Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages1-50

mu DIMINEATA 
141 2 COPHLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Dinecțon: N. BATZARIA 


„La anu şi la mulţi ani! Anul Nou cu noroc şi sănătate!” PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 


aie fa SAE. iE: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Pentru sărbătoarea de Anul Nou 


Cititori, Anul Nou fericit! 


E o urare pe care „Dimineaţa Copiilor” v’o 
face din tot sufletul şi din toată inima. Vă urăm, 
drăguțe cititoare şi iubiți cititori, ca în anul 1932 
să fiți sănătoşi, voioşi şi cu voe bună, voi şi toți 
membrii familiei voastre. Vă urăm să m'aveti nici 
o dată motiv de a plânge şi de a vă întrista. Vă 
urăm ca între voi şi părinţii voştri, şi frații voştri 
şi surorile voastre să domnească dragostea cea 
mai curată şi buna înţelegere cea mai desăvârși- 
tă. Vă mai urăm să se întărească în voi dragostea 
de carte şi de învăţătură, sentimentele de bună 
purtare şi de prietenie față de ceilalţi. Şi vă mai 
urăm noroc şi spor la toate. 


Cadouri de Anul Nou. 


La una din şezătorile din urmă ale „Dimineţii 
Copiilor”, Moş Nae a întrebat pe copii: „Ce ca- 
douri doriţi să căpătaţi de Anul Nou?” 

Fiecare copil a răspuns, spunând ce doreşte 
mai mult. Unul a dorit o bicicletă, altul, un aparat 
de fotografiat, un al treilea, un ceasornic de bu- 
zunar. 

De sigur, părinţii acestor copii vor avea grija 
sau au avut chiar grija să le cumpere ceeace a 
fost cu putință şi ceeace face copiilor plăcere, dar 
în acelaş timp le este şi de folos. 

Insă, printre cadourile care nu sunt scumpe şi 
sunt plăcute şi folositoare, nu trebuesc uitate căr- 
tile. Cititorii noştri să nu uite că o carte este cel 
mai bun prieten şi cel mai bun mijloc de a-ţi lumi- 
na mintea, de a-ţi înmulţi cunoştinţele şi în acelaş 
timp de a te înveseli şi a te face să petreci ore cât 
se poate de plăcute. 

O jucărie se strică sau te plictiseşti repede de 
ea. Cartea însă rămâne şi e gata în orice mo- 
ment să-ți fie de folos sau să te distreze. 

De aceea, sfătuim pe toate cititorele şi pe toţi 
cititorii noştri să nu uite a-şi procura acum de 
sărbători cărțile apărute de curând şi despre care 
scriem în rândurile de mai jos. 


„Almanahul Scolarilor pe 1932*%. 


Această carte, care nu costă decât 25 de lei şi 
este împodobită cu o mulţime de desene şi ilustra- 
țiuni, nu trebue să lipsească din mâna nici unui 
şcolar. Ba chiar o recomandăm călduros și per- 
soanelor, care au trecut de vârsta de şcoală, căci 
vor găsi în ea o lectură din cele mai folositoare şi 
totodată mai distractive. 


In adevăr, în „Almanahul Şcolarilor pe 1932” se 
găsesc poveşti şi snoave foarte interesante şi a- 
muzante. Mai ales poveştile despre Haplea și coa- 
na Frosa sunt cât se poate de hazlii. 

Alături de acestea, sunt multe articole care ex- 
plică pe înţelesul tuturor nouile descoperiri şi in- 
venţiuni, ca filmul sonor, parașuta, numeroasele 
invenţii ale lui Edison, despre care găsim o bio- 
grafie amănunţită, etc., etc. 

Se mai găsesc două piese de teatru foarte po- 
trivite pentru serbările şcolare. Apoi, date din 
trecutul Țării şi al poporului român, sfaturi, ghi- 
citori, glume, probleme distractive, etc., etc. 

Intr'un cuvânt „Almanahul Şcolarilor pe 1932” 
este o adevărată comoară. 


„Hanlea la şcoală“. 


E cea mai nouă carte a lui Moş Nae. In ea, Moş 
Nae scrie despre Haplea, când Haplea era copil. 
Ne spune în versuri simple şi uşoare cum a mers 
Haplea la şcoală, ce năzdrăvănii a făcut acolo, pe 
urmă cum, printr'o serie de întâmplări care de 
care mai hazlii, Haplea a învăţat pe rând literă cu 
literă, până ce a reuşit să învețe tot alfabetul. 

Cartea aceasta, care este îmbogăţită cu nume- 
roase desene şi are o frumoasă copertă în culori, 
se recomandă tuturor cititoarelor. şi 
precum şi tuturor persoanelor, care vor să-şi mai 


alunge necazul şi să se mai înveselească prin ci- - 


tirea de lucruri plăcute şi amuzante. 

Insă, în mod cu totul deosebit, „Haplea la şcoa- 
lâ” este de mare folos pentru copiii mici şi care 
încep atum să înveţe literele alfabetului. 


Numai privind pozele şi amuzându-se, copiii a- 
ceştia învață fără nici o ostneală să citească. De 
aceea, părinţii ar face foarte bine să cumpere aeei 


ceastă carte. 


Alte cărti folositoare. 


Din lipsa de spaţiu, scriem numai titlurile cărti- 


lor, pe care le credem foarte bune pentru copii Şi: tă 


tineretul şcolar. 

lată câteva din aceste cărţi: „Păsărică, draga 
mea” de Ion Pas; „Dregeţel” de d-na Speranţa Ni- 
sipeanu”; „Suflete de viteji” şi „Jertia Lilianei”, 
romane pentru copii şi tineret de N. Batzaria; 
„Haplea” (în proză), „Haplea în străinătate” de 
Moş Nae; „Poveşti cu noroc” de Ali-Baba, 


cititorilor, - 


cre „oa a. S 20 a cae 


ry 


1 at de 


~na — 


ETELE eg pf Mean ptr ae 


R DIMINEATA / 
COPIILOR ; 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTL — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | )N STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,„ UN NUMAR 5 LEI 


m 


4 


3 tanuarie 1932 — Nr. 412 Director:: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


vvvvvvvevves vyvvevvvvvssse> - Sestoeeyevoes eeyore terrere ae 


ooeoeettosseocecseceooesooeteotosots tettettete tedetereeersoeessesttreerere sk Norid teese 


20000 00000o:00oooeeoee ; 


1932... 2. [akl 


S000053 3000 10000000: 09. 5600050309 


seteeeereeeeesetereetet 


teer 


An nou! — Speranţă nouă, „Dă pacea și belșugul, 

Prilej de bucurii, „Credința strămoșească | 

Isvor de fericire Sin cugetele noastre 

In viață să ne fii! Sămânța înțelepțească. 

An nou, dă-mi iluzii Să prindă rădăeina, 

In suflete șin gând, Să crească mai cu spor: — :+'; 
Fă să se 'nfăptuiască Să făurim prin dânsa 
Dorinţele curând. ` Un mândru viitor! 


An nou, păzește țara 

Și neamul de dușmani, 

Și dă-ne bucuria 

i i 'ntru mulți ani!” 


9909RRARARAAAAARORORRRRoRRAReeeeeeteeeeeeeaeee 
.cceeereeveeereeeereeeeeee + 


. D. C. Mereanu 


e ae ta cceveaeeeeeereveesevovoveterereeen i 


i E 


_.0100000000000009000000000000000000009000000P99040 00 00000009 


mvoeeeeneneseoeeteneeooeteneeeeoeeerea 


i, îs + 

La doamna furnică este masă mare, — Să fie de bine la mic și la mare ! 

: Și-a poftit amicii pentru Anul nou, Le ură atuncia greerul din prag, 

3 Și-a pus sub șervete, pentru fiecare, La toți câți se află în astă-adunare, 

i Cum se şi cuvine, câte un cadou. La mulți-ani pe greer să-l primiţi cu drag | P 
$ 

$ „Dar-ce larmă oare se-aude la poartă, O furnică îi spuse: „Zău că îmi faci silă; 

$ Zise-o invitată, când benchetuim?... Ia priviți la dânsul, vânăt e de frig P... 

£ — Este domnul greer flămânzit de soartă, Dar stăpâna casei, zise-atunci cu milă: 

f A răspuns furnica, haide să-l primim. „Lăsaţi-l în pace, — poftim un covrig !” 

i Nichita Macedonschy 


| 
$ 
F 
: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


AMINTIRI 
DE DEMULT 


ar. parcă am mai scris ceeace 
vreau să povestesc în rândurile 
ce urmează. Se poate să fi scris. 
Cu toate acestea, o nevoe pornită 
din suflet căreia nu mă pot împo- 
trivi, îmi pune condeiul în mână 
și mă împinge să aștern pe hår- 
tie amintiri peste care au trecut 
mulți, foarte mulţi ani, dar care se întorc și se 
încăpăţânează să nu se mai îndepărteze. i 

Iată, mă văd și eu cu ochii minţii un copil, aşa 
cum sunt cei mai mulţi din iubiții mei cititori. 
Copil în vârsta cea ma fericită, dar pe a cărei fe- 
ricire nu o preţuim decât după ce o pierdem. 

Tot cu ochii minţii, mai văd frumoasa comună 
în care m'am născut și școala primară la care am 
învăţat carte. 

Din localul școalei primare n'a rămas astăzi 
nici piatră peste piatră. Nici frumoasa şi mândra 
mea comună de naștere, cocoțată în vârful munți- 
lor din Macedonia, nu mai este așa cum era în anii 
copilăriei mele. 


Cel puţin, aşa mi se spune, fiindcă eu n'am fost 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de mult pe acolo. Mi se spune că sau dărâmat 
multe case, iar altele au fost părăsite de locuitorii 
lor, cari s'au împrăștiat la cele patru vânturi. 

Și dintro comună bogată şi numărând vre-o 14 
mii de locuitori, astăzi n'ar fi acolo decât patru, 
cinci mii de oameni săraci și necăjiţi. 

„„Dar în povestea mea este vorba de comuna 
pe care o ţiu minte, așa cum o lăsasem când am 
plecat de acolo pentru cea din urmă oară. 


Eşisem. cu bine din sărbătorile de Crăciun, săr- | 


bători petrecute cu multe neamuri la un loc. Așa 
era vechiul obiceiu rămas dela părinţii și buni- 
cii noștri. In zilele și în serile de sărbători trebuia 
să ne strângem cât mai multe rude și să luăm 
masa împreună. 

Pe rând, o zi la unul, ziua sau seara următoare 
la altul, căci în vremea aceea era belșug la toate 
şi era, mare bucurie în suflete. Traiul era liniștit 
și ușor, iar casa şi cămara fiecăruia erau pline 
de toate bunătăţile. Se îngrijeau oamenii să se 
aprovizioneze din toamnă cu toate cele trebuin- 
cioase pentru lunile de iarnă. 

Mai ales că la înălţimea la care se găsea comu- 
na noastră — peste o mie de metri deasupra ni- 
velului mării — se întâmpla să fie ierni în care 
cădea zăpadă așa de multă, că închidea și astupa 
toate drumurile și cărările. Nu erau rare iernile, 
când se întâmpla ca timp de o lună încheiată să 
nu poată eşi nimeni din comună. 


Şi iată că sosise ajunul Anului Nou. Noi. co- 
piii, nu umblasem cu „Steaua”, fiindcă obiceiul 
acesta așa de frumos nu era cunoscut în Mace- 
donia. Nu umblasem nici cu „Pluguşorul”, fiindcă 
n'aveam nici acest obiceiu. De altfel, nici un ro- 
mân din comuna noastră nu era plugar. 

Nu se cunoștea nici „reveionul”, nici jocurile 
de noroc din noaptea spre Anul Nou. Oamenii 
dela noi, oameni foarte cumpătaţi la mâncare și 
mai cu seamă la băutură, nu făceau ceeace se 
numește „nopţi albe”, nu-și cheltuiau nici sănă- 
tatea, nici banul pe jocuri de cărți. 

In ajunul Anului Nou aveam însă alt obiceiu. 
Obiceiul de a ne vedea norocul, obiceiul de a ve- 
dea cât avem de trăit fiecare. 

Să nu credeți că mergeam pentru aceasta la 
vreo cărturăreasă, la vreo aşa zisă ghicitoare în 
bobi, în cafea sau în nu mai ştiu ce alte năzbâ- 
tii. Cărturărese și prezicătoare de noroc nu exis- 


E a 
0 => 
j 


PAG. 5 


tau la noi. Dacă ar fi fost, ar fi murit cu sigu- 
ranță de foame, fiindcă nimeni nu le-ar fi dat 
un ban și nu s'ar fi dus la ele. 

Noi nu eram oameni superstiţioși sau oameni 
care să ne lăsăm amăgiţi de vorbele goale şi in- 
șelătoare ale unor femei care vorbesc, fără să 
știe ce spun. 

Ne vedeam norocul noi înșine, fiecare la casa 
lui și fără să ne coste un ban. Adică, vorba vine 
că „ne vedeam norocul”, fiindcă adevărul este că 
nu credeam în ceeace arătau boabele de grâu 
despre care voi povesti numai decât, că facem 
așa, ca să nu călcăm un vechiu obiceiu și ca să 
ne mai distrăm. 

Iată-ne strânși în jurul vetrei, fiindcă noi n'a- 
veam sobe, ci în fiecare comună câte un cămin, 
în care vedeam cum arde focul. 


După masa de seară, mama — fie-i ţărâna u- 
șoară! — a dat la o parte spuza din vatră și a 
zis: „Acum să vedem cât avem de trăit fiecare”. 

A pus primul bob pentru mine. Bobul, încăl- 
zindu-se, s'a umflat şi a sărit sus de tot. „O să ai 
parte de o viață lungă!” zise mama cu bucurie. 

A pus apoi un bob de grâu pentru dânsa și un 
alt bob pentru tata, care doarme şi el de mult în 
cimitirul dela marginea comunei noastre. 


Au sărit și alte boabe, dar nu așa sus ca bobul 
ce pusese pentru mine. Imi vine să cred că ori 
mama făcea vreo șmecherie, ori știa să aleagă 
boabele. 


In adevăr, am pus şi alte boabe — pentru mă- 
tuși, pentru unchi, pentru veri și verișoare. Ei 
bine, boabele de grâu care erau puse pentru co- 
piii sau oameni tineri, săreau toate sus de tot, pe 
când boabele puse pentru persoane mai în vârstă 
săreau puțin sau — unele — abia se mișcau. 


Intru cât priveşte viaţa mea, nu știu dacă va 
fi așa de lungă, precum îmi preziceau boabele de 
grâu și precum mi-o dorea mama. Cel puţin până 
acum, știu numai că n'a fost o viață liniștită. Ce 
va fi de acum încolo, aceasta stă în mâna lui 
Dumnezeu. 


r di 


INDISCUTABIL 
PĂINEA 


HERDAN: 


CEA MAI 
BUNĂ 


PAG. 6 > DIMINEAȚA COPIILOR 


HHHAHHH IHH 


€ MARI PREMII PENTRU ABONATII ŞI CITITORII REVISTEI 


HHHH 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


In dorinţa de a procura mereu numeroși:or săi cititori, surprize 
cât mai plăcute şi folositoare, revista „DIMINEAȚA COPIILOR“ oferă so naaaaaana 
o nouă serie de mari premii gratuite, care se vor distribui prin tragere 
la sorți la sfârsitul lunei Februarie 1932 

Incepând cu Nr.408 al revistei, carea apărut Mjercuri 2 Decembrie 
1931, se va găsi în fiecare număr, la ultima pagină, câte un cupon, 
care va trebui strâns cu îngrijire de toţi abonaţii și cititorii revistei. 
Nu vor fi decât 12 cupoane, așa încât tragerea se va putea face 
negreșit la sfârșitul lunei Februarie 1932. 

După ce va apare ultimul cupon, adică acela care va purta Nr. 12, 
copiii vor trebui să trimeată toate cele 12 cupoane, Nr. 1—12, la 
redacţia revistei „DIMINETȚA COPIILOR“, Str. Const Mille 12 Etaj I, 
București, indicând nume'e, localitatea şi adresa lor, scrise deslușit— 
și vor primi în schimb prin poștă 5 bonuri, purtând cinci numere cu 
care vor participa la tragerea premiilor. 


Aşa dar, înce 'ând cu numărul vitor al „DIMINEȚII 
COPIILOR“, strângeţi cu îngri,ire cupoanee publicate în 
pagina 16-a. j 
IATĂ ȘI LISTA PREMIILOR: 


2 aparate fotografice marcă renumită 
mărimea 6.9. 

i Bicicletă pe 2 roate. 

| Rochiţă elegantă de mătase, după măsura 
câştigătoarei. d 

i Costum complect de haine marinar, după 
măsura câştigătorului. 

I Pardesiu pentru copil, după măsură. 

3 Aparate de radio cu galenă, comp:ecte. 

i Trotinetă. 

2 Aparate de gimnastică. 

| Păpuşe mare. 


2 Servicii compiecte de traforaj. 

2 Cutii mari cu maierial complect de pictură. 

5 Abonamente gratuite pe câte un an, la ,;Di- 
mineaţa Copiilor: h 

5 Abonamente gratuite pe câte 6 luni, la „Di- 
mineaţa Copiilor, 

5 Premii constând în volume alese după 
catalog din editura ,,Adeverul::, fiecare premiu in 
valoare de câte 2.0 lei. 

Premi: constând în volume alese după cata- 
log din editura „Adeverui':, fiecare în valoare de 
Lei 150. 

