Daniel Lacoste — [Justitie fara limite] 07 Secta diabolica

Ñ 
DS] 
Y 
e 
D` 
N 
S 
“=> 
8Y 
N 
X 
S 
Š 
3 


[oiutp 


DANIEL LACOSTE 


Colecţia 
Justiţie fără limite 


NR.7 


SECTA DIABOLICĂ 


În românește de: 
MARIA CARP 


ny 


virtual-project.eu 


Editura VIRTUAL 
2011 


e Prolog e 


Borfaș, spărgător de locuinţe și escroc, Samuel Branigan are o 
altercaţie cu trei pederaști în urma căreia amicul său își pierde 
viaţa, iar el ajunge la un pas de moarte. Este salvat ca prin 
minune de niște copii ce alertează autorităţile orașului 
Philadelphia, după care ajunge să facă parte - fără voia lui - 
dintr-un program de cercetări medicale finanţat de Central 
Intelligence Agency. CIA dorea să realizeze o armă infailibilă, și 
anume spionul superinteligent care se poate adapta oricăror 
situaţii, fiind capabil să învețe până și o limbă străină în numai 
câteva zile. Dintre cei cincizeci de subiecţi cărora li s-a injectat 
un ser secret numai Branigan a supravieţuit, dar s-a aflat într-o 
comă profundă, care a durat două decenii. Ceasul său biologic 
se oprise la vârsta de aproape treizeci de ani. 

In primăvara anului 2001, cu câteva luni înaintea atacurilor 
teroriste asupra Americii patronate de Osama bin Laden, 
Samuel Branigan revine din senin la viaţă. Amintindu-și cu greu 
propriul trecut, datorită ședinţelor repetate de hipnotism la care 
fusese supus în stare de inconștienţă, eroul constată cu 
stupoare că poate reţine tot ceea ce vede, aude ori citește, ba 
chiar are capacitatea de a „vizualiza” fapte ce urmează să se 
întâmple în viitor. De asemenea, se vindecă incomparabil mai 
repede decât restul semenilor săi și posedă capacităţi 
extrasenzoriale ce îl feresc de primejdii. 

In vreme ce întreține câteva legături amoroase cu asistentele 
sanatoriului în care este internat, Branigan primește porecla de 
Lucky (Norocosul), care-l va însoţi toată viaţa. Întâmplător, 
descoperă că doctorii instituţiei spitalicești îi „ajută” pe unii 
pacienţi să intre în moarte clinică, pentru a le preleva anumite 
organe. Acestea sunt destinate magnaţilor internaționali și 
oamenilor de stat, operaţiunea părând a fi controlată de CIA. 
Lucky îi demască pe acești criminali, apoi își ia tălpășița din 
sanatoriul de la Tonawaba Creek, cu puţin înainte ca mărturiile 
despre abominabilele fapte ce se petreceau acolo să fie 
spulberate de o puternică explozie provocată de o mână 
criminală. 


În continuare, fostul borfaș este interceptat de profesorul 
Caron, cel care intrase în mintea sa - cu intenţia de a-l controla 
în totalitate -, dar reușește să scape în urma unui grav accident 
de circulaţie. Deoarece valorează mai mult decât greutatea sa 
în diamante, un anumit segment al CIA intenţionează să pună 
mâna pe el pentru noi experimente. Dar Lucky are cu totul alte 
planuri de viitor. El vrea să își amintească întregul său trecut, să 
se răzbune pe cei care i-au răpit douăzeci de ani din viaţă (chiar 
dacă n-a îmbătrânit deloc în acest timp) și, nu în ultimul rând, să 
îi ajute pe oamenii aflaţi în nevoie. 

Intors la Philadelphia, orașul în care își petrecuse cea mai 
mare parte din viaţă, Lucky reîntâlnește vechi prieteni și își face 
alţii noi. Cu concursul acestora reușește să se răzbune pe cel 
care încercaseră să-l ucidă, dar este capturat din nou de CIA și 
forțat să participe în continuare la programul medical finanțat 
de Agenţie. Graţie unor împrejurări favorabile, capacităţilor sale 
paranormale și sprijinului primit de unde se aștepta mai puţin 
fostul borfaș reușește să scape, în timp ce profesorul Caron își 
pierde viaţa, de data aceasta definitiv. În schimbul libertăţii și ca 
să nu fie întreaga viață un „El fugitivo”, Lucky acceptă să 
colaboreze cu un anumit segment al CIA, atunci când siguranța 
națională și viețile americanilor se află în pericol păstrându-și, 
totuși, o totală independenţă faţă de structurile Agenţiei. 

În acel moment în scenă își face apariţia Zelda Ibrahimovici, o 
persoană foarte influentă din cadrul CIA, care se va dovedi că 
acţionează doar în propriul interes și al complicilor săi. Lucky îi 
dejoacă planurile, reușind să împiedice alte atentate puse la 
cale de aceasta, astfel, proporţiile tragediei americane din 
septembrie 2001 ajung să fie mult mai reduse decât le 
preconizaseră teroriștii. 

Din acest moment, Lucky și masivul Thomas Roe - un versat 
agent CIA rezolvă tot felul de probleme, anihilând criminali în 
serie, secte diabolice și teroriști de temut, cărora nimeni nu le 
poate ţine piept. 


e Capitolul 1 « 


— Mai sus, Lucky, mai sus! Nu mă lăsa așa! 

Bărbatul abandonă abdomenul plat al chinezoaicei, asupra 
căruia se năpustise cu o foame de lup. Tot atunci, sărutările sale 
începură să urce pe cărăruia dintre sâni - până când buzele 
ajunseră la mâinile ei, ce îl trăgeau cu hotărâre de fese. 

— Și mai sus! îi ceru ea, pe un ton imperativ, covârșită de o 
patimă extraordinară. 

Unde, Dumnezeule, că mai încolo nu mai e decât perna? se 
întrebă el, nedumerit, după care înţelese ce i se cerea. 

Fără doar și poate, așa cum stătea întinsă pe spate, femeia 
voia să îl guste, și îl îndemna să i-o dea. 

Lucky mai avansă puţin, până când membrul său ajunse în 
dreptul gurii chinezoaicei, apoi se opri. Îi prinse sânii opulenţi în 
mâini, depărtându-și picioarele cât putu de mult, după care își 
lăsă organul în voia ei, relaxându-se complet. Se simţea din ce 
în ce mai bine împreună cu înfocata asiatică și deja se gândea la 
deznodământ. 

Tânăra chinezoaică renunţă la orice fel de preludiu ori 
prejudecăţi și înghiţi mătărânga dintr-o dată, până la capăt, 
astfel încât bărbatul fu convins că fata se va îneca cu ea. Din 
fericire, nu se întâmplă una ca asta. Nici pe departe. Capul ei se 
retrăgea temerar tocmai la timp, după ce glandul îi atingea 
omulețul din gât, ca imediat după aceea să avanseze de neoprit, 
cu același aplomb ca mai înainte. lar procedeul se repeta la 
intervale regulate, femeia demonstrând cu prisosință că era de 
departe o expertă în materie de felaţie. O experienţă care, 
desigur, nu poate fi deprinsă prin cursuri la distanţă ori fără 
frecvenţă... 

În scurt timp, simțindu-se extrem de excitat, Lucky prinse a se 
împinge în cavitatea bucală a partenerei lui de sex, în 
încercarea disperată de a se contopi cu gura aceea atât de 
primitoare, care îl extazia. Tentativă pe care ea nu o respinse, ci 
dimpotrivă, îi dădu bărbatului tot concursul. Cu aplomb. 

În acel moment, cu foarte puţin timp înainte ca juisarea să se 
producă, Lucky se întrebă dacă totul se întâmpla în realitate, 


visează ori are vreo premoniţie dintre cele cu care se obișnuise 
de când se trezise din comă, după douăzeci de ani. Și, cum 
răspunsul dorit nu veni în timp util, depuse un efort aparte, 
trezindu-se instantaneu din transă. 

Stătea într-un fotoliu așezat în fața televizorului, urmărind un 
meci de baschet care avea loc la Los Angeles. Alături de el, în 
scrumieră, o ţigară Winston fumega în voie, iar berea din cutie 
era pe cale să se încălzească. Nimic nu prevestea vreo furtună 
ori alte asemenea intemperii, la figurat vorbind, așa că Lucky n- 
avea de ce să își facă prea multe probleme. 

— Frumoasă mai era chinezoaica aia tânără, căreia i-o 
trăgeam! aprecie el cu glas tare visul pe care îl trăise. Și ce 
tatuaj purta pe umăr! Dar, oare, a fost vis sau premoniţie? Asta-i 
întrebarea! 

Își aprinse un alt Winston, fără a-l stinge pe cel uitat în 
scrumieră, și încercă să se concentreze profund. Datorită 
memoriei sale de elefant, își aduse aminte că scorul meciului de 
baschet era, ultima oară când văzuse tabela de marcaj, 67-89. 
lar acum aceeași tabelă arăta 69-91. Asta indica faptul că nu 
pierduse din meci decât câteva minute, două sau trei. Ceea ce îl 
îndritui să creadă că fusese vorba despre o premoniţie, și nu 
despre un vis. Dar dacă se înșela? Nimic nu putea fi absolut 
sigur de când se trezise din comă, după atât amar de vreme. Și 
totuși, unele lucruri se întâmplau exact așa cum le „vizualizase” 
anterior. 

Da, dar și un vis se poate consuma într-un timp extrem de 
scurt, își făcu el socoteala în gând, punându-și la îndoială 
propria teorie. Oricum, ce contează?!... 

In concluzie, nu putea trage nicio... concluzie în legătură cu 
cele visate sau presimţite. Nu-i mai rămânea decât să reflecteze 
în continuare la acel subiect și să își fumeze ţigara în liniște. În 
niciun caz n-avea nevoie de bătăi de cap. Veneau ele și așa ca 
tăvălugul, mult mai des decât și-ar fi dorit-o. 

Din câte își mai putea aduce aminte, chinezoaica aceea 
extrem de frumoasă care îl sugea făcea parte dintr-o mișcare, o 
sectă sau cam așa ceva, intitulată Falung Mao. Parcă ea îi 
vorbise despre mișcare, invitându-l să li se alăture. Și fusese 
extrem de convingătoare, ce-i drept... 

— La dracu'! exclamă el într-un târziu, sătul să își facă 
probleme înainte de a le avea. O să mă gândesc și mâine la 


6 


treaba asta, că doar n-au intrat zilele-n sac. Dar dacă tot am 
ajuns în... gura unei chinezoaice - chiar și în vis sau ce-o fi fost 
el -, n-ar fi rău să-i învăţ limba, măcar cât să-i spun mulțumesc 
la sfârșitul unei eventuale reprezentații sexuale. Merită efortul, 
pe onoarea mea! 

e 

„Paranormalul” Samuel Branigan, alias Lucky, se deșteptă a 
doua zi de dimineaţă cu o mare poftă de viaţă. Accesă Internetul 
și începu să înregistreze primele noţiuni de limba chineză, 
amuzându-se de un asemenea exerciţiu, care nu era la 
îndemâna nici unui om normal de pe planetă. Datorită 
capacităţilor paranormale dobândite independent de voinţa lui, 
tot ceea ce vedea îi rămânea întipărit în memorie, fără nici cel 
mai mic efort. Pe măsură ce orele treceau, Lucky se amuza din 
ce în ce mai mult de noua lui preocupare, fiind convins că nurii 
femeilor asiatice nu erau deloc de lepădat. La această 
satisfacţie de perspectivă se mai adăuga faptul că știa încă un 
lucru. În maximum o săptămână de zile, datorită posibilităţilor 
sale nefirești, avea să cunoască la perfecție gramatica limbii 
chineze, fiind capabil să se exprime fluent în orice dialect de pe 
cuprinsul acestui imens stat multimilenar. Și nu era lucru puţin, 
dat fiindcă nici măcar chinezii autentici nu sunt capabili să 
cunoască toate dialectele recunoscute în imensa tor patrie. 

e 

— Practica spirituală pe care o deprindeţi împreună cu mine, 
dragi practicanți, vă ajută la îmbunătățirea moralului, la 
păstrarea sănătății și îndepărtarea bolilor, pentru a deveni apți 
să luptaţi împotriva „lor”. Numai eliberându-vă de murdăriile 
acestei lumi și de toate luxurile inoculate de invadatori veţi 
putea atinge adevărata spiritualitate de care aveţi nevoie. Vreţi 
asta, nu-i așa? 

— Daaa! răspunse mulţimea în cor. Vrem, Învăţătorule! 

Mao Xilai le vorbea celor aproximativ o sută de cursanţi 
cocoţat pe un podium ridicat în aer liber, pe o proprietate 
privată de la periferia Los Angeles-ului. Costumat într-un fel de 
trening sport - galben, foarte subţire și încins la mijloc cu o 
centură -, părea mai degrabă un practicant de arte marţiale 
decât un predicator. 

— Cine sunt „ei”? continuă chinezul. Nişte entităţi de pe altă 
planetă, aflată în putrefacție, care vor să cotropească Pământul 


7 


și să distrugă umanitatea. Asta sunt. Mișcarea Falung Mao este 
înfrățită cu zeci de milioane de adepţi de pe întreg 
mapamondul, iar noi cu toţii trebuie să fim pregătiţi să luptăm 
împotriva «lor», ca să asigurăm viitorul copiilor noștri. Falung 
Mao este vârful de lance, avangarda mișcării spirituale Falun 
Gong, care desfășoară o activitate susținută în special pe 
teritoriul Chinei, în numeroase ţări asiatice, dar și în alte zone. 
Ascultaţi ce vă spun! 

Practicanţii erau așezați la distanțe de aproximativ un stat de 
om unii de ceilalţi, și cu toţii îl sorbeau din ochi pe cel care 
conducea ceremonia, fiind pătrunși de vorbele acestuia. Nimeni 
nu făcea vreo mișcare, cu excepţia celor dictate de învăţător, 
după care încremeneau din nou pentru a-i asculta vorbele. 
Privindu-le chipurile, oricine ar fi putut jura cu mâna pe inimă că 
oamenii credeau fără tăgadă ceea ce li se spunea. 

— Această învăţătură s-a răspândit pe toate continentele, 
numai că în vreme ce adepţii Falun Gong, cu care ne înfrățim, 
slăvesc adevărul, compasiunea și toleranța, preferând să stea 
cu braţele încrucișate în faţa răului, noi, cei din Falung Mao, 
avem drept crez victoria cu orice preț. Noi suntem vârful de 
lance al mișcării. Vrem să îi învingem pe extratereștrii? întrebă 
gurul mulţimea de oameni, dintre care doar unii erau costumați 
precum Învățătorul lor. 

Practicanţii răspunseră afirmativ într-un glas, ca mai înainte, 
părând foarte convinși de cele auzite. Erau tineri și oameni de 
vârsta a doua, mai puţin bătrâni și femei, toţi părând, la prima 
vedere, foarte normali la cap. În mulţime se aflau și câţiva 
asiatici, fără îndoială având cetăţenie americană. 

— Atunci, îi vom învinge, iar membrii Falung Mao se vor 
bucura de tot respectul semenilor lor, intrând în istorie. Acesta 
este destinul care ne-a fost hărăzit - nu-i așa? 

— Daaa, Învăţătorule! 

— Milităm pentru salvarea planetei noastre în peste cincizeci 
de țări, își continuă Mao Xilai discursul, ridicând mâinile pentru a 
nu mai fi aplaudat frenetic. Nu ne interesează politica, religia și 
nici alte dogme create de mintea bolnavă a unor oameni, care 
au fost influenţaţi de „ei”. La fel, nu ne interesează bogăţiile 
acestei lumi, știind bine că valorile materiale nu au nicio 
importanţă dacă nu ne trezim din punct de vedere spiritual și nu 
redevenim liberi. Noi trebuie să ne eliberăm de toate ispitele, 


8 


pentru a deveni de neînvins atunci când va începe invazia „lor”. 
Numai așa vom putea salva lumea pe care o iubim, numai așa 
vom putea asigura copiilor noștri un adevăr luminos. Acestea 
sunt ţelurile noastre și suntem gata să ne dăm chiar și viața 
pentru ele. 

Doi asiatici - gărzile lui de corp, costumate la fel - îl încadrau 
pe Mao Xilai, studiind mulţimea cu priviri severe, de Cerberi. 
Semănau oarecum cu Stan și Bran, numai că cel mai slab era 
foarte înalt, iar grasul - deosebit de scund. Ceva mai în spatele 
podiumului se foia, aparent fără nicio treabă, o chinezoaică de o 
rară frumusețe. Dacă avea nouăsprezece ani, era brunetă cu 
părul lung, iar trăsăturile sale trădau faptul că unul dintre părinţi 
nu era asiatic, ci mai degrabă hispanic. 

Pe lângă gardurile taberei patrulau gărzi înarmate cu pistoale 
automate rusești, tip AK-47, bastoane cu electroșocuri și 
baionete la centuri. Unii dintre, bodyguarzi erau însoţiţi de câini 
ciobănești germani de talie gigant, gata să atace la comanda 
stăpânilor lor pe oricine. 

Nimeni n-ar fi putu spune, la o privire mai atentă, ce păzeau 
acele trupe paramilitare: ca practicanţii să nu o ia la sănătoasa, 
ori ca acea cinstită adunare să nu fie atacată din afară? Dilemă 
care avea să se lămurească într-un viitor destul de apropiat... 

Începură exerciţiile de gimnastică tradiţională ale mișcării, pe 
care cursanţii le executau în tăcere, după exemplul mentorului 
lor. Ceva mai în spate, chinezoaica exersa și ea, fiindcă Xilai nu 
permitea nimănui să se sustragă de la acea cale de atingere a 
propriei spiritualități, cu excepţia gărzilor, care erau plătite doar 
ca să le asigure protecţia. In acest timp, mentorul le vorbea 
discipolilor săi pe un ton didactic: 

— Natura fundamentală a Universului se exprimă prin Adevăr, 
Compasiune și Toleranţă. Noi ne exprimăm prin aceste trei 
deziderate și efectuăm cinci exerciţii fizice, ale căror mişcări 
sunt extrem de simple și armonioase. Scopul nostru este acela 
de a eleva caracterul moral și virtuțile adepților Falung Mao, 
pentru a-i aduce în armonie cu natura fundamentală a 
Universului. Trebuie să ne comportăm pe baza acestor principii 
în tot ceea ce facem și să renunțăm la bunurile materiale ale 
acestei lumi corupte. Noi vream să creăm un nou mod de viaţă. 
Vrem noi să creăm un nou mod de viață? 

— Daaa, Învăţătorule! Vrem asta! 


După circa douăzeci de minute exerciţiul se termină, iar Mao 
Xilai decretă, ca un mare imperator: 

— Încetarea! Următoarea ședință va avea loc la orele 17:00, 
în tabăra noastră de la periferie. Poate participa oricine dorește. 
Victorie cu orice preţ! 

— Victorie cu orice preț! răspunseră practicanţii în cor, 
văzându-și apoi de-ale lor, ferm convinși că responsabilitatea pe 
care și-o asumaseră - și anume aceea de a salva omenirea - era 
una incomensurabilă. 

e 

O vilă cochetă cu etaj era singura construcţie de cărămidă din 
zonă, practicanţii încartiruiţi pe domeniu mulțumindu-se cu 
confortul redus al unor barăci din lemn. Aceștia aveau 
dormitoare de câte patru paturi, mâncau împreună și dispuneau 
de grupuri sanitare comune, deoarece nu se ţinea cont de sex. 
Așa ceva era chiar interzis, fiind considerat o prejudecată 
dăunătoare luptei până la capăt împotriva invadatorilor. Gărzile 
dispuneau de barăci asemănătoare, iar ţarcul în care erau 
ciobăneștii se afla în apropiere. 

Mao Xilai se îndrepta spre vilă, urmat la doi pași de superba 
chinezoaică și gărzile sale de corp. Mersul lui era ţanțoș, ca al 
unui om care tocmai a câștigat la loterie. 

— Vino mai aproape! îi porunci el tinerei, pe un ton moderat. 

— Vin, Învăţătorule! răspunse aceasta cu supușenie, deși în 
privirea ei se putea citi cu totul altceva. 

— Cum ţi s-a părut discursul meu? vru să știe mentorul 
mișcării spirituale ce-i purta numele. 

— Magnific, genialule! Le-ai arătat tuturor calea, iar ei te-au 
crezut fără rezerve. Ai o mare influenţă asupra lor, fără îndoială. 

— Nu ca să mă lingușești ţi-am permis să te apropii, îi 
temperă Xilai elanul, destul de satisfăcut de vorbele pe care le 
auzise din gura femeii. Altceva vreau de la tine, adăugă el, 
oprindu-se în ușa vilei, ca una dintre gorile să-i deschidă ușa. 

Stan și Bran rămaseră de pază afară, interpretând rolurile pe 
care le știau pe de rost, ca niște actori rutinațţi în prea multe 
reprezentații. 

— Înţeleg ce-mi ceri, mărite Învățător, se pisici chinezoaica, 
unduindu-și trupul perfect înaintea lui. 

Și cum era să nu înțeleagă, de vreme ce se afla de mult în 
preajma lui, punând câte ceva deoparte din fărâmiţele pe care 


10 


„genialul” i le arunca, așa cum ai azvârli câte o ciozvârtă de 
carne unui câine de pripas. Bani pentru zile negre. 

— Acum mi te poţi adresa pe nume, frumoasă Wang. Nu mai 
e nimeni care să ne vadă ori să ne audă, îi zise el în chineză. 

— Prea bine, Mao, răspunse fata, urcând cele câteva trepte ce 
duceau la etaj și dezbrăcându-se din mers. 

Știa ea ce știa... 

Acel striptease ad-hoc, fără muzică, avu un efect neașteptat 
asupra lui gurului Xilai. Bărbatul își prinse organul în mână, prin 
materialul fin al pantalonilor, și se arătă foarte încântat că 
acesta se întărea pe măsură ce urca scările. lar erecţia era 
pentru el una dintre căile cele mai drepte în atingerea 
spiritualităţii pe care o venera. 

— Nu știu de ce, dar aceste întruniri și exerciţiile de relaxare 
pe care le conduc îmi sporesc foarte mult apetitul sexual, zise 
el, privind-o galeș pe cea numită Lihong. Probabil că la mijloc 
este ceva divin... 

— Și eu care credeam că farmecele mele sunt responsabile 
pentru erecţiile tale... se prefăcu Wang supărată. 

In realitate, puţin îi păsa de stările lui sufletești. Tot ce o 
interesa era ca migdalatul să i-o tragă cât mai repede, să 
adoarmă și ea să trăiască o nouă zi, cu speranţa că va mai primi 
vreun ban pe care să-l pună deoparte pentru a-și realiza visul 
vieții ei. 

Odată ajunși în ușa dormitorului, tânăra se postă în cadrul 
acesteia, goală-pușcă, iar când gurul se apropie, ea îi prinse 
penisul de dimensiuni modeste în mână, i-l frecă ușurel și sărută 
gura binefăcătorului ei. Pe umărul drept avea tatuat un dragon 
roșu de mari dimensiuni, menit să distragă atenţia de la sânii 
perfecţi cu care o înzestrase natura. Dar parcă nici dragonul nu 
reușea... 

Bărbatul o apucă de fese, mulțumit, după care se trezi presat 
de mâinile ei și obligat să îngenuncheze. Parcă dorindu-și asta, 
Xilai prinse a-i morfoli triunghiul pubian și scânci ca un copil 
răsfățat atunci când limba lui reuși să pătrundă în intimitatea 
femeii, gustând seva pe care o considera doar a lui. 

— Vino, Mao! îi ceru ea când se plictisi de morfoleală, cu 
intenţia vădită de a încheia cât mai grabnic obligaţia ce îi cădea 
în sarcină, și anume aceea de a-l satisface sexual pe marele 
guru. Abia aștept să mi-o tragi acolo unde vrei tu! 


11 


Îl ajută să se ridice, apoi îl trase de mână până în apropierea 
unui birou, pe care se răstigni pe spate, cu picioarele larg 
desfăcute. 

— la-mă! Sunt numai a ta pentru toată viaţa de acum înainte! 

El rânji fericit, aruncându-se din nou cu gura între picioarele 
fetei, ca pentru a continua procedeul început în canatul ușii; 
însă chinezoaica scânci, spunându-i: 

— Nu mai pot, Mao, trebui să te am în mine! Abia aştept să 
îmi intri până-n gât și să mă faci fericită ca de fiecare dată, 
iubitule! Numai cu tine pot fi fericită. 

Ca un taur în călduri, Xilai se năpusti cu membrul în Wang, 
făcând-o pe aceasta să geamă fals de plăcere, încă de la prima 
penetrare. Cel puţin el avea impresia că tânăra era sinceră. 

In realitate, femeia abia dacă își dădea seama că e penetrată 
și tot ceea ce își dorea era ca supliciul să se încheie cât mai 
repede cu putință. Cât despre plăcere, nici nu încăpea vorbă... 

— Așa, dragul meu, doar tu mă poţi face fericită! Ah, ce mă 
doare! Și ce plăcută e durerea pe care numai tu știi să mi-o 
dăruiești... Numai tu știi, dragul meu... 

Stimulat de vorbele ei mincinoase, fără să își dea seama că e 
tras pe sfoară, Xilai împingea ca apucatul, apropiindu-se cu pași 
repezi de finalul pe care, până la urmă, amândoi și-l doreau. El 
ca să fie fericit, ea ca să își îndeplinească obligaţiile ce-i 
reveneau. 

Wang se ridicase puţin de pe birou, ţinându-l de șolduri ca nu 
cumva organul acestuia să iasă din plăcuta captivitate, din 
cauza dimensiunilor sale reduse, tocmai atunci când îi era lui 
lumea mai dragă. Știa că n-ar fi iertat-o pentru un asemenea 
eșec, considerând-o singura responsabilă. Nu era exclus să o și 
lovească, așa cum proceda adesea cu slugile lui. 

Una peste alta - se gândi ea -, efortul meu merită banii pe 
care îi obţin de la Mao, pentru a-mi asigura existenţa atunci 
când povestea asta se va sfârși. E mai bine decât să fac 
trotuarul, și-apoi, am să trăiesc fără griji ori nevoi până la adânci 
bătrâneţi. Și am să mi-o trag cu cine o să vreau, desigur... 

Wang Lihong provenea dintr-o familie numeroasă din 
provincia Nanning, situată undeva în apropierea graniţei cu 
Vietnamul. Despre tatăl ei natural nu știa mai nimic. Mama 
adusese în casă un văduv care avea și el trei copii. Din cauza 
bătăilor încasate de la tatăl ei și de la fratele mai mare, care o 


12 


căsăpeau pentru că nu era bună de muncă, la vârsta de 
doisprezece ani își luase câmpii, fugind încotro văzuse cu ochii. 
Asta se întâmplase după ce fata auzise că părinţii ei intenționau 
să o vândă în Taiwan, pentru sex, europenilor bogaţi și amatori 
de pedofilie. Nu se putuse împăca în ruptul capului cu un 
asemenea gând. 

Câţiva ani trăise din mila oamenilor, fiindcă arăta ca vai de 
mama ei; până când un negustor îi ghicise capacităţile fizice și o 
pripășise pe lângă casa lui. Dar fata plecase de la el, după ce 
învățase o mulţime de lucruri, printre care și arta amorului fără 
prejudecăţi, pentru că negustorul o violase în cele din urmă. 

— Nu mai rezist, Mao, dă-mi-o toată, nu mă mai chinui atât! 

scânci Wang, făcându-l pe bărbatul de deasupra ei să ejaculeze 
în cele din urmă, mândru de performanţele sexuale de care se 
știa în stare. 
__— Mă bucur că ţi-a plăcut și ţie, femeie! o gratulă marele 
Invăţător pe chinezoaică, extrăgându-se sigur de sine din ea și 
ștergându-și membrul de pulpele fetei, așa cum proceda de 
obicei. Data viitoare o să fie și mai bine, ai să vezi, micuţo! 

Când horcăielile și gâfâiturile gurului se domoliră, acesta 
răstignindu-se în imensul pat nupţial înfăţat în cearșafuri de 
culoare portocalie, chinezoaica respiră și ea ușurată, abia 
așteptând să meargă la baie ca să se curețe de sămânţa pe care 
o ura. În asemenea momente îi era rușine de ea, de mama care 
îi dăduse viaţă și de tot ceea ce atingea, însă remușcările nu 
durau prea multă vreme, fiindcă Wang își amintea care era țelul 
ei în viaţă: să facă bani pentru a deveni independentă. 


13 


e Capitolul 2 « 


Trecuseră trei zile de la premoniţia cu asiatica și Lucky 
deprinsese o bună parte a limbii chineze, pe care o găsea pe cât 
de încântătoare, pe atât de neobișnuită. Aflat în faţa 
computerului său de ultimă generaţie, se pregătea să acceseze 
un motor de căutare pentru a afla mai multe informaţii despre 
secta Falung Mao, când sună telefonul. 

— Eşti singur sau cu cineva? auzi el vocea amicului din CIA, 
Thomas Roe. 

— Suntem doar eu și computerul, răspunse Lucky, vesel. Ce 
mai faci, năzdrăvanule? 

— Mă întrebam dacă n-ai vrea să îţi fac cinste cu o târfă? 
Acum sunt ceva mai liber și, de când am gustat împreună cu 
tine din mierea sexului în trei (vezi „Jocul cu moartea” - „Justiţie 
fără limite” nr. 4), numai la asta îmi stă mintea. N-ai de ce să 
mă condamni. 

— Îmi pare rău că te refuz, însă acum nu am dispoziţia 
necesară, Casanova în mizerie ce ești, se eschivă Branigan. 
Rămâne pe altă dată. 

Lucky înregistră impasibil reproșurile agentului, ba chiar 
înjurăturile acestuia, fără a riposta, cum proceda de obicei. Visul 
în care făcea amor cu chinezoaica aceea tânără încă îl preocupa 
și, înainte de altă distracţie, voia să afle despre ce era vorba. 
Trebuia neapărat să găsească răspunsuri la întrebările care îl 
frământau. 

Când scăpă de amicul său își reaminti de raeliți, așa, ca din 
senin. Aceștia, constituiți tot într-un fel de sectă, încercaseră 
fără succes să cloneze o fiinţă umană, la circa un an după ce 
Lucky se trezise din comă. lar în jurul acestei tentative nereușite 
se iscase un scandal internaţional. 

Se conectă la motorul Altheweb de căutare pe Internet și 
accesă site-urile ce conţineau informații din acea perioadă: 

Primul copil despre care se crede că s-a născut în urma 
donării este o fetiţă, ce a primit - cum altfel - numele Eve. Ea nu 
are decât mamă, fiind o copie fidelă a acesteia. Anunţul a fost 
făcut de contestata companie Clonaid, fără ca informaţia să fie 


14 


confirmată din surse independente, deoarece Clonaid n-a pus 
nimănui la dispoziție materiale științifice și detalii legate de 
acest subiect. Președinta companiei, Brigitte Boisselier, a numit 
așa-zisa reușită «un pas spre nemurire». 

După o sarcină care a evoluat favorabil, Eve a fost născută 
prin cezariană de o americancă de 30 de ani, care a donat 
medicilor ADN-ul necesar, purtând sarcina până la maturitate. 

În următoarele zile, un expert independent va preleva sânge 
de la mamă și fetiță, încercând să determine prin analize dacă 
ambele făpturi sunt identice din punct de vedere genetic. In 
cazul în care rezultatul va fi pozitiv, înseamnă că vremea 
clonelor umane a început. 

Clonaid a fost fondată în anul 1997 de secta raelienilor sau 
raeliților, un cult care are tangenţe cu OZN-urile și extratereștrii. 
Membrii acesteia cred că liderul lor spiritual, pe nume Rael, este 
de origine extraterestră și că îi învață cum să atingă nemurirea. 
Următoarea provocare a grupării are în vedere transferul 
creierului în clonă. 

În Statele Unite ale Americii, doar patru state au interzis 
clonarea umană, la insistenţele Bisericii Catolice. In ciuda 
acestor interdicții, Boisselier a declarat că Clonaid are de gând 
să deschidă cel puţin o clinică pe fiecare continent, pe lista de 
așteptare pentru asemenea experimente aflându-se peste 2000 
de părinţi. Ambiţiile sectei merg până acolo încât vor să 
realizeze clone după copilul pierdut în accidente de anumite 
familii, pentru cuplurile infertile și pentru lesbiene. Mai e de 
menţionat faptul că în cursa clonării s-au mai înscris și 
ginecologii Severino Antinori și Panos Zavos, care au declarat că 
și ei se află în stadii avansate de clonare umană. 

