STANCU, Rad. IV (1958) ocr_pypdf2

STANCU, RA. 1 


09% 


ZAHARIA STANCU 


rădăcinile 
sint 
amare 


IV 


a 


/ 
Ti T pa) 
Pi i. YI a 
a Senj ENA i 4 
ta D ra 
$ * 1 ; y 
y 7 


EDITURA DE STAT 
PENTRU LITERATURA ŞI ARTA 


31 


COMPLICAȚII 


Viscolul se potoli. Veni alergind, tocmai de la 
marginile lumii, vintul şi alungă norii. Se arătă 
soarele. Se muie gerul. Streșinile începură să picure. 
Orașul, vechi și dărăpănat, pierdu strălucirea pe 
care i-o dăruise albul neprihănit al zăpezilor. Se 
urîţi. Arborii își scuturară crengile şi aruncară de 
pe umeri mantiile de puf. Rămaseră goi şi negri, 
strîmbi, răsuciţi, buboși. Pe străzi, pe uliţe, pe tro- 
tuare se iviră băltoace. Oamenii mari le ocoleau cu 
silă. Copiii însă călcau dinadins în ele, ba le mai 
Și plesneau cu picioarele, își udau straiele și se 
umpleau pînă în creștet de stropi groși de noroi. 

— Diavolii !... Nu miroase încă a primăvară și ei 
au şi început să se bălăcească. 

— Ce să le faci ! Copii !... 

Rafira se repezi pînă în munţi, la Condor, urcă 
aplecată de mijloc drumul care ducea pînă la 
ogradă, luă actele casei și ale pămîntului pe care 
le păstra încuiate în lacră și pogori. Așteptă, în 
vale, la cîrciuma lui Ford, să treacă un car ori o 
sanie către oraș ca să nu facă singură drumul lung 
și la vreme de iarnă și greu. Îi înghețaseră mîinile. 
Îi îngheţaseră picioarele. Obrajii nici nu și-i mai 
simțea. Bău palincă și se încălzi. Ford o întrebă: 

— Ei, Rafiră, ai dat de urma feciorului ? 

— Am dat. 

— E sănătos, Licu ? 


— Ca piatra, domnule Ford. 

— Arată bine 2 

— Apăi, dacă e sănătos, cum vrei să arate ? Bine 
arată, 

— Nu l-au bătut, Rafiro ? 

— Cum o să-l bată și de ce să-l bată ? O să-i facă 
proces. 

— Procesul o să te coste. 

— Toate procesele costă. Domnii avocaţi cei mari 
vor bani, Pe gratis nu dă nici unul cu gura. 

— Şi ai găsit bani, Rafiră ? 

— Găsesc, domnule Ford. Vînd casa. Mi-o cum- 
pără domnul prefect Marius Bold, fratele sfinţiei- 
sale, părintele Cori Bold. Mă duc să iscălesc în; 
scrisul. 

— Dar ce îi trebuie prefectului casa dumitale, 
Rafiră ? 

— Îi trebuie. Vrea să se adăpostească în ea cînd 
va veni cu prietenii de la București, la vinătoare, 
Să doarmă. Să petreacă. Așa mi-a grăit părintele 
Cori Bold... 

— Și ţi-au dat preţ bun pe casă, Rafiră 2 

— Numai Dumnezeu știe, domnule Ford, că eu 
de tocmă nu m-am tocmit și nici măcar nu am în- 
trebat. Mi-o da ce l-o lăsa inima. Nu e vreme să 
umblu după cîştig. Mă strădui să-l scot pe Licu din 
închisoare. 

Domnul Ford, ca unul ce ştia bine familia Bold, 
dete din cap. Zise : 

— Rafiră, Rafiră, pe rele mÎini ai încăput. Rămii 
fără casă. Și de omul fără casă e rău, Rafiră. N-are 
unde-și pune capul pentru odihnă. 


8 


— Să-mi scape feciorul cu viaţă și de la pușcărie, 
domnule Ford. O să muncească Licu, o să muncesc 
și eu și-o să ne ridicăm altă casă. Numai zile să 
avem. Că dacă omul nu mai are zile, ce-i trebuie 
casă ? 

— Îţi vor lua domnii casa și nici o treabă nu-ți 
vor face. Nimeni nu are putere să-i scoată pe co- 
muniști de sub asprimea legii. Mă mir că-mi spui 
că nu s-au atins de băiatul dumitale. Poate că le-o 
fi făcut placul celor ce-l ţin arestat. Poate că le-a 
spus tot ce știe. Și-o fi vîndut tovarășii, Rafiră. 

Femeia din Condor se uită lung la Ford. 

— Cum poți să gîndești așa și să vorbeşti așa 
despre fiul meu, domnule ? Au nu ţi-e frică de Dum- 
nezeu şi nu ţi-e rușine obrazului? Mi-l știi pe Licu 
de mult. Iudă eu nici nu am născut și nici la sîn 
n-am crescut. 

— Nu te miîhni, Rafiră. Am spus și eu o vorbă 
proastă. 

— Cu adevărat vorbă proastă ai grăit, domnule 
Ford. 

— Vezi, Rafiră, cunoști un om cum se poartă la 
bine. Dar de unde poţi şti cum se poartă un om 
cînd îl ajunge greul? Am văzul în viața mea, Ra- 
firă, oameni care păreau rupți din munte, atit de 
voinici erau, și pe care prima lovitură a soartei îi 
dobora şi-i nemernicea. Și am văzut, Rafiră, slă- 
bănogi pe care nimic nu-i îndoia. 

— Lui Licu nu-i purta grijă, domnule Ford. În 
cinste l-am crescut, în cinste trăiește și-n cinste 
o să moară cînd i-o veni, ca fiecărui om, rîndul să 
moară. 


În fața cîrciumii se opri o sanie trasă de boi. 
Intră în cîrciumă un bărbat în putere, mustăcios, 
purtind pe umeri un cojoc lung, întors pe dos, și 
pe cap o căciulă cît baniţa. 

— Ziua bună, domnule Ford. 

— Bună, Meletie. 

— O litruţă de palincă. 

Domnul Ford îi servi palinca. Omul o bău încet, 
cu socoteală, încercînd cu limba fiecare strop, să-i 
simtă bine gustul, 

— Dacă o dai pe git din cîteva înghițituri, nu 
te alegi cu nimic. 

— Da, așa e, spuse, ca un mare cunoscător ce 
era, domnul Ford. Apoi îl întrebă: Încotro, Me- 
letie ? 

— La oraș. Duc negustorilor niște butoiașe de 
brînză. 

— Multe ? 

— Cite au încăput în sanie. Drumul e prost. 
Nici de car, nici de sanie. 

Ford îl rugă s-o ia și pe Rafira. Omul cu căciulă 
cît baniţa privi femeia. Zise: 

— O iau, dacă vrei dumneata și dacă dumneaei 
nu-i este urit de mine. 

— Eu te rog, spuse Ford, și femeia o să-ţi mul- 
țumească, 

— Cu ce să-mi mulțumească ? Cu vorbe ? Nu-mi 
trebuie vorbe. Poate să și le ţină. 

Se mai uită o dată la Rafira, zîmbi sub mustăţile 
lungi și zburlite și grăi: 

— Dacă ar fi fost mai tinerică, îmi părea și bine. 


10 


O luam sub cojoc și ne încălzeam amîndoi citu-i 
drumul de lung. 

— Dar soaţă nu ai? îl întrebă Rafira înţepată. 
Dacă ai, ar fi trebuit s-o iei și pe dinsa la drum, 
s-o vîri sub cojoc, să-ţi ție cald, iar la oraș s-o dă- 
rui cu o pereche de conduri.... 

— Mă pricopsise Dumnezeu cu una, măicuţă, dar 
mi-a furat-o notarul. 

— Și după cîte se vede nu-ţi pare rău după 
dînsa. 

— Rău? Lumea e largă și foiește de muieri. 
Mi-oi găsi eu alta pe plac şi pe potrivă, dar grabă 
la însurătoare nu am. 

— Ai rămas tot vesel, Meletie, spuse Ford. 

— D-apoi de ce să nu fiu vesel, domnule Ford? 
Viaţa e scurtă. Să mai treci prin viaţă și trist, zău 
că atunci viața n-ar mai avea nici gust, nici haz. 

— Nici aşa nu prea are, Meletie. . 

— Ba are, domnule Ford, însă de dumneata s-a 
apropiat bătrineţea și te-a uscat. 

— Hehe !... Mai am pînă la bătrineţe... 

Țăranul plăti palinca, își luă ziua bună de la Ford, 
se intoarse către Rafira și-i spuse : 

— Hai, femeie. Hai și urcă-te în sanie. Și să știi 
că dacă o să-mi fie frig pe drum, tot te poftesc sub 
cojoc să-mi ţii de cald. 

— Bată-te să te bată, omule. 

— Nu-i lua în seamă glumele, Rafiră, spuse Ford. 
Meletie e rumin de treabă. Numai că șuguie in- 
tr-una. zi ial 


11 


— Cind eram mai tînără îmi plăcea și mie să 
șugui, domnule Ford. Însă cu inima pe care o am 
acum... De nimic nu-mi mai arde. 

Boii pășeau încet. Pe unde era zăpadă, sania lu- 
neca lin și ușor. Pe unde se topise zăpada, sania 
abia se tîra şi boii gifiiau. Meletie, în pofida lau- 
delor, nici nu şuguise, nici nu fusese vesel. Își mi- 
nase boii tăcut și îngindurat. 

La oraș, Rafira trase după înțelegere la preoteasa 
Tilda. O găsi foc și pară. 

— Închipuiește-ţi, Rafiră, am descoperit că cioanta 
e taler cu două feţe. 

Rafira nu pricepu de la început despre cine anume 
vorbea cu atita neagră minie preoteasa Tilda. Plină 
de respect o întrebă: 

— Despre care cioantă glăsuiești, preoteasă 
Tildă ? 

— Despre cioanta noastră, că una e pe lume, 
nu-s două, Rafiră. De Velica vorbesc. 

— Ţi-a mai spart vreo farfurie din tacîm, preo- 
teasă Tildă ? 

— Mai rău, Rafiră, mai rău. 

— Nu văd ce ar fi putut să făptuie Velica măi 
rău la casa dumitale. 

— Dumneata, Rafiră, ești ca o stelbă de busuioc, 
tocmai bună de pus la icoană. Velica... Velica n-a 
mai pus seara ivărul la ușă şi părintele Cori... 

— O fi uitat să-l pună, cinstită preoteasă Tildă. 

— Cum să uite, Rafiră ? Și de ce să uiie? 

— Parcă ştie omul de ce uită una și de ce ţine 
minte alta ? Nu ştie. 


12 


— Rafiră, Rafiră, ivărul m-a costat o sumedenie 
de parale. Cum să uite Velica să tragă ivărul care 
m-a costat o sumedenie de parale ? Cioanta a lă- 
sat ușa neîncuiată într-adins. Am s-o schilodesc 
în bătăi, Rafiră. Am să-i frîng și mîinile. 

— Nu-ţi pune mintea cu ea, cinstită preoteasă 
Tildă. Şi de schilodit, ce s-o mai schilodești? A 
schilodit-o destul mașina aceea care a lăsat-o fără 
picioare. 

Pe Velica o găsi cosînd în odaia ei. 

— S-a potolit viscolul, Velico. 

— S-a potolit, Rafiră. Numai miînia preotesei 
Tilda nu se potoleşte. De două zile mă surchideşte,. 

Rafira se prefăcu a nu ști nimic și se miră. 

— Dar ce poate să aibă cu, dumneata, femeie ne- 
căjită și sărmană, cinstita preoteasă Tilda ? 

— A venit părintele Cori, cum are obicei, la ușă, 
acum trei seri. 

— Şi dumneata, Velico, oi fi uitat ivărul nepus ? 

— Vai, Rafiră, cum să uit eu să pun ivărul? 
Ivărul era pus. 

— Atunci pentru ce s-a supărat cinstita preoteasă 
Tilda ? 

— Să vezi dumneata, Ratfiră. Ivărul era pus. Dar 
eu m-am dat jos din pat, Rafiră, m-am tîrît pînă la 
ușă şi am descuiat-o. Cu mina mea am descuiat 
ușa, Rafiră, cu mîna mea. 

Rafirei nu-i veni să-și creadă urechilor. 

— Dar pentru ce ai făcut asta, Velico ? Nu cred. 
Nu te pot crede, Velico. 

— Ba să mă crezi, Rafiră, şi să mă prea crezi. A 
fost întocmai cum îţi spun c-a fost. 


13 


— Dacă vrei să te cred, am să te cred, Velic6, 
însă nu înțeleg. Dumneata? Dumneata, Velico ? 

— Da, Rafiră. Eu. 

— Pentru ce ? 

— Părintele Cori n-a mai strigat, nici n-a mai în- 
cercat să spargă ușa. A căzut în genunchi în cori- 
dor și a început să spună rugăciuni. Și a spus așa, 
în șoâptă, toate rugăciunile pe care le știe, dum- 
neata,  Rafiră. Pe urmă s-a pornit pe plins. Şi, 
dumneata, Rafiră, a plîns ca un copil. Atunci m-am 
dat jos din pat, m-am tiîrît la ușă și i-am spus: 
„Du-te la preoteasa Tilda, sfinţite părinte“. „Trage 
ivărul, Velica.” „Nu-l trag, părinte. Du-te, părinte, 
la preoteasa Tilda.“ Dumneata, Rafiră, crezi că a 
vrut să plece ? N-a vrut să plece. S-a pornit iarăși 
pe spus rugăciuni. I s-a rugat lui Dumnezeu și i 
s-a rugat Maicii Domnului. La toţi sfinții s-a rugat 
și la toate sfintele. Și mie mi s-a muiat inima, Ra- 
firă, şi am descuiat ușa, Rafiră, că mi se făcuse milă 
de sfinția-sa, Rafiră. Şi. sfinţia-sa a dat năvală și a 
tăbărit pe mine, Rafiră. S-a trezit preoteasa Tilda, 
a venit fuga, l-a luat și l-a dus cu dumneaei, Rafiră. 
Spune-mi, Rafiră, cu ce sînt vinovată ? Mi s-a muiat 
inima și m-a potopit mila pentru siinţia-sa, Rafiră. 
Că prea se ruga cu foc, Rafiră. Şi prea plingeaă, 
Rafiră. 

— Nu am cădere să te judec, Velico, însă so- 
cot că preoteasa Tilda e îndreptăţită să fie miînioasă 
şi o să te alunge din casă. 

Velica ridică fruntea. Rafira îi văzu ochii frumoşi 
strălucind și-i văzu obrazul limpezit și întinerit 
Ridică și glasul Velica. 


14 


— Să mă alunge. Abia aştept să mă alunge. M-am 
săturat pînă în git de preoteasa Tilda și de toate 
ifosele ei. Dacă are bărbat, să știe să și-l ţie. Iar 
“dacat se pricepe să și-l ţie, să-l lase în pace. Băr- 
batul rămîne bărbat chiar cînd poartă barbă și an- 
teriu. Să mă alunge dacă vrea. Să mă alunge... 

— Şi ce ai să te faci ? Unde ai să te duci? 

Velica Tise. Și după ce rise șopti : 

— Dumneata, Rafiră, ştii ce mi-a spus părintele 
Cori ? iai 

— De unde vrei să știu ? 

— Mi-a spus că, oriunde m-aş duce, sfinția-sa 
vine după mine, vine la mine... Că preoteasa Tilda, 
pe lîngă mine, așa cioantă cum sînt, nu face două 
„parale. 

“pe Rafira o strigă preoteasa Tilda. 

— Întreabă părintele Cori de dumneata, Rafiră. 

Se grăbi. Părintele Cori, rotoiei, bine dispus, își 
pieptăna cu degetele barba rară și roșie. Rafira băgă 
de seamă că şi sfinția-sa avea obrazul limpezit și 
întinerit ca și Velica. 

— Cum ai găsit casa, Rafiră ? Nu au dat tilharii 
buzna într-însa ? 

— Nu, părinte. Prin munții noștri au fost stîrpiţi 
de mult tîlharii, 

— Ai găsit actele casei? 

— Le-am găsit, părinte. 

— Le-ai adus, Rafiră ? 

— Le-am adus, părinte. 

— Dă-mi-le să le cercetez, Rafiră. 


15 


„Părintele Coriolan Bold cercetă cu atenţie hirtiile. 
Spuse mulțumit : 

— Lasă-le la mine, Rafiră. Chiar astă-seară mă 
duc la domnul avocat doctor Claudiu Pap să în- 
tocmească actele. Miine le iscălești. 

— Le iscălesc, părinte. 

„Preoteasa Tilda îi servi părintelui Cori cafea 
neagră. Rafirei îi aduse un bob de dulceaţă de stru- 
guri și un pahar cu apă. Părintele Cori își bău ca- 
feaua. Rafira înghiţi bobul de dulceaţă. Apoi părin- 
tele Cori zise : 

— Ascultă, Rafiră, inspectorul acela, Grunz, care 
îl ţine în puterea lui pe Licu, s-a mirat mult de 
dumneata. 

— Dar de ce s-a mirat, părinte ? Ce a văzut dum- 
nealui la mine de s-a mirat ? 

— Zicea că încă n-a întîlnit pînă acum o femeie 
mai aprigă. 

— I s-a părut, părinte. Sint ca oricare alta de 
prin părțile noastre. 

— Zicea că l-ai văzut pe Licu sfărimat și în 
lanţuri. 

— L-am văzut. Într-adevăr fiul meu era sfărimat 
în bătăi și purta la mîini și la picioare lanţuri grele. 

— Și n-ai scos nici un țipăt. Și n-ai vărsat nici 
o lacrimă. 

— Nici ţipătul, nici lacrimile nu mi-ar fi slujit 
la nimic, părinte Coriolan. Cu ţipătul nu aș fi dë- 
rîmat zidurile închisorii și cu lacrimile nu aş fi 
rupt lanțurile. Însă, dacă aș fi țipat și aș fi plîns, 
i-aş fi amărit sufletul şi i-aș fi slăbit curajul inimii. 

— Tare muiere trebuie să fii, Rafiră. 


16 


Femeia din Condor nu mai luă în seamă cuvintele 
părintelui Cori care urmăreau s-o ameţească și s-o 
moaie. Îl întrebă: l 

— Părinte Coriolan, oare domnul avocat doctor 
Pap va izbuti să-l smulgă de la închisoare pe fiul 
meu, au ba? Mi s-a spus că „pe comuniști nu poate 
să-i scoată nimeni de sub asprimea legii. 

— Cine ţi-a viînturat pe sub nas asemenea negre 
brașoave, Rafiră ? 

— Nu ştiu dacă sînt ori nu sînt brașoave. Cuvin- 
tele mi le-a spus Ford, cîrciumarul din Condor. E 
om umblat prin lume, „Părinte, și trecut de multe 
ori prin ciur și prin dirmon. 

Părintele Cori se supără. 

— Ford e un „palavragiu. Cine nu-l cunoaște! A 
umbiat prin lume, este adevărat, însă n-a putut să 
facă purici pe nicăieri. S-a întors în sărăcia de la 
Condi. Ehe ! Să-mi fi dat mie Dumnezeu gîndul 
cel bun, să plec în America, atunci cînd eram tî- 
năr !... Aș ff ajuns milionar, ca episcopul Cioprag 
din Detroit, Rafiră. 

— Nu trebuie să-l superi pe Dumnezeu, sfinte 
părinte. Sărăcia v-a ocolit casa. Pentru două guri 

— cîte sînteţi la masă — sfinția-voastră și cinstita 
„preoteasă Tilda aveţi destul belșug. În pămînt nu-și 
ia nimeni cu el averea, sfinte părinte. 

— Este adevărat că în „Pămînt nu-și ia nimeni 
averea cu el, Rafiră, însă Dumnezeu a hotărît ca 
pe pămînt unii oameni săaibă avere șisăse bucure 
de “ea pentru slava și mărirea celui atotputernic. 

— Părinte Coriolan, dar eu vind casa, cu ogradă. 
cu tot. Nu mai rămîn cu nimic. Doar cu viaţa. Cu 


2 17 


viața mea și cu viaţa lui Licu, dacă o să i se ierte 
viaţa. Vind şi rămîn săracă, lipită „Pămîntului, PŠ- 
rinte. Nu-mi trebuie avere. 

— E voia Domnului, Rafiră. Vei fi săracă pe pă- 
mînt, dar plină de bogăție în ceruri. Cît despre Tăcu, 
o să i se ierte viaţa, Rafiră. Domnul avocat doctor 
Claudiu Pap e bărbat cu multă trecere, cum ţi-am 
mai spus. Acum a pus umărul și-l va pune și mai 
departe fratele meu, domnul prefect Marius Bold. 
O face pentru că l-am rugat eu. O face și „pentru că 
i-a venit îndemn de la Dumnezeu care toate le cu- 
noaște, le chibzuieșşte și le potrivește. 

— Părinte Coriolan, actul de vinzare o să-l iscă- 
lesc miine. Dar cînd dorește domnul prefect să ia 
în „primire casa ? Întreb că mai am acolo boarfe și 
„trăncănăi și trebuie să mă gindesc să văd unde le 
“duc! și în seama cui le las. 

— Domnului _prefect îi trebuie casa numaidecit, 
Rafiră. Vrea să trimită meșteri s-o repare și s-o 
gătească. După vînzare o să te duci dumneata la 
Condor — n-o să-ţi fie greu că a dat Dumnezeu și 
s-a mai îmblinzit vremea — să-ţi ridici boartele 
și trăncănăile și să le lași în grija vreunui vecin. 
La. Condor ai vecini buni, nu ? 

— Am, părinte Coriolan, că nu am fost, har Dom- 
nului, neăm de oameni gilcevitori. 

„Părintele Cori nu se gîndi cum își va duce de 
aici înainte viața Rafira, unde va dormi, cu ce se 
va ariîni. Aceasta nu-l „privea pe părintele Coriolan 
Bold. O privea numai "pe Rafira ȘI-l mai privea și 
pe Dumiăezeu cel sfint și atotputernic din ceruri 
care hotărise s-o aducă pe lume pe Rafira. Dumne- 


18 


zeu avea s-o înveţe pe Rafita cum să se descurce, 
dar nu numai s-o înveţe, ci s-o și ajute. 

— Dumnezeu e bun, Rafiră. O să ne ajute și-o 
să te ajute. Vino mîine dimineaţă să mergem la tri- 
bunal pentru semnarea actului. Însă bagă de seamă, 
femeie, să nu întirzii. Domnul avocat doctor Clau- 
diu_Pap este foarte ocupat și nu i-ar plăcea să-și 
piardă timpul așteptindu-te. Cît despre domnul pre- 
fect, domnia-sa e om punctual și așteptarea l-ar 
mîhni și i-ar răci dragostea care l-a prins pentru 
dumneata, 

— N-o să întîrzii, părinte Coriolan. 

Se duse în odaie la Velica și îşi luă desaga. 

— Pleci? o întrebă Velica. 

— Plec. 

— Ai unde dormi ? 

— O să găsesc, Velica. 

— Dumneata, Rafirä... 

Vru să-i spună ceva. Se răzgîndi. Rosti numai : 

— Du-te cu Dumnezeu. Du-te cu Dumnezeu și să 
ne vedem cu bine. 

Mergînd pe e ulițe și pe străzi, prin lumina săracă 
a felinarelor „rare, femeia din Condor ocoli pe cît 
puiu băltoacele. Își udă încălțămintea şi-i înghe- 
țară picioarele. Mai avea ceva pîine în desagă. Mai 
avea și cîțiva lei în pungă, Pîinea putu s-o mănînce. 
De bani însă nu trebuia cu nici un chip să se atingă. 
Banii trebuia să-i păstreze și să se folosească de ei 
numai în cazul în Care nu ar izbuti să-și cîştige prin 
muncă traiul. Își va da toate silințele ca să nu 
ajungă acolo. Dar ce să facă ? „Poate că avea să iz- 
butească să-i salveze viaţa lui Leu; poate că avea 


m 19 


să izbutească să i-o și ușureze. Cînd își vinduse 
vitele, i se păruse că-și vinde carnea. Acum, cînd își 
vindea și casa, i se părea că-și vinde sîngele. Ră- 
mînea — cum 1 rămînea ? ? _rămăsese chiar — pe “dru- 
muri. Fiul ei merita toate sa e sacrificiile. Atunci ci pentru 
ce se mai gîndea ea cu părere de rău la niște pră-. 
pădite de vite şi la o piătă casă pe care , prefectul 
Bold o cumpărase fără ca măcar s-o vadă ? Se gin- 
dea şi îi părea rău pentru că omul e slab și, la urma 
urmelor, și ea, Rafira, nu era decît un biet om. Ce 
trebuia să facă acum ? Ceea ce făceau toţi săracii 
pămîntului. Să muncească. Orice. Oriunde. Pe ori- 
“Cit” Să muncească şi să trăiască pînă cînd îl va 
vedea slobod pe Licu. Pe urmă... Be urmă, dacă nu 
va mai avea zile, să închidă ochii liniștită. Orice 
om trebuie să închidă odată și odată ochii. Moartea 
nu iartă pe nimeni. Nici pe bogat, nici pe sărac. 

Cu voia ori fără voia ei pașii o purtară prin ză- 
padă și băltoace la locanta unde mai petrecuse ea 
o noapte și unde omul acela îmbrăcat în negru, 
băut dansase cu scaunul în braţe și se legase cu 
nerușinare de ea. Auzi muzică. Intră. Fumul acru 
îi lovi ochii și nările. La nici o masă nu era loc gol. 
Chelnerul care o servise atunci cu i palincă o văzu 
și o )_recunoscu, O întrebă: 

— Ai mai venit pe la noi să dănțuiești cu „popa 
cel stricat, mămucă ? 

— Nu am venit pentru danț și nici pentru popa 
stricat. geep 

Chelnerul glumi : 

— Chiar dacă ai venit pentru popa stricat, mă- 
mucă, nu am de unde să ţi-l scot și să ţi-l dau. L-a 


20 


chemat vodă la București și l-a uns ministru. Păcat 
că n-ai vrut atunci să dănţuieșşti cu sfinția-sa. Ai 
fi avut și dumneata acum o protecție. Dar, de! Ce 
să-ți fac! Te-ai ținut mîndră 

— Apăi că nici nu-mi vine să cred, domnule, că 
vodă îşi culege și-și alege sfetnicii din gunoiul cîr- 
ciumilor. 

— Am citit în jurnal, mămucă. 

— O fi altul, se încăpățînă să susțină Rafira. O fi 
altul și s-o fi potrivit cu popa cel stricat numai la 
nume. 

— l-am văzut poza la jurnal. Şi sub poză scria 
că vodă l-a făcut ministru. Şi nu era altul. |. Era chiar 
acela care dănţuia cu scaunul în braţe. 

Un client chemă chelnerul, îl înjură de-l trecu 
Dunărea, apoi îi comandă vin. Chelnerul ascultă 
înjurăturile cu șervetul pe mină. Fugi şi-i aduse 
vin. Clientul bău și se potoli. Chelnerul se apropie 
de _Rafira, care sta în picioare în mijlocul locantei 
şi nu știa dacă ar trebui să plece sau să mai rămînă. 

— Să-ţi caut și să-ți aduc un scaun. 

— Nu-mi trebuie scaun, spuse Rafira, că nu am 
venit nici să beau, nici să mă odihnesc. Du-mă la 

„Patron, să vorbesc cu patronul. 

— Dar ce vrei să vorbești dumneata cu „patronul ? 

— Caut de lucru. Poate îmi dă patronul aici, la 
cîrciumă. Să lucrez ceva. Să-mi cîştig traiul. 

— Du-te dumneata și vorbește cu domnul Maicu. 

— Unde să-l găsesc ? 

— La casă. Acela e patronul Jocantei, domnul 
Maicu, care stă la casă. 


Rafira se uită la bărbatul care sta la casă, nota 
atent comenzile și primea banii de la chelneri. Era” 
un bărbat smead, slab os, cu capul lunguieţ, ca de 
cal, și părul tuns scurt. Pe buze „purta spoit un zim- 
bet de care, desigur, nu se despărțea nici în somn. 
Rafira își luă inima în dinţi, se duse la el și-i dădu 
seară bună. 

Domnul Maicu, adincit în socotelile pe care le 
făcea cu creionul pe o bucată vînătă de hîrtie, nu-i 
răspunse. Pe estrada scundă unde se aflau lăutarii 
se urcă o fată vopsită pe obraz, cu ochi albaştri și, 
acompaniată de întregul taraf, începu să cînte: 


Tristă, duminică, tristă şi goală, 
Fără dragoste viața e smoală... 


Unii bărbaţi chiuiră ca în pădure. Alţii apucară 
suclele gi 1 paharele de PEN masa si le sparsera: KaR 


continuă să-şi facă socotelile. Orchestra trecu de la 
cintecul buclucaș la un ceardaș. Domnul Maicu ri-.. 
dică ochii și-i spuse Rafirei: 

— Știu ce vrei. 

— De unde? 

— Eu am auz ascuţit. Aud tot ce se vorbește în 
locantă. Te-am auzit cînd îi spuneai lui Rudi că ai 
dori să lucrezi aici. Presupun că ești harnică şi că 
nu te-ai stricat slujin㔺i la alți stăpîni. 

— Drept este. Pînă acum n-am slujit la nimeni, 
numai la casa mea. 


22 


— Du-ţi desaga la bucătărie. Cere mătura și fă- 
rașul cel mare. Adună cioburile sticlelor și ale pa- 
harelor. Fii atentă cînd umbli cu sticlăria, să nu-ţi 
tai mîinile. Pentru ceea ce trebuie să muncești aici 
ai nevoie de miini sănătoase, fără bube. 

Rafira îi mulțumi. Se duse la bucătărie, se dez- 
brăcă de greaua-i bundră, își lăsă desaga lingă 
bundră, luă mătura și fărașul cel mare, se întoarse 
în locantă şi, ferindu-se să deranjeze clienţii, se 
apucă să culeagă cioburile. Un client băut îi turnă, 
pe cînd sta plecată, vin pe ceafă. Altul o ciupi de 
coaste și îricercă s-o gidile. Un tinerel căruia încă 
nu-i căzuse cașul de la gură îi şopti: 

— După ce sfîrșești cu adunatul cioburilor, să 
mă aștepți lîngă zid, la întuneric. Te alegi cu un pol. 

Rafira răbdă totul. Răbdă și tăcu. Se hotări să 
rabde mufe. Să îndur& orice. La bucătărie gratara- 
giul — un bărbat scund și păros mirosind a zoaie 
și a grăsime — o întrebă: 

— Lucrezi la noi, muiere ? 

— Cum vezi și dumneata, lucrez. 

— Numai să te ţină curelele. 

— Cît m-or ţine. 

Chelnerul deschise oblonașul care despărţea sa- 
lonul locantei de bucătărie. Strigă comenzile : 

— Şase mici pentru domnul Florin de la prefec- 
tură, mai pipăraţi ; două Jă fleici pentru domnul Con- 
dilescu de la tribunal și pentru “doamna Condilescu ; 
un mușchi în sînge pentru domnul lanoș, de la 
bancă... 

— Se face. La moment... Se face... 


23 


Chelnerul închise oblonașul. Bucătarul scund şi 
păros alese șase mici. Spuse: 

— Pentru domnul Florin de la prefectură. Scîrbos 
rumîn. Nu mi-a trimis niciodată bacşiș. 

cuipă mititeii şi-i puse la fript. Luă două fleici. 
Le întoarse pe o parte şi pe alta. 

— Domnul şi doamna Condilescu... Domnul și 
doamna Condilescu, totdeauna fac nazuri. Niciodată 
nu sînt mulţumiţi de fleicile noastre. 

Scuipă fleicile și le puse pe grătar. 

— Un mușchi în sînge ! Pentru domnul lanoș de 
la bancă. De cînd îl știu, domnul lanoș de la bancă 
numai mușchi în sînge mănîncă și tot sfrijit a 
rămas. A = 

Scuipă mușchiul și-l puse la fript, pe grătar, lîngă 
fleicile și mititeii care începuseră să sfiriie. Rafira 
spuse : 

— N-o să mănînc niciodată friptură ieșită din 
mîinile dumitale. 

— Nici n-o să ai prilejul s-o refuzi. Friptura e 
pentru clienţi și pentru stăpîn. i 

— Tot ce frigi scuipi ? 

— Aproape tot. 

— De ce? 

— Ca să-i dau gust. Fripturile de la locanta dom- 
nului Maicu sînt renumite în oraș. Eu îmi prăjesc 
ochii la foc și dumnealor se desfată cu fripturi „pre- 
gătite de Franţ... Eu sînt Franţ, ca să știi. 

Rafira spălă vase. Frecă și spălă și lustrui cuțite 
și furculițe. Se mai duse de citeva ori în locantă și 
șterse mesele de lemn. Franţ, grataragiul, scuipă 
mulţi mititei, multe fleici şi foarte multe fripturi. 


24 


Rafira se miră cum de găsește atita scuipat în gură, 
însă își văzu de treabă, nu-l mai supără pe grata- 
ragiu cu nici un cuvînt. 

Locanta se închise la ziuă. Rafira, ajutată de Rudi, 
strînse scaunele și le puse pe mese. Apoi chelnerul 
căscă și plecă. Rafira mătură locanta, aduse apă 
caldă de ff bucătărie și, sub ochii obosiţi ai domnu- 
lui Maicu, frecă dușumelele cu gheme de zdrenţe 
pînă le făcu lună. Patronul rămase mulțumit. O 
duse și-i arătă o odăiţă în care se afla o rogojină 
întinsă pe jos și o pătură soldățească. 

— Odihnește-te pînă către _prînz. La prînz o să 
am nevoie de dumneata. O să trimit pe careva să 
te trezească. Pînă atunci poţi să dormi fără grijă. 

Domnul Maicu plecă. Pe Rafira o dureau genun- 
chii, pe care se tirise, o dureau șalele, iar mîinile... 
Miinile i se umflaseră, se roșiseră și o usturau. Le 
privi un timp. Se culcă, se acoperi 'cu „pătura. Îna- 
inte de 'a se lăsa în voia somnului care începuse 
să-i dea tircoale, își aduse aminte că-i făgăduise pă- 
rintelui Coriolan Bold să se afle la sfinţia-sa dis- 
de-dimineaţă. Sări în picioare. Găsi apă. Se spălă. 
Își potrivi fustele. Se încălţă. Se îmbrăcă cu bundra 
și plecă. Era o dimineaţă limpede şi rece de iarnă, 
Mic şi. galben ca lămiia, soarele răsărise și atirna 
în văzduh la marginea cerului. Băltoacele prinse- 
seră pojghiţă. Zăpada scîrţiia. Gerul îi mușcă obra- 
zul tras de osteneală și nesomn, îi mușcă şi mîinile 
umflate şi roşii care o usturau de o secau la inimă. 

— Să mă doară carnea cit o vrea să mă doară. $i 
mîinile să mă usture oricît. Numai sufletul să mi-l 
linişteşti, Doamne ! Numai sufletul să mi-l liniștești ! 


25 


Dacă omul are sufletul liniștit, îndură orice, 
Doamne ! Orice şi oricât. 

Dumnezeu n-o auzi. Tocmai își pieptăna barba 
albă în oglinda unui lac rotund din munţi. Lacul 
îngheţase de ger. Şi oglinda lui rotundă sclipea în 
soare. 

Cînd Dumnezeu își i pieptăna barba, nu auzea ni- 
mic din ceea ce îl rugau oamenii. 


Văzindu-l pe Grunz cu faţa gherăită și nervos, 
Neaga rise de se prăpădi. 

— Mamiţa ! În sfîrşit, Mamiţa te-a mirosit că 
umbli după muieri și ţi-a administrat cuvenita pe- 
deapsă. Nu, domnule inspector ? ci 

— Să nu pronunţi numele soției mele. Să nu te 

_zeferi niciodată la soţia mea. Auzi ? Nu permit. Nu 
permit nimănui. Nimănui. Auzi? Cu atît mai puţin 
ție care ești o... 

Ridică mîna s-o lovească. Neaga se feri și se 
oțări : 

— Dacă ţii atît la soția dumitale, ce cauţi la 
mine ? Poți să-mi spui ? Dacă o iubești și o respecţi 
atit de mult pe negricioasă, de ce îţi pică, toată 
ziua și toată noaptea, mucul la mine sau la altele 
ca mine? Spune-mi dacă Poți să-mi spui. Ma: 
tăuzule.., 

Grunz îşi viri mîinile în ziare pentru ca, în 
cazul în care i-ar veni poftă s-o plesnească din nou 
pe Neaga, să aibă vreme să se răzgindească și să 
se stăpînească. Bori să se plimbe prin odaie. Însă 
odaia în care trăia Neaga era micuță. Și în afară că 
era micuță mai era și supraîncărcată de mobilă. 


26 


Patul larg. Oglinda din colț. Garderobul. Şi, în 
mijloc, masa rotundă cu „patru scaune. Dacă nu se 
învârtea în jurul mesei nu avea cum să se plimbe. 
Totuși trebuia să se plimbe. Mișcarea îl e îi 
calma nervii. Se apucă ică deci să se _Plimbe dînd ocol 
mesei. Neaga sta pe marginea patului. Îşi ridicase 
rochia, să nu i se boțească, și picioarele i se vedeau 
pînă mai sus de genunchi. Avea genunchi rotunzi 
şi picioare frumoase. Începu să se legene de parcă 
ar fi dat un copil huța. Grunz trecea, în ocolul pe 
care îl da mesei, pe lingă ea. Atunci Neaga, ca să 
nu-l lovească, își oprea legănatul picioarelor. Miş- 
carea mereu întreruptă a picioarelor femeii sfirşi 
prin a-l irita. 

— Ascultă, Neaga, cînd ai să încetezi să-l dai 
huţa pe dracul ? 

— Exact în momentul în care dumneata nu ai 
să-i mai dai mesei ocol, și ai să iei loc pe scaun, 
ca oamenii, ori să te așezi pe pat, lingă mine, cum 
ar face orice bărbat pe care l- -aş fi „primit la mine. 


bat. 
— Plimbă-te cît poftești. Dar dacă voiai să te 
limbi trebuia să te plimbi pe bulevard. Aveai mai 
mult loc decit aici. Înţelegi ? 

— Înţeleg... 

Ocolind masa, Grunz își aduse aminte cum în 
biroul lui se plimbase tot în jurul unei mese, însă 
alergînd cu sufletul la gură, ca să-l prindă pe Or- 
bescu și să-l bată. Goana după Orbescu în jurul 
mesei îl făcu să se gîndească la masă. lar masa îi 
mînă gindurile la Iovca Silef. Cît timp avea să se 


27 


mai gindească el la lovca Silef? Omorise, de-a 
lungul carierei lui, mulți oameni. În diferite chipuri 
îi omorise. Și pe toţi, în afară de. primul, îi uitase. 
Pe lovca Silef de ce nu o uita? Pînă la Iovca Silef 
omorîse numai bărbaţi. Iovca Silef era întîia femeie 
pe care el, Grunz, o omorise. De bătut, de schin- 
giuit, bătuse și schingiuise destule. Ah ! Dar pentru 
ce își amintea el acum de toate cîte le făptuis€ „În 
exercițiul funcţiunii“ ? Nu avea nici un „rost să-și 
amintească, dar își amintea. Cauza era, fără în- 
doială, tot bulgăroaica, tot lovca Silef. Dacă s-ar fi 
stăpînit, dacă ar fi avut mai mult tact, nu s-ar fi 
apucat s-o ucidă pe ibulgăroaică. Și dacă nu ar fi 
ucis-o, nu ar mai fi acum prada atitor amintiri care 
nu-i trebuiau și nu ar mai fi prada atitor obsesii 
care îi fură somnul și-l chinuie. Adoarme. Cu chiu, 
cu vai, și după ce Mamiţa îl leagănă și-l luluie ca 
pe un copil și-l îndoapă cu somnifere, adoarme. Şi 
numaidecit visează. O visează pe Ilovca Silef 
întinsă pe masă. El, Grunz, el, temutul inspector 
Grunz, stă pe fotoliu. E moale fotoliul. Îl odihnește. 
Scoate pachetul de ţigări din buzunar. Își aprinde o 
țigară. Trage fumul adînc, în piept, și apoi îl aruncă 
afară pe nări. Şi o privește pe Iovca Silef. Şi acolo, 
pe tărîmul visului, unde se află el cu lovca Silef, 
el, Grunz, știe că Iovca Silef e moartă. Și știe că pe 
Iovca Silef el, inspectorul Grunz, a omorit-o, cu 
mîinile lui. S-a repezit asupra ei, a apucat-o de păr 
şi a izbit-o cu capul de dușumea. Și după ce a 
izbit-o cu capul de dușumea a sugrumat-o. Se simte 
bine în vis, el, inspectorul Grunz. Şi se simte bine 


28 


pentru că el, inspectorul Grunz, e viu și numai 
fovca Silef e moartă. 

Dar moarta deschidea ochii, respira — deși el o 
sugrumase, respira — întorcea capul și-i spunea: 

— Trăiesc, domnule inspector, trăiesc. Nu m-ai 
omorit. Pe mine nu mă poate omori nimeni. 

El, temutul inspector Grunz, ajunsese să se tre- 
zească brusc din somn, urlînd de spaimă. Mamiţa ! 
Ce înger era Mamiţa. Dovedea că are o răbdare 
nesfirșită. 

— Potolește-te,  Puiule!  Calmează-te, Puiule. 
Măniâcă zahăr, Puiule, că zahărul linişteşte nervii. 

Se învățase să mănînce zahăr ca un cal de curse.. 

Faptul că Teofil Stinjinel căzuse „peste el din 
senin și îl supusese în fața lui Orbescu și a lui 
Găman unor lungi și neplăcute interogatorii îl 
jignise și îl umilise adînc. Apoi, Teofil Stinjinel î 
mai și jefuise. Nu-i părea,zău după bijuterii. Biju- 
teriile cu care Mamija îi scosese ochii lui Stînjînel 

»rețuiau ceva, însă destul de puţin faţă de ceea ce 
Mamiţa „păstrase şi nu adusese la vedere. Ca întot- 
deauna, şi în acea împrejurare, Mamiţa arătase că 
are cap. Adusese și deschisese sub ochii pietinsului 
inspector general caseta vișinie. Casela 1 verde, cu 
care faimosul Ataţchi, contrabandist de bijuterii ce 
făcuse înconjurul lumii, își cumpărase libertatea 
și în care se aflau piese rare, de o valoare nepre- 
țuită, n-ar fi găsit-o Stinjinel nici dacă s-ar fi apu- 
cat să-i percheziţioneze casa cu o echipă întreagă 
de s cialiști, Cînd se gindea însă la cele patru 
fişicún de hapoleoni pe care Stînjînel și le însușise, 
îl prindea ameţeala. Acum, el trebuia să pună la 

Pb: 


Fad 


29 


loc ceea ce pierduse. Se lăsase mituit de prefect și 
de avocatut doctor Pap și-i îngăduise Ratirei să-și 
vadă fiul. Mita nu era de disprețuit. Totuși, nevoile 
și poftele lui erau mult mai mari. 

— Neaga... 

— Eil.. Spune ce vrei să-mi spui. Nu ezita și 
nu-ți mài căuta atita cuvintele, că numai bilbiit 
nu ești. 

Grunz, care se obișnuise să fie repezit de Neaga, 
nu-i luă în seamă vorbele. Se gîndi şi se „ăzgîndi. 
Se întrebă dacă Neaga e destul de abilă pentru a-l 
ajuta la împlinirea planului care i se iscase în minte 
şi ajunse la concluzia că n-ar fi rău să încerce. 
Pînă acum îl slujise destul de mulţumitor.. 

-=== Neaga, tu îl cunoști pe domnul lanoș de la 
„Banca Maramureșului“ ? 

— Nu-l cunosc, Grunz. Nu am avut încă de-a 
face cu oameni de bancă, deși am dorit. 

Inspectorul începu să i-l descrie. lanoș era holtei. 
Minca prin restaurante. Cunoștea şantanurile. Era 
ușor de agăţat. Neaga trebuia să se gătească, să-i 
ia urma, să frecventeze aceleași localuri, să atragă 
atenţia lui Ilanoș asupra ei, să-l întărite și să-l 
atragă și pînă la urmă să se lase cucerită. 

— Şi cu ce să mă îmbrac eu, Grunz? Și cu ce să 
plătesc săniile sau trăsurile? Și banii de chel- 
tuială ? 

— Am să-ţi aduc mîine cît îţi trebuie. Investi- 
țiile se fac în folosul serviciului. Pentru bani îmi 
dai chitanţă. ici 

— Ca să mă ai la mînă? 

— Așa se obișnuiește. 


30 


— Şi după ce mă las cucerită de directorul 
„Băncii Maramureșului“, ce-o să mai am de exe- 
cutat ? 

— Te încurci cu el. Trăiești cu el. Te duci la 
el acasă. Îl inviţi la tine acasă. Umbli cu el prin 
„restaurante. Îl rogi să te poarte prin localurile de 
“Roapte, chiar prin cele “înai deocheate. N-o să-ţi 
displacă. 

— Dimpotrivă, Grunz. O să mă simt în al 
nouălea cer. 

— În sfîrșit, Neaga, faci tot ce se cuvine ca să 
vă vadă împreună cît mai multă lume, să cunoască 
şi să vorbească de legătura voastră, dacă se va 
putea, întregul oraș. 

— Şi cu ce o să mă aleg eu din treaba asta? 

— Cu mult, Neaga. 

— Şi mai pe urmă? 

— Îţi voi da la timp instrucțiuni. 

Grunz se mai liniști. Se așeză lingă Neaga. Fe- 
meia i se agăţă de git. Apoi, în joacă, începu să-l 
tragă de urechi. Își aduse aminte că avea urechi 
mari, clăpăuge, urite și i se păru că Neaga, jucîn- 
du-se cu urechile lui, de fapt își bate joc de el. 
Se ridică și-și. eluă „plimbarea în jurul mesei. 
Neaga deschise “braţele s: să-l ademenească. 

— Nu. Astă-seară, nu. 

Refuzată, Neaga îl împunse : 

— Mamiţa te-a desfigurat. Orice ai spune, ţi-e 
frică de Mamiţa, inspectore. Mori de frica Mamiţei, 
Grunz. Cred că în fața ei stai smirna, ca la mili- 
tărie, 


Inspectorul se opri din mers. 


3i 


— i-am spus să nu vorbești de Mamiţa. N-ai 
tu nas s-o pui în discuţie pe Mamiţa. 

Se certară. Neaga uită cîtă „putere are inspec- 
torul. Îl ocări, iar peste numele Mamiţei turnă la 
repezeală un șuvoi de cuvinte tulburi. Grunz nu-i 
támase dator cu nimic. Încercă s-o pălmuie. Neaga 
urcă în pat cu picioarele și se lipi de perete. 
Inspectorul întinse mîinile spre ea, ca și cum ar 
fi vrut s-o apuce de git și s-o sugrume. Neaga îi 
strigă : 

— Pe mine n-ai să izbutești să mă omori cum 
ai omorit-o pe bulgăroaica aceea despre care tot 
orașul pălăvrăgește. Eu știu să mă apăr, borțosule. 
Pe mine nu o să poți să mă omori... 

Grunz ameţi dE parcă i-ar fi izbit cineva cu 
ciocanul în creștet. Nescăpînd-o din ochi pe Neaga, 
se trase lîngă ușă și se sprijini. Spuse încet: 

— Ascultă, Neaga. Dar ce știi tu de bulgăroaică ? 
De unde ai auzit tu că eu aș fi omorît o bulgă- 
roaică ? 

Neaga se porni pe ris. Grunz, dezmeticit, urlă: 

— Nu ride. Auzi? Nu mai ride, că te stilcesc 
în bătăi. Auzi ? Nu mai ride, că scot pistolul şi te 
împușc ca pe o căţea. 

Neaga își încleștă fălcile și tăcu. Rămase însă 
tot în pat, în picioare, lipită de „perete. Inspectorul 
se așeză pe scaun lîngă masă.: “Cu glas blajin, o 
imploră : 

— Vino să stai lîngă mine, Neaga. 

— N-o să mă sugrumi ca pe bulgăroaică ? 

— Nici n-o să mă ating de tine. 


32 


t 


— Nu te cred, însă, ca să-ți dovedesc că nu mi-e 
teamă de dumneata, am să vin. 

Se așeză pe scaun. Între ea și Grunz se afla 
masa rotundă, iar pe masă se găsea o sticlă de 
vin înfundat. Neaga luă sticla, o puse pe genunchi 
şi-i mîngiie gîtul. 

— Ce vrei să faci cu sticla ? 

— Să te lovesc cu ea în cap. Bineînțeles dacă 
va fi nevoie, 

— Ce știi tu despre bulgăroaică? De unde ai 
aflat de această minciună sfruntată că eu aș fi 
omorît o bulgăroaică? A? Unde ai auzit, Neaga, 
minciuna, și de la cine? 

— Nu te supăra pg mine, inspectore, dar nu pot 
să-ţi precizez nimic. Nu știu unde am auzit vorba 
şi nici de la cine. Însă, inspectore, ceea ce trebuie 
să cunoști este că orașul nu vorbește decit de 
această... întîmplare. 

Îi venise să spună crimă. Băgase de seamă la 
timp și se corectase. Grunz spuse cą pentru sine, 
dar îl auzi și Neaga: 

— O să-i învăţ eu minte pe nemernicii din 
orașul acesta. O să le arăt eu lor. 

— Îmi vine iarăși să „id, inspectore, ca adi- 
neauri. O să mă stăpînesc, ca să nu te supăr. Cum 
o să înveţi dumneata minte un oraș întreg? Ce-o 
să le arăţi dumneata oamenilor care clevetesc? 
Cum o să le astupi gura? 

— Am eu metodele mele, nu-mi purta grija. 

— Ba trebuie să ţi-o port. Vreau, nu vreau, tre- 
buie să ţi-o port. M-ai amestecat în afacerile du- 
mitale, Dacă dumneata ieși rău din cauza acestei 


3 — Rădăcinile sînt amare, vol. IV 33 


cri.. din cauza acestei întîmplări nenorocite, cu 
bulgăroaica, nici mie nu poate să-mi fie ușor. 

— Ce spune lumea? Vorbește-mi mai pe larg 
despre ce spune lumea, Neaga. 

— Ţi-am spus. Ți-am spus tot ce-am știut. 

— Mai pe larg, mai pe larg... 

— Setos ești de noutăţi, inspectore. 

— Sînt. Mai ales cînd noutăţile mă privesc. 

— Se spune, Grunz, că, atunci cînd ați arestat-o 
pe Marișca Balint și pe ceilalți, ați arestat şi o 
studentă de la București, o bulgăroaică. 

— Pînă aici totul este adevărat. . 

— Şi se mai zice că, în timpul interogatoriului, 
dumneata ai omorit fata prin sugrumare. 

— Şi mai departe ? 

— Mai departe, se spune că încă nu se ştie 
unde aţi aruncat-o sau unde ați îngropat-o pe fata 
aceea. 

— Minciuni, Neaga, minciuni. Fata trăieşte. Nu 
i s-a clintit un fir de păr din cap. Trăieşte. Nu 
ştiu dacă e de la București. Nu ştiu dacă e stu- 
dentă. Nu știu dacă e bulgăroaică. Însă fata pe 
care am arestat-o la 'Marișca Balint trăiește. 

Rîse îndelung, ca un nebun. Apoi se duse lîngă 
Neaga, îi răsturnă capul pe spate și-i mușcă gura. 
Cind se desprinse, inspectorul își șterse mustăţile. 
Spuse : 

— Zvonuri, Neaga. Minciuni, Neaga. 

Femeia spălăcită nu-i împărtăși bucuria. 

— Nu te bucura prea mult și prea devreme, 
inspectore. Du-te și cheamă-i la dumneata pe aceia 


34 


care îţi mănîncă piinea. Întreabă-i și pe ei ce știu. 
Poate că ei au aflat mai mult decit mine. Silește-i 
să-ţi spună ce știu, Grunz. Aflind, vei „putea să 
te aperi. 

— S-ar putea să ai dreptate, Neaga. Dar, vezi tu, 
lor le este frică de mine. Le-am băgat spaima în 
oase, Neaga. N-or să cuteze să repete zvonurile 
„proaste cu privire la mine E 

— Să-i strîngi cu ușa, inspectore. Să-i silești să 
spună tot ce au aflat. Știi să strîngi cu ușa. Ştii 
să silești oamenii să vorbească. Nu pe toți. Dar 
aceia din subordinea dumitale sînt din plămadă 
slabă. Au să vorbească. 

Mohorit, îngrijorat, Grunz își luă seara bună de 
la Neaga. 

La birou trimise să fie chemat Orbescu. Omul 
de serviciu îl căută prin toate camerele. Nu-l găsi. 
„Îi telefonă acasă. Nu răspunse nimeni. Grunz tri- 
mise oameni să-l caute prin localuri. După un ceas, 
oamenii se întoarseră dezolați. 

— L-aţi găsit pe subinspector ? 

— Nu l-am găsit, să trăiţi, domnule inspector. 
Nu l-am găsit. L-am căutat prin tot orașul și nu 
l-am găsit. Parcă l-a înghiţit pămîntul. 

— Ah! Ce bine ar fi fost să-l fi înghiţit pă: 
miîntul! Ce bine ar fi fost... Să vină la mine 
Landră și Pocal. 

Cei doi se arătară numaidecit. Îi întrebă: 

— Unde e Orbescu ? 

— Nu știm, să trăiţi, domnule inspector, spuse 
Landră. 


3* 35 


— Nu avem cum să știm, să trăiţi, domnule 
inspector. A plecat în mod misterios acum două 
ore. Nu ne-ai spus încotro se duce, raportă Pocal. 

— Era grăbit, adăugă Landră. 

— -Şi mai era gătit și _pomădat, întregi Pocal. 

— Bine, bine. Să-l lăsăm în pace pe Orbescu. O 
fi avînd şi el vreo aventură. Om e... Luaţi loc. 

— Vă mulţumim, să trăiţi, domnule inspector, 
spuse Landră. 

— Vă mulţumim, să trăiţi, spuse și Pocal, 

Se așezară pe cîte o margine de scaun. 

— Așezaţi-vă bine, le spuse Grunz. Avem multe 
de vorbit. l 

— La ordinele dumneavoastră, să trăiţi... 

— Ascultaţi, măi băieți, ia spuneți-mi voi, ce se 
vorbește în oraș de cîteva zile pe socoteala mea ? 

Cei doi se uitară unul la altul, se înțeleseră din 
priviri și ridicară din umeri : 

— Să trăiţi, domnule inspector, nu se vorbeşte 
nimic. 

— Măi băieţi, mă, nu vă fie frică, mă. Spune- 
ți-mi, mă, că nu mă supăr, mă. 

— Să trăiţi, domnule inspector, nu se vorbește 
nimic. Şi dacă nu se vorbește nimic, nu avem ce 
să vă raportăm, domnule inspector. 

— Măi băieți, mă, spuneți-mi, mă, că, dacă nu 
îmi spuneți, e vai de mama voastră, mă... Vă 

Pălmui, mă. Vă stilcesc, mă. Vă omor în bătăi, mă. 
S Cei doi iarăși se uitară unul la altul. 

— Să trăiţi, domnule inspector, noi putem să vă 
spunem, însă vă rugăm să nu vă supăraţi, cum 
aveţi obiceiul, și Să săriţi asupra noastră. 


36 


O Nu mă supăr, Lanâră. Vă făgăduiesc că nu 
“mă supăr. 
~i Vorbi, cu ochii în jos, Pocal. 

— Să trăiţi, domnule inspector, în oraș se spune 
_că aţi omorît aici o fată care era arestată. 

— O bulgăroaică, adăugă Landră. 

— Şi mai departe? Mai departe ce se mai 
spune ? 

— Că aţi luat-o și ați dus-o cu sania la margine, 
spuse Pocal. 

— Interesantă poveste... Și mai departe ? 

— Se mai spune că eraţi însoțit de domnul 
Orbescu, de Găman şi de o persoană cu barbă 
scurtă care a fugit peste graniță; în Slovacia. ' 

— Senzaţional ! Senzaţional, domnilor. Cintaţi | 
Cîntaţi mai departe... 

— Orașul afirmă că moarta a fost aruncată în 
rîu, în bulboană... 

Grunz zise din plin. Zise: 

— Dar de unde știe orașul, mă, că am aruncat 
fata în bulboană ? 

— Grănicerii au găsit fata în bulboană și au 
scos-o. Cadavrul fetei, cadavrul lui Găman și ca- 
davrul lui Ioil bărbosul au fost duse la pichet. Și 
maiorul Blindu de la pichet face anchetă. Și orașul 
vorbeşte. Poate că maiorul Blindu o fi povestit 
cuiva ceea ce au descoperit grănicerii lui, 

— Să trăiţi, domnule inspector, dumneavoastră 
ştiţi cum este „provincia. Abia aşteaptă să se pe- 
treacă un fapt neobișnuit pentru ca oamenii să aibă 
sămînță de vorbă. 

— Altceva ce se mai spune ? 


37 


— Să trăiţi, domnule inspector, se mai vorbește 
că la început maiorul Blindu l-a bănuit de omor pe 
bărbosul care a fugit. Și a telefonat peste graniță 
să-l ancheteze autorităţile slovace. Individul acela 
a Zăspuns că dumneavoastră aţi comis omorul și a 
dat amănunte. Acum maiorul Blîndu, bazîndu-se 
pe declaraţia lui Stînjinel, își îndreaptă cercetările 
spre dumneavoastră. 

— Şi voi ce credeţi, mă ? 

— Noi, să trăiţi, domnule inspector, noi credem 
că totul e scornitură, De aceea nici n-am îndrăznit 


să vă tulburăm.. 


arata TIE open 


— Scornitură... Scornitură... Mă întreb însă ce 
interes are maiorul Blindu să împrăștie asemenea 
calomnii pe socoteala noastră. 

— Gelozia, să trăiţi, domnule inspector. Domnul 
maior Blindu este gelos de succesele noastre. 

— Şi de multă vreme ne mai poartă și pică, Zice 
că deseori noi abuzăm și ne amestecăm în atribu- 
tiile grănicerilor. 

— S-ar putea să aveţi dreptate, mă. 

Se gîndi puțin, apoi îi întrebă: 

— Cam cîți oameni avem la îndemînă astă- 
seară ? 

— Doisprezece. Și cu noi doi patrusprezece. 

— Ascultaţi, mă, băieţi, vă dau o misiune im- 
portantă. 

— La ordin, să trăiţi, domnule inspector. 

— Începînd de la miezul nopții și pînă spre ziuă, 
:Să-mi operaţi cîteva arestări. 

— Cam cite, să trăiţi, domnule inspector? 

— Şapte sau opt, 


38 


— Floare la ureche, spuse Landră. 

— Glumă, adăugă Pocal. Dacă ne daţi ordin, pînă 
la ziuă arestăm un sfert de oraș.. 

— Deocamdată nu avem nevoie decit de șapte- 
opt arestări. Veniţi peste o oră să vă dau lista. 

Landră și Pocal plecară. Grunz descuie biroul și 
scoase niște liste. Se adinci în lectura numelor. Din 
cînd în cînd mizgălea un semn pe margine. Și pe 
cînd mizgălea semnul, murmura : 

— Vă arăt eu vouă, Vă învăţ eu minte pe voi. 
O. să vedeţi voi cine e Grunz. O să jucaţi cum o 
să vă cînte nenea Grunz... 

Transcrise numele însemnate și adresele pe o 
bucăţică dë hirtie. Sună. Landră și Pocal veniră. 
Inspectorul le întinse lista. Le spuse: 

— Dacă vă scapă vreunul, vă belesc de vii. Aţi 
înțeles ? Vă belesc de vii, dacă vă scapă vreunul. 
Luaţi aminte la ce v-am spus. Marș... 

— Am înţeles, să trăiţi, domnule inspector. 


Mamiţa îl sorbea pe Orbescu din ochi. 

— Ar trebui să mai pui carne pe tine, Orbescule. 
Te-ai mistuit de tot. © 

— Cred şi eu. Dacă ar fi fost să îndur numai 
cîte le-am îndurat zilele acestea de la domnul in- 
spector. Au fost momente în care am crezut că-mi 
ia zilele. 

— Slavă Domnului. Furia inspectorului a trecut 
cu toate că noaptea îl mai chinuie vise urite, 

-— Să nu ne înşelăm, Mamiţo. Inspectorul e pe 
drojdie. O să iasă mare scandal cu bulgăroaica. 
Maiorul Blîndu se laudă pe toate drumurile că nu 


se lasă pînă nu-l dă în git pe inspector. Nu-l iartă. 
Inspectorul s-a amestecat în contrabanda cu aur 
şi şi-a luat partea leului. 

— Şi ţie, Orbescule, ce-ţi pasă ? Eşti amestecat 
cumva în omorul bulgăroaicei ? 

— Nu sînt amestecat. Dar orişicît, Inspectorul 
mi-e șef. 

— N-o să-ţi mai fie, Orbescule. Te mut la Bucu- 
rești. Ne mutăm la București, Orbescule. Numai că 
trebuie să mai pui puţii puţină carne pe tine. N-aș vrea 
să ies în lume cu ùn bârbăţel atît de puţin la trup. 
Mulţi vor crede că eşti fiul meu, Orbescule. Fiul 
meu ori craiul meu. Așa că, te rog, mai pune carne 

pe tine, Orbescule. 

— O să ă pun, Mamiţo, dar... Dar mă gindesc dacă 
o să avem cu ce trăi la București. Stînjinel v-a luat 
bijuteriile. V-a luat aurul. Domnul inspector Grunz 
n-o să consimtă la divorţ fără despăgubiri serioase. 

— Cine n-o să consimtă la divorț? Grunz? 
Strins cu ușa cum o să fie, va consimți și se va 
mulțumi cu puțin, 

— Dar nouă? Nouă ce ne va mai rămîne, 
Mamiţo ? Numai cu leafa mea, la București... O să 
fie greu, Mamiţo, o să fie grozav de greu. 

— Prostule ! Grunz nu cunoaște nici a zecea 
parte th ceea ce am pus, din vreme, la păstru. Am 
avere, Orbescule, că, nici dacă ne-am apuca s-o 
mîncăm cu lingura, n-o isprăvim într-o viaţă de om. 

Orbescu își aduse aminte că trebuie să fie tandru. 
Îi sărută pîlnia. negricioasă a urechii și-i șopti: 

— Mamiţo, Mamiţo, te iubesc ca pe lumina ochi- 
lor mei, Mamiţo. Ca pe lumina ochilor mei... 


19 


— Eşti un băieţaş mincinos și | prostuț, Orbescule. 
iubeşti, ca și Grunz, bijuteriile mele și iubeşti banii 
mei, Orbescule. Dacă ai ști că n-am chioară în 
pungă, nici nu te-ai uita la mine, Orbescule. Cu- 
nosc bine la om, băiete. Și trăiesc cu „picioarele pe 
pămînt. 

“Orbescu se încălță. Se îmbrăcă. Își puse cravata. 
Spuse solemn : 

— Așa e, Mamiţo. Ai dreptate, Mamiţo. Dar să 
nu-mi „porti ciudă. Că mie... Mie tot mi-ești dragă. 
însă, în n lumea în care trăim, nimic nu se face fără 
bani, Mamiţo. Și eu sînt băiat sărac, Mamiţo. Sint 
grozav de sărac... Dacă ai ști cît de sărac sînt, 
mi-ai plinge de milă, Mamiţo. 

— Să-ţi pling de milă! Chiar pînă acolo nu aș 
merge cu prostia, Orbescule... 


Grunz sună și ceru de băut. Bău pe stomacul gol 
și simți că i se înflăcărează mintea. Nu-i i plăcea, 
cînd avea mintea întăritată și înflăcărată, să ră- 
mînă de unul singur. Întrebă ușierul: iapa 

— A venit subinspectorul Orbescu ? 

— Acum citeva minute, domnule inspector. 

— Urgent la mine. 

— Am înţeles, să trăiţi. 

Orbescu veni supt la faţă, gătit, mirosind a 
esențe rare. 

— Ah, Orbescule, Orbescule, nici n-a venit pri- 
măvara și dumneata ai și început să-mi umbli ca 
motanul pe acoperișuri, 

— Să trăiţi, domnule inspector, tinereţea... 


41 


— Da, da, tinereţea. Dar serviciul? Ai uitat ser- 
viciul, subinspectore. Ai lipsit de la serviciu, Or- 
bescule, tocmai cînd aveam mare nevoie de dum- 
neata. 

Orbescu vru să se scuze, dar Grunz i-o luă 
înainte. i 

— Am dat ordin să se facă șapte-opt arestări în 
noaptea asta. 

— Foarte bine, domnule inspector. Era și timpul, 
domnule inspector. 

— Nu ești curios să afli pe cine am hotărît să 
umflăm, Orbescule ? 

— Dacă binevoiţi să-mi spuneţi, domnule in- 
spector.. Este de datoria mea să știu... Să con- 
tribui... 

Grunz rise : 

— Surprize, Orbescule, surprize. Orașul trăncă- 
nește. Maiorul Blindu m-a aruncat în gura lumii. 
Ei bine, Orbescule, de mîine dimineaţă orașul o 
să vorbească despre altceva. Aici e lovitura! 
Orașul o să vorbească despre cu totul altceva... 

— Cum o să vorbească despre altceva? De obi- 
cei noi ținem secrete arestările, bineînţeles în mă- 
sura în care aici se pot păstra secrete. 

— De data aceasta, Orbescule, o să facem o 
excepție. Arestările vor fi zgomotoase. lar dum- 
neata vei avea grijă ca zgomotul să se amplifice 
la maximum, ca numele unora dintre arestaţi să 
circule, să circule... 

— Aș putea participa și eu la arestări ? Ştiţi cîtă 
plăcere îmi face să ridic oameni. 

Grunz se uită la ceasul care îi ticăia la mină. 


42 


— Băieţii au plecat. Să-i lăsăm să opereze sin- 
guri, Orbescule. Să-i lăsăm să înveţe să aibă răs- 
pundere. I-am dădăcit destul. Trebuie să înveţe și 
ei să meargă pe picioarele lor. Să le dăm impresia 
că nu mai sînt boboci. 

îl pofti pe scaun. Îi oferi și băutură. Orbescu 
„refuză ză băutura. 

— Nu am vigoarea dumneavoastră, domnule in- 
spector. Nu rezist la băutură. Sint cam slăbuț de 
constituţie... 

— Dar la amor reziști, pezevenghiule? Din 
muieri o să ţi se tragă moartea. 

Orbescu schimbă vorba. 

— Aţi aflat, desigur, să trăiţi, domnule inspector, 
că pe Iovca Silef au scos-o grănicerii din bulboană. 
Probabil gheața... 

“I Am aflat. Măgarul de Blindu va încerca să 
ne lucreze. Escrocul de Stînjiînel a vorbit și el, din 
Slovacia. I-a trimis lui Blindu o declaraţie telegra- 
fică. Însă pe cuvintele unui escroc, care s-a mai 
ocupat şi cu spionajul, nu va pune nimeni temei... 

— Poate că totuși va pune, domnule inspector. 
Iovca Silef... 

— Care lovca Silef, Orbescule? Și dumneata 
începi? N-am văzut nici o bulgăroaică. N-am 
arestat nici o Iovca Silef. N-am omorît nici o lovca 
Silef. Să-ţi intre bine în cap ce-ţi spun. Pricepi? 

— Dar cadavrul... 

— Cadavrul? Dar de cînd sîntem noi_răspunză- 
tori de cadavrele pe care le găsesc grănicerii pe 
cîmp ori le pescuiesc din apă? A? De cînd răs- 
pundem noi "de ce se întîmplă prin. cîrciumi ? S-ar -ar 


4 


„putea ca moarta să fie bulgăroaică. S-ar putea s-a 
“cheme Iovca Silef sau altfel. A venit de la Bucu- 
rești sau din altă parte, Dumnezeu știe cînd și 
pentru ce. A umbiat prin locante. S-o fi dus cine 
ştie unde cu cine știe ce derbedeu. Și derbedeul 
acela, pentru un motiv sau altul, a ucis-o și-a 
aruncat-o în apă. S-au mai făptuit în oraș destule 
crime. De ce acum nu s-ar mai fi comis încă una? 

— Să trăiţi, domnule inspector, e cam cusută cu 
aţă albă povestea... 

— Orbescule, nu cunoşti lumea și nu cunoşti 
țara. Multe sînt cusute cu aţă albă în țara asta, 
Orbescule, și merg, Orbescule, merg. 

— Aveţi dreptate, domnule inspector. Sint prost, 
domnule inspector. înca 

Grunz se apropie de subinspector. Îl mirosi : 

— Nu ești chiar așa de prost cum vrei să să pari, 
Orbescule. Dar să ştii, băiete, că nu ești nici atît 
de deștept cum te crezi... 

Se plimbă prin odaie cu miinile la spate. Se opri 
lîngă subinspector și-l mirosi din nou. 

— Parcă aș cunoaște parfumul acesta, Orbescule. 
Parcă m-am mai întîlnit eu cu el. Dar cînd? Unde 
și cînd? Mă, băiatule, m-a lăsat memoria, mă. 
Încep să îmbătrînesc, mă... 


Ajunși în biroul lor, Landră și Pocal se apuca- 
seră să citească lista pe care le-o dăduse inspec- 
torul, Landră fluieră a mirare. Fluieră a mirare și 
Pocal. Landră spuse: 

— Aiureală. Oamenii aceștia nu au nici o vină, 


44 


— Ai dreptate. Însă inspectorul a înnebunit iar 
noi doi nu ne putem opune nebunului. 

Landră îl întrebă pe Pocal: 

— Ce facem ? Îi arestăm ? 

Pocal răspunse: 

— De ce să nu-i arestăm? Am primit ordin să-i 
arestăm, trebuie să-i arestăm. Răspunde inspec- 
torul. 

Landră întrebă: 

— Și pe Inocenţiu? Inocenţiu e grangur mare. 

Pocal adăugă: 

— Grangur verde. Periculos. 

Landră rămase o vreme dus pe ginduri. Pe urmă 
zise : 

— Inspectorul răspunde, fără îndoială, însă cu 
Inocenţiu o să fi?Şreu. O să urle miine tot orașul. 
Cum o să justifice inspectorul arestarea lui Ino- 
cenţiu ? Centrul a ordonat să nu ne atingem de 
legionari. Guvernul duce tratative cu capii lor, să-i 
îmblinzească. Regele vrea să-i introducă pe legio- 
nari în guvern, 

— Inspectorul ne-a poruncit să-l arestăm și pe 
Inocenţiu. Deci, noi îl vom aresta și pe Inocenţiu. 

— Am o idee, zise Landră. 

— Dă-i drumul repede, spuse Pocal, să nu-ți 
zboare din cap înainte de a o_rosti. 

— Zic să-l facem scăpat pe Inocenţiu. Îi luăm 
un șperț gras și-l facem „scăpat. Dacă „Ieușesc tra- 
tativele guvernului cu legionarii, ori intră și la noi 
nemții, ca în Cehoslovacia, Inocenţiu va juca un 
rol mare. Poate o să avem nevoie de el. N-ar strica 
“să ne rămînă obligat. 


45 


— Bine gîndit, zise Pocai, însă numai pe jumă- 
tate. Să-l facem scăpat, dar fără şșperţ. Dacă îi 
luăm şperi nu mai are nici o oblig ie faţă de noi, 
în viitor. Să-i atragem atenția că n arestăm, deși 
avem ordin să-l arestăm și să-l împușcăm, pentru 
că simpatizăm mișcarea din care face el parte, că 
dacă nu am fi ce sîntem am fi îmbrăcat şi noi, de 
mult, cămaşa verde. 

— Eşti deștept, Pocal. 

— Nici tu nu ești prost, Landră, 

Pocal mai parcurs dată lista cu ochii. 
== banără.., 

— Da... 

— Îmi pare rău de Petra Părt 

— Şi mie îmi paie rău, Pocal. Fata a fost dră- 
guţă cu noi. 

— A fost... 

— Zic s-o facem și pe ea scăpată. 

— Prostie. 

— De ce? 

— Grunz are nevoie de fetișcană s-o implice în 
proces. 

— Dar Petra Părtuns nu are nici în clin, nici în 
mînecă cu Comuniștii. 

— Nu are. Însă inspectorul o s-o silească să 
declare că are. Inspectorului îi trebuie o fată în 
ces în locul bulgăroaicei pe care a omoriît-o. 

Landră se uită la ceas. 

— Miezul nopţii. Ar cam fi timpul să plecăm, 

— Mă duc să pregătesc oamenii. 

— Stai o clipă, Pocal. ` 

e 


46 


— Ţi-a mai răsărit în cap încă o idee? 

— Întocmai. 

— Dă-i drumul. 

— Zic să-l luăm cu noi pe Dragalina Farcaș. 

— De ce să-l luăm cu noi pe lepădătura de 
Farcaș ? 

— Cunoaşte oamenii pe care vrem să-i arestăm. 
Le cunoaște și casele. 

— Să-i cerem voie inspectorului. 

— Să nu-l mai tulburăm. Discută cu Orbescu, 
care a venit de la Mamiţa. Îl luăm cu noi pe Dra- 
galina Farcaș. O să ne înlesnească mult treaba. O 
să ne mai și distrăm cu această ocazie. 

Pocal se duse şi după destulă trecere de timp 
veni cu Dragalina Farcaș. Landră îl întrebă pe 
Pocal : 

— L-ai pămuit ? 

— Nu. Deși trebuia. Am fost nevoit să-l trag de 
picioare și să-l dau jos din pat.ca să se trezească. 
Dormea și sforăia ca un bivol. l 

Landră se duse la Dragalina Farcaș. Îl întrebă 
răstit : 

— De ce ne faci mizerii, domnule ? 

— Nu vă fac mizerii. V-am spus tot ce-am 
ştiut... Iar de dormit, dorm greu. Aşa mi-e firea. 

-— Te pui contra... Mai ești și obraznic. 

Îi trase două perechi de palme. Obrajii bucălaţi 
și bine rași ai lui Dragalina Farcaș se aprinseră. 
Urechile începură să-i țiuie. 

— Nu mă bate, domnule, nu mă mai bate. Spu- 
neți-mi ce doriți de la mine. M-aţi trezit tocmai 


47 


cînd mi-era somnul mai dulce. Și acum... Acum mă 
mai și bateţi... 

— Ai să mergi cu noi, Farcaș... 

— Acuma ? 

— Da, acuma, 

— Unde? 

— O să-ţi spunem noi unde. 

Landră și Pocal scoaseră pistoalele din buzunar, 
le controlară să vadă dacă sînt încărcate, le puseră 
la loc. Dragalina Farcaș holbă ochii. Obrăzul ro- 
tofei și bine ras îi îngălbeni. 

— Nu cumva... 

— Te ducem la margine, zise Landră. 

— Şi te împușcăm, adăugă Pocal. 

— Dar de ce? Pentru ce? V-am spus tot ce 
știam. Absolut tot ce știam. V-am servit. 

— Da? Ne-ai minţit, Farcaș. Ne-ai dus cu 1 preșul, 
Farcaș, spuse Landră. 

— Ceea ce era important ne-ai ascuns, zise 
Pocal. 

— Așa că, domnule Farcaș, am primit ordin să 
te curățăm, spuse Landră. 

— Ce v-am ascuns? Nu v-am ascuns nimic. 

Pocal se repezi la el, îl pălmui, pe urmă îi puse 
sub ochi lista scrisă de mîna inspectorului. 

— Citeşte | 

Dragalina Farcaș citi lista. Clipi des din ochi. 

— Îi cunoşti pe oamenii aceștia? îl întrebă 
Landră, 

— Îi cunosc, răspunse Farcaș. Trăiesc de mulţi 
ani aici, Cunosc aproape tot orașul. 


— O cunoşti și pe domnișoara Petra Părtuns ? 


48 


— O cunosc... Am fost o dată la dinsa. A rămas 
supărată pe mine. Nu i-am plătit. O cunosc, dar nu 
e domnișoară... Este... 

— Știm noi ce este... 

Landră îl învălui iarăși într-un viîrtej de palme. 

— Ai fost la dinsa şi nu i- ai plătit! De ce nu 
i-ai plătit ? 

Dragalina Farcaș gemu. Pe urmă tăcu. Landră 
aşteptă răbdător pînă cînd Dragalina Farcaș ieși 
din năuceală., 

— Dacă i-ai cunoscut pe oamenii aceștia, „pentru 
ce nu ne-ai spus ? 

— Nu vi i-am spus pentru că... Pentru că... 

— Pentru că eşti mincinos, Farcas: Pentru că 
ești ticălos, Farcaș. TEN că ești o lepădătură, 
Farcaș, 

Dragalina Farcaș începu să plingă. Lacrimi mari 
i se rostogoleau pe obrajii bucălaţi și bine rași. 

— Ţi-am spus eu, Pocal, că domnul Farcaş 
ne duce. E 

— Mi-ai spus, însă eu îl credeam sincer. 

— Te-ai înșelat, Pocal. 

— O să-mi ispășesc greșeala. Te rog să mă lași 
pe mine să-l achit. 

— Dacă n-ai nimic împotrivă, Propun să tragem 
“amîndoi deodată. Tu să-l ochești în cap. Eu o să-l 
ochesc în burtă... Poate că are noroc să scape de 
glonţul tău. Cu burta găurită mai trăiește un ceas, 
două. 

Farcaș sughiţă. Apoi îl întrebă: 

— Ce trebuie să fac, ca să nu mă împușcați ? 


— Acum nu mai ai nimic de făcut. Mergi cu noi 
la margine, zise Pocal. 

Landră îi spuse lui Farcaș: 

— Domnul inspector Grunz vroia să te cheme la 
domnia-sa să-ţi dea ordin să te despoi și să-l asmută 
pe Mox asupra ta, să te sfișie Mox şi să te mă- 
nînce. Noi l-am rugat să te cruţe şi să ne lase să 
te împușcăm. Oricum, de glonţ se moare mai ușor 
și mai repede, L-am rugat mult, Farcaș, pînă cînd 
am obţinut hatîrul,.. 

Farcaş se Zbăteă de ceasul morţii. Nu-și pierdu 
întreaga nădejde. Întrebă : 

— Nu mai am nici o portit de scăpare? 
Nici una ? ai 

Landră rămase pe gînduri. Căzu „pe gînduri și 
Pocal. Aprinseră ţigări. Le fumară. Aprinseră 
““aTtele. Faţa bucălată a lui Dragalina Farcaș era 
scăldată în sudoare. 

— Ce zici, Pocal, l-am mai putea salva pe 
Farcaș ? E ticălos dar simpatic. 

— Cred că nu. Ordinul e ordin. 

— Totuşi... Dacă ne-ar mai aduce vreun ser- 
viciu... 

— Ce serviciu ar mai fi în stare să ne aducă 
unul ca el? 

— Eu ştiu ?... 

— Zic să mergem să-l împușcăm. E tirziu și mi-e 
somn. 

Farcaș se agăță de un fir de pai. 

—- Vreţi să arestați oamenii aceia de pe listă. 
Luaţi-mă cu dumneavoastră. Să vă arăt unde lo- 
cuiesc. O să vă fie mai lesne. O să mă tirăsc la 


50 


ușa lor, la fereastra lor, o să-i trezesc din somn, o 
să-i chem să iasă afară, n-o să vă mai osteniţi, vi-i 
dau în mînă. Pe urmă... Pe urmă, după ce îi aduceţi 
aici, vă spun despre fiecare dintre ei tot ce doriţi... 
Numai să mă învăţaţi dumneavoastră ce trebuie 
să spun. Să mă învăţaţi bine, că eu nu știu. Nu 
ştiu nimic despre ei. Dar spun tot ce doriți dum- 
neavoastră. Numai să... Numai să nu mă împușcați... 

Landră tăcu și aprinse a treia ţigară. Aprinse a 
treia țigară și Pocal. Îl lăsară pe Dragalina Farcaș 
să se zbată, să se zbuciume, să plingă. Nici măcar 
nu se mai uitară la el. 

Omul se tîrî în genunchi și sărută pantofii lui 
Landră. Apoi se tîrî și sărută pantofii lui Pocal. 

Landră îl lovi cu piciorul în coastele din dreapta. 
Pocal îl lovi în coastele din stînga. Farcaș se trase 
lîngă ușă. Lăcrima şi scîncea. 

Landră spuse: 

— Să-l luăm cu noi, să ne ajute. Dacă arestările 
ne izbutesc... Dacă nu ne scapă nimeni... 

— Să-l luăm, zise și Pocal, să-i dăm o șansă. 

— Au să Ieușească arestările. N-o să vă scape 
nimeni. Garântez... Garantez... 

— Nu te repezi cu garanţiile, Farcaș. 

Se îmbrăcară, își înfundară căciulile pe cap, che- 
mară echipa și plecară. 

Cerul spuzit de stele era senin. Adia vînt rece. 
Zăpada scîrțiia sub picioare. Băltoacele îngheţa- 
seră. Dragalina Farcaș lunecă și căzu. Pocal îl ajută 
să se ridice, 

Dragalina Farcaș îi spuse: 

— Să începem cu Stoienică. E în drumul nostru. 


qi 


32 


FUNDĂTURA 


Cotiră la dreapta. Intrară în fundătura Horvath. 
Felinarele cu lumină puţină şi săracă rămaseră în 
urmă. Arborii bătrîni ş şi deși dintr-o > pârte și alta 
a fundăturii își împreunaseră sus ramurile. Nu se 
mai văzură decit petice fumurii de cer și cîteva 
stele. Prin întuneric, oamenii din echipă mergeau 
atenți. TOcoleau băltoacele îngheţate, să nu lunece, 
şi se fereau și de zăpada care scîrţiia. Într-o curte, 
împrejmuită cu uluci rare, se trezi un cîine și în- 
cepu să latre furios. Omul din coada cîrdului se. 
apropie de gard, scoase o chiftea lunguiață din 
buzunar şi o aruncă în curte. Ciîinele, atras de 
miros, se repezi, găsi chifteaua și o mîncă din 
citeva înghiţituri. Se lungi în zăpadă și începu să 
se zvîrcolească întocmai ca un om asupra căruia 
s-a năpustit moartea. Chelălăi. Scînci. Gemu. Tăcu. 

Pocal îl întrebă pe Dragalina Farcaș: 

„E Acolo, nu? Casa din capătul fundăturii... 

— Da, răspunse Farcaș. Chiar acolo. 

Landră îl consultă pe Pocal: 

— Înconjurăm casa ? 

Înainte ca Pocal să aibă vreme să răspundă, se 
băgă în vorbă Dragalina Farcaș: 

— Cred că nu e nevoie. O să-i bat la fereastră... 

Pocal se supără. Îi dete pe înghesuite un pumn 
în coaste lui Farcaș. Lovitura veni pe neașteptate 


55 


şi cu putere. Farcaș fu gata să se prăvălească în 
zăpadă. Icni. Şi în clipa în care icni îl sprijini 
Landră. Pocal spuse: 

— Trebuie să înconjurăm casa. Nu putem lua 
drept bune toate propunerile lui Farcaș. 

Landră se. întoârse către oamenii din echipă care 
se opriseră mai în urmă și așteptau ordine. Întrebă: 

— Cămăraș... Eşti aici, Cămăraș ? 

Un bărbat, cu obrazul rotund și lat în spate, se 
desprinse din ceată, înaintă cîțiva pași. Răspunse: 

— Să trăiţi, sînt aici. a 

— Noi vom deschide poarta și ne vom lipi de 
perete, lîngă ușă. Tu iei oamenii. Mergeţi în vîrful 
picioarelor. Înconjurați casa și rămîneți la „pindă, 
tăcuți. Dacă individul încearcă să opună rezistență, 
vă chem, Dacă îl îndeamnă dracu să fugă, trageţi. 
În general însă este de dorit... 

— Tăcere, șopti Pocal. 

Şi-i arătă lui Landră doi oameni care, ţinîndu-se 
de mijloc, intraseră în fundătură și veneau către ei. 

Landră chemă încet: 

— Catopol... 

Careva îi răspunse: 

— Aici... 

— Apropie-te. 

Bărbatul care răspunsese la numele de Catopol 
se apropie. 

— La ordin. 

— Îi vezi ? 

— Da. 

— Ia trei oameni. Călușe. Cătușe. fi identificăm 
la cercetări, 


56 


— Am înţeles. 

Se întoarse la ceata care sta mută, lipită de uluci 
şi învăluită în întuneric. Făcu semn. Pi Patru oameni 
se desprinseră din întuneric și săriră îră repede, ca 
niște lupi, asupra celor doi care veneau fără grijă. 
Cei doi nu -avură timp să se ferească, nici măcar 
să strige. Se zbăiură cîteva clipe, apoi se > pomeniră 

răvăliți în zăpadă, cu călușe la gură și cu cătușe 
“la miîini. Cămăraș şi ceilalți ajutară grupul mai 
mic al lui Catopol să tîrască victimele lîngă uluci, 
unde întunericul era mai gros. Catopol veni și-i 
raportă lui Landră : 

— S-a făcut. Sînt doi tineri. Un băiat şi o fată. 

— Păstraţi-i. Ne trebuie. Lasă un om de pază. 

Landră și Pocal, avindu-l între ei pe Dragalina 
Farcaș, intrară în curte. Landră se lipi de perete, 
într-o parte a ușii. De partea cealaltă se lipi Pocal. 
Dragalina Farcaș se apropie tiptil de fereastră, însă 
nu se grăbi să bată în ea. Landră îi ordonă prin 
semne să se așeze pe vine sub fereastră și Draga- 
lina Farcaș se supuse. 

Casa era una obișnuită, de mahala, scundă, 
tindă și bucătărie și o singură odaie mai mare, cu 
fereastră largă, spre capătul fundăturii. O altă 
fereastră da spre partea din dreapta a curții. Bu- 
cătăria avea o ușă care se deschidea spre curtea 
cea mare, din dos, în care se aflau o stivă „de 
lemne, un coteţ pentru păsări și cîțiva ” ri pe 
jumătate săłbătăciți. Cămăraș intră și el cu oamenii 
lui în curte. Înconjurară casa, scoaseră pistoalele, 
pîndiră ușile și ferestrele. Pocal îi spuse lui Farcaș: 

— Gata! Bate!... 


57 


Fie din pricina emoţiilor prin care trecuse, fie 
din pricina fricii care îl năpădise subit, că arestarea 
lui Gherghe Stoienică nu va izbuti, lui Dragalina 
Farcaș i se muiaseră încheieturile. Vru să se ridice. 
Picioarele nu-l ajutară. Căzu. Pocal, care sta cu 
ochii pe el, nu înţelese ce se petrece. Crezu că 
Dragalina Farcaș alunecase întocmai ca pe stradă. 
Îl înjură în gînd de toţi sfinţii şi de toate neamu- 
rile, se strecură la el, îl trase, îl puse pe picioare, 
îl lipi de peretele casei. 

— Bate! Bate și trezește omul, că te omor. 

Tremurînd, Dragalina Farcaș bătu încet în geam. 
În casă nu se auzi nici o mișcare. Pocal îl în- 
ghionti : 

— Bate mai tare, n-auzi? Bate mai tare și tre- 
zește omul, că te omor. 

Dragalina Farcaș își adună puterile și bătu în 
geam cu vigoare. Din casă se auzi o voce de femeie 
somnoroasă : l 

— Care eşti acolo? Tu eşti, Gherghe? Of! 
Gherghe ! Gherghe !... Bată-te să te bată, Gherghe... 
Totdeauna vii acasă tirziu și mă scoli tocmai cînd 
e somnul mai dulce... 

Aprinse lampa. Farcaș o văzu prin fereastră cum 
pune o oală pe ea și se îndreaptă spre ușă s-o 
descuie. Pocal îl părăsi pe Farcaș și se întoarse la 
ușă. Femeia întoarse cheia și se arătă în prag. 
Pocal o apucă de miini și o smuci afară. Femeia 
ţipă. Landră îi puse căluș la gură și-i reteză țipătul. 
Înainte de a tîrî după el în casă femeia care se 
zbătea și gemea înfundat, Landră îl chemă pe 
Cămăraș. Îi porunci: 


58 


— Luaţi-l pe Farcaș între voi. Dacă face gălăgie, 
astupaţi-i gura. Dacă vă dă de bănuit că vrea să 
fugă, faceţi-i de petrecanie. 

Îmbrînciră femeia în casă, închiseră ușa după ei 
și o împinseră în patul desfăcut şi cald. Femeia se 
uita la ei cu ochi mici din care somnul fugind lă- 
sase loc spaimei. Era o femeie încă tînără, piep- 
toasă, cum sînt uneori femeile sterpe, și cu_picioa- 
rele albe și groase. Era desculță și îmbrăcată 
numai într-o cămășuţă scurtă și subțire. Își pusese 
pe umeri o haină veche, bărbătească atunci cînd 
se dusese să deschidă uşa, însă, în timp ce Landră 
şi Pocal o îmbrinciseră și o împinseseră, haina 
bărbătească îi lunecase de pe umeri și rămăsese 
pe undeva prin tindă. Femeia duse mîinile la ceafă 
să dezlege nodul călușului. Cămașa i se desfăcu 
la piept și i se văzură şi mai bine siînii mari și 
pietroși. Pocal o ciupi de gușă apoi o izbi peste 
miini. 

— Stai cuminte. Dacă ești cuminte, îți scoatem 
călușul, îi spuse Landră. 

Pocal adăugă: 

— lar dacă după ce îţi scoatem.călușul strigi, îţi 
rupem dinţii. Ar fi păcat. Ai dinţi albi și frumoși. 

Femeia răspunse din cap că o să fie cuminte. 
Pocal îi scoase călușul. Landră zise: 

— Nu te speria. Nu sîntem hoţi. N-am venit 
după jaf. 

Pocal găsi de cuviință să-i dea și el asigurări: 

— Nu sîntem nici derbedei. N-am venit să... 
N-am venit să facem dragoste cu tine, 


59 


— Sîntem oamenii stăpînirii, spuse Landră. Il 
căutăm pe Gherghe Stoienică. E soțul tău, nu? 
Aici stă, nu? 

— Gherghe Stoienică e omul meu. Și aici stă... 
Cînd vrea să doarmă acasă, aici stă. Cînd nu vrea 
să doarmă acasă, mai doarme și prin alte case, pe 
la altele. 

Landră și Pocal se_porniră pe. ris. 

— Așadar, Gherghe Stoienică te înșală ? 

— Mă iubește, dar le mai iubește și pe altele. 

Pocal o întrebă: 

— Şi tu te superi ? 

— Mă supăr, nu mă supăr... Treaba mea. Dar de 
ce mă tutuiești dumneata pe mine? Că doar nu 
ți-s slugă ! 

Landră și Pocal se făcură că nu o aud. Pocal 
zise: 

— În noaptea asta crezi că-ți mai vine bărbatul 
acasă ? 

— Dacă n-a venit pînă acuma, nu mai vine, dom- 
nule, nu mai vine... 

"— Ei! Ce facem ? îl întrebă Landră pe Pocal. 

Pocal răspunse : 

mare Ridicăm femeia. 

Landră îi porunci femeii: 

— Îmbracă-te. Mergi cu noi. 

— Unde ? Și pentru ce? 

— Unde? O să afli, zise Landră. 

— Acolo unde o să te ducem, o să afli și pentru 
ce, spuse Pocal. 

Femeia ridică din umeri, Pe urmă vorbi: 

— Vă rog să vă duceţi în n tindă şi să mă aștep- 


60 


taţi. Cum o să umblu, așa cum sînt, prin casă și să 
mă îmbrac în fața dumneavoastră F 

— Am văzut noi multe, zise Landră. 

— În fața noastră s-au îmbrăcat şi s-au dez- 
brăcat muiri mai de soi decît tine. 

Femeia se acoperi toată cu pledul. Spuse: 

— Puteţi să mă tăiaţi, să mă omoriţi, dacă nu 
mă lăsaţi singură nu mă îmbrac. 

Pocal vru să tragă pledul de pe ea și s-o silească 
să se îmbrace în faţa lor. Landră zise: 

— N-are cum să ne scape. Să mergem în tindă. 
Întîrziem. Şi așa am pierdut prea multă vreme aici. 

Din prag Pocal întoarse capul: 

— Am uitat să te întrebăm: cum te cheamă? 

— Galina, răspunse femeia. Galina mă cheamă. 

Landră și Pocal așteptau în tindă. Uşa fusese 
lăsată întredeschisă. Femeia se îmbrăcase. În fun- 
dătură se auzi glasul unui om cu chef, 

— Care sînteți aci, mă ? Pe cine pîndiţi aci, mă ? 

Galina se repezi la fereastră, o deschise, strigă: 

— Fugi, Stoienică. Au venit să te ridice, Sto- 
ienică... Vor să'te aresteze, bărbate... 

Landră năvăli în casă, se prăvăli asupra femeii, o 
trase de la fereastră, o înghesui într-un colț şi-i as- 
tupă gura cu pumnul. Pocal se năpusti în fundătură. 
Pînă să ajungă, paznicii celor doi tineri săriseră 
asupra lui Gherghe Stoienică. Omul cu chef era 
voinic și vinos. Văzîndu-se atacat și încolțit, se în- 
dîrji. Se apără cu pumnii și cu picioarele, înjură și 
strigă după ajutor. Venind, Pocal încercă să-l iz- 
bească în cap, cum avea obiceiul în asemenea îm- 
prejurări, cu tocul pistolului. Gherghe Stoienică, 


61 


după întiia lovitură primită, prinse mîna lui Pocal, 
îi smulse_revolverul, îl pocni cu piciorul în pîntec 
şi-l „xăsturnă. Pocal nu izDuti să râ5de durerea. Urlă. 
Intimidaţi de puterea și dirzenia lui Stoienică, bă- 
ieţii lui Catopol se traseră lîngă uluci. Cămăraş 
alergă cu ceata care _pină atunci ţinuse casa împre- 
surată. Văzindu-i cum vin în goană, Stoienică se 
temu că-l vor prinde și-l vor lega. Descărcă un 
glonte în Pocal care încerca să se ridice, apoi în- 
cepu să tragă în oamenii lui Cămăraș. Căzură doi. 
Ceilalţi se culcară în zăpadă și începură și ei să 
tragă. Din cîteva salturi Gherghe Stoienică ajunse 
la capătul fundăturii, coti la stinga și continuă să 
fugă cît îl ţineau picioarele. Înainte ca urmăritorii 
să ajungă în stradă și să-l vadă, se opri o clipă în 
dreptul unui loc viran., Aci viscolul care bîntuise 
orașul cîteva zile adunase nămeţi uriași. Stoienică 
se strecură și se furișă printre ei, ajunse în altă 
stradă. Mergind pe lîngă case și pe lingă garduri, o 
apucă spre marginea orașului, Urmăritorii se învir- 
tiră aproape jumătate de oră prin cartier și _pierzînd 
nădejdea că-l vor găsi, şe întoarseră în fundătură. 
Landră îi pusese Galinei căluș la gură și o luase 
cu el. În fundătură îl află pe Pocal ţinîndu-se cu 
mîinile de pîntec, zvircolindu-se în zăpadă și ge- 
mînd. În apropierea lui Pocal, mai gemeau în ză- 
padă încă doi oameni. Cămăraș raportă: 

— Individul i-a smuls lui Pocal pistolul din mînă 
și l-a împușcat. individul ne-a mai împușcat grav 
încă doi oameni. 

Landră îl întrebă: 


62 


— Cel puţin l-aţi prins ? 

— Nu. 

Landră își mușcă limba, să nu înjure. 

Împușcăturile, vaietele, vorbele treziseră fun- 
dătura. La cîteva case se aprinseră lumini. Se des- 
chiseră ferestre. Şi în deschizături se iviră capete 
somnoroase și speriate. 

— Ce este? 

— Ce s-a întimplat ? 

— A fost omorît cineva? 

Cămăraş, fără să-l mai întrebe pe Landră, le răs- 
punse : 

— Nu s-a întîmplat nimic. Vedeţi-vă de treabă. 
Stingeţi iuminile şi culcaţi-vă. 

Luminile fură stinse. Ferestrele se închiseră, Însă 
mahalagiii nu se culcară. Rămaseră la pîndä, după 
perdele. ` 

Landră se plecă spre Pocal: 

— Te-a lovit rău ? 

— În pîntec. S-ar putea să mă curăţ. 

— Nu te gîndi la moarte, zise Landră. Dibuie rana 
și încearcă s-o astupi cu mîna. O să mergem repede 
la sediu, să te vadă un doctor. 

— Doctor ? Mai curînd să-mi aduceţi un popă, să 
mă spovedească și să mă împărtășească. 

— S-a trezit creștiinul în tine. 

— S-a trezit. 

Lanâră îi porunci lui Cămăraș: 

— Îi iei pe cei trei arestaţi și-i duci domnului 
inspector. Aveţi grijă să nu vă scape vreunul pe 
drum. Trei oameni rămîn cu mine aici. Unul din 
voi se duce pas alergător la „Trei ochi sub pla- 


63 


pumă“. Trebuie să se afle acolo citeva sănii care 
așteaptă clienți întirziaţi. Să ia două sănii şi să 
vină cu ele aici în goana cailor. S-a înţeles ? 

— S-a înţeles, răspunse Cămăraș. 

O luară între ei pe Galina. Luară între ei pere- 
chea tînără. Plecarä. Unul lung și subțire ca 6 5 pră- 
jină se deâptiiise din grup și o luă la fugă înafnte. 

Landră se răzgindi. Îl strigă pe Cămăraș și-i or- 
donă să rămînă pe loc. Îl și lămuri: 

— Cred căe mai binesă mergem o dată cu aresta- 
ţii și cu răniții. O să ne facă un tapaj inspectorul... 

Pocal se zvircolea și gemea. Din cînd în cînd, 
își oprea gemetele şi striga: 

— Mamăăă... Mamăăă... 

— N-o mai striga, _Pocal, o strigi degeaba! 
N-are cum să te audă. 

Pocal însă continua să strige disperat: 

„Mamăăă... Mamăăă... 

Ceilalți doi răniți sufereau fără să se vaiete. 
Unul, care fusese lovit în piept, își potolea setea, 
care-l cuprinsese dintr-o dată, mîncînd zăpadă. Ce- 
lălalt se ţinea cu amîndouă mîinile de genunchiul 
care îi fusese spart. 

Landră se uită la casa lui Gherghe Stoienică. Ui- 
tase lampa aprinsă și ușa deschisă. Se duse, stinse 
lampa, încuie ușa și băgă cheia în buzunar. Cînd 
vru să iasă din curte, auzi plins de om. Întrebă: 

— Care plingi acolo, mă? 

Plinsul se opri și „pun întuneric veni către e! 
glas șoptit : 

— Eu, Dealu: Farcaş. Domnul Cămăraș nu 
mi-a spus ce să fac. Domnul Cămăraș m-a uitat 


64 


aici. Poate m-a făcut uitat ca pe urmă să se În- 
toarcă, să-mi spună că m-am ascuns şi... 

— Ai fost cumva rănit? 

— Nu, domnule Landră. 

— Scoală-te și hai cu mine. 

— Te rog... 

— Ce dracu vrei să mă mai rogi ? 

— Te rog, ajută-mă să mă ridic. Nu... Nu mă mai 
ţin picioarele... 

Se văietă că nu mai are nici un strop de_putere 
în el, că se simte sleit, că-i vine să leşine. Landră 
îl căută prin întuneric și nu-l găsi. 

— Unde ești, Farcaș ? 

— Sub fereastră. 

Landră se duse sub fereastră. Își descărcă toată 
minia care se adunase în el, lovindu-l pe Farcaș 
şi înjurîndu-l. 

— Spuneai că ni-i dai pe toţi în mînă! Ne asi- 
gurai că n-o să ne scape nici unul! Ticălosule... 

Sub loviturile năucitoare ale lui Landră, care îl 
lovea cu tot mai multă dușmănie, Dragalina Farcaș 
își regăsi forţele pierdute, sări în sus și spuse: 

— lertaţi-mă... Iertaţi-mă. 

Landră îl îmbrinci spre „poartă. 

Veniră săniile după care trimiseseră. Într-una îl 
așezară pe Pocal și pe ceilalți doi răniţi. În cealaltă 
înghesuiră arestaţii legaţi. 

O parte din oamenii din echipă se urcară și ei 
cu picioarele pe tălpigile săniilor. Landră îl inu 
lîngă el pe Farcaș. Porunci vizitiilor să-i ducă pe 
drumul cel mai scurt la sediu, Caii porniră. Zăpada 


5 — Rădăcinile sînt amare, vol. IV 65 


cailor şi sub „tălpigile late și lucioase ale săniilor. 
Se apropiau zorile. Cerul se acoperi de nori fumurii. 
La multe case se aprinseră lumini. Orașul pînă 
atunci tăcut se trezea și prindea viaţă. 

Pe cînd săniile coteau către o stradă mai largă, 
Dragalina Farcaș îi spuse lui Landră: 

— Aici locuiește domnul doctor Glad Inocenţiu. 
Mi se pare că și pe dumnealui trebuie să-l... Tre- 
buia să-l vizităm... 

Landră tăcu, După o sută de pași însă strigă vizi- 
tiilor să oprească. Îi dădu ordin lui Cămăraș să-l pă- 
zească pe Farcaș. Apoi îi spuse: 

— Așteptaţi-mă aici cîteva minute. 

Se întoarse. Intră în curtea doctorului Glad Ino- 
cențiu, urcă scările de piatră. Zăpada, rău mătu- 
rată, se topise și înghețind peste noapte acoperise 
scările cu un strat lucios ca sticla. Lunecă, însă 
avu timp să se apuce cu mîna de balustradă și nu 
căzu. Căută soneria și apăsă tare și îndelung. Peste 
cîteva clipe auzi pași. Uşa se deschise și apăru o 
femeie de serviciu. 

— Ce doreşti dumneata ? 

— Un accident. Am nevoie numaidecit să-l văd 
pe domnul doctor. 

Femeia, obișnuită cu vizite ia orice oră din zi sau 
din noapte, îi spuse: 

— Poftește dumneata și așteaptă în salonaș. Mă 
duc să-l trezesc. 