8 Premii constând în volume alese după ca» 
talog din editura ,„„Adeverul'i, fiecare în valoare 
de Lei 100. 

IN TOTAL 50 PREMII 


Toate obiectele care formează lista premilor de mai sus, sunt furnizate de 


MARILE MAGAZINE GALERIES LAFAYETTE, 
instalate in PALATUL SOCEC & Co. S.A. Bucureşti 


: 
3 Tocuri rezervor, fine. 
: 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 7 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


HHHHHH HHHH 


Şi pe case și pe stradă 
Cade'ntr'una la zăpadă 
Satul vezi cum e albit, 


Sub zăpadă-acoperit ? 


= => Iarna la țară 
Ninge'ntr'una, suflă vântul, 

Ingheţat e tot pământul, 

In pădure, prin livezi, 


Nici o pasăre nu vezi, 
w_. 


Nu sunt flori, nu-i iarbă verde, 
Ci privirea cât se pierde, 
Vede doar ca o câmpie 


Albă, rece și pustie. 
+ 


Când și când, un câine latră, 
lar ţăranii strânși la vatră, 
Una, de-alta își vorbesc, 


De-ale vieţii povestesc, 


Așteptând nerăbdători 
Primăvara cea cu flori, 
Primăvara cea cu soare, 


Cu naturan sărbătoare. 
Silvia Traian 


DIMINEAȚA COPIILOR 


NaAYeă l 2colata 


MIRNU Mii $ | | edă Vel cc fief d tagi zeta tepe 


SA a Pungaşi la A | 


| t H 1 i Frosa | 
9) Ce povesteşte Haplea coanei Fros 


„Ce plouat acum e Haplea! Cum se'ntoarce-acum acasă ? Lung e drumul şi nu-i lesne, 6 
Măi, ce mare ticălos ! Coanei Frosa ce să-i spună ? Căci sunt dealuri de urcat, 
Să mğnşele şi să-mi fure Stă pe loc și se gândește Ba sunt mlaştine şi râpe, 
Calul și să merg pe jos!” Să găsească vreo minciună. Deci târziu şi pe'nserat 
g 

5 (SĂ A d 
Bate Huplea'n pourta casei: li deschide dar văzându-l — la mă lasă să răsuflu, e 
„Cine-i ?” Coana Frosa'ntreabă.. Fără cal și prăpădit: li răspunde supărat, l 
„Eu sunt, dragă, bărbățelu-ți, „Unde-i calul ? ea îi zice Nu mai pot de oboseală 


Ci deschide mai de grabă”. Ce-i cu tine ? Ce-ai păţit ? Şi de mult ce-am alergat”. 


Coana Frosa nu-i dă pace: 
„Ce-i cu hoțul cel din rai ? 
Unde-s lucrurile mele ? 

Parc'ai mers, ca să le iai”. 


Stă pe gânduri, tace Haplea, 
l-e ruşine ca să spună 

Ce-a pățit şi el cu calul... 
Ticlui deci o minciună. 


„Froso dragă, zice dânsul, 
Sunt acum încredințat, 
Omul care-a fost la tine, > 
E un sfânt adevărat. 


„Despre frate-to și alții, 
Despre rai ce-a povestit. 

A fost doar dreptatea sfântă, 
Nici čo vorbă na minţit“. 


Coana Frosa râde, plânge 

Si îi zice: „Ai văzut ? 

Că n'am fost deloc eu proastă, 
Precum, Hapleo, m'ai crezut? 


Insă, spune-mi ce-i cu calul? 
Și dece-ai venit pe jos ? 

— Calul..., calul, ce să fie? 
Zi să-l aibă sănătos 


„Mi-a fost milă, zău, de sfântul, 
Bietul sar fi prăpădit, 

Pân' la rai pe jos să meargă, 
Calul deci i-am dăruit. 


In n-rul viitor: 


Pentru sufletul lui tata, 
Pentru mama şi bunici, 
Am dat calul ca pomană. 
Dragă Froso, ce-ai să zici ?” 


Coana Frosa îi răspunde: 

„Ai făcut chiar foarte bine, 

Văd, la minte şi la suflet, 

Semeni, Hapleo, mult cu mine“. 
(Sfârșitul în n-rul viitor) 


„Sfârşitul lui Pungăşilă'*: 


Literatură 


| SOCEC & Co., S. A. Bucureşti 


Cărţi ilustrate pentru copii 


| 
| Un tăciune şi un cărbune, spune băete spune, 
| poveşti. colorate. 

|| | Să povestim, istorioare colorate. 

| In câmpie, poveste colorată. 

ii Toate datorite D-nei Sarina Cassvan. 


| | ULTIMELE NOUTĂŢI LITERARE 
| apărute în luna Decembrie 1931 
|| în Editura Librăriei 


| Casandra, poem dramatic în 5 acte şi Ovidiu, poem 
|] dramatic în 5 acte de Nicolae lorga. 
| 


Critice, volumul I (celelalte 2 volume sunt apărute 
mai înainte), de Titu Maiorescu. 


Colecţia clasicilor români și străini 


CARMEN SYLVA povestind copiilor 
| CARAGIALE povestind copiilor 

[| CREANGA povestind copiilor 

[|| EMINESCU povestind copiilor 

| HASDEU povestind copiilor 
„JUNIMEA“ povestind copiilor 


DIMINEAŢA COPIILOR 


dna 


Minunate daruri pentru copii 


ALMANAHUL ŞCOLARILOR 
pe anul 1932, alcătuit de N. Batzaruu. O mică enci- 
clonedie pentru cgpa de toate vârstele. Lei 25. 


URSULICA 


povestea năsdråv anilor unui căţel de Ghiată-Rotaru. 


Lei 40. 
PĂSĂRICA, DRAGA MEA 


de fon Pus 


CARTICICA PASARILOR 
ŞI ANIMALELOR 


de lon Ciresu 


MOARA PITICILOR 
de lon Hovurn. Lei 40 


ISPRĂVILE LUI MIRICA PIŢIGOI 


de ton Cireşu. Lei 20, 
romanul unui măgar fără noroc, de Ghiaţă-Rotaru. 


VISUL LUI BIMBIRICĂ 


de lon Cires 


GLUME PENTRU COPII 


de Horia Prundu-P, Cetină, 


Lei 30. 


Lei 25. 


Lei 30, 


Lei 40. 


SELMA LAGERLOF 


Prima ŞI a doua caiatorie în lumea basmelor? 2 vo- 


lume groase. Lei 200. 
HAPLEA IN STRAINATATE 


de Moş Nae. 
UN CEAS DE $ŞEZATOARE 
(poveşti, ghicitori, tramântări de, umbă, jocuri de 
+ inteligență). Colaborează: Petre thiaţă, Ion Pope- 
scu, T. Brebenaru, M. Banbrpm Eug. Għimpețeanu, I. 
Voiculescu, Ion Rotaru Lei 40. 


POVESTIRI PENTRU coPIi 


di ale şi instructive, Un volum mare ediție lux, de 
Tolstoi. Lei 100. 
FAMILIA CHIŢ-CHIŢ 


de on Pus. 


HAPLEA LA ŞCOALA 


de Moş Nae (ultuua noutate). Cuprinde o lungă se- 

rie de povestiri hazlii în versuri, însoţite $ sute 

de desene. Lei 40. 

N. B. — De vânzare la toți librarii şi depozitarii de 
ziare, Acolo unde nu se găsesc, se pot rambursa direct 
dela „ADEVERUL” S, A. Bucureşti. 


Lei 40. 


Lei 40. 


Mt 


Ad Zi A . 


KEA 
N ENN ; 


| LĂCUS TELE, PLOAIA A ȘI GRINDINA 


ile şi nopți dearândul cerul înorat a 

turnat puhoiu de ploaie deasă. Abia a- 

seară norii plumburii s'au resfirat, ri- 

sipindu-se în adâncurile văzduhului. 

Una câte una, steluţele de aur şi-au a- 
prins lumina, Răcorit de boarea sănătoasă a serii, 
am ieşit în pridvorul casei să respir aerul curat. 
De îndată, rândunica cea vorbăreaţă, prietena 
mea, pe care o cunoaşteţi din atâtea poveşti, din 
Zim-Zim Corăbierul”, din „Așa mi-a povestit o 
rândunică”, din „Rândunica salvatoare” şi ată- 
tea altele pe care mi le-a ciripit seri dearândul 
gureşa păsărică. 

„Oh, ce vreme urâtă am avut în zilele din ur- 
mă !” i-am şoptit eu rândunicii. 

— Nu vorbi așa, gazda mea! Se poate să nu cu- 
noşti binefacerile ploilor de vară ? Ascultă, dacă 
vrei, o întâmplare petrecută acum câţiva ani şi 
să te convingi că nimic nu este de prisos din da- 
rurile cerului. 

„Eram cu un stol de tovarăşe, pe deasupra u- 
nui ţinut bogat în holde şi sate înfloritoare. Mai 
erau doar câteva săptămâni și începea secerișul. 
Țăranii se pregăteau voioşi de muncă, fericiţi de 
belșugul holdelor. 

tată însă că în partea cea mai înfloritoare a ți- 


nutului se lăsă din văzduhuri un nor nesfirşit de 
lăcuste şi cu lăcomie groaznică începură să toace 
lanurile de grâu. Jalea şi groaza cuprinseseră în- 
treg ținutul. Geaba au încercat bieții oameni să le 
alunge cu foc şi fum de ardei iute. Au venit şi os- 
taşi cu tunuri, împroşcând moartea în ele. Insă 
numărul lăcustelor era așa de mare, încât, în cel 
mult două săptămâni, ar fi distrus toată bogăţia 
lanurilor pe distanţe nespus de mari. h 

„Deodată, când jalea era mai mare şi când ni- 
meni nu mai avea vre-o speranță, se ridică dela 
orizont un nor greu şi negru. In câteva minute, 
norul se lăsă oeornpra lanurilor și unde se porni 
o ploaie cu piatră, cu tunete, fulgere şi trăznete 
îngrozitoare, care în mai puțin de o oră, nimici 
totul pe întinderea de loc prinsă de lăcuste. Apoi, 
noru] se risipi şi în locul lui rămase soarele cald 
cu raze zâmbitoare. Puzderia de lăcuste nimici- 
toare nu mai era decât o mare de mortăciuni. 

Toate holdele dimprejur erau nimicite, dar o- 
dată cu ele, pieriseră și lăcustele, care ar fi nimi- 
cit întreg ţinutul lor”. 


Așa îmi vorbi rândunica şi am înţeles că avea 


dreptate, 
D. Constantin Mereunu 


PAG. 12 — 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


Tpi 


de Vasile Gh. Bratoloveanu 


SSE Pau întâlnit intro noapte  frigu- 
roasă de iarnă, pe o uliţă pustie 
și bântuită de crivăţ, sub cerul 
gol şi puzderit de stele. Unul era 
Anul Vechiu, un bătrân gârbov, 
uscat, cu părul nins și ochii a- 
dumbriţi de două sprincene stu- 
foase. Celălalt era Anul Nou, un 
copil sburdalnic și fermecător, așa cum sunt mai 
toți copiii de vârsta, lui. 

„Incotro, bătrâne?” l-a 
văzându-l așa de amărât. 

Moșneagul a ridicat capul și l-a privit lung, 
„şovăitor, cu ochii umeziţi de lacrimi, apoi i-a răs- 
puns ca pentru sineși: 

„Departe... oriunde... Numai aici nu... 

— Și anume unde, moșşnege? a stăruit copilul. 

— In lumea largă, acolo unde nu mai sunt aş- 
teptat de nimeni, acolo unde mă vor părăsi pu- 
terile? 

Şi după ce i-a desmierdat fruntea: 

— Acum tu ești acela, copilul meu, în care o 
întreagă omenire își pune noui speranţe și dela 
care cu cântece și slavă nădăjduesc spre o viaţă 


întrrebat Anul Nou, 


mai bună și mai fericită. Fii mândru de primirea 
ce ţi se face, „bucură-te, așa cum și eu m'am bu- 
curat cândva, însă vezi de nu uita adevărata-ţi 
menire pe acest pământ. 

— Ce vrei să spui, bătrâne? se nedumeri copi- 
lul de vorbele sfătuitorului. 

— Ceeace vreau să-ţi spun eu acum, copile, e 
greu să mă înţelegi. Lumea nu e atât de bună, 
precum ţi-o închipui tu. 

Vor veni zile când, cu toată marea primire pe 
care ţi-o fac astăzi, vor începe să cârtească impo- 
trivă-ţi și te vor învinui de toate necazurile şi de 
toată nenorocirea ce se vor abate în tot timpul| 
vieţii tale. Acestea sunt lucruri pe care le vei în- 
țelege mai târziu, atunci când vei îmbătrâni ca 
mine, atunci când te vor alunga ca pe un netreb- 
nic sau mai ştiu eu ce, atunci când nu vei mai 
însemna nimic”. 

Bătrânul, pe a cărui față stăruia aceeaşi undă 
de amarnică tristeţe, se opri să-și culeagă cele 
două mărgăritare ce i se șerpuiseră pe obrajii 
supţi de bătrâneţe, apoi urmă domol, cu vocea 
stinsă și tremurătoare: 

„Povestea mea, dacă vrei să ţi-o istorisesc, e 


ata d 
Se 
Că 


DIMINEAȚA COPIILOR 


tristă, nespus de tristă, ca o zi friguroasă de iar- 
nă. Când pentru prima dată m'am trezit pe pă- 
mântul acesta, nu mai știam unde mi-e capul de 
bucurie. Oamenii, aceeași oameni care te primesc 
pe tine astăzi, îmi pregătiseră surprize neaştep- 
tate. Credeam că fericirea mea nu se va sfârși 
niciodată. Ceva mai târziu însă, când deabinelea 
mi-am dat seama de ceeace mă aștepta, era prea 
târziu. Oamenii, în loc să muncească și să-și vadă 
de treburi, sau apucat să trândăvească, zi- 
cându-și: 

„Lasă, dacă anul acesta e mai bun decât celă- 
lalt, apoi nu mai e nevoie să muncim şi să ne 
batem capul cu nevoile”. 

Şi-așa, în loc să-și vadă de nevoi, au lăsat pă- 
mânturile nemuncite și s'au apucat de chefuri, 
iar eu, care tot timpul îi urmărisem cu durerea 
în suflet, m'am văzut în neputinţă să le mai dau 
vre-un ajutor. Şi către sfârșitul vieţii mele, vă- 
zând ei că lucrurile nu se mai îndreaptă, au înce- 
put să cârtească și să mă ocărască de toate nea- 
junsurile ce singuri și le făcuseră. Iar astăzi, când 
tu ești cel ursit să-mi iei locul, m'au alungat ca 
pe un netrebnic ce sunt, cu pietre și vorbe ae 
ocară. Nu m'am supărat. Tu poţi să le spui asta. 

Un singur lucru mă doare însă. Un lucru de 
neîndreptat poate. N'ași vrea câtuși de puţin ca 
faptele să se mai repete. Inţelegi? N'ași vrea să 
te gonească, așa cum m'au gonit pe mine. Tu ești 


= PAG. 13 


tânăr. Prea tânăr, ca să poţi răbda nevolniciile 
ce te vor întâmpina. 

— Atunci ce trebue să fac, bătrâne? întrebă 
copilul mișcat de poveseteta moșneagului. 

—Să le aduci tot ce va fi mai folositor și să 
le spui adevărata-ți menire, adică să le dai să în- 
țeleagă că tu nu le aduci bogăţie, ci numai sănă- 
tate, dor de muncă și puteri înzecite. Eu mă 


„voiu ruga bunului Dumnezeu să-ți dea o viață 


mai fericită de cum a fost a mea, iar tu vezi de 
nu uita cele ce ţi-am spus. Respectă vorbele 
mele, dacă vrei să fii respectat și caută de nu te 
lăsa furat de fericirea cu care ești întâmpinat 
astăzi”. 

De-abia sfârși bătrânul, și ulița se umplu de 
râsete şi larmă. Oamenii înaintau surâzători, pri- 
vindu-se cu mai multă bunătate parcă, iar copiii 
îl întâmpinau cu cântece și urări de bun venit. - 

Și în vreme ce Anul Nou pășea în mijlocul oa- 
menilor, cu sufletul încărcat de fericirea și bună- 
voinţa care-l înconjura, Anul cel Vechiu, cu ini- 
ma sdrobită de durere, mergea tăcut, abia tră- 
gându-și paşii pe ulițele bântuite de crivăț, spre 
o lume mai bună și necunoscută de el până a- 
tunci, unde avea să sfârșească în liniște, departe 
de toţi acei care-l uitaseră și-l svârliseră pe dru- 
murile pribegiei. 


Vasile Gh. Bratoloveanu 


CITITORI 


A apărut minunatul şi mult așteptatul 


Almanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate și pline de povești frrmoase, de bucăți 
de ştiinţă popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felu! de probleme distractive, 
ghicitor, şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 
De vânzare la librării și chioscurile de ziare 


coce 


UMOS 


FAINĂ DE AUR HERDAN 


„Haplea la şcoală“ 


De MOŞ NAE 


este cea mai frumoasă și cea mai distractivă carte 
pentru copii și tineret 


Preţul, lei 40. De vânzare la librării și la 
chioşcurile de ziare 


.......ommoooooooe. 


TEORIA CĂPRARULUI 


La teorie, don căprar,, 

Explică apăsat şi rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune şi Făurar, 
Dar ciocolata bună e numai Suchard ! 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| Š 


| ý ` ZII ( 


Pod 


hm 


MY 
We 


Te l | o oa 


FIERARUL 5I DIA VOL UL. 


dai vreme 'ndepărtată, trăia undeva, într'o 

ţară oarecare. un biet fierar; om harnic la 

muncă şi cu frica lui Dumnezeu. Bună era 

munca lui şi câştiga bani frumuşei, dar ce 

folos! Droaia de copii cu care îl dăruise Dum- 
nezeu (doisprezece la număr) îi seca tot câştigul. 
Voinici şi sănătoşi ca şi tatăl lor, erau însă prea 
mici pentru muncă. In schimb, avani la mâncare 
ca puii de lup. Oricât de greu îi venea omului 
cu atâta liotă, avea totuşi linişte în casa lui şi era 
multumit. 

