Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0040

Unarversu 








Hnteraar 





40 


Anul XLIV Nr 
30 Septembrie 1928 
5 Lei 


A 


SE 


SS 


NNE 





ION RUSSU-ŞIRIANU 


638. — UNIVERSUL LITERAR 








Ctitorii 





ION RUSSU SIRIANU 
UN ZIARIST ȘI UN AGITATOR 


Generaţia care a cunoscut pe Rusu 
Sirianu, trebue să fie adânc recunoscă- 
toare acestei publicaţiuni pentru actul 
de pietate al comemorării amintirii lup- 
tătorului şi omului de ideal, al directo- 
rului Tribunii din Arad, 

Străduinţele și frământările românis- 
mului din Transilvania şi Banat au cu- 
noscut multe figuri înzestrate cu cele 
mai preţioase energii şi aptitudini, cu 
înalte virtuţi morale, îmboldite de o ma- 
gică credinţă în miracolul unirii noastre. 

“'răind întro epocă astăzi puţin  cu- 
noscută, în limitele strâmte ale unor îm- 
prejurări locale, mult deosehite de ale 
“Țării mame, adesea într'un colţ neştiut. 
de ţară, aceşti umili ostaşi păreau ua. 
lupta nu atât pentru biruinţă, — o  bi- 
ruinţă vagă și îndepărtată — cât pentru 
satisfacerea unei porunci morale ireziă 
tibile, a unui imperativ cutegoric al da- 
toriei naţionale. 

Nussu Şirianu a fost dintre uceste su 
flete de luptă si de jertfă pentru datoria 
naţională. 

Plecat de acusă din podgoria Aradu- 
lui, din aceea bogată şi mare Șirie, co- 
mună de peste 10.000 de suflete, unde 
urmatele revoluţionare ungurești au ca- 
pitulat în anul 1849, şi care ne-a nai dat 
pe Zfon Slatici, pe Sever Secula și pe 1. 
T. Mera — darul fermecător al poves- 
tirii pare o moştenire speciiică, comuni. 
acestor săteni — Russu Şirianu a făcut 
scoala. de învăţători, 

Spiritul lui vioi și neastâmpărat, setea 
de a se instrui şi râvna de a se jertfi lau 
adus întăi în Țara românilor liberi unde 
a făcut, o excelentă școală politică şi ga 
zetăvească sub C, A. Rosetti la Romud- 
nul, apoi la Voința Națională. 

Mai târziu el sa înapoiat în ţara sa de 
origină unde a lucrat în redacţia  7Pri- 
bunii dinu Sibiu, pe urmă a condus 
Foia Poporului si în cele din urmă a. 
trecut în „ţara: sa natală, la Arad, unde 
a înfiinţat Tribuna Popovului, devenită 
după căderea Tribunii din Sibiu, a doua 
Fribună. 

Cei ce au cunoscut pe BRussu Şirianu 
nu au putut să aibă decât un sentiment 
de dragoate şi de adânc atașament pen- 
tru el. Bun până la desbrăcarea de sine, 
totdeauna entuziast și preocupat de 
ideile mari, de avânturile nobile, el fer- 
meca pe cei ce-l înconjurau şi şi-i pre- 
făcea în admiratori şi prieteni. Dar sub 
aspectul acesta de delicateţe şi căldură 
comunicativă se ascundea un tempera- 
ment. fecund de ziarist şi un neobosit a- 
gitator politic. Ele au forinat nota  ca- 
racteristică a personalităţii sale. Ele 
l-au împins să părăsească drumul şcoa- 
lei şi să se arunce în curentul atât de 
anevoios și periculos al luptelor noastre 
naţionale-politice, curent care lu adus 
ca deputat în incinta Camerei din Bu- 
dapesta, care Ta adus ca osândit politic 
şi între zidurile temniţelor ungurești. 

Dacă politica noastră de peste munţi 
a cunoscut ideologi şi doctrinari ca Pa- 


piu Tlarian, Bărnuţ, ca Barițiu şi Brote, 
ea a avut în schimb un număr de agita- 
tori cari cu talentul lor au răspândit şi 
popularizat în scris si prin grai viu ideo- 
logia partidului în adâncul maselor de 
la ţară. Printre aceşti agitatori  Rusu- 
Şirianu ocupă locul de frunte. 

Ziarist în toată accepțiunea cuvântu- 
lui el a înţeles că marile idei și idealuri 
politice, cu arsenalul lor bogat de critici 
şi de argumente nu devin cu adevărat 
active si dinamice decât atunci când 
reuşesc să treacă în conștiință populară. 
Și nimeni nu s'a priceput ca el să le ex- 
pue, să le încălzească, să le coloreze și 
să le vivifice. 

Cu deosebire el a reusit să le îmbrace 
în haina limpede, usoară şi metaforică u 
limbajului popular cu nimeni altul din 
generaţia sa. 

De aceea după mine din toată aetivi- 
tatea lui Russu Sirianu cea mai intere- 
santă şi originală este aceeu de ziarist 
pentru popor. Prima gazetă pentru ţără- 
nimea romănă din Ardeal Foaia Popo- 
rubui din Sibiu (care apare şi astăzi) a 
avut epoca ei de cea mai mare strălucire 
în timpul când a fost condusă de Nussu 
Șirianu. (Când anai târziu ela trecut la 
Arad, ediţiu de Duminică a Tribunii de 
la Arad, Fribuna Poporului, a devenit. 
catedra de unde şi-a făcut poporul ro- 
mânesc educaţia politică si naţională, 
care a dat pe urmă roade atât de în 
semnate. 

Nu știu dacă astăzi cineva îşi dă în- 
deajuns seama de inportanţa şi dilicul- 
tăţile gazetăriei pentru intelectuali. A- 
vem ziare şi ziaristi talentaţi şi iscusiți 
pentru clasa cărturărească dela oraşe, 
dar nu avem în vechiul Hegat aproape 
de loc ziare pentru țărănime. 

Dacă ele lipsesc cauza nu este numai 
pentru că nu se dă atenţiune acestui 


pen, dar şi pentru că este cu mult mai 
greu a se scrie un ziar pentru un pu- 
plic simplu și naiv decât pentru clasa 


instruită. Dacă talentul gazetăresc nu 
este prea rar la noi, talentul gazetăriei 
populare este unul din talentele cele mai 
preţioase și rare, 

Nu este nimic mai greu decât să fii 
usor în scris şi nu este nimic mai ane- 
voios. pentru un cărturar decât a gândi 
și a se exprima în felul poporului, 

Russu Nirianu era binecuvântat dela 
natură cu talentul acesta. 

Dacă sat dezaropa articolele sale din 
Foaia Pojorului şi Tribuna Poporului 
star descoperi adevărate mărgăritare ale 
acestui gen al gazetăriei populare. Cine 
ar voi astăzi să urmeze caleu lui ar pu: 
tea să facă o adevărată şcoală recilind 
colecţiile acelor ziare. 

Stilul popular al lui Russu Şirianu pu 
era un stil studiat şi voit, el curgea, ca 
şi scrisul lui lon Creangă, în mod natu- 
val din pana acestui fiu de ţăran, care 
păstrase cu toată învăţătura, cu toate ci- 
taniile, sufletul şi gândirea nealterată a 


poporului din care ieșise. Ideia cea mai 
abstractă căpăta sub pana lui viaţă, cu- 
loare și se întrupa în mod nesiliţ în hai 
na imaginilor clare şi plastice ale gân- 
dirii populare. lar peste toate el turna 
aurul hunmorului și a satirei atât de ca- 
racteristice minții poporului nostru în: 
ăluindu-le înti'o lumină strălucitoare 
si atrăgătoare, 

Astfel învestmântată, ideologia ab: 
tractă a naţionalismului, hrănită cu 
înalte principii de ordin cultural-socio 
logic şi psihologic superior, a reuşit să 
pătrundă, graţie lui Russu iruatu fa 
poporul dela ţară și propaganda naţio- - 
nală, întemeiată. pe concepții ndesea de: 
părtate de mintea populară, a prins re 
pede teren în Transiivania. | 

Cole două regiuni în curi ideia națio- 
nală n pătruns mai curivl şi nai brat 
nie în Ardeal sunt locui regiunile Si 
biu-UOvrăştie-Albalulia- Făgăraș și Arad | 
Banat, acelea unde a fost scrisul hi: 
hussu Sirinnu, a acţionat mai mult, : 
Acest fapt ajunge singur spre a carat 
teriza şi evalua enorma importanţă a 
operei lui ussu-sirianu. | 

Agitator în îneţelesul adevărat al cu- 
vântului Hussu Șirianu a fost si un 
mare orator popular, care găsea uşor 
expresia ceu mai limpede și sugestivă, : 
spre a pune stăpânire pe auditoriul ţă- - 
vănese, subjugându-i si răscolindu-l cu 
verbul lui cald, bogat și fermecător, Ora- . 
toria lui ridica poporul,  valuri-valuri, 
care rămânea în urma lui ca o mare 
frământată de talazuri. Satele cari erau 
„lucrate“ de el în timpu) unei campanii 
electorale rămâneau definitiv „contani- 
hate“. Ea: 

Astăzi ne gândim cu melancolie la 0 + 
viaţă de activitate şi jertfă risipită cu ; 
atâta generozitate și cu atâta avânt și: 
vedem cum uitarea se aşterne pesteati. . 














tu shucium si atâta sacrificiu.  Parla- 
rentul si-a făcut —- târziu — datoria j 


îaţă de văduva lui Nussu Sirianu, dar; 
peneralia de astăzi nu şi-a plătit tribu-4 
tml de recunoștință către amintirea ce 
lui ce s'a înrolat pentru ca ea să beneficie- 
ze. Noi însă cei cari lam cunoscut şi ar! 
colaborat cu dânsul, cei cari am învățat 4 
din scrisul lui şi ne-am format în aceeași! 
redacţie vom păstra caldă şi mereu IE 
cunoscătoare în suflet amintirea lui. 
Suntem încredinţaţi că va trebui să vh' 
clipa când națiunea va şti să-și tacă da- 
toriu pentru cei a căror viaţă a fost în- 
chisă în zidurile pe cari se înalţă azi clă- 
divea HNomâniei mărite, ş 


GIL. POPP : 





UNIVERSUL LITERAR.— 035 


INSEMNĂRI ȘI NOTE BIOGRAFICE 


loan lussu-Siriunu, ua fost numai un 
mare gazetar al tuturor românilor de 
peste Carpaţi, el a fost şi un mare pa- 
viot şi mai ales un apostol. 

Prin munca titanică ce l-a caracieri: 
mt şi prin talentul de mare ziarist şi 
orator, răscolitor neîntrecut al sufletu: 
li ţăranului român de peste Carpaţi, — 
Russu-Şirianu s'a ridicat singur din sim- 
pu institutor la rangul de învăţător 
:al întregului neam românesc de acalo. 
'Tără să cunoască ce însermnnau piedicile 
riscul, e! na pregetat o clipă în 
lupta dusă cu atâta îndârjire pentru 
spărarea neamului lui năpăstuit şi îni- 
pilat. Si-a ţinut aprinsă cu riscul vieţei, 
candela romănismului prin pana lui 
măiasiră şi prin graiul lui simplu dar 
ld, cari animau şi înflăcărau  sufle- 
tele, 

De aceea a îost atât de iubii de țăranii 
bi dragi, precum și de toţi românii, ci 
bt de aceia a suterit atât de mult şia 
ajuns, atingând cele două extreme : când 
bputat al românilor la Budapesta, cânui 
dejinut în temniţele maghiare. 









































0 viaţă întreagă de munci îndârjită, 
de zbucium, fără să ştie ce e odihna şi 
(ră să se teamă de pericolul ce-l pân: 
da, el a luptat fără preget, în primele 
nduri pentru dezrobirea şi drepturile 
samului românesc, 
loan Russu-sirianu, fiu de ţăran su 
scut la 51 Mai 1864 în comuna Șiria 
lin judeţul Arad. înțelegând durerea 
spamului său care suferea groaznice sub 
ugul maghiarilor, ce tindeau la. des 
mjionalizarea şi maghiarizarea lui, ei 
sluptat intens pentru deșteptarea sen- 
iimentului naţional și organizarea poli- 
lcă a ţăranilor români de acolo. Lrmă- 
i! de unguri a fost nevoit să treacă în 
gatul liber. I.a Bucureşti 4 scris la 
Rohânul“ lui C. A. Nosetti, unde sa 
istins ca hun gazetar și upărător înto- 
ut al cauzei româneşti de dincolo de 
arpaţi. 
A fost un mare propagandist și agitato» 
primul iniţiator al „Ligei pentru uni- 
bea culiuralA a tuturor românilor“. 
La 1891, a trecut din nou munţii şi sa 
philit la Sibiu, începând să scrie la 
ribuna“ (cea veche) prima gazetă ro- 
inească cotidiană, care era şi cel mai 
wmnat organ al partidului naţional 
mân de acolo. 
Tot sub conducerea lui, a început să, 
pară pe lângă „Tribuna“ o nouă gazetă, 
mită „Foaia Poporului“, din care ela 
ut un nepreţuit instrument de deştep- 
e naţională şi de organizare politică a 
Hanului român. 
Aceste două gazete, la cari neobositui 
wiot şi luptător a depus o muncă uri- 
ji, — a fost sufletul luptelor dintre anii 
W-—1895, când a fost dus Memorandui 

2 poporului român) la Viena şi 


in congresul naționalităților dela 
dapesta. 