În oraș trăiau trei fraţi Inocenţiu: Geza Inocen- 
țiu, avocat doctor, Iroaie Inocenţiu, inginer, și Glad 


66 


Inocenţiu, doctor care învățase medicina, după vē- 
chea tradiţie ardelenească, la Viena. Erau fiii fostu- 
lui „protopop de Sebeș, acum episcop, cunoscut în 
tot Ardealul pentru un faimos discurs ţinut în Par- 
lamentul din Buda, în calitatea, pe care o deținuse 
mulți ani, de deputat de Sebeș. În acel faimos dis- 
curs, deputatul protoiereu Kiss Inocențiu ridicase 
glas, la începutul primului război mondial, și-l asigu- 
rase pe bătrînul împărat Franţ Iosif de la Viena că 
romînii ardeleni vor lupta cu credinţă pe fronturi pînă 
la ultima lor picătură de sînge, pentru biruința și 
slava imperiului. La sfîrşitul discursului, „„Brotoiereul 
deputat îi blestemase în numele lui Dumnezeu și al 
naţiei pe cei care își vor arunca ochii spre vechiul 
„regat . și vor visa cumva la unirea Ardealului cu 
regatul care avea drept capitală Bucureștii. Ciști- 
gînd astfel bunăvoința guvernanţilor de la Buda și 
de la Viena, deputatul pro toiereu obținuse cu uşu- 
rință ca fiii săi — Geza, student în drept, și Iroaie, 
student la politehnică — să capete scutire de front 
pentru a putea să-şi isprăvească învățătura. Pen- 
tru Glad nu trebuise să bată la nici o ușă. Glad in- 
trase cu numai doi ani înainte la liceu și pînă la 
vremea recrutării mai era vreme. 

În toată vremea cît durase războiul, protoiereul 
deputat de Sebeş publicase o mulțime de articole 
în presa ungurească și austriacă în care îi da me- 
reu înainte cu credința romînilor ardeleni față de 
împăratul din Viena şi față de imperiu, „Romiînii 
ardeleni iubesc imperiul și pe scumpul lor împărat, 
Cu credinţă în Dumnezeu ei vor lupta pină la ul- 


ini 67 


tima lor „picătură de singe pentru imperiu şi pen- 
tru Împărat.” 

Prăbuşirea imperiului habsburgic şi desfacerea 
lutfi bucăți îl dezamăgiseră. Însă, ca om vîrstnic 
ce era și cunoscător într-ale lumii și ale politicii, 
hotărî să se schimbe peste noapte la obraz. 

— Ce facem, taică ? îl întrebaseră feciorii. 

— Mă va învăța Dumnezeu. Totdeauna Dumne- 
zeu mi-a luminat calea. O să mi-o lumineze și 
acum, feciori. 

Şi, într-adevăr, Dumnezeu îl lumină, 

„Fălintele protoiereu Kiss Inocenţiu declară de pe 
amvon credință regelui de la București și- Şi _povă- 
țui ascultătorii să-Turmeze. „Să nu se mai gindească 
nimeni —, spuse părintele > protoiereu — la ceea ce 
eu am vorovit ori am scris și am iscălit altădată la 
gazetă. Am vorovit, ceea ce știți că am vorovit, am 
scris ceea ce cunoașteţi că am scris și am iscălii, 
pentru că nu aveam încotro și pentru că stăpînirea 

e la Buda și de la Viena era hotărită de la Dum- 
nezeu. Însă inima mea și sufletul meu au fost tot- 
deauna lîngă iubiții noștri frați dintre Dunăre şi 
Carpaţi și lîngă iubitul nostru rege și stăpîn de la 
București.“ 

Unii, care aveau şi ei muște pe căciulă, îl cre- 
zură sau se preiăcură că-l cred. Alţii riseră și vor- 
bind între ei spuseră că părintele protoiereu era 
același de cînd îl știau și și-l aminteau. Nu credea 
în nimic și în nimeni. Nu credea nici măcar în 
Dumnezeu. Se mlădia după cum bătea vintul și-și 
păzea cu strășn cie — precum cîinele ciolanul — 
“interesele. 


68 


“Trecură cîteva zile numai de la aparenta schim- 
bare la obraz a părintelui portoiereu Inocenţiu și se 
şi înfăţișă la sfinţia-sa mieros trimis de la Blaj, în 
persoana părintelui Firică. 

— Sfinţite protoiereu, binecuvîntează-mă. 

— Te binecuvîntez, părinte. 

— Sînt părintele Firică... 

— Ca pe un cal breaz te cunosc, cinstite părinte. 
Ca pe un cal breaz te cunoștea imperiul. Ca pe un 
cal breaz o să te cunoască în curînd și țara noastră 
cea nouă... 

Riseră amindoi. 

— Sint trimis la sfinția-ta din Blaj... 

— Ca să-mi amintești de vechea mea ı politică şi 
să-mi aduci mustrare? N-am de gînd să mă las 
mustrat de nimeni, părinte Firică. 

” Trimisul se scărpinase în barba scurtă și rară și 
se mirase : 

— Așa de greșit îl cunoşti sfinţia-ta pe domnul 
Maniu al nostru ? 

— N-aș spune că-l cunosc bine, deși ne întîlnim 
și ne ciondănim de ani. E om viclean și ascuns. Nu 
ghicești niciodată ce-i zace în cuget. 

— Domnul Maniu m-a trimis să-ţi dau sfat și să-ți 
aduc rugare să te înscrii în partidul nostru. Şi dacă 
s-ar putea și cu feciorii. Avem nevoie, preasfinte, 
să ne adunăm cît mai mulți laolaltă. Altfel ne mă- 
niîncă hoţii de Brătieni.., 

Se Siădiseră, băuseră, se tocmiseră o noapte în- 
treagă. Pînă Ta urmă se înscrisese în partidul dom- 
nului Maniu. Fiind, prin voia lui Dumnezeu, văduv, 


69 


căzură la învoială ca la primul loc vacant care se 
va ivi să fie uns episcop 

— Cît despre feciori, nu mă pot angaja. Sînt ma- 
jori, părinte Firică, şi-şi au fiecare vederile lor. 

Nu trecuse anul de la înțelegere și părintele, pro- 
toiereu Kiss Inocențiu prezida, cu câlm și energie, 
d&zbaterile Camerei deputaţilor din București. De 
pe scaunul prezidenţial se uita cu plăcere spre băn- 
cile opoziției. Din grupul liberalilor lui Ionel Bră- 
tianu îi făcea cu ochiul deputatul avocat doctor 
Geza Inocențiu, iar din partea rezervată averesca- 
nilor îi zimbea deputatul inginer Iroaie Inocenţiu. 

— Eu voi fi pînă la moarte cu Maniu, copii. Tu, 
Geza, să te ţii de Brătieni, iar tu, lroaie, să devii 
umbra devotată a generalului Averescu. Pe Glad 
să-l lăsăm să mai crească și să-l ținem în rezervă, 
Rominia este nemulțumită și se frămîntă. După toate 
semnele va mai ieși la iveală un partid. Dacă par- 
tidul acela, nou, va ı prinde put puteri și se va apropia 
vădit de guvernare, i-l vom “dărui, curat ca lacrima, 
pe Glad. Va fi Ja cîrma ţării partidul domnului Ma: 
niu ? Vă voi proteja şi vă voi i înfige în piine eu. 
Vor guverna liberalii domnului Brătianu? Ne va 
„proteja și ne va apăra interesele avocatul doctor 
“Geza Inocenţiu. Îl vor aduce în capul guvernului 
valurile demobilizaților pe general? Ne vom adă: 
posti sub mantia inginerului Iroaie Inocenţiu... Iar 
pentru viitor — căci Dumnezeu singur știe ce va 
aduce viitorul — îl avem pe Glad. 

Maniu nu-și ţinuse cuvîntul dat protoiereului li prin 
părintele Firică întîi şi apoi confirmat direct. Se 


——— 


70 


ivise o vacanță la scaunul din Gherla. Candidatura 
„părintelui protopop Kiss Inocențiu fusese înlăturată : 

— De dumneata, cinstite protoiereu, avem trebu- 
ință la cameră. Nu putem-spune că ești iubit, însă 
prin legăturile de familie pe care le ai cu opoziţia 
îndulcești unele ciocniri, afli din vreme despre 
unele mașinațiuni, ne pui în gardă, ne faci apăra- 
rea mai lesnicioasă. 

— Bine, dar mi-aţi făgăduit un episcopat. Am 
fost om modest și așezat. N-am pretins o mitropo- 
lie ci numai un episcopat. Se cuvine acum să-mi 
“daţi episcopatul făgăduit. 

— Ți-am făgăduit, părinte protoiereu, și la mo- 
mentul potrivit ne vom ţine făgăduiala. Însă acum 
ne est peste po: poate. 

Păriâitele Drotoiereu Kiss Inocențiu _pierdu, cu 
toate zbaterile lui, episcopatul de la Gherla, în al 
cărui sfint scaun „președintele partidului naţional 
făcu să fie ales un nepot bătriîior, doctor în iură, 
de la Buda, care îmbrăcase cu cîteva săptămini 
înainte rasa călugărilor. 

Părintele protoiereu Kiss Inocenţiu își înghiţi greu 
miînia, însă nu trecu mult și guvernul de coaliţie, di- 
rijat din umbră de Maniu, pierdu _puterea pe care o 

reluă generalul Averescă. Pentru a dovedi că are 
în jurul său şi ţinuturile retBt alipite vechiului re- 
gat, generalul încredinţă cîteva posturi unor arde- 
leni. Tînărul inginez Iroaie Inocenţiu se se pomeni ; sub- 
secretar de stat la președinție. 

— Acum, tată, mi-a venit rîndul să-ți ar 
noștință. Am să te aleg episcop. 

— O să vrea generalul ? 


recu- 


at 


— De ce să nu vrea ? Este în interesul lui. Le va 
arăta ardelenilor că în cele bisericești nu ţine seama 
de politică ci numai de voinţa credincioșilor şi a 
clerului. 

— Dar nu e vacant nici un loc de episcop, Iroaie. 

— Va fi. 

— Trage vreunul să moară ? Aş fi aflat... 

— Nu. Însă îl vom sili pe episcopul Coroiu de la 
Oraviţa să se retragă la mînăstire. Se zice că... Dar 
ce să-ți mai dau amănunte ? Multe se zic pe soco- 
teala sfinţiei-sale. Am și numit o comisie de anchetă 
alcătuită pe sprînceană. 

— Iroaie, licăie... Guvernul vostru abia a venit 
la putere și se clatină. Incapacitate. Sărăcie. Greve. 
No să rămîneți mult la putere, Iroaie... 

— Incapacitate |... Cu timpul vom învăţa să gu- 
vernăm. Sărăciei nu avem ce-i face. Vom încerca să 
contractăm un împrumut în străinătate. Guvernul a 
trimis specialiști la Paris și la Londra, Cît despre 
greve, trebuie să știi, tată, că generalul nu se teme. 
Va trage. A mai tras. 

— Apăi că ce va face ori nu generalul, nu mă 
privește. Tu, Iroaie, grăbeşte ancheta împotriva 

-Spiscopului Coroiu şi apoi să grăbești alegerea. 

Ca episcop de Oraviţa, siinția-sa Inocenţiu făcuse 
să se știe că, deși a fost înscăunat sub general, el îi 
rămîne credincios domnului Maniu. 

— Noi, ardelenii, ne putem ciîrii între noi oricît. 
Însă pe cei dintre Dunăre și Carpaţi, să se știe, chiar 
dacă ne vor binele, nu-i răbdăm. 

În iarna anilor 1939—1940, cînd se petrec întîm- 
plările povestite la începutul acestui Căpitol, epis- 


72 


copul de Oraviţa era încărcat de ani şi de onoruri. 
Avocatul doctor Geza Inocenţiu se înscrisese, îm- 
preună cu mulți alţi liberali care îl urmaseră pe 
Guţă Tătărăscu, în partidul regelui, în Frontul Re- 
nașterii Naţionale. Purta cu fală — el, care nici 
măcar nu făcuse armata — uniforma albastră a 
frontului, era decanul baroului local, adunase avere 
frumușică și fusese ales de curînd preşedintele con- 
siliului de administraţie al „Băncii Maramureșului“ 
și al puternicei societăţi forestiere „Dragoș Vodă“ 
care despuia munţii Maramureșului de păduri. 

Inginerul Iroaie Inocenţiu, după scurta sa carieră 
de subsecretar de stai, se retrăsese din viat a publică. 
Generalul decedase. Fratele său, Geza, îl numise di- 
rector la societatea „Dragoș Vodă”. 

— Nu te înscrii în front, lroaie? 

— Aştept. 

— Ce? 

— Să văd ce se mai întîmplă. Războiul va aduce 
schimbări. Nu aș vrea ca schimbările să mă gă- 

'sească angajat. De altfel acesta e și sfatul episcopu- 
lui de Oraviţa. Așa că nu mă grăbesc, 

Glad Inocenţiu luase contact la Viena, unde stu- 
diase medicina, cu tineri hitleriști. Se întorsese în 
țară, cum se mai întorseseră în țară și alți cuconași 
care trecuseră cu nasul prin școlile germane, „om 
de dreapta“. Venirea la la putere a lui Adolf Hitler îi 
încălzise și mai mult inima pentru fascism. 

— Viitorul este al fascismului. Germania lui 
Adolf Hitler va deveni stăpîna lumii. 

Bătrinul episcop de Oraviţa căutase să-i tempe- 
reze entuziasmul. 


— Nu te angaja încă, Glad. Mai așteaptă. 

— Nu-i cunoști bine pe germani, tată. Ai trăit la 
Viena. Nu-i confunda pe vienezi cu germanii. Führe- 
rul organizează armata, fabrică tunuri, tancuri, avi- 
oane. Fihrerul va face din armata germană cea mai 
puternică armată Qin lume. Fuhrerul va porni răz- 
boiul. Va distruge și va cuceri Rusia Sovietică. Apoi 
va cuceri Europa... Apoi... Nu va fi pace pe pămint 
pînă cînd Germania Fiihrerului nu va cuceri în- 
treaga lume. Așa spune Fiihrerul. Și așa va fi, 

Băirînul politician se gîndi multă vreme. Pe urmă 
îi spuse fiului său: 

— Germanii, Glad, se pricep să pregătească răz- 
boaiele. Se pricep să le și pornească. Însă nu știu 
cum se face”ță le pierd. AŬ un talent special de a 

_„Zidica toată lumea împotriva lor. Mai așteaptă, Glad. 

— — Nu înţelegi ce se întîmplă în lume, tată. Ai 
îmbătriînit, episcopule. Noi, tinerii, trebuie” să fa- 
cem „politica timpului nostru, tată. Iar politica 
timpului nostru este fascismul. Dacă Italia”are azi 
de spus un cuvint în lume, este peptru că se află 
acolo, de mulţi ani, la putere, SEE cltni şi cămă- 
şile lui negre. Şi dacă mîine Germania va face po- 
poarele să tremure de teama ei... 

— Bine, Glad. Fă cum te taie capul și cum te în- 
deamnă inima. Poate că într-adevăr eu nu mai în- 
teleg vremurile. Din tinerețea mea și pînă acum 
s-au schimbat prea multe, 

Doctorul Glad Inocențiu, specialist în boli de 
ochi, veni la București, îl văzu pe Codreanu și se 
înscrise în legiune a doua zi după procesul în care 
pledară mulți și vestiți avocaţi și în care, împo- 


74 


triva așteptărilor oamenilor și a oricărei dreptăţi, 
fură condamnați la închisoare numai cei trei legio- 
nari care îl asasinaseră cu pistoalele pe I. G. Duca. 
Autorii morali ieșiseră din proces spălaţi de orice 
vină. Se încadră cu voinţă dirză regulilor aspre ale 
organizaţiei fasciste legionare, participă la marșuri, 
munci la construire de case şi de tabere cu mii- 
nile, învăţă să tragă cu pistolul la ţintă, scrise în 
presa fascistă articole violente, călători de cîteva 
ori în Germania, în sfirșit, făcu tot ce-i stătu în 
puteri ca să se remarce și se remarcă. Șeful legi- 
unii îl numi comandant legionar, îi conferi „Cru- 
cea albă“ și-l asigură că atunci cînd legiunea va 
veni la putere îi va încredința un minister. 
Arestarea, judecarea și omorirea lui Codreanu 
sub guvernul prezidat de patriarhul Miron Cristea, 
însă condus de fapt de Armand Călinescu — omul 
mărunt, cu monoclu negru — îi mai potoli entu- 
ziasmul. Era pentru violenţă. Însă violenţa trebuia 
s-o folosească ei, fasciștii, nu regele sau guvernele 
regelui. Nu era dispus să moară. Atunci cînd fusese 
arestat Codreanu, inspectorul Grunz primise ordin 
de la Bucureşti să aresteze și el cîțiva legionari și 
în primul rînd să-l aresteze pe doctorul Glad Ino- 
cenţiu. Avertizaţi din timp și în cea mai mare taină 
de subinspectorul Orbescu, frații Geza și Iroaie 
Inocenţiu îl vizitaseră pe inspector, mișcaseră din 
urechi și-l rugaseră să-l facă uitat pe doctorul Glad 
Inocențiu. Grunz acceptase, însă cu o condiţie: 
-— Doctorul Glad să părăsească localitatea pen- 
tru două-trei luni și să stea retras pe undeva pe la 
niscaiva neamuri, în satele din munţi. Am să ra- 


75 


portez la București că a dispărut. Peste două-trei 
luni le trece furia domnilor de la București și doc- 
torul va putea să se reîntoarcă, să declare public 
că se leapădă de legiune și să-şi reia ocupațiile. 

Doctorul Glad Inocenţiu își închisese cabinetul și 
dispăruse. Geza şi lroaie susțineau că doctorul s-ar 
afla la odihnă în munţi să-și însănătoșească plă- 
minii. Grunz însă dispunea de date ceva mai clare. 
Şi datele pe care le poseda îi întăriseră convinge- 
rea că Glad Inocenţiu a ajuns la Berlin unde ţine 
contact strins cu naziștii și cu legionarii fugiţi din 
țară și oploșiţi sub pulpana lui Hitler. 

După asasinarea lui Armand Călinescu de către 
legionari urmaseră represalii sîngeroase. Dar Adolf 
Hitler declanșase războiul, strivise Polonia în ci- 
teva săptămîni și, după toate cite se auzeau, acum 
aștepta sosirea primăverii pentru a se arunca asu- 
pra Apusului. Unii dintre cei ce urmăreau mersul 
evenimentelor susțineau că armatele hitleriste se 
vor năpusti asupra Franței și își vor rupe colții în 
fortificațiile faimoasei linii Maginot. Alţii erau de 
părere că Adolf Hitler va începe o extraordinară 
ofensivă aeriană asupra Londrei, ceea ce va duce 
neîntirziat la capitularea Marii Britanii și implicit 
a Franţei, Fapt era că pretutindeni diplomaţia Ger- 
maniei naziste se deda la o propagandă uriașă care 
intimida, pe mulți și care făcea ca micile state eu- 
ropene să țremure de ţeama armatelor germane. 
Folosind victoria pe care o obținuse asupra Polo- 
niei şi ameninţarea cu declanșarea unei ofensive 
nimicitoare asupra Franţei și a Angliei, precum și 
amenințarea cu distrugerea oricărui stat mai mic 


76 


care ar cuteza să-l indispună pe Führer, Berlinul 
semnase cu guvernul din București acorduri econo- 
mice înrobitoare pentru Romiînia. În plus, Berlinul 
obținuse din partea guvernului romîn și asigurarea 
că legionarilor — prieteni și aliați declaraţi ai na- 
zismului — nu li se vor mai face zile fripte. 

Legionarilor mai cu nume li se luaseră declarații 
că se lasă de politică şi se „cumințesc“ și declara- 
ţiilor li se dăduse o mare publicitate prin presă. Pri- 
mejdia fascistă însă era departe de a fi stinsă. Moc- 
nea numai, ca un foc acoperit, sub cenușă. 

În această epocă doctorul Glad Inocenţiu apă- 
ruse pe neașteptate în oraș, își deschisese cabine- 
tul și începuse în secret — un secret pe care îl 
cunoștea toată lumea — o vastă şi iscusită acţiune 
de regrupare a forțelor fasciste din regiune. Grunz 
informase centrul despre prezenţa în oraș a docto- 
rului Glad Inocenţiu și despre tăinuita lui activitate 
și ceruse instrucțiuni dacă trebuie să-l aresteze sau 
nu. Centrul îi răspunsese prin telegramă cifrată 
să-l lase în pace și să se prefacă a nu ști nimic des- 
pre activitatea lui politică. În telegrama cifrată cen- 
trul adăuga: „S-ar putea ca dintr-un moment în- 
tr-altul Führerul să se împace cu aliaţii din Apus 
şi să pornească război împotriva Uniunii Sovietice. 
În cazul acesta sînt presupuneri că noi ne-am alia 
cu Germania. Întreaga atenţie a organelor de stat 
trebuie îndreptată, prin urmare, asupra comunişti- 
lor. Supravegheaţi totul, dar mai ales muncitorii. 
Arestaţi-i pe cei bănuiţi că sînt comuniști, smulge- 
ți-le declaraţii, pregătiţi procese.“ 


71 


Subinspectorul Orbescu cunoştea instrucțiunile, 
Le cunoșteau, bineînţeles, și Landră și Pocal. De 
aci mirarea acestora din urmă cînd îl văzură pe 
doctorul Glad Inocenţiu — omul lui Hitler și al lui 
Goebbels, al lui Goering și al lui Himmler — trecut 
pe lista celor ce trebuiau să fie arestaţi. De aci mi- 
rarea lui Landră și a lui Pocal. Dar nu numai de aci, 

La arestarea unui om important ca doctorul Glad 
Inocenţiu, căruia acum începuse să-i curgă din bel- 
șug apa la moară, se cuvenea să participe în per- 
soană chiar inspectorul Grunz, sau cel puţin sub- 
inspectorul  Orbescu. Inspectorul Grunz însă îi 
lăsase pe ei să se descurce. Dacă va ieși scandal, să 
plătească oalele sparte ei doi, Landră și Pocal. Nici 
Landră și nici Pocal nu erau lipsiţi de minte. Ho- 
tăriseră prin urmare să nu-l aresteze pe doctor ci 
să-l avertizeze şi să-l facă scăpat. Fapta lui Or- 
bescu, care îl scăpase altădată pe doctorul Inocen- 
tiu de arestare, nu le era nici ea străină, 


Întins în sanie, Pocal se ţinea cu mîinile de pîn- 
tec, gemea și se văieta. Dragalina Farcaș, păzit de 
unul din oamenii lui Cămăraș, îl consola: 

— Lasă, domnule Pocal, că ajungem acum la 
domnul inspector Grunz. Şi domnul inspector Grunz 
o să trimită după medic. Şi medicul o să vină și o 
să te facă bine, domnule Pocal. 

Consolările lui Farcaș îl plictiseau pe Pocal și 
parcă îi creșteau. și mai mult durerile, 

— Farcaș... 

— Da, domnule Pocal.., 


74 


— Apleacă-te. Nu pot vorbi tare. Vreau să-ţi 
spun ceva. 

Dragalina Farcaș se apropie de Pocal și se plecă 
peste el gata să-i soarbă vorbele din gură. 

— Te ascult, domnule Pocal. 

— Îmi pare rău că nu te-am împușcat, Farcaș. 
Dacă mă vindec, să știi că nu mă las pînă nu te 
împușc. 

Cuvintele lui Pocal nu-l durură, nici nu-l speriară. 
Se plecă și mai mult și-i șopti la ureche: 

— Să dea Dumnezeu să te faci sănătos, domnule 
Pocal. Că dacă te faci sănătos, de bucurie te răz- 
gindești și nu mă mai împuști. Și, drept să-ţi spun, 
domnule Pocal, dacă ai muri mi-ar părea rău de 
dumneata. Mi-ai adus într-o seară ţigări și chibri- 
turi. Se cheamă că mi-ai făcut un bine. 

— Am avut ordin de la inspector să-ţi dau ţigări, 
Farcaș. 

— Totuși, mi le-ai adus. 

Doctorul Glad Inocenţiu se culcase tirziu. Femeia 
din casă fu nevoită să-l apuce de umeri, să-l scu- 
ture, ca să-l trezească, 

— Sculaţi-vă, domnule doctor. Vă caută un domn. 
Accident grav. E urgent. 

Își puse un halat pe umeri, porunci femeii să-i 
pregătească repede o cafea, își vîrî picioarele în 
papuci, întrebă: 

— Unde e omul care mă caută ? 

— În salon, domnule doctor. 

Se duse în salon. Îl găsi pe Landră și-l cunoscu, 
Landră zîmbi și se înclină adînc în faţa doctorului; 

— Bună dimineaţa... Să trăiţi, domnule doctor. 


?9 


Doctorul își aruncă de pe ochi ultimele urme ale 
somnului și, gata de apărare, își încleștă mîinile 
de speteaza unui scaun. 

— Ce vrei dumneata ? Cum îţi permiţi să mă tre- 
zești la această oră ? Ce dorești ? 

Landră rămase liniştit și îşi întinse începutul de 
zîmbet pînă la urechi. Spuse: 

— Nu vă supăraţi, domnule doctor. V-am deran- 
jat pentru binele dumneavoastră, domnule doctor. 

Doctorul rămase bănuitor și nu-și părăsi poziţia 
de apărare. 

— Vorbește. Spune-mi pentru ce ai venit.. Ce 
vrei de la mine ? 

— Am primit ordin de la domnul inspector Grunz 
să vă arestez. Am primit ordin ca, în cazul în care 
opuneţi rezistență, să vă împușc. Însă... 

— Şi vrei să mă arestezi ? Dumneata ? 

— Tocmai că nu vreau, domnule doctor. Echipa 
am lăsat-o la colț. Eu, domnule doctor, simpatizez 
mișcarea dumneavoastră. Admir mișcarea dumnea- 
voastră. De mult... Însă... pricepeţi... Am venit să 
vă avertizez să fugiți. Voi raporta domnului ins- 
pector Grunz că nu v-am găsit acasă, 

Doctorul Glad Inocenţiu se apropie de Landră și-i 
întinse mîna. 

— Îţi mulțumesc, Landră. Te voi ţine minte. Dacă 
te vei simţi vreodată încolţit după ce vom lua noi 
puterea, să mă cauţi. Poate că în dimineaţa asta 
ţi-ai salvat viaţa. Îţi mulțumesc. 

Landră se înclină și porni spre uşă. 

— Să-i spui lui Grunz că ai aflat că sînt la fra- 
te-meu Geza, că m-ai căutat și m-ai găsit acolo, 


80 


. 
dar că, aflindu-se mai mulţi musafiri la frate-meu, 
nu ai găsit potrivit să mă ridici. 

— Dar dumneavoastră nu vă faceţi nevăzut din 
oraș, domnule doctor ? 

— Nici nu mă gindesc. Mă îmbrac și mă duc chiar 
acum la frate-meu Geza. Îl voi ruga să-l invite la 
masă la prînz pe inspector. Vom minca în trei — 
se mănîncă grozav de bine la frate-meu Geza — și 
vom. aranja lucrurile. În orice caz, dumitale îţi ră- 
min profund îndatorat. 

Pocal, care tremura în sanie, cînd veni Landră, îl 
întrebă : 

— L-ai găsit pe doctor ? 

— Nu era acasă. 

Săniile plecară. Pocal se văieta, gemea și-l în- 
treba prostește pe Landră : 

— A? Ce spui, Landră ? Ce crezi, prietene ? Scap 
ori mă curăţ ? 

— Aș vrea să scapi, Pocal. O să-mi fie greu fără 
tine. 

Nici nu apucaseră caii să se încălzească de mers 
cînd Dragalina Farcaș îi atrase atenţia lui Landră: 

— Trebuie să oprim din nou, 

— De ce să mai oprim ? 

— Aici stă Petra Părtuns. Era vorba s-o luați. 
Parcă așa poruncise domnul inspector. 

— Da, da, uitasem. Afurisită noapte, Farcaș. 

Landră strigă vizitiilor să oprească. Dragalina 
Farcaș îl întrebă : 

— Să te însoțesc? Fata e supărată pe mine, 

— Mă duc singur, porţi ghinion, ticălosule, 

Intră într-o curte îngustă. În fund, printre mor- 


6 81 


mane de zăpadă, își ridica acoperişul o casă cu co- 
coș de tablă pe creastă. Bătea ușor vintul. Neobo- 
sit, cocoșul de tablă se învirtea. Sună la ușă 2gomo- 
tos. Vecinii erau departe. Se aprinse lumina. Pe 
urmă se deschise ușa și în ușă apăru o fată abia 
trecută de douăzeci de ani care se îmbrăcase în 
grabă, peste cămașa de noapte, cu un pardesiu. În 
lumina zorilor care veniseră, Landră îi văzu părul 
negru tuns scurt, bărbătește, lucind. 

— Te îmbraci și mergi cu mine, Petra. 

— Acum ? 

— Da, chiar acum. 

— Unde ? 

— La noi, Are ceva socoteli cu dumneata dom- 
nul inspector Grunz, 

— Poftește dumneata în casă. 

Landră o urmă. În odaie îl găsi întins în pat, în- 
velit pe jumătate cu plapuma roză, clipind din ochi, 
căscînd și întinzîndu-se pe domnul Marius Bold. 
Fata gînguri : 

— Marius, auzi ce spune dumnealui, Marius ?... 
Zice să mă îmbrac și să mă duc numaideciît cu dum- 
nealui, că mă cheamă inspectorul Grunz... Ce zici, 
Marius ? Să mă duc cu dumnealui ? 

Domnul prefect Marius Bold se uită nedumerit la 
omul care-i tulburase somnul. Îl întrebă: 

— Cine zici că te-a trimis, mă ? 

— Domnul inspector Grunz. 

~- Vă ţineţi de prostii. Lasă fata în pace. Am să 
vorbesc eu cu Grunz. 

— Nu vă supăraţi, domnule prefect. Am ordin să 
ridic fata şi trebuie s-o ridic. 


82 


m leşi... 

— Domnule prefect... 

—- Ieşi! Ieşi pînă nu mă supăr. Că pe urmă... 
— Domnule prefect... 

— Cară-te... 


Pe Orbescu, cu toate că sorbea cafea după cafea, 
îl năpădea somnul. Îi venea să caște. Ducea mîna 
la gură. Își auzea fălcile trosnind. De teamă și din 
respect pentru inspector, se ţinea, cu un efort 
supraomenesc, treaz. Ca să-i facă inspectorului pe 
plac, mai și ridea. 

— Auzi, Orbescule, auzi ? Landră și Pocal o să 
mi-i aducă acum pe toţi legaţi pachet. Pe doctorul 
Glad Inocenţiu nu-l atingem. Înfundăm beciul cu el. 
Ehe, băiete ! Ehehe, Orbescule ! O să intervină pre- 
fectul. O să intervină avocatul doctor Geza Inocen- 
țiu. O să-mi cadă în genunchi inginerul Iroaie Ino- 
cențiu. Toţi mi se vor milogi, toţi îmi vor cere să-i 
dau drumul doctorului... iar eu o să le spun : „Care 
doctor, domnilor ? N-am arestat nici un doctor. Al 
De doctorul Glad Inocenţiu e vorba? Nu l-am 
arestat pe doctorul Glad Inocenţiu. Ce să am eu 
cu doctorul Glad Inocențiu ? S-ar putea, domnilor, 
să-l fi arestat maiorul Blindu de ia grăniceri. Că 
am auzit, ca și dumneavoastră de altfel, că maio- 
rul Blindu de la grăniceri, depășindu-și atribuţiile, 
face anchete, se ocupă de morții aduși de ape și 
ne stropește pe toţi cu noroiul calomniei. Da, da, 
domnule prefect, ne stropește cu noroi și pe dum- 
neavoastră și pe mine, Duceţi-vă la maiorul Biindu, 
Vorbiţi cu maiorul Blindu. Tratați cu maiorul Blindu. 


gs a3 


Dumneavoastră sînteţi prieteni cu maiorul Blîndu. 
Dumneavoastră îl susțineţi pe maiorul Blindu. Eu 
nu am raporturi cu Blîndu de mai bine de un an. 
Da, da, trataţi dumneavoastră cu maiorul Blindu. 
Şi... dacă maiorul Blindu vrea, poftiţi-l la mine, să 
tratez eu cu dumnealui. S-ar putea, domnilor, ca în 
urma acestor tratative — totul, dar absolut totul, 
depinde de Blindu — să vi-l descopăr pe doctorul 
Glad Inocenţiu, să vi-l dau viu și nevătămat pe doc- 
torul Glad Inocenţiu.“ 

— Sinteţi grozav, să trăiţi, domnule inspector. 
Sînteţi grozav. 

— Mă voi împăca cu Blindu. Prostul !... Ce inte- 
res are el să fie la cuțite cu mine? Vom îngropa 
bulgăroaica. În locul ei o vom duce la proces pe 
Petra Părtuns. Și pe ceilalți cinci sau șase. Lot 
mare, Orbescule, lot important. 

— Dar aceia, să trăiţi, domnule inspector gene- 
ral, acei cinci sau șase oameni pe care i-au arestat 
în noaptea aceasta Landră și Pocal, nu sînt comu- 
niști și, dacă nu sînt comuniști, oricît i-am surci și 
i-am răsuci noi, nu vor declara nimic, 

— Orbescule... 

— Da, să trăiţi, domnule inspector... 

— Eşti nătărău, Orbescule. Degeaba te învîrtești 
de doi ani pe lîngă mine, Orbescule. N-ai învăţat 
nimic, Orbescule. Eşti cel mai mare nătărău pe care 
l-am văzut în viața mea, Orbescule. Îmi pare rău 
că ţi-o spun. Însă trebuie să ţi-o spun. Ca să știi, 
Orbescule. 

— Să trăiţi, domnule inspector. Am înţeles. Sint 
cel mai mare nătărău pe care l-aţi cunoscut dum- 


84 


neavoastră. Însă vă rog să-mi explicaţi, domnule 
inspector, pentru ce sînt cel mai mare nătărău ? 

— Pentru că nu înţelegi nimic, Orbescule. Fata 
aceea, Petra Părtuns, și oamenii aceia pe care i-am 
arestat și pe care ni-i vor aduce din clipă în clipă 
— mă mir chiar de ce întirzie atita — Landră și 
Pocal vor declara că sînt comuniști tocmai pentru 
că nu sînt. Nu ne vor putea rezista. Vor declara tot 
ce le vom cere noi să declare și-și vor iscăl;i decla- 
rațiile, 

Orbescu făcu mai departe pe nătărăul: 

— Vor iscăli dacă-i vom strînge cu ușa, însă la 
proces vor nega. Vor spune că au declarat ce-au 
fost siliți să declare și au iscălit ca să scape de 
bătaie. 

— Ei şi ? Treaba tribunalului. Să se descurce cum 
vor şti. Însă în situaţia actuală Tribunalul militar va 
ţine seama de ceea ce va fi scris în dosarele în- 
cheiate de noi și nu de declarațiile pe care le vor 
face ei în instanţă la îndemnul avocaţilor... Ai în- 
teles, Orbescule ? 

— Am înţeles, să trăiţi, domnule inspector. 

— Pricepi acum pentru ce ţi-am zis că ești nă- 
tărău ? 

„— Pricep, să trăiţi, domnule inspector. 

— Am să-i spun și Mamiţei că ai recunoscut că 
ești nătărău, Orbescule. 

— Multstimata doamnă Grunz știe că sînt nătă- 
rău însă o să-i facă plăcere dacă va auzi că şi dum- 
neavoastră mă consideraţi nătărău, domnule inspec- 
tor. Multstimatei doamne Grunz o să-i facă chiar 
mare plăcere. 


85 


Se pornise iar vînt rece. Și vintul rece zgîlțiia | 
obloanele de parcă ar fi vrut să le scoată din ba- 
lamale. Orbescu spuse: 

— Să trăiţi, domnule inspector, încep să mă în- 
treb pentru ce Landră şi Pocal întîrzie ? S-a lumi- 
nat de ziuă. 

— Nu le purta grija, Orbescule. Pînă le-au găsit 
casele, pînă i-au trezit din somn, pînă i-au adunat... 
Le-am dat cam mult de lucru băieților, 

— Poate că era mai bine, domnule inspector, 
dacă mă trimiteaţi pe mine cu echipa. N-am ce 
zice. Şi Landră şi Pocal sînt băieţi buni, însă la 
operaţii de acest fel e nevoie și de experienţă, de 
multă experienţă. 

— Te-aş fi trimis, Orbescule. Dar nu erai la ser- 
viciu, Orbescule. Cînd mie-mi ardea aici buza, cine 
ştie cui puneai dumneata coarne, Orbescule. 

— Să trăiţi, domnule inspector... 

— Taci, Orbescule, taci. Nu-mi mărturisi nimic. 
Fii cavaler. Păstrează-ţi secretele amoroase, Or- 
bescule, Nimic nu e mai dezagreabil decît un băr- 
bat care îşi dă în vileag secretele amoroase. 

Landră bătu în ușă. Intră. Și după ce închise ușa 
în urma lui se uită posomorit în jos. Gruuz îl privi. 
Și parcă-l plesni cineva cu biciul peste obraz. Se 
repezi și-l apucă pe Landră de git. Începu să urle 
la el: 

— Idiotule | De ce taci? De ce nu-mi raportezi 
ce-aţi făcut? Unde e Pocal? Unde sînt arestaţii ? 

Cu gitul strîns între mîinile inspectorului, Lan- 
dră se sufoca. Ochii i se bulbucau, îi ieșeau din 
cap. Interveni Orbescu : 


86 


— Lăsaţi-l, domnule inspector. Îl omoriţi. Daţi-i 
drumul, domnule inspector. 

Grunz nu-l auzea. Îl stringea și mai tare pe Lan- 
dră de git. 

— Unde e Pocal ? Idiotule! Unde sint arestaţii ? 

Disperai, Orbescu urlă: 

— Nu-l omoriţi, domnule inspector. Nu-l sugru- 
maţi ca pe Iovca Silef, domnule inspector. Moare 
ca Iovca Silef, domnule inspector. Moare ca Iovca 
Silef, dacă nu-l slăbiţi, domnule inspector, 

Îl trase de haină și repetă ca un ieșit din minţi: 

— Iovca Silef, lovca Silef, Iovca Silef... 

În cele din urmă, Grunz auzi numele bulgăroaicei. 
Se dezmetici și-l slăbi din strînsoare. Landră sus- 
pină adînc, își pipăi gitul și șopti: 

— Apă... 

Orbescu îi aduse un pahar cu apă. Landră bău. 
Inspectorul, rușinat de cele făptuite, i se adresă 
blajin : 

— Dragă Landră, iubite Landră, m-ai înnebunit 
pur și simplu cu tăcerea dumitale și mai ales cu 
mutra dumitale plouată. Spune-mi, dragă Landră, 
raportează-mi, iubite Landră, ce s-a întîmplat? 

Citeva clipe Landră tăcu. Făcu semn că-l doare 
încă gitul, apoi vorbi: 

— La Gherghe Stoienică.., Ne-am dus întîi la 
Gherghe Stoienică... L-am luat cu noi și pe Draga- 
lina Farcaș... 

În Grunz se iscă iar mînia și începu să fiarbă. 

— L-aţi luat cu voi pe Dragalina Farcaș? Fără 
să-mi raportați 2 Fără să-mi cereți permisiunea ? Şi: 
de ce l-aţi luat cu voi pe Farcaș? 


3? 


.— Să trăiţi, domnule inspector, să ne arate casa. 

— Numai pentru atita? Dar aveaţi adresa lui 
Stoienică. Cunoșteaţi adresa lui Stoienică. Ce vă 
trebuia Farcaș ? 

— Aveam adresa. Cunoșteam casa lui Stoienică. 
Însă Farcaș îl cunoştea personal pe Stoienică. Vo- 
iam să-l strige, să iasă afară, să-l arestăm fără tăm-, 

— Nemernicule ! Dar eu vă ordonasem ca arestă- 
rile să le faceţi cu tămbălău, 

— Păi tămbălău a ieșit, domnule inspector, chiar 
mai mult decît ați intenționat dumneavoastră. 

— Spune, Landră. Cîntă, Landră. Ce fel de tăm- 
bălău a ieșit, Landră ? 

— Au fost împușcături. 

— Multe? 

— Multe, 

— Şi l-aţi arestat pe Stoienică ? 

— Nu. 

— Atunci pe cine aţi arestat ? 

— Am arestat un băiat. Am arestat și o fată. Am 
arestat-o și pe Galina, nevasta lui Stoienică... 

— Cine e băiatul ? 

— Nu știu. 

— Și fata? 

— Nu știu. 

— Pe Petra Părtuns aţi arestat-o ? 

— Nu. 

— Pentru ce? 

— Să trăiţi, domnule inspector, cînd m-am dus 
s-o arestez pe Părtuns, l-am găsit acolo pe domnul 
prefect Bold. Dormea la fată. S-a trezit din somn 


88 


şi m-a alungat. M-a și insultat, domnule inspector, 
deși mă aflam în exerciţiul funcţiunii. Mi-a spus că 
o să vorbească dumnealui cu dumneavoastră. 

— Dar pe doctorul Glad Inocenţiu mi l-aţi adus ? 

— Nu, domnule inspector. Nu era acasă. Se afla 
la frâte-său, la domnul avocat doctor Geza Inocen- 
țiu. Şi, cum nu aveam dispoziţii să calc casa dom- 
nului avocat doctor Geza Inocenţiu, n-am călcat-o... 

— Şi cu ceilalţi ? Pe ceilalți de pe listă de ce nu 
mi i-aţi adus ? 

— Din cauza împușcăturilor din fundătură, cînd 
am vrut să-l arestăm pe Stoienică. Împușcăturile și 
urmărirea lui Stoienică ne-au făcut să pierdem mult 
timp. Avem și răniţi, domnule inspector. 

— Răniţi ? 

— Da. 

— Ciţi ? 

— Trei. Pocal și doi oameni din echipă. 

— Cine i-a împușcat ? 

— Stoienică. Cu pistolul lui Pocal. A fost o în- 
căierare. Stoienică i-a smuls lui Pocal pistolul din 
mînă. Şi pe urmă... 

— Și pe urmă Stoienică a tras în Pocal și în cei- 
lalți. 

— Întocmai, să trăiţi, domnule inspecior. 

— Şi răniții noştri unde sint? 

— În stradă. În sănii. 

— Duceţi-i undeva într-o odaie și chemați un me- 
dic să-i vadă şi să-i îngrijească. 

— Am înțeles, să trăiţi, domnule inspector, 

Landră vru să plece să împlinească ordinul, 
Grunz îl opri: 


89 


„— Arestaţii unde sînt? 

— Afară, în sanie, 

— Vino cu ei aici să-i văd. 

Landră plecă și veni cu perechea de tineri și cu 
femeia lui Stoienică. 

— la-le călușele. 

Landră le luă călușele de la gură. Grunz privi 
băiatul. Privi şi fata. O întrebă: 

— Cum te cheamă ? 

— Bălănica Dron, 

— Unde lucrezi ? 

— La fabrica de cherestea a domnului Gross. 

— Cunoști cumva o lucrătoare mărunţică, nu- 
mită Marișca Balint ? 

Fata zimbi : 

— Vai, domnule, cum să n-o cunosc? O cunosc. 
Toată lumea o cunoaște pe tanti Marişca, 

— Pe tine cum te cheamă ? 

— Justin Vlaicu. 

— Unde lucrezi ? 

— La Căile Ferate. 

— Cunoști pe unul Licu Oroş care muncește la 
gară ? 

— Pe Licu Oroș ? Îl cunosc. De cîteva ori am și 
băut împreună cite o litruță, două de palincă. 

— Bravo ! Bravo! Îmi pare bine. Îmi pare nes- 
pus de bine, Landră... 

Se apropie de nevasta lui Stoienică. Îi dădu ocol. 
Se opri la un pas în fața ei. O întrebă: 

— Cum te cheamă ? 

—— Galina, 

—— Eşti nevasta lui Gherghe Stoienică ? 


Lil) 


— Nu, domnule. 

— Atunci cine ești ? 

— Una din ţiitoarele lui. 

— Cite ţiitoare are Stoienică ? 

— Trei. Cu mine patru. 

— Le cunoști ? 

— Da... Însă s-ar putea să mai aibă și altele. 

— Landră... 

— La ordin, să trăiţi, domnule inspector. 

— Dui. 

Landră îi luă și-i duse la beci. 

— Vezi, Orbescule, vezi ? Deşi au avut ghinion, 
băieţii tot au făcut o treabă bună. Avem un tînăr. 
Avem o tînără. Avem ţiitoarea unuia care mai are 
şi alte ţiitoare... Îngroșăm lotul, Orbescule. O să 
avem succes, băiete. Mare succes. 

Veni Stamate şi-i înmînă o scrisoare. Inspectorul 
o desfăcu și o citi. Îl întrebă pe Orbescu: 

— Ştii ce scrie aci, Orbescule ? 

— Voi ști dacă îmi veţi spune, domnule inspector. 

— Domnul doctor în drept Geza Inocenţiu mă in- 
vită astăzi la prînz să iau masa la dumnealui. Cu 
Mamiţa mă invită, Orbescule. Mare onoare, Orbes- 
cule, Este întîia oară de cînd ne aflăm aici, Orbes- 
cule, cînd un om de vază mă invită la el la masă 
cu Mamiţa. Mare cinste mi se face. Înţelegi, Or- 
bescule ? 

— Înţeleg, să trăiţi, domnule inspector. Deşi sînt 
un mare nătărău, înțeleg. 


33 


DEJUN 


După ce Glad Inocențiu închise uşa în urma lui 
Landră, se întoarse în salon. Femeia de serviciu îi 
aduse cafeaua. Îl întrebă : 

— Ce-a vrut copoiul ? 

Doctorul se miră. 

— Îl cunoști ? Şi dacă îl cunoşti de ce i-ai dat 
drumul în casă ? 

— Să-mi fie cu iertare, domnule doctor, mi-am 
dat seama cine este abia după ce v-am trezit şi 
l-am văzut mai bine la faţă în salon. 

— Fleacuri ! Nu voia nimic. Să nu spui însă ni- 
mănui că m-a vizitat. 

Femeia zise cu glas supărat: 

— De ce îmi tot atrageți luarea-aminte? Ştiţi 
bine că sînt ca și mută. 

— Ştiu. Dar dumneata nu te supăra, Catiţo. Pînă 
se va întîmpla ceea ce dorim noi să se întîmple, sînt 
nevoit să fiu bănuitor cu toată lumea. 

— Eu nu sînt toată lumea, domnule doctor. 

Îl mai mustră și cu alte cuvinte. Doctorul o as- 
cultă răbdător. Femeia îl iscodi: 

— Astăzi luaţi masa acasă ? Întreb ca să ştiu dacă 
trebuie să vă gătesc. 

— Nu e nevoie să te ostenești. Voi lipsi toată 
ziua. 


04 


— Ce să spun bolnavilor care vă vor căuta ? 

— Să le spui că le voi sta la dispoziţie miine. Și 
să-i rogi să mă scuze. 

Femeia plecă, dînd din cap a nemulțumire. Doc- 
torul își bău cafeaua și se scutură de osteneala som- 
nului. Îndoiala, ca un șarpe negru, i se strecură în 
inimă. Îl cuprinse frica. S-ar putea ca Grunz să nu-l 
creadă pe Landră şi să trimită la el o altă echipă, 
să-i înconjoare casa, să-l prindă și să-l împuște. 
S-ar putea, de asemenea, ca Landră să-i fi întins o 
cursă. De unde știa el că nu-l așteaptă cu oamenii 
lui la colţ? Avea lungă și grea experienţă. Nu se 
încredea în nimeni, niciodată. Trebuia, pînă la iz- 
bînda mișcării, să-şi ducă viaţa ca o sălbăticiune, 
cu urechea ageră mereu la pindă. să 

Vru să se îndrepte ca de obicei spre baie, să se 
spele și să se bărbierească. Frica îl împiedică. Se 
îmbrăcă în grabă, își încărcă revolverul și ieși pe 
uşa de serviciu în curte. Se strecură printre nămeţii 
înalți, sări în curtea vecinului — o curte uriaşă, 
plină de duzi bătrîni și de salcimi — și de acolo sări 
încă un gard care sub greutatea lui pirii și se rupse, 
ajunse într-o ulicioară pustie. Pe străzi ocolite, cu 
mîna pe revolver și uitindu-se în toate părţile ca 
să nu fie surprins, ajunse la avocatul doctor Geza 
Inocenţiu. Obloanele erau trase, semn sigur că 
avocatul doctor dormea încă. Găsi ușa de la bucătă- 
rie deschisă și în bucătărie o găsi pe cumnată-sa, 
îmbrăcată într-un halat de noapte și cu părul blond 
pus pe bigudiuri. Pregătea gustarea de dimineaţă. 

— Sărut mina, cucoană Viora. 


96 


— Bună dimineaţa, doctore... Dar ce e cu dum- 
neata ? Te-ai trezit şi ai plecat de acasă cu noap- 
tea în cap... 

— Frate-meu s-a sculat ? 

— Încă nu. Însă trebuie să se trezească dintr-o 
clipă în alta. Dumneata ţi-ai luat micul dejun ? 

Doctorul rise: 

— Nu aveam cum. Am plecat în grabă. 

— Atunci să pregătesc ceva și pentru dumneata. 

— N-ar strica. 

Îl auziră pe avocatul doctor strigînd : 

— Viora... Viora... 

Doctorul spuse : 

— Mă duc să-l văd. 

Își dezbrăcă paltonul și-l agăţă în cuier. Pe avo- 
catul doctor îl găsi întins în pat. Desfăcuse obloa- 
nele și lumina fumurie a dimineţii pătrunsese în 
odaia în care domnea aerul lînced și stătut. Vă- 
zîndu-l pe doctor, Geza Inocenţiu se ridică în capul 
oaselor. Căscă și uită să-și acopere gura cu mîna. 
Îl întrebă : 

— Ce te aduce ? 

— Grunz... A trimis oameni să mă aresteze, 

— $i? 

— Cum vezi, nu m-au arestat. 

— E nebun. De ce să te aresteze? Cu voia ori 
fără voia regelui, mîine-poimiîine luaţi puterea. Ce 
rost ar mai avea arestarea ta acum ? 

— S-o fi schimbat ceva la București. O fi primit 
ordin de la București. 

— Nu se poate. Aseară prefectul a luat masa la 
mine. A plecat pe la miezul nopţii. Nu știa nimic. 


7 — Rădăcinile sînt amare, vol. IV 9? 


Dacă ar fi știut, mi-ar fi spus. Am vorbii și despre 
Grunz. Inspectorul e în panică. A intrat într-o în- 
curcătură din care probabil nu știe cum să iasă. 

Viora le aduse micul dejun : slană și ouă prăjite, 
costiță de purcel afumată, bere. Mîncară toţi trei 
cu foame. 

— Auzi, Viora, az-noapte Grunz a trimis oameni 
să-l aresteze pe frate-meu. 

— O fi trimis să-l aresteze și pe Glad, dacă spune 
Glad. Az-noapte, după plecarea prefectului, tu, Geza, 
te-ai culcat. Și cum te-ai culcat, ai adormit buștean. 
Dar de mine multă vreme nu s-a apropiat somnul. 
Tocmai începusem să ațipesc, cînd am auzit împuș- 
cături, Să tot fi fost ceasurile trei. Așa că eu cred 
că inspectorul a arestat ori a încercat să mai 
aresteze și pe alţii. 

Doctorul Glad Inocenţiu păli. Avocatul doctor 
Geza Inocenţiu spuse : 

— Împuşcături... S-ar putea să ai dreptate, Viora. 
Să nu ne grăbim însă să tragem concluzii. Cît e 
ceasul la tine, Glad ? 

Doctorul consultă ceasul pe care-l purta la 
mînă și cu acest prilej îl și întoarse. 

— Şapte. 

— O să pice dintr-un moment într-altul Chifa. 
„Tînărul acesta parcă ar avea o mie de ochi și o 
mie de urechi. Vede tot ce se petrece și aude tot 
ce se vorbește în oraş. M-aș mira dacă nu ne-ar 
aduce noutăţi. Pînă atunci, Glade, du-te la baie şi 
bărbierește-te. Un om nebărbierit face impresia că 
nici nu și-a clătit obrazul cu apă. Găsești acolo 
toate cele necesare. 


98 


Rămas numai cu nevasta, avocatul doctor 8 
chemă lingă el, o îmbrățișă și o sărută pe frunte. 
Zise : 

— Nu te supăra, scumpo, și nu-mi fă necazuri. 
Astăzi Glad ne aduce deranj şi supărare. Ne-a mai 
adus. Şi nu o dată. S-ar putea să ne mai aducă. 
Dar mie Glad mi-e frate. Nu-l pot lăsa fără 
ajutor. Și apoi trăim Vremuri neobișnuite. Mereu 
se schimbă politica. Acum frate-meu Glad e urmă- 
rit ca o fiară şi e amenințat cu împușcarea. Însă, 
după cite se văd şi se prevăd, pînă la vară, ori cel 
mai tîrziu pînă la toamnă, legiunea va veni la gu- 
vern și atunci frate-meu Glad va juca rol mare. Eu 
voi fi mîndru că Glad îmi este frate, iar tu, scumpo, 
vei fi fericită că ești cumnata unui ministru care 
tăind capetele multora le va păzi cu strășnicie pe 
ale noastre. 

— De supărat, nu mă supăr, Geza. Însă, orișicit... 
Nu mi-ar face plăcere ca urmărindu-l pe Glad să 
vină aici şi să-mi calce casa derbedeii lui Grunz. 

Poate că discuţia dintre soți ar fi devenit bolo- 
vănoasă și s-ar fi întins dacă nu ar fi bătut discret 
în ușă, secretarul avocatului doctor, tînărul Emilian 
Chifa. După ce bătu în ușă, Chifa o crăpă şi-şi viri 
în odaie numai vîrful ascuţit al nasului: 

— Pot să intru, patroane ? 

— Poţi, îi răspunse Geza, însă te rog să mă scuzi 
că te primesc în pat. 

— Dumneavoastră să mă scuzați pe mine, pa- 
troane. Dau năvală cu ritul, ca porcul. Dar trebuie 
să știți că-mi arde limba. 

— Poftim. Intră și răcorește-ţi-o grăind. 


7* 99 


Tinărul intră, sărută mîna cucoânei Vioră, strinse 
mîna patronului și se așeză, fără să aștepte să fie 
poitit, pe un taburet îmbrăcat în catifea albastră. 

— Toată noaptea s-au auzit împușcături în oraş, 
patroane. Le-aţi auzit și dumneavoastră ? 

— Eu nu. Dormeam. Cucoana Viora însă susţine 
că le-a auzit. La mine în casă dumneaei se ţine de 
insomnii. 

— Firesc, patroane. Cucoanele sînt nervoase. 
Noi bărbaţii... 

— Emiliane... 

— Scuzaţi-mă, cuconiță Viora, n-am vrut să fac 
nici o aluzie la dumneavoastră. 

— Lasă băiatul în pace, scumpo, lasă-l să-și de- 
șerte sacul. 

— Patroane, nu știu încă cine și pentru ce a 
fost arestat. Însă az-noapte s-au făcut zeci de 
arestări. Se pare că unii s-au împotrivit. Se vor- 
beşte de morţi, de răniţi. Se pare că Grunz a 
pierdut șapte-opt oameni. 

— O adevărată bătălie. 

— Da, patroane, așa se pare că a fost: o ade- 
vărată bătălie. 

Avocatul doctor ieși din pat și începu să se 
plimbe prin odaie desculț și în pijama. Avea pi- 
cioare păroase, cu labe mari şi noduroase. Pija- 
maua era deschisă și i se vedea pieptul lat, plin 
de păr negru, cîrlionțat. Cucoanei Viora îi veni cu 
dezgust. Zise : 

— Pune, omule, un halat pe tine și viră-ţi picioa- 
rele în papuci. Chifa este de-ai casei, însă nu şi 
din familie. Simte-te. 


100 


— O să facă parte și din familie, nu te îngrijora. 
O să-l însor cu nepoată-mea Livia. Numai să-i dea 
post bun frate-meu Iroaie la „Dragoș Vodă”. Ține 
vacant un post de jurisconsult pentru avocatul 
care se va căsători cu nepoata mea Livia Căuș. 

— Parcă îmi făgăduiseși locul pentru frate-meu 
Plauţiu. Văd, bărbate, că nu îţi ţii cuvîntul și tot 
la familia „dumitale“ te gindești. 

-— Dar Plauţiu încă nu și-a terminat facultatea. 
Pînă termină Plauţiu mai e timp. 

— Doi ani mai sînt. 

— Or fi doi, or fi trei. Plauţiu s-a spurcat la 
viaţă dulce, de Cluj. 

pură? stii 
” — Nu-i caut cusururi, însă e știut că în ceea ce 
privește învăţătura nu dă în brînci. Dimpotrivă, 
cum bine știi, se cam lasă pe tînjeală. 

— Se lasă, nu se lasă, se cuvine să-ţi ţii cuvîntul. 

— Am să mi-l ţin, Vioră. 

— Cum o să-l ţii, dacă tu și Iroaie vă gîndiți să 
daţi locul vacant lui Chifa ? 

— În ziua în care Plauţiu ne va prezenta patala- 
maua, Iroaie îl va scoate la pensie pe Boitoș. 

—- Dar Boitoș e încă tînăr. Cum o să-l pensioneze 
Iroaie ? 

— Iroaie e director. Poate să pensioneze oricînd 
și pe oricine de la „Dragoș Vodă”. Dacă Boitoș va 
face gălăgie, Iroaie îl va concedia pur şi simplu, 
Așa că, vezi, scumpo, că, qindindu-ne să-i asigurăm 
o situaţie bărbatului Liviej, nu l-am pierdut din ve- 


N 


“A 101 


dere pe Plauţiu. Apoi, pentru Livia ne-a rugat și 
episcopul de Oraviţa. O are la inimă. 

Doamna avocat doctor ascultă argumentele soţu- 

— Dacă nu ar fi de faţă secretarul, ţi-aș mai 
spune eu dumitale multe. 

Emilian Chifa sări în picioare de pe taburet. Se 
înclină : AEE 

-— Dacă doriţi, pot să mă retrag, doamnă. 

— Ia loc, tinere, şi continuă-ti noutăţile. 

— Atita știu, patroane. Mai mult n-am auzit. 

— Dar ce fel de cetăţeni a arestat Grunz? Co- 
munişti ? 

— Aşa se pare, patroane. Însă se poate să fi 
arestat și politicieni din alte partide. 

— Du-te în cancelarie, Chifa, şi telefonează-i ur- 
gent lui frate-meu Iroaie. S-ar putea să-l mai gă- 
seşti acasă. Spune-i că-l rog să poftească numai- 
decît la mine. Avem de ţinut un consiliu de familie 
care nu suferă întirziere. Mă îmbrac și vin şi eu 
la cancelarie. De altfel, e tîrziu și o să înceapă să 
ne sosească şi clienţii. 

— Cîţiva au şi sosit, patroane. 

— Cine sînt? 

— Ţăranii din Simleu. Aceia trei, care s-au încă- 
ierat cu pădurarii statului. 

— Poftește-i în cancelarie și ţine-i de vorbă pînă 
mă arăt și eu. Nu-i pofti însă decît după ce-i-co- 
munici lui frate-meu Iroaie rugarea mea. 

— Fiţi fără grijă, patroane. Se va executa în- 
tocmai. 


19 


Bărbierit, pieptănat, cu hainele periate şi bine 
potrivite pe irup, doctorul Glad Inocenţiu se simţi 
bine. Frica îi trecuse. 

— Ei, ce spui, Geza? Crezi c-o să izbutim să-l 
domolim pe Grunz ? 

— I-am spus lui Chifa să-i telefoneze lui Iroaie. 
Trebuie să pice din moment în moment. Vom ţine 
un consiliu de familie. Ne vom sfătui. În orice caz, 
te povăţuiesc să fii calm. Grunz nu va cuteza să 
trimită oameni la casa mea. 

Îl lăsă singur pe Glad. Se duse și se spălă repede, 
se bărbieri și se puse la ştaif. 

— Mă așteaptă în cancelarie trei clienţi. 

— De soi? 

— Aş! Nişte ţărani de la Șimleu. 

— Şi te-ai pus pentru ei la ștaif? 

— Desigur, Glad. Altfel și-ar pierde respectul 
pentru mine. Și o dată cu respectul și-ar pierde și 
încrederea. Clientul, mai ales dacă e om simplu, 
nu are respect pentru un domn pe care-l vede în 
pijama, nespălat și cu urdori la ochi. Aşteaptă-mă. 
În cîteva minute îi expediez. Pînă atunci poate că 
vine și Iroaie. 

Abia trecuse Geza în cancelarie că inginerul 
Iroaie Inocenţiu, directorul societăţii forestiere 
„Dragoş Vodă“ se și arătă. Îngrijorat, se repezi la 
Glad și-l fucui. 

— Ce e, frate? Am auzit că s-au făcut arestări 
az-noapte. Nu cumva porcul de Grunz... 

— A îndrăznit. A trimis oameni să mă ridice, 

Veni Emilian Chifa. 


103 


— Domnilor, domnul avocat doctor vă pofteşte 
în cancelarie. 

Se duseră. Emilian Chifa, pletos, cu mustăcioară 
subțire pe buză, purtînd lavalieră, îl urmă. Avoca- 
tul doctor îi spuse: 

— Chifa, du-te şi ajută-i cucoanei la bucătărie. 
Iulișca ne-a părăsit și încă nu am găsit servantă 
nouă şi pe plac. Să nu vii pînă nu te chem. “Ne de- 
ranjezi. 

— Am înţeles, patroane. 

Avocatul doctor închise ușa și învîrti cheia. 

— Ia loc, Iroaie. Ia şi tu loc, Glad. Sîntem numai 
între noi. Putem vorbi deschis. Nu ne aude nici o 
ureche străină... lată, Iroaie, ce s-a întîmplat az- 
noapte. Măgarul de Grunz... 

Auzind cheia întorcîndu-se în broască, Emilian 
Chifa dădu năvală în dormitor. O găsi pe cucoana 
Viora scoţindu-și bigudiurile din păr. O luă în braţe 
și-i mușcă gura. Femeia se zbătu ușor, alintindu-se, 
și-și liberă pentru o clipă buzele cărnoase pe care 
încă nu apucase să și le rujeze. 

— Stai, nebunule ! Potolește-te, zmintitule! Dă 
peste noi Geza. 

— Nu dă, cucoană Viora. Fraţii au intrat în consi- 
liu. Şi pînă nu epuizează toate argumentele pro și 
contra... 

— Zăbăucule |... Nesătulule 1... Într-o zi o să ne 
prindă Geza... 

Împotriva prevederilor lui Emilian Chifa, consiliul 
nu tinu decît un ceas. Secretarul avocatului doctor 
se afla la bucătărie cu cucoana Viora cînd se auzi 
chemat de patron. 


104 


»— Chita |... Unde ești, Chifa 2... 

— Aici sînt, patroane. 

— Vino încoace. 

Îi întinse o scrisoare. 

— Ia scrisoarea. Bag-o în buzunar. Dai fuga și i-o 
duci inspectorului Grunz. 

— Acasă sau la serviciu ? 

— Unde-l vei găsi. Însă ar fi mai bine să-l cauţi 
întîi la serviciu. Am toate motivele să cred că se 
găsește acolo. 

Secretarul plecă. Geza se întoarse în cancelarie. 

— Acum, lroaie, e musai să intri tu în bătălie. 

— Adică? Să caut să-l conving pe Grunz să-ţi 
primească poftirea la masă ? 

— Grunz va primi. Va fi chiar fericit. Nevastă-sa 
se va simţi încîntată. Necazul e altul. Viora se va 
opune ca doamna Grunz să-i calce pragul casei şi 
să-i guste bucatele. Glad, du-te și cheam-o tu aici 
pe scumpa mea soţie. 

Glad veni cu doamna avocat doctor. Viora avea 
obrazul luminat și ochii limpezi și fericiți. Îi pie- 
rise mahmureala nesomnului și acreala nemulțu- 
mirii. Avocatul doctor Geza Inocenţiu îi spuse: 

— Mă bucur că te văd veselă. 

— Chifa !... Zmintitul de Chifa ! Mi-a povestit o 
mulțime de anecdote. De-ar avea băiatul ăsta și 
minte pe cît are haz, ar fi ceva de capul lui. Atîta 
am ris că era să şi mor. 

— Astăzi, scumpo, trebuie să fii bine dispusă. 
Bine a făcut Chifa că te-a veselit. Să-i transmiţi sin- 
cere felicitări. 


105 


— Te pomenești că vrei să-mi spui că domnu! 
cumnat lroaie s-a hotărît să ţină locul vacant de la 
„Dragoș Vodă“ pentru frate-meu Plauţiu. 

— Nici o grijă, cumnată. Să nu ai dumneata nici 
o grijă. De Plauţiu ne vom ocupa ca și cum ar fi 
fratele nostru. Îl vom ajuta chiar să-și treacă exa- 
menele. Mă gindesc să fac în acest scop, pe curînd, 
o călătorie la Cluj. Însă acum este vorba despre 
altceva. Dumneata, cumnată, să faci un sacrificiu. 
Pentru noi. Și-ţi vom rămîne recunoscători toţi trei, 
însă mai ales eu și cu Glad. 

— Dacă n-o să-mi cereţi capul t... 

— O! Scumpo, scumpo... 

— Este în interesul lui Glad, cumnată, să pregă- 
teşti masă mare, la prînz, pentru noi cei de față și 
pentru încă două persoane. 

— Îmi va fi greu pentru că sînt singură. Bucătă- 
reasa a plecat și alta încă nu am găsit. 

— i-o voi trimite pe E'sa mea. Nemţoaica se 
pricepe. 

— Aș putea să știu cine vor fi celelalte două 
persoane ? 

Iroaie se hotări să dea lovitura dintr-o dată. 
Spuse repede: 

— Domnul inspector Grunz cu soția. 

Viora, simulind cu iscusință, un leșin, se prăbuși 
pe cel mai apropiat fotoliu. Doctorul Glad Inocen- 
țiu făcu semn fraţilor lui să nu intre în panică. 
Umplu un pahar cu apă și-l duse la gura leșinatei. 
Prin spoiala subțire a rujului, îi văzu buzele muș- 
cate adinc, cu patimă. Își spuse în gînd: „Nu-l mai 
credeam pe Geza aiit de îndrăgostit de Viora și 


106 


încă aprins de o patimă tinerească”. Zîmbi și o în- 
demnă : 

— Bea puţină apă. O să-ţi facă bine. 

Viora bău. Deschise ochii și începu să ţipe: 

— Mai bine mi-aţi fi cerut capul. Pe Grunz mai 
înţeleg. Dar cum o să primesc în casa mea și la 
masa mea o femeie ca Mamiţa ? Ce-o să spună ora- 
șul de mine ? O să ajung să fiu arătată cu degetul 
pe stradă. Lumea mă cunoaște de femeie cinstită. 
Ce-o să spună despre mine frate-meu Plauţiu ? Din 
toată familia mea pe care am avut-o, atita mi-a mai 
rămas : Plauţiu. Acum o să-l pierd și pe Plauţiu. O 
să mă desconsidere și Plauţiu... Grijă de el nu am. 
Dar numele cinstit pe care i-am moștenit de la pă- 
rinți eu îl mînjesc. Mă siliți să primesc în casă și 
la masă o dezmăţată, o... : 

Doctorul Glad Inocenţiu tăcu. Tăcu și avocatul 
doctor Geza Inocenţiu. La ofensivă trecu numai in- 
ginerul Iroaie : 

— Iartă-ne și iartă-mă, cumnată. Eu am fost cu 
ideea nefericită. M-am gîndit că e în joc viaţa lui 
Glad. Dumneata ai dreptate. Renunţăm. Îl lași pe 
Glad la cheremul lui Grunz. O să încercăm să-l sal- 
` văm altfel. Ne zisesem că Mamiţa e deşteaptă și 
orgolioasă, că are putere asupra inspectorului, că... 
Dar de ce să-ți mai înșir toate argumentele ? Dacă 
nu se poate, nu se poate, cumnată. 

Se ridică să plece. Zise: 

— Glad, frate, mergi cu mine. 

— Și ce facem cu Grunz ? întrebă Geza. 

— Ce să facem ? 

— L-am invitat. 


107 


— Îi trimiţi tot prin Chifa încă o scrisoare prin 
care anulezi invitaţia. 

— Pat mare rușine. 

— N-ai decit. Dacă știam, frate Geza, că în casa 
ta nu cocoșul cîntă, ci găina, nu te lăsam să-l inviţi 
pe Grunz. Acum, mai ales dacă a și apucat să-i co- 
munice neveste-si invitaţia, furia lui împotriva lui 
Glad va crește. În orice caz, Geza, vom încerca să 
ne descurcăm și fără ajutorul vostru. Hai, Glad. 

Se îndreptară spre antreu să se îmbrace și să 
plece. 

— Dacă nu mi-ar fi rușine de lume, dacă nu mi-ar 
fi ruşine de Plauţiu, mi-aş călca pe inimă. 

— De lume să nu-ţi pese niciodată, cumnată. Ori- 
cum, lumea tot vorbește de fiecare dintre noi. Cît 
despre tînărul Plauţiu Pașca, stimatul dumitale 
frate, am găsi, la o adică, mijlocul să-i îndulcim 
amărăciunea. 

— Cum, cumnate lroaie, nu văd cum. Băiatul e 
foarte sensibil, foarte, foarte sensibil... 

— Aș putea să-l numesc de pe acum jurisconsult 
la „Dragoș Vodă”, Să-i plătesc salariul și să-l țin 
în concediu pînă își sfirșește studiile. Societatea 
nu este de stat și nu văd ce m-ar împiedica. 

Viora lăsă capul în jos. Cîteva clipe stăcu. Pe 
urmă spuse: 

— Dragă cumnate Iroaie, trimite-mi-o pe nem- 
ţoaica dumitale, să mă ajute. Și cînd vii la masă la 
prînz adu-mi în buzunar numirea lui Plauţiu. O să-i 
facă mare bucurie băiatului. E foarte, foarte sensi- 
bil, Cît despre Glad, de ce să-l scoţi acum la lumină 
și să-l dai primejdiei? Poată să rămînă aici. S-a 


108 


trezit şi á venit la noi cu noaptea în cap. O fi oste- 
nit. Să rămînă la noi. Să se și odihnească. Nu e așa 
că ai nevoie de odihnă, cumnate Glad ? 

— Aş cam avea, cumnată Viora. 


Grunz plecă grăbit. Arestările proiectate nu izbu- 
tiseră. Trei oameni din subordinea lui fuseseră lo- 
viți de glonţ. Băieţii puseseră însă mîna pe tînă- 
rul acela guraliv şi pe două femei care nici ele nu 
erau, după cît reușise să-și dea seama, zgircite la 
vorbă. Va scoate cu ușurință de la acești oameni, 
căzuţi din întîmplare în laţ, toate mărturisirile de 
care avea nevoie pentru proces. li scăpase docto- 
rul Glad Inocenţiu. Probabil că menajera doctoru- 
lui, cunoscîndu-l pe Landră și dîindu-și seama că 
acesta îl căutase pe doctor pentru a-l aresta, aler- 
gase la Geza Inocenţiu cu vestea. Acestui fapt îi 
datora el invitaţia la dejun — cu Mamiţa. Mamiţa 
se va bucura. Mamiţa își va face în sfîrșit intrarea 
în lumea bună a orașului. Pentru că dacă renumi- 
tul avocat doctor și doamna soţie a renumitului 
avocat doctor Geza Inocenţiu o invitau în casa lor 
şi la masa lor, de ce n-ar primi-o de acum înainte 
și alţii? În timpul încăierării din fundătura Hor- 
vath, trei dintre oamenii lui căpătaseră răni. Prin- 
tre aceștia se afla și harnicul Pocal. Ei şi? Nu-și 
făcuseră decit datoria. Zgomotoasa încăierare îi 
întărea poziția. Orașul și regiunea erau pline de 
indivizi periculoși. Gloanţele primite de Pocal și de 
ceilalți doi justificau asprimea măsurilor luate de 
el, justificau duritatea cu care interogase pe comu- 


109 


niștii arestaţi. Justificau chiar și accidentul buigă- 
roaicei. Dacă va fi întrebat: „Ce ai făcut, Grunz ?” 
— va răspunde: „Nu vedeţi în ce oraș trăiesc? 
Haimanalele trag cu armele asupra noastră.“ 

Acasă, împotriva așteptării și a obiceiului, o găsi 
pe Mamiţa supărată foc. Cum îl văzu, femeia voi- 
nică şi negricioasă se năpusti asupra lui cu gura: 

— De unde-mi vii vesel și zburdînd ca un cîrlan? 
Unde ţi-ai petrecut noaptea ? Cu ce căzătură te-ai 
zbînțuit ? Te-am așteptat, te-am aşteptat.. N-am 
închis ochii. Nu mai ești pentru mine soț iubitor ci 
o adevărată pacoste. Unde mi-ai fost ? 

— Serviciul, Mamiţo, serviciul. 

— Să nu-mi scoţi mie ochii cu serviciul. Ştiu eu 
ce știu. Pînă cînd crezi că o să mai rabd ? A? M-am 
săturat de dumneata, Grunz. Am să te las, Grunz. 
Am să te părăsesc, Grunz. Îmi iau lumea în cap, 
Grunz. Nici nu vreau să mai aud de dumneata, in- 
spectore, necum să te văd. Să piei din ochii mei! 
Auzi ? 

Inspectorul, năuc, nu știa ce să mai creadă. Pînă 
acum, oricînd ar fi venit acasă și de oriunde ar fi 
venit, Mamiţa îl primea cu surisul pe buze și cu 
braţele deschise. Acum îl ocăra. Îi spunea „dum- 
neata”. Îi zicea „Grunz“. Gindi că se preface, că 
glumește. 

— Mamiţo, zi-mi „Puiule“. Zi-mi „tu“. De ce mă 
iei cu „dumneata“ și cu „Grunz“, Mamiţo ? Tocmai 
azi, cînd îți aduceam o veste bună, ţi-a cășunat din 
senin pe mine. 

— Dumneata și veste bună! De cînd te-am luat, 
nu mi-ai adus o dată o veste bună. De cînd te-am 


110 


luat, nu m-ai scos o dată în lume. Mă ţii închisă în 
casă ca în pușcărie... 

Grunz nu-i mai dădu nici o ripostă. O lăsă să-l 
certe și să-l ocărască. În gura fătăsii, hotărită să-l 
părăsească pe inspector și să plece cu Orbescu la 
București, înviară dintr-o dată,pe neașteptate, toate 
cuvintele uriîte și toate expresiile grase pe care le 
auzise ani de-a rîndul în îndepărtata ei tinereţe, 
prin toate casele și localurile în care își adunase 
averea. Cînd osteni și în sfîrșit tăcu, Grunz îi în- 
tinse scrisoarea avocatului doctor Geza Inocenţiu. 

— Citește-o, Mamiţo. Te rog, citește-o. 

Mamiţa luă scrisoarea și o citi. Rînji cum încă 
Grunz nu o văzuse pînă atunci rînjind. Spuse: 

— Asta îţi era „vestea bună“, domnule inspec- 
tor ? 

— Da, spuse Grunz. Familia Geza Inocenţiu ne 
face mare onoare, Mamiţo. 

— Onoare ? Poate dumitale, domnule inspector. 
Mie nu. Nu e nici o onoare pentru mine să mă pri- 
mească în casa ei o curviștină ca nevasta lui Geza. 

— Manmiţo ! Cum poţi să spui așa ceva despre 
soția avocatului doctor Inocenţiu ? Doamna Viora 
are un nume... 

— Lasă că ştiu eu ce fel de nume are. 

— Mamiţo ! Eşti în eroare, Mamiţo... 

— Nu sînt în nici o eroare, Grunz. 

— Trebuie să mergem, Mamiţo. Omul ne-a invi- 
tat. Nu-l putem refuza. 

— Du-te dumneata, Grunz. Pe mine te rog să mă 
lași în pace.. 


111 


Fraţii Inocenţiu se plimbau nervoși prin cance- 
larie. Doamna Geza Inocenţiu pregătise bucatele 
alese și ajutată de Chifa și de Elsa întinsese masa. 
Pe urmă, doamna Geza Inocenţiu se îmbrăcase ca 
de sărbătoare și, presupunind că nevasta inspecto- 
rului va veni încărcată de bijuterii, nu vroise nici 
ea să se lase mai prejos. Avocatul doctor se și su- 
părase: 

— Semeni mai curînd cu o vitrină de magazin 
decit cu o femeie gătită. Ai pus pe tine cu lopata 
toată aurăria și pietrăria pe care o posedăm. 

— Nu vreau să creadă nevasta inspectorului că 
sînt o golancă. 

Se ciondăniră și se împăcară. Avocatul doctor 
spuse : 

— De ce o fi întirziind inspectorul ? 

— Te pomenești că ne face bucata. 

— Nu se poate. Atita obraz are și el. 

— Dacă era hotărît să ne refuze, ne-ar fi dat un 
telefon. 

.— Invitaţia era pentru ora două și acum ceasor- 
nicul arată trei. 

— Trebuie să vie. 

Somneria țîrîi. Avocatul doctor se duse la ușă. In- 
spectorul Grunz, cu braţul încărcat de flori de seră, 
se înclină: 

— Vă rog să mă scuzaţi pentru întîrziere, Servi- 
ciul. 

— Nu face nimic, domnule inspector. Sîntem 
bucuroși că binevoiţi să ne onoraţi casa. 


112 


În antreu îi sărută mîna doamnei Viora și-i dădu 
florile lincede și decolorate, lipsite de miros ca flo- 
rile de hirtie. 

— Din partea mea și a soţiei mele care vă 
roagă să-i scuzaţi absenţa. O indispoziţie subită a 
împiedicat-o să vină. 

Doamna Viora pricepu şi păli. Avocatul doctor, 
temîndu-se ca nu cumva nevastă-sa să facă o gafă, 
interveni pripit : 

— Ne pare rău, ne pare rău, înțelegem. Desigur. 
Cunoaștem noi. 

— Vă închipuiţi numai, domnilor, dar de cunos- 
cut nici unul nu cunoașteţi cu adevărat femeile, 
spuse doamna Viora. Și adăugă zîmbind: Și acum, 
vă rog să poftiți la masă. S-au cam răcit bucatele. 

Masa începu într-o jenă generală. Doctorul Glad 
Inocenţiu căuta ochii inspectorului însă acesta 
avea grijă să și-i ferească. Glad ridică paharul : 

— Noroc, domnule inspector. 

— Noroc, domnule doctor. 

Viora se chercheli repede și își căpătă buna dis- 
poziţie. Întrebă de Mamiţa. Se interesă de starea 
sănătăţii ei. Își exprimă regretul că n-a avut încă 
fericitul prilej s-o cunoască. Spuse : 

— Am auzit că doamna Grunz e o persoană 
foarte drăguță. 

— Da, zise inspectorul. E drăguță. 

— Şi am mai auzit că doamna Grunz e o per- 
soană foarte interesantă. 

— Da, spuse Grunz, într-adevăr e interesantă. 

— A văzut multe. 

— Da, a călătorit mult. 


8 13 


— Şi am mai auzit, domnule inspector, că te iu- 
beşte grozav de mult. 

— Da, mă iubește, spuse Grunz. Orice soţie tre- 
buie să-și iubească bărbatul. 

— Dar bărbaţii nu trebuie să-și iubească soțiile, 
domnule inspector ? Care e părerea dumitale în 
această chestiune ? 

— Da, coniţă, da, și bărbaţii trebuie să-și iu- 
bească soțiile. 

— Geza al meu crede altfel. 

Avocatul doctor supse măduva ciolanului pe care 
îl ținea cu mîna, țărănește, și, cînd sfirși și îl puse 
pe farfurie, zise mirat: 

— Am spus eu așa ceva? Cînd am spus eu așa 
ceva, scumpo ? 

— Ai spus o dată, în vis. Visai și vorbeai tare, 
Aveam insomnie și te-am auzit. 

Ajunseră la dulciuri. Inginerul lroaie Inocenţiu 
împinse în lături farfurioara, aprinse o ţigară și 
schimbă albia conversaţiei. Se lansă brusc într-o 
amplă examinare a situaţiei politice interne și ex- 
terne. Trase concluzii de parcă ar fi fost avocat și 
ar fi pledat în fața unui tribunal. 

— Singura forță politică din țară e legiunea. Al 
ei e viitorul, domnule inspector. Iar pe plan extern 
— mai trebuie oare să şi argumentez ? — nu există 
decit o singură putere invincibilă, una singură: 
Germania lui Adolf Hitler... Această Germanie a 
lui Adolf Hitler va domina în curînd întreaga lume. 

Grunz căzu de acord: 

— Aveţi dreptate, domnule inginer. Aveţi mare 
dreptate. Așa este, domnule inginer, 


114 


Doamna Viora se ridică: 

— Pe mine să mă scuzaţi. Nu-mi place să ascult 
cînd se discută politică. Nu mă interesează. Mă 
duc să vă pregătesc și să vă trimit cafelele. 

Bărbaţii îi mulţumiră și îi sărutară mîna. 

« — Pe dumneata, domnule inspector, te rog să-i 
transmiți doamnei Grunz părerea mea de rău că 
n-a putut să ne onoreze. Sperăm să avem bucurie 
cu altă ocazie. 

Nemţoaica aduse cafeaua. Cei trei fraţi Inocen- 
țiu își traseră scaunele mai aproape de inspector 
și-l înconjurară. 


— Dumneata, domnule inspector — spuse doc- 
torul Glad — ai trimis az-noapte oameni să mă 
aresteze. 


În ochi i se aprinse mînia. Mustaţa mare și nea- 
gră îi tremura. Îi tremura nițeluș și glasul. Inspec- 
torul Grunz se uită în ochii doctorului și-i răspunse 
ferm : 

— Da. Am trimis. O echipă întreagă. Cu ordinul 
să te aresteze și dacă vei încerca să opui rezistenţă 
să te împuște. Îmi pare rău că oamenii mei nu au 
reușit să te aresteze, domnule doctor. 

— Poate că îți pare rău nu numai că nu m-au 
arestat. Poate că îţi pare rău că nu m-au impușcat. 

Grunz se gindi o clipă. Apoi zise: 

— Dacă aș nega, ar însemna că nu sînt sincer. 

— Şi pentru ce ai trimis să mă aresteze și, even- 
tual, să mă și împuște ? 

— Ordin! Ordin de la stăpînire. Nu uita că eu 
sînt slujbaș. Datoria mea este să execut ordinele 
stăpînirii” 


8* 115 


Înginerul! Îroaie Înocenţiu întrebă : 

— Dar cum explici dumneata astfel de ordine, 
domnule inspector ? 

— Datoria mea nu este să explic sau să caut ex- 
plicaţii, domnule inginer, ci să execut ordinele așa 
cum îmi sînt date. 

— Totuși ai admis că singura forţă... 

— Am admis. Însă asta nu are nici în clin, nici 
în mînecă cu slujba mea și cu ordinele pe care le 
primesc. 

— Trebuie să te gindești și la viitor, domnule 
inspector, zise avocatul doctor Geza Inocenţiu. 
Miine-poimiîine, vin legionarii la putere. Pe unde 
vei scoate atunci cămaşa ? 

— Voi executa ordinele lor, se grăbi inspectorul 
să răspundă. 

— Să zicem că va fi așa. Dar dacă dumneata îl 
arestezi și-l împuști acum pe fratele nostru, atunci 
noi îţi vom cere socoteală de această crimă. Dum- 
neata trebuie să-i împuști numai pe comuniști. Îm- 
pușcă-i, domnule inspector. Dacă poţi, împușcă-i pe 
toți. Nu ne supărăm. Dimpotrivă. Sintem dispuși 
chiar să-ți mulțumim. Împușcă-i pe comuniști. Co- 
muniștii nu vor veni niciodată la putere. Așa că 
niciodată nu-ţi va cere nimeni socoteală nici câţi 
ai împușcat, nici pentru ce i-ai împușcat. 

Tăcut, Grunz aprinse o ţigară și începu să se 
plimbe prin odaie. Cei trei frați Inocenţiu îl lăsară 
să se plimbe. Pe neașteptate, Grunz se opri în faţa 
avocatului doctor Geza Inocenţiu. Îl întrebă, repe- 
zit şi energic, de parcă i-ar fi luat interogatoriul : 


116 


— În definitiv, domnule avocat doctor, care a 
fost adevăratul scop al poftirii mele în casa şi la 
masa dumitale ? 

Avocatul doctor Geza Inocenţiu spuse : 

— Cred că presupui, domnule inspector. 

— S-ar putea să mă înșel în presupunerile mele. 
Aș dori deci să mi-l spui limpede, cu gura dumitale, 
domnule avocat doctor. 

— Ia loc pe fotoliu, domnule inspector. 

Grunz se așeză într-un fotoliu și puse picior 
peste picior. Avocatul doctor Geza Inocenţiu vorbi: 

— Domnule inspector, sînt om de legi. Înţeleg 
că ordinul e ordin. Dar noi avem un proverb: „O 
mînă spală pe alta și amîndouă spală obrazul“. În 
țara noastră s-au petrecut multe schimbări. Și, de- 
sigur, se vor mai petrece. Astăzi avem noi nevoie de 
dumneata. Miine vei avea dumneata nevoie de noi. 

— Cu alte cuvinte, îmi propuneţi un tirg. 

— În limbaj juridic, o tranzacţie. 

— Oneroasă ? 

— Cinstită. 

— Şi care ar fi propunerea ? 

— Lași ordinul cu privire la arestarea doctorului 
Glad Inocenţiu să zacă la arhivă cum l-ai mai lăsat 
și altă dată. 

— Altă dată a fost posibil. Acum... Acum nu mai 
e posibil. 

— Cu puţină bunăvoință este posibil și acum. 

— Să zicem că aș admite și mi-aş pune în joc 
chiar funcţia. Pentru ce aș face-o ? 

— Cînd dumneata vei fi la strîimtoare, noi trei 
îți vom sări în ajutor fără întiîrziere. 


117 


Grunz rise: 

— Mă socotiți boboc în branșă. Nu sînt atit de 
năting încît să dau vrabia din mînă pe cioara de 
pe gard, domnilor. 

— Vei încerca, prin urmare, să-l arestezi pe doc- 
torul Glad Inocenţiu ? 

— Casa dumitale, domnule avocat doctor, se află 
sub supraveghere. Numai să fac semnul convenit 
ȘI... 

— Ai să îndrăzneşști ? 

— Dacă va fi nevoie, da. 

— Atunci cu ce contrapropunere vii? 

— Cu una simplă de tot. 

— Care anume? 

Grunz își aduse aminte de modul în care îl păcă- 
lise Stinjînel atunci cînd îi luase o parte din biju- 
teriile Mamiţei. Se hotărî să-l imite pe Stinjînel. 

— Am și eu superiori. Ca să acopăr arestarea 
domnului doctor Glad Inocenţiu, care în momentul 
de faţă este socotit la centru ca unul dintre cei mai 
periculoși legionari, trebuie să-mi ung superiorii. 
N-am cu ce să-i ung. 

— Bani? 

— Cu ce altceva vreţi dumneavoastră să ung eu 
mărimile dacă nu cu bani? 

— Cit e 

— Să socotesc. Să mă mai gindesc. 

— Dar noi, inspectore, nu dispunem de bani li- 
chizi. 

— Dar pentru ce există „Banca Maramureșului” ? 
Nu ești dumneata ştab acolo ? Și pentru ce există 
societatea forestieră "Dragoş Vodă“ ? Nu esta fra- 


118 


tele dumitale, domnul inginer roaie Inocenţiu, di- 
rector atotputernic la „Dragoș Vodă” ? 

— La „Dragoş Vodă“, de cînd vindem nemților 
lemnele pe care altădată ni le cumpărau englezii, 
mai e director şi domnul Peter Heger, zise Iroaie. 

— Tocmai pentru că e director și Peter Heger 
puteţi deschide larg punga la „Dragoș Vodă“. La 
toate întilnirile tăinuite pe care fratele dumnea- 
voastră le are cu legionarii din oraș și din împre- 
jurimi, asistă și domnul director Peter Heger. Ce 
credeţi dumneavoastră, că inspectorul Grunz e fă- 
cut cu degetul? Eu, să mă bată Dumnezeu dacă nu 
vă spun adevărul, doresc să vă servesc și sînt dis- 
pus să vă servesc. Ce am eu de împărţit cu domnul 
doctor Glad Inocenţiu ? Vreau eu să-i moștenesc 
bolnavii de ochi? Dar eu nu „sînt doctor de ochi. 
Eu sînt ce sînt. Însă mărimile de la București, ca 
să treacă peste nearestarea doctorului și să admită 
motivările mele, trebuiesc unse. Cu ce să le ung 
eu ? Cu păcură ? Cu păcură nu se ung decit osiile 
căruţelor. 

— Domnul director Peter Heger... 

— Domnul director Peter Heger se află în buzu- 
narul meu. Îl pot arunca peste graniță în doi timpi 
și trei mișcări. Dumnealui s-a camuflat în director 
la „Dragoş Vodă“. Adevăratul scop al venirii lui 
Heger în Rominia este desfășurarea propagandei 
hitleriste. Dumneavoastră, fraţii Inocenţiu, cunoaș- 
teţi foarte bine aceasta, ba chiar îl ajutați. Dar dum- 
neavoastră mai cunoașteţi că Peter Heger se înde- 
letnicește și cu spionajul... 


119 


Se uită la Glad şi adăugă: 

— Din nefericire, cu sprijinul conștient sau in- 
conștient al unor romîni de baștină... 

— Să stăm de vorbă, inspectore, spuse Geza Ino- 
cențiu. 

— Să stăm, răspunse Grunz. 

Se tirguiră. Se enervară și-și aruncară cuvinte 
grele. “Iarăși se tirguiră. Grunz se ținu tare și cîș- 
tigă. Se înţeleseră ca suma asupra căreia conveni- 
seră să-i fie adusă lui Grunz la birou de către ingi- 
nerul Iroaie Inocenţiu a doua zi dimineaţă. 

— Aşadar, a dat Dumnezeu și ne-am înţeles, 
spuse avocatul doctor. Să batem palma, domnule 
inspector. 

Grunz își duse miinile la spate. 

— Ba încă nu ne-am înţeles, domnule avocat 
doctor. 

Gîndindu-se că inspectorul vrea să crească suma, 
avocatul doctor se supără. 

— Cum nu ne-am înţeles? Vom da aproape cît 
ai cerut! Cu banii aceștia s-ar putea cumpăra o 
moșioară. 

— Nu e vorba de bani, domnule avocat doctor. 
Ci de un lucru mărunt. Pot spune chiar neînsemnat. 
Dumneavoastră, fraţii Inocenţiu, îl cunoașteţi pe 
maiorul Blîndu. 

— Îl cunoaștem, zise Iroaie. 

— Lumea spune că sînteți prieteni. 

— Sîntem. 

— Între mine și maiorul Blîndu există o neînţe- 
legere. 

— Am auzit și noi vorbindu-se, 


120 


— Convingeţi-l pe maiorul Blîndu să aibă o în- 
tîlnire mîine dimineață cu mine. 

— Să-i facem o vizită. 

— Nu vreau să mă duc la el acasă. 

— Atunci să-l aducem pe maiorul Blindu la dum- 
neata. 
` — Nu va accepta. Propun ca întîlnirea să aibă 
loc aici. Sper că maiorul Blîndu va fi de acord. 

— Noi nu ne îndoim. Maiorul Blîndu ne este de 
multă vreme obligat. 

— Tocmai pe această obligaţie contez și eu, 
spuse Grunz. 

Inspectorul vroi să plece. Avocatul doctor Geza 
Inocenţiu avu o idee: 

— Mai rămiîi un sfert de oră, domnule inspector. 
Mă duc s-o rog pe Viora să ne mai pregătească un 
rînd de cafeluţe. 

— Mă rog, dacă doriți. Aţi fost foarte amabili 
cu mine. Nu vă pot refuza. 

— Iroaie, spuse Geza, i-ai adus Viorei hirtia pro- 
misă ? Ţine mult să-l fericească pe Plauţiu. 

— l-am adus-o. 

Se scurmă în portmoneu, scoase hirtia, i-o dădu 
lui Geza. 

— Spune-i cumnatei din partea mea că-i urez să 
fie într-un ceas bun. 

— Nici nu ştii, frate Iroaie, ce plăcere îmi faci 
şi ce bucurie îi procuri Viorii. Are pentru Plauţiu 
tot atîta dragoste cîtă antipatie are pentru bietul 
Chifa. 

La bucătărie o găsi pe Elsa, menajera lui Iroaie. 


121 


— Ai putea să ne mai faci un rînd de cafele, 
Elsa ? 

— Nu vedeţi că sînt cu mîinile virite pină-n 
coate în chiuvetă ? Spăl vasele. Rugaţi-o pe cuco- 
niţa Viora. 

— S-o fi culcat. 

— De culcat s-o fi culcat, domnule, dar de dor- 
mit nu doarme nicicit. 

Fraţii lroaie și Glad Inocenţiu, precum și inspec- 
torul Grunz o auziră pe cucoana Viora țipînd. Și-l 
auziră ţipînd ca din gură de șarpe și pe Emilian 
Chifa. Nu avură timp să schimbe între ei nici un 
cuvînt. Uşa de la sufragerie, împinsă violent cu 
umărul, se deschise și în prag apăru avocatul doc- 
tor Geza Inocenţiu cu hainele într-o condamnabilă 
dezordine. Îl apucase pe Chifa de plete și-l tira 
după el ca pe un sac. Chifa, pe care avocatul doc- 
tor îl pălmuise, nici măcar nu se mai zbătea. Avo- 
catul doctor Geza Inocenţiu îl tiri pînă în mijlocul 
sufrageriei. Îl lăsă și-l izbi cu piciorul. Pe cînd avo- 
'catul doctor se pregătea să-l mai izbească încă o 
dată, năvăli peste el cucoana Viora și-l îmbrînci. 

— Să nu te atingi de băiat! Auzi? Ce ai tu cu 
băiatul ? Ce ţi-a făcut ţie, băiatul ? Stai să-ți explic. 
Staţi să vă explic. Stai să-ți explic şi dumitale, 
domnule inspector. 

Grunz se înclină. Spuse: 

— Vă sărut mîna, cuconițţă Viora. Vă sărut mina 
și vă mulțumesc pentru dejun. Cît despre expli- 
caţii, eu n-am nevoie de nici o explicaţie, cuconiţă 
Viora. Permiteţi-mi să mă retrag, cuconiţă Viora. 


122 


Le întoarse spatele. Se îmbrăcă și se prăvăli pe 
scări. Ajuns în stradă, se pomeni alergind și spu- 
nînd în gura mare: 

— Am să te omor, Mamiţo. Acum am să te omor, 
Mamiţo... E 


Inspectorul văzu că trecătorii întorc mirați capul 
și se uită după el. Își dădu seama că aleargă nebu- 
neşte. Se auzi vorbind singur și ameninţind-o pe 

""Mamiţa. Se opri. Își potrivi hainele, își încheie pal- 
tonul și-și trase căciula peste urechi. Viîntul rece 
îl izbi și-l dezmetici. Mamiţa ? Dar de ce voia et 
s-o omoare pe Mamiţa ? Nevasta avocatului doctor 
era ce era. Mamiţa nu putea fi comparată cu nicio 
altă femeie. E adevărat că îl năucise cu ocări. Dar 
el, Grunz, era om întreg la minte. Cel puţin așa-i 
plăcea lui să se creadă. Nu trebuia să-i poarte pică 
Mamiţei pentru că aceasta, o dată în viaţa ei, nu-și 
stăpînise supărarea. El, Grunz, trebuia să rabde. Îi 
venise și lui rîndul să rabde. Pînă atunci chinuise 
el pe alţii. Într-un fel o chinuise și pe Mamiţa. 
Acum îl chinuia Mamiţa pe el. Bine că era numai 
atit. Altor bărbaţi li se întîmpla și mai rău. Pe 
unii nevestele îi duceau de nas cum voiau ele. Al- 
tora le cheltuiau banii. Ba încă — ehe-he, să tot 
rîzi — îi mai şi înșelau. 

— Poţi să dai un exemplu, Grunz ? 

— Nevasta avocatului doctor Geza Inocenţiu ! 
Are, domnule, un cap ca de sfîntă ! Cum s-o bănui? 
Și afurisita trăia sub nasul avocatului doctor cu 
Emilian Chifa i... 


123 


Să se ducă acasă și să-i povestească Mamiţei 
scena la care asistase în casa faimosului avocat? 
De ce nu? Mamiţa își va uita supărarea — dacă 
nu-i trecuse — și va face un haz grozav. 

O apucă spre casă. Ajunse. Deschise și intră. O 
căută pe Mamiţa prin toate odăile. N-o găsi. Chemă 
femeia de serviciu : 

— Unde e cuconiţa ? 

— Nu ştiu, domnule. S-a gătit și a plecat. 

— Și nu ţi-a spus unde se duce? 

— Nu mi-a spus, domnule. 

Vru s-o mai întrebe dacă în ultima vreme Ma- 
mița mai plecase și alteori de acasă şi cam la ce 
oră. Își stăpîni însă curiozitatea de rușine. Nu se 
cuvenea ca servanta să-l bănuie de gelozie, Dar 
date devenise gelos ? Ca să se liniştească își spuse: 
„Trebuie să se fi dus să mă caute la birou. A prin- 
s-o remușcarea pentru purtarea ei de azi-dimineaţă 
și acum vrea să vorbească cu mine, să se împace 
cu mine.“ Își crezu singur argumentele. Se umflă 
în pene. Plecă spre birou. Citeva minute o să facă 
nazuri. Nici n-o să se uite la Mamiţa. O s-o lase 
să-l roage. O s-o lase să și lăcrimeze puţin. Apoi... 
Apoi o s-o ierte și-o s-o sărute. Iar după aceea, o 
să-l cheme pe Orbescu să mai vorbească cu el. Și 
pe bezmeticul de Landră o să-l cheme, ca să afle 
ce spune orașul despre tărătoiul, din fundătură. 

Trecu pe lingă el o sanie. Strigă. Sania se opri. 
Inspectorul se urcă în sanie și rosti adresa unde 
voia să fie dus. 

Atinși ușor cu biciul pe spinare, caii plecară. Sa- 
nia scrîșni pe caldarîmul acoperit de zăpadă și de 


124 


băltoace înghețate. Merse în goană pe lingă 
case chircite, mohorite. La o locantă zări o femeie 
care, urcată cu picioarele pe un scaun, spăla gea- 
murile. I se păru că o cunoaște. Unde mai întilnise 
el obrazul acela? A! Da! Femeia era mama lui 
Oroş. Îl înfruntase în casă la Neaga şi-l mai înfrun- 
tase atunci cînd îi îngăduise să-și vadă fiul în ce- 
lula de sub acoperiș. De cîteva zile îl lăsase în pace 
pe Oroș. Îi lăsase în pace și pe ceilalți. O să-i mai 
lase o noapte. Și pe urmă? Pe urmă o să-i ia la 
refec şi-o să-i frece pînă o să scoată untul din ei. 
Numai să-l ajute Dumnezeu să-i reușească manevra 
și împăcarea cu maiorul Blindu. De ce să nu-i reu- 
șească ? Pe frații Inocenţiu îi speriase. Le trecuse 
pe sub ochi complicitatea lor cu Peter Heger. Mai 
avea cărți în buzunar. Nu le aruncase pe toate pe 
masă deodată. Cind le spusese fraţilor Inocenţiu 
că locuința lui Geza e înconjurată, minţise. De fapt, 
el ar fi trebuit să înconjoare cu oameni casa lui 
Geza înainte de a intra în ea. Sau măcar s-o pună 
sub o discretă supraveghere. De ce oare nu făcuse 
nici una, nici alta ? Uitase? Da. Uitase. De la un 
timp începuse să cam uite. Poate era de vină ne- 
somnul. Poate era de vină băutura. Ar fi sănătos 
să mai lase băutura. Dar cum s-o lase? Băutura îl 
ține pe picioare. Băutura îi dă curaj. Fără băutură 
ar muri. De ce să moară el? Mai bine să moară 
alţii. El, Grunz, trebuie să trăiască. Îi place viaţa. 
li plac femeile. Dar ce nu-i place lui din viaţă? 
Totul îi place. Totul. 

Sania se opri. Grunz se dădu jos. Se întoarse să-i 
spună vizitiului să se ducă. Nu plătea niciodată 


125 


nici săniile, nici birjele. Cunoştea toţi vizitiii, Se 
miră că în locul unui vizitiu cunoscut privirile lui 
întilniră o fetiță pistruiată, ; proaspătă, cu ochi verzi, 
care să tot fi avut Cincisprezece-șaisprezece ani. 

Fetiţa purta o bundră veche, largă, bărbătească, 
iar capul și-l virise într-o căciulă mare, tocită. I 
se năzări că ar cunoaște sania și caii. | se păru că 
ar cunoaște și bundra și căciula pe care le purta 
fata pistruiată. 

Îi plăcu obrazul palid și pistruiat și fraged al co- 
pilei. Îi plăcură și ochii ei verzi ca iarba crudă. În- 
tinse mîna și-o apucă de bărbie. Fata se sfii. Grunz 
se apropie și mai mult de ea şi îi șopti: 

— Ştii că ești frumușică ? 

— Ştiu, răspunse fata. 

— Cum te cheamă ? 

— Jol. 

— Şi a cui ești tu, mititico ? 

— A lui Ioil Kern, căruia orașul îi spunea Ioil 
bărbosul. Trebuie să-l fi cunoscut și dumneata. Tot 
orașul îl cunoștea și-l iubea. Era om blajin. 

— L-am cunoscut, spuse Grunz. 

Îi întoarse fetei spatele și plecă. Fata strigă 
după el. 

— Plata, domnule. Ai uitat să-mi plătești cursa. 

Inspectorul nu-i răspunse. Un paznic veni și-i 
spuse fetei: 

— Ia-o din loc, mucoaso... Nu-l supăra pe in- 
spector. Inspectorul nu plătește niciodată cursele. 

Fata șfichiui caii și caii plecară, trăgind după ei 
sania. © 7 

Inspectorul trimise după Orbescu. 


126 


— Să vină numaideciît la mine subinspectorul. 

— Am înțeles, să trăiţi, domnule inspector. 

Trecu un timp. Inspectorul, care nu era obișnuit 
să-și aștepte subalternii cînd îi chema, se enervă. 
Orbescu nu veni. În schimb, se arătă Catopol, care 
raportă : 

— Să trăiţi, domnule inspector, l-am căutat pre- 
tutindeni pe domnul subinspector. Nu l-am găsit. 
A plecat azi-dimineaţă și de atunci nu s-a mai în- 
tors, 

Grunz îi arătă ușa. Își spuse: 

„A intrat în dîrdorile dragostei. Cine știe cui mai 
pune astăzi coarne Orbescu. Cum e slăbuţ, o să se 
prăpădească din cauza muierilor.“ 

Îl chemă din nou pe Catopoi și-l trimise după 
Landră. 

Fără să se mai ducă să-l caute, Catopoi raportă: 

— Domnul Pocal trage să moară. Domnu! Landră 
stă lingă domnul Pocal și plinge. Să trăiţi, domnule 
inspector, să mă duc să-l smulg pe domnul Landră 
de lingă domnul Pocal și să vi-l aduc aici ? 