Diavolul însă care de câtăva 
ochii pe casa liniştită a fierarului, 
coale, chitind cum să-l facă pe om să 
păcat. 

Dela o vreme, ori de câte ori intra fierarul di- 
mineata în atelier să se apuce de muncă. își gă- 
sea sculele aruncate prin colturi, dulapurile ră- 
văşite. fiarele de lucru îndoite. cărbunii leoarcă 
de apă, însfârşit, o harababură de se lua cu mâi- 
nile de păr de ciudă. Liniştindu-se puţin, îşi dădea 
omul seama că la mijloc nu-i lucru curat şi? 


vreme pusese 
îi tot da târ- 
intre în 


seara următoare se puse la pândă, pitulându-st 
după cuptorul fierăriei. 

Cam pe la miezul noptii auzi un huruit pe hor 
nul cuptorului şi cât ai „clipi, îşi făcu aparitia, ne: 
gru ca un tăciune, iupân Nichipercea. Cotrobăinr 
prin rafturi şi dulapuri, începu să arunce uneltele 
prin colturi. să îndoae fiarele şi câte alte strică: 
ciuni. Fierarul bănuise că va avea de aface ci 
Satana şi nu venise la pândă cu mâna goală 
Iuase cu el un pumn de smirnă şi tămâie şi c 
icoană sfinţită. Incetişsor puse icoana la gura cup- 
torului, pe unde intrase Nichipercea. anni aprinse 
smirna şi tămâia întrun vas si cântând cu glas 
tare o rugăciune, începu să tămâe pe Scaraoschi 
Diavolul. ametit de fumul binecuvântat de Dum- 
nezet, dădu să fugă pe unde venise. Când văzi 
însă icoana în gura cuptorului, începu să tremure 
cuprins de groază. 

„Ei, iupâne Nichipercea, zise fierarul, a ve- 
nit vremea să încheem socotelile. Cred că te-a: 


Citiţi urmarea în pag. 15 jus. 


afa UUa sama 


re. Nu-mi amintesc cine ne-o dase pe 
Vidra și cine o botezase astfel. Era o 
căţea mare, neagră, cu ochi inteligenţi 
şi urechile veșnic ciulite. Când o stri- 
, venea gudurându-se şi-mi lingea mâinile 
țumită. Era bună și credincioasă, dar vai de 
inul care ar fi îndrăznit să se apropie de 
sea noastră. 
atro iarnă, Vidra dispăru. O căutarăm o săp- 
jână în zadar, până dădurăm de ea întrun 


) ovestea vieţii lor e scurtă și înduioșătoa- 


colț de cămară. Cinci căţei erau îngrămădiţi sub 
ea; patru muriseră îngheţaţi, iar al cincilea scân- , 
cea, de ţi se rupea inima. 

Luarăm cățelul viu în bucătărie, la căldură, iar 
cei morţi fură îngropaţi. Vidra însă, urlând, scor- 
moni cu ghiarele pământul și-și desgropă puii, 
pe cari îi aduse în bucătărie. De trei ori îi în- 
groparăm și tot de atâtea ori ea ni-i readuse în 
bucătărie, până găsirăm un loc dosit, unde fură 
îngropaţi pe vecie. 

Căţelul rămas viu, îngrijit de noi, începu să 


Urmare dela povestea din pag. 14: 


urat de cotrobăit prin dulapurile mele şi că ai 
»sit tot îndoind fiarele de lucru. Dă-mi voe şi 
e acum să-ți îndoiu niţel oasele. 

ši unde mi-l apucă fierarul nostru pe drac de 
adă şi începu să-l învârtească prin fierărie 
'indu-l de pereţi, de-i trosneau diavolului măse- 
e ca nucile sparte. Şi mi-l târnui şi-l dănţui pâ- 
-| înmue ca pe o cârpă. Dracul nici nu crâcnea 
icar. Mirosul de smirnă şi tămâie îi luase piui- 
. Când oboși fierarul de atâta târnuială, se du- 
la uşa cuptorului, luă sfânta icoană de-acolo 
întorcându-se către diavol îi zise: 


Fierarul şi diavolul'* 


„Acum, drum bun, jupâne, şi când ţi s'o mai 
face de petrecere, să mai pofteşti pe la noi, căci 
după cum văzuşi, ştim să cinstim cum se cuvine 
musafiri ca dal de tine”. 

Diavolul nici naşteptă să sfârşească omul 
vorba. Cum văzu uşa cuptorului liberă, o sbughi 
ca o furtună pe horn şi sa dus fără să se mai 
uite înapoi şi nici că i-a mai călcat vreodată pi- 
ciorul prin locurile acelea. 


D. Constantin Mereanu 


———— ok ==0——— 


crească văzând cu ochii. Era 
rece dolofan și avea un botișor trandafiriu. 

Era pe timpul războiului și multe familii din 
orașele ocupate de oastea dușmană se refugiase- 
ră în Moldova. Aveam și noi în gazdă o familie 
italiană din Mirea, care avea o fată, An- 
toaneta. 

Toată ziua se juca ea cu cățelul nostru. Il bo- 
teză Torino, spunându-ne că e numele orașului 
ei natal. 

Torino crescu repede și deveni atât de sălbatec, 
că întreaga mahala tremura de frica lui. 

In acest timp, Vidra, care născuse alţi doi că- 


ARD se se îmbolnăvi de o boală ce nu putea fi le- 
ca A cuită. In curte la noi se mai afla încartiruită o 


L 


ompanie de soldaţi ruși. 

Intr'o zi, când mergeam la scăldat în râul 
Bârlad, ne întâlnirăm cu unul din soldaţi care 
urca malul, dar nu bănuirăm nimic. Abia mai 
târziu aflarăm că acel soldat înecase în râu că- 
țeii, iar pe Vidra o spânzurase de un pom. Am 
plâns multă vreme, cutremurându-mă de răuta- 
tea acelui om. 

Ne rămăsese singur Torino. Dar el în curând 
legă o prietenie strânsă cu unul din soldaţi. Sol- 
datul dormea în culcușu-i de pae împreună cu 
Torino și împărțea cu el prânzul. Veșnic erau îm- 
preună. Atâta prietenie între un om și un câine 
nu mai văzusem încă. 

Dar iată că sună ordinul de intoarcere în 
Rusia și începură pregătirile. 

A doua zi, furgoanele încărcate cu oameni și 
provizii părăsiră unul câte unul curtea noastră, 
iar în locul zarvei dinainte o liniște puternică 
domni. 


Imi amintii atunci de Turino. Il strigai, îl cău- 
tai în toate colțurile, dar nimic. Plecase cu prie- 


tenul său, sau fusese luat de el? Nici azi nu ştiu. 


Manoilova 


= = 
SI II = 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOȘ NAE 


“Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii și cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


BIBLIOTECA 


Pentru Crăci..- Ami N 


cadouri frume - i 
toți copiii, se e ci 
mai eitine dce; 


Ceasorni +: PA 
|] Calea í 


Cititorilor revi: - 
COPIILOR“, sint 
anunciu, li se ; bat 


COOR s> e 


n 


4 
5 


-009--009--009--009- -C004 


PENTRU T< DPI 


= 
_ e 
| 


CEL MAI M/ YEPOZII 
CELE MAI INGE! 


LA 

GALERIES LAFAYETTE 
PALATUI BR ĂRIEI 
SOCEC & Co 


r- 2 va 


Cupon 


Acest cupon dă dreptul) 
la tragerea marilor p 


„Dimineata Copiilor“, pe j 


IMINEAFA 
kR 


DIRECTOS i N. BA CÒ 


iti 


au ma RABALA 


ED 


slgpuyi prieteni, va rugăm, luaţi-ne şi pe noi în căruța voastră!” 


PER Bir Ed 


v: de pildă, „mam dus”, 


PAG 


= DIMINEATA COPIILOR 


Cercetând” manuscrise. 


De câteva zile încoace, întrebuințăm mai multe 


ore pe zi, ca să cercetăm scrisorile și mai ales ma-. ` 


nuscrisele ce ni se trimit spre publicare. Fiecare 
cititor ţine ca manuscrisul — proză sau versuri — 
trimis de el, să fie „neapărat” publicat. Unii ne 
cer lucrul acesta „ca o încurajare”, adică să le dăm 
curaj ca să scrie cât mai mult — ceeace, ne gră- 
bim să adăugăm — nu e de loc necesar. 


Copiii și, în genere, tineretul școlar se folosesc. 


şi câștigă, învățând și citind cât mai mult, iar nu 
grăbindu-se să ajungă scriitori, fără să aibă pen- 
tru aceasta pregătirea şi cultura trebuincioasă. 

Alții ne cer publicarea manuscrisului trimis pe 
motivul că sunt „abonaţi” sáu „vechi cititori”. 

Insă, ce bine ar face cu toţii, dacă sar gândi 
mai puţin la mica lor ambiţie, sau plăcere perso- 
nală şi mai mult la interesul revistei și la cititorii 
ei, care cer — și cu drept cuvânt — ca în revistă 
să apară lucruri cât mai bune cu putință! 


Vechea chestiune a ortografiei. 


In manuscrisele cercetate — și mulţi din autorii 
lor se supără, când le arătăm greșelile nepermise 
ce fac—am văzut mai întâiu că cu toate îndrumă- 
rile şi lămuririle ce am dat în nenumărate rân- 
duri, se fac multe și neiertate greșeli, atât de or- 

"togorafie, cât și de punctuație. 


Hai să zicem că punctuaţia este ceva mai grea 
şi că un elev din ultimele clase primare sau din 
„primele clase de liceu nu știe-încă bine unde tre- 


> ue să pună virgula sau două puncte. 


” Insă, unui astfel de elev nu-i este iertat să scrie, 
„am văzuto”, „lau găsit”, 
când se știe că trebue scris m'am dus, am văzut-o, 
l-au găsit”. Şi nu-'credem să mai existe vreo limbă 
cu o ortografie așa de simplă și ușoară ca orto- 
grafia limbei române. Nu se cere decât puţină a- 


r A tenţie. 


ai revistei, spunându-le că bucata în proză sau în 
: versuri, trimisă de dânșii, „nu este în genul litera- +». ` 


turei pentru copii”. 
Insă, la rândul lor, ne pun și ei întrebarea: 
„Cum trebue scrişă. o bucată, ca să fie în gonm H- 


“teraturei pentru copii?” . 


Cel mai bun răspuns lá această întrebare îl dă... - i 


colecția revistei „Dimineața - Copiilor”, îl dau, a- 
dică, bucăţile ce se publică în această revistă, pre- 
cum îl dau, de asemenea, cărțile ce am punas 
în editura noastră. 


Literatura pentru copii este un gen deosebit, 
Scrii, de pildă, în genul acestei literaturi, când 
ştii să povestești simplu, vioiu, curgător, dar fe- 
rindu-te a povesti despre tine însuți, despre micile 
tale întâmplări, despre gusturile, obiceiurile sau 
isprăvile tale mărunte. 


Limba ce întrebuințezi, trebue să fie o limbă 


simplă, uşoară de înțeles, cu fraze.scuřte și clare 


şi cât mai românească. Neologismele și termenti 
tehnici wau ce căuta într'o povestire în genul ll- 
teraturii pentru copii. ` 


de stil. 


Tinerii începători în arta serisului au o inclina- 
ție deosebită pentru înflorițurile de stil, pentru 
comparații și descrieri mai mult sau mai puţin 
poetice. Ori care ar fi. subiectul ce şi-au ales, èi 
par'că se simt obligaţi să ne spună cum era afară 
vremea, ce făceau vântul, soarele, luna, stelele, 
dacă păsările dormeau sau cântau, dacă florile 
aveau petalele închise sau deschise, cum foșneau 
frunzele sau cum trozneau crăcile arborilor. 


Tot așa, ei cred că au datoria să ne spună în 


Inflorituri 


cele mai mici amănunte ce făceau ei înșiși în tot 


cursul întâmplărei, la ce priveau sau la ce se gân- 
deau, ce dorinţi nutreau. * 

De înfloriturile aceste aproape nu e de loc ne- 
voe, Sunt lucruri „spuse şi repetate de mii și mii 
de ori. 

Tineri începători în arta scrisului, feriţi-vă de 


atatia? ` 


A ¿é 
ranr n 


- 
$ 
ts iiez. 5 Caa 


M 


bra” dud 


“ 
zi 
4 


<7 Genul literaturei pentru copii. 

yp E A DR EI DORITI OANE L F ele și feriți-vă să esti sau să kaeet despre voi i 
< - „La rubrica „De vorbă cu cititorii” răspundem  înșivă. 
destul de cog tinerilor care țin să fie colaboratori 


ră 30 Dat, Lee 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


4 n 
REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN  200-LK1 | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMAR 5 LEI 


31 tanuarie 1932 — Nr. 416 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA: BUCAŢILOR ESTE STRICT INTERZISA 


100010 00000000000090909000000000000000000000000Ptettee+ 


; iasă 5 a E i Bl 
a PUISORUL 
$ $ 
; Sub a ştreșinii aripă, - Nu simți vremea ce ne-apasă, : 
: Tipă un pui de rândunică, Iar când iarna urgisită 3 
i Nicușor, î-aude- plânsul, . : Va veni, tu stai în casă. i 
$ Și s'apropie de dânsul, Lângă soba ta călduță, : 
$ — Puişor, suflet de miere, Vei citi povești o mie, : 
: Cu glas dulce de argint, Pe când eu cwa mea măicuţă 3 
£ De ce plângi cu-așa durere, Vom. începe chiar de-acuma, i 
$ Lângă cuibul tău iubit?” Lungul drum în pribegie. y$ 
3 — Cum să nu plâng, zice puiul, Și cu ochișorii'n lacrimi, 3 
i Dacă ne-a părăsit vara, Zise trist: „Rămâi cu bine!” i 
$ Si-acum: frigul, fără milă, Căci nu știu, dacă la vară : 
ş Imi înghiață aripioara! i Voiu mai fi p'aici cu tine!” 

š Twn căsuţa ta iubită N. Andreescu-Merei-Buzău i 
Tesee oeoo tt totototo ott ttt tettette ttt tettette ette t t etette LEA AAAAAAAARAAAAAAARĂAARAAAAARAAR AAA LALA LENT. 


..coooee 


. 
+ 
* 
. 
. 
E VAAL EI RESEPI ON EIRON ei a 1900000000000000900000000000ee00 000090000000000000000eveeeeeeeee 


E PR rep Para TR a | 
i. | _CUCURIGU! |%| | 
: Cucurigu! Vrei, să-ți spui Cucurigu! Țineţi minte 
i Ce ne zicen limba lui, Ințeleptele cuvinte: 
Cocoşrlul ce grăeşte, „Ca să-ți meargă bine'n. viață, 
; Când, din somn el ne trezeşte? Să te scoli de dimineaţă. 
f „Cucurigu! Hai, te scoală, ; Moşuleţ 
$ Vremea e de mers la şcoală, $ 
Hai, copii, din pat sărifi, $ 
: va spălați şi vă gătiți, N I N G E $ 
Ci mai iute vă moriani Ninge 'ntr'una, viseoleşte, 
$ Nu vedeți că mândrul soare „Frig și ger s'au înăsprit, 3 
; Vă priveşte cu mirare? Grea e iarna, -grea și lungă, : 
$ Cucurigu! Un, doi, trei! Totuși, are un sfârșit. 
i Hai la muncă. dragii mei, Marie Jeanne Beligrădeanu _; 
Î.0999P9o00e HANA — 2900000000000000000009000000000000000000000000000000000000000000000 * en paa eee 
i BIBLIOLIL 
„| TRITULPSI! 
| UNIVER» 
= II: SI 
sait 2 E a ai 3 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


ând se ducea la pădure, badea 
Niţă lua cu el copiii pe rând, câte 
doi, câte doi, căci dacă i-ar fi 
luat odată pe toţi, opt câţi avea, 
ar fi umplut carul cu ei şi n'ar 
mai fi avut unde aduce lemne. 
Dar doi lua bucuros, culegeau și 
uscături și se mai tăvăleau pe ce- 
tina groasă de sub brazii mândri și drepţi până 
la cer. 

In ziua aceea, după ce şi-a umplut bine carul, 
badea Niţă, gata de plecare, văzu că numâi unul 
din copii, Ilie, era pe lângă car, — și cuminte și 
spăsit băiatul, parcă ar fi spus ceva și-i era frică. 

— Unde-i frate-tău, mă Ilie? Unde-i Aurică? 

Băiatului i-au dat lacrimile și n'a putut să spue 
printre sughițuri decât că frate-său a intrat în 
pământ. 

+ — Ne jucam ici, în poeniţă, și deodată Aurică a 
pierit, acolo unde ședea. A intrat în pământ. 

= — Taci mă, nu ţi-i rușine? Cum să intre în pă- 
mânt? Aici în poeniță eraţi? Poate v'aţi depărtat 
până la vreo prăpastie sau aţi dat de-o groapă de 
lup. Aici n'a avut unde să intre. 

Dar băiatul se jura că nu s'au depărtat și chiar 
badea Niţă și-a adus aminte că-i văzuse mereu 
prin preajmă. In poeniţă, pământul era neted, nici 


o groapă, dar încă râpi. A cercetat omul în sus 
și'n jos, a strigat: „Aurică! Aurică!” de auia pădu- 
rea, a ocărât şi a blestemat, iar pe urmă, cum în- 
cepuse a se lăsa noaptea, badea Niţă a pornit ca- 
rul spre casă, şi-a aprins o lulea, și s'a gândit, tră- 
gând fumul adânc în piept, că la urma urmei, un 
copil mai puţin, când sunt opt de toţi, nu-i chiar 
așa mare pagubă. 