La 1896, în urma unor neînţelegeri, a 
plecat dela cele 2 gazete unde pusese a- 
tâta inimă şi la înflorirea căror a lucrat 
din răsputeri. Dar sl nu s'a descurajat, 
a trecut la Arad şi sa pus la dispoziţia 
grupării naţionale de acolo, cu care a 
scos gazeta „Tribuna Poporului“ numită 
mai târziu, — după încetarea apariţiei 
celei din Sibiu, — „Tribuna Nouă”, 

Până aproape de moarte Russu-Şiri- 
anu a fost directorul acelui organ naţio- 
nal, pe care a ştiut, fiind ajutat de toţi 
scriitorii români de seamă, precum și de 
mulţi prieteni şi ziarişti din vechiul re- 
gat, sprijinitori ai chestiunei naţionale, 
— să-l ridice la strălucirea de cea mai 
bună gazetă românească de dincolo de 
Carpaţi. 

1. Russu-Şirianu, a fost urmărit, în tot 
timpul apostolatului său de citre ma- 
ghiari, cari lau judecat şi lau făcut să 
sufere osândiri grele, ispăşite cu amar, 
în diferite rânduri în temniţele din Si- 
hiu, Cluj şi Seghedin. In cele din urmă, 
obosit de atâta încordare şi muncă fără 


Bu- 








aa câc vcsreate 


între şovini 


In 1897, la Arad, lui Nussu Şirianu i 
se văscu un fiu. 

Câteva ceasuri înaiute de a-și face cu- 
venita declaraţie la ofiţerul stării civila, 
conducătorul „Tribunei“ se dădu la ade- 
vărate consultaţii cu amicii săi pentru 
a rezolvi o mare problemă : alegerea nu- 
melui de botez al noului născut. Aceasta 
era o mare chestiune. 


[ată dece: prima reacțiune de „ma- 
phiarizare” la care  precedau unguri: 
era imediata traducere în ungureşte a 
numelui. De multe ori echivalenţele gă- 
site de zelul şovin erau ridicole sau ab- 
dacadabrante. Dacă nu mergea, astfei, 
apoi învăţăceii lui Appony se  mulţu- 
meau şi cu a simplă schimbare de accent. 

După multă cercetare, Russu Şirianu 
îşi stabili alegerea : pruncul avea să se 
cheme Vintilă. Ofiţerul stării civile za- 
darnic schimbă câteva perechi de oche- 
lari pentru a căuta în registrul său spe- 
cial echivalentul maghiar al numelui şi 
fu nevoit să se mărginească la a-l pro- 
nunța ungureşte. 

Zece ani in urmă băiatul era în liceul 
maghiar. Intr'o zi hussu Şirianu veni 
să-l caute la secretariat. Secretarul, re- 
numit şovin, auzind numele de Vintilă, 
se încruntă şi întrebă cu dispreţ: „Vin- 
tilă ? Ce-i ăla, băiat ori fată ?* 

Dar Russu răspuuse placid; 

— Român. 

9 


ptegel, şi ameninţat cu puscăria, pentri 
cărţile lui: „Zobăgia“* şi „Românii din 
statul ungar“ a trecut din nou munţii, 
Ja 1909 în România liberă, pentru a-şi 
căuta sănătatea la Govora şi Slănic, 
Un crunt acces de Vremie l-a doborât 
la pat. 

Obosit de luptă şi de mizeriile şi nea- 
jansurile ce le suportase în temniţele 
maghiare nu avu fericirea să o mai ducă 
mult și se stinse în Decembrie 1909, Ja 
Bucureșşti.. 

Până îa ultimul moment, n'a uilat o 
clipă ţăranii lui dragi rămaşi în sute- 
rință dincolo şi-a, scris sau a dictat din 
pat, articole înflăcărate despre chestia 
“naţională atât pentru „Fribuna“ lui 
dragă cât şi pentru alte gazete şi reviste 
din vechiul regat. 

Ideile lui, munca lui uriașă şi continuă 
a pregătit uniunea suiletească de mai 
târziu şi România-Mare de astăzi. 

A fost un luptător dârz, nn mare ro: 
mân şi patriot înfocat, care sa sacrifi- 
cat în modul cel 1nai dezinteresat, ca un 
adevărat martir naţiona), românismului, 

Scrio. 


-. 


5 


fantezie de poet 


Cam. prin 1885 se instalaseră larăspân- 
tiile Capitalei primele cutii de scrisori, 
Din spirit de economie poate le făcuse 
destul de subrede însă, aşa că întro 
noapte cam în spre zorii zilei, trei băeţi 
veseli cari veneau de la un mic chef, an 
găsit că sar putea arunja o mică şi a 
muzantă farsă. Cu o lovitură de picior, 
autorul juceafărului — căci cei trei prie- 
teni nu erau decât Mihail Eminescu, Gh. 
Cosbuc şi Ion Russu Sirianu — a dobo- 
vât cutia pe care au luat-o acasă, tocmai 
prin mahalaua Gramonului, unde locuia 
poetul lui El Zorab, 


Acolo sau dedat unei operaţii poetice 
cu osebire, melancoliei filozofice si fan- 
teziste cât vreţi. Au ales scrisorile de dra- 
goste şi le-au schimbat plicurile între 
ele. Coşbuc ţinea să le mai adaoge şi câte 
o strofă de-a lui la fiecare; dar Emin- 
scu care nu urmărea decât o experienţă 
rablesiană, i-a replicat grav: „Lasă că e 
destulă otravă în amor, nu mai pune tu 
și pe-a ta“. 

Pe urmă toţi trei, cu conştiinţa împă- 
cată, sau dus de-au pus la o nouă cutie 
scrisorile şi apoi să închee cu un nou 
pahar de vin o noapte atât de bogată în 
evenimente sentimentale. 


340. UNIVERSUL LITERAI 





poe 





IOAA GEORGESCU 


IN GOLUL ZILELOR 
DE IERI... 


in golul zilelor Ale ieri... prin rugul înserării... 
cu laminișul unui gând mă pierd în zări ca fumul. 


Când neguri albe ning uşor pe apa depărtării, 


din crucea unor visuri cad şi-mi strejui singur drumul. 


La poarta sufletului meu sub streşini de pustie, 
ca dintrun ţinterim stingher, cn înnoptări de frică, 
pe veştede poteri de lut — ce'nşeamnă o vecie — 


fugară, toamnatn ploi și vânt, de-aseară mă int strigă... 


Şi-acum când toate trec şi sunt paingăn de tăcere, 
am făurit fîăgaș de dor cu plopii de rugină 
în lungul țărmului de vis ce n'are încăpere 


de vine amintirea“n stropi pe punți reci de lumină. 


De-acuma, toate tree şi sunt paingăn de tăcere... 


PETRE STRIHAN 
TOAMNA LUNGA 


Se uită soarele* napoi cu îmbieri 

de violete şi amor de crizanteme 

şi toarnă aur peste frunza moartă ieri 
şi-aşterne galeșă uitare peste vreme,. 


Sub clopotul albastru, mii de armonii 
încheagă spațiu “n fesătura unei lire 
și-o buclă dintr“un stol de nouri argintii 
aruncă punți de zâmbet peste amintire... 


Şi-mi zboară iarăş porumbitii primăverii 
ca zborul lor elunuri noi să mă învețe 
şi zăpezirea lor îmi înfloreşte merii 
şi-mi pune iar naivitate pe tristeţe. 


Şi iarăş cred în zarea care estompează 
profiluri moi de nimfe, muchi de ideal 
şi împletind otgoane dintr“un fir de rază, 
pornesc corabia cu pânze de opal... 


Şimn toamna lungă, cu fior de primăvară, 
îmi cântă prima tinerețe-a dona oară... 


Zaue 


RADU BOUREAAU 
TÂRÂMUL MORŢII 


Acolo au fost zidurile aibe acum negre prin vreme. 
de ce sunt, dece semngrădese cimitirele ? 

poposese atât de rar, paşii, gândurile, privirile, 
viețuiesc doar groparii nebuni numai pieptul plopilor geme, 


Se durează ziduri pentru tâlhari pentru haite de câini? 
atât de lesne oamenii dau crezământ... 

nu — nu rămâne decât pământ sub pământ, 

de vreme ce îngerii albi au zburat cu suilete “n mâini, 


Acolo sfârşeşte minciuna — «le aceia sunt zidurile nesre 
prin vreme, 
Cei vii săpară cu slove de aur cuvinte de durere... 
țărâna mai are nevoie de mângâiere ? 
Acolo vorbese doar groparii : nebuni, numai pieptul plo. 
pilor geme, 


Cei vii au iubit totdeauna născocite năluci, 
dar când iniminişa de viuță cu îngerii Înge, 
ce îi mai leagă de lutul culcat în cosciuge, 
de ec răstignese dureros sărmanele cruci ? - 


IOAĂ NOTA 


NEANT 


Un străin în fața morţii 
Un străin în voia sorții 
Cimitir în miezul nopții 
Călător în faţa porţii, 


lad cu plânset şi suspine 
Poartă zăvorită bine, 

Fulg pe-o undă de furtună 
Scrpi domnind în mătrăgună. 


Om străin în fața morţii 
ied cu plânset și suspine 
Călător în înța porţii, 
Poartă zăvorită bine, 


Om stingher în voia sorții, 
Fulg pe-o undă de furtună. 
Cimitir în mizeul nopţii, 

Șerpi domnind în mătrăgună. 





arm marcat + ua oana Mau ataaaaae i ode. itm se 


UNIVERSUL LITERAR, 641 


RAPA MIRESEI 


Firește că toate relele i s'au tras numai 
din pricină, că biata duduca Catinca nu 
a avut mamă. Q mamă. care so alinte 
dar s'o şi dojenească la nevoie. Că ire- 
bue o fată să asculie şi să se teamă de 
cineva. De temut — nu e vorba — se 
teme îndestul duduca Catincuţa de tatăl 
ei armașul Neazve. Dar ar'maşul, de—cu 
armăşia lui — mai mult pe la curte de 
cât pe acasă. Și duduca Catinca creşte 
singuratecă în curţile cele muri dela Ne- 
goeşti sub veghea bătrânei Stanca, 
dadacă, doftoroaie si slugă  crefin- 
dinasă, Dar oreum — toi slugă e bătrâna 
Stanca şi duduca Catincuţa — cât de 
mică ar fi — tot stăpâuă este. Şi atuuri 
cine să mui cuteze, să mai oprească toate 
vaile stăpânci ? Zadarnice-s toate  rugă- 
minţile și dojenile bătrânei. când duduca 
Catnenţu are vre-o toană. Şi are une ori 
multe, lar cât să se plângă bătrâna — 
armașului — ferita sfântul. Mai bucuros 
s-ar tăia un deget de cât să vară 
curgând lacrimi din ochii fetei, Atata o 
iubeşte bătrâna dădacă, slugă și dolto- 
moaic, i 

Cât a fost duducuţa mai mică. tot a 
mers cum a mers, Dar de cânml sa făcut 
aşa mare frumoasă şi neastâmpărată, bă- 
hâna nu-şi mai găseşte linişte și nu o 
pierde din ochi o clipă. Şi cu toate 
astea !,... 

Dar a fost un ceas, rău, se vede; sau 
vre-un demon a întors fila zilei acelea. 
Căci se scoală de dimineață  duducuța 
Catinca şi sc vaetă bătânei, că o cucu- 
sea —— sub struşina casei -- de câte-va 
dapți îi turbură somnul. 

Și iato pe bătrână că-i spune vatafu- 
hi, de cucuvea. Și iată pe vataf cu gri- 
je mare că trimite seara re Codin ar 
dșul să ucidă lighioana. Cucuvea a fost 
o necuratul ? Corlin a pândii-o scri dea- 
rândul şi abia întro Vineri a ucise. Şi 
duducu Catinca din odaie a văzut re arcas 
a pândă. A văzut srrâncenile lui înbi- 
ate, ochii lui de întuneric și dunga 
subţire de mustață pe d'nţii lui așa de 
albi. Şi săgeata lui Codiu, cu care a ucis 
tucuvenua a sege'at şi inima dutucăi Ca- 
inca. Ce a mai fosti pe urmă, unde sau 
văzut, cun de s'au întâlnit. n'meni nu o 
pate” spune. Nici chiar bătrâna, care 
îontâc, șontâc își târăște toată vremea pi- 
coarele biitrâne, urmărind paşii iuți şi 
wori ai duducai Cuatineuţa. 

Şi a trecut toată vara. Și cât de fru- 
rozsă sn făcut acum duduca ! Sa împli. 
nt la trup, şi-a rotunjit frumos umerii, 
mapsele şi sânul, iar ochii, gura, obra- 
m sunt... 


Ba nu, ca sii spun drept, ochii nu mai 
ant aşa de senini, aşa de luminoși ca 
m vară, Li sa mai întunecat albastrul. 
lar gura în schimb — gura roşie şi zâm- 
bitoare, dar obrazul ca răsura. dar nările 
tandafirii, cari_n'au astâmpăr ?.. Şi a 
nit şi toamna cn ploile, Armasul n'a 
mai venii pe acasă de o lună, Și daia 
dn urmă, când şi-a privit fata, era în. 
gndurat parcă armaşul,. 

De un timp şi duduca Catincuţa nu 
mi e parcă întrale ei, De când nu i-a 
nai auzit grădina râsul! Si prin odăi 
w-şi află locul. Bătrâna şoniac după 
linsa din odaie în odaie ; și în timp ce 


cu ochii o alintă, gândul ci rostește mus- 
trător : Oare de cc nu sto fi gândind boe- 
rul so mărite ? 

