Transilvania_1896_027_003

TRANSILVANIA 


ORGANUL ASOCIAȚIUNII TRANSILVANE 
PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. 


Anul XXVII. 


Nr. I. Sibiiu, Martie 1896. 


ECONOMIĂ „NATIONALA«. 


Un binemeritat fundator si fost conducător al Asociatiu- 
nii Transilvane si-a formulat totalitatea postulatelor sale na- 
tionale în două cuvinte scurte: „concurență liberă.“ 

În acestă tesă a vödut el — cu drept cuvânt — arcanul 
mântuirii nostre, care voia să ni-o cucerim fără prerogative 
odiöse, fără jignirea altora, singur numai prin libertate si for- 
tele nöstre proprii. „Dacă poporul meu — dicea el — nu are 
putere de viață, dacă în liberă concurență cu naţiunile con- 


locuitâre nu-și va pute asigura existența națională, — atunci 
piară!“ 

Dacă si întru cât ni-a fost dată acéstă condițiune a des- 
voltării și înaintării nostre naționale si culturale, — asupra 


acestei întrebări nu putem insista la locul acesta. Constatăm 
numai cu mângăiere și satisfacţie, că între condițiunile date po- 
porul român a documentat o vitalitate, care justifică pe de- 
plin încrederea in forțele sale, ce reiase din amintita formulare 
a postulatelor nöstre naţionale. 

Putem deci afirma, că dacă cultura nösträ își trăiesce încă, 
anii de copilăriă, dacă distanța, cu care ni-au întrecut în pro- 
gresul lor alte popöre, este atât de mare, — nu vina nösträ, 
ci vitregitatea timpurilor este causa. 

Acestă convingere ni-se impune în vederea progresului, 
ce lam făcut în timp relativ forte scurt pe terenul economic 
si mai ales cu institufiunile nostre de credit, cari sub scutul 
unei legi mai liberale au luat un avânt neașteptat. 


DO 


Este deci usor de inteles, cä ne place a ne provoca cu 
o mândrie öre-care la „băncile nöstre“ si că suntem atât de ja- 
luzi de reputatiunea lor, încât chiar și critica cea mai obiec- 
tivă a acestor institute ne supără ca și un atac dusmänos. 

Pressa nösträ, care cu puţine escepfiuni numai rar se scie 
emancipa de lupte politice și certe sterile, pentru a se mai ocupa 
si de alte ramuri ale vieții nostre nationale, s'a dedat a pré- 
mări virtuțile nostre adevărate și închipuite şi a accentua tot 
numai slăbiciunile străinilor. Noi însă credem, că trebue să 
rupem cu acâstă directiune și vom preferi a accentua virtu- 
tile străinilor, pentru a îndemna ca să ni-le insusim, și vom 
preferi a ar&ta slăbiciunile nostre, pentru a le abandona si în- 
drepta. Astfel vom urma și față cu băncile nostre si credem, 
că prin acesta nu numai că nu lucrăm în detrimentul causei, 
ci din contră "i vom tace un serviciu pe cât de bun, pe atât 
de necesar. 

Ne putem permite acestă ţinută cu atât mai vîrtos, pentru 
că ori cât de severă va fi critica nösträ, scim că nu vom arăta 
scăderi, cari la institutele poporălor conlocuitâre — cu tote că, 
aceste se baseză pe experinte vechi si lucreză între împreju- 
rări cu mult mai favorabile, — nu sar ivi în măsură încă cu 
mult mai mare, iar de altă parte — cu mândriă o putem spune, — 
nu ne aflăm în penibila situațiune, ca së fim necesitafi a as- 
cunde ceva înaintea lumii. Căci pănă când la institutele ne- 
romänesci din ferä, dela cele mai de frunte pănă la cele mai 
neînsemnate, se întâmplă aprope dilnic casuri fraudulöse, pănă 
atunci la cele 45 bănci românesci, cari lucreză de preste două 
decenii în acestă ferä, pănă astădi nu sa ivit nici un singur 
asemenea cas. 

Observările critice, ce voim să le facem institutelor nostre 
de credit, deci nu vor descoperi alta, decât un lucru ce nu-l 
putem, dar nici nu voim să-l negäm, anume vor arăta că lup- 
tăm cu greutăţile începutului si că suntem ömeni noi, lipsiţi 
de experință pe acest teren al economiei nationale. 

Și chiar acestă împrejurare ne impune datorinta, de a nu 
acoperi scăderile institutiunilor nöstre financiare, de a nu or- 
beca pe acest teren pentru noi nou și neumblat, ci de a în- 
vëta din greșelile altora, de a ne lumina reciproc. 


51 


Vom nisui deci a arëta înainte de töte principiile con- 
ducötöre, cari credem că trebue să servescă de directivă in- 
stitutelor nostre de credit, si apoi — la ocasiune dată — vom 
căuta să întrăm și în studii comparative detaiate, cari să în- 
lesnescä desvoltarea începuturilor făcute pe acest teren. 

Băncile sunt institute chiemate a mijloci comunicaţia ca- 
pitalului și au scopul principal de a aduna capitalul nefolosit, 
improductiv, pentru a-l conduce la alte cercuri, cari sunt lipsite de el 
și cari îl pot folosi în mod productiv. 

Ac6sta este menirea băncilor în general. 

‚Din punct de vedere special românesc institutele nöstre 
de credit, afară de acest scop general, mai au și chiemarea 
specială de a ne emancipa de sub jugul capitalului străin, de a ne asigura 
independența economici, ca poporul român pe teren economic să 
se desbrace pas de pas de rolul umilitor, de a fi ce a fost în 
totd&una și pe töte terenele: un obiect de exploatare pentru 
nemuri străine. 

Convinsi, că asupra exactitätii acestor principii nu mai în- 
cape nici o îndoială, vom căuta sö esaminăm, dacă și întru 
cât băncile nöstre fin cont de aceste norme și coröspund chie- 
mării lor. ` 

Pentru a ajunge acest scop este inomis necesar, de a 
studia mai întâiu situafiunea economică generală din terä si 
a o compara apoi cu stările nöstre speciale. 

Din incidentul milleniului biroul statistic al terii a adu- 
nat un material forte bogat și preţios despre desvoltarea in- 
stitutelor de credit din ţeră, care merită si din partea nösträ 
totă atențiunea, și deși, ca töte datele statistice, nu ne oferă, 
un tablou de esactitate absolută, totuși ne dă o icönä aproxi- 
mativ fidelă a stărilor economice. 

Din acest material vast estragem de astădată datele re- 
feritöre la economiile poporaţiunii și observăm, că ţinând cont 
de relatiunjle nöstre speciale, -— am abstras cu totul dela insti- 
tutele de bani din capitala Ier si de la cassa de păstrare pos- 
tală, cari cad sub consideratiuni cu totul divergente. Astfel 
vom considera, esclusiv numai băncile din provincie, cari sunt mai 
înrudite cu’ institutele nöstre de credit si permit deci un studiu 
comparativ mai real. 

4% 


52 


Vom arăta în tabela ce urmeză numărul și economiile 
(depunerile spre fructificare) ale institutelor provinciale din Un- 
garia la anii 1870, 1880 și 1890. 


Anul: Num. institutelor. Depuneri în milione. 
1870 227 88-5 
1880 535 225 — 
1890 1105 409-5 


Tinönd cont deoparte de aceste cifre, iar de altă parte de 
numărul poporatiunü în anii respectivi, suma economiilor de- 
puse la institutele provinciale din Ungaria a fost: 

la 1870 — 6 fl. 65 cr. de fie-care suflet 
n 1880 — 16 ” 08 non ” n 
” 1890 — 28 ër Wett A ” ” 

Aceste sunt cifrele de mijloc pentru töra intregä. De- 
öre-ce însă relafiunile economice nu sunt egale în diferitele 
părți ale terii si astfel aceste date nu permit o comparaţie 
destul de exactă cu relatiunile nostre speciale, vom cerceta 
mai departe, cum se împart sumele înșirate pe acele părţi ale 
ter, cari sunt locuite in preponderanță de poporatiune română. 

Din acest punct de vedere găsim, că suma economiilor 
a fost de fie-care suflet al poporaţiunii în florini v. a.: 


Dincóce dincolo Dincóce dincolo 


La anul: de Dunăre: de Tisa: Transilvania. 
1870 8.25 7.75 1.87 5.77 3.06 
1880 23.83 19.18 18.11 13.15 8.09 
1890 31.47 31.33 27.42 22.40 17.89 


Din aceste date vedem, că regiunile locuite de Romäni 
(dincolo de Tisa și Transilvania) sunt cele mai sărace in eco- 
nomii și mai târdiu va trebui să ne convingem, că mai ales 
poporatiunea română influintezä în mod nefavorabil asupra 


acestor cifre. 
Ac6sta ese la ivelä și dacă cercetäm datele biroului sta- 


tistic mai în detail, după comitate. Anume găsim că cuota 
economiilor este mai mică în următorele comitate romänesci: 
Târnava-mică (1.4), Alba inferiörä (4.1), Fägäras (4.6), Hune- 
dora (5.7), Turda-Aries (6.7), Caraș-Severin (7.5), Selagiu (8.3), 
bogatul Torontal (14.7), apoi Sătmar (15.5) etc. 

Singurele esceptiuni între comitatele locuite de Români 
sunt: Sibiiu (69.0), Brașov (49.0) si Cojocna (42.3); știm însă, 
că explicaţia acestei aparifiuni escepţionale este a se atribui 


53 


numeröselor bänci säsesci din Sibiiu si Brasov si celor ma- 
ghiare din Cluș. 

Din cele espuse aflăm, că economiile poporatiunii provin- 
ciale din Ungaria au luat un avânt surprindător și cresc în 
măsură forte imbucurätöre. Acestă crescere dela 1870 la 1880 
face 252.5%, iar dela 1880 la 1890 166°%,. Putin îmbucu- 
rätor este însă pentru noi Românii, că părţile (er locuite 
de poporul nostru, ne presentă în acestă privință icona cea 
mai nefavorabilă. Căci pănă când — la anul 1890 — cifra 
de mijloc a economiilor pentru tera întregă face 28 H. pän’ 
atunci scade „dincolo de Tisa“, unde locuesce o poporatiune 
română de aprope 1'5 miliöne, la 22 fl. 40 cr., în Transilvania 
cu poporatiune în mare majoritate românâscă, la 17 fl. 89 cr. 
și în fine în comitate curat românesci ca Făgăraș, Hunedöra 
ete. la 5, ba chiar 4 fl. Tot atât de neindestulitöre vor fi re- 
sultatele cercetărilor nostre, dacă vom trece la băncile romä- 
nesci, în a căror stare se reoglindeză rodul muncii economice 
a poporului nostru. 

Luând de basă datele cuprinse în „Compasul românesc“ 
al d-lui Petrescu, (Anul III, 1895) găsim, că suma economii- 
lor (depunerilor) administrate de băncile nostre, la 31 De- 
cembre 1894 a fost de 10,722.538 fl. 80 cr. Repărtând acestă 
sumă pe poporatiunea română a terii de 2,591.905 suflete, gä- 
sim că suma ce cude pe 1 suflet român din depunerile admi- 
nistrate de băncile nostre face numai fl. 41, adecă d'abia 1 
din cuota mediă pentru țéra întregă si nici !/, a cuotei medie 
pentru Transilvania. 

La acest resultat puţin îmbucurător am ajuns, cu tote 
că am luat de basä starea nösträ dela 31 Decembre 1894, 
pănă-când cuotele celelalte sunt socotite după starea de sigur 
mai nefavorabilă a anului 1890, cu abstragere dela băncile 
din capitală și dela cassa de păstrare postală. 

Së trecem acum la ceealaltă parte a cestiunii și sö cer- 
cetăm, întru cât băncile nöstre, — în lucrarea lor de a conduce 
capitalele nöstre disponibile la locul unde este necesitate de 
ele și unde se pot întrebuința în mod productiv, — ţin cont 
de chiemarea lor specială, de asigurarea independenței nostre 
economice, 


Capitalul administrat de bäncile romänesci, disponibil pen- 
tru coperirea trebuintelor nöstre de credit, este dupä starea 
din anul 1894, arätatä in „compasul“ amintit, in total ur- 
mätorul: 


Capital de acţiuni . . . . . .  2,870.444 fl. 53 cr. 
fonduri de reservă . . . . . . 591.558 „ 02 „ 

A » pensiuni e e Aë 2 a 120.480 „80 „ 
Depuneri. . . 2 , „ , . . . 10,722.588 „ 48 „ 
Serisuri fonciare . . . . . . .  1,770.600 „ — ,» 


laolaltă . 15.575.621 fl. 83 cr. 
din care sumă este a se detrage capi- 
talul angajat în realităţi, efecte proprii 
si de reservă, fonduri de garantä ete. .  1,753.395 fl. 78 cr. 
Mai rămân disponibili . 13,822.226 fl. 05 cr. 
Faţă cu acestă sumă băncile nöstre 
au acordat următorele credite: 


Cambiale: . . 9,232.516 fl. 89 er. 

Hipotecare: . . 7,212.724 „17 „ 

Lombard:. . . 94.281 „ 40 „  16,539.472 fl. 17 cr. 
deci cu . . 2... 2,717246 fl. Al cr. 


mai mult decät face ara nostru disponibil pentru tre- 
buintele nöstre de credit. 

Acest plus represintä deci suma, cu care suntem angajati 
capitalului străin si însemnă, că numai pe calea băncilor ro- 
mâne fie-care suflet românesc din terä este dator străinilor cu 
preste 1 fi. 

Së nu uităm însă, că la acest resultat, fără îndoială deja 
în sine puţin îmbucurător, am ajuns numai pe lângă premise 
sanguinice, anume pe lângă presupunerea, că întreg capitalul 
administrat de băncile nostre este în aceeaşi măsură de pro- 
venientä română, în care elocarea. lui s'a făcut tot în cercuri 
românesci. Scim însă, că în realitate starea este cu to- 
tul alta. 

Pe lângă tote acestea pasivitatea bilanţului economiilor 
nostre nationale ar fi încă relativ, și anume în vederea stă- 
rilor de mai nainte, destul de favorabilă, dacă ar eshauria deja, 
cestiunea. 

Nu este însă asttel, 


55 


Scim anume, cä cea mai mare parte a institutelor nöstre 
de credit și-a început activitatea numai în anii din urmă si 
atât din acestă causă, cât şi pentru insuficiența capitalului 
disponibil, publicul român avisat la credit este angajat din 
trecut, și se vede necesitat a se angaja încă și astădi, la nu- 
meröse institute străine, astfel încât creditele acordate de 
băncile nöstre representă partea neasemenat mai mică a datoriilor, 
cu cari poporatiunea română este angajată capitalului străin. 

De altă parte este drept, că Românii figureză nu numai 
ca debitori, ci și ca creditori la bănci străine, și că este forte 
însemnată suma economiilor românesci elocate la aceste in- 
stitute. Dar ori-cât de însemnată ar fi, nu ajunge nici pe 
de parte suma debitului nostru faţă cu capitalul străin, și deși 
e imposibil a fixa în materia din cestiune cifre, fie numai 
aproximative, scim totuşi, că în acestă privință bilanţul nostru 
economic-national este cu mult mai nefavorabil pentru noi, 
decât cel arötat mai sus. 