Păcat că nevastă-sa, lelea Safta, n'a gândit la 
fel. Când a văzut că Aurică lipsește, a iscat o 
ceartă și o zarvă de-a sculat satul în picioare. Din 
tont și netrebnic nu-l mai scotea pe badea Niţă 
în furia ei. Ceilalţi copii, care mai mic, care mai 
mărişor, treziţi toţi din somn și ascultând sperioși 
sfada, parcă nu mai însemnau nimica pentru le- 
lea Safta, acum când lipsea dintre dânșii Aurică 
al ei, bălăiorul cu ochi albaștri, îngerașul cu plete 
crețe, odoraşul și puişorul, cum îl tot numea mama 
necăjită printre bocetele de plâns. 

O săptămână sa dus în fiecare zi la pădure, 
când cu badea Niţţă, când cu Ilie. Doar că n'a 
scos copacii din rădăcină, încolo n'a rămas loc- 
şor necercetat în toată pădurea. 

Mai că-i venea acum să creadă spusa lui Ilie: 
„A intrat în pământ”, pentru care băiatul mân- 
case urechială, ca pentru o nerozie. 

Şi, ca să știți, chiar așa era. Aurică pierise deo- 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


dată, din fața ochilor lui Ilie, pe când se jucau 
frumos în poiamă. Dar ceeace nici Ilie, nici ni- 
meni n'ar fi putut spune, este că vrăjitoria a- 
ceasta o făcuse o zână, care se pripășise de cu- 
rând, în pădurea aceea, o zână pe care numai oa- 
menii de prin alte locuri o cunoșteau, căci și lor le 
pieriseră așa deodată copiii cei mai frumoși și mai 
cuminţi. 

Nu era o zână rea, zâna asta, căci numai din 
dragostea ei mare pentru copii îi fura. Şi-i fura 
ușor. Avea un văl de fum sub care, când se aco- 
perea, se făcea nevăzută. Se apropia astfel de co- 
pilul care-i plăcea, arunca și pe el vălul de fum, 
îl lua de mână și se depărtau amândoi fără să se 
grăbească, fiindcă nimeni nu-i putea vedea. 

Strânsese în chipul acesta vre-o douăzeci de co- 
pilași drăguţi şi-i ţinea în palatul ei din pădure, 
un palat numai cristal şi oglinzi, și care nu era 
ascuns în vre-o râpă sau clădit sub pământ cum 
s'ar putea crede, deoarece nimeni nu-l văzuse, ci 
se înălța mândru chiar într'o poiană umblată, în 
bătaia soarelui, însă prin aceeași vrăjitorie, era 
înconjurat de un nor de fum care-l făcea nevăzut 
tutulor. 


In palatul acela, copiii erau tot ce puteau visa 
ei în nopţile lui Moș-Crăciun, tot ce stă scris în 
basmele de pe celalt tărâm, toate minunăţiile din 
magazinele încărcate până -sus cu jucării. Dacă 
ştiu sigur despre lelea Safta că l-a plâns pe Au- 
rică luni de zile în şir, nu pot să spun acelaș lu- 
cru şi de băeţașul ei. Poate era tot un farmee al 
zânei, că fiecare copil uita de părinţi, de fraţi şi 
de fosta lui viață, de îndată ce trecea pragul pala- 
tului de cristal. 

Toată ziua şi-o treceau în joc şi cântec, cu zâna 
în mijlocul lor, ea o surioară mai mare dar tot aşa 
nebunatică și copilăroasă. Ei nu-i plăceau decât 
copiii mai mici de zece ani și nu avea niciunul 
peste vârsta asta. 

— Dar, — poate o să întrebaţi — ce făcea zâna 
cu copiii când creșteau? Ii arunca? 

Vedeţi, aici era încă o vrajă a zânei: copiii nu 
creșteau. Cum îi lua, de vârsta aceea rămâneau 
mereu, nici mintea nu li se deştepta, nici trupul 
nu li se întărea, — erau, şi după zece ani, tot co- 
pilași slabi, fără știință de carte, cu gândul nu- 
mai la jocuri și nebunii. 

Dar zâna asta bună a copiilor avea o .dușmancă 
veche, tot o zână bună de altfel, care se numea 
„zâna mamelor” și care nu putea răbda să vadă des- 
părţindu-se copiii de mamele lor. Din pricina no- 
rului de fum de care se înconjura zâna copiilor, 
ea n'o găsea îndată, uneori o căuta cu anii, dar 
la urmă tot o dibuia, căci avea şi ea vrăjitoriile 
ei, și atunci risipea fumul, spărgea palatul, dădea 


PAG. 5 


drumul copiilor, şi biata zână prigonită abia scă- 
pa cu fuga. 

Așa o gonise zâna mamelor din multe locuri, așa. 
o fugări și acum, într'o bună zi, din pădure, îm- 
pingând-o spre cine știe ce meleaguri, tot cu 
dragostea ei de copii străini de care nimic n'o pu- 
tea vindeca. 


Copiii s'au împrăștiat atunci, fiecare după cum 
și-au adus aminte locul unde au fost furaţi. In- 
dată ce-au eşit din vraja palatului, și-au adus a- 
minte tot, uitând în acelaș timp toată viața pe 
care-o petrecuseră cu zâna. 

Aurică, după zece ani trecuţi, era așa dar tot un 
băețaş de șapte ani, cu plete creţe și care știa bine 
că tată-său și cu Ilie trebue să fie undeva pe 
aproape încărcând lemne. 

Dumnezeu s'a îndurat de el, ca să nu-l mănânce 
vre-un lup noaptea în pădure, căci chiar în ziua 
aceea, badea Niţă și cu Ilie veniseră din sat să 
încarce lemne din pădure. 

Aurică l-a recunoscut numai decât pe tată-său, 


PAG. 6 


— doar că era mai alb la păr și la mustăţi, — dar 
pe Ilie, de unde! că nu mai era frăţiorul de opt 
ani, ci coșgogemite flăcăul de optsprezece, spătos 
și voinic, că ducea singur copacul întreg la car. 

Aurică a cules câteva uscături, ca altă dată, şi 
când s'a apropiat de car, tată-său, abia atunci, 
l-a văzut mai bine. 

— Mă! al cui ești tu? Ia uite, Ilie, parcă-i leit 
Aurică al nostru pe care l-am perdut. 

— Cum m'aţi perdut, tată, dacă-s aici, 
Aurică. 

— Da cum te cheamă și cui îi zici tu tată? Că 
Aurică al meu ar fi fost acum flăcău de șaptes- 
prezece ani. 

Băiatul, desfermecat cum v'am spus, uitase ca 
totul de zână și n'a știut să spue cum de-a rămas 
tot un copil de șapte ani, dar a putut să spue hc- 
tărât că ei este Aurică, unul din cei opt copiii al 
lui badea Niţă și i-a înșirat pe toți firă greșală, 


râss 


SPPPPADORARRORPoOLRRRRAL 0000040000 0oeeeeeeeeree 


> DIMINEAȚA COPIILOR 


cum îi cheamă, precum și satul unde .locuesc și 
alte lucruri pe care nu le-ar fi știut un copil 
străin. 


Badea Niţţă,. uluit, își făcea cruce de geaba, că 
doar nu era vedenie copilul din fața lui. Acasă, 
când l-a văzut lelea Safta, vă închipuiţi bucurie! 
Că ea n'a stat să se mire și să se crucească mult 
ca badea Niță, atât era de mulţumită și de sigură 
că-i băiatul ei şi nu altul. 

Toţi fraţii erau mari acum, unii însuraţi, alţii 
îlăcăiași, alții umblând la școli și râdeau toți să 
se prăpădească de Aurică, prostuţ și jucăuș, ca un 
copil de șapte ani ce era. 

Pe urmă a crescut și el, a învăţat carte, s'a 
făcut mare și doar prin vis i se mai arată uneori 
zâna din palatul de cristal, vis care se topește ca 
fumul dimineața. : 


Alice Gabrielescu 


LEELEE ETEEEEEETEEETEETEEEEEEEEEEEEEEEEEEE TEE EE TAARA RAEE A AEE AAEE EE AAEE E EEEE E EEE REEETT E EEEE a a a a A 


= „Haplea 


De copii mulțime mare 
Incotro se duce, oare ? 
— Ce, nu știi ? N'ai auzit ? 
„HAPLEA LA ŞCOALA”, 
ca esit? 
Printre cărțile mai bune, 


€00.090000000000000eteterereeenteteeee 9199900 eperpo0iO0tPtteteereeeeeeeeteterere 


CE E EERTE EEEEETEETETEEYTTEEEEEEEEEEEEE EEEE EEE E E E E E E EEEE EE EEEEE TEETE EEEE EEE EEEE EEE EEE EEEE EE EERE EEEE EEE RAE ETE EEEE TEEEET EPOE 


la şcoală“ | 


reee RAIRE EKAL EEEITEETTETETEEEEEEE EEEE EEEa Aaaa 


Carte-aceasta-i o minune. 
Deci, nu sta la îndoială, 
Fuga, ia „HAPLEA LA 
) SCOALA” 
Să ştii prețul dacă vrei, 
Este 40 de lei. 


€ 1000009000 reeeeeerereeeere 


P-o-L-L-P- LL PPP D o-.-=>. LL... 


STRAŞNICĂ PETRECERE 
Orice copil, mare sau pitic, 
Duminică petrece la Teatrul Mic. 
Se distrează bine şi mai ia suplimentar, 
La tombola norocoasă, un pachet Suchard. 


Pe gânduri nu staţi deloc, 
Ci luaţi „Poveşti cu noroc”, 
E o carte minunată, 


Care-i splendid ilustrată. 


DIMINEAȚA CORIILOR 2n = PAG? 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


PEAPOOOHHAAAAAOAAAAAAA re cotereeterre 
haida AA rererere rer [d PPPPPPEIAA 0000009 aA 


.90000000000000000090000000000000000000000000000000000000000000000090000000e sc S ele pă 


[k] Eis. şi Dorică ; [3%] 


Lia-i duce lui Dorică 


SEE Kaia E „Uite pieptenele meu 
Supă bună, căldicică. Pier ? 


Să ţi-l prind în părul tău”. 


„Hai, Dorică, te grăbeşte, i peni i 
Că pe urmă se răceşte”. Haide-acum poți să pofteşti, 


Fiindcă nu te mai stropești”. 


Â111.09009909000900000000000cterebe PPP a ti POPP Renee reeteete00000000000000000000000000000000000000000000e 


Hin POPROOeROROROROOORORRRARADOOROEAORRORe tote neeoeeeoeeeooeseeeee LA ANARA ETES a daia ETER E ETETE ETE EEEE EEEE T ETE rrr=s 


Dorică făr să-l fi rugat, 


Dar în supă şi-a'nfipt botul Dori Í 
Se și pune pe păpat. 


Și sa murdărit cu totul. 


| 
| 


PPPTeaPeeoa eee Pete eeeRRRP0000000P0040000000000000ettePeteti 0ooooeea iai ie DOME aa e i A căra aci 


LAAAAAAAAAAAAAA LA AA 


PETTEE EEEE EEEE EEEE EE E E E E E E E EEEE E EE E E E E E E E E EE E E E E E E E E E a E E 29200000000000-000000000000400440640i s40000eetatee 


i 
: 
i 
: 
i 
| 
f 
: 


f 


O ERTE ERS „pe ai AAA ARN AETITIETITITEKITTTTETETYTTETEETETTTYEEYTYTETETETEYEEEETETEEEE EEE EEEE EE EEEE E a a 


PAG. 8 = DIMINEAȚA COPIILOR 


A a 


T 
ki 


A 
ARCITVL h 
D 


| 3) Bran se invoeşte cu cererea lui stan | 


Ca năuc stă Bran şi-i pare, „Zău, glumeţ mai eşti, măi Stane, Stan din vorba-i nu mai ese: 
Stan voinicul c'a glumit, Sau vreo doagă îti lipseşte, „Nu vreau plată, Însă vreau, 
Căci de nas pe el să-l tragă, Spune cât imi ceri ca plată, Când se'ncheie anul muncii, 


Asta nu s'a pomenit. Insă spune omeneşte”. Eu de nasu-ţi să te iau. 


„Să te plimb aşa prin sate, Ce să facă Bran sgărcitul? Dar nu-i mică nici ruşinea 
Asta-i toată plita mea, Se socoate, se gândeşte, Ce-l aşteaptă la sfârşit, 
De-ţi convine, bate laba, Stan îi place de minune, Om în vârstă, cum e dânsul, 


De nu, mergi în voia ta”. Mai ales că nu-l plăteşte. Să fie batjocorit. 


| 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Să ajungă a fi de râsul Dar zgârcenia-i mai tare, Bran işi zise-apoi în sineşi: 
Lumei care-l cunoştea! La ureche îi şopteşte: „Pân'la anu, îi găsesc 

Și de pomină să fie! „Nu mai sta pe gânduri, Brane, Cine ştie ce chichiță 

Nu se'nghite-aşa ceva. Ci mai repede-l tocmeşte” Și pe Stan îl păcălesc”. 


Deci, lui Stan întinde mâna: lată dar că Stan voinicul Se scula in zorii zilei 
„Hai noroc, că s'a făcut! A intrat ca servitor Și pân' seara pe'noptat, 
Eşti al meu de ezi 'nainte La bogatul Bran ssărcitul Făr'să stee nici o clipă, 
Şi primesc cum ai cerut”. Ș'a fost harnic, muncitor. Tot muncea neîncetut. 


Ce mai muncă? Zece oameni, Incântat e Bran sgărcitul, Căci trec lunile şi sboară, 

Cum am spus, de nu mă 'nşel, Sar fi şi mai multumit, Doar o lună a rămas, 

De-ar munci de zor cu toții, Dar povestea cea cu nasul Anul muncii să se'ncheie. 

Nu puteau munci cât el. Nu prea-l lasă liniştit. Vai de Bran şi vai “i nas! ) 
Va urma 


In n-rul viitor: „Cum Stan îi aduce lui Bran o haită de lupi”. 


Tr 


PAG:10 ===> == ee CDV MIA EATA pila a 


x% Tartara- Barbara o% x 


| EN i 


„Boc! Boc! — Viu din ţara Tartara-Barbara, care e departe 

— Cine-i? A ‘de aici. 

— Eu sunt, domnule! — Și ce ai mai văzut pe adploy 

— De unde vii, prietene? — Mă întrebi, domnule, ce-am văzut? Am văzut 

— Viu din ţara „Tartara-Barbara”, care e de- un dulău negru, care se dedea jos din vârful unui 
parte, departe de aici. brad și avea botul şi coada pline de făină. 

— Şi ce ai mai văzut pe acolo? — Ah, câinele acesta venea negreșit, dela moara 


din vârful bradului. Va să zică, această moară este 
în adevăr. Scoateţi mai repede din pușcărie pe 
prietenul pe care l-am închis”. 


„Boc! Boc! 

— Cine-i? 

— Eu sunt, domnule! 

— De unde vii, prietene? 

— Viu din ţara Tartara-Barbara, care e departe 


de aici. : -x 
- ŞI ce ai mai văzut pe acolo? 


ae AER Pita. 
— Mă întrebi, domnule, ce am văzut? Am văzut 
în vârful unui brad o moară, care măcina făină. 
— Nu e adevărat! închideţi la pușcărie pe min- 
cinosul acesta!” 


„Boc! Boc! 
— Cine-i? 
— Mă întrebi, domnule, ce am văzut? Am văzut 
un vultur, care a sburat deasupra orașului Bucu- 
rești şi a adăpostit tot orașul sub aripile sale. 
— Nu c adevăiat! Inchideţi la-puşcărie pe min- 
cinosul acesta!” 


„Boc! Boc! 

— Cine-i? 

— Eu sunt, domnule! 

— De unde vii, prietene? 

— Viu din ţara Tartara-Barbara, care e departe 
de aici. 

— Şi ce ai mai văzut pe acolo? 

— Mă întrebi, domnule, ce am văzut? Am văzut 
mii şi mii de oameni, care împingeau un ou. 

— A, o fi oul pe care l-a făcut vulturul. Va să 
— Eu sunt, domnule! zică, acest vultur este în adevăr. Scoateţi mai re- 
-- De unde vii, prietene? pede din pușcărie pe prietenul pe care l-am închis 


DIMINE AT.A 


COPIILOR 


„Boc! Boc! 

— Cine-i? 

— Eu sunt, domnule! 

— De unde vii, prietene? 

— Viu din ţara Tartara-Barbara,-care e departe 
de aici. 

„— Şi ce ai mai văzut pe acolo? 


— Mă întrebi, domnule, ce am arpat Am văzut 
că toate bălțile și toate râurile praean, parcă ar 
fi fost frunze uscate. 

— Nu e adevărat! Inchideți la sado pe min- 
„cinosul acesta!” 


„Boc! Boc! 

— Cine-i? 

— Eu sunt, domnule! 
— De unde vii, prietene? 


— Viu din țara Tartara-Barbara, care e departe 


de. aici. 


PAG. H 


— Şi ce ai mai văzut pe acolo? 

— Mă întrebi, domnule, ce am văzut? Am văzut 
pe câmp, prin livezi şi peste tot mii și mii de pești 
unii fripţi, iar alţii care fugeau cu coada arsă. 