La aflarea veștii că Pocal trage să moară, in- 
spectorul se îmbună. Deveni mărinimos : 

— Nu. Să-l lăsăm pe domnul Landră să-și plingă 
prietenul. Dar... Ascultă, Catopol. Pe mine nu m-a 
căutat astăzi nimeni ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, nu v-a căutat 
nimeni. 

— Poţi să pleci. 

Orbescu lipsea. Landră îl plingea pe Pocal. Pe 
Mamiţa nu o găsise acasă și nici nu bănuia unde 
putuse să plece. Cu nimeni din oraș Mamiţa nu 


127 


avea schimb de vizite... Iar de bătut străzile, nu 
obișnuia... 

Îi trecu prin cap să trimită după noii arestaţi și 
să-și alunge supărările și miîhnirile anchetindu-i, 
strîngîndu-i cu ușa și speriindu-i. Ca să capete dîr- 
zenie, ceru băutură. Bău. Aburul alcoolului i se 
ridică la cap. Și prin aburul alcoolului își aminti de 
Părtuns pe care voise s-o aresteze și i se făcu dor 
de ea. Se duse și rămase acolo pînă la ziuă. Cum 
se lumină, veni la birou. Era mahmur și încercă 
să-și alunge mahmureala cu cafea amară. Chemă 
frizerul şi puse să-l ferchezuiască. 

— V-au ieșit fire albe în mustață, domnule in- 
spector. 

— Smulge-le. 

— O să vă doară, domnule inspector. 

— Smulge-le. 

La opt îi telefonă avocatul doctor Geza Inocenţiu: 

— Iubite inspectore, ai putea să vii acum la 
mine ? Te poftește nevastă-mea să luăm împreună 
cu dînsa și cu prietenul nostru, maiorul Blindu, 
micul dejun. 

— Cu plăcere, domnule avocat doctor. Cu cea 
mai mare plăcere, domnule avocat doctor. 


Îi deschise chiar cucoana Viora. Grunz se înclină 
și-i sărută mîna. Cucoana Viora' îi spuse: 

— Să scuzi incidentul de ieri, domnule inspector. 
I-am explicat lui Geza. Și pînă la urmă s-a convins 
că băiatul nu era vinovat cu nimic. A recunoscut 
că l-a asuprit degeaba. Înţelegi, domnule inspector ? 
Lui Geza i se păruse. 


128 


— Înţeleg, multrespectată doamnă. Însă ieri, la 
dumneavoastră, nu am văzut nimic şi nu am auzit 
nimic, multrespectată doamnă. Așa că, de fapt, nici 
nu ştiu despre ce incident vorbiţi. 

— Îţi mulțumesc, domnule inspector. Eşti discre- 
ţia în persoană. 

Grunz mulțumi și el pentru compliment și se lăsă 
condus în sufragerie. Strînse mîna lui Geza. Pe ma- 
ior îl îmbrăţișă şi-l sărută pe obraz. Maiorul Blîndu 
îi întoarse îmbrăţișarea și sărutările. Se aşezară la 
masă. Se ospătară. Glumiră. Cucoana Viora se re- 
trase. Avocatul doctor Geza Inocenţiu îi strigă din 
urmă : 

— Scumpo, ai grijă și de Chifa. Nu-l prigoni și 
nu-l uita flămînd. 

Grunz spuse: 

— Așadar, maiorule, ne-am împăcat. 

— Mai bine zis, ne vom împăca, inspectore. 
Dacă... 

— Dacă vom recunoaște că fiecare am greșit 
față de celălalt. | 

Maiorul Blîndu — era un bărbat oacheș, bine 
legat, cu faţă lată și cu sprîncene mari, viguroase 
— se oţări: 

— Dumneata ai greșit față de mine. Eu nu mă 
simt vinovat față.de dumneata cu nimic, inspectore. 

Grunz se ridică în picioare. 

— Domnule avocat doctor, credeam că aţi avut 
grijă să aranjați totul. 

— Am aranjat, am aranjat, însă maiorul, cum 
știi și dumneata, are o fire arțăgoasă. 


. 9 — Rădăcinile sînt amare, vol. 1V 129 


— Eu arţăgos ? Inspectorul m-a păcălit. M-a pă- 
călit, m-a jignit și m-a păgubit. Şi dacă peste păcă- 
leală și peste jignire trec, pentru pagubă trebuie să 
stăm de vorbă. 

— Să stăm, zise Grunz. Să stăm de vorbă și des- 
pre pagubă. Cu ce te-am păgubit, maiorule ? 

— Ştii dumneata cu ce. 

— Faci aluzie la chestiunea cu contrabanda de 
aur ? 

— Exact. 

— Era aurul dumitale, maiorule ? 

— Ar fi putut să fie. 

— Admit, spuse Grunz. Însă după acest fel de a 
judeca, sînt și eu îndreptăţit să ridic anumite pro- 
bleme și chiar le ridic. 

— Și cam care ar fi acele anumite probleme ? 

— Sînt multe, maiorule. Dar deocamdată să ne 
oprim numai asupra uneia. 

— Și cam care ar fi problema asupra căreia vrei 
dumneata să te oprești, inspectore ? 

Grunz se uită la maiorul Bliîndu. Se uită la Geza 
Inocenţiu. Le văzu fețele liniștite și se bucură gro- 
zav știind că peste o clipă numai feţele acelea se 
vor tulbura și se vor schimonosi. Spuse calm și 
oarecum vesel: 

— Contrabanda de vite pe care o fac de luni de 
zile în Slovacia onorațţii noștri prieteni, fraţii Ino- 
cenţiu. Dumneata, maiorule, înlesnești această con- 
trabandă și-ţi iei partea. 

Maiorul Blîndu se înnegri la obraz, se strimbă 
de parcă i-ar fi smuls cineva măruntaiele cu cleș- 


130 


tele şi tăcu, dar avocatul doctor Geza Inocențiu, 
stăpiînindu-se, spuse : 

— Mi se pare, domnule inspector, că dumneata 
cam întreci măsura. Te afli în casa mea. Să ne 
aduci o astfel de acuzaţie |... Să rosteşti o astfel de 
calomnie... E cam prea-prea... 

Grunz nu se sinchisi de faptul că avocatul doctor 
îi atrăsese atenţia că e necuviincios. Surise și 
zise : 

— Nu vă aduc nici o acuzaţie. Jar de calomnie 
nu poate fi vorba... În ceea ce privește întrecutul 
măsurii s-ar putea să ai oarecare dreptate, dom- 
nule avocat doctor. Adică s-ar putea să exagerez 
numărul capetelor de vite pe care le-aţi trecut în 
Slovacia, cu concursul maiorului Blindu. 

Geza Inocenţiu voi să-i dea replica. Grunz îl 
rugă : 

— Un moment, numai un moment, domnule 
avocat doctor. 

Scoase un carneţel din buzunar, îi cercetă foile 
și zise: 

— Într-adevăr, ar fi posibil să mă înșel. De aceea 
sînt dispus să confruntăm datele mele cu datele 
dumitale, domnule avocat doctor. 

Citi : „12 septembrie 1939, trecuţi în Slovacia pe 
la Borna 16 A. 137 boi; 19 septembrie 1939, trecuţi 
în Slovacia, pe la Borna 19 A. 106 boi; 3 octombrie 
1939, trecuţi în Slovacia, pe la Borna 14 A. 143 
boi...“ 

Îşi scoase fața din carneţel și întrebă: 

— Să mai citesc, domnule avocat doctor ? 


ge 131 


— Nu, răspunse Geza Inocenţiu. Nu mai e ne- 
voie. Înclin să cred că cifrele dumitale sînt exacte, 


inspectore. 
— Şi la toate aceste contrabande — scuzaţi cu- 
vintul, însă nu găsesc altul — îl aveți părtaş pe 


domnul maior Blindu. Nu e așa, maiorule ? Și eu... 
Eu ştiu și tac... Eu știu și înghii. Și maiorul Blîndu 
e acela care e supărat pe mine. Şi maiorul Bliîndu e 
acela care se amestecă în chestiuni care nu-l pri- 
vesc. Şi maiorul Blindu e acela care pune mîna pe 
un cadavru... 

— Pe trei cadavre, inspectore. 

— Pe trei, fie. Și maiorul Blindu e acela care 
aruncă defăimări asupra mea și mă amenință pe 
mine — da, da, pe mine — cu nu știu ce fel de 
anchete... Domnilor — ridică glasul Grunz — mai 
vreţi cumva să pun pe tapet Și alte probleme ? 

— Nu, inspectore, ne ajunge, spuse avocatul 
doctor Geza Inocenţiu. 

Maiorul Blindu se sculă, veni la Grunz şi se 
aplecă spre el. 

— Lasă-mă să te sărut pe gură, inspectore. 
Aceasta înseamnă împăcarea noastră şi frățietatea 
noastră, inspectore. l 

— Dacă îți face plăcere... 

— Îmi face plăcere, inspectore. Căci te stimez 
și te preţuiesc mult, inspectore. 

Se sărutară pe gură și-și amestecară mustăţile. 
Apoi maiorul Blindu spuse : 

— Inspectore, mi se pare că încep să te și iubesc. 
Mi se pare că încep să te iubesc ca pe un frate, 
inspectore dragă. 


132 


— Şi eu, maiorule, te stimez, te preţuiesc și te 
iubesc. De ce să ne certăm noi și să ne pîndim? 
N-ar fi rnai bine să acționăm împreună împărțind 
şi riscurile şi beneficiile? A'? Ce zici, maiorule ? 


Trupul îngheţat al lovcăi Silef îi fu predat chiar 
în seara acelei zile lui Grunz. Împreună cu Orbescu 
şi Cămăraș, inspectorul însoţi sania, în care se afla 
moarta, pînă departe de marginea orașului. Orbescu 
și Cămăraș înlăturară zăpada, săpară cu greu o 
groapă nu prea adincă și o îngropară pe bulgă- 
roaică. Apoi acoperiră locul cu zăpadă şi șterseră 
urmele, frămîntind și vînturînd zăpada cu lopeţile. 

Pe Găman și pe Ioil bărbosul îi îngropară grăni- 
cerii. Maiorul Blindu încheie un proces-verbal în 
care arătă că numiții au fost împușcați de grăniceri 
pe cînd încercau să treacă clandestin granița în 
Slovacia cu fostul inspector general Teofil Stinji- 
nel, care, din nefericire, izbutise să ajungă dincolo 
viu și nevătămat. 

Despre Iovca Silef nu se pomeni un singur cuvînt 
în procesul-verbal încheiat de maiorul Blîndu. Ora- 
șul mai vorbi un timp despre crima inspectorului 
și despre împușcăturile din fundătură, apoi se ocupă 
de alte zvonuri. 

Inspectorul Grunz îl lăsă în libertate pe doctorul 
Glad Inocenţiu a cărui arestare nu i-o ceruse ni- 
meni, Intră părtaş al fraţilor Inocenţiu și al maio- 
rului de grăniceri Blindu la contrabandele cu vite, 
iar inginerul Iroaie Inocenţiu nu numai că-i înmină 
suma stabilită, dar îi dărui pe deasupra și cîteva 


133 


pachete cu acţiuni ale marii întreprinderi forestiere 
„Dragoș Vodă“. 

Sfatul să-l cointereseze pe inspector și în bunul 
mers al societăţii „Dragoş Vodă“ i-l strecurase in- 
ginerului însuși domnul Peter Heger care își avea 
și el socotelile lui. 


34 


CĂTRE SFÎRȘITUL ANULUI 


Mai era o lună pînă la Anul Nou. Vremea, în loc 
să se asprească, se îndulci. Peste munţi și peste 
dealuri, peste oraș și peste cîmpia care se întindea, 
netedă, pînă la Tisa, pogori ceaţă. În zori ceața era 
yiorie, “către amiază bătea în alb, devenea albăstrie 
"spre seară, amurgul o găsea vînătă. Uneori în ceața 
alburie a amiezii se deschideau spărturi. Atunci, 
dacă te uitai în sus, vedeai o fișie îngustă de cer 
albastru ca un cîmp de cicoare înflorită. Mai vedeai 
şi soarele, mic și galben, rotund și lucitor ca o tip- 
sie de aur vechi. 

În pofida miezului de iarnă care se apropia, veni 
dinspre mările de miazăzi vînt căldicel. Zăpada, 
mâîncată și muiată de ceaţă, începu să se topească. 
Pretutindeni se iviră şuvoaie susurătoare. Nein- 
grijite și nereparate de mult, canalele sparte ale 
orașului se înfundară. Apa tulbure, noroioasă, mur- 
dară inundă pivnițele și subsolurile, umplu gangu- 
rile și curţile și năvăli pe străzi și pe uliţi, îngreu- 
nînd circulaţia. Viaţa fu lovită de paralizie. Se 
închiseră școlile. Mulţi negustori își zăvorîră pră- 
văliile. Uzina electrică se defectă și orașul rămase 
noaptea copleșit de întuneric. La cîrciumi și restau- 
rante, la cafenele și locante, clienţii se răriră. Bir- 
jarii, în nădejdea că tot vor mai găsi mușterii, 
împinseră săniile sub șoproane și înhămară caii la 


137 


trăsuri. Riul din apropierea orașului trosni, gheaţa 
se rupse și sloiurile porniră la vale. Mahalalele fură 
înecate. Copiii, scoaseră albiile de prin case, se 
suiră în ele și neavînd lopeţi se slujiră, de prăjini. 
Începură să se Plimbe pe uliţi și prin ogrăzi ca pe 
girlă. 

La locantă, Rafira avu mai puţin de lucru. În 
fiecare după-amiază își încălța cizmele înalte, le 
ungea bine cu seu de oaie, cerea voie patronului și 
pornea înspre casa masivă și cenușie, clădită pe 
timpul Mariei Tereza, și în care știa că se află în- 
chis și pus în lanţuri fiul ei. 

înainta greu, prin apă, cu fustele ridicate, dar se 
simțea încă voinică și puternică și nu o dobora 
nsteneala. Ajunsă în clădirea masivă și cenușie se 
oprea și privea ferestrele oblonite de sub streșini. 
Dincolo de una din acele ferestre oblonite se afla 
Licu. Îi ardea inima de dorul lui și acum, cînd nu 
mai avea nimic de vindut, și-ar fi dat carnea de pe 
ea să-l mai vadă o dată. Însă carnea de om nu avea 
căutare, n-o mînca nimeni, numai pămîntul. Pămîn- 
tul nu cumpăra carne de om, o lua pe degeaba, de 
la fiecare, o dată cu sîngele răcit și cu oasele. 

Încercase de cîteva ori să intre în vorbă cu paz- 
nicul de la ușă, să-i dăruie tutun și să-l întrebe dacă 
nu ar putea să-i aducă o veste de la cel închis. Paz- 
nicul o izgonea. , 
~ -— Pleacă, femeie, și să nu te mai prind pe aici. 
Nici dacă mi-ai fi soră ori mamă nu ţi-aș spune ni- 
mic. Nu vreau să rămîn fără pîine. Am nevastă și 
copii. 

— Amară piine mănînci, paznicule, 


136 


— Amară, femeie. 

O dată îl văzuse inirînd în clădirea masivă și 
cenușie pe Orbescu. Ştia că e unul din oamenii care 
îl bătuseră și-l chinuiseră pe fiul ei. Cum să-l în- 
trebe? Mai bine se usucă și moare de dor. Altă dată 
îl văzuse ieșind de acolo pe Grunz. Îi venise să-l 
huiduie și să-l blesteme. Se stăpinise. O astfel de 
purtare nu i-ar fi ușurat cu nimic viaţa lui Licu. 

Într-o zi se dusese la prefectură şi ceruse să fie 
primită de domnul prefect Marius Bold, căruia îi 
vînduse pe mai nimic casa din munți, de la Condor. 
Ușşierul, un bătrinel cocoșat și chel, îi spusese: 

— Nu se poate să vorbeşti cu domnul prefect. 

— De ce nu se poate? 

— Pentru că domnul prefect nu se află la prefec- 
tură. 

— Dar unde l-aș putea găsi? Acasă? 

— E plecat la București. 

— Şi cam cînd o să se întoarcă? 

— Peste o săptămînă ori poate chiar peste două. 

Rafira oftase și zisese: 

— Doamne, Doamne... Și ce mă fac eu pînă 
atunci ? 

.— Dar ce vrei dumneata să vorbeşti cu domnul 
prefect ? Spune-mi mie ! 

— Numai cu domnul prefect Bold am de vorbit. 

Bătriînelul cocoșat şi chel, jignit că femeia din 
munţi nu i se spovedește, o repezise : 

— Atunci !... Să mai treci dumneata pe aici după 
ce se întoarce domnul prefect Bold de la București... 
Dacă se mai întoarce prefect... 

— De ce să nu se mai întoarcă prefect ? 


139 


Bătrînelul ridicase din umeri : 

— Nu ştiu... Adică stai, de ce nu ţi-aș spune? 
S-aude că ministrul îl scoate pe domnul Marius 
Bold din prefectură și pune pe altul. 

Alergase, prin apa tulbure, noroioasă, murdară, 
care îi ajungea pînă la genunchi, la părintele Co- 
riolan Bold. Cînd o văzu, preoteasa Tilda o întrebă: 

— Ce s-a întîmplat de ţi-ai mai adus aminte de 
noi, Rafiră ? 

— Nu v-am uitat o clipă, cinstită preoteasă Tildă. 
Mi-aţi făcut bine și vă păstrez în inima mea. Însă 
am avut mult de lucru. 

— Lucri în oraș, Rafiră ? 


inana ia ab 


„ese 


— Acala pe care e îi EEN Kecu cu Licu. 

— După cîte ştiu de la părintele Cori, ți s-a în- 
lesnit să-l vezi și l-ai și văzut. 

— L-am văzut, har Domnului din ceruri. Însă de 
atunci și pînă acum a trecut ceva vreme. Am venit 
să-l rog pe părintele Coriolan să se intereseze de 
Licu și să îmi dea o veste. Mă tem să nu mi-l fi 
omorît. Nu aș fi vrut să vă mai supăr și m-am dus 
la prefectură. Nu am avut noroc să-l găsesc pe 
domnul prefect. Mi s-a spus că a plecat la Bucu- 
rești. 

— A plecat, Rafiră. La București a plecat. Şi l-a 
luat și pe părintele Cori cu dînsul. 

Rafirei, de cînd auzise că-l schimbă pe prefect, 
îi intrase un fier rece în inimă. Dacă domnul Marius 
Bold avea să fie scos din prefectură, atunci degeaba 
îi vînduse casa. Ca simplu particular, domnul Ma- 


140 


rius Bold nu mai era în cădere să-i dea o mină de 
ajutor în procesul care se pregătea lui Licu și celor- 
lalţi. Poate că totuși bătrinelul cocoşat și chel de 
la ușa prefectului o păcălise. O întrebă pe preoteasa 
Tilda : 

— Am auzit că se schimbă prefectul, cinstită 
preoteasă. Așa vorbește lumea. 

— Lumea vorbește multe, Rafiră. Că dacă nu ar 
vorbi multe, oamenilor le-ar seca graiul. De citeva 
zile lumea vorbește și despre schimbarea prefectu- 
ui, Însă lumea s-ar putea înșela. Nu sîntem noi 
oameni care să ne lăsăm loviți cu una, cu două. 

— Mulţumesc pentru cuvînt, preoteasă Tilda. 

Plecă. Preoteasa Tilda o conduse pînă la poartă. 
Merseră una după alta pe niște scînduri subțiri, așe- 
zate cap la cap, pe buturugi, și care se îndoiau și 
amenințau să se rupă sub pașii lor. Curtea părin- 
telui Cori și ograda de alături, a bisericii, erau, ca 
și strada, acoperite de apă. Înainte de a se despărţi 
de preoteasă, Rafira zise : 

— Acum mă duc la domnul avocat doctor, fratele 
dumitale. Poate îmi dăruie dumnealui o nădejde... 

— Nu te mai osteni, Rafiră. Fratele meu a plecat, 
ca și părintele Cori, la București, cu domnul prefect 
Bold. Atît părintele Cori, cît și fratele meu au bune 
proptele la București în domnul Maniu și în oa- 

menii lui. Proptelele vor fi puse în mișcare și nu 
vor îngădui ca dragul meu cumnat să piardă prefec- 
tura. Îţi spun acestea ca să te liniștești, Rafiră. 

— E bine să ai proptele, spuse Rafira. Însă nu 
știu cum se face că pe lume numai gardurile zdra- 
vene au propiele. 


141 


— Așa a lăsat Dumnezeu, Rafiră. Nu trebuie nici 
să te miri, nici să te superi. 

Rafira o rugă pe preoteasă: 

— Spune-i multă sănătate din partea mea neteri- 
citei de Velica, cinstită preoteasă. 

— Mi-aș călca pe inimă și i-aș spune, Rafiră. 
Însă Velica nu se mai află aici. A luat-o părintele 
Cori la București. 

— Dar ce să caute Velica la București ? 

— O duce părintele Cori la doctor, sa-i pună 
picioare, 


Grunz bău în tovărășia lui Orbescu pînă se ameţi. 
Pe urmă îi spuse: 

— Orbescule, cred că arestaţii noștri s-au îngră- 
şat. Trimite să-i aducă la confruntare, Orbescule. 
Să-i mai frecăm niţeluș. Să mai dăm jos osînza de 
pe ei, Orbescule. 

Subinspectorul îl întrebă: 

— Pe toţi, domnule inspector ? 

— Pe toţi, Orbescule. Și pe cei vechi şi pe cei 
noi, Orbescule. 

— Să trăiţi, domnule inspector. Cei vechi sînt în 
lanţuri. Să-i aducem așa ? 

— Cu atit mai bine, Orbescule. Lanţurile celor 
vechi îi vor înspăimînta pe cei noi și-i vor face 
mai docili și mai vorbăreți. 

Orbescu se duse după Cămăraș și după Catopol, 
îi găsi și le porunci să scoată arestaţii din celule 
și să-i aducă în odaia cu numărul cinci. 

— Să trăiţi, domnule inspector, în cîteva minute 
toți arestaţii se vor afla în camera cinci. 


142 


— Să mergem și noi, Orbescule. 

— Să mergem, să trăiţi, domnule inspector, 

Intrară în camera cu numărul cinci, se așezară 
pe scaune şi se apucară să fumeze. 

Cămăraș îl aduse pe Oroș. Pe Gavril Toduţă îl 
aduse Catopol. Landră veni cu Marișca Balint și cu 
Minu Uibaru. Pe urmă Catopol și Cămăraș plecară 
și-i aduseră, grămadă, pe Justin Vlaicu, pe Bălănica 
Dron și pe Galina. Pe Oroș, pe Uibaru, pe Toduţă 
şi pe Marișca Balint, Landră îi așeză lingă perete, 
Cînd oamenii se mișcară pentru a sta la rînd, așa 
cum li se poruncise, lanţurile zăngăniră. 

Oroș se bucurase atunci cînd Cămăraș, descuind 
ușa, intrase la el și-i spusese: 

— Ridică-te, Oroş, și hai cu mine. Te cheamă 
inspectorul la confruntare. 

Se gîndi că o va vedea din nou pe Iovca Silef. 
Pogori scările voios. Dacă lanţurile de la picioare 
nu i-ar fi îngreunat mersul, ar fi pogorit scările să- 
rind cîte două-trei trepte deodată. Acum o căuta cu 
ochii pe Iovca Silef și se mira că nu o găsește. 
Mirarea se iscase şi creștea în inima lui. Pe obraz 
barba nerasă de mult timp crescuse și nu lăsa să se 
vadă mișcarea nici unui mușchi al feţei. Îl cuprinse, 
grea ca plumbul, nsliniștea. Ce putuse să se în- 
tîmple cu Iovcă Siiet? “Nu cumva inspectorul o 
schingiuise în. așa fel încît fata nu mai era în stare 
să se ţină pe picioare ? Nu cumva-lovca Silef era 
bolnavă ? Și dacă era bolnavă unde zăcea și cine o 
îngrijea ? Vru să se repeadă la inspector, așa în- 
lănțuit cum era, să-l izbească în bărbie cu capul, 
să-l doboare, să se urce pe el ca ursul și lăsîndu-se 


143 


greu să-l silească să-i spună ce s-a petrecut cu 
Iovca Silef. Dar subinspectorul, Landră, Cămăraș, 
Catopol ar sări asupra lui, l-ar pocni cu tocurile 
pistoalelor în cap, l-ar fărîma în bucăţi. Iar inspec- 
torul Grunz ar ride cu gura întinsă pină la urechi. 
De el, de Oroș, ar ride. Și l-ar întreba: 

— Dar de ce vrei tu, Oroș, să știi ce-am făcut 
noi cu bulgăroaica ? Nu cumva te-ai îndrăgostit de 
bulgăroaică, Oroș ? 

Nu. Chiar dacă va fi să-i crape inima sub apă- 
sarea neliniștii și a durerii, nu se va clinti de la 
locul lui și din gură nu îi va ieși nici un cuvînt din 
care să se înțeleagă că pe el îl interesează Iovca 
Silef. Închise ochii o clipă. Își adună toate amin- 
tirile. Şi o văzu pe Iovca Silef. Fetișcana avea fața 
neînchipuit de neagră, iar buzele negre și crăpate 
le avea. Totuși, îi surise. Îi surise şi el fetișcanei 
cu suris trist. Grunz îl izbi cu pumnul peste gură 
și răcni : 

— De ce riînjești, mă? De cine rizi tu, mă? De 
mine, mă? Ai tu nas să rizi de mine, mă? 

Oroş nu-i răspunse. Ridică mîinile. Lanţurile su- 
nară. Inspectorul, crezind că Oroș vrea să-l lo- 
vească, se feri. Oroș însă își duse mîinile la gură şi 
se șterse de sînge. 

— Îl vezi, Orbescule ? Îl vezi? L-am smintit în 
bătăi, l-am pus în lanţuri și l-am adus să-l mai în- 
trebăm cîte ceva. Iar el... El ride de mine... Ce zici, 
Orbescule ? 

— Ce să zic, domnule inspector? Ce mai pot să 
zic ? E neobrăzat. 


144 


Bălănica Dron, Galina, Justin Vlaicu se uitau la 
oamenii puși în lanţuri. Se uitau mai ales la Oroș, 
pe care pumnul inspectorului îl umpluse de sînge. 
Cele două zile și două nopţi de arest nu-i demo- 
ralizaseră. 

Grunz luă loc pe un scaun, se crăcănă și-l chemă 
mai aproape de el pe Justin Vlaicu. 

— Cum ziceai că te cheamă pe tine, mă ? 

— Justin Vlaicu. 

— Şi ce meserie ziceai că ai tu, mă? 

— Macagiu. Sînt macagiu la Căile Ferate. 

— La Căile Ferate, care va să zică. 

— Da. La Căile Ferate. 

— Și de cînd ai devenit tu comunist, mã ? 

— Nu sînt comunist. 

— Care va să zică, tu nu ești comunist, mă ? Așa 
pretinzi ? 

— Nu sînt. 

— ÎI vezi, Orbescule ? 

— Îi văd, să trăiţi, domnule inspector. 

— Îl vezi, Orbescule ? 

— Îl văd, să trăiţi, domnule inspector. 

— Zice că nu e comunist, Orbescule. Susține că 
nu e comunist. 

— Da, să trăiţi, domnule inspector. Chiar așa 
zice. Că nu e comunist. 

— Şi dumneata ce crezi, domnule subinspector ? 

— Eu cred că este comunist, să trăiţi, domnule 
inspector. Comunist sadea. 

— Atunci de ce nu mărturisește, subinspectore ? 

— Așa sînt comuniștii, să trăiţi, domnule inspec- 
tor. Parcă dumneavoastră nu-i cunoașteţi ? De cînd 


10 145 


vă tot amăriţi cu ei, aţi avut timp să-i cunoaşteţi 
bine, domnule inspector. La început nu mărturisesc 
că sînt comuniști, 

— Şi mai pe urmă? 

— Mai pe urmă mărturisesc tot. 

— Auzi, mă, ce spune domnul subinspector ? Că 
mai pe urmă — adică după ce o să te lucrăm niţe- 
luș — o să mărturisești că ești comunist. N-ai vrea 
să mărturisești acum ? Să nu ne mai silești să te lu- 
crăm şi să te punem în lanţuri ? 

— Nu am ce să mărturisesc. Dacă nu sînt, nu 
sînt. 

— Bine. Să zicem că tu nu ești comunist, deși 
noi avem certitudinea că ești. Dar ceva comuniști 
cunoşti tu acolo unde lucrezi, la Căile Ferate ? 

— Cunosc pe toţi oamenii care muncesc la noi, 
la gară. Mai cunosc și oameni care lucrează pe loco- 
motive sau pe la alte gări. Dar dacă oamenii pe 
care îi cunosc eu sînt sau nu sînt comuniști nu știu. 
Și dacă nu știu, de ce să vă spun că știu ? 

— Pe Licu Oroș îl cunoști ? 

— V-am spus că-l cunosc. 

— Eşti prieten cu el? 

— N-aș putea să spun că sîntem prieteni. Sintem 
numai cunoștințe. 

— Te-ai întîlnit vreodată cu el? 

— M-am întîlnit. Muncim amindoi la gară. Şi 
dacă muncim: amîndoi la gară, cum să nu ne întil- 
nim ? 

— Aţi mincat vreodată împreună ? 

— Cu Oroș ? Nu. Oroș e căsătorit. la masa acasă, 
Adică lua masa acasă înainte de a fi arestat. 


146 


— Dar de băut împreună aţi băut ? 

— V-am mai spus. Am băut uneori, cînd ne-am 
întilnit din întîmplare în restaurantul gării, cite o 
litruţă de palincă. 

— Şi de vorbit aţi vorbit ? 

— Am vorbit, Nu se poate să stai cu omul la 
masă, să tot dai noroc cu el, să bei și să nu vorbeşti. 
Chiar dacă am fi fost muţi, tot am fi vorbit. 

— Cum aţi fi vorbit, mă, dacă aţi fi fost muţi ? 

— Prin semne. Cum vorbesc muţii. 

— Îl auzi, Orbescule, ce spune ? Îl auzi ce spune? 

— Să trăiţi, domnule inspector, îl aud. 

— E comunist, Orbescule. 

— Să trăiţi, domnule inspector, nu mai există 
nici o îndoială că e comunist. 

— Cum ziceai că te numeşti, mă ? 

— Justin Vlaicu. 

— Ascultă, mă Vlaicule, ia spune-mi tu, mă, ce 
vorbeai tu cu Oroș cînd vă întilneaţi la restaurantul 
gării și vă cinsteați cu palincă. 

— De multe şi de toate. 

— Pe larg, pe larg. Spune-mi, pe larg, ce anume 
vorbeaţi voi doi ? 

— Despre vreme, despre necazuri, despre scum- 
pete... 

— Așa! Așa! Vezi că e băiat bun, Orbescule ? 
Vezi că începe să spună adevărul, Orbescule ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, văd. 

— Mă, Vlaicule, îmi placi, mă. Să știi că începi 
să-mi placi, mă. 

Justin Vlaicu rîse și inspectorul îi văzu dinţii albi 
și frumoși. 


10% 147 


— Ai dinți frumoși, mă Vlaicule. 

— Am, 

— Mă, Vlaicule, mă, şi Licu Oroş avea dinți fru- 
moși, mă, 

— Avea, își aminti Justin Vlaicu. Avea dinţi 
chiar mai frumoși decit ai mei. Numai că dinţii lui 
Oroș îngălbeniseră puţin din pricina fumatului. Eu 
nu fumez. 

— A! Tu nu fumezi! Bine. Bravo, Dar tu ştii, 
mă, că Oroș nu mai are dinți? Oroș a făcut pe ne- 
bunul, mă, a susținut că nu e comunist, și eu i-am 
rupt dinţii lui Oroș, mă, și Oroș a rămas fără dinţi. 

— Și eu susțin că nu sînt comunist, 

— O să vedem cit timp susţii tu că nu ești comu- 
nist. Deocamdată să-mi spui tu mie, mă, despre ce 
necazuri vorbeai tu cu Oroş? Scrie, Orbescule. 

— Scriu, să trăiţi, domnule inspector. 

— Ne plingeam unul altuia că lefurile sînt mici, 
că viața se scumpeşte mereu, că războiul bate 
la ușă. 

— Tu te plingeai de scumpetea vieții ori Licu 
Oroș ? 

— Uneori mă plingeam eu. Alteori se plingea 
Licu Oroș, Nu-mi aduc aminte. 

— Dar despre război cine vorbea ? Tu sau Orog ? 

— Amiîndoi, 

— Bine! Bine ! Dar să-mi spui tu mie, mă, Vlai- 
cule, în timp ce petreceaţi voi doi bînd palincă în 
restaurantul gării, Oroș n-a încercat să-ți vorbească 
despre partidul comunist ? Nu te-a ademenit ? Nu 
p-a propus să intri în partidul comuniștilor? Gin- 


148 


dește-te bine, Vlaicule. Adu-ţi aminte, Vlaicule, Și 
Spune-mi adevărul, Vlaicule. Altfel... Altfel rămii 
şi tu fără dinţi, mă. 

— Oroş nu mi-a vorbit niciodată despre Comu- 
niști. Nu mi-a propus niciodată să intru în partidul 
comunist. 

— Dar tu ai auzit despre comuniști? Ai auzit 
despre partidul comunist ? 

— Am auzit. 

— Și nu ai fost curios să ştii cine sînt comuniștii 
și de ce s-au făcut ei comuniști ? 

— De curios s-ar fi putut să fiu curios. Știam însă 
că pe comuniști îi vînează poliţia, îi prinde, îi chi- 
nuie, îi judecă, îi închide sau îi împușcă. N-am vrut 
să am de-a face cu poliţia. Voiam să mă însor cu 
Bălănica, să avem copii și să trăim în sărăcie şi li- 
niște nesupăraţi de nimeni, 

Grunz începu să ridă, O dată cu el rîseră Orbescu 
și Landră, riîseră Cămăraș și Catopol. Cînd inspec- 
torul se opri din rîs, se opriră și ei. 

— N-ai vrut să ai de-a face cu poliţia! zise 
Grunz. lată că totuși ai de-a face cu noi... Și noi, mă, 
Vlaicule, noi sîntem mai ceva decît poliţia. Noi sîn- 
tem mai sus ca poliţia. 

— A căzut năpasta pe noi, 

— N-a căzut nici o năpastă pe voi, mă. Tu ești 
comunist, mă, ești un comunist viclean, mă. Vrei să 
ne învălui în minciuni, Pe Gavril Toduţă îl cunoşti? 
Ia uită-te la el și spune-mi dacă îl cunoşti ! 

Justin Vlaicu se uită la oamenii înșiruiţi lîngă 
perete. Îi văzu în lanţuri și cu bărbile crescute. 
Spuse : 


149 


— Cum să nu-l cunosc eu pe nenea Gavril To- 
duţă ? Îl cunosc. E un om bun ca pîinea lui Dumne- 
zeu. Şi-l cunosc şi pe nenea Minu Uibaru. 

— Bravo! Bravo! Ai scris, Orbescule, ce spune 
Justin Vlaicu ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, am scris. 

— Ştii că Minu Uibaru şi Gavril Toduţă sînt co- 
muniști ? 

— Nu ştiu. Știu numai că sînt oameni de treabă, 
oameni cinstiţi. Toată lumea care îi cunoaște îi iu- 
beşte și-i respectă. Și sînt săraci lipiți pămîntului. 

— Ei! Asta e! Săraci! Toţi sîntem săraci, mă. 
Nici unuia dintre noi nu-i ajung banii, mă. Dar pe 
unguroaică, pe Marișca Balint, o cunoști ? 

— Nu. 

— Gavril Toduţă ţi-a vorbit de comuniști ? 

— Nu mi-a vorbii. 

— Dar Minu Uibaru ? 

— Nici nenea Minu Uibaru. 

— Bine, Vlaicule, bineee |... Nu vrei să fii sincer 
cu noi, mă. Nu vrei să ne scutești de osteneală. 

— Nu pot să spun ceea ce nu știu. Orice mi-aţi 
face nu pot să agrăiesc decit adevărul. 

Grunz se uită ia fată. Îi plăcu obrazul ei rotund și 
pufos. Îi plăcură și ochii ei vii, jucăuși, de veveriţă. 

— Ia vino încoace, fă. 

Faia se apropie de inspector. 

— Cum ziceai că te cheamă? 

— Bălănica Dron. 

— Şi câţi ani spuneai că ai? 

— Douăzeci şi unu. 

— Şi unde ziceai că lucrezi ? 


130 


— La fabrica de cherestea a domnului Gross. 

—- O cunoști pe Marișca Balint ? 

— Pe tanti Marișca? O cunosc. Toată lumea o 
cunoaște. 

— Ai vorbit vreodată cu ea ? 

— Am vorbit, 

— Despre ce? 

— Eu știu ? | Despre fel de fel de întîmplări. 

— Adu-ţi aminte și spune-mi limpede : despre ce 
anume ai vorbit tu cu Marișca Balint ? 

— Într-o zi s-a întîmplat un accident în fabrică. 
Se întîmplă des. 

— Ce fel de accident ? 

— Fierăstrăul !... A tăiat mîna unui om care lucra 
la fierăstrău. Nu se afla în fabrică nici un doctor, 
Nu se afla în fabrică nici măcar un sanitar. Omul 
a murit. : 

— Şi dacă a murit, ce? Omul tot trebuie să 
moară, 

— Dacă ar fi fost medic în fabrică, omul n-ar fi 
murit. Tanti Marișca mi-a spus că la fabrică ar tre- 
bui să se afle totdeauna un medic sau măcar un 
sanitar, 

— Adică a făcut propagandă comunistă. Ai scris, 
Orbescule ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, am scris. 

Bălănica Dron spuse: 

— Nu știu dacă ceea ce mi-a spus atunci tanti 
Marișca era sau nu propagandă comunistă. Însă toți 
oamenii care lucrează la fabrica domnului Gross 
spun că ar trebui să se afle un medic la fabrică. 


151 


Domnul Gross nu vrea să angajeze medic, ca să nu 
aibă o cheltuială în plus. Oamenii care lucrează la 
fabrică spun că domnul Gross cîştigă din munca 
noastră destui bani, așa că ar avea de unde plăti 
leafa medicului. 

— Aj scris, Orbescule ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, am scris. 

— Adaugă la cele scrise: „Din declaraţiile aresta- 
tei Bălănica Dron reiese că sub influenţa directă 
sau indirectă a comunistei Marișca Balint aproape 
toți muncitorii de la fabrica domnului Gross s-au 
bolșevizat“. Ai scris, Orbescule ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, am scris. 

— Ascultă, Bălănica Dron b.. 

— Ascult... 

— Marișca Balint nu ţi-a vorbit niciodată despre 
comuniști ? 

— Nu mi-a vorbit. 

— Şi n-a încercat să te ademenească să te încir- 
dășești cu comuniștii ? 

— Niciodată, 

— Am înţeles. Scrie, Orbescule : „Arestata Bălă- 
nica Dron declară că arestata Marișca Balint nu i-a 
vorbit niciodată despre comuniști pentru că ea, 
Bălănica Dron, este comunistă de mai multă vreme. 
Și mai declară că Marișca Balint nu i-a propus să 
intre în partidul comunist pentru că ea, Bălănica 
Dron, este de mai multă vreme membră a partidului 
comunist.“ Ai scris, Orbescule ? 

— Da, să trăiţi, domnule inspector, 


152 


Bălănica Dron zîmbi. Şi spuse: 

— Domnul Orbescu a scris ceea ce i-aţi porun- 
cit dumneavoastră să scrie. Dar eu nu am grăit 
ceea ce dumneavoastră i-ați poruncit domnului Or- 
bescu să scrie că eu aș fi grăit. Mă întreb pentru 
ce aveţi dumneavoastră nevoie de niște hirtii în 
care se scriu neadevăruri ? 

Inspectorul Grunz zise : 

— Ia vino tu şi mai aproape... 

Bălănica Dron îi ascultă ordinul. Grunz se ridică 
și-i dete o pereche de palme. Fetei îi săriră cerceii 
din urechi. Se depărtă. Inspectorul se așeză iarăși 
pe scaun. Bălănica Dron își căută cerceii pe par- 
chet. Îi găsi. Îi puse în podul palmei şi se uită la ei. 
Spuse : 

— Mi-aţi stricat cerceii. 

— O să-ți cumpere derbedeul ăsta alţii, zise 
Grunz. Trăiești de multă vreme cu el? 

— Nu trăiesc cu el. 

— Dar cu cine trăieşti ? . 

— Nu trăiesc cu nimeni. Sint fată cuminte. 

— Cuminte ! Nu există fete cuminţi. Dar să ad- 
mitem că mai sînt şi rarităţi și că tu ești una dintre 
ele. În cazul acesta ce raporturi sînt între tine și 
Vlaicu ? 

— Ne-am logodit. O să ne căsătorim după Anul 
Nou. 

— O să fie cam greu să vă căsătoriţi în pușcărie. 

— Dar pentru ce o să ne trimiteţi la pușcărie ? 

— Cum pentru ce? Pentru că sînteţi comuniști. 

— Nu sîntem. 


153 


— Ba sînteţi. Însă partidul vostru v-a învăţat să 
păstraţi taina, să nu mărturisiţi, 

— Nu avem nici un partid, spuse Justin Vlaicu, 
Nu facem politică, 

— Dar ar fi fost bine să fi făcut politică și să fi 
avut un partid, adăugă Bălănica Dron. Dacă e vorba 
să fim prinși pe stradă, la întîmplare, cercetaţi și 
bătuţi și ameninţaţi și cu pușcăria, ar fi fost bine să 
avem un partid. 

— Ai auzit, Orbescule ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, am auzit. 

— Ai scris, Orbescule ? 

— Să trăiţi, domnule inspector, am scris, 

— A scris minciuni, spuse Justin Vlaicu, 

— Minciuni sfruntate, zise Bălănica Dron, 

Grunz nu-i mai dete atenție. O chemă lîngă el pe 
Galina, 

— Cum ziceai că te cheamă ? 

— Galina, 

— Galina și mai cum ? 

— Galina Pora. 

— Nu Galina Stoienică ? Nu ești nevasta lui 
Gherghe Stoienică ? 

— Sînt nevasta lui Gheorghe Stoienică, dar fără 
cununie. 

— Concubinaj. De ce nu v-aţi căsătorit legitim ? 

— N-a vrut Stoienică. Şi, la drept vorbind, nici 
pe mine nu m-a îndemnat inima. Lui Stoienică îi 
plac multe fuste. Într-o zi, mi-am zis, pleacă de 
acasă și nu se mai întoarce. Mă lasă. Ce să mai um- 


blăm pe la tribunal cu divorțul ? 
3 


154 


— Ce meserie ai? 

— Cum ce meserie? Sint nevasta lui Stoienică. 
Mă ţine Stoienică, 

— Dar Gherghe Stoienică ce meserie are ? 

— Parcă dumneavoastră nu știți? Trăiește din 
jocul de cărţi. Joacă în cărţi, cu proștii, prin cafe- 
nele, și le ia gologanii, 

— Jocul de cărți nu e meserie. 

— Parcă ce faceţi dumneavoastră aici e meserie. 
Arestaţi oamenii, îi bateţi, îi siliți să declare că 
sînt comuniști şi-i trimiteţi la pușcărie. Pe unii îi și: 
omoriîți. 

— Noi nu omorim oameni, spuse Grunz. 

— Ba îi omoriîţi, susţinu fără teamă Galina. Lu- 
mea spune că acum, de curînd, ați omorît aici o 
bulgăroaică venită de la București. O studentă... 

Grunz urlă: 

— Taci... Taci, că te sfărim,.. 

— Iaca, tac. Dar așa spunea lumea. Că aţi omorît 
o bulgăroaică și că ați aruncat-o în apă. Și că apa 
a scos-o la suprafaţă. Și că... 

Grunz se repezi spre femeie cu pumnii ridicați. 
Femeia fugi și se ascunse în spatele celor patru 
arestaţi în lanţuri care se aflau lîngă zid. 

Oroş, galben ca turta de ceară, îi spuse inspecto- 
rului : 

— Să n-o atingi ! Auzi ? Să n-o atingi ! Asasinule |! 

Grunz se întoarse spre Orbescu. 

— Luaţi-i. Duceţi-i. În lanţuri și la carceră. 

Orbescu îl întrebă; 

— Pe toţi? 


153 


— Pe toţi, spuse Grunz. Pe toţi. În lanţuri și la 
carceră, Pînă la noi ordine. Regimul cel mai greu, 
cel mai greu... 

— Am înţeles, să trăiţi, domnule inspector. 


În timp ce asupra Ardealului și a Moldovei că- 
zuse de timpuriu potop de zăpadă, cîmpul Dunării 
avu o toamnă neobișnuit de frumoasă care se pre- 
lungi pînă la începutul lui decembrie. Tocmai cînd 
se anunţă ceaţă și vînt cald în Ardeal, cerul Bucu- 
reștilor fu acoperit de nori vineţi și groși. Soarele 
pieri, vintul adormi, văzduhul încremeni. Trecu o 
zi. Trecură două. Trecură trei. Norii de plumb se 
ingroșară și mai mult și pogoriră ca o amenințare 
şi aproape că atinseră virfurile plopilor. 

— Începe iarna. 

— A întirziat destul. | 

Capitala, obișnuită din vechime să trăiască și ge- 
ruri siberiene și călduri tropicale, nu luă în seamă 
norii și nu se sinchisi. Bogătașii nu se sinchisiră nici 
de războiul început cu cîteva luni în urmă și care, 
după prăbușirea zgomotoasă și spectaculoasă a Po- 
loniei, părea să fi ajuns la un punct mort. Teatrele 
jucau comedii și farse. Companiile de reviste adu- 
ceau pe scene cîrduri de femei goale sau aproape 
goale. Comicii;recitau cuplete glumeţe și deocheate. 
Mulţi se înghesuiau și se prăpădeau de rîs. Cafene- 
lele zumzăiau, pline ochi, din zori pînă în zori. Res- 
taurantele gemeau de lume. Străzile foiau. 

— Războiul... 

— Lasă-mă, dragă, în pace. Războiul e departe. 


156 


Prin hotelurile supraîncărcate se auzea vorbin- 
du-se tot mai mult nemțește. 

— Ne-au ocupat încă o dată germanii. 

— Încă nu. Dar ne vor ocupa în curînd. Germa- 
niei nu i se mai poate opune nimeni. 

Părerea că Germaniei lui Adolf Hitler nu i se mai 
poate opune nimeni cu armele își făcuse loc larg și 
în presă. Ziarele net fasciste își continuau cu vehe- 
mență atacurile lor împotriva aliaţilor din Apus şi 

„mai ales împotriva Uniunii Sovietice. „Comuniștii 
trebuie să fie stirpiţi. O dată cu comuniștii trebuie 
să fie stîrpiți și simpatizanţii comuniștilor.“ Încet- 
încet, cîteva ziare burgheze, care pînă atunci păs- 
traseră de ochii lumii o oarecare neutralitate, în- 
cepură și ele să încline balanța în favoarea 
fasciştilor din ţară și a celor de peste hotare. Cu- 
rentul lui Pamfil Șeicaru, Timpul lui Grigore Ga- 
fencu, Universul lui Stelian Popescu se apropiară, 
ca atitudine politică și chiar ca limbaj, de Porunca 
vremii. Fu elogiat singerosul Franco şi fu elogiată 
Falanga. Li se închinară imnuri lui Mussolini și lui 
Hitler. 

Peste capitala Romîniei lui Carol al II-lea veneau 
uneori adieri cu miros de sînge și cenușă dinspre 
prăbușita Polonie. Alteori veneau zvonuri din lagă- 
rele Germaniei. Acolo, milioane de oameni erau 
torturați, arşi de vii în cuptoare special construite, 
gazaţi, omorîți cu măciuca, atîrnaţi în ștreanguri 
ori împușcați. Atunci, vesela, ușuratica și desfrinata 
lume burgheză din capitala Romîniei lui Carol al 
II-lea se înfiora o clipă. 


157 


„Poate mîine începe și la noi războiul și murim, 
îşi spuneau bogațţii, Să petrecem, deci. Să ne trăim, 
cît mai avem vreme, viața.” 

La destui le pieri rușinea. Mulţi și multe își le- 
pădară masca prefăcătoriei pe care o puriaseră pînă 
atunci pe obraz și îmbrăcară, fățiș, pielea neruși- 
nării. În vîrtejul petrecerilor, imaginea catastrofei 
apropiate dispărea. Viaţa își relua cursul ei trepi- 
dant, zgomotos, mocirlos. 

În cea de a patra zi vînătă, din norii groși și vi- 
neţi-negri, atirnați peste oraș, prin văzduhul încre- 
menit, începură să se desprindă din zori fulgi mari 
și albi de neprihănită zăpadă. La amiază încetară să 
circule tramvaiele, autobusele și mașinile. Seara, 
ca să treci de la o casă la alta, trebuia să-ţi des- 
chizi drum cu lopata. A doua zi dimineața nu ieșiră 
din case și nu luară în piept nămețţii uriași decît 
muucitorii pe care îi chemau la lucru, cu strigăte 
disperate, sirenele. 

Ninse o săptămînă. La sfîrșitul ei, capitala se po- 
meni îngropată sub un morman uriaș de zăpadă. 
Orășenii ieșiră la lucru şi, risipind sudoare, croiră 
pîrtii înguste. Umblind pe aceste pirtii înguste, 
bucureştenii căpătară impresia că umblă pe fundul 
unor tranșee adinci, cu pereţii albi. 

O dată cu sfîrşitul ninsorii, norii se destrămară și 
se risipiră. Soarele luci și umplu de fulgere albe și 
orbitoare zăpezile, iar cerul li se arătă oamenilor 
albastru și pur ca în cele mai clare zile ale verii. 

Într-una din nenumăratele zile care urmară ne- 
maipomenitei ninsori, regele își remanie guvernul. 
Prim-ministru rămase eternul Tătărăscu, însă la In- 


158 


teme veni ca subsecretar de stat — așa cum îi 
spusese Teofil Stînjinel lui Grunz — avocatul Pom-. 
pil Orbescu. Agricultura și Domeniile le luă Stănică 
Paleacu, iar Justiţia fu încredințată cunoscutului 
agitator fascist din baroul de Ilfov, Panait Der- 
derian. 

— Regele „și-a cîrpit guvernul cu trei fasciști 
notorii. 

— Schimbările s-au făcut la cererile repetate și 
la presiunile Legaţiei germane. 

— Ceea ce s-a făcut acum e numai un început. 
Nu va trece mult și vom avea un guvern pur fas- 
cist. Nemţii nu se vor lăsa pînă nu vor aduce la 
putere, la noi, un guvern sută la sută fascist, 

Pompil Orbescu, care lucra mînă în mînă cu Le- 
gajia germană, schimbă cîţiva prefecţi. Se gîndi și 
la schimbarea prefectului de Maramureș, avocatul 
doctor Marius Bold, pe care îl bănuia, ca fost manist, 
de nesinceritate față de rege. La Maramureș, judeţ 
de frontieră cu Slovacia lui Tisso în care germanii 
hitleriști se instalaseră ca la ei acasă, lui Pompil Or- 
bescu îi trebuia un om de încredere la prefectură. 
Contrabandele de vite din Romînia în Slovacia tre- 
buiau să fie înteţite, iar nu stingherite. Aparent, 
prefectul, ca și celelalte organe de stat trebuiau să-i 
urmărească pe legionari și să-i împiedice să se de- 
dea la propagandă. În fapt, prefectul, ca și celelalte 
autorități aveau ordin să-i lase în pace pe legio- 
nari, ba chiar să le înlesnească, pe sub mînă, pro- 
paganda. Zvonul cu privire la schimbarea unor pre- 
fecţi ajunse și la urechile prefectului de Maramureș, 
avocatul doctor Marius Bold. Așa cum am arătat 


159 


mai sus, prefectul de Maramureș nu așteptă să-i 

-vină ordinul de schimbare. îl luă pe părintele Co- 
riolan Bold și pe cumnatul acestuia, avocatul doctor 
Claudiu Pap, și se repezi cu ei la București. Părin- 
tele Cori o anexă şi pe schiloadă, căreia îi luă bilet 
de clasa a treia, și o instală într-un vagon. Așteptară 
în vagoane trei zile, la Brașov, pînă se deszăpezi 
linia ferată între Dîrste și Predeal. Părintele Cori fu 
ocupat cu Velica. Îi duse apă și mîncare la vagon. 
Plăti om s-o îngrijească. O umplu de speranţe. Pre- 
fectul discută politică și afaceri cu avocatul doctor 
Pap. Venise, de curind, în oraș, germanul Peter 
Heger. După cîte se părea, era om de mare viitor. 
Încăpuse pe mîinile fraţilor Inocenţiu. Nu se putea 
să fie rupt de fraţii Inocenţiu și integrat unui nou 
trust de exploatare a pădurilor pe care ei l-ar putea 
înjgheba ? Era păcat să-i lase pe fraţii Inocenţiu să 
se îmbogăţească peste măsură din exportul de lemne 
și din contrabande. Era păcat să lase să le scape 
ocazia. 

— Ştii, domnule avocat doctor, cît se cîştigă la 
contrabandele de vite ? 

— Știu. Cu oarecare aproximație, bineînțeles. 

— De ce le-ar face fraţii Inocenţiu cu Heger și 
cu alții ? Poate că ne-am pricepe și noi. 

— Ai dreptate, prefectule, Trebuie să-ți salvăm 
prefectura și să medităm, 

— N-avem ce medita. La întoarcere trebuie să 
ne așternem pe lucru. Numai să dea Dumnezeu 
să-mi păstrez scaunul de prefect. 

Ajunși în Gara de Nord, osteniţi și boţiţi, auziră 
cu neplăcere că din pricina zăpezilor înalte nu cir- 


160 


culă nici un vehicul. Tocmiră hamali să le ducă ba- 
gajele pînă în centrul orașului. Părintele Coriolan 
Bold angajă doi oameni s-o poarte pe Velica la 
spinare cu rîndul. Traseră la Continental. Părintele 
Cori o instală pe Velica într-o odăiță, la mansardă. 
Îi spuse portarului : 

— O femeie sărmană din parohia mea. Am adus-o 
să-i pună doctorul picioare. 

Portarul își spuse: 

„Grozav de milos trebuie să fie acest preasfint 
părinte cu barbă scurtă și rară dacă a adus el toc- 
mai de Ja marginea ţării o biată cioantă să-i pună 
picioare artificiale,“ 

După ce o văzu așezată în pat, părintele Cori îi 
zise: 

— Dacă îţi trebuie ceva, suni și ceri. Am să vin 
să te văd, Velico, spre miezul nopţii. 

— Vii cînd dorești să vii, sfinţia-ta. 

Se odihniră. Se primeniră. Coboriră “toți trei în 
restaurant. Orchestra cînta, Lumea petrecea, Avo- 
catul doctor Claudiu Pap spuse: 

— Dulce e viaţa la noi, la Maramureș, dar dulce 
ca la București nu cred să se mai afle nicăieri pe 
lume. Bine ar fi să ne vină și nouă odată timpul 
să ne așezăm aci cu familiile și cu casele, 

— Poate că o să ne vină vremea mai curînd decit 
ne așteptăm, domnule avocat doctor. 

— Să te audă Dumnezeu, domnule prefect, 

Ciocniră ţuici : 

— Noroc! 

— Noroc bun! 

— Să ni se împlinească tot ce dorim. 


|| — Rădăcinile sint amare, vol, 1V 161 


— Şi ceva pe deasupra. 

Nu ajunseră la jumătatea mesei şi se văzură sa- 
lutați de părintele Firică: 

— Salve, fraților, 

Se ridicară, militărește, toți trei în picioare. Îşi 
strinseră mîinile, se îmbrăţișară. Părintele Firică se 
sărută pe gură cu părintele Coriolan Bold. Bărbile 
şi mustăţile li se amestecară. După ce se descleștară, 
părintele Cori zise: 

— Poftești să iei masa cu noi, părinte ministru ? 

— Dacă mă invitați... 

— Cu cea mai mare plăcere, părinte ministru... Cu 
cea mai mare plăcere. Nici nu știi ce bucurie ne 
faci, Tocmai ne gindeam să te călcăm miine dimi- 
neaţă la minister, Să te vedem cum lucri... 

Făcură schimb de noutăţi. Părintele Firică bău 
şi plinse soarta Ardealului : 

— Rău îmi pare de Ardealul nostru, fraţilor. E 
atît de departe de București, 

= No! Că chiar așa spune și dragul nostru Ma- 
niu. 

Părintele Cori începu să se tinguie tocmai cînd 
părintele ministru Firică sorbea cu ochii şoldurile 
cărnoase ale cîntăreţei care urla lîngă orchestră :; 

Dulce e viața la Bucureşti, 


Să tot iubești, 
Să tot trăieşti... 


— Bei cu noi, părinte ministru. Mănînci cu noi, 
părinte ministru, și nu ne întrebi ce necaz ne-a îm- 
pins pe drum greu, acuma, la vreme de iarnă, Că 


„2 
162 


Lă 


numai de dragul Bucureștilor nu ne lăsam noi ca- 
sele și nevestele ca să ostenim prin trenuri şi ho- 
teluri, ig 

Părintele ministru Firică aşteptă ca şanteza să-și 
termine cîntecul. Apoi spuse: 

— De ce să vă mai întreb ce necaz v-a adus în 
acest oraș al pierzării ! Știu, fraţilor și prietenilor, 
Și dacă ştiu, pentru ce să vă mai întreb ? 

Părintele Coriolan Bold i se viri în suflet: 

— Ce știi ? Spune-ne ce știi, părinte ministru. Nu 
ne mai lăsa să ne zbatem ca peștii pe uscat. Milos- 
tivește-te de noi și spune-ne. 

Părintele Firică nici de data aceasta nu-i răspunse 
numaidecii. Chemă un chelner, 

— Roagă dumneata cîntăreața să poftească să 
bea cu noi un pahar de vin. 

Chelnerul plecă și-i șopti cîntăreței la ureche 
propunerea părintelui Firică. Fata cu șolduri mari 
privi spre părintele ministru și-i surise. Mulţumit, 
părintele ministru zise: 

— Sper că nu vă supăraţi că am poftit fata la 
noi, Mă cunoaște. Mai mult: eu mă pot spovedi 
dumneavoastră că am avut izbîndă şi... „am cunos- 
cut-o pre dinsa“.., 

— Vai! spuse părintele Cori. Cum să ne supă- 
răm ? Pentru izbînda sfinției-voastre ne bucurăm. 
Dar nu ne-ai spus, părinte ministru, ceea ce aștep- 
tăm de la sfinția-voastră. 

— V-a adus la București prefectura... Vă temeţi 
că domnul avocat doctor Marius Bold va pierde 
prefectura de Maramureș. Am ghicit ? 


11% 163 


. 


— Ai ghicit, părinte ministru. Însă pe noi ne 
roade o întrebare : ce este adevărat din zvonul care 
a ajuns pină la noi? 

— Zvonul nu e simplu zvon. De citeva zile, dom- 
nul Pompil Orbescu, noul subsecretar de stat de la 
Interne, schimbă prefecţii. Pune în loc oameni de 
care e sigur, oameni pe care îi cunoaște personal 
și care simpatizează cu Berlinul. 

— Noi am venit să-i salvăm lui Marius prefec- 
tura. Ne gindeam să ne ducem să-i cerem sprijin 
domnului Maniu. Cu toaie că eu şi Marius l-am 
părăsit, şi-o aminti că l-am slujit o viaţă. Credem 
că nu ne-o refuza. 

— Nu se află în capitală. L-au prins zăpezile la 
Bădăcin. 

Părintelui Coriolan îi căzu nasul. Se întoarse spre 
frate-său şi-i spuse: 

— Am făcut drumul degeaba, frate Marius. Se 
vede treaba că am călcat cu stingul cînd am plecat 
de acasă. 

Avocatul doctor Claudiu Pap îl întrebă pe pătin- 
tele ministru : 

— Sfinția-ta, excelenţă, ne-ai putea fi de ajutor ? 
Nu ne lăsa, excelenţă, să rămînem aici, în capitală, 
copiii nimănui. 

Părintele ministru zise : 

— Domnilor şi fraților, ascultați-mă pe mine: 
cîntăreaţa e o muiere cum n-am mai întîlnit, Nici 
la Buda, nici la Viena nu am întîlnit o muiere mai 
faină. Pentru dinsa mi-aş rade și puțina barbă pe 
care o am. 


164 


Băură. Cîntăreaţa veni și se așeză lîngă părintele 
ministru. Îl trase de barbă. Îi răsuci o ureche. Pă- 
rintele Cori o îmbie să bea. Cintăreaţa îl refuză: 

— Pînă nu-mi termin programul, nu am voie să 
mă ating de băutură. Dacă mă vede, patronul mă 
aruncă pe scări. Și atunci, părinte, eu ce mă fac? 
Mă angajezi dumneata să-ţi cînt la biserică ? 

— Nu, taică, deși, dacă s-ar putea să te angajez, 
mi s-ar umple biserica de credincioși. 

Rămaseră singuri. Între ei se așternu tăcere tristă. 
Părintelui ministru Firică i se făcu milă de părin- 
tele Cori. Îi spuse: 

— Hai să ne ţucăm pe gură, părinte Cori. 

Se ţucară pe gură. Își amestecară încă o dată 
bărbile și mustăţile. Apoi părintele ministru Firică 
se milostivi de părintele Cori: 

— Trec să-l iau pe domnul prefect mîine dimi- 
neaţă la nouă. Îl duc la Interne să-l prezint domnu- 
lui ministru subsecretar de stat Pompil Orbescu. 
Sper să ne întoarcem cu locul de prefect asigurat, 

— N-ar fi potrivit să mergem și noi ? 

— Mai mult ne-ați încurca, 

Plătiră și-l lăsară pe părintele ministru cu cîntă- 
reaţa. Urcară scările şi se culcară. După ce prefec- 
tul şi avocatul doctor adormiră, părintele Cori 
scoase capul pe ușă. Coridoarele, scările erau pustii. 
Se năpusti la mansardă și intră la Velica. 

— Ai adormit, Velico? 

— Nu, părinte Cori. N-am adormit, 

Părintele Coriolan Bold se dezbrăcă. Apoi căută 
cu ochii pe pereți, Spuse : 


165 


— Păcătoșşii ăștia de regățeni nu ţin icoane în 
hoteluri. Bătu-i-ar Dumnezeu să-i bată de bezmetici. 

Se închină de trei ori cu cruci mari. 

Și după ce se închină, intră în pat lingă Velica și 
se apucă s-o frămînte. 


Dimineaţa era vinătă. Peste capitală se lăsase 
ceaţă. Părintele ministru Firică veni cu întîrziere 
la întîlnire. Îl găsi în holul hotelului, nervos și abă- 
tut, pe avocatul doctor Marius Bold. 

— Scuză-mi întirzierea, prefectule. Diavolița de 
cintăreață e de vină. M-a purtat prin toate baru- 
rile. Am dănțuit-o pînă la ziuă. 

— Nu face nimic, părinte ministru. 

— l-am telefonat domnului ministru Pompil Or- 
bescu. Ne așteaptă. 

Străbătură de-a lungul Calea Victoriei, luptin- 
du-se amîndoi, voiniceşte, cu zăpada. Picioarele le 
lunecau. Din cauza ceţii și a îngustimii pirtiei pe 
care mergeau, se mai ciocneau de cîte un trecător. 

— Scuzaţi. 

— Pardon. 

> Scuzaţi. 

— S-avem iertare. 

Ajunseră în Piaţa Victoriei istoviți. Cînd s-o co- 
tească pe Bulevardul Basarab, în colţ, le ieși în 
drum o cîrciumă cu ferestrele aburite și o dricărie 
cu sicrie şi cruci de lemn în vitrină. 

Prefectul glumi : 

— Intrăm la cîrciumă sau la dricărie ? 

— La cîrciumioară. Pentru un sfert de oră. Să 
luăm cîte o gustărică şi să bem cite o drojdioară, 


166 


Trebuie să ne mai întremăm, prefectule. N-o să fie 
ușoară lupta cu ministrul Orbescu. E un pezevenghi 
de mîna întîi, Și codoș fără pereche, 

intrară în cîrciumă și întirziară o jumătate de 
ceas. Părintele ministru se ameți şi prinse curaj. . 

— No, că acum, dacă Pompil mă refuză, pot să-l 
și înjur. Dar n-o să mă refuze. O să aibă săptămîna 
viitoare nevoie de mine... 

Ministrul subsecretar de stat Pompil Orbescu îl 
primi pe părintele Firică cu braţele deschise. Lui 
Marius Bold abia catadicsi să-i întindă mîna. 

Subsecretarul de stat îi pofti să stea. Sună și ceru 
să se aducă dulceaţă și cafele și-l întrebă pe pre- 
fect : 

— Cu ce treburi prin capitală, domnule Bold ? 

Prefectului îi îngheţă șşira spinării. Ministrul sub- 
secretar de stat nu-i spusese „domnule prefect“, ci 
„domnule Bold“. Așadar soarta lui fusese pecetluită. 
Părintele Firică pricepu situaţia și o luă înaintea lui 
Bold care, vorbind, ar fi putut să facă o gafă. 

— Iubite colega, prin Maramureș au ajuns zvo- 
nuri proaste. Prietenul meu, prefectul de Maramu- 
reș, s-a lăsat impresionat de aceste zvonuri proaste 
şi a venit la București. Ţi l-am adus, ca să-i confirmi, 
dumneata în persoană, că postul de prefect, pe care 
îl deţine de cînd a venit frontul la putere, nu-i este 
periclitat. L-a căutat pe domnul Maniu să-l sprijine. 
Însă, cum știi, pe domnul Maniu l-au prins zăpezile 
la Bădăcin. Așa că l-am luat eu în brațe. 

Subsecretarul de stat Pompil Orbescu spuse: 

— Regret, colega, însă sînt nevoit să mă abțin. 
Asemenea asigurări nu sînt în măsură să dau. La 


167 


Maramureș s-au întîmplat şi se întîmplă multe. Şi 
cu prefectura de acolo nu-mi miroase bine. 

Părintele ministru Firică îi spuse avocatului doc- 
tor : 

« — Domnule prefect, te rog, fii bun și lasă-ne sin- 
guri. Aşteaptă-mă la șeful de cabinet. Așteaptă-mă 
cu răbdare pînă ies, 

Marius Bold se înclină. Ministrul îi răspunse din 
cap, fără să se ostenească să-i mai întindă mîna. 

În biroul șefului de cabinet — un băiețandru spă- 
lăcit și puţintel la trup care vorbea dintr-o dată 
la trei telefoane — luă loc într-un fotoliu și scoțind 
un ziar vechi din buzunar se adinci în lectura lui, 
În două-trei rînduri îl auzi pe părintele ministru 
Firică răcnind la Pompil Orbescu şi pe excelenţa-sa 
domnul ministru subsecretar de stat Orbescu răc- 
nind la părintele Firică. 

După mai bine de un ceas Pompil Orbescu sună. 
La auzul soneriei cu sunet ascuţit, neplăcut, ca de 
alarmă, șeful de cabinet puse toate recepioarele pe 
masă și năvăli în cabinetul ministrului. Abia în- 
chise ușa capitonată în urma lui, că o și deschise. 
Spuse : 

— Poftiţi, domnule Bold, vă cheamă domnul mi- 
nistru. 

Îi găsi pe subsecretarii de stat stind crăcănaţi în 
fotolii și rizind : 

— No! Că asta e bună. Am să i-o spun diseară 
și cîntăreţei, excelenţă. 

— Nu te mai osteni, părinte ministru. După in- 
formaţiile pe care le avem, cîntăreaţa dumitale nu 
gustă anecdotele, 


168 


Ridică ochii spre Marius Bold. Îl întrebă: 

— Ei, domnule prefect, ce poţi să-mi spui des- 
pre judeţul dumitale ? 

Marius Bold, emoţionat, se înclină adînc în fața 
excelenţelor, apoi se așeză și-i făcu ministrului 
Pompil Orbescu raportul pe care-l scrisese încă 
de acasă și-l învățase pe de rost. 

— Excelent raport. Excelent. Scurt. Clar. Con- 
vingător. Bravo ! Bravo, domnule prefect. 

După aceea vorbiră despre munți și despre nişte 
păduri pe care părintele ministru Firică arăta că 
le cunoaște foarte bine. Ajunseră și la fabrica de 
cherestea a domnului Gross. Ministrul subsecretar 
de stat Pormpil Orbescu îl întrebă pe prefect: 

— Ce bubă am putea noi să-i găsim lui Ignatz 
Gross ? Trebuie să-i găsim o bubă. 

Părintele ministru Firică îl întrebă: 

— Crezi că-i absolut necesar să-i găsim bubă, 
Pompile ? 

— Absolut necesar, 

Prefectul, care între timp ghicise gindul celor doi 
miniștri, spuse: 

— Dacă îmi daţi voie, excelență, aș avea o 
idee... 

— Împărtășește-ne-o, prefectule... 

— La fabrica de cherestea a domnului Ignatz 
Gross... 

Vorbi o jumătate de oră. Miniştrii subsecretari 
de stat îl felicitară: 

— Excelentă idee, prefectule. Excelent plan, pre- 
fectule... Voi da ordin să fie arestat acest domn 
Gross și să i se facă percheziție atit la întreprin- 


169 


dere, cât şi la domiciliu. Îl vom infunda... Îl vom in- 
funda și-i vom cumpăra pe nimic fabrica. Pe urmă 
du-te, domnule, unde poitești, că lumea e largă... 

Prefectul Marius Bold prinse 'nas. 

— Se mai află la noi un neamţ suspect, unul Pe- 
ter Heger. Lucrează cu fraţii lroaie... Aș propune... 

Ministrul subsecretar de stat Pompil Orbescu i-o 
reteză : 

— Domnului Peter Heger nu trebuie să i se clin- 
tească nici măcar un fir de păr din cap, prefectule. 
Pe domnul Peter Heger îl protejăm. Sintem obli- 
gaţi, din motive superioare de stat, să-l protejăm. 
Mai mult nu-ţi pot spune. Înţelegi, prefectule ? 

— Să trăiţi, domnule ministru, înţeleg. 

La plecare, ministrul Pompil Orbescu își aminti: 

— Am un drac de nepot care a lucrat cu inspec- 
torul Grunz în orașul vostru. Era subinspector. L-am 
avansat inspector și l-am mutat la București. E un 
element valoros. Şi cum eu nu am copii, vreau să-l 
ţin pe lîngă mine, să-l cresc și să-l iniţiez în tainele 
politicii. Într-o zi poate ajunge și el ca mine și ca 
dumneata, părinte Firică, ministru. Ori poate ajunge 
și mai sus decît noi. Elementele valoroase sînt rare 
şi fara are nevoie de ele. E păcat să lăsăm asemenea 
elemente să se irosească pe la marginea ţării. 

— Adevărat, domnule ministru, spuse prefectul. 
Domnul inspector Orbescu va lăsa un mare gol în 
urma lui. Nu prea văd cine l-ar putea înlocui. 

— Am să trimit în locul lui un băiat priceput, îl 
asigură ministrul pe prefect. ÎN-aveţi grijă, 

— Vă mulţumim, excelenţă. 


170 


Prefectul Marius Bold și avocatul doctor Claudiu 
Pap mai rămaseră citeva zile în capitală. Văzură 
lume, Petrecură. Făcură cumpărături. Apoi plecară. 

După plecarea celorlalți maramureșeni, părintele 
Coriolan Bold întirzie la București încă o lună. 

Cînd se întoarse în parohie, enoriașii o văzură 
pe Velica umblînd pe picioare de metal. Făcea un 
pas, se sprijinea bine în baston, mai făcea un pas. 

Scheletul şi încheieturile picioarelor artificiale 
scîrțiiau şi scriîşneau. Însă Velica era fericită. Nici 
nu le auzea. 


Viaţa continuă să se scumpească. Se auzi că prin 
satele mai depărtate săracii mor de foame. Zăpezile 
mari scoaseră la drum haite de lupi. Apărură cete 
de tîlhari care începură să opereze la drumul mare 
ca în vremurile vechi cînd Codrul Vlăsiei era fai- 
mos, Din cauza frigului și a lipsurilor muriră să- 
raci și la periferiile capitalei. În ziare se înmulţi 
numărul anunţurilor care spuneau: „Neavînd cu 
ce s-o hrănesc şi s-o îmbrac, dau de suflet fetiță de 
patru ani, sănătoasă, drăguță”. „Sărăcia mi-a ajuns 
la os. Dau de suflet băieţaș de cinci ani, deștept, 
frumos, cu ochii albaștri.“ „Tinăr sărac, licenţiat 
în litere, caută soţie care să dispună de casă şi de 
ceva avere, indiferent de vîrstă”... 

Cum de cîțiva ani statul se înarma și se pregătea 
de război, impozitele fură din nou mărite şi ele 
apăsară în primul rînd pe cei mulţi. Guvernul re- 
cent remaniat, care ţinea ţara sub strictă suprave- 
ghere, fu informat că muncitorii se agită și se pre- 


t7 


gătesc să ceară îmbunătăţirea salariilor. Din sate 
veni vestea că sărăcimea murmură, cîrtește și în- 
jură. Se ţinură consilii de miniștri restrînse și se- 
crete. Tătărăscu, deşi nu era contrazis de nimeni, 
bătu cu pumnul în masă: 

— Cu mine n-o să le meargă muncitorilor. Ştiu 
să guvernez. Întăresc starea de asediu. Majestatea- 
sa mi-a dat mînă liberă... 

Miniștrii, îmbrăcaţi toţi în somptuoase uniforme 
albastre și cu piepturile pline de decorații, îl aplau- 
dară. Panait Derderian — oacheș, lung, sprîncenat 
— se repezi și-l sărută. 

— Aşa te vrem, domnule prim-ministru. Ener- 
gic. Viguros. Naționalist. 

Stănică Paleacu, Pompil Orbescu, părintele Fi- 
rică și mulţi alţi miniștri cerură și ei, cu energie, 
să se treacă la măsuri tari. 

— Muncitorii ? Muncitorii se află sub influența 
comuniștilor. Să fie stirpiți comuniștii și atunci 
muncitorii se vor linişti. Să fie stirpiți în primul 
rînd capii comuniștilor care se află în închisori. 
Aceia sînt cei mai periculoși. Să fim fără milă, 
domnilor. Cu comuniștii trebuie să fim fără milă... 

Stănică Paleacu îmbătrinise. 

Îi albise părul. Faţa i se vestejise și i se încre- 
tise. Însă ambiția de a mai juca roluri politice îl 
ţinea dîrz și activ. Pînă atunci mai fusese de două 
ori ministru în guvernele prezidate de generalul 
Averescu. Pe urmă, după ce generalul murise și 
fusese îngropat cu funeralii naţionale, Stănică Pa- 
leacu șomase. Şi în timp ce șomase departe de 
banca ministerială se aciuiase pe lingă curtea re- 


172 


gală şi începuse să fie privit ca „om de rezervă“ 
al regelui. Ascensiunea lui Adolf Hitler întîi, și apoi 
victoria fulgerătoare obţinută de armatele hitleriste 
împotriva Poloniei făcuseră din Stănică Paleacu — 


ca de altfel din mulţi alţi politicieni vechi — un 
admirator al Fiihrerului. Buzatul preţuia astfel de 
oameni. Dorința cea mai vie a regelui era — în 


epoca de care ne ocupăm aci — de a face politică 
alături de Germania hitleristă în a cărei forţă cre- 
dea cu nestrămutare, însă fără să se servească de 
legionari. Paleacu își părăsise, în orașul de pro- 
vincie din Deliorman, nevasta care nu-i pricepea 
politica şi care nu-l înțelegea. Se mutase în capi- 
tală unde intrase în multiple consilii de adminis- 
traţie și o tirise după el și pe profesoara Dezideria 
Găzaru, căreia îi găsise catedră la un liceu de fete. 
Dintre oamenii cu care plecase la drum îi mai ră- 
măseseră în anturaj profesorul Timon și primul lui 
şef de cabinet, Lăpiurel. Intrat pentru a treia oară 
în guvern, pe Timon îl numi inspector școlar. Din 
Lăpturel făcu, ajutat de Pompil Orbescu, director 
general în Ministerul de Interne. Dezideria Găzaru 
şi Timon rămăseseră tot săraci. Trăiau din leafă. 
Lăpturel însă se căsătorise cu fată bogată din lumea 
petrolului, poseda case în parcul Filipescu și acţiuni 
la „Creditul minier“ şi la „Letea“, ţinea automobil 
şi-şi cumpărase, pentru a se introduce mai ușor în 
societatea înaltă, cai de curse. 

— Încă de pe timpul răposatului Averescu, eu şi 
cu oamenii mei, domnilor, îi urmăream și-i lichidam 
pe comunişti. Acum trebuie să ne folosim de pu- 
terea pe care ne-a dat-o majestatea-sa regele și 


173 


Dumnezeu şi să le venim de hac tuturor comuniști- 
lor. Aceasta, cum bine spunea domnul prim-minis- 
tru, intră în vederile majestăţii-sale regelui și intră, 
deopotrivă, în vederile conului Fihrer. 

În urma acestor lungi consilii, se înăspri cenzura 
și se ascuţi supravegherea populaţiei. În toată țara 
începu o vinătoare sălbatică după comuniști, Se 
făcură multe arestări. Pe cei bănuiţi că ar fi comu- 
nişti îi schingiuiră, să le smulgă mărturisiri, şi-i 
judecară. Pe unii îi judecară la repezeală în provin- 
cie. Pe alţii îi aduseră să-i judece în grupuri mai 
mari la București. 

În noua lui calitate de director general în Minis- 
terul de Interne, Lăpturel vizită Ardealul. Ajunse 
şi la Satu Mare. Îl cunoscu pe Grunz. Îl scărmănă 
şi-l certă pentru blindeţe. 

— Ce dosare sînt astea ? Nici un arestat n-a măr- 
turisit că e comunist !... Mănînci banii statului pe 
degeaba, domnule inspector. O să te,retrogradăm. 

— Am procedat în toate chipurile. N-am izbutit 
să scoatem nimic de la ei. Tac. Tac de parcă ar fi 
de piatră. 

— Să mi-i trimiţi pe toţi, pachet, la București, 
O să-i anchetez eu... O să le pregătesc eu dosarele, 
O să-i trimit eu în judecată. 

— Am înţeles, să trăiţi, domnule director ge- 
neral. 

— Pe Ignatz Gross l-ai arestat? 

— L-am arestat, domnule director general. 

— Să mi-l trimiteţi și pe Gross. 

Licu Oroș, Gavril Toduţă, Minu Uibaru, Marișca 
Balint, Galina Pora, Bălănica Dron, Justin Vlaicu 


174 


— cărora li se adăugase și Dragalina Farcaș — fură 
trimiși la București sub pază strașnică, 

Vagonul închis, zăvorit şi zăbrelit, legat de coada 
unui personal, străbătu Transilvania, trecu munții 
și ajunse în capitală într-un miez de noapte. 
Arestaţii fură urcați într-o dubă și duși, printre 
movile de zăpadă și clădiri înalte, într-o casă ve- 
che, cu ziduri groase, de piatră. Acolo îi coboriîră 
la subsol. Pe bărbaţi îi închise laolaltă cu femeile 
într-o odaie largă, întunecoasă și rece. 


Lăpturel veni spre ziuă. Ceru să i se deschidă 
ușa și să se lumineze încăperea. Găsi arestațţii dor- 
mind. Îi trezi cu lovituri de picior şi le spuse: 

— Pe inspectorul Grunz l-aţi dus cu muia. Inspec- 
torului Grunz nu i-aţi mărturisit nimic. A? Ce cre- 
deţi voi? Că o să mă puteţi duce și pe mine? Ve- 
niți sus, la camera specială. Vreau să stăm niţeluș 
de vorbă. 

În timp ce Licu Oroș şi ceilalți urcau scările în 
urma directorului general Lăpturel înconjurați de 
paznici, pe străzile capitalei puii de olteni și țigă- 
nușii vînzători de ziare strigau cît îi ţineau gurile: 

— Crimă... Crimă senzaţională. 

— Crimă... Nemaivăzută... Nemaiauzită... Crimă... 

— Crimă... Crimă senzațională. 

— Actriţa Tia Cudalbu a fost otrăvită de banche- 
rul Drugan... 

— Crimă... Senzaţională... 

— Actriţa Tia Cudalbu a fost otrăvită,,, 


35 


BANCHERULȘŞȘIPUICADEDRAC 


S tirea, împrăștiată cu mare zgomot de ziare, că 
actrița Tia Cudalbu de la Colos a fost asasinată prin 
otrăvire de bancherul Alion Drugan surprinse lumea 
capitalei și o uimi. 

Fata murise cu zece zile în urmă. Atunci, la ru- 
brica morţilor, ziarele publicaseră un anunţ obiș- 
nuit în care familia Cudalbu și direcția Colosului 
aduceau la cunoștința publicului încetarea subită 
din viaţă a Tiei Cudalbu în vîrstă de ani douăzeci 
și trei. 

Se presupusese că actrița fusese bolnavă de 
inimă și că, necunoscîndu-și boala, nu luase nici 
una din acele măsuri de prevedere pe care, în ase- 
menea cazuri, medicii le recomandă cu stăruinţă, 
Seara se dusese la teatru, fascinase sala cu fru- 
museţea ei tulburătoare, se suise, aproape goală, 
în copacul plantat în mijlocul scenei și își cîntase 
cupletul: 

Sînt o puică de drac, 
Cocoţată-n copac, 
Toată lumea-i a mea... 


Culesese ropote de aplauze, bisase și se retră- 
sese în culise. Mai apăruse, cu întreaga trupă, în 
final. După spectacol fusese văzută mîncînd sin- 
gură la Capşa. La ora unu și jumătate noaptea 


12* 179 


achitase nota de plată. Vehiculele încă nu circulau. 
Se lucra intens la adunatul zăpezii și la deschide- 
rea de pirtii largi. Plecase pe jos. Locuia aproape, 
într-unul din blocurile noi și urîte care se ridica- 
seră de curînd în jurul Pietei C. A. Rosetti. 

Portarul chemase liftul și o condusese pină la 
etajul III. O văzuse intrînd în apartament. Came- 
rista, Măriuţa Lupei — ardeleancă adusă la Bucu- 
rești şi recomandată actriței de către bancher — 
o ajutase să se dezbrace și să se culce. Peste o 
jumătate de ceas o sunase și-i ceruse cutia cu 
migdale. Avea totdeauna migdale în casă. Ron- 
țăise cîteva, i se plînsese că e prost dispusă și o 
concediase cu porunca: 

— La nouă să-mi aduci micul dejun. Dacă dorm 
să mă irezești. 

— De ce atît de dimineaţă, domnişoară ? 

— Pentru că la douăsprezece avem un musafir, 

— Cuconașul Alion ? 

— Nu, Altcineva. 

— V-aţi certat cu cuconașul Alion? 

— Nu, Măriuţo. Însă cuconașul e prost dispus. 
Are necazuri cu familia. A și plecat la Sinaia. 

Mătriuţa Lupei se retrăsese fără s-o mai întrebe 
altceva. Povestea cu vizita de la ora douăsprezece 
a unui necunoscut nu-i plăcea. Fără îndoială, ea, 
Măriuţa, înțelegea. Duduia Tia era îndreptăţită să-i 


pună din cînd în cînd bancherului coarne. Era .. 


bătrîn şi urît ca diavolul și pe deasupra mai avea 
și nevastă. Însă bancherul avea cheie la aparta- 
mentul Tiei pe care el i-l cumpărase și i-l mobi- 
lase. Gelos, venea, deschidea și intra ca la el 


180 


acasă la cele mai nepotrivite ore. În sfîrşit, dacă 
duduia voia să se certe cu bancherul, treaba ei. 
Poate găsise altul, mai galanton. Ea se lipise de Tia 
și nu-i trădase bancherului nici una din aventurile 
trecătoare și ușuratice ale stăpînei, 

Dimineaţa, cînd îi adusese cafeaua cu lapte, o 
găsise moartă. Nu se speriase — oamenii de la ţară 
nu se sperie de morţi — și nici nu-și pierduse firea. 
Îl căutase cu telefonul la birou pe bancher. Secre- 
tara îi răspunsese: 

— Domnul Drugan nu se află în București. 

—- Dar unde se află? Îl caut pentru că trebuie 
să-i dau o veste. 

— A plecat încă de aseară la Sinaia să-și vadă 
familia şi să se odihnească, 

— Nu mă duce cu vorba, domnişoară. Aici e 
Măriuţa. Dă-mi, te rog, legătura cu domnul Drugan, 

— Ti-am spus că e la Sinaia. 

— Atunci caută-l dumneata acolo unde e și spu- 
ne-i că duduia noastră a murit. 

— Cum? 

— Spune-i că duduia Tia a murit. 

Secretara închisese telefonul. Deși recunoscuse 
vocea Măriuţei, crezuse că e victima unei farse 
stupide. La telefon nu putea fi Măriuţa, ci altcineva 
care îi cunoștea bine vocea și i-o imita, 

Telefonul sună din nou. Secretara ridică tegepto: 
rul, Auzi aceeași voce: 

— De ce mi-ai închis telefonul? A murit duduia. 
Cheamă-l pe domnul Drugan la Sinaia și spune-i. 
Domnul Drugan nu ne-a dat niciodată voie să-l 
chemăm acasă. Aude cucoana și se supără. 


181 


Secretara, care tot se mai îndoia, ceru adresa 
Tiei. Se repezi și controlă ştirea. Văzu actrița 
moartă. O auzi pe Măriuţa vorbind la telefon cu 
familia Cudalbu. Se întoarse la bancă, ceru urgent 
Sinaia și-i comunică lui Drugan vestea. Bancherul 
îi răspunse: 

— Roagă familia Cudalbu să trimită pe cineva 
la mine la Sinaia, să le dau bani s-o îngroape. 

— Dumneavoastră nu veniţi la Bucureşti ? 

— Ce să caut? Sînt ostenit şi vreau să mă odih- 
nesc. 

Familia Cudalbu nu izbuti să-i facă Tiei înmor- 
miîntare fastuoasă. Zăpezile erau mari, timpul urît, 
cimitirul tocmai la dracu-n praznic, la marginea 
orașului. Publicul care o aplauda frenetic cînd se 
căţăra cu sprinteneală în copac, ca o puică de drac, 
găsi că noua actriță scoasă din anonimatul figu- 
raţiei, care îi luă locul, e mai simpatică, mai plină 
de temperament decit răposata. Directorul trupei, 
după ce se lăsă cortina, se uită la fata oacheșă 
cîrnă și niţeluş buzată care o înlocuise cu atita 
succes pe răposată și spuse: 

— Noroc că a murit Tia. Altfel poate că n-o 
descopeream și n-o lansam niciodată pe Lala Chi- 
rian. Cu cîrna asta o să cîștig și mai mulţi bani. 

Cioclii o tîrîră pînă la Bellu pe o sanie de sport. 
Săpară cu greu pămîntul groparii și-i puseră sicriul 
într-o groapă puţin adiîncă. De slujit însă slujiră 
trei preoți. Bătrînul Cudalbu îi făgădui moartei că 
la primăvară o va muta într-un cavou de marmură. 
Moarta nu-l auzi. De fapt, Cudalbu fu mulțumit. 
Din suma primită de la bancher pentru înmormîn- 


182 


tare îi rămase în pungă partea cea mai mare. Cit 
despre cavoul.. Avea să-i propună bancherului 
să-l construiască pe socoteala lui. Nu se putea ca 
Drugan să nu-i facă Tiei, după moarte, acest hatir. 

Murise, așadar, Tia Cudalbu. Fusese îngropată, 
Lumea începuse s-o uite cînd ziarele răspîndiră 
știrea că actrița nu murise de inimă, așa cum se 
presupusese, ci otrăvită de bancherul Alion Dru- 
gan. 

Bancherul fu arestat. Moarta fu dezgropată și su- 
pusă unei amănunțite autopsii. Scandalul izbucni. 
Gurile începură să turuie. 

— A otrăvit-o Drugan pe Tia Cudalbu ? 

— A otrăvit-o, 

— Cu ce? 

— Încă nu se ştie. 

— De ce a otrăvit-o? 

— Din gelozie, 

— A! Din gelozie. Dar cu cine îl înșela Tia Cu- 
dalbu pe Drugan ? 

— Cu mulţi. Nici Dumnezeu nu le mai știe nu- 
mărul, 

La început ziarele anunţaseră otrăvirea pe un 
sfert de pagină. Văzind interesul publicului pentru 
această crimă pasională făptuită de un om atît de 
bogat, atît de cunoscut și atît de invidiat pentru 
norocul lui în afaceri și pentru averea uriașă pe 
care o adunase în scurt timp, directorii ziarelor se 
năpustiră, ca niște corbi asupra unui hoit, asupra 
bancherului. În prima săptămînă făcură să apară 
în ziarele lor „reportaje pe cîte o jumătate de pa- 
gină. Li se păru puţin. Întinseră reportajele pe cîte 


183 


o pagină întreagă și începură să le împodobească 
cu fotografii. Reporterii de fapte senzaţionale avură 
de lucru. Viaţa bancherului asasin fu vinturată sub 
toate aspeciele ei din cea mai fragedă copilărie. Se 
vorbi de părinţii și de bunicii bancherului. Se scoto- 
ciră arhive și acolo unde nu se găsiră documente 
se falsificară și se publicară. Fu fotografiată casa 
în care se născuse — o colibă țărănească pe jumă- 
tate dărimată — și palatul din parcul Filipescu pe 
care îl locuise pînă în momentul arestării. Fotogra- 
fiile fură publicate una lîngă alta. Dedesubtul foto- 
grafiilor scria: „Din această colibă a plecat Alion 
Drugan. În acest palat a ajuns bancherul. Pe ce căi 
şi cu ce mijloace? Rugăm cititorii să aibă răbdare. 
Le vom dezvălui toate la timp și pe rînd.“ 

Concomitent cu filmul vieţii bancherului Drugan 
se desfășură în paginile ziarelor și filmul — mult 
mai scurt însă tot atît de palpitant — al vieţii Tiei 
Cudalbu. De unde plecase Tia Cudalbu în lume? 
Cum învățase ? Cît învățase? Unde învățase? Cine 
îi descoperise talentul? Cine o adusese în teatru? 
Cine, cînd și pentru care motive o lansase și o aju- 
tase să devină vedetă ? 

În lume plecase din casa cîrciumarului Marin 
Cudalbu. Unde se afla cîrciuma lui Marin Cudalbu ? 
Cum arăta? Vedeta asasinată de bancher ştersese 
vise? Are surori? Cite? Nu cumva mai avea și 
frați? Cu ce se ocupau surorile? Dar fraţii? Dacă 
acești frați erau oameni onorabili cum de accepta- 
seră ca sora lor să se prostitueze cu o căzătură 


184 


ca bancherul Alion Drugan, care trecuse de cinci- 
zeci de ani? 

Aventura bancherului Drugan cu Tia Cudalbu 
fusese oare întiia lui aventură cu o teatralistă ? Nu. 
Atunci cu ce femei din teatru trăise bancherul mai 
înainte ? Să aibă răbdare publicul și în această pri- 
vință. Reporterii culegeau documente, adunau 
fapte. Totul, absolut totul va fi dat în vileag. 

— Ca să potolească presa și să înăbușe scanda- 
lul care a izbucnit pe neașteptate, bancherul tre- 
buia să verse bănet, nu glumă. 

— Nu am nici o grijă. O să verse. Are de unde. 

— Am auzit că deocamdată se ține tare. Susţine 
morțiş că nu.-are nici un amestec în otrăvirea ac- 
triţei Tia Cudalbu. 

— Toţi asasinii susţin la început că sînt nevino- 
vaţi. Cu timpul însă se demoralizează şi mărturi- 
sesc. Unii mai mărturisesc şi crime pe care nu le-au 
făptuit. 

La cîteva zile după moartea cu totul neașteptată 
a Tiei, bancherul se întorsese în București și-și 
reluase lucrul la „Banca Drugan“ vioi și bine dis- 
pus, ca și cum nimic nu s-ar fi întimplat. O che- 
mase la el pe Măriuţa Lupei și-i ceruse amănunte 
asupra ultimelor două zile din viața Tiei, zile în 
care el nu avusese timp să treacă s-o vadă, Came- 
rista nu-i spusese mare lucru. 

— A plecat la teatru. A mincat singură în oraș. 
S-a întors singură acasă. S-a culcat. Înainte de a 
adormi, mi-a cerut migdale. A ronţăit cîteva. A 
stins lumina și s-a culcat, 


185 


— Nu i-a telefonat nimeni ? 

— l-o fi telefonat, cuconașule, Dar eu nu am 
auzit nimic, 

— Nu aștepta pe cineva? Nu-șşi dăduse întîlnire 
a doua zi cu cineva ? 

E e Nu, ferească Sfintul, cuconașule. Aș fi auzit, 
Aș fi ştiut. Și dacă aș fi știut, v-aș spune. 

Începuse să plîngă și să se vaiete: 

— Ce mă fac eu, acum? Unde mai găsesc eu 
acum o stăpînă atit de bună, atit de darnică? 

Bancherul îi înmînase un plic pe care-l ţinuse 
pregătit sub mapa de pe birou. 

— Ține, Măriuţo... Nişte bani. Șterge-ţi lacrimile 
cu ei. Și după ce-ţi ștergi lacrimile, cumpără-ţi un 
bilet de tren și du-te acasă, în Ardeal. Cumpără-ţi 
o casă și mărită-te,. 

Măriuţa luase plicul. Îi sărutase mîna bancheru- 
lui și apoi se uitase la el și îi spusese: 

— Vă mulțumesc, domnule. Dar de ce să mă în- 
torc la ţară, în Ardeal? Dacă e vorba să-mi cumpăr 
casă, eu zic că e mai potrivit să-mi cumpăr aici, la 
București. 

— Cum vrei, Măriuțo... 

Măriuţa Lupei învățase multe de la Tia. Cele mai 
multe însă din cîte știa nu le învățase de la nimeni. 
Le ştiuse dintotdeauna. Cîntări încă o dată plicul 
în palmă și-l iscodi pe bancher: 

— Oare, cuconașule, mi-or ajunge ? 

Drugan, căruia între timp îi fugise gîndul în altă 
parte, o întrebă: 

— Ce să-ţi ajungă? 


186 


— Banii, răspunse prompt Măriuţa. Oare mi-or 
ajunge să-mi cumpăr casă la București și să mă și 
mărit ? 

Bancherul sună, scrise ceva pe o bucăţică de 
hîrtie, i-o dete secretarei și zise: 

— Acum. 

După cîteva clipe, care se scurseră greu pentru 
că şi bancherul și Măriuţa tăceau, secretara se în- 
toarse cu un plic. După plecarea secretarei, banche- 
rul i-l întinse Măriuţei : 

— Poftim. Şi să stăpinești sănătoasă casa pe 
care o să ţi-o cumperi la București. 

— Mulţumesc, cuconașule. 

Măriuţa se trase spre uşă, repede, temîndu-se că 
bancherul s-ar putea răzgîndi și i-ar spune să-i res- 
tituie banii. Bancherul îi zise: 

— Ascultă, Măriuţo, dacă vine și te întreabă 
unul sau altul cîte ceva despre duduia Tia ori des- 
pre mine, ţine-ți gura. Am mulţi dușmani. Nu le 
face pe plac. 

— Am înţeles, cuconașule. 

— Am uitat să te întreb: tu tot acolo stai, la 
duduia ? 

— Vai, domnule, nu! Stau deocamdată la o prie- 
tenă a mea de pe Vasile Lascăr, care slujește la 
domnul baron Ciutacu... Îl cunoaşteţi dumneavoastră 
pe domnul baron Ciutacu, 

— Dar pentru ce ai plecat atît de repede din 
casa duduii ? 

— N-am plecat de voie, ci de nevoie, domnule. 
După ce duduia Tia a murit — Dumnezeu s-o ierte! 
că a fost grozav de bună cu mine — a venit familia, 


187 


a luat-o și a îngropat-o. Și de la cimitir Cudalbii 
s-au întors acasă la duduia, Mi-au scotocit baga- 
jele, m-au căutat și în sîn și m-au alungat. 

— Ce să le faci! Așa sînt oamenii, Măriuţo. 
Cumpără-ţi casă și n-o să te mai dea nimeni afară 
din ea. 

— Domnule, spuse Măriuţa, uitasem ceva. Noap- 
tea, cînd s-a culcat, duduia mi-a spus că a doua zi 
la prînz o să primim un domn în vizită, 

— Şi l-aţi primit ? 

— Nu aveam cum să-l primim. Duduia Tia murise 
peste noapte. 

— Nu ţi-a spus cine era domnul acela? 

— Nu mi-a spus. Însă eu cred că s-ar fi putut să 
fie un bărbat tînăr, înalt şi blond, cu mustață găl- 
buie, care a trăit mult timp în Turcia și care-i tri- 
mitea duduii cărți poștale de la Istambul. 

— Ştii sau bănui? 

— De știut nu știu nimic, Bănui, 

— De unde ţi se trage bănuiala ? 

— Cam de o lună nu ne mai venea nici o scri- 
soare din Turcia. Am întrebat-o pe duduia: „De ce 
nu ne mai scrie turcul, duduie ? Ne-a uitat 2“ — „Nu 
ne-a uitat, Măriuţo. S-a întors în ţară. Într-o zi, cînd 
o fi plecat cuconul Alion, o să-l poftim la noi.“ 

Pe Drugan îl mușcă de inimă mai mult curiozita- 
tea decit gelozia. Cine ar fi putut să fie omul care 
îi scrisese Tiei din Turcia? Și pentru ce Tia nu-i 
vorbise niciodată de omul acela cu care, probabil, 
dacă n-ar fi murit, l-ar fi înșelat? Nu fusese nici- 
odată sentimental, ci numai orgolios, ambițios, doris 


188 


tor să parvină, să devină bogat și puternic. Deve- 
nise bogat. Prin bogăţie devenise și puternic. Nu 
luase şi nici nu avea de gind șă ia vreodată parte, 
direct, la viața politică a ţării. Însă prin biroul lui 
se perindau zilnic deputaţi, foști deputați și viitori 
deputați, miniștri, foşti miniştri şi viitori miniștri. 
Toată această pleavă politică pe care o dispreţuia, 
o plătea și cînd avea nevoie de ea o folosea fără 
scrupule  slujise, pînă mai ieri, statul democrat 
burghez, jumulindu-l. De cîtăva vreme, aceeași 
pleavă slujea dictatura, ușor camuflată de partidul 
unic al frontului, a regelui Carol al II-lea. Putea 
să ajute ca un oarecare să devină ministru. Putea 
însă și să ajute ca un ministru să se rostogolească 
din scaunul său și să devină repede de tot un oare- 
care. Cînd voia să corupă pe careva, nu se lăsa 
pînă nu-l corupea. În asemenea cazuri nu se uita 
la bani. Că mai tirziu, slujindu-se de omul corupt 
și împins în sus, își scotea înzecit sau însutit banii 
investiţi era altă poveste. 

Prin „Banca Drugan“ controla o sumedenie de 
industrii, de întreprinderi şi case de comerţ. Răz- 
boiul, care izbucnise cu cîteva luni în urmă, îi stin- 
jenise afacerile pe care le avea în curs de execu- 
tare cu Franţa și Marea Britanie. Dar se redresase 
repede. Italia rămăsese neutră. Se mai puteau face 
afaceri cu Italia. lar Elveţia... Elveţia rămăsese 
aceeași oază de aur și de liniște a Europei. Multe 
mărfuri puteau ajunge la destinaţie prin Elveţia și 
destule puteau intra în Romiînia prin intermediul 
Elveţiei. El trebuia să aibă numai curajul să finan- 
teze schimburile. Dar tocmai curajul nu-i lipsea. 


189 


Curajul | Nu numai munca lui îndirjită, nu nu- 
mai priceperea lui deosebită, ci și curajul îl aju- 
taseră să se ridice la averea pe care o deţinea și la 
situația pe care o stăpinea în lumea de rechini a 
bancherilor. Nu o dată jucase totul pe o singură 
carte. „Ori cîştig cît vreau, ori pierd totul și o iau 
de la început“, își spusese deseori. Jocul îl in- 
teresa și-l și vrăjea. Îi plăcea să le dovedească 
tuturor că lui îi mergea minunat mintea și că nici- 
odată calculele lui nu erau greșite. Afacerile cele 
mai îndrăzneţe îi reușiseră. De ce nu i-ar reuși și al- 
tele, în continuare ? Bătea în lemn. Pînă acum Dum- 
nezeu îl ajutase. Avea să-l ajute şi de aci înainte, 

Din cauza curajului avusese însă și un moment 
greu în care era cît pe-aci să piardă totul. 

După întoarcerea sa în ţară și urcarea pe tron, 
Carol al Il-lea începuse o mare acțiune pe două 
planuri. 

Pe plan politic urmărea să îmbucătăţească și 
pînă la urmă să sfărîme vechile partide politice, 
O dată sfărimate, să culeagă cioburile lor şi să în- 
chege un partid unic, de tip fascist, pe care să-l 
conducă printr-un interpus supus și docil. 

Pe plan economic, Carol al Il-lea urmărea să 
ajungă bogat. Mai bogat decît înaintașii săi, celă- 
lalt Carol şi Ferdinand. 

Vechile partide politice le sfărimase. Din ciobu- 
rile lor își făcuse partid. Îmbrăcase în uniforma 
frontului nu numai oamenii de serviciu și funcţio- 
narii, ci și consiliul de miniștri. Peste comuniștii 
aflaţi în pușcării pînă în vara lui 1930 — an în care 


190 


se întorsese din exil — aruncase și mai mulți co- 
muniști. 

Își împlinise în bună măsură şi celelalte proiecte, 
Pînă către sfîrşitul lui 1939, cînd se petrec cele 
povestite aci, nu se afla bancă în țară la care Carol 
al II-lea să nu aibă acţiuni, nu se afla industrie sau 
casă de comerţ din cîștigurile căreia regele să nu-și 
ia partea leului. Ministerul Economiei Naţionale, 
Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii, 
Banca Naţională erau încredințate celor mai docili 
slujitori ai săi. Beneficiile uriașe, care îi reveneau 
regelui din participarea sa masivă la exploatarea 
și jefuirea bogățiilor țării, erau schimbate de oame- 
nii săi de la-Finanţe și Banca Naţională în dolari 
şi în franci elveţieni, în lire engleze și în coroane 
suedeze și depuse la loc sigur în neutra Elveţie, 
Trimiși speciali îi cumpărau regelui moșii în ţările 
Americii Latine și-i investeau o parte din capitaluri 
în marile industrii apusene. Presupunea că va veni 
un timp în care va fi nevoit să-și ia tălpășiţa. 

