacă dumneata, prietene investigator, vrei într-adevăr să 
ajungi într-o zi la „lluminare”, la perceperea Realului, la 
cunoașterea deplină a Misterelor Vieţii și ale Morţii, va trebui să 
urci, incontestabil, treptele minunate ale lmaginaţiei, ale 
Inspiraţiei și ale Intuiţiei. 

Simplul raţionalism nu ne va putea niciodată duce până 
acolo, la acele experienţe intime; nu vreau să spun că ne 
pronunţăm împotriva intelectului; ceea ce dorim este să 
specificăm funcţiile și acesta nu e un păcat. Intelectul este util în 
interiorul orbitei sale; în afara ei, repet, este inutil. 

Dacă devenim fanaticii intelectului și negăm „de la bun 
început” GANDIREA PSIHOLOGICA, vom rămâne închiși exclusiv 
în fizic și în senzorial și chiar am putea deveni fanatici ai 
dialecticii marxiste... , 

Doar GANDIREA PSIHOLOGICA va deschide Mintea 
Interioară și aceasta ne va face să urcăm cele trei trepte ale 
„lniţierii”. 

Mintea Interioară este aceeași „Raţiune Obiectivă” 
explicată în mod clar, de Gurdjioff, de Uspensky sau de Nicoll. A 
avea „Rațiunea Obiectivă” este a avea deschisă Mintea 
Interioară. Mintea Interioară funcţionează exclusiv prin „intuiţii”, 
cu datele Fiinţei, ale Conștiinţei, ale Superlativului, ale acelui 
ceva care este transcendental în noi... 

e 17. ° 
NECESITATE ȘI LĂCOMIE « 
„Avem nevoie de bani pentru a putea avea ce mânca, cu ce ne 
îmbrăca și unde să ne adăpostim. Dar când banul devine o 
necesitate psihologică, atunci apare lupta și conflictul pentru a-l 
poseda”. 

„Samael Aun Weor 
o LACOMIA SAU AMBIŢIA n 

„Este necesar să știm să trăim. Acesta e un lucru pe care 
trebuie să-l înțelegem. Când vorbim cu cineva, acesta ne 
povestește despre diferitele succese ale vieţii sale și ne 
vorbește de evenimente prin care a trecut în diferite epoci ale 
existenței sale, ca și cum viata ar fi doar o înlănțuire de 


evenimente. Oamenii nu-și dau seama că dincolo de 
circumstanțele vieții există de asemenea stări de conștiință. 

Capacitatea de a trăi se bazează precis pe faptul că 
fiecare ajunge să combine stările conștiente cu circumstanțele 
existenței. 

Putem verifica faptul că există anumite persoane care ar 
trebui să fie fericite, dar care nu sunt, așa cum există multe 
cazuri concrete de persoane care au o casă frumoasă, o mașină 
frumoasă, o soție magnifică, copii frumoși și bani destui și în 
ciuda acestora nu sunt fericiți. 

Dimpotrivă, se pot vedea cazuri de indivizi săraci, 
muncitori umili care lucrează pe un șantier și care nu au o 
locuință magnifică, nici mai mulți bani decât e necesar pentru a 
se întreține de la o zi la alta, nici o mașină frumoasă ultimul 
model, și care, în ciuda tuturor acestora sunt fericiți la ei acasă, 
cu copiii lor. Ei sunt săraci, dar curati și cinstiți. Sunt persoane 
sărace care fac promisiuni și le respectă. 

Așadar, nu banul însuși este cel care poate să ne dea 
fericirea. Toate depind de modul în care știm să combinăm 
stările conştiente cu succesele și circumstanțele vieții practice”. 

Samael Aun Weor - Conferința „Starea hipnotică în 
care trăieşte fiinta umană” 

E necesar să avem trei lucruri în viaţă: „îmbrăcăminte, 
mâncare și adăpost”. Nu trebuie să ne fie foame, trebuie să 
mâncăm. Nu trebuie să avem îmbrăcămintea într-o stare rea, e 
necesar să fim bine îmbrăcaţi. E drept să avem o casă pentru a 
putea trăi corect. 

Aceste trei lucruri sunt necesitățile primare ale ființei 
umane. E urgent să înțelegem unde se termină necesitatea și 
unde începe lăcomia. 

Doar înțelegând profund necesitatea și lăcomia putem 
stabili bazele adevărate pentru procesele corecte ale gândirii. 

o DIVERSELE FETE ALE AMBIŢIEI = 

Ambiţia are mai multe feţe. Ambiţia are o faţă de sfânt și 
o față de diavol și are o faţă de bărbat și o faţă de femeie, o față 
de interes și o față de dezinteres, o faţă de virtuoasă și o faţă de 
păcătoasă. 

Există ambiţie în cel ce vrea să se căsătorească și de 
asemenea în bătrânul celibatar care detestă căsătoria. 

Există ambiţie în cel ce dorește cu infinită nebunie să fie 


cineva, celebru, sus în societate și există ambiţie în cel care se 
face anahoret, care nu dorește nimic din această lume, pentru 
că unica lui ambiţie e de a ajunge la Cer, de a se elibera, etc. 

Există ambiţii terestre și ambiţii spirituale. Câteodată 
ambiția utilizează masca dezinteresului și a sacrificiului. 

Egoului, eului, sinelui însuși îi place să ascundă ambiția, să 
o pună în colțurile cele mai secrete ale minţii și să spună astfel: 
„Eu nu am nici o ambiţie, Îmi iubesc aproapele, muncesc fără 
interes pentru binele tuturor ființelor umane”. 

Politicianul „viclean”, care știe totul, uimește cu actele 
sale aparent dezinteresate, dar când abandonează munca este 
foarte normal ca el să iasă din ţara sa cu câteva milioane de 
dolari. Ambiţia se deghizează cu o mască de dezinteres, ea îi 
înșeală pe oamenii cei mai vicleni. 

Există în lume mulţi oameni care doar se ambiţionează să 
nu fie ambiţioși. 

Există mulţi oameni care renunţă la tot fastul și vanitățile 
lumii doar pentru a se ambiţiona să realizeze propria lor auto- 
perfecționare intimă. 

Pe pocăitul care merge în genunchi până la templu și care 
se flagelează plin de credinţă nu-l ambiţionează aparent nimic și 
își permite să dea totul, fără a lua nimic la ceilalţi, dar e clar că 
se ambiţionează să facă miracole, să se vindece pe el însuși sau 
pe o persoană din familia sa sau să se salveze intern. 

Noi admirăm oamenii cu adevărat religioși, dar ne 
plângem că nu-și iubesc dezinteresat religia. 

Sfintele religii, sublimele secte, ordine, societăţi spirituale, 
etc. merită dragostea noastră dezinteresată. 

Foarte rar găsim în această lume persoane care își iubesc 
religia, școala lor, secta lor, etc. fără nici un interes. Acest fapt 
este lamentabil. 

Toată lumea e plină de ambiţie. Hitler începea războaiele 
din cauza ambiţiei. 

Toate războaiele își au originea în frică și ambiţie. Toate 
problemele cele mai mari ale vieţii își au originea în ambiţie. 

Toată lumea trăiește în conflict cu toată lumea datorită 
ambiţiei, unii contra altora și toţi contra tuturora. 

Cel pe care nu-l ambiţionează această lume teribilă și 
mizerabilă, îl ambiţionează o alta; și cel pe care nu-l 
ambiţionează banii, îl ambiţionează puterile psihice. 


Suntem lacomi de puteri oculte atunci când vrem 
rezultate. Cei care nu vor decât rezultate sunt lacomi. Cei care 
merg dintr-un loc în altul pentru a acumula teorii, căutând 
puteri, azi într-o școală, mâine în alta, sunt de fapt îmbuteliaţi în 
lăcomie. Mentalul îmbuteliat în lăcomie este foarte instabil. 

Aceste persoane merg din „Lojă” în „Lojă”, din școală în 
școală, din sectă în sectă și sunt tot timpul pe punctul de a 
suferi, etc., fără a ajunge niciodată la nimic, pentru că ceva 
instabil nu poate să înţeleagă niciodată ceea ce e stabil, 
permanent și divin. 

Doar Dumnezeu însuși poate înțelege. Mentalul îmbuteliat 
de lăcomie e incapabil să înțeleagă lucrurile care sunt în afara 
buteliei. 

Lacomii vor să-l îmbutelieze pe Dumnezeu și pentru 
aceasta ei merg din școală în școală, căutând tot timpul, dorind 
inutil, pentru că pe Dumnezeu nu-l poate îmbutelia nimeni. 

Cel ce vrea să lucreze în „Marea Operă Internă” trebuie să 
abandoneze întâi lăcomia. Constructorul care e lacom 
abandonează munca sa când întâlnește în drumul său o altă 
muncă, chiar dacă aceasta e cu adevărat tenebroasă. 
Persoanele lacome se retrag din „Marea Operă Internă”. Sunt 
mulți cei care încep munca, dar foarte puţini cei care o termină. 
„Maeștrii înviaţi” pot fi numărați pe degetele mâinii. 

Există mari ambiţii spirituale. Există de asemenea mari 
ambiţii pământești. Cei care nu doresc bani, doresc puteri; cei 
care nu doresc puteri, doresc bani. 

Suntem lacomi de bani, atunci când îi dorim cu scop 
psihologic și nu pentru a acoperi necesităţile noastre fizice. De 
ce banii au luat o așa mare importanţă în viaţa noastră? 
Depindem doar de ei pentru fericirea noastră psihologică? Toate 
ființele umane au nevoie de „hrană, de îmbrăcăminte, de 
adăpost”, asta e clar, dar de ce acest fapt care e atât de simplu 
și atât de natural chiar și pentru păsări, a luat pentru noi o 
importanţă și o semnificaţie pe cât de mare pe atât de teribilă? 

Banul a luat o valoare exagerată și disproporţionată, 
pentru că, psihologic, depindem de el pentru buna noastră 
stare. Banul ne alimentează vanitatea, ne dă prestigiu social, ne 
dă mijloace pentru a ajunge la puteri. Banul a fost utilizat de 
mental cu intenţii și scopuri total diferite de ceea ce are el în 
sine, printre care se află necesităţile noastre fizice imediate. 


Banul e utilizat cu scop psihologic, aceasta e cauza pentru care 
banul a luat o importanţă exagerată și disproporţionată. 

Avem nevoie de bani pentru a avea pâine, îmbrăcăminte 
și un adăpost. Acest lucru este foarte clar, dar când banul se 
transformă într-o necesitate psihologică, când îl utilizăm pentru 
diverse scopuri care nu sunt proprii lui însuși, când depindem de 
bani pentru a avea prestigiu, poziţie socială, succes, etc., atunci 
banul ia pentru minte o importanţă exagerată și 
disproporţionată, și de aici izvorăște lupta și conflictul pentru a-l 
poseda. 

Este logic că avem nevoie de bani pentru a satisface 
necesitățile noastre fizice (pentru a avea pâine, îmbrăcăminte și 
un adăpost), dar dacă depindem exclusiv de bani pentru propria 
noastră fericire și satisfacţie personală, atunci suntem ființele 
cele mai nefericite de pe pământ. 

Când înţelegem profund că scopul banilor este doar de a 
ne da pâine, îmbrăcăminte și adăpost, atunci îi impunem 
spontan o limitare inteligentă; rezultatul acestui fapt este că 
banul nu mai are pentru noi aceeași importanță exagerată pe 
care o are când redevine o „Necesitate Psihologică”. 

Banul în sine însuși nu este nici bun nici rău, aceasta 
depinde de folosinţa pe care i-o dăm. 

Dacă îl utilizăm pentru bine, e bun, dacă îl utilizăm pentru 
rău, e rău. Trebuie să înțelegem profund adevărata natură a 
„senzaţiei” și „satisfacţiei”. 

Mintea care vrea să ajungă să înțeleagă adevărul trebuie 
să fie liberă de aceste piedici. Dacă vrem cu adevărat să 
eliberăm gândirea de piedicile senzaţiei și satisfactiei, trebuie să 
începem cu senzațiile care sunt pentru noi cele mai familiare și 
să stabilim în acel moment baza necesară pentru înţelegere. 

Senzaţiile au locul lor precis și când le înțelegem profund 
în toate nivelurile minţii, ele nu mai au deformarea stupidă pe 
care o au acum. 

Multe persoane cred că dacă ordinea lucrurilor ar fi în 
acord cu partidul politic căruia îi aparţin și pentru care ele sunt 
gata totdeauna să lupte, atunci ar fi o lume fericită, plină de 
abundență, de pace și de perfecţiune. Acesta e un concept fals, 
deoarece, cu adevărat, nimic din toate acestea nu poate exista 
dacă înainte nu am înţeles individual adevărata semnificaţie a 
lucrurilor. 


Fiinţa umană e prea săracă în interior și de aceea are 
nevoie de bani și de lucruri pentru senzațiile și satisfacţiile 
personale. Când cineva e sărac în interior, el caută în exterior 
bani și lucruri pentru a se împlini și pentru a ajunge să aibă 
anumite satisfacţii. De aceea banul și lucrurile materiale au luat 
o importanţă disproporţionată și de aceea și fiinţa umană e 
dispusă să fure, să mintă și să exploateze în fiecare moment. 

De aceea există o luptă între capital și muncă, între patron 
și muncitor, între exploatator și exploatat, etc. Toate 
schimbările politice sunt inutile, fără a fi înţeles înainte propria 
noastră sărăcie interioară. 

Sistemul social poate să se schimbe o dată sau de mai 
multe ori, dar dacă noi nu am înțeles profund natura intimă a 
sărăciei noastre interioare, individul va crea totdeauna noi 
mijloace și căi pentru a obţine satisfacția personală, chiar dacă 
trebuie să afecteze pacea celorlalți. 

Este urgent să înţelegem profund natura intimă a sinelui 
însuși (a ego-ului) dacă vrem cu adevărat să fim bogaţi în 
interior. Cel care e bogat în interior, e liber de piedicile 
senzațiilor și satisfacţiilor personale. 

Cel care e bogat în interior e incapabil să-și exploateze 
aproapele, e incapabil să fure și să mintă. Cel care e bogat în 
interior a găsit fericirea. 

Avem nevoie de bani, asta e sigur, dar este necesar să 
înțelegem profund relaţia noastră precisă cu aceștia. Nici 
ascetul, nici avarul lacom nu au înțeles niciodată care este 
corecta noastră relaţie cu banul. Nu renunțând la bani, nici 
depinzând de ei ajungem să înțelegem exacta noastră relaţie cu 
banul, avem nevoie de înţelegere pentru a ne da seama în mod 
inteligent de propriile noastre necesităţi materiale, fără să 
depindem total de bani. 

Am cunoscut cazul unui om care nu avea niciodată bani; 
el făcea vizite anumitor persoane dedicate studiilor spirituale și 
toate aceste persoane îi dădeau „pâine, veșminte și adăpost”. 

Acest om spunea: „Eu n-am nevoie de bani, pentru că 
dacă mi-e foame unul dintre prieteni îmi va da să mănânc și 
dacă mi-e sete unul din prieteni îmi va da să beau și dacă am 
nevoie să călătoresc cineva îmi va plăti călătoria și dacă am 
nevoie să mă înveselesc, mă așez într-o grădină pentru că 
grădinarul lucrează pentru mine”... 


Nu există nici o îndoială că acest om e un egoist teribil, 
îndrăgostit de el însuși. El credea totdeauna că lucrurile trebuie 
să-i fie date, dar niciodată el nu se gândea să răspundă, să dea, 
să facă viaţa mai ușoară altora. Astfel, și în tămâia rugăciunii se 
ascunde delictul... 

Noi nu trebuie să cădem în aceleași erori, noi trebuie să 
învăţăm să avem o relaţie corectă cu banii. Când înțelegem 
relaţia noastă exactă cu banii, se termină imediat durerea 
detașării și teribila suferință pe care ne-o produce competența. 
Trebuie să învăţăm să facem diferenţa între necesitatea fizică 
imediată și dependenţa psihologică de lucruri. Dependenţa 
psihologică de lucruri creează exploatare și sclavie. Lăcomia 
lumii se află în interiorul indivizilor. Lăcomia este și cauza 
secretă a urii și a brutalităţii lumii. Noi suntem lumea. 

Doar înțelegând întregul proces al lăcomiei în toate 
nivelurile minţii vom putea ajunge să experimentâăm MAREA 
REALITATE. 

o CAUZELE AMBIŢIEI = 

Ambiţia are diferite cauze și una din ele e ceea ce numim 
FRICA. 

Umilul tânăr care trăiește în parcurile orașelor luxoase, 
curățând pantofii oamenilor orgolioși, poate să devină hoț, dacă 
ajunge să-i fie frică de sărăcia sa, frică de sine însuși, frică 
pentru viitorul lui. 

Umila modistă care lucrează în magazinul fastuos al unui 
patron ar putea să devină hoaţă sau prostituată de seara până 
dimineaţa, dacă ar ajunge să-i fie frică de viitor, frică de viaţă, 
de bătrâneţe, de ea însăși, etc., etc. 

Elegantul muncitor al unui restaurant de lux sau al unui 
mare hotel ar putea deveni un gangster, un hoţ de bănci sau un 
hoţ foarte inteligent, dacă, din nefericire, ar ajunge să simtă 
frică de el însuși, de umila sa poziție de muncitor, de propriul 
său viitor, etc. 

Insecta nesemnificativă vrea să devină elefant. Umilul 
angajat al unui magazin care servește clientela și care, cu multă 
răbdare, ne arată cravata, cămașa, pantofii, făcând multe 
reverențe și surâzând cu o falsă umilință, este ambiţionat de 
ceva superior lui, pentru că îi e frică, foarte frică; îi este frică de 
mizerie, frică de propriul viitor, frică de bătrânețe, etc. 

Când puișorilor le este frică, ei se retrag sub aripile 


iubitoare ale găinii unde se simt în siguranţă. 

Copilul căruia îi e frică, fuge lângă mama lui pentru a se 
simţi în siguranță. E 

„Este demonstrat că FRICA și CAUTAREA SIGURANŢEI sunt 
în relaţie intimă. 

Multe persoane care nu știu să lucreze, care au oroare de 
mizerie, își caută siguranţa în delict și devin hoți, etc. 

Multe femei cărora le lipsește inteligenţa și cărora le e 
frică în faţa posibilității mizeriei, devin prostituate. 

Proprietarul căruia îi e frică de faptul că oamenii nu îi vor 
plăti apartamentul, cer contracte, garanţii, etc., căutând de fapt 
siguranţa. 

Și dacă o văduvă săracă, cu mulţi copii nu poate să facă 
față acestei cereri, și dacă toți proprietarii din acel oraș fac 
același lucru, la sfârșit, săraca femeie, va trebui să doarmă cu 
copiii săi în stradă sau în parcurile din oraș. 

Este indispensabil ca orice individ să înveţe să aibă 
încredere în el însuși. 

Frica și căutarea siguranţei sunt slăbiciunile teribile care 
fac viaţa să devină un infern groaznic. 

Peste tot abundă lașii, plângăcioșii, slabii care caută 
totdeauna să găsească siguranţa. 

Ne e frică de viaţă, ne e frică de moarte, ne e frică de 
ceea ce oamenii ar putea să ne spună, frică să ne pierdem 
poziţia socială, poziţia politică, prestigiul, banii, frumoasa casă, 
magnifica soţie, drăguțul soț, locul de muncă, magazinul, 
monopolul, imobilele, mașina, etc., etc., etc. 

Frica și căutarea siguranței sunt, deci, două din 
elementele care acţionează ca resorturi secrete ale ambiţiei. 

Un alt mecanism ascuns care trezește această ambiţie în 
animalul intelectual numit în mod greșit om, este INVIDIA. 

Invidia se manifestă câteodată sub forme subtile și 
divizate. Invidia are multe feţe și există milioane de motive 
pentru a o justifica. Invidia este resortul secret al oricărei mașini 
sociale. Imbecilii sunt încântați să justifice invidia. 

Spre nefericirea lumii, toate mecanismele societăţii sunt 
bazate pe invidie și pe spiritul achiziţional. Toată lumea este 
invidioasă pe toată lumea. Suntem invidioși pe idei, lucruri, 
persoane și vrem să avem bani, mai mulţi bani, idei noi pe care 
să le acumulăm în memorie, lucruri noi pentru a ne uimi 


aproapele, etc. 

Bogatul e invidios pe bogat și vrea să fie mai bogat. 
Săracii sunt invidioși pe bogaţi și vor să fie bogaţi. Cel care scrie 
îl invidiază pe cel care scrie și vrea să scrie mai bine. Cel care 
are multă experienţă îl invidiază pe cel care are mai multă 
experiență și dorește să aibă mai multă experienţă decât 
celălalt. 

Oamenii nu se mai mulțumesc cu „pâine, veșminte și cu 
un adăpost”. Resortul secret al invidiei pentru automobilul altei 
persoane, pentru casa vecinului, pentru costumul vecinului, 
pentru banii prietenului sau ai dușmanului, etc., produce dorințe 
de a fi mai bun, de a avea lucruri, mai multe lucruri, haine, 
costume, virtuţi pentru a nu fi mai lipsit de importanţă decât 
altul, etc., etc., etc. 

Ceea ce e mai tragic este că procesul de acumulare de 
experienţe, de virtuţi, de lucruri, de bani, etc. dă mai multă forță 
eului  pluralizat, intensificând atunci în interiorul nostru 
contradicţiile intime, teribilele ruperi, crudele noastre bătălii 
lăuntrice, etc., etc., etc. 

Toate acestea sunt suferință. Nimic din toate acestea nu 
poate să aducă bucuria reală inimii noastre îndurerate. Toate 
acestea produc o creștere a cruzimii în psihicul nostru, o 
multiplicare a suferinței, neplăcere de fiecare dată mai 
profundă. 

Eul pluralizat găsește întotdeauna justificări, chiar pentru 
cele mai rele delicte și pentru acest proces de gelozie, de 
achiziționare, de acumulare, de a avea, chiar dacă acest lucru 
depinde de munca altei persoane; acest lucru e numit evoluție, 
progres, înaintare, etc. Oamenii au Conștiinţa adormită și nu-și 
dau seama de faptul că sunt invidioși, geloși, cruzi, lacomi, și 
dacă, datorită unui motiv, ajung să-și dea seama de toate 
acestea, atunci ei se justifică, condamnă căutând evaziuni, dar 
nu înțeleg. 

Este dificil să descoperim invidia, datorită faptului concret 
că mintea umană este invidioasa. Structura minţii se bazează pe 
gelozie și pe achiziţie. Invidia începe de pe băncile școlii. 
Invidiem inteligența superioară a aproapelui nostru, 
calificativele mai bune, costumele mai bune, veșmintele mai 
bune, încălțămintea mai bună, bicicleta mai bună, frumoasele 
patine, mingea drăguță, etc., etc. 


Profesorii și profesoarele care formează personalitatea 
elevilor trebuie să înțeleagă ce sunt infinitele procese ale 
invidiei și să stabilească în psihicul elevilor lor baza necesară 
pentru înțelegere. 

Mintea, invidioasă prin natura sa, gândește doar ÎN 
FUNCȚIE DE „MAI MULT”: „Pot explica mai bine, am mai multă 
cunoaștere, mai multă inteligenţă, mai multă virtute, mai multă 
sfințenie, mai multă perfecţiune, mai multă evoluţie, etc.”. 

Toate funcţionalismele minţii se bazează pe „mai mult”. 
„Mai mult” este resortul secret intim al geloziei. 

„Mai mult” este procesul comparativ al minţii. Orice 
proces comparativ este abominabil. Exemplu: „eu sunt mai 
inteligent decât tine”. „Această persoană este mai virtuoasă 
decât tine”...Această persoană este mai bună decât tine, mai 
înţeleaptă, mai generoasă mai frumoasă”, etc., etc., etc. „Mai 
mult” creează timpul. Eul pluralizat are nevoie de timp pentru a 
fi mai bun decât vecinul, pentru a arăta familiei că este genial și 
că poate să ajungă să fie cineva în viață, pentru a arăta 
dușmanilor săi sau celor care sunt geloși pe el că este cel mai 
inteligent, cel mai puternic, cel mai tare, etc. 

GÂNDIREA COMPARATIVĂ se bazează pe gelozie, și 
produce ceea ce se numește amărăciune, nemulțumire, 
frământare. 

Persoanele compară prietenii lor, familiile lor, copiii lor cu 
copiii vecinilor, cu persoanele vecine. Ei compară casa lor, 
mobila lor, veșmintele lor, toate lucrurile lor cu lucrurile 
vecinilor, cu lucrurile aproapelui lor. Ei compară ideile lor, 
inteligenţa copiilor lor cu ideile altor persoane, cu inteligența 
altor persoane și astfel apare invidia, care devine resortul secret 
al acțiunii. 

Nu poate exista o iubire adevărată acolo unde există o 
comparaţie între ceea ce suntem aici și acum și ceea ce am 
vrea să ajungem mai târziu, nu poate exista o iubire adevărată 
acolo unde există o comparaţie între viaţa practică și idealul sau 
modelul cu care am vrea să ne acomodăm. 

Orice comparaţie este abominabilă. Orice comparaţie 
aduce teamă, gelozie, orgoliu etc.; teamă că nu ajungem la 
ceea ce vrem, gelozie faţă de progresul altuia, orgoliu pentru că 
ne credem superiori faţă de ceilalţi. 

Din nefericire oamenii merg de la o extremă la cealaltă. Ei 


nu știu să parcurgă drumul de mijloc. Mulţi oameni luptă 
împotriva nemulțumirii, geloziei, lăcomiei, zelului, dar lupta 
împotriva nemulțumirii nu aduce niciodată „bucuria adevărată 
Inimii”. 

Este urgent să înțelegem că „bucuria adevărată a inimii 
liniștite” nu se cumpără nici nu se vinde, doar se naște în noi cu 
o naturalețe totală și într-un mod spontan, când vom ajunge să 
înțelegem bine înseși cauzele nemulțumirii, care sunt gelozia, 
zelul, invidia, lăcomia, etc., etc., etc. 

Cei care vor să facă avere, să aibă o bună poziţie socială, 
să aibă virtuţi, satisfacţii de toate felurile, etc., etc., etc., cu 
scopul de a ajunge la mulțumire, greșesc total, pentru că toate 
acestea se bazează pe gelozie și drumul geloziei nu poate 
niciodată să ne conducă la inima liniștită și mulțumită. 

Mintea îmbuteliată în eul pluralizat face din gelozie o 
virtute și ajunge chiar să-i pună nume minunate ca: progres, 
evoluţie spirituală, dorinţă de depășire, luptă pentru demnitate, 
etc., etc., etc. 

Toate acestea produc o dezintegrare, contradicții intime, 
lupte secrete, probleme cu o soluţie dificilă, etc. 

Este dificil să găsim în viaţă pe cineva care să fie cu 
adevărat o persoană integră în sensul cel mai complet al 
cuvântului. Este total imposibil să ajungem la integritatea totală 
atâta timp cât există în noi înșine eul pluralizat. 

Este urgent să înțelegem că în interiorul fiecărei persoane 
există trei factori fundamentali: primul, PERSONALITATEA; al 
doilea, EUL PLURALIZAT; al treilea, MATERIALUL PSIHIC, adică 
însăși ESENȚA persoanei. 

Eul pluralizat risipește neîndemânatic materialul psihic 
printr-o explozie atomică de gelozie, lăcomie, frică, etc., etc. 
Este necesar să dizolvăm eul pluralizat cu scopul de a acumula 
în noi materialul psihic, pentru a stabili astfel în interiorul nostru 
un „Centru Permanent de Conștiinţă”. Cei care nu au un „Centru 
Permanent de Conștiinţă”, nu pot să fie persoane integre. Doar 
„Centrul Permanent de  Conștiinţă” poate să ne dea o 
individualitate adevărată. Doar „Centrul Permanent de 
Conștiinţă” poate să ne facă o persoană integră. 

o VERITABILA VOCAȚIE n 

„Există multe persoane care doresc virtuți. Eul iubește 

medaliile, onorurile și virtuțile. 


Bietele persoanele cred că dorind virtuți vor ajunge să 
posede aceste virtuți. 

Aceste persoane nu vor să-și dea seama că iubirea nu 
există și că doar înțelegând toate procesele urii în diferite 
culoare, terenuri și regiuni ale conștiinței se va sfârși cu ura și 
se va naște, sub formă naturală, spontană și pură ceea ce 
numim iubire. Doar așa izvorăște iubirea. 

Persoanele doresc virtutea altruismului, dar nu putem 
anihila egoismul decât înțelegând bine procesele lui în diferitele 
niveluri ale subconștientului. Când egoismul va fi mort, floarea 
prețioasă a altruismului se va naște în noi fără nici un efort. 

Persoanele doresc virtutea prețioasă a umilinței. Aceste 
biete persoane nu vor să înțeleagă că umilința este o floare 
foarte exotică. Prin simplul fapt că ne simțim satisfăcuti cu 
această virtute, aceasta dispare din noi. 

Este necesar să înțelegem bine toate procesele orgoliului 
în diferitele niveluri oculte ale subconștientului. Astfel vom 
termina cu orgoliul... Atunci, fără nici un efort, se va naşte în noi 
floarea exotică a umilinței. 

Oamenii doresc virtutea activității, dar, doar înțelegând 
bine procesele lenei în nivelurile oculte ale subconștientului și 
dezintegrând lenea se va naște în noi acțiunea. 

Eul dorește să fie mai puternic. Nu doriți virtuți, ele se vor 
naște în voi pe măsură ce defectele vor muri, pe măsură ce 
egoul se dezintegrează"... 

Samael Aun Weor - „Mesaj de Crăciun 65-66” 

Orice persoană în viaţa sa are ambiția să fie cineva. 
Persoanele de o anumită vârstă, profesorii, părinţii, tutorii, etc., 
stimulează copiii, tinerii oameni, tinerele fete, etc. să continue 
pe drumul oribil al ambiţiei. 

Este lamentabil că copiii sunt umpluţi de frică chiar în 
propriul lor cămin. 

Copiii sunt ameninţaţi, sunt intimidaţi, sunt terorizaţi, sunt 
bătuţi, etc. 

Părinţii și profesorii sunt obișnuiți să terorizeze copilul și 
tânărul cu scopul de a studia. 

In mod normal, tinerii aud că dacă nu studiază vor trebui 
să cerșească, să colinde străzile înfometați, că vor trebui să facă 
munci foarte umilitoare ca: să lustruiască pantofi, să încarce 
greutăți, să vândă ziare, să muncească pe câmp, etc., etc., etc., 


ca și cum aceste munci ar fi un delict. 

De fapt, în spatele tuturor acestor cuvinte ale părinţilor și 
ale profesorilor este frica și căutarea siguranţei pentru copiii lor. 

Persoanele în vârstă le spun elevilor: „Trebuie să fii cineva 
în viaţă, trebuie să fii bogat, să te căsătorești cu o persoană 
milionară, să fii puternic, etc., etc.”. 

Generaţiile vechi, demodate și oribile vor ca noile 
generaţii să fie la fel de ambiţioase, oribile ca și ele. 