— A, or fi peștii din bălțile și din râurile care 
ardeau. Va să zică, e adevărat că luaseră foc băl- 
tile şi râurile. Scoateţi mai repede din pușcărie pe 
prietenul pe care l-am. închis”. 


„Boc! Boc! 

— Cine-i? 

— Eu sunt, domnule! 
— De unde vii, prietene? 


— Viu din ţara Tartara-Barbara, care e departe 
de aici. 

— Şi ce ai mai văzut pe acolo? 

— Mă întrebi, domnule, ce am văzut? Am văzut 
că toate gropile şi toate șanțurile erau pline de 
ciorbă de pasăre. 

— Nu e adevărat! Inchideţi la pușcărie pe min- 
cinosul acesta!” 


„Boc! Boc! 
— Cine-i? 


—- Eu sunt, domnule! 
— De unde vii, prietene? 


(Citiţi urmarea în pagina 13 jos). 


pA 


PAG. 12 


ne DIMINEAȚA COPIILOR 


Povestea lui lon Neom 


de D. C. ‘Mereanu t 


28e 


a] răia odată întrun sat de munte, 
sat cuprins de oameni gospo- 
dari şi înstăriți, cu case zidite 
numai din piatră trainică, cu- 
rate şi nălbite toate cu var 
proaspăt de păreau din depăr- 
tare ca un şirag de perle ani- 
nat pe deal, trăia — zic — în a- 
cel sat, un om ce se numea Ion. 

Toate darurile bune cu cari puteau să feri- 
cească ursitoarele la naştere o ființă îi fuseseră 
cu Îmbelşugare date lui Ion. 

Inalt şi chipeș şi voinic asemenea flăcăilor din 
basme lon era în stare să mute o casă din loc cu 
braţele lui vânjoase. 

Odată dăduse năvală în sat un lup turbat, 
mare cât un vițel. Alerga furios prin ogrăzi şi 
mușca tot ce găsea în cale. 

Lumea fugea spăimântată, închizându-se prin 
ase, iar vitele mugeau înfricoșate prin staule 
şi stânci. Lupul turbat o pornise razna pe dru- 
mul cel mare al satului, cai înhămaţi la căruţe 
fugeau în neștire căzând prin gropi şi şanţuri, 
când... la o răspântie de drum, lupul se trezi 


DIMINEAȚA CO PILDAOR SSE = 


faţă în faţă “cu Ion al nostru. Fiara turbată se 
repezi drept în pieptul lui lon, dar, înainte ca 
ea să-şi fi putut înfige colții, Ion o^ âpucă cu 
strășnicie de beregată și degetele sale puternice 
strânseră ca întrun cleşte gâtul lupului turbat. 
De prin casele vecine oamenii se uitau cu groa- 
ză şi uimire totodată la lupta omului cu fiara 
blestemată. 

Lupul se svârcolea furios, dar lon nu-l slăbea 
o clipă din strânsoare. Incet, încet puterile lu- 
pului se slăbiră, limba îi eşi d'un cot din gură 
şi curând își dete sfârșitul. 

Ce gălăgie şi ce veselie se iscă în sat după a- 
ceastă întâmplare! Bătrâni, femei și copii, toţi 
cei cari văzuseră lupta, povesteau celorlalţi să- 
teni isprava și tot satul trecu ca la paradă să 
vadă namila de lup ucis de mâna lui Ion. 

Pe lângă puterea şi curajul său de uriaş, Fon 


mai avea şi alte daruri. Era rotar cu faimă pes-- 


te zece sate, se pricepea la cai ca cel mai iscusit 


geambaș, făcea butoaie şi doniţe ca eşite din fa- 


brică, zidea case de piatră cu măestrie neîntre- 
cută şi cânta din frunză de păr şi din coaje de 
mesteacăn de te seca la inimă. 

Ce folos însă de atâtea daruri dumnezeeşti! 
O meteahnă diavolească, un dar spurcat şi rău- 
făcător le înăbuşea pe toate cele bune: era „da- 
rul beţiei”, patima ucigătoare care făcea din 
bietul lon un om de nimica. 

Geaba îl sfătuiau prietenii, geaba îl dojeneau 
bătrânii şi preotul satului, geaba îi dădea po- 
veţe înțelepte învățătorul! 

Tot ce câştiga din munca lui (şi câştiga din 
belșug) se ducea pe apa Sâmbetei în tejghelile 
cârciumarilor și când îl căutai, era beat şi jer- 
pelit şi murdar de ţi-era silă să te uiţi la el. Din 
pricina aceasta oamenii îl porecliseră „Ion ne- 
om” şi aşa îi rămăsese numele. 

„Intro zi de Duminică Ion tocmai isprăvise 
de zidit o casă întrun sat vecin, luă banii ce i 
se cuvineau drept plată și se înfundă într'o câr- 
ciumă unde se aşeză pe băutură. Când fu să 
plece, era beat de abia se mai putea ține pe pi- 
cioare. In pungă îi rămăsese însă destule para- 
le. Nişte oameni răi puseră la cale să-l jefuias- 
că. Drumul spre satul său trecea printr'o pădu- 
re. Acolo în mijlocul pădurii hotărâseră jefui- 
torii să-l aştepte. Abia intrase Ion în pădure şi 
unde-mi începu să toarne de sus o ploaie cu bă- 
şici. Lui Ion puţin îi păsă! Jupui de pe un mes- 
teacăn puţină coaje şi începu să-i tragă o doină 
de tremurau frunzele și se umpleau văile de su- 
net duios. 

Jefuitorii. cari-l pândeau, auziră de departe 
cântecul. 

— Auziţi? întrebă unul. Numai când e beat 
cântă- cu atâta foc. 


PAG. 13 


— Păi de-ar fi treaz, nu sar încumeta zece 
ca noi să-i ţină calea! 

Ion neom era întradevăr beat mort şi pe de- 
asupra frânt de oboseală. Căuta în stânga şi în 
dreapta un adăpost ferit de ploae unde ar fi a- 
dormit fericit până a doua zi. 


Când ajunse la locul unde îl aşteptau jefui- 
torii, zări la rădăcina unui copac gros o scorbi- 
tură şi fără să mai cerceteze cu amănuntul, dă- 
du buzna înăuntru: Scorbura nu era altceva de 
cât intrarea într'o vizuină de urşi. Ursoaica şi 
ursul speriați pentru o clipă de Ion, care căzu- 
se jos în mijlocul bârlogului, eşiră afară. Aci 
dând cu ochii de cei trei jefuitori, ursul şi ur- 
soaica porniră în goană după ei uitând de cel 


“rămas în bârlog. In bârlog î însă rămăseseră puii 


ursoaicii cari, între noi fie zis, nu prea erau pui. 
ci urşi sadea. Și unde mi-l luară pe bietul Ion 
la joacă. Il suceau, îl învârteau, îi dădeau labe 
peste faţă ca ’n ziua de tarbacă. Cât ai zice pe- 
şte, Ion se trezi din beţie, de parcă nici nu gus- 
tase picătură de drojdie sau de vin. ; 

Târâş grăbiş eşi cum putu din bârlog şi când 
se văzu afară... ţinte, pârleo! 

Până ’n sat nu se mai opri din fugă. 

Puii de urs se jucaseră atât de mult cu bie- 
tul Ion, că o lună încheiată zăcu omul la pat 
ăitându-se de şale. 

„După rău vine şi binele“, zice un vechiu pro- 
verb. Așa şi cu Ion neom. 

Se făcu bine de şale, dar se lecui şi de patioa 
beției. 

Astăzi, în satul lui nu se află gospodărie: mai 
aleasă şi nici casă mai trainică şi mai frumoasă 


ca a lui lon care nu mai e neom. 
D. C. Mereanu 


-109--000--009--000--080--000--100--490--000--089--009--C30- 


Urmare dela povestea din pag. 10: 


„TARTARA-BARBARA:'*: 


— Viu din ţara Tartara-Barbara, care e departe 
de aici. 

— Și ce ai mai văzut pe acolo? 

— Mă întrebi, domnule, ce am văzut? Peste tot 
unde am trecut, n'am văzut decât linguri, mii și 
mii de linguri. 

— A, trebue să fi fost lingurile pentru ciorba de 
pasăre din gropi și șanțuri. Va să zică, această 
ciorbă este în adevăr. Scoateţi mai repede din puş- 
cărie pe prietenul pe care l-am închis”, 


din limba franceză de Maria Sorel 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ntr'o împărăție oarecare se găsea un munte 
aşa de mare şi așa de înalt, că nici-un 
om n'a putut să-l cuprindă cu privirea şi 
Wo nici un picior de cal n'a putut să-l calce: 
Dar mai ales nu era chip să poţi număra 
câte izvoare de-apă erau în muntele acela, în care 
nu locuiau alte fiinţe vii decât numai zânele și 
ielele. 

Impăratul acelei țări trimise crainici să vesteas- 
că peste tot că va da pe fiică-sa de soţie flăcăului 
care va putea să numere și să-i spună câte izvoare 
de apă sunt în munte și îi va aduce câte o gă- 
leată de apă din fiecare izvor. 

Mulţi flăcăi au încercat în fel şi chip să poată 
afla numărul izvoarelor. 

Ba unul din flăcăii aceştia a luat condeiu și cer- 
neală şi la fiecare izvor pe care îl găsea, scria 
pe o piatră că a fost acolo. Așa își închipuia el 
că o să le dee de rost și o să le poată număra pe 
toate, fără să se încurce. 

Insă truda i-a fost zadarnică, de oarece zânele 


LU 7 
N he 


07), 


şi ielele mergeau în timpul nopţii și ștergeau cele 
scrise de el, așa că flăcăul a tot numărat şi socotit 
un an de zile, dar la urmă i s'au încurcat toate 


„socotelile. 


A auzit de toate acestea și fiul unui împărat 
dintr'o ţară îndepărtată și a venit şi el să-și în- 
cerce norocul. S'a dus în muntele cel mare și înalt 
și așezându-se la umbra unui brad bătrân, a în- 
ceput să se roage de Dumnezeu și de Maica-Dom- 
nului să-l ajute, ca să izbutească în numărarea iz- 
voarelor de apă. 

Pe când se ruga încetișor, auzi un graiu -ome- 
nesc, venind dn apropiere. Se apropie încet și în- 
cepu să tragă cu urechia. Văzu că erau acolo două 
zâne, care vorbiau între ele. Una din zâne îl văzu- - 
se și spunea tovarășei sale: „Să știi că aici a- 
proape de noi este un fiu de împărat”. 

Auzind aceasta, fiul de împărat se ascunse în 
desișul pădurii, așa că zâna a doua nu putuse să-l 


C tiu urmarea în pag. 15 j s. 


DIMINEAȚ A COPIILOR ZE 


= — 
Le La LII LI 


“A 


UA bien 


LILI LL LL 


NU 
‘l 0.9093 D 


PE ar L = - - A 
Vaz ANAT ZT ATAT atat, 


> 


i 


cuy 


PAU. 15 


AAT R 


=. 2 


x 


onică, băiat încă mic, dar deștept nevoe mare, 
zise într'o zi mamei sale: 
„Mamă dragă, eu voi pleca în lume să-mi 
caut norocul, căci aici, în sărăcia în care ne 
“aflăm, nu mai putem trăi”. 
— „Du-te, dragul mamei, şi. să dea Dumnezeu 
să te întorci sănătos”. x 
'Şi Ionică plecă. 
' Către seară, ajunse într'un sat și văzu chiar la 
marginea lui niște case mari, cu mult mâi înalte 
decât toate celelalte case ale satului și Ionică își 
făcu socoteala că trebue să fie curtea  boerească. 
Ciocănt în poartă și veni un argat, care-i dădu 
drumul: înăuntru. Ionică îi spuse că vrea să intre 


(Urmare din- pag. 14) 


vadă. De aceea, îi răspunse celui dintâiu zâne, zi- 
cându-i: 

„Ti sa părut. Nu este aicea nici un fiu de îm- 
părat. 

— Nu mi s'a părut, surioară, îi întoarse cealal- 
tă vorba. Jur pe cele trei.sute șaptezeci și șapte de 
izvoare, câte sunt în muntele nostru, că l-am vă- 
zut”. 

Când fiul de împărat auzi vorba aceasta, se în- 
toarse îndată la împărat și îi povesti totul. Iar 
împăratul îi dete pe fiică-sa de soție. 


Din limba sârbă de Marcu Ionescu 


lonică cel deştept | 


în slujbă la boer. Argatului, făcându-i-se milă de 
el, l-a lăsat să doarmă și să mănânce. 

A doua zi, Ionică s'a înfățișat boerului, care l-a 
primit cu bucurie în slujba lui. Toată ziua, Ionică 
cu alți doi argaţi a fost cu vitele la păscut. Seara 
când s'a întors. a văzut casele mari boerești cu- 
fundate în întuneric. 

„Nu este acasă boerul, de-i întuneric în toată 
casa? întrebă Ionică pe un argat. 

— Ba este, îi răspunse acesta, dar boerul nu 
şade în casele cele mari, ci în cele mai mici -de 
colo, căci în fiecare: seară vine o stafie în casele 
mari, şade și mănâncă o întreagă masă de bucate, 
pe care noi i le așezăm de cu ziua, şi dimineața 
piere. Altfel, dacă nu i-am așeza masa, ar mânca 
pe unul dintre noi. 

— A văzut cineva stafia? întrebă Ionică. 

— In fiecare seară se arată în balconul caselor, 
apoi se retrage și mănâncă. Pentru prinderea sta- 
fiei, boerul dă o sumă de bani și o parte din mo- 
șia lui! Dar cine îndrăznește să se ducă seara în 
casele mari?” 

Lui Ionică nu-i păru lucru curat. La școală, 
domnul învățător îi spusese că nu sunt nici stafii, 
nici strigoi, ci sunt simple născociri ale acelora 
ce vor să sperie pe copii. Dar spre seară văzu în- 
tr'adevăr stafia, învăluită în cearceafuri albe, care 
fluturau în urmă-i, eșind în balconul caselor. 


”— aa 


PAG. 16 


La început Ionică se sperie, iar apoi îș 
gând să afle ce este cu stafia, căci așa le spusese 
domnul învătăţor, că nu există stafii. Și noaptea 
târziu Ionică se puse la pândă, fără să-l simtă ni- 
meni, într'un tufiş din faţa caselor. Târziu, când 
toată curtea dormea, observă cum câţiva argaţi 
din curte, furișându-se tăcuţi dealungul zidului, 
intrară repede în casă. Ionică se luă repede după 
ei, căci fiind întuneric, nu putea fi văzut. ia cu- 
rând un argat strigă: 

„Hei Năstase, unde ești, aprinde lumânarea. 

— Acum, acum”, răspunse Năstase care aprinse 
o lumânare. Ionică îl văzu învăluit în cearceafuri 
albe. El; argatul dela vite, era stafia, care păcălea 
pe boer astfel, mâncând şi bând toată noaptea cu 
tovarășii lui. 

A doua zi Ionică spuse boerului tot ce văzuse, 
iar argaţii fură bătuţi și goniţi dela curte. Apoi 
Ionică luă banii și pământul pe care boerul îl dă- 
dea pentru prinderea stafiei, și se întoarse acasă, 
unde trăi ani mulți și fericiţi alături de bătrâna 
lui mamă. 

Alexandru Baiculescu 


« Lp o pro. pp... 


CITITORI 


A apărut minunatul şi mult aşteptatul 


Almanahul Scolarilor 
pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori și toate paginile 
bogat ilustrate și pline de povești frumoase, de bucăți 
de ştiinţă popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felu! de probleme distractive, 
ghicitor: și întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 
De vânzare la librării și chioscurile de ziare 


=== = 


„..........c.c.cccocoocoe 


„Haplea la şcoală“ 


De MOŞ NAE 


este cea mai frumoasă și cea mai distractivă carte 
pentru copii și tineret 


Prețul, lei 40 De vânzare la librării și la 
chioșcurile de ziare 


MAR.-Loco. — Poezia „Ninge” nu e scrisă în sti- 
lul potrivit al litraturei pentru copii, așa că locul 
ei ar fi mai de grabă într'o revistă, care se adre- 
sează altu public cititor, decât marei majorități a 
cititorilor revistei noastre.  Aceiași  observaţe și 
pentru poezia „Orfanul”, cu lămurirea în plus că 
în ce privește pe orfani, noi ne-am spus de mult 
gândul: pe orfani să-i ajutăm când putem și cu 
ce putem, însă să ne ferim de a face din suferin- 
ţele lor subiecte de poezii mai mult sau mai puţin 
reușite. 

I. ȘAP.-Galaţi. — Micuţă și dräguță cititoare, 
povestea d-tale de Crăciun „Sărăcie şi bogățițe”, 
s'a primit la redacție exact în ziua de Crăciun, iar 
numărul de Crăciun al revistei apăruse cu multe 
zile înainte. Te sfătuim a fi, până ce crești mai 
mare și înveți mai multă carte, buna. și devotata 
noastră cititoare. 

SAL. H.-Loco. — „Pe mormântul”... Noi urmă- 
rim ca pe cititorii noștri să-i înseninăm sufletește, 
iar nu să-i facem să plângă și să se întristeze. De 
aceea, schiţa trimisă de d-ta nu e potrivită. 

I. C. GR.-Loco. — Povestea cu „Ariciul, liliacul 
și rața” se publică. Poezii despre „Iarnă și zăpadă” 
sau strâns așa de multe, că este cu neputinţă să 
le publicăm pe toate. Publicarea multor bucăţi în- 
târzie din cauză că sau strâns prea multe şi de- 
seori din motive technice. 

OS. MOHN.-Loco. — Mulţumind pentru urări, 
îți spun că, în adevăr, așa cum recunoști și d-ta 
poezia „Primăvara” e slăbuţă. De altfel, este des 
tul timp până la sosirea primăverii, așa că până 
atunci ai putea face alta, care să sperăm că va fi 
mai reușită. 