Cu toată inteligenţa lui, care pînă atunci nu-i 
jucase nici o festă, bancherul Alion Drugan nu pri- 
cepuse, de la început, cu limpezime, ceea ce ur- 
mărea Buzatul. Profitase de încurcăturile în care 
se băgaseră frații Hușanu, proprietarii marii fa- 
brici de postav din Hușani — încercaseră să scoată 
prin contrabandă, afară din ţară, o uriașă cantitate 
de aur și fuseseră prinși — și le cumpărase fabrica. 
Sîmburaș, om al palatului, îl poftise la masă. Cînd 
ajunseseră la friptură, îi puse problema: 

— Trebuie să-mi dai pentru rege 25% din ac- 


191 


țiunile fabricii Hușani care au intrat de curînd în 
posesia dumitale. 

— Pe gratis ? 

— Regele nu plătește nimic. 

Pe Alion Drugan îl apucase durerea de cap. Pă- 
lise, 

— Stai! încă nu păli. Nu e numai atît. 

— Ce mai vrei? 

— Pentru Urdăreanu 10% și 15% pentru duduia 
Lupescu. 

— Şi dacă nu dau? 

— Acum nu ţi se întîmplă nimic. Însă pentru 
viitorul apropiat nu-ți garantez nici averea, nici 
libertatea. 

— Bine, dar... Trăim într-o țară... 

— Da, trăim într-o ţară în care nu peste mult 
timp regele va ajunge, cu concursul mamelucilor 
politici, la dictatură personală. Și atunci, o să dai, 
neică, fie că vrei, fie că nu vrei. Așa că, mai bine, 
dă la timp. 

Ar fi trebuit să cedeze. Se trezise în el însă o 
încăpățînare țărănească, dirză, care îl făcuse să 
tărăgăneze și să se tocmească. Buzatul nu uitase 
şi nu-l iertase. La unele recepții de la palat evita 
să-l invite. La altele îl invita pentru a-i da peste 
nas faţă cu alţii. 

— Pe dumneata, domnole Drogan, nu te poftesc 
la partidele mele de poker. Dacă s-ar întîmpla sa 
pierzi cenci lei, ai fi în stare sa plîngi după ei 
cenci ani... 

— Majestate... 


192 


— Lasă că știu eu. Dumneata ești galanton nu- 
mai cu femeile. Am auzit că te dedai la desfriuri. 

Se schimbase în două rînduri uniforma militară, 
Fabrica Huşani primise o cantitate neînsemnată de 
comenzi. Cu ocazia înființării partidului frontului 
care trebuia să-și îmbrace membrii în uniforme, 
fabricii Hușani nu i se repartiză, la început, nici o 
comandă. Alion Drugan alergase la palat. Oferise 
acțiuni în plus. I se repartiză fabricii Hușani o 
cotă oarecare. Cîștigul era departe de a acoperi 
prețul acţiunilor oferite regelui. Alion Drugan în- 
țţelesese că Buzatul încă nu-l iertase. Îi trimise 
duduii Lupescu cadouri. Cadourile fură primite, 
dar Lupeasca nu-l invită nici la dejunurile, nici la 
ceaiurile ei. l 

După ce plecase Măriuța Lupei, bancherul se 
adincise în lectura unor oferte. Suridea și vorbea 
singur : 

— IÎmbecilii ăștia mă cred naiv... 

Intrase secretara și-i spusese: 

— Domnul Marin Cudalbu... Vă roagă să-l pri- 
miţi,,, 

— Ce mai vrea și animalul ăsta? 

— Spune că vrea să vă mulțumească... 

— Să intre. Pentru două minute. 

Îmbrăcat în negru, cu barba nerasă, cu cravată 
de doliu, Marin Cudalbu intră, se repezi, ocoli bi- 
roul și-l îmbrăţișă pe bancher: 

— Alioane, băiete, Alioane, fiule, ne-a lovit mare 
nenorocire, Am pierdut-o pe Tia. Am rămas fără 
Tia, dragule. 

Bancherul răbdă cu greu îmbrăţișările. Răbdă și 


13 — Rădăcinile sînt amare, vol. IV 193 


mai greu pupăturile. Cînd se descotorosi de bătrîn, 
îl pofti să ia loc, cu vădită plictiseală. 

— Îmi pare rău de Tia, spuse bancherul. 

— Dar nouă? Dar nouă? Ce ne facem noi, 
Alioane, fiule, fără Tia ? Îţi spun pe nume, Alioane, 
taică, pentru că noi te-am socotit totdeauna ca un 
ginere bun al nostru, deși dumneata nu erai căsă- 
torit cu Tia. 

Se opri. Își aprinse o ţigară. Trase citeva fumuri. 
Mirosul de tutun prost supără nările lui Drugan. 
Cudalbu îl întrebă pe neașteptate: 

— Ia spune-mi, Alioane, taică, de ce nu te-ai că- 
sătorit dumneata cu Tia noastră? Nu-ţi plăcea? 
N-o iubeai ? Pretindeai că o iubești. 

— Tia îmi plăcea. Pot spune că o și iubeam. Însă 
căsătoria cu fata dumitale nu intra în vederile mele. 
Tia nu mi-a pus niciodată această problemă. Sînt 
căsătorit. Am copii mari. Pentru un om cu situaţia 
mea, divorţul nu mi-ar fi adus decît neplăceri, 

— Dar faptul că dumneata trăiai cu fata mea fără 
cununie, mie și alor mei, ce crezi dumneata, nu ne-a 
adus nici o neplăcere? Mă arăta lumea cu degetul 
pe stradă. Spunea: 

— Uite-l pe domnul Marin Cudalbu. Om sărac. 
Om cinstit. Om bătrîn. Şi fie-sa, Tia, curvă. A co- 
rupt-o bancherul Drugan și și-a făcut-o curvă, 

Alion Drugan ascultă mult timp cuvintele cînd 
cu înţelesuri clare, cînd nebuloase ale lui Cudalbu. 
Se plictisi. Îl întrerupse : 

— În definitiv, domnule Cudalbu, ce vrei dum- 
neata de la mine? Cu ocazia morţii Tiei ţi-am tri- 
mis prin fiul dumitale cel mic destui bani. 


194 


Cudalbu se miră: 

— Cum ce vreau de la dumneata ? Dumneata ai 
trăit cu Tia. Nu te-ai căsătorit cu ea. Ai făcut din 
fata mea damă. Ne-ai umplut de rușine. 

— Să zicem că ar fi așa, deşi e altfel. Înainte de 
a o cunoaște eu, fata dumitale mai trăise și cu 
alţii, 

— Se poate să fi trăit, I-o fi iubit. O fi trăit cu 
oameni de vîrsta ei. Dar cu dumneata, om aproape 
pătrin, n-a trăit din dragoste. Mi-ai ademenit fata, 
domnule. Nu i-ai dat mare lucru. I-ai scos ochii cu 
niște bijuterii și cu un biet apartament. Atit. Așa 
că, domnule, îi ești dator Tiei. Și eu, ca moștenitor 
legal al Tiei, am venit la dumneata să-mi plătești 
datoria. 

Alion Drugan era om cumpănit, cu nervii tari, 
Suportă scena și-l întrebă pe Cudalbu: 

— Și cam la cît apreciezi dumneata datoria mea - 
față de Tia, pe care ai vrea s-o încasezi de la 
mine ? 

— La cinci milioane, domnule Drugan, pentru 
că... pentru că, de fapt, dumneata ai ucis-o pe Tia. 

Alion Drugan își ieși din fire și răcni: 

— Afară... leşi afară... 

Marin Cudalbu se ridică de pe scaun, deschise 
ușa și prin deschizătură spuse tare ca să-l audă 
o dată cu Drugan şi cei cinci sau șase oameni care 
veniseră între timp și așteptau în biroul secretarei 
să fie primiţi de bancher: 

— Mi-ai omorît fata, domnule Drugan. Mi-ai 
omorit fata. Mi-ai asasinat fata. 


13% 195 


Intrînd la bancher, Cudalbu se gîndise să-i mul- 
țumească pentru banii trimişi cu ocazia înmormîn- 
tării, însă băgase de seamă că bancherului nu-i con- 
vine vizita şi că vrea să i-o reteze. Își spuse în 
gînd: „Cu fata mea îi plăcea să stea. Eu îl plicti- 
sesc, Să-l frec niţeluș.“ De afirmaţia „dumneata ai 
ucis-o pe Tia”, după ce o rostise, se mirase singur 
cum de-i scăpase din gură. Urletul lui Drugan îl 
făcu să creadă că, într-adevăr, ar fi fost posibil ca 
bancherul să-i fi ucis, pentru un motiv sau altul, 
fata. Dacă nu o ucisese pe Tia, pentru ce se spe- 
riase Drugan de cuvîntul pe care el îl aruncase din 
întîmplare? Îi repetase învinuirea din ușă, în- 
tr-adins, și la rece, s-o mai audă și alții și să vadă 
cum mai reacţionează bancherul. 

Plecă de la bancher. Nu se înapoie la cîrciumă, 
așa cum plănuise cînd plecase la drum, ci se înfun- 
dase într-una din micile cafenele din preajma Bur- 
sei. Ceruse ceai și ziare. Ceaiul îl uitase și se 
răcise, Cind își adusese aminte de el, îl gustase și 
nu-i plăcuse, Răsfoise teancul de ziare și fusese ne- 
mulțumit că nu găseşte decit puţine și searbede 
știri despre război : „Ce fel de război e ăsta ? Nemţii 
stau pe loc. Franţuzii stau pe loc. Englezii nu se 
mișcă. Dracul să-i pieptene. Nu mai înţeleg nimic." 

Întîrzie mult cu ochii asupra rubricii „Curierul 
judiciar“. Divorţuri. Încăierări. Furtișaguri. $i o 
crimă, O crimă! 

Bancherul Alion Drugan se speriase la auzul în- 
vinuirii. Sta și se gîndea. ,„Drugan e un om 
aproape bătrîn. Dacă are opt sau zece ani mai mult 
decît mine. E om :cumpănit, chibzuit. Averea a știut 


196 


să şi-o facă singur. Asemenea oameni sînt rari. Are 
putere. Face miniștri. Cîștigă cît vrea. Are și fami- 
lie. Ce interes ar fi avut un asemenea om, cu o ase- 
menea situaţie, să-mi ucidă fata? Tia nu-l iubea. 
Îl acceptase. Trăise cu el. Drugan o umpluse de bi- 
juterii. Îi cumpărase și-i mobilase un apartament 
în centru. Dacă Tia ar mai fi trăit, desigur că Dru- 
gan, din slăbiciune pentru ea și din orgoliu — să 
vadă lumea ce ţiitoare frumoasă are el, om în 
vîrstă — i-ar fi cumpărat mașină, i-ar fi clădit vilă 
la munte și vilă la mare, ar fi asigurat-o împotriva 
sărăciei. Tia însă nu avusese noroc. Murise subit. 
Subit! Aici era clenciul. Actriţa Tia Cudalbu de la 
Teatrul Colos murise subit. Această moarte putea 
fi speculată de el, tatăl moartei — de ce tatăl moar- 
tei? tatăl asasinatei — împotriva bancherului Alion 
Drugan.“ 

Din inima lui, bătrînă, ostenită și nu pe deplin 
ticăloşită, răsări o întrebare: 

„Tată Cudalbule, nu ești sigur că Drugan a ucis-o 
pe Tia. Atunci cum o să poţi dumneata să învino- 
văţeşti un om de o crimă pe care nu a făptuit-o?" 

„Bine, își spuse Cudalbu, direct bancherul Dru- 
gan nu mi-a omorît fata. Dar indirect? Indirect mi-a 
omorît-o sigur. Dacă Drugan nu s-ar fi ținut după 
Tia și nu ar fi convins-o să devină ţiitoarea lui, 
fata s-ar fi încurcat cu alt bărbat care i-ar fi creat 
alte condiţii de viaţă. Bărbatul acela ar fi fost atent 
cu sănătatea ei și atunci... Atunci fata ar trăi. Tia 
nu ar fi murit. Asta era una. Mai era însă la mij- 
loc şi altceva. 


197 


El, Cudalbu, o crescuse pe Tia. Ca pe o floare cu- 
rată o crescuse. Și de frumuseţea Tiei se bucurase, 
ca un porc bătrîn ce era, bancherul Drugan. 

Era drept? 

Nu era drept. 

Mai departe. Bancherul Alion Drugan era un om 
putred de bogat. Faptul acesta nu-l nega nimeni. 
Nu-l nega nici Drugan. Bancherul se bucurase de 
frumuseţea și de tinerețea Tiei, îi făcuse Tiei cîteva 
cadouri însă pe el, Cudalbu, tatăl Tiei, îl lăsase să 
se zbată în lipsuri. 

Era drept? 

Nu era drept. 

Avea doi băieţi, doi fraţi ai Tiei. 

Cel mic, Colbert Cudalbu, nici nu învățase cine 
ştie ce carte. Spăla tejgheaua bodegii. Servea ţuici 
și pahare cu bere mușteriilor — hamali din piaţă, 
olteni cu cobilițele, vînzători de prin magazine... 

Se gindise vreodată bancherul să-i facă o situa- 
ție lui Colbert Cudalbu, care era fratele Tiei, de a 
cărei frumuseţe și tinereţe se bucura ? Nu, 

Era drept? 

Nu era drept. 

Cu chiu, cu vai, Dima Cudalbu ajunsese inginer. 
Lucra în petrol. La Cîmpina. Ciștiga cît să nu moară 
de foame. Bancherul Drugan era amestecat și în 
afaceri de petrol. Avea cuvint greu în lumea petro- 
liștilor. Un singur cuvînt al lui Drugan ar fi făcut 
din inginerul Dima Cudalbu om cu stare. 

Aruncase bancherul Drugan un asemenea cuvînt? 
Nu. Și totuși Dima Cudalbu era fratele Tiei de 
care... 


198 


Dar el, Marin Cudalbu, mai avea două fete. Loti 
avea șaptesprezece ani, Milca nouăsprezece, Nici 
una nu era frumoasă. Toată frumusețea căzuse — 
așa vrusese soarta — în cîntarul Tiei. Se gîndise 
bancherul Drugan la viitorul acestor două domni- 
șoare Cudalbu, care erau totuși surorile Tiei? Nu. 

Era drept? 

Nu era drept. 

Atunci... Atunci, dacă Drugan nu avusese inimă 
și nu se gindise să ajute și familia Tiei să se ridice 
din sărăcie, pentru ce el, Marin Cudalbu, ar avea 
inimă ? Pentru ce l-ar scuti el pe bancher de ne- 
plăceri ?” 

Ceru chelneruiui o coală albă de hirtie, ceru și 
condei și cerneală. Trimise un picol după „timbre 
pentru o reclamaţie“ și scrise: 


„Domnule prim-procuror, 


Subsemnatul Marin Cudalbu, din strada Troiei 
nr, 19, am onoarea a vă aduce la cunoștință urmă- 
toarele : 

Fiica mea, actriţa Tia Cudalbu, de la Teatrul Co- 
los, iubită și apreciată de onor. publicul spectator 
din capitală și provincie, fapt care, desigur, vě este 
și dumneavoastră bine cunoscut, a fost otrăvită în 
noaptea de 3 decembrie a.c. de bancherul Alion 
Drugan cu care fiica mea sus numită întreținea de 
mai bine de doi ani raporturi mai mult decit ami- 
cale. Mobilul crimei: gelozia. Fiica mea a fost în- 
mormîntată la Bellu la 5 decembrie a.c. 

Comunicîndu-vă acestea, vă cer, domnule prim- 
“procuror, să faceţi dreptate unui părinte nenorocit 


199 


căruia crima numitului bancher Alion Drugan, uci- 

gaş prin otrăvire, i-a zdrobit viața. Și vă mai cer, 

“domnule priv-procuror, să deschideţi ancheta și să 

ordonaţi ca trupul fiicei mele să fie deshumat. Se 

vor găsi dovezile certe ale crimei lui Alion Drugan. 
Să trăiţi, 

MARIN CUDALBU“ 


` 


Plecase la tribunal și ceruse să fie primit de pri- 
mul-procuror Pitroc. 


Primul-procuror Milea Pitroc era makmur. Căsca, 
Avea gura amară. Fălcile îi trosneau. Se întin- 
dea și-și auzea oasele pirîind. De bucurie că Der- 
derian, noul ministru de Justiţie, îl întărise în post, 
își petrecuse noaptea în oraș. Seara se ducea la Tea- 
trul Colos s-o vadă şi s-o audă pe Lala Chirian. În 
pauză se certase cu avocatul Bădiţă, care susținuse 
cu foc că noua vedetă o întrece cu mult, ca talent 
și temperament, pe răposata Tia Cudalbu. În fond, 
Bădiță avea dreptate. Însă el avusese o slăbiciune 
pentru Tia Cudalbu — se omora după blonde — și 
dacă răposata nu ar fi căzut pe mîinile lui Alion 
Drugan și-ar fi atins ţinta. În fața lui Drugan, se 
retrăsese, Primul-procuror Pitroc ştia și el ceea 
ce știa toată lumea, ba chiar ceva mai mult, că 
Drugan are obiceiul să-i sfărime pe cei care într-un 
fel sau altul îi pun piedici în cale. Pe urmă se împă- 
case cu Bădiţă şi se duseseră la un bar. 

I se adusese și i se pusese pe birou un teanc de 
dosare pe care trebuia să le examineze. 


200 


— Sînt urgente ? întrebase secretara. 

— Nu tocmai. Le puteţi examina și miine, 

— Lasă-le totuși aici. Poate îmi vine chef de lucru 
mai tirziu. 

— Aţi putea primi pe cineva în audienţă, domnule 
prim-procuror ? 

— Dacă e o cuconiţă nostimă, da, 

— Nu. E un bătrînel care stăruie să fie primit. 
Susține că are să vă facă o comunicare extrem de 
importantă. I-am spus că sînteţi ocupat, că nu pri- 
miți. Stăruie. Se tînguie și nu vrea să plece. 

— Cum îl cheamă ? 

— Cudalbu. 

— Nu cumva e tatăl actriţei care a murit de cu- 
rînd ? 

— Da, 

— Introdu-l. 

Crezu că bătrînul Cudalbu îl va plictisi cu cine 
ştie ce suplică banală. Îi spusese secretarei să-l in- 
troducă ] pentru că îl împinsese curiozitatea să vadă 
cum arată la faţă tatăl acelei frumuseți care fusese 
Tia Cudalbu, Bătriînul întră și, înainte de a fi poftit 
să ia loc, scoase petiția din buzunar, o despături și 
i-o întinse : m 

— Poitiţi, domnule prim-procuror. Vă rog s-o 
citiţi. 

Primul-procuror luă petiția şi începu s-o citească. 
Ochii i se măriră. Îl invită pe Cudalbu să se așeze. 
Se instală și el la birou și citi încă o dată petiția. 
Apoi îl întrebă pe Cudalbu: 

— Domnule, dumneata știi că ceea ce ai scris aici 
e foarte grav ? 


201 


— Îmi dau seama, domnule prim-procuror. 

— Domnul Drugan nu e fitecine. Ocupă o înaltă 
poziţie în societate. 

> Nici fata meamu era fitecine. Era o mare ac- 
triță, I se deschidea în faţă un viitor strălucit. Și 
totuși domnul Drugan mi-a ucis fiica. Mi-a otrăvit-o. 

— Ce dovezi ai ? 

— Cer să ordonaţi ca trupul fetei mele să fie des- 
humat. Să se facă analize... Se va vedea că fata mea 
a murit otrăvită de domnul Drugan. 

— Dar pentru ce ar fi ucis-o domnul Drugan pe 
Tia Cudalbu ? 

— Gelozia. Gelozia îl împinge uneori pe omul cel 
mai cumpănit la crimă. 

Erau orele două cînd conversaţia dintre primul- 
procuror Pitroc și Cudalbu luă sfîrșit. 

Abia ieșise pe ușă Cudalbu, cînd Pitroc se grăbi 
și-l chemă la telefon pe ministrul de Justiţie. 

— Aş dori să mă primiţi chiar acum în audienţă, 
domnule ministru. Am să vă fac o comunicare im- 
portantă și urgentă, 

Prin fir, glasul lui Derderian ajunse la urechea 
primului-procuror obosit, spart, plictisit: 

— Dragă Pitroc, am multă lume în anticameră. 
Nu s-ar putea amîna pe mîine ? Sînt și indispus. 

— S-ar putea amina. Orice se poate amina pe a 
doua zi, domnule ministru, însă sînt îndreptăţit să 
presupun că hîrtia pe care vreau să v-o prezint v-ar 
interesa în cel mai înalt grad. Poate că v-ar alunga 
și indispoziţia. 

— Bine, dragă, bine. Vino acum, 


202 


Pitroc se îmbrăcă și se repezi la minister. Fu in- 
trodus numaidecii la ministru. 

Derderian îl privi mahmur, cu ochii roșii de 
nesomn, cu vocea gijiită. 

— Stai, dragă, stai. Sînt plictisit peste măsură. 
Toată lumea dă năvală la mine. Fiecare vrea ceva. 
Fiecare îmi cere ceva. E grea viața de ministru, 
domnule prim-procuror. 

— Îmi închipui. 

— Dacă n-ai fost ministru, e greu să-ți închipui, 
dragă Pitroc. 

— Este adevărat, domnule ministru. Este greu de 
închipuit. N-am fost ministru, 

— Nici să nu dorești să fii vreodată... Şi în afară 
de plictiselile funcţiei, mai am și plictiseli familiare. 

Ajuns aci, ministrul Justiţiei se opri și își aprinse 
un trabuc. Îi oferi și primului-procuror unul. Acesta 
refuză : 

— Mulţumesc. Nu fumez trabuc, 

— Atunci servește-te cu o țigară, 

Îi întinse o cutie de abanos plină cu ţigări de 
diferite sorturi, 

-— Caută ţigara pe care o preferi și aprinde-o. 
Cum vezi, am aici ţigări pentru toate gusturile. Mul- 
tora dintre cei pe care îi primesc nu le pot rezolva 
cererile. Le ofer cîte o ţigară. Să-i vezi ce fericiţi 
pleacă de la mine. 

Așteptă ca primul-procuror, care era ca şi el om 
de lume, să se intereseze de necazurile personale 
la care făcuse aluzie. Pitroc însă uită să-l întrebe, 
Ministrul adoptă un ton leșinat și į ṣẹ destăinui: 


203 


— Ce crezi, dragă domnule prim-procuror, că mi 
s-a întîmplat ? M-a părăsit Cocuţa. E-a șasea nevastă 
care mă părăsește, domnule. Mă părăsesc nevestele 
şi nu înţeleg pentru ce. 

Pitroc întrebă într-o doară, ca să întrebe: 

— Cînd v-a părăsit ? 

— Aseară, dragă. M-a părăsit. A fugit cu Stroilă... 
Cu Stroilă, acela care cînta la „Pisica neagră”... Pe 
mine, fruntaș al baroului și ministru! Să mă pără- 
sească pe mine Cocuţa pentru un cîntăreţ de bar! 
A? Ce spui dumneata, domnule prim-procuror ? 

— Ce să vă spun, domnule ministru ? Femeile! 
Așa sînt femeile. Eu personal le admir, le iubesc, 
dar de însurat nu mă însor. 

— Ba eu o să mă însor, dragă. A șaptea oară. O 
să caut o fetișcană drăguță și o să mă însor cu ea, 
dragă. Nu sînt obișnuit să trăiesc singur, 

În timp ce ministrul vorbea, Pitroc îl privea. Mi- 
nistrul avea capul lunguieț, chel, cu urechi clăpăugee 
şi nas mare, borcănat. Faţa îi era tăbăcită, oacheșă 
și brăzdată de adîncituri. Cei șaizeci de ani pe care 
îi purta pe umeri îi îndoiseră ușor spinarea. 

—- Vă urez să aveţi noroc în viitoarea căsnicie, 
domnule ministru ! 

— Norocul meu ! N-am avut niciodată noroc. În 
tinereţe am muncit să învăţ. Pe urmă am muncit 
să-mi cresc averea. Acuma, tocmai cînd plănuiam 
și eu să mă odihnesc, m-a înjugat vodă la carul 
guvernului. Și trag, dragă Pitroc, trag ca un bou. 
Dar... ia spune-mi? Parcă vroiai să-mi comunici 
ceva urgent și interesant. 


204 


— Scuzaţi-mă că mi-am permis să vă deranjez. 
Însă mie, chestiunea cu care am venit îmi pare și 
urgentă și interesantă. Dacă am greșit în aprecie- 
rile mele, rog să fiu iertat, domnule ministru. 

— Zelos mai ești, dragă Pitroc. Un adevărat prim- 
procuror. | 

Pitroc îi puse sub ochi petiția lui Cudalbu și 
spuse: 

— Mi-a adus-o acum un ceas. 

Derderian citi petiția, Sări ars: 

— Dumneata ştii ce mi-ai adus, Pitroc ? Aur mi-ai 
adus, domnule, aur. 

Primul-procuror bătu în retragere: 

— Trebuie să vă atrag atenţia, excelenţă, că deo- 
camdată nu avem nici o dovadă. Bătrinul Cudalbu 
cu care am stat îndelung de vorbă nu-și întemeiază 
acuzația decît pe presupuneri. 

— Dovezi ? De dovezi te plîngi dumneata ? Dom- 
nule prim-procuror, mi se pare că începe să-mi pară 
rău că te-am păstrat în post. Dovezi, domnule, nu 
noi, justiția, trebuie să avem. Dovezi că n-a otră- 
vit-o pe Tia Cudalbu trebuie să-și procure banche- 
rul Drugan. Și te asigur, dragă Pitroc, că o să-i fie 
foarte greu să și le procure. 

— Atunci ce dispoziţii îmi daţi ? 

— Deocamdată, nici una. Drugan e puternic. Ca 
să apucăm de coarne un asemenea taur, avem ne- 
voie de niște dezlegări de sus. Revino peste 
două ore. 

Chemă secretara și o anunţă că suspendă audien- 
tele. Plecă. Și peste două ore fără cinci minute se 


205 


întoarse radios de parcă ar fi cîștigat cel mai greu 
proces, 1s 
L A venit domnul prim-procuror Pitroc ? 

— Încă nu, domnule ministru. 

— Cînd vine, îl introduci la mine fără să-l mai 
anunți. 

Secretara — o fată voinică, oacheșă, sprîncenată 
— îl ajută să-și scoată paltonul îmblănit. I-l luă și-l 
atirnă în cuier. 

Rămas singur, Derderian își frecă mîinile și în- 
cepu să se plimbe prin vastu-i birou. Avusese suc- 
ces. Primul-ministru alergase cu el la palat. Urdă- 
reanu, căruia îi expuseseră problema, spusese : 

— Majestatea-sa tocmai a luat masa. E bine 
dispusă. Așa cum știți, bancherul Drugan îi este 
antipatic. L-a sprijinit cu bani pe Maniu să agite 
Ardealul. Mai păstrează încă în jurul lui indivizi 
care nu aderă la politica majestăţii-sale. O să-i facă 
plăcere să vă asculte, 

Regele, după ce se consfătui cîteva minute cu 
Urdăreanu, îi primi. 

Le întinse cîte un deget și-i ţinu în picioare. In- 
formarea suveranului o făcu primul-ministru. Mi- 
nistrul de Justiţie Derderian întregi cele spuse de 
primul-ministru. Regele îi ascultă fumînd. Din cînd 
în cînd scotea ţigara din gură și-și mușca mustața 
scurtă și bălană. 

— Îmi pare bine, Derderian, că-ți începi cariera 
cu o astfel de afacere de mare răsunet. Ordonă-i lui 
Pitroc să-l aresteze chiar azi pe Drogan. Să nu țină 
seamă de situaţia de om de lume a lui Drogan. Să-i 
aplice rigorile legii ca unui delicvent de rînd. 


Sare 


206 


— Am înțeles, majestate. Ne vom face, ca de 
obicei, datoria pînă la capăt. 

Regele găsi prilejul să emită o cugetare : 

— Datoria care nu e amplinită pînă la capat nu e 
datorie amplinită. 

La plecare le strinsese mîinile cu vigoare. Pe 
drum, primul-ministru îi spusese : | l 

— Dragă Derderian, dacă ieși cu bine din aface- 
rea asta, ești un om făcut. O să rămii, ca și mine, 
ministru pe viață al majestății-sale. 

— Numai să țină guvernul, zisese încet Derde- 
rian. 

— Cum să nu țină, domnule ? De ce să nu ţină? 

Primul-procuror veni și secretara voinică Îl in- 
troduse. Citi pe obrazul lui Derderian că nu numai 
hotärîrea de a-l aresta pe bancherul Drugan fusese 
luată, ci și aceea de a-l condamna. Întrebă: 

— Acum sînteți în măsură să-mi dați dispoziţii, 
domnule ministru ? 

— Desigur, domnule prim-procuror, 

— Ce anume trebuie să fac? 

— Ceea ce e normal în asemenea împrejurări. 
Dai ordin să fie arestat Drugan. Și încredinţezi cer- 
cetarea cazului celui mai bun jude-instructor pe 
care îl ai. Eu mă gindisem la Tretin. 

— Nici eu nu m-am gîndit Ja altul, domnule mi- 
nistru. În afaceri de felul acesteia, Tretin nu are 
egal. 

— Promite-i avansarea. Arestarea să se facă 
astăzi. Peste un ceas chiar, dacă se poate. 

— Se poate. Chiar mai repede. 

— Numai să nu fi plecat bancherul din oraș. 


207 


— Cudalbu m-a informat că abia s-a întors de la 
Sinaia. 

— Cu atît mai bine. 

Alion Drugan sfîrși de lucru către ora patru. Vru 
să se ducă acasă unde știa că e așteptat pentru 
dejun. Familia îi rămăsese la Sinaia. I se iscă în 
gînd sufrageria vastă, mohorită, cu perdele grele la 
ferestre, masa lungă și îngustă la care puteau mînca 
douăzeci şi patru de persoane, feciorul înalt, uscat 
și puţin sîsîit care îl servea. Îl cuprinse mohorala. 
Vizita pe care i-o făcuse*'Marin Cudalbu, incidentul 
_penibil, care avusese loc pe neașteptate îl indispu- 
—seseră Cit fusese adincit în lucru, indispoziţia îi 
pierise. Însă, imediat ce închisese mapa cu hirtii, 
se uitase la ceas și-și spusese că e timpul să plece 
de la bancă, indispoziţia se năpustise asupra lui și 
mai crîncenă, 

Nu. Acasă nu trebuia să se ducă. Mai bine să ia 
masa în oraș, la un restaurant oarecare, cu un 
prieten. 

Cu un prieten? Da. Aceasta era o idee. Dar cu 
care prieten ? Cu... Cu... Îşi dădu seama că nu are 
nici un prieten. Are cunoștințe. Are funcţionari sub- 
alterni. Are secretare... Dar prieteni 2 N-are prieteni. 
Nici măcar unul. Pe toţi pe care îi avusese în anii 
lui mai tineri îi trădase, îi înșelase, atunci cînd 
făcuse afaceri cu ei îi trăsese pe sfoară. Acum sim- 
tea nevoia să aibă lîngă el un prieten cu care să nu 
discute nimic serios ci numai să pălăvrăgească de 


Se scutură de negrele- -i gînduri. 


208 


— La dracu, zise. Am început să devin om slab! 
Ce-mi trebuie mie prieteni nătărăi ? Ce-mi trebuie 
mie pălăvrăgeală ? 

Se duse la Capșa. Găsi o singură masă neocupată, 
într-un colţ, Se așeză și-l chemă pe Marius. 

— Cu ce m-ai putea servi ? 

Vechiul şi priceputul director al localului îi turui 
la ureche o întreagă carte de bucate. l 

— Homari. Pentru început homari și vinul de ri- 
goare. 

Îi aduseră vinul şi un castron mare plin cu 
homari. Începu să-i desfacă și să-i mănînce. Chelne- 
rul care sta înțepenit lîngă masă, gata să-i împli- 
nească ordinele, deschise gura : 

— Cucoane Drugan, știți, chiar la masa asta a 
mîncat, înainte de a muri, domnișoara Tia Cudalbu. 
Şi chiar eu am servit-o, 

Făcindu-i această mărturisire, chelnerul sperase 
într-un bacșiș mai substanţial, Bancherul puse ho- 
marul desfăcut pe jumătate pe farfurie și-i zise : 

— Cheamă-l pe Marius. 

Directorul, cu obraz roșcovan și totdeauna bine 
ras, veni cu profesionalul suriîs pe buze: 

— La ordin, cucoane Drugan. 

Alion Drugan arătă cu degetul spre chelner: 

— Să-i dai două perechi de palme acestui imbecil 
şi să-mi trimiți alt chelner care să mă servească. 
Vorbeşte neîntrebat și-mi taie pofta. 

Marius dispăru cu chelnerul. Îl certă. Trimise altul 
să-l servească pe Drugan. 


m 


14 209 


Bancherului însă îi trecuse pofta de mîncare. Bău 
un sfert de pahar de vin, ceru să i se ia castronul 
cu homari de pe masă și comandă o turcească, 

Giîndurile i se învîrtejiră, în cap. Se pomeni pu- 
nîndu-și o sumedenie de întrebări. „Pentru ce, din- 
tre toate restaurantele din București — erau atîtea | 
—- alesese el tocmai Capşa, adică restaurantul în 
care mîncase ultima dată Tia înainte de a muri ? Și 
cum se făcuse de găsise neocupată, în tot restauran- 
tul, tocmai masa la care mîncase Tia ultima dată în 
viața ei? Desigur, nu putea fi la mijloc decît o 
întîmplare. O întîmplare, „Stupidă ca multe alte în- 
tîmplări stupide. Pentru ce însă îi căzuse lui să fie 
servit tocmai de chelnerul care-i servise, în acest 
restaurant și la această masă, ultima cină Tiei? Și 
de ce chelnerul — care cunoștea discreţia — îi spu- 
sese hodoronc-tronc ceea ce-i spusese? Și toate 
aceste întîmplări stupide, care se ţineau lanţ, se 
desfășurau chiar în ziua în care bătrînul Marin Cu- 
dalbu îi strigase în biroul lui de la «Banca Drugan» 
că el, Drugan, a omorit-o prin otrăvire pe Tia!“ 

A învinui un om de uciderea unui alt om nu era 
o glumă! Cum de îndrăznise Marin Cudalbu să-i 
arunce o asemenea învinuire ? 

Ce dovezi avea Marin Cudalbu că el, Drugan, a 
otrăvit-o pe Tia? El, Drugan, era sigur că Marin 
Cudalbu nu avea nici o dovadă cu care să-și susțină 
acuzaţia și nici nu putea să aibă. Atunci cum de 
îndrăznise ? Era oare numai un bătrîn _prostănac, 
care venise să-i smulgă ceva bani sau, la mijloc, era 
altceva ? Şi dacă la mijloc nu era altceva, ci numai 


210 


niște vorbe aruncate la întimplare, atunci în ce 
consta acel ceva ? 

Văziîndu-l indispus și socotind că indispoziţia ban- 
cherului pleacă de la mărturisirea neroadă a chel- 
nerului care îi trezise în inimă amintiri dureroase, 
cafeaua i-o aduse însuși directorul localului. 

— Gingirlie, cucoane. 

— Mulţumesc, Marius. 

Scoase o ţigară. Chelnerul i-o aprinse. 

Sorbea din cafea și fuma. Și pe măsură ce sorbea 
din cafea și fuma, înlăuntrul lui se făcea liniște și 
se făcea lumină. 

„Pînă la urmă va fi bine. Printre ofertele pe care 
le examinase erau citeva demne de luare-aminte. 
Părintele ministru Firică îi propunea să finanţeze 
o societate anonimă care se înființase de curînd în 
Maramureş pentru vaste exploatări de păduri. Tot 
părintele ministru Firică îi sugera să intre părtaș 
într-o afacere cu gaz metan. Părintele ministru Fi- 
rică era demn de încredere. Părintele ministru Fi- 
Trică îi mai scria că nu ar fi rău dacă...” 

Directorul Marius se înclină, surise profesional și 
zise : 

— Cucoane Drugan, vă poftește cineva la tele- 
fonul din holul hotelului. Spune că are să vă facă 
o comunicare urgentă de la... de la Sinaia. 

— De la Sinaia ? 

— Da, cucoane. De la Sinaia. Poate familia... 

Alion Drugan stinse ţigara și se ridică de la 
masă, 

Directorul Marius îi arătă coridorul, 

— Pe aici, 


14% 211 


Pe cînd mergea grăbit pe coridor se deschise larg 
o ușă de la un separeu şi doi oameni îi barară calea 
şi-l îmbrinciră din întîmplare prin ușa deschisă. 
Intrară repede în urma lui și închiseră ușa. Banche- 
rul protestă. 

— Domnilor, ce înseamnă asta ? 

Unul din cei doi oameni se înclină în faţa lui 
Drugan și spuse: 

— Să mă scuzi, domnule Drugan. Sînt judecătorul 
de instrucţie Tretin de la Tribunalul Ilfov. S-a emis 
împotriva dumitale un mandat de arestare. În nu- 
mele legii te declar arestat. 

Alion Drugan începu să rîdă : 

— Pe mine? Să mă arestezi dumneata pe mine? 
Ştii dumneata cine sînt eu ? 

— Da, știu, răspune Tretin. 

— Nu se poate, domnule. 

— Ba se poate, spuse judecătorul, Am asupra 
mea mandatul de arestare. 

I-l arătă, Bancherul își văzu numele scris pe: 
mandat, 

— Totuși, nu se poate. Trebuie să fie o confuzie. 

— Este posibil, domnule Drugan. Este foarte posi- 
bil. Însă te rog să ne urmezi. Dacă într-adevăr este o 
confuzie — și eu cred că e foarte posibil să fie o con- 
fuzie — o vom lămuri la instrucţie, la cabinetul meu. 

— Şi dacă refuz ? 

— Te ridic cu forța. Dispun de oameni care sînt 
gata, la ordinul meu, să te ridice cu forţa. Însă te 
„Sfătuiesc să te supui. Ne însoţeşti pînă la cabinetul 
meu. Acolo te pun în legătură telefonică cu domnul 
prim-procuror sau chiar cu domnul ministru al 


212 


Justiţiei, Se va lămuri confuzia și vei fi pus ime- 
diat, dar imediat, în libertate cu scuzele cuvenite. 

I se aduse paltonul. Bancherul se imbrăcă şi plecă 
spre tribunal însoţit de cei doi oameni ai justiţiei. 


A doua zi după arestarea lui Alion Drugan, pe la 
orele zece, o comisie numeroasă, în frunte cu pri- 
mul-procuror Pitroc și cu judele-instructor Tretin, 
se prezentă la cimitirul Bellu unde îi aștepta Marin 
Cudalbu şi tînărul Colbert Cudalbu. Chemară gro- 
pari cu cazmale și lopeţi. Merseră în cîrd printre 
uriașe mormane de zăpadă pînă la marginea de unde 
începea, plină de gunoaie și acoperită de zăpadă, 
Valea Plîngerii. 

Marin Cudalbu se opri. Se opriră și ceilalţi, Prin- 
tre zăpezi frămîntate şi amestecate cu noroi se ridica 
o cruce pe care scria cu litere albe: TIA CUDALBU. 
Marin Cudalbu spuse: 

— Aici. 

Mormîntul nu era adînc, Groparii nu munciră 
mult. Ajunseră curînd la sicriu. Îl scoaseră. Patru 
ciocli zdrențăroși purtară sicriul pe umeri pînă la 
poartă. Drumurile se mai desfundaseră de zăpadă. 
Puseră sicriul umed într-o căruță șoldie, care îl duse, 
sub pază, la morgă. 

Se făcu autopsia cadavrului. Ficatul moartei, spli- 
na, stomacul, intestinele fură trimise laboratoarelor 
pentru analiză. 

Rezultatul fu așteptat cu nerăbdare atît de primul- 
procuror și de judele-instructor, cît şi de Marin Cu- 
dalbu, ca să nu mai vorbim de reporterii de pe la 
ziare. 


213 


Spre surpriza tuturor, dar în primul rînd a lui 
“Marin Cudalbu, în măruntaiele Tiei se găsiră urme 
de arsenic. Exista, deci, dovada că actriţa Tia Cu- 
dalbu, care încîntase un an și mai bine publicul 
spectator al capitalei cu celebrul ei cuplet 

Sînt o puică de drac, 

Cocoțată-n copac, 

Toată lumea-i a mea... 
fusese asasinată prin otrăvire de bărbatul cu care 
trăia, de bancherul Alion Drugan. 

Reporterii, cum am arătat și mai sus, își dădură 
drumul condeielor. Cel mai talentat dintre ei avu o 
idee genială. Se duse ia morgă, fotografie cele trei 
borcane în care se aflau puse în spirt măruntaiele 
moartei și publică fotografiile în ziarul-revolver 
Cronos cu lămurirea : „Ce-a mai rămas din Tia Cu- 
dalbu“. 

Cronosul înregistră un mare succes, iar talentatul 
reporter primi pentru succesul înregistrat de ziar 
cu acest reportaj din partea directorului un pachet 
de ţigări „Naţionale“. La observaţia pe care o făcu 
la primirea cadoului, că el „nu fumează“, directorul 
Cronosului îi ripostă: 

— Să fumezi. 

Părintele ministru Firică își aduse aminte că i-a 
făgăduit avocatului doctor Claudiu Pap un angaja- 
ment într-un mare proces din capitală, proces care 
să-i pună în valoare talentul și să-l facă renumit 
pe ţară: Avea relaţii bune cu ministrul Justiţiei, 
Derderian. Îl cunoștea pe primul-procuror Pitroc. Cu 
judele-instructor Tretin era prieten la cataramă şi 
chefuiau deseori împreună. Îl cunoștea și pe asa- 


214 


sin, pe marele bancher Alion Drugan, care era arde- 
lean de-al lor. Se gîndi să-și împlinească făgăduiala. 
Îi telegrafie avocatului doctor Claudiu Pap să vină 
pentru mai multă vreme în capitală, și avocatul 
veni. Îl recomandă doctorului Drugan, fratele ban- 
cherului, care se ocupa cu organizarea apărării 
bancherului în procesul care, fără îndoială, se 
pregătea. 

— Domnul avocat doctor Claudiu Pap are mare 
talent. Știu că nici Baroul de Ilfov nu duce lipsă de 
talente, însă domnul avocat doctor are multe relaţii 
înlesnite de mine : ministrul „Justiţiei, primul-procu- 
ror, judele-instructor Tretin... Înţelegi dumneata, 
domnule doctor. Într-un proces greu ca acesta, incul- 
patul are nevoie nu numai de avocaţi buni, ci și de 
avocaţi cu relaţii. Domnul avocat doctor Claudiu Pap 
e avocat bun, are și relaţii bune. Onorariul trebuie 
să-l despăgubească de ce pierde absentînd din Mara- 
mureș unde are multă clientelă și în același timp să-i 
permită să trăiască pe picior mare în București, 

Tirgul fu încheiat, Din avansul asupra onorariului 
se înfruptă și părintele ministru Firică. 

— Te fac om, Claude. Te pricopsesc, Claude. Noi, 
ardelenii, Claude, trebuie să ne avem ca fraţii. 

Urdăreanu îi raportă regelui : 

— Majestate, bancherul e vinovat. În măruntaiele 
actriței s-a găsit arsenic. 

— S-ar putea să nu fie vinovat, Urdărene. O fi 
otrăvit-o altcineva. Dar aceasta nu are nici o im- 
portanță. Ia măsuri ca presa să facă zarvă multă. 
Tretin să-l pună pe Drogan în legătură cu Simburaş. 
Jar lui Sîmburaș să-i dai instrucțiuni să obțină de la 


215 


Drogan toate acțiunile „Hușanilor“. Mai schimbăm 
încă o dată uniforma armatei și întreaga comandă 
de postav o dăm fabricii „Hușani“, Fabrica poate să 
execute o comandă mare, nu ? 

— Poate, majestate. 

— Simburaș trebuie să mai obţină de la Drogan 
optzeci la sută din tot ce mai are bancherul. 

— Drugan n-o să accepte, 

— Săi se treacă pe sub nas posibilitatea achitării. 

Urmărind dezvăluirile din ce în ce mai senzaţio- 
nale ale presei, lumea uită aproape cu totul de 
război. Nu se mai vorbi nici de pregătirile militare 
febrile care se desfășurau la frontiera răsăriteană. 
Primejdia fascistă trecu și ea pe planul al doilea. 

Guvernul profită de împrejurări. Mări impozitul 
asupra salariilor. Preţul produselor de larg consum 
crescu. Sărăcia se întinse și mai mult. Ziarele nu se 
mai ocupară de loc de foametea care cuprinsese ne- 
numărate ținuturi, Nu se mai ocupată nici de rava- 
giile pe care le făcea lipsa chiar la periferiile Bucu- 
”Teştilor, 

Puii de olteni și țigănușii străbăteau zdrenţăroși 
străzile capitalei, de dimineața pînă seara, strigind : 

— Ziarul... 

— Speciala... 

— Senzaţional... 

— Bancherul Drugan a otrăvit-o pe Tia... 

— Noi amănunte... 

— Bancherul... 

— Tia.. 

— Tichia... 

— Bancherul a otrăvit-o pe Tia și i-a furat tichia... 


216 


36 


GALOŞII 


La tribunal, Tretin îl introduse pe Drugan în ca- 
binet. Îl pofti să se dezbrace. Drugan își agăță pal- 
tonul greu și pălăria într-un cuier. I se păru curios 
că se dezbracă singur. Totdeauna cînd se dezbrăca, 
acasă, la bancă sau pe la restaurante, săreau să-l 
ajute doi-trei oameni. Își simţi picioarele ude şi reci. 
Și le privi și observă: 

— Mi-am uitat galoşii la Capşa. 

Tretin îi răspunse binevoitor: 

— Voi trimite un om să ți-i aducă. 

Sună. Intră ușierul. 

— Eşti singur, Ioane ? 

— Cu Niculae, 

— Lasă-l pe Niculae să-mi păzească ușa. Dă o 
fugă pînă la Capșa și roagă garderobierul să-ţi dea 

„Jaloșii. domnului Drugan. Vino cu ei aici. 

— Am înţeles, 

Ion plecă. Tretin rămase cu Alion Drugan. 

Judecătorul de instrucţie se așeză, Scaunul, vechi 
şi de lemn ieftin, scîrții. Judele scoase din sertar 
cîteva coli de hîrtie și le puse pe birou. Băgă de 
seamă că Drugan, așteptind să fie invitat să ia loc, 
examina încăperea sărăcăcioasă, cu pereţii murdari, 
cu parchetul negru și cu tavan coșcovit. Examina și 
biroul micuţ, pătat de cerneală și crăpat, la care se 
așezase cu solemnitate judecătorul de instrucție. 


219 


Tretin își spuse că, fără îndoială, Drugan îi compara 
biroul modest şi urit cu acela în care lucra el însuși 
la „Banca Drugan“. Bunăvoinţa pe care o simţise în 
inima lui pentru Drugan, pe care îl ridicase de la 
masă și-l adusese la tribunal pe jos, se stinse. Sufle- 
tul i se umplu de ură. El, Tretin, era tînăr. Nici nu 
împlinise treizeci de ani. Era și frumos, cu toate că 
unele femei pe care le curta își cam băteau joc de 
nasul lui lung și ascuţit. Bancherul era bătrîn și uzat. 
Pentru ce el, Treiin, era sărac și pentru ce Alion 
Drugan era atît de bogat ? Soarta ? Ei bine ! Soarta 
i-l aruncase în miîini pe Drugan. Avea să se răz- 
bune, Pe Drugan și pe toți Druganii din lume. Cum ? 
Ştie el cum! 

Ridică receptorul, formă un număr, raportă: 

— Alo! Domnul prim-procuror ? Da. Aici e Tre- 
tin. L-am arestat. Unde l-am găsit? La Capşa. Toc- 
mai își lua masa. Dacă l-am lăsat să și-o termine? 
Nu ! Ordinul spune să-l arestez imediat, așa că l-am 
ridicat imediat. Cum? N-a opus rezistenţă, Atita 
mai trebuia. 

Ascultă cîteva minute, care lui Drugan i se pă- 
rură nesfirșite, Pe urmă spuse: 

— Încep numaidecît instrucţia. 

Și întrebă : 

— Anunţ eu presa, sau o anunţaţi dumneavoas- 
tră ? Da, da. Aşa cred şi eu. E mai bine s-o anun- 
taţi dumneavoastră. Aveţi mai multă greutate. Să 
trăiţi, 

Alion Drugan îl privi pe judecător dispreţuitor 
și-l întrebă : 


220 


— Așadar mi-ai servit gogoși? Primul-procuror 
știa de arestarea mea ! Probabil că știa și ministrul 
Justiţiei ! 

Tretin rise și se lăsă pe spate în scaun. Scaunul 
vechi sciîrții, pîrîi și se desfăcu în bucăţi. Judele 
căzu în șezut și în cădere se lovi cu ceafa de 
dulapul plin cu dosare din spate, Se culese de pe 
jos, își scutură hainele, se pipăi la ceafă și apoi își 
examină mîinile să vadă dacă nu cumva i-au intrat 
în piele ţepușe din scaunul care se rupsese. Fu mul- 
ţumit că mîinile îi rămăseseră nevătămate. Deschise 
ușa și strigă: 

— Niculae ! 

Ușierul veni și adună bucățile din care fusese 
făcut scaunul. 

— Adu-mi altul. 

— De unde? 

— De la grefă, 

Uşierul aduse alt scaun. Judele, după ce îl în- 
cercă, se așeză pe el. Îi răspunse lui Drugan: 

— Dar ce credeai dumneata ? Cum aș fi cutezat 
eu să arestez un coșcogeamiie milionar fără știrea 
primului-procuror și a ministrului de resort ? Iar în 
ceea ce privește „gogoșile”, îţi atrag atenţia să nu 
vorbești cu mine necuviincios. Aici nu ești la 
„Banca Drugan“. Aici te afli în cabinetul meu. Şi 
nu ești decît un individ arestat pentru asasinat cu 
premeditare. Aici nu mai ești nimic, Drugane. Tre- 
buie să înţelegi și să te comporți ca atare. 

Bancherul tresări de parcă l-ar fi izbit cineva cu 


biciul peste obraz. 


221 


— Cum îndrăznești ? Cum îndrăzneşti dumneata 
să-mi spui mie pe nume ? În afară de faptul că sînt 
cine sînt, aș putea să-ţi fiu tată. Cum îţi permiţi... 

— N-ar strica să-mi fii tată. Pentru asasinarea 


moșteni. 

— N-am asasinat-o eu pe Tia Cudalbu. 

— Să! nu vorbim încă de asasinat. De ce te gră- 
bești, Drugane ? Te mustră conștiința ? Nu cred că 
ai conștiință. Un asasin nu are conștiință. 

— Domnule... 

Tretin apăsă pe sonerie. Nu auzi sunetul clopo- 
țelului pe sală. Controlă firul. Îl găsi rupt. Cum 
făcu un cap mirat, lui Drugan îi veni să rîdă. Zise : 

— Cînd ai căzut. Firul s-a rupt cînd ai căzut, 

Tretin deschise ușa și-i porunci servitorului : 

— Să vie la mine numaidecît domnul grefier 
Mavru. 

Peste cîteva clipe veni grefierul. Judecătorul îi 
ordonă : 

— Percheziționează-l pe bancherul Alion Drugan. 
Pînă la piele, Apoi inventariază ce-ai găsit asupra 
lui. 

Grefierul se uită la Drugan cu interes. Spuse : 

— Va să zică, dumneata ești Drugan ? Scoate tot 
ce ai asupra dumitale și pune pe birou. 

Drugan ezită. Tretin se răsti la el: 

— Repede. Nu ne face să pierdem timpul, Dru- 
gane. 

Alion Drugan scoase portofelul din buzunar și-l 
puse pe biroul lui Tretin. Scoase și stiloul și-l puse 
lîngă portofel. 


222 


— Ceasul ! Nu e voie să porți ceas, 

Drugan își desprinse ceasul de la mînă și i-l în- 
tinse lui Tretin, 

— Îmi luaţi și ţigările ? 

— Nu numai ţigările, dar și chibriturile, 

— Sînt vechi fumător. Ca fumător, înţelegi că-mi 
va fi greu fără tutun. 

— Tocmai de aceea ţi le luăm, ca să-ţi fie greu. 

Îi luară și ţigările. Tretin îl întrebă: 

— Mai ai ceva asupra ta, Drugane ? 

— Nu. l 

Grefierul îi scormoni buzunarele. Nu găsi nimic. 
Îi pipăi trupul? 

— Nu mai are nimic asupra lui, domnule jude, 

— Ia-i cravata, să nu se spînzure și să ne bage 
în bucluc. Vezi, dacă are curea, scoate-i-o. [a-i 
șireturile. Unii se spînzură cu șireturile. 

Grefierul îi scoase și-i luă șireturile, 

— Curea nu are. Poartă bretele. 

— Lasă-i-le, 

Îi luă cravata. Pe cînd i-o deznoda, grefierul simţi 
ceva sub degete. Îl descheie la git, 

— Poartă cruce legată de gît, domnule jude. 

— la-i-o. 

— Nici crucea nu mi-o lași, domnule jude? 

— Ce-ţi mai trebuie ? Te ajuta probail în afaceri. 
Îţi purta noroc. Cît o să rămii la noi, n-o să mai 
faci nici un fel de afaceri. Așa că nu ai nevoie de 
cruce, 

Tretin îi deschise portofelul. Zise : 

— Scrie, Mavrule... Asupra arestatului s-au găsit : 
1.112 lei, o fotografie înfățișînd două tinere ele- 


223 


gante, un stilou, un ceasornic de aur, o cruce de 
aur cu lănţișor tot de aur... Cam puţin pentru un 
bancher ca Drugan. 

— Nu obișnuiesc să port bani asupra mea. 

— De teamă să nu fii buzunărit ? 

— Nu, Dintr-o veche obișnuinţă, 

Grefierul luă: obiectele şi banii. 

— Lasă-mi fotografia cu cele două fete, Mavrule. 

— Poftiţi. 

Rămaseră numai ei doi. Tretin privi îndelung 
fotografia. Strimbă din nas, nesatisfăcut. 

— Uriţele! Te știam om de gust. Cel puţin așa 
ți se dusese faima. În orice caz, Tia Cudalbu... 

— Sînt fetele mele. 

— Ai două fete? 

— Da, 

— Ce virstă au? 

— Douăzeci și trei și douăzeci și cinci de ani. 

— Cea mai tînără are virsta actriței pe care ai 
otrăvit-o. 

— N-am otrăvit pe nimeni. 

— Vom vedea. Deocamdată convingerea noastră 
este că ai ucis-o prin otrăvire pe Tia Cudalbu. 

— N-am otrăvit pe nimeni, 

— Negi cu prea mare stăruință ca să mă con- 
vingi. 

Tretin sta pe scaun. Își aprinse o ţigară. Drugan 
se uita cu jind la scaunul de lemn de lîngă biroul 
judelui. Întinse capul înainte și adulmecă pofticios 
fumul țigării lui Tretin. Îl întrebă : 

— Aș putea să stau și eu pe scaun? Mă simt 
obosit, extrem de obosit. 


224 


Judecătorul de instrucţie zimbi. 

— Nu, Drugane. Cum vezi, justiția e săracă. Nu 
ne pune la dispoziție decît scaune de lemn ieftine, 
Un om greu, ca tine, ar rupe scaunul. Scaune bune 
şi fotolii confortabile, ca la „Banca Drugan”, n-ai să 
găsești la noi. Și cum eu n-am avut cinstea să stau 
niciodată pe vreun scaun sau pe vreun fotoliu la 
„Banca Drugan“, de ce ţi-aș face onoarea unui 
scaun aici, la mine? A? Ce zici, Drugane? Să-l 
chem pe Mavru să-ţi ia și bretelele? 

Alion Drugan se trase într-un colţ și se rezemă 
de perete. 

— Nu ai voie să te rezemi de perete, Drugane. 
Trebuie să stai în picioare în fața mea și să-mi 
răspunzi clar la toate întrebările pe care o să ţi le 
pun. Cu cît o să-mi răspunzi mai clar la întrebări, 
cu atît o să terminăm instrucția mai repede. Ce 
zici, o să-mi răspunzi clar şi cinstit ? 

Drugan se dezlipi de perete. Tăcu. Tretin con- 
tinuă : 

— Îți sînt antipatic ? Nici tu nu-mi ești simpatic. 
Așa că sîntem chit, 

— N-am otrăvit-o eu pe Tia, zise Drugan. De- 
geaba mă jignești. 

— Te-am întrebat eu acum ceva despre actriță ? 

— Nu, recunoscu Drugan. Dar m-ai arestat şi 
m-ai adus aici sub invinuirea că am otrăvit-o pe 
Tia Cudalbu. Probabil în urma unui denunț nefun- 
dat al lui Marin Cudalbu. Mi se pare firesc, prin 
urmare, ca să elucidăm această chestiune. 

Judecătorul, care îl ascultase dînd semne de ner- 
vozitaie, zise : 


15 -- Rădăcinile sînt amare, val, 1V 225 


— Te înșeli, Drugane. Avem de elucidat și alte 
chestiuni, nu numai asasinarea Tiei Cudalbu, 

— Ce fel de „alte chestiuni“ ? Nu înţeleg. 

— O să înţelegi, Drugane. De pildă, să-mi spui 
ce avere posezi ? 

— Dar ce poate interesa justiţia averea mea ? 

— Întrebările, aici, le pun eu. Înţelegi ? 

— Înţeleg. 

— Răspunde-mi : ce avere ai? 

Drugân se gîndi un timp. Tretin îl lăsă să se 
gindească. Plictisit de tăcerea care se întindea, 
zise : 

— Nu ştii ce avere ai? 

— Ba știu. 

— Atunci pentru ce nu-mi răspunzi ? 

— Nu văd legătura dintre averea mea și faptul 
absurd de care sînt învinuit. 

— Justiția o vede. De aceea te şi întreabă. 

— Întrebaţi fiscul. 

— Fiscul nu cunoaște decit o parte din averea 
ta, adică numai acea parte din avere pe care ai 
declarat-o. Justiţia este îndreptăţită să creadă că o 
parte din avere — poate cea mai mare parte — nu 
ai declarat-o. 

— Dumneata vii, deci, cu o a doua învinuire : că 
aș fi fraudat fiscul, 

— De ce n-aș veni? Spune-mi ce avere ai? 

— Nu am nimic de spus. Întrebaţi fiscul. 

— Ascultă, Drugane, mie să nu-mi răspunzi așa, 

-— Dar cum să-ţi răspund ? 

— Mie să-mi dai răspunsuri clare. Mă silești să 
fiu aspru. 


226 


— Eşti destul de aspru. Nu văd cum ai putea fi 
mai aspru. 

— Nu-ţi doresc să ai prilejul s-o vezi. 

— Nu cumva te gindești să mă lovești ori chiar 
să mă supui unor torturi rafinate ? 

Judecătorul de instrucție Tretin începu să ridă 
de-a binelea. 

— Bătaia sau torturile corporale mai complicate 
nu intră în metodele mele, atunci cînd... atunci cînd 
instruiesc bancheri. Faţă de cum îi instruiesc pe 
alţii, cu tine mă port destul de civilizat. 

— Ce vrei să-mi faci ? 

— Mai nimic, 

Bătu cineva în ușă. 

— Intră, spuse Tretin. 

Se arătă Ion. 

— Să trăiţi, domnule jude. Am fost la Capşa. 
Garderobierul n-a vrut să-mi dea galoșii. 

— De ce? N-ai spus că te-am trimis eu? 

— Ba da. Am spus, Însă a zis că bancherul nu 
și-a plătit consumaţia. Direcţia localului a oprit ga- 
loşii pînă la plata consumaţiei, 

— Bine, o să mă ocup eu și de această afacere a 
galoșilor. Poţi să pleci. 

Ușierul se retrase. 

— Vezi, Drugane ? Pînă azi la ora patru, cînd 
te-am arestat, erai un om puternic. Puteai să miști 
un deget și să arunci pradă falimentului cine știe 
cîți mari comercianţi, ori industriași. Puteai doar 
să deschizi gura și să faci dintr-un calic un mare 
bogătaș. Puteai să spui cîteva cuvinte la telefon și 
cea mai frumoasă femeie să vină și să-ţi cadă la 


15% 227 


așternut. Puteai să iei masa cu ministrul Justiţiei, 
să te plîngi de mine și a doua zi m-aș fi trezit mutat 
la Măcin. Și acum | Acum n-ai voie să stai pe scaun. 
N-ai voie nici măcar să fumezi, iar direcția Capșei 
ţi-a confiscat galoșii pentru neplata consumaţiei... 
A ? Ce spui? Ce spui, Drugane, de toate acestea ? 

— Nu am nimic de spus. Însă ţin să-ți declar 
încă o dată că n-am otrăvit-o pe Tia Cudalbu. Sînt 
nevinovat. Într-o zi va trebui să fiu judecat şi la 
judecată voi fi achitat. Și după ce voi fi achitat, 
noi doi ne vom mai întilni. 

— Mă ameninţi ? 

— Am spus numai că ne vom mai întilni. Aceasta 
nu este o ameninţare. Cel mult... Cel mult ar fi o 
promisiune. 

Judecătorul se apropie de Drugan și-l întrebă pe 
șoptite : 

— Ce fel de promisiune ? Ce vrei să insinuezi ? 

Drugan ridică din umeri. Apoi răspunse: 

— Un om ca mine... Un om cu situația mea... 
Dacă mi-ai arăta puțină bunăvoință... 

Judele se așeză pe scaun. Spuse: 

— Ia loc. 

Alion Drugan îl ascultă. Fu inundat într-o clipă 
de o mare fericire. Îl dureau genunchii. Îl durea 
mijlocul. Oboseala era gata să-l doboare. Scaunul 
tare și ieftin pe care se odihnea i se păru a fi cel 
mai grozav scaun din lume. Niciodată nu se simţise 
atit de bine. Îi trecu prin cap gindul că după ce se 
va termina instrucţia şi va ieși din toată această 
afacere urită și siciitoare, să cumpere scaunul 
acesta, oricît de mare i-ar fi preţul, pentru a se 


228 


odihni pe el, atunci cînd îl va ajunge oboseala, 
Toate scaunele și fotoliile lui de acasă și de la 
bancă nu prețuiau nici a suta parte din ce preţuia 
scaunul acesta ieftin, de lemn. 

Tretin aprinse o țigară, îi aruncă fumul în nas 
şi-l întrebă : 

— Vrei să fumezi ? 

— Da, răspunse Drugan. 

Tretin îi întinse pachetul. 

— la o ţigară. 

Bancherul luă o ţigară și și-o aprinse. Țigara era 
ieftină și avea gust amar. Din tinerețe nu mai 
fumase țigări atît de proaste. Însă după ce trase 
două-trei fumuri din ea, i se păru minunată. Luă, 
pe loc, hotărîrea ca după ce va scăpa din mîinile 
lui Tretin să fumeze numai ţigări ieftine. Și, cu re- 
peziciune, o dată pornit pe calea hotăririlor, mai 
luă una: ca niciodată, în biroul lui, la bancă, să 
nu mai țină pe nimeni în picioare. Se și întrebă: 
„Țineam eu oamenii în picioare?“ Și își răspunse 
cinstit: „li ţineam”. „Din ce cauză ?” „Din lipsă de 
timp. N-aveam timp. Niciodată n-aveam timp. Nici 
pentru Tia n-aveam destul timp.“ 

Drugan își fumă ţigara — și Tretin îl lăsă s-o fu- 
meze --— pînă ce capătul aprins îi fripse buzele. 
Atunci stinse fărîma de chiștoc în scrumieră şi 
spuse: 

— Îţi mulțumesc pentru scaun și pentru țigară, 
domnule jude. 

— Pentru bunăvoință, nu ? 

— Ba da. Îţi mulţumesc și pentru bunăvoință. Şi 
țin să ştii că-ţi rămîn îndatorat. 


Tretin se ridică și începu să se plimbe prin odaie. 
Se ridică și bancherul. Judele se opri în faţa lui şi-l 
întrebă : 

— De ce nu vrei să-mi faci o declaraţie amănun- 
ţită asupra averii pe care o ai? 

— Pentru că, așa cum am mai spus, socotesc că 
averea mea nu are nici o legătură cu faptul de care 
sînt învinuit pe nedrept și arestat. 

— Dacă la virsta la care ai ajuns erai om sărac, 
te încurcai cu actrița Tia Cudalbu ? 

— Bineînţeles că nu. O femeie tînără și frumoasă 
ca răposata nu s-ar fi uitat la mine dacă n-aș fi avut 
avere. 

— Cu alte cuvinte, tot există o legătură între 
averea pe care o posezi și crima pe care ai făp- 
tuit-o ? 

— N-am făptuit nici o crimă. Tia a murit subit, 
Așa cred. Dar dacă a murit otrăvită, nu eu sînt 
acela care a otrăvit-o. 

— Nu vrei să-mi dai cifra averii? 

— Nu. 

— Bine. Ce nu-mi mărturisești azi, o să-mi măr- 
turisești mîine, Ce nu-mi mărturisești mîine, o să-mi 
mărturisești poimiine. Nu mă grăbesc. Numai, ia 
seama, cu cît te încăpăţinezi să-ți ţii gura legată, 
cu atit o să ţi se prelungească instrucţia. Acum 
vreau să te întreb altceva: 

— Poftim, întreabă-mă. 

— Care au fost mijloacele de care te-ai slujit ca 
să aduni, într-un răstimp care nu e mai mare de 
douăzeci de ani, o avere atît de uriașă? 


230 


— Mai întîi averea mea nu e chiar atit de uriașă 
cum li se pare unora. Alţii au averi mult mai mari 
decît mine. 

— Răspunde-ani la întrebare. 

— Ce pot să-ți răspund ? La temelia averii mele 
stă munca mea, priceperea mea în afaceri. Şi, dacă 
vrei, și norocul meu. | 

— N-ai jefuit niciodată statul ? 

— Nimeni n-ar putea s-o dovedească, 

— Nu ţi-ai înșelat niciodată partenerii de afa- 
ceri ? 

— Dacă i-aş fi înșelat, s-ar fi plins. După cîte 
știu, pînă acum nu s-a plins nimeni de mine că l-aș 
fi înșelat, 

Tretin împinse brusc întrebările pe altă albie.. 

— Ce atitudine ai față de politica guvernului ? 

Pe. Drugan întrebarea îl surprinse și-l năuci. Se 
reculese însă repede și răspunse: 

— Aceeași atitudine pe care o are toată lumea, 

— Nu mi-ai răspuns clar nici la această între- 
bare nevinovată, Drugane, 

— i-am răspuns cum nu se poate mai clar. 

— Nu mi-ai răspuns. Încerci să te ascunzi după 
deget.. Unii oameni sînt de acord cu politica pala- 
tului. Alţii nu sînt. Tu ești pentru politica palatului 
sau ești contra ? 

— Nu înţeleg de ce îmi pui o astfe] de întrebare. 
M-ai arestat... 

— Te-am arestat pentru că ești învinuit că ai 
comis un asasinat. Justiția trebuie să cunoască 
care sînt, ca să zicem aşa, sentimentele unui orn 


231 


invinuit de asasinat față de politica generală a 
statului. l 

Tretin se sculă și începu să se plimbe prin birou, 
grav și important, fericit că ridică interogatoriul la 
o treaptă superioară. Îl întrebă din nou: 

— De exemplu, cînd regele se afla în exil, l-ai 
ajutat ? 

— Nu. 

— Pentru ce? 

— Credeam că nu se mai întoarce. 

— Cu alte cuvinte, credeai în trăinicia regenței. 
Credeai că Maniu va deveni stăpînul țării. 

— Maniu sau altul ca Maniu. Majestatea-sa era 
destul de antipatizat de majoritatea oamenilor. 

— Dar Maniu era mai simpatizat ? 

— Nici Maniu nu era simpatizat. În general, 
oamenii noștri politici, după o trecere oarecare de 
timp, devin antipatici. Poate că aceasta este una 
din cauzele care m-au oprit să fac politica vreunui 
partid. 

— Totuși se știe că ai ajutat financiarmente par- 
“tidul lui Maniu, 

— Am ajutat și alte partide mai mari sau mai 
mici, i 

— Din simpatie ? 

— Din interes. Orice bancher, dacă vrea să se 
mențină și să prospere, ajută cu bani partidele 
politice. Le fac acest serviciu. 

— Partidele politice pe care le-ai ajutat cu bani 
ți-au întors serviciul ? 

— Dacă au venit la putere, da. 


232 


— Prin urmare, recunoști că te-ai servit de 
fostele partide politice pentru a pune la cale și a 
desăvirși afacerile care te-au îmbogăţit ? 

— Nu recunosc nimic. N-am silit pe nimeni să 
accepte ajutorul meu material și nu am silit pe 
nimeni să aprobe o cerere a „Băncii Drugan“ sau a 
industriilor și caselor de comerţ finanțate de „Banca 
Drugan“. Fruntașii politici mi-au cerut bani. Le-am 
dat. Cînd au venit la putere le-am cerut unele apro- 
bări. Mi le-au dat. N-a fost vorba de silă. 

— De silit nu i-ai silit. Însă i-ai corupt. 

— Pentru asta am fost arestat ? Pentru corupţie? 
Precizează pe cine am corupt. 

— O să precizez atunci cînd voi crede de cu- 
viință. Deocamdată să-mi răspunzi în ce împreju- 
Tări ai intrat în posesia fabricii Hușani, 

— Asta ce mai e? 

— Întrebare. 

— Am cumpărat-o de la proprietarii ei. 

— În ce împrejurări ? 

— În împrejurări defavorabile pentru proprieta- 
rii Hușanilor și favorabile pentru mine. 

— De cînd ai devenit interesat în petrol ? Dar în 
cărbuni ? Dar în textile ? 

— Pe un bancher însuși faptul că e bancher îl 
obligă să devină interesat în tot ce poate finanța, 
cu un minim de garanţii că nu pierde la afacere, 
ci, dimpotrivă, cîștigă. 

— Ai fi dispus să vinzi Hușanii? 

— Cui ? Cui şi pentru ce? 

— Am aruncat și eu o întrebare, la întîmplare, 
cu bunăvoință. M-am gindit că poate ai nevoie de 


233 


bani. Cu ocazia procesului care va una vei avea, 
desigur, cheltuieli mari. 

— Ce proces va urma? 

— Procesul asasinării actriței Tia Cudalbu. 

— Dar ce mă privește pe mine acest proces ? 

— Te privește. 

— N-am omorit-o eu pe Tia Cudalbu,. 

— Dar cine a omorit-o ? 

— De unde vrei să știu eu? Caută asasinul. 

— Pentru ce să-l mai caut? Îl am în faţa mea. 
Și te asigur, Drugane, că n-o să-mi scape. 

De osteneală, de iritare, lui Drugan i se muiară 
picioarele. Se apropie de scaun și se sprijini de spe- 
tează. Văzînd că Tretin nu-i face nici o observaţie, 
merse mai departe cu îndrăzneala și se așeză. 
Şopti: 

— Nu mai pot. Parcă mi-a retezat cineva picioa- 
rele, 

Judecătorul de instrucţie se apropie de el și-l 
bătu ușor pe umeri. Îi spuse cu compasiune: 

— Scoală-ţe, bancherule. Nu-ţi dau voie să stai 
pe scaun. 

— Nu mai pot. Nu mă mai țin picioarele. Viîrsta. 

Tretin îl imboldi, răcnind : 

— Ridică-te în picioare cînd îţi ordon, n-auzi ? 
Asasinule | Invoci virsta ! Cind îţi ordonă un jude- 
cător de instrucție să stai în picioare, invoci vîrsta 
și spui că din cauza ei nu poţi sta mult timp în 
picioare, dar cînd fugeai după fete tinerele, după 
actrițe, te ţineau picioarele, nu? Atunci nu erai 
, virstnic ? Atunci nu erai bătrin ? 


234 


Bancherul se sculă, își adună puterile și se ținu 
pe picioare. Tretin luă fotografia celor două fete și 
i-o puse sub ochi. 

— Tirfele astea cu cine trăiesc ? 

Drugan se îngălbeni la obraz. În primul moment 
vru să se repeadă asupra lui Tretin cu pumnii, să-l 
doboare. Izbuti însă să se stăpinească. Spuse, 
miînios : 

— Domnule ! Cum îți permiţi ? 

Judele riînji. 

— La ce te referi? 

— Cum îţi permiţi să spui despre fetele mele că 
sînt... 

— Tirfe ? Dar tu cum ţi-ai permis să-ţi faci tîrfă 
din fata lui Marin Cudalbu ? 

— Nu eu. Alţii, Înaintea mea, 

—- Vrei să spui că tu ai mers pe drum bătătorit ? 

— Da. Şi... pentru că Tia a acceptat, eu... eu... am 
fost drăguţ cu dinsa. 

— Ai întreţinut-o.., 

— Da... 

— Şi i-ai cumpărat un apartament... 

— Da.. 

— Şi bijuterii... 

— Da... 

— Şi pe urmă ai fost și mai drăguţ cu dînsa: ai 
asasinat-o... 

— Nu. Pe Tia Cuda'bu nu am asasinat-o eu. 

— Dar tu pe cine ai asasinat? 

— N-am asasinat pe nimeni. 

— Ciţi ani sînt de cînd te-ai căsătorit ? 

— Douăzeci şi şase. 


— Erai om bogat cînd te-ai căsătorit ? 

— Bogat, dar nu prea bogat. Averea am făcut-o 
după căsătorie. 

— Şi de cînd ai început să întreţii fete ? 

=— Nu-mi aduc aminte, 

— Înainte de a trăi cu Tia Cudalbu, cu cine ai 
trăit ? 

Bancherul lăsă ochii în jos și tăcu, 

— Spune! De ce ai tăcut? 

— Nu-ţi pot spune nimic. 

— De ce? 

— Dumneata, dacă ai fi în situația mea, ai spune ? 

— Dar eu nu sînt în situaţia ta, 

— Să admitem că ai fi. 

— Cum să admitem că aș fi? N-am de gind să 
otrăvesc pe nimeni. 

— Nici eu n-am otrăvit pe nimeni. 

— Nici pe Tia Cudalbu ? 

— Nici pe Tia Cudalbu, nici pe altcineva. 

Judecătorul de instrucţie Tretin, care nu avea o 
“memorie prea bună, își aduse totuși aminte de o 
întîmplare care se petrecuse mai demult și de care 
scriseseră pe larg ziarele. Parcă fusese vorba și 
atunci tot de o otrăvire în lumea oamenilor de afa- 
ceri. Riscă o întrebare: 

— Cind ai plecat dumneata la drum, acum două- 
zeci şi ceva de ani, nu cumva aveai un asociat ? 

— Da, am avut un asociat. 

— Cum îl chema ? Îţi mai aminteşti ? 

— Opran Baboie... 

— Da, da, Opran Baboie. Și cu ce se mai înde- 
letnicește acum acest Opran Baboie ? 


„26 


— De multă vreme nu se mai îndeletnicește cu 
nimic. 
` — S-a retras din afaceri ? 

— S-a retras din viaţă. 

— Cind a murit? 

— În 1927. 

— De ce? 

— N-a mai avut zile, 

— În ce împrejurări a murit? 

— Era becher. Trăia singur într-o casă de pe 
Călărași. Într-o dimineaţă a fost găsit mort. 

— Otrăvit ? 

— Orăvit, 

— Cine l-a otrăvit ? 

— A lămurit la timp justiția. Femeia de servi- 
ciu. Se pare că Opran Baboie se încurcase cu femeia 
de serviciu. Avea obiceiul să mai aducă la el acasă, 
din cînd în cînd, femei de moravuri ușoare. Femeia 
de serviciu, din gelozie, l-a otrăvit. A judecat-o 
curtea cu juri și i-a dat muncă silnică pe viaţă, 

. — Servanta și-a recunoscut crima la proces? 

— Nu. Însă curtea cu juri a apreciat că altcineva 
nu avea cine să-l otrăvească. 

— Nu s-au vînturat atunci și ceva bănuieli în 
iegătură cu tine? 

— S-au vinturat. Presa. Presa de scandal. A vrut 
să-mi stoarcă bani. N-am dat o leţcaie. Justiţia nu 
a luat în seamă calomniile presei. N-am fost citat 
nici măcar ca martor. 

— Cine l-a moștenit pe Baboie ? 

— Nu avea rude, L-a moştenit statul. 


— Tia Cudalbu avea, desigur, o femeie de ser- 
viciu ? 

— Avea, 

— O cunoșteai ? 

— O cunoșteam. Mergeam destul de des la Tia. 

— Cum o chema pe femeia de serviciu ? 

— Măriuţa Lupei. 

— Era ardeleancă ? 

— Ardeleancă. 

— Cine i-o recomandase Tiei Cudalbu ? 

— Eu. 

— O cunoșteai mai dinainte ? 

— Da. Era din Lancrăm. Am un castel și o pădure 
la Lancrăm, 

— Cind ai văzut-o ultima dată pe Măriuţa Lupei ? 

— Azi, dimineaţă, 

— Unde? 

— La mine, la bancă. 

— Ai vorbit cu ea? 

— Desigur, 

— Ce-ai vorbit ? 

— Cum era și firesc, am întrebat-o asupra ulti- 
melor două zile ale Tiei. 

— De ce numai asupra ultimelor două zile ? 

— Pentru că în ultimele două zile ale ei nu o 
văzusem. 

— De ce nu o văzuseşi ? 

— Am fost ocupat. Am fost și obosit, 

— Nu cumva te și certaseși cu Tia? 

— Mă cam certasem. 

— Vă certaţi des ? 

— Destul de des, 


238 


— De ce vă certaţi ? Erai gelos? 

— Nu. Nu eram gelos. Tia era geloasă. 

— Bănuia că mai întreţii și alte femei ? 

— Primea în fiecare zi scrisori anonime de la 
colegele invidioase în care se făceau afirmaţii în 
acest sens. 

— Ce ţi-a spus Măriuţa Lupei ? 

— Nimic neobișnuit. 

— l-ai dat ceva bani Măriuţei Lupei ? 

— Da. 

— Cit? 

— Destui ca să-și cumpere o căsuţă. 

— Generos! 

— Mi s-a făcut milă de dînsa. 

— Dar pe Tia Cudalbu de ce ai otrăvit-o? De 
Tia Cudalbu nu ţi-a fost milă ? 

— N-am otrăvit-o eu pe Tia Cudalbu. 

— Și pe Opran Baboie pentru ce l-ai otrăvit ? De 
Opran Baboie nu ţi-a fost milă ? 

— V-am spus cine l-a otrăvit pe Baboie, 

— Măriuţa Lupei o spiona pe Tia Cudalbu ? 

— N-o spiona. O slujea. 

— O slujea. Și venea să-ți destăinuiască secre- 
tele Tiei. 

— Tia nu avea secrete faţă de mine. 

— Crezi într-adevăr ? 

— Cred. 

— Orice femeie are secrete. Trebuie să fi avut 
şi Tia Cudalbu, 

— Poate. În orice caz mie Măriuţa Lupei nu mi-a 
destăinuit nici un secret. 

— Şi nici nu i-ai cerut să-ți destăinuiască ? 


239 


— Ba i-am cerut, însă ea nu mi-a spus niciodată 
nimic, De aci am tras concluzia că Tia nu are se- 
crete față de mine. 

— Cind i-ai recomandat-o Tiei Cudalbu pe Mă- 
riuța Lupei, nu ai făcut această recomandare în 
scopul ca Măriuţa să-ţi trădeze secretele Tiei? 

— Într-o oarecare măsură am avut în vedere şi 
acest scop. Însă cel mai mult am avut în vedere că 
o fată nelovită încă de stricăciunea orașului va 
avea grijă de Tia, o va servi cu devotament. 

— Doreai să afli secretele Tiei Cudalbu ? 

— Desigur. Dacă Tia ar fi avut secrete, aş fi 
dorit să i le cunosc. 

— Deci erai gelos, 

— Nu. Nu eram gelos. Însă, oricum, nu aș fi 
vrut ca Tia să mă înșele, să mai trăiască și cu alţii. 

— De ce? Spui că nu erai gelos. 

— Nu eram gelos. Orgoliul meu însă ar fi sufe- 
rit dacă aș fi aflat că Tia nu se mulțumește cu mine. 

— Crezi că, dintr-un motiv sau altul, Măriuţa 
Lupei ar fi fost în stare s-o otrăvească pe Tia Cu- 
dalbu ? 

— Cine? Măriuța Lupei? N-ar fi în stare să 
ucidă o vrabie. 

— Acesta nu e un argument. Au trecut mulți 
prin mîinile mele care nu erau în stare să omoare 
vrăbii dar care omoriseră oameni. 

— Se poate. Însă Măriuţa Lupei nu e dintre 
aceia. 

— Atunci tot tu ai otrăvit-o pe lia Cudalbu. 

— N-am otrăvit-o eu. 


240 


— Azi-dimineaţă cînd i-ai dat bani Măriuţei 
Lupei nu i-ai făcut nici o recomandaţie ? 

—_ Ba da, SCOICI aa 

— Ce-ai povăţuit-o ? 

— Să-şi cumpere o căsuţă și să se mărite. 

— Grijă părintească. Pe fetele tale de ce nu le 
povăţuiești să se mărite ? 

— Nu mă ascultă. Nu vor. Sînt foarte voluntare. 

— Şi alte poveţi nu i-ai mai dat Măriuţei Lupei ? 

— Nu, 

— Unde locuiește Măriuţa Lupei ? În casa Tiei? 

— Nu. Familia Cudalbu a alungat-o după ce s-a 
intors de la înmormiîntarea Tiei. 

— Atunci unde locuiește ? Trebuie să-ţi fi spus. 

— Pe Vasile Lascăr, la baronul Ciutacu. E prie- 
tenă, se pare, cu careva dintre cameriste, 

— Carlo Ciutacu, fiul baronului, era prieten cu 
Tia ? 

— Nu ştiu. Habar nu am. Dar de ce să fi fost Tia 
prietenă cu Carlo Ciutacu? Pe acela, după cite 
știu, nu-l interesează decit cursele de cai, 

— Eroare. Îl interesează și femeile. Ce mîncări 
prefera Tia Cudalbu ? 

— Puţine. Era bolnavă de stomac. Se chinuia cu 
un regim aproape vegetarian. 

— Fuma? 

— Destul de mult. 

— Ce ţigări ? 

— Străine, 

— li plăceau banii? 

— Oricărui om îi plac banii. Dumitale nu-ți 
plac ? 


a 241 


— Nu e vorba de mine. Te întreb încă o dată: 
Tiei Cadalbu îi plăceau banii ? 

— Ar fi vrut să aibă mulți ca să se afle la adăpost 
de sărăcie. 

— De la teatru cîştiga ceva ? 

— Puțin. Dacă ar fi fost să trăiască din leafă... 

—- Spera că o să-i dai destui bani ca să se simtă 
la adăpost de lipsuri ? 

— Nu numai că spera. Era sigură, 

— Pe ce își întemeia această credinţă ? 

— Pe generozitatea mea. 

— Totuși, nu te bucuri de renumele unui om 
generos. Se spune că în afaceri eşti fiară. 

— Dacă nu ești fiară în afaceri, te zdrobesc adver- 
sarii. Însă cu femeile am fost totdeauna generos. 
` — Aşadar recunoşti că ai mai întreţinut relaţii 
extraconjugale și cu alte femei, nu numai cu Tia 
Cudalbu ? 

— Nu e oprit de legile scrise. Nici de legile ne- 
scrise ale societăţi în care trăim. Dimpotrivă, unui 
om bogat parcă îi stă rău fără o... fără o prietenă. 

— Spune-mi numele femeilor cu care ai trăit 
înainte de a te încurca cu Tia Cudalbu, 

— Nu vă pot spune nici un nume. 

— Dar cavaler mai ești, domnule! Lasă că le 
aflu eu. Acum să-mi răspunzi la altă întrebare, 

— S-o aud, 

— Cam la cît apreciezi suma cu care frustrezi 
fiscul anual ? 

— Nu frustrez fiscul. 

— Ascultă, Drugane, ce crezi tu, mă, despre 
mine, că sînt prost ? 


242 


— Nu cred nimic. Pînă azi n-am avut prilejul să 
te cunosc. 

— Și vrei să! spui că regreţi, nu ? 

— Nu. Nu regret. Însă dacă ne-am fi cunoscut 
mai dinainte și mi-ai fi făcut impresie bună, te sco- 
team din Justiţie și te angajam în contenciosul meu. 
Ori poate te numeam director la una din întreprin- 
derile pe care le finanţează „Banca Drugan“. 

— Acum însă ţi-am făcut impresie proastă, nu? 

— Mă ţii în picioare. Mi-ai luat ţigările. Nu-mi 
dai voie să fumez. Ai putea să fii mai puţin aprig. 

— Poate că am primit dispoziţii să fiu sever. 

— Orice fel de dispoziţii ai fi primit, aici nu te 
vede nimeni, nu te controlează nimeni. Ți-aș ră- 
mine recunoscător. 

— Ceea ce spui acum e o încercare de corupție ? 

— Nu. 

— Uite, Drugane, eu aș fi mai puţin aspru. Mă 
tem însă de domnul prim-procuror Pitroc, care se 
interesează îndeaproape de această crimă. 

— Dar domnul prim-procuror nu se află aici. 

— Întreg, nu. Însă un ochi al domnului prim- 
procuror Pitroc se găsește în acest cabinet. Și nu 
numai un ochi ci și o ureche. Așa că domnul prim- 
procuror vede ce facem noi şi aude ce vorbim noi. 

Drugan căscă ochii. Tretin continuă: 

— Cînd vrea să-și văxuiască pantofii, domnul 
prim-procuror își trimite “picioarele pe malul Dîm- 
boviţei şi domnia-sa rămîne la birou, fără picioare. 
Picioarele domnului prim-procuror se duc. Țiganii 
văxuiesc pantofii şi picioarele vin înapoi și se lipesc 
la loc. Odată mă aflam cu domnul prim-procuror 


(Liei 243 


la operă. i-a plăcut o cintăreaţă. Și ce crezi că a 
făcut domnul prim-procuror? În pauză se plimba 
cu mine pe culoare. Şi-a trimis mina în cabina cîn- 
tăreţei s-o ciupă de gușă. Mina s-a dus și-a ciupit-o 
de gușă. Ciîntăreaţa s-a supărat și-a lovit mîna peste 
degete, cu evantaiul. Citeva zile după această în- 
tîmplare, domnul prim-procuror a umblat cu mîna 
bandajată. 

Drugan se trase lingă perete și nu-l scăpă pe 
judele-instructor din ochi. „E nebun, își spuse. Ju- 
decătorul de instrucţie Tretin e nebun. M-au dat 
într-adins pe mîna unui nebun.“ 

Judecătorul de instrucţie vorbi la telefon : 

— Tu ești, Odangiule ? Ai mult de lucru ? Vino, 
dragă, pe la mine. Vreau să te rog să-mi faci un 
serviciu. 


sclivisit, cu mustăcioară-muscă sub nas. 

— Salve, Tretine... 

— Salve... 

— Ce-ți poftește inimioara ? 

— Vreau să mă reped pînă la Modern să mănînc 
ceva. Mă întorc într-o oră. Pînă atunci, te rog să-i 
ţii de urit bancherului Drugan. 


Tretin abia se tîra printre nămeți către restau- 
rant. Pe drum, de cite ori călca într-o băltoacă, îl 
înjura în gînd pe primarul capitalei care nu luase 
suficiente măsuri pentru curățirea străzilor de ză- 
padă. Regele desființase partidele politice, era ade- 


244 


vărat, însă în partidul cel nou, al frontului, intra- 
seră și fuseseră puși în locuri de conducere tot 
vechii politicieni. De ce îl adusese regele la Justiţie 
pe Derderian ? Mult mai bun ministru de Justiţie 
ar fi fost Pitroc. Cunoştea magistratura și cunoştea 
magistraţii. Fără îndoială că ar fi avut mai multă 
grijă de magistrați decit oricare altul. Derderian |... 
Derderian era avocat mare. Putred de bogat. Nefe- 
ricit însă pentru că îl părăseau nevestele. Gîndul 
lui Derderian era să-și consolideze cariera politică, 
nu să îmbunătăţească viața armatei de magistrați 
cu care era împînzită țara. Ah! Dacă i-ar cădea 
odată în mînă Derderian! Dar nu o să-i cadă... 
Adică de ce să nu-i cadă? Acum, îi căzuse pe 
neașteptate Drugan. Se gindise el mai înainte că 
într-o zi Drugan — marele bancher Alion Drugan, 
puternicul bancher Alion Drugan — va sta în pi- 
cioare ore întregi în faţa lui și va socoti că i s-a 

făcut o favoare deosebită cînd i s-a permis să tragă 
cîteva fumuri dintr-o țigară ? Nu se gîndise. Şi cu 
toate acestea ! Dar Drugan, cu toată puterea și tăria 
lui, avusese și slăbiciuni, Rivnise să fie socotit om 
în vigoare. Îi plăcuse să fie văzut umblînd cu femei 
tinere și frumoase, După o nesfirșită serie de aven- 
turi amoroase trecătoare, se încurcase în mod te- 
meinic cu actriţa Tia Cudalbu, ieşise cu ea în lume, 
stîrnise invidii și ură. Apoi intervenise o întîmplare 
neprevăzută. Tia Cudalbu murise subit. Dumnezeu 
singur știa din ce pricină. Iar tatăl moartei, urmă- 
rind probabil să stoarcă ceva bani de la Drugan, 
depusese plingere că fata i-a murit otrăvită de ban- 
cher. Regele, guvernul, ministrul Justiţiei chiar — 


245 


era cu ochi și cu sprincene — aveau interes ca din 
această țenebroasă afacere să se nască un proces 
zgomotos. Atenţia oamenilor trebuia să se îndrepte 
un timp către procesul pe care el, Tretin, fusese 
însărcinat să-l pregătească. 

Va ieși Drugan strivit din acest proces? El, Tre- 
tin, era sigur. Strivirea lui Drugan îi va sluji, în 
primul rînd, regelui. Asmuţind justiția asupra lui 
Drugan, supunîndu-l pe Drugan arestării, secătuin- 
du-l cu lungi şi ostenitoare interogatorii și apoi 
aruncîndu-l pradă oprobriului public, ca asasin al 
tinerei actrițe pe care o întreţinuse, regele voia 
să-i intimideze și pe politicienii care mai păstrau 
rezerve faţă de politica lui, și pe bancherii și oa- 
menii de afaceri care nu-l cointeresaseră îndestul în 
cîștigurile lor. Toate socotelile acestea ale regelui, 
ale guvernului, ale lui Derderian, de fapt, pe el nici 
nu-l interesau. Era slujbaș al Justiţiei. Aplica legea 
așa cum i se poruncea s-o aplice. Însă... Mai era 
un însă... Cu ce se a'egea el, Tretin, din toată 
treaba pe care era pus să o facă ? Poate cu o felici- 
tare din partea primului-procuror Pitroc. Mai pri- 
mise și altădată felicitări. Nu-l încălzeau. Ori, 
poate, cu o neînsemnată avansare... 

Bancherul Drugan îi trecuse pe sub nas o sume- 
denie de avantaje. Avocat în contenciosul „Băncii 
Drugan“... Director la o societate petroliferă sau mi- 
nieră... A fi avocat în contenciosul „Băncii Drugan“ 
ori director la o întreprindere finanțată de „Banca 
Drugan“ era mult mai mult decît a fi președinte de 
tribunal și chiar mai mult decît a fi prim-procuror. 
Dacă el, Tretin, i-ar putea ușura bancherului acum, 


246 


cînd acesta se află la strimtoare, situaţia, mai tîrziu 
Drugan l-ar scoate din sărăcie, l-ar face om. Dar 
cum să-l ajute pe Drugan ? La cea mai mică bună- 
voință pe care i-ar arăta-o bancherului arestat, ar 
deveni suspect. Cazul, printr-o dispoziție a primu- 
lui-procuror Pitroc, ar trece în cercetarea altui ju- 
de-instructor. Derderian, ca să-și dovedească zelul, 
l-ar muta în cine știe ce orășel de provincie ori 
poate ar merge și mai departe și l-ar scoate din 
magistratură. Atunci ar rămîne muritor de foame. 
Capitala e plină de avocaţi. Maeștrii cîștigă. Cei 
mai mulți însă bat din buze. El, Tretin, ar fi dintre 
cei ce umblă îmbrăcaţi în haine ponosite, Și ar bate 
din buze. Îi suridea oare un asemenea viitor ? Nu. 
Mai era însă la mijloc și conștiința. Era de acord 
conștiința lui cu nedreptăţile strigătoare la cer pe 
care el, ca jude-instructor, le făptuia ? Nu-și mai 
adusese aminte de multă vreme că are o conștiință. 
Ce-l găsise de-și pusese această problemă tocmai 
acum ? Renunţase la conștiință de cînd fusese obli- 
gat să comită întîia infamie. După aceea conștiința 
îl mai tulburase în cîteva rînduri. Pe urmă și-o 
adormise. De ce, acum, conştiinţa lui se trezise din 
adormire și încerca să-i alunge buna dispoziţie? 
Dracul s-o ia de conștiință. Un magistrat nu se 
cuvine să aibă conștiință. Cum are, cum nu mai e 
în stare să-și împlinească datoria, așa cum i-o cere, 
prin ministrul Justiţiei, guvernul frontului. 

Să fie blind cu Drugan, pentru că nu se știe încă 
dacă Drugan este sau nu vinovat de asasinarea Tiei 
Cudalbu ? Dar pentru ce să fie blind? A primit 
ordin să-l aresteze pe Drugan. L-a arestat pe Dru- 


247 


gan. A primit ordin să-l cerceteze pe Drugan. A 
început să-l cerceteze pe Drugan și va continua 
să-l cerceteze cit va fi nevoie. A primit ordin să 
conducă instrucţia în așa fel, încît Drugan să poată 
fi trimis în judecată, și sub stare de arest, pentru 
asasinare prin otrăvire a actriței Tia Cudalbu. Îl 
va scoate pe Drugan vinovat și-l va trimite în jude- 
cată pentru asasinat. Ar putea totuși să fie mai 
omenos cu bancherul în cursul instrucției. Dar, în 
definitiv, de ce să fie omenos ? Cu el cine era ome- 
nos? Bancherul Alion Drugan trăise bine pînă în 
clipa în care el, Tretin, conformindu-se unui ordin, 
îl arestase. Acum venise timpul ca să trăiască și 
bancherul prost. Milioane de oameni trăiau prost 
în ţară și nu mureau. Nu o să moară dintr-atita nici 
Drugan. 

Intră la Modern. Lumina puternică îl orbi, Or- 
chestra îl asurzi. Căută o masă şi o găsi chiar lingă 
orchestră. Vioara îi înfigea cuie în inimă. Pianul 
tăia bucăţi din el. Toba îi jupuia țeasta, Clarinetul 
îl săgeta. 

— Mitică dragă, n-ai putea spune orchestrei să 
se mai domolească ? 

Chelnerul gras şi burticos îi șopti la ureche: 

— Imposibil, domnule jude. Domnul general Ga- 
vrilă i-a dat ordin să-i cînte fără pauză cîntece 
oltenești. 

— E aici? 

— Cu tot anturajul. La masa mare de lingă in- 
trare. 

La marile restaurante, Gavrilă își avea rezervată 
masa lui care trebuia să fie apărată, în spate, de 


248 


un perete și în apropierea ieșirii. În cazul în care 
ar fi fost atacat, generalul dorea să aibă spatele şi 
ieșirea asigurate. Își avea rezervată, și la Modern, 
o asemenea masă. Tretin o căută cu ochii și, cum 
generalul îl văzu, judele de instrucţie se înclină. 
Gavrilă îi făcu semn cu mîna să-și părăsească locul 
și să vină să se așeze la masa lui. Mirat și încîntat 
de cinstea care i se făcea, Tretin se grăbi. Chel- 
nerul aduse un scaun și Tretin se așeză, Gavrilă și 
anturajul miîncaseră. Acum tocmai erau pe cale să 
înceapă cheful, 

— Daţi-i vin, porunci generalul. 

I se puse în faţă un pahar plin. 

— La mai mare, băiatule. 

Ciocniră. Băură. Bău şi Tretin. Gavrilă îl întrebă : 

— Cum merge ? 

— Ce să meargă, domnule general ? 

„— Nu face pe idiotul. Cu Drugan | Cum merge? 

— Neagă. 

Capul mare, cu față lată, de porc al lui Gavrilă 
rînji : 

— Auzi, Stolerule, ce spune judele ? Că Drugan 
neagă. 

Stoleru rînji și el. 

— Cum neagă, mă ? De ce neagă, mă? De ce nu 
l-ai făcut, mă, să nu mai nege? 

— Am să-l fac, domnule general. 

Îi mai dădură să bea încă un pahar. Pe urmă îl 
uitară și începură să vorbească între ei. Tretin 
salută și se retrase. Vinul tare și vechi, băut pe 
stomacul gol, îl ameţise. Îi pierise şi pofta de mîn- 
care. Se duse la garderobă, se îmbrăcă și plecă 


249 


spre tribunal. Sună și-i deschise portarul. Urcă greu 
scările de piatră. În cabinetul lui îl găsi pe Odangiu, 
discutînd serios cu Drugan. Bancherul, alb ca hîrtia, 
îi da din cînd în cînd cite un răspuns vag Tretin 
îi mulțumi lui Odangiu, apoi îl întrebă: 

— I-ai dat voie să stea pe scaun? 

— Nu i-am dat. 

— l-ai dat ţigări ? 

— Nu. 

— Nici apă? 

— Nici. 

— Foarte bine. Îți mulțumesc, încă o dată. 

Odangiu plecă. Drugan îl întrebă pe Tretin: 

— De dormit, o să am voie să dorm măcar un 
ceas, două, în noaptea asta? 

— Nici pomeneală nu poate fi de dormit, Dru- 
qane. 

— Sînt foarte obosit, domnule jude. 

— Te cred, Drugane. 

— Cînd o să pot totuși să dorm? 

=- Imediat ce-mi declari în ce împrejurări, cum 
şi pentru ce ai asasinat-o prin otrăvire pe Tia Cu- 
dalbu. Îmi mărturisești faptul, îți dau voie să dormi. 
Tăgăduiești ? Nu-ţi dau voie nici să te așezi pe 
scaun, nici să fumezi şi nici să dormi. Apă, dacă 
ti-e sete, pot chema și porunci să ți se aducă, 

Alion Drugan nu mai spuse nimic, însă judele de 
instrucție adăugă : 

— Acum e aproape miezul nopții. Am să te inte- 
roghez pînă miine dimineață la opt. Atunci te las 
cu colegul meu Odangiu. Mîine seară, odihnit, bine 
ras și bine dispus, te iau eu în primire și te intero- 


250 


ghez mai departe pînă în dimineaţa următoare. Și 
iar te dau pe mina lui Odangiu. Apoi iar te iau eu 
în primire. Și așa mai departe pînă mărturisești 
crima. 

— N-am să pot rezista, domnule jude. Am să cad 
jos şi am să mor. Vei răspunde. 

— Cine mă va trage la răspundere ? 

— Se va găsi cine. Ţin să-ți spun încă o dată că 
nu voi putea suporta acest regim, că voi muri. 

— N-ai să mori. Ai să sfirșești prin a mărturisi. 
Ia spune-mi, Drugane, pentru ce ai omoriît-o, prin 
otrăvire, pe actrița Tia Cudalbu? Nu-ţi plăcea? 
Nu te satisfăcea ? Trebuia s-o laşi, omule, să-ți 
cauţi alta. Pentru ce ai omorit-o ? Spune-mi, Dru- 
gane. 

— N-am omorit-o eu pe Tia. 

— Dar pe Opran Baboie de ce l-ai otrăvit ? 

— Nu l-am otrăvit pe Opran Baboie, 

-— Dar pe Tia Cudalbu de ce ai otrăvit-o? 

— N-am omoriît-o eu pe Tia. 

— Dacă nu te-aș fi arestat, cu cine aveai de gind 
să te încurci ? Ce nouă metresă ţi-ai fi ales? Pe 
cine pusesei ochii înainte de a o asasina, prin otră- 
vire, pe Tia Cudalbu ? Spune-mi, Drugane... 

Tretin nu închise ochii toată noaptea. Nu închise 
ochii toată noaptea nici Alion Drugan. 

A doua zi dimineața, în timp ce Tretin i-l preda 
pe Drugan lui Odangiu, vînzătorii de ziare anunțau 
pe străzi arestarea bancherului Drugan, iar primul-' 
procuror Pitroc, însoţit de un întreg cîrd de spe- 
cialiști, descindea la „Banca Drugan“, evacua func- 
ționarii și aplica sigilii la dulapuri, la sertare, la 


251 


casele de bani. La același ceas al dimineţii alte 
echipe descindeau și aplicau sigilii la toate între- 
prinderile finanţate de „Banca Drugan”. 

Se lansă știrea gravă — pe care însă ziarele nu 
o înregistraseră — că Alion Drugan era, între 
altele, finanţatorul unui centru de spionaj. 


A doua zi, judecătorul de instrucţie Tretin nu-i 
mai predă pe Drugan lui Odangiu. Către seară ban- 
cherul, istovit, se prăbuși. Tretin telefonă primului- 
procuror Pitroc. Acesta îl înștiință pe Derderian. 
Ministrul rămase o clipă pe ginduri apoi ordonă: 

— Judecătorul de instrucţie să aștepte pînă ce 
Drugan se trezește din leșin. După aceea să ia mă- 
suri să i se dea asasinului ceva de mîncare. La 
noapte să-l lase'să se odihnească. Miine dimineaţă 
să reînceapă instrucţia. 

Pitroc îl întrebă: 

— Domnule ministru, unde să-l trimitem pe Dru- 
gan să doarmă la noapte? 

— Acolo unde-i trimiteţi de obicei pe delicvenţi. 

— La prefectura poliţiei, 

— Nu faceţi nici o excepţie. 

— Am înţeles, domnule ministru. 

Drugan se trezi. Tretin îi oferi un scaun. Ușierul 
Ion fi aduse de la un birt din vecinătatea tribuna- 
lului o farfurie cu ciorbă de fasole şi o jumătate 
'de pîine. Drugan se repezi asupra ciorbei. Duse 
farfuria la gură și sorbi din cîteva înghiţituri zeama. 
Apoi mîncă boabele. După aceea se apucă și în- 
fulecă piinea. Niciodată nu-i fusese atit de foame. 


252 


Tretin îl privi, cu răbdare, tot timpul cît mîncă. La 
sfîrşit îl întrebă rizînd: 

— A fost bună masa, Drugane? 

— Bună, răspunse bancherul. Chiar foarte bună. 

— De cînd n-ai mai mîncat ciorbă de fasole cu 
pîine neagră ? | 

— Nu-mi aduc aminte. 

Ușierul anunţă: 

— Au venit gardienii. 

— Să intre, 

Patru gardieni erau, Unul dintre ei semnă într-o 
condică de primirea lui Alion Drugan. 

