Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0034

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENIE : 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


înscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov, 





Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 Inni 


TELEFON: 3.30.1060 


VI VIPSUL LIILDAP 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 








ANUL XLViloe Nr. 34 


SAMBATA 8 OCTOMBRIE 1938 


MIHAI NICULESCU 


Redactor responsabil : 





INELUL LUI ION NECULCE 


Mă găseam acum de curând pe Du- 
năre. Barcagiul, care e Român vechiu 
din Turtucaia şi are, pentru el, nevastă 
și cei patru copii de-acasă, barca aceasta 
purtată de apă și un pogon de loc înă- 
untru pe mal, îmi vorbeşte de neca- 
zurile lui. Pogonul nu e numai unul 
Singur, dar e așa de departe că femeea 
umblă cu casmaua pe umăr până spre 
amiazi, ajunge obosită la el, mai îl! scor- 
mone ici, colo și trebue s'o ia îndănăt, 
ca să n'o apuce noaptea pe drum. Il în- 
ireb, ca să-i mai abat gândurile, dacă 
au plecat berzele. Au plecat de mult. 
Peste câteva zile se duc și rândunicile. 
Au rămas numai corbii, zgaroii, cum 
zice el, cari zboară întâiu fiecare cu câte 
un fir de grâu în cioc până la Ierusalim 
și apoi se întorc şi iernează aci, în lun- 
că. Aşa spun bătrânii, 

Mă gândesc, fără să vreau, că la fel 
vom face peste puţin și noi, trimişii 
Fundaţiei Culturale Principele Carol la 
sate. Am venit odată cu vara, când abia 
se oprise din cântat privighetoarea şi 
intra secara în grâu, și ne călitorim, 
când se culeg strugurii şi se hotărăște 
ziua ieşirii la strânsul porumbului. Dar 
câte n'am făcut în aceste trei luni de 
muncă de fiecare clipă, muncă subțire 
de căutare de boală, de predici în bi- 
serică, de strângere a datinelor, de în- 
fiinţare de cooperative şi de lecţii de 
puspodărie, sau muncă ma groasă, de 
lăere de șosele, de săpare de puțuri, de 
indiguire de râuri şi de zidir> de cămine 
cuiturale ! 

Barca dusă la vale de şivoiu şi de 
vâsle ne poartă pe dinaintea coastelor 
cu vii, pe lângă Ostrovul cu focuri, pe 
la guri de pârâuri. Sus deasupra noa- 
stră, la un cot al drumului pe care l-au 
lucrat studenţii împreună cu două, trei 
sate, se ridică o troiță. Pare, de-aici de 
pe apă, înaltă cât o biserică. Ea trebue 
să aducă aminte de cei câţiva ofiţeri și 
soldați, căzuţi pe aceste locuri în 1916 
și aruncaţi de mâini străine în groapa 
din care a crescut un ploa, tocmai în 
văle, pe unde apele Dunării se urcă și 
ineacă, De la cruce până la groapă se 
va îace o cale a eroilor, cu pomi pe de 
margini și cu trepie de coborire, pe care 
se vor duce ca să se roage și să cânte 
preotul cu prapure, sătenii şi străjerii, 
când sărbătorile marilor morți vor sosi 
şi Dunărea nu va fi ieșită cin matcă. 
Altminteri ei vor putea să rămână în 
jurul troiței, departe de orica viitură. 
Zarea e deschisă de-acolo până spre Ol- 
tenița și Turtucaia, cu fiuviui la mij- 
loc, împărătesc si liniştit, Se vede ori- 
ce uliu care se ridică de pe câmp, fu- 
mul de la coșul serorcherului oprit în 
fața portului cu un șir de şlepuri în- 
cărcate, fereastra plină de licăriri a 
morii de la Calimoc. Satul nostru e 
după muchia de deal, care se vede, şi 
se chiamă Cusuiul din Vale. L-au făcut 
Români din Bulgaria, din judeţul Vi- 
dinului, unde satele româneşti sunt u- 
nul de altul, cale de-o zi cu căruța, în 
lung şi în lat. Iată Ierusalimul nostru, 
satul, unde, așijderea ca în legendele 
bătrâne, ale pescarilor și luntrașilor, ne 
ducem fiecare firul de grâu, înainte să 
ne întoarcem la micile griji de acasă. 

Oamenii stăpânirii au fost alături de 
n0i și ne-au ajutat tot timpul. Nu s'au 
uitat că-i costă bani, slujbași luati din 
rosturile lor, întrerupere de alte lucrări, 
bătae de cap. Marile pluguri americane 
de tăiat şosele. caterpillarele, sunt prin 
păduri şi pe coaste, scrâşnind din lan- 
țurile şi din cuţitele lor, răsturnând 
brazdele de pământ şi de piatră, parcă 
sar mişca într'o arătură moale, netezină 
maluri, umplând găuri, săpând șanțuri. 
La carieră toată dimineaţa a bubuit 
dinamita. Acum zeci de căruțe aduc 
piatră, alte zeci, pietriș și nisip, zeci de 
oameni le mărunţesc, le așază în gră- 
mezi sau le aștern şi sulul greu al com- 
presorului trece pe deasupra şi întă- 
rește. Pe unde ieri caii se opinteau fără 
spor sau îşi rupeau picioarele, în no- 
roae începute toamna şi rămase până 
primăvara, peste povârnișuri repezi şi 
cotituri prea scurte, acum căruţa alu- 
necă ușor și omul de pe capră cântă. 
Este ca în zilele strămoșilor romani, 
cari, pe unde ajungeau, făceau vestitele 
lor drumuri, atât de trainice incât multe 
ni Sau păstrat până astăzi, în ciuda 
celor două mii de ani trecuţi peste ele. 
Pe aceste locuri unde ne-am aşezat de 
douăzecişicinci de ani, pentru paza Du- 
nării şi a Mării, fără care nu putem 
trăi, am început să ne purtăm ca ei. 
Zeci de mii de oameni au venit ca să 
acopere și să lucreze pământurile cu 

rațe puţine, Români din România ve 
che, dar şi Români de sub alte coroane, 
pe unde trăiau greu Români din Alba- 

- nia, din Macedonia, din Bulgaria. Sunt 
împreună, așa amestecați și neaseme- 


de EMANOIL BUCUȚĂ 


nea cum i-a adus chemarea brazdei, ca 
un țiment bolovănos și iare, menit să 
lege și să ţie veșnic această parte de 
lume de trupul ţării. 

Echipa de studenţi s'a dus între ei 
ca să le fie de ajutor în toate muncile 
și ca să-i înlesnească să-și afle un nou 
suflet în nouile ogoare. Iată-i. țăranii 
veseli și plesnind din bice peste caii 
iuți. Parcă de când e lumca n'au fost 
decât aici. Locul, care în multe părți a 
trebuit să fie curăţat de crâng şi de mă- 
răcini, a dat grâu cu bobul greu, văile, 
care înainte făceau numai țânțari, sau 
acoperit de grădini şi de pepeni. Tru- 
fandalele Bucureștilor, la începutul pri- 
măverii, trec Dunărea și vin de-aici, iar, 
în locul lor, intră în sat sute și sute de 
mii de lei, cari îl umplu de case de că- 
rămidă, de acoperișuri de ţiglă, de caii 
aceştia sprinteni, peste cari bicele stă- 
pânilor plesnesc fără să lovească. Șapte, 
opt kilometri de șosea înovilă au să lege 
satul cu marele drum dintre Silistra și 
Turtucaia şi să lege, împreună cu alţi 
cinci, şase făcuţi în ceilalți doi ani de 
lucru al echipei studențești, tot malul 
acesta cu porturile și piețele Duroslo- 
rului. Niciodată studenţii singuri şi 
niciodată chiar satele ieşite de bunăvoie 
la lucru n'ar fi fost în stare de o ase- 
menea ispravă, fără sprijinul hotărit și 
larg al prefectului, care, ca un adevă- 
rat staroste de graniţă, şi-a mânat în- 
coace, la rugămintea noastră, mașinile 
scumpe, inginerii, picherii şi poruncile. 
Dar, în schimb, ceeace a ieșit, e vrednic 
de laudă şi de încredere. Oricât de mari 
sunt durerile şi lipsurile unui sat, — a- 
ceasta e învăţătura pentru toate, — cu 
suflet şi hotărire de muncă lucrurile se 
pot îndrepta. Îndreptarea nu se află 
undeva departe şi nu cere mijloace pes- 
te puteri, ci stă în mâna oamenilor şi 
atârnă de buna lor voe. Fireşte că tre- 
bue să dea din mâini și să fie toţi, la o 
treabă care privește, nu pe unul sau 
câţiva, ci obştea. Bizuindu-se pe acest 
adevăr a pornit Fundaţia Culturală 
Principele Carol la sate și a trimis între 
săteni, cu un plan de lucru și cu sufle- 
tul lor cald și îndrăsneț, pe studenții 
țării. în fiecare din cele peste șaizeci 
de sate, unde au lucrat vara aceasta 
echipe, isprăvile sunt la fel, sau în alte 
părţi chiar mai mari, ca în aşezarea de 
coloniști prin fața căreia ne poartă 
barca și ne leagănă Dunărea. 

Dar de câte ori mă întorc dintr'un a- 
semenea sat, unde pot să-i urmăresc 
pe studenţi la treabă, gândul meu se 
duce la celelalte, care le înconjoară ne- 
numărate de pretutindeni și nu se pot 
bucura de această grijă. Ştiu că o lege 
este în pregătire, în puterea căreia că” 





wm 


19 3 
Emanoil Bucuţa desen de Sabin Popp 


minele culturale şi echipele de lucrători 
culturali să ajungă un bun al tuturor. 
Chezăşșia că lucrul cel nou n'are să fie 
un lucru de mântuială, ivit ca la o che- 
mare de trâmbiţă, ar fi chiar așezămân- 
tul însărcinat cu aducerea la îndepli- 
nire a legii. Acest așezământ n'ar fi 
altul decât însăș Fundaţia Culturală 
Principele Carol destul de încercată și 
de încredere. Cesace crede și face ea 
astăzi cu mijloace proprii pentru pu- 
țini, s'ar face atunci cu mijloacele ţării 
şi pentru toţi. Acum nu este decât o 
vorbă a mea de clacă, mâine sar prea 
putea să fie o faptă. Insă fața atunci a 
țării ar fi alta. Vioiciunea intrată astăzi 
între săteni, dorul de mai bine, legătura 
dintre sat şi oraş, vedenia unei singure 
Românii de la munte până la Mare şi 
până la apele cele puternice, Dunăre, 
Nistru şi izvoarele Tisei,  deapururi a 
neamului românesc, ar ajunge un izvor 
de putere pentru toţi şi o stare obiș- 
nuită. 





(Urmare în pag. 8-a) 


John Constable 








Moara Fiattord 





Insemnări despre feminitate 


S'a citit, pare-se, surprinzător de 
mult, aci, în mediul literar românesc, 
cartea aceea inegală, de cuceritoare in- 
spiraţie și totuși atât facil romantică 
pe alocuri, „The fountain“ a lui Char- 
les Morgan. Nu ne gândim să revenim 
asupra €i, și, în orice caz, dacă ar fi vor- 
ba de o simplă analiză a unei opere de-a 
lui Morgan, am socoti,poate, mai vred- 
nic de interes să se întârzie asupra lui 
„Sparkenbroke“ decât asupra oricărei 
alteia dintre lucrările sale. Dar aşa cum 
este, „Fântâna“ trezește câteva gânduri 
ce sunt cu atât mai ispititoare de ur- 
mărit cu cât generalizează mai mult 
unele adevăruri ale cărţii. 

Se petrece un lucru interesant cu li- 
teratura lui Morgan : eroii ei sunt toţi 
oameni excepționali ; și totuși, parcă la 
urmă, eroinele, ființe de seric cum sunt 
ori par, ele devin captivante. Și pictorul 
Nigel, tânărul erou din „Portrait in a 
mirror“, și acest Lewis din „Fântâna“ 
şi mai ales, Lordul Sparkenbroke, sunt 
exemplare ce te-ar putea reţine chiar 
fără o mare dragoste ; prin simpla lor 
ecuaţie personală. Dar, poate în ciuda 
voinţii autorului „atenţia ţi se deplasca- 
ză, încetul cu încetul, dela aceste fiinţe 
de excepţie în spre sufletele acelea fe- 
minine fără relief deosebit (ce semni- 
ficativ că una din eroine se numește, 
cu cel mai banal nume cu putinţă: 
Mary), pentru a te întreba până la ur- 
mă dacă, după ce le-au trezit la vieaţă, 
eroii nu rămân scăzuți în faţa eroinelor. 
Și în orice caz așa simţi că se întâmplă 
în capul lui Lewis şi Julie, din „Fân- 
tâna“. 

E, în privința raporturilor dintr ei 
doi, un capitol cât se poate de instruc- 
tiv : schimbul lor de scrisori. Ce reve- 
latoare e corespondenţa aceea, în ca- 
drul căreia el desfășoară mijloace atât 
de pretenţioase, la mijloace atât de 
simple ; el vrea să fie atât de adânc 
iar ea este cu adevărat adâncă! Nu se 
atinge, oare, aci, feminitatea însăşi, în 
ce are ea mai bun, în triumtul ei? Sim- 
plitatea profundă a femeilor, nicăieri 
mai s'o întâlnești mai bine conturată 
decât în opoziţia dintre spontaneitatea 
Juliei şi laborioasa adâncime a lui Le- 
wis. 

Într'una din scrisorile ei pline de na- 
turaleţă, Julie sfârșește cerând iubitu- 
lui să-i mai scrie din când în când, să-i 
scrie ceva adânc, dacă vrea o prelegere 
de metafizică, de pildă. Şi ascultați a- 
cum ce lucru adânc spune ea fără să 
vrea : Când va fi bătrână, urmează şi 
încheie ea, bătrână de tot. va lua cu 
sine scrisoarea și o va reciti, amintin- 
du-şi de mirosul lumânării din odaia 
în care îi scrie ea acum, precum și că 
era timpul să coboare la cafea cu lapte 
şi nu era încă îmbrăcată. 

— Ce-ar putea să-i scrie maj adânc 
nu întotdeauna inspiratul ei prieten? 
Toată problema timpului e pusă aci, 
gdintr'odată, cu o uluitoare simplitate : 


urgenţa clipei prezente şi totuși efeme- 
rul prezentului, devalorizarea aceasta 
permanentă, care e timpul însuși, cât 
de fericit se rostesc ele în gândul, ușor 
literaturizant, al Juliei.  Inchipuiți-vă 
că ar fi întreprins Lewis să spună ceva 
despre problema timpului : ce savantă 
şi torturată disertaţie ar fi ieşit! 

De altfci aşa se petrece întreaga cv- 
respondenţă : el teorstizează, ea istori- 
sește fapte. El mărturisește că vede dra- 
gostea ca o entitate despărțită de fiin- 
țele ca se iubesc, ca o adevărată hipo- 
stază metafizică, — iar ea consemnează 
textual, în scrisoarea ei răspuns: „Vre- 
mea s'a făcut foarte rece. Poate vom în- 
cepe în curând să patinăm“. Că teoriile 
lui sunt interesante? Se poate. Dar fap- 
tele ei sunt vii indiferența frazelor ei e 
adâncă, simplitatea scrisului ei infinit 
mai revelatoare. Ea e în concret. Ea 
este. Celălalt e un simplu suflu poetic 
uneori, o „entitate“ filosofică altă dată. 

Nu vrem să spunem, cu aceasta, că 
Lewis n'are consistenţă. Dar ceea ce e 


OEDIP 


Oedip rege se citește în liceu ca mo- 
del de tragedie greacă. Școlarii fac sfor- 
țări să înțeleagă ceva despre îronia ja- 
talității, despre demnitatea suferinții 
omeneşti sau despre morala milei înăin- 
tea spectacolului tragic. La o intuire 
concretă a obiectului tragediei nu Ajung 
însă uşor. Pentru că piesa lui Sophocle 
nu li se dă ca o operă dramatică în sine, 

cure poate fi reprezentată şi care poate 
ză placă teatrul, ci ea este p mostră a 
genului, o sumă de judecăţi teoretice 
despre tragedie, — o abstracțiune. De- 
altminteri nici nu se citeşte în întregi- 
me, ci doar în câteva Jragmente, elevii 
aproape nici nu ştiu că se află o carte 
în româneşte, cu titlul „Oedip Rege“, 
că ea poate fi procurată din librării şi 
poate fi catită ca o lectură extraşcolară, 
cu interes literar real. După terminarea 
claselor secundare se uită şi cele câteva 
jragmente şi s'a terminat definitiv cu 
tragedia greacă. 

Nu este firesc să fie astfel, deoarece 
clasicismul nu e o însumore de abstrac- 
țiuni asupra culturii literare, existenţa 
lui nu se află doar în tratate de estetică 
sau istorie literară, ci el e o permanență 
a sufletului omenesc, în măsura în care 
aceasta a fost cunoscut odată peniru 
totdeauna, în alcătuirea sa profundă. A 
studia tragedia însemnează a te iniția 
în posibilităţile de suferință ale vieţii 
omeneşti, în capacitatea de rezistență 
a eroilor, și în solidaritatea dintre oa- 
meni prin simpatie şi milă. Cazul lui 
Oedip este acela al unui erou care luptă 
cu o voință lucidă împotriva nENOTO= 
cirii, cu cât luptă însă, cu atât se apro 
pie mai mult de ea. Trebuia aflat VÎmo- 





de CONSTANTIN NOICA 


supărător, la el, e că se dovedeşte atât 
de închis în sine încât nu mai are înţe- 
legere pentru miracolul dinafară şi în 
primul râna pentru femeia pe care pro- 
olamă că o iubește. El privește dincolo 
de ea, în gol. Il interesează urmărirea 
hipostazei lui filozofice, nu pătrunderea 
sufletului aceluia viu, care stă în fața 
sa, 

Așa se petrece cu toţi eroii lui Moi- 
san : n'au atenţie la obiect. Dragostea 
lor înnobilează într'un sens femeia; 
dar într'altul reprezintă, aproape, o o- 
iensă. Mai mult decât un ins de rând, 
care vrea să aibă și atâta tot o femeie, 
eroii lui Morgan fac din ea un instru- 
ment. Ei urmăresc altceva, și ştiu dina- 
inte că nu fac, din femeia pe care o iu- 
besc, decât o treaptă către extazul lor 
râvnit. In „Sparkenbroke“, urmărirea 
acestui extaz e atât dc conștientă, în- 
cât eroina e prevenită de ceea ce i se 





(Urmare în pag. 2-a) 


REGE 


vatul din pricina căruia se abătuse ciu- 
ma peste cetate. Bănuiala că chiar el va 
fi acela,. îl înfurie şi-l porneşte pe cer- 
cetări aprige. Corpul dramatic al piese? 
îl formează febrilitatea acestor cerce- 
tări. Oedip nu crede că e vinovat. Vrea 
să exileze pe Creon, să alunge pe Ti- 
resias. Și cercetările continuă întrun 
ritm ce dă dramatism operei. Cheamă 
pe păstorul care îl aruncase în munți, de 
copil, ca să-l sfâşie fiarele spre a nu se 
împlini prorocirea că-și va omori tatăl 
şi se va căsători cu mama sa; păstorul 
este confruntat cu un trimis de la curtea 
lui Polib din Corint, unde Oedip fusese 
dus dia munţi şi crescut; însfârșit ace- 
leaș lămuriri le dă și Iocasta, soția și 
vai, — mama sa. Corul asistă şi interpre- 
tează succesiunea de fapte, ce ţâșnesc 
toate parcă din voința lui Oedip, în 'mo.- 
mentul spectacolului dramatic. Nenoro- 
cirea de care voia să se îndepărteze 
eroul, descoperind pe vinovat şi înlă- 
turând bănuiala căzută asupră-şi, se a- 
propie însă cu creşterea treptată a dia- 
logului și culminează cu sinuciderea 
Jocustei și cu pedeapsa pe care şi-o dă 
el însuși, scoțându-şi ochii. Este un 
spectacol de durere și adevăr, ce îns- 
piră o nesfârșită milă. 

Im desfășurarea sa sensibilă, concretă, 
cu o mare putere de impresionare, ca o 
forță a fatalităţii neînduplecate, acest 
spectacol se poate vedea de pe scena 
teatrului „Ligii Culturale“. — Tragedia 
lui Sophoche nu mai este o fantomă a 
clasicităţii, ci, pe scena unui teatru ro- 
mânesc, ea poate fi văzută, gustată şi 
admirată. E un început de lumină în 
problemele grele ale artei mari şi la noi. 





UNIVERSUL LITERAR 














CRONICA LITERARA 


de CONSTANTIN FÂANTANERU 


MAREȘALUL AVERESCU SCRIITOR 


Mareșalul Averescu a dat literaturii 
româneşti două volume cu memorii, u- 
nul privind anii 1914—1916, al doilea 
cuprinzând războiul nostru, 1916—1918. 

Este numai o parte, destul de mică, 
din toi ce a putut scrie mareșalul des- 
pre propriile sale fapte, răspândite în- 
tr'un răstimp de 60 de ani și legate de 
evenimentele capitale de la Indepen- 
dență până la Intregire. Nu trebue făcu- 
tă niti o rezervă spre a încorpora opera 
unui astfel! de scriitor, al propriilor sale 
fapte, direct literaturii noastre clasice. 
Este clasic ceea ce este esenţial şi sta- 
tornic în strădania de libertate şi cul- 
tură a unui neam, şi exprimarea fap- 
telor ce țes armătura istoriei, formează 
totdeauna temelia literaturilor clasice 
naționale. Astfel, „Notiţele zilnice din 
Răsboiu', — adică tot ce a aşternut 
pe hârtie mareșalul, ca să rămâe măr- 
turie, în timpul participării lui la răz- 
boiul Intregirii, este o carte mai auten- 
tică decât oricare alta, mai convingătoa- 
re şi mai clasică decât orice roman cu 
aceeaş temă. 

Cartea conţine numai însemnăriie 
privitoare la războiul românesc şi a- 
nume până la începerea tratativeior 
pentru pacea dela Bufiea. Prima noiiţă 
poartă data de 21 August 1916, iar ul- 
tima, 5 Martie 1918. In această ultimă 
notiță, autorul semnează că Marghilo- 
man a fost însărcinat să formeze gu- 
vernul. In ziua de 26 Ianuarie, acelaş 
an, însuși generalul fusese însărcinat 
să formeze guvernul, având misiunea 
să închee armistițiul şi să stabilească 
nouile relații ale României cu inamicul. 
Primul guvern Averescu a durat a- 
proape trei luni. Din însemnarea dela 
19 Februarie, sc vădește cât de grele 
erau acele momente şi care sunt mo- 
tivele pentru care a trebuit să demisio- 
neze guvernul : „Regele a făcut o ex- 
punere aproape  piângând, conchizând 
că trebuie să ne supunem împrejură- 
rilor şi că, din sacrificiul ce facem, 
poate va ieși recompensa meritată. Eu 
am arătat că condiţiunile sunt foarte 
grele, dar că o rezistenţă ar fi totuşi 
mai dezastruoasă... Prinţul Carol ia cu- 
vântul şi spune că, deși nu este consti- 
tuţional, din partea Reginei, declară, în 
numele femeilor române, că este trist 
să nu se reziste până la ultima extre- 
mitate şi se speră că se va găsi un băr- 
bat de stai destul de patriot care să 
impiedice pe Rege de a semna o astfel 
de pace. Regele l-a mângâiat şi i-a spus 
câteva cuvinte pe care nu le-am în- 
teles... Am strâns pe miniştri întrun 
colţ și am spus că noi trebue să pără- 
sim guvernul. Toţi am fost de acord. 
Am intrat la Rege şi i-am spus că, în 
urmă declaraţiunilor prinţului Carol, 
noi nu mai putem sta la guvern, găsin- 
du-ne intre două politici. Regele a ex- 
clamat foarte consternat: Mă părăsiţi 
şi dv. ? Lăsaţi toată răspunderea asu- 
pra mea? — Sire, noi nu vă părăsim, 
dar nu voim să fim crezuţi de nepa- 
trioţi atunci când facem dovagă de cel 
mai mare patriotism şi de o ubnegatie 
fără margini (pag. 300). 

Acest citat dela sfârşitul cărţii, în- 
lesnește pe cititor să înţeleagă conţinu- 
tul ei, inchis ca într'o caranteză, între 
prima și ultima notiţă. 

