SIMA AL LUI ION, SCR. (1882-1897)ocr_pypdf2

Editura NAPOCA STAR ; e-mail: napocastar d codec.ro 
Pta. Mihai Viteazul 34-35 19 

tel:0744 : 794809. 0740 167461 hS: SNA a DO 

tel fax:0264 : 432547 i 


Director general: Director de editură: 


Gabriel Hrdlicska Dinu Virgil-iJreche 


Redactor-şef: 
Ileana Veres 


© loan Felea. 2003 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale 


SIMA A LUI ION, GRIGORE 

Scrieri alese din Ţara Moţiior/ 
Grigore Sima a lui lon, Napoca Star, 
Cluj-Napoca, 2003 


280 p., 21 cm. 
ISBN 973-647-161-6 


au 1762085 


GRIGORE SIMA AL LUI ION 


DE CĂRPINIȘ 


Scrieri alese 
din 
Tara Motilor 


Texte culese de Romulus Felea 
Cuvânt înainte de loan Cuceu 
Editie îngrijită de loan Felea ` 


ip i 

ÎS arie TECA ah 

f ai RMEL “A 
ie KOMANE A 


NAPOCA STAR 
Cluj, 2003 


pp 


[03&ge 


PRE Z= 


ahialesa'dih Tera Motilor 


Grigore Sima al lui lon ° ; 


PREFAŢĂ 


Grigore Sima a lui loan s-a născut într-o familie de țărani înstăriți şi 
luminaţi din Gârbova, judeţul Alba, la 21 septembrie 1856, în localitatea 
Gârbova, din judeţul Alba, şi s-a afirmat, în scurta şi zbuciumata sa 
existenţă, ca unul din cei mai prolifici şi înzestrați “învățători-cărturari de la 
sate”, secondându-l, în multe privinţe, pe lon Pop Reteganul, prin activitatea 
de dascăl sătesc. prin colaborările la publicaţii periodice “pentru popor”, 
dar îndeosebi prin stăruitoare acţiuni de “luminare a ţărănimii”, şi, ca un 
corolar al acestora. prin culegeri folclorice şi descrieri etnografice 
remarcabile, care-l'vor consacra, treptat, drept folcloristul Ţării Moților. 

După şcoala primară confesională, făcută în satul natal, urmează, ca 
atâția fii de țărani din Ardealul timpului său, cursurile Şcolii Normale din 
Sibiu, în paralel, probabil, cu studiile teologice, pentru ca apoi să facă, primii 
nouă ani de apostolat ca învăţător în Bucium-Poieni, (1875-1884), în aceeaşi 
comună mare cu lon Pop Reteganul, care a servit pentru mai scurt timp ca 
dascăl în Bucium-Şasa. Nu ştim când anume s-a hirotonisit preot, dar anii 
începutului au fost urmaţi de cei mulţi, 23 de ani, în Cărpiniş, unde a activat, 
atât ca învățător, cât şi ca preot ortodox, sfârşindu-şi şirul zilelelor când 
abia trecuse de 51 de ani, cu unul mai puțin decât atât de cunoscutul lon 
Pop Reteganul. 

Grigore Sima a fost înmormântat, după tradiţie, lângă biserica din 
Cărpiniş, la altarul căreia a servit peste două decenii, dăruindu-se cu tot 
sufletul operei de luminare a lumii rurale şi de valorizare a culturii acesteia, 
în spirit de jertfă, cum spunea la un moment dat: “Jertfesc spre acest scop, 
căci singura mea plăcere în viață este să jertfesc şi să mă jertfesc”. 

„Despre acest atât de vrednic preot, învăţător, folclorist şi publicist 
ardelean ştiam, din păcate, destul de puţin în raport cu meritele sale 
culturale, cu toate că moartea sa, survenită, cum spuneam, neaşteptat 


+ de repede, la 26 decembrie 1907, a fost anunţată de câteva Ziare, iar el era 


unanim şi pe drept considerat între fruntașii elitei românești, ca folclorist şi 
ca “scriitor popular”, colaborator apreciat al publicaţiilor de seamă din Ardeal 
şi Vechiul Regat: “Convorbiri Literare”, “Familia”, “Amicul Poporului”, 
Transilvania”, “Telegraful Român”, “Tribuna”, “Libertatea”, prezent cu 


contribuţii proprii în sintezele etnografico-folcloristice de la sfârşitul veacului 


. alXiX-lea, obsedat. viaţă întreagă de gândul editării unei reviste de cultură 
” în inima Munţilor Apuseni. 


Primul care l-a omagiat pe Grigore Sima, la scurtă vreme după deces, 


` afost publicistul loan Bratu, în cunoscuta revistă sibiană “Luceafărul”, unde 


P 


8 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Motilor | 


elogiază apostolatul său ecleziastic şi pedagogic, înşirându-i apoi meritele 
de redactor (“Foişoara” şi “Amicul Poporului”) şi de colaborator a numeroase | 
alte periodice din Transilvania, dar şi din Regat. Acestuia i-au urmat scriitorii ; 
Ilarie Chendi şi Alexandru Ciura. Cel din urmă îl evoca, deosebit de călduros į 
după cinci ani de la moarte. în 1912, socotindu-l un fel de Creangă al moţilor | 
şi mocănimii, şi considerând că va rămânea cu numele veşnic înscris.în 
şirul acelei “oameni cari au fost o adevărată binecuvântare pentru limba 
literară”. 

Activitatea de scriitor popular fusese remarcată de ion Breazu într-un 
valoros studiu din « Dacoromania »2, iar culegerile publicate în reviste ṣi | 
ziare atrag atenţia aceluiaşi cercetător clujean. cu privire la cele editate de i 
revista « Familia »5, apoi profesorului Dumitru Pop în studiul Folclorul literar | 
al « Tribunei »4. i 

În sfârşit, Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc | | 
(1800-1891)5 şi, ceva mai târziu Dicționarul folcloriştilor româniS de lordan | 
Datcu şi Sabina Cornelia Stroescu jalonau cadrele unei ediţii critice prin | 
exporările bibliografice de adâncime . í 

Oricum, însă, toate referințele la opera folcloristică de până acum au 
mai mult un caracter de circumstanţă, numele său fiind amintit în înşiruiri 

„de personalităţi şi opere, în referinţe bibliografice, întrucât nimeni nu s-a 
încumetat, vreme de 61 de ani de la trecerea sa la cele eterne, să-i studieze 
efectiv şi să-i editeze culegerile răspândite prin periodice şi să încerce o 
reconstituire a colecției întregi. 

Actul temerar urma să fie realizat de regretatul profesor secundar 
Romulus Felea din Abrud (1929-1981), care, din nenorocire, a avut o viață 
tot atât de grea şi de scurtă ca şi Grigore Sima, încât n-a apucat, cu toată = 
pasiunea şi dăruirea pe care le-a dovedit, să- -şi realizeze visul de a restitui =` 
opera de folclorist a înaintaşului său. 

La îndemnul lui Ovidiu Bârlea, care îl încuraja prin scrisori şi sfaturi ; 
competente, Romulus Felea a început să excerpteze material pentru 
viitoarea ediţie. Lui Romulus Felea i se adresa marele folclorist în finalul 
capitolului referitor la Sima din Istoria folcloristicii româneşti. "O ediţie 


1 Alexandru Ciura, Foiletoane (1907-1910). Beiuş, 1912, p. 76. Po 

2 Vol. VIII (1934-1935), reluat în extrasul Literatura Tribunei (1884-1885). Parta. |: 
|. Proza. Bucureşti, 1936. 

3 Vezi lon Breazu, Folclorul revistelor «Familia» şi «Şezătoarea». Bucureşti 1945. 

4 În vol. Studii de istorie literară şi folclor. [Cluj]. Editura Academiei R.P.R., 1964, 
p. 107-162. | 

5 Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. 

ê Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1979. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 9 


“completă ar pune în lumină o activitate risipită cu dărnicie prin calendare şi 
ziare pentru delectarea cititorilor de la sate”7. 

Romulus Felea a fost un împătimit al culturii din zona Munţilor Apuseni, 
lăsând în urma sa multe proiecte de valorificare a tradițiilor regionale, pe 
care fratele său, loan Felea, s-a simţit obligat moral să le realizeze. Cu o 
pasiune şi o îndărătnicie tipic moțească, loan Felea a publicat. până acum, 
mai multe volume, în efortul de a duce la capăt ceea ce începuse să 
realizeze fratele său pe tărâmul istoriei evenimențiale, al istoriei culturale 
locale. al etnografiei şi folcloristicii, al cercetării sociale, al istoriei 
învățământului şi istoriei bisericilor româneşti, al istoriei economice etc. 

“loan Felea a adunat, astfel, în 1990, toate contribuțiile fratelui său 
publicându-le în volumul Bijuterii spirituale din Țara Moților, pe care l-a 
reeditat după un deceniu. Preocupările etnografico-folcloristice şi de istorie 
a acestor discipline ale fratelui său erau cuprinse aproape în totalitate: 
Tradiţii populare despre răscoala lui Horea, Avram lancu în traditia orală a 
moților, Ecoul Războiului de Independență, Grigore Sima, folcloristul din 
Cărpiniş, O revistă d e folclor: Foişoara. 

Tot lui loan Felea îi datorăm alte două ediţii ale antologiei Avram lancu 
în folclorul moţilor?, realizate împreună cu Virgiliu Florea şi prefațate de 
directorii Institutului de Istorie “George Bariț”, prima de acad. Ştefan Pascu, 
cea de-a doua de acad. Camil Mureşanu. 

<.. Grigore Sima a lui loan este evocat de Romulus Felea în dubla sa 
calitate de învăţător folclorist şi de editor al unei gazete efemere, “Foişoara”, 

prima gazetă românească din Munţii Apuseni, din care au apărut doar 11 
numere, în anul 1886, şi de redactor principal al Calendarului “Amicul 

-Poporului”, pe durata a nu mai puţin de 12 ani (1887-1898). El arată că 
publicistul'din Cărpiniş îşi exersase, însă, condeiul încă din timpul studiilor 
sale la Sibiu, colaborând la prestigioasa “Tribuna” a lui loan Slavici, în special 

.. cu “culegeri” de proză populară, dar şi la alte reviste ale intelectualității 
române din Ardeal “Familia”, “Transilvania”, “Telegraful Român”. În sfârşit, 
. între manuscrisele rămase de la Romulus Felea se întrevedeatproiectul unei 
ediţii a operei de culegător de folclor a preotului şi învățătorului din Cărpiniş. 
Acum câteva luni loan Felea a editat, împreună cu Mircea Popa un prim 
volum din opera de folclorist a lui Grigore Sima'0, anunțând alte câteva în 


7:Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1974, p. 291. 
8 Cluj, Editura Napoga Star, 2001. Îndrumător ştiinţific, dr. Eugen Pavel, 
j cercetător şifirifific principal la Institutul de Lingvistică « Sextil Puşcariu ». 
„_9Cluj, Editura Napoca Star, 2002. 
10 Folclor din Țara Moților. Poveşti. Ediţie îngrijită de ioan Felea şi Mircea Popa. 
Posifaţă de Romulus Felea, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2003. 


10 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Moților 


viitor. Incluzând în acest volum aproape toate naraţiunile ample în proză 
ale lui Grigore Sima, cei doi editori încep să configureze ediția începută de 
Romulus Felea, făcând paşi semnificativi spre o restitutio in integrum a 
operei folcloristului din Cărpiniş. Din Notă asupra ediției deducem că vor 
urma snoavele şi anecdotele din Ardeleanul glumet (1889) şi cele risipite 
prin ziare şi calendare, apoi folclorul versificat (lirice, balade, colinde, 
descântece, şi, în final, cimiliturile apărute în broşura Din bătrâni, proverbele: 
şi expresiile idiomatice, medicină populară etc.) 

În volumul de față, Romulus Felea adună, în special, materiale 
publicate de Sima în activitatea sa redacțională de la “Amicul Poporului”, 
elegantul calendar sibian. Aceste materiale sunt de interes secundar în raport 
cu culegerile propriu-zise de folclor, dar rămân importante pentru 
cunoaşterea epocii şi a personalităţii lui Sima. 

Primul mare capitol al acestei antologii are un cuprins eterogen şi este 
intitulat Sfaturi practice (p. 5-153), incluzând tot felul de notițe referitoare 
la economia casnică (cum se conservă strugurii proaspeţi, cum poţi distinge 
făina bine păstrată, cum deosebim bumbacul de lână într-o stofă sau 
țesătură, cum trebuie examinată apa potabilă etc.) la aşa-numite “mijloace 
de casă”, cu o varietate întru totul neobişnuită de rețete domestice: . 
îndepărtarea insectelor, protecţia plantelor în grădini şi livezi, apărarea 
sănătăţii oamenilor şi animalelor, a stupilor, asigurarea unor altoi de calitate, 
vindecarea empirică a unor răni ale oamenilor sau animalelor. Multe din 
aceste “poveţe practice” aparțin unor rețetare tradiţionale, privind rolul unor 
plante sau produse din plante, din “ierburi lecuitoare”, uzitate în vindecarea 
unor afecţiuni sau suferinţe, ce intră azi în sfera de interes a etnobotanicii 
şi etnoiatriei. Pe lângă aceste sfaturi Practice mărunte, redactorul “Amicului 
Poporului” alcătuia, desigur, după diferite surse străine, texte mai ample, 
cum sunt cele despre Arta de a ajunge bătrânețe adânci şi fericite (p. 13- 
24), Din viaţa albinelor (p. 24-26), Când să se semene tommnaticele (p. 
26-28), însemnări despre cultivarea gardului viu (p. 45-49), tragerea vinului 
nou de pe drojdii (p. 49-52), păstrarea “poamelor nobile” peste iarnă, stârpirea 
tăciunilor etc., unele din aceste “sfaturi” sunt veritabile expozeuri de 
popularizare a noțiunilor ştiinţifice medicale, veterinare, agrotehnice, 
biologice, zologice, cu un rol major în procesele de schimbare a mentalități 
tradiționale. Aceeaşi funcţie instructiv-socială o au Povețele igienice, despre 
mâncare, băutură, somn, îngrijirea pielii, a dinţilor, a părului, între care - 

„surprinzător de amănunţit este articolul Alimentarea sau nutrirea, o 
traducere liberă după un tratat medical german. 

Tot în acest mare capitol de sfaturi şi poveţe practice apar în “Amicul 
Poporului” consideraţii de medicină populară reproduse după o lucrare a 


TEETE TTT 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 11 


< doctorului C. D. Severeanu (p. 141-145, 146-150), “adaptate” de Sima 
„ specificului acestui cunoscut almanah ardelean, pe care bănuim că-l 


redacta în casa parohială dun Cărpinișul Abrudului. 
În articolul Credințele şi obiceiurile noastre populare, Sima deploră, 
în spiritul timpului, faptul că “oamenii noştri de carte, prin petrecerea anilor 


z juneții în mijlocul altor neamuri, se înstrăinează de o mulţime de credinţe şi 
> obiceiuri la care poporul ține cu multă stăruință.” (p. 107-108) Observând 
“ viziunea pronunțat paseistă a spiritului țărănesc, caracterul aproape sacral, 
< pentru rural, al unei “moşteniri” spirituale. de peste 18 secole, Sima atrăgea 


atenţia contemporanilor săi asupra imperativului cunoaşterii adâncite şi 


© prezervării acestei avuţii, căci “Dacă un Cincinat, un Tuliu din şesurile 


“ încântătoare ale vechiului imperiu roman, prin oarecare minune, ar învia azi, 


= rătăcind printre roiurile de popoare ale bătrânei Europe — aici în plaiurile 


' Carpaţilor, în şesul bătrânei Dunări, i-ar cunoaşte pe loc sângele, la o nuntă 
“ţărănească de ale noastre, la Sân-Văsâi, Moş Crăciun şi altele, căci Apa 
` curge, pietrele rămân! (p. 108) 

În cele 12 exemple din cultura populară românească, Grigore Sima 


~ reiterează aspecte de certă continuitate cutumiară descoperite iniţial de 


eprezentanții curentului latinist şi cercetate mai adânc, în epocă, de Simeon 
“Mangiuca şi Atanasie Marienescu. Pe acestea, crede el, urmaşii generației 


“sale “le vor cunoaşte abia de prin cărți, de vom avea destulă inimă ca să le 


: păstrăm, batăr în scris, de nu altcum”, întrucât chiar de-ar lipsi alte mărturii, 
„acestea “ar fi de ajuns spre a dovedi că din ce mățeață viță de oameni ne 
“tragem”. (p. 110) Spiritul pozitiv luminat ai cărui apostoli propovăduitori au 


„fost, şi în Transilvania, învățătorii şi preoţii, răzbate din toate iniţiativele 


i grupării sociale din care făcea parte şi Grigore Sima. Acesta animă pasiunea 
 înfierbântată pentru valorile culturale etnice, “multiseculare” şi, neapărat, 


 diferenţiatoare între “roiurile de popoare ale bătrânei Europe”, ducându-! la 


; convingerea unei “misiuni istorice” a românilor “în plaiurile Carpaţilor, în şesul 
; bătrânei Dunări”, pentru care Sima îşi avertizează congenerii, neliniștit la 


; gândul că s-ar putea “înstreina” de lumea satului, întruparea însăşi:a spiritului 


i “celei mai tinere fiice a Romei [populaţia romanică!] ce s-a aşezat în văile 
: falnicilor Carpaţi şi Câmpiile mănoase ale Dunării”. (Ibidem) 

l Ca nişte ecouri târzii ale celebrului discurs bărnuțian, Sima preia 
: elemente de “construcţie istorică” din arsenalul celor de-a doua şi de-a treia 


"generaţii ale curentului latinist ardelean pentru a sublinia forța de dăinuire 


“aromânilor în Carpaţi: “Multe neamuri de oameni, numeroase ca frunza 
„codrului, şi-au pierdut rostul în val-vârtejui roiurilor de nevoi ce au bântuit 
: aceste locuri măreţe, multe au fost care şi-au pierdut urma pentru vecie în 
: şirul popoarelor. Ne-au călcat şi pe noi, dar fără a fi striviţi cu desăvârşire 


| 
N 


12 __ Grigore Sima allui lon > Scrieri alese din [ara Motilor 


nicicând, asemenea fenicelui din poveste, care din cenuşa sa învie mai 


frumos şi mai puternic încă.”. (Ibidem) 


Țărănimea a conservat moştenirea de limbă şi cultură, patrimoniul : 


popular lingvistic, mitologic şi ritologic, religios, comportamentat:"opinca ` 


ne-a păstrat, drept amintiri neprețuite, o întreagă comoară de credințe şi 
obiceiuri, care cu deosebire ele ne adeveresc cât de nobilă şi măreaţă e 
tulpina aceea din care a vlăstărit începutul neamului nostru”. (Ibidem) 


În procesul autocunoaşterii identitare, toate aceste înrădăcinări ; 
culturale în lumea satului românesc din Ardeal erau ţinta predilectă a . 
programelor Astrei şi ale celor consonante promovate de mulțimea jurnalelor ` 


şi publicaţiilor seriale( calendare, almanahuri, biblioteci populare, şi, 


obiectivul major al literaturii şi investigaţiei sociale empirice (etnografică, i 


medical-sanitară, administrativ-politică). 

în capitolul următor, Cugetări, Grigore Sima adună felurite afosi; 
sentinţe filosofice sau meditatii “populare”, cărora i-a plăcut să le numească 
“sfaturi bătrâneşti”, alăturându-le şi expresii idiomatice sau “vorbe” înțelepte, 
care, prin neobişnuita lor frecvenţă în cele mai diverse surse, şi-au pierdut 
autorii, devenind bunuri literare colective: Cel ce-nchină cu toiagul capătă 


răspuns cu ciomagul, Uită-te la bărbat şi-ndată vei cunoaşte ce muiere 
are, La stăpânul leneş afli slugă somnoros, Omul fără bani e ca orbul fără ` 


toiag etc. Multe dintre acestea pot fi traduceri în româneşte, din germană ` 


sau maghiară, excerpte din literatura sapiențială, împrumuturi paremiologice 


decontextualizate, “morale”ale unor naraţiuni europene de largă difuziune 
în mediile preoțești şi dăscăleşti, cristalizări expresive ale unor ipostazieri 
evenimenţiale de medii culturale atât de variate şi de dinamice, precum cele 
din lumea sfârşitului de secol XIX, cu ecouri în literatura aimanahurilor şi 
calendarelor de tot felul. 

sete mai interesantă eino ogle; a Glumelor, snoavelor şi 


uşor clasificate $ şi identificate tipologic î în 'corpusurile şi motiv-index-urile 
publicate sau în curs de elaborare, editarea lor critică presupunând, însă, 
un considerabil! efort suplimentar, deoarece nu toate au fost realmente 
“culese” de Sima, multe fiind părți ale unui “patrimoniu comun” al jurnalelor 
epocii. Aşa cum apare în acest nou volum, capitolul Glume, snoave; 


anecdote pune în lumină atât pe culegătorul de folclor, cât şi pe “scriitorul” 


popular” din şcoala “Tribunei” lui Slavici, neîntrecut în pasiune şi har, care 


11 Aceste- anecdote, glume şi snoave vor fi adunate de Sima în volumul 
Ardeleanul glumet sau 101 anecdote poporale alese pe sprânceană şi 
întocmite din glumele lui nenea Stan ce-şi râde de toți, Sibiu, 1889, 112 p. 


Grigore Sima al luilon + Scrieri alese din Tara Moților 13 


ştie să consemneze toate valorile anecdotic-umoristice din ceea ce am putea 
numi “povestitul cotidian”, surprinzând viu “dialogul” narativ şi replicile verbale 


-scânteietoare, în desfăşurări epice de circumstanţă: Tocmai pe tocmai. 


Muierile-s tot tinere, Femeia bolnavă, Un motiv câto sută, Între doi prieteni, 
Totuşi. trebuie să se grăbească etc. 

Indubitabil, categoria cea mai nedreptăţită din colecţia întreagă a 
vrednicului preot-folclorist din Cărpiniş, proza populară, a fost acum trecută 
în prim plan prin apariţia volumului amintit, cu o cuprinzătoare prefaţă a 
profesorului Mircea Popa, căci cele câteva zeci de basme, fantastice şi 
nuvelistice, meritau din plin efortul făcut. Toate aceste naraţiuni s-au bucurat 
de reluări dintr-o revistă în alta şi au apărut şi în broşuri separate putând 
alcătui, oricând, materie documentară pentru studii de sociologie şi 
antropologie istorică a narativităţii populare. Unele din aceste naraţiuni în 
proză au cunoscut chiar un proces de refolclorizare: Tei-Legănat, Pajura. 
Orb-împărat, Busuic şi Măghiran, Miia loan, Petru Voinicul. Cenuşotcă şi 
ar merita să fie analizate din perspectivă socio-antropologică poate tocmai 


„pentru marele succes popular de odinioară, în aproape întreaga Transilvanie. 


Atentele analize literar-estetice ale lui Mircea Popa ar fi astfel completate 


dintr-o altă perspectivă, Altele vor interesa pe specialiştii etnologi, în 


determinarea ariei de circulație a unor tipuri, întrucât, în mod cert, chiar 
atunci când nu au indicată localitatea de provenienţă, ele nu pot fi decât 
din una din cele trei localități de care Sima şi-a legat numele: Gârbova 
natală, Bucium-Poieni sau Cărpiniş. 

Ediţia critică aşteptată va putea fi mai uşor croită şi elaborată prin 


adăugarea acestui capitol de proză populară măruntă la volumul publicat 


de loan Felea şi Mircea Popa, eventual în locul acelor scrieri “culte” de la 
sfârşit. 

Cel de-al patrulea capitol, Lira populară, marchează, în acelaşi chip, 
pasul important spre ediţia critică de care vorbeam. 

Baladele incluse în această a doua antologie postumă, a lui Grigore 
Sima reprezintă o parte din repertoriul epic al colecţiei sale. Temele ilustrate 
sunt destul! de rare şi n-au fost complet indexate de Alexandru Amzulescu 
în catalogul naţional de balade. Astfel, apar la Sima Moartea voinicului [lotrul, 
blestemat de maică să-i mănânce vulturii carnea de pe oase, cade exact 
sub puterea blestemului], Dragoste statornică [fata pețită, încurajată de 
mată să se mărite cu alesul părinților, refuză să renunţe la Niţu], apoi La 
poartă la Țarigrad [celebrul motiv epic transilvan: soacra rea], Bărbații tot 
ca ei [sora otrăvindu-şi fratele la îndemnul iubitului va fi abandonată de 
acesta] şi Pintea, în variante deosebit de interesante structural şi sub 
raportul expresiei, la care mai trebuiau adăugate Soacra vicleană din 
“Familia”, şi Chivuţa, publicată şi în primul număr al “Foişoarei” sale, atât 


14 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Moților 


de greu de găsit în biblioteci, şi, verosimil altele pe care bibliografiile noastre 
folclorice nu i le-au atribuit. 

Din evaluările cantitative pe care le-am făcut, din cele peste 300 de 
texte lirice publicate de Sima, care-i pot fi cert atribuite şi au fost identificate 
în diverse ziare şi reviste, volumul alcătuit de loan Felea include, deocamdată 
doar 73, anume 10 “cântece populare” reproduse din “Amicul Familiei”12 
din Gherla, toate culese de Sima din Bucium-Poieni, pe care le-a trimis 
spre editare prin confratele şi modelul său cultural ion Pop-Reteganul, şi 
textele lirice din calendarul “Amicul Poporului” de la Sibiu, unde a activat, 
ca redactor principal mai mulţi ani, apoi 28 “doine şi hore”, 8 “satire” şi alte 
25 de “cântece populare”, găsite în paginile aceleiaşi publicaţii pe anii 1887, 
1888 şi 1889. 

Ultimul capitol al cărții, intitulat Politică, oameni şi locuri, cuprinde o 
seamă de materiale jurnalistice, dându-ne o altă imagine a scriitorului popular 
Grigore Sima, în care sunt reflectate pasiunile sale reportericeşii, reala 
vocaţie de ziarist, ce i-a fost recunoscută indirect de însuşi maestrul său 
loan Slavici. Dacă unele articole (Moştenitorul tronului român şi soția sa, 
Regele României Carol |, Avram lancu, Alexandru Lahovari, Andrei 
Mureşianu, Podul lui Traian şi Podul lui Carol 1) ne dezvăluie orizontul 
ideologic-patriotic al preotului cărturar din Cărpiniş, multe altele trădează 
pasiuni jurnalistice cotidiene, un interes față de categoria nouă pe atunci a 
“faptului divers” (Un pod uriaş, O naie [navă] de război, Arhiducele Albrecht, 
din Japonia, Minunile veacului), ascunse într-un suflet de ziarist ce s-a 
neglijat. 

Pe scurt, acest al doilea volum'a! lui Grigore Sima, venind, după cel 
publicat împreună cu profesorul Mircea Popa, la aproape un secol de la 
moartea preotului din Cărpiniş, editat de loan Felea, cu atâtea greutăți, 
reprezintă încă un pas însemnat în restituirea scrierilor acestui mot 
nedreptăţit de istorie, şi un act de prinos memoriei celui ce inițiase o 
asernenea restituire, profesorului Romulus Felea. 

ion Cuceu 


12 VIM (1883), p. 127. 


P 


Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Tara Motilor 15 


APEL către dd. Învățători şi Cărturari de la sate* 


În interesul literaturii şi al istoriei noastre naţionale. mă adresez câtre 
„ p.t. Dv. cu rugarea, să binevoiţi a-mi da mână de ajutor, intru adunarea 
comori nesfârșite de frumuseţe spirit şi originalitate, ce în formă de 
` poveşti. balade. doine, hore. anecdote. bocete (cântece la morţi) oraţii 
colinde. ghicitori (cimilituri), frământări de limbă și proverbe. — stă ascunsă 
adânc in sânul scumpului nostru popor de la sate, şi care comoară azi 
l| mâine, cu schimbarea obiceiurilor, are să fie dată veşnicei uitări, spre 
marea şi nereparabila daună a literaturii şi istoriei noastre naţionale! 
Chestii istorice se dezleagă, în chip neîndoios, prin studierea literaturii 
poporale, în care cu multă credinţă s-au păstrat credinţele și obiceiurile 
popoarelor. 
Apoi literatură naţională și pentru ea, o limbă bogată și uniformă, nu 
: putem avea altcum, de cât întemeiaţi tot pe ea, — pe literatura poporală. 
. Aci să vede firea Românului cum este, aci credințele şi obiceiurile 
; lui şi de aci învățătura cum avem a scrie, ca el să poată uşor și cu plăcere 
„ gusta, — ce-i spunem. 
Subscrisul, în decurs de mai mulţi ani, şi-a făcut o adunare de 
literatură poporală netipărită încă, în care se află bogat reprezentate toate 
; ramurile, în cari mintea neprihănită a Românului şi-a dovedit a sa putere. 
În decursul anului de față de bună samă, că unele părți vor vedea lumina, 
; în formă de carte. 
; Ca osteneala nimănui să nu fie zadarnică, mă leg a plăti pe fiecare, 
|: ce-mi va trimite la adresa mea material adunat din popor — fără leac de 
‘schimbare, fie în vorbe, fie în înţeles, notez aceasta -= şi până acum 
'netipărit încă — mă leg de, a-l răsplăti în chipul următor? ^ *- 
i 1. Pentru ghicituri, proverbe şi frământări de limbă - 1 fl. v.a. de 
'"coala scrisă după transparent Nr. 3. 
| 2. Pentru poezii poporale — scrise în două coloane pe fiecare faţă - 
"+-povești etc, 40 cr. v.a. de coală. 
i Banii îi expediez respectivului cel mult în zece zile de la primirea 
manuscrisului — atâta-mi trebuie negreşit, spre a cerceta nu cumva, cele 
i. trimise sunt luate din ve-o carte, şi aşa pentru mine fără de folos. În ceasul 
! din urmă fireşte, că răsplată nu pot da. 


* „Tribuna“, Sibiu, nr. 78, joi. 19/31 iulie 1884. p. 311 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Motilor 


N-am altă dorință de cât, ca adunarea mea de literatură poporală 
să fie cât numai se poate de completă, când se pune sub tipar. 
Jertfesc totul spre acest scop, căci singura mea plăcere în viaţă, este 


să jertfesc şi să mă jertfesc. 
Spre lămurire, că ce înţeleg sub „Frământări de limbă” - notez aci 
una: „Tap pe punte, țap supt punte, punte-n fap, ţapul pe punte”. 
Cărpeniş, 13/25 iulie 1884. (Posta Abrudbánya). 


4 


e 


Ipe, emit nem e eee are mem = ere arii i veri ee 


într-un loc rece, dar neexpus gerului. 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor -17 


SFATURI PRACTICE 


Notiţe economice 


Mod de a conserva strugurii proaspeţi. Pentru a putea conserva 
strugurii în decurs de mai multe luni, proaspeți și cu gust, se recomandă 
mijlocul următor: Strugurii rămân pe viţă, până când sosește cel dintâi frig, 
atunci îi tai, îi cureţi de boabele uscate sau putrede și îi întinzi în decurs de ` 
câteva zile pe un covor de trestie într-o odaie rece. Atunci învelești fiecare 
ciorchină în bumbac şi le pui una după alta încetișor într-un vas de sticlă sau 
de cositor. Apoi închizi vasul bine, ca să nu-l pătrundă aerul şi-l conservi 


kd 


Influența soarelui asupra făinei. Adesea se acuză o făină de grâu, 
care nu leagă, ci dă un aluat cu grunji, că este falsificată. S-a cercetat astfel 
de făină, ce a fost înapoiată neguțătorului şi prin analiză microscopică şi 
chimică nu s-a putut constata nici o falsificare. Neguţătorul a pretins că soarele 
e cauza acestui fenomen. S-au făcut experimente și s-a constatat că 
într-adevăr, făina de grâu suferă sub influenţa soarelui, glutenul (partea 
cleioasă a făinei) sufere o transformare asemenea aceleia, care se îndeplineşte 
în moară prin înfierbântare. Aceeași însuşire, ca făina pregătită din bucate 
umede, o capătă şi făina de grâu curat, dacă bucatele au fost prea tinere 
sau prea proaspete, când s-au măcinat. O astfel de făină se îmbunătăţeşte 
printr-o conservare de mai multe săptămâni; atunci își pierde proprietatea, 
de a nu lega şi a deveni grunjoasă, un fenomen pe care făina de grâu îl 
prezintă, de câte ori a fost falsificată cu făină mai ieftină de orz. 

„„Gum să deosebești bumbacul de lână. Rupe o bucată din stofă şi 
tine-o la lumină. Fibrele bumbacului ard repede cu flacără, pe când fibrele 
de lână se încoțiigă, se carbonizează şi răspândesc un miros neplăcut, ca 
toţi perii animalici. 

+ 


18 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 


Falsificarea cămurilor — afară de cârnaţi — nu se poate îndeplini; cu 
toate aceste nu este rar, ca consumarea cărnii de animale bolnave, sau a 
cărnii stricate să aibă urmările cele mai stricăcioase pentru sănătatea 
omenească. Să-şi aducă cineva minte de carnea trichinoasă, sau de animale 
bolnave, mai departe de animale, care au fost traciate cu medicamente 
veninoase, ca arsenicul, mercurul etc. 

Examinarea apei. Hagel recomandă: 1. Apa trebuie să fie limpede, 
fără culoare, fără miros şi fără gust. 2. Fierbe o probă în decurs de 5 minute 
într-o căldărușă de aramă. Dacă se tulbură când o iei de la foc, aşa încât 
luciul fundului de căldărușe nu se poate distinge prin stratul de apă, atunci 
apa conţine în disoluţiune o prea mare cantitate de carbonat de calciu, prin 
urmare nu e bună de băut. 3. Umple un pahar cu apă, şi adaugă la ea o - 
lingură de soluţie limpede de tanin (1 parte tanin, 4 părţi de apă şi o parte 
spirt de vin). Dacă în decurs de 5 ore nu se tulbură apa, atunci e bună de 
băut. Dacă se tulbură în cea dintâi oră, atunci e stricăcioasă sănătăţii. Dacă 
tulburarea se întâmplă în decursul orei a doua, atunci apa nu prea e 
recomandabilă pentru băutură. 

Curăţirea vaselor. Este cunoscut de econome, cât timp pierd 
servitoarele cu clătirea vaselor, cu deosebire dacă sunt mai comode. Pentru 

. îndeplinirea acestui lucru există un mijloc foarte simplu şi ieftin. Ajunge a 
arunca în apă o bucăţică de var stins. Varul se dizolvă în apă călduţă şi 
unindu-se cu grăsimea de pe vase formează săpun, care se spală uşor. Nu 
este de temut că varul va strica vaselor, nici chiar celor de argint, cu atât mai. 
mult, că a doua apă îl clătește îndată. 

% 


Floarea soarelui. Floarea soarelui este o plantă, care prosperă în orice 
teren, de aceea ar trebui să fie mai considerată și la noi. Dacă ar fi mai cultivată 
în terenuri mlăștinoase sau în apropierea apelor stătătoare, proprietatea ei 
de a absoarbe miasmele şi de a degaja ozon din marile ei foi şi flori, ar fi de 
mare folos. Ozonul este un element care curăţă aerul de miasme. De aceea 
recomandăm cultura acestei flori în ţinuturi mlăștinoase, cășunătoare! de 
friguri. Prin aceasta s-ar înconjura îndesarea spitalelor în anotimpurile în care ` 
puterile lucrative sunt mai de lipsă la câmpuri. Dar cultura florii soarelui nu . . 
trebuie considerată numai din punctul de vedere igienic. Cultivată de-a 
lungul gardurilor şi stoboarelor?, în curţi etc. ea poate aduce un venit bun. 


1 a căşuna = a cauza, a pricinui ( Dicţ. lb. rom. moderne, 1958, p. 128) 
2 stobor = gard zăplaz 


Grigore Sima'al lui lon -+ Scrieri alese din Tara Motilor 19 


„ Cu floarea soarelui se prepară tisane și tincturi, care sunt de mare folos pentru 
“ţărani: largile ei foi sunt un nutreţ excelent pentru vite, din sămânța ei se 
| produce un bun ulei de ars, cotoarele și crengile sunt bune pentru foc. Nutreţ 
{pentru găini în timp de iarnă oferă sămânţa de la floarea soarelui în calitate 
| i şi cantitate admirabilă. Această floare sporeşte în tot felul de pământ, toamnă ` 
| “otăiem cu cotor cu tot și o păstrăm la un loc zvântat. Când e zăpadă aruncăm 
i câte un cotor cu sămânță pe el. Adevărat că boabele se udă și se afundă - 
„câtva în zăpadă; dar codiţele rămân afară şi găinile pot culege toate grăunţele. 


Contra degerăturii se aplică cu succes următorul remediu: Dizolvă 1 
funt de piatră acră în 4 litri de apă caldă şi scaldă-ţi seara membrul degerat 
vreo 5-8 zile în această apă așa de caldă, cum o poţi suferi. Nu trebuie 
schimbată deloc apa, nici reimprospătată. ci numai reincălzită. Morbul se 
va vindeca aşa de bine, încât chiar şi culoarea cea adevărată a pielii va reveni. 


EX 


Ungerea trunchiului pomilor cu var este foarte de recomandat 
. primăvara sau toamna pentru a depărta insectele şi furnicile. În genere se 
| întrebuințează var; s-a aflat însă că apă săpunită este cel puţin așa, dacă nu 
“mai bună. O leșie tare de cenușă de lemn încă e de ajuns, numai să se facă 
“ungerea cu pămătuf aspru de peri. 


se 


Contra viermilor și a gândacilor de făină. Gândacii de făină produc 
mare daună prin larvele lor, care de altfel sunt foarte iubite de păsările 
cântătoare pentru că le procură un nutreţ delicat. Un mijloc de a aduna” 
' aceste larve foarte uşor din făină spre a le da păsărilor este următorul: 
intoarce şi cerne făina, pune apoi o bucată de pânză umedă peste ea. Larvele 
se adună grămadă la umezeală. Daună tot așa, dacă nu mai mare produc 
“aşa numiții viermi de făină, care sunt așa de mici, încât mai nu-i observi. 
+ Prezenţa acestora dă făinei un miros dulce și un gust amar. Singurul mijloc, 
“cunoscut până acum contra lor, este cernerea cât de des a făinhei: - 

i. Contra moliilor de la vestminte îmblănite se recomandă următorul 
„irecept: 1/4 litri de spirt de vin, și tot atâta de terpentin; în acestea dizolvă 30 


m grame d de camfor. Înainte de întrebuințare scutură fluiditatea în sticluță şi 
udă apoi bibulă (hârtie sugătoare) cu ea, pune-o în garderobă, dulap, peste 
i haine. Mirosul cel tare.omoară insectele, sau le depărtează. Din haine iese 


iacest miros foarte uşor, dacă le scoţi la aer. 


| 
| 
| 


Bijt eieiei ee mere por 


i 


„Amicul Poporului” 1882 


20 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor ` 
dn NR fn" e sa Îl atu etc ads (Bed ete, 


Mijloace de casă 


A împiedica pieritul puilor de gâscă. Cam pe la Sân-lon gâștele 
prind a slăbi, prin urmare înaintea Rusaliilor cu o săptămână şi după aceea 
vreo 2 săptămâni de două ori pe săptămână să li se ungă la puii de gâscă 
urechile cu untdelemn, şi puii vor rămânea sănătoși. 


Îngrășatul galiţelor. Pune în apă atâta mazăre rotundă cât e de lipsă 
pentru două zile să dospească adăugând la apă şi o mână de sare, cu aceasta 
hrănește galițele, dar să aibă tot mereu apă proaspătă — şi să se grijească ca 


ALL A 


să nu rămână în guşă mazăre nemisni: 


Mijloc simplu contra clau picioarelor. Când te vei scula 
şterge-ți picioarele cu cârpă de pânză, după aceea udă altă cârpă cu rachiu, 
şi-ţi freacă picioarele bine. 

Unsoare pentru arsură. Se iau o lingură de untdelemn, o lingură de 
unsoare proaspătă de porc, o lingură var nestins, o lingură rachiu (vinars) — 
Franzbranntwein — şi o lingură zahăr alb, şi rece se mestecă bine de unguent 
— cu această mestecătură se unge locul ars seara şi dimineaţa. 


Unsoare pentru copita calului. 8 decagrame unscare de busuioc, 8 
decagrame de nalbă; cu această mestecătură unge copita (unghia) calului. 


Scutirea cireșelor de păsări. Acaţă-n cireş pe crengi ici-colea când 
sunt cireşele coapte bucăţi de ai — şi păsările vor înconjura cireșul. 
a J 


Mod nou de a tăia sticlă. Dacă vei unge sticla pe ambele laturile cu 
spirt de terpentin — o vei putea tăia cu foarfecele după plac. 
= 


Curăţatul ramelor aurite. la 11 decagrame albuş de ou, 4 decagrame 
apă clorum cali şi le mestecă bine, cu această mestecătură prin o perie moale 
să se spele ramele și acelea îşi vor primi glazura originală. 

Li y 

Ovăzul mohnit se va întocmi prin mestecarea cu cărbuni de lemn 

sfărârnaţi, după ce au stat două săptămâni dregându-se ovăzul, praful de 


cărbuni merge în vânt. 
$ 


„Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Moților 21 


Înmulțirea pomilor. Din pomi (meri, peri sau alte soiuri) ia o crenguţă 
împlânt-o câte într-un cartof (croampă, pară de pământ) aşează-le în pământ 
bun așa, cât de 2 12 degete să rămână crenguța afară, în scurt timp prinzând 
rădăcini se vor dezvolta pomi frumoși. 

Depărtarea insectelor de pe plante. Topește 8 decagrame piatră acră 
în 3/4 litri de apă, cu astă apă spală tulpina și crengile pomilor, și stropește 
straturile. La animale incă se folosește cu același succes prin ungerea cu acea 
fluiditate. 

Falsificare spirtului de vin se cunoaște: dacă din vinul ce voiești a ști 
că nu-i oare fals vei turna puţin într-un taler (farturie) și vei turna într-însul 
puţină soluţie de piatră caustică — rămânând spirtul limpede - atunci e 
nefajsificat. 

E] 

Roada pomilor se înmulțește dacă: la finea toamnei se taie de pe 
pomi odraslele cele nouă — prin această manieră şi acei pomi vor rodi care 
până atunci n-au adus nici un folos. 

Scutirea fierului și oțelului de rugină. Pune uneltele de fier ori oțel 
să stea puţin în apă de var, lasă să se uște — şi vor fi cu anii scutite de rugină. 

a RE 

Medicină contra umilăturii foalelui la vite. La vite mari pune-le in 
apă 8-10 picuri colchicum autumnale (esență de ceapă ciorască), la viței 
însă numai. 5-6 picuri — dând să bea vita deodată —, repetând astă băutură 
tot în 10 minute — însă numai în patru rânduri. 


Altă medicină contra umiflăturii de foale la vite. O bucată caş foarte 
vechi sau brânză veche bag-o în gâtul vitei morboase — - pogrindyu-i i-se foalele, 
va scăpa de umflătură. 

Încă un mod contra umflăturii de foale la vite. Var ars proaspăt 
sfărâmat ţinându-se în sticle la loc uscat — 4 decagrame se mestecă cu 1/2 


litu apă şi se'toarnă la vită în gât —, pentru viței e destul 2 decagrame de 
var. : 


dae se 

Gărgăriţele se departă din bucate, dacă vei unge pavimentul și 
pereţii grânarului cu ceapă, între bucate ici-colea să se așeze câte o mână 
de fân proaspăt, şi gărgărițele vor părăsi grânarul. 


22 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Motilor 


Sau ia o parte ulei de anișşiu, 2 părţi salmiac arzător (aetz amoniac), cu 
astă mixtură unge vânturătoarea cu care se întorc bucatele în grânar. - 

Sfat bun pentru cultivatori de stupi. În apropierea stupinei să nu 
răsădești nici ceapă, nici ai, nici curechi de vară, nici salată; când albinele vin 
încărcate îndărăt — din cauza aburului plantele sus-numite — cad la pământ 
şi, fiindcă nu mai sunt în stare a se ridica — pier pe acolo. 


A cultiva cai frumoși şi tari. Strânge urzici cu frunze mărunte multe; 
uscă-le la soare, apoi le sfarmă mărunt de praf, din praful acesta pune în 
toată ziua o mână în nutreţul cailor. 

A fugări țânțari din odaie. Pe cărbuni arde în odaie flori de lavandă 
uscate; fumul acestora-i îmbată pe sâni: 


Scutirea veșmintelor de molii. Amestecă o parte ulei de lavandă, o 
parte ulei de terpentin, şi o parte ulei de pelin. În mixtura aceasta udă bucăţi 
de papir, şi le așează între veşminte şi rufe. Cel mai sigur mod însă e a presăra. - 
veșmintele cu praf veritabil de Persia pregătit pentru nimicirea insectelor. 


A scuti coșurile stupilor de furnici. Să învârteşti pe lângă grinzile pe 
care sunt aşezate coşurile stupilor bucăţi din atare mreje de prins peşti veche 
şi părăsită — nici o furnică nu va trece peste acele bucăţi de mreajă. 

Medicină contra înghimpării de albină. De te-au înghimpat albina 
ori viespe — unge acel loc numaidecât cu miere şi nu vei avea nici durere, 
nici că se va umfla locul. 

Pe omul beat a-l trezi la moment. Pune într-un pocal de apă câteva 
picuri amoniac și lasă să bea beatul, du-l afară la aer liber, şi se va trezi iute. 

„Amicul Poporului”, 1886, p. 99 


Felurimi 


A ţine castraveţii verzi până la Crăciun. De voim să putem mânca 
salată de castraveți până și peste iarnă, purcedem în chipul următor: Alegem 
castraveții cei mai frumoşi şi sănătoşi ce-i avem, culegându-i astfel, ca să le 
rămână cozile pe ei. După aceea îi spălăm frumos în apă curată cu ajutorul 


: Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Motilor 23 


i. “unei perii moi, şi zvântăm cât se poate de bine. Îi ungem cu albuș de ou 
| < peste tot şi-i agăţăm cu aţă (de codițe) la un loc zvântat, dar așa, ca să nu se 
|. atingă unul pe altul. Albușul de ou se întăreşte așa, că nu vin în atingere cu 
| aerul, iată de ce stau până după Crăciun. 


Cele mai minunate prune uscate se pregătesc astfel: Alegem prunele 
cele mai frumoase şi mai coapte, scoatem sâmbuurii din ele și le punem într-un 
| blid de porțelan. Luăm tot la 80 de prune o jumătate kilo de zahăr, pe care 
| 'topindu-l turnăm în blid peste prune. Acoperim blidul cu o pânzătură și lăsăm 
t; så steile astfel o zi. În ziua următoare deșertăm zeama într-o oală. o punem 
7 la foc ş-o fierbem ca să se îngroașe ş-o turnăm din nou peste prune. Aṣezând 
t: blidul la un loc călduros, lăsăm să steie câteva minute. Dup-aceea scoțând 
'+prunele, le punem pe sită să se scurgă, în urmă pe-o scândură spre zbicire. 
{De uscat le uscăm în cuptor după scoaterea pâinii. — Prune uscate mai 
“minunate nu se pot. Zeama rămasă, mai adăugând niţel zahăr, o lungim şi 
pregătim altele. 


= 


Mlădite nobile de altoit e bine a le culege încă de cu toamnă, deoarece 
t; către sfârşitul iernii se poate că avem voie să altoim în o casă răcoroasă din 
“pădureţii ce-i avem. Culegând mlădiţele, le clasificăm după soiuri, care de 
„„.ce fel e şi le acoperim cu puţin pământ la un loc umbros. Când vedem că e 
+-aci gerul le luăm de unde le-am fost pus şi, legându-le mici mănunchiuri — 
!-după soi — cu coajă de tei ori aţă de lână — le însemnăm şi numele pe-o 
li tăbliță ca să le știm, care de ce fel este. Luăm hârtie de împachetat, o înmuiem 
ji în ulei de lemn şi învăluim de mai multe ori fiecare mănunchi de mlădiţe, 
“deosebit. Isprăvind, le punem în grădină sub cerul liber, dar ia un loc scutit 
f de șoareci. Uleiul le apără de frig, de ploaie şi uscare. În chipul acesta avem 

: mlădiţe de altoit oricând peste iară. Tot astfel împachetate se pot trimite 

+ mlădiţele la orice depărtare şi în gerul cel mai mare numai câtsă, fim siguri 

(că nu vor fi ţinute în casă călduroasă. De sine se-nţelege că mlădiţele au să 
i | fie tăiate de pe pom cum se cade şi tigaina să aibă lemnul copt. 


| 


Pivniţa toamna, până a nu se pune în ea legumele, poamele, strugurii 
i câte-toate, are să fie curățită şi aerisită. După aceea închidem toate 
; deschizăturile — uşi, ferestre — şi ducând jăratic pe-o lopată de fier bunăoară 
| “o afumăm cu pucioasă — 1/2 kilo odată — de mai multe ori. Fireşte că uşa și 
| ferestrele au să rămână închise cât numai se poate de bine. La 3-4 zile aerisim 
| |pivmiţa cum se cade şi punem în pivniţă pentru iarnă tot ce avem poftă. 


24 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din [ara Motilor 


Isprăvind cu așezarea legumelor şi altele, afumăm pivniţa din nou. Fumul | 


de pucioasă nu nimiceşte numai ciupercuţele de mucegai, ci şi paraziții de 


pe legume, astfel că puţine ne vor putrezi peste iarnă. Pucioasa este ieftină q 


de tot, să ne folosim dar de acest mijloc bun. 
Ca iepurii să nu facă pagubă în altoi, trunchiul acestora trebuie uns 
toamna cu untură râncedă ori cu slănină, fireşte că atât de sus, încât, dacă 


pică neaua, iepurii să n-ajungă la partea neunsă a altoiului. Primăvara spălăm  ; 


unsoarea jos cu leșie, ca să nu împiedice răsuflarea prin coajă a arborelui. 

Unsoarea de porc de nu se topește cum se cuvine a o face aceasta, 
n-are gust bun şi oricât ș-ar da econoama silință, nu poate pregăti cu ea 
mâncări plăcute. Toată înţelepciunea topirii zace în aceea ca să tăiem slănina, 


untura în bucăţi de câte-o jumătate kilo și, aruncând-o în apă fierbinte, o: 


lăsăm în ea aşa cât ai număra 50-60. După aceea o scoatem ca să se răcească 
ş-o topim în ziua următoare. Astfel vom avea cea mai gustoasă unsoare. 


Fireşte că, neștiind muierea să pregătească o mâncare cum se cade, nici cu ` 


astfel de unsoare nu iese la cale. 
si 
Pâinea înflorită e stricătoare găinilor şi altora dii galițe. e bine a se 


fierbe ca ciupercuta ce face înflorirea să se nimicească. 
E” 


Rănile de la vite se vindecă din partea economilor de vite din America 
prin sare şi făină de grâu luate totfntr-o măsură, pe care le leagă pe rană și 
în 2-3 zile e vindecată vita. Când se taie în ceva tot de acest mijloc se folosesc. 


E] 


Ouăle stau proaspete timp îndelungat, dacă le așezăm într-un vas în 


cenușă de așa, ca să nu se atingă unul pe altul și vasul îl punem la un loc ` 


răcoros. 
De ovăzul rău caii se îmbolnăvesc. Leac pentru astfel de împrejurări 


s-a dovedit a fi sarea amestecată cu chimin. 
a *% 


Pentru rănile de arsură și opărire e bun următorul mijloc: Unge îndaăă,. 


_ locul arsurii cu orice fel de ulei, afară de petrol, şi freacă-l cu sare măruntă. 
„Dacă durerea nu încetează numaidecât, mai fă o dată. Nici bășici nu se fac, 


nici nu te mai doare, dacă n-ai întârziat cumva cu aplicarea ăstui mijloc. 
k 


- Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 25 


Orice fel de pari şi stâlpi sunt mult mai trainici. dacă-i implantezi în 
pământ cu capătul cel subţire. Apa nu se poate urca prin ei în sus. 


Purecii de pe legume pier, dacă le uzi cu apă subţire de var. 
Omizile de pe curechi pier, dacă-i uzi cu apă sâpunită. 


Albinele ca să nu ne fure ceara de altoit, la pregătire, să punem în 
ea funingine, căci aceea le face ruşinoase. 
: „Amicul Poporului”, 1887 


Arta de a ajunge bătrâneţe adânci și fericite 
(După feluriți scriitori) 


L 

Puţini oameni vor fi care să nu dorească să ajungă nişte bătrânețe adânci 
şi fericite. Şi deşi auzim din când în când pe câte unii oameni că li s-a urât să 
trăiască, că viaţa e o povară pentru ei, că ar vrea mai bucuros să le sosească 
cât mai curând ora morţii, ca să scape de necazurile şi suferinţele vieţii, credem 
că, dacă ar atârna de la ei, s-ar mai gândi puţintel, ar fi mai în rezervă cu 
curajul lor, nu s-ar grăbi aşa tare cu pașii spre mormânt, ar mai da zilelor 
rând şi ar mai amâna încă câţiva ani mersul lor în groapă. Așa e omul făcut: 
îi palce să trăiască şi, de ar fi viaţa lui cât de necăjită, cât de amărâtă, şi de ar 
fi cât de mari suferinţele şi nenorocirile sale, îi vine totuşi greu a se despărţi 
de viaţă, a'fi smuls din braţele iubiţilor săi copii, prieteni şi cunoscuţi. 

Numai câte un nebun, cuprins de disperare, își face într-un ceas nefericit 
volnic sfârşit zilelor sale amărâte. Dară această apariție tristă e o rară excepție. 
Peste tot se poate zice că fiecărui om îi palce să trăiască şi încă cât se poate 


Z at 


de mult; el se pune la luptă cu moartea, se înarmează îni cântra ei și caută 
cu mintea sa tot felul de mijloace, ca să scape teafăr din ghearele ei și să-și 
îndelungească cât se poate de mult firul vieţii. 

Admirabilă este istoria acestei lupte uriaşe străvechi în contra morţii; dar 
timpul modem este cu deosebire bogat în biruinţe strălucite, pe care spiritul 
otiülui le-a câștigat asupra trimișilor morţii, asupra bolilor felurite. 

Fost-au însă şi timpuri în care nu făclia minţii, ci luminile rătăcitoare ale 
credințelor deșarte erau povăţuitorii omenirii în străduințele ei de a afla 
talismanul în contra puterii morții. 


26 - Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Moților 


Astfel, ca să tăcem de ideile aventuroase ale fermecătorilor păgâni din 
timpuri străvechi, de legendele greceşti și romane despre mijloace 
miraculoase pentru lungirea vieţii. legende, dintre care o parte însemnată 
le-a păstrat poporul nostru românesc până astăzi. fie-mi permis a arăta aici 
numai câteva exemple despre fermecători şarlatani din timpuri mai noi, din 
secolele anterioare. 

Lucrul cel mai interesant insă e că unii din acești fermecători erau oameni 
ai științei, ai unei științe curioase. numite alchimie, prin care ei căutau în mod 
chimic să afle un preparat fermecător, pe care-l numeau „piatra ințelepciunil”. 

Această piatră. după cum spuneau ei. avea puterea nu numai să prefacă 
toate metalele nenobile în aur. ci să și vindece. ca medicament întrebuințată, 
toată bolile, să intinerească trupul și să indelungească viața.. ` 

Ne putem inchipui ce efect înfricoșat au trebuit să aibă astfel de șarlatani 
asupra oamenilor creduli. Oameni bogaţi, conți, principi și regi alergau la ei 
sau îi chemau la curțile lor. ca să vadă cu ochii minunile lor; mai mult însă, 
ca să se îmbogăţească şi mai tare, sau ca să-și dobândească sănătatea 
pierdută, să scape de boli primejdioase, să-şi întinerească puterile trupești şi 
să-şi indelungească firul vieţii. i 

Don Cas&tano, un țăran din Neapole, fu ridicat de principele electoral 
din Bavaria la grad de mareșal și de comandant al orașului München. Nu . 
trecu însă mult, și se descoperiră înșelăciunile lui și, de teama pedepsei, el 
fugi la Berlin. Aici fu primit la curtea lui Frideric I, care- făcu: general de artilerie 
şi-i arătă stimă ca unui principe, fiindcă Castano îi promisese că în timp de 
60 de zile îi va face 6.000.000 de taleri de aur. Neputându-și însă împlini 
promisiunea, fu aruncat în temniță, și după 4 ani spânzurat. Tot astfel de 
soartă avu și șarlatanul Mamugnano și consorții săi, care, fiind dovediţi. de 
șarlatani, fură îmbrăcaţi în șic de aur și spânzurați de un stâlp aurit. 

Unii dintre cei mai însemnați fermecători șarlatani, care şi-au jucat rolul 
mai bine, și cu farmecele lor au pungășit mai ingenios pe multe familii din 
societăţile cele mai înainte, au fost: 

1. Pseudo-contele de St. Germain. Frideric „cel mare îl numea „omul 
misterios, pe care nu-l poate străbate suflet de om”, El însuşi zicea despre 
sine că e de 2000 sau 3000 de ani de bătrân și istorisea că dânsul a cunoscut 
foarte bine pe Christos și pe cei 12 apostoli ai lui, și că odată a sfătuit pe 
Apostolul Petru să-și mai modereze puţin arțagul. Acest om misterios avea 
o mulţime de cunoștințe folositoare, vorbea mai toate limbile vii, ştia cânta 
cu mai toate instrumentele muzicale, rnai cu seamă cu vioara, cu o deosebită . 
virtuozitate, şi era în stare să scrie cu o admirabilă dexteritate, ce i se dicta, 


„Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 27 


| cu'amândouă mâinile, pe două coli de hârtie deodată, fără ca să fi putut 
|. cineva deosebi ce era scris cu mâna dreaptă de ce era scris cu mâna stângă. 
+ “Arta sa de căpetenie zicea că a învățat-o în India. De acolo spunea că a adus 
Î-.reţeta pentru ceaiul său fermecător, care redă bătrâneţelor puterea şi 
T tinereţelor frumuseţea pierdută, și care și după moartea lui, în anul 1780, 
i j 'era unul dintre cele mai căutate articole, deşi nu era altceva decât un simplu 
F medicament purgativ. 
"Cu acest ceai şi cu alte medicamente. anume cu elixirul său dătător de 
j viaţă. cum il numea el, ştiu să înșele şi să stoarcă sume însemnate de la regi, 
1 principi. duci, conți etc. 
|... 2. Pe acest principe al fermecătorilor şarlatani îl întrecu în obrăznicie și în 
| rafinament contemporanul său Cagliostro. Numele adevărat al acestuia însă 
|- era Iosif- Balsamo, de origine din Palermo. El a fost mai întâi călugăr, dar în 
ii curând î își părăsi tagma, se făcu farmacist, apoi călători prin lume ca 
3 fermecător, ca căutător de comori etc. Ajuns la Roma, se căsători cu Lorenza 
ji Fgliciani, frumoasa fiică a unui căldărar, şi călătoria cu ea sub fel de fel de 
ume pompoase, strălucite, de conte, de principe etc. 
Când vizita pentru a doua oară Londra, sub numele de conte Cagliostro, 
continua extravaganțele vărului său, pseudo-contelui St. Germain. E de mirat 
| cum credea aristocrația engleză toate vorbele fantastice ale lui Cagliostro. 
 Elistorisea că dânsul a trăit înainte de potop, şi că a fost în corabie cu Noe, 
Į apoi spunea că a fost născut în Meka şi a fost crescut în Medina de înțeleptul 
. Althotas, şi că a primit cele de pe urmă învățături ale celei mai mari piramide. 
Cagliostro promitea discipolilor săi o stare fizică şi morală perfectă. El zicea 
f că e în stare să'transforme pe oameni prin ajutorul puterii sale în acea stare 
 paradisiacă în care s-a aflat Adam înainte de-a păcătui. După ce a ajuns omul 
| prin piatra sa în o astfel de stare de desăvârşire trupească şi morală, poate 
apoi trăi 5557 de ani. Dar numai un bărbat în vârstă de 50 de ani și o femeie 
la de 36 de ani puteau ajunge la o astfel de stare trupească, cu tinereţe eterne. 
| Modul cum ajungea omul la acea stare paradisiacă era împreunat cu multe 
ii 
l 


greutăți. Cura se începea mai întâi cu o dietă severă de 14 zile în o casă 

izolată, începând de la luna plină a lui mai, şi se compunea din niște ierburi 

purgative, care se numeau „picături de ale lui Kophia”. După 32 de zile 
i pacielitălui i i-se slobozia sânge. După această procedură, cei ce voiau să se 
i renască trebuiau să, aştepte până ce se iveau convulsii şi friguri, până li se 
i tulbutau simţurile, până li se lua pielea şi le cădeau dinţii şi părul. După aceea 
; aveau să ia o baie şi după ce Cagliostro le da ceva din un farmec secret, le 
venea pielea la loc, toţi dinţii străluceau de frumuseţe şi renașterea le era 
asigurată pe timp de 50 de ani. 
| 
koo TEN 


28 __ Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților. 


Cu astfel de șarlatanii știu Cagliostro să înșele pe cele mai insemnate . 
persoane ale timpului său, și prin apucăturile sale se pricepea să impună 
chiar şi la oameni de o profundă erudiție, cum a fost de exemplu Lavater şi 
alții. 

Acești doi sunt cei mai insemnaţi reprezentanti ai şarlatanilor fermecători, 
la căre alerga lumea simplă ca la nişte fâcători de minuni, neţinând nici o 
seamă de extremele lor nebunii. 

Oamenii își uitară de adevăratele legi ale naturii. prin a căror observare 
sigur e numai cu putinţă prelungirea vieţii. in loc de a urma cu intelepciune 
acestor legi, ei căutară mijloace pentru a-şi prelungi viaţa în fermecători, în 
descântece și vrăjitorii, în puterile fermecătoare ale cutărei sau cutărei piante, 
și mai presus de toate. in a găsi piatra înțelepciunii. 

Progresul luminilor secolului al 19-lea însă a pus stavilă funtasimasătțiloe 
și şarlataniilor în forma de mai nainte, dar a le stârpi cu desăvârşire n-a fost ` 
în stare. Noi șarlatani. se iviră, numai în altă formă, făcând lumea fără de. 
minte să creadă că ei sunt în stare să vindece tot felul de boli cu medicamentele . 
lor secrete, cu prafurile, cu pilulele și cu alifiile lor secrete. Aceştia sunt șarlatanii, , 
care fac să.dispară ca prin minune orice reumatism, orice oftică, orice 
suferință de stomac şi de ficat ș. a. şi care promit că prin măiestriile, prin 
farmecele și magiile lor fac să le crească înfumuraților holtei spâni bărbile şi 
mustăţile cele-mai frumoase; să dispară petele și coloritul neplăcut de pe 
feţele domnișoareler, crețele de pe obrajii şi frunţile femeilor bătrâne, și care 
promit a împodobi capetele pleșuve ale deşerţilor flăcăi tomnatici cu bogate 
bucle ondulate. Ei sunt făcătorii de minuni care cu câte o sticluță cu picături 
pentru un florin, doi, promit a regenera cu desăvârşire pe cei slăbănogi, pe 
cei paralizaţi; tot ei, care dau omului cu-n picior în groapă puterea de viață 
din tinerețe. 

Da, și astăzi mai anti încă următori de ai i lui St. Germain și de ai lui 
Cagliostro; astăzi în secolul luminilor! Şi ei sunt astăzi.cu.atât mai periculoși, 
că ei înșeală acum nu pe regi, pe principi, pe conți şi baroni, ci pe masele. 
poporului, pe acei oameni din clasa de jos și de mijloc care își trag adeseori 
bucătura de la gura lor şi a copiilor lor, ca să dea preţul ei pentru un leac 
secret, făcător de minuni! | a 

- N-ar putea omul crede, dar e adevărat, e probat prin.cercetările făcute . 
din partea locurilor competente, că pentru un singur medicament secret 
un şarlatan a încasat în timp de 3 ani peste 90.000 de fiorini. Un altul, fabricant 
de medicamente secrete, a primit în un singur an, după cum s-a adeverit la 
poştă, 150.000 de fl. pentru mijloace de a lungi viaţa celor ce le 
întrebuințează. Atât de mare e pungăşia ce o fac acești speculanţi șarlatani 


im 


- Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Motilor 29 
ÎS Mea bc nt A ude 8 ed 7 ERE EA 


cu niște capete cu creierii zdruncinaţi, care cu multă cheltuială aduc din țări 
depărtate medicamente secrete, ce. după credința lor, sunt în stare să le 
redobândească sănătatea și puterile pierdute prin felurite excese. 


II, 

Unicul și adevăratul mijloc universal pentru a ajunge nişte bătrâneţe 
adânci şi fericite e: a urma cu conștiință legile naturii și a îngriji pentru o stare 
normală a trupului şi sufletului nostru. 

Dacă fiece om şi-ar întocmi traiul vieţii după aceste legi, şi ar observa cu 
conştiinţă pretenţiile organismului său, viaţa sa ar fi mai lungă. mai plăcută 
şi mai fericită. Buffon zice că „viaţa oricărui animal este de 5 ori aşa de lungă 
ca perioada creşterii sale”: iar Flourens a demonstrat că vârsta normală a 


. omului e de 100 de ani şi că un om născut din părinţi sănătoși. trăind 


cumpătat, are să ajungă, după legile naturii. o vârstă de 100 de ani. 
Moartea la astfel de oameni urmează din slăbiciunea bătrâneţelor, 
întocmai ca la un arbore puternic, care nu piere, decât numai după ce incetul 


= cu încetul s-au stors toate sucurile dintr-însul. 


Cauza pentru care cei mai mulţi oameni mor fără vreme este că ei nu 


A bagă în seamă pretenţiile igienice, unii din neştiinţă, alţii din desfrânare și, în 
„ sfârşit, alţii din nevoie. 


Arta prin urmare de a ști cineva să-şi lungească viaţa și să ajungă bătrâneţe 
adânci şi fericite, se cuprinde în a cunoaște şi a întrebuința mijloacele potrivite 
naturii trupului şi sufletului nostru. 

Şi care să fie acele mijloace? 

"Ele sunt multe şi felurite. Noi însă vom aminti numai pe cele mai 
însemnate, fără Cica cărora nu paste să existe o viață no eeata și 
fericită. 

Toţi oamenii, „ câţi au ajuns la bătrâneţe adânci şi fericite, au avut a o 
mulţumi aceasta cu deosebire cumpătării lor în tinereţe;şi deprinderii lor la 
un trai simplu şi regulat. 

Să ne depindem deci de timpuriu la o viaţă regulată. „De timpuriu în 
pat şi de timpuriu din pat, face pe om sănătos şi vesel”. Oamenii care sunt 
învăţaţi a face ziua noapte și noaptea zi rareori ajung la bătrâneţi adânci și 
fericite. Trupul lor se moleșeşte, ei își pierd de timpuriu vioiciunea sufletului 
lor, îmbătrânesc fără vreme, se fac neharnici de a întâmpina cu curaj greutățile 
vieţii şi mor cu zile. 

Nu mai puţin, să ne obișnuim din tinereţe la o viaţă simplă şi cumpătată 
în mâncare și băutură. Un trai simplu ne umple punga cu bani, trupul cu 
sănătate și sufletul cu veselie. Lăcomia în mâncare și băutură este mijlocul 


30 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din [ara Moților 


cel mai sigur pentru a ne scurta zilele vieţii. Este de ajuns a ne slăbi stomacul, 
instrumentul principal al digestiei. pentru a ne otrăvi trupul cu sucuri 
necoapte, vătămătoare. Gurmanzii, care simt plăcere a-şi gâdâli gâtlejul cu 
fel de fel de bucate şi de arome. care irită şi atacă nervii. n-au avut niciodată 
o viaţă sănătoasă și cu atât mai puţin o viaţă îndelungată și fericită. Ei au fost 
ucigașii lor. 

Mâncarea cea mai simplă. şi cea mai nutritoare este laptele. Matea 
importanţă a laptelui sub orice formă, ca lapte dulce. lapte acru. brânză. 
caș, se explică prin analiză. Aproape toate substanţele chimice necesare se 
găsesc reunite în lapte. si adică: apă, zahăr, albumină (caseină). grăsimi și 
săruri. 

Ouăle sunt încă un doen foarte important. Ele conţin toate materiile 
asimilabile,.care sunt de trebuință la prepararea sângelui. 

Ceea ce e laptele pentru vârsta mai crudă, aceea e carnea pentru cei ce 
muncesc, fie.cu trupul, fie cu capul. Carnea satură și nutrește în același timp. 
dă putere fizică şi-l face pe om capabil de lucru. Aceasta ne-o dovedesc 
englezii, care se nutresc mai mult cu came şi care. sunt cei mai productivi 
muncitori. 

În hrănirea noastră cu aceste trei alimente să nu fim cruţători, căci prin 
o astfel de mâncare ni se întăresc puterile la lucru, iar pe de altă parte ni se 
face corpul sănătos și mai oțelit în contra bolilor. Căci știut este că cele mai 
multe boli se încuibează acolo unde oamenii se nutresc mai rău. 

În privinţa cantităţii mâncării, trebuie să ştim că aceasta depinde de la 
mărimea corpului, de la climă, de lÆtimp şi cu deosebire de la munca ce ni 
se cere să o săvârşim. La încordările atât fizice, cât şi spirituale se cere mai 
mult nutriment decât în stare de inactivitate. Un obicei rău se observă la 
unii oameni care tocmai atunci mănâncă mai mult, când nu lucrează, d.e. 
în zile de sărbători, iar când sunt ocupați cu lucrul cel mai greu, abia se 
gândesc la mâncare. 

Alimentele vegetale, cum sunt: zarzavaturile și poamele, sunt mai cu 
seamă în timpul călduros al verii mijlocul cel mai însemnat pentru curățirea 
sângelui. 

Ceapa, usturoiul și ardeiul consumate în conta prea mari sunt”, 
vătămătoare sănătăţii. 

În privința modului de. mâncare, să observăm următoarele reguli: 

1. Să nu mâncăm niciodată dacă n-avem poftă sau dacă suntem alteraţi 
de mânie, de spaimă, de supărare sau fiind obosiţi. 


„Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor 31 


„2. Vara, fiindu-ne setea mai mare decât foamea, să trăim mai mult cu 
legume şi poame. larna să ne nutrim bine cu carne şi grăsimi. Cu cât muncim 
mai mult, cu atât să ne nutrim mai bine. 
„3, Să mâncăm, când ne e foame. Aşteptând prea mult după mâncare, 
“sucurile stomacului trec în intestine şi foamea dispare. 
-: 4. Să nu desconsiderăm gradul de temperatură al bucatelor. Bucatele şi 
“băuturile fierbinţi sunt foarte vătămătoare sănătății. 
5. La dejun să mâncă puţin, la prânz moderat, la cină fără să ne săturâm 

de ajuns. 
<. 6. Odihnă după masă se recomandă numai oamenilor bătrâni. Pentru 
„cei tineri ajunge o pauză mică, dar mai folositoare pentru dânșii este o 
preumblare. Somnul după prânz pe tineri îi moleșeşte şi-i face trândavi şi 
greoi la gândire. 

"7. După cină nu e sănătos să ne culcăm îndată. Noaptea vom fi chinuiţi 
de visuri urâte, iar dimineaţa ne vom scula cu capul greu. 

`: Dar oamenii trăiesc nu numai cu mâncare, ci şi cu băutură. Băutura cea 
“mai bună este apa. Din toate speciile de apă cea mai plăcută și mai priincioasă 
este apa de izvor. Cu cât fundul izvorului este mai nisipos și mai pietros, cu 
atât apa este mai bună. De aceea se aruncă prin unele locuri pietricele în 
“fântâni. Mai puţin bună de băut şi mai puţin priincioasă organismului nostru 
'este apa de râu, din cauză că-i lipseşte cantitatea cerută de săruri și de var. 
Oamenii înaintați în vârstă pot bea apă sălcie din râuri fără vreo mare 
'stricăciune pentru trupul lor, pentru copii însă ea este vătămătoare dezvoltării 
organismului lor, care, fiind în creştere, are trebuinţă de mari cantităţi de 
var, ii 

< Afară de apă m oamenii beau și băuturi spirtoase, d.e. bere, vin și 
itachiu. 
Berea se ăcrtindlă femeilor care alăptează. Abuzul berii însă tâmpește 
“mintea, încarcă corpul cu o grăsime nesănătoasă şi-l dispune“lastrândăvie. 
"Vinul provoacă o circulație mai repede a sângelui, înalță puterea 
“imaginaţiei şi înveseleşte inima, cum zice scriptura. În mică măsură el e 
 xecomandabil cu deosebire după mâncărurile grase, fiindcă alcoolul vinului 

dizolvă grăsimile intrate în stomac și înlesneşte absorbirea lor în sânge. Vinurile 
| falsificăte, precum și cele curate gustate în cantitate prea mare, sunt foarte: 
i “vătămătoare sănătății - 

Dintre toate băuturile spirtoase rachiul este cel mai vătămător pentru 

“sănătate. Efectele rele cresc în proporție cu gradul lui de tărie. 


cae 
| 


32 Grigore Sima a! lui lon « Scrieri alese din fara Motilor 


Feieşte-te de a bea aceste băuturi spirtoase fără cumpăt. Nici un băutor. 
pasionat de aceste băuturi spirtoase nu a ajuns la adânci și fericite bătrânei. 
Cei mai mulţi dintr-înșii şi-au sfârşit zilele în floarea vârstei lor, într-un mod 
trist, vrednic de compătimire: unii din ei murind de oftică, alţii de hidropică' 
sau boala apei. alţii în stare de nebunie. ai: cei mai mulţi din ei fiind loviți de. 
gută sau apoplexie. - i 

Dar nu numai bucatele și bantun singure servesc pentru a ne conserva. 
şi întări puterile noastre, ci și o „exercitare şi o ocupare variată a acestor puteri”. 

In tinereţe trupul trebuie întărit și oțelit prin muncă. Munca împreunată, 
cu cruţare îl face pe om vesel și bine dispus. Ea il face multumit cu sine și cu 
soarta sa, şi îi prepară o viaţă independentă. lipsită de necazuri şi de griji 
chinuitoare pentru existență. Ea îl fereşte pe om de a fi silit la bătrâneţe să 
aibă o viaţă amărâtă pentru sine și pentru copiii săi. Nu poate fi ceva mai 
amar pentru un bătrân decât grija torturătoare pentru mijloacele de existență: 
Sentimentul de a se vedea silit să trăiască din mila altuia umple de mâhnire 
sufletul omului bătrân. Prin muncă însă împreunată cu cruţare şi cu 
deprinderea de a avea trebuinţe puţine, omul își câştigă o -poziție 
independentă la bătrâneţe şi se poate face binefăcătorul iubiţilor săi chiăr şi 
atunci când dânșii mai vârtos ar trebui să-i fie o proptea, pe care să se rezeme 
adâncile lui bătrâneți. i 

- Munca împreunată cu ase e nu numai mijlocul cel mai corespunzător 
pentru a ajunge nişte bătrâneţi fericite, lipsite de griji chinuitoare, ci ea e în 
sine însăși aroma vieţii. Ea ne face veseli şi bine dispuşi; şi în adevăr nimic 
nu are o influenţă așa de binefăcătoare asupra sănătăţii noastre ca o inimă 
veselă lipsită de griji. „Inima veselă face viaţa înfloritoare, iar omului trist i se; 
usucă oasele”, a zis înainte cu vreo 3000 de ani un om înţelept. Grijile și 
necazurile prea mari pentru existenţă îl îmbătrânesc pe om fără vreme şi-i 
seacă toate puterile vieţii. | 

De-ţi iubeşti așadar viaţa, deprinde-te din tinereţe: la muncă. Rareori 
oamenii leneşi, care prind de timpuriu plăcere la o viață trândavă, ajung 
bătrâneți adânci şi fericite. Câte zile sunt într-un an, de atâtea boli suferă ei. 
Iau pilule cât nucile, picături cu litri și prafuri cu kilogramele, astfel că trupul 
lor seamănă mai mult cu o farmacie mobilă. Atâta material farmaceuti&' se 
află îngrămădit în stomacul lor. Și toate medicamentele acestea, cumpărate 
cu bani scumpi, le iau astfel de ființe, numai fiindcă au fost deprinse din 
tinereţe la o viață comodă, petrecând cea mai mare parte din vreme în 
inactivitate, răsturnate pe un jilt şi căutând a-și depărta-urâtul în monotonia 
traiului lor molatic omorâtor de suflet, prin câte o ceașcă de cafea, de sirop 
sau de limonadă. și prin lamentările lor supărăcioase. 


Grigore Sima ai lui lon * Scrieri alese din Țara Motilor 33 


„Tot atât de periculoasă însă pentru sănătate este şi o activitate exagerată. 


"Fără de odihna trebuincioasă nu este cu putință a se pune la loc puterile 
„ mistuite prin muncă. Mai binefăcătoare însă pentru recreerea și înviorarea 


puterilor este mișcarea zilnică în aer curat şi liber. Mai cu seamă orâșenilor,. 


“care din cauza desimii caselor, grămădirii locuitorilor și din câte şi mai câte 


împrejurări nefavorabile, nu pot gusta între zidurile oraşului un aer curat, 
fiind acesta infectat și otrăvit cu felurite substanţe vătămătoare — nu li se poate 
recomanda din destul a face în fiece zi câte:o:preumblare în aer curat şi liber, 


„afară din oraș, și din timp în timp să le placă a face. mai cu seamă în timpul 


verii, şi câte o excursie mai îndepărtată, căci cu cât e mai departe de oraş. 
cu atâta aerul este mai curat și cu mai multă putere recreatoare. 

După analiza profesorului Ritter von Nussbaum. omul are trebuinţă în 
fiece zi pentru susţinerea vieţii sale de 9000 de litri de aer, cât 1/2 de litru la 
fiece inspiraţie. De unde urmează că aerul este mijlocul cel mai puternic 


«o pentru conservarea vieţii şi sănătăţii noastre. Dar numai aerul curat, 


neamestecat cu tot felul de substanţe otrăvitoare. 
„Aerul liber din natură conservă şi întărește plămânii și curăţă sângele 


„ nostru, Aerul și mișcarea în aer curat promovează circulaţia regulată a sângelui 
- în trupul nos: 


Oamenii care trăiesc mai mult în casă, lipsiți de aer curat, pe lângă tot 


traiul lor bun, sunt nesănătoși, sarbezi la faţă şi fără putere, pe când cei ce 


trăiesc sub cerul liber, cu tot traiul lor ticălos, sunt sănătoşi și au un trup frumos 
şi puternic. 

Meseriașul Ghiţă, de exemplu, trăieşte foarte bine, cetăţenește, el 
mănâncă regulat carne, ouă, bucate destul de hrănitoare. Dar el e bietul 
silit să petreacă partea cea mai mare din viaţă închis între 4 pereţi, în aerul 
infectat al odăii sale. Rar i se întâmplă să iasă și el p-afară, să guste și el ca alţi 
muncitori esenţa dătătoare de viaţă a aerului curat din natură. Orele libere 
de care dispune din timp în timp, după terminarea afacerilor, sale zilnice, 
dânsul preferă a le petrece cu soții săi într-o odaie infectă de aer pestifer. 
Priviţi în faţă-i şi vă îngroziți de aspectul lui ofilit, lipsit de orice goign viu, ce 
se exprimă în faţa unui om sănătos. 

Uitaţi-vă apoi la ciobanul Marin, carea trăit mai mult cu aer și cu omite, 
Priviţi în faţa acestui fiu al naturii, trăit pe culmile munților, sub cerul liber, şi 
veţi râvni la sănătatea ce străluceşte din faţa lui rumenă. Opincile lui sunt 
desfundate, el &'silit să doarmă pe pământul umed, răzbit de ploaie, dar el 
nu ştie de şoldină sau podagră, nu știe de durere de cap, de stomac, de 
friguri, de strânsori, și guturaiul, de care rar se întâmplă să scape vreun 
orășean, e un cuvânt exotic în limba lui ciobănească, 


34 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țarâ- Moților 


Toată mişcareä noastră în aer liber din natură ne va folosi insă prea târziu: 
dacă nu vom căuta, čà şi în odăile unde petrecerii: o parte însemnătă a vieții 
noastre, să putem gusta această. hrană dătătoare de viaţă”. l 

Ca să o putem avea aceasta în abundență. trebuie ingrijit ca aerul închis 
din odăi, corupt prih respiraţia noastră și otrăvit prin evaporări continue, să 
fie cât se poate de des primenit prin deschiderea ferestrelor. Câci iespiraţia 
noastră strică pe nesimţite aerul din odâi. făcându-l primejdios pentrii 
sănătatea noastră, Mai vârtos se întâmplă aceasta în casele unoï. oameni 
mărginiţi la minte. care în timpul friguros al i iernii, ca să păstreze căldura din 
odăile lor şi ca să -rute lemnele. închid ermetic ierestrele. lipindu-le, ca nu 
cumva să intre pe.vieo crăpătură frigul de afară. Un defect ce-l observăm 
mai ales la oamenii.de pe la sate şi una din cauzele de căpetenie ce. impreună 
cu traiul rău, fac ca numărul bolilor şi cazurilor de moarte să fie aşa mare 
tocmai între fiii poporului nostru, care după condiţiile favorabile ale vieții 
lor țărănești ar trebui. să fie oamenii cei mai sănătoși și cei mai trainici, ocupațiile 
lor săvârșindu-se aproape toate sub cerul liber, unde zilnic au ocazie să inspire 
puterea recreatoare a aerului curat. 

Unele din relele, ce rod la existenţa multor oameni este şi lipsa de 
curăţenie, pentru care simţul lor e târnpit cu desăvârşire. 

Curăţenia nu este numai o podoabă plăcută; ea e mai mult. e un ii 
neapărat pentru lungirea existenţei noastre. De aceea încă din vechime 
oamenii înţelepţi, legislatori vestiți, au instituit legi anumite pentru curățirea 
trupului prin scalde dese. Şi aceasta cu tot cuvântul; căci aerul ce ne înconjoară 
il inspirăm nu numâi prin nări, ci şi prin o mulţime de găurele mici ale pielii, 
numite pori, care: „servesc totodată pentru evaporarea şi depărtarea 
Huidităţilor nefolositoare și vătămătoate trupului nostru. 

Curăţenia fiind prima condiţie a sănătăţii pielij, ar trebui să o cuiățim zilnic 
pė aceasta prin spălăre, scalde, băi şi schimbarea deasă a rufelor. Neputând 
cineva face aceasta, să-și schimbe cât de des rufele, cu deosebire vară. Rufele 
absorb toate productele pielii, rețin pulberea din afară și împiedică prin 
aceasta astuparea porilor. Pettenkofer, un mare igienist, zice că, 
preumblându-ne, trimitem rufele în locul nostru la baie. 

Băile sunt de dauă feluri: calde şi reci. Cele reci servesc mai mult TNS 
întărirea pielii, decât pentru curăţenie. Băile calde promovează în mod foarte * 
salutar funcția pielii şi curățirea sângelui. Băile de vapor sau de abur, în 
legătură cu dușurile reci, sunt un mijloc puternic pentru promovarea 
funcţiunilor pielii, circulaţiei sângelui și recreării nervilor. 


* Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 35 


i: În chipul acesta, am arătat o mulţime de rele fizice, care ne atacă puterile 
“tupeşti și ne împiedică a ajunge niște bătrâneţi fericite. 
trt Cunoaștem însă şi rele care neliniştesc şi îmbolnăvesc sufletul, și acestea 
; sunt patimile. 
4 Patimă se numeşte orice poftă, prin a cărei domnie se nimicesc 
sinvângenile noastre cele bune. 
“Patima este subjugătoarea rațiunii noastre, sfărâmătoarea sanctuarului 
dumnezeiesc al sufletului nostru: ea e izvorul tuturor viciilor, care s-au săvârșit 
„vreodată pe pământ. 

“Patima îi răpește omului raționamentul: îi răpește puterile lui nobile şi-i 
nimicește viața deodată cu virtutea lui. 

Fereşte-te de orice patimă, Nu o lăsa să se încuibe și să prindă rădăcină 
“în sufletul tău. 

Caută să fii domn peste tine. Şi aceasta să începi a o face de timpuriu. 
Fiece zi pierdută iţi face lupta mai grea. De iubeşti ceva, pune-ţi întrebarea: 
de s-ar întâmpla să pierd ce iubesc, cum aș fi, și cum ar trebui să fiu, ca să 
nu-pierd mai mult, ca să nu pierd liniştea sufletului și printr-însa sănătatea şi 
viaţa mea? 

O astfel de pregătire te PR să suferi orice pierdere, orice nenorocire cu 
nimă liniştită. Căci adevăr e că nenorocirea e cu atât mai mare, cu cât am 
ost mai puțin pregătiți. 

Gândește-te numai, când ai câte-o cauză să fij necăjit: merită aceea, 
|. pentru cete necăjești, ca să pierzi numai o părticică din sănătatea ta? Merită 
| să-ţi pierzi liniștea şi veselia sufletului tău măcar pentru un pătrar de oră? 

k De-ți place să joci jocuri hazardate, de eşti jucător pasionat, întrebă-te: 
+ merită jocul tău, să pierzi nopți întregi în un aer stricat, otrăvit de fum şi de 
: praf? Merită patima ta să ţi se răpească din cauza ei podoaba bucuriilor celor 
mai scumpe ale vieţii sale? Merită ea, ca pentru un gust trecător, deşert, să 
|. te alegi în urmă cu punga goală, cu un suflet amărât, încărcat de căinţă, 
$ tulburat şi neliniștit, și cu pericolul de a-ți scurta zilele vieţii? i 

i În chipul acesta caută a te pregăti la orice lucru, pentru care simţi că ai 


prins slăbiciune, și vei vedea că, cu timpul, poţi ajunge la un însemnat grad 
f de tărie asupra inimii și sufletului tău. 

se 
| Şi așa (i Super am arătat cele mai însemnate rele ce bântuie viaţa 
! oamenilor, şi am ifidigitat totodată în contra lor și remediile cele mai de 
i căpetenie, pe care, ca cititorii noștri să le ţină mai bing minte, le rezumăm 
încă o dată şi zicem: 


38 , Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Motilor 


- „Curăţenia, răcoarea şi inviorarea pielii cât se poate de des prin spălare, | 
priti scalde şi băi reci şi calde: curăţenia vestmintelor. care surit-mai apioape | 
de piele: depărtarea oricărei-necurâţenii din locuinţele noastre; cumpătarea 
în mâncare și băutură şi simplitatea traiului: învârtoșarea trupului prin muncă: | 
inspirarea aerului sănătos, liber din natură. un trai variat intre o activitate | 
obësitoare şi odihnă recreatoare: nici o exagerare in nici un lucru. calea de | 
mi loc i in toate: cu deosebire însă ferirea de patimi: acestea toate sunt) 
mijloacele cele mai sigure pentru a ne conserva sănătatea rioaştră şi pentru ; 
á alunge niste bătrâneţi adânci și fericite”, ( După Şcoala şi Familia): J 

. „Amicul Poporului", 1888 


Din viața albinelor 


:;- Din câte insecte sunt. nici. una nu se poate măsura cu albina, atât în cs] 
privește viaţa-i bine întocmită, cât şi obiceiurile ei, ce te pun pe gânduri. La! 
albine toate cele merg atât de regulat și în ordine, încât mulţi au fost ispitiţi | 
a crede că, zău, albinele au minte și judecată în toată forma. Noi de astă! 
dată vom stărui asupra felului cum se înțeleg albinele unele cu u alele și cât! 
dé minunat este mirosul şi ţinerea-minite ă lor. d! 

: Albinele știu să-şi împărtăşească una alteia aceea ce au aflat. Şi aceasta o o 
fag ele sau scoțând un anumit sunet, pe care celelalte îl înțeleg, cu deosebire | 
însă, atingându-se į una pe alta cui orgahele lor de pipăire. Vine bunăoară oj 
albină ș-aduce o noutate însemnată. Cuth sosește, scoate uh anumit sunet,} 
totodată atinge pe o soaţă de ale sale cu organele-i de pipăire.. Asta! 
nuinaidecât ştie că ce cale-i pe vale și se grăbeșie a împărtăşi alteia, pe aceeași! 
cale. ştirea ce-a aflat-o. Şi așa se purcede din albină în albină până când! 
noutatea e ştiută de întreg stupul. © :' 

- Şi se vede că albinele ştiu să-şi împărtășească tare hotărât ¿ aceea ce ştiu. | 
Aşă pe timpul roirii ele trimit soli, care să afle loc de aşezâte pentru noua; 
ceată, şi solii ştiu să spună celor de acasă ce-au aflat. Un stupar spune că el! 
pe, timpul roitului, a așezat drept î în apropierea ferestrei O coșniță goală bine 
îngrijită. Numai ce vede că vine o albină şi-i cercetează coșniţascuj 
de-amănuntul măi întâi pe dinafară; aflârid-o, se vede, în ordine, intră; 
întăuntru şi din nou o ia la revizie pe-de toate părţile, ceea ce stuparul bine! 
observa, căci coșniţa era, după sistemul hou. cu fereastră. Se vede &-a fost! 
mülțümită cu cele aflate, căci zboară și peste scurt timp se reîntoarce c-o! 
întreagă ceată după ea. Se face revizia din nou şi coşniţa s-a aflat spre! 


Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Moților 37 


mulţumirea tuturor. Aşa a trebuit să fie, căci după ce zboară cu toatele, în 
scurt timp soseşte un roi intreg şi ocupă coşniţa. Se vede că solul a spus acasă 
ce a aflat, după cuvântul lui însă n-au voit să plece până când nu s-au 
încredințat o deputaţiune numeroasă că este după spusa solului. 