— Mi-l aduceţi miine dimineaţă la opt. 

Îl luară între ei să-l ducă, printre marile mormane 
de zăpadă, pînă la prefectura poliției. Drugan simţi 
că mișcarea îi face bine. Îi făcea bine și aerul rece 
şi proaspăt. Ceva, totuși, îl supăra. Cîteva minute 
nu-și dădu seama ce-l supără. Băgă însă de seamă 
că-i înghețaseră picioarele. De ce îi îngheţau pi- 
cioarele ? N-avea galoșii ? Cum se făcuse de ieșise 
din casă, pe o asemenea vreme, fără galoși? fi 
uitase ? Unde îi uitase? Şi cum se făcuse de-i 
uitase ? 

Trecu pe lîngă un șir de vitrine. Într-o vitrină 
văzu expuse citeva perechi de galoși noi, lucitori. 

Vru să se oprească, să intre în magazin să-și 
cumpere galoși. Duse mîna la portofel. Unde îi era 
portofelul ? Cine îi furase portofelul? Cine cute- 
zase ? 

Unul din paznici îl înghioldi și-i zise: 

— Hai, bă, mărește pașii. Nu te mai zgii la vi- 
trină |... Ori vrei să-ți cumperi galoși? 


37 


ÎNTR-AL NOUĂLEA CER 


B ancherul își luă ochii de la vitrina cu galoși. 
Se întoarse între gardieni. Unul dintre gardieni 
zise : 

— I s-au udat boierului picioarele. 

Altul îi răspunse : 

— S-au udat și ale noastre. 

— S-au udat, însă mai puţin. Noi nu purtăm pan- 
tofi boierești, subţiri. Purtăm bocanci. 

Bancherul vru să ocolească o băltoacă. Gardianul 
arțăgos, care observase că i s-au udat picioarele, 
îi porunci : 

— Treci prin băltoacă, boierule. N-o ocoli. Treci 
drept prin băltoacă. 

Drugan se supuse. Trecu prin băltoacă şi se udă 
pînă mai sus de glezne. 

Pe cînd mergea istovit, se întrebă pentru ce se 
supusese poruncii absurde a gardianului, Ar fi putut 
să nu-l ia în seamă. Își răspunse, vorbind încet: 

— L-am ascultat pentru că am învăţat să mă su- 
pun. Dar pentru ce am învățat să mă supun atît de 
ușor eu, care pînă ieri știam numai să poruncesc ? 

Gardianul arțăgos îl auzi mormăind şi-l întrebă: 

— Ce spui, boierule ? 

— Nimic, răspunse Drugan., N-am spus nimic. 

— Atunci mi s-a părut. 

— Nu îi s-a părut, Vorbeam singur. 


17 -- Rădăcinile sînt amare. vel, iV 257 


— A! Vorbeai singur! E de rău, boierule. E de 
rău, dacă ai început să vorbești de unul singur. N-o 
să treacă mult și-o să ajungi la balamuc. 

„N-ar fi rău la balamuc, gîndi Drugan. Acolo 
m-ar lăsa să mă odihnesc.“ 

Se sperie singur de gîndul lui. 

— La balamuc ? Nu. Trebuie să-mi dea drumul să 
mă întorc la mine acasă. 

Trecură pe lîngă Casa de Depuneri, pe lingă 
Grand-H6tel și pe lîngă vitrinele Galeriilor La- 
fayette. La Casa de Depuneri nu lucea nici o fe- 
reastră. Prin ferestrele mari ale cafenelei hotelului 
văzu o sumedenie de lume care citea ziare, con- 
versa, consuma, trîndăvea. 

— Oameni fericiţi ! 

Vitrinele magazinului Lafayette erau puternic lu- 
minate și încărcate cu jucării, cu schiuri şi cu îm- 
brăcăminte de sport, 

Jucării ! De ce se aflau atîtea jucării și vitrine ? 
Își aduse numaidecit aminte că se apropia Cră- 
ciunul. De cînd îl arestase? I se păru că a trecut 
multă vreme de cînd îl înhăţase Tretin. Dar jucă- 
rii 2 De cînd nu mai cumpărase el, Drugan, jucării ? 
În orice caz, de mult, de foarte de mult. N-avea cui 
să cumpere jucării. Feteie îi crescuseră mari. Nu 
le trebuiau jucării, ci mașini. Le cumpăra mereu 
automobile. Modelele se schimbau de la an la an. 
Iar costume de sport, schiuri... Tiei nu-i plăcuse 
sportul. Nici fetelor lui nu le plăcuse sportul de 
iarnă. Jucăriile colorate îl înduioșară. De mulţi ani 
nu-l mai înduioșase nimic. Duioșia îl îmblînzi și-l 


258 


umplu de bucurie. Bucuria lui însă se amestecă 
repede cu tristețea. Învinse tristețea. 

Așadar, în oraș, trăiau oameni care aveau copii și 
care cumpărau jucării pentru copiii lor. Mai trăiau 
și oameni tineri care făceau sport. Iarna erau plini 
munţii de oameni tineri. Pe el îl părăsise de mult 
tinerețea. Trăia închis în biroul lui de la bancă. 
Punea la cale afaceri, Urmărea cu îndirjire realiza- 
rea lor. Loviturile pe care le aplica adversarilor 
îi aduceau bucurie. Îi aduceau bucurie și cîștigurile. 
Averea lui crescuse, devenise imensă. Tretin îl în- 
trebase ce avere are. Dacă el, Drugan, ar trăi 
cîteva mii de ani și nu s-ar îndeletnici cu nimic ci 
numai cu consumarea averii pe care o avea, tot 
nu ar izbuti s-o consume pînă la ultima para. Mai 
avea de trăit puţin. Poate cinci ani. Poate zece ani. 
De dragul cui se străduise să facă avere ? Cui avea 
să lase el atîta avere? Nevestei? Nevasta îi era 
şubredă, bolnăvicioasă. Vieţuia zăvorită în vila de 
pe Furnica. Fetelor ? Ieșiseră pe lume "neisprăvite. 
Mai bine nici să nu se gîndească la ele. Şi nevasta 
și fetele îl dispreţuiau și-l urau pentru legăturile 
lui cu Tia. Au aflat, fără îndoială, despre învinuirea 
care ii se aduce. Au aflat și despre arestarea lui. 
Parcă o aude pe nevastă-sa spunindu-le fetelor : 

— Trebuia să i se întîmple. Nu se mai sătura de 
mujeri. Se stricase. Eu nu-i mai ajungeam. 

Şi parcă o aude pe cea mai mare răspunzindu-i : 

— A găsit ceea ce a căutat. 

Părăsiră Calea Victoriei. Făcură cîțiva pași pe o 
stradă în pantă. 

— Pe aici. 


17> 259 


Intrară în „sumbra clădire. Se opriră pe un coridor 
lung și prost luminat, Ușa se deschidea și se închi- 
dea într-una. Curentul rece care străbătea coridorul 
îl îngheţă. Își auzi urechile vuind. Unul dintre cei 
patru gardieni urcase scările. Drugan îl văzu în- 
torcîndu-se însoţit de un comisar slăbuţ, mărunţel, 
oacheș. Comisarul slăbuţ, socotind că în cazul Dru- 
gan s-ar putea întoarce roata, îl privi pe bancher cu 
bunăvoință. Îl salută şi îi spuse: 

— Domnule Drugan, am primit ordin să te duc la 
beci. N-am ce-ţi face. Trebuie să te duc la beci. Te 
rog, urmează-mă. 

Le porunci gardienilor să rămînă pe loc. Ban: 
cherul, din cauza oboselii care îl cuprinsese, se clă- 
tină. Era cît pe-aci să se prăbușească. Comisarul îl 
apucă la timp de braţ. Îl încurajă. 

— Te rog să te sprijini de mine, 

Bunăvoința comisarului, exprimată în cîteva cu- 
vinte, braţul subţire și slab care i se oferise îi 
umplură inima de fericire. Gîndi : „Mai sînt și oa- 
meni miloși pe lume. Dar eu am fost milos cu oa- 
menii ? Am fost. Cînd am fost?“ Nu-şi aduse aminte 
în ce împrejurări a fost el, Drugan, milos cu seme- 
nii săi. „Am fost. Însă acum nu-mi aduc aminte 
amănuntele pentru că sînt prea ostenit. Judecătorul 
de instrucție m-a interogat prea mult.“ Își împăcă 
și își linişti conștiința. Coboriră încet multe trepte. 
Cam pe la jumătatea drumului prinse curaj și-l în- 
trebă pe comisar : 

— Nu cumva ai putea să-mi spui dacă avocaţii 
din contenciosul meu de la bancă s-au mișcat ? Am 
o duzină de avocaţi în contencios. 


26U 


& 


-— Nu știu, domnule Drugan, insă, dacă dorești 
să afli, mă voi informa, iar mîine dimineață, dacă 
va fi posibil, îți voi comunica. 

— Mare năpastă a căzut pe mine, spuse Drugan. 

— Cum năpastă ? Ai otrăvit-o pe Tia Cudalbu. 
Unde vezi dumneata năpasta ? Nu poate fi vorba 
de nici o năpastă. 

— Dumneata crezi într-adevăr că eu am ucis-o pe 
Tia Cudalbu ? 

— Toată lumea crede. 

— N-am ucis-o. 

Comisarul se supără. Își aspri glasul și spuse: 

— Ai ucis-o, n-ai ucis-o, treaba dumitale. Nu 
mi-a oardonat nimeni să te anchetez. Te anche- 
tează, după cîte știu, domnul judecător de instruc- 
tie Tretin, 

— Am dorit să cunoști că nu am ucis-o pe Tia 
Cudalbu. 

— lau act de această dorință. De ajutat însă nu 
te pot ajuta cu nimic. N-am căderea s-o fac, 

Ajunseră într-o sală mare, scundă. Pe cînd o 
străbăteau, un comisar-şef care venea din partea 
cealaltă a subsolului, văzindu-l pe comisarul pir- 
piriu că-l sprijină pe bancher, îl întrebă: 

— Ce s-a întîmplat cu babalicul tău, Zainea? 
L-au lăsat picioarele ? 

— L-au cam lăsat, domnule comisar-șef. 

— Amorul... Amorul... Amorul și omorul... 

Zainea rise de gluma comisarului-șef apoi îi 
spuse unui om de pază: 

— Deschide-ne. 


IRI 


Omul de pază descuie ușa. Comisarul îi zise 
bancherului : 

— Ai să rămii aici pînă mîine dimineaţă. Tn- 
cearcă să te acomodezi și, dacă poţi, încearcă să 
şi dormi. 

Drugan îi mulţumi. Zainea deschise ușa, îl îm- 
pinse pe bancher înăuntru. Ușa de fier, grea se 
închise în urma lui cu zgomot. Cheia scrîșni metalic 
în broască. ii) 


eram et aaa ati 


Spaima năvăli asupra lui Drugan și-l cuprinse. 
Părul i se zburli. Pielea i se încreți. Şira spinării îi 
îngheţă. În prima clipă se trase îndărăt. Puse mîna 
pe clanţă. Vru să deschidă repede și să fugă. Auzi 
hohote de ris. Hohotele de ris îi risipiră într-o 
oarecare măsură spaima. Ceea ce vedea nu erau 
arătări, ci oameni. Nu se afla în infern, ci într-o 
odaie de la beci. Careva zise: 

— Nu-i place boierului, 

Altul îi răspunse: 

— Parcă nouă ne place vizuina? Nu ne place, 
însă nu avem încotro. 

— Nici boierul nu are încotro. Așa că, pînă la 
urmă, vrea, nu vrea, o să se obișnuiască și el. 

Drugan se lipi de ușă. Orice s-ar întîmpla, el nu 
se va amesteca în gunoiul acesta omenesc. Nici 
măcar nu se va atinge de gunoiul acesta. Cu toată 
marea lui oboseală, va rămîne pînă mîine dimi- 
neaţă lipit de ușa aceea de fier. Își va aduna pute- 
vea pe care o mai are. Îşi va struni voinţa. Toată 


263 


situația lui în lumea mare și-o cîştigase dătorită 
voinţei lui. Voința lui era de fier. De fier era şi 
pumnul lui cu care își strivea adversarii. Dar tot 
de fier era și ușa de care sta rezemat. Tot de fier 
era și încuietoarea. Și cheia era de fier. Însă cheia 
nu se afla în buzunarul lui, ci în buzunarul omului 
de pază de pe sală. În buzunarul lui, al lui Drugan, 
nu se mai afla nici o cheie. De ce îl trimiseseră 
aici ? Ca să-l chinuie? Ca să-l demoralizeze ? Va 
suporta chinul. De demoralizat însă nu se va de- 
moraliza. El care avea voinţă de fier, pumn de fier... 
De fapt, nu mai avea nimic. li veni să plingă. Îl 
cuprinse rușinea. Dacă ar plinge s-ar dovedi slab și 
gunoiul omenesc din jur l-ar batjocori. Dar ce-i 
păsa lui de părerea acelui gunoi omenesc ? Își stă- 
pini totuși firea și nu lăcrimă. 

Odaia era mică, mai curind vizuină decît odaie. 
De tavanul mărunt atîrna, drept Ta mijloc, un bec 
firav pictat de muște. Pe pereții cenușii, afumați 
se aflau, scrise cu creionul ori scrijelite cu vîrful 
ascuțit al cuiului, sute de cuvinte și de fraze pe 
care nici un om de lume nu le rostește decît pe 
întuneric și numai atunci cînd mintea însăși e co- 
pleșită de întuneric. Se pomeni citindu-le cu vădit 
interes. Întiîi citi cuvintele și frazele scrise clar. 
Apoi se pomeni străduindu-se să le descifreze pe 
cele încurcate. Cuvintele porcoase, frazele groso- 
lane, crude treziră în el pofte și amintiri. "însă 
aerul gros, greu și acru pe care îl aspira îi stinse 
poftele. Durerea de cap care îl cuprinse îi alungă 
amintirile și-i goli cu totul mintea. 


253 


— Cum să-ţi zic, Mandeo, cîntecul lui Gică, dacă 
pe mine nu mă cheamă Gică? 

— Zi-mi cîntecul lui Gică, Chiorule. 

— Dacă ţii negreșit... 

— Vezi bine că ţin... 

Chiorul — care nu era ciîtuși de puţin chior —- 
își răsturnă capul frumos și pletos pe spate, clipi 
de cîteva ori pripit din ochii mari și codaţi şi în- 
cepu languros: 


De nimenea n-am îrică, 
N-am frică, 

Căci eu sînt Gică, 

Sint apașul după Grant, 
N-am nici o frică, 

Și letițelor frumoase 
Sînt amant... 


Chiorul cîntă multă vreme. isprăvi cintecul lui 
Gică, îl luă de la început, mai cîntă unul și încă 
unul. În toate cîntecele pe care le cînta Chiorul 
era vorba de dragoste, de fetițe frumoase, de ge- 
lozii şi de omoruri făptuite la repezeală, cu șișul, 
cînd sîngele se aprinde și nu mai poate fi stăpinit. 

Chiorul avea glas dulce, plăcut și cînta cu ade- 
vărată patimă. Îl asculta Mandea. Îl ascultau și 
ceilalți. Lipit de ușa de fier, îl asculiă pe Chior și 
bancherul Alion Drugan, 

Lui Gică cel din cîntec nu-i era frică de nimic. 
Nici lui Drugan nu-i fusese înainte de a fi arestat 
frică de nimeni și de nimic. Dar acum? După nici 
două zile și două nopţi de detenţiune, ajunsese să-i 
fie frică nu numai de judecătorul de instrucţie 


195 


retin, dar şi de un simplu gardian. li poruncise 
Tretin să stea în picioare, Și el rămăsese în picioare 
ore și ore, pînă cînd simţise că îi trec oasele unul 
printr-altul și leșinase. Îi poruncise un neobrăzat 
de gardian să nu ocolească băltoaca. Și el, Drugan, 
ascultase stupida poruncă, trecuse de-a dreptul prin 
băltoacă și își udase picioarele. Gică cel din cîntec 
nu avea nici o frică. La beci, el, Drugan, sta re- 
zemat de ușă, de frică să nu se amestece cu cei- 
lalți, cu gunoiul, Dar Chiorul, Mandea și toţi cei- 
lalţi care se aflau acolo nu aveau frică. Căzuseră 
în mîinile „Zbirilor. Zbirii îi închiseseră pe toţi aici, 
la beci. Erau osteniţi. Se culcaseră pe cimentul rece 
şi murdar. Își păstrau buna dispoziţie, vorbeau, 
glumeau, mai și cîntau. Atunci pentru ce el, Dru- 
gan, credea că oamenii aceștia sînt gunoi omenesc ? 
Erau mai tari decît el. Erau tari chiar aci, la beci, 
El fusese tare, afară, în libertate. El avusese curaj, 
afară, în libertate, Gunoiul din jurul lui fusese tare 
şi afară, însă era tare și aci, la beci. Atunci pentru 
ce el, Drugan, li se credea superior? Pentru că 
avea case, și vile, și bancă, şi slugi, și automobil, 
şi bani cu carul ? Dar la ce-i folosea acum tot ceea 
ce avea afară, în oraș, în ţară, în străinătate? Își 
uitase galoșii ia Capşa. Vrusese să-și cumpere ga- 
loși și nu avusese cu ce. Voise să se odihnească. 
Şi nu i se îngăduise. Voise să mănince. I se pusese 
în faţă, ca la slugi, o strachină de ciorbă de fasole 
și o bucată de pîine neagră, lui, rafinatul, pe care 
altădată nici un fel de bucate, fie ele cît de rare 
şi de bine pregătite, nu-l mulțumeau. Îi plăcuse 
ciorba. Îi plăcuse și piinea. Acum ce dorea? Mai 


257 


nimic: să se poată întinde pe dușumea şi să doarmă, 
să doarmă pînă se va sătura de somn. Altceva? 
Nu mai dorea și altceva ? Ba da. Ar fi însemnat să 
se mintă singur dacă n-ar fi recunoscut, Dorea, 
jinduia o ţigară ieftină, să tragă din ea măcar cîteva 
” fumuri. Mulţi fumau. Unii, cîte doi pe o ţigară. 
Trăgea unul un fum, înmîna ţigara vecinului, acela 
trăgea un fum și i-o înapoia primului. Era ca la un 
joc. Doi tineri fumau și ei împreună o ţigară, însă 
în alt chip. Posesorul țigării trăgea fumul în piept. 
Cînd îl arunca afară, celălalt își apropia gura des- 
chisă de a lui, prindea fumul, închidea gura și-l 
slobozea pe nări. Aceluia care i-ar fi oferit o ți- 
gară i-ar fi rămas recunoscător pe veci. Recunos- 
cător | Nu mai avea nimic al lui în afară de straiele 
cu care era îmbrăcat și batista din buzunar. Batista 
se murdărise. O folosea totuşi. Cum și-ar fi putut 
el arăta mai tîrziu recunoştinţa ? Probabil că aveau 
să-l condamne. Dar... Dar altădată se și jurase că-i 
va rămîne pe vecie recunoscător lui Opran Baboie, 
Tot norocul — şi acum va vedea că și nenorocul 
lui — îi venise de la Opran Baboie. Opran Baboie 
şi-l luase asociat atunci, imediat după război, cînd 
el, Drugan, nu era decît un coate-goale. Opran 
Baboie făcuse om din el. Și cum își arătase el, 
Drugan, recunoștinţa față de Opran Baboie? La 
drept vorbind, nici nu avusese cînd, pentru că 
Opran Baboie murise. Dar de ce murise Opran 
Baboie ? Cum de ce murise? Justiţia stabilise la 
timp cine și cum îl omorise prin otrăvire pe Opran 
Baboie. Însă Tretin dezgropase povestea și i-o vîn- 
tura amenințător pe sub ochi. Să fie sănătos Tretin, 


158 


Ba nu. Să nu fie sănătos Tretin. Să-l apuce turbarea 
și să moară. Tretin se poartă rău cu el. În cazul lui 
Opran Baboie, ce-a stabilit atunci justiția rămîne 
sfînt. Dar ce va stabili acum justiţia în cazul asa- 
sinării Tiei Cudalbu ? Tot sfint va rămîne? 

Căci eu sînt Gică, 

Sînt apaşul după Grant, 

N-am nici o irică, 


Și fetițelor frumoase 
Sînt amant... 


Apaşii după Grant îţi Spintecă pîntecul cu şișul 
dacă te uiţi cu ochi pofticioși la femeile cu care 
chefuiesc ei. Ori ţi-l spintecă să-ți fure punga cu 
cîțiva gologani în ea. Acela care o otrăvise pe 
Tia — o ! nu, nu era el acela — pentru ce o făcuse 
oare ? Și lui îi plăcuseră fetiţele frumoase. Nu le 
furase de la nimeni. Le ademenise cu parale. Întii 
fusese Lia, pe urmă Mia, apoi una pufoasă, cu bot 
gros, scandalagioacă și mahalagioaică, pe care o 
chema Mioara. După aceea fuseseră altele și altele, 
apoi Tia Cudalbu. Mintea i se strînse și-i zbură. În 
locul minţii îi rămase în cap un fel de fum verzui 
care se învălătucea și se destrăma. Cîntă cîntecul 
lui Gică în gînd (nu mai cîntase de pe vremea cînd 
fusese flăcău). Apoi îi îngină: 

N-am nici o frică, 


Şi fetițelor frumoase 
Sînt amant... 


Chiorul, care avea auzul ascuţit și se lăuda că 
aude cum calcă Maica Domnului, cu tălpile goale, 


269 


pe norii lui Dumnezeu, cînd se duce duminica ta 
biserică, îl auzi. Rise și-l întrebă: 

— Zău ? Ia spune-ne, boierule, ai fost într-adevăr 
amant al vreunei fetițe ? Povestește-ne, să ne treacă 
mai ușor timpul. 

Mulţumit că îl ia în rîs dar și că îl bagă în 
seamă, Drugan zîmbi și răspunse: 

— Nu. Însă mi-a plăcut cintecul dumitale. 

— De ce să nu-ți placă? Fetiţele din Grant şi 
din Tei spuneau, cînd le cîntam, că am glas frumos. 

Mandea se îmbufnă că prietenul său Chiorul stă 
de vorbă cu grangurul. 

— Dar ce? Grangurul e fetiță ? 

— Nu, răspunse Chiorul, dar poate că mă place 
și el cum mă plac fetiţele, cum mă placi și tu. Eu 
am venit pe lume ca să mă placă oamenii. Tu nu 
înţelegi. Ai. mintea strîmtă. 

— Pentru ce-ai spus acum, o să ne răfuim noi 
doi cînd o să fim afară. a 

Chiorului îi sări țîfna : 

— De ce să așteptăm pînă atunci? De ce să nu 
ne răfuim acum ? Dacă vrei ne putem răfui și acum, 
Mandeo. 

— N-avem loc să ne batem. 

— Ai dreptate. Aici n-avem loc să ne batem. 

— Nici cuțite. 

— Da, n-avem nici cuțite. 

Se pupară și se împăcară. 

— De ce să ne batem ? 

— N-avem de ce să ne batem. 

Unul cu nasul şi buzele roase de sfrenţie zise 
gijiit : 


270 


€ 


— Păcat că nu v-aţi bătut. V-am fi făcut noi loc. 

Chiorul îl înjură. Îl înjură şi Mandea. 

Apoi Chiorul îl întrebă pe Mandea: 

— Tu mai ai tutun ? 

— Mai am, răspunse Mandea. Pe fundul taba- 
cherii. Trebuie să-l legumim. 

— Dă-mi tabachera. 

— Pentru ce? 

~=- Dă-mi-o şi nu mă întreba. 

Mandea îi întinse Chiorului tabachera. Chiorul o 
luă, o deschise, desprinse o foiţă, luă un pic de 
tutun sfărimat între buricele degetelor, îl potrivi, 
răsuci foiţa, apoi o udă cu vîrful limbii. Țigara era 
ceva-ceva mai groscioară ca băţul de chibrit. Se 
ridică în picioare, călcă peste trupurile celor care 
dormeau și i-o dărui bancherului, 

— Poate ai chef de fumat. 

— Am, răspunse Drugan. N-am mai fumat de 
ieri. Mulţumesc. 

— Chibrituri ai? 

— Mi le-au luat. 

— Mie, nu. 

Chiorul îi aprinse ţigara. După primul fum, Dru- 
gan se simți mulțumit. După al doilea, liniştit. A 
treia sorbitură de fum amărui îl înălță într-al 
nouălea cer. 

Aerul gros din beci nu-l mai sufocă. fi trecu şi 
durerea de cap. Începu să-i piară și greața care îl 
stăpînise. Se rezemă mai comod de ușa de fier cu 
umerii. Întinse un picior înainte și atinse cu el 
trupul unui om adormit. Contactul nu-l supără. În- 
tinse şi al doilea picior înainte. Se simţi și mai 


271 


bine. Chiorul se luă iar la harță cu Mandea. Harţa 
o începu Mandea. 

— De ce n-ai avut tu grijă de Săndica, aşa cum 
ne-a fost vorba ? 

— N-am avut cum. La un an după ce te-au prins 
pe tine, m- -au „găbuit și pe mine. 

— Ştiu. Dar în anul acela de ce n-ai avut grijă 
de Săndica ? De ce nu i-ai dat ei partea mea? 

Chioru! fluieră a pagubă. Pe urmă îi răspunse 
lui Mandea: 

— M-am dus la bilci, la Urziceni. Să îndoiesc 
cîștigul cu „uite popa, nu e popa“... 

— Şi nu ţi-a mers ? Vrei tu să-mi spui mie că nu 
ţi-a mers ? La „uite popa, nu e popa“ ești tot atît 
de mare meșter ca şi mine. 

— De mers, mi-a mers. Aproape că îndoisem 
gologănetul... 

— Şi? 

— M-au ridicat curcanii. M-au înconjurat și m-au: 
ridicat, 

— Şi n-ai putut să scapi de ei? 

— Am scăpat. Am scăpat după ce le-am dat tot 
ce aveam asupra mea. Dacă făceam git, mă înain- 
tau cu bani cu tot la poliția din Ploești. Acolo m-ar 
fi recunoscut și m-ar fi băgat la gherlă. 

— Stai, Chiorule, stai. Să stabilim adevărul, 

— Să-l stabilim, Mandeo. 

— Va să zică, tu ai scăpat din mîinile curcanilor 
de la Urziceni. 

— Am scăpat. 

— Şi pe urmă cît timp ai mai lucrat pînă cînd 
te-au prins și te-au trimes la Ocnele Mari? 


272 


€ 

-— Aproape un an. 

— Şi din cîştigul pe care l-ai avut în acest timp, 
de ce nu i-ai dat nimic Săndichii ? 

— De ce să-i dau, Mandeo ? 

— Erai obligat. Așa ne înțelesesem. 

— Aşa ne înțelesesem. Însă banii din care eram 
obligat să-i dau Săndichii tale mi-i luaseră jan. 
„darmii, din Urziceni. Ceea ce am cîștigat eu mai pe 
“urmă erau alţi bani. Şi la acești alţi bani tu nu 
aveai nici o parte, așa că nu aveam de ce să-i dau 
Săndichii tale bani. 

— Porc de cîine. 

— Bu tu ești porc de cîine. 

— O să-mi dai socoteală cind o să fim afară. 

— O să-ți dau. Deocamdată dă-mi tabachera 
să-mi răsucesc o țigară. aaa 

— Tot pentru grangur ? 

— Nu. Pentru mine. 

— Ține-o | 

Un bătrin cu capul teșit care îi ascultase îi în- 
trebă : 

— Dar cînd s-au petrecut faptele pentru care vă 
certaţi, măi, oameni buni ? 

— Acum unsprezece ani, spuse Chiorul. 

— Şi află că nu ne certăm, adăugă Mandea, dis- 
cutăm. N-avem nici un motiv să ne certăm. Dis- 
cutăm. Cu gura. Sau cu cuţitele. 

— Dar de atunci pînă acum nu v-aţi mai văzut? 

— Nu, răspunse Chiorul. El a fost în pensiune la 
o pușcărie, eu la alta. 

Trecu un timp. Apoi Mandea spuse: 

— Ştii, Chiorule, că atunci s-a lăsat cu roșu. 


18 273 


— Ştiu că a fost omor. M-am gindit însă că is- 
prava a faptuit-o Giîndacu, 

— Eu mi-am șters cuțitul pe straiele mortului. 

Drugan îl întrebă pe chior: 

— De ce v-au adus aici? 

— Ne pun în libertate miine. Ne-am ispășit anii. 

Drugan era gata să se culce pe ciment. Să-şi facă 
loc cu coatele, să se mai stringă și să doarmă. 
Tocmai atunci însă unul dintre cei adormiţi se 
trezi. Tuși. Icni. Îl apucă vărsătura. întinse gitul și 
vărsă tot ce avea în stomac pe capul omului ador- 
mit, de lîngă el. Acela nici nu se clinti. Dormi 
liniştit mai departe. Bancherul își strînse picioarele. 
Spaima și greaţa se treziră și puseră iarăși stăpi- 
nire pe întreaga lui făptură, Îi tremurară mîinile. 
Îi tremurară picioarele. 

Chiorul își fumă ţigara pînă la jumătate. Se uită 
la Drugan și-i văzu obrazul galben, li înțelese sufe- 
rința, Se ridică şi-i înfipse chiștocul între buze. [i 
spuse: 

— Fumează, grangure. 

Drugan potrivi ţigara în gură și trase un fum. 
Chiorul îl întrebă : 

— Pentru ce te-au adus aici, grangure? 

— Sînt învinuit că am făptuit un omor. 

— Şi nu l-ai făptuit ? 

— Nu, spuse Drugan, N-am omorît pe nimeni. A 
căzut năpasta pe mine. 

— Dacă e adevărat ce spui, du-te-n mă-ta. Nu 
ești interesani. Dă-mi ţigara îndărăt, 

Pînă să apuce Drugan să i-o dea, Chiorul i-o 
smulse dintre buze. 


274 


Mandea se așternu pe ris: 

— A ucis, Chiorule. Degeaba l-ai înjgzat şi i-ai 
luat ţigara. De ucis a ucis, dar cum vrei tu să-ți 
mărturisească ţie ceea ce încă n-a mărturisit la 
instrucție ? E de-al nostru. Deși e grangur, e de-al 
nostru. Să-i facem loc să doarmă. 

Mandea, împreună cu Chiorul împinseră oamenii 
adormiţi unul peste altul și-i făcură un loc, lîngă 
ușă, lui Drugan. Bancherul le mulțumi. Se ciuci și 
își duse genunchii la gură. Îl cuprinse moleșeala. 
Se lăsă într-o rînă şi- și puse capul pe şezutul mare 
al omului zdrenţăros care dormea alături somn 
adînc. Înainte de a cădea în cel mai dulce somn pe 
care îl dormise de cînd știa, simți cum omul ador- 
mit își duce mîna la spate să se scarpine. Drugan 
nu văzu cît de mare și de păroasă era mîna ador- 
mitului. Simţi numai cum se lipește de obrazul lui 
o mînă caldă, vie. O prinse între mîinile lui și o 
tinu strîns și cu dragoste, cum nu ţinuse încă pînă 
atunci mînă omenească, 

Dormi dus. Nu simţi că-l năpădesc păduchii. Di- 
mineaţa se trezi cel din urmă., 

— Ai dormit bine, grangure ? îl întrebă Chiorul. 

— Mulţumesc lui Dumnezeu, bine, îi răspunse 
Drugan. 

— Te pomenești că ţi-o fi şi foame ? 

— Îmi cam este, răspunse bancherul 

— N-are nenea, că ţi-ar da. 

Cheia scrîșni în broască. Ușa se deschise. În 
deschizătură apăru Zainea. Spuse : 

— Domnule Drugan, bai cu mine. 


15° 275 


Somnul îl întremase pe bancher. Vru, totuși, să 
se sprijine de brațul comisarului. Acesta se feri. 

— Acum nu pot să te iau de braț. 

— Mi s-a agravat situaţia ? 

— Da, îi răspunse Zainea. Ai luat păduchi de la 
ceilalți. Te-au umplut păduchii, domnule Drugan... 
Dar avocaţii dumitale... Avocaţii dumitale încă nu 
s-au mișcat. 

— De ce? 

— Ți s-au pus sigilii, la bancă. Avocaţii dumi- 
tale nu sînt siguri că va avea cine să-i plătească 
pentru apărare. 


La tribunal, judecătorul de instrucție retin nu-i 
primi pe Drugan. 

— Pînă după-amiază sînt ocupat, Duceţi-l jos. 

Gardienii îl duseră și-l predară la subsol. Acolo 
îl introduseră într-o odăiță în care se ăflâi citeva 
scaune și o masă. Îi lăsară pe masă o cană de tini- 
chea plină cu apă și încuiară ușa pe dinafară, Ban- 
cherul se așeză pe scaun. Dușumeaua îl ademeni. 
Părăsi scaunul și se lungi lingă zid. Oboseala, pe 
care somnul „dintr-al nouălea cer“ nu i-o risipise 
în întregime, îl copleși. Adormi. Paznicul îi auzi 
sforăitul însă, cum nu primise nici un ordin special, 
1 lăsă să doarmă și să sforăie. 

Tretin sună. Omul de serviciu deschise ușa. 

— Să vie Măriuţa Lupei, 

După cîteva clipe Tretin văzu intrînd în cabinetul 
lui o fată mărunțică, cu obrazul oacheș și rotund, 
Ochii, două mărgele mari și negre, îi jucau în cap 


275 


ca la veveriţe. Se gătise. Își pusese și mînuși în. 
mîini. Nu părea nici speriată, nici emęłionată. 

Tretin, surprins, se ridică în picioare şi-i întinse 

mîna, 

-— Dumneata ești Măriuţa Lupei ? 

— Eu sînt. 

— Ia loc, domnişoară, 

Măriuţa Lupei se așează pe scaun firesc, ca la ea 
acasă. Umblă în poșetă, scoase o batistă albă şi-și 
şterse nasul cîrn. Spuse: 

— Umezeala orașului! Am căpătat guturai... 

— O să-ţi treacă, îi răspunse Tretin. 

— O să-mi treacă. Însă pînă atunci trebuie să-mi 
şterg mereu nasul. 

— Şi ştersul nasului te deranjează de la lucru? 

— Nuuu!... Căacum, decind a murit domnișoara 
Tia, nu am nimic de lucru. Mă plimb toată ziua prin 
oraș și mă uit la vitrine. 

— Cind trăia domnișoara Tia nu te plimbai prin 
oraș ? 

— Mă plimbam, însă mai puţin, 

— Prin urmare, moartea domnișoarei Tia Cudalbu 
sau, mai precis, asasinarea prin otrăvire a domni- 
şoarei Tia Cudalbu de către bancherul Drugan nu 
numai că nu ţi-a îngreunat viața, dar ţi-a ușurat-o ? 

— De! Eu știu ce să vă spun? Îmi pare rău că 
domnișoara Tia a murit. 

— A murit pentru că a otrăvit-o bancherul 
Drugan, 

Măriuţa Lupei făcu ochii mari. Întregul ei obraz 
exprimă mirarea cea mai adincă, 

= De ce te miri? 


297 


— Vai! Domnule l... oare nu e de mirare? Cum 
puteți dumneavoastră să spuneți că domnul Alion al 
nostru a otrăvit-o pe domnișoara Tia? De ce s-o 
omoare ? Nu avea de ce s-o omoare. 

— Poate că avea... 

— Nu, domnule... Nu avea pentru ce... 

-— Drugan o iubea pe fosta dumitale. stăpînă ? 

Măriuţa se uită, cochetă, în jos. Zîmbi. 

— Glumiţi cu mine, domnule judecător... 

— Nu glumesc de loc. 

— Ba glumiţi, domnule judecător. Dacă n-aţi glu- 
mi nu m-aţi întreba prostii. 

Tretin încruntă sprîncenele. 

— Adică... Dumneata... Ce vrei să spui? 

— Mă întrebaţi prostii. Glumiţi. 

Tretin se răsti la fată: 

— Trebuie să-mi răspunzi la ce te întreb. Auzi ? 
Spune-mi dacă Drugan o iubea pe fosta dumitale 
stăpînă, 

Se supără și Măriuța Lupei: 

— De ce mă întrebaţi pe mine ? De unde vreţi să 
știu eu dacă o iubea sau n-o iubea ? Întrebaţi-l pe 
domnul Drugan, Am auzit că l-aţi arestat. De ce 
nu-l întrebaţi pe domnul Drugan și mă întrebaţi pe 
mine ? 

— O să-l întreb eu și pe Drugan, n-avea nici o 
grijă. 

— Nici n-am, domnule. 

— Drugan se purta bine cu Tia Cudalbu ? 

-— Se purta bine. 

— O bătea ? 

— N-am văzut, 


778 


— Nici n-ai auzit ? 

— N-am auzit. 

— O înjura ? 

— N-am auzit. 

— Se certau des? 

— Nu știu dacă se certau. 

— Cum nu ştii? 

— Nu știu, 

— Nu trăiai în casă cu Tia? 

— Trăiam. Cînd venea domnul Drugan eu le 
serveam masa și cafeaua. 

— La masă nu se certau ? 

— Nu, 

— Nici la cafea? 

— Nici, 

— Dar după masă? 

— Nu știu. 

—- De ce nu știi? 

— Pentru că după masă, domnule, mă mir că nu 
pricepţi, eu plecam de acasă. 

— De ce plecai de acasă? 

— Așa îmi poruncea duduia Tia. O auzeam: 
„Măriuţo, ai bani?” „Am, duduiţă.“ „Du-te la cine- 
matograf.“ „Mă duc, duduiţă, dar cind să mă în- 
torc?” „Peste trei ore.“ Mă întorceam peste trei ore. 
O întrebam: „A plecat domnul, duduiţă ?” „Tu nu 
vezi? A plecat.” 

— După plecarea lui Drugan, duduia Tia era ve- 
selă ori era tristă ? 

Măriuța Lupei rămase cîteva clipe pe ginduri. 
Nerăbdător, Tretin o impunse : 

-— De ce taci? De ce nu-mi răspunzi ł 


279 


— Mă gindeam, 

— La ce te gindeai? 

— Mă gindeam ia ce m-aţi întrebat, ca să nu vă 
răspund anapoda. 

— Şi te-ai gindit îndeajuns ? 

— M-am gindit. 

_— Atunci răspunde. 

— După ce pleca domnul Drugan de ia dumneacei, 
uneori duduia Tia era veselă. Cînta şi ciripea ca e 
păsărică.,. 

— Ce anume cînta ? 

— Multe... Dar mai ales cîntecul acela pe care-l) 
cînta la teatru, îl știți dumneavoastră, cu diavolița 
care se suie în copac. ÎI ştiţi și dumneavoastră, nu ? 
Numai tonţii nu-l știu, 

— ÎI ştiu. 

— Păi cum să nu-l ştiţi... Dumneavoastră nu sin- 
teți... 

— Aşadar uneori, după plecarea lui Drugan, Tia 
Cudalbu era veselă, Dar alteori? 

— Alteori era plictisită, tristă, ba chiar plîngea. 

— Şi nu-ţi spunea nimic ? 

— Ba-mi spunea. 

— Ce-ţi spunea ? 

— Zicea așa: „Of! ofi Măriuţo, să nu te-ncurci 
în viața ta cu un om bătrin, chiar dacă te-ar îm- 
brăca în aur,“ 

— Şi tu... Şi dumneata ce-i spuneai? 

— O întrebam : „De ce; domnișoară ?* „Nu înţe- 
legi ? îmi răspundea. Ar trebui să înţelegi.“ „Nu în- 
teleg, domnişoară.” „Lasă că ai să înţelegi tu, îmi 
spunea, mai tîrziu.” 


280 


Tretin rise cu poftă. Rise și Măriuţa Lupei. Nu 
înțelegea pentru ce ride judecătorul de instrucţie, 
însă ea ridea ca să-i facă lui plăcere, să-l cîştige, 
să nu fie aspru cu ea. Cînd se potoli din ris, Tretin 
o întrebă: 

— Însă acuma înţelegi, desigur, despre ce era 
vorba ? 

— Nu, domnule, nu înţeleg nici acum. 

— Pentru ce nu înţelegi ? 

— Pentru că, domnule, și acum sînt tot ca atunci 
cînd am venit la București de la Lancrăm.., 

— Fată? 

— Dar cum !? 

Judecătorul de instrucţie își aprinse o ţigară, se 
ridică de pe scaun și începu să se plimbe prin odaie. 
Măriuța Lupei crezu că a isprăvit cu întrebările. 
Spuse: 

— Pot să plec? 

—— Nu, Nu încă. 

Stinse ţigara, Se apropie de Măriuţa, îi luă mîna 
și i-o sărută. 

Măriuţa rise de-a binelea, 

— Glumiţi | Iar glumiţi, domnule... 

Îl împinse: 

— Staţi mai departe. N-aş vrea să vă dau gutu- 
raiul. Se ia, 

— Ascultă, Măriuţo... 

— Ascult, domnule. 

— Dumneata știi că ești mai... mai frumoasă de- 
cît răposata dumitale stăpină, Tia Cudaibu ? 

— Nu mi-a spus-o nimeni pînă acum. 


281 


— Nu ţi-a spus-o nimeni. Dar dumneata știi. Tre- 
buie s-o știi. 

— Şi dacă aş ști-o ? Domnul Drugan abia se uita 
la mine. Avea ochi numai pentru duduia Tia. 

Judecătorul de instrucție deveni dulce, dulce, ca 
strugurele răscopt,, O întrebă: 

“— şi dumneata, Măriuţo, nu erai geloasă pe stă- 
pînă? Aveai tot dreptul să fii geloasă ! Tinără ești. 
Curată ești. Şi ai un năsuc,,, 

— Bolnav de guturai. 

— Să lăsăm năsucul, Să lăsăm și guturaiul. Spv- 
ne-mi : nu erai geloasă pe stăpină ? 

Măriuţa Lupei pricepu nada. 

— Eu? Eu geloasă? Pe duduia Tia? Vai, dom- 
nule judel Oare mă credeți stricată? Cum era să 
fiu eu geloasă pe duduia Tia? Mie nu-mi plăcea 
domnul Drugan. Mă miram chiar de unde găsea pu- 
tere în ea duduia Tia ca să-l sufere alături, 

Tăcu un timp. Apoi aruncă ea o nadă: 

— Dacă domnul Drugan ar fi fost tînăr ca dum- 
neavoastră.,, Tinăr și frumos ca dumneavoastră... 

Tretin întoarse îndată nada împotriva Măriuţei : 

— Ai dreptate. Nici eu, dacă aș fi fost femeie, 
nu l-aș fi suferit pe Drugan lîngă mine. Drugan e 
bătrîn, E și urit... Însă... Nu erai geloasă pe Tia 
Cudalbu nici atunci cînd se dichisea și pleca să se 
întilnească cu Carlo Ciutacu? Fiul baronului din 
Vasile Lascăr e şi tînăr, e și frumos, de parale nu 
duce lipsă... 

O clipă pe Măriuţa o cuprinse neliniștea. Neavind 
experienţa de vulpoi a lui Tretin, se grăbi să-l în- 
trebe : 


382 


— Dar de unde știți dumneavoastră că duduia 
Tia se întilnea cu feciorul baronului Ciutacu ? 

— De unde, de neunde, știu. 

— Duduia Tia nu se întilnea cu feciorul baro- 
nului, 

— Eşti sigură? 

— Sint. 

—- De ce crezi că ești sigură ? 

— Pentru că duduia Tia nu avea nici o taină faţă 
de mine, 

— Te cred. Atunci să-mi spui, Măriuţo, pentru 
ce s-a certat Drugan cu Tia Cudalbu cu două zile 
înainte ca stăpina dumitale să fie otrăvită de 
Drugan ? 

— Domnul Drugan n-a otrăvit-o pe duduia Tia. 
Cît despre ceartă, nu ştiu... 

— După moartea Tiei Cudalbu l-ai văzut pe 
Drugan ? 

— Da, L-am văzut. 

— Cind? 

—- Alaltăieri. 

— Unde? 

— La dumnealui, la bancă. 

-— Cîţi bani ţi-a dat Drugan? 

— Mie? Bani? Domnui Drugan ? De ce să-mi fi 
dat mie bani domnul Drugan ? 

— Asta mă întreb și eu: pentru ce ţi-a dat dumi- 
tale Drugan bani. 

— Nu mi-a dat nici un ban. 

— Gîndește-te bine, Măriuţa L.upei. 

— Nu mi-a dat. 

~ Ai gură frumoasă, Măriuţo... 


243 


— Acum vă legaţi de gura mea. 

— Ai gură frumoasă, Măriuţo, şi cu gura dumi- 
tale frumoasă rostești minciuni. 

— Nu rostesc nici o minciună. Ce dovadă aveţi 
dumneavoastră că mi-a dat mie bani domnul 
Drugan ? 

— Mi-a spus Drugan. 

— V-a spus dumneavoastră domnul Drugan că 
mi-a dat mie bani? 

— Da, Măriuţo. Drugan mi-a spus că ti-a dat bani 
să-ți cumperi o căsuţă. 

— V-a minţit. Arde-l-ar focul să-l ardă. V-a min- 
tit, domnule judecător. 

Tretin îi privi ochii. Îi privi gura. Îi privi între- 
gul obraz. Măriuţa părea pură. Pură și nevinovată. 

— Bătu-l-ar sfinţii şi lua-l-ar dracii! Să vă spună 
dumnealui că mi-a dat mie bani! Nu mi-a dat nici 
un ban, domnule judecător. E zgircit de-și mănîncă 
din fund... Și duduia Tia se plîngea de dumnealui... 

— Cum se plingea ? 

— Zicea: „N-am avut noroc, Măriuţo, cu cuco- 
nașul Alion, n-am avut noroc"... „De ce n-aţi avut 
noroc, duduiță ? E prea bătrîn ?“ „Nu, Măriuţo. Bă- 
trîneţea lui mă întristează, dar zgîrcenia lui mă dez- 
gustă.“ „Cum, duduiță ? Nu vă dă cît vă trebuie?” 
„Cît îmi trebuie îmi dă. Însă dacă s-ar simţi, pentru 
cîte îmi cere, ar trebui să-mi dea mult mai mult de- 
cît îmi trebuie”... 

— Tiei Cudalbu îi prisoseau totuși banii ? 

— Cred că nu cheltuia tot ce primea de la dom- 
nul Drugan. Mai făcea și economii. 

— Cine îi mînca economiile ? 


904 


+- Nu știu. Poate i le mînca familia. 

— Dar lui Zadig nu-i dădea bani Tia Cudalbu ? 

— Ştiţi și de Zadig? 

— Știu tot, Măriuţa Lupei. 

Fata făcu un cap mohorit, plouat. Întrebă: 

— Păi... dacă știți tot, pentru ce mă mai sucăliţi 
pe mine cu întrebările, domnule judecător? 7 

— Ca să ştiu și mai multe, Măriuţo. Cam cît o 
costa pe Tia călărețul de circ, Zeno Zadig? 

— Nu știu, domnule judecător. Zău că nu știu. 
Dar ce vă interesează pe dumneavoastră toate cite 
„le-a făcut sau nu le-a făcut duduia Tia? 

— Măriuţa Lupei, stăpina dumitale a murit otră- 
vită. Asupra acestei chestiuni nu mai există nici o 
îndoială. Moarta a fost dezgropată. I s-a făcut au- 
topsia. În măruntaiele ei s-au găsit urme de arsenic, 
adică de otravă, Se presupune că a otrăvit-o Dru- 
gan. Se poate însă presupune că ai otrăvit-o dum- 
neata. 

Tretin se aștepta ca Măriuța Lupei să sară arsă 
şi să nege, Fata însă rămase calmă, Ba chiar zîmbi : 

— Nici un om cu mintea întreagă n-ar putea să 
presupună că eu mi-am omorît stăpina. Ce-aș fi 
avut cu ea? Se purta bine cu mine. Că trăia cu 
domnul Drugan ? Treaba ei. Că era prietenă cu fe- 
ciorul baronului Ciutacu? O privea. Că-i ajuta cu 
bani pe călărețul de circ? Ce aveam eu să mă 
amestec ? Pe fiul baronului Ciutacu îl plăcea. De 
călăreț îi era milă. 

— Așadar știai că fosta dumitale stăpînă trăia 
cu Carlo Ciutacu ? 

—— Ştiam. 


— Üe ce nu mi-ai spus-o de la început? 

— Am crezut că nu se cuvine să dau la iveală 
tainele stăpinei care a murit. Însă de vreme ce le 
cunoaşteţi, nu are nici un rost să mai tac. 

— Ştiai, prin urmare, și de legăturile Tiei Cu- 
dalbu cu călăreţul de circ, Zeno Zadig? 

— Ştiam. 

— Prin cine îi trimeiea Tia Cudalbu bani lui 
Zadig ? 

— Uneori îi da chiar duduia Tia. Alteori călăre- 
țul îi telefona că a pierdut totul la cărți și-i cerea 
bani duduii. Atunci îi duceam eu plicul. 

— Unde? 

— La Carlton. Călărețul are acolo un mic apar- 
tament. , 

— Acolo se întilnea Tia cu Zadig * 

— Acolo. 

— Dar cu Carlo Ciutacu unde se întilnea ? 

— Tot la Zadig. Călărețul se înfunda într-un tri- 
pou. Duduia avea cheie. Se ducea şi se întilnea 
acolo cu fiul baronului, | 

— Lui Drugan i-ai spus ceva din toate acestea ? 

-— De ce să-i spun? Nu i-am spus niciodată 
nimic. 

— Drugan nu-ți cerea să-i spui? 

— Îmi cerea. Însă eu nu i-am spus niciodată ni- 
mic. Nu voiam ca duduia Tia să se certe cu domnul 
Drugan și să se despartă, 

— Pentru ce? Drugan — mi-ai spus-o adineauri 
—- era zgircit. 


236 


— Era. Însă dacă duduia Tia s-ar fi despărţit de 
domnul Drugan, poate că avea nenorocul să dea 
peste altul și mai zgîrcit. 

— Dar alaltăieri, cînd l-ai văzut la bancă, pentru 
ce ţi-a dat Drugan bani ? 

— Domnul Drugan nu mi-a dat nici un ban la 
bancă. M-a întrebat cum a murit duduia, I-am spus 
că nu știu, că seara am lăsat-o vie și dimineaţa am 
găsit-o moartă. 

— Dar despre legătura Tiei Cudalbu cu Aramic 
Tair ce știi ? 

— Aţi aflat și despre turc! Ei ! Asta e bună! Aţi 
aflat, care va să zică, și despre turc. 

— E meseria mea să ştiu tot, Măriuţo. 

— Urită meserie! Să te ţii de capul oamenilor, 
să știi ce fac oamenii! Va să zică, aţi aflat și despre 
turc, 

— Ştii ceva sau nu? 

— Ne trimitea ilustrate din Turcia. De cităva 
vreme însă nu ne mai scria. Venise la București. 

— Aramic Tair o vizita pe Tia Cudalbu acasă? 

— Trebuia să ne viziteze. 

— Şi nu v-a mai vizitat? 

— Nu. Duduia Tia murise peste noapte. 

— Cînd ai văzut-o ultima dată pe Tia Cudalbu 
înainte ca ea să moară ? 

— La ora două noaptea. 

— Şi cînd ai găsit-o moartă? 

— A doua zi, la nouă dimineaţa. 

— Între ora două noaptea și ora nouă dimineaţa 
n-a mai vizitat-o nimeni pe Tia Cudalbu ? 

— Nimeni, domnule judecător. 


28? 


— De unde poţi ști? 

— De ştiut nu știu. Însă sînt îndreptăţită să pre- 
supun. Duduia se culca şi dormea pînă dimineața. 

— În noaptea despre care vorbim n-a venit ni- 
meni la dumneata ? 

— La mine? La mine nu venea nimeni, niciodată. 

— Odaia dumitale de dormit e aproape de apar- 
tamentul Tiei ? 

— Nu. La mansardă. 

— Aveai cheie la apartamentul Tiei? 

— Aveam. Dimineaţa, la ora nouă, coboram de 
la mine, pe scări, mă duceam la bucătărie și-i pre- 
găteam duduii Tia cafeaua cu lapte. Așteptam pînă 
se trezea. Uneori se trezea mai devreme. Alteori, 
cînd lua somnaline,. se trezea tare tirziu. Mă suna 
şi-i duceam cafeaua cu lapte. 

— Te mai întreb încă o dată, Măriuța Lupei: în 
noaptea în care a murit otrăvită Tia Cudalbu, n-a 
venit nimeni la dumneata în odaie? N-ai văzut pe 
nimeni ? Nu te-ai întîlnit cu nimeni pe scări? Adu-ți 
aminte. 

— Nu. N-a venit nimeni la mine. N-am văzut pe 
nimeni. Nu m-am întîlnit cu nimeni nici pe scări 
și nici în altă parte. 

— Altceva nu ai de adăugat? 

— Nu, domnule judecător. 

Judele de instrucţie se duse la ușă, o deschise și-i 
porunci lui Ion: 

— Adu-mi-l pe Călărașu. 

Ion i-l aduse pe Călărașu. Era un om între două 
vîrste, cu nas mare, roșu, de alcoolic, și cu mustăţi 
stufoase căzute pe oală. l 


288 


— O cunoști, Călărașule ? 

— Cum să n-o cunosc, domnule jude? E Măriuţa 
Lupei, de la răposata Tia Cudalbu. 

— Dumneata îl cunoşti, Măriuţo ? 2 

— Îl cunosc. Nenea Călărașu. Portarul. de noapte 
al blocului în care locuiam cu duduia Tia. 

— la spune-mi, Călărașule, încă o dată, ce mi-ai 
spus azi-dimineaţă. Să audă şi dumneaei. 

— Păi, să vedeţi, domnule judecător... În noaptea 
în care a murit domnișoara Tia Cudalbu, a venit un 
om și a sunat la ușă. M-am dus să-i deschid. Nu 
făcea parte dintre locatari. Nu-l cunoșteam. Așa că 
l-am întrebat la cine vrea să se ducă. Mi-a pus un 

„Pol în palmă, mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus: 
„La Măriuţa Lupei, de la mansardă. Ne-am logodit.“ 
I-am luat polul și am încuiat poarta în urma lui, 
I-am oferit și liftul. Mi-a spus că nu vrea să deran- 
jeze pe careva și a urcat ușurel scările. I-am auzit 
pașii pe scări pînă sus. ~“ 

— Pe urmă? 

— Pe urmă am aţipit și n-am mai auzit nimic. 

— Cînd şi cine te-a mai trezit ? 

— La ora patru dimineaţa același om a coborit 
scările, m-a bătut pe umăr, mi-a mai pus un pol în 
palmă și m-a rugat să-i deschid. 

— Arăta bine dispus? 

— Nu. 

— Cum era omul? 

— Tînăr, Să tot fi avut treizeci de ani. 

— Blond? Brun? 

— Oacheș. Oacheș și cu mustăcioară. 

— Ce ai de spus, Măriuţa Lupei ? 


19 — Rădăcinile sînt amare, vel. IV 289 


— Nimic. Se poate ca un tînăr oacheș și cu mus- 
tăcioară să-i fi cerut lui nenea Călărașu să-i deschidă 
spunindu-i că vine la mine. Se poate şi ca nenea 
Călărașu, deși nu-l cunoștea, să-i fi deschis. Dar de 
unde poate ști nenea Călărașu că omul acela a ve- 
nit, într-adevăr, la mine? Blocul are peste șapte- 
zeci de apartamente. S-o fi dus la altcineva. 

Călărașu se scărpină țărănește la ceafă și zise: 

— S-ar putea ca fata să aibă dreptate, domnule 
judecător, n-aș vrea să-mi încarc sufletul cu păcat. 

— Poţi să te duci, domnule Călăraşu. 

Portarul se oferi: 

— Dacă mai aveţi nevoie de mine, vin cu plă- 
cere. Numai să-mi trimiteţi vorbă. 

Plecă de-a-ndăratelea, salutind. 

— Măriuţa Lupei... 

— Da, domnule judecător... 

— Ştii că aș putea să te arestez şi pe dumneata 
ca pe Drugan ? 

— Pentru ce să mă arestaţi, domnule judecător ? 

— Bănui că ești complicea lui Drugan la asasi- 
narea Tiei Cudalbu. “7” 

— Nu sînt complicea nimănui. Nu ştiu cine a 
omorît-o pe duduia Tia. 
neata și Drugan, atunci pentru ce ţi-a dat banche- 
rul bani și încă o sumă importantă, să-ţi cumperi 
casă ? Chiar dumneata spuneai că e zgircit. 

— Domnul Drugan nu mi-a dat bani. Nu avea 
pentru ce să-mi dea. Leafa mi-o plătise cu putin 
înainte de moarte duduia Tia. Nu mai aveam de 
luat nici un ban pentru slujba mea. 


290 


— Totuși Drugan ţi-a dat bani. 

— Nu mi-a dat, domnule judecător. Zău că nu 
mi-a dat. 

— Am să te arestez. 

— De ce să mă arestaţi ? Sint nevinovată. Jur pe 
poalele Maicii Precistii că sint nevinovată. Pentru 
ce să vă faceţi dumneavoastră păcat cu mine? Om 
tînăr și frumos ! Mai bine... Mai bine... 

Buzele începură să-i tremure. Ochii i se îmbrobo- 
diră de lacrimi. Obrazul i se roși ca mărul copt în 
lumina dulce și moale a soarelui de august. Jude- 
cătorul își îndulci glasul ca la începutul lungului 
și obositorului interogatoriu și-i zise: 

— Spune-mi... De ce ai tăcut, Măriuţo ? Spune-mi 
ce voiai să-mi spui, 

— Mi-e rușine, șopti Măriuţa Lupei. Mi-e rușine 
de-mi vine să intru în pămînt, domnule judecător, 
Nu pot. 

Judecătorul se ridică, ocoli masa, se duse lingă 
ea și-i puse mîinile pe umeri. Umerii erau plini, 
tari, durdulii, Sub mîinile lui trupul fetei se înfioră, 
Judecătorul se aplecă, îi sărută sfircul urechii și o 
rugă : 

— Spune-mi ce voiai să-mi spui, Măriuţo.., 

— Mi-e rușine, domnule judecător. Îmi vine să 
intru în pămînt de rușine. Îmi vine să mor... 

— Te rog, Măriuţo, spune-mi... 

— Voiam... Voiam să vă rog.. Aș vrea să viu 
diseară la dumneavoastră acasă... Dacă n-aveţi cu- 
coană... Dacă n-aveţi țiitoare... Dacă sînteți singur... 
Aș vrea să viu la dumneavoastră acasă... Știţi dum- 
neavoastră pentru ce. 


19* 291 


— Mi-ar face mare plăcere, Măriuţo. 

— Unde staţi ? 

— Pe Columbelor, la nr. 7, casa din fund. 

— Şi ora? La ce oră, domnule jude? 

— La zece... Ba nu, la nouă și jumătate... 

Tretin vru s-o îmbrățișeze. Măriuţa se feri. 
Spuse : 

— Aveţi răbdare, Sinteţi un om plin de răbdare. 
Pînă diseară nu mai e mult. Numai cîteva ceasuri. 
Judecătorul de instrucţie îl chemă pe Mavru. 

— Astăzi nu-i mai iau nici un interogatoriu lui 
Drugan. Cred că e bine să-l mai las să fiarbă în 
propria lui zeamă pînă miine dimineaţă. 

Grefierul Mavru îl întrebă: 

— La noapte unde-l trimitem să doarmă ? 

— Unde l-am trimis și noaptea trecută, 

— Le beci? 

— Desigur, 

— Colcăie păduchii pe el, 

— Cu atît mai bine. 

— La ce oră să vi-l aducem mîine dimineaţă pe 
Drugan ? 

— La opt. 

— Am înțeles, 

— Nu. Nu la opt, Mavrule. O să am de lucru la 
noapte, așa că o să mă trezesc ceva mai tirziu, Să 
mi-l aduceţi la nouă, 

Îl chemă la telefon pe primul-procuror Pitroc 
și-l puse în curent cu mersul cercetărilor în cazul 
bancherului Alion Drugan. Aflind vestea că ban- 
cherul s-a umplut de păduchi în prima lui noapte 
de beci, se bucură: 


292 


e 


— Bravo, Tretine. Păduchii o să-l demoralizeze 
mai mult decit toate interogatoriile. Trimite-l şi 
astă-seară tot la beci şi mîine dimineaţă așază-te 
cu măgăreața pe el. Povestea cu păduchii o să-i 
facă mare plăcere regelui. Am să i-o aduc la cu- 
noștință prin domnul ministru Derderian. 

Părăsi tribunalul. Ar fi vrut să se plimbe, să ia 
aer, să mediteze. Timpul însă era urit. Intră într-o 
cafenea, bău bere, mîncă, sorbi o ceașcă mare de 
cafea şi la nouă seara ajunse acasă. Se spălă. Îm- 
brăcă o pijama curată. Pe deasupra își puse un ha- 
lat albastru, cu dungi. Și o aşteptă pe Măriuţa Lu- 
pei. La nouă și jumătate, Măriuţa Lupei nu se arătă. 
Nu se arătă nici la zece. Nici la unsprezece. Şi nici 
măcar după ce trecuse de mult miezul nopţii. Aş- 
teptarea îi luă somnul. Se plimbă prin odaie pînă 
cînd se lumină de ziuă. Atunci se îmbrăcă și alergă 
la tribunal. Trimise după Măriuţa Lupei. 

—— Căutaţi-o la baronul Ciutacu, pe Vasile Lascăr. 
Căutaţi-o pretutindeni. Din pămînt, din iarbă verde, 
să mi-o aduceţi, Mandat de arestare. 

Trimișii se întoarseră dezamăgiţi, 

— N-am găsit-o, domnule jude. După ce a plecat 
de la dumneavoastră, s-a dus la casele baronului 
Ciutacu din Vasile Lascăr. Și-a luat o legăturică pe 
mînă și a plecat. Încotro ? Nu știe nimeni. Parcă a 
înghiţit-o pămîntul. 

Judecătorul de instrucție Tretin fierbea. Își în- 
frînă mînia. Îl chemă pe grefier : 

— Mavrule, aducețţi-l numaidecît la mine pe Dru- 
gan. Dar numaidecît ! Ai înţeles ? Astăzi am să scot 
untul din el. 


38 


CIRCUL 


Ginaui judecătorului de instrucţie se învirtea 
într-una în jurul Măriuţei Lupei. Țărăncuţa de cu- 
rînd orășenizată, îl minţise și-l păcălise. Nu trebuia 
să pună nici un temei pe mărturisirile fetei. Drugan 
îi dăduse Măriuţei bani să-și cumpere casă, I-o de- 
clarase nesilit bancherul. Şi el — Tretin — îl credea. 
Faptul era fapt. Măriuţa Lupei însă negase cu încă- 
păținare. | 

— Jur, domnule judecător. Pot să jur cu mîna pe 
cruce că domnul Drugan nu mi-a dat nici un ban. 
Nici măcar unul chior. 

În mărturisirea lui Călărașu, care se prezentase la 
instrucție nechemat, s-ar fi putut să fie un simbure 
de adevăr. Un bărbattinăr intrase la ora două noap- 
tea în blocul în care locuia Tia Cudalbu și-l părăsise 
la ora patru. Tinărul, cînd sunase să i se deschidă 
poarta blocului, îi spusese lui Călărașu că se duce 
la logodnica lui, la Măriuţa Lupei, sus la mansardă, 

Interogată de el — Tretin — fata o ţinuse morțiș 
că nu are nici un logodnic și că nu primise în noap- 
tea asasinării Tiei Cudalbu pe nimeni. Adăugase că 
de obicei nu primea la ea în odăiţă, niciodată, nici 
un fel de vizită. În timpul interogatoriului, el —Tre- 
tin— avusese slăbiciunea să o creadă pe Măriuţa 
Lupei. I se păruse curată, sinceră, Fata, după ce el 
o amenințase cu arestarea, mai mult în glumă decit 


297 


în serios, i se oferise. Şi atunci, bărbatul din else um- 
flase în pene ca un curcan. Avusese impresia că a 
dat norocul peste el, norocul cel mare. Dece norocul 
cel mare ? Măriuţa era tînără, era frumoasă, era 
proaspătă ca o piersică dată în pirg. Ei și? Pînă 
atunci mai cunoscuse el fel de fel de femei, Da. Dar 
ce ? Acelea erau femei ? Văduve şi fete care umblau 
să-l agațe pentru a și-l face bărbat cu cununie. 
“Dar lui nu-i trebuia însurătoare. Ca să nu-și com- 
plice existența, se mulțumea cu ce-i pica prin lo- 
caluri : căzături, veștejituri cu care lega relaţii de 
un ceas ori de o noapte, și care nu mai aveau după. 
aceea nici o urmare, 

Măriuţa însemna pentru el altceva. Îl ispitise. Iar 
el, deși vulpoi bătrîn, căzuse ca prostul în capcana 
întinsă de vicleana ţărăncuţă. O așteptase înfrigurat 
ca un licean. Măriuţa Lupei nu numai că nu venise 
la întîlnire, dar dispăruse. Copoii iscusiţi trimiși 
după ea nu izbutiseră să-i descopere urma. Nu o va 
ierta el, Tretin, nu o va ierta niciodată. Va lansa 
împotriva Măriuţei Lupei mandat de arestare. Va 
pune în mișcare, pe ţară, întregul aparat polițienesc. 
Mai curînd sau mai tirziu, fata se va afla în faţa 
lui, aci în cabinet. Și atunci nu-i va mai scăpa din 
mîini. Dar cum va putea să motiveze el mandatul 
de arestare ? Și, mai ales, cum va motiva el prelun- 
girea mandatului de arestare ? Foarte simplu. Pentru 
ce era el un judecător de instrucţie inteligent, re- 
numit și pentru ce i se încredințau lui chestiunile 
cele mai dificile din tribunal? Ca să găsească mo- 


tivări și soluţii. 


298 


Măriuţa Lupei era vinovată de asasinarea Tiei 
Cudalbu. Dacă nu ar fi fost vinovată, era la mintea 
omului că n-ar fi dispărut. Nu ar fi avut pentru te 
să dispară. Însă aici se isca o piedică serioasă: el, 
“Tretin, nu fusese chemat de primul-procuror să des- 
copere pe adevăratul asasin al Tiei Cudalbu, în ca- 
zul cînd actrița fusese asasinată de altcineva și nu 
de bancher. Misiunea lui, pe care primul-procuror 
Pitroc i-o lămurise în toate amănuntele, era să-l 
scoată cu orice preţ — dar cu orice preţ — pe ban- 
cherul Alion Drugan ca asasin al Tiei Cudalbu, 

Drugan plecase din București cu două zile înainte 
ca Tia să fi murit. Un tînăr, pe care el — Tretin —- 
urma să-l identifice și să-l aresteze, se introdusese 
(după declaraţia fermă a lui Călărașu) noaptea în 
bloc. Era de presupus că o vizitase pe Măriuţa 
Lupei la ea în odăiță. Că venise pe scări în jos cu 
Măriuţa Lupei pînă la etajul al treilea, unde locuia 
Tia Cudalbu, Aci, Măriuţa Lupei deschisese, cu che- 
ia pe care o avea în permanență asupra ei, ușa 
apartamentului stăpînei. Tinărul intrase împreună 
cu Măriuţa Lupei în apartamentul Tiei Cudalbu. 
Actriţa, fără îndoială, dormea. Tinărul o asasinase. 
Apoi, asasinul se urcase iar cu Măriuţa Lupei la 
mansardă. Aci poate se odihnise, poate făcuse dra- 
goste cu Măriuţa. Amănuntele, deocamdată, putea 
numai să le presupună. Le va cunoaște el, Tretin, 
mai tirziu, cînd va veni ceasul pe care îl așteaptă. 

La patru dimineața tînărul părăsise blocul, iar 
la ora nouă Măriuţa Lupei anunţase moartea actriţei. 
Desigur că tînărul despre care vorbise Călărașu nu 
putea să fie decit o unealtă a bancherului Drugan. 


299 


Un om de mare, de extrem de mare încredere al 
lui Drugan. 

„E bun acest raţionament — își spuse Tretin — 
însă îi lipsește o verigă. Și, mi se pare, una esen- 
țială. Tia Cudalbu murise otrăvită. Cum o otrăvise 
tînărul complice al lui Drugan pe Tia Cudalbu ? O 
trezise din somn și o silise să bea otrava ?... Dar de 
ce să-și bată el capul cu o asemenea întrebare ! Nu 
trebuia să-și facă scrupule. O să găsească el argu- 
mentul care acum îi lipsea. Darcumsă-l găsească?“ 

Mai departe, judecătorul de instrucție nu mersese 
cu gindul. 

Grefierul Mavru, însoţit de gardian, îl adusese pe 
Alion Drugan, nespălat, neras de cîteva zile, cu 
haina mototolită pe el și cu cămașa smolită. Ban- 
cherul arăta destul de rău. Lui Tretin i se păru că 
Drugan a îmbătrînit cu zece ani de cînd îl arestase. 
Crezu că acum îi va fi mai ușor să-i smulgă mărtu- 
risiri. Începu prin a-l lua peste picior. 

— Stai mai departe de mine, Drugane. Miroși 
grozav de urit. 

Drugan se depărtă de judecător și se apropie cu 
spatele de perete. 

— Nu chiar atit de departe. Și nu lingă perete. 
Ştii că nu ai voie să te rezemi de perete. 

Bancherul își găsi în sfirșit un loc din care ju- 
decătorul nu-l mai sili să se clintească. Obrazul 
îi era răvășit, zbircit, galben, ochii tulburi, însă nu 
trădau nici o urmă de oboseală. 

— Am auzit că te-au cam umplut păduchii, Dru- 
gane. Să fie adevărat ? 


m Da, este adevărat, 


309 


— Şi cum te simţi, Drugane ? 

— Se poate trăi și cu păduchi, domnule jude. 

— Dar cum e mai bine? Cu păduchi, ori fără 
păduchi ? 

— Poate că uneori e mai bine fără păduchi, 
poate că uneori e mai bine cu păduchi. Pînă nu le 
trăiești pe toate, nu le știi. 

— Iată, Drugane, că începi să nu mă mai minţi, 
că începi să nu-mi mai ascunzi adevărul. Dacă o 
să-mi răspunzi cinstit la toate întrebările pe care o 
să ţi le pun astăzi, o să terminăm repede de tot 
instrucţia. Dacă îmi spui tot ce se cuvine s-ar pu- 
tea s-o terminăm chiar astăzi. 

— O să mă silesc, 

— Să te văd, Drugane, 

— Poftește. 

— De exemplu, să-mi spui mie dacă uneori dor- 
meai de seara pînă dimineaţa acasă la Tia Cudalbu. 

— Dormeam, 

— Dormeai noapte de noapte ? 

— Nu. De obicei, dormeam la mine acasă. La 
Tia dormeam o dată la trei sau chiarla patru săptă- 
mini, 

— Se poate, domnule ? Era o femeie tînără, dom- 
nule ! De ce dormeai așa de rar la ea, domnule ? 
Ce motiv aveai, domnule, să nu dormi noapte de 
noapte la ea? 

— Sforăi! Cînd dorm, sforăi... Tia avea somnul 
ușor. O supăra sforăitul meu. 

— Cu alte cuvinte, atunci cînd te culcai la ea, 
femeia asasinată prin otrăvire nu dormea bine, sau 
poate că nu dormea de loc. 


301 


— Dormea destul de adînc. l 

— Cum dormea adinc, dacă avea somnul uşor? 

— Avea somnul uşor, atit de ușor că nu putea 
să țină în casă nici o pisică. 

— Atunci cum dormea, dacă tu sforăiai ? 

— Lua somnalin. 

— Aminteşte-ți, Drugane, și spune-mi, nu cumva 
Tia Cudalbu se trezea noaptea din somn ca să bea 
apă ? 

— Poate că se trezea. Nu știu. 

— Cum nu știi ? 

— O dată adormit, dormeam dus pînă la ziuă. 

— Dar nu-ţi amintești dacă Tia Cudalbu ținea 
cumva pe măsuţa de lîngă pat o sticlă de apă și un 
pahar ? 

— Într-adevăr, cerea în fiecare seară să i se 
pună pe măsuța de lingă pat o sticlă cu apă și un 
pahar. i 

— N-ai observat dacă dimineața era mai puțină 
apă în sticlă decît seara ? 

— N-am observat. 

— Cum n-ai observat, Drugane ? 

— Eram obosit. Mă gindeam la cu totul altceva. 
Nu prea băgam de seamă mărunțișurile care se în- 
timplau în jurul meu. Š 

— De Zeno Zadig ai auzit ? 

— Zeno Zadig ? Parcă am auzit. 

— De la cine? 

— Nu-mi aduc aminte. E vorba de călărețul de 
circ ? 

— Da, da, de acela e vorba. 


302 


— Poate că i-am citit numele pe afişele circului 
ori prin gazete, la reclame. 

— Pe Carlo Ciutacu îl cunoști ? 

— Oarecum. 

— Cine ţi-a făcut cunoștință cu Carlo Ciutacu ? 

— Nu-mi aduc aminte. Am cunoscut atiția oa- 
meni, în atitea împrejurări... Cum vrei dumneata 
să-mi aduc aminte cînd și unde l-am cunoscut pe 
băiatul baronului Ciutacu ? 

— Tocmai asta voiesc să aflu : unde l-ai cunoscut 
pe fiul baronului Ciutacu, pe Carlo Ciutacu? Fă 
un efort, Drugane. Fă un efort de memorie. Ai me- 
morie bună. Am absolută nevoie să “știu unde l-ai 
cunoscut. 

— Cred că l-am cunoscut la hipodrom. 

— Te duceai des la curse ? 

— Destul de rar și numai cînd era timp frumos. 

— Jucai ? 

— Da, jucam. 

— Jucai pe sume mari, desigur. Un bancher... 

— Jucam pe foarte puţin. 

— Atunci, te duceai să priveşti caii? Îţi plac 
caii ? Te știam amator de femei, nu și de cai... 

— Nu. Nu-mi plac caii, 

— Atunci pentru ce te duceai la curse, dacă nici 
nu jucai, nici nu priveai caii ? 

— Din plictiseală. Multe face omul din plicti- 
seală, 

— Numai din plictiseală ? 

— O mai scoteam pe Tia la aer. N-aveam timp 
să umblu cu ea în afara orașului. În general, pen- 
tru Tia aveam destul de puţin timp. 


303 


— Nu cumva te duceai la curse ca să fii văzut 
cu Tia Cudalbu? Spune-mi drept, Drugane. Spu- 
ne-mi drept... 

— Poate, Unui om în vîrstă, ca mine, cînd tră- 
iește cu o femeie tînără și frumoasă, îi place să fie 
văzut cu ea: văzut, invidiat, tachinat. 

— Pe Aramic Tair l-ai cunoscut ? 

— Nici măcar nu i-am auzit numele. 

— Ştii pentru ce te întreb despre acești trei ti- 
neri, Drugane ? 

— Dacă îmi spui, o să știu. Dacă n-o să-mi spui 
n-o să știu. 

— Toţi trei trăiau cu Tia Cudalbu. Auzi, Dru- 
gane ? Toţi trei trăiau cu Tia Cudalbu... 

Bancherul, împotriva așteptării lui Tretin, rămase 
complet indiferent. 

— Nu știai că Tia Cudalbu trăia cu acești trei 
tineri ? 

— Nu ştiam. 

— Măriuţa Lupei ştia. 

— Poate.. Măriuţa Lupei vieţuia zi și noapte 
lîngă Tia Cudalbu. 

— Te văd liniștit, Drugane. 

— N-am nici un motiv în plus să fiu astăzi mai 
puțin liniștit decît am fost ieri. 

— Bine, dar nu se trezește în inima ta gelozia, 
acum cînd afli că femeia pe care ai adorat-o, pe 
care ai iubit-o şi pe care pînă la urmă ai asasina- 
t-o... te înșela cu alţii ? Nu se trezește în inima ta 
gelozia ? 

— Nu, domnule judecător. Ce-a fost a fost. Tia 
a murit. Cum o să mai fiu eu supărat pe o moartă? 


304 


De ce să mă mai supăr acum pentru cîte a făcut ori 
nu le-a făcut Tia cît era în viaţă ? 

— A murit pentru că ai asasinat-o tu. 

— N-am asasinat-o eu pe Tia. 

— Dar cine crezi că a asasinat-o ? 

— Nu știu, 

— Dar dacă ai fi știut, înainte de a fi comis asa- 
sinatul, că Tia te înșela cu Zeno Zadig, cu Carlo 
Ciutacu, cu Aramic Tair și cu mulţi alţii, poate ai 
fi fost gelos, Drugane ? 

— Poate că aș fi fost. 

— Și dacă ai fi știut şi ai fi fost gelos, ce ai fi 
făcut ? 

— Poate că m-aș fi făcut că nu știu. 

— De ce te-ai fi făcut că nu știi? 

— Ca să-mi păstrez liniștea. 

— Numai atit ? 

— Poate că m-aș fi certat cu Tia, ori poate chiar 
m-aș fi despărțit de dînsa. 

— În minia care te-ar fi cuprins, în orbirea în 
care ai fi căzut din cauza geloziei, ia spune-mi, 
Drugane — dar să-mi spui drept — n-ai fi lovit-o, 
n-ai fi atins-o, m-ai fi bătut-o măr? 

— N-aș fi atins-o nici măcar cu o floare. 

— De ce? Se pare că ești un om destul de vio- 
lent. Destul de brutal. 

— Este adevărat că uneori sint violent... Brutal... 
Cu oamenii care-mi fac greutăţi în afacerile mele. 
Pe Tia însă, orice ar fi făcut ea, n-aș fi atins-o nici 
măcar cu o floare. 

— Lămurește-mă : pentru ce n-ai fi bătut-o ? 


20 305 


— Aș dori ca dumneata, domnule judecător, să 
nu stărui cu această întrebare. 

— Dimpotrivă, Drugane, stărui... stărui cu încă- 
păținare... 

— Este o chestiune de ordin intim la mijloc. 

— Dar asasinarea actriţei Tia Cudalbu este le- 
gată tocmai de chestiuni de ordin intim. Așa că, 
Drugane, mă interesează orice chestiune de ordin 
„intim, Spune-mi, deci: pentru ce n-ai fi bătut-o pe 
Tia Cudalbu, chiar dacă ai fi aflat că ea te înșală 
cu cei trei tineri ale căror nume ţi le-am adus acum 
la cunoștință ? 

— Nu-ţi pot răspunde la această întrebare. 

— Trebuie să-mi răspunzi, Drugane. 

— Refuz să-ţi răspund. 

— Tia te ruga uneori s-o flagelezi ? 

— Şi la această întrebare refuz să-ți răspund. 

— N-ai văzut niciodată semne pe trupul Tiei Cu 
dalbu ? | 

— Nu. 

— Ai trăit atita timp cu ea, cum n-ai văzut? 
Alţii declară că au văzut. 

— Se dezbrăca pe întuneric, se îmbrăca pe întu- 
neric, 

— La teatru apărea destul de dezbrăcată. De ce 
se jena de tine? 

— Nu m-am întrebat niciodată și n-am întrebat-o 
niciodată. 

— Ce avere ai, Drugane ? 

— M-aţi mai întrebat, 

— Te-am întrebat, însă nu mi-ai răspuns. 

— Nici acum n-am să-ți răspund. 


306 


— Dacă ai să continui să nu-mi răspunzi am să 
te trimit și astă-seară tot la beci. 

— M-am obișnuit cu beciul. 

— Atit de repede ? 

— Da. M-am obișnuit destul de repede. 

— Te-ai obișnuit și cu păduchii ? 

— Încă nu, însă am să mă obișnuiesc și cu pă- 
duchii. 

— Tia Cudalbu mînca mere ? 

— Poate. Nu-mi aduc aminte. 

— Îi plăceau strugurii ? 

— Nu știu. Ceea ce știu este că obișnuia să ron- 
țăie migdale. m 

=" Cine îi cumpăra migdalele ? 

— Uneori eu. Alteori și le cumpăra singură, Eu 
îi aduceam destul de des migdale. 

— Pentru ce migdale ? 

— Ştiam că-i plac. Îi aduceam ca o atenţie. Fe- 
meilor le face plăcere dacă ești atent cu ele. Şi 
dumneata ești bărbat. Cunoști femeile. 

— Le cunosc. Însă cadouri nu le-am făcut. Leafa 
mea... Eu nu sînt bancher. 

— Dacă te cunoșteam mai înainte... 

— „Mă angajai în contenciosul „Băncii Drugan” 
sau mă numeai director. 

— Da, te-aș fi numit director. 

— De ce m-ai fi numit director ? 

— Te pricepi să slujești bine stăpinii. Îmi plăcea 
și mie să fiu bine slujit. 

— Drugane... 

— Scuzaţi. 

— Familia Cudalbu te cunoștea ? 


20* 307 


— Desigur. 

— Care dintre membrii familiei Cudalbu te cu- 
noștea mai bine ? 

— Toţi mă cunoșteau bine. 

— Cui din familie i-ai făcut cele mai multe ca- 
douri ? 

— Cum era firesc: Tiei. 

— Şi altcuiva ? 

— Lui Colbert Cudalbu. 

— Unde îl vedeai ? 

— Venea pe la mine pe la bancă și-mi solicita 
bani. | 

— Ce-i trebuiau bani ? 

— Tinăr... pentru femei și pentru petreceri. 

— Dar bătriînului Marin Cudalbu i-ai dat vre- 
odată bani ? 

— L-am dat. 

— Mulţi ? 

-— Destul de mulţi, 

— Cam ciţi ? 

— N-am ţinut niciodată socoteala. Nu-mi aduc 
aminte. 

— Dar bătrînei Leia Cudalbu ? 

— I-am dat și bătrînei. 

— Sub ce pretext îţi cerea bătrîna Leia Cudalbu 
bani ? 

— Pentru cele două surori mai mici ale Tiei. 

— Cum îţi spunea Leia Cudalbu ? 

— Îmi spunea pe nume. 

— De ce? 

— Mă socotea ginere, cu toate că nu-i eram. 

— Şi tu cum îi spuneai ei? 


308 


— Îi spuneam „mamă-soacră”. 

— Dar nu îţi era mamă-soacră. 

— Desigur că nu, dar îi spuneam așa pentru că 
ştiam că-i face plăcere. 

— Familia Cudalbu spera că într-o zi o să te că- 
sătorești cu Tia ? 

— Cred că nuirea această speranţă. însă, cum 
ţi-am mai spus, nu intra în vederile mele să mă 
căsătoresc cu Tia. m 

— Familia Cudalbu era în curent cu acest punct 
de vedere al tău ? 

— Cred că-l presupunea. Deschis n-am discutat 
niciodată această problemă cu familia Cudalbu. 

— Ia spune-mi, Drugaue, Tia Cudalbu era inte- 
ligentă ? 

— Era, într-o oarecare măsură, 

— Ce te-a atras la ea? 

— Ceea ce te-ar fi atras și pe dumneata: tinere- 
tea, frumuseţea... 


Drugan începu să se scarpine pe spinare. Jude- 
cătorul voi să sublinieze faptul și să ridă, însă toc- 
mai atunci bătu cineva la ușă. Bătu și intră îna- 
inte ca Tretin să aibă timpul să-l poftească. Noul- 
sosit era un bărbat între două virste, scund, bur- 
tos și cu un cap mare. Obrazul îl avea brăzdat și 
veșted. Întinse judecătorului mîna. 

L Să trăiești, domnule jude. 

Întinse mîna și lui Drugan. 

— Noroc, domnule Drugan. Bine te-am găsit să- 
nătos, dragă domnule Drugan,. 


309 


Tretin îi spuse: 

— Sintem bucuroși că ne vizitaţi, domnule Sim- 
buraș, tare bucuroși. 

— Dragă jude, am avut ceva treabă prin tribu- 
nal. Mi-am adus aminte că domnul Drugan se află 
in cabinet la dumneata. Mi s-a făcut tare dor și de 
dumneata și de domnul Drugan. Am venit să vă dau 
bună ziua... Numai să vă dau bună ziua și să mă 
interesez de sănătatea dumneavoastră. 

Judecătorul de instrucţie îl întrebă zîmbind : 

— Domnule Sîmburaș, poate că ați mai venit și 
pentru altceva... Poate că voiți să rămineți singur 
cu domnul Drugan. În cazul acesta v-aș ruga să pu- 
neţi o vorbă bună pe lingă domnul Drugan și pen- 
tru mine. Rugaţi-l să mărturisească odată crima. 
Poate că dumneavoastră o să-l convingeți să măr- 
turisească. Vedeţi... mă chinui de trei zile... N-are 
nici un rost... S-a întîmplat ?... S-a întîmplat. Să-mi 
facă declaraţia cuvenită și... 

— Eu? Să-l conving eu pe domnul Drugan să 
mărturisească ? Glumești, Tretine! Însă, dacă vrei 
să fii amabil cu mine, dacă vrei să mă îndatorezi... 

— Cu plăcere, domnule Simburaș. 

— „„Te-aș ruga să mă lași cîteva minute cu dom- 
nul Drugan, să-i mai spun noutăți. Poate că o să-l 
intereseze ce se mai întîmplă prin lume. 

Judecătorul de instrucţie se retrase, făcînd ple- 
căciuni, și trecu la grefă. Acolo îl puse pe Mavru 
să emită citaţii urgente pentru martorii Zeno Za- 
dig, Carlo Ciutacu și Aramic Tair. Mavru le scrise, 


310 


iar Tretin le iscăli și porunci să-i fie aduși la cabi- 
net, fără întirziere, cei trei. 

Simburaș îl privi pe Drugan cu milă. 

— Îmi pare rău, dragă domnule Drugan, de tot 
ce ţi se întîmplă. Te rog să mă crezi că realmente. 
îmi pare foarte rău, dar... să stăm jos... 

Îi arătă un scaun. 

— Ia loc, te rog, domnule Drugan. Ia loc, dragă 
domnule Drugan. 

— Mulţumesc. 

Bancherul se așeză pe scaun și din nou îl cu- 
prinse oarecare mulțumire, Ce greu îi venea să stea 
în picioare cu ceasurile! Ce bine se simțea acum, 
cînd se așeza, în sfirșit, pe un scaun! Îl întrebă pe 
Simburaș : 

— Dar, în definitiv, pentru ce îți pare dumitale 
Tău de tot ceea ce mi se întimplă mie? N-ai nici 
un motiv să-ți pară rău. Absolut nici unul, 

— Ba am, dragă domnule Drugan. Facem parte 
amindoi dintr-o anumită lume. Și este natural să-mi 
pară rău cînd un om din lumea noastră — un om ca 
dumneata — a făptuit o crimă și a încăput pe mîna 
justiţiei. De cîteva zile, dragă domnule Drugan, 
toată capitala şi toată țara nu vorbesc decît des- 
pre crima dumitale : „Un om din lumea bună a ucis 
o tînără actriță“ ; „Un mare bancher a ucis o fată 
nevinovată“ etc., etc, 

— Ştii bine că eu n-am făptuit nici o crimă. Că 
nu sînt capabil să omor pe cineva. 

— Cum n-ai făptuit nici o crimă ? În măruntaiele 
moartei s-au găsit urme de arsenic, 


311 


— Se poate, domnule Simburaș, dar pe Tia Cu- 
dalbu n-am omoriît-o eu. 

— Dragă domnule Drugan, dacă ai vedea ziarele, 
dacă ai citi ziarele... Fiecare ziar aduce dovezi 
peste dovezi că dumneata ești asasinul. Și aceste 
dovezi nu vor putea fi spulberate cu ușurință. 

— Ziarele | Nu mă interesează cîtuși de puţin ce 
scriu ziarele, Spune-mi sincer: pentru ce ai venit 
aici ? 

— Numai din plăcerea de a te vedea. 

Drugan se ridică și-i întinse mîna. 

— M-ai văzut. Ţi-ai satisfăcut curiozitatea. Ca 
să-ți fac și mai multă bucurie, îţi mărturisesc că 
m-au și umplut păduchii. 

Simburaș rămase pe scaun. Îl lăsă pe Drugan cu 
mina întinsă, 

— La drept vorbind, domnule Drugan, dumneata 
știi și cine m-a trimis și pentru ce m-a trimis aici 
la dumneata. 

— De știut n-am de unde să știu, pot cel mult 
să presupun. Ce vrei de la mine ? Sau, mai precis, 
ce vreţi de la mine? paun 

— Să-ţi ușurăm situația. 

— Şi ce-mi cereţi în schimb ? 

— Tot. 

— Cum tot ? 

— Tot ce posezi. 

— Şi păduchii ? 

— Păduchii poţi să ţi-i păstrezi, ba chiar să-i şi 
înmulțești. 

— Nu dau nimic. 


312 


— Dragă domnule Drugan, părerea mea este că, 
dacă nici acum nu devii om rezonabil, va îi greu 
de dumneata. 

Drugan se apropie de Simburaș și-l întrebă în- 
cet, aproape șoptit: 

— Prin urmare, de aceea am fost arestat și învi- 
nuit de asasinat: ca să-mi luaţi averea? 

Simburaș rise cu poftă. 

— Nu, domnule Drugan, nici vorbă nu poate fi 
de așa ceva. Dumneata te înșeli... Te înșeli pro- 
fund... Şi mi se pare că nu e întîia oară cînd te în- 
șeli. Dumneata, Alion Drugan, ai fost arestat pen- 
tru că ai asasinat pe fata aceea, pe actrița aceea... 
uite că nici nu-mi mai aduc aminte cum o 
chema... pe actrița aceea blondă de la Colos, cu 
care oamenii spun că ai fi avut oarecare legături... 
Noi... — și cînd zic noi, mă gindesc în primul rînd 
la persoana al cărui nume nu l-ai rostit, dar la 
care te referi — ne-am gindit că justiția o să-și 
facă datoria pînă la capăt și o să te condamne... Şi 
o să te condamne cum scrie la lege, probable- 
ment.. la nimica toată, în fond... la douăzeci-două- 
zeci și cinci de ani muncă silnică. Ai o avere 
uriașă... Se cunoaște averea dumitale. Este adevă- 
rat că ai și familie : soţie, două fete, însă dumneata 
ești un om de cifre, un om practic, un om chiar 
foarte practic. Îţi dai desigur seama, iubite dom- 
nule Drugan, că nimeni din familia dumitale nu va 
fi în măsură să administreze mai departe și s-o 
fructifice, așa cum se cuvine, averea. Noi... adică, 
în primul rînd persoana la care te-ai referit și cei 
din jurul persoanei la care te-ai referit, am fi dis- 


313 


puși nu numai să administrăm, și să fructificăm 
averea, ca la eliberarea dumitale din pușcărie s-o 
găsești mult sporită, dar chiar să-ți ușurăm, pe cît 
se va putea, dificila situaţie în care te afli. Proba- 
blement... 

— Îmi promiteţi achitarea ? 

— Hm! ar fi cam greu, cu toate că persoana la 
care te referi și cei din jurul persoanei la care te 
referi au un cuvînt greu, chiar în tribunal. Magis- 
trații... în fond... ce sînt? — funcţionari ai persoa- 
nei la care te referi. Pot fi influenţaţi... Probable- 
ment. Însă legile, iubite domnule Drugan, rămîn, 
chiar în ţara noastră, legi. Să zicem că în loc de o 
condamnare la douăzeci-douăzeci și cinci de ani 
s-ar putea obţine, prin presiuni din partea persoa- 
nei la care te referi, o condamnare de numai zece- 
doisprezece ani... Probablement... chiar o condam- 
nare de numai șapte-opt ani. 

Sîmburaș se aștepta ca pe Alion Drugan să-l 
treacă sudorile. Însă faţa lui Alion Drugan rămase 
uscată. Bancherul spuse calm : 

— Am cincizeci şi doi de ani, domnule Simbu- 
raș. Şi cu zece sau chiar numai cu opt, știi și dum- 
neata cîţi fac. La șaizeci de ani, chiar dacă aş avea 
rarul noroc să ies viu din pușcăriile majestăţii-sale, 
n-aş mai fi în stare să-mi iau viaţa de la capăt. Așa 
că nu dau nimic. Mă voi lupta de unul singur cu 
magistraţii majestăţii-sale. N-am ucis pe nimeni. 

-— Mai gindește-te, iubite domnule Drugan. Ți 
se oferă o șansă: astăzi. Nu știu dacă mîine ţi se 
mai oferă vreuna. Mai giîndește-te. 


314 


— N-am la ce să mă mai gindesc. M-am hotărît: 
nu vă dau nimic. Chiar dacă justiția m-ar condamna 
la moarte prin jupuire de viu, tot nu v-aș da ni- 
mic. 

Simburaș rîse iarăşi. De data asta zgomotos. 

— Nu se gîndeşte nimeni, mon cher, să te ju- 
poaie de viu. Trăim într-o țară civilizată, Asemenea 
metode aparțin istoriei. Însă nu uita că ai asasinat. 

— N-am asasinat pe nimeni. 

Simburaș iarăşi rise şi zise foarte dulceag: 

— De fapt, iubite domnule Drugan, inițiativa a 
fost a mea. Ca vechi cunoscut, am crezut că ceea 
ce îţi ofer poate să-ți aducă un serviciu. Însă, de. 
fapt, la ora la care vorbim, dumneata nu mai posezi 
nimic. 

— Cum nu mai posed nimic? 

— Nu ţi-a vorbit Tretin ? 

— Ce să-mi vorbească ? 

— Judecătorul ăsta de instrucţie să știi că e un 
idiot. Ar fi trebuit să te informeze, iubite domnule 
Drugan, că a doua zi, chiar, după arestarea dumitale, 
autorităţile au sigilat „Banca Drugan“ și au pus si- 
gilii la toate întreprinderile finanţate de „Banca 
Drugan“, 

— Bine... dar... 

— O, nu, iubite domnule Drugan, nu este nici o 
legătură între sigilarea „Băncii Drugan“ şi între- 
prinderile finanțate de „Banca Drugan“ și crima 
pentru care deocamdată te instruieşte băiatul ăsta, 
Tretin. După arestarea dumitale au ieșit la iveală 
fapte noi. Dumneata ești un mare fraudator al fis- 
cului. Va fi controlată „Banca Drugan”. Vor fi con- 


315 


trolate și celelalte întreprinderi în care dumneata 
ești amestecat. După privirile „fugare care au fost 
aruncate în registrele, băncii dumitale şi în regis- 
trele întreprinderilor dumitale, s-a văzut foarte 
limpede că de ani de zile fraudezi fiscul. Este vorba 
de zeci ori poate de sute de milioane. Statul tre- 
buie să-și intre în drepturile lui. Și apoi, iubite 
domnule Drugan, s-au găsit în sertarele dumitale 
personale hîrtii compromițătoare. 

— În sertarul din biroul meu de la bancă nu 
aveam decît cîteva bileţele de la Tia Cudalbu. 

— Da? Ei, află, iubite domnule Drugan, că s-a 
mai găsit și altceva. Dumneata finanțai de timp 
îndelungat spioni. 

Veni rîndul lui Drugan să ridă. 

— Ei, asta-i ! În citeva zile am devenit, pe neaș- 
teptate, asasin, fraudator al fiscului și chiar spion.. 

— N-ai devenit de cîteva zile. Fraudator al fis- 
cului și spion ai fost de foarte multă vreme. Numai 
asasin ai devenit de curînd, iubite domnule Drugan, 
Aștepţi ca instrucţia să-și îndrepte atenția și pe 
aceste două căi? 

— Nu vă dau nimic. 

— Bine, iubite domnule Drugan. Voi comunica, 
persoanei la care te-ai referit în convorbirea noas- 
tră, rezultatul — negativ din păcate — al acestei 
întrevederi, 

Îi întinse din nou mîna. Drugan i-o strînse cava- 
lerește. Simburaș chemă omul de serviciu și-i 
spuse: 

— Du-te și comunică-i domnului judecător că do- 
resc să plec. 


316 


Tretin veni și-l întrebă pe Simburaș: 

— Ei, a fost plăcută conversaţia ? 

— Foarte plăcută. Însă domnul Drugan dorește 
să mai reflecteze citeva zile, Poate... Poate că peste 
citeva zile își va mărturisi crima. 


Pe Carlo Ciutacu îl găsiră la hipodrom. Timpul 
urit nu-l împiedicase să se ducă să-și vadă favoriţii. 
Zăpada uriașă mustea. Șiroaie de apă tulbure inun- 
daseră gpirțiile care duceau la grajduri. Îi arătară 
citaţia, îl luară dintre cai și-l duseră la tribunal așa 
cum îl găsiseră, în costum de călărie, cu cascheta 
pe cap și cravașa în mînă. 

— Mă poftește judele de instrucţie Tretin ? 

— Da, domnule Ciutacu. 

— Pe mine? 

— Chiar pe dumneavoastră. 

— Mă rog, mă rog, și pentru ce mă poftește ? 

— Dolrește să vă ia o declaraţie, 

— În ce chestiune? 

— Dumneavoastră aţi cunoscut-o pe răposata Tia 
Cudalbu. 

— Am cunoscut-o, 

— Atunci nu mai aveţi nevoie de nici o lă- 
murire, 

— A.. Foarte bine... Foarte bine. 

Ştia din ziare că marele bancher Alion Drugan 
a fost arestat sub învinuirea că a asasinat-o prin 
otrăvire pe actrița Tia Cudalbu. Îi păru bine că 
judecătorul de instrucţie Tretin se gîndise să-l 
cheme. Știa multe despre Tia, poate mai multe de- 
cît oricare altul dintre bărbaţii care o cunoscuseră. 


317 


Despre bancherul Drugan știa şi mai multe. În jurul 
anchetei la care era supus bancherul se făcea mult 
zgomot şi multă publicitate. Era un prilej binevenit 
pentru mulți să iasă din anonimat. Într-o clipă, Carlo 
Ciutacu se văzu martor în procesul care avea să 
urmeze și văzu ochii tuturor îndreptaţi asupra lui. 

Ca să ajungi de la hipodrom la tribunal, trebuie 
să străbaţi trei sferturi din oraș. Carlo Ciutacu făcu 
lunga distanță cu pași mari și sprinteni, de parcă 
ar fi avut aripi la picioare. Cei doi copoi ai lui Tre- 
tin, care îl însoțeau, abia se țineau după tînărul și 
vioiul sportiv. 

— Mai încet, cucoane Ciutacule, că ne scoţi su- 
fletul. 

Fiul baronului își încetinea pentru cîteva clipe 
pașii, apoi iarăși îl apuca graba. 

Judecătorul de instrucţie îl primi cu ploconeli: 

— Să mă scuzaţi, domnule Ciutacu. Vă rog să 
mă scuzaţi, 

— Nu face nimic, domnule jude. 

— Să mă scuzați că am fost nevoit să vă de- 
ranjez, 

— Mi-a făcut plăcere, domnule jude. Vă bucu- 
rați de renumele unui magistrat intransigent. Avem 
puţine “elemente de valoarea dumneavoastră în ma- 
gistratură. Doream să vă cunosc. 

— Mulţumesc. 

— În ce chestiune v-aș putea fi de folos? 

— Să vedeţi, domnule Ciutacu... Mi s-a repartizat 
spre cercetare, de către domnul prim-procuror Pi- 
troc, cea mai misterioasă afacere judiciară din 
ultimii ani... 


318 


— „Afacerea Tia Cudalbu—Drugan." Săraca Tia... 

— Aşadar o cunoșteaţi pe răposata ? 

— O cunoșteam. 

— Bine? 

Lui Ciutacu nu-i plăcu nuanţa aspră pe care jude- 
cătorul o puse, poate fără voia lui, în ultimul cuvint 
rostit. Bătu în retragere. Se hotărî să-i joace lui 
Tretin un renghi. 

— N-aș putea spune că o cunoșteam bine. Mai 
mult din vedere. 

— Cum mai mult din vedere ? Dumneavoastră nu 
trăiați cu Tia Cudalbu ? 

— Eu? Nici pomeneală ! 

— Aşa spunea lumea. Aşa umbla vorba. 

— Lumea spune multe. Nu sînt răspunzător de 
ce-a spus, de ce spune ori de ce ar mai putea spune 
lumea. 

— Vă rog să mă scuzaţi, domnule Ciutacu... 

— Mă rog, mă rog... 

Carlo Ciutacu își pierdu dintr-o dată simpatia 
pentru Tretin. Îşi pierdu şi încrederea în inteli- 
gența și bunele maniere ale judelui, Orice ar fi sus- 
ținut presa, se vedea de la primul contact că Tretin 
se trage din oameni de mahala, poate negustorași, 
poate. „mardeiași. _ | l 

— Pe Zeno Zadig il cunoașteţi, domnule Ciutacu ? 

— Nu, 

— Nici nu aţi auzit de numele lui ? 

— Acest nume nu-mi spune nimic, nu-mi amin- 
teşte nimic. 

— Cunoașteţi pe cineva care locuiește în blocul 
Carlton ? 


319 


— Nu. 

— N-aţi intrat niciodată în acest bloc ? 

— Am intrat, 

— La cine v-aţi dus? 

— Nu m-am dus la nimeni. 

— Atunci ce-aţi căutat în blocul Carlton ? 

— Lăsaţi-mă un moment să-mi aduc aminte. 

Își duse mîna la frunte. Căzu pe ginduri. Îl lăsă 
pe Tretin să se plictisească. Apoi îl întrebă: 

— În cabinetul dumneavoastră se poate fuma? 

— Desigur, 

Tretin se apucă să fumeze. Se apucă să fumeze și 
Carlo Ciutacu. Își isprăvi ţigara. Zise : 

— Mi-am adus aminte. 

Judecătorul de instrucție ciuli urechile. Întrebă : 

— La cine v-aţi dus în blocul Carlton ? 

—- La cinematograf, domnule jude. 

— Dar pe bancherul Alion Drugan îl cunoașteţi ? 

— Da. 

— Aţi avut relaţii cu el? 

— Eu, nu. Tata. 

— Baronul Ciutacu mai are și azi relaţii cu Dru- 
gan ? 

— După cîte știu, nu. 

— Nici dumneavoastră ? 

— Nici eu, domnule jude. 

— Aș putea să cunosc motivul care a dus la 
ruptură între tatăl dumneavoastră şi Drugan ? 

— Nu e un secret. Motivul îl cunosc mulţi oa- 
meni. 

— În ce constă? 


320 


— Acum trei ani tata l-a invitat pe Drugan la 
noi la moșie, la Șopiîrla, pentru o săptămînă. 

— În ce scop? 

— Erau prieteni. Aveau de discutat în liniște, de 
încheiat niște afaceri. Drugan se plingea. Spunea 
că trece prin dificultăţi de ordin financiar. Părea 
obosit. Într-o noapte i-a mărturisit tatei că-l în- 
Se temea că dacă o va lua nu va muri repede și se 
va chinui. A doua zi a încercat-o pe unul din ciinii 
de vinătoare ai tatii. Tata ţinea mult la cîine. S-a 
certat cu Drugan, a rupt relaţiile cu el, a renunțat 
și la afaceri. i 

— Dar Drugan nu s-a sinucis. 