Conclusiunile, ce voim să le deducem din töte cele es- 
puse sunt deci: că deși desvoltarea nösträ economică a luat 
un avânt îmbucurător și deși institutiunile nöstre de acest 
ram au schimbat stările nöstre din trecut spre mai bine, — 
totuși băncile nöstre mai au să săvirșescă o lucrare mare si 
au să-și concentreze atentiunea mai ales asupra acestei lucrări, 
pentru a-și îndeplini chiemarea lor principală: emanciparea 
nösträ economică de sub jugul capitalului străin. 

Fără de a ţine cont în prima linie de acest problem, 
băncile nöstre din punct de vedere national-romänese nu au 
nici o indreptätire de existenţă şi mai ales nu au dreptul de 
a se numi instituții nationale, 

Si chiar în acestă „riviutä s'a tăcut "äm acam prea puțin. 

E drept, că aprópe tote băncile nóstre proclamă în fruntea 
statutelor lor principiul: „destepteren spiritelui de economie la po- 
porul român“, dar rar vom întâlni si /upte pentru realisarea 
acestui problem. 

Băncile noue, d’abia înființate, umblă deja după credit, si 
la multe dintre ele vedem cä reescomptul întrece nu numai 
capitalul si reservele lor proprii, ci chiar si depunerile spre 
fructificare, Astfel și publicul nostru sa învățat a privi în 


56 


bănci numai institute, cari dau bani, si a uitat că mai si pri- 
mesc bani și trebue să primâscă pentru a pute da. 

Nu ignorăm noi împrejurarea, că suntem un popor sărac, 
avisat din necesitate la capital străin, ci din contră scim că 
va trece încă mult timp, pănă când starea nâstră economică 
se va schimba întru atât, ca din puterile nostre proprii să pu- 
tem acoperi tote trebuintele nostre de credit. Admitem chiar, 
că pot veni timpuri, când va fi indicat de interesul nostru 
propriu de a căuta cu tot adinsul după capital străin, EE 
a-l pune în serviciul desvoltării nöstre economice. 

Însă între stările financiare actuale si mai ales între îm- 
prejurările nostre speciale, când capitalul străin pentru noi 
este atât de scump, încât prin învirtirea lui d'abia putem pro- 
duce atât cât ne costă pe noi, când astfel creditul de care 
ne folosim, încstă a fi întru adevăr productiv, — astädi depen- 
denta nösträ dela capitalul străin este un adevărat jug eco- 
nomic, care trebue së căutăm a ni-l ușura cu töte mijlöcele 
posibile. 

Și nu sântem, cel puţin nu cu totul, lipsiți de asemene 
mijlöce. 

Cel-ce cât de puţin este orientat asupra stărilor nöstre 
economice va sci, că la poporul nostru zace nefolosit si fără 
a produce ceva, un capital latent forte însemnat. 

Țăranul român, exploatat fără crutare de lumea întregă, 
şi-a perdut — în afaceri de bani — tâtă încrederea față de alţii 
și fine că numai „ce'i în mână, nui minciună“. Din acestă, 
causă, dacă tömna ajunge la bani și știe că primăvara va ave 
lipsă de ei, îi fine în fundul lădii, în paiele patului, în valuri 
de pânză, ba de multe-ori chiar îngropaţi în pământ, și cu tote 
că pe lângă acâstă manipulatiune de nenumerate-ori i s'au 
perdut, furat si prăpădit paralele, n'a învăţat si alţii n'au um- 
blat să-l invöte să-şi asigure economiile în mod mai rational 
si mai productiv. Un alt sistem al economiei „naţionale“ a, 
teranului român mai este apoi, mai ales în părţile bänätene, 
că aprope la fie-care casă se ţine o sumă când mai mică, când 
mai mare, în monete de aur si de argint, cari in cas de ne- 
cesitate se amanetéză solvind proprietarii 10— 12%, interese pentru 
împrumuturi luate pe bani buni, 


57 


Sumele, ce sub aceste si alte modalităţi zac improductive 
la poporul nostru dela terä, representä un capital förte însemnat, 
care fără îndoială trece mult preste maximul creditului, ce 
băncile nöstre cu mari jertfe şi necazuri și-l pot câștiga din 
isvöre străine pe calea reescomptului. Si acest credit de rees- 
compt planeză asupra băncilor nöstre ca sabia lui Damocle, 
încât neîntrerupt trebue să fie cu frica în sin ai să se gândescă, 
că li se va abdice prietenia când lumea le va fi mai dragă. 

O altă parte, de asemenea forte însemnată a economiilor 
nostre, este elocată în mâni străine, parte din rivnä la câștig mai 
mare — la diferiți speculanti, parte din indolentä și pâte si din 
lipsă de încredere față cu institutele nöstre înfiinţate d’abia 
ieri alaltăieri, — la numerösele bănci străine din părţile ro- 
mânesci ale Leni. 

Cu ocasiunea falimentelor mari, cari în Novembre 1894 
au sguduit piaţa Sibiiului, s'a vădut, că cele mai mari pagube 
le-au suferit feranii români, cari pentru a căpăta cu 1—2%,, 
interese mai mari, și-au scos depunerile elocate la bănci si 
le-au dus la speculanti străini. 

Alţii iar, cari din încredere faţă cu institutele vechi străine 
şi-au elocat economiile lor la. aceste bănci, le lasă şi mai de- 
parte în mâna lor, pentru-că institutele nöstre fiind încă tinere 
si de multe-ori conduse de 6meni noi si necunoscuţi, nu și-au 
putut câștiga încă încrederea publicului. Dar acâstă lipsă de 
încredere își are explicația, de multe-ori nu numai în noutatea 
întreprinderilor nöstre ci și în greșelile, ce sau făcut la unele 
bănci românesci. Căci și între băncile nöstre sau aflat de 
acele, cari după un an doi de activitate sau grăbit a da sa- 
larii, tantieme și dividende grase, și pe lângă negligerea re- 
servelor lor a-și esploata clientela după sistemul institutelor 
străine si astfel nu au documentat acel grad de soliditate, 
care le-ar fi putut câștiga încrederea publicului. E drept, că 
sânt numai esceptiuni, de cari vorbim, dar aceste esceptiuni 
au avut; o inriurire daunösä asupra întreg aparatului nostru 
de institute financiare. 

Credem deci, că băncile nostre, dacă aspireză la rolul 
și însemnătatea unor institutiuni nationale, trebue înainte de töte 
sd nisuiască spre deläturarea scăderilor atinse pentru a asigura 


58 


publicului român, avisat la credit, töte economiile mostre disponibile și 
prin aceste independența economică a poporului nostru. 

Să nu se multämiascä cu accentuarea principiului despre 
„deșteptarea spiritului de economie în poporul român“, ci să 
şi lucreze cu totă seriositatea în acestă directiune. Prin agen- 
turile lor, cari şi de altmintrelea sânt în cea mai mare parte 
în mânile preoţilor si învăţătorilor, deci ale celor mai chiemati 
sfetnici ai poporului, să stăruiască pentru luminarea publicului 
nostru, pentru educatiunea lui economică; prin inlesnirea cu 
tote mijlöcele posibile a procedurei referitöre la depunerea 
economiilor și la replătirea lor, să ușureze desvoltarea acestui 
ram de afaceri și în fine prin cea mai strictă soliditate, prin 
delăturarea tuturor momentelor, cari le-ar pute presenta în 
lumina unor întreprinderi de pură speculaţiune, să-și câștige 
încrederea publicului. 

În acest înţeles am dat articolului de faţă titlul de: Æeo- 
nomi „națională“. 


STATISTICA SANITARĂ PE ANUL 1894. 


Statistica nu descopere nimica nou, ea scöte numai realul la gid, pu- 
nendu-l in bună ordine, ca st-l potä vede cel-ce are ochi şi priceperea cuvenită. 
Astfel statistica financiară și agricolă ne dă icâna averii unei țări, iar 
statistica sanitară scote în relief puterea de vietä a unui popor. 

E bine și absolut de lipsă, ca si noi Românii transilvăneni să ne 
mai ocupăm câte odată cu statistica; iar ne-fiind noi în stare a o com- 
pune înşine, să studiem lucrarea altora. 

Mai de căpetenie este statistica sanitară, pentru-cä mai ântâiu träiesce 
un popor, urmând celelalte — aşa dicând — cu o consecuenţă naturală. 

În timpul din urmă a apărut statistica sanitară a României de Dr. 
Felix și cea a Ungariei pentru anul 1894, in care ţări locuesce maiorita- 
tea poporului român. Amendöud ne interesezä în măsură egală, căci nu- 
mai la olaltă ne pot da icona fidelă a progresului sau regresului sanitar 
al Românilor. 

Să constatăm cu bucurie încă dela început, că în amêndóue rega- 
tele serviciul sanitar a făcut în anii din urmă progrese însemnate. S'au 
sistemisat cercurile sanitare, înzestrându-se după putință cu organele 
necesare, s'a înmulțit personalul sanitar, spitalele, staţiunile de cură ete. 
Dar cu tote acestea starea sanitară a populaţiei nu prea este multämi- 
töre; căci bölele molipsitöre seceră încă cu grămada jertfe între copiii 


e stepe ir $ 


59 
nevinovaţi, sifilisul nu scade de loc, tifusul și malaria (mai cu samă in 
România) grasezä în multe locuri. 

Dar să vedem câteva cifre, pentru-că ele vorbesc mai elocuent și 
mai convingător, decât vorbele simple. Voiu considera mai mult pe cele 
din România după Dr. Felix, referindu-se cele din Ungaria in mare mě- 
sură și la alte popore. : 

Au murit în decursul anului 1894 de bóle infectiöse în România 
8841 individi, iar în Ungaria 36,600. (Pentru orientarea cetitorilor notez, 
că între poporațiunea României ei a Ungariei e proporția ca 1 la 8.) 
Cele mai multe decese sunt causate de scarlatină si anghina difterică, 
mai puțin vinovate sunt pojarul, tusa măgăréscă si lângórea. 

De amintit e, că în România sau constatat în anul 1894 si 32 ca- 
suri de leprä, care în Ungaria nu se aflä. 

O bölä in consecuentele sale primejdiósă este conjunctivita granulosă 
(trachomă), a cărei vindecare radicală recere un tratament îndelungat; si 
o răbdare exemplară atât din partea medicului cât si a bolnavului. Ea 
e din cale afară lipiciosă si de sigur pricinuesce orbirea multor mii de 
individi, cari devin apoi o plagă socială. În anul 1894 au fost 443 per- 
söne internate cu trachoma în spitalele României, consultatiuni s'au dat 
la 5431 bolnavi ambulanți; iar în Ungaria sa constatat trachoma în 
24,227 de casuri. Acestea sunt cifre enorme! 

Un morb de asemenea forte periculos pentru societate e sifilisul, care — 
durere! — se sporesce din an în an. Statistica României pe 1894 ne 
arată 8061 de persone infectate de sifilis, cari “şi-au căutat sănăta- 
tea în spitale, iar 41,615 persöne au luat consultații medicale ca bol- 
navi ambulanți. Numărul sifiliticilor în Ungaria nu se pâte spune exact, 
de ore-ce in lucrarea oficiosă datele nu sunt sumate; că nu e mic, se 
pote vede din împrejurarea, că în unele regiuni ale ţării a trebuit să 
se instaleze spitale speciale. Atât statul român cât şi cel ungar are 
prescriptiuni anumite contra sifilisului: dar ele nu vor aduce róde, pänä-ce 
nu va sta și societatea într'ajutor gi nu-și va ridica moralul în vede- 
vea înspăimântătorelor urmări, ce are sifilisul. 

Ca bóle — as put6 dice — proprii României sunt de însemnat pa- 
ludismul (frigurile), cu formele lui acute si chronice, si pelagra. Cea 
dintâiu e causatä de evaporatiunile bălților si mlästinelor puturöse, ce se 
află în multe părți ale României; iar cea din urmă este „böla miseriei, 
causată prin porumb stricat“. Amând6uăd răpesc multe jertfe gi fac o 
mulțime de Amen? încapabili de lucru. 

Multe din remediile propuse de Dr. Felix pentru combaterea palu- 
dismalui n’ar strica nici la noi, în special regularea unor ape curgätöre, 
cari an de an se revarsă, curățirea şi pardosirea stradelor si curților etc. 

E dureros a constata după lucrarea doctorului: Felix, că în România 
sunt comune, unde ómenii își stâmpără setea din gropi, numite „băuturi“, 
umplute cu apă de plöiä, care în decursul vremii se clocesce şi devine un 


60 

cuibar de miliarde de microorganisme. Sunt de pläns bietii ömeni! Si ar 
fi cea mai de căpetenie datorintä a statului, ca së pună odată în lucrare 
proiectul pentru sfredelirea făntânilor artezice, despre care — dacă nu me 
ingel — a fost mai de multe ori vorba cu privire la Bărăgan. În Ungaria 
s'au construit în anul din chestiune 231 făntâni artezice si 281 fäntäni 
adânci, ce e drept apröpe exclusiv pe spesele comunelor, În România 
comunele rurale sunt släbute, nu pot risca sume mai mari, trebuie neapă- 
rat să le vină statul în ajutor. Construirea astorfel de făntâni ar aduce 
cu sine, că ţăranul capătă o apă de beut bună, că „băuturile“ ar deveni 
superflue, ger delătura — curätind totodată și aerul de o mulţime de 
miasme. 

Combaterea pelagrei, care dă României o mulțime de alienati, e o 
chestiune sanitară greu de resolvat, căci ea e totodată şi o chestiune 
economică. Nu e destul să spui ţăranului, ca să nu cultive po- 
rumb acolo, unde nu se pöte cöce în tot anul, si să dai ordin, ca 
porumbul umed să se usce în cuptöre: „Trebue sé-'l instruim, sd-i înles- 
nim cultura cerealelor superidre şi a altor plante“, dice Dr. Felix, In ade- 
văr, dacă statul și reuniuni sociale ar împărți între ţărani grâu de tömnä, 
săcară si cartofi ca sămânță, si i-ar sili apoi să le cultive an de an, 
pe lângă că s'ar combate cu efect pelagra, s'ar face si un progres eco- 
nomic-cultural. 


Mai amintim din cartea d-lui Felix chestiunea alcoolismului, care si 
la noi e tot așa de ardătore ca şi în România, pentru-că se lätesce me- 
reu. Consumarea abusivä a beuturilor spirituöse „vatemă grav viata fi- 
sică, morală şi intelectuală, prosperitatea poporului“. Trebuesc deci căutate 
căile și mijlocele, cum sar pute combate mai cu înlesnire. 


Dr. Felix trece in revistă berea, vinul, rachiul, spirtul rafinat si 
brut, bazamacul, respective efectul acestor beuturi asupra organismului, 
amintesce monopolul spirtului etc., si ajunge la conclusiunea, că mono- 
polul cârcimelor ar D cel mai buu mijloc pentru combaterea abusului 
de alcool. 