AL. B.-R. Sărat. — „Ionică cel deștept” se pu- 
blică. Te sfătuim însă ca în scrisul d-tale să fii 
mai concis, evitând descrieri și alte amănunte, ca- 
re nu contribue cu ceva la desvoltarea acţțiunei 
sau la înfrumusețarea bucății. 

MOR.-Loco. — „Lacrima”. Bucăţi din Talmud 
sunt prea grele pentru o revistă destinată în pri- 
mul rând copiilor. 


22-22-00. 


Cupon Nr. 9 


Acest cupon dă dreptul posesorului, a lua parte 
la tragerea marilor premii, oferite de revista 


„Dimineața Copiilor“ „pe anul 1931-1932. $ 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


a 


PREŢUL 5 LEI 


„Stop! Staţi să treacă mai întâiu fetița cu păpuşica”” 


AEn E 


E aie 


PAU. 2 


FI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


După opt ani i dela apariția ia „Diminetii Copiilor“ 


| 


N-rul 416 al revistei. 
„N-rul 416 din „Dimineaţa Copiilor” a fost numă- 


rul cu care s'au încheiat tocmai opt ani dela apa- 


riţia acestei reviste, socotind — așa cum trebue 
făcută socoteala — câte 52 de numere de fiecare 
an; 

Aşa fiind, cele ce scriem astăzi aci, ar fi fost, 
poate, mai bine să fie scrise în n-rul cu care re- 
vista și-a împlinit opt ani de existenţă. 

Am lăsat însă înadins să mai treacă două nu- 
mere și să intrăm bine în anul al 9-lea, pentru a 
spune ceeace aveam de gând să spunem. 


Armata cititorilor revistei. 


Am putea spune, fără să putem fi învinuiți că 
ne lăudăm pe noi înşine, că „Dimineata Copiilor” 
a avut încă dela apariţie și are și astăzi o mare, 
o frumoasă și o devotată armată de cititoare și ci- 
titori. Ce-i drept, armata aceasta poate fi împăr- 


-ţită în două categorii, în prietenii revistei și, al 


o Sea 


doilea, în cititorii ei de astăzi. 

Prin „prietenii revistei” înţelegem pe cititoarele 
şi pe cititorii care au crescut, unii din ei ay termi- 
nat chiar liceul și se găsesc astăzi pe băncile Uni- 
versității. Toţi aceștia, când erau în clasele prima- 
Tre sau în primii ani de liceu, erau cititorii credin- 
cioși și pasionaţi ai revistei și așteptau cu nerăb- 
dare ziua ei de apariţie. 

Dintre dânșii, unii sunt astăzi colaboratori ai 
revistei, cu toţii însă au rămas bunii ei prieteni și 
păstrează o frumoasă amintire din anii când re- 
vista le aducea o lectură așa de plăcută. Deseori, 


primim la redacţie vizita acestor prieteni, care: 


vin să ne asigure că ei n'au uitat încă multe din 
povestile şi din învăţăturile folositoare ce găseau 
în „Dimineața Copiilor”. 
- Cititorii de astăzi, care la rândul lor vor fi prie- 
tenii de mâine ai revistei, ţin la revistă cu toată 
dragostea şi cu tot entusiasmul vârstei tinere. 

In această dragoste a cititorilor găsim, noi cei 


care ne trudim la revistă, puterea de a munci și -: 


de a duce înainte o sarcină ce ne-am luat încă de 
la început. 


Opt ani acelaş program. 


Dela primul ei număr și până astăzi, „Dimineaţa 
Copiilor” a apărut cu o regularitate dela care nu 
sa abătut nici odată, adică în timp de aproape 420 
de săptămâni n'a fost o săptămână în care apari- 
ţia ei să fi întârziat cu o singură zi măcar. 


In tot timpul acesta, revista a avut aceiași con- 
ducere; așa că a putut să urmărească și să desvol- 
te acelaș program. In adevăr, după opt ani de a- 
pariție regulată are în persoana. d-lui N. Batzaria 
— „Moş Nae” al copiilor — acelaș director pe care 
l-a avut dela primul ei număr. 

In chipul acesta a fost cu putinţă ca programul 
stabilit dela început să poată fi urmărit şi desvol- 
tat fără întrerupere. Un program care, de altfel, 
este foarte simplu: să dea cititorilor, în cea mai 
simplă şi mai îngrijită limbă românească, bucăţi 
care să fie și distractive şi instructive. Cititorii să 
citească cu plăcere revihsta, dar și să se foloseas- 
că din cele citite. 

Să se folosească în diferite feluri: să prindă gust 
de citire, de carte și învăţătură, să-și înmulțească 
treptat, treptat, cunoștințele, să li se desvolte i- 
maginaţia și gândirea, să se obişnuiască a scrie şi 
a vorbi și ei mai bine și mai frumos, să se facă 
mai buni, îndreptându-se de greșeli și de defecte, 
de care nici un om nu este lipsit. 


Ascultând pe cititori. 


Redacţia revistei a căutat și caută mereu să fie ` 
în legătură cu cititorii şi să afle dela dânșii ce cred 
despre revistă, ce fel de bucăţi le plac mai mult 
şi le citesc mai bucuros, ce rubrici noui trebuesc 
introduse. 

Ținem seamă, pe cât e cu putinţă, de răspunsu- 
rile ce primim, de observaţiile ce ne fac şi ne silim 
a le îndeplini. 


Recunoaștem însă că uneori nu facem așa cum 
ne cer unii dintre cititori. De pildă, sunt cititori 
care cer ca revista să publice jocuri, cât mai multe 
jocuri. Socotim că o astfel de cerere nu este dreap- 
tă, pentrucă nu e bine și nici în interesul cititori- 
lor să dăm numai lucruri distractive. Cititorii tre- 
bue să se obișnuiască depe acum și cu o muncă 
mai serioasă. 

De asemenea, tot în interesul cititorilor, precum 
şi în interesul acelora care vor cu orice chip să fie 
colaboratori, nu publicăm tot ce ni se trimite de 
către începători, precum nu publicăm și lucruri 
prea grele, al căror loc este în alte reviste sau în 
unele cărţi de școală. 

In genere, însă, ţinem seamă de observaţiile și 
de dorinţele cititorilor, pentru care avem toată 
dragostea și toată prietenia. 


pp Rea 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 . UN NUMAR 5 LEI 


14 Februaiac 1932 — Nr. 418 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
de ie asees întăi PPVVVVVVYVYVYVYVYYYVYYYYYYYYvYvI 
atzi cutare ate i tri did MARAR AA AA Aaa Aaa ALL ST rrara 


Las aaa aaa aia aaa iai Aaa iad HAHAHHA 


e o -e 7 
In ochii mamei = 
In ochii tăi, iubită mamă, Când boala grea mă chinuia, 
De mic copil eu am citit Tu mă priviai îndurerată 
Nelămurita vieţei teamă Și pe obraz se'nșiruia 
Pentru copilul tău iubit ! O dungă sfântă, 'nlăcrămată... 
. A . . T wh a dă bfo G + 
De-atunci, de câte ori, de mine In ochii tăi, iubită mamă, 
Te-apropiai tiptil, ușor, Eu am privit ca 'ntr'o oglindă, 
Privirii tale cristaline Iubirea ta fără de teamă, $ 
- : Eu îi zâmbeam nerăbdător ! Ce càuta să mă cuprindă ! : 
i lar când plângeam cu lungi Sin veci nu voiu uita săgeata— : 
f suspine, De bucurie, sau mustrare; ; 
ł Frumoşii ochi se'ntunecau, Ce isvora înseninată : 
3 Priveau cu dragoste la mine Din ochii tăi, — mărgăritare ! : 
i Și-alintător 'mi surâdeau... Constant. Federovici : 
PR a MS De eee mite piete Pohiat ie eetiițea otil GSAS T saci E N 
cea a-l RR RT e AEEA ae Xe pt EEE Ce dal Pe lipi! ces A POPA air 
$ ł 
: i ib ; 
Un prinţ pribeag... : 
A fost de mult, nu mai știu ziua, Atâtea săptămâni şi luni : 
i Un prinț frumos şi-atât de drag, De-atuncea au trecut... dar el, : 
Intr'un castel — dar într'o zi, Tot pribeag prin cele țări 
In lume a plecat pribeag... Uitând părinții şi castel... : 
Aois A te 3 
„Târziu, când dor i s'a făcut $ 
De țară și-a voinței lege, $ 
El a călcat-o şi-a plecat : 
Un prinț pribeag... să fie Rege ! f 
Ion Miuţa 
Š 00000000000000003000000000000004000000080000600004000030000000009000Â0000000HĂ CETHE EEEE Tera seteretereteveseerereteererere stia it EEA s 


PEST ada 


PAG. 4 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


x% 


| POVESTE CHINEZA 


ncă din copilăria cea mai fragedă, 
Comaţu Seichi avea pentru pă- 
rinţii săi o dragoste, un respect 
și o recunoștință fără margini. Nu 
numai că se ferea cu toată grija 
de a le pricinui cea mai mică su- 
părare, ci îndeplinea cu plăcere 
toate poruncile și toate dorinţele 


lor. 
Mamei sale, îi dădea ajutor la toate trebile din 


casă. O ajuta la bucătărie, la căratul apei și al 
lemnelor, la aprinsul focului. Când era trimis de 
tatăl său, mergea cu plăcere în piaţă și aducea de 
acolo cumpărăturile. Iar când îi mai rămânea 
timp liber, ducea la plimbare pe fratele său mai 
mic sau pe surioara sa cea mică, cărându-i legaţi 
în spinare, așa după cum era obiceiul ţării. 

Când învăţa să citească, toată vremea cerceta 
cu atenție cărţile de bună purtare ale învăţaţilor 
chinezi. In cărţile acestea găsea poveţe amănunţi- 


Din dragoste pentru părinţi |% 


kkkkkkkxkxkkkkkkkkx 


După Felician Chal'age 


te despre felul cum trebue să se poarte copiii cu 
părinţii lor. 

„Copiii — stătea scris în aceste cărţi — nu tre- 
bue nici să scuipe, nici să casce, nici să tuşească și 
nici să strănute înaintea părinţilor. Trebue să-i 
privească, fără să-și ţie ochii aţintiţi asupra lor și 
trebue să se mulțumească să mănânce ceeace ră- 
mâne din mâncarea părinților”. 

In aceleași cărţi, Comaţu găsea şi exemple de 
fapte frumoase și interesante. De exemplu, un tâ- 
năr, deşi avea pielea delicată, se culca în toate 
nopțile, fără să lase în jurul patului pânza care te 
apără de țânțari. Aceasta. pentru ca să atragă pe 
corpul său pe toți ţânţarii din casă, așa că părin- 
ţii săi să poată dormi liniștiți și fără să fie su- 
păraţi de țânțari. 

Un alt tânăr avea o mamă vitregă, căreia îi plă- 
cea nespus de mult să mănânce pește în toate zi- 
lele şi era foarte necăjită că nu putea să aibă și în 
timpul iernei, când lacurile erau îngheţate. Insă 


DIMINEAȚA COPIILOR 


tânărul mergea şi se întindea desbrăcat de orice 
haină pe suprafaţa îngheţată a lacului. 

Căldura corpului său topea ghiaţa, peştii se apro 
piau, ca să poată respira mai bine, iar el îi prin- 
dea și îi ducea mamei sale vitrege. 

Insă lui Comaţu îi plăcea mai mult povestea 
Iubitei, fiica marelui mandarin Cuen Iu, zis şi 
Condeiu-Intins. Impăratul Chinei  poruncise a- 
cestui mandarin să-i facă un clopot așa de puter- 
nic, încât dangătul lui să se audă la depărtări 
mari. 

„Condeiu-Intins” tocmi pe meşterii cei mai iscu- 
siţi, care amestecară aramă cu aur, pentru ca gla- 
sul clopotului să fie mai adânc, şi aramă cu argint, 
pentru ca glasul clopotului să fie mai dulce. Cu 
toate acestea, clopotul nu se nimeri aşa cum îl do- 
rea împăratul, care îi spuse lui „Condeiu-Intins” 
să încerce încă o dată, iar dacă nu va reuși și de 
rândul acesta, să ştie că i se va tăia capul. 

Atunci Iubita îşi vându pe ascuns cerceii și bră- 
țările și merse să ceară sfatul unui vestit cititor 
în stele. Acesta, după ce privi lung la stele şi după 
ce se adânci în citirea unor vechi cărţi de taine, îi 
spuse Iubitei că nu se poate face un clopot, care 
să fie pe placul împăratului, decât dacă se topesc 
împreună aurul, argintul, arama şi trupul unei fe- 
cioare şi dacă sângele fecioarei nu curge peste me- 
talele topite. 

Ce făcu Iubita? Când meşterii topeau din nou 
aur, argint şi aramă şi când cuptorul era tare în- 
cins, ea se aruncă în acest cuptor, strigând: „Din 
dragoste pentru tine, iubitul meu tată!” 

Acum clopotul era desăvârşit, atât ca formă, cât 
și coloare, iar sunetul său era mai puternic și mai 
dulce decât sunetul oricărui alt clopot. Numai că, 
din când în când, se auzea și o tânguire, un suspin, 
un geamăt. 


Cu trecerea vremei, îmbătrânise şi Comaţu. Ajun 
sese la frumoasa vârstă de 15 de ani, fără ca până 
atunci să fi avut prilej să facă vreo faptă, care să 
se semene cu faptele ce citea în cărţile învăţaţilor 
chinezi. Singura lui bucurie era că îi trăiau încă 
părinţii, deși aceștia trecuseră de vârsta de 100 de 
ani. 

Trăiau, însă nu se simțeau bucuroşi că avusese- 
ră parte de o viaţă aşa de lungă. Erau slabi şi ne- 
putincioși, nu mai vedeau bine şi nu mai auzeau. 
Nici nu mai aveau curajul să-şi privească într'o 
oglindă faţa lor uscată şi sbârcită, care căpătase 
culoarea de fildeș vechiu. 

De când se pomenea, Comaţu se căznise mereu 


să aline cele mai mici suferinţe ale părinţilor săi. 


Insă ce putea face, ca să le aline și suferinţa că 
îmbătrâniseră? 

Se gândi și se frământă mult timp, până ce în- 
tr'una din zile găsi sau i se păru că a găsit. 

In ajunul sărbătorii, care este pentru copii, Co- 
maţu cumpără dela o prăvălie de jucării o tobă, 


D= 


PAG. 5 


un zmeu și un iepuraș de carton. Mai cumpără o 
haină în forma și în culoarea roză, așa cum poar- 
tă copiii. 

Comaţu înfipse înaintea casei părintești o pră- 
jină lungă de lemn de bambu, iar în vârful prăji- 


CT 


nei legă un pește de hârtie cu culori strălucitoare 
și pe care vântul îl umfla și îl mişca. 

In Japonia, când e „sărbătoarea băeților”, pă- 
rinţii atârnă de prăjină atâţia pești de hârtie, câţi 
băeţi au în vârstă de mai puţin de şapte ani. 

In felul acesta îi exprimă dorinţa şi urarea ca 
băeţii să urce mereu drumul vieţii, cu toate piedi- 
cile ce ar întâlni, așa cum un pește urcă înotând 
cursul râurilor, cu-tot curentul protivnic. 

Părinţii lui Comaţu fură foarte miraţi, văzând 
că şi înaintea casei lor era o prăjină de bambu cu 
un pește de hârtie. Insă au fost şi mai miraţi, 
când au văzut că fiul lor Comaţu, deși avea 75 de 
ani, se îmbrăcase în haine de copil și începuse să 
se joace, așa cum sar juca un copil mic. Mergea 
pe mâini și pe picioare, prefăcându-se că nu poate 
încă să umble, vorbea ca un prunc care nu știe să 
spună cuvintele întregi și se juca frumos cu toba, 
cu zmeul și cu iepurașul de carton. 

Comaţu a făcut toate acestea din dragoste pen- 
tru părinţii săi, vroind ca aceştia să-și închipuie 
că au încă un copil în vârstă mică, aşa că nici ei 
nu puteau să fie prea înaintați în vârstă. 


PAG. 6 


mpăratul unei ţări se dusese într'o zi la vână- 

toare de cerbi. Un cerb, urmărit de câini, se 
pomeni deodată înaintea împăratului. 

Când cerbul văzu că împăratul stă gata 

să tragă cu pușca, de spaimă, începu să tre- 

mure din tot trupul, iar din ochi i se porniră la- 


crimi de jale. 

Văzând aceasta, împăratul lăsă puşca jos, sări 
asupra cerbului și îl prinse de viu. După aceea, îi 
trecu în coarnele cerbului un inel de aur, iar în- 
lăuntrul inelului, care era un inel mare, scrise 
numele său, precum și anul și ziua când sa în- 
tâmplat aceasta. Apoi dete cerbului drumul în 
pădure. 

Incântat că a scăpat cu zile, cerbul pieri în 
desișul pădurii, iar împăratul se întoarse la pala- 
tul său. Nu mult după aceasta, împăratul se îm- 
bolnăvi şi încetă din viață. In scaunul împără- 
tesc îi urmă fiul său, iar după ani de zile, fiul 
acestuia. Cerbul însă trăia încă în pădure. 