Tot astfel. când o albină află undeva un câmp mănos pentru ele ori nişte 
zahăr, peste puţin conduce acolo cu grâmada albinele de-acasă: ceea ce 
numai așa se poate, că ea le-a dat de știre și celorlalte că ea iată ce-a aflat. 
Despre aceasta se poate omul încredința, dacă va pune dinaintea coșniţei 
un vas cu miere. E de ajuns ca numai câteva albine să afle. căci aceste prin 
sunetul lor numai îţi cheamă afară tâlabă de ele. Astfel e și cu apa ce-o pune 
stuparul dinaintea coşniţei. ca albinele să nu fie nevoite s-o aducă din 
îndepărtare cu pierdere de timp şi multă osteneală. Şi albinele au trebuinţă 
de multă apă cu deosebire când la clocire spre a pregăti un fel de cir. 

Un exemplu de tot ciudat despre punerile la cale a albinelor ne dă un alt 
stupar, care avea lângă olaltă doi stupi. unul gras bine. iar celălalt slăbuţ de 
tot. S-a întâmplat de la cel gras i-a pierit regina (matca), ceea ce a produs 
cea mai mare tulburare în ceata loc. Încă înainte de a se putea stuparul hotări 
cum are să le sară într-ajutor, albinele au aflat mijlocul de a ieşi din belea. 
Prin bună înţelegere s-au hotărât ca cele cu coşniţa plină, dar fără regină să 
se mute cu tot ce au în coşniţa vecinelor lor sărace. Aceasta însă s-a făcut 
numai după ce s-au încredințat prin multe deputaţiuni că cele sărace au 
locuință cum se cade şi regina lor e în putere. + 

Precum am zis, albinele se înțeleg cu deosebire prin atingerea 
împrumutată cu organele lor de pipăit (corniţele). Tot cu ajutorul ăstor 
organe se-erientează ele, cu deosebire în coşniţă la întuneric. Văzul albinelor 

- nu e ceva excelent. Cum că este așa se încredințează omul, dacă-i taie unei 
albine organele de pipăit, după care mai mare rău nici că poate omul să-i 
facă. Ea devine cu totul incapabilă de lucru şi părăseşte coșniţa, 
nemaiputându-se orienta în întunericul ei. Şi trântorii tot astfel o păţesc, iar 
regina îşi uită cu totul datorinţele ei de mamă și domnitoare. 

Mai uşor încă se poate omul încredința despre cele zise, dacă ia unei 
coșnițe regina. Trece aşa ca o oră de linişte. După aceea o parie din ele 
observă că lor le lipseşte, încetează a mai lucra şi umblă încoace și încolo pe 
fagure. Şi la început sunt puține care au făcut astă descoperire și numai pe 
o partè de fagur. În curând ele purced mai departe şi întâlnindu-se cu 
tovarăşele se ating împrumutat cu organele de pipăire şi înţelesul e gata. 
Albinele, astfel înștiințate, dau, ca să zicem așa, vorba mai departe, şi în chipul 
acesta numaidecât se pune în mișcare întreaga coșniţă şi se face un ciorobor 
ca între ele. 


38 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 


_ Albinele mai aù iei un miros excelent, cu care sunt în stare să deosebească 
pe un prieten de: dușman dintre mii de albine. De aceea stupărul, când 
voieşte să împreuhe doi stupi. mai întâi le afumă şi le strică întrucâtva 
mirosul, ori apoi sẹ folosește de ceva materie cu miros puternic, astfel e 
bunăoară moscul. (Moschus). Liu căreia face de toate albinele au unul 
şi acelaşi miros. 

-Si aducerea arâlate a albinelor e însemnată. așa câ Sale ştiu să afle livada, 
arborele şi florile. tride au găsit multă miere. tot astfel ştiu ele să debsebească 
și afle coşniţa lor proprie intre mii de alte coşniţe, ~ Un stupar spune că ela 
pus toamna în fereăstră un vas cu miete la care veneau albinele ceată. Peste 
iarnă tablele ferestrelor au fost mereu închise, iar mierea pusă la o parte, 
Când primăvara, ce să vezi, îndată ce tablele au fost deschise, veneau și 
albinele cu grămadă. deşi miere nu mai aflau. Ele dar îşi aduceau tare bine 
aminte că în locul;acela au fost aflat cândva o bună bucată şi luni întregi 
n-au fost de-ajuns. ga să-şi uite. 

E minunată viaţă acestei mici insecte şi plină de învăţătură dare om.pe 
lângă folosul ce-l trage după ele. Şi e stupăritul una din cele mai frumoase 
plăceri şi cine le-a avut odată anevoie se mai poate dezbăra de ele. 

„Amicul Poporului”, 1884 


Când să se semene deci aia 


S-a întâmplat uneori de tomnaticele semănate târziu, când la-seceriș aŭ 
dat recoltă mult măi. bogată ca cele semănate mai timpuriu, și de aci mulţi 
sunt care susțin că:mai bine este a se semăna mai târziu decât de timpuriu. 
La toată întâmplarea adesea ne este dat să vedem holde de-abia răsărite, 
pe când se pune iărna. Pământul bun şi lucrat de altcum foarte bine în unire 
cu timp frumos și priitoriu semănăturilor se poate ca uneori să ne răsplătească 
îndeajuns munca, şi, dacă am semănat târziu, la toată întâmplarea î însă 
semănarea timpurie e mai potrivită, reușește mai adeseori și asta € de sine j 
înteles, dacă ne cugetăm că holda are să intre în iarnă. Mintea sănătoasă ne , 
zice că o holdă cu rădăcini puternice, o holdă ce-au înfrățit acuși — se va 
lupta mai uşor cu îeajunsurile iernii decât o holdă slăbuţă. ii, 

Semănăturile de toamnă, ca să se poată dezvolta, au trebuinţă de aer, 
de căldură și umezeală. Aer au ele îndeajuns, umezeala uneori le mai lipseşte, 
lumina şi căldura soarelui însă, tocmai toamna și încă toamna târziu — nu 
putem zice c-ar fi prea puternică. Ş-apoi ştiut este că holdele cresc, să 
împuteresc și înfrățesc cu mult mai bine atunci când au și lumină şi căldură 


“Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 39 


destulă, decât când au prea puţină. S-au făcut încercări în astă privinţă și s-a 
aflat că o holdă pe care n-a ajuns-o razele soarelui decât numai 3-4 ore la 
zi- n-a voit să deie odrasle, să înfrăţească — pe când cea ajunsă de soare în 
întreg decursul zilei, din contră, a dat și câte zece odrasle. Lucrul pentru omul 
cu carte e de sine înţeles după ce ştiut este că materiile acelea din care se 
i clădesc plantele se formează sub influenţa razelor solare. 
+ Nubimentul cel dintâi al plantei îl formează însăși grăunţul semănat. Din 
ale lui materii se formează întâile rădăcini și intâile frunzuţe, prin care planta 
devine în stare a o duce mai departe. ca de sine trâgându-și nutrimentul 
trebuitor parte din pământ - cu ajutorul rădăcinilor — parte din aer — prin 
‘frunze -— căci nu numai din pământ se nutrește o plantă, ci foarte mult şi din 
aer. — Dar nutrimentul acesta nu l-ar putea întrebuința în înţelesul de-a creşte 
sfär numai sub influența binefăcătoare a luminii. lată de ce se fac mai bine 
la feţii tot felul de semânături decât la doștine. iată de ce chiar și fânul e mai 
dulce, mai nutritoriu, dacă-i din feţie. 
<." Aşadar plantele au trebuinţă de înrâurirea binefăcătoare a razelor solare, 
a să-și poată forma rădăcini și frunze puternice, iar acestea din ce sunt mai 
învirtute, din ce-și trag mai mult nutriment. Şi tomnaticele, neavând obiceiul 
„ca să deje în toamnă paiul — cu nutrimentul prisositoriu vor da pui și odrasle, 
vor înfrăţi şi împuteri spre bucuria cultivatorului. 
Şi o semănătură în putere e de mare însemnătate, cu deosebire pentru 

` cuile ce pătimesc de secetă. Aci datorința agricultorului este să poarte grijă, 

prin semănare timpurie, ca holda să-şi țină umbră și prin urmare să împiedice 
"uscarea peste măsură a pământului. Astfel suntem mai asiguraţi în contra 
neajunsurilor:climatice. Totodată să nu se piardă din vedere că primăvara 
““holdele de grâu curat, ce-i drept, înfrăţesc, dacă umblă un timp foarte frumos 
— dând însă o secetă mai stăruitoare odraslele mai tinere nu vor fi în stare 
“de-a da în pai, astfel că holda va fi rară şi prin urmare tare simţitoare pe 
timp secetos. Abstrăgând de la aceasta, e tare scurt timpul pentru înfrățire, 
abia 3-4 săptămâni, şi aceasta în timpul cel mai schimbăcios, în luna lui aprilie. 
Secările însă primăvara nu înfrăţesc deloc. 
> Agricultorul harnic dar va căuta să semene timpuriu, ca semănăturile lui 
să fie în virtute în toată privinţa. Având holde dese, nici buruiana n-o va 
i năpădi așa fără milă, nici seceta nu-i va strica, fiind puternică și în pământ. 
“+ Gtiut este, adică ă şi probat prin experienţă, că rădăcinile grânaţelor, 
deși se întind ca peria în pătura deasupra pământului, când e timp secetos 
f şi termină umezeala, ele se întind în dreapta, în stânga după ea şi; 
|- neaflând-o, se îndreaptă în jos şi până la 10-15 centimetri, de unde-şi 


apoy 


46 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese dir Țara Moților 


DE ; i ; 
soib nutrimentul trebuincios. De aci ușor se vede de ce îiisemnătate est 
o plantă puternică, cum de ea se luptă învingătoare cu secgtä' indelungată 
pe când holda rară şi slăbuţă de secetă se usucă. de ploi răulte e napädi 
dë buruiană, 
` Am zis'că e cu putinţă, ba se întâmplă. dead că şi sehoăpătuirile târzi 
relişesc. Aceasta atârnă de o parte de la bunătatea pământultii, de altă parte 
dă la umblarea timpului de cu primăvară. Dar. dacă timpul primăveiil va 
nepotrivit? Atunci iată- ne pâgubiţi. fiindcă n-am lucrat destiil, de cu: minte 
n- -äm lucrat la timp. ci ne-am pus toată nădejdea în milă Celui dă Sus. |. 
agticultorul harnic se luptă și cu neajunsurile vremii prin o lucrare făcută | 
tinip potrivit. El nu-şi pune toată nădejd&a în drăguţa de primăvară. c-a f 
îtitocmai, după cum are poftă, ci, aducându-și aminte cum de multe or 
prirăvara avem numai după nume, își face treburile de aşa, ca să hu iasă 
la un capăt rău, incât atârnă de la el ca om. 
„Sunt mulţi care semănând târziu, ca totuși să aibă holdă deasă, prea de 
aitincă sămânţa. Aceasta puicedere de sine se înțelege, că. iat e greșită şif. 
anime: Fiind o toamnă bună, holda răsare ca peria, lumină ŝi căldura nu 
păate s-o străbată, şi prin urmare firele cresc subțirele şi cu tădăcini si labe 
Vehind i iarna, astfel de holde Uşor pătintesc din cauza gerului, pe când o 
hol dă mai în virtute puțină păsare are și de o iară mai ursuză. Tot aşa și 
peste primăvară; dacă timpul e priitoriu, holda prea deasă se înalţă. ce-i drept, 
repede, dar cade foarte ușor și nici păscutul n-ajută mult. O holdă semănată 
la. imodru î însă se face groasă în pai şi nu se dă cu una cu două, iar păscută] i 
la timp, rareori cade pe ici pe călea câte un-pâlc. | ii 
", Să ne dăm dar silința a semăna la timp și așa după cum știm că e bine, j 
îri ce privește desimea, ca să nu risipim grăunțele spre îndoita noastră pagu! 
La toată întâmplarea să ne nevoim a intra în iarnă cu holde în virtute, dar 
nü de-abia răsărite ori nerăsărite deloc. Să nu așteptăm toate de la timp, să 
nu atâme toată isprava noastră de la el, ci să ne facem înşine datorinfa cu w 
atât mai vârtos, că e vorba de chiar binele și folosul nostru. : 
i „Amicul Poporului”, 15) 


Şi gunoiul cere é îngrijire 


“Am avut privilegiul să vedem adeseori cum gunoiul altcum putred ii 3 
' uni$uros, cum se zice, mult un an, doi, dacă în stare să facă pământul roditor, 
așă că cu deosebire în părţile muntoase ale țării noastre, unde pământul 
din fire nu e prea roditor, de câte ori se seamănă de atâtea ori se şi gunoieşte.;. 


< Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Maţilor 41 


- Ba auzi adeseori pe țăranii noștri zicând: „Cugeţi că nici n-am cărat gunoiul, 
aşa nu vrea să se facă!”. Că se întâmplă astfel vina nu este nicidecum a 
“pământului, cu atât mai puţin-a gunoiului, din contră tot cel cu paguba poartă 
“şi vina, deoarece n-a purtat nici o grijă pentru gunoiul său. Şi ştiut este că la 

"+ “noi o bucată oarecare de pământ aduce rod mult mai puţin ca în alte ţări, 
-unde toate se fac după un plan anumit, plan întemeiat pe ştiinţă și pe 
învăţăturile culese din practica vieţii de toate zilele a agricultorului. Francezul. 
germanul şi englezul bunăoară el ştie că agrul lui din ce părţi este compus, 

știe ce fel de plante se potrivesc pentru el şi vrând să semene de altele știe 
-anume ce gunoi să-i deie — de vite cornute, de cal, de oi, compost ori gunoi 

: “de minerale. La noi nu s-a ajuns nici măcar la atâta ca gunoiul de grajd să 
nu-și piardă toată vlaga. să nu-l ducă pe loc atunci, când foarte puţine materii 
nutritoare mai are. Ce mirare dar că locurile noastre nu aduc rod de ajuns 
şi nu ne răsplătesc munca după cum ne-am aştepta noi înșine! — Şi gunoiul 
cere oarecare îngrijire, dacă e vorba să fie gunoi în toată puterea cuvântului. 

La noi se lucră tot cam cu gunoiul din grajd și noi încă numai despre acela 

"vom vorbi. 

| La noi gunoiul după ce se aruncă din grajd afară, ori se face grămadă 

- acolo în apropiere — ba uneori, cum s-aruncă așa şi rămâne — ori se pune 
pe car şi se cară afară la câmp în capătul vreunul pământ, unde are să stea 
până-i vine vremea să-l folosim, după ce adică a putrezit. Dar tocmai aici e 

-buba şi e datorinţa agricultorului să poarte grijă, ca gunoiul să pe timpul 
putrezirii să nu-și piardă aproape toată puterea. Materiile nutritoare ale 

- gunoiului, când la putrezire parte se topesc: sărurile — parte devin aburi — 
părțile nitrogenice. Aruncând gunoiul așa fără nici un capăt, cel puţin 80 
părţi din săruri se vor scurge prin pământ în jos, iar părţile nitrogenice se 
ridică în aer, mare parte din ele, şi ce ne mai rămâne e de puţină treabă. De 
sine se înțelege că un astfel de gunoi puţină ispravă va face pe locul unde-l 
punem în urmă — spre dauna agriculturii. ana 

Lângă aceasta se mai adaugă un neajuns. Adesea iei se pune în 

sorişte sub cuvânt că se coace mai bine. Adevărul este că pătura deasupra 
în curând se usucă, își pierde puterea și pulverizânu-se înăuntru putrezește 
mai anevoie. 

;4Jn gunoi bun, puternic şi care se cunoaște apoi unde-l pui vom avea 
atunci când îl vom pune grămadă la un loc mai mult umbros şi pe cum îl 
scoatem din grajd şi-l punem pe grămadă numaidecât aruncăm peste el o 
pătură de pământ ori de cenușă, în stare zbicită. Lucrul nu e greu deloc, 
câștigul însă foarte mare, căci pământul și cenușa împiedică aburirea părților 
gazoase şi totodată nu lasă nici ca sărurile să se scurgă în pământ. 


42 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 


Facă agricultorul român așa şi nu va mai avea temeiuri de a se plânge că 
gunoiul său e slab şi fără nici o vlagă. Şi e și timpul ca în lucrarea pământului, 
în toate ramurile ei, să-i facem partea cuviincioasă și minţii. Şi e trist că pe 
când în toate direcţiile vedem înaintare. agricultorul român e aproape 
unde-au fost moşii şi strămoșii. 
„Amicul Poporului”. 1888 


Notite folositoare 


Parazitele“ de pe legume se pot nimici. La semănat amestecâm 
sămânţa cu pulbere de pucioasă, iar când se ivesc pe frunze pureci sau 
alte insecte suflăm peste plantă. dintr-o ţeavă iarăși pucioasă pulberizată. 
Astfel ne învaţă grădinarii francezi. 

Furnicile din grădina de legume se pot nimici, dacă vei pune 
câteva oale mai rele cu gura în jos în straturi. Tot la două săptămâni sunt 
a se ridica și ceata furnicilor în ele adunată o nimicim. Astfel purcedem : | 
ne putem ușor scăpa de ele şi fără spese. 

se 


Puterea nutritoare a carnei de vită nu este asemnea, ci ea atârnă 
de la împrejurarea, dacă este carnea de la o vită rău ţinută, slabă ori 
apoi este de la o vită grasă. Grăsimea e trebuitoare pentru nutrire. O 
bucată de carne de vită, ce are pe e% și ceva grăsime e mai de preţ, decât 
o bucată de carne cu desăvârșire macră. Carne de vită din boul gras are 
50% apă, adică jumătate, din bou gras pe jumătate, 70%, iar din bou 
slab 80%. Carnea vitelor de tot slabe mai nu conţine materii nutritoare. 
E bine a le ști şi acestea. 

$% 

Tusea cea mai blestemată çi încetează folosindu-ne de următorul 
mijloc de casă: caută și rade hrean bun. sănătos, peste care, după ce l- 
ai pus şi îndesat într-un pahar, toarnă vin vechi. Ia în fiecare zi de câte | 
trei ori din el o jumătate lingură de cafea. æf 


ră 


* Parazit va să zică animal sau plantă, ce trăieşte din sucul altuia, de exemplu purecii. 
mușchiul şi altele. . 


;. Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 43 


Untul se poate ținea şi o jumătate de an în stare proaspătă, și 
ze bine a se ţine, ca totdeauna să avem unt pentru trebuinţele casei. Şi 
„ dacă suntem în stare a-i da încă un gust mai bun, putina osteneală ne 
è este răsplătită îndeajuns. Vrând dar a ţine untul timp mai indelungat să 
“ne îngrijim ca acela să fie bine spălat şi zbicit. ÎI tăiem apoi felii şi-l punem 
i + într-o oală indesându-l de așa, ca printre el să nu rămână loc gol. Punem 
“*oala ori oalele într-o căldare umplută pe jumătate cu apă o așezăm pe 
„foc şi o lăsăm să se răcească, Scoatem oala ș-o punem bine până la 
"trebuinţă. Şi. peste șase luni astfel de unt e ca şi când numai atunci l-ai 
„ fiales, pe lângă aceea e foarte curat, că drojdiile i se aşează toate la fund. 


¿>| Vinul lungit cu apă se poate cunoaște, dacă-l vom turna lin. printr- 
un petec de pânză intr-un pahar până la jumătate cu apă. Vinul curat 
„nu se amestecă cu apa, pe când cel lungit o face numaidecât. 

“e 

În contra căderii părului, drept mijloc cel mai bun se recomandă 
ădăcina de scăete. Se fierb 35 grame de astfel de rădăcină în 1/2 litri de 
pă, cu leşia se spală omul pe cap, iar cu rădăcinile se leagă cu o cârpă. 
„Amicul Poporului”, 1888 


44 Grigore Sima al lui lon.2 Scrieri alese din Jara Motilor : 


Poveţe igienice 
(După diferiţi autori) 


|. Despre mâncare 
Bucatele mai simple sunt cele mai bune. Din ce sunt bucatele mai cu | 
multă măiestrie gătite, din ce sunt mai puţin priitoare sănătăţii. Peste tot 
ele să fie potrivite trebuinţelor trupeşti: nutritoare, simple și în măsură de | 
ajuns ca să putem ţine în bună stare puterile trupești și sufletești. 
Legumele nu sunt atât de nutritoare cum este carnea și iarăşi carnea e | 
mai săţioasă decât peștele. De vom mânca numai carne, sângele se prea f 
ingroaşă și ne îmbolnăvim: de vom trăi numai cu legume, n-o s-avem tărie | 
şi puteri indeajuns. Tocmai de aceea se mănâncă deodată și legume şi carne f 
și pește tot legume mai multe. 
Bureţii și ciupercile sunt mai grele la mistuire, pe lângă aceea sunt multe i 
soiuri și otrăvitoare, de aceea, dacă nu-i cunoaștem, să-i lăsăm nemâncaţi. | 
Cartofii de soi bun, copţi cum se cade, sunt sănătoși și buni,j 
mâncându-se cu cumpăt, neajunşi însă la coacere, sunt adevărată otravă | 
şi cauzează multe boli. s f 
Grăsime prea multă și cu deosebire carne de râmător nu e sănătos să 
mănânce omul multă, deoarece e grea la mistuit și toceşte stomacul, f 
aducându-l în cele din urmă la starea de a nu-și mai putea face datoria - f 
de unde multe se nasc. j 
Bucatele prea tari, acre, sărate tare şi pipărate înfierbântă sângele dinf 
cale afară şi sunt nesățioase, nu împuteresc. ] 
Brânza e bună și nutritoare, dacă e proaspătă: cea stătută, de se i 
mănâncă în prea mare măsură, e vătămătoare sănătăţii, face conturbare| 
în treburile mistuirii și produce piatră în băşica udului. | 
Pâinea de grâu proaspătă, până nu s-a răcit, nu e bine a se mâncab 
Asemenea ne îngreunăm prea tare mâncând multe plăcinte, clătitef 
(scoverzi) și colaci fierbinţi. Pâinea rece, coaptă de 1-2 zile e foarte priitoare, l 
Pâinea de secară e mai sănătoasă decât cea de grâu. | 
Poamele coapte ajută la mistuire și sunt sănătoase, cele necoapte sunti 
tare vătămătoare sănătăţii, cu deosebire copiii au obiceiul de se îndoapáł 
„şi, bând apoi apă după ele, adesea pătimesc de friguri. 
Bucaiele ce dau a se strica nu sunt deloc potrivite pentru a le mânca 
pornite fiind spre putrezire, asemenea nici cele lipsite de orice gust şi proaste, 


Ea E 


Grigore Sima al lui lon «e Scrieri alese din Țara Maţilor 45 


. Să mâncăm numai atunci când avem poftă. Lăcomia nu e bună, căci 
bucatele, ca să se poată mistui ușor și cum se cuvine, se cere ca în gură să 
fie mărunțţite bine și amestecate cu scuipat. 

Stomacul nu trebuie îngreunat prea tare, cu deosebire seara, să nu 
mergem nicicând la culcare cu burta plină, ca să nu visăm tot cai verzi şi 
dimineaţa să aflăm că suntem greoi și obosiţi. 

Tulburaţi de mânie. un sfârm să nu băgâm în gură, ci să DAN 

„sângele să se liniştească. 

- Bucatele prea fierbinţi ori prea reci sunt deopotrivă nepotrivite Snatti: 
De vom mânca una după altă mâncări prea fierbinți şi prea reci - are să 
crape porțelanul de pe dinţi, de unde urmează apoi găurirea și stricarea 
lor. Ce va să zică aceasta e destul să ştim, că dinţii sunt la om aceea ce-s 
“pietrele la moară. 


II. Despre băutură 

„_ Asudat şi ostenit nu e bine a bea nici un fel de băutură, pentru că ușor 
„se poate ca să căpătăm aprindere de plămâni ori de stomac, rele ce care 
“ușor poate omul ca să-şi lepede potcoavele. 
» Apa rece, curată, limpede şi proaspătă e cea mai bună şi mai potrivită 
" băutură. Ea răcorește, subţiază şi curăţă sângele, ţine stomacul, 
măruntaiele, creierii şi întreg trupul în bună ordine, face pe om deştept, 
odihnit şi voios. 

Băuturile calde cum sunt: cafeaua, ceaiul ș.c.]. încarcă sângele de materii 
stricătoare.. | 

. De băuturile spirtoase — toate felurile de rachiuri — să ne ferim ca de 

foc, căci ele nu sunt de nici un folos, din contră, strică stomacul, înfierbântă 
sângele şi tâmpesc minţile omului. Ce e mai mult, ele gustate regulat, 
conduc la patima beției, izvorul tuturor răutăţilor, care pe:multe curți le-a 
făcut pustii, pe mulţi copii i-a aruncat în uşile oamenilor şi pe oameni putrezi 
de bogaţi i-a adus la sapă de lemn. 

Dintre toate băuturile spirtoase rachiul jupânului Itzig e cel mai ticălos, 
e adevărată otravă pentru cine-l bea, căci adesea e amestecat cu piatră 
vânătă, cu vitriol, var și cenușă, care frig și ard pe unde ajung și înainte de 
vreme te pun în mormânt. 


* În „Amicul poporului” de pe a. 1887 s-a publicat un studiu amănunțit referitor la 
băuturile spirtoase sub titlul „Beţia de alcool (vinars)”. Din acela multe lucruri bune 
pot culege conducătorii poporului. 


46 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 


Vinul vechi și curat e priitor sănătăţii. nu însă dacă se bea în toate zilele 
în loc de apă, ci numai câte puţin, cu ocazia mâncării. Omul'sănătos și în 
vârtute să bea vin, când e obosit de muncă, bolnavul când dă a se cârpi. 
bătrânii mai des, căci vinul pentru bătrâni e ca și lapiele pentru copii. 


ill. Despre somn 

Somnul e trebuitor, căci prin el trupul iși recâștigă puterile tocite prin ` 
munca de peste zi. O parte foarte însemnată din sânge peste zi o face nimic | 
creierul prin îndelungata-i cugetare. Noaptea mintea odihnind sângele are 
timp să cutreiere intreg trupul și să dreagă ce e de dres. Oamenii ce timpul 
somnului îl petrec prin băuturi, la cărți şi beţii nesocotite nu dau răgaz 
trupului ca să se poată întrema. de aceea şi sunt numai pufaiu, păliți la 
faţă, trândavi și greoi, n-au puteri de ajuns ca să se împoitrivească bolilor 
și pătimesc adesea. 

Ca la toate cele și cu privire la somn se potrivește vorba că ce-i prea 
mult nu-i sănătos: 7-8 ore de somn sunt tocmai de ajuns, mai mult ori 
mai puţin e stricător. 

Culcarea să se facă la 8-9 ore seara, scularea la 4-5 dimineaţa. Somnul - 
până la miez de noapte este cel mai recreativ; o oră! face 2 de-ale dimineţii. ; 
Nicidecum dar omul să nu petreacă noaptea cu beţii ori cu nimicuri, căci ; 
în altă zi nu va fi de nici o treabă. $ 

În casă verde (acum spoită), unde-s cărbuni aprinşi ori flori multe, aerul ` 
e stricăcios, omul ușor capătă durere de ea, ba se poate să moară chiar. 

Patul are să fie curat, hainele uscate și aerisite peste zi. Căldura mare în 
casă nu e bună peste noapte, că moleşește trupul. 

Somnul cel mai sănătos e acela pe care îl trage omul culcat pe latura 
dreaptă. De-a stânga se află inima, de acolo se ramifică arterele ce conduc ` 
sângele, de ne vom culca pe ele, le apăsăm întrucâtva și nu pot să-şi facă 
treaba cum se cade, - 

Bucate grele înainte de culcare nu e bine a se mânca, peste tot să ne ` 
ferim a ne pune în așternut cu burta plină, precum și de băuturi înfier- 
bântoare. 

Mergând spre odihnă, să lăsăm la o parte toate grijile, şi să ne rugăm", 
lui Dumnezeu. 

Dimineaţa, îndată ce ne-am rei să ne şi sculăm, dar să nu petrecem : 
timpul în trândăvie, căci trupul se moleșește şi repaosul de peste noapte ` 
nu-și are urmările sale binefăcătoare în toată puterea cuvântului. 


“Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Moților 47 


IV. Despre piele 
„ Pielea acoperă întreg corpul și ca un rău conducător de căldură ce 
este, scuteşte trupul în schimbările temperaturii, ține căldura din noi, spre 
“care sfârşit e de mare preț pătura de grăsime ce se află sub ea. În piele 
„sunt o sumă de ghinduri (cam 300 milioane). Acestea scot din sânge 
prin asudare și aburire atâta apă la zi, câtă scot și rinichii, cam 1 kilo. 

x. Sudorile conţin deosebite săruri și materii stricătoare sănătăţii. Când 
“pielea e curată, sudorile străbat uşor prin nenumăraţii ei pori, când însă 
aceste mici găurici sunt astupate cu praf și necurăţenie, sudorile n-au pe 
l unde să iasă, materiile rele rămân în corp şi adunându-se mai multe 

împreună, ridică pielea şi ici şi colea, ca tot atâtea ridicături sau bube. 

De aci deosebita îngrijire şi curăţenia pielii. Trebuie s-o recunoaștem însă 

că noi, oamenii mulți de azi, n-am ajuns încă în astă privinţă acolo, unde 
erau puternicii noștri străbuni, romanii. Ei aveau scalde bine întocmite 
aproape toți cei mai cu dare de mână şi nu era sat, necum oraș, lipsit de 
astfel de așezăminte. La ei, scalda era trecut în obicei, ca şi la noi spălatul 
„mâinilor. 

“Dar pielea nu numai că dă afară materii rele, ci totodată absoarbe 
altéle bune şi trebuitoare. De aceea se și cade ca s-o tinem totdeauna 
' curată. 

„i Pielea nu atunci numai e necurată când se văd solzii pe ea, dovadă 
împrejurarea că frecând-o dup-o scaldă caldă, ori când suntem asudaţi, 
se despoaie necurăţenia cu ridicata, deși ochii n-au văzut-o. 

::. Multe boli sunt de care omul n-ar pătimi atât de des, dac-ar purta 
grijă ca din când în când să-şi spele trupul. 

l Sunt oameni care n-au fost scăldați decât ca prunci, de mamele lor și 
de rudenii, când au plecat cu scânduri pe ceea lume. 

: Pielea în fiecare săptămână trebuie curățită prin scaldă 1-2 ori — cu 

care ocazie ne servim la spălare de săpun. Apa să nu fie mat caldă de 
20-30 C. 


V. Despre dinţi 
„Dinţii sunt compuşi din os vârtos și alb. Rădăcinile sunt îmbrăcate în 
cO pătură gălbuie mai puţin vârtoasă: coroana e grozav de tare în învelișul 
ei alb, ce se numește porțelan sau poleială, smalţ şi care are menirea să 
- scutească dintele de influențele dăunătoare din afară și totodată îi dau 
' tăria trebuitoare la mărunţirea bucatelor. 


48 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor ` 


Dacă omul e totdeauna verde şi sănătos dintții-i vor sta pân' la adânci 
bătrânei. Cu cât trupul e mai slab, mai rău ţinut şi bolnăvicios, cu atât 
mai ticăloşi vor fi şi dinţii, ce și ei se nutresc din sânge ca şi părul, unghiile 
ş.al. Dacă sângele e ca vai de el. dacă nu are materiile trebuitoare pentru 
nutrirea dinţilor, aceia suferă, se rod și găuresc. se clătină și cad. 

Dar poate să fie neşcine cât un munte, dacă nu-și va ingriji dinţii după 
cuviinţă are să rămână fâr' de ei inainte de timp. 

Cel mai mare dușman al dinţilor sunt rămăşiţele de mâncare, cu 
deosebire de carne, ce rămân printre ei. Deci gura trebuie spălată cu 
apă nu prea rece de câte ori mâncăm ceva, iar dimineaţa ori seara mai 
bine, dăm peste ei c-o perie moale muiată în spirt curat. Cu peria trebuie 
curăţiţi, purtând-o din sus în jos, iar nu de-a curmezișul. 

Măselele găunoase se pot ţine incă mult timp în gură, dacă se spală 
cu apă în care am turnat niţel spirt curat ori vinars de drojdii tare şi peste | 

-noapte infundăm spărtura cu bumbac muiat în aceleaşi materii. 


VI. Despre păr i 

Părul e compus, ca şi unghiile, din materii cornoase. Rădăcina — ceapa $ 
- părului e aşezată adânc în piele când ea seacă, s-a mântuit şi cu părul. 

Firul de păr nu este îndesat, ci e vârtos din afară, pe când dinlăunini 
‘are un fel de măduvă, e ca o ţeavă umplută cu grăsime. 

Părul fiind o podoabă a capului merită oarecare îngrijire. 

A sta cu capul gol în căldură ori ger prea mare nu e bine, căci părul 
suferă. Asemenea e ştricătoare “Spălarea capului cu apă din cale afară 
rece ori fierbinte. Necurăţenia capului împiedică nutrirea părului. 

Periile prea aspre, cu deosebire cele de sârmă, sunt vătămătoare | 
-asemeni lor pieptenii prea ageri. 

Capul trebuie spălat cu leşie căldicea în fiecare săptămână și deoarec 
părul are trebuinţă de ungere, din când în când să ne îngrijim și de 
aceasta. 

Cea mai bună unsoare de păr se pregătește în chipul următor: se îă | 
slănină grasă, afumată — cea de pe spinare e mai bună spre acest sfârși! 
— şi. se taie mici bucăţi pătrate. Se fierbe în apă curată de ploaie ori în 
apă curgătoare atât timp, încât să fie moale și ușor de apăsat între degete, $ 
După ce a fiert îndeajuns, ia-o de pe foc și pune-o la o parte, ca să se 
răcească. După ce s-a răcit, culegi grăsimea.toată, cât mai puţin apătoas 
și-o pui pe-o cârpă deasă. Prin cârpa aceasta o storci într-un blid şi-o lași $ 
ca să se întărească. Spre a fi mai curând gata pui blidul în nea, gheaţă 


pe g 


- Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Motilor 49 


ori apă rece. După ce unsoarea s-a sleit cum se cade, o baţi c-o lingură 
curată de lemn şi torni jos picurii de apă ce ar fi având. Bătând-o până 
face spumă, adaugi mestecând mereu balsam de păr. tot câte puţin 
¿+ numai, până capătă faţă închisă cum e coaja de pâine, bunăoară. Așezată 
` astă unsoare în păhărel de sticlă ori porțelan legat bine la gură, stă și un 

an de zile — are miros plăcut şi ajută și creşterea părului. 
Slova 


Originea banilor 


Nevoile vieții oricât de mărginite erau ele, în timpurile cele mai 
străvechi, a făcut totuşi ca neamuri de oameni să vină în atingere mai 
deasă, unele cu altele. Asta din cauza că nu în toate ţinuturile se află în 
măsura cerută toate acelea lucruri ce sunt neapărat trebuitoare pentru 
trai. Şi iarăși, destoinicia n-a fost nicicând aceeași la neamuri mai multe, 

-ba nici chiar la un neam şi familie. Fiecare îşi are aplecările sale deosebite, 
2 lucrările și deprinderile spre care simte o tragere de inimă mai altcum, 
decât către altele. Dar chiar fiecine să fie în stare a produce tot ce se cere 
spre a-și putea împăca trebuinţele vieții, nu-l iartă timpul și împrejurările 
=< ca s-o poată face, n-are când! De aceea este nevoit a-şi procura unele 
lucruri de care nu se poate uşor lipsi, din altă parte, din alt ţinut și de la 
oameni ce le au de la natură. pe când ţinutul său e lipsit de ele, sau apoi 
ştiu ei să le facă și au din ce, pe când el nici nu ştie și chiar să ştie, nu are 
t+ din ce să le pregătească. Astfel, bunăoară, într-un ţinut poate să lipsească 
sarea, peştii, lemnele, piatra, careva din ele, sau altceva poate să lipsească, 
fără de care omul nu poate să fie pentru totdeauna, nici sălbatic fiind. 
~. Care e urmarea? Toate aceste lucruri ce-i lipsesc şi de care are nepărată 
> trebuinţă are să le câştige de la cei ce le au, fie pe-o cale, fie pe altă. De 
aci venirea popoarelor în zilnică atingere unele cu altel&, încă din cea 
< mai Îndepărtată vechime; — de aci legătura de schimb între ele: comerţul 
© sau negustoria. 
<. Felul cel mai simplu şi totodată cel mai original al comerţului este când 
+ omul îşi dă marfa sa prisositoare, sau de care nu are neapărată trebuinţă, 
aliiiia în'schimb pentru altă marfă, ce lui îi lipseşte. Şi așa a fost la început. 
De exemplu: pescarul care din peşte încolo nu avea nimic, își îmbia marfa 
“ -cerând în schimb de la unul sare, de la altul poame, animale, piei, bucate, 
săgeți — cu un cuvânt tot de ce avea nevoie pentru trai. Asta va să zică 
tocmai atât ca şi când în ziua de azi un pălărier, bunăoară, mergând la 


50 Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din [ara Moților 


târg, fiind oprită orice circulaţie de bani (monedă) şi hârtii de preţ — s-ar 
pune și și-ar da marfa economului de câmp pentru bucate, rotarului 
pentru de ale căruţei, ciubotarului pentru incălțăminte — tuturor lea-r 
da pălării în schimb pentru lucrurile de care are trebuință. Cât de 
anevoios și aproape cu neputinţă ar fi schimbul în astfel de caz ne putem 
închipui. Şi cu toate acestea la inceputul întemeierii societății omenești 
lucrul astfel trebuie că s-au urzit. De-aci nepărată trebuinţă de a se așeza 
oamenii mai mulţi la un loc. de a trăi în tovărăâșie. ajutorându-se unul 
pe altul, după ce nime nu e destul de om ca să poată produce tot ce se 
cere pentru susținerea vieţii, mai mulţi insă apucâ pe căi deosebite și se 
ajutorează imprumutat. 

Dar schimbul, cum am văzut, este aproape cu neputinţă când nu există 
un mijloc ce să fie de preţ în ochii tuturora şi care să fie primit în schimb 
pentru orice obiect şi de care ușor să te poti desface, când ai voie — e cu 
neputinţă schimbul, cumpărarea şi vinderea, dacă nu sunt bani. Tocmai 
de aceea încâ în stare de sălbăticie omenirea a trebuit să afle obiecte ce 
să fie privite ca având valoare întotdeauna şi sub toate împrejurările şi 
de care să se folosească în daraverile vieţii cum noi ne folosim în ziua de 
astăzi de bani, Şi popoarele fiind în stare de sălbăticie lucrarea măiestrită 
a metalelor fiindu-le necunoscută și-au aruncat privirea asupra obiecielor 
mai de seamă, fie câ-s de-o frumuseţe deosebită, fie că sunt durabile, 

„anevoie de aflat, şi care cu deosebire poi să fie folositoare celui ce le are. 
Sarea, poamele, bucăţile de metal, mărgelele, sclavii ş.a.|. au servit cu 
deosebire drept „bani buni” maita începutul întemeierii societăţii 
omeneşti — lucru ciudat în ochii noștri, care uniţi cu ajutorul drumurilor 
de fier a corăbiilor şi telegrafului trăim aşa zicând într-o mare familie şi 
suntem deprinși cu monede sclipicioase de metal tot una ca una, cu 
bancnote şi hârtii de preţ lucrate cu o deosebită artă și garantate prin cel 
ce le emite, de care ne folosim oriunde în starea atât de înaintată a 
comerțului de azi — când sute de mii le pune și poartă omul fără nici o 
greutate în buzunarul de la mânecariu și prețul a o jumătate de ţară îl 
așează într-o mică ladă — dacă îl are — fireşte! 

Exemple pentru susţinerea celor afirmate avem la popoarele sălbatice 
din timpul nostru. Astfel, popoarele polare, între care cu deosebire 
Grâlandezii, poartă un comerț de schimb destul de viu. lubesc cu 
deosebire noutăţile, obiectele lor încă necunoscute şi, având pești din 
greul, dar lipsindu-le lemnele cu totul — întreprind. ca să facă schimb, 
călătorii ce durează cu anii, țin târguri în toată forma şi uneori nici nu se 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 51 


mai reîntorc în patrie, ci unde pot acolo se aşează, ca mâine, poimâine 
„să se mute într-alt loc, făcând noi călătorii. 

La locuitorii sălbatici din America nordică vedem folosindu-se un fel 
de brâie sau cingători drept bani, sau mijloc de schimb - la Lapplandezi 
cașul sau brânza. — la cafrii săgețile, — faţă de care „monedele” cu 
deosebire de metal colorat (aramă roșie și galbenă) și sticlă. introduse 
de europeni. curând, îşi pierd preţul înmulţindu-se peste măsură. În 

"Africa tabacul şi vitele iarăşi sunt privite ca mijloace de schimb şi au 
deosebit pret. În Ruanda şi Embomma niște mici rogojine. impletite cu 
riăiestrie din foi de bambus, fac serviciul banilor noștri de hârtie. preţul 
“uneia este stabilit. așa zicând, la 121/2 kilo orez. În partea apuseană a 
Africii, în Guineea ș.a.l. se vinde și se cumpără cu ajutorul unei scoici 
“mici pe care o vedem și în părţile noastre legată în păr la ţigănci ori înşirată 
alăturea cu mărgelele, la salba din jurul gâtului. În Utia, Dagvumba, 
“Gamav, Congo. Akra ș.al. e scoica ceea ce e la noi banii şi fără ajutorul 
eit iu e vorbă să poți cumpăra ceva. În alte părţi se folosesc de pulbere 
“de aur, de bucăţi de sare ori stambă, 
“La mexicanii cei vechi comerțul a fost tare înfloritor. Banii lor erau 
de cinci soiuri, şi anume: banii mărunți, boabele de cacao (o plantă, ce 
creşte î în ţările cu clima caldă), din care 8000 făceau un Xiquepilli şi care 
sepachetau în săculeţe de câte 3 Xiquepilli sau 24000 de boabe. Al doilea 
fel de bani erau năfrămile de bumbac (Patolquahli), ce aveau o anumită 
mărime. Urma apoi pulberea de aur, aşezată în cotoare de pene de 
gâscă, mai mari ori mai mici, după preţ. În fine, ca adevărate monede 
aveau bucăţi:de aramă în forma ciocanului și cositor bătut subţire. 
Egiptenii, cei vechi, care au avut o însemnată cultură şi cărora avem să 
mulțumim multe și folositoare descoperiri, foloseau drept monede inelele 
de aur şi argint şi care valorau după greutate. Tot aşa şi galii. Astfel de 
monede se înşirau pe o sfoară și se purtau încinse în jur de. mijloc, cum 
fac chinezii chiar în zilele noastre, ale căror monede de metal sunt anume 
cu „gaură fabricate, spre sfârșitul acesta. 

" Cel mai vechi fel de bani la chinezi, iar sunt un fel de scoici. Au urmat 
după aceea mărgelele, jadul, un fel de piatră mult preţuită, aramă. 
țesătiiti; bucăţi de tinichea (bleh) în forma tăișului de la cuțit și cu scrisoare 
pe el. În suta. a 14-a înainte de Christos i-a plesnit prin minte căruiva 
învăţat chinez a fabrica monede de aur. Aceste erau bucăţi la formă 

„cubice. Fireşte că monedele de aur erau de tot puţine cu privire la 
trebuinţele schimbului zilnic, drept aceea se şi întâmplau dese crize din 


52. Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din Jara Motilor. 


cauza lipsei de bani. când poporul iar se vedea nevoit a se întoarce la 
banii cei vechi, de care am vorbit. In suta a 9-a d.Chr. s-a început editarea: 
banilor de hârtie (monedă-hârtie), luându-și începutul cu asignaţiunile 
regimului asupra sării și fierului: pe lângă care s-au constrâns neguţătorii 
a-şi depune banii de metal ce-i aveau în tezaure și a primi în schimb 
monedă-hârtie, bancnote. 

În intreg Orientul. banii au fost cunoscuţi încă din timpurile cele mai. 
vechi. 
Grecii. poporul cel atât de istet și inaintat in toate ramurile activităţii 
omenești, nu numai că acasă, în ţară, era bine organizaţi. ci mai aveau şi; 
colonii infloritoare în cele mai favorabile locuri pentru a face negoţ. Şi ei 
aveau un comerţ tare înfloritor și sistem monetar bine întocmit pentru toate. 
trebuinţele. Aveau chiar bănci, case de schimb și la Delphi un fel de casă 
de păstrare. Interesele la ei făceau 10-30%. 1 

Asemenea la etrusci, se turnau bani de metal, ce valorau după greutate. 
La romani, sub cei dintâi împărați, în loc de bani erau în circulație beţișoare. $ 
de metal. Bani de argint rotilaţi ca discul se ivesc curând după războaiele $ 
punice şi numai c-o sută de ani mai târziu monede turnate din aur. Se | 
zice că Serviu Tulliu a fost cel dintâi care a introdus astfel de monede. La : 
romani erau oameni puşi anume care îngrijeau de baterea monedelor, 
triumviri monetales. 

Prin războaiele de cucerire, prin colonizări şi călătorii îndelungate; 
popoarele au venit din ce în ce mai de aproape atingere unele cu altele și 
au început a împrumuta unele de ta altele obiceiuri, credinţe, pe care mai. [i 
înainte nu le aveau, și-au însușit trebuinţele fără de care puteau să fie până. f 
atunci. Şi zi cu zi popoarele intrând în legătură unele cu altele din ce în ce $ 
mai strânsă, s-a dat naştere comerţului atât de întins și înfloritor cum îl 
vedem în ziua de azi, când trebuinţele s-au înmulţit în mod înspăimântător, $ 
când spre a le îndestula nu mai e de ajuns circularea monedelor de metal, E 
ci un potop întreg de hârtie de valoare a inundat societatea cultă de azi, | 
care are un sistem monetar tare dezvoltat. Cu toate aceste rămâne încă $ 
foarte multe de făcut, căci până când, cel puţin, toate popoarele culte nu: 
vor fi primit unul şi acelaşi sistem de bani, nu putem zice că am ajuns la-f 
gradul de perfecţiune trebuincios, ca cei ce mijlocesc schimbul 'să poată $ 
lucra fără pierdere la prefacerea banilor în de al soi, de care se primesc. ; 
acolo de unde are să cumpere. f 

Hârtia-monedă în sine nu e bani, ci suzi în loc de bani de argint și | 
aur, numai până când cel ce a emis-o are credit, are de unde să plătească, | 


Grigore Sima al lui lon « Serieari alese din Jara Moților 53 


să-ți dea aur sau argint pe hârtie frumos tipărită ce ţi-a dat-o. În ceasul în 
carte n-are de unde să! plătească petecul de hârtie ce-l ai rămâne o zdreanţă. 
S-au întâmplat şi de acestea. Oameni care ieri dispuneau de zeci de mii. 
în 24 de ore s-au văzut ajunși la sapă de lemn, fie c-a bancrotat statul, fie 
"că institutul de economii la care şi-a depus rodul muncii sale. Pe timpul 
marii revoluţii franceze, bancnotele atât pierduseră din preţ. că nu căpătai 

un prânz în schimb la o monedă de o sută de franci. 
„_ Fireşte că astfel de cazuri sunt rarităţi și tocmai de aceea zice proverbul 
că să aduni bani albi pentru zile negre, căci ei sunt sufletul vieţii de azi, cu 

“bani toate se pot." 

Grigore Sima al lui lon 


Trebuinţa unui plan de lucrare în 
economia de câmp și de vite 


Neguţătorul, industriașul, arendașul, toți câţi se ocupă cu o ramură 
sau alta a activităţii omeneşti, la sfârşit de an îşi încheie socotelile, își face 
bilanţul, făcând asemănare între venituri şi cheltuieli — între ceea ce 
- datorează înșiși și ce le datoresc alţii. Apoi mai ia în socotinţă capitalul și 

puterile cu care a lucrat în trecut, care din întreprinderi i-au adus câștig, 
“care daună; ce împrejurări au contribuit într-un caz și care în altul. De 
“aci își trage apoi învățături pentru venituri şi își îndreaptă luarea aminte 
“cu deosebire asupra ramurilor de activitate ce i-au adus ceva profit, 
-= “lăsând la o parte cele ce l-au păgubit. 
”“ Măsurându-şi bine puterile în toate direcţiile şi ţinând seamă de 
- împrejurări, își croieşte un plan de lucru pentru întreg anul ce vine. 
E cam amară şcoala vieţii şi de cele mai multe ori rămâi dezamăgit, 
'“ “cu toate acestea rămâne ca drept cea mai bună şcoală. 
“*. Dacă ne uităm acum în jur de noi, vedem cum ţătatiul român şi de 
“. cele mai multe ori şi domnii cărturari, ce se ocupă cu economia de câmp 
“ şi de vite, urmează fără greş cele apucate din moși-strămoși, fără să ţină 
seamă că alte au fost timpurile înaintaşilor şi altele sunt ale noastre. Tocmai 
„de aceea, fiindcă nu se ţine cont de împrejurările schimbate, nu se face 
îh'economie şi auzim pretutindeni nemulţumire şi blesteme, că pe zi ce 
merge e tot mai.rău, că dările de tot felul pun capăt la orice câștig în 
economia de câmp. 


: :* Datele sunt împrumutate din însemnata carte: „Das Buch der Erfindungen”. 


54 Griggre Sima al lui lon e Scrieri alese din fara Motilor 


Adevărul este că împrejurările sunt date ele de ele și nu ne este cu 
putinţă ca să le schimbăm noi înşine. Prin urmare nu ne rămâne decât 
să ne dăm după păr, să ne acomodăm noilor împrejurări. 

lar aceasta nu se poate. dacă nu ne întocmim incă de mai înainte un 
intelept plan de lucrare pentru întregul an. Sămânţă de judecată insă 
pentru a pune la cale un astfel de treabă nu poți să afli, fâr' numai în 
socotelile anilor trecuţi. Mulţi vor zice că neștiind carte nu pot să încheie 
in sfârșit de an un bilanţ (cumpănă) de venituri şi cheltuieli, asta însă numai 
adevărat nu este, 

E intocmirea sufletească a omului de așa că ținerea de minte e cu 
mult mai deşteaptă la cei ce n-au avut fericirea să umble la învățătură, 
decât la cei şiiutori de carte: — prin urmare ușor poate să-şi tragă seama 
ce-a cheltuit peste an. din ce izvoare, cât venit au avut, din ce au avut 
pagubă și unde a lucrat cu câștig. 

Rezemat pe învățături culese din practica vieţii, îşi zideşte apoi planul 
pentru lucrările anului viitor. 

Se spune despre un falsificator de bani că s-a pus să falsifice monedele 
cele de câte 4 cruceri, fără să-şi dea seama ce şi cum are să iasă la cale. - 
Sfârşitul a fost că la urma urmelor fiecare monedă de 4 cr..- socotind 
arama și lucrul — l-a costat 8 cr. Altminteri, n-ai ce zice! 

Câţi din economii noştri n-o pățesc ca falsificatorul din vorbă?! Nu-şi 
sparge omul capul că ce poate şi ce nu poate, cu banii şi puterile de lucru 
ce poate să-i aibă la îndemână — nu, că ce e bine şi ce nu, ci hai seamănă 
cât de mult, fără ca locul să fie gunâit câtuşi de cât, fără ca să se cugete 
dacă poate să-l răzbească cu lucrul la timp și chiar răzbindu-i — aduce-i-va 
atâta batăr, cât îl costă pe el însuşi — socotind dările de tot felul, plata 
lucrătorilor, munca noastră, sămânţa şi altele. Cine s-apucă mai de mult 
decât îl ajută puterile — neputând isprăvi cu nici un lucru la termen — se 
va trezi la facerea bilanţului său anual că un ban de 4 îl costă 8 cr.! 

Altul iarăşi, în loc să ţină patru vite, pe care ar putea să le nutrească 
bine din al său, se pune şi ține 6-8. Urmarea e că le iernează ca vai de 
om, încât colea primăvara numai se leagănă, sunt numai ciolanele și 
pielea, de nu poate răzbi cu ele ca să semene la timp şi pe deasupra, 
prin cumpărarea de nutreţ mult — dacă nu vrea ca ele să piară de foame 
- se înglodează în datorii, se încurcă pentru întreg anul, de nimic nu poate 
isprăvi la timpul său. Iarăşi istoria banului de 4 cr. 

Un al treilea duce o pereche de juncani la târg. El îi ţine la 200 fl. — i 
se oferă numai 195 fl. — nu-i dă pân’ la târgul cutare, ce are să cadă 


„"Gnigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților 55 


“peste patru săptămâni. Atunci capătă — să zicem — 200 fl. în capăt. Vorba 
“e însă că oare nutrețul mâncat de juncani în răstimpul acela, grija lor, 
-7 serbarea pe la târg şi cheltuielile nu fac mai bine de 5 fl.? — larăşi istoria 

< banului de 4 cr. Şi dacă am cerceta mai departe, în nenumărate cazuri 

"am întâlni toi aceeași. 

“ Vina însă o poartă economul însuşi, mai ales el. fiindcă nu purcede 
` după un plan bine inchegat, ci cum îl taie capul. 

“ Iarna dar, când tot rodul unui an este adunat. in serile cele lungi, 
""economul cumsecade. în loc de a căuta să-şi omoare timpul cu jocul de 
“ cărţi, cu beţiile şi certele urâte prin cele crâșme, îşi va aduna casnicii în 
“ jurul mesei şi alegând la lumină grâu de sămânță fir de fir ca să nu semene 
“numai golgotine — va dezbate cu ai săi atât ceea ce s-a petrecut în anul 
: trecut, cât și purcederea, ce e a se urma în anul viitor. 

In ce stare se află unelte de economie. de care vor avea trebuinţă, 
"care cer reparaţii şi care nu mai sunt de treabă. Se va purta grijă ca toate 
să se pună la cale încă în decursul iernii, când şi mai ieftin se poate şi nu 
““s-alerge apoi pierzându-și capul, când e vremea lucrului, cum pe mulţi 
„îi vedem făcând. Cu vitele câte sunt, cât pământ se va putea lucra la 
“timp şi cum se cade, şi anume care locuri cu ce să se semene, cu care să 

"se înceapă, şi cu care să se sfârșească. Care mai pot aștepta și care trebuie 
„gunoite numaidecât. De ogor, dacă se lasă, care să fie acelea? Având 
„încă gunoi, n-ar fi cu cale ca o parte de ogor să se gunoiască și semene 

"cu ovăz amestecat cu lucernă, trifoi, măzăriche, ori cucuruz și care 

“ cosindu-se în floare se urmează cultivarea ogorului mai departe, câştigând 
-o sură de nutreţ dintre cele mai bune? Unde e de a se ara în laturi, 
unde la dric, unde cu brazda la o parte și care loc cât de adânc iubeşte 
-să-lari? Dacă trebuie undeva a se tăia un şanţ ca să se împiedice umblarea 
oâmenilor peste loc, ori o brazdă are să fie trasă spre a se putea scurge 
:âpa? Câţi lucrători ne vor trebui şi câte zile avem prin sat — toate cele se 
-dezbat şi se pun la cale cum și când au să se facă — luându-se în 

: < considerare toate împrejurările şi urmându-se astfel cu toate ramurile 

“economiei. 

=-=.. Planul statorit odată şi trebuie urmat și împlinit la timp, dar nu, 
"“as'<eă nici mâine nu e târziu, căci, dacă se cere undeva, apoi în 
„economie cu deosebire trebuie ca omul să fie al ordinei celei mai desă- 
"vârşite, săi 

“ “Doi fraţi, se zice, că având moșii la un fel, atât în mărime, cât şi în 
'bunătate, au stabilit împreună planul de lucrare de peste an. Când colea, 


56 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Moților. 


la unul hambarele s-au umplut, pe când la celălalt vai de om; deşi, cum 
am zis, au lucrat după unul și același plan şi ca buni creștini fiecare din ei 
dimineaţa începea cu „Tatăl nostru!”. Dar ce să te faci. dacă unul din ei 
zicea „Tatăl nostru!” când se revărsa de ziuă. pe când al doilea când 
soarele era de o suliță de deal! Va să zică lucrul amânat se răzbună în | 
economie grozav de prost, de aceea e timpul a face partea cuviincioasă : 
şi minţii în toate ramurile economiei de câmp și de vite. 

„Amicul Poporului”, 1889 


Cultivarea gardului viu 


În ziua de azi, când pădurile pe zi ce merge mereu se împuţinează și 
lemnele se scumpesc. de la sine ni se impune datoria de a ne întoarce 
privirea spre cultura gardului viu. Căci a lăsa locul liber din cauza | 
scumpetei materialului de îngrădit ar însemna a produce cu voia scăderea“ 
preţului averii însăşi, prin micşorarea veniturilor ce ne aduce la an. 

Ce mare e deosebirea între valoarea unui loc îngrădit şi între aceea 
unuia lăsat liber e lucru ştiut, şi a mai insista asupra acestei întrebări a 
însemna că ne apucăm să îmblătim la paie goale. Și pe:economul de 
pământ îl trage inima cu deosebire spre locurile ce le știe scutite atât di 
vite, cât şi de oameni. De ce? — Pentru că acolo munca lui e cu mult ma 
sigură. 

Nici vorbă, dar că a gardului viu cultură merită luarea aminte a fiecărui 
proprietar de pământ. A 

Că mulţi încearcă şi nu reuşesc cauza e că nu purced cum se gde 
cum prescriu regulile pomăritului, ci iac-așa numai de clacă. 

Având în vedere a face un lucru de treabă sunt a se observa 
următoarele: 

|. De ce fel de tufe sau arbori avem să ne servim ca lucrarea noastră 
în toată privința să fie încoronată de reușită pe deplin mulţumitoare;'; 

II. Cum e de a se cultiva unele sau altele din tufele sau Arpoi de | 
care voim a ne servi. 


l. 

Pentru formarea gardului viu sunt potriviți arborii din fire crenguroși ; 

şi crăcănatți, precum şi toate speciile de tufani, ba chiar şi bradul alb (Pinus 
picea). 

Nu trebuie însă ca să ne folosim de așa soiuri de arbori, ce-și extind 

rădăcinile într-o prea mare depărtare, precum nici de aceia ce au obiceiul. 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Motilor 57 


de puiază cât colo. Altcum o însemnată parte a locului. aceea din 
s apropierea gardului, ne va aduce tare puţin câștig şi va fi anevoie de 
lucrat. 
Să ne luăm în seamă dar la întemeierea de garduri vii: salcia. acăţul. 
=: -liciumul (Licycum barbarum). căci de aceștia, deși ne dau un bun gard 
-:viu, sunt însă cu toate acestea nepotrivite, din cuvintele înșirare mai sus. 
7 Rămâne dar ca cel mai bun şi mai potrivit între toate. păducelul. 
““amândouă speciile sale (Crategus oxiacantha și monogyma). Păducelul 
e potrivit atât fiindcă- se dezvoltă foarte repede. cât și din motivul că e 
trainic de tot şi bine cultivat ne dă un astfel de gard viu. încât e cu 
desăvârșire ne nestrăbătut. 
In cele următoare ne vom ocupa dar cu facerea de gard viu din 
păducel. 


II. 

Sâmburii de păducel se culeg toamna, când sunt răzbiţi cu coptul. 
Şi, după obicei este, că sâmburii pietroși nu prea vor să răsară până în al 
doilea an. un an întreg îi ţinem în pivniţă uscată amestecați cu nisip 
totdeauna umed, îngrijind ca să nu se prea usuce niciodată și din când 
în când să fie mestecat şi udat puţin, la caz de trebuinţă. 

În toamna următoare. adică tocmai la anul după ce i-am cules, îi 
semănăm în straturi bine îngrăşate, adânc şi--bine lucrate în decursul 

“anului. Sâmburii de păducel se pun la 3-4 cm adâncime şi la 10 cm 
depărtare unul de altul. Dacă sămânța a fost bună, apoi au să răsară şi 
să crească „foarte frumos. În anul dintâi nu se cere decât ca să se ţină 
curaţi de buruieni și să se sape printre ei cel puţin de două ori în decursul 

verii. l 
: Nu e însă de a se pierde din vedere împrejurarea că sâmburii de 
“păducel rareori sunt buni. Tocmai de aceea e cu mult mai practic a prăsi 
z şi înmulţi păduceii prin butoşire, ceea ce se face în chipul următor: 

E a se căuta în tufişuri păducei tineri bine dezvoltați. Pe aceștia îi săpăm 

cu rădăcini cât mai multe şi-i sădim în grădină în pământ gras și bine 

= lucrat, în depărtare ca de 60-80 cm unul de altul, pe când trunchiurile 

“lore tăiem de așa, ca să nu rămână făr' ca de 8 cm din pământ în sus. 

Pe ciompul acesta de trunchi, se vor ivi încă în decursul primului an o 

„sumă de mlădiļ{ê tin care vom alege trei mai puternice şi le vom lăsa să 

‘crească, pe când pe celelalte le vom tăia în decursul lunii lui mai cu un 
'cuţit bine ascuţit. 


i 58 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 


Cele trei mlădiţe în primăvara anului următor se butăşesc la adâncime 
de 5-8 cm. Această se face ca şi la gutui. când vrem a-i spori. și anume 
în chipul următor: mlădiţele tinere se îndoaie și aşează în groapa săpată : 
la 5-8 cm adâncime şi în depărtarea potrivită de la trunchi, de aşa ca pe - 
când mijlocul le este acoperit cu pământ. ambele capete sunt afară şi 
adică unul se ţine încă tot de trunchi. pe când vârful apare ca și un pădureţ 
mic de un an. Ca mlădiţele să stea cu atât mai sigur după cum le aşezăm. : 
e bine a ne servi de niscai mici cârlige de lemn, cu ajutorul cărora le <: 
înțepenim la fundul gropii. inainte de a trage pământ peste ele. | 

Butaşii încă prind rădăcini. aşa că in primâvara-urmâtoare, + 
despărțindu-le de trunchi, putem să le mutām la locul menit. unde avem ` 
să facem gard viu din el. 3 

Astfel de butași, pe un trunchi cei dintâi urmărim a cultiva mai departe :` 
în fiecare an şi încă din ce în ce mai mulţi, căci păducelul și el se tot .. 
împutereşte. În chipul acesta ne prevedem treptat cu atâtea tinere -` 
vlăstare rădăcinoase câte ne trebuie. îs 

Creşterea pădureţilor trebuincioşi nu e dar te miri ce lucru mare, cer 
însă oarecare îngrijire ca să se poată mai departe dezvolta şi ca să ne ie 
de folos în cel mai scurt timp posibil. 

Spre acest sfârşit, locul unde întemeiem gardul viu keie binë cultivat 
încă de mai-nainte. Se sapă adânc adânc pământul cleios pân’ la un . 
metru adâncime, cel pufăios pân’ la 1/2 metru — şi se cumpănește ca cel 
de dedesubt să vină când la săpat deasupra și i se dau câteva care de 
gunoi pământos de prin curte. a . 

Sădirea se face mai cu bun succes în pământul umed de la natură. | 
primăvară, în cel uscăcios, toamna. ] 

Sadurile (pădureţii) se aşează într-un lung şanţ de 25-30 cm adâncime ` 
și tot atâta lăţime — rădăcinile ne îndreaptă - în depărtare de 15-30 cm `; 
unul de altul, scurtându-le trunchiurile, ca să nu rămână decât 3-4 + 
muguri. Apoi se acoperă cu pământ, rămânând afară numai mici cotoare Ş 
în înălţime de 10-15 cm. In loc de a călca cu piciorul pământul din jur, -] 
se recomandă o udătură bună, care dă pace rădăcinilor să rămână în `i 
poziţia lor naturală şi cu o cale şi ţărână o adună în jur de ele. E. 

Unde nu e vorba ca omul să tragă folos şi de cea din urmă palmă de +: 
loc, păduceii se pot sădi în două şire alăturea mergătoare, ba chiar şi în :: 
trei, ţinându-se ca să fie în depărtare de 20-30 cm unele de altele. De = 
sine se înțelege că gardul cu atât are să fie mai des şi mai puternic. Ni se .. 
pare că mai bun gardul de două şire, cumpănit ca să se potrivească sadul ~: 


"” Lăţimea cea mai potrivită a gardului e 30-40 cm. 

‘Formarea însăşi a gardului viu cere a purta grijă: 
1. Ca pădureţii să nu fie lăsaţi a fi năpăstuiţi de buruieni şi acest scop 
se ajunge prin săpare, ceea ce trebuie a se face îndată ce vedem că ele 
'se ivesc în fiecare lună chiar, dacă e trebuitor, săpăm în juru-le. 
2. Ca vlăstarele ce se ivesc să se dezvolte de aşa. ca să putem forma 
din ele cel mai greu de străbătut gard. 

"3, Gardul viu însuși să fie îngrijit în fiecare an prin tundere. 
4, Până se dezvoltă să fie apărat de vite. 
` De vite, tinerele mlădiţe se apără prin îngrădire. Spre acest scop ne 
'servim de niște pari bătuţi deși și tras prin ei două-trei nuiele lungi pe cui 
“spre a se da în toate părţile. Ori batem pe stâlpișori împlântaţi la depărtări 
“2-3 laţuri: ne putem folosi şi de sârmă (drot). În sfârşit, de ce ne costă 
mai puţin. 
“Una însă nu trebuie pusă în uitare. Orice material ne-am servi — 
iprejmuirea aceasta să fie pe cât se poate de rară, ca să nu ţină 
pădureţilor prea multă umbră şi în chipul acesta să-i îinpiedice în 
dezvoltare. 
În ce privește mlădiţele ce vlăstăresc în anul dintâi avem să purtăm 
yijă ca numai una să crească şi să se împuterească, şi anume, pe cât e 
„cu putință, cea mai apropiată de pământ, pe celelalte le ciupim de vârf 
şi pe la capătul lui iunie le și tăiem jos. 
“ În primăvara ce urmează fiecare mlădiţă vine culcată la pământ spre 
vecină-sa, în linia gradului ce-l avem în vedere şi se butășeşte, cum am 
zis mai în sus, îndată ce trece pe lângă cea vecină. Tot aşa se urmează cu 
toată mlădiţele până în capăt, le culcăm la pământ în linie dreaptă, cum 
„are să iasă gardul, și le butășim. 
“Din butașii aceştia au să iasă un nesfârşit şir de vlăstari, din care tot la 
„10 cm lăsăm câte una, pe celelalte le depărtăm încă în decursul lunii lui 
mai. 
r În primăvara ce urmează se face împletirea vlăstarilor, luându-se cu 
“ Jăstarul cea dintâi, a treja, cu a doua a patra și așa mai departe până în 
capăt, încât în urmă'să apară ca un lung bici împletit. 
-De aci încolo în fiecare primăvară vlăstarii anului premergător se 
“retează cu ajutorul foarfecilor de grădinărit, pân’ la 3-4 muguri, și se 


69 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 


scurtează, asemenea şi cele ce cresc în alături, dacă ies din linia de grosime ` 
a gradului. Aceştia din urmă se pot vâri cu capătul inăuntru, spre mijloc 
de gard, ceea ce contribuie ca să fie cu atât mai des. | 

Gardul viu astfel cultivat ajunge în decurs de 4-5 ani la o înălțime de: 
peste un metru şi mai departe a lui ingrijire se mărginește la scurtarea. | 
potrivită a mlădiţelor tinere, și anume în lunile iunie și septembrie. 

In ce privește inălțimea. aceea i-o dă omul după voie. asemenea şi 
grosimea. E foarte frumos insă gardul tuns și pe deasupra și pe de laturi 
în linie dreaptă orizontală, lăsând tot la 4-6 metri câte o mlădiţă ca să se 
ridice peste celelalte să crească și să se imputerească. | 

Cine nu vrea să-și facă atâta lucru, poate să purceadă în chipül ; 
următor: butaşii în anul dintâi îi scurtează pân' la 3-4 muguri. Din 
mlădiţele ce cresc lasă 2-3, pe celelalte le taie jos, ca cu atât mai vârtos 
să se împuterească cele rămase. In primăvara următoare iarăși se scurtează |. 
mlădiţele anului trecut pân’ la 10-15 cm şi tot astfel, pân” ajungem la $ 
înălţimea ce ne trebuie. | 

Deşi cultivarea unui gard viu, gard în toată puterea cuvântului nu € 
| un lucru de clacă numai, precum nici o treabă bună pe lumea aceasta 
nu se poate face numai iac-așa cât sufli în palmă — e de preferat oricărui 
altfel de gard, cu deosebire afară la câmp ori la vie, când știut este că 
păducelul trăieşte şi o sută de ani, așa că munca ne este răsplătită cu 
prisos. 


Grigore Sima al lui Ion 


Tragerea vinului nou de pe drojdii 


Vieritul este una din cele mai cuvenite ramuri ale economiei. Durere 
însă că, după cules, foarte puţini din ai noștri se mai interesează de! 
manipularea mai departe a vinului, cei mai mulţi îl lasă, așa zicând, în | 
știrea sfântului, după ce l-au așezat în buţi, cel mult, dacă-i mai scol. 
puterile cu trăgacea, când le vine cheful să mai tragă câte o dușcă. Tocmai | 
de aceea nici că se vând ele vinurile noastre cu preţ, deși binecuvântat | 
este pământul iubit al țării noastre în privinţa vinului. | i 

Cu deosebire lăsători sunt oamenii noştri când e vorba de tragerea l 
vinului de pe drojdii, cea mai însemnată lucrare, poate, din toate câte se 
țin de manipularea înțeleaptă a vinului. Lucru dureros și oarecum anevoie ` 
de înţeles că pân-acum n-avem încă nici o carte românească de vierit, 
din care vierii noștri, foarte mulţi la număr, să-și poată câştiga trebuitoarele 


„Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 61 


cunoştinţe, să le servească cu poveţe teoretice și practice în lucrarea lor 
::mult folositoare. 
Mulţi nu ştiu să pună preț pe tragerea vinului de pe drojdii, din contră 
socotesc că el mai bine stă pe așternutul său necurat, decât tras într-o 
¿bute bine îngrijită. Cât de lipsită de temei este o astfel de credinţă e ușor 
a ne convinge, dacă vom lua în socotință că drojdiile nu sunt altceva 
„ decât părţile necurate ale vinului. de care el anume caută a se desface 
prin fierbere. Ba ele, drojdiile. mai conţin și bureţi mici, izvor. atâtor boli 
„ — ne putem dar închipui cât de periculos este a lăsa vinul să zacă pe un 
aşternut atât de duşmănos lui. Cu deosebire vinurile mai slabe. dacă 
¿= urmează timp călduros. apoi adeseori îşi pierd preţul aproape cu 
= * desăvârșire. Căci drojdiile se descompun, se amestecă din nou cu vinul, 
© „Îi aduc în fierbere, îl tulbură, încât de multe ori se mai limpezeşte de ziua 
¿+ Sfântului Așteaptă, când o mai fi şi aceea. 
Mergând de la cele zise pân-aici, știut lucru este că vinul cu atât se 
vinde mai la preţ, cu cât e mai limpede, mai curat și mai vechi. Aceste 
gi insușiri însă și le capătă cu deosebire dacă este tras la timp de pe drojdii. 
Nu va fi dar de prisos, dacă vom face câteva observaţii practice 
privitoare la chestiunea de care ne ocupăm. 

Mai întâi de toate butea în care avem să tragem vinul să fie curată şi 
"bine îngrijită. Neavând de cuget de astă dată să vorbim decât numai 
- despre tragerea vinului de pe drojdii şi nu și despre curățirea, spălarea şi 

îngrijirea buţilor, presupunem dar că asupra buţii nu mai avem nici un 

„cuvânt de zis, ea este curată în toată puterea cuvântului și afumată niţel 
cu pucioasă curată ori arsă cu vinars de drojdii foarte tare şi curat. 

Vinurile fiind mai de multe feluri, de sine se înţelege şi se știe că nu 

+ | toate sunt gata.cu fiertul, se limpezesc deodată. Asta atârnă de la 

„bunătatea și puterea vinului. Cele slabe şi acre mai curând sunt gata de 

"1. tras decât cele grase și puternice, Şi iarăși: vinurile roşii și cele de bombiţe 

se trag mai târziu decât cele albe. Regula generală este fiecare vin nou 

să se tragă de pe drojdii atunci când a încetat de a mai fierbe, când s-a 

limpezit îndeajuns. 

ia Când a sosit acest termen, ne încredinţăm în modul următor: 

- umplem, din butea cutare o sticlă cu vin, ducem sticla în casă. Dacă acum 

:.. la căldură fiind şi, nu. dă semne de fiert, putem să purcedem la tragerea 

“lui de pe drojdii; ba, din contră, dacă vinul tot mai sâsâie, îl mai lăsăm să 

stea, căci nu e gata încă. 
Vinurile mai ușoare, de regulă, sunt de tras de pe la a doua jumătate 
a lui decembrie și până la sfârșitul lui ianuarie și în răstimpul acesta şi 


62 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 


trebuie trase, căci cele mai multe drojdii — cam 75% - sunt așezate deja. 
Ce mai rămâne se așează cu atât mai ușor și le vom scoate la trasul al 
doilea. | 

Vinurile roşii și cale grase, precum am zis, se limpezesc mai anevoie. 
tocmai de aceea ele se trag în jumătatea a doua a lui ianuarie și chiar 
prin faur. 


Pe drojdiile vinurilor grase e bine să turnăm vin mai slab. pe care <- 


lăsându-l 8-12 săptămâni să stea pe ele şi trăgându-l apoi, vinul se 
imbunătăţește foarte mult. 

Tragerea vinului nou e a se face românește, adică i logodită l treptat 
intru un lăitar sau ciubăr și turnându-l apoi cu ajutorul unui vas în butea 
curată. Metodele mai noi de a se transmuta vinul dintru o bute în alta 
cu ajutorul unei mașini ori cu ţevi de gumi sunt potrivite numai când e 
vorba de vinurile vechi. căci cel nou tocmai are trebuinţă de a veni la 
tras in nemijlocită atingere cu aerul, putând să-şi lepede o mare parte 
din acidul carbonic care-i dă acel gust deosebit de vin nou. Şi iarăși: o 
sumă de materii albuminoase, venind în atingere cu oxigenul aerului să 
devină indisolubile (netopibile) și prin urmare să se poată cu atât mai 
vârtos așeza, pân’ la al doilea tras, în chip de drojdii. 

Îndată ce vinul dă să curgă tulbure, avem să stăm pe loc. Lăcomind 
ca să-l scurgem până la cea din urmă picătură, ne vom căi amar, căci 
procesul de limpezire ce urmează şi în butea a doua va fi împiedicat mult 
prin amestecul drojdiilor de pe fundul celeilalte, ba au fost cazuri de l-au 
pus numaidecât în nouă fierbere, prih ce pierde grozav de mult din 
bunătatea sa. 

Rămășițele tulburate putem să le scurgem într-un butoiaş, făcând din 
ele un vin mai la modru. 

Ne rămâne să mai vorbim că anume în ce zi şi pe ce timp să se facă 
tragerea oricărui vin? 

In privinţa aceasta experienţa (păţania) ne-a dat învățături practice 
asupra cărora nu poate să mai încapă nici cea mai mică îndoială, dacă 
vorba e să facem un lucru cum se cade. 

Când timpul e uscat, cerul limpede, aerul lipsit de umezeală, atunci 
să se facă tragerea vinului de pe drojdii. Dacă mai trage şi un pui de vânt 
dinspre miazănoapte, cu atât mai bine. 

De ce tocmai pe așa timp și nu când plouă, ninge şi aerul e plin de 
umezeală? 


“Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Moților 63 


-5 : Răspunsul poate să-l dea oricare cultivator de vii şi manipulator de 
“Vin, dacă va umple o sticlă cu vin netras încă de pe drojdii şi punând-o 
“într-o odaie rece, îhsă nu friguroasă, ca să îngheţe, unde nu o tulbură 
„nimeni prin trântirea uşii — și va fi cu luare aminte că ce se întâmplă? Va 
“observa cum pe timp frumos, uscat. cu vânturi de miazănoapte, vinul 
“din sticlă se limpezește și puţinele drojdii din el se lasă pe fund. pătură 
“-jur de jur — pe când pe timp prost şi umed se tulbură, cugeţi că-i spune 
““ cineva. Indreptându-se vremea din nou, se limpezeşte și el: — ceea ce va 
“să zică: timpul frumos. vin limpede. — timpul noros și umed, vin tulbure. 
"+" Astfel e şi cu apa văilor şi lacurilor. nu e limpede bine făr' numai când 
“timpul e zvântat, altcum se ridică nisipul de pe fund şi nu mai e curată 
"de ajuns. 
“Incât pentru manipularea mai departe a vinului e de însemant că cu 
cât vinul se va trage mai des și mai cumsecade, cu atât devine el mai 
“curat şi mai bătrân. 
ia Grigore Sima al lui lon 


Păstrarea poamelor nobile peste iarnă 


În ziua de azi, când merele şi perele iernatice mai nobile se pot trimite 
: pe drumul de fier până în cele mai îndepărtate orașe, când şi în cetățile 
“şi oraşele noastre poamele nobile bine păstrate ns aduc frumoase parale 
„chiar în timpul iernii, când toate izvoarele veniturilor aproape seacă, şi 
"numai vânzând ceva poate să ajungă omul la sămânță de bani — puţinele 
=“ spese și neînsemnata muncă ce-o facem spre a aşeza cu deosebire 
“ poamele mai nobile ne este răsplătită îndeajuns. 
¿=> Pentru păstrarea cum se cade a poamelor peste iarnă e de lipsă să 
“avem o pivniţă zvântată, uscată, ce să aibă cât mai pupa: Wpezeaia și 
i uşor să se poată aerisi. h 
i= Pe lângă poame putem să păstrăm în pivniță şi Diele, cartofii și 
“altele. 
„. Pe un perete ori doi ai pivniței întocmim polițe de scândură ori lațuri 
“puse ı unul lângă altul, polite de 30-40 cm depărtare una deasupra 
“celeilalte. Acestea vor avea stavile de alături, iarăşi de scândură, ca să 
“poată încăpea dowă-şiruri de poame peste olaltă. 
! Dedesubt aşezăm muşchi opărit și uscat bine în sorişte prin frunze de 
“pomi uscate. Aşezăm poamele frumos și le acoperim cu hârtie. Cele mai 
“puţin trainice au să vină mai deasupra, ca în caz de lipsă să putem ușor 


64 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților: | 


deosebi şi arunca la o parte exemplarele putrede. Paiele. fânul și otava ; 
nu sunt de a se folosi la astă treabă, căci ele. umezindu-se, imprumută ! 
poamelor un miros neplăcut şi pe lângă aceea pot să contribuie la | 


putrezire. 


Să fim cu luare aminte ca temperatura pivniţei să fie pe cât e cu putinţă: 


statornică, dar nu azi prea cald, mâine din contră prea rece. Pivniţa. 
trebuie, din când în când. aerisită. chiar și in cerul cel mai mare. avem 
însă a ne îngriji ca temperatura să nu scadă cumva sub punctul de 
înghețare. 

Dacă pivniţa sau localitatea unde ținem poamele peste iarnă ar ii 
umedă cumva. e neapărat de lipsă ca toamna. încă inainte de aşezarea. 


poamelor în ea, s-o afumăm cu piatră pucioasă cât de bine. Asta se: 


face în modul următor. Ducem jăratic într-un vas mărișor şi-l aşezăm 


la mijloc de faţa pivniţei, presărăm pucioasă pisată mărunt peste jăratic, ` 
şi inchidem bine uși şi ferești, ca, pe cât se poate, fumul să nu aibă pe : 


unde răzbi afară. Astfel închisă are să rămână pivniţa în decurs de trei | 


zile. Mucegaiul şi alte ciupercuţe se nimicesc cu totul în fumul de ; 


pucioasă, ceea ce contribuie mult la putinţa de a putea păstra aia 


timp mai îndelungat. 
Cu umezeala ne impăcăm așa, că punem în pivniţă un vas, două, cu: 
sare pisată: aceasta are însușirea de-a absoarbe aburii de apă din aer. 


Când sarea e plină de apă o ducem în casă, o uscăm şi din nou o așezăm 


în pivniţă la locul său. 


Nu e destul însă ca poamelor săvle gătim un loc potrivit, ci trebuie să. ; 


fim cu luate-aminte și la aceea ca al lor cules să fie făcut cu toată 


luarea-aminte şi anume atunci când sunt coapte cum se cade. Poamele. ` 


vătămate, precum ştiut este, nu se pot ţine timp mai îndelungat, căci: 


putrezesc şi iarăși cele culese înainte de a se fi copt îndeajuns se ofilesc, 
își pierd din gust şi aromă — va să zică își pierd din preţ. 


Semnul cel mai învederat că poamele se pot culege e dacă se desfac: i 


ușor de pe creangă şi pică, chiar și cele sănătoase, îndată ce scuturi niţel, 
creanga. Perele de iarnă se pot culege, asemenea, când se desfac ușor, 
de creangă și vârful de la sâmbure a dat a se înnegri. 

Deoarece pe timpul culesului de poame mai sunt încă lucrări de-ale. 


câmpului de pus la cale, mulţi sunt care culesul de poame îl socotesc ca::. 


un ce de a doua mână și dimineaţa pân’ a pleca la câmp ori când timpul: 


e ploios, atunci se apucă de a-şi aduna poamele ce le au. Asta însă este:; 


o purcedere din care afară rea și păgubitoare. Pentru că poamele în... 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Moților 65 


timpul acela sunt pline de apă şi astfel culese şi îngrămădite peste olaltă, 
ciupercuţele ce fac putrezirea lor au o adevărată pepinieră priincioasă 
pentru a se dezvolta. 

Poamele sunt dar a se culege pe timp frumos, unul câte unul, cu mâna 
şi aşezate de culegător în cofe. şi nu în straiţe ori saci, unde se lovesc 
deolaltă şi se bătucesc. 

Bine este ca poamele culese să se aşeze pe pajiște înainte de a se muta 
în pivniţă, ca să se descarce de umezeala prisositoare. sub înrâurirea 
căldurii. 


Cele 10 porunci ale pomăritului 


l. 
Caută în moşia ta fiecare bucată de loc, ce altcum nu se poate folosi — 
sădește-o cu pomi roditori, care sunt un capital ce aduce procentele cele 
mai multe și mai sigure, 


II. 
Nu lăcomi la prea multe soiuri de pomi — decât prea multe şi rele, mai 
bine puţine şi alese pe sprânceană. 


II. 
Altoii cei mai buni de sădit sunt cei care au bogate rădăcini, trunchiul 
drept şi neted mai gros la pământ decât în sus și coroană bine întocmită, 
rotundă — după așa fel de pomişori ai să-ţi baţi capul. 


| IV. DE 
Degeaba nu te trudi, că pe loc puțin mulți pomi nu poți să ai, că lumina 
și căldura ce le dau putere de viață, dacă nu pot străbate printre ei tot la 
nimic ai să ajungi. Depărtarea dintre pomii tăi să fie 10 metri şi ei în şir 
drept au să fie împlântaţi, dar nu fără nici o judecată ca în satul lui Cremene. 


V. 

Sapă gropileunde sădești pomi de un metru adâncime şi cumpăneşte 
ca pământul să fie întors; cel de deasupra dedesubt, amestecându-l cu 
gunoiul de curte. La sădire ţine pomișorul drept şi calcă pământul, dar 
puţin numai. 


Sean, 


66 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moţilar 
— (| i ra e n ri ir at a Pe 


VI. 

Rădăcinile taie-le de vârf, asemenea taie a treia parte din fiecare creangă 

şi întăreşte altoiul de doi pari îimplântați unul de o parte, altul de alta — griji 
insă ca legătura să nu fie prea strânsă. 


VII. 

Curăţă pomii mai bâtrâni de mușchi şi coaja uscată cu ajutorul unei 
perii aspre ca mult timp încă să le tragi folosul. Dacă insă această ți se pare 
a fi impreunată cu prea multă pierdere de timp. pune-te şi în fiecare toamnă 
spoieşte trunchiul pomilor cu var. Aceasta las” că face ca coaja bătrână — 
cuibarul atâtor jigărăi — să cadă, pe lângă aceea. peste iarnă îi va scuti de 
ger. 


VII. 
Gunoiește pomii în fiecare an, de vrei să ai roadă multă şi gunoirea 
n-o face numai în jur de trunchi, ci ea trebuie să se extindă cât slujeşte 
coroana, căci şi rădăcinile pân-acolo se extind. 


IX. 
De ai vreun pom bătrân, ce nu face decât puţină roadă la an, e însă de 
un soi nobil, nu-l tăia, ci scurtează-i crengile bătrâne, ca să dea alţi vlăstari 
şi mult timp încă să te poţi bucura de poamele lui. 


X. . 
De capătă vreun pom tăciune, taie rana până la lemnul sănătos și o 
unge cu păcură (catran). 
Slova 


Stârpirea tăciunelui 


Știut lucru este că tăciunele grâului îl fac două mici ciupercuţe parazite 
al căror nume ştiinţific este: Tilletia caries şi Tilletia laevis. 

__ Grâul cu tăciune nu are preţ, fiindcă ciupercuţele acelea nu e destul că 
se încuibează în unele spice de așa, încât în mii de ele. în loc de boabe de 
grâu, avem de tăciune, ci el, când cu treieratul (îmblătirea) se lipește şi de 
boabele sănătoase, aşa că, măcinându-le, făina își pierde faţa, pâinea este 
murgă şi, dacă e în mare măsură, poate să fie chiar şi sănătăţii spre stricare. 

` Proverbul zice că „Ce semeni aceea răsare” ~ sameni grâu tăciunos, 
asemenea ai să seceri. 


= Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 67 


=u" Tocmai de aceea s-au încercat multe căi pentru a putea stârpi tăciunele, 
„dintre toate însă cea ce prin şirele acestea voim s-o recomandăm 
“economilor noştri e calea cea mai dreaptă, mai sigură şi totodată ieftină. 
Mai întâi de toate paiele grâului cu tăciune las’ că vitele nu le mânâncă, 
“nu este iertat să le intrebuințăm nici de așternut, deoarece sămânţa de 
“tăciune e atât de blestemată, că nici în gunoi nu-și pierde puterea sa de 
incolţire, prin urmare cu el dimpreună transportăm și tăciunele pe 
semănături şi ne trezim că, deşi grâu curat am semânat, de tăciune tot nu 
ne-am putut mântui. 

În ce priveşte grâul de sămânță însuși, dacă e tăciunos trebuie să-i face 
un scălduş aşa după cum ne povăţuieşte un învăţat german. dr. Kühn, 
care zice: 

„Se ia la 275 litre grâu de sămânță 56 dkg (decagrame) piatră vânătă 
(Cuprum sulfuricum). Piatra vânătă o pisăm și-o topim în apă fierbinte. 

„Pe-această apă o turnăm apoi într-o bute desfundată şi o lungim cu atâta 
“apă rece, ca turnând grâul să treacă peste el cu o palmă, așa că nici 
;înfoindu-se să nu iasă din scălduși, să nu se zbicească. Apa trebuitoare va 
fi cam 103 litre. În chipul acesta apa va avea cam 1/2 procent cupru 
sulfuric. Grâul îl amestecăm cu ajutorul unei lopeţi şi boabele ce înoată pe 
“deasupra le scoate afară, că-s mai mult seci. Grâul rămâne în zeama asta 
‘vreo 12 ore, apoi îl scoatem, îl întindem subțirel, ca să se zvânte, 
"întorcându-l ca să se amestece. Peste 24 ore se poate semăna”. 

- Dacă grâul e din cale afară de tăciunos, e bine a se ţine în zeamă timp 
mai îndelungat (14-16) ore. 
¿© Piatra vânătă omoară sămânţa tăciunelui fără ca să strice totodată şi 
“colţul grâului în mod simţitor. Cu ceva însă tot e bine a se semăna mai 
“des, ca nu cumva holda să iasă prea rară. 
| Să nu se pună la uitare că grâul cel mai bun de semănat e cel treierat 
“cu mâna prin îmblăcii, pe când cel de mașină cu învelişul rănit și ici şi colea 
“prin cuiele. maşinii — e străbătut în curând de soluţia de piatră vânătă şi 
colţul uşor devine neputincios de a răsări. 


ie AI PR Multe şi mărunte 
„= ” (Poveţe practice) 


„Cultivatorii de pomi lucră foarte cu minte, dacă sapă și îngraşă în 
fiecare an pământul din jurul pomilor, şi anume cât ţine cercul coroanei. 


58 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor - 


Pomul cugeţi că grăiește, atât de bine îi merge. Dacă insă nu te înduri de 
pajiște. ia un par gros și fă cu el jur-imprejur, cât ţine coroana. gropi ca de 
2 palme adânci şi le umple până sus cu zeamă de gunoi lungită cu apă. Să. 
vezi minune! 