„Causa principală a alcoolismului — dice Dr. Felix — este avidita- 
tea cärcimarului, care se servă de tote mijlocele posibile pentru a spori 
consumul de spirt, trebue să cerem dar dela cärcimar öre-cari garanții 
morale. "Țăranul merge la cârcimă pentru ca să petrecă, să se întâlnescă 
cu pretini, acolo trebue însă să consume. Putem së cerem, ca localul 
cärcimei së fie curat, ca së se vândă în acel local nu numai beuturi al- 
coolice, ci de preferință cafea, ceaiu, apă gazosă, chiar bragä, pentru-ca 
nimeni să nu fie silit să bea rachiu. Dar aceste condițiuni le va îm- 
plini mai lesne o cârcimă a regiei monopolului, fie monopolul statului, 
fie al comunei, după sistemul dela Gothenburg (Svedia). Cârcimele unei 
asemenea regii sunt încredințate unor cârcimari- funcţionari, cu lefä 
fixă independentă de trafic. Beuturile alcoolice se vând în comptul re- 
giei, cafea gi ceaiu in comptul particular al cârcimarului, care nu este 


61 


dar interesat, ca să vândă rachiu, care trage însă un câștig personal dela 
vendarea de cafea, ceaiu, bragä, apă gazösä. Un asemenea cârcimar- 
funcţionar nu va mai permite consumatia escesivä de spirt, nu va mai 
da rachiu la persone deja aflate în stare de beţie, nu va vinde beuturi 
pe datorie, nici pe amanet, nici în contra productelor, el va păzi mai 
bine de cât cârcimarii de astădi prescriptiunile regulamentelor de poli- 
ţia cärcimelor, în ceea ce privesce rele, când cärcima trebue să stee 
închisă, Regia monopolului pote lesne micșora numărul cârcimelor si 
prin urmare ocasiunea de a se bea“. 

Între împrejurările actuale ar fi acesta un remediu aprope ideal. 
Statul ar perde eventual câteva milione de franci, dar în schimb natiu- 
nea va obține o valore îndecită în forţă vie. lar natia românescă in 
primul rând de forță are lipsă. 

Pe lângă monopolul cârcimelor se mai recere conlucrarea invötäto- 
rului si învățătorei. „În şcoală trebue se se povățuiască copiii mai mari despre 
faptul, că spirtul este o otravă, care întunecă mintea şi prăpădesce corpul, 
care îndemnă victima lui la crime şi causeză sărăcie“. 

Un alt medic, Dr. Nagy din Budapesta, care s'a ocupat cu spori- 
rea alcoolismului în capitala Ungariei, face următorele propuneri pentru 
combaterea betiei: 1. delăturarea sărăciei (—minunată dorință! —); 
2. îmbunătăţirea stărilor sanitare; 3. generalisarea civilisatiei şi instruc- 
tiei; 4. mărginirea productiunii alcoolului; 5. să se vândă numai spirt 
curat; 6. dare urcată pe alcool (— fără efect, dovadă monopolul spirtului 
din Ungaria —); 7. pedepsirea betiei, și 8. mărginirea örelor de cärcimärit. 

România posedă 1413 medici şi chirurgi, iar Ungaria 4280. Numărul 
möselor diplomate e în Ungaria 7981, iar în România abia 656, un nu- 
măr prea mic, dacă vom considera serviciul greu si impreunat cu mare 
răspundere, ce ele împlinesc. 

În România au funcționat în anul din chestiune 132 spitale și ospi- 
cii publice cu 5418 paturi, 12 asile private de infirmi și bătrâni 11 
spitale și ospicii ale comunității israelite și 3 case de sănătate private; 
în Ungaria sunt preste tot 334 spitale, numărul paturilor nefiind evident. 

Din cartea domnului Dr. Felix un lucru nu pot vede, anume: dacă 
este în România, lege pentru supraveghiarea infirmilor si a copiilor dați 
la doică. Acesta e o chestiune socială gi sanitară de importanţă, pen- 
tru-că este sciut, cum infirmii se maltrateză de unii ingrijitori neumani, 
ca să le moștenescă apoi averea, iar de altă parte multi copii ilegali se 
dau la doică cu gândul reservat, că vor fi rău grijiti gi vor peri. În- 
troducerea unei controle a infirmilor și copiilor daţi la doică, ar fi la loc. 

Îmbucurător e faptul, că căsătoriile se sporese în România mai cu 
samă la sate. Dar trebue să ne inspire seriöse ingrijiri constatarea, că 
elementul român nu ţine pas în crescere cu cel străin, în special ovreese: Românii 
pier relativ mai mulți decât străinii. Drul Felix dice, că pricinele acestei ne- 
favorabile relatiuni sunt mai mult de natură economică, decât higienicä, 


62 


Străinii sunt meseriaşi și negustori, au deci un traiu uşor si bun; Ro- 
mânul însă nu prea se îndeletnicesce cu aceste cariere si are de regulă 
un traiu năcăjit si rău. 

În privinţa acesta nu ne putem nici noi, Românii din Ungaria, 
läuda; căci si la noi elementele străine să sporesc rapid si ne strimto- 
reză pretutindenea. 

Este deci timpul suprem, ca së aflăm remediile de lipsă pentru 
întărirea economică a poporului nostru, prin care i se va înlesni traiul 
și i se va mări forța de resistență. Atunci natalitatea lui va cresce, iar 
mortalitatea va scäde. In consecuentä se va îngreuna traiul străinilor 
si sporirea lor nu va fi de loc îngrijitore. Dr. Beu. 


CONCURS LITERAR. 


La 1 Novembre 1894 Asociatiunea transilvanä a publicat un con- 
curs literar cu urmätörele premii: 

1. 200 fl. pentru cea mai bună lucrare asupra subiectului: Resul- 
tatele comasării cu privire la țăranul român din Transilvania; 

2. 300 fi. ca ajutor pentru acoperirea speselor de tipar pentru un 
manual de învățământ pe sema scölelor medii; 

3. 200 fl. pentru cea mai bună lucrare despre „dietetica popo- 
rală, cu considerare la modul de vietuire al ţăranului român.“ 

Pănă la terminul fixat (1 Octobre 1895) au întrat pentru fie-care 
premiu câte doue elaborate, cari cu conclusul Comitetului central Nr. 161 
din 3 Octobre a. tr. sau predat spre censurare D-lor On. Tilea, V. Onitiu 
si Dr. G. Vuia. 

D. V. Onitiu, directorul gimnasiului român din Braşov, terminând 
` deja la începutul anului curent censurarea elaboratelor întrate pentru 
premiul al doilea (manual de școlă), comitetul central la propunerea 
D-Sale a decis în ședința din 6 Februarie a nu premia nici una dintre 
lucrările sosite. 

Lăsând să urmeze raportul D-lui Onitiu, care a fost acceptat întru 
tote de comitetul central, mai amintim, că în dilele din urmă a sosit 
şi recensiunea D-lui Dr. G. Vuia asupra elaboratelor întrate pentru pre- 
miul al treilea şi astfel comitetul în proxima ședință va pute decide şi 
cu privire la acesta parte a concursului. 

Domnul Oniţiu serie: l 


Raport. 


Onorat comitet! l 
Prin hârtia Nr. 489—1895 a onoratului comitet al Asociatiunii tran- 
silvane pentru literatura română şi cultura poporului român, am fost 


AEN ratie Een eenig E 


63 


rugat ca să fac recensiunea celor 2 lucrări întrate la concursul de 300 fl. 
pentru un bun manual destinat scölelor medii. Aceste două lucrări sunt: 

1. „Vieta şi scrierile lui Virgiliu Marone“ avend devisa „Sciinta 
e tesaur nepretuibil“ şi textul adnotat al Aeneides, si 

2  „Laocoon“ de Lessing, traducere de Lucreția Suciu. 

În cele urmätöre am onorul a presenta părerea mea asupra opuri- 
lor citate. 


L 
Vieta si scrierile lui P. V. Marone si Aeneida. 

Lucrarea acesta voluminosă si făcută nu cu puţină ostenelä se com- 
pune dintr’o: 

a) Introducere, în care după o scurtă reprivire asupra literaturii 
latine anteriöre lui Virgilius, apoi asupra timpului, in care a trăit poetul, — 
ni se dă biografia lui, insirarea operilor lui, cuprinsul si apretiarea 
acestora; — N 

b) Textul latinesc al celor 12 cânturi a Aeneidei cu adnotatiumi comen- 
tätöre — esplicative, menite de-a inlesni scolarilor înţelegerea si traducerea 
textului. 

P. Virgilius Maro este unul dintre autorii de cäpeteniä, si indeo- 
sebi Aeneida lui, una dintre lecturile cele mai insemnate din sfera filo- 
logiei latine in gimnasiu, — si astfel nu incape indoialä, cä lucrarea 
presentatä coröspunde stipulatiunii din concursul, care s'a publicat pen- 
tru un „manual de învățământ pe sama scölelor medii“. 

_Rămâne së se constate numai, dacă în acest manuscript ni se dă 
un „bun“ manual pe sama școlelor medii, — a döua stipulatiune din 
concurs. 

Un manual bun de ycölä este a se judeca totdeuna din 2 puncte 
de vedere: a) dacă aceea ce se dă în el în fond este esact, în concor- 
dantä cu resultatul cercetărilor scientifice speciale în acel ram de sci- 
intä, — și b) dacă în formă: ca metod, ca concepție, ca stil, pote contribui 
la înaintarea scopului educativ-instructiv al scölei. — 

Si la un manual de școlă consideratiunea a doua este de cea mai 
mare importanță, În fond de obiceiu se presupune că cine scrie un 
manual pentru scölä, nu va da scolarilor cunoscinte false şi neesacte, — 
dar in formä durere sunt a se face la cele mai multe manuale obiec- 
tiuni seriöse. — 

Manualul de faţă întră și el în cadrul celor din urmă. In fond (da- 
tele biografice, bibliografice, apretiarea lui Virgiliu, textul latin, comen- 
tarul) nu am ce observa, — de şi trebue să amintesc, că nu 'am avut 
timp de a studia textul latinesc întreg cu tote adnotatiunile sale, ci am 
controlat numai partii din diferite părți. Dar în formă, am së relevez 
defecte forte însemnate, cari nu vor put permite tipărirea acestui ma- 
nual de cătră Asociatiunea transilvană — cel puţin nu in forma lui 
de adi. — 


64 


Am fi asteptat, ca autorul sö ne fi dat si o prefatä, in care pe längä 
indicarea isvörelor, pe cari le-a folosit, să ne fi arătat principiile direc- 
tive, de cari a fost condus la alcătuirea cărții sale, relevând pe ce anume 
a pus pondul principal in adnotatiunile sale, ușurând astfel profesorilor 
folosirea cărții, iar n6uă făcându-ne cu putință de-a judeca mai lesne, 
dacă avem de-a face cu un pedagog sau numai cu un compilator, lipsit 
de pretenţii mai înalte. 

Cetind partea introductivă (tabloul literar, vieta si scrierile lui 
Virgilius), ne convingem îndată, că autorul manuscriptului nu ne-a dat 
o prefaţă metodică din causa, că însuși este lipsit de principii pedago- 
gice. Despre ce-ţi lipsesce nu ai ce qice. — 

O carte de școlă nu pöte avé un defect mai mare, decât confusiu- 
nea espunerii, lipsa perspectivei clare asupra punctelor marcante ale ma- 
terialului de învățământ presentat de autor, în jurul cărora se grupeză 
în mod natural tot ce e secundar, dar neapărat. 

Manualul de față are acest defect. Cine cetesce „vieta şi scrierile 
lui Virgilius“ nu'și pote face o imagine despre vieta și activitatea poe- 
tului. Espunerea este asemenea manierii cronicelor, în cari considerația 
principală și esclusivă este de-a releva ordinea cronologică a evenimen- 
telor, iar nu nexul organic al lor. Nicăiri nun se scot la ivelä punc- 
tele marcante din vieta poetului, în jurul cărora să se grupeze eveni- 
mentele laterale din viéța lui, pentru ca icona vieţii lui së ni se pötä 
fixa în memoriă. Ar fi o tortură întradevăr incuisitionalä a pretinde 
dela şcolari, ca se înveţe acesta confusie de date si ce e mai mult: s'o 
ţină în minte. 

Confusiunea, acâstă notă supărătore a „Vieţii şi scrierile lui V.“, 
se manifestă gi în împrejurarea, că autorul pare în multe locuri a uita 
obiectul, despre care și-a propus să vorbescă. Lucrarea în cele mai 
multe părți ale sale pare a fi istoria împăratului Octavianus-Augustus, 
iar nu a lui Virgilius, — căci datele despre viéta gi activitatea acestuia 
ni-se dau numai ca întreruperi intretesute in vieta și faptele lui Octa- 
vianus. 

Astfel partea acesta a opului — cea mai originală — ni se presintä 
din punct de vedere pedagogic cu desăvirşire greşită. Cum vom pute 
obicinui pe școlari la, claritatea de gândire și scriere, dacă manualul ce 
îl dăm în mână e rodul unei gândiri confuse? 

Dar pe lângă tote acestea cartea are o scădere și mai mare: limba, 
în care e scrisă. — 

Slavă Domnului ajuns'am si noi Românii Ja finea secululu XIX 
pănă de-a ave o limbă literară, de care ne folosim în graiul viu și în 
scris noi, cei cari facem parte din stratul cult al némului nostru. Adi 
s'a cristalisat deja acestă limbă literară prin scrierile unui ©. Negruzzi, 
V. Alexandri, A. Odobescu, T. Maiorescu, M. Eminescu, I. Slavici si 
alfii aga, incät adi nimeni nu mai pöte face incercäri reactionare de a se 


65 


folosi in scrieri de o limbă, pe care multämitä tresviei naţiunii nostre, 
nu o mai găsesci decât în piesele fosile ale cabinetelor de antieitäti li- 
terare. 

Pentru autorul nostru par a nu fi esistat numiții scriitori, cari ne-au 
creat o limbă literară plină de vigore si farmec. 

Câte-va exemple culese de pe acelea 7 pagini ale „Vieţii și scrie- 
rilor lui Virgiliu“ ne vor convinge despre adevărul aserfiunilor nostre. 

„Autorul nostru nu cunosce cuvântul „model“ primit în tesaurul 
limbei nostre literare de adi. El dice „mustră“. Asemenea dice „voia“ 
în loc de „voiă“, „jucäreia“ in loc de „jucăriă“, „aludu“ in loc de a 
face alusiune, „vivid“ in loc de „vioiu“, „precelinte“ (?) în loc de calități 
„distinse“, — „bun“ in loc de „moșiăk — „representafie“ in loc de „mo 
de expunere“, — „nu-i restefe“ in loc de „nu-i rămasei, etc. 

Dacă materialul sën lexical nu e scos din dicționarul limbii nostre 
literare de adi, tot atât de străine sunt frasele lui. Exemple: 

„ei se îndestuliau a da limbei puțin tocite unele întorsături“, o frasä 
aprope fără înțeles esprimată verbal după frasa germană: „sie begniigten 
sich der noch wenig. geschliffenen Sprache einige Wendungen zu 
geben“. 

„Pentru ca séet completeze studiile sé fi mers la Roma“, — in loc 
de „se dice (se crede, se presupune) că a mers la Roma, pentru ca etc.“ — 
iarăș un germanism: „er soll sich nach Rom begeben haben“. 