— S-a redresat financiarmente. A făcut cîteva 
afaceri dubioase cu un fel de turc „Suspect, de la 
Istambul, care vine destul de des prin Romiînia, 

— Nu cumva e vorba de Aramic Tair ? 

— Da. 

"— Ce părere aveţi despre Drugan? Credeţi. că 
era în stare s-o otrăvească pe Tia Cudalbu ? 

— Era în stare. De altfel, cînd eram copilandru, 
am auzit vorbindu-se că Drugan și-a asasinat prin 
otrăvire asociatul. Pe atunci „Banca Drugan“ se 
numea „Banca Baboie & Drugan”. 

— Interesant! Interesant !... Domnule Ciutacu, 
știți că în casele dumneavoastră s-a aciuat după 
moartea Tiei Cudalbu fosta ei servitoare, o arde- 
leancă, una Măriuţa Lupei ? 

— Da. E o fată mărunţică, oacheșă. Trăiește, de 
cînd a venit la București, cu unul din șoferii tatei, 

— Cine? Măriuţa Lupei ? 


21 — Rădăcinile sînt amara, vol. [V 


a 
N 
pirg 


— Da, Măriuța Lupei. Dar pentru ce v-aţi mirat ? 

— Nu m-am mirat, domnule Ciutacu, 

— Mi s-a părut că v-aţi mirat. 

— Domnule Ciutacu, o ultimă întrebare: care 
credeţi dumneavoastră că a fost motivul care l-a 
împins pe bancherul Drugan s-o asasineze pe Tia 
Cudalbu ? 

— Gelozia! Era nebun din pricina geloziei, 

— Ştia cu cine mai trăia Tia Cudalbu ? 

— Parcă numai Drugan ştia? Urla tîrgul. Lumii 
îi place să vorbească despre aventurile unei femei 
tinere și frumoase, mai ales dacă femeia respectivă 
este și actriţă, 

— Cine era persoana ? 

— Cum, domnule jude? Dumneata trăieşti în 
București şi nu ştii ? 

Tretin se scuză. Spuse bilbiind : 

— Vedeţi dumneavoastră... Noi, magistraţii, mîn- 
căm o pîine destul de amară. Muncim mult. Venitu- 
rile pe care le avem nu ne îngăduie să frecventăm, 
așa cum ne-ar îndemna inima, buna societate. 

— Vă înţeleg, domnule jude. Tia Cudalbu trăia 
cu... 

— Cu cine? 

— Cu Bandi Culoglu. 

Judecătorul de instrucţie își pierdu glasul. Începu 
să se plimbe prin odaie agitat. Își reveni. Zise: 

— Nu se poate, domnule baron... 

— Baron e tata... 

— Nu se poate; domnule Ciutacu. Îmi este cu 
neputinţă să cred, 


322 


— Nă rog, mă rog... Dacă nu mă credeţi... Mai 
întrebaţi și pe alţii. 

— Nu se poate, domnule Ciutacu. 

— De ce să nu se poată? 

— Prea ar fi de tot. 

— Femeile își au curiozităţile lor. 

— Dar dumneavoastră îl cunoașteţi pe Bandi Cu- 
loglu ? 

— Îl cunosc. Îl cunoaște o lume. 

— Ciţi ani îi daţi lui Culoglu ? 

— Trebuie să fi trecut de șaizeci. 

— Extraordinar ! Avocatul Bandi Culoglu... Hm! 
Cine s-ar fi așteptat ! 

— Legăturile Tiei Cudalbu cu Bandi Culoglu sînt 
mult mai vechi decit cele cu bancherul Drugan. Se 
spune că Bandi Culoglu a plăcut-o pe cînd umbla 
cu codiţele împletite pe spinare, că el ar fi dat-o la 
şcoală, că, în definitiv, el ar fi crescut-o şi că tot 
el ar fi susţinut-o la conservator. În tinereţe, Cu- 
loglu a jucat teatru. Mai pe urmă s-a lăsat de teatru, 
i s-a părut că nu are talent. S-a apucat de avocatură 
și-a avut succese, | 

— Este totuși un om sărac. 

— Miînă spartă. Nu poate păstra banul, De aceea 
i-a și îngăduit Tiei să se lase întreţinută de Alion 
Drugan. 

— Vă mulțumesc, domnule Ciutacu. Dacă va fi 
nevoie, vă voi ruga să mai poftiți pe la mine. 

— Cu plăcere, domnule jude. 

Judecătorul de instrucţie simţi că-i crapă capul. 
Fusese şi el unul dintre cei care o admiraseră și-o 
rîvniseră pe Tia Cudalbu. Nu cutezase însă să se 


21* 323 


apropie de actriţă. Drugan nu era o persoană. Era 
o bancă. Era chiar mai mult decît o bancă. Era un 
trust. Cum să se ia el la luptă cu un trust ? Își vă- 
"Zuse, | la timp, lungul nasului. Iar Tia Cudalbu trăise 
cu Zeno Zadig, cu Carlo Ciutacu, cu Aramic Tair 
şi chiar cu o căzătură ca Bandi Culoglu, care abia 
își tîrșiia picioarele prin tribunal. 

Guri pe Tia Cudalbu. Îl uri pe Drugan. Îi uri pe 
toţi cei care o cunoscuseră şi o îmbrățișaseră pe 
Tia Cudalbu. Pînă la urmă uri întreaga lume și își 
urî propria-i viaţă. 

Primul-procuror Pitroc îl chemă la telefon: 

— Ce mai e nou, domnule jude ? 

— Aproape nimic, domnule prim-procuror. 

— Mi se pare că am greșit-o cu dumneata, dom: 
nule jude... 

— De ce, domnule prim-procuror ? 

— A fost pe la dumneata domnul Sîmburaș ? 

— A fost. 

— Cînd ? 

— Acum un ceas. 

— A avut o întrevedere cu Drugan? 

— A avut, domnule prim-procuror,. 

— Mai bine nu avea, 

— Dacă îmi permiteţi, aş vrea să vă întreb pen- 
tru ce, domnule prim-procuror ? 

— Mi-a telefonat Urdăreanu. Palatul e supărat 
foc pe noi. 

— Nu înțeleg pentru ce s-au supărat cei de la 
palat, domnule prim-procuror. 


324 


— Pe mine s-au supărat că ţi-am încredinţat du- 
mitale ancheta în cazul Drugan. Pe dumneata s-au 
supărat pentru că ești moale, 

— Dar ce puteam să fac în trei zile ? Afacerea se 
complică de la oră la oră. Drugan nu mărturiseşte. 

— S-a ţinut tare și faţă de Simburaş. Freacă-l pe 
Drugan, dragă domnule jude. Freacă-l să-i scîrţiie 
urechile. Altfel... Altfel mă voi vedea nevoit să-ți 
retrag dosarul. „Trebuie să-mi găseşti o mînă tare 
— mi-a spus Urdăreanu — nu ai dumneata în tot 
tribunalul o mînă tare ?” Îţi închipui, dragă dom- 
nule jude, că nu mi-a fost ușor să ascult și să tac. 

— Îmi închipui prea bine, domnule prim-procu- 


TOT. 

— Cînd reîncepi ancheta cu Drugan ? 

— Astă-seară. 

— Şi pînă atunci? 

— Încerc să scot elemente noi de la cițiva mar- 
tori. 


— Ţine-mă în curent, domnule jude. Dacă se 
poate, din două în două ore. 

— Am înțeles, domnule prim-procuror. Am înțe- 
les. Am onoarea să vă salut... 

Puse receptorul în furcă și, repezindu-se spre 
ușă, răcni: 7 

— Ioanee ! Ioanee.!... 

— Sînt aici, domnule jude. 

— Fuga la Mavru. Să mi-l aducă pe Zadig, pe 
Zeno Zadig. 

Mavru veni gifiind, deschise ușa larg și zise: 

— Pottiţi, domnule Zadig. Poftiţi la domnul jude- 
cător de instrucție, domnule Zadig. 


323 


Călărețul de circ intră, se opri în faţa lui Tretin 
și spuse cu glas piţigăiat, de scapet: 

— Dumneavoastră sînteți domnul judecător de 
instrucție ? 

— Da, spuse Tretin, eu sînt. 

— Protestez, spuse călăreţul de circ. Protestez 
vehement. “Gamenii dumitale m-au luat de la circ. 
“Avem matineu. Tocmai mă pregăteam să mă îmbrac 
și să ies în arenă, să-mi fac numărul pentru publicul 
meu, pentru publicul meu — înţelegi ? — cînd m-au 
ridicat pe sus și m-au adus aici. Publicul meu m-a 
așteptat, eu nu mi-am făcut numărul şi domnul Ma- 
vru nu m-a lăsat să mă întorc la circ. Zicea: „Stai, 
că are de vorbit cu dumneata domnul jude-instruc- 
tor Tretin”. „Ce-are cu mine?“ întreb. „Nu știu“, 
zice. „Să viu mîine, că mîine nu am matineu”, zic. 
„Nu, zice domnul Mavru, că e chestie gravă. Nu 
mîine, ci azi are treabă cu dumneata domnul jude 
Tretin.“ Zic: „Du-mă la domnul Tretin”. „Așteaptă, 
zice, aşteaptă pînă te cheamă, Acum stă de vorbă 
cu altcineva.“ „Dacă stă de vorbă cu altcineva, zic, 
de ce nu m-au lăsat oamenii domnului jude să-mi 
fac numărul la circ ?“ „Asta e altă ciorbă de pește“, 
zice... 

În timp ce călăreţul de circ vorbea, judecătorul 
de instrucție îl privea. Zeno Zadig era mărunt de 
stat, aproape ca un pitic, iar pe trupu-i sirijit, uscă- 
tiv, capul rotund ca o bilă părea lipit de-a dreptul 
pe umeri. Giîtul îi lipsea. 

Îi arătă scaunul de pe care cu puţin înainte se 
ridicase Carlo Ciutacu. 


326 


— la loc, domnule Zadig. Regret că oamenii justi- 
ției nu ţi-au îngăduit să-ți faci numărul. Dumneata 
— ţi-o spun cu toată sinceritatea — ești un mare 
artist, eşti un foarte mare artist în specialitatea 
dumitale. 

Lui Zeno Zadig îi trecu, ca prin farmec, toată su- 
părarea, Ochii cenușii i se limpeziră. Pe buzele sub- 
țiri i se ivi un zîmbet larg, de fericire. Respectuos, 
îl întrebă pe Tretin: 

— Dumneavoastră m-aţi văzut la circ? Mi-aţi 
văzut numărul ? 

— Te-am văzut de nenumărate ori, domnule Za- 
dig... De nenumărate ori... Eşti un foarte mare 
artist... 

— Nu știu pentru ce m-ați chemat, domnule 
jude... însă... dacă îmi permiteți, citeva cuvinte 
numai. Aș vrea să vă spun că eu trăiesc pentru 
circ, Numai pentru circ. Şi pentru cai. Viaţa mea 
e circul. Și viaţa mea sint caii. Mă imbrac.. și 
tremur de emoție cînd mă îmbrac. lau calul... îl 
mingii. Și îi dau zahăr. Mă uit în ochii lui. Şi 
calul se uită în ochii mei. Mi se pare că ride. O, 
ca un om ride, domnule jude, ca un om! Și eu îi 
spun ; 

— Mergem în arenă. Să mă asculţi. Și nu cumva 
să te sperii. Unii oameni ne plac și ne aplaudă. Alţii 
dau cu coji de portocale în mine. Și dau cu coji de 
portocale şi în tine, căluţule... 

Și căluţul își ridică buzele şi-mi arată dinţii. Şi 
eu înţeleg că el vrea să-mi spună că, dacă ar putea, 
i-ar mușca pe acei care aruncă cu coji de portocale 
în mine şi în el. Și începe muzica. Şi eu iau căluțul 


x 377 


de frîu și ieşim în arenă. Şi eu mă înclin. Şi se în- 
clină, lingă mine, și căluţul. Rop... rop.. rop.. Și 
inima mea tremură. Și tremură și inima căluţului, 
Şi iarăși: rop... rop... rop... Şi muzica: bum | bum | 
bum | Încalec calul și ocolesc de trei ori arena. Şi 
pe urmă... M-ați văzut dumneavoastră. Mă urc şi 
stau pe spinarea căluțului într-un picior. Și căluțul 
ocolește arena. Şi pe urmă... 

— Ştiu. Știu. Te-am văzut de nenumărate ori, 
domnule Zadig. Eşti un foarte mare artist. 

— Nu-i aşa că sînt un mare artist? 

— Nu cred să mai existe altul ca dumneata în 
ţară. 

Zadig se întristă : 

— Numai în țară? 

— În Europa, domnule Zadig, în Europa nu se 
mai găsește călăreț de circ care să fie atit de mare 
artist ca dumneata, 

Lui Zeno Zadig în loc să-i treacă, supărarea îi 
crescu.., 

— Numai în Europa? 

— Da, domnule Zadig, eu cred că ești cel mai 
mare călăreț de circ din lume, dar eu, drept să-ți 
spun, am colindat puţin prin lume. 

— Eu știu... eu știu că sînt cel mai bun din lume. 

— Poate că ești, domnule Zadig. 

Zadig rămase mîhnit. Tretin îl întrebă brusc: 

— Domnule Zadig, cunoști dumneata un tînăr... 
unul care se ocupă și el cu caii la hipodrom, pe 
care mi se pare... cum Dumnezeu îl cheamă, dom- 
nule ?... mi se pare că-l cheamă... Carlo Ciutacu. 


328 


— Ciutacu ? N-am auzit. Poate să existe, domnule 
jude, dar eu n-am auzit de nici un tînăr pe care să-l 
cheme Carlo Ciutacu. Pe mine nu mă interesează 
caii de povară. Nu mă interesează nici caii de curse. 
Pe mine nu mă interesează decit caii de circ. Circul 
e viața mea. Arena. Trăiesc numai pentru timpul 
pe care-l petrec în arenă... Ciutacu... Dacă ar fi cal 
de circ, m-ar interesa. Dar aşa, dacă e om... N-am 
auzit de el. 

— A fost adineauri la mine. Şi uite, parcă aș 
jura... mi-a spus că te cunoaște. 

— Pe minel? Păi pe mine mă cunoaște toată lu- 
mea. Eu am colindat toată lumea, domnule jude. 
Unde mergeam cu circul, jurnalele îmi publicau 
poza. Pe toate zidurile și pe toate gardurile se li- 
peau „afişe, cu poza mea, așa că nu numai Ciutacu, 
dar mii și mii de oameni din toată lumea ştiu cine 
sînt eu, Zeno Zadig. Da' Ciutacu... Ciutacu... ce mai 
nume! Nu mi-ar place nici dacă l-ar purta un cal 
de povară. 

— De, nu toată lumea poate să aibă un nume așa 
de frumos ca dumneata. Dar de bancherul Drugan 
ai auzit, domnule Zadig ? 

— De bancherul Drugan? Păi cum să n-aud? 
Bancherul Alion Drugan, despre care scriu toate 
ziarele că a omorît prin otrăvire pe actrița Tia Cu- 
dalbu de la Teatrul Colos. Cine n-a auzit, zilele 
acestea, de bancherul Drugan? Toată ţara! Toată 
lumea. 

— Cum? Numai zilele acestea ai auzit dumneata 
de bancherul Drugan ? 

— Sigur. Mai înainte de unde să fi auzit? Ce să 
am eu cu bancherii? 


329 


— Nici de Tia Cudalbu n-ai auzit ? 

— De Tia Cudalbu am auzit, 

— Cînd? 

— Mai demult. Cred că de cînd a intrat în 
teatru. 

— Domnule Zeno Zadig, unde locuiești dum- 
neata ? 

— La Carlton. Sus de tot. Sub acoperiș: o odăiță. 

Rise şi-și arătă judecătorului trupul. 

— Destul de largă... pentru mine. 

— Dar de văzut, ai văzut-o dumneata vreodată 
pe Tia Cudalbu ? 

— Cum să n-o fi văzut? Am văzut-o. 

— Unde? 

— Acolo unde probabil ați văzut-o și dumnea- 
voastră: la Colos. 

Și începu să îngîne cu glas de scapet: 

Sînt o puică de drac, 


Cocoțată-n copac, 
Toată lumea-i a mea... 


Se întristă adînc și din ochi îi picurară lacrimi : 

— A omorit-o bancherul.. Și n-o s-o mai aud 
niciodată cîntind.., Nici eu, nici alţii... De ce-o fi 
omorit-o ? Trebuie să fii om foarte rău ca să omori 
o fată... De ce-o fi omorit-o, domnule judecător? 
Pentru că tot mă aflu aci, poate că aţi vrea să-mi 
spuneţi... Ori poate că nu ştiţi nici dumneavoastră, 

— De omorît, bancherul a omorit-o. Pentru ce? 
O s-o aflăm în curînd, 

— Dar poate că n-o fi omorit-o bancherul. Poate 
că fata s-o fi omorit singură. Uneori femeile se si- 
nucid din cine știe ce fleac. 


330 


— Cunoști femeile, nu ? 

— Din vedere. Din vedere și din romane! Eu... 
Înţelegeţi... Nu-mi trebuie... 

— Ascultă, domnule Zadig, nu cumva venea pe 
la dumneata o fetișcană mărunţică, una cu niște 
ochi negri ca măslinele ? O cheamă Măriuţa Lupei. 

— O fetișcană ?... O fetișcană cu ochii ca măs- 
linele... Vă rog, domnule judecător... Nu vă bateţi 
joc de mine, Ce să caute la Zeno Zadig o fetiş- 
cană ? 


Directorii de ziare din București nu-și dădură 
seama chiar de la început, deși printre ei se 'aflau 
și cîțiva vechi profesioniști cu îndelungă experienţă, 
despre întreaga valoare a minei de aur pe care 
puseseră mîna. „Afacerea Tia Cudalbu — Drugan“ 
întrecea cu mult, în senzaţional și în foloase, cele 
mai optimiste așteptări. Procesul lui Nenea Calu, 
care ținuse afișul o vară, părea a rămîne cu totul 
neînsemnat, comparat cu acela care i se pregătea 
bancherului Alion Drugan. Publicul, doritor să 
afle cît mai multe din secretele celor puternici 
care stăpiîneau ţara, aştepta cu nerăbdare ziarele și 
atunci cînd apăreau se repezea și le smulgea din 
mîinile puilor de olteni și ale ţigănușilor. La 
chioșcuri, dimineaţa, la prînz şi seara, se întindea 
coada. Tirajele celor mai insipide „foi crescură. 
Cele ale marilor cotidiane, în trei zile numai, se 
dublară. Depozitarii din provincie preziseră chiar 
triplarea, Crima lui Drugan făcuse ca ziarele să 
fie cerute pînă în fundul mahalalelor. Numele Tiei 
Cudalbu deveni mai popular decît al oricărei ve- 


331 


dete de cinema. Fetele bătrine și cele urite o 
admirară și o invidiată — pentru viaţa ei de lux 
şi de succese — și o pliînseră, laolaltă cu cele fru- 
moase, pentru moartea prea timpurie și misterioasă 
care o răpise dintre cei vii. 

— Sărmana... Sărăcuţa de ea... 

Orice om care apărea la rampă rîvnea populari- 
tatea, fie că apărea la rampa politică sau la cea 
teatrală. Tia Cudalbu nu fusese o anonimă. Dato- 
rită mai ales frumuseții ei stranii, se bucurase, de 
la debut chiar, de oarecare succes. Cupletul cu 
puica de drac care se suia în copac plăcuse. Îl 
cînta aproape toată lumea. Numele ei se răspîndea, 
teatrul era plin. Tia Cudalbu mai avea însă mulţi 
pași de făcut în cariera ei, pînă să ajungă la ade- 
vărata popularitate. Prin moartea neașteptată și 
prin scandalul care izbucni o dată cu arestarea re- 
numitului bancher Alion Drugan, ajunse dintr-o 
dată pe culme și își tîrî după ea nu numai asasinul 
și familia, dar și toţi prietenii şi cunoscuţii. 

Căpătă celebritate și Drugan, o celebritate urîtä 
și păguboasă, de crai bătrîn, stricat, zgircit, ne- 
cinstit în afaceri și pe deasupra orbit și împins la 
crimă de cea mai stupidă dintre pornirile omenești, 
gelozia. 

Nu scăpă de gura lumii nici Tretin. Pe judecă- 
torul de instrucţie începură să-l pîndească repor- 
terii. Dădeau tircoale casei din strada Columbelor. 
”Notau ora la care judecătorul venea acasă și ora 
la care pleca de acasă. Îl fotografiau. Îl urmăreau 
prin restaurante și prin cafenele. Îi publicară foto- 
grafiile. „Judele-inștructor pe stradă. Priviţi-l cit 


332 


e de îngindurat. Asasinul Tiei Cudalbu îi dă de 
furcă.” „Judele-instructor la masă. Asasinul Tiei 
Cudalbu i-a stricat pofta de mincare.” „Monstrul 
rezistă. Judele-instructor meditează : oare prin ce 
metode îi va stoarce asasinului Drugan mărturi- 
sirea ?“ Caricaturiștii se luară și ei la întrecere. 
Deveni, în trei zile, mai cunoscut decit oricare alt 
magistrat. Unii dintre colegi priviră popularitatea 
lui Tretin cu bunăvoință. Erau cei tineri care nu-și 
pierduseră speranțele în viitor. Bătrinii, încreme- 
niţi în grade mici și acriţi, îl disprețuiră. 

— O unealtă a lui Pitroc și-a lui Derderian. 
„Afacerea Tia Cudalbu — Drugan“ nu este o afa- 
cere curată. Puternicii care au pus-o la cale din 
umbră se vor sluji de Tretin şi-l vor compromite. 
Apoi îl vor azvirli ca pe o lămiie stoarsă de 
acru-i suc. 

Fotografiile și caricaturile lui Tretin, publicate 
de ziare, erau însoţite de biografii fanteziste și de 
amănunte tulburătoare, Reporterul Tezeu de la 
Ora îl făcu fiu de popă. „Judecătorul de instrucţie 
Tretin e un om profund credincios, El îngenunche 
în faţa icoanelor și se roagă prin biserici lui Dum- 
nezeu să-l lumineze și să-l ajute să descopere 
adevărul în «Afacerea Tia Cudalbu — Drugan».“ 

Pentru publicul cel mare, faptul părea de crezut. 
Erau destul de numeroși intelectualii care se de- 
clarau mistici. Se scriau poezii despre sfinți și 
despre sfinte, despre tronul ceresc, despre îngeri și 
despre îngeroaice. Puterea lui Dumnezeu era evo- 
cată la tot pasul. Apăreau cărți cu vieţile romanţate 
ale stilpilor bisericii. Se pictau privelişti din raiul 


333 


de sus. Compozitori năuci compuneau noi cîntări 
religioase. Unul merse pînă acolo încit îl moder- 
niză pe Cucuzel. 

Biserica trecuse de cîțiva ani la ofensivă și 
slujitorii ei îl sprijiniră pe rege, care porunci „po- 
porului său“ să creadă cu înfricoșare în Dumnezeul 
străbun și.în sfinta și tradiționala noastră biserică. 
Legionarii pretinseră oamenilor să creadă în Ar- 
hanghelul Mihail și în partidul lor politic. Poetul 
Norocel Tăunosu începu în presă o campanie 
violentă, susținind că puterea politică trebuie să 
treacă, în întregime, în miinile regelui și ale bise- 
Ticii ortodoxe. I se alăturară popi și proţopopi, 
episcopi și chiar mitropoliți. Ce se va întîmpla 
dacă glasul lui nu va fi ascultat? Vor veni la 
putere, în viitorul cel mai apropiat, comuniștii... 
Doctorul Vasile Trifoi, medic de boli nervoase, ţinu 
conferințe în care afirmă că are vedenii sfinte și 
că aude — ca Ioana — voci care îi spun că va 
veni pe lume un nou mîntuitor. O poetesă, care 
pînă atunci se făcuse cunoscută cu cîteva poeme 
lubrice, scrise și publică un amplu studiu despre 
„lerarhiile îngerilor“. În loc de nuduri, și naturi 
moarte, mulţi își luară obiceiul de a-și “împodobi 
dormitoarele și sufrageriile cu chipuri de martiri 
ortodocși şi de martire. Industria icoanelor şi a 
cruciulițelor deveni rentabilă. Muierile stătute și 
dăulate din lumea bună își atîrnară de git, ca și 
fe ișcanele lor, cruciulițe de aur încrustate cu 
diamante. Prostituatele profesioniste le imitară, fo- 
losindu-se însă de cruciuliţe ieftine, de argint ori 
chiar de tumbac. Se văzură tot mai mulți orășeni 


334 


închiniîndu-se pe cînd treceau, în automobilele lor 
confortabile, pe lingă: biserici. Și cum Bucureștii 
sînt, între altele, și un oraș al bisericilor, se închi- 
nară cam mult. Sporiră veniturile, din spovedanii 
și din acatiste, ale popilor. Mulţi tineri de familie, 
printre care și cîțiva prinți din vechile case domni- 
toare din Valahia și Moldova, începură să poarte 
barbă. Cînd se luară la ceartă prin barurile de 
noapte, nu se mai pălmuiră, ci se traseră de bărbi. 
Cartierele noi din oraș, locuite de bogătași, se 
rostogoliră și mai adînc în risipă, în stricăciune și 
în desfrîu, 

Dacă atita lume de vază și dacă atîția intelec- 
tuali de marcă frecventau bisericile și se tăvăleau 
pe lespezi înaintea icoanelor, pentru ce nu ar fi 
devenit bisericos și un fiu de popă care ajunsese 
— desigur prin mila lui Dumnezeu și pentru în- 
dreptarea moravurilor — judecător de instrucţie ? 
Frecventarea bisericii întărește credința în Dum- 
nezeu, luminează mintea. Mintea luminată de cre- 
dință găsește mai repede adevărul. 

Tretin găsise adevărul. Era convins — sau cel 
puţin așa declara ziariştilor care îl întrebau — că 
bancherul Alion Drugan o asasinase prin otrăvire 
pe Tia Cudalbu. Acum, omul justiției muncea pînă 
da în brînci să mai găsească o nimica toată, do- 
vezile. Le va găsi. Fiul popii va găsi și dovezile 
necesare ca monstrul Drugan să poată fi condam- 
nat, la pedeapsa maximă, de către magistrați cu 
conștiința împăcată. 

Alţi ziariști însă îl combătură cu vehemenţă pe 
colegul lor Tezeu de la Ora. Ei afirmară că jude- 


335 


cătorul de instrucție Tretin nu e fecior de popă, ci 
boier, boier adevărat. Tatăl lui Tretin fusese mare 
latifundiar şi ajunsese să moară în sărăcie, pentru 
„ din dragoste pentru țărani, le dăruise, încă 
inainte de primul război mondial, latifundiile şi 
conacele. Directorul ziarului de scandal Cronos 
lansă o versiune mult mai romantică. După ver- 
siunea Cronosului, Tretin era fiu nelegitim al unui 
boier scăpătat, care se trăgea din os domnesc. 

Judecătorul de instrucţie Tretin citi tot ce se 
scria în presă despre „Afacerea Tia Cudalbu — 
Drugan“ și despre sine. Cu tot dușul rece la care 
îl supusese primul-procuror Pitroc, se umflă în 
pene. Versiunea Cronosului îi plăcu cel mai mult, 
Aproape o și crezu. Se hotări să nu se lase pină nu 
îl va pune. la pămînt pe încăpăţținatul de Drugan. 

Zi de zi, cele patrusprezece ziare din București 
înregistrară mersul dificilelor cercetări întreprinse 
cu răbdare şi iscusință de 'Tretin. Ele merseră mai 
departe și puseră și întrebări. 

— Pentru ce în cursul zilei de ieri eminentul 
nostru judecător de instrucţie, domnul Tretin, l-a 
anchetat pe monstrul-asasin numai opt ore? 

— Asasinul Drugan şi-a mărturisit ori nu și-a 
mărturisit crima ? Pentru ce tace domnul Tretin ? 
Opinia publică vrea să ştie. 

— Ce i-a declarat domnului jude Tretin vicleana 
martoră Măriuţa Lupei ? 

— Unde a dispărut Măriuţa Lupei, complicea 
asasinului Drugan ? Vor mai putea oare să pună 
mîna pe ea organele de urmărire ? Domnul jude- 
cător de instrucţie Tretin ne asigură că da. 


336 


b 

— Cine a fost tînărul care s-a introdus în apat- 
tamentul Tiei Cudalbu în chiar noaptea morții 
acesteia? De ce asupra acestui tip interesant in- 
strucția păstrează cea mai desăvirşită discreție ? Să 
fie cumva tînărul misterios un nou complice al 
monstrului ? Miine vom veni cu noi și senzaţionale 
“amănunte și precizări. . 

— Portarul Călărașu a pus instrucția pe urmele 
unui nou complice al asasinului Drugan. Cine e 
Călărașu ? Cu doi ani în urmă el a ajutat justiția 
să descopere pe asasinul ghicitoarei Teobalda de 
la Obor. 

— Ce-a declarat la instrucție tinărul Carlo Ciu- 
tacu ? Să fie oare și fiul baronului din Vasile 
Lascăr amestecat în „Afacerea Tia Cudalbu — 
Drugan” ? 

— Călărețul de circ, piticul Zeno Zadig, are sau 
nu are amestec în asasinarea Tiei Cudalbu ? Aseară 
s-a aflat că Zadig a fost reţinut la instrucţie patru 
ore; publicul, în loc să-l aplaude ca de obicei, l-a 
fluierat. Un reporter al nostru l-a urmărit. După 
spectacol, piticul s-a plimbat plingind prin Cișmigiu 
și a fost văzut întirziind pe malul lacului. Inten- 
ționa oare să se arunce în apă și să se sinucidă? 
Reporterul nostru a avut o interesantă convorbire 
cu Zadig. O vom publica în numărul de mîine. 

— Aramic Tair e om de afaceri sau e numai un 
aventurier ? După unele informaţii care ne-au sosit 
în momentul cînd punem ziarul sub presă, el ar 
fi un vechi spion turc. Miine, amănunte. 

— Pentru ce, cu trei ani în urmă, la Șopiria, 
Drugan a încercat tăria otrăvii asupra unui cîine 


22 337 


al baronului Ciutacu? După otrăvire, cîinele a 
murit la moment, însă zvircolindu-se și chinuin- 
du-se groaznic. 

Concomitent cu cercetările pe care le făcea 
judecătorul de instrucţie Tretin — și pe care numai 
-în mică parte le-am înfățișat aci — fiecare ziar 
începuse cercetări pe socoteală proprie. O întreagă 
armată de reporteri și detectivi particulari se 
ocupau intens de „Afacerea Tia Cudalbu—Dru- 
gan”. Reportajele fanteziste, datele false, documen- 
tele inventate zăpăceau cititorii, le aprindeau ima- 
ginaţia și îi făceau și mai curioși, și mai doritori 
să afle noi amănunte. Atmosfera dorită de palat 
se creă mult mai repede decît se sperase. Uraganul 
lui Onufrie Butaru cuteză să pună o întrebare: 

— Ce-au discutat între ei, în cabinetul judelui 
de instrucţie, fostul și viitorul ministru Sîmburaş 
cu bancherul Alion Drugan ? 

Cenzura interveni și tăie nu numai titlul-între- 
bare, dar și tot ce brodase, cu bogată imaginație, 
sub acest titlu iscusitul reporter Arno Pelican, 


39 


CORBII, AH, CORBII 


Onufrie Butaru fusese cel dintîi dintre directorii 
de ziare care băgă de seamă că dedesubtul „Afa- 
cerii Tia Cudalbu—Drugan“ se mai află și altceva 
în afară de crima monstruoasă făptuită de bancher. 
Îi chemă la el în cabinet pe Ciovică, administra- 
torul Uzaganului, cu care obișnuia să se sfătuiască, 
și îi arătă pagina cenzurată, 

— Și-a băgat cenzura coada, dragă Ciovică, Ce 
zici ? Dă-ţi cu părerea. Vreau să-ți aud părerea, 

Ciovică zgii ochii la pagina pe care, de sus pînă 
jos, era aplicată, de zeci de ori, cu cerneală verde, 
ştampila pe care scria: CENZURAT. Tăcu un timp. 
Apoi spuse dezolat: 

— Miine sîntem pierduţi. Ne compromitem. Ne 
scade și tirajul. Vertiginos, 

— Fii fără grijă. Într-o oarecare măsură am pre- 
văzut intervenția cenzurii. Așa că am pus să se 
scrie două reportaje, Mi-am zis că, în cazul în care 
se va cenzura reportajul cu întrevederea Simburaș- 
Drugan, trebuie să avem o rezervă ca să nu ră- 
minem în pană. l-am spus lui Arno Pelican să mai 
scrie încă unul. 

— Cu ce subiect? 

— Arno Pelican are ureche ageră. A prins din 
vînt, la bodegă, la Tripcovici, o frază a lui Carlo 
Ciutacu și a scris un reportaj care e pur și simplu 


341 


o minunăţie. Pelican susține cu zeci de dovezi că 
Drugan, aflindu-se acum trei ani la Șopirla, a în- 
cercat tăria unei otrăvi asupra cîinilor baronului 


Ciutacu, 
— Dar despre asta s-a ocupat chiar astăzi Ştirea 


lui Fericeanu și încă pe larg. 

— Ştiu. Însă Pelican, care ca orice ziarist care 
se respectă nu citește ziarele, a venit cu dovezi 
zdrobitoare. Nu știu pe unde a găsit niște cîini 
morţi și i-a fotografiat. Susţine, pe temeiul unor 
declaraţii fanteziste ale unor ţărani și mai fante- 
ziști, că aceia sînt cîinii baronului Ciutacu otrăviţi 
de bancher, 

— Dar acum trei ani Drugan încă nu se încurcase 
cu Tia Cudalbu. 

— Nu are nici o importanţă. Întii se face dovada 
că Drugan umbla cu otravă. Al doilea, nici un citi- 
tor n-o să remarce ceea ce ai remarcat dumneata. 
Capetele oamenilor sint prea aprinse ca să mai 
drămuiască amănuntele. 

Ciovică — un bărbat înalt, gros, roșcovan, cu 
faţa ciupită de vărsat — se liniști îndată. Spuse: 

— Poate că ai dreptate, 

— De ce crezi că ne-au cenzurat pagina, dragă 
Ciovică ? Uneori ai intuiţii geniale. Să te văd 
acum! 

— Ei, asta e! Parcă dumneata nu știi! Știi chiar 
mai bine decit mine. Cunoști toate dedesubturile. 
De altfel, asta e tăria dumitale în presă, că nu-ți 
sînt străine dedesubturile. 


342 


- 


— S-ar putea ca in cazul de față să mă înșel. 
De aceea te întreb. Vreau să mai aflu și părerea 
altora și, în primul rînd, părerea dumitale. 

Administratorul Uraganului se gîndi cîteva clipe. 
Pe urmă, sigur de sine, zise: 

— Simburaş e omul palatului. Regele l-a uns 
pînă acum în două rînduri ministru. Cînd o să mai 
aibă nevoie de el, iar o să-l ungă. Prin urmare... 
cum vrei dumneata să îngăduie cenzura ca în 
această afacere urîtă să fie amestecat un intim al 
Buzatului și al lui Urdăreanu de care mîine, poate, 
se vor mai sluji ? Astăzi miniștrii se uzează destul 
de repede. To 

— Impresia mea este că palatul are interes ca 
Drugan să fie condamnat. Altfei, pentru ce ar fi 
ordonat Derderian să i se pună sigilii la bancă și 
la întreprinderi? Trebuie să ne gindim, dragă 
Ciovică, și să încercăm să vedem mai departe, în 
timp. Poate că facem o mare greșeală lovind în 
Drugan acum, cînd toată lumea lovește în el. Nu 
aș vrea ca într-o zi să ne căim. 

— Dar dumneata stai destul de bine și cu regele 
și cu camarila. 

— Nu chiar așa de bine cum s-ar părea. Nici 
regele, nici Lupeasca nu uită că am dus altădată 
campanie împotriva lor; N-o să fiu niciodată mi- 
nistru sub Buzat, Ciovică. Noroc însă pentru mine că 
domnia Buzatului e pe drojdie. Poate că ar fi mo- 
mentul să marcăm, o altă atitudine față de palat. 

Administratorul îi prinse intenţia din zbor şi se 
repezi să-i propună : 


343 


— Ce-ar ti, domnule director, să jucăm deschis 
pe cartea lui Drugan ? 

— Ideea e excelentă. Tocmai la asta mă gin- 
deam. Şah la rege. Să jucăm pe cartea lui Drugan, 
chiar dacă va fi să avem numai o șansă dintr-o 
mie. Dar cred că avem ceva mai mult. 

— Nu sînt contra, însă cred că acum ar fi cam 
periculos şi poate prea devreme. Regele este încă 
tare. 

— Nu, spuse Butaru. Dacă e vorba să îndreptăm 
reportajele noastre pe altă albie, s-o începem chiar 
de miine. N-avem timp de pierdut. S-ar putea ca 
această idee să le mai treacă și altora prin cap. 
Nu sîntem numai noi doi singurii deștepţi din presă. 

— Ai dreptate, domnule director. 

— Ca totdeauna, dragă Ciovică. 

Puse mîna pe telefon și chemă tipografia. Dădu 
dispoziţii secretarului de redacţie de noapte, Ne- 
ghină, să scoată numaidecit reportajul cu ciinii 
otrăviți de Drugan. Auzi în telefon văicăreli de 
parcă ar fi luat lumea întreagă foc:. 

— Nu mai pot schimba, domnule director. Am 
calandrat. Dacă paginez din nou, nu garantez 
"apariția la timp a Ziarului. Pierdem Braşovul, pier- 
dem Galații, pierdem... 

Lui Butaru i se umplură de mînie ochii încruci- 
şați și negri-mură. 

— Pierdem izmenele. Fă ce-ţi spun, dobitocule, 
și nu mai scînci ca o javră bătută, 

Trînti telefonul. Secretarul de redacţie Neghină 
nu se sinchisi de injuriile cu care îl acoperise 


344 


- 


Butaru — era obişnuit — sună şi întrebă cu glas 
umilit : 

— Nu vă supăraţi, vă rog, domnule director, 
Spuneţi-mi cu ce să umplu pagina? Mi-aduce 
Pelican alt reportaj în „Afacerea Tia Cudalbu— 
Drugan“ ? 

— Cum o să-ţi aducă alt reportaj? A scris două. 
Umple pagina cu ce poţi. Cu vechituri. Cu nerozii. 
Cu tot ce ţi-a rămas pe șpalturi. Ai înțeles ? 

— Am înţeles, domnule director. Să trăiţi. Voi 
executa intocmai, 

— Stai, dobitocule! Stai. Nu te grăbi. Pagi- 
nează alandala. Auzi ce-ţi spun? Nu. Nu glu- 
mesc. Paginează alandala. Cît mai alandala. Pune 
și fotografii. Ce fotografii? Greta Garbo, Berilă, 
vederi din Călimăneşti, ce găsești. Să se vadă că 
reportajul nostru asupra „Afacerii Tia Cudalbu-— 
așa fel încît și cel mai  meghiob dintre cititori să 
observe că am fost cenzuraţi. Mai vrei lămuriri ? 
Nu mai am ce lămuriri să-ţi dau. 

-© Ciovică zîmbi. Chipul îi străluci de admiraţie 
pentru Butaru. 

— Miine cititorii vor vedea că am fost cenzu- 
raţi. Poimiine se vor repezi asupra Uraganului. Vor 
urmări cu lăcomie reportajele noastre asupra ne- 
vinovăţiei lui Drugan... Toate celelalte ziare vor 
susține că Drugan e vinovat. Noi vom susține 
contrariul. „Dreptate pentru Drugan"“... „Libertate 
pentru Drugan“... „Domnul judecător de instrucție 
Tretin să nu-l mai terorizeze pe bancher.“ „Domnul 
prim-procuror Pitroc să ia aminte”... 


345 


Onutrie Butaru îl privi pe Ciovică. N-ar îi trebuit 
să-i strice bucuria. Plecaseră amîndoi la drum, cînd 
scoseseră Uraganul, săraci lipiţi, Acum el era un 
om putred de bogat și nici Ciovică nu se putea 
plinge de sărăcie. Pe cît era el de bun ziarist, pe 
atit era Ciovică bun administrator. Cu toate aces- 
tea nu-l răbdă inima să tacă. 

— Ascultă, Ciovică (nu-i mai zise ca de obicei 
„dragă Ciovică“), de cîți ani lucrezi dumneata cu 
mine ? 

— De cîți ani? Mi se pare că lucrez cu dum- 
neata de o viaţă de om, cucoane Onufrie. 

— Îmi pare rău, Ciovică. Ţi-ai pierdut vremea 
degeaba. Cînd erai tînăr, erai tînăr și prost, Acum 
eşti bătrîn. Însă de prost, tot prost ai rămas. 

Ciovică știa că Butaru nu crede ce spune și că 
vrea numai să-l tachineze. Căzu totuși în mihnire 
și-l întrebă: ÎN 

— De ce, cucoane Onufrie ? 

— În condiţiile în care sîntem nevoiţi să lu- 
crăm, nu putem să luăm apărarea bancherului, tare 
şi deschis, cum mi-ar plăcea mie și cum ar conveni 
temperamentului meu de polemist, înnăscut. Cel 
puţin în faza actuală a cercetărilor. 

— Dar în zilele în care va avea loc procesul ? 

— Atunci, da. Atunci ne vom putea juca în voie 
caii. Și, dacă va fi posibil, poate chiar ceva mai 
înainte. 

— Cum, cucoane Onufrie ? Nu prea înţeleg. 

— O să vedem noi cum. O să ne mai gîndim, 

— Dar şi pină atunci ar trebui să încercăm ceva. 


846 


— Vom încerca de poimiîine și cred că vom și 
izbuti. 

Ciovică tot nu se dumiri. Butaru continuă: 

— Le vom sugera cititorilor, zi de zi și cu cel 
mai mare meșteșug, că nu e sigur că Drugan a 
asasinat-o pe Tia Cudalbu și că ar fi posibil ca 
asasinarea actriței să fi fost făptuită de către altă 
persoană. Sugestii şi aluzii. Aluzii și sugestii. Vom 
duce o campanie grozavă, bazată în primul rînd 
pe talent, pe insinuări și pe inteligenţă. 

— Și unde îl vei găsi pe talentatul și inteligentul 
reporter care să ni le scrie? Că doar n-oi vrea să 
le scrii chiar dumneata, cucoane Onufrie? Dum- 
neata abia răsuili. Abia scrii fondul. 

— N-ar fi rău dacă le-aș scrie chiar eu. Din ne- 
fericire, n-am vreme. Mă gindesc tot la Pelican. 
Să-l atingem la manșetă. Să-i dăm un supliment. 
O să-și dea toată silința. Și Pelican, dacă are bani 
de băutură și bea, scapără. 

— Cind într-adevăr își dă silința, ies lucruri 
bune din capul lui. Numai că nu și-o prea dă. De 
fapt, nici noi nu-l prea încurajăm. Pe sponci îl 
plătim, pe sponci ne muncește. e 

— Cheamă-l să stau niţeluș de vorbă cu el, să-l 
încălzesc. 

Ciovică plecă și se întoarse cu reporterul. Butaru 
îi privi faţa tăbăcită, uscată, ochii tulburi, chelia 
prematură. Îi privi și hainele vechi şi boțite. Îi 
privi şi cravata legată strimb la git și pantofii scil- 

ciaţi și plini de noroi. Zise cu prietenie: 
= — Stai jos, Pelicane. 


347 


Reporterul se înclină și spuse oarecum batjoco- 
Titor : 

— Vă mulțumesc, domnule director. Nu e ne- 
voie. Aproape toată ziua și toată noaptea numai 
pe scaun stau. 

— Da. E adevărat. Însă stai mai mult pe scaunul 
de la Tripcovici decît pe cel de la redacție. Bei 
cam mult, Pelicane. 

Pelican clipi des din pleoapele de sub ochelari. 
Buza de jos, groasă și crăpată, îi căzu. Zise: 

— Ce să fac, domnule director? Viciu. Am și 
eu un viciu. Îmi place tuica. De dorul ei m-am în- 
tors în tară. 

— Trimite să-ți aducă ţuică. Bea la gazetă. Bea 
și scrie. Frumos. Cum numai dumneata știi să scrii. 

— Ţuica băută în altă parte decit la Tripcovici 
nu e ţuică, domnule director. lar de scris frumos... 

— Ascultă, Pelicane, nu te-am chemat să dis- 
cutăm despre băutură, 

— Îmi închipui. 

— Te știu băiat deștept, Pelicane. 

— Mă măguliți, domnule director. 

— În „Afacerea Tia Cudalbu-—Drugan” ziarul 
nostru trebuie să... 

Îi vorbi aproape o oră. Pe măsură ce Butaru 
vorbea, reporterul Arno Pelican și administratorul 
Ciovică se înflăcărau. 

— Ai înțeles, deci, despre ce este vorba, Pe- 
licane. 

— Am înţeles, domnule director. 

— Vei ști să-ți ţii gura. 


348 


— Mut. Voi fi mut, Mai ales dacă domnul admi- 
nistrator nu va fi zgircit, ca de obicei, cu biștarii, 

— O să-l rog pe Ciovică să fie mai dăinic cu 
dumneata. 

— Nu-l rugaţi, domnule director, Daţi-i ordin, e 
mai simplu. 

Cind Butaru rămase numai cu administratorul, 
zise : 

— Dacă ne reușește lovitura, ne pricopsim., „Auzi, 
Ciovică ? Ne umplem de bani, mă. N-o să mai 
avem ce face cu banii. Bani din tiraj. Bani de la 
Drugan, dacă scapă... 

— Lasă, cucoane Onufrie, că dumneata te pri- 
cepi totdeauna ce să faci cu banii. Îi trimiţi în 
Elveţia, la loc sigur. Aici... Aici, dacă se face 
război... 

— Ce război, dragă Ciovică ? Ce război? Nu ne 
trebuie, dragă, nici un război. 

— Poate că nouă nu ne trebuie, însă le trebuie 
altora. Ă 

— În definitiv, dacă va fi să fie război, va fi. 
Am făcut un război. Și nu l-am făcut, ca alții, la 
partea sedentară, ci pe front. Cu toate astea, am 
rămas întreg și nevătămat. 

— Nici eu n-am fost la partea sedentară. Știu 
şi eu ce e războiul. Însă am trei băieţi. Dacă se 
face război, mi-i ia pe toţi trei pe front. 

— Nu-ţi fie teamă. Îi mobilizăm pe loc. Ori le 
facem rost de cite un post pe la aprovizionare. 
Dacă sînt băieți dezghețați — și mi se pare că sînt 
— se aleg cu avere. În război, unii mor. Dar în 
vreme de război mulţi fac avere. 


349 


— Pot conta pe cuvintui dumitale, directore ? 

Gîndul lui Butaru zburase în altă parte. 

— În ce chestiune ? 

— Cu băieţii. Cu băieţii mei. Cu mobilizarea lor 
pe loc în caz de război. 

— Fără îndoială. Uraganul e citit de ofiţeri. Îi 
am în buzunar pe toți generalii, Numai să vreau 
şi-i compromit pe mulți. 

— Afacerile cu comenzile de armament? În 
aceste afaceri regele și Urdăreanu sînt băgaţi 
pînă în git. 

— Şi afacerile cu comenzile de armament, și 
altele. Numai să vreau, Ciovică... Pe toţi îi am la 
mînă. Şi ei, toţi, știu că-i am la mînă. 

Mai pălăvrăgiră și despre altele. Ciovică aduse 
vorba și despre Arno Pelican. 

— Mare pomană ţi-ai făcut cu el. Dacă nu-l 
luai în redacţie, se prăpădea. 

— L-am cules din beciul poliției. Îl arestaseră 
pentru vagabondaj. 

— Cum ţi-ai dat seama că poţi scoate ceva din 
el, cucoane Onufrie ? 

— Drept să-ți spun, n-am avut habar. Însă mi-am 
spus că un om care a colindat vreme de zece ani 
lumea și care, din acești zece ani, patru i-a petrecut 
în legiunea străină din Africa, nu este inutil într-o 
redacţie ca a noastră, 

— Ai avut mînă bună. 

— Mai mult noroc decît mînă bună. Dacă nu ar 
fi atît de dezordonat, dacă n-ar fi stăpînit de patima 
băuturii și s-ar apuca să scrie ce-a văzut și ce-a 
trăit, ar deveni un mare scriitor. Dar cui îi trebuie 


350 


scriitori în țara asta ? Regelui și hăndrălăilor „po- 
litici le trebuie lingăi,., ar un scriitor care devine 
lingău nu mai e scriitor. 

Ciovică vru să-i spună lui Butaru că și gazetarii 
care devin lingăi încetează de a fi gazetari, însă 
se gîndi că directorul Uraganului s-ar putea simţi 
cu musca pe căciulă și s-ar supăra. Găsi că e mai 
potrivit să tacă. Și tăcu. 

Părăsiră redacţia în zori, cu primele numere ale 
Uraganului, umede încă de cerneală, în buzunar. 
Secretarul de redacţie Neghină își împlinise cu 
virf și îndesat datoria. Pagina destinată obișnuitu- 
lui reportaj asupra „Afacerii Tia Cudalbu—Drugan“ 
era o adevărată aiureală. Se vedea de-o poștă că 
cenzura se năpustise asupra paginii, în ultimul 
moment și cu amară dușmănie, 

Butaru și Ciovică erau mulţumiţi. Cuprins de un 
fierbinte elan de generozitate, Butaru îi spuse ad- 
ministratorului să-l atingă cu o primă și pe Neghină. 
Ciovică se opuse: 

— Nu trebuie, S-ar învăța cu nărav. Ar aștepta 
să-l atingem la manșetă de cîte ori îl înjuri. Și, 
cum îl înjuri destul de des, ne-ar costa cam scump, 
cucoane Onufrie. 

Butaru nu mai stărui, 


Parcă îi văd pe unii dintre cititorii mei cum, o dată 
ajunși aci cu lectura, o vor întrerupe (nu din plic- 
tiseală, pentru că această lungă scriere, după 
părerea mea, are destule defecte, însă nu e ciîtușşi 
de puţin plictisitoare) și se vor întreba: 


351 


— Oare la cine s-a gindit autorul cînd a început 
a ni-l zugrăvi pe Onufrie Butaru? Cine o fi Tăunosu? 
Personajele acestea au existat ele în realitate, sau 
sint numai rodul imaginației scriitorului ? 

Acestei întrebări — îmi închipui — îi vor adăuga 
îndată încă una: 

— Ne va spune oare autorul, mai departe, fie 
şi pe scurt, povestea vieţii lui Butaru și a lui 
Tăunosu ? Desculţ e plin de paranteze. Au avut pînă 
acum destule paranteze și Rădăcinile. De ce n-ar 
mai avea şi altele? 

Iubite cititor, eu, Darie, care scriu această carte, 
bolnav și în satul meu Omida, îngrijit de soră-mea 
și de Filimona, vizitat din cînd în cînd de Veve 
Orbul și de Cuculeţ, precum şi de multe alte 
neamuri, îți înţeleg întrebările. La prima nu-ți voi 
răspunde. Însă, pentru a-ţi satisface a doua curio- 
zitate, care mi se pare îndreptățită, voi rupe și voi 
lipi aci cîteva pagini din jurnalul meu secret, 
pagini pe care, de fapt, le destinasem altei scrieri, 
Bineînţeles că din aceste pagini voi tăia cu vîrful 
peniței multe pasaje. Și nu pentru că aș socoti că 
acele pasaje nu te-ar interesa, însă integrarea lor, 
aci și acum, m-ar sili la explicaţii pe care nu am 
nici vreme și, să-ți spun drept, nici poftă să ți 
le dau. 


3 aprilie 1922, București. 


Astăzi m-am întîlnit pe stradă cu filozoful, poetul 
și pamifletistul Norocel Tăunosu. Eu mergeam ca 
omul care nu are nici o grabă şi-mi priveam botu- 
rile sparte ale pantofilor. Cu această ocazie pri- 


352 


e 


veam şi asfaltul crăpat şi plin de adîncituri. Era 
cît pe-aci să mă lovesc de Norocel Tăunosu. Scă- 
parea mea a fost că poetul m-a apucat la timp de 
mînecă și mi-a spus: 

— Calci în străchini, mă. Vezi să nu dai și în 
gropi. 

Cum sînt timid și rușinos din fire, m-am și roşii 
la obraz. I-am spus: 

— Iertare, vă cer iertare. Într-adevăr, calc în 
străchini. Cînd întîlnesc gropi, nu le ocolesc. Calc 
și în gropi. De aceea am venit eu pe lume, ca să 
calc în gropi. 

— Se cunoaște că ești poet, mi-a zis. 

L-am întrebat nedumerit : 

— După ce? Nu port nici plete ca Leresty, nici 
_lavalieră ca Minulescu și nici măcar nu fumez 
“trabuc, ca dumneavoastră. 

— După cum umbli. 

— Cum umblu ? 

— Ca mine. Cu capul în nori și cu picioarele 
prin noroaiele Bucureștilor. Năuc. 

— O să caut să umblu mai atent. Să nu mă 
izbesc de trecători, 

Poetul Tăunosu are de gînd să editeze o revistă 
literară. Vrea să publice tineri care să vadă în el 
un maestru. Se rivnește șef de școală literară. Se 
interesează, deci, de ceea ce scriu tinerii. Mă în- 
treabă: 

— Ai mai scris versuri ? 

— Am mai scris, i-am spus, 

— Ai ceva mizgălituri la tine ? 

— De ce să nu am? Hirtiuţele pe care îmi scriu 


23 — Rădăcinile sînt amare, vol. IV 353 


versurile nu atîrnă greu în buzunare. Mai greu ar 
atirna o pungă plină, dacă aș avea-o. 

— Pungă nu am nici eu, îmi spune Tăunosu. 
Dar o să am și pungă, mai tirziu. Acum am numai 
aripi — aripile inspirației. Dă-mi versurile. 

— Vreţi să le citiți acum ? 

— Da. 

— Mă tem că nu au să vă placă. I le-am citit 
aseară lui Lovinescu, 

— Şi ce-a spus? 

— Că nu sînt moderne. Că ar trebui să scriu 
ca Andrei Velea, ca I. Valerian, ca Adelina I. 
Cirdei, ca Alice Soare, ca Alexandrina Scurtu, ca 
Melchior I. Melchior sau cel puţin ca Iza Sion. 

— Nu ţi-a spus să scrii ca mine? 

— Nu. Nu mi-a spus. 

— Boul!... La ora actuală sînt singurul mare poet 
din Romiînia... Tu ce crezi ? 

Am început să rid și i-am răspuns: 

— Cel mai mare sînt eu. Dumneavoastră veniți 
imediat după mine. 

— Într-adevăr, așa crezi? Nu glumești ? 

Era gata să mă ia la bătaie în plină Calea Vic- 
toriei. 

— Glumesc, i-am spus. Glumesc, domnule Tăuno- 
sule. Nu sînt decît un biet începător. 

— Așa, da. Bine că îţi cunoști lungul nasului. 
Mulţi dintre tinerii de azi nu-și cunosc lungul 
nasului. 

Am scos din buzunar două foi de hirtie mizgă- 
lite cu litere mici și chitite în opt. A deschitit foile. 
Ne-am rezemat amîndoi de vitrina cu cărţi frantu- 


354 


e 


zești a librăriei lui Carol P. Segal. Norocel Tăunosu 
mi-a citit versurile. S-a uitat cu ochi languroși la 
două femei tinere și frumoase care s-au oprit să 
cerceteze vitrina. După ce femeile au plecat, m-a 
tras părintește de ureche şi mi-a spus: 

— Ai talent, băiete, însă nu te-ai copt. Eşti dintre 
cei ce se coc greu, ca strugurii, abia toamna, cind 
dă bruma. 

— Cu alte cuvinte, n-o să am succes decit la 
bătrineţe sau chiar după moarte. Aferim. 

— N-am vrut să spun chiar așa. 

Povestea cu coptul strugurilor nu mi-a plăcut. 
Nu mi-a plăcut nici că mi-a spus că am talent. Le 
spune la fel tuturor tinerilor care se duc la el să 
le citească versurile. N-aș vrea să fiu, nici acum, 
nici mai tirziu, un scriitor de grămadă. Și nici n-o 
să fiu. Sînt convins, ca de altfel toţi colegii mei de 
_generaţie, că am geniu. Aş fi dorit ca Tăunosu 
"să-mi recunoască geniul. Deşi îmi dau seama că el 
nu se pricepe la poezie, m-am împosocat și am 
vrut să-l salut şi să-l las să-și vadă de drum. 

— Ai treabă ? 

— Tai cîinilor frunză. 

— Adică visezi. 

— Ba nu visez de loc, 

Ca să schimbe vorba, Norocel Tăunosu m-a în- 
trebat : 

— Tu citeşti Diîrjala ? 

— Cînd apare, o citesc. Cînd nu apare, n-o ci- 
tesc. Apare cam rar. 

— Dirjala e cea mai bună revistă de polemică, 
ascultă-mă pe mine. Dă la cap. Cu sete. Distruge. 


23* 355 


Iar Butaru, dacă n-aş scrie şi eu pamflete, ar fi cel 
mai mare pamfletar al ţării. Ar fi bine să-l cunoști 
pe Butaru. Est& destul de talentat și destul de porc 
ca într-o zi să devină un mare cineva. Tocmai am 
drum pe la Butaru. N-ai vrea să mă însoţești? 
Te-aș prezenta polemistului. 

— Doresc să-i cunosc pe toţi bărbaţii mari ai 
ţării. Așa că doresc să-l cunosc şi pe domnul 
Butaru. 

— Ei! Butaru nu e încă un mare bărbat. Va 
deveni. Cu timpul, va deveni. 

Am plecat și-am trecut de Piața Palatului. Pe 
urmă am cotit-o la dreapta. Din Piaţa Romană am 
luat-o iavaş-iavaș către Piaţa Victoriei, 

Piciorul beteag mă durea. Șchiopătam rău de tot. 
Unii trecători întorceau capul după mine. L-am în- 
trebat pe Tăunosu : 

— Stă departe domnul Butaru ? 

— Pe Povernei, 

Am ajuns cu Norocel Tăunosu în strada Po- 
vernei, 

Poetul mărunţel, negricios, nițeluș burticos mer- 
gea înainte, cu pași mici și deși, și trăgea într-una 
din trabuc. Scrisese și publicase de curînd o poezie 
în care spunea că atunci cind el, Tăunosu, umblă 
pe străzi, îngerii îi fac alai. Mă uitam să văd alaiul 
îngerilor şi-mi ascuțţeam auzul să le ascult trim- 
bițele sunînd. Îngerii nu-i vedeam. Vedeam numai 
trotuarul spart și zidurile galbene și cojite ale 
caselor. Nu auzeam nici glasul trimbițelor. În 
schimb auzeam destul de clar clopotele și huruitu- 


356 


e 
rile tramvaielor cu cai de pe Bulevardul Lascăr 
Catargiu. 

Norocel Tăunosu m-a scos dintr-ale mele spu- 
nîndu-mi : 

— Aici locuiește. Butaru. La numărul 23. Ţine 
minte. Într-o zi va locui într-un palat, deși s-a 
născut într-un bordei. Adică, nu. Într-un bordei 
m-am născut eu. Butaru s-a născut într-o magher- 
niță dintr-unul din acele tîrguri moldovenești pe 
care le cîntă, cu atita tristețe, Bacovia. Ție îţi 
place Bacovia ? 

— Îmi place. 

— Totuşi, nu se vede din scrisul tău. Nu te-a 
influențat. 

— Nu sint moldovean. Nici plîngăcios. Și în 
singurătate nu mă simt bine. În poeziile mele vreau 
să fiu eu, nu altul, 

— Tristeţea te încearcă ? 

— Mă încearcă. Dar asta este cu totul altceva. 

În față se afla o potcovărie, iar în curte se înăl- 
tau, unele lîngă altele, maldăre uriașe de bălegar. 
Norocel Tăunosu a mers înainte. Eu, din respect, 
cu doi pași în urmă, după el, întocmai cum mer- 
geam, cu ani îndărăt, la Rușii de Vede, după stă- 
pinul meu, mătrăcarul Bănică Vurtejeanu. 

Am fost nevoiți să facem o adevărată echili- 
bristică pentru ca să nu ne afundăm în bălegar. În 
“fundul curții se găsea o căsuţă cu acoperișul teșit. | 
Burlanul sobei ieșea printr-un ochi al ferestrei. 
Norocel Tăunosu a bătut la ușă. Ne-a deschis o 
femeie voinică, șatenă, osoasă, șleampătă. Norocel 
Tăunosu i-a spus ; 


357 


— Sărut mîna, Simco. 

— Bună ziua, Tăunosule. 

— l-am adus un articol lui Onufrie. Pentru 
Dirjala. 

— Onufrie nu e acasă. 

— Nu? Mi-a spus să trec pe la el că-l găsesc 
lucrînd. 

— O fi întîrziat pe undeva. Aleargă după bani 
pentru Diîrjala. Poftiţi în casă. Trebuie să pice din 
moment în moment. O să se bucure. 

În odaie se aflau două scaune de cîrciumă, cu 
picioarele în sus. Pe scaune, o albie. În albie, rufe 
ude. Alături de albie un pat larg, acoperit cu o 
pătură suspectă, o sobă de bucătărie răpănoaşă și 
o masă de lemn. Alte scaune nu mai erau în odaie. 
Ne-am așezat pe marginea patului care, sub greuta- 
tea noastră, a scîrţiit și a gemut. S-a așezat și 
cucoana Simca lîngă noi. Patul a scîrțiit și a gemut 
din nou. Cucoana Simca s-a scuzat : 

— Să mă iertați că m-aţi găsit așa. Tocmai îi 
spălam rufele lui Onufrie. Umblă prin lumea bună. 
Vicau să-l port curat. Să facă impresie. Să nu 
creadă careva că sîntem nesimţiţi și nu știm ce se 
cade şi ce nu se cade. 

— Noi trebuie să-ți cerem scuze. Te-am deranjat. 
Ca niște neciopliţi. 

— Nu e nevoie de scuze. Îmi pare bine de vizită. 
Onufrie tocmai avea nevoie de material. Merge 
greu cu Diîrjala. Cititori puţini. Bani, mai de loc. 
Colaboratorii pretind onorarii pentru articole... 
Onufrie nu mai știe pe unde să scoată cămașa. Dar 
băiețandrul de unde e? 


358 


— De la ţară. 9 

— Se vede. După straie și după cum umblă ne- 
tuns şi slinos. Dar ce caută la București? 

— Scrie versuri. Dacă n-o să se piardă pe drum, 
o să ajungă și el ca mine și ca Onufrie. Publicist. 

— Mulţi scriu în tinereţe. Scriu. Publică. Apoi 
se satură de sărăcie și se apucă de altceva. 

Era cît pe-aci s-o asigur că n-o să mă las de 
literatură. A venit însă Butaru. S-a îmbrățișat cu 
Norocel Tăunosu. Mie mi-a dat doar mina. 

Norocel Tăunosu l-a întrebat: 

— Cum merge cu „Banca Bercu“ ? 

— Bercu nu marşează. Are nervi tari. 

— Mai dă-i "75 o" 

— Am să-i mai dau. Dacă nu se moaie și nu se 
lasă cu dar, îi dezvălui în Dîrjala viața intimă. 

— Ai ceva date ? 

— Nu-mi trebuie. Inventez, 

Norocel Tăunosu l-a sfătuit: 

— Nu-l lăsa pe Bercu. Dă-i la cap pînă îl moi. 
Pînă la urmă bancherul trebuie să miște din urechi. 

Butaru l-a asigurat că el are nervii și mai tari 
decît Bercu. Apoi a zis: 

— Tu ce mi-ai adus? 

— Un articolaș. 

— Despre ce? 

— Mă dau la politicienii bucovineni. Articolul 
meu se cheamă: „Groșteii veselei grădini”. Nistor, 
Cracalia... 

Butaru a citit articolul lui Tăunosu, l-a băgat în 


buzunar şi i-a mulțumit. Norocel Tăunosu l-a 
iscodit : 


359 


— Și onorariul? Pot să am speranță? N- -am 
gologani nici pentru cafenea. 

— Sigur. 

— Cînd? 

— După ce marșează Bercu. 

— Da, da... Trebuie să mai aştept. 

— Trebuie, Tăunosule. Nici eu n-am chioară în 
pungă. Dirjala e aproape toată culeasă. Îi mai amin 
apariţia. N-am cu ce achita tipografia, 

— Într-o zi o să încălecăm noi doi pe ţara asta. 
Atunci... 

— Pînă atunci mai avem mult de îndurat, 
Tăunosule, 

— Au să treacă repede anii, a spus cucoana 
Simca. 

Onufrie Butaru a privit o clipă cu ochii lui mari 
și încrucișaţi o icoană atirnată de perete în care 
sfintul Haralambie ţinea la picioarele lui, înfrintă 
și în lanțuri, ciuma. După întrebarea pe care mi-a 
adresat-o, mi-am dat seama însă că nu se uita la 
icoană, ci drept în ochii mei. 

— E adevărat, mă? Eşti bolnav de boala scrisu- 
lui ? Comiţi ? 

— Comit, i-am răspuns. 

Norocel Tăunosu a scos mizgăliturile mele din 
buzunar și i le-a citit. Apoi i-a spus: 

— O să le trimit la Ramuri, la Craiova, cu o re- 
comandaţie. Se vor publica. 

— Mistral — a hotărît Butaru — semeni cu 
Mistral. Atmosfera lui Mistral. 

— Nu l-am citit pe Mistral. 


360 


— Cum, mă? E adevărat? Nu l-ai citit îpçă pe 
Mistral ? . 

— Nu l-am citit. Sint mulţi scriitori pe lume pe 
care încă nu i-am citit. O să-l citesc, cît de curînd, 
şi pe Mistral. 

— Trebuie să-l citeşti, Să-l citeşti şi să-l traduci 


aa 


slăbiciune pentru Mistral. Tavată provensala și 
așterne-te pe lucru, băiete. i À 

După ce l-am părăsit pe Butaru, m-am despărțit 
şi de Norocel Tăunosu. M-am dus la şosea. Pe 
acolo se plimbau perechi de îndrăgostiți. Arborilor 
le crescuseră mugurii. Ziua era plină de soare. 
M-am plimbat însoțit de propria-mi umbră. Nu după 
mult timp am ostenit. M-am aşezat pe o bancă. A 
venit și s-a așezat lîngă mine o nemțoaică tînără 
care ținea un băiețaş de mînă. Băieţașul mi-a dat 
ocol de două-trei ori. Apoi mi s-a proptit în față 
și a scos limba la mine. Nemţoaica m-a rugat să 
nu mă supăr. Băieţașul e rizgiiat de părinţi. Nu-l 
poate dezbăra de obiceiuri proaste. După aceea m-a 
lovit ușor cu genunchiul rotund și mi-a mărturisit 
că e foarte tristă, ba chiar deprimată. 

— De ce ești tristă ? 

— Pentru că sînt singură pe lume. 

— Și eu sînt singur pe lume, i-am spus. Dar tris- 
tețea nu se lipește de mine, cum nu se lipește nuca 
de perete. 

— Nuca de perete ? Nu înțeleg. 

— Nu face nimic. Cînd o să înveţi mai bine 
rominește, o să înţelegi. 


361 


M-a invitat să trec seara pe la ea, pe Polonă. 
Locuiește la domnul Barzan, la numărul 6. O să mă 
aştepte la poartă. Numai să-i spun ora și să fiu 
exact la întîlnire, ca un englez. 

Băiețașul care ne-a ascultat convorbirea mi-a 
spus : 

— Să nu vii. Dacă te prinde taia cu frau Alla, te 
cotonogește. 

— Mulţumesc, puștiule. Cum te cheamă ? 

— Dionis Barzan. 

A scos încă o dată limba la mine. 


12 noiembrie 1922. 


A apărut un nou ziar. Vorba. Norocel Tăunosu 
a fost angajat redactor. Scrie în fiecare zi. Unele 
articole le semnează Norocel Tăunosu, altele le 
iscălește cu pseudonimul Radu Tămiiosu. Tot la 
Vorba a fost angajat şi Onufrie Butaru. Revista po- 
lemică Diîrjala a murit de inaniţie, 

Vorba atacă pe toți bărbaţii politici. Îmi place. 
Dacă aș fi ziarist şi eu i-aș ataca. l-am dus lui 
Norocel Tăunosu o poezie. Mi-a publicat-o în supli- 
mentul de duminică al noului ziar. Butaru m-a în- 
ebat dacă vreau să intru în _gazetărie. l-am răs- 
puns că nu știu să scriu decit versuri. Mi-a zis că 
sînt năiărău. Și mi-a citat o zicală care circulă 
printre ziariști: „Gazetăria te duce departe, dacă 
știi să te retragi la timp din ea“. 

— Butarule, tu o să ajungi ministru, i-a spus 
Norocel Tăunosu. 


362 


Onufrie Butaru i-a întors complimentul : 

— Si tu o să ajungi ministru, Tăunosule. Poate 
chiar înaintea mea. 

— De ce crezi tu că eu o să ajung ministru ? 

— Ai ștofă. Eşti maleabil. 

Romancierul Zugravu, care migălea un cursiv, s-a 
întrerupt din scris, și-a ridicat capul şi le-a spus: 

— O să ajungeţi amindoi, dacă... 

— Dacă ce? 

— Dacă înainte de a deveni ministri n-o să ajun- 
geţi la pușcărie. . 

— Bate în lemn! 

— Bateţi voi, că voi sînteţi superstiţioși. Eu sînt 
raționalist. E | 
` Norocel Tăunosu şi Onufrie Butaru au bătut cu 
degetele în mesele de lemn la care lucrau. Am 
bătut și eu cu degetele în masa la care lucra Noro- 
cel Tăunosu. Mi-au spus să le mai duc versuri pen- 
tru suplimentul, de duminică al Vorbei. I-am salu- 
tat și am plecat. După ce am închis ușa, m-am 
oprit să-mi leg şireturile la pantofi. L-am auzit pe 
Norocel Tăunosu rîzînd și spunînd despre mine: 

— Gugumanul ăsta care a plecat își închipuie 
că are talent. N-are nici cât negru sub unghie. Nici 
unul din generaţia asta tînără, care a năvălit în 
literatură după război, n-are talent. 

— Dar ce? Parcă tu ai? Nici tu nu ai, Tăuno- 
sule. Scrii ca un ţîrcovnic. 

— Să nu mă faci ţircovnic, Zugravule, că... 

M-am îndepărtat repede. Cînd am ajuns jos, în 
stradă, era cît pe-aci să-mi cadă în cap un geam 
care venea vijiind de la etaj. 


363 


3 decembrie 1923. 


Onufrie Butaru s-a certat cu Titu Morcoveanu, 
directorul Vorbei. Butaru, care scria la Vorba nu 
numai articole politice ci și cronica dramatică, s-a 
bolnăvit și a lipsit de la redacție o săptămînă. În 
acest timp Morcoveanu a încredinţat scrierea cro- 
nicii dramatice profesorului Niţă Ion, nou angajat 
al Vorbei. Folosindu-se de acest _ pretext, Butaru 
s-a retras de la Vorba luînd cu el jumătate din re- 
dacţie, inclusiv pe Norocel Tăunosu, și a fondat un 
“ou ziar, al lui, pe care l-a botezat Uraganul. 

Norocel Tăunosu, pe care l-am găsit bînd un 
șvarţ la Capşa, mi-a spus: 

— Aj văzut? S-a împlinit în parte ceea ce am 
„profetizat. 

— Te gindești la domnul Butaru ? 

— La el mă gîndesc. Urcă... Urcă... 

— Nu ştii? Locuiește tot în strada Povernei? 
Am tradus un cîntec din Mireio. Aş vrea să i-l duc 
la domiciliu, La redacție este, probabil, prea ocu- 
pat ca să mai stea de pălăvrăgeală cu mine despre 
Mireio și despre Mistral. 

— Aș! Și-a închiriat apartament la Continental. 
Caută casă mare. Vrea să ţină slugi multe și să 
dea recepții. Ține nasul sus. Ca ţiganul din basm 
care a ajuns împărat. 

Nu m-a surprins de loc că Tăunosu îl vorbește 
de rău pe Butaru. La noi, la Omida, dacă oamenii 
se ceartă între ei, ori au păreri proaste unii despre 
alţii, nu-și mai vorbesc, se ocolesc. Aici, „priete- 
nii“, cînd se întîlnesc, se îmbrățișează, se pupă, se 


364 


Ei 


laudă reciproc. După ce se despart, se înjură. se 
detestă, se : dușmănesc, se spurcă. Peste o zi, dacă 
se întîlnesc, din nou se îmbrățișează și se pupă. La 
Omida trăiesc țărani neciopliți. Aici, la București, 
cel puțin în mediul în care mă învirtesc eu acum 
— al gazetarilor și al literaților — viețuiesc numai 
oameni subțiri, Tafinați. Simt nevoia imperioasă să 
mă subțiez și să mă rafinez şi eu. Dacă o să rămîn 
cum am venit de la Omida, acești rafinaţi au să mă 
mănînce pur și simplu. 

L-am întrebat pe Norocel Tăunosu : 

— După cite știu, un ziar cere cheltuială. Cine 
i-a dat atita bănet lui Butaru ca să poată edita un 
ziar şi încă nu un ziar oarecare, ci unul de mare 


tiraj ? 


— Cum? Nu ştii? 

— Dacă aş şti nu te-aș întreba, domnule Tău- 
nosule, 

— Secătura de I. G. Duca. 

— Dar de unde a avut I. G. Duca atiţia bani ? 

— Prostule ! Parcă ai fi căzut ieri din cer. De la 
Interne. Duca e ministru de Interne, 

— În ce scop i-a dat Duca bani lui Butaru ? Ura- 
ganul îi atacă pe liberali cu violenţă. 

— Îi atacă pe liberalii fără importanţă. Îl mai 
atacă și pe Costică Banu. 

— Dar pentru ce îl atacă Butaru pe Costică 
Banu ? 

— Ca să-i facă servicii lui Duca. Banu îl concu- 
rează pe Duca la șefia partidului liberal. 

— Dar şefia partidului liberal nu e vacantă. 
Ionel Brătianu trăiește şi e încă tînăr. 


365 


— Este, însă Duca e și mai tînăr. În afară de 
asta Duca mai contează și pe un accident. Sănă- 
tatea lui Ionel Brătianu e șubredă. Poate interveni 
oricînd un accident de sănătate care să-i reteze lui 
Brătianu viaţa. 

— Așa se obișnuiește la liberali? Ca subșeful 
să dorească și să aștepte cu ardoare moartea șefu- 
lui partidului ? 

— Aşa se obișnuiește. 


5 ianuarie 1927. 


Norocel “Tăunosu a venit dis-de-dimineaţă la 
Capşa. Avea fața pubavă, nedormită. S-a așezat la 
masa mea şi-a comandat lui Nicu un „Șvarţ tare“, 
să-l trezească. Pe cînd își sorbea șvarțul, m-a în- 
trebat : 

— Cunoşti noutatea ? 

— Care ? 

— Am părăsit redacţia Uraganului. 

— Cînd? 

— Aseară. 

— De ce, nene Tăunosule ? 

— M-am certat cu banditul de Butaru. 

— Nu înţeleg motivul. Îți era vechi prieten. 

— Natantol, mai ești, măi băiete. Butaru nu mi-a 
fost niciodată prieten sincer. S-a folosit de talentul 
meu în scopuri personale. Acum, de curind, s-a 
lăsat cumpărat de Duca. 

— Ştiai mai demult că Duca l-a cumpărat pe 
Butaru. De ce te-ai supărat tocmai acum? 

— Ştiam că Duca i-a dat bani lui Butaru atunci 
cînd a fundat Uraganul. Acum, Duca l-a mai cum- 


366 


părat încă o dată. Butaru susține regența și duce 
campanie împotriva prinţului Carol, pe care din 
Prinţul Leuştean nu-l mai scoate. 

— Am citit toate asticolele lui Butaru. Au nerv. 
Le-am citit și pe ale dumitale. 

— Mulţumesc... L-ai citit întîi pe Buiaru și pe 
urmă pe mine. 

— Nu. Întîi pe dumneata și pe urmă pe Butaru. 

— Ştiam eu că mă iubeşti. 

— Dumneata ești și poet, nu numai ziarist. Era 
firesc. Dar acum, nene Norocel, acum dumneata 
unde o să mai scrii ? 

— Fundez şi eu un ziar, Zodiacul. O să-l susţin 
pe Prințul Leuștean și-o să-l combat pe tilharul de 
Butaru. 

— Numai să te ţină curajul... 

— O să mă ţină, băiete. 

S-a mai trezit din amcteală și m-a întrebat: 

— Vrei să devii gazetar ? Aș avea curajul să te 
angajez. Bineînţeles, pe încercate. 

— Mulţumesc. Nu sînt amator. 

— Mai gîndește-te. 

—- N-am de ce să mă mai gîndesc. 

— Bine. Faci cum vrei. Să ştii însă că tot în gaze- 
tărie o să-ţi afli un rost. 

— Aş mai vrea sä- ți pun o întrebare, nene Tău- 
nosule. 

— Pune-mi-o... 

— Dumitale cine îţi dă bani pentru Zodiacul ? 

— Secret, băiete... Secret mare... Şi secretele nu 
se dau pe față la cafenea, să știi. 


357 


16 ianuarie 1927. 


Trei elevi de liceu (unul e fiu de magistrat, al 
doilea e băiat de profesor universitar, al treilea e 
fecior de moșier) au ucis, noaptea, la el în casă, pe 
senatorul transilvănean Eustaţ de Săcărimb, După 
ce l-au ucis pe senator, l-au jefuit de banii pe care 
i-au găsit asupra lui. Cel mai mare dintre asasini 
are patrusprezece ani. Cel mai mic, doisprezece. 
Nimeni nu i-ar fi bănuit. S-au dat de gol singuri, 
lăudindu-se colegilor lor cu crima și cu jaful. Fami- 
lia lui Eustaţ de Săcărîmb, după ce și-a îngropat 
mortul, a pus în vinzare, prin licitaţie, casa 
somptuoasă a acestuia din Știrbey Vodă. Nu s-a pre- 
zentat nimeni să cumpere sinistra locuință aducă- 
toare de nenoroc, în afară de Onufrie Butaru care, 
din lipsă de concurenţi, a luat-o aproape pe nimic. 

Uraganul a devenit în ultimii ani un ziar temut 
și răspîndit. Face politică naționalist-șovină. Sînt 
atacați și storși oamenii de afaceri. Ţările vecine 
sînt batjocorite. Onufrie Butaru îl admiră pînă la 
leșin pe Mussolini și preconizează și pentru Ro- 
mînia un dur regim politic de tip fascist, 

Cu Norocel Tăunosu, Butaru nu s-a mai împăcat, 
deși prin intermediul lui Ciovică s-au dus lungi și 
amănunțite tratative în acest sens. 


23 februarie 1927. 


Zodiacul n-a apărut. I. G. Duca l-a arestat pe 
Norocel Tăunosu și a ordonat ca poetul-pamfletar 
să fie încarcerat la Jilava. Așadar, romancierul şi 


368 


ziaristul Zugravu avusese dreptate. Înainte de a 
ajunge ministru, Norocel Tăunosu a ajuns la pușcă- 
rie. Discut cu Zugravu în redacţia Vorbei și-i amin- 
tesc de proorocire. Îmi spune : 

— Este adevărat. Tăunosu a făcut zece zile de 
pușcărie. Acum se agită din nou tot pe problema 
întoarcerii prinţului din exil. Se mai agită și alții. 
Regența a ajuns subordonată lui Maniu. Tăunosu 
a intrat în Parlament, la o alegere parţială, sub 
pulpana lui Terică zis Vulturul Oborului. Fie că se 
întoarce prințul din exil, fie că nu se va întoarce, 
Tăunosu va ajunge ministru. Deși nu sînt Mafalda, 
prezic. 

M-a rugat să mă duc la Teatrul Modern s-o văd 
pe nevastă-sa care joacă într-o piesă spaniolă, „To- 
readorul și andaluza“. Apoi mi-a dat o ţigară. Am 
fumat-o pe stradă, 


3 martie 1930. 


Astăzi se împlinesc opt ani de cînd am venit, 
pentru a treia oară, la București și m-am stabilit 
aici. Aniversare vrednică de ris. N-am devenit încă 
celebru, cu toate că am geniu. 

Onufrie  Butaru m-a întîlnit în Cișmigiu. Bătea 
vîntul și umblam zgribulit. Tremuram și o ţineam 
de mînă pe Adela Socian, de care sînt îndrăgostit 
lulea. L-am salutat cu cel mai profund respect. S-a 
oprit şi m-a întrebat: l o 

— Ce-ai făcut cu Mistral? L-ai tradus ? 

— Nu, încă nu, domnule Butaru. 

— Dar fata, cine e? Recomandă-mi-o. 


24 369 


— Adela Socian. 

— Aveţi cumva de gînd să vă căsătoriți ? 

— Nu, i-am răspuns. N-avem de gînd să ne căsă- 
torim. Sîntem amîndoi „şomeri. 

— Domnișoară — i- a spus Butaru fetei — să treci 
diseară, pe la ora nouă, la mine, la Uraganul. Intri 
în vederile mele. Poate îți găsesc un post. 

Ne-a întors spatele și s-a depărtat_țanțoş ca un 
„Cocoş. De cînd s-a îmbogățit are succes la femei. 
“El însă crede că are succes la femei pentru că e 
frumos sau, cum se spune, „un bărbat bine”. 

Am întrebat-o pe Adela Socian : 

— Ai să te duci? 

— Da, mi-a răspuns fata, Am să mă duc. 

— De ce? Îţi place Butaru? E cam păros. 

— Mi se pare un om interesant. Deștept. Des- 
curcăreţ. Poate mă ajută să capăt un serviciu. Tu... 


5 iunie 1930. 


Onufrie Butaru a publicat azi în Uraganul un 
articol pe o pagină întreagă despre Prinţul Leuş- 
tean. Am intrat la Capşa să-mi beau obișnuitul fil- 
tru. Norocel Tăunosu sta de vorbă la o masă cu 
poetul elegiac Alexandru Theodor Stamatiad. 

— Nu vrei să stai cu noi ? m-a întrebat Tăunosu, 

— Cu multă plăcere. Siînteţi amindoi mari poeţi. 
Mă onorează. 

Poetul Alexandru Theodor Stamatiad i-a citit lui 
Tăunosu citeva poeme traduse din Maeterlinck. 
Era vorba despre îngeri, despre moarte şi iar 
despre îngeri și despre moarte. 


370 


Lui Norocel Tăunosu i-au plăcut. Mi-au plăcut și 
mie. Idealul meu sînt îngerii. Toată ziua îi caut pe 
sirăzi, prin cafenele și prin parcuri și sînt mîhnit 
că nu-i întîlnesc. 

Tăunosu, căruia i-am spus acestea, mi-a zis: 

— Cînd vei crede cu adevărat în îngeri, îi vei 
întilni și-i vei vedea. Eu îi întîlnesc și-i văd. Cînd 
scriu versuri, îngerii vin și mă înconjoară. Ei îmi 
dictează ceea ce scriu. 

Poetul Alexandru Theodor Stamatiad, care în 
urmă cu cîțiva ani a scris și el poeme religioase, 
s-a uitat la Tăunosu cu spaimă. L-a întrebat: 

— Glumești ? Sau îţi baţi joc de noi? 

— Vai, maestre ! Cum o să-mi permit să glumesc ? 
Vorbesc serios. Pot să mă și jur, i-a răspuns Tău- 
nosu. 

Poetul Alexandru Theodor Stamatiad și-a luat pă- 
lăria și bastonul şi s-a mutat la altă masă. Furios, 
a început să-și mănînce mustăţile lungi și groase, de 
palicar., 

Norocel Tăunosu m-a iscodii : 

— Ai citit articolul de azi al lui Onufrie Butaru ? 

— L-am citit, 

— I l-au plătit Maniu și Madgearu. În cîteva zile, 
Prințul Leuștean se întoarce din exil, 

— Poate că îl vor aresta, Există o lege care Îi 
interzice prințului Carol să se întoarcă în ţară. 

— Nu vor cuteza să-l aresteze. Omul meu, pentru 
care am făcut și pușcărie, prinţul Carol, botezat de 
Butaru Prinţul Leuștean, se va urca pe tron. Voi fi 
ministru... Voi fi ministru, băiete. O să-mi leg mă- 
garul la gard. 


24% 371 


— Să-ţi ajute Dumnezeu, i-am spus. Numai să nu 
uiţi să-i dai măgarului ovăz. Dar ce se va întîmpla 
cu Butaru ? 

— Va fi băgat la zdup. I se va suspenda ziarul. 
Iar eu... eu îmi voi âveă, în sfîrșit, Cotidianul meu. 


12 iunie 1930. 


Prinţul: Leuștean s-a întors din exil acum citeva 
zile. Camera și senatul s-au reunit în ședință So- 
lemnă şi l-au pioclamat rege. “Onufrie Butaru a 
“publicat azi în Uraganul un articol elogios despre 
Carol II. Îi prevede domnie lungă și plină de roade 
pentru neamul rominesc etc., etc., etc. Niciodată 
Butaru nu a lăudat pe cineva cu mai alese cuvinte, 

Norocel Tăunosu, pe care l-am văzut la Corso; 
sta cu nasul în jos şi-şi, pufăia trabucul. Era negru 
la faţă ca Șvarțul. pe care-l sorbea la rare Tăstimpuri. 

Ca să-l fac să crape fierea în el, l-am întrebat: 

— Ce zici de articolul lui Butaru ? 

— Licheaua |! S-a dat cu regele. A avut ieri o 
lungă audienţă la palat. Regele l-a iertat pentru 
tot ce a scris împotriva lui pe cînd era în exil, cu 
condiţia să-l sprijine de acum înainte. 

— Și-l sprijină ? 

— Îl linge. Dacă asta se cheamă sprijin, mă rog... 

— Dumneata l-ai văzut pe rege ? 

— Am cerut să fiu primit. Mi s-a trimis vorbă 
să mai aştept. Puiu Dumitrescu mi-a declarat că 
regele vrea să ia contact întîi cu dușmanii, ca să-i 
„neutralizeze. Pentru prieteni își va face timp ceva 
mai tîrziu. 


372 


— O să te cheme, i-am spus. N-o să te uite, 

— Cine? Buzatul ? 

— Da. Buzatul. 

— La paștele cailor. 

— Cum îţi explici ? 

— Are nevoie de lichele. 

— Da. Dumneata... ca om de caracter... Nu te poți 
preta la ceea ce se pretează de-alde Butaru. 
“L Dacă Buzatul așteaptă să mă ploconesc înain- 
tea lui, o să aștepte mult și bine. 77T 

A mai pufăit de cîteva ori din trabuc și a adău- 
gat: = 

— Acum începe domnia camarilei: Lupeasca, 
Puiu Dumitrescu, Urdăreanu, Gavrilă, Butaru. 

Am citit în ochii lui Norocel Tăunosu adînca pă- 
rere de rău că nu se poate număra și pe sine prin- 
tre cei din camarilă. În ochii tulburi de mînie citesc 
mai deslușit decit în cei mai limpezi ochi, 


14 decembrie 1933, 


Sînt aproape două luni de cînd Norocel Tăunosu 
a devenit director de ziar. Ziarul lui Tăunosu apare 
la ora 6 seara și se cheamă Zodiacul. Tăunosu 
sprijină în ziarul său legiunea fascistă a lui Co- 
dreanu. Prezice că nu va trece mult și Romînia va 
deveni stat fascist tondus de legiune și de biserică. 
În numărul de azi al Zodiacului, Norocel Tăunosu 
a publicat un lung articol care ocupă toată pagina 
întîi și în care îl atacă pe rege și camarila. Sînt 
daţi în stambă mai ales Elena Lupescu, ţiitoarea re- 
gelui, zisă și Duduia, și Oreste Vider, unul din oa- 
menii de afaceri ai palatului. 


373 


La mai puţin de un ceas de la apariţie, poliția a 
confiscat ziarul și i-a Sigilat sediul, Zodiacul nu va 
‘nai apărea. De teamă să nu fie arestat, Tăunosu a 
dispărut. 


15 decembrie 1933. 


Onufrie Butaru atacă în Uraganul pe trădătorui 
Norocel Tăunosu care a cutezat să încerce să dis- 
crediteze Coroana. „Unde vom ajunge — se întreabă 
Butaru — dacă vom discredita, în ochii Naţiei, 
Coroana ?“ 

Norocel Tăunosu răspunde printr-un pamflet 
multiplicat la o mașină de scris. Citesc pamfletul lui 
Tăunosu la Corso, unde îl împarte un fost redactor 
al Zodiacului. Din ascunzătoarea sa bine tăinuită, 
Tăunosu îl poreclește pe Butaru „Gorila cu ochii 
zbanghii“. 

Cineva care citeşte pamfletul la o masă alăturată 
zice: 

— Rîde ciobul de oala spartă. 


19 septembrie 1939. 


Onufrie Butaru a obținut de la primarul capitalei 
un loc viran pe malul Dimboviţei şi a Început să-și 
construiască un palat care se va numi „Palatul Ura- 
ganului“. (Unii au şi lansat calamburul: „Palatul 
Urangutanului“.) Aci vor fi tipografia și redacția 
ziarului lui Butaru. 

— Temeliile au fost pus€. Însă cu ce își va ridica 
Butaru palatul ? 

Romancierul și ziaristul Zugravu spune acru: 


374 


— Cu banii altora. 

— Cum ? 

— Un șantaj, un etaj. Un șantaj, un etaj... 

— În cazul acesta palatul lui Butaru se va ridica 
pină la cer. 

Zugravu a rînjit: 

— Palatele prea înalte nu ţin. Se dărimă la cel 
mai mic cutremur. 

— Adică ce vrei dumneata să spui ? 

— Nimic altceva decît ceea ce am spus. 


23 septembrie 1939. 


Spre surpriza multora, și în primul rînd a lui 
Butaru, poetul pamfletar Norocel Tăunosu s-a îm- 
păcat cu Buzatul și a fost numit astăzi ministru al 
Comunicaţiilor. Simburaș, care a fost pînă ieri titu- 
larul acestui departament, vesel că a scăpat de po- 
vara unui portofoliu, se plimbă din cafenea în ca- 
fenea. 

La aflarea acestei noutăţi, care face ocolul re- 
dacţiilor, Onufrie Butaru a leșinat. Ciovică, admi- 
nistratorul Uraganului, l-a trezit din leșin vărsînd 
asupra lui o căldare cu apă. Pe cînd Butaru își 
schimba cămașa și hainele, Ciovică i-a spus: 

— Nu e cazul să leșini. E cazul să te împaci cu 
Tăunosu. A ţinut cam prea mult dușmănia. 

— Să mă împac! Dar cum? Ă 

— Mă fac eu forte. 


25 septembrie 1939. 


În noua sa calitate de ministru al Comunicaţiilor, 
Norocel Tăunosu l-a primit în audienţă pe Onufrie 


375 


Butaru, directorul ziarului Uraganul. Cei doi vechi 
prieteni s-au împăcat. Cu această ocazie, Butaru i-a 
prezentat ministrului oferta firmei Dacia pentru 
construirea unei șosele asfaltate București—Turnu 
Severin. Tăunosu, fără să ceară referatul specialiș- 
tilor din minister, a scris pe ofertă „Se aprobă”. 
Zugravu, care mi-a povestit întimplarea, e sigur că 
în această mare afacere, care îi va îmbogăţi și pe 
Tăunosu și pe Butaru, este amestecată și camarila, 
Afacerea a pus-o la cale Vider, cu știrea Buzatului, 
care își va lua, ca de obicei, partea leului. 

După ce mi-a spus acestea, Zugravu a adăugat: 

— Tăunosu va mai intra o dată în pușcărie. 

-— Dar Butaru ? 

— Butaru nu. Asupra lui m-am cam înșelat. E 
mai prudent decît am presupus. În afacerile necu- 
rate lucrează de cele mai multe ori cu mîinile 
altora, 


Într-a cincea zi de la arestarea bancherului Alion 
Drugan și într-a doua de la schimbarea de macaz a 
Uraganului, directorul marelui ziar de informaţii 
Globul, faimosul Stelian Protopopescu, după ce citi 
presa de dimineaţă, își ţuguie buzele cărnoase a 
mirare. Ridică receptorul și-l chemă pe Ovanez: 

— Vino “urgent pînă la mine, să ne sfătuim. 

Ovanez, care era, după Stelian Protopopescu, al 
doilea mare acţionar al Globului, lucra într-un birou 
apropiat, pe același coridor. Își stinse ţigara fu- 
mată numai pe sfert și se înfățișă : 

— Bună dimineaţa, directore. 


376 


— Bună, Ovanez, 

— S-a întimplat ceva grav ? 

Stelian Protopopescu îi răspunse mohorît : 

— Da. Mai mult decit grav. 

— Ce anume? A căzut guvernul? 

— Căderea guvernului, în împrejurările actuale, 
n-ar însemna mare lucru. Ar pleca de la putere o 
șleahtă de frontiști și regele ar aduce în locul lor 
altă șleahtă de frontiști. 

— Atunci ce poate fi, directore ? A năvălit Hitler 
în Franța? A debarcat în Anglia ? S-a făcut pace? 

Stelian Protopopescu îi arătă pagina din Uraga- 
nul, dedicată „Afacerii Tia Cudalbu—Drugan“ și 
iscălită Arno Pelican. 

— Ai citit-o ? 

— Da, răspunse Ovanez senin. Am citit-o, însă 
pagina Globului scrisă de Nedelcu Nedelcovici al 
nostru mi se pare mai vie, mai interesantă... Con- 
ține și un document inedit... 

— Într-adevăr, n-ai sezisat nimic deosebit în pa- 
gina Uraganului ? 

— Nu, directore, mărturisesc că nu. 

— Butaru încearcă să sugereze că Drugan e ne- 
vinovat; Ideea este extraordinară. Extraordinară. 
Din toate punctele de vedere. Trebuia să ne treacă 
nouă prin cap, trebuia să i-o luăm noi înainte. 

— Nu văd pentru ce ţi se pare atit de extraordi- 
nară ideea lui Butaru și nici pentru ce trebuia să 
i-o luăm noi înainte. Reportajele lui Nedelcu Nedel- 
covici au succes. Cititorii le urmăresc cu sufletul 
la gură. 


377 


— Nu e vorba de succesul pe care-l avem cu 
reportajele lui Nedelcovici. E vorba de altceva 
mult mai important. De această campanie violentă 
şi îndreptată . unanim împotriva bancherului "Drugan 
publicul va începe în curind să se sature. Mulţi vor 
fi înclinați să creadă că Drugan e nevinovat și vor 
vedea în el o victimă. 

— A cui? 

— A presei și a justiției, dragă Ovanez. Șme- 
cherul de Butaru, apărîndu-l pe Drugan, lovește în 
Buzat și în camarilă. Noi nu l-am susţinut niciodată 
pe Buzat. Cînd se afla în exil, l-am atacat cu mai 
multă violenţă chiar decît Butaru. Așa cum știi, 
dragul meu O'vanez, eu credeam în trăinicia regen- 
tei pînă la majoratul lui Mihai. lar în regență o 
vedeam jucînd primul rol pe răposata regină Ma- 
ria. Buzatul s-a întors însă, regența s-a prăbușit și 
regina Maria, de care ne legasem atitea speranţe, 
s-a săvirșit din viaţă. Pe Buzat nu am mai putut 
să-l atacăm, însă nici sprijin nu i-am dat. Am rămas, 
cum se spune, în expectativă. Şi rămînînd în expec- 
tativă nu numai că eu nu am mai intrat în nici un 
guvern, dar nu i-am putut împinge la niște păcă- 
toase de subsecretariate de stat nici pe fiii mei. Iar 
băieţii, amîndoi, îmi reproșează că le-am distrus 
cariera politică. Trebuie s-o terminăm cu expecta- 
tiva, dragă Ovanez. Și cum cu regele nici nu ne 
putem împăca, nici nu-l putem ataca fățiș, cel puţin 
să-i facem mizerii, să ne simtă puterea. 

Ovanez ascultă cu evlavie cuvintele directorului 
pe care îl socotea un înțelept, apoi, după ce acesta 
tăcu, zise convins : 


378 


— Ei, domnule director, dacă regele Carol era 
înțelept, te chema la palat a doua zi după urcarea 
pe tron și-ţi încredința mandatul să formezi guver- 
nul de concentrare naţională pe care l-ai visat 
atîta vreme. Guvernul Stelian Protopopescu... Ma- 
rele guvern Stelian Protopopescu... Politică externă 
cu Germania și Italia.. Stîrpirea comunismului... 
Pregătiri uriașe de război împotriva Rusiei Sovie- 
tice... Cine, în afară de comuniști, n-ar fi susținut 
un asemenea guvern ? Și cine, mai ales, ar fi cute- 
zat să dea jos de la putere guvernul dumitale ? 
Însă, din nenorocire, n-a fost să fie. 

— Ar fi fost ferice nu numai de rege, dar și de 
țara întreagă, Ovanez... Dumitale îţi rezervasem 
departamentul Industriei şi Comerțului. Gîn- 
dește-te numai ! Ce-ai fi avut pe mîna dumitale !... 

— Acum nu ne rămîne decît generalul Anto- 
nescu. E marea noastră speranţă. Să ne legăm și 
mai mult de general. Să-l ajutăm să preia puterea. 
Și să ne luăm de pe acum garanţii că atunci cînd 
generalul se va afla la cîrma statului nu ne va 
trage pe sfoară, ci va împărţi puterea cu dumneata. 
Că dacă ești dumneata la putere sintem, într-o 
oarecare. măsură, și noi, cei de la Globul. 

Stelian Protopopescu se uită speriat în jur să 
vadă dacă nu cumva, prin cine știe ce minune, s-a 
introdus un om străin în birou să asculte convor- 
birea dintre el și Ovanez. Deși știa că nu-i aude 
nimeni — biroul avea ușile capitonate — Stelian 
Protopopescu abia șopti: 

— Buzatul face greșeli după greșeli. Conduce 
prost. Jefuie prea în văzul lumii. Cu Mussolini nu 


379 


se are bine. Adolf Hitler, de cînd cu omoriîrea lui 
Codreanu, nu are ochi să-l vadă. Butaru nu e prost. 
A început s-o birfească pe Lupeasca. îi dă și el tîr- 
coale generalului Antonescu. Încearcă, în toate fe- 
lurile posibile, să se desolidarizeze de Buzat și de 
politica Buzatului din timp. „Afacerea Tia Cudalbu— 
Drugan“ i-a oferit un bun prilej. Așa încît, dacă 
un om ca Butaru începe să se desprindă de treptele 
tronului, de ce n-am încerca să-l supralicităm noi ? 
Lovind palatul — bineînţeles în măsura în care se 
va putea sub acest regim cu cenzură — netezim, cît 
de cit, calea spre putere generalului Antonescu, 
care e omul meu, 

Ovanez căzu pe ginduri, Făcea de mulți ani gaze- 
tărie și politică alături de Stelian Protopopescu. 
Directorul Globului fusese, în diferite coaliţii, în 
trei rînduri, ministru de Justiţie. De fiecare dată îi 
spusese : 

— Acum nu pot să te iau pe lîngă mine subsecre- 
tar de stat. Mă presează, familia pentru ginere-meu 
Bălău. Nu vezi că încă nu pot să-i fac subsecretari 
de stat nici pe feciorii mei? Ai răbdare, Ovanez. 
Data viitoare te bag negreșit în guvern, scumpe 
Ovanez. Mai ales dacă voi fi președinte de consiliu. 
Te fac subsecretar de stat, ori poate chiar ministru 
plin la un departament important. 

Să creadă mai departe în Protopopescu ? Dar în 
generalul Antonescu să creadă oare? Îl întrebă pe 
Protopopescu : 

— Dragă directore, noi îl sprijinim pe general. 
Dar ce asigurare avem că nu vom fi duşi cu pre- 


380 


şul? Generalul Antonescu e un om încrezut, cum îl 
ştie toată lumea, însă e și un mare viclean. 

— Mă leagă de general... Dar nu, Ovanez, nu e 
momentul să trec la spovedanii. Să vorbim mai con- 
cret despre ceea ce ne interesează acum. Buzatul 
și camarila au interes ca Drugan să fie condamnat 
pentru asasinat. Noi, cei de la Globul, atit ca zia- 
riști, cit şi ca bărbaţi politici, avem interes ca din 
această afacere Buzatul și camarila sa să nu iasă 
victorioși. Ba, dacă s-ar putea, să iasă chiar com- 
promişi. 

— În consecință ? 

— Cheamă-l la dumneata pe Nedelcovici şi dă-i 
ordin ca în „Afacerea Tia Cudalbu—Drugan“ să-și 
îndrepte focul reportajelor nu spre bancherul Dru- 
gan, cum a făcut-o pînă acum, ci spre... spre jude- 
cătorul de instrucţie Tretin... 

— Credeţi că o să aibă efect ? 

— Cred. În tinerețe am fost eu însumi magistrat. 
Un timp am fost chiar judecător de instrucţie. Am 
fost şi procuror... 

Aci se opri. De ce-și amintise că a fost procuror? 
Amintirea era legată de prea multe campanii de 
presă care se duseseră pe vremuri împotriva lui și 
nu-i făcea plăcere, 

— Pe urmă am fost de cîteva ori ministru de 
Justiţie. Îi cunosc eu bine pe tretinii ăștia. Campa- 
nia noastră o să aibă efect sigur. 

Ovanez, care în ultimul sfert de veac, de cînd 
era subdirector la Globul, publicase sub semnătură 
trei-patru articolașe de politică externă, purta tot- 
deauna în buzunar un bloc-notes. Scoase bloc- 


381 


notesul și stiloul din buzunar și-l rugă pe Protopo- 
pescu să-i dea citeva indicaţii pentru reporterul 
Nedelcu  Nedelcovici. Stelian Protopopescu îi 
spuse : 

— Scrie: 

1. Să fie atacați judecătorul de instrucție Tretin 
și primul-procuror Pitroc pentru următoarele: 

a. Nu există pînă în acest moment nici o dovadă 
concretă că bancherul Alion Drugan a otrăvit-o pe 
Tia Cudalbu ; 

b. Nu există pînă în acest moment nici o dovadă 
că bancherul Alion Drugan ar fi fraudat fiscul. 
Atunci, cum își permite judecătorul de instrucție 
Tretin să se poarte brutal cu bancherul Alion 
Drugan, să-l interogheze ţinîndu-l în picioare, ne- 
mîncat și nespălat ? Și cum și-a permis primul-pro- 
curor Pitroc să-i sigileze lui Drugan banca și între- 
prinderile ? Prin sigilarea „Băncii Drugan“ și a în- 
treprinderilor finanțate de „Banca Drugan“ se dă o 
grea lovitură înseși economiei naţionale. Cine are 
interes să fie slăbită economia națională ? Nu cumva 
primul-procuror Pitroc, în așa-zisul său zel de a 
sluji legea și adevărul, s-a făcut, fără să vrea, 
unealta unei mîini străine de neam și dușmană na- 
ţiei romine ? Cine răspunde? Și apoi, în ce fel de 
țară ne aflăm ? În Zambezi? În Zululand ? În... 