Ba sa yvândit armaşul. Şi iată-l sosind 
pc neasteptate. Şi un alt boer îl înso- 
țesto, Mândru boer și tânăr! Şi a porun- 
cit armașul, ca duduea Catincuţa să 
meargă cu dulceuţa, 

A înteles hătrâna şi a lăcrămat împo- 
anbindu-și stăpâna. Poate a înțeles şi 
fata. că prea zăngănean paharele şi 
chiseaua pe tava aurită, de tremurătura 
mâinelar ci, Şi fuja îi era acum bujor, a- 
cum făclie. 

Pocrul tânăr a cupr'nso îndată toată 
într“o privire. O privire lungă caldă ca 
o strângere în brațe. Ce minunat vor- 
bese ochii. când gura nu-i slobodă! Ar- 
masul a zâmhit şi şi-a netezit mulțumit 
barbu lui surie. 

Și în ficeare zi din cele trei cât au stat 
Dbocrii la Negoesti. duduca Catincuţa le-a 
due pe tăvi şerbete şi calca, 

Si avoi snu gătit iar de drum stărâ- 
nul si musafirul. Dar înainte de plecare 
armasul dă poruncă bătrânei Stanca : 

„Să fic toate gata. Sivetele de albi- 
tuvi și de pânzeturi. Să rostească tot, 
Să vadă ce mai !naește. De Duminică 
ce vine în două sărtămâni a fi nunta, 
Se duce acum la târeueli la Iasi. Rocrul 
tânăr e Vald. fociorul rărosatului Pancu 
Sordarul. Se cam învecinesc mastile“. 

Si hătrâna a dat în genunchi boerului, 
fericită cum numai fusese de la naş- 
tevca duducăi Catinca. şi i-a sărutat cu- 
cernie poala hainei. asa cum ar fi sărutat 
„vouna prea sfântului Nicului. 

Si cum au plecat bocrii. a dat fuga cu 
vestea hună la duduea Catinenta în etac. 

Tnlemnită în usă a rămas bătrâna şi un 
fior a săsetat'n în sulfet. 

Ce mort jeleşte duduca Catincuta luu- 
gitii ne nodele şi înecată de suspine ? 

Mâinele înt'nte în păr Var smulge, de 
n'ar fi uşa strâns împletit în două coade 


grele, . ia EI 
A stat mult îngenuchiată bătrâna şi 
aşa de greu — cuvânt cu cuvânt — bu- 


enta cu bucată a zmuls întreaga taină 
a fetei: în 

— „Pe vară... în câteva rânduri... după 
ce arlormea bătrâna... Codin arcasul., 
stufişul de iasomie. Nu san întâlnit de 
zece ori, Şi cu toate astea acum sc teme 
că... 

Rătrâna înurozită i-a pus mâinele pe 
gură. Gura duducuiei Catinca să rosteas- 
cii așa vorbe! Copila, pe care o socotea 
curată ca picătura de rouă! Dmdnenta 
Culinea nemăritată, sar putea să fie ?... 
Un arcas! Cum Poamne să fie cu pu- 
tință ? Nu. nu e adevărat... i 

Dar suspincle fetei, rugămințele ci: 
„Scapă-mă bătrâno scapă-mă. Să mu 
ştie tata. Să na alle vre-odată. Mai bine 


ucide-mă tu! | 

Stia multe bătrâna. Ce burueni a fiert, 
ce scăldători i-a făcut mai o săptămână!... 
Ş' toată curtea ştia că duducuta Catinca 
e prinsă de friguri. Şi nimeni afară «e 
bătrână nu intră în odaie și nu ştie ce 
se retrece în încărerea eatacului căp- 
tuşit cu scoarțe de Țarigrad moi cum e 
catifeaua. 

Dar când s'a întors boerul de la lași — 


LUCREȚIA PETRESCU 


fireşte cu celălalt bocr — duduca Catin- 
cuța de câte-va zile e în pat, cu obra- 
jii traşi, cu ochii încereuiți. Și a dat de 
la uşă în genunch! hitrâna şi repede, 
repede i-a spus stăpânului, că pe dudu- 
cuța chiar de la plecarea d-lor a prinso 
niște friguri, că poate a fost deochiată, 
că i-a făcut dânsa toate leacurile şi are 
să se facă bine. Numai de ar vrea hoe- 
rul să mai amâne putin nunta. 

Sau întunecat amândoi boerii. Să se 
omâne ? Dar totul a pregătit, cumpără- 
turile an sosit, neamurile sunt noftiie. Și 
tânărul bocer. care a adus inelele de cu- 
nunie şi a trimis în oaia. fetei un sipeţal 
plin de scule şi mătăsuri ! 

In patul ei — săltată în sus pe perini, 


duduca Catinca rrefiră re degete şiru- 
rile de mărgăr'tar. mângâie luciul _mă- 
tăsurilor brodate, lasă să-i cadă lacră- 


mile pe boabele de rubin şi de smarald, 
Bătrâna e priveşte fără glas, fără gând— 
prostită. O trezește glusul fetei. care 
scânceşte en obrazul ascuns în potoabele 
trimise : „Dacă ar ști cl, dacă ar şti. cât 
îs de nevredmică... Dacă ar afla vreodată, 
Nu hătrâno, să nu cum-va să stie. Tu 
poți, tu ştii atâtea. Fă. să nu afle nt. 
mcui — sau dă-mi să beau encuta, 

Rătrâna tace şi se strecoară afară pe 
cerdac, În dreptul feresirei odiii bocru- 
lui sa“ tunilat şi ascultă. Poerii întune- 
cați la chip ţin sfat sorbind cafele. Ar- 
maşul sovăe putin: „E fata bolnavă. De 
nu se înzdreveneşte repede să o cunune 
în pat? Caută să mai amâne nunta“. 

Dar tânărul stărue, se roagă şi apoi 
luminat de un gânt : 

— „Dacă aş trimite pe Costea  într'o 
fugă ln no: acasă cu vorba mamuncăi, să 
ne trimită pe Fira doftoraia noastră? E 
meşteră, cum nu e alia. Nam da-o nici 
pe dofiorul neamt a lui Vodă. Pe toţi 
ne-a crescut şi ne-a locuit ea. Si slavă 
Domnului suntem destui, Şapte și toţi 
zlraveni“, 

Un sgomot, un făşâit la fereastră. Bă- 
trâna na mai stat să asculte. Şi-a stăpâ- 
nii greu o iusc și a dat fuga în odaia 
fetei. 

— „Puicuto, trebue să te scoli din pat. 
Nu te u'ta aşa la mine. Trebue să te 
scoli cum îi nutea. Te îmbrac eu și când 
o veni boerul să-i spui că ești mai bine. 
Alimintrelea îţi aduce aci doftaroata Dăn- 
culeştilor. Dacă ţi-ar ghici boala ?* 

Inspăimâniată a ascultat fata. Şi când 
a venit pe îuserut tată-său sto vadă, du- 
duca îmbrăcată, pieptănată împungea cu 
acul la ghorghef. 

Dar ştiu că na' sporit mult cusătura în 
ziua aceia. Si cum arsura fricurilor în 
rurnenise obrazii a. rutut minţi ochii bă- 
trânului, care bucuros a dus şi ginere- 
lui vesteu că fata e mai bine și sa sculat 
din pat. 

Şi câteva zile în şir asa au dus-o. La 
ccasul când ştia că vine la ca bătrânul, 
fata sc ridica trudnie din pat şi îmbră- 
cată îl primea cosând ja gherghcf, Și mi- 
rele îi trimitea ziln'e alte noi daruri. 

Acum toată casa se pregăteşte de nun- 
tă, Sau adus din sus despre munte căru- 
țe cu brăduţi lineri, Fetele de casă zo- 
rite albesc şi rânduesc prin sipete pânze 
turile de zestre, iar  lolcea bucătarul şi 


64.— UNIVERSUL LITERAR 


cu ajutorul lui — cu pestelcele însân- 
geraie — ucid mai rău ca gealaţi şi pre- 
gătesc la fum, la mirodenii fruntea vâ- 
naturilor a  cirezilor, a  râmătorilor. 
Curcanii și gâşiele aşteaptă să le vină 
şi lor rândul. 

Şi toţi în curte muncind sunt voioşi, 
ca şi cum o parie din bucuria stăpânilor 
li se cuvine şi s'a revărsat asupra tu- 
turor. Numai într'o şură — pe paie zace 
un arcaș. [i dar cine-i poartă acum de 
grija arcaşului ? Poate că două femei se 
gândesc câte odată la dânsul. Una hătrâ- 
nă îi pomeneşte numele eu necaz, cu ură. 
Cealaltă cu nespusă ruşine şi părere de 
rău. i 

Căci atâta părere de rău are acum bia- 
ta duducă Catinca ! Şi-ar da bucuros 
zece ani din viaţă, ca să răsenmpere ne- 
bunia celor câteva săptămâni. Ce mai 
poate face ? Priveşte străină de toată bu- 
curia la pregătrile ce se fac pentru nun- 
ta ei, cu amărăciunea cu care un mort 
şi-ar privi alaiul, Are acum câtova zild 
odihnă şi răgaz. Armaşul a plecat iar du- 
pă treburi și ginerile cu părere de răn a 
plecat şi dânzul. Câte-va zile de odihnă 
a trupului. Sufletului i-a pierit de acum 
odihna. 

Si a sosit şi ziua nunței! 

Incă de Sâmbătă au începu rădvanele 
SĂ cure  mătuşile, verele, nenoatele, 
cumnatele şi suratele. Din rădvanul tras 
de patru armăsari vineți se dă jos soacra, 
şi trei cumnate tinere, Si duduca Catinea 
scoboară scara şi sărută sfivs mâna bă- 
ivânei, care priveşte cercetător chipul în- 
tr'o clină rumenit al nurorei: 

— „Tot slăbuţă ! Mi-a spus mie Vlad, 
că ai fost bolnavă. Aşa e biet-copilul 
fără mamă. Dar las Tincuţo. ai încăput 
pe mâini bune. Să vezi ec binc ai să te 


faci la noi. Ja uită-te la fetele mele. 
Te-a ferit până acum — să nu zic întrun 
ceas rău — le-a ferit Dumnezeu sfântul, 


de ni stiu ce-i boala“, 

Și cumnatele voinice se apropie toate 
și-și sărută cu drag cumnata mai ginga- 
şă. mai sublire, mai albă. de cât ele. 

Şi anoi vine împletitul betelei. Cât sa 
petrecut. cât sa glumit, sa râs şi sa 
cântat! Numa! duduca Catinca a stat 
între toţi smerită ca o icoană. Ei, dar 
nici nu se care. săi fie o mireasă prea 
șoioasă. Si or cât de «merită a siat, cu 
ochii —- achii sfioși si întlăcrămați au 
urmărit pe mirele Prumes, mândru cu 
haina muiată în fir. Lau urmărit ochit 
sfioşi cu atâla drag şi atâta părere de 
rău. Şi împletitul Dbetelei a ţinut până 
târziu după miezul nopței. 

Si Daminici încă din zori e toată casa 
în picioare. Slugile încat nici nu sau cul- 
cat. Şi vâiâie câte odată nemilos harap- 


nicul vatafului pe spinarea  vre-unul 
prea somnoros din cale afară. 
In etacul duducăi Catinca bătrâna 


Stanca îşi priveşte cu milă stăpâna, care 
doarme somn adânc. E somnul cel din 
urmă în odaia asta şi bătrâna nu se 
îndură so destepte. La ce bucurie so 
destepte ? Câtă negură şi întuneric e în 
«ufletul bătrânei; dădace, pe când ia de 
la capăt depănatul aceluiaş gând rămas 
neisprăvit. Ce are să fie mâine de du- 
duca Catincuţa, când o părăsi odaia 
asia, în care numai bătrâna intra, patul 
ăsta, pe care numai bătrâna îl preme- 
neşte. Mâine duduca Catincuţa o părăsi 
și odaia şi pe bătrâna, care na putut 
să-i ajute mai mult ; şi întro casă străi- 


bă, cu slugi străine, duduca Caiincuţa, 
care e încă așa de bolnavă, ce sw face 
mâine cu taina ei? Cine o mai ajuta-o? 


"Și câtă vreme o mai putea tăinui? Şi pe 


urmă ? 

Aci gândul bătrânei năruie într'o pră- 
bușire atâta de groaznică, atâta de du- 
reroasă, că fără voie a gemut, Și duduca 
Catinca a deschis ochii, Ochii osteniţi 
şi încă plini de somn își aruncă privirea 
nelimpezită încă pe fereastră, pe bătrâ- 
nă şi pe lucrurile din odaie. Si iată în 
sipetul deschis — brodată toată în fir și 
luminoasă de par'că a răsării pe ea sva- 
rele : rochia «le mireasă, marama şi be- 
tealu, 

Cum sau cernit deodată ochii dudu- 
căi Catinca. Nici ea, nici bătrâna nu au 
grăit nimic, A trecut şi vremea vorbelor, 

Casa parcă e un stup în care a picrit 
matca. Slugi zăpăcite aleargă în şapte 
părți neștiind ale cui porunci să asculte 
mai întâi, Prin odăi duducujele zorese 
cu găteala. Sărace fetele de casă! Câta 
mâini să aibă să poată înpleti atâtea co- 
sițe, încheia atâtea colane şi conduri. Pe 
mireasă a împodobit-o soacra şi cumna- 
tele. Şi când au sfârşit şi a eşii. soacra cu 
ea de mână... Atâta de frumoasă era! 
Să-i dai în genunchi! Numai ochii prea 
mari în fața prea albă, 

Şi nici mirele nu e mai pre jos. Amân- 
doi sunt frumoşi, le şade bine alăuiri şi 
ce potriviţi ar fi fost dacă... Cucuveaua 
a fost sau vre-un duh rău? Rădvanele 
încep să tragă la scara ceardacului. Co 
mândre ştergave de borangic flutură pe 
lăturile cailor ! 