„Furä răpiți de moşiile lor cetățenii“, — frasa acesta (trecând preste 
topica străină limbii române) românesce însemnă că „moşiile au răpit 
pe cetățeni“, un non sens. Autorul însă vrea să dică: „Cetăţenii au 
fost despoiati de moșii“, sau „Cetăţenilor li sau răpit moşiile“; pentru 
de a scote acesta însemnare a frasei trebue să ne cugetäm iaräs la frasa 
germană de un stil cam vulgar: „Die Bürger wurden von ihren Gütern 
beraubt“. 

Autorul nostru dice „Compunându-se lucrul prin pacea dela Brundusiu®, 
folosind verbul a „compune“ după latinescul „componere“, care româ- 
nesce în sensul de sus se esprimă cu „a aplana“, „a aranja“. 

Consemn fără comentar încă urmätörele: 

„Octavian începu a afecta (=a dori) pe față onoruri divine“. — 

„Începu o censură în respectul euräfirei ordinelor ; 

„noua directiune ce înaugurase în literatura poesiei; 

„cum-că Octavian a fost destinat; de deitate pentru acesta se pare 
(în loc de „apare“) atât din norocul săi neschimbat, cât și ete.“ 

„(Virg.) își însuși întorsăturile şi fineta poeţilor greci de mustră, dede 
representatiei sale plinătate, eleganță și demnitate“. 

„Aflătoriul acestui soiu de poeme a fost“; 

„Un codru, care ocurge mai adese ori în ecloge*; — 

„Dela cele mai jose trepte“. 

O astfel de limbă nu cualifică manualul pentru școlă, 


66 


Dacä mai amintesc si de ortografia propriä a autorului, care nu 
vrea să ţină cont de ortografia academiei, ci serie un amestec bizar de 
ortografiă fonetică și etimologică, mie pănă acum necunoscută, — cred 
că am relevat acele defecte, cari nu permit, ca acest manual — cel puţin 
în forma lui de adi — së Dä premiat de Asociatiunea transilvană. — 


II. 


Ce privesce traducerea lui „Laocoon* de Lessing, ea este în genere 
bine succésă, dar nu e în înțelesul concursului „manual de scölä‘. Cu 
tote aceste eu ași recomanda tipărirea acestei bune traduceri, ca fiind 
o carte ajutătore, forte folositore si de trebnintä pentru şcolarii nostri 
dela gimnasiu, dacă s'ar înainta manuscriptul complet, căci lipsesce din 
traducere cap VIII —XIII inclus. adecä a treia parte din întreg. — 

Pănă la înaintarea manuseriptului complet, se înțelege, o propunere 
definitivă nu se pote face, cu atât mai puțin se va pute aduce asupra 
ei un conclus în merit de cătră Onoratul Comitet al Asociatiunii tran- 
silvane. 

Brașov, în 8 Ianuarie v. 1896. 

Virgil Oniţiu, 


director gimn. 


„ROMÂNIA AGRICOLĂ-. 


Sub acest titlu si cu motto: „sărac în terä săracă“ a- publicat dl 
Dr. George Maior intäiu în „Gazeta Transilvaniei“, pe urmă în o broșură 
separată, un studiu economic despre România. Persona autorului — fiind 
de o parte profesor de agricultură, iar de altă parte timp mai indelungat 
expertul unei societăți de bani în afaceri financiare agricole, — ne dă de- 
plină garantä, că descrierea e fidelă şi ne arată adevărata situatiune agro- 
nomică din România, deși cetirea acestui studiu important a făcut asupra, 
mea impresiunea, că autorul vede lucrurile cu mult mai negre de cum 
sunt în realitate. 

Legătura de sânge cu frații din România, raporturile nostre eco- 
nomice și finantiare cu þéra vecină, mă îndemnă së scot în relief datele 
mai momentöse din acest studiu şi, încât îmi permite cadrul acestui ar- 
ticol, să fac o paralelă între starea nostră economică si a celor din regat. 

Înainte de a întra insă în meritul obiectului observ, că și în Ro- 
mânia ca si in alte țări agricole, basa raporturilor economice a fost feu- 
dald, și anume: tera mai întregă era parte proprietatea statului, parte a 
singuraticelor familii alese, iar ţeranii, muncitorii pământului, erau fără 
pământ, fără proprietate. Ei lucrau un anumit cuant de pământ după 
puterea numărului membrilor familiei și a vitelor ce le aveau, iar ca res- 
cumpărare a productului câmpului lucrat de dinsii, erau datori, după de- 


67 


finitiunea regulamentelor ţării, a presta proprietarilor cam 20—25 qile de 
lucru la an, si a da o anumită dijmă din productele avute. 

Eliberarea țăranilor sa făcut prin o lege specială la anul 1864, când 
împărțindu-se țăranii în trei clase, cei din Muntenia au primit: clasa I 
11 pogone, clasa IL 7!/, si clasa III 4'/, pogöne, media 8 pogöne, ca pro- 
prietate privată; celor din Moldova li-s’a dat cam 16, 11 și 7, media 
11 pogöne, drept proprietate. — Afarä de acest teritor au mai primit 
si puțină pășune anume: numai pentru 3 vite (2 boi și o vacă) de fa- 
miliä Din păduri nu li-s’a dat. Proprietarii au fost desdaunati pentru 
lăsarea acestui teritoriu pe séma ţăranilor din partea statului, și statul a 
încassat suma desdaunărilor dela ţărani în timp de 15—20 ani. — În ra- 
port cu eliberarea țăranilor din statul nostru, cei din România au fost 
în defavor, pentru că abstrăgând dela împrejurarea, ca desrobirea celor 
din urmă s'a făcut de abia cu 16 ani după a nösträ, — au primit si pă- 
mânt mai puţin. — Principiul fundamental al eliberării a fost deosebit, 
pentru-că pe când dincolo de munţi, fără privire la pământul ce la lucrat 
țăranul, s'au stabilit 3 clase şi pentru fiecare clasă s'a fixat numărul de 
pogone arătat mai sus, la noi a rămas țăranul în 1948 în posesiunea în- 
travilanului şi a tuturor pământurilor, cari le lucra în timpul acela. — 
Afară de aceea despăgubirea proprietarilor pentru serviciile, ce le făceau 
ai aici țăranii, s'a făcut din partea statului, iar nu numai din partea t&- 
ranilor desrobiti; mai departe la noi media unei sesiuni jobăgesci în 
Ardel a fost cam 25 jughăre. 

Au primit și ai nostrii pășune, deși nu multă, dar tot mai bine de- 
cât pentru ținerea alor 3 vite, iar pădure după împregiurările locale dela 
1/,—6 jughöre. 

Dar împregiurarea cea mai rodnică la noi, față de România a fost: 
stabilitatea ţăranului, proclamată aici prin deosebite legi. Multele revo- 
lutiuni töränesci de o parte, iar de altă parte organisatia mai timpuriă 
a statului nostru, a adus cu sine încă de pe timpul domnitorei Maria 
Teresia fixarea stabilității ţăranului, în urma căreia proprietarului mare 
îi era oprit a alunga pe supușii sei din casă şi moșiă sau a-i permuta 
din un sat în altul; — pe când în România, carea fu expusă si în se- 
colul acesta încă deselor invasiuni străine, proprietarul avea voia a aduce 
în moșia sa, din ori care parte a ţării prădate, clăcași din altă a sa moșiă, 
prin ceea-ce a suferit mai mult progresul economic, pentru-că, nefiind ță- 
ranul stabil, ci în continuu cu casa în spate, nu s'au putut forma și în- 
tări satele, nu s'a putut pune basa unei culturi economice, nu s'au putut 
face plantage și altele. 

Și aici fin să mai amintesc încă o împregiurare culturală, nouă forte 
favorabilă faţă cu stările din România. Înţeleg starea culturală a preo- 
timei. Precum i-se ascrie în Prusia „Schulmeister-ului“ tot meritul întru 
întărirea şi progresarea împărăției, așa avem și noi a multämi preoțimii 
nostre, pe lângă desteptarea si ocrotirea simțului de conservare a na- 

5* 


68 


ţionalității nöstre, si mult-putina înaintare economică a poporului nostru. 
În cea mai mare parte cu cultură academică, ba multi cu cualificaţiune 
superiörä de 2 facultăți academice, starea preoțimii nostre nu se pote 
asămăna cu deplorabila stare culturală a preotimii din România. Esitä 
din popor, de o parte ne dă sucrescenta cea mai sănătosă a inteligintii 
nostre, iar pe de altă parte în atingere continuă cu poporul, în urma 
culturii sale are înriurință deplină asupra lui, pe când în România po- 
porul nu pote vede si stima în preotul seu pe conducătorul intereselor 
sale economice-culturale. 

Numai după apretiarea acestor împrejurări nefavorabile pentru Ro- 
mânia putem înțelege tabloul negru, ce ni-l presintă autorul în broșura 
sa despre starea agricolă a homâniei. 

Si acum să trecem în meritul studiului. 

Agricultorii în România autorul i împarte în mai multe clase și 
anume în: proprietarii (mari), arendaşii moșiilor întinse, moşnenii (răzeşii), 
țăranii ohabnici, mocanii, [ramii (cläcasii) ei terlagii. Aceste clase de agri- 
cultori se disting parte prin natura proprietăţii, parte prin starea socială 
şi metodul economiei lor. Astfel mognenii în Muntenia, răzeși în Mol- 
dova, sunt partea cea mai importantă a populatiunii, cari de sute de ani 
formeză razimul cel mai tare al ţărilor romänesci. Ei ocupă pölele Car- 
patilor în întreg șirul munţilor, tocmai ca și dincöce în statul nostru. O 
populatiune bastinasä, ömeni cu stare independentă și cu proprietate 
veche liberă, de present în mărime de 30—100 pogöne pro familiă. Cele 
mai renumite vii și podgorii sunt în mânile lor. Sunt agricultori și cul- 
tivători de vii cei de pela pölele munţilor, iar cei ce locuiesc mai sus, la 
munte, trăiesc din prăsirea vitelor, precum și din cultivarea prunilor și 
fabricatiunea tuicei. 

Sunt Ament cu örecare cultură, mai toți au învățat carte. 

Țăranii ohabniei, iarăși cu proprietate veche liberă, mai mică ca a 
mosnenilor, dar mai mare ca a cläcasilor împroprietăriți, sunt reslätifi 
pe la Călărași — Ialomița și pe Dunăre în sus., se ocupă mai mult cu cres- 
cerea vitelor, vite mici mărunte, rău ţinute, date și iarna la pășune în Baltă. 

Mocanii sunt locuitorii de la polele munţilor dincoce de Carpaţi, 
cari cu ciredile lor de vite și cu turmele de mii de oi erau si în parte 
mai sunt în continuu în peregrinagiu prin 2—3 tert, si dintre cari multi 
s'au așezat prin România, parte ca proprietari mari, parte ca aröndasi 
mari, tinend dinsii și acum in t6ra întregă cele mai multe si relativ mai 
frumöse vite. 

Teranii, sau clăcaşii, împroprietăriți la 1864, formeză massa poporului 
din România. După cum am vedut, eliberaţi cu mosiä puțină și aceea 
împărțită între copii și nepoți, au devenit în mare parte muncitorii simpli 
ai proprietarilor mari si ai arândaşilor. 

Acum deabia în posesiunea alor 2—3 pogâne, fără pășune îndestu- 
litöre, lucrä in parte pământurile boieresci si fac clacă ca si inainte de 


eliberarea proprietarilor. Färä independentä materialä nu au nici pu- 
tere productivă spre regenerarea popnlatiunii. 

Terlaşii sunt mai rău decât ţăranii stabili. -— Fără casă, fără masă 
sunt vecinie pe drum. Sunt mici colonii de 20—30 familii de lucrători, 
cari se mută cu căţel si purcel de pe o mosiä pe alta, luând în lucrare, 
după puterea, braţelor si vitelor, anumit cuant de pământ. — Duc o viétä 
nomadă, semisălbatică, fără biserică, fără scölä, — ședând în hurube de 
pământ și corturi. 

În aceste clase se pot împărți agricultorii din România. 

Înainte de a descrie starea actuală a agronomiei, iarăşi trebue să 
anticipez ceva despre mijlocele auxiliare economice ale ţării. 

Între aceste primul loc îl ocupă mijlocele de export şi import, cari 
în România, multämitä positiei sale, sunt forte favorabile. În nemijlocita, 
apropiere a mării negre, törmuritä de-alungul hotarului de Dunăre, Ro- 
mânia are cel mai ieftin mijloc de transport: drumul pe apă, care o aduce 
în legătură cu tote țările apusene, necesitate a împorta cereale. 

Organisaţia agronomică internă a terii însă este inferidră. Aici în- 
teleg deosebitele reuniuni pentru sprijinirea economiei, cari lipsesc mai 
cu totul. Astfel după autor în totă tera este o singură societate de agri- 
cultură, numită „societatea centrală de agricultură“, — care s'a întemeiat 
acum 9 ani, imediat după röscöla teranilor din unele judeţe. Creată de 
aröndasi si puţini proprietari, se vede că acestă societate sa format nu 
cu scopul de a sprigini activitatea agronomică în general, nici de a mări 
forța de productiune prin muncă și capital, ci mai mult cu scop defensiv 
a celor mari faţă de populatiunea agricolă. Acestă institufiune a ömenilor 
de parale, în care mai târdiu tinerilor cualificati, cu studii academice în 
ale agronomiei, li-s'a îngreunat chiar întrarea, — nu a produs pănă acum 
nimic, nici barem o expositie parțială agronomicä, si a devenit în urmă 
un loc de întâlnire al ömenilor cu parale — un cuib de joc, unde sau 
prăpădit sute de familii. Alte reuniuni agronomice nu există. 

Preste tot spiritul de asociatiune, creatorul forţelor gi al atâtor in- 
stitutiuni de valöre, lipsesce cu totul în România. Nu există o societate 
privată de reguläri de ape, canalisări, de secarea vre-unei bălți, din cele 
multe câte au. Nu e un chilometru de liniä ferată clădită de privaţi. 
Nu vedi o reuniune de lectură, de meseriaşi, de cântări, de gimnastică, o 
reuniune de învăţători, coruri de plugarı etc. Unde nu sare statul în 
ajutor, societatea nu face nimic. Modul ei de a gândi o face de nici 
nu are pricepere pentru așa ceva. Nu voiu uita incidentul cu escursiunea 
artistică a reuniunii nostre de cântări, învitată de damele din Bucuresci, 
când o damă forte gentilă din societatea alésă, care fusese de cäteva-ori 
în Ardeal, de 2—3 ori chiar la Sibiiu, unde avea cunoscinţe personale, 
şi totuşi imediat înaintea începerii productiunii, îmi spune cu totul ve- 
selă: „Sunt liniștită, o së succedă, fetele sunt; atât de frumușel si si bine 
imbracate“. Dar, madame, sunt fetele din elita societăţii nostre, îi replicai, 


70 


„Sciu, sciu!“ Scia! dar nu putea să crädä, că societatea mai bună la noi 
se pöte „demite“ la formarea unei reuniuni de cântări pentru distragerea 
proprie. 

De institute de bani, societăţi de credit si economii prin judeţe, 
făcute prin sau pentru terani, nici vorbă! 