Cel mai grav din toate acestea este că oamenii noi se lasă 
convinși și se lasă conduși pe drumul oribil al ambiţiei. 

Profesorii și profesoarele trebuie să le arate elevilor lor că 
nici o muncă umilă nu trebuie să fie dispreţuită, este absurd să-l 
privim cu dispreț pe șoferul unui taxi, pe angajatul unui 
magazin, pe fermier, pe cel care lustruiește pantofii, etc. 

Orice muncă umilă e bună. Orice muncă este necesară în 
viaţa socială. Nu toatele persoanele sunt născute pentru a fi 
ingineri, guvernatori, președinți, doctori, avocaţi, etc. 

În ansamblul social, toate muncile sunt necesare, toate 
funcţiile sunt necesare; nici o muncă onestă nu poate fi 
niciodată disprețuită. 

În viaţa practică, fiecare fiinţă umană serveşte la ceva și 
important este să știm la ce servește fiecare. 

Datoria profesoarelor, profesorilor este să descopere 
VOCAȚIA fiecărui elev și să-l ghideze pe acel drum. 

Cel care muncește în viață în acord cu vocaţia sa, va 
munci cu iubire adevărată, fără ambiţie. 

lubirea trebuie să înlocuiască ambiția. Vocaţia este ceea 
ce noi iubim cu adevărat, este profesia pe care o dezvoltăm cu 
bucurie pentru că ne place, pentru că o iubim. 

Din nefericire, în viața modernă oamenii nu lucrează din 
plăcere, ci din ambiţie, pentru că ei fac munci care nu coincid cu 
vocaţia lor. 

Când o persoană muncește unde îi place, cu vocaţie 
adevărată, o face cu iubire, pentru că își iubește vocaţia, pentru 
că aptitudinile sale pentru viaţa curentă sunt cu precizie cele ale 
vocației sale. 

Aceasta este cu siguranță munca profesorilor: să știe să 
orienteze elevii, să le descopere aptitudinile și să-i orienteze pe 
drumul vocației autentice. 

Cel care își cunoaște vocaţia sau care ajunge să și-o 


descopere prin el însuși, suferă o mare schimbare. Această 
persoană nu mai caută succesul, nici reputația și gratitudinea și 
banii nu mai au importanţă pentru el. Plăcerea sa se găsește 
atunci în șansa că a vrut să răspundă unui apel intim, profund, 
necunoscut al propriei sale Esenţe Interioare. 

Ceea ce este mai interesant din toate acestea, este că 
simțul vocației n-are nimic de-a face cu egoul; chiar dacă acest 
lucru pare ciudat, eul disprețuiește propria noastră vocaţie 
pentru că eul este interesat doar de sumele de bani, de poziţia 
socială, de succes, etc. 

Simţul vocației este ceva ce aparţine de esenţa noastră 
interioară, e ceva foarte profund, foarte intim. 

Simţul vocației îl face pe om să facă într-adevăr lucrurile 
fără interes, chiar dacă acest lucru îi aduce multe suferinţe și 
calvaruri. De aceea eul detestă adevărata vocaţie. 

Simţul vocației ne conduce pe calea Eroismului Legitim, 
chiar când trebuie să suferim cu stoicism tot felul de infamii, 
trădări și calomnii. 

Din ziua în care omul va putea spune adevărul „Eu știu 
cine sunt și care este adevărata mea vocaţie!”, el va începe să 
trăiască cu adevărat corect și cu iubire. Un astfel de om trăiește 
prin ceea face și faptele lui prin el. 

Cu adevărat, sunt puţini oameni care pot vorbi astfel cu 
adevărata sinceritate a inimii. Persoanele care vorbesc așa sunt 
selecționate, sunt cele care au în gradul superlativ simțul 
vocației. 

Să ne găsim adevărata vocaţie este, fără îndoială, 
chestiunea socială cea mai gravă care se găsește la baza 
tuturor problemelor societății. 

Găsirea sau descoperirea adevăratei noastre vocații 
individuale echivalează cu descoperirea comorii celei mai 
preţioase. 

Când un cetăţean își găsește cu certitudine și fără îndoială 
adevărata și legitima profesie, devine, datorită acestui fapt, de 
neînlocuit. 

Când vocaţia noastră corespunde total și într-un mod 
absolut locului pe care noi îl ocupăm în viaţă, atunci ne facem 
datoria ca un adevărat apostol, fără nici o lăcomie și fără dorinţă 
de puteri. 

Atunci munca, în loc să ne producă lăcomie, să ne 


plictisească sau să ne facă să dorim să ne schimbăm profesia, 
ne aduce fericirea veritabilă, profundă, intimă, chiar atunci când 
vom avea de suportat durerosul drum al crucii. 

În practică am putut verifica faptul că atunci când locul 
individului în societate nu corespunde cu vocaţia lui, atunci el 
gândește doar în funcţie de „mai mult”. 

Mecanismul eului este „mai mult”. Mai mulţi bani, mai 
multă faimă, mai multe proiecte, etc., etc., etc. și, cum e 
normal, subiectul devine ipocrit, exploatator, crud, intransigent, 
nemilos, etc. 

Dacă studiem birocraţia amănunţit, putem vedea că de 
puţine ori în viaţă poziţia în societate corespunde cu vocaţia 
individuală. 

Dacă studiem minuţios diferitele meserii ale 
proletariatului, putem evidenția că de puţine ori meseria 
corespunde cu vocația individuală. 

Când observăm clasele privilegiate, atât din estul, cât și 
din vestul lumii, putem evidenția cum lipsește simțul vocației. 
Acum, copiii bogaţi fură înarmaţi, violează femeile lipsite de 
apărare pentru ca să nu se plictisească. 

Nu și-au găsit locul în viața, sunt dezorientaţi și se 
transformă în rebeli fără cauză, doar pentru a-și schimba puţin 
viaţa. 

Este incomensurabilă starea haotică a umanităţii în aceste 
vremuri de criză mondială. 

Nici o persoană nu e mulţumită cu munca sa, pentru că 
locul ei nu corespunde cu vocaţia; există multe cereri de 
angajare, pentru că nici o persoană nu vrea să ajungă să moară 
de foame, dar solicitarea nu corespunde cu vocaţia celui care o 
face. 

Mulţi șoferi ar trebui să fie medici sau ingineri. Mulţi 
avocaţi ar trebui să fie miniștri și mulţi miniștri ar trebui să fie 
croitori. Mulţi dintre cei care lustruiesc pantofi ar trebui să fie 
miniștri și mulţi miniștri ar trebui să lustruiască pantofi, etc., etc. 

Persoanele sunt în locuri care nu corespund, care nu au 
nimic de a face cu adevărata vocaţie individuală. De aceea 
mașina socială funcţionează foarte rău. Acest fapt seamănă cu 
un motor care a fost făcut din piese care nu corespundeau și 
rezultatul, inevitabil, este dezastrul, eșecul, absurdul. 

În practică am văzut că atunci când cineva nu are 


dispoziţie vocaţională pentru a fi conducător, instructor religios, 
lider politic sau director al unei asociaţii spirituale, științifice, 
literare, filantropice, etc., atunci el gândește doar în funcţie de 
„mai mult”. El face proiecte și iar proiecte cu scopuri secrete, de 
neconfesat. 

Este evident că atunci când poziţia nu corespunde cu 
vocația individuală, rezultatul este exploatarea. 

În această epocă teribil de materialistă în care trăim, 
poziția profesorului este arbitrar ocupată de comercianţi care nu 
au vocație pentru învățământ. Rezultatul acestei infamii este 
exploatarea crudă și greșită a lubirii adevărate. 

Multe persoane muncesc ca profesori, exclusiv cu scopul 
de a găsi bani pentru a-și plăti studiile la facultatea de medicină, 
drept sau inginerie sau, simplu, pentru că nu au găsit altceva să 
facă. Victimele acestei fraude intelectuale sunt elevii, elevele. 

Astăzi e foarte greu să găsim profesori adevăraţi, cu 
vocație, cu toate că aceasta este cea mai mare fericire pe care 
pot să o aibă elevii și elevele școlilor, colegiilor și universităților. 

Individul ajunge la vocaţia sa pe una din cele trei căi: 
prima, auto-descoperirea unei capacităţii speciale; a doua, 
observarea unei necesităţi urgente; a treia, cea mai rară, 
îndrumarea profesorilor și părinţilor, să descopere vocaţia 
elevilor și elevelor prin observarea aptitudinilor lor. 

Mulți indivizi și-au descoperit vocaţia într-un moment critic 
determinat din viaţa lor, în faţa unei situaţii serioase care 
reclamă un remediu imediat. 

Gandhi era un simplu avocat când, pe motiv de atentat 
împotriva drepturilor hindușilor în Africa de Sud, făcu să se 
anuleze biletul de reîntoarcere în India și rămase să apere cauza 
compatrioţilor săi. O necesitate momentană îl îndreptă spre 
vocaţia vieţii lui întregi. 

Marii binefăcători ai umanităţii și-au găsit vocaţia în fața 
unei Situaţii critice care cerea un remediu imediat. Să ne 
amintim de Oliver Cromwel, tatăl libertăţii engleze; Benito 
Juarez, creatorul Noului Mexic; Jose de San Martin și Simon 
Bolivar, părinţii independenţei Sud-Americane. 

lisus Cristos, Buddha, Mahomed, Hermes, Zoroastru, 
Confucius, Fuji, etc., au fost oameni care într-un moment 
determinat al istoriei au știut să-și înţeleagă adevărata vocație 
și au simţit chemarea vocii interioare care emană din Intim. 


Când cineva este deplin convins de regulile pe care el 
trebuie să le reprezinte în existența sa, atunci face din vocația 
sa un apostolat, o religie ṣi se transformă de fapt într-un apostol 
al umanității. 

o O ISTORIOARĂ DE POVESTIT n 

„Pe terenul vieții practice putem verifica consecința 
dezastrelor care devine violare a legii balanței. 

Chiar dacă risipitorul, cheltuitorul, cel care își folosește rău 
banii, se simte foarte generos, e indubitabil că el violează legea. 

Avarul, cel care nu face banii să circule, cel care în mod 
egoist reține banii mai mult timp decât e normal, prejudiciază 
ostentativ colectivitatea, el reține pâinea multor persoane, îşi 
sărăcește semenii; din această cauză el violează legea 
echilibrului, legea balanței. 

Cheltuitorul, chiar dacă aparent procedează bine, făcând 
banii să circule în mod intensiv, e logic că produce dezechilibru, 
nu doar lui, ci și în mișcarea generală a valorilor. Pe o durată 
lungă de timp, acest lucru aduce mari prejudicii poporului. 

Risipitorii și avarii se transformă în cersetori și acest lucru 
se poate vedea, e adevărat”. 

Samael Aun Weor - „Da, există Infern, da, există 
Diavol, da, există Karma” 

În anumite călătorii prin toată lumea am locuit, pentru o 
anumită perioadă, într-un oraș al conchistadorului Gonzalo 
Jimenez de Quesada care se găsea la poalele munţilor de 
Monserrate și Guadalupe. 

In acea perioadă, foarte aproape de al doilea război 
mondial mi-a fost prezentat în acest oraș un om foarte ciudat. 

Se numea Sucre și călătorea. Căutarea cunoașterii 
universitare îl conduse până în acest port Atlantic, până în 
munţii Indiei. 

Cu acest prieten de altădată totul s-a petrecut foarte 
curios, chiar simplul fapt de a-l cunoaște. Intr-o seară, cineva pe 
care nu vreau să-l numesc, bătu la ușa mea cu scopul evident 
de a mă invita la o reuniune cu acest prieten. 

Locul reuniunii nu era foarte plăcut. Era un mic salon al 
unui magazin într-o stare rea. 

După prezentări, conversaţia începu. Capacitatea 
intelectuală a prietenului era surprinzătoare; era o persoană cu 
multe teorii, speculativă și care studiase mult. 


El spunea că era fondatorul unei anumite Loji teosofice și 
această persoană numea frecvent H.P.B., Leadbeater, Anie 
Besant, etc. 

În timpul schimbului de idei, această persoană dovedi că 
știa să vorbească foarte bine de pseudo-esoterism și de pseudo- 
ocultism... 

Această reuniune de prieteni s-ar fi putut sfârși liniștit, 
dacă prietenul meu nu și-ar fi arătat înclinația spre hipnotism și 
dorinţa exhibiţionistă, asta pentru că oriunde ar fi, diavolul își 
bagă întotdeauna coada. 

La ceea ce s-a ajuns e că prietenul meu vru să facă o 
demonstraţie a puterii lui hipnotice și se apropie de un bărbat 
de o anumită vârstă care se găsea în acel loc și care era așezat 
la masă, și îi ceru foarte drăguţ să fie elementul pasiv al acestei 
experienţe. 

Vorbind de această problemă în relaţie cu hipnologia, 
trebuie să precizăm că nu toate persoanele sunt susceptibile să 
cadă în transă. 

Prietenul meu Sucre, cu eul lui exhibiţionist, trebuia să-și 
arate puterea, pentru a nu fi ridiculizat și de aceea el făcu un 
efort supraomenesc pentru a hipnotiza această persoană. Dar 
totul fu inutil, căci în timp ce Sucre lupta și suferea pentru a-l 
hipnotiza, acest om, în interior, se gândea la lucruri foarte urâte. 

Și deodată, ca un fulger care cade într-o noapte 
întunecoasă, se ajunse la ceea ce trebuia să se ajungă. Acest 
om pasiv se ridică insultându-l pe Sucre și îl numi hoț, bandit, 
înșelător, etc., etc. Și prietenul meu, care nu era nicidecum o 
oaie blândă, începu să replice. Și masa, scaunele, paharele și 
farfuriile începură să zboare prin aer. Proprietarul acestui loc ne 
ceru să-i plătim tot ceea ce se sparse. Din fericire poliţia sosi și 
toată lumea se linişti; bietul meu prieten Sucre își lăsă echipajul 
să plătească daunele. După toate acestea ne-am dat o nouă 
întâlnire care fu mai liniștită, căci prietenul meu nu încercă să 
repete absurda sa experiență. Atunci, în acea dezbatere, am 
putut clarifica multe idei și concepte de esoterism și de 
ocultism. Puțin mai târziu, acest prieten intră la universitate cu 
scopul de a deveni avocat. Și este evident că el fu un student 
eminent. 

Într-o oarecare zi, după mulţi ani, acest prieten mă invită 
să iau masa cu el și am început să vorbim despre anumite 


comori ascunse; atunci eu i-am relatat un caz: „Dormeam în 
camera mea, când am fost trezit subit de un ciudat zgomot 
subteran care circula misterios de la nord-vest la sud-est. 

Am fost surprins de acest zgomot și mă așezai pe pat 
pentru a vedea ce se întâmpla. Atunci, cu o mare surpriză, văzui 
cum într-un colț al camerei pământul se ridică și ieși ca printr-o 
minune fantoma unei femei necunoscute, care cu o voce foarte 
delicată îmi spuse: «E mult de când eu sunt moartă și chiar în 
acest loc am ascuns o mare comoară. la-o pentru tine»"”. 

Auzind asta, prietenul meu Sucre îmi ceru să-i arăt locul 
faptului și e clar că nu-i refuzai acest serviciu. 

Într-o altă zi, el veni să-mi spună că era în contact cu 
proprietarul acelei case, un doctor foarte faimos în oraș, și mă 
imploră să investighez această persoană pentru a ști dacă era 
cu adevărat proprietarul acestei case pentru că el se îndoia de 
acest lucru. 

Mărturisesc cu sinceritate că nu-mi fu greu să fac o 
dedublare astrală; pentru a o realiza profitai de starea de 
tranziţie dintre starea de veghe și somn. 

În momentul în care începui să adorm, mă ridicai delicat 
din patul meu și ieșii în stradă. E clar că corpul meu fizic dormea 
pe pat. 

Astfel se realiză cu succes dedublarea „Eidolon-ului”; îmi 
amintesc încă foarte clar de această experienţă psihică. 

Zburam și pluteam în atmosfera astrală a planetei Terra, 
căutând pe străzi cabinetul doctorului. 

Îmi rugai Intercesorul Elemental să mă ducă până 
loc și acest lucru se petrecu astfel... 

Ajunsei la o casă și înţelesei imediat că era cea a 
medicului. Trei trepte conduceau până la poarta somptuoasă a 
casei. Intrai pe această poartă și mă găsii în sala de așteptare. 
Avansai puţin câte puţin și mă găsii în cabinet. 

Examinai detaliat interiorul acestui cabinet și observai pe 
masă o mașină de scris și alte obiecte; un geam permitea să se 
vadă o curte a reședinței; doctorul era așezat și în aura sa am 
verificat relaţia lui cu proprietatea... 

Mă întorsei în corpul meu fizic foarte mulțumit de 
experienţa mea; „Eidolon-ul” este cu siguranţă extraordinar... 

Foarte devreme, dimineaţa, prietenul meu veni să mă 
vadă pentru a cunoaște rezultatul experienței mele psihice. îi 


A 


n acel 


povestii atunci detaliat tot ceea ce am văzut și am ascultat; 
atunci observai o anumită surprindere pe faţa lui Sucre; el 
cunoștea cabinetul și faptele care i le-am spus erau exacte... 

Ceea ce se petrecu, e foarte ușor de definit; Sucre nu 
numai că ajunsese să-l convingă pe proprietar să-i închirieze 
casa, ci și mai mult, lucru ce e curios, chiar asociatul său a 
închiriat casa. 

În acele vremuri m-am decis să mă îndepărtez de acel 
oraș, cu toate rugăminţile prietenului meu care insista să-mi 
întârzie călătoria. 

Când revenii în acel oraș, puţin mai târziu, după câţiva 
ani, totul se schimbase. Casa dispăruse... Găsii în acel loc un 
teren arid, oribil, cu multe pietre. 

Și observai instalaţii electrice de înaltă tensiune și 
motoare cu pompe duble și mașini de toate felurile ca și 
muncitori foarte bine plătiţi, etc., etc., etc. 

Sucre, locuind acolo, într-o cameră care părea mai 
degrabă o tranșee pe un câmp de bătălie, intra, ieșea, dădea 
ordine dictatoriale muncitorilor, etc., etc., etc. 

Această cameră era protejată de enorme pietre și pe 
pereţii ei se puteau observa multe ferestre mici care se puteau 
deschide și închide după voinţă. 

Prin aceste mici ferestre, Sucre putea supraveghea tot 
ceea ce se întâmpla în jurul lui. Acest vizor îi era foarte util. 

Câteodată, când auzea un zgomot în exterior, își lua 
pistolul și atunci îi puteam vedea prin aceste ferestre deschise 
pistolul sau pușca. 

Lucrurile erau așa; atunci prietenul meu îmi explică că 
avea o comoară foarte dorită; era faimosul Paznic de Aur, care 
neliniștise multe persoane în regiune. Și de aceea era înconjurat 
de inamici mari care îl invidiau și care încercau să-l asasineze. 

„Pentru numele lui Dumnezeu și al Sfintei Fecioare! îmi 
spusei... De ce i-am povestit prietenului meu viziunea acelei 
comori... Trebuia mai bine să tac!” 

Într-o altă zi, plin de optimism, prietenul meu îmi mărturisi 
că la doi metri adâncime găsise o figurină de pământ și că în 
interiorul capului ei găsi un pergament în care era descris planul 
comorii. 

În laboratorul doctorului, acest pergament fu foarte delicat 
scos din capul acestei figurine, căci cu timpul și umezeala, ea se 


lipise peste măsură... 

Planul descris, care era la doi metri adâncime, avea patru 
depozite situate la estul, altul la vestul, al treilea la nord și 
ultimul la sud... 

Acest plan avea coordonate precise și la sfârșit era o frază 
care era semnată cu inițialele unui nume și ale unui prenume și 
spunea: „Cel care va găsi comoara pe care am îngropat-o în 
depozitele adânci, va fi urmat de biserica Ocrotitorului ei, 
înainte cu douăzeci de zile de a scoate această comoară pe care 
am îngropat-o pentru mine”. 

În acele vremuri, al doilea război mondial era foarte 
avansat; Hitler invadase multe ţări europene și se pregătea să 
atace Rusia... 

Prietenul meu era germanofil sută la sută și credea serios 
că Hitler va triumfa. 

E clar că prietenul meu, influenţat de tacticile politice ale 
lui Hitler, care într-o zi semna un tratat de pace cu o ţară și în 
următoarea zi o ataca, nu vru să lucreze în acord cu indicaţiile 
planului. 

Sucre își zicea: „/ndicațiile sunt pentru a te dezorienta. 
Comoara se găsește câțiva metri mai la sud de figurină; aceste 
patru depozite nu mă interesează”. 

Așadar el abandonă indicaţiile și căută mai adânc; când 
privii prin această gaură, văzui doar un abis negru, profund și 
teribil și i-am spus: 

„Drag prieten Sucre, ați comis o eroare foarte gravă, ati 
lăsat comoara sus în cele patru depozite și ati căutat-o la fund, 
nimeni nu îngroapă o comoară atât de adânc”. 

E clar că aceste cuvinte pe care le-am pronunţat degajau 
parfum de sinceritate și de curtoazie. 

Dar trebuie să vorbim fară nici un ascunziș pentru a 
descrie eul lăcomiei. 

Fără îndoială, acest eu se reflectă exorbitant în prietenul 
meu, combinându-se cu viclenia, cu neîncrederea și violența. 

Nu am fost deloc surprins că Sucre se enervă în acel 
moment și pronunţă anumite cuvinte care nu aș fi crezut 
niciodată că le-ar pronunţa. 

Bietul de Sucre! Mă ameninţă cu moartea, el crezu pentru 
un moment că eram în relaţie cu dușmanii săi pentru a-i fura 
comoara. 


După toate acestea, observând seninătatea mea, el mă 
invită să beau o cafea în adăpostul său. 

Inainte de a mă îndepărta definitiv de acest oraș spaniol 
care era cunoscut în alte epoci ca Noua Granada, prietenul meu 
îmi ceru alt lucru, mă rugă din toată inima să studiez cu 
„Eldolon-ul“” munca sa subterană. 

Și eu dorii să fac o explorare astrală în această gaură și de 
aceea îi îndeplinii cererea. Şi într-o noapte foarte frumoasă cu 
lună plină mă culcai foarte liniștit pe spate cu corpul foarte 
relaxat. 

Fără nici o preocupare, îmi propusei să supraveghez, să 
spionez propriul meu somn. Doream să utilizez, pentru ieșirea 
mea în astral, această stare de tranziţie care există între starea 
de veghe și somn. 

Când procesul somnului începu, când imaginile propriului 
somn începură, în mod delicat, ca și cum aș fi fost un spirit, 
făcui un efort ca să elimin lenea și atunci mă ridicai din pat. 

leșii din cameră ca și cum aș fi fost o fantomă, mergând 
ușor și apoi părăsii casa... Pluteam delicat pe străzile acestui 
oraș plin de o voluptate spirituală rafinată... Orientarea nu-mi fu 
foarte dificilă; mă situai foarte repede pe locul, pe terenul 
evenimentelor... 

În faţa acestei găuri negre și oribile care avea mai mult de 
șaptezeci de metri adâncime se găsea un pitic bătrân, un 
pigmeu, un gnom cu o respectabilă barbă albă care mă observă 
cu inocenţă. 

Coborâi plutind prin atmosferă până în fundul acestei 
nefaste gropi de lăcomie. 

Atingând cu picioarele siderale noroiul, pământul umed, 
făcui cu plăcere un efort în plus și pătrunsei mai adânc în 
interiorul acestui puț. 

Coborâi încet cu „£ido/on-ul” în fundul negru al acestui loc 
de unde ieșea multă apă. 

Examinai detaliat fiecare piatră de granit scufundată sub 
apele haotice și intrai din ce în ce mai profund sub acest 
pământ. 

Este evident că prietenul meu lăsase fabuloasa comoară 
sus, cum am spus deja în paragraful anterior. 

Acum și în aceste regiuni abisale, persoana mea 
nesemnificativă putea vedea doar pietre, nămol, apă. 


Deodată, surprins, mă găsesc în fața unui canal orizontal 
care ieșea din acest teren și se îndrepta spre stradă. 

Ce surpriză! Sucre nu-mi povestise asta. Nu-mi spuse 
niciodată că la această adâncime s-a gândit să facă o perforare 
orizontală. 

Liniștit mă strecurai cu „Eidolon-ul prin acest canal 
inundat de ape, avansai puţin mai mult și apoi ieșii la suprafață 
prin celălalt capăt al străzii. 

O dată terminată explorarea astrală m-am întors în corpul 
meu fizic, investigația fusese cu siguranţă minunată. 

Mai târziu, când îi comunicai toate acestea prietenului 
meu, îl văzui foarte trist. Acest om suferea teribil, el dorea aur, 
smaralde, bogăţie, lăcomia îl mânca de viu. 

Dar el se justifica, spunând că avea nevoie de toată 
această comoară ca să facă o revoluţie proletară, pentru că 
avea nevoie să o schimbe în armament, etc. 

Lăcomia e oribilă! In locul ei guvernează doar frica, 
neîncrederea, revolverul, pistolul, spionajul, viclenia, scopurile 
de asasinat, dorinţa de a comanda, de a guverna, de a urca în 
vârful scării, de a se face văzut, de a avea succes. 

Când am plecat din acest oraș, m-am decis să nu mai 
intervin niciodată în motivele de lăcomie. 

„Vindeţi tot ceea ce aveți!, spune Cristos și dati pomană; 
faceți-vă saci care nu se uzează niciodată; adunați-vă comori în 
ceruri, căci acolo nu seacă niciodată, acolo hotii nu pot ajunge, 
nici moliile pentru a le distruge; pentru că unde se găsesc 
comorile voastre, se va găsi și inima voastră!” 

e 18. ° 

ATLANTIDA ȘI RASA ALBĂ + 

„Adevărații înţelepţi care apar din când în când pe Pământ, au 
demonstrat suficient existența Atlantidei”. 

Samael Aun Weor 
o DA, A EXISTAT ATLANTIDA o 

„Popoarele și culturile Epocii de piatră nu sunt nici 
începutul nici sfârșitul lumii, sunt numai decăderea bogatelor 
civilizaţii anterioare și acest lucru este demonstrat de restul 
culturilor preistorice, prin datele Biologiei comparate, care 
demonstrează surprinzătoarea bogăție psihologică a limbilor 
arhaice, prin documentele  irefutabile din arta și literatura 
antică. 


Popoarele cu adevărat sălbatice ori  semisălbatice 
descoperite de exploratorii moderni sunt, fără nici o îndoială, 
descendenții degenerati ai popoarelor extraordinar de culte care 
au existat înainte de Epoca de piatră. 

Toate popoarele sălbatice ori semisălbatice au legende și 
tradiții despre o Epocă de aur sau despre o etapă eroică, dar, în 
realitate, aceste traditii, aceste legende vorbesc despre propriul 
lor trecut, despre propria și antica lor civilizație. 

Același lucru il arată cu multă claritate superioritatea 
indiscutabilă a desenelor paleolitice, adică a celor mai vechi 
găsite în peșterile profunde ale pământului, în relație cu 
desenele neolitice, adică, cele mai recente”. 

Samael Aun Weor - „Mesaj de Crăciun 1967-1968” 

Există în CODICELE BORGIA, figura lui ATLANTEOTL, care 
ține pe umerii săi apa cerească exact ca și Atlas al grecilor, 
căruia suntem obișnuiți să-i dăm prioritate ca simbol. 

In mare și fără multe ocolișuri, putem să spunem că 
legendarul ATLAS grec este copia demnă de încredere a 
eroicului ATLANTEOTL maya și aztec. 

Indepărtând cu delicat rafinament intelectiv desinenţa 
„OTL” a acestui strălucit nume citat mai sus, rezultă cuvântul 
ATLANTE. 

ATLANTE-OTL, acest cuvânt fiind explicat prin rădăcina sa, 
ne rămâne doar să subliniem că nu-i vorba de zadarnice 
etimologii empirice, selecţionate arbitrar, nici de simple 
coincidenţe, cum consideră totdeauna ignoranţii instruiți. 

Extraordinarele și legitimele concordanțe lingvistice se 
explică numai datorită trunchiului atlant comun popoarelor 
americane și mediterano-semite. Fără îndoială, și unele și altele 
își au rădăcinile în pământul minunat al iui OLISIS, Atlantida, 
scufundată acum în marea tenebrelor, abur sumbru al 
legendelor  ororii, al  naufragiilor înspăimântătoare și al 
călătoriilor fără întoarcere... 

Mare imensă, care în Gibraltar, dincolo de coloanele lui 
Hercule, întinzi furtunoasa ta undă infinită a Misterelor de 
nepătruns pentru navigatori! 

Legendă tragică, umple spaţiul tău cu puterea colectivă a 
generaţiilor care te-au contemplat și, poete, ascultă în glasul 
talazurilor tale imense, rumoarea tragediilor tale și scrâșnetul 
lumilor îngropate!... 


Atlantida! Acest vast continent dispărut, care se ţinea ca 
un vis de poet, ca o creație a Divinei Minţi a lui Platon (Iniţiatul), 
nimic mai mult, a existat într-adevăr. 

intuiţia poetului este viziunea geniului; cel care o neagă 
face asta pentru că nu poate vedea cu puterea lui imensă... 

Ințelepţii sunt mari numai când ajung să fie poeţi; când 
ridicându-se deasupra detaliului, simt armoniile care vibrează în 
profunzimea a tot ce există și care pot să ne atragă spre sferele 
superioare... 

Așa cum autorul care a scris „Metamorfozele plantelor”, a 
putut să scrie al său „FAUST”; și autorul Filogeniei și-a înălțat 
Credo-ul său; Humboldt a scris al său „Cosmos” și Platon 
Divinul, „TIMAIOS” și „CRITIAS”, precum Poe cu „EUREKA”, toate 
poeme ale Vieţii Universale, care nu există decât prin adierea 
Misterului... 

„Vezi această mare care cuprinde pământul de la pol la 
pol (îi spune lui Cristofor Columb maestrul său). Un timp a fost 
grădina Hesperidelor. Teide încă aruncă relicvele sale, venind 
înspăimântător ca un monstru care vede locul măcelului... 

Aici se luptă Titanii; acolo înfloresc orașe aglomerate..., 
azi în palatele de marmură se adună focile și alge se văd pe 
pajiștile unde pășteau turmele...". 

H.P.B., în textele antropologice numerele 10, 11 și 12, 
spune textual cele ce urmează: 

„Așa din doi în doi, în cele șapte zone, a treia rasă 
(lemurienii) a dat naștere celei de-a patra (atlantii). 

Surâs sau zeii (Oamenii perfecţi) s-au transformat în 
Asuras, în NON ZEI (Oamenii păcătoși). 

Prima în fiecare zonă era de culoarea Lunii; a doua, 
galbenă precum aurul, a treia, roșie și a patra, de culoare 
castanie, care a devenit neagră după păcat... 

Au crescut în trufie cei dintr-a treia și a patra (subrase 
atlante) zicând: Suntem Regii, Suntem Zeii. 

Isi luară soții din frumoasa înfățișare a rasei celor încă fără 
minte sau «Cap îngust», generând monștri, demoni malefici, 
oameni masculi și femele și de asemenea KHADOS cu minte 
putină. 