Dang. dang, dang... Clopotul bisericu- 
ței zidită de bunicul boerului, O încă- 
pea în cu atâta lume ? Şi popa batrân şi 
gângav şi-a pus odajdiile noi dărnite de 
ginere. Cele vechi dela nuntă boerului 
sc can ponoşiseră, 

Și după slujbă masă mare. Masă de 
nuntă, care ţine de azi la prânz până 
măine pe înserat. Mâncările se perind tme- 
reu, vinul curge, Lăutarii cu schimbul nu 
contenesc o clipă. Intre timp tineretul în 
vârte hora miresei şi brâuleţal şi chiu- 
dia. Adică nu numai tineretul, că se priu- 
de la sfârșit şi socrul şi soacra şi nunii 
cei mari. Mireasa ? Parcă e mai îmbu- 
jorată acum şi mâinele îi ard, îi ard! 

Ei toate miresele au puţine friguri, 

Biata duduca Catinca ! Cât îi de oste- 
nită și cum o mai apasă beteala şi cu- 
nuna de mireasă! Furişată in căte-va 
rânduri sfa mai dus la ea în odaie. Dar 
e chip să rămână acolo? O caută toți, 
căci trebue să se prindă şi mireasa în 
horă. Şi a jucat sărac duducuţa şi horă 
şi chindie și brâulepul — toate. Numai 
eu biata ştia cum joacă. Şi se mailaudă, 
cu tăria lor bărbaţii! 

Dar luni pela amiază să clatină să 
cadă, Și încetişor lui tată-său îi şop- 
teşie o rugă: Să o mai lase aci acasă o 
zi două, să se mai odihnească, să nu o 
trimită chiar acum cu mirele la drum. 
Stătea şi aștcpta de la tată-său răspun- 
sul, care putca so' scape sau so osân- 
dească, Vedea pe mire cum sa întunecat 
la rugămintea ei şi se iemea, că de la 
el, de la dragostea lui i-o veni osânda. 
Dar iată că și soacra se amestecă împă- 
ciuitoare : 

— „Cu alaiul fără mireasă. nu sar pu- 
ica să se întoarcă băiatul. Ar fi de râs. 
Dar dacă  Caniincuţa ce așa de ostenită, 
o aşezaţi singurică în rădvan pe perne 


şi vine încet legănată până la noi acasă 
Și apoi să nu-i ai grija cuscre, Sunt și 
eu mamă şi am crescut fete. Poate să ol- 
teze mirele mult şi bine. Pe Catineuţa 
o cule la mine în odaie până se odihne ;; 
şte, se înviorează şi se face voinică“, 

Ce a mai putut zice mireasa. 

Şi a plecat pe după amiază rădvanul- 
cu soacra şi cumnatele cu slugile lor, ca 
să fie acasă, să primească mirii, cari av ! 
să plece şi ei mai pe înserat. i 

Si mai târziu bătrâna îşi pregăteşte - 
de drum stăpâna. Duduca Catincuţa € j 
atâta de sfârşită şi atât de puţin sânge 
i-a mai rămas în trup! Bătrâna o îm! 
bracă, o acoperă, o înveleşte. De dinoole 
vin şi străbat prin uşi, prin pereți sw: 
netele robzelor şi a lăutarilor, căci nun: 
taşii petrec înainte, Mireasa nu mai art | 
decât un gând: să se nărue acoperişul. 
să acopere, să strivească pe ea, pe.. Na 
pe ceilalți, nu. Nau nici o vină. Pe ea 
singură. Să se slârşcască odată. 

Şi ntirele fericit şi voios vine so dud 
la cerdac umle așteaptă rădvanul poleit: 
Dar aşa-s de grele hainele pe dânsa, 
aşu-a de trudite picioarele şi trupul, ăi 
nu poate miicar păși, Dar iat'o cuprinsă 
purtată pe sus de brațele lui iinere, cari 
o duc cu drag pe săli, prin odăi, până 
jos la scara cerdacului. Cât a ţinut mer 
sul fata a fost fericită, nespus de feri-, 
cită. Păcat numai că a fost aşa scurt dm: 
mul. Sunt așa de puţine odăi pânătacob! 

Aşa puţine trepte arc scara cerdacului 
Şi ascunsă în valul ce o acoperă, sfios 
şi-a lipit buzele arse pe obrazul mirelui, 
Şi atâta a avut mirele dela Catincuţa hi ; 

A sărutat'o şi boerul bătrân și a bla: 
gostovit'o. I-au eşit cu plin slugile toate, .: 
şi apoi aşezată moale pe pernele rădre * 
nului, învelităn blănuri a pornit Ia 
drum singură în încăperea strâmtă q ca- 
vetei cu bătrâna Stana care în faţă p 
scăunel sprijină cu mâna lumânările de 
cununie puse alături într'o doniţă, Două, | 
lumânări uşa de groaso în cât de ierhde 
când sunt aprinse şi nau ars încă pe 
jumătate. Şi trebue să ajungă tot apna- 

| 
















se lu casa pinerului — drum de patru, j 
vinci ceasuri. 

Şi sa desfăşurat pe drum alaiul cu co- 
luceri cari chiuie şi trag pistoale, cu 
slugi călări cu facle, căci se înserează, 
cu mirele mândru şi voios, Care își Joe 
că calul când de-o parte, când de alta 
a rădvanului. i-l 

Si înăuntru femeile ?.. Aţi văzut când; 
se îneacă o vită luată de  puhoi? la 
început luptă, se sbate ; apoi când vede 
că pu mai poate nimic şi puloiul e mai 
ture se lasă odată în voia lui so ducă, i 
Unde ? Poate s'o scufunde, poate soai 
runce pe prund la mal. Nu ştie şi parcă! 






îi e tot una, Aşa erau şi femeile acum? 


Se lăsase în voia puhoiului să le dud: 
unde o vrea. 
Zadarnic mirele îşi joacă așa de În: 
mos calui. Cine să-l mai privească. M. 
reasa a închis ochii, parcă ar dormi, dar: 
bătrânei Sțana i se pare, că slăbește și! 
piere din clipă în clipă. : 
Urcă greu, la pas acum alaiul. £ w 
deal repede și cam runt de ploi. Trag 
caii și lunecă, — slujitorii descălecaţi. 
împing la roate, iar la dreapta drumului 
e râpa adâncă, căscată. 
-— „Doamne, de ar luneca  rădeanul, 
de ur vrea Dumnezeu să se prăbușească!” 
Cu acelaş când, cu aceiaşi rugăminte se 
pomenesc femeile făcându-și cruce, 








Nu stiu cum ajunsei pe o ploae moho- 
râtă până ia bizara dughiană care mi se 
înfiripă în noapte. Nu mai ştiu oraşul şi 
nici anu) : mi-amintesc că timpul era plo- 
ios, foarte ploios. 

E fapt sigur că. în acelaş timp oamenii 
găsivă pe drumuri copilaşi vagabonzi cari 
veiuzau să. se mărească. Fetiţe de şeapte 
ani implorară în genunchi ca să le ră 
mână vărsta neschimbată și pubertatea 
părea aproape învinsă. Avură loc proce 
siuni alburii sub cerul livid, şi umbra 
mici încurajară cu murrmmure stinse popo 
-rul de copii. Nimic nu era dorit de ele 
în afară de o veşnică copilărie a minţii 
Ele doreau să-şi închine viața jocurilor 
eterne. “Truda muncii le deznădăjduia. 
Totul nu era decât trecut pentru ele. 

In aceste zile cernite, pe această vre- 
me ploioasă, foarte ploioasă, zării lumini: 
tele pâlpâitoare ale micii vânzătoare de 
lămpi. 

Mă apropiai sub streaşină si toată 
ploaia mi se scurse pe gât în vreme ce în- 
dinam capul. Ji zisei : 

— Ce vinzi mică vânzătoare acolo, pa 
această tristă vreme de ploaie ? 


| 




























































De geaba. Sa sfârşit şi râpa şi urcuşul 
şi acuma aleargă caii iar pe drumul 
drept. Duduca Cutincuţa de unde a mai 
tunat putere ? vorbeşte soptit bătrânei: 
"— „Eu nu trebue să ajung. Gândeşte- 
te, că nu mai pot ascunde, Şi decât să 
afle Vlud, de cât să stie tata... Or ce. 
a ce mai bine. Mum gândit. Când tre- 
tm pouul pe Jijia... E podul îngust 
Vergem încet, la pas. Și Jijia e umflată 
până în maluri... Sa* înoptat. N'au să 
lage de seamii. Deschid uşița și m'arunc 
iu apă. De oi slăbi, de noi fi în stare 
ă majuţi tu bătrâne. Mă arunci, nu e 
așa, Imi făgăducşti, îmi jurii ?%, 

Bătrâna a aplecat doar capul, Sigur că 
ligăduește. Mai poţi sta la îndoială? 
Meci şi noroioase vor îi apele Jijiei, dar 
it mai bine în cle, de cât... De cât mâi- 
m duduca Catinca să sufere ocara și u- 
gilinţa şi râsul tuturora. Şi când o şti 
dăpânul ? Ce are să facă? Dar cina se 
mute gândi? Nu în apele Jijei, dar în 
woală aprinsă şi tot e mai de ales. Așa. 
wa, bine sa gândit duduca. Atunci mai 
m de irăit vre-o două. trei ceasuri? 
ine. Sa mai liniștit, iar duduia Ca- 
iaca parcă a adormit. Pe bătrâna ne 
mai apasă de cât gândul: o putea ovare 
a duducuța în braţe să se asvârle în 
pa Jijei ? 

Un popas. Un <hip frumos la uşa răd- 
anului. Mirele vine să întrebe, să vadă., 
itrâna îi arată numai cu mâna pe mi- 
masa învăluită, adormită. Și înduioşat 
mărul poruncește să nu mai chiue ni- 
en), să nu mai tragă focuri. Să nu tur- 
are somnul.Şi alaiul porneşte iar la lu- 


iihisă suflarea ahia se simte. Numai 

ia se simte. 

Acum alaiul coboară e vale prelungă 
î 


is capătul ei Jijia umilată de ploi şi 


— Lămpi, îmi răspunse ea, numai lăm- 
pi aprinse. 

— ȘI, îi mai spusei, ce sunt oare aceste 
lămpi aprinse, înalte ca degetul cei mic 
şi cari ard cu o flacără mare cât vârful! 
unui ac ? 

— Sunt, spuse ea, lămpi pentru acest 
sezon întunecos. Si altădată au fost lămpi 
de păpuşi. Dar copii nu mai vor să se mă- 
rească. Iată pentru ce le vând aceste 
lămpi micuţe cari deabia scânteie în 
ploaia posomorâtă, 

—- Și trăeşti tu astfel, îi spusei, mică 
vânzătoare îmbrăcată în negru, și mă: 
nânci tu din banii pe cari ţi-i plătesc 
copii pentru lămpile tale ? 

— Da, spuse ea, simplu. Dar căşțig toar 
te puţin. Căci ploaia amenințătoare stinea 
adesea nicile lămpi în momentul în care 
le întind pentru u le da. Nimeni nu poate 
să le reaprinză şi de aceea copii nu le mai 
vor. Nu mi-au nui rămas decât acestea, 
Stiu bine că nu voi mai putea să găsese 


altele. Și când ele vor fi vândute, vom 
locui în întunericul ploii, 
— Este deci singura lumină, spusei 


încă, a acestui sezon posomorât ; şi cum 


târăşte apele noroiouse sub podul îngust 
şi şubred pe care trebue să mergi la 
păâ*. Purtătorii de face îuaintează lumi- 
nând, apoi câţiva colăceri apvi încet cu 
grijă vădvanul. 

Bătrâna se pregăteşte. Când a simţit 
sub roate grinzile podului a desfăcut 
binişor uşiţa, apoi cu lvată puterea bru- 
iclor ei bătrâna a ridicat în sus pe du- 
duca Catrinca, care doarme somn adânc. 
A ridicuto şi a lăsat'o să cadă iar, căci 
un slujitor cu facla e chiar lângă uşiţă. 
Şi a închise, A aşezat trudnic bătrâna 
iavăşi pe pernele rădvanului pe mireasu, 
care na sa «leşteptat. 

Si priveşte .— pe pernele albastre — 
o pată roşie, care se întinde mereu și 
se lăjeşte, 

Au trecut Jija, Acum urcă dealul şi 
întrun ceas, mult două întră în curte 
la Dănculeşti. Şi când or scobori mi- 
teasa. 

Ce ar putea face bătrâna? Ca să nu 
stie, să nu bnăniască, ar trebui să înece 
şi rădvanul. Să-l înece sau să] ardă, cum 
ardeau în soba din etac... 

lumânările sau trecuti pe jumiătate. 
Bătrâna priveste lung flacăra lor pere- 
che. I-a venit un gând, Pipăe uşor obra- 
zut albit şi mâinele miresei. O mână — 
sub haină e încă culdă, cealaltă sa ră- 
cit. Işi aduce aminte rugăminica ei de 
adineauri: „Să nu bănuiască nici tata 
nici Vlas vreodată.  Făgădueşie-mi, Ju- 
ră-mi Dătrâu'o“, 

F. nevoie de jurământ? Invcleşte în- 
treg chipul miresei, închide perdeluțele 
dela uşiţă și cu o mână care abia tre- 
mură apleacă hotărît lumânările jos pe 
haină, pe rochia albă, scumpă. La înce- 
put [laciira sfioasă lunecă şi se târăşte 
încet ca un melc lăsând o urmă negrie 
pe mătasea lucie. Inviază şi se nărueșie 
când se infăşoară pe pânza subțire a 
maramei, ocolește beteula şi arde slâră- 
ind o şuviță de păr. Bătrâna și-a acope- 
rit cu haina capul, ca să nu simtă, să nu 


UNIVERSUL LITERAR.— 048 


CARTEA MONELLE-EI 


MONELLE DESPRE APARIŢIA SA 


MARCEL SCHWUB 


s'ar lumina cu o lampi asa mică întune 
ricul jilăvit ? 

