[RD] Nikolai Leskov_Pelerinul vrajit

Raftul 

Denisei 


„Extraordinar... O capodoperă 
de adăugat pe raftul 
marii literaturi ruse.“ 

—San Francisco Chronicle — 

NIKOLAI 

LESKOV 


PELERINUL 

VRĂJIT 







i- 

Raftul 

Denisei 


Colecţie coordonată de 
DENISA COMĂNESCU 



NIKOLAI LESKOV 


PELERINUL 

VRĂJIT 

Traducere din rusă şi note de 
ADRIANA LICIU 

Prefaţă de 

SEVER VOINESCU 


hu/manitas 


Redactor: Luana Schidu 
Coperta: Angela Rotaru 
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu 
Corector: Cristina Jelescu 
DTP: Emilia Ionaşcu, Veronica Dinu 

NIKOLAI SEMIONOVICI LESKOV 

OCEAROVANNll STRANNIK 

© HUMANITAS FICTION, 2019 pentru prezenta versiune românească 
(ediţia digitală) 

ISBN 978-606-779-542-4 (pdf) 

EDITURA HUMANITAS FICTION 

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România 

tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 

www.humanitas.ro 


Comenzi online: www.libhumanitas.ro 
Comenzi prin e-mail: [email protected] 
Comenzi telefonice: 021.311.23.30 




Pelerinul povestitor 


în 1987, Irving Howe publica un amplu articol 
în New York Review ofBooks , sugestiv intitulat, Justice 
for Leskov“ („Dreptate pentru Leskov“). Prestigiosul 
critic american argumenta pe larg că valoarea lite¬ 
rară a lui Nikolai Leskov îl recomandă pentru o sta¬ 
tuie mai mare şi mai proeminentă în Panteonul 
occidental al literaturii ruse. Mai în fată aşezată. în 

7 > 

rând cu marii săi contemporani. De fapt, pledoaria 
lui Howe se asază într-o mică tradiţie - aceea a ex- 

7 7 

perţilor anglofoni în literatură rusă care cer (cui?) 

plasarea lui Nikolai Leskov în marea ligă a marilor 

ruşi. Se pot contabiliza la nesfârşit texte critice sau 

de istorie literară, înainte şi după Howe, care spun 

acelaşi lucru - că N.S. Leskov este un foarte mare 
> 

scriitor rus, din păcate încă nerecunoscut la adev㬠
rata sa valoare. Si totuşi, din câte se observă uşor, 
absolut toţi specialiştii îl recunosc ca atare. încep să 
mă întreb dacă, intr-adevăr, mai e loc de „dreptate" 
în privinţa postumităţii sale. Să fii, probabil, scrii¬ 
torul rus pentru justa recunoaştere a căruia pledează 
aprins şi cu argumente imbatabile absolut toată lu¬ 
mea mă întreb dacă nu cumva este în sine o glorie 


5 


ce te aşază printre nemuritori, căci nimeni nu mai are 
parte de o asemenea unanimitate. 

Un clişeu (şi mă grăbesc să precizez că cele mai 
multe clişee rostesc, măcar parţial, adevăruri) spune 
că neşansa lui Leskov este că a fost contemporan cu 
Lev Tolstoi, fiind cu doar trei ani mai tânăr, şi cu 
Feodor Dostoievski, fiind cu zece ani mai tânăr. Ce 
loc pentru celebritate şi lauri literari să mai fie lângă 
aceşti doi titani? Şi dacă punem la socoteală că 
Leskov va debuta şi va scrie destul de mult pe când 
Goncearov, Saltîkov-Şcedrin şi Turgheniev nu mu¬ 
riseră încă, iar spre sfârşitul vieţii lui debutau Cehov 
şi Gorki, putem ofta că da, bietul om a picat cu lite¬ 
ratura lui într-o conjunctură proastă, într-un timp 
cam aglomerat - prea mulţi mari deodată cu el ca 
să-l mai putem vedea. Şi această socoteală ar putea 
avea o mică susţinere dat fiind că, în timpul vieţii 
sale, Leskov a fost departe de a fi un răsfăţat al gaze¬ 
telor literare şi al editorilor. Nici un rând al excep¬ 
ţionalei sale literaturi nu s-a tipărit uşor. Stilul său 
era diferit de cel al marilor curente din epocă, limba 
sa era cu totul aparte (o rusă cu ecouri ucrainene), 
dar mai ales oralitatea scrierilor sale îi lăsa pe mulţi 
să creadă că materialul literar este neterminat, ne¬ 
cizelat, că mai trebuie lucrat la el. Era dificil pentru 
editorii unei literaturi care ajunsese la un rafinament 
stilistic deosebit să accepte că aparenta lipsă de stil 
a lui Leskov este, de fapt, un stil în sine, conving㬠
tor şi fermecător. Sau poate că ceea ce îi surprindea 
pe editorii vremii atât de tare încât îl acceptau greu 
era tocmai calitatea specială a prozei sale. Poate că 


6 


tot bătrânul Lev Tolstoi avea dreptate când spunea 
despre Leskov că problema lui este aceea că nu-şi ţine 
în frâu talentul şi sunt prea multe momente bune 
în fiecare dintre povestirile sale, pe când un scriitor 
înţelept ştie că într-o povestire nu ai mai mult de 
două sau trei astfel de momente. 

Nici ideologic Nikolai Leskov nu stătea prea bine. 
O întâmplare din tinereţea lui, de pe când era jur¬ 
nalist, l-a ştampilat definitiv pentru intelighenţia 
rusă a vremii, care era, pe-atunci, de două feluri: 
fie nihilistă, fie liberală - tertium non datur - şi, în 
orice caz, antiimperială. 

In 1862, N.S. Leskov era deja o semnătură des¬ 
tul de cunoscută într-o publicaţie numită Severnaia 
pcela (Albina Nordului), care apărea la Sankt-Peters- 
burg şi se bucura de ceva influenţă în imperiu. Pe 
atunci, era şi el, în rând cu lumea lui, un progresist, 
dar unul mai blând, „gradual 11 . In luna mai a acelui an, 
un şir de incendii suspecte au neliniştit Petersburgul. 
Focurile apăreau în cele mai neaşteptate locuri, cu¬ 
prindeau clădiri, prăvălii, hanuri şi reşedinţe. Pe 
28 mai, două pieţe destul de aglomerate ale oraşu¬ 
lui au fost cuprinse de flăcări şi distrugerile au fost 
înspăimântătoare. Fireşte, zvonurile circulau ca ne¬ 
bunele şi îi isterizau pe locuitori. Nu se ştia dacă 
era mâna unui piroman sau o acţiune teroristă. Sau 
poate, cine ştie, altceva... 

Fapt este că aceste incendii au venit imediat după 
ce un grup de studenţi autointitulat „Tânăra Rusie“ 
răspândise în oraş un manifest în care chema pe 
toţi iubitorii de libertate „să pună mâna pe topoare 11 


7 


şi să lovească în susţinătorii Imperiului Ţarist ori¬ 
unde îi vor găsi, „în pieţe, pe străzi, pe ogoare, în 
sate şi oraşe“. Manifestul, pe cât de naiv redactat 
pe atât de periculos în substanţa lui, cerea ca fiecare 
astfel de acţiune, odată îndeplinită în numele cauzei, 
să fie imediat însoţită de strigătul „Trăiască Republica 
Rusă, socială şi democratică! “ Se pare că tinerii aces¬ 
tei mişcări nu se organizaseră rău, pentru că mani¬ 
festul a fost tipărit în tiraj semnificativ, iar răspândirea 
lui a fost excelent executată. Aşa că nu a fost greu ca 
întreg oraşul să creadă că incendiatorii erau chiar oa¬ 
menii mişcării „Tânăra Rusie“. Sigur că intelighen- 
ţia i-a apărat imediat pe tineri, spunând că incendiile 
sunt o provocare a poliţiei care îşi crea astfel moti¬ 
vul să treacă la reprimarea dură a mişcării. Au mai 
apărut şi alţii care au spus că, de fapt, e o metodă a 
negoţurilor falite de a cere despăgubiri de la socie¬ 
tăţile de asigurare. Coincidenta manifestului si a focu- 
rilor era însă prea mare. Leskov însuşi, aflat într-o 
evidentă stare de surescitare, a scris la două zile după 
teribilul foc din pieţe, în Severnaiapcela , un articol 
care a reuşit să nemulţumească pe toată lumea. Deşi 
în substanţa lui articolul era cât se poate de raţio¬ 
nal, chemând poliţia să spună public ce ştie pentru 
că zvonurile pot avea consecinţe grave asupra ora¬ 
şului, cu oameni sfârşind prin a omorî alţi oameni, 
dar şi condamnând în termeni extrem de catego¬ 
rici pe incendiatori, indiferent cine or fi ei, probabil 
că anumite cuvinte şi anumite accente au produs iri¬ 
tare atât în rândurile intelighenţiei, cât şi la Palat. 
Progresiştii s-au repezit pur şi simplu să-l distrugă pe 


Leskov în publicaţiile lor - se zice că autorul nostru 
a primit chiar ameninţări cu moartea. Iar ţarul i-a 
dat şi el semnale nefavorabile. Ca să scape de această 
mică nebunie, a plecat iute din Rusia, stabilindu-se 
la Paris şi revenind abia peste şase luni. 

După acest incident, Leskov a devenit o figură greu 
prizabilă în mediile intelectuale ale vremii. Progresiştii 
îl luau drept conservator, nihiliştii îl luau drept mis¬ 
tic, iar liber cugetătorii îl luau drept bisericos. In 
realitate, relaţia lui cu ortodoxia era mult mai corn- 
plexă. A fost, într-adevăr, un credincios, un suflet 
ortodox. A apărat Biserica Ortodoxă Rusă în toate 
încercările prin care a trecut în timpul vieţii lui. Dar 
nu a fost niciodată un supus în faţa autorităţii cleri¬ 
cale. Şi, cel puţin aşa cum vedem în Pelerinul vrăjit, 
gândea îndrăzneţ şi adesea anticanonic, pe cont pro¬ 
priu. Leskov a trăit ortodoxia ca pe o spiritualitate 
înaltă, febrilă, ce se hrănea din canoane anume pen¬ 
tru a ieşi din ele. întâlnirea oamenilor cu Dumnezeu 
> 

se poate realiza, în fond, în foarte multe feluri de 
vreme ce viaţa însăşi poate curge în direcţii neaştep¬ 
tate. Creştinismul, cu cât este mai profund şi mai 
bine aşezat în sufletul omului, cu atât îl face mai liber. 
Anchilozaţi în rituri mărunte şi tipicuri sunt, mai 
degrabă, cei slabi în credinţă, cei care au nevoie de 
cârje exterioare pentru a fi creştini. 

Vladimir Soloviov, cu care Leskov a fost bun 
prieten, l-a evocat astfel: „Ceea ce frapa la Nikolai 
Semionovici era natura lui pasionată; chiar şi la o 
vârstă mai înaintată când, aparent, devenise inactiv, 


9 


era pradă unei constante febrilităţi sufleteşti. Avea 
nevoie de o forţă spirituală ieşită din comun ca să-şi 
ţină personalitatea ardentă în limitele ei.“ Tot o 
anumită proastă gestionare a limitelor îi reproşa, 
cum spuneam, şi Tolstoi. Acest exces de talent, o 
veritabilă exuberantă a imaginaţiei literare si a ob- 
servatiei scriitoriceşti, asociată unui fler narativ ex- 
cepţional, nu aveau, totuşi, cum să treacă neobservate 
chiar si într-o viată literară plină de uriaşi. Când 
pictorul Ilia Repin - el însuşi un „pelerin", aşa cum 
voi explica - îi va scrie în 1888 cerându-i permisiu¬ 
nea să-i picteze portretul, o va face în termeni pre¬ 
cum: „Nu numai eu, dar întreaga Rusie educată vă 
ştie şi vă iubeşte ca pe un scriitor excepţional, cu 
merite incontestabile, precum şi ca pe un mare gân¬ 
ditor." Iar tânărul Cehov va descrie într-o scrisoare 
adresată fratelui său întâlnirea cu Leskov ca pe 
„întâlnirea cu scriitorul meu favorit, faimosul 
N.S. Leskov". Era în 1883, la Moscova. Cehov avea 
23 de ani, iar Leskov, 52. După o noapte de petre¬ 
cere, cei doi au luat o birjă împreună. Povesteşte 
Cehov: „Leskov, pe jumătate beat, s-a întors către 
mine si m-a întrebat: «Tu ştii ce sunt eu?» Da, am 
răspuns. «Nu, nu ştii. Eu sunt un mistic.» Ştiu, am 
răspuns iarăşi. Atunci m-a privit cu ochii lui bulbu¬ 
caţi şi a profeţit: «O să mori înaintea fratelui tău!» 
Poate c-o să fie aşa, i-am spus. «Te voi unge cu ulei 
aşa cum Samuel l-a uns pe David şi-ţi spun: Scrie!» 
Omul este un amestec de francez elegant şi preot 
caterisit. Dar este impresionant!" Nu ştiu de ce, dar 
aceste rânduri scrise de Cehov, la o vârstă la care abia 


10 


debutase ca scriitor satiric şi era încă departe de pro¬ 
priul geniu, mă fac să-l cunosc pe Nikolai Leskov mai 
mult decât studiile biografice de care, de altfel, post¬ 
umitatea lui nu duce lipsă. 

De altfel, toate aceste semne de simpatie ne duc 
la concluzia că, spre finalul vieţii sale, undeva după 
1880, Leskov nu mai era nici un jurnalist contro¬ 
versat, nici un scriitor inadecvat. Dimpotrivă, tine¬ 
rii acestei noi generaţii îl adorau deja. I se făcuse, 
deja, dreptate... 

Secolul al XlX-lea a proiectat definitiv Rusia în 

rândul marilor culturi ale lumii. Si nu este doar o 

> 

coincidenţă că timpul acela, în care s-au manifestat 

o pleiadă de mari autori şi artişti ruşi, a fost şi un 

timp al pelerinajelor prin Rusia. In secolul al XlX-lea, 

rusii au dobândit conştiinţa măreţiei lor culturale 
> > > > 

cumva concomitent cu asimilarea spaţiilor geogra¬ 
fice uriaşe ale ţării lor. Distanţele geografice au în¬ 
ceput să fie metabolizate nu doar generând o conştiinţă 
geostrategică nouă, plină de aroganţă, ci şi prin apa¬ 
riţia unei culturi pe măsură. Să punem cap la cap 
câteva date. 

In 1863, un grup de studenţi decid să părăsească 
Academia Imperială de Arte de la Petersburg, sim- 
tindu-se constrânşi de rigorile academice ale scolii. 
Urma un salon de artă şi tema cerută participanţi¬ 
lor ţinea de mitologia wagneriană. Studenţii au izbuc¬ 
nit: tema nu avea nici o legătură cu ceea ce simţeau 
ei nevoia să picteze, adică cu Rusia cea adevărată, 
Rusia vie, cu oamenii ei mulţi si întinderile ei nesfârşite. 


11 


Rusia avea nevoie de propria ei imagine, iar ei, tinerii 
pictori ruşi, simţeau că datoria lor este să răspundă 
acestei nevoi. Astfel, sub conducerea lui Ivan Kramskoi, 
a luat fiinţă una dintre cele mai puternice mişcări în 
pictura rusă, rămasă în istoria artelor sub numele 
„Itineranţii 11 . Mişcarea lor are succes şi, în timp, „fon¬ 
datorilor 11 li se alătură si alţi artişti animaţi de ace- 
> > > > 

leaşi intenţii devenite veritabil program estetic. Deja 
în 1870 „itineranţii 11 erau atât de mulţi si atât de 
cunoscuţi, încât au fondat, la Moscova, „Asociaţia 
expoziţiilor de artă călătoare 11 , aproape instituţio- 
nalizând moda explorării ţării în sus şi-n jos în cău¬ 
tarea subiectelor. Artiştii „itineranţi 11 pleacă în Rusia 
largă şi produc o artă consistentă, extrem de influ¬ 
entă pentru întreaga evoluţie a artelor plastice ruseşti. 
Printre ei, regăsim numele mari, clasicii picturii 
ruse: Nikolai Ge, Konstantin Saviţki, Ilia Repin, 
Vladimir Makovski, Ivan Sîskin, Vladimir Stasov, 
Andrei Riabuşkin, Viktor Vasneţov etc. E drept, acest 
puternic curent realist va eşua, peste decenii, în rea¬ 
lism socialist, dar este imediat de adăugat că asta nu 
alterează deloc valoarea primelor două generaţii de 
„itineranţi 11 . 

Tot cam în acelaşi timp, apare în Rusia una din¬ 
tre cele mai importante lucrări ale gândirii creş- 
tin-ortodoxe din toate timpurile, Pelerinul rus. Este 
povestea unui credincios care vrea să afle cum poţi 
să răspunzi apelului paulinic la rugăciune neînce¬ 
tată, motiv pentru care pleacă intr-un pelerinaj ce 
se dovedeşte a fi, de fapt, o călătorie interioară spre 
lumina lui Dumnezeu. Pelerinul se cufundă cu totul 


12 


în practica isihastă a rugăciunii inimii şi străbate 
distanţe lungi, trăind cu totul în paza lui Dumnezeu. 
Se sugerează undeva că ţinta pelerinajului este 
Ierusalimul, dar imediat îti dai seama că e vorba 
despre Ierusalimul simbolic, cel în care omul se în¬ 
tâlneşte cu Creatorul si Salvatorul său. Lucrarea nu are 
» ) 

un autor cunoscut, ceea ce îi sporeşte misterul şi au¬ 
tenticitatea duhovnicească. In fond, despre aseme¬ 
nea experienţe se cuvine ca mărturia să fie anonimă, 
pentru că nu este în nici un fel vorba despre autor. 
De altfel, vanitatea autorlâcului, a scriitorului care 
îşi vrea numele pe frontispiciul cărţii sale şi pe afi¬ 
şele lansărilor, cu poză bine studiată, dacă se poate, 
nu poate avea nimic în comun cu profunzimea ex¬ 
perienţei Pelerinului rus care, dimpotrivă, trăieşte 
o experienţă a completei goliri de sine. Cum ai pu¬ 
tea să te rogi neîncetat dacă ai crede în continuare că 
tu, cu experienţele tale cu tot, contezi atât de mult 
încât să crezi că cei din jur trebuie să le citească, iar 
ceea ce ai trăit şi ai gândit trebuie să rămână în veac? 
Vorba unui cunoscut monah român, când un inte¬ 
lectual important al vremii i-a mărturisit că îi e greu 
să găsească un duhovnic care să se ridice la nivelul 
lui de sofisticare culturală: „Dar cine te crezi tu?“ 

Chiar asa... 

> 

Povestea pe care o aveţi acum în faţa ochilor, 
Pelerinul vrăjit , este însă de cu totul altă factură. 
Ea a fost publicată de Nikolai Leskov în 1873, adică 
în vremea „pelerinaj elor“ ruşilor prin propriul lor 
univers, după ce, cu un an înainte, scriitorul vizi¬ 
tase legendara mănăstire Valaam, aflată pe o insulă 


13 


a lacului Ladoga. Şi este povestea unui personaj, pe 
numele lui Ivan Severianîci Fliaghin. Un personaj, 
cum ar spune americanii astăzi, larger than life , m㬠
reţ în apariţia sa, după cum îl descrie cu excepţională 
acuitate Leskov în chiar primul capitol al povesti¬ 
rii, care ştie tainele aproape magice ale îmblânzirii 
cailor, care ştie ce se întâmplă dincolo , cu sufletele 
sinucigaşilor, care a dus o viaţă fabuloasă, ratându-şi, 
poate, chemarea monahală, dar împlinind din plin 
chemarea lumii largi, în care a fost doar un pelerin. 
Noaptea, Fliaghin visează abundent şi intens, iar 
ziua trăieşte cu dezinvoltură, mânat de o energie vi¬ 
tală formidabilă. Uneori e violent - adesea scrâs- 

> 

neşte din dinţi - şi mândru de puterea lui fizică, 
alteori e pansiv şi mulţumit că ştie câte ştie, iar mis¬ 
terioasă este, mereu, sursa acestei cunoaşteri. De 
unde ştie Fliaghin atâtea? 

Pelerinajele sunt dintotdeauna o formă intensă 
de cunoaştere: în timpul călătoriei cunoşti locuri 
noi, întâlneşti oameni pe care altfel nu i-ai fi întâl¬ 
nit şi, nu în ultimul rând, te cunoşti mai bine pe 
tine însuţi. Fără să intrăm prea mult în etimologii, 
este de precizat că „pelerin" vine din latinescul pe- 
regrinus , ceea ce însemna un statut juridic precis în 
dreptul roman, acela de străin, de ne-roman, per¬ 
soană care nu avea cetăţenia romană, deşi locuia în 
imperiu. Ideea pe care o subîntinde pelerinajul este 
aceea că un străin trece printr-un spaţiu care nu-i 
al său. In cazul ruşilor din veacul al XlX-lea, ceea 
ce noi, neruşii, numim pelerini — deşi ei folosesc mai 
multe cuvinte pentru a desemna acelaşi lucru - erau 


14 


chiar ruşii care străbateau teritoriile propriei ţări. 
Pentru ruşii secolului al XlX-lea, experienţa spaţiu¬ 
lui enorm al propriei ţări şi străbaterea distanţelor 
lungi erau o veritabilă călătorie iniţiatică şi este im¬ 
posibil să înţelegem conştiinţa rusă de astăzi dacă 
nu ţinem cont de rolul important al pelerinajelor în 
constituirea acestei conştiinţe, cum am mai spus. 
Ca un co pil care face primii paşi şi începe să-şi des¬ 
copere casa, elita intelectuală şi artistică a Rusiei 
secolului al XlX-lea a folosit pelerinajul ca mijloc 
de cunoaştere şi asimilare a propriei ţări. Pentru scri¬ 
itori, evident, figura pelerinului a devenit un in¬ 
strument util de explorare a spaţiului uman rus, la 
fel de vast precum spaţiul geografic. Din această 
perspectivă, Ivan Severianîci Fliaghin este un instru¬ 
ment de lux. Creat şi manevrat genial de N.S. Leskov, 
acest pelerin îşi face exemplar datoria: se mişcă prin 
vastitatea lumii pentru a mărturisi vastitatea sufle¬ 
tească. Dacă pe alţi pelerini ştim ce-i mână la drum, 
în cazul lui Fliaghin nu mai e atât de clar. Principiul 
care-1 face să fie mereu pe drum pare a fi propriul 
lui destin, iar deschiderea cu care povesteşte unor 
necunoscuţi, încă de la primul îndemn, ce-i cu el 
sugerează un adevărat statut ontologic al oameni¬ 
lor pe lume: să umble de colo-colo şi să povestească. 

In testamentul său, N.S. Leskov a scris, printre 
altele: „Ştiu că a fost mult rău în mine; nu merit laude 
si nici milă. Celor care vor să mă învinovăţească 
de multe rele după ce voi muri, le spun că eu în¬ 
sumi am făcut deja asta.“ Poate că, totuşi, sufletele 


15 


(po)vestitorilor sunt salvate cumva. Pomeneam la 
începutul acestei prefeţe de articolul lui Irving Howe. 
Prima frază a acelui articol sugerează, cred, cea mai 
rodnică perspectivă deopotrivă asupra lui N.S. Leskov 
şi a lui I.S. Fliaghin - autor şi personaj: „Un poves¬ 
titor este foarte diferit de un scriitor de poveşti." Până 
când lumea a înţeles că Leskov trebuie luat, mai ales, 
ca un mare povestitor a trecut ceva timp. Şi poves¬ 
titorii au în ei ceva mesianic, ceva ce simplilor scri¬ 
itori de poveşti le scapă, ceva ce nici ei nu prea pot 
explica. E ca şi cum prin gura lor vorbeşte un duh 
mai înalt. Leskov era din această stirpe. Şi îmi place 
să cred că, deşi s-a învinovăţit el însusi de multe rele 
pe lumea asta, nimeni nu o va mai face de-acum 
încolo. Nici aici si nici dincolo... 

y 

SEVER VOINESCU 



PELERINUL VRĂJIT 



Capitolul I 


Călătoream cu vaporul pe lacul Ladoga, dinspre 
insula Koneveţ spre Valaam 1 şi, în drum, pentru tre¬ 
buinţele sale, vaporul a tras la mal la Korelo. Aici, 
mulţi dintre noi avură curiozitatea să coboare pe mal 
şi să dea o raită, pe nişte căluţi nordici viguroşi, de rasă 
ciuhonă, prin orăşelul pustiu. După care căpitanul a fost 
gata să continue drumul şi am plecat mai departe. 

După vizita la Korelo s-a vorbit, cum e şi firesc, 
despre această sărmană, deşi extrem de veche aşe¬ 
zare rusească, de o tristeţe greu până şi de imaginat. 
Toţi cei de pe vapor au împărtăşit această părere, şi 
unul dintre călători, om cu aplecare spre generali¬ 
zări filozofice şi hâtrie politică, a spus că el nu poate 
pricepe nici în ruptul capului: de ce s-o fi luat hot㬠
rârea ca aceia care sunt incomozi la Petersburg să 
fie trimişi în locuri mai mult ori mai puţin îndepăr¬ 
tate, ceea ce, fireşte, adaugă pedepsei şi pagube, pen¬ 
tru că ei trebuie să fie şi transportaţi, când chiar aici, 
aproape de capitală, se află pe malul Ladogăi un loc 
atât de minunat precum Korelo, unde orice gândire 

1. Valaam - insulă pe care se află o mănăstire, în par¬ 
tea de nord a lacului Ladoga. 


19 



liberă, orice liberă cugetare, nu poate face faţă apa¬ 
tiei populaţiei şi urâtului înspăimântător al naturii 
zgârcite şi apăsătoare. 

— Eu sunt convins, a spus acest călător, că în ca¬ 
zul de faţă de vină e, negreşit, rutina sau, la o adică, 
poate lipsa datelor de trebuinţă. 

Cineva care călătorea des pe aceste meleaguri a 
răspuns că, pare-se, în diverse vremuri au stat şi aici 
nişte surghiuniţi, numai că n-a rezistat nici unul mult 
timp. 

— Un flăcău seminarist a fost trimis aici ca das¬ 
căl din pricina mârlăniei (un asemenea surghiun chiar 
nu l-am mai putut pricepe). Aşadar, venind aici, 
flăcăul şi-a făcut multă vreme curaj şi a tot nădăj¬ 
duit că o să înceapă vreo judecată, dar pe urmă aşa 
s-a pus pe băutură şi atâta a băut, că şi-a pierdut de 
tot minţile şi a trimis o jalbă că mai bine să se dea 
poruncă „să fie împuşcat cât mai degrabă ori să fie 
trimis la oaste, dar cum nu e apt, să fie spânzurat 11 . 

— Si ce rezoluţie a urmat? 

> > 

— Mm... n..nu ştiu, zău; doar că el oricum n-a 
mai aşteptat rezoluţia: s-a spânzurat singur de bun㬠
voie. 

— Şi foarte bine a făcut, a fost de părere filozoful. 

— Foarte bine? a întrebat povestitorul, negus¬ 
tor după cât se vedea şi, pe deasupra, om serios şi 
cucernic. 

— De ce nu? La urma urmelor a murit, si cu asta 

J y 

basta. 

— Cum, cu asta basta? Dar pe lumea cealaltă ce-o 
să fie cu el? Că sinucigaşii au a se chinui fără de sfâr¬ 
şit. Nici să se roage pentru ei nu poate nimeni. 


20 


Filozoful a zâmbit caustic, dar nu a răspuns nimic, 
în schimb şi-a spus cuvântul şi contra lui, şi contra 
negustorului un nou oponent, care, în chip neaştep¬ 
tat, a intervenit în apărarea dascălului care se exe¬ 
cutase singur, fără încuviinţarea ocârmuirii. 

Era un călător nou, care se îmbarcase la Konevet 
fără să fi băgat de seamă cineva. Tăcuse tot timpul 
si nu îi dăduse nimeni nici o atentie, acum însă se 
întoarseră toţi către el şi, probabil, se mirară cu toţii 
că putuse să rămână până atunci neobservat. Era un 
om de o statură uriaşă, cu fata smeadă, deschisă, si cu 
un păr des şi inelat, care, prinzând să încărunţească, 
avea culoarea plumbului, atât de ciudat îi lucea. 
Purta o rasă de călugăr, cu un brâu mănăstiresc lat, 
din curele, şi o scufie înaltă şi neagră din postav. Dacă 
era novice ori călugăr uns, asta nu se putea ghici, 
fiindcă monahii din insulele Ladogăi nu poartă în¬ 
totdeauna potcap, nu doar când călătoresc, dar nici 
pe insule, ci se mărginesc să poarte, în simplitatea 
de la ţară, scufii. După înfăţişare, acestui nou tovarăş 
de drum al nostru, care s-a dovedit apoi un om cât 
se poate de interesant, nu îi puteai da cu mult peste 
cincizeci de ani; dar era, în sensul deplin al cuvântu¬ 
lui, un bogatâr, ba încă unul tipic, un bogatâr rus 
bun, simplu, amintind de bunicul Ilia Muromeţ 1 
din minunatul tablou al lui Vereşciaghin şi din poe¬ 
mul contelui A.K. Tolstoi. Părea să nu fie făcut ca 
să meargă în rasă, ci ca să umble prin pădure pe un 
cal corbiu, cu opinci în picioare, adulmecând fără 

1. Erou popular legendar rus. 

21 



grabă cum „miroase a răşină şi fragă întunecatul 
codru de pini" 1 . 

Dar, cu toată această simplitate bună, nu îţi tre¬ 
buia prea mult spirit de observaţie ca să recunoşti 
în el un om care văzuse multe şi, cum se spune, „um¬ 
blat”. Se ţinea semeţ, sigur de el, deşi Iară vreo fami¬ 
liaritate supărătoare, şi începu să vorbească cu o voce 
plăcută de bas, ca unul deprins să vorbească. 

— Asta nu înseamnă chiar nimic, începu el sco¬ 
ţând vorbele tărăgănat şi moale, una câte una, pe sub 
mustăţile cărunte, dese si răsucite în sus ca la husari. 
Cu cele spuse de domniile voastre pe seama lumii 
de apoi pentru sinucigaşi, cum că n-ar fi iertaţi nici¬ 
odată, nu mă învoiesc. Şi că pentru ei nu s-ar ruga 
nimeni, tot vorbă de clacă e, fiindcă există un om 
care poate totuşi să le îndrepte situaţia foarte simplu 
şi în cel mai lesnicios chip. 

îl întrebară: dar cine e omul care cunoaşte si în- 

> > 

dreaptă situaţia sinucigaşilor după ce mor? 

— Păi, uitaţi cine, răspunse bogatârul în odăjdii 
negre. E intr-un sat din eparhia Moscovei un pă- 
rinţel, un beţivan amărât rău, era cât pe-aci să fie 
răspopit; el le poartă de grijă. 

— Dar de unde ştii? 

> 

— S-avem iertare, nu ştiu numai eu, ştiu toti în 
districtul Moscovei, fiindcă treaba a mers prin însuşi 
înalt preasfinţitul mitropolit Filaret. 

Se lăsă o mică pauză, şi cineva spuse că toate as¬ 
tea sunt destul de îndoielnice. Călugărul nu se simţi 
deloc jignit de această remarcă şi răspunse: 

1. Versuri din balada Ilia Muromeţ de Aleksei Kon- 
stantinovici Tolstoi. 


22 



— Da, la prima vedere aşa e, îndoielnic. Şi nici 
nu-i nimic de mirare aici că nouă ni se pare îndo¬ 
ielnic, de vreme ce nici înalt preasfinţia sa n-a dat 
crezare multă vreme, dar pe urmă, după ce a primit 
dovezi sigure, a văzut că n-are cum să nu creadă şi 
a crezut. 

Călătorii stăruiră pe lângă călugăr cu rugămin¬ 
tea să le povestească această istorie uimitoare, iar el 
nu refuză şi începu după cum urmează: 

— Se zice că, odată, un protopop ar fi scris arhie¬ 
reului cum că, aşa şi aşa, preoţelul ăsta, cică, e un beţi¬ 
van fără pereche - bea rachiu şi nu e bun pentru 
parohie. Şi ea, pâra asta, avea de fapt temei. Arhiereul 
a poruncit să fie trimis preoţelul la dânsul, la Moscova. 
S-a uitat la el şi a văzut că, într-adevăr, preoţelul 
era beţiv, şi a hotărât să fie scos din slujbă. Preoţelul, 
de supărare, s-a şi lăsat de băutură, şi de supărat ce era 
nu mai contenea să se vaiete: „Unde-am putut s-aj ung, 
îşi zicea, şi ce mă fac acum, cum să nu-mi pun capăt 
zilelor? Că, zice, doar asta mi-a mai rămas: barem 

atunci arhiereul o să-si facă milă de familia mea si o 
» > 

să-i dea fie-mii un logodnic, să-mi ia el locul şi să le 
dea de mâncare alor mei.“ 

Zis si făcut: vasăzică, a luat hotărârea nesmintită 
să-si curme zilele si a hotărât si ziua, dar cum era 
om bun, s-a gândit: „Bine-bine, de murit, să zicem, 
o să mor, numai că eu nu-s animal, nu-s lipsit de 
suflet: unde o să se ducă sufletul meu?“ Si de-atunci 

j 

s-a amărât si mai rău. Buun: de amărât s-a amărât, 
dar arhiereul hotărâse să-l lase fără slujbă din pricina 
beţiei şi, odată, după masa la trapezărie, s-a culcat 


23 


arhiereul pe un divănaş cu o cărticică, să se odih¬ 
nească, si-a adormit. Buun: a adormit dânsul ori doar 
pirotea, când numai ce-a văzut că parcă se deschide 
uşa chiliei. Şi-a strigat: „Cine-i acolo?“, că s-a gândit 
că venise vreun posluşnic ca să anunţe pe careva; 
când, în loc de posluşnic, a văzut că intră un bătrân 
blajin, şi arhiereul l-a recunoscut pe dată că e prea¬ 
sfântul Serghie 1 . 

Si a zis arhiereul: 

> 

„Tu eşti, preasfinte părinte Serghie?“ 

Iar sfântul a răspuns: 

„Eu sunt, robul lui Dumnezeu Filaret 2 .“ 

Arhiereul a întrebat: 

„Ce doreşte curăţenia voastră de la nevrednicia 
mea? 

Iar sfântul Serghie a răspuns: 

„Milă voiesc.“ 

„Cui porunceşti s-o arăt?“ 

Iară sfântul l-a numit pe dată pe preoţelul cel 
rămas fără slujbă din pricina beţiei şi s-a îndepăr¬ 
tat. Iar arhiereul s-a trezit şi s-a gândit: „Cum să socot 
eu asta: că-i simplu vis, ori visare, ori vedenie de 
călăuzire? “ Şi-a prins să cugete şi, ca om vestit în 
toată lumea pentru mintea sa, a găsit că e doar vis, 
căci este oare cu putinţă ca Sfântul Serghie, care pos¬ 
teşte şi e bun păzitor al traiului din vechime, să pună 

1. Serghie (1314-1392) - întemeietorul mănăstirii Sfânta 
Treime din Zagorsk, sanctificat în anul 1452. 

2. Filaret (Drozdov) (1782-1876), mitropolit al Mos¬ 
covei, teolog, unul din cei mai reacţionari membri ai cle¬ 
rului superior. 


24 



o vorbă pentru un iereu slab de înger, care nu se sin¬ 
chiseşte de trai? Buun: aşa a judecat înalt preasfin- 
ţitul şi a lăsat toată treaba în mersul ei, aşa cum începuse, 
iar dânsul şi-a petrecut vremea aşa cum se cuvine, 

si când a venit ceasul s-a dus iară să se culce. Dar 
> 

numai ce-a adormit, că iarăşi avu vedenia, si asa fel 
era, că aduse veneratul duh al arhiereului într-o 
tulburare şi mai mare. Vă puteţi închipui: un vuiet... 
aşa un vuiet înfricoşător, că nu-i cu putinţă să-l spui 
în cuvinte... Merg în galop... cavaleri, fără de nu¬ 
măr câţi... la galop, toţi în veşminte verzi, cu pla¬ 
toşe şi panaşe, şi caii sunt ca nişte lei, corbii, iar în 
frunte e un stratopedarh 1 , tot aşa înveşmântat, şi 
încotro flutura flamura într-acolo goneau toţi, iar 
pe flamură - un şarpe. Arhiereul nu ştiu ce-i cu alaiul 
acela, iar cel din frunte porunci: „Chinuiţi-i, zice; 
acum n-are cine se ruga pentru ei“, şi trecu în goană 
pe-alături; iar după dânsul, oştenii lui, iar după ei, 
precum un stol de gâşte slabe la vremea primăverii, 
se întinseră umbre posomorâte, şi toate dădeau din 
cap a mâhnire şi a jale către arhiereu şi gemeau în¬ 
truna printre tânguiri: „Lasă-l! numai el se roagă pen¬ 
tru noi.“ Arhiereul, de cum a binevoit să se scoale, 
a trimis după preoţelul beţiv şi l-a întrebat: cum 
anume şi pentru cine se roagă? Iar popa, slab de în¬ 
ger cum era, s-a zăpăcit în faţa sfinţiei sale şi zice: 
„Eu, vlădică, fac aşa cum se cuvine. “ Şi anevoie izbuti 
preasfinţia sa ca acela să-şi recunoască vina: „Sunt 
vinovat, zice, de un lucru, că eu, slab de înger cum 
sunt şi gândindu-mă din pricina deznădejdii că e 

1. Conducător de tabără militară. 


25 



mai bine să mă lipsesc de viaţă, mă rog întotdeauna 
la sfânta proscomidie 1 2 pentru cei care sfârşesc fără 
pocăinţă şi îşi pun singuri mâinile pe piept..Ei, 
atunci arhiereul a înţeles ce umbre erau cele pe care 
i le pusese în faţă vedenia, plutind ca nişte gâşte slabe, 
şi nu voi să-i bucure pe diavolii aceia care le grăbeau 
spre pierzanie, şi îl binecuvântă pe preoţel: „Du-te, 
binevoi să spună, şi nu mai păcătui, şi pentru cine 
te-ai rugat roagă-te“ şi l-a trimis înapoi la slujba 
lui. Aşa că, uite, un om ca el poate să le fie întot¬ 
deauna de folos unora care n-au putere să se lupte 
cu viata, fiindcă n-o să dea îndărăt de la cutezanţa 
chemării lui şi-l va sâcâi pentru ei pe ziditor, iar 
dânsul o să trebuiască să-i ierte. 

— Dar de ce „o să trebuiască 11 ? 

— Păi, fiindcă „bateţi 112 ; că aşa e poruncit chiar 
de el, asa că asta nu se mai schimbă. 

— Dar spune, rogu-te, oare în afară de preotul ăsta 
de la Moscova nu se roagă nimeni pentru sinucigaşi? 

— Apăi, nu ştiu, zău, cum să vă răspund eu la 
asta. Se zice că n-ar trebui să te rogi la Dumnezeu 
pentru ei, fiindcă sunt samavolnici, şi cu toate astea 
unii, neînţelegând, se roagă şi pentru ei. Dar de 
Sfânta Treime, când e ziua Sfântului Duh, se pare că 
e îngăduit oricui să se roage pentru ei. Se şi spun 
atunci nişte rugăciuni anume. O minune de rug㬠
ciuni, le-as asculta întruna. 

— Dar nu se pot spune şi în alte zile? 

1. Prima parte a slujbei bisericeşti. 

2. Evanghelia după Matei, 7:7 - „Bateţi şi vi se va des- 
chide“. 


26 



— Eu nu ştiu. Trebuie întrebat cineva dintre căr- 
> 

turari; aceia, mă gândesc, trebuie să ştie; eu însă 
n-am cădere să vorbesc despre asta. 

— Dar la slujbă n-ai observat să se fi repetat vre¬ 
odată aceste rugăciuni? 

— Nu, n-am observat; dar altminteri nici dom¬ 
niile voastre să nu vă bizuiţi pe vorbele mele, că eu 
mă duc rar la slujbă. 

— Păi de ce? 

— Nu-mi îngăduie îndeletnicirile mele. 

— Eşti ieromonah 1 sau ierodiacon 2 ? 

» 

— Nu, sunt doar rasofor 3 4 încă. 

— Adică, asta ce înseamnă, că eşti călugăr? 

— N... da; îndeobşte asa se socoate. 

— De socotit se socoate, răspunse la asta negus¬ 
torul, doar că rasoforul poate să fie luat la oaste. 

Bogatârul-călugăr nu se ofensă deloc, ci doar se 
gândi puţin şi răspunse: 

— Da, se poate, şi se spune că au fost cazuri; doar 

că eu sunt de-acuma bătrân: cincizeci si trei de ani 

> 

am trăit; dar nici eu nu sunt străin de slujba la oaste. 
— Ai slujit şi la oaste? 

— Am slujit. 

— Ai fost unter 4 adică? întrebă iar negustorul. 
— Nu, n-am fost unter. 

— Atunci ce: soldat, paznic, ori vreun trepă- 

dus-cărăus? 

> > 

1. Călugăr cu funcţie de preot. 

2. Călugăr cu funcţie de diacon. 

3. Călugăr novice, îmbrăcat în rasă. 

4. Subofiţer. 


27 



— Nu, n-aţi ghicit; sunt militar adevărat, aproape 
din copilărie am fost prin preajma treburilor de regi¬ 
ment. 

— Vasăzică, cantonist 1 ? stărui negustorul supă- 
rându-se. 

— Păi, tot nu. 

— Cine să te mai înţeleagă, atunci ce eşti? 

— Sunt coneser. 

— Cee? 

— Sunt coneser, coneser ori, ca să mă exprim 
ca-n popor, mă pricep la cai şi am stat pe lângă remon- 
tori 2 ca să-i îndrum. 

— Asa, vasăzică! 

— Da, si nu doar o mie de cai am ales si i-am 
deprins. Am dezbărat nişte sălbăticiuni, unele din- 
tr-acelea care, de pildă, se ridică pe picioarele dina¬ 
poi şi se-aruncă pe spate cu toată puterea, de sunt 
în stare să sfărâme pe dată pieptul călăreţului cu oblân- 
cul, dar cu mine nu i-a mers nici unuia. 

— Dar cum ai făcut de-ai domolit asa unii? 

> 

— Eu... eu simplu de tot, că am primit de la 
natură darul ăsta deosebit. In clipa când sar, nu las 
calul să se dezmeticească, îl trag cât pot de tare cu 
mâna stângă de ureche într-o parte, iar cu dreapta 
îi ard un pumn în căpăţână între urechi, şi scrâşnesc 
din dinţi la el de-1 apucă groaza şi-i ies creierii dim¬ 
preună cu sângele pe nări - şi se potoleşte. 

— Bine, şi pe urmă? 

1. Fiu de soldat, menit milităriei de la naştere. 

2. Ofiţer însărcinat cu alegerea şi cumpărarea cailor 
pentru cavalerie. 


28 



— Pe urmă te dai jos, îl mângâi, îl laşi să-şi des¬ 
fete ochii cu tine, ca să-i rămână o impresie bună-n 
minte, şi pe urmă încaleci iară şi porneşti. 

— Şi după asta calul merge cuminte? 

— Merge cuminte, fiindcă un cal e inteligent, 
el simte cu ce om are de-a face şi ce gânduri are cu 
el. Pe mine, bunăoară, asa m-au simtit si m-au iu- 
bit toţi caii. La Moscova, în manej, era un cal care 
nu se supunea nici unui călăreţ şi cerceta, profanul, 
în ce fel să-şi îngenunche călăreţul. Ce mai, ca un 
diavol apuca toată rotula cu dinţoii şi-o smulgea. 
Le-a adus multora pieirea. Atunci venise la Moscova 
englezul Rarey 1 - „îmblânzitorul turbat“ i se spu¬ 
nea - şi el, nemernicul ăsta de cal, numai că nu l-a 
halit şi pe el, dar de ruşine tot l-a făcut; doar că a 
rămas nevătămat, fiindcă, se zice, avea genunchieră 
de fier, aşa că, măcar că l-a apucat de picior, n-a pu¬ 
tut să-l muşte, si l-a azvârlit; că altfel murea; dar 
l-am îndreptat eu cum se cuvine. 

— Dar spune, rogu-te, cum ai făcut? 

— Cu ajutorul lui Dumnezeu, fiindcă, vă spun, 
sunt dăruit pentru asta. Mister Rarey ăsta, de-i spune 
„îmblânzitorul turbat“, şi alţii care s-au pus cu rău¬ 
tatea calului ăstuia, şi-au pus toată măiestria în ţinu¬ 
tul în dârlogi, ca să nu-1 lase să dea cu căpăţâna nici 
într-o parte nici în alta; dar eu am ales să fac exact 
pe dos; îndată ce a renunţat englezul Rarey la calul 
ăsta, am zis: „Nu-i nimic, zic, toate astea-s degeaba, 

1. John Rarey (1827-1866), dresor american de cai, 
creatorul unui sistem de tratament blând al animalelor. în 
anul 1857 a făcut o demonstraţie a metodei sale în Rusia. 


29 



fiindcă tot ce e cu calul ăsta e că-i sub puterea dia¬ 
volului. Englezul nu poate să priceapă asta, dar eu 
înţeleg şi o să fiu de ajutor." Mai-marii s-au învoit. 
Atunci am zis: „Scoateţi-1 dincolo de bariera Dra- 
gomilovsk!" L-au scos. Buun; l-am dus noi de dâr- 
logi în vâlceaua dinspre Fiii, unde stau domnii în 
vile peste vară. Văd eu: locul e aici larg şi lesnicios, 
ia să trec la treabă! Am încălecat pe canibalul ăsta, 
fără cămaşă şi desculţ, doar în nădragi şi cu şapca, 
dar pe pielea goală aveam o cureluşă din şiret de la 
sfântul si viteazul cneaz Vsevolod-Gavriil din Nov- 
gorod 1 , că am respect pentru vitejia lui şi cred în el; 
iar pe cureluşa asta era brodat crezul lui: „Cinstea 
mea n-o voi da nimănui." N-aveam în mâini nici o 
ustensilă specială în afară de o nagaică tătărească 
zdravănă cu plumb la capăt, dar oricum, n-avea mai 
mult de, să zicem, doi funţi, iar în cealaltă - o oală 
smălţuită din cele obişnuite, cu o cocă neîntărită în 
ea. Buun, încalec eu, iar patru oameni îi trag botul 
calului aceluia în toate părţile, să nu se năpustească 
la vreunul din ei cu dinţii. Dar el, diavolul, văzând 
că ne punem cu el, necheza şi fornăia şi năduşea, şi 
se scutura tot de rău ce era, si voia să mă halească. 
Şi văd eu şi le poruncesc grăjdarilor: „Daţi degrabă, 
zic, frâul jos de pe el, nemernicul!" Aceia nu şi-au 
crezut urechilor că le dau asemenea poruncă şi se hol- 
baau la mine. „Ce staţi, zic, n-auziţi? Acum pe loc 
să faceţi ce v-am poruncit!" Dar ei răspund: „Ce 

1. Vsevolod Gavriil Mstislavici (1095-1138), cneaz 
de Novgorod (1117-1132), venerat ca sfânt de Biserica 
Ortodoxă Rusă. 