Sunt 3 societăți de credit, deși pe actü, totuși făcute cu ajutorul 
guvernului, şi anume: „Creditul fonciar rural“, „Creditul agricol“ şi 
„Banca agricolă“, 

Cea dintâiă acordă împrumuturi la proprietarii mari pe hipotecă; 
a doua, Creditul agricol, împărţit în filiale prin tote judeţele, ajută nu- 
mai feranului, amanetändu-si vitele şi alte mobile. Iar Banca agricolă, 
înființată în timpul mai nou cu capital de 12,000.000 franci, acordă pro- 
prietarilor și arândașilor mari pe amanet de vite, cereale si maşini, îm- 
prumuturile necesare. Alte bănci pentru trebuintele agricole nu există. 

Și aici se vede deosebirea între poporul român de dincolo şi de 
dincöce de munți. 

Acolo, sub un regim propriu societatea nu-şi dă nici o silință pen- 
tru a se întări şi a-și îmbunătăți starea economică, nu se îngrijesce de 
cultivarea sa prin nici o institutiune culturală, așteptă totul dela guvern. 

Aici, in relatiuni cu totul contrare, societatea română sa pus umăr 
la umăr si din propriele puteri şi-a ridicat şcoli peste școli, cu miile de 
cele poporale, apoi gimnasii şi seminare, pun@nd basa culturii intelec- 
tuale, și în urmă prin asociări de privaţi şi-a creat peste 40 institute de 
credit si alte reuniuni, lipsind dela tote acestea creatiuni nu numai aju- 
torul, dar și bunăvoința guvernului. 


România în timpurile trecute, după descrierea istoricilor nu a fost 
lipsită de öre-care cultură și bunăstare. Desvoltarea ei istorică si eco- 
nomică a adus cu sine, că în principate nu s'au format oraşe mari, şi 
cetăţi fortificate, cari să atragă populatiunea, ci din contră familiile boe- 
resci stăteau mai mult la țeră și moșie, unde aveau case, ba chiar pa- 
late, cari dovedeau bunăstare și imbelsugare. 

Provădută ţera cu păduri şi rîuri suficiente, cu câmpuri forte mă- 
nöse pentru cereale, s'a ţinut în cultivarea agronomicä öre-care proporţie 
între câmpurile arate și fönate, proporţie dictată de numărul restrins al 
braţelor lucrătore gi al mijlöcelor de export. Astfel era provădută cu 
un număr mare de vite, turme de mii de oi. 

Prin desvoltarea repede a exportului de cereale ai ridicarea preţului 
la cereale, în deceniele ultime s'a forțat repentin productiunea cerealelor 
punându-se maşini agricole enorm de multe în lucrare (30—40 mașini de 
sömönat în câte-o moșie mai mare). 

Exploatarea moșiilor a devenit o marfă de speculatiune în mâna 
ar6ndașilor, cari fără capital îndestulitor, fără vite, au supralicitat suma 
de arândă acuirând 10—20—30 moșii mari de mii pogone pe 4—5 ani. 


en ee 


71 


Aröndasii, o clasă deosebită în România, recrutați din töte clasele 
şi straturile societății, fără multă muncă și trudă, si fără experiență in 
ale economiei, fără tragere de inimă față de viitorul moșiilor și teranilor, 
cu scop de a-și face averi colosale preste nopte, au pus sub brezdă teritorii 
întinse de pășune si fönate si apoi, nefiind impedecati de restrictiuni 
legislatorice, au devastat păduri imense, supunând teritoriile câștigate 
productiunii de cereale. Ani de dile sömönänd în pământul virgin grâu 
după grâu, fără nici o investitiune în moşie, fără a gunoi și îmbunătăți 
pământul, exploatând după posibilitate munca și forțele ţăranului, arân- 
daşul a devenit superior proprietarului în ale economiei, de rece având în mâ- 
nile sale mai multe moşii, putea plasa mai ușor enormele cuantitätide bucate, 
si având spese minime în ducerea economiei, le putea vinde și mai eftin. 

Astfel rând de rând proprietarii au fost necesitati a-şi preda moșiile 
aröndasilor si a se retrage la orașe, ne mai putând suporta concurența 
faţă de arândaşi. — De present partea cea mai mare a moșiilor întinse 
sunt în folosinţa arândașilor, cei mai multi străini. 

Urmarea firescă a acestor stări e, că sistemul agronomic în România 
de present e rapacitatea: a störce din pământ cât se pote mai mult, fără 
a-i reda ceva. Pe moșiile mari, unde în timpurile trecute erau case de 
locuit, cu comfort îndestulitor, cu clădiri, grajduri şi alte intocmiri eco- 
nomice, adi nu mai vedi decât ruine, bordeie în pământ și jiredi lungi 
de paie, unde se adăpostesc vitele şi în multe casuri si Omenii. Iar de 
plantatiuni pe moșii nici vorbă nu mai pote fi. Puţine proprietăţi se 
mai numără, unde este öre-care agricultură mai rațională cu edificii ne- 
cesare si cu grădini frumöse. 

Darea de 20%, ce a impus-o statul proprietarilor, cari stau afară 
de törä, nu a ajutat nimic. Cu atât mai mult s'a urcat preţul arändelor. 

Sistemul acesta de esploatare rapace trage după sine stări deplo- 
rabile evidente si în țări mai înaintate, cu atât mai mult în România. 
Si la noi se cunosc pe departe moșiile boieresci arândate, mai cu s6mă 
jidovilor. Clădirile ruinate, parcurile rimate de porci, cum se văd şi la noi 
destule, (chiar și în moșii de ale fundatiunilor nöstre) spun îndată, că 
economul moșiei este jidov. Si dacă comuna respectivă are nefericirea, 
ca starea acesta să țină timp mai îndelungat, se cunosce îndată și despre 
aspectul comunei inriurinta stricäciösä asupra ţăranilor. Omeni mai betivi 
mai necurati, curţile neinchise, vitele neîngrijite, spun că proprietarul mare 
e jidov arândaș, carele numai un scop are: a storce cât se pote din mosiä și 
de pe ţărani în cei 4—6 ani de arândă, iar de ce va urma nici habar nu are. 

La noi însă (înţeleg mai cu semă Ardealul) relatiunile tot sunt mai bune. 

Numai cam proprietarii cei scäpätati mai esarândeză moşiile. Chiar 
si fundatiunile confesionale—și în timpul din urmă însuși Blajul — au cam 
luat moşiile din mânile evreilor în administrație proprie. Deşi pote nu 
aduc venitul, ce lar primi dela arendași, totuși e un câștig in împregiu- 
rarea, că de o parte fie-care proprietate dă posibilitatea de a se întări 


12 


câte o familie română, de altă parte nu ruineză viitorul moșiei si, lucru 
de căpetenie, nu ruineză poporatiunea, ce formeză comunele respective. 

Dar faţă de România mai militeză pentru noi si alte împregiurări 
favorabile. Anume: pe când în România de abia sunt una-două școli 
agronomice, noi numai in Ardeal avem vre-o șese. Avem proprie- 
tari reslätiti în tote părţile, cari economiseză cu sistem forte rational, 
fac economie de model. La noi cultura de luţernă (trifoiu) e lätitä pre- 
tutindenea. Sunt ţinuturi întregi, unde vitele de jug se fin în grajd si 
vara; ba după o statistică cetită mai deapröpe, îmbunătăţirea pământului 
prin gunoiu artificial, dintre tâte statele europene afară de Anglia, la noi 
ar fi mai lätitä. Mai trebue să adaugem la acestea faptul, că în Ardeal 
in tot anul mai în tote unghiurile terii se aranjază expositii agronomice 
din partea statului, dar mai mult din partea deosebitelor comitate şi 
chiar și deosebitelor naţionalităţi și reuniuni, si că statul ţine pepinerii 
de tauri şi armăsari pentru îmbunătățirea rasselor de vite. Töte acestea 
împrejurări influintezä forte mult asupra poporaţiunii nostre pentru a-şi 
îmbunătăți economia. Putem și constata, că rassa de vite ardelene este 
cea mai căutată atât ca material de îngrășare, cât şi ca putere de lucru. 

Sute de mii de boi se exporteză pe an din Ardeal, și aici cu öre- 
care satisfacție putem arăta la Câmpie, Valea-Muresului, Valea-Ternavelor, 
unde se află cele mai frumose vite albe si unde poporatiunea este în 
cea mai mare parte română, 

În România însă arătura s'a întins si asupra locurilor de päsune si 
fönate, proprietarii mari şi-au desfășurat ciredile de vite în urma esarân- 
dărilor de moșii și astfel ţera în proporţie a remas săracă si lipsită de 
vite. Präsirea vitelor a scädut enorm şi calitativ. Au degenerat cu totul 
vitele în urma îngrigirei rele. Expuse iarna-vara vânturilor si gerului sub 
cerul liber, nutrite cu paie, au trebuit să degenereze. 

E de necredut, că în o ţâră pur agricolă din lipsa de lăptării să 
se importe din streinătate unt și brânzături în preţ de 2 milione lei! 
De sine se înțelege, că teranii năcăjiți, cu pământ forte puţin, în con- 
tinuu în serviciul proprietarului sau ar&ndasului, nu pot avea vite mai bune. 
Nici stat, nici judeţe, nici reuniuni, nici proprietari mari nu se îngrijesc, 
nu fac nici încercare pentru îmbunătățirea soiului de vite! Ce së aştepţi 
dela poporatiunea rurală. Pentru-cä în urma desrobirei feranilor clä- 
cași cu pământ atât de puţin, Gerant fruntași nu găsesci în nici o comună. 
Stăpăn peste 2—3 pogone, țăranul e proletar sărac, care vecinie numai 
pentru datorii muncesce. Nu s'a făcut în un an porumbul, fometea este 
gata! Amintesc, că din incidentul resedlei țăranilor în unele judeţe fă- 
cöndu-se acum 9 ani o conscriptie s'a aflat, că 120,000 familii nu aveu 
nici o palmă de pământ, si au trebuit îmvământenite pe moşiile statului. 
De altmintrelea sub guvernul ultim s'a hotărit, că pentru formarea unei 
clase fruntașe de Gerant, să se împartă pretutindenea din moşiile statului 
1/, parte în loturi mai mari de câte 20-25 hectare (40—50 jugh£re). 


73 

În general starea presentă a agronomiei în România ni-se presintä 
forte posomorită, şi dacă avem în vedere viitorul ei şi mai cu semă al 
poporatiunii rurale, ne dă îngrijiri temeinice. Pentru că de present numai 
proprietarii mari si aröndasii lor își află încâtva socotela prin produc- 
tiunea imensă de cereale, fără nici o îngrijire a pământului si fără a se 
gândi la urmările acestui sistem de esploatare. 

Ce va fi preste două-trei decenii, când pământul își va fi perdut pu- 
terea de productiune, și ţăranul va fi slăit de puterile fisice, și tera lipsită 
de vite?! Pentru că fără îndoială nu numai massa poporatiunii, țăranii clă- 
caşi, dar chiar și moşnenii sunt in decadenţă continuă materială si prin ur- 
mare și morală. Vitele albe (de cai nici se mai amintesc, căci aceștia 
se importâză din Rusia si dela noi), nu numai că s'au imputinat, dar 
fără îngrijirea recerutä au degenerat cu totul, încât îţi trebue 6—8 boi së 
tragă brezda. Regatul e o terä agronomică, si caracterul acesta și-l va 
ţine încă decenii întregi. Iar basa unei ţări agronomice e țăranul, care 
în România e mai neocrotit. Nici industria mare, nici mică, nu prinde 
rădăcini unde lipsesce puterea de productiune a ţăranului. Și nici iu- 
birea de patriă nici hotărîrea de jertfă pentru ea nu se află în lucrătorii 
străini ai stabilimentelor de industriă. E timpul suprem ca legislatiunea 
şi societatea, să gândescă serios la îndreptarea acestor stări ingrigitöre. 

Ridicarea mai multor școli mici agronomice, create anume pentru 
țărani, stabilirea câtorva economii de model pe moşiile statului, ca atât 
proprietarii mai mari cât şi țăranii să aibă de unde să-şi ia esemplu 
pentru îmbunătățirea agriculturii, sunt necesităţi neamänavere. Impor- 
tarea de vite de prăsilă, alese după recerinta climei ţării, împărțirea 
lor printre țărani sub condițiuni favorabile — după cum se întâmplă și 
la noi — se recere spre a ridica și regenera rassa de vite. Îndatorirea co- 
munelor politice pentru formarea grădinilor de model, eventual premia- 
rea lor, întroducerea unui catastru mai perfect și altele ar fi tot atâtea 
mijloce pentru ridicarea economiei rurale. 

Propunerea sciintelor din sfera economiei în seminarele de teologi 
si preparandiile de învățători la noi au dovedit resultate forte mari pentru 
ridicarea economiei la popor. În regatul român sistemul acesta încă ar 
fi un mijloc de inriurintä. Dar mai pe sus de tote, necesitate supremă 
e în România îmbunătăţirea stării economice a ţăranului, parte prin o 
n6uă împărțire de moşii, parte prin inlesnirea si ajutorarea lui spre a-și 
ridica clădirile economice necesarie si a pune astfel basa satelor mai 


inchiegate. 

Läsat țăranul — talpa ţării — sorții vitrege de acum, lipsit de pu- 
terea procreatiunii, nici nu va fi în stare la timpul cerut a-și pune for- 
tele în serviciul ţării; — iar poporatiunea orașelor, care cresce așa rapid 


si se recruteză din atâtea semintii tot străine de ţeră, nu e elementul 
pe care se pote zidi viitorul României. Ing. O. Tilea. 


74 


DOCUMENTE ISTORICE. 


Ne-a venit la mână un document, de care facem întrebuințare cu 
multă satisfacţie. Întâi, pentru-că se refere la un vechiu loc istoric, la, 
cetätuia lui Radu Aegru Vodă, descălecătorul Munteniei, a doua, și mai 
vîrtos pentru-cä ne dă o strălucită dovadă despre loialitatea şi nobleța 
strămoșilor nostri de pe timpul resvrătirilor, cunoscute sub numele: 
Curuţilor. O dovadă de iubire nesträmutatä din partea poporului nostru 
pentru ordinea legală, în hatârul căreia — durere — nu odată s'a dat în- 
suşi si lau dat alții drept jertfă neimpäcatä. Si noi, pănă acuma ne-am 
consolat cu destinul sorții, fără a sci profita de jertfele aduse. 

Vorbesce documentul: 


Copie. 
Extractus Anno Christi 15! 


Augustus Cäsar erhob das Bulgarische Schloss Fogaras in Dacien. 
Anno 
104 Unter Trajano, Römischer Kaiser, wird Fogaras eingenommen 
und zerstöhrt. 
270 Stellen die Römer und Claudio Cäsar Fogaras und Klausenburg 
wieder her, das erstere wird Claudiopolum d. i. Claudio Stadt, 
das andere Casurgis Danae genannt, 
376 Wird Casurgis von den Hunnen zerstöhrt, 
1300 Ist Fogaras abermahlen erbaut und Fogaras benannt, 
1342 Wird Törtzburg und Fogaras unter Ludovico befestiget, 
1529 Acrediert Stephanus Báthory zu Fogaras, 
1570 Bauet Steph: Báthory zwei Thürme zu Fogaras, 
1576 Christoph Bäthory Vajda in Transilvaniae, 
1581 Succedirt Sigismund Báthory, 
1594 Tranoclio dem Kaiser Rudolpho, d. v. Sigismundo übergeben, 
1598 Siebenbürgen an den Kaiser, 
1605 Stephanus Bäthory, 
1608 Gabor Báthory, 
1613 Bethlen Gábor, 
1630 Georgus Räkotzi bauet die Schanz an das Schloss Fogaras, 
1661 Ioannes Kemény, 
1662 Michael Appafy undit in Fogaras nebst seiner Familiae, 
1690 Töchly. 