Mareşalul Averescu a avut înalta 
precădere de a prezenta un material 
bogat in informaţii asupra destășurarii 
militare a războiului şi de a fixa în- 
treaga lui realitate politică şi istorică, 
prin referinţele despre oamenii vremii, 
conducători şi părtaşi ai evenimentelor. 
Pe de altă parte, în clipa când le-a aş- 
ternut pe hârtie, autorul şi-a dat seama 
că notițele sunt hărăzite publicării şi 
că în curând ţara va căuta să vadă în 
ele nu numai pălimirea ei dar şi con- 
ştiinţa responsabilă a conducătorilor. 
De aceca, notițele conţin elemente de 
justificare, explicaţie, persuasiune. Un 
fir critic le străbate, judecata aceiuia 
care dacă nu avea toală conducerea, 
putea fi făcut în schimb, în conştiinţa 
poporului, responsabil. Cine era într'a- 
devăr, răspunzător de dezastrele care 
soseau unul după altul? D. mareşal 
Averescu nu acuză precis; ia o atitu- 
dine de resemnare, al cărui ecou pre- 
sară ici şi colo, în paginile jurnalului, 
un humor trist. lată o pildă de modul 
cum judecă oameni şi fapte : ...,„„Aproa- 
ge la toate felicitările ce primesc, mi se 
spune că ochii tuturor sunt asupra 
mea, că toată nădejdea este în mine, 
etc., etc.... Şi eu? Luat dela o armată 
cu rol activ, am fost adus la o armată 
formată din trupe de adunătură şi cu 
rol de corp de observaţie. Din această 
aşa zisă armată, îndată după numirea 
mea în fruntea ei, mi s'a luat o divizie, 
şi astăzi alla. Aşa dar, când eram la 
Nord mi s'au luat două divizii și au fost 
duse la Sud. Acum când sunt la Sud, 
mi se iau două divizii şi se duc la Noră. 


M: Sau lăsat patru divizii din care 
de-abia se pot forma două divizii și din 
accasta chiar numai una de nădejde. 
Im capul acestor trupe, voi putea răs- 
punde oare, asteptărilor şi voi putea 
justifica oare, speranţele ce se pun în 
mine ?... Take Ionescu a venit să mă 
vadă şi mi-a spus că trebue să stau la 
postul meu ; a inţeles însă că stau în 
calea celor cari credeau că nu vor fi 
decât lauri pe toate cărările, fără opriri, 
şi că din cauză că opinia publică în- 





cepe să menţioneze prea des numele 
meu, caută mijlocul de a mă paraliza. 
Eu presupun că ar fi încântați dacă ar 
pulea să mă compromită, sau să-mi 
sdruncine reputaţia, fie chiar înregis- 
trând o înfrângere. Este posibil să mă 
înșel. să fiu prea pesimist, dar modul 
cum se desfășoară lucrurile, mă îndrep- 
tăţește să fac această presupunere'“. 

Pagini de felul acesta sunt dese, 
foarte dese şi aceasta e cea mai puţin 
violentă. 

Ele evidenţiază neajunsurile în carz 
ne-a surprins războiul, dintre cari, a- 
cela de a nu pune fiecare om acolo 
unde capacitatea lui indica, este, desi- 
gur dintre cele mai importante. 

Intr'adevăr, nimic mai întristător ce 
cât zigzagul activității Mareșalului. 

La 21 August 1916, luase în primire 
comandamentul armatei a II-a, care a- 
vea menirea să treacă vitejește Car- 
pații. După cinci zile, ajunge însă ves- 
tea dezastrului dela Turtucaia şi no- 
tează : „Mi se strânge inima de durere. 
Incepem războiul cu o pagină  urită 
care va rămâne pentru veci în istoria 
războaielor. Am văzut după amiază 
rând pe rând, pe Cantacuzino, Take 
Ionescu, ministrul Angelescu, g-ralul 
Constantinescu Nicolae. Au venit toţi 
să-mi spuie că nădejdea este la mine 
şi că este datoria mea să spun Regelui 
ce este de Tăcut. Drept să spun, nu în- 
țeleg în ce calitate aș putea să vorbesc 
Regelui. în chestiunile generale şi care 
ar fi rezultatul, dacă aş face-o. Am p1o- 
mis că voi merge să-i spun situaţia ar- 
matei mele. Este tot ce pat face”. 

Rezultatul vizitei la Rege este că i se 
încredinţează comanda armatei a III-a 
şi. începând cu data de 26 August, no- 
tițele se referă la acțiunea acestei ar- 





mate. la 2 Septembrie, autorul este 
numit comandant al Grupului armate- 
lor de Sud și notele se referă de acum 
la activitatea generală din Dobrogea. 
„Am fost numit comandant al Grupu- 
lui armatelor de Sud, notează autorul. 
Nu va fi oare prea târziu? Având în 
vedere că în Transilvania ofensiva ro- 
mână este oprită şi deci armatele în- 
tâia şi a doua și de Nord stau în de- 
tensivă, este cazul de a face o acţiune 


ofensivă la Sud. Această propunere 
fiind admisă de M. S. Regele, m'am 
hotărit să țin pe înimic de front în Do- 
brogea, chiar cedându-i teren „dacă nu 
se va putea altfel, şi să încerc o tra- 
cere a Dunării la Flămânda, pentru a 
sili armata Mackensen din Dobrogea să 
se retragă spre Sud. Voiu avea mijloa- 
cele și trupele necesare? Ordinul de 
numire la grupul de Sud mi sa înmâ- 
nat la 3,45 p. m.“. Apoi a doua zi: „Am 
fost p> front în Dobrogea. Am auzit 
concertul sinistru al bubuitului tunu- 
lui de diferite calibre şi al pârâitului 
armeloi ce infanterie, subliniat de a- 
cela al mitralierelor“. 

La 20 Septembrie, se încearcă trece- 
rca Dunării pe la Flămânda, însă in 
mijlocul acestei operaţii primește ordin 
de încetare și de trimitere a două di- 
vizii de pe frontul de Sud pe trontul 
de Nord. Peste patru zile, generalul Ave- 
"escu este numit din nou comandant al 
Armatei a II-a care se rstrăgea în dez- 
ordine dela Braşov spre frontieră. lar 
după alte câteva zile, e numit coman- 
dant al Grupului compus de Armata II 
și de Nord. 


De-acum în colo, notițele se vor re- 
feri la organizarea retragerii, la dife- 
rite lupte şi ciocniri tactice de pe valea 
Câmpulungului, Piteştiului şi Târgo- 
viștei. 

Sunt însemnări scurte, nervoase, pli- 
ne de ecoul tristeţii acelor timpuri; 
judecata autorului despre oarneni şi 
fapte cade greu, de multe ori crudă și 
poate nedreaptă şi numai necazul şi 
pătimirea generală o pot justifica. le- 
ese din note. că dezastrul s2 datorează 
in bună parte nepregătirii în care ne-a 
surprins războiul. Soldatul român da 
în schimb dovadă de calităţi remarca- 
pile : răbdător, curagios, disciplinat și 
mai ales refractar oricărei alterări prin 
străini. Din amestecul cu armata rusă 
bolșevizată, sufletul soldatului român 
a rămas intact. Cu un admirabil spirit 
de supunere și credinţă, soldaţii sau 
strâns în jurui comandanților pentru a 
arunca pe comuniști peste Nistru. 
Acest optimism se vede mai clar în ul- 
timile pagini ale cărții, unde, în timpul 
refacerii pe Siret, din mijlocul suferin- 
ţelor şi mizeriilor fără capăt, surâdeau 
zările victoriei. Izbânda dela Mărăşti 
dă mareșalului Averescu prilejul să a- 
rate că o mai bună organizaţie strate 
gică şi o mai bună pregătire militară a 
solGatului român, ne-ar îi fzrit de în 
vazie şi alta ar (i fost contribuţia noas- 
tră la victoria finală. 





Insemnări despre feminitate 


(Urmare din pag. I-a) 


cere și nu mai are, poate, dreptul să nă- 
dăjduiască o atenţie specială în ce o pri- 
veşte ; dacă e un instrument, ea știe 
ce cauză slujeşte şi consimte. Dar, în 
„Fântâna“, eroina nu consimte la alt- 
ceva, căci se crede iubită pentru ca în- 
săşi. De aceea dragostea lui Lewis pan- 
tru ea devine îngrijorătoare, în clipa 
când ea îl simte că-și închipue despre 
persoana ei altceva decât este. „Eu nu 
sunt o zeiţă, Lewis — scrie ea. Nu sunt 
aproape. deloc ceea ce-ţi închipui tu 
despre mine“. 

Feminitatea, de sigur, e ceva dincolo 
de care s'a privit adesea. Chiar Mor- 
san vorbeşte despre femei în „Fântâ- 
na“, cu o comparaţie care nu e poate 
tocmai nouă în ce le privește, ca de- 
spre niște coarde pe care le faci să cân- 
te, dar care nu au muzica în ele. Şi e 
potrivit de amintit actul acela al lui 
Eupalinos,. arhitectul închipuit de Va- 
lery că pusese într'un templu propor- 
țiile unei fecioare. Cât de mult văzuse 
arhitectul dincolo de ea! 

Numai că Eupalinos nu era îndrăgos- 
tii de fiinţa ale cărei proporții le reclă- 
dea, ci doar de frumuseţea artistică; 
în timp 'ce Lewis crede cu adevărat că 
iubește pe Julie. De aceea și e îngrijo- 
rată aceasta, atât de îngrijorată încât 
în scrisorile ei revine cel mai des un 
anumit sentiment de frică. Dragostea 
lui nelămurită, îndreptată spre altceva, 
o neliniștește. 

O nelinişteşte, dar nu o paralizează. 


In aceasta rezidă, poate, triumiul cel 
mai înalt al feminităţii. Există, printre 
virtuțile ei, o anumită luciditate, pe care 
niciodată un bărbat n'o poate atinge: 
o luciditate pasională. Intrun bărbat 
pasiunea creiază aproape întotdeauna 
dezastre ; la femei ai impresia că, dim- 
potrivă, dă certitudini. Julie singură 
hotărăşte tot în romanul lui Morgan. 
Lewis nu ştie decât să contemple și să 
asculte. Pleacă ,supus, atunci când i-o 
impune ea ; se întoarce ca şi la ordin; 
fuge cu Julie pentrucă tot ea i-o ceruse, 
— în sfârșit execută tot ce voința și 
luciditatea iubitei sale 'îi dictează. EI, 
cel care contemplă, știe, înțelege, — nu 
acţionează nimic. Nu are decât o armă, 
pe care doar la început o folosește: în- 
târzierea, refuzul. Odată prins de dra- 
goste, devine un automat. Ea singură 
e cu adevărat vie. 

Feminitatea se defineşte, poate, toc- 
mai prin această virtute de a se transii- 
gura prin dragoste; de a se spori pe 
sine, iar nu împuţina. Farmecul fizic, 
resorturile voinţei. antenele inteligen- 
ței, fiinţa însăș, totul e augmentat prin 
dragoste. Ceea ce la Lewis paralizează 
la Julie însufleţeşte. Feminitate e ceva 
care poate fi, necontenit, mai viu. 

Le aceea, într'o lume cum e cea con- 
temporană, unde toate par a ţine de o 
anumită lege a „degradării energiei“, 
unde toate decad şi toate obosesc, fap- 
tul feminităţii e un miracol, despre care 


încă nu se vorbeşte îndeajuns. 
CONSTANTIN NOICA 








8 Octombrie 











NEAGU RĂDULESCU. 


Incepând cu n-rul viitor, revista noa- 
stră va publica o serie de reportaje ale 
d-lui Neagu Rădulescu, despre viata de 
toate zilzle a scriitorului român, 

Vor întra sub șarja 
ingeniosului  humo- 
INN rist, scriitorii pe stra- 

i dă, în vredacţii, la S$. 
S. R, cu bani sau 
fără bani, dar mai a- 
les scriitorii de cafe- 
„nea (Caje de la Paix, 
i Corso, Royal), unde 
Vor fi surprinşi mân- 
când, bârfind..., me- 
 ditând. 

Bineînţeles, repor- 
tagiile d-lui Neagu, 

Rădulescu vor înfă- 
țtşa numai un aspect, oarecum neutru, 
al vieţii scriitorului român, şi nu vor 
urmări acum decât să amuze, iar mai 
târziu, dacă vor documenta, va fi fără 
vota autorului. 





Neagu Rădulescu 


MANUSCRISE IN CAUTARE 
DE EDITORI 


In literatură, toamna pune, între al- 
tele, și problema tipăriturilor în volu- 
me. Recolta scrisului din primăvară şi 
de peste vară, jindu- 
cște să fie adunată 
în cadra sărbătoreas- 
că a cărții. Avem as- 
tăzi câteva nume de 
scriitori tineri, asu- 
pra valorii cărora nu 
mai dăinue nici o în- 
doială. Scrierile lor 
merită şi trebue să 
fie strânse în volum, 
spre a da măsura rea- 
lă a activităţii litera- 
re și spre a fixa cali- Ovidiu Papadima 
tatea ei. Articolele ri- 
sipite în reviste pot înșela; singură car- 
tea consacră și conturează o carieră de 
scriitor. 

Dintre manuscrisele valoroase în cău- 
tare de editori, cităm întâiu pe al d-lui 
Ovidiu Papadima, „O 
viziune românească a 
lumii“. Autorul este 
un harnic cercetător 
al folklorului româ- 
nesc, atât de bogat şi 
nefolosit suficient în 
efortul nostru de cul- 
tură originală. Dar 
d. Papadima mai ce şi 
un spirit critic exi- 
gent, un stilist judi- 
cios, încât lucrarea 
„O viziune remânea- 
scă a lumii“ prezin- 
tă toate garanţiile unui studiu temeinic. 

D. Simion Stolnicu poate tipări în a- 
ceastă toamnă două cărți: una de ver- 
suri şi alta cu nuvele fantastice. Citito- 
rii își aduc aminte 
poema ,,Moartea lui 
Făt-Frumos“ şi po- 
vestirea „Ruleta“, a- 
părute în paginile re- 
vistei noastre. Ce e- 
ditor va angaja ma- 





Simion Stolnicu 


nuscrisele d-lui Si- 
mion Stolnicu ? 
Aceeaş întrebare 


o punem și pentru d. 
Virgil Carianopol, 
pentru poemele sale 
recente, strânse în- 
tr'un nou caet, cu ti- 
tlul „Toamne“ și dintre cari multe s'au 
publicat, deasemeni, în „Universul Li- 
terar“. 

Dealtminteri acești scriitori tineri, 
mai au opere tipărite de cele mai bune 
edituri din Capitală şi sperăm că ma- 
nuscrisele lor nu vor aștepta mult în 
sertare. 





V. Carianopol 


MĂGARUL DE AUR. 


Acesta este titlul romanului latinesc, 
scris acum aproape două mii de ani, de 
Lucius Apuleius, şi despre care am a- 
nunţat că va apărea tradus în românește 
de A-nii Liviu Rebreanu şi Constantin 
Fântâneru. Opera lui Apuleius are su- 
perioare calităţi artistice, dar ea se va 
impune în deosebi prin materialul do- 
cumentar inedit, asupra antichităţii 
greco-romane. Cartea se tipărește în 
„Colecţia de traduceri“ a „Institutului 
de studii latine“, de sub conducerea 
d-lui prof. N. I. Herescu. 














DAN BOTTA 


Teatrul Naţional din Cluj, al cărui 
director este d. Victor Papilian, a pus 
în repertoriul său din stagiunea ce se 
deschide, piesa „Comedia Fantasmelor“, 
de Dan Botta. Tipări- 
tă recent la editura 
„Miron Neagu“, ope- 
ra d-lui Botta, cu su- 
biect din Renaștere 
(Papa, Caesare, Lu- 
'crezia Borgia şi Sa- 
vonarola), a fost una 
din cărţile cele mai 
discutate ale anului 
și critica a înregistra” 
t-o ca pe o producţie 
a scrisului contempo- 
ran, ce va fi transmi- 
să posterităţii.  Re- 
prezentarea piesei pe scenă, va consti” 
tui un spectacol de artă superioară, și 
felicităm pe directorul teatrului ce a 
ales-o. 


N. DAVIDESCU 





Dan Boţta 


Din epopea ciclică a d-lui N. Davi- 
descu, închinată epocilor de cultură tre- 
cute în istorie, au apărut până acum 
trei volume: „Elada“, „Roma“ şi „Evul 
Mediu“. In momentul de faţă autorul 
are întocmit ciclul „Renașterea“, din 
care publică în n-rul pe Octombrie al 
„Revistei Fundațiilor Regale“. cinci po- 
eme., Cităm frumosul sfârşit din „Cro- 
nicarul'“ : 


Eu însă, Giovani Villani, 
Cobur pe treptele destinului 


De pe terasa unde anii 
Aveau căldura n ei a vinului. 


Mi-a dăruit însă norocul, 

Avântul meu şi'mprejurările, 
Să curăţim cu toţii, ca focul, 
Dc gibelini, la noi „cărările. 


Acum mi-e inima bătrână, 
In mulţumirea ei extatică: 
O vatră coaptă sub ţărână, 
De-un soare cald de Adriatică. 


PROF. AL. MARCU 


Activitatea pe care o desfăşoară d. 
prof. Al. Marcu la catedra de limba şi 
literatura italiană, din Capitală, al că- 
rei titular este [ace cinste muncii in- 
telectuale româneşti, temeinic organiza- 
te. Revista „Studii Italiene“ este arhiva 
anuală a acestui şan- 
tier seminarial, unde 
d. proi. Marcu con- 
duce o vrednică echi- 
pă de tineri bine pre- 
gătiți şi îndrumați. 
D. Alexandru Marcu 
este însă unul din 
scriitorii maturi ai 
literaturii noastre, și 
traducerea  Divinei 
Comedii, întocmită 
de d-sa, rămâne un 
câștig de acum înco- 
lo, al limbii româ- 
nești. In toamna aceasta, autonul va ti- 
pări în editura „Cartea Româncască“, 
cartea „Figuri femenine din Renaștere“, 
care va fi o dovadă de erudiție, dar și 
de nobilă interpretare a unui trecut 
măreț. 


Prof. Al. Marcu 


VLADIMIR STREINU. 


Ne propunem să expunem în curând 
aici, ideile felurite despre Ion Creansză, 
din studiul amplu al d-lui Vladimir 
Streinu, ce se tipăreşte în continuare, 
în „Revista Fundațiilor. Pentru mo- 
ment, ne mulțumim să transcriem para- 
graful în care se precizează misiunea 
„Junimii“, în formarea marelui poves- 
titor. 

„Cand îşi declară dept 
„tărănii“, el (Creangă) e şi sincer mi- 
"at că poate un om din Humulești să 
vorbeuscă ceasuri întregi acestor boeri 
învățați şi ei să tacă; dar scria înainte, 
pentru plăcerea lor, 


scrierile 


vorbea şi scria, 
care i se părea totuși curioasă. Munca 
de a scrie pe care Creangă 0 scălda în 
sudori până să rotunjească o frază fără 
prisosuri şi o poveste fără prolixităţi, 
era Jără îndoială o constrângere a gus- 
tului propriu, fiind însă în acelaş timp 
grijă şi aproape teamă de părerea în- 
vățațiior cărora urma să le citească. In- 
cât nivelul artistic atins este, întro 
măsură, un produs istoric al împreju- 


“rărilor în care geniul său a fost pus să 


lucreze“. 


m fear mad aaa ni 


1. 21208 tea midi a e 


one Tita Piti ti i a 





8 Octombrie 1938 


oate amintirile lui de copil con- 
țineau o primejdie care trebuia 
înlăturată şi pe care o înlăturase 
oncle Mark. Toate dorinţele lui de co- 
pil asemeni... Doria să stea în odaia cu 
pian când maman cânta cu domnul... 
Nu era permis... tremura, nu-şi putea 
face lecţia dincolo cu profesorul sau cu 
guvernanta... Iată că i se da voie să vie 
în salonașul cu pian pe cele zece mi- 
nute ale recreaţiei şi maman îi explica 
că datoreşte această favoare numai 
maestrului. 
Favoarea se repetase și începuse ex- 
tazul, rugăciunea mută a copilului Ghi- 
ghi, atunci când însuși maestrul cânta 





i 
Fi 
a 


Pi a 


Hortensia Papadat-Bengescu 


ceva anume pentru el, privindu-l lung 
în timp ce aripi, nu mâini, jucau pe 
clape şi pe ochii copilului se puneau a- 
lipi de ceață. Nimeni nu ştia ce se pe- 
trecuse atunci, decât copilul însuși... 

Apoi cineva îi amenințase, pe el și 
pe maman, deoarece fugiseră departe 
în locuri străine de care ţi-era teamă 
și unde maman se arăta aspră și tristă. 

Știau oare alți copii ce înseamnă as- 
primea și tristeţea unei mame frumoa- 
se și iubite ?... lată că de cum ujunsese 
la Geneva, totul se îmblânzise şi hoţii 
nu le mai putuse face nici un rău, din 
pricină că Oncle Mark îi apăra de ori 
ce rele. 

A scăpa de frică !... Ştiau oare alţi co- 
pii ce înseamnă — sau numai cei slabi 
și temători... sau numai Ghighi știa ce 
înseamnă să scapi de frica hoţilor... Ce 
înseamnă să aibe un oncle Mark ! 

„Iată că dintr'un vis urât pesemne, 
maman hotărise să-l închidă într'o puş- 
cărie căreia îi zicea școală, dar oncle 
Mark la ziua cuvenită îl luase de mână 
și îl dusese la adăpost într'o casă unde 
locuiau şi alți copii a căror mame că- 
lătoreau. Oncle Mark îi jurase că ni- 
meni acolo nu-i va face nici un rău și 
dacă i-ar face să nu spună lui Maman, 
să aibă răbdare, să-i scrie lui şi de ori 
unde se va găsi ii va face dreptate. 

I se chiar întâmplase ceva cu profeso- 
rul de gramatică ; spusese profesorului 


că ar dori să scrie lui Oncle Mark, ce. 
sa petrecut, de care faptă îi pare rău, 
n e a tt d a ra a = ana ta a a a i 








3 


UNIVERSUL LITERAR 








RADACINI 


de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


(Fragment din romanul „Rădăcini“, ce va apărea curând la ed. „,Ciornei'“) 


dar nu mai vrea să rămână la şcoală. 
Protesvrul îl stătuise să aștepte până 
când maestrul Marcian se va reîntoar- 
ce... Rămăsese... Altfel unde sar fi 
dus... La maman nu! Intr'o Duminecă 
oncle Mark venise şi de-atunci venea 
în fiecare Duminecă şi se plimbau ei 
trei.  Oncle Mark îl ținea strâns de 
mână, aşa că autobuzele, camioanele, 
maşinele nu-i puteau face nimic, nu tre- 
buia deci să tresară la fiecare sgomot. 
Il asigura oncle Mark că de mâna lui 
ținut nu i se va întâmpla nimic nici- 
odată, dar îl ruga să se împiedice sin- 
gur cu voinţa de a mai tresări la fie- 
care sgomot. 

El nu ştia dacă are sau nu o voinţă, 
nimeni încă nu-i vorbise de ea, nu-l lă- 
sase stăpân pe ea. Cu dragoste sau cu 
asprime, toți vroiau în locul lui. La în- 
ceput Ghighi fusese turburat de nevoia 
unei voinţi proprii... Totuși o găsise u- 
şor căci la fiecare tresărire mâna lui 
era strânsă de mâna lui oncle Mark, 
așa fel că primejdia era pentru amân- 
doi deopotrivă și de aceea trebuise să-și 
înfrâne tresărirea, Totodată z:u-i mai 
era teamă, ştia că nelipsită e acolo mâna 
care te va apăra. Treptat se desvăţase 
de svâcnelile cari nemulțumeau pe oncle 
Mark, pe care tresăriri dimpotrivă ma- 
man i le procura prin severitatea ei. 
Ghighi îşi găsise voința... 

„Niciodată Ghighi nu dorise în gând 
ceva pe care oncie Mark să nu-l fi îm- 
plinit. Putea tot și trebuise să-l mustre 
cu severitate pentru a-l face să înceteze 
a crede că el e Dumnezeu : C'est îoi qui 
es le bon Dieu ! hotăra copilul și se în- 
tristase când îi spusese că e numai u- 
milul emisar al Providenţii... Când Ghi- 
ghi crescuse și erau prieteni, îl tachina 
pe Mark: — Pour moi cest quand 
meme toi qui es le bon Dieu! Oncle 
Mark se supăra, se pretăcea că pleca, 
boxa, îl fugărea, apoi îl prindea şi îl 
săruta pe creştei: — Diavolu ăsta de 
îngeraş ! — zicea. 