30 



spui, Ivan Severianîci (în lume mi se spune Ivan Seve- 
rianîci, domnul Fliaghin); cum se poate, au zis, să 
porunceşti să se scoată frâul?“ Pe mine m-a apucat 
supărarea, fiindcă băgăm de seamă şi simţeam în 
picioare cum turba calul de furie; şi l-am strivit fru¬ 
muşel cu genunchii şi am strigat la ei: „Scoateţi-l!“ 
Ei tot să dea cu gura; dar atunci m-am înfuriat şi 
eu de-a binelea, si când am scrâşnit odată din dinţi, 
au scos frâul cât ai clipi şi-au luat-o la fugă care unde-a 
văzut cu ochii, iară eu, chiar în clipa aceea, pe ne¬ 
aşteptate, buf cu oala în fruntea lui: oala s-a spart, 
iar coca i-a curs şi-n ochi şi-n nări. El s-a speriat şi 
şi-a zis: „Ce-o fi asta?“ Iar eu am apucat degrabă cu 
mâna stângă şapca de pe cap şi i-am tras şi mai abi¬ 
tir cocă pe ochi, iar cu nagaica l-am ars peste coaste 
într-o parte. El a sărit în faţă, dar eu am luat şi l-am 
frecat cu şapca pe ochi, ca să-i tulbur bine vederea, 

iar cu nagaica l-am ars şi-n partea ailaltă_Şi dă-i, 

dă-i, şi-l fac numai apă de năduşeală. Nu-1 las să ia 
nici o gură de aer, nici să dea de lumină, îi întind 
cocă întruna cu şapca pe mutră, scrâşnesc din dinţi 
de-1 trec fiorii, îl sperii şi-l ard în coaste cu nagaica 
şi-ntr-o parte şi-n alta, ca să priceapă că nu-i de 
glumă... A priceput şi n-a-nceput să se-ndârjească, 
ci s-a arătat gata să mă poarte. Mă poartă el, cu râvnă, 
mă poartă, iară eu dă-i şi biciuieşte-1, şi cu cât mă 
purta mai cu râvnă, cu atât stăruiam şi eu mai cu 
zel cu nagaica, şi în fine, ne-a ajuns pe amândoi obo¬ 
seala de-atâta trudă; mă durea umărul si nu mi se 
mai ridica braţul, dar nici el, am văzut, nu se mai uita 

chiorâş si-avea limba afară. Ei, văd eu atunci că-si 
> > 7 > 


31 


cere iertare, mă dau jos degrabă de pe el, îi şterg ochii, 
îl iau de coamă şi zic: „Stai carne de câine bună de 
dat la câini!" şi-aşa l-apăs în jos, că a şi căzut în ge¬ 
nunchi în fata mea, si de-atunci asa smerit s-a făcut, 
de nici n-aveai ce să mai ceri: se lăsa si încălecat, si 
mergea, numai că n-a trecut mult şi-a crăpat. 

— A crăpat totuşi? 

— A crăpat; tare mândră făptură a fost, cât pri¬ 
veşte purtarea, s-a supus, dar se vede că firea n-a pu¬ 
tut să şi-o biruie. Şi atunci domnul Rarey, auzind 
asta, m-a poftit în slujba lui. 

— Adică ai slujit la el? 

— A, nu. 

— Dar de ce? 

— Cum să vă spun? Mai întâi, că eu sunt coneser 
şi-s deprins mai mult pe partea asta - cu alesul, nu 
cu mersul, iar el avea nevoie numai să domolească 
din cei turbaţi, şi-al doilea, că asta a fost din partea 
lui, aşa cred eu, doar un vicleşug. 

— Anume ce? 

— A vrut să ia de la mine secretul. 

— Si i l-ai fi vândut? 

j 

— Da, i l-as fi vândut. 

— Si-atunci ce mai voia? 

j 

— Atunci... pesemne că s-a speriat şi el de mine. 

— Fii bun şi spune, asta ce istorie mai e? 

— N-a fost nici o istorie deosebită, doar că-mi 

zice: „Fă-mi cunoscut, frate, secretul tău, îţi dau bani 

mulţi si te iau la mine coneser." Da cum eu n-am 
> » 

putut niciodată să înşel pe cineva, îi răspund: „Păi 
ce secret? E o prostie." Dar el tot cu ştiinţa lui de 


30 


inglez, nu m-a crezut şi zice: „Ei, dacă nu vrei să-mi 
spui aşa cum e, hai să bem nişte rom împreună. “ Pe 
urmă am băut cu el rom cu nemiluita, până când 
el s-a făcut roşu ca focul la faţă şi-a zis cum a putut: 
„Ei, acum, spune-mi şi mie, te rog, ce-ai făcut?“ Şi 
eu răspund: „Uite ce..- şi mă uit la el cât pot de 
fioros si scrâsnesc din dinţi, si cum n-aveam atunci 
oală cu cocă la mine, am luat drept pildă paharul 
şi-am dat să dau spre el, şi el cum a văzut asta s-a şi 
lăsat sub masă, da pe urmă aşa s-a mai târât spre uşă, 
şi cum o fi făcut, că n-a mai fost de găsit. Aşa că 
de-atunci nici nu l-am mai văzut. 

— De-asta nici nu te-ai dus la el? 

— De-asta. Da’ si cum să mă duc, când el a avut 
frică de-atunci până şi să dea cu ochii de mine? Eu 
unul tare aş fi voit să fiu la el, că mi-a plăcut tare mult 
cât m-am întrecut atunci cu el la rom, dar, ce-i drept, 
n-ai cum să te abaţi de la drumul tău, si a trebuit să 
urmez altă chemare. 

— Dar ce socoti dumneata drept chemare a du- 
mitale? 

— Păi nu ştiu, zău, cum să vă spun... Că în mul¬ 
tele câte s-au întâmplat mi-a fost dat să fiu şi pe cai, 
şi sub cai, am fost şi în captivitate, am şi luptat, am 
bătut oameni si-am fost si eu schilodit asa, că nu 
oricine putea să-ndure. 

— Si la mănăstire când te-ai dus? 

j 

— Asta n-a fost demult, doar la câţiva ani după 
toate câte le-am trăit. 

— Si tot chemare ai simtit? 

> j 

—M... n... nu ştiu cum să explic asta... de-altmin- 
teri e de crezut că da. 


33 


— Dar de ce vorbeşti aşa... de parcă n-ai fi sigur? 

— Păi cum să spun sigur, când nici nu pot să cu¬ 
prind multele câte-au fost în viaţa mea? 

— De ce asta? 

— Din pricină că multe nici nu le-am făcut din 
voia mea. 

— Dar din a cui? 

— Aşa a fost făgăduiala părintească. 

— Şi ce anume ţi s-a întâmplat potrivit făgădu¬ 
ielii părinteşti? 

— Toată viaţa mea am pierit şi n-am putut pieri 
cu nici un chip. 

— Chiar asa? 

> 

— Chiar asa. 

> 

— Fii bun şi povesteşte-ne viaţa dumitale. 

— Ce tin minte, cu bunăvoinţa domniilor voas- 
tre, pot să povestesc, doar că pot numai dacă o iau 
chiar de la-nceput. 

— Iti rămânem îndatoraţi, va fi cu atât mai in- 
teresant. 

— Ei, chiar nu ştiu dacă o să fie cât de cât inte- 

resant, dar binevoiţi si ascultaţi. 

J ) > > 


Capitolul II 


Fostul coneser Ivan Severianîci, domnul Fliaghin, 
îşi începu povestirea astfel: 

— M-am născut ca iobag şi mă trag din oamenii 
de curte ai contelui K. 1 din gubernia Oriol. Acuma, 
sub domnii cei tineri, avuţiile acelea s-au împr㺬 
tiat, dar sub contele cel bătrân erau mari de tot. In 
satul G., unde trăia contele însuşi, erau un ditamai 
căsoiul, un pavilion pentru oaspeţi, teatru, o galerie 
anume ca popicărie, cuşti pentru câinii de vân㬠
toare, urşi vii legaţi la stâlp, grădini, avea cântăreţi 
care dădeau concerte şi actori care jucau tot felul 
de scene; avea atelierele sale de tesut si de tot felul; 
dar ce-1 interesa cel mai mult era herghelia. Fiecare 
treabă îsi avea oamenii ei, dar celei cu caii i se dădea 
o atentie mai mare decât tuturor, si asa cum la oaste 
era odinioară cantonist fiul de soldat, ca să lupte, 
aşa era şi la noi: vizitiu şi băiat-vizitiu, ca să meargă 
pe cal, rândaş şi băiat-rândaş, să îngrijească de cai, 
mujic cu hrana cailor şi băiat asemenea, să care hrana 

1. Contele Serghei Mihailovici Kamenski (1771-1835), 
proprietar de iobagi, nemilos şi risipitor, care avea patru 
sute de servitori. 


35 



de la arie la grajduri. Taică-meu era vizitiul Severian, 
şi măcar că nu se număra printre cei dintâi, că erau 
o droaie la noi, şase cai mâna, iar când cu alaiul 
ţarului a fost al şaptelea în alai şi-a fost dăruit cu 
un asignat albastru din cel vechi 1 . De mamă am r㬠
mas orfan din pruncie şi n-o ţin minte, că am fost 
fiu din rugă , adică ea, neavând multă vreme copii, 
m-a tot cerut lui Dumnezeu, şi cum m-a avut, chiar 
când m-a născut, a murit, fiindcă eu m-am ivit pe 
lume cu un cap neobişnuit de mare, aşa că nici nu 
mi-au spus Ivan Fliaghin, ci doar Golovan 2 . Trăind 
eu pe lângă taică-meu în acaretul vizitiilor, îmi petre¬ 
ceam toată vremea pe la grajduri, şi-acolo am p㬠
truns taina de a cunoaşte animalul, şi pot să spun 
că am prins dragoste de cal, că mic fiind, mă târâm 
de-a buşilea printre picioarele cailor, şi ei nu m-au 
schilodit, iar crescând, i-am cunoscut cât de bine 
se poate. La noi crescătoria era separat şi grajdurile 
separat, iar noi, oamenii de la grajduri, nu puneam 
piciorul la crescătorie, ci primeam de-a gata înv㬠
ţăcei de-acolo si-i învăţam. La noi fiecare vizitiu cu 

7 7 7 

foraităr 3 avea câte sase cai, si nu erau de-aceeasi rasă: 
erau de Viatka, de Kazan, calmuci, de Bitiuga, de 
Don - toţi din cai aduşi, cumpăraţi la târguri; ai 
noştri, de la herghelie, se-nţelege, erau mai mulţi, 
doar că de ei nu merită să vorbesc, fiindcă ăştia de 
crescătorie sunt potoliţi şi n-au firea tare, şi nici vreo 

1. Bancnotă de cinci ruble. 

2. Golova (rusă) - cap. 

3. Foraităr (în germ. Vorreiter) - vizitiu călare pe unul 
din caii din faţă, la echipajele cu patru sau şase cai. 

36 



fantezie veselă n-au, pe când sălbăticiunile astea, 
astea, de groază ce fiare erau. Cumpăra câteodată 
contele de-a dreptul herghelii întregi, cum ar veni, 
cu tabunul, ieftin, câte opt-zece ruble de cap, şi 
cum îi goneau acasă, cum începeam să-i şcolim. E 
de spaimă ce se-mpotrivesc. Se-ntâmplă să şi crape 
juma din ei, dar nu se lasă educaţi: stau în curte - 
se minunează întruna, se şi năpustesc în ziduri, şi 
se tot uită la cer, ca păsările trag cu ochiul. Te-apuca 
şi mila uitându-te la câte unul, că, uite, vedeai că 
parcă îi arde inima să-şi ia zborul, dar n-are aripi... 
Şi la-nceput, nici vorbă să bea apă şi să mănânce 
ovăz din jgheab, şi se usucă, se usucă până se sleiesc 
de tot şi crapă. Câteodată se pierdea mai bine de 
jumătate din ce cumpăram, mai ales din cei chir- 
chizi. Aceştia iubesc la nebunie libertatea stepei. In 
schimb se-ntâmplă că, învăţându-i, chiar şi din 
aceia care se deprind şi rămân să trăiască, nu puţini 
să fie schilodiţi, că n-ai alt mijloc la sălbăticia lor de¬ 
cât severitatea; în schimb, din cei care îndură edu¬ 
caţia si stiinta iese ceva asa de ales, că niciodată n-o 
să aibă un cal de crescătorie virtutea lor la mers. 

Părintelui meu, Severian Ivanîci, îi reveneau ca 
vizitiu sase cai chirchizi, iar când eu am mai eres- 
cut, m-a pus şi pe mine foraităr la caii aceia. Caii 
erau răi, nu dintr-acei de cavalerie de-acum, de se 
iau pentru ofiţeri. Noi le spuneam ăstora, pentru 
ofiţeri, kofişenki 1 , că nu era nici o plăcere să mergi 
pe ei, ofiţerii puteau să şi şadă pe ei, pe când ceilalţi 

1. Sevitori însărcinaţi cu pregătirea cafelei, ceaiului, 
ciocolatei etc. 


37 



erau fiară, aspidă şi vasilisc la un loc: botul era un 
rânjet, coama - foarfece... ce mai, de spaimă! Şi nu 
ştiau ce-i oboseala: nu doar optzeci, dar şi-o sută, şi-o 
sută cinşpe verste, din sat până la Oriol, ori la-ntoar- 
cere, la fel le făceau, n-aveau nevoie de odihnă. Când 
o iau din loc, ai grijă să nu zboare pe-alături. Iară 
eu, când m-au pus pe cal ca foraităr, aveam doar 
unşpe ani, şi glasul l-aveam taman cum se cerea şi 
se cădea pentru un foraităr de curte: cât se poate de 
sfredelitor si de răsunător, si ţinea atâta de mult, că 
puteam să dau drumul la un „diii...ii...oo“ şi s-o 
ţin aşa şi juma de ceas; dar în trup n-aveam încă pu¬ 
tere, aşa că la drumurile lungi nu eram în stare să 
stau slobod în şa, şi mă legau de cal, adică de şa şi 
de chingi, mă înfăşurau în curele tot şi făceau aşa 
fel ca să nu cad. Te zgâlţâie groaznic, şi nu doar o dată 
te ia ameţeala şi nu mai ştii de tine, dar mergi mai 
departe călare, ai poziţia ta, şi când ţi-ajunge de-atâta 
bălăngănit, îţi vii din nou în fire. Nu-i uşoară funcţia 
asta; cât ţine drumul, se-ntâmplă să treci şi de câteva 
ori din una-n alta, ba te lasă puterile, ba îţi vii în 
fire, şi acasă te dezleagă de şa ca pe unul care nu mai 
e viu, te culcă şi îţi dau să miroşi hrean; ei, dar pe 
urmă m-am deprins şi n-au mai trebuit toate astea; 
ba se mai întâmpla şi să merg şi să tot caut să-i ard 
una cu biciul peste cămaşă câte unui mujic care-mi 
ieşea în cale. Năzbâtie de foraităr, e ştiută deja. Şi 
uite-aşa, plecăm noi odată cu contele, care se ducea 
să facă o vizită. Era o vreme de vară, minunată, con¬ 
tele şedea cu câinele în trăsura deschisă, tăicutul meu 
mâna cei patru cai, iară eu galopam de zor în faţă, 


38 


dar drumul se abate deodată de la sleah 1 si face un 

> > 

ocol de vreo cinşpe verste spre o mănăstire căreia îi 
zice sihăstria P... Drumeagul ăsta l-au făcut călug㬠
rii, să te ispitească mai mult să mergi la ei: şi e de-n- 
ţeles, că pe drumul public ai mizerie şi răchitişuri, 
numai nuiele îmbârligate-i tot; iar drumeagul spre 
sihăstria călugărilor e curat, măturat tot şi îngrijit, şi 
pe margini au crescut mestecenii pe care i-au sădit, 

e asa o verdeaţă si asa o mireasmă de la mestecenii 

> > > > 

aceia, şi în depărtare se vede câmpul larg... Intr-un 
cuvânt, e aşa de frumos că, uite, îţi vine să şi strigi 
de frumos ce e, iar de strigat fără rost, se-nţelege, nu 
poţi, aşa că ţin în mine şi doar salt; numai că deo¬ 
dată, când mai erau trei-patru verste până la m㬠
năstire şi tocmai începuse să mă îmbie o pantă, 
zăresc chiar în faţa mea un punctişor... ceva care 
abia-abia se mişca pe drum, ca un arici. Eu m-am 
bucurat de-aşa prilej, şi când am tras un „diii-iii-t-t-t“ 
din toate puterile, a răsunat cale de-o verstă, şi-aşa 
m-am înflăcărat, că atunci când am apucat să ajun¬ 
gem din urmă carul cu doi cai la care strigam, m-am 
şi ridicat în scări; şi văd un om culcat pe fân în car 
şi, pesemne, de plăcut ce-1 încălzea soarele în vân- 
ticelul proaspăt şi neavând nici o temere, dormea 
dus, lungit de drag cu spinarea-n sus, şi până şi cu 
braţele larg desfăcute, de parcă îmbrăţişa carul. 
Văd că nu se întoarce şi o iau într-o parte, dar când 
am ajuns în dreptul lui, înălţat în scări - atunci am 
şi scrâşnit din dinţi prima oară - l-am croit din toate 

1. Drumul mare. 


39 



puterile cu biciul pe spinare. Caii lui au luat-o cu 
carul la vale, iar el s-a şi ridicat, un moşneguţ era, 
cu o tichie de posluşnic, uite, cum sunt eu acuma, şi 
cu o faţă plângăreaţă, ca de muiere bătrână, şi speriat 
rău, şi-i curgeau lacrimile, şi se răsucea-n fân ca peş- 
tele-n tigaie şi, buimac, pesemne că n-a luat seama 
la margine, şi s-a rostogolit din car sub roată, târâş 
prin praf... şi picioarele i s-au încurcat în hăţuri... 
Mie şi lui taică-meu, da şi contelui, ni s-a părut 
mai întâi de râs cum se rostogolea, dar numai ce 
văd că acolo jos, la pod, caii s-au înţepenit cu o roată 
în piciorul podului şi-au rămas în loc, dar el nu se 
ridică şi nu se întoarce... Ne apropiem noi, mă uit, 
era cenuşiu tot de praf, şi faţa nu mai avea nas, doar 
o crăpătură era, şi din ea sânge... Contele a porun¬ 
cit să oprim, s-a dat jos, s-a uitat şi zice: „E mort.“ 
M-a ameninţat că o să fiu biciuit acasă şi a porun¬ 
cit să mergem degrabă la mănăstire. De-acolo au 
trimis oameni la pod, iar contele a vorbit acolo cu 
egumenul, iar în toamnă a plecat intr-acolo de la 
noi, ca dar, un convoi întreg cu ovăz, şi cu făină, şi 
cu caraşi uscaţi, iar pe mine m-a bătut taică-meu 
cu biciul acolo, în dosul unei magazii, de mi-a rupt 
nădragii, dar nu chiar rău de tot, fiindcă, după cum 
mi-era datoria, trebuia să merg din nou călare. Aşa 
s-a şi sfârşit treaba, dar chiar în noaptea aceea mi s-a 
arătat în vis călugărul pe care îl croisem, şi iarăşi plân¬ 
gea ca o muiere. Zic: 

„Ce vrei de la mine? Du-te de-aici!“ 

Dar el răspunde: 

„Tu, zice, mi-ai luat viaţa fără pocăinţă. 11 


40 


„Ei, n-oi fi doar tu asa. Acuma ce să-ti fac? Că 
doar n-a fost dinadins. Şi ce, zic, e rău acuma? Ai 
murit şi s-a isprăvit tot.“ 

„S-a isprăvit, zice, asta aşa e, şi îţi sunt foarte re¬ 
cunoscător pentru asta, dar acum am venit de la 
mama ta bună să-ţi spun: ştii că tu eşti jiu din rugă ?‘ 
„Cum să nu, zic, am auzit de asta, bunica Fedosia 
mi-a spus nu o dată“. 

„Dar ştii, zice, că eşti jiu făgăduit?" 

„Cum adică?“ 

„Adică, zice, eşti făgăduit Domnului.“ 

„Dar cine m-a făgăduit?" 

„Mama ta.“ 

„Ei, atunci, zic, las’ să vină ea la mine să-mi spună, 
că asta oi fi scornit-o tu.“ 

„Nu, zice, n-am scornit, dar ea nu poate să vină.“ 
„De ce?“ 

„Aşa, zice, fiindcă aici la noi nu e ca la voi pe 

pământ: cei de-aici nu vorbesc toţi, şi fiecare cu ce 

e dăruit aceea si face. Dar dacă vrei, zice, o să-ti 

dau un semn ca să-ti adeveresc. “ 

> 

„Vreau, răspund eu, dar ce fel de semn?“ 

„Păi, uite, zice, semnul e că vei pieri de multe ori 
şi n-ai să pieri niciodată până va veni pieirea ta ade¬ 
vărată, şi-atunci o să-ţi aminteşti făgăduiala făcută 
de mama ta pentru tine şi o să te duci la mănăstire." 
„Foarte bine, răspund eu, mă-nvoiesc şi-aştept. “ 
Şi-a dispărut, iar eu m-am trezit şi-am uitat toate 
astea, şi nici prin gând nu mi-a trecut că toate aceste 
pieiri aveau să şi vină una după alta. Numai că, după 


41 


o vreme, am plecat cu contele şi cu contesa la Voro- 
nej - o duceam pe contesa cea micuţă la moaştele 
nou apărute 1 ca să-i lecuiască picioarele strâmbe - 
şi ne-am oprit în uezdul 2 Eleţk, în satul Krutoe, ca 
să mănânce caii, şi lângă jgheab m-a luat iar som¬ 
nul, şi văd că vine iarăşi călugăraşul cela căruia i-am 

curmat viata si zice: 

> > 

„Ascultă, Golovanka, mi-e milă de tine, cere-te 
degrabă de la stăpâni să te duci la mănăstire; o să te 
lase.“ 

Eu răspund: 

„Adică de ce să mă duc?“ 

Iar el zice: 

„Păi altfel o să vezi cât rău o să înduri.“ 

Bine, îmi zic eu, îti trebuie să cobeşti ceva de vreme 
ce te-am omorât. Si m-am sculat, am înhămat caii 
cu taică-meu şi-am plecat, dar dealul e-aici pieptiş de 
tot şi cotit, şi-ntr-o parte e o prăpastie în care cine 
ştie câţi or fi pierit. Şi zice contele: 

„Ia seama, Golovan, mai cu grijă.“ 

Dar eu mă ştiam dibaci si, măcar că hăţurile de 
la oişte le ţine vizitiul, mă pricepeam bine să-i fiu 
de ajutor lui taică-meu. Caii pe care-i avea în oişte 
erau puternici şi aveai bază-n ei: puteau să meargă 
la vale intr-un fel al lor, de-şi puneau coada pe p㬠
mânt, dar unul din ei, parşivul, le-avea cu astrono¬ 
mia: cum începeai să tragi mai cu putere, odată smucea 
capu-n sus şi dracu’ ştie ce admira el acolo-n cer. 

1. în anul 1832 au fost descoperite la Voronej moaş¬ 
tele lui Mitrofan, primul episcop al Voronejului. 

2. Judeţ. 


42 



Âştia-s astronomi până-n măduva oaselor, îs tot ce 
poate să fie mai rău, şi mai cu seamă în oişte sunt 
cei mai periculoşi, foraitărul nu trebuie să piardă de¬ 
loc din ochi un cal cu asemenea purtare, fiindcă 
astronomul nici nu se uită unde pune picioarele, şi 
cine ştie unde nimereşte. Eu, se-nţelege, ştiam toate 
astea despre astronomul meu şi-l ajutam întotdeauna 
pe taică-meu; şi calul pe care sunt călare şi cel pe 
care îl am la mână îi ţin cu frâiele pe cotul stâng, şi 
îi pun aşa fel încât să le vină coada chiar în dreptul 
oiştei, iar oiştea le vine între crupe, şi am tot timpul 
biciul gata pregătit înaintea ochilor astronomului, 
şi cum văd că prea a luat-o-n cer, trosc la rădăcina 
nasului, şi pe loc lasă botu-n jos, şi mergem de mai 
mare dragul. Aşa şi de data asta: mergeam la vale, 
şi eu, ştiţi, mă sucesc în faţa oiştii şi potolesc astro¬ 
nomul cu biciul, când deodată-1 văd că nu mai ştie 
nici de hăţurile lui taică-meu, nici de biciul meu, 
cu gura numai sânge de la zăbală şi ochii scoşi din 
orbite, şi aud deodată că-ncepe să pârâie ceva în spa¬ 
tele meu şi buf, şi tot echipajul o şi ia razna... Se 
rupsese frâna! Strig la taică-meu: „Ţine! ţine!“ Şi urlă 
si el: „Tine! tine!“ Dar ce să mai tii, când toti cei 
şase cai se duc ca apucaţii fără să mai vadă nimic, iar 
prin fata ochilor îmi tâsnste deodată ceva: taică-meu 
zbura de pe capră... se rupseseră hăţurile... Iar în 
faţă - prăpastia aia grozavă... Nu ştiu de cine mi-a 
fost milă, de stăpâni ori de mine, numai că văzând 
că pieirea era sigură, m-am aruncat din şa pe oişte 
şi m-am atârnat de capătul ei. Nici nu ştiu cât cân¬ 
tăream la vremea aceea, dar când e să se-adauge, totul 
atârnă greu, şi-aşa de tare am apăsat caii din oişte, 


43 


că au început să horcăie şi... văd că nu mai sunt caii 
din faţă, parcă fuseseră retezaţi, iar eu atârn chiar 
peste prăpastie, iar trăsura stă şi s-a proptit în rota¬ 
şii pe care i-am strivit cu oiştea. 

Abia atunci m-am dumirit şi m-a apucat spaima, 
mâinile mi s-au desprins, am zburat şi nu mai ţin 
minte altceva. Nu ştiu nici după cât timp mi-am 
venit în fire, şi văd că sunt într-o izbă şi un mujic 
zdravăn îmi spune: 

„Ia te uită, chiar eşti viu, flăcăule?“ 

Eu răspund: 

„Pesemne că-s viu.“ 

„Dar ţii minte, zice, ce-a fost cu tine?“ 

Am căutat să-mi aduc aminte si mi-am amintit 

» 

cum au gonit caii cu noi şi cum m-am aruncat pe 
capătul oiştei şi cum atârnam deasupra prăpastiei; 
dar ce-a fost mai departe - nu ştiu. 

Dar mujicul numai ce zâmbeşte: 

„Păi de unde, zice, să ştii. Că acolo, în prăpastie, 
caii tăi din faţă n-au ajuns vii - praf s-au făcut, iar pe 
tine parcă te-a salvat o putere nevăzută: cum căzuşi 
pe un morman de lut, te şi duseşi la vale pe el ca pe 
sanie. E mort de-a binelea, am crezut noi, dar când 
ne uitarăm, aer trăgeai, dar erai dus. Ei, dar acu, zice, 
scoală dacă poţi, du-te cât mai degrabă la stăpâne-tu: 
contele a lăsat bani, că dacă mori, să te îngropăm, 
dar dacă o să fii viu, să te ducem la el la Voronej.“ 

Şi-am şi plecat, dar n-am deschis gura tot dru¬ 
mul, doar am ascultat la mujicul acela care m-a dus 
cum cânta întruna la armonică Barînia 1 . Cum am 

1. Dans popular rus. 


44 



ajuns la Voronej, contele mă cheamă în odăile dân¬ 
sului şi-i spune contesei : 

„Uite, zice, contesa mea, noi băiatului ăstuia îi 

datorăm viata.“ 

> 

Contesa doar a dat din cap, dar contele a spus: 

„Cere de la mine ce vrei, Golovan, fac orice pen¬ 
tru tine.“ 

Eu răspund: 

„Nu ştiu ce să cer!“ 

Dar el zice: 

„Păi ce ai vrea?“ 

Mă gândesc eu, mă gândesc şi zic: 

„O armonică. “ 

Contele a-nceput să râdă şi zice: 

„Ei, chiar că eşti prost, dar oricum, când va veni 
vremea o să-mi amintesc eu singur de tine; dar 
armonica, zice, să-i fie cumpărată numaidecât.“ 

S-a dus un lacheu pe la prăvălii şi mi-a adus armo¬ 
nica la grajd. 

„Na, zice, cântă. “ 

Eu am luat-o şi-am început să cânt, dar când 
am văzut că habar n-aveam, am lăsat-o baltă, şi pe 
urmă, a doua zi, mi-au şi furat-o nişte pelerini de 
sub un şopron. Ar fi trebuit să folosesc prilejul că 
aveam bunăvoinţa contelui si să cer atunci, cum mă 
povăţuise călugărul, să plec la mănăstire; dar nu ştiu 
nici eu de ce am cerut armonica, si asa am nesoco- 
tit prima chemare ce-o aveam, şi de-atunci am mers 
dintr-o încercare în alta, cu suferinţe din ce în ce 
mai mari, dar fără să pier în vreuna, până când tot 
ce mi-a prevestit călugărul în vis s-a adeverit. 


45 


Capitolul III 


Nici nu m-am întors bine acasă cu stăpânii mei, 
care mă copleşiseră cu dărnicia lor, cu caii noi luaţi 
la Voronej, tot şase la număr, că s-a-ntâmplat să mi se 
aşeze pe o policioară în grajd o pereche de porumbei 
moţaţi. Porumbelul avea penele de culoarea lutului, 
iar porumbiţa era albă şi tare drăguţă, cu picioruşele ei 
roşii! Tare mult îmi plăceau: mai ales când gângu- 
rea el noaptea, e aşa de plăcut să asculţi, iar ziua 
zburau amândoi printre cai, şi se lăsau în iesle, ciu¬ 
guleau ovăz şi se giugiuleau... Să se uite la ei e o 
bucurie pentru un copilandru. Şi după giugiuleala 
asta s-au ivit puişorii: o pereche a ieşit, şi au crescut 
şi ei, şi ce s-au mai giugiulit şi ei, şi iar s-au aşezat pe 
ousoare si iar au ieşit... Nişte porumbei micuti-mi- 
cuţi, parcă făcuţi din lână, că n-aveau pene, şi galbeni 
cum sunt gogoloaşele alea-n iarbă de le zice „prescu¬ 
rile mâţei“, iar ciocurile mai ceva decât la prinţii 
chirchizi, zdravene... M-am apucat să cercetez pui¬ 
şorii aceia şi, ca să nu-i strivesc, l-am luat pe unul 
de cioculeţ şi mă uitam, mă uitam, şi nu-mi puteam 
lua ochii de la el de gingaş ce era, iar taică-său tot 
căuta să mi-1 ia. îmi găsisem şi o distracţie cu el - 


46 



să-l întărât cu puişorul acela; dar pe urmă, când am 
vrut să-l pun la loc în cuib, puişorul nu mai sufla. 
N-am mai putut de necaz: l-am ţinut în mâini să-l 
încălzesc şi-am suflat peste el ca să-l readuc la viaţă; 
dar nu, murise şi gata! M-am supărat şi-am dat de-a 
azvârlită cu el pe fereastră. Oricum, mai era unul în 
cuib, iar pe ăsta mort, o pisică albă, care cine ştie 
de pe unde o zbughise acolo, l-a şi-nhăţat şi dusă a 
fost. Iar pisica asta, am văzut bine, era albă toată, 
iar în creştet, ca o scufie, avea o pată mică neagră. 
Ei, mi-am zis, s-o ia naiba, o să-l mănânce pe ăla mort. 
Numai că dormind eu noaptea, numai ce-aud po¬ 
rumbelul de pe policioara de deasupra patului meu 
luptându-se furios. Sar eu şi mă uit, era noapte cu 
lună, şi văd iară: pisica cea albă trăgea de celălalt 
puişor, de cel viu. 

„Ei, mi-am zis, dar de ce, mă rog, face asta?“ - şi 
sar la ea si-arunc cu o cizmă, numai că n-am nime- 
rit-o - aşa că mi-a luat puişorul şi precis că l-a mâncat 
pe undeva. Au rămas singuri şi trişti porumbeii 
mei, dar n-au tânjit mult şi-au început iarăşi să se 
giugiulească, şi-au dat iară la iveală o pereche de 
copii, dar afurisita aia de pisică iarăşi ca prima 
oară... Ăl rău ştie cum băgase ea de seamă totul, şi 
numai ce văd că ziua-n amiaza mare trage iar un 
puişor, da cu aşa dibăcie, că nici n-am avut cu ce 
s-arunc după ea. In schimb, m-am hotărât s-o în¬ 
văţ minte, şi-am pus aşa un laţ la fereastră, că noap¬ 
tea, cum a dat cu botul, a si strâns-o, si dă-i si miorlăie 
si miaună. Am scos-o îndată din lat, i-am vârât botul 

si labele dinainte în carâmbul de la o cizmă, ca să 

> 7 


47 


nu mă zgârie, iar labele dinapoi i le-am strâns dim¬ 
preună cu coada în mâna stângă, într-o mănuşă, în 
timp ce cu dreapta am luat biciul de pe perete, 
şi-am luat-o şi-am pus-o pe pat ca să-i dau o lecţie. 
Cred că i-am tras vreo sută si cincizeci de bice, cât 
am putut de zdravăn, până nici nu s-a mai zbătut. 
Atunci am scos-o din cizmă şi am stat să mă gân¬ 
desc: a crăpat ori n-a crăpat? Ia să vedem, mi-am zis, 
e vie ori nu e vie? Şi-am pus-o pe prag şi i-am tăiat 
coada cu o toporişcă: a tresăltat toată cu un „miau“ 
şi s-a răsucit de vreo zece ori şi-a luat-o la goană. 
„Bine, mi-am zis, de-acu nu mai vii tu la porumbeii 
mei“; şi ca s-o bag şi mai tare în sperieţi, de dimi¬ 
neaţă, am luat coada pe care i-o tăiasem şi-am bă- 
tut-o cu un cui deasupra geamului meu, pe-afară, 
şi eram tare mulţumit. Dar peste vreun ceas, cel mult 
două, o văd dând buzna pe camerista contesei, care 
nu venise în viaţa ei la noi în grajd, ţinând o um¬ 
breluţă deasupra capului şi strigând: 

„Aha! Aha! Uite cine! Uite cine-a făcut asta!“ 
Zic: 

„Adică ce?“ 

„Tu ai ciuntit-o, zice, pe Zozinka? Recunoaşte: 
doar deasupra geamului tău e bătută-n cui codiţa 
ei, asa-i?“ 

Zic: 

„Si ce mare lucru dacă i-am bătut codita-n cui?“ 

„Da, zice, cum ai îndrăznit?" 

„Da ea cum a îndrăznit să-mi mănânce porum¬ 
beii?" 

„Ce să spun! Porumbeii tăi!" 


46 


„Că şi pisica, mă rog, o fi mare doamnă. “ 
începusem, ştiţi, să mă iau la harţă ca unul mare. 
„Ce să zic, mare lucru pisica asta.“ 

Da’ libelula: 

„Cum îndrăzneşti să vorbeşti asa, ce, nu ştii că e 
pisica mea şi că a mângâiat-o chiar contesa?" şi mi-a 
şi ars o palmă peste obraz, iar eu, cum eram de mic 
iute de mână, n-am stat pe gânduri, am luat un târn 
murdar de lângă uşă şi dă-i cu el peste mijloc... 

Dumnezeule mare, ce s-a stârnit atunci! M-au 
dus la cancelarie, la intendentul neamţ, să mă judece, 
şi m-a judecat, să fiu biciuit cât se poate de rău şi 
pe urmă să fiu dat afară de la grajd şi să bat cu cio¬ 
canul pietricele la aleea din parcul englezesc... M-au 
rupt în bătaie, nici să mă ridic n-am mai putut, şi 
m-au dus la taică-meu pe o rogojină, dar asta a fost 
o nimica toată pentru mine, însă, uite, ultima pe¬ 
deapsă, că să stau în genunchi şi să bat pietricele... 
asta a fost aşa un chin pentru mine, că m-am gân¬ 
dit, m-am gândit ce-aş putea să fac şi m-am hot㬠
rât să-mi iau viata. Mi-am făcut rost de o sfoară 

y 

zdravănă din trestie de zahăr, pe care am cerut-o de 
la un lacheiaş, şi am plecat seara să mă scald, dar 
de-acolo m-am dus în păduricea de plopi tremur㬠
tori din spatele ariei, m-am pus în genunchi, m-am 
rugat pentru toată creştinătatea, am legat sfoara de 
o cracă, am făcut un laţ şi mi-am băgat capul în ea. 
Mai rămânea doar să salt, o nimica toată... Făcusem 
toate astea cu inima uşoară, dar numai ce mi-am fă- 
cut vânt, am sărit şi m-am atârnat, că m-am şi pome¬ 
nit zăcând pe jos, iar în faţa mea era un ţigan cu un 


49 


cuţit şi râdea - nişte dinţi albi-albi, de sclipeau noap¬ 
tea pe mutra neagră. 

„Da ce faci aici, argatule?“ 

„Da ce treabă ai tu, mă rog, cu mine?“ 

„Ori - nu s-a lăsat el - ti-e viata rea?“ 

„Vezi bine că nu-i dulce“, zic. 

„Păi decât să te spânzuri cu mâna ta, mai bine, 
zice, hai să trăieşti cu noi, poate-oi atârna altfel.“ 
„Da cine sunteti voi si din ce trăiti? N-oti fi hoti.“ 
„Hoţi, suntem şi hoţi, zice, şi pungaşi.“ 

„Păi da, vezi, zic, iar la o adică n-oţi căsăpi şi 
oameni?“ 

„Se-ntâmplă, zice, procedăm şi-aşa. “ 

M-am gândit eu, m-am gândit, ce să fac: acasă, 
şi mâine, şi poimâine, tot asta şi tot asta, stai în ge¬ 
nunchi pe alee şi toc-toc, bate pietricele cu cioca¬ 
nul, iar de la meşteşugul ăsta făcusem şi bătături la 
genunchi, ba mai şi auzeam cum râd toţi de mine, 
că pentru o coadă de mâţă m-a osândit duşmăno¬ 
sul ăla de neamţ să pisez un munte întreg de piatră. 
Râdeau toti: „Si-ti mai si zici salvator, ziceau: le-ai 
salvat viaţa stăpânilor. “ Ce mai, n-am mai răbdat, 
şi văzând eu în mintea mea totul, că dacă nu mă spân¬ 
zur o să trebuiască să mă-ntorc iară la toate astea, 
am dat din mână, am dat şi-n plâns, şi m-am dus 
să mă fac tâlhar. 


Capitolul IV 


Iar şmecherul acela de ţigan nu m-a lăsat să mă 

dezmeticesc si zice: 

> 

„Ca să te cred, zice, că n-o să te duci înapoi, tre¬ 
buie să-mi aduci chiar acum o pereche de cai din graj¬ 
dul boieresc, da să iei din ăi care sunt cei mai buni, 
ca până dimineaţă să putem s-ajungem cu ei departe. 11 

M-am amărât: nu voiam în ruptul capului să 
fur, dar se vede treaba că dacă ai intrat în horă tre¬ 
buie să joci; şi cum ştiam tot ce intra şi tot ce ieşea 
din grajd, nu mi-a fost greu să scot dincolo de arie 
o pereche de cai din cei mai iuţi, care nu ştiau de 
oboseală, iar ţiganul scosese deja din buzunar nişte 
dinţi de lup puşi pe şiret şi i-a atârnat de gât şi unuia, 
si altuia, si pe urmă am încălecat si eu si ţiganul si-am 
plecat. Caii, simţind os de lup pe ei, ne-au dus de 
nici n-am cuvinte, şi spre dimineaţă eram la o sută 
de verste, lângă oraşul Karacev. Acolo am şi vândut 
caii unui vătaf de curte, am luat banii şi am ajuns 
la un râuşor, şi ne-am apucat să împărţim banii. Pe 
cai luaserăm trei sute de ruble, din cele de-acum, 
se-nţelege, în asignate, dar ţiganul îmi dă doar o rublă 
de argint şi zice: 

„Uite-ţi partea. “ 


51 


Mie mi s-a părut jignitor. 

„Cum, zic, păi eu am furat caii ăştia, şi pentru 
asta puteam s-o păţesc mai rău decât tine, şi-atun- 
cea de ce-i partea mea aşa de mică?“ 

„Fiindcă, zice, atâta a ajuns.“ 

„Astea, zic, sunt prostii. Tu de ce iei mai mult?“ 
„Păi de-aia, zice, că eu sunt meşterul, iar tu eşti 
încă ucenic.“ 

„Ce ucenic, zic, ce tot minţi aici!“ - şi zic eu, zice 

el, şi-ajungem la suduieli. Până la urmă am spus: 

„Eu cu tine nu vreau să merg mai departe, fiindcă 

eşti un ticălos.“ 

> 

Iar el răspunde: 

„N-ai decât să rămâi, frate, pentru numele lui 
Dumnezeu, că paşaport n-ai şi-i mai mare daraua 
cu tine.“ 

Aşa că ne-am despărţit şi eu m-am dus la asesor 
ca să mă dau în vileag şi să spun că sunt fugar, dar 
cum i-am spus povestea mea pisarului, acela mi-a 
şi spus: 

„Dar eşti prost rău: ce-ţi trebuie să te dai în vi¬ 
leag? Ai zece ruble? “ 

„Nu, zic, o rublă am, dar zece n-am.“ 

„Ei, dacă-i aşa poate ai altceva, vreo cruce de ar¬ 
gint la gât sau, uite, ce-ai în ureche: un cercel, nu?“ 
„Da, zic, cercel.“ 

„De argint?" 

„De argint, zic, şi am şi cruce de la Mitrofan." 
„Bine, zice, scoate-le repede şi dă-mi-le, şi o să-ţi 
scriu un act de eliberare si du-te la Nikolaevo, că 
acolo au nevoie de mulţi oameni şi fug de la noi acolo 
o grămadă de haimanale." 


52 


I-am dat rubla mea, crucea şi cercelul, iar el mi-a 
scris un act şi-a pus pe el ştampila asesorului şi zice: 

„Uite, pentru ştampilă ar trebui să mai dai ceva, 
că asa iau de la toti, dar acum mi-e milă de sărăcia ta 
şi vreau ca actele să iasă în regulă din mâinile mele. 
Du-te, zice, şi cui i-o mai trebui trimite-1 la mine.“ 

„Bine, mi-am zis, halal milostenie: crucea de la 
gât mi-a luat-o, şi-i mai e şi milă.“ N-am trimis pe 
nimeni la el, şi-am plecat doar cu numele lui Hristos, 
fără un sfanţ. 

Ajung eu în oraşul acela şi mă duc la târg, ca să 

mă tocmesc. Grămada de veniţi ca să se tocmească 

> 

s-a dovedit o nimica toată - trei oameni cu totul, si 
toţi pesemne că erau ca mine, pe jumătate vagabonzi, 
dar să ne ia s-au repezit o groază, şi toţi trăgeau care 
mai de care de noi în toate părţile. Pe mine a tăb㬠
rât un boier, o namilă, mai ceva ca mine, şi i-a îm¬ 
pins cât colo pe toţi de lângă mine, şi m-a apucat 
de amândouă mâinile şi m-a târât după el; mă du¬ 
cea şi-i împingea cu pumnii pe ceilalţi în toate păr¬ 
ţile, şi-i înjura de mama focului, dar avea lacrimi în 
ochi. M-a dus într-o căscioară înjghebată la repe¬ 
zeală din te miri ce si zice: 

> 

„Spune drept: eşti fugar, aşa-i?“ 

Zic: 

„Fugar. “ 

„Hoţ, zice, ucigaş, ori doar vagabond? 11 

Eu răspund: 

„La ce vă trebuie să stiti? 11 

„Păi ca să ştiu mai bine la ce treabă eşti bun.“ 


53 


I-am povestit tot, de ce-am fugit, iar el odată se 
repede la mine şi mă sărută şi zice: 

„De asa unul si am nevoie, asa-mi si trebuie! Dacă 
tu, zice, ai avut milă de porumbei, cu siguranţă poţi 
să-mi creşti copilul: te iau ca dădacă.“ 

Eu m-am înspăimântat: 

„Cum, zic, ca dădacă? N-am nici în clin, nici în 

mânecă cu asa ceva.“ 

> 

„Ei, astea-s fleacuri, zice, fleacuri, eu văd că poţi 
să fii dădacă. Sunt la necaz, fiindcă nevastă-mea, de 
plictiseală, a fugit de la mine cu un remontor şi m-a 
lăsat cu o fetită de tâtă, iar eu n-am când să-i dau să 
mănânce si nici n-am ce, asa că tu o să mi-o hră- 

y } y 

neşti, iar eu o să-ţi dau câte două ruble pe lună drept 
simbrie. “ 

„Iertaţi-mă, răspund eu, aici nu-i vorba de două 
ruble, dar cum să fac eu fată la asa o îndatorire?" 

y y 

„Fleacuri, zice, doar eşti rus, nu? Rusul face faţă 
la orice." 

„Şi ce dacă, zic, oi fi eu rus, dar sunt bărbat, şi 
cu ce-i de trebuinţă ca să creşti un copil de tâtă nu-s 

y y I y y 

dăruit." 

„Păi, ca să-ţi vin în ajutor, o să cumpăr o capră 
de la un jidov: o mulgi şi cu lăptişorul de la ea îmi 
creşti fetita." 

y y 

M-am gândit eu şi zic: 

„Aşa-i, zic, adică de ce n-ai creşte copilul cu o ca¬ 
pră, dar, orişicum, parcă tot e mai bine să ai o femeie 
pentru slujba asta." 

„Nu, zice, de femei, te rog, nu-mi pomeni: din 
pricina lor se şi iscă toate poveştile astea, şi nici n-am 
de unde să le iau, iar dacă nu te învoiesti să-mi fii 

7 y 


54 


dădacă la copil, chem chiar acum cazacii şi porun¬ 
cesc să fii legat şi dus la poliţie, şi de-acolo o să te 
trimită cu pază de unde-ai plecat. Acum alege cum 
ţi-e mai bine: să sfarmi iar pietre pe alee în parc la 
contele tău, sau să-mi creşti copilul? “ 

M-am gândit: nu, înapoi nu mă mai duc. Şi m-am 
învoit să rămân dădacă. Chiar în ziua aceea am cum¬ 
părat de la un jidov o capră albă cu ied. Iedul l-am 
înjunghiat şi l-am mâncat împreună cu boierul meu 
în supa cu tăiţei, iar capra am muls-o şi cu lăptişo¬ 
rul de la ea am început să hrănesc copilul. Copilul 
era mic şi afurisit şi ca vai de el: ţipa întruna. Stăpânul 
meu, taică-său, era slujbaş, polonez de fel, şi nu st㬠
tea niciodată pe-acasă puşlamaua, fugea tot tim¬ 
pul la tovarăşii lui să joace cărţi, iar eu, tot singur 
cu orfana asta a mea, cu copiliţa, şi tare am mai 
început să mă obişnuiesc cu ea, fiindcă nu mai pu¬ 
team de plictiseală aici, şi cum n-aveam ce face, îmi 
făceam de lucru cu ea. Ba puneam copilul în copaie 
şi-l spălam frumuşel, şi dacă dădea să-nflorească 
vreo spuzeală, o şi presăram cu făină; ba îi pieptă- 
nam căpşorul, ori o legănam pe genunchi, ori, dacă 
mă plictiseam prea rău acasă, o vâram în sân şi mă 
duceam la liman să clătesc rufe - şi capra, şi ea se 
obişnuise cu noi, venea şi ea după noi să se plimbe. 
Aşa am dus-o până la Anul Nou, şi copila mea a mai 
crescut şi a-nceput să se ţină pe picioare, dar bag eu 
de seamă că are picioruşele strâmbe. Ii arăt stăpânu¬ 
lui, dar el nu s-a sinchisit deloc şi-a spus doar: 

„Şi, zice, ce să fac eu? Du-o la doctor şi arată-i: 
să vadă el.“ 


55 


Am dus-o, si doctorul zice: 

„Asta-i boală inglezească, trebuie s-o pui în nisip. “ 

Aşa am şi început să fac: am ales la malul lima¬ 
nului un locşor unde era nisip, şi când era o zi fru¬ 
moasă şi caldă, luam capra şi fetiţa şi mă duceam 
cu ele acolo. Săpam cu mâinile în nisipul cald şi 
vâram copilul pân-la brâu, şi-i dădeam un beţigaş 
şi nişte pietricele să se joace, iar capra noastră se-nvâr- 
tea în jurul nostru, păştea iarbă, şi eu şedeam, şe¬ 
deam cu genunchii încolăciţi cu braţele, şi aţipeam, 
şi dormeam. Zile-ntregi am petrecut aşa toţi trei, şi 
asta mă scăpa cel mai bine de plictiseală, fiindcă 
plictiseala, spun iară, era groaznică, şi mai cu seamă 
în primăvara aceea, când am început să pun fetiţa 
în nisip şi să dorm la liman, îmi veneau tot felul de 
vise fără noimă. Cum adormeam, iar limanul mur¬ 
mura şi-mi aducea vântul cald din stepă, şi parcă 
îmi adia cu el ceva vrăjit, mă şi năpădea un vis îngro¬ 
zitor: vedeam nişte stepe, cai, şi parcă mă tot chema 
cineva şi mă ademenea undeva: auzeam că-mi striga 
si numele: „Ivane! Ivane! Hai, frate Ivane!“ Mă des- 
teptam, chiar tresăream şi scuipam: „Ptiu, lua-v-ar 
dracu’, de ce mă strigaţi?" Te uiţi în jur: plictiseală; 
capra s-a dus deja cât colo, umblă razna, paşte iarbă, 
şi copilul stă îngropat în nisip, şi mai mult nimic... 
Uf, ce plictiseală! Pustiul, soarele şi limanul, şi adormi 
iară, şi ea, pala aceea de vânt cu adierea, îţi intră iar 
în suflet şi strigă: „Ivane! Haidem, frate Ivane!" Păi, 
şi-atunci înjuri şi zici: „Da arată-te, fir-ai al dracu¬ 
lui, cine eşti si de ce mă chemi asa?“ Si m-am înfu- 
riat si şedeam si mă uitam somnoros la liman, si 

y y y J y 


56 


de-acolo parcă se-nălţă un norişor uşor, şi direct spre 
mine pluti: ptrru, unde te duci tu, fericitule, te po¬ 
meni că mă şi uzi! Dar deodată văd: deasupra mea 
stă călugărul cel cu faţă de babă în care dădusem, 
demult, când eram foraităr, cu biciul. Zic: „Ptrru! 
du-te de-aici!“ Iar el se-aude aşa, duios: „Haidem, 
Ivane, frate, haidem! Trebuie să mai înduri mult, 
dar pe urmă o să ai izbândă. “ L-am suduit în somn 
si zic: „Unde să mă duc cu tine si ce izbândă să mai 

am?“ Dar el s-a făcut deodată iarăşi nor si mi-a 

> > 

arătat prin el, nu ştiu nici eu ce: stepa, nişte oa¬ 
meni sălbatici, sarazini 1 , uite, cum sunt în basmele 
cu Ruslan si Bova Korolevici 2 ; cu cuşme înalte, mi- 
ţoase şi cu săgeţi, pe cai sălbatici, fioroşi. Şi-n timp 
ce vedeam asta, auzeam şi gâgâit de gâşte, şi neche¬ 
zat, şi râset sălbatic, iar pe urmă deodată un vâr¬ 
tej... stârni un nor de nisip şi n-a mai fost nimic, 
doar un clopot suna pe undeva stins şi se arătă pe 
o înălţime o mănăstire mare, albă, scăldată parcă 
toată într-o auroră purpurie, şi de-a lungul ziduri¬ 
lor umblau îngeri înaripaţi cu lănci de aur, iar în 
jur era o mare, şi cum lovea vreun înger cu lancea în 
scut, se şi învolbura marea şi împresura toată m㬠
năstirea, şi din străfunduri implorau glasuri înspăi¬ 
mântătoare. „Sfinte!“ 

„Ei, mi-am zis, iară mă luară cu mănăstirea! 11 şi 
m-am trezit înciudat, si văd cu mirare: o cuconiţă 
cum nu se poate mai gingaşă stă în genunchi în ni¬ 
sip peste domnişoara mea şi plânge cu şiroaie-şiroaie 

1. în folclorul rus - popoare musulmane. 