Nota pro Historia 


Moelan hatte eine Schwester vom Nádasdy zur Mutter. — Fogaras 
kam daher an die Nädasdische Familiae, Fogaras wird den Nädasdischen 
abgenommen. 


nn in ner 


75 


Copia des alten Fogaras. 

Da die Malcontenten längstens ein Auge hatten auf Fogaras, sol- 
ches dem Kaiser zu entreissen, dieses project dem in Siebenbürgen vom 
Herrn General Feld-Marchal Robuti Excelenz zurückgelassen nunmehrigen 
Herrn General Wachtmeister v. Tige zur Wissenschaft gekommen, hat der- 
selbe soviel, als es sich bei damahligen Umständen zugelassen, mit ei- 
niger Mannschaft diesen Ort verstärket, an Munition und andern Benöthig- 
ten versehen lassen, es wäre auch diese Fürsorge nicht vergebens, denn 
mit anfang des Mai 1707 liessen sich hin und wieder ein in der Gegend 
von Fogaras einige Partheyen von den Curutzen blicken, so dass die Ve- 
stung gleichsam ploquiret war, der Commandant machte dahero alle nö- 
thige Anstalten, verpollatisirte den Graben, liess die alte Brücken, dahero 
alle nöthigen Anstalten, Schanz repariren, setzte das Schloss in nöthig- 
sten Defensions Stand zu machen, ihme durch besagten Herrn Generalen 
v. Tige wissen gemacht wurde, dass, die Malcontenten Fogaras mit 
einer Belagerung droheten, Er, Herr Commandant, alle nöthige proecau- 
tiones und Vorsehung zu nehmen habe und die Vestung im Falle eines 
Angriffes bis auf den letzten Mann vertheidigen sollte, weilen man auf 
einen Suceurs hoffte, und gewiss in Siebenbürgen noch dieses Jahr ein- 
treffen würde; den 29 Juli liesen sich auf den Anhöhen neben dem Dorfe 
Gallatz einige Troupp von den Curutzen sehen, welche ongefehr, so viel 
man urtheilen konnte, 300 Mann zu Pferd, welche auch Posto auf den 
Anhöhen nahmen; den 30-ten sahe man mehrere Cavallerie allda an- 
kommen; den 3. Juli wurde von den Malcontenten und Rebelen, welche 
in 6000 'Tolpatschen und 2000 Pferden bestunden unter Commando der 
C. Petro oder Péterfy das Lager geschlagen und Fogaras berennt, auch 
sogleich auf der Anhöhe an dem Altfluss zwey Baterien angelegt und an 
Verschanzungen zu arbeiten angefangen; den 7 Juli wurde die Brücken- 
Schantz mit 2000 Mann mit Stürmender Hand eingenommen, als worinn 
ein Fähnrich mit 20 Mann sich 3 ganze Stunden Tapfer gewehrt und 
sich auch glücklich mit 7 Mann in das Schloss reterierte, der Comman- 
dant habe bereits den 3 Juli das Schloss unter Wasser gesetzet, allein 
die grosse Dürre hat nur die Vestung an 8 Orten unter Wasser zu setzen 
verursacht; den 9-ten haben die Curutzen mit 17 schweren Stücken und 
2 Mörsel aus ihren Schanzen auf das Schloss zu schiesen angefangen, 
allein der Commandant that mit der Garnison einen schönen Widerstand, 
das die Curutzen mit Verlust von mehr als 300 'Podte und Verwundeten, 
darunter des Pietri Adjutant nebst einem andern Ungarischen Edelmann 
sich befanden, abzuziehen gezwungen fanden, die in der Schanz zurück- 
gebliebenen 300 Tolpatschen und 100 zu Pferd hat der Commandant in 
einem Ausfall angegriffen und verjaget, welche dem Pietri nachfolgten, 
die Schanz aber verbrennen und verheeren lassen, so dass den 29 Iuly 
kein Curutz mehr zu sehen var; Im Schloss in Fogaras bestunde die 
Besatzung in 149 Mann zu Fuss, 36 Mann Reluhy dann 80 freiwillige 


16 


Vallachen, Tode sind geblieben 1 Lonk, und 38 Mann, plesirt 1 Haupt- 
mann, 1 Hodnogy und 59 Köpf. Von den feindlichen Schüssen ist die 
Mauer und die zwei Thürme gegen den Altflluss stark beschädigt worden; 
gleich nach der Belagerung ist der Herr General v. Tige nach Fogaras 
gekommen und hat den Petri gegen Häromszek mit 1000 Mann Caval- 
lerie verfolget. 


Der im Fogarascher Archiv des Schlosses vom Jahr 1707 befind- 
lichen Relation volkommen gleichlautend. 

Fogaras, am 30. Januar 1812. 

Ungard m. p., 
Rittmeister und Schlosscomdt. 

Pän’ aci documentul. Şi în legătură cu acesta, implinim numai o 
datorie, dacă atragem atenţia inteligenței nostre din ținutul Făgărașului, 
să nu-și pregete a se interesa de causă şi a ne scöte la lumină si alte 
eventuale documente, ce nesmintit se vor fi găsind încă în cetätuia dela 
Făgăraș, de mare folos pentru istoria nösträ proprie. 

Sibiiu, 12 Februarie, 1896. 

Dr. V. B. 


SCIINTÄ, LITERATURĂ SI ARTĂ. 


Esplorări arctice. În timpul din urmă o scire sensationalä a făcut 
tura prin tote foile din lume: scirea, că vestitul călător arctic Fridtjof 
Nansen ar fi ajuns. la polul nordic, unde a descoperit un complex mare 
de pământ uscat. 

Pentru înțelegerea mai ușoră a acestei sciri sensationale nu va strica 
să facem o scurtă privire asupra espeditiilor mai însemnate, cari au avut 
de scop a pătrunde cât se pote mai aprope de polul nordic. 

Pe la mijlocul secolului 16 s'au început încercările de a afla o cale 
maritimă pe la nordul Americei eventual al Europei si Asiei în spre 
China si lapan. Mari speranţe se legau de realisarea acestui plan, căci 
o astfel de cale ar fi făcut posibilă o comunicare mai usörä gi mai desă 
şi cu Siberia si ar fi deschis comerciului emporii nouă. Abia în secolul 
nostru s'a putut deslega problema acesta, speranțele legate de ea însă 
nu s'au realisat, deorece calea maritimă (pasagiul nordvestic pe la nordul 
Americei si pasagiul nordostic pela nordul Europei si Asiei) descoperită 
e aprope impracticabilă din causa raporturilor de climă si de ghiatä. 

Pasagiul nordvestic Va descoperit Mac Clure la 1850; pasagiul nord- 
ostic Pau percurs în anii 1878/79 Nordenskjöld și Palander. Alte espeditiuni 
numărose și-au pus de scop esplorarea scientifică a regiunilor arctice şi — 
după putință — atingerea polului nordic. Între resultatele acestor es- 
pedifii se numără și descoperirea multor insule din regiunile arctice, cari 


77 


însă — afară de cöstele vestice si sudice ale Grönlandei — nu sunt aco- 
modate pentru locuinte omenesci. 

Dintre espediţiile polare amintim pe a lui Hayes (1860) si Hall 
(r 1871), ambii americani, apoi espeditia Discovery (1875/76) condusă de 
englezul căpitan Nares, care ajunse la 83'21’26” lat. nord., punctul cel 
mai nordic ajuns pănă acum. Căpitanul Nares a telegrafat atunci, că 
„The Northpole impracticable“ (polul nordic nu se pote ajunge). Cu tote 
acestea nisuintele de a afla secretul polului nordic nu au încetat. La 1881 
locotenent Greely infiintezä o staţiune polară la 81° 40' lat. nord. Din 
25 membri ai espeditiei însă abia 7 — între ei şi Greely — au putut 
ajunge acasă după suferințe ne mai audite. 

Alte espedițiuni, ca a lui Koldevey și Hegemann, de Heuglin si 
contele Waldburg-Zein, precum ai a lui Payer si Weyprecht au contri- 
buit şi ele mult la cunoscerea regiunilor arctice si a raporturilor clima- 
tice, meteorologice etc. de acolo. 

Americanul Bennet, cel care irimisese pe Stanley în Africa, a ad- 
justat in 1879 o expediţie spre polul nordic, condusă de căpitanul Delong, 
pe corabia numită „Jeannette“. Acestă corabie fu cuprinsă de ghiatä gi 
mänatä în oceanul arctic din nordul Siberiei, pănă-ce in 13 lunie 1881 se 
cufundă. Membrii espeditiei căutând scăpare pe cöstele Siberiei în mare 
parte perirä de tome. Resultatul acestei expediţii a fost descoperirea 
unor insule pe la gradul 76° 47 lat. nord. Remäsitele „Jeannettei“ au 
fost aflate în 1884 la capătul sudic al Grönlandei. Acestă împrejurare, 
precum și faptul, că pe la acelaș loc s'au găsit lemne de provenienţă 
siberică, dovedesce, că din marea siberică duce un curent maritim preste 
sau pe lângă pol pănă pe lângă Grânlanda, unde e cunoscut sub numele 
de „curentul Grânlandei“. 

Pe acest fapt şi-a zidit Fridtjof Nansen planul seu de a ajunge 
polul nordic cu ajutorul numitului curent. 

Dupä-ce în 1888 a traversat interiorul Grönlandei, el pentru prima- 
dată, s'a pregătit Nansen pentru expediţia sa polară. Spre acest scop şi-a 
făcut o corabie după planuri proprii, construită anume aşa ca să potă 
resista presiunii, ce o esercitä ghiata, și a plecat din Christiania în Iunie 
1893 cu o suită de 12 Ament, luându-și proviant pe timp de 6 ani. În- 
cungiurând costele Norvegiei cu corabia sa „Fram“ („înainte“) Nansen 
nisuia a ajunge curentul amintit pe la nordul Siberiei. În 6 Iulie 1893 
au vödut nisce pescari pe Nansen, respective corabia lui, pe la peninsula, 
Samoiedilor, iar de atunci nu s'a mai audit nimic despre el. Probabil, 
că în apropiere de Cap Celiuskin a aflat o cale bună spre nord si a luat-o 
într'acolo. Dacă iarna din 1893/94 a petrecut-o în regiunile arctice, cu 
ajutorul curentului pute ajunge în vara anului 1894 la țărmul ostie al 
Grönlandei, şi în casul cel mai favorabil pute ajunge in tomna trecută 
la capul sudic al Grönlandei. De aceea, când Eskimoșii din ostul Grön- 
landei afirmau, că au vădut in ghiatä prin Iulie a tr. o corabie, se for- 


78 


mase opinia, că acea corabie nu a fost alta, decât „Fram“, a lui 
Nansen, 

Pe cänd deci se presupunea, cä Nansen se aflä pe la Grönlanda, vine 
stirea telegraficä din partea opusä, din Ircucicul Siberiei prin St.-Peters- 
burg, că Nansen a ajuns la pol și a descoperit uscat mare acolo, 

Este drept, că expedițiile polare nu se prea pot esecuta întocmai 
după un plan preconceput, si de aceea e probabil, că Nansen să se fie 
întors dela pol spre strimtörea - Behring, unde va fi convenit cu Ciucci, 
ori cu lucagiri, dela cari va fi luat proviant, și dela cari a audit un ne- 
gustor cu numele Kalchnarew, care Zei ia titlul de „liferant“ al lui Nansen, 
şi care a dat scirea mai departe. 

În urma acestora s'ar put presupune, că usând Nansen de raporturile 
climatice și de ghiatä favorabile din anul 1893 va fi putut ajunge cu corabia 
pănă la gradul 85 lat. nord. iar de acolo se va fi dus cu sănii pănă la pol. 

Ori cum ar fi, dacă scirea sosită din Siberia cuprinde în sine ceva 
adevăr, în acest cas timpul cel mai apropiat ne va aduce sciri esacte 
despre sortea lui Nansen și a tovarășilor lui, şi vom afla cu siguranță, 
că öre Nansen, pe lângă marele merit al traversării Grönlandei, a mai 
adaus la cununa meritelor sale si pe acela, de a fi atins polul arctic şi a 
fi descoperit un continent nou, necunoscut pănă acum. 


Johann Heinrich Pestalossi. În 12 Tanuarie 1896 s'au împlinit 150 
ani dela nașterea renumitului pedagog, I. H. Pestalozzi. El s'a născut la 
12 Ianuarie 1746 in Zürich, ca fiul unui medic, si pentru că tatăl său 
muri de timpuriu, a fost crescut de mama sa. A studiat limbi si teo- 
logiă, iar mai târdiu se aplică la studiul drepturilor. 

Îndemnat prin „Emil“ a lui Rousseau și prin un morb greu, după 
însănătoșare își arse tote colectiunile literare, se fäclı econom, cumpără 
în tomna anului 1768 lângă Birr în cantonul Aargau o moșie, pe care 
o numi Neuhof (curtea nouă) şi o cultivă. La 1769 el se însură cu Ana 
Schulthess, fica unui comerciant din Zürich. In conditiunile lui de cul- 
tivător de pământ i s'a oferit ocasiune destulă a cunösce miseria morală 
a poporului si plin de milă și curagiu își începu el la 1775 activitatea 
sa pedagogică cu primirea în casa sa de copii päräsiti de ai cerșitorilor, 
de cari el în curând adună preste 50 de ingi în giurul său. Ideile sale 
despre educaţia poporului le-a desvoltat in „Briefe über Erziehung der 
armen Landjugend“. (Scrisori despre educația junimei sărace dela terä). 

De öre-ce însă el dovedi în întreprinderile sale puţină imdemänare 
practică. cădu în datorii şi după o durată de 5 ani a institutului său pen- 
tru educaţia, săracilor, trebui să se convingă, că intreprinderea n'a reușit. 
Atunci a scris el romanul poporal original „Lienhardt und Gertrude“, 
în care şi-a espus observările sale despre sorgintea miseriei în clasele 
de jos ale poporului și ideile si propunerile sale pentru ridicarea si îm- 
bunätätirea sörtei lor. l 


19 


La 1798 Pestalozzi infintä in Stanz cu ajutorul directoriului elve- 
Han o casă de educaţie pentru copii săraci. Însă mai înainte de a se 
înplini anul rösboiul gi întrigile unei partide ostile nimiciră şi acest in- 
stitut și, răsplătit cu ingratitudine, plecă la Burgdorf şi se făcu invö- 
tätor, iar mai târdiu primi împreună cu Kriisni si cu Tobler conducerea 
institutului de educaţie, împreunat cu un seminar pentru învățători, care 
se înființase tocmai atunci în castelul dela Burgdorf. Aci i se asociază 
bărbaţi entusiasmati ai scrierile lui metodice ca: „Wie Gertrud ihre 
Kinder lehrt“ (cum îşi învață Gertrud copii), „Buch der Mütter“ (Cartea, 
mamelor) etc. aflară un public accesibil și binevoitor. Prin participarea 
lui în afaceri politice, prin sentimentele sale democratice pronunţate, 
prin scrierea sa „Păreri asupra obiectelor cu cure legislativa Elveţiei ar tre- 
bui se se ocupe cu preferință“ s'a stricat cu clasa superiörä, pe când 
poporul de altă parte îl alese la 1882 de apărător al său și-l trimise la 
primul Consul în Paris. Institutul său de educaţie, care se desvoltă din 
ce în ce mai mult îl strămută, asociându-se cu Fellenberg, la Yverdon 
în castelul, pe care i l'a pus guvernul la dispositie. 