Au construit orașe enorme..., cioplindu-și propriile lor 
imagini după mărimea și chipul lor, și le-au adorat... 

Focurile interne distruseseră deja pământul taților lor 


(Lemuria) și apa amenința cea de-a patra rasă (Atlantida). 

Primele inundații veniră și scufundară cele Sapte Mari 
Insule... Toţi cei buni au fost salvați, iar cei răi distruși... 

Au rămas putini oameni: unii galbeni, alții de culoare 
castanie și neagră și alții roșii. Cei de culoarea Lunii (Tuadia) 
dispăruseră pentru totdeauna. 

A cincea rasă (omenirea care populează acum fata 
Pământului, incluzând mayașii, incașii, chiceșii, toltecii, nahuașii, 
aztecii din America pre-hispanică), lume în întregime născută 
din Trunchiul Sfânt (Poporul Ales Salvat de Ape), a rămas și a 
fost guvernată de primii Regi Divini... 

Serpii (Dragoni ai înțelepciunii sau Rishi) au coborât din 
nou și au făcut pace cu oamenii din rasa a cincea, pe care au 
educat-o și au instruit-o...". 

În vechiul Egipt al faraonilor, sacerdoţii din SAIS i-au spus 
lui Solon că Atlantida fusese distrusă cu 9.000 de ani înainte de 
momentul când vorbeau cu el. 

Faimosul doctor Paul Schliemann, care a avut marea 
onoare de a fi descoperit ruinele vechii cetăţi Troia, a găsit în 
tezaurul lui Priam un ciudat vas cu formă foarte caracteristică, 
pe care era gravat un text cu caractere feniciene care spune 
textual: „Regelui Cronos al Atlantidei”. 

Este interesant de știut că între obiectele descoperite în 
Tiahuanaco, în America Centrală s-au găsit vase foarte 
asemănătoare cu cele din tezaurul lui Priam. 

Când numitele vase misterioase au fost sparte intenționat 
cu scopuri științifice, s-au găsit în acestea monede pe care se 
putea citi cu toată claritatea un text care spunea: „Emis în 
Templul Pereților Transparenti”. 

Acest templu menționat pe aceste vase misterioase, nu 
încape îndoială, era Trezoreria Naţională Atlantă. 

Desigur, Atlantida lui Platon a încetat să fie un simplu mit 
și s-a transformat într-un fapt concret, real și efectiv. 

Nu de mult, în Spania, un grup de oameni de știință se 
pregătea pentru explorarea Atlantidei. Experții în domeniul 
marin știu bine că pe fundul mării, între America și Europa 
există o mare platformă. Fără îndoială, această platformă este a 
Atlantidei. 

În faţa coastelor Perului, la adâncimea de 1500 de metri s- 
au putut observa coloane foarte bine lucrate, foarte bine 


cioplite, edificii atlante și s-a reușit obţinerea unor magnifice 
fotografii de detaliu. Cu toate acestea, existența Atlantidei 
rămâne demonstrată, însă nătângii oameni de știință continuă, 
ca totdeauna, negând... 

Dincolo de toate acestea, problema rasială, aparte, este o 
importantă mărturie a Atlantidei. Dacă ne transportăm pentru 
un moment, la Toluca (Mexico), vom întâlni ochiul oblic, propriu 
rasei japoneze și celei chineze orientale. Aceasta este mai mult 
decât suficient pentru a ne indica un trunchi comun pentru est și 
vest. 

Dar să continuăm, studiind unele dovezi semnificative. 
Pentru aceasta vom transcrie traducerea unui Manuscris Maya 
care face parte din faimoasa colecţie „LE PLONGEON”, 
manuscrisele troiene și care se poate vedea în Muzeul Britanic: 

„In anul 6 al lui Kan, 11 Muluc, în luna Zrc, au fost teribile 
cutremure care au continuat fără întrerupere până la 13 Chuen. 
Țara colinelor de argilă, Țara lui Mu, fu sacrificată. 

După două zguduiri, dispăru în cursul nopții, fiind 
permanent cutremurată de focurile subterane care făcură ca 
pământul să se scufunde și să reapară de câteva ori în diverse 
locuri. La sfârșit suprafața cedă și zece tări se separară și 
dispărură. Se scufundară 64 milioane de locuitori, cu 8.000 de 
ani înainte să fie scrisă această carte”. 

In arhivele foarte vechi din templul antic din Lhasa (Tibet) 
se poate vedea o inscripţie caldeeană antică scrisă cu 2.000 de 
ani înainte de Cristos și care spune: 

„Când steaua Bal căzu în locul unde acum există numai 
mare și cer (Oceanul Atlantic), cele șapte orașe cu portile lor de 
aur și templele transparente tremurară și se zguduiră precum 
frunzele unui copac mișcate de furtună. 

Și iată că un val de foc și de fum se ridică din palate; 
strigătele de agonie ale multimii umpleau aerul. 

Căutară refugiu în templele și cetățile lor și înțeleptul MU, 
sacerdotul lui RA-MU veni și le zise: «Nu v-am prezis toate 
acestea?» Și bărbații și femeile, acoperiți de pietre pretioase și 
veșminte strălucitoare, strigară zicând: 

«MU, salvează-ne!» și MU răspunse: «Veti muri cu sclavii 
voștri și cu bogățiile voastre și din cenușa voastră vor apărea 
națiuni noi...». 

«Dacă ei (referindu-se la actuala noastră rasă ariană) uită 


că trebuie să fie superiori, nu prin ceea ce dobândesc ci prin 
ceea ce dau, vor avea aceeași soartă.» 

Flăcările și fumul înăbușeau vorbele lui MU și pământul s-a 
făcut bucăți și s-a scufundat cu locuitorii săi în adâncimi în 
câteva luni”. 

Și ce-ar putea spune acum amabilii noștri critici în fața 
acestor două povestiri, una din Tibetul răsăritean și cealaltă din 
America Centrală, care, în formă specifică relatează, ambele, 
aceeași catastrofă? 

Pe lângă asemenea similitudini extraordinare, dacă cu 
adevărat dorim mai multe evidențe, atunci este clar că trebuie 
să apelăm la filologie. 

Este vădit și notoriu că „VIRACOCHA” peruan este cu 
siguranţă același cu „VIRAJ”, Bărbat Divin, „KABIR” sau „LOGOS” 
al hindușilor, „INCA”, cuvânt care scris cu silabele inversate se 
poate citi „CAIN” (Sacerdot-Rege). 

De aceea, nu sunt de mirare infinitele conexiuni intrinsece 
pe care doctrina și faptele primilor incași le păstrează cu 
întreaga Iniţiere orientală. 

Evident, marele istoric roman Cesar Cantu leagă cu 
înţelepciune pe primii incași cu unele triburi mongole sau 
SHAMANAS foarte vechi, ceea ce este egal cu a spune că în 
această neașteptată prezentare a lui Mânu din nord sau MANCO 
CAPAC și a nobilei sale partenere (COYA sau IACO) se petrecuse 
poate miraculoasa împrejurare asupra căreia în mod inteligent 
ne atrage atenţia H.P.B. cu privire la fenomenul teurgic al 
acestor ființe pure sau ȘAMANI care au obiceiul să-și împrumute 
corpul fizic geniilor Lumilor Suprasensibile cu evidenta intenţie 
de-a ajuta umanitatea; această minunăţie care în nici un fel nu 
trebuie să se confunde cu mediumismul de tip spiritist... 

Inefabilul „TAO” chinez este „DEUS” latin, „DIEU” francez, 
„THEOS” grec, „DIOS” spaniol și de asemenea „TEOTL” nahuatl 
aztec. 

„PATER” latin, fără îndoială și incontestabil reiese că este 
același „FATHER” englez, „VATER” german, „FADER” suedez, 
același „PADRE” spaniol și, în cele din urmă, „PA” sau „BA” 
INDO-AMERICAN. 

Blânda „MATER” din latină, fără îndoială este aceeași 
„MAT” rusă, „MERE” franceză, „MOTHER” engleză, nobila 
„MADRE” spaniolă și de asemenea „NA” sau „MAYA” în mayașă 


sau checina. 

Extraordinare similitudini lingvistice care semnalează și 
indică altceva decât simpla ostentaţie, împăunare sau paradă 
etimologică... 

o UN CONTINENT ENORM o 

Planeta noastră Pământ n-a fost întotdeauna așa cum este 
acum, ea și-a schimbat fizionomia de mai multe ori. Dacă 
examinăm cele patru hărți ale lui Elliott Scott, vom vedea că 
acum un milion de ani, Pământul era complet diferit. Aceste 
patru hărţi geografice merită să fie luate în consideraţie. Se 
aseamănă cu patru hărți care au existat și care continuă încă să 
existe în unele cripte subterane din Asia Centrală. 

Asemenea hărți sunt necunoscute de „înțelepţii” științei 
materialiste. Sunt păzite cu grijă, cu scopul de a fi conservate 
intacte, deoarece știm bine că domnii falsei științe sunt mereu 
dispuși să altereze totul ca să-și justifice atât de mult 
trâmbiţatele teorii. 

Prima dintre aceste hărți ale lui Elliott Scott atrage mult 
atenția, se dovedește foarte interesantă. Pe ea se vede cum era 
lumea cu vreo opt sute de mii de ani înainte de lisus Cristos. 
Atunci regiunea brahicefaloșilor atât de trâmbiţatei antropologii 
ultramoderne nu exista. 

Din strâmtoarea Bering, trecând prin Siberia și Europa, 
până în Franţa și Germania singurul lucru care exista era apa. 
Siberia și Europa nu apăruseră propriu-zis din străfundul 
oceanelor. 

Din Africa nu exista decât partea orientală, pentru că 
vestul și sudul acestui continent era scufundat în valurile 
înfuriate ale oceanului. Acel mic continent care exista atunci pe 
locul Africii răsăritene era cunoscut sub numele de Gcabonci. 

America de Sud era prăbușită în apele oceanului, nu 
începuse să existe. Statele Unite, Canada, Alaska, toate acestea 
erau scufundate în ocean și totuși Mexicul exista. 

Ar părea de necrezut că, cu opt sute de mii de ani înainte 
de lisus Cristos Mexicul deja exista. Când Europa încă nu exista, 
Mexicul exista; când America de Sud nu se ridicase din fundul 
oceanului, Mexicul exista. 

Aceasta ne face să înțelegem că între mărturiile acestui 
pământ unde este acum Mexicul, atât de vechi precum lumea, 
există tezaure arheologice și esoterice extraordinare care totuși 


nu au fost descoperite de lopata arheologilor. 

Antica mare Ko/hidius situată în nord-estul continentului 
atunci recent format și cunoscut ca Ashhark (Asia), şi-a 
schimbat numele și astăzi este cunoscută cu numele de Marea 
Caspică. 

Coastele Mării Caspice fuseseră formate din pământurile 
care la ridicarea oceanului se uniseră cu continentul Asia. 

In Asia, Marea Caspică și tot acest bloc de pământ 
alăturat, este ceea ce în ziua de azi este numit Caucaz. 

Acest bloc se numea în acele timpuri Frianktzanarali, iar 
mai târziu Ko/hidishissi, dar în vremea de acum, cum am spus 
deja și repetăm, este Caucazul. 

In acel timp, un mare râu care fertiliza în întregime 
pământul bogat din Tikliamis se vărsa în Marea Caspică; acest 
râu se numea atunci Oksoseria și încă există, dar acum nu se 
mai varsă în Marea Caspică, datorită unui cutremur secundar 
care l-a deviat către dreapta. 

Marele debit de apă al acestui râu se rostogolea violent 
prin zona mai deprimată a continentului asiatic, dând naștere 
micii mări Arai; însă vechea albie a acestui bătrân râu, numit 
acum Amu Darya, încă se poate vedea ca o mărturie sacră de-a 
lungul secolelor. Atlantida a trecut prin teribile și 
înspăimântătoare catastrofe înainte ca să dispară în întregime. 

Prima catastrofă s-a petrecut cam acum 800.000 de ani; a 
doua catastrofă a avut loc acum vreo 200.000 de ani; a treia 
catastrofă s-a întâmplat cu vreo 11.000 de ani în urmă și despre 
aceasta, ca și despre potopul ei, toate popoarele păstrează 
amintirea mai mult sau mai puţin confuză. 

După cea de-a treia mare catastrofă care a distrus 
Atlantida, vechea ţară T/K/iamis, cu formidabila sa capitală 
situată pe malurile numitului râu, care se vărsa în Marea 
Caspică și care mai târziu a dat naștere Mării Arai, a fost 
acoperită cu toate popoarele și satele sale de nisip, iar acum 
este doar un deșert. 

In acele vremuri, necunoscute de Cesar Cantu și de a sa 
„Istorie universală”, exista în Asia o altă frumoasă ţară 
cunoscută sub numele Marapleicie; această ţară făcea comert 
cu Tikliamis și chiar între ele exista foarte mare concurenţă 
comercială. 

Mai târziu, această țară, Marapleicie, a luat numele 


Goblandia, datorită marelui oraș Gob. 

Goblandia și puternicul său oraș au fost înghiţite de 
nisipurile deșertului, în nisipurile deșertului Gobi se află ascunse 
bogate comori Atlante și puternice mașini necunoscute de acești 
oameni din rasa ariană. 

Din când în când, nisipurile lasă descoperite toate aceste 
comori, dar nimeni nu îndrăznește să le atingă, pentru că acela 
care încearcă este omorât într-o clipă de gnomii care le păzesc. 

Numai oamenii din viitoarea a șasea mare rasă vor putea 
cunoaște aceste comori și asta cu condiţia unei conduite drepte. 

În epoca anticei Atlantide au existat orașe puternice: 
Yafabin era Parisul epocii, unde se reunea elita intelectuală și 
Toyan, orașul celor șapte porţi, situat în colţul sud-estic era 
capitala acelei mari ţări. 

În sine, Atlantida se întindea din Brazilia, până la Azore, 
aceasta a fost complet dovedită și din Noua Scoţie, direct prin 
întreg Oceanul Atlantic. 

Așa că, în realitate, Atlantida acoperea în totalitate 
oceanul care poartă numele ei. Era o ţară mare; imaginați-vă 
dumneavoastră pentru un moment Atlantida întinzându-se până 
în Azore, până la Noua Scoţie și coborând până unde azi este 
Brazilia. 

Din rămășițele Atlantidei avem arhipelagul Antilelor, etc. 
Canarele de asemenea sunt vestigii a ceea ce a fost Atlantida și 
chiar Spania nu-i mai mult decât o bucată din antica Atlantida. 

Ce continent enorm era! Se întindea de la Sud la Nord; era 
grandios. S-a scufundat prin nesfârșite cutremure. Diferite 
catastrofe, așa cum afirmăm, au fost necesare pentru ca 
Atlantida să dispară definitiv. 

Că acel continent s-ar fi scufundat „ca smântână în lapte” 
este absurd. Dacă Atlantida s-a scufundat, a fost ca urmare a 
revoluţiei axelor Pământului; dar asta nu o știu adepţii 
materialismului. 

Catastrofa Atlantidei a lăsat continentele noastre într-o 
situaţie grea. Observaţi Americile și veţi vedea că din partea 
dinspre Pacific se înclină vrând parcă să se scufunde 

În ocean, în timp ce latura orientală se ridică. Este cam 
asemănător cu ce se întâmplă cu o barcă: niciodată nu se 
scufundă vertical ci totdeauna dintr-o parte. 

La fel lanţul muntos al Anzilor cade spre Oceanul Pacific. 


Să ne uităm la Europa: fără îndoială că vrea să se scufunde prin 
Mediterana, este mai mult scufundată câtre profunzime. Același 
lucru se întâmplă cu Germania și Rusia. Continentul asiatic este 
înclinat ca și cum ar vrea să se scufunde prin marea Indiei. 
Continentele au rămas condamnate prin marea catastrofă a 
Atlantidei care a dezechilibrat formaţia geologică a lumii 
noastre. 

Totdeauna există o vârstă primară, secundară, terțiară și 
cuaternară. Să ne gândim la aceste vârste în relație cu mișcările 
pe care le simte gălbenușul terestru, acea mișcare geologică ce 
se produce periodic pe propria sa axă în mișcarea continentelor 
pe această substanţă păstoasă și gelatinoasă. 

Pământul se aseamănă în constituţia sa cu un ou: 
continentele sunt ca gălbenușul susținându-se pe o substanţă 
limpede păstoasă, fluidică și gelatinoasă. Acest gălbenuș nu 
este liniștit, se mișcă și se rotește periodic pe o axă. 

Din acest punct de vedere, putem vorbi de vârste primare, 
secundare, terțiare și cuaternare, de un Eocen, de o perioadă 
primară necunoscută pentru oameni, despre Oligocen, Miocen și 
Pliocen, cu această categorie de catastrofe care există de 
asemenea, cu glaciaţiuni teribile, nu negăm. 

Atlantida marchează sfârșitul erei terțiare, la sfârșitul 
Atlantidei, desigur. Această eră terțiară a fost foarte frumoasă 
prin edenurile sale și minunată prin marile sale paradisuri. 

Au fost diferite glaciaţiuni. Fără îndoială că noi ne 
apropiem de altă glaciațiune. Există catastrofe produse de 
revoluția axelor Pământului, de verticalizarea polilor lumii. De 
asemenea există catastrofe care sunt produse de mișcarea 
continentelor. Atunci se produc cutremure și vin glaciaţiunile. 

Se vorbește de cinci glaciaţiuni care se vor produce în 
acord cu mișcările continentelor, dar trebuie să știm că au 
urmat glaciațiuni produse de verticalizarea polilor Pământului. 

În timpul epocii Atlantidei, Polul Nord și Polul Sud nu erau 
unde sunt acum. Atunci, Polul Nord, Arctic era așezat pe linia 
ecuatorială, în punctul oriental extrem al Africii și al Antarcticii. 

Polul Sud se situa exact pe aceeași linie ecuatorială, în 
opoziție, într-un loc specific, în Pacific. 

Au fost apoi schimbări grozave în fizionomia globului 
terestru. Adevăratele hărți antice nu sunt cunoscute de savanții 
acestei epoci. In criptele secrete ale lamașilor, în munții 


Himalaya există hărţi ale Pământului antic, hărţi geografice care 
demonstrează că lumea noastră avea altă fizionomie în trecut... 
o O CIVILIZAȚIE PUTERNICĂ o 

„Omul care a inventat fatidicii termeni «bine» și «rău» a 
fost un atlant numit MAKARIKRONVERNKZYON, distins membru 
al societății științifice Akaldana situată în continentul atlant 
scufundat. 

Niciodată n-a bănuit bătrânul înțelept arhaica stricăciune 
atât de gravă pe care a produs-o umanității, cu inventarea celor 
două cuvinte. 

Înțelepții atlanti au studiat profund toate FORȚELE 
EVOLUTIVE, INVOLUTIVE și NEUTRE ale Naturii; însă acestui 
bătrân înțelept îi trecu prin minte ideea să le definească pe 
primele două cu termenii BINE și RAU. Forțele de tip evolutiv le 
numi BINE și fortele de tip involutiv le boteză cu termenul RELE. 
Forțelor neutre nu le dădu nici un nume. 

Numitele forțe se produc în om și în natură, forța neutră 
fiind punctul de sprijin și de echilibru. 

Multe secole după scufundarea Atlantidei cu faimoasa ei 
Poseidonis despre care vorbește Platon în «Republica» sa, a 
existat în civilizația orientală TIKLYAMISHAYANA un sacerdot 
foarte bătrân care a comis foarte grava eroare că a abuzat de 
termenii «bine» și «rău», utilizându-i neîndemânatic pentru a 
fonda pe ei o Morală. Numele amintitului sacerdot era 
ARMANATOORA. 

Cu derularea istoriei de-a lungul nenumăratelor secole, 
umanitatea s-a viciat cu aceste cuvintele și le-a transformat în 
fundamentul tuturor codurilor sale morale. In ziua de azi aceste 
două cuvintele se întâlnesc până și în supă”. 

Samael Aun Weor - „Educaţia Fundamentală” 

In Atlantida s-a dezvoltat o rasă mare, o rasă de giganți: 
aveau corpuri de până la trei metri înălţime (de aceea legenda 
secolelor ne vorbește despre „Briareu”, cel cu o sută de brațe); 
o adevărată rasă de ciclopi. Această rasă a ajuns să aibă o 
civilizaţie puternică, de milioane de ori mai puternică decât a 
noastră. 

Rasa atlantă a avut cele patru anotimpuri ale sale, 
primăvara sa, adică vârsta sa de aur; atunci nu existau 
frontiere, totul era iubire, pe fața pământului domnea inocenţa. 

Oamenii știau să cânte la liră și înfiorau universul cu 


melodiile lor, atunci într-adevăr lira nu căzuse făcută bucăţi pe 
pavimentul Templului. 

Cei care guvernau Atlantida erau Regi Divini, Regi Sacri, 
care aveau putere asupra focului, aerului, apei și pământului, 
asupra a tot ceea ce este, a fost și va fi. 

Mai târziu a fost vârsta de argint, în timpul căreia totul 
părea că descrește; totuși, toţi oamenii continuau să comunice 
cu Fiinţele Inefabile (îngerii Creștinismului). 

Când sosi vârsta de aramă, lumina s-a întunecat și n-a 
avut strălucirea celor de dinainte; au început să se stabilească 
frontiere, au început războaiele, s-a născut ura, egoismul, 
invidia, etc., iar la sfârșit a fost vârsta neagră, vârsta de fier 
atlantă. Vârsta de aramă a fost toamna, iar vârsta de fier, iarna. 

În timpul vârstei de fier, atlanţii au dezvoltat o puternică 
civilizaţie, au creat rachete atomice cu care puteau călători nu 
numai pe Lună ci și pe Mercur, Venus, Marte și în general pe 
toate plantele Sistemului Solar. 

Eu am trăit în Atlantida și pot mărturisi despre asta. Într- 
unul din acele orașe era un cosmodrom minunat; de pe acest 
cosmodrom se ridicau nave cosmice, rachete atomice spre o 
planetă sau alta a Sistemului Solar. Mie îmi plăcea să merg la un 
fel de Caravansin așa se numeau restaurantele din acea vreme 
și de aici contemplam prin mari vitrine de sticlă întreg 
cosmodromul. Imi plăcea să văd cum aceste rachete luau 
drumul spre Lună. La început aceasta producea mare uimire și 
se auzeau strigătele mulțimilor, apoi a devenit ceva foarte 
comun. 

În Atlantida a fost o civilizaţie pe care fiinţele umane din 
aceste timpuri n-o bănuiesc nici pe departe. Casele atlanţilor 
erau totdeauna înconjurate de ziduri, de metereze, aveau 
grădini în faţa și în spatele acestora. 

Continentul atlant se întindea și se orienta spre Anstro iar 
locurile mai ridicate spre nord, munţii săi depășeau în mărime, 
înălțime și număr pe toţi aceia care există astăzi. 

Leii trăgeau trăsurile. Dumneavoastră vedeţi leii în ziua de 
azi furioși, teribili, dar în Atlantida leii serveau ca animale de 
tracțiune, trăgeau carele în care mergeau regii și unii cetățeni. 
In acea epocă, aceste animale erau domestice. 

Câinii erau mult mai mari, enormi, acum sunt mici; în acea 
epocă erau,  mastodonţi. Serveau la apărarea caselor 


cetățenilor, erau furioși. Existau de asemenea caii, dar erau 
gigantici. Existau elefanți enormi, mamuţii antecesori ai 
elefanților abundau în păduri și munţi, erau enormi. 

Atlanţii au învăţat să suprime gravitația după dorință. Cu 
un aparat mic ce încăpea în palmă, puteau levita orice corp 
chiar dacă era foarte greu. 

Atlanţii, experţi în transplanturi, n-au transplantat doar 
viscere precum inimă, rinichi, pancreas, etc. ci, de asemenea au 
învăţat să transplanteze creiere. Transplantarea creierelor a fost 
deja culmea în știința transplanturilor; așa erau subiecţi care 
puteau continua să trăiască în corpuri diferite și fără 
întrerupere, transplantând creierele lor dintr-un organism în 
altul. 

Știința atlanţilor a fost formidabilă: există încă peșteri 
secrete în Himalaya unde se păstrează unele aparte mecanice 
care pot să transmită telepatic cunoașterea la cine o dorește. 
Nu era nevoie să-și bată atâta capetele pentru a dobândi 
cunoașterea. 

In domeniul fizicii nucleare ajunseseră să folosească 
iluminatul atomic în mod masiv. Toate orașele foloseau 
iluminarea atomică; grădinile erau iluminate prin energie 
nucleară, casele lor prin energie atomică. Lămpile atomice 
iluminau palatele și templele cu pereţi transparenți. Știm bine 
că există unele peșteri în Asia unde încă se păstrează lămpi 
atomice care au aparținut atlanților. 

In domeniul mecanicii, pot să vă asigur că automobilele 
lor nu numai că erau amfibii, dar de asemenea puteau zbura 
prin aer și erau propulsate prin energia nucleară (extrăgeau 
energia nu numai din uraniu și din radiu, ci din multe alte 
metale și de asemenea din multe boabe vegetale și la un preţ 
foarte mic). 

In materie de navigaţie aeriană, aveau nave mai puternice 
decât cele actuale; adevărate bărci zburătoare sau „vapoare 
zburătoare”, care de asemenea erau propulsate prin energie 
nucleară. 

De asemenea atlanţii au învățat să utilizeze energia 
solară; cel mai rău dintre toate a fost că au dezvoltat puteri 
magice pentru rău. In afară de oameni de știință erau magi; au 
ajuns să construiască un robot și să-l doteze cu un principiu 
inteligent; ei cunoșteau bine elementalii focului, aerului, apei și 


pământului. 

Pentru ei, elementalii Naturii, ceea ce în poveștile pentru 
copii se numesc Zâne, Salamandre ori Silfi, erau o strașnică 
realitate. Incă mai posedau simţul clarviziunii. Este limpede că, 
cu acest simț puteau vedea perfect nu numai lumea 
tridimensională a lui Euclid, ci încă mai mult, să vadă de 
asemenea a patra coordonată, a cincea, a șasea și chiar a 
șaptea. 

Atunci, au pus stăpânire pe unele dintre aceste creaturi 
ale elementelor, creaturi invizibile pentru simţurile ordinare și 
le-au pus în roboții lor. Asemenea roboţi, de fapt s-au 
transformat în fiinţe inteligente, în fiinţe care serveau stăpânilor 
lor, putând să-i informeze pe aceștia despre pericolele care-i 
pândeau și în general despre multe lucruri din viaţa practică. 

Atlanţii au fost enorm de avantajaţi. Exista o Universitate 
Atlantă minunată. Vreau să mă refer desigur la SOCIETATEA 
AKALDANA, o adevărată Universitate a savanților. Ei au studiat 
„Legea eternului Hepta-paraparshinock” (Legea lui Şapte), o 
minunăţie; au învăţat să concentreze razele solare ca să le facă 
să pătrundă în anumite încăperi, știau să transforme cele șapte 
culori ale prismei solare, adică, să extragă „pozitiva” din razele 
prismei solare. 

Una este să vezi cele șapte culori prismatice și alta este 
să le transformi în formă pozitivă, scoțând „pozitiva”. Oamenii 
de știință moderni au studiat cele șapte culori fundamentale ale 
spectrului solar, dar nu au scos „pozitiva” acestor șapte culori. 
Oamenii de știință atlanţi știau să scoată „pozitiva reală” a celor 
șapte culori ale prismei solare; cu această „pozitivă” a celor 
șapte culori realizau adevărate minuni. 

Apropo, îmi amintesc cazul a doi savanţi chinezi care 
făceau experimente (tot în stil atlant) cu cele șapte culori ale 
spectrului solar. Extrăgând „pozitiva”, de exemplu, din cele 
șapte culori, au pus opiu în faţa unei raze colorate și atunci au 
văzut cum opiul s-a transformat în alte substanțe. Au pus de 
exemplu o bucată de bambus, umezită cu o anumită substanţă 
de culoare albastră, (pozitivă, nu negativă a spectrului solar) și 
s-a văzut cum pe acest bambus se fixă o culoare albastră... Au 
făcut, de exemplu, să treacă sunetul (unele note ca DO sau MI) 
în combinaţie cu o anumită culoare și s-a văzut cum nota altera 
culoarea, îi dădea altă culoare complet diferită. 


S-au folosit cele șapte raze, în forma lor pozitivă, ca să 
realizeze minimi pe continentul atlant; s-a studiat în profunzime 
„Legea Eternului Hepta-paraparshinock”, Legea Şaptelui. 

Ritul cel mai puternic din Atlantida, a fost cel al Zeului 
Neptun. Acest Zeu a guvernat cu înţelepciune Atlantida; a ajuns 
să aibă corp fizic pe Pământ, a trăit în Atlantida și și-a scris 
preceptele pe coloanele templelor. Era demn de admirat 
Templul Sacru al acestui Zeu Sfânt. Pereţii sau zidurile argintate 
ale acestui templu uimeau prin frumusețea lor, cupolele și 
acoperișurile erau în întregime din aur masiv de cea mai bună 
calitate. 

Fildeșul, argintul, aurul, alama străluceau în interiorul 
Templului lui Neptun, cu toate splendorile regale din timpurile 
vechi. 

Statuia gigantică sacră a preamăritului și sublimului Zeu 
Neptun era toată din aur pur. Acea inefabilă statuie misterioasă 
montată pe un frumos car tras de armăsari exotici și 
respectabila curte de 100 de Nereide, insuflau în mintea 
devoţilor atlanți o profundă venerație. 

De altfel, tradiţiile antice afirmă că atlanţii au avut un 
metal mai preţios decât aurul și acesta era faimosul 
„Orichalcum”. 

Cultul dedicat lui Neptun a fost faimos, la fel cu cel al 
Elementalilor Apei, al Sirenelor imensei mări, al Nereidelor, al 
Geniilor oceanului. A fost o epocă extraordinară Neptuniană, 
Amentină, foarte veche, care venea dintr-un trecut îndepărtat. 

o DECĂDEREA ATLANTĂ o 

Orașele atlante au fost înfloritoare cât timp locuitorii lor au 
continuat să rămână fideli religiei părinţilor lor, cât timp s-au 
ținut de preceptele Zeului Neptun, cât timp n-au violat legea și 
ordinea, dar când au profanat lucrurile sacre, când au abuzat de 
sex, când s-au pătat cu cele șapte păcate capitale, au fost 
pedepsiţi și scufundați cu toate bogăţiile lor în fundul oceanului. 

Imi vine încă în minte cazul lui KETABEL „cea cu trist 
destin”, o regină atlantă care a guvernat suverană în statele din 
sudul continentului scufundat și peste puternicul oraș al Porţilor 
de Aur. 

Frumuseţea  răutăcioasă a lui Ketabel captiva cu 
Necromanţia ei, fascina și seducea cu farmecele sale principi și 
regi și multe fecioare și copii au fost jertfiți în numele său 


tenebroaselor entităţi din Lumile Interne. 