Eve, se pare prima clonă umană realizată de secta raeliţilor, 
prin intermediul companiei Clonaid, a decedat la puţin timp 
după naștere, datorită unor insuficiențe a căror natură nu a fost 
dezvăluită opiniei publice. 

— Ce nebuni! exclamă Lucky cu voce tare, după ce lectură 
aceste informaţii. Clone umane și extratereștri - asta ne mai 
lipsea! De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, de ce n-ar fi 
posibil așa ceva, atâta vreme cât și un paranormal ca mine 
poate încăpea pe Pământul ăsta?! Cu toţii suntem oameni, nu-i 
așa? 


15 


La orele 7:00 fix, Învățătorul Mao Xilai cobori din impecabilul 
său Lincoln decapotabil, îndreptându-se spre mulţimea adunată 
în Memorial Parc pentru exerciţii. Majoritatea erau îmbrăcaţi în 
costume galbene, asemănătoare cu ale sale, și se așezaseră pe 
mai multe rânduri, astfel încât între indivizi să existe spaţii cât 
un stat de om. Prin împrejurimi mișunau polițiști ce vegheau să 
nu se întâmple ceva rău, iar gurul nu era însoţit, ca de obicei, 
decât de gărzile sale de corp și de frumoasa Wang. 

Se anunţa o vreme frumoasă, fără nori, și o temperatură 
suportabilă. 

— Victorie cu orice preţ! își salută el adepţii, care îi 
răspunseră cu aceeași formulă puţin belicoasă. 

Stan și Bran cărară micul podium în fața mulţimii, iar gurul se 
pregăti pentru discursul de început. In parc erau aproximativ 
500 de persoane de cele mai felurite naţionalităţi, absolut 
convinse că dacă nu se vor afla printre cei aleși măcar vor putea 
lupta ca să salveze planeta de la distrugere. Ceea ce nu era 
lucru puțin. 

Mao Xilai își începu discursul pe un ton blajin, fără să zbiere, 
așa cum făcea de obicei. Mai întâi voia să capteze atenţia 
tuturor, făcându-și practicanţii să ciulească bine urechile, pentru 
a-i auzi învăţăturile. Dar, pe măsură ce vorbea, glasul său 
devenea tot mai puternic și mai ameninţător. Din când în când 
rostea sloganul sectei, ridicând în aer când câte un pumn, când 
pe amândoi. 

— „Ei” ne pândesc fiecare mișcare. Ne-au distrus cultura şi- 
acum încearcă să ne îngrădească libertatea. Asta vor să facă. 
Spiritualitatea și cultura noastră se află în mare primejdie. Mă 
bucur nespus de mult că 12.000 de locuitori ai acestei 
metropole ni s-au alăturat, dar aștept ca numărul salvatorilor 
Pământului să sporească în viitorul apropiat. Altfel nu se poate, 
oameni buni. Nu se poate, ascultaţi-mă pe mine. Și-acum, să ne 
fortificăm spiritul prin exercițiu, ca să le putem face 
extratereștrilor! 

In spatele lui, Wang Lihong era și ea pregătită pentru 
începerea practicilor Falung Mao, de fapt un amestec ciudat 
între adevărata mișcare Falun Gong și ideile destul de deplasate 
ale așa-zisului învăţător. 


16 


Lucky își aprinse o ţigară și, în faţa unei cafele slabe, porni 
computerul. La scurt timp după aceea accesă site-ul de care se 
lega persoana chinezoaicei visate și citi următoarele: 

Secta Falung Mao este o disidenţă a mișcării Falun Data sau 
Falun Gong, înfiinţată în anul 1992 în China de Li Hongzhi și 
repudiată de aceasta. 

Despre Falun Gong. 

Școală de qigong, având patru seturi de exerciții executate în 
picioare și unul de meditaţie. Mișcările sunt simple și line, 
menite să cultive spiritualul uman și să îl relaxeze pe practicant. 
Scopul mișcării este de a eleva caracterul moral al 
practicantului, virtuțile sale, aducându-l în armonie cu natura 
fundamentală a Universului. Mentorul și fondatorul mișcării, Li 
Hongzhi, afirmă că natura fundamentală a Universului se 
exprimă prin: 

Adevăr-Compasiune-Toleranţă. 

Falun Gong este predat absolut gratuit în numeroase ţări de 
pe mai multe continente. Nu are intenţii sau afiliaţii politice, nu 
admite implicaţii religioase sau ritualuri de venerare a anumitor 
persoane. Intre adepţii mișcării nu există niciun fel de ierarhii, 
cler sau funcţionari, ci numai oameni care practică exerciţiile 
Falun Gong. De asemenea, nu există niciun fel de organizare a 
mișcării, oricine putând începe sau renunţa la exerciţiile în aer 
liber, iar predarea se face gratuit de către voluntari. 

In anul 1998, Guvernul chinez estima că gruparea Falun Gong 
numără între 70 și 100 de milioane de adepţi numai în această 
țară. Dar mișcarea se răspândise cu rapiditate și pe alte 
meridiane. 

e 

Exasperat de refuzurile repetate ale amicului său, Thomas 
Roe se înfiinţă la ușa acestuia, sunând îndelung, la interfon. Era 
puţin nervos, iar această stare provenea în special din faptul că 
nu îi plăceau lucrurile neclare. 

— Balaurul cu șapte capete vrea să intre! răspunse agentul 
CIA, când auzi glasul lui Lucky care îl întreba de sănătate. 
Așteptai pe altcineva, perversule? 

Ceva mai târziu, odată intrat în apartamentul gazdei, 
impozantul Tom se repezi la frigider, luă o sticlă de whisky plină 
pe jumătate și se așeză în fața computerului, sub privirile 
impasibile ale prietenului său, care era deja obișnuit cu 


17 


asemenea maniere. În plus, știa foarte bine că n-avea niciun 
rost să încerce a-și opri prietenul. Oricum n-ar fi reușit... 

— la să vedem noi cu ce se delectează copilul... Ha, ai de 
gând să devii „in-sectă”! se amuză el. Și în ce sectă ţi-ai ales să 
intri, dacă nu te superi? 

Agentul se așeză cât mai comod pe canapeaua din apropiere, 
crăcănându-și picioarele ca un veritabil cowboy sătul de călărit 
luni în șir și nespălat de tot atât timp. 

— Tom, nu că n-aș avea chef de glumele tale insipide, însă nu 
văd rostul întrebării. Ce, dacă ţi-aș spune, ai înţelege? 

Musafirul îl privi destul de încântat pe Lucky, fiind obișnuit din 
partea lui cu asemenea stări. Abia după aceea îl provocă: 

— Incearcă-mă! 

— OK, atunci am să-ţi pun o întrebare în chineză, limbă pe 
care o studiez de trei zile. Nu te deranjează, nu-i așa? 

— Aoleu, stai așa! sări agentul de la locul său. Tu chiar ai luat- 
o în serios... Eu te tot băteam la cap să regulăm amândoi o 
chinezoaică sau o asiatică - tot una -, și tu vrei acum să te 
căsătorești? Spre binele tău, să nu faci una ca asta, pal! A mai 
încercat unu’ și a dat ortu’ popii. iți aduci aminte de ăla din 
trupa Beatles... cum i-o fi zicând, că acum îmi scapă?... 

Cum Lucky nu răspunse nimic, deși știa la cine se gândise 
amicul său, agentul citi cu glas tare pe ecranul monitorului: 

— „Sistemul Falun Gong s-a răspândit prin viu grai datorită 
eficacităţii sale în ameliorarea stării de sănătate și fiindcă e 
deschis pentru toată lumea în mod gratuit. Astfel, a ajuns să fie 
popular în afara Chinei, în numeroase orașe din Europa, America 
de Nord și Australia.” l-auzi! Mâine-poimâine va intoxica și 
Vaticanul. Ce-aș mai râde... 

Și Tom chiar începu să râdă, din ce în ce mai amuzat de 
ocupaţia lui Branigan. Cum acesta din tăcea, continuă: 

— Interesant, amice, dar de ce nu începi tu gimnastica asta, 
dacă tot te-ai ambalat, cu ceva de genul Tantra Yoga? Ai auzit 
de chestia asta? 

În minutele următoare, gazda se simţi datoare să își 
informeze prietenul de ce culegea date despre mișcare. Altfel n- 
ar mai fi fost chip să se înţeleagă cu el. Acesta din urmă se 
arătă la fel de nedumerit ca și amicul său, neputând trage o 
concluzie în legătură cu visul respectiv în care Lucky făcea sex 
oral cu o chinezoaică. 


18 


— Poate că n-a fost tocmai un vis, încercă agentul CIA să îl 
încurajeze, nutrind speranţa că poate va face și el parte din joc, 
într-un viitor cât mai apropiat. 

— Asta mă gândeam și eu, Tom, admise Lucky. De-aia m-am 
și apucat să învăţ chineza; în lipsă de altceva mai bun de făcut, 
firește. 

— În regulă, se resemnă masivul agent să accepte ceea cei 
se părea a fi realitate într-o proporție de cincizeci la sută. Te-ar 
deranja dacă aș culege și eu unele informaţii în legătură cu 
Falung Mao, prin intermediul canalelor noastre secrete? 

După câteva clipe de gândire, Lucky îi răspunse fără prea 
mult entuziasm: 

— Dimpotrivă, ba chiar ţi-aș mulțumi pentru ajutor. 

— Da' dacă totul va ieși cum sper eu, mi-o dai și mie o noapte 
pe chinezoaica aia focoasă, dacă nu vrei s-o facem poștă? Zici 
că e tânără și frumoasă ca o zeiță? 

(J 

Mulțumit de rezultate obținute la sfârșitul unei zile de muncă 
asiduă, Xilai ajunse la sediul mişcării în compania cunoscutei 
sale suite. Bondocul se repezi să îi deschidă portiera cât mai 
repede, însă figura nu îi ieși așa cum și-ar fi dorit, ceea ce atrase 
după sine o apostrofare din partea stăpânului: 

— Cheng Hunan, spiritul tău e mult prea slăbit în ultima 
vreme. Oare ai intrat în stăpânirea „lor”, de nu-ţi mai poţi 
îndeplini sarcinile cum se cuvine? 

Destul de speriat de ameninţarea aluzivă cu concedierea, 
bărbatul se grăbi să nege învinuirea: 

— Nu, Învățătorule, cu siguranţă nu. Cred că am mâncat prea 
mult la prânz. Asta e singurul motiv pentru care m-am 
împiedicat. N-o să se mai întâmple. 

Celălalt bodyguard parcă între timp Lincoln-ul sub o prelată și 
începu să vorbească cu unul dintre paramilitarii angajaţi de 
Xilai, probabil șeful de planton. După un minut, vreme în care 
gurul așteptă să i se dea raportul, chinezul se apropie și îi șopti: 

— Învăţătorule, avem o revoltă. 

Mao se înnegri la faţă, încruntă sprâncenele și își strânse 
pumnii mici pe lângă corp, în tentativa de a adopta o atitudine 
terifiantă. Abia după aceea întrebă: 

— Cine e, Zeng Wu? 


19 


— O tânără americancă de origine taiwaneză, pe nume 
Barbara Savage, răspunse acesta dintr-o suflare, ca să nu-și 
vadă stăpânul încă și mai nervos. A încercat să evadeze. Tatăl ei 
este francez de origine. S-o ucid? 

Învățătorul îl privi ca pe o maimuţă care tocmai a coborât din 
copac și vrea să meargă cu bicicleta, abia apoi răspunzându-i cu 
dispreț: 

— Nu fi imbecil! Adu-o imediat la mine, în sufragerie, și nu-i 
provoca nici cel mai mic rău! De la atâta mâncare se pare că ai 
uitat de cauza noastră? 

În acel moment își făcu simțită prezența și frumoasa Wang 
Lihong, care, înțelegând despre ce era vorba, îi atrase atenţia 
amantului său chinez: 

— Oare, dacă tot e s-o pedepsești așa cum merită, n-ar fi bine 
ca la supliciu să asiste și unii dintre cârcotașii care mai 
comentează deciziile tale, Învăţătorule? 

Xilai reflectă câteva clipe la sfatul chinezoaicei, se felicită în 
gând pentru faptul că o adoptase și abia apoi răspunse, destul 
de reţinut: 

— Nu cred că e o idee rea. Zeng Wu, să aduci vreo doi dintre 
studenţii care mai au câteodată de comentat cu privire la 
scopurile și practicile mișcării noastre. Se vor distra pe cinste, te 
asigur... 

Apoi se îndepărtă cu același aer de mare imperator, făcându- 
și suita să respire ușurată - deoarece Xilai nu își ieșise cu 
adevărat din pepeni. Dimpotrivă, genul de corecţii pe care le 
aplica rebelilor chiar îl amuza, deși n-ar fi recunoscut în ruptul 
capului. 

e 

A doua zi, Thomas Roe și Samuel Branigan stăteau la o cafea, 
bineînţeles stropită din belșug cu whisky, pe terasa unui local 
din down town. Se întâlniseră ca să compare ultimele informaţii 
obținute despre mișcare și despre adepţii ei. 

— Idioţii mei știu foarte bine cu ce se mănâncă Falun Gong și 
zic că autorităţile chineze i-au interzis, vânându-i ca pe șobolanii 
care au făcut prea multe stricăciuni la viaţa lor. Numai că 
oamenii sunt extrem de nevinovaţi, cel puţin în opinia 
autorităților americane și a comunității europene. In ceea ce 
privește Falung Mao, disidenţă care încearcă să se identifice cu 
Falun Dafa sau Falun Gong, lucrurile sunt clare. Mao Xilai este 


20 


un impostor de duzină care, profitând de unele învățături, și-a 
creat propria sectă, cu toate că face ca toți dracii când gruparea 
îi este catalogată astfel. Deoarece scopurile și obiectivele lui nu 
sunt foarte clare, CIA îl are în vizor de vreo doi ani. lar dacă noi 
doi am putea afla adevărul despre ce se întâmplă în realitate, 
toată lumea ar fi foarte mulţumită. Între noi fie vorba, din câte 
am înţeles, șefii mei n-ar avea nimic împotrivă dacă noi ne-am 
alege cu fata, la sfârșitul balamucului. 

— Cu alte cuvinte, din nou trebuie să lucrez pentru voi... 
realiză Lucky, ignorând ultima remarcă a masivului său amic. 

— Asta numai în cazul că vrei s-o faci, Lucky. Numai dacă vrei 
s-o faci. Nu te obligă nimeni, conform înţelegerii pe care ai 
încheiat-o cu șefii mei. Pe cuvântul meu! 

Branigan stătu câteva minute pe gânduri, observându-și ca 
prin ceaţă prietenul cum se aprovizionează din nou cu un pahar 
dublu de whisky. Işi frecă ușurel fruntea, apoi tâmplele, sfârșind 
această serie de gesturi automate prin aprinderea unei noi ţigări 
Winston. 

— Dar crede-mă - reluă agentul -, flerul îmi spune că secta 
așa-numită Falung Mao este extrem de periculoasă. Va trebui să 
fim foarte atenţi. 


21 


e Capitolul 3 « 


— Care e numele tău? o luă Xilai din scurt pe fată, imediat ce 
aceasta intră în cameră, împinsă de un individ înarmat. 

Căutătura lui era plină de ură și, cum taiwaneza nu răspunse 
întrebării cu promptitudinea așteptată, Wang Lihong o izbi în 
ceafă cu patul unui revolver, făcând-o să îngenuncheze 
independent de voinţa ei. Până să se dezmeticească, în încăpere 
își mai făcură apariţia alte două gorile și doi practicanți 
îmbrăcaţi în costume galbene. Aceștia văzuseră cum colega lor 
fusese lovită, dar nu avură curajul să protesteze. Le era și așa 
prea frică pentru propria piele. 

— Voi cine sunteţi? se răsti gurul la ei, încercând să îi domine 
de la bun început. 

— Leon Bellinger, Învăţătorule. 

— Marvin Kaiser Jordan, Învăţătorule . 

Răspunsul lor demonstra cu prisosinţă, dacă mai era nevoie, 
faptul că aceștia nu doreau să aibă parte de tratamentul ce îi 
fusese aplicat taiwanezei. In privinţa a ceea ce urma să se 
petreacă, niciunul dintre ei nu îndrăznea să facă vreo predicţie. 

— Am auzit despre voi că faceți unele comentarii la adresa 
mișcării noastre și a principiilor după care ne călăuzim, rosti 
Xilai, ameninţător din cale-afară. Astăzi nu veţi fi supuși unui 
interogatoriu, ci o să fiţi doar spectatori la o parte dintre 
supliciile pe care surorile, soțiile sau mamele voastre le-ar putea 
avea de îndurat, în cazul în care nu vă băgați minţile-n cap. Și 
acesta va fi doar începutul. Cred că m-am făcut destul de bine 
înțeles. Băieți - li se adresă Xilai gărzilor -, fiți cu ochii pe ei, iar 
dacă încearcă să se amestece în treburile mele îi puteţi împușca 
fără somaţie. Aveţi permisiunea mea și așa trebuie să păţească 
toţi cei care mi se împotrivesc. 

Intre timp, masându-și ceafa, fata se ridicase de la pământ, 
dar nu zise nimic, știindu-se vinovată, încălcase regulile 
așezământului, iar acum o aștepta pedeapsa. Avea s-o 
primească cu demnitate și după aceea să hotărască în legătură 
cu modul în care își va continua viaţa. 


22 


— Unde  rămăsesem? întrebă gurul, privindu-și amanta 
chinezoaică. Întreruperile mă scot din sărite. 

— Îi ceruse-i târfei ăsteia să-ţi spună cum o cheamă, iar ea se 
prefăcea că tocmai uitase, răspunse amanta oficială în limba 
chineză. 

— Exact. Ei? 

— Savage mă numesc, răspunse practicanta, cu teamă în 
glas. Barbara Savage. 

— Și de ce te faci tu vinovată, femeie? începu Mao Xilai seria 
întrebărilor la obiect, făcând pe inchizitorul. 

— Pentru că am încercat să evadez, răspunse aceasta cu glas 
slab. 

În secunda următoare, o palmă răsună zgomotos pe obrazul 
ei, crăpându-i colţul gurii și năpădind-o de sânge. 

— Greșit, vorbi Lihong, cea care o lovise. Răspunsul exact era: 
„Am încercat să evadez, călcându-mi jurământul faţă de mine 
însămi și de mișcare”, preciză chinezoaica. 

— Că am încercat să evadez, călcându-mi jurământul față de 
mine și de mișcare, repetă fata cu greutate, lingându-și sângele 
care i se prelingea spre bărbie. 

— În concluzie, ești conștientă că meriţi să fii pedepsită? o 
întrebă mentorul mișcării Falung Mao, pe un ton ceva mai blajin. 
Doar astea sunt reguli pe care tu le cunoști foarte bine, la fel ca 
și ceilalți practicanți încartiruiţi aici de bună voie. 

— Da, zise Barbara Savage, gândind că supliciul ei se afla 
foarte aproape de sfârșit. 

Putea supravieţui în urma câtorva lovituri, de asta nu-și făcea 
probleme. Din păcate pentru Barbara, tortura de-abia urma. 

— Foarte bine, în acest caz spectacolul poate începe, decretă 
Mao  Xilai. Adu o masă în mijlocul încăperii, îi porunci el 
bărbatului care o escortase pe taiwaneză. 

Acesta se execută imediat, abandonându-și pușca Magnum 
300 într-un colț al încăperii. 

Chinezul începu să îi dea târcoale tinerei femei și să îi 
adulmece părul, constatând cu plăcere că era proaspăt spălat. 
Apoi, cu degetul arătător de la mâna dreaptă, o împunse ușurel 
în anumite zone ale corpului, făcând-o să se înspăimânte tot mai 
mult în legătură cu ceea ce avea să urmeze. 


23 


— Dezbracă-te! îi ceru el, încrucișându-și mâinile la piept într- 
o atitudine care se dorea impozantă, ce nu admitea replică ori, 
și mai rău - împotrivire. 

— Și gândește-te la faptul că, dacă nu cooperezi, soarta 
mamei și a frăţiorului tău mai mic este pecetluită, adăugă Wang 
Lihong, răsfoind un dosar pe care tocmai îl scosese dintr-un raft 
al bibliotecii. Doar nu vrei să li se întâmple ceva rău, nu-i așa? 

Barbara Savage, care nu avea mai mult de douăzeci și cinci 
de ani, începu să se dezbrace cu  încetinitorul, spre 
nemulțumirea lui Xilai, ce părea destul de grăbit. 

— Să o ajut eu, Învăţătorule? îl întrebă chinezoaica, pentru a 
preîntâmpina un nou acces de furie al acestuia. 

Știa că, dacă Xilai își pierdea controlul, întregul spectacol risca 
să fie compromis, ceea ce nimeni nu voia să se întâmple, cu 
excepția practicanţilor rebeli din încăpere. 

— Nu e nevoie, o va face bodyguardul, răspunse bărbatul, 
privind gorila acum neînarmată. Rupe-i hainele de pe ea! 

Cu o plăcere ce demonstrară că individul nu se afla la prima 
experiență de acest gen, gorila se năpusti la biata fată, lăsând-o 
pe aceasta, în doi timp și trei mișcări, numai în cercei. Scurta 
luptă îl excitase și în sinea lui, spera să se înfrupte măcar o dată 
din nurii acelei cursante ce avusese proasta inspiraţie de a 
încerca să evadeze. 

Libidinos, Mao Xilai îi dădu târcoale victimei, studiind-o din 
toate unghiurile și pipăindu-i cu predilecție părţile moi ale 
trupului. La un moment dat chiar o linse pe fată pe gât, stârnind 
din partea lui Wang Lihong un suspin ce aducea a indignare, dar 
în realitate era cu totul altceva. 

Dacă nu arăt că-mi pasă, idiotul ăsta mi-ar putea reproşa că 
nu îl iubesc îndeajuns și că nu sunt destul de devotată cauzei, 
calculase ea rapid în minte. Așa că mai bine mă prefac din nou, 
ce mai contează... 

După ce se sătură de contemplare, chinezul își gratulă victima 
cu un compliment destul de deplasat în acele circumstanţe: 

— Micuța noastră nu se prezintă rău deloc și sunt convins că, 
după această noapte, va deveni una dintre cele mai bune 
luptătoare pentru cauza noastră. Vino, draga mea! îi zise gurul, 
trăgând-o de ceafă, apoi obligând-o să îngenuncheze. Și nu uita: 
Victorie cu orice preţ! 


24 


Fata se execută, ajungând cu gura în dreptul organului 
bărbatului, și înțelese imediat ce i se cerea să facă. Nu că s-ar fi 
împotrivit acestui lucru, știind că altfel viața mamei și a 
frăţiorului erau puse în mare pericol, dar rușinea o împiedica să 
se dedea la felația ce-i fusese sugerată, în fața acelei 
numeroase asistente. 

Văzând ezitările „proscrisei”, Lihong înţelese că este necesar 
din nou să intervină pentru a-și afirma atașamentul față de Xilai. 

— Învăţătorule, crezi că e cazul să îi mai aplic o corecție, sau 
poate mai multe? încercă târfa americanului de origine chineză 
să afle dorințele acestuia. 

— Las-o, îi e rușine, însă va învinge acest sentiment, 
concentrându-se așa cum procedează la lecţiile de gimnastică! 
Nu-i așa, iubito? 

Barbara Savage se mai codi o vreme, conștientă că nu avea 
decât două alternative: ori să i-o sugă Invăţătorului în faţa 
celorlalţi, ori să i-o sugă după ce încasa o bătaie soră cu 
moartea de la ticăloasa de Lihong. Cea de-a treia alternativă nici 
măcar nu intra în calcul. Pentru nimic în lume n-ar fi riscat viața 
familiei sale, refuzând prostește o simplă felaţie, fie ea și cu 
public. A 

Cu mâini tremurătoare, fata îl dezbrăcă pe Invăţător și începu 
să-i alinte mădularul, mai întâi cu limba, apoi cu buzele, ca în 
cele din urmă să îl înghită complet. Cum dimensiunile acestuia 
nu erau dintre cele mai performante, ultimul efort nu se dovedi 
unul prea mare. 

Unul dintre „invitaţii” la reprezentaţie încercă să privească în 
altă parte, scârbit de un asemenea tablou, dar un pat de armă 
încasat în rinichi îl convinse că nu procedase tocmai corect. Așa 
că Leon Bellinger, căci despre el era vorba, fu forţat să asiste în 
continuare la spectacol de pe rândul din faţă. 

— Ai o limbă foarte pricepută pentru vârsta ta, o gratulă Xilai 
cu un compliment care fetei nu îi făcu nici cea mai mică plăcere. 

Deși ţinea ochii strânși, tot i se prelinseră câteva lacrimi pe 
obraji, care avură darul să îl scoată din sărite pe guru. 

— Cum, netrebnico, eu îţi permit să beneficiezi de trupul meu 
sfânt, și tu nu ești mulțumită? Asta-i recunoștinţa ta după ce ai 
încercat să ne trădezi? Puneţi-o cu burta pe masă! 

Bodyguardul și chinezoaica săriră imediat de la locurile lor 
pentru a îndeplini cât mai repede porunca Invăţătorului. Ca 


25 


măsură de precauţie menită să preîntâmpine eventuale 
împotriviri, Lihong îi altoi taiwanezei un pumn în ficat, făcând-o 
pe aceasta să se încovoaie. Imediat după aceea, Barbara 
Savage se afla pe masă cu fața în jos și picioarele depărtate, 
fiind, din cauza fricii, incapabilă să se împotrivească în vreun fel. 
Incepuse să înțeleagă faptul că Mao era în stare de orice, chiar 
să o ucidă, ca apoi să îi asasineze familia la care ţinea mai mult 
ca la ochii din cap. Ce proastă fusese când intrase de bună voie 
în acea sectă blestemată, lăsându-i singuri, să se descurce cum 
or ști. Oare unde îi fuseseră minţile? 

Figurile îngrozite ale celor doi practicanți care asistau la 
supliciu contrastau flagrant cu cele ale paznicilor lor, ce ar fi dat 
oricât ca să se afle ei în locul Învăţătorului. Bineînţeles, după ce 
acestuia i se înmuia bărbăţia. 

Mao Xilai se apropie de masa pe care fusese întinsă tânăra, îi 
depărtă fesele, înfigându-și unghiile în ele, și își insinuă 
membrul în anusul ei cu toată forța de care era capabil. 

— Așa, târfă nerecunoscătoare ce ești! vorbi Xilai cu dinţii 
strânși. Acum primeşti exact ceea ce meriți. Rostește: Victorie 
cu orice preţ! Spune-o, n-auzi, dacă nu vrei să mori chiar acum, 
sugrumată de mâinile mele! 

— Victorie cu orice preţ! abia îngăimă nefericita, simțind cum 
tavanul i se prăbușește în cap de atâta rușine. 

Dacă la început practicanta Falung Mao simţi o usturime 
pronunțată în spate, la scurt timp după aceea durerea încetă, 
sfincterul obișnuindu-se repede cu dimensiunile reduse ale 
organului celui care o penetra. Fata rezista atacurilor lui 
furibunde cu un stoicism demn de o cauză mult mai bună decât 
cea pentru care luptase până în acel moment, și anume 
contracararea invaziei unor extratereștri care ar fi intenționat să 
invadeze Pământul. In ceea ce privește salvarea familiei și a 
propriei sale vieţi, știa că sacrificiul pe care îi făcea era de-a 
dreptul insignifiant. Din nefericire pentru ea, nici măcar nu 
bănuia ce avea să urmeze. 

e 

Ca să își continue investigaţiile cu ajutorul Internetului, Lucky 
și Tom descinseră din nou la locuința primului. Agentul se trânti 
într-un fotoliu pe care îl trase aproape de computer, înarmându- 
se cu o porţie dublă de whisky, iar prietenul său începu să 


26 


acceseze tot felul de site-uri, până când descoperi ceea ce îl 
interesa și își aprinse o ţigară Winston. 

— Poţi citi de pe monitor? îl întrebă Lucky pe Tom, simţindu-l 
cam distrat. 

— Cu greu, amice, cu greu. Sunt doar la primul pahar. În plus, 
nu știu cât aș putea reţine din informaţiile acestea, dat fiind ora 
târzie, stresul de peste zi și... 

— ... Băutura pe care ai înghiţit-o până acum, îl completă 
Branigan, simţindu-l în dificultate și știind cu exactitate 
cantitatea pe care amicul său o consumase până în acel 
moment. Foarte bine, atunci o să citesc eu, pentru amândoi, cu 
voce tare. Astfel, o să rețin tot ce îmi apare în faţa ochilor. 
Oricum rețineam... Cine știe când vom avea nevoie de anumite 
amănunte care acum ne-ar putea scăpa. 

Mult mai detașat decât și-ar fi dorit să fie, agentul CIA îl 
aprobă, instalându-se și mai comod în fotoliu: 

— E o idee excelentă, prietene. Sunt numai ochi și urechi, 
crede-mă! 

— Fondatorul școlii Falun Gong este Li Hongzhi, care a vorbit 
pentru prima oară despre această mișcare în anul 1992. Timp 
de șapte ani, cu sprijinul Guvernului chinez, mișcarea a fost 
foarte bine primită de populație, ba chiar și de alte state, printre 
care și SUA. In 1996 a apărut cartea intitulată „Zhuan Falun”, 
tipărită în milioane de exemplare. Aici au fost expuse principiile 
Falun Gong, trei ani mai târziu autorităţile chineze estimând că 
numărul practicanţilor acestui cult, care promovează adevărul, 
compasiunea și toleranța, se situează între șaptezeci și o sută 
de milioane de oameni. Din acel moment amploarea mișcării a 
devenit o amenințare la adresa autorităţilor, deoarece 
recomandă abţinerea de la implicarea în lupta politică și 
renunțarea la faimă. Ceea ce autorităţilor chineze nu prea le-a 
convenit. 

— Hâc! făcu Tom în acel moment, ducând mâna la gură. Da' 
ce, dacă ar fi promovat o teorie belicoasă ar fi fost mai puţin 
amenințătoare? 

Lucky îi aruncă o privire, încercând să își dea seama de 
nivelul de ebrietate pe care-l atinsese amicul său. Și, cum nu 
reuși acest lucru, își reluă expunerea: 

— Taci și ascultă! Li Hongzhi s-a stabilit în SUA începând cu 
anul 1995, tocmai pentru a nu ridica suspiciuni în China. Cu 


27 


toate acestea, unii dintre potentaţii chinezi conduși de Jiang 
Zemin - mobilizați de raţiuni aparţinând epocii maoiste - au 
început să manifeste ostilitate față de Falun Gong. Practicanţii 
au fost șicanaţi și nu s-au mai eliberat autorizaţii pentru locurile 
de practică, fără ca simpatizanţilor să li se poată pune în cârcă 
vreo vină. 

— Chinezii ăștia sunt nebuni, sau ce? îl întrerupse Thomas 
Roe, dând impresia că încă mai rezistă lecţiei la care participa. 
Nu ei au zis că Falun, asta, e bună? 

Lucky ignoră întreruperea și continuă: 

— La 23 aprilie 1999, în urma unui articol de presă foarte 
calomnios apărut într-un ziar din orașul Tianjin, a început 
prigoana „falungilor”. Câteva zeci de persoane pașnice s-au dus 
la ziar ca să lămurească lucrurile, dar Poliţia a intervenit în forță, 
arestând și maltratând sute de chinezi fără niciun motiv. Două 
zile mai târziu, circa zece mii de practicanți Falun Gong din 
Beijing - asta e capitala Chinei, dacă nu știai - au făcut apel la 
Guvernul central, denunţând atrocitățile comise la Tianjin. Ei 
cereau eliberarea celor arestați și dreptul de a-și putea continua 
exerciţiile. Premierul Chinei i-a primit pe reprezentanții 
protestului spontan, promiţându-le că va rezolva incidentul cu 
promptitudine. Oamenii s-au dus mulțumiți acasă, dar la scurt 
timp a început prigoana tuturor practicanţilor acestei mișcări. 

— Lucky, nu te supăra că te întrerup, da' nu înţeleg ce au 
avut comuniștii ăia cu asemenea oamenii care nu făceau 
nimănui niciun rău? Eu atâta vreau să știu... 

— Amice, ai cam lipsit de la lecţiile de istorie, din câte îmi dau 
eu seama... 

În acel moment, pe agent îl bufni un râs necontrolat, întrerupt 
de sughiţuri. Când reuși să se potolească puţin, preciză: 

— Dacă îmi amintesc că am făcut primii cinci ani de școală în 
clasa întâi, mă văd nevoit să îţi dau dreptate, pal. Pe onoarea 
mea! 