Intr'o zi, împăratul cel nou se duse la vână- 
toare în aceiași pădure în care odinioară bunicul 


DIMINEAȚA COPIILOR 


său prinsese și lăsase apoi liber pe cerbul cu ine- 
lul de aur. Deodată, înaintea vânătorilor se ivi a- 
celaş cerb. Imbătrânise mult, aşa că abia putea 
să meargă, însă inelul de aur strălucea pe coarnele 
sale. A 

Tânărul împărat îl prinse și-l privi cu mirare, 
văzând că are în coarne un inel de aur. Insă 
când citi cele scrise pe inel, află despre fapta 
bună a bunicului său. Socotind anir de când avu- 
sese loc întâmplarea cu cerbul, văzu că de a- 
tunci trecuseră tocmai o sută de ani. 

„O sută de ani, își zise el, a putut cerbul ace- 
sta să trăiască liniștit și fericit în pădure, fiind- 
că bunicul meu a fost bun cu el și i-a cruțat 
viaţa. 

„Fericit e omul, adăogă împăratul, care după 
moarte lasă amintiri vii despre faptele sale bune, 
despre care merge vestea și după o sută de ani”. 

Zicând acestea, dete şi el cerbului drumul, ca 
să trăiască în liniște câte zile mai avea de trăit. 


L SP. 


BIEMINPAȚ A COLI LUK EE = PAG. 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


9099009 eee00e0ete Poate eetetePea tattoo eeotebeeeeoIPODORPODERORO GI NOROROA PPPPORORARRE Pepe EEEE E E E E E E EE E E E E A E A a 


| CUCURIGU! | 


Din pat iute vă sculaţi, 

Vă spălaţi şi vă mbrăcaţi. 
Cucurigu! dragi copii, 

Fiți mai sprinteni şi mai vii! 
Cucurigu! pân zic trei, 

Fiţi toți sata, drâzii mei! 
Cucurigu! oameni buni, 

Ştiţi doar vorbe din străbun.. 


Î01P00Peeea ep eee eteteeeeeereteceeeeeeeReeootoceoooooeeeer 


La aaa AA AAAARARAAAAARAAAAARARAAAAAAAAAAAAAAAARAAAAAA LALA LALA aa) 


„Cucurigu! vă sculați Vă ajunge ce-aţi dormit. Lenea e cucoană mare, 

Şi dz treabă v'apucuți. Cucurisu! vă grăbiţi Insă nare de mâncare. 

Soarele a răsărit, Şi din somn Să vă treziţi. Dorina 
900044 PPHPP Atete ttetteoeeorteeseeserssssseees ţ j teertoseeesrtereeeitetteeteetees ettettettttetetteottesstotstoss. 
r PES NORRAS E te ae A EOR eat ASE REON. OKEKIZEEEEEEEEEKEEEETETEEEEKEEEETTEEEEEEEEEEEEEETEEEE TETEE E ad 


. 


CARTEA | 


Carte, dar neprefuit, Carte, tu eşti o comoară, 
Prieten bun, nedespărțit, Ca să știm ce nenconjoară, 
Carte, tu ne luminezi, Ca să știm cum să lucrăm, 
Tun viată ne'ndrumezi. Noi din tine învăţăm. 


La tine, carte, alergăm, Carte, jur te voi iubi 

Căci prin tine învăţăm Si frumos te voi citi, 

Tot ce este de folos, Tot ce-mi spui, voi ține minte 
Să trăim cât mai frumos. Si voi fi copil cuminte. 


Maria Sorel 


009000 0900900000000000000000000 1900000000Â0000000000009000909000900P0P0000Pevreeeeeeteeeee, 


PE iii aălaaaalaadaaanaaaaadaaaăăaaă 


1000090900000 oeaeeaee teo eedateteete00000000000000000000000000000000000000000000080000000000000000000000000000000900000teetd0erooeneetaseooeaeeeseey 


PAG. 8 = DIMINEAȚA COPIILOR 


= = == ——— _ === — 


H 


5) Bran trimite pe Stan la „Pădurea Neagră“ 


Bran sgârcitul este vesel, Si râzând, îşi zice singur: Căci convins e Bran sgârcitul, 
Râde, sare încântat, „Bravo, că deștept am fost! Despre Stan că-i prăpădit, 
De plăcere-și freacă nasul, L-am trimis pe Stan la moarte, Că la „Muntele de ceață” 

Că' de Stan el s'a scăpat. Iar el merse ca un prost”. Lupii că l-au înghiţit. 


| 


SHAI 


A 


să 
„„ Dar ce-i praful colo'n zare, Ba se-aude urlet groaznic. Căci e Stan venind cu lupii 
Ca un nor ce se mărește Tot se-apropie și vine. Dela „Muntele de ceață”, 
Și se-apropie într'una? Când văzu Bran ce se'ntâmplă, Bran, când vede 'ncremenește, 


Ştă năuc Bran şi priveşte li veni chiar să leşine. Ba de spaimă chiar îngheață. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Insă Stan îi strigă vesel: 
„Vin, jupâne să priveşti, 
Ti-am adus eu turma'ntreagă 
gam făcut precum dorești“. 


„Am păţit-o; vai de mine!“ 
Plânge și se vaetă Bran. 
„Mă omoară, prăpădește 
Blestematul ăsta Stan“. 


Bran sgârcitul nu'ndrăznește Ce mai oi mâncară lupii! 
Să se miște și să iasă. Ce mai vaci au sfâșiat! 
„Stane, 'n grajd închide lupii!“ Cai și capre, ce le pică, 
Zice și se "'ncuie'n casă. Nici un os ei wau lăsat. - 


Zi şi noapte se gândește In sfârșit, veni şi gându-i: 
Ce-ar putea să născocească, „Dragă Stane, zise el, 
Stan să meargă la vr'o treabă, Pentru lupii tăi sălbatici 
Unde moartea să-și găsească. N'am.mâncare nici de fel. 


„Stiu că la „Pădurea neagră” 
E o iarbă care crește, 
Minunată-i pentru dânșii 

Și le place. le prieşte. 


In n-rul viitor: 


— Merg, jupâne, merg s'o caut“, „,„N'are gând curat jupânul, 

Zice Stan și'ndat' porneşte Umblă să mă prăpădească, 

Drumul la „Pădurea neagră“, Dar nu pier așa de lesne, 

Dar mergând, își tot vorbește: Căci tot el o so pățească“. 
(Va urma) 


„Ce a văzut Stan la Pădurea neagră“ 


TORES, 


== DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 10 


dinioară, cică, ariciul și liliacul erau mari 
2) negustori. Intrun copac înalt, gros și 
scorburos — aflat într'o pădure veche — 
își instalaseră ei prăvăliile: sus, printre 
crăci şi găuri — liliacul avea tot felul de 
mărunțișuri. jos, ariciul făcea pe băcanul. 
Clienţii: pasările codrului și fiarele sălbatice. 
In magazinul liliacului, cumpăra — de pildă, un 
sticlete care cerea grabnic culoare roşie și gal- 
benă pentru vopsit penele; o ciocănitoare făcea 
gălăgie să-i dee un cioc mai lung și mai ascuţit, 
de oarece — spunea ea — are de dat o gaură a- 
dâncă; alte păsărele cumpărau pene și fulgi; mai 
la urmă venea şi vestita cântăreață: privighetoa- 
rea, care aşezată pe-o crenguţă, mai întâiu, cânta 
un cântec duios — storcând picături de lacrimi, 
din ochii suratelor păsărele, — apoi, intra în ma- 
gazin şi târguia doctorii pentru întărirea vocei. 
Seara, scotea triluri de se cutremurau frunzele, 
iar luna ca o candelă a nopţii se oprea o clipă, 
ascultând fermecată aceste cântece Dumnezeești. 
La jupânul băcan ariciul, — ce să mai spun! — 
în fiecare zi, lupul și ursul sorbeau din niște coji 


de lemn „zeamă de smeură” și se spovedeau unul 
altuia de păsurile ce aveau pe suflet. 

„Ehei! cumetre ursache, zicea lupul, nu ştiu ce 
să ne mai facem! — Ciobanii nu vor să mai crea- 
scă oi; ei le vând la târg. Orăşenii fac pe bo- 
erii — nu mai vor în ruptul capului, să poarte co- 
joace; . cică s'au franţuzit, americanizat... Şi cu- 
vinte de-astea de-mi vine să înghit limba. Nu 
altceva. i 

— Noi, neamul Ursuleştilor, crezi că suntem 
potcoviți mai bine? Nu. Copiii noștri erau luați — 
pe vremuri — de oameni şi duşi pela menajerii 
sau îi învăța să joace. Iacă așa: 


„Joacă bine măi Martine. — 
„Că-ți dau pâine cu măsline!”... 


Acum când ajung la bârlog, — dau năvală ur- 
lând: ,, Tătucule, ni-e foame!”.... 

„Nici tu casă, nici tu masă, nici tu mâncare! 

Zău așa! îmi vine să-mi iau lumea în cap!” 

In apropiere, cumătrul „Rănică  Vulpoiul” se 
jură lui „conu lepurilă”, pe găina ce-o mâncase în 


(Citiţi continuarea în pag. 11 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Iți vestesc eu, dragă Hapleo, 
Că scrişoarea-ți am primit. - 
Am avut o mulțumire, 

Dar puţin m'am şi mâhnit. 


Scump prieten, cum se poate, 
Ca să fii tu supărat, 

Că am scris eu despre tine 
Tot ce-am știut şi am aflat? 


Dar nu ştii că cititorii 

Mă întreabă tot mereu: 

„Ce-i cu Haplea? Ce mai face?” 
De-i așa, îmi pare rău. 


EU am dreptul să mă supăr, 
Căci pe tine te iubesc 

Mult mai mult decât pe mine 
Și eu, bietul, mă silesc 


Să le spun povești frumoase, 
Poezii chiar să le fac, 
Ghicitori și alte multe, 

Dar, de geaba, nu-i împac. 


„Ce-i cu Haplea??” tot mă 
întreabă, 
Despre Haplea vrem să scrii, 
Scrie 'n orice săptămână 
Despre Haplea tot ce știi”. 


Despre mine nici o dată, 

Nu îmi cer să povestesc. 
Vrând, nevrând, le fac în voe, 
Dar nu știi cât mă mâhnesc! 


= = e 


Moş Nae lui Haplea 


Iar acuma vii tu, dragă, 

Vii şi-mi spui că nu-s discret, 
Că scriu tot și dau pe față, 
Că nu ţin nimic secret. 


N'ai dreptate, mai de grabă 
` Trebue să-mi mulțumeşti, 

Și din viața-ţi minunată 

Tot ce ştii, să-mi povestești. 


Ai ajuns azi, dragă Hapleo, 
Ca să fii un om vestit, 

Azi 'n toată Europa 

Numele ţi-e pomenit. 


Peste tot auzi de Haplea, 

Despre mine mai nimic, 

Totuși, bun cum sunt de felu-mi, 
Iti dau mâni şi îţi zic: 


„Să rămânem buni prieteni, 
Cum am fost dela 'nceput, 


PAG. 11 


Lui 


Și să nu spui că te superi, 
Că te fac eu cunoscut”. 


Coanei Frosa sărut mâna, 
Mânuşita ei cea fină, 

Și sărută, rog, din parte-mi 
Pe drăguța mea de fină. 


Și nu ştii ce bine-mi pare, 
Că sunteți voi sănătoși, 

Vă doresc și de azi încolo 
Să fiți, Hapleo, sănătoși. 


Si-ti mai dau acum de veste 
Că voi scrie în curând 
Multe fapte despre tine, 
Le voi scrie rând pe rând. 


Pâw atunci, te rog, primeşte 
O frățească salutare 

Și dorintu-ți sănătate, 
Incheiu aci a mea scrisoare. 


4È 
T 


-oer pras yor = 
. è 


AE 


=== 


St 


Urmare dela povestea din pagina 10: „Ariciul, lilia-u! si rata“ 
| miza retetei muta ata derula BI, pa uta Ea EI e at hate T muci 2 a 7 a 


noaptea. trecută, că el — bine înţeles, însă, furată 
— niciodată nu a minţit și, nu știe ce-i furatul!?. 
sa 

Văzând ei că, — e vorbă de ariciul și liliacul, — 
afacerile merg de minune și muşterii se înmulţi- 
seră, se sfătuiră să-și mărească prăvăliile și să a- 
ducă și mărfuri mai multe. 

Zis și făcut. 

Au pornit, deci, să cumpere 
bună dela Țarigrad. 

Şi pentru că le trebuia o corabie, se învoiră cu 
rața să le transporte marfa pe apă. 

La Țarigrad au târguit ce le trebuia, au îmbar- 
cat marfa pe spinarea raţei și au plecat înapoi în 
ţară. 


marfă multă și 


La întoarcere îi apucă o furtună grozavă, care 
îi răsturnă cu marfă cu tot. D'abea scăpară cu 
viaţă; ce folos însă, căci acum nu mai erau în 
stare să-și plătească datoriile. 

Au părăsit satul și pădurea și-au fugit în lu- 
mea largă. 

Şi de atunci — se povestește — ariciul, când dă 
ochii cu cineva se face mic cât un ghem; liliacul 
sboară numai noaptea de frică să nu se întâlneas- 
că cu creditorii; iar rața, cum intră în vreo apă, 
ridică în sus coada şi scormoneşte cu ciocul în 
fundul apei, doar, doar va mai găsi ceva din marfa 
pierdută... 


Justin D. Grigore 


PAG. 12 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


i 


| 


= >> „=> 


| — POVESTE POPULARĂ ROMÂNEASCA — 


n 


n om dintrun sat oarecare când 
se simți că îmbătrânise, chemă 
la el pe cei trei fii ai săi şi le 
vorbi în felul ce urmează: 

„Dragii mei, eu am îmbătrâ- 
nit, aşa că nu mai pot munci 
č şi nu vă mai pot hrăni. Acum 
vaţi făcut fiacăi mari, așa că mergeţi să vă cău- 
taţi norocul în lumea largă. Vei pleca mai întâi 
tu, Ioane, fiindcă ești cel mai mare. Gheorghe va 
pieca la un an după tine, iar Păsărel, la un an 
după Gheorghe. Tot ce vă pot da fiecăruia, sunt 
câte trei fuse umplute cu fire de aur şi rămase de 
la maica voastră — Dumnezeu să o ierte! Ia-ţi, 
Ioane, fusele tale și pregăteşte-te de drum”. 

A doua zi, Ion porni la drum, mergând mereu 
către soare-răsare. 


iá W - 
= = = Ss == 


de Ionel Păunescu-Drăceşti 


m) 


Intruna din zile, întâlni la o răspântie pe un 
moșneag cu o barbă mare albă. 


„Incotro, flăcăule? îl întrebă moșneagul acesta. 

— Mai tacă-ţi gura, moșule! răspunse Ion răstit. 
N'am să mă spovedesc eu la toţi unchieșii care îmi 
vor ieși în drum. 

— Nu-mi dai mie cele trei fuse ce ai în mână? 
îl întrebă din nou moșneagul vorbindu-i cu blân- 
dețe. Bani n'am să-ți dau, în schimb, îţi voi da 
trei sfaturi, care îţi vor prinde mult bine în lume. 

— Ce să fac eu cu sfaturile tale? răspunse Ion 
cu dispreţ şi văzându-și mai departe de drum. 

Seara îl apucă într'o vale adâncă, pe unde cur- 
gea un râuleţ de apă. Ion se culcă lângă râuleţul 
acesta și adormi numai decât. Pe la miezul nopţii, 
fu trezit de un zgomot ciudat. Sări în sus speriat, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


dar. deodată se simţi luat de apă şi înghiţit de ea 
pentru totdeauna. 

Pasă-mi-te, la munte căzuseră ploi mari care 
umflară apa râușorului. 

Dintr'un fir subţire de apă, râuşorul se prefăcu 
întrun adevărat potop, ieși din albie și luă cu el, 
înecând tot ce era în valea aceea. 

Tatăl și fraţii lui Ion așteptară în zadar un an 
de zile ca Ion să se întoarcă acasă. Văzând că nu 
mai vine, fratele său Gheorghe luă și el trei fuse 
umplute cu fire de aur și plecă în lumea largă. Se 
întâlni și el cu moșul cel bătrân, îi vorbi cu aspri- 
me și nu vroi să-i dea cele trei fuse în schimb 
pentru trei sfaturi. Dar avu și el aceiași soartă 
ca și Ion, fiind înghiţit de apa râuleţului din vale. 

Acasă, bătrânul tată și Păsărel așteptau în za- 
dar să se întoarcă Ion și Gheorghe. Atunci Păsărel 
zise tatălui său: „Tată, dă-mi și mie cele trei fuse 
și binecuvântarea ta și să merg și eu în lume să- 
mi caut norocul”. 

Bătrânul părinte nu se îndura să-l lase să 
plece, însă, văzând că n'are încotro, îi dete cele 
trei fuse şi binecuvântarea părintească. 

Păsărel plecă, mergând și el pe drumul bătut de 
fraţii săi. Intr'o după amiazi întâlni în acelaş loc 
moșneagul cu barbă albă. 

„Incotro, flăcăule?” îl întrebă moșneagul. 

Păsărel își scoase căciula și îi răspunse frumos: 
„In lumea largă să-mi caut norocul. 

— Dar nu-mi dai mie cele trei fuse ce ai în 
mână? Bani n'am să-ţi dau, în schimb, îţi voi da 
trei sfaturi, care îţi vor prinde bine. Primești 
târgul? : 

— Primesc bucuros; răspunse Ion dându-i fusele 
şi adăugând: un sfat bun prețueşte mai mult de- 
cât orișice. 

— Ascultă, îi zise moșneagul, care sunt cele trei 
sfaturi. Intâiul sfat: Noaptea, să nu te culci vreo- 
dată în vale, ci totdeauna să-ți alegi un loc mai sus. 

Al doilea sfat. De câte ori vei dormi cu mai mulți 
oameni, să te ferești a te culca la margine. 