2. Eroi din folclorul rus. 

57 



de lacrimi. M-am uitat şi iar m-am uitat, că mă gân¬ 
deam: n-o fi şi-acum tot vedenia, dar pe urmă am 
văzut că nu piere, şi m-am şi ridicat de jos; m-am 
apropiat şi văd: cuconiţa îmi scosese copila din ni¬ 
sip, şi-o luase în braţe, şi-o săruta şi plângea. Şi-o 
întreb: 

„Ce vrei?“ 

Ea a şi dat fuga la mine, şi strângea copilul la 
piept şi-a zis în şoaptă: 

„E copilaşul meu, fiica mea, e fiica mea!“ 

Zic: 

„Ei, asta-i, de unde şi până unde?“ 

„Dă-mi-o“, zice. 

„De unde-ţi veni, zic, că ţi-o dau?“ 

„Dar ţie, zice, nu ţi-e milă de ea? Vezi doar cum 
se strânge-n mine.“ 

„S-o strânge, e ţânc prost, şi-n mine se strânge, 
dar de dat nu ţi-o dau.“ 

„De ce?“ 

„Fiindcă, zic, mi-a fost dată în grijă, uite, avem 
cu noi şi-o capră, iar eu trebuie să duc copilul la tai- 
că-său.“ 

Ea, cuconiţa asta, a-nceput să plângă şi să-şi frângă 
mâinile. 

„Ei, bine, zice, dacă nu vrei să-mi dai copilul, cel 
puţin nu-i spune, zice, bărbatului meu, care ţi-e st㬠
pân, că m-ai văzut, şi mâine vino iară aici, în locul 
ăsta, cu copilul, să pot să-l mai mângâi şi eu.“ 

„Asta, zic, e altă treabă, asta făgăduiesc şi mă ţin 
de cuvânt. “ 

Şi chiar aşa, nu i-am spus nimic de ea stăpânu¬ 
lui, iar de dimineaţă am luat capra şi copilul şi m-am 


58 


dus iar la liman, iar cuconiţa aştepta deja. Şedea b㬠
gată într-o gropiţă, şi cum ne-a zărit a sărit afară, 
şi-a dat fuga, şi plângea, şi râdea, şi i-a vârât copi¬ 
lului în amândouă mânuţele o jucărioară, şi până 
şi caprei noastre i-a atârnat de gât un clopoţel cu o 
pânzică roşie, iar mie îmi dă o lulea şi o chisea cu 
tutun şi un pieptene. 

„Fumează, te rog, zice, luleaua asta, şi eu o să 
am grijă de copil.“ 

Si-asa au mers întâlnirile noastre acolo, la liman: 
cuconiţa tot cu copilul, iar eu cu somnul, iar ea 
mai începea să-mi povestească, zicea că pe ea, când 
era la ea acasă, o dăduseră cu de-a sila după boierul 
meu... că a avut mamă vitregă, rea, şi că pe-acela, 
pe soţul ăsta al ei, cică, n-a putut să-l iubească nici¬ 
cum. Dar pe-acela... pe ăsta, pe ăstălalt, pe remon- 
tor... cum nu... pe-acestaîl iubeşte, şi se văicăreşte, 
că împotriva voinţei ei, cică, i-a fost dată. Fiindcă 
soţul meu, ştii, cum zice chiar el, trăieşte neîngrijit, 
iar acesta, cu... ei, cu... cum îi zice... cu must㬠
cioara aceea, sau cum i-o fi numele, şi-ntotdeauna, 
cică, se-mbracă foarte curat, şi-are milă de mine, 
numai că eu, zice, nu pot să fiu fericită aşa, că mi-e 
milă de copilul ăsta. Iar acum, zice, am venit cu el aici 
si aici stăm în casă la un tovarăş de-al lui, dar eu stau 
cu mare frică, să nu afle bărbatu-meu, şi curând o 
să plecăm, şi iar o să sufăr după copilul meu. 

„Păi şi ce să fac eu, mă rog; dacă tu, nesocotind 
legea şi religia, ţi-ai trădat cununia, acuma trebuie 

să si suferi.“ 

> 

Dar ea se pune pe plâns, şi din zi în zi plânge mai 
amar, şi mă bate la cap cu văicărelile ei şi, deodată, 


57 


nici una nici alta, se-apucă să-mi vâre bani. Şi-n fine, 

vine ultima oară si zice: 

> 

.Ascultă, Ivan (îmi ştia deja numele), ascultă, zice, 
ce-o să-ţi spun: acum, zice, o să vină chiar el aici.“ 

Eu întreb: 

„Care el?“ 

Ea răspunde: 

„Remontorul.“ 

Eu zic: 

„Şi ce treabă am eu?“ 

Iar ea mă înştiinţează că el a câştigat azi-noapte 
o grămadă de bani la cărţi şi că vrea să-mi dea drept 
mulţumire, că, vasăzică, îi dau înapoi fiica, o mie 
de ruble. 

„Ei, uite, zic, asta n-o să fie în vecii vecilor." 

„Dar de ce, Ivane, de ce? a stăruit ea. Ţie nu ţi-e 
milă de mine şi de ea, că suntem despărţite?" 

„Ei, zic, milă-nemilă, eu nu mă vând nici pe bani 
mulţi, nici pe puţini, aşa că mia remontorului să r㬠
mână la el, iar fiica ta la mine." 

Ea plânge, dar eu zic: 

„Degeaba plângi, că mie nu-mi pasă." 

Ea zice: 

„Tu n-ai milă, eşti de piatră." 

Dar eu răspund: 

„Nu sunt deloc, zic, de piatră, ci sunt ca toţi, din 
oase si vene, dar sunt om cu conştiinţă si cu credinţă: 
odată ce m-am angajat să am grijă de copil, o să-l 
păzesc." 

Ea să mă convingă că, judecă, zice, şi copilului o 
să-i fie mai bine lângă mine! 


60 


„îţi spun iar, răspund eu, asta nu-i treaba mea.“ 
„Chiar, strigă ea, chiar trebuie să mă despart iar 
de copilul meu?“ 

„Dă ce, zic, dacă tu, nesocotind legea şi religia... “ 
Dar n-am isprăvit ce voiam să spun, că văd venind 
spre noi prin stepă un ulan. Pe-atunci cei de la regi¬ 
ment mergeau încă aşa cum se cuvine, împăunaţi, 
în uniformă militară adevărată, nu ca cei de-acum, 
de zici că-s pisari. Vine ulanul ăsta remontor, unul 
chipeş, cu mâinile-n şolduri, iar mantaua o purta 
desfăcută larg... putere poate n-avea deloc în el, dar 
fudul... Mă uit eu la musafirul ăsta şi-mi zic: „Uite, 
ar fi grozav să mă joc niţel cu el, aşa, de plictiseală.“ 
Şi-am hotărât că îndată ce-o să-mi spună o vorbă 
să-i răspund cât se poate de grosolan, şi poate, mă rog, 
de-o vrea Dumnezeu, să mă bat cu el, de plăcere. 
O să fie straşnic, mă-ncântam eu, si nici n-am mai 
auzit ce-mi spunea şi murmura printre lacrimi cuco¬ 
niţa mea în timpul ăsta. 


Capitolul V 


Doar că, odată ce m-am hotărât să-mi procur 
această distracţie, m-am gândit cum să fac eu mai bine 
ca să-l scot din sărite pe acest ofiţer, ca să se repeadă 
la mine; şi iau eu şi m-aşez, scot din buzunar piep¬ 
tenele şi-ncep, chipurile, să-mi pieptăn capul; dar ofi¬ 
ţerul s-a dus drept la cuconiţa lui. 

Ea, ta-ta-ta, ta-ta, către el: adică tot, că nu-i dau 
copilul. 

Dar el a mângâiat-o pe căpşor şi zice: 

„Nu-i nimic, sufleţel, nu-i nimic, găsesc eu în¬ 
dată cum să procedez cu el. Ii punem în faţă nişte 
bani, zice, şi-o să-i fugă ochii; şi dacă n-o să meargă 
nici aşa, ce mai, o să-i luăm copilaşul.“ 

Şi spunând asta, se apropie de mine şi-mi dă o 
mână de asignate, şi zice: 

„Uite, zice, aici sunt o mie de ruble în cap, dă-ne 
copilul, iar banii ia-i şi du-te unde vrei.“ 

Dar eu înadins m-am arătat nepoliticos şi nu i-am 
răspuns pe loc: întâi, încet de tot, m-am ridicat de 
jos; pe urmă mi-am atârnat pieptenele la brâu, am 
tuşit şi abia atunci am glăsuit: 

„Nu, zic, procedeul ăsta, înălţimea voastră, nu 
merge“ - şi iau şi-i smulg din mâini hârtiuţele, scuip 
pe ele şi le-azvârl, şi zic: 


62 


„Atenţie, marş, aport, ridică-i.“ 

El s-a supărat, s-a făcut roşu tot şi a sărit la mine; 
dar pentru mine, vedeţi şi domniile voastre ce con¬ 
stituţie am, ce mare lucru era pentru mine să mă pun 
cu un ofiţer în uniformă: doar l-am împins niţeluş 
şi gata cu el: a zburat de-a venit cu pintenii-n sus, iar 
sabia i s-a dus într-o parte. Eu mă duc, pun picio¬ 
rul pe sabia aceea şi zic: 

„Na, zic, şi vitejia ţi-o strivesc sub picior." 

Dar el, măcar că stătea prost cu puterea, era un 
ofiţeraş curajos: vede că n-are cum să-mi ia săbiuţa, 
o scoate de la brâu şi se năpusteşte cu pumnişorii la 
mine... Se-nţelege că nici aşa nu s-a ales decât cu 
amărăciune trupească, dar caracterul lui mândru şi 
nobil mi-a plăcut : eu n-am luat banii lui şi nici el 
nu s-a apucat să-i adune. 

Când am isprăvit cu încăierarea, am strigat: 

„Luaţi-vă banii, înălţimea voastră, o să vă prindă 
bine la poştalion!" 

Dar ce credeţi: nu i-a adunat de pe jos, ci s-a repe¬ 
zit drept la copil şi 1-a-nhăţat: dar se-nţelege, el a luat 
copilul de o mână, iar eu l-am apucat îndată de 
cealaltă, si zic: 

„Hai, trage: care o rupe jumătatea mai mare." 

El strigă: 

„Ticălosule, ticălosule, fiară!" 

Şi m-a şi scuipat în faţă şi a dat drumul copilu¬ 
lui, dar acuma n-a mai tras-o decât pe cuconiţa aceea, 
iar ea, trasă cu de-a sila cum era, ţipa de disperare 
de-ţi era mai mare jalea, şi deşi se ducea după el, ochii 
îi avea la mine şi la copil şi întindea mâinile spre 


63 



noi... şi uite, văd şi simt cum se rupe de vie în două, 
jumătate la el, jumătate la copil... Dar chiar în 
clipa aceea văd cum dinspre oraş vine în goană bo¬ 
ierul meu la care slujeam, şi-n mâini avea un pis¬ 
tol, şi tot trăgea cu el şi zbiera: 

„Ţine-i, Ivane, ţine-i!“ 

„Păi cum, îmi zic eu, cum să ţi-i ţin eu? Las’ să 
se iubească!şi-i ajung din urmă pe cuconiţă şi pe 
ulan, le dau copilul şi zic: 

„Daţi-1 naibii pe pehlivanul ăsta! Dar acuma 
luaţi-mă şi pe mine, că el o să mă dea pe mâna jus¬ 
tiţiei că n-am paşaport legiuit. “ 

Ea zice: 

„Hai să mergem, Ivan, puiule, şi-o să stai cu noi.“ 

Şi ne-am pus pe fugă, şi fetiţa, pupila mea, am 
luat-o cu noi, iar capra şi banii şi paşaportul meu 
au rămas la boier. 

Tot drumul, cât am mers cu domnii ăştia noi ai 
mei până la Penza, stând pe capra tarantasului, m-am 
gândit întruna: oi fi făcut bine că l-am bătut pe ofi¬ 
ţer? Că doar a prestat jurământ, iar la război apără 
ţara cu spada, şi poate chiar împăratul îi spune, 
după rang, „dumneavoastră", iar eu, prostul, l-am 
jignit aşa!... Dar pe urmă, după ce-am întors-o pe 
toate feţele, am început să mă gândesc la altele: la ce 
mi-o mai pregăti soarta. Iar la Penza era atunci târg, 
şi ulanul îmi spune: 

„Ascultă, Ivane, cred că ştii că nu pot să te ţin pe 
lângă mine.“ 

Eu zic: 

„Dar de ce?“ 


64 


„Păi fiindcă, răspunde el, eu sunt în slujbă, iar 
tu n-ai nici un fel de act. “ 

„Ba nu, am avut paşaport, zic, doar că fals.“ 

„Ei, uite, vezi, răspunde el, iar acum n-ai nici atât. 
Tine două sute de ruble bani de drum si du-te cu 

j » 

Dumnezeu unde-oi vrea.“ 

Eu, mărturisesc, nu voiam să mă duc niciunde 

de la ei, că iubeam copilul acela; dar n-am avut ce face, 

si zic: 

> 

„Ei, atunci rămâneţi cu bine, zic, vă mulţumesc 

plecat pentru recompensă, dar să vedeţi, mai e ceva.“ 

„Ce anume? “ mă întreabă. 

„Păi anume, răspund eu, că sunt vinovat faţă de 

dumneavoastră, că m-am bătut cu dumneavoastră 

şi v-am spus vorbe neobrăzate.“ 

El a râs si zice: 

> 

„Nu-i nimic, Dumnezeu cu tine, că eşti om bun.“ 
„Ba nu, ce dacă-s bun, nu se poate-aşa, că asta 
poate să-mi rămână pe conştiinţă: dumneavoastră 
sunteţi apărător al ţării şi poate că împăratul însuşi 
v-a spus «dumneavoastră»." 

„Asta, zice, e adevărat: nouă când ni se dă gra¬ 
dul ni se scrie în act: « Vă conferim şi poruncim să 
fiţi onorat şi respectat.»" 

„Ei, atunci, îngăduiţi-mi, zic, asta n-o s-o pot în¬ 
dura nicicum de-aici încolo. 

„Şi-acum, zice, ce să facem? Că eşti mai puternic 
decât mine, iar că m-ai lovit, asta n-o poţi lua înapoi." 

„De luat înapoi, zic, nu se poate, dar măcar, ca 
să-mi uşurez conştiinţa, cum doriţi, dar binevoiţi 

să daţi în mine de câteva ori." 

> 


65 


Şi-am luat de mi-am umflat amândoi obrajii în 

fata lui. 

> 

„Dar pentru ce, zice, pentru ce să dau în tine?“ 

„Păi, aşa, pentru conştiinţa mea, că am jignit Iară 
să fiu pedepsit un ofiţer al împăratului meu.“ 

El a început să râdă, dar eu mi-am umflat iar 
obrajii cât am putut de tare şi iar am stat aşa. El a 
întrebat: 

„Dar de ce te umfli si te scălămbăi asa?“ 

” > > 

Si eu zic: 

j 

„M-am pregătit ca la regulament, soldăţeşte: bine¬ 
voiţi, zic, să mă pocniţi, şi-ntr-o parte, şi-n ailaltă/ 1 

Şi mi-am umflat iar obrajii; dar el, în loc să dea 
în mine, numai ce sare şi-ncepe să mă sărute şi zice: 

„De-ajuns, Ivane, pentru numele lui Hristos, 
de-ajuns: pentru nimic în lume n-o să dau în tine 
vreodată, dar pleacă mai iute, cât nu-s acasă Maşenka 
şi fetiţa, altminteri o să plângă rău după tine.“ 

„E! Asta, mă rog, e altă treabă, de ce să le amă- 

- cc 

rascr 

Şi măcar că nu voiam să plec, n-am avut ce face: 
aşa că am plecat degrabă fără să-mi iau rămas-bun, 
am ieşit pe poartă şi-am stat şi m-am gândit: 

„Unde să mă duc eu acum?“ Şi-ntr-adevăr, tre¬ 
cuse atâta vreme de când fugisem de la stăpâni şi 
pribegeam, şi nu-ncălzisem pe nicăieri locul sub 
mine... „Gata, m-am gândit, mă duc la poliţie şi 
mă declar, doar că, mi-am zis, iară nu-i cum trebuie, 
că acuma am nişte bani, iar la poliţie mi-i iau pe 
toti: ia să cheltui măcar ceva din ei, barem un ceai 
cu covrigi să iau şi eu de plăcere la tractir.“ Şi uite, 


66 


mă duc eu la târg, la tractir, cer un ceai cu covrigi 
şi stau cu el, şi stau, dar pe urmă am văzut că nu-i 
chip s-o ţin aşa şi-am plecat să colind. Trec eu peste 
râu, peste Sura, în stepă, acolo unde sunt herghelii 
de cai şi pe lângă ele sunt şi tătari în chibitci. Toate 
chibitcile erau la fel, dar una era pestriţă-pestriţă, 
iar în jurul ei forfoteau o mulţime de domni de tot 
felul, încercau caii de călărie. De tot felul: şi civili, 
şi militari, şi moşieri care veniseră la târg: stăteau 
toţi în picioare, fumau pipă, iar în mijlocul lor, pe 
o coşmă 1 pestriţă, şedea grav un tătar slab şi lung ca 
o prăjină, intr-un halat din bucăţi şi cu o tiubeteikă 
aurită. Mă uit în jur şi, văzând un om care băuse 
ceai lângă mine la cârciumă, îl întreb: 

„Dar cine e acest tătar de seamă, de şade doar el?“ 

Iar omul acela îmi răspunde: 

„Cum, nu-1 ştii? E Djangar-han 2 .“ 

„Şi ce-i de el, mă rog, de Djangar-han?“ 

Iar acela îmi spune îndată: 

„Djangar-han, zice, e cel mai mare crescător de 
cai din stepă, tabunurile lui ţin de la Volga până 
hăt, la Ural, cât e pustiul Rîn-Peski 3 , iar el, acest 
Djangar-han, e în stepă nici mai mult, nici mai pu¬ 
ţin decât un tar.“ 

j j 

„Dar, zic, stepa asta nu-i sub noi?“ 

1. Covor din lână de oaie sau de cămilă. 

2. Hanul hoardei kirghize Bukeevskaia, nomadă în 
gubernia Astrahan. în 1824 a fost numit de guvernul rus 
în slujba statului şi a primit decoraţii şi funcţii. Mare ne¬ 
guţător de cai. 

3. Dealuri nisipoase pe cursul inferior al Volgăi. 


67 



„Ba da, răspunde, e sub noi, numai că n-avem 
deloc cum s-o dobândim, fiindcă taman până la 
Caspică sunt acolo ori sărături, ori doar iarbă şi 
păsări până-n slava cerului, şi funcţionarul n-are ce 
lua acolo, de-asta, zice, şi domneşte Djangar-han 
acolo, si are acolo, în Rîn-Peski, si seici, si ulani, si 
muezini, si imami, si ulema, si dervişi, si la toti le 
porunceşte după cum are nevoie, iar ei sunt bucu¬ 
roşi să i se supună. “ 

Si cum ascultam eu vorbele astea, văd că un tă- 
tar mărunt mână în faţa hanului acestuia o iapă 
mică si albă si că bolboroseşte ceva; iar acela s-a ridi- 
cat, a luat un bici cu codirişcă lungă, s-a pus chiar 
în dreptul capului iepei, a întins biciul spre fruntea 
ei şi a stat aşa. Dar stătea tâlharul, v-o spun, de ziceai 
că-i o statuie măreaţă la care trebuie să te uiţi, si se 
vedea pe el că-i iscodeşte instinctul. Şi cum în treaba 
asta eram deprins din copilărie să bag de seamă, 
văd că şi iapa aceea se uită la el ca o cunoscătoare şi 
se ţine dreaptă toată înaintea lui: na, uită-te la mine 
si desfată-te! Si el, tătarul ăsta băţos se uita, se uita 
aşa la iapa aceea, şi nu-i dădea ocol, cum fac ofiţerii 
noştri, care se-nvârt de zor în jurul calului, ci se uita 
doar dintr-un punct, şi deodată a lăsat biciul jos şi 
şi-a sărutat fără o vorbă degetele: cică, aur! Şi s-a 
aşezat la loc pe coşmă, cu picioarele încrucişate, iar 
iapa a dat imediat din urechi, a fornăit şi-a-nceput 
să joace. 

Domnii care stăteau acolo s-au dus care mai de 
care să se târguiasă pentru ea: unul dădea o sută de 
ruble, altul o sută cincizeci, si tot asa se-ntreceau să 

3 3 > j 


68 


urce preţul. Iepşoara, ce-i drept, era o minune, nu 
era mare, ca un cal arab era, dar bine proporţio- 
nată, căpşor mic, ochişor plin, ca un merişor, urechi 
agere, flancuri sonore, spinarea ca o săgeată, iar pi¬ 
cioruşele uşoare, bine făcute, cum nu se poate mai 
sprintene. Eu, cum eram iubitor de asemenea fru¬ 
museţe, nu-mi mai luam ochii de la iepşoara asta. 
Dar Djangar-han a văzut că râvnesc toţi la ea şi că 
domnii îi ridică preţul ca nişte smintiţi; a făcut 
semn unui tătăruş soios, iar acela a şi sărit pe ea, pe 
lebădusă, si dă-i si mână - şedea, stiti, cum ştia el, 
tătărăşte, şi-o strângea cu genunchii, iar ea a prins 
aripi sub el, şi întocmai ca o pasăre a zburat, şi nu 
fremăta, şi cum s-a lăsat pe greabănul ei şi-a chiuit 
la ea, a şi scos foc pe nări şi-a învârtejit nisipul. 
„Ah, şerpoaică ce eşti! am zis în gândul meu, ah 
dropie de stepă, aspidă! unde-oi fi putut să te 
naşti?“ Şi mi-am simţit sufletul năzuind cu patimă 
la ea. Tătăruşul a adus-o înapoi în goană, ea a puf¬ 
nit odată pe amândouă nările, a răsuflat şi şi-a 
aruncat toată oboseala, si nici n-a mai suflat si n-a 
mai dat cu copita. „Ah, tu, am zis în gândul meu, 
drăguţo; ah, tu, iubiţico!“ Cred că să-mi fi cerut 
tătarul pe ea nu sufletul, ci pe tata şi pe mama, n-aş 
fi pregetat - dar nici cu gândul nu era de gândit să 
am eu aşa un zburător, când cine ştie ce preţ se pu¬ 
sese pe ea printre domni şi remontori, şi nici asta 
n-ar fi fost încă nimic, căci deodată, când nici nu se 
isprăvise târguiala şi n-o luase nimeni, vedem că de 
dincolo de Sura, de la Seliksa, vine în goană pe un cal 
iute pana corbului un călăreţ, şi face semne largi cu 


69 


pălăria şi se-apropie în zbor, sare jos, dă drumul calu¬ 
lui şi se duce drept la ea, la iepşoara albă, şi stă şi el 

în fata ei ca o stană si zice: 

> > 

„E a mea iapa.“ 

Dar hanul îi întoarce vorba: 

„Cum să fie a ta? Domnii îmi dau pe ea cinci sute 
de ruble." 

Dar călăreţul acela, un ditamai tătarul pântecos, 
cu mutra aprinsă şi cojită toată de parcă i se smul¬ 
sese pielea de pe ea, şi cu ochii mici, ca nişte crăp㬠
turi, a strigat odată cât îl ţinea gura de tare: 

„Dau o sută mai mult decât toţi!“ 

Domnilor le-a sărit ţandăra, au făgăduit şi mai 
mult, iar Djangar-han, rece, şedea şi ţocăia din buze; 
şi dinspre Sura, din partea ailaltă, a mai venit în 
goană un tătar, călare pe un cal roib, în spume, şi 
ăsta slab mort tot, galben, numai piele şi os, dar şi 
mai semeţ decât primul. Şi-a dat drumul de pe cal 
şi s-a înfipt ca un cui înaintea iepei albe şi zice: 

„Vă spun la toţi: vreau ca iapa să fie a mea!“ 

Eu mi-am întrebat vecinul: 

„De ce depinde treaba aici la ei?“ 

Iar el răspunde: 

„Treaba asta, zice, depinde de ce-i în capul ma¬ 
relui han Djangar. El, zice, nu doar o dată, ci aproape 
la fiecare iarmaroc aduce o bucată din asta; mai 
întâi vinde toţi caii de rând, iar pe urmă, în ultima 
zi, naiba ştie de unde, scoate ca din mânecă un cal 
ca ăsta, ori doi, de-i face pe coneseri să-şi iasă din 
minţi; iar el, şmecherul de tătar, se uită si se dis- 
trează, şi mai primeşte şi bani pentru asta. Ştiindu-i 
obiceiul, toţi îl aşteaptă pe ăsta de la urmă, şi uite că 


70 


asa a ieşit si-acum: toti cred că acum hanul o să plece, 
şi precis că o să plece la noapte, dar acum, uite ce 
iepşoară a scos...“ 

„O minune, zic, de cal!“ 

„Chiar minune; se spune că a adus-o la târg în 

mijlocul hergheliei, şi într-aşa o goană a mânat-o, 

că n-a putut s-o vadă nimeni pe după ceilalţi cai, şi 

n-a ştiut de ea nimeni în afară de tătarii ăştia care 
> > 

au venit, dar şi ăstora le-a refuzat-o, că iapa n-ar fi 
de vânzare, că-i e dragă, şi noaptea a ţinut-o separat 
de ceilalţi cai şi a gonit-o în pădure lângă Mordovski 
Işim, şi-acolo a păscut într-o poiană cu un păstor 
anume, şi-acum dintr-odată a scos-o şi a pus-o la 
vânzare, şi să vezi minuni ce-o să fie aici din pri¬ 
cina ei şi ce-o să ia el, câinele, pe ea, şi vrei să facem 
prinsoare cine-o să câştige? 11 

„Adică, zic, de ce: de ce să ne punem noi unul 
cu altul?“ 

„Păi, fiindcă, răspunde el, acum se termină cu 
patima: şi toţi domnii o să se facă negreşit nevăzuţi, 
iar calul o să-l ia, uite, unul din asiatii ăştia doi.“ 

„Dar ce, întreb eu, ei sunt foarte bogaţi? 11 

„Şi bogaţi, răspunde el, şi ahtiaţi: îşi mână her¬ 
gheliile lor mari şi nu-şi cedează niciodată unul altuia 
un cal bun, la care ţin. Toţi îi cunosc: ăsta pântecos, 
cu mutra cojită toată, pe ăsta îl cheamă Bakşei Otucev, 
iar ăla slab, oase umblătoare, e Cepkun Emgurceev, 
dornici rău amândoi, si să vezi de ce distracţie o 
s-avem parte. 11 

Am tăcut şi m-am uitat: domnii care se târgui- 
seră pentru iapă se lăsaseră păgubaşi şi doar se uitau, 
iar cei doi tătari se-mpingeau unu-n altul şi-l tot 


71 


bateau pe mâini pe Djangar-han şi ţineau de iapă 
şi se tot zgâlţâiau şi strigau; unul striga: 

„Eu dau pe ea pe lângă bani şi cinci capete“ (adică 
cinci cai)! iar celălalt urla: 

„Vezi să nu, eu dau zece!“ 

Bakşei Otucev strigă: 

„Eu dau cinşpe capete!“ 

Iar Cepkun Emgurceev: 

„Douăzeci! 11 

Baksei: 

> 

„Douăzeci şi cinci!“ 

Iar Cepkun: 

„Treizeci! 11 

Dar mai mult, se vede, nu mai aveau nici unul, 
nici altul... Cepkun a strigat treizeci, şi Bakşei tot 
numai treizeci; în schimb, Cepkun făgăduieşte 
pe deasupra şi o şa, iar Bakşei o şa şi un halat, şi 
Cepkun îşi leapădă halatul, şi mai mult nu mai au 
cu ce să se biruie unul pe altul. Cepkun strigă:,Ascultă 
aici, Djangar-han: mă duc acasă şi o mân la tine pe 
fie-mea“, si Baksei îsi făgăduieşte si el fiica, si iarăşi 
nu mai au cu ce să se biruie unul pe altul. Şi, din- 
tr-odată, toţi tătarii care se uitau aici la târguiala asta 
au început să urle şi să vorbească toţi odată, cum 
fac ei; i-au despărţit pe Cepkun şi pe Bakşei ca să 
nu se aducă în sapă de lemn unul pe altul, i-au pus 
cu de-a sila departe unul de altul, îi împungeau în 
coaste şi căutau să-i înduplece. 

11 întreb pe vecinul meu: 

„Spune-mi şi mie, rogu-te, ce fac ei acum? 11 


72 


„Păi, să vezi, zice, prinţilor ăstora, care îi des¬ 
part, le e milă de Cepkun şi de Bakşei, că prea s-au 
târguit, şi uite, îi despart ca să-şi vină în fire şi să-şi 
facă cinste unul altuia cedând iapa.“ 

„Cum adică, întreb eu, se poate să-şi cedeze unul 
altuia când le place aşa de mult la amândoi? Aşa 
ceva nu se poate.“ 

„De ce nu, răspunde el, asiaţii sunt oameni cu 
judecată şi cu scaun la cap: ei se gândesc, păi de ce 
să-şi piardă fără rost avutul, îi dau hanului Djangar 
cât cere, şi lasă să fie luat calul la întrecere, cu încu¬ 
viinţarea tuturor. “ 

j 

Eu am fost curios: 

„Dar ce vrea să-nsemne asta: «la întrecere»?" 

Iar acela mi-a răspuns: 

„Nu-i de întrebat, uită-te, asta e de văzut, chiar 
acum începe." 

Mă uit eu şi văd că şi Bakşei Otucev, şi Cepkun 
Emgurceev parcă se potoliseră amândoi şi că tă- 
tarii-împăciuitori ai fiecăruia se dau deoparte, iar 
ei se reped unul către altul şi se bat pe mâini. 

„Gata!" adică ne-am înţeles. 

Şi celălalt răspunde la fel: 

„Gata!" Ne-am înţeles. 

Şi amândoi odată şi-au lepădat halatele, şi-au 
azvârlit besmetele 1 , si-au scos cămăşile de stambă si 
au rămas doar în nişte şalvari vărgaţi, şi tranc pe jos 
unu-n faţa altuia, ca turuhtanii 2 de stepă, şi şed. 

1. Un fel de haină în Caucaz. 

2. Păsări de stepă. 

73 



întâia oară mi-era dat să văd asemenea minune, 
şi mă uitam, oare ce-o fi mai departe? Iar ei şi-au 
dat unul altuia mâna stângă şi şi-au ţinut-o cu pu¬ 
tere, şi-au răşchirat picioarele şi şi le-au proptit 
talpă-n talpă, şi-au strigat: „Dă!“ 

Ce îşi cereau „să dea“ n-am ghicit, dar aceia, tătarii, 
adică, au răspuns toată ceata: 

„Acuma, bacika , acuma! “ 

Şi uite, iese din ceata asta un tătar bătrân, unul 
de-acela cumpănit, cu două nagăici zdravene şi, cân- 
tărindu-le în mâini, le arată la tot publicul că sunt 
deopotrivă, iar către Cepkun şi Bakşei: „Uitaţi-vă, 
zice, sunt amândouă la fel.“ 

„La fel, au strigat tătarii, vedem cu toţii că sunt 
făcute cu nobleţe, au biciustile la fel! Să se-aseze si 
să-nceapă.“ 

Iar Bakşei şi Cepkun s-au şi repezit şi au apucat 
nagăicile. 

Tătarul cel cumpănit le-a spus îndată: „Aştep- 
taţi“, şi le-a dat chiar el nagăicile: una lui Cepkun, 
iar cealaltă lui Bakşei, şi a bătut uşor din palme, 
unu, doi si trei... Si cum a bătut a treia oară, Bakşei 
i-a şi ars peste umăr cu toată puterea o nagaică lui 
Cepkun pe spinarea goală, iar Cepkun i-a răspuns 
la fel. Şi s-au pornit să se servească unul pe altul aşa: 
privindu-se în ochi, proptindu-şi picior în picior şi 
strângându-şi zdravăn unul altuia mâna stângă, iar 
cu dreapta croindu-se... Ah, cu ce ştiinţă se mai 
croiau! Cu cât dădea unul mai bine, cu atât dădea 
celălalt şi mai bine. Ochii le încremeniseră deja la 
amândoi şi mâna stângă le amorţise, dar nici unul 
nu se lăsa. 


74 


L-am întrebat pe cunoscutul meu: 

„Ce-i asta la ei, e ceva cam ca duelul la domni?“ 

„Da, a răspuns, e tot ca un duel, doar că ăsta, 
zice, nu-i pentru onoare, ci ca să nu intre la cheltu¬ 
ială. “ 

„Şi adică pot să se biciuiască mult aşa?“ 

„Păi cât o să vrea şi cât i-or ţine puterile." 

Şi ei se şfichiuiau, iar oamenii au început să se 
certe pentru ei: unii ziceau: „Cepkun o să-l ia pe 
Bakşei", iar ceilalţi le-o întorceau: „Baksei o să-l bată 
pe Cepkun", şi cine a vrut a pus prinsoare - unii 
pentru Cepkun, iar ceilalţi pentru Bakşei, care în 
cine îşi punea mai mult nădejdea. Se uită ca nişte 
cunoscători la ochii şi la dinţii lor, înţeleg după 
anume semne cine e mai de nădejde, şi cu acela 
ţin. Omul cu care vorbeam eu acolo era tot un pri¬ 
vitor încercat, şi la început ţinuse cu Bakşei, dar mai 
pe urmă a zis: 

„Aoleu, fir-ar să fie, mi s-au dus cele două grivne: 
Cepkun o să-l bată pe Bakşei." 

Iar eu zic: 

„De unde ştii? încă nu se poate spune nimic: 
amândoi stau încă la fel." 

Dar acela mi-a răspuns: 

„Stau ei încă la fel, zice, dar nu sunt la fel de 
dibaci." 

„Ce dacă, zic, după părerea mea Bakşei dă mai 
cu vlagă." 

„Păi tocmai asta e prost, a răspuns. Ce mai, s-au 
dus degeaba grivnele mele pe el: Cepkun o să-l bată." 

Ce ciudăţenie o mai fi si asta? E de neînţeles cum 

j j j 

judecă cunoscutul ăsta al meu. Că doar el, pasămite, 


75 


înţelege bine practica şi treaba asta, aşa cred, de vreme 
ce pune prinsoare! 

Şi, ştiţi, m-a făcut tare curios şi-am stăruit pe 
lângă cunoscutul meu. 

„Spune, omule dragă, am zis, acuma de ce te temi 
pentru Bakşei?“ 

Iar el a spus: 

„Prost mai eşti! zice. Uită-te şi tu cum e spina¬ 
rea lui Baksei.“ 

> 

Mă uit: nimic, o spinare aşa de frumoasă, băr¬ 
bătească, mare şi pufoasă ca o pernă. 

„Dar vezi, zice, cum dă?“ 

Mă uit si văd la fel, că dă cu furie si că i-au sărit 
şi ochii din cap, şi cum loveşte, taie până la sânge. 

„Ei, dar acum închipuie-ţi ce se petrece pe din㬠
untrul lui.“ 

„Cum adică, pe dinăuntrul lui? Eu văd doar că 
se ţine drept şi că a căscat gura cât e de mare şi că 
trage de zor aer în el.“ 

Dar cunoscutul meu mi-a spus pe loc: 

„Tocmai asta, uite, e prost: spinarea e mare; fie¬ 
care lovitură se lăţeşte din plin pe ea; dă repede, 
gâfâie, respiră cu gura deschisă, se aprinde tot pe 
dinăuntru cu aerul.“ 

„Atunci, întreb eu, înseamnă că Cepkun e mai 
de nădejde?“ 

„Sigur, răspunde el, că e mai de nădejde: vezi, e 
uscat tot, numai piele şi os e, şi spinarea o are micuţă, 
e cât o vâslă, nici n-are pe ce să cadă toată lovitura, 
doar pe bucăţele, iar el, uită-te şi tu cu ce dibăcie i 
le toarnă lui Baksei, nu le-ndeseste, dă cu metodă, 


74 


nu trage biciul îndată, lasă pielea să se umfle sub el. 
Uite de-asta i s-a şi umflat lui Bakşei toată spinarea 
şi s-a-nvineţit ca un ceaun, în timp ce pe spinarea 
slabă a lui Cepkun crapă pielicica ca pe un purce- 
luş fript, se rupe, şi de-asta la el se duce toată dure¬ 
rea odată cu sângele, şi o să-l dea gata pe Bakşei. 
Acuma pricepi ? 11 

„Acuma, zic, pricep 11 - şi chiar aşa, am priceput 
pe loc toată practica asta asiatică şi am fost tare 
curios: cum e mai bine de făcut intr-un caz ca ăsta? 

„Dar şi mai important, mi-a spus cunoscutul 
meu, uite, ia aminte, zice, ce bine ţine tactul bles¬ 
tematul de Cepkun cu mutra: dă cu biciul şi rabdă 
răspunsul, şi clipeşte din ochi tot pe-atâta - e mai 
uşor decât să holbezi ochii cum îi holbează Bakşei; 
Cepkun strânge din dinţi şi îşi muşcă buzele, şi tot 
e mai uşor, că s-a închis, nu arde degeaba pe din㬠
untru . 11 

Toate pildele astea curioase le-am băgat la cap şi 
m-am uitat şi eu atent şi la Cepkun, şi la Bakşei, şi 
mi-a fost limpede şi mie că Bakşei avea să cadă ne¬ 
greşit, fiindcă ochii deja i se înţepeniseră şi buzele i 
se strânseseră de se făcuseră sforicică şi-i dezgoleau 
rânjetul... Şi chiar văzurăm că Bakşei l-a mai bi¬ 
ciuit pe Cepkun de douăzeci de ori, şi de fiecare dată 
mai moale, şi deodată s-a lăsat înapoi şi i-a dat dru¬ 
mul stângii lui Cepkun, iar dreapta încă i se mai 
mişca, părea că loveşte, dar era deja fără simţire, că 
leşinase. Ei, atunci cunoscutul meu zice: 

„Gata, se duseră cele două grivne ale mele.“ 

Atunci au prins grai şi tătarii şi l-au felicitat pe 
Cepkun. Şi strigau: „Ai, başka Cepkun Emgurceev, 


77 


ai, bravo ţie, başka, l-ai sfârtecat pe Bakşei, înca¬ 
lecă, e a ta iapa acum. “ 

Şi chiar şi Djangar-han s-a ridicat de pe coşmă, 
a făcut nişte paşi si tocăia din buze si a zis si el: 

„A ta e iapa, Cepkun; încalec-o, mân-o, odih¬ 
neşte-te pe ea.“ 

Cepkun s-a şi ridicat de jos: sângele îi şiroia pe 
spinare, dar nu dădea nici un semn de durere, şi-a 
pus halatul şi beşmetul pe spinarea iepei, s-a arun¬ 
cat cu burta pe ea şi s-a şi dus, şi pe mine m-a luat 
iar plictiseala. 

„Uite, mă gândeam, toate astea s-au şi isprăvit, 
si iară-mi vine în minte situaţia mea“; si mi-era 
groază să mă gândesc la asta. Dar noroc că acel cunos¬ 
cut al meu mi-a spus: 

.Aşteaptă, nu pleca, aici o să mai fie negreşit ceva.“ 

Eu zic: 

„Ce să mai fie? S-a isprăvit tot.“ 

„Ba nu, zice, nu s-a isprăvit, uită-te, zice, Djan- 
gar-han îşi aprinde luleaua. Vezi, trage: negreşit că-şi 
mai pune ceva în cap, ceva mai asiatic decât toate. “ 

Ei, iar eu mi-am zis: „Ah, dac-o mai fi tot de 

felul ăsta, de m-ar pune vreunul să lupt pentru el, 

că nu m-as da bătut! “ 

> 


Capitolul VI 


Si ce binevoiţi să credeţi? Exact cum mi-am do- 

> j > 

rit, aşa a şi ieşit: Djangar-han trăgea din lulea, iar 
dintr-o rarişte vine înspre el încă un tătăruş, şi nu 
pe o iapă ca aceea pe care i-a luat-o Cepkun lui 
Bakşei prin bună înţelegere, ci cu un mânz murg 
de nici să-l descrii nu poţi. Poate aţi văzut vreodată 
cum aleargă pe un hat între semănături un cristei - 
la noi în Oriol îi spune cresteţ: aripile le desface, dar 
coada n-o are ca alte păsări, n-o desfăşoară în văz¬ 
duh, îi atârnă în jos, şi picioarele le lasă în jos, parcă 
nu-i sunt de trebuinţă - de zici că merge pe aer. Uite, 
şi calul ăsta nou, care semăna cu pasărea asta, parcă 
nu de puterea lui era purtat. 

Nu vă mint când spun că nici nu zbura, doar 
creştea locul în urma lui. Asa uşurinţă nu văzusem 

> j > j 

de când mă ştiam, şi mă-ntrebam cum să pui pre¬ 
ţul unui căluţ ca ăsta, cu ce comori, si cui i-o fi sor- 
tit, cărui fiu de rege, dar nu m-aş fi gândit vreodată 
că acest cal are să fie al meu. 

— Cum, a fost al dumitale? îl întrerupseră mi¬ 
raţi ascultătorii pe povestitor. 

— Da, al meu în toată regula, doar că numai 
pentru un minut, iar în ce fel, binevoiţi să ascultaţi 


79 


dacă aveţi plăcere. Domnii, după cum le era obice¬ 
iul, au şi început să se târguiască pentru calul ăsta, 
şi remontorul meu, cel căruia îi dăruisem copilaşul, 
se prinsese şi el, iar contra lor, de ziceai că e egal cu 
ei, s-a pus tătarul Savakirei, unul bondoc, mic de 
statură, dar vânjos, răsucit, ras în cap, un cap parcă 
şi ascuţit, şi rotund, ca o căpăţână tânără de varză, 
zdravănă, si cu mutra ca morcovul de roşie, si era 
tot ca o grădină de zarzavat sănătoasă şi proaspătă. 
Şi strigă: „Apăi, zice, să rămân cu buzunarul gol n-am 
de ce, să pună cine vrea câţi bani cere hanul şi să 
vină să se biciuiască cu mine pentru cal.“ 

Domnilor, se-nţelege, nu le-a convenit, şi s-au 
şi dat deoparte; da şi cum să se fi bătut ei cu tătarul 
ăsta, că spurcatul îi găta pe toţi. Iar remontorul meu 
nu stătea cine ştie ce bine cu banii atunci, că la Penza 
pierduse iar la cărţi, dar calul, vedeam, îl voia. Uite, 
şi-l trag de mânecă pe la spate şi zic: asta şi-asta, zic, 
nu trebuie făgăduit hanului peste măsură, dar cât 
cere dă-i, iar cu Savakirei mă pun eu. El n-ar fi vrut, 
dar m-am rugat de el, am zis: „Faceţi-vă mila asta, 
că tare-mi doresc.“ 

Ei, si-asa am si făcut. 

— Dumneata... cum adică... te-ai biciuit cu 
tătarul acela? 

— Da, ne-am bătut noi doi prin bună înţele¬ 
gere şi eu am câştigat mânzul. 

— Adică l-ai învins pe tătar? 

— L-am învins, nu fără trudă, dar l-am biruit. 

— Dar pesemne că durerile sunt îngrozitoare. 

— Mmm... cum să vă spun... Da, la-nceput 
sunt; şi chiar le simţi din plin, mai ales dacă nu ai 


80 


deprindere, şi el, Savakirei ăsta, se pricepea şi el să 
dea să se umfle, să nu iasă sângele, dar am procedat 
şi eu şmechereşte ca răspuns la arta lui fină: cum 
dădea să mă şfichiuiască, îmi puneam eu singur spi¬ 
narea sub nagaică, şi-aşa de bine am prins mişca¬ 
rea, că îmi rupea pe loc pielicica, şi-n felul ăsta m-am 
pus în siguranţă şi l-am omorât pe acest Savakirei. 

— Cum adică, l-ai omorât de-a binelea? 

— Da, de căpos ce-a fost şi de proastă ce i-a fost 
politica, azi nu mai e pe lume, a răspuns blajin şi 
imperturbabil povestitorul şi, văzând că toţi ascul¬ 
tătorii se uită la el, dacă nu cu groază, cel puţin cu 
nedumerire mută, păru a simţi nevoia să îşi com¬ 
pleteze povestirea cu o lămurire. 

— Vedeţi, a urmat el, asta n-a fost din pricina 
mea, ci a lui, fiindcă el se socotea cel mai mare batîr 1 
din tot Rîn-Peski, şi pentru ambiţia asta n-a vrut 
nici în ruptul capului să cedeze în faţa mea, a vrut 
să rabde cu nobleţe, ca să nu facă de ruşine naţia 
asiată, dar s-a vlăguit, sărăcuţul, şi n-a rezistat în faţa 
mea, fiindcă, ce-i drept, eu luasem în gură un groş. 
Ajută nemaipomenit, şi-am ros la el tot timpul ca să 
nu simt durerea, iar ca să-mi împrăştii gândurile nu¬ 
măram în gând loviturile, aşa că nici nu mi-a păsat. 

— Şi câte lovituri ai numărat? îl întrerupseră pe 
povestitor. 

— Uite, adevărat să vă spun nu pot, ţin minte că 
am numărat până la două sute optzeci şi două, dar 
pe urmă m-a luat un soi de leşin şi pentru o clipă am 
pierdut şirul, şi pe urmă n-am mai numărat, dar tocmai 

1. Din „bogatâr" - la populaţiile turce şi mongole, 
voinic. 


81 



atunci, când a vrut să mai dea o dată, Savakirei n-a 
mai putut, şi a picat în faţa mea ca o păpuşă; când 
s-au uitat, era mort... Pfui, mare prost! Să rabzi chiar 
aşa? A fost cât pe-aci să ajung în temniţă din pri¬ 
cina lui. Ei, tătarii, nu s-au sinchisit: ei, dacă l-am 
omorât, l-am omorât: aşa s-a pus condiţia, că şi el 
putea să mă omoare pe mine, dar ai mei, ruşii noştri, 
ţi-e şi necaz că nu pricep asta, au sărit la mine. Zic: 

„Hei, ce-i asta, ce vreţi de la mine? “ 

„Cum, zic ei, doar l-ai omorât pe asiat.“ 

„Şi adică ce dacă l-am omorât? Că ne-am pus 
unul cu altul de plăcere. Şi ce, era mai bine dacă mă 
omora el pe mine?“ 

„El, au zis, putea să te omoare pe tine, şi nu era 
nimic, fiindcă el e heterodox, dar tu, au zis, trebuie 
să fii judecat cum e creştineşte. Haidem, cică, la 
poliţie. “ 

Ei, şi-mi zic eu: „Bine, fraţilor, prindeţi vântul 
în stepă“, şi cum, după mine, nimic nu era mai rău 
ca poliţia, m-am şi dat pe după un tătar, şi pe urmă 
după altul. Şi le-am zis în şoaptă: 

„Salvaţi-mă, prinţilor, aţi văzut şi voi că a fost cu 
luptă cinstită. 