— Ei bine, o să te lămuresc. O mare masă de oameni care 
este controlată de un singur guru, sau ce-o fi el, poate constitui 
- și constituie - o mare ameninţare la adresă oricărei guvernări. 
Dacă admitem că Li Hongzhi, la un moment dat - când mișcarea 
căreia i-a pus bazele ar fi devenit și mai puternică din punct de 
vedere numeric -, ar fi cerut ca oamenii să-l aleagă pe el în 


28 


fruntea statului, cum crezi că ar fi reacţionat practicanţii Falun 
Gong și familiile lor? 

— Bineînţeles că l-ar fi votat. Mi se pare corect, dacă omul e 
popular. 

— Păi, vezi! Şi asta s-a întâmplat în prag de mileniu IIl în 
China. Acum ţi s-a aprins becul? 

— Continuă, Lucky, că tărășenia începe să-mi placă! îl 
îndemnă namila, sorbind încă o gură generoasă de whisky, după 
care își umplu paharul din nou. 

Apoi se răstigni în fotoliu, gândindu-se că ar fi fost minunat 
dacă în acea zi i-ar fi căzut în mână niște traficanţi de trabuce 
cubaneze. Așa, se vedea nevoit doar să adulmece fumul pe care 
îl scotea Lucky din ţigările lui, fiindcă agentului nu-i plăceau 
defel. 

— Așa a început arestarea a zeci de mii de practicanți, care 
erau luaţi noaptea din case și duși la secţiile de poliţie, pe urmă 
pe stadioane pentru triere și apoi încarceraţi. Publicaţiile Falun 
Gong au fost confiscate ca pe vremea naziștilor, fiind arse sau 
călcate cu buldozerele. Numeroși adepți au fost daţi afară din 
serviciu sau evacuaţi din locuințele închiriate de la stat și 
încarceraţi, deoarece practicau un sistem de ridicare a calităţii 
morale și a sănătăţii care deja se extinsese în multe alte ţări ale 
globului. Metodele de tortură la care au fost supuși adepţii 
mișcării amintesc de bezna Evului Mediu și de Inchiziţie. Se 
vorbește aici despre arsuri cu fierul înroșit și ţigări aprinse, 
despre electroșocuri cu bastoane ce pot dezvolta tensiuni de 
zece mii de volţi, privare de somn pe perioade interminabile, 
internări abuzive în spitale de psihiatrie și administrarea forțată 
de calmante puternice, muncă forțată, omoruri în bătaie și 
violuri în grup. 

— Brrr, mi se face părul măciucă! mai zise masivul agent CIA, 
înainte de a adormi ca un bebeluș. 


29 


e Capitolul 4 » 


Cu atenţia mult prea captivată de violul anal la care se deda, 
lui Mao Xilai puţin îi păsa de impresiile asistenței. Fesele tinere 
ale Barbarei îi plăceau atât de mult încât ar fi vrut să le 
penetreze și să le muște în același timp, dacă s-ar fi putut. 

Dar, cum asta nu era posibil, se grăbea să ejaculeze, pentru a 
ajunge la satisfacția supremă pe care era convins că o merită cu 
prisosinţă, în urma eforturilor depuse și a poziţiei supreme care 
o ocupa în cadrul mișcării. 

lar deznodământul nu întârzie să apară în cele din urmă, gurul 
dând ochii peste cap și icnind din gâtlej extrem de satisfăcut, 
atunci când se eliberă de la prima până la ultima picătură de 
sămânță. Înainte de a se extrage dintre fesele tinerei le mai 
mângâie o vreme cu recunoștință, încercând să mascheze 
multumirea sufletească ce pusese stăpânire pe el. Nu era bine 
să dea dovadă de vreo slăbiciune în faţa supușilor, iar el știa cel 
mai bine acest lucru. 

— Te-ai comportat acceptabil, aprecie Xilai, dându-i fetei o 
palmă peste fund în glumă. Sunt destul de mulţumit că locul pe 
care ţi l-am... cercetat este destul de strâmt. Și chiar mă bucur 
de acest lucru. 

Taiwaneza respiră și ea ușurată, deși valul de căldură pe care 
îl simţi în spate o scârbi profund. Crezând că supliciul ei s-a 
terminat, se pregătea să fie pusă în libertate, ca să stea cel 
puţin o oră sub duș și să își facă o clismă. Din nefericire pentru 
ea, tortura avea să continue. Dacă ar fi zărit zâmbetul malefic 
întipărit pe chipul chinezoaicei și, mai ales, bâta de baseball pe 
care aceasta o ţinea în mână, presimţirile ei ar fi fost cu totul 
altele. Mult mai înfiorătoare. 

Abia în clipa în care Mao Xilai i-o scoase din fund, ștergându- 
și-o de fesele ei, începu adevăratul supliciu. 

Wang Lihong se apropie de masa pe care fusese violată 
taiwaneza, îi mai administră o lovitură în ceafă, ca pentru ao 
ameti, apoi îi vâri în vagin capătul mai subţire al bâtei. Nefericita 
icni de durere, neîndrăznind să comită vreun gest de împotrivire 
și lăsându-se în voia chinezoaicei în schimbul supraviețuirii sale. 


30 


A propriei supravieţuiri și a familiei. Nici prin cap nu-i trecea că 
ceea ce era mai rău abia urma. 

— Dă-i-o în gură trădătoarei! îi ceru gurul bodyguardului, care 
saliva de multă vreme, sperând din tot sufletul să se poată 
înfrupta și el din plăcerea acelei seri de pomină. Vreau să o văd 
sufocată, că prea i-a plăcut mai devreme! 

Acesta scoase repede la vedere un impresionant mădular 
erect, pe care îl vâri fără alte comentarii în cavitatea bucală a 
Barbarei, nu înainte de a-i șopti la ureche: 

— Dacă mă muști, frățiorul tău va fi făcut poștă de toți 
prietenii mei, până când își va da duhul. Să nu te îndoiești de 
asta nici măcar o clipă. 

Ceva mai târziu, după ce taiwaneza fu violată inclusiv de 
practicanţii chemaţi să asiste la spectacol și de gorilele care îi 
supravegheau, trebui să se târască singură până la baraca ei, 
jurând cu glas tare că niciodată nu va mai încerca să evadeze și 
că toată averea ei va fi donată mișcării Falung Mao, așa cum i se 
ceruse. Voia cu orice chip să rămână în viaţă și să se răzbune, 
dacă așa ceva ar fi fost posibil vreodată. 

e 

Amândoi se plictisiseră de câte informaţii găsiră pe Internet. 

Cum Tom nu dădea semne că ar vrea să se ducă la el acasă, 
Lucky reluase lecţiile de învăţare a limbii chineze, în vreme ce 
agentul butona telecomanda televizorului ca să nu adoarmă, 
căutând în special reclame, - fiindcă acestea îl amuzau din cale- 
afară și îl ţineau treaz. La un moment dat rămase pe un post și 
își întrebă amicul: 

— Tu știi cum arată Xilai ăsta? 

— Nu, răspunse Branigan, destul de absent. 

— Uite-l! Scrie jos: mentorul mișcării Falung Mao. 

Lucky catadicsi să își desprindă privirea de pe ecranul 
monitorului și să își arunce ochii pe sticla televizorului. Era vorba 
despre un interviu luat în direct de unul dintre canalele TV ale 
statului California, interviu care se afla în plină desfășurare. 

Reporter: De ce trebuie ca omenirea să se teamă? Credeţi că 
războaiele, accidentele nucleare ori biologice și comunismul nu 
sunt de ajuns pentru a înfricoșa o întreagă planetă? 

Mao Xilai: Pentru că la începutul secolului, în anii, 90, 
extratereștrii au invadat mintea umană, infestând ideologia și 
cultura. „Ei' nu vor să ne lase nicio șansă pentru a ne apăra. 


31 


Acesta e un lucru foarte clar pentru mine și pentru ceilalți aleși, 
care vor fi în prima linie când ne vom lupta cu „ei”. 

R: De unde provin acești „ei'? 

MX: De pe altă planetă, din alte galaxii, din dimensiuni 
nedescoperite încă de umanitate. 

R: Care credeți că le sunt scopurile? 

MX: Aliens au vrut să compromită Lumea și au reușit. Ei au 
venit cu computerele și avioanele, învățând oamenii să creadă 
mai mult în știință decât în propriile valori spirituale. Astfel, am 
ajuns să fim total controlati din punct de vedere spiritual. Ceea 
ce nu știu decât cei initiati și practicanții Falung Mao este că 
invențiile umanității nu apartin oamenilor de știință, ci 
extratereștrilor, fiindcă aceștia le-au indus savanților inspirația 
de a le inventa, manipulându-le mințile. In acest mod au ajuns 
să controleze omenirea, iar acum nimeni nu mai poate trăi fără 
știință. Repet, nimeni nu mai poate trăi fără știință, pe baza 
adevăratelor valori spirituale ale umanității. 

R: Dacă nu vă supăraţi, aveți idee ce vor extratereștrii de la 
noi? A 

MX: Scopul lor este să ia locul „umanilor” prin clonare. In 
cazul în care acest experiment va reuși, vor putea înlocui 
oamenii în mod oficial, fără vreo împotrivire din partea cuiva. 
Apoi, extratereștrii vor înlocui și sufletele pământenilor, luându- 
le locul. Pentru mine este clar ca lumina zilei. 

R: Vreti să spuneți că natura umană își va încheia ciclul 
datorită acestor invadatori? 

MX: Exact. Oamenii nu se vor mai naște din oameni, ci în 
laboratoare. Va fi impusă o legislație extrem de dură, care va 
stopa reproducerea naturală în cazul umanoizilor. Războaiele și 
conflictele armate sunt tot șmecherii ale extratereștrilor, menite 
să-i facă pe oameni dependenți de știință și tehnologie. Fără 
tehnologie n-ar mai exista nici conflagrații mondiale. 

R: De ce credeți că Aliens au ceva cu noi? 

MX: Deoarece corpul uman este cea mai măreață și mai 
perfectă creație a Universului. 

R: Dar acești extratereștrii care ne vor invada cum arată? 

MX: Deși sunt făcuți din același aluat, nu ne seamănă perfect. 
Unora le lipsește nasul, iar alții arată ca niște fantome. Viitorul 
societății omenești este înfiorător, vă asigur! Aici ar fi cazul să 
mai precizez un lucru. Chiar și dacă extratereștrii nu vor reuși să 


32 


înlocuiască oamenii, Umanitatea se va autodistruge. Industria 
mondială creează poluare, iar microparticulele din atmosferă 
afectează omenirea în ansamblul ei. Instabilitatea climei este 
cauzată tot de poluare, iar acest lucru noi nu suntem încă în 
stare să îl remediem. La fel și în cazul apei potabile. Aceasta nu 
va mai fi niciodată atât de pură ca înainte, ceea ce va duce la 
îmbolnăviri masive. Ca să nu mai amintesc despre E-uri și alte 
substanțe chimice dăunătoare sănătății oamenilor, pe care le 
înghițim cu plăcere. Pentru a satisface tentațiile unor glande 
papilare, extratereștrii ne-au mânat să ne distrugem întregul 
organism, înghițind chimicale cu nemiluita. Ascultaţi-mă pe 
mine, singurul lor scop este să ne distrugă pentru a ne lua locul. 

R: Și-atunci, de ce nu vă adresati întregii umanități, pentru a o 
avertiza de pericolul ce o paște? 

MX: Fiindcă numai practicanții Falung Mao, care asimilează 
învățăturile mele, pot fi salvați de urgia care va să vină. Pentru 
că doar noi vom fi capabil să ținem piept acestor specii. Acestor 
luptători pe care eu îi formez li se vor putea adăuga adepții 
mișcării chineze Falun Gong, dacă vor reuși în timp util să 
asimileze adevărata spiritualitate, pe care o noi o practicăm în 
mod curent. Poate că nu o să mă credeți, dar eu sunt singurul 
pământean care știe adevărul, iar ceilalți oameni nu înțeleg 
ceea ce le spun. Totuși, unii acceptă să mă însoțească în lupta 
împotriva „lor; alții nu. Un lucru, însă, ar trebui să le fie clar 
tuturor. știința modernă distruge omenirea. lar computerele 
sunt cele mai redutabile arme de anihilare a culturii și 
spiritualității omenirii. 

Cum interviul se încheiase, Lucky își întrebă amicul: 

— Ce crezi, Tom, despre toate astea? 

— Sincer? Am impresia că tipul a luat-o razna rău de tot. Și, 
dacă mai beau vreo două pahare de bastârcă, mai că m-aș duce 
să-l iau puţin de ciuf. Crezi că ar strica?... 

e 

Mai întâi, agentul consimţi să fie percheziționat. O asemenea 
atitudine nu îi stătea în caracter, însă scopul pentru care se afla 
în acel loc îl determina să se arate mai docil ca de obicei. In 
acea dimineaţă, devreme, se aflase în Memorial Parc, efectuând 
exerciţii fizice în aer liber împreună cu membri și simpatizanți ai 
Falung Mao. Tot atunci aflase cum putea ajunge la sediul 
mișcării, situat undeva la periferia L.A. 


33 


— Am venit aici ca să stau de vorbă cu conducătorii mișcării, 
li se adresă Thomas Roe din nou, pe un ton rugător și politicos, 
văzând că paznicii rămăseseră la fel de impasibili ca atunci când 
sosise. Nu sunt genul de om care creează probleme, așa că nu 
aveţi de ce să vă temeti, vă asigur! 

Una dintre gărzi, care vorbise între timp la telefonul mobil, îl 
lămuri: 

— Nu e cazul să te agiţi în mod inutil. Imediat va veni cineva 
care te va conduce. Tot ce dorim de la tine este să te comporți 
civilizat și să respecţi regulile. 

— Ca și până acum, consimţi agentul cu un calm care nu îl 
caracteriza defel. Ca și până acum. 

Multțumit, Tom se destinse, cercetând cu ochii lui de expert 
CIA împrejurimile. Apoi încercă să-i tragă de limbă pe 
bodyguarzi, făcând pe nepriceputul în toate cele. 

— Frumos exemplar, zise el, arătând spre ciobănescul german 
care şedea la piciorul însoţitorului său. Câţi ani are? 

— Șase, îi răspunse acesta într-un târziu, deoarece privirea 
musafirului rămăsese aţintită asupra lui și a câinelui. 

— Voi sunteţi tot adepţi ai mișcării sau aţi fost angajaţi? mai 
vru agentul să știe, simțind să devenea prea insistent cu 
întrebările sale. Hai, băieţi, că asta nu poate fi cine știe ce 
secret, le mai zise Roe, văzându-i că se codesc să-i furnizeze 
informaţii. Doar mă puteți considera deja unul de-ai voştri, ce 
mama naibii. 

Gărzile de la poartă se priviră o clipă, după care ridicară 
nepăsătoare din umeri. 

— Facem parte dintr-o companie de pază, îi răspunse unul 
dintre ei, ce părea de rang superior. Dar uite că se apropie și 
persoana care te va însoţi în interiorul bazei. Să nu-ţi dea prin 
gând să faci vreo prostie, te-am prevenit... 

Tom consideră ultima remarcă destul de bizară, și se uită la 
cel care o formulase ca la un marțian. 

— Ce prostie aș putea eu face? făcu el pe niznaiul. Doar am 
venit aici ca să devin membru, nu să demolez acest cinstit 
așezământ unde se promovează adevărul, compasiunea și 
toleranța. N-aţi observat până acum că sunt un om pașnic? 

Între timp, frumoasa Wang Lihong ajunsese în apropierea lui 
și îl măsură din priviri, arătându-se destul de curioasă de acea 
prezență. Tânăra îi ajungea numai până undeva mai jos de 


34 


umeri și era încântată de statura impresionantă a celui care voia 
să vorbească cu conducerea Falung Mao. Bărbatul nu era deloc 
de lepădat. 

lată un animal cât se poate de interesant, îl evaluă ea în 
gând, cântărindu-l pe agentul CIA aflat sub acoperire. Nu ca 
piticul și neputinciosul de Mao. Dacă și din punct de vedere 
sexual se prezintă la fel de bine, e clar că o asemenea ocazie nu 
trebuie pierdută. Cu niciun chip. 

Era îmbrăcată într-un combinezon de piele mulat pe corp și 
încălțată cu cizme scurte. La brâu era încinsă cu o centură de 
care atârna un pistol Colt, model Anaconda 4, calibrat 9 mm, 
armă nepotrivită pentru o femeie datorită masivităţii sale. 

— Tu ești cel care vrea să stea de vorbă cu conducerea? îl 
întrebă tânăra pe un ton mai binevoitor decât cel pe care îl 
folosea de obicei în situaţii similare. Așa mi s-a spus. 

— Da, și mă bucur să găsesc o asemenea fată seducătoare la 
sediul Falung Mao. Asta mă face să am și mai multă încredere în 
voi, pe onoarea mea! 

— Te rog să mă urmezi! îi ceru chinezoaica, luând-o puţin 
înainte, astfel încât musafirul să îi poată admira robustețea 
feselor și superba linie a taliei pe care știa ca nimeni alta să o 
unduiască provocator. 

Prin curte, practicanţii Falung Mao de diferite naţionalităţi se 
plimbau, jucau volei sau se odihneau pe bănci, locul fiind 
amenajat ca un fel de parc. Cu toţii erau îmbrăcați în galben, iar 
în picioare purtau teniși de aceeași culoare sau albi. Părea că 
armonia plutea în aer, fapt care pe Tom îl cam descumpăni. Se 
așteptase să găsească acolo o atmosferă cel puţin cazonă. Oare 
se înșelase? 

— Din păcate, învățătorul Mao Xilai este plecat, îi explică 
Lihong cu amabilitate. Dar am să te lămuresc eu despre tot 
ceea ce vei vrea să afli. În afară de el, care este liderul de 
necontestat al mișcării ce-i poartă numele, noi toți ceilalţi 
suntem adepţi și fiecare dintre noi are dreptul și, în aceeași 
măsură, merită respectul celorlalţi. Asta e prima regulă pe care 
trebuie să o știi, dacă ai de gând să ni te alături. 

— Ce frumos sună! făcu agentul pe prostul, prefăcându-se că 
dă crezare celor auzite. Vorbele tale îmi ajung direct la inimă. 

În realitate, era convins că așa ceva nu putea fi adevărat. Cel 
puţin nu pe această planetă. 


35 


— În fine, am ajuns, îl aduse Lihong la realitate. Te rog să 
poftești! 

Ajunși în sufrageria vilei, fata îl pofti pe oaspete să ia loc, 
apoi, fără a-l întreba, îi oferi un pahar de whisky Jim Beam în 
vreme ce ei își turnă un pahar aproape plin dintr-o sticlă ce 
conţinea o rădăcină asemănătoare cu pătrunjelul. După toate 
aparențele, era totuși o băutură alcoolică. 

— Așadar, ai ajuns la noi, constată ea, după ce fiecare luă 
câte o gură zdravănă de băutură. Ce vrei să știi despre noi, 
fiindcă bănuiesc că n-ai venit în vreo calitate oficială ori ca să ne 
întrebi de sănătate? 

Cei doi se așezaseră faţă în faţă pe câte un fotoliu, studiindu- 
se reciproc. Fiecare se gândea, în acel moment, cum să facă în 
așa fel încât să îl domine pe celălalt din punct de vedere sexual. 

— În primul rând aș vrea să știu dacă umbli întotdeauna 
înarmată? începu agentul cu o glumă. Desigur, întrebarea asta 
ţi-am pus-o așa, ca să mai destind atmosfera. 

Ea zâmbi larg, ridicându-se și descheindu-și centura. 

— Dar ce, ţi s-a părut încărcată? Firește că nu sunt 
întotdeauna înarmată. De exemplu, o scot acum, o scot și când 
mă culc cu cineva... 

Pentru Tom, apropoul era cât se putea de clar și dezvăluia 
cam care erau intenţiile tinerei chinezoaice pentru viitorul foarte 
apropiat. lar aceste constatări le făcea în vreme ce ea se elibera 
de centură, așezând-o tacticos pe o servantă. 

— Am venit la voi ca să fac și eu parte din mișcarea pentru 
care militaţi. Mi s-a părut că sunteţi niște tipi extrem de 
interesanţi și de credibili. L-am urmărit și la televizor pe 
învățătorul Mao Xilai și mi-a plăcut de el. Omenirea se află, fără 
doar și poate, într-un mare pericol. Într-un pericol de moarte. 
Cum trebuie să procedez, căci presupun că există unele 
formalităţi, nu-i așa? 

Wang îl privea din ce în ce mai încântată. Și avea două motive 
la fel de puternice pentru a se arăta mulțumită de perspectivele 
care i se arătau. Pe de o parte, un adept de o asemenea talie 
avea să îl încânte pe Mao. Nu atât de mult ca pe ea, dar, în 
fine... lar în cazul în care colosul era și un bun amorez, cel puțin 
ea avea să fie extrem de fericită. 

— În afară de câteva date personale, nimic. Cu ce te ocupi? 


36 


— Am o agenţie imobiliară de mărime potrivită, minţi 
bărbatul. 

Ochii fetei sclipiră din nou, de parcă ar fi simţit mirosul 
banilor. 

— Și cu ce ai putea ajuta mișcarea noastră? 

— Nu înţeleg despre ce vorbești. Te referi la bani? 

Dar, cum Lihong nu-i răspunse, abilă, mulțumindu-se să mai 
ia o gură de alcool, Tom continuă: 

— Pentru început, aș putea face o donație, - dacă-mi este 
permis și nu jignesc pe cineva. 

Imediat după aceea, scoase un carnet de cecuri, care-i 
permitea accesul la un fond secret al CIA, și scrise o cifră cu mai 
multe zerouri. 

— Cum ţi se pare? vru el să afle părerea frumuseţii pe care se 
abţinea cu greu să nu o violeze. 

Chinezoaica citi suma de două mii de dolari fără ca pe figura 
ei să se clintească vreun mușchi, după care își privi din nou 
musafirul în albul ochilor. 

— Am înţeles, zâmbi bărbatul, adăugând un zero. 

De data asta Wang Lihong îi zâmbi, îi luă paharul gol din 
mână, se undui până la bar ca să i-l umple la loc și i-l oferi cu 
gesturile unei curtezane din secolele trecute. 

— Pentru o bună colaborare! toastă ea, gustând din rădăcina 
pusă la macerat în alcool și așteptând ca bărbatul să facă 
același lucru. Hai să ne așezăm pe canapea, mai zise fata, 
luându-l de mână și conducându-l într-acolo. Nu cumva mai 
trebuie adăugată și o semnătură? aprecie chinezoaica, după ce 
mai aruncă o privire pe acea hârtie de valoare. 

Tom zâmbi și semnă fila de cec, după care i-o întinse cu o 
degajare ce trăda gesturi de nabab, ceea ce el nu era defel. 

Wang luă bucăţica de hârtie, o cercetă, apoi îl prinse de 
ceafă, sărutându-l apăsat pe gură. 

— Îţi mulțumim, Tom! De-acum te poţi considera unul de-ai 
noștri. Învățătorul va fi foarte încântat să te cunoască personal. 
La fel ca și mine, de altfel, preciză ea cu un subinţeles fără 
echivoc. 

Dacă până atunci Roe mai avusese vreun dubiu în privința 
intenţiilor ei, în clipa în care Lihong îi puse mâna pe mădular, 
prin pantalon, și scoase un sunet a surpriză când constată că 
dimensiunile penisului său o mulţumeau, fu convins că 


37 


Dumnezeu îi scosese în cale acea sectă. Blestemată, diabolică 
sau cum ar mai fi catalogat-o presa ori autorităţile statului, 
pentru el nu mai conta. Tot ce era important rămânea să o 
poată poseda pe micuța chinezoaică, făcând abstracţie că era 
cam metisă și nu avea ochii din cale-afară de migdalaţi, așa 
cum îi aveau asiaticele get-beget. 

Sper ca târfa asta mică să poată rezista loviturilor mele de 
berbec și să nu se plângă după aia că am rănit-o, își zise el 
încântat. Oare a ajuns la majorat, ori pe fundul ei scrie 
„corupere de minore”? 

Alungă repede acest ultim gând din minte și, încurajat de 
gesturile ei, trase de fermoarul combinezonului, pentru a-i 
elibera sânii ca doi pepenași, pe care se grăbi să îi ia în gură, 
morfolindu-i cu multă poftă. 


38 


e Capitolul 5 e 


Dimineaţa urmatoare, Lucky continuă lecţiile de limbă chineză 
fără profesor, dar gândul îi zbura spre atrocitățile comise de 
autorităţile de la Beijing împotriva practicanţilor Falun Gong. 
Accesă pagina web a grupării și începu să citească: 

Foarte multă lume se întreabă de ce îi persecută Jiang Zemin 
- care a dat ordinul începerii ostilităţilor în Consiliul Suprem - pe 
cei ce au aderat la pașnica mișcare Falun Gong, la fel cum se 
întreabă și foarte mulţi membri ai Guvernului chinez. Și asta 
după șapte ani în care chiar oficialitățile din această ţară au 
contribuit esenţial la popularizarea mișcării. Este un fapt 
cunoscut: în ciuda faptului că economia chineză merge aparent 
bine, Guvernul nu este cel mai democratic din lume. Indiferent 
că este vorba despre măcelul anului 1989 din Piaţa Tian An Men 
când manifestaţiile studenţilor au fost oprite cu tancurile, sau 
despre ocuparea Tibetului și înăbușirea în sânge a tradiţiilor, 
culturii și religiei tibetane, lumea a aflat adevărul, și anume 
acela că libertatea cuvântului și a asocierii - sintagme 
considerate fundamentale în Vest - au rămas doar o glumă în 
China. 

Cei care conduc acum China mai au concepţii de pe timpul lui 
Mao Tze Dun. Marea Revoluţie Culturală din anii '60-70 a fost un 
exemplu de cruzime și lipsă de umanitate. Astăzi, cei cu vederi 
mai progresiste sunt supuși bunului plac al conducătorilor și 
pedepselor foarte grele, de cele mai multe ori inumane. Un 
exemplu în acest sens îl constituie și faptul că Guvernul Chinei a 
interzis aproximativ douăsprezece biserici creștine - catolice și 
protestante -, catalogându-le drept „secte malefice”. 

Mulți ziariști au scris numeroase articole, în urma discuţiilor cu 
practicanți ai mișcării Falun Gong din ţări ca SUA Canada, 
Germania și Franţa, fără a găsi vreun motiv pentru care 
gruparea ar merita să fie interzisă. Au încercat același lucru și în 
China, însă aici s-au izbit de zidul interzicerii totale a accesului 
la informaţie. În această ţară, toate știrile referitoare la Falun 
Gong provin de la agenţia Xinhua (China Nouă), fiind total 
deformate și lipsite de cea mai elementară echidistanţă. Acest 


39 


gen de informaţii face parte dintr-o campanie sistematică în 
care se proferează doar calomnii și minciuni. Xinhua nu a 
pregetat să motiveze crimele Guvernului chinez, susținând că 
Falun Gong este o religie anti-chineză, fiind sprijinită cu fonduri 
din afară (aluzie voalată la CIA), sau o superstiție dăunătoare 
societăţii în ansamblul ei. 

Ce dracu' se întâmplă? se întrebă Lucky, la sfârșitul lecturării 
acestei note informative a mișcării. Oare să nu ne aflăm în 
mileniul al III-lea? Să mă fi înșelat eu? 

Citi în continuare, de data asta în limba chineză: 

Cu toate că în multe ţări mișcarea Falun Gong este din ce în 
ce mai bine primită de public și tolerată de guvernele 
respective, datorită efectelor sale benefice, în China, începând 
din anul 1999 și până în prezent, cifrele acestui genocid absurd 
sunt impresionante: peste 100.000 de oameni arestaţi arbitrar 
de Poliţie; mai mult de 100.000 de oameni trimiși în lagăre de 
muncă fără judecată, cu termene de până la trei ani; 
aproximativ 1000 de practicanți internaţi abuziv în spitale de 
psihiatrie; circa 500 de condamnaţi la pedepse mai mari de 
optsprezece ani închisoare; în prezent, peste 856 persoane sunt 
confirmate ca decedate în urma torturilor la care au fost supuse 
de către Poliţie. 

Datorită faptului că autorităţile mușamalizează sistematic 
asemenea cazuri, se crede că numărul abuzurilor este cu mult 
mai mare. La acest lucru se adaugă faptul că familiile 
practicanţilor sunt amenințate în permanenţă cu închisoarea, ca 
să nu dea informaţii despre aceste abuzuri. 

e 

În clipa în care Tom apropie sânii lui Wang unul de celălalt, 
pentru a avea astfel posibilitatea de a-i lua ambele sfârcuri în 
gură, tânăra - excitată la maximum - își înfipse dinţii ascuțiți în 
umărul masivului bărbat. Respectivul gest, departe de a-l 
deranja în vreun fel pe proaspătul practicant al Falung Mao, îl 
determină pe acesta să își insinueze o mână în chiloţii 
chinezoaicei, vârându-i degetul arătător în fund. 

Pentru început, Lihong se rezumă la a-și suge dinţii de 
plăcere, dar și din cauza usturimii, chiar dacă intromisiunea o 
surprinsese puţin. Imediat după aceea, însă, îl cârpi pe Thomas 
Roe peste față, cât putu ea de tare, pentru a-i încerca rezistența 
la efort. 


40 


Bărbatul îi înțelese jocul din prima, își împinse și mai tare 
degetul în anusul ei, iar în același timp o mușcă de ambele 
sfârcuri dintr-o dată. 

Ca răspuns, tânăra prinse a-l izbi cu pumnii peste cap, fără a 
zice nimic, ocazie prielnică pentru agentul CIA să treacă și el la 
represalii. De fapt, era tot ceea ce-și dorea de la viață în acel 
moment. 

— Mă violezi, barbarule! mai apucă ea să strige, mai mult 
excitată de purtarea lui decât contrariată. Vrei să mi-o tragi, nu? 
Recunoaște că vrei să mi-o tragi fără voia mea, brută ce ești! 

In secunda următoare, Tom se ridică cu ea în brate, 
nelăsându-i posibilitatea de a-și mai sprijini picioarele pe 
pământ, o răsuci în aer și o penetră cu forță, mirându-se cu 
sinceritate că enormul său mădular străbătu fără probleme 
intimitatea încinsă a zglobiei chinezoaice. Apoi, în aceeași notă, 
începu să-i aplice loviturile sale preferate de berbec aflat în 
călduri, făcând-o pe fată să nădușească instantaneu. 

Dacă nu îţi rup eu vaginul ăsta de târfă năbădăioasă, atunci 
nu ţi-l va mai rupe nimeni vreodată, se gândi Tom cu 
înverșunare. Poţi fi mulţumită de o asemenea perspectivă 
deosebit de incitantă. 

Dacă nu te fac eu să te închini la vulva mea ca la odoarele 
cine știe cărui sfânt de-al tău, să nu-mi spui mie pe nume, gândi 
Wang cu și mai multă înverșunare decât „violatorul” ei. 

— Te iubesc! rosti femeia, suspinând. 

— Te iubesc! minţi și agentul CIA, strângând din dinţi. 

Și confruntarea se dezlănțui... 

(J 

Lui Lucky începuse să nu-i miroasă a bine scopurile acelei 
disidențe a Falun Gong și, cu atât mai puţin, implicarea CIA în 
această afacere. Pentru el devenise clar faptul că Falung Mao 
avea țeluri dubioase, în special conducerea acestei secte. lar 
faptul că mișcarea-mamă renega respectiva disidenţă era și mai 
curios. 

Poate că n-ar fi rău să mă înscriu și eu în această grupare, 
pentru a vedea ce se întâmplă de la faţa locului, își zise el. Până 
acum am cam înţeles cu ce se mănâncă Falun Gong și care este 
crucea pe care o poartă, dar în privinţa sectei disidente lucrurile 
nu îmi sunt clare deloc. Ba dimpotrivă, mă enervează. lar în 
ceea ce-l privește pe Mao Xilai, sunt ferm convins că voi avea 


41 


de-a face cu un escroc cu diplomă Internaţională. Dacă nu va fi 
arestat între timp... 

Cu aceste gânduri în minte, Lucky aţipi intenţionat, pentru a 
vizualiza ce avea să se întâmple în viitorul apropiat. lar ceea ce 
„Văzu” avu darul de a-l pune pe gânduri și a-l nemulţumi 
profund. 