De vrei ca s-ajutorezi creşterea pomului. gunoieşte-l iarna sau primâvara:. 
cu zeamă de care am vorbit ori gunoi de curte. De vrei ca să influenţezi: 
asupra mugurilor ce-or să rodească la anul. gunoiște-l prin august: dacă: 
cu poamele ai de-a te înţelege, gunoiește-l in jumătatea întâi a verii cu- 
zeamă de gunoi. $ 


Mulţi oameni sunt săraci fiindcă uneltele de economie. după; 


întrebuințare, nu le pun la locul lor, ci le aruncă la o parte, de se fac apă; i 
fiarele de plug le lasă de le mănâncă rugina peste iarnă: de nutreţ nu poartă - | 


grijă. încât îl smulg și calcă oile în picioare: poamele nu le culeg cu mâna,;, . 


ci le scutură; în grădină nu seamănă legume, ci lasă ca să crească buruieni . | 


şi cumpără cu bani grei, când le trebuie; nu seamănă cânepă ca să se: 
imbrace cu veşminte ţiitoare, de te urăști pân” se rup, ci cumpără zdrenţ 
coapte de prin negustorii, ce te fac de rușine cum le agăţi de un spin; hainel 
nelăute le aruncă la o parte, de-şi fac şoarecii culcuș în ele; vestmintele de 


iarnă lasă de vara le mănâncă moliile; carnea de porc n-o sărează de ajuns, . | 


încât se strică; vasele de lemn le ţin în soare, de se descheie şi strică: pivnita, 
n-o curăţă nici din Paști în Paști; laptele îl lasă de se searbede şi nu fac caș 
din el; dacă li se sparge acoperișul de la casă, nu umblă să-l cârpească, 
făr' așteaptă să pună palma în loc de“deget; bucatele din coş nu le întorc ` 
în veci, încât se încing; mătura, după ce o întrebuinţează, nu o mai pun la 
loc, ci o calcă în picioare... De aceea-s mulţi oameni săraci. 

Curăţirea buţilor. Francezii, cei dintâi vieri în lume, au bunul obicei 
de ard fiecare bute după ce mai întâi a opărit-o cu apă fierbinte și au 
limpezit-o cu apă curată. Spre acest sfârșit se folosesc de cel mai curat și 
tare vinars de drojdii pe care îl toarnă înăuntru pe ușiţă, îl fac cu ajutorul 
unei mături în toate părţile şi apoi îi dau fac. În urmă scurg fluiditatea ce-a 
rămas și astupă butea foarte bine. 

Contra durerilor de măsele se recomandă pulberea de pușcă. 
Aceasta se pune în bumbac şi s se vâră în găunoșie. 


Smântâna cea mai bună și mai gustoasă este aceea care se ridică z 
deasupra laptelui în primele 12 ore după mulgere. Cea de mai târziu numai : 


Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din Țara Motilor 69 
set fan a el 39 i a E O LA 8 (LA det Tica a a i aS 


cât strică gustul și bunătatea celei dintâi. După ce unul din smântână se 
face, de sine se înţelege, care unt e mai bun. 


La capătul de jos al pământurilor înclinate e bine a se face o groapă 
adâncă, unde să se adune tot ce spală apa de pe loc şi știut este că spală 
ce e mai bun. De aici toamna iar putem să dăm locului înapoi ce i-au răpit 
văiușurile. 


Ceară fluidă de altoii se pregătește în chipul următor: să se piseze 
rășină albă şi să se pună într-o sticlă tare, umplând-o până la jumătate. 
Peste rășină se toarnă terpentin gros pân! ia 3 din 4 părți ale sticlei. Punem 
peste ele câteva vârfuri de cuţit de pământ roșul (bolus) şi apoi spirt de 
vin tare de 90 grade, atât ca să treacă cu 2 cm peste celelalte materii. Sticla 
se pune acum la căldură și trecând 24 de ore se poate întrebuința, 
scuturându-se mai întâi, ca să se amestece bine. 

Cel mai drăgălaș joc pentru copii este titlul unui Preţ-curent frumos 
„ tipărit şi ilustrat cu mai multe figuri în culori. Citirea lui trebuie s-o 
recomandăm, chiar la locul acesta, tuturor părinţilor ce stau încă pe cugete, 
„când e vorba de ales jucării sau mijloacele de distragere pentru micuţii lor. 
Numeroasele păreri ieşite din condeiul unor pedagogi de renume, ce sunt 
reproduse în cărticica amintită — înlătură orice îndoieli în astă direcţiune şi 
constată a fi de preferat mai pe sus de toate renumitele: Cutii-Ancora cu 
pietricele de edificat, răspândite în cele mai largi cercuri şi care sunt ieşite 
din fabrica'firmei F. A. Richter & Comp., Viena, strada Nibelungen Nr. 4. 
Jucăriile amintite oferă micilor copilaşi cea mai mare distragere prin 
varietatea lor și le ţine luarea-aminte mereu încordată — într-o astfel de 
măsură, că nici un altfel de mijloc de distragere nu poate fi asemănat cu 
acesta. Preţul-Curent amintit se trimite gratuit din partea firmei oricui îl 
-cere, — Adresa pentru ici Richter, Viena, Schillerhof. 

„Amicul "toporul, 1889 


sm. Aeruldin punct de vedere igienic 


Pământul e înconjurat, din toate părţile, de un înveliş de aer de 10-12 
mile geografice în grosime, înveliș ce se numește atmosferă, văzduh. Aerul 
e un bun comun al tuturor vietăţilor şi plantelor. Apăsarea lui, felul cum 
este compus, mişcările, starea-i umedă, dimpreună cu ploile ce urmează 


79 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Tara Motilor 


de aci, în sfârşit, gradul lui de căldură — toate aceste sunt condiţii 
hotărâtoare in privința desfășurării întregii vieți organice pe pământ. — 
Omului e trebuitor aerul de o parte ca materie nutritoare. de altă parte 
fiindcă produce răcirea corpului. In adevărul aerul e tot atât de trebuitor 
ca și pâinea de toate zilele. Se deosebeşte însă de alte materii nutritoare 
întrucât de aer avem trebuinţă neintrerupt: de mâncat însă mâncâm 
numai de câteva ori la zi, pe când de respirat in fiece minut respiră omul 
cam de 16 ori: şi cantitatea aerului pe care o trage in sine un om în vârstă 
în 24 de ore (în număr mijlociu 9000 de litri) intrece de trei mii de ori 
pe aceea a bucatelor vârtoase şi fluide folosite in același timp (cam 3 litri). 
Cu toate aceste insemnătatea aerului adesea e neluată în seamă. După 
ce nu se poate vedea și nici nu costă nimic, nu avem cunoștință cât de 
neapărat trebuitor este el și incepem a-i duce dorul mai ales când se 
impuţinează ori când nu mai e bun pentru respirație, din cauză că e plin 
de necurăţenie. 

Aerul corespunde menirii sale numai până își PE însușirile 
corespunzătoare naturii corpului omenesc. Aerul, în stare curată, e 
compus din nitrogen şi oxigen, lângă care se mai alătură o cantitate 
oarecare de aburi de apă şi acid carbonic. Părţile aceste, ce împreună 
fac aerul, pentru om nu sunt de aceeași însemnătate. 

Grosul aerului îl formează nitrogenul, căci se află în 100 de litri de 
aer cu ceva mai bine decât 78 litre de nitrogen. În nitrogen curat, care 
nu conţine și o anumită cantitate de oxigen, omul se înăbușă, nu poate 
s-o ducă. Dacă însă nitrogenul e amestecăt cu oxigen în măsura cum se 
găsește în atmosferă, apoi el, nitrogenul, pentru respiraţie și-a pierdut 
orice însemnătate, căci corpul omenesc, în stare gazoasă, la nimic nu-l 
folosește. Căci aerul îl tragem în noi pentru oxigen, care nu face făr' a 
21-a parte din 100 părţi de aer. În procesul respirației nitrogenul joacă 
un rol pasiv și poate numai într-atât e de ceva însemnătate, întrucât 
procesul respirației e întocmit conform felului cum e compus azi aerul şi, 
dacă am trage în noi numai oxigen curat, această împrejurare ar modifica 
puțin cursul respirației, schimbând, poate, atât numărul, cât și adâncimea 
răsuflării. Din contra, pentru plante, nitrogenul aerului se vede a avea 
oarecare Însemnătate, deoarece ele, la clădirea corpului lor, au nevoie 
de compoziţii nitrogenice, care, cel puţin în parte, stau în strânsă legătură 
cu nitrogenul aerului. 

Din punctul de vedere al respirației partea cea mai însemnată a aerului 
este oxigenul, din care, precum am zis, în 100 se află 21 de părţi. Acest 


PP. l PERI 


Grigore Sima al lui lon © Scrieri alese din Tara Moților 71 


gaz are — în urma însuşirii sale de a se amesteca ușor cu alte corpuri — un 
preţ. nespus de mare în economia naturii. Oxigenul modifică corpul cu 
- care se împreună. El face focul din cuptor, cum și lumânarea, de arde, 
cu o cale însă tot oxigenul poartă vina că fierul ruginește, lemnul devine 
pufăios şi în urmă putrezeşte. el produce şi descompunerea cadavrelor, 
după moarte, iar în decursul vieţii, lucră neîntrerupt în internul corpului 
omenesc. În cuptor, materia de incălzit nu s-ar descompune, dacă n-ar 
fi oxigenul şi foc și căldură nu am avea, tot astfel au trebuinţă de oxigen 
şi ţesăturile, organele corpului omenesc, care făr' de el n-ar putea 
prelucra materiile nutritoare. ce i se dau și în chipul acesta nu ar fi în 
stare să le preschimbe în căldură şi forță de lucru sau putere. Viaţă nu 
ne putem închipui fără ființa de faţă a oxigenului, ea s-ar stinge, cum 
focul din cuptor se stinge, dacă-l închizi, că oxigenul aerului să nu mai 
poată intra în el. Cu toate acestea, omul poate trăi şi în aerul ce nu conţine 
oxigen tocmai de ajuns, întrucât răsuflarea devine mai deasă. Cu toate 
acestea, aerul își are marginile sale peste care nu este iertat să treacă sărăcia 
` lui în oxigen. Dacă oxigenul nu face, cel puţin, a 14-a parte din sută, 
: apoi nu mai e potrivit pentru respiraţie pentru susţinerea vieţii. Cantitatea 
acestui gaz, dacă se împuţinează peste acest hotar, apoi omul se înăbușe 
< şi urmează moartea. Afară la largul oxigenul nu se poate împuţina 
k într-atât, peste tot cantitatea lui în atmosferă e supusă la puține schimbări, 
se schimbă în margini tare înguste. Dacă unii laudă grozav aerul de munte, 
sub cuvânt că e mai bogat în oxigen ca cel de la şes, apoi noi trebuie s-o 
spunem că tocmai acesta nu este adevărat, cercetările ştiinţifice dau dovezi 
opuse: Anume, cu cât un loc e mai ridicat, cu atât aerul e mai subțire şi, 
prin urmare, mai sărac şi în oxigen, ceea ce are drept urmare că omul la 
munte trebuie să răsufle mai des, din motivul că e mai puţin oxigen ca 

la şes. 
În aer se află oxigen sub formă cu totul deosebită, înțelegem ozonul. 
Acest corp gazos e aplicat în mai mare măsură încă decâf oxigehul, a se 
uni cu alte corpuri şi a le descompune, le face de putrezesc încă mai 
repede. Se vede că pentru susţinerea vieţii omeneşti ozonul nu e neapărat 
“iy trebuitoriu. Aceasta se deduce din împrejurarea că la oamenii ce-şi petrec 
` timpul-mai mult în odăi închise — şi aci ozonul lipseşte cu totul — nu se 
observă conturbări serioase în ale sănătăţii din cauza lipsei ozonului. 
“- Pentru aceea însă Szonul își are însemnătatea sa din punct de vedere 
igienic, după ce el atacă şi descompune astfel de corpuri organice 
plutitoare în aer, care în anumite împrejurări sunt foarte periculoase 


72 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din [ara Motilor 


pentru om. Ozonul în chipul acesta curăţă aerul de unele materii rele. 3 
nepriitoare sănătății. Putem zice că până la un punct el este curățător al +’ 
aerului. De altcum, până azi nu s-a putut adeveri credința acelora care -. 
susţin că ozonul ar impiedica lăţirea bolilor lipicioase. — Fiinţa de faţă în =; 
aer a ozonului nu este totdeauna aceeaşi: el se înmulțește cu deosebire ~ 
pe timp de furtună. formându-se în urma schimbărilor electrice din 
atmosferă. Drept aceea influenţa binefăcătoare a furtunilor asupra 
atmosferei, pe care o curăţă atât de minunat — nu trebuie s-o airibuim 
numai vânturilor și ploii, căci işi are partea sa şi ozonul. —- Ozonul se ` 
produce repede in natură și dispare iarăși repede, deoarece mereu află 
în atmosferă materii organice cu care:se unește. 

Acid carbonic e puţin în aerul liber. Ori de câte ori s-au făcut 
cercetări, s-a aflat câ aerul liber conţine 3-4 pârţi acid carbonic în i 
10.000 părţi. rareori mai mult ori mai puţin. Chiar în oraşele mari, < 
unde atâtea fabrici aruncă nori negri de fum, şi acidul carbonic de .: 
abia se sporește afară in largul. Numai excepţional se adună mult acid ` 
carbonic într-un loc, unde adică străbate el însuși din pământ în 
cantități mai mari ori apoi unde se aprind pe o întindere mai mare 
niscai trestișuri. - Carbonul nu e potrivit pentru respiraţie; focul se 
stinge, iar vietăţile se înăbuşă în el. Puțin, cum se află în aer, e cu : 
totul indiferent și omul poate să sufere cantități mult mai mari, 
bineînţeles, dacă se află şi oxigen de ajuns. În mine (băi) aerul conţine 
mult mai mult carbon, cu toate aceste răsuflarea se îngreunează numai, .: 
când şi lumânarea arde închis, va să zică atunci când aerul conţine. 
acuși 3-4% acid carbonic. 

O parte însemnată a aerului îi formează aburii dă apă. Aerul î 

conţine apă mai multă ori mai puţină, după cum e clima, anotimpul, 3 
mai atârnă încă și de la împrejurarea dacă solul (pământul) e din fire 
apătos ori uscat și în apropiere nu cumva se află mase mari de apă. 
În măsură mijlocie aerul conţine una a suta parte (1%) a volumului 
său aburi de apă, adică 1 litru aburi de apă în 100 litri aer. Aerul rece 
nu poate absorbi și păstra în sine în formă de aburi atâta apă câtă e 
în stare să absoarbă aerul cel cald. După gradul de căldură al aerului 
e diferit, tot așa e hotărâtă și cantitatea maximă de apă, ce poate s-o 
absoarbă în formă de aburi. Când aerul conţine maximumul aburilor, 
ce e capabil să-l absoarbă — atunci zicem că e sătul, plin sau încărcat 
de umezeală. Tabelul ce urmează ne arată câte grame de aburi de 
apă este capabil să absoarbă un metru cub de aer la diferitele sale 
grade de căldură. 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților 73: 


Gradul de Cantitatea Gradul de Cantitatea 
căldură maximă căldură maximă 
al aerului de apă al aerului de apă 

a 12 ` 13 11.2 
-15 1.8 14 11.9 
-10 2.5 15 12.6 

5 3.5 16 13.5 
(9) 4.8 17 14.3 
1 5.2 18 152 
2 56 19 16.1 
3 5.9 20 17.0 
4 6.3 21 18.1 
5 6.7 22 19.3 
6 . 7.2 23 20.4 
7 7.7 24 21.5 
8 8.3 25 22,7 
9 8.8 26 24.2 
10 9,3 27 25.9 
11 10.0 28 275 
12 10,6 29 30.0 


Dacă aerul încărcat cu aburi de apă se răcește, atunci o parte din el 
se preschimbă ori în mici băşicuţe de apă (negură și nori) ce plutesc în 
aer, ori în picuri de apă (ploaie). E lucru ştiut de toți că deasupra locurilor 
apoase, vara, îndată ce soarele apune, se vede beznă. Cauza e că aerul, 
răcindu-se, nu mai e în stare să păstreze, în formă de faze, atâţia aburi 
de apă, câţi putea pe când avea o temperatură mai ridicată, era mai cald. 
De sine se înțelege că aerul deasupra locurilor apătoase, în decursul zilei, 
este plin de aburi. Asemenea fenomene se poate observa și când vântul 
ne aduce din părţile de miazăzi, miazăzi-miazănoapte nori și adeseori ploi. 
Aceşti curenţi de aer umezi și calzi, sosind în clima noastră mai aspră, se 
răcesc şi nu mai sunt în stare să păstreze în formă de aburi toată apa 
ce-o conţin, drept aceea o parte din ea cade jos în chip de ploaie. Dacă 
o pătură de aer, având o temperatură de 20° şi fiind încărcată de aburi - 
de apă până la sătul —se răceşte la 12°, apoi, după tabela de mai sus, 
fiecare metru cub de aer va da 64 gr de apă. Dacă ne închipuim un teren 
de un hectar în extensie și deasupra lui un nor de 100 m înalt, atunci 
pătura respectivă de aer corespunde la 1 milion de metri cubi, iar ploaia 


74 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 


ce cade din el face 6.400 litri. Astfel nici o minune, dacă cu ocazia 
viscolelor apa cugeţi că toarnă. nu altceva. 

De aitcum aerul numai arareori și numai pe timp scurt e încărcat cu 
apă până la sătul; de regulă nu conţine decât 60-80% din cantitatea de 
aburi, ce-i în stare s-o absoarbă. Aceasta împrejurare se numeşte 
umezeală relativă a aerului şi joacă rol în procesul asudării corpului 
omenesc, precum se va vedea mai la vale. căci ea hotărăşte câtă sudoare 
poate să dea corpul afară din sine. Aerul, ce nu e umed cu desăvârșire. 
răcindu-se până la gradul încât aburi are tocmai atâți câţi poate să 
absoarbă — zicem că a ajuns la punctul când care rouă. Astfel de pătură 
de aer numai puţin de se mai răceşte, aburii devin mici picuri de apă 
(cade rouă). Noi judecăm aerul că e uscat ori umed. după umezeala lui 
relativă. Oricât de mică ar fi cantitatea absolută a aburilor aflători în aer. 
noi îl simțim umed, îndată ce e aproape plin, încărcat de ei. În astfel de 
aer obiectele umede nu se usucă sau apoi tare incet. Dacă însă aerul e 
departe de a fi plin de apă, deși cantitatea aburilor absorbiți de el poate 
fi destul de însemnată — ceea ce se întâmplă cu deosebire vara în căldurile 
cele mari — pentru simţurile noastre el apare uscat și obiectele umede se 
usucă iute în urma evaporării (aburirii) repede. Aşadar aerul, ce conţine 
o anumită cantitate de aburi, odată poate să ne apară umed, altădată 
uscat, precum este el rece ori cald. Pentru că aerul rece e încărcat de 
umezeală cu aburi puţini (a se vedea tabelul de mai sus); — pe când 
aceeași cantitate de aburi în aer cald nu înseamnă nimic, după ce el poate 
să mai absoarbă pân’ a fi plin încă de câteva ori atâţia. Intr-o zi de vară 
cu năduf aerul având temperatură de 25° Celsius şi fiecare metru cub 
din el conţinând 12 grame aburi de apă, nouă ni se pare tare uscat, căci 
la gradul de căldură în care se găsește el ar fi în stare să absoarbă 22,7 
de grame de aburi, conţinând însă numai 12 grame umezeala lui relativă 
e numai 52%. Şi iarăși, în dric de iarnă aerul, ce e la punctul îngheţării 
(0*) să conţină numai 5 grame de aburi pentru fiecare metru cub, 
simţurilor noastre apare din cale afară umed. Aceasta din motivul că cele 
5 grame sunt tocmai de ajuns ca aerul — în starea în care se găsește — 
mai mult să nu poată absorbi, să fie umplut, cum se zice. Așadar nu 
cantitatea de aburi aflători în aer îl face pe acela umed, ci umezeala lui 
relativă. i 

Cantitatea absolută a aburilor de apă aflători în aer e cu atât mai mică, 
cu cât ne vom urca mai sus în atmosferă peste suprafața mării. În cele 
mai înalte regiuni, poate că aerul nici nu conține aburi de apă, fiindu-i 


Grigore Sima ai lui lon « Scrieri alese din Tara Moților 75 


temperatura mult prea mică pentru ca aceea să poată evapora. Aerul 
-dinăuntrul continentelor e totdeauna mai uscat decât acela de la malurile 
“mărilor. 

Pădurile sunt de mare însemnătate pentru regularea climei. Ele ţin 
=o aerul umed, fiindcă absorb apa de ploaie în pâmântul lor pufăios. nu 
„lasă ca aceea să se evapore repede. ci o redau treptat și pe rând 
-. “atmosferei, prin ce nu lasă ca aerul să devină prea uscat. ii păstrează 
" umezirea timp mai îndelungat, chiar şi atunci când e secetă. Deci apa de 
“ ploaie are timp spre a se adânci in pământ şi a ieşi undeva iarăşi la lumină 
în formă de izvor. Tocmai de aceea. nimicirea pădurilor este un păcat 
nu numai din punct de vedere economic naţional, ci şi igienic. Unele 
specii de arbori — salcia, plopul — şi ele absorb din pământ tare multă 
"umezeală prin ce contribuie ca acela să se usuce mai iute. 
=>> Aerul afară la largul este tot la un fel. numai cu privire la umezire este 
- deosebire între pătura cutare și cutare. Această împrejurare e vrednică 
“de mirare, cu atât mai vârtos, că el suferă neîntrerupte pierderi. Vietăţile 
trăiesc pe socoteala oxigenului, iar părţile verzi ale plantelor — sub 
influenţa razelor solare — absorb tare mult carbon. Să nu uităm însă că 
„materiile respective în măsura în care se retrag aerului, în schimb, i se și 
redau. Omul și animalele, folosind oxigenul, în schimb, dau afară carbon, 
şi plantele, întrebuinţând carbonul, redau aerului oxigen. De altcum 
oricât de mare e cantitatea gazelor aci amintite, aceea e totuși aproape 
fără nici o însemnătate față de întreg aerul atmosferic. Cantitatea 
„oxigenului din atmosferă e atât de uriaşă, că abia în mii de ani ar putea 
să scadă de la.21% la 20% lasă - chiar când plantele nu l-ar pregăti 
neîntrerupt. Şi în răstimpul acesta să-l consume o mie milioane de guri 
omenești și toată ceata animalelor și plantelor existente. În locuinţele 
omenești, fiind aer mai puţin, lucrul, fireşte, stă cu totul altcum. 

„Schimbările părţilor aerului sunt dar următoarele: oxigenul scade în 
măsură însemnată consumat fiind de oameni și animale prin respiraţie, 
cum şi prin aceea că el se amestecă cu corpurile organice, făcându-le pe ` 
"acelea să putrezească — plantele însă îl redau iarăși atmosferei; — carbonul 
dispare din aer absorbindu-l plantele, pentru care el este o materie 
nutritoare foarte însemnată, dar iarăşi el se formează mereu prin arderi, 
prin descompunerea corpurilor organice, pe lângă aceea și oamenii şi 
animalele îl pregătesc heîntrerupt şi-l înmulţesc. — În fine, nitrogenul nici 
nu se sporește, nici nu scade. 
» Oamenii şi animalele au trebuinţă de aer pentru zeci: Aceasta 
~ va să zică un fel de schimb ce se face între gazele aerului și între sucurile, 


76 l Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 


părţile fluide ale corpului. Procesul acestui schimb este felurit. ca și 
organismul deosebitelor animale. Insectele au canale — ţevişoare — 
anumite pentru răsuflare, care să ramifică în corpurile lor, având în afară 
drept capete o sumă de găurele deschise. Peștii au întocmiri anumite la 
bot. cu ajutorul cărora aleg aerul din apă. Păsările şi animalele răsuflă 
prin plămâni. Râsuflarea e automatică, neatârnătoare de voinţă. Procesul 
e următorul: in corp. cu ocazia neintrerupiului schimb de materie — 
procese chimice — lucrări ce susţin viaţa —. se întrebuințează oxigen, pe 
când carbonul se dă la o parte şi aceasta tot intruna. Aceasta se întâmplă 
aşa. că unele organe de-ale corpului culeg din sângele ce trece prin ele 
oxigenul şi toarnă inapoi, în el, acidul carbonic, pe care îl aleg. Astfel dar 
sângele, ce din corp se reîntoarce prin vene la plămâni îndărăt, e bogat 
în acid carbonic și sărac în oxigen. Cu totul dimpotrivă stă lucrul cu 
sângele arterelor, care pleacă din inimă și se răspândește prin intreg corpul: 
acesta fiind proaspăt, conţine oxigen mai mult şi carbon mai puţin ca 
sângele din vene.” 

În creier există un loc ce se irită îndată ce vine în atingere cu sângele . 
sărac în oxigen (centrul respirației). lritarea acestei părţi din creier numai .. 
dacă se comunică - prin nervi — cu corzile pieptului ce fac ca acela să se 
lărgească. Corzile respective se lărgesc, se lărgeşte pieptul şi se înfoaie 
plămânii. Prin această lărgire a plămânilor, aerul din ele devine mai rar, 
ceea ce are drept urmare că aerul de afară intră numaidecât pe gură şi 4 
pe nări şi străbate prin canalul răsuflului și ramificările lui până în plămâni, 
unde se amestecă cu aerul aflător îp bășicuţele plămânilor. Bășicuţele 
acestea au niște pereţi tare subţire, prin care gazele ușor pot străbate, 
așa că — fiind totodată pereche de un număr foarte mare de vinişoare 
cu sânge — neîntrerupt se face schimb, de-o parte gazele din sânge trec 
în bășicuţele plămânilor şi întors, din băşicuţe străbat iarăşi altele îndărăt ` 
în sânge. Sângele câştigă foarte mult din schimbul acesta. Anume gazele, 
ce din bășicuţele plămânilor intră în sânge, sunt bogate în oxigen şi sărace 
în carbon, pe când cel ce din sânge intră în plămâni sunt bogate în carbon 
şi de oxigen sunt sărace. Gazele respective se curăţă astfel în urma `: 
amestecului aerului de afară cu cel din plămâni. (Desfășurarea mai “, 
îndeosebi a procesului chimic respectiv nu are loc aci.) ' 


* Oamenii nu prea ştiu să face deosebire între venă şi arteră. Arterele se află mai 
adânc, iar venele se găsesc îndată sub piele. Acestea au o culoare vineție, fiind 
sângele din ele sărac. Arterele poartă sângele cel bogat, îl împart în corp și rănirea 
lor e tare gingașă. (Nota Trad.) 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 77 


Putem zice dar că pe calea respirației sângele neîntrerupt se desface 
de acid carbonic și-și însușește oxigen, prin ce iar devine potrivit pentru 
susținerea vieţii. Schimbarea ce se face în aer prin respiraţie ne-o 
înfăţişează cifrele următoare: într-un litru de aer inspirat se află 210 cm 
cubi (21%) oxigen și 0,4 cm cubi de acid carbonic (0.01%). Din contră, 
aerul expirat — dat afară — conţine numai 160 cm cubi oxigen (16%), iar 
acid carbonic în măsură mijlocie cam 40 cm cubi (4%). 

E de mare însemnătate ca aerul pe care il respirăm să fie bun şi curat, 
Aerul liber în toate imprejurările își împlineşte această datorinţă, deşi nu 
putem afirma că ar fi chiar curat. Aerul atmosferic — de afară — devine 
necurat prin corpuri gazoase şi praf. Gaze vătămătoare sănătăţii, cum 
sunt: hidrogenul sulfurat (cu pucioasă). amoniacul, acidul sulfuric, 
carbon-oxidul — numai în mod excepţional pot să devină în aşa cantitate, 
încât să ie stricătoare. pentru că în ce mare măsură s-ar dezvolta ele 

undeva, numaidecât se împrăștie în toate părţile prin aer. 

l Praful din aer e izvorul a mai multor rele. Precum ale lui fire sunt mai 
mici sau mai mari, astfel se poate și observa, mai ușor sau mai greu. Praful 
ce se ridică pe drumuri și străzi se vede bine. fiindcă firele lui sunt 
mărişoare. Devenind aerul lin, el se lasă jos din nou. Acesta e mai mult 
neplăcut, decât primejdios, fiindcă atâță pielița nasului, gâtlejului etc. La 
praful uşor de văzut se numără şi părticelele mici ale cărbunilor, care ies 
din hornurile fabricilor din orașele mai mari. E lucru cunoscut cum în 
- unele orașe englezești oamenii ţin ferestrele tot închise, pentru că, deschi- 
zându-le, se umple locuinţa de un praf fin, negru, pe care ar trebui să-l 
respire locuitorii dimpreună cu aerul și care acoperă toate mobilele cu 
un văl negru. Praful de cărbuni e uneori atât de des, că împiedică chiar 
străbaterea razelor soarelui prin el. Fotografii nu bucuros se așează în 
astfel de locuri. În praful de cărbuni sunt firicele ascuțite care, intrând în 
plămâni mai adânc, poate să rănească pe acelea. Aceasta sẹ întâmplă 
rar, după ce, de regulă, se opreşte în nas, gură şi gât, de unde îl leapădă 
omul afară. 

Uneori praful din aer e mărunt, că nu se poate vedea, făr' numai în 
razele soarelui, ce străbat prin ferestre, când apare ca mici corpuri 
"luminoase. Astfel de praf e atât de fin, că luceşte în aer și atunci, când 
acela numai puţin se mișcă şi se află şi pe vârfurile celor mai *nalţi munți. 

Mai e un soi d& praf, care e atât de fin, încât nici în razele soarelui nu 
se poate observa şi care pluteşte în aer chiar când acela mai deloc nu se 
mișcă. Aci aparţin germenii bolilor lipicioase, a căror prezenţă în aer 
trebuie s-o presupunem. Acești germeni — miasme — se crede a fi niște 


78 Grigore Sima al lui lon > Scrieri alese din fara Moților 


ciupercuţe atât de mici și puţin dezvoltate, că numai sub microscopul de 
o mie de ori măritor se pot descoperi. Nu suferă indoială că în ţinuturile 
unde pătimesc oamenii de friguri (intermitente) cu ridicata (prin ţinuturi 
mlăștinoase), cu deosebire după apunerea soarelui. plutesc în aer un el 
de materii (miasme) de o natură necunoscută incă, periculoase însă, căci 
cel ce respiră astfel de aer capătă frigurile amintite. Se poate că şi pe 
aceştia, ca şi pe alte corpuri organice plutitoare. îi atacă și-i nimicește 
ozonul. Din cele zise urmează cel puţin atât. că praful invizibil e cel mai 
primejdios. De altcum observ că cu ajutorul unor anumite aparate aerul 
se poate curăța de toată pulberea. Bumbacul impiedică străbaterea prin 
el a prafului mai mare. poate chiar şi pe aceea a celui fin; cu mult mai 
bine fac acest serviciu buretele (sponghia) fin. dacă e ud și ștergarul jilav 
împâturit. 

Afară de respiraţie, aerul ne mai face un bine tot atât de însemnat. 
anume el răceşte corpul nostru. În astă privinţă e a se lua în consideraţie 
temperatura (cât e de cald sau rece), umezeala și mişcarea lui. — 
Temperatura aerului e tare diferită pe deosebitele puncte ale pământului, 
așa că deloc nu exagerăm când zicem că — în părțile locuite de oameni 
- deosebirea între extreme (între căldura și frigul cel mai mare) este 
100°C. E adevărată! minune că omul poate trăi în clime atât de 
deosebite. Spre lămurire întrețesem aci o mică explicaţie despre 
temperatura corpului omenesc. 

Precum ştiut este, temperatura corpului este statornică, şi între cele 
mai diferite împrejurări, si tare puţin se schimbă. Aceasta se numeşte 
căldura corpului şi e întocmai atât la oamenii ce trăiesc în climă geroasă 
- la cei din părţile polare — cât și la cei de sub ecuator. Sângele eschimoşilor 
e dar tot atât de cald ca și al Harapilor. Căldura subsuoară e de 37-37,5*C. 
Părţile mai dinăuntru ale corpului sunt ceva mai calde, aşa că în maţul 
gros căldura e de 38-38,5*C, iar sângele din inimă are 390. Corpul 
trebuie să-şi păstreze această căldură, dacă e vorba ca să poată împlini 
fără conturbare lucrările cerute la susţinerea vieţii. Sângele încălzindu-se 
ori răcindu-se continuu, numai cu câteva grade peste sau sub regulă, 
deloc s-a sfârşit cu viața. Se întâmplă fără îndoială că sângele se încălzește 
uneori mai tare ca de obicei, bunăoară când șade omul în soriște sau în 
apropierea focului o când, bolnav fiind, are fierbinţeli. — Asemenea se 
întâmplă că sângele e ceva şi mai rece, de exemplu după o lungă scaldă 
de apă rece. șezând în nea şi în primele zile după boală grea. Schimbările 
aceste în căldura corpului nu este de iertat însă ca să ţină mult și nici să 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 79 


fie prea mari, altcum sunt primejdioase. Nu putem şti pân la ce grad 
poate să scadă căldura corpului, făr' să urmeze moartea, desigur însă că 
sub 20” nu se poate cobori. lepurii de mare, cu care s-au făcut probe, 
răcindu-se corpul lor sub 20°, se prăpădesc până la unul, pe când dup-o 
răcire mai mică, la căldură, iar își vin în ori. Corpul animalelor, ce iarna 
dorm în amorţire, se răcește până la 8° şi chiar mai jos, fără ca din astă 
parte să sutere ceva, Căldura corpului omenesc se ridică mai tare, când 
e bolnav şi are fierbinţeli. De regulă moare omul că are peste 41-41,5*C, 
„ căci la 42,5" unele părţi albuminoase ale sângelui se încheagă, ceea ce 
- de sine se înţelege — face capăt vieţii. Răcirea corpului mai ușor o suferă 
"omul decât infierbântarea lui, la toată întâmplarea însă marginile în care 
"se poate mişca — atât în sus, cât și în jos — sunt mult mai înguste ca la 
“animalele cu sânge cald. 
Cum se poate ca trupul omenesc să-și păstreze căldura sa normală, 
„deşi temperatura aerului ce-l inconjoară aproape pretutindeni e mai joasă 
"şi pe lâng-aceea e atât de schimbătoare? Îmbrăcămintea şi locuinţa o 
; face aceasta cu putință, alăturea cu pielea şi sistemul nervos. 
> Producerea căldurii trupești putem s-o asemănăm cu aceea a focului, 
“numai cu deosebirea că în corp nu ard lemne ori cărbuni, ci bucatele cu 
“care ne nutrim. Un om în vârstă produce la zi 3 milioane unităţi de 
„căldură. Unitate de vârstă numim căldura ce poate face ca 1 gram de 
apă cu 1° să fie mai caldă. Astfel dar cu căldura ce-o produce un om în 
„24 ore am fi în stare să încălzim cam 30 litri de apă de la 0° la 100° — va 
"să zică am fi în stare s-o înfierbântăm pân’ la fierbere. Ni se pare că e din 
cale-atară mare,această cantitate de căldură, dacă vom cerceta însă treaba 
mai cu de-amănuntul, ne vom convinge că e puţină încă față de isprăvile 
“ce are omul a le împlini. 
„Să ne dăm seama cum o lumină de stearină, din care arde la oră 10 
gr, în decurs de 24 ore cel puţin atâta căldură împărtășește aerului din 
jur câtă şi omul. De aci se poate ușor vedea cât de înțelepțeşte 
întrebuințează omul a sa căldură. O parte din căldura ce o produce o 
folosește pentru a-şi susține temperatura proprie, o mică parte se 
'preschimbă în mișcare și numai restul îl dă afară: parte cu aerul ce se 
încălzește î în plămâni, parte prin piele. 
„ Pielea își împlineşte aceasta a sa chemare în felurite moduri: întâi îi 
dă drumul în formă ăe raze, cum o fac aceasta toate corpurile calde; al 
doilea o-comunică, o predă — prin atingere — aerului din jur, și al treilea 
“se mântuie de ea prin aceea că face de evaporă sudorile. E de foarte 


80 Grigore Sima a! lui lon + Scrieri alese din Ţara Moților 


mare însemnătate împrejurarea că corpul nu într-un singur chip, ci în 
trei, poate să lepede o parte din căldură, căci astfel aceste trei moduri se 
suplinesc împrumutat. la caz de trebuinţă. Astfel când corpul nu se poate 
desface de căldura prisositoare prin primele două moduri, atunci intră 
la mijloc al treilea, corpul asudă şi cu evaporarea sudorilor se desface de 
o sumă de căldură. Sunt hotărâtoare în privinţa câilor pe care corpul le 
urmează spre a da afară o parte din căldura sa: obiectele din jurul nostru. 
cu deosebire însă temperatura aerului. — Să cercetâm mai de aproape 
aceste împrejurări. 

Cantitatea căldurii pe care corpul o dă afară ca raze e foarte insemnată 
şi în unele imprejurări face jumătate din întreaga pierdere de căldură a 
corpului. În cazul acesta, un om vârstă pierde pe calea aceasta 11:2 
milioane unităţi de căldură în 24 de ore. De obicei, nu simţim cum căldura 
se răspândește din corp în chip de raze, devine însă simţibilă îndată ce 
avem în apropiere obiecte reci. Dacă stăm in apropierea unui zid rece, 
simțim frigul din partea aceea. Aceasta însă nu că doar ar sufla vânt rece 
din acea parte, ci fiindcă zidului îi împărtășește corpul foarte multă căldură, 
ce trece la zid în formă de raze. Pășind iarna într-o odaie în care numai 
din când în când se face foc, simţim timp îndelungat cum trec prin corp 
fiori reci, deşi focul arde vrăjmaş și aerul e cald de ajuns poate, spre a se 
afla omul bine în el. Cauza e că pereții şi mobilele nu s-au încălzit încă 
îndeajuns şi răpesc de la corp fiori reci, deşi focul arde vrăjmaș şi aerul e. 
cald de ajuns poate, spre a se afla omul bine în el. Cauza e că pereții și 
mobilele nu s-au încălzit încă îndeajuns şi răpesc de la corp prea multă 


căldură, de aici fiorii reci. Precum neplăcută este prea marea pierderea 4 


căldurii ce corpul nostru o produce, asemenea neplăcut este când 
procesul acesta e prea redus sau chiar împiedicat. Așa ceva se poate 
observa când e adunare mare de oameni într-o localitate închisă, Aci, 
fiind înconjurat tot de oameni — corpuri asemenea calde — omul nu se `; 
poate desface de o parte a căldurii, nefiind obiecte reci care s-o poată : 
primi. De aceea, chiar nefiind nu știu ce căldură mare înăuntru, simţim 
totuși că nu mai putem, ne înăbușim, după ce corpul nostru primește 
înapoi de la corpurile din juru-i căldura pe care o şi răspândește și de 
care ceilalţi încă n-au trebuinţă. 

Căldura pe care corpul o pierde pe calea conducerii face cam 25% 
(uneori mai mult) din întreaga căldură răspândită de corp. Sub 
conducere înțelegem împrejurarea că noi încălzim aerul ce vine în: 


nemijlocită atingere cu corpul nostru. După ce aerul încălzindu-se devine -A 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Moților 81 


mai rar şi prin urmare mai uşor, de aceea el e nevoit a se înălța sus, făcând 
loc la altul mai rece. care iarăşi are aceeași soartă. Astfel, fiecare om 
produce în jurul său o neîntreruptă mișcare de aer (curent). ridicându-se 
pe lângă el în sus tot întruna aer încălzit de el însuși. Pierderea prin 
conducere a căldurii trupești e cu atât mai însemnată. cu cât aerul e mai 
rece și cu cât se mișcă mai repede (vânt). De aci ne putem explica 
plăcerea ce-o simţim într-o zi călduroasă de vară. dacă trage niţel vântul. 
cm și împrejurarea că în călduri mari ne facem înșine vânt cu pălăria ş.a. 
Vântul aduce în atingere cu corul înfierbântat tot pături noi de aerul prin 
ce îl pune în stare de a se desface de mai multă căldură. Acelaşi înțeles îl 
are şi umbra. Ea nu numai că ne apără de razele fierbinţi ale soarelui. ci 
totodată aerul din ea, fiind mai rece decât cel din sorişte. se produce un 
fel de vânt în ea. De aceea simţim că ne răcorește, Influenţa vântului se 
măreşte încă pe timp călduros prin aceea că şi sudorile evaporă mai 
repede, şi anume cu atât mai repede, cu cât e și aerul mai uscat. Cât de 
simţitori suntem în privinţa pierderii căldurii trupeşti prin conducere ne 
putem da seama din ceea ce se petrece cu noi cu ocazia unei scalde. 

apa primeşte şi conduce căldura mai bine decât aerul. În apa a cărei 
temperatură nu se ridică făr' numai câteva grade peste 0° — îmbrăcaţi 
bine şi ne clănţăne toţi dinţii din gură şi în scurt timp am muri din cauza 
frigului. Aerul tot atât de rece uşor îl suferă omul, dacă e bine 
înveşmântat. De ce? — Am spus mai sus. Această influenţă a unei scalde 
reci, numai din pierderea căldurii prin conducere, ne-o putem explica 
după ce celelalte două căi sunt în închise acușşi. 

Când corpul se odihnește, atunci pierde din căldură prin piele şi cu 
apa ce evaporă din plămâni cam 20-25% din pierderea sa totală de 
căldură. Anume un om în vârstă — prin piele, și cu ocazia respirației 

` (răsuflării) — când corpul său odihnit este, dă afară, în măsură mijlocie, 
cam 900 gr aburi de apă. După ce, ca să prefacă 1 gr de apă în aburi, se 
cer 560 unităţi de căldură, aşa corpul nostru pierde la zi, prin prefacerea 
apei de el în aburi, 504.000 unităţi de căldură." Aceasta cantitate poate 
fi însă şi de 2-3 ori mai mare, dacă înăuntru, în corp, procesul schimbului 
în materiale organice este şi el mai mare, de exemplu: la muncă grea şi 
stăruitoare sau şi în alte împrejurări, ce ajută prefacerea apei în aburi — 
când bea omul Aluidităţi fierbinţi şi când petrece mult în aer uscat. Astfel, 
„la muncă grea pierde omul prin piele şi plămâni 200 gr de apă în 24 ore, 


* Vezi mai sus, că ce va să zică unitate de căldură. 


: i 


82 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților 


ceea ce corespunde la 1.200.000 unități de căldură. Aci-şi află înțelesul 
împrejurarea că sângele omului nu devine mai fierbinte cu ocazia săvârșirii `; 
unui lucru greu. din contră, căldura lui se impuținează niţel, ceea ce s-a i5; 
adeverit prin mai multe încercări făcute în astă direcție ṣi s-a experimentat 
şi cu ocazia urcării de mari şi înalți munţi. Despre împrejurarea că prin 
evaporarea apei de pe suprafața corpului pielea se răcește — se poate 
convinge oricine, căci n-are decât să-şi ude degetul și să-l ridice sus. 
Simţi-va îndată că partea degetului aflătoare în direcţia încotro suflă vântul 
e mai rece decât cealaltă lature. și anume din motivul că de acolo apa 
dispare — evaporă — mult mai repede. Aceeaşi incercare o putem face 
dacă vom sta la aer unde trage niţică boare, cu întreg corpul ud. Acesta 
ne va zbici şi răci mai iute decât aerul ce are aceeaşi temperatură, dar 
care stă baltă. Lucrul stă aşa, că aerul neavând mișcare mai însemnată. 
cel ce-i în atingere cu pielea absoarbe aburii de apă și rămâne locului 
pentru un timp oarecare, drept aceea corpul se zvântă anevoie, pe când 
trăgând boare ori vânt, aerul, cum vine în apropierea corpului ud, 
absoarbe o cantitate oarecare de apă şi şi-o ia mai departe, făcând loc 
altei pături de aer, ce iarăşi se-ncarcă de aburi şi du-te, așa. că evaporarea 
merge foarte repede. 

Lucru natural că evaporarea (prefacerea apei în aburi) e Woka 
de la împrejurarea cât este el aerul de umed. Dacă aerul e prea încărcat 
de umezeală, atunci proba cu degetul ud anevoie va reuşi, căci în cazul 
acesta evaporarea merge atât de anevoie, că apa dispare tare încet și nu 
putem observa răcirea numaidecât a ugei laturi a degetului, după cum 
s-a zis mai sus. Când însă aerul — prea umed fiind — împiedică evaporarea 
apei de pe piele, cu o cale și ieșirea căldurii din corp o reduce. Acest caz 
cu deosebire atunci e bătător la ochi când aerul e tare fierbinte. De aceea 
mult mai greu suferă omul aerul fierbinte şi umed decât aerul ce, având 
aceeași temperatură, e uscat totodată. Cauza e că în cazul din urmă 
corpul se răcoreşte niţel prin evaporarea ce mereu se urmează, pe când 
în cazul dintâi aceea e redusă mai la nimic. Cunoscut lucrul este că în 
zilele fierbinţi şi uscate ale verii — chiar să nu lucreze omul nimici şi nici de 
asudat să nu asude — ud se produce puţin, din cauza că - între 
împrejurările zile - o mulţime de apă evaporă prin piele, făr' ca omul 
s-o poată observa. E drept că aerul umed e mai bun conducător de 
căldură ca cel uscat, căci aburii pot să absoarbă mai multă căldură decât 
aerul. Deosebirea însă, în astă privință, între aceeași cantitate de aer, nu 
e mare. Corpul se desface, prin conducere, de o părticică de căldură, 


Grigore Sima al lui lon * "Scrieri alese din Țara Motilor 83 


pentru aceea însă totuși se înfierbântă, după ce evaporarea e tare redusă 
‘şi câștigul prin conducere e mai mic decât pierderea, că evaporarea e 
împiedicată. Urmarea, că în aerul umed, de regulă. pierderea căldurii e 
„ „mai mică, Mai ales când aerul e tare cald și umed cu o cale, împiedicarea 
c evapotării în mai mare măsură împiedică răcorirea corpului decât poate 
< ajuta și suplini această stagnare conducerea căldurii prin aerul umed. Când 
e joasă temperatura, când și așa evaporarea e mai neînsemnată, aerul 
:: umed poate răpi de la corp mai multă căldură decât cel uscat. Cu toate 
aceste nu putem atribui numai aerului umed și rece neplăcerea ce ne 
. 'cauzează. Veşmintele încă își au partea lor destul de însemnată în astă 
¿+ direcţie, căci acele, străbătute de aerul încărcat de aburi. se umezesc şi 
ele. devin conducătoare mai bune de căldură şi răpesc de la corp mai 
“multă căldură decât aerul uscat. Mai amintesc încă și împrejurarea că 
i gradul de umezeală al aerului are mai mare influenţă asupra pierderii 
+. căldurii decât gradul de căldură al lui. Se poate dovedi cum deosebirea 
între pierderea căldurii în aerul cu desăvârșire umed și cel cu desăvârșire 
“uscat e cu mult mai însemnată decât aceea dintre a aerului rece şi cald. 
E interesant acum a vedea cum organismul nostru trupesc e în stare 
ă regleze pierderea căldurii după împrejurări şi anume cu ajutorul pielii.“ 
ielea are acea însușire că poate întocmi între anumite margini desfacerea 
„corpului de căldură, după starea şi ființa aerului. Fiecare din noi știe că 
l atunci când ne este tare frig, pielea îşi pierde culoarea sa obișnuită. Cauza 
- Že că țesuturile ei se contrag, se adună de la sine, ceea ce are drept urmare 
„că se strâmtează şi vasele purtătoare de sânge, aşadar pielea capătă mai 
“puţin sânge şi: mai puţină căldură din internul corpului, când însă ea 
© + primeşte puţin, de sine se înţelege că nu poate să dea mult. Astfel pielea 
„aceea vineţie ce-o avem în geruri mari, pune frâu pierderii prea mari de 
căldură. — De altă parte a bună seamă e cunoscut înaintea cititorului cum 
„în călduri mari pielea se întinde şi se roşeşte. În cazul aceşta-țeșuturile ei 
„se răresc, vasele ce conduc sângele devin mai largi, o mulţime de sânge 
“ năpădește la suprafaţă, care aci se înfierbântă și asudă. În starea aceasta 
` corpul se desface de căldura prisositoare pe toate trei căile amintite. 
'-. Lucrarea aceasta a pielii e neatârnătoare de voința omului — ca şi 
“răsuflărea — ea se face prin anumiţi nervi, isprăvile cărora nu le putem 
-inira aci. Atât amintesc numai, că arterele fine aflătoare la suprafaţa 


* Căldura ce iese cu aerul ce-l: răsuflăm o lăsăm la o parte. după ce ea e mult mai 
neînsemnată, decât ca să fie trebuinţă a o ţinea şi pe ea în vedere. 


84 Grigore Sima al lui lon *« Scrieri alese din [ara Motilor 


corpului sunt învescute în nervi motrici (care fac mişcarea), aceia ; 
iritându-se (ațåțându-se), fac pe artere de se contrag, se strâmtează, când ~ | 
însă nervii aceia sunt osteniţi ori neputincioşi, atunci arterele se lărgesc. ` 
Frigul pe nervii aceştia îi aţâţă, iar căldura îi lâncezeşte şi face trândavi, 
așa că frigul şi căldura au fiecare altă influenţă asupra pielii și arterelor. - 
Afară de aceasta mai e și în creier un anumit loc. de unde le vin nervilor < | 
amintiți poruncile spre a se pune în cutare stare, căci creierul stă în +t 
neintreruptă legătură cu nervii simţitori răsfiraţi prin piele și numaidecât ! | 
primeşte inştiințare despre starea aerului. Așa numai putem inţelege cum . 
se contrage și se intinde pielea deodată peste întreg corpul, deşi poate .:; 
numai o parte din ea este în atingere cu frig ori câldură mare. 

Încâtva chiar şi prin ţinuta corpului suntem în stare a întocmi căldura i 
lui după plac. aşa că facem suprafaţa corpului, după împrejurări, uneori. :;.| 
mai mare, alteori mai mică. În nopţile călduroase de peste vară ne. | 
acoperim numai c-o haină uşoară și ne întindem atât mâinile, cât și ` 
picioarele, anume ca să cuprindem loc mai mult, cu mai mult aer să vine : 
corpul în atingere și mai-multă căldură prisositoare să ne părăsească. larna . 
însă, dacă e cam frig în casă, ne acoperim c-o haină groasă şi ca nici. 
așternutul, nici aerul să nu ne poată lua prea multă căldură —.ne facem. 
numai semn, ne lipim mâinile şi picioarele de trup - ba ne îngrijim ca ` 
nici căldura ce iese cu aerul din plămâni să nu se piardă, de aceea, până . 
se încălzește aşternutul, şi pe cap ne-acoperim. ii 

Fără îndoială e o mare bunătate pentru om însușirea amintită a pielii, 
căci prin aceasta, până la un loc reglează căldura corpului ea singură, | d 
deși temperatura aerului e atât de schimbăcioasă şi în chipul acesta ne |! 
face încâtva neatârnători de la îmbrăcăminte. De aceea ne simţim rău 4 
îndată ce pielea e conturbată în lucrarea sa, când acest regulator nu e în“ 
ordine, sau când trebuie să facă mai mult decât e în stare. Să ne aducem ; 
aminte cât de trândavi şi fără vlagă suntem într-o zi de vară cu năduf. 
deşi suntem îmbrăcaţi în veșminte subțire. Că razele soarelui ar fi de vină .; 
nu putem zice, pentru că se poate întâmpla și când e cerul noros, ba: 
chiar și noaptea. Cauza este că în aerul liniştit și fierbinte corpul numai “ 4 
de puţină căldură se poate scăpa, că sângele se reîntoarce în organele *. | 
interne ale lui mai cald ca de obicei, nu s-a putut desface la suprafaţa, |. 
corpului de toată, ci numai de o parte, din căldura-i de prisos. i 


* Nervii se cheamă niște mici şi subțiri aţișoare. Întreg corpul e străbătut de nervi. i 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Moților 85 


Cât e de grea și primejdioasă reglarea după trebuinţă a căldurii corporale 
într-un aer fierbinte, umed și care stă baltă, așa zicând — ne-o dovedește 
îndeajuns boala numită batere de soare (Sonnenstich). Fiinţa acestei 
boli zace în împrejurarea că sângele nu mai se poate desface de căldura 
prisositoare, el se infierbântă mai tare decât poate să sufere inima, pe care 
putem zice c-o inveninează, așa că numaidecât omul se simte rău, e 
înfierbântat peste măsură. inima-i bate mai repede, îl doare capul și leşină. 
Mai târziu se simte bolnavul slab din cale afară. răsuflarea i se îngreunează, 
e tot buiguit de cap și in curând urmează moartea, pentru că inima nu 
mai poate funcţiona (lucra). De boala amintită pătimesc mai ales soldaţii 
şi anume din cauza că fac strapţii lungi și ostenicioase în călduri de cele 
mari, încărcaţi cu tot ce au, afară de aceea merg înghesuiți și cu veșmintele 
strânse pe lângă ei, ceea ce are drept urmare că reglarea căldurii corpului 
e îngreunată. Pe deasupra, nu-i iartă nici să bea apă. Nu numai expus 
razelor soarelui se poate omul prăpădi în chipul acesta. În India pătimesc 
şi de acei soldaţi care şed molcolm în cazarmă, ba s-au întâmplat cazuri 
când cerul este noros. 

Asemenea e neindestulătoare reglarea temperaturii corpului când aerul 
deodată se răcește. Dacă vom expune corpul înfierbântat aerului rece, deși 
aparatele reglatoare de căldură ale corpului nostru numaidecât se pun în 
mișcare, e cu putinţă totuși ca arterele să nu aibă timp de ajuns spre a se 
contrage şi să pierdem la moment o însemnată cantitate de căldură. Afară 

„__ de aceea sângele răcindu-se, numaidecât dă năvală spre organele interne, 

„__ aşa că acele devin prea pline, poate că se şi prea răcesc cu o cale. E foarte 
` probabil că de aci își au începutul multele boli ce urmează din răcire. De 
„aceea e consult a nu ne expune momentan la schimbările tare repezi ale 
temperaturii, ci treptat numai, dând timp corpului ca el să-şi poată de cu 
vreme întocmi aparatele sale reglatoare după împrejurările schimbate acuşi. 
Nu e cu cale dar a te arunca în apă rece cu corpul înfierântat, nici a te 
expune curentului rece de aer, când sudorile curg șiroaie de pe tine. Ne 
vom căi amar, dacă vom cere prea mult de la organele ce atât de minunat 
reglează temperatura corpului nostru. E probabil că schimbările repezi ale 
temperaturii tocmai de aceea sunt vătămătoare sănătăţii, fiindcă ele 
câiiturbă corpul în funcţiile amintite ale sale. Ştim că în partea de mijloc a 
Europei cele mai.sănătoase luni sunt cele de toamnă şi morţi dese se 
întâmplă între iarnă şi primăvară. Aceasta ne-o putem explica din 
împrejurarea că spre sfârşitul verii şi toamna, pân' la un timp, temperatura 

e mai statornică, pe când iarna şi primăvara e supusă la mai multe şi mai 


86 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Motilor 


mari schimbări. O simt aceasta şi cei ce pătimesc de piept. Mulţi din ei au 
dus-o peste iarna cea mai grea, de cu primăvară însă pleacă pe ceea lume. 
În timpul acesta un catar ușor de plămâni şi poate fi cu punere de cap. 

Corpul e tare simţitor, dacă nu se răceşte la un fel pe de toate laturile, 
ci mai mult de-o parte decât de alta. O fac aceasta curenţii de aer. Nu fără 
temei se feresc oamenii a şedea. intr-o casă. la un loc unde trage vântul, 
fiind uşa deschisă şi un ochi de fereastră spartă: și nu fără temei se pun în 
sarcina lui durerea de măsele. catarul (trocna) şi dureri reumatice (de 
oase). Simţim curentul de aer rece. dacă ne atinge numai o lature sau numai 
o parte din corp. precum şi atunci când avem in apropierea noastră un 
obiect rece, de exemplu un zid umed. Latura dinspre zid a corpului pierde 
mai multă câldură decât cealaltă. In ambele cazuri - și când avem de a : 
face cu-n curent de aer și când avem lângă noi un obiect rece — lucrarea 
reglatoare de căldură a corpului se conturbă, nervii, ce pun în mișcare 
arterele, fac de acelea se contrag peste întreg corpul, nu numai peste partea 
răcită, aşa că împărţirea sângelui va fi corespunzătoare laturii cu pricina și 
nu cerințelor părții neexpuse curentului ori zidului. Impărțirea sângelui va 
fi nenaturală, organele interne vor fi prea pline de el. În chipul acesta se 
nasc: durerea de foale — de care ai parte adesea, cum ţi-a răcit şi umezit 
prea tare picioarele —, apoi tot de aci își are începutul durerea de măsele, 
catarul de plămâni ș.a. Nervii ce reglează ieşirea căldurii din corp sunt 
deprinși a tocmi treaba astfel ca pe de toate laturi căldura din noi să se 
depărteze la fel. Când dar în o latură a corpului a intrat schimbare, ei 
numaidecât primesc ştire şi strâmtează tăate arterele de la suprafaţă, ca şi 
când întreg corpul nu numai o parte din el ar fi în atingere cu un curent 
ori obiect rece. Drept aceea, curenţii reci de aer și zidurile umede sunt `; 
periculoase anume, fiindcă nu răcesc întreg corpul la un fel, ci numai o 
parte din el și prin aceasta seduc nervii și-i dreg de pun la cale strâmtarea 
arterelor şi în partea corpului unde n-ar trebui s-o facă. Afară la largul de 
câte ori nu petrece omul zile întregi în curenţi de aer foarte puternici 
(vânturi), cu toate aste nici habar n-are, anume fiindcă întreg corpul e 

„cuprins de vânt şi nu numai o parte din el, drept aceea nervii îşi fac treaba 
de minune. 

Aerul în jurul nostru se mișcă neîntrerupt, noi însă nu simţim mişcarea 
lui decât când aceea face la secundă cel puţin un metru, Dacă mişcarea 
aerului, dac-o putem simţi o numim vânt. Afară la largul mişcarea aerului 
e felurită cu privire la repezimea cu care aleargă; — putem însă zice că 
mișcarea lui mijlocie e de 3 metri la secundă. Când aerul se mişcă cu 


N 
Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Moților 87 


- repezimea amintită, un om în vârstă vine la oră cu 11.000 metri cubi de 
"aer în atingere, dacă socotim de un metru suprafaţa corpului expusă 

: K aerului. De aici putem vedea de ce mare însemnătate este petrecerea în 

“ aer liber, din punct de vedere al reglării căldurii trupeşti. 

$ Vântul e de mare preţ pentru noi. El împrăștie pătura de aer stricat de 

: ` pe suprafața pământului în marea de aer şi-o înlocuiește cu aer curat și 
"sănătos, care ne face bine. El este dar primenitorul sau curăţitorul natural 
: al aerului. Dacă nu suflă vântul mai întins, atunci din cauza asta starea 
; l sanitară se înrăutățește. căci aerul mai ușor se încarcă de materii sticătoare 

şi în timp foarte cald şi lin nu ne putem dezbăra cum se cade de căldura 

=» de prisos a corpului nostru. De altcum, când se zice că aerul stă baltă, asta 
- nu e de a se înţelege ca şi când în astfel de caz el ar fi cu desăvârşire 
*: nemișcat, pentru că aceasta numai adevărat nu este. Aerul chiar când la 
„>. părere stă baltă, face totuşi pe nesimţite o cale de 1/2 metru la secundă, 
“adică 5 kilometri la oră. Boarea sau jeliţa are o iuțime cam de 2 metri la 
secundă; — vântul mijlociu 10 metri, iar vijelia cam 40-50 metri. — Vântul 
ajută depărtarea căldurii de prisos din corp şi zăduful ni-l face mai uşor de 
răbdat; — de altă parte însă, tot el poartă vina că frigul uneori ne pătrunde 
până la os. Aci de altcum e a se lua în socotinţă și direcțiunea lui — dincotro 
suflă — după ce de aci atârnă starea lui rece, caldă, umedă ș.a. Vânturile 
< reci şi uscate — cele ce suflă dinspre miazănoapte și răsărit — ușor pot să fie 
$. vătămătoare pentru organele respirației, ba ne aţâţă și sistemul nervos, 
„însă, dacă-s foarte repezi, ele ne întăresc și ne fac vitali. Din contră, vânturile 

„ calde și umede — cele dinspre miazăzi, miazăzi-apus — împiedică evaporarea 
e sudorilor prin piele, ne fac trândavi şi osteniţi; schimbarea repede a direcţiei 

E vântului are aceleaşi urmări ca şi schimbările repezi ale temperaturii aerului, 
' cu atât mai vârtos, cu cât, de regulă, când se schimbă direcția vântului, şi 

„da temperatura aerului se înalță ori scade. : 

i Apăsarea aerului (greutatea lui) încă-și are însemnătatea Sigienică. 
"Greutatea cu care el apasă suprafaţa pământului e tocmai așa de mare, 
“ca şi când în locul lui pământul ar fi cuprins într-un înveliș de apă de 10 

EA metri înalt, ori într-unul de mercur (argint viu) de 760 milimetri. Apăsarea 

„cea mai mare o.are aerul în linia suprafeţei mării, cu cât omul se înalță 

4 ‘peste această linie, cu atât greutatea sau apăsarea lui se micşorează și anume 
„i la fiecare 10-14 metri în măsură corespunzătoare unei pături de argint 
T viu de 1 milimetru în grosime. La o înălțime de 5200 m greutatea aerului 
"e numai pe jumătate ca la malurile mării. — Când arată barometrul 
“ (măsurătorul greutății aerului) 760 milimetru, atunci apăsarea aerului face 


88 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din [ara Moților: 


1033 gr pentru fiecare centimetru pătrat. Judecându-se suprafața corpului .. 
unui om de statură mijlocie la 15-20000 cm pătraţi, greutatea ce aerul i-o: 

încarcă în spinare - vorba românului - face 15-20000 kilograme. Noi: | 
aceasta greutate nu o simțim, fiindcă vine cu aceeaşi putere din toate părțile | 


şi apasă în toate direcţiile; — pe lângă aceea, corpul nostru însuși e străbătut”. | 


in toate părțile de aer și apăsarea acestuia e întocmai cu a celui de afară. * | 
Potrivirea între apăsarea aerului de afară şi împotrivirea celui dinăuntru: 
se produce numaidecât, şi când greutatea aerului de afară se schimbă, 
dacă aceasta schimbare nu e prea mare. De aceea poate omul suferi tot. 
felul de schimbări privitoare la apăsarea aerului și o duce atât pe înălțimile - 
munților. cât şi în fundul minelor (băilor). Dacă se intâmplă uneori de... 
schimbările repezi și mari atmosferice arătate de barometru sunt însoţite . 
şi de schimbări în starea sanitară a populaţiei, asta nu e urmarea schimbării. 4: 
ce s-au produs în greutatea lui. ci-și are temeiul în împrejurarea că aerul. | 


însuși e altul: s-a schimbat temperatura lui ori umiditatea, vânturile au apucat: + 


altă direcţie ș.a. ii 

Dacă mergem repede de la un loc unde apăsarea aerului e mare, la“, 
alt loc, unde aceea e mult mai mică, e cu putinţă ca în funcționarea: $ 
organismului nostru să se întâmple lucruri neplăcute. Aeroriauţii — cei; -f 
care se înalţă sus în aer cu balon —, care se ridică deodată repede în. - 


înălțime văzduhului, suferă mult din cauza că au ajuns iute din aerul: | 


nostru greu, sus, unde acela este mult mai rar și mai ușor. Reducându-se 
' deodată apăsarea ce aerul greu de jos o făcea asupra corpului şi a 
arterelor aflătoare la a lui suprafaţă, se produce o neregularitate în. 
circulaţia sângelui. Afară de aceea şi respiraţia devine mai grea, pentru. 
că aerul mai rar fiind, cu o cale e și mai sărac în oxigen. Nici o mirare: 
dar, dacă aeronauţii ce s-au ridicat foarte sus sunt cuprinși de batere de: 
inimă, respiraţie grea, greață, le curge sângele pe nas şi pe gură, devin: | 
somnoroși şi cuprinși de mare slăbire ş.a. ~ pân’ ce ameţesc şi uneori". £ 
chiar şi de viaţă se mântuie. — Același lucru se poate observa cu ocazia: 
urcării de munţi mari, numai cât în măsură mai mică. La 1000 metri: 
înălțime oamenii mai gingași capătă batere de inimă, urcându-se și mai: 
sus, adesea le porneşte sângele pe nas, pe gură şi pe urechi — lângă care: 
se mai adaugă: dureri de cap de cele tătăreşti, osteneală la cea mai mică, 
opintire; mai departe vomă și un somn ce te trage jos la pământ. Pe.: 
oamenii nervoși îi vedem aţâțaţi şi în neputinţă de a putea să adoarmă, 
la o înălţime numai 1500 de metri. Acestora numai cu mare băgare de. 
seamă le putem da sfatul ca să petreacă sus în aer de munte. Tot așa stă 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Motilor -89 


treaba şi cu cei ce au boli de inimă, căci a lor stare încă se înrăutățește în 


„ aerul de munte. Că pe cei mai mulţi oameni aerul de munte îi întărește 


asta e adevărat și vine a se atribui împrejurării că astfel de aer face ca 
sângele să circule mai repede prin crop și pe nervi încă ţine în stare mai 
sprintenă, prin ce unele lucrări chimice ale organismului se îndeplinesc 
mai repede şi mai cu multă tărie. De altcum, în împrejurări climatice 
potrivite. chiar și la o înălţime de peste 3000 m și unde apăsarea aerului 
e sub 500 milimetri. şi o duce bine omul și rămâne întreg şi sănătos. Cei 
născuți şi crescuţi in aşa aer, fireşte, îl rabdă uşor. pe când străinilor, 


nedreprinşi cu el. le cade mult mai greu. 


Igienic vorbind, aerul şi lumina stau în cea mai strânsă legătură și în 
mintea noastră abia putem să ni le închipuim despărțite deolaltă. Razele 


“-soarelui au o influență deosebită asupra sănătăţii, nu numai fiindcă 


încălzesc aerul. ci ele luminează şi produc isprăvi chimice. De mult se ştie 
că cele mai multe din plante nu pot costa fără lumină solară. lumina zilei: 
materiile mirositoare ale plantei, cum și cele verzi se pot produce numai 


„sub influența luminii: lipsind aceasta, apoi în țesuturile plantei se 


îngrămădeşte mai multă apă, peste tot ele apar ca şi când ar fi înfoiate şi 
au o faţă gălbenie. Planta în a sa creştere e cu totul atârnătoare de lumină: 
părţile verzi ale ei numai ziua sorb acid carbonic din aer, ca să-şi însușească 
cărbunele, nutrimentul ei de căpetenie — noaptea şi ele, ca și omul, trag 
în sine oxigen. De aci se vede cum întunericul 'schimbă în corpul plantei 
cele mai de căpetenie procese chimice. În viața animalelor nu atât de 
uşor, dar se poate totuși observa lucrarea luminii. Deşi întunericul nu 
schimbă mersul nutririi oamenilor şi animalelor, are totuși influenţa că-l 
mai îngreunează, îl face mai chitinel, procesele chimice care se petrec în 


-~ organism merg mai încet în deplinire. Animalele ce și-au petrecut timp 
„. îndelungat în întuneric sunt leneșe, puţin simţitoare. Din ouăle de broască 
nu se pot dezvolta animale asemenea părinţilor, în lipsatluininii: E lămurit 


că razelor violete ale soarelui încă trebuie să le facem parte cuviincioasă 
în creşterea și dezvoltarea plantelor şi animalelor, ca și căldurii şi luminii. 


Aceasta ne-o dovedeşte, între altele, împrejurarea de mult știută, că 


geamurile (ferestrele) vinete şi violete de la casele de flori au o influenţă 
tare binefăcătoare asupra creșterii acestora. Se susţine că și cailor le merge 
tare bine în grajduri prevăzute cu ferestre violete. Pe timp umed, cu 


. negură și iarna iarăşi, lumina soarelui tare puţină influenţă are, căci razele 


„așa-numite chimice anevoie pot răzbi prin aerul umed — asta bine o ştie 


fiecare fotograf. 


90 Grigore Sima al lui lon «e Scrieri alese din fara Motilor 


_ E tare primejdios pentru om dacă în locuința lui nu intră lumină. 
Întunericul și umezeala e partea locuințelor joase și ascunse. Urmările 
unei astfel de locuinţă se văd în faţa pălită și veştedă a celor ce șed în ele. 
Mai ales suferă copiii care nu prea umblă pe afară: ei sunt slăbuţi, pătimesc 
adesea de așa-numita boală englezească — un fel de umflături de oase — 
„tot mereu li se conturbă mistuirea. o duc rău cu gâlcile. pielea le este 
fără vlagă și toată crete, ca la bătrâni. | 
O deosebită influenţă are lumina asupra stării noastre sufletești. 
Cu zilele de primâvară ce cresc mereu, cu razele dulci ale soarelui, ce 
reinviază întreaga natură. in multe suflete serbede şi posomorâte incolțeşte 
voia bună, mulţi se cred și simt ca şi întineriți, setoşi de viaţă - pe când 
zilele neplăcute şi încărcate de beznă ale lui decembrie ne fac trişti și lipsiți 
de avânt. Sub influenţa luminii puterile sufletești sunt mai vii. crește 
puterea de viaţă și simţiri plăcute se nasc în noi. De altcum sunt și de 
aceia pe care lumina zilei îi face nervoși, peste tot îi ațâţă, pe când o locuinţă 
numai pe jumătate ~ sau chiar întunecoasă, le cade bine. Mulţi sunt care 
nu pot să adoarmă, când luna revarsă lumina-i blândă pe pământ, nopțile 
lipsite de întuneric nu le priesc. Şi iarăşi oamenii slabi şi cei cu sufletul 
neliniștit urăsc adesea intunericul. O lumină siabă în odaie le readuce 
dorita liniște. 
(După „Higiena poporală”. de dr. Erismann) 
Grigore Sima al lui lon 


Îngrijirea albinelor primăvara 


Îndată ce razele dulci ale primăverii se arată, albinele pornesc la lucru. 
Ele ies cu capul înapoi. fac în zbor târcoale din ce în ce mai mari, studiind 
împrejurimea cum se cade, ca să știe unde le este locuinţa, unde au să se 
reîntoarcă, făr' să rătăcească. 

După ce albinele au făcut întâiul zbor de a locului recunoaștere, nu 
este iertat a muta coșniţa în alt loc, căci în cazul acesta ele nu-și mai regăsesc 
casa și sunt expuse pieririi. Cu ocazia primului zbor al lor, trebuie să fim cu 
deosebită luare-aminte care familie cum se poartă, căci de aci luăm 
cunoştinţă în ce.stare se află fiecare din ele. 

Familiile ce nu vor să iasă nicidecum din coșniţă, deşi timpul frumos 
este, trebuie silite s-o facă, bătând cu degetul pe coșniţă de câteva ori şi, 
dacă tot nu se mișcă, suflăm pe urdiniş la ele înăuntru, ca totuși să poftească 
afară. 


_ Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Moților 91 


* Familiile ce făcându-și obişnuitul jos se întorc şi rămân liniştite sunt în 
bună ordine: — care însă zboară neastâmpărate, umblă ca şi când ar căuta 
.ceva, se reîntorc, dar mereu fac zgomot şi nu se aşează nici dacă vine seara, 
ci aleargă aici înăuntru, aci afară, acelea plâng după matca ce n-o au și 
care li s-a prăpădit în decursul iernii. După ea umblă. pe ea o caută şi trebuie 
a le veni în ajutor, dându-le matcă alta ori împreunându-l cu altul, ce o 
are. a 
Familiile ce-şi prostesc urdinișul şi jurul coşniței pătimesc de inimă rea, 
sunt bolnave și au trebuinţă de ajutor. De la acestea a li se lua toată mierea 
ce o au şi, in locu-i, agățăm faguri cu miere bună şi sănătoasă, pe care o 
ptesărăm cu acid salicic, care este cel mai bun medicament în astă privință. 
Albinele numaidecât de apucă de lucru şi mai întâi de toate își curăță coșnița 
de cele moarte peste iarnă şi de gunoiul adunat. Aci e cu cale a le veni în 
ajutor, săvârşind înşine lucrul acesta și cruţându-le pe ele pentru alergarea 
pe câmp. Cele fără matcă nu fac nimic, stau în lenevire, până nu le dăm 
matcă alta, ori le însoțim cu unul din altă coşniţă. Albinele duioase în adânca 
lor durere primesc cu braţe deschise orice matcă. Când e însă de a 
împreunarea doi stupi slabi, mai întâi trebuie făcuţi ca ambii să aibă unul 
și același miros. Spre acest sfârșit ne servim de mosc (mosus) din care 
punem, câte niţel, sub fiecare coşniţă, unde rămânând peste zi, seara 
| albinele toate vor mirosi la fel și se pot împreuna, făr' a-şi sări una alteia în 
cap, cum se întâmplă de obicei. (Moşus căpătări în apotecă de câţiva 
-cruceri.) . 

Punând astfel albinele în ordine, le dăm pace până ce aerul se mai 
încălzeşte şi niimai atunci ne punem de le cercetăm din fir în păr: care cât 
e de în putere, câtă miere are, cum sunt fagurii și altele. Fagurii înfloriţi ori 
prea groși îi depărtăm, pe cei negri îi înlocuim cu alţii albi de roi, din anul 
premergător, ori de la un stup slab pe care l-am împreunat cu altul. 

De vin zile reci albinelor trebuie a li se da de mâncate, fiindcă au mare 
: nevoie de ea din cauza puieţilor cu care se deprind, asemenea, după ce 

- florile de pe pomi se scutură, dacă nu urmează numaidecât înfloritul 

luncilor. Numai aşa își păstrează dorul de a se înmulţi și cu mulţi roi a ne 
 îmbucura." 

e „Amicul Poporului” 1890 


* Acesta şi cele două“aiticole următoare sunt luate din Izvor de bunăstare sau mai 
multe sute de îndreptări și poveţe scurte și practice din Economia de casă, 
Grădinărit, Igienă. Economia de câmp și de vite, Vierit, conservarea 
vinului şi Vinuri de poame. Pomărit, Albinărit și alte multe terene de 
deprindere, de Grigore Sima. Preţul: 1 fl.v.a. sau 2 lei 50 bani. De vânzare la W. 
Krafft, librariu în Sibiu. 


92 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 


Drevelie ca mijloc de vindecare a vinurilor bolnave 


1. Dacă avem vin de an, slab, moale și cu puţin spirt în el sau puţin 
beţiv. să se strămute în altă bute. pe un strat de dreve proaspete. nu 
stoarse tare, la tescuit. Prin aceasta vinul câștigă 4-5% zahăr. 2-3% alcool 


şi alte materii. aşa că după ce fierbe din nou şi se aşează. iţi vine să crezi ` 


că nu mai e vinul netrebnic de mai inainte. Din ce drevele sunt mai puțin 
tescuite, din ce vinul se tocmește mai bine. Şi aceasta e uşor de inţeles, 
căci ştiut este că în dreve se află o mulţime de părţi preţioase, pe care 
vinul ce-l turnăm peste ele le topeşte şi absoarbe prin ce câștigă în buneţe. 

2. Dacă vinul aplicat spre oțetire se va turna peste dreve proaspete, 
își recâştigă bunătatea de mai-nainte, se îndreaptă, împrejurare ce ne 
pune în stare a-l vinde ori bea înainte de a-i veni iarăși năravul vechi, 
care se vede că i s-a prefăcut în fire şi nu mai are lecuire. 

3. Tot asemenea e şi cu vinul amărui și care se întinde. 

E destul ca vinul să stea pe 30% de dreve 6-8 zile, când apoi el se 
trage în alt vas, iar ele se storc în tească. | 

Această purcedere, ce-i drept, dă vinului vechi un gust de vin nou, 
care însă i se pierde la al doilea tras de pe drojdii. 

Ca îndrumări practice mai însemnăm următoarele: 

Fierberea vinului pe dreve să se facă în vas închis. spre care scop se 
ridică butea în cap, de așa, ca fundul cu ușiţă să vină deasupra. Pe ușiţă 
se introduc înăuntru atât drevele, cât şi vinul. 

Lucru de căpetenie este ca drevele să fie cu desăvârşire proaspete, 
dar nu stătute. indată ce drevele se lasă câteva zile în aer, oxigenul acestuia 
le descompune încâtva și nu mai fac treabă bună, fiindcă împrumută 
vinului gustul ce ele îl capătă, cât stau nefolosite. 

Purcederea ce tocmai o recomandăm vierilor noştri este foarte practică 
şi aduce câștig și sigur, pe când altcum — durere — de cele mai multe ori 
drevele se aruncă pe gunoi ca lucruri de nimic și fără nici un preţ. 


Pregătirea cașului din lapte de vacă 


Laptele de la vacă, mai cu seamă în posturi, se sărbezeşte și se alege 
nimic de el - cu deosebire pe satele ce cad departe de oraşe. Ce bine ar 
fi când fiecare econoamă s-ar îngriji ca să-l prefacă în cași, ce stau mult, 
sunt nutritori și se vând cu preţ. În cele următoare dăm o amănunţită 
descriere a pregătirii caşilor din lapte de vacă, descriere ce, urmându-se, 


. Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 93 


: laptele se poate preface în cași preţioși, ce mult aduc pentru punga sleită 
a economului. Mai întâi de toate vorba e câ ce fel de caş avem în vedere: 
cași graşi, mijlocii ori săraci — dup-aceasta ne îndreptăm. Pentru cașii grași 
folosim laptele dulce, fără a-l smântâni (groșciori). fără ca să-l slăbim câtuși 
` de puţin. Pentru cașii pe jumătate graşi, punem laptele să stea 3-4 ore ia 
un loc nici cald. nici rece tare. şi smântâna ce se ridică în acest răstimp o 
culegem şi pregătim unt din ea. Vom avea caşi. deși nu frunte de grași, 
totuși foarte buni și pe lâng-aceea și niţel unt. care încă ne prinde bine. 
Caşii săraci, codași cum am zice. se pregătesc din lapte smântânit bine, 
înainte de a se sărbezi. Orice fel de cași am avea in vedere, laptele are să 
fie dulce și nu searbăd, cu atât mai vârtos acru nu este iertat să fie. Din 

astfel de lapte cași buni nu poţi pune la cale. 
$ o Laptele dulce, smântânit, nesmântânit, se pune într-o căldare curată, 
p pe foc, se picăturește niţel cheag de vițel în el. ca să se adune. Focul are 
„să fie domol şi nu pripit. Aceasta, fiindcă numai așa se alege bine caşul 
din lapte, altcum însă nu. Indată ce vedem că părțile brânzoase încep să 
se adune, a se face ghem — luăm o lingură mare de lemn ori o lopăţică 
anume pregătită şi spargem ghemurile ce se formează, tot întruna, astfel 
ca pe când zerul e limpede şi părțile brânzoase ale laptelui alese cum se 
cade, cașul să fie asemenea unui aluat, fără nici un nod. Asta e lucru de 
căpetenie. Dacă de aceasta nu purtăm grijă, nodurile acelea pline de zer 
nu se vor putea stoarce cum se cade, vor ajunge în cași aşa zemoase 
cum sunt. După ce, precum am zis, laptele a fiert îndeajuns și zerul este 
limpede, îl luăm de pe foc şi-l turnăm într-un sac de cași, ca zerul să se 
scurgă. Ajunși pân-aci trei sunt căile ce se pot urma mai departe, câteştrei 
potrivite spre a putea pregăti niște caşi foarte buni. Una e că îndată ce 
zerul începe să picurătească numai, sacul se ia şi se pune pentru câteva 
minute în apă călduţă, în care am topit puţină sare — apoi, dându-i -i forma 
-ce ne convine, se pune între două bucăţi de scândură şi se testuieşte din 
ce, în ce mai tare — mai întâi c-o piatră pusă pe el, apoi cu 2-3 până ce 
nimic nu vrea să mai curgă, ceea ce în 2-3 zile și urmează. Dup-aceea se 
scoate din sac, se freacă bine cu sare măruntă pe de toate părţile şi se 
|”. pune la un loc vântos, ca să se dospească, să se coacă. Peste câteva zile 

: - se põate mânca, că e copt îndeajuns. 

„ii. > Se mai purcede și aşa, că, îndată ce zerul în mare parte este scurs, 
caşul se scoate din sac şi se pune pentru 10-12 ore afară la aer ca să se 
zvânte şi dospească încâtva. Atunci se frământă cu sare într-o covată, se 
adună ghem şi se așează în forme de lemn anume gătite, unde iarăşi 


94 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 


urmează a fi tescuit, precum am zis mai sus. Dacă nu vrea să se prindă 
din nou, se moaie niţel în apă caldă. Cașul astfel pregătit are trebuinţă 
să stea la un loc vântos câteva săptămâni, până când e îndeajuns gata 
spre mâncare ori vânzare. 

„Amicul Poporului” 1890 


Poveţe practice 


Apă contra purecilor. Udâ-ţi așternutul cu apă compusă din 10 gr 
ulei de garoafå, 2 gr acid carbonic, 100 gr apă de Colonia (Eau de 
Cologne) şi 7 gr spirt de vin înmulţit; — toate din apotecă. 

Acoperișul de sindrile ca să ţină mult e trebuitoriu a pune şindrile 
foarte uscate. pe vreo 2-3 zile, în lapte de var, unde le mai amestecăm 
din când în când. Prin aceasta purcedere nu numai că vor fi mult mai 
țiitoare, ci totodată nici nu se aprind uşor. 


Sacii ca să ţină mult trebuie puși d-amoniu în zeamă de coajă de 
stejar. Aceasta se pregăteşte în chipul următor: se ia 1 kilo coajă tânără, 
dar uscată de stejar — cu de care lucrează tălparii —, turnăm peste ea 10 
litri apă fierbinte și peste 1 oră strecurăm. Orice fel de scule, dacă sunt 
de cânepă, in ori bumbac, muiate 24 ore în zeama astfel pregătită țin de 
2-3 ori mai mult ca de obicei. 

se v 

Ca mâinile să nu crape de ger și vânt, toarnă în palmă câteva 

picuri de spirt amestecat bine cu glicerin şi-ţi freacă mâinile cu el. 


' Obrajii arşi de soare își recâștigă faţa naturală, dacă se spală în 
fiece seară cu lapte acru, în care au stat pătrungei. După spălare nu 
trebuie șterși deloc. Dimineaţa ne folosim de apă rece, în care turnăm 
câţiva picuri de tinctură benoës (din apotecă). Într-o săptămână, două. 
obrajii vin la loc. 

sk 
Alegerea nucilor seci de cele bune. După ce nucile se culeg şi 
curăță de coaja cea verde, sunt a se arunca într-un vas cu apă. Nucile 
cele bune se cufundă numaidecât, cele viermănoase înoată îndelungat 
şi se lasă în jos mai anevoie, pe când cele seci plutesc ca mai ușoare ce 
sunt. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 95 


$ 


Nucile menite spre vânzare, ca să aibă față curată, se pregătesc 
în chipul următor: după despuierea de coaja cea verde, se spală frumos 
cu apă și se pun să se usuce. După uscare se afumă cu niţică piatră 
pucioasă. Asta se face că nucile se pun într-o ladă bine încheiată, care 
însă dedesubt are o spărtură, sub care se arde pucioasă pe jăratic, fumul 
căreia străbate în ladă şi în 8-10 minute face nucile tot una cu una de 
frumoase. După aceea se așează rărite la un loc vântos. Astfel îngrijite se 
vând mai la preţ de cum se întâmplă, când se duc spre vânzare pline de 
necurăţenie și murdare ca vai de capul satului. 

A tăia sticla fără diamant e lucru foarte ușor. Se moaie un fir de 
aţă în ulei de terpentin și, legându-se în jur de sticlă pe acolo pe unde 
avem voie să se taie, ii dăm foc şi apoi turnăm apă rece peste ea. 

Pentru rănile altoilor cauzate prin tăierea crengilor, scurtarea 

„trunchiului e tare bună următoarea amestecătură: 9 deca rășină albă, 8 

` =- deca ceară galbenă, 9 deca terpentin ordinar (gros) şi 2 deca seu de oaie, 

“se topesc împreună. Se întrebuinţează în stare rece. Cine vrea mai multă 
materie, n-are: decât să ia de 2-3 ori atât din fiecare fel. 

Furnicile nu se vor urca pe pom, dacă-i încingem trunchiul cu o 
fâșie de pânză ori de hârtie unsă cu păcură (catran) — se află în negustoriile 
mai de frunte. 


i + 


; Un bun medicament în caz de răcire. Ce vă lipsește? La astă 
- întrebare, de cele mai multe ori capătă omul răspunsul: Eu m-am răcit! 
„E fapt că răcirea adeseori e cauza multor boli. Reumatismul sau 
junghiurile prin mâini şi picioare, tusea, răguşirea cu vorbirea în-şoaptă 
numai sunt urmările ei pipăibile, care atât de neplăcut ne întâmpină. Cu 

„. deosebire însă copiii sunt adesea expuși răcirii și de multe ori sfârşitul 
1 tragic este urmarea unei răciri neglijate. De aceea credem a face un 
“serviciu cititorilor, dacă la locul acesta îi facem atenţi asupra 
` Ancorâ-Pain-Expellerului. E un medicament de casă simplu, dar probat 
de mult, cu care frecându-se omul numaidecât, la primele simptome, 
nimiceşte izvorul răului de la început. Se află în toate farmaciile (apotece). 
„Amicul Poporului” 1890 


96 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 


Alimentarea sau nutrirea 


Corpul omenesc, până este viu, lucrează fără încetare. El produce 
căldură şi forță sau putere, iar aceasta din urmă se poate numi și muncă. 
O parte din căldura produsă o intrebuințează corpul pentru susținerea 
temperaturii sale, de cealaltă se desface pe căile amintite în articolul: „Aerul 
din punct de vedere igienic” tipărit în „Amicul poporului” de pe anul 
trecut. Unele din isprăvile corpului nostru se petrec așa zicând pe neștiute, 
făr' ca să atârne de la voinţa noastră. făâr' ca să le putem observa cu ochii, 
fiindcă se petrec in internul nostru (lucrarea creierului, a inimii. stomacului 
ş.a.): altele, iarăși, fiindcă sunt externe. sunt văzute şi sunt supuse voinţei 
noastre (mișcarea mâinii ori a piciorului, mersul, alergarea, ridicarea unei 
poveri, facerea unei cărămizi ș.a.). 

Corpul poate să producă căldură și poate să împlinească lucrările ;: 
amintite — e în stare de a se susţine și a munci —, fiindcă în organismul $: 
'său materiile neîntrerupt se descompun, se transformă. Precum cuptorul 
şi mașina spre a putea da căldură şi spre a putea duce în îndeplinire o 
lucrare oarecare au nevoie de materii arzătoare — lemne, cărbuni -, tot - 
astfel şi corpul omenesc. Că în organismul nostru aşa se petrec lucrurile : 
dovadă e rămăşiţele pe care le leapădă corpul afară. Un om în vârstă . 
asudă la zi la 800-900 gr de acid carbonic şi cam 1 kilogram de apă. Cu `; 
udul merge încă și mai multă apă (1250 gr) şi în el se mai află şi alte = 
resturi de materii folosite de organism: săruri ș.a. Aceste pierderi ale 
corpului le suplinește alimentarea sau'bucatele şi băuturile care i se dau. 
La omul în vârstă, care nici nu duce lipsuri, nici nu e prea mâncăcios, 
ceea ce mănâncă și bea face întocmai cât ceea ce lepădă afară din sine. 
Deosebirea e numai că pe când alimentele sunt din tare multe feluri de 
materii compuse, secrețiile, de regulă, sunt simple de tot. Materiile 
nutritoare le putem asemăna cu o coardă nouă şi întinsă de la un 
ceasornic, iar pe cele ce ies din corpul cu una veche, folosită deja, care .. 
nu mai e de treabă, și-a pierdut puterea. Viaţa însăşi constă dar în 
transformarea materiilor mai complicate în materii de compoziţie mai .; 
simplă, prin ce organismul preface vlaga din alimente în căldură, muncă ..." 
(electricitate). 

De îndreptar la mâncare și băutură servește foamea și setea, care de 
regulă dau omului bune îndrumări în privinţa nutririi. Dacă are omul 
apoi corpul cere peste tot atâta nutriment, de cât are el trebuinţă pentru 
susținerea sa şi pentru a putea săvârși lucrul ce i se dă, dar făr' de a se 


„Grigare Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 97 


mai cugeta la soarta nutrimentului luat. Sunt ciudate și în multe privințe 
chiar și azi nu îndeajuns înţelese căile și schimbările prin care trec bucatele 
de la luarea lor în gură și până le lepădăm afară. Ele mai întâi se macină 
în gură, s-amestecă cu scuipat și devin astfel imbucături netede şi 
alunecoase, ce trec in stomac și intestine.” Aci. supuse influenţei căldurii 
şi a sucurilor gastrice. se descompun, devin solubile,” iau forma cerută 
spre a putea fi absorbite. In timpul acesta se desparte ce de treabă de ce 
nu e de treabă şi ce e bun. pe căi anumite. trece drept ori cu înconjor în 
sânge, ce nu o ia la în jos spre a fi deșertat din corp. 

Sucurile ce săvârşesc mistuirea sunt produse de mai multe feluri de 
glande sau ghinduri şi au meniri deosebite, după locul de unde izvorăsc: 
scuipatul preface în zahăr amilul, ce nu se poate topi în apă: sucul acru 
al stomacului topește albumina închegată. precum și țesuturile cleioase 
ale bucatelor peste tot produce în ele astfel de schimbări, încât ușor pot 
fi absorbite de arterele sugătoare (vase limfatice), aflătoare in pereții 
stomacului şi intestinelor. Fierea descompune grăsimile și le prepară 
într-un fel de materie alunecoasă, ce seamănă cu laptele. Prin aceasta 
ajută trecerea astfel de materii în intestine, unde se întâmplă trecerea lor 
în sânge. Balele stomacului prefac în zahăr amilul, topesc albuminele 
închegate, descompun grăsimile. Organismul pregătește tare multe sucuri 
- de aceste. Scuipatul produs de om se socotește la 1/2-11/2 kg la zi, sucurile 
gastrice (ale stomacului) la 1 kg; fierea face cam 1 kg, balele pântecului 
1/2 kg. Din aceste, cât întrece de la mistuire, parte se absoarbe iarăși de 
pieliţa mucoasă a organelor mistuirii, parte se deşartă afară dimpreună 
cu resturile bucatelor. — Şi azi mai e încă lăţită credinţa că mistuirea se 
face numai în stomac, aşa că el se judecă a fi organul central al mistuirii. 
Din cele zise se vede că aceasta numai adevărat nu e — sunt bucate d. e. 
unsorile, care în stomac nici nu pot fi mistuite — şi la procesul mistuirii iau 
parte toate organele prin care trec bucatele, cu deosebire însă intestinele. 