„Nu oare tot Mark îi dase putinţa 
a-şi trece clasele, făcându-i problemele, 
cu mici greșeli, dinadins ca să nu se ob- 
serve şi numai din motivul că era poate 
păcat când ești silitor să repeţi ciasa 
pentru o materie la care nu ai aptitu- 
dine... 

Nu, n'avea aptitudini la cifre gar nici 
la celelalte materii. Nu învăţa bine și 
dacă nu i-ar fi fost ruşine de Mark n'ar 
fi învăţat nici atât... dar îi era ruşine și 
milă decât se trudește Mark... Ce nar 
fi dat să fie mai atent, mai harnic, să 
nu-l necăjească atât, mai ales că tre- 
buiau să ascundă de maman orice notă 
slabă, deoarece se supăra tare şi îl certa 
pe Mark — nu pe leneșul de el. — Om 


mare... ești mai rău ca un copil. Ce 
PN IN NR RI E i a iai da i aid 


câștigă cretinul ăsta mic, dacă dai exa- 
men în locul lui. Pe când muzica, ome- 
nirea, pierd cu fiecare minut pe care-l 
pierzi cu un copil leneș !... 

„.„Oncle Mark se făcea mic, jura. O 
săptămână după aceia cerea caelele pe 
ascuns ca un şcolar... a doua săptămână 
ridica glasul și maman sfârşea prin a 
râde... Oncle Mark învinsese. Maman 
râdea, se așeza pe lume o zi mai fru- 
moasă ca toate zilele de pe lume, ale 
tuturor copiilor, acelora chiar care au 
cele mai bune puncte. ki aveau note 


bune însă nu puteau sirnți zileie fru- 
moase cum le simțea el, !encşul... 

Unele ceasuri Ghighi le simţea ca un 
tremur înăuntru care nu se vedea, pe 
care nimeni nu-i poruncea să-l opreas- 
că, care se oprea târziu, încet, după ce 
îi istovea puterea printr'o slăbiciune pe 
care el hotărise că e fericirea... Le bon- 
heur ! Ceilalţi băieţi nu știau să găsea” 
scă în ei prin tremur, fericirea... 

„.Și acum aci la Prundeni, Ghighi, 
cu toate fibrele, simţea aerul, locul, oa- 
menii, totul, advers ; năbușitor, nimici- 
tor, contrariul fericirii... Mama lui îl 
vroia isteţ, vioi, voinic. El nu putea fi, 
nici nu vroia: Ea era frumoasă, prea 
frumoasă, frumuseţea ei îl asuprea, îl 
umilea prin comparație. Din copilăria 
lui mică privind-o, îşi dase seama că e 
urât: — Ce mamă lrumoasă și ce copil 
urât! — auzise odată zicând și de atunci 
i se păruse că privirea tuturor exclamă 
la fel. 

Acum nu mai era un copil urât ținut 





IARĂSI „GENERAȚIA“ 


Răspunsul d-lui Ștefan Baciu la problema ridicată de d-l Vintilă Horia 


Acum câţiva ani, era la modă cuvân- 
tul „generaţie“, în jurul căruia se pur- 
tau nestârșite lupte, dânduri-se tot felul 
de adjejctive și interpretări. Se mai vor- 
bea, în legătură cu generaţia, de „au- 
tenticitate, substanţialism, trăire“ şi de 
o mulțime de alți termeni pompoși. Se 
căutau explicaţii, se enunţau verdicte, 
se fixau poziţii şi se încrucişau spadele ; 
era o frumoasă bătălie de idei, care e 
drept că uneori suna a gol, era o super- 
bă irosire de elanuri, o continuă căutare 
a noutății, a ineditului, Toată această 
luptă se consuma între tineri şi fiecare 
din ei venea cu argumente, cu idoli, cu 
planuri. 

Au trecut ani și iată că alții vin în 
urmă. Și era fatal ca și aceştia să com” 
bată cu termenul „generaţie tânără“, a- 
firmând idei şi planuri, cam la fel cu 
înaintașii de-acum câţiva ani. Aici în- 
cep însă deosebirile. Cei de azi (genera- 
ţia mea — dacă pot zice astfel) s'au suit 
pe metereze și își anunţă ideile, își pre- 
pară planul de luptă, cu o temeritate 
şi-un entuziasm care e aproape unic şi 
în orice caz demn de invidie. Dar iată 
că într'un articol, care e un fel de ma- 
nifest-program, intitulat „Misiunea ti- 
nerei generaţii“ și apărut în aceste co- 
loane, amicul meu Vintilă Horia face 
câteva afirmaţii, împotriva cărora tre- 
bue să ne ridicăm cu dârzenie, tocmai 
pentru a menține un prestigiu al „gene- 
raţiei““, de care e vorba. Căci afirmaţiile 
lui Vintilă Horia „nu numai că sunt 
riscate şi riscante, dar pot atrage asupra 
noastră semnul tragic al copilăreștei ne- 
seriozităţi. 

Dar să-l ascultăm pe Vintilă Horia: 
„VOR ISBUCNI DINTRE NOI OA- 
MENI MARI CHEMAȚI SĂ STĂPÂ- 
NEASCĂ DESTINELE UNEI EUROPE 
RECLĂDITE IN SPIRIT ROMÂ- 
NESC ?*“ Şi mai departe: „IATĂ RE- 
VOLUȚIA PE CARE O PROMITEM-". 

Adică : nici mai mult nici mai puţin 
decât EUROPA reclădită în spirit româ- 
nesc, aceasta o „promite“ amicul meu, 
aceasta o va face tânăra generaţie. Lu- 
crul acesta c pe deoparte riscant de a- 
firmat, iar pe de altă parte încă nu e 
timpul s'o spunem, chiar dacă s'ar putea 


în paginile revistei noastre 


să fie așa. Peste 100—200 de ani, poate 
că se va adeveri o părticică din promi- 
siunile lui Vintilă Horia, dar numai a- 
tunci.  Pentrucă: a reclădi Europa în 
spirit românesc“, ce înseamnă ? Va fi 
ncvoe de-un formidabil imperialism po- 
litic, secondat de masive și definitive 
realizări nu numai în literatură, ci și în 
muzică, în pictură, în arhiteetură, în 
sport (Cuba ne-a învins la un match!) 
și toate acestea vor trebui să fie clădile 
pe o temelie tare şi serioasă, pe-o teme- 
lie de civilizaţie, care să meargă cu ani 
mulți înapoi, nu pe-o bază nouă și încă 
destul de şubredă cum e cultura noa” 
stră. Căci în literatură începem cu Emi- 
nescu (adică pe la 1870) și în celelalte 
ramuri, mult mai târziu şi pe vremea 
aceea cultura germană, cea italiană, 
franceză sau engleză, aveau la bază 
pe-un Goethe, Dante, Voltaire sau Sha- 
kespeare şi noi de-abia trecusem de e- 
poca fanariotă ! Este, cred, o mică, o 
foarte mică, deosebire. 

Şi toate aceste popoare au „reclădit'“ 
Europa în spiritul lor, nu cu o singură 
generaţie, ci pe nesimţite și fără clamări 
exterioare, ci poate alimentate de-un 
dârz şi formidabil orgoliu interior. 

Nu mă îndoiesc că vom da, cu timpul, 
pe lângă cele câteva opere mari ce le 
avem, încă patru sau cinci opere de cir- 
culaţie europeană. dar aceasta nu ajun- 
ge în nici un caz pentru o reclădire. 

Mi se pare nejustificat orgoliul lui 
Vintilă Horia și mai ales am impresia 
că e mai mult o formulă, decât o rea- 
litate. Cine poate, oare, să-şi imagineze 
Europa cu o astfel de faţă, reclădită toc- 
mai de „generaţia tânără“, de aceea a 
noastră. Nu e pesimism acesta, dare o 
certă cunoaștere a clipei pe care o trăim, 
o chibzuită cumpănire a elementelor 
componente a epocei, nu o modestie 
falşe, ci o chemare la realitatea ime- 
diată. 


noi ? Incă nu suntem o cultură majoră, 
încă avem lesturi și balasturi de care va 
trebui să ne lepădăm. Și dacă am sta să 
privim puțin înapoi, ne-am da seama că 
a fost încă înaintea noastră, un şir de 
oameni mari, cari au creiat mult și ro- 


Dece noi, dece nu alţii, dece tocmai 


mânește „dându-și seama de asta, dar 
nici unul din ei nu a spus că „generația 
lui promite să refacă Europa, scriind şi 
subscriind după aceea. Eminescu nu sa 
manifestat în acest sens, nici genialul 
și multilateralul Hașdeu na făcut-o, 
precum nici Conta, D-rul Paulescu sau 
George Enescu şi Nicolae Iorga nu au 
spus-o, cu toată uriașa lor operă ce le 
dădea dreptul la aceasta; Horia Hulubei 
e pe cale de-a face lucruri mari și nu 
iese din drumul său. Nici chiar Mace- 
donski, cu toată setea lui de glorie, nu 
a afirmat aceasta mulțumindu-se să se 
declare pe sine (și numai pe sine) poet 
european. Cred că s'a cam înșelat. 

Deaceea nu-mi pot explica dece ami- 
cul meu Vintilă Horia, promite Euro- 
pei că tânăra generaţie românească o 
va reclădi în spiritul ei. Fapt e că noi 
mai avem de lucru mult și bine până 
când vom da tipul perfect de cultură ro- 
mânească, iar numai după deplina lui 
realizare, vom avea dreptul să ne ui- 
tăm, orgolioşi „în Europa unui Daudct, 
Giono, Papini, Unamuno, Thomas Mann 
şi-a atâtor capete mari, cari în nici un 
caz nu ne așteaptă pe noi, mergând (ei) 
mai departe pe-un tărâm cultural care 
e atât de ridicat încât chiar când e me- 
diocru e onorabil. Şi pentru asta a fosi 
nevoie de secole de cultură şi gând, pe 
care noi de-abia începem să le clădim. 
Acolo a fost Rilke şi Baudelaire, Ştefan 
George și Rimbaud, pe când la noi scria 
Podeanu şi Mândru, Stavri și Păun- 
Pincio! 

Iată dar, cum văd „promisiunea“ lui 
Vintilă Horia ca prematură, temerară şi 
destul de neîntemeiată. „Reclădim Eu- 
ropa“, ca şi cum ar spune că „mergem 
la răsboiul de o sută de ani“, 

S'ar putea ca peste foarte mult timp 
de luptă şi muncă a noastră, o altă ge- 
nerație ce va veni cu mult după noi, se 
va impune în acest sens. S'ar putea. Noi 
vom fi numai o treaptă.  Deaceca să 
muncim, să clădim, să avem orgoliu in- 
terior și resurse, iar când minunea pro- 
misă de Vintilă Horia, se va înfăptui, 
noi nu o vom mai putea spune demult. 
Dar o va scrie Istoria ! 


ȘTEFAN BACIU 





de mâna mamei, acum părea poate fra- 
ele ei, sau un străin... Maman era acum 
tot frumoasă şi singură aci la ţară. Oncle 
Mark nu mai era între ei doi... Fusese 
un copil fricos, nici isteţ nici vioi, nu- 
mai Mark il însufleţea, îi da tăria. In 
fața altcuiva Mark gândea, exprima 
pentru el, gândurile lui tremurate ca și 
mâinile, bâlbăite, nesigure, care gânduri 
când erau ei doi singuri, se limpezeau, 
îşi găseau uneori expresia. 

Treptat Oncle Mark devenise oncle 
Vic, treptat ce copilul crescuse, băețelul 


devenise băeţandru... uneori, adoles- 
centul în devenire, cuteza a-l chema 
în minte „Vic“! ca pe un camarad, ca 
pe un frate, ca pe cel pe care îl iubeşti! 

Așa dar acum va învăţa gimnastica și 
agronomia... Aci va.îi acum școala... și 
profesorul lui va fi acesta... 

La unsprezece ani umbla rău, schim- 
ba fals piciorul sau în loc să umble, da 
luga... Oncle Mark îl dusese la un teren 
de jocuri pentru copii, unde stau numai 
să privească. După ce copii plecau și ră- 
mânea numai omul care strângea min- 
giile și cercurile, oncle Mark descope- 
rea că avea poftă să joace ei doi: care 
pc care. Păzitorul le slujea de arbitru; 
când Mark greşca crau hohote de râs 
și la plecare Mark da mâna cu păzitorul 
care scotea pălăria și surâdea... Surâsul 
acela Ghighi nu-l înţelegea și voia mult 
să-l înţeleagă, apoi treptat îl înţelesese.. 
Surăsul acela însemna: — Tot ceeace 
se petrece... dar nu trebuie să vezi că 
sa petrecut... Un lucru de care nu ești 
Sigur cu toate că pare a fi singura ta 
siguranță...“ 

Da! când era mic, toate le făcea stân- 
gaciu, dar își da seama; inteligența lui 
puţină se refugia în suflet și cu sufletul 
înțelegea multe... Știa însă bine să tacă, 
pe știința tăcerii era sigur, sigur ca de 
un mare talent... Avea un talent... al 
tăcerii. Iată, venise aci la Prundeni tim- 
pul tăcerii... 

Avea doisprezece ani — anul în care 
maman îi dase cadou un portofoliu de 
piele cu multe compartimente şi cel 
pentru mărci poștale îl încântase cu 
deosebire, de aceea ţinea minte anul și 
data. Oncle Mark spusese lui maman 
că se duc la plimbare ei doi și maman 
plecase după târgueli... In loc să plece 
la plimbare ca de obiceiu, Mark îl în- 
trebase dacă nu sar plictisi să rămână 
acasă, fiindcă avea de compus și în pre- 
zența mamei nu putea... Era un secret... 
lucra la o Pastorală... 





at d 


Era desigur o minciună pe care o 
comiteau, da o minciună nevinovată, 
deoarece Pastorala era închinată ei... 

E! nu ştia ce înseamnă o pastorală 
dar își jurase că va înţelege, va asculta 
cu tot trupul, va auzi ce umblă prin 
trupul lui, cât şi ce vorbesc mâinile lui 
Mark atunci când compune şi va ști... 

Mark părea a se juca pe clape, vor- 
bea, șoptea: — Aici sunt vocile... voci 
citadine — adică din oraș — voci a- 
mestecate care vin din mai multe părți 
deodată... voci de pe marginea lacului. 
Dincoace grădinile, copacii, basinul, un 
jet d'eau pe care-l sperie muntele pie- 








tros din față... 

Vorbea pentru el singur, totodată 
pentru Ghighi — inseparabil... Mândria 
băiatului atingea culmi și tot așa iu- 
birea. Ceasuri multe Oncle Mark vor- 
bia în surdină cuvinte întrerupte de 
solfegii tot în surdină, de arpegii pe 
claviatura pianului mut... Trecea upoi 
la pianul mare și atunci Ghighi simţia 
că la uitat — totodată știa că pe el sin- 
gur La primit alături. De aceea se silea 
să dispară nu numai pentru Mark ci 
pentru el însuşi... Amorţea, intra într'o 
stare de somnolenţă fericită din care î) 
trezea mâna pusă pe umăr a lui Oncle 
Mark... Nu-i spunea nimic, nu-l între- 
ba dacă i sa urât, dacă a adormit — 
cum ar fi făcut maman...“ 

De atunci... încă de atunci Ghighi 
începuse ceeace se pregătea a mărturisi 
lui Vic şi numai lui... Intervenise însă 
plecarea lui maman şi tristeţea ce ur- 
mase plecărei, tristeță pe care o sim- 
țea numai ca pe un ecou din Vic; căci 
Ghighi se bucura de  câteori rămă- 
neau ei singuri. Totuşi starea lvr de 
sutlet nu mai fusese aceeaşi, îi daspăr- 
țea tocmai tristețea pricinuită  pricte- 
nului de lipsa lui maman, pe care ei 
n'o împărtășea și a cărei pricină Vic 
nu i-o împărtășea... Era totuși acum 
mare, era în cursul superior și Vic de- 
cisese că Ghighi e unicul lui pieten iar 
maman idolul lor amândoura... Ghighi 
ascultându-l, avusese o nădejde care 
— hrănită fiind din bucuria lui — de- 
venise aproape o siguranţă. 

Crezuse acum că drumul mamei în 
țară trebuia să pregătească ceva... ceva 
la care el se gândea de doi ani în tă- 
cere şi tot în tăcere maman și Vic se 
gândeau desigur la acelaş lucru. 

La întoarcerea ei la Geneva se pru- 
gătea să vorbească... era o datorie a lui, 
un mesagiu pe care i-l încredinţase pro- 
vidența încă de mult, de când :nurise 
tatăl lui, dar atunci era prea mic, prea 
slab pentru marea misiune... De mult 
dormea în el apoi mereu mai trează 
creştea în dorință, în puteri, misiunea 
sublimă... și acum Ghighi era gata... 

Era gata, când iată maman plecase, 
lipsise mai mult decât trebuia, apoi îi: 
chemase... Porniseră la drum, nelămu- 
riți, fără bucurie... Ghighi nu putuse 
deci spune la timp cuvântul îndelung 
pregătit... Trebuia să aştepte... Cu ace- 
laș prilej pregătise nu numai cuvântul 
ci şi un dar... Cu teamă, cu febră ar 
fi vrut în drumul lung ce-l făcuse cu 
Mark spre ţară să vorbească... aştepta 
un cuvânt ,o tăcere care să-i înlesnească 
cuvintele... Aștepta o îndrumare care 
nu venise... rămăsese mut și singur cu 
simțiirile nelămurite și adverse... Cre- 
dința în misiunea lui slăbea și nimeni 
nu-i venise în ajutor, dimpotrivă, de 
cum sosise, vocile lui interioare îi spu- 
sese că totul aci se va turbura. O vrajă 
rea emana din loc și din oameni, toți 
pluteau parcă într'un fum cu mirosul 
cel de smirnă pe care nu-l putea suleri. 

„„„Vic plecase... Rămăsese deci cu mi- 
siunea lui neîmplinită, culpabil către 
cei ce credea că i-a dat misiunea: Dum- 
nezeu şi tatăl lui îi daseră misiunea. 
Rămăsese şi cu darul pregătit, nedăruit.. 
darul de nuntă. 

Ghighi era acum un adolescent și iată 
se afla pe locul de naştere și pe locul 
de muncă a tatălui său, era stăpânul 
tânăr care venia pentru întâia oară în 
mijlocul celor care se ocupau de pă- 
mânt spre folosul lui. I-o scrisese im- 
perativ maman în mai multe rânduri, 
j-0 spusese scurt, simplu, ca pe un iti- 
nerar de drum de fier, Mark... 

Se va purta așa cum ei doreau și pe 
cât putea așa se și purta, ceeace nimeni 
însă nu-i putea impune, era să iubească 
locul şi oamenii, să priceapă dece din 
intervenirea locului acelui în viaţa lor, 
totul se schimbase, ceeace nu va putea 
nimeni să obţină era ca el să se deprin- 
dă cu ceeace vedea, auzea și simţea aci 
-— adică cu o muzică falsă... Nu! Am- 
bianţa și tonul de aci, nu le putea su- 
feri, de aceea fugea, dispărea, călărea, 
mergea în cabrioletă pe câmp, alături 
cu străinul fățarnic de a cărui prezentă 
vrea să ușureze pe Mark, să nu stea că- 
pitanul ăsta de pompieri, în preajma 
marelui muzician. 

— Colegii de gimnaziu ai lui Ghighi 
la Geneva aveau pentru ofițearul de 
pomiperi o fermă deşi nejustificată an- 
tipatie şi se slujeau de el ca de un ter- 
men de blam. 

„„.Oncle Mark plecase... bine că ple- 
case. Deși îl evita, totuşi prezenta lui 
aci îl sufoca, — ca uneori noaptea cârd 
era mic și nimeni nu vrea să creadă — 
nici măcar doctorul, că două mâini îl 
strângeau de gât; nici chiar  Oncle 
Mark nu vrea să admită, spunea că eo 
„impresie“ sau e „dintr'un vis rău“ sau 
„din nervozitate“. — Nu trebuie să mai 
simţi un spasm în gât! hotărise Mark. 

Spasmul în gât nu-l mai simţise de 
ani — acum aci, îl avea aproape con- 
stant şi nu numai în somn. 

Dorinţa lui fusese ca Mark să plece 
dintre oamenii de aci, să se întoarcă 
cât mai repede la Geneva ; va rămâne 
e] să ispășească. Aici „toţi, chiar și ma- 
man, păreau altfel de cum erau, pe- 
semne vrăjiţi ,desfiguraţi de ceva... 

Nu venise cu iluzii, totuşi realitatea 
depășea ceea ce-și închipuise ; atâta în- 
cât, îl durea capul din contrastul între 
ce aștepta şi ce găsise... Să plece cel 
puțin Vic !... 

Bine că plecase, se salvase... E] va ră- 
mâne să salveze și pe maman „s'o trimi- 
tă și pe ea înapoi la Geneva... apoi sin” 
gur, să se întâmple cu el orice. 














UNIVERSUL LITERAR =—— 


Cronica plastică 


SUBIEGT IN PIGTURA 


Eterna alternanță între desuet şi 
noutate, între tradiţie şi revoluţie, a- 
ceastă veșnică pendulare între trecut 
și viitor, a luat la unii dintre artiștii de 
azi și chiar o parte a publicului, forma 
unei intense nevoi de a se reîntoarce 
la subiect, la temă, în pictură. Proble- 
ma e interesantă și merită să fie cerce- 
tată, iar experiența — pe cât poate fi 
de periculoasă — merită să fie încer- 
cată. Desigur, acest curent va avea pom- 
pierii săi, partizanii săi „a outrance“ şi 
cari, fanatizaţi, nu vor face decât su- 
bieci precum azi se abuzează la exces 
de „pictură pentru pictură“. Acum 20 
de ani, o asemenea reîntoarcere era 
crezută cu desăvârşire imposibilă. In- 
îluenţa lui Cezanne era încă prea vie, 
dificultățile pe care le presupunea o 
tehnică în care analiza ţinea un loc a- 
tât de mare, au redus din ce în ce pre- 
textul unui tablou, până la un măr şi 
o carte sau o floare într'un pahar. (E 
aproape paradoxal faptul că și cubis- 
mul se reclamă din pictura lui. Ceza- 
nn€, deși de esența lui cerebrală nu” 
cu nimic vinovat). 

Pustietaţea tablourilor contemporane 
din cari am gonit aproape cu desăvâr- 
şire omul, părăsirea compoziției, de 
care încă Renoir se plângea, justifică 


pe deplin, dacă nu excesele viitoare, cu 
siguranță, această nevoe de subiect a 
artiştilor de azi. 

Niciodată nu s'a făcut vreo revoluţie 
în numele unei jumătăţi de ideal și nici 
cumpătarea nu a fost vreodată fermen- 
tul vreunei reforme; de aceea nu-i greu 
de prevăzut ce supra licitaţie de acade- 
mism va cuprinde pe cei nechemaţi. Mă 
întreb chiar dacă nu vom revedea com- 
poziţiile care“cuprindeau o dramă în- 
treagă a Saloanelor de acum o sută 
de ani și cari acum ne fac deliciul. 

Fără îndoială, două mere și un cuţit 
sunt pretexte admirabile pentru câteva 
tonuri frumoase, dar repetate la infinit, 
îți inspiră un supărător sentiment de 
exerciţiu, de invincibilă monotonie. A- 
poi, duce infailibil la o sărăcire a meș- 
teşugului. Nu aş vrea să fiu greşit înțe- 
les; niciodată nu am fost mișcat de un 
tablou atunci când a fost pictat fără 
drag şi cu inţenţia de a-mi trezi mila, 
revolta sau sentimente cari nu au aface 
cu emoția artistică. 

Cronicile de până acum sunt mărturii 
— uneori vehemente — ale acestei pro- 
funde şi instructive antipatii pentru a- 
cei cari, din lipsă de talent sau greșită 
înţelegere a vocației, fac literatură în 
pictură. Trebue să recunoaștem însă, 





de PAUL MIRACOVICI 


cu toată. sinceritatea, penibila lipsă a 
armăturii ce a fost pentru pictură mi- 
tologiile, religia și sublimul misticism 
al primitivilor italieni. Aceasta, deși o 
ştim, nu putem remedia nimic pentru 
că profunda credință care anima orice 
operă şi orice gând al celor vechi, nu o 
mai avem în epoca de freudism de azi. 