Amicul său ţinea în braţe o chinezoaică superbă - fără doar și 
poate minoră, adică sub 21 de ani -, pe care o regula ca un 
sălbatic ce n-a mai văzut o femeie de câţiva ani. Fără îndoială, 
nici fata nu se lăsa mai prejos, în ciuda faptului că nu avea 
posibilitatea de a atinge pământul, de ai fi crezut că stă înfiptă 
în mădularul uriașului. 

La un moment dat, ca la circ, datorită unei manevre abile, 
Tom o răsuci cu fața spre el, iar loviturile de berbec continuară 
cu și mai mult aplomb. Și ce aplomb... 

— Violează-mă, câine! mârâi femeia, extaziată. Sunt gata să 
îndur orice rău ai de gând să-mi faci. Pe urmă, ai să vezi tu... 

Peste poate de încântat, bărbatul o penetră cu și mai multă 
forță, bucuros să constate că acea făptură cu care aproape se 
contopise rezista mădularului său enorm. Și cum cu o asemenea 
ocazie nu se întâlnea în fiecare zi, nici măcar o dată pe an, 
profită de situație cum știa el mai bine. 

Lucky „văzu” cum Tom o prinde cu o mână de mijloc, iar cu 
cealaltă o obligă să își lase capul pe spate, sprijinind-o de umăr 
ca să nu cadă. In acest timp, organul său nu înceta să execute 
vioaie mișcări de du-te-vino profunde și bine determinate. 

În acest timp, tânăra chinezoaică, cu picioarele încolăcite în 
jurul taliei celui care o „viola”, depunea eforturi susținute ca să 
capteze întregul penis în interiorul său primitor, fără a lua în 
seamă faptul că ochii - așa cum stătea atârnată cu capul în jos - 
aproape îi ieșiseră din orbite de plăcere. 

In încăpere nu se auzeau decât răsuflările sacadate ale celor 
doi amorezi și zgomotul specific unei partide de amor ce se 
desfășura la cote de o mare intensitate. De o foarte mare 
intensitate. 

În momentul în care Tom simţi că ejacularea nu avea să mai 
întârzie mult, și fără a-i păsa dacă tânăra se afla și ea în pragul 
orgasmului (fiind convins că gustase suficiente satisfacţii 
sexuale până în acel moment), se pregăti pentru lovitura de 


42 


graţie. Pentru început, îi altoi chinezoaicei o pereche de palme 
peste obraji, făcând-o pe aceasta să se înroșească de... rușine. 

Wang Lihong reacţionă instantaneu, ridicându-se, graţie 
sprijinului agentului, și începând să-i care pumni în cap, urlând 
ca o descreierată: 

— Am să te ucid, ticălosule! Am să te ucid cu mâna mea! 
Regulează-mă până mă omori, că altfel îţi fac de petrecanie! 

Tom își ascunse capul între sânii ei opulenţi, mușcându-i 
pielea din apropierea mameloanelor și penetrând-o cu mai 
multă forță ca până atunci. În sinea lui zâmbea fericit și îl 
condamna pe Lucky pentru că nu voise să închirieze o 
prostituată asiatică pentru sex în trei, în acel moment fiind 
convins că toate femeile acestei rase sunt la fel de focoase. 

— Așa, omoară-mă! îi ceru chinezoaica aflată în pragul 
următorului orgasm, al cărui număr nu îl mai știa. Violează-mă, 
bestie ce ești! Pe urmă tot am să te ucid. 

Ultimele lovituri de berbec ale masivului Tom fură și cele mai 
aprige. Biata fată începuse deja să sângereze, dar acest fapt nu 
denota că ar fi resimţit vreo suferință. Dimpotrivă. Ar fi fost în 
stare că continue acea competiţie sexuală până în dimineaţa 
zilei următoare, dacă nu mai mult. Era atât de fericită, încât 
putea uita toate surogatele cu care se alimentase erotic în 
ultima vreme, când fusese nevoită să îl accepte pe Mao în 
schimbul banilor pe care îi primea de la acesta. 

— A venit clipa! rosti Tom, cu câteva secunde înainte ca 
erupția să se producă. Acum am nevoie de puţină concentrare și 
din partea ta. 

Și, ca să își argumenteze cuvintele, îi mai cârpi târfei o palmă 
peste obraz, ameţind-o pe aceasta: 

— Dă-mi-o toată! mai apucă ea să exclame, în vreme ce 
loviturile pe care i le aplicase mai devreme peste scăfârlie se 
transformaseră în mângâieri. Asta e tot ceea ce-mi doresc! 
Regulează-mă! 

După ce Lucky observă că înverșunata partidă de sex se 
sfârșise și o recunoscu în sfârșit pe fata din visul său, Wang își 
plimbă pe față enormul mădular, acum umed, al celui care o 
făcuse fericită așa cum nici măcar nu visase, sfârșind prin a aţipi 
în poala acestuia. Înainte, însă, mai auzi ca prin vis vorbele lui: 

— Să înțeleg că am fost acceptat în rândul practicanţilor 
Falung Mao? 


43 


e 

Lucky își reveni în simţiri și începu să îl înjure în gând pe 
agentul CIA, Thomas Roe, fiindcă acesta se infiltrase printre 
practicanţii Falung Mao fără să se consulte cu el. E drept, șefii îi 
ordonaseră să se ocupe de sectă, dar asta nu însemna că 
trebuia să o facă pe ascuns, înșelându-l pe el. Și, mai ales, să 
aibă un contact sexual cu fata care îi apăruse lui în vis. Sau ce-o 
fi fost acela... 

Și eu cât de sincer am fost cu el, își zise Lucky, foarte 
dezamăgit. Din păcate, nu e pentru prima dată când procedează 
așa, înșelându-mi încrederea. O asemenea atitudine se cere 
clarificată de urgenţă, odată pentru totdeauna. Negreșit. 

Samuel Branigan puse mâna pe telefonul mobil și formă 
numărul agentului, nu înainte de a-l seta astfel încât Tom să nu 
își poată da seama cine îl caută, ca să nu-i răspundă. Între timp 
își aprinse o ţigară Winston. 

— Hello, e ceva ce ar trebui să știu? îl luă Lucky de la început 
din scurt. 

După câteva secunde de tăcere, agentul se dezmetici, 
raportându-se la timpul prezent. 

— Hei, amice! zise uriașul, pe un ton extrem de jovial. Mă 
bucur să te aud și, crede-mă, chiar intenţionam să îţi telefonez! 
Am niște noutăți pentru tine... 

— Unde te afli, Tom? 

— Tocmai părăsesc baza practicanţilor Falung Mao, pe care 
am penetrat-o și la propriu, și la figurat, ha, ha, ha! Am lucrat 
sub acoperire, dacă vrei să știi. Un mai vechi obicei de-al 
nostru... Și să nu-mi spui că n-ai visat întreaga afacere, că nu te 
cred! Altfel nu mă sunai tu tocmai acum, netam-nesam, ha, ha, 
ha! 

Văzând că prietenul său nu reacţionează în niciun fel, agentul 
încercă să-l înveselească, folosindu-se de aceleași remarci 
lipsite de umor. 

— Dacă stau bine să mă gândesc, ideea că ai văzut și tu cum 
i-am tras-o chinezoaicei este de-a dreptul excitantă. Mai că m-aș 
întoarce ca să i-o mai întorc o dată pe dos... Oare de ce nu mi- 
am imaginat o asemenea posibilitate, atunci când o regulam pe 
curviștină? Tare mi-ar fi plăcut, prietene... Sunt sincer. Și 
apropo, în legătură cu visul ăla al tău de la care a început totul; 
nu tu o făceai zdrențe pe Wang Lihong - așa o cheamă pe târfă 


44 


-, ci eu, ha, ha, ha! Ai cam început să încurci borcanele, pal. 
Ascultă-mă pe mine: ai început să încurci bor-ca-ne-le! 

— Poate că ai dreptate, admise Lucky, îngândurat. Dar nu 
înţeleg de ce te-ai ascuns de mine? Oare nu eram prieteni? 

— Fiindcă știam că oricum vei afla adevărul, de-aia. De tine 
nu se poate ascunde nimeni. În plus, nu uita că am și eu e 
misiune de dus la îndeplinire. Doar știi cu ce mă ocup, nu? Nu e 
cazul să te superi pe mine, te asigur... 

Lucky reflectă o vreme la spusele amicului său, după care 
realiză că, într-o atare situaţie, ar fi fost posibil ca și el să fi 
reacţionat la fel. Întotdeauna, când încerca să judece pe cineva, 
se punea mai întâi în locul lui, iar numai după aceea trăgea o 
concluzie. 

— Să zicem că am uitat acest episod, Tom. Dar dacă se mai 
întâmplă, nu crezi că încrederea mea în tine va avea de suferit? 

— Uite că la asta nu m-am gândit până acum, recunoscu 
agentul, pe un ton ceva mai serios. Ceea ce însemnă că va 
trebui să-mi revizuiesc comportamentul, nu-i așa? 

Pentru alte câteva secunde, niciunul dintre cei doi nu mai 
scoase vreo vorbă, fiecare reflectând la spusele celuilalt. Cel 
care sparse tăcerea, pe un ton glumeț, se arătă a fi tot agentul 
CIA: 

— Dar este că ţi-a plăcut curva aia de chinezoaică? 

— Nu zic nu, admise Lucky cu sinceritate. 

— Dacă vrei, ţi-o dau și ţie. Nu e vreo sfântă. De fapt, ce tot 
vorbesc eu aici? Ți-o poţi lua și singur, prefăcându-te că vrei să 
intri în sectă. Merge, la mine a ţinut. Probabil că din ritualul de 
înscriere face parte și amorul cu Wang. Mai știi?! 

Lucky cântări oferta și, cu ochii minţii, își aduse aminte de 
felația pe care chinezoaica i-o „administrase” în timpul visului 
său. 

— Nu cred că mă interesează o asemenea ofertă. Și mai bine 
mi-ai spune ce s-a mai întâmplat pe-acolo, că n-am stat să văd 
chiar tot ce s-a întâmplat. Ce e cu secta asta? 

— Le-am dat niște bani din fondurile noastre speciale, ca să 
capete încredere în mine. Vreo douăzeci de mii. Tu le-ai putea 
da mai mult, dacă ai vrea, că la tine banii nu contează. Și te-ar 
ține în braţe pentru asta, inclusiv zglobia de Wang, alături de 
care merită să trăiești măcar o lună de zile în Hawaii. Pe urmă 


45 


poţi să mori. Mai cu seamă că năbădăioasa chinezoaică e 
amanta lui Mao Xilai, crede-mă! 

— Eu știu... se codi Lucky. Pe mine m-ar interesa mai mult să 
aflu cât de legală este secta asta și cu ce se ocupă ea în 
realitate. Din câte mi-am dat seama până acum, se pare că Mao 
ăsta e putred de bogat, iar averea te asigur că n-a dobândit-o 
prin muncă cinstită. 

— Foarte bine, acum să-ţi spun ce plan am eu. Tu învaţă în 
continuare chineza - că treaba asta ne poate fi de mare ajutor -, 
iar eu am să încerc să stau de vorbă cu practicanţii Falung Mao 
care sunt cazaţi în tabăra aceea de la periferie. Il voi trage de 
limbă, dacă e nevoie, și pe fiecare în parte. Deocamdată, mă 
bucur de un regim special - graţie donaţiei mele -, care îmi 
permite să fac unele investigaţii. Nici nu mă controlează la 
intrare, așa cum procedează cu toţi ceilalți, permițându-mi să 
plec și să mă întorc atunci când vreau. E ceva, nu? 


46 


e Capitolul 6 « 


A doua zi Thomas Roe își începu investigațiile, iar Lucky se 
duse devreme în Memorial Parc, pentru a lua contact ci 
practicanţii Falung Mao. Mergea oarecum cu sufletul strâns, 
gândindu-se la zecile de mii de victime ale autorităţilor chineze, 
oameni nevinovaţi, printre care tineri, femei și bătrâni, ce 
crezuseră în mișcare și plătiseră pentru asta cu vârf și îndesat. 

Pentru că nimeni nu îl întrebă nimic începu să efectueze 
exerciţiile fizice nestingherit, împreună cu ceilalți. Cu toții 
stăteau cu faţa spre Wang Lihong, pe care Lucky o recunoscu de 
cum o zări. Era încadrată de doi bodyguarzi ce stârneau hazul 
prin discrepanţa dintre ei, unul fiind extrem de înalt și de slab, 
iar celălalt - bondoc și gras. 

Asiatica asta e dată naibii de frumoasă, recunoscu bărbatul în 
gând, încercând să alunge pofta sexuală ce punea stăpânire pe 
el. Frumoasă și tânără, mai mult ca sigur minoră după legile 
noastre. Apropo, oare la ce vârstă se atinge majoratul în China? 
Asta mi-a scăpat, deși nu cred că ar conta în vreun fel. 

Noul discipol se adresă în limba chineză unui practicant din 
apropiere, care avea o figură asiatică, însă acesta îi răspunse în 
engleză, nedumerit. Tot ce voia respectivul era să fie lăsat în 
pace, ca să-și poată încărca bateriile cu practica Falung Mao, al 
cărui adept fervent era. Doar nu venise acolo ca să poarte 
discuţii parlamentare... 

La încheierea reprezentaţiei, în vreme ce oamenii se risipeau 
spre treburile lor, Lucky se apropie hotărât de superba 
chinezoaică. Poate că puţin cam prea hotărât, fapt ce îl 
determină pe bodyguardul cel deșirat să se posteze în faţa lui, 
punându-i o mână în gât. Din reflex, Lucky își flexă puţin 
genunchii și îi administră prin surprindere lunganului o stângă în 
ficat, de jos în sus, făcându-l pe acesta să se încovoaie de 
durere. Următoarea lovitură de genunchi proiectată în bărbie îl 
dădu pe așa-zisul bodyguard cu roatele în sus, fără a mai avea 
putinţa să riposteze. Ar fi vrut să îi administreze și câteva șpiţuri 
în figură, însă partenerul său îi sări în ajutor, încercând să-l 
lovească pe Lucky în falcă, cu un croșeu destul de bine plasat. 


47 


Numai că Branigan avu timp să își ferească bărbia cu umărul, 
diminuând forța loviturii. Cum asaltul bondocului avea să 
continue, Lucky se pregăti să se apere, dar tocmai atunci 
interveni Wang Lihong în limba chineză: 

— Încetaţi imediat! Ne vede lumea, aţi înnebunit? 

Contrariat, grăsunul îi dădu raportul amantei Învăţătorului, 
dovedind că o știa de frică: 

— Noi n-avem nicio vină, el a sărit la noi. lar pentru asta 
trebuie să dea socoteală. Nu iei la bătaie un paznic al marelui 
Mao Xilai atunci când ţi se năzare. Așa ceva nu poate fi tolerat. 

— Nu voiam decât să vorbesc cu tine, ripostă Lucky în aceeași 
limbă. Dar amicul care se odihnește acum pe jos a fost din cale- 
afară de nepoliticos. Mi-a pus mâna-n gât fără niciun motiv și, 
deci, m-a agresat. Am fost nevoit să ripostez. De fapt, eu m-am 
apărat, nu v-am atacat, iar intenţiile mele sunt dintre cele mai 
pașnice, te asigur. 

Wang făcu ochii mari, surprinsă că un alb vorbea chineza atât 
de fluent, fără nicio dificultate, și îl privi pe bărbat cu multă 
atenţie. De la prima vedere îi plăcuse de el, considerându-l un 
animal ideal pentru o partidă de sex fără prejudecăţi. lar dacă 
de aici ar fi ieșit și unele avantaje materiale, ar fi fost cu atât 
mai bine. Doar în acest scop acceptase să trăiască alături de un 
paranoic precum Mao și să se culce cu el. 

— Mă surprinde că vorbești atât de bine limba chineză! zise 
ea cu sinceritate. Faci parte dintre practicanţii Falung Mao, căci 
figura ta nu îmi pare deloc cunoscută? 

Lucky nu răspunse imediat, rezumându-se să își scuture 
hainele de un ipotetic praf, de parcă el ar fi fost cel care a făcut 
cunoștință cu pământul. În cele din urmă, după ce își aranjă și 
freza deranjată, zise: 

— Nu, însă doream să devin. Dar oamenii aceștia care se află 
în preajma ta îmi demonstrează că ar fi mai bine să mă apuc de 
altceva. Eu sunt un om pașnic de felul meu și nu îmi place să mă 
aflu în preajma unor asemenea brute. 

Cei doi bodyguarzi nu mai erau capabili să spună ceva. Pe de 
o parte fuseseră la fel de surprinși ca Lihong că americanul 
acela vorbea atât de bine chineza, iar pe de alta erau uimiţi de 
tupeul acestuia de a se erija în victimă, când de fapt el fusese 
acela care îl bumbăcise pe Zeng Wu. 


48 


— Îmi cer scuze în numele lor pentru lipsa de maniere, dar nu 
se află de prea mult timp în State și încă nu s-au obișnuit cu 
stilul de viață american. Te rog să îi înţelegi! 

— Bine, dar eu voiam doar să îţi vorbesc, nu să te atac, își 
continuă Lucky jocul început. 

— Tocmai asta îţi spuneam și eu. Gărzile mele n-au putut face 
diferenţa între un om care are intenţii pașnice și unul cu gânduri 
ascunse. Și nouă ni se pare că toţi albii seamănă între ei. Dar să 
lăsăm asta. Eu consider că neînțelegerea a fost tranșată. 
Numele meu este Wang Lihong, mai zise fata, întinzându-i o 
mână fermă și totuși delicată. 

Știu foarte bine cum te cheamă, târfă mică - își zise bărbatul 
în gând -, și am „văzut” de ce ești în stare. Nu mai face pe 
mimoza cu mine, că nu te prinde defel! 

— Prietenii îmi zic Lucky, și aș vrea ca și tu să-mi spui la fel. 
Am o afacere prosperă în domeniul petrolului și am citit mult 
despre modul în care sunt persecutați chinezii pentru că 
practică Falun Gong. De aceea am început să învăţ limba 
voastră, ca să pricep și mai bine cum stau lucrurile. Sunt 
deosebit de interesat de mișcarea din care faceți parte. 

Wang era din ce în ce mai încântată de bărbatul pe care îl 
cunoscuse în împrejurările acelea departe de a putea fi 
considerate pașnice. Individul promitea mult, și îi plăcea modul 
în care aborda lucrurile. 

— M-ar interesa să aflu mai multe despre secta voastră - 
continuă Lucky, tot pe limba ultimilor comuniști adevăraţi - și 
despre tine, bineînţeles, care ești de o frumuseţe atât de 
devastatoare. 

Lihong se arătă timidă în faţa acestui compliment, lăsând 
rușinată ochii în pământ, așa cum îi stătea bine unei chinezoaice 
minore ce se afla. Nu că ar fi avut ea vreo treabă cu 
prejudecățile de acest gen, însă știa că asemenea gesturi dau 
bine la americani, ca să nu mai vorbim despre ţara ei, unde o 
asemenea atitudine era absolut obligatorie în faţa bărbaţilor. 

— Falung Mao este o mișcare, nu o sectă, îl corectă ea, pentru 
câteva secunde venindu-i în minte figura schimonosită a 
Învăţătorului și amantului ei oficial. Noi nu avem nicio legătură 
cu vreo sectă sau cu religia, te rog să reţii acest lucru. 

— OK, nu este cazul să te enervezi! 

— Nici n-am făcut-o, îi zâmbi Lihong. Continuă! 


49 


— Văzând greutăţile prin care treceţi numai ca să promovați 
adevărul, compasiunea și toleranța, m-am gândit că și eu vă pot 
fi de folos, inclusiv cu niște fonduri de care sunt convins că 
duceți lipsă. De vreme ce totul este gratuit și nu percepeți vreo 
taxă, aveţi cu siguranţă nevoie de bani. 

— Oh, ești atât de bun... Ce-ar fi să ne vizitezi mâine, la 
tabăra noastră de la marginea orașului, ca să stai de vorbă cu 
Invăţătorul Mao Xilai? Sunt convinsă că va fi foarte bucuros să te 
cunoască. 


— Lucky, diseară ești liber? 

Intrebarea agentului, deși fusese adresată pe un ton plăcut, 
nu prevestea nimic bun, ceea ce îl determină pe Branigan să 
rămână în expectativă, întotdeauna se putea aștepta din partea 
amicului său la surprize neplăcute. 

— Cred că da, despre ce e vorba? 

— Am luat legătura cu unul dintre practicanţii încartiruiţi la 
marginea orașului, pe nume Marvin Kaiser Jordan. Mi-a povestit 
niște lucruri incredibile despre ce se petrece la bază, dar omul 
are foarte multe reţineri din pricina repercusiunilor posibile 
asupra familiei sale. l-am promis că îl voi ajuta, punându-i pe cei 
dragi lui la adăpost de orice pericol. Am adresa și îi putem face 
o vizită familiei. 

Lucky nu înțelese de la început care era cheia problemei, așa 
că puse două întrebări la întâmplare, ca să câștige timp. 

— Amândoi? Și dacă sectanţii te-au pus sub urmărire? 

Thomas Roe tăcu o vreme, ceea ce demonstra că abia în acel 
moment se gândea la o atare posibilitate. 

— La asta nu m-am gândit, admise agentul CIA, dictându-i 
adresa. Și-atunci, cum vom proceda? 

— Am să mă duc singur, iar tu ai grijă ce faci în continuare, 
fiindcă sunt cu ochii pe tine. Dacă nu vrei să strici prietenia 
noastră, nu mai umbla cu fofârlica! Nu-ţi voi acorda o a doua 
șansă, care în cazul tău este deja a patra ori a cincea, nici nu 
mai știu... 

— Așa am să fac, spionule! încercă Tom să-l mai destindă, 
simţindu-l încordat. James Bond ce ești!... 

— Am cunoscut-o în carne și oase pe asiatica aia, reluă Lucky, 
destul de mulțumit de reacţia tovarășului său. Într- adevăr, e 
frumoasă ca o zeiţă. 


50 


— Mie-mi spui?! Am visat-o și azi-noapte, recunoscu agentul. 

Să nu-mi zici că deja i-ai tras-o, că devin gelos! 
e 

— Sunt un prieten de-al lui Marvin. 

Lucky fu poftit să intre, fără prea mult entuziasm. Cea care îl 
întâmpinase părea a fi mama tânărului încartiruit la baza Falung 
Mao, după vârsta pe care o avea. Îl privea cu circumspecție, mai 
mult ca sigur considerându-l un membru al sectei pentru care 
Marvin Kaiser Jordan își părăsise familia, lăsând-o cu toate 
greutăţile pe cap. 

— Cu ce v-aș putea fi de folos? 

Între timp, în living room își făcură apariţia încă două 
persoane. Un puști de vreo doisprezece ani și o domnișoară 
blondă, frumoasă și bine împănată, care deborda de sănătate. 

— Ei sunt fraţii mai mici ai lui Marvin, John și Estera, îi explică 
femeia. lar eu sunt mama lui. 

Fata îi zâmbi provocator musafirului, aruncându-i un „mă 
bucur de cunoștință” încă și mai provocator. 

Musafirul îi răspunse pe același ton, cântărindu-i nurii și 
ajungând la concluzia că, așa dolofană cum se prezenta, fata 
era deosebit de apetisantă. 

— Doamnă, mă aflu aici pentru a vă ajuta, dar pentru asta 
trebuie să înțeleg ce se întâmplă cu fiul dumneavoastră și să 
aflu cât mai multe amănunte în legătură cu secta căreia Marvin i 
s-a dedicat. Sunt agent CIA, așa că nu aveți de ce vă teme, minţi 
Lucky cu nerușinare. Ne aflăm pe urmele lor de o bună bucată 
de timp. 

— Dar gruparea Falung Mao n-ar trebui să se afle în atenţia 
FBI? demonstră mama practicantului că nu era deloc tâmpită ori 
dusă cu pluta. 

— În mod normal, da, începu Lucky să-i dea lămuriri 
suplimentare. Numai că această grupare este o disidenţă a 
mișcării Falun Gong din China, de care se ocupă Agenţia. In 
concluzie, afacerea are conotaţii internaţionale și, deci, ne 
privește inclusiv pe noi. Este vorba despre siguranţa naţională... 

— Înţeleg. 

Fără să-l fi întrebat pe musafir, Estera îi aduse acestuia o 
cafea și se așeză pe un scaun alăturat, pregătită să ia parte la 
discuţie, în vreme ce frăţiorul mai mic dispăru într-o altă 
încăpere. 


51 


— Fără a fi nepoliticos... nu știu dacă este cazul - continuă 
Lucky - ca domnișoara să fie prezentă la discuţia noastră... 

— ... Nu vă faceţi griji, domnule, sunt majoră, îl întrerupse 
fata, zâmbindu-i degajată cu toată faţa. În urmă cu o lună am 
împlinit douăzeci și unu de ani, adăugă blonda, făcându-i cu 
ochiul, astfel încât mama ei să nu bage de seamă. 

— Din câte înţeleg, aţi venit ca să îmi puneţi câteva întrebări, 
continuă mama cu aceeași neîncredere în glas. Cu ce să încep? 

In plus, femeia părea vizibil stânjenită de acea vizită 
neașteptată, pe care de-abia aștepta să o vadă terminată. 

— Cu adevărul, doamnă, o incită Lucky. Orice mi-aţi spune îmi 
poate fi de folos. 

Urmară câteva clipe de liniște, timp în care Estera îi mai 
aduse bărbatului un pahar de apă rece, aplecându-se în faţa 
acestuia suficient de mult încât el să-i poată admira în voie 
generosul decolteu ce ascundea doar sfârcurile unor sâni 
gigantici. 

— Înainte să meargă la serviciu, Marvin a început să 
frecventeze această sectă și să practice niște exerciţii ciudate. 
Spunea că îl ajută și la învăţătură, căci știți, e și student. Eu n- 
am fost de acord de la început, dar ce puteam face? Este major 
și nu mă puteam impune, mai cu seamă că el ne întreținea pe 
toți. Soţul meu a murit în urmă cu opt ani și de atunci Marvin a 
devenit capul familiei. Lucra la o companie de computere și 
câștiga foarte bine, astfel încât eram fericiţi cu toţii până când s- 
a întâmplat nenorocirea. 

— Ce nenorocire? 

— Marvin a intrat în Falung Mao, și-a donat toate economiile 
acestei secte și s-a străduit să ne coopteze și pe noi. Parcă 
înnebunise. Ne vorbea despre extratereștri și tot felul de 
pericole la adresa umanităţii. 

— Dar n-a reușit, încercă Lucky să lege dialogul cu mama 
tânărului. 

— Exact. Și dacă a văzut asta n-a mai venit acasă, 
mulțumindu-se să ne trimită din când în când o parte din 
ajutorul lui de șomaj, fiindcă a fost concediat. Nici cursurile 
facultăţii nu cred că le-a mai frecventat. În rest, nu știu nimic 
despre ce se întâmplă cu el, fiindcă nu ne trimite nicio veste. lar 
noi suferim foarte mult din cauza asta. 


52 


— Doamnă, am de gând să vă ajut în așa fel încât să fie din 
nou alături de dumneavoastră, însă va trebui să îmi dați tot 
concursul și, la un eventual proces, să compăreţi ca martoră. Vă 
simţiţi în stare de o asemenea încercare? 

— Fac orice ca Marvin să se întoarcă acasă cât mai repede cu 
putință! sări blonda de la locul ei, fără a fi întrebată de cineva 
până unde ar putea merge cu sacrificiul ei. Noi ne iubim unii pe 
alţii - continuă Estera, încercând să își mai domolească pornirea 
-, și nu vom permite nimănui să ne despartă. Suntem o familie 
foarte unită, domnule agent. 

— Din cât îl cunoaşteţi dumneavoastră, aveţi impresia că 
Marvin ar vrea să revină în sânul familiei și nu este lăsat de 
conducătorii sectei? vru Lucky să știe înainte de a pleca. 

— Mai mult ca sigur, răspunse femeia, luând-o înaintea 
zvăpăiatei ei fiice. Doar este al meu, și știu cât de mult ne 
iubește pe fiecare în parte. Numai că, acum, mintea lui este 
puţin rătăcită și are nevoie de ajutor. 

e 

— Wang, omul poate fi o mină de aur, dar și o ispită 
periculoasă, aprecie învățătorul. Mai ales că știe atât de bine 
chinezește, dacă nu cumva aţi exagerat toți trei. Spun asta 
fiindcă limba noastră nu este la îndemâna oricui, de bună 
seamă. 

— După modul în care l-a pus la pământ pe Zeng Wu, eu cred 
că avem de-a face cu tipul american al omului care știe ce vrea 
de la viață, îl asigură Wang Lihong. Mao, eu zic că n-avem de ce 
ne teme. Și te asigur că fondurile noastre se vor rotunji 
substanţial dacă îl vom convinge că secta noastră îi va salva 
viitorul. 

— Idioato, Falung Mao nu este o sectă, ci o mișcare! se 
enervă Xilai, gata să o ia la pumni. 

Fata lăsă capul în pământ, surprinsă și ea de idioţenia pe care 
tocmai o spusese. Bine că nu încasase o nouă lovitură din 
partea migdalatului, așa cum se întâmpla de obicei atunci când 
comitea vreo gafa de asemenea proporții. 

— Așa e, Învăţătorule, iartă-mă că am uitat acest lucru! 

Ceva mai târziu, cumpănind ultimele vorbe ale amantei sale și 
gândindu-se în perspectivă la eventualele beneficii pe care le-ar 
putea obține de pe urma americanului expert în limba chineză, 
Xilai puse la cale o strategie. 


53 


— Wang, ai să-l ademenești pe Lucky ăsta, și împreună vom 
stoarce tot ce se poate de la el. In același timp, Wu și Hunan vor 
fi cu ochii pe individ zi și noapte, ca să nu avem surprize 
neplăcute. Ar fi formidabil dacă ai reuși, prin farmecele tale, să îl 
determini să rămână în tabără. Ai mână liberă din partea mea, 
dacă înţelegi ce vreau să spun... 

Părăsind încăperea, Xilai nu mai fu în stare să zărească 
zâmbetul de satisfacţie de pe chipul chinezoaicei, care abia 
aștepta să respecte dispoziţiile primite de la binefăcătorul ei. Nu 
era pentru prima dată când se afla într-o asemenea postură, și 
nici nu îi displăcea să execute acest gen de ordine. 

e 

— Domnule! se auzi strigat Lucky, înainte de a pune mâna pe 
clanța porții casei familiei Kaiser Jordan. 

Se întoarse, cu surprindere, în întunericul nopții, constatând 
că Estera venise după el. Era îmbujorată, cu toate că afară nu 
era nici pe departe frig. 

— Mai stai puţin, îi ceru fata, proaspăt majoră, apucându-l de 
mână pe Lucky și rugându-l să ia loc pe o bancă de lemn. 

Semiluna de pe cer răspândea o lumină slabă, dar suficient de 
puternică încât cei doi să se poată vedea. 

— Ce s-a întâmplat? întrebă Lucky, prefăcându-se nedumerit. 

Fata rămase în picioare în faţa lui și începu să turuie: 

— Nu știu dacă ai înţeles, dar sunt gata să fac orice pentru ca 
Marvin, fratele meu, să se întoarcă acasă și să fie la fel cum a 
fost înainte. Avem nevoie de el. Altfel nu îmi voi putea continua 
studiile și voi ajunge cel mult o chelneriţă, ca să nu mai 
amintesc de soarta pe care o vor avea frăţiorul mai mic și 
mama. 

— Ba am înțeles asta, Estera, răspunse Lucky, depunând 
eforturi susținute pentru a-și desprinde privirea de la sânii ei 
dolofani. Doar v-am promis că mă voi ocupa de chestia asta, 
adăugă el, făcând pe enigmaticul îngândurat. 

lar cum ea îl prinse de ceafă, obligându-l să se apropie de 
decolteul provocator al rochiei, se simţi dator să îi sărute - cu un 
gest ce se voia degajat - cărăruia dintre cele două ţâţe. 

— Sunt gata să fac orice, repetă blonda, așezându-se în 
genunchi în fața bărbatului. Orice, înţelegi?... 

Lucky înţelese despre ce era vorba și se relaxă, lăsându-și 
capul pe spate. În acel moment, închise ochii și avu o viziune. 


54 


Mao Xilai se afla într-un fel de beci, în compania celor două 
gorile ale sale. Pe un pat de lemn înalt cât o masă era răstignit 
un bărbat în pielea goală. Tocmai fusese legat de mâini și de 
picioare, iar conducătorul sectei, cu un aer inchizitorial, îi citea 
rechizitoriul. 

— Te faci vinovat pentru că ai subminat mișcarea Falung Mao, 
ai încercat să evadezi și i-ai instigat și pe alții la asta. Avem 
numeroase denunțuri în acest sens de la fraţi de-ai noștri. Cum 
pledezi, Darrel Grabois? 