În privinţa bucatelor oamenii sunt de păreri deosebite şi le judecă pe 
unele de grele la mistuit, pe altele de uşoare — câte capete, atâtea judecăţi. 
Pentru unul carnea de râmător e mâncare grea, pentru altul cașul, 
castraveţii ş.a. Aceasta nu totdeauna este așa. Atât e sigur că procesul 
mistuirii la unele bucate decurge timp mai îndelungat, la altele se 
isprăveşte mai degrabă. Aceasta atârnă de la mai multe împrejurări, și 
anume: vorba %ăacă a mâncat omul mai mult ori mai puţin, dacă a 


* Mate. 
** Se pot topi 


38 Grigore Sima a! lui lon * Scrieri alese din Jara Motilor 


măruntit bine bucatele în dinţi ori apoi le-a înghiţit aproape întregi și puțin 
amestecate cu scuipat, poate că mai trebuie luat în socotinţă și felul cum 
au fost bucatele gătite, precum și împrejurarea că din ce materii sunt ele 
compuse. Astfel, carnea grasă cere mai mult timp spre a fi mistuită. decât 
cea macră, pentru că grăsimile împiedică venirea sucurilor de atingere 
cu carnea. De regulă însă. cu totul din alt motiv zic unii că bucatele grele 
la mistuit și nu pentru că zăbovesc mai mult în stomac. Precum gusturile 
sunt deosebite şi mâncarea cutare pentru unul plăcută, pentru altul 
insuportabilă. tot așa stă treaba și cu stomacurile. Nu tot stomacul suferă 
orice fel de bucate, ci unele se împrietenesc mai ușor decât cu altele. 
Dacă nervii stomacului află că nu e plăcută cutare mâncare. stomacul işi 
încoardă toate puterile s-o depărteze: se adună. ceea ce ne face râu, parcă 
suntem înfoiaţi şi aceasta durează până când mâncarea respectivă e dată 
afară din stomac. fie că o lepădăm pe gură. fie că trece în intestine. În 
astfel de caz uşor capătă omul inimă rea (diaree). 

Mistuirea e aducerea bucatelor vârtoase în așa stare, ca mateni 
nutritoare din ele să poată ajunge în sucurile corpului. Din stomac şi din 
intestine numai materii fluide pot să treacă în sânge. Materiile nutritive pe 
care sucurile gastrice le aleg din mâncăruri și băuturi din canalul'digestiv 
(calea parcursă de bucate în vremea ce se mistuie) trec în sânge și cu acesta 
dimpreună străbat organele corpului. trec în țesuturile lor şi foarte probabil 
că-se prelucrează în celulele acestor ţesuturi. Materiile acestea ce atât de 
multe schimbări au suferit în calea ce-au parcurs-o, aci vin în atingere cu 
oxigen, pe care sângele îl duce în toatevțesuturile şi ard, se descompun, 
numai o mică parte din ele scapă de ardere, și anume partea pe care 
corpul o foloseşte la clădirea organelor sale ori înlocuieşte cu ea ceea ce 
nu mai e de treabă în țesuturile organismului. Mă folosesc de ocazie pentru 
a îndrepta o părere greşită destul de lăţită. Se crede că materiile amintite 
îndată ce vin în atingere cu oxigenul sângelui şi al ţesuturilor, numaidecât 
ard, cu alte cuvinte oxigenul ar fi cauza descompunerii. In realitate însă 
lucrul stă aşa, că celulele prin lucrarea lor schimbă compoziția materiilor 
nutritoare, ele le simplifică, fiind apoi şi oxigen de faţă, acesta se amestecă 
şi el şi amestecul acesta se numește ardere. Resturile acestui proces, 
nemaifiind de nici o treabă în corp, sunt luate de sânge şi — prin plămâni, 
piele, rinichi. canalul digestiv — sunt date afară din corp. 

La așa schimbări fiind supus corpul, ca el cu ajutorul mâncărilor şi 
băuturilor să rămână totuşi în starea sa normală; ca la cei mici el să se 
dezvolte, la bolnavi ca să se poată întrema -— e trebuitoriu ca să se afle în 
mâncări şi băuturi toate acele materii, din care e el clădit. 


cauti 


Grigare Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților - 39 


Organele corpului sunt compuse cea mai mare parte din apă 
(65-75%), din substanțe nitrogenice (albuminoidele), din substanţe lipsite 
de nitrogen (grăsimile) şi din materii mineralice (fosfor, pucioasă, fier, 
sare, fosfat de var ş.a.). Materiile acestea edificatoare sunt şi ele compuse 
din mai multe elemente, și anume din: carbon, hidrogen, nitrogen și 

“substanţe mineralice. După ce organismul animalelor n-are insușirile pe 
care le are acela al plantelor, adică el nu e în stare ca din aceste elemente 
să clădească corpul, nu e în stare ca să prepare însuşi albumină, grăsime 
ş.a. — el cere ca să i se dea de-a gata aceste materii compuse. 

Pe temeiul celor zise, putem susţine că substanțe sau materii nutritoare 

„. “se numesc acelea care nu lasă ca organismul să sufere pierdere ori scădere 
în albumină, grăsime, apă şi substanţe mineralice — care redau corpului 

“materiile devenite nefolositoare în urma muncii pe care o indeplineşte. 
Substanțe nutritoare sunt dar deosebitele feluri de materii albuminoase 
aflătoare în corpul animalelor (musculina mușchilor — a cărnii —, fibrina 
sângelui, caseina laptelui, albumina oului ș.a. — mai departe grăsimile 

“din animale și plante (uleiurile, grăsimea untului. stearina), apoi 

„așa-numitele substanţe hidrocarbonate (zahărul, amilul — scrobeala 

- grâului, cartofului ş.a.) — în fine, apa şi sărurile. Împreunarea naturală a` 
acestor materii nutritoare, precum se obișnuiește aceasta la pregătirea 
bucatelor, o numim bucate, mâncări sau substanţe nutritoare; aci 
aparține carnea, pâinea, laptele, legumele, oiiăle ș.a. Aliment sau 

` nutriment e dar o astfel de combinaţie a materiilor nutritoare care poate 
susține corpul în starea sa normală şi care — d.e. după o boală — e în 
stare să-l aducă iar la brazdă. Idealul nutrimentului e o aşa combinaţie a 
materiilor şi substanţelor nutritive care în cantitate mică conţine cât mai 
multe substanţe nutritoare. 

Mult şi-au spart învățații capul asupra valorii nutritive a deosebitelor 

- bucate. Mai dintâi s-a pus un preţ deosebit pe materiile: albuminoase, 
pentru că ele sunt partea cea mai însemnată a tuturor țesuturilor. precum 
şi a sângelui. Aceasta mai ales după ce s-a observat că atât oamenii, cât 
> şi animalele ce trăiesc cu substanţe bogate în albumină sunt mai stăruitori 

“la muncă de cum sunt cei ce se nutresc cu substanţe sărace în astă privinţă: 
carnea tace” pe om mai tare şi mai activ ca legumele: calul e mai iute și 
mai stăruitor la munsă, dacă mănâncă ovăz, ca dacă se nutrește numai 
cu fân. A trebuit însă mult timp până când învățații au aflat lămurit rolul 
substanţelor albuminoase în economia vieții. Se credea, până în timpul 
mai nou, că organele corpului, când săvârşesc o lucrare oarecare, se 
tocesc, se rod, adică o parte mai mare ori mai mică din substanţa lor se 


și 
3 


100 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 


descompune. Şi după ce musculatura (carnea) are 75% de apă și 
20-24% materii albuminoase - se credea că lucrarea se săvârşeşte pe 
contul acestora. Erau deci de părere că substanţele albuminoase ale 
bucatelor se folosesc spre înlocuirea celor pierdute prin muncă, iar 
producerea căldurii o atribuiau grăsimilor și hidrocarbonatelor. Astăzi insă 
se ştie şi acesta e adevărul că omul nu scade, organele nu se rod, nu se 
tocesc. oricât de greu ar munci omul. dacă se nutrește cum se cade. Astfel 
dar, cea mai mare parte din materiile albuminoase ale bucatelor nu se 
alâtură numaidecât organelor. ci rămân in sângele din ele. unde iute se 
descompun. Albumina o întâlnim dar in corp sub două forme: în organe, 
ca parte constitutivă a acestora — „albumina organică” — în curentele fluide 
din aceste, — „albumină circulatoare”. Sub forma dintâi ea nu se 
descompune decât încet și în măsură mică, iar albumina din bucatele 
mistuite o înmulțește şi împuţinează încet numai; albumina circulatoare 
însă, ea se mişcă repede şi în calea sa prin țesuturile organelor pretutindeni 
își află condiţiile pentru a se descompune. Dacă bucatele vor fi bogate 
în albumină şi sângele va fi bogat, dacă ele vor fi sărace iute devine şi 
sângele sărac. E bine dar ca omul să consume bucate bogate în albumină, 
căci prin aceasta se înmulțește albumina circulatoare, procesele 
descompunerii devin mai vii, se împuteresc organele şi devin mai capabile 
de muncă, fie aceea corporală, fie spirituală. Cu bucatele sărace în 
albumină treaba stă tocmai dimpotrivă. 

Însemnătatea substanțelor albuminoase din bucate e dar foarte mare, 
căci ele contribuie la conservarea organelor în stare normală şi le prepară 
pe aceste şi în astă privinţă ele nu por fi suplinite cu nici o altă substanţă; 
al doilea, ajunse în curentele fluide din corp. hotărăsc atât mărimea, cât 
şi iuțimea proceselor de descompunere şi prin aceasta au o foarte mare 
influenţă asupra stării materiale a corpului, cât şi asupra capabilităţii lui 
de muncă; — în fine, ele ajută aşezarea grăsimilor în țesuturile organelor, 
după ce o parte din albuminoide, sub anumite împrejurări se prefac în 
grăsime, întocmai precum în corpul albinei albumina pulberii de flori se 
preface în ceară. 

Însă, cu toate că materiile albuminoase sunt atât de însemnate pentru 
nutrirea omului şi cu toate că ele nu pot fi suplinite prin altele — tot n-ar 
fi posibil ca omul numai cu ele să se nutrească, cu alte cuvinte, astfel de 
bucate care afară de albumină n-ar conţine şi alte substanţe nutritive — 
d.e. carnea din cale afară slabă — n-ar fi potrivite pentru a trăi omul cu 
ele. Un om în vârstă și sănătos, pe lângă o nutrire obișnuită şi muncă nu 
prea mare, separă (dă afară din sine) cel puţin 250 gr de carbon la zi, 


peee 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Motilor 101 


pe când nitrogen, în acelaşi timp, abia mai mult ca 18 gr. După ce carnea 
conţine 23% nitrogen şi 12.5% carbon, omul de-abia are trebuinţă de 
mai mult ca de 500 gr carne la zi, ca să capete nitrogen de ajuns, dar ca 
şi lipsa de carbon să şi-o împlinească ar avea nevoie de mai mult ca la 
2000 gr carne. 

Chiar neluând în seamă că consumarea regulată de câte 2 kg carne 
la zi în scurt timp ne-ar fi spre stricare — un astfel de trai ar și fi puţin 
economic. căci pentru a ne acoperi trebuința de carbon am consuma o 
cantitate cu totul superfluă de albumină. deşi carnea este una din cele 
mai scumpe alimente. Precum vom vedea mai târziu, ne putem nutri 
foarte bine, dacă alăturea cu o bucată de carne relativ mică mai luăm și 
alte materii nutritoare bogate în carbon, însă ieftine. 

Chemarea grăsimilor şi a hidrocarbonatelor (zahărului ş.a.) e mai 
simplă decât aceea a albuminelor. Din ele nu se clădesc mușchi (carne) 
ș.a., căci nicicând nu se prefac în albumină; sunt potrivite însă ca în câtva 
să suplinească albumina, fiindcă arderea lor are drept urmare că se 
descompune albumină mai puţină. 

Prin urmare, dacă la carne se adaugă și unsoare, aceasta moderează 
descompunerea albuminelor, ajută înmulţirea cărnii, adică formarea 
albuminei organice. Asemenea, la caz de trai slab, unsoarea din bucate 
împiedică de descompunere o parte din albumina grămădită în corp; 
d.e. un om ce altcum rabdă foame, își conservă puterea mai mult, dacă 
mănâncă unsoare, ca dacă nu mănâncă nimic; de sine se înțelege că pe 
lângă consumatea de unsoare tot suferă corpul pierdere în albumină, 
numai cât în măsură mai mică. Tot așa influență paralizatoare are şi 
grăsimea grămădită în corp: omul gras nu slăbeşte aşa degrabă ca cel 
slab şi dacă rabdă foame, şi întors: mâncarea de carne pe cel gras mai 
curând îl va face ca să se îngraşe ca pe cel slab. Nu e de mirat dar că unii 
oameni se îngraşă mereu, deşi mănâncă mai puţin decâtalţii, ce din 
născare sunt uscați pe lângă toată pofta lor de mâncare nicicum nu pot 
să-și vadă corpul rotund; albumina ce în corpul gras merge în depozit, 
în cel slab se descompune repede. Dacă dar ca multă albumină şi grăsime 
să se aşeze în organism, apoi la bucate trebuie adaos tare multă unsoare 
(sătihidrocarbonate). Pe animalele carnivore (ce trăiesc cu carne) numai 
așa le putem îngyăşa,-dacă în mâncare lor, afară de carne, se află şi multă 
unsoare. Din contră, dacă voim să slăbim un corp gras, trebuie să-l 
detragem din bucate unsoarea (şi hidrocarbonatele) și să-l nutrim numai 
cu carne. Prin aceasta se înmulțește albumina circulatoare, procesele de 
descompunere se fac mai repede;-grășimea corpului încă intră în joc, se 


op mm E a em e ‘ i 3 


102 Grigore Sima a! lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 


descompune și topeşte, ca şi neaua în razele soarelui de primăvară. În 
astă privință omul are să fie cu precauţiune, pentru că e cu putinţă ca să 
urmeze o prea repede pierdere de putere şi o slăbire a inimii. E bine dar 
a purcede treptat numai. O adăugire înţeleaptă de unsoare la bucatele 
de carne e recomandabilă cu deosebire celor slabi trupeşte, cum și pentru 
cei ce vor să se cârpească iute, după vreo boală, pe când o nutrire 
unilaterală numai cu carne poate să pună capăt vieții unor așa oameni. 
“după ce descompunerea albuminei din corp decurge cu atât mai viu. 
cât bucatele sunt mai bogate in albumină. Acolo unde se cere ca trupul 
să dezvolte tare multă căldură. d. e. în clima geroasă din regiunile nordice 
- oamenii consumă o enormă cantitate de grăsime. Ni se pare cu 
neputinţă, când auzim. că oamenii mănâncă la zi (făr' ca să-şi strice 
stomacul) 4-5 kg carne foarte grasă și uleiuri. 

Hidrocarbonatele (zahărul, amilul, dextrina) încă împiedică în câtva 
descompunerea albuminei din corp. omul nu poate însă să se nutrească 
numai cu ele. Adăugate la carne ele dar încă ajută prefacerea albuminei 
în partea constitutivă a corpului. În ce măsură să se facă aceasta atârnă 
de la împrejurarea că ce s-a aflat mai ‘nainte. De sine se înţelege că numai 
până la un punct putem înlocui albumina cu hidrocarbonate, dacă nu 
voim ca albumina din corp să mai scadă prea tare şi să sufere în urmă şi 
putinţa de a lucra. Hidrocarbonatele împiedică şi descompunerea 
grăsimii; prin urmare, dacă la bucatele compuse din albumină şi grăsime 
mai adăugăm şi hidrocarbonate, acele mai uşor devin parte constitutivă 
a corpului nostru. Hidrocarbonatele nu seprefac în grăsime şi nici nu se 
încorporează organelor, ele ard în curând prefăcându-se în acid carbonic 
şi apă. l 

Ca organismul să rămână mereu în stare şi ca să funcționeze regulat. 
e necesar ca în bucate să fie şi substanțe mineralice, cu deosebire fosfor, 
pucioasă, fier, sare, fosfat de var ș.a. Substanțele aceste nu dau nici 
putere, nici nu produc căldură, pentru aceea însă și ele sunt părți 
constitutive ale organelor corporale; d.e. cu albumina organică totdeauna 
se află combinate şi săruri, în oase, fosfor şi var, în celulele sângelui fier, 
care e de mare însemnătate pentru intrarea oxigenului în ele ș.a. După 
ce cu ocazia proceselor chimice de descompunere, cu albumina se 
depărtează și sărurile unite cu ea, cel puţin în parie, de aceea e trebuitoriu 
ca cu bucatele mereu să i se redea corpului şi sărurile pierdute. Un 
nutriment care nu dă corpului în măsura cuvenită și substanțe mineralice, 
fie altcum potrivit pentru susținerea organismului — duce la moarte sigură. 
Căci prin aceasta sărurile din corp se împuţinează și toată treaba se strică. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Motilor 103 


În cele mai multe cazuri, spre norocire, omul n-are să poate grijă şi pentru 
substanțe mineralice, căci acele se află în măsură corespunzătoare în 
„ bucatele cu care ne nutrim; aceasta și despre sare încă o putem zice. Că 
"totuşi sărăm bucate, o facem ca ele să fie mai gustoase. 
=u Apae tot aşa de trebuitoare la nutrire ca și albumina, unsoarea, sărurile 
= ș.a., căci, după cantitate judecând, în cea mai mare parte corpul e din 
“apă compus. Corpul cere ca să-l prevedem intotdeauna de ajuns cu apă. 
“Dacă nu, el. prin sete, numaidecât ne aduce aminte că ce avem de a 
face, l 
4... Dacă nutrirea se întrerupe, ori nu e îndestulătoare spre a ține 
„organele în stare normală, și aceasta pentru timp mai îndelungat —, apoi 
“urmează moartea prin foame. Corpul o duce încă un timp oarecare 
'“'susținându-se din provizia de grăsime și albumină, pe care le are de 
"mai “nainte. După ce însă cantitatea acestora o să fie din ce în ce mai 

mică, treptat se slăbește și procesul descompunerii, până când ajung 

la gradul încât inima, sistemul nervos ș.c.l. nu mai pot să funcţioneze. 

În astfel de caz grăsimea suferă cel mai tare (97%), urmează apoi 

muşchii — carnea — (30%), apoi pielea. oasele, ficatul şi sângele. Creierul 
"pierde mai puţin, de aceea funcţionarea lui durează mai mult. Foamea, 
"cu slăbirea ce o însoţeşte, n-o mai simte omul, dacă din cale afară rabdă 

"omul mult și nu mănâncă deloc, din contră slăbirea merge crescând. 
Cât timp ar putea răbda omul, făr' ca să moătă de foame, aceasta 
atârnă de la mai multe împrejurări, dintre care cele mai hotărâtoare 
i sunt felul cum a fost corpul nutrit mai ‘nainte şi vârsta. În general atât 
î : oamenii, cât şi animalele cu atât mor mai iute de foame, cu cât sunt 
i mai tineri. Cei slăbiţi de bătrâneţe asemenea nu pot s-o ducă mult fără 
"a se nutri. Din contră oamenii robuști, bine ţinuţi și, mai ales, cei grași 

"pot să rabde timp mai îndelungat. Sunt exemple c-au rămas oameni 
în viaţă dup-o răbdare de 17 zile. Se vede că apa lucrează $i eala ceva. 
Aceea însă c-ar fi dus-o unii luni şi chiar ani întregi fär’ să bage o bucătură 
în gură e poveste numai ori o înşelătorie. 

Foamea e mare lucru, mai ales când o pătură întreagă a poporului 

"suferă din cauza lipsei de cele trebuitoare pentru trai. Se întâmplă adică .. 
„de clasăle rnai de jos ale poporului nu dispun de mijloacele traiului în 
“ măsura cerută. Auatât încât cu chiu, cu vai o duc de azi pe mâine, tânjesc 
“numai; de vitalitate şi forță.de lucru însă nici vorbă. O privire mai adâncă. 
ne arată urmările triste ale unui astfel de trai mizerabil, pentru că - 
¿ mortalitatea e mai mare între oamenii ce se nutresc rău, ca între cei ce 
„se nutresc cum se cade şi individul încă are o viață mai scurtă. 


104 Grigore Sima al lui lon + Scrieri; alese din Jara Motilor 


Ca bucatele să corespundă în toată privința chemării lor, ele trebuie. 


să conţină substanțe nutritive de ajuns şi in proporția cerută, ele au să 
fie potrivite spre a se descompune uşor în stomac făr' să-l ingreuneze, şi 
in fine ele să aibă un gust plăcut şi să-i facă omului poftă. 

Instinctul natural. simţirea foamei şi a săturatului. au învăţat pe om 
că ce fel și cât să mănânce. bineinteles, dacă poate alege și dispune de 
hrană indestulătoare. 

În stare normală corpului trebuie să i se redea acele substanţe pe care 
le pierde și anume in măsura în care ele se depărtează din corp: de aceea, 
putem să avem o judecată aproape dreaptă despre substanţele pe care 
au să le conţină bucatele. îndată ce vom statori pierderile corpului prin 
piele. plămâni. ud ş.a. Un bărbat bine nutrit, pe lângă o muncă moderată. 
pierde la zi 18,3 gr nitrogen (azot) şi cam 328 gr carbon. După ce 183 
gr nitrogen se află în 118 gr albumină, putem susţine că aceasta e cea 
mai mică cantitate de albumină de care are trebuinţă neapărată pentru 
fiecare zi un om lucrător, în vârstă. — Peste tot însă trebuinţa 
nutrimentului e. felurită: un om tare, care când lucrează își încordează 
toate puterile, va cere nutriment neasemănat mai mult decât un om slab, 


inapt de lucru. E de minune cu ce puţin nutriment se mulţumesc unii - 


oameni slabi trupeşte! Le este de ajuns 70-80 gr albumină la zi. De sine 


se înțelege că de la astfel de indivizi nu poţi aştepta să-ți săvârșească vreun i 


lucru greu, nici cu corpul, nici cu spiritul. 

E necesar ca în bucate să fie întocmai atât nitrogen şi carbon, de cât 
are corpul trebuinţă spre a se susţine și spre a-şi păstra facultatea și energia 
de a lucra - nici mai mult, dar nici mai puţin. — E lucru lămurit deci că 
dintre toate bucatele cu care omul se nutreşte, nici una nu se poate numi 


nutriment sau hrană în adevăratul înțeles al cuvântului, pentru că nici |. 


una nu e potrivită spre a se nutri omul numai cu ea singură, făr' a-i mai 
adăuga şi alte substanţe. E adevărat că sunt multe materii. nutritoare 


(carnea, pâinea, laptele, păstăioasele ş.a.), din care una singură şi e în | 


stare a susţine corpul — dar o astfel de nutrire n-ar fi potrivită, căci nici 
într-una din aceste materii nitrogenul și cărbunele nu se află în proporţia 
cerută de nutrirea raţională sau înţeleaptă (1 parte nitrogen la 15-18 
părţi carbon); în fiecare din ele, ori că se află din cutare substanţă 
nutritoare prea mult, ori prea puţin, așa că sau ar trebui să ne nutrim cu 
tare puţin din un fel, sau apoi am avea să ne îngreunăm stomacul din 


cale afară. Să aducem unele exemple: din 227 gr de caş căpătăm - |! : 
albumină de ajuns, dacă-i vorba însă ca şi carbonul trebuitoriu tot din 
consumarea caşului să-l avem, apoi ne-ar lipsi 1160 gr; 540 gr carne - : 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 105 


` macră ne-ar prevedea cu albumină, cu carbon însă numai 2600 gr; cine 


ar vrea să trăiască numai cu pâine ordinară, ar trebui să mănânce 1430 
gr la zi: iar numai cu lapte gol 4650 gr (41/2 litri): cu cartofi 4600 gr. 

E bine dar să amestece omul bucatele, căci în cazul acesta ele se 
împreună în felurite chipuri și aşa e cu putinţă a i se da corpului din fiecare 
substanţă nutritoare intocmai cât îi trebuie. După ce cărnurile peste tot 
sunt bogate in albumină şi adeseori şi în unsoare, în legume și grânaţe 
însă — afară de unele - se află albumină puţină, dar multe substanţe 
hidrocarbonate. de aceea sunt recomandabile bucatele gătite din 
amândouă felurile de substanţe. Din instinct urmează omul regula 
aceasta, când îi conced împrejurările. deși nici idee n-are despre ea. 
Lucrătorul italian nu mănâncă mămăliga goală, ci cu caş, locuitorii Chinei 
şi Japoniei, alăturea cu orezul ~- nutrimentul lor de căpetenie - mănâncă 
peşte, carne de râmător. mazăre ș.a., nutrindu-se numai cu orez corpul 
după două săptămâni n-ar mai fi capabil de lucru. 

E interesant a şti că în ce formă e de a se lua cantitatea necesară de 
carbon. O parte (63 gr) se află deja în cele 118 gr albumină de care 
omul în vârstă are trebuinţă pentru fiece zi; îi mai lipseşte deci 265 gr pe 
care îi ia în formă de unsoare ori substanţe hidrocarbonate. Dacă ne-am 
folosi de aceste din urmă numai, ne-ar trebui la zi 600 gr amil și zahăr, 
iar dacă numai unsoare am umbla să ne acoperim trebuinţa, ne-ar lipsi 
350 gr. Stomacul nici pe unele nu le-ar primi bucuros. Cu amilul nu e 
de a se trece peste 500 gr și restul de carbon e bine a se lua în formă de 
grăsime (56 gr); şi mai consult este a se lua 350 gr legume (amil) şi restul 
de carbon. să-l dăm corpului în formă de grăsime (140 gr). Astfel dar 
unui om în vârstă şi care îndeplineşte un lucru moderat îi trebuie la zi cel 
puţin 118 gr albumină, 56 gr grăsime (unsoare) şi 500 gr hidrocarbonate. 
Cifrele aceste însă nu sunt statornice, căci corpul nu întrebuințează 
materiile tot în aceeași măsură, vârsta și starea corpului fac'iunele schimbări 
în astă privință. De aceea e tare schimbătoare atât cantitatea substanţelor, 
cât și proporţia de amestec dintre ele. La muncă grea se descompune 
mai multă grăsime, ca atunci când corpul e în repaus și aceasta nu e de-a 
o trece cu vederea la alegerea bucatelor. Tinerimea, ca să crească 
zeravănă, are trebuinţă de albumină mai multă ca cei ajunși în vârstă, 
pentru că la tineri organele cresc şi carnea se înmulțește. 

Bucatele cele mai bune — precum am văzut — sunt cele compuse din 
regnul animal şi vegetal, din cărnuri, legume și grânaţe. Se naşte acum 
întrebarea că în ce măsură să se afle ele în mâncare. Dacă ele ar fi într-un 
chip de uşoare la mistuit, apoi preţul cu care le putem cumpăra ar decide 


106 Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din fara Motilor 


că pe care să le preferăm. În realitate însă treaba stă altcum. E adevărat 
că atât în cărnuri, cât și în legume, grânaţe şi păstăioase, se află aceleași 
substanţe nutritoare numai cât în proporţie deosebită, în privința puterii 
nutritoare e însă mare deosebire între ele. Dacă mâncăm aceeași cantitate 
atât de unele, cât și din altele. după mistuire ne vom convinge că nu 
trece în sânge din ambele aceeași cantitate de materie nutritoare, stomacul 
și intestinele nu le pot prelucra la un fel. Din cele mai multe substanţe 
din regnul animal (cărnuri) în canalul digestiv se extrage aproape toată 
albumina și grăsimea. pe când cu plantele treaba stă altcum şi aceste se 
deosebesc și ele între ele. Sunt unele a căror albumină în mare parte se 
deşartă nefolosită din corp (din bucatele compuse mai mult din plante 
25%), pe când substanţele fără nitrogen trec uşor în sânge. E drept că, 
bunăoară din păstăioase - mazăre. fasole, linte - albumina se 
descompune şi trece în sânge aproape ca și din cărnuri, — la cele mai 
multe însă — cu deosebire la cartofi, legume. pâinea murgă de casă ş.a. 
- e foarte mare pierderea albuminei. Substanțele neazotoase “(fără 
nitrogen) la toate se absorb uşor de stomac şi intestine: Această 
împrejurare e de mare însemnătate pentru nutrire, căci de aci se vede 
cât de greu îi este corpului a-și însuși o cantitate mai însemnată de 
albumină - după cum se cere aceasta la omul lucrător — nutrindu-se 
unilateral numai cu plante, pe când de altă parte iese la iveală 
însemnătatea plantelor întru acoperirea trebuinţelor organismului. 
Grăsimea de animale, care e atât de scumpă, o putem suplini în mare 
parte cu mâncare de legume. % 

Pân-acum nu se ştie cu siguranță că pentru ce din plante albumina 
atât de anevoie se poate extrage. Poate fiindcă ele sunt mai mari în volum 
şi sucurile gastrice nu le pot străbate bine, poate că și apa multă ce-o 
conţin împiedică mistuirea lor. 

Din cele zise urmează că mai bine e a lua o parte din nutriment sub 
formă de carne. E cu putinţă a pregăti din pâine, orez, cucuruz (porumb), 
păstăioase ș.a. astfel de bucate - adăugând niţică unsoare ~ în care se 
vor afla în măsură cerută toate substanțele nutritoare, dar astfel de nutrire 
nu poate s-o rabde făr' numai un stomac tare sănătos. De aceea nici 
vegetarienii (cei ce din principiu nu se nutresc cu substanţe din regnul 
animal) — nu se leapădă cu desăvârşire de lapte, caș şi unt. Bucatele gătite 
numai din plante, fără carne și fără unsoare, la nici o întâmplare nu sunt 
în stare a susține de așa puterile corporale, ca acela timp mai îndelungat 
să poată îndeplini muncă grea. Lucrătorul harnic are nevoie de multă 
albumină și grăsime spre a-şi putea păstra organele întregi şi vânjoase. 


“ "Grigore Sima al lui lan * Scrieri alese din Țara Moților 197 


“De aceea în bucate trebuie să fie cu atât mai multă carne și unsoare, cu 
ât lucrează neştine mai din greul. Bucate de plante să consume omul 
numai în aşa măsură, încât să nu-și îngreuneze stomacul, restul să-l ia în 
sie formă de carne și grăsime. Pe grăsime s-a pus preţ puţin, însă cel ce 
:“ munceşte are neapărată trebuinţă de mâncare bună şi unsuroasă. 
„lată cum ar fi să se gătească bucate bune și nutritoare pentru omul 
"muncitor: 


Albumină Grăsime  Hidrocarbonaţi Nitrogen Carbon 
i... 200 gr carne, 

i.-“fără oase 43.6 - - 6.8 25.0 
+ -22'gr grăsime 

i (în carne) = 22 - E 16.8 
1. 53 gr grăsime 

„i. sub altă formă - 53 - - 40.3 
"86,4 gr albumină și 450 gr amil sub formă 

de substanţe animalice | 
şi vegetale 864 - 450 13.2 245,9 


130 75 450 20 328 


Durere însă că plantele în multe părți au un rol prea însemant în nutrire 
"și aceea numai pe care ar trebui s-o aibă.” E rău destul că legumele nu se 
pot așa uşor mistui ca bucatele de carne. Dacă vom considera nu cât am 
mâncat, ci cât din ceea ce am mâncat s-a trecut în sânge și cât nu, apoi 
vom afla că şi pâinea e tot atât de scumpă ca și carnea. Cu toate aceste 
clasele mai sărace recurg la substanţele vegetale, căci i acelea, în urma 
volumului lor mare, mai curând îi satură. 

Bucatele în care se află ele toate substanțele nutritoare în forma cerută 
nu sunt încă potrivite de a se nutri omul cu ele. Am foarte a mulţumi celui 
ce ne-ar invita la un prânz pregătit numai din albumină curată, din amil, 
unsoatre, sare și apă. Ce face însă bucatele plăcute ce ne atâtă ăpetitul şi 
ne sloboade apă în gură!... Aceea e gustul lor, pe care îl au de la unele 
materii, ce ele ca atare puţin au de a face cu nutrirea, sunt însă tot atât de 

însemnate ca şi substanţele nutritoare, după ce ele ne aţâţă pofta şi ajută 
în mare măsură producerea sucurilor gastrice. 

Astfel de substanţe sunt, afară de vin, bere, rachiu, zeamă de came, tee 
şi cafea, toate acele materii gustoase şi adesea cu miros plăcut ce se găsesc 
în toate substanţele nutritoare, d.e. acizii (acrimile) plantelor, uleiurile, sărurile 
ș.a. Multe din aceste se formează cu ocazia pregătirii bucatelor prin 
descompunerea unei părţi din albumină și grăsime. Să ne reamintim numai 


| Bh 


108 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor i 


mirosul atât de plăcut al fripturii. al boabelor de cafea prăjită, al aluaturilor .. 
gătite cu unt. Pentru aceste materii gustoase și cu miros plâcut ne palce să 
schimbăm bucatele. Şi de cele mai sațioase şi mai bine gătite mâncări încă . 
ne urâm. ne pierdem pofta de mâncare, dacă ele au tot același gust. 

Mai 'nainte vreme lumea era în rătăcire în ce privește insemnătatea 
nutritivă a substanţelor aţâţătoare cum sunt d.e. zeama de carne, ` 
spirtoasele. Se credea că aceste nutresc, dau putere. Chiar şi azi încă ne 
este dată să auzim vorbindu-se adesea despre „vin intăritor”, „zeamă 
bună şi nutritoare de carne”. despre care iși fac oamenii închipuirea că _: 
ele într-adevăr ne imputeresc. Asta e mare rătăcire: spirtul vinului şi zeama : 
de carne (bouillon) nu poate suplini nici un fel de substanţă nutritoare. : 
Ele nu au altă influenţă, decât că, aţâţând nervii. pe un timp te faca `.: 
crede că eşti mai în putere. Ciorba de carne a avut adesea rele urmări, 
când s-a dat bolnavilor anume în urma părerii greșite că ea e foarte = 
nutritoare. Spirtul de vin e periculos pentru omul sărac, cărui nu-i dă +. 
mâna să mănânce bucate nutritoare. El cu o dușcă de rachiu umblă a ` 
se ţinea în tălpi. Amar se căiește pentru aceasta, dacă pierderile 
organismului nu le suplinește din când în când cu o cătățime mai 
însemnată de materii nutritoare, adică bucate săţioase. Dacă n-o face, 
apoi putem zice că rabdă foame în toată puterea cuvântului, căci slăbirea 
merge crescând numai pentru scurt timp o poate muia cu ajutorul 
rachiului. | i 

Ca nutrirea să fie în toată privinţa corespunzătoare, în fine e trebuitor 
ca gustarea să se facă la anumite ore in decursul zilei. Animalele ce se ` 
nutresc cu carne mănâncă atât în câteva minute, că pentru ziua întreagă '; 
le este de ajuns, omul însă, fiindcă se nutrește cu carne şi legume și-ar .. i 
îngreuna stomacul peste măsură, dacă s-ar încerca să purceadă întocmai; `: 
să mănânce deodată atâta, ca să-i fie de ajuns pentru o zi întreagă. După 
vechiul obicei, aproape -pretutindeni de trei ori se mănâncă la zi. 

Că bucatele cât să fie de săţioase şi la ce timp anume se cade să . 
mâncăm, asta atârnă de la ocupaţie ș.a. Cel ce înaintea amiezii are să 
împlinească un lucru greu, nu se poate mulțumi cu un dejun slab; de 
altă parte, nu e bine ca cina să fie prea bogată, nici ca ea să se ia chiar 
înainte de culcare. Mâncarea cea mai săţioasă să se ia în dricul zilei. Un 
lucrător ar trebui să mănânce, în măsură mijlocie, 60 gr albumină, 34 
gr grăsime şi cam 160 gr hidrocarbonate. 


* Aceasta mai ales la sătenii noștri, care — în urma multelor şi nesfârşitelor posturi — 
tocmai pe vremea lucrului celui mai greu, trăiesc mai rău decum se cuvine. încât 
numai se leagână de slabi. (Tr.) 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Tara Motilor 109 


După experienţele de pân-acum, cei supuşi la muncă grea trebuie să 
mănânce albumină și mai ales unsoare mai multă, decât cei ce duc o 
viață mai pe odihnă. Pentru lucrători şi mai ales oamenii în virtute, în al 
căror organism procesele chimice decurg mai repede, nu e de ajuns dar 
cantitatea de substanţe nutritive amintită mai sus. Astfel de oameni au 
trebuinţă nu de 118, ci de 130-150 gr albumină la zi. Nici cele 56 gr 
grăsime nu sunt îndestulătoare pentru ei, ci se cere chiar pân' la 200 gr. 
Durere că lucrătorii, în cea mai mare parte, nu se nutresc cum se cade. 
Putem zice că ei numai îşi omoară foamea. Urmările, din punct de vedere 
igienic, sunt foarte triste. Când ajunge omul să-și tragă de la gură nu e 
bine şi lucrătorul de multe ori aşa trebuie să facă, e rară ziua când are 
carne pe masă. Cartofi, varză, fasole. poame uscate, pâine — la noi mai 
des mămăligă — și, dacă le merge mai bine. lapte, brânză — mai ales aceste 
sunt bucatele cu care se nutrește ziuaşul. Afară de aceea bucatele lor 
adesea sunt fără gust, ceea ce e stricător atât pentru copii, cât şi pentru 
oamenii în vârstă. Fireşte că femeia. având să lucreze alăturea cu bărbatul, 
bucatele vin gătate repede, fără multă grije. 

Nutrirea bolnavilor mai ‘nainte vreme a fost greșită. Aveau oamenii 
credinţa că, în caz de fierbinţeli pentru ei, e de ajuns ciorba (supa) de 
carne și alta nimic; aceasta fiindcă ciorba ar fi tare nutritoare. Bolnavul 
are lipsă de nutriment ca să se poată întrema; drept aceea nu este iertat 
a-l ţinea cu bucate nesăţioase, cum e şi ciorba. De cartofi, pâine neagră 
şi aluaturi prea unsuroase trebuie însă păzit. 

Acum ne rămâne să mai vorbim despre compoziţia substanțelor 
nutritoare,„despre gătirea şi conservarea lor. 

La locul prim trebuie să amintim carnea. Mâncăm carnea de vită, vițel, 

"de oaie şi râmător, uneori chiar de cal; afară de aceste ne mai nutrim și 
cu carnea sălbăticiunilor, a păsărilor şi peştilor. Peștele se consumă în 
măsură foarte mare în ţările a căror locuitori tot mai ţin încă la posturi. 

Carnea e compusă în cea mai mare parte din apă (70-80%); mai de 
mare însemnătate sunt însă unele părți albuminoase ale ei (16-23%); 
fibrina musculară; apoi substanțele cleioase — mai multe în carnea de vițel 
și pește (44%); unsoare, de care chiar şi în carnea slabă și încă se află 
12%, în carnea de râmător însă, precum şi în cea de vită îngrășată 
2-6,5% şi mai mult î încă. Aci nu e vorba făr' numai de grăsimea din carne, 
nu însă şi de aceea care se poate tăia jos cu cuțitul de pe ea, așa că de 
vom lua şi aceasta în considerare, apoi carnea adusă din măcelărie conţine 
în măsură mijlocie 11% grăsime, neluând în considerare oasele. Afară 
de aceste carnea mäi conţine unele substanţe, ce se formează atunci când 


110 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 


se schimbă albumina cu ocazia pregătirii ei, de aci vine că o carne are 
un gust, alta altul. In carne se mai află şi părți mineralice (kaliu. acid fosfor). 
Carnea, după cum a fost vita nutrită și din care parte a corpului e tăiată, 
are un gust mai bun, ori mai râu. e mai nutritoare., ori mai seacă, e mai 
de preţ, sau mai ieftină. Prin castrare (jugânire) carnea devine mai fragedă 
și mai gustoasă. așa şi prin îngrășare. Unele părţi interne ale vitelor. d.e. 
intestinele (maţele). ficatul. rârunchii. creierul incă se pot pregăti drept 
bucate, ele insă nicicând nu sunt atât de nutritoare precum este carnea. 

E tare lăţită pregătirea ciorbei de carne. De vom ţine carnea de-amoi, 
apa va extrage din ea unele părţi nutritoare: o parte din albumină. săruri 
ș.a. Apa fierbinte incheagă albumina. n-o lasă ca să treacă în zeamă, se 
topesc însă sărurile, țesuturile cleioase ş.a. Bunătatea ciorbei atârnă de 
la mărimea bucății de carne și de la fiert. Cu cât e mai tare ciorba, cu 
atât e mai fără gust carnea, de aceea însă puterea nutritoare nu şi-a 
pierdut-o, căci substanţele albuminoase, pe lângă o îndelungată fierbere 
şi tot in carne rămân, numai cât țesuturile acesteia devin mai tari, carnea 
mai seacă, mai lemnoasă, cum se zice. Dacă nu e prea fiartă, apoi i se 
poate da un gust foarte plăcut, de se pricepe bucătăreasa. Trec mai multe 


părți din carne în ciorbă, dacă aceea se pune la foc în apă rece. la din: 


contră, dacă se pune în apă fierbinte, o parte din albumină numaidecât 
se încheagă pe suprafaţa cărnii și astfel formând un înveliş împiedică 
intrarea apei înlăuntrul ei, urmarea va fi că numai puţine substanţe vor 
trece în ciorbă. Abstrăgând deci de la săruri, şi.în cea mai bună ciorba 
numai tare puţine substanţe nutritoare seaflă, pentru că puţina albumină 
ce s-a topit în ea se încheagă iute și bucătăreasa o dă afară cu ajutorul 
lingurii de curăţat spuma. Clei se află în ciorbă în măsură de tot 
neînsemnată. Deşi ciorba e atât de puţin nutritoare, pentru aceea totuși 
nu trebuie trecută cu vederea, pentru că se ajută tare mult mistuirea, 
contribuie mai ales la extragerea sucurilor gastrice. 

Prin frigere omul îşi dă silința ca să rămână în carne cât mai multe 
substanţe nutritoare de ale ei; de aceea chiar de la început se pune la 
fierbinţeală mare, prin ce la suprafaţa ei se încheagă albumina topibilă şi 
grăsimea se topește. Astfel se formează învelişul de care am vorbit, acesta 
e mai mult ori mai puţin de nestrăbătut şi face ca gustoasă să rămână 
friptura şi să nu se usuce. Din când în când unsoarea trebuie iarăși turnată 
peste carne, ca să fie mărginită evaporarea apei din ea şi friptura să fie 


mustoasă. Spre sfârşit nu este iertat a-i da foc mare şi lăuntrul cărnii să . 


nu fie de căldură mai mare de 70-75%. 
Cu ocazia friptului carnea îşi pierde din greutate cam 20-25 procente. 


1. Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 111 


“ Ouăle sunt tare nutritoare. Oul de găină e compus — lăsând la o parte 
' găoacea - din apă (74,5%), substanţe albuminoase (13,5%), grăsime 
îi (10,5%) şi minerale. În albuş e mai multă apă decât în gălbenuș, acesta 
wire mai bogat în albumină și grăsime. Dintre părţile mineralice amintim 
„fosforul și fierul. Într-un ou ce trage 50-55 gr e cu ceva mai puţin ca 1 gr 
s Nitrogen, aşa că un om, vrând a se prevedea cu niirogenul trebuitoriu, 
i ar trebui să mănânce la zi cel puţin 20 de ouă, dacă şi carbonul din ele 
ar voi să-l aibă, i-ar trebui cam 43 bucăţi de ouă. Pentru aceea însă trebuie 
să o socotim de o mare nenorocire pe capul poporului nostru 
'! imprejurarea că el duce ouăle la oraş, de unde. pe preţul lor, aduce ceapă 
“ acasă. Pân-acum nu s-a constatat că ouă sub care formă sunt mai uşor 
` imistuibile, Atât e sigur. că ouăle fierte tari, dacă se taie mărunt, sunt mult 
E mai ușor mistuibile, decât se crede, pentru aceea mai greu însă totuși, 
ia ca cele moi. Daună că ouăle nu se pot păstra timp mai îndelungat, făr' 
"ča să se strice. Cauza e că prin coaja lor aerul trece ușor. Dacă așezăm 
; „ouăle în cenușă ori făină de ferestreu, ele stau timp mai îndelungat. Nu 
ne a le ţinea pentru că li se strică gustul. Mai potrivit se vede a fi ca să 
le ungi cu ulei de in ori de mosc, astfel stau mult, făr' a se strica și nici 
gustul nu şi-l pierd. Oul stricat e mai uşor ca cel proaspăt şi pus în apă 
“sărată plutește pe ea, făr' să se cufunde. 
Nu fără temei e considerat laptele drept nutriment de frunte, atât lapte, 
„cât şi ca brânză şi caș. Afară de cel de vacă, se riiai mănâncă laptele de 
< oaie și capră. Tătarul mănâncă lapte de cal, sirianul de cămilă. Omul sărac 
+ se nutrește cu lapte de capră. Afară de grăsime se mai află în lapte albumină 
~ şi zahăr, sărurişi caseină. În laptele de vacă se află 84,5-88,5% apă, 3-7% 
'...caseină, 3,5-5,5 zahăr, 3-6% grăsime şi 0,2-0,7 substanţe mineralice. Tot 
; aşa şi laptele de oaie şi capră. Laptele femeiesc e mai dulce, fiindcă are 
- * mult zahăr şi puţină caseină. Laptele expus aerului se descompune zahărul 
=; -cu o parte din caseină îl aduce în fierbere, îl acrește. Cealaltă paite:a. caseinei 
= se adună și avem laptele acru. 
Dacă laptele se pune în vas neîngrijit acrirea urmează în curând. 
a Laptele e. mâncare bună, sănătoasă, nutritoare și relativ ieftină; 
=; mâncând însă cineva lapte fără măsură poate să se îmbolnăvească. 

Untul e-compus din 79-94% grăsime, puţină caseină, zahăr și săruri, 
în fine, din 5,3-21%,apă. 

Cașul conţine tare multe substanţe nutritoare, şi anume: caseină, 
grăsime, zahăr și săruri. După cum e gătit — din lapte smântânit ori 
nesmântânit — cașul e gras ori sec. În caşul gras se află: 45% albumină, 
8-10% grăsime şi cam 40% apă. 


112 Grigore Sima al lui lon ° Sorier; alese din fara Motilor 


Făina spicoaselor și bucatele gătite din ea a ocupat încă din vechime ::- 
locul de frunte atât la masa bogatului, cât și la aceea a săracului. Dintre 


spicoase, în o parte se cultivă una, în altă parte alta. după cum e clima și 
solul (locul). În cele mai multe ţări din Europa pâinea se face din grâu: în 
Germania şi rusia predomină secara, în Suedia și Norvegia orzul, tot în : 
Rusia ovăzul și hrișca. porumbul (cucuruzul) în România, America de 
mijloc. Turcia. Grecia și Ardeal. Compoziţia boabelor e deopotrivă la toate . . 
spicoasele. se deosebesc numai in ce priveşte măsura in care se află diferitele +. 
substanțe nutritoare în ele: în toate se află albuminoide. amil (scrobeală), 

materii grase, hidrocarbonate, săruri și apă. În boabele de grâu se află cea ` 
mai multă albumină (12-14%), secara se aseamână grâului (11,5-13,5%), 


orzul, ovăzul. porumbul şi hrişca sunt mai sărace cu ceva (9-13%), mai -. 
puţină albumină se află în orez (5-6%): din contră acest din urmă e tare + 


bogat în amil (74%), pe când grâul 60-67%, secara 50-55%. Porumbul... 
şi ovăzul sunt mai bogate în materii grase (5-9%), grâul şi secara numai ` 
1-2%. Cea mai însemnată materie albuminoidă ce se află în spicoase e 
glutina. Substanțele nutritoare nu sunt deopotrivă împărţite înlăuntrul 
boabelor: celuloza e la suprafaţă sub formă de înveliș sau cea care cu = 
ocazia măcinatului se alege ca tărâţe. 

Compoziţia pâinii e aproape aceeași fie pâinea albă, fie de cea ardia 
aproape în aceeași măsură se află în era atât albumina, cât și amilul şi apa. 
E mare deosebire însă între pâine şi pâine, când e vorba de uşurătatea 
mistuirii ei, de cantitatea de substante ce trec din ea în sânge, şi asta atârnă 
de la împrejurarea dacă se află în ea tărâțe mai multe ori mai puţine. E. 
drept că pâinea din care nu s-au înlăturat tărâţele, făr' numai în parte, ori i 
chiar deloc, — e mai bogată în substanțe nutritoare ca cea albă. Nu mai 
puţin adevărat e însă că tărâţele sunt stricătoare în stomac, căci ele nu lasă 
ca sucurile gastrice să străbată și să descompună mâncarea cum se cade, ` 
totodată ele produc deșertarea mai grabnică a stomacului, ceea ce la pâinea 
albă nu se întâmplă. Pâinea albă dar, deși mai seacă în substanţe nutritoare 
decât cea neagră, se mistuie mai desăvârşit nutrește mai bine; drept aceea 
se recomandă cernerea făinii de grâu pentru pâine cu sită deasă. 

Despre pâstăioase, cartofi, poame şi alte legume vom vorbi în „Amicul 
poporului” de pe anul viitor. 

(Trad. liberă după „Higiena poporală” de dr. Ersimann), de Slova 


E 
| ; 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 113 


Îngrijirea buților goale 


L 

Fără îndoială butea plină îi este omul mult mai dragă decât cea goală 
și mult mai bucuros îi umblă in rând la cea dintâi, decât la cea din urmă. 

Dar n-ai ce! Nu poate omul ca tot pline să le aibă. tocmai de aceea se 
cere grijă pentru cele deșerte. dacă vorba e ca la timpul său - când o să 
le umple. — curate să fie. Vinul cel mai bun și într-o bute râu îngrijită se 
strică sau cel puţin iși schimbă firea. nu mai e aşa cum ar fi trebuit să fie, 
ceea ce daună va să zică. 

Buţile îndată ce am scurs vinul din ele trebuie spălate cu apă, până 
ce drojdiile, toată necurăţenia iese din ele şi apa se scurge limpede, nu 
mai are ce curăţi. Dup-aceea se pune pe două lemne cu vrana ori ușiţa 
în jos ca toată apa din ea să se scurgă. Nu e de a se trece cu vederea nici 
partea din afară a ei, căci oricum multe necurăţenii o ajung în decursul 
vremii şi se poate ca de la un timp o parte din ele să străbată doagele 
până la ceea lature. Butea dar trebuie spălată frumos și pe dinafară. 

Uscându-se cum se face, o afumăm bine cu pucioasă, punem ușiţa — 


„dacă este luată jos — batem dopurile şi o aşezăm la un loc zbicit şi vântos, 


nicidecum însă în pod de coteţe ori unde să servească drept culcuş şi 
cuibar găinilor. 


II. 

Vinul turnat în bute înflorită, cu miros de rachiu şi alt, îşi însușește 
sieşi gustul şi mirosul respectiv. Astfel de buţi iată cum se curăţă: 

1. Cu apă fierbinte se poate curăța numai buţile ce au un miros mai 
puţin greu; 

2. Buţile oţetite se curăţă bine cu lapte de var ori.leşie de sodă (din 
negustorii). Asemenea e bine a le arde cu spirt de vin, după eare se spală 
cu apă rece, se opăresc apoi cu de cea fierbinte în mai multe rânduri, se 
limpezeşte iarăşi cu apă rece, se usucă și în urmă se afumă cu pucioasă 
şi, bătând dopurile, se aşează la un loc zbicit şi vântos; 

3. Gustul de aer îl capătă butea dacă n-am înfundat-o destul de bine 
şi îtici n-am afumat-o cu pucioasă, ci numai am scos-o afară la vânt. În 
aşa întâmplare, ea trebuie opărită mai de multe ori cu apă clocotită şi în 
urmă spălată cu câţiva litri de vin nou fierbinte; 

4. Unii au obiceiul de pun frunze de nuc, coriandru, cuişoare şi alt în 
apa de opărit buţile. În așa caz aceea nu este iertat ca să stea mult în 
bute, ci e a se da afară înainte de răcire şi a se spăla cu apă rece. Altcum 


114 Grigore Sima al lui ion ° Scrieri alese din Țara Motilor 


şi butea şi vinul ţinut în ea, în urmă, va căpătă un gust și miros pe care 
mulţi il gingăresc. Oricum ar fi butea, aceea. mai ‘nainte de a recurge la 
mijloacele amintite, trebuie curățată pe dinăuntru cu o perie tare aspră. 

„Amicul poporului” 1891 


Poveţe practice 


Saramură (murătoare) pentru șunci. La 5 kg de carne se ia 1/2 
"kg sare, 23 gr salitră. 23 gr zahăr galben şi 6 litri de apă. Le fierbem 
impreună și, după ce saramura se răceşte. o turnăm pe carne intr-o putină 
sau ciubărel. Carnea, ca să stea totdeauna acoperită, o tescuim cu o piatră. 
Suncile mai mari au să se mureze 6-7 săptămâni. cele mici în timp şi mai 
scurt. 


Ca șunca să fie mustoasă trebuie să luăm seama cum o fierbem, 
căci altcum o şuncă pregătită cât de bine și putem s-o facem lemnoasă 
şi uscată. — Şunca înainte de a o pune la foc, trebuie opărită și apoi spălată 
în apă rece. Dup-aceea se pune la foc şi se fierbe cu încetul, până e de 
ajuns. Apa trebuie să treacă peste ea. Atunci se ia de pe foc, se acoperă 
şi pân” nu se răcește, nu se scoate din zeama ei. Dacă ne este grabă, o 
scoatem și învelind-o într-o cârpă groasă udă, o punem în nea să se 
răcească. Numai astfel va fi mustoasă. E bine a se pune în apă sodă curată 
cât iei cu vârful cuţitului. 


i % 


Galiţele ca să fie scutite de boli ori dacă s-au îmbolnăvit să se 
vindece, se cere a le da de două ori în săptămână, amestecat în mâncare, 
flori de pucioasă — se vinde în apotecă cu un preţ ieftin — socotind pentru 
5 găini cât iei cu vârful cuţitului. Pe lângă aceea în mâncare să li se 
amestece întotdeauna cărbuni de lemn pisaţi. Urmând astfel galiţele vor 
fi scutite de boli. 


că 

Pucioasă bună de afumat buţile putem să pregătim noi înșine, 
cu atât mai vârtos, că cea din negustorie rar e curată. Spre acest sfârșit 
cumpărăm pucioasă ordinară, o pisăm mărunt şi o spălăm în mai multe 
ape, ca necurăţeniile să iasă din ea. Dup-aceea o topim pe jăratic încetinel 
şi tragem prin ea fâșii de pânză dură ca de 2-3 degete lăţime. Până când 
e caldă încă, o presărăm cu flori de lavendulă, pe care le apăsăm cu ceva 
ca să stea. În modul acesta vom avea pucioasă de afumat buţile mult 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Tara Moţilar 115 


mai bună și totodată mai ieftină ca aceea ce se cumpără cu bani grei, 
"deşi, de cele mai multe ori, nu e bună de nimic. 
x 

Pomii ca să nu-i strice bruma trebuie puși la cale să înflorească 
“mai târziu. [arna după ce pică neaua, să se aştearnă în jurul pomilor un 
strat gros de paie ori gunoi proaspăt. Neaua astfel acoperită nu lasă 
pământul ca să se încălzească, prin urmare e împiedicată și înflorirea prea 
de timpurie a pomilor. Când credem a fi trecut zilele friguroase. depărtăm 
așternutul amintit. 

Nimicirea viermilor din gunoaie. Nimicirea viermilor din gunoiul 
menit pentru straturi și răsadniţe. Dacă din când în când se presară 
grămada de gunoi cu var nestins, care se acoperă numaidecât c-o pătură 
de gunoi. cu viermi nu vom avea de a face. Dacă n-am purces astfel 
apoi se cere ca gunoiul înainte de a-l căra pe straturi să-l întindem și, 
udându-l cu apă de var, să-l amestecăm bine, lăsându-l să stea așa ca 
24 de ore. Varul însuși încă e trebuitoriu în gunoi, căci îl face mai puternic 


și mai nutritor. 
$% 


Aprinderea de urechi încetează, dacă se toarnă la zi în ureche câteva 
picături de carbol amestecat cu glicerină. Măsura în care trebuie să se ia 
din una și din alta este: 1:10. Ni 

ste 

Medicament contra degerăturii. Membrele pișcate de ger se ung 
în fiecare dimineaţă c-o amestecătură compusă din 25 gr petroleu, 25 
picuri laudanum (din apotecă) şi 25 picuri ulei de mentă (iarbă) creaţă. 


Întărirea cuţitului în prăsele. Se pisează mărunt rășină albă cu 
cărămidă. Cu pulbere de aceasta umplem gaura din pțăşele. In urmă 
înfierbântăm coada cuţitului pân’ roșește și așa o vârâm la locul său. 

„Amicul poporului” 1891 


Credinţele și obiceiurile noastre populare 


Èran, 


„Apa curge, pietrele rămân” (Proverb) 


Li 


Oamenii noştri de carte, prin petrecerea anilor juneții în mijlocul altor 
neamuri, se înstrăinează de-o mulţime de credinţe și obiceiuri la care 


"Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 


i „poporul ţine cu multă stăruinţă, fiindcă el așa s-a pomenit. Poporul își ¥ 
ji: “închipuiește vremile trecute mai pe sus decât sunt cele de azi și pe moși 
"şi strămoși drept niște oameni atât de vrednici, că noi numai anevoie 
“putem să le călcăm în urmă. Drept aceea şi are poporul credinţa că cele 
“moștenite din bătrâni sunt tot atâtea lucruri sfinte ce trebuie urmate cu 
„deosebită evlavie. pe când innoiturile de azi sunt un semn trist de 
| instrăinare din calea cea dreaptă bătută de înaintaşi. 
| Și credinţele și obiceiurile noastre populare nu sunt lucruri de care să 
ne rușinăm. ci din contră, ele, dacă le vom cumpăni bine, sunt cele mai 
scumpe amintiri ale sufletului nostru. 

Ani aproape optsprezece sute, cu furtuni zguduitoare au trecut peste 
capul celei mai tinere fiice a Romei, ce s-a aşezat în văile falnicilor Carpaţi 
și câmpiile mănoase ale Dunării. 

Multe neamuri de oameni numeroase ca frunza codrului și-au pierdut 
“rostul în val-vârtejul roiurilor de nevoi ce-au bântuit acestea locuri măreţe, 
multe au fost care ş-au pierdut urma pentru vecie din șirul popoarelor. 
Ne-au călcat și pe noi, dar făr' a fi striviţi cu desăvârșire nicicând, 

“asemenea fenicelui din poveste, care din cenuşa sa învie mai frumos şi 
“mai puternic încă. 

Şi prin toate acestea valuri de dureroasă aducere-aminte pentru noi, 
opinca ne-a păstrat, drept amintiri neprețuite, o întreagă comoară de 
credinte şi obiceiuri, care cu deosebire ele ne adeveresc cât de nobilă şi 
măreaţă e tulpina aceea din care a vlăstărit începutul neamului nostru. 
Atât de puternic s-a întipărit în nepoți şi strănepoțţi felul de-a fi al 
străbunilor, că dintele timpului, acest duşman de moarte al tuturor 
lucrurilor omenești, și n-a fost în stare să şteargă amintirile scumpe ale 
măreţului nostru început. 

Dacă un Cincinat, un Tuliu din șesurile încântătoare ale vechiului 
imperiu roman, prin oarecare minune, ar învia azi, rătăcind printre 
roiurile de popoare ale bătrânei Europe — aici în plaiurile Carpaţilor, în 
șesul bătrânei Dunări, ș-ar cunoaște pe loc sângele, la o nuntă țărănească 
de ale noastre, la Sân-Văsiu, Moş Crăciun și altele, căci „Apa curge, iar 
pietrele rămân!”. 

Să încercăm a dovedi cele zise prin câteva exemple (pilde). 

1. Punerea banului în mâna mortului şi bocitul femeilor sunt rămăşiţe 
scumpe de la străbuni. 

2. În ziua de Anul Nou romanii ţineau sărbătoarea lunonei, zeiţa 
nunţilor. Româncuţele noastre în seara de Sân-Văsiu fac vrăji, ca să știe 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 117 


care fată se va mărita şi după cine; care fecior se va însura şi pe cine va 
lua? 

'3. Ziua întâi din martie se numea la romani ziua matroanelor, spre 
aducerea-aminte a împăcării făcute de muieri între romani şi sabini. Ce 
sunt zilele babelor decât o amintire despre acea împăciuire? 

4. În 28 faur câdea la romani sărbătoarea zeiței Fornax. care înseamnă 
căldură. cuptor. Atunci, pe lângă alte jertfe. se aprindeau paie neimblătite 
(netreierate). 

Oare hodanţele sau citiritele. aprinderea de paie pe colinele din 
apropierea satului la prinderea postului de Paşti, așadar tot pe același 
timp ca şi la romani (obiceiul se mai păstrează și în ziua de azi pe la poalele 
Munţilor Apuseni) - să nu fie oare asemenea o scumpă amintire din 
trecutul îndepărtat?! 

5. La întâi maiu romanii făceau umbră dinaintea caselor punând 
ramuri şi copaci înfrunziţi. De aci armindenul la noi românii, de-aci 
serbarea zilei de întâi maiu, sărbătoare păstrată cu sfințenie din cea mai 
adâncă vechime, deși legea noastră creștinească nu ne îndatorează ca 
s-o ținem! 

'6. Romanii aveau o sărbătoare numită a holdelor (sementinas ferias, 
în cinstea zeului Joe), pe care o ţineau ca grindina să nu strice 
'semănăturile. Poporul nostru, credincios strămoşeșştilor sale obiceiuri, ţine 
joile din Paşti până în Rusalii, pe alte locuri până când văd clăi pe câmp, 
tot din îndemnul din care o făceau romanii. 

7. La 24 iunie serbau romanii pe zeiţa Fortuna (norocul) și în ziua 
următoare aveau serbarea corăbiilor încununate. — La noi românii s-a 
păstrat şi acest obicei, aruncându-se în aceea zi (Sânziene) cununi de 
flori pe case. Din împrejurarea dacă acelea cununi cad ori nu se judecă 
despre norocul aceluia pe al cărui nume s-a aruncat. 

8. La străbuni era un fel de joc de noroc pe clei ju copiii 
aruncând în sus un ban. După cum cădea banul pe-o parte ori pe alta 
astfel era şi câştigul al unuia sau al altuia. Cine din noi nu s-a jucat la 
„capscris” sau „ranțoă”? 

9. „Căluşeriul” este un joc străbun. Romanii aveau în luna lui mai 

sărbătoarea jucătorilor în cinstea lui Romul. Acești jucători se ziceau 
„collisalii”, adică jucătorii dealului, fiind biserica lor pe colina Quirinal. 
Collisalii aveautitii mai mare numit Vates. De la Collisalii avem noi căluşerii 
şi de la Vates pe vătav. Flăcăii noştri, întocmai ca și aceia ai străbunilor, 
poartă veșminte împestriţate şi încingătoare cu ţinte, joacă după vătav şi 
rostesc chiuituri. 


Ca CO ae N g a —— a 


118 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din [ara Moților 
ERO ERIE IE PR ln i A tert nt (Anal d tal i ae 


10. Opinca este o încălțăminte străbună, căci tot astfel le purtau şi 
Romanii. 

11. Romanii duceau mireasa cu steaguri. tot astfel purcedem și noi 
Românii, ai lor strânepoți. 

12. La Romani rudeniile petreceau mortul cu capul descoperit și la 
groapă aruncau țărână peste mort. Intocmai urmăm și noi. 

Dar câte n-am putea incă inșira?! Prin şirele acestea insă voim altceva. 

În timpul de faţă neamuri îndepărtate vin în zilnică atingere unele cu 
altele. Multe din strâmoșeștile noastre obiceiuri și credinţe sunt aproape 
date pradă uitării. Urmaşii noștri le vor cunoaște abia de prin cărţi. de 
vom avea destulă inimă ca să le păstrăm batăr în scris, de nu altcum. 

Cu deosebire la noi ardelenii. nu ştim să-și fi dat cineva silința a le 
aduna şi da la lumină, ca pe niște comori nepreţuite pentru fiecare din 
noi. Să nu fie limba, să nu fie portul și trăsurile feţei atât de asemănătoare 
cu acele ale străbunilor — obiceiurile şi credinţele poporale ele singure și 
ar fi de ajuns spre a dovedi că din ce măreaţă viţă de oameni e tragem. 

Un Român cu adevărată cultură nu poate să se uite cu dispreţ la ele, 
nu este iertat să le socotească drept secături bătrânești. Nu! În timpul de 
azi al spoielii se pot însă câte toate. Şi câtă durere nu simte țăranul când 
vede că tocmai cel ieşii din sânul lui privește cu dispreţ la deprinderile la 
care el ţine cu o îndărătnicie vrednică de toată lauda, ţine la ele, căci: 


„Aşa-i legea din bătrâni, 
Din bătrâni, din oameni buni”! 


Coliba țărănească, ea este care ne-a păstrat cele mai scumpe amintiri 
ale sufletului nostru, amintiri ce mereu ne-aduc aminte de străbunii noștri 
cu care ne mândrim adesea. 

Grigore Sima al lui lon 


Ajutor grabnic în nenorociri 


Aducerea în fire a celor ameţiţi ori nădușiţi. Pe 
omul ametit îl culcăm cu capul în jos și ne trudim a-i pune sângele în 
mișcare. Spre acest sfârşit vestmintele ce îl strâng, care împiedică circulaţia 
sângelui, le desfacem şi, dacă nenorocirea s-a întâmplat în casă, 
deschidem numaidecât și uși şi ferestre. Apoi îi turnăm apă rece pe faţă 
şi pe piept, îi facem vânt în faţă cu pălăria ori alt obiect ce ne este la 


n 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Motilor 119 


îndemână. Nasul îl bâzâim c-o pană şi-i dăm să miroase oţet, fum de 
pene, de zdrenţe sau altceva ce are un miros pătrunzător. Dacă treaba 
nu se face, îi punem sub dricul spatelor un veșmânt adunat ghem, capul 
îl dăm înapoi, îi deschidem gura şi limba i-o tragem înainte cu ajutorul 
unei cârpe curate, și, pe când cu o mână ținem de limbă ‘nainte și de 
gură ca să rămână deschisă, cu cealaltă mână, mai bine cu dreapta, îi 
apăsăm coșul pieptului cât se poate mai tare, îl apăsăm o clipă și iar îl 
lăsăm ~- apâsâm şi iar lăsăm. cercând in chipul acesta să-i pornim 
răsuflarea. Dacă mai e cineva care poate să ne dea ajutor, il adirigem ca 
el să ţină de limbă şi de gură, iar noi, pe când cu o mână apăsăm coșul 
pieptului, cu cealaltă tragem pe pântece în sus, Dacă bolnavul începe să 
răsufle, îi dăm o înghiţitură, două, de apă rece, vin vechi, zeamă căldicea 
de carne ori cafea. Dacă mâinile și picioarele îi sunt reci, trebuie frecate 
cu un petec de lână ori cu brânca goală, dacă altceva nu e, culcându-l 
într-un pat cald, unde îl acoperim bine și dacă e de lipsă, subsuori, pe 
pântece, sub tălpi şi la genunchi, punem sticle umplute cu apă caldă, iar 
la tălpi cărămizi încălzite. 

Ca să facem pe cel nenorocit să răsufle, se mai purcede și așa, că după 
ce l-am culcat pe spate, în chipul arătat mai sus, i se suflă aer în gură 
prin o pânză rară, pe când nasul i se ţine astupat, ori apoi se aşează omul 
la capul lui și, apucându-i frumos amândouă mâinile din sus de coate, i 
le ridici încet până deasupra capului, unde le ţii ca.2 secunde. După aceea 
iar le duci îndărăt pe piept şi le apeşi încă de coş. Astfel le ţii asemenea 
vreo două secunde, după care le ridici din nou deasupra capului, repetând 
aceeași purcedere până când vezi ceva semn de deşteptare, ceea ce de 
pe faţă se cunoaște numaidecât. 

Dacă cineva s-a nădușit în fum, într-o fântână adâncă, într-o pivniţă 
cu ăerul dubit — lucrul cel dintâi este a-l scoate la aer curat apoi se purcede 
precum am zis mai sus. 

Cine vrea să pătrundă într-o localitate cu aerul dubit, otrăvitor, are 
să se lege la gură şi la nas cu o cârpă muiată în oţet tare şi, înainte de a 
pătrunde înăuntru, să răsufle una cât mai mare. 

Pe, cel îrigheţat a-l aduce în fire. Cel înghețat trebuie 
mai întâi dus într-o casă rece (caldă Ía nici o întâmplare!) unde 
dezbrăcându-l cu“titimosul, ca să nu-i frângem membrele îngheţate tun, 
îl acoperim cu nea, ca numai gura şi nasul să-i rămână afară, apoi ne 
apucăm şi-l frecăm mereu. Dacă nea nu avem, apoi îl învelim într-un 


129 . Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Moților 


vestmânt ud ori în apă rece îl aşezăm de așa ca numai capul să-i rămână | , 
afară. Frecarea se face cu un ştergar muiat în apă rece. F 

Cercăm apoi a-l face să răsufle după cum am zis mai sus. 

Numai după ce omul dă semne de viață. după ce membrele încep 
a-şi recăpăta însușirile celor vii, este iertat a-l duce în casă mai călduță, 
unde îl culcăm sub o haină rece și numai dup-aceea poate să urmeze 
frecarea cu haine calde și incălzirea cum se cade a casei. 


Aducerea în fire a omului inecat. Mai întâi de toate fl | 


dezbrăcăm şi-l ştergem, ca să fie zbicită pielea lui. Nasul și gura le curățăm `; 


şi ştergem de glod, şi numaidecât îl punem pe un aşternut, fie de orice, ` 
cu faţa în jos și c-o mână sub cap. Picioarele au să fie la în sus. In chipul 
acesta apa ce i-a pătruns in plămâni se scurge. Ne apucăm apoi și-l 
băzâim cu ceva în nas. în gură îi ţinem să miroasă ceva puternic și, dacă ` 
nu merge, încercăm a-l face să-și vină în fire după cum am amintit mai - 
sus. 

Ce e făcut în caz de otrăvire? Dacă cineva s-a otrăvit cu arsenic are ` 
să i se dea ceva ca să vomeze. Neavând apotecă la îndemână. încercăm 
cu apă caldă în care punem ca o lingură de cafea sare prăjită pe foc într-o 
tigaie. Apă de aceasta să bea cel cu pricina cât de multă. Dacă apoteca 
e aproape, să se aducă numaidecât ipecacuanhă sau rădăcină de vomat, 
din care-i dăm tot la 10 minute câte un gram. Ca contra otravă se 
recomandă magnesia, din care se ia 50 grame în 300 gr de apă. 

Când cineva s-a otrăvit cu cocleală (rugina de pe vasele de aramă) 
se bea apă multă cu zahăr și albuş de ou amestecată. La înveninarea cu 
leşie să se bea oţet ori mult de lămâie (citronadă) lungită cu apă. La . 
otrăvirea cu săruri (acid sulfuric de pucioasă, acid muriatic, acid nitric — 
salitră) e a se întrebuința laptele amestecat cu cretă. La caz de otrăvire .. 
cu bureţi veninoşi ori cu plante (buruieni), recurgem la piatra de vin * 
pentru vomat (Brechweinstein) din care topim 25 centigrame în 100 
grame de apă și luăm din ea tot la 10 minute câte o lingură. La mugşcarea 
de şarpe rana trebuie suptă (buzele să nu fie crăpate cumva) și unsă 
mereu cu spirt de salmiac (sal amoniacum). 


%* 


Grigore Sima al lui fon ° Scrieri alese din Țara Motilor 121 


Păstrarea peste iarnă a mlădiţelor de altoit 


Pentru altoirea ce o facem iarna, trebuitor este a ne prevedea de cu 
toamnă un surcel nobil. Asta e a se face după a frunzelor cădere şi inainte 
de punerea iernii. toamna târziu. Mlădiţele culese le așezăm cu capătul 
cel gros în pământ. la un loc umbros., fiecare soi deosebit insemnându-se 
numele ce-l au, ca să nu ne pierdem rostul mai târziu. Îndată ce îngheţul 
se ivește, le scoatem și legăm în mănunchi sau snopi. cu coajă de tei ori 
aţă de lână. scriind pe câte o bucăţică de aşciţă — ce se vâră în snopul de 
mlădiţe - numele la fiecare soi. Dup-aceea învăluim, deosebit, fiecare 
snop. de mai multe ori. in hârtie groasă muiată în ulei de lemn. In urmă 
le așezăm în muşchi și le punem afară, în grădină, la un loc scutit de 
şoareci, până când avem trebuinţă de el. Gerul, oricât de mare, n-are 
ce le face, dac-au fost tăiate cum se cade și anume de cele coapte. Uleiul 
de lemn le scuteşte de frig şi totodată nu lasă ca umezeala să străbată 
afară din mlădiţe, ceea ce face ca să fie ca și când numai atunci s-ar fi 
tăiat de pe pom. În chipul acesta pachetate, și cele mai gingaşe mlădiţe 
se pot trimite în orice depărtare și prin gerul cel mai mare, numai în casă 
caldă să nu ajungă până la locul unde le expediem. 

Slova 


Varietăți 


“ Curiozităţi arheologice. - Domnul Max Müller, ilustrul profesor 
de la Universitatea din Oxford, într-o conferinţă a arătat originea curioasă 
şi îndeobşte puţin cunoscută a unor din obiceiurile noastre. 

Işi închipuie oare cineva că scriind literele alfabetului său omul de azi 
perpetuează încă tradiţia egipteană? D. Max Muller afirină însă că este 
adevărat. Ori de câte ori scriem un arc de a, un b, un c reproducem un 
caracter hieroglific. L al nostru este un leu care se târăşte, F este vipera 
egipteană sau șarpele cu două coarne, H al nostru este simbolul egiptean 
al sitei. | 
"Egiptenii au transmis literele lor fenicienilor, fenicienii le-au transmis 
romanilor şi ramanii ni le-au transmis nouă. 

Tot astfel este și cu alfabetul semitic, persan, arab, gagas indian, 
birman și siamez, care procedează tot din alfabetul fenician şi egiptean. 
Toată Asia, afară de regiunile supuse influenţei chineze, Europa, 


De pă svai, ae eri 


122 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 


Americile amândouă, Africa şi Australia scriu azi cu caractere hieroglifice. 
Tradiţia n-a fost nicăieri întreruptă nici o singură zi şi legea evoluţiei nu a 
fost nicăieri aplicată mai vădit. 

Va să zică alfabetul nostru vine din Egipt. 

De unde ne vine aritmetica noastră? Toată lumea răspunde: de la 
Arabi. Şi este adevărat că noi numim cifrele noastre cifre arabe şi chiar 
numele acesta dovedeşte istoria. arabii însă le numesc cifre indiene şi și 
numele acesta este semnificativ. o 

Cifrele ne vin de la Arabi prin Spania. Arabii le primiseră de-a dreptul 
din Indii. Dacă am judecat pe un moment cum am sta noi fără semnele 
care ne slujesc ca să arătâm numerele 1 până la 9, vom recunoaște că 
suntem datori Indiei tot atâtea mulțumiri pentru matematici cât datorăm 
Egiptului pentru alfabetul nostru. Când vi se zice că indienii erau niște 
visători și că n-au inventat nimic folositor, cum e mașina cu abur sau 
telegraful electric, răspundețţi cu curaj că, dacă nu ar fi fost ei, noi nu am 
fi avut nici una, nici alta. fiindcă ei au inventat nu numai cifrele pozitive 
care ne slujesc de la 1 până la 9, dar au inventat şi pe minunatul O, pe 
care matematicienii îl laudă grozav. | 

lacă-ne dar Egipteni prin citire şi prin scriere și Indieni prin cifre. 

Nu avem decât să scoatem ceasornicul din buzunar şi să vedem ceasul 
pentru ca să pricepem că suntem şi Babilonieni. 

Adevărul e că am face bine să vizităm mai întâi un muzeu de antichităţi 
ca să învăţăm ce se înțelege prin caractere cuneiforme. Pe urmă om vedea 
că purtăm în buzunarul nostru o adevărată inscripţie cuneiformă. 

Și pentru ce este ceasul nostru împărțit în 60 de minute şi fiecare minut 
în 60 de secunde? Numai fiindcă în Babilonia există, pe lângă sistemul 
de numerație zecimal, un alt sistem, sistemul sesazecimal. Şi pentru ce 
se proceda cu șaizecimi şi nu altfel? Fiindcă negustorii babilonieni ca 
oameni practici constataseră curând că nici unul nu are atâţia divizori ca 
60. Ei împărțeau voiajul zilnic al soarelui în 24 de parasange, care făceau 
720 de stadii. Fiecare pasangă sau ceas era subîmpărțit în 60 de minute 
şi răspundea, în gândul Babilonenilor, cu distanţa parcursă de un om 
care umblă mult într-același timp. Cele 24 mile ale arcului descris de 
soare, sau parasange, se împărțeau deci în 720 stadii sau 360 grade. 

Sistemul acesta fu transmis Grecilor de Hipparc, care introduse ceasul 
babilonian în Europa cam cu 150 de ani înainte de era de azi. Ptolemeu, 
care trăi trei secole mai târziu, contribui mult ca să popularizeze sistemul 
acesta care pluti în linişte în mediev pe fluviul cunoștințelor tradiţionale 
şi, lucru curios, putu trece uşor peste Niagara Revoluţiei franceze. Fiindcă 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 123 


= Francezii, refuzând sistemul întreg al greutăților, măsurilor şi monedelor, 
"şi supunând toate lucrurile sistemului zecimal, fură induși de motive 


rămase misterioase, ca să respecte cadranele pendulelor și ceasornicelor 
noastre, care sunt sexazecimale, adică babiloniene. 

Doici de sânge. - Operaţiunea transfuziei sângelui atât de 
periculoasă altădată, a dat naştere unei industrii foarte curioase. La Paris 
există doici de sânge. adică bărbaţi şi femei care, în schimbul unei sume 
de bani. consimt să dea o parte din sângele lor bolnavilor cu totul slăbiţi 
şi care fără acest împrumut ar muri. Industria nu prosperează din pricina 
prejudecăţilor populare, după care meseria aceasta ar fi rușinoasă. Mulţi 


© din acei care s-au lăsat o dată să li se ia sânge, simt un fel de scârbă pentru 


această meserie şi nu se mai întorc: alţii consimt din nou numai după un 
lung interval. Cu toate acestea, cu progresele constante ale instrucţiunii, 
trebuie să sperăm că industria va prospera. 


Corsetul în antichitate. — Scriitorii care au criticat întrebuințarea 
corsetului pretinzând că este un instrument de tortură inventat în secolul 
de mijloc au comis o mare eroare. Corsetul se urcă pâna la vremea 
potopului... În orice caz, antichitatea sa este pe deplin recunoscută în 
urma noilor săpături făcute la Acropolele de la Atena. Între descoperirile 
care s-au făcut în timpul din urmă se găsesc obiecte care stabilesc în mod 
neîndoios că frumoasele contemporane ale lui Pericles purtau corsete. 
Citim în „Gaulois” că ministrul de comerț din Franţa a primit pe d-nii 
Ralli și Apostolides, doi învăţaţi greci, delegaţi din partea Greciei la 
expoziție, care i-au prezentat mai multe fotografii de antichităţi greceşti, 


printre care se găsesc şi corsetele în chestiune. 
= 


Zece porunci pentru creșterea copiilor. — Maria Landmann, în 
urma unei practici îndelungate, stabileşte pentru creşterea copiilor 
următoarele 10 porunci: 

"1. Creşte-ţi însuţi copiii. Orice ajutor străin ce ţi-ai lua în casă nu-ţi va 
fi de folos. Cine vrea să dea copiilor o bună educaţie trebuie să-și 
stăpânească, sau mai bine zis să se bucure de o deplină autoritate înaintea 
lor. E Ru E 

2. Dă-le copiilor de lucru, lasă-i să se joace ori să lucreze, dar nu-i sili, 
căci atunci devin supărăcioşi, tăcuți şi neîndemânaci; copilul însă care 
urmează în mod firesc, devine plăcut, bun şi voios. 


124 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 


3. Lasă pe copii să mai facă şi gură. Nu pretinde ca în timpul lor de 
ocupaţie să fie continuu tăcuţi ca peștele. Dacă voim ca un copil să fie 
sănătos în privinţa corpului și a minţii, trebuie să fie și liber în mișcările 
sale. să vorbească, să râdă, să strige etc. Bineinţeles toate la timp potrivit. 

4. Lasă copii in odaia lor când primeşti vizite. În cele mai multe cazuri, 
iubirea de mamă te face să-ţi prezinţi copiii oaspeţilor, să le dai prilej să-și 
arate cunoştinţele și priceperea lor și să-i laşi să fie lăudaţi și admiraţi în . 
faţa lor. Aceasta pe de o parte nu este plăcut pentru oaspeţi. iar pe de -. 
alta este primejdios pentru copii. Ei vor deveni inchipuiți, lâudăroși, pe =" 
când in faţa oaspeţilor nu se vor putea mişca după voie și vor ședea în 
silă. Dacă totuși voiești să-i prezinţi, fă-o. dar pentru scurt timp, fără să 
se întoarcă conversaţia împrejurul copiilor. 

5. Nu-ţi lăuda ori mustra copiii în faţa străinilor. 

6. Veghează ca copiii să nu se abată din calea ordinii, dar din când în 
când poți să-i mai ierţi. 

7. Fii consecinte şi împreună cu cea mai mare asprime cu o adevărată 
blândeţe. Nu mustra sau pedepsi pe copii pentru lucruri de nimica, ca şi 
cum ar fi comis mari greşeli, dar nici greșelile mari nu le lăsa nepedepsite. 

8. Copiii nu sunt obiect de jucărie. Nu-l trata în acest fel și nu lăsa nici 
pe alţii. Ei n-au venit pe lume ca să-ţi împlinească dorinţele, nici să-ţi 
lingușească egoismul, nici să-ţi țină ţie sau altora de urât, ci pentru cheful 
lor, D-aci urmează: 

9. Copiii sunt în anumite împrejurări persoanele principale in casă, 
dar x 
10. Aceasta să nu o observe. 


Curăţenia grajdurilor în Olanda. — Mulţi oameni nu au locuințe 
atât de curate și frumoase precum sunt grajdurile vacilor din Olanda. 
Curăţenia grajdurilor este acolo de model. Inainte de a intra în grajd, 
fiecare om trebuie să-şi șteargă cizmele pe o rogojină care este dinaintea 
ușii. Grajdurile sunt podite cu fel de fel de pietre colorate, pereţii sunt 
îmbrăcaţi în scânduri de brad, ferestrele au perdele transparente, și sunt 
chiar şi ghivece cu flori; ieslele sunt vopsite, vacile sunt țesălate, spălate 
şi curate. Pentru ca vacile să fie apărate de murdărie, coada le este legată 
în sus cu o sfoară, care se atârnă de un cui de la grindă. Pe un scoc care 
trece prin grajd se scurge toată necurăţenia şi neîntrerupt se înlătură orice 
gunoi. Nu se văd paie în altă parte, decât sub picioarele vacii; aerul este 
atât de curat ca și într-o locuinţă omenească. Tot aşa este şi în locuinţa 


“Grigore Sira al lui lon e Scrieri alese din ara Motilor 125 


: țăranilor care se ocupă cu lăptăria; odaia unde se prepară brânza. precum 
“şi toate obiectele sunt de o curăţenie uimitoare. — Am putea lua exemplu 

de la Olandezi. 
„Amicul poporului” 1892 


Poveţe practice 


Pregătirea muștarului. la 1 kg făină de muștar. de cea mai bună, 
și o amestecă într-un blid mare de porțelan ori într-o oală de pe care 
smalţul nu e dus, cu 3 gr sămânță de coriandru (din apotecă) şi 1/2 gr 
'sămânţă de cardamom - ambele pisate mărunt. Dup-aceea fierbe la foc, 
timp de un pătrar de oră, într-o căldăruşă cositorită pe dinăuntru ori 
într-o oală de fier de pe care porțelanul nu e sărit, 3 litri de must de cel 
mai dulce, pe care, când fierbe, îl cureţi regulat de spumă. Torni mustul 
fierbinte peste amestecătura din blid, puţin câte puţin, în vreme ce îl 
mesteci tot întruna. Mai pune în el, până e încă fierbinte, 2-3 bucăţi de 
hrean curăţat, spălat şi acoperă blidul c-un ştergar. Peste câteva ore scoate 
hreanul, pune muștarul gata în sticle bine astupate. 

$ 


Salată de castraveți în dric de iarnă. Alege castraveți târzii, ţine-i 
3-4 zile ca să se pălească, apoi îi curăță de coajă și-i taie felii subțirele, ca 
de obicei, de stors însă nu este iertat. Apoi îi sărăm, turnăm peste el puțin 
oţet de vin bun, îi amestecăm bine și-i punem în sticle largi la gură, lăsând 
deasupra puţin loc gol, ce vine umplut cu ulei de lemn bun, curat și 
proaspăt.-Sticlele să fie mici, căci iarna, după ce odată se desfundă, apoi 
nu mai stau mult. Pregătirea acestor fel de castraveți pentru mâncare se 
face ca de obicei, cu oțet, ulei, ardei (piparcă) ori piper. 

E 


Castraveţii muraţi ca să aibă faţă verde se așează pentru iarnă 
în chipul următor: mai întâi se opăresc cu murătoare (apă sărată) 
fierbinte, lăsându-i să stea în ea niţică vreme. Dup-aceea castraveții se 
așează într-o oală de pământ şi se toarnă peste ei oţet fierbinte şi, 
acoperind oala, o punem la căldură, Tot la trei zile oţetul se toarnă afară, 
se-pune la foc şi, când dă să clocotească, s-aruncă îndărăt în oală. Aceasta 
se urmează până când castraveţii şi-au recâștigat faţa. Atunci oţetul se 
înlocuieşte cu murătoare, ca de obicei. 

+ 

Gâştele și rațele se îngraşă repede dacă se nutresc cu orz încoltit. 

Spre acest scop orzul se pune d-amoiu și, după ce s-a înfoiat, apa 


126 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Motilor 


scurgând-o, punem orzul în grămadă ca să încolţească. În urmă îl uscăm 
la soare. Inainte de a-l da galițelor îl udăm cu apă. Cine voieşte ca în 
timp scurt să facă bună ispravă, așa are să purceadă. 


Vasele de sticlă și porțelan, ca să nu crape de fierbinţeală înainte 
de a le folosi. legându-le în paie. să se pune într-o câldare (ceaun) cu 
apă rece. pe foc. incâlzim apa, așa cu incetul, până clocoteşte. Atunci se 
ia de la foc, se pune la o parte spre a se răci, fâr' ca vasele să se scoată 
din ea până nu s-a răcit bine. 

Miros de trandafir în dric de iarnă. Se culeg foiţe de trandafir și 
se așează straturi. straturi, într-o sticlă groasă cu astupuş bun. Fiecare 
strat de foiţe se sârează cu sare muiată în spirt de 90 grade (din apotecă). 
Sticla astupată cât se poate mai bine se pune la un loc răcoros. larna 
destupăm pentru câtva timp sticla, în casă bine aerisită, ceea ce are drept 
urmare ca să umple casa de un plăcut miros de trandafir. O sticlă. dacă 
se ține astupată cum se cade, este de ajuns pentru iarna întreagă. 

i * 


Pentru spălarea petelor de rugină din schimburi se recomandă 
a se spăla întâi cu apă în care am topit niţel vitriol alb — sare de zinc — şi 
la câteva minute dup-aceea, ca de obicei, cu apă caldă. 


Pișcătura de albine încetează a te durea, dacă vei unge-o numai- 
decât cu spirt de salmiac (din apotecă). « 


De uns hamurile. Se topesc împreună: 12 părţi ulei de ricin, 12 de 
păcură (catran) şi în urmă 12 părţi ulei de terpentin. 

Unsoare de uns carul. Topeşte împreună: 10 kg ulei de in, 1 kg 
seu de oaie, 1 kg colofoniu şi în urmă le amestecă cu 2 kg unsoare de 
peşte. 

Talpa încălțămintei ca să nu-i pese de apă trebuie unsă cu 
următoarea materie: se pun câteva linguri de păcură (catran) într-o ulcea 
dimpreună cu gumilastic (gummi elasticum) de 2 cruceri. Acesta mai întâi 
trebuie ținut în aburi — deasupra unei oale ce clocotește — până se 
înmoaie. Se taie felii subțirele și așa se pune în ulcea. Acum punem 
ulceaua pe puţin jăratic și-o încălzim — mestecând c-o lingură de lemn 
tot mereu - până ce gumilasticul se topeşte. Dacă focul e puternic, păcura 


he ai d SERIE e ie 


git 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Moților 127 


fuge — la aceasta să fim cu luare-aminte. Acum se unge cu un pămătuş 
talpa şi cusătura de pe laturi de atâtea ori, încât să se formeze o pătură 
grosuţă. Prin aceasta apa n-are să străbată și talpa cu o cale va fi mult 
țiitoare. 