— Ploaia le stinge adesea, spuse ea, şi 
pe câmpuri sau străzi nu mai pot servi. 
Dar trebue să te închizi în casă. Copii a 
dăpostesc cu mânile lor micile lămpi și 
se îuchid. Se închid fiecare cu lampa sa 
și eu o oglindă. Şi ea le ajunge pentru a 
le arăta chipul în oglindă. 

Privii câteva clipe sărmanele flăcăni a- 
pgonizânde. 

—- Vai ! spusei, micuță vânzătoare, e o 
tristă lumină si chipurile din oglindă 
trebue să fie nişte triste chipuri. 

— Nu sunt deloc aşa detriste, spuse co- 
pilul îmbrăcat în negru scuturând capul, 
atâta vreme cât nu se măresc. Dar miti. 
le lămpi pe cari le vând nu sunt veşnice, 
Flacăra lor descrește, ca și cum Sar 
mâhni din cauza ploii cernite. Și când 
micile mele lămpi se sting copii nu mai 
văi apele oglinzii şi se deznidăjduesc 
Căci se tem că nu vor ști clipa în care 
vor începe să se măreacă. De-asta îug ge- 
mânid în noapte. Dar nu mi-e îngăduit să 
And unui copil decât o singură lampă, 


RE MRI MD MI MRI MRS MIN MURI MERE MRI MI: MIRI MI 


vudă, Toată încăperea mică e acum o 
pânză de fum. Flacără vie nu se ridică. 

A fost chemarea la viață mai puter- 
uică decât hotărârea bătrânei ? la un 
moment. tuşind, horciăinul a încercai bâj- 
hâind să iragii perdelele, să deschidă 
usița. A apucat cu mâinele şi a lras răs- 
bită. Dar n'a prins  perdeaua ci haina 
miresei, care sa prăvălit moale şi parcă 
a cuprins cn braţele. Şi na mai miş- 
cat niciuna. lar focul a molcomit încet 
sub ele. 

Se văd acum în fund luminele curților 
Dănciuleştilor. Dar ce au caii de la răd- 
vab de ru-i mai pot stăpâni flăcăii? 
Sforăie, svârle,.. Doar nu le miroase a 
lup. Şi rădvanul? De la facle ce fumul, 
care e roteşte în juru-i ? 

Cine a strigai:? „Opriţi arede răd- 
vanul ! Opri a fost într'o clipă tot ala- 
iul, Dar când au deschis uşile... Bictul 
mire! Năuc a rămas, când au deschis 
ușile şi au năvălit afară flăcările alun- 
gând pe cei. din jur. Şi caii cu gurile în- 
sângeraie sau smuls lin mâinele băeţi- 
lor şi an pornit nebuni, târând după 
ei rădvanul în flăcări, care la ficcare hop 
lepăda câte-o bucată aprinsă. Jar la co- 
tul malului spart s'a rupt din șleauri 
şi sa' rostogolit până jos ca o roată de 
flăcări și lum, Și pe porţile Dănculeşti- 
lav nişte iazie de cai cu cozile şi coa- 
mele pârlite au trecut vijelie printre 
șirurile de slugi, curi cu facle în mâini 
așteplau alaiul şi care inspăimântate au 
dus stăpânilor ştirea. 

In mlaştină la lumina torțelor nuntaşii 
întrisiați răscolese prinire  rămşăiţele 
ce nat fumegă încă, ca să găsească un 
ghem de beteală înegrită, o frântură a 
colanului de argint şi trupurile, ameste- 
cate a două femei. 

Si nici boerul bătrân nici mirele nu 
au ştiut vreodată taina și pricina răd- 
vanului ars. Şi văii i-a zis râpa miresei. 


LUCREŢIA PETRESCU 


646— UNIVERSUL LITERAR 


CU AMICUL HANS IN ȚARA LUI D'AUREVILLY 


Cu ocazia unor studii asupra scriito- 
rului Normand Barbey D'Aurevilly am 
hotărît să părăsesc Parisul pentru două 
săptămâni, și să fac înconjurul Coten- 
tinului. Prietenul Hans X. profesor de 
matemateci la Dusseldorf, a fost ispitit 
să mă  întovărăşească. Planul a fost 
tăcut după o figură triunghiulară, cea 
ce a nlăcut lui Hans: întâi Granville 12 
un canăt al Cotentinului, apoi Cherbo- 
urg la celălalt canăt, şi apoi din nou Pa- 
risul, cu onriri pretutinieni unde ne-a" 
reține amintirea lui  Barbey, culoarea 
loculă, vre-o biserică Gotică, sau marea.. 
Hans şi-a rierdut mult timn şi zadarnic 
ca să. găsească trenul potrivit, iar când 
am decis imediat, „facem acelaşi drum, 
dar într'o direcţie inversă“, a rămas de- 
zorientat de saitul deciziunilor mele. S'a 
încăpățânat să mă refuze cu tot îtinera- 
riul perfect pe care îl aveam de data 
asta și am trebuit, stiindu-l sentimental, 
să întrebuințez immrecaţii sentimentale. 
Am plecat deci în ziua de 3 Aprilie spre 
Cherbourg. Inceput îndoelnie: ploae ne- 
întreruntă. Ne-am oprit la Lisieux, ora- 
sul sfânt al Sfintei Tereza, moartă la, 
douăzeci şi patru de uni, spre sfârşitul 
secolului trecut, Cu toată ploaea ples- 
nind în geamuri, în camera toată înbră- 
cată în alb, mirosind a flori de câmp, 
atmosferă de mânăstire, am încercuit 
momente de entusiasm. 


4 Aprilie 


Imvrregnat de poezie e Lisicux, Un oră: 
sel cu străzi puţine, cu piaţă mare în 
mijloc, pe care se ridică o grandioasă 
catedrală gotică, 

Culoarea specială o dau mai ales ca- 
sele medievale presărate peste tot. Sunt 
străzi întregi — rue de Făvres de pildă— 
înguste de câţiva metri, unde casele, 


toate înghesuite, se umflă sau se sup- 
țiază, capricios, albe cu desenuri exteri- 
oare de lemne încrucișate, cu cornişp 
ridicate, cu intrări strâmpte pe unde se 
văd ganguri negre, misterioase. 

Așa de bicisnice, durează totuși de 
sute de ani, și mereu locuite... Ne stre- 
curăm printre ele şi în mişcarea mea de 
a cuprinde toată strada, dela ravaj până 
la acoperiş — pitoresc admirabil — aplec 
pe sate unica noastră umbrelă, Ilans 
îmi întrerupse contemplaţia: „Stai drept, 
nu vezi că plouă“? 

Dar mai ales fiinţa Sfintei Tereza e 
răs” ândită reste tot. 

Portretul ei — minunată fecioară bo- 
ticeliană, înfăţişare calmă, trăsături re 
uulaie şi delicate, ochi [:rofunzi, fruntea 
pombată, mare si senină, corpul perfect, 
împlinit dar tresărind de frăgezime, to- 
tu! încadrat în linii simple, admirabil 
adequate, ale straelor mănăstirești. Ha- 
lucinaţi de parfumul ei, îndelunz întâr- 
ziem printre imaginile ei familiare. In 
mijlocul pomilor pe un deal, căsuţa în 
care ea și cu cele patru surori, azi bă- 
trâne Carmelite, duceau viața Țioasă în 
preaima tatălui lor văduv, ca să-l pără- 
sească pe rând pentru Carmelul din 
vale, închisoare strictă. Acolo Tereza su 
întrecut ca să găsească cuvintele cele 
mai dulci, și să-şi îmblânzească firea 
prea personală, şi cu iscodiri  lăuntrice 
neliniştitoare. Camerele au rămas în- 


tacte, sufrageria comună, camerele tată. 
lui, a fetelor şi a ei — albă cu ferestre 


spre grădină, cu jucăriile şi cărţile pe 
un colț de masă, Sufletul ei prea plin de 
iubire ca o cupă prea plină, a trebuit să 
se reverse şi a găsit alături pe Isus. 
Spre el şi-a îndreptat atunci făptura ei 
pasionată. 

— „le vois passer pion cicl a fair du 
bien sur la terre“. 





Dacă încearcă să cumpere oa doua, se 
stin“e în mâinile lor. 

Mă arlecai ruțin s”re mica vânzătoare 
si vaii să iau una din lămri. 

— On! nu trebue să o atinci, s”use ea. 
Ai trecut vârsta în care lămnile mele 
ari. Ele nu sunt făcui'e decât rentru corii 
sau rentru rărusi. N'ai oare la tine 0 
lamră ven'ru rersoanele mari? 

— Vai ! s-usei, re acest timn rloios de 
ploaie rnohorâtă, în ceată  rosomorâtă 
vreme necunoscută, nu nai art decâi 
lăm”i'e voastre de corii. Si doream, şi eu 
deasemenea. să privesc încă odată stră- 
lucirea oglinzii. 

— Vino. sruse ea. vorn nrivi îm”reună, 
Pe o mică scară cariată. mă contuse în. 
tr'ocameră de lemn simnlu în care stră- 
lucea. 0 oglindă re un rerete, 

— Sssst, sruse ea, îţi voi arăta. Căci 
prorria mea lamră e mai luminoasă și 
mai ruternică decât celelalte ; şi nu suni 
prea săracă în întunecimile acestea plo- 
ioase. Si ea ridică mica sa lampă sprr 
oglindă. 


Atunci se ivi acolo o lucire palidă în 
care văzui trecâni istorii cunoscute. Dar 
mica lamră mintea. mintea, Văzui rana 
tresărind pe bure'e Cardeliei ; şi ea sură 
dea, şi se vindeca: si. îm“reună cu hă- 
trânul său tată trăia ca o pasăre în'r'o 
cotivie mare. şi ea îi săruta barba albă. 
Văzui ve Ofelia iucându-e re ara. stic'oa 
să a lacului şi înlănţuind gâtul lui Ham- 
let cu bratele umele acorerite rle violeto 
Văzui re Desdemona îrerită rătăcind pe 
sub sălcii. Văzui vre *rinţeca Ma'aine sco- 
țându- şi cele două mâini din ochii bătrâ- 
nu'ui rege, şi râzând, şi dansând. Văzui 
pe Melisanda, liberată, oglindindu-se în 
tântână. 

Strigai : Mică larapă mincinoasă !... 

— Ssest ! srusa mica vânzătoare de 
lămri, şi ea îmi puse mâna pe buze. Nu 
trebue să spui nimic. Ploaia nu este ea 
destul de întunecoasă ? 

Atunci îmi anlecai canu! şi pornii spre 
noaptea ploioasă din orașul necunoscut. 


trad. DINU GR. MARINESCU 


In biserică n! se arată câteva amintiri 
dela dânsa, după o sitelă, părul ei nes 
târşit, blond buclat, minune dăruită iu 
bitului divin. 

A murit iute istovită de prea mult ze 
şi de prea multă fragilitate, fără săi 
întărească trăsăturile feţei şi săi 
încrunte fruntea  bombată, şoptind un 


ultim cuvânt de îndrăgostită, înainte da 
a se duce la E]. 


— „Mon Dieu... je t'aime.... 

Intr'unul din magazinele nenumărate 
de felul acesta, printre tablourile, sculp- 
turile, cărţile poştale, obiectele diterite 
cu chipul Sfintei Tereza de toate miri. 
mile, culorile şi preţurile, Hans târgue 
şte, Apoi prânzul provincial cu brânza 
locală Livarot şi eu cidru... După prânz 
plecăm la “Trouville, făcând astfel un e 
col în drumul nostru triunghinlar, Car 
Ja mijloc pe o mică insulă, jar de o parta 
și de alta până la marea din apropiere, i 
Touques, râu  supţire. In stânga hui, 
Deauville aristocratică şi potolită, ln 
dreapta Trouville mai capricioasă şi ma 
turbulentă. Ne grăbim înainte de toate, 
spre mare şi o găsim liniştită şi dep” 
tată în culori triste şi neexpresive. Pe 
nisipul umed şi mult, printre scoicile cu 
forme mereu noi, cu toată umezeala 
cure ne împovărează greoae și ne atin. 
bhereşte mişcările, ne simţim pentru un 
moment învioraţi. Dar  ploaea şi rigul 
ne-a întors repede lahotel, și pe străzile 
murdare printre bălțile cenușii şi casele 
neîngrijile cu obloanele trase, sub ploa- 
ea ce curge monton şi deprimat, nu ne 
închiruim păşind silueta sprintenă îm- 
brăcată în ultima creaţie a casei. 