— Nevinovat, răspunse prizonierul cu un aer plictisit având 
convingerea că mascarada aceea avea să se încheie cât de 
curând. Sunteţi nebuni de legat! Dezleagă-mă cât mai repede ca 
să pot pleca, altminteri te voi reclama autorităţilor și crede-mă 
că nu-ţi va fi bine deloc, Mao Xilai. 

Gărzile chinezului începură să râdă, făcându-l pe bărbat să-i 
îngheţe sângele în vine. Cu toate acestea, își învinse teama și 
continuă: 

— Xilai, gata cu joaca asta! M-am săturat și vreau să mă 
întorc la viața mea obișnuită, pe care am avut-o înainte de a te 
cunoaște pe tine și secta asta dementă. Nu vreau să mai stau 
nicio clipă aici, printre descreieraţi ca tine și ca târfa aia cu care 
te însoțești. 

Chinezul se înroși la auzul acestor vorbe, dar depuse eforturi 
pentru a-și păstra calmul. Afronturi de o asemenea gravitate nu 
îi mai fuseseră aduse de când se știa. 

— Cred că încă nu realizezi situaţia critică în care te afli, zise 
Mao Xilai. Ai complotat împotriva mișcării și tot tu faci pe 
nebunul? Din clipa asta - ţi-am retras dreptul la apărare. Cheng 
Hunan, astupă-i gura! i se adresă apoi bondocului, în chineză. 

Acesta privi împrejur, alese șortul americanului de origine 
franceză și i-l îndesă în gură, pe post de căluș. Prizonierul 
încercă să se zbată pentru a se elibera, dar tot ceea ce putu 
obține fu o lovitură în testicule, care îl făcu să-i iasă ochii din cap 
de durere. La așa ceva nu se așteptase. 

— Te voi tortura până când îţi vei dori propria moarte, 
Grabois. Dacă între timp voi citi în ochii tăi că vrei să trăiești, 
arătându-te spășit și dispus să donezi mișcării întreaga ta avere, 
mai ai șanse să rămâi în viaţă. Altfel... 


55 


Pentru a-și întări vorbele prin fapte, chinezul luă o lopată 
dintr-un colț al beciului și, cu ajutorul aghiotanţilor săi, îi 
introduse nefericitului coada de lemn direct în anus. Victima nu 
fu capabilă decât să geamă prelung, din adâncul gâtului, fiind la 
un pas de leșin. Ca să preîntâmpine o asemenea eventualitate, 
Zeng Wu îi aruncă o jumătate de găleată de apă în cap, 
amuzându-se teribil de spaimele și durerile rebelului francez. 

— Să vedem mai departe, reluă Xilai. Ce-i drept, până acum 
ne-ai donat de bună voie douăsprezece mii de dolari. Nu-i rău, 
pentru unul fără familie în SUA. Dar nu suficient. Ai numai 
treizeci și doi de ani. Ce păcat să mori la o asemenea vârstă... 

Conducătorul sectei le spuse aghiotanţilor ceva în chineză, 
apoi reluă: 

— Eşti gata să te căiești pentru faptele tale? 

Între timp, Hunan introduse într-o priză ștecherul unui arzător, 
iar Wu puse pe acesta o vergea metalică cu mâner de lemn. 

— In ochii tăi nu văd nicio urmă de regret pentru faptele de 
care te faci vinovat, continuă Invăţătorul pe un ton ce se voia 
blajin. Îmi pare rău pentru tine, dar nu vei mai avea posibilitatea 
de a fi unul dintre luptătorii împotriva extratereștrilor, ce se vor 
încununa de glorie. Ai dat cu piciorul unei asemenea glorii. 

Zicând acestea Xilai luă vergeaua, care între timp se înroșise, 
și o apăsă pe pulpa francezului. Carnea sfârâi, iar în atmosferă 
se răspândi un miros greu. Aproape sufocată, victima se zbătea 
inutil, neavând nici cea mai mică șansă de scăpare. Învățătorul, 
cu un zâmbet malefic pe chip, lipi vergeaua incandescentă de 
celălalt picior și o ţinu acolo preţ de zece secunde, după care o 
așeză din nou pe arzător. 

Din cauza durerii, Grabois leșină. Pentru un scurt timp, însă, 
deoarece încă o cantitate de apă aruncată în plină figură îl 
readuse în simţiri. Ar fi vrut să urle de durere și neputinţă, însă 
din gâtlej nu-i ieșeau decât câteva horcăieli. 

— Viaţa este bunul cel mai de preț al omului, la fel ca și 
credinţa, continuă Mao Xilai, didactic. Sincer să fiu, nu înțeleg de 
ce vrei să mori atât de tânăr și în putere?! Nu e păcat de părinţii 
tăi? 

Invățătorul îl arse pe francez de douăsprezece ori pe picioare, 
după care se plictisi de această „distracţie”. li trase cu 
brutalitate coada de lopată din anus, care era plină de sânge, și 
îi smulse călușul din gură. 


56 


— Dacă ţipi, îți vâr asta pe gât, își ameninţă el victima, care 
făcea eforturi disperate de a respira, de data asta în voie. Să știi 
că nu mă joc! adăugă învățătorul fără niciun sens, fiindcă fusese 
destul de convingător până atunci. Și-acum, spune-mi, ai de 
gând să te căiești pentru faptele tale reprobabile? 

După un timp în care Grabois își adună toate forțele ce îi mai 
rămăseseră pentru a putea răspunde, acesta îl înjură pe Xilai: 

— Fuck you! 

In clipa următoare, cu un sadism greu de imaginat, chinezul 
propti coada lopeţii în dreptul unui glob ocular al nefericitului 
practicant al mișcării Falung Mao și începu să apese. Urletul 
victimei se pierdu în câteva secunde, pe măsură ce învățătorul 
apăsa tot mai tare, străpungându-i orbita. Când trase coada 
afară, globul ocular era făcut zob, iar înăuntru nu se mai putea 
vedea decât o masă însângerată de carne amestecată cu un 
lichid albicios. 

— Eu am vrut să te salvez, însă tu ai ales să mori, regretă fals 
migdalatul. Nu e vina mea, prietene. 

Aghiotanţii stăteau amuzați la locurile lor, privindu-și șeful cu 
admiraţie și încurajându-l din priviri să continue supliciul. Ceea 
ce Xilai și făcu, trecând la celălalt ochi. 

e 

Un asemenea monstru nu trebuie să trăiască printre noi, își 
zise Lucky, care ieși din transă în acel moment. Și va trebui să-l 
salvez pe Grabois, dacă nu cumva a ajuns deja în cer. 
Nefericitul... 

La lumina lunii, bărbatul zări mai întâi o umbră în poala lui, 
apoi își aminti de Estera. Simţindu-l extrem de relaxat și 
văzându-l că își dă capul pe spate de parcă ar fi adormit, 
proaspăta majoră pricepu că el se lăsase pe mâna ei. Așa că Îi 
scoase cu delicateţe organul afară și începu să i-l alinte cu multă 
recunoștință, mângâind cu blândeţe scrotul celui pe care îl 
considera salvatorul familiei. 

După cele „văzute” ceva mai-devreme, Lucky nu prea mai 
avea chef de felație, dar se gândi că nu-i putea aduce un 
asemenea afront frumoasei Estera. Fata nu purta vreo vină 
fiindcă pe el îl încercau premoniţiile când îi era lumea mai 
dragă. Așa că o lăsă în continuare să-l sugă, mângâindu-i 
părintește părul și masându-i pieptul generos, pe care îl eliberă 
din captivitatea unui sutien rămas mic. În alte condiţii, ar fi vrut 


57 


ca partida să dureze mai mult, dar hotări că mai bine încheia 
repede acel episod, astfel încât amândoi să fie mulțumiți. 

O prinse cu ambele mâini de ţâțe și începu să o tragă de ele, 
așa fel încât ea să înteţească ritmul felaţiei. Docilă, ea apăsă pe 
accelerator, după care îl apucă pe Lucky de șolduri, pentru a-l 
putea înghiţi cât mai mult posibil. Și se avânta atât de mult în 
mădularul bărbatului, încât acesta fu convins că Estera se va 
îneca în cele din urmă. 

Din fericire, acest lucru nu se întâmplă nici măcar atunci când 
el începu să ejaculeze abundent, umplând gura fetei până la 
refuz. Ea mai rămase o vreme așa, sufocată, străduindu-se să 
înghită tot, după care o scoase, i-o aranjă la loc în pantaloni și își 
șterse gura cu dosul palmei. 

— Ţi-a plăcut? îl întrebă ea, cu un zâmbet de satisfacţie 
întipărit pe figură. 

Era într-adevăr mulțumită, și nu se îndoia câtuși de puţin că 
agentul CIA va face totul ca familia ei să fie din nou fericită. lar 
gândul că la această izbândă contribuise și ea o umplea de 
încântare. 

Merită să te sacrifici pentru un ţel nobil, își zise ea în gând, 
încercând să justifice față de sine felaţia la care se dedase. Și- 
apoi, nici n-a fost un sacrificiu prea mare. Ba dimpotrivă... 

— Mai întrebi?! 

— Și ai să îl ajuţi pe fratele meu să scape din închisoarea aia? 
ceru ea asigurări suplimentare. 

— Negreșit. Cum mă vezi și cum te văd. 

— Atunci, mai poţi veni pe la mine, Lucky. Chiar și în fiecare 
seară, dacă vrei. Fii convins că mă pricep și la alte lucruri 
frumoase, adăugă ea, provocator. Poţi face cu mine orice fel de 
sex vrei tu, inclusiv anal, îl mai asigură Estera, zâmbindu-i 
drăgăstos. Nici nu știi cât de strâmtă sunt... 


58 


e Capitolul 7 «* 


Cu toate că bărbatul din fața sa era cât se poate de normal și 
nu părea a avea gânduri ascunse, Mao Xilai nutrea unele reţineri 
cu privire la el. Dar acestea se risipiră în momentul în care 
Lucky îi promise că va dona mișcării treizeci de mii de dolari, 
urmând ca la sfârșitul lunii să dubleze suma. 

În minutele următoare, între cei doi avu loc o discuţie 
ideologică referitoare la Falung Mao, bineînțeles în limba 
chineză, până în clipa în care își făcu apariţia superba Wang 
Lihong. Învățătorul se retrase, lăsându-i pe cei să aprofundeze 
subiectul. 

— Așadar, în ce mod vrei să ne ajuţi în lupta noastră 
împotriva „lor”? 

— Cu tot ce îmi stă în putinţă, răspunse Lucky, intrând în joc 
cu un zâmbet larg și care se voia sincer. Luna aceasta vă donez 
suma de șaizeci de mii de dolari, dar întreaga mea avere vă va 
sta la dispoziţie dacă va fi cazul. Victorie cu orice preţ! este 
sloganul vostru, nu-i așa? 

Fata confirmă cu plăcere, reluând: 

— Dacă vrei să devii unul dintre cei mai buni luptători ai noștri 
și să te eliberezi de mizeriile acestei lumi infestate de 
computere, ar fi mai bine să renunțţi cât mai repede la bunuri și 
bani. Numai așa vei putea înţelege spiritul Falung Mao și vei 
deveni una cu el. 

Lihong nu credea o vorbă din tot ceea ce spunea, însă se 
obișnuise să rostească asemenea fraze cu multă seriozitate, 
văzând că sunt foarte mulţi cei dispuși să accepte asemenea 
bazaconii. De ce n-ar fi fost și Lucky unul dintre aceștia? 

— Mă întreb dacă adevărul, compasiunea și toleranța pot fi 
deprinse în timpul exerciţiilor și meditaţiei sporadice, ori va fi 
nevoie să mă mut și eu în tabăra voastră? Numai la asta îmi 
zboară gândul de când te-am cunoscut. 

Chinezoaica era din ce în ce mai fericită că îl adusese pe acel 
bărbat - credea ea - atât de aproape de scopul propus. Aproape 
că nu-i venea să creadă că acesta era dispus să se 


59 


înregimenteze în Falung Mao din prima zi, fără ca ea să-i fi 
sugerat așa ceva. 

— Să știi, Lucky, că regimul celor ce locuiesc în tabără este 
unul destul de sever. Va trebui să îţi iei anumite angajamente, 
ba chiar să le respecţi cu sfințenie, adăugă ea, lipindu-se de 
bărbatul pe care începuse să îl placă cu sinceritate. La noi există 
reguli... 

— ... Sunt pregătit pentru asta, o întrerupse bărbatul, ca 
pentru a-i demonstra cât este de pregătit pentru a face față 
încercării. 

— Și afacerile tale? îl întrebă ea, începând să îi mângâie 
organul prin pantaloni. Cum ai să te descurci? 

Lucky păstră câteva secunde de tăcere, relaxându-se și 
privind-o cu tandreţe pe fata care era pe cale să i se dăruiască. 
In acel moment, nu avea nici cel mai mic dubiu în privința 
intenţiilor ei. Răspunse: 

— Am un om de încredere care se ocupă de asta. Își reține un 
anumit procent din profit și amândoi suntem mulţumiţi. Eu m- 
am zbătut destul până acum, să mai muncească și alții. 

— In acest caz, poţi veni la noi când vrei tu, îl asigură Wang 
Lihong, sărutându-i o ureche. Și, dacă vrei, mă poţi avea ori de 
câte ori consideri de cuviință. M-am îndrăgostit de tine din prima 
clipă în care te-am văzut și aș vrea ca între noi să nu existe 
niciun fel de secrete. Poţi asta, Lucky? 

Bărbatul înţelese că venise clipa potrivită pentru a-i pipăi sânii 
aceia atât de apetisanţi și a vedea dacă erau într-adevăr atât de 
tari pe cât păreau. Îi scoase la vedere și începu să-i maseze cu 
poftă, în viril. 

După ce tânăra ajunse la prohab și îi scoase organul afară, se 
ridică în picioare și îi ceru: 

— Mușcă-mă de sfârcuri, dragule! Îmi place atât de multi... 

El se execută, iar Wang se cabră pe spate, ca să poată ajunge 
cu o mână la mădularul erect pe care începu să-l frece cu 
determinare. 

— Pentru că e prima dată când o facem, dar nu numai de aia, 
am să îţi ofer o plăcere pe care nu cred că ai mai gustat-o până 
acum. Ceva special, cum nu întâlnești în fiecare zi, numai pentru 
tine. 

Chinezoaica se dezbrăcă, rămânând într-o pereche de bikini 
minusculi, și se învârti de câteva ori prin fața lui, pentru a putea 


60 


fi admirată cum se cuvine. Apoi îl dezbrăcă și pe el complet, îi 
dezmierdă puţin membrul cu limba, i-l înghiţi de câteva ori și îl 
trase de mâini ca să se ridice. Intenţiile ei promiteau mult mai 
mult decât se așteptase proaspătul practicant de Falung Mao. 

Lucky nu rezistă tentaţiei de a se lipi de corpul ei tânăr, pe 
care-l simţea pulsând de patimă. 

Ea îl trase încetișor spre o masă aflată lângă un perete, luând 
în drum o pernă pe care o așeză pe aceasta. 

— Ești gata să participi la o experienţă sexuală poate unică în 
viața ta? îl incită ea cu o vorbă dulce. 

— Victorie cu orice preţ! răspunse Lucky, din ce în ce mai 
excitat de corpul tânăr al chinezoaicei, pe care abia aștepta să îl 
exploreze. 

— Ai grijă ce îţi dorești! îl preveni Wang Lihong, amuzată. 

Imediat după aceea, printr-o mișcare acrobatică bine 
stăpânită, se așeză în cap pe pernă și cu picioarele ridicate pe 
lângă zid. Își găsi imediat echilibrul, apoi îi zise: 

— Acum trebuie să procedezi cu gura mea așa cum m-ai 
trage-o între picioare. Eu n-am posibilitatea să mișc capul, așa 
că trebuie să mă penetrezi atât cât vrei. 

— Dar dacă te îneci? întrebă el, deja excitat de acea 
provocare ieșită din comun. 

— Nu-ţi face niciun fel de grijă! Asta nu e treaba ta. Voi ști să 
te înghit cu totul, iar dacă vrei ca și plăcerea mea să fie 
maximă, ciupește-mă într-una de sfârcuri. La rândul meu voi 
juisa, nu-ţi face griji... 

Lucky își dădu seama că deja vorbiseră prea mult și era cazul 
să treacă la acţiune. Ea se sprijinea bine în mâini și aștepta cu 
gura întredeschisă să i se dea ceea ce își dorea. Bărbatul i-o 
plimbă mai întâi pe la buze, după care i-o vâri pe jumătate, de 
câteva ori, ca să vadă cum reacţionează. Și cum singurele 
zgomote se dovediră a fi gemete de plăcere, începu să i se 
insinueze în gură din ce în ce mai adânc și ciupind-o insistent de 
sfârcuri. 

Într-adevăr, bărbatul nu mai gustase o asemenea senzaţie 
niciodată și era de-a dreptul extaziat de ceea ce i se întâmpla. 
Gura chinezoaicei era destul de primitoare, iar buzele i se 
conturau atât de bine pe organul lui încât ar fi putut jura cu 
mâna pe inimă că toată viaţa ei nu făcuse altfel de sex. 


61 


Bărbatul își propti creștetul capului în pântecele ei, 
continuând să privească printre sânii ale căror sfârcuri le 
maltrata fără milă. Mădularul îi zvâcnea la fiecare penetrare, 
aproape dureros, făcându-l să aibă convingerea că ejacularea se 
putea produce în orice clipă. 

Wang gemea în continuare și abia mai putea respira pe nas, 
în dorinţa de a-l înghiţi cât mai mult pe bărbatul căruia i se 
dăruia cu o pasiune demnă de o cauză mai bună. 

— Mai repede! îi ceru ea, scoțându-și pentru o clipă mădularul 
din cavitatea bucală. Și mai adânc!... 

În clipa în care el începu să își dea drumul, chinezoaica gemu 
prelung, fără a se mai opri, și depuse eforturi vizibile ca să 
înghită tot, fără a elibera organul din captivitatea primitoarei ei 
guri. Treabă care îi reuși de minune, demonstrând că nu se afla 
nici pe departe la prima sa tentativă de acest gen. 

Tocmai când Lucky i-o scoase, în sfârșit, din gură, plimbându- 
i-o pe întreaga față, pe ușă năvăli nimeni altul decât Thomas 
Roe, care încremeni văzând scena din faţa lui. Imediat după 
aceea se repezi la prietenul său și îi dădu acestuia o palmă ce 
răsună în toată încăperea. Fiind apoi împins, Lucky se 
dezechilibră și căzu, constatând cu stupoare că locul în care 
fusese lovit de agent nu îl durea deloc. 

În vreme ce Wang Lihong cobora de pe masă, ștergându-și un 
firicel de lichid seminal de la colțul gurii, Tom îi mai administră 
amicului său încă două lovituri zgomotoase, dar la fel de puţin 
dureroase, făcându-i lui Lucky cu ochiul. Abia atunci înțelese 
acesta că era vorba doar despre un truc, și rămase lat la 
pământ, aparent în nesimţire. Chipurile, fusese doborât de 
amantul înfuriat. 

Masivul agent CIA se repezi atunci la Wang, oprind-o înainte 
ca aceasta să pună mâna pe pistolul său cu butoiaș, capabil să 
ucidă și un urs de la o distanţă de o sută de metri. 

— Târfă ce ești! începu Tom să zbiere, apucând-o de umăr și 
zgâlţâind-o de-i mergeau fulgii. Mi-ai spus că mă iubeşti și acum 
ţi-o tragi cu sfrijitul ăsta? Mătărânga mea nu-ţi mai ajungea? 
Auzi, să i-o sugi stând în cap! Așa ceva chiar că n-am mai auzit 
până acum. Am să te omor cu mâna mea, auzi? Stricato! 

— Tom, potolește-te! îl rugă ea, făcându-și socoteala ce șanse 
avea să se smucească din mâna malacului și să pună mâna pe 
pistol, pentru a termina cu el pentru totdeauna. Doar nu îţi sunt 


62 


soție sau ceva de genul ăsta. N-ai niciun drept asupra mea, 
înţelegi? 

— Cum n-am niciun drept, târfă ce ești? Doar mi-ai declarat 
că mă iubești și nu a trecut prea mult timp de atunci. Ce, vrei să 
spui că ai uitat? 

— Am făcut-o în focul patimii, n-a fost ceva adevărat, 
înţelege! argumentă Wang, crezând că Lucky este leșinat de- 
adevăratelea. Pur și simplu nu am mai rezistat dorințelor ce m- 
au cuprins. lar cum tu nu te aflai prin apropiere, a trebuit să 
găsesc pe altcineva. N-am făcut-o intenţionat. 

— Dar îmi puteai telefona, târfă. Aș fi venit și de pe Lună, 
dacă mi-ai fi cerut așa ceva. 

— lubitule, nu trebuie să iei ca atare tot ce ai văzut aici. Noi, 
cei din mișcarea Falung Mao, suntem altfel decât restul 
oamenilor. Ne eliberăm de sentimentele rele ale societăţii și 
trăim în armonie. O partidă se sex nu înseamnă mare lucru 
pentru noi. Importantă este lupta împotriva extratereștrilor. 

Asta ori bate câmpii, ori mă crede un dobitoc de talie 
internaţională, își zise agentul CIA, stăpânindu-se cu greu să nu-l 
bufnească râsul. Oare cu ce fel de oameni a avut de-a face până 
acum, că parcă a crescut într-un sanatoriu de nebuni incurabili? 

— Da' eu te-am crezut din tot sufletul, continuă Tom să facă 
pe prostul. Uite, îţi mai dau o șansă, adăugă el după un timp de 
gândire. Gonește jigodia asta de aici și să nu te mai prind 
vreodată că mă înșeli cu asemenea specimene, că fac moarte 
de om! Trebuie să-mi respecţi dorinţa pentru cauza noastră 
comună. Ești capabilă de așa ceva? 

Văzând că frumoasa chinezoaică se codește în fața unui 
asemenea angajament, uriașul continuă: 

— Foarte bine, atunci am să vă ucid pe amândoi. Ba nu 
atunci, ci chiar acum. Cu cine vrei să încep și în ce mod ești 
dispusă ca să mori? In timpul unei partide de amor anal, ori 
preferi altă variantă, târfă ce ești? 

Aducându-și aminte de monstrul pe care Tom îl purta în 
pantaloni și gândindu-se la sfincterul ei delicat ce ar fi putut fi 
torturat cu bestialitate, fata nu se mai gândi decât la viaţa ei, 
arătându-se dispusă să accepte orice compromis pentru a evita 
supliciul. Nici prin cap nu îi trecuse, atunci când se culcase cu 
Tom, că dragostea acestuia îi putea aduce asemenea probleme 
pe cap. Nu știa cum să iasă din situaţia în care intrase, iar 


63 


gândul că Mao ar fi putut afla ceea ce se întâmpla, pur și simplu 
o îngrozea. 

— lubitule, n-are niciun rost să te enervezi, încercă ea să își 
domolească pătimașul iubit. Îţi promit că de-acum înainte voi fi 
numai a ta. Nu-mi face rău! Și nici lui, adăugă Wang Lihong, 
arătând cu bărbia înspre Lucky, care părea în continuare leșinat. 
Uite, dacă vrei, ţi-o sug și ţie stând în cap, ca să nu mai fi atât 
de gelos. Hai, că n-a fost mare lucra, trebuie să recunoști... 

Branigan trăgea cu coada ochiului, din locul în care se afla, și 
cu greu se putea abțţine să nu râdă în hohote de reprezentaţia 
dată de agentul CIA. Acesta din urmă păru că reflectează o 
vreme la noile perspective care i se deschideau în faţă, și în cele 
din urmă admise: 

— Bine, am să vă iert pe amândoi. În special pe tine, fiindcă 
pe ticălosul ăsta l-aș trimite pe lumea cealaltă fără niciun fel de 
remușcare. Dar mă iubești, nu-i așa? N-ai spus-o într-o doară. 

— Bineînţeles că te iubesc, ursuleţul meu, făcu ea, pe cel mai 
neconvingător ton din lume. 

Apoi rosti câteva vorbe în chineză, care îi erau adresate de 
fapt lui Lucky. 

— Ce-ai spus? se enervă Tom, care știa foarte bine despre ce 
era vorba. 

— Ti-am adresat câteva vorbe de iubire pe limba mea 
maternă. Așa ne exprimăm noi dragostea cel mai bine. N-ai de 
ce să te superi. 

În realitate, Wang îi șoptise lui Lucky să facă în continuare pe 
mortul, că va rezolva ea situaţia. Altfel, situaţia ar fi riscat să 
scape de sub control. 

— Bine, eu plec acum, dar să știi că îl pândesc pe ăsta din 
apropiere. Dacă nu părăsește vila în cinci minute, vin peste voi 
și vă omor pe amândoi ca pe niște pui de găină. Nu glumesc! 

— Nu-ţi face griji, va pleca, iubitule. 

— Și la noapte vreau să fii a mea, supralicită agentul, după 
câteva clipe de gândire. 

— Foarte bine, te aştept aici după orele 23:00, când se dă 
stingerea. Mao Xilai va lipsi în noaptea asta de la bază, așa că 
nu o să ne deranjeze nimeni, te asigur! Ai să poţi să mi-o tragi 
până dimineaţă unde vei vrea tu, mai puţin în spate, că acolo nu 
te pot primi. Și știi prea bine care este motivul... 


64 


— Mao, aș vrea să stăm de vorbă, dacă și tu ai această 
disponibilitate, în legătură cu cei doi noi adepţi, gânguri 
chinezoaica în mobilul ei minuscul, cumpărat cu opt sute de 
dolari din fondurile sectei. 

Tonul pe care amanta sa începuse convorbirea îl deranjă pe 
Învățător. De aceea, răspunse cam brutal: 

— Am să vin în tabără, iar la noapte vei avea suficient timp 
să-mi dai raportul. Acum am alte treburi de rezolvat. 

Cu toate că știa foarte bine că lui Mao nu-i plăceau 
insistenţele, iar atunci când lua o decizie nu o mai revoca, 
Lihong mai făcu o încercare, folosind cel mai duios glas cu 
putinţă. 

— lubitule, lucrurile se pot precipita până atunci și ar fi bine 
să nu pierdem timpul. Malacul Thomas Roe a devenit agresiv, 
adăugă ea, cu intenţia de a-l îngrijora pe bărbat. 

— În cazul ăsta, te aştept peste o oră la restaurantul Nan Jing, 
ca să luăm masa, cedă Xilai. De acord, mai ai ceva de adăugat? 

Ea nu mai avea și respectă consemnul stabilit în cadrul staff- 
ului sectei, ca toate convorbirile telefonice ori pe net să fie cât 
se poate de scurte. 

— Voi fi acolo la ora stabilită, preciză fata, după care 
întrerupse legătura. 

Într-adevăr, la termenul stabilit chinezoaica ajunse în local 
fără întârziere și îi ceru unui ospătar să fie condusă la masa 
rezervată de Mao Xilai. Acesta din urmă nu își făcuse încă 
apariţia, dar ea nu se îngrijoră, știind că Învățătorul, contrar 
obiceiurilor chinezești, era un om punctual. Ceru o vodcă de 
secară și apă minerală, după care începu să studieze bărbaţii 
aflaţi în restaurant. Din păcate, majoritatea era compusă din 
asiatici, iar în topul preferințelor fetei se situau albii, urmaţi de 
negri și arabi. Migdalaţii se situau pe ultimul loc. 

e 

— Ce dracu' a mai fost și asta? îl întrebă Lucky pe Tom când 
putură sta de vorbă fără martori. 

— O diversiune, râse masivul agent, bătându-l prietenește pe 
umăr. Nimic altceva decât o diversiune. 

— O ce? se miră Lucky, crezând că n-a înțeles bine cuvântul. 
Amice, nu cumva ai văzut prea multe filme polițiste de slabă 
factură? 


65 


— Pal, lasă prostiile de genul ăsta și povestește-mi cum e să 
ţi-o sugă o minoră stând în cap! schimbă Thomas Roe vorba. 
Cred că nici acum nu ţi-ai revenit complet din extaz, nu-i așa? 
Hai, recunoaște! 

Lucky îl privi ca pe un extraterestru, după care îl întrebă: 

— De asta îţi arde ţie acum, după ce erai la un pas să mă 
trimiţi pe lumea cealaltă? 

— Ha, ha, ha! râse uriașul zgomotos. Doar n-ai luat-o în 
serios. Am creat diversiunea, astfel încât nimănui să nu-i poată 
trece prin minte că noi doi am putea fi tovarăși, preciză el. Acum 
te-ai prins? 

După câteva clipe de tăcere, timp în care se gândi la temerile 
prietenului său, îl întrebă pe acesta: 

— Tom, dar până la urmă de ce ne temem noi? Cheamă-ți 
băieţii și hai să terminăm cu secta asta nenorocită care 
torturează și ucide oameni nevinovaţi, după ce îi lasă fără bani. 
E cea mai simplă și mai eficientă metodă prin care am putea 
rezolva problema. 

— Din ceea ce-mi spui înţeleg că ai mai „văzut” ceva în ultima 
vreme, despre care eu nu am luat încă la cunoștință, Nu vrei să- 
mi Spui și mi-e care-i șpilul? 

Lucky se văzu nevoit să-i descrie agentului CIA, pe larg, 
groaznicele suferinţe ale francezului Grabois, încheind ci 
următoarele cuvinte: 

— Din păcate, nu știu dacă grozăviile pe care ţi le-am relatat 
se vor întâmpla în această noapte, mâine sau altcândva. Nimeni 
nu avea vreun ceas la mână sau vreun mobil, pe care să citesc 
data și ora nenorocirii. Nu am niciun indiciu suplimentar, 
înţelegi? 

Amândoi mai reflectară o vreme, apoi agentul își lămuri 
partenerul: 

— Deocamdată nu putem acţiona deschis pe un teren 
necunoscut. Este împotriva regulilor. Trebuie să mai așteptăm 
un timp. 

— Nu înțeleg. 

— Lucky, deocamdată n-avem cum să fim siguri că în spatele 
sectei Falung Mao se află doar Xilai, târfa lui, cei doi aghiotanţi 
chinezi și firma de pază pe care a angajat-o. S-ar putea să existe 
și alţii, ori anumite interese politice pe care noi nu le putem 
dibui din lipsă de informaţii. De asta nu este posibil, cel puţin 


66 


deocamdată, să chem trupele speciale și să terminăm cu ei. 
Doar nu vrei ca Agenţia să fie considerată un instrument de 
oprimare a practicanţilor Falung Mao, așa cum a ajuns să fie 
cunoscut Guvernul chinez pentru mișcarea Falun Gong. Când va 
fi cazul să acționăm, băieţii mei îmi vor da de știre. Până atunci, 
nu vom face niciun pas. 

Fără nicio plăcere, Lucky se văzu nevoit să îi dea dreptate 
prietenului său. Era mult prea riscant să pornească la e acţiune 
decisivă fără un suport logistic și informaţional adecvat. 

— All right, dar fii cu băgare de seamă! acceptă el. N-ar fi 
exclus ca târfa aia să îţi întindă o cursă la noapte. E capabilă... 

— Mie-mi spui! Mai mult ca sigur că mă vrea îngeraș, cu toate 
că nu cred că voi ajunge vreodată într-o asemenea postură; 
poate, cel mult, un drăcușor hălăduind bezmetic prin lad. Numai 
că n-o să reușească această performanţă, și-apoi va fi vai și- 
amar de poponeţul ei bombat și obraznic. Te asigur de asta! 
Dacă vrei, poţi închide ochii ca să asiști la întreaga reprezentaţie 
fără să fii de faţă, ha, ha, ha! Chiar și în avanpremieră... 

e 

Învățătorul fu condus la masa rezervată din timp de un 
chelner îndoit de mijloc, într-o atitudine de profundă umilință. 
Oricine ar fi văzut scena ar fi fost convins că respectivul 
consumator este cine știe ce samurai cotropitor, iar ospătarul - 
un nenorocit de țăran chinez care face tot posibilul să-și salveze 
viața. 

Wang Lihong se ridică de la masă atunci când sosi mentorul 
ei, urându-i bun venit. Nu era îmbrăcată ca de obicei, cu hainele 
acelea de piele care îi confereau aerul unei amazoane 
contemporane, ci purta o rochie destul de elegantă, cu bretele și 
un decolteu larg, ce-i punea în valoare pieptul proeminent. Părul 
îl avea prins la spate într-un coc, după moda chinezească a 
fetelor cuminţi, dar și a gheișelor japoneze care nu aveau altă 
preocupare decât aceea de a satisface cu artă poftele bărbaţilor 
care și le puteau permite. 