Medicina sacerdotală atlantă a descoperit în acele timpuri 
ceea ce azi putem numi științific Opoterapia umană, adică, 
aplicarea secreţiilor glandulare, pituitară, tiroidiană, adrenalina, 
etc. la infirmi și ramoliți. 

Acești sacerdoţi medici nu utilizau numai chimia acestor 
glande endocrine, hormoni, sucuri, ci de asemenea hiperchimia 
acestor glande, fluidele psihice vitale ale chakrelor sau centrilor 
magnetici ai organismului uman, intim legaţi cu acei centri 
endocrini. 

Victimele sacrificate, după ce erau luate de pe pietrele de 
sacrificiu, erau duse în niște încăperi secrete, unde sacerdoțţii 
medici extrăgeau din aceste cadavre preţioasele glande 
endocrine, atât de necesare pentru a conserva corpul fatalei 
regine, care cu tot farmecul și frumusețea tinereţii a suportat 
greutatea multor secole. 

Cel mai înspăimântător dintre toate era acel moment în 
care sacerdoţii, după ce extrăgeau în secret glandele din 
cadavru, îl aruncau mulțimilor fanatice înnebunite care, 
însetate, îl devorau; din nenorocire, aceste popoare au devenit 
antropofage. Așa a început degradarea sau involuţia atlanţilor. 

Din nefericire, în Kali-Yuga, rasa atlantă a degenerat 
teribil, oamenii s-au dedicat magiei negre; se arunca un cuvânt 
în faţa dușmanului, o mantră și dușmanul cădea mort 
instantaneu. Atlanţii puteau fabrica un monstru mental și-l 
cristalizau pe loc cu ajutorul voinţei; apoi îl alimentau cu sânge. 

In perioada de decadenţă a rasei atlante s-au petrecut 
lucruri oribile; omenirea a degenerat în vicii, homosexualism, 
lesbianism, droguri, etc. Torţele sexului au fost însă utilizate 
pentru rău, pentru a face rău altor persoane la distanţă. 
Alcoolul, la fel ca și acum, desfrâul, degenerarea ajunsă la 
maxim au adus sfârșitul unui imperiu înfloritor. Timpurile sale de 
strălucire a fost foarte frumoasă, dar când deja a degenerat s-au 
văzut lucruri oribile. Războaiele atlante în ultimii ani au fost 
înspăimântătoare, s-a folosit energia nucleară; bombe atomice 
au distrus preţioasele orașe ale Atlantidei. 

A sosit ziua în care s-a produs o revoluţie a axelor 
Pământului: mările s-au deplasat schimbându-și mătcile, ceea 
ce era la poli s-a transformat în ecuator, ceea ce era la ecuator 
s-a transformat în poli. Atunci au dispărut milioane de persoane. 


Toate acele puternice orașe ale Atlantidei au rămas scufundate 
în oceanul care poartă numele său. 

Sacerdoţii din SAIS i-au spus lui Solon: „Toate corpurile 
celeste care se mișcă pe orbitele lor suferă perturbații care 
determină cu timpul o distrugere periodică a lucrurilor 
pământene printr-un foc mare”. 

Istoria diluviului universal, ale cărui versiuni se întâlnesc în 
tradiţiile tuturor raselor umane, reprezintă simple aduceri 
aminte despre marea catastrofă atlantă. 

Îmi amintesc în acele momente de mulțimile care au 
invadat giganticul Templu al lui Neptun între cutremure, foc și 
inundații. Oamenii disperaţi îl strigau pe marele sacerdot Ramu, 
zicând: „Ramu, salvează-ne!”. Ramu a apărut înaintea tuturor, 
exclamând: „Vă spusesem deja, veți pieri cu soțiile voastre, 
sclavii vostri și fiii voştri și rasa viitoare, dacă va urma exemplu 
vostru, de asemenea va pieri”. 

Tradițiile povestesc că ultimele cuvinte ale lui Ramu au 
fost înăbușite de fum și de strigăte. Continentul atlant s-a 
scufundat datorită unor puternice cutremure. 

Catastrofa care a adus sfârșitul Atlantidei a fost 
înspăimântătoare. Fără nici o îndoială că rezultatul violării Legii 
este totdeauna catastrofic. 

O dată încheiată acea mare catastrofă, a început o nouă 
rasă. Evident, din acele mulţimi care piereau, înainte de a se 
petrece catastrofa, a scăpat un popor. 

Tradițiile susţin că un mare Maestru numit Va'vaswata, 
Noe din Biblie, i-a avertizat pe oameni despre ceea ce avea să 
se întâmple, dar aceștia și-au bătut joc de el și în ajunul marelui 
cataclism mâncau, dansau, se distrau și se căsătoreau. 

Sfinţii care conduc destinul umanităţii l-au îndemnat pe 
Mânu  Vaivaswata să plece cu poporul său înainte de 
scufundarea continentului atlant și acesta a știut să scape la 
momentul potrivit în fruntea poporului său. Ei au trebuit să fugă 
noaptea și cum prinții tenebroși, regii și proprietarii roboților 
aveau avioane minunate cu care puteau să evadeze prin spațiu, 
atunci conducătorii poporului ales al lui Mânu Vaivaswata au pus 
stăpânire pe acele nave și le-au distrus. 

Când perverșii locuitori ai acelor pământuri s-au trezit din 
somnul lor, deoarece călătoria avusese loc în timpul nopţii, au 
remarcat cu mare spaimă că apele năvăleau pe pământurile lor. 


Imediat își căutară navele lor aeriene; au înțeles ce s-a 
întâmplat și au încercat să persecute poporul ales, dar reușiră 
numai să omoare câțiva. 

Acei prinți ai Feţei Tenebroase au murit, au fost distruși de 
ape. 

Acum în fundul Oceanului Atlantic zac orașe minunate; în 
locurile bogate unde înainte existau săli splendide, agitaţie de 
oameni, acum înoată peștii... 

o RASA ARIANĂ n 

„Piramidele din Egipt au fost construite de atlanti, cu 
foarte multe mii de ani înainte de lisus Cristos. Considerăm că 
marea piramidă datează cu vreo 27000 de ani înainte de 
Cristos, iar celelalte au, mai mult sau mai puțin, vârste similare. 

Totuși, chiar dacă pare incredibil, piramidele din Mexic 
sunt mai vechi; n-au fost construite, cum se spune, prin anul 
1325. Categoric nu; sunt mult mai vechi decât cele egiptene și 
au fost construite direct de către atlanti. 

Cei care spun că marele Tenoctitlan a fost fondat către 
anul 1325, gresesc. Și cei care afirmă că a fost construit în anul 
1400 sau în anul 1500, greșesc și mai mult”. 

Samael Aun Weor - „Interviu la Radio Icur” 

Epoca scufundării Atlantidei a fost într-adevăr o eră cu 
multe schimbări geologice. S-au ridicat din golful adânc al 
imensei mări alte porţiuni de uscat care formară noi insule și 
continente. 

Unii supraviețuitori atlanţi s-au refugiat în micul continent 
Grabonci, Africa de azi, care crescu în mărime și întindere 
pentru că alte suprafeţe de uscat, care s-au înălţat din apele 
învecinate s-au unit cu acesta. 

Membrii Societăţii Akaldana făceau parte din acel popor 
ales care a știut să fugă din Atlantida când au înțeles că se 
apropia o mare catastrofă. Savanţii acestei societăţi s-au așezat, 
la început, spre sudul continentului african, pe urmă au emigrat 
spre Cairona, astăzi Cairo. Pe pământurile Nilului din Nivea sau 
din Egipt, acolo și-au stabilit faimoasa lor Universitate cu Sfinxul 
în faţa ei. 

Ghearele de leu ale Sfinxului reprezintă Focul; capul 
Sfinxului reprezintă Apa; picioarele de taur ale Sfinxului 
reprezintă elementul pământ; aripile Sfinxului reprezintă 
elementul Aer. Patru sunt virtuțile necesare pentru cineva să 


poată ajunge la Auto-Realizarea intimă a Fiinţei: trebuie să ai 
Curajul  Leului, Inteligența Omului, Aripile Spiritului şi 
Tenacitatea Taurului. Doar aşa se poate ajunge la Auto- 
Realizarea Intimă a Ființei... 

Societatea Akaldana în Cairona, a stabilit un Templu de 
Astrologie. Atunci se studiau Aștrii, nu cu telescoapele, cum se 
face în ziua de azi, ci cu al „șaselea simț”. 

Când se examinează piramidele (mai ales Marea Piramidă) 
se văd, în formă de „tuburi”, niște canale care vin de jos, din 
adâncimea unei cripte subterane spre în sus, spre partea 
superioară a piramidei. S-a gândit mult și au fost emise multe 
ipoteze despre aceste „canale”, însă ele erau telescoape, iar 
observatorul nu era sus, ci jos, chiar în fondul criptei. Acolo se 
punea un recipient cu apă; se știa că un astru va fi vizibil și la o 
dată precisă și desigur se reflecta în apă. Adepții Astrologiei 
observau (în apă) Astrul în cauză, nu numai cu facultăţile fizice, 
ci de asemenea cu cele psihice, în loc să privească în sus, 
priveau apa și acolo în apă, cu al „șaselea simţ” studiau aștrii. 

Fraţii din Societatea Akaldana, marii înţelepţi erau foarte 
dotați; o dată cu nașterea unui copil îi făceau imediat 
horoscopul. Nu horoscoape în stil modern, nu horoscoape simplu 
convenţionale și foarte scumpe; nu, acela era foarte deosebit; 
înțelepţii Astrologi priveau Aștrii în mod direct. Cu procedee care 
azi se ignoră, puteau să citească Horoscopul copiilor și, firește, 
niciodată nu dădeau greș în profeţiile și calculele lor. 

Copiii erau „căsătoriţi” când se nășteau; se știa cine va fi 
soţia lui și erau căsătoriţi. Nu vreau să spun că pentru acest 
motiv trăiau împreună de mici, asta ar fi absurd, dar se știa 
deja, pentru fata nou născută, cine va fi soțul ei, iar bărbatul, la 
timpul său și la ora sa, era informat cine va fi soţia lui. La 
majorat, erau uniţi prin căsătorie. 

Cetăţenii se orientau cu precizie matematică și sub 
conducerea acelor astrologi în alegerea meseriei sau profesiei 
lor. Ei știau de ce s-a născut fiecare cetăţean, la ce servește 
fiecare om, căci fiecare om servește la ceva, important este să 
știi la ce servește orice creatură care s-a născut. Nu greșeau 
nimic acești înţelepţi din societatea Akaldana!... 

Aceasta era adevărata înțelepciune a  atlanţilor. 
Descendenţi ai acestui vast continent au fost de asemenea 
mayașii, de exemplu. Mayașii au emigrat spre Tibet, spre Egipt, 


America Centrală. Pare incredibil, dar în Tibet totuși se vorbește 
maya și limbajul maya este un limbaj ritual-sfânt din Tibet. Să 
ne amintim că naga și maya sunt foarte asemănătoare. 

lisus din Nazaret a învățat maya în Tibet. Acea frază a lui 
lisus care textual spune: „HELI, HELI, LAMAH ZABACTANI” este 
interpretată în forme diferite: „Doamne, Doamne - spun unii - 
cum m-ai glorificat”; „Doamne, Doamne - spun alţii - de ce m-ai 
abandonat?”. Când evreii au auzit, și-au zis în sinea lor: „// strigă 
pe Ilie ca să vină să-l salveze... ”. 

Totuși evreii n-au înţeles semnificaţia acestor cuvinte, 
pentru că nu erau evreiești, nici sanscrite, nici tibetane. „Acum 
cufundă-mă în cuvântul prezenței Tale”, este fără îndoială 
sunetul său în idiomul maya (este o frază rituală Maya). 

Desigur, Marele lisus a învăţat NAGA și MAYA în TIBETUL 
Oriental și asta este demonstrat. 

În Sfânta Mănăstire din LHASA din Tibet, există totuși o 
carte care textual spune: 

„lisus s-a transformat în cel mai mare Maestru care 
existase pe Pământ”. 

Un învăţat scriitor a spus: 

„S-a stabilit istoric că ȘTIINTA-RELIGIE cunoscută de 
Cristos în Egipt, India și în Tibet era Mayașă. 

A existat un profund Ocultism Maya, cunoscut fără nici o 
îndoială de Cristos, care a ales simbolurile sale (Mayașe) ca 
sprijin pentru ideile sale de iubire fecundantă. 

Nu se poate ca din întâmplare să fi ales Crucea Mayașă, 
Trinitatea și cei Doisprezece Apostoli și alte multe simboluri ca 
să susțină imensul simt ştiințific-religios al predicilor sale”. 

Evident că mayașii atlanţi au dus Religia sa înţeleaptă în 
America Centrală. 

Fără îndoială că ei au colonizat Tibetul, Babilonia, Grecia, 
India, etc. Fără îndoială că limbajul ritual al KABIRULUI lisus a 
fost mayaș... 

Aceasta se poate explica integral numai datorită 
trunchiului atlant comun popoarelor americane și 
mediteraneano-semite. 

Toate învăţăturile religioase din America primitivă, toate 
cultele sacre ale incașilor, mayașilor și aztecilor, zeii și zeițele 
grecilor antici, fenicienilor, scandinavilor, indienilor, etc. sunt de 
origine atlantă. 


Este urgent să știm, e necesar să înțelegem că zeii și 
zeițele amintiţi de Homer în „lliada” și „Odiseea” au fost eroi, 
regi și regine în Atlantida. 

Toate popoarele antice i-au venerat și adorat pe acești zei 
sfinţi care au trăit în Atlantida și care acum locuiesc în Empireu. 

Religiile egipteană, incașă, maya, etc. au fost religiile 
primitive atlante. 

Alfabetul fenician, tată al tuturor faimoaselor alfabete 
europene, își are rădăcina într-un antic alfabet atlant, care a fost 
transmis corect mayașilor de atlanți. Toate simbolurile și 
hieroglifele egiptenilor și ale mayașilor provin din același izvor 
atlant și astfel se explică asemănarea sa, prea mare ca să fie 
întâmplătoare. 

PIEILE ROȘII sunt descendenți ai Atlantidei. Triburile din 
ANAHUAC: zapotecii, toltecii, etc., ca aproape toate celelalte 
triburi din INDO-AMERICA, au venit; din ATLANTIDA și nu din 
nord cum presupun totdeauna unii ignoranţi instruiți. 

Acei ignoranţi care preferă ideea că triburile din INDO- 
AMERICA veneau din continentul asiatic trecând prin cunoscuta 
strâmtoare BERING, greșesc grav pentru că nici în ALASKA, nici 
chiar mai puţin în menţionata strâmtoare nu există nici cea mai 
mică urmă despre trecerea rasei umane pe aici. 

TURANIOȘII, de asemenea au fost supraviețuitori ai 
Atlantidei, din nefericire dedicați Magiei Negre. Ei au reușit de 
asemenea, să ajungă până în Tibet (culmea culmilor), cum au 
ajuns și alți descendenţi, ca distinșii arieni și au emigrat până în 
Persia antică. Marea Lege a putut să-i învingă la sfârșit și au fost 
distruși. 

o CELE ȘAPTE SUBRASE n 

Sămânţa rasei noastre ariene este nordică, dar 
amestecându-se cu supraviețuitorii atlanți a dat naștere la 
subrasele din trunchiul arian. 

În mod obișnuit, fiecare rasă are șapte subrase. Prima 
subrasă s-a format în Podișul Central din Asia, care atunci se 
numea Hasha. Aici a fost o puternică civilizaţie esoterică. 

A doua subrasă a înflorit în sudul Asiei în perioada 
prevedică și atunci s-a cunoscut înţelepciunea Rishilor din India 
și splendorile anticului imperiu Chinez, etc., etc. 

A treia subrasă s-a dezvoltat minunat în Egipt, Persia, 
Caldea, Babilonia, etc. 


A patra subrasă a strălucit cu civilizațiile Greciei și Romei. 

A cincea s-a manifestat perfect în Germania, Anglia și alte 
ţări. 

A șasea a rezultat din amestecul spaniolilor cu rasele 
autohtone din Indo-America. 

A șaptea este perfect manifestată în rezultatul tuturor 
acestor amestecuri diverse de rase așa cum putem vedea azi pe 
teritoriul Statelor Unite. 

Evident cele șapte ramuri ale trunchiului arian există deja 
din plin și aceasta este un fapt complet demonstrat. 

Este deci aceasta ultima subrasă a actualei noastre rase 
ariene și aceasta merită să fie cercetată atent de toată lumea. 

Mulţimile ariene care locuiesc pe fața pământului, 
separate de tulpina tată (atlanţii), au deja o existenţă de peste 
un milion de ani și cu toată perversitatea caracteristică ultimelor 
vremi se află în ajunul distrugerii totale... 

Rasa ariană în loc să evolueze a involuat și corupţia ei 
este acum mai rea decât a atlanţilor, răutatea ei este atât de 
mare, încât a ajuns deja până la cer; rasa ariana va fi distrusă ca 
să se îndeplinească Profeţia pe care RA-MU a rostit-o la 
scufundarea Atlantidei: „Dacă ei uită că trebuie să fie superiori, 
nu prin ceea ce dobândesc, ci prin ceea ce dau, vor avea 
aceeași soartă”. 

e 19. ° 

NOUA ERĂ A VĂRSĂTORULUI « 

„In fața constelației vărsătorului se găsește Constelația Leului. 
Fără îndoială, «Leul Legii» iese să întâlnească o umanitate 
suficient de maturizată pentru «Karma» sau pedeapsa finală”. 

Samael Aun Weor 
o NOUA ERĂ A VĂRSĂTORULUI n 

„Cineva, al cărui nume nu-l voi menţiona, un autor foarte 
cunoscut, spunea că «poate în anul 2007 va veni o Vârstă de 
Aur pentru umanitate». Evident, eu văd acest lucru foarte 
absurd. De unde vom ajunge să scoatem această Vârstă de Aur? 
Cu cine vom face amintita Vârstă? Este posibil cu toate aceste 
Egouri, Euri care se reîntorc succesiv? Eu cred că acest lucru e 
imposibil și absurd. Cu adevărat, nu este posibilă o Vârstă a 
Luminii, a Gloriei, atâta timp cât noi nu suntem morți în noi 
înșine. 

Cum ar putea fi pace pe pământ dacă fiecare din noi 


poartă în el însuși «elementele» care produc războaie? Cum ar 
putea exista iubire, dacă în interiorul fiecăruia dintre noi există 
ură? De unde am putea scoate altruismul, când în fondul 
conștiinței noastre purtăm, din nefericire, egoismul? Cum am 
putea răspândi castitate, dacă în profunzimea fiecăruia există 
desfrâu? Fără îndoială, dragii mei frați, ar fi imposibil să creăm 
Vârsta Luminii. Așadar, orice profeție în acest sens îmi pare total 
greșită”. 

Samael Aun Weor - Conferința „Egoul și catastrofa 
finală” 

În numele adevărului, trebuie să vă spun că noua Eră a 
Vărsătorului a început exact în 4 februarie 1962 între orele două 
și trei după-amiaza. In acel moment a fost o concentrare a 
tranzitului ceresc în CONSTELAȚIA VARSATORULUI. 

Observatoarele tuturor ţărilor din lume au putut vedea 
acest eveniment. A fost ceva ce s-a cunoscut în cele patru 
puncte cardinale. A fost ceva ce s-a văzut din toate 
observatoarele lumii: în Statele Unite (pe Muntele Palomar), în 
cel de la Manila sau în cel din Londra, etc. 

Nu este, deci, o afirmaţie făcută în mod aprioric, fără nici 
un fel de documentare. Totuși, există multe teze despre data la 
care Era Vărsătorului a început. Unii cred că a început cu câţiva 
ani înainte, alţii cred că a început câţiva ani după, dar faptele 
sunt fapte și în faţa faptelor trebuie să ne înclinăm. 

Da, prieteni, în realitate și cu adevărat acest eveniment a 
fost un fapt concret, în mod riguros observat de știința oficială. 
Planetele sistemului solar s-au întâlnit într-un suprem congres în 
Constelaţia Vărsătorului. După acest moment, ca o consecinţă 
sau corolar, a început Era Vărsătorului, Noua Eră. 

Totuși, trebuie să știm că ultimul timp din anterioara Eră a 
PEȘTILOR se amestecă cu primele manifestări ale Erei 
VĂRSĂTORULUI. 

Există un fel de amestec între cele două curente: cel care 
agonizează și cel care se naște, între vechi și nou, între ceea ce 
e perimat și ceea ce are o aromă revoluționară. Pe măsură ce 
timpul trece, Era Vărsătorului se va simţi de fiecare dată mai 
mult. 

Evident, această Eră aduce mari succese. Dacă observăm 
riguros constelația Vărsătorului, vom vedea că e guvernată de 
două planete. Prima dintre ele este URANUS (o planetă 


revoluţionară, teribilă, catastrofică sută la sută care controlează, 
în plus, glandele sexuale). A doua este SATURN, această lume 
este reprezentată în Alchimie de Corbul Negru (moartea) și 
semnifică, de fapt, întoarcerea la „Haosul Originar Primitiv” 
(acest lucru îl știu foarte bine zeii și oamenii). 

In faţa Constelaţiei Vărsătorului se găsește constelația 
Leului. Evident, semnul Leului este un semn zodiacal al focului. 
Fără îndoială, LEUL LEGII iese să întâlnească o umanitate 
suficient de maturizată (și rușinată, putem spune) pentru 
KARMA sau PEDEAPSA FINALĂ. 

i Trebuie să observați bine poziția acestor două Constelații. 
In una găsim APA, în alta FOCUL. Știm bine că pe parcursul 
istoriei, focul și apa își dispută totdeauna destinul acestei lumi... 

Fără îndoială, în același fel în care există ANUL TERESTRU, 
există de asemenea ANUL SIDERAL. Planeta noastră se învârte o 
dată în jurul Soarelui pe parcursul a 365 de zile, câteva minute 
și câteva fracțiuni de secundă, astfel, acest fapt este numit an 
terestru. Nu putem nega faptul că există de asemenea și Anul 
Sideral, Anul Cosmic. Sistemul nostru Solar „Ors”, în care noi ne 
mișcăm și avem FIINŢA noastră, călătorește în jurul Centurii 
Zodiacale în 25968 ani, câteva fracțiuni de minute și secunde și 
această călătorie a sistemului solar în jurul Centurii Zodiacale 
constituie un An Sideral. 

Sistemul nostru solar a început prezenta călătorie în 
constelația Vărsătorului și apoi, cu Marele Potop Universal, care 
nu a fost altceva decât scufundarea continentului Atlantida (în 
valurile foarte puternice ale oceanului care-i poartă numele), a 
început noua rasă care este a noastră. 

Așadar atlanţii au dispărut, dar a apărut rasa ariană. A 
apărut, cu precizie, cum am spus, în același moment în care 
sistemul solar aflat în constelația Vărsătorului a început noua sa 
călătorie în jurul Zodiacului. 

Sistemul solar a sfârșit călătoria sa în jurul Zodiacului, 
ajungând în Constelaţia Vărsătorului și la sfârșitul călătoriei, fără 
îndoială, trebuie să fie un mare cataclism. 

Călătoria trecută a fost minunată. În această călătorie a 
apărut rasa atlantă, dar această călătorie s-a sfârșit (cu precizie 
în constelația Vărsătorului) cu un mare cataclism (Potopul 
Universal). 

Acum, din nou, se încheie călătoria sistemului solar în 


aceeași constelație a Vărsătorului; atunci va trebui să fie, fără 
îndoială, o catastrofă... 

Există fenomene cosmice care sunt extraordinare. Așa 
cum sistemul solar călătorește în jurul centurii Zodiacale până 
ajunge la punctul de plecare originar, tot așa există o lume, o 
planetă gigantică care participă la această mecanică Siderală. 
Vreau să mă refer, în mod subliniat, la planeta HERCOLUBUS, 
aceasta e o lume gigantică, de șase ori mai mare decât titanul 
sistemului nostru solar, numit Jupiter. 

Hercolubus are o orbită enormă și aparţine unui alt sistem 
solar: Sistemul Solar TYLAR. Acest sistem se apropie în mod 
ameninţător de noi: Hercolubus călătorește spre Pământ. 
Aceasta este situaţia și poate fi văzută prin toate telescoapele 
lumii. În Asociaţia noastră Gnostică, în Mexic, avem harta 
traiectoriei sale, găsită într-o hemerotecă a Districtului Federal. 

Nu sunt doar supoziții, ci un lucru pe care toţi astronomii îl 
cunosc. Nu există nici un observator în lume unde nu se 
cunoaște, unde se ignoră această problemă cu Hercolubus. 
Când această enormă, gigantică planetă se va apropia mult, 
atunci se vor produce pe planeta noastră, Pământ, evenimente 
extraordinare. 

Masa enormă numită Hercolubus, evident are o putere 
magnetică formidabilă și atrage, din această cauză, focul lichid 
care există în interiorul Pământului. 

Atunci vor fi peste tot mai mulți vulcani în acțiune, însoţiţi 
de imense cutremure. 

Inutil vor încerca oamenii de știință să-l bombardeze cu 
bomba atomică, inutil vor încerca să-l deplaseze de pe orbita sa; 
această lume e foarte mare și toate eforturile vor fi zadarnice. 

In acord cu calculele matematice făcute de astronomi, 
Hercolubus va afecta fundamental Pământul și în mod secundar 
pe Uranus, Jupiter și Marte. Atunci va fi cu adevărat catastrofic. 
Dar, repet că Pământul va fi cel care va primi principalul impuls, 
cel care va primi răul cel mai mare. 

Strămoșii noștri din Anahuac ne spun următoarele: „Fiii 
celui de-al cincilea soare (referindu-se la noi), vor muri de foc și 
cutremure”. Acest lucru se va întâmpla o dată cu sosirea lui 
Hercolubus; va veni, evident, MARELE INCENDIU UNIVERSAL, 
profetizat de marii prezicători: Sfântul loan, prezicătorul din 
Patmos; lisus din Nazareth, Marele Kabir; Daniel, Marele Profet, 


Michel de Nostradamus, etc., etc., etc. 

Sosirea lui Hercolubus va aduce, cu adevărat, spaimă 
peste tot în lume. Nostradamus afirmă cu accentuare, că „acest 
gigantic al cerurilor va fi vizibil amiaza, și va veni să se 
interpună între soare și pământ, și acest lucru va provoca o 
mare eclipsă, o eclipsă totală”... 

Cum masa planetară a lui Hercolubus e gigantică, este 
evident că trebuie să atragă focul lichid din interiorul lumii la 
suprafaţă. Din această cauză, vor trebui să izbucnească vulcanii 
de peste tot. Lucrul cel mai grav e că fiecare vulcan nou va ieși 
din mijlocul cutremurelor înspăimântătoare și teribile. Nu e 
surprinzător faptul că în acele zile, marile orașe ale lumii (New- 
York, Paris, Londra, Buenos-Aires, etc., etc., etc.) vor cădea 
bucăți. 

Când Hercolubus va fi foarte aproape de orbita terestră, 
fără îndoială, se va produce o revoluţie a axelor pământului. 
Atunci mările își vor schimba locul şi continentele actuale se vor 
scufunda în oceane. În acea zi, întreg Pământul se va întoarce la 
HAOSUL ORIGINAR PRIMITIV, așa cum putem observa când 
urmărim constelația  Vaărsătorului. E necesară această 
reîntoarcere la HAOS, pentru că din profunzimile oceanelor vor 
ieși noi pământuri și vor apărea ceruri noi, cum spunea 
apostolul Petru. (Puteţi găsi aceste lucruri în următoarea 
secţiune intitulată „Marile profeţii”.) 

Așadar, în realitate, sistemul nostru solar este pe punctul 
de a-și sfârși călătoria în jurul Zodiacului. Ceva similar s-a 
întâmplat cu viaţa atlanţilor: când s-a încheiat călătoria trecută 
în jurul Zodiacului, a sosit Hercolubus. Atunci s-a produs o 
revoluţie a axelor Pământului, mările și-au schimbat locul și 
Atlantida a dispărut între valurile înspumate ale oceanului care-i 
poartă numele. 

Acum, fiind terminată călătoria (care a început după 
Potop), putem sublinia că o catastrofă similară se apropie. Dacă 
apa a fost cea care a început Marea catastrofă a atlanţilor, acum 
va fi cu precizie focul cel care va începe tragedia. 

Ar trebui să știți că așa cum Pământul în călătoria sa în 
jurul Soarelui, trece prin patru anotimpuri, care sunt primăvara, 
vara, toamna și iarna, la fel, fiecare rasă, în timpul călătoriei 
sistemului solar în jurul Zodiacului, trece prin patru anotimpuri: 
primăvara, Vârsta de Aur; vara, Vârsta de Argint; toamna, 


Vârsta de Bronz; iarna, Vârsta de Fier. 

Daniel, profetul, vede acolo, departe, o enormă, gigantică 
mare, un mare ocean și patru bestii care se luptă și își dispută 
supremaţia. Apoi, vede prin intermediul clarviziunii cum iese 
prima bestie care seamănă cu un leu și care are aripi de vultur; 
acesteia îi fu dată inima omului (este Epoca de Aur). Apoi vede, 
în faţa sa o a doua bestie care seamănă cu un urs și carea 
călcat tot pământul (este Vârsta de Argint). Și apoi vede o a 
treia care seamănă cu o maimuţă (este Epoca de Bronz), și apoi 
o a patra care e complet diferită de celelalte trei pentru că e din 
fier, unghiile și picioarele ei sunt din fier, dinţii sunt din oțel 
(sfarmă tot ceea ce găsește) și are puterea să facă dezordine 
peste tot ca să distrugă natura și ca să învingă Sfinţii cei mai 
mari. Dar apoi, la sfârșit, își retrage domeniul și regatul este dat 
sfinților celor mai mari. Această a patra bestie este Epoca de 
Fier, este epoca în care ne găsim și care se va termina în mod 
catastrofic... 

Să ne amintim de asemenea de visul pe care l-a avut 
regele Nabucodonosor. El a văzut, în visul său, o mare statuie: 
capul ei era din aur, pieptul și braţele din argint, abdomenul era 
din cupru și picioarele îi erau o jumătate din fier și cealaltă 
jumătate din pământ ars. Atunci regele Nabucodonosor i-a 
chemat pe toți înţelepţii Babiloniei pentru a-i interpreta visul. 
Ințelepţii i-au cerut să le povestească visul, spunând: 
„Povestește-ne visul și astfel noi vom putea să-l interpretăm”, el 
a tăcut și s-a limitat să răspundă: „Visul meu nu-l povestesc, nu 
vi-l spun pentru că știu că vreti să câștigați timp. Dacă sunteți 
atât de înţelepţi, spuneti-mi ce am visat și apoi interpretați-mi 
visul”... Clar! Daniel s-a pregătit anticipat, a studiat în lumea 
astrală visul regelui, ieșind din corp, investigând acest vis, deci 
era pregătit... 

Monarhul a spus: „Stii tu ce am visat?”. „Da, împărate! Ai 
visat cu o mare statuie: capul îi era din aur, pieptul și brațele din 
argint, abdomenul din cupru, picioarele erau pe jumătate din 
fier și pe jumătate din pământ ars. Aceasta semnifică patru 
regate care se vor succede totdeauna în istoria lumii”... 