Salata cu căpăţână ca să dea în sămânță. Ca să avem sămânță 
bună, alegem din salata iernatică cele mai frumoase exemplare și 
căpăţânilor le scoatem inima cu cuțitul acoperind tăietura numaidecât 


"cu pământ amestecat cu cărbune de lemn, pisat. Cotorul de salată va 


vlăstări o sumă de pui, pe care îi legăm de un părușel, ca să nu-i rupă 
vântul. Pe astă cale se capătă sămânță din salata cu căpăţână. care. fiind 
de soi ales, altcum nu dă în sămânță, ci putrezește. 

Încercarea făinei dacă e amestecată cu ghips, cretă şi alt fel se face 
în chipul următor: se pune 1 parte de făină în 5 părţi cloroform, se scutură 
bine, ca să se amestece și se toarnă niţică apă peste ele. Toate acestea 
într-un pahar. Făina rămâne deasupra pe apă, iar părţile minerale cu 


care este falsificată, dacă sunt de acelea, se așează la fund. 
e 


Ca ferestrele iarna să nu îngheţe este de ajuns dacă sticla, geamul 
se unge pe amândouă laturile cu apă în care am amestecat puţină glicerină 
— ori cu amestecătură de 3 părţi — bunăoară 3 linguri alcool (spirt) tare 
şi o lingură ulei de glicerină. 

$ 

Păstrarea cărnii şi a legumelor în timp de vară se face așa, că 
se aşează pe cărbuni de lemn pisaţi mărunt. Inainte de întrebuințare e a 
se spăla în apă rece mai întâi. 

Poamele gingașe încă se pot ţine timp mai îndelungat în chipul acesta. 


A 


Economic 


Cânepa 

Cânepa femelă se recoltează când începe foile să îngălbenească şi să 
cadă, sau când seminţele care provin din cele dintâi flori au o culoare 
sură. Lucrătorul smulge cu mâna câte fire poate apuca, după cum este 
pământul întărit; mănunchiurile se pun pe pământ și femeile fac snopuşori 
care se răsfiră la cotoare și se aşează în picioare. Când se culege cânepa 


128 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 


mai de timpuriu. se lasă mănunchiurile întinse la pământ până ce se mai || 
usucă şi la urmă se fac snopi. SI 
Pentru sămânță se alege firele cele mai mari, mai crăcânoase: aceasta i 


la caz că nu s-a semănat cânepa în porumb. După ce s-a uscat bine | 


mănunchiurile se bat pe un butuc sau pe un buștean pus pe patru 
picioare: în alte părți se lovesc vârfurile mănunchiurilor unul de altul până 


ce cade toată sămânţa; în fine. se întinde cânepa pe un zâblău şi se bate ; 
cu un mlăciu sau cu o nuia mai groasă. Sămânţa se întinde fără întârziere. . | 


la soare şi după ce s-a uscat bine se vântură şi se ciurueşte şi apoi se pune .. 
la păstrare în locuri ferite de şoareci. Câtva timp se mai intoarce sămânţa, ` 
ca să nu se încingă. Un hectolitru de sămânță trage 52 până la 53 de :; 
- kilograme. 

Un hectar produce, termen mediu. de la 8 până la 12 hectolitri de 
sămânță. Din sămânță se extrage ulei care se întrebuințează pentru 
fabricarea săpunului şi în pictură pentru că este sicativ. Turtele de cânepă ` 
se întrebuinţează pentru a îngrășa pământul. Semințele cuprind 25 până 
la 30 la 100 ulei. 


Topitul inului și al cânepii i 
Fibrele sau aliorul cânepii şi ale inului sunt legate între dânsele | 
printr-un fel de materie gumo-răşinoasă, aşa că nu se pot despărţi unele | 
de altele. 


Topitul inului și al cânepii este o operaţiune al cărei scop este dea ` 


distruge prin fermentație materia gumo-rășinoasă care leagă între dânsele - 
firele acestor două plante. Topitul se face în două moduri: la rouă şi în 
apă stătătoare sau curgătoare. 

Topitul la rouă se face întinzând cânepa pe iarbă sau pe miriște de :f 
grâne în straturi subțiri astfel, ca să fie expusă acţiunii soarelui și umezelii | 
atmosferice. După o lună de zile fibrele încep să se dezlipească după pai 
și paiul se frânge în două cu înlesnire. Cânepa topită cu modul acesta 
are o culoare sură şi este de calitate fină, însă mai puţin trainică decât 
cea topită în apă. Topitul la rouă ţine de la o lună până la patruzeci de 
zile, după cum este și timpul. 

Topitul în apă se face în apă stătătoare și în apă curgătoare. Cânepa 
topită în apă stătătoare are o culoare galbenă verzuie, pe când în apă 
" curgătoare dobândește o faţă albă-gălbuie, foarte căutată de fabricanți; 
pentru acest sfârşit topitul în apa curgătoare este preferabil. În tot cazul, - 
iată cum se practică amândouă aceste metode. 


“Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 129 


În apă stătătoare un om ia mănunchiurile de cânepă și le aşează unele 
lângă altele până ce ajunge în faţa apei: după ce s-a aşezat toată cânepa. 
se pune deasupra grinzi sau lemne groase. ori scânduri încărcate cu 
pietre. așa ca cânepa să stea în apă. La noi am văzut în multe localităţi 
punându-se brazde pe pământ: cânepa se murdăreșşte și pierde din 
calităţile sale. Topitul in apă stătătoare se face mai curând decât în apă 
curgătoare, însă în timpul topitului atmosfera se umple de emanații 
dăunătoare sănătăţii. 

Pentru a topi cânepa sau inul în apă curgătoare, se face mai întâi în 
apă un ţârculeţ cu pari şi nuiele de mărime potrivită după cătâţimea de 
cânepă ce este de topit: in acest țârculeţ se așează snopii până ce ajung 
în faţa apei; în urmă se pune deasupra lor grinzi sau scânduri cu pietre, 
astfel ca să stea cufundaţi în apă. Dacă apa este iute şi mare, se poate 
face pe țărm o groapă în care să aducă apa din râu printr-un şanţ şi după 
ce trece prin groapă iarăşi se abate în tău. În Lombardia şi alte localităţi 
topitul în apă curgătoare este oprită, pentru că otrăveşte apa și omoară 
peştele. 

Topitul în apă ţine de la 8 până la 16 zile; dacă timpul este cald, ţine 
mai puţin și mai mult, dacă s-a răcit. Cânepa sau inul s-a topit când fibrele 
se curăţă cu înlesnire după pai. 

Cânepa topită în apă stătătoare este murdară, de culoare negricioasă 
şi pute când se scoate din topitor; acea care a'stat în apă curgătoare este 
curată şi are o faţă albă-gălbuie. De aceea, când se scoate cânepa ori 
inul din apa stătătoare, se spală bine în apă curată şi apoi să se pune 
snopii în picioare sau pe iarbă ca să se usuce. După aceasta se dezleagă 
snopii şi firele se întind pe iarbă sau pe lângă case şi garduri, după două 
zile se întorc şi se urmează câteva zile până ce s-a uscat bine; în urmă se 
fac snopi şi se cară acasă, unde se pun în păstrare în, poduri sau în alte 
localuri. My 

- Ín fabricile cele mari se topeşte cânepa peste tot anul prin procedee 
chimice despre care nu este locul să tratăm aici. 


Vasele vinare 
Vasele întrebuințate pentru a păstra vinul au deosebite numiri, după 
mărimea lor, cele mai mari se numesc zăcători; după acestea vin buțile, 
de o capacitate de la 80 până la 140 vedre; bătlagele, vase de la 40 până 
la 60 vedre; butoaiele de la 10 până la 30 vedre: în fine, butoiașele, a 
căror capacitate este de la 3 până la 5 vedre. Oricare ar fi vasul, forma 


139 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din ara Motilor 


cea mai nimerită ce i se poate da este aceea care ne înfăţişează două 
conuri trunchiate întrunite prin baza lor cea mare. Cu cât vasele sunt 
mai borțoase. adică mai umflate la mijloc, cu atât sunt mai solide. 

Cine ţine să aibă vinuri bune trebuie să aleagă și să îngrijească vasele 
cu deosebită băgare de seamă, pentru că un vas rău, murdar strică vinul. 
In general, vasele de vin se fac de doage de stejar. Trebuie observat ca 
doagele să fie făcute numai din inimă de lemn. să nu aibă albiturâ. să 
nu fie mâncate de cari sau putrede. 

Cercurile cele mai bune sunt de alun. de ulm, de frasin. Dopurile cu 
care se astupă butoaiele și cepurile să fie de stejar uscat şi făcute la strung: 
lemnul de tei, de brad nu sunt bune. mai cu seamă pentru vasele care 
călătoresc pline. 

După ce alege cineva vasele, trebuie să facă oarecare iai inainte 
de a pune vinul într-insele, pentru că vasele noi îl strică. Mai întâi de toate 
se opăresc vasele, punându-se în apă sare: se întoarce apa pentru fiecare 
fund şi se scurge înainte de a se răci; se mai clăteşte vasele încă o dată cu 
apă fiartă şi la urmă cu apă rece. După aceasta se afumă vasele cu 
pucioasă, se astupă bine și se pune în cramă sau în pivniță până ce se 
pun vin într-însele. In unele localități se pune în apă fiartă foi de piersici, 
ori rămurele de ienuperi: în altele se pune piatră acră şi după ce s-a opărit 
bine se clătesc vasele cu apă rece. 

Când se întrebuinţează vase vechi trebuie cercetate cu Seien; 
Buţile mucegăite ar fi mai bine să se lase pentru alte întrebuințări, căci 
cu greu se poate curăţi. Dacă n-au niei un miros greu, se desfundă, se 
răzuieşte cu gripsa, se spală cu o mătură, se înfundă și la urmă se opăresc 
cu apa în care s-a pus foi de piersici amestecate cu câţiva lăstari de viţă. 
Când se întâmplă să aibă vreun miros, se spală cu lapte de var sau cu 
leşie de cenuşă şi la urmă se opăresc şi se clătesc cu apă rece. Comitele 
Odart, viticultor celebru, recomandă să se procedeze în modul următor: 
pentru vasele cu miros, se spală butea bine în trei-patru ape cu un lanț 
gros de fier, care se bagă înăuntru. După ce s-a zvântat vasul. se afumă 
cu pucioasă, se pune în întru o cătățime de spirt potrivit cu mărimea 
vasului, se astupă şi se rostogoleşte ca să intre spirtul în toate doagele: 
după aceea se dă foc spirtului; lăsând deschisă vrana de deasupra și vrana 
cepului. 

Acelaşi viticultor recomandă mult întrebuinţarea butoaielor în care 
s-a ținut ulei de măsline de calitate bună: uleiul nu aduce cea mai mică 
vătămare vinului; din contră, contribuie a-l păstra şi a-l face să piardă 
un miros neplăcut, deci care cumva îl mai are dinainte. 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților 131 


Într-un cuvânt, pe dată ce se apropie culesul, viticultorul n-are timp 
de pierdut: trebuie să caute a-şi curăţi vasele şi toate mașinile şi uneltele 
ce le întrebuinţează la cules astfel, ca să se afle în cea mai bună stare de 
curățenie, căci, după cum am mai zis, din lipsa de curățenie cele mai 


E. multe vinuri se strică. 
l „Amicul poporului” 1893 


Povełe practice 


Cărbunii de lemn în pomărit sunt foarte buni spre a-i presâra omul 
pe rănile pomilor făcute când cu tăierea crengilor, numai dup-aceea să 
se ungă cu păcură (catran). Se înțelege de sine că ei, cărbunii, pisaţi 


trebuie. 
h 


Pomii grași ce nu dau roadă trebuie siliți ca să-și lase năravul. 
Aceasta se face scurtându-le rădăcinile, purcezând în chipul următor: să 
se sape în jurul pomului, îndepărtare de un metru, un şanţ de 30-60-0 
cm adâncime. Rădăcinile ce dau în lături le scurtăm de vârf, pe cele ce 
străbat în jos le tăiem în două cu un hârleţ ascuţit bine. Umplem apoi 
șanțul iarăşi cu pământ amestecat cu gunoi putred de aşciţe, ori cu de 
cel pământos de prin curte adunat. Pomul nu va mai avea puteri 
întrebătoare, încât să dea mlădiţe nebune, să crească numai, și va fi nevoit 
a se mărgini la mai scurte şi bogate în muguri de flori. 

$ 


Trimiterëa mlădiţelor de altoit vara. Orice fel de mlădițe de altoit 
se pot trimite în locuri mai îndepărtate, dacă se mânuiază în modul 
următor: cu tăietura, mlădițele de altoi sunt a se împlânta într-un cartof 
mare, la adâncime ca de 2-3 centimetri. Cealaltă parte se îmbracă în 
hârtie şi în urmă în muşchi. fhn 

ka 

Răşină fluidă de altoit. Topeşte încet pe jăratic puțin 500 gr ceară 
albă, ia-o de pe foc şi pe când tot mai are încă ceva căldură, toarnă în 
„ea 150 gr ulei de in fiert (Firniss) şi 500 gr pământ galben (Ocker) — se 
află negustorii — şi le amestecă bine. Dup-aceea le încălzeşte din nou, 
acoperind vasul, ţoarnă în el spirt și lasă să se răcească. Se cere aproape 
400 gr de spirt. Rășina de altoit astfel pregătită rămâne totdeauna fluidă. 


Lictar (miere) de pere. Perele văratice de multe ori nu se pot vinde 
cu preţ, ci se aleg nimic. In astfel de caz e bine a fierbe lictar din ele. 


a, 


132 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din fara Motilor 


Perele trebuie curățate de coajă şi, dacă-s mari, se taie in două. Se fierb 
apoi atât de mult, încât să se poată strecura printr-un ciur des de sârmă, 
că sâmburii să nu treacă. Apoi zeama scursă se fierbe din nou. atât de 
mult, încât să fie groasă ca și cea de prune, când se fierbe lictar. Ca să 
aibă un gust deosebit, i se adaugă câteva cuișoare ori coajă și must de 
lămâie (citroamă). 


Curăţirea aerului unde zac bolnavi. Se ia: 10 gr ulei de rozmarin. 
2-5 gr ulei de lavandă, 2.5 gr din așa-numitul oleum thyrmi. 30 gr acid 
nitric. După ce se scutură spre a se amesteca, se moaie cu un burete în 
el şi se pune în odaia unde se află oameni bolnavi. 

Materii de curăţit aerul: 

Acidul carbolic se foloseşte mai ales în stare pulverizată. in care caz se 
pune 1 parte acid carbolic în 100 părţi var ori pământ, cu care se presară 
odăile. coridoarele şi altele. Depărtându-l prin măturare se înlocuieşte . 
cu altul. îi 

Vitriolul de fier se întrebuinţează cu deosebire spre dezinfeciarea * 
canalurilor şi altele. Spre acest sfârșit se topeşte 11;2 kg vitriol de fier în 
10 litri apă caldă, din care se toarnă apoi în locurile amintite. 

Varul chlorat se leagă în cârpă ori săculeţ şi se aruncă în canaluri ori -< 
ieșitori: 1 kg e de ajuns pentru 8 zile, fiindcă se pierde anevoie. 

Desinfecting liqourul de Burnett se pregătește din 2 părți cinc-clorat 
topit în 5 părţi de apă. x 

% 

Nu e bun uleiul pentru păr, pentru că se râncezește in curând, ceea 
ce face ca părul să se frângă uşor, să se despice și totodată îl împiedică în 
creştere. 


ka 


Când sunt de a se tăia lemnele de lucru. Bradul de se taie în 
luna lui decembrie are să țină mai mult ca de obicei; peste tot orice fel 
de lemn e mai ţiitor, dacă se taie în decembrie şi în întâia jumătate a * 
lunii lui ianuarie. — Străbunii noştri Romanii aveau bunul obicei de arborii . 
meniţi pentru lucru îi făceau să se usuce în picioare, prin ce câștigau o “+ 
vârtoşime nespus de mare. 

Scoaterea insectelor din urechi se face cu un mic pămătuș de - 
păr, pe care îl introducem în ureche: insecta se prinde de păr şi iese. © 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din ara Moților 133 


Dacă însă în modul acesta nu ieşim la cale, turnăm în ureche ulei de 
migdale ori glicerină, care îl scot numaidecat 


Uneltele de economie ca să țină mult trebuie unse mai de multe 
ori cu păcură (catran) înmulțită cu petroleu. Prin aceasta las’ că uneltele 
de lemn (despre care e vorba) capătă o față frumoasă, vor fi totodată 
mult mai țiitoare. 

Apă pentru dezinfectarea podelelor de la casă. Se topeşte 50 
gr acid carbolic în 200 gr apă caldă şi se amestecă cu apa de spălat 
podinele casei, unde a zăcut ori murit cineva de boală lipicioasă. 

„Pentru purcei, când suferă de inimă rea. Purceilor, de le merge 
foalele din cale afară tare, este de ajuns dacă li se dă zeamă de orz prăjit, 
punându-se în ea de fiecare purcel un bun vârf de cretă pulverizată. 

Când însă boala e în grad mai mare, atunci să se ia din apotecă: 30 
gr rădăcină de rabarbară, 10 gr pulbere de opiu şi 15 gr pulbere de 
măghiran și să se amestece laolaltă. Se dă în lapte câte un vârf de cuţit 
de purcel, 1-2 ori la zi. 

$ 

Gunoiul cărat trebuie numaidecât împrăștiat. Unii ţin gunoiul 
cărat pe loc în dric de iarnă, tot în muşuroaie;.până primăvara, și foarte 
rău fac. El trebuie împrăștiat numaidecât, car de car, după cum înaintăm 
cu dusul, şi iată de ce: 1. Pământul sub gunoiul împrăștiat devine mai 
sfărâmăcios, chiar şi cel din fire cleios, ceea ce face că prirnăvara se poate 
lucra mai uşor şi mai bine. 2. Semănătura va fi întocmai, dar nu toată 
pâlcuri, aci mare, aci mică. 3. Mustul gunoiului va intra cu apa din nea 
în pământ și nu vom avea daună, dacă la arat o parte din gunoi rămâne 
afară — nu, căci din cel împrăștiat peste iarnă a spălat,apa și a dat 
pământului ce a fost mai bun. l l 

Apa pentru dezinfectarea veșmintelor bolnavilor. 10 gr acid 
carbolic în 100 gr de apă caldă. Vestmintele se înmoaie în această soluţie. 

: sk 

" Parii şi stâlpii vor ţinea grozav de mult în pământ, dacă - uscați 
fiind — se vor püñe cu capătul ce are să vină în pământ în cir de var, în 
care vor sta 4-5 zile. Intreaga parte ce are să intre în pământ trebuie să 
stea în apă de var. Apoi se scot şi se lasă ca să se usuce. Atunci se ung cu 


Eee. 


134 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 


vitriol lungit cu apă. Partea stâlpului pregătită va fi tare ca piatra. Cu 
lemnele verzi nu ieșim la cale, căci sunt pline de suc. 
„Amicul poporului” 1893 


Povete 


Ce e de făcut toamna cu cucuruzul nerăzbit cu coptul? Dacă 
cucuruzul (porumbul. păpușoiul) a fost semânat prea târziu şi n-a avut 
timp să se coacă, dacă toamna e scurtă şi ploioasă și bietul econom își 
vede paguba cu ochii — ne putem ajuta in chipul următor: nu culegem 
cucuruzul, ci-l lăsam pe paiele ce le tăiem ca de obicei, la câteva degete 
deasupra pământului, le legăm în snopi mici și le aşezăm în grămezi mai 
mărunţele ce stau în picioare, la un loc unde nu ne temem de pagubă, i 
în grădină. bunăoară. In 30-40 de zile tuleii de cucuruz sunt copti frunte ; 
de bine, ca şi în anii cei mai buni. Paiele sunt în neîntreruptă atingere cu 
aerul şi materiile din ele sunt de ajuns spre a se putea cucuruzul coace. 


Bumbacul carbolisat. În apoteci se vinde bumbac anume pregătit 
pentru legarea rănilor. După ce este tare ieftin, ar fi de dorit ca fiecare 
cap de familie să se provază cu astfel de bumbac curat, carbolizat, ca la 
caz de trebuinţă să-l aibă la îndemână spre a se lega. Câte răni de tăieturi 
şi altele s-ar vindeca, făr-a coace, dacă s-ar lega cu bumbac carbolizat 
ori muiat în salicilat şi nu cu zdrenţe, ee bâjbâie de necurăţenie. de 
otrăvesc sângele, încât din nimica ceea te afli la mare nevoie! 


Pentru femeile ce alăptează, când li se întăreşte pieptul. Se topesc 
împreună: 10 deca ceară curată, 7 deca colofoniu şi atâta unt proaspăt 
ca alifia să fie destul de moale spre a o trage pe un petec de pânză cu 
care să acopere întreg pieptul. 

=$ 

Ca să n-o doară pieptul pe femeia ce înțarcă vreun copil este 
de ajuns dacă se urmează acoperirea pieptului cu o cârpă trasă cu aceeaşi 
alifie, căci altele se împrăștie, fără vreo rea urmare, şi în 2-3 zile n-o să 
mai simtă nici un neajuns din astă parte. Pe lângă celelalte materii, e a se 
adăuga și o bucăţică de camfor. 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor 135 


Cel mai bun medicament pentru arsuri este natriul bicarbon (se 
află în apotecă). Rana de arsură ori opărire după ce se unge trebuie 
legată c-o cârpă udă. În câteva clipe durerea încetează şi rana încă nu 
întârzie de a se vindeca. 

Pregătirea laptelui de migdale (măndule). Se iau 28 decagrame 
migdale dulci, 2 decagrame de cele amare și se pisează împreună, cât 
-mai mărunt. Dup-aceea turnăm peste ele o litră de apă și le amestecăm. 
ji... Peste un pătrar de oră le stoarcem printr-un petec de pânză udă, 
“i adăugăm altă apă, mai puţină şi le stoarcem din nou. ca să le iasă toate 
= puterile, li dăm în urmă 28 decagrame de zahăr pisat mărunt. il scuturăm, 
ca să se amestece bine, şi treaba e gata. Laptele de migdale e bun să a 
se bea când boleşte neștine în aprindere de plămâni. 


Seu bun pentru alifii e numai acela ce-l pregătește însuşi omul la 
el acasă din seu de vită. Cumpără de la măcelar seu curat și-l topește 
încet, ca să nu se prăjească deloc. Fireşte că seul trebuie tăiat mărunt 
înainte de a-l pune la foc. 

Alifie pentru răni. Se topesc impreună (făr-a le fierbe) până se 
amestecă bine: 10 deca ceară curată, 7 deca colofoniu, 4 deca ulei de 
in curat şi 4 deca seu de vită. 

Apă de gură. Coniacul ba chiar şi spirtul ordinar lungit cu apă e tot 
atât de potrivit pentru spălarea gurii (dar nu şi a gâtlanului), ca și oricare 
apă de gură cumpărată cu bani grei. 


Alifie sau flastru englezesc. Se pune 80 gr băşică de morun tăiată 
mărunt în 1500 gr apă distilată (din apotecă) şi se ţine d;:amoiu ca la.24 
ore. apoi se topește bășica de morun, punând-o la foc puţin dimpreună 
cu apa în care a stat. Se mai adaugă încă 80 gr spirt de vin de cel tare şi 
6 gr glicerină. Apoi se strecoară şi se unge cu ea un petec de mătase ca 
de 10 cm de lung şi de lat. La caz de trebuinja, tăiem din el câte o bucăţică. 


Neo, 


Picuri în contra durerii de măsele. Topește 2 părți mastic 
(mastix) de cel but îh 7 gr cloroform, dup-aceea mai adaugă 2 gr balsam 
de păr, toate din apotecă. Toană 2-3 picuri pe bumbac și pune în 
găunoșia măselei ce te doare. Durerea are să înceteze numaidecât. 


Ga 


136 Grigore Sima a! lui lon « Scrieri alese din fara Moților 


Pentru nigei. Se picăturesc de 2-3 ori la zi cu acid salitric. Spre acest 
scop ne servim de o asciță ascuţită, 
În contra tărâţeior din păr se recomandă. ca mijloc practic şi ieftin, . 
vaselina, care și pentru mâini crăpate de vânt e mai bună decât glicerina. 


În contra măncărimii de piele se recomandă curățirea ei cu apă ` 


caldă și săpun, după care se unge cu glicerină. 
„Amicul poporului” 1894 


Poveţe practice 


Sitele de alamă sunt foarte periculoase sănătăţii, făina cernută prin : | 
ele se otrăvește. Ministerul de Interne al Austriei a dat ordin în care : $ 


provoacă autorităţile ca să oprească întrebuinţarea sitelor de alamă în . $ 
localuri publice, în restaurante și birturi. | 

Hainele negre. Oamenii îmbrăcaţi în haine negre, când intră într-o 
odaie unde se află vreun bolnav sunt cu mult mai expuși de a primi boala, 
dacă este lipicioasă, decât cei îmbrăcaţi în haine albe sau mai descrise. ` 
Microbii bolii pătrund mai lesne în hainele negre decât în cele albe. Asta 


o putem proba lăsând o haină albă și una neagră 5 minute într-o odaie .. | 
în care e mult fum de tutun: haina neagră va mirosi foarte puternica . | 
tutun şi îşi ţine mirosul multă vremeape când cea albă miroase puţin şi -f 
îndată ce o scoţi afară din odaie își pierde mirosul. E bine deci ca în odaia ; | 


bolnavilor să purtăm haine albe. 
$ 
Degerarea cartofilor, Locuitorii din Germania sudică trimit în toate 
părțile țării cartofi. Pentru transporturi în mijlocul iernii ei au un mijloc 
foarte simplu. Ca să nu degere cartofii, ei bagă un sac în apă. In acest 
sac, aşa ud cum l-au scos din apă, pun apoi alt sac plin de cartofi. Sacul 
deasupra îngheață de tot — apa dintre fire devine pătură de gheață și 


scuteşte cartofii de ger. Pătura de gheaţă opreşte ieșirea căldurii naturale k 


a cartofilor, precum şi pătrunderea gerului înăuntrul sacului. Un caz analog 
este neaua care, deși ea este rece, ține căldură semănăturilor. 
se 


Mâncarea în stomac. Doctorul Eichenbeg a studiat cu sonda 
procesul mistuirii în stomac şi a găsit că oamenii care mănâncă foarte 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Motilor 137 


sărat mistuiesc cu mult mai repede mâncarea. Sarea grăbeşte cu 15% 
mistuire, piperul şi alte mâncăruri iuți cu 12%, alcoolul luat în mică 
măsură cu 10%. Alcoolul luat mai mult — un litru de bere sau vin - nici 
nu grăbeşte, nici nu întârzie mistuirea. Apa e indiferentă, poţi bea 112 
litru și mistuirea merge regulat. Berea multă însă întârzie mistuirea cu 
30-80%, ba uneori face ca mâncarea să rămână nemistuită. 


Merele îngheţate devin iarăși bune, dacă le punem în apă rece 
şi le ţinem afară, până se prinde în jurul lor o pătură de gheaţă, pe care 
o curățim. Aceste mere trebuie să fie întrebuințate cel mult până a doua 
zi, căci altcum ele se strică din nou. 


Florile rupte se pot păstra 12-14 zile, fără ca să-și piardă culoarea, 
dacă zilnic le punem apă proaspătă, în carte am amestecat nitrat de sodă 
(natrium nitricum). cam atât cât iei pe un vârf de cutit. 


Curăţarea covoarelor iarna se face mai ușor așa: așternem covorul 
„cu faţa pe zăpadă şi-l batem bine. Fără ca să fie după asta periat, covorul 
„devine pe deplin curat şi faţa i se face ca nouă. 


k 


Băutură sănătoasă de mere putem căpăta într-un mod foarte 
ușor. Merele necurățate le spălăm bine. Tăiem-apoi fiecare măr în patru 
părţi, punem bucăţile într-o oală de pământ, pe deasupra lor presărăm 
puţin zahăr, umplem oala cu apă fierbinte, o acoperim și o lăsăm să stea 
câteva ceasuri la loc cald. După ce s-a răcit apa, o strecurăm într-un vas 
curat şi ea e cea mai bună apă răcoritoare de băut, mai ales pentru 
bolnavi. 

Cum se fac oalele de lut ca de fier? Luăm lut și-l-subţiem de tot 
cu apă, apoi cu o pensulă (mătăus) ungem oalele cu această soluţie, iar 
după ce se usucă, le mai ungem o dată. Apoi ungem oalele de câteva 
ori cu ulei de in, dar totdeauna numai după ce s-au uscat. Astfel oalele 
devin tari ca fierul. 


Sa ma, 


$ 


Mere coapte în mod american. Merele coapte în mod american 
au un gust excelent. Luăm mere de felul lor acre, le curățim de coajă, le 
scoatem partea de mijloc cu sâmburi, fără însă de-a le tăia în două, ci 
numai găurindu-le. Apoi umplem mijlocul găurit cu zahăr pisat, punem 


138 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din fara Moților 


deasupra o bucăţică de unt şi aşezăm merele într-o tigaie. pe care o punem 
în cuptor. 


Folosirea merelor necoapte. Despre folosirea merelor necoapte 
un grădinar de renume då următorul stat: merele căzute necoapte. dar 
destul de crescute, sunt foarte bune pentru a prepara din ele gelatină. 


Cum să întărim vasele din bucătărie de pământ. Luăm două 
kg de lut cernut, o jumătate de kg smalţ pisat fin şi o jumătate kg de 
sticlă: apoi două mâini de păr de vacă. facem din toate un terci (scrob) 
cu care ungem vasele in grosime ca de-o jumătate de deget. După ce se 
usucă. vasele astfel preparate vor putea rezista ani întregi la orice fel de 
foc mare. 

„Amicul poporului” 1895 


Medicină popuiară* 


Abces (apostimă, de la latinescul abscessus) — Este o adunătură de 
puroi venită din cauza unei inflamații. Se vor aplica cataplasme până la 
venirea medicului. 

Oricând este o durere mare, se vor face fomentaţii calde cu decocțiune 
de nalbă, de capete de mac şi mai sigure, vor fi cele cu foi de mătrăgună. 

Toate alifiile băbești măresc durerea, în loc de a o împuţina. Tot 
asemenea sunt vătămătoare toate plantele recomandate de cutare turc 
ori boiangiu. 

Când un abces este superficial, se vor aplica cataplasme cu făină de 
orez sau din şofronate, pentru a-l face să se supureze mai repede şi să 
fie mai puţin dureros. 

Când abcesul este deschis, nu trebuie stors cu putere, ca să iasă tot 
puroiul, nici nu se va pune fitil, căci se produce o inflamație foarte 
dureroasă şi fără nici un folos pentru pacient. Va continua numai cu 
cataplasmele până va veni medicul, 

Dacă abcesul este adânc, după importanţa organelor, poate da 
naştere la mari stricăciuni, de aceea trebuie a chema medicul îndată ca 
să facă ceea ce îi dictează arta. 


* După „Medicina poporală” de dr. C.D. Severeanu. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 139 


i Se deosebesc trei feluri de abcese: 1. Abcese calde sau acute; 2. 
< Abcese reci sau cronice (vechi); 3. Abcese de lapte. 
„ Abcesele calde sau acute. - Vin în urma frigului, a 
;- loviturilor, a înțepăturilor etc. 
și. Abcesele reci. - Se arată mai des la oamenii debili, scrufuloși, 
„1. tuberculoşi şi la aceia care locuiesc în bordeie sau case umede și mănâncă 
1 rău, 
l Abcesele de lapte. — Acestea sunt totdeauna rezultatul unei 
-inflamație a țâțelor. Ele se arată în timpul alăptării. Ele se formează în 
-< grăsimea care acoperă glanda mamară, în care se formează laptele. 
„Această grăsime este despărțită prin niște pereţi tari din care cauză se 
„. inflamează în fiecare compartiment. De aceea abcesele de lapte nu sunt 
'"“ mai niciodată unice. 
„ Ca să împiedice formarea mai multor abcese, unul după altul, se va 
“lăsa chirurgul să deschidă pe cel dintâi, chiar mai-nainte de a fi cu 
„desăvârșire copt. Să se ştie că o femeie fricoasă îşi va face singură o durere 
relungită și vor rămâne la ţâţe niște semne foarte neplăcute. 
©. Alimentaţia (hrănirea) pacientului.- 1. Anu-ida decât 
acea prescrisă de medic: 2. A nu-l sili cu mâncarea; 3. Odihnă după 
mâncare. 
| Angina (durere de gât). - Acesta este un termen generic care se 
“aplică mai cu seamă inflamaţiei amigdalelor (murele). La început se va: 
aplica împrejurul gâtului un şervet muiat în apă rece; care este adesea 
îndestul pentru a opri inflamaţia. În toate anginele trebuie a uda gâtul 
“cu băuturi emoliente. Să nu se pună cârpe sau cataplasme calde 
împrejurul gâtului. 
+“ Pacientul să nu șadă în umezeală, nici să se expună schimbărilor repezi 
de temperatură. Să bea cu încetul, căci cu chipul acesta va înghiţi și cu 
“ înlesnire. E Saa 
© Apoplexia. - Provine din vărsarea de sânge, fie la creier, fie la 
“plămâni; în cazul dintâi există paralizie mai mult sau mai puțin completă 
+ a simţurilor şi a mișcărilor. 
_ Ea provine din mai multe cauze care pot fi cunoscute numai de medic. 
În oricetaz, se va ridica pacientului orice legătură care împiedică circulaţia 
„sângelui, mai cu seaamă-de la gât şi de la mijloc. Pacientul se va pune 
„într-o cameră cu mult aer, se va culca cu capul mult mai ridicat decât 
< trupul şi rezemat pe o pernă de paie sau de păr de cal. 
Se vor aplica muștare la picioare, la pulpe şi pe coapse. 


149 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Motilor 


Se va aplica un ciistir cu apă şi două linguri de ulei de ricin sau glicerină. 

Va da un purgativ de un gram de calomel, în patru pachete, câte unul 
la fiecare cuart de oră. Nu se va lua sânge fără ordinul medicului. 

De băut se va da ceai căldicel de floare de tei. 

Arteră deschisă. — Când o arteră este deschisă, curge sânge 
roșu în țâșnituri. Comprimă deasupra rânii. strângând cu putere până 
ce sângele se va opri și cheamă indată medicul. 

Ascarizi vermiculari (limbrici). — Aceștia sunt viermii cei mai 
obișnuiți din maţe, mai cu seamă la copii. Ei sunt lungi in formă de fus. 
subțiri la cele două capete. Multe afecţiuni li se atribuie pe nedrept. 

Îndată ce se observă, se pot scoate prin purgative cu sabur sau cu 
fiertură de muşchi de piatră. 

Medicul va recomanda totdeauna medicamente mai sigure, precum. 
este santonina etc. 

Bandaj. — Se numește bandaj orice aparat în care bandele și 
compresele formează partea principală. Se mai numesc astfel toate 
aparatele complicate cu care se leagă oasele rupte, în care intră şi legăturile 
şi atelele. Sunt mai multe feluri de bandaje. — Bandajele trebuie slăbite, 
dacă extremităţile se umflă și se învineţesc sau dacă este o durere într-un 
punct oarecare. 

Băşici. — Umflături formate de grămădire de serozitate între derm 
şi epiderm. Când aceste tumori provin din mers mult sau din lucrul cu 
mâna, trebuie înțepate cu un ac. Să se păstreze epidermul și peste tot să 
se pune comprese cu apă de plumb. * 

Blefarită. — Inflamaţia pleoapelor provocată de ințepâturi pe 
marginea lor sau din cauza frigului sau de un corp străin intrat în ochi 
sau din cauza scrofulelor; această afecţiune este adesea însoţită și de 
inflamaţia conjunctivei, care se cunoaște prin durere, înțepătură și roșeața 


părții albe a globului ocular. Să se aplice pe ochi o compresă sau un burete ` 1 


muiat în soluția următoare: apă un pahar şi oțet de vin o lingură de masă 
sau ceai cald de nalbă, de mușeţel etc. 

Bosă sanguină (umflătură cu sânge). - După o lovitură, când 
cărnurile sunt strivite între un corp tare şi un os, un număr oarecare de 
vine mici şi vase capilare se rup, atunci se face o hemoragie între două 
piei. sângele astfel vărsat constituie bosa sanguină pe care o tămăduim 
sau prin spălături resoltive (apă amestecată cu tinctură de arnică ori cu 
apă de plumb) sau printr-o compresie făcută cu o piesă de monedă, 
învelită într-un petec de pânză şi aplicată pe bosă. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 141 


Beţia (ebrietas) — Mai multe fenomene determinate de abuzul 
băuturilor fermentate (spirt, vin, rachiu etc.) se numesc beţie, de când 
începe a se tulbura mintea, a împiedica voinţa şi până la delirul furios, 
un somn fără voie şi chiar moartea. Acetatul de amoniac (oţetul de 
tipirig), dat în doză de 10 grame într-un pahar de apă cu zahăr şi luat cu 
lingura la cuart de oră, face să înceteze beţia. Dacă se dă amoniacul lichid 
(spirtul de ţipirig) să se dea două rame intr-un pahar de apă cu zahăr şi, 
luat tot cu lingura. 

Buba rea (pustula maligna). — Este o afecţiune virulentă, care nu 
s-a observat până acum decât numai la om. rezultată din inocularea 
dalacului luat de la animale, sau prin atingerea acestora, sau prin 
înțepătura insectelor care au supt dintr-un animal cu dalac. Buba rea se 
poate da de la om la animale prin inoculare. Buba rea se deosebeşte de 
dalac. Dalacul se arată totdeauna după ce s-a otrăvit sângele, pe când 

„buba rea se arată cea dintâi și pe urmă se infectează tot sângele. Buba 
rea se ia nu numai de la oamenii care se ating de vitele cu dalac, dar și 
la aceia care umblă cu piele, lâna sau cu părul animalelor moarte de 

¿> această afecțiune, chiar după mai mulţi ani. 

i Experiențele lui Pasteur și Toussaint au arătat că la animalele cu dalac 

este în sânge un parazit numit bacterid. 

Buba rea are patru perioade: 

l-a perioadă sau perioada de invazie, care ține două zile şi după care 
se vede pe piele o pată roșcată, însoţită de căldură şi de mâncărime şi 
care se aseamănă cu o mușcătură de purece. Îndată se formează în acel 
loc o bășicuţă care se rupe îndată și lasă în locul ei o ridicătură neregulată, 
albăstruie, de mărimea unui bob de linte. 

2-a perioadă sau de erupție, cearcănul care înconjoară ridicătura se 
întinde şi ia o culoare neagră; durerea, arsura și umflățura se măresc şi 
se formează alte băşicuţe prin prejur şi ridicătura de lă mijloc devine o 
adevărată escară gangrenoasă. 

- 3-a perioadă sau întinderea răului la țesuturile adânci. 

4-a perioadă sau perioada simptomelor generale grave. Îndată ce se 
arată buba rea la om să se ardă adânc partea afectată și să se dea de 

„ băut-pacientului doctorii de împuternicire. 

Căldura (febra). — Stare generală caracterizată prin căldură şi 
tulburări de circulaţie. Ori de câte ori un organ important este afectat, 
există căldură simptomatică. 

Se deosebesc călduri cu forme continue, intermitente şi remitente. 


142 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților 


Printre febrele continue sunt mai cu seamă cele eruptive: rujeola 
(pojarul), scarlatina (ochinarul). variola (vărsatul de vânt, în cruci etc.). 
Cele intermitente sau în perioade regulate se arată din cauza unei 
absorbţii miasmatice, septice etc. Tot aceste cauze pot da naştere febrelor 
remitente, printre care putem enumera febrele catarale, biliroase. = 
mucoase, tifoide, tifice, intre care este şi forma recurentă. : 
În toate cazurile odihnă. dietă. băuturi mucilaginoase. a 
Acestea sunt cele dintâi ajutoare ce se dau pacienților până la venirea 
medicului. 
„micul poporului” 1896 


Poveţe practice 


Apa de Colognia (Eau de Cologne, parfum). Se toarnă într-o sticlă 
5 gr ulei de flori de portocale (pomeranţe), 45 gr ulei de bergamot, 20 
gr ulei de lămâie (citroană), 1 gr ulei de laventă (lavendulă), 1 gr ulei de 
rozmarin, 1/2 gr benzoe, 1 litră și 2 deca alcool curat - toate din apotecă. 
Se digeră - se ţin la căldură, scuturându-se cât mai des — timp de 8-14 
zile, apoi se strecoară şi se aşează în sticle bine astupate. 


Eid 


Pregătirea „Zacherlinei”. Se pun într-un litru de spirt trei linguri 
de praf pentru insecte (pyretrum cinerari foliae) și se așează sticla în 
soriște pentru 3-4 zile. Atât e tot. Se întrebuinţează aşa că se înmulţeşte 
cu apă ~ 2 linguri la 12 — şi cu o stropitoare mică se împroaşcă în toate 
crăpăturile bântuite de steiniţe. Aceasta e „zacherlina” atât de mult 
buciumată prin ziare şi care se vinde cu un preţ mai mult decât pipărat. 

H 


Pentru stârpirea stelnițelor e bun acidul de oțet. Cu un mic 
stropitor de sticlă împroşcăm în toate locurile unde se află. Oricât de puţin 
de le ajunge, sunt nimicite. — Dacă se ung crăpăturile cu clei ordinar, le 
încuiem pe veci în culcuș și de ouăle lor încă are să se facă apă, pentru 
că nu poate să mai iasă afară nimic din ele. 

Cercarea rachiului (vinars) dacă este ori nu falsificat cu vitriol. Pune 
într-un tereniu de porțelan pulbere de zahăr, toarnă peste ea niţel rachiu 
şi aşează tenerul pe o oală cu apă, ce fierbe, până când rachiul se 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Tara Motilor 143 


abureşte de tot şi rămâne numai zahărul. Acesta, dacă rachiul este falsificat, 
va avea culoare brună-neagră, - ba din contră brună-gălbuie. 


kd 


Pe ouăle roșii se scrie cu un condei muiat în apă tare (aqua fortis). 


": Pentru posesori de vite. În decursul verii se ivește între domestice 
“-dar în specie între porci, oi. domestice cu pene adeseori morburi 
epizootice epidemice. Se recomandă deci de timpuriu a lua prezervative 
în întrebuințare, ca la aceste s-a dovedit praful de nutrire pentru vite a 
lui Kwizda, praful pentru porci de Kwizda. praf pentru galite de Kwizda. 
mijloc contra diareei de Kwizda pentru oi cel mai acomodat. Ca mijloc 
de dezinfectarea grajdurilor se recomandă Kresolin (creolin rectificat) pus 
în comerț de firma Franz Joh. Kwizda din Korneuburg. 
; Balsam miraculos englez şi unsoare miraculoasă engleză. 
“ Ambele mijloace de case neîncurajabil de lipsă în fiecare familie, prin 
"renumele lor bun dovedit se recomandă călduros. (Vezi inseratul.) 
© Apă contra purecilor. Udă-ţi aşternutul cu apă compusă din 10 gr 
"ulei de garoafă, 2 gr acid carbolic, 100 gr apă de Colonia (Eau de 
„ Cologne) şi 70 gr spirt de vin înmulţit; — toate din apotecă. 


că > 


i Cercarea sculelor, dacă sunt ori nu de aur. Obiectul (inele, cercei 

-'şi alt) ce voim să-l cercăm, îl frecăm de o cremene până lasă urmă. 
" Aprindem apoi o pucioasă şi ţinem cremenea cu dunga de metal în flacăra 
"ei, de-i aur curat rămâne neschimbată, de unde nu, piere. Asemenea se 
" întâmplă şi dacă în loc de pucioasă picăturim apă tare pe cremene. 


<€ Aceasta nu ne înşeală niciodată. 


pa 
D h 
de 


" Atăia sticle fără diamant e lucru foarte uşor. Să se moaie un fir 
- de aţă în ulei de terpentină şi, legându-se în jur de sticlă pe acolo pe 
„unde avem voie să se taie, îi dăm foc şi apoi turnăm apă rece peste ea. 
> Camâinile să nu crape de ger şi vânt, toarnă în palmă câteva 
".picuri de spirt amestecat bine cu glicerină şi-ţi freacă mâinile cu el. 

Ga „Amicul poporului” 1896 


144 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 


Medicină populară 
(După „Medicina poporală” de dr. C.D. Severeanu) 


Corpi străini în organism. - Se numeşte corp strâin orice 
substanţă solidă, lichidă sau gazoasă care nu ţine de viața individului; . .. 
cele mai multe din acestea vin de afară și se introduc în țesuturile noastre 
sau pătrund în cavitățile naturale prin deschiderile externe. Altele, cu toate 
că fac parte din individ, se dezlipesc dintr-o cauză oarecare. precum sunt 
tàndurile de oase. bucăţile de carne gangrenată: altădată. sunt concreţiuni 
de săruri în unele organe cu cavităţi, precum piatra din băşica udului, în 
bâșica fierei şi în rărunchi. Atât corpii veniţi din afară, cât și cei formaţi în 
țesuturi trebuie scoși de chirurg cât se poate mai repede. Cât pentru unii * 
din corpii străini intraţi în orificiile naturale, se pot scoate şi de alte | 
persoane, nu numai de chirurg. | 

Corpi străini în ochi. — Unii din aceşti corpi irită prin ; 
proprietăţile lor fizice: astfel sunt genele, praful sau nisipul, bucăţile de `: 
lemn, de piatră, de fier. paiele, unghiile etc. Alţi corpi irită prin ei înşişi, - 
precum sunt piperul. tabacul, oţetul şi altele, care pot produce chiar | 
moartea pielițelor ochiului unde ating, precum sunt scânteile, varul 
nestins, potasiul, acizii minerali concentrați (vitriolul, apa tare etc.). Chiar. 
unele animale mici, precum sunt muștele și păduchii din sprâncene pot 
intra sub pleoape. Afară de acestea, mai sunt albinele, viespile și alte 
animale veninoase, care pot înțepa ochiul și produce inflamație. 

Durerile sunt cu atât mai mari, cu 'cât corpul este mai mult introdus 
în țesuturile ochiului. Pentru a scoate corpul străin din ochi, trebuie a ne 
asigura dacă este mobil sau înfipt, și pentru aceasta se deschid pleoapele, l 


aplicând buricul policelui pe pleoapa inferioară și al indicatorului pe . | 


pleoapa superioară: prin depărtarea degetelor, se deschide ochiul. dacă. 
corpul este mobil şi inert, precum sunt grăunţele de nisip, genele etc. - 
este îndestul a pleca capul înainte şi a face o compresiune cu pulpa 
degetului între ochi şi rădăcina nasului, iar pacientului se recomandă să 
clipească din pleoape; cu chipul acesta se storc lacrimile care, neputând: 
intra în canalul nazal, curg afară și iau cu dânsele și corpul străin. Dacă 
cu chipul acesta nu se poate scoate corpul străin, se toarnă în ochi apă 
de gomă căldicică, sau cu albuș de ou; aceste materii învăluie corpul și” 
ies cu el afară. Dacă nici cu aceasta nu reușește, se ia o pană sau o pensulă 
şi se moaie în miere, în sirop ori în albuş de ou, sau se ia un sul de hârtie, 
se moaie în scuipat şi se șterge pleoapa. Dacă corpul străin este înfipt în 


"Grigore Sima al lui lon © Scrieri alese din Țara Motilor 145 


membranele ochiului, se trage încetinel cu o cimbistră; când însă tragerea 
rpezintă oarecare greutate, este mult mai bine a se adresa la un chirurg 
special. Când a intrat în ochi var sau potasiu sau cenușă, să se facă îndată 
spălături cu apă amestecată în oțet, pentru a curăţi şi a nimici îndată 
puterea lor arzătoare; dacă va fi un acid. se vor face spălături cu clăbuc 
de săpun. cu apă de nalbă și cel mai nimerit cu albuş de ou. Scânteile 
de fier se extrag cu amnare magnetizate (anume care fură acul). 

Corpi străini în urechi. - Conductul auditiv, care merge 
de la scoica urechii până la tobiţă. este locul unde se formează sau 
unde se pot pune corpii străini veniţi din afară. Cel mai obişnuit corp 
străin este cerumenul (cleiul urechii), care. dacă nu se curăță des. 
se adună, se întărește și întocmai ca un dop astupă canalul şi aduce 
surzenia, ceea ce se întâmplă mai cu seamă la bătrânii neglijenți. 
Această materie se curăţă cu o urechelniţă și se scoate afară, iar când 
este prea tare, se moaie cu uleiuri căldicele: unt de migdale, unt de 
măsălariţă. unt proaspăt etc. Cu chipul acesta, se pot vindeca îndată 
oamenii care au fost surzi mai mulți ani. Cheagurile de sânge şi 
puroiul din ureche se curăță prin spălături cu apă de nalbă sau cu 
apă curată căldicică. 

Altădată, corpii străini se introduc în urechi, ceea ce observă mai cu 
seamă la copiii care, jucându-se, îşi introduc în urechi corpi tari, precum 
sunt sâmburi de cireşe, de roşcove, cafea, alice etc. sau corpi moi, precum 
sunt miezul de pâine, bucățele de fructe etc. sau corpi care se topesc, 
precum bucăţi de zahăr, de pământ etc., ori corpi care se umilă, precum 
sunt mazărea, fasolea, căţeii de usturoi etc., sau corpi tari și fragili, precum 
sunt: mărgelele şi urmuzul. Din cauza acestor corpi străini rezultă dureri 
foarte vii şi adesea delir. 

Când un corp introdus în ureche este mai în afară și tare, se prinde 
cu degetele sau cu o cimbistră, sau se introduce pe lângă dânsul o 
urechelniţă, servindu-se cu ea ca de o pârghie, şi se scoate afară. Această 
mișcare trebuie făcută cu băgare de seamă, ca să nu se împingă corpul 
înăuntru. Când corpul străin este adânc așezat, să nu se servească cineva 
nici de cimbistră, nici de urechelniţă, căci cu acestea se pot produce dureri 
şi”itiflamaţii ale canalului, care fac scoaterea ulterioară mai anevoioasă; 
chiar chirurgii cei mai abili pot întâmpina adesea mari greutăţi la scoaterea 
acestor. corpi. Vom arăta aci două proceduri pentru scoaterea acestor 
corpi din ureche: dacă corpul este tare şi mic, se injectează în urechi, cu 
o tulumbă, unt de migdale sau untdelemn, şi apoi se pune capul pe 


146 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 


urechea pătimașă. Dacă astfel nu reușește, se aplică pe ureche o bucată 
de marmură, pe care loveşte ca un ciocănel sau cu o cheie, producând 
astfel in ureche niște zguduituri prin care se dezlipeşte corpul străin şi iese 
afară. Corpii mai voluminoși se pot scoate prin injecții puternice cu apă. 
făcute cu o tulumbă; cu aceasta se poate continua mai multe zile, făcând 
a produce inflamaţia canalului care, la caz de a necesita chemarea 
chirurgului, ar fi o mare piedică pentru scoaterea corpului străin. 
Câteodată pot chiar unele animale intra in ureche, precum urechelnițe. 
pureci. păduchii de lemn (stelniţe, ploşniţe), sau viermii de muşte, care 
se pot scoate prin injecții cu untdelemn sau de migdale. sau cu lapte 
(pentru urechelniță) şi cu carne impuţită, aplicată pe ureche. pentru 
viermi de muşte. 

Corpi străini în nas. - Se pot introduce in nas aceiaşi corpi 
ca şi în urechi: ei mai cu seamă se observă adesea la copii. Durerile și 
stricăciunile ce produc sunt mai puţin periculoase decât la urechi: cu toate 
acestea, pot pricinui inflamaţia și umflarea nasului şi chiar supuraţiuni 
întinse. Prin urmare cu cât vor fi mai repede scoși, cu atât e mai bine. 

Ca și pentru urechi, recomandăm persoanelor străine de medicină a 
nu căuta să scoată corpii străini din nas cu cimbistre sau cu alte instrumente, 
mai cu seamă când sunt în fundul nasului. Vom arăta aci ceea ce este mai 
bine de făcut în diferite cazuri: dacă obiectul este la intrarea nărilor, se va 
apuca cu o cimbistră sau se va lua pe dinapoi cu o urechelniţă şi în tot 
cazul se va strânge nasul mai sus cu degetele sau cu o crăcană, cu un cleşte 
de lemn despicat, ca să nu împingă corpul străin mai departe. Dacă corpul 
străin este mai adânc, se va îndemna individul ca să-şi sufle nasul, sau i se 
va pune în nară îndată puţin tabac, ca să strănute și ca să se înlesnească 
alunecarea, se va turna în nară puţin untdelemn sau de migdale. Dacă 
aceste mijloace nu reușesc, trebuie să se adreseze la un chirurg. 

Corpi străini în esofag (răsuflătoare). — Esofagul este canalul 
membranelor prin care se duc bucatele şi băuturile în stomac. La 
persoanele lacome şi la copii, în timpul jocului, se întâmplă de înghit corpi 
tari sau prea mari care, neputând trece, se opresc în acest canal, de unde 
rezultă dureri și mai cu seamă când corpii au colţuri sau când înecatul are 
poticniri. Când corpii sunt prea mari, pătimaşul adesea se astupă în gât. 
Asta s-a observat că se opresc în esofag bucăţi de oase sau de zgârciuri, 
bucăţi de carne, coji de pâine, oase de peşte, sâmburi de fructe, țipligi de 
lemn etc. Altădată se introduc din întâmplare sau într-adins de către 
fanfaroni piese de monede, cuțite, foarfeci, furculiţe, ouă tari înghiţite cu 
găoacea lor, castane etc. 


Grigore Sima al lui lon °% Scrieri alese din Tara Moților 147 


"Cei mai frecvenți corpi găsiţi în esofag sunt: oasele de peşte, oasele din 
- “bucate, cojile de pâine etc. Aceștia se înfig adesea la intrarea esofagului şi 
| se simt cu degetul introdus dinapoia omuşorului; pentru a se scoate, se va 
- deschide gura mare şi se va pune între dinţi un dop de plută. pentru ca în 
mișcările involuntare pacientul să nu muște degetul introdus în gât. Alteori, 
trebuie a ne servi de pensete și, fiindcă această operație cere o mare abilitate, 
se vor adresa la chirurg. Obiceiul de a inghiţi coji de pâine, o smochină. o 
< prună fără sâmbure. cu scop de a impinge corpii tari în stomac fiind foarte 
> periculos, povăţuim să nu se intrebuinţeze, ci să caute a provoca mai bine 
vârsături, gâdâlind omușşorul cu degetul sau cu o pană, bând apă caldă 
sau luând un medicament care provoacă vărsături. Dacă pot să înghită 
apă. să bea un pahar cu untdelemn. care produce vărsături și înlesnește 
alunecarea corpului străin înapoi. Acestea sunt mijloacele ce trebuie aplicate 
de persoanele care nu cunosc medicina şi, în caz când nu reușesc ele pentru 

a scoate corpii străini din esofag, să se adreseze la abilitatea chirurgului. 
Corpii străini în laringe (beregată, răsuflătoare). — În cel mai mare număr 
.” de cazuri, aceşti corpi intră în căile respirației prin gură, printr-o mișcare 

de înghiţire întreruptă. 


„Amicul poporului” 1897 


Păstrarea peste iarnă a mlădiţelor de altoit 


Pentru altoirea ce o facem iarna, trebuitoriu este a ne prevedea 

de cu toamnă cu surcei nobili. Asta e a se face după a frunzelor 

|. cădere şi înainte de punerea iernii, toamna târziu. Mlădiţele culese le 
„„ aşezăm cu capătul cel gros în pământ, la un loc umbros, fiecare soi 
îi. deosebit, însemnându-se numele ce-l au, ca să nu ne pierdem rostul 
“ mai târziu. Îndată ce îngheţul se iveşte, scoatem şi legăm în mănunchi 
a sau snopi, cu coajă de tei ori aţă de lână, scriind pe câte o bucăţică 
> de așciţă — ce se vâră în snopul de mlădiţe — numele la fiecare soi. 
Dup-aceea învăluim, deosebi fiecare snop, de mai multe ori, în hârtie 
*-. groasă muiată în ulei de lemn. În urmă le aşezăm în mușchi şi le punem 
E afară, în grădină, la un loc scutit de șoareci, până când avem trebuințä 
„.. de ele. Frigul, oricât de mare, n-are ce le face, dac-au fost tăiate cum 
"se cade şi anumeede cele coapte. Uleiul de lemn le scuteşte de frig şi 
totodată nu lasă ca umezeala să străbată afară din mlădiţe, ceea ce 
face ca să fie ca şi când numai atunci s-ar fi tăiat de pe pom. În chipul 

7: acesta pachetate, şi cele mai gingașe mlădiţe se pot trimite în orice 


148 Grigore Sima al lui lon «+ Scrieri alese din fara Moților 


depărtare şi prin gerul cel mai mare. numai în casă caldă să nu ajungă 
până la locul unde le expediem. 
„Amicul poporului” 1897 


Poveţe practice 


Obrajii arşi de soare îşi recapătă faţa naturală. dacă se spală în 
fiece seară cu lapte acru in care au stat pătrunjei. După spălare nu trebuie 
şterși deloc. Dimineaţa ne folosim de apă rece în care turnăm câteva picuri 
de tinctură benoes (din apotecă). Într-o săptămână, două, obrajii vin la 
loc. 


Veșmintele de postav dacă sunt ori nu de lână, se pot cunoaște, 
luând câteva fire și aprinzându-le. Firele de lână nu ard, pe când cele de 
bumbac da. 

Dacă e vorba să fie mai mult decât sigur dacă e vorba ca un singur fir 
de bumbac de e furișat în postav și pe acela să-l poţi descoperi, cumpără 
din apotecă acid picrinic (acidum picrinicum, Picrinsăure) de câţiva cruceri 
şi topeşte-l în apă caldă. Poţi să-l ai pentru mai mulţi ani. Veşmântul pe 
care voiești să-l cumperi picureşte-l cu astfel de apă. Lâna deloc îşi 
schimbă faţa, pe când bumbacul nu. În ziua de azi, mijlocul acesta e sigur, 
nu trebuie dat uitării, că ce văd ochii crede inima. 


Lemnele de lucru ca să nu crape e bine a se ţinea câteva zile 
de-amoi în murătoare (apă în care s-a topit sare) înainte de folosire. 
Făcând astfel nu crapă, nici de razele soarelui și nici de vânt. Așa spun 
maiştrii iscusiţi. 


$ 


Vopsea pentru lemn la care nu-i pasă de apă. Se topeşte 275 
gr colofoniu într-un vas de fier. După ce colofoniul s-a topit, se toarnă 
în el 10 litri de unsoare de peşte şi 1/2 kg de piatră pucioasă. Ca lemnul 
să aibă o culoare frumoasă n-avem decât să amestecăm încă orice fel 
de culoare pregătită cu ulei de in fiert (firnis) din negustorie. Lucrurile 


] 
A 
i 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 149 


de lemn ce vrem a le scuti de influența ploii le ungem de 2 ori după 
olaltă cu vopseaua de care am vorbit, şi anume cu ea fierbinte. 


Ei 


Crucile de marmură ca să nu le vateme schimbările vremii 
trebuie unse subțirel — folosindu-ne de un pâămătuf fin - cu o 
amestecătură fierbinte compusă din 2 părţi ceară albă. 8 părţi ulei de 
terpentin. 


Periile de păr se fac ca şi noi, dacă se ung mai întâi cu gălbenuș de 
ou şi se lasă ca să se usuce pe ele. După aceea gălbenuşul e de a se frece 
de pe perie, ce numaidecât e a se spăla în apă fierbinte. 


Curăţirea a orice fel de perii se face punându-se periile cu partea 
păroasă în apă, în care am topit sodă şi borax tot într-o măsură —, de - 
aşa ca lemnul să rămână afară. Peste puţin timp periile vor fi curate și 
nu mai e altceva de făcut, decât a le scutura de apă şi a le usca în soare, 
aşezându-le cu partea păroasă în sus. 


se 


Funiile, rogojinile vor fi mai țiitoare, dacă se vor ţinea d-amoiu 
până să s&-nfoaie, în apă, în care am topit piatră vânătă. La 100 litri de 


apă se iau 5 kg de piatră vânătă. 


se 


Sacii ca să ţină mult trebuie puşi d-amoiu în zeamă de coajă de 
stejar. Aceasta se pregăteşte în chiul următor: se ia 1 kg coajă de stejar, 
dar uscată, de stejar cu care lucră tălparii, turnăm peste ea 10 litri apă 
fierbinte și peste 1 oră o strecurăm. Orice fel de scule, dacă sunt de 
cânepă, in ori bumbac, muiate 24 ore în zeama astfel pregătită ţin de 
fai 2-3 ori mai mult ca de obicei. | 
i m „Amicul poporului” 1897 


150 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor 


CUGETĂRI 


Cugetări 


Nașterea incepe viața, moartea o sfârşeşte, căsătoria le face pe amândouă; 
căci prin căsătorie unii încep a trăi, iar alții sfârșesc. 

Care oameni râd mai puţin — diplomaţii şi criminalii. 

Care râd mai mult — copiii şi femeile. 

Cei mai buni și mai sinceri sunt copiii și ei râd mai mult; cel mai răi şi mai 
perfizi sunt criminalii și ei râd mai puţin. 

Dacă râsul este semnul bunătăţii, atunci trebuie să mărturisim că femeile 
sunt cele mai bune și mai sincere, iar diplomaţii cei mai răi şi mai perfizi. i 
Feriţi-vă de cei ce nu râd, şi dintre femei iubiţi pe acelea ce râd mai mult. A 

Omul posedă numai trei lucruri, sufletul, corpul și averea, care sunt 
necontenit expuse la trei specii de pânditori: sufletul este supus pândei 
demonului, corpul celei a medicilor și averea celei a avocaţilor. 

„Amicul Poporului”, 1888 


Li 


Cugetări și sentenţe 


Fiecare din noi este dator să fie folositor țării sale, să lucreze pentru a o 
face mare, tare și respectată, unii prin munca inteligenței, alţii prin munca 
braţelor. 

Cine stă nepăsător când ţara e în pericol se aseamănă cu acela care îşi 
vede pe mama sa în mâna hoţilor şi nu-i dă ajutor. 

* 

Munca onestă este titlul de nobleţe al omului; pentru aceea în orice 
condiţie te vei afla, bogat ori sărac, trebuie să munceşti. 

$ 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 151 


Munca dă putere și sănătate corpului, nobleţe și mulţumire sufletului. 
Ea e cel mai sigur antidot al urâtului şi al durerii, un izvor nesecat de bogăţie 
şi de fericire. 

A trăi fără a fi folositor familiei, patriei, societăţii este păcat: sileşte dar a fi 
util societăţii în care trăieşti, dedică familiei tale toată iubirea, patriei tale toate 
gloriile și toate ambițiile tale. 


-Muritorul nu poate ajunge la perfecţiune; acela însă care crede că a atins-o 
+. este mult mai departe de dânsa: numai acela se apropie de ea care neincetat 
1... se ocupă cu înnobilarea sa. 

e 
Dezvoltarea puterilor noastre pentru un scop mai înalt este destinaţiunea 
noastră; neliniştea este mijlocul spre aceasta, iar neatârnarea este cel mai 
-_măre câștig al nostru. 


¿2 Datoria este cuvântul cel nemuritor care ne duce peste prăpăstii și învinge 
- orice temere; îndemnul cel mare al înţeleptului este de a-și cunoaşte datoria 
sa, 


se 
li 


Sileşte întru cât poţi întru tine să zici: „Eu nu am trăit în zadar”. 


Fiecare om are norocul său în mâinile sale, ca şi sculptorul marmura pe 
care voiește să o cioplească în figură. 


ste 

Omului i s-a dat ca prin tonuri să înfăţişeze cele dinlăuntru ale sale și toată 

lumea nevăzută şi să transplante cea mai internă a sa fiinţă şi viaţă, în viața 
unei ființe create asemenea lui. 


se 
Cel care face ceva, negreșit, are şi oarecare merit. Cine stă însă înnelucrare 
acela nu are nici un merit. Fericit vei fi dacă vei putea încă și în adânci 
bătrâneţi să priveşti la o viaţă bine întrebuințată. 
+ 


| Arată către fraţii tăi prin cuvinte şi fapte că ai religie şi că te temi de 
:: Dumnezeu. 


S aaa Li] 


Dacă în tinereţe nu vei domoli năvălirea patimilor tale, atunci nu vei mai 
putea în toată viaţa ta a fi înfrânătorul lor. 


k 


152 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Motilor - 


Apără-ţi fără amărăciune dreptul tău, fără să calci însă drepturile : 
contrariului tău. gii 


Li 


Fii cu luare-aminte în alegerea cărţilor lecturii tale. Nu alege cele frumoase; 
ci totdeauna cele bune și de folos. 


Pacea casei este un paradis. iar nemurirea un iad. a 
„Amicul Poporului”, 1886 


Sfaturi bătrâneșşti 


Buzele înțeleptului se aseamănă ușilor, ce deschizându-se ne arată 9 9 
mulţime de comori prețioase. ; 


Învățătura în capului unui neintelept este o sabie cu două tăișuri. Răneşte 
şi pe alţii, dar și pe cel ce-o poartă. 


$ 


Două capete luminate pot mai mult, decât două sute lipsite de învățătu 
* 

Căci precum altoirea face din pădureţ pom - așa cartea din sălbatic í 
î 


Folosește fiece clipă a vieţii tale, că timpul nu se vinde în neguțătorie, ca 
să poți cumpăra cât nu-ţi ajunge. 


$ 
v 


Omul ce mereu se plânge că nu poate face nici o treabă bună, el'ne. 
spune că-i un nevrednic. 


Cel ce-și urăște părinții ce l-au născut dovedește numai a sa săbiciune 
de a le putea fi urmaș. Si 
se 


Cere prietenul tău ceva — dă-i şi cămașa de pe tine, că ţi-i omul. 


Dușmanului însă nici ce vrea să-ţi ieie cu puterea să nu-i lași, ca să, nu 
încreşte om slab. 


Când primeşti daruri, fii luător de seamă, să nu pățești ca peştele, 6 car 
înghițind râma înghite şi undiţa. io 


Când vrei să te culci, ia seama, nu cumva printre flori ți s-au așter 
spini, care pot în urmă să te înghimpe. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Maţilor 153 


Cel ce are puţini şi nici acelea nu le întrebuințează cuviincios — nu e vrednic 
“-de-mai multe. 

<» Nevoile vieţii sunt asemenea valurilor — se-nghit unele pe altele, cele de 
acum pe cele trecute. 


“Cinstim bătrâneţile, că-s curate de zburdălnicii. Să nu uităm că e vorba 
de doi dușmani vechi, care n-o pot duce impreună. 
„ Dumnezeu în cer nu șade, fără tot încarcă și descarcă. Pe unul înalţă, pe 
altul umilește. 

La muntele norocului duc multe cărări. Cel învăţat le află mai ușor, că le 
de — cel fără învățătură, numai rareori, dă peste ele și ușor se rătăceşte. 


„Nu cel ce are multe e bogat, ci care e îndestulat cu avutul său și ştie să-și 


nfrâneze poftele, 


„De vrei să trăieşti liniștit în viaţă, te fereşte de judecăţi, ca de foc. De eşti 
curva încurcat în vreuna, te opinteşte pe toate căile să scapi din mrejele ei, 
„ “cu'cât mai iute, cu atât mai bine. Nu te măsura, nici cu bogaţi, nici cu nebunii, 

“dar nici cu cei de treaptă înaltă — că-ţi dai cel gata pentru cel negata şi te 
“pomenești la sapă de lemn. 


z 


u te mira de toate celea, ca să nu-ți arăţi arama. 
Nu pofti de la prietenul tău prea mult ajutor, ca să nu ţi se zică în urmă 
ţii la el pentru câştig. 


“Chiar şi când te vatămă neamul tău, tu crede c-a făcut-o sau din neștiințţă 
sau peste voie. Atunci nu vei avea cuvinte pentru care să-l dușmănești. 
` ljr sarà i = 


nii se poartă cu prietenii ca și cu veșmintele. li schimbă mai în toate 


154 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 


Cel ce se jură spre a-și adeveri cuvântul său, rar spune adevărul întreg. 
Numai gardurile slabe au nevoie de proptele. 

Când vrei să faci o treabă, n-o lega de limba clopotului celui mare. că în. 
urmă neputând-o scoate la cale — te vor râde dușmanii. Mai adă-ţi aminte 
şi de aceea că toată pasărea pe limba ei piere. 


Cea mai mare nenorocire este să fii nevoit a cere ajutorul dușmanului 
tău, ` i 


Uitā-te la bârbat şi-ndată vei cunoaşte ce muiere are. 
Găina pentr-o sărăcie de ou face atâta gâlceavă. c-o aude vulpea. 


„Dacă fratele tău e lipsit, chiar dacă n-ar cere, tu dă-i ajutor, că sângele . 
apă nu se face, și fratele te duce până la țărm, dar nu te îneacă. E ruşinea 
ta, când fratele tău se aruncă de necaz în braţele străinului. 
Ajută fratelui tău, când e la strâmtoare, dar a treia zi după scriptură, când 
uşor poate costa şi fără al tău ajutor. 
„Amicul Poporului”, 1887 


Sfaturi bătrânești 


Patru lucruri de care nu trebuie să te bucuri prea tare, și anume: de 
neîncrederea celor mari, de linguşirile femeilor, de zâmbetul dușmanului şi 
de iarna călduroasă. 

Prin lene ajungi de-a fi servitor la toţi. prin muncă la neatârnare, prin 
cruţare la avere, prin cumpătare la viaţă lungă. 

Cel ce nu şi-a câştigat pân” la 20 ani învăţătură, până la 30 așezământ, : 
până la 40 avere şi până la 50 cinste — e daună că s-a născut. 


$ 


Ochii stăpânului fac mai multă ispravă decât vitele sale. 
$ 


La stăpânul leneș afli slugă somnoros. 
$ 


‘Grigore Sima al lui ln ° Scrieri alese din Tara Moților 155 


“Cel ce se uită mereu spre cer se împiedică adeseori. 
Cel ce se joacă cu câinele trebuie ca aibă și băț la îndemână. 


E Cu omul cu minte vorbeşte sul cu nebunul cât de puţine. 
: (nesemnat, n.R.F.) 


Sfaturi bătrânești 
„Cel ce-şi poartă capul prea pe sus se împiedică adesea. 
ie Stăruieşte în dreptul tău fără să te înmoi, de voiești să ajungi la ţintă. 


. “De multe ori umbli după zahăr și nu afli decât amar; dar ce să-i faci 
"răului?! 


pA 


it Voieşte la timp, dacă stai să-ți pui carul în pietre, dar nu ca nebunii, 
e merg cu capul de perete. 

$ 
ua de azi cu cea de mâine se trag în cumpănă - cine umblă după 
„Una pierde pe cealaltă. 


$ 


eril nu ştie ce dulce e repausul după muncă - cu o plăcere are 
mai puţin. 
„De vrei s-o duci bine şi toate să-ți meargă neted ~ te fereşte de două 
feluri de oameni: de cei tari şi mari şi de nebunii ce-s cu capul în mână. 


"Numai cine a avut parte de pâinea cu lacrimi udață poate simți 
indeajuns plăcerea zilelor de bucurie. 


$ 


„Cel ce-nchină cu toiagul capătă răspuns ciomagul. 


“ Averile prin muncă se câştigă, se păstrează însă prin cruţare și se cresc 
prin sârguinţă. | 


“Celui ajuns la grea nevoie nu-i arunci în faţă vorbe grele, pentru că 
ce știi că ziua de mâine cu ce te aşteaptă. 


$ 


156 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din ara Moţila 


Ca să te simţi fericit, fii mulțumit cu tine, cu soarta ce-o ai — nu înce 
însă a da din mâini și din picioare. ca mâine. poimâine și mai bine să 
meargă. 


Bogatul ce deși avea de toate la multe duce dorul — chivernisește avere 
străină, căci averea nu-i a celui ce-o are. ci a celui ce la vreme îi trage 
folosul. 


Laudă-ţi prietenii. dar când nu-s de faţă. 
Sunt şi de aceia care, când te văd la nevoie, se supără împreună cu : 
tine, pentru aceea însă te pizmuiesc, îndată ce te văd ajuns la bine. 
Bogaţii ce nu ştiu să-şi întrebuinţeze averile sunt asemenea oamenilor 
ce au cai lei-paralei, dar să meargă călare nu-s deprinși. 


$ 


Aurul în foc se lămureşte, prietenia în nenorocire. 
$k 


Când vezi pe altul la necaz, adu-ți aminte că ești om. 

$ 
Ține mai pe sus de toate la cinstea neamului tău, la mărirea țării în 
care osemintele înaintaşilor își au repausul şi la legea în care te-ai născut 
— de unde nu, blestemul şi urgia te vor ajunge, căci bufnița şi se laudă că 
nu-s pui ca ai ei şi viermele, că mâncare ca hreanul alta nu mai este: - 
dar apoi tu, care eşti vlăstărit din zei! 
$ 
Nu promite nicicând pân’ nu-ţi cumpeneşti puterile ca să nu ți se zică: 
prostul zice, nebunul trage nădejde. 


+ 


Nu vorbim tot numai despre un lucru ca să nu ţi se ducă vestea că 
eşti sărac de grăunţe. 

+% 

Omul de la care poți să culegi ceva nu şade nicicând aşa departe, 

încât prea lungă să-ţi pară calea. 

Grigore Sima al lui loan 


:“Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Ţara Motilor 157 
Vorbe 


„ -  Propriile-ţi fapte te înalță, propriile-ţi fapte te dojenesc, iar nu ale 
“altora; de aceea nu te lăuda cu mărirea străbunilor şi cu faptele lor măreţe 
" — dacă tu eşti un laş şi, poate, chiar un trădător mizerabil. 
Sunt oameni care au şi poziţie şi teren de muncă, nu le lipseşte decât 
bărbăţia pentru a fi d-ai lui Dumnezeu. - Ca să-și ascundă arama 
"” învinovăţese pe bietele împrejurări şi uită că aceste, supărate foc pentru 
$ À nemernicia lor — dac-ar putea grăi desigur ar intoarce vorba pe coarda 
a “cealaltă, 


f Aştepţi toate de la vreme şi noroc? În zadar, dacă stai cu mâinile în 
“sân, 


De la pomul ce nu înfloreşte să nu aştepţi fructe fär’ numai frunze 


“e 


al lui lon 
” „Amicul poporului” 1891 


Vorbe 


Când judeci pe altul, totdeauna te judeci pe tine însuţi. 


se 


2 ‘Omul făr' de bani e ca orbul făr' de toiag. 


Pe când norocul rar ne întâmpină, speranța ne este cel mai bun 
¿e tovarăș, căci ea niciodată nu ne părăseşte. 
2a i ir Ec] 


+... Cel ce se cugetă tot numai la ziua de mâine pierde pe cea de azi din 
7 vedere, 
e E + 
dan o, 
Speranţele sunt ca şi visurile atrăgătoare, niciodată nu se împlinesc. 
+ Nu e sărac cel ce are puţin, făr' cel nesăţios, care, oricât ar avea, tot 
„la mai mult se cugetă. 


158 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 


2 


Pe om să-l judeci totdeauna după ziua dintâi și cea din urmă a vieții 
sale. — vorba e că de unde a plecat și unde a ajuns. 
Omul în norocire trăieşte făr' a se cugeta. din contră, în vârtejul 
nevoilor, se cugetă mult, făr' a putea zice că şi trăieşte. 
Sunt oameni care au multă minte și puţin noroc. şi iarăşi unii care au 
mult noroc. dar puţină mine. 
„Amicul poporului” 1892 


Vorbe 


Vremea și norocul n-aduc nici un bine pentru poporul ce așteaptă 
să-i cadă mura în gură, făr' a face şi el ceva. 
Ex 
Cel ce nu ţine la neamul său, la limba și legea sa e fiinţa:cea mai. 
ticăloasă pe fața pământului —, pentru că menirea omului este să facă 
cinste prin purtarea sa moşilor şi strămoșilor săi, iar urmaşilor săi să lase ` 


drept moştenire un nume cu care ei pot să se fălească, ș-apoi urmașii . > 


cum pot să ţină la tine, când n-ai fost demn să adaugi și tu o pietricea la 
zidirea începută de bătrâni?! i 


e 


lubeşte pe cei urgisiți de dușmanii neamului tău și disprețul tău cadă 
asupra celor la care ei mai mult ţine; dar şi iubirea ta și ura fă să fie cu 
apăs. 
$ 
Nu da nimic pe vorbele celor ce te povățuiesc ca fericirea ta șia ; 
neamului tău s-o aștepți de la cei ce te au ca sarea în ochi, pentru că tot . 
omul în oala lui pune ce e mai bun şi la vecinul nu lasă decât ce e mai de : 


coadă. 
$ 


Griji ca norocul de o zi să nu te scoată din brazdă, să nu te facă 
nepăsător și leneș, ci binele de azi are să-ți fie îndemn pentru ca la mai : 


mult să ajungi. 
kd 


rigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 159 


1... Suferă și rabdă, dacă eşti nedreptăţit, nu uita nici pe un minut că ești 
“din neamul lui „Ține minte”, care împrumutul îl plătește cu mari camete. 
Slova 


„Amicul poporului” 1893 


Vorbe 


i> Cine n-a văzut cum se face zidul? Piatră mică, piatră mare îmbinate 
cu var — dacă e bun — fac un întreg. la care dintele vremii şi n-are ce-i 
„face. - Așa un popor, tare şi va fi și el neînvins. când toţi fiii săi vor fi 
uniţi prin încredere împrumutată, prin iubire de neam. prin ţinerea la 
„cele din moși și strămoși. 
"E rău când apucă porumbul blând între ulii sălbatici, oaia între lupi şi 
neamul cel bun între d-alde cumu-i prostul mai nebun. Dar cum e zisa 
"că de la o vreme 'şi lui Dumnezeu i se urăște. 
= 
Căderea de sus rar să nu-ți frângă gâtul. Așa e la tine, așa și la altul. 
„Dacă însă tu stai pe teren statornic, apoi habar să n-ai. 


E 
ii 


„+. Manea, vrând să se scape de șoareci, dă foc la moară. El uită în orbia 
'sa'că mai sunt și alte mori, unde şoarecii au unde să tragă, curat ca la ei 
“acasă. “ 


= 


a E mare mângâiere atât pentru un individ, cât și pentru un popor 
conştiinţa că cel fără de lege pe sine se osândeşte; — şi că după nor cu 
"neputinţă să nu urmeze seninul. ar 


Di 
at 


‘i Decât sus pe scară șubredă urcat de alții, mai bine jos rezemat pe 
< ciomag. 
si Slova 


„Amicul poporului” 1894 


160 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din fara Motilor 


Vorbe 


Când vezi pe unii oameni făcând gură mare, cercetează mai de 
aproape faptele lor. Fă-o aceasta, căci de multe ori vorba e de buti 
deşerte, ce sună a gol și a pustiu. 

A fi în frunte e o mare glorie, dar și o mare rușine: puțini au parte de 
cea dintâi, mulţi de cea din urmă. De aci cuvântul din scriptură: mult 
chemati. dar puţini aleși. 

Nu te lăuda, că ai să faci asta și ceea, nu ameninţa că ai să pui la cale 
cutare și cutare drăcie. E prost generalul care descoperă înaintea 
inamicului toate planurile sale. La vorbe mari altul iţi răspunde c-o droaie 
de pumni — încât îţi încovoaie spatele. EA 

EA 

A vrea un lucru mare din toată inima e ceva; — a dispune şi de puterile 
necesare e un favor rar; — a chibzui însă cu toate eventualitățile şi a te 
conforma cu aşa, ori aşa, tot tu să ieşi deasupra - acesta e un dar: 
care Dumnezeu abia ici, colea, rar de tot, l-a aruncat în lume. l 

2% 

Oamenii s-au înmulţit, încât acuşi n-o să-i mai încapă lumea, cu toate : 
aceste, mai ales la noi, la români, parcă nicicând n-au fost oameni mai : 
puţini ca acu'. Dintr-o sută, dintr-o mie, abia afli unul, ba adesea nici 
chiar unul. Unii ar putea fi însă nu “vor, alţii ar vrea, dar nu pot, rău la : 
deal și rău la vale. 


$ 


Îți iubeşti neamul, limba și legea — nu te lăuda cu aceasta, fiindcă nu . 
faci decât să îndeplineşti o datorinţă dintre cele mai elementare, ce le: 
are fiecare fiu al neamului. Când faci mai mult decât dator ești să faci, ` 
las” că te laudă faptele, ele de sine, te laudă ei atunci şi alţii, dacă tocmai : 
laude cauţi. 

Când a sosit greul vieţii, greul cel mare, când ţi se pare că se năruie ; 
cerul pe tine. atunci nu mai e decât la un pas ajutorul lui Dumnezeu. ` 

„Amicul poporului” 1895: 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Moților 161 
Vorbe 


Nu se poate preţui cât face un cap luminat și pentru sine și pentru 
alţii. Un general bun învinge și c-o armată mai de a doua mână, un 
general turtit la cap, c-o armată bună își mănâncă paparâ. Vina e a lui, 

=> jar ruşinea a tuturor. - de aceea, decât cu un conducător de paie, mai 
" bine nimic. cel puţin scapi de rușine. 


<10 Ai intrat în luptă, mergi înainte cu bărbăţie. Teme-te de rău. frică însă 
i. 'să nu-ți fie niciodată. 


„Cea mai bună femeie este despre care gura satului tace. 


„ Căsătoria cea mai fericită este unde femeia e oarbă, iar bărbatul surd. 


tă 


Dacă s-ar putea cunoaşte arama fiecărui om, ar trebui să te indoiești 
ă aceasta ființă atât de aplicată spre rele poate să poarte chipul lui 
umnezeu. Mai ales că şi aci din ce arborele e mai mare, din ce şi aruncă 
rabră mai îndepărtată şi e un adevarat cuib de părăsite. 


„.. Şiomulsinguratic şi popoare întregi caută a se înstări în ruptul apui: 
„Daună numai că bunăstarea strică moravurile cele bune. 
„micul poporului” 1892 


Ma, 


162 : Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din {ara Moților. . 


GLUME, SNOAVE 


Glume 


Un cântec 

Un porc de câine leşinat de foame și fără să aibă un ban crăpat în zece 
la șerpar, intră într-un birt. După ce mănâncă de face un foale ca un cerșetor, 
birtașul cere plata. Omul nostru îi zise: `; 

— la ascultă, frate! Parale n-am, măcar să mă spånzuri, dar ți-oi cânta un 
cântec de care nici moșu' n-a auzit. Primește cântecul în loc de bani! 

- N-am voie de cântece, banii vorbesc! — zice birtașul dincolea. 

- Dar să mă înţelegi, frate! N-am să-ţi cânt de-al de astea de care se aud. 
pe la noi, ci un cântec cum nu s-a mai pomenit. Te învoieşti. că. de ţi-a plăce 
să fim răfuiţi? i 

- De mi-a plăcea, fie! 

Cântă câte şi mai câte, dar tot nu merge. Birtașului banii îi trebuiau și nu. 
altceva. 

În urmă, cântăreţul își bagă mâna înwerpar şi zice din gură: 

„Deschide-te, punguliţă, 


Şi-ţi arat-a ta guriţă... 

- Vezi așa! — îl întrerupse birtașul — cântecul acesta îmi place mie! 
— Îţi place? 

- Da! 


— Atunci suntem răfuiţi, c-așa ne-a fost vorba, ca să-ți cânt una să-ți palcă. 
Mă-nchin cu sănătate! ii 
pa 

Tocmai pe tocmai ; 
Se încinse doară o bătaie între o sută de Țigani şi o sută Tătari; Tătarii : 
dau cu puștile şi Țiganii cu măciucile. Cum se întâmplă, că un Țigan aruncă 
o măciucă și omoară un tătar. Tătarii se înfurie mai rău şi omorâră nouăzeci . 
şi nouă de Ţigani. Al sutălea se făcu mort și scăpă. Ducându-se într-un sat, - 
un Român îl întreabă: 
- Ce aţi făcut cu Tătarii, Țigane? 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moţilar 163 


al Ce să facem? Nici ei, nici noi! Tocmai pe tocmai, Românico: de la 
a murit unul şi de la noi a rămas unul. 

se 

| “Un răspuns cu înconjor 

;:Un'tânăr, ce numai cât părăsise băncile şcolii, bagă rugare la regele Prusiei 
R al II-lea și-i cere ca să fie denumit într-un post de inspector tare 
ne plătit. Regele se supără. dar nevrând a i-o spune verde. scrie pe dosul 
gării următoarele: Citește. Profetul Samuil cap. 10 vers. 5. Tânărul îndată 
ută în Biblie locul la care a fost indrumat şi acolo citeşte: „Rămâi în lerichon 
vor crește mustățile și dup-aceea vino!”. 

‘Prevedere 

Şi cum poți să tu să dai domnului X adresa mea? — întreabă un student 


m 


e at ră la uliţă şi strigă cât îl slujesc plămânii: „Foc!”. Vecinii aleargă speriaţi 


Arde î în pivniţă la birtaș, că l-am văzut de două ori ducând apă în ea! 


sunt oamenii cei mulţi ce vin la voi peste zi? — întreabă cineva 


Si pe: 4 atăl tău cum poți să-l cunoști între atâta. spuză de om? 
ÎL Cunosc că e su burta mare şi numai el cutează să deie în mama cu 


164 Grigore Sima al lui lon e Serieri alese din Jara Motil 


Muierile-s tot tinere 

O doamnă a fost chemată dimpreună cu copilul său la judecătorie, drept 
martori într-un proces. 

- Câţi ani aveţi. doamnă? — întreabă judecătorul. 

- Şase-spre-zece! 

- Şi dumneata. băiete? 

- Şase-spre-zece şi cinci luni! 


Femeia bolnavă 

- Sunt bolnavă, domnule doctor! Să-mi dai ceva medicamente! 

- Nu văd semne de boală, mă iartă! 

- Pofteşte numai și te uită la limbă! 

— Aş! Drept ai! limba dumitale are trebuinţă de odihnă! 

$ 

O cugetare potrivită 

Într-un vagon, intre alţi călători se aflau şi două femei bătrâne. Ele se 
disputau pentru deschiderea ferestrei. 

- Conductorul, dacă deschide fereastra, aici pe loc mor, că-s gingaşe foc 
~ zice una. 

-- De rămâne fereastra și mai departe tot închisă, mă ameţesc a acum îndată 
și mor! — răspunde cealaltă. 

Conductorul, care era de faţă, nu ştia nici el că ce are de-a face. 

Unui călător îi vine în minte cu cuget tocmai la loc și zice către conductor 

- Prietene, deschide fereastra, n-ai teamă! Va crăpa una din babele 
acestea; după aceea vei închide-o şi mântuindu-ne și de cealaltă, vom avea 
pace! 


Nebunii tot ca ei 
Cetăţenii unei case de nebuni (balamuc) odată s-au jurat că vor omori 
medicul ce le poartă grijă, că prea îi ţine rău, pe când el este gros ca un 
butoi. Medicul, neștiind nimic din sfatul lor, merge să-i viziteze ca de obicei 
Îndată ce intră, însă nebunii roată în jurul lui și numai să-l ieie în dinți. 
- Ne-ai tras nouă de la gură, ca să te îngraşi tu? — zice unul. Acum O să: 
ne îngrăşăm și noi din săul tău. Fii gata, că pe-amiază avem să ne îndulcini 
din carea ta, avem să te fierbem în căldarea în care ni se fierbe şi nouă 
mâncarea cea rea, . A 
- Nu se poate! — adaugă un altul. Vedeţi că e curat o putreziciune. De vă 
învoiţi, hai să-l aruncăm afară pe fereastră, ca să crape ca o broască! 


i Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 165 


La aceasta toți s-au învoit. Medicul vede că e lucrul dracului. Chibzuieşte 
n mintea sa ce e de făcut, că nebunii nu știu multe. 
- Hol, zice el. Voi, prietenilor, ziceţi să sar jos pe fereastră? Asta o fac 
bucuros, că nu e te miri ce lucru mare. De vreți să m-aduceţi în corn de 
F p Opr. apoi porunciți-mi ca să sar de jos în sus. Aşa ceva zic şi eu că e cea 
mai mare treabă ce se poate cere de la om pământean! 

îi... — Ai putea să faci așa ceva? — întreabă nebunii. 

„iii Şi de ce să nu?! Cât e de sus până jos atâta e şi de jos până sus. 
„i. — Să te vedem dar! 

Medicul le arată călcâiele, scăpând în chipul acesta din belea. 


. Mărturisire sincere 
i2 * Un medic era în toată virtutea, deși ajunsese la vârsta de 80 de ani. Într-o 
„zi prietenii îl întreabă: 

: “—ŞI cum se face de ești așa de sănătos la o vârstă așa de înaintată? Trebuie 
„să ştii ceva! 
E, fraţilor! În toată viaţa mi-am câștigat pâine vieţii prescriind leacuri 
pentu alții, — eu însă nicicând n-am folosit nici măcar un strop din ele. 


ei Laun birt, 

oiui EI, fecior! Să-mi aduci o butelie de vin de Cotnari. 
“<o — Imediat, domnule! ' 
i — Şi mie una detto! — zise un alt oaspe. 

"=: — Mă rog, detto nu avem. 


„Amicul Poporului”, 1887 


Umoristică 


-> Un motiv cât o sută 

..* Servitorul: Ce polteşti dumneata? 

Țăranul: Te rog a spune măriei sale boierului că azi nu pot veni la prânz! 
Servitorul: Cară-te de-aici, mojicule, că nici nu te-a chemat nimenea! 
Taranul: Vezi, tocmai ăsta e motivul! din care nu pot veni. 