In dorința contemporanilor de a se re- 
întoarce spre subiect, e sensația mutila- 
tului care simte dureri în piciorul pe 
care nu-l mai are. Goliciunea ,sărăcia 
noastră se reflectă dureros pe panourile 
expozițiilor. 

Ce vastă era lumea grecilor vechi! Ce 
populată! A noastră e infinit mai mare, 
dar e goală, gândul nostru, blazat cotro- 
băeşte în toate colțurile planetei, pe 
care o cunoaștem atât de bine, dar din 
care am gonit toate svonurile, toate mi- 
sterele, ca un copil care și-a stricat ju- 
căria. Nu mai avem acea sfântă igno- 
ranță, şi azi, dacă vrem să pictăm un 


"Bachus sau o Bună-Vestire, în tabloul 
„mostru va străbate fără voie rictusul 


sceptic al celui care știe și nu se lasă 
păcălit... După celelalte mituri, azi se 
încearcă în mistica suprarealistă să se 
găsească un răspuns întrebărilor din 
noi, Dacă în literatură aportul său e in- 
teresant și dacă în poezie, un Paul 
Eluard a cristalizat torme noui şi inte- 
resante, picturii nu i-a fost de nici un 
folos. Astfel, Salvador Doli a mobilat 








Imi strâng amintirile'n suflet şi plec către sat: 

Urc iarăș cărarea copilăriei pe unde-am umblat; 

Fac dese popasuri prin creste de codru senine 

Şi dorm prin aceleaşi tufișuri, de fragi și afine. 

Cobor seara la stână, cum coboram în toţi anii; 

Ascult iarăși doina pe care o plâng din fluier ciobanii, 

Mă uit la faţa lor bătută de vânturi şi ploaie 

Nu-mi vine-a crede, c'ar avea gânduri şi griji ce-i îndoaie. 

Le pică din ochi boabe de lacrimi, ca boabele de rouă; 

Sunt trişti de parcă tot ninge și plouă. 

Mănâncă lapte şi mămăligă'n ceaune de tuci, 

Cu dreapta dau mulţumită făcând cucernice cruci ; 

Se uită la mine aproape ca la strein... 

Mă ispitesc de departe să vadă: mă'nchin ? 

Ei nu-și mai aduc aminte că, pe coastă când păzeam oi şi 

berbeci, 

Tot un cioban de-al lor, ma'nvăţat pe-de-rost psalmul an că 
cincizeci. 

Intreb de mai ştiu când dam plecătorile'n strungă, 

'ând aşteptam pe sub lună să treacă Frumoasele” — dungă. 
Când povesteau de „Solomonarii“ cu haine de ghiață verzii, 
Cari purtau grindina din „lezer“ pe cele păduri și câmpii. 
De ciobanul bătut de vremuri și ani, ce-şi uscă obielele'n 


| lună, 

De Strigoii cari se scaldă în noapte pân n'apucă găinuşa 
s'apună ; 

De „Urieşii” cari duceau stânci într'o palmă pe dealul din 
Cetăţuie 


Sau poate de Muma-Pădurii cu obrajii zbârciţi şi plină de 
pistruie. 

Intr'altele mă'ntreabă de nu ştiu vreo noutate din sat 

Dacă s'a măritat vre-o îată ori sa'nsurat vreun băiat ? 

Când le spun că „Domnişorul Tavi“ din Uliţa Popii-a murit 

Se uită la mine năuci, cu mintea'n răspăr și gândul crucii. 


8 Octombrie 19383 —— 


POEM DE SEARA 





Prea sus eram atunci 


Prea sus eram atunci şi ce singurătate 
Dospea în cerul neliniştilor noastre. 
Creştea mereu tristețea braţelor uitate 
Prea sus eram atunci, în nopţile albastre, 


Când steaua, azi pierdută îmi sângeră pe frunte 
M'adun sub zarea asta, aşa de aproape, 

Și simt cum lin mă duc potecile spre munte 
Să-mi ningă tot mai mult tăcerile pe pleoape. 


Dragi prieteni aurorii noi versuri azi mai scrim 
Spre culmile nespuse gânduri ne poartă, 

De dorul de viaţă să nu ne'mbolnăvim 

Şi rătăcim, în timp can toamnă-o frunză moartă. 


Prea sus eram atunci şi nimeni împrejur 
Doar cerul clar adesea ne mai privea de sus. 
Eram prea singur poate şi 'ndrăgostiţi de-azur 
Şi prea frumoasă lumea și timpul par'că dus. 


OVID CALEDONIU 





Georges Rodenbach, 
Maqul apelor 


de 1. GR. PERIEŢȚEANU 
(Urmare si sfârșit) 


Oui! c'est vrai que notre âme au monde se fiance!? 
Mais guest ce de mirer la simple vie humaine 
Quand, dans ses profondeurs, s'ouvre un divin domaine : 
Tout le royaume glauque de l'Inconscience. 
(L'Âme sous-marine, ], str. 1, 2 şi 3). 
lată că, în timp ce ştiinţa îşi formula teoriile ei aţât de 
controversate despre viaţa inconştientului, poetul explorase şi 
el străfundurile înviate ale conştiinţei omeneşti ! 
Ah ! ce que Vâme sait d'elle m&me est si peu 
Dewvant P'immensite de sa vie inconnue 
Sans meme le soupgon dâtre un abime bleu 
Au fond duquel sa Destince est seule et nue. 
(Idem, [. strofa ultimă]. 
Patru versuri ce cuprind mai toate concluziile psihanahtice 
referitoare la prestabilirea personalităţii noastre psihice în adân- 
cul nepătruns al subconştientului, unde suntem încă legaţi de 
instinctele primare ale vieţii. 
Intr'una din reluările lui, poemul încearcă vechea compa- 
raţie a sufletului omenesc cu marea. Şi câtă tinereţe izbutește 
să scoată la iveală din îmbătrânita imagine : 


Ah ! plonger dans la mer! savoir tout de Vabime: 
Les monstres, les coraux, tant de tresors sombres, 
Et les zones du fond vertes comme de pres, 

— Ce qwon voyait a la surface est si minime! 


Et plonger dans notre âme — elle est un gouffre aussi — 
Pour voir les r&ves nus, le combat des penstes, 

Et les projets, qui sont des perles nuancees, 

Tout le Moi sous-marin dans le cerveau transi. 


Pour le plongeur de l'âme y a-t-il une cloche ? 
Ah ! oui! descendre au fond de son propre destin, 
Savoir ce qui se passe en cette mer sans fin 

Et demâler tout ce varech qui s'effiloche. 


Mais cette vie en profondeur, nous lignorons: 

Ne connaissant de notre âme que la surface, 

Ce qui sait de la mer vaste Lenfant qui passe 

Et ne voit qua fleur d'eau les vaisseaux prompts. 
(Idem, IV, sir. 3, 4, 5 şi 6). 


Mai e nevoe să adaug că frumusețea strofelor scuză cu pri- 
sosință stăruitoarea lor citare ? Cum aşi putea oare satisface, cu 
mijloacele proprii, atâtea cerinţi de melodioasă cîntare, ce co- 
pleşesc ca un tezaur de sensibilitate și gândire?  Incertitudinile 
psihologiei sau limita firească a cunoștințelor noastre, Roden- 
bach le 'nvesmântă într'un complex de imagini și idei, îmbinând 
în sfera poesiei comori de înaltă gândire şi aleasă expresie. 

Se pare însă că poetica lui nu cunoaște marginile frumusetii. 
Ascultați murmurul suav al acestei splendide incantaţii : 


Je râve de plonger jusqwau fond de mon âme 

Ou des reves sombres ont perdu leur tresor; 

Je soupcone qw'il y a lă des bagues d'or 

Et des lingots ă fuire fondre dans la flamme 

Pour y couler mon effigie ainsi qu'un roi. 

(dem, V). 

Astfel exprimă poetul supremaţia spirituală a visului asupra 
vieţii înconjurătoare. Imaginile devin impetuoase și au parcă su- 
netul prețiosului metal, rostogolit pe marmura impecabil șlefuită 
a versului, 

Setea de ideal, e, în sfârșit, astâmpărată de... siguranţa de- 
cepţiei : 

Mais ă quoi bon descendre en Vâme sous-marine ? 

Surtout ne soyons pas le plongeur qui s'obstine; 

Laissons plutât cette richesse sans emploi, 


un dormitor care prin felul cum erau 
dispuse pernele, draperiile, făcea de de- 
parte efectul unui portret al Maâi West, 
operă de un întristător pompierism. 

Cred că e nevoe, în primul rând, de 
o întoarcere la om, la studiul acestui 
nesfârşit isvor de „subicete“, să-l învă- 
țăm şi să căutăm expresia unui reflex 
măcar din diversiţatea lui, fiindcă expe- 
riența umană, fie că tinde spre cer sau 
nu se îndepărtează de pământ, rămâne 
mereu esența a tot ce e interesant 
şi profund. Atunci vor fi mai pu- 
ține tablouri amabile în expoziţii, dar 
publicul se va plictisi mai puţin, iar noi 
vom putea nădăjdui o epocă de aur a 
picturii, 





Car les profondes eaux de Pâme sont perfides! 
Peut-âtre qu'au fond du cristal recule 
Je trouverais la coupe du roi de Thulg... 


Muis quel emoi si je revenais les mains vides! 
(dem). 


L'Âme sous-marine numără şase părţi, în cvatrene, terţine 
sau șirag de alexandrine și un epilog, din care voi cita prima 
strofă, începutul celei de a doua şi uitima : 


Ici toute une vie invisible est enclose 

Qui n'a laisse hors d'elle et d'un muet tourment 
Que ce qui laisse voir une eau W'aspect dormant 
Ou la lune mâtancoliquement se pose, 


L'eau songe; 


Et cette eau qu'est mon âme, en vain paciţice, 

Premit d'une douleur qu'on dirait un secret, 

Voiz supreme d'une race qui disparaiît, 

Et plainte, au fond de Veau, d'une cloche noyce! 
(Idem, Epilogul). 


Viziunea poetului a fost, din nenorocire, profetică. Poezia lui, 
superb înflorită din trecutul câtorva generații de învăţaţi şi oa- 
meni de litere, şi-a strâns magnitica ei corolă în noaptea de 
Crăciun a anului 1898, lăsând în urmă-i doar mireasma cu sme- 
renie păstrată de cristalul slovei tipărite. 

Tânguitorul dangăt de clopot scufundat în apele sufleteşti 
saturate de nemărginitele dureri ale vieţii înfioară intreaga poe- 
tică a scriitorului belgian, care, alături de Verhaeren, a cântat 
frământările și tristeţile ţării sale, în neperitoarea limbă franceză, 
arătând că sufletele coniluează, peste aparenţa graniţelor, într'o 
firească și universală idențitaie a spiritelor. 

Pe lângă acest cânt, total închinat apei în genere, opera lui 
Rodenbach ne relevă şi un imaginar aspect marin. 

Sonetul Renoncement din La Jeunesse blanche, pe care nu- 
mai Albatrosul lui Faudelaire îl egalează, descrie un magnific 
vas pribeag pe-o mare instelată, departe de țărmuri şi oraşe, izolat 
de larma vieţii: 


Mon. navire inutile et superbe someille, 
Sans que jamais pour un trafic il appareille 
Vers quelque port lcintain entrevu dans le sorr. 


Et seul, sans matelot, ayant cargue ses voiles, 
Il derive au milieu d'un mirage d'etoiles 
Dans une mer propice & son grand nonchaloir ! 
( Renoncemen) 


Corabia aceasta e simbolul eternei poezii, pe care o contra- 
riează şi o desamăgeşte, adesea, contiguitatea crudelor realităţi 
ale vieţii. Poetul, asemuind lumea cu o mare agitată, sfârșește 
prin a se considera inutil şi desarmat în mijlocul învierşunatu- 
lui asalt pe care-l dau valurile şi îmbarcaţiile acestei mări (oa- 
menii) în preajma țărmurilor şi porturilor — țeluri şi scopuri 
lucrative ce se cer cucerite cu orice chip. Ideia de renunțare i se 
impune, poruncitoare. El se ghemueşte în sine, în sufleteasca-i 
navă. Retras, departe, în pacea largului prielnic, strânge înari- 
pâtele pânze ale elanului și plutește singuratec în voia visării, 
spre meleagul de nicăer: al idealului. 

In epoca maturității sale, Rodenbach reuşi să transpuie în 
versuri experienţa interioară a Evangheliului, scriind Cartea lui 


„lisus, poem de largă respiraţie cpică, în care pietalea poetului se 


exprimă în desăvârşită concepţie creștină, 

lisus, reîntruchipând spiritul Domnului, coboară pe pământ 
să propovăduiască iarăşi adevărul. 

Intr'o seară, ajuns la periferia tristă a unui oarecare oraş 
maritim, pe măsură ce înainta, fu cuprins de un presimțământ 
şi se întrebă în sine: 

„aa, (DU 6tait-ce. 


Qui lui faisait avoir dans l'âme une tristesse 
Comme sil y sentait entrer toute la mer!... 
(Le Livre de Jesus, ], 4). 





Un zâmbet luminos ca poama doar 
Vrea 'ntreg să fie, secoli să-l culeagă, 
Să-şi amintească toţi văzându-l, iar, 
Copilăria lor, întreagă. 

Misterul lumii nesfârşit să 'nveţe 

Pe toţi dulceața lui de foc suav, 


Niciunul să nu stărue'n tristeţe 
Zadarnic pentru jocu-I: grav. 


Da ae 


ION HAMBĂȘIANU 





AMINTIRE 


O clipă sfintei Lui singurătăţi 

Oglinda spartă-i: Mii de pași răsfață 
In fiecare ciob cu vremi, cetăţi 

Și depărtări, umila-i Viaţă. 


Tăcerea'n templu ciugulit de vrăbii 
Părând, cât glasul limpede vorbi, — 
Uimit, zâmbiră-a vrajă bărbi şi săbii. 
Copilul, singur, nu zâmbi. 
CONSTANTIN SALCIA 








. 


Nimic mai ingenios decât echilibrarea tumultului nostru 
ţea elementară a mării nesfârşite... 

Reconstituind un crâmpei din viața Mântuitorului, poemul 
ne rezervă însă surpriza de căpetenie, într'o adevărată parabolă 
marină : 


Isus grăit-a: „Luna, cu chipu-i de străbună, 
Deasupra frământării de veacuri din genună, 
Stă tristă, că-i bătrână şi singură în gol. 


Dar cei ce-mi vor pricepe cuvintele 'mjlorite 
S'or odihni, porni-vor, cu suflete smerite, 
Pe calea bună-a pildei, în luminos ocol, 


Pustiu de apă-i marea, — pustiu fără hotare! — 
De apă 'n veci muncită, ce-ades smintită pare. 
Câmpie 'ntinsă este, cu haite mari de lei 


Ce, spumegâni, vor, par'că, să sfâșie tăria! 
Dar luna, când le vede zbucnind zădărniciu 
Pe coamele zburlite revarsă harul ei. 


Semeaţă este marea, sălbatică şi crede 
Că-i volnică, stăpână pe ea, pe ce se vede, 
Pe sbuciumu-i lăuntric, pe tunet și pe vânt. 


Dar, când pe ape luna biruitor pogoară, 
Din mersul lor le 'mtoarce, cu vraja-i le "'mpresoară 
Și iarăşi le desface, spre țărm să-şi ia avânt. 


Zic, mugitoarea mare e pururea 'n robie. 
Când desfășoară 'n larguri năvalnica-i urgie, 
Purcea din glasu-i falnic doar zvonuri care mint. 


Da, marea, socotită ne frântă "n veci putere, 
Se mișcă sub a lunei poruncitoare vrere, 
Ce valurile-i prinde în mreaja-i de argint. 


Aflaţi, al meu Părinte, blând, pacinic cum e luna, 
Mereu priveşte 'n inimi, le cercetează 'ntr'una.,. 
Apoi urmă : „E totul în voia Domnului, 


Se 'nvolburează marea, şi luna-i e stăpână. 
La fel Cerescul Tată noroadele își mână 
Spre țeluri lor ascunse, dar cunoscute Lui. 


Se crede liber omul, val viu cu mintea trează 
Orbită de trufie; dar Dumnezeu veghează, 
Călăuzeşte ?n taumă lumescul furnicar. 


Tot astfel luna, — bulgăr rătăcitor prin fire — 
Cât e de 'ndepărtată de-a mării clocotire, 
I-ascultă tânguirea și-i pune stăvilar“, 
(Le Livre de Jesus, VIII). 


Paragratul descrie simbolic legământul dintre lună şi mare, 
— fluxul şi refluxul — comparându-l cu nepătrunsa putere 
Dumnezeească care cârmueşte lumea. Marea, — pustiu de apă, — 
astfel cum din începuturi apărea; marea suferindă, înebunită; 
vasta câmpie cu haite de lei — valurile — ce sar, spumegânde, 
de-ai crede că vor să muşte tăria; marea truiașe, liberă în pacea-l 
fără capăt sau viforosu-i zbucium, stăpâna tunetului şi a vân” 
turilor, această atotputernică forţă, e îmblânzită de un astru 
mort ! , 

Ce lecţie de modestie pentru orgolioasa turmă umană! 

Transmiterea fluxului și refluxului în versuri — desăvâr- 
şirea îmi îngăduie acest termen — constituie o puritate rară a 
expresiei poetice, fără să mai insist asupra caracterizărilor lu- 
nare sau marine, cum ar fi viziunea alegorică a mării, câmpia 
cu haite de lei, pe cari le vezi par'că repezindu-se spre cer să-l 
muşce. 
Nu puteam aduce un mai sincer și complect omagiu memo- 
riei poetului, decât traducându-i fragmentul acesta, pe care î 
socot dintre toate poeziile închinate mării, supremul efort estetic 
deplin realizat. Poate, mă voi încumeta odată „să înfățişez în ro” 
mâneşte toate incomparabilele frumuseți cari, în cartea lui lisus, 
au străpuns ca nişte rachete de lumină cerul versului francez 


modern. 


cm a, 27 tt tt 


e zare 


8 Octombrie 1938 


u departe de apa pârâului N... 
N la poalele ultimelor contrafor- 

turi ale munţilor, se află într'o 
superbă poziţie, castelul unui bătrân a- 
ristocrat, figură din alte vremuri, la 
care câteodată, când timpul îmi per- 
mite, merg cu o rară bucurie. Cele 
câteva clipe atât de scurte, pe cari le 
petrec în vecinătatea acestui om 
simpatic, sau împreună cu alte per- 
soane, în trecere, ca şi mine, pentru 
puţină vreme pe acolo, sunt o reală 
delectare. 

Aci, intr'o toamnă, atras parcă de su- 
retul meialic al frunzelor gălbenite, 
venisem să caut un scurt răgaz de 0- 
dihnă 

Se mai alla cu mine în acelaş timp, 
un prieten foarte intim al binevoitoru- 
lui nostru castelan ; era un distins pia- 
nist, care, retras de lume, distant, pu” 
țin comurmcativ, nu obicinuia decât. 
foarte arareori să dea audiții publice. 
Subtilele lui interpretări erau rezer- 
vate numai cercului restrâns de prie- 
teni în care avea ocazia să trăiască și 
mai cu seamă erau rezervate lui. Spun 
aceasta fiindcă, de când îl ştiu, lucrea- 
ză la numeroase transpoziţii proprii şi 
la compoziții, pe care le execută numai 
pentru el, neprimind pe nimeni în ca- 
mera lui de muzică, în țirap ce cântă. 

Când însă ieșia din rezervă, nu pre- 
geta să arate tuturor nesfârşite larme- 
re scoase cu prisosință din pian. 

Mă plimbam cu el pe malul lacului 
din faţa castelului. Pe marginea apei, 
sălcii pletoase, triste se amestecau cu 
falnici brazi. verzi, întunecaţi. În iund 
peste acoperişul clădirii masive, crestele 
impădurite ale munţilor înalţi, trimi- 
teau, odată cu lumina roşcată a apusu- 
Imi, adierele unui răcoros vânt de plaiu- 
ri. Infiorată, suprafaţa lacului alerga să 
se ascundă în colțul apărat de un cot 
al maluiui, în care ne aflam noi. Parlu- 
mul peluzelor de flori ne venia şi nouă 
odată cu crestele înălțate învăluin- 
du-ne într'o atmosferă de romantism. 

Devenisem bun prieten cu acest fin 
artist, în cele câteva zile de petrecere 
împreună. . 

Privind lacul, așezați pe o bancă de 
piatră, eram cufunaaţi de câteva clipe, 
în tăcere, Nu o tăcere supărătoare, ci o 
tăcere plină de gânduri, o tăcere cum se 
întâmplă câteodată după discuţiile a- 
dânci. Spiritul încărcat cu frământări 
de tot felul simte nevoia unei evadări, 
în alţă lume, mai pură. De acolo, se 
poate reîntuarce  înseninat pentru a 
rupe liniştea. Dar nu asttel sa întâm- 
plai. 

Privind, întâmplător, pe vecinul meu, 
am observat câteva lacrămi îugare în 
colţul ochilor Pe faţa lui se putea citi 
o stăpânită, dar intensă durere. Nu știu 
ce m'a făcut atunci să-i iau mâna, 
strângâru-i-o prietenește. Poate pre- 
sentimentul unei nenorociri care se 
vroia mângâiată, ma împins? Nu-mi 
explic nici astăzi. 

Dar el, după cum îmi închipuiam, 
în pragul unei dureroase amintiri, nu 
“a retraş în sine, ca alte ori, când nu 
voia să-şi descarce sufletul, ci a început 
să-mi vorbeasca. 

— E prima dată când mărturisesc 
cuiva despre mine, însă ce am de spus 
nu ştiu din ce cauză, nu mai pot ascun- 
de. Suferința se ţine atât de greu tăi- 
nuită“. 

Faţa îi era încordată. 
mâna și a continuat: 

-— Tot toamna era şi atunci. Lume 
multă, veselie, voe bună, Toţi erau fe- 
iiciți, Eram și eu mai tânăr. Mai idea- 
nst, mai încrezător în visuri. Zilele tre- 
ceau, nopţile treceau. Am stat mult a- 
tiunci aci. Câte petreceri au fost! Incă 
acum îmi sună în urechi armonia mu- 
zicilor, murmurul necontenit al tuturor, 
la balul ce sa dat când şi-a împinit 
majoratul fiul amfitrionului. Orchestra 
aceea numeroasă, aşezată acolo sus pe 
terasă !“, 

A întins mâna spre castel: 

„Lampioane, iluminaţie, râsete. Rit- 
murile infierbântate ale valsului din 
bătrâna Vienă răzbiau prin  frunzișul 
arborilor, trezind adormirea vietăţilor. 
Era o minune. Vinurile vechi şi cele 
mai bune din pivniţă fuseseră deslun- 
date. Siiclele vărsau valuri de fină li- 
coare în pocale mereu golite. 


Târziu noaptea, când obosită lumea 
incepuse să se retragă, spre a-şi reface 
puterile, m'a rugat amfitrionul să cânt 
ceva la pian. Am rezistat la început. 
Mă cunoşti. Nu-mi place să mă dau în 
spectacol. Dar a insistat, „Nu era ocazia 
mai nimerită, spre a da în vileag măcar 
o mică parte din talentele mele, îni 
spunea el. 

Am cedat. Din simpatie? din slăti- 
ciune ? Nu știu. Ne-am dus un grup nu 
prea numeros în salonul cel mare al 
castelului. Pianul era ascuns într'o firi- 
dă, unde este și astăzi. Era întuneric în 
sală. Afară de lumina plată aruncată de 
lumânările depe pian, și de strălucirea 
de afară, toate celelalte făclii fuseseră 
stinse.. 

Am cântat întâiu „La danse rituelle 
du feu“, a lui E. de Falla. Apoi nu mai 
stiu care din vaslurile lui Brams. Pe 
când eram pe la sfârşitul valsuiui, şi-a 
făcut apariţia printre ascultători și „ea“. 
Nu te superi, nu-ţi spun numele. Ființa 
atât de iubită, veșnic iubită“. 

Bărbia îi tremura. Era vizibil 
ționat. 

„Am primit parcă o săgeată în inimă. 
Fram transformat la față. 