Seara însă am găsit totul transformat, 
magnifică transformare, marea se dez 
lănţuise și-și ajunsese plinul ei, cuștria: 
sese prin gesturi nervoasă, tot nisinul in: 
terminabi! pe care ne plimbasem în VO, 
puţin mai înainte, şi clătina aprig digul. 
dung de lemn pe care înaintam, înfrico-. 
şaţi de neinsermnătatea noastră, bătuți 
de jimbile vântului — prelungiri invid: 
bile parcă, ale vârfurilor de valuri. Toys | 
ques se făcuse negru ca smoala, se întauț 
țise în cantitate enormă şi acum grog;! 
dospind mereu, o pornise înapoi spre işi : 
veare. Norii dispăruseră complet şi st; ! 
Jele runctau ascuţit cerul ca vârfuri dă. 
spadă care ar străpunge la întâmplar ! 
o pânză albastră prea întinsă. Iar lung | 
mare rotundă, perfect sclipitoare, îşi dș i 
săvârşea opera şi bănuiam în spaţiu ațp i 
invizibile dela ea la noi pe care le mă ; 
Duia pricepută ca la un teatru de pt : 
puşi, și lasă pe pământ şi pe ape pate 4: 
umbră şi de lumină palide, aranjate ce 


artă, umplând îirea de mister, de teamă, 
si de vrajă... 


ANTON HOLBAN 
Paris 1928. 





UNIVERSUL LITERAR. 845 





cealac ea En icrearaa 





DESCOMPUNEREA UNUI GEN LITERAR 


Cei cari mai au timpul să urmărească 
fenomenele universului abstract, care - 
literatura, au fost jigniţi adânc la pri- 
veliştea descomrunerii romanului.  Ge- 
nul literar cel mai frecventat de scriitori 
şi cititori, forma socotită supremă de ma- 
ntiestare a geniului, monumeutul sviri 
tual re care şi-a îuscris numele Stenrl- 
bal, Zola, Dostoiewsky, Meredith şi alţii, 
s8 prăbuşeşte, 

Descompunerea romanului e un fapi. 


căruia nici o sofistică nu mai poate 
minţi. 
Nu invazia romanelor senzaţionale, 


nici a romancierilor de duzină cărora i 
se comandă opere cu semnificaţie limi- 
tată. 

Scriitori de seamă și opere iiterare de 
mare valoare au compromis genul lite- 
rar, cel mai puternic şi mai popular asa 
cum a fost conceput şi creat de marii ro- 
mancieri europeni din veacul al 19-lea. 

Vinovatul de căpetenie, căci a crea! 
monstrul cel mai impunător, e Marcel 
Proust, cu ale sale volume „în căutare: 
timpului pierdut”. Timpul a fost regă- 
sit, dar concerţia clusică a romanului a 
fost iremediabil pierdută, 

Marcel Proust n'a ţinut seama, în pri 
mul rând, de formatul obicinuit al ro- 
manului francez, de proporţiile lui en- 
mode, udoptate de toți romancierii, în: 
clusiv englezii şi rusii, care şi-au îngă- 
duit doar să muttiplice până la două nu- 
mărul volumelor ; romanul lui Proust e 
alcătuit din vre'o douăzeci şi ceva de to- 
muri, din care nu-ţi este îngăduit să ra- 
nunți Ja nici unul. 


Marcel Proust naâ ţinut seamă nici de 
nerăbdarea cititorului  curoțean,  ahbi- 
tinuit ca în trei ore să treacă prin toata 
peripeţiile mai de seamă ule unei aven- 
turi văzute dela 'nălţime, şi redată prin 
urmare în text înzestrat cu arcuri sinte- 
tice, bine însururatc, denumite uneori 
meobrietate ae stil“, El a scris pe măsu- 
t şi dură un plan arhitectonic foarte a- 
&emănător catedralelor. Cine nu are vre- 
mea să locuiască trei ani în preajma 
acestei orere de artă, să ia aminte la 
tți îngerii, sfinţii, besiiile, caricaturile 
şi monștrii de piatră, să guste corelaţii 
și să ghicească simetria fermecătoare a 
isoadelor eare var anarhice şi desne- 
rchiate — să renunțe şi să intre în salu 
de biliard, mai simplă, 

Farmecul vieţei proustiene, originali- 
kiea intuiţilor lui psihologice, complexi- 
tatea și totuş siguranţa acţiunii, forţa 
d sugestie şi de adevăr a personaniilor 
h evoluţia de-atâtea ori surprinzătoare 
1 veacului lor interior și mai cu seamă 
ata supremă: a stilului său (care pare 
igtrăbălat), au menţinut oţera sus, și 
a compromis formula romanului obi- 
tinuit, 
E sortit deci romanul să devie de-ari 
hainte, pentru a îi luat în seamă, o acu- 
mulare de caete personale, o pădure â. 
wintirilor confuze şi a nostalgiilor in- 
time ?... i 

Nu știm Qacă apariţia în Franța 
mmeroaselor serii de Vieţi Iustre, ro- 
mințate, a fost determinată de geniul 
bi Proust, care a romanţat, mai mult 
























































sau mâi puţin veridic, dar cu tatent ne- 
întrecut, în tomuriie sale, viața unui pic- 
tor, a unui filosof, a unui poet şi a unei 
tragediane, al căror nume e pe buzele 
tuturor. 

Pomanul cu nume proțrii și cu eveni- 
mente cunoscute din ziar, sau din căr- 
țile de şcoală ?... Dar asta înseantmnă eli- 
minarea conplectă a imaginației, care 0 
izvorul oricărei ojere de artă şi chezăsia 
adevărului ci artistic şi a trăiniciei! 
inlocuirea imaginaţiei cu documentul 
verificat Ja percerţie, lu primărie şi la 
cireumscriL.ție, dar asta e înlăturarea. 
definitivă a romanului si înlocuirea lui 
cu nionogvafia istorică,  dialogată sau 
nu! 

L 


Ar trebui să mai enunmirăm și cauzele 
de alt ornin. cari ameninţă însăși supre- 
maţia tipoerafiei şi a tuturor produse: 
lur ei, fără excepţie cinematograful, 
automobilul, aeroplanui si radio. 

Orice Jucrător din America, orice per: 
sionar din Franţa și orice negustor sau 
funcţionar mai înstărit din România, 
poate avea un iutumobil, poate călători 
cu aeroplanul, poate fi în comunicaţie 
directă, cu marile evenimente care se pe- 
trec pe toată suprafaţa pământului, în- 
clusiv cele două poluri, 


CALDURA 


„Poetul“ M. Sevastos, cel care se văita 
— vă arluceți aminte — că nu poate gân- 
di fiindcă simte că „aro noapte pe creer”, 
a fost cu;rins din senin de o combativi 
tate frenelică. Se bate cu  rumnii în 
piept şi întrun articolaş întitulat „Po 
le:mnici* cere... adversari. 

Il redăm  prabnic tot, cu vre-o două 
trei semne, în paranteze, ale noastre. 


„Cetitorii ne cer polemici. (?) | 

Spiritul gladiaforic (?) al publicului 
este arhi-cunoscut, 

Noi încetasem lupta din lipsă de par 
teneri (!). Toate revistele rivale sau si-au 
încetat apariţia sau au ajuns la un ti: 
raj care nu contează (Bravos Sevastos). 

D. Eugen l.ovinescu sa  astârmnvărat 
D, Nihalache Dragomirescu a îmbătră- 
nit, stă cu fes în cap si cu paruci de 
lână în picioare — şi îşi traluce opera 
în franţuzeşte. Pentru homânia d-sa a 
făcut destul. Acum se strărueşie rentru 
univers. Nau decât criticii mondiali 
să-l „dea tava“. (ca gramalică e destul 
de prost). Pe noi el nu ne mai intere- 
sează. 

In aceste condiţii, nu putem face po- 
lemici, (Vai!). 

De noi nu se mai leagă nimeni Pe 
adversari i-am redus la tăcere (1). 

Ar urma să ne legăm aşa, din senin. 
de capul oarnenilor — ceiace ne re 
pugnă. 

De-aceia conunicăm pe această cale 
cetitorilor care vor polemici, că n'avelu 
cu cine ne lupta (?) — şi la urma urma: 
nici  navem  de-ocamdată poftă de 
harţă (A! AN. 





PE 


Xlementul de senzaţie şi elementul 
de educaţie care alcătuiau zestrea, ceu 
mai prețioasă a romanului clasic, sunt 
desființate. Romancierii, unii proiesio- 
nişti ai genului, din timpul nostru, de- 
zorientaţi de această descompunere a rv 
manului și nepresimţind încă formula 
cea. nouă, duc până la absurd unul din 
cele două elemente. Unii scriu romane 
„Ştiinţifice“, Alţii călătoresc cu frenezie 
şi aduc în geamantan materialul nece- 
sar pentru un roman hegru, un roman 
chinez sau malaez, pentru cititorii alb. 
dela Berlin, Londra şi Paris. Si aceste 
romane exotice sau ştiinţifice, două zile 
după apariţia lor, oricât de bine ar ti 
fost scrise, devin tot atât de banale ca 
un zia» de săptămâna trecută. 

Totus romanul, gen literar, care a 
moștenit iuncţia epopeei și a împlinit-o 
strălucit până'n veacul acesta, nu piere, 
Descompunerea lui din zilele noastre de: 
vedește mai curând o vitalitate furioasă 
şi bogată în căutarea unei forme via- 
bile. 

o 


Ingăduiţi să profetizăm întrunul din 
numerile viitoare, şi: să spunem întoe: 
mai, după semne cereşti cari numnşală, 
destinul romanului ?.. 

F. ADERCA 


[e Săi iC 
(AND sd 


34 ț = PAZA 


CREER 


Dacă însă cetitorii vor lupta cu orice 
preţ — n'au decât să se bată între dân- 
șii. Si lupta corp la corp dă spiritului 
gladiatoric mai mari satisfacţii decât 5 
meschină polemică literară. 

Asta-i.“ 





Cum îl vedeţi, acesta e D. Sevastos caşi 
când ar visa treaz. Doar că asta nu e 
numai „noa te pe creer“, Asta e şi „căl- 
dură pe creer“”. 


De altminteri „moetul“ cu noaptea pe 
creer se înșeală când spune că nu mai 
„rolemizează' (el îşi numeşte așa, îndelet- 
nicirea de a ciuri de unde roate, lumea p'e 
strada literară). Chiar acelaș număr de- 
nunţa cititorilor Adevărului literar pe un 
colaborator al nostru care într'o traduca- 
ve scria: „Un cerc de obicinuiţi”. Nu ne 
îndoim că cititorii Adevărului Literar s3 
var indigna. Căci ei sunt obicinuiţi s 
li se traducă din franțurzeşte după sis- 
temui corectorilor analfabeți : 

Dâhussy a jau€ en francais Maisila 
mis la pedale russe. 

prin: Debussy a jucat în franțuzeşte. 
Dar a pus pedala rusească, 

Asta ca să dăm un singur exemplu 
din atâtea zeci, câte mişună în paginile 
de plăcintă ale artei li'erare făcute din 
mucurile tuturor redacțiilor și tuturor 
scriitorilor. 

„S'amaigrir avec votre francaise, cher 
Sevastos“! ca să întrebuințăm franţu- 
zeasca d-tale învățată după afise... A se 
slăbi. 

U.], 


646.— UNIVERSUL LITERAR 





Naa Siperanaalaie | 


MARCEL SCHWOB 





Moare la Paris când număra abia 35 
ani, după ce încredinţase cărților ceva din 
sufletul unui aventurier silit de două pi. 
ciore betege să-şi petreacă zilele în um- 
bra bibliotecii. 

De-acolo însă, din captivitatea amăgită 
cu lecturi prelungite n'a părăit niciodată 
pe prietenii lui, calicii pământului de cari 
s'a simţit totdeauna legat. 

A fost o vreme secretarul lui Cattule 
Mendes la Feho de Paris, risipindu-și 
verva şi fantezia lui scânteietoare în cero- 
nici mărunte. 

În această epocă la o anchetă deschisă 
de Mercure în lepătură cu relaţiile franco- 
permane dă răspunsul : „Suntem în bune 
raporturi de spionaj. 

A ținut însă să apară un mare fantast. 
Și-a organizat viaţa bizar : un servitor 
chinez completa cadrul unei locuinţe so- 
bre şi retrase unde din mijlocul cărţilor 
revindeca titlul de prinţ al teroarci, ceea 
ce a avut ca urmare două volume de po: 
vestiri (Coeur double şi Le Noi au mas- 
que d'Or), destul de bune pentru a nu fn 
primejduite de această manie a poetului. 








Fraţii Weber în faimosul lor album de 
imterview-uri fantezite presupun din par: 
tea lui Schwob acest răspuns : „Dacă nu 
o ştergeţi pe dată, arunc pe voi douăspre- 
zece vipere cornute din speța cea mai 
primejdioasă” — ceeace denotă cu câtă 
tenacitate îşi cultivase mania. 

Şi cu toate astea câtă diferenţă . dela 
această poză convenţională până la suftle- 
tul rar al acetui vizionar splendid, îrate 
bun cu meşterul Villon și cu toţi cei cari 
mai târziu au celebrat la liturghia va- 
pabondajului — copilărie a oamenilor 
mari, (acei oameni atât de deznădăjduiţi 
de gândul că se vor mări, de cari pome- 
neşte poetul) libertate sălbatecă din care 
a muşcat cu atâta neînfrânare London 
și Gorki și alţii mulţi. 

Şi cine altul în afară de Schwob i-ar fi 
putut face cu atâta dragoste şi pricepere 
panegiricul lui Villon, vagabondul cu su- 
fletul mare, dacă nu el, care îi era frate 
atăt de bun şi totuş atât de învăţat şi de 
profund poet, 

In iarna anului 1904-1905, Marcel 
Schwob (debutase la 22 ani cu un studiu 





remarcubil asupra argotului francej) în 
mica sală dela etajul al doilea al „Şcoa 
lei de înalte studii sociale“ admirabilele 
lui lecţii despre Villon. Nu erau mulți 
villon-iştii. Desigur că nu ireceau de cinci 
sprezece. Dar dintre ei nu lipseau Che- 
vrier, Carco, Cocteau, Salmon. Nenoroti- 
rea a vrul ca moartea să întrerupă bruse 
opera poelului a cărui magie transforma. 
documentele câteodată uscate, de cele mai 
iuulte ori vagi în evocări splendide, aşa 
cum farmecile transformă plumbul în 
uur curat. 