„Amicul Poporului”, 1887 


166 Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din fara Moților - 


Giume 


Apa stătută face beție 

Doi inși, un bărbat și-o muiere, erau de curând luaţi: dar incă nu se ştiau. + 
care ce plăteşte. 

Drept început. pentru cunoaştere, bărbatul zice intr-o zi: 

- Ce nărav ai, tu nevastă, ca să știu cum så mă port cu tine? 

- D-apoi eu. bărbâţele. n-am nici un nărav. numai cât dimineaţa mă: 
cam fură somnul, imi place, și nu mă prea scol până nu răsare soarele! Şi = 
tu. bărbate, ce nârav ai? EA 

- Eu încă n-am nici unul. numai cât, dimineaţa. de beau apă stătută, îs 
dat focului, că mă imbăt de nu știu de capul meu ce să fac. Atâta și nimic 
mai mult, 

A doua zi nevasta-și ține năravul şi nu se scoală până la prânzul mare. 
Bărbatul se scormonește des de dimineaţă. se spală, perie, zice rugăciunile 
ş-o ia pe-afară pe la câte ceva. Vine în casă şi trage o dată apă din ulcior. Şi. 
să vezi poznă! Apa era stătută, c-a fost adusă de cu seara. S-a îmbătat 
sărmanul, de nu-l mai ţineau picioarele. Şi nevasta a avut de ce să ţină minte: 
beţia aceea. 

Când în cealaltă zi nevasta e în tălpi decum se ivesc zorile. Aduce apă 
proaspătă de la izvor şi-i dă bărbatului, nu cumva să-l mai apuce năbădăile. 

z% 

Galant 

- Ştiţi, contesă, că ieri v-am cumpărat? 

- Nu vă înţeleg, domnule conte! 

- De, e fotografia dumneavoastră. Eu am obiceiul, de câte ori mă duc la 
plimbare, a aduce nevestei mele câte-o nebunie. 

Un domn loveşte din întâmplare cățelul unui tânăr plin de fumuri. 

— Proastă creştere, zice tânărul; cum ești în stare să dai peste un dobitoc, 
eşti în stare să dai şi peste mine. 

- Mă iartă, domnule, nu am obiceiul să dau peste tot felul de dobitoace! 

Doi tineri aveau poftă să râdă pe socoteala unui țăran. 

— Spune, prietene, ce eşti, un prost sau un măgar? 

- Nu ştiu bine ce sunt, răspunde țăranul cu sânge rece, ceea ce ştiu este 
că mă aflu între dânșii. 


Grigare Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 167 


“Un bobârnac 

= Te asigur, coconițo, domnia ta eşti unica ființă-n acest oraş la care am 
aflat o faţă suferibilă! 
' Atunci domnia ta eşti cu mult mai norocos decât mine — eu- n-am aflat 
incă nici una! 


{ i un proces oarecare de la oraș o fată tânără era chemată ca martor. 
Judecătorul o întreabă ce slujbă are, unul din ascultători se grăbeşte a da 
desluşire că e fată în casă, atunci dânsa deodată-i zise: „Ba sunt fată și in 
casă și afară!”. 


“ Între doi prieteni 

„= Ce zici, frate, la însurătoarea mea? Așa-i c-am fost om? Cugetă-te, 
nevastă-mea este numai de 36 ani şi e încărcată de bani ca tunul, am luat-o 
văduvă. 
-= Eu în locul tău mai bucuros luam două de câte 18 ani. 


"După durduire vine trăznetul 

-Ẹrau i iarăşi de curând luați. 
‘= Tu, nevastă, ce nărav ai? 
)-apoi, bărbăţele, mai durdui câteodată, când îmi vine și mie. Şi tu? 
-H Eu sunt blând ca mielul, îmi vine însă câteodată ca să trăznesc — Dar 
numai când durduie. 

“Intr-o zi nevestei i s-a părut că bărbatul tot ar trebui să fie mai altcum, ca 
să n-aibă el seț nicicum. Începe deci a-l cihai într-o formă ca aceea de să iei 
: lumea în cap de gura ei. Bărbatul tace, cât tace, de la un timp o întreabă: 

ȘI ce-i asta, nevastă? 

~ Asta-i durduire! 

Bărbatul nici una, nici alta, îi şterge doi trandafirași, de-i roşesc obrajii. 
- Şi ce-i asta, bărbate? 

= Trăznet, nevastă, că el după durduit urmează, o ştii tu bine, că din senin 


' Dac-aşa merge vorba, apoi pace să fie, că de unde nu, văd eu că n-o 
să fie Bine. Durduitul tot ar mai merge, dar trăznetul e dat focului și, decât 
să“mai fie, mai bing:mi muşc limba din gură. 

$ 


L itr-un proces de despărţire bărbatul era acuzat că şi-a bătut muierea. 
D ar toate câte le-a zis nu i se păreau încă de ajuns, spre a-şi descrie femeia 


TR 


168 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Motilor 


așa precum credea el că trebuie să facă - drept ceea ca vârf la toate de 
incheiere, zice către protopop: y 

- Părinte protopop, ca să te convingi că am dreptate, să rămână nevasta ` 
mea o săptămână cu sfinția ta, să vezi zi dacă e de trăit cu ea. 


- Cine sunt acești domni care vin Š voi, întreabă un oarecine pe un copil”. 
ca de 5 ani al vecinului. 
- Prietenii noștri. 
— Dar tatăl tău care este? 
~ Domnul cel gras. 
— Cum îl ştii? 
— Íl cunosc pentru că bate mai totdeauna pe mama. 


Judecăţi ciudate 

Un maistru s-a întâmplat de-a căzut jos de pe acoperișul unei înalte casé“ 
de la oraș. A fost însă așa de bine, că tocmai atunci trecea pe uliţă un om, şi 
maistrul i-a căzut pe un umăr și l-a turtit la pământ, pe când el s-a lovit, ce- 
drept, cât de bine, peste puţin însă iar s-a cârpit ca și cum nimic nu ar fi 
păţit. Feciorul celui stropșit de maistru merge la judecătorie şi-l acuză pe acela: ` 
zicând că el cu voia i-a sărit la tată-său în cap, și prin urmare trebuie să 
plătească despăgubire şi să sufere și pedeapsă. Maistrul din parte-și spunea. 
că totul a fost contra voinţei sale — n-a voit nici să cadă jos, dar nici să 
stropşească pe acela — prin urmare el e cu totul nevinovat. 

Judecătorul, după ce-și adună teate minţile aduce hotărâre ca tânărul 
să se urce pe acoperișul acelei case și să se arunce jos asupra maistrului, ce 
va trebui să se preumble pe uliţă în răstimpul acela. În urma unei astfel de 
judecăţi, firește că toată afacerea a rămasibaltă, după ce feciorul își prețuia 
pielea mai scump decât să se poată noan î la a face așa ceva. 


Principele Ossone, viceregele Nena avea să graţieze cu prilejul unei“ : 
mari serbări pe un osândit la închisoare. Spre acest sfârşit însuși viceregele 
s-a dus în închisoare și a ispitit de-a rândul pe șase inși, că pentru ce tapie 
sunt judecaţi și puși în fiare precum se găsesc. 

Cel dintâi cheamă drept martor pe Dumnezeu că el este cu totul: 
nevinovat; al doilea zice că pizma şi răutatea dușmanilor săi l-a adus la astă. 
stare; al treilea se jura amar că lui i s-a făcut cea mai mare nedreptate atunci 
când l-au judecat la închisoare; al patrulea aruncă toată vina în sarcina muie 
sale; al cincilea recunoaște a fi fost o unică dată ceva cam lung la degete, 
poate însă să se dovedească cu vecinii că el e omul cel mai drept; al șasele 


“Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 169 


vede că toate scuzele acelora fac pe vicerege să se scârbească, de aceea el o 
ia cu totul pe altă coardă și zice fără nici o păsare: „Măria-Ta! Eu nu cred să 
fi fost vreodată un mai mare ştrengar decum am fost eu. pedeapsa ce-o am 
"e iac-așa, floare la ureche, sunt vrednic de mai mult în urma fărădelegilor 
„mele fără număr!”. 

- Dezlegaţi fiarele insului acestuia și-i daţi drumul numaidecât - zice 
+ viceregele —, căci în societatea unui astfel de om se vor strica și ceilalţi, care 
„sunt, se vede, oameni tare cum se cade. 

Ba i-a dat și ceva parale de drum, dându-i învăţătură să se facă omul lui 
"Dumnezeu. 

Două zile mai târziu iar era Ossone într-o închisoare, iarăși ca să grațieze 
pe cineva. Întâmplarea cu cei şase: se vede a fi străbătut pân’ la ei, căci toți 
„se făceau curat draci împielițaţi, care de care întărea că el de furci a fost 
vrednic, dar nu de lanţ numai, și erau la 300. 

- Ce mai ticăloșii aţi face voi, trăzniţilor, dacă v-aş da drumul! Dezlegaţi 
e acela din unghi. 

Acela era un călugăr judecat pentru a lui necredinţă. El a fost zis că nici 
nu-i pasă de închisoare, după ce în mănăstire de-o mie de ori e mai prost. 
A şi fost trimis din nou dar la mănăstire. 

Tot în Neapole trăia pe timpul acela un bogătan vestit de zgârie-brânză, 
căruia îi părea rău mai că și după ce băga în gură - numele lui Ferronelli. 
Acesta a pierdut odată o pungă înghesuită cu galbeni. Numaidecât plăteşte 
de se publică în toate ulițele că cel ce i-o va reda va primi un onorariu de-o 
ută de galbeni. Aflătoarea a fost o biată văduvă săracă, dar o femeie cu 
frica lui Dumnezeu. Ea duce numaidecât punga la Ferronelli. Acesta, de 
mare zgârcă ce era, şi-aci a vrut să facă câinie și, când numără banii, ca mai 
“şterge o sută de gălbenași. 

<a — Bine, lele!, zice el, eşti de treabă femeie. Ce-a fost și. meu mi-ai adus 
omenește; nu lipseşte decât o sută de galbeni, onorariul dumitale, pe care, 
e vede, ți l-ai luat de cu vreme. Am isprăvit dar şi-ţi mulțumesc! 

"În zadar erau toate jurămintele bietei văduve că ea n-a luat nici o para 
frântă, c-atât nu-i mult — acela ținea una ca mutul, că lipsesc o sută de galbeni. 
În urmă a ajuns lucrul şi în urechile viceregelui Ossone, care bine ştia ce 
„poamă e Feriviielli. Nici nu întârzie el şi-i cheamă de faţă. 

-— Ferronelli susţinea sus şi tare că punga este a lui şi-o cunoaşte, căci el a 
cumpărat-o, asemenea sunt ai lui şi banii, numai că lipseşte din ei o sută de 


170 Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din [ara Motilor 


- Bine!, zise Ossone: cel ce a făcut punga dumitale a mai putut face și 
altele asemenea aceleia: bani iarăși tot la un fel sunt bătuţi. Astă pungă nu 
poate să fie a dumitale, deoarece cuprinsul ei e cu o sută de galbeni mai 
mic. Femeie! Astă pungă aparține ție până se va afla păgubaşul, iar domnul 
Ferronelli va aştepta până se va găsi punga dânsului. 

„Amicul Poporului”, 1888 ::: 


Anecdote 


O stâncă despre care multe se vorbesc 
Un străin ce urca Detunata întreabă pe motul ce tocmai se cobora dacă K 
se vorbesc multe despre această minune a naturii. 
- Da, Domnule! multe şi minunate lucruri se vorbesc despre Detunata. . 
noastră. | 
- N-ai fi atât de bun să-mi spui vreo poveste, tradiţie, ce are de a face cu 
astă stâncă măreaţă? zi 
- De ce nu? Câte voieşti. Așa de pildă numai deunăzi au urcat Detunata: 
doi străini şi anume pe cărarea asta, de întors nu s-au mai întors nici azi. 
- Grozav! Dar ce s-a ales de ei? 
- Ce să se aleagă?! S-au coborât pe cealaltă parte a stâncii, nu ua unde : 
s-au fost urcat! : 
Ei 
Nu-i trebuie însuriș i 
- Vină, dragă, — zice mama către eopilul său de șapte ani, ce sta la o. 
parte, nu vroia să se-amestece în toiul jocului a unei cete de băieţi — vină; 
joacă-te și tu și cu o cale alege-ţi pe un din frumoasele copile de nevastă 
pe când ai să fii mare! 
- Ba, răspunde băiatul, nu vreau să am nevastă. Dumneata, mamă, 
cugeţi că-s așa de prost, ca să-mi iau muiere, care să mă aibă mereu și traiul 
să mi-l amărească, cum te văd făcând cu tată-meu în fiecare zi? 
$ 
Vinul slab k 
-- Şi de ce pui mata vinul pe scaun şi nu pe masă? — întreabă josul pe, 
oaspetele său. 
- Pentru Dumnezeu! — răspunde acesta cu sânge rece — sunt un om mils 
din fire şi vinul dumitale e atât de slab, că trebuie să-i dau niţel timp ca să se; : 
odihnească, doar își vine în puteri! i 


$ 


Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Motilor 171 


-O definiţie 

+= Ce înţelegi tu sub cuvântul: lege?. întreabă cineva odată pe înțeleptul 
“Solon. 

„= Legea, răspunde acesta, e un fel de țesătură de păianjen, în care 
“muștele cele mici se prind ușor. pe când cele mari o rup și zboară mai 
„departe, fără să sufere ceva. 


eea ce omul nu știe 

Ah, crede-mă - zice un bărbat către o tânără nevastă, ce tocmai se 
itorcea de la înmormântarea soţului său — crede-mă că tare mă doare când 
u de ce odor de bărbat te-a despărțit moartea nemiloasă. 

- Abună seamă — răspunde văduva — bărbatu-meu a fost tare cumsecade. 
“Această nenorocire însă mă atinge cu atât mai dureros, cu cât ştiu că pe cine 
m pierdut. Nu știu însă că ce fel de om are să fie cel ce o să-i ocupe locul. 
Și acesta este epitaf 

anul 1879 un Rus al cărui fecior, cu ocazia trecerii Dunării, s-a înecat, 
ră'ca să i se poată afla cadavrul, a ridicat pe țărmurile măreţului fluviu o 
ă- cu următorul epitaf: 

„Aici odihneşte în Domnul lvan Alexevici, care la anul 1877, cu ocazia 


z” 


; ecerii, Dunării s-a înecat, fără să i se poată da de urmă”. 

Dovezile însurătorii 

= Dumneata, Ispas Plăcintă, — întreabă judecătorul — zici că trăieşti la o 

‘masă cu acuzata, acum de opt ani de zile? vorba e dar că sunteţi bărbatul și 

muierea, nu-i drept? 

= - Și ai dumneata dovadă sigură despre aceea că suntem soți? 

= - Am, da! Două fete şi-un fecior. 
& >na. Slova 

„Amicul Poporului”, 1889, p. 108-109 


Sfat nimerit 
Tată dragă, tu tot zici că doica fierbe mai bine decât bucătăreasa; 


tana 


pini 7 ‘Amal Poporului”, 1889, p. 113 


li e PIE a, an 


172 Grigore Sima a! lui lon > Scrieri alese din Țara Moților. 


Evanghelia cea mai aleasă” 


'Nainte vreme, "ice, că nu se poftea de la preoţi ca să fie dobă de 
carte. Glasurile, cu toată a lor ceată de podobii, acestea se cerea ca să le 
ştie ca pe apă. Încolo: puţină cetanie la Ceaslov şi Psaltire, ceva scrisoare 
potcovită şi ca vai de capul satului — ca să nu se afle omul tocmai cu crucea 
pe degete, când iscâlește —, era de-ajuns omului atât ca să fie fruntea 
cozii pe la satele noastre. 

Ce bine că noi n-am apucat aşa vremi! Destul că 
un popă d-aceia nu știa să zică pe evanghelie nici o boabă. 

De unde, nu se știe, — destul că turma părintelui află cum la alte biserici: 
cu totul altă făină se macină și se supără foc. 

Dau în dreapta, apucă în stânga, dar n-ai ce! Suflet de la mort nu 
puteai cere nici pe vremile acelea. Părintele ţinea drumul ce-l bătuse. 
Vorba aceea: pe calul bătrân s-a mântuit să-l înveți, ca s-alerge-n buiestru. 

Nemaifiind încotro, oamenii aleargă la protopopie și se jeluiesc cum 
adicătelea satul lor e satul lui Cremine. Părintele nu ştia nici trei și sfântă 
evanghelie au și uitat cum merge, că-n veci n-au parte de ea. 

- Nu se poate, fiilor, nu se poate! Sfânta evanghelie e cheia la teal: 

şi făr' de ea păgâni și vameşi au să iasă din. voi, ~ le răspunse protopopul l 
aproape plin de mânie. 

- Te poftim, părinte protopoape, să ieși la îi locului. Vedea-vei c-am 
ajuns de izbeliște şi e vai şi au! de bietele noastre suflete. 

- Voi merge, da! Voi merge, fiihdcă trebuie să mă duc. Duminică 
chiar Duminică nu mai departe, am să fiu alăturea cu voi la slujba dumne; 
zeiască. Tuns şi ras are să fie îndată ce n-o spune așa cum stă scris negru 
pe alb în carte. l 

În viitoarea Duminică, biserica era tescuită de oameni. Fiecare vroiä, 
să vadă cu ochii felul cum s-a alege cașul de zer. 

Se-nţelege că părintele protopop încă sta la o parte și aștepta să vină 
vremea evangheliei. 4 

Când la adică, părintelui nici că-i pasă, c-apucă evanghelia pe dos - 
iese în ușa altarului și începe să zică: 

- A fost odat-o pasăre, 

*Naltă-n picioare 

Ş-albă pe sub foale...! 


* Din „Ardeleanul glumet” sau 101 de Anecdote poporale, de Gr. Sima al lui Ion 
Sibiu 1889. Tiparul și editura lui W. Krafft — Prețul 50 cr. 


| : Grigore Sima al lui lon ° Scrieri; alese din Țara Motilor 173 


Dar prota din colea stă să crepe de mânie și-i taie vorba cu: 
- Aceea o fi cocostârcul. părinte, haine sfinte! 
— Acela, acela! 
“+ Într-aceea părintele ochește pe iii cu coada ochiului. Nu i se pare 
ög ò ia pe altă coardă. 
: = Părinte protopoape! 
Am șase juncatei 
Patru fie-ai tăi 
Şi numai doi ai mei; 
Mai am trei sute de oi 
= Scrise la simbrie 
"Una rămâie mie 
Şi două ţie 
Şi las’ așa să fie, — Amin! 
- Aveţi un odor de preot ca acela, zice părintele protopop, după ce 
trece slujba. N-are soţ nici la vlădicie. Evanghelia de azi e cea mai aleasă 
din câte am auzit în viaţă. O vorbă să nu crișcaţi mai mult asupra dânsului, 
că v-aţi aflat beleaua cu mine! 


„micul Poporului” 1890 - Sibiu, p. 60-61 
Anecdote 


Un pungaș a fost prins cu mâna în sac tocmai într-o zi de bâlci — 
urmarea a fost că l-au pus la răcoare. 

- Aoleo: mămucă, ce pagubă, că nu mă lasă în voia mea, că şi pentru 
mine azi-s Paștile!, zice el către temnicer. 

Dragoste şi ţigară 

Un tânăr ce tocmai ieşea de la dn umblă să-şi 'scoată niște 
țigarete din buzunar. 
“^. — Ştie dracul cum se face că, de câte ori ies de la Marița, toate ţigaretele 
“îmi sunt turtite! 
1 | kd 
“Totuşi trebuie să se grăbească 

Badea Vasilg.gra ła jupânul și-şi uda măseaua cu holercă ~ când iată 
“că Florica — fata lui — aleargă pe ușă ca mânată de vânt. 

- Tată! Să vii acasă, că mama a născut un copil! 

— Voi merge, Florică, numai să trag acest ciocan de holercă. 


174 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Motilor 


Nu trece mult și Florica iar e aci. 

- Tată! Să vii acasă, că mama a născut înc-un copil! 

- La naiba! Ți-am spus că vin, numai să-mi trag holerca! 

Peste puţin Florica iar intră pe ușă. 

- Tată ! Să vii, că mama a mai născut un copil și acuma-s trei în capăt! 

- Măi și totuşi trebuie să mă duc, că, de unde nu, aia nu se mai opreşte! 

O reclamă ingenioasă pe care o publică un ziar din Melbourne 
(Australia): 

„Mă îndatorez ca. atunci când, în urma îngrijirilor mele, bolnavul nu 
se va indrepta. să plătesc jumătate din cheltuielile de înmormântare.” 

Doctorul Peterson 


Cavalerie ; 

Un soldat merge pe stradă c-un sac în spate. II întâlneşte pe maior. 

- Ce ai in sac? 

- Trăiţi, domnule maior! Am orz pentru domnul locotenent pe - 
deseară. 


La un examen Pee 
Profesorul: Intrebarea te încurcă. domnul Vrăbiescu? 
Studentul: Ba nu, întrebarea nici deloc, ci numai răspunsul, el îmi stă 


în gât. 


De la cununie 

Le cădea greu tinerilor urcarea dealului pe care sta biserica, că drumul 
era prost de tot.. 

— Al dracului drum — zice mireasa —, de știam, mai bucuros lăsam lucrul 
baltă! | 

- De bună seamă, când o să mă cunun a doua oară, astă biserică 
n-o să aibă parte de mine — răspunde mirele. 

La fript 

Pe puntea unui râu se întâlneşte un boier și un ţăran. 

Boierul (cu asprime): Fă-mi loc să trec, că n-am obicei să înconjor 
toate dobitoacele! 

Țăranul: Ba eu le ocolesc!, şi se dete la o parte lăsând loc să treacă 
boierul. 


Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din Țara Moților 175 


+ 


Verde spus 

: Erau mulţi adunaţi la petrecerea de ziua numelui. Unul din oaspeţi, 
un,străin, din nebăgare de seamă, n-a fost recomandat la stăpânul casei. 
Străinul sta într-un ungheț pus pe gânduri. 

 Dumitale îţi este urât, precum văd, domnul meu? 

:- Da! Al dracului de rău îmi trece vremea. Şi dumitale? 

- Şi mie grozav de rău. 

i — Ce-ar fi, oare, dacă ne-am lua tălpăşița? 

“- Durere, eu nu pot s-o fac, pentru că sunt stăpânul casei. 


Război chinezesc 

¿< Artileristul: Corăbiile de război ale francezilor se văd în zare. 
Mandarinul (generalul): Dă-i drumul la un tun! 
“Artileristul: D-apoi că glonţul n-are s-ajungă decât pân! la 
jumătate cale, că-s departe foc. 

Mandarinul: Atunci dă drumul la două tunuri! 

O definiţie 

— Ce înţelegi tu sub cuvântul: lege?, întreabă cineva odată pe înțeleptul 
Solon. 

¿= Legea, răspunde acesta, e un fel de țesătură de păianjen, în care 
muștele cele mici se prind uşor, pe când cele mari o rup şi zboară mai 
departe, făr' să sufere ceva. 

= Grigore Sima al lui lon, p. 98-99 


D-ale lui Păcală 
— Trei bătăi pentr-o gâscă — 

“ Lui Nenea Păcală începuse a-i merge frunte de rău, cugeţi că nu era 
tocmai lucru curat. Apucase a rămânea numai pe o seacă de gâscă, el și 
muierea, două guri; ş-apoi cm e zisa: „Decât să fii sărac, mai bine să n-ai 
< nimic”. 
Day Mi-i acru sufletul, măi muiere, când mă cuget la gâsca noastră — 

zicea Păcală - ş-aeum şi mai apoi. E stearpă al dracului, înmulţitură n-o 
să.aibă până-i cucul, se vede. 
— Că drept ai — răspundea muierea din a sa parte — acum nici eu nu 
nai trag nădejde. Dacă era de soi, de câţiva ani, de când o ţine, nu avea 
vreme să facă roadă. 


"CU coatele pe fereastră și sorbea aerul proaspăt al dimineții. 


176 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Motilor d 


- M-am gândit mult — urmează Păcală a zice — și lucrul cel mai c 
minte judec a fi s-o dăm pe parale, dar cu preţ. ştii colea. că-i singura: 
jigăraie, ce biet ne-a mai rămas. Mâne-zi și mâi la târg. tu la cât zici s- o. 
ţin? 

- Da ia la o sută de lei, că face. după ce numai pe ea o avem. Cei cu. 
mai multe pot să le dea mai la modru, noi insă. când o vindem, am dat ; 
tot. nimic nu ne mai rămâne, fâr' sufletul din oase. i 

Cumu-i mâine Păcală e în târg, alături cu alți gâscari. și așteaptă sâ-i 
sosească norocul. Nu trece mult și vede numai că vine jupânul Avrum, : 
care cumpără tot ce-i vine-n cale. Pasă-mi-te s-apropia te miri ce 
sărbătoare evreiască și lifta avea nevoie de multe gâște. 

- Dar tu, moi vomule, chit cere la ghisca teu? — întrebă el pe Păcală. ` 

- O sută de lei în capet, jupâne. nici mai mult, nici mai puţin; așa : 
ne-am înțeles, eu cu muierea. care-i acasă, nu-i aci, — răspunde Păcală 

- Chind fi la el boi se tragem la jug atunci da la tine un suta lei, pun 
atunci nu dam for zece... 

Zicând aceste, jupânul Avrum aruncă lui Păcală două bucăţi de arg 
de câte cinci lei una, înhaţă gâsca și pleacă spre casă. 

— Mai optzeci de lei, jupâne! — strigă Păcală urmărindu-l — Că de un 
nu îţi afli beleaugreu mine, că te cinstesc nene cu trei drăguţe de bătăi 
de ale lui Moș Sân-Petru; sunt floare la ureche numai, pe lângă ceea ce 
ai să capeți de la mine. 

Se uită Păcală cât de colo, că unde își are jupânul Avrum locuința şi 
după ce și-o înseamnă bine, pleacă spre casă ca împreună cu muierea 
să pună la cale felul răzbunării. 

Cine știe de unde află Păcală că jupânul Avrum vrea să-şi zidească 
niște case noi. 

Cumu-i mâine vezi numai un om încărcat cu tot felul de unelte ţină. ` 
toare de măiestria lemnăritului, încât de abia se mişca, îl vezi numai că 
trece cu pas domol pe dinaintea casei jupânului Avrum. Acesta ședea ` 


Îndată ce vede el pe Păcală încărcat de unelte cum era, îi vin în min 
casele cele noi şi, în credinţa că are de a face cu un maistru iscusit de tot, 
intră la tocmeală cu el. 

Târgul se face din două-trei vorbe, că Păcală era ieftin al dracului; 
După ce dau mâna, jupânul pune în brâncă la cela optzeci de lei drepi 
arvună şi pe loc şi pleacă la pădure s-aleagă împreună lemnele, ce le-or 
crede mai potrivite pentru lucru. 


Grigore Sima al lui lon > Scrieri alese din Tara Moților 177 


Sosiţi la margine de codru, sluga rămâne lângă căruţă și cai; iar jupânul 
cu nenea Păcală apucă prin desime după nevoie şi supărare. 

Că arborele cutare e numai bun de talpe. cela de uşiori și mai de 
cununi, în sfârşit aleg ei la lemne, vezi, că doar era în codru, încât nu le 
“ “mai lipsea decât unul singur. Aci Păcală era din seamă afară gingaş. Că 
"acesta era prea "nalt. cela prea gros ori prea subţire. nicicum nu era bine. 
' Purcezând aşa, fireşte că ei s-au afundat cât colo prin pădure şi Păcală 
se vede acum la largul său. 

- De arborele acesta mi se pare. jupâne. - zice Păcală —, măsurând 
cu ochiul de sus până jos un arbore zdravăn de tot. Fii bun. jupâne, şi-l 
"cuprinde în braţe, să mă încredinţez dacă dă la grosime. 
Pe când Avrum încinge braţele sale în jurul arborelui, Păcală trece 
"de cealaltă lature, îl apucă de amândouă mâinile și i le leagă tun cu o 
foricea, pe care anume o adusese. 
„ Sta acum Avrum cu arborele în braţe, cugeţi că-i un flăcăiandru 
mecopt, căruia i s-or aprins călcâiele de drâgoste. 
“` = Acum să ne înţelegem, jupâne! Eu sunt omul cu gâsca cea de-o 
ită de lei. Atunci am primit douăzeci de lei, acum încă optzeci; ceea ce 
ace o sută în capăt: prin urmare suntem răfuiţi, încât din partea dumitale, 
upâne. Vine încă rândul meu la moară şi după ce-s român, voi a mă 
ine de vorbă, ca să nu am păcat. Zis-am la vremea sa c-o să te cinstesc 
cu trei bătăi de cele tătăreşti, ca să rămână de poveste la neamul meu 
cât a fi mălai în ţară. 
: Qi unde nu mi se apucă Păcală de-a pisăzarea şi dă-i, băiete, şi dă 
: tă milă pe de toate laturi, de zău se trecu de glumă, că jupânul e curat 
"numai răni şi vânătăi. 
== — Cu două bătăi îţi rămân dator, jupâne, pentru ziua de azi, n-avea 
teamă însă, că Păcală se ţine de cuvânt și nu ştiu ceasul candi iar o să te 
mpiedici de mine. E 
Apoi se pune, îl dezleagă pe evreu şi-i dă drumul, iar ala apucă în altă 
rte. 
“În ziua următoare Avrum nu se poate scula din pat cu rea pierire, că 
cate cele îl dureau, cugeţi c-a scăpat de tătari. Şi n-a fost încotro, a trebuit 
“trimită după doctor. 
“x Cine ştie cum se face, că Păcală încă e în partea locului, acum cu unelte 
“de doftorie. Şi treaba se face așa că jupânul apucă pe mâna doctorului 
celui nou, venit numai de curând din ţări străine, şi acesta era Păcală 
nsuşi, el şi nu altul. 


178 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților - 


Jupânul. înțelegând că cu ce poamă scumpă are de-a face, îl plăteşte 
bine şi încă înainte. Vezi, voia bietul om să se intrame mai degrabă. 

- Mai întâi o baie caldă, apoi te voi unge cu niște unsori — zice Păcală = 
- de pe mânezi n-ai să mă mai poftești nici deloc. a 

Păcală intinde pe jupânul în pat cu fața in jos și te miri ce face şi ce nu” 
face, că mi ţi-l leagă de pat, măi, cu uneltele lui cele de doftorie. vorbă 
să fie. de să fii cine să fii și molcom trebuie să stai! 

Știut să fie că pe câseni i-a împrăștia Păcală în toate părţile, pe unul 
c-o treabă, pe altul cu alta, aşa că putea så doftorească cum il tâia capul, 
de boarea lor. 

— Acum, jupâne, urmează bătaia a doua. știi vorba și inţelesul. nu 
vreau să-mi rămână pe suflet, că io-s omul cu gâsca! 

Şi ţine-te, jupâne. că te-a văzut sfântul! = 

După ce a dat Păcală pe el pân’ n-a mai putut, s-a dus p-aci neal, i 
spunându-i c-o dată incă mai are să-i măsoare coastele. 

Văzând jupânul că cu Păcală şi-a aflat beleaua, după ce s-a mai 
întrămat, cum focare s-a întrămat; — tiptil și pe neștiute își adună ce are. 
mai de preț şi hai să ieie lumea în cap, încotro l-or duce cei doi ochi ce-i ` 
are. Îl cuprinsese frica, s-vede, și cu groază se cugeta la bătaia a treia 

Într-o de către seară, tocmai pe când s-amesteca ziua cu noapte 
vezi numai că iese din oraș o căruţă încărcată cu seminţie evreiască 
și-apucă drumul ce te duce ştie cine ştie până unde. Era jupânul Avrum 
cu ai săi. 

Lui Păcală cugeţi că curat altă aieki spune, că dumnealui tocmai în - 
vremea aceea venea spre oraș, alăturea cu un lăiete de ţigan. îi 

Ce se înţeleg aceștia amândoi, ce nu se înţeleg, ei vor fi ştiind mai”, 
bine, destul că, pe când dau a se apropia, tiganul apucă înainte, iar Păcală; 
rămâne mai îndărăt. 

Acum era întuneric bine şi pe om nu puteai să-l cunoşti, făr' dacă era 
chiar lângă tine. 

Sosind tiganul în dreptul căruței, începe să strige că: 

- lo-s omul cu gâsca, jupâne, de la mine ai mâncat papara! — apoi lă 
fugă, băiete, de cu ogarul și să nu-l ajungi. E aprig tiganul de picior, când;;. 
vede cea rea. i 

Sluga n-are ce lucra, făr' cât zici trei desprinde un cal de la căruţă, se... 
aruncă pe spinarea-i şi hai după el să-l prindă. 

Intr-aceea sosește Păcală şi iar apucă pe jupânul de plete. 


i Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților 173 


- Bătaia a treia şi totodată cea din urmă - zice el —, apoi ne-am răfuit 
pentru acum, jupâne! De cumva mai ai poftă bucuros la anul şi la mulţi 
ani, ştii vorba noastră românească. 

-= Pe când s-a întors sluga, stăpânul său nu știa să zică făr' numai „vai şi 
au, mămuca mea”! 
Grigore Sima al lui lon, 
Amicul Poporului 1891, p. 62-66 


Lucrătorul înţelept 
Domnul: Ce zici, putea-o-aș tăia cu fierăstrăul âsta un om în două? 
Lucrătorul: Nu! 
Domnul: Cum să nu? 
Lucrâtorul: Nu. pentru că nici unul n-are atâta răbdare să stea până-l 


„Amicul poporului” 1891, p. 103 


Anecdote 


Servitorii 

Doi servitori se întâlnesc pe stradă; unul din ei întreabă pe celălalt: 
= Ce? Ţi-ai părăsit stăpânul? 

= N-am voit să fiu la dânsul; fumează un tutun foarte prost! 


se 


< 


'Ţigări neprețuite 

Un domn avut fuma ţigări cât se poate de proaste. sita amic al său îi 
imputări: boda 

Cum se poate, frate, ca tu, om cu stare și încolo mână 3 spartă, să 
urmezi niște țigări atât de ordinare? 

— Ei, nene, răspunde celălalt, aceste ţigări sunt pentru mine de o 


180 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților. . 


-Bărbatul înalt şi de un caracter glumet zice celui mic: 

- la ascultă, nene, eu n-aş vrea să fiu în pielea domniei tale! 

- Ce fel, domnule, răspunde îndată cel mic, cum poţi d-ta zice așa 
ceva, și pentru ce. mă rog. n-ai vrea să fii în pielea mea? S 

- N-ai pentru ce te superi, simplu numai din cauza că pielea d-tale ar 
fi prea strâmtă pentru mine. ` 

Ostire și copii 

Un părinte de familie se plângea unui amic al sâu: „Crede. mă frate: 
că cu copiii n-are cineva decât necaz și supărări: dacă ai băieți. ţi-i ia lā 
oştire. dacă ai fete, se ia oștirea după ele”. 


Copil îngrozitor | 

Costică, prietenul domnului și al doamnei, vrea să sărute pe micul 
Ioniţă. 

- Ba nu vreau, na! 

— De ce? 

— Nu-ţi ajunge că săruţi pe mama? 

- Pentru ce bei atâta) vin? 

- Ca să-mi înec în el gândurile. 

- Şi izbuteşti? 

- Ba, că toate știu să-noate. 


Între bărbat și nevastă 
— Eşti atât de zgârcit — zice ea — că, să mor eu, ai fi în stare să iei şi pe: 
fata dracului, numai să-ţi aducă o zestre mare! 3 
- S-ar putea, dar mă opreşte legea, drăguță. 
- Cum? 
- Nu ştii că legea opreşte ca să iei în căsătorie pe două surori? 
sa 


Băiatul şiret 

O mamă dă un măr la micul său fiu. 

- Alecule, ţine acest măr şi să-l mâncaţi împreună cu soru-ta, dar vez 
de-l împarte creștinește. — Dar cum se face această împărțeală, mamă 

- D-apoi așa c-acela care împarte dă partea mai mare la celăla 

- Dacă-i așa, ţine, Elena, mărul și-l împarte tu! 


z Grigore Sima al lui ion ° Scrieri alese din ara Moților 181 


Între doi soţi: 
- Ce vrei să-ți dau, draga mea, pentru ziua ta? 
„_— Îţi mărturisesc că nici eu nu știu! 
- Ei, bine, atunci îţi dau un an pentru a te gândi. 
= 


Între doi prieteni 

- Aşadar ţi-ai pierdut soacra la opt zile după nuntă? 

=. — Ce femeie de treabă! Mi-a fost promis că are să-mi îndeplinească 
= toate dorinţele și s-a ţinut de vorbă, împlinindu-mi pe cea mai mare din 
=. ele. | 

EX 


=: „Nevasta: la ascultă, dragă, trebuie să cumperi negreşit o perdea 
“la fereastră, că domnul de vis-à-vis se uită mereu la mine şi nu totdeauna 
“sunt îmbrăcată. 

Bărbatul: S-a uitat vreodată? 

Nevasta: Nu, dar poate... 

< Bărbatul: Lasă, nu te îngriji, draga mea, căci, dacă te va vedea, 
îşi va pune, cred, el singur perdea la fereastră! 

i $ 


= Servitorul: Vă rog să-mi dați pentru domnul locotenent o sardină. 
© : Comerciantul: În ulei? 
= Servitorul: Nu! În hârtie, mă rog! 


-Într-o şcoală evreiască 

«1 Dascălu-ntreabă pe copii: 

— Ce greşeală au făcut fiii lui lacob vânzând pe fratele lor, Iosif? 
~ -— L-au vândut prea ieftin, sirigara cu toții în cor. 


-> Câte zile ai stat închis?, întreabă un căpitan pe un soldat. 
„..:.— Trei zile... Să trăiţi, don căpitan!... iba 

+: — Cum, dobitocule, nu îţi dai seama cum vorbeşti, strigă căpitanul 
“plin cu mânie. 
- Nu... nu... Don căpitan..., să nu trăiţi!, răspunde soldatul 
înspăimântat. 
$ 
Dialog de dragoste 
-x — Drăguţă, dă-mi o guriță... 
î -— Nu pot... 

; ~ De ce mă chinuieșşti atâta, îngeraşule dulce? 

„.. — Fiindcă am mâncat tocmai astăzi usturoi!... 


182 Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din fara Motilor 


~ Nu pot înțelege, nene Dănilă, mecanismul telegrafului; cum dracu’ 
loveşte sârma la un capăt şi se aude tocmai la celălalt? 2n 

- Ei. da prost mai eşti, măi Elefterescule! Dacă iei câinele, îi dai peste 
coadă, nu zbiară din gură? z 


Un cerșetor cerând pomană și fiind alungat. zice cu amărăciune: 
- Am cerut, Doamne, și nu mi s-a dat! 


La examen 
~ Bravo! Nu ţi-e rușine. Dânilă, să ai trei la matematică? 
- Dar, domnule, crezi că mi l-am pus eu? 


~ Ce mai e nou, amice, cum te mai lauzi cu sănătatea? 
- Foarte bine. nene Dănilă, zdravăn ca un bou! Dar tu? 
~ Slavă domnului, zdravân ca un măgar, răspunde Dănilă. 
A J x 
Doi pungași înaintea justiției. 
~ Cum te cheamă?, întrebă judecătorul pe unul. 
~ Ce profesie ai? 
- Proprietar de moșii. 
- Dar pe tine, întreabă judecătorul pe celălalt pungaș, cum te cheamă? 
~ lenache Dănilă. îi 
- Ce profesiune ai? 3 
~ Sunt administratorul moșiilor d-lui Elefterescu, răspunde cu fos 
Dănilă, ; 


Dănilă susținea într-o convorbire că cu cât cineva e mai deștept a 4 
vârsta copilăriei, cu atât e mai prost la bătrânețe. 

- Precum se vede treaba, îi răspunse unul, deștept ai mai fost când i 
erai copil! i 

La examenul de bacalaureat. “i 

Profesorul: Spune-mi ceva despre ordinul rumegătoarelor. Ştii ce-e 
un rumegător? E 

Elevul: Da. 

Profesorul: Dă-mi vreun exemplu! 

Elevul: Boul... e 

Profesorul: Bine! Închipuie-ţi că ai un bou în fața dumitale — spune; 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor 183 


utentic. 


-Bunica mamiferă 
:Un profesor întreabă pe o fetiță: 
- Poţi să-mi spui un mamifer care n-are dinți? 
“- Da, domnule profesor. 
- Dă-mi un exemplu! 
Bunica mea! 
n prieten spunea unui bancher care dăduse faliment: 
Ce ai să spui, dragă prietene, creditorilor d-tale când îi vei întâlni? 
Dar nu-i voi mai întâlni, căci ei merg pe jos, iar eu în trăsură. 

se 


Doctorul întreabă pe un caporal bolnav: 
‘Unde te simţi mai rău? 
poralul, după ce s-a gândit un moment: 
cazarmă, domnule doctor. 
+ 
La un birt Ă 
Un domn găseşte un fir de păr în bucatele ce i se aduse. Il scoate. 
Peşte un minut găseşte altă; de astă-dată cheamă pe chelner. 
= rletene, dacă asta va continua, voi fi nevoit-de a-ţi cere un piaptăn. 
pi „Amicul poporului” 1892, p. 90-94 


Glume 

„Nevinovăţie copilărească 

Copila: Mamă dragă! Pentru ce zice domnul tenente, cându-i cu tine 
ir: „Scumpă Mărioară, și acum, doamnă baroneasă”?! .., 


Care a dat corfa? 
-.Domnişoară dragă, vă rog... 
- Mersi, domnul meu, sunt angajată! 
Nu la joc, domnişoară dragă, dar ședeţi pe pălăria mea cea nouă! 


ae 


Cira cu apă 

Medicul: Ce văd ochii mei, chir Bogdane? Eu te-am trimis, azi i două 
ăptămâni, la băile de la El&patak şi dumneata te-ai şi reîntors la 
Bucureşti? 


184 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Maţilor 


Chir Bogdan: Da. după ce m-am convins că berea de aici nu se: 
deosebește intru nimica de apa din El&patak, m-am hotărât sã- -mi | 


continui cura în Bucureşti. | 
„Amicul poporului” 1892. p. 99-101 


Muierea e vas spart 


De-o pereche de oameni se tinea sărăcia și nevoile vieții ca scaiul de 
oaie. Oricât da din mâini și din picioare in zadar, de cum azi. mai rău 
mâine — blestem, nu altceva, cugeţi că era pe capul lor. 

Dar norocul e schimbător, azi e la mine. mâine la tine și uneori îţi 
iese în cale când nici n-ai crede. 

Intr-o zi vede omul nostru în grădina boierească din vecini o ardere 
de bani, îşi înseamnă locul, că e drept la tulpina unui păr şi cu o cale, 
n-are ce lucra, făr' arată şi la nevastă. . 

Târziu în noapte, după ce toți oamenii s-au așezat, se ia bărbatul å 
muierea peste gard, sapă comoara şi află atâta bănet, de-au umplut! 
straiţă cu ei. > 

Bărbatul te miri ce-i trece prin minte, după ce isprăvesc, se urcă in 
păr şi scutură la poame. Când colea, ce să-ți vadă ochii?! În loc de pere 
cădeau la peşti, care de care mai zdravăn şi mai mare, nu i-am visa la, 
noapte. Muierea s-a ciudit grozav, bărbatul însă se făcea numai, căci &! 
a fost, care în-de-cu-seară, prinzănd.-i, îi agățase în crengile pomulu 

La întoarcere purced pe altă cale, ca să-și piardă urma şi trec chiar. 
pe dinaintea porţii boierului. Fiind acum de câtre ziuă, acesta se scula. 
şi făcea o larmă de groaza să te ia. Era un rău suflet de om şi mare păgâ) 
se vede, dacă nici noaptea nu avea pace, cum au alţi botezați. 

- Şi ce tărăboi să fie acesta?, bărbate, întreabă muierea. 

- Tărăboi de să-ţi faci trei cruci cu Doamne ajută ~ răspunde bărbat 

-, pentru că tocmai acum umflă Necuratul pe cuconul boier. 

Sosind ceia acasă, pitulează bănișorii sub vatră, frig la pești și mănâncă 
apoi se culcă şi, obosiţi de trudă şi nesomn, nu se scoală până târziu. 

Pe când dau ei a se scormoni, bărbatul hai să cerce că a muie 
credinţă până unde merge. Se pune deci şi incepe a o cihăi, că uite, de; 
azi înainte ai să fii așa şi pe colea, dar nu mai mult o gloabă, că te țesă 
de te ustură pielea, neam rău şi vită stricată ce ești! 


peee 


i Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din Jara Moților 185 


- Eu neam rău și viță stricată?! Tu, ticăitule și urgia oamenilor! — 
răspunde muierea făcută foc şi pară de mânie. O să-ţi arăt eu că cine-i 
= neam rău și viţă stricată, acum în minuta asta de ceas. de-o să am pace 
“pe veci. 
Şi într-adevăr că numaidecât o tuleşte în vecini la boier şi-i spune toată 
! - treaba cu săpatul comori. 
Bărbatul în vremea aceasta ia bănișorii de sub vatră şi-i pitulează singur 
“ştie că unde. 
Nu trece mult şi boierul e aci dimpreună cu jurații satului. 
; Caută, răstoarnă. nu lasă nimic necotrobăit, dar in zadar. că nici urmă 
"de comoară. 
: — Boieri dumneavoastră și oameni de omenie -— zice bărbatul —, nu 
“vă luaţi după treanca-fleanca şi meliţa asta de muiere. pentru că vă poartă 
i. după cai verzi ziua în amiaza mare, zău în cruce! 
„Si muierea cu atât mai vârtos sta să nu crape de necaz. 
i În cele din urmă n-a fost incotro, omul a fost dat pe mâna legii şi, 
“sosind termenul, a stat de faţă înaintea judecătorului dimpreună cu 
$ boierul şi nevastă-sa aceasta drept martor în contra soţu-său, cu care 
* din clipita ce-a ocărât-o ducea traiul lui ochiul cu aiul. 
„= Măi omule — zice judecătorul —, boierul dumnealui a făcut arătate 
” împotrivă-ţi, anume fiindcă în noaptea cutare ai șters o mare comoară 
“ de la tulpina unui păr din grădina măriei-sale, având drept ajutor 
-“muierea-ţi, care mărturiseşte totul. Tu ce zici, când groapa săpată se 
“ cunoaște încă şi muierea-ţi, bună creştină, te-a dat de gol? 
s — Bine'ar fi fost, cinstit scaun, dacă aflam eu o comoară, pentru că 
“îmi prindea frunte de bine, lipit pământului cum mă găsesc. Chiar de 
“ aflam însă, nu una, ci zece comori, mari ca ale lui Darie împărat, nu legam 
„astfel de afacere de nasul muierii, care, plete lungi şi minte scurtă, umple 
“satul. Cu atât mai vârtos însă muierea mea nu era iértåt să prindă de 
veste, pentru că e cam lovită cu leuca, îi lipsește o doagă și să piară Sfântul 
“de scaunul vorbelor ei. Veţi vedea înşivă că spune lucruri de pe vremea 
“când tântarii erau cât armăsarii — cercaţi numai. 
Și cum a fost, măi muiere?, întreabă judecătorul. Spune totul din 
` fir Iñ păr, că răsplata nu ţi-a lipsi de la cuconul boier. 
„1 Apoi, a fostașa de bine, că noi amândoi, eu şi cu bărbatu-meu, ce 
“stă aci de față, după ce înnoptase bine, ne punem și trecem gardul, săpăm 
";comoâra şi umplem o straiță de bani. Atunci bărbatu-meu se urcă în 
“păr şi scutură o mulţime de pești, tot unul ca unul. Pe când ne întorceam 
"acasă tocmai umfla Necuratul pe cuconul boier. 


—— 


186 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor. 


— Aoleo. boier dumneata -— zice judecătorul — cum te poţi lua mata, 
om în toată firea, după vorbe nemaiauzite, cum sunt cele ieşite din gura ` 
muierii acesteia! Cine a mai pomenit ca perii să rodească pești?! Mergi, = 
omule. acasă. fii pe pace. caută însă de pune doagă la glăvăţina muierii. - 
pentru că al ei cap e stricat râu de tot. 

~ Apoi mai zi, tu muiere. că nu sunteţi-voi vase sparte, ce nimic nu 
ţineţi în voi! — zice bărbatul întorcându-se către casâ. De era după tine. 
imi puneai capul. deşi eu numai cât am vrut să incerc dacă e dreaptă 
vorba că muierea: .minte scurtă. plete lungi” şi vase sparte. 

„Amicul poporului” 1893, p. 72-74 


De când au Țiganii mârţoage 
~ Snoavă — 


Era prin luna lui Faur, lună blestemată, care se lăudase cândva că, 
să nu vină mărțișor în urmă-i, ar face să îngheţe oala la foc, oul în găină 
şi viţelul în vacă: — şi tiganul nu avea la îndemână nici măcar o brâncă 
de nutreţ s-arunce în gură la cal. 

Roagă-se tiganul lui Dumnezeu câmpul să-nverzească şi iarba să 
crească, doar scapă roibul de pieire; dar n-ai cei, Dumnezeu se ţine de 
cele apucate de mai-nainte şi Faur rămâne tot ca el. friguros şi lipsit de 

orice bunătate. i i 

De la o vreme i se urăște roibului de a mai răbda, că scânteie de viaţă 
nu se află în &l-nici cât într-o muscă; se pune deci într-o bună dimineaţă i 
și-și dă peste cap, făr' să-și mai poată veni în fire. 

Vine primăvara, cu țarina înverzită!, şi Ţiganul tânjeşte rău, ba se 
supără chiar pe Cel de Sus, pentru că n-a lăsat ca toate astea în Faur si să 
fi fost pentru anul acela. E 

. Se pune deci şi, luând barosul în mână, iese afară și s-apucă să d 
în cap la iarbă, după ce pentru el de nici o treabă nu mai este, dacă n-a 
cal. 3 

Vede Dumnezeu o supărare ca aceea, i se face milă de Țigan și E 
că alt roib are să-i dea mai decum a fost răposatul. 

- Aoleo, Doamne, că nu voi decât mârţoagă, la care nici ciorile, nici * 
corbii năvală nu dau, piele întinsă pe oase delicate, cal blând ca oaia, cu. . 
care și dancii să se poată hârjoni în dragă voie, așa mă rog, Doamne, că 


Grigore Sima al lui lan * Scrieri alese din Țara Moţilar. 187 


“nu voi să ies din strămoșeştile deprinderi ale neamului meu cernit de 


- Apoi, fie voia ta — zice bunul Dumnezeu — de acum și până în veci! 
De atunci n-au Țiganii decât mârţoage. 
: „Amicul poporului” 1893, p. 74 
F Ghicitori 

E 

:Ce şade in cui fără toartă? 
; MO 


„Vinul popei și al preotesei tot într-o bute şi nu se amestecă — ce-i? 
mo 


un copil, dacă-l iei sus, plânge, dacă-l laşi jos, tace — ce-i? 
pniubŢ 


IV. 
Gorunul (stejarul) ține pe nebunul, nebunul nebunește oameni — ce-i? 
mua 15 oamg 


intră în biserică cu capul în jos? 
i pavozjod up mno 
„Amicul poporului” 1893, p. 78 


Anecdote EEF 


Un frumos anunţ 

Citim într-un ziar străin: „De vândut o maimuţă, doi căţei și un papagal. 
- Åse adresa la d-șoara X, care, fiind aproape d-a se căsători, nu mai 
are nevoie de aceste dobitoace”! 


ram s% 


Era pe la 1864, Wilhelm III, care p-atunci era rege al Prusiei, 
lătorea incognito prin Ungaria; aproape de Teplitz, întâlni un judecător 
ngur,. care se preumbla liniștit pe drum fumându-şi luleaua. 


188 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 


- Cine eşti. băiete? — îi zise regele cu obișnuita lui familiaritate. 

- Judecătorul comitatului — răspunse magistratul surprins. 

— Eşti mulțumit de starea ta? 

- Negreşit. 

- Te fericesc. 

Wilhelm voi să plece. dar judecătorul il opri: 

- Dar tu, fătul meu, îl intreabă el. cine ești? 

Suveranul. crezând că va incurca pe intrevorbitorul său. ii zise cu glas 
tare: 

- Sunt regele Prusiei. 

- Eşti mulţumit de starea ta? 

- Fără indoială - bolborosi Wilhelm - tulburat de atâta îndrăzneală. 

- Aide, te fericesc — zise maghiarul cu bunătate şi-şi câtă de drum. 


O naivitate 

A: Al d-tale este ăst câine, dle B? 

B: Nu. el este al d-lui C. lată un animal foarte înţelept, fie zis între 
noi, e mai înțelept decât stăpânul său. 

A: O! Da, știu că există asemenea animale, chiar eu am avut un 
asemenea câine. 


La un negustor de cai 

Un client: M-ai înșelat într-un mod nedemn. 

Neguţătorul: Eu? 

Clientul: Mi-ai garantat că calul ce mi-ai dat nu are nici un cusur. 
Neguţătorul: E bine? 

Clientul: E bine. este chior! 

— Acesta nu este un cusur, ci... o nenorocire. 


Om cu minte 

A: Mizerabile, am să-ţi trag câteva cu bastonul ăsta... 

B: Dacă mă mai ameninţi cu bastonul. îţi arăt numaidecât... 
A: Ce-mi arăţi? 

B: Spatele. 


La dejun 

- losefino — zise doamna —, nu mai e de suferit. Ouăle d-tale sunt 
vârtoase ca lemnul! Ți-am lămurit cu toate acestea că trebuie să le laşi în 
timp de trei minute în apă caldă. N-ai decât să te uiţi la ceasornic. 

— Aşa am şi făcut! 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Tara Moților 189 
i i E a aa 


— Aşa! 

— Vă asigur... Dar ceasornicul nu merge bine..., întârzie. 

Autori și editori 

Iaca o anecdotă curioasă povestită de di. Clement Carangue! în „Le 
Journal des Debats”, in privinţa autorilor tineri. 

Un poet incă tânăr și cu totul necunoscut se duse să propună unui 
editor un volum de versuri. Editorul îl primi cu răspunsul obișnuit: 
momentul e râu ales. versurile nu se vând etc. 

— Faceţi râu — zise tânărul - aș fi iscălit cu d-voastră un tratat care v-ar 
fi asigurat proprietatea tuturor operelor ce voi scrie. Refuzaţi averea 
d-voastre. 

- Eşti prea bun - răspunse editorul cu un surâs ironic. 

- Mai mult poate decât crezi — reluă poetul —, căci simt în mine un 
poet de geniu. deși lucrul îţi pare cam de necrezut. Însă se va vedea mai 
târziu. 

Zicând acestea, tânărul își puse manuscrisul în posunar și ieși. 

Editorul mirat de acest ton asigurat se gândi un moment și apoi ieşi 
după tânărul necunoscut, dar acesta era deja departe şi nu-l putu ajunge. 

Numai după câtva timp află că se numeşte Victor Hugo. 


Renovare fundamentală 

Domnișoara: Domnule doctor, eu vreau să plec la primăvară, pe timp 
mai îndelungat, în străinătate, din cauza că las' să-mi renoveze casa din 
fundament şi să mi se întocmească toate cât se poate mai frumos. 

Medicul: Atunci, domnișoară dragă, ar fi foarte consult ca să fii și 


dumneata acasă! 
„Amicul poporului” 1893, p. 92-94 


Lauda țigănească 
— Anecdotă — 


La un Românaș de ai noștri-i picase tronc la inimă o fată bălaie din 
oameni cu stare. 

Fata, din a sa parte, încă îl vrea, pentru că băiatul era dintre fruntași 
şi, lucru de căpetenie, era mai voinic decât alții, cel puţin asta era credinţa 
ei. 


190 Grigore Sima al lui lon ° Serieri alese din Țara Motilor 


Când tinerimea se încurcă in daraveri d-aste. apoi singur părintele 
poate să face pace. 

Tânărul. inteles cu fata, se pune într-o zi şi s-abate. aşa ca dintr-o doară. 
pe la casa unde-i ședea odorul. Era pe-o vreme când părinţii fetei incă 
erau pe-acasă. 

Vrea el. vedeţi dumneavoastră. să incerce. să află că ce cale-i pe vale. 
să bată şaua ca să se priceapă iapa! 

Dar la toate, tot urma alege. 

Nu știut cum se face că. după tânărul nostru. se ia şi un Ţigan câtre 
casa aceea. simţise el, adică poate. cam ce fel are să fie şi pentru o vorbă 
bună pusă la loc. da de cumva s-a infrupia şi el niţel. fie de o parte. fie 
de alta. 

Tânărul cu tatăl fetei se pune la înţelesuri despre una. despre alta. 
fiecare mai adăugând. fireşte, câte ceva şi. din senin. când era vorba. că 
ce are şi ce n-are vreunul din ei. 

— Lăudat să fie Dumnezeu -— zice tânărul —, anii buni ce se urmară 
de-o bucată de vreme ne-au făcut mult bine, am mers înainte văzând 
cu ochii. Avem de la Dumnezeu tocmai o sută de boi... 

- Şi o sută de junci — adăugă tiganul ce sta la o parte şi asculta la ei. 

- Mai avem şi vreo sută de vaci, urmează tânărul. 

- Şi o sută de juninci — zice iarăși Ţiganul. 

— Avem încă până într-o sută de oi... 

— Şi o sută de mioare — adăugă Ţiganul. 

Pân-aici treburile au mers ca pe strună, țiganul a făcut multă cinste 
tânărului cu laudele sale drese cum se cade. 

Ce-a urmat mai departe l-a făcut de ocară, încât să te ferească 
Dumnezeu de durere de măsele și de laudă țigănească. 

Tânărul era cam pierit, cam sarbăd la faţă. dragostea, se vede. ea 
nu-i da zor de repaus — zisa cântecului că 

Dragostele, ba dorul 

Alea-mbătrânesc omul. 


Rele-s, Doamne. frigurile, 

Da-s mai rele dragostele... 

Nemaiavând sămânță de vorbă, tatăl fetei se pune și-ntreabă cum se 
face de-i aşa veşted la faţă, cugeţi că-l tot ninge și-l plouă. 

- Apoi de! — răspunde tânărul — Zilele trecute nu mi-au prea fost toate 
oile acasă, am avut parte de niște blestemate de friguri... 


Grigore Sima ai lui lon * Scrieri alese din fara Motilor 191 


- Şi l-au călcat și câteva nevoi de cele vinete ! - adăugă tiganul în 
credinţa că el n-are decât a pune coarne la vorbele altuia, apoi iese, unde 
a ieși. 

Grigore Sima al lui lon 
Amicul Poporului, 1894, p. 82-83 


D-ale lui Păcală 


Într-un rând Păcală se-ntâlneşte c-un olar. Hai să cumpere. 
- Voi să-mi iau marfă pe-ales — zice Păcală. 
Apoi se pune şi grămădeşte oală pe oală cât omul de-nalt. 
— Ţine de ele, olarule, să nu se dea-ntr-o parte, că tot mici fărâmuri 
se fac! 
Alege de altă parte blidele şi iar le face turn. 
- Cu ceea mână ţine de acestea, că voi să le număr pe toate, să văd 
cât fac. 
Olarul, fiind astfel cuprins, Păcală îşi face râs şi batjocură din el şi merge 
mai departe. 
Altădată află Păcală pe un negustor de vin. 
- Ai vin bun, creştine? C-aş vrea să cumpăr niscai vin marmanziu cules 
toamna cam târziu — zice Păcală. 
- Mama vinului, răspunde omul, neştiind cu cine are de-a face. 
Pofteşte și-l cearcă! 
la Păcală un sfredel şi cearcă vinul la un capăt de bute. 
- La capătul acesta îmi place vinul, pofteşte şi astupă cu degetul, să 
văd la celălalt capăt încă-i la un fel? 
Sfredele butea şi de ceea parte. 
- E bun, îmi place. Astupă cu ceea mână pân’ câştig niscai dupușuri 
s-o-nfundăm. 
Fiind negustorul astfel cuprins, c-o mână ţinând de-o parte, cu cealaltă 
din potrivă — Păcală-și bate joc de el și merge mai departe. 
Grigore Sima al lui lon 
Amicul Poporului 1894, p. 82-83 


192 Grigore Sima al lui lon ù Scrieri alese din Jara Moților 


Lăcomia mănâncă omenia 
- Snoavă — 


Era el un domn foarte milostiv și ţinea masă deschisă pentru câți 
nevoiaşi pentru toţi. Cine intra la el, avea voie să facă foale. după cum 
ii era pofta şi plăcerea. Pentru că domnul acela ținea mese-ncârcate de 
tot ce poate să fie mai plăcut la vedere și mai bun la gustare. 

Câtă lume flămândă. toată la masa lui işi afla mângâiere. 

Dar lucrul naibii! 

Oricine se așeza la masa lui, după mâncare primea câte-o cinstită de 
bătaie. de nici tu cea mâncată de Sân-Petru să poată fi mai moţată! 

Nici vorbă! Ştiau ei toţi că ce-i așteaptă, foamea insă-i mare doamnă 
şi te face să intri şi unde nu te prea trage inima. 

Stiut fiind că de bătaie nu e chip de-a săparea. se trudeau oamenii 
noștri să-și pună de așa gura la cale, ca să le fie măcar pe trei zile. 

Că domnul cela tot între ei sta şi nu-i pierdea din vedere nici țicâ-mică. 

Vrea să fie drept cu fiecare. 

Bătaia o potrivea după vrednicie, ca să zicem aşa. 

Într-una din zile s-abate pe-aici un călător străin, care mântuise acum 
ce avusese de merinde la straiță. Şerparul încă-i era dușman de moarte, 
că nu vrea să-i dea o para frântă-n zece. Nu mai era de unde! 

Aude el despre domnul cu masa întinsă, precum și despre cinstita de 
bătaie ce-o câpăta fiecare de cheltuială. 

Foamea-l rodea la pântece şi trebuia să facă ce focare va putea. 

- O bătaie cât o bătaie, zice el în sine. N-o primesc pentru nişte păcate 
oprite prin lege, făr' fiindcă om drept am fost și vreau să rămân. M-a 
lovit necazul şi lipsa drept în calea asta lungă. Decât să fac alte nagode, 
mai bine mă duc la casa aceea cinstită, să mă-mpac cu iadul de gură. 
Ce-o mai urma vedea-voi! 

Și se duce el la domnul cela. 

Feluri şi feluri de mâncări și băuturi alese îi erau puse dinainte. Nici la 
o masă împărătească mai altcum nu putea să fie. 

El, străinul, poftit fiind a cuprinde loc, se pune şi adună ce-a crezut a 
fi mai potrivit cu starea lui și numai aceea a mâncat și a băut. După ce se 
satură, așteaptă şi iar aşteaptă, ca să capete şi bătaia ştiută. 

Şi domnul acela pricepe că se poate ce fie. 

- Om bun cu frica lui Dumnezeu și cunoscător de omenie te văd a fi! 
-zice el. Bătaia o capătă numai nesăţioşii, care, ajungând la a mea masă, 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 193 


uită din ce spiţă de neam se trag și ca și găina se aruncă deodată în vârful 
vrafului. Ei nu vreau să țină seamă că la masa mea sunt așezate bucate 
pentru toate stările și că fiecine trebuie să-și tragă socoteala ce e cuviincios 
şi ce nu. Dacă cineva ajunge aci şi-n loc de a se mulțumi cu aceea ce i se 
şede să facă dă năvală asupra lucrurilor ce le am de treabă la masa mea. 
eu trebuie să-l deștept din ameţeala lui. 

Tu fii pe pace! lată ceva de cheltuială, ca unui om cu bun suflet. până 
când vei ajunge la a tăi. — Dar să nu uiţi nicicând în viaţa ta că „Lăcomia 
mănâncă omenia” şi „Cine nu se mulțumește cu puţin pierde şi multul 
ce-l are”! 

Grigore Sima al lui lon, 
Amicul Poporului, p. 85-86 


Anecdote 


Femeia credincioasă 

Mătuşa Zoe: Doamne, Doamne, dar ce bărbat am eu să-mi mănânc 
zilele! Nu ştie făr' să tot bea. Cât e ziua trebuie să-i tot car la rachiu. Și, 
Doamne, ce dragă de beţie ar mai croi, dacă n-aş fi eu, ca să-l apăr! 
Trebuie, sărac de mine, din fiecare sticlă trei părţi să le beau eu, punând 
apă în loc, şi aşa să dau la bărbat să bea. 

Apoi mai zică cineva că nu-s o femeie de treabă! 

EA 

Zestrea 

Un bancher bogat recomandă unui candidat la însurătoare pe cele 
trei fete ale sale: 

- laca, Zoița, cea mai mare, capătă 50000 lei zestre; Linuţa, cea 
mijlocie, iarăși atât; Miţica, pentru că se uită prost cu un ochi, capătă 
100000. 

Tânărul: 

- Nu ai vreuna să caute prost cu amândoi ochii?! 

Păcală uituc 

Păcală: Inchipuieşte-ţi lucrul dracului ce-am păţii în ziua de azi! Voiam 
să ies cu nevasta la preumblare. Mă spăl, mă îmbrac, îmi trag mănuşile; 
în urmă numai îmi vine aminte d-apoi că eu n-am nevastă! 


$ 


194 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Moților 
AL dn a ec al n a ddd dd E îndata 


Feciorul: D-le doctor! Vă roagă domnul să poftiţi pân” la d-lui 
numaidecât... 

Doctorul: Dar ce-i lipseşte? 

Feciorul: Un tovarâş la cărţi! 


Mulţumirea betivului 

Vinovici iese mort de beat din birt. incât roată se intoarce lumea cu 
el. Mândru cå se află in aşa stare. zice: 

- Apoi ce ţi-e bună bogăţia, frate?... Capul mi-l dau. dacă un milionar 
e in stare să se facă mai scroafă decât mine! 


Evreii 

Itig: Al dracului Şloim! Uite, se însoară şi pe mine nu mă cheamă la 
nuntă! 

— Aşa de mult ţineai la asta? 

- Nu. dar să vezi că la nunta mea Şloim a mâncat cât șapte și eu aveam 
de cuget să mă despăgubesc. 


De Paști 

Mama: Doamne. iar se strică vremea!... Zoe, spune la bucătăreasă 
să pună mai mult unt în colaci ca de obicei! 

Zoe: Şi pentru ce, mamă? 

Mama: Pentru câ o să-i mâncăm singuri: stricându-se vremea, n-o 
să ne vină oaspeți. 


$ 


Ucigaş nevinovat 
Preşedintele: Nu ţi-a fost rușine să omori un om pentru trei lei? 
Ucigașul: Parcă eu sunt de vină, dacă el n-a avut mai mult în buzunar? 
sie 
Un zgârcit 
Nu dau de pomană niciodată. 
— De ce? 
- Pentru că mă ţin de evanghelie, care zice că ce ţie nu-ţi place. altuia 
nu face — şi eu pomană nu cer de la nimeni. 
Ei 
Logică 
Păcală e prins când pune mâna în buzunarul lui Tândălescu, ca să-i 
scoată punga cu banii. 


eaae aaa n a ia bdi a 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Tara Motilor 195 


- Dar ce faci, d-le? 

-~ Şi ce te-ai speriat? N-am făcut nici o crimă. 

— Cum aşa? 

- lată cum: dacă în buzunarul meu. unde d-ta n-ai voie să pui mâna, 
eu am voie să umblu: dar mai ales în buzunarul d-tale. unde şi d-ta ai 
voie să umbli. cu atât mai des trebuie să am voie a umbla... 


Gazetarii americani 

Când nu de mult s-a întâmplat o mare nenorocire cu o corabie, 
redacţia ziarului „Tribune“ auzi că gazeta „Herald“ are mai multe 
amănunte și că a doua zi dimineaţa avea să publice un supliment mare 
cu diverse detalii asupra acelei catastrofe. Un reporter de la „Tribune” 
se duse la edificiul ziarului Herald”. însă găsi toate uşile încuiate; dar el 
nu-şi pierdu curajul, ci aşteptă cu răbdare până ce în fine — pe la miezul 
nopții — ieşi un băiat de tipografie, pe care îl mitui cu un bilet de 10 dolari 
(50 lei). ca să-i dea una din primele corectori sau perii. În edificiul 
„Tribunei” era totul gata şi când sosi corectura, ea fu tăiată în 30 de bucăţi 
şi culeasă în 10 minute. „Herald” nu apăruse încă şi „Tribune” vânduse 
deja câteva mii din suplimentul său. 

E] 

Copilul modern 

- Haide, Elviro, sărută pe noua ta guvernantă. 

- Ba eu, mamă, nu! 

- Şi de ce, drăguță? 

- Mi-e frică să nu-mi tragă și mie o palmă peste gură, ca la tata mai 
ieri, când el a sărutat-o! 


Sfaturi de-ale lui Păcală 

Dacă vrei să te însori a doua oară, să iei pe sora muierii tale celei dintâi, 
prin aceasta vei evita un mare rău, pe a doua soacră. 

Dacă aş ști undeva o ţară unde nu mori niciodată, m-aş duce să-mi 
sfârșesc acolo zilele câte le mai am. 

i 

Una pentru alta 

O doamnă întreabă odată pe un ambasador turcesc: 

- Vă rog, excelenţă, a-mi da deslușire pentru ce. la dumneavoastră, 
un bărbat este iertat să aibă mai multe femei? 


196 Grigore Sima al lui lan ° Scrieri alese din Jara Motilor 


— Pentru ca să ne deosebim de dumneavoastră, la care obiceiul este 
ca o femeie să aibă mai mulți bârbaţi. 
Amicul Poporului 1894. p. 92-94 
Peţitorul 
Peţitoarea: Pe lângă toate aceste are: păr de aur, voce de argint. ochi 
de diamant. o mână albă. de cugeţi că-i de cretă. și o inimă — inimă de 
marmură! 
Peţitorul: Aceea e un cabinet perfect de minerale! 
Amicul poporului . 1894, p. 95 


Păcală se scapă de toți răuvoitorii 


N-avea Păcală decât o vacă la casa sa, deşi era însurat acum. 

Ca să fie el in cinste inaintea tuturor, se pune, taie vaca şi-o imparte 
la săteni. numai așa de pocinog. 

Dar sătenii ai naibii. in loc să fie cu mulţămită, mai cu dinadins își 
băteau joc şi de casa lui Păcală. şi mai ales de prostia lui că și-a risipit 
văcuța. 

Chitește Păcală una şi bună care în poveste nu se spune, și face de 
ocară întreg satul, așa că nu era chip să mai poată scăpa vreodată de 
batjocurile altor sate. 

De aceea însă că şi-a bătut joc de ei, atât de grozav, s-au mâniat sătenii 
pe Păcală. de s-au hotărât să-l prăpădească. 

Ţin sfat şi se înțeleg ca să-l bage într-un sac şi să-l arunce în lacul cutare, 
legând, fireşte, sacul la gură. Se hotărăşte şi aceea ca treaba cum e mâine, 
nu mai departe, să se și ducă la îndeplinire. 

Păcală aude că satul ce are de cuget, drept aceea spune la nevastă ca 
ea să se urce în vârful casei și, când a vedea că se apropie de lac, să dea 
foc la casă. 

Cum e mâne satul se adună, cu căţel, cu purcel, iau pe Păcală de 
scurt, îl înfundă într-un sac şi hai cu el să-l arunce în lacul din apropierea 
satului, până unde trebuia să mergi așa ca un ceas. 

N-a rămas suflet de om în sat şi nici că putea să rămână, când vorba 
era să se mântuie de Păcală. 

Dar nevasta acestuia sta pe vârful casei şi se uita cu jale ce râs şi 
batjocură își fac de bărbatul ei. Când a chibzuit ea că pân la lac mult nu 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 197 


poate să fie, numaidecât aprinde casa. Fireşte că pe loc se naște un fum 
şi o flacără ca aceea, deoarece casa lui Păcală fusese acoperită cu paie. 

Cum văd oamenii că s-a iscat foc în sat, îşi pierd rostul, ţiind fiecare 
că a lui casă arde. Lasă pe Păcală la mijloc de drum. așa în sac, cum era. 
şi fuga câtre casă în ruptul capului. Când la adică ardea casa lui Pâcală. 
din care alta nici că se putea aprinde. fiind durată așa mai la o margine. 
Ca turbaţi se intorc oamenii la Păcală, văzând că şi de astă dată au fost 
traşi pe sfoară. 

In vremea aceasta trecuse pe drum o căruţă domnească trasă de patru 
armăsari impârâteşti. Păcală din sac, cum a auzit-o, a început să strige 
din răsputeri: 

- Nu voi să fiu împărat, nu, odată cu capul! Nu voi să fiu împărat. 
nu, măcar să staţi în creştet. nu voi! 

Cum aude stăpânul căruţei una ca aceasta, oprește caii, coboară din 
căruţă și s-apropie de sacul cu Păcală. 

— Şi ce-i cu tine, bre, de te aflu în sac? 

- Apoi rău. cucoane. rău al dracului! Oamenii vor să mă pună loru-și 
împărat şi eu nu voi odată cu capul. De aceea ei s-au înţeles să mă arunce, 
așa legat în sac, cum mă vezi, să m-arunce în lacul de colea. Fie! Dar 
împărat tot nu voi să fiu! 

~ Ştii una, bre? Eu voi împărăție. Eu îţi dau căruţa şi caii, ale tale să 
fie, numai să mă lași pe mine în sac. 

- Din toată inima! — zice Păcală. 

Cât zici trei treaba se face. Cela rămâne legat în sac, iar Păcală se urcă-n 
capră și pe aci ţi-e drumul, până nu prind sătenii de veste. 

Aceștia, după ce vin, nici una, nici două, umflă sacul şi hai cu el spre 
lac. 

- Voi să fiu împărat, o voi acum, lăsaţi-mă în pace! — zice cela din sac. 

- Ce? Tu umbli încă după împărăție? Aș! Împărăţie capeţi deloc! — 
răspund sătenii în credinţă că tot cu Păcală au de-a face. Și într-adevăr, 
nu s-a mișcat unul pân’ n-a văzut sacul scufundându-se. 

„Acum putem răsufla mai ușor, fiilor, că lui Păcală-i puserăm cruce” 
- zice părintele ce era şi el de faţă, că i-o tocmise Păcală și lui de multe 
ori, pân-a fost cu zile. 

Toţi erau în voie bună, ca şi când ar fi scăpat de ciumă. 

Când pe la prânzul cel mare, în ziua următoare, cine intră în sat cu 
căruţă trasă de patru armăsari împărăteşti şi cu pălăria trasă pe-o ureche?! 
- E cuconul Păcală, el şi nu altul. 


1983 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Motilor; 


Oamenii il văd de văzut, dar nu și ce să creadă. 
- Şi ce vă uitaţi la mine aşa de cordiş? - zice Păcală —. Au nu må 
cunoasteti? Eu sunt Păcală, consăteanul vostru, pe care l-ați aruncat ieri 
în lac. Vedeți ce bunătăţi se află ele pe fundul lacului aceluia?! : 
Cu fulgerul se lăţește vorba că uite Păcală e în sat şi, in loc să se înece; 
a adus din fundul lacului o căruţă cu patru armăsari. Ba mai spune èl . 
c-a văzut acolo atâtea comori, de nu s-a mai auzit. A 
Se înţeleg oamenii ca så nu se lase ei mai pe jos. din contră. comorile 
acelea de pe fundul lacului să le scoată la iveală și să fie ei buni pe toată 
viaţa. 
Zic şi fac! 
N-a rămas în sat un singur bărbat de treabă, toţi s-au aruncat în lac 
așa încâlţaţi, îmbrăcaţi cum era. că le era grabă de tot şi ținea fiecare € ca. 
anume el să fie cel dintâi pe fundul apei. 
Muierile stau la margine şi așteptau să le iasă bărbaţii cu comorile; 
Când s-a aruncat părintele, având o pălărie uşurică. aceea a ram 
înotând deasupra apei. 
Preoteasa, crezând că popa se codeşte, ia un băț, apasă pălăriaz zică 
- La fund, popo, la fund, că te întrec alţii! 
Nevestele tot așteaptă, dar bărbaţii de unde să-ţi mai iasă! 
Când într-altă zi faţa lacului era plină de trupuri umflate ca n 
burdufuri. ` 
De-aci încolo a avut Păcală pace. sil 
~ „Amicul poporului” 1895. p. 58-62 


„E mai cu minte puiul decât cioara” 
— Explicarea acestei zicători — 


Puiul de cioară devenise mare, gata de a umbla de acu inainte-i pe, 
picioarele sale. 
Mamă-sa, cioara cea bătrână, ţine ca înainte de a lua puiul ei lume 
în cap, înainte de despărțire, să-i dea câteva învățături înțelepte, ce; au: 
să-i fie de îndreptar. 
Şi cioara cea bătrână multe păţise, multe au văzut şi multe au fost 
auzit ea în lumea aceasta. Cuvintele ei aveau să fie cuvinte de aur.: `; 
- Vezi, scumpul meu şi dragul meu! — zice ea. Lumea aceasta. nü 
precum, poate, ţi se pare ţie. Ea e mai mult nevoie şi supărare. Ai să fii. 
mereu cu ochii în patru, de unde nu îţi dai peste cap când nici n-ai; 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 199 


crede. Şi de vulturi şi de ulii, dar mai ales să te păzești de lighioaia cea 
ouă picioare ce se numește om. Nu se ştie cum și de ce, destul 
însă că această făptură a lui Dumnezeu se crede pe sine de te miri ce 
reabă mare, și când colea el e cel mai stricat și mai de nimic între toate 
åte sunt sub soare. În neamul nostru e pace şi liniște. sute de ciori 
răiesc impreună făr' să-și scoată ochii una la alta. Intre oameni e numai 
travă și venin. Ei nu consideră părinţi, nu consideră fraţi ori rudenii, 
e sfâşie şi se mișelesc unii pe alţii. încât între noi, poate şi la alţii, au 
evenit proverbiali, prototipul a tot ce e râu şi stricat. Omul face răul 
u numai pentru că are folos din fapta sa, ci mai ales pentru bucuria 
drăcească, ce el o simte când vede pe altul la rău. Lumea aceasta e 
mare și largă, ea le încape pe toate, fie om, fie cioară, fie ce a fi. Dar 
mul nu vrea. El poartă război în contra a tot ce este. El se adânceşte 
n. mare, cutreieră pustiuri şi codrii neumblaţi, străbate pe unde şi-a 
nârcat ucigă-l crucea copiii, pe la călcâiele pământului unde e numai 
şi îngheţ — şi pretutindenea seamănă moarte şi pustiire. De om 
ferești, scumpul meu şi dragul meu, mai ales de el. Când îi vedea 
apropie de tine, se pleacă jos ca să ridice ceva, fă-ţi cruce şi 
roiete- o la fugă încotro te duc cei doi ochi, căci el are de cuget să te 
ârpească. Deşi nu ai cu el nici în clin, nici în mânecă, el totuși umblă 
ă-ți-răpună capul... 
Bine, mamă - îi taie vorba puiul de cioară +; dar dacă omul nu se 
a pleca jos, ci el va fi având la sine, din depărtare de undeva, vreun 
utre gai de piatră pe care o ține ascunsă la spate, să aştept eu pana vine 
lovească în cap? 
| Aşi Scumpule și dragule, vezi la asta nici că m-am cual Ce să 
ai zic eu, când te văd mai înțelept și mai cu minte decât mine?! E coada 
acului, vremea cea de apoi, căci am ajuns zile de acele, încât azi e mai 
i minte puiul decât cioara. De ne vom mai vedea, să ne vedem cu pace! 
S-au mai întâlnit de atunci mama cu feciorul? - N-am putut să aflu 
E la nimeni şi nici scris nu se găseşte nicăieri. 
“De atunci a rămas vorba că „azi e mai cu minte puiul decât cioara”. 
$ „Amicul poporului” 1895, p. 65-66 


su ~ Anecdote 
Lege naturală 


Bucătăreasa: Dintre cele 12 ouă ce le-am cumpărat de la d-ta zilele 
ctite, 6 au fost stricate. 


i 
i 


200 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Moților 


Negustoreasa: Dragă, eu nu-s de vină. Precum se află în lume oameni 
stricati tot astfel sunt şi ouăle. Aceasta e o lege naturală! : 
„Amicul poporului” 1895, p: 90, 


Răspuns nepotrivit 

Un om întreabă pe o portăreasă despre bărbatul ei, care era bolnav 

- Vai! A murit astă-noapte. bietul om! D-ta, care ai fost atât de bu 
pentru noi, cred că vei veni la inmormântare. Mâine. la 12 ore. -< 

- Mâine nu pot să viu.... dar poimâine desigur! 

Dragoste și încheierea mănușilor 

Soţia întreabă pe bărbatul ei: 

- Nu mă mai iubeşti? 

= Cum să nu te iubesc! i 

- Da, nu mă mai iubeşti. Mai înainte îţi trebuia o jumătate de;oră 
pentru a-mi încheia mănuşile; acum nu-ţi trebuie nici chiar două minute! 

$ E 

Beţivii și agentul de poliţie 

Un beţiv trece pe o stradă de-a curmezișul; ajungând pe trotuar, 
zăreşte pe un alt beţiv, adormit pe-o bancă. Îndată începe să-l scutu 
de mână; celălalt doarme mereu; atunci îi dă un pumn zdravăn pe 
nas; beţivul se deşteaptă țipând. 

- De ce l-ai lovit?!, îl întreabă un agent al poliţiei. 

— Voiam să-l deștept! ` 

— Pentru ce? 

- Fiindcă poate să-i fie sete! 


Om cu minte 

A: Mişelule, am să-ţi trag vreo câteva cu bastonul ăsta... 

B: Dacă mă mai ameninți cu bastonul, îți arăt numaidecât... 
A: Ce să-mi arăţi, mă rog? 

B: Spatele. 


Călătorul generos şi chelnerul 

Un călător se află în momentul de a pleca de la hotelul în care locuia 
şi cere a i se da socoteala. 

Chelnerul se grăbeşte să i-o aducă. 

— Ai pus-și serviciul? — întreabă călătorul. 


PD 
Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 291 


- Nu, domnule, acesta este lăsat la generozitatea d-voastră. 

- Dar dacă nu sunt generos? 

- Atunci veţi plăti câte 2 franci pe zi, adică pentru 3 zile 6 franci. 
- E bine! Imi place mai bine să fiu generos: iacă 50 de bani. 


Unchieșul și băieţii 
Băieţii: Unchieșule, am venit să-ți zicem noapte buna: 
Unchieşul (adâncit în lucru): Acum n-am timp, veniți mâine dimineață! 


Servitorul îndrăzneţ 

După ce stăpânul își ceartă servitorul său, îi zice cuvintele: 

~ Lasă-mă în pace, idiotule! 

- Ce voiești, răspunde servitorul. Cum e sluga așa-i stăpânul! 


Peţitoarea și candidatul de însurătoare 

Peţitoarea: Aşadară cum îţi spun, sunt trei fete. Celei mai mici îi dă 
tăl său 30000 fr. zestre, celei mijlocii 40000 fr., iar celei mai mari, fiindcă 
puţin cam gheboasă de un umăr, îi dă 60000 fr. 

Candidatul la însurătoare: Nu cumva mai are vreuna, care să fie 
gheboasă de amândoi umerii? 


se 


Bețivul şi medicul i 
X bea de zvântă pământul. Fiind bolnav, cheamă un medic. 
- Pune lipitori, îi zise medicul. 
„= Lipiteri! strigă bolnavul. Dar acestea îndată ce-mi ating pielea cad 
‘jos moarte de bete! 
Tânărul confuz | 
"Un tânăr gonit de un bou fuge într-o prăvălie şi zice-plin de frică: 
- Domnişoară, pardon, vine un bou! 
E] 
=<; Înaintea tribunalului 
i - Preşedintele: Ai mai fost pedepsit? 
+ Acuzatul: Nu mi aduc bine aminte. Dle preşedinte, dar sunt sigur că 
timp de 5 ani n-am „mai fost deloc pedepsit. 
A Şi de unde 5 ştii? 
-În timpul acesta am fost în închisoare. 


y 


202 „Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Moţilo ; 


La restaurant i 

- Băiete, peştele e ingrozitor, nu e proaspăt ca cel pe care mi l-ai servit: 
in duminica trecută... | 

- Ah! Dle, cum se poate să ne spui aceasta? E același. 


Între doi amici 

Domnul X se întâlnește cu prietenul său Y în orașul nașterii lui. 

X voind să păcălească pe Y îi pune intrebarea: 

- Ce e cauza câ in oraşul d-voastră sunt atâţia asini? 

Y: La noi asinii se inmulţesc din zi în zi. aşa de exemplu azi avem mai. 
mult cu unul... 


S-a stricat lumea, părinte! 
Un ţăran se prezintă înaintea unui popă, spunându-i că vrea să se 
însoare cu Safta, fata lui Nea Radu. 
- Apoi să veniţi la mine duminică, tu şi cu Safta, pentru ca să vă dau 
poveţele trebuincioase, fiindcă voi sunteţi încă tineri... 
- Să ne aducem şi copiii, părinte? 
E] 


Între artiști 

- Ce se repetă în teatrul tău? 

— Ce se repetă la teatrul meu? 

= Da. 

- Nimic alta, decât că fiecare ar Yrea să-şi ia leafa! 

e 

A treia văduvie 

- Ce fel! Abia ai patruzeci de ani şi a rămas de trei ori văduv! 

- Ei, ce vrei! Am avut noroc, iată tot! 

Medicină potrivită 

Medicul: Ce ai? 

Țăranca: Mă doare stomacul. Într-o zi pe când dormeam la câmp, . 
am înghiţit un şoarece. Îl simt cum se suie şi se scoboară pe gâtlej. Ce 
trebuie să fac să mă scap de el? 

Medicul: Lucrul este foarte ușor. N-ai decât să înghiţi o pisică. 


La judecătorie 
Prezidentul: De câți ani sunteţi? 
Doamna: De 30. 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Motilor 203 


+. Avocatul: Mi se pare că martora și acum doi ani tot 30 ani a zis că 


Doamna: Foarte bine! Eu nu sunt de acelea ce una zic azi și alta mâine. 
A 

ntre bărbat și muiere 
Nevasta îl găsește lângă butoi bând. 
Nevasta: Te-ai pus pe beţie și nu vii să munceşti şi tu la culesul viilor? 
Bărbatul: Ba muncesc, nevastă, căci, dacă n-ar fi oameni care să 
'deşerte vinul cel vechi din vase, unde s-ar pune cel nou? 

; E] 
Un episcop întreabă într-o zi pe un ţăran câţi Dumenzei sunt. 
Numai unul — răspunde ţăranul —, dar sfinţia ta nici la acela nu-i 
erveşti cum se cade. 


Înţelepciunea lui Pişta 


Teremte-te ! — răspunde Pișta. Să n-o faci, că-ţi sucesc gâtul. Las’ 
ari să caute, dac-o află... — ei! atunci eu avea două căciule şi nu 
ut decât unul. 


* 


“Apă neprețuită 

Omule, domnia ta ai aici o apă scumpă, neprețuită! 

- Dă-mi mie 10 cruceri, domnule, şi eu îs mulțumit! 

| „Amicul poporului” 1895 


€ 


Anecdote 


Medic-coșciug 
„Pentru ca pacienţii mei să aibă toată comoditatea, mi-am mutat 
locuinţa lângă fabrica de coșciuge din strada Sapa şi lopata. 

z De. Vindecăte” 


Medicul în spital 
Câţi morţi? 


204 Grigore Sima a! lui ion « Scrieri alese din fara Motilor 


- Nouă! 

- Cum așa? Eu am dat medicamente pentru zece! 

- Așa e. că unul n-a vrut să ia medicamentele. 

Înviere 

Un preot catolic zgârcit numai ca el. adunase o sumă mare de bani. 
Ca să fie la loc sigur, ii așează in biserică, unde se ţin sacramentele şi scrie 
pe invelitoarea lor: „Dominus est in ipso loco” (Domnul e în locul acesta). 
Un altul şterge paralele și înlocuieşte inscripţia cu: Surrexit. non est hic!” 
(S-a sculat. nu este aicea). 


Un anunţ curios 
Un ziar din America publică: „Un tânăr caută un loc de ginere în o 
casă liniștită şi cu stare”. 


Un altul mai curios 

In laude și minciuni pe americani nu-i întrece nici Han-Tătar. lată încă 
un exemplu: „Creștini şi jidani, catolici și protestanți, mormoni şi 
necredincioşi toţi se unesc într-un punct oarecare, se vede că nu e departe 
timpul de aur: — toţi aceştia, deși de diferite credinţe, se unesc în a zice şi 
a recunoaşte că Town et comp. (Brooklin nr. 10) vinde cele mai fine, 
mai frumoase. mai uşoare și mai durabile pălării pentru domni!”. 

Un ai treilea și mai curios 

Într-un ziar din Philadelphia se citeşte următoarele: „S-a furat un 
orologiu în valoare de 100 dolari. Dacă hoţul va da îndărăt, va primi 
gratuit îndrumări că de unde se poate fura un alt orologiu ce valorează 
de două ori atât și după care n-o să mai întrebe nimeni!”. 


z: 


Preotul și avocatul 

Un avocat sfătos — și care avocat nu e sfătos? — pune unui preot 
întrebarea următoare: 

- Dacă ceata preoțească s-ar încurca într-un proces cu ceata 
mamonului Sarsailă, cu ucigă-l crucea, cum se zice, care ar câştiga 
procesul? 

- Sigur că Sarsailă și slugile sale încoronate — răspunde preotul —, căci 
el te are şi pe d-ta și pe toţi avocaţii vii şi morți de partea sa. 