Institutul lui Pestalozzi atrase in totă Europa atenţia asupra sa 
si era cercetat de multi bărbaţi tineri, cari voiau să se cualifice acolo 
ca învățători. Ca să cunoscă mai de aprope activitatea lui, mulți bär- 
baţi erudiți, bărbați de școlă și de stat ba chiar și principi au cercetat 
institutul lui Pestalozzi. Nu mult după aceea însă, între bărbaţii conducă- 
tori ai institutului se escară disensiuni, el începu a decăd6 din ce în ce gi 
Pestalozzi îngropat în datorii se vădu silit a'l desfiinţa la 1821. El se re- 
trase la un nepot al său la Neuhof, unde apoi si muri la 17 Februurie 1837. 

Adi Pestullozzi e sărbătorit ca cel mai mare pedagog al poporului 
german, i se ridică monumente, se înființeză institute ce portă numele 
săi nemuritor si asupra, ideilor si principiilor sale s'a format o literatură 
întregă. 

Ediţiunea completă a scrierilor lui Pestallozzi in 16 volume a apărut 
între 1869—72 la Brandenburg a. d. H. publicată de Seyffarth. (I. Torpan.) 


„Ullranda" dramă de Carmen Sylva. Deşi acestă scriere dramatică, 
representatä la începutul lui Februarie pentru prima dată pe scena tea- 
trului „Raimund“ din Viena, nu aparţine literaturii române, credem totuşi, 
că cetitorii nostri vor primi de binevenit un mic raport despre premiera 
„Ullrandei“, care atât pentru augusta autörä, cât şi pentru laureata ar- 
tistă română, care a interpretat rolul principal, este de un interes deo- 
sebit pentru publicul român. — Drama „Ullranda“ aparţine directiunii 
moderne, care se ocupă cu predilectiune de stările sölbatice și de fiii 
necioplifi ai unor timpuri de mult apuse. Autora regină ne conduce în 
pădurile Nordului, între fiinţe sălbatice si uriașe, cari omoră fără sfială 
si asistă cu tâtă liniştea sufletului la jertfirea sclavilor, ce se aduc în 
masse mari pe năile lor. 


80 


Ullranda, frumseta adorată a nemului seu, asteptä la törmurele mă- 
rii rentörcerea ostasilor. Cel mai vitéz între ei are sö-i fie bărbatul. 
Feciöra nu se indoiesce, că nime altul decât iubitul ei Arbogast are să 
fie învingătorul, dar nu el, ci Wodmor se întorce ca biruitor. Arbogast 
in desperatiunea sa o rögä pe Ullranda să-l omöre, ca să nu-și vadă cu 
ochii nefericirea şi ea ’i împlântă spada în pept. Acum însă fecidra 
Nordului se gândesce numai la rösbunare si cu spada rogitä în focul 
altarului de jertfă lovesce inima lui Wodmor, care i se apropie. Încun- 
giurată şi amenințată de poporul agitat Ullranda aștepta sententa de 
morte. Judecătorii ei însă o pedepsesc mai aspru: la vicță. Acesta ul- 
timă parte a dramei, care culmineză întrun moment atât de pesimistic, 
a decis sörtea representafiunii și a mișcat adânc auditorul ei. D-söra 
Agata Barsescu a interpretat rolul Ullrandei cu un succes deosebit, în- 
cât critica — fără escepțiune — şi-a exprimat recunoscinta faţă cu talen- 
tele extraordinare ale artistei și și-a exprimat dorința a o revede pe 
scene mai mari, cari să-i pötä da teren mai vast pentru desvoltarea fru- 
moselor sale facultăţi artistice. 


Monografia comunei Orlat, de Romul Simu, învățător în Orlat 
(Sibiiu, Institut tipografic, 1895. Preţul 25 er.) În tömna anului 1894 
un grup de tineri români din Sibiiu a avut fericita idee, së publice un 
concurs cu premii pentru monografiile economice ale comunelor din 
comitatul Sibiiu. Deși suma de bani fixată ca premiu a fost cu totul 
neînsemnată, (premiul Ta fost de 25 coröne, ) s'au presentat totuşi nu 
mai puţin de 13 monografii la concurs. Dnii Dr. Barcian şi D. Comşa, 
cari au luat asupra lor sarcina de a face recensiunea lucrărilor sosite, 
au designat de „cea mai bine succesă“ scrierea dlui învățător Simu, pe 
care am înregistrat'o — sub titlul de mai sus — deja în numărul pre- 
mergător al „Transilvaniei, 

Întru adevăr „Monografia comunei Orlat”, care a fost publicată în 
„Foia Poporului“ și retipărită apoi în broșură separată, este o scriere 
pe cât de interesantă pe atât de valorosă, care cu drept cuvânt ar fi 
putut aspira la un premiu cu mult mai însemnat. 


În estensiune de 126 pagine (8° m.) monografia Orlatului ne dä 
un material förte bogat si bine ales, care e de interes nu numai pentru 
cei ce caută informatiuni despre comuna din cestiune, ori preste tot des- 
pre starea comunelor românesci din acest ţinut, ci şi pentru ori-care 
cetitor inteligent, care se interesezä de etnografiă, limbă, folkloristicä, 
ori de desvoltarea economică a töränimei nostre. 

Publicatiunea din cestiune are si scäderi bätätöre la ochi, cari insä 
noi credem cä trebue puse mai mult in contul initiatorilor concursului 
de cât în al autorului. Nu am putut afla textul concursului publicat, 
(Nr. 131/94 al „Tribunei“, citat în întroducerea monografiei, nu-l con- 
ține), dar așa ne aducem aminte și se vede și din cartea dlui Simu, că 


31 


planul monografiilor espus în concurs, nu numai că n'a arătat concu- 
rentilor un sistem bun de lucrare, ci din contră i-a si încurcat. 

Mai ales accentuarea, că scrierile au să fie „monografii economice“, 
a contribuit mult la ivirea acelor scăderi, de cari facem amintire. Anume 
acestă condiție a fost causa, că autorii monografiilor au negligat tot 
trecutul comunelor, care parte în cele mai multe casuri ar fi fost cea mai 
interesantă şi totodată neapărat de lipsă chiar si pentru apretiarea des- 
voltării stărilor economice. Dar a influintat acestă conditiune și în de- 
favorul impärtirei potrivite a monografiilor. 

Astfel vedem că dl Simu vorbesce forte puţin de istoria atât de in- 
teresantă a comunei Orlat, ba se scuză chiar (la pag. 13) că a „pomenit 
câte au fost neapărat de lipsă pentru a lumina măcar în parte starea 
Orlatului în trecut şi timpul de față“. 

Asta de sigur o face numai pentru ca cartea sa să fie o monogra- 
fie „economică“ si tot din acest punct de vedere se gräbesce a ne informa ` 
în primul rând si forte detaiat despre tote „vitele si alte animale!“ si 
d'abia mai tärdiu, (la pag. 51!) aflăm răspuns la întrebarea, că Orlatul 
câţi locuitori are. Cetitorul însă fără de a sci, dacă are de a face cu o 
comună mică sau mare, nu a putut apretia după merit tote informatiu- 
nile ce le-a afiat pe paginile premergătore. 

Pe lângă tote aceste însă, și cu tote că nu ne putem aștepta ca și 
celelalte lucrări incurse pentru un premiu atât de neînsemnat, să fie lu- 
crate cu aceaşi îngrijire ca cartea dlui Simu, totuși inițiativa tinerilor 
sibiieni merită tötä lauda si a dat îndemn la o serie respectabilă de 
scrieri forte folositöre. 

Ar fi numai de dorit, ca la concursele ce se vor publica pe viitor, 
(scim anume, că s'a şi publicat deja un nou concurs pentru un alt co- 
mitat), së se dea concurenţilor o șemă cât mai potrivită pentru lucrarea, 
lor, ca să nu îngreuneze monografiile cu detaiuri superflue ori de puțin 
interes si de altă parte să nu neglige acele materii, cari ar pute fi de 
folos şi pentru cercuri mai largi, ba ar pute servi chiar si de isvöre 
pentru lucrări scientifice. 

Asemenea credem, că ar fi mai bine a nu mărgini concursul la un 
singur comitat, ci a îndemna din contră ca între scrierile ce vor sosi 
să fie representate cât mai multe ţinuturi locuite de Români, căci şi de 
altmintrelea există legături prea puține între poporatiunea română din 
diferitele părți ale ţării, iar aceste scrieri poporale, cari de sigur vor fi 
bine primite si bucuros cetite de cărturarii nostrii dela sate, vor pute 
contribui forte mult la o apropiare mai intimă a țărănimei din diferitele 
comitate românesci. 


Meteorul din Madrid. În 10 Februarie a. e, la 9!/, öre înainte de 
prând pe un timp de tot senin, sa ivit deodată pe ceriu.o lumină vi- 
netie, care era atât de intensivă, încât a întunecat lumina sörelui. După 

i 6 


82 


un minut și jumătate s'a audit o detunătură teribilă, — pare-că s'au des- 
cărcat mii și mii de tunuri, — pământul s'a cutremurat, mai multe edificii 
s'au crepat, mai multe ferestri s'au spart iar mobilele s'au resturnat. 
Spaima in Madrid era mare. La început toți cugetau, că e un cutremur 
de pamânt, ori vre-un atentat cu dinamită. 

Observatoriul din Madrid descrie fenomenul în următorul mod: În 
sushumitul timp a trecut pe ceriul senin o fagie de fum lungă si îngustă 
in direcțiunea nord-vestică. Fașia avea forma unei elipse, pe margini lu- 
minösä, iar la mijloc de o colöre roşie. Abia a ajuns norul sub zenit 
si deodată a esplodat si o plöie de pâtră cădu asupra Madridului si jur. 
Dacă se consideră timpul trecut între esplosiune și audirea detunăturii (1’/, 
minutä) apoi putem statori, că esplodarea s'a întemplat la o înălțime de 
30 km. Patru ore după detunătură a dispărut norul înspre ost. 

Fenomenul acesta a causat în Madrid și jur mari nenorociri: aprope 
5000 omeni s'au rănit, sau derimat case şi s'au causat alte multe daune. 


PRIMA BIBLIOTECĂ AMBULANTĂ A ASOCIAȚIUNII TRANSILVANE. 


Despărțământul Brașov, care în timpul mai nou a început a propaga 
causa, Astrei cu un zel deosebit, a înaugurat Duminecă, la 14 Ianuarie 
a. c. în comuna Feldidra prima bibliotecă ambulantä si a predat-o ime- 
diat în folosința poporului. 

Prin acesta s'a făcut primul pas pentru realisarea unei dorinţe 
vechi și mult accentuate in sinul Asociatiunii şi astfel acest început 
reclamă întrega, atentiune a cercurilor interesate. 

Pentru informarea directiunilor celorlalte despărțăminte lăsăm deci 
s& urmeze: 

Instrucţiuni pentru administrarea bibliotecii. 

Art. 1. Din taxele membrilor ajutători (1 fl. la an) si binefăcători 
(1—10 er. la an) se intemeiezä o bibliotecă, constätätöre din cărți romä- 
nesci de valöre, alese gi întocmite pentru trebuintele cetitorilor nostri de 
tötä categoria. Ea formeză proprietatea Asociatiunii si stă sub supra- 
veghiarea Comitetului despărțământului. 

Art. II. Biblioteca este împărțită în grupe, având fiä-care grupă 
aceeași mărime, cărți cam de acelaşi preț, asedate în dulapuri de acelaşi 
fel. Cărţile singuraticelor grupe însă sunt de cuprins diferit de al ce- 
lorlalte. Fiä-care grupă de cărţi are însemnat pe dulapul său un număr 
roman și se numesce: „Biblioteca Nr.*....“ 

Art. III. Fiä-care grupă de cărți se dă în îngrijirea unei Agenturi, 
care o va pune la dispositia poporului român din comuna sa pentru în- 
trebaințare. In acest scop Agentura alege pe unul dintre membrii săi 
ca bibliotecar, care va ave să se ocupe în special cu administrarea bi- 


D 


83 


bliotecii, së îngrijască de bunăstarea ei si së împrumute pentru. cetire 
cărțile din bibliotecă pe lângă observarea următorelor reguli generale: 

1. Fiä-care locuitor român din comună, care scie ceti, are drept 
de-a împrumuta cărţi din bibliotecă, fără a plăti nici o taxă. Acest 
drept şi-l pote perde cineva numai în casul, dacă s'ar adeveri, că din 
rea voinţă, ori nepricepere păgubesce biblioteca, perde cărțile, le strică, 
ori le murdăresce fără nici o crutare. 

2. Nimenea nu va pute împrumuta de odată decât o singură 
carte, pe care imprumutătorul cel mult la o lună de dile dela data 
împrumutării este dator a o da îndărăt bibliotecarului. Pănă când 
n'a înapoiat cartea, nu pâte împrumuta alta. 

3. Împrumutătorul este răspundător pentru cartea împrumutată, 
pe care Ja cas dacă ar perde-o, ori nimici, e dator să o plătescă. 

4. Bibliotecarul va purta un registru în regulă, în care va 
însemna imediat numele împrumutătorului, cartea împrumutată, diua 
când s'a împrumutat at diua când s'a înapoiat cartea. Pe basa acestui 
registru bibliotecarul va face in fiă-care an un raport statistic cătră 
Comitetul despărțământului, în care va arăta, cari cărți de câţi ceti- 
tori au fost cetite în decursul anului. 

Art. IV. Fiä-care grupă de cărţi va sta intr’o comună numai un 
timp anumit, pe care il va fixa adunarea generală. După trecerea ace- 
stui timp Agenturile vor schimba între sine bibliotecile. Schimbarea se 
va face în același timp pe întreg teritorul despărțământului, pe lângă 
stricta observare a instrucţiunilor, ce se vor da din partea comitetului. 
Comitetul va arăta totodată si ordinea strămutării bibliotecilor dintr’o 
comună intr’alta; acestă ordine va fi stabilită după principiul, ca în de- 
cursul timpului fiă-care grupă d: cărţi să stationeze pe rând in töte cele 
22 comune aflătore pe teritorul acestui despărțământ. 


ASTRA. 
(Seiri din sinul Asociatiunii). 