— Despre ce este vorba? intră acesta în subiect, înainte de a 
comanda de mâncare. 

Faptul că era departe de a fi bine dispus era evident. 

— Thomas Roe a devenit violent, începu Wang Lihong, privind 
discret în jur ca pentru a se convinge că nimeni nu le asculta 
convorbirea. 


67 


— Asta mi-ai spus și la telefon, ripostă Xilai irascibil. Vreau 
amănunte! 

— A încercat să mă ucidă, zise fata, mimând spaima. Pe mine 
și pe Lucky, bogătașul acela care se ocupă cu petrol. Nea găsit 
împreună și l-a apucat gelozia fără nici cel mai mic motiv. 

— Dar de ce ar fi el gelos pe tine? întrebă Xilai cu subînţeles, 
știind foarte bine ce poamă crescuse în bătătură. 

— Ți-am spus, fără nici cel mai mic motiv, făcu ea în 
continuare pe mironosiţa. Noi pur și simplu stăteam de vorbă 
despre principiile mișcării și despre gloria ce ne așteaptă. L-a 
umplut pe Lucky de sânge din senin, lăsându-l lat, iar pe mine a 
vrut să mă strângă de gât. Este un om extrem de periculos, care 
ar putea crea multe probleme cauzei noastre. Trebuie să iei o 
decizie înţeleaptă în privinţa lui, dragule. 

Învățătorul n-o mai privi, concentrându-se asupra listei de 
bucate și, pentru o vreme, nu mai scoase vreun cuvânt. Dădu 
comanda pentru amândoi, alegând o șampanie Riserva 
Montelero, după care decise. 

— Trebuie eliminat, asta e clar. 

— Tot așa mă gândeam și eu, iubitule, însă n-am îndrăznit să 
ţi-o sugerez, făcu Lihong, imediat părându-i rău că a avut o 
asemenea pornire. De fapt, nici nu era cazul. Tu știi întotdeauna 
mult mai bine ce este de făcut. De asta te respect. 

Xilai nu luă seama la vorbele meșteșugite ale fetei, 
continuându-și ideea: 

— În noaptea asta se va rezolva totul. Pune-i pe Zeng Wu și 
Cheng Hunan în temă cu ce au de făcut din ordinul meu și 
avertizează-i să nu cumva să dea greș. Nu accept nicio scuză. 
Eu voi rămâne peste noapte în Orașul îngerilor, ca să nu existe 
vreo bănuială asupra mea în caz de nereușită. Dar sunt convins 
că aghiotanţii mei se vor descurca de minune, ca în atâtea alte 
situaţii asemănătoare. Doar îi plătesc cu bani grei... Ca și pe 
tine, de altfel, așa că aștept să le dai tot concursul. Veţi întocmi 
împreună un plan de bătaie și îl veţi pune în aplicare. 

— Bine, Mao, dar eu te iubesc! Cum poți vorbi de bani, atunci 
când e vorba despre devotamentul și dragostea mea pentru 
tine? Cum poți spune una ca asta? 

— Lasă prostiile și vezi ce faci! nu o luă Învățătorul în seamă. 
Și reține că nu admit nicio scuză în caz de eșec. 

— Așa ceva nu este posibil, dragule, doar mă cunoști... 


68 


e Capitolul 8 « 


Cu un imens buchet de flori de câmp în braţe, Thomas Roe 
ciocăni la intrarea principală a vilei din tabără, ca un veritabil 
amorez ce își vizitează iubita acasă pentru prima dată. În scurt 
timp ușa se deschise, iar chinezoaica îi ură bun venit, îmbrăcată 
doar într-o rochie ca de noapte, transparentă, prin care i se 
putea vedea totul, inclusiv sfârcurile întărite și minusculul 
triunghi de păr pubian dintre picioare. Îl pofti înăuntru și i se 
agăţă de gât cu o sinceritate debordantă. 

Numai că agentul, versat, nu omise să studieze cu discreție 
decorul, pentru a intui din ce parte ar putea apărea vreun 
pericol la adresa lui. 

— Știu că ești un fan whisky, așa că am pregătit numai pentru 
tine două sticle de Clan Campbell de opt ani, darling. Și pe mine, 
desigur, dacă mă dorești așa cum te doresc eu... 

Uriașul se eliberă din braţele ei și începu să se plimbe prin 
living-room, făcând puţin pe furiosul. Din când în când trăgea cu 
coada ochiului la neglijeul târfei chinezului, gândindu-se dacă 
mai târziu era cazul să i-l scoată, ori să facă abstracţie de el. 

— Cred că nepricopsitul ăla nu mai e pe aici, nu? Și că piciorul 
lui nu va mai călca în apropierea ta... 

— De asta poţi fi sigur, minţi ea cu seninătate. N-ai să-l mai 
vezi, cel puțin pe lumea asta... 

— Foarte bine, atunci distracţia poate începe. la să vedem 
cum vrei să mă răsfeţi după durerea pe care mi-ai provocat-o. la 
să vedem cum vrei să-mi oblojești tu sentimentele înșelate, 
astfel încât eu să te iert și să te iubesc la fel de mult ca înainte. 

Wang Lihong se apropie de el cu un pahar și cu o sticlă deja 
destupată, din care lipsea puţin. Cealaltă, plină, se afla în bar, 
alături de o frapieră plină cu gheață. 

— Te-ar deranja foarte tare dacă te-aș ruga să îmi aduci un 
pahar de apă de la robinet? o rugă Tom, prefăcându-se însetat. 

— Deloc, iubitule, răspunse chinezoaica suspect de serviabilă, 
dispărând rapid din încăpere. 

In lipsa ei, agentul destupă cea de-a două sticlă care era 
sigilată, completă ce lipsea din cea oferită de Wang și le 


69 


schimbă locurile. Apoi, când minora cea apetisantă reveni, îi 
spuse că nu are nevoie de pahar. Se descurcă mai bine bând 
direct din sticlă. Ceea ce pe ea o bucură foarte mult. 

— Și cum rămâne cu dragostea noastră? întrebă el, neavând 
un subiect mai bun de conversație. Mă mai iubești? 

— La fel de mult ca atunci când mi-ai tras-o pentru prima 
dată, violatorule! râse ea pe un ton strident, pițigăiat. Și cine nu 
te-ar putea iubi când beneficiezi de monstrul acela, care mă mir 
cum de îţi poate încăpea în pantaloni. E atât de frumos și de 
puternic încât nu știu ce femeie din lumea asta largă nu s-ar 
îndrăgosti de el. 

Amuzat de perfidia chinezoaicei, Tom trase o dușcă zdravănă 
din sticla de whisky și se răstigni comod pe canapea. Motiv 
prielnic pentru Wang să-i scoată mătărânga din pantaloni și să 
înceapă să i-o sugă, depunând lăudabile eforturi pentru a înghiţi 
măcar capul. Văzând că acest procedeu nu prea îi ieșea, 
chinezoaica se rezumă la a i-o săruta și linge, trăgând cu coada 
ochiului la cantitatea de whisky amestecată cu drog pe care 
uriașul o consuma cu plăcere - credea ea -, fără să dea semne 
de moleșeală. 

— După părerea mea, ar cam fi vremea să facem dragoste, 
constată bărbatul, când din sticlă nu mai rămăseseră decât 
două degete. Acum chiar că m-am aprins. E timpul. 

— Așa e, iubitule, îl aprobă ea, îndatoritoare. Numai că va 
trebui să mă aștepți până când mă întorc de la baie. Am juisat 
deja de două ori pe când ţi-o sugeam. Sper că nu te superi... 

Departe de a fi deranjat de absenţa ei, Tom își alese un loc 
avantajos în spatele canapelei masive, așteptând să fie asaltat 
de aghiotanţii lui Mao Xilai. Intuiţia sa îi spunea că un iminent 
atac avea să urmeze tocmai atunci. Dar nu acest asalt îl 
preocupa cel mai mult, ci lipsa chinezoaicei. In ruptul capului n- 
ar fi vrut ca fata să dispară în timp ce el se răfuia cu cei doi. 
Dacă s-ar fi întâmplat una ca asta, planul său de răzbunare nu 
mai putea fi pus în aplicare pentru moment, iar asta chiar că îl 
deranja. 

Într-adevăr, Wu și Hunan se repeziră în living-room, cu armele 
în poziţie de tragere. Spre stupoarea lor, nicio ţintă nu se afla la 
îndemână. Cu ochii mijiţi și mai mult decât erau de la natură, cei 
doi încercau să găsească victima pe care aveau ordin să o 


70 


trimită pe lumea cealaltă. Dar în încăpere nu se simțea nicio 
mișcare. 

— Ce se întâmplă? întrebă bondocul în chineză, descumpănit. 

Tovarășul său ridică din umeri, simțind că mâinile încep să îi 
transpire pe arma pe care o ţinea strâns și cu degetul pe 
trăgaci. 

— Habar n-am, răspunse lunganul, privind în spate. Wang, aici 
nu e nimeni, rosti el enervat, bănuind că fata l-ar putea auzi. Îți 
baţi joc de noi? 

Tom rămase în continuare nemișcat în spatele canapelei, 
întrebându-se oare ce comunicaseră migdalaţii pe limba lor. 

Dacă ar fi fost și Lucky aici, ar fi înţeles ce zic ăștia, mai înjură 
el în gând. Doar nu degeaba le-a deprins limbă în ultimele zile. 

Și mai contrariată decât ei, minora își făcu apariţia, de data 
asta echipată în combinezonul ei de piele cu fermoar și încinsă 
la brâu cu centura de care atârna pistolul cu butoiaș, de calibru 
greu. După ce inspectă și ea _ living-room-ul cu privirea, 
nereușind să-l dibuie pe agent, își imagină că acesta nu putea fi 
prea departe, cel mult undeva prin parcul taberei. Poate ieșise 
ca să ia o gură de aer proaspăt, înainte de orgia sexuală pe care 
o visase. 

— Fiţi pe fază! le ceru chinezoaica, înaintând curajoasă cu 
pistolul în poziţie de tragere. Trebuie să fie aici, pe undeva. Băi, 
scârnăvie - continuă ea, de data asta în engleză -, de ce te 
ascunzi de noi? Simţi că ţi-a sunat ceasul, ai? 

In clipa următoare, Tom se postă în fața ei și o răsuci brusc, 
ascunzându-se după trupul chinezoaicei de armele celorlalţi doi. 
Intre timp îi prinsese pistolul de ţeavă, orientându-i gura de foc 
spre podea. 

— lubirea mea, tu îmi dorești moartea? făcu el pe miratul. Nu- 
mi vine să cred! 

Aghiotanţii se arătară descumpăniţi în faţa unei asemenea 
situaţii, aflându-se în imposibilitate de a acţiona. Răstimp 
suficient pentru Tom ca să se orienteze și să improvizeze un 
mod eficient de apărare. Pentru început, îi repezi chinezoaicei 
un pod de palmă peste ceafă, trimiţând-o în lumea viselor. Îi luă 
revolverul și apoi se adăposti în dosul canapelei din piele, în 
care cei doi locotenenţi ai lui Mao Xilai traseră ca bezmeticii, 
golindu-și repede încărcătoarele automatelor Uzi. 


71 


Imediat după aceea Tom ieși din ascunzătoare, înainte ca 
aghiotanţii lui Mao să își poată reîncărca armele aducătoare de 
moarte. 

— lertaţi-mă că vă întreb - li se adresă agentul CIA -, dar încă 
nu am aflat cum vreţi să muriti. Împușcaţi, strangulaţi, călcaţi în 
picioare sau înecaţi? Aveţi dreptul la o ultimă dorinţă. 

Fără a mai aștepta vreun răspuns de la ei, Roe îi luă la bătaie 
cu pumnii și picioarele, făcându-i zob în mai puţin de 
cincisprezece secunde. Apoi încercă să se distreze pe seama lor. 

— Hei, bebelușilor, v-aţi ales modul în care să faceți nani? E 
ora de culcare... Dar poate n-ar fi rău să ne mai distrăm puţin. 

Surprinzător, gărzile taberei nu reacţionaseră în niciun fel la 
auzul împușcăturilor provenite din interiorul vilei. 

Ceea ce înseamnă că sunt obișnuiți cu asemenea zgomote, 
iar consemnul lor e să nu se amestece în treburile stăpânului, își 
făcu Tom socoteala. 

— Voiai să mă omori? îl întrebă el pe Zeng Wu. Foarte bine, 
facem un pariu. Ai aici arma ta preferată și un încărcător plin cu 
gloanţe. Dacă în două secunde reușești să armezi și să mă 
împuști, bravo ţie! Altminteri, îţi rup coloana vertebrală. Te 
prinzi? 

In loc de răspuns, deșiratul se repezi nervos la încărcător, dar 
în clipa următoare un pumn bine plasat i se lipi de nas ca marca 
de scrisoare. Tom îi mai aplică o lovitură în moalele capul, după 
care îl luă în braţe, îl ridică la înălţimea bustului, și îi dădu 
drumul să cadă cu coloana vertebrală pe genunchiul său. O 
pârâitură de nedescris se auzi în acea clipă, iar chinezul urlă, 
rămânând inert la podea, fără posibilitatea de a mai reacţiona în 
vreun fel. 

Bondocul realiză că parterul său fusese imobilizat definitiv și 
se năpusti cu mâinile goale, decisiv, asupra celui pe care 
trebuiau să-l ucidă. 

Dacă forța lui ar fi fost pe măsura uri pe care o încerca, ar fi 
putut trece și printr-un zid gros de douăzeci de centimetri. 
Numai că lucrurile nu stăteau tocmai așa. 

Amuzat de respectiva intenţie, Tom primi lovitura de cap a 
chinezoiului în abdomen, fără a schița vreun gest de apărare. 
Asiaticul receptă reculul izbiturii și, fără de voie, se retrase doi 
metri înapoi. Mormăi câteva vorbe pe limba lui și se repezi din 
nou cu capul înainte, ca un berbec ce se luptă pentru oaia lui 


72 


preferată, numai că agentul îi temperă din nou elanul, cu o 
mână proptită în creștetul capului. 

— Ce-ai, mă, cu mine? întrebă el, prinzându-l pe pitic cu o 
mână de gât și ridicându-l în aer. Ti s-a urât cu viaţa pe acest 
frumos pământ? Uite, ca să nu crezi că îţi port pică, n-am să-ți 
rup decât un picior. Pentru început... Ai vreo preferință: stângul 
ori dreptul? 

Și cum Cheng Hunan nu fu capabil să opteze pentru vreuna 
dintre cele două variante, Tom îi aplică o lovitură de baros cu 
pumnul în genunchiul drept, dislocând tibia chinezului din 
lăcașul ei. Oasele se frânseră de parcă ar fi fost ale unei găini 
care a stat mai multe ore la fiert, ceea ce îl făcu pe chinez să-i 
dea lacrimile. 

— Și-acum să vedem ce mai face chinezoaica mea cea mică... 
se amuză Thomas Roe de rezultatele conflictului. De voi mă 
ocup mai târziu, dacă nu cumva mă deranjaţi în timp ce i-o trag 
târfei și vă trimit urgent pe lumea cealaltă. Vedeţi, din nou vă 
las - în mărinimia mea - să alegeţi! Nu-i așa că America este 
tara tuturor posibilităţilor? 

Agentul îi cără pe rând pe cei doi, după ce îi lăsă fără arme și 
muniţie, aruncându-i în beciul vilei și ferecând ușa în urma sa, 
apoi se întoarse în living room, pentru a o trezi pe Wang Lihong 
din leșin. 

Avea cu ea o treabă ce nu suferea amânare. 

e 

Lui Lucky nu îi fu greu să dea de Marvin Kaiser Jordan și să îl 
invite la o plimbare prin parc. Ca să nu stârnească gărzilor 
suspiciuni, rămaseră tot timpul la lumina felinarelor, ca doi 
practicanți care nu au nimic de ascuns. Totuși vorbeau în 
șoaptă, ca să nu fie auziţi. 

— Ți-am cunoscut familia, Marvin. Sunt niște oameni 
deosebiți. 

Mai ales sor'-ta, îi veni lui Branigan să adauge, însă se abținu 
în ultimul moment. Dacă ai ști de ce este în stare, ai fi tare 
mândru de ea... 

— Sunt bine, sănătoși? se bucură tânărul, devenind dintr-o 
dată mult mai interesat de conversaţie decât fusese la început. 
Nu i-am mai văzut de câteva luni și nici n-am mai vorbit cu ei. 
Ca să ne putem purifica, ne sunt interzise telefoanele mobile și 
orice contact cu cei din exterior, știi asta. 


73 


— Știu asta foarte bine. Marvin, eu am să te ajut, dar mai întâi 
te-aș ruga să îmi spui care este nivelul de spiritualitate pe care 
l-ai atins până în prezent. Eşti în continuare un adept înfocat al 
Falung Mao și vrei să mergi până la capăt? 

— La început am fost, dar după ce am înţeles și am văzut cu 
ochii mei ce se petrece aici, mi-am schimbat părerile la o sută 
optzeci de grade. Mao ăsta și cu târfa lui sunt niște ticăloși, care 
ar trebui să ajungă după gratii. lar sloganul lor, „Victorie cu orice 
preţ!”, e o porcărie cât ei de mare. 

Lui Lucky îi plăcură cele auzite, considerându-l deja pe Kaiser 
Jordan un aliat de nădejde. În continuare trebuia să-i dea 
acestuia mai multă încredere în sine și speranţă. 

— Nu-ţi face griji, zilele lor de libertate sunt numărate. CIA a 
intrat pe fir. E vorba despre siguranţa naţională. 

— Chiar voiam să te întreb cum mă poţi tu ajuta, fiind doar un 
practicant ca și mine. Acum înțeleg. Ești agent special aflat sub 
acoperire. Sunt bucuros că te-am cunoscut! 

— Nu sunt înrolat în Agenţie, dar nu ești departe de adevăr, 
preciză Lucky. Agentul este Tom, pe care-l știi. El sunt doar un 
prieten de-al lui. Împreună formăm o echipă ceva mai aparte. 
Nu este cazul să intrăm în amănunte, pentru că ar fi nevoie de 
prea multe explicaţii pentru a înţelege toate datele problemei. 

Tânărul nu insistă. 

— Cum vrei tu. 

Cei doi se așezară pe o bancă, cu fața spre vila în care știau 
că se află Roe și amanta lui Mao. Restul așezării, cu excepția 
felinarelor care luminau o bună parte din parc, era cufundat în 
beznă. Din când în când, dinspre ţarcul ciobăneștilor germani de 
pază se auzea câte un lătrat obosit. 

— Pentru a putea pătrunde în tabără astfel încât să nu existe 
morţi peste tot vom avea nevoie de sprijin din interior, Marvin. 
Dacă forțele speciale ar ataca pieptiș s-ar putea înregistra multe 
victime din rândul civililor, iar asta nu e de dorit. Mai sunt și alți 
practicanți ca tine, care vor să renunţe la mișcarea asta, dar nu 
sunt lăsaţi? Ne-ar putea fi de folos. 

— De vreo doi sunt sigur. Alţii, însă, și-ar vinde și mama de 
frica lui Mao și a aghiotanţilor lui, chiar dacă mai cârcotesc pe la 
colțuri. Toată lumea știe că bandiții ăștia îi torturează pe cei 
care nu se supun necondiţionat ordinelor psihopaţilor care îi 
conduc, ba chiar îi ucid, atunci când opoziţia lor este prea 


74 


puternică. Sunt câteva persoane care au dispărut pur și simplu. 
Nimeni nu crede varianta oficială a Învăţătorului, că respectivi 
ar fi renunțat la mișcare din motive personale ori de sănătate. 

— Numele  Grabois îți spune ceva? îl întrebă Lucky, 
rememorând tortura la care asistase datorită capacităţilor sale 
extrasenzoriale. 

Puțin încurcat, tânărul răspunse în cele din urmă cu 
entuziasm: 

— Darrel este unul dintre cei în care am încredere. De multă 
vreme tot pune la cale un plan de evadare și încearcă să-i 
atragă și pe alţii în această aventură. Dacă nu am făcut-o până 
acum este doar din cauză că planul lui nu mi se pare destul de 
elaborat. Prea este hazardat și bazat pe noroc chior. Până acum 
l-am temperat cum am putut, ca să nu comită vreo greșeală 
care l-ar putea costa viața. 

— Dacă mai iei legătura cu el, sfătuiește-l să mai stea tocului 
o zi sau două, fără a-i da prea multe amănunte în legătură cu 
mine și cu Thomas Roe. E mai bine pentru el, crede-mă! 

— Dar o să mă întrebe... 

— Spune-i că secta asta diabolică e monitorizată de CIA și că 
nu îi poţi da amănunte suplimentare din motive de securitate. 

(J 

Tom o dezbrăcă la pielea goală pe chinezoaică, apoi îi articulă 
două palme, de data asta pentru a o readuce în simțiri. 
Îmbujorată, era și mai frumoasă ca de obicei. 

Când îl văzu, ochii i se îngustară a ură și Wang duse mâna 
acolo unde știa că poartă Coltul Anaconda 4, de calibrul 9 mm. 
Numai că în acea zonă nu se afla decât pielea catifelată a 
șoldului, prilej cu care ea realiză că era goală-pușcă. 

— lubito, acum nu mai e nevoie de arme, o asigură agentul, 
începând și el să își dezbrace hainele, așezându-le ordonat pe 
spătarul unui fotoliu. Dar dacă ai de gând să-mi faci vreun rău, 
te poţi folosi de „arma” mea, completă Tom, arătându-i 
membrul aflat în stare de repaos. Asta îţi stă în putere. 

— Ce s-a întâmplat aici? se prefăcu Lihong că nu înţelege, de 
parcă nu ea ar fi pus la cale, împreună cu cei doi chinezi, 
asasinarea agentului. Și de ce ești atât de agitat, ursuleţul meu? 

— Nu s-a întâmplat nimic, zâmbi Tom, prefăcut. Doar că 
ciracii voştri au încercat să mă trimită să fac nani, iar eu nu prea 
am fost de acord cu ei. Dorm puţin, și numai atunci când vreau 


75 


să fac asta. Băieţii se odihnesc acum, bine-mersi, în beci. Unul 
are coloana ruptă și nu va mai umbla niciodată, iar celălalt va 
avea nevoie de cârje sau de o proteză ca să se poată deplasa. 
Cariera lor s-a sfârșit. Bineînţeles, asta în cazul în care nu mi se 
năzare să-i trimit eu să facă nani, definitiv. Am tot dreptul, nu-i 
așa, doar au fost obraznici... 

— Eşti un dobitoc, Roe, reacţionă chinezoaica, fară ca măcar 
să banuiască ce o aștepta. Un mare dobitoc. Nici nu știi cu cine 
te joci. Mao n-o să-ți ierte asta niciodată. Niciodată, auzi? 

— Fac ceva pe Mao ăsta al tău, răspunse agentul, bine dispus, 
luându-i o țâță în mână. Ba chiar mi-ar plăcea să dea în noaptea 
asta pe aici, ca să mă șterg cu el la fund. Cred că are pielea 
moale și n-o să mă zgârii cu el... 

— Nu știi cu cine te pui, omule, repetă fata, în lipsă de altceva 
mar bun. O să te distrugă, asta o să-ţi facă. 

— Da, dar numai după ce am să-ţi fac eu fundul varză, zâmbi 
Tom, ascunzându-și capul între sânii ei opulenţi. Numai după 
aceea... 

Incepând să înțeleagă cam cum stăteau lucrurile și ce urma 
să i se întâmple, Lihong intră în panică, iar acest sentiment era 
cu atât mai alarmant cu cât nu întrezărea nicio speranță de 
scăpare. 

— Lasă-mă, jigodie! se răsti Wang la el, încercând să se 
elibereze de gura care îi morfolea sfârcurile întărite fără voia ei. 

— Asta și așteptam de la tine, prinţesă asiatică, zână a vechii 
civilizaţii omenești! Să te zbaţi. Așa, sexul anal pe care ţi l-am 
promis o să fie și mai palpitant. Toată șmecheria constă în 
dorința cu care mă vei primi în tine. Cu cât te zbaţi mai mult, cu 
atât mai bine pentru amândoi... 

Gândindu-se din nou la dimensiunile impresionante ale 
organului bărbatului din faţa ei, Lihong ajunse de-a dreptul la 
disperare. O asemenea sculă îi putea termina definitiv anusul 
sau chiar o putea ucide. Cu o forță de care Tom n-ar fi crezut-o 
capabilă, minora începu să îl izbească în cap, pentru a-și salva 
pielea. Sau fundul, în sfârșit. 

Mai degrabă amuzat decât contrariat de eforturile ei, bărbatul 
își ridică nasul dintre sâni și o sărută apăsat pe gură. Ea încercă 
să-l muște, dar el se retrase la timp, lăsând-o apoi să îl lovească 
în plină faţă. Eforturile ei îl amuzau și îl excitau deopotrivă. 


76 


— Dă în mine! o încurajă Tom, jucându-se cu sfârcurile ei. Așa 
mă faci mai nerăbdător să îţi fac fundul vraiște. Vei fi mulțumită 
de prestaţia mea, fii fără grijă! 

În cele din urmă, Wang pricepu că perspectivele care îi 
stăteau în față nu erau dintre cele mai încurajatoare și încercă 
să diminueze proporțiile iminentului dezastru. Dintre două rele 
încerca să o aleagă pe cea mai mică și, dacă era posibil, să 
tragă de timp. 

— N-ai vrea să-ţi fac mai bine o felaţie stând în cap? 

Tom îi zâmbi cu toată fața, îi alintă pubisul cu două degete, 
după care o prinse cu ambele mâini de fese, depărtându-i-le 
ușor una de cealaltă. 

— Nt, veni răspunsul agentului. 

— Dar la o penetrare pe la spate te-ai gândit? încercă ea o 
altă variantă ceva mai puţin distructivă decât sexul anal. 

— Da, însă de data asta voi penetra ce vreau eu, nu ce-mi dai 
tu. De păsărica ta băloasă m-am săturat deja, așa că fundul tău 
obraznic și strâmt este tot ce-mi doresc. Și ar fi bine să 
cooperezi, astfel încât proporțiile dezastrului să fie cât mai mici. 
să nu spui că nu te-am prevenit... 

îngrozită, chinezoaica mai depuse un ultim efort pentru a 
scăpa din ghearele malacului, încercând că-i vâre acestuia 
degetele în ochi. 

La fel de amuzat ca mai înainte de asemenea tentative 
violente, Tom îi proiectă un pod de palmă în bărbie, ameţindu-și 
victima, fără însă a o aduce în stare de leșin. 

— Și-acum, treci la aparat! mai zise el, înainte de a o lua ca 
pe o cârpă. Întorcând-o cu spatele și răstignind-o pe canapeaua 
făcută ferfeniţă de gloanţele aghiotanţilor care acum zăceau în 
beci neajutoraţi. A venit vremea să îţi lucrez profundorul. 

— Nu-mi face asta, iubitule! se rugă fata, încă ameţită de 
lovitura primită în bărbie. Ai să mă mutilezi pe viaţă. Ai să mă 
omori!... 

— În cazul ăsta, vei fi prima femeie din lume care dă ortul 
popii din cauza amorului. E ceva, nu? Poate intri și în cartea 
recordurilor. După părerea mea, tot ce mai poţi face, în situația 
în care te afli, este să cooperezi, ţi-am mai spus-o. Poate așa 
suferința ta va avea o intensitate mai redusă. Dă-ţi concursul, și 
totul va fi OK! În fine, este posibil ca totul să fie OK... 


77 


În timp ce îi vorbea pe un ton blajin, părintesc, Tom îşi plimba 
organul pe fesele ei bombate, pregătindu-se să o violeze pe 
acea târfă mică, fiindcă îi dorise moartea. Și nicio rugăminte din 
lume n-ar fi putut să îl abată de la planurile lui, indiferent din 
partea cui ar fi venit, și cu atât mai puţin de la ea, care 
complotase să îl asasineze. 

— Până la urmă, cooperezi sau nu, tot îţi fac fundul praf, mai 
zise bărbatul, înainte de a-i depărta chinezoaicei fesele, 
penetrându-i anusul cu o plăcere diabolică. 

— Dă-mi-o s-o sug mai întâi! avu ea o ultimă dorinţă, 
înțelegând în cele din urmă că nu avea nicio scăpare. Ca să 
alunece mai bine... 

— N-am nimic împotrivă, răspunse Tom. 

Dar ca măsură de precauţie, ca nu cumva târfa să-l muște de 
organ, îi mai altoi o palmă în bărbie, așa fel încât ameţeala lui 
Wang să persiste. Totodată, o prinse cu o mână de beregată, 
gata să strângă cu toată forţa în caz de pericol. 

La câteva secunde după ce, ca o drogată, chinezoaica se jucă 
cu scula lui enormă, agentul o întoarse din nou cu spatele și o 
pătrunse dintr-o dată, acum fără niciun menajament. 
Ajungându-i în măruntaie, rămase înfipt în ea, ţinând-o strâns de 
abdomen și șoptindu-i la ureche: 

— Nu-i așa că îţi place și că mă iubeşti cu adevărat? 

Tânăra nu fu capabilă să îi dea vreun răspuns, gemând 
profund în vreme ce avea impresia că în fund îi fuseseră 
introduși cărbuni aprinși. O durere sfâșietoare pusese stăpânire 
pe ea, făcând-o să se roage la toți sfinţii din ceruri pentru 
îndurare, deși nu credea cu adevărat în niciunul. 

— Și-acum să te regulez, iubito! mai zise Tom, începând o 
cursă nebună, alternând mișcările de du-te-vino cu cele laterale, 
astfel încât supliciul ei și plăcerea lui să fie complete. Știu că și 
tu îţi dorești să te pătrund până-n gât... 


78 


e Capitolul 9 e 


Chinezoaica Wang Lihong nu își dădu duhul. leși prima din 
vilă, vizibil marcată de supliciul la care fusese supusă. Eforturile 
sale de a se deplasa normal ar fi putut da oricui de înțeles că 
fata era rănită destul de serios. Marvin Kaiser Jordan fu primul 
care o remarcă și îi atrase atenţia lui Lucky. 

— Târfa lui Xilai are probleme, zise el, cu o bucurie venită de 
undeva din suflet. 

Într-adevăr, după ce parcurse câţiva metri, fata se prăbuși la 
pământ de parcă ar fi fost secerată de gloanțe. Inainte ca 
Thomas Roe să iasă și el din clădire, Lucky se ridică de la locul 
său, cu intenţia de a-i da asiaticei o mână de ajutor. 

Apropiindu-se, își aduse aminte de promisiunile agentului și își 
mai temperă elanul. 

— Ce i-ai făcut, nebunule? își întrebă Branigan prietenul. 

Acesta ridică din umeri, cu un aer ce se voia nevinovat, 
precizând cauza stării precare de sănătate a chinezoaicei: 

— Nu i-am făcut nimic rău. l-am tras-o și atât. 

— Unde? 

— În vilă... ba nu, în fund, ha, ha, ha! O merita cu prisosinţă, 
se amuză colosul. Ai avut dreptate, tipii ăia doi au vrut să mă 
ucidă, cu complicitatea ei. Abia am scăpat cu viaţă, ha, ha, ha! 
Vrei să i-o tragi și tu? 

Lucky ignoră ultima întrebare a agentului CIA și se interesă 
despre soarta celor doi chinezi: 

— Și acum unde sunt? 

— În beciul vilei, acolo unde ai „văzut” tu că au loc torturile. 

— Pentru moment e în regulă, dar cu asta ce facem? Or s-o 
vadă paznicii și or să dea alarma. 

Între timp Kaiser Jordan se apropiase de chinezoaică, o 
ridicase de pe jos și se îndrepta cu ea înapoi spre vilă. 

— O băgăm și pe ea la beci, zise Thomas Roe. Asasinii ăștia or 
să își ţină de urât unii altora. 

În acel moment, mobilul începu să-i trepideze în buzunar, fiind 
dat pe „silenţios”. Datorită regimului preferenţial de care se 
bucura în acea bază, nu fusese percheziționat la venire. După 


79 


mai puţin de treizeci de secunde de conversaţie agentul își 
anunţă prietenul, cu un aer de satisfacție întipărit pe chip: 

— Operaţiunea a fost declanșată. Mâine dimineaţă baza va fi 
încercuită de tancuri și artilerie ușoară. Mie îmi revine misiunea 
de a crea o diversiune la faţa locului. Aș zice că n-are niciun rost 
să mai așteptăm. Mai bine acţionăm încă de pe-acum, luându-i 
prin surprindere. 