Ei s-au strâns şi au început să mă împingă de la 

unul la altul si m-au ascuns. 

> 

— Adică, dă-mi voie... cum adică te-au ascuns ? 

— Am fugit de tot cu ei în stepa lor. 

— Chiar în stepă? 

— Da, chiar în Rîn-Peski. 

— Si-ai stat mult acolo? 

j 

— Zece ani bătuţi pe muchie: am făcut dou㬠
zeci şi trei de ani în Rîn-Peski şi la treizeci şi patru 


82 


am fugit de-acolo înapoi. Păi, ce poate să-ţi placă 
acolo? E plictiseală, atâta tot. Doar că mai devreme 
n-am avut cum să plec. 

— Dar de ce? Te-au ţinut tătarii într-o groapă 
sau sub pază? 

— A, nu, ei sunt buni, nu şi-au îngăduit ceva aşa 
de nedemn cu mine, să mă ţină într-o groapă sau 
să-mi pună picioarele în butuc de lemn, au zis doar: 
„Ivan, tu să ne fii prieten: noi, cică, te iubim mult, 
trăieşte în stepă cu noi şi fii om de folos: lecuieş- 
te-ne caii şi fii de ajutor muierilor noastre . 11 

— Si ai lecuit? 

j 

— Am lecuit; le-am fost doftor, şi la toate dobi¬ 
toacele, si la cai, si la oi, dar cel mai de folos le-am 
fost tătăroaicelor, femeilor lor. 

— Dar chiar te pricepi să lecuieşti? 

— Cum să vă spun eu... Păi ce mare şmecherie 

e aici? Cui bolea îi dădeam sabur 1 sau rădăcină de 

cretisoară, si-i trecea, iar sabur aveau mult - la Saratov 

un tătar găsise un sac întreg şi îl adusese, dar până 

la mine n-au ştiut la ce e bun. 

> 

— Şi te-ai deprins cu ei? 

— A, nu, tot trăgeam înapoi. 

— Şi chiar n-a fost chip să pleci de la ei? 

— Păi nu, cum să fie? Sigur, dacă mi-ar fi lăsat 
picioarele cum erau, plecam demult în ţara mea! 

— Dar ce ţi s-a întâmplat cu picioarele? 

— Mi le-au împănat cu păr de cal după prima 
oară. 

— Cum asta? Nu te supăra, dar nu înţelegem 
deloc ce înseamnă că ai fost împănat cu păr ? 


1. Substanţă extrasă din aloe, foarte amară. 


83 



— Asta e la ei cea mai obişnuită metodă: dacă 

> 

ţin la cineva şi vor să rămână la ei, iar acela tânjeşte 
ori încearcă să fugă, îl fac să nu mai plece. Aşa şi cu 
mine, după ce am încercat o dată să plec dar n-am 
nimerit drumul, m-au prins şi-au zis: „Ştii, cică, Ivane, 
ca să ne fii prieten şi să nu pleci iară de la noi, mai 
bine îţi tăiem călcâiele şi-ţi îndesăm acolo niţeluş păr“, 
ei, şi mi-au schilodit aşa fel picioarele, că mă târâm 
tot timpul în patru labe. 

— Fii bun şi spune-ne, cum fac ei operaţia asta 
îngrozitoare? 

— Da foarte simplu: m-au pus jos şi-au năpădit 

pe mine vreo zece, şi-au zis: „Tu, Ivane, strigă cât 

poţi tu de tare când începem să tăiem: că atuncea 

o să-ţi fie mai uşor“; şi s-au pus pe mine, şi unul din 

ei, unul din ăla iscusit, mi-a tăiat îndată pielea de 

pe tălpi şi-a îndesat acolo păr tăiat dintr-o coamă de 

cal, şi-a pus la loc pielea peste umplutura asta şi a 

cusut cu un ac. Pe urmă m-au tinut acolo vreo câteva 

> 

zile cu mâinile legate - se temeau să nu-mi vatăm 
rănile şi să nu scot părul cu puroi; dar cum mi s-a 
vindecat pielea, mi-au dat drumul: „Acuma, cică, 
să fii sănătos, Ivane, acum eşti prietenul nostru de-a 
binelea, şi nu mai pleci tu de-aici de la noi nici¬ 
odată. “ 

Atunci, numai ce m-am ridicat în picioare, că am 
şi căzut grămadă jos: părul acela tăiat pus pe călcâie 
sub piele se înfipsese în carnea vie şi era aşa o durere, 
că nu doar că nu puteam să păşesc, dar nici să stau 
în picioare nu era chip. Eu, de felul meu, nu plân¬ 
geam, dar acum, până şi glasul îmi era un vaier. 


84 


„Ce-ati făcut cu mine, zic, asiati blestemaţi? Mai 
bine mă omorâţi de tot, năpârci ce sunteţi, decât să 
mă faceţi să fiu schilod cât oi trăi, să nu mai pot să 
merg.“ 

„Nu-i nimic, Ivane, nu-i nimic, nu te supăra pen¬ 
tru o nimica toată. “ 

„Cum adică, zic, asta e o nimica toată, să schi¬ 
lodiţi omul, ba încă să nici nu mă supăr?“ 

„Păi, cică, o să te deprinzi, dar să nu calci de-a 
dreptul pe tălpi, mergi crăcănat, pe oscioare.“ 

„Ptiu, nemernicilor!" am zis în gândul meu şi 
le-am întors spatele şi nu le-am mai vorbit, şi doar 
am hotărât în capul meu: mai bine mor decât să 
merg cum mă sfătuiţi voi, crăcănat şi pe glezne; dar 
pe urmă am zăcut, am zăcut - m-a dat gata plicti¬ 
seala, o plictiseală de moarte, şi am început să mă 
obişnuiesc şi, puţin câte puţin, am început să şon- 
tâcăiesc pe glezne. Dar ei n-au râs deloc de mine, 
ba chiar ziceau: 

„Uite ce bine, chiar mergi bine, Ivan.“ 

— Ce nenorocire, dar cum, ai izbutit să pleci şi 
te-au prins iar? 

— Da, nu s-a putut: stepa e dreaptă, nu-s dru¬ 
muri, si te răzbeşte foamea... Trei zile am mers, am 

* > > * 

slăbit şi, ca o vulpe, am prins cu mâinile o pasăre 
şi-am mâncat-o crudă, dar pe urmă iară foamea, şi 
n-ai apă... Cum să mergi? Şi-am căzut, dar m-au 
găsit şi-au luat şi m-au împănat. 

Unul din ascultători a făcut remarca, pe marginea 
acestei împănări, că trebuie să fie din cale-afară de 
neplăcut să mergi pe glezne. 


85 


— La-nceput e chiar rău de tot, a răspuns Ivan 
Severianîci, dar nici pe urmă, chiar dacă m-am de¬ 
prins, tot nu puteam să merg mult. In schimb, ei, 
tătarii aceia, nu vă mint, de-atunci au avut mare grijă 
de mine. 

,Acuma, cică, o să-ţi fie greu singur, Ivan, nici apă 
nu poţi să-ţi aduci, şi nici altele nu ţi-e uşor să le 
faci. Ia-ti, frate, cică, o Natasă, o să-ti dăm o Natasă 
bună, alege-o pe care vrei.“ 

Eu zic: 

„Ce să mai aleg: una care să fie bună la toate. Daţi-o 
pe care-o fi.“ 

Ei, si m-au si însurat, fără să mai stea la discuţii. 

— Cum? Te-au însurat cu o tătăroaică? 

— Păi, bineînţeles, cu o tătăroaică. întâi cu una, 

chiar cu nevasta lui Savakirei, care pierise sub biciul 

meu, numai că ea, tătăroaică asta, n-a fost deloc pe 

gustul meu: una, aşa, blândă, şi parcă tot îi era frică 

de mine si nu mă-nveselea deloc. Poate-i ducea do- 
> 

rul lui bărbată-su ori îi stătea ceva pe inimă. Ei, şi 
au băgat ei de seamă că începuse să-mi cadă greu şi 
mi-au adus alta, asta era o fetiţă, n-avea mai mult 
de treişpe ani... Mi-au spus: 

„Ia-o, Ivan, şi pe Nataşa asta, o să-ţi fie mai de 
mângâiere. “ 

Si-am luat-o. 

> 

— Şi cum: chiar ţi-a fost mai de mângâiere? l-au 
întrebat ascultătorii pe Ivan Severianîci. 

— Da, a răspuns el, asta a fost mai de mângâiere, 

că uneori mă înveselea, dar câteodată mă plictisea, 

că se ţinea de soţii. 

> > 


86 


— Si cum se ţinea de soţii? 

j > > 

— Păi, în tot felul... Cum i se năzărea; câteo¬ 
dată îmi sărea pe genunchi; ori dormeam, iar ea, cu 
piciorul, îmi scotea tiubeteika de pe cap şi-o zvârlea 
unde nimerea, şi râdea. Te-apucai s-o ameninţi, 
dar ea râdea de se prăpădea, în hohote, da, şi ca o 
rusalcă o zbughea, ei, şi eu, păi cum s-o ajungi în 
patru labe, cazi, şi râzi şi tu. 

— Dar acolo, în stepă, te-ai ras în cap şi purtai 
tiubeteikai 

— M-am ras. 

— Păi de ce? Voiai poate să le fii pe plac neves¬ 
telor dumitale? 

— Nu, mai mult pentru curăţenie, că acolo nu-s 
băi. 

— Vasăzică aveai două neveste în acelaşi timp? 

— Da, în stepa aceea două; dar pe urmă, la cel㬠
lalt han, la Agaşimola, care m-a furat de la Otucev, 
mi-au mai dat două. 

— Fii bun, întrebă iar unul din ascultători, dar 
cum de-au putut să te fure? 

— Au uneltit. Că din Penza fugisem cu tătarii 
lui Cepkun Emgurceev şi cinci ani la rând am trăit 
în hoarda lui Emgurceev, şi-acolo se adunau de pl㬠
cere şi prinţi, şi ulani, şi muezini, şi câteodată erau 
şi Djangar-han şi Bakşei Otucev. 

— Cel pe care l-a tăiat Cepkun? 

— Da, acela. 

— Dar cum... Bakşei nu s-a supărat pe Cepkun? 

— Păi pentru ce? 

— Pentru că l-a bătut asa si a luat el calul. 

> > 


85 


— A, nu, ei nu se supără niciodată unul pe altul: 
cel care iese învingător prin bună înţelegere, acela 
şi ia, asta-i tot; drept e că Djangar-han mi-a spus 
odată: „Eh, zice, Ivane, eh, proastă căpăţână ai, de 
ce te-ai pus să te baţi cu Savakirei pentru prinţul rus, 
că voiam să râd, zice, să văd cum o să-şi scoată prin¬ 
ţul singur cămaşa. “ 

„Să n-aştepţi niciodată, zic, una ca asta.“ 

„De ce?“ 

„Fiindcă prinţii noştri, zic, sunt slabi de înger şi 
nu-s curajoşi, iar putere n-au mai deloc.“ 

El a înţeles. 

> 

„Am văzut şi eu, zice, că nu-s printre ei iubitori 
adevăraţi, si dacă vor să obţină ceva, atunci e nu- 
mai pe bani.“ 

„Asta, zic, aşa e: ei nu pot nimic fără bani.“ 

Ei, dar Agaşimola, el era dintr-o hoardă îndepăr¬ 
tată, hergheliile lui umblau chiar pe undeva pe la 
Caspică, iar lui îi plăcea mult să se doftorească, şi 
m-a chemat s-o tratez pe nevasta lui, şi i-a făgăduit 
lui Emgurceev multe capete de vite pentru asta. Em- 
gurceev m-a lăsat să mă duc: am luat cu mine sabur 
si rădăcină de cretisoară si m-am dus cu el. Dar Aga- 
şimola, cum m-a luat, a şi pornit-o în altă parte cu 
toată tabăra, opt zile am galopat. 

— Si-ai mers călare? 

j 

— Călare. 

— Dar cum, cu picioarele dumitale? 

— Cum adică? 

— Păi, părul din tălpi nu te-a supărat? 

— Nicidecum; asta la ei e bine pus la punct: cine 
e împănat de ei cu păr nu poate să meargă bine, 


88 


dar călare, unul din ăsta merge mai bine decât cei¬ 
lalţi, fiindcă el, mergând crăcănat, se obişnuieşte să 
ţină tot timpul calul cu picioarele făcute roată, ca o 
doagă-1 strânge, nici vorbă să cazi. 

— Bun, şi ce-a fost cu dumneata mai departe, 
în noua stepă, la Agaşimola? 

— Am pierit iarăşi, mai rău. 

— Dar n-ai pierit, nu? 

— Nu, n-am pierit. 

— Fă-ţi pomană şi povesteşte ce-ai mai îndurat 
la Agaşimola. 

— Cu voia domniilor voastre. 


Capitolul VII 


Am gonit cu tătarii lui Agaşimola până la o ta¬ 
bără, şi pe urmă, hai la alta, în alt loc, şi de-acolo 
nu m-au mai lăsat să plec. 

„Ce-ţi trebuie ţie, Ivane, au zis, să trăieşti cu Em- 
gurceevii, Emgurcei e un hoţ, tu trăieşte cu noi, noi 
o să te cinstim cu dragă inimă si o să-ti dăm Natase 
frumoase. Acolo aveai doar două Natase, dar noi o 
să-ti dăm mai multe.“ 

Eu am refuzat. 

„Ce nevoie am, zic, de mai multe? Nu-mi tre¬ 
buie mai multe.“ 

„Ba nu, au zis ei, tu nu-nţelegi: mai multe Nataşe 
sunt mai bune, o să-ti nască mai mulţi Koli si-o să 
te strige toţi tăticule. “ 

„Ei, zic, dar uşor o să-mi fie mie să fiu silit să 

cresc tătărusi? Dacă ar avea cine să-i boteze si să-i 
> > 

împărtăşească ar fi altă treabă, dar aşa, oricât i-aş în¬ 
mulţi eu, tot ai voştri ar fi, nu pravoslavnici, şi cum 
cresc, îi şi înşală pe mujici.“ Aşa că mi-am luat iar 
două neveste, dar mai multe n-am luat, că dacă-s 
multe muieri, fie ele si tătăroaice, se ciorovăiesc, si 
sunt păgâne şi trebuie să le tot înveţi. 


90 


— Ei, şi le-ai iubit pe soţiile astea noi? 

— Cum? 

— Soţiile astea noi, le-ai iubit? 

— Să le iubesc?... Adică asta aţi spus? De ce nu, 
una pe care am primit-o de la Agaşimola nu ştia cum 
să mă slujească mai bine, aşa că n-am ce zice... mi-a 
părut rău după ea. 

— Dar fetiţa aceea dinainte, cea tinerică de tot, 
pe-aceea ai luat-o de soţie? Aceea pesemne că îţi pl㬠
cea mai mult, nu? 

— Destul de mult; şi după ea mi-a părut rău. 

— Si ti-o fi fost dor de ea când te-au furat la altă 

y j 

hoardă, nu? 

— Nu, dor nu mi-a fost. 

— Dar n-ai avut copii şi-acolo, de la primele 
soţii, nu? 

— Cum să nu, am avut: nevasta lui Savakireev 
a născut doi Koli si-o Natasă, iar cea mică sase bu- 
căţi a născut în cinci ani, că doi Koli i-a adus odată, 
pereche. 

— Dar dă-mi voie să te întreb: de ce le spui la 
toti „Koli“ si „Natase“? 

— Aşa spun tătarii. La ei toţi, dacă-i rus în toată 
firea - e Ivan, si femeia e Nataşa, iar băieţilor le zic 
Kolika ; aşa şi pe nevestele mele, măcar că erau tătă- 
roaice, le socoteau după mine, rusoaice, şi le ziceau 
Natase, iar băieţilor - Kolika. Dar toate astea, se-nte- 
lege, de formă, că erau fără sfintele taine, şi eu nu-i 
socoteam copiii mei. 

— Cum nu-i socoteai ai dumitale? De ce asa? 

y 

— Păi cum să-i socotesc când erau nebotezati si 

y y 

neunsi cu mir? 

y 


91 


— Dar sentimentele dumitale părinteşti? 

— Asta ce mai e? 

— Păi, chiar nu-i iubeai deloc pe copiii aceia şi 
nu-i mângâiai niciodată? 

—Adică cum să-i mângâi? Se-nţelege, dacă se-ntâm- 
plă, stai singur şi dă vreunul fuga la tine, ei, atunci 
îţi treci mâna peste căpşorul lui, îl mângâi şi-i zici 
„du-te la maică-ta“, dar asta se-ntâmpla rar, că nu-mi 
ardea mie de ei. 

— Dar de ce nu-ti ardea de ei, chiar asa de multă 
treabă aveai? 

— Nu, n-aveam nici o treabă, dar tânjeam, voiam 
tare mult acasă, în Rusia. 

— Adică nici în zece ani nu te-ai deprins cu 
stepele? 

— Nu, voiam acasă... mi-era dor. Mai ales seara, 
dar chiar şi ziua, când e timp frumos, e arşiţă, în 
tabără era linişte, toată tătărimea toropită de căldură 
stătea-n corturi si dormea, si eu ridicam un colt la 
cortul meu şi mă uitam la stepă... şi-ntr-o parte, şi-n 
cealaltă - totul e la fel... Ce vezi dogorăşte, e aspru; 
întindere cât vezi cu ochii - fără margini; ierburi, 
freamăt; pănuşiţa albă, pufoasă, ca o mare de-argint 
se vălureşte şi vântişorul poartă un miros: a oaie mi¬ 
roase, dar soarele se revarsă, arde, şi stepei, ca şi vieţii 
apăsătoare, nu-i întrevezi capătul niciunde, aici tris¬ 
teţea e de un adânc fără sfârsit... Te uiţi nu ştii nici 

j j ) > 

tu unde, şi deodată în faţa ta, de unde şi până unde, 
răsare o mănăstire ori un hram, si-ti vine în minte 
glia creştină şi te-neacă plânsul şi pe pui pe plâns. 

Ivan Severianîci s-a oprit, a oftat adânc de pe urma 

amintirii si a continuat: 

> 


92 



— Sau şi mai rău a fost cu solonceacurile 1 de pe 
Şesul Caspic: soarele se face roşu, frige, şi soloncea- 
cul scânteiază, si marea scânteiază... Ameţeala de 
la strălucirea asta e chiar mai rea decât de la pănu- 
şiţă, şi-atunci nu mai ştii unde eşti, de ce parte a 
lumii tii, adică dacă eşti viu ori ai murit, si te chi- 
nuie păcatele în iadul ăsta Iară de speranţă... Pe unde 
e stepa mai acoperită cu pănuşiţă, te mai bucură, 
oricum; acolo măcar vezi din depărtare pe câte o cos¬ 
tişă vineţiul salviei ori pelinul mărunt, şi cimbrişo¬ 
rul împestriţează albul, dar aici străluceşte şi-atât... 
Pe-acolo mai duce focul prin iarbă câte o pălălaie 
şi se stârneşte forfotă: zboară dropii, spurcaci, corle 
de stepă, şi-ncepi să pofteşti la ele. Dropiile astea, 
sau cum li se spune pe-aici, drohve, le-ajungem c㬠
lare şi le omorâm cu cnuturile lungi; dar te pome¬ 
neai că trebuia să fugim şi noi de foc, cu caii... Tot 
era o distracţie. Iar pe urmă, după pălălaia care-a fost, 
se aştern iar căpşunii; se lasă-n zbor pe ei păsări de 
tot felul, mai mult din cele mărunte, şi se umple 
văzduhul de ciripit... Iar pe urmă mai dai pe undeva 
şi de câte-o tufă: creţuşcă, câte un piersicuţ sălbatic 
ori un bobitei... Si când răsare soarele si ceata se 

> j > > 

face rouă, parcă miroase a răcoare şi vine mireasmă 
de plante... Şi cu astea, se-nţelege, tot plictiseală e, 
dar mai poţi îndura cât de cât, însă pe solonceac 
ferească Dumnezeu pe oricine să stea mai mult. O 
vreme, calul e mulţumit acolo: linge sare, şi-atunci 
bea mult şi se-ngraşă, dar pentru om e moarte curată. 
Nu-i nimic viu acolo, nu-i decât, parcă-n bătaie de 

1. Sol salin de suprafaţă cu conţinut ridicat de săruri. 


93 



joc, o păsăruică, krasnoustik , cam ca rândunica noas¬ 
tră, nici n-ai la ce te uita, doar că are ciocul bordiri- 
sit cu roşu. De ce zboară ea la ţărmurile mării ăsteia 

> y 

nu ştiu, dar cum n-are pe ce să se pună aici, cade pe 
solonceac, se pune pe târtiţă şi, când te uiţi, o ia iar 
din loc, zboară, şi nu mai ai nici atâta, că n-ai aripi, 
si eşti tot aici, si n-ai nici moarte nici viată, nici 
căinţă, iar de mori, o să te pună-n sare, ca pe un ber¬ 
bec, şi stai, carne sărată, până s-o sfârşi lumea. Dar 
şi mai de nesuferit e iarna pe tiubenka zăpada e 
mică, abia dacă acoperă iarba şi se face ca piatra - 
tătarii stau toti în iurte atunci, la foc, fumează... Si 
uite că, de plictiseală, se bat şi ei des, cu bicele. Atunci 
ieşi afară, şi de uitat n-ai la ce: caii se posomorăsc, 
si umblă chirciţi, slabi de numai coada si coama e 
de ei. Abia îşi târăsc picioarele şi rănesc cu copita 
zăpada îngheţată, cu ea se şi hrănesc - aşa se şi nu¬ 
meşte asta, tiubencesc ... Simţi că nu mai poţi. Distrac¬ 
ţie e doar una: dacă bagă de seamă că vreun cal e 
prea slab şi nu mai poate să tiubencească - nu str㬠
punge zăpada cu copita şi nu dă cu dinţii de răd㬠
cina îngheţată - îi si înfig cutitul în gât si-i scot 
pielea, iar carnea o mănâncă. Dar e spurcată rău car¬ 
nea: dulce, cam ca ugerul de vacă, dar tare; de ne¬ 
voie, se-nţelege, mănânci, dar ţi se-apleacă. Am avut 
noroc cu o nevastă de-a mea, că ştia să afume coas- 
tele de cal: ia coasta de cal cum e, cu carne şi pe-o 
parte şi pe-alta, şi o bagă intr-un maţ mare şi o afumă 
deasupra vetrei. Aşa, o mai mănânci cum o mai 


1. Păşune îngheţată. 


92 



mănânci, că măcar capătă un miros cam ca de şuncă, 
dar la gust e la fel de scârboasă. Şi-nghiţi scârboşe- 
nia asta, si deodată-ti vine-n minte: eh, dar la noi 
acasă, în sat, jumulesc acum raţe, îmi zic, şi gâşte, 
taie porci, fac ciorbă cu spetele, grasă de tot, şi p㬠
rintele Ilia, preotul nostru, un moşneguţ pâinea lui 
Dumnezeu, acuşi o să se ducă să-l slăvească pe Hris- 
tos, şi se duc cu el dascăli, preotese şi dăscălese, şi 
cu seminarişti, şi toţi cu chef, dar el, părintele, nu 
poate să bea mult: acasă la stăpâni, majordomul îi 
aduce un păhărel; la cancelarie o trimite intenden¬ 
tul pe dădacă să-l trateze; părintele Ilia se turteşte 
si se târăşte la noi, la servitorime, cherchelit de abia 
îşi târăşte picioruşele: în prima izbă de la margine 
mai trage cum-necum câte un păhărel, dar pe urmă 
deja nu mai poate şi toarnă într-o sticluţă pe sub odăj¬ 
dii. Asa că toate astea sunt la el ca-n familie, chiar 
şi-n privinţa mâncării, dacă vede că e ceva mai gus¬ 
tos, cere: „Daţi-mi, zice, o bucată de ziar, s-o-nfă- 
şor.“ De obicei îi spun: „N-avem noi, taică, hârtie 
de ziar“, şi el nu se supără, ia aşa cum e, fără să mai 
înfăşoare, ca să-i dea preotesei lui, şi se duce mai 
departe tot aşa, în pace. Ah, domnilor, cum îţi vin 
în amintire toate astea din vremea copilăriei, şi te-a- 
pasă pe suflet, şi-ncepe deodată să te ardă la ficaţi, 
că oriunde ai nimeri eşti lipsit de toată fericirea aceea, 
si că de-atâtia ani n-ai fost la duhovnic, si că trăieşti 
necununat şi-o să mori neprohodit, şi te cuprinde 
tristeţea, şi... aştepţi noaptea, te strecori încetişor 
în cort, să nu te vadă nici nevestele, nici copiii, nici 
vreunul din păgâni, şi-ncepi să te rogi... şi te rogi... 


95 


aşa te rogi, că se şi topeşte zăpada sub genunchi, şi 
unde-au căzut lacrimile - dimineaţă vezi iarbă. 

Povestitorul a tăcut şi şi-a plecat capul. Nu l-a 

tulburat nimeni; păreau pătrunşi toţi de respect faţă 

de sfânta tristete a acestor ultime amintiri; dar se 

scurse un minut si Ivan Severianîci oftă si dădu din 
> > 

mână; îşi scoase de pe cap tichia mănăstirească şi, 
după ce se închină, spuse: 

— Dar au trecut toate, slavă Domnului! 

După ce l-am lăsat să se odihnească puţin, am 
cutezat să-i punem alte întrebări, despre cum şi-a 
înzdrăvenit el, bogatârul nostru vrăjit, călcâiele tăiate 
şi împănate cu păr şi cum a făcut de a fugit din 
stepa tătară, de la Nataşele şi Kolii lui, şi-a ajuns la 
mănăstire. 

Ivan Severianîci ne-a satisfăcut această curiozi¬ 
tate cu sinceritatea deplină pe care, vădit lucru, nu 
o putea trăda. 


Capitolul VIII 


Ţinând să existe o succesiune în dezvoltarea is- 
toriei ce ne trezise interesul, l-au rugat pe Ivan Seve- 
rianovici ca, înainte de toate, să ne povestească pe 
ce căi neobişnuite scăpase de împănarea lui şi ple¬ 
case din captivitate. El ne-a împărtăşit despre aces¬ 
tea următoarele: 

— Eu nu mai aveam nici o nădejde să mă întorc 
vreodată acasă şi să-mi mai văd patria. Nici măcar 
să mă gîndesc la asta nu mi se părea cu putinţă, 
şi-ncepuse să moară în mine până şi dorul. Trăiam 
ca o statuie fără simţire, şi-atât; dar uneori mă gân¬ 
deam că, uite, la noi acasă, la biserică, acelaşi părinte 
Ilia care cerea întruna hârtie de ziar se ruga câteo¬ 
dată la slujbă pentru cei care călătoresc pe apă şi pe 
uscat, pentru cei suferinzi şi pentru prizonieri , iar 
eu, auzind, mă tot întrebam câteodată: de ce? Oare 
acum e război, ca să se roage pentru prizonieri? Acum, 
uite, înţeleg de ce se roagă aşa, dar nu-nţeleg de ce 
eu n-am nici un folos de la moliftele astea si, ca să 
nu spun mai mult, nu că nu cred, dar am fost descum¬ 
pănit şi nu m-am mai rugat. 

„Păi de ce, mă gândeam, să mă rog, dacă nu iese 
nimic din asta?“ 


97 


Intre timp, numai ce aud într-o zi tătărimea că 
forfoteşte. 

Zic: 

„Ce e?“ 

„Nimic, zic ei, au venit de prin părţile voastre doi 
mullahi, au un salvconduct de la tarul alb si se duc 
să-şi poarte departe credinţa.“ 

Eu m-am şi repezit: 

„Unde sunt?“ 

Mi-au arătat o iurtă si m-am dus unde mi-au ară- 
> 

tat. Ajung şi văd: erau adunaţi acolo mulţi şei ci, şi 
muezini, şi ulema, şi imami, şi dervişi, şi toţi, cu pi¬ 
cioarele adunate sub ei, şedeau pe coşme, iar în mij¬ 
locul lor doi oameni necunoscuţi care, deşi aveau straie 
de drum, se vedea că fac parte din preoţie; stăteau 
amândoi în picioare în mijlocul lepădăturilor ace¬ 
lora şi-i învăţau pe tătari cuvântul lui Dumnezeu. 

Eu, cum i-am văzut, m-am bucurat că văd ruşi, 
şi inima a început să freamete în mine, şi am căzut 
la picioarele lor şi-am început să plâng în hohote. 
Ei s-au bucurat şi ei de plecăciunea mea şi-au stri¬ 
gat amândoi: 

„Păi nu? Păi da! Uitati-vă! Vedeţi cum acţionează 
graţia divină? Uite, l-a atins deja pe unul de-ai voştri, 
şi el se leapădă de Mahomed.“ 

Iar tătarii răspunseră că asta, cică, nu acţionează 
deloc: ăsta-i Ivan al vostru, e de-ai voştri, dintre ruşi, 
aici la noi doar stă. 

Misionarii au fost foarte nemulţumiţi. N-au ere- 

y y 

zut că sunt rus, dar m-am băgat repede şi eu: 

„Da, am zis, chiar aşa, sunt rus! Părinţi spiri¬ 
tuali, zic, faceţi-vă milă, scoteţi-mă de-aici! De unşpe 


98 


ani mă chinui aici în captivitate, şi uitaţi-vă cum 
am fost schilodit: nu mai pot să merg.“ 

Dar ei n-au pus nici un preţ pe cuvintele mele, 
mi-au întors spatele şi dă-i înainte cu treaba lor, cu 
propovăduirea. 

Mi-am zis: „Ei, de ce să cârtesc: ei sunt oameni 
cu misiune, şi nu le-o fi la îndemână să se poarte 
altfel cu mine în fata tătarilor", si-am lăsat, si am 
ales un moment când erau singuri într-un cort pen¬ 
tru ei şi-am dat fuga la ei şi de-acum le-am povestit 
cu toată sinceritatea totul, că îndur cea mai crudă 
soartă, şi-i rog: 

„Băgaţi-i în sperieţi, părinţi binefăcători, zic, cu 
tătucul nostru, ţarul alb; spuneţi-le că el nu le îng㬠
duie asiaţilor să ţină captivi cu de-a sila supuşi de-ai 
lui, ori, şi mai bine, daţi-le o răscumpărare pentru 
mine şi eu vin să vă slujesc. Că, zic, cât am trăit aici, 
am învăţat de minune limba lor tătărească şi pot să 
vă fiu om de folos." 

Dar ei răspund: 

„Apăi, fiule, au zis, noi bani de răscumpărare 
n-avem, iar de speriat, au zis, nu ne e îngăduit să-i 
speriem pe necredincioşi, fiindcă şi-aşa sunt oameni 
vicleni şi fără cuvânt, şi politica noastră e să ne pur¬ 
tăm bine cu ei.“ 

„Păi ce, zic, adică eu, din cauza politicii ăsteia să 
stau la ei câtu-i veacul şi să pier?" 

„Ei bine, au zis ei, e totuna, fiule, unde pieri, dă tu 
roagă-te: mare e mila Domnului, poate te-o izbăvi." 

„M-am rugat, zic, da de-acum nu mai am pu¬ 
tere şi mai va cu nădejdea." 


99 


„Aa, au zis ei, să nu-ţi pierzi nădejdea, că ăsta-i 
mare păcat! “ 

„Păi, zic, nu-mi pierd nădejdea, numai... cum 
de-oti fi asa... nu mai pot de necaz că sunteti ruşi 
de-ai noştri si compatrioţi si nu vreţi să mă ajutati 
deloc. “ 

„Ba nu, au zis ei, tu, copile, nu ne face încurc㬠
turi, noi suntem întru Hristos, şi întru Hristos nu 
sunt nici elini, nici jidovi, compatrioţi ai noştri sunt 
toţi câţi ne ascultă. Pentru noi sunt egali toţi, toţi 
sunt egali.“ 

„Toţi?“ zic eu. 

„Da, au răspuns ei, toţi, asta ne e învăţătura de 
la Apostolul Pavel. Noi unde ajungem nu ne înfrun¬ 
tăm. .. la noi nu se cade. Eşti rob, ce să faci, rabdă, 
că şi la apostolul Pavel stă spus că robii trebuie să 
se supună. Şi nu uita că eşti creştin, şi-atunci nici 
n-avem ce să facem pentru tine, ţie ţi-e deschisă deja 
poarta raiului şi fără noi, în vreme ce aceştia vor fi 

în întuneric dacă nu-i luăm alăturea de noi, asa că 

> 

pentru ei trebuie să ne dăm osteneala. “ 

Si-mi arată o cărţulie. 

> > 

„Uite, au zis, vezi câţi oameni îi avem scrişi aici 
în registru - pe toţi oamenii aceştia i-am alăturat 
credinţei noastre! “ 

Mai mult de-atât nici n-am mai vorbit cu ei si 

> 

nu i-am mai văzut, doar pe unul, şi pe-acela din în¬ 
tâmplare: vine-odată la mine în fugă de nu ştiu unde 

un fecioras de-al meu si zice: 

> > 

„Tătic, la noi lângă lac zace un om.“ 

M-am dus şi m-am uitat: văd picioarele jupuite 
până la genunchi, ca de ciorapi, iar braţele până la 


100 


coate, ca de mănuşi. Tătarii sunt maeştri la asta: 

7 j > 

însemnează de jur împrejur şi trag, şi aşa scot pie¬ 
lea - dar capul omului aceluia era căzut alături, şi 
pe frunte i se tăiase o cruce. 

„Ei, m-am gândit, n-ai vrut să te pui pentru 
mine, compatriotule, şi te-am judecat, dar uite că 
tu te-ai dovedit vrednic şi-ai primit cununa sufe¬ 
rinţei. Iartă-mă acum, în numele lui Hristos!“ 

Şi-am luat şi-am făcut semnul crucii peste el, 
i-am pus la un loc capul şi trupul, m-am plecat până 
la pământ, şi l-am îngropat, şi-am cântat Sfinte Dum¬ 
nezeule deasupra lui - dar ce-a mai fost cu tovar㬠
şul lui, asta nu ştiu; doar că se prea poate să fi sfârşit 
şi el la fel, primind cununa, fiindcă pe urmă au ap㬠
rut la tătarii din hoarda noastră o mulţime de ico- 

> 

niţe, chiar acelea pe care le avuseseră misionarii. 

— Dar aceşti misionari se duc chiar până acolo, 
în Rîn-Peski? 

— Cum să nu, se duc, doar că fără nici un folos. 

— De ce? 

— Nu ştiu cum să-i trateze. Pe asiatic trebuie 
> 

să-l aduci la credinţă cu frica, să-l faci să tremure, 
iar ei propovăduiesc un dumnezeu blând. Asta din 
capul locului nu se potriveşte nicicum, fiindcă asi¬ 
aticul n-o să respecte pentru nimic în lume un dum¬ 
nezeu care nu-1 înfricoşează, şi-o să-i omoare pe 
predicatori. 

— Dar e de presupus că principalul, când mergi 
la asiatici, e că nu trebuie să ai la tine bani si lucruri 
de preţ. 

— Nu trebuie, dar oricum, ei tot nu cred că vine 
cineva şi n-a adus nimic cu el; se gândesc că a îngropat 


101 


pe undeva prin stepă şi-ncep să-l supună la cazne 

si-1 canonesc. 

> 

— Ia uite, ticăloşii! 

— Da, aşa a fost, când eram eu acolo, cu un jidov: 
jidovul, bătrân, venise nu se ştie de pe unde şi vor¬ 
bise si el tot de credinţă. Un om bun si, se vede, cu 
râvnă pentru credinţa lui, şi-n aşa nişte zdrenţe era 
tot, de i se vedea toată carnea, dar a-nceput să vor¬ 
bească despre credinţă intr-aşa un fel, că aş fi tot 
stat să-l ascult. La-nceput, mă rog, am dat să mă iau 
la harţă cu el, păi ce credinţă e, zic, asta a voastră, 
dacă n-aveţi sfinţi, dar el zice: avem, şi-a-nceput să 
spună după Talmud ce sfinţi au ei... foarte intere¬ 
sant, iar acest Talmud, zice, l-a scris rabinul Joshua 
ben Levy, care a fost aşa un învăţat, că oamenii păc㬠
toşi nu puteau să se uite la el: cum se uitau, mureau 
pe loc, aşa că Dumnezeu l-a chemat în faţa lui şi-a 
zis: „Ei, tu, rabin învăţat Joshua ben Levy! E bine 
că eşti aşa un învăţat, doar că nu e bine că prin tine 
pot să moară toţi jidovii mei. Nu de-asta i-am m⬠
nat prin stepă cu Moise şi i-am trecut peste mare. 
Aşa că du-te din ţara ta şi stai acolo unde nu poate să 
te vadă nimeni.“ Iar rabinul Levy de cum s-a dus, a 
dat chiar de locul unde este raiul, şi s-a îngropat 
acolo în nisip până la gât, şi în fiece sâmbătă îşi 
făcea un miel copt la focul care pogora din cer. Şi 
dacă i se punea vreun ţânţar ori vreo muscă pe nas 
ca să-i bea sângele, pe loc erau arse de focul care 
pogora din cer... Asta le-a plăcut foarte mult asia- 


100 


ţilor despre rabinul învăţat, şi-au stat o groază să-l 
asculte pe jidov, şi pe urmă s-au dus la el şi-au în¬ 
ceput să-l ia la întrebări: unde şi-a ascuns banii ve¬ 
nind la ei? Jidovul, tăicuţilor, ce s-a mai jurat că n-are 
bani, că Dumnezeu l-a trimis fără nimic, doar cu 
înţelepciunea, ei, dar nu l-au crezut, au grămădit căr¬ 
buni la un foc care ardea, au întins pe tăciunii fier¬ 
binţi o piele de cal, l-au pus pe ea şi-au început să-l 

scuture. Si-1 întrebau întruna: unde-s banii? Dar când 
> 

au văzut că se înnegrise tot şi nu mai avea glas: 

„Stai, au zis, ia să-l îngropăm noi până la gât în 
nisip, poate aşa i-o trece. “ 

Şi l-au îngropat, dar jidovul aşa îngropat a şi mu¬ 
rit, şi capul, negru, i s-a văzut pe urmă multă vreme 
din nisip, dar au început să se sperie de el copiii, aşa 
că i l-au tăiat şi l-au aruncat intr-un puţ secat. 

— Poftim de le mai propovăduieşte! 

— Da, e greu de tot, dar bani tot a avut jidovul 
acela. 

— A avut? 

— A avut; că pe urmă au început să-l hărţuie 
lupii şi şacalii şi l-au scos bucăţi-bucăţi din nisip şi, 
până la urmă, au ajuns şi la încălţări. Şi când i-au 
zgâlţâit ciubotele, dintr-o pingea s-au rostogolit şapte 
monede. Le-au găsit după aia. 

— Ei, dar dumneata cum ai scăpat de la ei? 

— M-a salvat o minune. 

— Şi cine a făcut minunea ca să te elibereze? 

— Talafa. 

— Acest Talafa cine mai e? Tot un tătar? 


103 


— A, nu; el e de alt neam, de cel indian, ba chiar 
nu e un simplu indian, ci dumnezeul lor pogorât pe 
pământ. 

Rugat de ascultători, Ivan Severianîci Fliaghin a 
povestit cele ce urmează despre acest nou act al tra¬ 
gicomediei vieţii lui. 


Capitolul IX 


— După ce-au scăpat tătarii de misionarii noş¬ 
tri a mai trecut aproape un an, şi-a fost iară iarnă, 
şi-am mânat hergheliile la iernat mai la miazăzi, 
spre Caspică, şi-acolo într-o bună zi, spre seară, 
s-au apropiat deodată în goană de noi doi oameni, 
dacă pot să le spun oameni. Cine să-i ştie cine şi de 
unde erau, si de ce neam si de ce stare. Nici limba 
nu le era de nici una de azi, nu era nici rusă, nici tătară, 
spuneau o vorbă de-a noastră, o vorbă tătărască, iar 
între ei cine ştie de care. Nu erau bătrâni, nici unul; 
unul brunet, cu o barbă mare, îmbrăcat în halat, parcă 
şi aducea a tătar, doar că halatul nu-1 avea pestriţ, ci 
roşu tot, iar pe căpăţână avea o căciulă persană, 
iar celălalt, roşcovan, tot în halat, dar din bucăţi; 
şi-avea la el tot soiul de cutiuţe, şi cum prindea o 
clipă când nu se uita nimeni la el, îşi dădea jos ha¬ 
latul si rămânea doar în nişte nădrăgei si un vesto- 
naş, iar nădrăgeii şi vestonaşul erau cusute cum sunt 
în Rusia pe la fabricile unor nemţi. Şi tot timpul în¬ 
vârtea şi alegea ceva din cutiuţele acelea, dar ce-avea 
acolo, ăl rău ştie. Spuneau că ar fi venit din Hiva 1 

1. Hanatul Hiva (pe actualul teritoriu al Uzbekista- 
nului şi Tadjikistanului) s-a aflat în perioada 1830-1850 
în relaţii ostile cu Imperiul Rus. 


105 



să cumpere cai şi că vor să poarte război cu cineva 
la ei acasă, dar cu cine n-au spus, doar că-i aţâţau 
întruna pe tătari contra ruşilor. Şi îl aud pe roşco¬ 
vanul ăsta: să vorbească mult nu ştie, zice doar, parcă 
în rusă, „ca-petenie“, şi scuipă; bani n-aveau la ei, 
că ei, asiaţii, ştiu că dacă vii cu bani în stepă nu mai 
pleci cu capul pe umeri de-acolo, dar i-au păcălit 
pe tătarii noştri să mâne hergheliile de cai pe râul 
lor, pe Daria, şi să facă acolo socoteala. Tătarii s-au 
gândit în fel şi chip, şi nu ştiau: să se învoiască ori 
ba? S-au gândit, s-au gândit, parcă săpau la aur, dar 
se vedea că se tem de ceva. 

Iar aceia i-au luat cu frumosul, dar după aceea 
au început să-i sperie. 

„Faceţi aşa, au zis, că altfel poate să fie rău pen¬ 
tru voi: Dumnezeul nostru e Talafa, si el si-a trimis 
focul cu noi. Să nu cumva să se supere.“ 

Tătarii nu ştiau de dumnezeul ăsta si se-ndoiau, 
ce putea să le facă el cu focul lui iarna, în stepă? Dar 
cel cu barbă neagră şi halat roşu, care venise din 
Hiva, a zis că dacă, zice, vă îndoiţi, Talafa o să vă arate 
puterea lui chiar la noapte, doar că, zice, dacă o să 
vedeţi ori o să auziţi, să nu vă repeziţi afară, că vă 
arde. Se-nţelege că în plictiseala aceea de stepă, iarna, 
o grozăvie era de interes, şi noi toţi, măcar că ne 
cam temeam de grozăvie, eram bucuroşi să vedem 
ce-avea să fie de la dumnezeul ăsta indian: prin ce 
minune avea să se arate? 

Ne-am băgat devreme cu nevestele şi copiii la 
adăpost şi-am aşteptat... Doar întuneric şi linişte, 
ca în fiecare noapte, doar că deodată, când mă luase 


106 


somnul, aud că parcă şuieră şi bate prin stepă ca un 
vifor, şi parcă văd prin somn că-ncep să cadă din 
cer scântei. 

Sar eu, mă uit, şi nevestele mi se foiau, şi copiii 
începuseră să plângă. 

Zic: 

„Sst! Daţi-le sân, să sugă şi să nu plângă. “ 

Aceia au început să sugă şi s-a făcut iar linişte, 
dar în întunericul stepei deodată a-nceput iar să şu¬ 
iere în sus un foc... a şuierat şi-a pocnit iară... 

„Ei, m-am gândit eu, se vede totuşi că nu-i o 
glumă Talafa!“ 

Dar n-a trecut mult si-a şuierat iar, dar acuma 
cu totul altfel - ca o pasăre de foc cu o coadă tot de 
foc a ieşit, şi focul de-un fel neobişnuit, ca sângele 
de roşu, şi-a pocnit, şi deodată s-a făcut galben tot, 
şi pe urmă albastru. 

Ascult eu, în tabără parcă murise totul. Nimeni, 
se-nţelege, nu putea să nu audă aşa un foc, însemna 
că se speriaseră toţi şi zăceau sub cojoace. Deodată 
se-aude cum tresare pământul o dată, se cutremură 
şi stă iară. Ăştia, puteai să te gândeşti, sunt caii, se 
izbesc şi se strâng ciopor, dar s-a auzit cum hivacii 
ori indienii ăştia au luat-o la fugă cine ştie-ncotro, 
şi pe loc şi-a dat drumul prin stepă un foc ca un 
zmeu... Atunci caii parcă au căpiat, şi-au şi luat-o 
la goană... Tătarii au uitat şi de frică, săreau în sus, 
îşi bâţâiau căpăţânile, urlau: „Allah! Allah!“, şi hai 
după hivaci, dar ei dispăruseră, nici urmă nu mai 
era de ei, doar o cutie lăsaseră în urma lor, ca amin¬ 
tire... Şi uite, cum toţi vitejii noştri se repeziseră 


107 


după tabun, iar în tabără rămăseseră doar muierile 
si bătrânii, mi-am si aruncat ochii la cutia aceea: ce-o 
fi acolo? Si văd în ea tot soiul de luturi, si leacuri, 
şi nişte tuburi de hârtie: m-apuc eu să cercetez un 
tub aproape de foc, şi când a pocnit odată, numai 
că nu mi-a pălit de tot ochii cu foc, şi-a zburat în 
sus, şi-acolo... bbbleahhh, a-mpăştiat stele... „Ehe, 
m-am gândit eu, dar pesemne că ăsta nu-i dumne¬ 
zeu, ci doar foc de artificii, cum se trag la noi în 
grădina publică 11 , şi când am mai bubuit un tub, 
văd că tătarii, bătrânii care rămăseseră acolo, erau 
deja la pământ şi zăceau cu faţa-n jos care unde c㬠
zuse, şi doar dădeau din picioare... La-nceput m-am 
speriat şi eu, dar pe urmă, văzând cum dârdâiau ei, 
am trecut brusc în altă stare, şi pentru întâia oară 
de când căzusem captiv am scrâşnit din dinţi, şi nu¬ 
mai ce-am început să spun la nimereală cuvinte 
necunoscute. Şi strig cât mă ţine gura: 

„Parle-bien-comsa-sire-mir-ferfliuhtur-min-adiu- 

musiu!“ 

Si mai dau drumul la un tub cu moriscă... Ei, 
de data asta, văzând ei că morişca merge cu foc, parcă 
si-au dat duhul toti... Focul s-a stins, dar ei zăceau 
mai departe, şi unul abia ce-a ridicat niţel capul, că 
s-a şi pus iară cu mutra-n jos, şi doar mi-a făcut semn 
cu un deget să mă duc la el. M-am dus şi zic: 

„Ei, ce-i? Zi ce vrei, blestematule: moarte ori 
viaţă? 11 , că vedeam că se temeau deja grozav de mine. 

„Iartă-ne, Ivan, au zis, nu ne da moartea, dă-ne 
viata. 11 

j 

Iar mai depărtişor îmi făceau semn tot aşa şi alţii, 

si toti cereau iertare si viată. 

> > > > 


108 


Văd eu că treaba mi-a ieşit bine: pesemne îmi 
ispăşisem deja toate păcatele, şi-ncep şi mă rog: 

„Maică Precistă, Nikolai Făcătorule de minuni, 
drăguţii mei, puicuţii mei, ajutaţi-mă, binefăcători¬ 
lor!" ’ 

Şi-l întreb, crunt, pe tătar: 

„Pentru ce si ca ce să vă iert si să vă dărui viata?" 
„Iartă-ne, cică, fiindcă n-am crezut în dumne¬ 
zeul tău." 