Numai cântam pentru mine, nic. pen- 
tru lume. Cântam pentru „ea“. Numai 


Mi-a strâns 


smn 








UNIVERSUL LITERAR 











5 





MARIURISIRIE 


(NU VEL A) 


pentru ca. Degetele electrizate alergau 
pe clape... dar valsul s'a terminat. 

Aproape fără să îngădui celorlalţi să 
respire, am atacat cu violență „„Apas- 
sionata“. Era sonată ei preferată. Ştiam 
că una dintre cele mai mari plăceri ale 
ei era să asculte melodia atât de duios 
omenească a divinului Beethoven. Me- 
lodia care conţine atât adevăr al sufe- 
rinţei şi adevăr al adevărului din su- 
ferinţă. Melodia aceea amplă, violentă 
în prima parte a sonatei. Melodia exu- 
bherantă de viaţă şi suflet. 

O priviam cu ochii iluminaţi. Era în- 
cântată. Un surâs pe buze, aproba din 
inimă măiastra cântare. Numai vedeam 
acum nimic în față. Nici clape, nici lu- 
mânări, nici întuneric. Numai chipul ei 


atotcuprinzător, strălucind de frumuse- 
țe. Acelui chip dedicam toată puterea 
mea de sentiment, de iubire. Şi de mu- 
zică. Pentru el scoteam din pian sunete 
intense, trăind dincolo de melodia cla- 
pelor. 

Nu cu mult în urmă, ea îmi refuzase 
fericirea, respingând pe umilul sclav ce 
devenisem. Acum, ca o regină îmi a- 
corda prietenia. 

— De ce nu iubire ? 

— Oare poţi exprima tu inefabilul?... 
tot așa nici eu nu pot ști dece. 

Asernăna iubirea cu inefabilul. Era și 
aceasta o rale ocolită pentru a da un 
răspuns oarecare, 

Dar nu aceasta m'a putut impiedeca 
pe mine de a o iubi. Insemna tot în via- 
ţa mea. Idealul meu. O vedem atât de 
sus! Atât de sus! Nimic nu ar fi pu- 
tut-o prăbuși de acolo, precum nimic 
nu ar fi putut înfrânge speranţa mea de 
tânăr, în realizarea idealului ce-m pu- 
sesem. Ea era scopul vieţii mele, toată 
inima, tot sufletul. 

Am privit-o lung. Mi-a luat capul 
între mâini: „Nu fii copil“. Și ma ţi- 
nut departe. „Nu știam că a iubi în- 
seamnă a fi copil. A dat din cap. „Nu 
căuta să afli prea multe“. 

Un acord trântit în finalul părții al- 
legro m'a trezii din reverie. 

Am început un duios andante. Ini- 
ma-mi plângea, dar ochii îmi erau ve- 
celi văzând-o în faţă. Speranţa se mai 
nutria cu iluzii. 

Imi amintesc câ am modulat tema 
acestei părți, cum nici odată nu am 
făcut. Degetele se prelingeau înfiorate 
dealungul  claviaturei, lovind ușor 
instrumentul, blând şi intens, ca și me- 
'ancolia melodiei. Sufletul meu îmhina 
si el cântecul lui odată cu auzul subli- 
mei teme beethoveniene. Era un con- 
ira punct perfect, pe care numai eu îl 
auziam şi pe care credeam că şi ea il 
pricep. 

Câte iluzii îți faci adesea 

Intrase multă lume acum în salon. 
Părăsise rerasa unde se. dansa, părăsi- 
se și parcul luminav “u lampioane. De 
afară venia liniște, dinjur, freamătul 
reţinut în tăcere al auditoriului mereu 
mărit. Chipurile lor nu se vedeuu. Erau 
dosite în spatele întunericului și al 
chipului ei. Nici nu aș fi căutat să-i văd, 
cum nici nu privepeam că atâtea per- 
soane sunt înuntru ca să mă asculte. Eu 
0 pricepeam numa pe ea, şi muzica 
mea îi traducea priceperea. Prima va- 
riaţiune, cu regretul «i nostalgic, a fost 
un imn dedicat ei. Ochii mei nu au 
părăsit-o. Ma privit un timp duios, su- 
râzând. Sedea într'un fotoliu. Si-a dat 
capul pe spate, așezându-se mai în lar- 
gul ei. Şi-a lăsat pleoapele în jos. Imi 
părea că observ pe fața-i, extazul di- 
vinelor acorduri. 

Am început a doua variaţie. In a- 
ccastă clipă, răsunând sinistru în min- 
tea mea, ochii mi-au adus o dureroasă 
descoperire. 

Fiul gazdei îi susținea capul. Mâinile 
lui fine pe care le admiram de atâtea 
ori, se rătăciau în blondul ei păr. Venise 
și el alături. Nu de mult. Iși surâdeau 
unul altuia acum. Eu numai existam. 
Vezi tu — îmi spuse el ridicându-se 
în picioare pentru a-și potoli suresci- 
tarea — de multe ori o mică speranţă, 
aproape inexistentă, poate hrăni o via- 
ță întreagă. Tot așa, un semn cât de 
mic al realității crude, frânge dorinţa 
şi idealul. Sperând, aveam viața. Eram 
fericit. Dece ? Nu știam nici eu. Fuse- 
sem respins. Dar speram. Ah, ce trist e 
să nu mai poți spera. 

Sunetele pianului îmi chinuiau ure- 





chile. De unde alţădată sonata aceasta 
însemna pentru mine o glorioasă com- 
poziție a marelui mânuitor de note, o 
compoziție care plăcea şi ei, cu atât 
mai mult mie, acum o uram. Ea măria 
nenorocirea mea. In cadrul ei, se în- 
făptuia sadic o tortură cumplită pentru 
mine. 

In laţa mea s'o văd iubind pe altul. 


„Işi prinseseră mâinile. Capul îi era !ă- 


sat pe umărul lui. lar eu să cânt, să 
cânt mereu, actor de circumstanţă. 
Uram muzica în acel moment. Uram 
mizerabilul instrument care răsuna la 
atingerile mâinii. ]l uram, dar nu pu” 
team să mă desprind dela locul meu. 
Eram țintuit în fața lumânărilor, Ochii 
priviau pustiul și mâinile alergau. Su- 
doarea îmi curgea şiroaie pe față. O 
căldură grozavă îmi cuprinsese tot tru- 
pul. 

Variaţiunile mă  exasperau. Erau 
prea lente față de turburarea din mine. 
Fierbeam. Aveam nevoe să-mi descarce 
mânia. Am părăsit sonata. Nici nu știu 
cum, nici azi nu știu ceam cântat. 
Parcă văd lumea privind mirată la 
mine. Trebue să fi avut un chip atunci... 
Era tot din Beethoven. Dar nu era ni- 
mic în special. Era totul. Acorduri a- 
runcate, note plângânde, fugi iriiale. 
Era toată opera marelui om trecută 
prin mânia mea. Fără noimă, fără rost. 
Nu mai respectam nici o regulă a pia- 
nului sau a muzicii. Bietul instrument 
răbda sinistru loviturile mele infuriate. 
Eram agitat, mă zbăteam. lar ea surâ- 
dea mai departe. Era încântată. Cre- 
dea că pentruea cânt. Pentru public 
acum, poate pentru ea numai, o melo- 
die nouă, ceva din sufletul meu, pentru 
a le face plăcere. Disonanţele se înși- 
ruiau. Nu mai deslegam nici o armonie. 
Ea surâdea. Mizerabil actor. Degeaba te 
zbaţi, îmi spuneam, zadarnic, orice ai 
face, şi ea și ei toți, nu ştiau că tu suferi. 
De ar ști că toată muzica pe care o as- 
cultă încântați și impasibili, e ruptă 
din inimile zdrobite ale unor colosale 
genii. Că armoniile măestre sunt dure- 
rile sufletelor chinuite. De ar ști aceste 
femei cari ascultă și își dau părerea a- 
supra muzicii, că ea este glasul nețăr- 
murit al suferințelor ce le-au produs, 
poate nici „ea“ nici celelalte cari stau 
şi ascultă acum, nu ar mai fi impasibile. 
Ar suferi cu mine. 

Dar nu așa avea să se întâmple. A- 
veau să mă aplaude în curând. Vai ce 
groază m'a apucat în acele clipe. Să 
suport aplauzele tuturor cari se socot 
îndreptățiți să însoţească zgomotos stri- 
gătul de iubire al muzicii. Mi se fă- 
cea limpede în fața ochilor. Pricepeam 
ce forță ascunsă mă opreşte de a voi 
să cânt lumii. Să comunizez această 
subtilă artă. Să dau tuturor ce nu me- 
rită. Lor! nesimțţiţii ! li vedeam desle- 
gând însemnătatea sonatei în termeni 
școlărești, cu teorii absurde învățate 
dela docte persoaagii, veşnic „price- 
pute“ în amănunte. | 

Dar nu aceasta este muzica. 

Nu explicând tehnica compoziţiei 
afli misterul ei. Compozitorul nici nu 
ştie de această tehnică, atunci când, in- 
spirat desprinde din sferele înalte, ar- 
monia divină. El cunoaşte numai du- 
rerea lui. Ea este unicul său scop şi u- 
nicul său mijloc. Iar oamenii aplaudă. 
Ce aplaudă? Nenorocirea lui? Ce ab- 
surd sună. Ar trebui să le fie rușine. 
Nu ! lumii să nu-i cânți. Lumea nu me- 
rită. Ea nu cunoaște marea realitate. 
S'o laşi în ignoranța ei superbă. Să se 
zbată acolo. Artistul să-şi cânte lui. El 
numai poate pricepe rostul notelor. 
Marele rost al notelor. 

Şi cântam înainte. Nu mă puteam 
opri. Nu aveam curajul să suport apla- 
uzele. Cântam, cântam mereu. Voiam 
să mor cântând, numai să nu aud lu- 
mea spunând bravo! Pentru ce bravo? 
Pentru că toate iluziile mele erau zdro- 
pite. Pentru că ea surâdea mai departe 
cu capul pe umărul lui? Nu. 

Am atacat rapsodia a doua a lui 
Liszt. Acolo puteam găsi frământare. 
Lumea iarăși a tresărit curioasă. Imi 
venia să le arunc pianul în cap. Puteau 
ei să-şi dea seama de ceva ? Sau dacă 
nu-şi dădeau seama să plece. Să mă 
lase în pace. Singur. Să mă pot strecu- 
ra departe de toţi, fără însoțitori. 

Am cântat câteva sunete din Kan- 
gurii. Din carnavalul animalelor. la” 
răşi tresărire. De i-ași fi văzut mișcând 
din veșnicie, ca pe niște vârcolaci! Pa 
surâdea şi ochii ei erau închişi. Nu 
clintise din loc. 

M'a dezarmat. Am reluat ronde îi- 
nale din Apassionata. Spre a-mi  în- 
cheia inceputul. Abia acum a deschis 
ochii şi ma privit. Mustrător. Un pum- 
na! în inimă nu ar fi fost mai dureros 
decât strălucirea din ochii ei. | 

Am continuat compoziția. Trupul 
îmi tremura tot. Eram aspru lovit de 
purtarea ei. Prin urmare pricepuse to- 
tul, Pricepuse şi, insensibilă până la 
stârșit, așteptase să mă vadă învins. Ce 
calculată răutate, Şi fusesem înfrânt. 
intrânt iremediabil. Acum nu aveam 
decât să închei sonata spre a recunoaș- 
te pierderea totală a luptei. In sfârşit, 
a luptei e mult zis. Dar se asemăna cu 
o luptă duelul dintre noi doi. Ea cu 
calmul cel ma: desăvârșit, eu înfier- 


* 
bântat la culme, zdrobind pianul, prea 
exigent pentru bietul instrument. 

Am încheiat execuţia, cred cu câteva 
clipe mai de vreme. Nu îmi amintesc, 
dar ştiu foarte bine că în momentul 
în care m'am sculat din fața pianului, 
așteptau încă ceva. Dar eram prea 
nervos pentru a-mi da bine seama de 
ce fac, 

Fără a sta să ascult nimic m'am re- 
pezit afară. M'ași fi sufocat, și cred că 
m'aș îi arătat prost crescut față de 
lume, dacă mă felicitau sau mă între- 
bau ce am cântat. Nu le puteam su- 
porta nimicniciile. Am alergat afară. 
In aer curat, m'am simţit mult mai 
bine. Răcoarea nopţii târzii m'a îmbăr- 
bătat. 

Trecând repede pe lângă puţinele 
persoane ce încă erau pe terasă, m'am 
îndreptat spre pare. Departe ae lam- 
pioane, departe de lumină, departe de 
iume, aci, unde suntem acum, mam u- 
şezat îndurerat, spre a-mi reface su- 
fletul şi chipul. Vântul dimineței înc 
puse ușor să adie. Era încă întuneric 
și luna pe cer arunca o strălucire di- 
fuză. Insă răzbia de nu ştiu unde, serm- 
nul dimineței. Il simţeai în jur. Te îm- 
presura. Fra undeva ascuns dupe munți, 
Se anunța glorios. Dar nu-l vedeam 
Nici nu luam seama la el. Eram atât 
de întristat, încât farmecul zilui ce ve- 
nia, nu putea câtuşi de puţin să tre- 
zească în mine impresia fericirei sau 
satisfacției aceleia pe care totdeauna 
am resimtit-o la răsăritul soarelui. 

M'am întins pe banca aceasta. Pri- 
veam nesfârşirea cerului. Mâinile erau 
sub cap, susţinându-l. Nu ştiu cât timp 
am stat așa. Mă simţiam plutind în 
altă lume, lipsit de gânduri, lipsit de 
emoții. Atunci abia am observat că 
cerul se luminase în străfunduri, în- 
ghițind stelele. Din depărtare se auziau 
încă sunetele muzicei. Mi-am zis: cu- 
rios, lumea petrece. Câteva păsări tre- 
zite mai de vreme din somnul lor își 
încercau timide vocile. Un foşnet aiă- 
turi, încă unul mai alături, şi o mână 
suavă mi sa pus pe frunte. 

Parfumul ei îmbătător mă  încon- 
jura. l-am văzut trupul aplecat asu- 
pra-mi 

Frumos, desigur, frumos dar atât 
de trist! Mâhnirea cea mai cumplită 
era întipărită în ochii ei umezi, un ric- 
tus puţin pronunțat al buzelor îi dădea 
a încordare deosebită. 

S'a așezat în fața mea, luându-mi 
mâinile mi-a spus: „Dece ?” 

Am închis ochii câteva clipe Ciipe 
iungi mi sau părut, fiindcă nu o ve- 
deam. Dar minunate fiindcă o simţiam 
alături 

„Tot „dece“ spun şi eu“, am murmu- 
rat fără s'o privesc. „Parcă totdeauna 
poţi găsi o lămurire“. S'a aplecat aca- 
supra mea mai mult. Privind-o vedeam 
cerul albastru închis, cu mici străluciri 
de stele pe alocuri, răzbind printre fi- 
rele răslețe, ale părului ei. Ii simțiam 
răsuflarea caldă. Chipul ei, arzător de 
nu știu ce încântare, mă îmbăta. 

Am spus: „Nu“. 

Surâzând, ah, enigmaticul ei surâs, 
a murmurat: „Ar fi fost ultima dată“. 

Câteva lacrimi mi s'au prelins pe față. 
Şi am început să plâng. Să plâng din 
toată inima. Ea sa înălţat numai pu- 
țin privindu-mă duios. Nu-mi era ru- 
şine de lacrămi. Pentru mine ele erau 
acum o necesitate atât de mare, încât 
ridicolul lor, nici pe de departe nu mă 
atingea. Plângeam atât de cald! Iar ea 
mă privea. 





Se făcuse oarecare lumină afară. Dar 
aci, în boschet erau încă umbre. Nu 


am văzut clipa în care... Dar nu în- 
seamnă nimic aceasta ! Am simțit nu- 
mai arzându-mi faţa, câteva lacrimi și 
altele şi altele, din irumoşii ei ochi, 
picurau pe obrazul meu suierind. Plân- 
gea. Dece oare? Cine putea să ştie. 
Cine poate şti ce sa petrecut în inima 
ei atunci. O femeie care nu te iubește 
îți va rămâne veşnic o enigmă. Oricât 
de mult ţii tu la ea. Ori câte dovezi ale 
înaltei tale simpatii i-ai da. In ce stare 
se găsia ea atunci, cu ce gânduri lua 
parte la suferința mea? lată marea 
iaină pe care atâtea femei o închid în 
ele, deși trăesc laolaltă cu bărbaţii din 
străvechi timpuri. 

Ce a gândit în acea clipă? Ce a sim- 
iit? De geaba m'ași întreba. Nu mi-e 
dat mie să știu lucrul acesta. 


de VICTOR POPESCU 


Murmurând printre buze, i-am amin- 
țit de mine : „Sunt atât de nenorocit şi 
atât de fericit în clipa aceasta. Ași ţi- 
ne-o o veșnicie aci. Așa cum e“. 

A dat din cap, abia mişcândurl, Şi 
am rămas plângând. Până când prima 
rază a soarelui m'a încălzit pe frunte. 
Atunci ea s'a ridicat în picioare. Albă, 
«u rochia ei de seară, strălucind în ra- 
zele soarelui de dimineaţă, m'a privit 
o ultimă dată. 

M'am sculat și eu în picioare. Ne-am 

apropiat unul de altul, alăturați, și 
mi-a spus: adio. l-am murmurat nu- 
mele, plecând eu întâi. 
* Ocolind pe ultimii rămaşi la petre- 
cere, nu vroiam să văd oamenii în a- 
cele momente am intrat în casă. Im- 
pins de o forță lăuntrică, m'am apro- 
piat de pian. Nu era nimeni în preajmă. 
Instrumentul, așa cum îl lăsasem, aș- 
tepta, cu clapele desfăcute, ca cineva să 
aibe grije de el, Lumânările dispărute. 
Arse până la candelabrul de aur ce le 
purta. Privind melancolic la bătrânul 
meu prieten, m'am aşezat în fața lui. 
Şi am atins o clapă. Și alta. Apoi un 
acord. Am compus în acele momente 
o melodie. Un imn închinat dimineţei, 
soarelui, vieţei. Plin de voioșşie, de exu- 
beranţă. Un imn în care, împăcat cu 
soarta, preamăream natura“, 

S'a oprit din mărturisire. Apoi luân- 
du-mă de braţ: „Nu Pam mai cântat 
niciodată de atunci. Vino. Îl am în cap 
şi vreau să-l asculți“. 

Am plecat amândoi spre castel. Mer- 
gsa grăbit, cu capul plecat, mâinile le 
ținea în buzunare, însă se presimţea 
prin agitația lor, fiorul sunetelor ce a- 
veau să irupă din claviatură. Il urmam 
docil, 

Tot ceea ce îmi spusese, era atât de 
impresionant, încât nimic nu m'ar fi 
făcut să rup vraja în care plutiam. 
Urcând în fugă aproape, treptele te- 
rasei, ne-am așezat în salonul cel mare. 
Nu era nimeni în jur. M'a privit satis- 
făcut. Ghicindu-ne gândurile unul al- 
tuia, ne-am dat seama că preferam 
mult singurătatea. Sa așezat în fața 
pianului. Eu m'am întins pe un fotoliu, 
undeva, ascuns, pentru a nu-i turbura 
inspiraţia. 

Câteva clipe a stat liniștit, tăcut, 
fără a da cel mai mic semn de viaţă. 
Avea ochii închiși. Apoi, întinzând 
mâinile, alene, le-a purtat pe pian. A 
mângâiat puţin instrumentul. Surâsul 
depe chip, oarecum extatic, sa trans- 
tormat într'o privire încordată, pă- 
trunsă de un mare mister. 

Și a început să cânte. Violentă me- 
lodie, sălbatecă revoltă, dar totuşi 
maestoasă, scrâșnire de suferinţă, și 
totuși entuziasm de viaţă. 

Și alergau degetele nebune. Loviau 
aspru în pian sau blând, scoțând su- 
netele melodioase, pline de nostalgii 
pierdute. 

Trăia o viață aparte în acele clipe. 
Ce grozav trebue să fi fost în dimi- 
neaţa în care a compus pentru prima 
oară cântecul ei. Câtă pasiune va fi pus 
în el! Mă uitam cum cântă. Era transfi- 
gurat. Mai mult ca sigur că pe mine 
nu mă mai știa în jur. De altfel nici 
nu mă urmăria cu privrea, findcă ținea 
ochii închiși, sau când arareori îi des- 
chidea, arunca o fugară privre afară, 
unde soarele, de data aceasta dispărea. 
Putea părea fără rost, un imn închinat 
soarelui, la dispariția lui. 

Se vede că şi-a dat şi el seama de 
imposibilitatea melodiei de a exista în 
amurg și altă dată decât „atunci“ fiind- 
că s'a oprit brusc, A încetat melodia 
când, intrat într'o sarabandă drăcească, 
sdrobia pianul în degete. 


Avea părul vâlvoiu, ridicându-se 


dela locul său. 


Nu am vrut să-i ies în cale. Sa în- 
dreptat spre ferestre. Lângă draperiile 
roşcate ce atârnau mlădios, sa oprit, 
privind în afară. Apoi a traversat iot 
tăcut salonul. Sa apropiat de mine. 

— „Când am terminat de a cânta în 
dimineața aceea, am văzut-o pe ea la 
ușe ascultându-mă. Mi-a trimis un să- 
rut și a dispărut. 

Nu am mai văzut-o de atunci. A 
murit cu câţiva ani în urmă. Dar eu 
am rămas tot atât de fericiţ şi tot atât 
de nenorocit ca și în dimineaţa, fru- 
moasa dimineaţă, când am plâns îm- 
preună“. 

Privea undeva, un punct pierdut în 
spaţiu. 

„Stau câteodată şi vreau să aflu ce 
a fost în făptura ei. In inima ei. Ce mo- 
tiv ascuns a împins-o oare. Nu odată 
m'am gândit la putinţa unei drame în 
sufletul ei. O suferință stăpânită, cine 
ştie ce iluzii pierdute“. 

Dar nu nouă, oamenilor, ne este dat 
să înțelegem sufletul unei femei. E 
prea fin şi prea tainic pentru a-și 
găsi lămurirea prin mintea noastră. In 
ele trebue să crezi ca într'un mit. 

Clopotele bisericei sunau din depăr- 
tări rugăciunea de seară. Se întune- 
case. Am întrevăzut numai umbra lui 
aplecându-și capul înspre asfinţit. Un 
murmur mi-a sosit purtat de tăcerea 
încăperei. 

— „Dece oare ar trebui să pricepem 
un suflet de femeie?“ 




















Erich Maria 


Les camarades 


9 


Cartea străină 


Remarque: 


(Gallimard-Paris, 1938) 


(Urmare din n-rul trecut) 


Cei trei camarazi pe cari i-am numit 
sunt în realitate... cu unul mai mulți. 
Al patrulea, Karl — „last but not least“ 
— are patru roţi şi sub caroseria ar- 
haică, de piesă de muzeu, un motor ex- 
traordinar. Cenușăreasa în  zdrenţe. 
Zâna bună a celor trei şi răscumpărarea 
blestemului care apasă asupra civiliza- 
ţiei industriale şi a maşinismului modern. 
Incă o prejudecată la care va trebui să 
renunțăm ! Citiţi ce scriu A. de Saint- 
Exupery și Mermoz despre avioanele 
lor, ca să înţelegeţi de ce acest Karl 
este elementul miraculos din poveştile 
orientale ,evoluat pentru a satisface ne- 
voia de fantastic a blazaţilor veacului 
douăzeci ; bagheta lui Aladin, covorul 
fermecat al hoţului din Bagdat, etc. Sau 
măcar romantismul, care e forma laici- 
zată și modestă a fabulosului legendar. 

Ascultaţi de ce este în stare Kari : cu 
toată înfățișarea-i ridiculă, câștigă pre- 
miul întâi la o cursă de viteză. Inles- 
nește cunoștința lui Robby Lohkamp cu 
Patricia Hollmann, din care li se trage 
şi dragostea. Aduce medicul, cu iuţeală 
vertiginoasă, la căpătâiul iubitei bolna- 
ve. Tot el transportă pe Robby şi Otto 
la sanatoriul de unde Patricia telegrafia- 
se că se simte rău. Karl răzbunător: 
face pânda pe străzile Berlinului, lu- 
necând fără zgomot, noaptea, ca să dea 
de urma ucigașilor lui Gottfried Lenz, 
împușcat la ieșirea dela o întrunire po- 
litică, 

In sfârșit, sacrificiul suprem : Karl e 
vândut ca să poată plăti întreținerea 
Putriciei în sanatoriul unde moare, ve- 
ghiată de Robby, — deşi Otto Kâster 
spusese cândva: „mai bine mi-aş tăia 
mâna decât să-l vând pe Karl“. In toate 
aceste împrejurări, el e protagonistul, 
el poartă răspunderea și cititorul se în- 
treabă mereu : ce va face Karl? 