Lucky cumpăni riscurile pe care le implica o acţiune pe cont 
propriu și avu unele îndoieli. 

— Dar ordinele primite de la șefii tăi n-au sunat cumva altfel? 

— Și ce, ar fi pentru prima oară când o iau pe cont propriu? 
Nici vorbă! Important e ca totul să se termine cu bine. Bine în 
accepțiunea noastră, vreau să zic, mai preciză uriașul. 

In vreme ce Marvin o târa pe chinezoaică, depunând-o în beci 
alături de aghiotanţii lui Mao, Lucky se înarma cu Coltul fetei, 
cele două automate Uzi și recupera încărcătoarele nefolosite ale 
gorilelor. Nu era el foarte familiarizat cu acest gen de arme, 
preferând mai degrabă pistolul, dar se putea adapta din mers 
oricărei situaţii. Doar de aceea poseda calităţi pe care niciun alt 
om din lume nu le avea. 

e 

Ajunsă în beci, cu ultimele puteri pe care le mai avea, Wang 

Lihong li se adresă în chineză aghiotanţilor lui Mao, pe un ton ce 
se voia ucigător. 
_ — Aţi dat-o în bară rău de tot, nenorociţilor! Dacă nu vă ucide 
Invăţătorul pentru această gafă, veţi muri de mâna mea, vă 
asigur de asta! Acum, spuneţi-mi, are careva dintre voi un 
telefon mobil? 

O vreme, tăcerea se așternu în beci, cei doi abţinându-se să 
vorbească. Zeng Wu, la cât era de rănit, nici nu știa dacă ar fi 
putut depune un asemenea efort. Totuși, Cheng Hunan calculă 
că poate mai are ceva șanse de a supravieţui acelei grozăvii și 
zise: 

— Da, are Zeng unul. Să ţi-l aduc? 

Fără a-i răspunde, fata începu să se târască spre lungan și îl 
controlă prin buzunare. Găsi aparatul, constată că bateria era 
încărcată corespunzător și îi aplică lui Wu o lovitură de picior în 
coloana vertebrală ruptă. 

— Puteai să-l fi sunat până acum pe Învățător, dobitocule! Dar 
cum să-ți treacă ţie prin creierul ăla de găină așa ceva?!... 


80 


Urmă o convorbire telefonică foarte aprinsă, care dură circa 
două, trei de minute. În urma acesteia, Xilai hotărî să dea 
alarma firmei de pază de la baza Falung Mao, urmând să își facă 
și al apariţia la faţa locului în cel mai scurt timp posibil. Poate că 
nu s-ar fi îngrijorat prea tare dacă n-are fi auzit chiar el zgomote 
de împușcături provenind din interiorul taberei. 

e 

— Încotro? 

Thomas Roe nu avea intenţia de a părăsi tabăra, cu atât mai 
mult cu cât știa că, în zori, trupele speciale ale CIA urmau să 
izoleze zona. Dar dacă reușea să anihileze câţiva combatanți 
ostili, asta nu putea impieta asupra succesului operațiunii, ci 
dimpotrivă. Din acest motiv se și afla el acolo. 

— Voiam să fac o plimbare, răspunse uriașul, apropiindu-se 
mai mult de gardian. Nu vezi ce noapte frumoasă e? 

Paznicul se gândi o clipă, privind la cer, gata să aprobe 
constatarea practicantului. 

— După orele 24:00, nimeni nu mai are voie să intre ori să 
iasă din acest stabiliment, își recită gardianul lecţia învățată pe 
de rost. Cu excepţia Învăţătorului, bineînţeles. 

— Serios? se arătă Tom, nedumerit. 

În secunda următoare, pumnul său greu întâmpină fruntea 
gardianului, făcându-l pe acesta să se prăbușească fără simțiri 
în faţa gheretei de pază. Apoi, înainte ca partenerul de planton 
să priceapă ce se întâmplă, agentul puse mâna pe pistolul 
automat AK-47 cu care era înarmată victima și seceră postul de 
pază. Rafala făcu ca așchii de lemn să sară în toate părțile, după 
care se auzi un geamăt prelung, semn că și celălalt gardian 
fusese anihilat, fiind atins de gloanţe. 

Doi la mână, zise Tom satisfăcut, îndreptându-se cu arma 
pregătită spre baraca în care dormea restul gărzilor. 

Lucky îl urmă, întrebându-l din mers pe Kaiser Jordan: 

— Ai tras vreodată cu o armă? 

— Și încă bine, dar asta s-a întâmplat în timpul armatei. N-a 
trecut prea mult timp de atunci, așa că îmi voi aminti. Ai 
încredere în mine! La cât îi urăsc pe demenţii ăștia, să fii 
convins că nu voi risipi prea multe gloanţe. 

Mulţumit, Branigan îi dădu unul dintre cele două automate Uzi 
și încă un încărcător de rezervă. 


81 


— Vezi că le scuipă foarte repede, așa că nu ţine mult timp 
degetul pe trăgaci. Trage în rafale scurte, repetate. 

— Am înţeles. Veniţi după mine, că știu cel mai bine unde 
sunt încartiruite trupele. Probabil că acum sunt deja alarmate de 
sunetele împușcăturilor de la intrarea în tabără. li vom găsi 
pregătiţi. 

— E singurul post de pază? se interesă Tom. 

— Da, tabăra nu mai are o altă poartă, iar zidurile sunt foarte 
înalte. Ar fi foarte bine dacă i-am împiedica pe bodyguarzi să 
dea drumul câinilor. Sunt din cale-afară de periculoși. 

— Câţi la număr? vru agentul să știe, cu gândul să-i omoare 
pe toţi cât mai repede. 

— Vreo doisprezece, din câte mi-am dat seama. Uitaţi, 
gardienii au început să iasă din barăcile lor. Alarma a fost dată. 

— Perfect, atunci să omorâm cât mai mulţi. Marvin, găsește 
un loc strategic în apropierea cuștilor și seceră-i pe toţi cei care 
încearcă să ajungă la câini. Lucky, începe balamucul. De mult n- 
am mai avut parte de o distracţie ca asta. Păcat că n-am la 
îndemână decât un prăpădit de AK-47 și vreo șaizeci de cartușe. 
Nu-mi plac economiile, mai cu seama când e vorba despre 
gloanțe... 

e 

Contrar promisiunilor făcute amantei, lui Mao Xilai nici nu îi 
trecu prin minte să se grăbească spre baza sectei pe care el o 
numea mişcare. Îi telefonă în schimb patronului firmei de pază, 
un fost combatant în Legiunea Străină, spunându-i ce se 
întâmplă la periferia L.A. 

— Comandante, vreau să intervii cu toate forțele de care 
dispui și să nu-mi vorbeşti despre costuri ori posibilele victime 
colaterale, că nu mă interesează. Nu-mi pasă cât îmi ceri. Tot ce 
îmi doresc să aud de la tine, până dimineaţă, este că tabăra se 
află sub control și că toţi cei care ne-au atacat au fost prinși ori 
omorâţi. Cu riscul că razi de pe fața pământului întreaga bază, 
adăugă Învățătorul, pe un ton aspru. 

— Mă voi duce chiar eu acolo, cu o trupă de asalt invincibilă. 
Nimeni nu ne-a rezistat până acum. 

— De câți oameni dispui? se interesă Mao Xilai. 

Comandantul se eschivă de la un răspuns precis. 

— Suficienţi ca să ne atingem obiectivul. Cu toţii profesioniști, 
mai preciză el. 


82 


— La bază de ce efective dispui? 

— Douăzeci de oameni și zece câini foarte bine dresați. 

— Atunci, grăbește-te și, repet, nota de plată nu o să mi se 
pară prea umflată, dacă vei face exact ce ţi-am cerut. lar de 
morţi îmi pasă și mai puţin. Nu poţi face omletă dacă nu spargi 
ouăle, cum spun americanii... 

— Înţeleg... 

— Aștept să mă suni la numărul știut. 

e 

Deşi noaptea era destul de luminoasă, iar felinarele destule, 
Tom şi Lucky se putură apropia de barăci la adăpostul 
întunericului, înainte de a începe să tragă. Mai obişnuit cu 
asemenea exerciții, agentul se afla chiar cu câțiva metri 
înaintea camaradului său. Stând ascuns după un copac, pe 
primul dintre paznici reuși să îl doboare cu un pumn bine plasat 
în gât. Lovitura primită de acesta fu atât de puternică încât, 
după câteva horcăieli, bodyguardul își dădu duhul, sufocat. 
Înainte ca alţi bodyguarzi să se apropie, Roe îl dezarmă pe 
nefericit, inclusiv de baioneta pe care aceasta o purta la brâu. 

Mai mult ca sigur că îmi va fi de folos la un moment dat, se 
gândi el, cercetând vârful și lama pumnalului. 

Dinspre cuștile câinilor se auzeau lătrăturile tot mai înfuriate 
ale patrupedelor, care simțeau că în tabără ceva nu era în 
regulă. 

În barăcile practicanţilor Falung Mao începură să se aprindă 
luminile, iar câteva femei ieșite afară în pijamale începură să 
tipe, isterizate. 

Dacă aș avea un megafon la îndemână, i-aș avertiza să nu 
iasă din barăci, se gândi Lucky, știind că glasul său natural nu ar 
fi servit la nimic în hărmălaia de afară. Din păcate, vor exista și 
victime printre civili. Poate că ideea lui Tom n-a fost cea mai 
bună. Ce facem noi aici nu aduce a diversiune, ci a război în 
toată regula. Sosirea trupelor speciale i-ar fi putut determina să 
se predea. Așa, nici măcar nu știu cu cine se luptă. 

La un moment dat, urletul de moarte al altui bodyguard le 
acoperi pe celelalte. Agentul CIA zvârlise baioneta spre el, iar 
aceasta i se înfipsese până la mâner în capul pieptului. Bărbatul 
căzu mai întâi în genunchi, apoi atinse pământul cu fruntea și se 
prăbuși pe o parte, fără suflare. 


83 


După ce își consultă ceasul, care indica aproape orele 2:00 
a.m., Thomas Roe armă pistolul automat și începu să-i secere pe 
agresori. Trăgea câte două, trei cartușe odată, la intervale de 
câteva secunde. 

Dinspre cuștile câinilor se auzi o rafală și un urlet de om, 
semn că Jordan nimerise și el un adversar, încă vreo câteva 
schelălăieli îl convinseră pe agent că și un ciobănesc german 
fusese scos din competiţie. 

e 

— Nu știu ce se petrece, dar convingerea mea este că început 
sfârșitul acestei secte diabolice și a nenorocitului ăia de Mao. 

Vorbele fuseseră adresate de studentul Leon Bellinger 
colegului său, Darrel Grabois, care urma să fie torturat și ucis 
într-un viitor apropiat, după cum „vizualizase” Lucky cu ocazia 
transei în care căzuse. 

— Și noi ce facem, stăm cu mâinile-n sân? 

— Nici nu încape vorbă că ar trebui să intervenim, dar cum? 
întrebă francezul. Ai vreun plan? Ai făcut rost de arme? 

— Am făcut pe dracu'! Vom încerca să ne apropiem cât mai 
mult și, cum găsim unul neînsoțit, îl dezarmăm și îi dăm cu ceva 
în cap. 

Cei doi începură să se târască prin iarba umedă, în ciuda 
faptului că ţinuta lor galben-portocalie nu le putea oferi 
camuflajul pe care și l-ar fi dorit. Ca să mai diminueze acest 
handicap, căutau zonele cele mai prost luminate. 

— Hai să spargem felinarele! îi veni lui Grabois ideea, căutând 
pietre prin iarbă. Mai mult ca sigur că atacatorii sun puţini la 
număr și s-au bazat pe elementul-surpriză. Dacă ar fi fost destui 
ar fi venit dimineața, după socoteala mea. 

e 

Aflat la câţiva pași în spatele masivului agent, Lucky îi 
seconda pe acesta cu Coltul chinezoaicei în mâna dreaptă, cu 
piedica trasă și cocoșul ridicat. Parcă luând legătura telepatic cu 
singurii doi practicanți ce nu le erau ostili, începu să ţintească 
felinarele care i se păreau cele mai importante. Din șase gloanţe 
reuși să ţintească patru becuri și abandonă greoiul pistol, 
realizând că în acele momente nu mai era timp să reîncarce 
butoiașul. 

În faţa lui, Tom se afla întins la orizontală și pândea un grup 
de trei oameni înarmaţi care se apropia de ei. In acel moment, 


84 


dinspre cuștile câinilor se mai auzi o rafală de armă automată, și 
încă un gardian se transformă în îngeraș. De data asta, urletul 
celui atins de moarte nu mai fu urmat de schelălăieli canine. 

Thomas Roe ţinti cu atenţie şt trase un singur glonţ, care se 
înfipse cu un trosnet sec și înfricoșător în ţeasta altui gardian. 
Acesta se prăbuși fără niciun sunet, făcându-i pe ceilalți doi să 
se pună la adăpostul unor arbori. Incepuse să le fie frică de 
atacurile care veneau din noapte, adversarii lor fiind practic 
invizibili. 

Dacă aș fi avut o armă cu laser i-aș fi halit pe toţi, fără ca ei 
să-și dea seama de unde a venit glonţul, își zise agentul CIA. 

De ciudă, distruse și el un felinar, adâncind întunericul relativ 
al nopţii. 

Observând locul din care plecase glonțul, cei doi începură să 
tragă într-acolo, în rafale scurte, demonstrând că nu erau chiar 
novici în materie. 

Tom nu avu altceva de făcut decât să se adăpostească cât 
mai bine, pentru a nu fi nimerit. 

Gardienii se ridicară și înaintară curajoși spre ascunzătoarea 
agentului, fără a lua în calcul faptul că acesta putea fi secondat 
de vreun partener. Când mai aveau doar trei metri până la locul 
în care se afla Tom ghemuit, Lucky se ridică în picioare și 
înaintă, secerându-i cu automatul Uzi, până când în încărcătorul 
armei nu mai rămase niciun cartuș. Apoi se aruncă alături de 
agent și îl întrebă: 

— Eşti teafăr? 

— Da’ cum ai vrea să fiu? răspunse acest cu tțâfnă, deranjat 
de faptul că nu reușise să iasă singur din încurcătură. Hai mai 
bine să le luăm ăstora armele, și nu mă mai ţine de vorbă, că 
îmi strici distracţia! 

Intre timp, două felinare explodară, fără a fi atinse de gloanțe. 

— Cred că ne bucurăm de sprijin din partea unor sectanţi, își 
dădu Lucky cu părerea, făcând abstracţie de indispoziţia 
tovarășului său. Care, desigur, nu sunt înarmaţi, completă el, 
realizând că felinarele fuseseră sparte cu pietre. 

— După părerea mea, ar trebui să fim cu ochii-n patru la tot 
ce mișcă pe-aici, își arătă agentul reținerea. Nu putem avea 
încredere-n ei. 


85 


— Priveşte într-acolo! îl atenţionă Lucky pe Tom, când acesta 
își termină argumentaţia. Un tip intenţionează să se strecoare în 
vilă. Încercăm să i-o tragem? 

— Ar fi aproape inutil. E destul de departe și uite-l cum se 
mișcă. E profesionist. 

— Dar îi va elibera pe prizonierii noștri din beci... 

— ... Nu vreau să îţi explic tocmai acum ce fac eu pe acei 
prizonieri... Aia doi nu se vor putea mișca nici peste o lună de 
tratament, iar Wang, cu curul făcut varză, ce pericol crezi tu că 
poate prezenta pentru noi? 

Lucky bătu în retragere, oarecum contrariat de proasta 
dispoziție a camaradului său. 

— Mă văd dator să-ţi dau dreptate, Tom, dar trebuia să te 
previn. Și-acum, ce facem? 

— Înaintăm, răspunse uriașul, consultându-și ceasul. Până la 
sosirea forțelor speciale nu mai e mult. Maximum două ore. 

e 

Din cauza, gloanțelor care șuierau din când în când prin 
stabiliment, practicanții Falung Mao înţeleseseră că era mai bine 
să stea cuminţi la locurile lor, cât mai jos cu putință. Deja câteva 
proiectile rătăcite perforaseră panourile subţiri de lemn, din 
fericire fără să rănească pe nimeni. 

— Hai să ne îndreptăm spre cuștile câinilor, zise Grabois, 
punându-l pe gânduri pe colegul său. 

Acesta medită câteva clipe, fără a înțelege rostul acestei 
acțiuni. Ce să facă acolo unde nu se aflau paznici ce ar fi putut fi 
dezarmaţi? 

— Aici oricum nu mai avem ce face, și dacă mai spargem 
câteva felinare s-ar putea să ne alegem cu niște gloanţe în fund, 
îi explică francezul lui Leon Bellinger. 

— Tot nu pricep. 

— Vezi tu vreun ciobănesc german prin împrejurimi? continuă 
Grabois, ușor iritat. 

— Nu. 

— Asta înseamnă că gardienii n-au apucat să le dea drumul. 
Și dacă tot n-au făcut-o, ar fi foarte bine ca fiarele să rămână în 
continuare în captivitate. lar noi am putea să ne asigurăm de 
asta, în locul a altceva mai bun de făcut. 

Cei doi se târâră în direcţia cuștilor, acum simțindu-se mai în 
siguranţă, deoarece parcul nu mai era atât de bine luminat ca 


86 


de obicei. Câinii urlau și săreau de parcă ar fi fost turbaţi pe 
gardurile cu ochiuri de sârmă, gata să sfâșie și să ucidă la 
comandă. Cu simţurile încordate la maximum, erau nerăbdători 
să se angajeze în luptă și să-i sfâșie cu dinţii lor puternici pe 
intruși. 

— Dacă am avea ceva cu care să incendiem cuștile... zise 
Leon, fără prea multă convingere. 

Francezul nu-l luă în seamă, fiind concentrat să distingă ceva 
în faţa lor. 

— Lasă asta! interveni el după câteva secunde. Nu ţi se pare 
că, aproape de cuști, se văd două siluete întinse pe iarbă? 

— Ba da, ar putea fi niște gardieni aflaţi la pândă, șopti 
Bellinger după ce privi cu atenţie în direcția respectivă. 

— Și ce i-ar împiedica să slobozească ciobăneștii? Doar 
patrupedele le cunosc mirosul și nu i-ar ataca. 

— Ai dreptate, trebuie că sunt grav răniţi ori morți. Am putea 
face rost de arme de la ei. Să înaintăm. 

In clipa aceea, de undeva din dreapta lor, nu foarte departe, 
se auzi un „Pssst!” 

Cu transpiraţia curgându-le pe șira spinării, cei doi își 
îndreptară privirile într-acolo. 

— Darrel, tu ești? se auzi un glas șoptit. 

— Da, răspunse francezul cu îndrăzneală. Tu cine ești? 

— Eşti de partea noastră? Sunt eu, Marvin. 

— Ştii foarte bine că vreau să scap de aici, răspunse acesta. 

— Foarte bine. Cu cine mai ești? 

— Cu Leon. 

— Bănuiam eu că și el este de-al nostru. Mai înaintați puţin și 
o să daţi peste două cadavre. Le puteți lua armele, dacă știți să 
le folosiţi. 

— Și dacă e o cursă și ne împușcă? îi șopti Bellinger lui 
Grabois. 

— Ar fi putut s-o facă fără să ne prevină, nu crezi? replică 
acesta. 

— Cred că ai dreptate, admise tânărul, cu toate că nu prea Îi 
venea să înainteze, instinctul de conservare dictându-i să fie cât 
se poate de prudent. 

In zonă se mai afla un felinar care le putea deconspira 
prezența, însă riscul de a-l distruge și pe acesta era prea mare. 
Ar fi putut atrage atenţia asupra lor în mod inutil. Se părea că, 


87 


cel puţin deocamdată, bodyguarzii renunţaseră la varianta 
eliberării câinilor. 

— Hai, da-ţi-i drumul! îi încurajă Kaiser Jordan. Vă acopăr eu. 
Mai am destule gloanţe și știu să trag, nu vă faceți griji. 

Cu inimile gata să le spargă piepturile, cei doi se concentrară 
și înaintară târâș spre cadavre, pentru a face rost de arme. 


88 


e Capitolul 10 e 


— Lucky, uite cum procedăm în continuare, șopti Tom. Lasă 
replicile - o să mi le dai mai târziu. Dintre noi doi, eu sunt cel 
mai experimentat în asemenea treburi. Avem în față două 
obiective majore. Este ora 3:30. Unul, ne interesează ca gărzile 
care au mai rămas în viață să nu ia ostatici, așa procedează 
teroriștii; iar noi suntem obligaţi să-i protejăm în primul rând pe 
civili. Doi, trebuie ca oamenii lui Mao să nu aibă posibilitatea de 
a ajunge la propriile lor locuinţe, unde presupun că păstrează și 
muniția. Pentru care obiectiv optezi? 

— Mă duc să am grijă de muniţie, deși n-ar fi exclus ca unii 
dintre ei să fi rămas de pază acolo, reflectă Branigan. 

— Lucky, n-ai putea să închizi puţin ochii, ca să afli ce 
urmează să se întâmple? îl întrebă agentul, devenit puţin mai 
nesigur pe el ca de obicei. 

Branigan se gândi câteva clipe și răspunse: 

— Nu cred că în asemenea condiţii este posibil, dar am să 
încerc. Totuși, nu înţeleg de ce îmi ceri așa ceva tocmai tu, care 
ești întotdeauna atât de sigur pe tine?! Ţi s-a făcut frică? La 
început te arătai din cale-afară de bucuros că vei avea parte 
de... distracţie. 

Fără să mai aștepte un răspuns la ironia sa, Lucky strânse 
pleoapele și se concentră adânc la viitorul apropiat. Când îi 
redeschise, masându-și cu putere tâmplele care îi zvâcneau, îi 
zise amicului său: 

— Înainte ca trupele speciale să ajungă la fața locului, își vor 
face apariţia cu totul alte forțe. Ostile, dacă înţelegi ce vreau să 
spun. Am băgat-o pe mânecă și acum sunt sigur că te-ai cam 
grăbit cu declanșarea acestui mic război. Le vin întăriri, ceea ce 
înseamnă că s-a dat alarma și în exterior. 

— Mai mult ca sigur că ticăloasa de Wang Lihong a reușit să-l 
alerteze pe Mao Xilai. 

— Sau că gardienii aflaţi la bază au dat alarma la sediul lor. 
Da' ce, asta mai contează? Important e că în curând vom fi 
atacați de o mică armată, ce nu va ţine cont de civili. Va trage în 
plin, te asigur. 


89 


— OK, du-te și încearcă să ţii sub observaţie muniţia 
nemernicilor! Găsim noi o soluție să ieşim din rahatul ăsta. 

Tom formă un număr de telefon și anunţă trupele speciale că 
trebuiau să se grăbească, deoarece ostilitățile fuseseră deja 
declanșate. De asemenea, îl informă pe comandantul operaţiunii 
de anihilare a sectei că se vor confrunta cu trupe foarte bine 
antrenate și înarmate, care aveau să vină în ajutorul celor aflaţi 
în tabără. Apoi se îndreptă târâș spre barăcile practicanţilor; cu 
intenţia de a împiedica accesul gărzilor înarmate până la 
aceștia, pentru a lua ostatici. 

Când mai avea doar câţiva pași până la prima dintre barăcile 
adepților Falung Mao, agentul CIA se trezi cu o ploaie de gloanţe 
la doi metri în faţa lui, care îl obligă să facă un salt în lateral. In 
zbor, slobozi o rafală scurtă de patru gloanţe, care sfârtecă 
abdomenul bodyguardului ce își ratase ţinta. Apoi își alese un 
loc ferit, numai bun de supraveghere, și tocmai atunci observă 
că două persoane se îndreptau spre locuinţele practicanţilor, 
sigur nu cu cele mai bune gânduri din lume. Tot atunci, un dulău 
mare cât un vițel, rămas liber, se năpusti asupra lui cu intenţia 
vădită de a-l sfâșia cât mai repede. Din nefericire pentru 
patrupedul deprins să ucidă la comandă, Tom se ridică 
fulgerător, îi prinse grumazul la subsuoară și se aruncă la 
pământ cu câinele sub el, rupând gâtul bietului animal. 

Trupele alertate de Mao Xilai începuseră să ocupe poziţii 
strategice în jurul bazei sectei în slujba căreia se aflau. 
Coborând din mai multe automobile de teren de tip Hummer, 
acestea numărau peste treizeci de combatanți dotați cu 
aruncătoare de flăcări, lansatoare de rachete, mitraliere de 
mare și mic calibru și tot felul de arme de asalt. Ceasurile 
indicau orele 4:20 și încă nu se crăpase de ziuă. Cerul devenise 
ceva mai întunecos ca înainte. Se lăsase ceața. O rachetă de 
semnalizare lumină întreaga așezare, făcându-i pe toţi 
beligeranţii din baza Falung Mao să se adăpostească cât mai 
bine. Nu se auzi niciun foc de armă, fiecare fiind mai interesat 
să-și pună pielea la adăpost decât să-și identifice adversarii. 

Imediat după aceea, agentul CIA și Lucky se regrupaseră, 
după ce mai scoseseră din luptă alţi doi gardieni, stabilind 
totodată și un contact cu cei doi practicanți Falung Mao care se 
aflau acum de partea lor. 


90 


— Vom rămâne constituiți în două grupe, astfel bodyguarzii 
nu vor ști câți suntem, decretă Lucky. Trageți în tot ce mișcă, 
dar fiţi totuși atenţi să nu ucideţi oameni nevinovaţi. Și faceți 
economie la muniţie. 

Chiar în acel moment un glonţ le șuieră pe la urechi, făcându-i 
pe toţi să se lipească de pământ. 

Imediat, Leon Bellinger luă poziţie de tragere și se concentră 
în direcția din care venise glonțul. 

— Cred că s-au baricadat în baraca lor, își dădu Tom cu 
părerea. 

— Nu toţi, îl contrazise studentul. Observ mișcare împrejurul 
construcției în care sunt încartiruiţi. S-ar putea să fi rămas 
câţiva pe afară. 

— Da? Eu nu văd nimic, se enervă Roe. Mă duc peste ei. 

— N-ar fi inteligent din partea ta, Tom, îl struni Lucky. Mai 
ales că nu sunt prea convins că te vei vindeca de o eventuală 
rană la fel de repede ca mine, dacă înţelegi ce vreau să spun. 

Deodată, în imediata lor apropiere se auzi o detunătură de 
armă, iar un gardian scoase un urlet de animal rănit, 
prăbușindu-se la pământ. Studentul îl luase la ochi și îl scosese 
din joc cu multă stăpânire de sine. 

— Să fiu al naibii dacă ăsta n-are ochi de pisică! se minună 
agentul. Te-ai gândit vreodată să lucrezi pentru CIA, băiete? 

După ce îl privi ca pe un individ venit de pe o altă planetă, 
Bellinger îi răspunse uriașului: 

— Mai întâi să mă văd scăpat cu viaţă de aici. Câţi credeţi că 
ar mai fi? 

— Vreo cinci sau șase, aprecie Lucky. Maximum șapte, 
adăugă el după un timp. Intrebarea e, ce facem în continuare? li 
atacăm, ori ne pitim și îi vânăm de la distanţă, trăgând de timp 
până la sosirea trupelor speciale? A 

— Așadar, așteptați întăriri! se bucură studentul. In acest caz, 
suntem salvaţi. Voi apuca să-mi cunosc nepoții... 

— Se aud zgomote de motoare din afara taberei, îi anunță 
Grabois, care era în permanență cu urechea la pândă. Vin ai 
noștri. 

— Numai să nu fie de-ai lor, își exprimă agentul îndoiala, cu o 
jumătate de gură. Lucky, eu zic să mergem după ăia doi care 
precis s-au dus la barăcile practicanţilor ca să ia ostatici. 


91 


— Cred că ai dreptate. Voi doi apropiaţi-vă din nou de cuștile 
câinilor, asiguraţi-vă că animalele nu pot scăpa și fiți cu ochii pe 
barăcile gardienilor. Supravegheaţi-i dintr-o poziţie convenabilă. 
În cazul în care ei au primit întăriri și nu noi, măcar n-o să vă 
aflaţi în mijlocul focului. O să fie mare tărăboi... 

Cei doi se executară imediat, de parcă ar fi fost înrolați în 
armată de-o viaţă, înaintând pe coate și genunchi spre 
obiectivul vizat, fără a mai cere alte explicaţii. Tom o luă 
înaintea prietenului său cu automatul AK-47 în poziţie ele 
tragere, refuzând să se mai târască și mulțumindu-se să se 
deplaseze ceva mai aplecat. Lucky mai avea un singur 
încărcător, după care automatul Uzi avea să devină la fel de 
nefolositor precum un pistolaș de jucărie în mâna unui copil. 

Intr-adevăr, dinspre gardurile care împrejmuiau tabăra se 
auzeau zgomote din ce în ce mai clare. Din când în când se 
distingea și câte un ordin scurt, dat probabil de comandantul 
operațiunii. 

Când ușa unei barăci se deschise, agentul ajunsese deja în 
spatele ei. În prag își făcu apariţia un bodyguard, protejat de 
trupul unei tinere care nu avea mai mult de optsprezece ani. 
Văzându-l pe Lucky întins pe iarbă, cu automatul Uzi îndreptat 
spre el, începu să zbiere: 

— Dacă nu arunci arma imediat fata va muri, iar tu vei fi 
singurul răspunzător pentru asta. 

Tot atunci, un glonț mușcă iarba la un metru de Lucky, 
făcându-l pe acesta să se înfioare. 

— Da' tu de ce tragi, dacă vrei pace? încercă Branigan să 
tragă de timp. In caz că ea moare mori și tu, te asigur! 

În mod curios, Tom nu intervine, deși i-ar fi fost la îndemână, 
își zise Lucky, ușor derutat. Altă dată mă rog de el să nu se 
bage, iar când e vorba despre viața mea... 

Seria gândurilor îi fu întreruptă de apariţia celui de-al doilea 
gardian, care se ascundea de gloanțele inamice în spatele unui 
tânăr destul de firav, ce nu reușise să își tragă ceva peste 
pijama. Lucky înţelese și ochi figura primului agresor, care, într- 
un moment de neatenţie, s-ar fi putut îndepărta de ostatică. In 
clipa următoare, pumnul greu al uriașului Tom căzu în ceafa 
ultimului ieșit. Acesta se dezechilibră vizibil, dar până a reuși să 
se redreseze Roe îl prinse de umăr, îi propti ţeava pistolului în 
gât și trase vertical, zburându-i acestuia creierii. 


92 


Tânăra începu să urle de groază, iar răpitorul încercă să-i sară 
tovarăşului său în ajutor, moment prielnic pentru Lucky să îl 
împuște în piept, fără niciun menajament. Gardianul se clătină 
cam doi metri în spate, după care se prăbuși răpus. 

— Eu am să mă asigur că totul este în regulă aici, îi strigă 
Tom. Tu du-te și vezi ce fac cadeţii! Încercaţi să găsiţi muniţie, 
mai adăugă el, aruncând spre amicul său două încărcătoare 
pline, „rechiziționate” de la ultimele victime. Două cartușe 
calibrul 7,62 mm săriră în iarbă din cauza șocului, dar nu mai 
conta. Rămăseseră cincizeci și opt, destule pentru moment. 

e 

Depășindu-și atribuțiunile stabilite ceva mai devreme, 
practicanții avansară spre cazarma pazei, mirându-se că nu 
erau întâmpinați cu focuri de armă. În cele din urmă, spre 
dezamăgirea lor, urgia se declanșă. Din mai multe guri ţâșni în 
direcţia lor o ploaie de gloante, de abia putură să se 
adăpostească îndărătul unor copaci, pentru a scăpa cu viaţă și a 
riposta. 

In confuzia creată, Lucky ochi și trase o rafală spre trei 
persoane care se aflau în ușa barăcii, nimerindu-l pe unul în 
abdomen, iar pe altul în braț. Descumpăniţi, cei rămași în viață 
se repliară înăuntru, cu intenţia de a-și vinde viaţa cât mai 
scump cu putinţă. 

Tom se furișa prin spatele barăcii, neobservat, încercând să-i 
ia prin surprindere. Era nevoie de încă o diversiune. 

— Predaţi-vă! începu Lucky negocierile de pace. Baza este 
deja înconjurată de trupe CIA. Veţi rămâne în viaţă, vă 
promitem. 

Câteva reflectoare începuseră să măture parcul, când 
dinăuntru se auziră vociferări. În urma acestora, un gardian ieși 
în ușă, cu automatul din dotare deasupra capului, strigând: 

— Nu trageţi, că mă predau! 