Statutele Asociafinnü. Proiectul de statute, staverit de adunarea 
generală din Blasiu, la începutul lui Februarie a fost retrimis din partea 
ministerului de interne pe lângă cererea de a modifica, resp. întregi mai 
multi $$. Comitetul central pe basa insărcinării primite dela adunarea 
generală a predat acest rescript comisiunii, care la timpul seu a pregătit 
proiectul nou, pentru studiare şi va începe apoi pertractările cu guver- 
nul. Fiind în interesul causei, ca cestiunea să se pertracteze cu pre- 
cumpănire si seriositate, deocamdată nu întrăm in detaiurile scrisorii 
ministeriale, ci amintim numai, că comisiunea esmisă a si ținut deja o 
ședință, în care a decis a susține proiectul întote părţile sale principiale 

6* 


84 


şi a insărcinat pe un membru al seu cu elaborarea răspunsului cătră 
ministru. Sperăm, că comitetul deja în proxima ședință va pute staveri 
textul definitiv al răspunsului și motivele ponderose, ce se vor accentua 
pe lângă proiectul primit la Blaşiu, ne indreptätese la așteptarea, că 
ministrul va absta de la cea mai mare parte a pretensiunilor sale, 


Despărțămentul Orăștie. În adunarea generală a acestui despăr- 
țământ, ţinută la 27 Octobre 1895 în Șibot, comitetul a presentat un 
raport detaiat despre activitatea despärtömöntului în anul 1894/5. Adu- 
narea generală, aprefiänd importanța acestui raport, "și-a exprimat do- 
rinta, ca să se dee publicităţii. 

Comitetul central, cu concelusul seu Nr. 11 din 2 Ianuarie a. c., 
incuviintänd cererea adunării generale, lăsăm să urmeze întreg raportul 
gi sperăm, că activitatea zelösä si roditore a acestui neobosit despärtö- 
mânt va afla resunet în întreg sinul Asociaţiunii. 

Tată textul raportului: 

Onorată adunare generală! 

În înţelesul $-lui 18 din regularea mijlocelor spre ajungerea scopu- 
lui Asociatiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român, 
comitetul despärtömöntului IX presentă onoratei adunări generale raportul 
seu despre afacerile sale dela ultima adunare generală — ţinută la 20 
Novembre 1894 în Vinerea — și pănă adi. 

Timpul de esistintä al acestui despărțământ abia numără cinci ani 
şi dela fericita, idee a infiintärei sale, conclusă prin Asociatiunea transil- 
vană în şedinţa sa generală ţinută in Reghinul-săsesc la anul 1890, abia 
a putut intra în mersul seu regulat, punând la cale problemele sale 
mărginite prin statute şi regulament. 

Dela constituirea provisorică ţinută în Orăștie la 2/14 Decembre 
1890 s'au ţinut patru adunări generale gi anume în Orăştie, Romos, Be- 
riiu și Vinerea, cu cari prilegiuri s'au colectat taxe dela membrii fun- 
datori, pe vietä, ordinari si ajutätori preste tot 1133 fl. S'au mai primit 
drept donațiune dela institutul „Ardeleana“ 100 A. 

Am distribuit ca premii preste tot 120 fl., apoi s'au împărțit cărți 
populare la adunările generale în preţ de 35 fl. 

Alegerea ordinară a comitetului s'a efeptuit în adunarea generală 
ținută în anul trecut, pe basa căreia comitetul s'a constituit alegändu-si 
de cassar pe Aurel P. Barcianu, de controlor pe Daniil David, iar de 
actuar pe Laurian Bercian. 

Comitetul a ţinut în decursul anului cinci şedinţe pentru resolvirea 
agendelor sale. 

Dintre lucrările mai de căpetenie ne luăm voia a aminti urmätörele: 

În scop de a pute desvolta o activitate mai intensivă întru ajun- 
gerea scopului măreț al Asociaţiunii — am instituit pe teritorul despăr- 
țământului 22 agenturi comunale, 


85 


in cele doue circulare ale nöstre adresate acestor agenturi am in- 
dicat lucrările, ce au a se resolvi, in special le-am indicat a face fie-care 
câte o colectä în favorul Asociatiunü şi a participa cu câte 2 delegați 
la adunările generale ale despărțământului. Dela activitatea acestor agen- ` 
turi cu drept se aşteptă cel mai mare folos pentru Asociatiune, rugäm 
deci agenturile nostre şi cu acest prilej a-și împlini cu scumpătate nobila 
lor datorință. Pentru a incuragia Ament nostri să imbrätoseze meseriile 
folositore si a concurge gi noi la crearea unei clase de mijloc la popor, 
am creat 3 stipendii de câte 25 fl., pentru 3 meserii, carii le-am aflat, 
mai potrivite şi rentabile. Aşezarea stipendistilor si controlarea purtării 
acelora în viitor se va face prin actuarul subcomitetului nostru. 

Acestea stipendii s'au conferit: lui Alexie Pădure, învățăcel de 
rotar din Șibot, Ioan Radu Balomiri, învățăcel de brutar din Balomir, 
iar un stipendiu este în vacanţă din lipsa de concurenți. 

Pentru a eternisa poesiile populare din acest ţinut si astfel a 
păstra în curăţenia lor originală aceste scumpe mărgăritare ale poesiei 
nöstre populare, am luat măsuri, ca în fie-care comună, în care se fine 
adunarea generală a subdespärtömöntului, să se colecteze din gura po- 
porului poesiile usitate în acele comune. Pentru premiarea acestei lu- 
cräri s’au designat pentru fie-care comună câte 10 fl. Astfel dispunem 
pănă acuma de 4 colecţinni de poesii gi anume din comunele Beriu, Ro- 
mos, Şibot si Vinerea. Premiile s'au conferit următorilor: Ioan Ciumasiu 
din Beriu 10 fl. Ioan Fleseriu și Vasilie Vaidean din Romos 10 fl., 
Ana Popescu din Șibot 10 A. si Porfiriu Nicora a Alesandru Herlea din 
Vinerea 10 fl. 

Pentru a läti cunoscintele folositöre la popor si a destepta gustul 
de cetire al aceluia am votat si in acest an 13 fl. pentru a procura 100 
cärticele populare de felurit cuprins si a-le impärti gratuit la adunarea 
generală presentă. 

Despärtömöntul nostru numeră adi 2 membri fundatori, 7 membri! 
pe vietä, 42 membri ordinari și 103 membri ajutätori. 

Trăgând paralelă între despärtömintele esistente, cu datele Asociafiunii 
în mână, constatăm, că din 33 despărțăminte, în câte este împărțită 
Transilvania, numai 6 stau înaintea nösträ si anume: despărțământul I. 
Braşov, HL Făgăraș, IV. Sibiiu, XIII. Abrud, XV. Clușiu și XVI. Simleul- 
Silvaniei, deși aceste despärtöminte esistă dela înființarea lor la anul 1869. 

Să sperăm, că în cel mai apropiat viitor despărțământul nostru va 
emula întru câștigarea de membrii noi, încât numerice së devenim pri- 
mul, să se dovedescă pe deplin încrederea pusă în noi din partea cer- 
curilor conducätöre ale Asociatiunii, recunoscută prin însuși comitetul 
central. 

Onorată adunare generală! 

Așa credem și cu totă firmitatea că şi d-vostră fiesce-carele sunteţi 

pătrunși de aceleași simteminte nobile, de cari și comitetul d-vöstre este 


86 
inspirat, adecä de a promova din töte puterile scopurile inalte ale Aso- 
ciatiunii, de a căror binefacere să se potă cu timp vesti urmașilor nostri 
cele mai inbelsugate roduri. 

Ca să putem însă corespunde tuturor recerintelor culturali, avem 
lipsă neîncunjurată de ajutorul și concursul d-vösträ al tuturora şi nu- 
mai o conlucrare comună și frățescă, atât intelectuală cât si jertfirea 
materială, pote să producă fructele dorite de tundatorii acestui paladiu, 
putem dice, că cel mai românesc din câte esistă în aceste părți locuite 
de noi. Este românesc, pentru că aici ne întâlnim cu toţii fără diferintä 
de confesiune, este românesc, pentru că este unicul far luminător, care 
"ai revarsă binefăcătorele sale raze asupra tuturor fiilor uneia si aceleiaş 
mame. l 

Dacă întemeietorii acestei Institutiuni au fost odinióră atât de adânc 
pătrunși de înaltul scop, la a căruia fundare a participat tótă elita ro- 
mână, cu atât suntem noi adi mai tare deobligati moralicesce a promova 
din tot sufletul prestigiile acestei muse a sciintei, meseriei, industriei şi 
agronomiei, cari tâte ţintesc la bunăstarea și înaintarea poporului nostru, 
spre care scop ne-am adunat si noi toți cu acest prilegiu în acesta co- 
mună istorică a așa numitului „câmpul pâneit. 

Fie! ca binefacerea pusă ca ţintă din partea Asociatiunii nöstre 
„să se reverse şi asupra acestei comune, în care cu acest prilegiu cu 
atâta dor ne-am adunat; fie! ca brazda trasă adi în ogorul român al 
acestei comune să producă fructe, din a cărora nectar locuitorii acestei 
comnne să-și afle nutremântul spiritual, care cu timp să aducă comuna 
acesta în stadiul binecuvântat al bunei înțelegeri între toţi locuitorii ei, 
care numai prin cultură se pote ajunge. 

Semnalul timpului nostru este progresul. Cu acestă dicere s'a ini- 
Hat primul petit al fruntașilor nostri cu prilegiul cererii de permisiune 
pentru înființarea Asociaţiunii nostre la 10 Maiu 1860. 

Și Are ajuns’au progresul dorit si optat atunci? 

Toţi aceia, cari au urmărit cu atentiune analele acestei Institutiuni, 
trebue să recunoscă cu satisfacere, că progres s'a făcut pe tote te- 
renele si mai vârtos s'a dat inbold la asociare pe diverse terene, la cu- 
mularea puterilor în o direcție de consolidare a acelora. 

Despărțământul nostru IX, care 'şi ţine adi în acest loc adunarea 
sa generală, abia pote înşira ore-cari resultate, însă comitetul aceluia 
află. în sine tărie si ve promite serbătoresce, că ai va da totă silinta a 
afla căile ducätöre la scop si cu ajutorul și concursul inteligintei aflätöre 
pe acest teritoriu se va nezui a face, ca cultura poporului român së fie 
pe tote căile permise promovată, 

Dacă unul fiesce-carele vom fi pätrunsi de acestă idee, dacă toţi la 
olaltă în bună înțelegere vom si realisa problemele depuse în $. 5. al 
Regulamentului şi dacă fiesce-carele membru va lucra în aceste directi- 
uni în sfera sa de activitate, atunci nu vortrece multe deci de ani și ne 


87 


vom bucura; vödind economia rațională la plugarii nostri, înflorirea ar- 
telor şi a tot felul de măestrii la Românii nostri, de cari în așa măsură 
însetoșeză. 


Încheind raportul nostru anual, ve rugăm a purcede la resolvirea 
obiectelor din program. 


Orăştie, la 25 Octobre, 1895. 


Dr. Zoan Mihu m. p., Laurian Bercian m. p., 
director. actuar. 


AFORISME. 


Alese gi traduse de Jeronim G. Barițiu. 


Aceea e sórtea eternă a statelor ajunse în disordine, că mijlocitorul 
între strat si strat al societății, bărbatul cu adevărat nobil, patriotul ne- 
pasionat, primul la lucru, cel mai capace în faptele sale — dispare de pe 
scenă în întunerec, Spirite oposante gi mai puțin scrupulöse ocupă te- 
renul gi nu rămâne nici un factor neutral şi împăciuitor între ură si 
ură — pănă ce sleire totală, morbul de atrocități ocupă locul furiei — si 
despotismul e salutat ca aducător de răpaos. ` Bulwer. 


E 


Spiritul indoielii, precursorul necesar al ori-cärei cercetäri si prin 
urmare al ori-cärei inbunätätiri reale, se nasce in acele strate ale socie- 
tätii, cari sunt mai pătrundătore şi mai inteligente și află firesce opositie 
în alte strate: la aristocrație fiind că e periculos pentru interesele sale, 
la cei neculți pentru că le atacă prejudetele. Acesta e unul din moti- ` 
vele, pentru cari nici cele mai superiöre şi nici cele mai inferiöre clase 
uu sunt apte a conduce guvernul unui popor civilisat; pentru că ambele 
au în genere, cu tite esceptiunile singuratice, aversiune contra refor- 
melor, pe cari exigenţele unei națiuni ce progresezä le reclamă ne- 


încetat, Buckle. 
* 


Puterea regelui, a lordilor si a deputaţilor nu e putere arbitrară. 
Ei sunt mandatarii iară nu proprietarii statului. Patrimoniul e al nostru. 
Ei nu'l pot nici înstrăina, nici risipi. Junius. 
* 


Cei cari să tiräsc înaintea celor ce stau deasupra lor, calcă totde- 
una in piciöre, pe cei se stau supt ei. Buckle. 
* 
A esistat vre-odată o domnie, care să le fi părut nefirescä celor ce 
o posedau ? Mill, 


* 


88 

Ce perversitate, ca contradicere: a fi prea mändru, a se pleca ina- 
intea dorințelor unei națiuni gi totuși gata a săruta pulverea înaintea, 
picidrelor unui patron. Macaulay. 

* 

Ori cât ne-am deosebi prin rang sau avutii, în drepturile libertăţii 

suntem toți egali. Junius. 
* 

E cert, că bărbați cari-si pierd neatärnarea, isi vor pierde la urmă 

şi puterea. Buckle. 
* 

Acesta e erörea Gmenilor, cu ocasia de sdruncinări și agitatii mari, 
că aștâptă sau se tem prea mult de intențiuni personale. Mișcarea își 
continuă marele seu curs, care răpesce chiar și pe aceia cu sine, ce par 
că o conduc. Ranke. 

+ x 

Se acusăm óre frumösa lumină a ceriului, pentru că liliacii nu pot 
suporta radele sörelui? Mai bine să orbescă o mie de ochi de liliaci, 
decât ca sörele să se întunece din causa lor! ` Saadi. 

* 

E. mai bine a ave legi neliberale, oan se aplică în spirit liberal 
decât legi liberale, cari se aplică în sens opus ori-cărui progres. 

D Macaulay. 


Nu limitarea puterii statului, ci limitarea puterii funcţionarilor e 
cuvântul de ordine al partidei progresiste romane din timpul Tarquinii- 
lor şi pănă la Grachi. 

Cea dintâiu servitute e imitarea de bunävoiä. Fie-care îşi are 

' firea sa, să rămână pe lângă ea, el va avé calitățile ei bune, ca si pe cele 
rele; dar nu va avé pe aceea de a fi o copie servilă, fără energie. 
* Mirabeau. 


Tot ce nimicesce individualitatea e despotism, ori-ce nume ar purta ` 


si fie că pretextezä a împlini voia lui Dumnedeu, sau legile omenesci. 


i | Mill. 
Publicitatea si conservarea individualitätii ómenilor sunt stîlpii prin- 
cipali ai constituțiunilor libere. A. de Humboldt. 
* 


Binecuvântările libertăţii de presă sunt așa de clare gi de recunos- 
cute, încât întrec pe departe urmările rele ale abusärii de ea. hăul e 
trecător, dar bunul e nemuritor. l Canning. 

* 

Un guvernament piere numai prin adevăr si mai pre sus de tote 

prin. adevărul comprimat. Thiers. 


omu Si. nn 
paz chen. SER een