Capodopera lui Marcel Schwob este însă 
„Cartea Monelle-i"—istorie la care suile 
tul său purificat de toate balasturile par: 
ticipă cu intensitate, Un poem care cu- 
prinde dragostea poetului pentru Monell 
şi pentru surorile ei „asemănătoare pros 
tituatelor fără inteligenţă, turmentate de 
egoism și de voluptate, de cruzime şi de 
orgoliu şi cari n'au izbutit încă să se 
BĂSeasCĂ e 


DINU GR. MARINESCU 





TI e ca Î m» ua 








INSEMNARI DESPRE IBSEN 


Rhânduirea tehnică cere ca „Universul 
literar“ să intre în mașina de tipărit, Joi 
dis de dimineaţă. 

Şi cum premiera „Femeea mării“ de 
Ibsen e Miercuri seara, cronica respec- 
tivă nu poate să intre în numărul de 
faţă. 

Imi voi îngădui, în locul cronicei să 
fac două-trei însemnări despre Ibsen. 

Mai întâi o notă bună pentru Teatrul 
Naţional, că a pus şi în repertoriul ac- 
tual, piese de Ibsen. Poate că na pus 
atâtea, câte ar îi fost bine să fie cunos- 
cute. Şi ar îi bine să fie toate cunoscute. 
Dar şi aşa, este o notă hună, căci silin- 
țele de interpretarea acestor piese sunt 
fără îndoială mari. Şi pentru actori şi 
pentru direcţia de scenă. 

Incercarea cu „PFemeea mării“ poate 
că e una dintre cele mai serioase exa: 
minări a talentelor protagoniştilor sce 
nei noastre prime. 

Este în „Fermeea mării: 
nitului. 

Pentru noi, pentru frământările noas- 
tre pasionate, dar de cele mai multe ori 
fără ideul, o piesă de Ibsen e o noutate. 
Mi-as îngădui să spun o noutate şi bine- 
făcătoare şi determinantă de cugetare 
serioasă. De cugetare la lucrurile, care 
fac parte integrantă din conștiința noas- 
tră. La necesitatea înţelegerii libertăţii, 
la dorul acomodării sociale, potrivit spi- 
ritului nostru, la silința examinării noa- 
stre în raporturile sociale, 

Căci piesele lui Ibsen adiază idei tari, 


poezia infi- 


idei forțe. Spectacolul teatral e prilejul 
desfășurării ideilor. Personajele lui sunt 
îndeobşte simboluri purtătoare de anu- 
me idei şi atitudini, care fie că ne înjan- 
(uie, sau ne depărtează, prin prompte a- 





pvecieri, însemnează că au avut înlâu- 
riri, că procesul psihologic s'a destăzu- 
rat repede, — că ne-au dat de gândit. 


Lumea-i rău aşezată, e realilatea de 
la care a pornit Ibsen. Suiletele de elită 


sunt oprimate. Şi aşa sunt toţi eroii şi 
eroinele lui. 

Fiecare înseamnă, o revendicure, 0 do- 
vinţă de liberare, o sbatere de ruperea 
zăgazurilor sociale, ipocrite, banale, tri- ; 
viale, inăbușşitoare. A 


jivoii lui nu se pot acomoda. Sunt m 
voltați. Dar sunt şi învinşi, Pe unii ii: 
făcut autorul să prefere gesturi de ne: 
buni, sau de nătângi anarhici, decât să 
se acormnodeze. E 

Pot să pară uneori eroii lui Ibsen SA 
diculi. Dar sunt și atunci încălziți de 
idealism, de râvna spre mai bine și ma? 
frumos. E. poezie tinerească. E avânt de, 
individualizare. E îndrăzneala Persona; | 
lizării, ; 

ste totuşi în piesele lui Ibsen şi seva, 
simţi desigur puternic în  „Femesaj 
mării“, ceva care provoacă 0  distonare. 
in aprecierile spectatorului. E prea bru-, 
tal contrastul dintre lirismul dorurilor: 
și posaca si îndârjita încleştare pro: 
tească a mediului. E o sbuciumare ză 
darnică de a găsi cadrul armonic Şi uni. 
tar. Si e explicabilă aceasta. Și dorurilă 
sunt generale şi realităţile sunt la fel, 
l.ipsește preciziunea. sl 

Nu se întâlneşte un anunme adevăr cu: 
o anume ficţiune să se ciocnească dur, 
ca. să se determine o anume atitudine, + 
sau o anume intenţie. 










B. C. 


UNIVERSUL LITERAR.— 647 





EXPOZIȚIA FRANCEZĂ DE ARTE DECORATIVE 


La 28 Septembrie se va deschide în pa- 
latul „Satonului Oficial“ dela Şosea, Ex- 
poziţia de artă modernă frauceză. 

Această expoziţie e organizată sub în- 
naltul patronagiu al M. S. Negina Maria 
i sub patronagiul deonoare al domnilor: 
Lapedatu, ministru al artelor, Paul Lâon, 
directeur genâral des Beux Arts, C. Dia- 
mandy ministru român Ja Paris şi Al 
Tzigara-Samureaș prolesor universitar și 
directorul muzeului naţional. 

In comitetul de organizaţie tigurează 
numele unor autorizate personalităţi prin 















cari: d. Georges le Chevallier-Chevi- 
d, directeur de la manutacture natio- 
le de Sâvres, d. Jacques Vienot, d. Ro 
Savret și alții, 

Comisarul român al expoziţiei e cunos- 
tul iubitor si cunoscător de artă d. Jean 
25, 


Expoziţia are de scop strângerea rela- 
ilor între ţara noastră şi Franţa, 
care în nenumărate rânduri a fost 
târşit în diferite ocaziuni şi care data 
tasta se desăvârșeşte prin cel mai înalt, 
loc : arta. 

Vor fi mai multe secţiuni: Pictură, 
iptură, mobiie, tapete, ceramică, metai 
celanuri, cristal. 

Yor expune renumitele iustituţii de ar- 
„Svres“, „Christofle“, „Pleyel“, etc. 


KVAPIL: Compoziţie 


Cităm câteva nume ale artistilor. 

D-nii Joubert și Petit mobile, d-nii Sue 
și Mare piane artistice, d. Edgar Brandt 
fer forjat, d. Jean Dunand vase din metal 
şi lac, sculptorul G. Serr6 ceramină, d. 
I.ouis Barillet vitrouri, d-nii: de Waro- 
quier şi hyvapil pictură, d-nii: Dejean, |. 
1. Martel, Cormier și Pompon sculptură, 

Expoziţia franceză de artă modernă este 
vezuitatul muncii încordate a unei gene- 
raţiuni în căutarea celor mai fericite 
formule estetice. 

Este încoronarea efortului de-a scoate 





La DP 


urtele plastice de sub tirania stilului cla- 
sic şi de a o avânta spre culmile unor 
creațiuni sintetice, având la bază inspi- 
raţia abstractă stilizată prin armonia li- 
niilor, a planurilor şi culorilor. 

Destul au servit artele plastice numai 
pentru ilustrarea reliziei, istoriei şi lite- 
raturei. 

De acum vor pulea fuce şi aceasta. 

Dacă frumosul poate fi îmbrăcat în hai- 
na irazei sau împodobit cu vălul versu- 
sului, cu mult mai bine îi șade încoronat 
de linie şi culoare. 

Iată dar o îmbrăcăminte independentă. 

Publicul românesc va. avea de admirat 
această luptă a artiştilor francezi. 

Va face cunoștința specificului franţu 
zesc, marcă de originalitate naţională 


după care noi umblăm de multă vreme. 

În domeniul artei noastre domneşte un 
îel de zăpăceală, încât pe lângă public şi 
artistii vor găsi un îndemn, şi un jalon. 


ad 


E SED e SR DP NBR A PO nea acra a ROCA 0 SE IEC e ASE “E REZ, e 





DEJAN ; Tânără fată 


Aşteptărm — pentru a reveni — cu mul- 


tă nerăbdare deschiderea expoziţiei căreia 


ii prevedem cel mai desăvârşit succes. 


ION SAVA 





848.— UNIVERSUL LITERAR 








Gea Zolcarae 








ca $ ca $ N-as... 


Între celebrităţi... 





Năposatul Mitiţă Sturdza, odinioară 
şei al partidului liberal şi sfetnic credin- 
cios al regelui Carol, către tristul sfâr- 
şit al vieţii lui, fu internat îutr'o casă 
de nebuni din Paris. 

Cum lesne e de înțeles, pensionarii uces- 
tui azil, nu erau nuuritori de rând. Prin- 
tre ei se afla şi celebrul artist francez 
Coquelin. 

Chipul cum noul sosit cunoscu pe cele. 
brul actor e de un comic lugubru. Mitiţă 
Sturzu întâlnind, pe culoarele ospiciului, 
pe Coquelin, îşi aşeză, după moda tur- 
ceuscă, mâinele pe piept şi plecându-se 
cu smerenie îşi declină numele şi ca- 
litateu : i 

„Mitiţă Sturza, preu supus servitor ul 
Majestății sale regelui Carol 1“, decla- 
vă el. 

Coquelin frupat de acest protocol, înu- 
zitat la franţuzi, clătinându-şi uşor capul 
lasă să cadă, cu compătimire, acestă re: 
flexie : 

„Asta e mai nebun decât mine“, 

Și îşi văzu de drum... 


e 
candoare 


kăcelentul nostru amic, advocatul Ghe!- 
megeanu, are doi copii adorabili. Cel 
mare, un băiat, avea însă detestabilul 
obiceiu — al multor copii de altfel — de 
aşi mânca unghiile. 

Sfaturi, stăruinţe, intimidări, nimic 
nu puteau să-l curalisească de metahnu 


- dui. Intr'o bună zi, o mătușă a copilului. 


epuizându-şi argumentele, îi spuse că 
dacă va mai continua cu această prac- 
tică nenorocită, i se va umila pântecu: 
cât un butoi. 

Și a fost miraculos: din ziua aceia co 
pilul a fost vindecat. 

După câtva timp însă, însoţind pe 
taică-său în tramvaiul  Obor-Cotroceni. 
întâmplarea îi aseză pe amândoi în faţa 
unei doamne, în poziţie interesantă, cum 
se spune politicos, dar destul de comic. 
Copilul începu să privească cu atenţie 
cucoana, insistând asupra amănuntu- 
lui care o deosibea de celelalte pasagere. 

Cucoana, enervată de această indis- 
creţie precoce, se adresă copilului pe un 
ton iritat : 

-— Micule ! Oare mă cunoşti, de te 
uiţi tot timpul la mine? 

„Nu !”* răspunse copilul. Şi arătând cu 
un deget acuzator pântecul  cucoansi. 
adăogă cu convingere ! 

„Dar știu ce aţi făcut". 

Vă închipuiţi, capul lui taică-său, al 
cucoanei şi al celorialţi pasageri. 


DANDYSMUL 


Operu ce şi-o propune daudysmul e 
e foarte paradoxală şi dificilă, In pene- 
ral, nu se pot domina oarnenii decât 
prin forța materială, prin geniul artelor 
și al ştiinţelor şi uneori prin puterea viv 
tuţii. Plăcerile exterioare, eleganţu hai 
nelur, politeţa manierelot, toate ucesteu 
trec, nu nurmui în ochii înţelepţilor, «lar 
chiar în acei ai oamenilor de lume. cânii 
îsi închipue că sunt seriosi, drept avan- 


UN ALBUNI ARTISTIC 





S 


Seli de Camil Petrescu 


FEŢE-FEŢE,. albumul de obruze 
expresii al caricatutristului SELL va 
apărea peste câteva zile, având textu; 
semnat de cei mai de seamă scriitori a 
noșiri, 


PRESA TEATRALA 


Pe 


=A 


Sergiu Milorian de Camil Petrescu 


JULES LEMAITRE 


tagii foarte interioare spiritului, talen- 
tului şi valorii moale. 

Or, dandy-ul încearcă si modifice în 
intregime uceastă părere înrădăcinată 
în oameni de o filosofie tradiţională și 
perimiută şi să răstourue ierarhia meri: 
telor. Adică, îşi însuşeste aceste avan 
tazii pretinse drept niruic, 

Și tocmai lucrurilor de ceu mai puțini 
însemnătate, el caută fălos, să le arat 
cel nai mate interes. Neuşeste să impu 
nă, celorlalți punctul acesta de vedere. 
voit, absurd, şi să facă pe cei bogaţi să crea 
dă că a inova ceva în materie de obie 
iuri mondene, convenţiuni elegunte, înr * 
brăcăminte, maniere și distracţii e tot a . 
tât de rar, de merituos, denin în sfârșit 
de consideraţie ca a descoperi şi crea | 
ceva. în politieă, în urtă, în literatură, i 
Dandy-ul spiritualizează nroda, Dintrun. 
absumblu de practici neinseninate a. 
inutile el face o artă care poartă vesti ! 
giul său projriu, care place și sedute 
întocmai ca o vperă a sriritului. E dă | 
unor detalii de costum, de ţinută şi d, 
vorbă, un sens şi o putere pe cari În rea 
litate nu le au. Pe scurt, ei te face să 
crezi în cecace nu există. [Il „stăpâneşte 
prin vânt“ 

După cum alţii stăpânese prin talent, ' 
forţă și bogăţie. i 

Dinu nimic, îşi face o superioritate mis 
terioasă pe care nimeni n'ar putea-o de. 
fini. Dar ale cărei efecte sunt tot atât. 
de veule şi de mari ca şi cele ale supe 
riorităţilor clasate și recunoscute de tă. 
tre oameni. Dandy-ul e un revoluționar 
si un Sluzionist. 