In secunda următoare se auzi o detunătură de armă și 
„pacifistul” se prăbuși în iarbă, împușcat în spate de un camarad 
de arme. Apoi, la nici două secunde diferenţă, o altă 
împușcătură tulbură împrejurimile, semn că masivul agent 
intrase în joc, lichidându-l pe cel care trăsese. La scurt timp, 
gardianul rănit de Lucky în braţ împreună cu un ultim beligerant 
părăseau baraca în care fuseseră cazarmaţi și unde se aflau 
arme și muniţie. 


93 


Apărut în spatele lor, Tom își dădu seama că nu mai era cazul 
să intervină și ordonă micii trupe de comando: 

— Voi doi, escortaţi-i pe ăștia și închideţi-i la un loc cu 
ciobăneștii germani. Pe ei n-or să-i sfârtece, așa cum ar merita. 
Dacă încearcă vreunul să scape, om sau animal, trageţi fără 
milă. Mai aveţi muniţie? 

— Da, răspunse Bellinger, care se aproviziona cu încărcătoare 
pline cu cartușe de la cei răpuși. 

— Lucky, hai să ne baricadăm aici pentru atacul final. E 
aproape cinci și ai noștri trebuie să sosească dintr-o clipă într- 
alta. Nu mai e mult și se crapă de ziuă. Parcă aud deja bâzăitul 
elicopterelor, undeva în depărtare. 

— Auzi pe dracu”... 

Abia atunci înţeleseră cei care se predaseră că fuseseră trași 
pe sfoară, tabăra fiind încercuită de oameni de-ai lor, nu de 
întăriri ale rebelilor. Oricum, pentru bodyguarzi era prea târziu. 
leșiseră de bună voie din joc. 

e 

Mao Xilai își trezi șoferul din somn, ordonându-i să se 
echipeze în cel mai scurt timp posibil și să se pregătească de 
plecare. 

— la din camera mea ce este mai de preț și îngrămădește 
totul în portbagaj. Probabil că vom avea un drum lung de făcut. 

— Dar... 

Bărbatul nu apucă să își formuleze nedumerirea până la 
capăt, că un dos de palmă se lipi de obrazul lui, făcându-i un 
colț al gurii să sângereze. 

— Grăbește-te, dacă ţii la viaţă! Și, mai ales, taci... 

Deoarece era noapte, nu avea posibilitatea de a ajunge la 
bancă pentru a-și ridica averea strânsă în bijuterii de mare preţ, 
și pe care o depozitase în mai multe cutii de valoare. 

Nu-i nimic, își zise el, voi găsi mai târziu o modalitate să le 
recuperez. Nu asta mă interesează acum. 

Și cum în cont avea suficienţi bani ca să trăiască pe picior 
mare mai multe vieți de-atunci încolo, nu își făcu prea multe griji 
pentru scumpele podoabe. Asta ca să nu mai pomenim despre 
conturile rotunde pe care și le deschisese la două bănci din 
Elveţia, pentru zile negre. 

leși pe jos din hotel și căută un bancomat, unde să nu fie 
observat că ridică o sumă prea mare de bani. 


94 


Cincizeci de mii de dolari vor fi suficienţi pentru început, se 
gândi, privind prudent în toate părțile. Și, la urma-urmei, eu n- 
am făcut nimic rău. Nişte bandiți au atacat tabăra în lipsa mea, 
iar eu nu am nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat acolo. Cuo 
sumă frumușică de bani, orice avocat mai dezgheţat mă poate 
scoate basma curată. Mă voi îndrepta spre San Francisco, iar 
dacă lucrurile se precipită iau primul avion spre Europa, astfel 
încât să nu îmi asum niciun risc. Cât despre bijuteriile acelea 
păcătoase, le voi recupera eu cândva. Pe urmă o iau de la 
capăt. Lumea e atât de credulă... 

e 

La început, lui Wang Lihong îi fu frică să depună vreun efort 
pentru a evada din captivitate, auzind împușcăturile de afară. Îi 
era foarte clar că, dacă i-ar fi zărit silueta prin parc, cei doi 
nenorociti care le penetraseră secta ar fi răpus-o fără să îi ofere 
nici cea mai mică șansă de supravieţuire. Chiar și unii dintre 
practicanţii încartiruiţi acolo i-ar putea fi ostili, după modul în 
care se purtase cu ei. Ar fi fost capabilă de orice, numai să își 
păstreze viaţa și să își poată cheltui în tihnă „economiile” pe 
care le făcuse cât timp fusese târfa lui Mao. Și numai ea știa 
câte îndurase de la acel nenorocit semi-impotent. 

— Nu vreau să mor! se auzi fata vorbind de una singură, în 
întunericul beciului unde se afla alături de chinezii aceia din 
pricina cărora dăduse greș. Dar, chiar și dacă scap din 
nenorocirea asta, Mao nu mă va ierta. E clar că trebuie să-mi iau 
soarta în propriile mâini, cum de altfel am făcut-o toată viaţa. 

— Zeng Wu, tot te mai doare spatele? îl întrebă ea pe lungan, 
ca să vadă pe care dintre ei se poate bizui în eventualitatea unei 
evadări. 

— Cred că fiara aceea mi-a rupt coloana, răspunse acesta cu 
greutate. Abia mai pot vorbi. 

— Ţi-ai pierdut onoarea, Zeng, asta e. Decât să trăieşti toată 
viaţa de-acum încolo într-un scaun cu rotile, mai bine ai muri. 
Regret sincer că nu am cu ce să te ucid, ca să îţi curm 
suferinţele. Ba da, te-aș putea sugruma... Ba nu, asta ar implica 
un mare efort din partea mea, iar eu trebuie să îmi păstrez 
forțele, ca să-mi pot salva propria piele. 

Sadismul vorbelor tinerei îl îngrozi pe lungan, deși acesta îi 
dădea dreptate în sinea lui. Ce rost mai avea să trăiască precum 


95 


un infirm?! Și totuși, în ultimele ore viața îi devenise atât de 
dragă... 

— Dar tu, Cheng Hunan, cât de afectat ești? 

— Am un picior fracturat. Tibia mi-a dislocată din genunchi, 
dar am imobilizat-o cu centura. Dacă aș avea o armă la 
îndemână și pe cel care mi-a făcut asta în faţa mea... 

— ... Mai bine taci dracului din gură, că mă scoţi din sărite! 
Păi, nu l-ai avut? Și ce-ai realizat? Ai făcut în pantaloni de frică, 
asta ai făcut... 

Știind că enervarea nu îi putea aduce nimic bun, Lihong 
încercă să se calmeze și să își pună gândurile în ordine. 

— Cum putem scăpa de aici? Are careva dintre voi o lanternă 
sau măcar o brichetă? Unde dracu' e întrerupătorul? 

— İn capul scărilor, îi răspunse Wu. Și vezi că mobilul are 
lanternă. Apasă de două ori pe primul buton din stânga sus. 

Chinezoaica făcu ce i se spusese și aprinse lumina, 
minunându-se de instrumentele de tortură dimprejur, pe care 
parcă le vedea pentru prima dată în viaţa ei. 

— Dacă nu e niciun paznic la ușă, nu va fi mare lucru să scap 
de aici. 

— Și cu noi cum rămâne? se interesă Hunan. 

— Aşteptaţi până fac rost de o armă, răspunse Lihong, în timp 
ce se apuca de treabă. Apoi mă întorc ca să vă împușc... 


96 


e Capitolul 11 e 


Prima explozie provocată de o rachetă aruncă în aer spaţiosul 
țarc în care se aflau ciobăneștii germani, cu tot cu ultimii 
supraviețuitori ai gărzilor de serviciu de pe domeniul sectei 
Falung Mao. Schelălăielile animalelor amestecate cu gemetele 
oamenilor și sfârâitul focului ce izbucnise mai persistară o 
vreme, răspândind în atmosferă și un miros greu, de nesuportat. 

Următorul proiectil explodă în mijlocul parcului, luminând 
împrejurimile și făcându-i pe Bellinger și Grabois să se 
adăpostească cât mai bine de moartea ce îi păștea din afara 
taberei, de astă dată. Acum era cât se poate de clar: nu ei 
primiseră întăriri. 

Enervat că în cazarma paznicilor nu găsise cine știe ce 
armament, Tom înjura de zor. Tot ceea ce prezenta un oarecare 
interes pentru el consta în cele câteva cutii de grenade 
defensive rusești, cu care își umplu buzunarele și două raniţe de 
mici dimensiuni. 

— Mai taci odată din gură! se răsti Lucky la el, enervat. Peste 
ce credeai că ai să dai, peste rachete Tomahawk? 

— Nu, dar măcar un aruncător de flăcări... 

Branigan nu îl mai luă în seamă, apucând o lădiță grea cu 
muniţie gata montată în încărcătoare de 45 de cartușe și o 
pușcă mitralieră rusească, după care ieși din baracă, pentru a-și 
căuta un adăpost. 

— Decât să te lamentezi atât, mai bine te-ai duce și le-ai 
spune oamenilor să se îndepărteze cât mai mult de zona în care 
plouă cu obuze și să mediteze la nemurirea sufletului. In 
asemenea condiţii, au toate șansele să nu mai apuce invazia 
extratereștrilor, pe onoarea mea! Eu am să încerc să ţin trupele 
care ne asaltează pe loc, atât cât va fi cu putință. Da, Tom, 
parcă acum se distinge un bâzâit de elicoptere. Sunt sigur că 
auzul nu mă înșală. 

Agentul ciuli inutil urechile, fiindcă alte proiectile sparseră 
liniștea nopţii, făcând adevărate cratere în parcul așezământului 
și scoțând din rădăcini câţiva copaci mai mititei. Trupele de 
asalt plătite de Mao Xilai pătrunseseră deja pe teritoriul taberei, 


97 


avangarda fiind formată din trei bărbaţi care deschideau calea 
celorlalţi cu aruncătoarele de flăcări. 

Lucky îi luă bucuros la ochi, lumina pe care aceștia o 
împrăștiau împrejur fiind tot ceea ce își dorea. li putea ţinti fără 
probleme. 

După rafala de vreo zece gloanţe pe care o slobozi observă că 
aruncătoarele aveau o altă poziţionare, undeva pe iarbă, iar la 
gurile ţevilor câte o flacără mică abia mai pâlpâia. 

— Tom, i-am lovit pe toţi trei deodată, se bucură Lucky, însă 
prietenul său nu mai era destul de aproape încât să îl audă. 

Pe deplin satisfăcut, Branigan își reluă tirul, de astă dată în 
rafale scurte, razante cu pământul. Spre surprinderea lui, focul 
inamic se potoli pentru vreo două minute, după care proiectilele 
și grenadele începură să explodeze peste tot în jurul lui. 

Cuprins de panică, se întinse pe iarbă și își luă capul în mâini, 
încercând să se facă una cu pământul, închizând ochii. In acel 
moment, total nepotrivit pentru o viziune, Lucky se văzu alături 
de Tom la un bar, punând la cale o partidă de sex în trei. Abia 
pe urmă își reveni, mult mai bine dispus și mai încrezător în 
sine. 

Asta înseamnă că nu vom muri! râse el zgomotos, brusc 
înveselit. În acest caz, de ce n-aş face-o puţin pe eroul?! Dă bine 
la imagine... 

Își îndesă cât mai multe încărcătoare pline în buzunare și în 
sân, se ridică în picioare ca un veritabil Rambo și puse ţeava 
mitralierei pe braţul stâng. 

— I'm coming! strigă el în noapte, începând să tragă rafală 
după rafală și înaintând spre forțele armate care îi atacaseră. 
Back in business... 

Făcându-și apariţia de undeva dintr-o parte și zărind această 
scenă, Wang Lihong duse mâna la gură precum o babă care 
aude cine știe ce grozăvie. 

— Păi, ăsta e un zeu ce nu poate fi răpus, murmură ea, fără a 
putea fi auzită de cineva. lar dacă un zeu nu poate fi ucis, 
trebuie adorat. 

Aceeași reacție o avu și Tom, care îi pusese oarecum la 
adăpost pe practicanţii neajutoraţi în faţa armelor. Le spusese 
tuturor să se îndrepte spre gardul de vest al taberei și să se 
întindă cât mai aproape unii de alţii, după care veni în ajutorul 
tovarăşului său. 


98 


— Lucky, ai grijă! ţipă el de departe, când își zări amicul în 
bătaia gloanţelor. 

Dar acestea parcă îl ocoleau, deși Branigan abia dacă se 
eschiva când într-o parte, când într-alta, pentru a nu fi nimerit. 
Noroc că ineditul spectacol nu dură mai mult de două, trei 
minute, după aceea făcându-și apariţia elicopterele trupelor 
speciale ale CIA. Păsările de oţel începură să lumineze poziţiile 
strategice ale mercenarilor, trăgând cu rachete și gloanţe de 
mare calibru în tot ce mișca. Câteva camionete fuseră atinse de 
proiectile incendiare și săriră în aer, omorându-i pe soldaţii care 
se adăpostiseră în spatele lor. incurajat, Lucky apăsa pe trăgaci, 
bucuros de experienţa unică pe care o trăia. 

le-te, al dracu' agent! râse Branigan în sinea lui. N-a exagerat 
deloc atunci când vorbea despre distracţie. Niciodată n-am mai 
trăit o asemenea experienţă. 

Ceva mai târziu, ultimii trei supraviețuitori ai paramilitarilor 
angajaţi de Mao Xilai să îi lichideze pe rebeli își ţineau mâinile 
deasupra capetelor, după ce auziseră de prea multe ori în 
megafoane somaţia: „Predaţi-vă, CIA vă va curma viaţa!” 

Abia apoi renunţă și Lucky la mitraliera sa, dar în secunda 
următoare simţi o usturime în zona rinichilor. Se întoarse mirat, 
ca să vadă despre ce era vorba, când Wang Lihong se pregătea 
să îl străpungă din nou cu baioneta unui pistol automat AK-47. 
Se eschivă ușor în lateral, dar o a doua mișcare de acest gen nu 
mai fu în stare să execute, din cauza durerii. Atunci, agentul 
Thomas Roe - apărut ca din pământ - o seceră pe chinezoaică 
cu o palmă, care parcă îi zbură acesteia capul de pe umeri. 

e 

— Important este să punem mâna pe capul acestei secte 
diabolice, își dădu Lucky cu părerea după ce zona fusese 
asigurată. 

— Nu se află printre morți? întrebă comandantul trupelor 
speciale, privind totodată și spre cei trei mercenari luați 
prizonieri, care erau percheziţionaţi cu multă meticulozitate. 

— Șobolanul a șters-o și n-a mai dat pe-aici, explică Thomas 
Roe. Și-atât de mult mi-aş fi dorit să am o conversaţie „amicală” 
cu el... 

Militarul zâmbi, după care i se adresă colegului său: 

— Oricum, asta nu mai e treaba mea. Am neutralizat 
obiectivul, restul vă privește. Voi lăsă un om aici, care să explice 


99 


Poliţiei ce s-a întâmplat. Tinerii ăștia, care ne-au ajutat atât de 
mult, merită felicitările noastre. Fără ei, lucrurile ar fi fost mult 
mai complicate. Vor fi martori la tot ce s-a petrecut aici, astfel 
încât secta asta să fie interzisă cel puţin pe teritoriul Statelor 
Unite. 

Leon Bellinger, Darrel Grabois și Marvin Kaiser Jordan, căci 
despre ei era vorba, se priveau unii pe alţii, nevenindu-le să 
creadă că scăpaseră de acel coșmar și că erau „eroii civili” ai 
CIA. 

Comandantul trupelor speciale reluă: 

— Cineva să le noteze acestor trei flăcăi reperele. Poate vom 
mai avea nevoie de ei. Noi o ștergem. Vă interesează 
prizonierii? : 

— Nici cât negru sub unghie. In ceea ce îl privește pe capul 
acestei bande, îl voi da în urmărire generală și nu cred că ne va 
scăpa. 

— Atunci, îi abandonez pe nenorociţii ăștia. Băieți, legaţi-i 
bine și valea! Misiunea a fost îndeplinită cu succes. Numărați 
victimele! Din câte am înțeles, avem doar trei răniţi ușor. Asta 
înseamnă că ne așteaptă niște prime frumușele. 

In acel moment, ochii comandantului se opriră asupra 
frumoasei chinezoaice, care părea că doarme undeva lângă 
trunchiul unui copac. Fusese depusă acolo de masivul agent, 
care încă nu-i hotărâse soarta. După lovitura primită, Lihong nu 
dădea semne că ar avea de gând să se trezească prea curând. 

— Și cu ea ce faceţi? întrebă comandantul, arătând spre fată 
cu ţeava mitralierei. 

— Dacă vrei, o poţi lua pentru băieți, i-o oferi Tom. Ştie 
meserie, nu glumă, și nimeni n-o să-i ducă lipsa. Fac prinsoare 
că e în stare să reziste chiar și o săptămână... 

— Ştii că nu pot face așa ceva, pal, zise militarul cu regret în 
glas. Mai bine daţi-o pe mâna Poliţiei. Vor aranja ei să stea 
măcar douăzeci de ani după gratii. 

— Scârba dracu' - gemu Lucky -, mi-a atins un rinichi și 
ustură al naibii de rău. 

In clipa următoare, realizând despre ce era vorba, Tom îl 
prinse în braţe și îl obligă să se întindă pe iarbă. Nu prinsese de 
veste că tovarășul său fusese înjunghiat. Într-adevăr, cămașa 
rănitului și mâinile îi erau pline de sânge. 


100 


Comandantul dădu un ordin, iar unul dintre soldaţii săi îi 
acordă primul ajutor. 

Peste poate de enervat Thomas Roe luă de pe jos un pumnal 
și se apropie de Wang Lihong, cu o mină ce nu prevestea nimic 
bun. 

— Tom, n-o ucide! îi ceru Lucky, cu glasul gâtuit din pricina 
durerii. Nu merită să îţi mânjești mâinile cu sângele ei. 

Probabil că rugămintea prietenului său fusese destul de 
convingătoare, deoarece uriașul se mulțumi să îi despice târfei 
doar combinezonul, astfel încât sânii masivi să i se reverse 
afară. Apoi o luă la palme, aducând-o în simţiri și ridicând-o în 
picioare. 

În acel moment, din mormanul de efecte confiscate de la 
prizonieri, un mobil începu să sune. Răspunse unul dintre 
militari, după ce primi acordul superiorului său. 

— Nu, stimabile, misiunea despre care vorbești n-a fost dusă 
la îndeplinire. Băieţii cei buni au învins. Ce să le transmit 
amicilor tăi? Că vrei să îi întâlnești cât mai curând posibil? 

Mao Xilai închise mobilul îngrozit, înțelegând că fuga era 
singura sa șansă de salvare. Era tot ce îi mai rămăsese. 

În vreme ce Lucky se lăsa bandajat iar Wang făcuse ochi, 
încercând să își dea seama unde se afla și care era situaţia, 
agentul CIA le comunicase superiorilor că Mao Xilai a scăpat cu 
fuga. 

Chinezoaica, realizând că nu mai are scăpare și că trebuie să 
fie recunoscătoare cerului fiindcă rămăsese în viață, se îndreptă 
spășită spre locul în care Lucky primea îngrijiri medicale, fără a- 
și da seama că sânii îi sunt dezgoliţi. 

— Sorry! mai apucă ea să articuleze, înainte ca o baionetă să 
îi străpungă șalele. 

Lovitura fusese dată cu asemenea ură, încât arma albă 
intrase în carne cu tot cu mâner și cu ţeava pistolului automat, 
vârful lamei ieșindu-i prin buric. În spatele AK-47 la care era 
montată baioneta ucigașă se afla Barbara Savage, având o 
figură de om nebun. 

— Mori, târâtură! scrâșni ea, împingând în continuare, de 
parcă ar fi vrut să scoată automatul pe partea cealaltă. 

Lihong făcu câţiva pași înainte, după care se prăbuși în 
genunchi, apoi pe burtă, murind fără a mai scoate vreun cuvânt. 


101 


— Acum m-am răzbunat, respiră taiwaneza  ușurată, 
adăugând mai mult pentru sine: păcat că nu l-am putut ucide și 
pe Învățătorul acela blestemat... 

— Ce-ai făcut, nenorocito? se enervă Tom după ce scena se 
consumase complet. 

Reacția lui nu se datora asasinatului în sine, ci faptului că 
Wang ar mai fi putut fi folosită o vreme... 

— Puteţi să mă arestaţi, nu-mi pasă, zise Barbara Savage, 
apropiindu-se de militari cu mâinile întinse, așteptând să fie 
încătușată. Am mai ucis doi chinezi care m-au torturat în același 
mod. Cadavrele sunt în vilă. 

Comandantul îl privi pe Tom, apoi pe cea care fusese până de 
curând o tânără chinezoaică extrem de frumoasă, și zise: 

— Victime colaterale. Au căzut în lupta corp la corp. Păcat. 

— Au vrut victorie cu orice preţ, reflectă Roe, cu o ironie 
amară în glas. Numai că nu bănuiau cam ce înseamnă asta. 
Acum au aflat. Poate că experienţa le va folosi pe lumea 
cealaltă. 

e 

A doua zi dimineață, Lucky se simțea mult mai bine. Datorită 
capacităților sale extrasenzoriale, deja se putea deplasa și era 
convins că În vreo două-trei zile, maximum patru, rana se va 
închide complet. 

— Da’ ştiu că te faci bine al dracu’ de repede, se miră Tom, 
pus pe glume, ca de obicei. Mi-ai spus asta, dar până acum nu 
te-am crezut. 

Lucky își privi cu simpatie amicul, încercând să-i răspundă în 
aceeași notă. 

— Nu m-am reparat atât de repede încât să merg chiar acum 
cu tine la partida de sex în trei pe care am „văzut-o” în timpul 
acelui război, așa că trebuie să mai ai puţină răbdare. 

— Opaaa! De chestia asta nu mi-ai spus nimic... Nu cumva mă 
păcălești? 

— Absolut deloc. Oare de ce crezi că făceam eu pe Rambo cu 
mitraliera aia rusească în braţe? 

— Îți văzuse-i viitorul, care era roz! înţelese agentul. Hai, că 
ești tare! 

Lucky făcu câţiva pași prin cameră pentru a se convinge că, 
într-adevăr, se înzdrăvenea pe măsură ce trecea timpul, după 
care își întrebă partenerul: 


102 


— Au pus mâna pe el? 

— Încă nu, dar se pare că l-au localizat la San Francisco. 

— Și noi de ce nu mergem într-acolo? 

— Fiindcă bunul meu prieten se află în convalescență, îi 
explică agentul CIA. Are cine să se ocupe de nenorocitul ăla, te 
asigur. 

— Bunul tău prieten își poate consuma convalescenţa și pe 
drum, nu-ţi face griji. Așa că... ce luăm? Avionul sau mergem cu 


mașina? 


103 


e Capitolul 12 « 


— Ne aflăm la Monterey și în câteva ceasuri vom ajunge la 
San Francisco, îi dădu Thomas Roe raportul superiorului său, 
care îi telefonase. Aţi reușit să îl localizaţi cu precizie? Sunt doi? 
Cu șoferul? Foarte bine. Lucky ar fi foarte încântat ca el să fie 
cel care îl arestează. Nu, bineînţeles că n-o să-l ucidă. Voi avea 
eu grijă de asta, iar el nu este un asasin, doar nu aţi uitat asta... 
Sper... 

După încheierea convorbirii telefonice, Branigan nu spuse 
nimic, lăsându-și prietenul să vorbească, în cazul în care acesta 
avea ceva să-i spună. 

— Ştii ce mă frământă pe mine? începu Tom după un timp. Ce 
se va întâmpla cu toți banii pe care ticălosul ăsta a reușit să 
pună mâna prin escrocherie? Oare cine va beneficia de ei? 

— Habar n-am și nici nu prea îmi pasă, atâta vreme cât nu 
încap tot pe mâna vreunul nebun ca el. Dar de ce îţi faci 
asemenea probleme? Vrei să te îmbogățești și să te pensionezi? 
În cazul ăsta, ai putea apela la ajutorul meu. Ți-aș putea fi de 
folos. i 

— Fugi de-aici, ha, ha, ha! râse agentul. In privința banilor, 
am atâţia cât îmi doresc. Și, cel puțin deocamdată, n-am de 
gând să îmi cumpăr vreo insulă unde să mă retrag din activitate. 
Mă gândeam doar așa... 

e 

Mao Xilai se cazase într-un luxos hotel din San Francisco, 
împreună cu șoferul său, și nu făcea nimic altceva decât să dea 
telefoane. Sunase la mai multe cabinete de avocatură, unde i se 
promisese tot sprijinul, după ce povestise - în linii mari - ce fel 
de victimă era, iar acum contacta agenţii de voiaj pentru a 
zbura spre Europa. Din nepricepere, avusese proasta inspiraţie 
de a mai scoate bani de la bancomate, ceea ce dăduse Agenţiei 
prilejul de a prinde de veste unde se afla. 

Despre soarta locotenenţilor săi și a frumoasei Wang Lihong 
nu știa nimic, iar asta era în măsură să îl neliniștească și mai 
tare. Oricum, bănuia că de tabăra lui se alesese praful. 


104 


Încă dinainte de ajunge la periferia metropolei San Francisco, 
Thomas Roe află unde putea fi găsit migdalatul Mao. 

— Ne-aţi făcut rezervare? își întrebă el omul de legătură. 

— O cameră dublă, din păcate. E prea aglomerat, n-am găsit 
două. Tot ce sunteți rugaţi este să nu declanșaţi vreun scandal 
internaţional. Și așa, întreaga opinie publică e cu ochii pe 
represaliile asupra mișcării Falun Gong. lar lumea poate pune cu 
ușurință semnul egal între cele două grupări. 

— Nici nu se pune problema, îl asigură agentul. Ne vom purta 
cu mănuși. 

După ce se cazară, lui Lucky îi veni o idee. 

— Tom, da' dacă l-am trimite noi pe Xilai, ăsta, pe lumea 
cealaltă, astfel încât cadavrul lui să nu poată fi găsit vreodată, și 
am lansa varianta că a fost răpit de extratereștrii? Nu crezi că ar 
ține? 

— Habar n-am. Probabil că nu. Da' n-ar fi mai bine să îl 
cumpărăm pe însoţitorul lui, oferindu-i libertatea dacă îi face 
migdalatului de petrecanie? 

Expresia întipărită pe chipul lui Lucky îl făcu pe Roe să 
înțeleagă că niciuna dintre ideile lui nu erau inspirate. In acea 
clipă, Tom observă că prietenul său este răpus de somn și 
doarme deja în fotoliu. Grijuliu, îl acoperi cu o pătură, apoi își 
turnă într-un pahar o porție triplă de whisky. Numai că Lucky nu 
dormea, ci intrase în transă. 

e 

Se apropia seara și Xilai încă ţinea receptorul telefonului în 
mână, plimbându-se nervos prin apartamentul hotelului de cinci 
stele. Şoferul său stătea la o fereastră, stăpânindu-și cu greu 
nerăbdarea. _ 

— Să comand ceva de mâncare, Invăţătorule? 

— Da, cred că e cazul să încheiem cum se cuvine această zi 
încărcată. Mâine dimineață vom zbura la Paris. Asta în cazul în 
care vei vrea să mă însoțești în continuare... 

— Ce e asta, o provocare? rânji șoferul. Incerci să vezi dacă îţi 
voi rămâne fidel? Mă ispitești? 

— Nu, spuneam și eu așa, se eschivă Xilai, realizând că nu era 
deloc momentul să se îndoiască de aghiotantul său. Inainte ca 
room-service-ul să le aducă mâncarea comandată, soneria 
telefonului îi surprinse pe amândoi în chip neplăcut. 

— Da. 


105 


— Slavă ţie, Învăţătorule! se auzi glasul vesel al agentului CIA. 
Am lângă mine un bun enoriaș care abia așteaptă să îți 
vorbească. 

— Cred că aţi greșit numărul... 

— ... Numerele... vrei să spui... la stai să ţi le citesc! Patru, 
doi, unu, patru, doi, trei, cinci... așa începe contul tău de la una 
dintre băncile din Elveţia. lar celălalt e cu șase, zero, doi, patru, 
opt, nouă. 

Lui Mao Xilai îi pierise graiul, realizând că cifrele auzite erau 
exacte. Cei care îl vânau îi aflaseră conturile din Elveţia. 

— De unde știți voi toate astea? bălmăiji el, în lipsă de altceva 
mai bun. Nimeni în afară de mine nu-mi cunoaște conturile de la 
Berna... 

— Ni le-au spus extratereștrii tăi, ha, ha, ha! Tocmai ce au 
plecat pe la casele lor, după ce am băut un pahar împreună. Mai 
exact, i-am făcut criță... 

— Staţi puţin! N-am putea negocia? Poate ne înţelegem... 

— Cât oferi? 

— Cincizeci la sută. Juma-juma. 

— Am o ofertă mai tentantă: nouăzeci la sută noi, zece la sută 
pentru tine. 

— Asta nu mai e negociere, ci șantaj... 

— Bine, atunci nouăzeci și cinci la sută noi, cinci la sută 
pentru tine. 

Și cum Învățătorul nu părea mai avea replică, agentul CIA 
continuă: 

— Văd că nu îţi convine nici această ofertă, așa că îţi mai fac 
una: nouăzeci și nouă la sută pentru noi și doar unu la sută 
pentru tine. Dar nu îţi garantăm viața. 

Incapabil să mă dea vreo replică, Mao Xilai amuţi complet. Din 
starea de prostraţie în tare se afla îl trezi același glas al 
agentului Roe: 

— Da' cred că tot ar fi mai bine să te omorâm, așa cum ai 
procedat și tu cu câţiva practicanți cărora le-ai sucit minţile. În 
acest mod, noi vom lua totul. In plus, scăpăm și de tine. 

— Staţi puţin! își reveni migdalatul. Vă dau totul în schimbul 
vieţii mele! Mă puteți face scăpat? 

Urmă o pauză bine regizată de Lucky și prietenul său, după 
care Tom îi comunică: 


106 


— Da, însă la această înțelegere de taină nu trebuie să existe 
niciun martor. 

Învățătorul își privi șoferul, pricepând cam ce i se cerea, fără a 
observa că acesta ţinea îndreptat spre el un revolver prevăzut 
cu amortizor. 

— Cred că este posibil. 

În secunda următoare, cu un zgomot sec, un glonte i se 
înfipse în umăr, făcându-l să scape receptorul din mână. 

Apoi, Thomas Roe și Lucky ascultară pe speaker următoarea 
conversație: 

— Mao, trebuie să mori. 

— De ce îmi iei viața? Doar te-am făcut om, scoțându-te din 
mizeria în care te aflai. 

— Eu nu fac altceva decât să duc la îndeplinire un ordin. Nu- 
mi purta pică! Familia a hotărât moartea ta. 

— Mafia? întrebă Xilai din cale-afară de surprins. Dar ce 
amestec are mafia chinezească în această afacere? 

— Asta nu vei mai apuca să afli. Și nu e vina mea. Eu sunt 
doar un executant. Și-acum, ia-ţi adio de la viaţă! 

Cel de-al doilea glonț se înfipse în fruntea bombată a 
Învăţătorului, făcându-l pe acesta să se prăbușească pe spate, 
cu o mină foarte surprinsă pe chip. Cu doar două minute mai 
devreme, nici măcar nu ar fi bănuit că sfârșitul îi era atât de 
aproape. 

e 

— Banii îi vărsăm în contul unor orfelinate, decretă Tom, cu o 
mărinimie de care nici măcar el nu se credea în stare. Ar fi păcat 
ca aceste fonduri substanţiale să încapă pe alte mâini. 

— Cum vrei tu. 

— În ceea ce o privește pe viitoarea târfă pe care o vom 
angaja ca să ne satisfacă aspiraţiile sexuale, aceasta va fi 
asiatică. 

— Nici nu încape vorbă! Va fi o negresă. 

— Ba nu, o asiatică. Vrei să ne luăm la bătaie, Lucky? 

— Da, accept provocarea ta, dar prefer o luptă intelectuală. 
Eu îţi pun o întrebare și tu îmi pui alta. Cine nu știe răspunsul - 
pierde. 

— Bine, da’ nu e cinstit! Tu le știi pe toate... 

— lar tu ai mușchi. Uite, ca să ajungem la o înţelegere 
rezonabilă, facem un compromis: iei o asiatică, iar eu optez 


107 


pentru o negresă. Și, ca să nu iasă cu supărare, le schimbăm 
după primul tur. Pe urmă mai vedem... 


e VA URMA œ 


virtual-project.eu