SR 


X, 
S 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 205 


Sânul lui Avram 

Unui bărbat îi murise muierea. cu care a dus traiul lui ochiul cu aiul. 
Un vecin al său a vrut să-l mângâie și-i zice: 

- Nu fi supărat. frate. Fira ta va fi acuşi fericită în sânul lui Avram. 

- Deplâng din toată inima pe moş Avram - răspunde văduvul —. căci 
cu Fira mea n-are s-o scoată la cale. Ea e arțăgoasă, dacă se supără de 
ceva, ii sare ii cap, ii zgârie faţa. îi scoate ochii, cum făcea și cu mine. 

O prinsoare i 

Ştia Tândală că Păcală e calic de bani. ştia și Păcală că Tândală are 
câţiva lei pe lângă sufletul său. Păcală ar fi băut ceva, dar nu avea pe ce, 
iar Tândală nu prea era din daia. 

- Să facem o prinsoare — zice Păcală. 

~ Ce prinsoare? — răspunde Tândală. 

~ Pe zece beri că în pungă la mine am mai mulţi bani decât tine. 

Tândală primeşte. 

~ Acum „La carul cu bere”, frate Tândală, pentru că eu în punga mea 
am zece bani, dar tu în punga ta nici un ban, şi despre asta a fost vorba. 

2% 


Plăcere 
Ea: Ce viaţă plăcută să rătăcești prin acestea ţinuturi romantice cu o 
fiinţă care-ţi este dragă! 
El: Da. scumpa mea, tu ai dreptate. Trebuie că e plăcut așa ceva. 
„Amicul poporului” 1896 


Anecdote 


Dintre două rele 

Păcală vorbea de însurătoare cu un prieten: 

~ Dacă mă însor - zice Păcală — voi căuta cu femeia mea să fie mică 
de statură, iar nu mare. 

~ Şi pentru ce? — întreabă prietenul. 

~ Pentru că între două rele totdeauna e bine să alegi pe cel mic. 

k 

Culmea nepăsării 

Un englez, stând la masă cu soţia sa, deodată se descarcă un trăznet 
teribil, îi ucide femeia, prefăcând-o în praf şi cenușă. Englezul, ca şi când 
nimic nu s-ar fi întâmplat, sună și zice servitorului: 


| RE E N a E N N a RI N NR a RE N RR E 


206 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 


- John, mătură pe doamna afară! 
Ei 
Adam și Eva 
Doi copii privesc o icoană ce reprezintă pe Adam și Eva în Paradis. 
- Care e bărbatul şi care e femeia?. întreabă unul din ei. 
- Dar cum pot să-ţi spun. dacă nu sunt imbrăcaţi!. răspunde celălalt. 


Episcopul și ţăranul 

Un episcop intreabă intr-o zi pe un ţăran mai mult in glumă ca 
într-adins câți Dumenzei sunt. 

- Numai unul, părinte, dar şi acela - precum aud - cu Sfintia Sa nu 
se prea laudă. 


Cuminte, n-ai ce 

Contele Zecheny a făcut foarte mult ca să scoată pe naţia ungurească 
de la întuneric la lumină. Mai ales pe prostime ar fi dorit el s-o vadă 
apucând pe alte căi. Tocmai de aceea. de câte ori numai i se da ocazie. 
se punea la sfaturi cu ţăranii de ungur. cărora le da tot felul de învățături 
folositoare. Însă degeaba, că Pișta nu vrea. Așa într-o zi le spunea contele 
minuni despre Franţa, Anglia, Germania. țări prin care călătorise, şi lăuda 
pe popoarele din Apus că sunt atât de silitoare și de harnice, muncește 
unul cât trei unguri. 

- Ticăloase ţări şi nefericite popoare, îi zice Pişta — ba, dacă bieţii de ei 
atât de mult trebuie să muncească! 

Un avocat era atât de iscusit, că i se dusese vestea. Rar, de tot rar, 
dacă pierdea vreun proces. Toţi câți aveau vreo treabă pe la judecătorie 
alergau la ei. Ajuns la bătrâneţe, ca să-și curețe sufletul de multele 
fărădelegi, intră la o mănăstire, se face călugăr. s-apucă de post și 
rugăciune. De câte ori avea mănăstirea vreun proces, fostul încurcă-lume 
era trimis anume ca apărător al drepturilor mănăstireşti. Şi lucru curios! 
Ca avocat câștigase toate procesele, acum, ca om al lui Dumnezeu, le 
pierdea pe toate. „Mult mă mir — zice într-o zi egumenul —, mult mă mir, 
frate Habaciuc, cum se face de odinioară era o minune când pierdeai 
un proces, iar acu e o minune când câștigi unul!” „N-ai de ce să te miri 
câtuşi de puţin - răspunde fostul avocat —, am intrat la mănăstire pentru 
a mă îndrepta, pentru a grăi adevărul și dreptatea, iar nu pentru a minţi, 
de să stea și soarele în loc, cum făceam altădată. De aceea s-a trecut de 
a mai câștiga procese!” 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 207 


Avocaţi şi foarfece 

Se tăiau doi avocaţi într-un proces ca două săbii, să crezi că au să se 
ia de cap. După pertractare, ce să vezi? — Avocaţii își dau mâna, se iau 
de braţ şi pleacă râzând și glumind spre casă. Cei doi ţărani în cauza 
cărora se certaseră avocaţii rămân cu gurile căscate. Unul din ei nu poate 
să nu zică câtre judecător: 

— Ei bine. domnule, ce să cred despre oamenii aceştia? Noi. țăranii. 
când avem pentru ce, ne certăm şi suntem certaţi cum se cade, până la 
o zi când ne impăcăm iarâşi. iar avocaţii noștri în clipita asta de ceas se 
ceartă, fâr' să fi avut unul cu altul ceva, și în clipita aceasta se şi sărută. 

- Ascultati, zice judecătorul, ṣi mă-nţelegeţi, că avocaţii sunt ca și cele 
două tâişuri de la foarfecă: apeși urechile lor, tăișurile cugeţi că au să se 
taie şi tot nu se taie, dar taie și zdruncină fără milă ce pauză între ele, pe 
voi și alți nătângi! 

„Amicul poporului” 1897 


Anecdote 
Tempora mutantur 
Bătrâna cochetă: Ah, nu ştiu, dar mai demult erau bărbaţii mai galanti! 
Cavalerul: Ei, da, domnişoară, mai demult erau şi cuconiţele mai 
tinerele! 


Noroc de glumă 
- Vezi pe domnul acela? ‘Nainte cu vreo 9 ani venise la Bucureşti cu 
o pereche de pantaloni peticiţi, și azi are două milioane! 
— Dar bine, nene, ce drac face cu două milioane de pantaloni peticiţi? 
„Amicul poporului” 1897 


208 Grigore Sima ai lui lon + Scrieri alese din fara Moţilo 


LIRA POPULARĂ 


Cântece poporale 


I. 

Frunză verde de pe tău, 
Ţi-a părea, bădiţă rău — 
După frunza cea uscată, 
După mândra cea lăsată: — 
După frunza cea de vie 
După mândra cea dintâie. 


II. 

Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, 
Fă-mă pana corbului 

În dealul Brașovului 

Să mă-ntore odată roată 

Să văd pe mândra la poartă, 
Să vedem vie-i ori moartă — 
De-o fi moartă se-o jelesc; 
De-o fi vie s-o doresc. 

Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, 
Fă-mă, Doamne, -un păsăroi 
La mândruţa pe război. 

Să batu cu aripile, 

Să rostească firele, 

Firele şi itele. 


I. 

Eu te văd, bădiţă, bine 
Că ţie ţi dor de mine 
Şi-ai grăi, dar ţi ruşine 


Da-ndrăzneşte de grăieşte 
Că inima mea voiește. 


IV. 

Mândra mândruleana mea, 
De frumoasă ești frumoasă, 
Dar hainele nu te-apasă, 
Nici pe tine, nici acasă. 

Pe rudă te poți uita, 

În ladă poţi căuta 

Că pustie li-i afla. 


V. 
De când, bădiţă, mi-eşti drag 
Toată ziua șed în prag 

Cu aţa trasă prin ac, 
Uitându-mă după tine 
Lucrul meu-napoi rămâne, 
Uitându-mă să te văd 

Trei zile de lucru-mi pierd: 
Uitându-mă în calea ta 
Nimica nu pot lucra. 


VI. 

Bine-i stă mândrei gătată 
Tot cu haine de la siatră 
Dar mai bine că i-ar sta, 
Să le fi făcută ea. 


VII. 
Frunză verde flori mărunte, 


“Mi-am auzit vorbe multe, 
: De vorbe nimicu-mi pasă 


De frumoasă nu-s așa 
Pare-mi bine că știu lucra 
Și la mine şi la altul 

Nu trebe să-mi lucre satul. 
Precum ştiu oamenii-n sat 
ză și ţie ţi-am lucrat, 

Că ai mâneci de prin sat 
perine goale-n pat. 
Penele le-ai scos din ele, 

Și le-ai dat pentru mărgele. 


JII. 
Părăuţ cu apă rece 
Pe la poarta mândrei trece, 
Părăuţ cu apă lină 
Pe la poarta mândrei vină. 
eşi mândra să se spele 
Nu se putu de-a mea jele; 
Ea se şterge c-o năframă 
Lacrimile nu pun seamă, 
Ea se șterge şi nu prea, 
Nu poate de jelea mea. 


sd ali 


Pare-mi bine că-s frumoasă 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 293 
anl Jud edi n NE cc lb ST 


IX. 

Tu te duci, bade, ca mâne 
Dorul tău cu min’ rămâne, 
Du bade dorul cu tine, 

Ori mă du bade pe mine. 
Dacă mergi, bade sărace. 
Eu cu dorul tău ce-oi face? 
Tu mândruţă-ai face bine. 
Că mai sunt voinici ca mine. 
Va fi rău, mândră, de mine. 
Ce mă duc de lângă tine: 
Şi mă duc în țări străine, 
Unde nu cunoscu pe nime, 
Numai frunza şi iarba 
C-alea-s în toată lumea. 


X. 

Nu ne dă maică departe 

Se vin cu desagii în spate, 

Cu desagii ‘mbăierați 

Şi cu ochii lăcrămaţi. 

Ci mă dă; maică,-n vecini 

Se te văd seara ce cini, 

Dimineaţa ce prânzeşti 

Peste zi cum mai trăieşti. 

Buciumi-Poeni 

Grigore Sima al lui lon 


210 Grigore Sima a! lui ton + Scrieri alese din Jara Moților 


Două balada poporale 


I. 
Moartea voinicului 
Jos la țara Oltului, 
La fântâna corbului, 
În marginea codrului. 
Cine zace singurel? 
Un voinic tras prin inel. 
Frunză verde iarba crește, 
De pândit cine-l pândeşte? 
Vultur sur, care grăiește: 


- Mori voinice, ori te scoală, 


Ori-mi dă şi mie boală, 
Că eu de când te pândesc, 


Puii-n codru-mi flămânzesc, 


Penele mi se răresc, 


— Din Ardeal — 


Picioarele-mi gălbinesc! 
Şi voinicul apăi iară: 


- Grijeşte-mă pân’ marţi seară. 


Căi eu marţi sear-oi muri, 
Tu puii ti-i hărăni, 

Penele ţi s-or desi. 
Picioarele s-or roşi. 

Mâna cu trei coaste-mi ia 
Și zbori la măicuţa mea. 
Tu-i începe-a cloncâni, 
Măicuţ-afară-a ieși. 

Și aminte ş-a aduce, 

C-a avut un fiut dulce, 
Pe care l-a blestemat, 
Vulturii de l-au mâncat. 


Il. 
Dragoste statornică 
Jos pe casta dealului, 
În marginea satului, 
Este-o casă mititea, 
Oare cine şede-n ea? 
Şede mândra mândrelor, 
Şi frumoasa zânelor, 
Crăișoara stelelor. 
Într-o zi de primăvară, 
Mândra iese pân-afară, 
Să culeagă flori frumoase, 
Flori de cele ce miroase; 
Să le deie Niţului, 
Niţului bădiţului, 
Ce stă-n coasta dealului, 
Paște turma satului. 
Câte flori ea le rupea, 
La inimă le punea, 


De la inimă ofta 

Și la Niţul ei gândea; 

lar din gură cuvânta: 

— Niţule! bădiţule! 

Uite, la mine veniră, 

Crăișori cu pețitori 

Şi măicuţa, că mi-a zis: 

„Uită-te copilă măi! 

Alege-ţi unul din ei!” 

Eu maicei i-am zis așa: 

„Maică măiculeana mea! 

Nici pe unul n-oi lua, 

Aibă mii de mii de oi, 

După nici unul nu voi, 

Numai după Niţul meu, 

Să mi-l ţină Dumnezeu!” . 
EN 

Dorul mândrei s-a-mplinit, 

După Nițul s-a mărit. 


Grigore Sima al lui Ion 


La poartă la Țarigrad 
Şede-un voinic supărat, 
Căci de tânăr s-a-nsurat, 
Mai tânără și-a luat. 


Luni cu nevastă era, 
Marţi la cătane pornea 
Și din gură cuvânta: 
;Maică, măiculița mea! 
Grijeşte- -mi tu nevasta, 
“Gu, mălai, cu lapte dulce, 


ărbatul cum pleca 
cră-sa mi s-apuca 


Prin pivniţă n-ai intrat, 
Prin curte n-ai măturat, 
pă în vase n-ai luat!” 
Nevasta se supără, 
Apă în vase că luă, 

„Prin curte că mătură 
Şi în pivniţă intră; 

Dar hoaţa de soacră-sa 
Incuie uşa pe ea. 


Cătăni, cât cătăni 

Și acasă că veni. 

- Maică, măiculeana mea, 

Ce mi-ai făcut nevasta? 

- Dragul maicei pui de domn, 
De când tu mi-ai cătănit, 
Nevastă ta a murit. 

- Maică, măiculeapa, mea, 
Arată-mi tu mormântul, 

Să-mi mai stâmpăr sufletul! 


De cânt tu mi-ai cătănit 


l Ddoar de la noi nu s-a duce.” 


--Dragul maicei, pui de domn, 


j “Grigore Sima al lui lan «. Scrieri alese din Țara Motilor 


Din Ardeal 


La poartă la Țarigrad 


Multe ploi au mai plouat 
Și mormântul l-au mânat. 
— Maică, măiculeana mea, 
Arată-mi tu crucița 

Să-mi mai stâmpăr inima! 


- Dragul maicei pui de domn, 


De când tu mi-ai cătânit 
Multe vânturi au bătut 

Și cruciulița au rupt. 

- Maică, măiculeana mea! 
Dar în pivniţa cea mare 
Cine cânt-aşa cu jale? 


- Dragul maicei pui de domn, 


Dar un robuţ de ţigan, 
[ncuiat tocmai de-un an. 
— Maică, măiculeana mea, 
Dă-mi o coajă de țipău 
S-o dau la robuţul meu. 


- Dragul maicei pui de domn, 


Lasă cojiţa să steie 

Şi pe rob în furci să pieie. — 
Dar, zău, el se mâniă 

Şi securea o luă 

Uşa-n patru mi-o crăpă. 
Amândoi se-mbrățișară, _ 
Amândoi se sărutară. 

El din graiu-așa grăia: 
„Mândră, mândruleana mea, 
Ce să fac cu soacră-ta? 

Cu pușca s-o împușcăm, 
Ori de coade s-o legăm 
Satul să-l înconjurăm, 

Să se-nveţe soacrele 

A-şi cinsti nurorile!” 


211 


Bucium-Poeni, 1 382 
Grigore Sima al lui lon 


212 


Bărbații tot ca ei 
(Baladă din popor) 


Mândra-n grădină pliveşte 
De lacrimi de-abia zărește: 
Trece badea și mi-o-ntreabă: 
„— De ce plângi. mândruţă dragă?” 
Şi mândra că-i răspundea: 
„— Plâng că năfrămuţa ta, 
Năfrâmuţa ta cea nouă. 

E ruptă, bădiță-n două!” 

„— Ei! mândră, că nu-i aşa! 
E ruptă inima ta, 

Teamă-ţi-i că te-oi lăsa!” 

Şi mândra din grai grăia: 

„— Lua-mi-i, bădiţ,-ori ba — 
Din două să știu una, 

Ori că mi-i lua, ori ba?” 

„— Eu, mândră, că te-oi lua, 
Dacă tu mi-i număra: 
Penele de pe-un păun, 

Și pietrele de pe-un drum; 
Penele de păuniţă. 

Pietrele de pe uliţă. 

Câte frunze-s pe un nuc, . 
Câte pene-s pe un cuc.” 

„— Lua-mi-i, bădiţ,-ori ba, 
Din două să ştiu una, 

Ori că mi-i lua, ori ba?!” 

„~ Eu, mândră, că te-oi lua, 
Dacă tu mi-i număra: 
Frunza de pe nouă lunci, 
Banii de pe nouă junci, 

Ba atunci, ba nici atunci, 
Până tu mi-i număra: 

Câtă iarbă-i pe-un hotar, 
Câte paie-s într-un car!” 

Și mândra din grai grăia: 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Moților- 


„Lua-mi-i, bădiț , ori ba? 
Din două să ştiu una — 
Ori că mi-i lua. ori ba?!” 
„— Eu, mândră. că te-oi lua, 
Dacă tu mi-i fermeca. 

Pe frate-tâu. cel mai mic, | 
Cel mai mic şi mai voinic. 

El imi joacă jocul meu 

Și umblă-n piciorul tău!” 

„— Eu, bade, l-oi fermeca, 
Dacă tu mi-i învăţa!” 

„— Mândră, la voi în grădină, 
La un măr la rădăcină, 
La un măr ce-i gârbovat, 
Este-un şarpe spânzurat. 
Din gură-i iese venin, 
Din coad-otravă deplin. 
Tu le strânge-n păhărel 
Le dă frate-tău din el. 
Din câmp de la plugărit, 
Când a veni ostenit, 

Ş-a cere apă să beie, 
Tu-i dă otravă să pieie!” 


% K 


Fratele-acas’ venea, 

Apă rece că cerea. 

Dar sora că s-apuca 
Păhărelul mi-l lua 

Şi astfel îi cuvânta: 

„— Bea, frate, vin încălzit, - 
Că-i bun de om necăjit; 
Bea, frate, vin pipărat, 
Că-i bun de om supărat! 
Că ziua ești plugărel 


= Şi noaptea ești bourel!” 
fog Soră, surioara mea! 

= la-n închină ş-apoi bea, 
„Că ziua eşti ţesătoare 

Şi noaptea ești torcătoare!” 
“Sora sta și iară'sta, 

"Din păhărel nu gusta. 

“El paharul că-l lua. 
„Dintr-odată că mi-l sorbea! 
Când era la miez de noapte, 
“Fratele trăgea de moarte; 
“Când era la cântători. 
'Era-mpodobit cu flori, 

lar când ziua se făcea, 

Lia groapă că mi-l ducea. 


— Frate, frate de stejar! 
Lasă-mă să tai un par, 
Să-mi fac osie la car. 
"Frăţioare Românaș, 
Voios parul da-ţi-l-aș, 
„Dac-ai face tu din el 
„Buzdugan de voinicel, 
“Ghioagă mare nestrunjită 
“Cu:piroane ţintuită, 
Şi. cu dânsa de-ai lupta 
aperi moşia ta. 
Codrule, ce nte-ndoi, 
-0 creangă să te despoi 


îi < Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Motilor 


Şi mândra din grai grăia: 
„— Lua-mi-i, bădiţ”, ori ba?! 
Din două să știu una, 

Ori că mi-i lua, ori ba?!” 

„— Eu, mândră nu te-oi lua, 
Că, dacă te-i mânia. 

Și cu mine-i face-așa: 

Că nu sunt mai bun nici eu 


De cum a fost frate-tău!” 
Ei 


se ae 


Pentr-un câne de drăguţ 
Pusei capul la frătiuţ, 
Pentr-un drăguţ de departe 
Pusei capul la un frate; 
Pentr-un dor de pe Tâmavă 
Dat-am frate-meu otravă. 


Stejarul și cornul 
(Cântec din Moldova) 


Să-mi fac prăjină la boi! 

- Frăţioare românaș, 
Creanga lungă da-ţi-o-aș, 
Ca s-o faci arc de război 
S-alungi leşii de la noi... 
Lasă boii, frățioare, 


` Si te du la vânătoare, 


Că nu-i timp de plugărie, 
Ci e timp de vitejie. 

~ Codri, codri, mă jur eu 
Să ucid cu braţul meu 
De tot cornul un dușman, 
De stejar un căpitan. 


213 


214 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese d/n Tara Moților E 


Doine și Hore 


L 

Mâncatu-s, Doamne, de rele, 
Ca holda de păsărele, 

Şi-s mâncat de cei străini 

Ca iarba de boi bătrâni: 

Nici mâncată, nici lăsată, 
Numai iarbă judecată. 


Il. 

Trandafir cu frunza deasă, 
Dulce-i gura la mireasă, 
Dar nu-i dulce cum să fie, 
Făr' ca strugurul din vie. 


III. 

Am avut o cărărușă 

Până la mândruţa-n ușă — 
Dar s-a pus un blestemat, 
Cărarea mi-a astupat 

Tot cu spini şi cu nuiele, 
Supărarea mândrei mele, 
D-apoi supărarea mea, 
Că nu pot merge la ea. 


IV. 

Doamne, la inima mea 
Este-un râu ş-o fântânea. 
Fântâna-i necaz de moarte, 
Râul le spală pe toate. 


V. 

Măghiran de pe fântână, 
Am drăguţ ca ş-o lumină. 
Umblă două să mi-l ieie, 
Dumnezeu să nu i-l deie; 
Umblă două să-l sărute, 
Dumnezeu să nu le-ajute. 


VI. 

Tuturor lumea li-i dragă. 
Mie mi-i cerneală neagră. 
Tuturor lumea li-i bună. 
Dar mie mi-i mâtrăgună, 
Tuturor le pare bine. 

C-a picat răul pe mine. 
Dar să nu-i pară nimănui, 
C-a pica pe pruncii lui, 

Şi n-are de ce-i părea, 

Şi pe el poate pica. 


VII. 

De jale şi de bănat 

Câte lacrimi am vărsat, 

Am făcut fântână-n sat, 
Fântână cu trii izvoară 
Cine-a bea din ea să moară, 
Dar de-o bea drăguțul meu, 
Să mi-l ţină Dumnezeu, 
De-or bea dușmanele mele, 
Crepe inima din ele. 


VIII. 

Spune, bate, rupt, ales, 
lei-mă după cules? 

- lo-ţi spun, mândr,-adevărat, 
Că nu sunt de însurat, 

Dar totu-ți făgăduiesc 

Că pe tine te iubesc. 

- Spune, bade,-adevărat 
lei-mă după cărat? 

Nu-mi ţinea drumul legat! 
Plânsei seara, dimineaţa, 

Nu vezi bine că-mi pierd faţa? 
Plânsei ziua în amiaz, 

Piere-mi ruja din obraz. 


“Voinici mulţi că mi-au venit 
“La maica de m-au peţit, 
“Duce-m-aș, bădiţă, zău, 
:Dar nu pot de dorul tău. 
Câte stele-s mai alese 

gate vin la noi acasă, 

“Dar dorul tău nu mă lasă. 


-a făcut mâicuţa-n zori, 
pre duminica de Flori, 

âti feciori pe-un lat de țară 
oţi aleargă să mă ceară. 
Omie de-ar alerga 

Și măicuţa nu m-a da, 

pe mine m-a făcut, 

um măicuţii i-a plăcut: 

ic i micuță, nici “năltuţă, 


-a făcut şi m-a-nchinat, 
noroc mi-a descântat, 
-ă stropit cu pană: verde, 
Să fiu dragă cui mă vede, 
Şi de-atunci, bădiţă, zău, 
Mor vomici de. dorul meu! 


Că numai necazu-ţi faci, 
-asată, când te-am văzut, 
Ducând apă de băut 

Tot urâtă mi-ai căzut. 


De-aș ăi cât frunza-n vie, 
N- -aş lua fată-n moşie ` 
-mi poruncească ea mie. 
Fă săracă şi să-mi placă. 


“Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 


Nu gândi, mândră, că-mi placi, 


XI. . 

Decât cu urâta-n vatră, 

Mai bine cu mândra-n şatră 
Şi să mâncă pâine uscată. 
Decât băut şi mâncat 

Cu urâta după cap, 

Mai bine să fiu flămând 

Și cu mândra petrecând. 


XIII. 

Frunză verde de-aliom (?)1 
Te-am iubit și n-ai fost om. 
Ai fost o gură căscată, 

De ne-a știut lumea toată. 


XIV. 

Hai, muiere, să jucăm, 
Că fata ne-o mărităm, 
Pare-ne bine c-am dat-o, 


Vai de cela ce-a luat-o! 


XV. îi 
Poate fi mândra frumoasă, 
Podu-i ţese, podu-i coasă. 
Şirele de peste cot, 
Coboară grâul din pod, 
Brăţara de peste mână 

E cusută pe făină, 
Şi-mpănată pe slănină. | 


XVI. 

Place-mi mândra ocheşea, 
Şi-n târg mi-i fală cu ea, 
Dar mândruţa gălbicioasă, 
Nici acasă, nu-i frumoasă. 
Nici acasă, nici în târg, 

Nici să mânci cu ea din blid. 


1. Semnul! întrebării aparţine autorului. 


(n.R.F.) 


215 


216 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 


XVII. 

Nu må da, maică, departe, 
Să vin cu desagii-n spate. 
Cu desagii-mbăieraţi 

Şi cu ochii lăcrimați: 

Ci mă dă, maică.-n vecini, 
Să te våd sara când cini, 
Dimineaţa când prânzeşti. 
Peste zi cum mai trăieşti. 


XVIII. 

Ia-ti, bade. fată săracă. 

Căci cu mâna ei se-mbracă, 
Dară fata de bogat 

Până-şi pune-o cârpă-n cap, 
Până-şi face-un șir pe mână 
Tot cu cupa la fâină. 

Pentru puii de pe cot 
Coboară grâul din pod; 
Pentru ciupagul din spate 
Dă un zlot şi jumătate 

Ş-o fedelă de bucate; 
Pentru puii de pe mână 
Totdeauna dă o lână 

Ş-o ferdelă de făină; 

Aşa-i, bade, cea bogată, 
Când e toamna vinde-o vacă 
De-și ia haine şi se-mbracă. 


Asta-i lumină de său, 


„Că nimic nu-mi foloseşti. 


XIX. 

Tu te duci, bădiţă, duci, 
Dar pe mine nu mă duci. 
Du-mă, bade, şi pe mine, 
Bade, -ntr-o ţară cu tine. 
De t-a fi, bade. ruşine, 
Fă-mă brâu pe lângă tine, 
De ţi-a părea brâul greu, 
Fă-mă lumină de sâu 

Şi mă pune-n sânul tău, 
Şi de ţi-oi cădea grea iară, 
Fă-mă lumină de ceară 
Şi mă pune subsuoară! 
Unde, bade,-i însera, 

Eu frumos ți-oi lumina. 
Cineva de te-a-ntreba 

Că de unde-i lumina? 
Tu-i răspunde, bade, -așa: . . 
— Asta-i lumină de ceară, 
Mândruţă din a mea ţară, 


Mândruţa din satul meu. 


XX. 

Ardă-mi-te focul, minte, 
Dacă n-ai fost mai-nainte. 
Acuma degeaba ești, 


„Amicul Poporului ” 188 
(nesemnat, n:R.F 


=]; 
“Cine n-are dor în lume 
“Să vine la mine-anume. 
“Că eu am atâta dor, 
“De pot vinde tuturor. 


Ş-oi vinde la lumea toată, 
“Şi mi-oi pune bolta-n prag 
'Şi-oi vinde la dor şi drag; 
„Nu căta pe ce-l voi da, 

“Că numai loi lepăda. 


ade, pentru dumneata 
Mă topesc ca cânepa; 
„Şi bade de dorul tău 
‘Mă topesc ca inu-n tău. 


m. 

Zis-a maica către mine 
“Să nu dau“gură la nime’ — 
Dară dracul poate face 


IV. 

Frunză verde ş-o frunzuță, 
Ce mi-i mie de-o drăguță? 
Ca la codru de-o frunzuţă. 
Frunza, dacă-ngălbeneşte, 
că jos şi putrezeşte, 

„ Alta-n loc îndată-erește. 


„Că mi-oi pune bolta-n poartă 


Să nu dau la cine-mi place. 


3 “Grigare Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 217 


Cântece populare 


A. Doine și hore 


V. 

Frunză verde de pe rât, 
Auzit-am, auzit, 

Auzit-am ieri la moară 

Că vrea tata să mă-nsoare, 
De ce umblu-n sat la Floare: 
Dar cu sila nu m-a face 

Să iau pe cine nu-mi place. 


VI. 

Mândra cu ochi mici și trași 
S-o săruţi să n-o mai lași: 
Mândra cu ochi negrişori 
S-o sănuţi să te omori; 

Cea cu ochii mieruţi 

Tot în gură s-o săruţi. 


VII. 

Sărutatul de cu sară 

Te duce cu mândra-n ţară; 
Sărutatul de cu dulce 

In străine ţări te duce. 


VIII, 

Frunză verde lemh de 'brad, 
Rău, bădiță, te-am visat, 
Că năframa ta cea nouă 
Am visat-o ruptă-n două, 
Ruptă-n două, ruptă-n trii, 
Ruptă-n poartă la Sibii; 
Ruptă-n trii şi ruptă-n patru, 
Scrisă-n poartă la-mpăratul. 


g 


218 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților: 


I. 

Lelea pune pânza vara 
Mânce-i muştele mânjala. 
- Arză-te focul, război, 
Tu-mi faci pânza lăturoi: 
Arză-mi-te focul, spată, 
Că-mi taci pânza toată spartă: 
Şi vă ardă focul, ițe 

Că nu-mi ţeseţi cu credinţă; 
Ce pe sulul dinapoi 
Vreo treizeci de lăturoi, 

lar pe sulul dinainte 

Focul le mai ține minte. 
Ardă-te focul, amnariu, 

Că tu ţeși ca un husariu, 

Şi nu porţi grijă la oală, 

De mă văd fără mânjală. 

- Aşa-i lelea. bate natra 
Cum o bate-și rupe spata; 
Bate două rupe nouă; 
Bate-un cot şi-l țipă-n pod. 
— Ardă-te focul, Vărvară, 
Că-mi ţeși pânză toată vara; 
Că sucala nu-i de vină, 
Căci sucala duruiește 

Şi pe tine te căzneșşte. 


ĮI. 

Uscă-te iie pe horn, 

Că deseară-ţi dau sopon 
Și te pun pe gard în sus, 
Latră câinii ca pe urs. 


B. Satire 


HI 


Dragă mi-i lelița rujă, 


Suflà-n foc, se uită-n ușă, 
Faţa-i plină de cenușă. 


IV. 

Cu bärbatul băutor 

Nu-i face pâine-n cuptor, 
Fără mămăligă-n oală 
Şi-i mânca ş-aceea goală. 


V. 

- Părinte, sfinția ta, 
Slobodă-i duminica 
C-am un caier de-a găta? 
- Slobod naiba să te ia! 
Şase zile-n săptămână. .* 
Ai avut vreme destulă 
Să torci un caier de lână. 
— Părinte, sfinţia ta! 


„ Lunea, marțea n-am lucrat 


C-am gândit c-ar fi păcat. 
Miercuri nu m-am apucat, 
lar joile mi-s oprite, 

N-am lucrat de nu ţin minte. 
Vinerile mi-s legate, 

Nu lucru să-mi fac păcate; 
Sâmbăta pân’ m-am sculat 
Şi până m-am pieptănat 

Şi sara m-a apuca. | 
M-aș ruga de dumneata 
Să-mi slobozi duminica, 
C-am un caier de-a găta! 


Grigore Sima al lui lon e Scrieri alese din Jara Moților 219 


VI. Dar oricât s-ar rumeni 
De n-ar fi viţă şi prun, Ca feciorii tot n-or fi. 
“Omul n-ar mai fi nebun, 
Dar viţa și prunul este, VIE. 
Omul de-aia nebunește: Heba, bade, te fâleşti, 
“Dein-ar fi ochi și sprâncene, Că tot n-ajungi uni (unde) gândești, 
De păcate nu m-aș teme, Că soarele când răsare 
Dar ochi şi sprâncene sunt. Răsare la voi la poartă 
Păcatele-s pe pământ: Şi tu, bade. ești de coadă; 
Dorul mândrei de n-ar fi. Când s-a-ntâlni deal cu deal ~ 
“M-aş culca, m-aș odihni, Şi-atunci ne-om întâlni rar, 
Dar, zău, dorul mândrei este, Când s-a face dealul șes, 
Noaptea din somn mă trezeşte. Atunci ne-om întâlni des. 
ră Grigore Sima al lui lon 
Frunză verde lemn domnesc, 
“Fetele se rumenesc, 


Cântece populare 
tf I. Inimioara-mi tot suspină. 
“Tu, drăguță, cum te porți Şi maica pricepe bine 
Te urăsc voinicii toți, Că mi-i dor de oarecine. 
Că ţi-e firea presărată Şi măicuța că-mi grăia: 
De iubeşti pe lumea toată. - Taci, fiule, nu ofta; 
Dar de când o am lăsat De ti-i dor de cineva, 
Mândra mea s-a măritat Lumea-i mare, fete-s multe, 
Vai de mine ce păcat : Si mai mari, şi mai mărunte, 
Că de s-ar fi măritat la-ţi, dragă, una de frunte. 
De la noi a treia sat - Maică, măiculeană mea; 
Nu mi-ar fi nici un bănat, Eşti bătrână și nu crezi, 
Dar mândra s-o măritat Lumea-i mare şi n-o vezi, 
De la noi a treia casă, Că din sută şi din mie, 
Dela inimă nu-mi iasă. Numai una-mi place mie. 
les afară vădu-o, Ceru-i mare, stele-s multe, 
Intru-n cas-audu-b= ~ Și mai mari, și mai mărunte, 
Vâi, măicuţă iubitoare, Luminoase, -ntunecoase, 
hima mea rău mă doare. Nu-s ca mândra de frumoase. 


Măicuţa-mi pune de cină, 


220 


“IE 
Frunză verde frunzuliță, 
Am avut o mândruliță 
Și-am lăsat-o să mai crească, 
Minte-n cap sâ-și dobândească: 


Hi. 
Pe sub foaie arineascå 
Vine-o carte-mpărâtească 
La birău ca s-o citească. 
O ceti, cât o ceti 
Și pe masă mi-o trânti. 
Când fu pe la miez de noapte, 
La feciori lega pe moarte: 
Nici nu fuse ziua bine. 
Că venită și la mine. 
lată, maică, iată, dragă, 
Că biraele mă leagă. 
Mă trimite şi-s ca dus 
Pe frunză de cucuruz, 
De la lItalia-n sus. 


IV. 
Prin pădurea cu nuiele 
Merg cătane tinerele. 
Alăturea câte patru, 
Merg cătane la-mpăratu. 
D’ înlăţate d’ împărate! 
Citeşte şi-a noastră carte. 
Şi pe frunză de podbeal, 
Ne trimite la Ardeal, 
C-avem mândre tinerele, 
De-al nost’ dor, de-a noastră jele, 
Nu mai poartă nici mărgele, 
Și de dor şi de bânat 
Și cerceii i-au țipat. 


Grigore Sitna al lui lon ° Scrieri afese din ara Motilor 


V. 
Părăuţ cu apa rece 
Pe la poarta mândrei trece, 
De-ar da Dumnezeu să sece: 
Să râmână numai molu’, 
Cum am rămas eu cu doru': 
Să rămână numai prundu', 
Cum am rămas eu cu gându.. 


VI. 
Pentru ochi ca murele 
“Cungiurai pădurile; 
Pentru ochi de mure neagră 
“Cungiurai pădurea-ntreagă. 


. . VII. 

In grădină, pe cârare, 
Pagubă, că-i iarba mare, 
De nu pot cântând a mere (merge) 
La a mele floricele, 
Să le ud cu apă rece, 
Doară de urât îmi trece, 
Apă rece de izvor, 

Dară vine şi-al meu dor, 
Vino, dor, mai cu grăbire, 
Că te-aşteaptă cu dorire 
Un suflet, ce pătimeşte 

Și de dor mi se topeşte. : 


VIII. 
Hai, bade, la noi, pe seară, 
Că doar nu-i un cap de ţară, 
Că-i numai de-o puşcătură, 
Hai, bădiţă, să-ți dau gură. 


IX. 
Nu ştiu orb am fost ori beat, 
Când am plecat la-nsurat. 


- Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 221 


Frunză verde, codru des, 
Toată lumea și-au ales 

Ce-a fost verde şi frumos, 
Ce-a fost bun şi drăgăstos: 
Dar eu. Doamne, ce-am ales? 
Ce-au fost mai rău în ovăz: 
Trei fire de neghiniţă 

Şi-o mândruţă cam murguţă. 
Lăcomii, că-i gazdă mare 
Şi-o luai de peste vale. 
Săracele sutele 

Cum mărită slutele; 
Mă-mbulzii şi euÎ 

Şi-mi luai și eu o slută, 

Nici dracul nu mi-o sărută. 
Când o văd seara la lună, 
Parcă văd un car cu lână: 
Când o văd în gura şurii 


Parcă vă mama pădurii: 
Când o văd pe la-nserat, 
Parcă văd un drac plouat: 
Când o văd în capul gol 
Fug vacile din ocol 

Că gândesc că-i ciuma lor. 
Bate-o-aș şi n-am pe cine. 
Săruta-o-aș, mi-i rușine 
Că râd oamenii de mine. 


X. 
Nevastä cu brâu de in. 
Hai la mine să-ţi închin, 
Nevastă cu brâu de-aramă, 
Mi-ai fost dragă fără seamă; 
Nevastă cu brâu de-argint, 
Dragă-mi ești până-n pământ. 


Din colecţia de liter.popor. a lui Slova 
„Amicul Poporului” 1889 


222 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Motilor 


Literatură popuiară 


Cântece 


1. 
Când erai, bădiț,-acasă, 
Mă gâtam ca ș-o mireasă, 
Cu cercei şi cu mărgele, 
De-ţi plăcea, bade, de ele. 
Dar de când, bade, te-ai dus, 
In urechi cercei n-am pus, 
Nici mărgele la grumaz, 
Că trag, bade, la necaz. 
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! 
Fă-mă pasăre măiastră, 
La bădiţa la fereastră. 
Să-l văd seara ce cinează, 
Peste zi unde s-aşează, 
Și la ochii cui veghează. 


2. 
Necazul cine nu-l crede, 
N-ar mai călca iarbă verde, 
Şi nici verde, nici uscată, 
Până ce l-a crede-odată. 


3. 
Bată-te, bădiţă. bată 
Cearcănul de lângă baltă 
Si dreptatea mea de-odată! 
Bată-te, bădiţă, bată. 
Cearcânul de lângă soare 
Și dreptatea mea cea mare! 
Şi te bată, bade, bată. 
Cearcănul de lângă lună 
Şi dreptatea mea cea bună. 


4, 
Eu la oi, badea la oi. 
Numai dealul e-ntre noi. 
De s-ar face dealul șes 
Și dumbrava loc ales, 
Să mă uit ce-am fost lăsat, 
C-am lăsat un câmp uscat 
Q-am iubit un brăduţ ‘nalt. 
Eu la vaci, badea la vaci, 
Între noi numai copaci. 
Să luăm secure nouă, 
Să tăiem copacii-n două, 
Să ne strângem vacile. 
Laolaltă buzele. 


DE 


<.. Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 223 


Bocete! 


a l, 
"Tristă veste ne-a sosit, 
„Moartea-n sat, că ne-a venit 
"S-a luat satul de-a rândul 
“Ș-uliţele de-amânuntul. 
“N-a avut unde s-abate, 
:":Făr' 'naintea cestei case — 
:iMoartea ceaţă s-a făcut 
"Și din ceaţ-a răsărit 
“Tot un măr și tot un păr. 
“Si-n crengile mărului 
“+ Sade cucul jalnicul; 
Si-n trupina mărului 
" Sade moartea groaznica. 
Amândoi că se mustra: 
“Şi moartea din grai grăia: 
+L Haida, cuce, să schimbăm 
Penele și glasurile! 
„Iară cucu-i răspundea: 
- Ba eu moarte n-oi schimba, 
Că tu pe uni (unde) glăsuiești 
“Copii mici îi sărăceşti, 
"Soții buni îi despărțești, 
l Fete mari le despretești, 
„Curți bogate pustiești; 
“Dar eu pe uni (unde) glăsuiesc 
“Copii mici se veselesc, 
“Soții buni întineresc, 
“Curți bogate d-infloresc; 
Şi eu pe unii glăsuiesc, 
les plugari cu plugurile, 
Păcurâri cu fluierele 
= Şi-mi ascultă cânteçele: 


“1 Culese în comuna Bucium din Munţii 


< Apuseni ai Ardealului. 


2. 
Pe cea coastă grohotoasăl 
Este-o oaste pribegită, 
Dar nu-i oaste pribegită, 
Că-i N. adormită. 
Şi la N. cine venea? 
- Venea dragă maică-sa 
Cu cosiţa despletită 
Şi cu inima cernită, 
Cu cosiţa destrămată 
Şi cu inima ciotată. 


` — Plânge-mă, maică, cu jale, 


Că ţ-a rupt braţele tale; 
Plânge-mă, maică, cu dor, 
Că t-am fost bun ajutor; 
Plânge-mă, măicuţa mea, 
Că de astăzi încolea 

Pe min’ nu mi-i mai vedea, 
Plânge-mi-i și mi-i dori 
Şi-napoi n-6i mai veni. 

1. Pietroasă. 


32. 
Mândră casă ț-ai avut, 
Dar asta nu ț-a plăcut 
Şi de meşteri te-ai rugat 
Să-ţi facă una de brad, »; , 
Fără uși, fără ferești 
Tot în ea să vieţuiești; 
Fără uși fără polmoane 
Să nu ieși vara la soare. 


2. Din Gârbova de Sus, la poalele 
Munţilor Apuseni. 


224 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor: 


4.3 
Pe cel deal pe de-a lungul 
Merge-un car cu patru boi. 
Boii-s negri. carul negru, 
Pogăniciul“ şi mai negru. 


Dară-n car ce nu-şi duceau: 


- Dar un pat bine-ncheiat 


Din patru scânduri de brad. 


- Dată-n pat ce-i așternut? 
— Aşternută-i iarbă verde, 
Peste iarbă cergă neagră, 
Peste cergă lână d-albă. 

- Dară-n pat cine-i culcat? 
- Dară N. dusă din lume, 
Nu-i mai auzim de nume. 


5. 
Țințirim iarbă uscată, 
Mila mea în tin’ se gată; 
Ţinţirime iarbă verde, 
Mila mea în tin' se pierde. 


3 Comuna Bucium 


4 În România, „vizitiu” de la ungurescul 5. Comuna Gârbova de Sus. 


„vezetă” 


6.5 
- O, drag soțul meu iubit, 
Pe ce cale te-ai pornit? 
- Dar pe-o cale lungă, lată 
Unde n-am fost niciodată. 
- Dar în capul drumului 
Este-un scaun de odihnă 
Şi o lină de fântână 
Pe scaun te-i așeza 
Din fântână apă-i bea 
Să-ţi mai stâmperi inima. 


Din adunarea de literatură populară 
a lui Gr. Sima al lui lo 


Grigore Sima al lui lon + Serieri alese din Tara Moților 


225 


Literatura populară 
Colinde” 


L. 
Asta-i Doamna, bună-i Doamna, 
loghinu, loghinu, Doamne! 
Că ea bini s-o socotit: 
loghinu, loghinu, Doamne! 
Doi boi, bivoli prinsu-s-o. 
loghinu ș.a. 
La munte ieșitu-s-o. 
Muntele aratu-l-l. 


“ Cât lungişu, cât curmeziş, 


: Dar mai mult îi pe lungiș. 
Brazdă neagră trasu-s-o, 
Grâu roşu vărsatu-s-o, 
Mândră holdă coptu-s-o, 
La pai tot cam trestioasă 
Și la spic cam sălcioasă. 
Asta-i Doamna, bună-i Doamna, 
Că ea bini s-o socotitu: 
Mândră clacă strânsu-s-o, 
Tot de juni, de fete mari. 
Fetele mănunchi tăia, 


II. 
Ce te-ai, Domn bun, veselit, 
Mândră masă-mpodobit, 
Mândră masă de mătasă. 
Dar pe masă ce ţi-ai pus? 
Pusu-ţi-ai colaci de grâu, 


-. Cam printre colaci de grâu 


Pusu-ţi-ai vase cu vin, 

Cam printre vase cu vin 
. . sf art A 

Pusu-ţi-ai pahare pline, 


* Culese din comuna Gârbova de Sus, 
lângă Aiud. 


lar junii snopii lega. 

Alţii clăile punea, 

Alţii pe care-ncărca. 

Alţii la șurâ-l ducea, 

Alţii stoguri il făcea. | : 
Asta-i Doamna, bună-i Doamna, 
Că ea bini s-o socotit: 
'Mblătitori băgatu-s-o 

Si grâu îmblătitu-l-o: 
După ce l-au vânturat, 

În saci largi mi l-o turnat, 
Pe care l-o d-încărcat, 

La moară o alergat, 
Grâul de l-o măcinat, 
Dusu-l-o, adusu-l-o, 
Mândrii colaci făptu-s-o: 
La nănaşi dintr-o găleată 
Şi la finul din trei deodată 
Şi nouă unul frumos 

Cu pieliţa lui Cristos 

Şi ne pare că-i acest. 


Cam printre pahare pline 
Pusu-ţi-ai lumini aprinse, 
De lumin’ ca soarele, 

Ca soarele cu razele ` 

Şi ca luna ca lumina. 

Ca şi d-altă bucurea, 
Cam mai mari de-a cununa 
Și mai mici de-a boteza, 
Printre cer şi printre îngeri 
Sus la poarta raiului, 

De-a dreapta Tatălui 
Şi-o-nchinăm cu sănătate. 


226 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Țara Motilor 


ŢII. 
Măru-i mărgărit, 
Mândru-i înflorit 
Tot cu flori de-argint. 
La vârfuţ de măr 
Cei goloni (2) vineţi 
Că-s feciorii gazdii. 
Fi-re-ar sănătoși. 
Mai în jos pe măr. 
D-albe limpregiore (?). 
Că-s fetele gazdii. 
Fi-re-ar sănătoase. 
Mai în jos pe măr 


IV. 
Ferice de cest domn bun, 
El trei fii că şi-o d-avut, 
El bine i-o d-învăţat: 
Unul merge cu plugul, 
Unul paşte oile, 
Unul sapă viile. 
Tot săpând și d-îngropând 
Dumnezeu i-o dăruit 
Tot o viţă de-aur 
Şi s-o-nvăţat bun faur. 
Şi de el că-şi mai făcea 
La cel frate păcurar 
Tot un fluier de d-aur. 
Încătrău cu oi pornea 
Cu fluierul că-și zicea, 
Tot cadru că-și legăna; 
Câţi păstori că mi-l vedea 
Toţi bine că-l întreba: 
„Cine ţie ţi-o făcut 
Cesta fluieru de aur?” 
„Cine mie să mi-l facă? 
Da' cel frate bun faur, 
Care lucră la d-aur.” 


Verigă de aur. 
Jupâneasa gazdă, 
Fi-re-ar sănătoasă. 
La tulpini de măr 
Păhărel de-argint. 
E jupânul gazdă, 
Fi-re-ar sănătos. 
Jur. prejur de măr 
lederă măruntă. 
Bunătate multă 
Lor a tuturor, 
Fi-re-ar sănătoși, 
Veseli şi voioşi. 


Şi de el că-şi mai fâcea 
La cel frate plugărel 
Tot un pluguţ d-aur. 


Încătrău că plug pornea . 


Toate coaste lumina. 
Câţi plugari că mi-l vedea 
Toţi bine că-l întreba: 
„Cine ţie ţi-o făcut 
Gesta pluguţ d-aur?” 
„Cine mie să mi-l facă? 
Da cel frate bun faur, 
Care lucră la d-aur.” 

Şi zău el că-și mai făcea 
Larion (?), la zile mari, 
La d-albele biserici, 

La sfintele duminici, 

La galbine prescurele, 
La galbine luminele. 


al lui lon 


Semnele de întrebare aparţin 
autorului (n.r. loan Felea). 


Revista „Transilvania”, Sibiu, 1890, 


ASTRA. 


“Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Țara Motilor 


Pintea 


(Baladă din popor) 


Jele-i, Doamne, cui i jele, 
Jele-i, Doamne. codrului 

:: De-armele voinicului, 

Că le plouă și le ninge 

Și n-are cine le-ncinge, 

Că voinicul ce le-a-ncins, 
Şede la temniţă prins, 
Voinicul ce le-a purtat 

„ Şede-n temniţă-ncuiat. 

"În temniţă la Băiţă 

“ Sunt doi fraţi tare legaţi, 

© Cu curele până-n şele 

: Pentru a lor mari greşele. 
‘z Unu-i Stan 

Ungurean, 

Unu-i Pintea, voinic mare, . 
Care-n lume semen n-are. 
Da-n ghârliciul temniţii 

__ Şede măicuţa Pinti, 
Ea-mpleteşte-un brâu sârbesc 
Şi pe Pintea-l dojeneşte: 


|a Pinte, Pintă, dragul meu, 


la-n ascultă ce-ţi zic eu! 

Las’ pe Stanu’, 

Ungureanu', 

C-a pus capul tăică-tău 

Şi l-a pune şi p-al tău! 

Dar Pintea că se-ntorcea, 
Către maică sa grăia 

Şi din gură cuvânta: 

- Maică, măiculeana mea, 
Mergi tu la domni-şi te roagă 
Pe mine să mă sloboadă, 

Că de cându-s la-nchisoare, 
Mi-a vint vremea de-nsurare, 


Că de cându-s la robie 
Bate-mi părul la călcâie 
Musteţele-mi bat braţele 
Şi barba genunchele. 


Maica Pintii s-a luat 

Și la domnul c-a alergat 

Şi la domni că s-a rugat 
Să-l lase din închisoare,- 
C-a vint vremea de-nsurare, 
Că de cându-i la robie 
Bate-i părul la călcâie, 
Mustaţele-i bat braţele 

Şi barba genunchele. 


lar domnii se-nţelegea 
Și-astfel de răspuns îi da: 

- Du-te și la Pintea-i spune 
C-azi, mâine ori să-l cunune, 
Că pe marţi pe prânzul mare, 
Atunci l-om însurare, 

Că nevasta-i căpătată, 

Țapa lată, ferecată, 

De car' n-a văzut vreodată 

Şi nănaș din Făgăraș. 
Maica Pintii s-a luat 
La Pintea c-o alergat 
Și răspunsul i l-a dat, 
Că pe marţi pe prânzul mare, 
Atuncea l-or însurare, 

Că nevasta-i căpătată, 

Țapa lată, ferecată, 

De car' n-a văzut vreodată 

Şi nănaș din Făgăraș. 


ame 


227 


228 Grigore Sima al lui lon °% Scrieri alese din Tara Moților : 


lară Pintea-i răspundea - Haidaţi, boieri, după mine 

Și din grai așa grăia: Să vă-nvâţ a trăi bine. 

- Maică, măiculeana mea! - lar domnii că tremurau 

Du-te la grajdul de paltin Şi din grai așa-mi grăiau: 

Şi-mi adă murguţul galben.  .  - Să mergi. Pinte, sănătos, 

Când murgul s-apropia Ca şi-un trandafir frumos, 

Lăcate se descuia. Că ni-s caii ne-nșelaţi 

Ușile se despica, Și la fugă ne-nvăţaţi... 

El din temniţă ieșea Al lui lon: 
Pe murgut mi s-arunca 

Şi din gură cuvânta: Revista „ Transilvania”, foaia: 


ASTRA, Sibiu, 1890, p. 124 «i 


Faptele, faptele, nu oala cu laptele 
(Din popor) 


„Ei, Parfene, fă ce-i face!... mulge vacile mai iute 

Şi în deal de te repede, la Domete vezi te du-te; 

Că dă, ştii, sfintele Paşte cad la douăzeci şi şapte 

Şi bătrânul colo-n munte n-are nici un strop de lapte. 
Carne ştiu că nu mănâncă, da-i păcat, Domnu-l ferească, 
La o zi aşa de mare nici deloc să se-ndulcească”. 

Așa stareţul Ghenadi, Vineri, săptămâna mare, 

Către fratele Parfene, cuvântând îi da-ndemnare. 

Un ceșcuţ după aceea, Parfene c-o oală-n mână, 
Fluierând încet și-alene prin pădurea cea bătrână, 
Ajunge la sihăstria ce-i săpată dintr-o stâncă, 

Și bătrânului sihastru cu-o metanie adâncă, 

Îi dădu oala cu lapte, spunându-i că prea cinstitul 
Din mila sfinţiei sale şi dragoste către sfântul 

O uicicuţă cu lapte pentru Paști i-a hărăzit, 

Dar să-i ducă-napoi vasul încă l-a chezeșluit; 

Că dă, târgul e departe, trebuie mult ca să întindă 

Și fär’ vas o ţâr' de lapte, unde pui ca să se prindă?! 
Bătrânul stătea pe gânduri, oale n-avea la-ndemână, 
Să rămână fără lapte încă nu putea să-i vină. 


“Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Moţilar 229 
zl ut die olane dă st n ti E a Add bt ANEI a 


Ce să facă? Cum s-o dreagă? Mai gândi... rugă profund 
Şi apoi cu Doamne-ajută bău oala până-n fund. 
Cum văzu așa Parfene, lasă oală, lasă toate 
Și la stareţ într-un suflet el aleargă cât se poate. 
Cum ajunge-ncepe a-i spune: Mare poznă c-a văzut, 
Că părintele Domete laptele-n post l-a băut. 
- Eşti nebun? Doamne. mă iartă. ce nelegiuire mare! 
De-o fi așa, fă de-l cheamă, ca să-și deie îndreptare! 
Şi se frământa Ghenadi, pân' bătrânul să s-arate, 
De cutremura cerdacul sub ciubotele lui late. 

„In sfârșit sihastrul vine, tremurând de bătrâneţe; 
De departe să închină prea curatei sfinte feţe. 
Starețul nici una, două, răstit strigă: — Ce păcat! 
Blestemai să fii de Domnul și de sfatul cel ceresc! 
Ce-ai făcut? Dă-ţi seama-ndată, ori pe veci te-afurisesc! 
- Înălţate prea cinstite, rău de-am făcut, rău să-mi fie, 
Da-mi-voi seamă feţei tale, poimâini după liturghie! 
Şi cum zice 
Se şi duce. 
lac’ şi Paştele sosite!... Liturghia s-a sfârșit, 
Sfânta nafură s-o ieie cu toţii s-au grămădit, 
Căci acum este ce este, cari de cari s-ajung-acasă 
Să-şi răzbune pe fasole cu friptura de pe masă. 
Prin norod, bătrân Domete, cuvios, cu barba lungă, 
Se tot zbate, se îndeasă, pân’ la stareţ să ajungă; 
Cum ajunge se închină, apoi stând cu el de faţă, 
Trei femei, ce-atunci venise, înroșind cu pruncii-n braţă, 
Le arată și cum sfântul schimba feţe după fețe, 
Frământând în colţul gurii înălbitele-i musteţe:. * » 
El cu-ncetul îi șoptește: — Pe alţi să nu pui la cale, 

„ Ci pe pruncii işti micuţi, că-s rodul sfinţiei tale; 
lar de toate celelalte, ne-om da seama către cer, 
Unde toţi fără cruţare tot te-nireabă şi îţi cer: 

- „Faptele, faptele, 
Nu oala cu laptele”. 


LI. Onu 
„Amicul poporului” 1892 


230 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din fara Moților 


Cântece poporale 


L. 
De când trecui dealu-ncoace, 
Voie bună nu-mi pot face. 
Dacă nu-s cu cine-mi place! 


IV. 
Tu. maică. te-ai lăudat 
Că ţii zile pentru mine. 
Să mă dai in sat cu tine! 


Maică, zile nu ţinuși 
H. Și departe mă dăduși, 
S-a dus badea, nu mai vine, Peste-un deal cu spinii verzi, 
Dorul lui mă pune bine, Maică, să nu mă mai vezi, 
S-a dus badea, m-a lăsat, Peste-un deal cu spinii rari, 
Dorul lui mă pune-n pat. Maică, să nu mă mai ai. 


II, V. 
Uită, bade,-n ochii mei, Bădiţa s-a dus la munte 
De vezi, poţi trăi cu ei? Să cosească flori mărunte, 
Uită-te, bădiţă, bine, Să cosească floricele, 
De vezi poți trăi cu mine? Rupe-i-sar coasa-n ele, 
De-i vedea că nu-i trăi, Să vie-n brațele mele! 
Lasă-mă, că n-oi pieri. „Amicul poporului” 1893 


Li 
Descântec de mărit! 


Fata căreia i se descântă de mărit se dezbracă zicând: „Ajută-mi, 
Doamne, Marie Maică Sfântă!” şi merge cu vrăjitoarea la vale ori 
- pârâu, ducând cu sine: o secere, o lopată, o rudă şi ojogul. Pe lângă 
fata şi vrăjitoare mai trebuie o femeie care le însoţeşte și le dă mână 
de ajutor. Ajungând la vale aruncă în apă lopata. ruda şi ojogul, 
ținând de ele ca să nu le mâie apa femeia ce le însoțește, până când 
fata trece de trei ori peste ele înainte şi-napoi. Fata zice sărind: „Sai 
fată după lopată, sai noroc după olog!”, punându-le după aceea la 
marginea apei. 


- LMäritat. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 231 


> Apoi descântătoarea întoarce fata spre răsărit şi plecându-i capul îi 
"trage părul despletit spre față, iar fata ia prin părul său apă din vale de 
+: nouă ori într-un vas adus anume spre astă treabă, dar fär’ să zică vreun 
“ cuvânt. După ce s-a luat apă de nouă ori, vrăjitoarea face semn că e 
„ destul, ia vasul şi incepe a descânta în apa aceea zicând: 
„Ajută-mi, Doamne. Marie Maica Sfântă, 

Că eu nu iau apa aceasta pentru alta 

Din apa lui lordan, 

Ci o iau pentru „data” 

Fetișoarei mândre N (numele fetei), 

Ca băiat să-i vie. 

Dincăâtrău i-a fi partea şi norocul, 

Că N în apa lui lordan s-a botezat, 

Cu apa lui Iordan s-a încreştinat, 

Cu astă apă să se curățească; 

De toate împiedicările, 

De toate legăturile, 

De toate făcăturile, 

Fie prin guri rele 

De bărbat ori muiere”. | 
O iau să-i vină calea „datului” cum vine apa aceasta urlătoarel şi să 
nu poată sta nimeni în calea „datului” ei, cum nu poate sta în calea apei 
ui Iordan. 
Apoi se înțoarce încătrău urlă (curge) apa şi seceră în apă de trei ori 


„Doamne, Tu ajută-mi, Marie Maică Sfântă, 
Că nu tai apa, 
Ci tai legăturile 
Și împiedicăturile, 
Ce se fac „datului” N, 
Tai limbile gurilor rele: 
A tată-său, 

su A mumă-sa, 
A frate-său, 
A sofii“sa, 


"1. Curgătoare. Red. 
A neamurilor, 


232 Grigore Sima al lui lan * Scrieri alese din Jara Moților i a 


A sătenilor, - 
Si a tuturor celor ce vor grăi de rău impotriva „datului” N. . 

Urmează vrăjitoarea mai departe tăind cu secerea: 

i „Să n-aibă N (feciorul) stare, 
Nici alinare, 
Nici somn, 
Nici pace, 
Nici a lucra, 
Nici a mânca, 
Nici a dormi, 
Până N n-a veni!”. 

După acestea se-ntorc în casă toate trei, fata se-mbracă şi, luând un; 
cuţit. o furculiță,.o sulă, o lingură, se duce fata cu descântătoarea într-o 
grădină cu pruni. Sosite aci fata prinde prunul și-l scutură cât poate ea 
de tare, zicând: 

„Ajută-mi, Doamne, Marie Maică Sfântă, - 
Că nu leagăn prunul acesta, 
Ci leagăn data mea”. 

Apoi încep vrăjitoarea: 

„De-o fi peste ţară 

Să vine pe seară, 

De-a fi peste munte 
„ Pun-i chica punte, 

De-a fi în poată, 

Vină pe lopată, 

De-a fi în târg, 

Vină pe dârg, 

De-a fi în pod, 

Vină pe ojog”. 

După aceasta mai scutură fata de trei ori de prun, dar de aşa, ca să 
se mişte din rădăcină. Apoi împunge vrăjitoarea prunul cu cuțitul, cu 
furculița, cu sula, dar tot cu câte două deodată, zicând: 

„Ajută-mi, Doamne, Marie Maică Sfântă, 
Că nu împung prunul, 

Ci împung inima „lui”, 

Ca să nu aibă stare 

Şi nici alinare, 

Nici în casă, nici în șură, 


Pe 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 233 


Pân' n-a da la N gură. 
Până cu N s-a-ntâlni. 
Cu ea va mânca 

Și pe N va lua”. 


Sfârșind acestea, vrăjitoarea rupe din prun o mlădiţă, zicând: „Bună 
seara. prunule!”. Tot astfel purcede la trei pruni după olaltă — rupând 
din fiecare câte o mlădiţă. La al treilea prun se înfâşoară trunchiul pe 
dedesubt cu perituri (câlți) pe care-i aprinde zicând: 


și 


Ps 


„Ajută-mi, Doamne, Marie Maică Sfântă. 
Că nu aprind periturile aceste, 

Ci aprind inima feciorului, 

De care i-a fi parte N (numele fetei). 

De va fi fecior 

Să vină tărişor, 

De-a fi văduv sărac, 

Vină mai după plac, 

Precum Domnul ni l-a dat”. 


| Şi, până când periturile ard, vrăjitoarea le împunge cu cuțitul și sula, 
„cu sula şi furculiţa, cu furculiţa şi cuțitul — zicând: 


„Precum ard periturile acestea, 
Aşa să ardă inima lui” 


„Nu împung periturile, 

Ci inima lui, limba, capul 

Şi toată mădularele dinlontru 
Și toate cele din afară a lui”. 


După acestea merg acasă cu cele trei mlădiţe. Aci pun ciucortul (oală 
„ părăsită) cu apă şi una la foc să fiarbă, însă astupate cu pământ, ca să nu 
răsufle. În timpul acesta vrăjitoarea are în mână ovăz, din care aruncă în 
foc câteva fire pe rând, după cum poartă câte-o mlădiță de prun prin 


jăratic, zicând: 


Sa re 


„Ajută-mi, Doamne, Marie Maică Sfântă, 
Că nu tip (arunc) ovăzul în foc să ardă, 
Ci-l ţip ca să ardă tot trupul lui N. 
Până nu va veni la fetişoara N 

“Si nu fierb ciucortul, ci fierb „datul” ei, 
Aşa să sară precum sare ovăzul, 
Așa să piară cum pier nuielele de-foc, 


i îi i 
234 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor 


Nu aibă loc de alinare 
Şi nici pace, nici stare, 
Până nu va lua de soție 
Pe mândra fată N”. 

Nuielele nu trebuie arse de tot. că moare feciorul. Ciucortul fierbând 
spune numele feciorului, nu-l înțelege însă decât vrăjitoarea singură. În 
timpul acesta fata e in cea mai mare neliniște. temându-se că nu va fi cel 
dorit de ea. ci vreun văduv. 

Oala, după ce a fiert. se pune la o parte. Se ia apoi un blid cu apă în 
care se pun mârgelele de la gât ale fetei. o bucată de pâine, sare. 
mlădiţele de prun cruciș cu furculita, cuțitul, furculița. lingura. Cu toate 
acestea ies afară, unde se culcă cocoşul, câtre care zice: 

„Sara bună. cocoşșule, 
Cocoşul cocoşilor!”. 

Cocoșul (vrăjitoarea răspunde în locul lui): 
„Noroc bun, mândrelor!”. 

Vrăjitoarea: 

„Tu ştii dori dorilor, 
Miezul nopților, 
Cântarea cocoşilor, 
Ştii şi data fetei N, 

l-o adă de unde va fi 
Pusă și dusă, 

l-o adă pe mâine seară” 

Rostind acestea, face cu toate sculele - tot cu două deodată — cruci 
în apa din blid şi iar zice: 

„Că de nu li-i aduce, 

Cu frucuţa te-oi împunge, 

Cu cuțitul te-oi tăia, 

Cu sare te-oi săra, 

Cu lingura te-oi aduna, 

Cu pâine te-oi mânca, 

Auzi, cocoșul cocoşilor?” — „Aud! 

Dimineaţa se duce iar la cocoș şi-l întreabă: „Făcut-ai?” — „Făcut!”. 

Așa să fie, că: 

„De nu li-i aduce, 
Cu furcuța te-oi împunge, 
Cu cuțitul te-oi tăia, 


IP, 


. Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 235 


Cu sare te voi săra, 

Cu lingura te-oi aduna, 

Cu pâine te voi mânca”. 
Astfel se face până în trei seri, şi anume numai în aceste trei zile ale 
- săptămânii: marţi, joi şi sâmbătă. În a treia seară feciorul trebuie să 
” sosească, altcum n-are stare. Sculele se aruncă pe apă rostind aceste 
cuvinte: l 

„Arunc sculele pe apă. 

Răul să fugă din casă, 

Şapte zile-n săptămână 

Opt peţitori la zi să vină!”. 
Fata se spală pe sân cu rachiu, pe care-l dă să-l bea drăguţul ei, care 
"moare, de n-o ia. — Așa crede poporul. i 
Grigore Sima al lui lon 


Doine şi hore 


L. i i IV. 
Frunză lată stă pe baltă, Cea cu ochii mici şi trași 
“Bine mi-a fost mie-odată, S-o săruţi, să n-o mai lași, 
Dar s-a-ntors frunza pe tău Cea cu ochii mieruţi 
|. Şi-a trecut binele meu. ` Tot în gură s-o săruţi! 
A E V. 
` Luceafăr de miazănoapte, De n-ar fi ochi şi sprâncene, 
+ Spune mândrei sănătate; N-ar mai fi păcate grele, 
“:Luceafăr de către ziuă, Ci ar fi mai uşurele, 
= Spune mândrei voie bună! Ne-am putea juca cu ele., 
M. VI. 
=< Țucu-ți gura, om frumos, Doamne-ajută 
< Drag ai fost la neamul nost, Cui: sărută 
“Nici acum nu eşti urât, Şi primeşte- 
Numai te-ai cară. sumeţit. Cui iubeşte! 


„Amicul poporului” 1897 


236 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Motilor y 


POLITICĂ, OAMENI ŞI LOCURI 


Un document istoric 


Din „Memorialul” d-lui [. St. Șuluţiu e cunoscut sfârșitul tragic al lui 
loan Dragoș. comisar trimis de Kosuth la moţii Iancului spre a lor; 
îndreptare, precum însuși zice în documentul pe care il publicăm mai: 
jos. 3 
Dragoș a fost sfâşiat la Abrud tocmai de aceia pentru care aveai: 
misiunea să-i îndrepteze. d 

Cum înţelege el îndreptarea se vede din documentul ce urmează: 7 


Poporului român din Abrud şi din împrejurul acesta! 


În numele ţării noastre ungare cu cuvântul prezidentului Lodovic ` 
Kosuth v-am spus că întru mărturisirea păcii şi supunerii şi credinţei către : 
țară şi ocârmuirii, să depuneţi armele, căci toate ce ziseră se vor împlini 
şi fără arele” voastre; şi totuși s-au aflat oameni care pe la șanțul din Buce 
şi Mihăileni, cu mână armată făceau loagăre; deci cătanele ţării au ieşi 
din Zdrapţi”” şi au pornit în aceleași locuri; iar fiindcă oamenii strigară 
pace şi se păfugară, iar alţii spuseră că în Abrud și în Câmpeni au strigat“ 
poporul pace, cătanele întru aceeaşi nădejde, că toţi veţi depune armele 
jos, s-au cărat la Abrud și au intrat, fiind primiţi cu bucurie de popor. 
Aici dată este cel mai mare pace şi cruţare, nimeni nu se vatămă, însă 
arma trebuie să o dea la sediul orașului, deci toți armaţii săteni băgaţi în 
seamă bine, că de se va întemeia ţara, de veţi aduce armele înainte și 
veți fi liniștiți nimic stricare nu veţi avea, şi deschizându-se calea în toate 
părțile veţi putea merge spre căutarea traiului; pentru aceasta dară săteni 
bărbaţi grăbiţi datoria voastră a o împlini şi apoi a vă căuta de treburile 
casei voastre — căci aşa veți fi fericiţi; iar de veţi asculta de amăgitori 
nebuni, și vă veţi împotrivi, şi prin aceasta şi la cei nevinovaţi veţi pricinui 
pacoste, apoi veți fi urâţi şi pedepsiţi şi de Dumnezeu şi de ţară. 

Dat în Abrud 25 april (7 mai) 1849 

loan Dragoş m. p. 
spre a voastră îndreptare trimis ablegat dietal 


* Armele, eroare de pană. 
** Comune situate în trecătoarea ce duce din părţile ungurene la Abrud. Raport. 


Grigore Sima al lui ton ° Scrieri alese din Jara Motilor 237 


Originalul rău păstrat al acestui document se află în posesiunea 
subscrisului. El e scris pe o jumătate coală de hârtie, cu caractere chirilice. 
Subscrierea e a lui Dragoş însuși, iar textul e scris de altă mână. Singura 


«z, deosebire între transcrierea de mai sus şi original e că pe oa l-am reprodus 


$ cuo, colg am păstrat până și erorile de pană şi pe cele ortografice. 
G. Sima al lui lon 
Revista „ Transilvania” 1890, Sibiu, redactor I. Popescu, anul al XXI-lea 


Moștenitorul Tronului Român 
şi soția Sa 


Reproducem pentru onorabilii noştri 
cititori portretele tinerei perechi princiare 
române, care vor avea a moşteni tronul 
în urma actualului rege Carol 1. 

Principele FERDINAND DE ROMÂNIA 
(foto) este nepot de frate al regelui Româ- 
niei, Carol I, e al doilea fecior al principelui 
Leopold de Hohenzollern. S-a născut în 
12/24 august 1865. Inceputul educaţiei l-a 
făcut la casa părintească, gimnaziul l-a 
absolvit în Dusseldorf, unde a depus şi 
bacalaureatul (examenul de maturitate). 
Academia de război a absolvit-o în Kassel. 
Examenul de ofiţer l-a făcut în Berlin cu 
rezultat strălucit. Practica militară şi-o are 
de la I Regiment de gardă, la care a fost denumit î încă în 1885 ca 
secondlieutenant à la suite din partea împăratului german “Wilhelm 1. 

A ascultat studiile universitare în Tubinga și Lipsca. În tot decursul 
educaţiei sale, care — precum se vede, este tare solidă — mereu s-a avut 
în vedere viitoarea sa chemare de conducător al destinului regatului 
ramân. 

Alături cu ştiinţele generale s-a ocupat deosebit cu studiul limbii şi 
literaturii româti“cu istoria românilor şi legilor viitoarei sale patrii. Spre 
acest sfârșit i s-a trimis anume la Berlin un profesor universitar din 
Bucureşti. 


T 
238 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din fara Moților 


Alteța Sa Regală, Principele Ferdinand de România locuiește de mai 
mulți ani în ţară. 

La 29 decembrie 1892 s-a cununat cu gingașa 
prințesă Maria de Edinburgh, fiica cea mai mare 
al principelui Alfred Ernst Albert, duce de 
Edinburgh, duce de Saxonia etc., mamă-sa: 

Maria, ducesă Maria Alexandrovna, mare 
ducesă de Rusia, ducesă de Edinburgh etc. 
Maria (foto). acum principesă de România, 
s-a nâscut la 29 octombrie 1875, e 
nepoată a reginei Victoria din Anglia, 
fiind fiica feciorului acesteia, e nepoată a 
"4 țarului Alexandru HI, mama principesei 
E fiind soră cu ţarul tuturor rușilor, e. 
: verișoară primară cu împăratul Germaniei, 
it ari mătuşă-sa -— sora tată-său — fiind mamă la 
Wilhelm II. Afară de aceste mai înrudită aproape 
cu toate Casele domnitoare din Europa. 
Cine s-ar fi cugetat în urmă cu 20 de ani că la a. 1890 Regatul 
României va fi atât de tare, de respectat şi menit spre aşa frumos viitor, 
că Moştenitorul Coroanei române va avea primire la cele dintâi case 
domnitoare din lume?! 
Căsătoria aceasta şi are ea mare însemnătate pentru viitorul țării. 
Tânăra pereche se bucură de cele măi mari simpatii în țară: ea fiind : 
nu numai drăgălașă, dar şi foarte cultă. El a ştiut să-și câștige simpatiile 
naţiunii române şi ale oştirii prin seriozitatea şi amabilitatea sa 
binevoitoare, precum şi prin noblețea sentimentelor sale. Cei care îl 
cunosc mai de aproape ştiu că principele are un caracter ferm, cunoştinţe 
solide şi voinţă serioasă. 


"gag, 


Slova 
„Amicul poporului” 1894 
Grigpre Sima al lui lon 


George Bariț! 
(Portretul său în fruntea Caiendarului) 


Biografia neuitatului nostru luptător pentru emanciparea şi progresul 
mult încercatului nostru popor s-a publicat în „Amicul poporului” de pe 


"Grigore Sima al lui lon ° Serieri alese diñ Tara Moților 239 


: a. 1886 — însoțită atunci de un portret ce 
“ne înfățişa pe George Bariț aşa cum era la 
"acea epocă a vieții sale. Având la îndemână 
“un portret făcut după ultima fotografie. ne 
“grăbim a-l prezenta on. cititori în fruntea 
“calendarului nostru, însoțit, de astă dată, 
“numai de câteva notițe biografice. 
George Barit s-a născut în satul Jucul de 
"Sus, comitatul Clujului, la 12/24 mai 1812. 
Tatăl său, loan Pop, a fost preot gr.-cat. 
“acolo. Cu numele de Bariț l-a dăruit 
t profesorii unguri de la gimnaziul din Cluj, 
care deja pe atunci nizuiau a schimba 
“ numele românești, atât de frumos sunătoare, cu nume maghiare. 
Studiile şi le-a făcut la casa părintească, la Trăscău, la Blaj şi le-a absolvit 
la Cluj, fiind pretutindenea fruntaș între studenţi. De la Cluj s-a reîntors 
- la Blaj unde, absolvind Teologia, a fost numit profesor de gimnaziu. 
La a. 1836 Bariț, alături cu T. Cipariu, a cercetat Bucureștii, de unde 
n-a mers mai mult la Blaj, ci la Braşov, fiind chemat de mai-nainte pentru 
a organiza școlile românești de acolo. Înmulţindu-se elevii, la 1838 a mers 
la Brașov şi Andrei Mureșanu. 


1. Faţă de memoria marelui și neuitatului nostru bărbat ne simţim obligați a 
atrage atenţia tuturor românilor de inimă asupra următoarelor sale publicaţii, 
dintre care mai ales „Istoria Transilvaniei” n-ar trebui să lipsească de pe masa 
nici unui român știutor de carte: Părţile alese din „Istoria Transilvaniei” pe 
două sute de ani din urmă de George Barițiu, fost preşedinte al Academiei 
Române din Bucureşti. Opul întreg, 3 vol. mari cu 176 documente: broşurat 
fl. 10. legat fl. 11.50 cr. Volumele singurative: broş/l fl. 4.20, H ft. 4, HI. îl. 
2.80, leg. I. fl. 4. 70, II. fl. 4,50, III. fl. 3, 30. - Dicţionariu unguresc-omânesc, 
compus de George Barițiu. Brașov 1869. 80 mare, 640 pag. broș. 2.50, leg. 
3. - Două drame familiare, lectură pentru tinerimea de secsul femeiesc. 
(Ultima lucrare literară a lui G. Barițiu.) - 15, - Două raporturi de prefecţi de 
legiuni românesci din anii 1848/9 de G. Barițiu. - 15. 
Cemunicăm că aceste cărți se vor vinde cu preţurile. de mai sus numai prin 
Librăria Ŵ, Krafft i în Sibiu. 
q wa? 

Spirit cu vederi clare, adânc cunoscător al condițiilor de progres, în 
ianuarie 1838 dă la lumină „Foaia pentru minte, inimă și literatură”, iar 


249 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 


după sosirea concesiunii. începând cu Martie acelaşi an, scoate ziarul =- 
politic „Gazeta Transilvaniei”, ce se continuă şi azi. 

De aci vedem pe Bariț totdeauna în frunte, de câte ori numai a fost 
vorba de a face ceva pentru uşurarea sorții sărmanului nostru popor, “' 
Câte persecuții, câte neajunsuri și dureri a suferit el, luptând pentru popor: 
până la vârsta de 81 de ani, faţa sa venerabilă ne-o arată. A fost `- 
preşedinte al Partidului Naţional Român, preşedinte la Academia Română - 
şi la Asociaţiunea transilvană, membru la o mulțime de corporații, autor ` 
de valoare, inimă mare și suflet nobil de român, a murit sărac jelit de - 
intreg neamul românesc la 2 mai 1893. l 


„Amicul poporului” 1894, pg. 63-64 : 


Alexandru Lahovari 


Bărbatul al cărui portret îl prezentăm aci on. noştri 
Cititori conduce azi treburile din afară ale 
tânărului, dar vigurosului şi mult respectatului 
regat al fraţilor noștri de peste Carpaţi. 

România a făcut în timp scurt progrese 
uimitoare, așa că numele de român este azi 
lăudat și cinstit de toate popoarele, iar 
neamul românesc e socotit drept cel mai 
deștept şi mai cu viitor în partea răsăriteană 
a Europei. 

România are o clasă cultă respectabilă, între 
care mulţi bărbaţi de renume european, are un 
corp de oameni politici, bărbaţi de stat care ar 
putea să conducă afacerile oricărei împărăţii. 

Şi aceasta este mult, foarte mult, dacă ne dăm 
seama că de scurt este timpul în care s-a făcut acest mare progres. 

Nu mai departe decât pe la 1853 România — pe atunci Muntenia şi 
Moldova - este călcată de oştirile ruseşti. les Ruşii, dar intră Turcii, iar 
acestora le urmează armiile austriace. 

Şi austriecii nici că vor să se mai iasă de bunăvoie, făr' numai după ` 
ce Franţa îi ameninţă cu război. 

Principatele erau de pradă şi de jaf la străini. 


„Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Motilor 241 


La 1859 ianuarie 9 și 24 se face întâiul pas spre unirea țărilor surori, 
alegându-se ca domn al ambelor principate Alexandru loan Cuza. 

In 11 decembrie 1861 Cuza proclamă Unirea pentru vecie a 
Principatelor. La 24 ianuarie 1862, camerele unite în București 
sancţionează unirea. 

Pe timpul acela a patra parte din pământul ţării era în mâini străine, 
in mâinile călugărilor greci, ca averi a mănăstirilor zise închinate. 

În 1863 Vodă Cuza cuprinde pe seama statului aceste averi. având 
de ajutor pe marele român C. Negri. 

Tot in 1863 se înființează claca, dijma și se improprietăresc ţăranii, se 
înființează Universitatea din București. 

În 1866 Cuza este detronat, iar în locul lui se alege domn ereditar 
principele Carol I din familia Hohenzolerm-Sigmaringen. 

În acelaşi an se înființează garda naţională, milițiile țării, Academia. 

De aci înainte progresul ce-l fac românii este și mai uimitor. 

În 1868 se bate monedă română cu efigia domnului se deschid căi 
ferate în toate direcţiile, se înființează tot felul de școli. 

În 4 aprilie 1877 se subscrie convenţia cu Rusia pentru a înlesni 
trecerea şi aprovizionarea armatelor sale penta începerea celui de-al 9-lea . 
război cu Turcia. | 

La 10 Mai acelaşi an Careia și Senatul României, fiind în fruntea 
țării marii patrioți.și bărbaţi de stat: I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu şi 
C.A. Rosetti, declară România de independentă şi curând după aceea 
armata română trece Dunărea şi luptă cu rară vitejie — alăturea cu Rușii 
— pentru înfrângerea armiilor turceşti. La Plevna, Griviţa, Palanca, 
Smârdan etc. tânăra armată română a stors admiraţia întregii Europe, a 
dovedit că Românul în veci n-are să piară. 

In 14 noiembrie 1878 se ia în posesie Dobrogea. | 

La a. 1881 martie 14 reprezentanța naţională proclamă-România de 
regat și pe Carol-Vodă de întâiul rege al ei. 

De atunci şi până în ziua de azi, România a mers și merge cu: pași 
uriași înainte pe calea progresului, dovedind lumii că poporul român, 
atât ca număr, cât şi ca element de ordine şi progres — e cel dintâi între 
pepoarele din Orientul Europei. 

Precum am 2 zis deja, unul dintre fruntașii bărbaţi politici ce stau în 
fruntea regatuliăi” român este Alexandru Lahovari, ministru de externe, 
unul dintre cei mai cu influență membru al cabinetului Catargiu. 


4 R 


242 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese.din Jara. Meotilor 


Alexandru Lahovari s-a născut la 16 august 1841 în București, unde 
tatăl său, N. Lahovari, a fost mai mult timp director la Ministerul de 
Interne. 

Familia Lahovari se trage din Vâlcea, în România mică. unde bunicul 
actualului ministru a fost caimacam (guvernator), moșul său deputat la 
1831, iar tatăl său senator şi apoi director în minister. 

A. Lahovari are creştere franceză, studiile şi le-a făcut în Paris cu cel 
mai strălucit succes, unde la 1865 a primit și diploma de doctor in drept. 

A început-o de tânăr cu politica. 1867 l-a găsit deja luat în vârtejul 
luptei. A fost ministru în foarte multe rânduri, sub Manolache Costache 
şi sub Lascăr Catargiu. El este privit drept cel mai bun orator al Partidului 
Conservator şi unul din cei mai talentaţi și mai elocvenţi avocaţi ai baroului 
din Bucureşti. 

A. Lahovari are să fie succesorul politic al lui Lascăr Catargiu în șefia 
Partidului Conservator, 

Alexandru mai are încă doi fraţi: lacob Lahovari, general, ministru 
de război, născut la 1848, şi loan Lahovari, deputat. a 

| „Amicul poporului” 1894, pag. 68 


Regele României Carol | 


A luat parte activă la Războiul de 
Independenţă 1877/8, purtat cu Ruşii 
contra Tuicilor pe câmpiile bulgare, în 
calitate de comandant suprem al oștirilor 
aliate româno-ruse; dovedind că este un 
strategic de primul rang, El a suferit toate 
neajunsurile războiului alături de bravii săi 
„ ostași. 

Cu această ocazie adeseori și-a- expus 
viaţa. 5 za 

Ilustraţia noastră ni-l înfăţişează privind 
serios la terenul ce-i stă înainte și făcându-și 
planul așezării trupelor sale ca Turcul să fie 
zdrobit.. 


„Amicul poporului” 1894 


-Grigore Sima al lui lon * Ser/er/ alese din Tara Motilor 243 


Statuia lui Mihai Vodă Viteazul în București 


În „Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul”, 
lucrarea de căpetenie a emitentului și drept cuvânt a 
deplânsului istoric al nostru Nicolae Bălcescu, 
"în care el cu pana de adevărat maestru, cu 
“pătrunderea de istoric consumat și cu entuziasmul 
” inimii nobile, încălzite de focul sacru al adevăratei 
iubiri de neam și de țară, ne pune înaintea 
„ochilor icoana uneia din cele mai glorioase 
epoci din viaţa poporului român, iată cum în 
frumoase cuvinte ni se zugrăvește în Cartea 
|. Libertatea naţională (1593 până în Aprilie 
1595) însemnătatea lui Mihai și a epocii 
create prin el: „Deschid sfânta carte unde se 
află înscrisă gloria României, ca să pun 
dinaintea ochilor fiilor ei câteva pagini din 
viaţa eroică a părinţilor lor. Voi arăta acele lupte uriașe pentru libertate 
şi unitate naţională, cu care românii, sub povajţa celui mai vestit şi mai 
"mare din voievozii lor, încheiară veacul al XXVI-lea. Povestirea mea va 
„cuprinde numai opt ani, 1593-1601, dară anii din istoria românilor cei 
- mai avuţi în fapte vitejeşti, în exemple minunate:de jerifire către patrie. 
: Timpuri de aducere aminte glorioasă! timpuri de credinţă și de jertfire! 
` când părinţii noştri, credincioși sublimi, îngenunchiau pe câmpul bătăliilor, 
„ cerând de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cununa martirilor 
şi, astfel îmbărbătaţi, ei năvăleau unul împotriva a zece prin mijlocul 
vrăjmaşilor, şi Dumnezeu le da biruinţă, căci el e sprijinul pricinilor drepte, 
căci el a lăsat libertatea pentru popoare şi cei ce se luptă pentru libertate 
se luptă pentru Dumnezeu”. Tar un alt scriitor, tot atât de:eminent, A. 
_. Odobescu, în frumoasa sa conferință „Ateneul Român şi clădirile antice 
„cu dom circular” zice despre eroul nostru „că de la Călugăreni și Mirăslău 
“î] vedem ajuns, prin nemaipomenita sa îndrăzneală, să atragă şi să 
i cuprindă în viteaza-i stângăcie tot ce e neam de român dincoace şi dincolo 
-de Carpaţi. lată-l, iată, pe Mihai al nostru Viteazul că apucă cu viaţă ajunul 
acelei zile măreţe,ân„care el s-ar fi inveterat lumii ca rege al întregii Dacii 
"române, pentru că el, deşi pe o clipă numai, a adunat patria română 
laolaltă din slăbănogita ei risipire, a strâns-o în snop cu apriga-i secure, 
-a apucat-o vârtos în braţe şi a ridicat-o drept în picioare”. 


244 Grigore Sima al lui lon + Sorieri alese din Țara Moților . ! 


i 


Faptele vitejeşti săvârşite de Mihai Vodă au rămas adânc săpate în. 
amintirea poporului român, şi chiar dacă nu i-ar fi cântat mărirea poeții: 
iubiţi ai noștri Bolintineanu şi Alecsandri, totuși el ar fi alături cu Ştefan ` 
Vodă, cel mai popular dintre eroii istoriei noastre naționale. s 

Cu drept cuvânt dar Românii, moștenitori ai drepturilor pentru păstra: 
rea cărora părinţii lor au luptat atâta în veacurile trecute, îndată ce au: 
început a răsufla mai liber, îndată ce au văzut Muntenia şi Moldavia unite 
în singur principat: România, și-au adus aminte de acela dintre marii lor. 
voievozi care mai întâi a ţintit la unirea lor. şi astfel monumentul ridicat. 
în Bucureşti în amintirea lui Mihai Vodă Viteazul a și fost unul dintre cele: 
dintâi monumente cu care ei şi-au impodobit capitala. Modelată de, 
sculptorul francez Carrier-Belleuse,. statuia turnată în bronz ne înfățișează. 
pe Mihai călare pe un cal aprig, în cap cu căciulă și suguciu, în stânga, 
ridicată cu securea de război. Postamentul, împodobit cu mările princi- 
patelor unite, arată prin inscripţii luptele care au ilustrat atât de mult. 
numele viteazului domn. lar în dreapta și în stânga s-au așezat, în urma; 
războiului din 1877/78 două tunuri din cele luate de la turci. D. 

Proporțiile monumentului, care e așezat pe piața din fața Universităţii 
nu sunt însă în deplin acord cu cele ale edificiilor dimprejur, de ace 
probabil că statuia se va muta în curtea arsenalului, pentru a face lọ 
alteia, mai potrivite în dimensiuni cu capitala regatului român. 

„Amicul poporului” 1894, pag. 73-75: 


Avram lancu 


Pe ce trece zi, tot mai apare în ochii noștri . 
ai Românilor figura măreaţă a lui Avram, 
lancu, eroul moţilor în anii 1848/9. Oameni 
ca lancu n-am avut noi românii mulți. Ba... 
putem zice că în veacul acesta nici unul ; 
din luptătorii noștri nu se poate : asemăna 
lui. Nu pentru a se înălța pe sine; nu 
pentru foloase personale, nu pentru a. 
săvârși o crudă răzbunare, s-a pus lanci ; 

în fruntea Motilor. , 
lancul a avut un ideal mare şi sfânt,: 
idealul celor chemaţi şi aleși de a fi apostoli: 
„+ În viața popoarelor. Ela vrut și a luptat pentru 


Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Tara Motilor 245 


fericirea neamului său, aşa cum el o înţelegea, cu deosebire pentru a 
vedea ușurată soarta iubiților săi moți. Înţelegea el că moțţii au o mare 
misiune de îndeplinit în mijlocul poporului român de sub sceptrul 
Habsburgilor, misiune pentru care i-a crezut totdeauna capabili pe Moţi. 
Ușurându-le soarta, punându-i în situație mai favorabilă pentru a face 
progrese — lancu așează piatra cea din capul unghiului... 

El s-a socotit pe sine de o unealtă a providenţei dumnezeieşti, pentru 
a urzi firele unor stări mărețe, visate de mulți... De aceea n-a făcut el 
însuşi, zgomot în jurul numelui său, n-a căutat a figurat între eroi de 
stradă, mari de gură, mari de patimi... —, el și-a îndeplinit misiunea în 
tăcere, cu liniştea și seriozitatea bărbatului ales ce ştie că are răspundere 
și înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. 