Apariția Patriciei  Hollman şi locul 
pe care-l ocupă în vieaţa lui Lohkamp 
nu turbură camaraderia celor trei, — 
drept câștigat, şi cu ce preț! Ei ştiu că 
solidaritatea lor e mai veche şi că fără 
ea existenţa fiecăruia şi-ar pierde ros- 
tul. Dar ceea ce-i frumos este că Patri- 
cia înțelege valoarea unică a acestei 
camaraderii și nu încearcă să-şi acapa- 
reze iubitul ci se a daptează ea felului 
de trai al grupului, începând prin a se 
împrieteni cu... Karl. Robby o învaţă 
să conducă : 

„Atentă, plină de însufleţire, observa 
tot ce-i arătam. Apoi, scoțând mici stri- 
găte de întăritare, luă primele viraje, 
temându-se ca de dracul de farurile ce 
ne ieşeau înainte şi mândră după ce tre- 
cuse de ele. Curând, în micul spaţiu lu- 
minat pe jumătate, dela volan, se născu 
un sentiment de camaraderie cum se 
stabilește iute pentru lucrurile tehnice 
și practice, iar când, după o jumătate 
de oră schimbarăm locurile ca să por- 
nim pe drumul întoarcerii, eram mai 
intimi decât ne-am fi spus unul altuia 
povestea vieţii noastre“. 

O menţiune pentru Jup, băetanul roş- 
covan şi pistruiat, cu urechile clăpăuge, 
ajutor în atelierul de reparaţiuni de 
automobile de pe urma căruia trăiau 
camarazii, — el însuşi ucenic, camarad 
zelos. 

Așa dar Karl este nelipsit, în toate 
împrejurările romantice, dramatice sau 
melodramatice. 

Câteva cuvinte acum şi despre prota- 
goniști; Otto Kâster e cel mai puţin re- 
liefat „totuşi nu mai puţin viu şi nici 
mai puțin admirabil. Tipul eroului: 
calm, egal, conducătorul de fapt al echi- 
pei, prin consimțţimânt tacit. Autorita- 
tea lui, fără să şi-o impună, nu e totuși 
mai puțin reală. El e stegarul camara- 
deriei: „nu uita că am rămas numai 
doi“, îi spune lui Lohkamp, după ce 


Gottiried Lenz a fost împușcat și Pat 
murise în sanatoriu. Destul de econom 
la vorbă. Ceea ce sar putea numi „,filo- 
sofia“ lui, nu în înţelesul de generali- 
zare teoretică a rezultatelor experien- 
ței proprii, ci regulă de vieață, pentru 
uzul personal, o aflăm dela Robby: „Mai 
ales, să nu lași nimic să se apropie! 
Ceea ce lași să se apropie vrei să şi păs- 
trezi. Și nu poţi păstra nimic...“ 

Nici unul dintre camarazi — Kăâster 
mai puţin decât ceilalți doi — nu prac- 
tică frenezia vitalistă. Viteza e pentru 
ei o terapeutică, pentru menţinerea sau 
regăsirea echilibrului suiletesc şi a ple- 
nitudinei simţurilor. | 

Gottfried Lenz — „ultimul romantic“ 
e năzdrăvanul echipei, iar Robert Loh- 
kamp, victima preferată a zemflemele- 
lor lui. ; 

Deviza lor — ceea ce sar putea numi 
astfel — o rostește într'o seară, la beţie, 
pictorul Ferdinand Grau, membrul ace- 
leiaș confrerii secrete, de care vorbeam, 
prin amintirea războiului : 

» — Iată de ce aparţii unui ordin, 
frate ...ordinului celor fără succes, buni 
de nimic, cu dorinţele lor fără scop, as- 
piraţiile lor care n'ajung la nimic, dra- 
gostea lor fără viitor, desperarea lor 
fără motiv... 

» — Congregaţiei secrete care preferă 
să decadă decât să izbutească, să-și joa- 
ce vicaţa, s'o fărămițeze, s'o joace, s'o 
piardă chiar decât să deformeze sau să 
uite imaginea inaccesibilă... imaginea, 
frate, pe care o poartă neștearsă în ini- 
ma lui, gravată în ceasurile, în zilele și 
în nopţile când nimic alt nu era decât 
asta : vieaţa goală sau moartea goală...“ 

De aceea ne şi par întrucâtva desori- 
entați, ca şi cum în timp ce se aflau pe 
front au pierdut înţelesul rosturilor 
pentru care omenirea dimprejurul lor 
se frământă fără astâmpăr. Camarade- 
ria lor chiar nu este un cult, un prilej 
de exaltare şi străpungere a unor noui 
orizonturi, ci un lucru cu mult mai grav, 
un lucru esenţial: refugiul ultim îm- 
potriva viitorului lipsit de înţeles pen- 
tru ei, sprijiniți umăr la umăr, cu faţa 
întoarsă către amintirea covârșitoare. 

Izolarea de ceilalţi, desprinderea de 
ritmul și înțelesurile vieţii unanime le 
dă un aer ireal și parcă o materialitate 
mai subtilă decât a muritorilor obișnu- 
iți. Au ceva din farmecul enigmatic şi 
straniu al unor" personagii de feerie sha- 
kespeareană și despre ei s'ar putea spu- 
ne cu deplină îndreptăţire că „sunt cro- 
iţi din stofa din care sunt ţesute visele 
noastre“, 


Intreaga carte e orchestrată pe tema 
singurătăţii omului, a neputinței de a 
păstra ceva din tot ce ne îmbie. Dacă 
Otto Koster și Gottfried Lenz par să fi 
ajuns, în această privinţă, la calmul re- 
nunţării definitive, Robby încearcă 
încă, sub imboldul tinereţii și al acelui 
„besoin pitoyable d'un peu de chaleur“ 
— experiența dragostei, ca să ajungă și 
ea la revelaţia aceluiaș „sinistru secret“: 
„că realitatea trezește dorinţele dar nu 
le poate satisface vreodată. Că dragos- 
tea începe în om dar nu sfârșește nici- 
odată în el. Și că totul se poate găsi în- 
trunit : un om, dragostea, fericirea, vi- 
eaţa... și că, înspăimântător, mereu e 
prea puțin și scade pe măsură ce pare 


ce 


să crească“, 


Să-ţi dai seama de toate astea cu luci- 
ditatea desperării, „să cunoşti cu- 
vântul ultim al enigmei“, după spusa 
unui vers celebru și totuşi să iubești via- 
ţa şi natura ,să dorești dragostea și să te 
pasionezi de jocurile și iluziile artei, — 
iată în ce constă mesagiul acestei capo- 
dopere de poesie şi adevăr. 


MIRAI NICULESCU 





Laudă 


Laudă cerului, laudă pământului , 
Laudă albă se cuvine Cuvântului , 
Laudă toamnelor ce cresc şi aplaudă 
Când se sting în prag rugăciunile. Laudă 
Zarzărilor şi salcâmilor şi merilor , 
Laudă înlăcrămării şi durerilor, 

Laudă caldă ridicaţi singurătăţii; 

Laudă clăilor „laudă postăţii. 


Laudă gărilor bolnave de vreme , 
Laudă celui care mă strigă, nu geme; 


Laudă 


ingenunchierii lângă ruine 


Şi mâinilor care m'au uitat să se 'nchine, 
Laudă visului curat ca o prescură 

Prăbușşit în noapte sub bolovani de sgură , 
Laudă frunţilor ce sângeră de-asupra hârtiei, 
Laudă călimării și somnului veciniciei.. . 


TEODOR AL. MUNTEANU 


UNIVERSUL LITERAR 








R O B 


(Fragment din „,Robii'', roman ce apare încurând, tradus de Jul. Giurgea) 


Lawson ţinea la Philip și imediat 
ce-și dete seama că el era mâhnit din 
pricină că i se refuzase tabloul, încercă 
să-l îmbrățișeze. Era știut de toată 
lumea că Salonul refuzase tablouri care 
mai târziu deveniseră celebre; el trimi- 
sese pentru prima dată şi nu trebue să 
desnădăjduiască la primul eşec; succe” 
sul lui Flanagan era explicabil; pânzele 
lui strigătoare și superficiale erau pre 
destinate să fie primite de un juriu an- 
chilozat ca acesta. Philip însă începu 
să se enerveze; era umilitor pentru el 
ca Lawson să-și închipue că el era capa- 
bi] să-și piardă cumpătul din cauza u- 
nui amănunt atât de banal, fără să-şi 
dea seama că mâhnirea lui se datorește 
unei profunde neîncrederi în propriile 
lui resurse. i 

In timpul din urmă Clutton se retră- 
sese din grupul care lua masa la res- 
taurantul Gravier, și trăia mai mult 
singur. Flanagan spunea că este îndră- 
gostit de o fată, dar austeritatea lui 
Clutton nu era de natură să le suge- 
reze posibilitatea unei astfel de pasiuni, 
şi Philip bănuea că se despărţise de 
prietenii lui, numai ca să-și poată lim- 
pezi nouile idei care cloceau într'ânsul. 
Dar în aceeaşi seară, după ce toţi cei- 
lalți plecară la teatru, și Philip rămase 
singur, apăru numaidecât Clutton şi 
ceru chelnărului să-i aducă de mâncare. 
Incepură să vorbească împreună, și 
fiindcă de astădată Clutton părea mai 
vorbăreţ şi mai puţin sardonic decât era 
de obicei, Philip se gândi să profite de 
ocazie. 

— Ascultă, dragul meu, aș vrea să 
vii să vezi tabloul meu, zise el.. Mi-ar 
plăcea să știu ce părere ai despre el. 





Coperta românului „Robii” 


— Nu dragul meu, eu nu fac aşa ceva. 

— Adecă de ce nu? întrebă Philip şi 
se roşi la faţă. 

Era o cerere pe care toți și-o adresau 
în mod reciproc, și niciunul nu sar fi 
gândit să refuze pe celălalt. Clutton 
ridică din umeri. 

— Oamenii te chiamă să le spui pă- 
rerea sinceră, dar în fond așteaptă să-i 
lauzi. Afară de asta, la ce-ţi poate folosi 
părerea cuiva, chiar dacă e sinceră? Ce 
importanţă poate avea faptul că tabloul 
tău e bun sau e prost? 

— Pentru mine are mare importanţă. 

— Nu, dragul meu. Singurul motiv 
pentru care cineva se apucă de pictură, 
este pentru că nare încotro. Pictura 
este şi ea o funcţiune, cum sunt toate 
celelalte funcțiuni organice ale corpu- 
lui omenesc „doar că foarte puţini oa- 
meni o au și pe aceasta. Pictezi pentru 
tine însuţi, căci altfel ai fi determinat 
să te sinucizi. Gândește-te bine la ce-ţi 
spun: te căznești numai Dumnezeu știe 
câtă vreme, ca să așterni pe pânză su- 
doarea sufletului tău, și care este rezul- 
tatul? In nouă cazuri din zece Salonul 
îți refuză tabloul; dacă se întâmplă să 
ţi-l primească, publicul se uită la el 
timp de zece secunde şi pe urmă trece 
înainte; dacă se întâmplă să ai noroc, 
vine câte un nebun şi ţi-l cumpără, ca 
să-l spânzure pe un perete din casa lui 
şi nu se mai uită la el nici atât, cât se 
uită la masa din sufragerie. Critica nu 
are nici o legătură cu artistul. Ea ju- 
decă lucrurile din punct de vedere 
obiectiv, dar pe un artist nu-l poate in- 
teresa obiectivitatea nimănui. 

Cluiton își acoperi ochii cu palmele, 
ca să se poată concentra mai ușor. 

— La un artist viziunea mediului se 
transformă într'o sensaţie specială, pe 
care este obligat — fără să știe de ce — 
să o exprime prin linii și colori, căci 
altfel el nu-şi poate exprima sentimen- 
tele. Este exact ca şi la un muzicant: 
ceteşte câteva versuri și în mintea lui 
se închiagă un complex de note: nu-și 
dă seama de motivul pentru care cutare 
sau cutare cuvânt trezește în sufletul 
lui cutare sau cutare notă, căci acestea 
vin independent de voinţa lui. Iţi voi 
da şi un alt exemplu, ca să vezi că în 
situaţia dată, critica este complect lip- 
sită de sens: un mare pictor sileşte pu- 
plicul să vadă natura aşa cum o vede 


el; dar în generaţia viitoare un alt pic- 
tor o vede cu totul altfel decât a vă- 
zut-o el, şi în cazul acesta publicul nu-l 
judecă prin el însuş, ci prin perspec- 
tiva predecesorului său. Astfel școala 
dela Barbizon își închipuia că părinţii 
noștri privesc copacii într'un anumit fel, 
și pe urmă când a apărut Manet şi a 
pictat altfel, publicul a exclamat: bine, 
dar copacii arată cu totul altfel. Nicio- 
dată nu le-ar fi putut trece prin minte 
că un grup de copaci poate să arate 
exact așa, cum ii vede artistul. Noi pic- 
tăm prin exteriorizare... dinăuntru în 
afară... dacă reuşim să impunem publi- 
cului felul nostru de a vedea, atunci 
suntem pictori mari; dacă nu reuşim, 
atunci ne ignorează; dar cu toate aces- 
tea noi nu valorăm cu nimic mai puţin, 
căci tot noi suntem. Pentru noi nu are 
nici o importanță concepţia de măreție 
sau mediocritate. Ce se va întâmpla 
cu operele create de noi, mai târziu, 
nu poate avea importanţă; noi am obţi- 
nut maximul de satisfacţie dintr'ânsele, 
în timpul cât le-am lucrat. 

Urmă o pauză în vreme ce Clutton 
consumă cu voracitate mâncarea pe care 
o avea dinainte. Philip se uita cu aten- 
țic la el ,în timp ce fuma o ţigară ief- 
tenă. Capul lui colțuros care părea 
săpat într'o piatră prea refractară pen- 
iru dalta unui sculptor, părul lui aspru 
și negru, nasul enorm și forța masivă a 
maxilarelor, denotau un om cu voinţă 
de fier, şi cu toate acestea Philip se în- 
trebă, nu cumva sub masca aceasta se 
ascunde o stranie slăbiciune? Refuzul 
iui Ciutton ae a" vedea tabloul, putea 
sa fie o simplă vanitate: omul acesta 
era incapabi! să suporte critica altuia 
şi nu voia să se expună unui reiuz din 
partea Salonului; ţintea să tie primit ca 
maestru şi nu admitea să fic trecut prin 
sita comparaţiei lucrărilor altora, ceea 
ce l-ar fi determinat să-și piardă încre- 
derea în sine însuş. In timpul celor 
optsprezece luni de când îl cunoștea, 
Clutton devenise tot mai brusc și mai 
înăcrit; cu toate că nu voia să iasă în 
arenă și să se ia la întrecere cu ceilalți, 
era totuși indignat de succesele ușoare 
ale acestora. Pe Lawson nu-l putea 
suferi şi nu mai erau în aceeaşi termeni 
de prietenie, ca pe vremea sosirii lui 
Philip la Paris. 

— Lawson a reușit, declară el cu dis- 
preț, se va întoarece acum în Anglia 
şi va deveni un portretist la modă; va 
câștiga zece mii Lire pe an și va ajunge 
membru al Academiei Regale, înainte 
de a împlini patruzeci de ani, pentru 
specialitatea portretelor făcute de mână, 
pe seama nobilimii și a burgheziei. 

Philip, la rândul lui, se gândea şi el 
la viitor. In depărtarea celor douăzeci 
de ani ce vor veni, vedea pe Clutiton 
singur, înăcrit, sălbăticit şi necunoscut; 
mereu la Paris, din cauză că nu putea 
să mai renunţe la viaţa aceasta care-i 
pătrunsese în sânge, patronând un mic 
cenaclu pe care-l stăpâneşte cu limba 
lui otrăvită, în război cu sine însuș şi 
cu toată lumea, lucrând puţin și pro- 
ducând şi mai puțin, paralizat de aspi- 
rațiunea lui spre o perfecţiune pe care 
niciodată nu o va putea atinge, ca pe 
urmă să dispară robit de patima beției. 
De un timp încoace Philip era obosit 
de gândul, că de vreme ce omul are o 
singură viață de trăit, trebue să facă 
tot ce-i stă în putinţă, ca această viață 
să fie un succes cât mai complect; dar 
pentru el succesul nu reprezenta să 
câștigi bani mulţi sau renume; deocam- 
dată nici el nu prea știa exact ce vrea 
să înţeleagă cu accasta. Probabil câști- 
garea a cât mai muliă experienţă posi- 
bilă și desvoltarea cât mai intensă a 
facultăţilor cu care te-a înzestrat na- 
tura. In orice caz era evident că acest 
Clutton er apredestinat să ducă o viaţă 
tristă. Singura lui justificare ar fi fost 
să realizeze pânze care să rămână ne- 
muritoare. Philip își aduse aminte de 
ciudata metaforă pe care o făcuse 
Cronshaw în legătură cu covorul per- 
san; se gândise de multe ori la asta, 
dar Cronshaw cu umorul lui caustic, 
refuzase să- iexplice semnificația meta- 
forei: îi repeta că nu are niciuna, până 
în ziua când va reuși să o găsească 
singur. In realitate, nesiguranța lui 
Philip, era numai teama că-și va rata 
viaţa „dacă va continua să persevereze 
în cariera de artist. Clutton însă reluă 
firul întrerupt al subiectului său. 

— Ti mai aduci aminte de omul a- 
cela despre care ţi-am povestit că l-am 
întâlnit în Bretania? L-am văzut zilele 
trecute la Paris. Pleca spre Tahiti. A 
rupt-o cu toată lumea. Fusese brasseur 
d'affaires, mi se pare că în englezeşte 
se zice remisier; omul acesta avea soţie 
şi copii și câștiga foarte muit. Le-a lăsat 
pe toate baltă, ca să se facă pictor. A 
plecat foarte simplu în Bretania și a 
început să picteze. N'avea un ban de 
cinci, şi numai el știe ce face ca să nu 
crape de foame . 

—- Dar cu soția și copiii lui ce-a făcut? 
întrebă Philip. 

— L-a părăsit pur și simplu. I-a lăsat 
să crape de foame, și ei la rândul lor. 

— Mi se pare o faptă mârşavă. 

—— Dragul meu, trebue să te gândești, 





8 Octombrie 1938 


de SOMERSET MAUGHAM 


că dacă vrei să fii gentleman, va irehui 
să renunți să mai devii artist. Aceste 
două noţiuni nau nici o legătură una 
cu alta. Vei auzi de nenorociţii care fac 
tablouri în serie ,ca să-şi ajute o mamă 
bătrână — aceştia dacă vrei, sunt fii 
recunoscători, dar gestul lor nu se 
souză opera mizerabilă pe care o fac, 
Aceştia nu sunt decât negustori. Un 
adevărat artist va lăsa pe maică-sa să 
se ducă la azilul de bătrâni. Este aci 
un scriitor pe care-l cunosc și care-mi 
spunea că soţia lui a murit în chinurile 
facerii. Era îndrăgostit de ea și era 
nebun de durere, dar în timp ce sta în 
fața patului ei și ea trăgea să moară, 
s'a surprins pe sine însuș că încearcă 
să memorizeze, cum arăta, ce spunea 
şi care era sensaţiile lui în aceste clipe. 
Maniere de gentleman „ce zici ? 


— Spune-mi, prietenul dumitale este 


un pictor bun ? 

-— Nu, încă nu, pictează exact ca Pis- 
sarro. Încă nu s'a găsit pe sine însuș, 
dar are simţul colorii și al decoraţiei. 
Dar asta nu importă. Aci e vorba de 
temperament și el are această calitate. 
Faţă de soţia şi copiii lui s'a purtat ca 
o lichea; el înțotdeauna se poartă ca o 
lichea; felu! lui de a se purta cu oame 
nii care l-au ajutat — și de multe ori 
a scăpat să nu moară de foame numai 
datorită prietenilor lui — este deadrep- 
tul bestial. Dar omul acesta este un 
mare artist, şi asta explică totul, 

Philip se gândi la omul acesta care 
n'a ezitat să sacrifice totul, traiul fără 
griji, căminul, averea, onoarea, dra- 
gostea, datoria, numai de dragul de a 
aşterne pe pânză emoţiile pe care i le 
da lumea dimprejurul lui. Era un gest 
măreț și totuş lui îi lipsea curajul pen- 
tru a face așa ceva. 

Gândindu-se la Cronshaw își aduse 
aminte că nu l-a mai văzut de mai bine 
de o săptămână, şi după ce plecă Clut- 
ton, se îndreptă spre cafeneaua unde 
era sigur că-l va putea găsi. In primele 
luni după sosirea lui la Paris, luase 
drept literă de evanghelie tot ce spu- 
nea Cronshaw, dar el era dotat cu un 
spirit practic şi acesta se revolta contra 
paradoxelor sterile. Câteva versuri în- 
demânatece de ale 
lui Cronshaw nu pu- 
teau compensa o via- 
ță atât de sordită ca 
cea pe care o ducea 
el. Philip era inca- 
pabil să renunţe la 
: principiile  sănătoa- 
se care erau patri- 
moniul moral al cla- 
sei din care făcea el 
parte, iar sărăcia și 
robotul de sclav pe 
care-l îndeplinea 
Cronshaw, ca să-și 


Jul. Giurgea 
poată duce de pe o zi pe alta traiul de 


câine, între mansarda infectă şi masa 
de cafenea, nu se acorda deloc cu con- 
cepţiile lui burgheze. Cronshaw era 
destul de viclean, pentru ca să-și poată 
da seama că tânărul acesta îl dezapro- 
ba ; dar își bătea joc de mentalitatea 
lui de histrion, mai mult în glumă, şi 
uneori cuvintele lui erau pline de 
venin. 

— Dumneata ești un negustor de mă- 
runţișuri, spunea el lui Philip, și vrei 
să-ți plasezi viaţa în bonuri de stat 
care să-ţi aducă un venit sigur de trei 
la sută pe an. Eu însă sunt un risipitor 
care trăește din capitalul nefructiticat, 
Ulţimul ban mi-l voi cheltui odată cu 
ultima suflare. 

Metafora aceasta supără pe Philip, 
deoarece atribuia autorului ei o aureolă 
romantică şi arunca disprețul asupra u- 
nei siiuaţii despre care în mod instinc- 
Liv el își da seamă că ar avea mult mai 
multe de zis, decât ceea ce era în stare 
să exprime în momentul acela. 

Dar în sara aceasta Philip se simţea 
abătut, şi ar fi vrut să-i vorbească des” 
pre el însuş. Din fericire era destul de 
târziu şi maldărul de farfurii din faţa 
lui Cronshaw care indicau numărul de 
pahare pe care le băuse, dovedeau că 
este dispus să discute obiectiv orice pro- 
blemă s'ar fi pus. 

— M'am gândit să-ţi cer un sfat, zise 
Philip. 

— Nu cred că vei urma sfatul pe care 
ți l-aș da eu. 

Philip dete din umeri enervat. 

— Sunt convins că nu voiu reuși să 
fac un lucru marc, în cariera mea de 
pictor. Nu mvaș putea împăca nici cu 
gândul, că sunt numai un pictor me- 
diocru. Sunt hotărît să mă las de pic- 
tură, 

— Și de ce să nu te laşi? 

Philip ezită câteva clipe. 

— Probabil din pricină că viaţa a- 
ceasta îmi place. 

Expresia fizionomiei  placide şi ro 
tunde a lui Cronshaw se schimbă nu- 
maidecât. Colţurile gurii îi fugiră în 
jos și ochii îi căzură în fundul orbite” 
lor; ţi se pare că a îmbătrânit și sa gâr- 
bovit într'o singură clipă. 