2. De ce nu i se dă voie lui Drugan să ia contact 
cu apărătorii săi? Legea e clară: arestatul are 
dreptul să ia contact cu avocaţii săi. De ce, în cazul 
lui Drugan, se calcă, și la acest punct, legea ? 

3. Pentru ce a fost pus Drugan în contact — fără 
martori — în chiar cabinetul judecătorului de 


382 


instrucţie, cu dubiosul fost ministru Sîmburaș ? Ce 
propuneri, şi în numele cui, i-a făcut Sîmburaş lui 
Drugan ? 

Ovanez notă ceea ce îi dicta Protopopescu. îl 
întrebă: 

— Altceva ? 

— Deocamdată atit. Trebuie să vedem cum 
reacționează cenzura. Sfătuiește-l pe Nedelcovici 
să fie atent la formulări. Să nu le dea un ton brutal, 
ci unul catifelat, însă ferm, cît se poate de ferm. 

— Pot să plec? 

— Da. Însă, cînd va fi gata reportajul, adu-mi-l 
să-l văd. Adu-l și pe Nedelcovici. S-ar putea să mai 
fie nevoie de îmbunătăţiri și de adăugiri, 

Ajuns la ușă, Ovanez se întoarse. 

— Vreau să te mai întreb ceva, domnule di- 
rector. 

— Poftim, 

— Dacă avem norocul să-l scoatem din ghearele 
justiției pe Drugan, în afară de glorie cu ce ne mai 
alegem ? 

— Intrăm părtași la toate întreprinderile lui, 
inclusiv la „Banca Drugan”. 

— N-ar fi bine să luăm contact încă de pe acum 
cu fratele lui Drugan ? Mi se pare că e doctor sau 
inginer. E un om modest. Nu-l prea cunoaște 
lumea. 

— Dă-i de urmă și poftește-l pe diseară la mine... 


În aceeași zi, a cincea de la arestarea bancheru- 
lui, încurajați de schimbarea de atitudine a Uraga- 


383 


nului, se mișcară, în sfirșit, şi avocaţii din conten- 
ciosul „Băncii Drugan“. Iniţiativa o luă șeful 
contenciosului, Chilim Cartianu. Îşi convocă tele- 
fonic confrații din subordine la el acasă. Le servi 
băutură și gustări, trăncăniră despre multe și de 
toate şi, cînd îi văzu bine dispuși, le puse pro- 
blema : 

— Ne-am ţinut patru zile în rezervă. Am obser- 
vat cu atențiune desfășurarea instrucţiunii și cam- 
pania furibundă de presă care s-a declanșat împo- 
triva domnului Alion Drugan, în serviciul căruia 
ne aflăm de multă vreme. La început mi s-a părut 
și mie, ca și dumneavoastră, că totul e pierdut. Și 
cum s-ar fi putut altfel? Domnul Drugan a fost 
arestat sub învinuirea că ar fi asasinat-o pe Tia 
Cudalbu. A doua zi după arestarea domnului Dru- 
gan a venit, ca o lovitură de trăsnet, punerea sigi- 
liilor la „Banca Drugani“ și la întreprinderile finan- 
tate de „Banca Drugan“, Din toate acestea, precum 
şi din felul neobişnuit de sălbatic în care s-a desfă- 
șurat campania de presă împotriva domnului Dru- 
gan, am presupus că în spatele justiţiei, atit în 
cazul arestării, cît şi în acela al sigilării unor 
bunuri, se află persoane oculte și interese oculte. 
Noi ne-am temut — avem averi, avem familii — să 
intrăm în luptă cu persoanele oculte ale căror 
nume nu le putem pronunţa fără pericol. Acum însă 
nu mai sîntem singuri. A început să ia apărarea 
domnului Drugan — este adevărat, într-o formă 
destul de învăluită deocamdată — un ziarist ca 
Butaru și un ziar bătăios ca Uraganul. Socotesc, 
iubiţi colegi, că a sosit momentul să ne mișcăm și 


384 


noi. Stăpinul nostru ne va fi recunoscător dacă în 
această împrejurare grea ne vom strădui să-i dove- 
dim credinţă. 

— Să ne mișcăm, spuse tînărul Focșa, care se 
afla numai de doi ani în contenciosul „Băncii Dru- 
gan“, însă discret, cît se poate de discret. 

— Discret, desigur că discret, îi răspunse Chilim 
Cartianu — că n-om fi nebuni să ne aprindem sin- 
guri paie în cap și să atragem asupra noastră furia 
persoanelor oculte și puternice. 

Unul spuse una. Altul spuse alta. Se ciondăniră | 
și se ciorovăiră.pînă dincolo de miezul nopţii. Dacă 
bancherul Alion Drugan i-ar fi văzut și i-ar fi auzit, 
i-ar fi asemuit cu niște corbi care se pregăteau să 
se năpustească asupra unui hoit. Se tocmeau pe 
onorarii. Parcă se sfătuiau care să-i mănînce ochii 
și care carnea. 

— Oricît am vrea, noi nu-l putem apăra la bară. 
Noi nu sîntem penaliști. Tot ce putem face este să-i 
organizăm o foarte bună apărare. 

— Nu e puţin organizarea unei bune apărări. 
Să-i pretindem și noi onorarii, 

— Să întocmim lista apărătorilor, 

Întocmiră o listă de marii penaliști ai Baroului 
de Ilfov pe care se hotăriîră să-i angajeze în apăra- 
rea bancherului. Trecură pe această listă și cîţiva 
renumiţi avocați de la Iași și chiar de la Craiova 
și de la Timișoara. 

Focșa, care era ardelean, îl propuse pe avocatul 
doctor Claudiu Pap de la Satu Mare, care, din în- 
timplare, se afla în capitală. 


25 — Rădăcinile sînt amare, vel, IV 385 


— Este un protejat al părintehui ministru Firică, 
prieten cu domnul Alion Drugan. Mai mult: am 
aflat că domnul Claudiu Pap a și luat contact, prin 
părintele ministru Firică, cu domnul doctor Drugan, 
fratele domnului Drugan. 

Propunerea lui Focșa fu primită. 

— Dacă domnul Pap a și luat contact cu tinărul 
Drugan, nu vedem de ce ne-am opune. 

Chilim Cartianu citi lista. Spuse satisfăcut: 

— Cînd toți acești mari penaliști din capitală şi 
din provincie vor apărea la bară, vor face o foarte 
puternică impresie. Se va părea că întreaga ţară 
a sărit în apărarea domnului Drugan. 

— N-o să accepte toți, spuse Bleju. Unii fac și 
politică și ţin să nu se strice cu vodă. Pe alţii, dacă 
vreţi să știți, i-a şi angajat Marin Cudalbu. 

— Dar Marin Cudalbu e om sărac, Cu ce îi va 
putea plăti ? 

— Cu o parte din despăgubirile pe care le va 
obține — în cazul în care le va obține — de la 
domnul Drugan. 

— În locul celor care ne vor refuza, vom face 
apel la alţii tot atit de celebri. E plină țara de pena- 
liști celebri. a 

Tînărul Focșa mai veni cu o idee: 

— Domnul Alion Drugan avea bune relaţii cu 
puterile străine. 

— Avea destule, confirmă Chilim Cartianu. 
„Banca Drugan“ e bine cunoscută și peste hotare, 
iar domnul Drugan are excelente relaţii cu ban- 
cherii străini. 


386 


— N-ar fi bine să intervenim pe lîngă legaţiile 
acestor ţări, ca, la rîndul lor, să pună un cuvînt 
unde trebuie ? Situaţia domnului Drugan s-ar ușura 
considerabil. Să nu stăruim asupra crimei. Să stă- 
ruim să se ridice sigiliile aplicate la „Banca Dru- 
gan” și la întreprinderile finanţate de „Banca Dru- 
gan”... Dacă vom putea să minuim bani... 

— Nu mai e nevoie să ne explici, tinere. Reţi- 
nem și aprobăm. 


25% 


48 


PATRU FETE CUCUIETE 


A mo Pelican chemă un om de serviciu, îi ceru 
colecţiile ziarelor din capitală și, plin de,„rivnă, se 
apucă să citească informaţiile şi reportajele care 
apăruseră în legătură cu „Afacerea Tia Cudalbu— 
Drugan“. Îi păru rău că, din îngiîmfare sau din lene, 
își desconsiderase confrații și nu le citise, la zi, 
reportajele. Ciţiva dintre ei dovediseră cu această 
ocazie nu numai talent, ci și inteligenţă. Își făgădui 
să se îndrepte. Pe urmă zîmbi. Fu sigur că nu se va 
îndrepta. Calul bătrin nu mai poate învăța să 
meargă în buieştru, 

Prin faţa 'rău-famatului judecător de instrucţie 
Tretin trecuseră, zi și noapte, o sumedenie de infor- 
matori. Pe unii îi chemase, cu citaţie, judele. Alții, 
cum era Călărașu, veniseră din inițiativă proprie, 
Reporterul Uraganului îşi notă cîteva nume în car- 
nejel. Între timp se făcuse dimineață. Ceaţă deasă, 
alburie învăluia orașul. O luă pe Sărindar, în sus, 
către Calea Victoriei. Deși înainte de a părăsi re- 
dacţia își ștersese cu grijă ochelarii, abia vedea la 
doi-trei paşi în jur. Ciţiva trecători, probabil func- 
ționari care se grăbeau să nu ajungă la serviciu 
după ridicarea condicii, se izbiră de el și-și văzură 
mai departe de drum, fără ca măcar să se întoarcă 
și să-şi ceară scuze. O femeie voinică, în care re- 
cunoscu pe casierița de la „Mica publicitate” a 


391 


ziarului rival Globul, îl lovi cu pieptul. În clipa 
izbiturii, care era cît pe-aci să-l dea peste cap, simţi 
sînii mari şi pietroși ai femeii. Contactul nedorit, și 
care dură numai o secundă, îl scoase din fire. Uită 
că e om umblat prin lume şi binecrescut și-i strigă: 

— Eşti chioară, cucoană ? 

— Nu sînt chiioară — îi răspunse femeia rizind 
— sint grăbită, domnule Pelican. 

Răspunsul îi plăcu. Îi plăcu şi faptul că femeia nu 
se supărase. 

— Scuză-mă, domnişoară. 

Femeia voinică nu-l auzi şi nu-i răspunse. Pelican 
întoarse capul după ea și o văzu aproape alergînd. 
La Globul întirzierea era pedepsită cu reținerea din 
salariu. înţeiesă” gräba casieriței și merse mai de- 
parte, ferindu-se să nu se mai lovească și de alţi tre- 
cători sau să mai fie lovit. Ajunse în Calea Victo- 
Tiei și își dădu seama că noaptea nedormită îl 
flămînzise. Trecu strada pe care circulația intensă 
încă nu începuse și intră la Capșa, în cafenea. 

Cafeneaua — care fusese cîndva a boierimii celei 
mai moţate, unde se alcătuise lista multor guverne 
și se pusese la cale căderea lor — după primul 
război mondial, decăzuse. Devenise un local pe 
care-l frecventează scriitori și ziariști, pictori și 
muzicieni, pensionari și politicieni de mina a treia. 
Pelican o găsi aproape goală. La marea masă din 
fund, rezervată maeștrilor, veniseră numai doi ali- 
enfi : poetul cu capul rotund, Alexandru Obedenaru, 
și romancierul Corneliu Moldovanu. Citeau, tăcuțţi, 
ziarele. Într-un colţ, ascuns parcă, își legumea 
șvarţul fierbinte publicistul Ilion Căpușă — un om 


392 


înalt, osos, negricios, cu cap de mort, profund deza- 

_greabil, pe care mulţi îl ocoleau. Pelican nu izbuti 
să-și ferească ochii de privirile lui Căpușă, îi dădu 
bună dimineața şi se așeză cît mai departe de el. 
Veni un chelner, îl salută și-i luă comanda : o cafea 
cu lapte, “piine, unt, două ouă la pahar. În aştepta- 
rea micului dejun comandat, începu să răsfoiască 
ziarele de dimineață. Se opri, cum era și "firesc, 
asupra coloanelor în care se aduceau noi și senza- 
ționale amănunte în „Afacerea Tia Cudalbu—Dru- 
gan“, care era la ordinea zilei. Nu apucă să se 
adincească în lectură cînd auzi, lingă el, vocea 
răgușită, care trăda o veche boală de git, necăutată 
la timp, a lui Ilion Căpușă: 

— Citești ziarele! Abia te-ai trezit din somn și 
citeşti ziarele !... Crima !,.. Te pasionează crima lui 
Drugan |... 

Pelican, știind că acum nu mai are cum să scape 
de Căpușă, împinse, resemnat, foile pe masa vecină. 

— De ce n-aş citi ziarele ? Și de ce nu m-ar pa- 
siona crima lui Drugan ? Toată lumea citește zia- 
rele și pe toată lumea o pasionează crima banche- 
rului. De ce nu m-ar pasiona și pe mine? 

Ilion Căpușă, care i se așezase alături, fuma şi 
privea undeva, departe în gol. Nu-i răspunse la în- 
trebare, ci zise cu invidie și cu dușmănie: 

— Voi, ăștia de la Uraganul, aţi dat lovitura, 
i-aţi luat apărarea lui Drugan. Dacă aș fi avut zia- 
rul meu şi eu l-aş fi apărat pe Drugan. 

— Eşti convins de nevinovăția lui ? 

— Nu. Personal cred că Drugan a făptuit crima. 


393 


Însă... Însă l-aș fi apărat pe Drugan ca să-i fac sînge 
rău Buzatului,. 

— Numai pentru atit ? 

— Poate că aș mai fi avut în vedere și altceva. 

Chelnerul îi aduse gustarea. Lui Pelican i se re- 
deșteptă foamea și începu să mănînce grăbit, ca 
un soldat după luptă. Își aminti de vremea nu prea 
depărtată cînd era soldat în legiunea străină din 
Africa. Căzu în visare. De cînd se întorsese în ţară, 
i se întîmpla adeseori să cadă în visare. Ridică 
ochii și privi prin fereastra largă Calea Victoriei. 
Nu văzu însă ceața deasă și alburie, ci nisipurile 
galben-roșcate ale pustiului. „Acum, își spuse în 
gind, acum am să văd în zarea tremurătoare siluete 
înalte și subţiri de palmieri, Apoi” O să văd cămile 
și-o să mai văd si băștinași risipiţi în trăgători și 
venind spre mine"... Tnsă nu apucă să mai vadă 
nimic, Alături de el, Ilion Căpușă rigii, ca un om 
care din lăcomie a mîncat peste măsură de mult, 
pe urmă spuse brutal: 

— Mănînci.. Ouă, cafea cu lapte, piine cu unt.. 
Ca boierii... 

Iritat, Pelican îl întrebă: 

— Ai vrea să nu măninc ? 

— Nu. Crapă. Îndoapă-te. Dar gindește-te și la 
alţii. 

— La care „alţii” ? 

— La mine, de pildă. 

— Am crezut că ai mîncat. 

— Am luat numai un șvarţ. Pe stomacul gol. Şi 
nici pe acela n-am avut cu ce-l plăti. 

— De ce? 


394 


— Eu nu scriu la Uraganul, N-am leată. Nu-i 
apăr pe Drugan... 

Arno Pelican avea inimă bună și mînă spartă 
Spuse cu blajinătate : 

— Nu e nevoie să mă indispui, dragă Căpuşă. 
Am lucrat toată noaptea. Cruţă-mă. Cruţă-mă şi 
comandă tot ce-ţi poftește inima. 

— Plăteşti ? 

— O dată ce te invit... 

Ilion Căpușă tăcu un timp. Apoi spuse repezit și 
dușmănos : 

— Te cred, Îţi convine. „Afacerea Tia Cudalbu— 
Drugan“ îi rentează nu numai lui Butaru, ci și slu- 
gilor lui Butaru. Iar tu... Ce ești tu decît sluga lui 
Butaru ? Joci cum îţi cîntă zgiitul de Butaru. 

— Ascultă, Căpușă... 

— Ascult, 

— De ce ţii să fii dezagreabil cu orice chip ? 

— Caracterul. Aşa mi-e caracterul, 

— Și nu crezi c-ar trebui să-ți dai osteneala să 
ţi-l schimbi ? 

— Cituși de puţin. 

— De ce? Ai timp. 

— Nu mai am. 

Lungi gitul ca Pelican să i-l vadă mai bine și 
adăugă: 

— Mor tînăr. Nu mai am de trăit decît un an, cel 
mult doi. Așa că o să continuu să fiu dezagreabil 
pînă la sfîrșit. 

— Eu nu mă supăr. Am cunoscut în viață oameni 
și mai infecţi decit tine. S-ar putea însă să înţil- 
nești și oameni mai puţin răbdători, 


39% 


—- Am şi întâlnit. 

— Și nu ţi-au dat palme? 

— Ba mi-au dat. Dar eu prefer să primesc din 
cînd în cînd palme decît să-mi schimb caracterul. 
Giîndește-te și tu: Căpușă fără caracterul lui Căpușă 
n-ar mai fi Căpuşă. 

— Poate că ai și tu dreptate, în felul tău. 

— Am, Pelicane. Caracterul acesta m-a ţinut la 
suprafaţă. Sînt perfect conștient că persoana mea e 
dezagreabilă. Mă duc la unul și-i cer bani. Îmi dă 
ca să nu mă mai vadă. Îi e scîrbă omului să mă 
vadă. 

Chelnerul se învirtea pe lingă ei și trăgea cu 
urechea. Pelican îi spuse să ia o comandă de la 
Căpușă, 

Publicistul cu cap de mort, arțăgos și cîinos, 
comandă friptură de curcan rece, brinzeturi de 
import, fructe exotice, un litru de vin franțuzesc, 
prăjituri, filtru și imediat ce fu servit începu să 
raănînce cu poftă de lup. 

Pelican, mulţumit că, în sfîrșit, e lăsat în pace, 
luă iarăși ziarele să le răsfoiască. Întîrzie asupra 
telegramelor externe. Frontul franco-german dormea 
înțepenit. Aviația engleză arunca asupra Germa- 
niei manifeste. În Polonia se ridicaseră spînzurători. 
În Cehoslovacia muncitorii erau adunaţi, încărcaţi 
în vagoane și trimiși să lucreze în uzinele ger- 
mane. Comuniștii organizau rezistența. Sabotajele 
se înmulţeau. Se înmulțea și numărul comuniștilor 
arestaţi și executaţi. În Extremul Orient trupele ja- 
poneze pătrundeau tot mai adînc în China. lar 
imensa Chină le măcina și le înghiţea. 


396 


După ce miîncă, Ilion Căpușă rigii din nou şi îi 
spuse lui Pelican : 

— Acum trebuie să mă atingi și cu o sută de lei. 
Să am pînă diseară de șvarţuri și de ţigări. Nu aş 
mai vrea să fac pe ziua de azi și altă victimă, 

Pelican, multumind în gind lui Dumnezeu că 
scapă ieftin, scoase suta și i-o întinse. Căpuşă o 
privi, o chiti și o băgă în buzunar, apoi se uită crunt 
la Pelican, de parcă ar fi vrut să-l ia la bătaie. La 
bătaie nu-l luă, însă îi reproșă cu asprime: 

— Tot meschin ai rămas, Pelicane. Te-ai molipsit 
de la Butaru. 

— De ce am rămas meschin, mă, Căpușă ? 

— Cum „de ce”? N-ai înțeles ? 

— Nu. 

— Ţi-am cerut o sută de lei, 

— TȚi-am dat-o fără să ezit. 

— Trebuia să-mi dai cel puțin două. De ce nu 
mi-ai dat ? Zgircilă !.., 

— Pentru un motiv foarte simplu: n-am. 

— Cum n-ai ? 

— N-am decit pentru plata consumaţiei și pentru 
încă două-trei cutii de țigări, 

— Nu mă păcălești ? 

— N-aș avea de ce să te păcălesc. 

— Pe cuvîntul tău de onoare? 

— Pe cuvîntul meu de onoare. 

Ilion Căpușă făcu un cap scîrbit, chemă chelne- 
rul și-i porunci, ca un boier parșiv şi greţos: 

— Nota, Nicule... 

Chelnerul spuse : 


— Domnul Pelican plătește, 


— Nota! se răsti Căpușă. Ti-am spus să-mi 
aduci nota. Trebuie să-mi aduci nota fără explica- 
ţii... V-aţi îmbogăţit din bacșișurile noastre și v-aţi 
obrăznicit, că îi e silă omului să se uite la voi. 

i “CR&lăstul voi să riposteze, Pelican îi făcu semn 
cu capul să se lase păgubaș. Căpușă observă și se 
răsti : 

— Ai ceva de zis? 

— Nu, domnule. Deviza casei noastre este că 
domnul client are totdeauna dreptate. Dumneata 
ești clientul casei noastre. 

Plecă bombănind și aduse nota pe care erau tre- 
cute consumâţia lui Pelican și consumaţia lui Că- 
pușă. Publicistul cu cap galben de mort o examină 
în fugă, scoase o hîrtie de o mie de lei și i-o întinse 
chelnerului. Acesta se duse la casă, achită și se în- 
toarse cu restul pe farfurie. Căpușă îi dete un pol 
bacșiș, viri citeva bancnote în buzunar şi-i întinse 
lui Pelican o hîrtie roșcată de cinci sute. Pelican 
se miră: 

— Pentru ce ? Nu ţi-am cerut. 

— Mi-ai mărturisit pe cuvînt de onoare că n-ai 
bani. Scrii la Uraganul şi n-ai bani! Îl slujești pe 
Butaru și n-ai bani! Îl aperi pe bancherul Drugan 
şi n-ai bani ! Eşti un nătărău, Pelicane. Iar eu nu iau 
bani de la nătărăi nici măcar cu împrumut. Așa să 
ştii. Eu, cu toate că șomez și n-am unde să scriu, dau 
bani nătărăilor. Eu nu sînt sluga nimănui. Eu sînt 
un ziarist independent. Eu scriu numai ce vreau eu. 
Și cind vreau eu. Păcat că nu am un jurnal al meu. 
Dar o să am, Pelicane... Și atunci o să vedeţi voi ce 


398 


ziar o să scot. O să vă arăt eu ce înseamnă un ziar 
independent... 

— Parcă te lăudai că o să mori, că nu mai ai decît 
un an, doi de trăit. 

— Un an, doi! Destul ca să scot și să lansez un 
ziar, 

Pelican îi înapoie bancnota : 

— Nu-mi trebuie. Păstrează-ţi-o. 

Ilion Căpușă se supără de-a binelea: 

— Dacă n-o iei, te înjur, iar dacă după ce te înjur 
tot n-o iei, te bat măr, aci, în văzul tuturor. 

Pelican ridică din umeri și puse hiîrtia în buzunar. 

— Dacă ţii cu orice preț... 

Între timp cafeneaua se umpluse de lume și zum- 
zăia ca un stup uriaș. Fumul acru se îngroșase de 
puteai să-l tai în felii. Căpuşă se înghesui în Pelican 
și-l întrebă încet : 

— Spune-mi drept, colega, cu ce te alegi tu din 
afacerea asta ? 

— Din care afacere ? 

— Nu te prosti! Din „Afacerea Tia Cudalbu— 
Drugan” ? 

— Cum cu ce mă aleg? Sint reporter la Uraganul. 
Patronul mi-a ordonat să scriu reportaje despre 
această afacere. 

— Și tu? 

— Le scriu. Ce pot să fac altceva ? 

— Se vede treaba că pe acolo pe unde ai fost, cu 
legiunea străină, te-a bătut cam prea mult soarele 
la cap. 

— De ce crezi că m-a bătut cam prea mult soarele 
la cap ? 


399 


— Pentru că ai rămas într-o ureche. În „Afacerea 
Tia Cudalbu—Drugan“ orice prostănac care ţine un 
condei în mînă are prilejul să se umple de bani. 

— Cine dă banii ? 

— Mai bine m-ai întreba cine nu dă. Uite, să-ţi 
explic : dacă vrei să scrii — cum de altfel ai și fă- 
cut-o pînă mai alaltăieri — că Drugan e vinovat de 
crimă şi de celelalte, poţi stoarce parale de la palat 
prin intermediul lui Simburaș. Ai priceput ? 

— Am priceput. Însă nu am de gînd să iau bani 
de la un om atît de murdar ca Sîmburaș... 

Ilion Căpușă rise și Pelican îi văzu dinții mari și 
galbeni peste care nu trecuse niciodată periuța. Că- 
pușă dormea în pijama de mătase, se tundea și se 
bărbierea la „lonică”, însă cu pasta și cu peria de 
dinţi nu se obișnuise. Publicistul cu cap galben, de 
mort, izbucni : 

— Idiotule |... Numai oamenii murdari dau bani. 
Cei cinstiți nu au pentru ce să dea. Acum ai pri- 
ceput ? 

— Am priceput, spuse Pelican. 

Bucuros, ca un profesor care bagă de seamă că 
elevii încep să-i înveţe lecțiile, Căpușă continuă : 

— Iară dacă încerci să-i iei apărarea lui Drugan, 
cum văd de altfel că și faci, poţi ridica bani grei de 
la tînărul Drugan, fratele bancherului. Locuiește în 
strada Clemenţei, la numărul 13. Primește seara... 

— Şi pentru ce îmi spui tu mie toate acestea? 

— Pentru că acum m-am convins și eu că ești cel 
mai mare nătărău din presa bucureșteană. Ești pur 
și simplu idiot, Pelicane. 

— Mi-ai a spus-o. 


400 


— i-am mai spus-o. Acum ţi-o repet, ca să-ţi 
intre bine în cap. Îl aperi pe gratis pe bancherul- 
asasin. Dacă nu te poţi înțelege direct cu fratele 
bancherului, cel puţin cere-i lui Butaru să-ţi dea o 
parte din ce a luat sau din ce o să ia el de la oamenii 
bancherului Drugan. 

— Din banii intrați în buzunarele lui Butaru nu 
vede nimeni, niciodată, un cinci. 

— Atunci caută și aranjează-ţi singur ploile, bă- 
iete... To 

Chemă iarăși chelnerul și ceru să-i mai aducă un 
șvarţ și un pachet de țigări englezești Craven. 

— Te-ai boierit, Căpușă... 

— De ce să nu mă boieresc ? 

Chelnerul Nicu îi aduse numaidecit șvarţul și o 
cutie lată și elegantă, de metal. Publicistul cu cap 
galben, de mort, scoase din buzunar încă o hîrtie de 
o mie de lei, nou-nouţă. 

— Oprește-ţi un pol bacșiș, Nicule, și adu-mi res- 
tul, ' 

Arno Pelican surîse și zise: 

— Văd că te joci cu miile, 

Rise și Căpușă. Pelican îi văzu iarăși dinţii mari, 
galbeni și rari și se cutremură de greață. Căpușă îi 
arătă un teanc de bancnote de o mie, toate noi. 
Spuse : 

— „Afacerea Tia Cudalbu—Drugan.“ N-ai văzut 
Ştirea de azi? Îl atac singeros pe Drugan. M-am 
aranjat cu cuconul Sîmburaș. 

— Parcă ziceai că... 

— Ziceam |... Voiam să te încerc, neghiobule. 

—— Îţi plac cam prea mult banii, Căpușă. 


26 401 


— Aș. Nu-mi plac de loc. Cum am bani, cum îi 
cheltui, 


Numele care îl obseda cel mai mult pe reporter nu 
era nici acela, straniu, al lui Zeno Zadig, şi nici al 
lui Carlo Ciutacu, fiul baronului din Vasile Lascăr, 
ci numele portarului de noapte de la blocul în care 
trăise și murise actrița de la Colos. Cine era Călă- 
rașu ? Pentru care motiv se prezentase, din proprie 
inițiativă, la instrucție ? Tînărul care îi ceruse să-i 
deschidă poarta blocului, la ora două noaptea, exista 
sau nu ? Călărașu voise să-l ajute pe judecătorul de 
instrucţie Tretin, sau să-l deruteze 2 Ce interes ar 
fi avut să-l ajute pe judele-instructor ? Și ce interes 
să-l deruteze ? Poate că era un simplu maniac care 
urmărea să iasă din anonimat. Totdeauna, în cazuri 
de crime pasionale, apăreau asemenea maniaci care 
derutau și încurcau cercetările. Apăruseră și acum 
cîțiva, Lui Pelican, cel mai interesant i se păru Că- 
lărașu. Se spunea că el ar mai fi ajutat justiţia să 
dea de urmele unui individ care asasinase o ghici- 
toare la Obor, Era adevărată această afirmaţie care 
apăruse în unele ziare, sau nu ? Pelican se hotări să 
limpezească și această chestiune. 

Trebuia să stea imediat de vorbă cu Călărașu. 
Dacă izbutea, ar fi avut destul material pentru unul 
sau chiar pentru mai multe reportaje. Dar cum să 
capete increderea portarului ? Probabil că-l mai cău- 
taseră și alți reporteri, de la alte ziare. 

Pelican locuia la numai cîțiva pași de Capşa. 
Odaia lui, cu baie și antreu, de sub acoperișul casei 


402 


Frascatti, era destul de incomodă. Zgomotul Căii 
Victoriei ajungea pînă sus și-i tulbura somnul. însă 
era aproape de redacţie. La numai cîteva sute de 
metri. Era aproape și de restaurante și de cafenele, 
iar pînă la bodega preferată ajungea, pe timpul cel 
mai urit, în mai puţin de cinci minute. Nu avea ne- 
voie să-și piardă vremea cu tramvaiele și nici să 
cheltuiască cu taximetrele. `` 

Intră în bloc şi vru să ia liftul. Îl găsi închis. Pe 
cartonașul agăţat de clanţă citi: „defect, 

Urcă scările încet, ținindu-se cu mîna de balus- 
tradă. La fiecare etaj se opri și răsuilă greu. Îşi 
spuse: ii: 

„inima! Consecințele celor patru ani de legiune 
străină. Într-o zi, inima o să mă lase. Femeia care 
face curat o să mă găsească mort. Butaru o să uite 
că l-am servit. Au să mă ducă la morgă. Apoi, după 
ce mă vor ţine o vreme în spirt, mă vor da studen- 
ților pentru disecţie. Se vor mira de cite urme de 
gloanţe vor găsi pe trupul meu...“ 

Ajuns în odaia lui, descuie o lădiţă veche și în- 
cepu să cotrobăie prin ea. 

N-avu mult de cotrobăit. Luă un plic burticos, îl 
puse în buzunarul paltonului, încuie ușa scundă și 
pogori scările. Portarul sta de vorbă în ghereta lui 
cu o fată de serviciu de la Teatrul Cărăbuș care, 
în timpul iernii, da spectacole în sala Frascatti. 
Văzîndu-l pe reporter, îl salută. Pelican îi răspunse 
și se opri: 

— Domnule Gabor, aş vrea să te rog ceva. Între 
patru ochi. 


Fata plecă. 


26% 403 


— Nu vreau să vă deranjez. Mă întorc mai tîr- 
ziu... 

Reporterul observă că întrerupsese o idilă şi re- 
gretă. Nu-i făcuse niciodată vreun serviciu lui Ga- 
bor și acum îl lipsea de o bucurie. Portarul Gabor 
se uită cu jind după pulpele groase și roşii ale fetei. 
Apoi, după ce fata dispăru, spuse: 

— Vă stau la dispoziţie, domnule Pelican, Cu ce 
vă pot fi de folos ? 

— Aş vrea să-ţi cer un serviciu. Bineînţeles, dacă 
va fi posibil. 

— Cu plăcere, domnule Pelican, Ce doriţi ? 

— Domnule Gabor, nu cumva îl cunoști dumneata 
pe domnul Călărașu, portarul de la blocul din Piaţa 
C. A. Rosetti, unde s-a comis asasinatul despre care 
vuiește ţara ? 

— Pe Călărașu? Cum să nu-l cunosc! Sîntem 
prieteni. Acum cîțiva ani am fost amîndoi în servi- 
ciu la „Creditul minier”... 

— Ai putea să mă însoţești pînă în Piaţa Rosetti 
și să-mi faci cunoștință cu Călărașu ? 

— Acum ? 

— Chiar acum. Am urgentă nevoie de Călărașu. 

— A!... Înţeleg, spuse Gabor. Îl căutaţi în chestia 
aceea, cu bancherul care și-a otrăvit ţiitoarea.., 

— Ai ghicit... 

— Numaidecit. Să găsesc pe cineva să-mi ţină 
locul. 

Dispăru pentru cîteva minute și se întoarse înso- 
tt de un bărbat gros, butucănos,. smolit. Pelican 
recunoscu în butucănos pe Rizea, mecanicul de la 
calorifer, 


404 


— Ţine-mi locul o jumătate de oră. Pînă mă ín- 
torc. Pentru deranj o să te cinstească domnul Peli- 
can. 

Se îndreptară amîndoi, prin ceața care se mai sub- 
țiase și se mai albise, spre Piaţa C. A. Rosetti. 

Gabor strînse mîna portarului de zi al blocului 
în care trăise și murise actrița Tia Cudalbu și-l în- 
trebă : | 

— Ia spune-mi, Ticane, unde l-am putea găsi pe 
nenea Călărașu ? E musai să vorbim cu el. 

— La subsol, pe coridorul din dreapta, camera 
numărul 3. Sunaţi. S-ar putea însă ca nenea Călă- 
rașu să doarmă. L-am schimbat azi-dimineaţă la 
şase. 

— Nu face nimic. O să-l trezim. 

Căutară la subsol camera cu numărul 3. Gabor 
sună. Nu răspunse nimeni. Bătu tare în ușă de ci- 
teva ori. În cele din urmă, ușa se deschise. Un băr- 
bat voinic, cam între două virste, neras și cu ochii 
plini încă de somn îl întrebă: 

— Ce vrei, domnule? De ce baţi în ușă, dom- 
nule ? Pe cine cauţi, domnule ? 

Se dezmetici și îl recunoscu pe portarul de la 
Frascatti : 

— A! Tu erai, Gabor? 

— D-apoi cine? 

I-l prezentă pe reporter: 

— Domnul Arno Pelican, de la Uraganul. 

Reporterul îi strînse mîna și spuse: 

— Te rog să nu te superi, domnule Călărașu. De 
obicei nu deranjez pe nimeni. Însă, acum, am ne- 


405 


voie de dumneata. Trebuie să stau numaidecit de 
vorbă cu dumneata. 

Odaia era măruntă, rău luminată, murdară. Patul 
era răvășit şi slinos. Călărașu, încurcat, tăcu. Gabor 
interveni : 

— Te rog şi eu, nene Călărașule. Domnul Pelican 
e locatarul meu, la Frascatti. Om cumsecade. N-o 
să fie pe degeaba. Nu vrea nimic. Numai să stai de 
vorbă cu dumnealui. 

— Păi... asta e... că eu nu pot sta de vorbă... 

Gabor insistă : 

— Te rog, nene Călărașule. Nu ne trata cu refuz. 
Nu se face. Dumnealui a apelat cu toată încrederea 
la mine. Eu i-am făgăduit... 

Călărașu lăsă ochii în jos, jenat: 

— Nu sînt singur... Am... Am și eu la mine o fe- 
meie.. 

— Baie ai ? îl iscodi Gabor, 

— Numai un duș... 

— Bag-o la duș, Să facă un duș. Domnul Pelican... 
N-o să fie pe degeaba. 

— Dacă stăruiţi... Dacă nu e pe degeaba... Un 
moment... Numai un moment. 

Închise ușa. În odaie se auzi foială. Călărașu ieși. 
Își puse pe el un „halat zdrențuit. 

— Poftiţi, domnule Pelican. 

Gabor îi mulțumi lui Călărașu. 

— Vă las singuri. 

— Nene Călărașule, ţi-a spus Gabor, eu sînt Peli- 
can de la Uraganul. Ai auzit de mine? 

— Am auzit. În ultimele zile te-am și citit, 
ocupi de crima bancherului. 


406 


— Întocmai. 

Călărașu zise rizînd : 

— Nu te supăra, domnule Pelican, dar tot ce 
scrii dumneata scrii din burtă. Nu știi mare lucru... 

Cu vorbe ocolite îi dădu să înțeleagă că în „Afa- 
cerea Tia Cudalbu—Drugan“ numai el, Călărașu, 
era posesorul secretelor care învăluiau crima. Îl 
întrebă pe reporter : 

— Şi ce dorește Uraganul de la mine ? 

— Nu cine știe ce. 

— Păi, domnule Pelican, dacă Uraganul nu do- 
reşte cine ştie ce de la mine, de ce m-ai mai tre- 
zit din somn ? Cum îţi spuneam adineauri, abia ador- 
misem. Am trezit și femeia. Ba am mai trimis-o să 
facă și duș... 

Într-o odăiță alăturată se auzea ploaia dușului, 
biciuind trupul gol, À 

— N- -aş vrea să mă înţelegi greșit, domnule Că- 
läraşu. Aș dori să-mi dai pentru Uraganul cîteva 
amănunte asupra tinărului căruia i-ai deschis ușa 
blocului în noaptea în care a murit Tia Cudalbu. 

— De! Amănunte mi-a cerut și domnul judecă- 
tor de instrucţie Tretin. N-am prea avut ce amă- 
nunte să-i dau. Eram cam ameţit de somn. Servi- 
ciul de portar de noapte, la un bloc mare ca al 
nostru, nu e ușor. Unul vine, altul pleacă. Mă întind 
pe bancă. Aţipesc. Uneori nici nu apuc să aţipesc 
şi aud soneria, Sar năuc și... 

Arno Pelican îl întrerupse : 

— Totuși, noaptea, chiar într-un bloc mare, se 
circulă mai puţin decît ziua. 


407 


— Într-alte blocuri, poate. Într-al nostru... Parcă 
am fi la balamuc. Vine unul, la miezul nopţii, și se 
ține de falcă. „Unde vrei să te duci ?“ îl întreb. „La 
dentist, la domnul Erlich”... Îi dau drumul pe scări. 
Trag cu urechea după pașii lui. Domnul Erlich locu- 
iește la etajul doi. Individul se oprește la patru. Aud 
cum se deschide și se închide ușa la văduva Bulii... 
Prostituţie clandestină. S-ar putea. Însă pe mine nu 
mă interesează. Nici nu trece sfertul de oră și iar 
sună cineva la poartă. Vine o femeie în capot, însă 
cu blana pe ea. „Ce vrei, cuconiță?“ Zice: „Mă 
simt prost. Îl caut pe domnul doctor Drăguș.“ 
„Doarme, cuconiţă.” „Pentru mine se trezește. Ba 
chiar s-a trezit. I-am telefonat.“ „Poftim.“ Urcă. 
Iar îi ascult pașii. Domnul doctor locuiește la cinci. 
Individa fuge pe scări în virful picioarelor pînă la 
șapte. Mă mir că nu i se taie răsuflarea. Iar se des- 
thide și se închide o ușă, Știu că individa a intrat la 
domnul Pleșoianu de la Carpatina. Crai mare dom- 
nul Pleșoianu de la Carpatina, Nu știu cum și de 
unde le mai vînează. Mă întind să aţipesc. Iar sună. 
La poartă cine crezi că se arată ? Puştanca domnu- 
lui Periano de la casaţie. Nici n-are șaptesprezece 
ani. „Dă-mi drumul, nene Călărașule. Am întîrziat.“ 
„Ai întârziat, îi zic, Mi-ai umblat prin oraș haimana 
pînă la trei din noapte și-mi spui că ai întîrziat ?* 
„Să nu mă spui tatei.“ „Ba am să te spun.“ „Lasă 
că, pînă vine tata de la Predeal, uiţi dumneata.” 
„Dacă o să am o sticlă de vin bun din viile Periano 
de la Valea Călugărească, o să uit.” „Două o să ai, 
nene Călărașule“... Curviștina !... Poţi să mă crezi, 
domnule ? Se ţine de cuvint... 


408 


Arno Pelican îl ascultă cu interes. Cina Călărașu 
tăcu, îl întrebă: 

— Cum era bărbatul de care mă interesez ? Înalt? 

— Destul de înalt. 

— Cu obrazul rotund ? 

— Da, cu obrazul rotund. 

— Şi cu nişte mîini lungi, de urangutan ? 

Călărașu se minună. 

— Dar de unde știi dumneata că avea miinile 
lungi ca ale urangutanului ? Nu cumva îl cunoşti ? 
Nu cumva a și pus mîna pe el poliția? Tare m-aș 
mira |... 

— Nu. Încă n-a pus. Dar e pe urmele lui. 

—— Grozav de bine mi-ar pare dacă l-ar prinde. 

— Nene Călărașule, dacă ţi-aș arăta fotografia in- 
dividului, l-ai recunoaște ? 

— Dintr-o mie, domnule Pelican. 

Reporterul scoase plicul cu fotografii, alese una 
dintre ele și i-o puse lui Călărașu sub ochi, 

— Nu cumva este acesta ? 

Călărașu luă fotografia și o privi îndelung. Strim- 
bă din nas și i-o înapoie lui Pelican, spunînd: 

— Nu. Nu este. Îmi pare foarte rău că vă deza- 
măgesc, Tinărul pe care îl caută domnul judecător 
de instrucţie Tretin, și pe care acum văd că îl cău- 
taţi și dumneavoastră, era mai năltuț, mai groscior 
și avea și umerii ceva mai largi. 

— Am vrut să te încerc, zise Pelican zimbind, și-i 
arătă lui Călărașu altă fotografie din interesanta lui 
colecție, 

Portarul de noapte, cum dete cu privirile de chi- 
pul tînărului din noua fotografie, strigă : 


403 


— Ăsta e! Chiar ăsta e, domnule Pelican... Pot să 
mă și jur... 

Mai vru să spună ceva, însă se opri la timp, de- 
veni grav și-l întrebă pe reporter: 

— Dar, domnule Pelican, de unde ţi-ai procurat 
dumneata fotografia tinărului ? 

— Secret profesional. 

— Dacă dumneata îţi păstrezi secretele dumitale 
profesionale față de mine, cred că trebuie să mi le 
păstrez și eu față de dumneata. De altfel, nici n-aş 
mai avea ce să-ţi spun. ' 

— Poate că ai mai avea, totuși, să-mi dai vreun 
amănunt, 

— Amănunte ? Nu. O părere, da. Părerile nu mă 
angajează, 

— S-o aud, domnule Călărașu, 

— Aleargă cu fotografia la domnul judecător de 
instrucție Tretin, Dă-i-o. Să-l pună numaidecit în 
urmărire pe individ. Asemenea indivizi sînt foarte 
periculoși, Trebuiesc prinși şi băgaţi la gros. 

— De ce să alerg la judecătorul de instrucție? 
Fotografia îmi trebuie mie. Şi tot mie îmi mai tre- 
buie și altceva. 

— Anume ce? 

Pelican ezită cîteva clipe apoi zise repede și cu 
îndrăzneală : 

— Să-mi scrii dumneata pe dosul fotografiei cî- 
teva rînduri și să le iscălești. 

Călărașu, care aștepta propunerea, îl întrebă cu 
ton de glumă: 

— Şi cam ce ai dori dumneata să scriu eu pe do- 
sul acestei fotografii ? 


410 


— Să scrii așa: „Recunosc că acesta este tînărul 
care, în noaptea asasinării actriţei Tia Cudalbu, mi-a 
cerut să-i deschid poarta blocului sub pretextul că 
se duce la Măriuţa Lupei, logodnica lui“. Și apoi, să 
iscăleşti. 

Faţa pontarului se întunecă. 

— Nu pot să scriu și să iscălesc așa ceva. 

— Atunci sînt îndreptăţit să cred că... 

— Ce adică ? Pui la îndoială buna mea credinţă ? 

Călărașu se dădu cu un pas îndărăt și strinse 
pumnii. Pornit pe ceartă, zise: 

— Domnule ! Eşti în casa mea ! Nu-ţi permit, auzi 
dumneata ? Nu-ţi permit să mă faci mincinos. Eu nu 
sînt jurnalist ca dumneata, să umblu cu minciuni. 
Eu sînt om cinstit, domnule. Portar, domnule... 

Reporterul Uraganului, care pînă atunci discutase 
cu Călărașu stind în picioare, luă loc pe marginea 
patului. 

— Să zicem că nu ești mincinos. Dar atunci, pen- 
tru ce nu-mi scrii pe dosul fotografiei ceea ce îţi cer? 

Călărașu se calmă, Zise : 

— Dumneata vei publica fotografia în Uraganul. 
De aceea nu 1-0 duci judecătorului de instrucție. 

— Ai ghicit, domnule Călărașu, 

— Şi tot în Uraganul vei publica și declaraţia 
mea. 

— Fără îndoială că da. 

— Iar ziarul se va vinde bine. 

— Se va vinde chiar foarte bine. 

— Și va cîştiga nu numai ziarul, Vei cîştiga și 
dumneata ceva, 


4 


— S-ar putea să-mi pice și mie cîteva fărămituri. 
Dacă patronul va fi bine dispus. Dacă nu... 

— Nu-ţi duc eu grija ! Dar eu, eu, Călărașu, cu ce 
mă aleg ? Mie ce-mi pică ? 

— Am putea sta de vorbă. 

Chipul lui Călărașu se lumină. Zise : 

— Dacă ne înţelegem, scriu tot ce vrei și iscălesc, 

— Care ţi-ar fi pretenţia ? 

Călărașu ridică amindouă mîinile în sus cu dege- 
tele desfăcute. 

Pelican se făcu a nu pricepe şi spuse: 

— Zece degete... Cite o sută de lei degetul... O 
mie de lei în cap. Mi se pare cam mult. Să văd dacă 
direcția aprobă o sumă atît de mare. 

Portarul de noapte lăsă miinile în jos și zise 
moale, obosit și somnoros: 

— Mult ? O mie de lei e mult? Ei, bine, domnule, 
află că la o sută de lei degetul nici nu stau de vorbă, 
Auzi | O sută de lei degetul... 

— La cît te-ai gindit? 

— La o mie de lei degetul. Socoteala e simp. 
Zece degete, zece mii de lei... 

— Zece mii ? La zece mii de lei te-ai gindit? Nu 
dau. Nu dau nici mort. 

TL- Dumneata nu dai, însă Uraganul trebuie să dea. 
Fotografia și declaraţia mea au să facă senzaţie. 

— Avem destule senzaţii. 

— Dacă aveţi, ce cauţi la mine? A? Poţi să-mi 
spui 2 Ce cauţi dumneata la mine ? 

Pelican nu-i răspunse la întrebare. Încercă să-l 
ademenească, 


412 


— În orice caz, eu nu pot hotărî. Ar fi posibil ca 
direcția să aprobe, nu chiar zece mii, dar trei-patru. 
Dacă vrei, îmbracă-te și hai cu mine la ziar. 

— Așteaptă-mă cîteva minute. Să știi, însă, dom- 
nule Pelican, că nu las un leu. Zece mii. Uraganul 
trebuie să-mi numere zece miișoare în palmă și is- 
călesc. 

Își trase pantalonii, își puse ciorapii şi pantofii. 
Tocmai își căuta cămașa, cînd zgomotul dușului din 
odăița alăturată încetă și se auzi glas de femeie oţă- 
rită zicînd: 

— Nu te îmbrăca, prostule. Nu te duce după jur- 
nalist, prostule. La Uraganul toți sînt tilhari, de la 
Butaru, cel cu ochii încrucișaţi, și pînă la domnul 
Pelican. Lasă, că-i cunosc eu. Toţi sînt tîlhari. Mai 
tilhari decît tilharii de drumul mare... 

— Dar, ce vrei tu să fac, mă... 

— Gura! Ține-ţi gura! Dacă vrea declaraţie, 
să-ți dea o mie de lei de deget, dar să intre în soco- 
teală și degetele de la picioare, că și acelea sînt 
tot degete și sînt tot ale tale, prostule. 

Pelican simţi că se scufundă pămîntul sub el. Îl 
întrebă încet pe Călărașu : 

— De ce se amestecă ? 

Portarul de noapte îi răspunse simplu : 

— De ce să nu se amestece? E vorba de bani. 
Şi nu m-a sfătuit prost. În afaceri, femeile sînt une- 
ori mai pricepute decît noi, bărbaţii. 

Muierea întredeschise puţin ușa și zise poruncind : 

— Dezbracă-te, omule. Banii să ţi-i aducă dumnea- 
lui aici. 


413 


— N-o să mi-i aducă, spuse Călărașu cu teamă. 
Dacă nu mă duc, n-o să mi-i aducă. 

Femeia urlă : 

— O să ţi-i aducă. Au nevoie de declaraţia ta, tîl- 
harii. O să ţi-i aducă zburînd. 

— Poate ar fi bine să mă duc totuși. 

— Să te duci ! Să intri în vizuina tilharilor ! Au să 
te îmbrobodească, prostule. N-ai să te alegi cu 
nimic, 

Pelican îi lăsă să se certe. După ce se mai potoliră, 
zise cu totul la întîmplare: 

— Nu cumva, dumneaei... femeia... este Măriuţa 
Lupei ? 

— Măriuţa Lupei ? Aceleia, de cînd a murit ac- 
trița, nu i-a mai călcat piciorul pe aici... Dumneaei... 
dumneaei este Mălina Lupei, sora Măriuţei, Slujește 
sus, la etajul 5, la domnul doctor Drăguș... 

— Așadar Măriuţa Lupei are o soră ? 

— De ce să nu aibă? 

— Nu am ştiut, 

— Și acum, dacă ai aflat, o să-ţi folosească la 
ceva ? 

— Poate, răspunse reporterul, poate o să-mi folo- 
sească. 

În capul lui Pelican, niţeluș sucit și romantic, se 
înșirară numele: Măriuţa Lupei — Mălina Lupei 
— doctor Drăguș. Concluzia : otravă. Nenumărate 
alte idei îi veniră în minte. Se învioră și spuse 
repede : 

— Domnule Călărașu, voi trata cu direcţia. Dacă 
va fi de acord cu propunerea dumitale, mă întorc 
într-o oră. 


414 


Mălina Lupei întredeschise din .nou uşa și, fără 
să-și arate obrazul, zise: 

— Te vei întoarce în jumătate de oră. 

Într-adevăr, Pelican se întoarse într-o jumătate 
de oră, îi luă lui Călărașu declaraţia și semnătura 
şi-i numără banii ceruţi. Întrebă de Mălina Lupei. 

— A plecat, îi spuse Călărașu, la etajul 5, la 
domnul doctor. 

Pelican se gindi că n-ar fi rău să controleze dacă 
pe femeie o chema cu adevărat Mălina Lupei şi 
era angajată la doctorul Drăguș. Însă și aici, de 
uşa liftului, atirna o bucată de carton pe care scria 
„defect“. Renunţă. Se duse la redacţie și își scrise 
reportajul. Butaru și Ciovică îl citiră: 

— Bravo, Pelicane. Ai dat lovitura. Miine, repor- 
tajul dumitale cu privire la „Afacerea Tia Cudalbu— 
Drugan” va fi senzaţia zilei. 

Pelican se arătă mai pesimist: 

— Mă tem de Globul. 


Pe Nedelcu Nedelcovici îl bucurase încrederea 
pe care i-o arătase directorul Globului, care îi spu- 
Sese : i 

— La Uraganul se ocupă de „Afacerea Tia Cu- 
dalbu—Drugan” un reporter bun ca Pelican. De 
aceeași crimă pasională se ocupă la Aurora cunos- 
cutul ziarist Melinte. Însă la noi, la Globul, scrii 
dumneata, Nedelcu Nedelcovici, doctor în drept de 
la nu mai știu care universitate belgiană ! Nu spe- 
răm, domnule Nedelcovici, ci sîntem siguri că vei 
fi fruntea... Fii atent! Să nu ne surpi încrederea pe 


415 


care o avem în dumneata, că ne lăsăm cu sancţiuni. 

Stelian Protopopescu era zgircit la vorbă, însă la 
pungă era şi mai zgircit. Salariile ziariştilor de la 
Globul erau mai mici decit la oricare alt ziar, deși 
Globul era ziarul cel mai răspîndit și cu cea mai 
multă publicitate din țară. Cu toate acestea, mulţi 
ziariști de pe la alte ziare sperau că într-o zi vor 
izbuti să capete un angajament la Globul. Titlul de 
redactor la acest ziar îți deschidea toate ușile. 

— Vreau să vorbesc cu domnul director general. 

— Nu se poate. 

— Sînt de la Globul. 

— Poftiţi, 

— Vreau să vorbesc cu domnul ministru. 

— Nu se poate. 

— Sînt de la Globul. 

— Poftiţi. Domnul ministru vă aşteaptă. 

Folosind trecerea lor, redactorii de la Globul nu- 
meau și destituiau funcţionari. De o campanie în 
Globul se temeau mulţi. În primii ani ai domniei lui, 
se temea chiar Buzatul. 

— Fiecare redactor al nostru — spusese Stelian 
Protopopescu — poate să-și agonisească venituri 
frumoase muncind în cadrul rubricii ce i s-a încre- 
dinţat, însă să se ferească precum dracul de tămiie 
să le lezeze în vreun fel oarecare interesele ziarului. 
Interesele Globului rămîn sacre. Cine se atinge de 
ele cunoaște miînia noastră. Iar pentru cine stîr-. 
„nește minia, noastră nu se va găsi loc de trai pe 
pămîntul romînesc și nici măcar loc de mormiînt. 

Ameninţările nu erau vorbe goale. Mulţi o păți- 


seră, se căiau și se căinau. 


416 


Din rubrica „Curierul judiciar“, pe care o deţinea 
de aproape douăzeci de ani, Nedelcu Nedelcovici își 
făcuse moșie. Dacă divorțai și nu doreai să fii dat la 
gazetă, trebuia să-i plătești ceva lui Nedelcu Nedel- 
covici ; cumpărai un imobil și voiai să nu se ştie, tot 
cu Nedelcovici trebuia să te pui bine. Desigur că 
Nedelcu Nedelcovici era, ca și directorul Stelian 
Protopopescu și subdirectorul Ovanez, un naţiona- 
list convins, La coloana „Falimentelor“ nu apăreau 
decit numele străinilor. La rubrica „Spargeri, furturi, 
bătăi“ nu erau pomenite numele delicvenţilor autoh- 
toni. „Curierul judiciar“ din Globul, al lui Nedelcu 
Nedelcovici, demonstra, negru pe alb, că băștinașii 
valahi nu aveau nici o deprindere rea și nici un 
cusur, 

Toate cîte se întimplau urite și rele în ţară erau 
opera „celor străini de naţia romînă”. 

Deși era doctor în drept din Belgia și pe diploma 
lui scria „Bun pentru Orient“, iar Arno Pelican nu se 
putea lăuda cu nici un titlu universitar, lui Nedelcu 
Nedelcovici îi era teamă de reporterul de la Uraga- 
nul. Pelican avea minte mai sprintenă și condei mai 
ager. Bănuind că Pelican va veni negreșit cu o lovi- 
tură de presă, se zbătu și se chinui mult să nu se 
lase mai prejos și să-i dea astfel prilej lui Stelian 
Protopopescu să-l retrogradeze ori chiar să-l conce- 
dieze. În cazuri simi re patronul se arătase fără 
milă. E 

După indicațiile date lui, direct de directorul Ste- 
lian Protopopescu și indirect prin subdirectorul 
Ovanez, ținta principală a reportajului său trebuia 
să fie judecătorul de instrucție Tretin. Înfățișind 


27 -- Rădăcinile sînt amare, vel, IV 417 


publicului figura nemernică a lui Tretin, Globul. 
trebuia, de fapt, să demonstreze că, sub domnia, 
regelui Carol al li-lea, justiția, ca de altfel întregul 
aparat administrativ al statului, a putrezit. Măci- 
nînd zi de zi încrederea oamenilor în rege, Stelian 
Protopopescu urmărea, așa cum am arătat aci și 
mai înainte, să netezească generalului Antonescu 
drumul spre dictatură. Generalul, ajuns dictator, va 
ceda o mare parte din puterea lui directorului Glo- 
bului, lui Stelian Protopopescu însuși. Deși cunoștea 
proverbul care spune că „socoteala de acasă nu se 
potrivește cu cea din tirg”, directorul Globului 
crezu că proverbul nu i se va aplica lui, personal, 
niciodată. Generalul Antonescu nu era, de fapt, de- 
cît un militar. Nu cunoștea arta guvernării. Pe cîtă 
vreme el, Stelian Protopopescu... Nimeni nu-l egala. 
Cunoștea ţara, cunoștea oamenii, cunoștea mora- 
„urile. Cît despre legi, cum să nu le cunoască ? 
“Multe fuseseră făcute chiar de el, pe vremea cînd 
fusese ministru de Justiţie, Ehe !... 

Nedelcovici îşi scrise reportajul cu multă trudă, 
urmînd cu stricteţe indicaţiile care i se dăduseră. Îl 
reciti, mai șterse și mai adăugă și i-l duse lui 
Ovanez. 

— Lasă-mi-l să-l citesc. Am să te chem peste 
jumătate de oră. 

Se întoarse în biroul lui și așteptă. După o oră 
și jumătate telefonul ţirii. Auzi glasul secretarei : 

— Vino la domnul director. 

Îngheţă. Dacă în loc să-l cheme Ovanez îl chema 
chiar directorul, nu era de-a bună. Se închină. Își 
scuipă în sîn. Se duse dirdiind la director. Îl salută 


418 


fără cuvinte, numai înclinindu-se. Directorul nu-i 
răspunse, Nedelcu Nedelcovici simţi că-i plesnește 
capul. 

Stelian Protopopescu descifra paginile reportaju- 
lui, Nedelcovici îi citi, pe faţa bătrină, grasă, bu- 
hăită, cu mustăţi groase și cu sprincene mari şi stu: 
foase, nemulțumirea. Ovanez sta în picioare, ne- 
mișcat, lingă biroul uriaş, de un lux uimitor și de un 
prost-gust și mai uimitor, al directorului. Încremeni 
și el lingă ușă și aşteptă, cu inima bătindu-i repede 
în piept, ca Stelian Protopopescu să ridice faţa din 
hirtii și să înceapă să-l certe. 

Sfirşind de citit reportajul, directorul își scoase 
ochelarii și-l căută cu ochii pe reporter. Îl descoperi, 
stană nemișcată, lingă ușă. 

— N-ai înţeles nimic, Nedelcovici. Degeaba 
mi-am pus nădejdea în dumneata. Mi-ai falsificat 
ideile. Mi-ai deformat intenţiile. Iar de scris, ce să 
mai vorbesc, parcă l-ai fi scris cu picioarele. 

— Domnule director... 

— Ce „domnule director“ ? Nici un „domnule di: 
rector“. Cînd e vorba de un divorț, de o spargere, 
de un omor banal, de o găinărie, te pricepi. Te 
pricepi și să scrii. Te pricepi mai ales și să nu scrii. 
Însă cînd ne pică și nouă, o dată la cîțiva ani, o 
afacere grasă, vacs, nu eşti în stare să dai nimic 
bun. 

— Domnule director... 

— Du-te și scrie altfel și altceva... 

— Cum altfel și altceva? 

— Cum ştii și cum te pricepi... Bineînţeles, dacă 
ştii și dacă te pricepi. Dacă nu, lasă condeiul jos, 


27% 419 


băiatule... Sînt atiţia gazetari buni care abia așteaptă 
să le fac un semn și vin numaidecit la Globul... 
Pune condeiul jos și lasă-mi locul vacant... 

— Domnule director... 

— Am zis: cum știi și cum te pricepi. Numai să 
nu mi-l ataci pe Drugan. Numai să-l atingi, dacă 
se poate, la moaleie capului, pe cretinul de Tretin... 
Fac ultima încercare cu dumneata. Să nu spui mîine- 
poimiine că te-am dat afară fără motiv... 

Nedelcovici plecă. Se duse deznădăjduit în bi- 
roul lui, se așeză la fereastră și începu să privească 
strada, Se apropia înserarea. Ceaţa se risipise. Ora- 
şul însă rămăsese umed, urit, plin de frig, de tris- 
tețe și de sărăcie. 


tean cu cobilița la spinare. De capetele cobiliței 


man 


erau atirnate două coșuri mari, pline cu crapi. Co- 
virşit de povara coșurilor încărcate, olteanul mer- 
gea cujbit de umeri și călca cu grijă. Găsea totuși 
putere, îătrupul lui mărunţel, dar vînos și noduros, 
să strige : 

— Peşte... Peşte proaspăt... Peşte... Crapul !... Crăp- 
ceanul !... Crapul ! Prospăturaaa.., 

Nedelcu Nedelcovici își uită îndată toată supă- 
rarea, Acreala care îi otrăvea sufletul se risipi în- 
tr-o clipă. Se pomeni rîzînd și se lipi și mai mult 
de fereastră. Voi să vadă dacă și acum se mai pe- 


“trece scena cu care, de mulţi ani, bucureștenii se 


obișnuiseră. Nu așteptă decit două-trei clipe. Unul 
din portarii galonaţi ai Globului cobori repede scă- 
rile înarmat cu un baston. Îl ajunse pe oltean din 
urmă și se apucă să-l ciomăgească cu sete, 


420 


Olteanu!, luat prin surprindere, primi cîteva cio- 
mege pe spinare. Împotriva așteptărilor portarului, 
nu se sperie și nici nu fugi. Își puse coșurile lîngă 
zid, luă cobiliţa și, ridicîind-o, vru să-l izbească pe 
portarul galonat în cap. Acesta se feri și cobilița îi 
căzu, ca un fulger negru, de plumb, pe umăr. Oa- 
sele portarului pîrîiră. Galonatul încercă să se re- 
tragă de-a-ndaratelea. Olteanul însă se năpusti asu- 
pra lui ca o săgeată scăpată din arc și-l apucă de 
beregată. Trecătorii, dornici de petrecere într-o zi 
atit de mohorită, făcură cerc în jurul lor. Olteanul 
îl lovea acum cu capul de perete pe portar şi-l în- 
treba printre înjurături suculente și pipărate : 

— Ce-ai avut, mă, cu mine? De ce ai tăbărit, mă, 
cu ciomagul pe mine ? Ce ţi-am făcut eu ție, mă? 

Portarul, strîns de git, ar fi vrut să răspundă, însă 
nu avea cum. Abia izbuti să arate cu mîna spre 
firma ziarului unde era atiîrnată o mare minge de 
sticlă luminată pe dinăuntru și pe care scria cu. 
litere negre GLOBUL. 

Publicistul cu cap galben, de mort, Ilion Căpușă,. 
care tocmai trecea pe acolo, se oprise și el și privea 
bătaia. În hazul mulţimii, îl întrebă pe oltean: 

— Nu cumva pe cînd ai trecut prin fața Globului 
ai strigat pește ? 

— Am strigat, răspunse olteanul. De ce să nu 
strig ? Peşte vînd, pește strig. 

— Nu știai că în fața Globului nu e voie să se 
strige pește ? Patronul, domnul Stelian Protopo- 
pescu, a fost pește în tinereţe. Cind aude cuvîntul 
pește, se crede insultat personal și Tipostează. 


421 


Oamenii ziseră. Rise şi olteanul noduros şi lovin- 
du-l încă o dată pe portar cu pumnul peste gură fi 
dădu drumul, sfătuindu-l : 

— Altă dată să nu te mai legi de mine. Am plătit 


Olteanul își luă cobilița de jos și-și căută coșurile. 
Nu le mai găsi. 

Lumea adunată rise și de paguba olteanului, însă 
Ilion Căpușă, care avea o veche rică împotriva di- 
rectorului Globului, zise: 

— Nu-ţi rămîne decit să-i ceri lui neica Stelian 
să-ţi plătească peștele. 

Olteanul, dirz, rosti : 

— Altă avere n-am. Toată averea mea erau cele 
două coșuri cu peşte. 

Mulțimea, dornică să nu se sfirșească prea repede 
scandalul, îl încurajă : 

— Cere să ţi se plătească paguba. Eşti om sărac, 

— E dreptul dumitale. 

— De unde era să știi dumneata, om abia venit 
de la ţară, că directorul Globului a fost în tinerețe 
peștele doamnei Theodora Cazin ? 

— Cere-i să-i plătească peştele... 

— Nu le lăsa. 

Olteanul se apropie de scările de la intrarea prin- 
cipală a Globului şi începu să strige cît îl ţinea 
gura, de parcă s-ar fi aflat în pădure: 

— Peștele ! Să-mi plătești peștele, domnule Peşte. 

Mulțimea se înfierbîntă și începu și ea să strige : 

-— Peștele L.. Să-i plătești olteanului peştele... 

— Ieși la balcon şi plătește-i peştele... 


422 


Protopopescu telefonă poliţiei. Veniră în pas aler- 
gător vreo douăzeci de vardiști. Înconjurară mulți- 
mea și tăbăriră pe oameni cu bastoanele de cauciuc. 
Unii fugiră și se risipiră. Alţii se încăierară cu var- 
diștii. Cînd ajunse pe bulevard, olteanul cu cobilița 
pe umăr se uită în urmă. Unii oameni se mai bă- 
teau încă, vijelios, cu vardiștii în fața Globului. 
Fluieră a pagubă și se pierdu în fluviul de lume de 
pe bulevard. Privi rizind încăierarea, de departe, şi 
publicistul cu cap galben, de mort, Ilion Căpușă. 

Scandalul din stradă îi făcu mare plăcere lui Ne- 
delcu Nedelcovici. Toţi oamenii din redacţia, admi- 
nistraţia și tipografia Globului atunci cînd îl vedeau 
pe Stelian Protopopescu îl salutau și se înclinau 
adînc în faţa lui, îi ascultau și-i executau ordinele, 
se temeau de mînia lui, însă îl disprețuiau și-l urau 
cu ură de moarte. 

Cu puţin înainte, Stelian Protopopescu îl „jignise__ 
și-l umilise pe Nedelcovici. Scos din pepeni pentru 
că se pomenise luat la bătaie fără să știe pentru 
ce, de către portarul galonat al Globului, olteanul 
se apărase. Mulțimea se adunase în stradă și mani- 
festase chiar sub ferestrele biroului în care lucra 
Stelian Protopopescu. Cuvintul pește, care îl exaspe: 
ra pe bătrîn, fusese strigat nu numai de oltean, ci 
și de nenumărați alți trecători. Directorul chemase 
poliția să-i risipească pe scandalagii, însă scandalui 
rămînea scandal și da multora săminţă de vorbă. Lui 
Stelian Protopopescu, care de mulţi ani se socotea 
mentorul principal al naţiei și aspira către prezi- 
denţia consiliului de miniștri, amintirea faptelor lui 
urîte din tinereţe îi era dăunătoare, îi știrbea presti- 


493 


-giui pe care își închipuise că îl are și-i micșora 
autoritatea. Atacurilor scrise sau verbale, el le 
răspundea de multă vreme în același fel: 

— Globul este o tribună a naţiei romine. Eu, 
Stelian Protopopescu, sint dinectorul acestei tri- 
bune. Cine lovește în mine lovește în Globul, iar 
cine lovește în Globul lovește în însăși inima naţi- 
unii romîne. Așa stînd lucrurile, este limpede că la 
atacuri și mirșăvii împotriva mea (inima naţiunii 
romîne) nu se pot deda decit infamii trădători ai 
națiunii romiîne. 

Cei mai mulți dintre cititorii Globuiui, dînd cu 
ochii de asemenea baliverne și lăudăroșenii, rîdeau. 
Se găseau însă și în București și în celelalte orașe 
și orășele ale țării destui naivi care credeau sincer 
în cinstea și în puterea de jertfă pentru nație a 
bătrînului Stelian Protopopescu. Globul avea multă 
publicitate și multe pagini. Se vindea bine, Cui nu-i 
trebuia în casă hirtie ieftină? Globul, avînd tiraj 
mare, însemna, chiar sub dictatura lui Carol al II-lea, 
o forță. 

Olteanul cu cobiliță îl răzbunase pe Nedelcu Ne- 
delcovici, însă aceasta nu-i rezolva cîtuși de puţin 
ziaristului problema reportajului asupra „Afacerii 
Tia Cudalbu—Drugan“, Reportajul trebuia scris și 
încă repede. Timpul nu aștepta, 

Nedelcu Nedelcovici își bătu capul în chip și fel, 
fără să ajungă la nici un rezultat. Ideea că Stelian 
Protopopescu îl va concedia de la Globul îl para- 
liza. Nu-i venea în minte nici un gînd salvator. Se 
duse iarăși la fereastră să privească în stradă. Acum 
căzuse de-a binelea seara, Vitrinele străluceau. Stră- 


424 


luceau și firmele colorate de > neon care tocmai fuse- 
seră introduse pe scară mare în oraş. Ochii lui Ne- 
delcu Nedelcovici însă se opriră asupra unei case 
mărunte și cam dărăpănate, cu un singur etaj. 
Intrarea principală da direct în stradă. Ferestrele 
erau acoperite de obloane. La prima vedere, casa 
părea pustie. Nedelcovici se uită mai atent și ob- 
servă că intrarea era totuși luminată și că pe scară 
unii bărbaţi urcau, alții coborau, 

— S-ar putea să fie... 

Cum de nu băgase de seamă pînă acum ? Deseori 
nu observi tocmai lucrurile care se petrec în ime- 
diata apropiere. Așa i se întimplase și lui Nedelcu 
Nedelcovici. Viaţa lui era tribunalul, cu sălile lui, 
cu clienții lui, cu hirțoagele din care își culegea 
ştirile. Tribunalul și redacţia Globului. Acum era 
pe punctul de a fi izgonit din redacţie. Izgonirea 
din redacție ar fi dus şi la izgonirea lui din imperiul 
său, din tribunal. 

Se îmbrăcă și cobori în stradă. Casa cu scările 
luminate îl atrăgea. Vru să intre, însă se rușină de 
doi elevi de liceu, care și ei dădeau tircoale casei 
şi nu cutezau să intre. Se depărtă, ajunse în Calea 
Victoriei și începu să se plimbe. Îl pătrunse ume- 
zeala serii. Se întoarse spre ziar. În loc să intre în 
palatul Globului, se uită în dreapta şi în stînga ca 
nu cumva să fie zărit de vreun cunoscut și se nă- 
pusti în sus, pe scările luminate ale casei cu obloa- 
nele trase. Se pomeni într-un salon violent colorat, 
care era aproape plin. Își scoase pălăria. Veni lingă 
el o muiere blondă fanată, care părea cam de patru- 
zeci de ani. 


— Pe cine cauţi? 

.— Pe dumneata, spuse Nedelcu Nedelcovici, chiar 
pe dumneata. 

— Dar nu mă cunoşti. N-ai mai fost niciodată pe 
la noi. Sau nu te-am văzut eu. 

Nedelcu Nedelcovici se încurcă. 

— Poate că te cunosc din altă parte. Aici... Aici 
mi se pare că abia aţi deschis. 

— Să fii dumneata sănătos, Lucrăm aici de peste 
șase luni. 

O bătriînică măruntă, cu obrazul plin de negi, 
veni lîngă blonda fanată și-o îndemnă : 

— Du băiatul la odaie, Garofiţo, nu-l mai ține 
de vorbă, c-o fi grăbit. L-or fi așteptind copiii și 
nevasta acasă. 

— N-am copii, spuse reporterul Globului, şi nici 
nevastă. . 

— Eşti, care va să zică, flăcău unguresc, 

— Cam așa ceva, 

Lui Nedelcu Nedelcovici îi plăcu auzind că e 
luat drept băiat, Se lăsă dus de mînă de femeie pină 
ajunseră într-o odaie cu pereţii cenușii, slab lumi- 
nată. Blonda întoarse un buton și lumină puternică 
inundă încăperea. Nedelcovici își scoase paltonul, 
“2 Nu te dezbraci de tot? întrebă blonda. 

— Încă nu, răspunse Nedelcovici. Mi-e cam frig. 

— Mă mir, spuse blonda fanată. La mine e cald. 

Se uită prin odaie atent, ca și cum ar fi vrut să 
i se întipărească bine de tot în minte ceea ce vede. 
Pe perete, deasupra patului solid, de fier o văzu pe 
blondă, mireasă tînără, la braţul unui maior. Foto- 
grafia mărită era înrămată, Jos, de-a lungul ramei, 


erau înșirate cîteva fotografii de mărimea cărţii 
poștale : blonda școlăriţă, blonda studentă, blonda 
cu același maior în civil, blonda cap lîngă cap cu 
un tînăr care lui Nedelcovici, deţinător al rubricii 
„Curierul judiciar” de la ziarul Globul, i se păru 
foarte cunoscut. Se întinse peste pat și privi foto- 
grafiile de aproape. Blonda nu se supără. Fotografi- 
ile erau puse aci tocmai cu scopul de a atrage aten- 
ţia clienţilor că ea nu era, ca celelalte, o femeie 
oarecare, ci una deosebită, de familie bună și care, 
pe deasupra, mai fusese și măritată cu un maior. 
Îl şi încurajă: 

— Dacă vrei, scoate-le și priveşte-le mai de 
aproape, domnule. La viața mea, am fost și eu 
cineva, 

Nedelcu Nedelcovici le luă, se așeză pe pat, le 
examină cu băgare de seamă și întrebă: 

— Dumneata ai fost într-adevăr soţie de maior ? 

— Da, domnule, am fost soția maiorului Calotă, 
Acum, dacă nu aș fi divorțat de smintit, aș fi fost 
generăleasă, 

Nedelcu Nedelcovici se simți scăldat în sudori. 

— Scumpă doamnă, s-ar putea bea ceva aici, la 
dumneata ? 

— Vin, șampanie... Ce doriți? 

— Sampanie. 

— Să mă duc să comand. 

Plecă. Lipsi cîteva minute. Cînd se întoarse, îl 
găsi pe Nedelcovici în pantaloni și cămașă. Se 
scuză. 

— E grozav de cald la dumneata, 


421 


— Dacă nu ţi-aș fi spus, nici n-ai fi băgat de 
seamă, așa tremurai. 

Femeia care o însoţise pe blondă puse pe masă 
două sticle de șampanie și două pahare. 

— Desfundă-ne o sticlă, spuse Nedelcovici, 

Chelnerița desfundă sticla, turnă șampania spu- 
moasă în pahare și plecă rostind: 

— Petrecere bună. Dacă mai aveţi nevoie de 
ceva... 

Băură. Nedelcovici o întrebă pe Garofița, arătin- 
du-i fotografia în care capul ei se afla lîngă capul 
tînărului : 

— Desigur, doamnă, pentru acest tînăr interesant 
l-aţi părăsit pe maior... 

Blonda fanată începu să ridă cu hohote. După ce 
rîsul îi mai trecu, spuse: 

— Vai, domnule, cum se poate să spui așa ceva? 
Tînărul din fotografie e fratele meu... Are o slujbă 
pe aici, prin București. Trebuie să fi auzit dumneata 
de el. De citeva zile sînt pline ziarele cu numele lui 
frate-meu. Se ocupă de crima bancherului aceluia 
bătrin și stricat care a otrăvit-o pe actriţa Tia Cu- 
dalbu... i 

Terminînd acestea de spus, blonda fanată își mai 
turnă șampanie în pahar și se apucă să cînte: 


Sînt o puică de drac, 
Cocoțată-n copac, 
Toată lumea-i a mea... 


Nedelcu Nedelcovici îi îngădui să cînte cupletul 
pînă la capăt. O lăudă pentru talentul cu care îl 
cîntase și cind femeia, măgulită, suriîse, o întrebă: 


428 


— Fratele dumitale, domnul judecător de ins- 
trucție Tretin, știe că te afli în această casă onora- 
bilă ? 

— Ştie, însă se face că nu ştie. 

— Şi dumneata nu-l vezi de loc? 

— Ba îl văd. Cer uneori voie de la patroană și 
mă duc să-l văd. Stă pe Columbelor. 

— Te ajută cu ceva? 

— Cum să mă ajute? E destul de sărac. Deseori 
îi mai dau eu bani. Sînt zile cînd cîştig binișor pen- 
tru că 


Sînt o puică de drac... 


Îi mai turnă femeii blonde și fanate șampanie. Își 
mai turnă și lui. Femeia bău pahar după pahar pînă 
la fund. 

— Aș fi putut să fiu generăleasă... N-am vrut... 

— De! spuse fatalist reporterul, poate n-a fost 
să fie. 

— Ba a fost să fie, însă eu nu am vrut să fie... 

Nedelcu Nedelcovici simulă că bea. 

— Te rog, du-te şi spune să ne mai aducă o 
sticlă. 

Femeia blondă și fanată plecă iredonind cupletul. | 
Cînd se întoarse cu chelnerița după ea, Nedelcu 
Nedelcovici, care între timp se îmbrăcase, spuse: 

— Nu mă simt prea bine. Scuză-mă, doamnă, și 
spune-mi ce am de plată. O să viu, eventual, miine 
seară, 

— Oricînd. Poftește oricînd, domnule. 

-- Garofița parcă spuneai că te cheamă, nu ? 

— Garofița... 


429 


Nedelcu Nedelcovici scoase portmoneul și plăti. 
Îi aruncă şi chelneriţei un bacșiș mulțumitor. Dădu 
bună seara şi plecă. Femeia blondă și fanată zise în 
urma lui: 

— Ce aiurit ! Plătește trei sticle de șampanie. Mai 
plătește și culcatul. Și pleacă întocmai cum a venit. 
Ce aiurit, Doamne, ce aiurit | 


s 


Regelui i se urîse cu singurătatea, Lupeasca era 
bolnavă, nervoasă, se și îngrășase peste măsură. 
Părul roşcat, care îi dăduse atita farmec odinioară, 
începuse să-i cadă, să i se rărească. Vinele miinilor 
i se îngroșaseră, Uneori i se umflau și o dureau 
genunchii. Se apropia și de ea, tot mai mult, urîtă, 
bătrînețea, Buzatul nu o văzuse de cîteva zile și nici 
nu avea poftă s-o vadă. Chemă la palat și luă masa 
de seară cu Simburaș, cu Rotin și cu Țibică. În 
timpul mesei Sîmburaș spuse noutăți din lumea 
politică : Vaida se întilnise în secret cu Maniu. 
Întrevederea durase trei ore în casa lui Mihai Po- 
povici. Cu toate stăruințele care se puseseră pe 
lîngă ei, cei doi nu se împăcaseră. În schimb, la 
inițiativa lui Oreste Vider și la sfatul lui Urdăreanu, 
se stinsese, cel puţin aparent, dușmănia dintre Onu- 
frie Butaru și Norocel Tăunosu. leșenii se plingeau 
că sînt slab reprezentaţi în guvern. Ardelenii din 
front erau nemulțumiți că li s-au dat prea puţine por- 
tofolii. Pe mulţi îi irita prezenţa în guvern a părin- 
telui Firică, a lui Pompil Orbescu și mai ales a lui 
Derderian... Potircosu se agită. Vrea Finanţele, 


430 


Regele îl întrerupse pe Simburaș cu o întrebare : 

— Cum se poartă la minister poetul Tăunosu ? 

Sîmburaș îi debită tot ce culesese de prin cafe- 
nele și adăugă: 

— Nu se mai arată la Capșa, nu mai calcă pe la 
bodega Mircea. În general, ţine să aibă morgă 
şi să... 

Regele îl întrerupse din nou: 

— Butaru, deși l-am iertat și i-am făcut multe 
concesii, nu-mi este prieten. Am auzit că a început 
să mă birfească și pe mine și pe Duduia... 

— Dar în Tăunosu, să știți, maiestate, aţi găsit 
un devotat. Ministru-ministru, însă n-a uitat că e 
poet. Lucrează la un poem pe care vrea să vi-l în- 
chine... Vă asemuiește cu un nou Brîncoveanu... 

Regele rînji : 

— Te înșşeli, Simburaș, chiar ieri, după cite a aflat 
Moruzof, m-a vorbit de rău. Pe deasupra, Tăunosu 
caută o înţelegere cu Stelian Protopopescu. Gazeia- 
rii, orice le-ai face, rămîn gazetari, Nu mă pot bizui 
pe ei. Azi sînt cu mine pentru că mănîncă din troaca, 
mea. Miine, dacă împrejurările le-o vor permite, vor 
fi cu altul, criză 

— Dar, maiestate, Tăunosu e și poet... 

— Mai curînd țircovnic, Simburaș. 

— Sînteţi nedrept cu Tăunosu, maiestate. Are ta- 
lent. 

— Imitator al lui Vlahuţă, care a trecut cu nasul 
prin Klabund și prin Werfel... Lichea... 

Ca să-și înece amărăciunea, bău. Băură şi ceilalți. 
Cel dintii se chercheli Ţibică. Treaz, Ţibică nu avea 
nici un haz. Cherchelit, era „un amor”, Îşi dădu 


431 


drumul gurii și povesti, spre delectarea regelui și 
a celorlalţi, anecdote și cancanuri. Curînd se cher- 
cheliră cu toţii. Simburaș propuse să i se telefoneze 
lui Gavrilă să le aducă femei. Rotin se opuse: 

— Să bem între bărbaţi. Să chefuim ca între băr- 
baţi. Nemţește. Nu ne trebuie femei. 

Regele îl certă: 

— De ce vorbești în numele nostru? Simburaș 
și cu Țibică sînt de partea mea. 

Rotin stărui în părerea lui. Regele îl ameninţă că 
cere o sabie și i-o bagă în burtă. 

Simburaș repetă propunerea. Regele o primi în 
parte. Zise : : 

— Nu-mi place să mă hrănesc cu vînat împuşcat 
de altcineva. 

Chemă lacheul și se îmbrăcă în civil, cu haine 
ponosite. leși prin poarta din dos a palatului, ve- 
gheat de departe de cîțiva oameni înarmaţi, 

În spatele palatului se afla, instalat într-un sub- 
sol de la colţul străzii, barul de noapte Raiul. Prin 
apropiere se găsea și un hotel. Atit prin fața baru- 
lui, cît și pe dinaintea hotelului, patrulau femei cu 
condicuţă. Regele agăţă una, vorbi cu ea și o tri- 
mise să-și aducă încă trei prietene. 

— Sîntem patru bărbaţi. Ni s-a urit cu nevestele. 
Vrem să chefuim cu fete vesele, 

— Cu fete cucuiete, glumi femeia. 

— Da, cu fete cucuiete, zise și regele. 

Profesionista cunoștea de la colegele ei de breaslă 
dorința regelui de a i se arăta, în astfel de împre- 
jurări, că nu este recunoscut. Îl cunoșteau și-l prea 


432 


cunoșteau toate, însă fiecare se prefăcea că-l ia 
drept un crai oarecare, de noapte. 


— Numaidecit, domnule. Dar cum le preferaţi ?: 
Blonde ? Brune ? 

— Cum s-or nimeri, domnişoară. Să-i lăsăm desti- 
nului alegerea. 

La mai puţin de un sfert de ceas de la plecare, 
regele se întoarse însoțit de patru fete. Le spuse 
să-și scoată hainele groase și pălăriile. Fetele, sără- 
cuţ îmbrăcate, luară loc la masă, mîncară, băură și, 
prefăcindu-se că nu știu unde se află și că nici nu 
știu cine sînt domnii aceia, îi tutuiră pe toţi. Una 
ciupită de vărsat merse pînă acolo cu îndrăzneala 
că-l trase pe rege de mustăţile scurte și-l întrebă 
pentru ce are ochi bulbucaţi,. 

Țibică rise. Rise şi Simburaș. Rise și Rotin. Cel 
mai mult însă rise regele care, imitind pe unii poeţi 
ai curţii, improviză versuri : 

Patru fete cucuiele 
Am vinat la vinätoare, 


Toate, toate-s cucuiete, 
Dar nici una fată mare. 


Țibică bătu din palme. Bătură din palme și Sim- 
buraș cu Rotin. Improvizară o melodie și cîntară 
de citeva ori cîntecul celor patru fete cucuiete. 
Regele, care uneori avea beţie arțăgoasă, dar alte- 
ori beţie tristă, plinse și spuse: 

— Ah! Țibică, Țibică, dacă n-aş fi fost rege, aş 
fi devenit un mare poet, Țibică... 


28 433 


TABLOUL PERSONAJELOR 
DIN PRIMELE PATRU VOLUME 
ALE CICLULUI RĂDĂCINILE SÎNT AMARE 


A 


ADAMIAN, coleg cu Darie la Liceul din Rușii de Vede. 
Profesoara Dezideria Găzaru îl invita acasă la ea cu 
intenţii erotice. în timpul alegerilor din 1920 se alătură 
elementelor de dreapta (cap. 14). 


AGAPIE, ţăran din Osica, fost pindar pe moșia domnișoa- 
rei Țeţa Angheliu. În timpul campaniei electorale din 
1946, cînd îl întilneşte povestitorul, se află, într-o oare- 
care măsură, sub influenţa chiaburilor (cap. 18). 


ALBURIU, profesor de desen la Liceul din Rușii de Vede, la 
care învață Darie. Își pune candidatura pe lista conser- 
vatorilor (cap, 12, 14). 


ALESU, secretar al unei organizații raionale de partid din 
judeţul Teliu, La adunarea din satul Osica, în preajma 
alegerilor din 1946, e criticat de ţăranii muncitori 
(cap. 18), 


ALECSANDRI VASILE, la serbarea de închidere a anului 
școlar, în Liceul din Rușii de Vede, profesorul Casiu 
Turtulă ţine o conferinţă despre pastelurile poetului 
(cap. 14). 


ALEXE, fratele povestitorului; îi apare acestuia în vis 
(cap, 5). 


ALEXIANU, guvernatorul Transnistriei în timpul războiului 
fascist. Profesor de drept la Universitatea din București. 


437 


Povestitorul îl vede pe banca acuzaților, la procesul cri- 
minalilor de război (cap. 17). 

ALIN, trădător din mişcare. O îndeamnă, fără succes, pe 
Sarmiza, să-și divulge tovarăşii (cap. 20). 

ALLA, guvernanta lui Dionis Barzan. îl întîlneşte pe povesti- 
tor la şosea și îl invită s-o viziteze (cap. 39). 

ALONZO, cunoscut sub numele „Don Alonzo”. Scriitorul i-a 
schițat biografia în cartea Zile de lagăr. Gangster și de- 
lator. În 1946, în timpul campaniei electorale, era 
proprietarul unui bar în Teliușiom de încredere al lui 
Țăpoiu (cap. 9). 

ANDREESCU ION, clasic al picturii rominești (cap. 13). 


ANGHEL, ţăran din Urlăvint, Instigat de camenii lui Țăpoiu, 
îl atacă împreună cu alți patru pe povestitor și pe înso- 
țitorii lui, Moare în timpul luptei (cap. 4). 

ANGHELIU MITICĂ, chirurg. Fruntaş liberal, ministru al 
Comunicaţiilor, Îl operează pe Ionel Brătianu. La bătri- 
neţe se îndrăgosteşte de artista Nevăstuica Palos în a 
cărei cabină de teatru moare (cap. 18). 


ANGHELIU ȚEȚA, fiica doctorului Angheliu, Proprietara mo- 
şiei Osica, Povestitorul și tovarășii săi o întîlnesc în 
campania electorală din 1946 (cap. 18), 

ANICA, soţia lui Dumitrache, unchiul povestitorului (cap. 12), 

ANTONESCU ION, general. în. calitate de jurnalist, povesti- 
torul asistă prin 1934 sau 1935 la procesul de higamie in- 
tentat acestuia. Îl revede în boxa acuzaților la procesul 
criminalilor de război (cap. 3, 10, 15, 16, 17, 39, 40). 

ANTONESCU MARIA, soţia lui Jon Antonescu, implicată în 
procesul de bigamie (cap, 17). 


ANTONESCU MIHAI (Ică), prim-ministru în timpul dictatu- 
yii lui Ion Antonescu. Vizitează un tren sanitar şi este 
primit de soldaţii răniţi cu ostilitate (cup. 16, 17). 


428 


ANTONIŢĂ, pictor, întîlnit de povestitor la înmormîntarea 
lui Bordea, Teoretizează şi practică o artă militantă 
(cap. 6). 

ARGETOIANU COSTICĂ, politician burghez. Defilează prin 
fața regelui în uniforma Frontului Renaşterii Naţionale 
(cap. 7). 

ARICLIA, femeie de serviciu la Judeţeana de partid din 
Teliu (cap. 6). 


ARIZAN, moşier, cunoscut din Pesculț. Pe moșia lui o cu- 
noaște Darie pe Zambila (cap. 5). 


ATATURK KEMAL, conducător al Turciei, îi cheamă în Ana- 
tolia pe turcii dobrogeni (cap. 27). 


ATAȚCHI, contrabandist şi tăinuitor de bijuterii furate, își 
obține libertatea dăruindu-i lui Grunz o casetă verde 
plină cu bijuterii valoroase (cap. 31). 


AVERESCU ALEXANDRU, mareşal şi om politic în Romiînia 
burghezo-moşierească. Conduce represiunile din 1907 (cap. 
15, 18, 19, 34). 


BABOE OPRAN. A fost asociatul lui Alion Drugan. În 1927, 
moare, otrăvit. Opinia pubiică îl bănuieşte pe Drugan ca 
autor al crimei. Justiţia însă condamnă pe femeia de 
serviciu a decedatului (cap. 36, 37, 38). 


BACOVIA GEORGE. În discuţia cu Norocel Tăunosu, poves- 
titorul afirmă că nu e influenţat de versurile poetului 
(cap. 39). 

BALINT, soțul Marișcăi Balint, pe care o părăseşte pentru o 
fată din Tirol, pe care o cunoscuse în război. Moare ca 
ostaș al armatei roșii maghiare, în timpul revoluției din 
1918 (cap. 25). 


439 


BALINT MARIȘCA, muncitoare la fabrica de cherestea a Jui 
Ignatz Gross, comunistă. În locuința ei din Satu Mare, 
au loc ședințe de partid. Este arestată împreună cu Oroș 
și restul grupului şi supusă unor torturi bestiale pe 
care le suportă cu demnitate, Către sfîrşitul anului 1939 
întregul grup este trimis la Bucureşti pentru continua- 
rea anchetei (cap. 22, 23, 24, 25, 26, 27, 31, 32, 34). 


BALOTĂ, inspector general al siguranţei burgheze. Conduce 
anchetarea și torturarea Sarmizei Ciobanu (cap. 20). 


BANAOAIE OANĂ, moșier, fost primar liberal al orașului 
Ruşii de Vede, adversarul politic al lui Stănică Pa- 
leacu (cap. 14). 


BANCIU CRISTINA, numele unei persoane fictive care ar 
fi înlocuit-o pe lovca Silef, ucisă de inspectorul Grunz. 
Soluția este sugerată inspectorului de către Stînjînel 
(cap. 23). 


BANU COSTICĂ, fruntaș liberal, concurent al lui Duca la 
șefia partidului, Este atacat violent de Uraganul lui 
Onufrie Butaru (cap. 39). 


BARZAN, stăpînul lui Frau Alla. Locuiește în strada Polonă 
nr, 6, unde Alla îl poftește pe povestitor (cap. 39), 


BARZAN DIONIS, copil răsfățat, prostcerescut, fiul lui Bar- 
zan, Îl previne pe povestitor asupra relaţiilor dintre tatăl 
său și guvernantă (cap. 39). 

BĂDIȚĂ, avocat. Are o discuţie cu Milea Pitoc, susținînd su- 


perioritatea Lalei Chirian, înlocuitoarea Tiei Cudalbu, la 
Teatrul Colos (cap. 35). 


BĂLAN GEORGIAN, doctor, fost director al spitalului din 
Teliu, decedat în 1912. Povestitorul îi vede portretul în 
biroul spitalului (cap. 5). 


BĂLĂU, ginerele lui Stelian Protopopescu. Este preferat lui 
Ovanez, pentru postul de subsecretar de stat la Justiţie 
(cap. 24). 


440 


BĂLUȚĂ, trio de cîntăreți. Povestitorul îi aude, la radio, în 
casa prietenului său Sopron (cap. 16). 


BĂRBUȚĂ MOSOREL, fost flautist într-o orchestră de restau- 
rant, După 23 august 1944 se strecoară în partid şi după 
un an se căsătorește cu Ozana Coman, luptătoare ile- 
galistă. În timpul alegerilor din 1946 este trimis de 'unele 
elemente dușmănoase din Ministeru] de Interne în jude- 
tul Teliu. Aici, sabotează acţiunile comuniștilor și pacti- 
zează cu forțele reacționare. Se va afla că în timpul 
războiului a participat ca sergent de infanterie la atrocită- 
tile făptuite, pe teritoriul Uniunii Sovietice, de locote- 
nentul Cioranu Valica (cap. 5, 6, 9, 10, 16, 17), 


BEBA, comunist, primar al satului Urlăvint, pe care-l vizi- 
tează, în timpul campaniei electorale din 1946, povesti- 
torul, însoţit de Licu Oroș și Clemente Țigănuș (cap. 4, 5). 

BECK, ministru de Externe al Poloniei la izbucnirea războ- 
iului. După ocuparea Poloniei de către nazişti se refu- 
giază la Bucureşti, unde își plimbă cîinii în lanţ pe 
bulevarde (cap. 27). 

BEL ALEX, fiul nelegitim al unui general, fost magistrat, se 
bate în duel cu gazetarul Dedeon. În perioada dictaturii 
regale e împușcat (cap. 8). 

BELDIE, agent de siguranţă, asistă la torturarea  Sarmizei 
Ciobanu (cap. 20). 


BERBEC BRÎNDUȘA, poetă culeasă dintr-o casă deocheată de 
către un publicist fascist. După 23 August, scrie arti- 
cole reacționare în presa liberală (cap. 5, 15). 


BERBECARU, comunist, legătura de partid a Sarmizei Cio- 
banu (cap. 20). 


BELCIU, activist subaltern al lui Spirnel (cap. 3). 


BERCU, bancher pe care îl atacă Onufrie Butaru în 1927 
(cap. 39), 


BERILĂ, cunoscut spărgător şi asasin (cap. 39). 


44l 


BERINDU BENEDICT, din grupul universitar de dreapta „Ge- 
neraţia Nouă“, Sosește la Rușii de Vede în preajma 
campaniei electorale în vremea în care Darie era elev 
la liceul local (cap. 14). 

BERTISSON FRANÇOIS, francez stabilit în Rominia. Podgo- 
rean și angrosist de vinuri, e socrul lui Pierre Ţăpoiu 
(cap. 9). 

BEZERIAN SESAM, doctor din Rușii de Vede. Amantul 
Tiei Feratos, lani Feratos îi surprinde, divorțează și-l 
obligă pe medic să se însoare cu Tia (cap. 13). 

BIORAN CLEMENTINA, din Eforie. Gazda povestitorului, 
căruia îi face zadarnice avansuri erotice (cap. 27). 


BIORAN ILIE, soţul Clementinei (cap. 27). 


BÎRCĂ MITIŢĂ, avocat şi politician burghez din Rușii de 
Vede. Face politică alături de Stănică Paleacu. În 1907, 
țăranii din Omida I-au bătut și i-au scos un ochi. Poartă 
monoclu, E pomenit în Dulăii (cap. 11, 14). 


BÎRSAN ZAHARIA, dramaturg. Piesa Se face ziuă e prezen- 
tată la serbarea de sfîrșit de an școlar la Liceul din Rușii 
de Vede, la care învaţă Darie (cap, 14). 


BIZĂRCA. Mătușa povestitorului, cunoscută din Desculj 
(cap. 3, 18). 

BLÎNDU, maior de grăniceri, la Satu Mare, Soldaţii de sub 
conducerea lui descoperă cadavrul Iovcăi Silef, Îl șan- 
tajează pe Grunz, cu care pînă la urmă cade la învoială, 
asociindu-l la contrabanda de vite (cap. 31, 32, 33). 


BLOC PERICLE, bancher. În locuința sa are loc ședința pre- 
mergătoare constituirii guvernului Goga-Cuza, către sfir- 
șitul lui 1937 (cap. 8). 

BOBOC, dizeur de cîrciumă (cap. 15), 


BOGDANOF IORDAN, ţăran bulgar din satul dobrogean Isar 
(cap, 27). 


BOGDANOF ȘTEFANA, fiica lui Iordan. Numele ei conspi- 
rativ este Iovca Silef (cap, 27). 


442 


BOGOV, fabricant de brinză din Ruşii de Vede. Socrul 
lui Jorj Brătescu (cap. 13). 


BOITOȘ, jurisconsult la societatea „Dragoș Vodă“ al cărei 
director este Iroaie Inocenţiu. Va fi pensionat atunci 
cînd Plauţiu va termina studiile (cap. 33). 


BOLD CORIOLAN (Cori), preot din Satu Mare. Afemeiat și 
arghirofil. O pune în legătură pe Rafira cu un avocat şi 
contribuie la spolierea mamei lui Oroș. Îşi însoțește fra- 
tele la București, pentru a-l ajuta să-și păstreze postul 
(cap. 23, 24, 30, 31, 34). 


BOLD MARIUS, avocat, fratele părintelui Coriolan, pretect 
de Maramureș. Îi înlesnește Rafirei o întîlnire cu Licu 
Oroș, obţinînd în schimb, pe un preţ de nimic, casa 
familiei Oroş, din Condor. La București este primit de 
Pompil Orbescu, subsecretarul de stat de la Interne (cap. 
23, 30, 31, 34). 


BONDAR, caporal de jandarmi din Omida. O ademenește pe 
Filimona și o părăseşte într-un hotel din Pitești (cap. 2). 


BORDEA, „escroc, boier, galanton, om de artă“. La înmor- 
mâîntarea lui, povestitorul cunoaște mai mulţi oameni de 
artă (cap. 6). 

BORŞA, poet legionar. Balbus Mierlă îi închină un studiu 
(cap. 7). 

BOSOANCĂ, chiabur din Gorna. A fost de două ori deputat 
liberal. Mai tirziu devine legionar. După rebeliunea le- 
gionară este trimis în lagăr. În perioada alegerilor din 
1946 este unul din dusmanii comuniciilor (cap. 4, 6,7, 9, 
10, 15, 17). 

BOTTU OTTU, avocat. Al doilea soţ al fostei doamne Dră- 
culea (cap. 3). 


BRACU, chiabur din satul Temeiu. Asistă la întîlnirea din- 
tre povestitor și țăranii din sat (cap, 10). 


BRĂNESCU BRAN. La sezisarea acestuia se intentează pro- 
ces de bigamie generalului Antonescu în 1934 (cap. 17). 


443 


BRONISLAV, scriitor mort în mizerie. Îl evocă profesorul 
Casiu Tustulă din Ruşii de Vede, sfătuindu-l pe Darie 
să nu îmbrățișeze cariera literară (cap. 12). 


BRĂTESCU IANCU, fierar și pictor. Vărul povestitorului. 
Moare în timpul primului război mondial, Cunoscut citi- 
torilor din Desculț (cap. 6). 


BRĂTESCU JORJ, fiul lui Tone Brătescu. Se însoară cu 
fiica fabricantului de brînză Bogov. După moartea 
tatălui său cumpără cîrciuma părintească și-și conduce 
afacerile cu brutalitate și simţ comercial (cap. 12, 13, 14). 


BRĂTESCU MIȘU, fiul lui Tone Brătescu, timplar (cap. 
12, 13). 


BRĂTESCU TONE, fratele mamei lui Darie. Ține restaurant 
în Rușii de Vede, Moare în virstă de 70 de ani, împușcat 
de soldaţii aduși 'în oraș pentru reprimarea grevelor 
(cap. 5, 11, 12, 13, 14). 


BRĂTESCU. CĂLIN, fiul lui Tone Brătescu, lucrează la Căile 
Ferate (cap. 12). 


BRĂTIANU DINU, fruntaş liberal. După 23 August, nonage- 
nar decrepit, este pus în fruntea partidului liberal, ca 
un steag al vechiului stat burghezo-moșieresc, Senil, el 
crede că pe tron se mai află încă regele Ferdinand și 
solicită o audienţă la palat, pentru a cere puterea (cap. 
15, 16, 17). 


BRĂTIANU IONEL, şef al partidului liberal, ministru favorit 
al lui Ferdinand de Hohenzollern. Moare în urma ope- 
raţiei de git, pe care i-o face doctorul Mitică Anghe- 
liu (cap. 15, 18, 39). 


BRĂTIANU VINTILĂ, fratele lui Ionel și Dinu. Fruntaş libe- 
ral. După moartea lui Ionel Brătianu devine prim-mi- 
nistru (cap. 15, 18). 


BULBUC TOMIȚĂ. E o cunoștință veche din Desculţ și Dulăii. 
Preot în Omida, îi silește pe țărani în timpul războiului 
balcanic (1912) să repare biserica din sat (cap, 5, 19). 


444 


BULFI, văduvă, locuiește în același bloc cu Tia Cudalbu. Por- 
tarul blocului o suspectează că practică în mod clandes- 
tin prostituția (cap. 40). 

BUNEA ILIE, Consătean al comunistului Minu Uibaru. Paznic 
la închisoarea din Satu Mare în care e deţinut grupul de 
comuniști. îi arată Marișcăi Balint respect și simpatie 
(cap. 25). 


BURCUȘ, chiabur din Pietreni. Pe pămîntul lui se descoperă 
zăcăminte petrolifere. Socrul doctorului Mitică Angheliu. 
Moare, împreună cu nevasta sa, într-un accident de au- 
tomobil (cap. 18). 


BURGER RUDOLF, feldwebel în armata germană în primul 
război mondial, A trăit în Rominia. Îl scapă pe Abraham 
Caleb din mîna unei bande de huligani turci (cap. 19). 


BURIAN SAVIL, meșterul din București al lui Minu Uibaru 
(cap, 24). 


BURTAN, plutonier-major din Rușii de Vede. Se însoară 
cu Siţa, fosta soţie a lui Iancu Brătescu (cap, 13, 14). 


BUTARU ONUFRIE, gazetar. Înființează revista polemică 
Diîrjala. Povestitorul îl cunoaşte în 1922. În 1923 Butaru 
părăsește ziarul Vorba la care lucrase timp de un an şi 
înfiinţează Uraganul, subvenţionat de I. G. Duca, Stipen- 
diat de liberali, duce o campanie îndirjită împotriva prinţu- 
lui Carol pe care îl poreclește „Prinţul Leuştean“. După 
încoronarea lui Carol, Butaru închină” noului rege arti- 
cole elogioase și servile. Uraganul ia, la început cu pru- 
denţă, apărarea lui Drugan (cap. 38, 39), 


BUȘULENGA ZENOBIE. Prefectul judeţului Teliu, în anul 
1946. Vechi politician burghez, favorizează pe ascuns 
elementele reacționare și sabotează campania electorală 
a forţelor democrate. Îl găzduiește pe Mosorel Bărbuţă 
cu al cărui sprijin încearcă să-i dezvinovăţească pe fraţii 
Cioranu (cap. 4, 5, 9, 10, 15, 16, 17, 18). 