E clar, fără îndoială el se referea la cele patru vârste; 
capul, Epoca de Aur; pieptul și mâinile, Epoca de Argint; 
abdomenul, Vârsta de Bronz; picioarele (o parte din fier, o parte 
din pământ ars), Epoca de Fier, care este Epoca în care ne 


găsim: pe de o parte puternică și pe de altă parte fragilă. 
Puternică, aparent, dar fragilă pentru că vor veni marile 
cutremure, înspăimântătoarele cataclisme care vor sfârși cu 
această perversă civilizaţie de vipere. Aceasta este cruda 
realitate!... 

Ce a făcut atunci Nabucodonosor? l-a dat lui Daniel o 
haină purpurie și un colier preţios. l-a pus pe mână un inel cu 
diamant și l-a numit guvernator al întregului imperiu. Astfel, 
deci, cele patru epoci au devenit reale. În epoca de aur a unei 
rase nu există nici „al meu”, nici „al tău”, totul aparţine 
tuturora, fiecare poate lua din ce aparţine vecinului fără frică; 
guvernează deci iubirea și fraternitatea și toată lumea adoră 
ETERNUL ZEU VIU; de aceea nu există EGO în ființa umană, toți 
sunt inocenți și se bucură de frumuseţea naturii; nu există nici o 
frontieră, nu există armate și nici un element care poate elimina 
fericirea; totul aparţine tuturora și singurul lucru care 
guvernează, suveran, e ceea ce numim „IUBIRE”. 

In epoca de argint ființele umane încep să dorească 
cucerirea teritoriilor (de aceea reprezentăm această epocă ca 
un urs care scormonește pământul, însă domnește încă 
splendoarea originară, se închină un cult zeilor, sau 
COSMOCRATORILOR, se cântă SOARELUI DIMINEȚII, sau 
HERALZILOR  AUROREI; în această epocă se pot vedea 
întotdeauna principiile focului, aerului, apei și pământului. 

In epoca de bronz încep să apară frontierele, războiul 
începe să se ivească și splendoarea originară dispare. 

In epoca de fier totul se sfârșește în urma unui mare 
cataclism... In epoca de fier umanitatea ajunge în starea în care 
se găsește acum. A patra bestie, cu adevărat, este teribilă (cum 
spunea Daniel), această bestie e deosebită de celelalte. Însă ea 
își va găsi sfârșitul de pe o zi pe alta... 

Dacă medităm, ajungem la concluzia că timpul sfârșitului 
a sosit și noi îl trăim. 

Fără îndoială, suntem într-un moment critic, teribil, dificil: 
au apărut nenumărate boli peste tot; pământul se cutremură și 
tresare în toate colțurile lumii; mările care în alte epoci erau 
curate, astăzi sunt contaminate; speciile marine sunt pe cale de 
dispariție; oceanele s-au transformat în adevărate containere; 
deșeurile atomice nu pot fi lăsate într-un loc sigur unde să fie 
inofensive; e clar că, mai devreme sau mai târziu, în unul din 


depozitele atomice se va produce o eroare și va avea loco 
catastrofă. 

Pământul care e atât de necesar pentru culturi, e pe cale 
să devină sterp, și în acest fel vor fi persoane care vor muri din 
cauza lipsei de alimente; milioane de fiinţe umane care 
populează această lume vor experimenta cu adevărat, în viitorul 
apropiat, o mare dezolare. 

Există războaie și zvonuri de război peste tot, boli care n- 
au mai fost cunoscute niciodată înainte, etc., etc., etc. 
Atmosfera e contaminată, și când o persoană merge la ţară și 
privește cerul poate vedea că nu mai are culoarea albastră 
strălucitoare, că-i lipsește culoarea perfectă de altădată. Acum, 
acest cer strălucește având o culoare ușor verde, sau 
plumburie, ceea ce indică faptul că atmosfera terestră a fost 
alterată. 

Nu e necesar să fim foarte înţelepţi pentru a înţelege că 
stratul superior al atmosferei e un filtru care transformă razele 
solare în lumină, căldură, culoare și sunete. Din păcate, acest 
filtru s-a descompus datorită exploziilor atomice. În puţin timp, 
acest filtru nu va mai putea descompune vibraţiile solare în 
lumină, căldură, culoare și sunete; și atunci vom vedea soarele 
negru precum siliciul și luna va deveni roșie ca sângele... 

Pe de altă parte INVOLUȚIA a ajuns la maximum. Nu mai 
există „taţi pentru copii”, nici „copii pentru părinţi”, ceea ce se 
întâmplă între părinţi și copii în toate colţurile Pământului, e 
teribil! 

S-a pierdut rușinea organică, intelectul a degenerat, peste 
tot se aud lamentări și scrâșnete de dinţi, cum spun cărțile 
sfinte. 

Cu acestea nu vreau să fiu lugubru, nici nu vreau să vă 
înspăimânt, vreau doar să reflectăm cu adevărat și cu 
judecată... 

Ce au devenit bunele obiceiuri? Ce a devenit rușinea 
organică? De ce intelectul, intelectualismul se servește de rău? 

Să privim în jurul nostru și să observăm tot ceea ce se 
întâmplă... 

Fără îndoială, umanitatea e guvernată în toate colțurile 
Pământului de intelect, însă la ce servește asta? În ce stare se 
află umanitatea? Există haos, anarhie și toate acestea nimeni nu 
le poate nega! 


Astfel deci, trebuie să reflectăm... Suntem fericiţi? Cine 
poate vorbi de fericire în această epocă! Suntem faţă-n față cu 
noi înșine, suntem conduși de propriul destin, suntem în fața 
dilemei de A FI sau A NU FI a filosofiei. 

A sosit ora să reflectăm profund... Cine suntem noi? 
Încotro mergem? Care este scopul existenţei? Pentru ce, de ce 
trăim? 

A trăi în acest fel, mâncând, bând, reproducându-ne, acest 
lucru, în fond, e foarte plictisitor, am putea spune, necugetat... 

E clar că timpul apocalipsei a sosit. Umanitatea a sfărâmat 
cele ȘASE PECEȚI ale cărţii Sfântului loan. Când se va sfărâma a 
ȘAPTEA PECETE se va producea catastrofa. 

Anumite persoane mi-ar putea spune că și în trecut multe 
alte persoane au așteptat Sfârșitul și nu s-a întâmplat nimic; 
vreau să vă spun că acum vorbim de MECANICA CEREASCA. 
Dacă mecanica cerească nu ar exista, întreg Cosmosul ar sfârși 
într-o catastrofă. 

În același fel în care pe continentul Atlant a existat o rasă 
aleasă care a servit drept bază pentru formarea acestei a cincea 
rase ariene care trăiește pervers pe aceste cinci continente, tot 
așa spun că azi se va forma o selecţie pentru viitoarea Mare 
Rasă. 

În același fel în care atlanţii nu l-au crezut niciodată pe 
MANU VAIVASWATA când spunea că timpul sfârșitului sosise, și 
în ajunul marii catastrofe se distrau, se căsătoreau, mâncau și 
beau și în ziua următoare erau cadavre, în același fel, ceea ce 
eu afirm acum, în mod subliniat, nu va fi crezut. Cu siguranță, 
multe persoane vor râde, spunând: „S-a vorbit mult despre 
sfârșitul lumii, și ce?” Apostolul Petru a prezis că „în această 
epocă, multe persoane inofensive și perverse vor spune cum se 
va împlini profeția, dacă totul a rămas la fel ca în vremea 
părinţilor noștri?” 

Atlanţii, în vremea lor, au râs și ei de catastrofă, dar când 
revoluţia axelor Pământului a făcut ca mările să-și schimbe 
locul, Atlantida s-a scufundat cu milioanele ei de locuitori. 

Astăzi, ne apropiem în același fel de o nouă catastrofă. Eu, 
la fel ca MÂNU VAIVASWATA, vă avertizez în același fel în care 
au fost avertizaţi și atlanţii. 

Ora sfârșitului se apropie, acest uriaș monstru planetar, 
gigantic, sosește și va înghiţi lumea! 


Așadar trebuie să ne pregătim! Pământul e supus în acest 
moment unei mari agonii. Și sfârșitul întregii mari agonii se 
numește MOARTE. 

Când un bolnav agonizează, când are simptomele 
inconfundabile ale morii sale, știm foarte bine că ceea ce 
urmează e moartea sa. 

În acest moment Pământul geme, agonizează; toate 
acestea indică un DEZASTRU și se vor sfârși cu un mare 
cataclism. Când vom vedea că soarele apare tot mai mult 
dinspre nord, vom ști că timpul sfârșitului e foarte aproape și că 
ne îndreptăm spre catastrofă. 

Însă trebuie să știm că DEMIURGUL ARHITECT AL 
UNIVERSULUI a prevăzut totul. De aceea trebuie să se ivească 
noi pământuri pentru o nouă umanitate, trebuie să se formeze 
următoarea, penultima rasă. Pentru acest motiv trebuie să se 
facă o selecţie, ca o bază pentru Era Vărsătorului, pentru „Epoca 
de Aur”, pentru noua rasă. în momentul terorii, acest grup va fi 
scos în secret prin foc și fum. Câteva momente înaintea 
catastrofei, cei care lucrează sinceri cu ei înșiși, adică asupra 
eliminării elementelor inumane (Eurile) care se află în psihic, vor 
fi selecționați și purtaţi spre un loc sigur (vezi broşura 
„Extratereștrii și Apocalipsa”)... 

După marea catastrofă, Pământul va rămâne învăluit de 
foc și vapori de apă. Noi, fraţilor trebuie să scoatem acest popor 
selecționat, până în momentul în care Pământul va fi din nou în 
condiții de locuit. 

Din fundul norilor se va ivi un nou pământ și când dublul 
arc iris se va ivi pe cer, va fi semnul noii alianţe între Dumnezeu 
și oameni, atunci poporul selecționat va veni să locuiască pe 
noul pământ și noul cer. Vor fi noi continente unde va trăi o 
nouă umanitate, a ȘASEA RASA-RADACINA. 

Suntem persoane ale celei de-a cincea rase; a șasea rasă 
va fi diferită, înaintea noastră a existat a patra rasă, în Atlantida. 
înaintea atlanţilor a existat a treia rasă, care era rasa lemuriană 
(în uriașul continent lemurian care acoperea atunci întreg 
Oceanul Pacific), înainte ca lemurienii să se ivească au existat 
hiperboreenii în jurul Polului Nord, în potcoava pe care acest 
continent o forma în jurul Polului Nord. Înainte ca hiperboreenii 
să existe, a existat prima rasă, rasa protoplasmatică, în calota 
polară a Polului Nord care era situată, înainte, la Ecuator. Spun 


toate acestea, căci de-a lungul timpului au existat multe 
schimbări geologice extraordinare. Polii actuali, de exemplu, 
sunt pe cale să devieze, și într-o zi vor fi în zona ecuatorială iar 
actualul Ecuator, în viitor, se va transforma în Poli. Acest fapt a 
fost mult studiat de cei mai buni oameni de știință (ne referim la 
revoluția axelor Pământului, la verticalizarea polilor). 

Astfel deci, este clar că ne pregătim pentru uriașa 
catastrofă. Mișcarea gnostică, asociaţia noastră gnostică de 
studii antropologice, culturale și științifice, AGEAC, are un singur 
obiectiv: pregătirea nucleului care va servi celei de-a Șasea 
Rase Rădăcină.. 

Se știe o dată și pentru totdeauna că RASA ARIANĂ, care 
azi populează pervers suprafaţa pământului VA TREBUI SĂ FIE 
DISTRUSĂ; ȘI DIN TOT CEEA CE SE VEDE NU VA RĂMÂNE DECÂT 
CENUȘA! 

Totul va fi ars, totul va fi înghiţit în fundul mărilor! 

Știm perfect că nu ne va asculta întreaga umanitate. Nici 
MÂNU VAIVASWATA, nici luptătorii n-au fost ascultați la vremea 
lor și oamenii au râs de ei. 

Oamenii nu acceptă niciodată adevărata realitate a 
lucrurilor, până în momentul în care ea se prezintă; oamenii 
caută întotdeauna scăpări, ei cred că pot continua întotdeauna 
în același fel, până în momentul în care sosește dezastrul. 

o MARII PROFETI n 

„Trebuie să ne gândim că se apropie o mare catastrofă; 
până și observatoarele astronomice au desenat un plan al 
catastrofei (aceasta este oficial). Dacă nu se face asta public în 
toate țările pământului, e pentru că guvernele cenzurează 
observatoarele pentru a nu crea o psihoză colectivă, însă acest 
lucru e oficial. 

Mayașii știau aceasta. Am trăit între ei și am întrebat un 
bătrân mayaș: «Fiul tău va vedea?» Răspuns: «Fiul meu nu va 
vedea»... «Nepotul tău va vedea?» «Da, nepotul meu va 
vedea»”. 

Samael Aun Weor - „Interviu la Radioul 
Universității” 

Fără îndoială, Piatra Soarelui, faimosul Calendar Aztec, e o 
sinteză perfectă de Știință, Filosofie, Artă și Religie. 

TONATIUH, cuvântul Sfântului loan, Logosul sau Demiurgul 
Creator al Universului, cu limba sa triunghiulară de foc, e copilul 


de aur al Alchimiei Sexuale, e Soarele Spiritual de la Miezul 
Nopţii, e Acvila care urcă, e minunatul Dragon al înțelepciunii și 
e reprezentat de astrul strălucitor care ne dă viaţă, lumină și 
căldură. De aceea el apare glorios în manieră Nahuatl în centrul 
marii Pietre Solare. 

De o parte a „Marii Feţe” apare în mâinile sale, armata 
Ghearelor Acvilelor care înșfacă inimile oamenilor. 

„M.M.”, cunoaşte perfect problema  esoterismului 
transcendental, de aceea știe semnificația profundă a salutului 
cu Gheara. 

În jurul figurii Cuvântului Mexican putem vedea făcut în 
mari dimensiuni data „4 Temblor”, aceasta e ziua când va sfârși 
al cincilea soare prin foc și cutremure de pământ. In 
dreptunghiurile minunate ale semnului Temblor sunt sculptate 
datele distrugerii soarelui interior. 

„Fiii Primului Soare” (androgini divini al primei rase) care 
au trăit fericiţi în „Insula de Cristal” au murit devoraţi de Tigri. 

„Fiii celui de-al Doilea Soare” (a doua rasă a Pământului 
lui Apollo), hiperboreenii au fost distruși de uragane teribile. 

„Fiii celui de-al Treilea Soare” (hermafrodiţii lemurieni), 
mulțimile „celei de-a Treia Rase”, care au trăit înainte pe 
continentul lemurian situat în Oceanul Pacific, au pierit prin 
Soarele de ploaie, de foc și mari cutremure de pământ. 

„Fiii celui de-al Patrulea Soare”, a patra rasă (atlanţii), ale 
căror ţinuturi erau situate în Oceanul Atlantic, au fost distruși de 
ape. 

Cei care au studiat în profunzime Predica Profetică a 
Marelui Kabir lisus și a Doua Epistolă a lui Petru către Romani, 
fără îndoială trebuie să se încline cu reverență în faţa tonului 
sever al Pietrei Solare. 

Michel Nostradamus, profet extraordinar, mare astrolog 
care a trăit între 1503-1566 în Franţa, spune: „în anul 1999, în 
luna a șaptea, va apare pe cer un mare Rege al Terorii” (vezi 
primele versete ale Centuriei, 10-72). 

Conform datelor astronomice, în acest secol al XX-lea vor 
fi două eclipse totale de soare: una la 4 februarie 1962 și 
cealaltă în august 1999. Oribila perturbare în orbita și mișcarea 
planetei Pământ a fost explicată științific chiar de profetul 
Nostradamus, prin apropierea unui alt astru care timp de șapte 
zile va apare ca un alt soare. 


Apocalipsa Sfântului loan vorbește de acest astru și îl 
numește „Pelin” (amărăciune). 

Planeta gigantică la care ne referim poartă numele 
„Hercolubus”; multe persoane o numesc „Planeta Rece”, altele 
„Planeta Roșie”; fără îndoială, această planetă e mult mai mare 
decât Jupiter, care e giganticul colosal al sistemului nostru solar. 

Nostradamus spunea: 

„După eclipsa de Soare va urma cea mai obscură și 
tenebroasă vară din câte au existat de la nașterea până la 
patimile și moartea lui lisus Cristos și aceasta va fi în Octombrie, 
în acel moment se va produce o mare translație în așa fel încât 
vom crede că pământul va ieși de pe orbita lui pentru a se 
cufunda în tenebrele eterne”. 

lisus, marele KABIR a spus: 

„Indată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, 
luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și 
puterile cerurilor vor fi clătinate. 

Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate 
seminţiile pământului se vor boci, și vor vedea pe Fiul omului 
venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 

EI va trimete pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor 
aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a 
cerurilor până la cealaltă. De la smochin învățați pilda lui: Când 
Îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. 

Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să ştiţi 
că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 

Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se 
vor întâmpla toate aceste lucruri. 

Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor 
trece. 

Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni; 
nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla 
și la venirea Fiului omului. 

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când 
mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a 
intrat Noe în corabie, și n-au știut nimic, până când a venit 
potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi venirea Fiului omului. 

Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat și 
altul va fi lăsat. 


Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată 
şi alta va fi lăsată. 

Vegheați doar, pentru că nu știți ora și ziua în care va veni 
Domnul vostru. 

Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din 
noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 

De aceea, și voi fiti gata, căci Fiul omului va veni în ceasul 
în care nu vă gândiţi. 

Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus 
stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la 
vremea hotărâtă? 

Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, 
Îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate 
averile sale. 

Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: Stăpânul 
meu Zăbovește să vină. 

Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să 
mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în 
ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l ştie, va fi 
tăiat în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi 
plânsul şi scrâșnirea dinților”. (Matei 24,29-51) 

Isaia (13,13) spune: 

„Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pământul se va 
Zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oștirilor, în ziua 
mâniei Lui aprinse”. 

Isaia (24,20) spune: 

„Pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; 
păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică”. 

Sf. Pavel (2 TS 2,3-4) spune: 

„Inainte de a doua venire a lui lisus va veni apostazia, 
omul păcatului, fiul pierzării, potrivnicul, se va înalță mai presus 
de tot ce se numește „Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de 
închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându- 
se drept Dumnezeu”. 

Sf. Petru (2P, 3,10) spune: i 

„Ziua Domnului însă va veni ca un hot. In ziua aceea, 
cerurile, vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de 
mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde”. 

loel (3, 15-16) spune: 

„Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea, 


și cerurile și pământul vor fi zguduite. Dar Domnul este 
scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel”. 

Sf. loan (Ap. 6, 12-17) spune: 

„Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat, și iată că 
s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru 
ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, și stelele au 
căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, 
când este scuturat de LUI vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o 
carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate 
ostroavele s-au mutat din locurile lor. Impărații pământului, 
domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și 
toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 
Și ziceau munților și stâncilor: «cădeţi peste noi, și ascundeţi-ne 
de Fata Celui ce șede pe scaunul de domnie și de mânia 
Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate 
sta în picioare?»”. 

Sf. loan (Ap. 20, 12-13; 21, 1; 5) spune: 

„Si am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare 
înaintea scaunului de domnie. Nişte cărti au fost deschise. Și a 
fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și mortii au 
fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile 
acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și 
Locuinta morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. 
Fiecare a fost judecat după faptele lui. Apoi am văzut un cer nou 
și un pământ nou; pentru că cerul dintâi pierise, și marea nu mai 
era. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: «lată, Eu fac toate 
lucrurile noi”. 

E spus în Apocalipsă că la sfârșitul acestei lumi va apare 
Anticristul (Știința Materialistă). 

Bestia, Marea  Prostituată, lumea întreagă, numărul 
acestora este numărul fatal 666, și diavolul care înșeală 
(Intelectualismul ateist), falsul profet care face miracole și 
minuni înșelătoare, bomba atomică, rachetele spațiale, 
avioanele ultrasonice, etc., toate vor fi aruncate în interiorul 
lacului de foc și de sulf care se află în interiorul Pământului. 

Cartea Cărţilor a lui Chiiam-Baalam, care e Bijuteria Sacră 
a poporului maya, spune textual: 

Al XLII-lea Aliau KATUN este al treisprezecelea care spune: 
CABAL LXBACH,  CHACHALACA oraş;  KINCHIL COBA, 
CHACHALACA a Fetei Solare și locul unde se așează cel de-al 


treisprezecelea KA TUN. 

Buchetul seniorilor Pământului va deveni negru din cauza 
justiției universale a lui Dumnezeu, Domnul nostru. 

Soarele se va învârti, fața lui se va răsuci, sângele va 
cobori printre arbori și pietre, cerurile și pământul vor arde din 
cauza cuvântului lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și al lui 
Dumnezeu Sfântul Spirit; Sfânta Justiţie, Sfânta Judecată a lui 
Dumnezeu, Domnul nostru. 

Forța cerului și a pământului va dispărea când marile 
orașe și popoarele oculte vor deveni creștine, marele oraș numit 
MAAX, Mono, și de asemenea totalitatea popoarelor mici în 
extinderea țărilor Maya Cusamil Mayapân, Golonarina-Maya a 
căror locuință este Estandartevenado. 

Va fi momentul când oamenii de două zile (homosexualii 
și lesbienele) se vor ridica în rigorile lascivității; fii ruinei și ai 
perversității, culme a pierderii și rușinii noastre. 

Copiii noștri vor fi dedicați Florii de Mai și nu va fi bine 
pentru noi. Va fi originea morții pentru sângele rău când se va 
ivi luna și când va fi Lună plină, sângele va umple lumea 
întreagă, aștrii buni vor depune de asemenea bunătatea lor 
asupra celor vii și a celor morti”. 

Melchisedec, geniul Pământului, Regele Lumii, și-a făcut 
profețiile în Tibet: 

„Oamenii (adică mamiferele raționale) își vor uita din ce în 
ce mai mult sufletele pentru ca să se ocupe de corpul lor. Cea 
mai mare corupție va guverna pământia. Oamenii vor semăna 
cu fiare teribile ṣi vor bea sângele fraților lor. 

Jumătate de Lună se va stinge și adepții ei vor cădea într- 
un război etern. Cea mai mare nenorocire se va abate asupra lor 
și vor sfârși luptând între ei. 

Coroana marilor și micilor regi va cădea: unu, doi, trei, 
patru, cinci, șase, șapte, opt vor declanșa un război teribil între 
toate popoarele. 

Oceanele vor vui... Pământul și fundul mărilor se vor 
acoperi de oase... Regatele vor dispărea, popoare întregi vor 
muri... Foame, boli, crime neprevăzute de lege, nemaivăzute și 
neimaginate încă de oameni. 

Atunci vor veni dușmanii lui Dumnezeu și ai Spiritului 
Divin, cei ce se află în interiorul oamenilor. Cei ce-și vor ridica 
mâinile asupra altora vor muri și ei. 


Uitaţii, reprimaţii se vor ridica apoi și vor atrage atenția 
lumii întregi. 

Va veni o ceață deasă, zgomote oribile. Munti fără nici o 
vegetație până în acest moment se vor acoperi de flori. 

Pământul întreg se va cutremura. Milioane de oameni își 
vor schimba lanțurile sclaviei și umilirile lor prin foame, ciumă si 
moarte. 

Drumurile se vor umple de o mulțime de oameni umblând 
dintr-o parte în alta. 

Cel mai mare și cel mai frumos oraș va dispărea în foc... 
Unu, doi, trei. Din fiecare zece mii de oameni va supravieţui 
doar unul. Fără veșminte, fără comprehensiune, fără forță 
pentru a-și construi locuința sau pentru a-și căuta hrană și acest 
om supravietuitor va urla precum lupii feroce, va devora 
cadavre și iși va mânca propria carne, chemându-l pe 
Dumnezeu la luptă. 

Întregul pământ va fi un deșert și însuși Dumnezeu îl va 
părăsi... Pe pământul gol va fi noapte și moarte. 

Atunci, în acel moment eu voi trimite un popor necunoscut 
până acum (Armata Salvării Mondiale) care cu mâini puternice 
va apuca iarba rea a pământului cultivabil și a viciului și îi va 
conduce pe cei puțini care vor rămâne fideli spiritului, pe cei 
care luptă contra răului. 

Se va crea o nouă viață pe pământ, purificată prin 
moartea națiunilor”. 

Această profeție e acceptată de gnostici, care o 
interpretează ca fiind sfârșitul Vârstei Negre sau KALI YUGÂI, 
după care va fi o nouă civilizaţie și o nouă cultură. 

Sfânta Odelia, acea prinţesă germană născută în anul 660, 
care cu atâta exactitate a profetizat Germania lui Hitler și al 
doilea război mondial, a menţionat Sfârșitul KALI YUGAI: 

„Monștri stranii vor ieși din mări și vor împrăștia teroare. 
Se vor vedea minuni în orient; un mare nor negru va răspândi 
dezolarea”. 

Mother Shipton, faimoasa profetă din secolul XV, născută 
în Anglia, a prezis în epoca sa lucruri cu adevărat uimitoare; să 
vedem câteva din prezicerile sale: 

— Automobilele și trenurile: „Care fără cai vor călători și 
accidentele vor umple lumea de suferință”. 

— Radiotelegrafia: „Gândurile vor face înconjurul lumii cât 


al clipi”. 

— Submarinele: „Oamenii vor călători, vor dormi și vor 
conversa sub ape. 

— Avioanele: „Vom putea vedea oameni în aer, în alb, 
negru și verde”. 

— Marea Catastrofă Mondială: „Lumea va atinge Sfârșitul 
ei în 1999”. 

Marele KABIR IISUS a spus: „Dar nimeni nu știe ziua și ora, 
nici chiar îngerii care sunt în cer, nici Fiul, doar Tatăl. Vegheati, 
pentru că nu se știe când va veni Domnul Casei (nici în ce dată, 
nici în ce an), în asfintit, la miezul nopții, când cântă cocoșii sau 
dimineața. 

Pentru când vin surprizele, nu dormiti (adică nu fiti cu 
conștiința adormită). Și ceea ce vă spun vouă, le spun tuturor: 
vegheați (treziţi-vă conștiința). Timpul sfârșitului este aici și 
Marele Incendiu Universal este foarte aproape... E oportun să 
cităm câteva versete extraordinare din CORAN: 

„Printre semnele care trebuie să preceadă sosirea ultimei 
ore, va fi acela că Luna se va despărți în două. Dar în ciuda 
acestui fapt, neîncrezătorii nu-și vor crede ochilor”. Indiscutabil 
nu e vorba nicidecum de o împărţire geologică a satelitului 
nostru. Această profeție a lui Mahomed trebuie interpretată intr- 
un sens politic și militar. Să se observe, începând din 1980 
mișcările Islamului; numai astfel vom putea înțelege ceea ce 
trebuie să se întâmple adepților jumătăţii de lună. 

„Când trompeta va suna prima dată... Când pământul și 
munţii vor fi ridicaţi în aer și sfărâmaţi dintr-o singură lovitură... 
Când Cerul se va zdrobi și va cădea în firimituri... Va fi Ziua 
inevitabilă”. (Noi am explicat anterior efectele pe care trecerea 
planetei Hercolubus trebuie să le producă asupra lumii noastre 
terestre; fără îndoială, Pământul va suferi violent diferitele 
schimbări profetizate de Mahomed în CORAN.) 

„Ce șoc! Aceasta va fi Ziua. Judecăţii Finale. 

Cei care au fapte ce atârnă în balanță, Vor avea o viață 
plăcută. Cei ce sunt ușori, vor avea ca locuință groapa de foc 
(lumile infernale). 

Când Pământul va tresări de acel cutremur care il 
așteaptă... 

Când el va da afară mortii care se odihnesc în măruntaiele 
sale... omul va trebui să fie gata pentru a fi judecat. 


Soarele va fi dislocat, stelele vor cădea, munții vor fi în 
mișcare și se vor sfărâma de pământ. 

Cerul se va sparge în mii de bucăţi, mările și fluviile îşi vor 
amesteca apele. 

Mormintele se vor deschide și mortii vor învia. 

Cei care au făcut bine se vor bucura de o fericire fără 
margini; dar condamnații vor fi pedepsiți fără măsură”. (De 
văzut în CORAN) 

Eu am contemplat în lumea cauzală, cu o uimire mistică, 
marea catastrofă ce se apropie și pentru că aceasta este zona 
muzicii inefabile, viziunea a fost însoţită de o bandă sonoră. 

O minunată simfonie tragică răsuna în adâncurile cerurilor 
lui Venus. Această partitură uimea, în general, prin grandoare și 
maiestate, prin inspiraţia și frumuseţea arhitecturii sale; prin 
puritatea liniilor sale și prin colorit și nuanțele savantei și 
artisticei sale ilustrări dulci și severe, grandioasă și terifiantă, 
dramatică și lugubră totodată... 

Bucăţile melodice fragmentare (laitmotive) care se auzeau 
în lumea cauzală, în momentul diferitelor situaţii profetice, 
aveau o mare forţă expresivă și erau în relaţie intimă cu marele 
eveniment și cu circumstantele istorice care vor preceda 
inevitabil. 

Există, în partitura acestei mari opere cosmice, fragmente 
simfonice în legătură cu al treilea război mondial; sonorități 
minunate și funeste, evenimente îngrozitoare, bombe atomice, 
radio-active  înspăimântătoare pe tot Pământul, foamete, 
distrugerea totală a marilor metropole, boli necunoscute, 
revoluţii de sânge și alcool, dictaturi insuportabile, ateism, 
materialism, cruditate fără limite, lagăre de concentrare, ură de 
moarte, înmulţirea frontierelor, persecuții religioase, martiri 
mistici, bolșevism execrabil, abominabil anarhism, 
intelectualism desprins de orice spiritualitate, pierdere completă 
a pudorii corporale, droguri, alcool, prostituție totală a femeii, 
exploatare infamă, noi tehnici de tortură, etc., etc., etc. 

Amestecate cu o artă fără precedent, se aud teme 
înfiorătoare în legătură cu distrugerea celor mai puternice 
metropole din lume: Paris, Roma, Londra, New York, Moscova, 
etc., etc., etc. 

Într-o scrisoare celebră adresată lui Henric al II-lea, 
Nostradamus scrie: „Când Soarele va fi complet eclipsat, în 


cerul nostru va trece un nou și colosal corp ceresc care se va 
vedea în plină zi, dar astrologii (el face aluzie la faimoșii 
astronomi de azi și din viitor) vor interpreta efectele acestui 
corp altfel (foarte modern) și din cauza acestei proaste 
interpretări, nimeni nu va avea provizii pentru fazele de penurie 
(aluzie la marea catastrofă)”. 

Nostradamus, doctor, astrolog și clarvăzător iluminat, 
include în prezicerile sale această problemă a revoluţiei axelor 
Pământului, dar nu indică data exactă, precisă a momentului 
când aceasta trebuie să se întâmple; totuși el leagă evenimentul 
de dubla eclipsă care va avea loc în 1999. 