„Aha, îmi zic, ia uite cum i-am mai băgat în spe- 

rieţi" - şi zic: „Apăi nu, fraţilor, voi minţiţi, şi nu 

vă iert pentru nimic în lume că vă puneţi contra re- 

% iei!“ Si-am scrâşnit iară din dinţi si-am mai des- 
> > > » 

făcut un tub. 

Ăsta a ieşit ca o rachetă... Un foc teribil si-un 
> > 

pocnet. 

Si răcnesc la tătari: 

j 

„Aşa: încă un minut şi vă fac să pieriţi cu toţii 
dacă nu vreţi să credeţi în dumnezeul meu." 

> j 

„Nu ne face să pierim, au răspuns ei, ne-nvoim 

să trecem toţi la dumnezeul tău." Şi n-am mai aprins 

artificii si i-am botezat intr-un râusor. 

> » 

— Chiar acolo, pe loc i-ai şi botezat? 

— Pe loc, în clipa aceea. Păi de ce s-o mai fi în¬ 
tins cu ei atunci? Trebuia, ca să nu poată să se răzgân¬ 
dească. I-am udat niţel pe căpăţână cu apşoară la o 
copcă, am spus „în numele Tatălui şi-al Fiului", 
le-am pus la gât cruciuliţele care rămăseseră de la mi¬ 
sionari şi le-am poruncit ca pe misionarul omorât 
să-l socoată mucenic şi să se roage pentru el, şi le-am 

arătat mormântelul. 

> 


109 


— Şi s-au rugat? 

— S-au rugat. 

— Dar nu ştiau nici o rugăciune creştinească, 

sau i-ai învătat? 

> 

— Nu, să-i învăţ n-aveam când, că în timpul ăsta 
văzusem că era momentul să fug, dar le-am porun¬ 
cit: rugaţi-vă, zic, cum v-aţi rugat şi până acum, la 
fel, dar să nu-ndrăzniţi să spuneţi Allah, şi-n locul 
lui să-l pomeniţi pe Iisus Hristos. Şi aşa au adoptat 
această religie. 

— Bun, dar pe urmă cum ai fugit totuşi de la 

aceşti noi creştini cu picioarele dumitale schilodite 

si cum te-ai tămăduit? 

> 

— Păi pe urmă am găsit în artificiile acelea nişte 
pământ care ustura; din acela care numai ce-1 atingi 
de trup, te arde de mama focului. Mi l-am pus şi 
m-am prefăcut bolnav, dar eu, tot stând sub coşmă, 
mi-am zgândărit cu şmecheria asta călcâiele, şi-n 
două săptămâni aşa le-am zgândărit, că toată car¬ 
nea de pe călcâie a putrezit şi tot părul pe care mi-1 
îndesaseră tătarii în urmă cu zece ani a ieşit cu pu¬ 
roiul. M-am înzdrăvenit cât se poate de repede, dar 
n-am lăsat să se vadă, m-am prefăcut că mi-e şi mai 
rău, şi le-am poruncit muierilor şi bătrânilor să se 
roage cu cât mai mare râvnă pentru mine, că, chipu¬ 
rile, o să mor. I-am pus să ţină un soi de post pentru 
spălarea păcatelor şi le-am poruncit trei zile să nu iasă 
din iurtă, şi ca să-i sperii şi mai rău, am dat drumul 
la cel mai mare artificiu şi-am plecat... 

— Dar nu te-au ajuns din urmă? 

— Nu; păi şi unde să mă fi ajuns? Atâta i-am ţinut 
la post şi i-am speriat, că pesemne au fost bucuroşi 


110 


să rămână, si trei zile nu si-au arătat nasul din iurte, 
iar pe urmă, şi dacă şi l-au arătat, ar fi trebuit să mă 
caute departe. Picioarele, după ce-am scos părul din 
ele, s-au uscat, si asa uşoare s-au făcut, că odată ce-am 
fugit, toată stepa am traversat-o. 

— Şi tot numai pe jos? 

— Păi cum altfel, că doar acolo nu-i drum b㬠
tut, nu-ntâlneşti pe nimeni, iar dacă întâlneşti, nu-i 
de bucurie peste cine dai. In a patra zi am întâlnit 
un ciuvaş; mâna singur cinci cai, şi zice: „încalecă.“ 

M-am temut si nu m-am dus. 

> 

— Dar de ce te-ai temut? 

— Păi aşa, mi s-a părut cam de neîncredere, şi 
pe deasupra nici nu puteai să te dumireşti de ce reli¬ 
gie e, iar fără asta e de speriat în stepă. Dar el, nă- 
rodul, strigă la mine: „încalecă, strigă, o să fie mai 
vesel să mergem în doi.“ 

Zic: 

„Dar cine eşti? Nu cumva n-ai dumnezeu?" 

„Cum, zice, să n-am? Asta tătarul n-are tumne- 
zeu, el mănâncă iapă, dar eu am tumnezeu" 

„Cine, zic, e dumnezeul tău?“ 

„Dar la mine, zice, tot e tumnezeu: şi soarele e 
tumnezeu, si luna e tumnezeu, si stelele sunt turn- 
nezeu... tot e tumnezeu. Cum să n-am tumnezeu?" 

„Tot!... hm... tot, zic, e la tine Dumnezeu, dar 
Iisus Hristos, zic, adică nu ţi-e Dumnezeu?" 

„Nu, zice, şi el e tumnezeu, şi Maica Domnului 
e tumnezeu, si Nikolaci e tumnezeu...“ 

„Care, zic, Nikolaci?" 

„Păi unul e pe iarnă, şi unul e pe vară." 


111 


Eu l-am lăudat că-1 cinsteşte pe Nikolai Făcătorul 
de minuni rus. 

„Să-l cinsteşti, zic, întotdeauna, fiindcă e rus“, - 
şi i-am încuviinţat credinţa şi eram gata să plec cu 
el, dar noroc că a trăncănit şi s-a dat pe faţă. 

„Da cum, zice, eu pe Nikolaci îl cinstesc: peste 
iarnă, las’ că nu mă ploconesc la el, dar pentru vară 
îi dau două grivne să-mi păzească bine vacile, păi 
da! Da nu mă bizui doar pe el, aşa că-i jertfesc un 
taur lui Keremeti'“. 

Eu m-am înfuriat. 

„Cum, zic, îndrăzneşti să nu te bizui pe Nikolai 
Făcătorul de minuni, şi lui, rusului, doar două grivne, 
iar păgânului tău de Keremeti un taur întreg! Du-te 
de-aici, zic, cu tine nu vreau... nu merg cu tine dacă 
n-ai pic de respect pentru Nikolai Făcătorul de mi¬ 
nuni." 

Şi nu m-am dus, am mers cât am putut, nici să 
mă gândesc n-am mai apucat, şi-a treia zi spre seară, 
mă uit, se zăreau o apă şi nişte oameni. M-am lăsat 
în iarbă, de teamă, şi m-am uitat cu luare aminte: 
oare ce fel de oameni erau? De frică să nu cad în vreo 
captivitate şi mai rea. Dar am văzut că oamenii aceia 
luceau o fiertură... Pasămite sunt creştini, mi-am zis. 
M-am târât mai aproape: mă uit, se-nchină şi beau 
vodcă - ei, vasăzică sunt ruşi!... Am si sărit din iarbă 
şi m-am arătat. Era, după cum a ieşit la iveală, o ceată 
de pescari: prinseseră un peşte. M-au primit cu blân¬ 
deţe, cum se cade cu concetăţenii, si-au zis: 

1. în mitologia ciuvaşă - duhuri bune care trăiesc în 
copaci. 


112 



„Ia şi bea o vodcă!“ 

Eu răspund: 

„Eu, fraţilor, tot trăind în tătărime, nu mai am 

deloc obişnuinţă. “ 

> > 

„Ei, nu-i nimic, au zis ei, aici e naţia ta, o să te 

obişnuieşti iarăşi: bea!“ 

» > > 

Mi-am turnat un păhărel şi m-am gândit: „Ei, 
multumescu-ti tie, Doamne, că m-am întors“ - si-am 
băut, şi fârtaţii, băieţi buni, mi-au mai pus: 

„Mai bea! Uite cum te-ai jigărit fără.“ 

Mi-am mai îngăduit unul şi n-am mai ţinut ni¬ 
mic în mine: le-am povestit tot: de unde sunt şi unde 
şi cum m-am aflat. Toată noaptea, stând la foc, le-am 
povestit şi-am băut vodcă, şi nu mai puteam de bu¬ 
curie că eram din nou în sfânta Rusie, dar abia spre 
dimineaţă, când focşorul a început să se stingă şi 

mai toti câţi ascultaseră dormeau, unul din ei, tova- 
> > 

răs de-al lor, îmi zice: 

„Dar paşaport ai?“ 

„Nu, zic, nema.“ 

„Păi dacă nema, pe-aici te-aşteaptă puşcăria. “ 
„Atunci, zic, nu mai plec de la voi; pesemne că 
la voi aici se poate trăi şi fără paşaport, nu?“ 

Dar el răspunde: 

„De trăit la noi fără paşaport, zice, se poate, dar 
de murit nu se poate.“ 

Zic: 

„Da de ce?“ 

„Păi, zice, cum să te treacă popa în scripte dacă 
eşti fără paşaport? 11 

„Păi, atunci, zic, ce-o să se-ntâmple cu mine?“ 


113 


,Atunci o să te-aruncăm în apă ca hrană la peşti.“ 

„Fără popă?“ 

„Fără popă.“ 

Cum eram cam cherchelit, m-a apucat o spaimă 
îngrozitoare şi-am început să plâng şi să mă văic㬠
resc, dar pescarul râdea. 

„Am glumit, zice, mori fără frică, te-ngropăm 
în pământul natal.“ 

Dar eu mă cătrănisem rău şi zic: „Bună glumă, 
n-am ce zice. Dacă o să glumiţi aşa des cu mine, nu 
mai apuc altă primăvară.“ 

Si cum a adormit acest din urmă tovarăş, m-am 

şi sculat şi-am luat-o din loc, şi-am ajuns la Astrahan, 

am muncit cu o rublă pe zi, şi din clipa aceea am 

băut cu atâta osârdie, că nu-mi amintesc cum am 

ajuns în alt oraş, şi eram deja la închisoare, iar de-acolo 

m-au trimis sub escortă în gubernia de unde eram. 

M-au dus în oraşul nostru, m-au bătut la poliţie cu 

nuiele si m-au lăsat la mine la moşie. Contesa care 
> » 

mă pedepsise că tăiasem coada pisicii murise deja, 
rămăsese doar contele, dar îmbătrânise şi el rău, se 
făcuse evlavios şi se lăsase de plăcerea cailor. I s-a 
raportat că venisem, şi-a adus aminte de mine şi a 
poruncit să mai fiu biciuit o dată şi acasă şi să mă 
duc la părintele Ilia să mă spovedesc. Ei, şi m-au 
biciuit după moda veche într-o izbă care era anume 
pentru asta, şi m-am dus la părintele Ilia, şi-ncepe 
el să mă spovedească şi nu-mi dă voie să mă împăr¬ 
tăşesc trei ani... 

> 

Eu zic: 

„Păi cum, tăicuţă, că... de-atâţia ani nu m-am îm¬ 
părtăşit. .. am aşteptat... “ 


112 


„Ei, n-are nimic, zice; ai aşteptat, dar de ce-ai ai 
ţinut tătăroaice pe lângă tine ca soaţe... Ştii, zice, 
că încă îmi fac milă cu tine că te tin numai de la îm- 
părtăşanie, că dacă ar fi să fac cum zice pravila sfin¬ 
ţilor părinţi ca să te îndrepţi, apăi ar trebui să-ţi ard 
hainele pe tine de viu, dar, zice, n-ai a te teme, că 
acuma n-o îngăduie regula poliţienească. “ 

„Ei, m-am gândit eu, ce să fac: rămân aşa, fără 
împărtăşanie, barem o să trăiesc acasă şi să mă odih¬ 
nesc după captivitate 11 ; dar contele n-a vrut. Şi-a spus: 

„Eu, zice, nu vreau să rabd în preajma mea pe 
unul care a fost lipsit de împărtăşanie.“ 

Şi i-a dat poruncă intendentului să mă mai bi- 
ciuiască o dată cu strigare, să fie de pildă tuturor, şi 
pe urmă să mă lase în dijmă. Aşa au şi făcut: m-au 
biciuit, după moda nouă de data asta, în faţa prid¬ 
vorului, în dreptul cancelariei, în faţa tuturor oa¬ 
menilor, şi mi-au dat paşaport. Şi mare mi-a fost 
bucuria să mă simt după atâţia ani un om absolut 
liber, cu act în regulă, şi-am plecat. N-aveam nici un 
gând anume, dar Domnul mi-a hărăzit o practică. 

— Anume care? 

— Păi tot pe-acolo, pe partea cu caii. Am plecat 

ca un nimeni, fără un groş, dar curând am ajuns să 

am o situaţie foarte bună, şi puteam să mă aranjez 

si mai bine dacă n-ar fi fost un lucru. 

» 

— Şi ce anume, dacă se poate întreba. 

— Am căzut rău în mrejele unor spirite şi patimi 

si a încă ceva care n-are seamăn. 

» 

— Dar ce lucru fără seamăn a pus stăpânire pe 
dumneata? 


115 


— Magnetismul. 

— Cum? Magnetismul?! 

— Da, influenţa magnetică a unei persoane. 

— Dar cum i-ai simţit influenţa asupra dumi- 
tale? 

— O voinţă străină acţiona în mine, şi eu împli¬ 
neam o soartă străină. 

— A, înseamnă că atunci ţi-a şi venit propria du- 
mitale pieire, după care ai crezut că trebuie să înde¬ 
plineşti făgăduiala mamei dumitale şi te-ai dus la 
mănăstire? 

— Nu, asta a venit şi mai încolo, dar până să am 
parte să mă conving cu adevărat, am avut o groază 
de alte peripeţii de tot felul. 

— Poţi să ne povesteşti şi aceste peripeţii? 

— De ce nu? Cu mare plăcere. 

— Atunci, te rugăm. 


Capitolul X 


Luându-mi eu paşaportul, am plecat fără vreun 
gând la ce-aveam să fac, şi-am ajuns la un iarmaroc, 
şi văd acolo cum un ţigan face schimb de cai cu un 
mujic şi-l înşală fără ruşine: ca să-i dovedească pu¬ 
terea căluţului, pune căluţul lui la o căruţă cu mei, 
iar calul mujicului la o căruţă cu mere. Greutatea la 
tras, se-nţelege, era ea egală, dar calul mujicului se-nă- 
busea, fiindcă mirosul de mere îl leşina, calul nu 
poate suferi mirosul ăsta; dar mai văd că şi calul ţiga¬ 
nului dă să leşine, şi pricepeai imediat de ce: pe frun¬ 
tea lui era un semn ca lăsat de foc, şi ţiganul zice: 
„E neg.“ Iar mie, se-nţelege, mi s-a făcut milă de 
mujic, cum să-i muncească lui un cal care-i gata să 
leşine, se dă de-a dura şi toate cele, iar pe deasupra, 
la vremea aceea îi uram de moarte pe ţigani, că de 
la ei am luat prima oară ispita hoinăritului, şi se 
vede că aveam şi un presentiment, care s-a şi ade¬ 
verit. I-am arătat mujicului înşelătoria cu calul, dar 
cum ţiganul a început să se ciorovăiască cu mine că 
e neg pe frunte, nu arsură, ca să-i dovedesc că am 
dreptate, am împuns calul cu un deget în rinichi, şi 
pe loc, buf la pământ şi-a-nceput să se zvârcolească. 


117 


Şi-am luat şi le-am ales după ştiinţa mea mujicilor 
un cal bun, şi ei m-au cinstit pentru asta cu mân¬ 
care şi băutură şi cu bani, două grivne, şi-am petre¬ 
cut bine împreună. De-aici s-a şi pornit: şi capitalul 
să crească, şi să beau pe rupte, şi n-a trecut nici o 
lună şi văd că-i bine: mi-am atârnat peste tot tini¬ 
chele şi harnaşamente şi-am început să umblu din 
târg în târg şi să-ndrum peste tot oamenii săraci şi 

să mă chivernisesc si să beau toate aldămasurile. 

> > 

Dar între timp am ajuns pentru toţi geambaşii ţigani 
nici mai mult nici mai puţin decât urgia lui Dumne¬ 
zeu, şi-am aflat pe nişte căi lăturalnice că se preg㬠
teau să mă bată. Şi-am început să mă feresc, fiindcă 
ei erau mulţi, iar eu eram unul, şi n-au putut să dea 
nici măcar o dată de mine singur şi să mă snopească, 
iar cu mujicii de faţă n-au îndrăznit, că ei se puneau 
întotdeauna pentru facerea mea de bine. Atunci 
s-au apucat să-mi facă faimă rea, că aş fi vrăjitor şi 
că priceperea mea nu e de la mine, dar, se-nţelege, 
toate astea erau bazaconii: eu, după cum v-am spus, 
sunt dăruit pentru cai, şi aş fi gata să învăţ pe ori¬ 
cine voieşte, doar că, aici e treaba, n-are să fie nim㬠
nui de folos. 

— Dar de ce n-are să fie de folos? 

— N-o să priceapă nimeni, fiindcă pentru asta 
nu se poate altfel decât să fii dăruit din născare, şi 
eu am avut nu o dată experienţa asta, că-i învăţam 
şi era degeaba torni. Dar, cu voia dumneavoastră, des¬ 
pre asta mai târziu. 

Când mi s-a dus vestea prin târguri că văd prin 
cal, un remontor, prinţ, mi-a dat o sută de ruble: 


118 


„Spune-mi şi mie, frate, zice, secretul priceperii 
tale. Că mă costă mult treaba asta.“ 

Dar eu i-am răspuns: 

„N-am nici un secret, dar am un dar înnăscut 
pentru asta.“ 

Ei, dar el a stăruit: 

„Spune-mi totuşi, zice, cum faci de te pricepi? Şi 
ca să nu crezi că vreau doar asa, tine o sută de ruble. “ 

Ce era să fac? Am ridicat din umeri, am legat 

banii într-o cârpă şi zic: cu voia dumneavoastră, 

zic, ce ştiu o să spun, dar binevoiţi să ascultaţi şi să 

învăţaţi; dar dacă n-aveti să învăţaţi si n-o să vă fie 
> > ' > > > > 

de nici un folos, nu răspund pentru asta. 

Dar el s-a mulţumit asa, si zice: 

„Ei, asta nu mai e treaba ta, cât o să învăţ eu, tu 
doar să-mi spui.“ 

„Primul şi primul lucru, zic, dacă cineva vrea să 
ştie despre cal şi despre ce are-n el, e să aibă o pozi¬ 
ţie bună când îl cercetează şi să nu se depărteze 
deloc de ea. De la prima aruncătură de ochi trebuie 
să te uiţi cu inteligenţă la capul calului şi pe urmă 
să-l cuprinzi cu privirea pe tot, până la coadă, fără 
să te pripeşti cum fac ofiţerii. Ii pipăie greabănul, 
coama, rădăcina nasului, coşul pieptului ori ce se 
mai nimereşte, dar totul fără nici o noimă. De-asta, 
pentru pripeala asta se dau în vânt geambaşii după 
ofiţerii de cavalerie. Cum vedea o pripeală de-asta 
militară, geambaşul şi-ncepea să-i învârtească prin 
faţă calul, să-l sucească, să-l întoarcă pe toate păr¬ 
ţile, dar partea pe care nu voia s-o arate, aceea n-o 
arăta pentru nimic în lume, şi tocmai acolo şi stătea 


119 


păcăleala, iar păcălelile astea erau puzderie: are ca¬ 
lul urechile clăpăuge - îi taie de-un verşoc pielicica 
pe grumaz, o trag, pe urmă o cos şi-o ung, şi-atunci 
calul îşi înalţă urechiuşele, dar nu pentru multă 
vreme: pielea îşi dă drumul, şi urechile atârnă. Dacă 
urechile-s mari - le retează, iar ca să stea urechiu¬ 
şele drepte - bagă rogoz în ele. Dacă cineva alege cai 
pentru pereche şi dacă, de pildă, unul are o steluţă 
pe frunte, geambaşii fac să aibă steluţă şi celălalt: 
tocesc părul cu piatră ponce ori pun un nap copt fier¬ 
binte acolo unde trebuie, ca să dea păr alb, şi se face 
treaba pe loc, doar că, oricum, dacă te uiţi bine, 
perişorul crescut aşa e întotdeauna puţintel mai lung 
decât cel adevărat si se face smoc, ca o bărbuţă. Dar 
şi mai tare îşi bat joc geambaşii de public cu ochii 
calului: dacă un cal are adâncituri scofâlcite deasu¬ 
pra ochilor şi arată rău, geambaşul îi înţeapă pie¬ 
licica cu un ac şi pe urmă îşi lipeşte buzele de ea, şi 
suflă acolo până când pielea îşi revine şi ochiul se în¬ 
viorează si se face frumos. Asta se face uşor, că dacă 
îi sufli în ochi, calului îi place respiraţia caldă, stă 
fără să freamăte, dar aerul iese şi are iară gropi dea¬ 
supra ochilor. Pentru asta nu-i decât o metodă: să 
pipăi lângă os, să vezi dacă iese aer. Dar şi mai de 
râs e cum vând cai orbi. Asta e chiar comedie. Ofi¬ 
ţeraşul, de pildă, furişează un fir de pai pe la ochiul 
calului, îl încearcă dacă vede paiul, dar el, ofiţera¬ 
şul, nu vede că-n timpul ăsta, când calul trebuie să 
dea din cap, geambaşul îl împunge cu pumnul sub 
burtă ori într-o parte. Iar un altul, chipurile, îl mân¬ 
gâie liniştit, dar are un cuişor în mănuşă, şi de fapt, 


120 


părând că-1 mângâie, îl înţeapă. Iar remontorului 
meu, faţă de ce-am pomenit acum, i-am explicat de 
zece ori mai mult, dar nu i-a folosit la nimic: a doua 
zi, când mă uit, cumpărase nişte cai, gloabele gloa¬ 
belor, ba m-a mai si chemat să le văd, si zice: 

„Ei, frate, ia uită-te ce bine mă pricep acum la cai.“ 

M-am uitat, am râs şi-am răspuns că, zic, nici nu 
merită să te uiţi: 

„Ăsta are spata cărnoasă, o să se poticnească; ăsta 
se culcă cu copita sub burtă şi-n mai puţin de-un an 
face brâncă; iar cestălalt când mănâncă ovăz bate din 
piciorul drept şi dă cu genunchiul în iesle“ - şi tot 
aşa, i-am criticat tot ce cumpărase, şi a ieşit că aveam 
dreptate. 

A doua zi, prinţul mi-a şi spus: 

„Nu, Ivane, cu siguranţă că n-am cum să înţeleg 
darul pe care îl ai tu, mai bine fii chiar tu coneser 
la mine şi alege tu, iar eu doar dau banii.“ 

M-am învoit si-am dus-o de minune trei ani bă- 
tuţi pe muchie, nu ca rob, ci ca lefegiu, dar mai mult 
ca prieten şi ca ajutor, şi dacă nu m-ar fi dat gata 
ieşirile, aş fi putut chiar să-mi strâng un capital, fiindcă 
în branşa asta orice proprietar de herghelie vine, 
face pe loc cunoştinţă chiar el cu remontorul, dar 
trimite un om de încredere la coneser ca să-l îmbu¬ 
neze cât poate în favoarea lui, fiindcă proprietarii 
ştiu că adevărata putere e toată nu la remontor, ci 
la coneser, dacă are pe lângă el unul adevărat. Iar eu, 
cum v-am spus, am fost coneser de la natură, şi me¬ 
nirea asta dată de ea mi-am îndeplinit-o conştiincios: 
pentru nimic în lume n-am putut să-l înşel pe cel 


121 


căruia i-am slujit. Şi prinţul meu a simţit asta şi a 
avut mare respect pentru mine, şi-am trăit la el în 
sinceritate deplină, în toate cele. Dacă pierdea mult 
la joc în vreo noapte, dimineaţa, cum se trezea, ve¬ 
nea în arhaluc 1 la mine la grajd şi spunea: 

„Ei, aproape semistimate Ivan Severianîci, cum 
îţi merg treburile?" - că aşa glumea, îmi spunea 
aproape semistimat , dar mă socotea, după cum o să 
vedeţi, pe de-a-ntregul. 

Iar eu ştiam ce însemna dacă venea cu gluma 
asta, şi răspundeam: 

„Bine, ziceam, treburile mele, slavă Domnului, 
merg bine, dar nu ştiu cum sunt ale dumneavoas¬ 
tră, luminăţia voastră." 

„Ale mele, zice, sunt aşa de mizerabile, că nici să 
vrei nu se poate mai rău". „Asta ce mai e, zic, pe¬ 
semne că iar aţi pierdut ieri mulţi bani, ca mai deu¬ 
năzi, asa-i?“ 

„Semistimatul meu, zice, ai binevoit să ghiceşti, 
am pierdut mult, bani mulţi." 

„Şi, întrebam eu, cu cât s-a uşurat milostenia 
voastră?" 

Şi el răspundea pe loc câte mii pierduse, iar eu 
clătinam din cap şi ziceam: 

„V-ar trebui o mamă de bătaie, luminăţia voas¬ 
tră, dar n-are cine să v-o dea." 

El râdea si zicea: 

» 

„Tocmai asta şi e, că n-are cine." 

„Păi, uite, zic, lungiţi-vă pe pătucul meu, vă pun 
un săculeţ curat la căpătâi şi vă trag eu niscai bice." 

1. Caftan scurt. 


122 



El, se-nţelege, începea să se dea pe lângă mine, 
să-i dau bani pentru revanşă. 

„Ba nu, zice, mai bine decât să mă biciuieşti, 
dă-mi din banii de cheltuială pentru revanşă: mă 
duc să joc şi-i câştig la loc pe toţi.“ 

„Asta nu, vă mulţumesc preaplecat, răspundeam 
eu, că jucaţi şi nu vă mai luaţi revanşa.“ 

„Cum, aşa-mi mulţumeşti?"- şi râdea, dar deja 
începea să se supere: „Haide, zicea, nu întrece m㬠
sura, te rog, încetează cu moralizarea şi dă banii." 

Noi l-am întrebat pe Ivan Severianîci: îi dădea 
bani prinţului pentru revanşă? 

— Niciodată, a răspuns el. Fie îl păcăleam, îi 
spuneam că am dat toţi banii pe ovăz, fie, pur şi sim¬ 
plu, o luam din loc. 

— Dar pesemne că se supăra pe dumneata, nu? 

— Se supăra; declara pe loc: „Gata, semipreas- 
timate, nu mai eşti în slujba mea." 

Eu răspundeam: 

„Şi ce dacă, foarte bine. Binevoiţi să-mi daţi pa¬ 
şaportul." 

„Bine; binevoieşte şi strânge: mâine îţi primeşti 
paşaportul." 

Doar că mâine nu mai aveam nici o discuţie 

> 

despre asta. Cam la cel mult un ceas după aceea ve¬ 
nea la mine în cu totul altă dispoziţie şi zicea: 

„Iţi mulţumesc multpreapuţinştiutorul meu că 
ai avut caracter şi nu mi-ai dat bani pentru revanşă." 

Şi chiar aşa simţea întotdeauna după, iar dacă 

se-ntâmpla şi cu mine ceva pe la vreo ieşire de-a mea, îşi 

arăta si el bunăvoinţa fată de mine ca fată de-un frate. 
> > > > 

— Dar cu dumneata ce se-ntâmpla? 


121 


— Păi v-am spus că aveam ieşiri. 

— Dar ce înseamnă ieşiri? 

— Ieşeam să chefuiesc. Că fiind învătat să beau 
> > 

rachiu, mă feream să beau în fiecare zi, că n-aveam 
niciodată măsură, dar dacă se-ntâmpla să mă tul¬ 
bure din cale-afară ceva, mă apuca îngrozitor pa¬ 
tima să beau, şi pe loc făceam o ieşire de câteva zile 
şi nu mai eram de văzut. Şi m-apuca, şi nici nu b㬠
găm de seamă de la ce. Bunăoară, când ne plecau 
cai, ai zice că nu-ti sunt fraţi, dar le duci dorul si te 
pui pe băut. Mai cu seamă dacă ţi se înstrăinează 
un cal foarte frumos, atunci, ticălosul, îţi tot umblă 
prin faţa ochilor, de te ascunzi de el ca de-o vrăji¬ 
torie, si-atunci faci o ieşire. 

— Asta înseamnă că te duci să bei? 

— Da, ies şi mă pun pe băut. 

— Si tine mult? 

> > 

— Mm.. .n.. .n... nu-i mereu la fel, cum se nime¬ 
reşte să fie ieşirea: câteodată bei până nu mai ai nici 
un sfanţ, ori te snopeşte careva, ori baţi tu pe vre¬ 
unul, dar altă dată îti iese mai scurtă, stai la secţie ori 
tragi un somn în şanţ, şi ţi-ajunge, îţi trece. In cazuri 
din astea respectam deja o regulă şi, cum simţeam 
că trebuie să fac o ieşire, mă duceam la prinţ şi spu¬ 
neam: 

„Asta si-asta, luminăţia voastră, fiţi bun si luaţi 
banii de la mine, că mă fac pierdut. “ 

El nici nu mai stătea la discuţie, lua banii si doar 
întreba câteodată: 

„V-aţi pus în gând s-o ţineţi mult, milostenia 
voastră? 11 


124 


„Ei, răspundeam eu, după cum mi-o fi chema¬ 
rea: pentru o ieşire lungă ori scurtuţă.“ 

Şi plecam, şi de gospodărie se îngrijea chiar dân¬ 
sul şi mă aştepta până mi se isprăvea ieşirea, şi totul 
mergea bine; numai că m-am săturat rău de tot de 

slăbiciunea asta a mea si mi s-a năzărit deodată să 

> 

scap de ea; atunci am şi făcut ultima ieşire de felul 
ăsta, dar aşa una, că şi-acuma mi-e groază până şi 
să-mi aduc aminte. 


Capitolul XI 


Noi, se înţelege, l-am îndemnat pe Ivan Severianîci 
să meargă până la capăt cu amabilitatea şi să ne 
povestească acest nou episod nefericit al vieţii lui, 
iar el, în bunătatea lui, nu a refuzat, fireşte, şi ne-a 
împărtăşit despre „ultima ieşire“ a sa următoarele: 

— Noi cumpăraserăm de la o crescătorie o iapă, 
Didona, tânără, murgă-aurie, pentru şa ofiţerească. 
Era o minune de frumoasă: căpşor frumuşel, ochi 
drăgălaşi, nări fine şi lărguţe, cum voia aşa şi res¬ 
pira, coamă uşoară; pieptul stătea ca o corăbioară de 
suplu între umeri, iar mijlocul mlădios, şi picioruşele 
uşoare, în ciorăpei albi, şi mersul parcă era cânt, nu 
alta... Intr-un cuvânt, cine-i iubitor si ştie ce-i fru- 
museţea poate rămâne cu gândul dus după ce nu 
şi-a mai putut lua ochii de la un astfel de animal. 
Atât de mult îmi plăcea, că nici nu mai plecam din 
grajd de la ea, şi de bucurie o tot mângâiam. Câte¬ 
odată o curăţăm si o stergeam chiar eu cu o brobo- 
joară albă, să nu aibă nici un firişor de praf în păr, 
o şi sărutam drept pe fruntişoară, pe buclişoara din 
care pornea perişorul ei auriu... La vremea aceea se 
ţinuseră la noi două târguri deodată: unul la L., 


126 


altul la K., şi prinţul şi cu mine ne-am împărţit: la 
unul m-am dus eu si la celălalt s-a dus el. Si deo- 

> j 

dată primesc de la dânsul o scrisoare în care scria 
„să-mi trimiţi aici, zice, cutare şi cutare cai şi pe 
Didona“. Nu ştiam de ce o cerea pe frumoasa asta 
a mea care-mi bucura ochiul de iubitor. Dar, sigur, 
m-am gândit că a făcut vreun schimb ori că mi-a 
vândut porumbiţa cuiva ori, mai degrabă decât toate, 
a pierdut-o la cărţi... Şi uite, am trimis-o pe Didona 
cu grăj darii şi m-a apucat o tristeţe cumplită şi m-a 
cuprins dorinţa să fac o ieşire. Dar la vremea aceea 
situaţia mea era cu totul deosebită: v-am spus că 
aveam aşa o regulă, că dacă mă apuca patima să ies, 
mă înfiinţam la prinţ, îi dădeam toţi banii care 
erau pe mâna mea în sumă mare şi spuneam: „Atâtea 
sau atâtea zile o să dispar.“ Ei, dar cum să fac dacă 
prinţul nu era cu mine? Şi uite, îmi spun: „Nu, 
totuşi n-o să beau, că prinţul meu nu-i aici şi n-am 
cum să fac ieşirea după regulă, fiindcă n-am cui să-i 
dau banii şi am la mine o sumă mare, peste cinci 
mii.“ Am hotărât că nu se poate şi m-am ţinut tare 
de hotărârea asta, şi n-am lăsat să mă apuce patima 
de ieşit şi să dispar frumuşel, dar dorinţa n-am 
simţit să-mi slăbească, ba dimpotrivă, mi se înteţea 
tot mai tare. Si-n cele din urmă n-am mai avut decât 

j 

un gând: cum să fac să-mi împlinesc şi dorinţa să 
ies, şi să şi păstrez banii prinţului? Şi m-am apucat 
să-i ascund, şi tot prin locuri de necrezut îi ascun¬ 
deam, unde nu i-ar da prin gând nici unui om să-i 
ascundă. M-am gândit: „Ce să fac? Să mă ţin în frâu, 
se vede că n-o să pot; să fac cumva să mă gândesc 


127 



cum să fie păstraţi banii mai sigur, şi-atunci îmi văd 
de patima mea, fac ieşirea.“ Doar că m-a cuprins o 
nelinişte: unde să ascund blestemaţii aceia de bani? 
Oriunde-i puneam, numai ce mă depărtam puţin 
de locul cu pricina, că-mi şi venea în minte că-i 
fură cineva. Mă duceam şi-i luam înapoi degrabă 
şi-i ascundeam iar... A fost, ce mai, un chin cu as¬ 
cunsul, ba prin podul de fân, ba prin beciuri, ba 
prin streşini şi prin alte asemenea locuri nepotri¬ 
vite pentru aşa ceva, dar cum mă depărtam puţin, 
mi se şi părea că cineva a văzut cum i-am ascuns şi 
avea să-i găsească negreşit, şi iar mă-ntorceam, şi iar 
îi scoteam şi-i luam cu mine, şi iar îmi spuneam: 
„Nu, basta, se vede că de data asta nu mi-e dat să-mi 
fac ieşirea. “ Şi deodată mi-a venit un gând dumne¬ 
zeiesc: păi, zic, pe mine diavolul mă chinuie cu pa¬ 
tima asta, ia să mă duc eu şi să-l gonesc, ticălosul, 
cu cele sfinte! Si m-am dus dis-de-dimineată la litur- 

j j 

ghie, m-am rugat, am pus ceva pentru mine şi, când 
să ies din biserică, văd pictată pe perete Judecata de 
Apoi, şi-acolo, intr-un colţ, îngerii îl bat pe diavol 
în iad cu lanţul. M-am oprit, m-am uitat, şi m-am 
rugat şi mai cu râvnă la sfinţii îngeri, iar diavolului, 
după ce-am scuipat, am luat şi i-am dat un pumn 
în mutră: 

„Na, ai de la mine ciuciu, zic, să-ţi iei de el ce 
vrei“ - şi pe urmă m-am liniştit deodată de tot şi, 
după ce-am dat acasă ce dispoziţii trebuiau, m-am 
dus la tractir să beau ceai... Iar acolo, la tractir, văd 
şezând printre clienţi un fluieră-vânt. Unul de nici 
nu se poate mai de nimic. Pe omul ăsta îl mai vă- 


128 


zusem si mai înainte si nu-1 socoteam altceva decât 
> > 

un şarlatan ori o paiaţă, fiindcă bătea întruna târ¬ 
gurile şi cerea pe franţuzeşte pomană pe la domni. 
Pare-se că era de vită nobilă si servise în armată, 
dar irosise şi pierduse la cărţi tot ce-avea şi umbla 
haimana... Aici, la tractirul la care m-am dus, toc¬ 
mai îl dădeau afară nişte flăcăi ospătari, dar el nu se 
dădea plecat şi stătea, şi zicea: 

„Păi ştiţi cine sunt eu? Nu sunt nici pe de¬ 
parte egalul vostru, eu am avut iobagi, şi mulţi fl㬠
căi de-ăştia ca voi am biciuit în grajd doar de plăcere, 
iar dacă m-am lipsit de toate, aşa a fost voia Domnului, 
şi am pe mine pecetea mâniei, şi de-asta nu cutează 
nimeni să se-atingă de mine.“ 

Aceia nu-1 credeau şi râdeau, iar el le spunea cum 
trăise el, şi că mergea cu trăsura, şi gonea toţi dom¬ 
nii civili din grădina publică, şi-odată s-a dus gol la 
soţia guvernatorului, „iar acum, zice, sunt blestemat 
pentru samavolnicia mea şi mi-a fost împietrită fi¬ 
rea, si trebuie s-o înmoi fără contenire, asa că dă-mi 
vodcă! N-am bani s-o plătesc, în schimb o înghit cu 
pahar cu tot“. 

Un client a şi poruncit să i se aducă, ca să vadă 

cum mânca el sticlă. El a dat imediat vodca peste cap 

şi, după cum făgăduise, a-nceput să ronţăie cinstit 

paharul de sticlă, şi l-a mâncat în faţa tuturor, şi 

toti se minunau încântaţi si râdeau în hohote. Dar 
> > > 

mie mi s-a făcut milă, că, uite, un om nobil ca el se 
nenoroceşte pe dinăuntru din pricina patimii pen¬ 
tru rachiu. M-am gândit: să-i dau măcar ca să-şi cl㬠
tească maţele de sticla asta, şi-am poruncit să i se mai 


129 


dea un pahar pe socoteala mea, dar nu i-am cerut să 

mănânce sticla. Am zis: nu trebuie, n-o mânca. El a 

fost mişcat si mi-a întins mâna. 

> > 

„Cu siguranţă că eşti de neam boieresc, zice, aşa-i?“ 

„Da, zic, boieresc.“ 

„Imediat se vede, zice, că nu eşti ca porcii ăştia. 
Grand mersi pentru asta“, zice. 

„N-ai pentru ce, mergi cu Dumnezeu.“ 

„Ba nu, zice, e o mare bucurie să stau de vorbă 
cu tine. Vino mai aproape, să stau lângă tine.“ 

„Ei, zic, fie, stai.“ 

Şi s-a şi aşezat lângă mine, şi-a-nceput să spună 
din ce familie distinsă se trage şi ce educaţie aleasă 
are, şi pe urmă zice: 

„Dar ce-i asta, tu bei ceai?“ 

„Da, zic, ceai. Dacă vrei, bea şi tu cu mine.“ 

„Mulţumesc, zice, dar eu ceai nu pot să beau.“ 

„De ce?“ 

„Pentru că, zice, mintea mea nu e de ceai, min¬ 
tea mea e de foc 1 : porunceşte mai bine să mi se mai 
dea un pahar de rachiu! 

Si asa, mi-a mai cerut rachiu o dată, de două ori, 
de trei ori, şi-ncepusem deja să mă satur. Dar şi mai 
tare mă scârbea că era prea puţin adevăr în ce spu¬ 
nea, şi tot făcea pe grozavul, şi de unde puteai să ştii 
că nu erau scorneli ce spunea, ca deodată să-i piară 
toată fudulia, şi să plângă şi să se zbuciume tot. 

„Gândeşte-te şi tu puţin, zice, ce om sunt eu? Pe 
mine, zice, Dumnezeu m-a creat odată cu împăra¬ 
tul, sunt de-un leat cu el.“ 

1. Joc de cuvinte: ceainaia - otceaiannaia. 

130 



„Ei, zic, şi ce-i cu asta?“ 

„Păi e că, uite, cu toate astea, care e situaţia mea? 
Cu toate astea, zice, n-am fost luat în seamă deloc 
şi am ieşit un om de nimic şi, după cum tocmai ai 
văzut, sunt dispreţuit de toţi.“ 

Şi cu aceste cuvinte, a mai cerut o vodcă, dar de 
data asta a cerut să i se dea o carafă întreagă, iar mie 
mi-a îndrugat o ditamai istoria despre cum îşi râd 
negustorii de el prin cârciumi, şi la urmă zice: 

„Ei sunt oameni neinstruiţi, zice, ei cred că e uşor 
să fii dator să faci asta, să bei la nesfârşit si să mă- 
nânci paharele. E o menire grea de tot, frate, şi pen¬ 
tru mulţi e chiar cu totul imposibilă, dar eu mi-am 
deprins firea, fiindcă văd că trebuie să ispăşesc ce-i 
al meu, si rabd.“ 

„Dar de ce, mi-am spus şi eu gândul, să ţii cu 
atâta râvnă la obiceiul ăsta? Leapădă-te de el.“ 

„Să mă lepăd? a răspuns el. Ehe, nu, frate, nu pot 
să mă lepăd de el.“ 

„Dar de ce, zic, nu poţi?“ 

„Nu pot, a răspuns, din două motive: în primul 
rând, pentru că eu, dacă nu beau rachiu, n-o să nime¬ 
resc nicicum în pat, şi o să tot umblu; iar în al doi¬ 
lea rând, şi cel mai important, fiindcă nu-mi permit 

sentimentele mele creştineşti.“ 

> > 

„Asta, zic, ce-nseamnă? Că nu nimereşti în pat, 
asta e de-nteles, fiindcă tot cauţi să bei; dar că sen- 
timentele tale creştineşti nu-ţi permit să lepezi pacos¬ 
tea asta nenorocită, asta n-o cred.“ 

„Da, uite, a răspuns, nu vrei să crezi... Aşa spun 
toţi.. .Dar tu ce crezi, dacă eu lepăd obiceiul ăsta al 

băuturii si îl ridică cineva: o să se bucure, sau nu?“ 

> 1 


131 


„Ferească Dumnezeu! zic. Nu, nu cred să se bu¬ 
cure. “ 

„Aha! zice. Păi tocmai asta e, dar dacă deja aşa 
trebuie, ca eu să sufăr, atunci cel puţin respectaţi-mă 
pentru asta, şi spune să-mi mai aducă o carafă de 
vodcă! “ 

Am chemat să mai aducă o carafă, si-am stat si-am 
ascultat, fiindcă începuse să mi se pară interesant, 
iar el a continuat cu următoarele cuvinte: 

„Asta, zice, aşa şi trebuie, ca acest chin să se sfâr¬ 
şească cu mine, nu să se mai aleagă şi altul cu el, 
fiindcă eu, zice, sunt de neam şi am primit o edu¬ 
caţie adevărată, încă de mic copil mă rugam la Dum¬ 
nezeu în franceză, dar am fost fără milă si-am chinuit 
oameni şi mi-am pierdut iobagii la cărţi; am des¬ 
părţit mame de copii; mi-am luat nevastă bogată 
si-am omorât-o cu zile, si la urmă, fiind vinovat de 
toate, am mai si cârtit în fata lui Dumnezeu: că de 
ce am firea asta? Şi el m-a pedepsit: mi-a dat altă 
fire, să n-am în mine nici cea mai mică mândrie, nici 
dacă mă scuipi în ochi, nici dacă îmi dai palme, doar 
să fiu beat, să uit de mine.“ 

„Şi ce, am întrebat, acuma, că ai firea asta, nu 

mai cârteşti? “ 

> 

„Nu cârtesc, a răspuns, fiindcă deşi e mai rău, în 
schimb e mai bine.“ 

„Cum adică, zic: nu prea pricep, cum asta, mai 
rău dar mai bine?“ 

„Păi aşa, a răspuns, că acum ştiu un singur lucru, 
că mă pierd pe mine, în schimb pe alţii nu mai pot 
să-i pierd, fiindcă toţi se feresc de mine. Acuma, zice, 


132 


sunt ca Iov pe groapa cu gunoi, şi-n asta, zice, îmi 
e toată fericirea şi salvarea 11 - şi iar a dat gata carafa, 
şi a mai cerut una, şi zice: „Dar ia aminte, prietene 
dragă: să nu dispreţuieşti niciodată pe nimeni, fi¬ 
indcă nimeni nu poate să ştie de pe urma cărei pa¬ 
timi e chinuit şi suferă cineva. Noi, posedaţii, 
suferim, în schimb altora le e mai uşor. Si chiar si tu, 
dacă suferi de pe urma unei patimi, n-o lepăda sa¬ 
mavolnic, să n-o ridice altul şi să sufere, ci caută un 

om care să-ti ia de bunăvoie slăbiciunea asta.“ 

> 

„Ei, zic, dar unde poţi să găseşti aşa un om? Nimeni 

nu se învoieste la una ca asta.“ 

> 

„Dar de ce? răspunde el. Nici n-ai nevoie să mergi 
prea departe: aşa un om ai în faţa ta, chiar eu sunt 
aşa un om.“ 

Zic: 

„Glumeşti? 11 

Dar el sare deodată şi spune: 

„Nu, nu glumesc, dar dacă nu crezi, încearcă-mă.“ 

„Dar, zic, cum pot să te încerc? 11 

„Păi, foarte simplu: vrei să ştii ce dar am? Că eu, 
frate, am un mare dar: uite, vezi, acum sunt beat... 
E asa, sau nu? Sunt beat?“ 

M-am uitat la el si văd că e vânăt de tot, si cu 
privirea dusă, şi că se clatină pe picioare, şi zic: 

„Păi, bineînţeles că eşti beat. 11 

Dar el răspunde: 

„Ei, acum întoarce-te o clipă spre icoană şi spune 
în gând Tatăl nostru 

M-am întors şi, intr-adevăr, numai ce-am spus 
Tatăl nostru uitându-mă la icoană, că boiernaşul acela 
beat mi-a comandat iar: 


133 


„Bun, acum uită-te la mine, sunt beat, ori nu sunt?“ 

Mă întorc eu şi văd că nu era nici pomeneală de 
asa ceva, si că stă si zâmbeşte. 

Zic: 

„Da ce-nseamnă asta? Care e secretul?" 

Iar el răspunde: 

„Asta, zice, nu e secret, asta se numeşte magne- 

• 1 cc 

tism . 

„Nu-nţeleg, zic, ce-i asta?“ 

„E o voinţă deosebită care îşi găseşte sălaş într-un 
om, şi n-o poate face să piară nici băutura, nici 
somnul, fiindcă e hărăzită. Eu ti-am arătat asta ca 
să înţelegi că eu, dacă vreau, pot să mă opresc chiar 
acum şi să nu mai beau niciodată, dar eu nu vreau, 
ca să nu înceapă altul să bea pentru mine, iar eu, 
îndreptându-mă, să uit de Dumnezeu. Dar de la 
alt om, oricare, sunt gata să iau într-o clipă patima 
băuturii." 

„Atunci, zic, fă-ţi milă şi ia-o de la mine! 

„Dar tu, zice, bei?" 

„Beau, zic, şi de la o vreme beau chiar vârtos." 

„Ei, atunci n-ai teamă, zice, asta ţi-o iau cu mâna, 
şi drept mulţumire că m-ai cinstit, te scap de tot." 

„Ah, fă-ţi pomană, te rog, scapă-mă!“ 

„Dă-mi voie, dragă, dă-mi voie: fac asta pentru 
tine pentru că m-ai cinstit; te scap şi iau asupra mea." 

Şi-odată cu asta a strigat iar după o carafă şi două 
pahare. 

Zic: 

1. Termen folosit în prima jumătate a secolului al XlX-lea 
pentru hipnotism. 

134 



„La ce-ţi trebuie două pahare?“ 

„Unul, zice, pentru mine, celălalt - pentru tine!“ 
„Eu, zic, n-o să beau.“ 

Dar el parcă s-a înfuriat deodată şi zice: 

„Sst, silians 1 ! Taci! Ce eşti tu acum? Un bolnav.“ 
„Ei, zic, bine, fie ca tine: sunt un bolnav. “ 

„Iar eu, zice, sunt doctorul, şi tu trebuie să-mi 
îndeplineşti dispoziţiile şi să iei medicamentul - şi 
spunând asta a turnat în pahare, şi mie, şi lui, şi a 
început să dea din mâini în aer peste paharul meu, 
ca dirijorul la corul bisericii. A dat, a dat, şi-a po¬ 
runcit: 

„Bea!“ 

Eu m-am codit, dar cum, ca să spun adevărul, 
voiam tare mult să încerc rachiul, mi-am zis: „Elai, 
doar din curiozitate o să beau, doar de-asta!“ - si-am 
băut. 