— Asta? întrebă el, şi-şi roti privirea 
în largul cafenelei. Glasul par'că-i tre 
murase puţin. Dacă mai ai puterea ne- 
cesară să  evadezi, fugi până maia 
timp, 


| 
| 





8 Octombrie 1938 






CRONICA DRAMA 


TEATRUL MODERN 


„POLY-PAC“, comedie de H. Kistemaekers 


de RADU A. STERESCU 


Dacă vrei să râzi, — nu prea mult, 
— poţi merge la „Poly-Pac'“. Dar dacă 
vrei să vezi teatru și mai ţii cât de pu- 
țin la arta aceasta, să nu te duci să 
vezi „Poly-Pac:'i. Sau, cine știe, eşti, — 
cu drept cuvânt — un admirator al 
d-lui Timică. Atunci fă sacrificiul şi 
du-te să vezi ce poate ajunge un actor 
de mâna întâi, cu un ansambiu de alte 
mâini, într'o piesă care are tot alâtea 
legături cu teatrul cât are... luna și vei 








pricepi nimic. Te enervează teoriile de- 
plasate alo servitorului, prost debitate, pe 
lângă altele. D-ra Nutzi Petroniu cântă, 
pur şi simplu, urît. (De ce oare într'o 
limbă ininteligibilă ?). D. Ionel Ţăranu 
imită hazliu pe un beţiv. (Pentru un rol 
de beţiv e destul). Intrarea d-lui Timi- 
că nu-i rea, dar nu-i destul. 

Apoi tar se prosteşte totul. Comisari 
prinși de pe gârlă, scene melodrama- 
tice, etc., etc. 





D-nii: Ţărauu si Timică 


spune : păcat nu de piesă, ci de d. Ti- 
mică, 

In rezumatul din program, scrie că 
avem aface cu o serie de aventuri, evi- 
dent, supor-comice. Așa crede progra- 
mul. Noi mai de grabă suntem de pă- 
rerea interpreţilor, cari se acuză de ne- 
bunie la fiecare pas. 

Actul întâi epuizează toate posibili- 
tățile teatrale. Noi înşine suntem epui- 
zaţi de doamna Wauwrina și de' un mo- 
nologz pe care „Poly-Pac“ și-l permite 
fiindcă e genial! Ridicol! 

In actul doi, cazi ca din cer. Nu mai 





CINEMA CARLTON: 


Leopardul Suzanei 


Ar însemna că ţin să ascund adevă- 
rul, dacă aș spune că n'am râs la filmul 
dela Carlton. A râs şi domnul din 
dreapta mea. A râs şi duduia din 
stânga. Şi o doamnă din spatele meu a 
declarat că „Leopardul Suzanei" e un 
film extraordinar. Așa că n'am de ce să 
nu vă recomand comedia asta interpre- 
tată de Katharine Hepburn și Cary 
Grant. Dar atât am să vă rog. După ce 
veţi vedea filmul (dacă îl „pierdeţi“ a- 
cum, îl „prindeţi“* sigur la Select), si- 
crificați 5 minute din preţiosul dum- 
neavoastră timp şi medituţi puţin asu- 
Pra gustului publicului de acum 10 ani 
(când cinematograful era într'una din 
primele lui faze) şi asupra celui actual. 
Mai mult ca sigur că vă amintiţi de co- 
media în care grăsanul pe care îl chema 
Fatiy, smulge hohotele de râs ale pu- 
blicului ,alunecând pe o coaje de por- 
tocală. Mai ţineţi minte, cred, indigna- 
rea de pe chipurile vampelor de acum 
10 ani, când stângaciul Zigvto le smul- 
gea din greşcală trenele dela rochii. Ei 
bine, scene de astea se găsesc cu du- 
iumul în filmul dela Carlton. Doar că 
acum, coaja de portocală a fost înlo- 
cuită cu un fir de telefon sau cu o sim- 
plă masă. Şi alunecă în film — de câte 
5 ori Liecare — mai toți actorii. Şi Ka- 
tharine Hepburn, și Cary Grant, și 
Charlie Ruggles. Doar leopardul, mai 
deștept — se ţine bine pe cele patru 
picioare ale sale. Bine înțeles, nu lip- 
seşte nici trena smulsă de Cary Grant 
Katharinei Hepburn. Publicul râde cu 
hohote, deci gustul lui nu s'a schimbat 
prea mult. Pe lângă căderile din film, 
am remarcat și încercările regisorului 
de a ne prezenta un tânăr molatec, în- 
drăgostit de ştiinţă şi incăput pe mâna 
unei fete autoritare şi îndrăgostite (nu 
de ştiinţă). Iar despre interpreţi n'avem 
decât cuvinte Lune de spus. Katharine 
Hepburn a ştiut să-şi întrebuinţeze sen- 
sibilitatea obișnuită întrun rol de co- 
medie. Cary Grant, cu ochelari pe nas, 
ni Sa părut mult mai talentat decât în 
celelalte filme ale sale. lar câinele Asta 
— trebue să-l cunoaşteţi: a fost parte- 
nerul lui Wiliam Powel în vre-o două 
filme —are un lătrat lcarte fonogenic. 
Leopardul a arătat multă rutină în di- 
ficilul lui rol dublu. Și Lilmul — repe- 
tăm — se pare că a plăcut foarte mult. 


TRAIAN LALESCU 





In sfârșit, ajunşi la actul trei, scăpăm 
mai repede. Cum? Prin mijlocul celui 
mai blajin și mai nerod happy-end. Nu 
poţi exclama îndeajuns cât este de ab- 
sură. 

Nu ştii cine, autorul sau traducăto- 
rul (nu insinuăm) s'a întrecut cu gluma. 
Putem spune numai : iată încă o piesă 
de mahala care se poate juca numai 
vara, şi apoi... bietul domnw Timică!... 

De ceilalţi, nu mai vorbim, fiindcă 
sunt inexistenți: mai bine zis, ne exas- 
perează prin existenţa lor pe scenă, 
lipsită de orice justificare artistică. 





UNIVERSUL LITERAR 


e 


PI iz zi 


esa 


Meșterul Manole, dramă 


Teatrul Naţional din Cluj şi-a des- 
chis stagiunca printr'o comemorare a 
poetului Octavian Goga, a cărui moarte 
fulgerătoare a lăsat o impresie atât de 
puternică în sufletele tuturora. 

D. Victor Papilian, directorul acestui 
teatru, continuă o tradiție întemeiată 
de d-sa, aceea de a da momentului ba- 
nalizat al deschiderii de stagiune un în- 
ţeles mai profund, evocând o personali” 
tate sau un eveniment cu bogai conţi- 
nut din viața noastră culturală, şi în di- 
rectă legătură cu mişcarea teatrală. In 
felul acesta ,d-sa stârnește cu prilejul 
unci ceremonii ce tindea să se transfor- 
me înir'o simplă formalitate, interesul 
larg al marelui public, care participă 
cu îndoit profit la spectacolul de inau- 
gurare. 

Anul trecut stagiunea s'a deschis prin- 
tr'o evocare a începuturilor dramatur- 
giei românești din Ardcal, pe care a i- 
lustrat-o reprezentarea dramei istorice 
Tribunul de Ion A. Lapedatu, întâia 
piesă închegată şi de amploare din re- 
pertoriul ardelean. Dar cu un an înain- 
te s'a comemorat prozatorul Gib. Mi- 
hăescu, pe care soarta l-a făcut părtaş 
la întâiele eforturi de restabilire a o- 
raşului Cluj în funcţia de metropolă a 
Ardealului românesc, reprezentându-se 
în acelaș timp piesa lui Pavilionul cu 
umbre, 

De astă dată a fost rândul lui Octa- 
vian Goga. 

In cuvântul de deschidere, d. Papi- 
lian a evocat personalitatea poetului co- 
memorat, pe care l-a comparat cu D'An- 
nunzio. Caşi la celebrul scriitor italian, 
a spus d-sa, la Octavian Goga există 
D surprinzătoare armonie între om şi 
opera sa. Stilul de viață al lui Goga 
se acopere perfect cu stilul operei sale. 
Temperament de luptător, «el a expri- 
mat în poezia sa, cu o energic impetu- 
casă, aspiraţiile poporului său din mo- 
mentul istoric pe care-l trăia. Vizionar, 
a intuit drumul destinului, a cărui îm- 
















TI 





AD a Pa SU VA 3, 
Azi SU / RR 7 
( 7 EN 
5 3 
N a 
i pe ) i 
Op 0) 


CA 


TEATRUL NAȚIONAL DIN CLUJ 


plinire a chemat-o cu o putere profe- 
tică. 

D. Ion Agârbiceanu a rostit apoi o 
amplă conferinţă despre Goga, cu o stă- 
ruitoare examinare a evoluției poporu- 
lui român din Ardeal la sfârșitul vea- 
cului trecut şi începutul celui de acum. 

După aceea sa reprezentat piesa 
Meşterul Manole. 

Prin temă și prin întreagă structura 





Oatavian Goga 


ei, piesa aceasta este un poem dramatic 
închinat puterii creatoare de valori ar- 
tistice. In adevăr, mai toate artele sunt 
evocate în această piesă, dela cele in- 
terpretative *: cântul şi execuţia instru- 
mentală, până la cele fonciar creatoare, 
cum sunt muzica, sculptura, arhitectura 
şi arta literară. Aceasta din urmă apare 
apoteazată mai cu seamă din cele câ- 
teva povestiri intercalate  dibaciu în 
cursul acţiunii, și cari formează una 
din frumusețile esenţiale ale lucrării. 

- Un suilu de umanitate străbate piesa, 
care este totuși plină de reminiscenţe 
din ivața autorului, în așa măsură în- 
cât nu numai episoade din viața lui pot 
fi simţite în unele evocări, dar chiar 


BLOC, DISCUȚII LIBERE 


Oare sunt undeva îinspiraţii pure? 
Eu cred că da. Citeşte ceva din Char- 
les Peguy, poetul florilor de câmp cu- 
iese în drum spre Chartres, şi mort 
pentru patrie, în bătălia dela Marna. 


El a fost martorul tragic al unsi gene- 
raţii adusă de valuri, dintre stâncile 
velativismului, pe pragul reîntoarcerii 
"a credință, Acum câţiva ani, fraţii 
Tharaud ne-au dat povestea vieţii lui; 
cartea era intitulată: Povestea unei 
generaţii. Şi aveau perfectă dreptate. 

Dar cine este, — și cum a evoluat? 

Un simplu țăran de pe Loira, cres- 
cut la Școala Normală Superioară, în 
indisciplina spiritului radical, care a 
debutat ca aderent convins al socia- 
lismului de pe atunci, şi care în curând, 
remulţumit de formulele doctrinei pre- 
cum și de compromisurile lui politice, 
Sa retras cu bătrânul Sorel în căuta- 
rea unei mistici a sindicalismului, şi 
mai pe urmă, la sfârşit, sa plămădit 
în pâinea de toate zilele a credinței. 
Charles Pâguy a devenit catolic. Dar 
toluşi, niciodată în viaţa lui, na intrat 
în cadrele oliciale ale catolicismului. 
Era necăsătorit bisericeşte, — soţia lui 
era de obârşie comunardă; nu si-a ko- 
lezat copiii, — era prea cinstit ca să 
se supună unei ceremonii pentru care 
nu se simțea vrednic, şi cu atât mai 
mult, nu putea s'o impună altora, —- şi 
nu mergea la biserică, — dece să mcar- 
gă la biserică dacă nu se simţea vred- 
nic să împărtășească slujba alături ce 
semeni faţă de care nu cra în regulă, 
intrucât nu le împărtăşea totul? Si 
totuşi, într'o zi Peguy a fost la biserică; 
atunci a întonat un imn în tinda bi- 
sericii — unicul imn în tot timpul vie- 
ţii sale — și a fugit. Dar nare impur- 
tanţă; în sufletul lui, era totuşi o vagă 
nostalgie după biserică. Ne-o arată 
asta destul de bine în Taina Sfinţilor 
nevinovaţi, atunci când ne vorbeşte ce 
corăbiile celor ce se roagă cu prora în 
atac spre Dumnezeu, ascunși unul după 
altul, si în fruntea cărora merge in- 
<ăşi corabia lui Cristos. Da. Charles 
Peguv a lost în biserică, şi trebue so- 
cotit ca făcând parte din biserică, însă 
din cauza unei frânturi de suflet în 
care l-a aruncat filozofia bergsoniană, 
el nu prețuia altceva în actul inchină- 
rii decât spontaneitatea unui suflet. El 


n'a înteles nici rugăciunea, Citește în 
sensu! acesta Le mystere de la charite 
de Jeanne d'Arc, şi ai să vezi chiar la 
inceput, că ea își face rugăciunea pen- 
irucă lipsesc multe şi pentrucă sunt 
multe de cerut. Dar în schimb, era un 
om care-și păstra tinerețea apetitului 
metafizic, şi care simţea nevoia altora. 
Nu ştia însă, să afle drumul care duce 
spre dânşii; deaceia, cu toată puritatea 
inspiraţiei și cântecului său, a rămas 
singur în viaţă, 

Și ca structură? A, ca structură, şi 
ca om în genere, Peguy a fost intere- 
sant. A avut ca maestru pe Platon, dar 
şi pe Descartes, şi pe Bergson. In ace- 
laș timp, el gândea asupra vieţii sale, 
dar îşi şi trăia gândirea. Şi permanent 
încerca un fel de chin religios. Dar cae- 
tele lui? Ce mecanică lirică! In ele 
oamenii intră şi ies; ideile, la (el, merg 
şi vin, sistemele se compară între ele, 
şi Peguy, întotdeauna prezent, în fie- 
care pagină și în fiecare rând, ripos- 
tează. Câteodată chiar el, Peguy, vine 
și discută cu Peguy, iar alteori, Dum- 
ncze lasă eternitatea şi discută cu cel. 
Exact. Dumnezeu îşi are acolo rezervat 
caetul Lui. 

Am spus mai sus, el era creştin ca- 
tolic și trăia neoficial în comunitatea 
creștină catolică, şi era cetăţean trăind 
astfel în comunitatea ceţăţenească. Nici 
odată însă n'a vrut să se separe. în- 
stinetul lui îi spunea că gândirea nu 
este o aveniură indiscutabilă care poate 
[i prinsă şi în afară ce umanitate sau 
îimpotiiva umanităţii, ci chiar din 
contră, gândirea este un lucru care 
vine din inima poporului. Si poporul ? 
Acesta nu este în concepţia sa o ciasă 
organizată, ci o stare de spirit sponta- 
nă, o plenitudine a spiritului care are 
rădăcinile în rasă. Peguy gândea uman 
prin mişcarea naturală a umanității 
sale. In asta consta maniera lui ce-a îi 
universal, — într'un fel de simiitie 
vie şi nu în inteligență. Aci se reflec- 
tează Bergson. Dar sa spus de către 
unii că îl plictiseau ideile. Cât se poate 
de fals. Nu îl plictiseau ideile, dar el 
nu le considera decât în măsura în 
care el? interesau drama omului. El de- 
dică urul din caete, tuturor acelora 
care au murit pentru vindecarea rău- 
lui universal uman. Ar mai fi lucruri 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


esenţiale de spus, — dar despre alt- 
cineva. 


* 


Imi aduc aminte de acum câţiva ani, 
cât de extraordinar îmi părea Bergson. 
Ştiţi dece ? Poate pentru că marii no- 
stri profesori pozitivişti aveau scârbă 
intelectuală de el. Dar nu, — nu pentru 
asta. Şi nici pentru sistemul lui, — 
Bergson, după părerea mea, nici nu 
are un sistem [ilosofic propriuzis, ci 
mai degrabă, o grădină de metafore și 
de enunţări lirice. Mi s'a părut atât 
de extraordinar — acum înţeleg! — 
pentru curajul lui. Henri Bergson, a- 
cest prinţ al spiritului, a îndrăznit ce 
n'a îndrăznit nimeni, să se ridice impo- 
triva ordinei oficiale. Dar să îiu înţeles! 
Ascultaţi o frază din Jacques Maritair: 
redată intocmai într'un cact din acele 
„Documente albastre“ de Frederic 
Lefevre. Personal, port o mare stimă 
Jui Bergson, căci în epoca treculă, 
când monismul, mecanicismul şi de- 
terminismul oficial erau în plină con- 
ducere — ce epocă ingrată! — el, 
Henri Bergson, printrun efort perso- 
nal, a reuşit să arate, cu o dialectică 
remarcabilă şi subtilă, gratuitatea  to- 
tală şi copilăria acestor teorii. El a 
afirmat peste toi — acum observ gre- 
școlile, dar atunci îmi părca aproape 
eroic — a afirmat drepturile metafi- 
zicei şi ale bunei cunoaşteri a absolu- 
tului. Noi suntem în absolut, trăim în 
absolut şi ne mișcăm în absolut, — 
spunea el atunci, — transpunând filo- 
zolic pe Sf. Paul. Dar nenorocirea este, 
că filozofia lui Bergson se lipseşte de 
scop. Ce însemnează asta? Că în loc 
să ceară absolutul inteligențţii, el îl cere 
ințuiţiei  ultra-întelectuale,  întorcân- 
du-se astfel împotriva conceptului. E 
un fel de amestec între nominalismul 
şi  empirismul englez, pe deoparte, 
cu teoria platonică a extazului, din 
care se naşte așa numita metafizică a 
schimbării pure. Dar asta, ca şi filozo- 
fia lui. Hegel, e la fel de moartă pen- 
tru rațiune. Știţi cumva formula schim- 
bării pure, rostită de Bergson, la Ox- 
ford, în ]911? Atenţie! V'o transcri- 
em, dar nu încercaţi s'o înțelegeţi ! 
IL y a des changements mais il n'y a 
pas das choses qui changent, le chan- 
cement n'a pas besoin dun support... 


de Octavian Goga 


de OLIMPIU BOITOŞ 


şi personagii reale, istorice, parcă pot 
[i identificate în eroii piesei. 

Acțiunea este dominată de legenda 
Meşterului Manole, cu simbolul ei trans- 
format în valoare normativă, pentru 
triumful puterii creatoare de artă a o- 
mului. În întâmplarea modernă, din 
viața unui sculptor, închipuită de autor, 
ideea de sacrificiu nu pretinde viaţă 
omenească, ci doar o renunțare, a 
curmare voită a unui sentiment şi o 
sublimare a lui într'o valoare artistică, 
mai bine zis în isvor de creaţie artistică. 
Acest desnodământ „evident, nu poate 
sta alăturea de acela din legendă, ca 
forță dramatică. Insăși tehnica piesei 
subliniază această deosebire, căci actul 
III, cu mărturisirea eroului, care face 
procesul convertirii lui sufletești, are 
mai curând un caracter discursiv de- 
cât unul dramatic. 

Ceea ce trebue iarăși reținut din a- 
ceastă piesă este calitatea stilului, când 
plastic, când sentențios, totdeauna însă 
vânjos, de o rustică vigoare, cum a fost 
totdeauna srisul lui Goga, oricare gen 
ar fi întrebuințat, vers, proză literară 
sau pamflet. 

Pin distribuţie, care a fost susținută 
în rolurile principale de d-nii N. Sire- 
teanu, N. Dimitriu, N. Neamtzu-Otto- 
nel, I. Tâlvan şi d-nele Viorica Dimitriu, 
Mary Munteanu „reținem interpretarna 
d-lui Bireteanu, în rolul sculptorului 
Andrei Golea. Un exemplar de român 
viguros, cam aspru dar totuşi complex, 
discret. şi cu suflet nostalgic, purtător 
al unui talent care-i ca o taină în expri- 
marea lui, așa l-a conceput Goga pe 
sculptorul Galea şi așa ne apare şi din 
interpretarea d-lui Sireteanu, mai cu 
seamă în actul întâiu. Ipostaza de spiri- 
tualizare a personagiului, în actul III, 
însă nu i-a reușii. 

Comunicativ d. N. Dimitriu 
Balteş) în actul întâi. 

Direcția de scenă a avut-o d. Neam- 
izu-Ottonel. 


(Lancu 








Petre Vişineanu. — Veorsificaţii fără 
importanţă, cari nu ne îndeamnă la nici 
un comeniar. 


F. $. 15. — „„Dacă credeţi de cuviinţă 
că nu sunt demne a vedea lumina tipa- 
rului, atunci, cu tot consimțământul 
meu, daţi-le să vadă lumina... coșului”. 
Aşa ne scrieți şi aşa facem. 

George Clipa. — Sunt semne destul 
de bune în povestirea „Botez. Mai în- 
cercaţi. 

C. V. Soare. — Ziceţi că istorisirea 
„Mai e mult până departe“ „ați auzit-o 
de la Ernest Satvani. Dar d-sa de unde 
o ştie, fiindcă nu putem crede că o de- 
ține direct de la regele Ungariei, Ma- 
tei Corvin? Bănuim că a citit-o undeva, 
în care caz, noi nu o putem publica. 


C. Aldea. — „Stihuri pentru sufletul 
meu“ se publică, Vă îndemnăm să cul- 
tivaţi stăruitor, ritmul şi rima. Fără 
această armătură, nu credem că există 
poezie mare. 


N. J. din „Fălticeni, orașul tuturor 
uitărilor“. Vă rugăm să urmăriţi revi- 
sta, spre a vedea ce soartă a avul in- 
teresantul dvs. reportaj. 


Mereanu. — Nu se publică. 


Cezar Liviu, din „Dorohoi, oraș cu 
flori și ierni bogate“, — vedeţi ce am 
scris despre N. J. din „Fălticeni“. 

Nadia loaniu. — Nu. Sunt prea fira- 
ve, prea şubrede. 


Demetrius D. Florescu, Găeşti. — Nu. 


Dumitru Liuben. — Trimiteţi repurtagiul 
despre Silistra și se va publica îndată ce va 
fi loc, adică după epuizarea celor ce se află 
astăzi gata la redacţia noastră. (Trebue să 
spun că sunt numeroase și e bine deci să vă 


grăbiţi). 

Vasile T. Popovici. — Uzanţele contabili“ 
cești ale administraţiei — care singură se 
ocupă de abonamente — cer ca abonamen- 


tele să se achite anticipat. Pentru numerele 
ce vă lipsesc vă adresați tot administraţiei 
revistei. 

Cezar Flamură. — Trimiteți-ne deodată mai 
multe poezii. Numai: astfel ne vom putea da 
seama, dacă avem deaface cu o vocaţie pocti- 
că și nu cu un accident. 


Mefisto (?).— Se vor pubiica. De ce nu sem- 
naţi ? 

lon Zeana. — Aceiaş răspuns cași d-lui Ce- 
zar F:amură. 