Al treilea sfat. Când cineva, fie acel cineva om 
sau altă viețuitoare, te va întreba ce-ţi este mai 
drag pe lume, să-i răspunzi că ochii și sprânce- 
nele”. 

Ion mulţumi moșneagului pentru aceste sfaturi 
și plecă mai departe. Către seară, se întâlni cu 
alţi cinci drumeţi și se făcu tovarăș de drum cu 
dânșii. Noaptea îi apucă în valea în care pieriseră, 
Ion și Gheorghe. 

„Aci e loc bun de dormit, zise unul din drumeţi. 

— Nici aci în vale, ci haideţi ceva mai sus”, îi 
îndemnă Păsărel amintindu-și de sfaturile moş- 
neagului. 

Insă cei cinci drumeţi nu vroiră să-l asculte, ci 
se culcară pe iarba verde lângă apa râuleţului, pe 


PAG. 13 


când Păsărel se culcă în deal la rădăcina unui fag. 
"Peste noapte se porni o ploaie grozavă, care 
umflă apa râușorului și înecă pe drumeţii care se 
culcaseră în vale. 


Păsărel porni mai departe la drum și cam pe la 


amiazi se întâlni cu alţi trei oameni, dintre care 
doi erau oameni în vârstă, iar al treilea un flăcău 
de seama lui. Se făcu și cu ei tovarăș de drum. 


Seara se culcară tuspatru într'o câmpie. Cei doi 
oameni în vârstă unul lângă altul, apoi flăcăul, iar 
la margine Păsărel. Insă, tocmai când să aţipeas- 
că, Păsărel își aduse aminte de sfatul moșneagu- 
lui, ca să nu se culce la margine. Se sculă, așa dar, 
ușor și se strecură pe nesimţite între unul din cei 
doi bătrâni și flăcău, aşa că flăcăul rămase la 
margine. 


Git urmarea În pag. 15 Jos. 


PAG. 14 == = 


> DIMINEAȚA COPIILOR 


ONEBORONONOHNONO 


n Grecia veche trăia odată un rege bătrân, 
| Soția îi murise de mult, dar îi lăsase o fată 
| frumoasă ca o floare. Eritreea — acesta era 

numele ei — era gingașă și sglðbie; avea 
gura rumenă ca a mărgeanului, iar ochii îi 
străluceau ca două stele. j 

Cât era ziua de mare, sburda cu tovarășele ei de 
joacă prin câmpii, culegând flori și împletind co- 
ronițe. De măritiş nici nu vroia s'audă. 

Intro zi, pe când Apollo, zeul soare, sbura cu 
carul lui de foc deasupra poenei, unde se jucau co- 
pilele, rămase fermecat de frumusețea Eritreei. 
Lăsă caii să sboare singuri, trăgând după ei te- 
leaga de foc și cobori pe pământ prefăcut în 
ciobănaş. 

Pe când sălta în hora nebunatecă, Eritreea auzi 
melodia dulce a naiului. Se desprinse din horă şi 
mergând după sunet, ajunse la o movilă, pe care 
sta lungit Apollo în haine de cioban și fluera. 


Cum s'a făcut papagalul 


Poveste din Mitologia greacă 


Oa Caoaoaoaoma om 


Atunci zeul își lepăda hainele pământești și a- 
păru în strălucirea sa divină; lăudă frumuseţea ei 


şi o întrebă ce dorinţă ar avea, căci voia să i-o 
îndeplinească. 


Eritreea nu se sperie de loc, când văzu înainte-i 
pe însuși zeul artelor și răspunse că singura do- 
rinţă, pe care o nutrea de mult timp, era să pri- 
vească măcar o clipă în Olimp, lăcașul zeilor. 

Apollo se gândi puţin și apoi zâmbind îi zise: 
„Iţi voiu face voia, dar nu cumva să spui celor- 
lalţi ce ai văzut, căci e oprit ochiului muritor să 
privească măreţia zeilor”. 


Eritreea promise și atunci Apollo o făcu mică 
de tot şi o ascunse în faldurile mantiei sale. 
Intr'o  clipită ajunseră în vârful muntelui O- 


limp, iar Apollo cu Eritreea pitită în haina sa 
păși mândru înlăuntrul palatului. 


ie Dea 


DIMINEATA COPII LO R 


Dar vezi că nimeriră prost. Zeii tocmai se cer- 
tau despre cetatea Troia. Jupiter asculta liniștit, 
dar zeiţa Venus se certa amarnic cu zeiţa Jumo- 
na, căreia îi ţinea parte zeiţa Minerva. 

Când ajunse înapoi pe pământ, Eritreea uită 
de făgăduială și nu-şi putu ţine gura. Povesti pă- 
rinților ei, prietenilor, curtenilor. Dădu serbări 
chiar, la care povesti în gura mare şi se strâmbă 
după fiecare zeu și zeiță cum se certau. 

Asta era prea mult. Junona o văzu din înăl- 
ţimele cereşti şi supărată, o prefăcu într'o pa- 
săre. Intreaga curte care asista la serbare răma- 
se înmărmurită, când zări în locul frumoasei Eri- 
treea, o pasăre mică, acoperită cu pene colorate, 
care se ascunse tremurând sub o creangă. 

Bătrânul tată căzu înspăimântat în genunchi 


Urmare de ovestea H 
w poeta Cele trei fuse“ 


Dar când se trezi dimineaţa din somn, ce-i fu 
dat să vadă? Flăcăul acela zăcea mort într'o baltă 
de sânge, care îi curgea încă dintr'o gaură făcută 
în piept. 

„Ce ai făcut, Tomo? Mi-ai omorît copilul țipa 
și se văeta unul din cei doi oameni. 

— M'a înșelat ticălosul acesta, și-a schimbat 
locul, tâlharul!” răspundea celălalt, arătând pe 
Păsărel. 

Atunci, amândoi se repeziră la Păsărel, voind 
să-l străpungă cu cuțţitele. 

Dar Păsărel se apără cu ciomagul și îi lovi așa 
de tare, că-i culcă pe amândoi la pământ. După 
aceea, își văzu înainte de drum. 

După ce merse o bucată de vreme, întâlni la o 
răspântie o sumedenie de oameni, care plângeau și 
tremurau de spaimă. Pasă-mi-te, un balaur groaz- 
nic la vedere şi având nouă capete, le aţinea dru- 
mul și punea fiecăruia câte o întrebare. Aceluia 
care răspundea bine, îi dădea un sac plin cu gal- 
beni, iar pe nenorocitul, care nu ştia să răspundă, 
îl sfâșia pe loc. 

Aşa se face că bablaurul sfâşia şi înghiţiţa zilnic 
douăzeci până la treizeci de oameni. 

Veni și rândul lui Păsărel. „Ce-ţi este mai drag 
pe lume? îl întrebă balaurul. 

— Ochii şi sprâncenele”, răspunse Păsărel gân- 
dindu-se la sfatul moşneagului. 

— Ai răspuns bine”, zise balaurul și îi dete un 
sac plin cu galbeni. 

Cu banii aceştia Păsărel se întoarse acasă, se 
căsători cu fata cea mai frumoasă din sat şi ajuns 
un gospodar de frunte. 

de Ionel Păunescu-Drăceşti 


— A C 


și rugă pe Apollo să ierte nesăbuința fiicei sale. 
Zeul se îndură de lacrimile părintelui şi dărui 
pasărei voce omenească; dar nu putu face mai 
mult, căci Junona îl împiedică să-i dea și mintea 
omenească. Pasărea deci nu putea să vorbească 
ce voia și ce simţea ea, ci putea numai să imite 
cuvintele oamenilor. 

Aceasta fu pedeapsa ce o primi dela zei nesă- 
buita Eritreea, pe care tatăl ei o plânse cât trăi. 
Ea însă, cât era ziulica de mare, vorbea, vorbea... 
dar nici odată nu erau cuvintele ei, ci cuvinte 
furate dela oameni. 

Şi astfel se ivi pe lume această pasăre, pe care 
oamenii o numiră mai târziu papagal. 


Manoilova 


PP. L-.-.-.-.-.- L-a P-e = 


LULIEN MUSAFIA 


un drăguţ cititor al „Dimineţii Copiilor“ în vârsta 

de 6 ani jumătate, care a cintat ja pian, în chip 

admirabil, „MENUETTO“ de Beethoven, la șezători.le 
de Crăciun ale revistei 


= = Et E 


oeo 


CITITORI 
A apărut minunatul şi mult aşteptatul 


Almanahul $colarilor 


pe anul 1932 


Costul unui exemplar este lei 25 


e 


a a E => > PT 
P > fi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 
J. V.-Galaţi. — „Revoluția cărţilor...”, destul de 


bine scrisă și cu o vădită vervă poetică, este, în 
primul rând, prea lungă pentru spaţiul restrâns 
de care dispunem în revistă pentru versuri. Al 
doilea, apeluri că „Nu simțiți în pieptul vostru 
dorul sfânt de libertate?” sună exagerat faţă de 
subiect. Părerea noastră este că subiectul d-tale 
ar eşi mai bine, fiind scris în proză și într'o formă 
mai simplă. 

A. N. Z.-Loco. — Din cele două poezii trimise de 
d-ta, se va publica poezia „Primăvară” La poezia 
„Ghiocelul potrivești rimele întrun mod neobiș- 
nuit. Anume, în strofe de patru versuri, lași neri- 
mate primul și al doilea vers și faci să rimeze nu- 
mai al treilea cu al patrulea, ceeace nu se obișnu- 
ește. 

S. Mur.-Brăila. — Povestea „Cel 
trandafir” se publică. 

Al. FI.-Gara Titu. — Dragul meu, ca şi meseria 
d-tale, tot așa și scrisul este un meșteșug, care se 
învaţă prin mulţi ani de muncă și de trudă. Cum 
vrei să trimiţi d-ta spre publicare povești şi poe- 
zii, când din scrisoarea d-tale vedem că nu cu- 
noști nici ortografia, nici punctuaţia, nici felul 
cum se construeşte o frază? Te sfătuim să conti- 
nui a fi cititorul nostru, fără să-ţi mai dai oste- 
neala să fii și colaborator. 


mai frumos 


R. S. C.-Focșani. — „Jocurile” trimise de d-ta 
au fost date spre cercetare redactorului nostru 
special. „Urecheala lui Motănică” e slăbuţă. Pre- 
cum poţi vedea în fiecare număr al revistei, bucă- 
tile ce apar la rubrica „Pentru cititorii mai mi- 
cuţi” sunt mai bine scrise. 

Șt. P.-Catane. — In poezia „Veselia de primă- 
vară” începi în felul următor: „Sa dus zăpada 
geruită, Gonită de primăvara înveselită”. Ită-ită, 
primăvara înveselită — crede-ne, nu merge. De 
asemenea, „oițe” nu poate rima cu „bețe”, nici 
„Dăd” cu „pierd”. Slăbuţe şi strofele din poezia 
„Fluturaşul”. Deseori mă întreb: „Ce nevoe este 
să facem cu toţii versuri?” Te rugăm, pune-ţi și 
d-ta întrebarea aceasta. 


TEORIA CĂPRARULUI 


La teorie, don căprar, 

Explică apăsat şi rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune şi Făurar, 
Dar ciocolata bună e numai Suchard ! 


...-.-..._-... o... cc cc... ....o..c...ceo 


mm ue a a a aka E CR ca a ee 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOŞ NAE 


Cea mai frumoasă şi mai distractivă carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 


De vânzare la librării 
-wu 


| Preţui unui volum 1240 


eee 


Cupon Nr. 11 


Acest cupon dă dreptul posesorului, a lua parte 
la tragerea marilor premii, oferite de revista 
„Dimineaţa Copiilor“, ne anul 1931-1982 
Teeteeeeeeee 


Ş 


| Caritatea în şcoală 


Publicăm cu plăcere şi ca să servească drept cremplu 
şi altora cele ce urmează : 


„Amicii Binelui”, societatea școlară de bineface- 
re a clasei IV-a băeţi, C.-Vodă, mulțumește per- 
soanelor caritabile care au donat acestei societăţi 
bani pentru ajutorarea copiilor săraci. Şi anume: 

Elevii clasei au strâns din serbări, tombole şi 
donaţii 1294 lei; D-l M. Stoiescu 200 lei; Societa- 
tea anonimă de cimenturi 200 lei; D-na A. Fogo- 
roși 100 lei; D-na Căpitan Nicolaevici 100 lei. Ele- 
vul Nicolaevici E. câte 60 lei lunar tot anul; D-nul 
H. Crespen 40 lei. Lista elev. Bulamaci P. 10 lei; 
Funcţionarii fabricii de cimenturi 170 lei. 

Total lei 2114 din care sa ajutat școlarii ne- 
voiași de Sf. sărbători ale Crăciunului. 


„Amicii Binelui” 
Secretarul școalei elev, Aurel M. Chilug 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


q. DIMINEATA 
COPIILOR 


CHINEZUL: „Stai Japonezule, noi suntem copii şi trebue să fim buni prieteni, iai 


ET 
nu să ne omorâm!” PREŢUL SLEI 7 


e 


| 7 A ea iC CS E e E Te 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Insemnări de cuvinte. 


Cititorii ne întreabă destul de des despre ori- 
gina şi insemnarea unor cuvinte, iar noi le 
răspundem bucuros, văzând în întrebările lor o 
dorinţă serioasă de a învăța bine limba română 
şi de a-și înmulţi cunoştinţele. i 

De rândul acesta vroim să explicăm însemna- 
rea unor cuvinte, a căror origină este în adevăr 
curioasă. Anume, cuvintele acestea nu sunt luate 
din vreo limbă, ci s'au format după numele unor 
oameni. è 


„Nicotină'. 


Nicotină e otrava, care se găseşte în tutun. Din 
cauza nicotinei, fumatul este “foarte vătămător 
pentru sănătate. Mai ales tinerii, care fumează, 
rămân slabi, anemici, își pierd pofta de mâncare 
și sunt mereu dispuși la îmbolnăvire. y 

Cuvântul „nicotină” vine dela diplomatul fran- 


cez Jean Nicot (1530—1600), care a adus pentru, 


întâia oară în Franţa tutunul. Origina tutunului 
este din America, aşa că mai înainte de descope- 
rirea Americii locuitorii din Europa nu cunoșteau 
tutunul şi nu știau ce este fumatul. 


—.. 


„Arsenal“, „amiral“. 


Iată două cuvinte pe care le-am luat dela 
francezi, dar care nu sunt de origină franceză, 
ci. ambele sunt de origină arabă și fiecare este 
compus din două cuvinte arabe. 

Arsenal înseamnă locul unde se fabrică sau se 
tin în depozit arme și munițiuni de război. Mai 
înseamnă un stabiliment maritim unde se con- 
struesc, se repară și se înarmează vapoarele de 
război. Cuvântul „arsenal” este format din îm- 
preunarea cuvintelor arabe „dar-ul-sanaa” care 
înseamnă exact „casă de meserii”. 

Amiral înseamnă comandantul unei flote de 
văzboiu şi este cel mai înalt grad în marina mili- 
tară „Vas amiral” se numește vaporul de räzboiu 
pe care se îmbarcă amiralul. 

Cuvântul „amiral” vine din împreunarea cuvin 
telor arabe „amir-ul-mah”, ceeace Înseamnă exact 
„comnadantul apelor”. . 


„A linşa“. 


A linșa înseamnă a condmana pe cineva la 
moarte și a-l executa numai decât, fără să fie ju- 
decât de tribunal și fără să se fi indeplinit formele 
legale. 

Cuvântul „a linșa” vine dela ceeace se numeşte 
legea lui Lynch (citeşte Linci) din Statele Unite 
ale Americii de Nord. Anume, la începutul coloni- 
zării Statelor Unite cu emigranţi veniţi din Eu- 
ropa, erau foarte mulți tâlhari, care atăcau pe 
călători și de care le era frică chiar și judecăto- 
rilor. Atunci coloniștii se strângeau mai mulţi 
împreună şi când prindeau pe vreunul din tâlha- 
rii aceștia, nu-l duceau la tribunal, ci îl jude- 
cau ei și-l spânzurau numai decât. 

Obiceiul acesta de a-ţi face singur dreptate n'a 
dispărut nici astăzi în Statele Unite şi se aplică 
mai ales contra negrilor. De sigur că e un obiceiu 
rău şi din cauza căruia se săvârşesc destule ne- 
dreptăţi şi abuzuri. 


„Boicot“. 


A boicota înseamnă a te înțelege mai mulți să 
nu cumperi nimic dela cineva, să nu-i vinzi și să 
mai nici o legătură cu el. 

Cuvântul vine dela James Boycott. un englez 
care era în Irlanda administratorul unor moşii. 
Se purta aşa de rău cu țăranii, în cât aceştia 
sau înțeles să nu mai lucreze pe aceste moşii, să 
nu cumpere nimic dela Boycott și să nu-i vândă. 


Țăranii, care nu sar fi ţinut de această înţele- 


gere, erau amenințați cu aceiaşi pedeapsă, ba, 
dacă nu se supuneau, erau ameninţaţi şi cu 
moartea. 

Acestea sau întâmplat cam pela 1880. Cu tot 
ajutorul ce-i dete guvernul englez, care și trimise 


soldați ca să-l păzească, James Boycott a fost ne- -+ 


voit să părăsească Irlanda. 


„Gazetă“. 


Gazetă este cuvântul popular pentru ziar, jur- 
nal. „„Gazetă” este un cuvânt de origină italiană. 
Anume, la Veneţia, când au apărut mai întâiu 
jurnalele, preţul unui număr era o monedă, care 
se numea gazetta. Cu timpul, sa zis „gazetă” nu 


banului cu care cumpărai jurnalului, ci chiar- 


jurnalului. i 


nS SE Bate 


=