Va fi, fără îndoială, o conjuncţie extraordinară sub semnul 
zodiacal al Capricornului, care își va face simțită influenţa 
începând din 1984 și până în 1999. 

Marea Maestră H.P. Blavatsky a prezis, acum mai mulți 
ani, că va fi o revoltă mondială spre sfârșitul secolului nostru... 

loan, Evanghelistul, spune: „Când păsările de otel vor 
pune ouă de foc; când oamenii vor domina aerul și vor călători 
pe fundul mărilor; când morții vor învia; când focul va cobori din 
ceruri și când oamenii câmpurilor nu vor putea ajunge în orașe 
și cei din orașe nu vor putea fugi pe câmpuri, când ciudate 
aparate vor fi văzute pe cer și când se vor vedea pe pământ 
lucruri extravagante... 

Când creaturile, tinere și bătrâne vor avea viziuni, 
premoniții și vor face profeții; când oamenii vor fi împărțiți din 
cauza numelui lui Cristos; când foamea, setea, sărăcia, boala și 
cimitirele vor înlocui populația orașelor; când frații de sânge se 
vor omori și când creaturile vor adora Fiara, atunci va fi sosit 
vremea...". 

Sfântul apostol Pavel în Epistola sa către Tesalonicieni (1, 
Ts. 5, 20-21) ne avertizează în acești termeni: „NU DISPRETUITI 
PROFEȚII, EXAMINAȚI TOTUL, REȚINEȚI CEEA CE ESTE BUN”. 

Istoria ciclică a umanităţii se deschide cu capitolul șase al 
Genezei, cu povestirea potopului universal (prăbușirea 
continentului atlant) și se închide cu capitolul douăzeci al 
Apocalipsei în flăcările arzătoare ale Judecăţii finale. 

Moise, salvat din apele furioase ale vieții, a scris primul; 
sfântul loan, figură extraordinară a exaltării solare, închide 
cartea sacră cu pecetea de foc și de sulf... 

Virgil, marele poet din Mantua, maestrul lui Dante 


Florentinul a spus: „Vârsta de aur a sosit deja și o nouă minune 
guvernează”... 

Pe de altă parte, știm că Biblia este superioară altor cărți. 

Fără îndoială, chiar dacă Biblia e cartea eternă, de 
nezdruncinat, cartea ciclică prin excelenţă în oricare din 
versetele ei, e spus că în 1999 va fi precis marea catastrofă. 

Cu toate acestea și chiar dacă nu știm data exactă a 
teribilei catastrofe care trebuie să aibă loc - doar tatăl cunoaște 
ziua și ora - știm din proprie experienţă directă că „timpul 
sfârșitului a sosit și e aici”... 

Intenţia noastră nu e de a combate adepţii acestei date, 
vrem doar să spunem că în Biblie, în ciuda faptului că conţine în 
ea însăși dezvăluirea întregii istorii a umanităţii de azi și de ieri, 
chiar propriile anale ale popoarelor, nu s-a spus niciodată că în 
1999 rasa ariană (umanitatea de azi) va fi distrusă. 

Totuși, erudiţii nu trebuie să ignore că-n Biblie este 
povestirea „/N EXTENSO” a periplului pe care-l face fiecare mare 
generaţie ciclică. 

Umanitatea este acum perfect ajunsă pentru pedeapsa 
supremă; sfârșitul acestei rușinoase umanităţi se apropie! 

Analiza cabalistică demonstrează că cifrele doi (2), cinci 
(5), zero (0), zero (0) cuprind secretul marii catastrofe; cel ce 
are înţelegere, să înţeleagă, căci aici este înţelepciune!... 

Din păcate, oamenii nu știu deloc să pătrundă profunda 
semnificație a anumitor cantităţi cabalistice; e trist că noi toți o 
interpretăm doar literal... 

Trebuie așteptată cu sânge rece ora supremă, ora 
pedepsei pentru mulți și a martiriului pentru câțiva. 

„Dar să știa mai întâi, spune Petru, că-n ultimele zile, cei 
care trăiesc după lăcomia lor vor veni cu batjocurile lor 
usturătoare și vor spune: Unde este promisiunea venirii lui? Căci 
de când tatii au murit totul rămâne ca la începutul creației... 

Dar va veni Ziua Domnului (la o dată pe care doar Tatăl o 
cunoaște), ca un hoţ; și în această Zi cerurile se vor sfărâma cu 
zgomot și elementele încinse se vor dizolva, la fel ca și 
Pământul cu operele pe care el le cuprinde”. 

o ALTE MARI SCHIMBĂRI PENTRU TERRA o 

„Este scris cu litere de foc în cartea splendorilor: «Reala 
cunoaștere și savanta identificare cu toate infinitele posibilități 
ale sexului nu trebuie să însemne pentru înţelepţi o cădere în 


lumea instinctelor și iluziilor, ci în mod sigur, o astfel de 
familiarizare și o profundă cunoaștere trebuie să ne conducă la 
Auto-Realizarea Intimă. » 

Inițiatul care, în sexualitate, caută în mod inteligent 
puterea extraordinară a principiului etern și creator, mai întâi 
dominat de pasivitate, devine dominat prin activitate, printr-o 
acțiune apropiată ce domină energiile sexuale... 

Este de la sine înțeles că acest cunoscător este în măsură 
să-și trezească conștiința datorită mortii Egoului animalic. 

În domeniul vieţii practice, noi am putut verifica că aceia 
care resping problema sexuală pentru a trăi viata superioară a 
inimii, calificând drept tabu tot ceea ce poate avea o savoare 
erotică, mai devreme sau mai târziu ajung să dovedească în 
mod subit și neașteptat dezgustul și mâhnirea”. 

Samael Aun Weor - „Misterul înfloririi de Aur”. 

o SCHIMBĂRI FIZICE o 

Mari schimbări se apropie și aceasta este demonstrat 
științific. Vreau să vă vorbesc acum de PLEIADE. Astronomii pot 
vedea pe cer anumiţi Sori care constituie Constelaţia Pleiadelor. 
Este adevărat că anumiţi astronomi ignoră că Soarele care ne 
luminează, care ne dă viaţă, este al șaptelea Soare al 
Pleiadelor. Trăim exact într-o lume care se rotește în jurul celui 
de-al șaptelea Soare al Pleiadelor. Fiecare dintre acești șapte 
Sori este centrul unui sistem Solar. Al șaptelea Soare (al nostru) 
este, de asemenea, al șaptelea Soare al Pleiadelor și în jurul lui 
se rotesc șapte planete ale Sistemului Solar. 

Într-adevăr, dragi prieteni, suntem cu toţii locuitorii unei 
planete mici care se rotește în jurul celui de-al șaptelea Soare al 
Pleiadelor. Vreau să vă explic cu alte cuvinte: suntem locuitorii 
Constelaţiei Pleiadelor. Suntem o mică lume care se rotește în 
jurul celui de-al șaptelea Soare al Pleiadelor și ne credem foarte 
înţelepţi, când nu suntem decât mizerabili viermi de pământ. 

Acum vreau să vă spun ceva teribil: întreaga Constelaţie a 
Pleiadelor se învârte în jurul Soarelui ALCYON, care este un 
Soare transcendental. 

Acest Soare este înconjurat de un puternic inel energetic 
care se proiectează în spaţiu la milioane de ani lumină. 

Trebuie să facem diferenţă între inelul Soarelui Alcyon și 
inelul lui Saturn. Inelul lui Saturn este format din pietre, nisip, 
meteoriți, etc., iar inelul lui Alcyon este radioactiv. Ceea ce se 


întâmplă este că electronii acestui Soare, care se proiectează în 
spaţiul exterior, se dezintegrează, se fracţionează și astfel 
produce un tip de energie foarte specială care, cum v-am spus, 
se proiectează în spaţiu la o distanţă de milioane de ani lumină. 
La fiecare 10.000 de ani, planeta noastră Pământ trebuie să 
traverseze acest inel. Suntem acum exact în momentul în care 
Pământul va intra în inelul lui Alcyon (e un tip de energie foarte 
specială, luminoasă). Nu știu momentul exact în care pământul 
va intra în acest inel, dar trebuie să intre, începând din 4 
februarie 1962 ne apropiem în mod periculos, în călătoria pe 
care o facem, de acest inel și suntem pe cale să ajungem. Cei 
trei astronauți care s-au aflat un anumit timp pe orbita 
pământului, au văzut în 1974 această radiaţie specială și au 
informat despre ea (e o radiaţie care nu s-a mai văzut 
niciodată). 

Putem intra în ea în orice moment. Dacă soarele intră 
primul va fi o mare obscuritate, acesta va fi rezultatul 
interferenţei a două radiaţii: cea a soarelui și cea a inelului. 
Când planeta pământ va intra în inelul lui Alcyon, radiaţia 
luminoasă îl va înveli și de aceea nu va fi nici o noapte timp de 
2.000 de ani; până și cavernele cele mai profunde ale 
pământului vor fi iluminate de această radiaţie (cu o 
luminozitate foarte specială). Radiațiile lui Alcyon vor altera 
moleculele a ceea ce numim „materie”. 

În concluzie, va fi o transformare culturală completă în 
lumea Pământului; multe formule fizice (atomice, etc.) vor fi 
schimbate și știința pe care o avem astăzi va suferi o mare 
schimbare. Medicamentele pe care le folosim în domeniul 
medicinii pentru vindecare nu ne vor mai servi, pentru că 
formulele chimice se vor schimba. Materia, sau ceea ce numim 
„materie”, va deveni din ce în ce mai mult radioactivă, va 
deveni mai radiantă în toate aspectele. Umanitatea va degenera 
și mai mult; persoanele definitiv perverse vor apuca calea celei 
mai mari degenerări (considerând sfârșitul) și persoanele care 
lucrează pentru regenerarea spirituală, pentru transformarea 
intimă, vor fi în abis pentru a ajunge la auto-realizarea Fiinţei 
interioare, profunde... 

În orice caz, se va produce ceva gigantic, grandios, teribil: 
timp de 2.000 de ani nu vom mai avea nevoie de lumina 
soarelui pentru că radiaţia lui Alcyon ne va ilumina total. 


Aceasta va produce schimbări teribile în știința fizică; multe 
dogme științifice pe care le avem acum vor fi distruse complet, 
pentru că vor fi schimbări în formulele matematice, în 
geometrie, în biologie, etc. 

Vreau, deci, să înțelegeţi că suntem pe cale să ne 
apropiem de o mare schimbare care va produce un impact total 
asupra felului de a gândi al persoanelor. Cei care sunt fanatici ai 
„materialismului” sau ai „spiritualismului”, se vor preocupa cu 
adevărat să cunoască adevărul și vor ști că în realitate trebuie 
să caute adevărul în ei înșiși, pentru că cu credinţa lor nu pot să 
știe nimic, ei nu pot să-l cunoască. Ei cred doar în el, însă nu l- 
au experimentat niciodată. 

o SCHIMBĂRI PSIHOLOGICE: UNDA DIONISIACĂ o 

În mod incontestabil „Mammon” și „Dionisos”, fiind 
incompatibili atât în aspectul lor cât și în conţinutul lor, 
niciodată nu ar putea să se pună de acord. 

In mod axiomatic, incontestabil, putem și chiar trebuie să-l 
definim pe „Mammon” prin doi termeni: 

a) INTELECTUALISM 

b) BANI (AUR, BOGĂȚII). 

In mod corect, și în mod categoric și definitiv, este urgent 
să-l definim pe „Dionisos” astfel: 

a) TRANSMUTARE VOLUNTARĂ A ENERGIILOR SEXUALE 

b) EXTAZ MISTIC TRANSCEDENTAL. 

Se dovedește oportun să cităm acum printre analele 
acestei biete omeniri lipsită de orice valoare, acea dată și oră (4 
februarie 1962, între orele 2 și 3 ale după-amiezii), în care toate 
planetele Sistemului nostru Solar s-au reunit într-un suprem 
consiliu cosmic, mai precis în strălucitoarea Constelaţie a 
Vărsătorului, pentru a iniţia Noua Eră în augustul tunet al 
gândirii. De la acea dată memorabilă și sub guvernarea lui 
Uranus, foarte venerabilul și merituosul Senior al Vărsătorului, 
vibrează în mod intens în întreaga Natură „Unda Dionisiacă”. 

Merită să  accentuăm în prezentul capitol, faptul 
transcendental că acea planetă citată în rândurile de mai sus a 
fost, este și va fi întotdeauna, strălucitorul astru care conduce și 
guvernează cu inteligenţă glandele endocrine sexuale. 

Acum vă veţi explica singuri motivul intrinsec care în 
aceste clipe dă naștere intensei Vibraţii Dionisiace. 

Insă, se dovedește evident și manifest, faptul concret că 


pământenii, în majoritate covârșitoare, nu au fost la înălțimea 
circumstanțelor; nu au fost capabili să se polarizeze pozitiv cu 
acea Undă... 

A defini cele doua aspecte (Pozitiv-Negativ) ale acelei 
Vibratii Cosmice, este de neamânat, urgent, indispensabil. 

Pol Pozitiv Dionisiac: Desfătare Sexuală Sublimă, 
Transmutare Voluntară a Entităţii Semenului, Conștiinţă trezită, 
Cunoaștere Obiectivă, intuiție Superlativă, muzică 
transcendentală a marilor maeștri clasici, etc. 

Pol Negativ Dionisiac: Degenerare Sexuală, Infra- 
Sexualitate de tot felul, homosexualitate, lesbianism, plăceri 
demoniace în Lumile Infernale prin intermediul drogului, al 
ciupercilor, al alcoolului; muzică infernală ca aceasta a noului 
val, etc., etc., etc. 

A înţelege în profunzime procesele intime ale acestor doi 
poli ai Undei Dionisiace este ceva foarte urgent... 

Ca exemplu viu al acestei perechi de poli diametral opuși, 
corespunzători menţionatei unde, este oportun să cităm aici cu 
titlu ilustrativ două mișcări revoluționare contemporane. 

În mod delicat vreau să mă refer clar și fără ocolișuri la 
„Mișcarea Gnostică Internațională Universală”, și de asemenea 
la reversul medaliei dionisiace, cunoscut sub tristul nume 
celebru al „Mişcării Hippy”. 

În mod indiscutabil, cei doi Antipozi Psihologici menţionaţi 
constituie „per se” o vie demonstraţie vădită a perechii de poli 
opuși ai colosalei Vibraţii Dionisiace. 

Ajungând în mod judicios la această parte a prezentului 
capitol, devine inevitabilă necesitatea unei confruntări didactice. 

Beţie  Dionisiacă,  Extaz, Samadhi, devin absolut 
indispensabile când este vorba de a experimenta ceea ce este 
Adevărul, Realul. O asemenea exaltare este sută la sută posibilă 
prin intermediul Tehnicii Meditaţiei. 

Psihedelismul este diferit. Acest termen să se traducă 
astfel: „Psiquis”: Suflet, „Delia”: Drog. 

Precizând, vom spune: Psihedelismul este antipodul 
Meditaţiei. Infernul drogurilor se află în interiorul organismului 
planetar pe care trăim, chiar sub epiderma scoarței terestre. 

Ciupercile halucinogene, pastilele, L.S.D.-ul, marijuana 
etc., etc., etc., intensifică în mod evident capacitatea vibratorie 
a Puterilor Subiective, însă este evident că niciodată nu ar putea 


produce Trezirea Conștiinţei. 

Drogurile alterează fundamental genele sexuale și aceasta 
este deja demonstrat științific. Ca o consecinţă a unor 
asemenea mutații negative, genetice, se dovedește evidentă 
nașterea copiilor monstruoși. 

Meditaţia și Psihedelismul sunt incompatibile, opuse, 
antagonice; niciodată nu s-ar putea amesteca. 

incontestabil acești doi factori ai Beţiei Dionisiace, 
semnalează, indică Rebeliune Psihologică. 

Gnosticii și Hippiștii s-au plictisit de vanul intelectualism al 
lui Mammon, li s-a urât de atâtea teorii, au ajuns la concluzia că 
Mintea, ca instrument de investigare este prea mizerabilă... 

Zen?  Gnana-Yoga? Aceasta este superlativ. Există 
înăuntrul nostru în stare latentă, Facultăţi de Cunoaștere infinit 
superioare Minţii. Prin intermediul acestora din urmă putem 
experimenta în mod direct ceea ce este Realul, ceea ce nu 
aparţine timpului. 

Mișcarea Hippy a preferat infernul drogurilor, fără îndoială 
s-a definit în mod pervers. 

Gnosticii, pe deplin  deziluzionaţi de  prostescul 
intelectualism al lui Mammon, bem Vinul Meditaţiei din Cupa 
Perfectei Concentrări. 

Schimbări psihologice, radicale și profunde, devin urgente 
când ne deziluzionăm de haimanalele Minţii. 

Este indicat să ne întoarcem la punctul de plecare 
originar; doar astfel este posibilă o Transformare Radicală. 

Sexologie? Ferească Dumnezeu și Sfânta Măria! Această 
temă îi îngrozește pe puritani... 

Stă scris cu cuvinte de foc în Sfintele Scripturi că sexul 
este „piatră de poticnire și stâncă de cădere”... 

lese în evidenţă faptul că noi nu suntem fii ai nici unei 
teorii, școli sau secte. 

La originea reală a existenţei noastre găsim doar un 
bărbat, o femeie și un coit... 

Ne-am născut goi, cineva ne-a tăiat cordonul ombilical, 
am plâns și am căutat apoi sânul matern... 

Haine? Școli? Teorii? Erudiţie? Bani?, etc., etc., etc. Toate 
acestea au venit apoi pe deasupra. 

Credințe de tot felul există pretutindeni. însă, unica Forță 
care ne poate transforma în mod integral, unitotal, este aceea 


care ne-a pus pe tapetul existenței. Vreau să mă refer la Energia 
Creatoare a primei clipe, la Potenţa Sexuală. 

Desfătarea amoroasă, plăcerea erotică este prin 
succesiune logică fericirea cea mai mare... 

A ști să copulezi cu înţelepciune este indispensabil atunci 
când se năzuiește în mod sincer o schimbare psihologică 
definitivă. 

Hippiștii au presimţit toate acestea când s-au răzvrătit 
împotriva lui Mammon, dar au rătăcit drumul, nu au știut să se 
sintonizeze cu Polul Pozitiv al lui Dionisos. 

Gnosticii suntem diferiți. Știm să ne bucurăm, ne place să 
transmutam și să sublimăm Libidoul. Aceasta nu este un delict. 

„Mișcarea Hippy” merge cu hotărâre pe drumul involutiv 
descendent al „Infra-Sexualităţii”. 

„Mișcarea Gnostică Internaţională Universală” înaintează 
victorioasă pe calea ascendentă revoluționară a „Supra- 
Sexualităţii”. 

e 20. ° 

EXTRATEREȘTRII ŞI APOCALIPSA e 

„A sosit momentul să ne schimbăm atitudinea agresivă şi să 
oferim fraților noștri, vizitatori din spatiu, prietenia și dragostea 
noastră. Ei vin să ne ajute, nu să ne distrugă”. 

Samael Aun Weor 
o PĂMÂNTUL NU ESTE SINGURA PLANETĂ LOCUITĂ 5 

„Noi, bieti viermi nefericiti ai pământului! Suntem oare 
atât de proști încât mai avem încă nevoie să investigăm 
problema posibililor vizitatori extraterestri? 

Nu sunt oare mai mult decât suficiente datele pe care le 
detinem? Suntem, spre nefericirea noastră, atât de obtuzi, greoi 
la minte și proști, încât nu înțelegem că, încă din timpurile cele 
mai vechi, am fost întotdeauna vizitati de oameni din alte lumi. 

Oare ne evită? Fug de noi? Oare nu ies la lumina zilei? Nu 
am face și noi același lucru în fața unui trib de canibali? 

Oamenii din alte lumi știu foarte bine că noi nu suntem 
niște oițe liniștite, blânde și înainte de a cădea în labele noastre 
de felină fratricidă, preferă să dispară pe furiș în cerul înstelat. 

Ce-ar face marile puteri cu acest tip de nave cosmice? Nu 
este greu de ghicit. Ce groaznice ar fi aceste „Farfurii 
zburătoare” înarmate cu bombe atomice! 

Să ajungi în închisoare fără vreun motiv oarecare sau să 


te preschimbi într-un șoricel de laborator pentru a suporta 
experimente, pentru a ti se scoate câteva glande sau pentru a ti 
se injecta diferite substanțe în scopul de a afla reacțiile, nu este 
desigur deloc încântător, nu-i așa? 

Este clar că vizitatorii extratereștri nu doresc să aibă o 
asemenea soartă și, de aceea preferă să ne evite. Aceasta nu 
înseamnă că oamenii altor lumi nu pot să se apere, este clar că, 
dacă deja au cucerit spațiul, trebuie de asemenea să posede 
arme formidabile, dar nu sunt asasini; este clar că e mai bine să 
evite problemele”. 

Samael Aun Weor - „Întoarcerea mea în Tibet” 

Este clar, ne aflăm într-o epocă de neliniști extraordinare; 
este necesar, dacă se vrea, să reflectăm profund asupra 
momentului actual în care trăim. 

Avem o civilizaţie modernă puternică, s-au făcut multe 
progrese pe terenul Fizicii, Chimiei, Medicinii, Ingineriei: am 
construit o mare civilizaţie, nave puternice dirijate până la Lună, 
care au sondat spaţiul, au aterizat pe solul lunar, de asemenea 
s-au trimis nave pe Venus, deși nu au avut echipaj, se 
proiectează excursii în alte lumi. S-a spus că Statele Unite vor 
trimite o navă cu echipaj pe Marte; așteptăm rezultate concrete 
despre aceasta. 

Toate acestea, în fond, sunt extraordinare. Televiziunea a 
îndeplinit o mare misiune. Datorită televiziunii am putui în mod 
perfect să urmărim amprentele navelor care au coborât pe 
Lună. Atunci s-au aflat multe despre viaţa Lunii, s-a investigat 
destul de mult. 

Înainte se credea că Luna este o bucată din Pământ 
proiectată în spaţiu; probele cu CARBON-14 au fost încununate 
cu un rezultat definitiv: s-a ajuns la o concluzie logică și anume 
că Luna este anterioară Pământului, că este mai veche și acest 
lucru pare senzațional. 

Atunci s-a dovedit că toţi acești înţelepţi, care au susţinut 
în trecut ideea teoretică conform căreia Luna ar fi o bucată din 
Pământ proiectată în spaţiu, s-au înșelat în mod lamentabil. 
Repet, probele cu CARBON-14, analiza riguroasă a rocilor au 
arătat că astfel de înţelepţi, care în trecut susțineau teza 
conform căreia Luna era o bucată din Pământ, au greșit. 

Astfel ne aflăm într-o epocă de mari neliniști științifice și 
noi trebuie, măcar pentru puţin timp, să reflectăm profund 


asupra acestor lucruri. 

Este evident, luptăm pentru cucerirea spaţiului și aceasta 
o facem în mod sincer. Oamenii noștri de știință zboară pe 
aripile proiectelor lor într-un viitor în care omul va avea de 
cucerit în mod definitiv alte lumi; totuși, nu trebuie în nici un fel 
să ne lăsăm fascinaţi de acest fenomen; se cade, ca într-un mod 
propriu, să ne investigăm pe noi înșine și să evităm multe 
dezamăgiri. 

S-a vorbit mult, în aceasta epocă, și o știți și 
dumneavoastră, despre problema NAVELOR COSMICE provenite 
din alte lumi. Există o anume specie de antinomie foarte 
interesantă între semnalele luminoase trase de locuitorii Tyr- 
ului, „sau locuitorii Troiei”, pe Lună sau pe Venus și NAVELE 
COSMICE provenite din alte lumi; există un oarecare scepticism 
care nu conduce la nimic. Există neliniști și de o parte și de 
cealaltă, concepte antagonice, opinii contradictorii și toate 
acestea fac să merite osteneala să reflectezi. 

Când auzim de „FARFURII ZBURĂTOARE”, fie acordăm 
atenţie, fie surâdem puţin cam sceptici, dar există ceva 
adevărat în toate acestea: mie nu mi se pare, într-un anume fel, 
că planeta noastră, Pământul, este unica planetă locuită. Când 
cineva studiază PANSPERMIA LUI ARHENIUS, descoperă cu 
mirare mistică că germenii vieţii provin din alte lumi; ARHENIUS 
pare interesant cu teoriile lui. 

Este clar, din praful cosmic care se rotește lângă Sotfti o 
planetă ca oricare din spaţiul infinit... Legea Analogiilor Filosofi... 
invită să gândim că, dacă lumea noastră, Pământul, este locuită, 
trebuie să fie în spaţiul infinit și alte lumi locuite. Nu aș crede 
niciodată ca germenii VIEŢII UNIVERSALE au fost patrimoniul 
exclusiv al planetei Pământ; mi se pare că exclusivismul, în 
acest sens, pare regresiv, reacţionar, înapoiat. Vă invit să 
gândiţi că dacă noi luptăm pentru cucerirea spaţiului, e posibil 
ca și în alte lumi să existe această luptă. Nu excludem deloc 
ideea posibilităţii ca oamenii extratereștri, locuitori ai altor sfere, 
să fi cucerit deja spaţiul acesta atât de grandios, compus din mii 
și mii de lumi. 

Ar fi prea reacţionar și exclusivist gândul că suntem 
singuri în acest vast univers. Vă amintiţi că în epoca lui Columb, 
mulţi au fost cei care au râs de acel înțelept, de acel mare 
navigator când s-a lansat, după cum se spunea în acea epocă, 


de-a lungul Oceanului, dincolo de Caba Finisteră. Atunci, în 
epoca lui Columb, se credea că Pământul era plat și pătrat; 
nimeni în Europa nu accepta posibilitatea vieţii dincolo de „Caba 
Finisteră”, care însemna „Sfârșitul Pământului”. 

Se pare că noi gândim uneori cu o minte medievală; când 
negăm posibilitatea vieții conștiente și inteligente în alte lumi, 
fără îndoială, gândim după un criteriu învechit, antirevoluționar, 
medieval. Să admitem posibilitatea vieţii în alte lumi; NAVELE 
COSMICE sunt o realitate; în alte lumi locuite sunt oameni mai 
culţi decât noi, care deja au cucerit spaţiul și pentru aceasta pot 
să vă dau o mărturie de nezdruncinat. 

Dacă m-aș baza pe simple speculaţii intelectuale, 
realmente nu aș avea cum să afirm teza lumilor locuite de 
extratereștri; dacă m-aș baza numai pe simplele speculaţii 
intelectuale ale Logicii Formale, sau ale dialecticii raţionaliste, 
pentru a declara cu ton emfatic posibilitatea existenţei 
extratereștrilor, nu aș trece decât drept încă un teoretician; dar, 
într-adevăr, am constatat existența extratereștrilor, îi cunosc 
personal în carne și oase și de aceea nu găsesc nici un 
inconvenient în a depune mărturie. Dacă credeţi, este bine, 
dacă acceptaţi, este minunat, dacă refuzaţi este problema 
dumneavoastră; în orice caz, depun mărturie. 

Într-o zi, n-are importanţă care, aflându-mă în Districtul 
Federal (Republica Mexic) am fost să vizitez Deșertul Leilor. 
Voiam să fiu liniștit, măcar pentru câteva ceasuri, doream să mă 
las pradă unei reflectări din cele mai senine. Imediat m-am 
simţit atras într-o anumită parte a pădurii; am văzut acolo un 
spaţiu între niște arbori; nu știu de ce m-am simțit atras într-un 
anume loc indicat; este clar că acolo se afla o enormă NAVĂ 
COSMICA pe un tripod de otel. 

Desigur, vă mărturisesc că m-am simţit complet confuz, 
neliniștit: o asemenea întâlnire m-a lăsat absolut surprins. Și 
lucrurile nu s-au oprit aici: o ușă metalică s-a deschi și l-am 
văzut pe Șef sau pe Căpitan, l-am salutat și el mi-a răspuns 
salutului într-o spaniolă perfecta: „Bună ziua”, i-am spus. 
Căpitanul a răspuns: „Bună ziua”... Printre cei din echipaj am 
văzut două doamne în vârstă. Ce vârstă aveau? Nu știu. Fără 
discuţie, ele aveau o vârstă care corespundea altor timpuri, nu 
timpului terestru. 

Am spus Căpitanului: „Domnule, mi-ar plăcea să cunosc 


planeta Marte; propriul meu germen spiritual Divin, este în 
legătură cu acea lume a spațiului infinit (Monada mea, să 
spunem în stilul lui Leibnitz, care s-a ocupat atât de mult de 
ele)”. 

Căpitanul care conducea nava a spus după câteva minute: 
„Pe Marte, spuneţi?” „Da, mi-ar plăcea să cunosc planeta Marte 
și aș fi dispus să merg cu dumneavoastră acum, imediat. Nimic 
nu poate să mă rețină pe Pământ”. „Marte? Această planetă e 
foarte aproape; în realitate, într-adevăr, este foarte aproape” 
(mi-a spus). 

Dar vorbind așa, în acest mod, am înțeles că cererea, sau 
pretenţia mea a fost prea umilă. Am crezut că am cerut ceva 
măreț, dar, de ce să mint, cererea mea a fost într-adevăr foarte 
săracă. Prin anumite semnificații intuitive, m-au făcut să înţeleg 
că acea NAVA, care mi-a părut atât de splendidă, provenea 
dintr-o altă NAVA MATRICE, care rămăsese ascunsă undeva în 
jurul Pământului. 

Sistemul nostru Solar cunoscut sub numele de „SISTEMUL 
SOLAR ORS”, nu era necunoscut pentru acel căpitan, ci era una 
din multele Sisteme Solare din infinit. Fără îndoială, mă aflam în 
fața unor călători intergalactici, în fața unor oameni care 
călătoresc din Galaxie în Galaxie, în faţa unor persoane 
înțelepte și conștiente. 

„Sunt scriitor” le-am spus „aș vrea să fiu dus în alte lumi 
locuite, cu scopul de a scrie și de a depune mărturie UMANITAȚII 
despre existenţa altor lumi locuite”... „Sunt OM, le-am spus, nu 
un simplu animal intelectual, cererea pe care v-o fac nu este 
pentru mine, ci pentru UMANITATE în general. Mi-ar plăcea într- 
un fel să cooperez cu cultura generală a lumii în care trăiesc”. 

In sfârșit, am expus multe concepte, dar căpitanul acela 
păstra liniștea. Chiar m-am apucat de tripodul acela de otel 
pentru a nu mă desprinde de acolo până nu sunt primit pe NAVĂ 
și dus; dar totul a fost inutil, păstra liniștea. 

L-am examinat pe acel om și tot echipajul: personaje de 
culoare arămie, cu fruntea amplă, cu corpul delicat, înălțime de 
un metru și douăzeci, treizeci, patruzeci centimetri, nu mai mult. 
In sfârșit, echipajul s-a așezat pe un trunchi de lemn, care se 
afla în pădure. Femeile erau două bătrâne venerabile, și nu am 
făcut altceva decât să observ aceste ființe atât de deosebite. 