€ 


CABA CONSTANTIN L.A.M., pictor din Ruşii de Vede. A 
studiat în străinătate, dar începutul războiului din 1914 
l-a silit să se înapoieze în ţară. Visase să devină un 
artist celebru. Constrins de mizerie ajunge pictor de 
firme. El pictează firma cîrciumii lui Jorj Brătescu. În 
timpul campaniei electorale a lui Stănică Paleacu, i se 
comandă un tablou propagandistic (cap. 11, 13, 14), 


CAL (Nenea Calu), spărgător. 1 se atribuie crima comisă 
de Guy (cap. 8, 38). 


CALEB ABRAHAM, meşter tinichigiu. Acoperă biserica din 
Omida. E asasinat de legionari în timpul rebeliunii 
(cap. 19). 


CALEB ASPAZIA, soţia lui Abraham Caleb (cap. 19). 


CALEB LEIA 
CALEB MARIANA 
CALEB MARTA 


fiicele lui Abraham și Aspazia Caleb 
(cap. 19). 


CALEB ROZA, fiica lui Abraham Caleb, prietenă din copi- 
lărie cu Darie. A fost internată timp de doi ani în lagă- 
rul din Buchenwald și. eliberată de armatele sovietice. 
E trimisă de partid, în calitate de medic, la Teliu, ca 
să-l îngrijească pe Țigănuș (cap. 19, 20, 21). 


CALOTĂ, maior. Fostul soț al Garofiţei Tretin (cap. 40). 


CANCIU, ministru de Finanţe burghez, protectorul lui Don 
Alonzo (cap. 9). 


CANTA ALECO, prinț, fiul prințesei Liliana Canta, căreia 
împreună cu fraţii săi îi intentează proces pentru moște- 
nire. Legionar, este împușcat în timpul dictaturii regale 
(cap. 8). 


CANTA GION, fratele lui Aleco, publicist, economist. Cola- 
borează la ziarele povestitorului. În 1946 face parte din 
banda reacționară a „martorilor lui Iehova“ (cap. 8). 


446 


CANTA LILIANA, prințesă. Retuză să dea fiilor ei partea 
ce li se cuvine de moștenire (cap. 8). 


CANTA ȘERBAN, frate cu Aleco și Gion, pasionat cartofor 
(cap. 8). 
CANTACUZINO, şef al partidului conservator (cap. 7). 


CARIAN VERGE, publicist fascist, naș literar al Brinduşei 
Berbec, pe care o descoperă într-o casă de toleranţă 
(cap. 15). 


CAROL II (Buzatul), primește din balconul palatului defi- 
Jarea oamenilor politici burghezi înregimentați în Fron- 
tul Renașterii Naţionale. Porunceşte arestarea banche- 
rului Drugan pentru a-i acapara averea (cap. 7, 8, 9, 17, 
18, 27, 24, 35, 39, 40). 


CARP P.P., şef al partidului conservator. Poreclit „Yunke- 
rul” (cap. 7). 


CARP DAVID, cirpaci din Capra, socrul lui Pena Zapateu 
Găbunea (cap. 3). 


CARTIANU CHILIM, şeful contenciosului juridic al „Băncii 
Drugan”. În urma campaniei de presă favorabilă banche- 
xului organizează apărarea lui Drugan (cap. 39). 


CATAR I. DEMETRE, prinț. Transmite povestitorului provo- 
carea la duel din partea dansatorului Predoianu (cap. 8). 


CATARINA, soția lui Minu Uibaru (cap. 24). 


CATIȚA, servitoare la doctorul Glad Inocenţiu din Satu 
Mare (cap. 33}. 


CATOPOL, agent în subordinea lui Grunz (cap. 32, 33, 34). 
CAȚAVEICA, duşmancă a povestitorului (cap. 4, 5). 


CAZIN THEODORA, ibovnica și protectoarca lui Stelian Pro- 
topopescu pe cind acesta era tinăr (cap. 40). 


GĂIUŢ VENIAMIN, poet, teoretizează în 1922 arta pentru 
artă, Pleacă la Paris (cap. 6). 


447 


CĂLĂRAȘU, portarul blocului unde a locuit Tia Cudalbu. Dă 
informaţii judecătorului Tretin. Este vizitat de reporterul 
Arno Pelican care încearcă să obţină de la el date noi în 
legătură cu asasinarea Tiei Cudalbu (cap. 37, 38, 40). 


CĂLINESCU ARMAND, prim-ministru al lui Carol II, asasi- 
nat de legionari (cap. 7, 8, 21, 27, 32). ` 


CĂMĂRAȘ, agent din Satu Mare. Subalternul lui Grunz 
(cap. 32, 33, 34). 


CĂPUȘĂ ILION, publicist. Îl atacă pe Drugan la ziarul $ti- 
rea. E subvenţionat pentru aceasta de palat (cap. 40). 


CĂUŞ LIVIA, nepoata fraţilor Inocenţiu, care vor s-o căsă- 
torească cu Emilian Chifa (cap. 33). 


CELAN EUGEN, student din grupul fascist „Generaţia Nouă”. 
Face propagandă electorală în Rușii de Vede (cap. 9, 14). 


CERNICICA, fiica lui Bogov, soţia lui Jorj Brătescu (cap. 13), 


CHANZY, industriaș dubios din Paris, pune la cale un fali- 
ment fraudulos, Este arestat și condamnat. Cu acest prilej 
divorțează de soția sa, viitoarea Maria Antonescu. Di- 
vorțul pronunţat la Paris nu este transcris la București, 
soții Antonescu făcîndu-se prin aceasta culpabili de biga- 
mie (cap, 17). ° 

CHELU CARP, țăran dintr-un sat de pe lingă Rușii de Vede 
(cap. 11). 

CHELU OLIMPIU, avocat în Ruşii de Vede, fiul lui Chelu 
Carp. Partizan politic al lui Stănică Paleacu (cap. 11, 14). 

CHICIURĂ DUMITRU, ţăran sărac din satul Blajini, județul 
Teliu. În timpul războiului e mobilizat și trimis ca paz- 
nic în lagărul de la Tg. Jiu, cu care prilej îl cunoaște 
povestitorul. În 1946 povestitorul, candidat la alegeri, îl 
reîntilneşte în drum spre Blajini (cap. 10). 

CHIFA EMILIAN, secretarul avocatului Geza Inocenţiu din 
Satu Mare și amantul soţiei acestuia. Geza îi surprinde | 
în „flagrant delict”, îl molestează pe Chifa, dar, pînă la 
urmă, soţia lui îi linişteşte temerile (cap. 33). 


448 


CHIRA, ţigancă. Lucra la Clocociov, pe moşia lui Arizan. 
Acolo o cunoaște Darie, în vremea primului război mon- 
dial. Episodul e povestit în Desculf. Povestitorul îşi 
amintește de Chira atunci cînd o întilnește pe Zam- 
bila (cap. 5). 


CHIRIAN LALA, actriță de revistă, După moartea Tiei Cu- 
dalbu o înlocuiește în rolul „puicăi de drac“ la Teatrul 
Colos și devine celebră (cap. 35). 


CHIRILOVICI, colonel, chestorul Poliţiei din Iaşi. Patro- 
nează acţiunile pogromiste în primele zile ale războiului 
antisovietic (cap. 16). 


CIGALIA, în casa căreia povestitorul îl întilnește pe Bo- 
soancă (cap. 4). 


CIOBANU IOANA, mama Saimizei. La începutul războiului 
este arestată și torturată (cap. 20). 


CIOBANU MATEI, soțul celei dinainte. Ţăran din Argeș, 
mai tirziu muncitor fierar. Comunist, condamnat la zece 
ani temniță (cap. 20). 


CIOBANU SARMIZA, muncitoare la o fabrică de chibrituri 
din Bucureşti. Comunistă, arestată, torturată, încarcerată 
în închisoarea din Mislea, În 1946, activistă a Regiunii 
de partid din Galaţi. E logodnica lui Clemente Țigănuș, 
pe care îl vizitează la spitalul din Teliu (cap. 15, 18, 
19, 20). 


CIOLACU  CRISTACHE, lăutar celebru. După înmorminta- 
rea lui Bordea, povestitorul şi un grup de amici îl ascultă 
într-o cafenea (cap. 31). 


CIOPRAG, episcop din Detroit. Părintele Cori îi invidiază 
bogăţia (cap. 31). 


CIORANU GREG, fost ofiţer, cel mai tînăr dintre fraţii Cio- 
ranu. Moșier la Ciîrna. Participă împreună cu fraţii săi 
la uciderea ţăranului comunist Mardare (cap. 10, 15, 
16, 17). 


29 — Rădăcinile sînt amare, vel. IV 449 


CIORANU LEONIDA. Proprietarul moşiei de la Cirna. Fost 
general de cavalerie. Tatăl celor trei fraţi Cioranu. în 
1907 ucide bestial pe răsculați, înecîndu-i în smircul de 
lîngă sat (cap. 10, 17). 


CiORANU TEODAT, fiul lui Leonida. Fost căpitan, a parti- 
cipat la pogromul din lași (cap. 15, î6, 17). 


CIORANU VALICA, frate cu Greg şi Teodat. Locotenent în 
armata antonesciană. Vinovat de crime împotriva popu- 
laţiei sovietice (cap. 10, 15, 16, 17). 


CIOVICĂ, administratorul ziarului Uraganul. Elaborează, îm- 
preună cu Butaru, campania de presă pentru apărarea lui 
Drugan (cap. 39, 40). 


CIUTACU (baronul), a avut legături de afaceri cu Drugan, 
de care s-a despărțit pentru că acesta i-a omorit unul 
din cîinii de vinătoare (cap. 36, 37, 38). 


CIUTACU CARLO, fiul baronului. Se presupune că era unul 
din amanţii Tiei Cudalbu, Are pasiunea curselor de cai. 
E chemat de judecătorul Tretin pentru a da relaţii în 
privința Tiei Cudalbu (cap. 36, 37, 38, 39, 40). 


CIRDEI I. ADELINA, poetă, colaboratoare la publicaţiile pe 
care le conducea N, Iorga (cap. 39), 


CÎRLAN CALINA, gazda lui Darie din strada Inocentă, în 
București, îl poreclește pe acesta Cioacă (cap. 6, 12). 


CLARA, „madamă“ la hotelul din Pitești, în care o părăsește 
Bondar pe Filimona. O constrînge pe Filimona să se pros- 
titueze (cap. 2). 


CLONȚ MIHAI, ţăran din Omida. Copilul lui umblă cu 
steaua şi poposește la casa surorii povestitorului (1958) 


(cap. 1). 


COCUȚA, a şasea nevastă a ministrului de Justiţie, Derde- 
rian, Își părăsește soțul și acesta se spovedește prim-pro- 
curorului Pitroc (cap. 35). 


450 


CODREANU ZELEA CORNELIU, conducătorul mișcării fas- 
ciste „Legiunea Arhanghelului Mihail”, devenită apoi 
„Garda de Fier“ (cap. 17, 32, 39). 

COLȚAN, senator din Ruşii de Vede. Protectorul profesoarei 
Dezideria Găzaru (cap. 12, 14). 

COMAN, comunist, soțul Ozanei. Împușcat de agenții sigu- 
ranței burgheze în cîmp, între tribunal și închisoarea 
Văcărești (cap. 5). 

COMAN OZANA. Luptătoare comunistă din ilegalitate. A 
fost implicată într-un proces împreună cu Oroş. Bărbuţă 
se căsătoreşte cu dînsa din motive carieriste (cap. 5). 

COMĂNESCU CATUL, legionar notoriu, răspunde în numele 
legionarilor la apelul adresat acestora, după 23 august 
1944, de către Iuliu Maniu, care îi invită să se înscrie 
în partidul naţional-țărănesc de sub şefia sa (cap. 15). 

CONDILESCU, funcţionar la tribunalul din Satu Mare. Client 
al locantei unde slujește Rafira Oroș (cap. 31). 

CONSTANTINIU AGRIPINA (Teleleica), moșiereasă, sora lui 
Bordea (cap. 6). 

COROIU, episcop de la Oraviţa. Silit de guvernul averescan 
să se retragă la mînăstire. Locul său îl ocupă protoiereul 
Kiss Inocenţiu, al cărui fiu, Iroaie, este subsecretar de 
stat la preşedinţie, în guvernul Averescu (cap. 32). 

COSÎMBESCU CHIRIL, fiul lui Matei Cosimbescu, student la 
politehnică (cap. 7, 9). 

COSÎMBESCU MATEI (diplomatul). Vechi cunoscut al po- 
vestitorului, unul din principalii eroi din Desculţ, vol. II 
(cap. 4, 7, 8, 9, 10). 

COSIMBESCU METODIU, fiul lui Matei, inginer, fruntaş le- 
gionar, În 1946, camuflat sub sutana călugărească, luptă, 


împreună cu Bosoancă, împotriva comuniștilor (cap. 6, 
7, 9). 


29* 45l 


COSTĂCHEL (cuconu Costăchel), din Piteşti, client al hote- 
lului din Pitești, în care a slujit Filimona (cap. 2). 
COTELICI BENȚE, îl înjunghie pe Gogu Sorie, cunoscut din 

Desculţ (cap. 12). 

CRACALIA, politician burghez din Bucovina, În 1922, Noro- 
cel Tăunosu îl atacă în revista lui Butaru, Dirjala 
(cap. 39). 

CRAIU MART, coleg de școală al lui Licu Oroş, orfan de 
ambii părinţi (cap. 22). 

CRISTEA MIRON, patriarh al Bisericii Ortodoxe Romine, 
prim-ministru în timpul dictaturii lui Carol al H-lea 
(cap. 32). 

CRISTOFOR GOGU, moșier. Proprietarul conacului de la 
Troian de lingă satul Omida. În timpul primului război 
mondial, nemţii din sat cercetează conacul presupunînd 
că acolo se află ascunse vite (vezi Desculţ şi Duiăii) 
(cap. 19). 

CUCULEŢ, nepotul lui Țugurin, vărul lui Darie. Povestitorul 
îl întilneşte la începutul anului 1958 în satul Omida 
(cap. 1, 2, 3, 39), 

CUDALBU COLBERT, fratele Tiei Cudalbu (cap. 35, 38). 

CUDALBU DIMA, fratele Tiei Cudalbu, Inginer. Tatăl său 
spera că Drugan îi va procura o slujbă la o societate pe- 
troliferă (cap. 35). 


CUDALBU LOTI, sora Tiei Cudalbu (cap. 35). 

CUDALBU LOTI, sora Tiei Caudalbu (cap. 35). 

CUDALBU MARIN, tatăl Tiei Cudalbu, cîrciumar, care îl. 
acuză pe Drugan de asasinarea Tiei (cap. 35, 36, 33, 39). 

CUDALBU MILCA, sora Tiei (cap. 35). 


CUDALBU TIA, actriță de revistă. Vedeta Teatrului Colos, 
interpreta șlagărului Sînt o puică de drac. Amanta ban- 
cherului Alion Drugan, moare otrăvită în chip misterios 
cu arsenic (cap. 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40). 


452 


CULOGLU BANDI, avocat, primul amant şi protector al Tiei 
Cudalbu (cap. 38). 


CULOGLU I., doctor. Director al spitalului din Teliu, mort 
în 1902 (cap. 5). 


CURCĂ RĂZVAN. Chiabur din satul Temeiu, judeţul Teliu. 
La întîlnirea ţăranilor cu povestitorul propune să-l umfle 
și să-l jupoaie pe acesta ca pe „un miel de Paşte“ 
(cap. 10). 


CUȚU ACHIM, maior (cap. 4). 


CUŢU AGLAE, văduva maiorului, cumnata preotului Lăstă- 
rescu, a cărui ibovnică este. Sora ei, soţia preotului, o 
maltratează sălbatic şi trebuie să fie internată în stare 
gravă la spitalul din Teliu (cap. 4, 6). 


E] 

CUZA A. C., profesor universitar la Facultatea de drept din 
laşi. Şeful Partidului Naţional Creştin, partid de tip fas- 
cist (cap. 8, 17, 24). 


D 


DANTE. După experienţa îngrozitoare a lagărului din Buchen- 
wald, Infernul lui Dante îi apare Rozei Caleb ca „o carte 
cu poveşti despre zîne” (cap. 20). 

DARIE (Scaurus, Cioacă, I, Gicu, Gălbejitu, Gae, Lenk, Puiu, 
Mogilea etc.). Este personajul principal din roman, po- 
vestitorul. Prin persoana lui se face legătura între di- 
versele planuri ale cărţii. Cunoscut cititorilor din Desculț. 
în Rădăcinile sînt amare îl aflăm la Rușii de Vede după 
primul război mondial, elev la liceul local (cap. 5, 7, 11, 
12, 13, 14, 19, 20, 27, 39). 


DARVARI, doctor, şeful spitalului din Teliu. Îl mutilează 
intenţionat pe Clemente Țigănuș. Prieten cu prefectul Bu- 
șulenga (cap. 5, 9, 15, 19). 


DĂNILĂ, din Omida. A locuit în casa în care odinioară şedea 
Tutanu, prieten din copilărie al lui Darie (cap. 3). 


453 


DEDEON, fost ofițer, ziarist la Globul. Se bate în duel cu 
Alexandru Bel (cap. 8). 


DELCEA, bunicul lui Darie (vezi Desculţ) (cap. 12). 


DERDERIAN PANAIT, fascist, avocat în baroul din Bucu- 
rești. În iarna 1939—1940 devine ministru de Justiţie. 
Patronează arestarea lui Drugan (cap. 34, 35, 36, 38, 
39, 40). 

DESPA, sora lui Filipache Piţigoi, colegul și prietenul lui 
Darie la Liceul din Rușii de Vede. Darie o meditează și 
locuiește în casa părinților ei. Se sinucide, pentru că ră- 
mine însărcinată în urma legăturii ei cu profesorul Timon 
(cap. 11, 12, 13, 14). 


DIACONAȘ GAVRIȘ, fost maior, comandantul legionar, can- 
didat al legionarilor în alegerile din 1937, ține un discurs 
în satul Omida (cap. 3). 


DIOCLEȚIAN IUGA, pictor și zugrav de biserici în București. 
Îl duce pe povestitor la înmormintarea lui Bordea (cap. 6). 


DOBRE, general antonescian implicat în procesul criminali 
lor de război (cap. 17). 


DOLEA ALBU-CRUNTU, moșier, 1834—-1912. Proprietarul mo- 
șiei Dolea din judeţul Teliu. La spitalul din oraș se află 
un tablou-fotografie care-l înfăţişează într-un faeton tras 
de țărani (cap. 5, 6, 15). 


DOMNICA, slujnica lui Tirnavu, la Teliu. îl informează pe 
Oroș că Buşulenga și Bărbuţă l-au vizitat pe Tirnavu 
(cap. 6). 

DRAGOȘ TITUS, avocat, ministru al „zomiînizării“ în guvernu 
lui Antonescu, Povestitorul îl vede în boxa acuzaților, la 
procesul criminalilor de război (cap. 17). 


DRĂCULEA, om politic burghez, prefect. După moartea lui 
Miliarezi, moștenește moșia Băneasa, unde trudise Darie 
în adolescenţă (vezi Desculj) (cap, 3). 


DRĂGAN, general. Datorită complicităţii sale s-a putut oficia 
căsătoria dintre Ion și Maria Antonescu, într-un sat bul- 


454 


găresc din Dobrogea, unde Drăgan poseda o moșioară 
(cap. 17). 

DRĂGUȘ, doctor. Are un apartament în blocul în care a lo- 
cuit Tia Cudalbu. La el slujește Mălina Lupei (cap. 40). 


DRON BĂLĂNICA, muncitoare la fabrica lui Gross din Satu 
Mare (cap. 32, 34). 


DRUGAN ALION, mare bancher și om de afaceri. Devine pro- 
prietarul fabricii de postav Hușani, cu care prilej intră 
în conflict cu Carol al Ii-lea, căruia refuză să-i dea pro- 
centul de acţiuni cerute. Spre sfîrşitul anului 1939, după 
moartea tragică a Tiei Cudalbu, al cărui amant și pro- 
tector era, la sugestia camarilei regale, este arestat şi 
învinuit de asasinat. 1 se promite micşorarea pedepsei cu 
condiția cedării averii sale regelui (cap. 34, 35, 36, 37, 
38, 39, 40). 


DRUGAN, doctor în medicină, frate mai mic al bancherului 
(cap, 35, 39), 


DUCA I. G., politician liberal. Fost prim-ministru. Asasinat 
de legionari pe peronul gării Sinaia. L-a stipendiat pe Bu- 
taru, pentru ca ziarul acestuia să-l atace pe Costică Banu, 
rival la șefie (cap. 9, 18, 32, 39). 

DUDĂU, ursar, cunoscut din Desculț. Vine cu urșii săi la 
nunta Evanghelinei, sora lui Darie (cap. 3). 

DUDULICĂ, ţigan din şatra care poposise între ripile Cloco- 
ciovului, pe moșia lui Arizan, unde slujea și Darie. În- 
tr-un episod din Desculf e evocată șatra (cap. 5). 

DUMBRAVĂ TEICĂ, hoț din București, „cocoşat şi cu fălcile 
strîmbe”. Cunoscut de Darie în timpul ocupației germane 
din primul război mondial, cînd eroul cărţii vindea ziare 
în Piaţa Buzeşti (cap. 11). 


DUMITRA, țărancă din Omida. Prima nevastă a lui Tudor, 
tată] lui Darie (cap. 3). 


DUMITRACHE, unchiul lui Darie, fratele mamei sale, fiul 
bunicii de la Cirlomanu (cap. 3). 


455 


DUMITRESCU PUIU, secretarul lui Carol al II-lea. Prin el 
solicită Norocel Tăunosu audienţă la palat (cap. 39). 


DUMITRIȚA, gazda din Tei a povestitorului (cap. 6). 


DURDUN GELU (Ford), cîrciumar din Condor. În tinerețe a 
fost în America și a lucrat la Uzinele Ford, fapt pentru 
care în sat i se spune Gelu Ford. Cu el se sfătuieşte Ra- 
fira în privinţa lui Oroş și a vînzării casei (cap. 24, 31). 


ELIAN MITU, publicist, prieten cu profesorul Niţă şi cu 
Balbus Mierlă. Admirator al culturii germane. Împreună 
cu povestitorul şi cu Mierlă asistă la parada Frontului 
Renașterii Naţionale (cap 7). 

ELISABETA, sora lui Darie. Vine la înmormiîntarea unchiu- 
lui Tone. În casa lui Ghincu Pavelescu îl cunoaşte pe 
Sămînţă, ucenic, fierarul cu care se va căsători mai tir- 
ziu. Ea este sora în a cărei casă din Omida poposeşte 
povestitorul la începutul anului 1958 (cap. 13). 


ELSA, nemțoaică, bucătăreasa inginerului Iroaie Inocenţiu 
din Satu Mare (cap. 33), 


ELIE, copil din Omida, rudă a povestitorului (cap. 1). 


ENVER, ministru de Război turc în timpul războiului balcanic. 
În Omida se zvoneşte că pune să se arunce de vii pri- 
zenierii în cuptorul vaporașului său (cap. 19). 


ERETE, țăran sărac din Gorna, rănit de chiaburi, în preajma 
alegerilor din 1946 (cap. 5). 


ERICA, eroina romanului pe care-l citeşte țața Lenca (cap. 15). 
ERIK, dușman al povestitorului (cap. 4, 5). 


ERLICH, dentist, locatar în același bloc cu Tia Cudalbu 
(cap. 40). 


456 


EVANGHELINA, sora povestitorului, fiica mamei sale din 
prima căsătorie. Cunoscută din Desculţ (cap. 3, 11). 


EVUȘCA, mahalagioaică din Rușii de Vede (cap. 14). 


FARCAŞ DRAGALINA, funcţionar de poștă în Satu Mare. Da- 
torită sentimentelor pe care i le inspiră Marișca Balint, 
devine simpatizant comunist, cu numele conspirativ Hur- 
muz. Arestat împreună cu grupul lui Oroș, se dovedește 
a fi o făptură bicisnică, fără caracter. Trădează inspecto- 
rului Grunz tot ceea ce știa despre activitatea grupului 
din casa Marișcăi Balint. li însoţeşte pe Landră şi Pocal 
atunci cînd aceștia pleacă să execute arestările poruncite 
de Grunz. Trădarea nu-l salvează, căci este și el trimis 
la Bucureşti pentru a fi deferit justiţiei (cap. 22, 23, 24, 
25, 26, 27, 30, 31, 32, 34). 


FERATOS CANDID, din grupul fascist universitar „Generaţia 
Nouă“ (cap. 14). 


TERATOS IANI, morar din Ruşii de Vede, fratele lui Candid. 
Își surprinde nevasta care-l înșală cu Bezerian, divor- 
țează și se căsătoreşte cu sora mai mică a fostei sale 
soţii (cap. 10, 13). 


FERDINAND DE HOHENZOLLERN (cap. 15, 18). 


w 


FERICEANU, directorul ziarului Ştirea, în care Ilion Căpuş 
îl atacă pe bancherul Drugan, învinuindu-l de asasina- 
rea Tiei Cudalbu (cap. 39). 


FILIMONA, ţărancă din Omida. Iubita din tinerețe a lui Da- 
rie. Necinstită de plutonierul de jandarmi Bondar, e ne- 
voită să se căsătorească cu Onu Lazăr, „smintitul“ satului. 
Povestitorul o reîntilnește în sat, la începutul anului 
1958 (cap. 1, 2, 3, 5, 11, 39). 


457 


FILIPOIU, patron al cafenelei Corso din București, în care 
Cosîmbescu și Mierlă se bat cu un manist (cap. 7). 
FINICA, mătușa lui Darie, soția unchiului Tone Brătescu 

(vezi Desculţ) (cap. 11, 12). 

FIRFIRICĂ DUȚU, ţăran din Omida. Locuiește în casa în care 
odinioară stătea Tutanu, prietenul copilăriei lui Darie 
(cap. 3). 

FIRICĂ, preot din Blaj. Chefliu și muieratic. Politician veros, 
ajunge ministru în anul 1939. El a mediat trecerea pro- 
toiereului Inocenţiu în partidul lui Maniu. Îl ajută pe 
Marius Bold să-și păstreze prefectura, intervenind în 
acest scop pe lingă Pompil Orbescu, subsecretar de stat 
la Interne. E prieten și tovarăș de afaceri cu Alion Dru- 
gan. Îl propune pe avocatul Claudiu Pap din Satu Mare: 
ca apărător al bancherului Drugan (cap. 23, 32, 34, 33, 
39, 40), 

FLORIN, funcţionar la Prefectura din Satu Mare. Client al 
restaurantului Maicu, unde trudește Rafira (cap. 31). 
FOCȘA, avocat din contenciosul „Băncii Drugan“, Propune: 
colegilor săi luarea de contact cu legațiile țărilor occi- 

dentale, în vederea apărării lui Drugan (cap, 39). 


FODOR, prietenul lui Balint, O iubește pe Marișca (cap. 25).. 


FOTACHE, stăpinul hotelului din Pitești, în care a slujit Fi- 
limona (cap. 2). 


FRANCO (cap. 9, 34). 


FRANȚ, grataragiu la restaurantul lui Maicu, din Satu Mars: 
(cap. 37). 


FRÂNZ FERDINAND, nepotul împăratului Austriei, împușcat 
la Sarajevo, în 1914 (cap. 21). 


FRANZ. JOSEF. Împăratul imperiului austro-ungar, în armata. 
căruia a luptat Balc Oroș (cap. 21, 32). 


FUSTAN ILINCA, ciîntăreaţă. În timpul ultimului război lan- 
sează cintece antisovietice (cap. 16). 


458 


G 


GABOR, portarul blocului în care locuieşte reporterul Arno 
Pelican, Îl conduce pe acesta la Călărașu (cap. 40). 


GAFENCU GRIGORE, politician și publicist burghez. Direc- 
torul ziarului Timpul. Defilează la parada Frontului Re- 
nașterii Naţionale înveșmintat în mantia cavalerilor 
Ordinului Mihai Viteazul (cap. 7, 34). 


GALBENU ALEXANDRINA, scriitoare. În tinerețe a fost 
eroina unei drame pasionale. În 1946 locuiește într-un 
conac dărăpănat de lingă Teliu. Aici o va întilni poves- 
titorul (cap. 8). 


GANCIU. A fost doctor în Omida, în vremea copilăriei lui 
Darie, care l-a slujit un timp. Îl poreclise pe copil I, pen- 
tru ca să facă economie de silabe. În 1946 este doctor la 
Stolnici şi îl roagă pe povestitor să intervină în favoarea 
mutării la spitalul din Teliu (cap. 12, 15, 19). 


GARBO GRETA (cap. 39). 


GĂBUNEA, ţăran din Omida. Tatăl lui Pena Zapateu și un- 
chiul lui Darie (cap. 3). 


GĂLĂGIE ILIE, colonel de stat-major. Procesul său de di- 
vorţ se judecă înaintea procesului de bigamie intentat 
lui Ion Antonescu (cap. 17). 


GĂMAN, agent la Satu Mare, subaltern al lui Grunz. Tor- 
ționar brutal şi crud. Orbescu îl învinuiește de asasina- 
rea lovcăi Silef, pentru a-l salva pe Grunz. Este împușcat 
de grăniceri, pe cînd îl însoțea la trecerea peste graniță 
pe Stînjine!, al cărui ajutor fusese la Constanţa (cap. 22, 
23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 33), 


GĂZARU DEZIDERIA, profesoară de științe naturale și fizico- 
chimice la Liceul din Ruşii de Vede, în timpul adolescen- 
tei lui Darie. Mai apoi, graţie lui Lăpturel, unul dintre 
amanții ei, devine directoarea liceului. Face parte din 


459 


suita politică a lui Stănică Paleacu, care îi găsește o ca- 
tedră la un liceu de fete din București (cap. 14, 34). 


GERALDY PAUL, poet francez, recomandat lui Darie de către 
profesoara Dezideria Găzaru (cap. 14). 


GHEORGHE, cuconul Gheorghe, client al hotelului din Pi- 
teşti (cap. 2). 

GHEORGHE, fratele povestitorului. Preot la Ploești. Pleacă 
împreună să-şi vadă tatăl care se află pe patul de moarte 
(cap. 3). 

GHERLESCU, chiabur, ajutor de primar în satul Temeiu, în 
1946 (cap. 10). 


GHIGHINA, originară din Capra. Nevasta lui Pena Zapateu 
(cap. 3). 

GHINDĂ, poet legionar. La cererea lui, numele povestitorului 
este înscris pe lista neagră a legionarilor (cap. 7). 


GHINTUIALĂ REZEA, sanitar din satul Urlăvint, judeţul 
Teliu. îi dă lui Țigănuș primele îngrijiri (cap. 4). 

GIUGLEA DINU, profesor universitar de istorie. Fost politi- 
cian liberal, mai apoi ministru al Frontului Renaşterii 
Naţionale în timpul dictaturii regale (cap. 7), 


GIGURTU ION, om politic burghez, prim-ministru, în 1940, 
al guvernului care l-a precedat pe cel antonescian 
(cap. 17). 


GIUVELCA, proprietar de berărie în orașul Rușii de Vede, 
pe timpul studiilor liceale ale lui Darie (cap. 3, 14). 


GIÎNDACU, personaj despre care vorbesc doi pungâși inchişi 
în beciul poliţiei împreună cu Alion Drugan (cap. 37). 


GÎNIII, ţărani din Urlăvint. Comuniști. Intervin în luptă, 
atunci cînd povestitorul și tovarășii săi sînt atacați de 
chiaburi. În tot timpul campaniei electorale din 1946, au 
o prezenţă foarte puternică. Ei îl prind pe Bosoancă și pe 
Calistrat Grămadă şi se luptă cu fraţii Cioranu (cap. 4, 5, 
6, 7, 8, 9, 10, 15, 17, 21). 


460 


£ 


GINJU IFTODIE, din neamul Ginjilor. Este omorit în cursul 
unei lupte cu „martorii lui Iehova”, Cu puţin înainte îm- 
pușcase o vulpe (cap. 7, 8, 10). 


GLAFIRA, ţărancă, fiica Velicăi, slujnica lui Coriolan Bold. 


Bărbatul ei o silește pe Velica să le dăruiască gospodă- 
ria şi apoi o alungă din casă (cap. 30), 


GOEBBELS (cap. 27, 32). 
GOERING (cap. 27, 32). 


GOETHE. Lagărul de exterminare nazist din Buchenwald este 
situat în apropierea orașului Weimar, în care a locuit 
poetul. Pe poarta înaltă de fier a lagărului e încrustat un 
citat din Goethe : Jedem das seine — Fiecăruia ce i se 
cuvine (cap. 19). 


GOGA OCTAVIAN (cap. 8, 17, 24). 
GOGA VETURIA, soția celui dinainte (cap. 17). 


GOGIUMANTU ALBINA, a iubit-o în tinerețe povestitorul, 
Devine mai tîrziu signora de Trebbia (cap. 6), 


GOGU. E vorba de Gogu Cristofor din Desculț și Dulăii, pro- 
prietar de moșie, în regiunea natală a lui Darie. Îi apare 
povestitorului în vis (cap. 5, 7). 


GRĂMADĂ CALISTRAT, călugăr la schitul Molift din jude- 
țul Teliu. Sub acest nume se ascunde legionarul Metodiu 
Cosimbescu. Este prins, împreună cu Bosoancă, de către 
Ginji (cap. 4, 6, 9, 17). 


GREULPĂMÎNTULUI, activist de partid. Lucrează și în satui 
Omida (cap. 5). 


GROSS IGNATZ, proprietarul unei fabrici de cherestea din 
Satu Mare, în care lucrează Marișca Balint și Bălănica 
Dron. Pompil Orbescu și părintele Firică îi ordonă pre- 
fectului Marius Bold arestarea fabricantului, pentru ca 
astfel să-i poată cumpăra la un preţ derizoriu fabrica 
(cap. 22, 23, 25, 34). 


461 


GROSZ CAGERO, afacerist veros, tovarăș de afaceri cu Don 
Alonzo, care-l denunţă parchetului (cap. 9). 


GRUNZ, inspector de siguranță la Satu Mare. În tinereţe a 
fost subinspector la Brăila, unde a cunoscut-o pe Mamiţa, 
mai tîrziu soţia lui, proprietara unei case de toleranță. 
În 1939 arestează grupul de comuniști al lui Gavril To- 
duţă şi conduce cercetările cu bestialitate, Crud, alcoolic, 
muieratic, Grunz are mulți oameni pe conștiință. Pe lovca 
Silef, care rezistase poftelor lui, o asasinează. E şantajat 
din această pricină de fostul inspector general Stinji- 
nel. Cadavrul lovcăi Silef este descoperit de maiorul 
Blindu care, la rîndu-i, încearcă să-l șantajeze pe inspec- 
tor. Cei doi se împacă și devin asociaţi în contrabanda 
de vite. Iroaie Inocenţiu îl cointeresează pe Grunz la 
societatea „Dragoş Vodă”, după sugestia lui Peter Heger. 
Bănuind că Mamiţa îl înșală cu inspectorul Orbescu, 
Grunz îl maltratează sălbatic pe acesta (cap. 21, 22, 23, 
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34). 


GURĂNEAGRĂ, personaj din Desculj, vol. II (cap. 4). 


GUȘĂ MIELU, dricar, a fost unul din patronii la care a muncit 
Darie, pe timpul copilăriei sale, în Rușii de Vede (vezi 
Desculț) (cap. 11, 12, 13). 


GUY, îşi ucide mama și dă vina pe spărgătorul „Nenea Calu“ 
(cap. 8). 


H 


HAIM, unul din patronii restaurantului Corso din Bucu- 
teşti. Vezi şi Filipoiu (cap. 7). 


HANS ILSE, proprietara casei cu fete din Rușii de Vede unde 
slujește Valentina (cap. 11, 12, 13, 14). 


HARAPNICESCU ALEXANDRU, poet debutant pe care po- 
vestitorul îl întîlneşte la un bătrin maestru, unde îl con- 
duce Iuga Dioclețian (cap. 6). 


462 


f 


HARPALETE MINOTAR, ţigan din județul Teliu, ginerele 
Zambilei. Bosoancă îl răpește de la nunta sa cu Lurica și, 
mai apoi, îl împușcă (cap. 4, 5, 7, 9, 10, 15). 

HEGER PETER, cetățean german, director al societăţii „Dra- 
goş Vodă” împreună cu Iroaie Inocenţiu. De fapt, spion 
nazist, lucru ştiut și tolerat de autorități. Pompil Or- 
bescu îi interzice prefectului Marius Bold să-l stînje- 
nească pe Heger (cap. 33, 34). 

HIMMLER (cap. 32). 

HITLER (cap. 3, 7, 9, 15, 17, 20, 21). 


HULUB MITICĂ, țăran din Omida, tatăl unui copil care 
umblă cu colinda (cap. 1). 


HUŞANU, frații Hușanu sînt proprietarii unei mari fabrici 
de postav, pe care, constrinşi de dificultăţi financiare, o 
vind lui Drugan (cap. 35). 


IAMANDI VICTOR, politician liberal, ministru. Defilează la 
parada Frontului Renaşterii Naţionale (cap. 7) 


1ANOȘ, directorul „Băncii Maramureșului“ din Satu Mare, 
Grunz o însărcinează pe Neaga să-l seducă (cap. 31). 


iCHIM ILIE, chiabur. În 1946, e primarul satului Temeiu 
(cap. 10). 

ILIE, doctor, Probabil Ilie Rădulescu, directorul ziarului fas- 
cist Porunca vremii (cap. 7). 


INCULEȚ, om politic, liberal, ministru, colaborator al lui 
Tătărăscu (cap. 7). 

INOCENȚIU GEZA, avocat doctor din Satu Mare. Fost de- 
putat liberal. Fiul episcopului Inocenţiu Kiss. În casa lui 
se adăposteşte fratele său, Glad, pentru ca să nu fie 


arestat ca legionar. Tot aici se mediază împăcarea dintre 
Grunz şi maiorul Blîndu (cap. 32, 33). 


463 


INOCENȚIU GLAD, doctor. Fruntaş legionar. Împreună cu 
Peter Heger organizează mișcarea fascistă din Maramu- 
reș (cap. 32, 33). 

INOCENȚIU IROAIE, fratele celor dinainte. Inginer, direc- 


tor al societății „Dragoș Vodă“. Fost subsecretar de stat 
la președinție în timpul guvernului Averescu (cap. 32, 33). 


INOCENȚIU KISS, episcop. Tatăl celor trei frați Inocenţiu. 
Face politică manistă și e, un timp, președinte al Parla- 
mentului. La începutul primului război mondial, era pro- 
topop de Sebeș și deputat în Parlamentul din Buda. Ține, 
în acest parlament, o cuvintare în care îl asigură pe 
împărat că rominii din Ardeal vor fi credincioşi impe- 
riului habsburgic (cap. 32). 


ÎNCREŢITU NAPOLEON, din grupul universitar de dreapta 
„Generaţia Nouă”. Membrii grupului fac agitație huliga- 
nică în Rușii de Vede. Acestea se petrec în vremea cînd 
Darie e elev la liceul din localitate (cap. 9, 14). 


ION, ușier la cabinetul lui Tretin (cap. 6, 8). 


IOANIȚIU TEOBALD, penalist. Avocat al acuzării în pro- 
cesul de bigamie intentat lui Antonescu în 1934—35 
(cap. 17). ` 


IOIL KERN, zis Bărbosul, birjar la Satu Mare. În iarna anului 
1939, Teofil Stinjinel, care trece granița în Slovacia, îl 
împușcă (cap. 31, 33), 


ION, frate vitreg al lui Darie (cap. 3), 


IONESCU-GĂLBEAZĂ, chiabur din Osica. Fost vechii pe 
moşia domnișoarei Țeţa Angheliu. În 1946 este alături de 
elementele reacționare din judeţul Teliu (cap. 18). 


IORDAN, chiabur din satul Temeiu, în care sosește, în pro- 
pagandă electorală, în anul 1946, povestitorul (cap. 10). 


ISTRATIE, ţăran din Omida. El este acela care îl cheamă pe 
Abraham Caleb să repare biserica din sat. Vezi și Caleb 
(cap. 19). 


464 


€ 


ISTRATIE, ţăran din satul Urlăvînt. Primarul îl trimite în 
căutarea sanitarului care trebuie să-l îngrijească pe Ți- 
gănuş (cap. 4). l 


ISOPESCU GUNĂ. În casa mare pe care o stăpinise cîndva 
acesta, se mută Pena Zapateu după ce se chivernisește 
(cap. 3). 


IULIŞCA, fostă servitoare a lui Inocenţiu Geza. La data cînd 
se petrece acţiunea și-a părăsit stăpînii (cap. 33). 


J 


JEANETTE, dizeuză a restaurantului Sotir din Ruşii de Vede, 
în care cinează povestitorul cu Dobrică Tunsu (cap. 13). 


JOL, fiica lui Ioil Kern, birjarul din Satu Mare, După moar- 
tea acestuia îi ia locul, pe birje (cap. 33). 

JORJ, tînărul personaj pe care-l pomenește în birfelile sale 
Dioclețian (cap. 6), 


JIM (Suditu), boier la care a slujit, în adolescenţă, Darie. 
Ginerele prefectului Drăculea (cap. 3, 5). 


K 


KLABUND, poet german, sub a cărui influenţă se află Noro- 
cel Tăunosu (cap. 40). 


KOSMODEMIANSKAIA ZOE, eroină a poporului sovietic, 
comsomolistă ucisă de naziști. Povestitorul vede foto- 
grafia ei la Buchenwald (cap. 19). 


L 
LALU, activist al Judeţenei de partid din Teliu în 1946. 
Țigănuș propune să fie trimis pentru a cerceta schitul 


de la Molift (cap. 4, 5, 6, 15). 


iD — Rădăcinile sint amare, vol. IV 


LANDRĂ, agent, subaltern al lui Grunz, la Satu Mare în 1939. 
Torţionar sadic, participă la torturarea comuniștilor din 
grupul Oroș. Orbescu susţine că și Landră este unul din 
amanţii Mamiţei (cap. 22, 23, 24, 25, 27, 28, 30, 31, 33, 34). 


LAZU FLORICEL, fiul cel mai mic al Filimonei, mutilat de 
război (cap. 2). 

LAZU MIELU, fratele celui dinainte. Ucis în război, Cu vă- 
duva sa trăiește Floricel (cap. 2). 


LAZU ONU, smintitul satului. Soţul Filimonei și tatăl băie- 
ților (cap. 2). 


LĂPTUREL, cunoscut al lui Darie, care-l întîlnește la Rușii 
de Vede, prin 1920. Lăpturel este în acea vreme șeful de 
cabinet și aghiotantul politic al lui Stănică Paleacu. În 
1939, cînd Paleacu revine la guvern, Lăpturel devine di- 
rector în Ministerul de Interne. între anii 1920—1939, 
graţie politicii, s-a căpătuit (cap. 14, 34). 


LĂSCĂRUȘŞ, în 1937 este redactor-reporter la ziarul pe care-l 
conducea povestitorul (cap. 8). 


LĂSTĂRESCU, îl aflăm preot în satul Urlăvânt, în 1946, în 
toiul campaniei electorale, La casa lui trage de obicei 
prefectul Buşulenga. Trăiește cu Aglaia Cuţu, cumnata 
sa (cap. 4, 5, 18). 


LEANA, una din surorile lui Darie (cap, 3). 


LENCA, ţaţa Lenca, ţinea cafenea în Omida, în vremea co- 
pilăriei lui Darie. De aici își comanda doctorul Ganciu 
„cafeaua și dulceaţa (cap. 12, 15). 


LEANDRU, țîrcovnic la biserica din Satu Mare, în care slu- 
jește preotul Coriolan Bold (cap. 23). 


LECU, maior în rezervă, vechi duelist. Martor al povestito- 
rului în duelul la care-l provocase dansatorul invertit 
Predoianu (cap. 8). 


LEFTER, maior de securitate. Îi anchetează pe Cosîmbescu și 
pe Bosoancă (cap. 9). 


466 


LENK, tînăr tătar din Sorg. Fiul Urumei şi al lui 
(cap. 27). 


LERESTY, poet şi publicist (cap. 39), 


Darie 


LIA, una din primele concubine ale lui Drugan (cap. 37). 

LIESCU, activist în 1946 al Judeţenei de partid din Teliu 
(cap. 5). 

LIFAR SERGE, vestit dansator francez, cu care este contem- 
poran Mielo Predoianu (cap. 8). 


LILLIN, activist de partid în ilegalitate, Prins la Cluj, ucis de 
agenţii siguranței și aruncat în Mureș. A fost legătura 
de partid a Marișcăi Balint, care l-a iubit (cap. 25). 


LINA, fiica lui Tone Brătescu. Soţia ceferistului Ghincu Pa- 
velescu (cap. 12, 13). 


LIXANDRU, copil din Omida (cap. 1). 


LOVINESCU EUGEN, critic în al cărui cenaclu povestitorul 
își citește cîteva poezii (cap. 39). 


LUCHIAN, clasic al picturii romineşti (cap. 13). 


LUNGU, originar din Stănicuţ. În 1958, ţăran la Omida. Gi- 
nerele lui Trăcălie, vechi cunoscut al lui Darie (cap. 2). 


LUPEI MĂLINA, ibovnica lui Călărașu, care-i ascultă sfatu- 
rile comerciale (cap. 40). 


LUPEI MĂRIUŢA, ardeleancă. Sora celei dinainte. Fostă ser- 
vitoare a Tiei Cudalbu. Dispare din București după ce 
este interogată de judele Tretin (cap. 35, 36, 37, 38, 40). 


LUPESCU ELENA. Supranumită „Duduia”. Concubina lui Ca- 
rol al II-lea (cap. 35, 39, 40). 


LUPU PETRACHE, țăran din Maglavit, în jurul căruia s-a 
făcut multă vilvă, pentru că l-ar fi văzut pe Dumnezeu, 
Antonescu se folosește de el și de „minunea de la Ma- 
glavit" la declanșarea războiului antisovietic (cap. 17). 


30% 467 


LURICA, ţigancă din judeţul Teliu, fiica Zambilei. Se căsă- 
torește cu Minotar Harpalete. În toiul nunţii soseşte 
Bosoancă şi ginerele este nevoit să-l urmeze (cap. 4, 5, 
7, 9, 15). 


M 


MACOVEI, soldat din Ruşii de Vede; îi vede pe Darie și pe 
Valentina atunci cînd se înapoiază din pădure (cap. 13). 


MADGEARU, om politic burghez. Fruntaș al partidului na- 
țional-țărănesc (cap. 39). 


MAETERLINCK, poet belgian. Al. Th. Stamatiad îi traduce 
cîteva poeme pe care i le citește la Capşa lui Norocel 
Tăunosu. Asistă și povestitorul (cap. 39). 


MAICU, proprietarul unui restaurant din Satu Mare, unde 
se angajează slujnică Rafira Oroș (cap. 31). 


MAIMAROL A., doctor. A fost directorul spitalului din Teliu. 
Moare în 1906 (cap. 5). 


MAMIȚA, soţia lui Grunz, pe care-l cunoaște în perioada în 
care acesta era subinspector de siguranță la Brăila, În 
acea vreme Mamiţa era proprietara unei case de tole- 
ranţă. A avut o viață aventuroasă și a cutreierat lumea, 
făcînd avere prin mijloace neonorabile. Se pare că a fost 
prostituată la Malta. În 1939 se află împreună cu Grunz. 
în Satu Mare. Îl povăţuiește pe acesta s-o ucidă pe Iovca 
Silef. Ea îl mituiește pe Stinjînel pentru a-i cumpăra tä- 
cerea. Este amanta iui Orbescu cu care se pregătește să 
fugă la București. În capitolul 41, din volumul V, o aflăm 
în capitală, avînd întîlnire cu Orbescu, la barul Colorado 
(cap. 25, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33). 


MANDEA, pungaș și criminal, închis în iarna anului 1939 în 
beciul poliţiei, împreună cu Drugan (cap. 37). 


MANIU IULIU, şeful partidului naţional-țărănesc, partid 
burghez reacţionar (cap. 8, 15, 17, 24, 34, 35, 36, 39, 40). 


468 


MANOILESCU, semnează ca ministru al Romîniei dictatul de 
la Viena, prin care se ceda Ungariei horthyste nordul 
Ardealului (cap. 17). 


MANUEL, don Manuel de Braganza, rege al Portugaliei, curte- 
zan și iubit al „Femeii cu umbrelă“ (cap. 5). 


MARDARE, primarul satului Blajini din judeţul Teliu. Comu- 
nist. În primăvara anului 1946 este ucis de fraţii Cioranu 
şi aruncat într-un smîrc (cap. 10, 15, 16, 17). 


MARESIEV, aviator sovietic, eroul romanului Povestea unui 
om adevărat de Boris Polevoi. A continuat să zboare, cu 
ajutorul protezelor, și după ce i s-au amputat picioarele. 
Țigănuş și-l ia drept model (cap. 20). 


MARIA, a doua soţie a lui Tudor, mama lui Darie (cap. 3, 
13, 15, 19). 


MARIA, din Berend (Oaș), ţărancă, îndrăgostită de Oroș 
(cap. 26). 


MARIA, soţia lui Ferdinand de Hohenzollern, mama lui Carol 
al II-lea. În perioada regenței mulţi oameni politici, printre 
care și Stelian Protopopescu, își puseseră speranța în 
rolul pe care-l va juca „regina-mamă“ în viața politică 
(cap, 39). 


MARINESCU GAVRILĂ, general, prefectul poliţiei sub Carol 
al II-lea, Om de încredere al regelui, Îl sfătuiește pe 
Tretin să-i smulgă lui Drugan mărturisirea (cap. 36, 
39, 40). 


MARIȚA, cunoscută sub numele „Femeia cu umbrelă“, după 
statuia pe care i-a făcut-o pictorul italian Romanelli, Fru- 
museţe celebră în vremea tinereții lui Darie (cap. 5). 


MARIUS, în 1939 e directorul restaurantului Capșa din Bucu- 
rești și, în semn de deosebit respect, îl servește, personal, 
pe Alion Drugan (cap. 35). 


MAVROS, Kir Mavros, marinar „căpitan de barcă“ din 
Brăila, în perioada în care Grunz era subinspector al si- 
guranţei brăilene (cap. 25). 


469 


MAVRU, grefier la Tribunalul din București, în perioada an- 
chetării lui Drugan (cap. 36, 37, 38), 

MĂNDILĂ, fraţii Măndilă din Turnu, huligani cuziști. În 
toamna anului 1937, după instalarea guvernului Goga- 
Cuza, devastează redacţia ziarului progresist la care lucra 
povestitorul (cap. 8). 


MĂTĂRINGĂ, fost cîrciumar în Omida, pe vremea copilăriei 
lui Darie (cap. 3). 

MĂTRĂGUNĂ-ISCRU, coleg cu Darie la Liceul din Rușii de 
Vede. Se alătură huliganilor din „Generaţia Nouă“, Vezi 
și Adamian (cap. 12, 14), 


MELCHIOR I. MELCHIOR, poet din cenaclul lui Eugen Lo- 
vinescu (cap. 39). 


MELCU, căpitan de petrolier pe bordul căruia a slujit Darie 
(cap. 12). 


MELETIE, ţăran. O duce la oraş cu sania lui pe Rafira 
(cap. 31). 


MELHISEDEC, fiu și discipol al bătrinului maestru în casa 
căruia Dioclețian îl conduce pe Darie. Lui îi dictează 
maestrul improvizaţiile lirice (cap. 6). 


MELINTE, ziarist, se ocupă în paginile ziarului Aurora de 
cazul Drugan (cap. 40). 


MIA, a fost amanta lui Drugan (cap, 37). 

MIELESCU, profesor la Liceul din Rușii de Vede, prin 1920 
(cap. 12). 

MiELU, fiu al Filimonei. Moare în războiul antisovietic 
(cap. 2). 


MIERLĂ BALBUS, publicist și filozof. Legionar notoriu, Înainte 
de război face liste negre în care îi înscrie pe dușmanii 
eventuali sau declaraţi ai legionarilor. După război dă 
lecții de democrație comuniștilor în presa partidelor 
burgheze (cap. 7, 15). 


470 


MICU, militar şi publicist. Are legătură cu palatul. De la el 
află povestitorul că va fi instalat un guvern Goga-Cuza 
(cap. 8). 


MIHAI I (cap. 39). 


MIHALACHE ION, şef al partidului naţional-ţărănesc (cap. 8, 
15, 16, 17, 18, 21, 24). 


MILCOVEANU, iscusit reporter. Lucrează, în 1937, la gazeta 
condusă de povestitor (cap. 8). 


MILIAREZI MILAN GHERASIE, a fost proprietarul moșiei 
Băneasa unde a lucrat Darie în adolescenţă (vezi Desculț 
și Dulăii) (cap. 3). 


MILTIADE, cafegiu din Ruşii de Vede (cap. (1). 
MILU, pictor. Prieten cu Alexandrina Galbenu (cap. 8). 


MIMI, prostituată din Teliu. Își exercită meseria în localul 
spitalului, beneficiind de protecția lui Buşulenga şi a 
doctorului Darvari (cap. 5, 15). 


MINULESCU ION (cap. 39). 
MIOARA, a fost amanta lui Drugan (cap. 37). 


MIRANDU, sub acest pseudonim literar a scris în tinerețea 
sa judecătorul care conduce dezbaterile în procesul de 
bigamie intentat lui Ion Antonescu (cap. 17). 


MISTRAL, poet provensal, al cărui admirator este Butaru, care 
îi recomandă povestitorului să traducă opera acestuia în 
limba romînă (cap. 39). 


MIŞKA, birjar din Bucureștii aniior de după primul război 
mondial (cap. 6). 


MITICĂ, chelner în 1939 la restaurantul Modern din Bucu- 
reşti ; îl servește pe Tretin (cap. 36). 


MITI, încearcă să o ucidă pe Alexandrina Galbenu şi apoi 
se sinucide (cap. 8). 


MIŢA, prostituată din Teliu. Vezi Mimi (cap. 5, 15). 


471 


MÎNZU ALISTAR, fiu de moșier. Darie l-a cunoscut la Omida, 
în copilărie, pe timpul ocupaţiei nemţești din primul 
război mondial, cînd Alistar era zapciu. În 1946 este 
inspector general în Ministerul de Interne. În această ca- 
litate este trimis la Teliu în toiul campaniei electorale. 
Împreună cu Bărbuţă și Buşulenga sabotează eforturile 
comuniștilor și pactizează cu elementele reacționare. 
Încearcă să-i absolve de vinovăţie pe fraţii Cioranu cu 
care este vechi prieten (cap. 6, 15, 16, 17). 


MÎNZU FLONDOR, colonel, moșier, tatăl celui dinainte. Prie- 
ten și vecin de moșie cu Leonida Cioranu (cap. 17). 


MINZULICA, soţia nelegitimă a lui Bordea. Fostă femeie de 
moravuri ușoare (cap. 6). 


MOGIÎRDICI, aviator, amantul actriței Nevăstuica  Paloș 
(cap. 18). 


MOHORAN, inspector de siguranţă. A fost la Brăila şeful 


lui Grunz, în vremea în care acesta era subinspector 
(cap. 25). 


MOLDOVANU CORNELIU, scriitor, În 1939, în perioada 
anchetării lui Drugan, Pelican il zărește în cafeneaua 
Capșa (cap. 40). 


MORCOVEANU TITU, publicist, directorul ziarului Vorba, la 
care a lucrat Butaru. În 1923 Butaru se ceartă cu direc- 
torul ziarului și părăsește redacţia (cap. 39), 


MORUZOF, șeful poliţiei secrete, în timpul lui Carol al II-lea. 
Pompil Orbescu îi este adversar și caută să-l denigreze 
(cap. 40). 


MOȚATU, tăbăcar din Rușii de Vede, la care a ucenicit 
Darie. Apare și în Desculţ (cap. 12). 


MURGU, fruntaș liberal. La rugămintea lui Bertisson îl cu- 
nună pe Pierre Țăpoiu (cap. 9). 


MUSSOLINI (cap. 7, 9, 14, 15, 32, 34, 39). 


472 


N 


NAE, tînăr ţigan dintr-un sat de lîngă Rușii de Vede, Îm- 
preună cu un prieten îi atacă pe Darie și pe Valentina 
(cap. 13, 14). 

NĂSTASE, comisar din Teliu, în 1946. Protector interesat al 
prostituatelor cuibărite în spital (cap. 15). 


NEAGA, vinzătoare la un magazin din Satu Mare. Înainte 
de război devine soţia lui Oroș. Trădează inspectorului 
Grunz, a cărui amantă va deveni mai tirziu, pe prietenii 
și tovarăşii lui Licu Oroș (cap. 2î, 22, 23, 24, 25, 26, 30, 
31, 33). 

NEDELCOVICI NEDELCU, doctor în drept. Ziarist la Globul 
în 1939. Stelian Protopopescu îl însărcinează să-l atace 
pe Tretin. El va descoperi ascendenţa familială infamantă 
a judelui de instrucție (cap. 39, 40). 

NEGHINĂ, secretar de redacţie „de noapte“ al Uraganului 
(cap. 39). 


NEGRU NEAGU, grefier la Tribunalul din Satu Mare. Nevestei 
lui îi face Coriolan Bold propuneri amoroase. Neagu îl 
surprinde și trage cu pușca în preot (cap, 30). 


NICU, chelner la Capşa. Îl servește pe Iion Căpușă 
(cap. 39, 40). 


NICULAE, copil din Omida, rudă a povestitorului (cap. 1). 


NICULAE, uşier la cabinetul lui Tretin, în zilele anchetării 
lui Drugan (cap. 36). 


NICULEASCA, cîrciumăreasă din Obor, ibovnica lui Teleagă, 
vărul lui Darie (cap. 6). 


NIGRITA, fiica lui Tone Brătescu. După moartea tatălui ei 
pleacă la București (cap. 11, 12, 13). 


NISTOR, politician burghez din Bucovina (cap. 39). 


NIȚĂ ION, profesor universitar. ideolog legionar. Îl prote- 
jează pe Mitu Elian. În discuţiile cu povestitorul, Balbus 


473 


Mierlă îi evocă autoritatea. Preia la ziarul Vorba cronica 
dramatică pe care o deținuse mai înainte Butaru (cap. 
7, 39). 


NOTI, moșier, proprietar al moșiei de la Saiele (cap. 5). 


o 


OBEDENARU ALEXANDRU, scriitor, Arno Pelican îl vede 
la Capşa, unde se află împreună cu Corneliu Moldovanu 
(cap. 40). 


OCHEŞICA, mătușa lui Darie (cap. 1). 


ODANGIU, coleg de tribunal al lui Tretin. îi ţine locul supra- 
veghindu-l pe Drugan, atunci cînd Tretin pleacă să ia 
masa (cap. 36). 


OLGA, o îndeamnă pe Sarmiza să-şi trădeze tovarășii de 
grup. Vezi Alin și Sarmiza Ciobanu (cap. 20), 


ONIȚĂ, țăran din Urlăvînt, judeţul Teliu. Sub influența oa- 
menilor lui Țăpoiu, îi atacă pe delegaţii comuniști și este 
rănit în luptă. Tatăl lui Anghel, care moare în aceeași 
luptă (cap. 4). 


OPRAN GOGU, judecător de instrucție din București. În anii 
dinaintea războiului îl vizitează pe povestitor, pentru a-l 
convinge să scrie favorabil despre dansatorul Predo- 
ianu (cap. 8). 


OPREA, sanitar la spitalul în care este internat Floricel, fiul 
Filimonei (cap. 2). 


ORBESCU, subinspector al siguranţei la Satu Mare, în 19939, 
Principalul ajutor al lui Grunz. Participă la torturarea 
comuniștilor încarceraţi în beciurile siguranţei. Este 
amantul Mamiţei, cu care mai tirziu — vezi cap. 4ł al 
romanului — va fugi la București (cap. 22, 23, 24, 25, 26, 
27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34), 


474 


ORBESCU POMPIL, unchiul celui dinainte. În tinereţe stu- 
diază teologia. Mai tirziu devine avocat în Baroul de 
Ilfov. Fascist notoriu. Sfirșitul anului 1939 îl află ministru 
subsecretar de stat la Interne (cap. 28, 34, 40). 


ORLOF ILF, prieten din copilărie şi logodnic al Iovcăi Silef. 
Comunist, luptător în ilegalitate. Este prins de agenţi, 
torturat și ucis (cap. 26, 27). 


OROȘ BALC, țăran sărac din Condor. Soţul Rafirei şi tatăl 
lui Licu Oroș. În timpul primului război mondial este 
înrolat în armata austro-ungară. Încearcă să treacă de 
partea trupelor romînești, este prins şi spînzurat (cap. 
21, 22, 23, 24, 30). 


OROȘ LICU, fiul celui dinainte. În pragul celui de al doilea 
război mondial e muncitor în gară la Satu Mare. În acest 
oraș o cunoaşte pe Neaga, viitoarea sa soţie. În armată îl 
cunoaște pe Gavril Toduţă, datorită căruia devine comu- 
nist., Puțin timp după terminarea stagiului militar, este 
prins la Satu Mare pe cînd lipea pe ziduri, noaptea, ma- 
nifestele partidului. Este torturat cu bestialitate de Grunz 
și de subalternii acestuia. Rezistă la torturi şi nu-și di- 
vulgă tovarășii. În această perioadă înţelege că și-a legat 
viața de o femeie de nimic și este copleșit de rușine și 
de un adînc sentiment de vinovăţie față de sine însuşi. 
La confruntare o zărește pe lovca Silef de care se îndrăa 
gostește, Moartea ei îl îndurerează și-l îndirjește. După 
război, devine activist de partid. În 1946 este secretarul 
Judeţenei de partid din Teliu și îl însoţeşte pe povestitor, 
candidat în alegeri. Conduce cu calm și energie campa- 
nia electorală şi paralizează acţiunile dușmănoase ale lui 
Buşulenga, Bărbuţă și Alistar Minzu (cap. 4, 5, 6, 8, 
9, 10, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 22). 


OVANEZ, al doilea mare acționar al ziarului Globul. Ad- 
junctul lui Stelian Protopopescu, care-i cere sfatul în 
„Afacerea Tia Cudalbu—Alion Drugan"“ (cap, 39). 


475 


P 


PAICU, proprietarul unei grădini de zarzavat din Bucureşti, 
la care lucrează părinţii Sarmizei Ciobanu (cap. 20). 


PALEACU AGLAIE, soția lui Stănică Paleacu (cap. 14). 


PALEACU STĂNICĂ, om de afaceri și politician burghez. 
În adolescenţa lui Darie, este deputat de Teleorman. A 
fost de două ori ministru în guvernele averescane. După 
moartea lui Averescu, se infiltrează în rîndurile cama- 
rilei regale. În preajma anului 1940 intră din nou în 
guvern. Om politic cu pronunţată orientare spre dreapta, 
simpatizant al fascismului german și italian (cap. 11, 12, 
14, 34). 


PALEU ARISTIDE, inspector general de siguranţă, atunci cînd 
Grunz era subinspector la Brăila (cap. 28). 


PALOȘ NEVĂSTUICA, actriță mediocră, întreţinuta lui Mi- 
tică Angheliu, care moare în cabina ei de teatru. Moș- 
tenește o mare parte din averea fostului ministru liberal 
(cap. 18). 

PANAIT, Kir Panait, „căpitan de barcă“ la Brăila, în epoca 
uceniciei lui Grunz la siguranță. Vezi și Mavros (cap. 25). 

PANDELE, prăvăliaş în Rușii de Vede, Soţul Zoii, prietena lui 
Darie din adolescenţă (cap. 11, 12). 


PANTAZI, general, criminal de război. Implicat în același pro- 
ces cu Ion Antonescu (cap. 17). 


PANTAZI VERA, actriță, amanta lui Pierre Țăpoiu (cap. 9). 
PAP CLAUDIU, cumnatul preotului Coriolan Bold. Avocat în 
Satu Mare, care promite în schimbul unei bune remune- 
raţii că se va ocupa de procesul lui Licu Oroș. Părintele 


Firică îl recomandă ca apărător al bancherului Drugan 
(cap. 24, 30, 31, 34, 35, 39). 


PAPAGAL, nenea Papagal, librar din Rușii de Vede, în vre- 
mea uceniciei lui Darie în acest oraș (vezi Desculţi 
(cap. 11). 


476 


PAPELCA, ţărancă din Omida, gazda familiei Caleb (cap. 19). 


PARASCA, soţia lui Neagu Negru, grefierut din Satu Mare, 
pe care o asaltează erotic Coriolan Bold (cap. 30). 


PASCU ALEXE, ţăran din satul Blajini. A fost soldat în com- 
pania căpitanului Teodat Cioranu și are cunoștință de 
masacrele făptuite de acesta în cursul pogromului de la 
lași (cap. 16). 

PAVELESCU GHINCU, ceferist din Ruşii de Vede. Ginerele 
lui Tone Brătescu. Participă la grevele din 1920 și e rănit. 
E maistrul lui Săminţă care devine cumnatul lui Darie 
(cap. 12, 13, 14). 


PĂRTUNS PETRA, prostituată din Satu Mare, Pentru a crea 
o diversiune, după omorirea lovcăi Silef, Grunz porun- 
cește și arestarea Petrii pe care o salvează însă. prefectul 
Marius Bold, unul din clienţii ei (cap. 31, 32, 33). 


PĂSCULESCU, colonel. Șeful cenzurii, în anii războiului civil 
spaniol. Cenzurează articolele scrise în sprijinul republi- 
canilor (cap. 9). 


PĂSCUŢU, ţăran din Omida, la care este găzduită familia 
Caleb, în vremea copilăriei lui Darie (cap, 19), 


PĂTĂICĂ, prieten din copilărie al lui Darie; umblau fm- 
preună cu steaua (cap. 1). 


PELICAN ARNO, reporter al ziarului Uraganul. Este descope- 
rit și scos de Onufrie Butaru din beciurile poliției, unde 
fusese încarcerat pentru vagabondaj. A colindat lumea 
şi a petrecut patru ani în Legiunea Străină. În 1939 scrie 
reportaje despre cazul Drugan în paginile Uraganului. Face 
cercetări proprii pentru a descoperi pe adevăratul făptaș 
al crimei (cap. 39, 40). 


PENA ZAPATEU, chiabur din Omida. Vărul lui Darie. În ti- 
nereţea sa a fost sărac, mai apoi, devenind vechil pe 
moșia Băneasa, se înavuţește. Face politică legionară și, 
în timpul guvernării legionare, este primarul satului. În 
timpul războiului îşi lucrează via cu prizonieri sovietici 
(cap. 3). 


477 


PENCA, comunist, La adunarea din Teliu, îi demască pe 
Buşulenga şi pe Bărbuţă (cap. 10). 

PENCA VARAVA, fratele celui de mai sus. Argat la ajutorul 
de primar din Temeiu. Contribuie la demascarea lui 
Buşulenga (cap. 10). 

PERIANO, consilier la curtea de casaţie. Locatar în același 
bloc cu Tia Cudalbu (cap. 40), 


PETAIN, în lagărul de la Buchenwald, povestitorul vede o 
fotografie care-i înfățișează pe Petain și pe Hitler (cap. 19). 

PETRIAN ŞERBAN, din grupul fascist „Generaţia Nouă”. 
Vezi și Celan (cap. 14). 

PETRIȚA, soţia lui Mincă Piţigoi (cap. 13, 14). 

PIENARU, moşier, în copilăria şi adolescenţa lui Darie. îi 
apare povestitorului în vis, pedepsit, în viziunea dan- 
tescă, să mănînce țărină, sancţiune justițiară a lăcomiei 
de pămînt (cap. 5). 

PIETREANU LELE, unul dintre martorii povestitorului în 
duelul la care îl provoacă Mielo Predoianu. Vezi şi Lecu 
(cap. 8). 

PILEA VIOREL, politician burghez, participă la parada Fron- 
tului Renașterii Naţionale și defilează în faţa lui Carol 
al II-lea (cap. 7). 

PITEANU EUGEN, subsecretar de stat la Interne în perioada 


1935—1939. Semnează radiograma cifrată prin care se 
ordonă arestarea lui Stinjinel (cap. 17, 29). 


PITROC MILEA, prim-procuror la Tribunalul Ilfov. Lui îi 
predă Marin Cudalbu reclamația împotriva lui Drugan. 
Pitroc joacă un rol important în regizarea anchetării 
bancherului, păstrind permanent legătura cu judecătorul 
de instrucție Tretin (cap. 35, 36, 37, 38, 39, 40). 


PIŢIGOI CODIȚĂ, din Rușii de Vede (cap. 13). 
PIȚIGOI FILIPACHE, prieten și coleg de liceu cu Darie la 


Rușii de Vede. Darie locuiește în casa părinților lui 


478 


Filipache și o meditează pe sora acestuia, Despa (cap. 11, 
12, 13). 


PIȚIGOI MINCĂ, frate cu cei doi de mai sus. Se însoară cu 
Petriţa, provocind prin aceasta amărăciunea și gelozia 
Despei (cap. 13, 14). 


PLAUȚIU, student la Facultatea de drept din Cluj în 
anul 1939. Fratele doamnei Viora Inocenţiu, care obţine 
de la cumnatul ei promisiunea că Plauţiu va deveni 
jurisconsult al societăţii „Dragoș Vodă“. Pină la luarea 
licenţei, societatea îi va plăti totuși un salariu de juris- 
consult (cap. 33). 


PLEȘOIANU, locuiește în același bloc cu Tia Cudalbu. Func- 
ționează la societatea „Carpatina” (cap. 40). 


POCAL, agent, subalternul lui Grunz la Satu Mare în 1939. 
Participă la torturarea grupului de comuniști. Efectuind 
impreună cu Landră arestările poruncite de Grunz este 
rănit grav de Gherghe Stoienică (cap. 22, 23, 24, 25, 26, 
27, 30, 31, 32, 33). 


POLIDOR, intendentul spitalului din Teliu în 1946. Tolerează 
prezența prostituatelor în spital și e mituit pentru aceasta 
(cap. 15), 


POPESCU GHEORGHE-BRAGADIRU, învăţător la școala din 
Omida în vremea copilăriei lui Darie, Împrumută cărţi 
țații Lenca (vezi Desculj) (cap, 15, 19). 


POPOVICI MIHAI, politician național-țărănist (cap. 40). 


PORA GALINA, nevasta nelegitimă a lui Gheorghe Stoienică 
din Satu Mare. E arestată în locul acestuia. Grunz o ală- 
tură, fără nici un temei, grupului de comuniști şi o tri- 
mite împreună cu aceştia pentru continuarea cercetărilor 
(cap. 32, 34), 


POTIRCĂ, zis şi POTÎIRCOSU VIRGIL, politician naţional-ţă- 
rănist. În 1937 este văzut de către povestitor în anti- 
camera lui Goga, în preziua formării guvernului Goga- 
Cuza (cap. 7, 8, 40). 


479 


PREDOIANU MIELO, din familia moșierilor olteni Predoianu. 
Dansator mediocru, susținut însă puternic de oficialitatea 
burgheză şi de mediile moșierești. Îl provoacă la duel 
pe povestitor, pentru că acesta scrisese un articol în 
care-i punea la îndoială măiestria artistică (cap. 8). 


PROTOPOPESCU STELIAN, director al ziarului Globul, pe 
care l-a obținut datorită relaţiilor amoroase mercantile 
cu Theodora Cazin. Iniţiază spre sfîrșitul anului 1939 o 
campanie de presă favorabilă lui Drugan, cu intenţia de 
a lovi în palat. Susţinător al lui Ion Antonescu, în care 
vede „omul providențial“ (cap. 39, 40). 


R 


RADULIAN, maior de securitate în 1946. li anchetează, ła 
Teliu, pe fraţii Cioranu şi contracarează alături de Oroș 
acțiunile lui Buşulenga și Alistar Minzu (cap. 15, 16, 17). 


RAFIRA, soţia lui Balc și mama lui Licu Oroș. Țărancă din 
Condor. Își vinde casa pentru ca să poată angaja un 
avocat care să-i apere fiul la proces, Intră slujnică la 
restaurantul lui Maicu din Satu Mare (cap. 21, 22, 23, 
24, 25, 26, 30, 34). 


RAȚĂ, caricaturist, Povestitorul îl cunoaşte la București :me- 
diat după înmormiîntarea lui Bordea. În aceeași seară 
caricaturistul îi arată schițe în care sînt surprinşi poli- 
țiştii care au reprimat o demonstrație muncitorească 
(cap. 6). 


RAȚIU ION, politician burghez din Ardeal. Înființează înain- 
tea primului război mondial partidul naţional (cap. 7). 
RĂDESCU, general, prim-ministru al ultimului guvern reacţio- 

nar după 23 August (cap. 9, 15). 


RĂDULESCU DEM. MIRCEA, poet. La serbarea de închidere 
a anului școlar din Rușii de Vede se recită din versurile 
lui (cap. 14). 


480 


RĂGĂLIE, agent în București, atunci cînd este arestată și 
torturată Sarmiza Ciobanu (cap. 20). 


RIEBBENTROP, ministru de Externe hitlerist (cap. 27). 
RIMOANTA, din Desculţ (cap. 3). 


RIZEA, mecanicul blocului în care locuiește Arno Pelican 
(cap. 40). 


ROMANELLI, sculptor italian, autorul statuii „Femeia cu 
umbrelă“. Lui i se datorează bustul lui Albu Dolea-Cruntu 
de la spitalul din Teliu (cap. 5). 


ROȘU PETRIȘOR, prieten din copilărie al lui Darie. Cind 
umblau împreună cu colindul, Petrişor îl interpreta pe 
Melhior (cap. 1). 


ROTIN, din camarila regală. Participă la orgiile lui Carol 
al II-lea (cap. 40). 


RUDI, chelner la restaurantul lui Maicu din Satu Mare, Cu 
el vorbește Rafira cînd vrea să se angajeze la ciîrciumă 
(cap. 31) 


ROHM, şef al detașamentelor S.A. Conducătorul unei răscoale 
împotriva lui Hitler în 1934. Povestitorul intenționa să 
scrie o serie de reportaje despre răscoala condusă de 
acesta, Serviciul consular german îi refuză însă viza ne- 
cesară călătoriei în Germania (cap. 17), 


S 
SABU, tînăr ceferist, ucis de poliție în timpul unei greve 
(cap. 12). 


SAMUILĂ, cumnatul lui Bosoancă. Țăran chiabur, primar în 
satul Gorna din judeţul Teliu în 1948 (cap. 4). 


SARSALI, avocată din București, specialistă în divorţuri 
(cap. 17). 


31 481 


SĂCĂRÎMB EUSTAȚ DE, senator transilvănean, ucis în 1937 
de trei elevi de liceu pentru a fi jefuit, Casa acestuia din 
strada Știrbey Vodă, pusă în licitaţie, e cumpărată de 
Onufrie Butaru (cap. 39). 

SĂMÎNŢĂ, cumnatul lui Darie, fierar în Omida. A fost uce- 
nicul muncitorului ceferist Ghincu Pavelescu, în a cărui 
casă o cunoaște pe viitoarea lui soţie (cap. 2, 3, 13, 14). 

SĂNDICA, ibovnica lui Mandea, pungaș închis în beciul po- 
liției împreună cu Drugan (cap. 37). 

SĂRĂCILĂ MARIN, din Turnu. Membru al grupului fascist 
„Generaţia Nouă”, Student, cu ambiţii literare (cap. 14). 

SCHILLER. Lingă Weimar, oraș în care a trăit poetul, naziștii 
au ridicat lagărul de exterminare Buchenwald (cap. 18). 

SCHIMBAȘU, tînăr scriitor pe care povestitorul îl cunoaște 
la înmormîntarea lui Bordea și căruia îi critică o lucrare 
(cap. 6). 

SCHOLTZE FERDINAND, vienez, cofetar în Rușii de Vede, 
cînd Darie este elev la liceul din oraș (cap. 13). 


SCHOLTZE MAX, fiul cofetarului, membru al grupului fas- 
cist „Generaţia Nouă“ (cap, 14), 


SCURTU ALEXANDRINA, poetă, colaborează la revistele 
conduse de Eugen Lovinescu (cap. 39). 


croitorese din Ruşii de Vede. 


SCUTELNICU BIBINA Ibovnicele lui Timon și-ale 
SCUTELNICU MARGHIOALA multor altora din oraș (cap. 
2, 3, 4). 


t 


SEGAL P. CAROL, librar pe Calea Victoriei în Bucureşti 
(cap. 39). 


SELIM, tătar, primarul satului tătăresc Sorg, Tatăl Urumei. 
Darie slujește la el intr-o vară (cap. 12, 13, 27). 


SERAFIM, vechi om de încredere al lui Mitică Angheliu. E 
concediat de acesta în anii dictaturii legionare (cap. 18). 


482 


SERANO ROSITA, cîntăreaţă la modă în timpul războiului. 
Trăia în Germania hitleristă unde se pare că se ocupa 
și cu spionajul în favoarea englezilor (cap. 16). 


SILEF IOVCA, numele conspirativ. al Ștefanei Bogdanof din 
satul dobrogean Isar. E adusă în mișcarea comunistă de 
logodnicul ei, If Orlof. În 1939 este arestată la Satu 
Mare, torturată și asasinată de inspectorul Grunz. Ca- 
davrul ei, aruncat în rîul din apropierea orașului, este 
descoperit de grănicerii maiorului Blîndu (cap. 23, 24, 
25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34). 


SIMCA, soția lui Onufrie Butaru (cap. 39). 


SIMIN, subsecretar de stat la Interne, însărcinat cu cenzura 
în guvernul Goga-Cuza din 1937 (cap. 8). 


SÎNGURELU ILIE, doctor în drept de la Paris, inspectorul de 
siguranță care o anchetează și torturează pe Sarmiza 
Ciobanu (cap. 20). 


SION IZA, publicistă din cercul Sburătorul al lui Lovinescu 
(cap. 39). 


SIȚA, a fost soția lui Iancu Brătescu, vărul povestitorului; 
mai tirziu se căsătorește cu plutonierul-major Burtan și 
Jocuiește la Ruşii de Vede, unde o întîlneşte Darie 
(cap. 13, 14). 


SIMBUR AȘ, politician burghez, fost de mai multe ori ministru. 
Om de încredere al lui Carol al Il-lea care îl trimite să 
trateze cu Drugan (cap. 35, 38, 39, 40). 


SÎRCU MAGDALENA, avocată la Tribunalul Ilfov, unde o 
întîlnește povestitorul în ziua procesului de bigamie al 
lui Ion Antonescu. Secretara domnișoarei Sarsali (cap. 17). 


STINJINEL TEOFIL, inspector general în Ministerul de In- 
terne. Către sfîrșitul anului 1939, acuzat de escrocherie 
și spionaj, este destituit și se ordonă arestarea lui. Aflind 
de asasinatul Iovcăi Silef, îl șantajează pe Grunz și ob- 
ține de la acesta bani și bijuterii. Trece fraudulos gra- 


art 483 


nița în Slovacia, unde se legitimează precizînd că se află 
în slujba spionajului nazist (cap. 28, 29, 30, 31, 34). 


SOARE ALICE, poetă, colaboratoare la Sburătorul lui Eugen 
Lovinescu (cap. 39). 

SOCIAN ADELA. Prin 1930, povestitorul este îndrăgostit de 
ea (cap. 39). 

SOFICA, prostituată camuflată la spitalul din Teliu. Vezi 
și Mimi (cap. 15). 


SOPRON, poet, prieten al povestitorului. La începutul războ- 
iului îl invită pe acesta acasă și îi citește un poem anti- 
războinic (cap. 16). 


SOTIR, proprietarul restaurantului „La Sotir“ din Rușii de 
Vede (cap. 12, 13). 


SPERANȚIA THEODOR. În programul serbării de sfîrşit de 
an la Liceul din Rușii de Vede, figurează una din anec- 
dotele sale, care e recitată de Iscru Mătrăgună (cap. 14). 


SPIEGEL, doctor, supraviețuitor al pogromului din lași. Po- 
vestitorul îl întilnește în casa lui Sopron (cap. 16). 


SPIRNEL, activist (cap. 3). 


STAMATE, subaltern al lui Grunz la Satu Mare. îi aduce lui 
Grunz radiograma prin care se ordonă arestarea lui 
Stinjînel (cap. 29, 30, 32). 


STAMATIAD ALEX TH, poet. La 5 iunie 1930, discută la 
Capşa cu Norocel Tăunosu. Îl indignează obsesiile reli- 
gioase ale acestuia (cap. 39). 


STATE, moșier. Vezi Noti și Pienaru (cap. 5). 


STĂNESCU GICĂ, notar din Omida, în copilăria lui Darie 
(cap. 19). 


STELEA, activist de partid la Teliu, în 1948 (cap. 9). 
STOIENICĂ GHERGHE, din Satu Mare. De meserie trișor la 
jocul de cărţi și contrabandist (cap, 31, 32, 34). 


484 


STOIANOVICI DOBRE, fotograf, soldat în compania loco- 
tenentului Valica Cioranu (cap. 16). 


STOLERU, din anturajul generalului Gavrilă Marinescu 
(cap. 36). 

STROE, ţigan dintr-un sat de lingă Rușii de Vede. Vezi și 
Nae (cap. 13, 14). 

STROILĂ, cîntăreţ la „Pisica Neagră“, de care se îndrăgos- 


tește Cocuţa, a șasea nevastă a ministrului de Justiţie 
Derderian (cap. 35). 


STURDZA MITIȚĂ, predecesorul lui Ionel Brătianu la con- 
ducerea partidului liberal (cap. 18). 


SULIMAN, turc, ucenicul lui Abraham Caleb. În timpul ocu- 
paţiei nemţești din primul război mondial încearcă să-și 
omoare fostul stăpîn (cap. 19). 


Ș 


ȘEICARU PAMFIL, directorul ziarului Curentul (cap. 34). 


ŞORIE GOGU, tovarăş de ucenicie al lui Darie la tăbăcăria 
lui Moţatu din Rușii de Vede, Moare înjunghiat de Benţe 
Cotelici (cap. 12). 


ȘTEFAN, fratele lui Darie, pleacă împreună la înmormîntarea 
tatălui lor (cap. 3). 


ŞTEFANA, comunistă, țărancă săracă din satul Osica. Ia cu- 
vîntui la adunarea electorală ținută în sat în 1946. Soţia 
lui Agapie, a cărui atitudine șovăielnică o dezaprobă 
(cap. 18). 


ȘTEFI, unul din eroii dramei pasionale provocate de Alexan- 
drina Galbenu (cap. 8). 


ȘTIRBEY BARBU, politician și om al palatului regal. Proprie- 
tarul, între altele, al unor podgorii și ferme vestite 
(cap. 14, 29). 3 


485 


T 


TAIR ARAMIC, turc, presupus amant al Tiei Cudalbu. Numele 
lui se pomenește în timpul anchetării lui Drugan 
(cap. 37, 38). 


TALAAT PAȘA, demnitar turc din primul război mondial. 
Făcea parte din fruntașii mișcării „Junii turci”, Prieten 
de pat al lui Matei Cosimbescu, „diplomatul” (vezi 
Desculţ, vol. H) (cap. 7). 


TĂNASE FIER-RĂU, ţigan din șatra ce se oprise între rîpile 
Clocociovului pe moșia lui Arizan, unde lucra și Darie 
în timpul primului război mondial. Apare în Desculj 
(cap. 5). 

TĂTĂRĂSCU GHEORGHE, (Guţă), politician liberal, de mai 
multe ori prim-ministru sub Carol al It-lea (cap. 7, 9, 17, 
18, 24, 34), 


TĂUNOSU NOROCEL, Tămiiosu Radu, poet și publicist, Prin 
1922 este prieten și colaborator al lui Butaru. Lucrează 
împreună la ziarul Vorba din redacţia căruia pleacă 
în 1923. Îl urmează pe Butaru, care înființează ziarul 
Uraganul, În 1927 se ceartă cu Butaru, iar peste șase ani 
înființează ziarul Zodiacul, care sprijină mișcarea legio- 
nară și luptă împotriva camarilei regale. În toamna 
lui 1939, reconciliindu-se cu palatul, e numit ministru, 
Reia relaţiile cu Butaru și fac împreună afaceri veroase 
în care este cointeresat Carol al Il-lea (cap. 38, 39, 40). 


TELEAGĂ, vărul lui Darie. Trăiește cu Niculeasca, proprie- 
tara unei cîrciumi din Obor (cap. 6). 


TERICĂ, zis şi „Vulturul Oborului“, politician naţional-țără- 
nist, datorită căruia, prin 1927, Tăunosu devine deputat 
(cap. 39). 


TEZEU, reporter la ziarul Ora. Acreditează legenda ascen- 
siunii preoțești a lui Tretin (cap. 38). 


486 


TIA, Madam Moară, soţia lui Iani Feratos, morar din Rușii 
de Vede. Mai tirziu se căsătorește cu doctorul Sesam 
Bezerian. Vezi Feralos şi Bezerian (cap. 13). 


TIBOR IOȘCA, fiul, caretaș din Rușii de Vede. Firma prăvă- 
liei sale, pictată de Caba, inspiră povestitorului poezia 
Landoul roşu (cap. 11). 


TICAN, portar de zi la blocul unde locuieşte Tia Cudalbu 
(cap. 40). 


TILDA, soția preotului Coriolan Bold din Satu Mare şi sora 
avocatului Claudiu Pap din acelaşi oraș (cap. 23, 24, 30, 
31, 84). 


TIMI, birjar din Bucureștii de după primul război mondial 
(cap. 6). 


TIMON, profesor de franceză la Liceul din Ruşii de Vede, 
La început e adversar politic al lui Stănică Paleacu şi 
candidează pe lista ţărăniştilor. Editează o gazetă locală, 
Barda. Mai tîrziu, trece de partea lui Stănică Paleacu, 
al cărui fidel politic rămîne. La sfirșitul anului 1939, cînd 
Paleacu reintră în guvern, acesta îl numește pe Timon 
inspector școlar (cap, 12, 13, 14, 34). 


TIMUR, faimos conducător al tătarilor în perioada migraţiilor, 
supranumit Lenk, șchiopul (cap. 12). 


TISSO, preot, conducător fascist al Slovaciei (cap. 34). 
TIRNAVU, politician liberal din Teliu. Colaborator şi spriji- 


nitor al lui Ţăpoiu. E sprijinit clandestin de Buşulenga 
(cap. 6, 9, 15, 18). 


TÎRNĂCOP CLENCIU, fost perceptor, agent electoral al lui 
Țăpoiu. În cadrul campaniei electorale din 1946 ia cuvin- 
tul la adunarea din satul Dealu Roşu și e izgonit de ţă- 
rani (cap. 10). 


TODUȚĂ GAVRIL, ceferist, activist de partid în ilegalitate. 
Se împrietenește cu Oroș în timpul stagiului militar. Sub 
influența sa, Licu Oroş devine comunist. Spre sfîrşitul 
anului 1939, denunţat fiind de Neaga, soţia lui Oroș, e 


487 


arestat la Satu Mare. Torturat în mod bestial, se com- 
portă cu o rară demnitate. Este trimis la București îm- 
preună cu întregul grup pentru continuarea cercetărilor 
(cap. 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 34). 


TOMA, fruntaş cuzist (cap. 7). 


TOPOLOVESCU, politician burghez, înregimentat în Frontul 
Renașterii Naţionale (cap. 7). 


TRANDAFIRESCU TRANDAFIR, institutor în Rușii de Vede 
din partidul lui Paleacu. Scrie articole în ziarul Glasul 
Rușanilor (cap. 14). 


TRĂCĂLIE, prieten din copilărie al lui Darie în satul Omida 
(cap. 2, 19). 


TRETIN, judecător de instrucţie la Tribunalul din București. 
Ambiţios și lipsit de scrupule, i se încredințează instruirea 
cazului Drugan. În speranţa unei avansări, conduce an- 
cheta cu cruzime şi brutalitate. Reporterul Nedelcu 
Nedelcovici de la Globul îi descoperă din întîmplare 
ascendența familială compromițătoare și o divulgă citi- 
torilor, Judecătorul este fiu și frate de prostituată (cap. 35, 
36, 37, 38, 39, 40). 


TRETIN GAROFIȚA, sora celui dinainte, pensionară a unei 
case cu fete din București. A fost soția maiorului Calotă, 
mai tirziu general (cap. 40). 


TRIFOI VASILE, medic de boli nervoase, Ţine conferințe în 
care afirmă că are vedenii sfinte și că aude — ca; loana — 
voci care îi spun că va veni pe lume un nou mintuitor, 
Acestea se întîmplă în anii dinaintea celui de-al doilea 
război mondial (cap. 38). 


TRIPCOVICI, patronul unei bodegi faimoase, în care obiș- 
nuieşte să bea reporterul Arno Pelican (cap. 39). 


TUDOR, tatăl lui Darie. Țăran sărac din Omida (cap. 3, 13, 
15, 19). 


TUIE ILIE, profesor de matematică și directorul Liceului din 
Rușii de Vede, în care învaţă Darie. Pentru că refuză să 


488 


intre în partidul lui Paleacu, e înlocuit la direcţia liceului 
cu Dezideria Găzaru (cap. 12, 14). 


TUNSU DOBRICĂ, fost ucenic împreună cu Darie la tăbăcăria 
lui Moţatu din Ruşii de Vede. Mai tirziu ajunge el însuși 
proprietar de tăbăcărie în satul Balaci. Darie îl reîntil- 
nește în Rușii de Vede după primul război mondial 
(cap. 12, 13, 14). 


TURTULĂ CASIU, profesor de romină la Liceul din Roşiorii 
de Vede. Remarcă talentul literar al lui Darie (cap. 11, 
12, 14). 


TURTURICĂ, țăran sărac din Omida (cap. 3). 


TUTANU, a copilărit cu Darie în Omida (cap, 3). 


T 


TAP DORINA, fruntașă legionară. „Domnișoară bătrînă, niţe- 
luș deşucheată, cam trecută, cam stătută.“ Îl adoră pe 
Hitler (cap. 7). 


ȚĂPOIU PIERRE, cel de al cincilea fiu al unui mătrăcar din 
Ploești, Ajunge inginer petrolist și capătă un post la o 
societate petroliferă. Se încadrează în partidul liberal. 
Arivist, se însoară cu fiica slută a marelui podgorean 
Bertisson. Îi cunună Murgu, unul dintre fruntașii. parti- 
dului libera]. Ajunge deputat și mai tirziu ministru al 

„ armamentului. După 23 August e ministru într-unul din 
vremelnicele guverne de coaliţie. La alegerile din 1946 
candidează în fruntea listei opoziţiei în cinci-șase judeţe, 
printre care și Teliu (cap. 4, 6, 9, 10, 15, 18). 


ȚEMBOCA OCTAVIAN, gazetar liberal, după 23 August. Șef 
al tineretului naţional-liberal (cap. 15). 


ȚIBICĂ, din camarila regală. Tovarăș de petrecere și dezmăț 
al lui Carol al II-lea (cap. 40). 


489 


ȚIGĂNUŞ CLEMENTE, copil găsit sau farat de ţigani. Crește 
printre ei. La 12 ani fuge din șatră și intră ucenic la un 
fierar din Brăila. Comunist din ilegalitate, călit în închi- 
soare. Participă la războiul din Vest. După război e acti- 
vist de partid. În această calitate, ia parte la campania 
electorală din 1946, la Teliu. Este rănit în timpul unei 
lupte cu oamenii lui Țăpoiu și este internat la spitalul 
din Teliu. Doctorul Darvari îl operează cu intenţionată 
neglijență și-i amputează un picior (cap. 4, 5, 6, 15, 17, 
18, 19, 20). 


ȚUGURIN, vărul lui Darie, pe care în copilărie l-a salvat 
de la înec. Bunicul lui Cuculeţ (cap. 1). 


U 


UIBARU IANCU, ţăran moţ, bunicul lui Vibaru Minu (cap, 24). 


` UIBARU MINU, muncitor ceferist, comunist din ilegalitate. 
Spre sfîrșitul anului 1939 este arestat la Satu Mare şi 
torturat de oamenii lui Grunz. Torţionarii nu izbutesc 
să-l constringă la trădare (cap, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 34). 


URDĂREANU ERNEST, mareșalul palatului în timpul lui 
Carol al II-lea. Om de încredere al acestuia, personaj 
important al camarilei regale (cap. 3, 5, 38, 39, 40). 


URICANU, țăran sărac din satul Blajini. A făcut războiul sub 
ordinele locotenentului Valica Cioranu, ale cărui crime 
împotriva populaţiei le demască (cap. 16). 


URUMA, tătăroaică din satul dobrogean Sorg, de lingă mare. 
Fiica primarului Selim la care a argăţit, prin vara anu- 
lui 1920, Darie. Are un copi! cu Darie pe care ea îl pore- 
clise Lenk, adică șchiopul. La începutul celui de-al doi- 
lea război mondial, cei doi se revăd și petrec cîteva 
săptămîni la Sorg împreună cu fiul lor Lenk, acum tînăr 
de 20 de ani (cap. 12, 13, 27). 


490 


v 


VAIDA VOIEVOD, politician burghez, de formație fascistă. 
„Naş, după propria mărturisire, al mişcării legionare 
(cap. 7, 40). 

VALENTINA, slujnică la casa cu fete a Ilsei Hans din Ruşii 
de Vede. Voluntară și tenace, urmează cursurile liceului 
din localitate. Aici îl cunoaște și se împrietenește cu 
Darie. Fac împreună o excursie în pădure și sint atacați 
de doi tineri ţigani. Vezi Nae și Stroe (cap. 11, 12, 13, 14). 

VALER, slujitor la Primăria din Gorna, în 1948 (cap. 4). 

VALERIAN I., poet din cercul Sburătorul, condus de Eugen 
Lovinescu (cap. 39). 

VANOGA, ţăran sărac din Blajini, martor al omoririi lui 
Mardare de către fraţii Cioranu (cap. 10, 17). 

VASILICA, din Turnu. Prietenă de adolescenţă a lui Darie 
(cap. 12). 

VASILIU PIKY, general, subsecretar de stat la Interne în gu- 
vernul lui Antonescu. Criminal de război (cap. 17). 


VASTEA, una din fiicele lui Tone Brătescu. După moartea 
tatălui ei, pleacă în București (cap. 11, 12, 13). 

VĂLUȚA, vara povestitorului (cap. 1). 

VĂLESCU CORIN, din grupul universitar fascist „Generaţia 
Nouă“ (cap. 9, 14). 

VELEA ANDREI, poet din cercul Sburătorul (cap. 39), 

VELICA, servitoare ia preotul Coriolan Bold din Satu Mare, 
a cărui ibovnică devine. În iarna 1939—1940 preotul o 


aduce la București şi-i cumpără picioare artificiale 
(cap. 30, 31, 34). 

VELINSKY MITRIDAT, profesor. Şef fascist, mentorul grupu- 
lui „Generația Nouă” (cap. 14). 


VEVE CHIORUL, vechi prieten al povestitorului, care îl re- 
întîlneşte în Omida, la începutul anului 1958 (cap. 3, 
19, 39). 


431 


VIDER ORESTE, om de afaceri al lui Carol al 1-lea 
(cap. 39, 40). 

VIORA, soţia avocatului Gheza Inocenţiu din Satu Mare 
(cap. 33). 

VIŞINOIU, politician burghez. Se alătură Frontului Renașterii 
Naţionale (cap. 7). 

VLAHUȚĂ ALEXANDRU (cap. 40). 

VLAICU JUSTIN, tînăr muncitor ceferist din Satu Mare. 
În 1939 este arestat împreună cu Bălănica Dron din în- 
timplare de către agenţii lui Grunz. Este implicat în 
grupul comuniștilor (cap. 32, 34). 

VOICU, cumnatul lui Darie din Omida. Funcţionar la poștă 
(cap. 3). 

VIURTEJEANU BĂNICĂ, fost patron al lui Darie, în Rușii 
de Vede. Apare și în Desculj (cap. 11, 12, 39). 


VURTEJEANU FIFY, una din fiicele celui dinainte (cap. 12). 


Zz 


ZADIG ZENO, călăreț de circ. Măriuța Lupei declară judecă- 
torului Tretin că întîlnirile dintre Tia Cudalbu şi Carlo 
Ciutacu aveau loc în apartamentul lui Zađig din blocul 
Carlton. Interogat de Tretin, călărețul de circ dezminte 
(cap. 37, 38, 40). 

ZAINEA, comisar. Îl conduce pe Drugan spre beciul poliției 
(cap. 37). 


ZAMBILA, veche cunoștință din Desculţ. Țigancă din șatra 
care se aciuiase între ripele Clocociovului. Vezi și 
Tănase Fier-rău. Povestitorul o reîntilnește în 1946 în 
judeţul Teliu. Este soacra lui Minotar Harpalete, țăranul 
ucis de Bosoancă. 


ZGĂMIE, țăran sărac din Omida, în copilăria lui Darie. 
Protestează atunci cînd Tomiţă Bulbuc cere ţăranilor să 
repare biserica (cap. 19). 


492 


ZOIE, soţia negustorului Pandele din Ruşii de Vede. Veche 
prietenă a lui Darie (cap. 11, 12, 13). 


ZUGRAVU, romancier şi ziarist, coleg în redacţia ziarului 
Vorba cu Butaru și Tăunosu. Le prezice acestora că vor 
ajunge miniștri sau pușcăriași (cap. 39). 


ZURZUC LANDRIȘ, prozator, amantul poetei Brindușa Berbec 
(cap. 15). 


ZWEIG ȘTEFAN, cel mai tînăr deţinut din lagărul de la 
Buchenwald (cap. 19). 
Y 
XANTU JUSTIN, doctor, a fost șeful spitalului din Teliu. 
Moare în 1918 (cap. 5). 
Y 
YOLANDA, factoriță poștală, [i aduce lui Sopron o felici- 
tare (cap. 16). 
W 


WERFEL FRANZ, scriitor german, poet și prozator. Carol 
al [l-lea afirmă că l-ar fi influențat pe Norocel Tăunosu 
(cap. 40). 


31, 
32, 
33. 
34. 
35. 
36. 
37, 
38. 
39, 
40. 


CUPRINS 


Complicaţii 
Fundătura . 
Dejun, . > a a e 


Către sfîrşitul anului 


Bancherul și puica de drac . 


Galoşii . . 
Într-a] nouălea cer . 
Circul . 

Corbii, ah corbii . 


Patru fete cucuiete . , 


Responsabil de carte: Cornel Popescn 
Tehnoredacior : I. Horga 
Corcelor: N. Tcodasiu 


Dat la cules 01.11.58. Bun de tipar 06.12.58. Tiaj 251004 

5050 ex. Hiîrtie semi velină mată de 65 pr. 

540x840/16. Coli ed. 19,10. Coli de tipar 31. Fdiia l. 

Comanda 4104. A. nr. 01423. Pentru bibliotecile mici 
indicele de clasificare 8 R—31 


m. Formal 


Tiparul executat sub comanda nr. 81569 la Combinatul 
Poligrulic Cusa Scinteii UL V. STALIN“, 
Bucureşti -- R.P.R, 


Curajul! Nu numai munca lui îndiîrjită, nu nu- 
mai priceperea lui deosebită, ci și curajul îl aju- 
taseră să se ridice la averea pe care o deţinea și la 
situația pe care o stăpînea în lumea de rechini a 
bancherilor. Nu o dată jucase totul pe o singură 
carte. „Ori cîştig cît vreau, ori pierd totul și o iau 
de la început“, își spusese deseori. Jocul îl in- 
teresa și-l și vrăjea. li plăcea să le dovedească 
tuturor că lui îi mergea minunat mintea și că nici- 
odată calculele lui nu erau greșite. Afacerile cele 
mai îndrăzneţe îi reușiseră, De ce nu i-ar reuși și al- 
tele, în continuare ? Bătea în lemn. Pînă acum Dum- 
nezeu îl ajutase, Avea să-l ajute și de aci înainte. 

Din cauza curajului avusese însă și un moment 
greu în care era cît pe-aci să piardă totul. 

După întoarcerea sa în ţară și urcarea pe tron, 
Carol al Il-lea începuse o mare acţiune pe două 
planuri, 

Pe plan politic urmărea să îmbucătăţească și 
pînă la urmă să sfărime vechile partide politice, 
O dată sfărimate, să culeagă cioburile lor și să în- 
chege un partid unic, de tip fascist, pe care să-l 
conducă printr-un interpus supus și docil. 

Pe plan economic, Carol al II-lea urmărea să 
ajungă bogat. Mai bogat decît înaintașii săi, celă- 
lalt Carol și Ferdinand. 

Vechile partide politice le sfărîmase. Din ciobu- 
rile lor își făcuse partid. Îmbrăcase în uniforma 
frontului nu numai oamenii de serviciu și funcţio- 
narii, ci şi consiliul de miniștri. Peste comuniștii 
aflați în pușcării pînă în vara lui 1930 — an în care 


100 


se întorsese din exil — aruncase și mai mulți co- 
muniști. 

Își împlinise în bună măsură și celelalte proiecte. 
Pină către sfîrşitul lui 1939, cînd se petrec cele 
povestite aci, nu se afla bancă în țară la care Carol 
al II-lea să nu aibă acțiuni, nu se afla industrie sau 
casă de comerț din cîștigurile căreia regele să nu-și 
ia partea leului. Ministerul Economiei Naţionale, 
Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii, 
Banca Naţională erau încredințate celor mai docili 
slujitori ai săi. Beneficiile uriașe, care îi reveneau 
regelui din participarea sa masivă la exploatarea 
și jefuirea bogățiilor ţării, erau schimbate de oame- 
nii săi de la Finanţe și Banca Naţională în dolari 
și în franci elveţieni, în lire engleze și în coroane 
suedeze și depuse la loc sigur în neutra Elveţie. 
Trimiși speciali îi cumpărau regelui moșii în ţările 
Americii Latine şi-i investeau o parte din capitaluri 
în marile industrii apusene. Presupunea că va veni 
un timp în care va fi nevoit să-și ia tălpășiţa,. 

Cu toată inteligenţa lui, care pînă atunci nu-i 
jucase nici o festă, bancherul Alion Drugan nu pri- 
cepuse, de la început, cu limpezime, ceea ce ur- 
mărea Buzatul. Profitase de încurcăturile în care 
se băgaseră frații Hușanu, proprietarii marii fa- 
brici de postav din Hușani — încercaseră să scoată 
prin contrabandă, afară din ţară, o uriașă cantitate 
de aur și fuseseră prinși — și le cumpărase fabrica, 
Sîmburaș, om al palatului, îl poftise la masă. Cînd 
ajunseseră la friptură, îi puse problema: 

— Trebuie să-mi dai pentru rege 25% din ac- 


191