El pentru sine nu a vrut nimic, n-a primit 
nimic. 

Viaţa şi faptele acestui moţ, descrise cu culorile cele adevărate, sunt 
o frumoasă carte de învăţătură pentru urmaşi. Mai ales în zilele noastre, 
când am ajuns în zodia vorbelor late şi a frazelor goale... | 

Portretul prezentat de noi, deşi ca lucrare e slab, se aseamănă foarte 
bine cu eroul nostru. Aşa a fost lancul, precum se vede aci: cu un cap 
mare, clasic, românesc, frunte ce ne arată pe omul superior, suflet mare, 


inimă caldă, caracter antic, ca la străbunii noştri... 
Grigore Sima al lui lon 


Statuia lui Radetzky în Viena 

Între conducătorii armatei austriece feldmareșalul „44 $ 
contele Radetzky ocupă un loc din cele mai alese. 
Din capul lui a ieșit planul de a trece Rinul, a da 
năvală în Franţa, a împresura şi cuprinde Parisul, 
pe la începutul acestui secol, după ce 
Napoleon cel mare răsturnase în mare 
măsură stările de mai-nainte din Europa. 
Radetzky a fost mare şi în compunerea 
planurilor de război şi în ducerea lor în 
deplinire. Generali ca el se nasc foarte rar. 
Stimat. și iubit de” ostași, căpătase numele 
de „tata Radetzky”. Mulţi din laurii ce: 
încununează azi fruntea monarhiei noastre 
sunt a se mulţumi lui „tata Radetzky”. E 


e a atii 


246 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Moţilar i 


El a murit la anul 1859, jelit de întreaga armată şi de popoarele: 
monarhiei, 

Pentru a face ca amintirea lui să rămână în chip văzut şi pentru ini 
viitoare, i s-a ridicat un monument de o rară frumuseţe, în prima capitală 
a monarhiei, în Viena, drept în faţa palatului ministrului de război 
Monumentul este o statuie ecvestră (călare) lucrată în stil mare cu multă 
artă. Ea ne înfăţişează pe Radetzky, în uniformă de mareșal. călare pe 
un roib. Pe piedestal se află scobite cu multă măiestrie. întâmplări, 
însemnate din viaţa lui, iar dinainte, pajura împărătească, vulturul cu două - 
capete, cu aripile întinse. 

Dezvăluirea staturii a fost o sărbătoare rară pentru întreaga dae şi 
pentru toate popoarele monarhiei și s-a întâmplat la 24 aprilie anţerţ, în 
prezența Maiestăţii Sale împăratului rege Francisc Iosif I, a căpeteniilor 
militare și civile, iar popor zeci de mii. Ce uriaș e acest monument se 
poate vedea și de pe ilustraţia noastră, unde omul e numai turteală pe : 
lângă ea. 


Grachus 
„micul poporului” 1895, pag. 57-58. 


Moștenitorul tronului rusesc și soția sa 


Poporul rusesc şi-a întemeiat în decurs de veacuri cea mai întinsă 
împărăție ce a existat vreodată pe fața pământului. Şi în trecut, dar mai 
ales în viitor, marele imperiu al Țarilor va avea un rol foarte important 


| Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Motilor 247 


-În desfășurarea evenimentelor nu numai pe continentul nostru, ci şi în 
Asia. pal 
“Nicăieri capul statului nu are atâta putere concentrată în mâinile sale 
„precum e cazul în Rusia. El e stăpân absolut peste moarte şi viaţă, de la 
singură voinţa lui depinde soarta a peste una sută milioane de supuși. 
Familia Țarului este numeroasă: el are trei feciori şi două fete. 
[i Moștenitorul la tron, cel mai în etate dintre ei, este țareviciul Nicolae 
: Alexandrovici, născut în 6/18 mai 1868, va să zică este de 26 de 
ani. Viitoarea ţarevnă, soția acestuia, este prințesa Alice de Hessen. 
"Portretele amândorura le prezentăm cititorilor noştri. 
E ceva curios în familia țarilor: pe când unii din ei, cum e ţarul de acu, 
sunt cu adevărat uriași, alţii sunt mici de tot și debili. Aşa e Țarul viitor. 
„Amicul poporului” 1895 


Minunile veacului 
Un pod uriaș 


„. Americanii au pasiunea de a îndeplini lucruri de care te încruceşti când 
şi numai auzi despre ele. i 

Astfel sunt câsele uriașe cu douăzeci caturi puse unele peste altele, 
casele trasportabile dintr-un loc în altul, căi ferate agățate peste vârfurile 
caselor, și alte multe lucruri ciudate cunoscute în Europa sub numirea 
de minuni americane. 


248 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Motilor =; 


În mania lor de a face toate mai altcum decât Europenii, nici vorbă, -= 

o scrântesc de multe ori. x 
O ilustrație a calendarului nostru ne arată o asemenea lucrare uriașă ` 

ale Americanilor. Vorba e de marele pod de fier ce leagă, peste un canal- 
al mării. oraşul New York cu Brooklinul. Nimănui nu i-a trecut prin mine. i 
înainte de a se construi poduri de fier, că va veni un timp când, în loc de 
„cu vapoare, piedici atât de grozave vor putea fi delăturate prin o cale = 
ferată agăţată în aer. Despre proporţiile cu totul neobişnuite ale acestui | 
pod. ne putem face o idee chiar și din ilustraţia noastră, ce, de altcura,.. 
nu ne înfăţişează decât o parte din el. 
Îndemnaţi de succesul obţinut cu podul acesta, americanii au construit i 
unul şi mai şi, peste cataractul renumit de la Niagara. Aci au sfeclit-o însă. = 
O mare furtună a dărâmat toată construcția. P 
In Europa nu există poduri de o aşa mărime. i 
După ce va fi gata, cel dintâi pod în europa are să fie cel ridicat peste - 
Dunăre, între România şi Dobrogea. Si 
„Amicul poporului” 1895. r 


O naie de război 
În timpurile vechi încă s-au întâmplat lupte pe apă. Aşa aflăm în istoria 


luptelor grecilor cu perșii, în ale romanilor cu cartaginezii, exemple de: i 
vitejie în luptele pe apă. Corăbiile sau năile de luptă însă aveau o+ 


“ Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Moților - 249 


construcţie foarte simplă. Ele erau mânate cu puterea vântului prin 
"pânzele lor puternice. Dacă însă vântul înceta, ele trebuiau ancorate până 
ce iarăşi bătea vântul în direcţia în care voiau să mâie naia. 
„__ Îndată ce s-a descoperit puterea aburului şi au inceput oamenii a o 
` folosi, lumea a început a înainta ca prin o minune. Năile perfecţionându-se 
tot mai tare, oamenii au început a întrebuința puterea aburului spre a le 
mâna în orişice direcție, chiar și în direcţia valurilor celor mai turbate. 
llustraţia aceasta ne prezintă o naie de război. şi anume un crucișător. 
El are o iuțeală de 15 mile maritime pe oră. E construit foarte solid și are 
15 metri lățime şi 80 metri lungime. Se foloseşte mai cu seamă în luptele 
pe apă, împiedicând năile dușmane şi dând ajutor năâilor celor mari, care 
se mișcă cu mai puţină iuţeală. Se foloseşte însă şi pentru transport. 
Sunt năi care cuprind în ele şi 5-10 mii de oameni. Construcţia lor e 
uriașă şi sunt mânate cu puterea aburului — ajutate însă de multe ori şi 
prin aripile de pânză, când vântul este favorabil. 
l „Amicul poporului” 1895 


Arhiducele Albrecht 

(Născut la 3 August 1817, repauzat în 6/18 Faur 1895) 
Prin moartea Arhiducelui Albrecht, întâmplată 
în 6/18 faur 1895, nu numai casa domnitoare 
şi armata au suferit o pierdere foarte 
dureroasă, ci monarhia însăşi. Cu deosebire 
poporul român din patrie are cuvinte 
puternice de a-l jeli din toată inima şi de 
a-i păstra aducerea-aminte cu multă 
pietate. Căci marele repausat a fost un 
sincer binevoitor al pâporit român, un 
adevărat părinte al ostaşilor români. El la 
toate ocaziile a scos la iveală, a lăudat 
virtuțile războinice ale poporului român, 
d credința lui neclătită către Tron şi patrie, 
E ec aaa curajul de fier şi nepăsarea cu care înfruntă 

| ax ~ moartea. 

l Când armata română, în frunte cu viteazul şi 
înțeleptul ei conducător, marele căpitan, regele Carol 
I, a trecut Dunărea și a alergat în ajutorul ruşilor bătuţi năsadă pe câmpiile 
Bulgariei de armiile turceşti — în războiul din 1877/8 —, Europa privea 


250 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Tara Motilor 
e a a ema m na n a MA Ma aere. nd 


cu neîncredere, lua în bătaie de joc amestecul românilor în trânta celor 
două mari puteri. Neuitatul arhiduce Albrecht a zis însă către un bărbat 
de stat cuvintele: „Armata română are să se poarte bine, ea are să dea .. 
de rușine pe toți bârfitorii săi —, ai să vezi! Cei din România sunt frați cu 
Românii noștri. iar aceştia sunt cei mai buni soldaţi ai monarhiei. C-o 
armată de Români mă apuc să-ţi cutreier Europa de la un capăt la altul... 
m 

Urma a dovedit că arhiducele Albrecht cunoștea foarte bine ce şi cât 
poate Românul. 

Curcanii s-au intors în ţarâ incununaţi de glorie. marele lor căpitan 
şi-a făurit coroana regală din oţelul tunurilor turceşti cucerite în focul 
mistuitor a întăriturilor de la Plevna. 

Așa au rămas de rușine toţi răuvoitorii neamului românesc și au să 
rămână încă, bun este Dumnezeu... 

Nu ne indoim câtuşi de puţin că facem o plăcere cititorilor iesti când 
le prezentăm în „Amicul poporului” portretul arhiducelui Albrecht şi 
descriem pe scurt viaţa sa plină de merite pentru tron şi patrie. 

Arhiducele Albrecht s-a născut la 3 august (n.) 1817, dându-i-se din 
botez numele Albrecht, Francisc, Rudolf. Tatăl său a fost arhiducele 
Carol, comandantul genial al oștirilor austriece care a bătut armiile lui 
Napoleon cel mare la Aspern şi Esling. 

Arhiducele Albrecht a moștenit virtuțile militare ale tatălui său. inant 
cu aceste și mai căpătând, încă de tânăr, o creştere militară dintre cele 
mai îngrijite, înaintarea sa în deosebitele drepte ale chemării militare a 
urmat foarte repede. La anul 1844 — așadar în etate numai de 27 ani — 
îl aflăm deja ajuns la rangul de comandant general al Austriei de jos, 
Austriei de sus și al Salzburgului. Şi aceasta înaintare a sa a avut a o mulţumi 
nu numai împrejurării c-a fost nepotul împăratului, ci. mai mult meritelor 
sale adevărate. 

La 1848, când cu izbucnirea revoluţiei, a demisionat din post și a intrat 
ca voluntar în armata lui Radetzky, care opera înspre Italia. Chiar la 
început, în lupta de la Santa Lucia, s-a distins prin curaj şi sânge rece, 
aşa că, în același an, a fost încredinţat cu comanda unei divizii. În anul 
următor — 1849 - a luat parte la bătăliile de la Mortora și Novara. În 
prima bătălie, tânărul arhiduce a mers în fruntea coloanelor ce au dat i 
năvală în orașul ocupat de duşmani; în a doua, prin dispoziţiile sale : 
înțelepte şi vitejia sa, șase ore a ţinut în loc pe adversarul de şase ori mai 
numeros, până când au sosit trupele ajutătoare, care au hotărât lupta în 
partea armatei noastre. Bătrâni de ai noștri, care au luptat pe timpul acela 


Grigore Sima al'lui lon * Scrieri alese din Țara Moților A 251 


sub comanda arhiducelui, în Italia, spun și azi ce minuni au săvârşit ei, 
` sub înţeleapta lui conducere. Ca semn de distingere pentru aceste două 
învingeri a primit ordinul Maria Tereza și crucea militară pentru merite. 

În 1851 a fost denumit de. comandant peste armata din Ungaria şi 
totodată guvernator civil şi militar peste întreg regatul Sfântului Ştefan. 
Nouă ani a purtat această sarcină. de care s-a despărţit decorat cu marea 
cruce a ordinului Sf. Ştefan. După aceea a fost încredinţat cu inspecția 
armatei în diferitele părţi ale Monarhiei şi cu alte misiuni, atât în patrie, 
cât şi in afară de patrie. 

După moartea bătrânului Radetzky, a venit la conducerea armatei 
ce opera în Italia (războiul cu francezii şi italienii 1859) nefericitul de Gyulai 
Ferencz. Conducerea nepractică a acestuia a fost cauza înfrângerii armatei 
austriace și pierderea Lombardiei. 

Arhiducele Albrecht n-a luat parte în acest război. El era menit a lua 
comanda armatei de la Rin, la caz că statele unite germane se decid a 
porni război în contra Franţei. 

Izbucnind războiul din 1866, între Austria şi Italia, de o parte — de 
astă dată pentru Veneţia — și între Austria şi Prusia, de altă parte, armata 
austriacă a fost împărţită în două: armata de nord îndreptată în contra 
Prusiei și armata de sud, în contra Italiei. Aceasta, fiind mai slabă decât 
Prusia, armata de sud a fost cu mult mai mică la număr decât armata de 
nord. Arhiducele Albrecht, avansat deja la rangul de mareșal comapestru 
(Feldmareschal) încă în 1863, a primit comanda armatei de sud. Mica 
armată a salutat plină de încredere pe noul comandant. 

Pentru a putea judeca după cuviință marile merite ale arhiducelui, 
câştigate în acest război, trebuie să reîmprospătăr cititorilor noștri starea 
trupelor sale. Armata italiană consta din 240000 de combatanți, 10000 
de călăreți şi 450 de tunuri. Ea înainta în trei coloane puternice în contra 
Veneţiei şi Tirolului. Arhiducele nu avea decât ceva peste 70000 ostași, 
3500 călăreţi şi 168 de tunuri! El şi-a ales ca bază a operaţiunilor sale 
un loc central, cu poziţie foarte favorabilă din punct de vedere militar, 
de aci ţinea în frâu pe adversar şi-l neliniștea de toate părţile, aşa că el 
nicicând nu era sigur din care parte are să fie atacat. La ocazii binevenite, 
arhiducele” se aruncă asupra lui cu toate forţele sale, şi anume în așa 
momente, când eelelalte coloane ale adversarului nu puteau veni în 
ajutorul coloanei atacate. Ce genial a dezlegat arhiducele Albrecht 
aceasta problemă grea ne-o dovedeşte bătălia de la Custozza (24 iunie 
1866). Aci comanda însuşi regele Victor Emanuel, care avea la 
îndemână 12000 soldaţi, 7200 călăreţi şi 282 de tunuri. Italienii au fost 


252 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din ara Moților. 


zdrobiţi în așa măsură, că mult timp n-au mai fost în stare a susține E 
lupta. Pentru această strălucită victorie, arhiducele Albrecht a fost 
decorat din partea împăratului cu marea cruce a ordinului Maria . 
Terezia. î 

Dar armata de sud n-a fost norocoasă ca să poată culege fructele =- 
strălucitelor sale învingeri. Grosul forțelor imperiului. armata de nord, z 
au fost frântă în lupta.de la Königrätz (3 iulie 1866). 

În aceste momente de cea mai mare nenorocire pentru Austria, s-ă . 
arătat arhiducele Albrecht in toată a sa mărime. Numit în 10 iulie de- 
comandant suprem peste toate trupele austriace aflătoare pe câmpul de 
război —, în 13 iulie a sosit în Viena. Prin ordin de zi plin de avânt a știut = 


să insufle duh de viaţă, încredere deplină în trupele învinse, „Pierdut 


numai acela e — zice el — care a disperat şi se predă însuşi!”. În 25 iulie - i 
avea deja adunată o armată de 200000 de combatanți, gata să intre în... 
foc, cu 800 de tunuri. Mult a contribuit împrejurarea aceasta, de prușii, 
cu ocazia încheierii păcii, n-au luat-o mai de întregul. Veneţia însă s-a 
dus, Prusia altcum nu voia să încheie pace. 

E frumoasă tradiţia păstrată în mijlocul poporului român din 
Transilvania şi Ungaria, despre războiul din 1866. | 

Soldaţii români care au luat parte la război în armata cea mică spun 
că arhiducele Albrecht, când vedea că treburile stau rău și se încurcă, 
mâna înainte regimentele românești. Altă lume, numaidecât: adversarul 
observa că are de a face cu români de viţă veche, strâmtorat de toate 
părţile mai lupta ce mai lupta, și o croiala fugă de mâncau pământul. 
Asemenea e credinţa între soldaţii noştri că armata de nord a fost învinsă 
prin trădare şi mişelie. Ei zic şi cred că pe sub mână comandantul 
Kelemen a fost înţeles cu prusacii ca să cumpănească armata noastră, să 
fie bătută. El să fi dat soldaţilor noştri patroane cu ghinde în loc de plumb, 
așa că, pe când prusacii culcau la ai noştri ca şi când ai trage cu coasa, 
de împușcăturile austriace pe prusaci nici capul nu-i durea. Asemenea 
mai crede că Prusia s-a dat de pace numai fiindcă a fost prins de veste. 
că soseşte arhiducele Albrecht cu regimentele româneşii, de care şi numai 
auzind îi apucase groaza. Ei îţi jură pe ce vrei că, de nu se grăbeau a 
pune pace, altă fărină avea să se macine la moară, o păţeau ca și italienii, 
mâncau o drăguță de bătaie. de se ducea veste și cântec pân’ mai erà- 
picior de prusac în lumea asta. Să fii cine să fii — când stai în fața soldatului 
român, ești vânturat ca pleava... mai cred ei. Şi nu e deșartă credinţa 
aceasta, dacă stă omul să se cugete bine. 


- Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 253 


Războiul cu Prusia a dovedit că puterea de apărare a monarhiei are 
trebuinţă de reorganizare din temelie. Că armata noastră este astăzi una 
dintre cele dintâi în Europa, în cea mai mare parte este a se mulțumi 
arhiducelui Albrecht, neobositelor sale îngrijiri. Aceasta lucrare uriașă a 
dus-o în deplinire în calitate de comandant al armatei, iar de la 1869 
incoace ca inspector general peste toate trupele imperiului. Miniștrii de 
război să-l asculte și să-i îndeplinească voinţa, fără doar şi poate. 

El a fost un adevărat părinte pentru soldaţi și ofițeri. Care i s-a adresat 
cu vreo rugare n-a ieșit de la el nemângâiat. 

Arhiducele Albrecht a fost unul din cei mai mari proprietari de pământ 
din imperiul întreg. Moșiile sale au o întindere de 2070 kilometri pătraţi 
- 36 mile pătrate. — Economia de câmp a purtat-o de așa, că ţinuturile 
din jur n-au avut decât să înveţe și să câștige, văzând întocmirile de model 
- cele mai bine şi mai practice — ce le-a introdus, conform ultimelor 
descoperiri ale ştiinţei. A înființat fabrici, a lucrat mine de cărbuni ş.a. 

Omul acesta mare, strict, ca militar şi serios de la natură, era foarte 
amabil şi sta de vorbă şi cu oamenii de rând, bucuros, când i se da ocazia. 
Pe soldaţii români îi lăuda româneşte, 

E de prisos a o mai spune că la domnitorul şi împăratul său sta în cea 
mai mare graţie şi a fost distins ca nimeni altul în monarhia întreagă. 
Asemenea a avut cuvânt în toate afacerile importante ale statului. 

„A fost un mare om. g 

Românii au să-i fie recunoscători, să-i păstreze numele pentru toate 
timpurile, căci el a condus regimentele românești din patrie la multe 
învingeri, a scos la iveală virtuțile militare proprii naţiunii noastre, a răsădit 
curaj şi încredere în flăcăii ajunși sub a sa comandă. Şi e bine aşa? — Da, 
sigur că e bine. 

Grigore Sima al lui lon 


$o, 


Andrei Mureșan 


„Neamul te aduce până la mal, dar nu te aruncă în apă”. 

„Sângele apă nu se face”. 

"Adică sunt legături în viaţă, sentimente mai tari decât voinţa omului. 

Nu știi cum şi,nu ştii de ce, însă ţi-e drag petecul de pământ pe care 
te-ai născut, oamenii cu care ţi-ai petrecut nevinovaţii ani ai copilăriei, 
parcă-ţi sunt fraţi de cruce, şi aruncat de soartă departe de ei şi urcat, 
poate, sus pe scările vieţii sociale — când îi întâlneşti e o dulce mângâiere 
pentru tine. Drag îţi este să revezi o rudenie pe care n-ai întâlnit-o de 


254 Grigore Sima al lui lon * Sorieri alese din Tara Moților 


t. Asemenea parcă eşti la tine acasă când 
afli între oameni ce vorbesc aceeași limbă 
su tine, au aceeași credinţă, se îmbracă în 
felul tău și au aceleași necazuri, același 
dor şi năzuinţele lor pentru viitor sunt 
ca şi ale tale. Din contră. între oameni 
de altă limbă. cu altă credinţă. cu 
vederi altele de cum sunt ale tale și cu 
aspirații altele — ești stângaci. nu te afli 
bine și de abia apuci să scapi din așa 
societate ce parcă te omoară. 
Un român mai bine se află între 
români, un englez între englezi, un rus 
ntre ruşi. Așa a fost de când e lumea şi 
a are să fie, Dumnezeu ştie până când 


Scriitorii, mai ales cei care fac versuri, 
crescând în anumit mediu, făcând parte din anumit popor, sunt stăpâniţi 
de curenţii și aspiraţiile ce domnesc în neamul lor. Ei biruie viciile, înalță 
virtuțile, ridică aspiraţiile la înalte idealuri naţionale. Ei, ca şi vestalele 
Romei, îmbărbătează, susțin focul sacru al iubirii de neam şi de moșia 
străbună, cu un cuvânt ei îndeplinesc o nobilă şi frumoasă misiune în 
mijlocul poporului din care fac parte şi în a cărui limbă scriu. 

Un poet ce ar scrie pentru români în limba chineză cu drept cuvânt 
at fi luat în bătaie de joc, oricât de înalte ar fi sentimentele pe care le 
cântă, oricât de perfectă ar fi forma în care își toarnă versurile. Asemenea 
face rău poetul ce cântă subiecte străine inimii românești, străine înţelegerii 
românului, străine felului nostru de a fi și de a vedea. 

Le-am zis aceste pentru a putea constata un lucru ce s-a discutat mult 
şi se discută încă: vorba e dacă Andrei Mureșan a fost poet în înţelesul 
adevărat al cuvântului ori n-a fost poet? 

Cei din România, aproape toţi, zic că n-a fost poet — noi ardelenii 
susţinem c-a fost un mare poet național, un adevărat profet în mijlocul 
poporului nostru, un poet ce viază și azi pretutindeni pe unde răsună 
graiul dulce românesc și va via încă pe cât timp înaltele sentimente de 
iubire de neam și de vatra străbună, patriotismul și jertfirea de sine pentru 
idealuri naţionale, pentru gloria şi fericirea acestui popor al nostru — vor 
afla răsunet în piepturile românești. 

Pe care parte este adevărul? 

- Vorbim -~ se înțelege ~ din punct de vedere naţional românesc, și 


nu cosmopolit. 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 255 


O comparaţie, un exemplu, ne va lămuri pe deplin. 

Eminescu, fără îndoială, a fost un mare poet, un maestru în toată! 
puterea cuvântului. Scriitorul acestor șire este unul dintre cei mai sinceri 
admiratori ai săi. Însă — ce român — ce admir în Eminescu? Admir forma 
perfectă a versurilor, rima aleasă, bogăția de forme şi de idei și limba 
frumoasă și dulce, ca un fagure de miere. Mai departe îi urmez sfatul: 
„tu rămâi la toate rece!” şi rece rămân. 

Pentru ce? 

Pentru că sentimentele ce l-au agitat pe el pentru mine sunt străine. 
Dezgustul de viaţă nu m-a cuprins, în gronţăitul șoarecilor, când îmi rod 
cărţile, aflu o proză proastă pentru mine şi le pun o cursă zdravănă, iar 
regina nopții, luna cu pletele aurite, când se ridică prin rariștea de brazi, 
mă transpune pe timpurile împrospătate de balada: 

Ca un glob de aur luna strălucea 
Şi pe-o vale-ntinsă oștile dormea... 

De Nirvana să am parte cât de târziu. 

Şi în general poporul român încă de acum înainte vrea să ducă o viaţă 
mai fericită şi mai corespunzătoare importanţei sale. Şi ca să şi-o 
- întemeieze pe baze solide şi pentru veacuri se frământă ca nicicând. 

Poetul național al Maghiarilor — Alexandru Petöfi — n-a dorit să fie 
îngropat la marginea mării, ca valurile să-i sune, pe când el doarme, ci 
şi-a cert: 

„Pe câmpul de luptă 

În bubuitul tunurilor, 

Cu sabia-n mână, 
Acolo să mor eu...!”. 

Andrei Müresaiu cântă subiecte comune nouă, tuturor Românilor 
adevărați, în el află nutriment sufletesc în greul vieții fiecare. Să nu fi scris 
el decât singur numai pe „DEŞTEAPTĂ- TE, ROMÂNE!” şi numele lui ar 
rămânea venerat pentru vecie în mijlocul poporului român. Şi din punct 
de vedere românesc aceasta e singura concluzie adevărată: Forma 
__ versurilor, măiestria rimei, înveșmântarea ideilor în general încă nu sunt 
așa de puţin îngrijite precum unii cearcă a ne face să credem. 

Publicând în „AMICUL POPORULUI ROMÂN” portretul lui Andrei 
Mureşan, îl însoţim de câteva date biografice. 

Anărei Mureşan s-a născut în Bistriţa (Transilvania) la 1816 şi a murit 
în Braşov în 1863, Tatăl său a fost morar. Tânărul Andrei a studiat 
teologia şi filosofia în Blaj. De aci a trecut la Brașov ca învăţător la şcoala 
primară, iar de la 1849 a funcţionat ca profesor la liceul catolic. Mai toate 
poeziile sale şi le-a compus pe timpul dintre 1839-1848 şi le-a publicat 
în „Gazeta de Transilvania”, respectiv „Foaia pentru minte, inimă şi 


ai mu pe e i Sa Se steae ig À io 


-256 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Motilor 


literatură”. Andrei Mureșan, Timotei Cipariu și George Bariț erau sufletul 
„Gazetei” pe timpul acela. După 1848 Andrei Mureșan n-a mai scris 
aproape nimic pe terenul literar. Mutat la Sibiu, a ocupat postul de 
translator la foaia oficială pentru Transilvania. Imbolnăvindu-se de nervi, 
s-a mutat la Braşov, unde a și murit. Cea mai bună dintr e poeziile lui 
este „DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”, pentru publicarea căreia a fost dat 
afară din post și cât p-aci era să-şi piardă şi capul. „DEȘTEAPTĂ-TE. 
ROMÂNE!” e cea mai lăţită dintre toate poeziile românești, o ştie şi o 
cântă și cel din urmă ţăran. Mai însemnate sunt între celelalte: „Glasul 


unui român”, „15 mai ” şi. a. | 
Grigore Sima al lui Ion 


Porta nigra în Trier 


Trier e capitala cercului ce poartă acelaşi nume din provincia Rinului 
(Rhein-Provinz) în Germania. Are la 30000 locuitori. Pe timpul 
Romanilor se numea Augusta Treviorum, francezii îi zic Trèves. Afară 
de Franţa sudică, nici o altă localitate de dincolo de Alpi nu are atâtea 
monumente vechi precum are orașul Trier. Are amfiteatru de pe timpul 
lui Traian, cel mai măreț monument însă este Porta nigra - poarta neagră. 
Aceasta e o poartă întărită făcută din bucăţi mari de piatră cioplită şi are 
o lungime de 36 m şi o înălțime de 29 m. S-a ridicat în suta 3-4 după 
Cristos. Cât de impozant este acest măreț monument și cât de bine este 
el conservat — ne-o arată ilustraţia noastră. 

„Amicul poporului” 1896 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Moţilar 257 
Din Japonia 


Din Japonia s-a vorbit foarte mult în anii din urmă, mai ales de când 
s-a iscat mai întâi cearta, apoi război între ea și cel mai întins imperiu de 
pe fața pământului, China. 

, Japonia e o țară pe care o formează mai 
$ multe insule impreună şi are peste 40 milioane 
f de locuitori (pe un kilometru pătrat 106 locui- 

i tori). Japonia e organizată întru toate ca şi 

țările europene. Peste tot e cea mai civilizată 

dintre toate ţările locuite de popoare 
_neaparţinătoare rasei 

caucaziene sau 

indo-germane. 

In Japonia nu 
există religie de 
stat. În timpul mai 
nou e liber fiecare 
a urma credinţa 
ce o voiește, încât 

nu vine în coliziune 
cu ordinea de stat. 
Religia cea mai veche este 

sintoismul, pe care o urmează şi Micado - 
(mai corect Mi-cado, împăratul cel mare) şi 
care sprijinită şi din partea statului. Numărul 
bisericilor acestei religii este 193153, iar al 
preoţilor e 1470 (numărătoarea din 1892). Religia Zos 
lui Buddha a trecut din Coreea în Japonia şi are 71859 biserici şi 52511 
preoți. Creştinismul a fost introdus de portughezi în suta a 16-a, în urma 
persecuțiilor însă a fost desființat aproape de tot. De când e libertate de 
credinţă, a făcut progrese noi. romano-catolici se află 44300, cu 4 
episcopi — ortodocși orientali 18000. Mai sunt încă anglicani şi protestanți. 
Căile ferâte sunt introduse din 1872. 

Ilustraţiile noastre ne înfățișează un preot budist în ornat bisericesc și 
o japoneză ducându-și copilul în spate. 


EES 
k 
ERN pif 


Grigore Sima al lui Ion 


258 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Țara Moților 


Podul lui Traian și podul Carol | i 
R. 


Şesul Dunării de jos a fost cutreierat de feluri şi feluri de popoare încă . 
de prin vremile cele mai îndepărtate. El era poarta prin care s-au vărsat 
peste Europa popoarele barbare valuri-valuri. Deşi state puternice s-au 
întemeiat în vremuri pe ambele ţărmuri ale bătrânului Istru — cum se 
numea pe atunci partea de jos a Dunării —, marele fluviu a fost totdeauna 
o stavilă neinvinsă. el a fost meta ce a despărțit popoare. el a fost frontieră 
între state. Lăţimea lui de peste un kilometru n-a lăsat ca să se poată 
aşeza pe ambele lui țărmuri deodată acelaşi popor sub același cap. Cauza 
e lipsa unei legături statornice între ambele maluri, greutatea fără seamă 
a comunicaţiei cu vase, în o mare parte a anului. A-l subjuga, a arunca 
peste el trecătoare stabilă, independentă de capriciile timpului, până la 
Traian, n-a cutezat nimeni să încerce batăr. Așa cum a fost, fără pod, 
Dunărea, de o parte, era o graniţă naturală destul de puternică pentru 
a face ca cuceririle durabile să fie cu neputinţă, de altă parte, tot Dunărea 
nu era destulă piedică spre a scuti ori împiedica invaziile dușmane. 
Luptele între popoarele ambelor maluri au fost drept aceea mai mult 
lupte de jaf, fără a putea lega de pământul patriei-mame şi o bucată din 
țara dușmană. 

Mulţi și-au încercat norocul, însă fără rezultat, și nu bărbaţi de a doua 
mână, ci genii de cei mai mari, cu care sæ mândreşte neamul omenesc. 
La Dunărea de jos s-a ţesut o mare partea istoriei universale și vechi şi 
noi, aci s-a decis soarta, în bine ori în rău, a multor neamuri şi se va mai 
decide încă. Rădăcini statornice n-a prins însă decât cine a cutezat și a 
ştiut să-și supună sieşi pe marele fiuviu. E o coincidenţă demnă de a ne 
mândri cu ea,. faptul că primul pod la Dunărea de jos l-au ridicat romanii 
şi pe cel de acum strănepoții lor, românii. Al treilea pod, făcut de 
Constantin cel Mare, a avut un rol mai puţin însemant. 

Marele împărat al Perşilor, Darie |, fiul lui Hystaspe, unul din cei mai 
geniali cuceritori ai timpurilor vechi, când s-a încurcat în război cu sciți, 
a trecut Dunărea în țara acestora pe un pod de vase la anul 513 a. Chr.: 
tot astfel Traian, când a făcut întâiul război în contra dacilor, în anul 101 
d.Chr. 

Darie, deși a pășit în fruntea unei armate de peste 700 mii de ostași, 
n-a ieșit la nimic, a scăpat abia cu sfărmuri de armată - Traian încă nu se 


Grigore Sima al lui lon «+ Scrieri alese din Jara Motilor 259 


putea cugeta la o totală zdrobire a dacilor, până nu leagă ţara acestora 
de imperiul lumii prin un pod statornic. 

Traian, încă înainte de a ocupa tronul cezarilor Romei. pe când avea 
comanda legiunilor aşezate la frontierele dinspre Germania ale imperiului, 
a dat dovezi strălucite de marile lui talente strategice și politice. Încă de 
pe atunci și-a croit măreţul plan de a asigura imperiul prin graniţe naturale 
puternice și uşor de apărat. Rinul, Dunărea, Eufratul, care mărgineau 
imperiul înspre nord şi răsărit nu apărau de ajuns în contra invaziilor 
barbare. De aceea a frânt pe germani, a transpus graniţa peste Rin. a 
ridicat un șir de întărituri legate intre şanţuri, drumuri şi poduri strategice, 
de la Ragensburgul de azi până în Transilvania. „Limes romanus” a fost 
numele șanțului în Germania şi in mare parte se poate vedea şi în ziua 
de azi. 

Precum Germanii de câte ori îngheţa Rinul, așa dacii, de câte ori 
îngheţa Dunărea, treceau și prădau provinciile romane. Înfrânţi, germanii 
şi frontiera asigurată din acea parte, au urmat dacii la rând. Poporul tânăr 
şi plin de viaţă al dacilor a umilit până la pământ pe falnica Romă. De o 
parte spre a spăla pata de pe numele de roman, de altă parte pentru a 
pune capăt odată nesiguranţei ce domnea la Dunărea de jos. Traian îşi 
pune în minte ștergerea din cartea celor vii a unui popor în virtute și de 
viitor. 

După ce Roma prefăcuse Tracia şi Moesia în provincii proprii, a ridicat 
de-a lungul Dunării, pe țărmul drept, întăriri înţesate cu legioane; au tăiat 
drumuri admirabile și şanţuri între ele, iar pe Dunăre au înființat o flotilă 
de război, classis pannonica şi classis moesica. Moesia curpindea între 
țărmul drept al Dunării din Panonia până la Marea Neagră - Serbia, 
Bulgaria, Dobrogea de azi — și avea trei drumuri de comunicaţie cu Dacia 
pe la Lederata, Taliatis şi Egeta. 

Cu ocazia primului război, urzit în primăvara anului 104, trecerea lui 
Traian pe pământ dacic s-a făcut pe două poduri de vase, trase nu 
departe unul de altul, în Moesia superioară, unul la Viminacium (azi 
Custolat), al doilea la Taliatis, câteva ore din sus de Orșova. La capătul 

„ dinspre malul drept al Dunării, a ridicat întăritura numită Punicum, de 
unde se-derivă Ipec de azi, numele văii din vecinătate. 

Pentru a putea ajunge la „Dacia ocupata”, la cucerirea definitivă a 
Daciei, pentru a scăpa pentru totdeauna de falnica Romă de frica ce le-o 
insuflase mai pe urmă Decebal cu voinicii săi luptători, Traian, încă cu 
ocazia primului război, a trebuit să facă toate preparativele pentru așezarea 


260 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 


unui pod stabil. Altcum nu se poate explica terminarea într-un an de 
zile a unei întreprinderi ca aceea a podului peste Dunăre. Ce e drept, 
romanii, în ce priveşte grandiozitatea zidirilor, repeziciunea cu care le 
executau șa zicând ca prin farmec, sunt neîntrecuţi chiar în ziua de azi. 
Cu toate acestea, ştirea că Traian are de cuget a ridica măreţul pod a 
pus lumea în uimire şi neincredere. Aceasta a fost cea mai cutezată 
întreprindere de acest soi în imperiul întreg. S-a făcut insă. căci 
întreprinzătorul a fost un geniu. l 
Traian a fost însuși un mare arhitect. Afară de aceea s-a folosit de cei 
mai buni maeștri și arhitecți ai timpului său. Abstrăgând de la diferitele 
poduri de vase întinse peste Rin, Dunăre, Eufrat şi Tigru, tot sub Traian, 
în parte chiar după planurile şi sub conducerea lui s-au ridicat 
nenumărate poduri de piatră, în Italia peste Metaurus, Afidus și mlaștinile 
pomptinice, în Lusitania peste Tomago, lângă Aquae Flaviae, în Hispania 
peste Tormes, lângă Salamanca, peste Tajo la Alcatara. Podul cel din 
urmă există și azi ca o minune de frumuseţe și tărie. l 
Locul podului peste Dunăre și l-a ales Traian în partea unde se află 
azi oraşul din regatul României Turnu Severin, reşedinţa județului - 
Mehedinţi, pe atunci Dobrotae. În partea dreaptă a fluviului se alfa 
pe vremile acelea orașul roman Egeta, azi Cladova. Dunărea aci are o 
lăţime de 1127 m și o adâncime și la 30 de m. Nici un alt loc în partea 
de jos a Dunării nu e aşa de potrivit ca acesta pentru construirea unui 
pod durabil. Podul era aşezat — afară de cele două capete — pe 20 de 
picioare la o depărtare de peste 50 m unul de altul. Picioarele podului 
au fost construite din petre foarte mari şi ciment roman şi căptușite cu 
cărămidă mare pătrată. Podul acesta a fost construit după planul 
inginerului grec Apollodorus din Damasc, în această materie cel mai iscusit 
om al acelor vremuri, mâna dreaptă a lui Traian, de câte ori era vorba 
de construcţii grandioase. Structura deasupra a podului a fost de lemn, 
dovadă despre aceasta sunt găurile regulat dispuse, aflătoare în partea 
superioară a picioarelor în care au fost cuprinse grinzile. Încă în decursul 
primului război, Traian trebuie că a făcut dispoziţie spre a se aduna 
materialul necesar pentru pod din greul, iar de lucru s-au apucat îndată 
ce s-a încheiat pacea cu Decebal, după întâiul război, aşadar pe la 
începutul anului 103 d.Chr. Şi lucrarea aceasta uriașă a fost terminată — 
precum am zis — în decursul unui an de zile! Asta e sigur, căci există 
monede comemorative din consulatul al cincilea al lui Traian (104 d.Chr.) 
în care apriat se face amintire despre podul din chestiune. Asemenea 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 261 


spune Dio Casius că Traian a trecut cu oştirile sale pentru al doilea război 
dacic peste podul cel nou, ceea ce a fost în anul 104 d.Chr. 

Romanii avea bunul obicei că în vreme de pace întrebuinţau legiunile 
pentru lucrări publice: drumuri. poduri şi. a. După terminarea primului 
război dacic, toate braţele disponibile care nu erau ocupate cu paza 
teritoriului ocupat de la daci au fost îndreptate la lucrarea podului. 

În ianuarie 1858, fiind apele Dunării neobişnuit de mici, s-a văzut 
insula artificială despre care vorbeşte Procopiu şi Tzetzes, precum şi 16 
stâlpi. Pe cărămizile aflate e marca legiunii a XIII Gemina, care își avea 
sediul la Petovium, în Panonia, și număra dimpreună cu cohortele 
auxiliare la 1000 de oameni. Împrejurarea aceasta adevereşte că mai 
ales legiunea a XIII-a a avut partea leului la ridicarea podului de la Egeta. 
oraş înfloritor la capătul din dreapta al podului. Aci era nodul unde se 
întâlneau drumurile din provinciile dunărene, pe aci trecea drumul ce 
răspundea cu inima imperiului, cu Roma. Podul lui Traian a avut o soartă 
foarte tristă. 

După 20 ani de domnie, Traian moare la anul 117 d.Chr. După el 
urmează pe tronul cezarilor Hadrian, un om mic de suflet, căruia gloria 
şi numele mare al antecesorului său îi făcea rău, drept aceea a nimicit o 
mulţime de făptuiri măreţe de ale lui Traian. Intre altele a stricat măreţul 
pod, cea dintâi minune a vremilor acelora. Cu muncă și speze enorme, 
a depărtat construcţia de lemn, rămânând’ picioarele numai drept 
mărturie până în ziua de azi despre puterea de creaţiune a geniului Romei. 
Şi Hadrian şi-a ascuns urâta-i faptă sub pretextul că podul înlesnește 
trecerea barbarilor în provinciile din dreapta Dunării, iar pentru 
comunicaţie e de ajuns un pod de vase. 

— De ce să amintească toate lucrurile tot numai numele lui Traian? . - 
îşi va fi zis. 

Chiar Dacia ar fi părăsit-o, dacă ar fi cutezat s-o facă: a, FI 

= Adică și oameni şi neoameni se află ei în n toate vremile și în toate stările 
vieţii. 


II. 

„Precum podul lui Traian a fost o minune, așa o minune este Podul 
Carol I de la Cernavodă-Fetești, care leagă Dobrogea cu patria-mamă, 
cu România. Přečum podul lui Traian a fost un eveniment și a avut o 
înaltă menire, tot astfel Podul Carol I. 

=De aceea am stăruit asupra acestor două lucrări monumentale. Unul 
a fost baza- operaţiunilor unui imperator genial, ce au avut de urmare 


262 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din fara Moților 


apunerea de pe scena istoriei a unui mare şi puternic popor a dacilor şi 
plămădirea altuia, iarăși plin de viaţă, a Românilor; celălalt e o nouă 
materie de viață pentru urmașii vechilor colonii. 


HI. . 

În „Amicul poporului” de pe anul 1897 am dat o ilustrație reuşită 
a podului de la Cernavodă-Feteşti, descrierea amănunţită am promis-o 
pentru anul curent. Această descriere, se înțelege, e făcută după colegi 
din țară și o prezentăm cititorilor precum urmează: 

Încă de mult, imediat după incheierea tratatului de la Paris. românii 
cerură Turcilor să construiască în comun un pod care să unească Giurgiul 
cu Rusciucul, și mai apoi liniile ferate București-Giurgiu cu Rusciuc-Varna. 
Atunci Turcii amânară propunerea de azi până mâine, sub diferite pre- 
texte. între care și lipsa de bani, şi zădărniciră, fără a refuza în mod 
categoric, realizarea acestui proiect. Într-acelaşi timp compania engleză 
care a construit calea ferată Cernavodă-Constanţa a cerut României în 
numele Turciei construirea unui pod între Cernavodă şi Feteşti, dar și 
România, la rândul său, a refuzat-o, servindu-se de acelaşi pretexte. De 
îndată ce Dobrogea deveni pământ românesc, I.C. Brătianu, pe atunci 
prim-ministru, puse personalul tehnic al căilor ferate române să facă 
explorări şi măsurători în spaţiul dintre Fetești și Cernavodă şi, după ce 
se făcură cercetările, măsurătorile şi sondajele necesare, se constată cum 
că facerea unui pod într-aceea parte era nu numai posibilă, dar chiar 
preferabilă oricărui alt loc, căci aci Dunărea propriu-zisă e mai îngustă 
ca oriunde. Aceste prime studii fură făcute în anul 1879, iar în anul 1880 
se făcură altele mult mai amănunțite și mai întinse. 

.Pe baza acestor studii s-a publicat în anul 1882 un concurs limitat 
pentru prezentare de ante-proiecte relativ la construcţia întregii linii dintre 
Fetești și Cernavodă, cu toate lucrările de artă ce cuprindea inclusiv podul 
peste Dunăre. Studiile liniei Bucureșşti-Fetești și Făurei-Feteşti fură făcute 
de serviciul tehnic al căilor ferate române și construcţia sa fu începută în 
anul 1882, şi execuţia sa fu făcută în regie de către serviciul noilor 
construcţii de căi ferate în decurs de patru ani, astfel că la 5 decembrie 
1886 fu inaugurată punerea sa în executare cu o ramificaţie de la 
Ciuliniţa la Călărași şi alta de la același punct la Slobozia. 

Această linie fu construită în condiţiile unei linii de prima clasă şi în 
prevederea unui trafic intenţional de cea mai mare importanţă. 

Într-adevăr acei ce concepură planul acestei linii avură în vedere trei 
mari idei, şi anume: 1. să înlesnească comunicaţia între Dobrogea și 


E 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Moților 263 


România în toate anotimpurile, pentru ca noua provincie să nu fie 
dezlipită în decurs de mai bine de trei luni de patria-mamă: 2. să 
înlesnească transportul mărfurilor şi grânelor române spre Occident, fără 
întrerupere în tot timpul anului, astfel că comerțul român să nu mai 
rămână în absolută stagnaţie cel puţin trei luni pe an iarna: și 3. să 
stabilească o comunicaţie directă, permanentă şi sigură între Occidentul 
şi Orientul european, între Viena și Constantinopol prin România. pentru 
ca într-un viitor apropiat să creeze ideala linie teritorială și directă dintre 
Londra şi India prin Europa centrală, România, Marea Neagră, Caucazia, 
Marea Caspică, Persia, Afganistan și India septentrională, prin care să 
treacă legendara Malle des Indes. 

Linia ferată fu săvârșită cu multă înlesnire, căci trecu mai mult prin 
loc şes, nu întâmpină dificultăţi prea mari, nici lucrări de artă prea dificile 
şi prea costisitoare; nu fu tot astfel cu podurile şi viaductele care trebuiau 
să treacă peste Borcea, peste terenul jos şi mlăştinos dintre Borcea şi 
Dunăre, care inundă la orice viitură de apă mai mare bălțile din apropiere 
de Dunăre, şi în fine peste Dunăre, al cărui braţ principal aci, dacă nu e 
prea lat, dar este îndestul de adânc, de repede şi de capricios. Aci piedicile 
ce întâmpină geniul civil român fură mult mai numeroase şi mai mari, 
pentru aceea inginerii români nu se încumetară să facă singuri această 
lucrare uriașă, ci năzuiră la luminile oamenilor de ştiinţă din întregul 
univers şi, cum am zis mai sus, guvernul român deschise un concurs 
pentru studierea și executarea acestor lucrări colosale. 


264 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Moților 


În anul 1883, la termenul fixat pentru concurs, e prezentară opt 
concurenţi, dar acest concurs rămase fără rezultat, pentru că comisiunea 
însărcinată cu examinarea proiectelor găsi că acelea nu îndeplineau 
condiţiile prescrise de program. 

Din această cauză s-a decis să se publice un al doilea concurs, de 
astă-dată pe baza unui caiet de sarcini detaliat, şi intr-același timp la 2 
aprilie 1885 se publică legea prin care se incuviinţa construirea acestui 
pod peste Dunăre și se acordau guvernului credintele necesare pentru 
cheltuielile ce vor ocaziona construirea sa. La al doilea concurs, care avu i 
loc în anul 1887. s-au prezentat numai cinci case. și anume: patru case 
franceze şi o casă belgiană, dar nici rezultatul acestui concurs nu fu 
satisfăcător, fiindcă nici unul din proiecte nu îndeplinea dispoziţiile 
programului şi nu erau bazate pe calcule exacte. 

În faţa acestei stări de lucruri, consiliul tehnic român, compus din 
ingineri capabili și instruiți, luă asupra sa greaua şi covârșitoarea sarcină 
a adresării proiectului liniei Feteşti-Cernavodă și a podului peste Dunăre, 
conform progresului științei și a condiţiilor practice ce reclama localitatea, 
şi în anul 1887 înfiinţă un serviciu dependinte de direcţiunea noilor 
construcții de căi ferate, pusă sub direcţiunea d-lui inginer Anghel Saligny”, 
care se însărcină cu dresarea proiectului definitiv și apoi cu supravegherea 
execuţiei lucrărilor, Acest inginer de mare valoare începu să facă noi studii 
pe teren şi să întocmească planul definitiv fără să utilizeze întrucâtva măcar 
din detaliu planurile prezentate la concurs, mai ales două din ele, care 
dobândiseră la al doilea concurs premiubal II-lea şi al III-lea, și care prin 
aceasta devenise proprietatea statului, astfel că nici o reclamaţie de 
paternitate sau prioritate nu s-a putut face, căci planul românesc se 
deosebea complet de cele străine, atât ca concepție, cât și ca întocmire. 
Cu toate aceste, d. Saligny și domnii săi colaboratori reuşiră ca în decurs 
de doi ani să facă un plan cu totul original şi mult mai superior, mai practic 
şi mai durabil ca cele străine. 

Studiile primare şi le-a făcut în comuna sa natală, pe cele liceale la 
Focșani şi pe cele superioare în școlile de inginerie de la Berlin. 
Reînturnându-se în ţară la 1 ianuarie 1875, a intrat în serviciul statului 


* DI, Anghel Saligny. creatorul planurilor acestui monument uriaș și directorul 
execuției lucrărilor construcţiei acestui pod, deşi poartă un nume străin, un nume 
italian. totuși e fiu al României. este român prin naştere, prin drepturi şi prin 
sentimente, s-a născut în anul 1854 în comuna Şerbânești, judeţul Tecuci; numele 

„ce poartă nu e un pseudonim împrumutat, ci e al său purtat de la părinţi, care s-au 
născut şi ei în Moldova din părinți, se crede, de origine italiană. 


aoe x gN m să AR 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Moților 265 


în calitate de inginer şi a fost însărcinat cu controlul construirii liniei 
Ploieşti-Predeal, o lucrare foarte însemnată, pe care dl. Saligny a 
terminat-o în mod admirabil, afirmându-se ca mare inginer. 

La 1882 tu numit director al liniei Adjud-Ocna, care s-a construit sub 
direcţiunea d-sale. La 1884 a fost numit la direcţia căilor ferate şi a fost 
însărcinat cu reconstruirea podului de lemn pe linia Mărăşeşti—Buzău: la 
1886 a inceput construirea docurilor din Galaţi şi Brăila, pe care le-a 
terminat în 1891, şi la 1891 a luat direcțiunea. supravegherea 
monumentalei opere a podului peste Dunăre, care e exclusiv opera sa, 
pe care a terminat-o în toamna anului 1895. 

Pentru toată această muncă neobosită și capacitate mai presus de orice 
comparație ţara recunoscătoare l-a recompensat dând uneia dintre gări, 
aceluia ce vine imediat după pod, numele de: gara Saligny. şi guvernul 
i-a făcut distinsa onoare chemându-i în capul instituţiei în care s-a distins 
atât de mult şi numindu-l director general al căilor ferate române. 

Acest plan fu gata în cursul anului 18809. 

De îndată ce se terminară cu totul noile proiecte, ministrul lucrărilor 
publice din acel timp, Alex. Lahovari, publică concurs pentru construirea 
podurilor şi a celorlalte lucrări dintre Feteşti și cernavodă, şi la 3/15 
ianuarie 1880, ziua fixată pentru licitaţia podului peste Dunăre, se prezintă 
noi concurenţi şi se adjudecă asupra casei franceze Fives Lille, care dădea 
garanţiile cele mai bune pentru executarea acestei grandioase lucrări. 
Chiar în cursul acestui an compania adjudecată începu lucrarea 
construirea picioarelor podurilor, care prezenta lucrarea cea mai dificilă. 
In ianuarie,1891 s-au adjudecat lucrările podului peste Borcea asupra 
companiei Gartner, Schneider și C-nie; şi curând după aceea viaductele 
fură date d-lor Ozinga și C-nie (fundaţiile viaductelor); d-lui ingienr larca 
(zidăriile viaductelor Balta și Dunărea); d-lui Grazovsky (zidăria 
viaductului Borcea), comp. Cockerill (suprastructura tuturor viaductelor); 
d-lui Rottemberg și C-nie (terasamentele şi apărările dintre Fetești și 
viaductul celălalt): Societăţii române de construcții şi lucrări publice 
(terasamentele şi lucrările dintre Baltă și Dunăre), societății Vanetta 
(lucrările de racordare între capătul podului și linia Cernavodă- 
Constanţa); d-lor Fotino, Ciricleano şi Pascher și societăţii Vanetta 
(așezarea şi balastrarea liniei) şi societăţii de construcţii (clădirite gărilor 
şi a cantoanelor).” 

Toate aceste lucrări s-au săvârşit în curs de aproape cinci, patru şi trei 
ani şi au costat: 26500000 lei, repartizați în modul următor: podul peste 


266 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din [ara Moților 


Dunăre 9650000 lei; podul peste Borcea 4200000 lei: viaductele 
5700000 lei şi terasamentele, apărârile şi clădirile 7000000 lei. 

Distanţa dintre Fetești și podul peste Borcea are o lungime de 4 
kilometri şi se coboară pe o pantă îndestul de repede. care a necesitat în 
unele locuri săpături până la 12 metri adâncime: podul peste Borcea 
are o lungime de 420 m cu trei deschideri de câte 140 m şi 3 picioare. 
iar viaductul său are o lungime de 563 m cu 11 deschideri de câte 512 
m, aşa că lungimea totală a podului e de 9832 m. Podul și viaductul se 
compune din o suprastructură metalică de oțel aşezată pe picioare de 
zidărie de piatră înalte de 15 m de la suprafaţa apelor celor mai mari, şi 
de aproape 30 m în apă și in pământ. Legătura dintre podul Borcii și 
podul Dunării s-a efectuat cu o umplutură de 14 kilometri lungime şi 
între 15 m la Borcea şi peste 35 m la Dunăre înălţime, întreruptă la mijloc 
de Baltă, peste care e aruncat un viaduct de 145520 m cu 32 deschideri. 

Podul propriu-zis peste Dunăre are o lungime de 750 m împărţită în 
5 deschideri, dintre care una centrală e de 190 m și cele 4 laterale de 
câte 140 m. Infrastructura podului se compune din cinci picioare şi o 
clee; un picior este zidit pe malul despre Feteşti al Dunării, iar celelalte 
patru în curentul râului. Culeea se află pe malul înalt al Cernavodei şi 
este zidită pe stâncă. Lăţimea picioarelor la bază e de 29 m şi o grosime 
de 10-11 m, iar în partea superioară o lățime de 174 m şi o grosime de 
5 m. Înălţimea lor este de aproape 100 m, dintre care 36 m este afară 
din apă în nivelul mijlociu al apei. În capătul despre Feteşti al podului se 
află un viaduct de 913320 m, cu 13 deschideri de câte 6085 m lärgime; 
astfel că întregul pod are o lungime de 1663 m. 

În fiecare capăt al podului se află câte o poartă monumentală pe care 
figurează inscripțiile săpate în piatră și d-aurite: „Podul Regele Carol I. 
făcut sub Domnia Regelui Carol I. 1890-1895”. Aceste poduri au.ca 
ornamentaţii: cel despre Fetești două mari medalioane de bronz turnate 
la școala de arte și meserii din București, reprezentând busturile MM.LL. 
Regele şi Regina, care sunt așezate în dreapta şi stânga deasupra bolţii 
porţii; cel despre Cernavodă are așezat în dreapta şi stânga ca stejari: 
doi dorobanţi stând în picioare, de cinci ori mai mari ca un om, şi cu 
arma la picior gata de atac. Aceste statui uriașe sunt turnate în bronz la 
Paris. 

Pe arcada acestei porţi la stânga este aşezată o placă de marmură 
neagră, pe care e scris cu litere de aur istoricul podului. 

Toate aceste lucrări fură definitiv terminate pe la finele lunii lui august 
1895; ele la începutul anului se prevedea a se termina mult mai devreme, 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 267 


pe la începutul verii, și chiar se fixase o zi din începutul lunii iulie, în care 
să aibă loc inaugurarea: cu toate acestea toate prevederile fură zădărnicite 
de revărsarea Dunării din primăvara anului 1895, care îngreună repedea 
efectuare a lucrărilor; şi serbarea inaugurării s-a fixat în cele din urmă 
pe ziua de 14 septembrie 1895, cu pompa corespunzătoare marelui 
eveniment. 

Au participat MM.LL. Regele. şi regina, AA.LL.RR. Principele şi 
Principesa României. A.S.R. Principele Leopold de Hohenzollern, A.S. 
Principele Wilhelm de Hohenzolerm, A.S. Principele Bernard și A.S.R. 
Principesa Charlota de Saxa-Meiningen, A.S. Principesa Feodora. şi casa 
lor civilă și militară, guvernul, corpul diplomatic, autorităţile civile şi militare 
şi lume greu pământul, atât din ţară, cât şi din străinătate. 

Documentul comemorativ semnat cu această ocazie sună: 


Noi Carol I. 


Prin graţia lui Dumnezeu și voinţa naţională, 
Rege al României. 


"În anul mânuirii 1890 am pus piatra fundamentală a podului. menit 
să împreuneze cele două maluri ale Dunării între Feteşti și Cernavodă. 
După cinci ani de muncă statornică, Dumnezeu hărăzind ţării linişte 
şi îndestulare, astăzi în a. 14-a zi a lui septembrie, din anul mântuirii 
1895, şi al 30-lea al Domniei Mele, mulțumită râvnei și măiestriei 
inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două braţe ale 
Dunării măreţe şi am bătut cel din urmă cui care a încheiat și sfârșit 
aceste falnice lucrări. față fiind M. S. Regina, Alteţele Lor Regale 
Principele şi Principesa României, iubitul Meu frate Principele Leopold 
de Hohenzolern, nepotul meu Alteța Sa Principele ereditar de 
Hohenzolern. Alteța Sa Principele ereditar de Meiningen' și Alteța Sa 
Regală Principesa ereditară de Saxa-Meiningen, înaltul cler, miniştrii 
Mei. preşedinţi şi membrii birourilor Corpurilor legiuitoare. trimiși 
puterilor străine acreditaţi pe lângă Mine, fruntașii oștirii Mele, înalții 
demnitari ai Statului și corpul tehnic. 

“De azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării 
de Dobrogea, pe,care, prin vitejia ostașilor noştri, din războiul de la 1877, 
am împreunat-o din nou cu patria-mamă. Astfel Vom putea da acestei 
provincii şi porturile ei de pe ţărmul Mării toată îngrijirea Noastră, spre 
a lor dezvoltare şi propăşire. 


268 Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Motilor 


Mândri, împreună cu Țara întreagă că am ridicat un monument. 
care face fală neamului românesc și care va fi pururea îndemn puternic 
pentru urmașii noștri. spre a purcede tot mai departe pe calea muncii, 
a civilizației şi a măririi. Am semnat acest document de veşnică amintire. 

Am chibzuit dar că după sfinţirea podului. făcută de I.P.S.S. 
Arhiepiscopul și Mitropolitul Primat. un exemplar să fie așezat în zidăria 
de pe malul drept al Dunării. impreună cu copia documentului ce a 
fost pus în zidăria piciorului de pe țârmul stâng. iar cel de al doilea să 
se păstreze în arhivele Statului. 

La serviciul religios oficiat de |.P.S.S. Mitropolitul Primat. acesta a 
zis următoarea rugăciune: 

Dumnezeule Atotputemice. Dumnezeul nostru, Tu care ai făcut cerul 
şi pământul cu toată podoaba lor. şi pe om l-ai făcut pentru a slăvi 
punerea minunilor Tale celor cu anevoie de înţeles; Tu care în grele 
timpuri ai cercetat pe moșii și strămoșii noștri și i-ai dus după voia Ta 
spre apărarea și ocrotirea de văzuții și nevăzuții vrăjmași ai acestei ţări: 
tu bunule și iubitorule de oameni. Doamne. n-ai trecut cu vederea trufia 
și necazul lor. ci i-ai învrednicit de cereasca Ta milă, întinzând darul 
Duhului Tău cel sfânt până și la noi scăpându-ne de asupririle celui 
rău și de greaua încercare pusă asupra noastră. 

Tu Stăpâne mult milostive și îndurate Doamne ocrotind ţara RET 
ai înoit iarăși viața noastră. păstrând multe bunătăţi pentru noi, ca în 
aceste zile să putem lua desăvârşirea prin unsul Tău și alesul naţiunii 
Carol I, Regele României, pe care L-ai îndreptat a stăpâni ţara aceasta 
cu înţelepciunea Ta cea nespusă, prin arma credinţei, prin arma dreptăţii 
şi a iubirii către ţară şi popor. 

Dă, Doamne Dumnezeul nostru, ca Trimisul Tău. Regele nostru iubit, 
să fie luminat și de aci înainte de către sfântul Tău Duh, după cum a 
fost luminat și până acum în anii domniei Sale în toate lucrările săvârşite. 
Podul acesta — minune văzută cu ochii noștri — este coroana bunătăţii 
Tale pentru noi, arătată prin ajutorul dat unsul Tău, Regelui nostru, 
pentru slava și propășirea poporului român. 

Ție ne rugăm Dumnezeule Atotputernice şi de la Tine cerem păzeşte 
şi păstrează pe Prea Înaltul şi iubitul de Christos, Domnul nostru Carol 
|, Regele României, și pe soția Sa Doamna și Regina Elisabeta, cu toată 
Augusta lor familie. întărindu-i spre săvârșirea tuturor faptelor bune şi 
făcându-o pe Ei dreptarul iubirii şi leagănul păcii întru Răsărit şi Apus, 
şi dă tuturor acelor care vor pomeni numele Tău, trecând peste acest 
pod. toate bunele fericiri, păzindu-i nevătămaţi de puterea celui 
potrivnic. 


m 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din ara Motilor 269 


Că Ție se cuvine toată slava. cinstea şi închinăciunea Tatălui și 
Fiului şi Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Serviciul 
religios terminat, Înalt Prea Sfinţia Sa a rostit câteva cuvinte foarte bine 
simțite; apoi documentul comemorativ a fost zidit în stâlpul de pe malul 
drept. Maiestăţile Lor, Principii şi miniştrii dădură pe rând cea din urmă 
lovitură de ciocan. 

La punerea documentului in stâlp. d. T. Maiorescu. preşedintele 
consiliului de administraţie a căilor ferate, a prezentat M. S. Regelui 
mistria de zidar. pronunțând următoarele cuvinte: 

Cer voie de la Maiestatea Ta să-l înmânez unealta pentru ocrotirea 
mărturiei despre însemnata serbare de astăzi, și precum acest pod cu 
numele Maiestăţii Tale este statornicit deasupra undelor trecătoare ale 
Dunării, tot astfel statornică să rămână deasupra valurilor vremii râvna 
şi iscusinţa neamului întru lucrări măreţe şi folositoare. după cum 
Maiestatea Ta, cu atâta iubire și stăruinţă l-ai povăţuit și l-ai dat pildă. 

După această ceremonie. Maiestăţile Lor și toţi invitații s-au 
îndreptat spre tribune, frumos împodobite cu drapele și verdeață, de 
unde se:desfășura o privire întinsă tot podul şi toate lucrările din baltă 
până la malul Borcei. 

De aci au asistat la încercarea de rezistenţă a podului, făcută cu 15 
locomotive dintre cele mai grele. legate între dânsele și frumos 
împodobite cu drapele și verdeață. şi cu un wen cu o iuțeală de 80 
kilometri pe oră. 

Moment sublim, moment măreț, moment cu anevoie de descris! 

Deodată se auzi în spațiu un fluierat teribil, un fluierat prelungit, un 
fluierat de balaur uriaş! era țipătul asurzitor al celor cincisprezece ma- 
şini care spintecau spaţiul pe uscat cu o iuţeală de vârtej. căruia fi 
i răspunse prin asemenea țipăt formidabil sirenele nenumăratelor 
bastimente, care se odihneau pe apă în jurul podului, gata să despice 
în orice moment cu aceeași iuțeală spaţiul lichid al râului, La vocea 
geniurilor pământului răspunse vocea geniurilor apelor! Într-același timp 
artileria trăgea focuri, muzicile cântau imnul naţional. și toate vasele 
E aflăte în port salutau prin fluierele maşinilor lor; iar o mulţime imensă, 
p venită într-adins din toate unghiurile țării. aclama acest mare eveniment 
cu urale entuziaste. 
""Maiestăţile Lor, Alteţele Lor Regale și Auguştii oaspeți, miniştrii și 
alţi înalţi demnitari s-au urcat atunci în trenul regal, care a trecut astfel 
cel dintâi Dunărea în bubuitul tunurilor și în aclamaţiile mulţimii. care 
se afla pe ambele țărmuri şi pe numeroasele vase de pe apă. 


270 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Tara Motilor 


O adâncă emoție a pătruns întreaga asistenţă în acest moment. care 
a însemant punerea în circulație a podului „Regele Carol I”, cel mai 
măreț din continentul european. 

Regele binevoi. în urmă. a felicita pe d. Saligny și pe toţi acei care 
au luat parte la această uriașă lucrare. ordonând de a li se distribui 
decoraţiuni. şi dând cu mâna Sa proprie medalia Serviciul 
credincios contra-măeștrilor și lucrătorilor celor mai distinși. 

La ora 4 după amiază. M.S. Regele a trecut în revistă o companie 
din regimentul Constanţa No. 34. așezată în linie de bătaie. cu drapel 
și muzică. 

Apoi a avut loc un banchet. la care au luat parte peste 400 persoane. 
într-o sală decorată cu mult gust de către direcţia câilor ferate. 

La acest banchet M.S. Regele a rostit următorul cuvânt: 

Întruniţi aci. pe țărmurile Dobrogei. de a pururea unită prin sângele 
vitejilor noştri și din nou făurită printr-un lanţ de fier cu românia. serbăm 
un eveniment așteptat cu nerăbdare de ţara întreagă. care va găsi un 
răsunet mare. departe peste hotarele sale. Săvârșirea podului peste 
Dunăre. dorit de un sfert de veac de Mine. este astăzi un fapt împlinit. 
și uriaşe se ridică înaintea noastră această falnică operă ca o mărturie | 
vădită a tăriei Regatului. 

Geniul omenesc. în care se răsfrâng progresul şi avântul puternic al 
României. a învins toate greutăţile, a înlăturat toate piedicile spre a 
executa această lucrare trainică şi nepieritoare, carte trebuie să arate 
lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile 
Dunării și pe pragul Orientului. ii 

Monumentele sunt istoria vie a popoarelor; până astăzi urmele lui 
Traian nu s-au șters. Cine nu vorbeşte de podul său de la Severin? Să 
dea Dumnezeu ca al doilea pod, stabilit după mii de ani pe Dunărea 
de jos, să trăiască veacuri, spre a povesti generaţiilor viitoare. din neam 
în neam, că numai prin jertfe, lupte și o muncă statornică, Statul român 
a putut fi întemeiat. 

Mândru pot fi dar că sub Domnia Mea s-a conceput şi isprăvit.. de 
inginerii noștri, acest măreț pod, care va atrage o însemnată parte a 
comerțului european pe căile noastre ferate, fiindcă astăzi stăpânim linia 
cea mai scurtă între mările nordice și ţările din Orient. 

Aruncăm acum o privire mai departe pe Mare, pe această nemăr- 
ginită cale de apă, unde se încrucișează nenumăratele drumuri ale 
mișcării întregii lumi. care răspândesc bogăţiile asupra naţiunilor. Prin 
portul de la Constanţa, podul peste Dunăre. ne deschide această cale 
largă, care va spori într-un mod neașteptat relaţiile noastre comerciale 
și va asigura dezvoltarea noastră maritimă. 


Grigore Sima al lui ion + Scrieri alese din fara Moților 


Steagul României este deja cunoscut în porturile din Europa. în 
curând va fâlfâi şi în ţările cele mai depărtate ale Universului, ducând 
cu dânsul renumele scumpei noastre patrii. Cu inima plină de bucurie 
exprim această convingere în faţa acestei impunătoare adunări. în faţa 
uriașului nostru pod. pe care îl privesc ca cheia de aur a unui viitor 
strălucit. mulțumind călduros tuturor acelora care au contribuit la marea 
izbândă ce se sărbătorește astăzi de noi cu atât de adâncă satisfacție. 
Mulţumesc. de asemenea. pentru cuvântările aşa de bine simţite şi atât 
de măgulitoare pentru Mine: mulţumesc corpului tehnic pentru râvna 
şi hărnicia ce a desfășurat în numeroasele locuri publice. săvârşite în 
cursul celor din urmă ani. şi care găsesc cea mai frumoasă a lor 
încoronare în podul de peste Dunăre. 

Fericit Sunt că înalții oaspeți și d-voastre toți sunteţi martori la 
` această memorabilă zi. care însemnă o nouă epocă în viața noastră 
economică și sunt sigur că vă veţi uni cu Mine în strigarea de: Să trăiască 
iubita noastră Românie, al cărui avânt nimeni nu-l mai poate opri în 
drumul măririi şi al propășirii, 

Descrierea amănunțită a podului lui Traian a făcut-o însuși crea- 
torul lui, Apollodorus din Damasc. Această descriere a fost apoi împru- 
mutată de istoricii acelor timpuri. Ce mare mulțumire ar cuprinde sufletele 
noastre, când acele descriere nu ar fi fost nimicite de timpul a toate 
mistuitor, când am putea vedea cu ochiul minții în toate amănuntele 
măreției sale această lucrare de uriași, precum o vedem pe aceea a 
Podului Carol I. 


ha 


271 


Grigore Sima al lui lon 


272 Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Tara Motilor 


Cum am împușcat eu ursul 
Nuvelă americană (traducere) 


Multe s-au scris despre păţania mea cu ursul. dar toate cele scrise sunt atât 
de contradictorii, încât mă văd indemnat a spune insumi întâmplarea, așa după 
cum într-adevăr a fost. Afară de aceea, o singură dată mi s-a dat ca să împuşc 
un urs, prin urmare nu pot fi bănuit c-aș fi un „laudă-te gură”. 

Întâlnirea mea cu ursul n-a fost pusă la cale de mai înainte. Eu cel puţin 
n-am mers la codru ca să dau faţă cu o dihanie ca el și, presupun, nici el n-a 
știut c-o să aibă hârjoană cu mine. Am multe temeiuri de-a crede astfel. 
Adevărul este că noi amândoi — ursul și eu — umblam prin tufiș după zmeură 
şi nenorocirea a făcut să dăm orbiş unul peste altul. 

Era prin august. Prin căldura din ziua aceea, mă veți înțelege că n-aveam 
poftă să întreprind te miri ce năzdrăvănii. Din contră. 

S-adunaseră la mine patru muieri cu a mea. Le trăznește lor prin minte 
c-ar mânca zmeură. Nici una, nici două, nevastă-mea zice: „Bărbăţele! Umifl-o 
cofă și te du de ne adă niște zmeură!”. Şi numai ce-mi pun în mână o drăguță 
de cofă cât mai mare. De sine se-nţelege că mi-au bătut capul ca nu cumva 
să zăbovesc mult, dar nici să nu mă întorc cu cofa numai de jumătate. 

N-aveam nici o temere şi nici că puteam presupune că doar aș putea păți 
ceva. Cu toate astea, nu știu cum se face că pușca o iau cu mine. Şi nici ca 
fost rău. Cofa la mână, pușca de-a umăr, la toată întâmplarea aveam o 
înfățișare bărbătească. Mai e încă ceva. Câte nu se pot, când merge omul la 
pădure?! E cu putință să-mi iasă în cale chiar vreun iepure. De alicum n-aş 
dori să mi se întâmple, cu deosebire, dacă iepurele ar fi fricos din fire şi nu s-ar 
pune cuc dinainte-mi până când îl împușc. Nimeresc arborele la zece pași, 
dacă e destul de gros, şi între mine şi el nu e vreo piedică. Un iepure fugător 
însă — de ce să n-o recunosc? ~ totdeauna mă lasă în baltă. 

Într-una din zile, ce păţesc c-o vrabie? Ea sta pe gard, iar eu la câţiva paşi 
numai, tăvălit în iarbă, dar cu degetul pe clanța de la pușcă. De mare vânător 
ce sunt, pușca-mi era impiestrițată cu pete de rugină. Vrabia în mintea sa va 
fi judecat că petele sunt boabe de grâu. Aşa a trebuit să fie, căci eu o văd că 
din ce în ce se tot apropie, și în cele din urmă se vede minune! — se opreşte 
drept în gura ţevii. Eu curajos cum m-a lăsat Dumnezeu ca să fiu, îmi iau inima 
în dinţi, închid ochii și trag. Atâta e de tine! — cuget eu. În urmă ce să vezi?! 
Când îmi deschid ochii, vrabia era iar pe gard şi ciripea, desigur că în batjocură! 

Ajung la marginea pădurii. În vara premergătoare aci s-a întâmplat un lucru 
ciudat. O babă c-o fetiță au fost venit să culeagă zmeură. Numai că se pome- 


- Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Țara Motilor 273 


nesc faţă în față c-o matahală de urs. Fetiţa o ia la picior, iar baba acolea pe 
loc înlemneşte de frică și tipa de să te ia groaza. Ursul se ciudește şi el văzând 
așa ceva, s-apropie, o amiroasă și-și ia tălpășița. N-a aflat-o destul de fragedă 
pentru dinţii săi. De-aci se vede că urșii sunt tare iscusiţi în alegerea bucatelor. 

Tocmai era să mă plec jos spre a mă încredința dacă nu cumva e de ajuns 
zmeura ce-o culesesem. Piei, drace! Aud un foșnet în tufa din faţă-mi și tup 
dinainte-mi un urs mai mare ca toţi urşii. Şi el umbla după zmeură. E de prisos 
s-o mai spun că tot curajul m-a părăsit. Asta e ceva foarte firesc, după ce eu 
nu dorisem să am fericirea de-a vedea faţa unei astfel de dihănii. In clipita 
aceea ursul mă zărește. Avea o căutătură galeșă de tot. Asta nu-mi venea la 
socoteală. Cred că şi altuia tot astfel i-ar fi umblat fiind în pielea mea. toate 
planurile de mai înainte sunt nimic. Cugeţi că n-ai nici o judecată. Cel puţin 

“eu așa mă simţeam în timpul acela. l 

Ursul se apropie de mine. În vine în minte c-ar fi bine să încerc ceva, să-l 
fac să aștepte, până când eu mă voi întoarce să-mi iau arma ce-o lăsasem 
rezernată de trunchiul unui arbore. Cofa-mi era încărcată de zmeură, zmeură 
aleasă pe sprânceană, de care ursul nu cred să fi mâncat în viața sa. Căci stă, 
că eu, în ce privește zmeura, sunt mai iscusit decât toții urșii din lume. Pun 
cofa jos şi mă retrag. Şi felul retragerii mele i-ar face fală oricărui general. 
Apucătura mi-a reușit. Ursul s-apropie de cofă. Nedeprins a mânca din vas, 
răstoarnă cofa și îndoapă în el zmeură, frunză, tot de-a valma. Ursul n-are 
simţ de bunăcuviință. | 

În astfel de momente, ce grozav se mai încrucișează în ele cugetele în capul 
omului! Mă cugetam cum o să descriu eu întâmplarea asta într-o carte mare 
plină cu ilustraţiuni, cum o să-mi fac puzderie de parale din ea şi, ajungând cu 
stare, cum o să plec în Europa. Străbătusem marea — în mintea mea — și tocmai 
ajurig la mal. Deodată ursul, sfârșind zmeura, o ia către mine plin de dușmănie. 
Eu eram lipit în dosul arborelui şi stam çu arma la ochi. Până să sosească ursul 
arunc o privire peste întreaga mea viaţă. E curios că în asffel'd&:momente tot 
răul ce -ai făcut îţi trece pe dinaintea ochilor. Mi-am adus aminte că la croitor 
nu i-am plătit de un an de zile nici o para măcar, deși în toate zilele îmi venea 
asupra capului. 

Și ursul nu mi-a dat pace ca să judec și să pun la cale toată treaba cu 
croitorul. Mi-am dat silință să mă cuget la familia mea. Aceasta, nefiind 
numeroasă, numia dat multă bătaie de cap. Ce-mi va zice nevasta văzând 
că zăbovesc atâta? Desigur are să se supere, că pentru prânz zmeura n-o poate 
întrebuința. Dar ce mă cuget eu la aşa ceva?! Prânz! Mai prânzi-voi eu 
vreodată? Eu voi servi drept prânz pentru mătăhala de urs, că - nu-ncape 
îndoială - afla-mă-va el bună bucată pentru pântecele său. 


274 Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din Jara Moților 


Ursul nu era mai departe ca la zece pași. În toată viața mea m-am ţinut 
de vorba: timpul e bani şi trebuie întrebuințat cum se cuvine. M-am folosit 
dar de puţinele momente ce-mi mai rămăseseră pentru a mă îngriji de 
ducerea pe ceea lume. Mă vedeam în mormânt deasupra căruia mi se 
ridicase o piatră şi pe piatră, spre aducere-aminte. era săpat următorul epitaf: 


; | 
Aici odihneşte John Warner 
pe care l-a mâncat un urs în vârstă de 25 ani! 


Puşca-mi era gata spre a-i da drumul. Atunci îmi aduc aminte că epitaful 
e greşit. Cititorul nu va ști că cine a fost de 25 ani, eu ori ursul. Tocmai era 
să îndrept greșul, când deodată degetul îmi tremură, atinge clanţa și pușca 
trozneşte, Lucrul cel mai înțelepţesc ce l-am putut face a fost că mi-am luat 
tălpășița, până nu a se ridica norul cel de fum. 

Ursul nu m-a urmărit. De asta mult m-am mirat. Urmarea firească a mirării 
mele a fost c-am stat locului. Şi ursul tot nu mai venea. Mă uit îndărăt. Dihania 
era culcată jos și nici nu se mișca. 

- Plec către casă. Deşi o păţisem, când am intrat în casă, față-mi era, ca de 
obicei, nepăsătoare. Toţi se scoală cu gura pe mine. 

- Unde-ai lăsat zmeura? 

— În pădure. 

- Pentru ce n-ai adus-o? 

— Pentru că mi-a stat ursul în cale. 

— Ce urs? “ 

— Da, ursul pe care l-am împuşcat. 

— Cum, tu ai împuşcat un urs?! A 

S-au aflat apoi necredincioși care nu vreau să creadă cuvintelor mele. În 
contra ăstora mă foloseam de cuvintele: „Mergeţi şi vă încredinţaţi!”. S-au 
dus ș-au adus ursul cu alai. Alţii iar mă luau în râs, zicând că ursul e numai 
pui. Ăstora le răspundeam că nu e vina mea dacă n-a crescut mai mare. 

Adică oameni pizmăreţi se află ei totdeauna în lume. 

Traducere de Slova 


Grigore Sima al lui lon * Scrieri alese din Jara Moților 275 


Sincere mulţumiri celor ce ne-au sprijinit 
în publicarea prezentului volum: 


. Norberth FISCH, publicist, Munchen, Germania 

e Conf. dr. Silvia PANDELESCU (n. DRAIA), Universitatea 
Bucureşti 

e Trustul Instalaţii-Montaj, Cluj 
Dir. Gen. Ec. Traian OARGA 

e Direcţia Silvică Cluj, director general 
ing. Victor CHERECHEŞIU 

e Biserica Ortodoxă Română, hram „Sf. Nicolae”, păr. prot. 
onor. loan POP 

e Protopopiatul Ortodox Român Brad, Hunedoara, păr. 
prot. loan JORZA 

* Biblioteca Judeţeană „I. G. Sbiera” Suceava 

* Scoala.„David Prodan” Cluj, 
director prof. Aurel BUZGĂU 

e Scoala „Horia” Cluj, 
director prof. loan BĂLAN | 

e Chimist Eugen HANG, Cluj es 

* Ec. loan CARAŞEL, Cluj 

e Col. dr. ist. Vasile TUTULA, Cluj 

* Ec. Alexandra NAŞ, Cluj 

«Biserica Ortodoxă Română „Întâmpinarea Domnului”, 
Cluj, păr, Alexa Chira 


Grigore Sima al lui lon + Scrieri alese din Jara Moților 277 


Cuprins 

Prefata (ion Cuceu) srana a A a T aaoa e 7 
APEL către dd. învăţători și Cărturari de la sate esee 15 
SFATURI, PRACTICE coca a cota a ăi tul i ea ia i da 17 
Notite economice ......... aceeiasi anna ioana aaa aaa Baia peace aia 17 
Mijloace:de casă. aa aa ada ta tata die aa ad ad a 20 
FElURIMI enone ca ca aa daca a a în e E 00 i aaa a a ea 22 
Arta de a ajunge bătrâneţe adânci și fericite (După feluriţi scriitori) .. 25 
Din viața:albinelor z:;;. scai ii aia i do aaa Cta 003 atat via one a dea 36 
Când să se semene tomnaticele? .............me en ana naea 38 
Și gunoiul cere îngrijire .......... mame mean eennenc eee ana meneanaaee ez 40 
Notiţe folositoare .............mmcue ne r vata tata sat todas aaa 40. 
Poveţe igienice (După diferiți autori) .............mmmen nenea inec 44 
|. Despre mâncare... nenea nana eee ET T 44 

Ii: Despre băutură; rriat ae aariin A AE r E EAR 45 

Ii Despre: SOMN sic cei ta aceata i i da ba aaa tă 46 

IV. Despre piole stiai neta cae ta ia ae să d sh aa na dt dee la ata 47 

V- Despre dinții criz macara pă a a aa cata ea rai EEA dea Valia ta 47 

VI: Despre Har specie ca asta O ea ta bat e za a Ma să 48 
Originea banilor... nenea cancan pisanie ceai banana coana na 49 
Trebuința unui plan de lucrare în economia de câmp și de vite ........ 53 
Cultivarea gardului Viu. e ema taca baia aia i a cau aaa a 56 
Tragerea vinului nou de pe drojdii ......eesereirississsessessereserrerseressrreres 60 
Păstrarea poamelor nobile peste iarnă ususresseeererisersereeerererse 63 
Cele 10 porunci ale pomăritului |... nenea nene eeneee 65 
Stârpirea tăciunelui ........ eee eee eee emana anna eeanaee 66 
Multe şi mărunte (Poveţe practice) .......... „cun nn ceea eeeneneeeeaa 67 
Aerul din punct de vedere igienic ........... eee en eeeenaneeeeea 69 
Îngrijirea albinelor primăvara ........mee nenea ea 90 
Drevele ca mijloc de vindecare a vinurilor bolnave ...............meeceeeee. 92 
Pregătirea cașului din lapte de vacă .......me nenea 92 
Povale-practice, si cap ein aaa ta ia aaa o aaa i 94 
Alimentarea sau nutrirea .......... nenea aaa anaaee 96 
îngrijirea buților goale ....... nenea nraeea nenea cenentaa once eee acu 113 
Poveţe.practice: 2 n sani pai oa data ca tao a CA a 114 
Credinţele şi obiceiurile noastre populare ...............ne creerea 115 


PD a 


278 Grigore Sima al lui ion * Scrieri alese din Tara Motilor 


Ajutor grabnic în nenorociri ........ee nenea aan 118 
Păstrarea peste iarnă a mlădiţelor de altoit .............. mere 121 
Varietăţi: iai e oaia oa otet carti aa dau ca Al dt aaa d atata 121 
Poveţe:practice încep cai ua eta docil la ao ant ad Ia aa i ba 125 
ECONOMI Goine aaa cae e atat i că li al ta a O la 127 
Poveţe practice icini asa a a o a it ta 0 la bd a 131 
LONA IE EA E E ATE Datu TE TE E 134 
Povodie practice: ceia sorei aaa dc votre tea a ne a SE E A 136 
Medicină populară .........m nenea enma ea 138 
Pove practice in onei cacat aaa gate ac aa iat ei cole lg aie i Ea a 142 
Medicină populară nene ea ac cea aaa dala ed aaa i ata 144 
Păstrarea peste iarnă a mlădițelor de altoit .............me eee 147 
Povete practics oi iii ce ca ace a e baie A e ta UE eds 148 
CUGETARI aaa ela a a 150 
Gugetări: a 05 cota a a ae alea dag ala Data al da ate ditai el 150 
Cugetări și sentențe is. pi i ceata aaa că doc uta ta ed det ca ta a 150 
Slatur batrane ti oo ceia dotat data oa aaa al Dad ta 0 să d 152 
Sfaturi batanes i asirar iad ue dna toata sa aa aa i Cata a aia 154 
Sfaturi bătrânești:; e ci aa priza a a ast a oa 3 a a a pa 155 
Vorbei R E E dt at ce ae a Oa a 20 a Baal AN 157 
Verbe: dai cae aie Ad do da 8 dala tat on aa d pa aa cit 157 
VOTDEi ase se că sari e mate n EI E EEE iai i Da aul tusa dat pă 158 
VODE acasa EEA da aa E a ea a tr 159 
Vorbe sasi est aci aa arta alea a ol A da aaan dili 160 
VOIDE rutu si ia taia taiata ca Cat aa A A a a an 161 
GLUME; SNOAVE ns css eius ot 0 ba a ia aa 162 
E E cuci a ie du tă ep Pacat pu la 0 n A aer aa 162 
Umoristică i ie rea ata area ca dac iata o i ca aa a cada AIE 165 
E pita a acea a la lo td căi A a 166 
ANSCdOTe zare este aa tata ai Dă fa ata a a pd Post su aa a a du 170 
Stat'nimerit... 3 caca; aaa olanda 2 E al ac 00 ea e a 171 
Evanghelia cea mai aleasă ............. nenea 172 
Anecdote: aia ză stia 0 ca Nou da ode A a a Sara aa RRA 173 
D-ale lui Păcală — Trei bătăi pentr-o gâscă ..........e nenea 175 
AnNSedOțe ooo a st ci că via a 020) za au da aaa 0 mat pa atat ia aa 179 


Grigore Sima al lui lon ° Scrieri alese din fara Motilor 279 


Muierea e vas spart ............mmme eee nn na ea eee enaaaee anace 184 
De când au Țiganii mârţoage — Snoavă ...........ceee ana neaeee ce eane 186 
Ghicitori OO 187 
Anecdote ME 187 
Lauda țigănească — Anecdotă .......... men nea 189 
D-ale lui Păcală... are 191 
Lăcomia mănâncă omenia — Snoavă eee amana 192 
Anecdote .........m eee nenea eee 193 
Păcală se scapă de toți răuvoitorii ...........mcee nene nea eeeneceaneeee 196 
„E mai cu minte puiul decât cioara” — Explicarea acestei zicători .... 198 
Anecdote ..........m eee eee nenea amana 199 
Anecdote .......... nana amane a nana aaa 203 
Anecdote ........naeee eee nenea anna neam aa 205 
Anecdote ...........mmmnn eee eee nea anna ana anannananon ananas 207 
LIRA POPULARĂ... ceea ne e ea na enaeneaaeaeana 208 
Cântece poporale ..........ccue nenea anna ema anna aaa asa 208 
Două balada poporale — Din Ardeal ..............e nenea 210 
Din Ardeal ..........cec eee one enanana nea eee e eoenaa 211 
La poartă la Țarigrad ........mmemnn nenea nenea enaeeeaeeeneeenaaeaaaaaa 211 
Bărbații tot ca ei (Baladă din popor) .........cmmcenn nenea mean 212 
Stejarul şi cornul (Cântec din Moldova) ............mcee anno ema neeeeee 213 
Doine și Hore ..........mm nene anemie aee nana ana aan aeneee 214 
Cântece populare ............. maneca nenea eee en nneennnanaae anaaaa 217 
A. Doine şi hore .........cmee nene nenea nenea ana a nenten renren 217 

B. Satire ....... nenea nn nea eenee rana anna nenea mea ana 218 
Cântece populare nene eee eee enana eee rana 219 
Literatură populară ........nnn nene nea eneenanenanee eneaenanae ennaaana 222 
Cântece ............o nana eee enma ennananena nea annanaaar aaa 222 
Bocete OOE 223 
Literatura populară ........... nene nenea nenea anna ana 225 
Colinde .......... nea nenenaneaea ee nanaenennannanenaneannaanea ae one 225 
Pintea (Baladă din popor)... nene anno enaee nenea aaa 227 
Faptele, faptele, nu oala cu laptele (Din popor)... nenea 228 
Cântece poporale ............ mean neoane nn aanae nenea 230 
Descântec de mărit... nenea ea na nea aneaa anna 230 


Doine și hore........... nenea nea ae ee enanaaa nea 235 


280 Grigore Sima al lui lon « Scrieri alese din Jara Motilor 


POLITICĂ, OAMENI ȘI LOCURI... nenea 236 
Un document istoric ..........ce eee eee eee nea nene neneneanannanaee 236 
Moștenitorul Tronului Român și soția Sa ............ nenea 237 
George Bariț (Portretul său în fruntea Calendarului) e.n 238 
Alexandru Lahovari ........mee ceea mana 240 
Regele României Caroi |... neam 242 
Statuia lui Mihai Vodă Viteazul în București ........... eee ceeenreree 243 
Avram lancu ....... eee eee aaa ae eee nana nana 244 
Statuia lui Radetzky în Viena ............ men 245 
Moştenitorul tronului rusesc şi soția sa... nenea 246 
Minunile veacului .......... ana eanneeenone emana naeeeee 247 
Un pod uriaş... one ee eee annan ea neee 247 
O naie de război... cane nene nana nea na aeaaaee aneeaneane rana 248 
Arhiducele Albrecht... eee ceeace aaa 249 
Andrei Mureşan ........... eee nea neeeeane seneanea e aaanaa 253 
Porta nigra în Trier ............e eee eee nenea nenea 256 
Din Japonia... anna aan eennnnnaneaaaee 257 
Podul lui Traian și podul Carol | ...........ce nene nenea eee nea 258 

Cum am împuşcat eu ursul (Nuvelă americană - traducere) ............... 272 

MUHUM i eee nano eee nenea aan nenea ee eee non aaa aaa 275 

(o r, ~ 
SO p