„Are gust bun, m-a întrebat el, ori e amar?“ 
„Nu ştiu, zic, cum să-ţi spun.“ 

„Asta înseamnă, zice, că ai băut puţin“ - şi a mai 
turnat un pahar, şi dă-i iar cu mâinile pe deasupra 
lui. Dă-i şi dă-i, şi scutură, şi mă pune să beau şi paha¬ 
rul ăsta, al doilea, şi mă întreabă: „Asta cum e?“ 
Eu, în glumă, zic: 

„Ăsta mi s-a părut cumva greu.“ 

El a încuviinţat din cap şi mi-a pus la repezeală 
al treilea pahar, şi iar mi-a comandat: „Bea!“! Am 

băut si zic: 

> 

„Âsta-i mai uşor“ - şi pe urmă am bătut eu sin¬ 
gur din carafă, şi l-am cinstit şi mi-am turnat şi mie, 


1. Silence (fr.) - linişte. 


133 



şi dă-i şi bea. El nu m-a împiedicat, doar că nu m-a 
lăsat să beau nici un pahar aşa, simplu, nedescântat, 
şi cum puneam mâna pe el, mi-1 şi lua şi zicea: 

„Sst, silians... atande 1 " - si mai întâi îsi trecea 
mâinile peste el şi pe urmă zicea: 

„Acum e gata, poţi să-l iei, cum s-a spus.“ 

Si m-am tratat asa cu acest boiernaş acolo la câr- 

j > > 

ciumă până s-a lăsat seara, şi eram foarte liniştit, 
fiindcă ştiam că beau nu ca să-mi fac cheful, ci ca 
să isprăvesc cu băutura. Am dibuit în sân după bani, 
am simţit că erau toţi cum trebuia, întregi şi la locul 
lor, şi-am băut mai departe. 

In timpul ăsta, boierul, care bea şi el cu mine, 
mi-a povestit despre toate, cum a chefuit şi petre¬ 
cut el toată viaţa, şi mai cu seamă despre dragoste, 
şi pe urmă a-nceput să se supere că eu nu înţeleg 
dragostea. 

Zic: 

„Ce să fac, dacă nu mă atrag fleacurile astea? Bine 
că înţelegi tu tot şi-n schimb umbli ca o haimana. “ 
Dar el zice: 

„Şst, silians! Dragostea e ce avem mai sfânt în 

• ICC 

noi! 

„Fleacuri", zic. 

„Eşti un neam prost, zice, şi un netrebnic dacă în¬ 
drăzneşti să râzi de un simţământ sfânt al inimii si 
> > > 

să-l numeşti fleac." 

> 

„Păi asta şi e, zic, fleac." 

„Dar tu înţelegi, zice, ce înseamnă «frumuseţea 
e perfecţiunea naturii»?" 

1. Attendez (fr.) - aşteaptă. 


136 



„Da, zic, la cal înţeleg frumuseţea. “ 

Odată a sărit în sus şi-a vrut să-mi ardă una peste 
ureche. 

„Calul, zice, e frumuseţea care e perfecţiunea 
naturii?" 

Dar cum orele erau destul de târzii, n-a putut 
să-mi dovedească nimic în sensul ăsta, iar jupânul 
a văzut că eram beţi si unul, si altul si le-a arătat 
din ochi către noi la nişte flăcăi, si-au sărit la noi vreo 
şase să ne roage... „poftiţi afară", dar ne-au înhăţat 
pe amândoi de subsuori şi ne-au pus de partea cea¬ 
laltă a pragului şi-au închis bine uşa pentru noapte 
în urma noastră. 

Şi uite, atunci a şi început vrăjitoria asta, că, deşi au 
trecut de-atunci o grămadă de ani, nu pot să-nţeleg 
nici acum ce lucrare s-a petrecut cu adevărat atunci 
şi ce putere a avut asupra mea, doar că asemenea 
ispite şi fapte ca acelea pe care le-am suferit eu atunci 
cred că nici în Vieţile Sfinţilor nu sunt. 


Capitolul XII 


Cel dintâi lucru când am zburat dincolo de usă 

> 

a fost să-mi vâr mâna-n sân ca să mă încredinţez: 

mai era portofelul meu acolo? S-a dovedit că era. 

„Acum, mi-am zis, toată grija e cum să-i duc cu 

bine acasă.“ Dar era cea mai întunecoasă noapte pe 

care v-o puteţi închipui. Vara, ştiţi, la noi, pe lângă 

Kursk, sunt nopţi de-astea întunecoase, dar sunt 

calde si liniştite de tot: stelele atârnă de cer ca nişte 
> > > 

candele, iar jos e aşa o beznă, că parcă umblă cineva 
după tine şi te-atinge... Iar la târg sunt oameni răi 
cu duiumul, şi sunt destule cazuri de jaf şi de omor. 
Eu, deşi mă simţeam în putere, m-am gândit că, în 
primul rând, eram beat, iar în al doilea, că dacă tă- 
bărau pe mine zece inşi ori mai mulţi, oricâtă putere 
aveam eu, n-aş fi făcut nimic, şi-aveau să mă jefu¬ 
iască, şi măcar că eram cherchelit, mi-am adus aminte 
că atunci când mă tot ridicam si mă aşezam la loc, 
când plăteam, companionul meu, boiernaşul acela, 
văzuse că aveam la mine o grămadă de bani. Şi-atunci, 
deodată, ştiţi, mi-a dat prin cap: n-o fi pus la cale 
să mă dea pe mâna altora? Că, de fapt, unde e? Doar 
ne dăduseră afară pe amândoi, unde se topise aşa 
de iute? 


138 


Stau eu şi trag binişor cu ochiul de jur împrejur 
si, cum nu-i ştiam numele, îl chem asa: 

„Auzi, zic, magnetizorule, unde eşti?“ 

Iar el deodată, ca un diavol, îmi răsare chiar în 

fata ochilor si zice: 

> > 

„Uite-mă.“ 

Dar mie mi s-a părut că parcă nu era glasul lui, 
şi pe-ntuneric nici nu i se desluşea mutra. 

„Ia, zic, vino mai aproape. “ - Şi când s-a apropiat, 
l-am apucat de umeri, şi-ncep să-l cercetez, şi nu 
pot nicicum să-mi dau seama dacă era el, că numai 
ce l-am atins şi mi-am şi pierdut memoria. Am au¬ 
zit doar că bolboroseşte ceva pe franţuzeşte: „di-ca- 
ti-li-ca-ti-pe“..., de n-am înţeles nimic. 

„Ce bolboroseşti acolo?“ am zis. 

Dar el iar pe franţuzeşte: 

„Di-ca-ti-li-ca-tipe. “ 

„Ia mai isprăveşte, nărodule, răspunde-mi pe 
ruseste cine eşti, fiindcă te-am uitat.“ 

El răspunde: 

„Di-ca-ti-li-ca-tipe: sunt magnetizorul.“ 

„Pfui, zic, năzdrăvan mai eşti!“ - şi pentru o clipă 
parcă mi-am amintit că e el, dar când mă uit mai 
bine, văd că are două nasuri!... Două nasuri, nici 
mai mult nici mai puţin! Dar n-am stat să mă gân¬ 
desc la asta - ca să nu uit cine era... 

,Ah, fir-ai tu afurisit, am zis în gândul meu, păi de 
unde eşti tu, şmecherule, de te-ai legat de mine?“ - 
si-1 întreb iară: 

„Cine eşti?“ 

El iară zice: 


139 


„Magnetizorul.“ 

„Acuma, zic, să piei din faţa mea: nu cumva eşti 
diavolul? “ 

„Nici chiar, zice, dar pe-acolo.“ 

I-am ars una-n frunte, iar el s-a supărat şi zice: 
„De ce m-ai lovit? Eu îţi fac un bine şi te scap 
de patima băuturii şi tu dai în mine?“ 

Dar eu, asta e, iar nu mi l-am mai amintit, şi zic: 
„Da cine, mă rog, eşti tu?“ 

El zice: 

„Sunt prietenul tău pe vecie.“ 

„Bine-bine, zic, dar ce, dacă eşti prietenul meu 
nu poţi să-mi faci şi rău?“ 

„Nu, zice, o să-ţi prezint un pti-com-pio ca să te 
simţi un alt om.“ 

j 

„Hai, isprăveşte, te rog, cu balivernele." 

„E chiar adevărat, zice, e adevărat: acest pti- 
com-pio..." 

„Ia, zic, nu mai trăncăni cu mine, drace, pe fran¬ 
ţuzeşte: nu-nţeleg ce e pti-com-pio ăsta!" 

„Eu, zice, o să-ti dau un nou înţeles al vieţii." 
„Ei, ia te uită, zic, aşa vasăzică, dar care-i înţele¬ 
sul ăla nou pe care poţi să mi-1 dai?" 

„Acela, zice, cu care ai să poţi să înţelegi frumu¬ 
seţea ca perfecţiune a naturii." 

„Dar de ce, mă rog, s-o înţeleg deodată aşa?" 
„Uite, zice, hai să mergem, ai să vezi îndată." 
„Bine, zic, haidem." 

Şi-am plecat. Amândoi mergeam clătinându-ne, 

dar tot mergeam şi mergeam, iar eu nu ştiam unde, 

si numai ce-mi aduc aminte: dar cine-i ăsta care-i cu 
> 

mine, si zic iarăşi: 

1 > j 

140 


„Stai! Spune-mi, cine eşti? Altminteri nu mai 
merg.“ 

Mi-a spus, şi o clipă parcă mi-am amintit, şi-ntreb: 
„Dar de ce uit cine eşti?“ 

Iar el răspunde: 

„Asta şi e, zice, acţiunea magnetismului meu; dar 
nu te speria, o să treacă îndată, doar că, ia să-ţi dau 
eu drumul la mai mult magnetism.“ 

Şi mă întoarce deodată cu spatele la el şi-şi trece 
degetele pe ceafa şi pe părul meu... Şi curios: scor¬ 
monea acolo de parcă voia să mi le vâre în cap: 
Zic: 

„Ia ascultă... cine eşti? Ce roiesti acolo?“ 

” > > 

„Aşteaptă, a răspuns, stai: mă silesc să trec mag¬ 
netism în tine.“ 

„E bine, zic, că te sileşti, dar nu cumva vrei să 
mă furi?“ 

El a tăgăduit. 

„Bine, ia stai, zic, să caut dacă am banii.“ 

Caut eu - banii erau întregi. 

„Ei, zic, acum e adevărat că nu eşti hoţ“ - dar 
cine era el, uitasem iarăşi, iar acum nu mai ţineam 
minte nici cum să întreb asta, fiindcă eram ocupat 
cu ce simţeam, şi anume că el pătrunsese de-a bine- 
lea în mine prin ceafă şi se uita afară prin ochii mei, 
iar ochii mei erau doar ca nişte geamuri pentru el. 

„Poftim, m-am gândit, ce bucată îmi făcu! - 
Şi-acuma, întreb, unde-i vederea mea?“ 

„Păi a ta, zice, acum nu mai e.“ 

„Ce prostie, zic, mai e şi-asta, că nu e?“ 

„Aşa, a răspuns, acum cu vederea ta vezi numai 
ce nu e.“ 


141 


„Poftim, zic, tot în dodii! Bine, ia să mă opintesc. “ 

M-am holbat, ştiţi, cât am putut, şi văd de prin 
toate colturile întunecoase tot soiul de mutre scâr- 

y 

boase care mi se uită la picioare şi-mi taie calea în 
fugă, iar la răspântii stau, aşteaptă şi zic: „Să-l omo- 
râm şi să luăm comoara." Iar în faţă îl am iară pe 
zbârlitul meu de boiernaş, si o lumină îi luminează 
toată mutra, iar în spate aud zgomot şi o larmă gro¬ 
zavă, voci şi clinchete şi chiuituri, şi ţipete ascuţite, 
şi hohote vesele. Mă uit eu în jur şi mă dumiresc că 
sunt rezemat cu spatele de o casă, că are ferestrele 
deschise si înăuntru e lumină, si că de-acolo sunt 
vocile de tot felul şi larma, şi cânta o ghitară, iar în 
fata mea e iar boiernaşul meu si-si tot trece deee- 
tele prin faţa mea, şi pe urmă mi le duce peste piept, 
se opreşte în dreptul inimii, apasă şi-mi apucă dege¬ 
tele, le scutură uşurel, si iar dă din mâini, si asa din 
greu trudeşte, că văd că s-a făcut o apă tot. 

Dar abia când a-nceput să-mi vină lumină de la 
ferestrele casei am simtit că-mi vin în fire, si-atunci 
a început să-mi fie frică de el şi zic: 

„Ascultă, oricine-oi fi: dracul, ori diavolul, ori 
vreun drăcusor mic, fă-ti milă: ori trezeste-mă, ori 

y 1 y y 1 

împrăştie-te.“ 

Dar el îmi răspunde: 

„Aşteaptă, zice, încă nu e vremea: e încă pericu¬ 
los, încă nu poţi să suporţi." 

Eu zic: 

„Adică ce, zic, nu pot să suport?" 

„Ce se petrece acum, zice, în sferele aeriene." 

„Păi de ce, zic, nu aud nimic deosebit?" 


142 


Dar el stăruie că, chipurile, n-am cum să aud, 
şi-mi zice cu un glas dumnezeiesc: 

„Ca să auzi, zice, fă cam ce face un cântăreţ la 
guzlă: acela lasă capul în jos şi, cu urechea la cânt, 
zdrăngăne cu mâna.“ 

„Nu, mi-am zis eu, ce-i asta? Nu seamănă deloc 
a vorbă de om beat felul cum a început el să vor¬ 
bească! “ 

Iar el mă privea şi-şi trecea uşor mâinile pe mine 
şi continua să mă convingă în acelaşi chip. 

„Aşa, zice, guzlei îi dau cânt strunele lovite măies¬ 
tru între ele, şi se veseleşte cel ce cântă la guzlă, şi 
dulce-i bucuria ca mierea. “ 

Adică, simplu să vă spun, parcă nu vorbe au¬ 
zeam, parcă-mi trecea o apă vie pe lângă auz, şi mă 
gândeam: „Poftim, beţivanul! Ia uite ce dumneze¬ 
ieşte de frumos poate să vorbească!" Iar între timp 
boiernaşul meu s-a potolit şi a spus aşa: 

„Ei, acum ţi-e de-ajuns; acum trezeşte-te, zice, 
şi prinde putere!" 

Şi spunând asta s-a aplecat şi a căutat îndelung 
ceva într-un buzunăraş de la pantaloni, şi, în fine, 
a scos ceva de-acolo. Mă uit, o bucăţică micută-mi- 
cuţă de zahăr, murdară toată, pesemne fiindcă zăcuse 
mult acolo. I-a râcâit cu unghiile murdăria de pe 
ea, a suflat si zice: 

„Deschide gura." 

Eu zic: 

„Pentru ce?“ - dar am căscat gura. 

Iar el mi-a vârât zăhărelul acela în gură şi zice: 


143 


„Suge, zice, mai cu curaj, e un zahăr-mentor mag¬ 
netic: o să-ţi dea putere.“ 

Am priceput, măcar că vorbise pe franţuzeşte, 
că era pe seama magnetismului, şi nu l-am mai în¬ 
trebat şi-am început să sug zahărul, dar pe cel care 
mi-1 dăduse nu l-am mai văzut. Că s-o fi dus în clipa 
aceea undeva în întuneric ori s-o fi prăvălit pe un¬ 
deva, ăl rău ştie, dar cum am rămas singur, mi-am 
si venit de tot în minţile mele si m-am gândit: dar 
de ce să-l aştept? Eu acuma trebuie să mă duc acasă. 
Insă treaba e că nu ştiu pe ce stradă mă aflu şi ce casă-i 
aceea lângă care stau. Şi mă gândeam: dar chiar e 
casă? Poate toate astea doar mi se par, şi-s vrăjitorie 
toate... Acuma e noapte - toată lumea doarme, 
aici de ce-i lumină?... Ei, dar mai bine, zic, să-n- 
cerc... să mă duc să mă uit ce-i aici: dacă-s oameni 
adevăraţi aici, îi întreb de drum, cum să mă duc 
acasă, iar dacă e doar o amăgire a ochilor, nu oameni 
vii... de ce să mă tem? O să spun: „Locu’ nostru-i 
sfânt: nu te-atinge de mine“ - şi o să se risipească 
totul. 


Capitolul XIII 


Intru eu aşa, cu hotărârea asta neînfricată, în 
pridvor, îmi fac cruce şi spun vorbele de pavăză: 
nimic, casa stă, nu se clatină, si văd: usile-s deschise 
şi-n faţă sunt nişte săli mari, lungi, iar în capăt, pe 
un perete, arde un felinar cu o lumânare. Mă uit în 
jur şi văd la stânga încă două uşi, amândouă căptu¬ 
şite cu rogojini, iar deasupra lor şi nişte sfeşnice cu 
steluţe de oglindă. Şi mă gândeam: ce casă o fi asta: 
cârciumă parcă n-ar fi, dar se vede că e un loc în 
care vine lume; ce fel, însă - nu mă dumiream. Dar 
cum am ciulit deodată urechile, aud că din spatele 
unei uşi cu rogojină se face auzit un cântec... dr㬠
găstos, drăgăstos de tot, din adâncul inimii, şi-l cânta 
un glas ca un clopot de plăcut, de ţi se strângea su¬ 
fletul şi te prindea în mreje. Stau eu şi-ascult şi nu 
plec mai departe, şi-n timpul ăsta se deschide deo¬ 
dată uşiţa aceea de departe şi văd că iese pe ea un 
ţigan înalt în pantaloni de mătase, dar cu o cazacă 
de catifea, şi-i face iute vânt cuiva pe o uşă de sub 
felinarul din fund, pe care nici n-o observasem la 
început. Mărturisesc că, deşi nu m-am uitat bine 
pe cine împingea el, mi s-a părut că-1 scotea pe mag- 
netizorul meu şi că a spus în urma lui: 


145 


„Hai, bine, bine, nu te supăra, dragul meu, de 
poltinikuPă, sta, dar vino mâine: dacă om avea folos 
de la el mâine, îţi mai dăm pentru că ni l-ai adus.“ 

Şi cu asta, a închis uşa cu zăvorul, a dat fuga la 
mine parcă din întâmplare, a deschis în faţa mea o 
uşă care era sub o oglindă şi zice: 

„Poftiţi, domnule negustor, să ne ascultaţi cân¬ 
tecele! Sunt voci frumoase." 

Şi cu asta, fără zgomot, a dat de perete uşa din 
faţa mea... Atunci, dragi domni, m-a cuprins nu 
ştiu nici eu ce, dar parcă ceva atât de apropiat mie, 
că brusc m-am trezit de tot. Era aşa, o încăpere mare 
de tot, dar joasă, şi tavanul atârna spânzurat cu 
burta-n jos, întunecat tot, afumat, şi un fum de tu¬ 
tun aşa de gros că abia vedeai că policandrul agăţat 
sus are lumină. Iar jos, în fumăraia aceea, oameni... 
mulţi oameni, grozav de mulţi oameni, şi-n faţa 
lor, cu glasul acela pe care îl auzisem, cânta o ţigancă 
tânără. Si când am intrat eu, ea tocmai ducea 
abia-abia auzit la capăt ultima părticică, duios, şi a 
lăsat-o să se stingă, şi glăsciorul ei a amuţit... A 
amuţit glăsciorul ei, şi odată cu el, ca prin farmec, 
parcă a murit totul... dar peste o clipă, ce-au mai 
sărit toţi, ca apucaţi, şi băteau din palme şi strigau. 
Dar eu doar mă miram: de unde atâta lume aici, si 
parcă apăreau tot mai mulţi şi mai mulţi din fum. 
„Aoleu, m-am gândit, dar n-or fi năluci în loc de 

oameni? 11 Dar atunci am văzut mai mulţi domni care 

> 

mi-erau cunoscuţi, remontori si crescători, si am 
recunoscut lesne negustori şi moşieri bogaţi, ama- 

1. Monedă de 50 de copeici. 


146 



tori de cai, şi printre toţi spectatorii ăştia trecea ţi¬ 
ganca: era... aşa, că nici nu poţi s-o descrii ca pe o 
femeie, ci parcă era un şarpe strălucitor, pe coadă 
se mişca şi i se unduia tot trupul, iar din ochii negri 
ieşeau văpăi. Ciudată înfăţişare! Iar în mâini ţinea 
o tavă mare pe care erau multe pahare cu şampanie 
pe margini, iar în mijloc o grămadă mare de bani. 
Numai de argint nu erau, erau de aur şi asignate, şi 
piţigoi albaştri, şi raţe cenuşii, şi cocoşi de munte 

roşii - numai lebede albe nu erau 1 . Cel căruia îi dă- 
> 

dea un pahar îl bea pe loc, şi punea pe tavă, arătând 
cât de mare îi fusese setea, bani, aur ori asignate; 
şi-atunci ea îl săruta pe gură şi lucea o plecăciune. 
Şi-a trecut pe la primul rând, pe la al doilea - oas¬ 
peţii şedeau cumva în semicerc, şi pe urmă a trecut 
şi pe la ultimul rând, după care, în spatele unui scaun, 
stăteam eu în picioare, şi-acolo s-a şi întors, n-a 
vrut să-mi ofere, dar ţiganul bătrân care mergea după 
ea a şi strigat: 

„Gruşka!“ - şi-a arătat din ochi spre mine. 

Ea a fluturat din gene către el... Dumnezeule, 
ce gene, lungi-prelungi, negre, şi parcă trăiau chiar 
ele, şi ca nişte păsări fremătau, şi-am văzut în ochii 
ei, când i-a poruncit bătrânul, cum din cap până-n 
picioare a străbătut-o mânia. Se supărase, vasăzică, 
pentru că i se poruncise să mă cinstească, dar dato¬ 
ria si-a făcut-o: a venit la mine acolo unde eram, 
s-a înclinat si zice: 

y 

1. Bancnote de diferite valori: cele albastre - de 5 ruble; 
cele gri - de 10 ruble; cele roşii - de 25 ruble; cele albe - 
de 100 şi de 200 de ruble. 


147 



„Bea, oaspete drag, în sănătatea mea!“ 

Dar eu nici să-i răspund n-am putut: asta a f㬠
cut din mine din prima clipă! Pe loc, adică în clipa 
când s-a aplecat în faţa mea peste tavă şi-am văzut 
cum prin părul ei negru unduieşte până-n ceafa, pre¬ 
cum argintul, o cărare, au şi intrat dracii în mine şi 
mi s-a dus toată judecata. Am băut ce mi-a oferit şi 
m-am uitat prin pahar la faţa ei, dar n-am putut să 
mă dumiresc: era oacheşă ori albă; şi-n timpul ăsta 
am văzut cum pe sub pielea ei fină, ca o prună la 
soare, se împurpurează, şi pe tâmpla stângă i se zbate 
o vână... „Uite, mi-am spus în gând, unde e ade¬ 
vărata frumuseţe, uite ce se cheamă perfecţiune a 
naturii; magnetizorul a spus adevărul: nu e deloc 
cum e calul, animal de vânzare.“ 

Şi, uite, am băut paharul până la fund şi-am dat 
cu el de tavă, iar ea stătea şi aştepta, pentru cât avea 
să mă alinte. Drept care mi-am lăsat cât am putut 
de iute mâna în buzunar, dar în buzunar am dat nu¬ 
mai de câte douăzeci şi cinci de copeici şi de câte 
două grivne, şi tot mărunţiş de cheltuială. E puţin, 
m-am gândit: nu se face să dăruieşti cu ei aşa o vi¬ 
peră, şi te mai şi faci de ruşine în faţa celorlalţi! Dar 
numai ce aud că domnii îi spun nu cine ştie ce în¬ 
cet ţiganului: 

„Ei, Vasili Ivanov, de ce-i porunceşti Gruşei să-l 
cinstească pe mujicul ăsta? E jignitor pentru noi.“ 
Dar el le răspunde: 

„La noi, domnilor, oricărui oaspete i se dau cin¬ 
ste şi loc, şi fiica mea ştie obiceiul ţigănesc din str㬠
buni; iară ca să vă simţiţi jigniţi n-aveţi de ce, fiindcă 


148 


nu ştiţi cum poate preţui acest om simplu frumu¬ 
seţea si talentul. Si n-avem doar un exemplu." 

Iar auzind eu asta, mi-am zis: „Ah, mânca-v-ar 
lupii! Nu cumva fiindcă sunteţi mai bogaţi ca mine 
vă e şi simţirea mai bogată? Nu, de-acum, fie ce-o fi: 
de slujba la prinţ văd eu după, dar acum n-o să mă 
fac de ruşine si n-o să umilesc frumuseţea asta cu 

y y y 

cărpănoşenia mea.“ 

Si mi-am si dus mâna-n sân, am scos din teanc 

y y 

o lebădă de o sută de ruble şi-am împins-o încet pe 

tavă. Iar ţigăncuşa şi-a şi trecut tava într-o mână, 

iar cu mâna cealaltă mi-a sters buzele cu o batistă 

> 

albă şi aşa uşor m-a sărutat, de parcă nici n-a fost, 
parcă doar mişcase buzele, în schimb a fost ca şi cum 
mi-ar fi trecut o otravă, şi s-a îndepărtat de-acolo. 
S-a îndepărtat, iar eu acolo aş fi rămas, dar ţiganul 
cel bătrân, tatăl Gruşei, şi cu alt ţigan m-au înhăţat 
de braţe şi m-au tras să mă aşeze chiar pe rândul cel 
mai din faţă, cu ispravnicul şi cu alţi domni. Mie, 
mărturisesc, nu mi-a venit bine: nu voiam să merg 
mai departe, voiam să plec. Dar ei mă roagă, şi nu-mi 
dau drumul şi strigă: 

„Gruşa! Gruniuşka, opreşte-1 pe oaspetele dorit!" 
Si ea iese si... diavolul ştie ce-a fost în stare să 

y y y 

facă ea cu ochii: mi-a aruncat o privire, şi parcă mi-a 
aruncat în ochi o molimă; si zice: 

„Nu ne jigni: ca oaspete al nostru, primeşte 
acest loc." 

„Ei, zic, dar cine e în stare să te jignească pe tine?" 
- si m-am aşezat. 

y > 

Iar ea m-a sărutat iar, şi iar a fost atingerea aceea 
uşoară: ca o pensuliţă otrăvită i-a trecut gura, şi prin 
tot sângele, până la inimă m-a ars. 


149 


Şi pe urmă au început iar cântecele şi dansurile, 
şi iar a venit cu şampanie altă ţigancă. Frumoasă şi 
ea, dar ce era ea faţă de Gruşa! Nici pe jumătate din 
frumuseţea ei, aşa că i-am pus pe tavă nişte certver- 
taci 1 din buzunar şi i-am împrăştiat... Domnii au 
început să râdă, dar eu nu m-am sinchisit, fiindcă 
n-aveam ochi decât pentru ea, pentru Gruşenka asta, 
şi aşteptam să aud doar glasul ei, fără cor; dar ea nu 
cânta. Şedea cu alţii, îngâna cu ei, dar solo nu cânta, 
şi glasul nu puteam să i-1 aud, doar guriţa cu dinţi- 
şorii albi i-o vedeam... „Eh, mă gândeam, soarta 
mea amărâtă: am dat pe-aici pentru o clipă şi-am 
pierdut o sută de ruble, dar uite, numai pe ea sin¬ 
gură n-o s-o aud!“ Dar spre norocul meu, nu nu¬ 
mai eu voiam s-o ascult: si nişte domni, clienţi de 
vază, au început să strige intr-un glas după o pauză: 

„Grusa! Grusa! Luntrea ! Grusa! Luntrea\“ 

Şi uite, ţiganii au tuşit încet, şi un tânăr care-i 
era frate a luat în mâini ghitara, şi Gruşa a-nceput 
să cânte. Ştiţi... cântul lor te pătrunde mai întot¬ 
deauna şi îţi merge la suflet, iar eu, cum am auzit 
glasul ăsta al ei, care mă ademenise încă dincolo de 
uşă, m-am topit. De groază, cât de mult îmi pl㬠
cea! A început cumva parcă aspru, bărbăteşte, aşa: 
„Ma-a-rea urrr-lă, ma-rea ge-me.“ Parcă chiar au¬ 
zeai, şi cum geme marea, şi cum se zbate în ea lun- 
trişoara pe care o înghite. Dar pe urmă, deodată, 
vorbind către o stea, glasul i s-a schimbat cu totul: 
„Vestitoare dragă, tu care eşti de aur, atunci când 
eşti pe cer, eu ştiu că n-am să pier.“ Şi iară o schim- 

1. Monede de 25 de copeici. 


150 



bare la care nu te-ai fi aşteptat. Trecerile astea le fac 
toţi ai lor: ba plânset, ba geamăt, de zici că-şi dau 
şi sufletul din piept, şi pe urmă deodată o-ntorc cu 
totul altfel, şi parcă dintr-odată pun iarăşi inima la 
loc... Asa si ea atunci, făcea să freamăte „marea“ 
aceea cu „luntre“, iar ceilalţi parcă schelălăiau toţi 
în cor: 

Dja-la-la. Dja-la la. 

Dja-la-la pringala! 

Dja-la-la pringala. 

Gai da sepuringala! 

Gei gop-gai, ta garai 

Gei gop-gai, ta gara! 

şi pe urmă Gruşenka a trecut iar cu vin şi cu tava, şi 
iarăşi i-am pus pe ea o lebădă din sân... Au început 
să se întoarcă toţi spre mine, că-i puneam mai pre¬ 
jos dăruind aşa; aşa că le-a fost chiar ruşine să mai 
pună după mine, dar mie acuma nu-mi părea rău 
chiar deloc, că aşa mi-era voia, să-mi arăt inima, 
să-mi arăt sufletul, si le-am arătat. De câte ori a 
cântat, i-am dat Grusei câte o lebădă, si de-acum 
n-am mai socotit câte scosesem, dădeam şi gata, în 
schimb, când ceilalţi o rugau în cor să cânte, nu cânta 
cu toate rugăminţile lor, zicea: „am obosit“; şi eu 
doar îi făceam semn ţiganului: nu poate, adică, s-o 
pună să cânte? Şi el odată se uita la ea, şi ea cânta. 
Şi-a cântat mult, tot mai cu suflet cu fiecare cântec, 
si i-am lăsat multe lebede, fără număr, iar la sfârsit, 
nu ştiu cât era ceasul, dar se luminase deja, chiar p㬠
rea istovită, obosise, şi uitându-se parcă cu reproş 


151 


la mine, a poruncit: „Du-te, nu te uita, piei din ochii 
mei.“ Cu vorbele astea parcă mă alunga, dar cu 
altele parcă mă întreba: „Ori vrei să te joci cu sufle¬ 
tul meu de leoaică şi să simţi asupră-ţi toată pute¬ 
rea frumuseţii?" Si eu îi mai dădeam o lebădă! Ea, 
de nevoie, mă săruta iar, parcă muşca, iar în ochi parcă 
avea o văpaie întunecată, iar ei, ceilalţi, în clipa aia 
vicleană începeau să urle: 

Tu simţi, iubito, 

Cât îmi eşti de dragă! 

si toti le ţineau isonul si se uitau la Gruska, si mă 
uitam si eu si le ţineam si eu isonul: „tu simţi!" Iar 
pe urmă, aşa s-au pornit ţiganii cu „Hai, izbă, hai, 
cuptor, că stăpânului i-e dor", că s-au pus cu toţii pe 
dăntuială... dăntuiau si ţiganii, dăntuiau si tigăn- 
cile, si domnii dăntuiau: se-nvârteau toti, laolaltă, 
de chiar ziceai că se pornise şi izba. Ţigăncile zburau 
prin faţa domnilor, şi dă-i şi ei după ele, goneau în 
urma lor, tinerii cu câte o fluierătură, iar ăi mai b㬠
trâni cu câte-un geamăt. Când mă uit, nu mai era 
unul la locul lui.... Până si oameni seriosi, de la 

i i 1 

care nu te-ai fi aşteptat în vecii vecilor la asemenea 
măscări, si aceia se sculaseră. Stătea ce stătea câte 
unul mai cu greutate, şi-ntâi, se vedea, îi era prea 
ruşine să se ducă, doar ochiul îi luneca, ori îi zvâc¬ 
nea mustaţa, dar pe urmă îi dă un drac dintr-un 
umăr, îi dă altul dintr-un picior, şi numai ce-1 vezi 
că sare şi, măcar că nu ştie să joace, începe să dea 
din picioare de numai el ştia ce dans era acela! Un 


152 


ispravnic, gras de pocnea, tată de două fiice mări¬ 
tate, până şi-acela pufnea ca un somn laolaltă cu 
ginerii lui şi-şi frământa călcâiele, iar un husar re- 
montor, rotmistru bogat şi chipeş, care juca voini¬ 
ceşte, era mai ceva decât toti: mâinile-n solduri, iar 
din tocuri bătea de-a-ndoaselea, si se ţinea în frun- 
tea tuturor - ţanţoş, năvalnic, şi când ajunge-n faţa 
Gruşei se cutremură - scutură din cap, zvârle cuşma 
la picioarele ei şi strigă: „Calc-o, fă-o praf, preafru- 
moaso!“ - si ea... Ah, si ce dansatoare era! Văzu- 
sem cum dansează artistele pe la teatre, dar ce era 
asta, pfiii, erau precum calul de ofiţer la paradă, n-are 
fantezie, e manejist de pamplezir, se umflă-n pene 
dar n-are nici viată, nici foc. Pe când frumoasa asta 
trecea de ziceai că-i faraon, că pluteşte, nu că merge, 
iar în ea, în şarpele ăsta, se-auzea şi cum îi scârţâiau 
zgârciurile, şi cum îi mergea creieraşul de la un os 
la altul, iar când se mlădia, îşi ducea umărul de-i 
ajungea sprânceana în linie cu vârful picioruşului... 
Tablou, nu alta! Ce mai, văzându-i dansul, parcă 
şi-au pierdut toţi minţile: se-avântau spre ea fără să 
mai ştie de ei: care cu ochii în lacrimi, care rânjind, 
dar strigau toţi, până la unul: „Nu precupeţim ni¬ 
mic: dansează!“ - şi-i aruncau bani la picioare, aşa, 
degeaba, care de aur, care asignate. Şi s-a-ncins totul 
şi mai abitir, şi doar eu singur şedeam, şi nu ştiam 
nici eu dacă mai rabd mult, că nu puteam să privesc 
cum călca ea în picioare o cuşmă de husar... A făcut 
ea un pas, şi dracul mi-a zvâcnit sângele-n vine; a 
mai făcut un pas şi iar mi-a zvâcnit, şi până la urmă 
m-am gândit: „Da de ce să mă chinui eu degeaba? 


153 


Ia să-mi las şi eu sufletul în voia plăcerii"; şi-am sărit 
şi l-am împins pe husar şi, jucând pe vine, m-am 
dus în fata Grusei... Si ca să nu calce pe cuşma de 
husar, ce m-am gândit: „Nu mă lăsaţi voi pe mine 
cu gura căscată dacă strigaţi toţi că nu precupeţiţi 
nimic; uite, eu o să dovedesc prin faptă adevărată 
că nu precupeţesc nimic." Şi-am sărit şi i-am arun¬ 
cat la picioare o lebădă din sân şi-am strigat: „Hai! 
Calcă pe ea!" Ei nu-i ardea de asta... degeaba era 
mai scumpă lebăda mea decât cuşma husarului, ea 
nici nu s-a uitat la lebădă, era cu ochii după husar; 
noroc că ţiganul cel bătrân a băgat de seamă, şi 
când a bătut odată din picior la ea...Ea a înţeles, 
şi-a venit după mine... A plutit spre mine, a lăsat 
ochii-n jos, ca o zgripţuroaică arunca foc pe nări de 
mânie, iar eu taman ca un diavol săream în faţa ei, 
dar de câte ori săream puneam câte o lebădă sub 
picioruşul ei... Că aşa de sus era ea în mintea mea, 
încât mă gândeam: n-oi fi făcut tu, afurisito, şi p㬠
mântul şi cerul? Dar i-am strigat semeţ: „Hai! Mai 
cu foc!", şi tot cu lebede sub picioarele ei, şi deodată, 
când mi-am băgat mâna în sân să mai scot una, văd 
că nu mai rămăseseră mai mult de zece... „Fir-ai 
tu, mi-am zis, lua-v-ar dracu’ pe toţi!" , şi i-am făcut 
mototol şi i-am aruncat dintr-odată pe toţi sub pi¬ 
cioarele ei, şi mi-am luat singur de pe masă o sticlă 
de şampanie, i-am spart gâtul şi-am strigat: „Păzea, 
suflete, să nu te stropesc!" şi-am şi dat-o peste cap 
în sănătatea ei, dintr-odată, că după dansul acela 
îmi ardea îngrozitor inima să beau. 


154 


Capitolul XIV 


— Ei, şi mai departe? l-am întrebat noi pe Ivan 
Severianîci. 

— Mai departe a urmat chiar aşa cum făgădu¬ 
ise el. 

— Cine a făgăduise? 

— Păi, magnetizorul care m-a băgat în asta: a 
făgăduit să scoată din mine diavolul beat, şi aşa a şi 
făcut, si eu de-atunci n-am mai băut niciodată nici 
măcar un pahar. A făcut treaba temeinic de tot. 

— Bun, dar cum ai scos-o la capăt cu prinţul 
dumitale după ce-ai dat drumul lebedelor? 

— Păi nu ştiu nici eu, cumva simplu de tot: cum 
am ajuns acasă de la ţiganii ăia nici nu mai ţin minte, 
nici cum m-am culcat, dar numai ce-1 aud pe prinţ 
că bate şi mă strigă, şi dau să mă scol de pe laviţă, 
dar nu-i chip să-i găsesc marginea şi nu pot să mă 
dau jos. Mă târăsc într-o parte - nu-i marginea... 
M-am rătăcit pe laviţă, ce mai! Prinţul striga: „Ivan 
Severianîci!“, iar eu răspundeam: „Acuma!“, dar 
mă târâm în toate părţile şi tot nu dădeam de mar¬ 
gine, şi până la urmă ce mă gândesc eu: ei, dacă nu 
pot să mă dau jos, atunci să sar, şi mi-am luat avânt, 


155 


dar cum am sărit cât am putut mai departe, îmi 
simt parcă mutra izbindu-se şi-n jurul meu zdron- 
căne ceva şi se-mprăştie, şi-n spate la fel, zdroncăne 
şi se-mprăştie, şi vocea prinţului îi spune ordonan¬ 
ţei: „Fă lumină mai repede!“ 

Dar eu stăteam, nu mă mişcăm, că nu ştiam 
dacă văd aievea ori în vis toate astea deasupră-mi, 
şi mă gândeam că încă n-am ajuns la marginea la¬ 
viţei; dar în loc de asta, când a venit ordonanţa si-a 
făcut lumină, văd că şedeam pe podea, că sărisem 
cu mutra-n vitrina cu cristaluri a stăpânului şi că 
spărsesem tot... 

— Dar cum de te-ai rătăcit asa? 

> 

— Foarte simplu: m-am gândit că, aşa cum îmi 
era obiceiul dintotdeauna, dormeam pe laviţă, dar 
de fapt, când venisem de la ţigani mă culcasem di¬ 
rect pe jos, şi m-am tot târât ca să dau de margine, 
dar pe urmă am sărit... şi-am sărit până-n vitrină. 
M-am rătăcit pentru că acest... magnetizor m-a 
scăpat de diavolul beat, dar mi-a pus unul rătăci¬ 
tor. .. Mi-au şi venit pe loc în minte vorbele lui, ce 
spusese el: „să nu fie mai rău dacă te laşi de bău- 
tură“ - şi m-am dus să-l caut, voiam să-l rog, mai 
bine să mă demagnetizeze cum am fost, dar nu l-am 
găsit. îşi luase şi el mult asupră-şi şi nu rezistase, şi 
chiar atunci, de ciudă pe ţigani, aşa s-a îmbătat la 
o cârciumăreasă, că a si murit. 

— Şi ai rămas aşa, magnetizat? 

— Asa am rămas. 

> 

— Şi a acţionat mult acest magnetism asupra 
dumitale? 


156 


— Cum adică mult? Poate acţionează si-acum. 

j > 

— Totuşi e interesant de ştiut, cum ai făcut cu 
prinţul?... Chiar n-aţi avut nici o explicaţie pentru 
lebede? 

— Ba da, o explicaţie a fost, doar că fără impor¬ 
tanţă. Prinţul venise şi el după ce pierduse la joc şi 
a-nceput să ceară să-i dau pentru revanşă. Ii spun: 

„Ei, lăsaţi-o acuma: n-am nici un ban.“ 

El a crezut că-i o glumă, dar eu îi spun: 

„Nu, e adevărul adevărat, în lipsa dumneavoas¬ 
tră am avut o ieşire mare de tot.“ 

> 

Si el întreabă: 

> 

„Dar unde, zice, ai putut să faci praf cinci mii 
într-o singură ieşire?“ 

Zic: 

„I-am aruncat pe toţi unei ţigănci. 

El n-a crezut. 

Zic: 

„Ei, n-aveţi decât; dar vă spun adevărul.“ 

El s-a mâniat si zice: 

> 

„închide usa, te-nvăt eu să arunci banii stătu- 
lui“ - dar pe urmă a luat-o deodată altfel şi zice: 
„Nu trebuie, şi eu sunt la fel ca tine, fără frâu.“ 

Si s-a culcat la el în odaie să-si ducă somnul la 

j > 

capăt, şi m-am dus şi eu în hambar să mă culc iar. 
Dar m-am pomenit la lazaret şi aud că, cică, am avut 
delirium tremens şi că aş fi vrut să mă spânzur, doar 
că, slavă Domnului, mă înfăsuraseră într-o cămaşă 
lungă. Pe urmă m-am înzdrăvenit si m-am înfăţişat 
la prinţ, în satul pe care-1 avea, fiindcă între timp 
îşi lăsase slujba, şi zic: 


157 


„înălţimea voastră, eu trebuie să vă slujesc în con¬ 
tul banilor." 

El îmi răspunde: 

„Du-te dracului." 

Văd eu că e supărat rău pe mine, mă apropii de 

el si mă îndoi. 

> 

„Asta, zice, ce înseamnă?" 

„Daţi-mi barem, vă rog, o bătaie zdravănă!" 

Iar el răspunde: 

„Dar de unde ştii că sunt supărat pe tine? Poate 
că nici nu te socot vinovat deloc." 

„S-avem iertare, zic, cum să nu fiu vinovat, când 
am azvârlit aşa o grămadă de bani? Ştiu şi eu, tic㬠
losul de mine, că pentru asta, şi să fiu spânzurat e 
prea puţin." 

Dar el răspunde: 

„Păi ce să facem, frate, dacă eşti artist. 

„Cum adică?" zic. 

„Aşa, răspunde, aşa, foarte dragul meu Ivan Seve- 
rianîci, dumneata, semipreastimatul meu, eşti artist." 

„Nu pot să pricep", zic. 

„Nu te gândi, zice, la ceva urât, fiindcă şi eu sunt 
artist." 

„Ei, da, zic, asta e de-nţeles: se vede că nu doar 
eu am lucrat până la delirium tremens." 

Dar el se ridică, dă cu luleaua de pământ şi zice: 

„Ce-i de mirare aici, că ai aruncat înaintea ei tot 

ce-aveai la tine? Eu, frate, am dat pentru ea şi ce n-am 

si ce n-am avut." 

> 

Eu am holbat ochii la el. 

„Tăiculiţă, zic, înălţimea voastră, fie-vă milă, ce 
tot spuneţi, că m-apucă spaima numai când aud." 


158 


„Ei, a răspuns el, nu te speria prea tare: Dumnezeu 
e milostiv, şi poate o să ies la liman cumva, numai 
că eu pentru această Gruşa am dat taborului cinci 
sute de mii.“ 

Eu am rămas trăsnit: 

„Cum, zic, cinci sute de mii? Pentru o ţigancă? 
Păi merită ea, aspida, aşa ceva?“ 

„Ei, uite-aici, semimultstimate domn, ai vorbit 
prosteşte şi nu artisticeşte... Cum adică dacă me¬ 
rită? O femeie merită totul pe lume, fiindcă aduce 
asa o molimă, de nu te mai lecuiesti nici cu toată 
împărăţia, şi numai ea singură te poate lecui într-o 
clipă. “ 

Mi-am zis si eu că toate astea-s adevărate, dar 

am clătinat din cap şi zic: 

„Aşa o sumă, zic! Cinci sute de mii în cap!“ 

„Da, da, zice, şi nu mai repeta, eu sunt mulţumit 

că au luat si-atât, că le-as fi dat si mai mult... tot ce 

voiau le-as fi dat.“ 

> 

„Trebuia să scuipaţi, zic, şi-atâta.“ 

„N-am putut, frate, n-am putut să scuip.“ 

„Da de ce?“ 

„Mi-a atins coarda sensibilă cu frumuseţea si ta- 
lentul, şi trebuie să mă lecuiesc, altfel înnebunesc. 
Dar spune-mi dacă e adevărat: e frumoasă? Chiar 
ai de ce să înnebuneşti din pricina ei?...“ 

Eu mi-am muşcat buzele şi doar am dat din cap, 
muteşte: „E-adevărat, zic, e-adevărat!" 

„Ştii, zice prinţul, de fapt pentru mine nu în¬ 
seamnă nimic să şi mor pentru o femeie. Tu poţi să 
înţelegi asta, să mori degeaba?" 


159 


„Dar ce-i de ne-nţeles aici: frumuseţea, perfec¬ 
ţiune a naturii.. 

„Şi cum înţelegi tu asta?“ 

„Păi uite-aşa înţeleg, am răspuns, că frumuseţea 
e perfecţiunea naturii şi că pentru omul care o ad¬ 
miră, să moară pentru asta... e chiar o bucurie!“ 
„Bravo, răspunde prinţul meu, bravo, semipreas- 
timate şi multpreapuţinînsemnate Ivan Severiano- 
vici! Tocmai, tocmai să mori e bucuria, şi uite, mie 
chiar mi-e dulce acum, când mi-am dat toată viata 
peste cap pentru ea: mi-am lăsat şi slujba, mi-am ipo¬ 
tecat si averea, si de-acum înainte o să trăiesc aici 
fără să văd pe nimeni, doar să pot să-i văd chipul.“ 
Atunci am coborât şi mai mult vocea şi-am şop¬ 
tit: 

„Cum, zic, să-i vedeţi chipul? E aici?“ 

Iar el răspunde: 

„Dar cum altfel? Se înţelege că-i aici.“ 

„E cu putinţă una ca asta?“ 

„Uite, zice, stai puţin, o aduc îndată. Tu eşti artist, 
de tine n-o ascund.“ 

Si cu asta, m-a lăsat si-a ieşit pe usă. Stau eu, as- 
tept, şi mi-am zis: „Ei, asta nu-i bine, să spui că 
doar o să te uiţi la chipul ei! O să te plictiseşti! 11 Dar 
cu de-amănuntul nu m-am gândit la asta, fiindcă 
de cum am avut în minte că ea era aici, am simtit 
că-mi ard până şi coastele, şi mintea mi s-a-nvălmă- 
şit şi m-am gândit: „Chiar o s-o văd acum? 11 Şi de¬ 
odată au intrat: prinţul în faţă, şi-ntr-o mână ducea 
o ghitară cu o panglică lată roşie ca focul, iar în 
cealaltă pe Gruşenka, o trăgea strângându-i amân- 


160 


două mânuţele, iar ea mergea cu capu-n jos, se-mpo- 
trivea, şi doar genele alea negre fremătau pe obraji 
ca nişte aripi de pasăre. 

O aduce prinţul, o ia în braţe şi o aşază ca pe un 
copil, cu picioarele îndoite sub ea, pe un divan larg 
şi moale; îi strecoară o pernă de catifea la spate, îi 
pune una şi sub cotul drept, iar panglica de la ghi¬ 
tară i-o trece peste umăr, şi-i pune degetele de la o 
mână pe strune. Pe urmă se aşază pe podea lângă 
divan, cu capul plecat spre papucelul ei roşu-aprins 
din saftian şi-mi face semn din cap: adică, şezi şi tu. 