Nu am putut vedea în ele perversitatea terestră, am notat 


cu mare atenţie simțul foarte elevat al cuvântului. Ei nu se 
lansează în discuţii la fel de rapid ca și noi, vorbesc puţin și spun 
mult; pentru ei, cuvântul este aur, praf de aur, îl folosesc numai 
în cazuri indispensabile. 

Nu aveau fețe de ucigași ca noi pământenii, nu am văzut 
acea față machiavelică cu care se înfrumusețează în anumite 
filme; în aceste ființe deosebite străluceau doar înțelepciunea, 
dragostea și puterea; sunt oameni, dar oameni adevăraţi, în 
adevăratul sens al cuvântului. 

Nici unul din ei nu a vrut să mă răpească, dimpotrivă am 
luptat vreme îndelungată, rugându-i să mă ia; sunt sigur că 
dacă mi-ar fi admis o asemenea cerere, în nici un fel nu ar fi 
făcut din mine un șoarece de laborator. 

Noi pământenii suntem altfel; dacă am ajunge să prindem 
un extraterestru, sigur l-am duce într-un laborator, cât despre 
NAVA, am confisca-o și după ea ca șablon, am putea să 
construim multe altele pentru a bombarda orașe lipsite de 
apărare, pentru a cuceri alte lumi prin forţă și să facem multe 
bestialități, deoarece noi, pământenii, începând cu mine, 
suntem într-adevăr foarte perverși; acesta este crudul adevăr al 
faptelor. 

În nici un caz, nu am venit aici să mă spăl pe mâini în faţa 
dumneavoastră și să vă spun că sunt o „oaie blândă”; nu, toţi 
suntem croiţi după același tipar și defectele pe care le am eu, le 
aveţi și dumneavoastră, și viceversa. Astfel, vă asigur că 
mărturia pe care v-o fac despre acei oameni este sinceră, într- 
adevăr sinceră; nu încerc în nici un fel să deformez realitatea. 

Așezat în faţa membrilor echipajului, pe trunchiurile de 
lemn care se aflau în acel loc, una dintre doamne s-a ridicat în 
picioare și în numele întregului echipaj a spus: „Dacă așezăm o 
plantă care nu este aromată împreună cu una care este, aceea 
care nu este aromată se impregnează cu aroma celeilalte”. Pe 
urmă a continuat: „Același lucru se întâmplă cu lumile locuite, 
lumi care mergeau rău, umanităţi perverse, puţin câte puţin s- 
au transformat datorită aromei, au primit din vibraţiile lumilor 
vecine și, după cum vedeţi dumneavoastră, am ajuns aici pe 
planeta Pământ și n-am văzut să se întâmple același lucru. Ce 
se întâmplă pe această planetă?” 

Întrebarea care mi-au pus-o a fost teribilă și eu trebuia să 
dau un răspuns de calitate. Fără să reflectez prea mult, dar asta 


e, având grijă ce cuvinte aleg, am spus: „Această planetă este o 
greșeală a Zeilor”. Apoi am completat, clasificând conceptul cât 
am putut mai bine pentru a spune: „Este Karma lumilor”. Karma 
este cuvântul care reprezintă sau semnifică CAUZA ȘI EFECTUL, 
o anumită cauză, un anumit efect. Pământul are cauze care i-au 
dat viaţă și dacă aceste cauze sunt mai mult sau mai puţin 
greșite, atunci efectele sunt greșite. 

Spunând: „Aceasta este Karma Lumilor”, cu mare surpriză 
am văzut că, bătrâna care vorbea, a consimţit înclinând capul cu 
mare respect; nu a spus nimic, dar a consimțit fără ceremonie. 
Cealaltă doamnă la fel; a dat cu respect din cap și toți cei din 
echipaj, într-o genoflexiune moderată, au consimţit... 

Vă voi spune ceva: eu credeam că ei îmi vor mânca 
urechile; să dau răspuns unor persoane care călătoresc din 
Galaxie în Galaxie, un biet diavol ca mine, era teribil, dar a dat 
rezultat, a funcţionat răspunsul și asta m-a bucurat. Bineînţeles, 
am vrut să scot ce se poate mai bun din acel asentiment. Mi-am 
spus: „Bine, acum este momentul”, și am început să reînnoiesc 
cererea de a fi dus pe altă planetă, în spațiul infinit, pentru a da 
mărturie oamenilor despre realitatea lumilor locuite. „Sunt 
scriitor” le-am spus, „e pentru omenire, nu e pentru mine; luați- 
mă”. 

Rugăminţile nu aveau nici un rezultat; liniștea era 
groaznică. In sfârșit, căpitanul a pronunțat o frază, nu mai mult 
de una, deoarece ei vorbesc puţin și spun mult, niciodată nu-și 
dau cuvântul dacă nu și-l ţin, nu sunt ca și noi care spunem unui 
prieten: „ne vedem mâine la nouă dimineaţa în cafeneaua 
cutare, ca să vorbim despre afacerea cutare” și prietenul nu 
vine și dacă vine, se prezintă la zece, unsprezece sau 
douăsprezece. 

Acești oameni vorbesc puţin și spun multe. Se părea că 
aceste personaje erau într-adevăr zeități cu corpuri umane (mi- 
au facut această impresie vorbind cu ei) ...Am obținut un 
răspuns și după aceea, e clar, că am fost satisfăcut. „La drum” - 
a spus căpitanul. Nu mai mult, asta a fost tot ce a spus, dar 
pentru mine a fost definitiv. 

Dacă un pământean mi-ar fi spus același lucru, cu 
adevărat aș fi considerat aceste cuvinte drept scuză, metodă de 
scăpare, ca atunci când cineva solicită un serviciu și i se spune, 
de exemplu: „Vă vom lua în considerare când va fi un loc 


vacant” (e ca atunci când ieși fugind cu cinci sute de kilometri 
pe oră); putem fi siguri că am eșuat în ceea ce privește 
solicitarea... 

Dar extratereștrii au spus: „Vom mai vedea pe parcursul 
drumului”. La ce drum se referea Căpitanul? La drumul esoteric, 
inițiatic, la drumul îngust pe care eu îl urmez și pe care îl 
urmează mulţi, la drumul îngust care conduce la Supraom, la 
drumul îngust, greu și strâmt despre care vorbește Cristos, la 
acel drum pe care îl străbate un Dante, un Hermes Trismegistul, 
sau un lisus din Nazareth. ...În consecinţă, cuvintele acelui 
căpitan mi-au umplut sufletul. 

Ei bine, mi-a dat mâna, mâna lui dreaptă, s-a urcat în 
navă pe o scăriţă, s-au urcat și cei din echipaj. 

Am înţeles că trebuie să mă retrag, ceea ce am și făcut, n- 
aș fi vrut ca, într-un mod sau altul, corpul meu să se 
dezintegreze instantaneu prin forța acelei nave. M-am retras la 
o oarecare distanță, am putut să observ printre copaci 
momentul în care acea navă decola: s-a urcat lent până într-un 
anumit punct și pe urmă s-a precipitat în spaţiul infinit, fără nici 
un zgomot. Vă asigur că vă dau mărturie despre oameni care au 
cucerit deja spaţiul, despre extratereștri. Am venit aici să vă 
spun adevărul și nimic mai mult decât adevărul. Nu am venit să 
dau mărturii false, pentru că nu aș câștiga nimic din astea nici 
eu și nici dumneavoastră. M-aș minţi pe mine însumi și aș 
comite crima absurdă de a-i înșela pe semenii mei. 

Vă dau mărturie despre adevărul trăit pe pielea mea; dacă 
credeţi e minunat, dacă nu credeţi nu-mi pasă, dacă râdeţi, e 
treaba voastră; în orice caz, „ce/ care râde de ceea ce nu 
cunoaște”, spune Victor Hugo în una din operele sale, „este pe 
cale de a deveni idiot”. Depun mărturie, veţi vedea... Sunt 
oameni care au cucerit deja spaţiul, care nu sunt pământeni, 
sunt oameni din alte lumi dens populate. E urgent să înțelegem 
că, acești oameni care au cucerit deja spațiul infinit, nu au vicii, 
nu beau, nu fumează, nu comit adulter, nu sunt destrăbălaţi, nu 
fură, nu ucid, sunt perfecţi în sensul cel mai deplin al cuvântului. 

Imi spun mie însumi și vă spun și dumneavoastră, gândind 
cu voce tare, noi pământenii oare avem asemenea merite? 
Suntem demni să cucerim spaţiul infinit? Dacă am reuși, care ar 
fi modul de a ne prezenta, de a ne purta în alte lumi locuite? 
Suntem siguri că nu am merge să bem acolo, să comitem 


adulter, etc.? Suntem atât de perfecţi, încât ne credem capabili 
să cucerim spaţiul infinit? 

Inteleg acum că aceste NAVE COSMICE sunt 
MULTIDIMENSIONALE; se pare că cele trei dimensiuni: lungimea, 
lățimea şi înălțimea nu sunt singurele. Geometria 
tridimensională a lui Euclid a fost foarte discutată. Această 
masă, de exemplu, are înălțime, lățime și lungime, dar mai 
trebuie să aibă o a PATRA DIMENSIUNE. Care ar fi aceea? Eu 
cred că Timpul. De când a fost fabricată? Aici este A PATRA 
VERTICALĂ. 

Fără îndoială, există, de asemenea, a CINCEA 
COORDONATA, înțeleg că este ETERNITATEA. Dincolo de cea de 
a cincea dimensiune, trebuie să existe a şasea, una care nu este 
timpul, nici eternitatea, și cu atât mai puțin lumea 
tridimensională. A cincea coordonată este ETERNITATEA, a 
patra, TIMPUL, dar cea de a şasea dimensiune este dincolo de 
Eternitate și de Timp, cât despre cea de-a șaptea, este 
DIMENSIUNEA ZERO NECUNOSCUTA (Spiritul pur, am spune). 

Fără îndoială, trebuie să existe Şapte Dimensiuni 
fundamentale, de bază. Atâta timp cât există, cât avem în noi 
dogma tridimensională a lui Euclid, vom rămâne permanent în 
stadiul regresiv, întârziat... Fizica modernă de azi e regresivă, 
înapoiată, pentru că se bazează exclusiv pe cele trei dimensiuni 
fundamentale ale dogmei tridimensionale a lui Euclid. 

Navele extraterestre se bazează pe o GEOMETRIE diferită; 
spun că trebuie să credem într-o geometrie cu patru dimensiuni, 
aceasta ar fi posibil dacă am investiga mai amănunţit ATOMUL. 
Fără îndoială, în atom este trasată A PATRA VERTICALĂ. 

În ziua în care vom putea să trasăm A PATRA VERTICALĂ 
pe hârtie, vom putea să creăm și o GEOMETRIE 
tetradimensională, cu patru dimensiuni. Cu o astfel de 
Geometrie vom putea fabrica nave cu patru dimensiuni, nave 
capabile să călătorească în timp, până în trecutul sau în viitorul 
îndepărtat; cu asemenea nave am putea să cucerim spaţiul 
infinit. Dar noi nu putem crea acest tip de nave (încă); pentru a 
călători spre Marte am face doi ani într-o navă atomică. 

După cum am putut înțelege din explicaţiile acelor 
extratereștri pe care i-am cunoscut în „Deșertul Leilor”, în 
câteva minute ei ajung pe Marte (pentru ei Marte este la 
„magazinul din colţul străzii”, cum se spune), deoarece ei pun 


navele lor în A PATRA DIMENSIUNE, asemenea Nave sunt 
propulsate cu ajutorul energiei solare și acest lucru e minunat. 
Noi trebuie să trimitem nave echipate cu combustibil lichid, 
astronauții noștri trebuie să facă cincizeci de mii de manevre 
pentru a putea cobori pe Lună; ei (extratereștrii) nu au nevoie 
de asemenea manevre; pentru ei Luna este „foarte aproape”... 

De aceea, nu văd de ce trebuie să fim mândri de civilizaţia 
noastră modernă. Vă rog să mă credeţi că noi, pământenii, 
suntem doar niște embrioni și că civilizaţia noastră modernă nu 
face două parale. 

Vă rog să înţelegeți integral această chestiune a cuceririi 
spaţiului interplanetar, trebuie să analizăm, să studiem, să 
înţelegem că, dacă dorim cucerirea spaţiului infinit, trebuie să 
începem prin a ne studia pe noi înșine, deoarece legile 
Cosmosului sunt în noi înșine, acum și aici. 

Dacă nu descoperim legile Cosmosului în interiorul nostru, 
nu le vom descoperi niciodată în afara noastră. Omul este inclus 
în Natură și Natura este inclusă în om. Dacă dorim să cucerim 
spaţiul infinit, trebuie să începem prin a ne cuceri pe noi înșine; 
azi, noi suntem victimele circumstanțelor, nu am învăţat să 
manevrăm diversele circumstanţe ale vieții, încă nu am aflat 
cum să determinăm circumstanţele, suntem jucării ale tuturor 
forțelor din Univers. 

o ALTE MĂRTURII IMPORTANTE n 

„Sirius este capitala întregii Galaxii în care trăim. Această 
Galaxie, Calea Lactee, Macrocosmosul are multe milioane de 
sisteme solare şi toti sorii și planetele Galaxiei se învârt în jurul 
Soarelui central Sirius. 

Sirius este o lume gigantică care are o bogată viată 
minerală, vegetală, animală și umană. Locuitorii de pe Sirius 
sunt foarte mici de statură, nu au nici măcar un metru în 
înălțime, au corpul delicat și o prezență frumoasă. Sunt 
adevărați adepți ai Frăției Albe. Pe Sirius nu poate să se 
încarneze nici o persoană care nu a ajuns la stadiul de Kumara 
(la înălțimea unui Kumara). Aici, acei oameni sunt adevărați Zei. 
Trăiesc umili pe câmp: aici nimănui nu-i trece prin cap să 
construiască orașe. Ideea construirii orașului este proprie 
oamenilor neinteligenți. Locuitorii de pe Sirius nu ar cădea 
niciodată într-o asemenea greșeală. 

Au case umile, sărace, au tunici extraordinar tesute. 


Fiecare îşi seamănă alimentele, fiecare casă are o grădină de 
Zarzavat unde siriusianul cultivă alimentele, fiecare are propria 
grădină unde cultivă Hori. Nimănui nu i-ar trece prin cap să facă 
războaie, nimic de felul acesta, deoarece războiul este 
considerat barbar și sălbatic. 

Locuitorii de pe Sirius sunt oameni foarte culti, adevărați 
oameni iluminati, în sensul cel mai transcendental al cuvântului. 
Aici este Biserica Transcendentă. Esti uimit când intri în acest 
templu de minuni. Aici oficiază marii inițiați ai Galaxiei, am 
asistat de nenumărate ori la aceste ritualuri. Constant se arată 
și se trăiește aici Drama Cosmică...". 

Samael Aun Weor - „Sorii sunt lumi locuite” 

o VIATA PE GANIMEDE n _ 

S-a întâmplat un caz insolit, dar minunat. Intr-o zi 
oarecare, în grădina casei unui student dintr-o școală orientală a 
aterizat o navă cosmică. Câţiva extratereștri au ieșit din 
tambuchi și au coborât pe o scară, apropiindu-se de student. L- 
au invitat să urce și el a acceptat. 

Era un om într-adevăr spiritual, în cel mai complet sens al 
cuvântului. A fost dus pe un satelit al lui Jupiter, pe Ganimede. 
Aici a cunoscut o puternică civilizaţie. Locuitorii de pe Ganimede 
au creierul ceva mai voluminos. Au glanda pineală conectată cu 
cea pituitară prin anumite canale nervoase, iar Pituitara, la 
rândul ei, cu nervul optic, în așa fel încât locuitorii acestui satelit 
au un al șaselea simţ prin care pot vedea nu numai cea de-a 
patra dimensiune, ci și a cincea, a șasea și a șaptea dimensiune 
a Naturii și a Cosmosului. Işi construiesc casele sub pământ. Au 
o agricultură bogată; nu au animale deoarece ambientul acolo 
(spaţiile inferioare) nu le e favorabil. Apa e scoasă din anumiţi 
vulcani și o folosesc pentru necesități. 

Toţi locuitorii muncesc în fabrici: acolo nu există bani, în 
schimbul muncii toţi locuitorii au pâine, haine și casă. Navele 
cosmice sunt proprietatea tuturor; nimănui nu-i lipsește nimic. 
Nu au nevoie de acel element care se cheamă „ban” și care face 
atâta rău locuitorilor Pământului. 

Așa sunt fiinţele de pe Ganimede. Cum posedă un al 
șaselea simţ, studiază medicina, văd organismul mai bine, nu 
numai în aspectul fizic, chimic sau biologic, dar și în aspectele 
psihic și vital. Cunosc anatomia exterioară și anatomia 
interioară pe care, din nefericire, oamenii de știință de pe Terra 


nu le cunosc. 

Ganimede este un satelit lângă titanul cerului numit 
Jupiter. Jupiter are doisprezece sateliți. S-ar părea că Jupiter ar 
constitui un nou sistem solar în interiorul sistemului nostru. 

De multe ori eu însumi am observat planeta Jupiter prin 
telescop. Se văd cele două inele în centrul Ecuatorului. Jupiter, 
cu cei doisprezece sateliți ai săi este extraordinar; este o 
bijuterie a cerurilor, în sensul cel mai deplin al cuvântului. 

Locuitorii de pe Ganimede au venit dintr-o lume care se 
numește „Planeta Galbenă”. E bine ca dumneavoastră să 
înțelegeţi că în alte timpuri, în sistemul nostru solar a existat o 
planetă pe care oamenii au făcut experienţe atomice, creând 
bombe tot mai distructive și până la urmă au făcut-o numai 
bucăţi. 

Câteva fragmente încă se mai învârtesc în jurul Sistemului 
Solar și acest lucru e bine știut de astronomi. Dar înainte ca 
toate acestea să se întâmple pe „Planeta Galbenă”, locuitorii 
acestei lumi în faţa cărora rămăsese dilema filosofică „a fi sau a 
nu fi”, au fost avertizaţi despre marea catastrofă care-i așteaptă 
de către un mare AVATAR sau MESAGER. Marea majoritate nu a 
vrut să înțeleagă. Unii, puţini, dacă au înțeles, au început să se 
afilieze învățăturilor aceluia care a început să-i pregătească 
psihologic și așa au rămas în așteptarea distrugerii, pentru a fi 
duși pe planeta unde s-au stabilit mai târziu: Ganimede. 

Prietenul despre care vă vorbesc a fost pe Ganimede. 
Ajungând acolo, bolile i-au dispărut. S-a revitalizat, l-au supus la 
tratamente științifice speciale. L-au invitat să rămână cu ei. El a 
acceptat, cu condiţia să se întoarcă pe pământ pentru a lăsa 
bunurile sale fratelui său. l-au fixat acestuia o dată pentru a se 
despărți de familie, spunându-le că se va duce foarte departe, în 
ziua semnalată, în timpul cinei, a aterizat o navă foarte 
frumoasă care a umplut de lumină centrul grădinii. „Plec” a spus 
fratelui său și cumnatei, iar aceștia au rămas miraţi. 

„Ah”, spuse fratele său, o presimţeam. Când sosi timpul 
să urce pe navă, a exclamat: „Plec departe de această planetă” 
și nava a plecat. 

Inainte de a pleca, i-a lăsat fratelui său un aparat 
asemănător unui televizor; era suficient să apese un buton și 
funcţiona; energia solară alimenta aparatul, avea niște antene și 
prin ele putea să comunice cu Ganimede. De atunci a comunicat 


cu fratele său, acesta dorind ca într-o zi și el să fie luat. În sfârșit 
a sosit acea zi și a fost luat. 

Locuitorii de pe Ganimede au o înțelepciune extraordinară 
și-și propun să-i ducă pe pământeni pe planeta lor, deși știu în 
ce stadiu se găsesc locuitorii Terrei; nu ignoră venirea unei mari 
catastrofe, nu ignoră că un gigant din ceruri, numit Hercolubus, 
vine cu viteză vertiginoasă prin spaţiul  înstelat. Când 
Hercolubus va apare și dumneavoastră toţi îl veți vedea cu 
ochii, vă veţi convinge de ceea ce vă spun. 

Atunci acea masă planetară va atrage magnetic focul din 
interiorul pământului, iar vulcanii vor apărea peste tot și vor 
avea loc cutremure îngrozitoare și mari maree, toată scoarța 
pământului va fi distrusă, arsă, incinerată datorită apropierii 
maxime a lui Hercolubus. Va avea loc o revoluţie a axelor 
pământului: polii se vor transforma în ecuator și ecuatorul în 
poli; apele oceanelor vor acoperi aceste continente. 

Acesta este sfârșitul unei umanităţi perverse, o umanitate 
care s-a dedat viciilor, o umanitate care a degenerat în 
homosexualitate și lesbianism, o umanitate distrugătoare unde 
fiecare popor s-a ridicat împotriva unui alt popor, unde fiecare 
fiinţă umană a ridicat mâna contra fratelui său; așa va sfârși, 
peste puţin timp, o umanitate degenerată. 

o UN VIZITATOR DE PE JUPITER o 

Veștile vin din toate părţile lumii și ne asigură că nave 
cosmice aterizează în diferite locuri de pe Pământ. Ceea ce îi 
deranjează cel mai mult pe „șmecheri” este faptul că nu pot 
captura una din aceste nave cu echipaj cu tot. 

Suntem absolut siguri de faptul că și canibalii din Africa 
sau Amazon se simt foarte deranjaţi când nu reușesc să 
captureze un explorator. 

In cazul concret al farfuriilor zburătoare, oamenii vor să 
procedeze ca și canibalii, dar echipajele navelor cosmice, 
cunoscători ai sălbăticiei umane, este clar că nu sunt dispuse să 
se lase prinse, deoarece știu foarte bine ce soartă îi așteaptă. 
Șmecherii i-ar lua prizonieri, navele ar fi confiscate și utilizate în 
războaie. 

Echipajele acestor nave cosmice nu sunt dispuse să fie 
șoricei pentru experiențe și, înainte de a se lăsa prinse, preferă, 
pe bună dreptate, să dispară în spaţiul infinit. 

Acest lucru este asemănător cu exploratorii de rasă albă 


care se găsesc în faţa unui trib de canibali. 

Spunem ceva ce-ar putea răni foarte tare pe haimanale, 
deoarece aceștia se iubesc prea mult pe ei înșiși, se cred 
supercivilizaţi, deși, în fond, sunt adevăraţi sălbatici îmbrăcaţi 
modern. 

In Brazilia, aproape de Parana, a aterizat o navă cosmică 
în prezența unui om de știință faimos numit Kraspedon. 
Căpitanul amintitei nave l-a invitat pe sus-numitul om de știință 
să viziteze nava. Omul de știință a putut cunoaște nu numai 
interiorul navei, dar și pe membrii echipajului. 

Căpitanul navei spunea că vine de pe un satelit al planetei 
Jupiter, vorbea bine limba spaniolă și a promis omului de știință 
citat să-i răspundă la vizită. Când domnul Kraspedon a vrut să-i 
dea căpitanului datele domiciliului, nu a mai fost nevoie, 
deoarece căpitanul a spus: „Noi știm cum să vă găsim pe 
Terra”. 

Șase luni mai târziu, într-o duminică oarecare, domnul 
Kraspedon, încuiat în biroul său de acasă, a fost întrerupt în 
grabă de soţia lui care îl informa că la ușă era un om care dorea 
să vorbească cu el. Aceasta îi spuse că acel om avea în mâini o 
Biblie și că insistă să-i dea explicaţii despre aceasta. 

Domnul Kraspedon i-a dat ordin soţiei să-și ia la revedere 
de la vizitator și să încuie ușa. După câteva momente, doamna 
s-a întors spunându-i soțului său că vizitatorul nu voia să plece 
și insistă să vorbească cu el. Puțin cam supărat, omul de știință 
citat și-a părăsit biroul și a ieșit la ușă pentru a-l întâmpina pe 
vizitator. Mare i-a fost surpriza când s-a întâlnit faţă în față cu 
căpitanul navei cosmice pe care-l cunoscuse cu șase luni 
înainte. 

Domnul Kraspedon l-a invitat pe vizitator în holul casei 
sale. Apoi a urmat discuţia. Omul de știință a vrut să examineze 
capacităţile intelectuale ale Jupiterianului și l-a „înfundat” cu 
întrebări foarte complicate despre Biblie. 

Acel vizitator a demonstrat că posedă o inteligenţă extrem 
de strălucitoare, cunoștea până și cele mai intime detalii de 
greacă, ebraică și armeană și a știut să dea Scrierilor Sfinte 
înalte interpretări științifice, profund filosofice, deosebit de 
artistice și mistice. 

După aceea au mai avut loc două întâlniri în diferite locuri 
din oraș la care a participat omul de știință citat însoţit de un 


profesor de fizică și matematică. Cunoștinţele pe care le avea 
Jupiterianul în materie de astronomie au fost realmente 
formidabile. Domnul Kraspedon este un om de știință serios. Nu 
este vorba de un şarlatan. A condensat toate cunoștințele pe 
care jupiterianul i le-a dezvăluit într-o prețioasă carte scrisă în 
portugheză și intitulată „Farfuriile zburătoare”. 

Jupiterianul a avertizat că exploziile atomice alterează 
pătura superioară a atmosferei terestre. Această pătură este un 
filtru suprem care descompune și analizează razele solare, 
transformându-le în lumină și căldură. 

Jupiterianul a spus că dacă oamenii de știință care 
studiază atomul vor continua cu exploziile nucleare, va sosi ziua 
în care filtrul nu va mai fi capabil să analizeze și să descompună 
razele solare în lumină și căldură. 

Atunci vom vedea soarele negru ca siliciul și luna roșie ca 
sângele, iar pe faţa pământului, o culoare roșie-feruginoasă. 

Jupiterianul a avertizat că, descompunându-se pătura 
superioară a atmosferei terestre care servește ca protecție 
pentru viața de pe pământ, vor veni mari cutremure și orașele 
vor cădea ca niște castele de cărți, făcându-se praf. 

Jupiterianul l-a informat, spunându-i că navigatorii din 
spaţiu care vizitează pământul au văzut și ei pătura superioară a 
atmosferei terestre într-un adevărat proces de alterare, fără 
strălucirea și splendoarea de altădată. 

Jupiterianul a spus că războiul termonuclear saturează cu 
radiaţii atomice apa pe care o bem, recoltele din care trăim, 
norii care aduc ploaie. 

Jupiterianul a avertizat că radiaţia atomică va dăuna 
fosforului din creierul fiinţei umane și peste tot, pe străzi se vor 
vedea scene dantești, spitale pline de oameni, multiplicarea 
cancerelor și a leucemiei, milioane și milioane de morţi, foamete 
și disperare. Timpul trece. Exploziile atomice continuă sub forma 
exploziilor subterane, atât Rusia cât și Statele Unite. Franţa și 
China produc explozii atomice în atmosferă și ziarele din lumea 
întreagă aduc vești despre cutremure îngrozitoare în Chile, San 
Salvador, sau în Irak și Japonia. 

Suntem în faţa unor fapte concrete, de necombătut. 
Invidioșii vor fi deranjaţi mult de relatarea citată în legătură cu 
jupiterianul și domnul Kraspedon, și nu ne vom mira prea mult 
în legătură cu faptul că acum lansează împotriva noastră toate 


satirele lor bazate pe un scepticism stupid, asemănător aceluia 
pe care îl foloseau unele persoane care râdeau de Galileo, 
Pasteur și Edison. 

Ceea ce îi deranjează pe invidioși este faptul că n-au avut 
ocazia pe care a avut-o Kraspedon. Suntem siguri de faptul că 
dacă invidioșii și canibalii ar fi avut o ocazie asemănătoare, ar fi 
profitat de ea inevitabil, capturând sau omorându-i pe vizitatorii 
cosmosului infinit. 

Canibalii nu sunt decât canibali și locuitorii celorlalte lumi 
știu foarte bine să se ferească de ei, dispărând în spaţiul cosmic 
înainte ca „hoardele barbare” să-i poată captura. 

o OMUL CARE A FOST PE VENUS o 

Îl cunosc personal pe Salvador Villanueva Medina, omul 
care a fost pe Venus. Salvador nu are nimic din ceea ce aparține 
domeniului fantasticului și nu e nici dezechilibrat. Salvador a 
fost examinat de psihiatri și ei au ajuns la concluzia că este un 
om normal, echilibrat mental. 

Salvador nu trăiește de pe urma extraordinarei aventuri și 
cu atât mai puţin de pe urma cărții pe care a scris-o, intitulată 
„Am fost pe planeta Venus”. Acest domn este acum de profesie 
mecanic, repară automobile. Din aceasta trăiește. Noi ne vom 
limita la două lucruri: primul, să dovedim că este un om absolut 
înțelept, dedicat muncii și familiei; al doilea, că acest om a 
trecut printr-o aventură formidabilă, dar nu trăiește de pe urma 
ei. Salvador Villanueva Medina povestește despre lucrul prin 
care a trecut și aceasta l-a costat multe suferinţe, deoarece 
șmecherii, scepticii din totdeauna, imbecilii și-au bătut joc de el. 

Fără nici o îndoială, Salvador a fost pe Venus și și-a 
îndeplinit datoria de a-și informa semenii, deși alţii râd de el. 
Este deja scris că „ce! care râde de ceea ce nu cunoaște este pe 
cale de a deveni idiot”. 

În a doua decadă a lunii august din anul 1953, Salvador, în 
drum spre Laredo, conducând un automobil în care ducea niște 
americani care voiau să se întoarcă în ţară, a trebuit să treacă 
prin niște peripeții cutremurătoare. Mașina se stricase. Cei care-l 
însoțeau au spus că se întorc în satul din apropiere pentru a 
căuta o macara. În acest timp, în liniștea nopţii, Salvador s-a 
băgat sub mașină pentru a o repara. 

Când a vrut să iasă de sub automobil și-a dat seama că 
cineva se apropia, deoarece se auzeau pași pe șosea. O voce 


stranie i-a spus într-o spaniolă perfectă: „Ce s-a întâmplat cu 
mașina?” Salvador nu a răspuns. S-a trezit în fața unui om 
îmbrăcat într-un mod straniu, de statură mică, aproximativ un 
metru și douazeci. Uniforma ciudată a vizitatorului, fața albă ca 
marmura, părul lung, argintat și ondulat căzându-i pe umeri, 
perfecțiunea feţei l-au surprins mult pe Salvador. 

Salvador mai povestește că ciudatul vizitator purta o 
centură cu perforaţii prin care ieșeau niște luminiţe ciudate. 
Salvador s-a limitat doar la a-l întreba pe misteriosul personaj 
dacă este aviator. Personajul i-a răspuns că „avionul”, cum îi 
zicem noi, era la mică distanţă. Acestea fiind spuse, personajul a 
dispărut între munţi. 

Mai departe Salvador ne povestește că după aceasta a 
reușit să adoarmă liniștit în mașină. Nu a trecut mult timp și a 
fost trezit prin lovituri puternice date în geamul portierei din 
faţă-dreapta. Salvador a deschis ușa și mare i-a fost surpriza să- 
| vadă pe cel cunoscut înainte care venea acum însoţit de un alt 
individ asemănător. Salvador i-a poftit înăuntru în mașină și a 
vorbit mult cu ei. 