8 








UNIVERSUL LITERAR 








8 Octombrie 1938 


SIBIUL. CETATE A ZIDURILOR GRĂITOARE 


Dintre toaie oraşele Ardealului, Si- 
biul este cel mai vechiu şi cel mai în” 
rădăcinat cu tradiţia şi cultura acestei 
provincii. Personalitatea acestui oraș se 
eliefează puternic în umbrele trecuti 
lui, fiind cândva centru de mare preo- 
cupare al Saşilor teutoni de pe Plate- 
Hoch și Miteldeutsch. In această urbe 
asupra căreia miturile povestesc fapte 
și lucruri ce aduc „svonurile legendaru- 
lui Rin şi vuetul grav al pădurilor teu- 
tonice“ s'a polarizat o creație și o struc- 
tură spirituală unitară şi coherentă, ce 
depășeşte pe toate celelalte burguri din 
țara de dincolo de păduri. Naşterea a- 
cestui oraş e învăluită cum aminteam 
mai sus de ceața legendelor ; toate a- 
coste legende cărora scriitorul sas Si- 
gerius le-a dat cuvenita preţuire, poves- 
tesc măreţia unui popor care plânge 
peste zidurile mucegăite un trecut de 
dominare și asuprire saxonă. Documen- 
tele susțin că orașul Sibiu a fost înfiin- 
țat de un patrician din Nurenberg, 
Hermann, care a dat nouei aşezări nu- 
mele de Hermansdorf (satul lui Her- 
man), fapte ce s'au petrecut între anii 
1100—1140. Totuși pe lângă documen- 
te s'au strecurat şi unele legende din- 
tre care două merită atenţiunea noas- 
iră. Se povesteşte că, odată cu coloniștii 
germani, ar îi plecat şi un cioban, care 
ar fi cerut voie dela conducător, să ple- 
ce înaintea tuturor; după ce în prealabil 
au făcut înțelegere să i se dea acolo 
unde va ajunge atât pământ cât poate 
să acopere pielea unui bivol. Conducă- 
torul coloniștilor se învoi, ciobanul de- 
ştept când ajunsese în părțile Sibiului 
se opri părândui-se că a găsit un loc 
bun în regiunea de păduri, căci pădurea 
pentru german preţueşte cât viața lui 
si acel cioban legendar când descoperi 
în aceste părţi farmecul acestui ţinut 
taie pielea bivolului în fire foarte sub- 
țiri, întinzând-o astfel peste vatra de 
mai târziu a oraşului. Felul cum s'a lo- 
calizat această legendă care de fapt își 
are originea în miturile greco-romane, 
nu ştim. A doua legendă foarte intere- 
santă prin personagiile care iau parte 
la acțiune, este aceea în care se susține 
că Hermansdortul ar fi fost intemeiat 
de uriași, căci socotind după măreția 
clădirlor, uriaşii erau aşa de mari, că 
un pas de al lor era dela Liceul evan- 
gelic „Bruckhenthal“ până la ușa cate- 
dralei săsești (aproxirnativ cincizeci de 
paşi). Ar fi mai multe de spus despre 
originea legendară a lui Hermansdorf, 
însă e mai bine să lăsăm deacum istoria 
să-şi depene caierul faptelor sale. Nu- 
mele de Sibiu derivă dela râul cu ace- 


INELUL LUI 





aș nume Cibin. In limba strămoșilor 
noştri dela Roma se numea „Civitas Ci- 
biniensis“ iar dela apariția patricianu- 
lui întemeietor de cetate s'a numit Villa 
Hermanni apoi Hermamsdort și mai târ- 
ziu pe la 1366 se citează un primar care 
transformă satul în oraș luând numele 
de Hermanstadt. Acest fapt s'a petre- 
cut în urma urgiei tătărești care distru- 
ge satul la 1241 și poate că deatunci a 
rămas şi prin părțile locului aceiași vor- 
bă pe care o spun mamele copiilor: 
lua-te-ar Hantatar. Pentru a se stăvili 
invazia Tătarilor din micul sat distrus 
de furtuna păgânilor, se clădește dea- 
cum o cetate cu puternice fortificații, 
turnuri de apărare, bastioane după pla- 





Turnul 


al IV-lea să numească Sibiul „,Cetate 
apărătoare a întregii creştinătăţi“. 
Sașii „popr uitat de istorie pe pămân- 
tul Ardealului“, au reuşit să facă din 
Hermanstadt un insemnat centru cul- 
tural, comercial, militar și administrativ 
păstrându-se specificul stilului saxon; 
nurile inginerului italian Visconti, străzi 
înguste și case în stil gotic, Tot ce a pu- 
tut produce mai frumos arhitectura sa- 
xonă în Ardeal, se observă foarte bine 
în Sibiu. Sibiul devine acum o verita- 
bilă cetate medievală care întrece a- 
proape şi pe cele din occident, având 42 
turnuri de supraveghere, 4 bastioane și 
două platforme de apărare, încât inva- 
zia tătărască e oprită în mai multe rân- 
duri, fapt ce determină pe Papa Eugen 





ION NECULCE 


(Urmare din pag. 1-a) 


Fiecare sat aşteaptă cu viața lui deo- 
sebită și cu tot felul de daruri, unele 
din trecut, altele din zilele noastre, şi 
dintre cure atâtea se pierd pentrucă n'a 
fost nimeni să le descopere la timp, iar 
păstrătorii lor se duc. Uneori aceste da- 
ruri nici nu le mai au, pentru noi şi 
pentru viitorime, oamenii în viață, ci se 
găsesc adăpostite sub vreo piatră de 
mormânt. Cercetătorii n'ar avea decât 
să se miște, pentru ca ele să iasă în ve- 
chea strălucire la iveală. 

Ce-ar fi făcut, de pildă, o echipă stu- 
denţească din satul Prigoreni, de pe va- 
lea Bahlueţului, unde am poposit zilele 
trecute între două drumuri prin locuri 
pe unde Fundaţia Culturală Principele 
Carol lucrează? Târgu Frumos e aproa- 
pe, Cotnarii la o fugă de cal, amintirile 
dela Ștefan cel Mare sau de la copiii 
lui, Petru Rareș și alţii, la toate zările, 
în chip de clopotniţe, sau în pașii noș- 
wi, în chip de urme şi de vorbe aduse 
din om în om, ca niște lumini sau ca 
niște ulcioare de apă, din care să ne 
potolim setea noastră de cunoaştere a 
inaintaşilor şi a faptelor lor. Proprie- 
Lari de inimă au ridicat pe-acolo bise- 
rici și școli, case parohiale, conace albe 
în verdeață, cum e în satul de lângă 
Prigoreni, Răsboenii, făcut de reforma 
agrară din colonişti de pe la Neamţu și 
Baia şi aducând până și în nume amin- 
tirea celei mai mari bătălii a marelui 
Ştefan. De-aici se poate vedea că trecu- 
tul, când e vrednic, poate să fie mai viu 
decât timpul de astăzi și să dea naştere 
mereu ha nouă viaţă. Biserica e zugră- 
vită în frescă, adică în tencuiala proas- 
pătă, în care domneşte verdele și auriul, 
de fratele lui George Enescu, marele 
compozitor, meșter și el cu pensula și 
culorile cum e cestălat cu vioara și 
notele muzicale. Mă urc în turnul clo- 
putelor, de unde să văd prin ceața de 
loamnă toate văile și dealurile  dim- 
prejur. Insoţitorul meu mi-arată la una 
din fereşti, o bisericuță sub noi, roșie 
încât pare de jăratic, în care suflă şi pe 
care îl ţine aprins, vântul. Dacă ar sta 
vântul, toată clădirea parcă ar trebui să 
se surpe şi ceața s'o acopere. Este pe un 
tăpşan, deasupra unei scufundături, 
care a fost pe vremuri plină de apă și 
de pești, iazul Hangului. Spun bătrânii 
că la 1877 Ruşii se mai plimbau pe el 
cu Yuntrile. Pentru acea bisericuță ve” 
nisem. 





Jos, la intrarea bisericii unde ne-am 
închinat, pictorul a zugrăvit, deoparte, 
după tipic, pe Pavel cu Sabia şi pe Pe- 
tru cu Cheile, dar de cealaltă parte, ca 
o mirare, pe Constanţin Brâncoveanu, 
domnul muntean mucenic pentru cre- 


dință. Vremea lui învie deodată, vre-., 


mea aceea învălmășită de la 1700. Aici 
în Moldova domneau Cantemireştii, 
rude prin femei, dar marii lui dușmani. 
In bisericuţa roșie văzută din clopot- 
niță, ar fi mormântul vestitului croni- 
car, Ion Neculce, care a trăit tot pe a- 
tunci. Iată iară cum toate se leagă şi 
cum locurile poruncesc parcă ele sin- 
gure la ce bărbaţi, care le-au cinstit, să 
ne gândim. Se închiagă parcă în jurul 
nostru curţile din acele zile curtea 
munteană și curtea moldoveană, cu voe- 
vozii și boerii lor. Intre ei ne privește, 
cu condeiul în mână, scriitorul celei 
mai frumoase cronici, pe care o avem, 
Vornicul de ţară de sus şi omul de în- 
credere al lui Dimitrie Cantemir, istoric 
și el, Ion Neculce. 

Cronica lui a gândit-o și a scris-o 
aici, plimbându-se prin aceste locuri sau 
privind pe ferestre aceeași vale prin 
care urcăm noi, spre ruinele caselor lui. 
Acelaş drum l-au făcut boeri, prieteni 
cu el, şi însuş domnul țării, Grigore 
Ghica, în 1733. Când s'a sfârșit, a fost 
îngropat în tinda bisericuţei de lemn 
de-altături și a stat neștiut, până mai 
anii trecuţi, când la o săpătură au ieşit 
la iveală oase de om și un inel de aur. 
Inelul avea în toarta de pecete numele 
scris cu slove chirilice al vestitului cro- 
nicar. Era 'ca un strigăt din fundul a- 
nilor, pe care toţi câţi îl iubim, pe el 
și scrisul lui, l-am auzit și am alergat. 
De aceea am alergat și eu și vorbesc 
pe-aici cu țăranii cari l-au găsit și sunt 
parcă mai mândri de el, decât noi. Când 
a fost vorba ca osemintele lui Neculce 
să fie luate din acest loc pustiu și așe- 
zate în biserica frumoasă de zid din 
Răsboeni, ei s'au împotrivit. Voiau să-şi 
păstreze boerul pe a cărui moşie trăiau, 
cum le trăiseră moșii și părinţii. Oasele 
lor să-l păzească, îngropate lângă ca- 
sele lui. 

Asemenea și alte daruri ne hărăzese 
satele noastre. Ca să le aflăm, ele nu ne 
cer decât să ne oprim şi să le cercetăm 
cu iubire. "Țara e tare și ni-e dragă, prin 
toată această viaţă, care ne împresoară 
şi ne aşteaptă. 

EMANOIL BUCUŢA 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 





i i at aa Dap 


astfel primăria orașului clădită pe la 
1470 în stil gotic cu o curte vastă și o 
galerie interioară ce conţine obiecte din 
evul mediu, precum şi steagurile prin- 
cipiilor ardeleni Rakoczi al II-lea, M. 
Apofi şi altora, precum şi tot felul de 
documente și obiecte de valoare cari 
glăsuesc despre orașul lui Herman şi 
biserică înaltă care aproape rivali- 
zează cu turnul lui Babel. Această bise- 
rică reformată este lucrată în cel mai 
desăvârşit stil gotic, având un turn de 
73 metri ce domină întreaga țară a Sibi- 
ului. Construcția s'a început la 1460 și 
s'a terminat în 1520 și de ea se leagă 
poveşti care sunt tot aşa de însemnate 
ca şi cele ale Domului din Colonia. : 

In interior fresce bine conservate de 
Johann von Rosenau (1495), repre- 
zintă răstignirea lui Iisus Cristos, tot în 
biserică se mai găsește și un baptiser 
de bronz turnat de măestrul Leonardus. 
In partea de vest a bisericii se găsește 
muzeul etnografic și de antichităţi bise- 
ricești, cu multe pietre funerare din se- 
colul XV-XVII precum și mormântul 
măniosului Domn Mihnea I cel rău, vo- 
evodul Munteniei asasinat în 1510 în 
acest oraș de adversarii săi politici. In 
faţa bisericei se află bustul episcopului 
Teutsch, unu) dintre cei mai mari slu- 
jitori ai Bisericei reformate din Ardeal, 
iar pentru faptele sale mari, urmașii pa- 
tricianului Herman i-au ridicat o sta- 
tuie. Tot în piața lui Huet se găsește 
liceul Bruckhenthal focar al culturii să- 
sești în Ardeal. Această școală cu tradi- 
ție veche este o adevărată binefacere 
pentru oricare sas. La această şcoală 
s'au format o pleiadă de scriitori şi oa- 
meni ai literilor cari au trecut de mult 
granițele acestei provincii. Tot la acea- 
stă școală cu bogată tradiție a învățat 
omul de stat al Cehoslovaciei, Dr. 
Milan Hozda. 


ROMÂNII DIN SIBIU 


O problemă importantă ce se pune e 
aceea de a se şti de când sunt pe aceste 
meleaguri Românii. Documentele scoa- 
se din întunecimea curților regale ungu- 
rești, precum și diplomele date de regii 
Ungariei, prevăd existenţa Românilor 
in aceste ţinuturi anterioară coloniști- 
lor Saşi. In diploma Andreană 1224 sunt 
amintiți Românii ca vechi stăpânitori. 
In 1210 Românii sunt trimiși cu armata 
comitetului sibian „Loachim“ în ajuto- 
rul împăratului Asan Burul. Apoi în 
actele oficiale numirea românească de 
Cibinium se găsește cu mult înainte de 
numirea germană Hermansdorif iar re- 
laţiile dintre Sașii din Hermanstadt şi 
Țara Românească erau în secolul XVI 
şi cele următoare foarte bune încât se 
pomenește în actele vechi de un popa 
Bratu probabil din vreun sat din jurul 
Sibiului și de cneazul Dumitru din Să- 
liște cari erau intermediari între sași și 
români, redactând scrisori și acte ofi- 
ciale. Dar ceeace trebuia să atragă a- 
tenţia este următorul fapt: prima carte 
românească se tipăreşte în 1544 în Si- 
biu. Acel catechism luteran a izvorât 
din anumite consideraţiuni ale sașilor, 
față de numărul covârșitor al Români“ 
lor, Primul document de afirmare e 


La zidul cetătii 


cartea dela 1544, dar cu toate că nu era 
a legii noastre, totuși cu această dată se 
începe o regenerare a spiritualității ar- 
delene. Mișcarea culturală săsească da- 
toreşte mult unor Jickeli, Egon Hajek, 
Sigerius sau unui mare filozof ca En- 
ric Reisner, al cărui cap serios a ridicat 
pe înalte culmi cultura săsească, sau pe 
literatu! Wittvosch cel mai mare ro- 
mancier sas din Ardeal, membru al A- 
cademiei din Berlin şi laureat a nume- 
roase premii germane. Dar nu putem 
trece cu vedere activitatea din prezent 
a domnului Harold Kraser care a înce- 
tățenit o mulţime de scriitori de ai noș- 
tri în Germania şi care mereu lucrează 
pentru apropierea culturală germano- 
română. 

In acele vremuri o luptă mare se dis- 
pută între Români și Saşi, primii fiind 
opriți de a avea biserică și școală naţio- 
nală în orașul lui Hermann, de aci și 
desele peregrinări ale feţelor bisericii 





ortodoxe în satele din jurul Sibiului. 
Deabia în 1666 s'a făcut o alegere de 
vlădică în orașul Sibiu, iar Mitorpolitul 
Sava Brancovici, o energică și expresivă 
față bisericească, își mută reședința 
meiropolitană în oraș, iar la 1191 se 
clădeşte o biserică ortodoxă în Maierii 
Sibiului, actualmente strada Lungă. Tot 
peste Cibin s'a clădit la 1788 biserica 
unită în cimitirul căreia dorm somnul 
de veci unii dintre cei mai de seamă [ii 
ai Ardealului, Papiu Ilarion, Gh. Bari- 
țiu și Ioan Raţiu, aprigi luptători pen- 
tru cauza românească. Conștiinţa româ- 
nească se deslănţuie ca o furtună, un 
iureş de românism pătrunde în zidurile 
cetăţii. Hermanstadt devine românescul 
Sibiu. Mesianismul lui Gh. Lazar nu se 
oprește sub zidurile școalei de la Sava 
şi nici lespedea gropii dela Avrig nu ţine 
în lanţurile ei conştiinţa românească. 


SUFLETUL LUI GH. LAZAR 


Peste ţinutul Sibiului plutește sufle- 
tul lui Gh, Lazar care chiamă românis- 
mul spre noi idealuri creatoare. Acum 
apare figura strălucitoare ca un luceafăr 
a lui Andrei Șaguna, care mobilizează 
toată conștiința în spre luminarea nea- 
mului. Marele Andrei Baron de Sagu- 
na a înfiinţat cu ajutorul mitropolitului 
din Blaj, Şuluţiu „Societatea pentru 
cultura poporului român A. S. T.R.A.“. 
„Astra“ e un punct de înoire pentru în- 
treaga cultură românească din Ardeal, 
Acest punct geometric al culturii arde- 
lene a fost înplântat în conștiința nea- 
mului de Andreiu Saguna „mare semă- 
nător ortodox“. In acest Sibiu a spus 
Avram Iancu comitetului sibian Ferâi- 
nand : „Voi rămâneţi aci, eu plec în 
munţi să fac revoluţie“. Tot pe teren 
cultura! în Sibiu ia ființă unul dintre 
cele mai vechi ziare „Telegraful Ro- 
mân'“* 1853, care apare şi astăzi, mai târ- 
ziu Tribuna, Revista Transilvaniei, Tri- 
buna Literară şi ziarele „Foaia Poporu- 
lui“ şi „Lumina Satelor“ toate apărând 
și astăzi, 


TRIBUNA 


Dintre toate aceste reviste și ziare, la 
„Tribuna“, în redacția căreia se tor- 
mează un cenaclu literar, se discută toa- 
te problemele vitale ale culturii națio- 
nale. În redacţia Tribunei, se întâlnesc 
Gh. Barițiu creatorul presei din Ardeal, 
loan Slavici, dr. Barcianu, Dim. Comşa, 
Albini, Betchnitz, N. Cristea, Eugen 
Brote, Nerva Hodoș, Sim. Popescu că- 
rora li se alătură Gh. Coşbuc și mai târ- 
ziu I. Rusu Şirianu și învățatul Gh. Bog- 
dan Duică. In paginile Tribunei se ţese 
toată spiritualitatea unei conștiințe ro- 
mâneşti. „Redacţia tribunei era ea în- 
săşi o aleasă școală a vicţii politice și 
culturale, un loc de întâlnire a unor 
distinse spirite, iar cântecul lui Gh. Coş- 
buc răsuna șăgalnic, spirten, glumeț, 
adeseori ca o ostentativă ironie față de 
priveliștea cenușie în care se desfășu- 
ra, sădind între ruine de cetate și pu- 
stiuri de muzeu — iarbă de poiene, răs- 
pândind freamăt de păduri românești, 
făcând să treacă pe străzile tăcute și 
mâhnite ale orașului, pas zglobiu de ţă- 
răncuţe și mers apăsat de tlăcău“. 


FANTANA NEAMȚULUI 


O poveste interesantă și care merită 
toată atențiunea, e legată de fântâna 
lui Falkenheim, care mult timp a stat ca 
o pată pe conștiința românilor Sibieni. 
Mareșalul Falkenheim, când a intrat cu 
trupele de bavarezi în Sibiu, a dat or- 
din să se construiască în (Grosse Ring) 
piața mare, o fântână arteziană. Lucrul 
se execută imediat, aceasta a fost îm- 
podobită cu ghirlande de fier artistic 
lucrate, iar sus peste cercurile de tier 
ale fântânei mareşalului aşează o» barză 
care ținea în gură un şarpe. Barza sim- 
boliza armatele germane, șarpele zâtuil 
de barză, ar îi Românii. Războiul sa 
terminat, monumentul nsamţului a ră- 
mas și pe mai departe fără ca să amă- 
gească pe cineva, cu toat= că era > sfi- 
dare la adresa Români'or. A:cştia nu 
se sinchisesc, autorităţile municipale 
cari până eri erau neamuri de ale lui 
Falkenheim nu au luat nici o măsură. 
Ori ce manifestare contra acestei fân- 
tâni cra zădărnicită, ba a fost la Sibiu 
și un congres studențesc și toată sufla- 
rea românească se aștepta ca studenții 
să spele rușinea de pe obrazul Româ- 
nismului Sibian, dar totul a fost o ilu- 
zie. 

Adevărat examen de conștiință romă” 
nească au dat elevii liceului Gh. Lazăr 
cărora aducându-li-se la cunoștință siin- 
bolul monumentului din piața Regele 
Ferdinand s'au hotărît să-l înlăture. Zis 
şi făcut. Vre-v șapte elevi din clasele 
V—VI într'o Sâmbătă noaptea s'au lup- 
tat cu orgoliul german bine țintuit în 
fiară după o muncă, de aproape o oră. 
Elevii în frunte cu studentul Bratu pe- 
atuncea în clasa a V de liceu au trân- 
tit barza la pământ și au luat șarpele. 

A doua zi dimineaţa piaţa era o mare 
de capete, nemții își plângeau opera în- 
genunchiată iar conștiința româneasată 
triumfa cu excepţia unui profesor dela 
liceu! „Gh. Lazăr“ care în cuvântarea 
dela 1 Dec. plângea alături de sași ni- 





de NICOLAE CIUCEANU 


micirea simbolului ingenios. Dar Nem: 
ţii nu se dau bătuţi „de altfel așa sunt 
ei; nu trec 3 zile și barza domină iar pia- 
ţa, însă îi lipsea ceva, şarpele. Nu trece 
mult și tot aceiaşi elevi cărora li se a- 
daugă un impunător număr de români 
şi sub privirile foarte blânde ale poliţis- 
tului, aruncă barza a doua oară la pă- 
mânt distrugând-o completamente. 


SIBIUL, CETATE A ZIDURILOR 
GRAITOARE 


Istoria unei provincii izvorește din 
chiliile vlădicilor de odinioară. Cultura 
şi naționalismul faptei Ardelene se 
scriu astăzi sub bolta catedralei orto- 
doxe şi în palatul metropolitan unde 





Gheorghe Lazăr 


Marele Erarh 1. P. S. Nicolae Mitro- 
politul Ardealului în bogata sa biblio- 
tecă, vast șantier al culturii, diriguește 
cu pulerea spiritualităţii Sfinţiei Sale 
toată credința Ardealului românesc. De- 
asemenea nu trebuie uitată nici Acade- 
mia Teologică, această școală înființată 
de Marele Andreiu Saguna, care a a- 
juns astăzi prin grija părintească și 
completa activitate a Inaltului  Prelat 
Nicolae să fie întâi dintre toate. 

Spiritualitatea în Sibiu mai este ser- 
vită și de Asoc. Astra, despărțământul 
local condusă de eminentul Dr. Preda. 
Aici se află și centrala Astrei, cu o bi- 
bliotecă ce numără 60 mii de volume, 
cu o minunată și bogată colecţie de artă 
populară, precum și stampe și tablouri 
ale unor apreciați pictori din trecut şi 
de astăzi, dintre cari se remarcă înţrea- 
ga operă valoroasă a regretatului pictor 
ardelean Octavian Smilgelschi, pictorul 
catedralei ortodoxe din Sibiu și a me- 
tropiei catolice din Blaj. Ceiace mai 
dă acestui muzeu o mare valoare docu- 
mentară sunt : Ușa dela casa lui Horia, 
eroul Ardealului, fluierul cu care a cân- 
tat durerea unui neam Avram Iancu, se 
mai găseşte ceaslovul luptătorului Ar- 
delean Axente Sever precum și steagu- 
rile Regimentelor românești de pe ve- 
chea graniță. Nu pot încheia acest re-' 
portaj fără să amintesc de muzeul Bru- 
ckhenthal unul dintre cele mai mari 
muzee din sud estul Europei, care po- 
sedă bogate colecţii de artă. In acest 
muzeu se găsește o galerie de 1300 ta- 
blouri în special ale şcoalei Italiene și 
îlamande. Găsim opere din 1. Van Eyk, 
H. Memling, Tizian, Teues, J. de Ribe- 
ra, Ralael (copie), Wonverzmann, Breu- 
ghel, I. Van, Bilerrt, L. Lotta, Gilis 
d'Handecăeter şi alții. 

Deasemenea și școala germână din 
secolul al XVI-lea şi XVII-lea este bine 
reprezentată precum și o colecție de ta- 
blouri ale pictorilor sași din Ardeal. Tot 
în acest muzeu găsim o colecție de o- 
biecte arheologice aproape toate din Ar- 
deal și colecția numismatică care pre= 
zintă o valoare deosebită. Biblioteca 
muzeului numără 120.000 de volume, 
între cari sunt 500 incunabile. În ora- 
șul zidurilor grăitoare se găseşte mu- 
zeul de științe naturale al Reuniunei 
Ardelene care a lost întemeiat în anul 
1848 conținând bogate colecţii zoologice 
paleontologice și mineralogice din Ar- 
deal și restul ţării precum şi o colecție 
etnografică și exotică deasemenea mai 
găsim o colecție de costume, unelte de 
casă şi mobile țărănești și ceramică ve- 
che. 


SIBIUL ACTUAL 


Sibiul actual e încadrat complet în 
spiritualitatea contemporană a neamu- 
lui, trecutul i-l povestesc doar zidurile, 
iar prezentul şi viitorul i-l dăiiussc în 
conștiința neamului cultura și fapta ro- 
mânească din Sibiu. Cultura proviacia- 
lă sau mai bine zis „L.ocalismul creator“, 
cum l-au numit unii aduce un aport 
considerabil culturii şi creației națio- 
nale. Dealtfel orașul Sibiu cu ale lui 
focuri spirituale se leagă pentru tot: 
deauna de adâncimea gândirii romă” 
neşti. Din orașul acesta a pornit în co- 
lind poeziile lui Octavian Goga „du- 
hovnicul nației“. 

Nu trebuie să uităm contribuţia cer 
cului francez în aces! oraș cu atâtea ur 
me germane. Dar Sibiul e și mai com- 
plex între zidurile părăsite unde svâc- 
nește o viață multiplă. Acest oraş a dat 
valori mari scrisului românesc, contri” 
buţia lui la cultura acestui popor este 
imensă și nu poate fi desbătută în ca- 
drul unui reportaj. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 .-958