M-am lăsat încetişor pe podea lângă prag, mi-am 
adunat şi eu picioarele sub mine, şi-am stat şi m-am 
uitat la ea. S-a lăsat asa o linişte, că m-a luat si cu 
frig. Am stat, am stat de mi s-au rupt genunchii, 
dar când m-am uitat la ea, ea era în aceeaşi poziţie; 
mă uit la prinţ: văd că de alean îşi rodea toată mus¬ 
taţa, dar nu-i spune nimic. I-am făcut semn din cap: 
adică, ce faceţi, porunciţi-i să cânte! Dar el mi-a 
întors pantomima, în sensul că, cică, n-ascultă. 

Şi iară şedem amândoi pe podea şi aşteptăm, iar 
ea, deodată, parcă începe să delireze, să suspine şi 
să plângă cu sughiţuri, şi o lăcrămioară i s-a scurs 
pe-o geană, iar degetele pe strune, ca viespile, lune¬ 
cau şi vuiau... Şi deodată, încet de tot, ca un plân- 
set, a început să cânte: „Oameni buni, ascultaţi-mi 

tristetea inimii“. 

> 

Prinţul întreabă în şoaptă: 

„Ce-i?“ 

Şi eu îi răspund tot în şoaptă, pe franţuzeşte: 

„Pti-compio“, zic, şi mai mult n-am avut ce spune, 
dar ea în clipa aceea a strigat deodată: „O să mă 


161 


vândă pentru frumuseţea mea, o să mă vândă“, şi-a 
azvârlit cât colo ghitara de pe genunchi şi şi-a smuls 
năframa de pe cap şi-a căzut cu faţa-n jos pe divan 
şi, cu faţa-n palme, s-a pus pe plâns, şi eu uitându-mă 
la ea, plângeam, şi prinţul... a-nceput şi el să plângă, 
dar a luat ghitara şi parcă nu cânta, parcă ţinea o 
slujbă, şi gemea: „Dac-ai şti tu tot focul iubirii, 
toată tristeţea sufletului meu care arde“ şi dă-i şi plângi 
în hohote. Şi cânta şi plângea în hohote: „Liniş- 
teşte-mă pe mine, neliniştitul, fericeşte-mă pe mine, 
nefericitul.“ Si-asa de tulburat era, că văd că ea îsi 
pleacă urechea la lacrimile şi la cântecul lui, şi-ncepe 
să se liniştească, să se potolească, şi deodată îşi scoate 
o mână de sub faţă şi, ca o mamă, îi cuprinde duios 
capul... 

Ei, atunci mi-a fost limpede că în clipa aceea i 
se făcuse milă de el, şi-avea să-l ogoiască îndată şi să-i 
lecuiască toată tristetea sufletului lui arzător, si m-am 
sculat încet, pe neobservate, şi-am ieşit. 

— Şi probabil că atunci te-ai şi dus la mănăs¬ 
tire, nu? l-a întrebat cineva pe povestitor. 

— Nu, nu atunci, ci mai târziu, a răspuns Ivan 
Severianîci, şi a adăugat că îi fusese dat să mai vadă 
încă multe pe lume de la această femeie până când 
s-a împlinit cu ea tot ce-i fusese sortit, iar pe el l-a 
distrus. 

Ascultătorii, se înţelege, au început să îl roage să 
le povestească, măcar pe scurt, istoria Gruşei, şi Ivan 
Severianîci le-a îndeplinit rugămintea. 


162 


Capitolul XV 


— Vedeţi, dumneavoastră, a început Ivan Seve- 
rianîci, prinţul meu era un om bun la suflet, dar 
schimbător. Dacă voia ceva, păi pe loc trebuia să aibă, 
orice-ar fi, altminteri îsi ieşea din minţi, si la vremea 
aceea nu precupeţea nimic pe lume pentru asta, iar 
pe urmă, când dobândea, nu preţuia fericirea. Aşa a 
fost si cu ţiganca aceea, iar tatăl ei si toti ţiganii din 
tabără au înţeles pe loc, de minune, cum e el şi i-au 
cerut pentru ea cine ştie ce sumă, peste ce-i permitea 
situaţia lui, fiindcă avea el o moşie bună, dar era-n 
paragină. Atâţia bani cât îi ceruse şatra pentru Gruşa, 
prinţul nu avea atunci în mână, şi-atunci s-a împru¬ 
mutat şi n-a mai putut să rămână în slujbă. 

Eu, ştiindu-i toate năravurile astea, nu m-am 
aşteptat nici pentru Gruşa la prea mult bine din 
partea lui, şi-aşa a şi fost. O drăgălea întruna, nu-şi 
mai lua ochii de la ea şi sufla greu, şi deodată începea 
să caşte, şi-a început să mă tot cheme să le ţin com¬ 
panie. 

„Şezi, zicea, şi ascultă. “ 

Eu luam un scaun, mă aşezam pe undeva mai 
aproape de uşi şi ascultam. Şi deseori se-ntâmpla aşa: 
el o ruga să cânte, iar ea spunea: 


163 



„In faţa cui să cânt? Tu, zicea, te-ai făcut rece, iar 

eu, cu cântecul meu, vreau ca sufletul cuiva să ştie 

ce-i focul si chinul.“ 

> 

Prinţul trimitea iar îndată după mine, şi o ascul¬ 
tam amândoi; iar pe urmă, Gruşa a-nceput să-i aducă 
chiar ea aminte să mă cheme, şi a început să se 
poarte foarte prietenos cu mine, şi nu o dată, după 
ce cânta, beam ceai în odăile ei împreună cu prinţul, 
doar că, se-nţelege, eu la o masă separată, ori un¬ 
deva lângă o ferestruică, dar dacă rămânea singură, 
atunci mă aşeza fără fasoane lângă ea. Uite, şi a trecut 
aşa ceva vreme, şi prinţul a-nceput să fie tot mai în¬ 
negurat, şi odată mi-a şi spus: 

„Ştii ce, Ivan Severianovici, uite-asa si-asa, că tre- 
burile mele stau rău de tot.“ 

Eu am zis: 

„Cum adică stau rău? Slavă Domnului, trăiţi cum 

se cuvine si aveţi de toate.“ 

> > 

Dar el, deodată, s-a supărat. 

„Cum, zice, semimultstimatul meu, eşti prost, 

cum «aveţi de toate»? Adică ce amT 
> 

„Păi, zic, tot ce vă trebuie.“ 

„Nu-i adevărat, zice, am sărăcit, acum trebuie să 

mă socotesc ca să am o sticlă de vin la prânz. Viaţă-i 

asta? Viată? “ 

> 

„Poftim, am zis eu în gândul meu, ce te amă- 
răste“, si zic: 

„Ei, dacă nu-i vin de-ajuns, încă nu-i o nenoro¬ 
cire, se poate răbda, în schimb e ceva mai dulce şi 
decât vinul, si decât mierea. “ 


164 


Dar el a înţeles că fac aluzie la Gruşa, şi parcă i 
s-a făcut ruşine de mine, şi-a-nceput să umble şi să 
dea din mână, si zice: 

„Sigur... sigur... se-nţelege... numai că... Uite, 
s-a făcut jumătate de an de când trăiesc aici şi n-am 
văzut picior de om străin la mine.“ 

„Dar ce nevoie aveţi, zic, de om străin, când 
aveţi sufletul dorit?“ 

j 

Prinţul a pufnit. 

„Tu, zice, frate, nu-nţelegi nimic: una-i una şi 
una-i alta.“ 

„A-ha! m-am gândit. Păi ce, frate, ai schimbat 
foaia?“ Si zic: 

j 

„Şi acum, zic, ce-i de făcut? “ 

„Haide, zice, să începem să facem negoţ cu cai. 

Vreau să vină iarăşi remontori si crescători la mine.“ 
> > 

Ceva fără noimă, si nu-i treabă de domn să facă 
negoţ cu cai, dar m-am gândit: facă ce-o vrea, nu¬ 
mai să mă lase-n pace. Şi zic: 

„Cum poftiţi.“ 

Şi-am început să înjghebăm. Dar cum ne-am apu¬ 
cat, prinţul a şi făcut o pasiune din asta: cum c⺬ 
tiga ceva bănişori, cum cumpăra cai, şi tot lua, 
degeaba-i spuneam că ajung, nu mă asculta... Am 
cumpărat o groază, dar de vândut - ioc... N-a răb¬ 
dat şi s-a lăsat de cai, şi dă-i şi apucă-te de ce vrei şi 
de ce nu vrei: ba dă zor să construiască o moară care 
nu-i ca celelalte, ba face o hămurărie, şi toate numai 
pagube şi datorii au adus, dar mai rău decât toate a 
fost că l-au dat peste cap... Nu stătea deloc pe-acasă, 

165 


zbura de colo-colo si căuta ceva, iar Grusa era sin- 
gură, şi-n situaţia în care era... era grea. Se plicti¬ 
sea. „Mai deloc nu-1 văd“, zicea, dar se biruia şi se 
ţinea mândră: cum băga de seamă că pe el, după ce 
stătea o zi-două pe-acasă, îl apuca plictiseala, spunea: 

„Ţie, smaraldul meu cu safir, ţi-e să te duci pe 
undeva, să te plimbi, ce să stai tu cu mine? Eu îs sim¬ 
plă, n-am carte.“ 

El se ruşina câteodată la vorbele astea, si-i săruta 
mâinile, şi două-trei zile se ţinea tare, în schimb după 
aia aşa o lua din loc, de se rostogolea, iar mie-mi 
dădea comandă: 

„Ai grijă de ea, zice, semistimate Ivan Severiano- 
vici, tu eşti artist, nu eşti asa, ca mine, un fluieră-vânt, 
tu eşti în cel mai înalt grad artist adevărat, de-asta 
si ştii să vorbeşti asa cu ea, de vă este vesel la amân- 
doi, pe când pe mine «smaraldele astea cu safir» mă 
trag la somn.“ 

Eu zic: 

„Păi de ce aşa? Că doar e o vorbă de dragoste." 

„De dragoste, a răspuns, dar proastă şi de nemes¬ 
tecat. “ 

Eu n-am răspuns nimic, doar că, pur şi simplu, 
de-atunci am început să fiu un obişnuit la ea: când 
lipsea prinţul, mă duceam şi de câte două ori pe zi 
la ceai în pavilionul ei, şi o distram cum puteam. 

Iar de distrat trebuia, că ea, dacă stătea de vorbă, 
se plângea întruna: 

„Dragul meu Ivan Severianovici, prietenul meu 
de suflet, zicea, greu mă chinuie, drăguţule, gelozia." 

Ei, eu, se-nţelege, o linişteam: 


166 


„N-ai de ce, ziceam, să te chinuieşti aşa: oriun- 
de-ar fi, tot la tine se-ntoarce.“ 

Dar ea izbucnea în plâns, şi-şi dădea cu pumnii 
în piept şi zicea: 

„Nu, tu spune-mi mie... nu ascunde de mine, 
prietenul meu de suflet, unde-i el?“ 

„Pe la domni, zic, pe la vecini ori la oraş.“ 

„Dar n-o fi pe-acolo una care mă desparte de 
el? Spune-mi: pân’ la mine n-o fi iubit vreuna şi 
se-ntoarce la ea, ori n-o avea de gând, pramatie ce-mi 
e, să se-nsoare?“ 

Iară ochii aşa i se aprindeau atunci, că ţi-era şi 
groază să te uiţi. 

Eu o linişteam, dar mă gândeam: „Cine să-l ştie 
ce face?“, că nu prea îl vedeam la vremea aceea. 

Şi uite, cum i s-a înşurubat în cap gândul că el 
vrea să se însoare, dă-i şi roagă-mă: 

„Du-te, aşa şi pe dincolo, drăguţule Ivan Seve- 

rianovici, în oraş; du-te si află adevărul adevărat des- 

pre el şi cum vine treaba şi spune-mi tot fără să-mi 

tăinuiesti nimic. “ 

» 

Si s-a tinut asa de mine tot mai mult, si mai mult, 
şi aşa m-a înmuiat, că m-am gândit: „Ei, fie ce-o fi, 
mă duc. Măcar că dacă aflu ceva rău, că o înşală, 
n-o să-i spun tot, dar o să văd şi aduc treaba la lu¬ 
mină. “ 

Mi-am găsit un motiv, că chipurile trebuie să 
mă duc chiar eu să iau leacuri pentru cai de la vân¬ 
zătorii de ierburi, şi-am plecat, dar n-am plecat 
cum o fi, ci am pus la cale o şmecherie. 

Gruşa nu ştia, şi oamenilor li se poruncise cu str㺬 
nicie să-i ascundă că prinţul, până să se-ntâmple cu 


167 


ea, avusese în oraş altă dragoste, de neam bun, fiică 
de secretar, Evghenia Semionovna. Era cunoscută 
în tot oraşul ca mare cântăreaţă la pian, şi era o 
cucoană mai mult decât omenoasă, si foarte fru- 
moaşă şi ea, şi avea cu prinţul meu o fetiţă, dar se 
îngrăşase, şi el, se spunea, de-asta ar fi lăsat-o. Dar 
cum la vremea aceea mai avea încă un capital serios, 
i-a cumpărat acestei cucoane pentru ea şi pentru fiica 
ei o casă, şi în casa aceea şi trăiau ele, din venitul pe 
care îl aducea. După ce a recompensat-o, prinţul nu 
s-a mai dus deloc pe la această Evghenia Semionovna, 
iar oamenii noştri, după vechiul obicei, o pomeneau 
pentru virtutea ei, şi de câte ori veneau acolo d㬠
deau pe la ea, că o iubeau, şi ea era grozav de atentă 
cu toti ai noştri si se interesa de prinţ. 

Şi uite, mă duc eu în oraş de-a dreptul la ea, la 
cucoana asta bună, si zic: 

„Eu, măicuţă Evghenia Semionovna, m-am oprit 
la matale. “ 

Ea răspunde: 

„Păi, foarte bine; mă bucur foarte mult. Dar de 
ce, zice, nu te duci la prinţ, la locuinţa lui?“ 

„Dar, zic eu, dânsul e aici, în oraş?“ 

„Aici, a răspuns ea. E aici de o săptămână şi 
pune la cale o afacere.“ 

„Ce afacere, zic, mai pune?“ 

„Ia în arendă, zice, o fabrică de pânză. “ 
„Doamne-Dumnezeule! zic, ce şi-a mai pus în 
gând?“ 

„Dar ce, zice, e ceva rău?“ 

„Nu e, zic, doar că mă cam mir.“ 


168 


Ea a zâmbit. 

„Atunci, zice, uite de ce să te miri: prinţul mi-a 
trimis o scrisoare, să îl primesc acum, că vrea să îşi 
vadă fiica. “ 

„Şi cum, matale, măicuţă Evghenia Semionovna, 
i-ai îngăduit?" 

Ea a ridicat din umeri şi-a răspuns: 

„De ce nu, lasă să vină să-si vadă fiica" - si a 
oftat şi a căzut pe gânduri; şedea cu capul plecat, şi 
era încă aşa de tânără, şi de albă, şi cu prestanţă, cât 
despre conversaţie, cu totul altceva decât la Gruşa... 
că ea începea cu „smaraldul cu safir" al ei, şi mai 
mult nimic, iar aceasta era cu totul altceva... Am si 
gelozit-o. 

„Aoleu, m-am gândit, numai să nu-i dea prin 
cap, când o veni să vadă copilul, să se uite la tine cu 
inima lui nesăţioasă. Că atunci n-o aşteaptă prea 
mult bine pe Gruşenka." Şi cugetam aşa şezând la 
Evghenia Semionovna în odaia copilului, unde îi 
poruncise dădacei să mă trateze cu ceai, când deo¬ 
dată aud clopoţelul la uşă şi vine în fugă camerista 
şi, bucuroasă foc, îi spune dădacei: 

— A venit la noi prinţişorul! 

Eu am si dat să mă ridic, ca să mă duc la bucătă- 
rie, dar dădacei, Tatiana Iakovlevna, o bătrânică 
guralivă de pe la Moscova, îi plăcea grozav să păl㬠
vrăgească şi, acuma, n-a vrut să se lipsească de un 
ascultător, si-a zis: 

— Nu pleca, Ivan Golovanîci, hai să mergem 
aici, în vestiar şi să ne-aşezăm după un şifonier, că 
nu-1 aduce, nici vorbă, aici, si mai stăm si noi la 
taclale. 


169 


Eu m-am învoit, fiindcă nădăjduiam să aflu din 

limbuţia Tatianei Iakovlevna ceva de folos pentru 

Gruşa, şi cum mi se adusese din partea Evgheniei 

Semionovna un flaconas de odicolon care avea în 

> 

el rom pentru ceai, iar eu pe-atunci nu mai beam 
chiar deloc, m-am gândit: ia să-i torn eu în ceai b㬠
buţei ăsteia cumsecade, uite, şi flaconaşul ăsta, poate 
în bunăvoinţa ei o să dea drumul la ceva ce n-ar spune 
altminteri. 

Ne ducem noi din odaia copilului şi ne aşezăm 
după şifoniere, iar vestiarul ăsta era o cămăruţă în¬ 
gustă, sau, ca s-o spun pe-a dreaptă, un coridor cu 
o uşă în capăt, iar uşa aceea dădea chiar în odaia 
unde l-a primit Evghenia Semionovna pe prinţ, şi 
chiar spre divanul pe care şedeau ei. Intr-un cuvânt, 
mă despărţea de ei numai uşa asta închisă, acope¬ 
rită pe partea cealaltă cu un material, dar oricum, 
parcă şedeam în aceeaşi odaie cu dânşii, aşa auzeam 
de bine. Prinţul, cum a intrat, a spus: 

„Salut, bătrâne prieten încercat!" 

Iar ea îi răspunde: 

„Salut, prinţe! Cărui fapt îi datorez vizita dumi- 
tale?“ 

Iar el ei: 

„Despre asta, zice, vorbim mai apoi, dar întâi 
dă-mi voie să te salut şi îngăduie-mi să te sărut pe căp- 
şor - şi-am auzit cum a ţocăit pe capul ei şi a între¬ 
bat de fiica lui. Evghenia Semionovna a răspuns că 
e acasă. 

„E sănătoasă?" 

„Sănătoasă", zice. 


168 


„Şi probabil că a crescut, nu?“ 

Evghenia Semionovna a izbucnit în râs şi răs¬ 
punde: 

„Se-nţelege, zice, că a crescut." 

Prinţul întreabă: 

> 

„Sper că o să mi-o arăţi, da?" 

„De ce nu, a răspuns ea, cu plăcere", şi s-a ridi¬ 
cat, a intrat în odaia copilului şi a strigat-o chiar pe 
dădaca aceea, pe Tatiana Iakovlevna, cu care st㬠
team la tratatie. 

> 

„Mămăiţă, zice, adu-i-o prinţului pe Liudocika. “ 

Tatiana Iakovlevna a scuipat, şi-a pus farfuri¬ 
oara pe masă şi zice: 

„Of, lua-v-ar naiba, nici nu te-ai aşezat bine să-ţi 
faci şi tu pofta şi să stai de vorbă cu cineva, că atunci 
le vine, să nu te lase să-ţi faci şi tu o plăcere!" - şi 
m-a acoperit degrabă cu nişte fuste de-ale stăpânei, 
care atârnau pe perete, şi zice: „Stai un pic", şi s-a 
dus cu fetiţa, şi-am rămas singur după dulapuri, şi 
aud deodată cum o sărută prinţul pe fetiţă o dată, 
şi încă o dată, şi-o saltă pe genunchi şi zice: 

„Vrei, mon anfan 1 , să te plimbi cu trăsura?" 

Copila n-a răspuns nimic; el îi spune Evgheniei 
Semionovna: 

„Je vu pri 2 , zice, te rog, las-o să meargă cu dădaca 
să se plimbe cu trăsura mea." 

Dânsa i-a spus ceva pe franţuzeşte, cică, de ce şi 
purcua 3 , dar i-a spus şi el ceva tot aşa, cum ar veni, 

1. Mon enfant (fr.) - copilul meu. 

2. Je vousprie (fr.) - te rog. 

3. Pourquoi (fr.) - de ce, pentru ce. 

171 



„trebuie neapărat", şi şi-au aruncat aşa de vreo trei 
ori nişte cuvinte, şi pe urmă Evghenia Semionovna 
i-a spus în silă dădacei: 

„îmbrac-o si duceti-vă.“ 

S-au dus, iar dânşii au rămas amândoi, dar si eu 
ascuns alături cu urechile ciulite, că nici nu puteam 
să ies de după dulapuri, dar mi-am şi spus în gân¬ 
dul meu: „Uite că s-a nimerit bine pentru mine, 
acuma o să văd care-i adevărul, cine anume are gân¬ 
duri rele cu Grusa?“ 

> 


Capitolul XVI 


După ce m-am hotărât aşa, să trag cu urechea, 
nu m-am mulţumit cu atâta, am vrut să trag cât se 
poate şi cu ochiul, şi-am izbutit şi una, şi alta: m-am 
urcat binişor pe un taburet şi mi-am şi lipit ochiul 
lacom de crăpătura de sus a uşii. Văd că prinţul şade 
pe divan, iar cuconiţa stă în picioare lângă fereas¬ 
tră, se uită pesemne cum e suit copilul în trăsură. 

Pleacă trăsura si dânsa se-ntoarce si zice: 

> > 

„Ei, prinţe, am făcut totul cum ai dorit; dar 
acum spune-mi, ce treabă ai cu mine?“ 

Iar dânsul răspunde: 

„Ei, treabă!... treaba nu-i urs, nu fuge-n pădure, 
ia vino tu lângă mine, să stăm ca înainte unul lângă 
altul, şi hai să vorbim cu binele, ca înainte, cum 
făceam altădată. “ 

Cuconiţa stă cu mâinile la spate, se reazemă de 
fereastră şi tace, dar încruntă sprânceana. Prinţul o 
roagă: 

„Ce-i cu tine, zice, te rog, trebuie să vorbesc cu 

• cc 

tine. 

Dânsa îi dă ascultare, se apropie, iar el, văzând 
asta, glumeşte iarăşi: 


173 


„Ei, zice, aşază-te, aşază-te ca altădată 11 , şi dă s-o 
îmbrăţişeze, dar dânsa îl împinge şi zice: 

„Treaba, prinţe, spune ce treabă: cu ce-ţi pot fi 
de folos?“ 

„Cum adică, întreabă prinţul, să punem totul la 
punct fără să stăm de vorbă? 11 

„Bineînţeles, zice dânsa, spune direct despre ce 
e vorba. Doar suntem intimi, n-avem de ce să ne 
formalizăm. 11 

„Am nevoie de bani 11 , zice prinţul. 

Dânsa tace si se uită la el. 

> 

„Şi nu de mulţi 11 , zice prinţul. 

„Dar cât?“ 

„Acum numai de vreo douăzeci de mii. 11 

Dânsa iară nu răspunde, iar prinţul dă-i şi-nflo- 

reste-le: 

> 

„Cumpăr, zice, o fabrică de pânză, şi nu am nici 
un sfanţ, dar dacă o cumpăr o să fiu milionar şi, zice, 
refac totul, distrug şi-arunc tot ce e vechi şi încep 
să fac pânză colorată, să le vând asiaticilor la Nijnii. 
Din cea mai proastă o să fac, dar în culori ţipătoare, 
şi-o să meargă, o să scot bani frumoşi, iar acum 
nu-mi trebuie decât douăzeci de mii, să dau arvună 
pentru fabrică. 

Evghenia Semionovna zice: 

„Şi de unde faci rost de ele?“ 

Iar prinţul răspunde: 

„Nu ştiu nici eu, dar trebuie să fac, iar pe urmă 
socoteala e foarte sigură pentru mine: am un om, 
Ivan Golovan, e coneser de regiment, nu e prea deş¬ 
tept, dar e un om de aur, cinstit, şi are grijă de toate, 


174 


şi a stat multă vreme captiv la asiatici şi le ştie de 

minune gusturile, iar acum e iarmaroc la Makarii 

şi o să îl trimit acolo pe Golovan, să se tocmească şi 

să ia modele si... atunci... arvuna... o să dau mai 
> 

întâi aceste douăzeci de mii.“ 

Şi a tăcut, iar cuconiţa a tăcut puţin, a oftat 
şi-ncepe: 

„Calculul dumitale, prinţe, e sigur. “ 

„Nu-i aşa?“ 

„E sigur, zice, e sigur; faci aşa: dai o arvună pen¬ 
tru fabrică şi după aceea vei fi considerat fabricant; 
iar lumea va spune că afacerile dumitale s-au în- 
dreptat...“ 

„Da.“ 

„Da, şi atunci. 

„Golovan o să ia la Makarii comenzi şi arvune, 
şi o să înapoiez datoria şi mă îmbogăţesc.“ 

„Nu, dă-mi voie, nu mă întrerupe; în felul ăsta, 
întâi o să-l tragi pe sfoară pe mareşalul nobilimii şi, el 
crezându-te bogat, o să te însori cu fiica lui, şi-atunci, 
cu zestrea ei, chiar o să te îmbogăţeşti." 

„Aşa gândeşti?" zice prinţul. 

Iar cuconiţa răspunde: 

„Dar nu aşa gândeşti şi dumneata?" 

„Ei, bine, zice, dacă tu înţelegi tot, atunci dea 
Domnul să-ţi fie gura aurită pentru noi." 

„Pentru noP“ 

„Fireşte, zice, atunci va fi bine pentru noi toţi: 
tu o să amanetezi casa pentru mine şi eu, pentru cele 
douăzeci de mii, o să-i dau fiicei noastre zece mii 
dobândă." 


175 


Cuconiţa răspunde: 

„Casa e a dumitale: i-ai dăruit-o ei, ia-o dacă îţi 
trebuie. “ 

Dânsul a început, că: „Nu, zice, casa nu e a mea; 
dar tu eşti mama ei, eu pe tine te rog... se înţelege, 
numai în cazul că ai încredere în mine. 

Iar dânsa răspunde: 

„Ah, prinţe, zice, am avut, zice, toată încrede¬ 
rea în dumneata! Ti-am încredinţat viata si onoarea 
» > > > 

mea. 

„O, da, zice, în privinţa asta tu... Bun, îţi mul¬ 
ţumesc, mulţumesc, e minunat... Atunci înseamnă 
că pot să-ţi trimit mâine să semnezi ipoteca ? 11 
„Trimite, zice, o semnez . 11 
„Dar nu ţi-e frică ? 11 

„Nu, zice, după cât am pierdut, nu mai am de 
ce să mă tem.“ 

„Şi nu îţi pare rău? Spune: nu-ţi pare rău? Chiar, 
mă mai iubeşti un pic? Da? Sau doar mă compăti¬ 
meşti? Im?“ 

> 

Ea doar a râs la vorbele astea si zice: 

> 

„De-ajuns, prinţe, cu flecăreala. Nu vrei mai 
bine să poruncesc să-ţi aducă nişte mure însiropate 
cu zahăr? Am acum unele foarte gustoase . 11 

Dânsul pasămite s-a simţit jignit: pesemne că nu 
la asta se aştepta - s-a ridicat şi a zâmbit: 

„Nu, zice, mănâncă-ţi tu murele, mie nu-mi 
arde acum de dulciuri. Iti mulţumesc si rămâi cu 

> j > 

bine“ - şi începe să-i sărute mâinile, şi între timp 

tocmai s-a întors si trăsura. 

> 

Evghenia Semionovna i-a întins mâna de rămas 

bun si zice: 

> 


176 


„Dar cum o să faci cu ţiganca dumitale cu ochi 
* 

negri: 

Iar dânsul se bate deodată cu mâna peste frunte 
şi strigă: 

„Ah, chiar! Ce deşteaptă eşti tu întotdeauna! Dacă 
vrei, crede, dacă nu - nu, dar n-am uitat niciodată 
inteligenta ta si-ti mulţumesc că mi-ai amintit acum 
de smaraldul ăsta!“ 

„Dar, zice, nu cumva chiar ai uitat de ea?“ 

„Am uitat, zice, zău. Mi-a ieşit din minte, iar pe 
ea, proasta, chiar trebuie s-o aranjez." 

„Aranjeaz-o, a răspuns Evghenia Semionovna, 
dar frumuşel: că ea nu-i rusoaică, sânge rece cu lapte 
abia muls, ea n-o să înghită umilinţa şi n-o să ierte 
nimic de dragul trecutului." 

„N-ai grijă, o să se liniştească într-un fel sau altul." 

„Te iubeşte, prinţe? Se spune că te iubeşte chiar 
foarte mult." 

„M-am săturat de pasiune; dar, slavă Domnu¬ 
lui, spre norocul meu, e mare prietenie între ea şi 
Golovan." 

„Şi care ţi-e folosul?" întreabă Evghenia Semio¬ 
novna. 

„Nici unul; o să le cumpăr o casă şi îl înregistrez 
pe Ivan ca negustor. Să se cunune şi să trăiască îm¬ 
preună." 

Dar Evghenia Semionovna a clătinat din cap şi 
a spus zâmbind: 

„Ei, tu, prinţişorule, prinţişorule, prinţişor fără 
minte, unde ti-e conştiinţa?" 

Iar prinţul răspunde: 


177 


„Lasă, te rog, conştiinţa mea. Zău, nu mi-e de 
ea acum. Mi-e cum să fac să-l chem astăzi pe Ivan 
Golovan aici.“ 

Cuconiţa i-a spus îndată că Ivan Golovan, zice, 
e în oraş, şi chiar la mine s-a şi oprit. Prinţul s-a 
bucurat grozav şi a poruncit să fiu trimis cât mai 
degrabă la el, şi a şi plecat de la ea. 

După aceea, toate au mers ca pe roate la noi, 

ca-n basme. Prinţul mi-a dat procuri şi dovezi că el 

are fabrică şi m-a învăţat să spun ce pânze face, şi 

m-a trimis din oraş direct la Makarii, asa că nici 

n-am mai putut s-o văd pe Gruşa, şi numai pentru 

ea m-am supărat pe prinţ: cum putuse să spună să 

fie soţia mea? La Makarii am avut noroc cu carul: 
> 

am adunat de pe la asiatici şi comenzi, şi bani, şi 
modele, şi banii i-am trimis pe toţi prinţului, şi, 
mă-ntorc şi eu, şi n-am putut să-mi mai recunosc 
locul... Ce mai, se schimbase totul ca prin farmec: 
se înnoise totul, izba era împodobită ca de sărb㬠
toare, iar de pavilionul unde stătea Gruşa nu mai 
era nici urmă: fusese ras, şi pe locul lui se făcuse o 
construcţie nouă. Am scos un „vai de mine“ si m-am 
şi repezit: dar Gruşa unde-i? Nimeni nu ştia însă 
nimic de ea; şi slugile erau toate noi, oameni cu sim¬ 
brie şi fuduli, de nici n-am mai putut să intru la prinţ 
cum intram. Până atunci eram cu prinţul ca-n armată, 
era simplu de tot, dar acuma era totul cu politică, şi 
tot ce-aveam să-i spun prinţului nu puteam decât 
prin camerier. 

Atâta mi-a fost de urât, că n-as mai fi rămas acolo 
nici o clipă, aş fi plecat chiar atunci, dar mi-era tare 


176 


milă de Grusa, si nu izbutisem să aflu nimic: ce 

se-ntâmplase cu ea? Pe care din vechii oameni îi 

întrebam, tăceau toţi: pesemne că li se poruncise 

cu străşnicie. Cu chiu-cu vai am aflat de la o bă- 
> 

buţă, slugă de curte, că Gruşenka fusese aici până 
de curând, să fie, zice, vreo zece zile de când a ple¬ 
cat undeva cu prinţul, cu trăsura, şi de-atunci nu s-a 
mai întors. Am mers la vizitiii care îi duseseră: m-am 
apucat să-i întreb, dar n-am scos nimic de la ei. Au 
spus doar că prinţul ar fi schimbat caii la staţie şi-i 
trimisese înapoi pe-ai lui, şi că de-acolo plecase sin¬ 
gur cu Gruşa, cu cai închiriaţi. Pe oriunde am aler¬ 
gat, n-am dat de nici o urmă, şi ce mai: o fi omorât-o, 
mişelul, cu cuţitul, ori o fi tras în ea cu pistolul şi-a 
aruncat-o în vreo râpă în pădure şi-a acoperit-o cu 
frunze uscate, ori o fi înecat-o în vreo apă... Că de 
la un om pătimaş nu-i greu să te-aştepţi la toate as¬ 
tea; iar ea îl împiedica să se însoare, cum bine spu¬ 
sese Evghenia Semionovna: Gruşa îl iubea, mişelul, 
cu toată dragostea ei pătimaşă de ţigancă, nu era în 
firea ei să rabde ca la ocnă şi să se supună, cum f㬠
cuse Evghenia Semionovna, rusoaica creştină care-şi 
lăsase viaţa să se topească în faţa lui ca o candelă. 
Dar văpaia asta ţigănească, mi-am zis eu, ca un rug 
a izbucnit când el i-a spus de nuntă, şi-atunci cine 
ştie ce scenă i-o fi făcut, şi uite, el a dat-o gata. 

Şi cu cât îmi adăsta mai mult în minte gândul 
ăsta, cu atât eram mai sigur că aşa era şi nu altfel, şi 
nu puteam nici să mă uit la pregătirile pentru cunu¬ 
nia lui cu fiica mareşalului nobilimii. Si când a venit 

> j 

ziua nunţii, şi au primit toţi oamenii batiste colorate 


179 


şi fiecare, după cum îi era funcţia, un strai nou, nu 
mi-am pus nici batista, nici straiul, ci le-am dus pe 
toate la grajd, în cămăruţa mea, şi le-am lăsat acolo, 
şi dimineaţă am plecat în pădure, şi-am umblat, nici 
eu nu ştiu pe unde, până s-a înnoptat, şi mă tot gân¬ 
deam: n-oi da peste cadavrul ei? Când s-a lăsat 
noaptea, am ieşit din pădure şi m-am aşezat pe un 
mal râpos la râu, iar dincolo de el - ardeau lumi¬ 
nile în toată casa şi petrecerea era în toi: invitaţii 
chefuiau, muzica bubuia, se-auzea de departe. Iar 
eu şedeam tot acolo si nu mă mai uitam la casă, ci 
în apă, unde se oglindea toată lumina asta şi se-n- 
creţea şuvoaie-şuvoaie, ca nişte stâlpi umblători erau, 
de ziceai că se deschid săli fastuoase. Şi m-a cuprins 
aşa o tristeţe, aşa de greu mi-a fost, cum nu-mi fusese 
nici când eram captiv; am început să vorbesc cu o 
forţă nevăzută si, ca în basmul cu surioara Alionuska 
pe care o chema fratele ei, o chemam cu jale în glas 
pe sărmana mea Gruniuşka: 

„Surioara mea, ziceam, Gruniuşka mea! Răs- 
punde-mi, vorbeşte, răspunde-mi, arată-mi-te o 
clipă!“ - Şi ce credeţi: am gemut aşa de trei ori şi mi 
s-a făcut frică, şi a-nceput să mi se pară că aleargă 
cineva spre mine; şi, uite, a ajuns, a adiat în jurul 
meu, mi-a şoptit la ureche şi mi s-a uitat în faţă peste 
umăr, şi deodată din bezna nopţii s-a târât ceva 
spre mine! Şi direct de mine s-a agăţat şi s-a lovit... 


Capitolul XVII 


De frică, aproape că am căzut, dar am rămas în 
simţiri, şi simt lângă mine ceva viu şi uşor, ceva ca 
un cocor împuşcat, se zbătea şi respira, dar nu spu¬ 
nea nimic. 

Mi-am făcut o rugăciune în minte, şi ce cre¬ 
deţi? - văd înaintea mea chiar chipul Gruşei... 

„Draga mea, zic, porumbiţa mea, eşti vie, ori mi 
te-arăţi de pe lumea cealaltă? Nu-i nimic, zic, nu te-as- 
cunde, spune adevărul, că eu de tine, biată orfană, 
nu mă sperii nici dacă eşti moartă. “ 

Iar ea a oftat adânc-adânc, din adâncul pieptu¬ 
lui, si zice: 

„Sunt vie.“ 

„Ei, zic, atunci slavă Domnului.“ 

„Doar că, zice, m-am aciuat aici ca să mor.“ 
„Ce spui tu, Gruniuşka, zic, să te aibă Dumnezeu 
în grija lui. De ce să mori? Hai să trăim fericiţi: eu 
o să muncesc pentru tine, iar ţie, orfană mică, o să-ţi 
fac o chiliuţă pentru tine, şi o să trăieşti la mine ca 
o soră dragă. “ 

Dar ea a răspuns: 

„Nu, Ivan Severianîci, nu dragul meu prieten de 
suflet care mă alini, primeşte de la mine, orfana, o 


181 


veşnică plecăciune pentru vorba asta a ta, dar eu, 
ţigancă amărâtă ce sunt, nu mai pot să trăiesc, fiindcă 
pot să nenorocesc un suflet nevinovat.“ 

Eu am încercat-o: 

„Dar de cine vorbeşti tu asa? Al cui suflet îl 

” > > 

• «sCC 

cruţi? 

> 

Iar ea a răspuns: 

„Al ei, al soaţei tinere a mişelului meu, că ea-i un 
suflet tânăr, ea n-are nici o vină, dar inima mea ge¬ 
loasă n-o rabdă chiar şi-aşa, şi-o să fac să piară şi ea, 
şi să pier şi eu.“ 

„Ce spui, zic, fă-ţi cruce, doar eşti botezată, ce-o 

să se aleagă de sufletul tău?“ 

„Nu-u-u, a răspuns ea, nici de suflet nu-mi pare 

rău, las’ să se ducă-n iad. Că de-acuma iadul e-aici!“ 

Am văzut, femeia era scoasă de tot din ale ei si 

mintea i-o luase razna: i-am luat mâinile si i le-am 

> 

tinut, si m-am uitat bine si m-am minunat cât de 
groaznic se schimbase. Unde era frumuseţea ei? Parcă 
nici nu mai avea trup, doar ochii-i ardeau pe faţa 
întunecată, ca la lup noaptea, şi parcă se făcuseră de 
două ori mai mari, dar măruntaiele se umflaseră, 
că i se apropia sorocul să nască, iar feţişoara i se strân¬ 
sese cât un pumn, şi pletele negre îi cădeau peste 
obraji. Mă uit la rochiţa care era pe ea, iar rochiţa 
era închisă la culoare, de stambă, numai petice toată, 
iar ghetuţele erau pe picioarele goale.“ 

„Spune-mi, zic, cum ai ajuns aici? Unde-ai fost 
si de ce-arăti asa?“ 

> j > 

Iar ea a zâmbit deodată si zice: 

> 

„Ce?...Adică nu-s frumoasă?... Ba sunt! Aşa 
m-a făcut să fiu iubitul şi scumpul meu prieten 


180 


pentru dragostea pe care i-am purtat-o cu credinţă; 

fiindcă l-am uitat pe acela pe care l-am iubit mai 

mult decât pe el şi m-am dat toată lui, fără să mai 

ştiu de mine, iar el, pentru asta, m-a băgat într-un 

loc cu ziduri mari şi a pus paznici, ca să-mi păzească 

bine frumuseţea.. 

> 

Şi când a spus asta a-nceput deodată să plângă 

în hohote si-a zis cu mânie: 

> 

„Ah, tu, prost e capul tău de prinţ; ce, ţiganca e 
cucoană, s-o ţii sub lacăt? Păi dacă vreau, acuma 
m-arunc la tânăra ta soaţă şi-o strâng de gât.“ 
Şi-am văzut cum tremura toată chinuită de ge¬ 
lozie, şi m-am gândit: să n-o las cu spaima iadului, 
s-o rup de gândurile astea cu o amintire dulce, şi zic: 

„Dar, zic, ce mult te iubea! Cum te iubea! Cum 
îţi săruta picioarele... Şedea câteodată în genunchi 
în faţa divanului când cântai şi-ţi săruta pantofio- 
rul tău roşu, şi pe deasupra şi pe talpă. 

Şi ea a-nceput s-asculte, cu pleoapele negre lăsate 
pe obrajii traşi, şi a început să spună cu voce joasă, 
puternică, uitându-se în apă: 

„M-a iubit, zice, m-a iubit, mişelul, m-a iubit, 
nimic n-a precupeţit până mi-a intrat în inimă, dar 
când mi-a căzut drag m-a părăsit. Şi pentru ce?... 
Ce, ea, pentru care se desparte de mine, e mai fru¬ 
moasă decât mine, ce, o să-l iubească mai mult de¬ 
cât mine? Prost ce e, prostul! Nu-ncălzeşte soarele 
de iarnă ca cel de vară, n-o să vadă el în vecii veci¬ 
lor dragoste ca a mea; aşa să-i şi spui: Gruşa, zice, 
murind, aşa ţi-a vrăjit şi ţi-a ursit.“ 

Eu atunci m-am bucurat că şi-a dezlegat limba, 

si nu m-am lăsat, am întrebat-o: 

> 7 


183 


„Dar ce s-a petrecut acolo la voi şi de la ce s-a 
pornit?“ 

Iar ea şi-a plesnit palmele şi zice: 

„Of, de la nimica, doar de la nestatornicie se 
trage... Nu i-am mai plăcut, uite, asta-i toată pri- 
cina“ - şi ştiţi, în timp ce spunea, a podidit-o plân¬ 
sul. „îmi făcea, zice, rochii după gustul lui, cum nu-i 
trebuie uneia care e grea: strâmte şi cu talie; dacă 
mă dădeam după el şi le puneam, se supăra, zicea: 
«Scoate-o, nu-ţi vine»; dacă nu le puneam şi mă ar㬠
tam în pospaşne, se supăra încă pe-atât, zicea: «A ce 
semeni?» Eu am priceput tot, că nu se mai întoarce 
el la mine, că-i e silă de mine. 

Şi a început să plângă în hohote şi să se uite în 
gol, şi-a spus şoptit: 

„Eu, zice, mirosisem de mult asta, că nu-i mai sunt 
dragă, şi doar am vrut să-i aflu conştiinţa, mă gân¬ 
deam: n-o să-l supăr cu nimic, măcar să aibă milă de 
mine, si-a si avut. 

Şi mi-a povestit de la ce s-a tras că s-a despărţit 
prinţul de tot de ea, aşa ceva de nimic, că nici n-am 
înţeles, şi nici acum nu pot să-nţeleg: pentru ce poate 
un mişel de om să se despartă pentru totdeauna de 
o femeie? 


Capitolul XVIII 


Gruşa mi-a povestit că, zice, cum ai plecat tu şi 
ai dispărut, adică atunci când plecasem eu la Makarii, 
prinţul n-a mai stat mult acasă: şi, zice, mi-a ajuns 
la urechi că se însoară. Am plâns rău din pricina 
zvonurilor astea, mi s-a scofâlcit fata... Mă durea 
inima, şi pruncul mă-mpungea... mă gândeam... 
o să-mi moară-n pântec. Dar deodată, numai ce-aud: 
„Vine!“ Au început să freamete toate-n mine... 
Am dat fuga în pavilion la mine, să mă-mbrac cât 
mai frumos pentru el, mi-am pus cerceii de sma¬ 
rald şi-am tras de pe perete de sub un cearşaf rochia 
albastră ca marea, cu dantelă, care-i plăcea lui, cu 
corsajul fără gâtuţ... Dau eu zor, mă-mbrac, dar la 
spate nu mă cuprindea... şi n-am încheiat-o la spate, 
şi-aşa, la repezeală, mi-am aruncat şalul roşu pe dea¬ 
supra ca să nu se vadă că nu mă-ncheiasem şi i-am 
sărit în întâmpinare pe verandă... tremuram toată, 
şi nici nu ştiu cum am strigat: 

„Aurul meu, smaraldul, safirul meu!“ şi l-am cu¬ 
prins cu braţele pe după gât şi-am încremenit... 

I se făcuse rău. 

„Şi m-am trezit, zice, la mine-n odaie... zăceam 
pe divan şi mi-am adus aminte tot: în vis ori aievea 


185 


îl îmbrăţişasem; doar că mă luase o slăbiciune gro¬ 
zavă - si nu l-am mai văzut multă vreme... Am tot 
> 

trimis după el, dar nu s-a arătat.“ 

In sfârşit, vine el, şi ea spune: 

„Ce, m-ai părăsit de tot şi m-ai uitat?“ 

Iar el zice: 

„Am treburi.“ 

Ea răspunde: 

„Dar ce fel de treburi? De ce înainte nu le-aveai, 

smaraldul meu cu diamant?" - si-si întinde iar bra- 

> » 

tele să-l îmbrăţişeze, dar el s-a încruntat si-a tras cu 
> > > * > 

toată puterea de şnurul crucii de la gâtul ei... 

„Norocul meu, zice, că şnuruleţul de mătase de 
la gâtul meu n-a ţinut, putrezise şi s-a rupt, fiindcă 
purtam de mult o amuletă pe el, altfel mă strângea 
de gât; eu aşa cred, că el asta a vrut, fiindcă s-a f㬠
cut alb tot si-a mârâit: «De ce porţi şnururi asa mur- 
dare?» Dar eu zic: «Ce-ţi pasă ţie de şnurul meu? A 
fost curat, dar s-a-nnegrit pe mine de tristeţe şi 
de-atâta sudoare.» Iar el: «Ptiu, ptiu, ptiu» - a scui¬ 
pat şi-a plecat, iar pe seară intră supărat şi zice: 
«Haide să ne plimbăm cu trăsura!» - şi s-a pref㬠
cut, chipurile era tandru, şi m-a sărutat pe cap; iară 
eu n-am avut nici o temere, m-am urcat lângă el 
şi-am plecat. Am mers mult, şi de două ori am schim¬ 
bat caii, dar unde mergem nu l-am întrebat deloc, 
numai că văd că ajungem intr-un loc împădurit şi 
mlăştinos, urât, sălbatic. Şi-am ajuns la o prisacă în 
mijlocul pădurii, iar în spate la prisacă era o curte, 
si-acolo ne-au ieşit înainte trei fete zdravene, răzese, 


186 


în fuste roşii cu albastru, si-mi zic mie barînia *. 
Cum m-am dat jos din trăsură, m-au şi apucat de 
subsuori şi m-au dus într-o odaie aranjată cu tot ce 
trebuie. Pe dată m-a luat o nelinişte, toate astea, si 
cu osebire răzesele alea, si mi s-a strâns inima. «Asta, 
întreb eu, ce staţie e?» Dar el răspunde: «Aici o să stai 
tu de-acum.» Eu am început să plâng, să-i sărut 
mâinile, să nu m-arunce acolo, dar el n-a avut milă: 
m-a-mpins cât colo şi s-a dus...“ 

Aici, Gruşenka a tăcut şi şi-a plecat feţişoara, şi 
pe urmă oftează şi zice: 

„Am vrut să plec; de-o sută de ori am încercat - 
nu s-a putut: fetele alea, răzeşele, mă păzeau şi nu 
mă scăpau din ochi... Tânjeam, şi, până la urmă 
m-am gândit să mă prefac, m-am arătat fără nici o 
grijă, veselă, chipurile, îmi venise pofta să mă 
plimb. Ele m-au dus să mă plimb prin pădure, dar 
se uitau tot timpul după mine, iar eu mă uitam la 
copaci, la vârfurile crengilor, şi eram atentă la coajă, 
care parte era spre miazăzi, şi m-am gândit cum să 
fac să scap de fetele alea, şi seara aşa am şi făcut. 
Seara, după cină, am ieşit cu ele într-o poiană, şi 
zic: «Haideţi, zic, să ne jucăm de-a baba-oarba prin 
poiană, drăguţelor.» Ele s-au învoit. «Dar în loc să 
ne legăm la ochi, hai să ne legăm una alteia mâinile 
la spate, şi-aşa să ne prindem.» Ele s-au învoit şi cu 
asta. Şi-aşa am făcut. I-am legat eu mai întâi uneia 
mâinile la spate, zdravăn de tot, iar cu alta am fugit 
după un tufiş, şi-am făcut tot aşa şi cu ea, şi când 


1. Coniţă. 


187 



a-nceput să ţipe, a dat fuga la noi a treia, şi i-am 
sucit şi ei mâinile cu de-a sila sub ochii lor; şi strigau, 
dar eu, măcar că eram grea, am fost mai iute decât 
un cal aprig: am fugit prin pădure, tot prin pădure 
toată noaptea, şi dimineaţa am dat de nişte copaci 
scorburoşi de la o prisacă mare. Acolo, zice, s-a apro¬ 
piat de mine un moşneguţ, molfăia de nu se-nţele- 
gea nimic, şi era numai ceară tot şi mirosea tot a 
miere, şi-i foiau albine în sprâncenele galbene. I-am 
spus că vreau să te văd pe tine, pe Ivan Severianîci, 
şi el zice: «Strigă-1, fătucă, o dată încotro bate vântu 
şi-o dată de-a-ndoaselea; el o să-nceapă să-ţi ducă 
doru’ si-o să vină să te caute - si-o să vă-ntâlniti.» 