Acele personaje spuneau că vin de pe Venus și au dat 
numeroase detalii despre planetă. Spuneau că pe Venus străzile 
se prelungeau fără sfârșit, pline toate de pasaje cu denivelări 
pentru a evita accidentele. Pe Venus vehiculele nu consumă 
combustibil vegetal sau mineral deoarece sunt dăunătoare 
organismelor. Locuitorii de pe Venus folosesc energia solară 
pentru a-și propulsa vehiculele. 

l-au spus că trotuarele de la marginea străzilor nu sunt 
nemișcate, ci sunt sub formă de bandă metalică care se mișcă și 
îi face pe trecători să economisească energie, lumea nu ocupă 
niciodată partea carosabilă deoarece aceasta este metalică și 
conductoare a forței solare care propulsează toate vehiculele. 

Venusienii au spus că pe planeta lor aveau o singură 
mare, un singur ocean, dar acesta era de trei ori mai adânc 
decât al nostru. 

Salvador a afirmat că după părerea înțelepţilor de pe 
Terra, nici o planetă nu poate avea locuitori raţionali. Venusienii 
au răspuns: „Ce vă face să gândiţi așa? Oare datele sunt 
suficiente pentru a face calculul? Nu vi se pare prea mare 
pretenția de a crede că sunteți unicele ființe care populează 
Universul?” 


Acei venusieni l-au informat amănunţit pe Salvador despre 
viața de pe Venus. l-au risipit îndoielile, explicându-i că și-au 
creat pe planetă, cu ajutorul unor sisteme științifice speciale, o 
climă artificială uniformă și benignă, făcând din lumea lor o 
locuinţă plăcută, delicioasă. 

l-au spus că pe Venus copiii nu umblă pe străzi, că 
guvernul îi controlează până ajung la o vârstă adecvată, că îi 
clasifică în funcţie de calităţile fizice și mentale și le destinează 
un loc anume, unde este nevoie de ei. 

Acești venusieni i-au explicat că din mare se scot toate 
elementele necesare pentru a construi edificii, pentru a 
confecționa haine, vehicule și mai mult de șaizeci la sută din 
alimente. Au spus de asemenea că bărcile lor merg atât în aer, 
cât și în apă și că pe fundul mării lor există fabrici mari care au 
scopul să selecteze și să profite în mod științific de pește pentru 
alimentaţie. 

Venusienii au afirmat că aici pe Pământ se află câţiva 
dintre ei sub înfățișarea unor simpli țărani, cu scopul de a studia 
umanitatea de pe planeta noastră. Au spus că etapa istorică pe 
care noi pământenii o traversăm, au trecut-o și ei, acum mii de 
ani. Ei au cunoscut și războaie, lideri șireţi, vicleni ai politicii, 
până când, în sfârșit, s-a născut fraternitatea. 

Astăzi nu mai au steaguri. Au făcut din lumea lor o singură 
patrie și sunt guvernaţi de către înţelepţi care se limitează la a-i 
sfătui cu înţelepciune și dragoste. Salvador a fost invitat de 
către venusieni să confirme realitatea acestor afirmaţii. 

Salvador a ieșit din mașină în spatele celor doi oameni, au 
dispărut între munţi și au găsit o maiestuoasă navă în formă de 
sferă, care se sprijinea pe trei geamanduri care formau un 
triunghi. Salvador spune că acea navă avea în partea superioară 
un cablu ușor înclinat înăuntru, cam la înălţimea de un metru, 
înconjurat de găurele care păreau hublouri ca acelea care se 
folosesc la nave. 

Salvador a intrat în urma celor care-l însoțeau în interiorul 
unei nave cosmice formidabile care, după cuvintele lui, părea o 
fortăreață impresionantă. 

Cinci zile a locuit Salvador pe Venus și s-a întors pe 
Pământ după ce a verificat realitatea tuturor afirmațiilor făcute 
de venusieni. Civilizația venusiană este de milioane de ori mai 
avansată decât a noastră, a unor pământeni orgolioși. Salvador 


a relatat ceea ce a trăit. Noi ne limităm la a comenta. 

Casa Philips a examinat mostre de pământ și plante 
adunate din locul unde Salvador a găsit nava și s-a descoperit o 
dezordine atomică foarte stranie în aceste mostre. 

De asemenea s-a fotografiat locul, deoarece aici au rămas 
amprentele navei. Ințeleptul Adamski a ţinut o conferinţă pe 
această temă în Teatrul Insurgent din Mexic. O comisie germană 
de oameni de știință s-a interesat de problemă și l-a vizitat pe 
Salvador și a studiat terenul. Nu a rămas nici o îndoială. 

Dar imbecilii vor continua să râdă ca întotdeauna, 
deoarece sunt imbecili. 

o SCOPURILE EXTRATERESTRILOR o 

„In mod constant s-a auzit despre cazurile unor oameni 
care au fost luaţi de către extratereștri pe nave cosmice. La 
întoarcere au spus că au fost puși într-un laborator al unei nave 
ca aceasta. Intotdeauna sunt examinati într-un laborator, pe 
urmă sunt lăsați în pace, sunt plimbaţi și aduși înapoi în locul de 
unde au fost luați. E clar că aceste nave cosmice mari, 
manipulate de frați din alte lumi au laboratoare, dar de ce îi iau 
pe pământeni și-i pun în laboratoare? Nu s-a întâmplat vreodată 
să vă gândiţi la aceasta? Păi pur și simplu pentru că pământenii 
sunt ființe, creaturi care au un psihic într-un stadiu anormal, nu 
sunt creaturi normale, sunt ființe cu un psihic foarte ciudat. 
Trăiesc într-un stadiu somnambulic, acesta este motivul 
motivelor, este clar. 

Sunt trataţi ca niște șoareci de experiență și puși în 
laboratoarele navelor cosmice. Extraterestrii acordă multă 
atentie acestor anormali de pe Terra și sunt luați pentru a fi 
studiati înăuntrul laboratoarelor. Pământenii sunt anormali, 
acesta e crudul adevăr al faptelor. Acum vă veti explica 
dumneavoastră toate acestea cu claritate. Cineva ajunge să 
aibă un psihic normal când a lucrat asupra sa însuși, înaintea 
lucrului asupra sa însuși, nu este posibil”. 

Samael Aun Weor - Conferinta „Transvalorizarea” 

Sunt încă oameni care se gândesc la extratereștri ca la 
niște fiinţe oribile, războinice, care vin să ne invadeze. Fără 
îndoială, realitatea este una complet diferită. Extratereștrii cu 
care am fost în Deșertul Leilor, despre care v-am povestit, sunt 
fiinţe inter-galactice, supra-oameni care călătoresc din Galaxie 
în Galaxie, sunt perfecţi și sunt dincolo de bine și de rău. 


Pământenii îi urăsc. Când au văzut una din navele lor 
deasupra Statelor Unite ale Americii, cu câtva timp în urmă, au 
trimis avioane de vânătoare cu scopul de a le distruge, una din 
nave a dispărut în spaţiu și alta a coborât și s-a așezat încetișor 
pe un stâlp de energie electrică și atunci s-a produs marele 
scurtcircuit din New-York care a afectat nu numai Statele Unite 
ci și Canada. 

Generalii din armata americană au exclamat: „Aici este 
călcâiul lui Achile pentru Statele Unite”. Puternicii titani din nord 
nu pot face într-adevăr nimic fără forța electrică; ei, un pumn de 
oameni care comandau o navă au paralizat puternica naţiune a 
Statelor Unite. 

Căci dacă extratereștrii ar fi vrut să distrugă această ţară 
ar fi făcut-o în câteva secunde; dacă ar fi vrut să disloce 
planeta, într-adevăr, ar fi făcut-o, dar ei nu sunt destructivi, ne 
iubesc și vin cu scopul de a ne ajuta. Fără îndoială, în loc să-i 
primim cu braţele deschise, ca pe salvatorii noștri, îi primim cu 
lovituri de tun sau fugim disperaţi cum fug canibalii de la munte 
când văd un avion. Acesta este stadiul lamentabil în care ne 
aflăm. 

Extratereștrii sunt oameni culţi, care nu omoară pe 
nimeni, nici măcar o muscă! Fără îndoială și în mod paradoxal, 
pământenii se tem de ei. 

Mulţi spun: de ce extratereștrii nu aterizează în orașe ca 
New-York, Paris și nu se prezintă în public, nu dau conferinţe? 
De ce fug? 

Acestora le răspund următoarele: dacă cineva s-ar găsi în 
jungla cea mai adâncă cu un grup de canibali, ce-ar face? Fără 
discuţie, ar fugi, nu e altă ieșire. 

Extratereștrii ar putea să se apere și încă bine; dar ei nu 
vor să distrugă pe nimeni, nu sunt niște asasini. Pământenii 
greșesc când cred că fiinţele extraterestre vor asasina, acest 
lucru nu este adevărat. Nu negăm că uneori au luat pe câte 
cineva și l-au pus pe navă, l-au dus în spaţiu și apoi l-au adus 
înapoi în locul de unde l-au luat, acest lucru este adevărat. 

Acest lucru este explicabil: știm că pământenii sunt foarte 
ciudați, deoarece au Conștiinţa profund adormită; par niște 
somnambuli pe stradă, se îmbată, comit adulter, asasinate... 
sunt extrem de perverși. 

Pământenii sunt într-adevăr un motiv de curiozitate; unii 


din extratereștri îi iau pentru a-i studia în laboratoarele care 
există în unele nave cosmice; îi iau pentru a-i studia, deoarece 
sunt foarte stranii și le stârnesc curiozitatea. 

Nişte fiinţe cu un psihic atât de bizar ca pământenii, de 
exemplu, atât de adormiţi, inconștienţi, atât de destructivi sunt 
un motiv de curiozitate și de aceea sunt luaţi pentru a fi studiaţi 
în laboratoare. Acesta este crudul adevăr, dar nu li se face nici 
un rău; sunt aduși înapoi, în locul de unde au fost luați. 

Este clar că sunt și excepţii, există persoane care sunt 
invitate să viziteze lumile din care vin extratereștrii, oameni 
care au bucuria de a avea conștient o experienţă cu 
extratereștrii. 

o ÎNTÂMPLĂRI CARE SE APROPIE o 

Trăim într-o lume convulsionată, într-o lume care va trece 
prin mari catastrofe. Au venit cutremure de-a lungul Americii, de 
la Sud spre Nord. Intr-o zi Chile a fost zguduit de mari cutremure 
și mai târziu Caracas, a urmat Columbia, Nicaragua, Honduras și 
Guatemala. 

Este necesar să știm că peste puţin timp toate orașele din 
Mexic vor fi zguduite de cutremure. San Francisco, California 
sunt chemate să piară; există o falie studiată în peninsula 
California, care este o fisură profundă care începe să devoreze 
puţin câte puţin California; desigur, fără îndoială California se va 
afunda în adâncurile Pacificului. 

Trăim, deci, într-o lume care e ameninţată de mari 
convulsii și merită să reflectăm puţin asupra stadiului psihologic 
în care ne aflăm, asupra civilizaţiei noastre, etc. 

Fundul Oceanelor Atlantic și Pacific este plin de fisuri 
adânci, în Pacific, mai ales, există unele fisuri profunde care pun 
deja în contact focul cu apa; apa Oceanului penetrează interiorul 
planetei, în acele zone este focul lichid și se formează presiuni și 
vapori care cresc clipă de clipă. 

Aceste presiuni și acești vapori sunt la originea 
cutremurelor pe scară largă și vă veţi convinge, distinși prieteni, 
că peste puţin timp nu va mai exista un singur loc sigur pe 
Planeta Pământ. 

Cutremurele și mișcările mării se vor intensifica datorită 
presiunilor și vaporilor subterani. Gheţurile de la Polul Nord se 
topesc și se găsesc deja enorme iceberguri lângă Ecuator. La 
Polul Sud se produc ape calde care ies din unele cratere. Aceste 


curente de apă caldă penetrează până în anumite locuri din 
Guineea. 

Sunt schimbări înăuntrul Terrei și dacă presiunile și vaporii 
continuă, într-o zi scoarța terestră va exploda. Nu există îndoială 
că din zi în zi orice eveniment cosmic, sosirea unei lumi 
gigantice este suficientă pentru a produce o astfel de explozie. 

Suntem așezați pe un butoi de pulbere și nu ne dăm 
seama. Pământul întreg se pregătește de schimbări geologice 
formidabile. Natura trece actualmente prin procese dificile, este 
în mare agonie. Focul din interiorul Pământului se află într-o 
stare de neliniște, dar noi, pe epiderma acestei planete ne 
credem foarte siguri, ridicăm edificii puternice, ca și cum nu ar 
mai putea cădea niciodată, creăm nave puternice, ca și cum 
acestea ne-ar permite să fugim pe alte planete într-o clipă, ne 
simțim stăpânii Universului, dar orice durere de stomac este 
suficientă ca să ne doboare la pat; suntem debili, dar ne credem 
invincibili. 

Mi se pare că trebuie să reflectăm asupra a ceea ce 
suntem, asupra a ceea ce se întâmplă, asupra lucrului care se 
întâmplă în acest moment... în acest secol au avut loc două 
războaie îngrozitoare, cel din 1914-1918 și cel din 1939-1945 și 
va fi și cel de-al treilea care va fi atomic, atunci va avea loc un 
mare holocaust, orașe puternice vor fi prefăcute în cenușă, 
milioane de oameni vor pieri. 

Ceea ce este mai grav în toate acestea este că reaua 
folosire a fizicii atomice ne va duce la dezastru. Va sosi o zi în 
care va veni descompunerea în lanţ a atomului și atunci oamenii 
de știință nu vor mai putea controla energia atomică. Nu există 
îndoială în legătură cu faptul că contaminarea radioactivă va fi 
înspăimântătoare. Norii încărcaţi de radioactivitate, de exemplu, 
descărcându-se pe culturile agricole, le vor contamina. 

Astfel, în timpul celui de-al treilea război mondial nu va 
mai fi hrană, deoarece radioactivitatea va impregna complet 
recoltele și alimentele nu vor mai servi hranei. În felul în care 
înaintăm, nu ar trebui să ne simţim siguri de o civilizaţie care se 
clatină și cu atât mai puţin ar trebui să fim siguri de teoriile, 
conceptele sau ideile noastre. Merită osteneala să revizuim tot 
ce am învăţat în școală, colegiu și universitate, în cărţile scrise 
de diverși scriitori. Nu încerc să atac nici o teorie, eu doar vă 
invit să reflectați; nimic mai mult. Acesta este scopul discuţiei 


noastre. 

Există o lege cunoscută sub numele de „LEGEA ENTROPIEI 
UNIVERSALE”. Dacă vom pune împreună două oale pline cu apă, 
una conținând apă caldă și cealaltă conţinând apă rece, vom 
vedea o dezordine involutivă (aici este ceea ce numim 
ENTROPIA UNIVERSALA). 

Dacă oamenii nu lucrează asupra lor înșiși, dacă nu vor 
trece printr-un fel de REVOLUȚIE PSIHOLOGICA, dacă nu-și 
modifică obiceiurile, modul de a trăi și de a fi, vor merge în 
acord cu LEGEA ENTROPIEI, vor involua cu timpul și într-o zi nu 
vor mai fi diferențe de la persoană la persoană, toţi vom fi 
teribili de perverși. 

Cât despre planeta Pământ, nu putem nega că este deja 
înăuntrul Legii entropiei: atmosfera s-a contaminat complet, 
mările s-au transformat în enorme rampe de gunoi, multe specii 
maritime dispar, în râuri au murit peștii, este greu să găsești un 
râu  necontaminat, fructele pământului au fost supuse 
încrucișării cu multe altoiri și este dificil să mai mănânci un măr 
nealtoit; acum trebuie să mănânci orice. 

Toate acestea au alterat ordinea Universului, Ordinea 
Naturii; sunt pământuri care nu mai produc. Acum globul 
pământesc are patru miliarde cinci sute de milioane de 
persoane; nu vor ajunge alimentele pentru a susține atâta lume, 
în următorii ani vor exista milioane de persoane care vor muri 
de foame și astăzi fiind multă lume care piere. 

Deci Pământul întreg se află în acord cu Legea Entropiei 
Universale; pământurile care erau cultivate înainte, care dădeau 
fructe din abundență pentru a susţine toată lumea, sunt acum 
sterile; experiențele făcute cu energia atomică și aceste 
îngrășăminte chimice au dus la pierderea pământurilor, totul 
merge spre involuţie. 

Pământul însuși în acest moment agonizează și ceea ce 
este mai grav este că noi nu ne dăm seama de acest lucru. 
Desigur, dacă o persoană agonizează, știm ce o așteaptă; în 
mod similar, dacă Pământul, planeta noastră agonizează, 
trebuie să știm ce o așteaptă; într-o zi Pământul va fi nivelat în 
toate părţile, convertit într-o Sahara sau în alți termeni, 
transformat într-o Lună dincolo de spaţiul infinit. 

Dar înţelepciunea DEMIURGULUI CREATOR AL 
UNIVERSULUI este mare: nu este de prisos să vă spunem în mod 


accentuat că numai prin sacrificiu este posibilă transformarea. 
Dacă, de exemplu, nu am sacrifica combustibilul pentru 
locomotivă, nu ar fi forța motrice pentru a mișca trenul; în mod 
similar am putea spune că prin intermediul MARELUI SACRIFICIU 
este posibilă de asemenea transformarea lumii. 

Știm prea bine că axele Terrei se verticalizează; nu este 
prea departe ziua în care Polii se vor transforma în Ecuator, iar 
Ecuatorul în Poli; când aceasta se va întâmpla, mările își vor 
schimba albia și vor înghiţi planeta întreagă; fără îndoială că va 
urma un mare haos... 

Acum ghetțurile de la Polul Nord se topesc; acest fapt este 
la originea unor cicloane enorme care distrug orașe întregi și 
produc pagube, cum este cea care s-a abătut asupra 
Hondurasului... 

Astfel, icebergurile se vor afla grămezi aproape de zona 
ecuatorială; deja Polul Magnetic nu mai coincide cu Polul 
Geografic. Dacă un avion ar zbura direct către polul nord în 
aceste momente, ghidat de busolă și dacă, pe urmă ar cobori 
exact deasupra Polului Magnetic, piloții vor fi miraţi că acolo nu 
e Polul Geologic. Polul Geologic, abătut, se îndreaptă spre 
Ecuator. 

Adică, polul Magnetic și cel Geologic nu mai coincid; acest 
fapt duce la schimbarea climatelor, care începe cu anumite 
dezordini în anotimpuri, mai ales primăvara și vara; aceasta 
face ca mările să iasă din matca lor și ca civilizațiile puternice 
pe care le-am creat noi să se distrugă. Și ceea ce este grav este 
faptul că odată cu civilizaţia vom pieri și noi. 

Antecesorii din ANAHUAC spuneau că Fiii celui de-al 
cincilea soare (referindu-se la noi), vor pieri în foc și în 
cutremure. Acest lucru este demonstrat de catastrofa din 
Guatemala care, între paranteze fie spus, a fost foarte gravă; 
cutremurul continuă în această nefericită ţară și numărul 
morților crește. 

Astfel, Umanitatea va pieri în foc și în cutremure și, la 
sfârșit, va fi măturată definitiv de pe fața Pământului, când 
Oceanele vor ieși din matcă. Astfel, după acest tulburător și 
groaznic sacrificiu, vor ieși într-o zi, din haos, continente noi, 
unde va trăi o nouă umanitate. Virgiliu, marele poet din Mantua, 
spunea: „A sosit Vârsta de Aur și noua progenitură ordonă”... 

Da, noi suntem atât de perverși încât provocăm războaie 


atomice, dar va sosi ziua în care pe Pământ va trăi o Umanitate 
plină de Dragoste, o Umanitate inocentă și pură, Umanitate 
frumoasă și înțeleaptă... 

Astfel, în modul în care planeta Pământ a ieșit din 
Conștiinţa  Acelui lucru care se numește Dumnezeu, a 
INEFABILULUI, unde trebuie să ne reîntoarcem, va trebui să 
pierim; dar vor fi Ceruri și Pământuri noi, cum spune Petru în 
Epistola către Romani unde va trăi o Umanitate nouă. 

Facem reconsideraţii asupra acestor principii, deoarece 
merită osteneala să luptăm pentru o TRANSFORMARE 
RADICALĂ; merită osteneala să fabricăm în interiorul nostru un 
nou om. Nu ne cunoaștem pe noi înșine și trebuie să ne 
cunoaștem; în interiorul nostru sunt minunăţii pe care le 
ignorăm. 

Cineva îmi spunea într-o zi: „Eu mă cunosc pe mine 
însumi, domnule”. Mă bucur, i-am spus, că dumneavoastră vă 
cunoașteți pe dumneavoastră înșivă, dar răspundeţi-mi la 
următoarea întrebare: Câţi atomi are un singur fir de păr din 
mustaţa dumneavoastră? Cum îndrăzniți să spuneţi cu mare 
emfază că vă cunoașteţi în formă integrală? Omul a rămas 
confuz... 

În interiorul nostru este și altceva decât corp fizic, este o 
psihologie pe care trebuie s-o studiem. Corpul fizic nu este totul. 
Dumneavoastră vă simţiţi atrași de fizic, deoarece știți că aveți 
un corp din carne și oase, deoarece îl puteți atinge, îl puteţi 
palpa, dar e dificil să admiteri că aveţi o psihologie, deoarece 
acest lucru nu poate fi palpat fizic. 

Când cineva admite că are propria lui idiosincrasie 
psihologică particulară, individuală, de fapt începe să se auto- 
observe. Desigur, când cineva se auto-observă, începe să fie 
diferit de ceilalţi și are posibilitatea să se schimbe... 

Înăuntrul acestei Umanităţi trebuie să fie salvat nucleul 
oamenilor, al oamenilor care se schimbă, al oamenilor care 
dobândesc cu anticipație un SCHIMB PSIHOLOGIC. Acești 
oameni vor forma un popor select, ca acela scos de Mânu 
Vaivaswata până în podișul central al Asiei. 

Cine va forma acest popor select? Acest popor select va fi 
format de aceia care se auto-explorează pe ei înșiși, de aceia 
care elimină defectele lor psihologice, de cei care sfârșesc cu 
cultul Eului, al SINELUI ÎNSUȘI. 


Acest popor select va fi format din oameni, femei și 
bărbaţi de bună-voinţă, din oameni adevăraţi dispuși să se 
transforme radical. 

Î: Venerabile Maestru Samael Aun Weor, am dori să ne 
spuneți dacă în aceste timpuri ale Erei Vărsătorului, înaintea 
marii catastrofe, va apare un Mânu Vaivaswata! 

R: Bine, Mânu Vaivaswata din Atlantida și-a îndeplinit cu 
siguranţă misiunea și asta-i tot. Cât despre noua catastrofă care 
se apropie, fără îndoială că va fi mai rea decât cea din Atlantida. 
Spun mai rea deoarece în acea epocă au existat anumite 
posibilităţi și multe elemente umane ar fi putut fi salvate. 

Acum totul este mai grav; cataclismul care se apropie este 
declanșat. Va avea loc o coliziune magnetică a unor lumi și fără 
îndoială că Pământul va arde în foc viu. Cei salvaţi vor trebui 
scoși de pe planeta Pământ și duși în alte lumi. Nu va fi posibil 
să te salvezi, deoarece totul, planeta va arde într-un holocaust 
gigantic. 

Înaintea șocului magnetic al lumilor se va produce 
incendiul. Pe măsură ce acea planetă se apropie, razele 
provenind de la ea vor afecta planeta. Când se va apropia prea 
mult, fără îndoială va arde, va exploda tot depozitul de hidrogen 
universal sau mondial. Atunci Pământul va arde ca o minge de 
foc și, bineînțeles, toate operele care sunt pe el vor arde. O dată 
cu coliziunea se vor termina toate catastrofele, toată 
Apocalipsa. 

Cei care vor trebui salvaţi, trebuie conduși de un nou 
Mânu, dar în afara Pământului. Dacă mă întrebaţi cine este acel 
nou Mânu, trebuie să vă spun cu toată sinceritatea că este aici, 
înăuntrul celui care vă vorbește. 

Atunci oare se va utiliza alt vehicul? Desigur! Eu am acest 
alt vehicul, nu trebuie să-l găsesc actualmente în nici o matrice, 
îl posed, îl am foarte viu. Acest vehicul este ascuns într-un 
sarcofag în subsolul Egiptului. A fost corpul pe care l-am avut în 
timpul dinastiei faraonului Kefren. Acest corp nu este mort, 
doarme, este într-o stare de catalepsie și cu toate funcțiile 
organice în stadiu latent. Din timp în timp îl folosesc, nu l-am 
abandonat complet, sunt unit cu acel corp prin cordonul de 
argint. 

Va sosi momentul în care va trebui să las acest corp pe 
care-l posed acum, dar atunci va continua Marea Operă, a doua 


parte a acesteia, să zicem, Marea misiune pe care trebuie să o 
fac cu corpul egiptean și cu alţi fraţi care sunt pe Pământ și de 
asemenea cu alţi frați care sunt în afara Pământului, 
extratereștri, să zicem; toţi vom munci pentru a încerca să-i 
salvăm pe cei aleși. 

Ei vor fi duși pe diferite planete, vor fi scoși în secret. Nu 
vreau să vă spun că un asemenea fapt se va îndeplini la o dată 
anume. Nu. Deși poate să vă pară imposibil, deja sunt scoși 
anumiţi aleși, deja sunt duși cu corp cu tot pe alte locuințe 
planetare. Multe persoane au fost deja duse în alte lumi. Acești 
oameni care vor fi scoși de pe Terra vor servi de sămânță, se 
vor încrucișa cu oameni din alte lumi. După marea catastrofă și 
haosul care va veni, când vor exista condiţii ca lumea noastră să 
fie locuită, rezultatul acestor încrucișări va fi adus pe noul 
Pământ și aici va trăi, deci, acest tip de umanitate care va fi o 
umanitate mai bună. 

Cu această umanitate se va forma a șasea Mare Rasă a 
zilei de mâine. Astfel că cea de-a șasea Mare Rasă se creează 
acum, nu e ceva ce se va crea, ci ceva ce se creează acum. 
Cred că v-am răspuns în legătură cu Mânu. 

Î: Venerabile Maestru, noi am considerat că se va alege 
un popor de elită și că Mânu Vaivaswata al acestei ere, care 
știm că sunteți dumneavoastră îl va duce pe un nou continent... 

R: Înaintea oricărui lucru vreau să vă spun că Mânu 
Vaivaswata este Mânu Vaivaswata și Samael Aun Weor este 
Samael Aun Weor, sunt diferiţi, nu-i așa? Cât despre faptul că 
oamenii vor fi duși pe un alt continent, nu este posibil deoarece 
Pământul se va ciocni magnetic, repet, totul va arde în foc viu, 
acesta este marele eveniment. Așa că nu e posibil ca cineva să 
se salveze din mijlocul flăcărilor. 

Populaţia selectată va fi scoasă cu mult înaintea 
Cataclismului. Dar în ciuda multor lucruri, deja s-a început 
scoaterea de pe Terra a oamenilor aleși. Sunt cazuri de 
persoane care dispar de noaptea până dimineața, nu se știe ce 
se întâmplă cu ele, și sunt duse, transportate pe alte planete. 
Asta se va întâmpla peste tot pe Terra. 

Î: Venerabile Maestru, acești aleși au fost înainte persoane 
inițiate, chiar dacă nu au lucrat cu Maithuna?” 

R: Unii dintre ei sunt iniţiaţi, alţii încă nu sunt, dar sunt 
oameni selecţi, oameni care dau speranţa unei seminţe selecte. 


Ceea ce interesează Frăția Albă este faptul ca oamenii să nu fie 
perverși, ca sămânţa să fie într-adevăr selectă, ca să servească 
încrucișărilor care se realizează, repet, în alte lumi, cu oameni 
din alte lumi. Astfel, oamenii viitoarei Mari Rase, cea care va 
naște lerusalimul ceresc, vor fi oameni încrucișaţi cu locuitori 
din alte lumi. Va fi o umanitate de tip superior, adevărat? 

Î: Vom presupune că în interiorul Mişcării Gnostice avem 
multe persoane care încă nu au terminat cu perversitatea 
interioară. Dacă orice gnostic aspiră să fie unul din cei aleși, în 
acest caz aceste persoane care nu ajung să elimine acest 
aspect, vor fi eliminate de asemenea din această selecție? 

R: Fără îndoială că cei care nu merg sinceri pe drumul 
„muchiei de cuţit” pot fi eliminaţi din această alegere. Dar dacă 
lucrează cu sinceritate nu sunt eliminaţi, deoarece când cineva 
lucrează, lucrează, și atunci este luat în considerare și poate fi 
selecționat... 

Învățăturile pe care le contine această broșură au fost 
extrase în întregime din opera vorbită și scrisă a Dr. Samael Aun 
Weor, antropolog și filosof contemporan, care a știut să adune și 
să dezvăluie comorile cele mai valoroase ale înțelepciunii 
Universale. 

o REMEDIU ORIENTAL n 

Rețeta unui remediu antic găsită scrisă cu caractere 
străvechi într-o mănăstire budistă, în muntii din Tibet în 1372. 

Preparare: 350 grame de usturoi zdrobit, se vor pune 
într-un borcan de sticlă, împreună cu 220-250 ml de alcool de 
95° sau 96° (alcool fără substanțe adăugate, precum: clorură de 
Benzalcon sau Etanol) sau rom sau rachiu. Borcanul se va 
închide ermetic și se va pune în frigider timp de 10 zile. În a 11- 
a ZI, se va filtra totul cu o strecurătoare foarte fină sau cu un 
tifon. Se va pune din nou în același borcan lichidul obținut și se 
va pune în frigider timp de alte 2 zile, după cele 2 zile remediul 
este deja gata pentru a începe să fie luat în următorul mod, 
urmând acest tabel: 


Ziua 
Pepe 
Numărul Mic ] 4 7 | 10 | 13 116| 12 3 

de dejun 
Er ba Ea Gd ăi d bă i bal 


E EEEE EI EIRIRE 
Se va continua astfel, luând 25 de picături de trei ori pe zi, până la term 
remediului. Picăturile se pot lua cu un pic de lapte sau apă înainte de 1 


Remediul nu se poarte repeta decât după 5 ani 

Acest preparat de extract de usturoi curăță organismul de 
grăsimi şi eliberează  calculii depozitati.  Imbunătătește 
metabolismul și, în consecință, toate vasele sangvine devin mai 
elastice. Reglează greutatea corpului, aducându-l la greutatea 
adecvată. Dizolvă cheagurile de sânge, vindecă diafragma 
miocardică bolnavă, arterioscleroza, lipsa poftei de mâncare, 
sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare face să 
dispară artrita, artroza și reumatismul. Vindecă gastrita, ulcerele 
de stomac și hemoroizii, absoarbe tot tipul de tumori externe și 
interne, vindecă diversele dereglări de vedere și auz, vindecă 
impotenta. Întregul organism se recuperează.