» y y 

Mi-a dat apă să beau şi miere pe un castravecior ca 
să mă-ntăresc. Am băut apa, am mâncat castravetele 
şi am pornit iar la drum şi te-am tot strigat, cum 
mi-a poruncit el, o dată încotro bate vântu şi-o dată 
de-andoaselea, si uite că ne-am întâlnit. Multu- 
mesc!“ - si m-a îmbrăţişat, si m-a sărutat si zice: 

„Tu eşti pentru mine totuna cu un frate drag.“ 

Eu zic: 

„Şi tu eşti pentru mine ca o soră dragă“ - şi de 
mişcat ce eram, mi-au dat lacrimile. 

Iar ea plângea, şi zice: 

„Ştiu, Ivan Severianîci, ştiu şi înţeleg tot: doar 
tu m-ai iubit, prietenul meu de suflet, drag şi duios. 
Dovedeşte-mi acum pentru ultima oară dragostea 
ta, fă ce-am să te rog în clipa asta groaznică.“ 

„Spune, zic, ce vrei?“ 

„Nu, zice, mai întâi jură pe ce-i mai înspăimân¬ 
tător pe lume că o să faci ce te rog.“ 


186 


Şi m-am jurat pe mântuirea sufletului meu, dar 
ea zice: 

„Nu-i de-ajuns: de dragul meu o să-l încâlci.“ 

„Ba nu, zic, ceva mai rău nu pot să-mi închipui.“ 

„Ei, zice, mi-am închipuit eu pentru tine, zi iute 
după mine şi nu te răzgândi.“ 

Prostul de mine am făgăduit, şi ea zice: 

„Jură pe sufletul meu cum ai jurat pe-al tău dacă 

n-o să mă asculţi.“ 

> 

„Bine“, zic - şi m-am jurat pe sufletul ei. 

„Ei, atunci ascultă, zice, acum să fii cât mai de¬ 
grabă mântuitorul sufletului meu: eu nu mai am 
putere, zice, să trăiesc şi să mă chinui aşa, să văd 
trădarea si ocările lui. Dacă mai trăiesc o zi, îi omor 
şi pe el, şi pe ea, dar dacă-i cruţ şi mă omor pe mine, 
îmi omor pe veci sufleţelul... Ai milă de mine, 
dragul meu, fratele meu iubit: dă-mi o lovitură de 
cutit în inimă. “ 

M-am dat într-o parte şi i-am făcut semnul crucii, 
dar m-am speriat, iar ea mi-a cuprins genunchii cu 
braţele, şi plângea şi până la pământ s-a plecat ca să 
mă înduplece: 

„Tu, zice, o să trăieşti, o să te rogi la Dumnezeu 
şi pentru sufletul meu, şi pentru al tău, nu mă lăsa să 
mă pierd, să ridic mâna la mine... Nu...n..u...u...“ 

Ivan Severianîci şi-a încruntat îngrozitor sprân¬ 
cenele şi, muşcându-şi mustaţa, a oftat de parcă şi-ar 
fi dat sufletul din piept. 

— A scos cu ti tul din buzunarul meu... l-a des- 
> 

făcut, a potrivit lama-n mâner... şi mi l-a vârât în 
mână... Şi-a-nceput... să spună... a fost peste pu¬ 
terile mele. 


189 


„Dacă nu mă omori, zice, o să mă răzbun pe voi 
toţi şi o s-ajung cea mai de ruşine femeie.“ 

Eu am început să tremur tot şi i-am poruncit să 
se roage, şi n-am înjunghiat-o, am împins-o de-acolo 
de pe povârniş în râu... 

Pentru prima oară, auzind această mărturisire din 
urmă a lui Ivan Severianîci, nici unul dintre noi n-a 
mai pus la îndoială adevărul celor spuse de el, şi am 
rămas tăcuţi cu toţii destul de mult timp, dar, în 
cele din urmă, cineva a tuşit şi a spus: 

— S-a înecat? 

— S-a dus, a răspuns Ivan Severianîci. 

— Şi dumneata, pe urmă? 

— Ce anume? 

— Pesemne că ai suferit, nu? 

— Se-nţelege. 


Capitolul XIX 


— Nici nu ştiu cum am fugit de-acolo, din locul 
acela, ţin minte doar că parcă se ţinea cineva după 
mine, cineva înspăimântător de mare şi de lung, şi 
despuiat, neruşinat, iar trupul era negru tot şi capul 
era mic, ca o seceră, şi era acoperit tot cu păr, şi m-a 
dus gândul că, dacă nu era Cain, atunci era chiar 
un diavol-ucigaş, şi am fugit cât am putut de el şi 
mi-am chemat îngerul păzitor. M-am pomenit un¬ 
deva pe drumul mare, sub o răchită. Şi era o zi din 
aia de toamnă, uscată, soarele lumina, dar era frig şi 
vântul ducea praful şi-nvârtejea frunzele galbene; 
si n-aveam habar ce oră era, si ce loc era acela, si unde 
ducea drumul, şi-n sufletul meu nu era nimic, nici 
simţăminte, nici vreun gând despre ce să fac; la un 
singur lucru mă gândeam, că sufletul Gruşei pierise, 
şi că eram dator să sufăr pentru ea şi să o scap din 
iad. Dar cum să fac asta nu ştiam, şi tânjeam, când, 
deodată, mi-a atins ceva umărul; m-am uitat - căzuse 
o nuia din răchită şi se rostogolise, se rostogolise 
depărtişor, şi deodată vine Gruşa, numai că mică, 
nu părea mai mare de şase-şapte ani, şi la umeri avea 
aripioare; dar cum am văzut-o, a şi zburat departe 


191 


de mine, ca o împuşcătură, şi doar praf şi frunze 
uscate s-au ridicat în urma ei. M-am gândit: e negre¬ 
şit sufletul ei care mă urmăreşte, cu siguranţă ea îmi 
face semn si îmi arată drumul. Si m-am dus. Am 

> j 

mers toată ziua nu ştiu nici eu încotro, si-am obo- 

sit de moarte, şi deodată m-a ajuns din urmă o 

căruţă cu nişte oameni, un moşneguţ cu o băbuţă, 

si-au zis: 

> 

„Urcă, om sărman, te ducem noi“. 

M-am urcat. Ei mergeau şi se jeluiau: 

„Mare necaz avem, au zis. Ne ia fiul la oaste; şi 
noi n-avem capital, să tocmim pe careva în locul lui.“ 

Mie mi s-a făcut milă de bătrânei si zic: 

> 

„M-aş duce eu, aşa, fără plată, pentru dumnea¬ 
voastră, dar n-am acte.“ 

Dar ei au zis: 

„Asta e nimica toată: e treaba noastră; doar să te 
numeşti ca fiul nostru, Piotr Serdiukov.“ 

„De ce nu, am răspuns eu, mie mi-e totuna: o să 
mă rog la îngerul meu, Ivan Predtecea 1 , iară de che¬ 
mat poate să mă cheme oricum vă vine bine.“ 

Cu asta am şi isprăvit, şi m-au dus în alt oraş şi 
m-au dat acolo recrut în locul fiului lor, si mi-au 
dat pentru drum o monedă de douăzeci şi cinci de 
ruble, şi mi-au şi făgăduit că o să mă ajute toată 
viaţa. Banii ăştia, pe care i-am luat de la ei, douăzeci 
si cinci de ruble, i-am dat chiar atunci la o mânăs- 
tire săracă, pentru sufletul Gruşei. Şi la comisie m-am 
rugat să mă trimită în Caucaz, unde să pot să mor 
mai repede pentru credinţă. Aşa au şi făcut, şi-am 

1. Ioan Botezătorul. 


192 



stat în Caucaz mai bine de cinşpe ani, şi n-am spus 
nimănui nici numele meu adevărat, nici ce eram, 
şi mi se spunea Piotr Serdiukov, şi numai de ziua 
numelui meu 1 mă rugam la Dumnezeu pentru mine, 
prin îngerul Predtecea. Şi-am uitat eu de toată viaţa 
şi rangul meu dinainte, şi tocmai eram la capăt cu 
ultimul an de slujbă, când, deodată, chiar de ziua 
numelui meu, eram în urmărire cu ai noştri după 
nişte tătari care făcuseră prăpăd şi trecuseră râul Koisa. 
Koisele astea sunt mai multe în locul acela: unul 
curge prin Andia, şi-aşa se şi numeşte, Andiiskaia, 
unul prin Avaria, şi se numeşte Koisa Avariiskaia, 
mai sunt Korikumuiskaia si Kuzikumuiskaia, si se 
unesc toate, si din ele toate se naşte fluviul Sulak. 
Dar ele sunt toate şi fiecare în parte repezi şi reci, mai 
cu seamă Andiiskaia, peste care trecuseră tătarii. Omo- 
râserăm noi o groază aici, dar care trecuseră Koisa 
se puseseră pe malul celălalt pe după stânci, şi cum 
ne-am arătat, au şi tras în noi. Dar trăgeau cu aşa 
dibăcie, că nu prăpădeau nici un foc, îşi ţineau pul¬ 
berea doar pentru lovituri fără greş, fiindcă ştiau că 
noi avem muniţie cu mult mai multă decât ei, dar 
şi pierderi mari, că ne aveau pe toţi sub ochi şi, tic㬠
loşii, n-au stricat niciodată aerul degeaba. Polcovni¬ 
cul 2 nostru era un suflet neînfricat şi-i plăcea s-o facă 
peSuvorov 3 , spunea întruna „Doamne-ajută“ şi dădea 

1. Sfântul ion. 

2. Colonel. 

3. Aleksandr Yasilievici Suvorov (1729-1800), gene- 
ralissim rus, unul dintre puţinii generali care nu au pier¬ 
dut nici o bătălie. 


193 



curaj cu propriul exemplu. Aşa şi-aici, s-a aşezat pe 
mal, s-a descălţat şi şi-a băgat picioarele până la 
genunchi în apa aia rece şi-a început să facă pe gro¬ 
zavul: 

„Doamne-ajută, zice, ce caldă e apa: zici că-i 
lăptic tocmai muls în doniţă. Care din voi, binef㬠
cătorilor, e doritor să treacă înot pe partea cealaltă 
şi să tragă o frânghie ca să facem un pod?“ 

Şi şedea polcovnicul şi trăncănea aşa cu noi, iar 
pe partea ailaltă tătarii puseseră două ţevi de puşti 
într-o crăpătură, dar nu trăgeau. Dar cum s-au g㬠
sit doi soldăţei doritori şi-au pornit înot, au şi ful¬ 
gerat focurile, şi amândoi soldăţeii s-au dus la fund 
în Koisa. Am tras noi frânghia, am dat drumul la 
altă pereche, iar pietrele alea după care se ascunse¬ 
sem tătarii le-am potopit cu gloanţe, dar n-am pu¬ 
tut să le facem nimic, că gloanţele noastre loveau 
în pietre, iar ei, blestemaţii, cum au scuipat în îno¬ 
tători s-a şi întunecat apa de sânge, şi iar se duseră 
înot doi soldăţei. S-a dus după ei şi a treia pereche, 
şi n-au ajuns nici ei la jumătatea Koisei, că i-au îne¬ 
cat şi pe ei tătarii. Acuma, după a treia pereche, nu 
s-au mai găsit doritori, că au văzut toţi că acela nu 
era război, ci de-a dreptul măcel, dar răufăcătorii 
trebuiau pedepsiţi. Şi zice polcovnicul: 

„Ascultaţi, binefăcătorii mei. Nu e vreunul prin¬ 
tre voi care are pe suflet un păcat de moarte? Doam¬ 
ne-ajută, dar ce bine ar fi acum pentru el să spele 
cu sângele lui fărădelegea. “ 

Eu m-am şi gândit: 

„Ce prilej mai bun să aştept eu ca să închei cu 

viata? Binecuvântează-mi, Doamne, sfârsitul!“, si-am 
> > * > 


194 


ieşit în faţă, m-am dezbrăcat, am spus Tatăl nostru , 
m-am plecat până la pământ în toate părţile în faţa 
mai-marilor şi tovarăşilor şi-am spus în gând: „Ei, 
Gruşa, tu căreia îi spun sora mea, primeşte sângele 
meu pentru tine!“ - şi-am luat în gură un odgon sub¬ 
ţire de care era legată la celălalt capăt frânghia şi, 
depărtându-mă de mal, m-am cufundat în apă. 

Apa era rece ca gheaţa: parcă aveam cuţite în sub¬ 
suori, şi mi se tăia răsuflarea, şi-n picioare aveam 
cârcei, dar înotam... Pe deasupra zburau gloanţele 
alor noştri, iar în jurul meu plescăiau ale tătarilor, 
dar nu m-atingeau, şi nu ştiu, rănit ori nu, dar am 
ajuns la mal... Aici tătarii nu mă mai puteau nimeri, 
fiindcă ajunsesem sub o văgăună, şi ca să tragă în 

mine ar fi trebuit să iasă din ascunzătoare si i-ar fi 

> 

potopit cu gloanţe ai noştri de pe ălălalt mal. Şi uite, 
am stat sub pietre şi-am tras frânghia şi-am întins-o 
şi-am făcut un pod mic, şi-au venit încoace ai noş¬ 
tri, dar eu am rămas acolo, şi parcă ieşisem din mine, 
nu pricepeam nimic, că mă gândeam: o fi văzut cineva 

ce-am văzut eu? Iar eu văzusem când înotam că Grusa 

> 

zbura deasupra mea, şi era ca o copilă de şaispre¬ 
zece ani, şi aripile îi erau deja uriaşe, luminoase, 
peste tot râul, şi mă împrejmuia cu ele!... Dar văd 
că nu spune nimeni nici o vorbă despre asta: ei, 
m-am gândit eu, trebuie să le povestesc chiar eu. Şi 
cum polcovnicul mă îmbrăţişa si mă săruta si mă 
lăuda: „Oi, Doamne-ajută, zice, eşti de toată isprava, 
Piotr Serdiukov!“, eu răspund: 

„Eu, înălţimea voastră, nu sunt om de ispravă, 
sunt un mare păcătos, şi nici pământul, nici apa nu 
vor să mă primească.“ 


195 


El întreabă: 

„Care ţi-e păcatul? 11 

Iar eu răspund: 

„Cât am trăit am făcut să piară multe suflete ne- 
vinovate“, şi noaptea, sub cort, i-am povestit toate 
câte vi le-am spus acum. 

El a ascultat, a ascultat, s-a gândit ce s-a gândit, 

si zice: 

> 

„Doamne-ajută, cât ai pătimit şi tu, dar princi¬ 
palul e, orice-ai zice, că trebuie să fii numit ofiţer. 
Şi eu trimit o propunere. “ 

Eu zic: 

„Cum doriţi, dar trimiteti si să afle acolo, e ade- 
vărat ce spun eu, că am omorât o ţigancă? “ 

„Bine, zice, o să trimit şi-asta. “ 

Si-a trimis, doar că hârtia a mers, a mers, si s-a 
întors înapoi cu un neadevăr. Se declara că niciodată, 
cică, n-a fost la noi asemenea întâmplare cu nici o 
ţigancă, iar Ivan, cică, Severianov, a fost şi a servit la 
prinţ, dar după răscumpărare în lipsă a fost liber şi 
după aceea a murit în casa Serdiukovilor, ţărani ai 
statului. Ei, ce era să mai fac? Cum să-mi dovedesc 
vina? 

Dar polcovnicul zice: 

„Să nu cutezi, frate, să mai minţi pe seama ta: 
asta-i pentru că ai trecut înot Koisa, şi din pricina 
apei reci şi a fricii ţi s-a tulburat niţeluş mintea, şi eu, 
zice, mă bucur grozav pentru tine, că toate cele ce-ai 
spus despre tine nu sunt adevărate. Acuma o să fii 
ofiţer; asta, frate, Doamne-ajută, e mare lucru.“ 


196 


Atunci m-am pierdut şi eu: o împinsesem pe Gruşa, 
în apă sau închipuirea mea o luase razna de dure¬ 
rea groaznică pentru ea? 

Şi m-au făcut pentru vitejie ofiţer, dar pentru că 
eu o ţineam una si bună cu adevărul meu, ca să mi 
se descopere viaţa trecută şi să mă liniştesc, m-au 
trecut în rezervă cu Gheorghele 1 . 

„Te felicităm, cică, acum eşti nobil şi poţi să fii 

funcţionar la cancelarie; Doamne-ajută, ce liniştit 

o să fii“ - şi polcovnicul mi-a dat o scrisoare către o 

persoană sus-pusă de la Petersburg. „Du-te, zice, o să 

ai de la dânsul carieră si bunăstare. “ 

> 

Am şi ajuns cu scrisoarea asta până la Petersburg, 
dar n-am avut noroc cu cariera. 

— Dar de ce? 

— O grămadă de timp n-am avut loc, iar pe urmă 
am nimerit la fita 2 , şi-atunci a fost şi mai rău. 

— Cum la fita?. Ce înseamnă? 

— Protectorul acela la care am fost trimis pen¬ 
tru carieră m-a pus spravcik 3 4 la biroul de adrese, iar 
acolo fiecare spravcik are litera lui la care dă infor¬ 
maţii. Unele litere sunt foarte bune, de pildă buki, 
pokoi ori kako A : încep cu ele multe nume de familie 
şi funcţionarul are câştig, dar pe mine m-au pus la 
fita. Cea mai prăpădită literă, puţini de tot sunt tre¬ 
cuţi la ea, ba încă si din aceia care se vede clar că 

1. Crucea Sfântului Gheorghe. 

2. Penultima literă a vechiului alfabet chirilic. 

3. Funcţionar care dădea informaţii. 

4. Denumirile literelor b, p şi k în vechiul alfabet slavon. 


197 



sunt la ea se sustrag şi umblă cu şiretlicuri: care vrea 
să se înnobileze puţintel, în loc de fita pune fiert 1 . 
Cauţi, cauţi la fita - muncă de pomană, că el şi-a 
pus numele cu fert. N-aveai nici un folos, dar şedeai 
la slujbă; ei, şi văd eu că treaba-i proastă şi vreau să 
mă angajez iar, ca altădată, vizitiu, dar nu m-a luat 
nimeni; ziceau: eşti ofiţer, eşti nobil, ai si decoraţie 
militară, nu se cuvine să fii înjurat şi nici să se dea 
în tine... Să te spânzuri şi mai multe nu, dar mul¬ 
ţumită lui Dumnezeu nu m-am lăsat să ajung la ase¬ 
menea disperare şi, ca să nu mor de foame, am luat 

si m-am făcut artist. 

> 

— Si ce fel de artist ai fost? 

j 

— Jucam roluri. 

— La ce teatru? 

— La unul de bâlci, în Piaţa Amiralităţii 2 . Acolo 
nu resping nobleţea şi primesc pe oricine: sunt şi 
ofiţeri, si şefi de birou, si studenţi, dar mai ales sunt 
o groază de la Senat 3 . 

— Şi ţi-a plăcut viaţa asta? 

— Nu. 

— Dar de ce? 

— In primul rând, că învăţarea rolurilor şi re¬ 
petiţia erau în Săptămâna Sfântă sau înainte de 
Lăsata Secului, când se cântă în biserică Deschide-mi 

1. Vechea denumire a literei f. 

2. De Crăciun şi de Paşti, la Petersburg se dădeau în 
teatre de bâlci (până în anul 1873) reprezentaţii pentru 
popor. 

3. în Rusia ţaristă, Senatul era o instituţie cu atribuţii 
administrative şi de Curte de Casaţie. 


198 



porţile căinţei , şi-n al doilea rând, aveam un rol 
foarte greu. 

— Ce rol? 

— Reprezentam diavolul. 

— Şi ce-i aşa de greu? 

— Păi cum să nu fie: în două acte trebuia să dan¬ 
sez şi să mă dau peste cap, iar de dat peste cap era 
ceva groaznic, că eram căptuşit tot cu o blană zbâr¬ 
lită de ţap, cenuşie, cu părul deasupra; şi-aveam o 
coadă lungă pe sârmă, de mi se-ncurca întruna între 
picioare, şi coarnele de pe cap se agăţau de tot ce 
nimereau, si anii nu mai erau ăi dinainte, de tinereţe, 
şi n-aveam uşurinţă; şi pe urmă, cât ţinea reprezenta¬ 
ţia, asa era scris rolul, eram bătut. Ti se urăşte din 
cale-afară. Bine, bastoanele sunt din cele goale, făcute 
din pânză cu fulgi la mijloc, dar oricum, ţi se urăşte 
să rabzi, tot trosc şi trosc pe tine, iară unii, de frig 
ori ca să aibă de ce râde, vor să se si arate iscusiţi si 

J y y y 

dau destul de zdravăn. Mai ales funcţionarii de la 

y 

Senat, care în privinţa asta au experienţă şi sunt 
uniţi ca unul, iar dacă se nimereşte vreun militar, 
asta îi râcâie îngrozitor, şi-ncep să bată tot mai vâr¬ 
tos la el în faţa publicului, de la amiază, de cum se 
înalţă steagul poliţiştilor, şi te bat până se face noapte, 
şi fiecare, ca să bucure publicul, caută să te poc¬ 
nească cât mai cu zgomot. Nu e nici o plăcere. Şi 
peste toate, a ieşit şi-aici ceva neplăcut cu mine, 
după care a şi trebuit să-mi las rolul. 

— Dar ce ţi s-a întâmplat? 

— Am păruit un prinţ. 

— Cum, un prinţ? 


199 


— Adică nu unul adevărat, ci de teatru; era din 
cei de la Senat, un secretar de colegiu 1 , dar la noi avea 
rol de prinţ. 

— Si de ce l-ai bătut? 

> 

— Păi a meritat-o cu vârf si-ndesat. Era zeflemi- 

> 

tor rău şi născocea şi făcea glume pe seama tuturor. 

— Si a dumitale? 

j 

— Şi-a mea; a făcut multe glume: mi-a stricat 
costumul; la godinul unde ne mai încălzeam noi 
de la cărbuni şi beam ceai, se apropia tiptil şi îmi 
agăţa coada de coarne, ori făcea cine ştie ce altă 
idioţenie ca să se râdă, iar eu, fără să bag de seamă, 
ieşeam în fugă în faţa publicului, şi patronul se în¬ 
furia; dar cât am fost eu calul de bătaie, am lăsat 
să treacă totul de la mine, numai că, dintr-odată, 
a-nceput să obidească o zână. O copilă, tinerică, 
dintr-o familie de nobili săraci, o juca la noi pe zeiţa 
Fortuna şi trebuia să-l scape din mâinile mele pe 
acest prinţ. Şi aşa era rolul ei, că era numai în tul 
sclipitor şi cu aripi, şi erau nişte geruri mari, iar ei, 
sărmana, i se albăstriseră mânuţele de tot, dar el o 
sâcâia în fel şi chip, se băga-n ea, şi la apoteoză, când 
ne prăvălim toţi trei în subsol, o ciupeşte. Mi s-a f㬠
cut tare milă de ea; si l-am scărmănat. 

— Si cum s-a sfârsit asta? 

> > 

— Nicicum; în subsol n-au fost martori, doar 
zâna aceea era, numai că senatorii noştri s-au răz- 
vrătit şi nu m-au mai vrut în trupă; şi cum ei aveau 
acolo rolurile principale, patronul, ca să-i mulţu¬ 
mească, m-a dat afară. 

1. Funcţionar de gradul al X-lea. 


198 



— Si ce-ai făcut atunci? 

j 

— Rămăsesem şi fără acoperiş, şi fără pâine, dar 

mi-a dat să mănânc zâna aceea nobilă, numai că mi 

s-a făcut ruşine, că, sărmana, câştiga aşa de greu, şi 

mă gândeam, mă gândeam, cum să ies din situaţia 

asta? Să mă întorc la fita nu voiam, şi oricum, acolo 

şedea acum alt om sărman si se chinuia, asa că am 

luat si m-am dus la mănăstire. 

> 

— Doar din pricina asta? 

— Păi ce era să fac? N-aveam unde să mă duc. 
Dar acolo e bine. 

— Şi ţi-a plăcut viaţa mănăstirească? 

— Foarte mult; foarte mult mi-a plăcut; aici e 
liniştit, e la fel ca la regiment, seamănă bine, ai totul 
de-a gata: eşti şi îmbrăcat, şi încălţat, şi hrănit, şi con¬ 
ducerea stă şi se uită şi cere supunere. 

— Dar supunerea asta nu te apasă câteodată? 

— Păi de ce? Cu cât se supune mai mult, cu atât 
îi e mai uşor omului să trăiască, iar cât priveşte supu¬ 
nerea mea, nici n-aveam de ce să mă ofensez: la 
slujbe şi la biserică merg după cum doresc eu şi-mi 
fac treaba cum mi-e obiceiul, mi se spune: „înhamă, 
părinte Izmail“ (acum mă cheamă Izmail) — înham; 
mi se spune: „Deshamă, părinte Izmail“ - desham. 

— îngăduit să ne fie, am spus noi, dar cum 
adică, asta înseamnă că si la mănăstire ai rămas... 
la cai? 

— Vizitiu, tot timpul. La mănăstire nu s-au spe¬ 
riat de gradul meu, de ofiţer, fiindcă sunt eu încă 
în ordinele minore, dar tot călugăr sunt, şi sunt deo¬ 
potrivă cu toţi. 


201 


— Şi o să primeşti curând ordinele majore? 

— N-o să le primesc. 

— Dar de ce? 

— Asa... nu mă socotesc demn. 

> 

— Tot pentru vechile păcate şi rătăciri? 

— Da-da. Dar şi-n general, la ce? Sunt foarte 
mulţumit cu supunerea mea şi trăiesc în tihnă. 

— Dar ai mai povestit cuiva înainte toată isto¬ 
ria dumitale pe care ne-ai spus-o nouă acum? 

— Cum să nu; nu o dată am spus-o; dar ce să 
faci, când n-ai dovezi... nu te cred, aşa că s-a vârât 
si-n mănăstire minciuna lumească, si-s socotit nobil 
aici. Dar cât mai am eu de trăit mi-e totuna: îmb㬠
trânesc. 

Istoria pelerinului vrăjit ajunsese, după cât se ve¬ 
dea, la sfârşit, rămânea să mai aflăm un singur lucru: 
cum o ducea la mănăstire. 


Capitolul XX 


Cum pelerinul nostru ajunsese la ultimul liman 

al vieţii sale - la mânăstire, căreia, potrivit adâncii 

lui credinţe, îi fusese sortit de la naştere, si cum se 

părea că aici îi pria totul atât de bine, rămânea de 

crezut că aici nu mai dăduse peste Ivan Severianîci 

nici un fel de pacoste; s-a dovedit însă că nu era 

deloc asa. Unul din tovarăşii noştri de drum si-a 
> » » » 

amintit că monahii, după toate câte se spune despre 
ei, au tot avut de pătimit de la diavol, şi l-a întrebat: 

— Dar spune-mi, te rog, diavolul nu te-a ispitit 
la mânăstire? Că aşa se spune, că îi ispiteşte tot tim¬ 
pul pe călugări, nu? 

Ivan Severianîci i-a aruncat pe sub sprâncene o 
privire liniştită celui care vorbise şi a răspuns: 

— Cum să nu mă ispitească? Se-nţelege, dacă însuşi 
Apostolul Pavel n-a scăpat de el şi scrie în epistolă că 
„îngerul Satanei i-a pus ţepuş în carne“, puteam eu, 
om păcătos şi slab, să nu-i îndur chinurile? 

— Şi ce-ai suferit din partea lui? 

— Multe. 

— Ce fel? 

— Tot felul de ticăloşii, iar la-nceput, până să-l 
birui, au fost şi ispite. 


203 


— Dar l-ai biruit şi pe el, pe diavolul însuşi? 

— Păi, cum altfel? Doar asta-i si chemarea la 
mănăstire, dar eu, vă spun cinstit, singur n-aş fi iz¬ 
butit, însă m-a învăţat cum să fac un călugăr des㬠
vârşit, că avea experienţă şi ştia să tragă folos din 
orice ispită. Cum i-am mărturisit că-mi apare întruna 
Gruşa aşa de vie, de, uite, parcă tot aerul din jurul 
meu respiră doar cu ea, el s-a retras în mintea lui şi 
zice: 

„La Apostolul Iacov stă scris: «Impotriveşte-te dia¬ 
volului şi el va fugi de la tine» - şi tu, zice, împo- 
triveşte-te.“ Şi m-a povăţuit ce să fac, tu, zice, cum 
simţi că ti se înmoaie inima si-ti vine ea în minte, 
să te gândeşti că asta înseamnă că vine la tine înge¬ 
rul Satanei, şi-atunci, imediat, înaintează-i împo¬ 
trivă cu o faptă mare: întâi şi-ntâi stai în genunchi. 
Genunchii, zice, sunt cel dintâi instrument la om: 
cum cazi pe ei, sufletul se şi avântă în sus, iar tu 
atunci, în înălţarea asta, să baţi câte mătănii poţi, 
până nu mai ai vlagă, şi sleieşte-te cu postul, ca să 
te chinui de moarte, si diavolul când o vedea că eşti 
pus pe o faptă mare, n-o să rabde pentru nimic în 
lume şi o s-o şi ia la fugă, fiindcă el se teme că un 
om de felul ăsta, chinuindu-se aşa, o să se-ndrepte 
şi mai fără de ocol către Hristos, şi o să se gândească: 
„Mai bine să-l las şi să nu-1 ispitesc, că poate o uita mai 
repede. “ Aşa am făcut şi, intr-adevăr, a trecut totul. 

— Şi te-ai chinuit mult aşa până să dea îndărăt 
îngerul Satanei? 

— Mult, şi doar prin înfometare am biruit duşma¬ 
nul ăsta, că el de nimic altceva nu se teme: la-nceput 


204 


am bătut şi până la o mie de mătănii şi nu mâneam 
câte patru zile nimic şi nici apă nu beam, iar pe 
urmă el a priceput că nu poate să se pună cu mine, 
şi l-a prins sfiala şi de-acuma era slab: cum vedea 
că-mi arunc străchinuţa cu mâncare pe fereastră şi 
mă apuc să bat mătănii ca să le număr, pricepea pe 
dată că nu glumesc şi că înaintez spre fapta cea 
mare, şi fugea. îngrozitor se mai temea să n-ajungă 
omul să se bucure de vreo nădejde. 

— Dar, să spunem că... el... Vasăzică aşa: l-ai 
biruit, dar ce-ai avut de răbdat de la el? 

— Nimic; ce să am, că eu l-am chinuit pe ăl de 
chinuia, iar pe mine nu m-am stânjenit deloc. 

— Şi acum ai scăpat de tot de el? 

— De tot. 

— Şi nu îţi mai apare deloc? 

— In chip ispititor de femeie nu mai vine nici¬ 
odată, dar dacă se-arată câteodată pe undeva, prin- 
tr-un colţişor al chiliei, de-acuma e în chipul cel mai 
jalnic: guiţă, face ca un purceluş. Acuma nici nu-1 
mai canonesc, ticălosul, doar îmi fac o dată cruce 
şi bat o mătanie, şi nu mai grohăie. 

— Ei, slavă Domnului că ai făcut fată la toate 
astea. 

— Da, am biruit ispitele unui diavol mare, dar 
vă spun - măcar că-i contra regulii - drăcuşorii m㬠
runţi m-au sâcâit cu mai multe necazuri decât acela. 
> 

— Păi si drăcuşorii te-au sâcâit? 

» » 

— Ba bine că nu; să zicem că, deşi ca rang sunt 
cei mai de pe urmă, se vâră întruna... 

— Si ce anume îti fac? 

> > 


205 


— Păi, copilaşi şi ei, şi pe deasupra, acolo-n iad, 
sunt tare mulţi, şi au de-a gata toate acolo, n-au nici 
o treabă, şi, uite, se cer pe pământ să înveţe să scoată 
din fire, si se tin de năzbâtii, si cu cât vrea omul să 
fie mai nesmintit în chemarea lui, cu atâta îl nec㬠
jesc mai rău. 

— Dar cu ce, bunăoară, pot ei... să necăjească? 

— Bunăoară, pun ceva sub tine, ori ţi-1 vâră di¬ 
nainte, şi tu îl răstorni, ori îl spargi, şi asta scoate din 
fire pe careva şi tu te-nfurii, iar asta le e prima mul¬ 
ţumire: bat din palme veseli şi dau fuga la mai-ma- 
rele lor: cum ar veni, am scos şi noi din fire, acuma 
dă-ne pentru asta câte un groş. Uite, de-asta se şi 
căznesc... Copii. 

— Dar cu ce anume au izbutit să te scoată din 
fire? 

— Păi, uite, de pildă, a fost un caz la noi că un 
jidov s-a spânzurat în pădure lângă mănăstire, şi 
toţi posluşnicii au început să spună că ăsta e Iuda 
şi că umblă noaptea pe la mănăstire şi oftează, şi mulţi 
au fost martori. Dar eu nu m-am sinchisit, că m-am 
gândit: las’ că n-or fi rămas puţini jidovi la noi; dar 
dorm eu într-o noapte în grajd, şi deodată aud că 
se-apropie cineva şi-şi vâră botul peste ranga pusă 
de-a curmezişul uşii şi oftează. Am spus o rugăciune, 
nimic, tot acolo stătea. Mi-am făcut cruce: a stat 
mai departe şi iar a oftat. „Ei, zic, ce să-ţi fac: să mă 
rog pentru tine nu pot, că eşti jidov, dar şi dacă 
n-ai fi jidov, n-am eu har să mă rog pentru sinuci¬ 
gaşi, du-te de la mine în pădure ori în pustie. “ L-am 
pus sub jurământul ăsta şi s-a dus, şi-am adormit 


206 


iar, dar în noaptea următoare vine iar, ticălosul de 
el, si iar oftează... nu mă lasă să dorm si tot asa. Am 
răbdat, am răbdat, dar nu m-au mai ţinut puterile! 
Fir-ai tu de mojic, m-am gândit, nu mai ai loc în 
pădure ori în pridvor, de vii întruna aici, la grajd, 
să dai peste mine? Ei, n-am ce face, se vede că tre¬ 
buie să găsesc ac de cojocul tău: şi-a doua zi am făcut 
o cruce pe uşă cu un cărbune curat şi, cum s-a lăsat 
noaptea, m-am culcat liniştit, că mi-am zis: acuma 
nu mai vine, dar numai ce-am adormit şi iacă-1, iar 
stă şi suflă! Fir-ai tu să fii, ocna iadului, n-o scot la 
capăt cu tine! Şi toată noaptea aia m-a speriat aşa, 
iar de dimineaţă, cum a bătut primul clopot de utre¬ 
nie, am şi sărit şi-am alergat să mă jeluiesc stareţu¬ 
lui, dar îmi iese-n cale clopotarul, fratele Diomid, 

si zice: 

> 

„Da ce-i de eşti aşa speriat? “ 

Zic: 

„Aşa şi-aşa, toată noaptea m-am zbuciumat, şi 

mă duc la staret.“ 

> 

Iar fratele Diomid răspunde: 

„Lasă, zice, nu te duce, că stareţul şi-a pus o lipi¬ 
toare în nas şi-acuma e supărat foc şi n-o să te ajute 
nicicum, dar dacă vrei, pot eu să te ajut mult mai 
bine.“ 

Zic: 

„Păi mie mi-e totuna, numai fă-ţi milă şi aju- 
tă-mă - îţi dăruiesc pentru asta nişte mănuşi vechi, 
călduroase, o să-ţi prindă bine iarna când tragi clo¬ 
potele. “ 

„Bine“, zice. 


207 


I-am dat mănuşile şi el mi-a adus din clopotniţă 
o uşă veche de biserică, pe care era zugrăvit Apostolul 
Pavel cu cheile raiului în mână. 

„Uite asta, zice, şi cele mai importante îs cheile : 
tu doar baricadează-te cu usa asta, că nu mai trece 
nimeni prin ea.“ 

Numai că nu i-am căzut la picioare de bucurie 
şi m-am gândit: da de ce doar să mă baricadez cu 
uşa asta şi să n-o pun eu temeinic, să-mi fie de pa¬ 
văză tot timpul, şi m-apuc şi-o pun pe cele mai de 
nădejde balamale de tâmplărie, şi pentru mai multă 
siguranţă mai pun lângă ea şi ăl mai greu bloc, 
din bolovani, si fac eu toate astea-n linişte, într-o zi 
până-n seară, şi cum cade noaptea, mă culc la ora mea 

si adorm. Dar ce credeţi dumneavoastră: aud - iară 
> > 

suflă! Pur şi simplu, nu-mi credeam urechilor că e 
cu putinţă, dar nu: sufla, dar nu doar că sufla! se 
şi-mpingea în uşă... Eu aveam zăvor pe dinăuntru 
la uşa veche, dar la asta, că m-am bizuit pe sfinţe¬ 
nia ei, n-am pus zăvor, că nici n-am avut timp, şi 
ce-o mai împingea, şi tot mai cu-ndrăzneală, şi până 
la urmă văd că parcă şi-a vârât botul, doar că atunci 
uşa s-a izbit de bloc şi l-a dat îndărăt cu toată pu¬ 
terea... El a sărit înapoi, s-o fi scărpinat, dar n-a 
aşteptat mult, şi mai cu-ndrăzneală, şi iar cu botul, 
şi uşa l-a pocnit şi mai rău... Pesemne că l-o fi durut, 
aşa se părea, şi s-a potolit şi nu s-a mai vârât, şi-am 
adormit la loc, dar n-a trecut mult si văd că ticălo- 
sul iar s-a apucat de-ale lui, dar acuma mai iscusit. 
Nu mai era doar că împungea şi se vâra de-a drep¬ 
tul, acum depărta încetişor uşa cu coarnele şi, cum 


208 


îmi acoperisem capul cu o scurteică de blană, odată 
smulge cu neobrăzare scurteică de pe mine şi mă 
linge-n ureche... Obrăznicia asta n-am mai răb- 
dat-o: mi-am lăsat un braţ sub pat şi-am înhăţat 
toporul, şi când l-am trăsnit, aud că începe să mu¬ 
gească şi, buf, la pământ. „Ei, îmi zic, aşa-ţi tre¬ 
buie", dar când mă uit de dimineaţă, nu era nici un 
jidov, ci ei, ticăloşii, drăcuşorii ceia, îmi puseseră în 
locul lui vaca noastră de la mănăstire. 

— Si ai rănit-o? 

j 

— Păi o tăiasem cu toporul! De groază ce tulbu¬ 
rare a fost la mănăstire. 

— Şi pesemne că ai avut necazuri mari din pri¬ 
cina asta, nu? 

— Am avut; părintele egumen a spus că toate 
astea mi se arătau fiindcă mă duc rar la biserică, si 
şi-a dat binecuvântarea ca, după ce plec de la cai, să 
stau tot timpul lângă grătarul unde se aprindeau lum⬠
nările, dar nenorociţii de drăcusori m-au lucrat si 
mai bine şi mi-au venit de hac. Chiar de Mokrîi Spas 1 , 
la slujba de noapte, când se binecuvântau pâinile, 
părintele egumen şi ieromonahul stau în mijlocul 
hramului, cum trebuie după rang, iar o băbuţă care 
era în pelerinaj îmi dă o lumânărică şi zice: 

„Pune-o, tăicuţă, de sărbătoare." 

M-am dus la analog, unde stătea icoana Mântuito¬ 
rul pe ape şi-am dat să pun lumânărică aceea, dar 
am dărâmat alta. M-am aplecat, am ridicat-o, am 
dat s-o pun, am dărâmat două. M-am apucat să le 

1. Mântuitorul ud, sărbătoare în calendarul pravoslav¬ 
nic, pe 1 (14) august. 


209 



pun la loc, dar, când mă uit, patru erau. Doar am dat 
din cap, ei, m-am gândit, asta negreşit că mi-o fac 
ştrengarii ca să mă necăjească, şi mi le smulg din 
mâini... Mă aplec şi mă ridic iute cu lumânările 
care căzuseră, dar dau cu ceafa peste sfeşnic... şi 
lumânările se-mprăştie. Ei, de data asta m-am sup㬠
rat si-am luat si-am dat de-a zvârlită cu toate lumâ- 

> > 

nările care erau. „Păi ce, mi-am zis, dacă merg aşa 
cu obrăznicia, mai bine le răstorn eu mai repede.“ 

— Şi ce-ai păţit după asta? 

— Au vrut să mă judece, dar un schimnic bătrân, 
Sisoi, orb, săracul, care stă la noi într-o hrubă de 
pământ, mi-a ţinut partea. 

„Pentru ce, zice, să-l judecaţi, când el a fost tul¬ 
burat de slujitorii Satanei? 11 Părintele egumen l-a 
ascultat şi m-a binecuvântat fără judecată să fiu pus 
într-un beci gol. 

— Si te-au tinut mult în beci? 

j > 

— Păi părintele egumen n-a binecuvântat cât, a 
spus doar „să fie pus“, şi toată vara până au dat geru¬ 
rile am stat acolo. 

— Păi atunci, e de crezut că plictiseala şi chinul 
sunt acolo mai mici decât în stepă? 

— Ei, da; cum să le compari? Aici se-aude şi 
dangătul de la biserică şi confraţii veneau să mă vadă. 
Veneau, stăteau sus, deasupra gropii, şi mai schim¬ 
bam o vorbă, iar părintele econom a poruncit să-mi 
coboare cu frânghia să fărâmiţez sare pentru bucăt㬠
rie. Păi cum să se compare cu stepa ori cu alt loc? 

— Dar pe urmă, când te-au scos? Pesemne din 
pricina gerurilor, că se făcuse frig, nu? 


210 


— Nu, nu de-asta, nici vorbă că de frig, ci din altă 
pricină, că începusem să prorocesc. 

— Să proroceşti? 

— Da, că în beci m-am luat până la urmă de 
gânduri, că duhul meu e cel mai de nimic şi că p㬠
timesc atâta din pricina lui, dar nu mă desăvârşesc 
deloc, şi-am trimis un frate la un călugăr luminat 
să-l întrebe: pot să-l rog pe Dumnezeu să primesc 
alt duh mai potrivit? Iar călugărul a poruncit să-mi 
spună că „Să se roage, zice, cum trebuie, şi-atunci 
să aştepte ce nu poate s-aştepte“. 

Aşa am şi făcut: trei nopţi doar pe instrumentul 
ăsta, pe genunchi, am stat în groapa mea, iar cu duhul 
m-am rugat la cer şi-am început să aştept să mi se 
desăvârşească sufletul altfel. Dar mai era un călugăr 
la noi, Terentie, si-acela era foarte citit, si-avea tot 
felul de cărţi şi de gazete, şi-odată mi-a dat să citesc 
viaţa preacucernicului Tihon din Zadonsk, şi când 
se-ntâmpla să treacă pe lângă groapa mea, lua şi-mi 
arunca întotdeauna de sub rasă o gazetă. 

„Citeşte, zice, şi vezi ce-i de folos; te mai distrezi 
la tine în gaură. “ 

Aşeptând eu imposibila îndeplinire a rugii mele, 

am început până una-alta să mă îndeletnicesc cu 

cititul ăstora: cum isprăveam de fărâmiţat sarea pe 

care mi-o dădeau s-o fărâmiţez ca să-mi fie de învă- 

> 

ţătură, mă şi apucam să citesc, şi-am citit la început 
la preacuviosul Tihon cum l-au vizitat în chilia lui 
Preasfânta Născătoare şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. 
Era scris că Sfântul Tihon preacuviosul a început 
atunci s-o roage pe Sfânta Fecioară să prelungească 


211 


pacea pe pământ, iar Apostolul Pavel i-a dat să ştie 
când n-o să mai fie pace cu aceste cuvinte spuse tare: 
„Atuncea, zice, când toţi o să spună pace şi-o să-şi 
întărească vorbele, atuncea o să se abată asupră-le pe 
neaşteptate prăpădul cel mare.“ Şi-am început să cu¬ 
get îndelung la aceste vorbe ale apostolului, şi la 
început nu puteam deloc să înţeleg: ce i s-a revelat 
sfântului de la aceste cuvinte ale apostolului? Intr-un 
sfârşit, citesc în gazete că şi la noi şi pe meleaguri 
străine, pretutindeni şi întruna, e în toate gurile pacea 
generală. Şi-atunci mi s-a împlinit ruga, şi-am în¬ 
ceput deodată să înţeleg că se apropie cele spuse: 
„Atuncea când toţi o să spună pace, o să se abată pe 
neaşteptate prăpădul cel mare“, şi m-a cuprins spaima 
pentru poporul meu rus şi-am început să mă rog 
şi-am început să-i povăţuiesc în lacrimi pe cei care 
veneau la groapa mea, rugaţi-vă, zic, să-i cadă la pi¬ 
cioare ţarului nostru toţi duşmanii şi vrăjmaşii, că-i 
aproape de noi prăpădul cel mare. Şi mi-au fost date 
lacrimi, dar ce belşug de lacrimi!... şi toate plânse 
pentru patrie. Părintelui egumen i s-a raportat că, 
cică, Izmail al nostru a-nceput să plângă rău în beci 
şi să prorocească război. Părintele egumen m-a bi¬ 
necuvântat pentru asta să fiu mutat într-o izbă goală 
la grădina de zarzavat şi să mi se aducă icoana Sfânta 
tăcere, pe care e Mântuitorul cu aripi uşoare, în chip 
de înger, dar în cinuri de Savaot în loc de cunună, 
iar mânuţele sunt împreunate liniştit pe piept. Şi 
mi s-a poruncit să fac în fiecare zi mătănii înaintea 
acestei icoane, până va amuţi în mine duhul pro¬ 
rocirii. Si m-au încuiat cu această icoană, si-am 


210 


stat închis acolo în izbă până în primăvară şi m-am 
rugat la Sfânta tăcere, dar cum vedeam un om, iar 
se ridica duhul în mine şi vorbeam. Şi-atunci egu¬ 
menul a trimis un doctor la mine să mă vadă: nu mi 
s-o fi vătămat judecata? Doctorul a stat mult cu mine 
în izbă, uite, ca şi dumneavoastră, a ascultat toată 
povestea mea şi-a scuipat: 

„Tu, frate, eşti o tobă: au bătut, au bătut la tine 
şi încă mai au de bătut. “ 

Zic: 

„Ce să fac? Pesemne că aşa trebuie. “ 

Dar el, după ce a ascultat tot, i-a spus egumenu¬ 
lui: 

„Nu pot, zice, să mă dumiresc cu el, cum e: e 
pur şi simplu unul bun la inimă, sau s-a smintit, sau 
chiar e profet. Asta, zice, ţine de dumneavoastră, 
eu la asta nu mă pricep, dar părerea mea e asta: 
alungaţi-1, zice, să se ducă cât mai departe, poate a 
stat prea mult pe loc.“ 

Şi uite, m-au lăsat să plec, şi-acum sunt în pele¬ 
rinaj la Solovki, să mă închin la Zosima şi la Savatie, 
şi-mi văd de drum. Peste tot am fost, dar pe ei nu 
i-am văzut şi vreau să mă plec în faţa lor înainte de 
moarte. 

— Dar de ce „înainte de moarte“? Eşti cumva 
bolnav? 

— Nu, nu sunt bolnav; dar tot pentru cazul că 
în curând va trebui de luptat. 

— Nu te supăra: cum, tot de război vorbeşti? 
— Păi da. 

— Adică Sfânta tăcere nu te-a ajutat? 


211 


— Nu pot să ştiu: mă întăresc, tac, dar duhul 
biruie. 

— Si cum anume? 

> 

— O ţine tot aşa: „Pregăteşte-te de război.“ 

— Şi chiar te pregăteşti să te duci să lupţi? 

— Dar cum altfel? De bună seamă: îmi doresc 
mult să mor pentru popor. 

— Cum, asa, cu comănac si în rasă te duci să 
lupţi? 

— Nu, atunci o să-mi scot comănacul si o să-mbrac 
echipamenţelul. 

Spunând asta, pelerinul vrăjit, ca şi cum ar fi sim¬ 
ţit iar ce îi insufla duhul prevestitor, căzu într-o 
reculegere tăcută, pe care nici unul din cei care 
participau la discuţie nu cuteză să o întrerupă cu o 
întrebare nouă. Dar despre ce să-l mai fi întrebat? 

Povestea trecutului si-o mărturisise cu toată since- 
> 

ritatea, iar profeţiile sale rămân deocamdată în mâna 
celui care le ascunde celor destepti si chibzuiţi ce 
sorteşte şi, doar uneori, le dezvăluie pruncilor. 


Cuprins 


Prefaţă . 5 

Pelerinul vrăjit. 17