Mai mult însă: regatul acesta al msi 
nierelor, pe care-l înalță la strălucirea! 
celovluite regate omeneşti, îl răpește ki 
meilor, cari, singure, păreau făcute pe 
tru u-l exercita, : 

De altfel dânsul domină în chipul Y 
cu mijloacele femeilor. Si această uzur 
pare a funcţiunilor, o obţine chiar 
consimţământul femeilor şi lucrul mă 
surprinzător, cu acel al bărbaţilor. 

Dandy-ul are ceva. antinatural, de ax 
drogyn, cu care poate seduce Ia, infinit. 

De altfel dandy-ul e un artist, în felu 
lui. Toată viaţa sa e opera lui de artă 
Place şi domneşte prin ațarenţele PR 
cari le dă persoanei sale fizice, preculi 
scriitorul prin cărțile sale. 

Si place singur, fără ajutorul nimă 
nui. Nu trebue, ca un actor să interprt 
teze cu persoana Și trupul său, gânduri: 

























oseamnacdie 
cv vaste 


Daci, aş fi rege, spunea adesea Tol 
stoi, aş decreta o lege, în virtutea căreia 
un Scriitor care a întrebuințat greşit un 
vânt să fie privat de dreptul de a scrie 
şi să primească o sută de lovituri, 

Intro zi repeta această frază înaintea 
hi Gorki. 

— Şi libertatea de a scrie ? făcu Gorki 
protestând. 

Dar Tolstoi : 

— Libertatea de a serie, da. Libertatea 
d a scrie prost, niciodată. 





































Tristan Bernard promisese o piesă 
mui director de teatru şi, neglijent ca 
totdeauna, nu se ţinea de cuvânt. Un 
prieten comun intervine, încercând sa 
îmvinză pe cel mâniat: 

— I-ai promis. 

— Nimic. 

— Cum nimic? Tu i-ai spus că... 
Atunci Tristan, foarte calm : 

— Şi tu crezi că eu ascult tot ce i-an: 
mus lui! 


Hermann Botrhaave a fost, după cum 
» ştie, un nare savant olandez din se- 
lul XVIII, aşa de celebru în lumea în- 
tagă, încât un mantarin scriindu-i din 
(tina pe această singură adresă: „Illus- 
tului Bogrhaave, medie în Furopa, 
sisoarea a reuşit să-i parvie. 
Bocrhaave _u murit la 23 Septembrie 
4%, si în hibliuteca lui sa găsit o carte 
are, somptuos legată, Savantul anun- 
ue din "nainte, că această carte conţi- 
cele mai înalte secrete ale medicinei. 
srhizând-o, au găsit-o albă dela întâta 
nă la ultima pagină. 

% citea doar pe frontispiciu : 
Păstraţi-vă capul limpede, picioarele 
i şi pântecele liber şi băteţi-vă joc de 


[3 











altuia. Asa că, în scara meritele: 
dy-ul îmi apare superior actorului. 
lnstârșit, funcțiunea  dandy-ului este 
tel mai înalt grad filosofică. Cuni are 
aface numai cu neantul, cum înven: 
hile sale consistă în nimicuri cari 
valorează decât prin opinia pe car 
dă, el ne arată că lucrurile n'au ali 
decât acela pe care i-l dăm și ci 
lismul e adevărat“. Şi cum a ştiui. 
încă din cea mai recunoscută vani: 
, ocupaţiunea cea mai nobilă, ne-a 
pi să înţelegem că toate sunt zadar- 


In româneşte de M. GRINDEA 


UNIYERSUL LITERAR.— 84) 


Uslerenra O | 





Ho caz car 


PISTOLUL ŞI TRAGEDIA 


In magazia de accesorii a  Comediei 
Franceze se găseşte un vechi pistol, care 
se întrebuinţează din când în când în 
anumite piese din repertoriu. Acest pis- 
tol a ajuns aci printr'o întâmplare ciu- 
dată care merită să fie povestită. 


Un tânăr, care uveu mania de a face: 


versuri, trimesese o tragedie administra- 
torului teatrului, care era pe atunci d. 
Empis. Se întâmpriă însă să îie reluzat. 
Acest lucru l-a determinut să trimeată o 
scrisoare desperată, în care ameninţa că 
îşi va găuri craniul, dacă nu va fi ajutat 
cu o sumă de buni, In timpul nostru un 
asemenea inapt ne-ar face să surâvdem. 
Dar la acea opocă totul îmbrăca 0 cu- 
oare de sentimentalism, așa încât Em 
pis trimise pe secretarul său la domi- 
ciliul tânărului în chestie. Pistolul în- 
căvcut se afla lângă el pe măsuţa de 
noapte. Secretarul îi remite atunci 20) 
de franci din partea direcţiei, Trei luni 
apoi, poetul trimite din nou o tragedic. 
Urmează un Nou refuz şi 0 NOUĂ ama 
nințare a scriitorului. Atunci Empis tri- 
mele pe secretarul său ca să-l găsească. 
Poetul uosiru se înfăţişează închis și 
tragic, 

--- Domnule, îi spuse administratorul 
cu 0 voce severă, prima oară când veţi 
mai avea fantezia să ne trimiteţi o nuui 
tragedie, ială domnul cu care veţi ave 
de atace. 

Și îi araiă cu degetul pe comisarul de 
poliţie invitat. special pentru această a- 
facere. Acesta înhăţă pe vizitator. Dar 
în buzunarele poetului nu a, nui fozt 
găsită vreo nouă tragedie ci doar pisto- 
lui cure îu contiscat, devenind  astlel 
proprietatea Casei lui Moliăre. 





LOGODNICUL. — (după cearta 


caricatura zilei 
IN ZORII ZILEI 









EA: Mandache, iar ai venit. beat? 
Mă rog? 


FI: 


GHICITOARIEA. 


cine sunteţi Dv.? 
COCIIETARIE 


> dupa 


— Acest mantou D-ni 


vă va arăta invizibilă, 
DOAMNA. — Vai! dar acesta este un 


model de anul trecut, nu ai 
puţin demodat ?... 


Nu 


din ajun). 


ceva mai 
(London opinion) 


DIN „INTAMPLARE 


— Ce întâmplare, Odetto! Nu mă aşteptam, zău, să te întâinesc aici. 


(Judge) 


Li 


630.— UNIVERSUL. TITERAM 





Cenuţa mreclesie în exizrease 








VIATA MARGARETEI DE VALOIS 


REGINA A NAVAREI ŞI A FRANȚEI 


(continuare) 


Jean H. Mariejol 


PASIUNI-PASIUNI 


Margareta care se convinse că toată 
lumea. în jurul ei, începând cu mama, și 
fratele ei şi sfârșind cu regele Navarei si 
toţi cei ce o înconjurau — cu excepţia 
unora dintre adoratori — nu urmăreu 
altceva decât interese egoiste, şi furată 
și ea de curentele proselitiste ale timpului, 
se decise să readucă la catolicism pe so- 
țul ei. Spiritul ei politic destul de des- 
voltat, dar mai ales marea, ei inteligenta, 
atât de lăudată până şi de Montaigne, 
dublată de un puternic simţimânt relt- 
gios pur catolic, o făceau să creadă posi. 
bilă nu numai convertirea nesilită a rs. 
gelui Navarei, ci încă şi o zdruncinare se- 
rioasă a protestatismului pe care ea îl 
considera, o erezie mai detestabilă decât 
păgânismul. 

Deocamdată ea'şi făcea rugăciunile îu- 
tr'o capelă micuță unde veneau şi puţinii 
catolici care mai trăiau în jurul Curţii 
Navarei. Dar într'o zi aceştia fură ares: 
taţi şi toate protestările ei nau putut a- 
vea, alt rezultat, decât să atragă atenţia 
asupra catolicismului ei militant, în ph 
nă tabără hughenotă. 

Regele Navarei care asemenea Marga- 
retei, era un mare amorez, era mereu în 
căutarea idealului femenin. Imbolnăviu 
du-se însă şi Margareta îngrijindu-l bine, 
ei se putură iarăşi reapropia fără ca to: 
tuşi relaţiunile dintre ei, dată fiind în 
constanța amândurora în dragoste, nu 
au marcat nici cu prilejul acela un graul 
de căldură mai ridicat. 

La Curtea din Nerac amorul era—cum 
se și cuvenea cu astfel ide amiitrioni pasio- 
nați şi libertini—cultivat cu frenezie. Se 
părea că multele aventuri ale Margaretei 
și ale regelui provocaseră o adevărată epi- 
demie de amor căci până și gravul Sully, 
se îndrăgostise de o domnişoară de o- 
noare. Numai astfel se poate explica îru- 
za. lui d'Aubigne: 

„Regina Navarei spunea regelui că un 
cavaler era fără suflet dacă nu iubea si 
exerciţiul amorului nu trebuia să fie as 
cuns, — arătând prin această publică. 
profesiune că era o practică a virtuţei, 
căci secretul e marca viciului“, 

Printr'un contrast firesc la o naturi, 
bogată și sub influenţa ideilor platoni.- 
ene, Margareta scrie pagini din cele mai 
caste, Sufletul ei care nu era deloc me- 
diocru, trecând peste încercările sorții, 
aspira către înălțimi ideale, deşi corpul 
ei şi moravurile vremei preferau satis 
facţii animalice, sau, poate, tocmai de 
aceea. 

Marea îndrăgostită de frumosul mas- 
culin era în acelaș timp (nu chiar ma 
tematic vorbind) şi o pasionată după 
frumosul transcendenial. In paginele ei 
se remarcă inexistenţa oricărui cuvânt 
care ar atinge pudoarea. Ei i se atribue 


in afară de Memoriile perfect identifi- 
cate şi scrierea La huelle mal assortie. 
dar în toate paginile ei, despre orice a- 
ventură, delicateţea, feminitatea şi cas- 
titatea cel puţin în formă, nu se desmiut 
nicicând. 


Soţul ei dimpotrivă, era mai mult 
soldățesce în aventurile lui de dragoste, 
chiar şi în cele mai serioase. Ca soţi, 
erau însă cei mai acomodabili cu pu- 
tință. Ea, înţelegătoare şi iertătoare, el 
cu larg simţ politic, făcându-se că nu 
stie nimic. Regimul de reciprocă înți- 
delitate, îl suportau ambii cu o senină 
indiferenţă, turburată doar când „aven- 
tura“ îi putea ameninţa în calculele lor 
depărtate de orice sentiment de dra- 
poste. 


Margareta își explică legăturile pe 
care de altfel nici nu încerca să le as 
cundă, ca o „practică avuabilă a unei 
cinstite libertăţi“, iar el, încântat de a 
nume cuceriri, îi povestea totul, ca unei 
surori mai mari. Adesea ca patrona le- 
găturile lui până ce nu deveneau pri: 
mejdioase și multe din domnişoarele și 
doamnele ei de onoare trecură pe unde 
numai ea ar fi trebuit să fie. 

Tiegele Navarei avu cinstea săi ser- 
vească până şi marelui brit Shakespeare, 
nu numai lui Brantome și altora, în: 
u'una. din piesele lui de dragoste unde 
aluzia e aproape directă. Din cauzu vie- 
ţei ce se ducea la Curtea Navarei, un 
sinod naţional al bisericilor reformate. 
ținut la Rochelle, fulmină împotriva 
fardurilor și a goliciunilor femeilor, pre 
cun Și împotriva tuturor celorlalte in: 
venţii diabolice pentru rătăcirea și des- 
trăbălarea oamenilor. Acel sinod inter. 
7ise credincioaselor fardul şi toaletele 
afrodisiace. Aceasta însemna o măvturi- 
sire gravă a influenţei corupătoare a 
acestei Valois-Medicis în mediul hughe- 
not cel mai sus pus şi care se dovedi atît 
de puţin rezistent.  Insuşi  Montaigre 
care înţelegea lucrurile cu mare fungi: 
duinţă, se văzu obligat să-i spue Mar- 
garetei în prefața Eseurilor : 

„Vă sfătuese ca în părerile şi cuvin- 
tele, ca şi în obiceiurile şi orice alle lu- 
cruri, să păziţi moderaţiunea, ferindu- 
vă. de nou şi straniu. Toate extravagan- 
țele mă supără”. 

Margareta avea o devărată slăbiciu- 
ne pentru marii duelişti. Aceasta expii: 
că preferința ce arăta un timp viconte- 
lui hughenot de Turenne, care desi mai 
în vârstă, se putea, bate cu însuși Bussy. 
Dar odată cu plecarea Jui dela Curte 
unde era, recunoscut în chip „oficial“ cu 
amant al reginei, începu epoca dure: 
voasă a Margaretei. 

Deifăimările răspândite dela Curtea 
Franţei pe seama Curţei Amorului, cum 
hotezară Curtea Navarei, — o întfuriară 


pe Margareta. D'Aubign6 a caracterizațeu i 
spirit şi dreptate luptele ce urmară între ; 
francezii din Navara şi Paris „războiul ; 
amorezaţilor“. Margareta făcu o încer- ? 
care peniru pace între fratele său Henri ; 
III şi curtea Navarei, dar hughenoți, i 
contând şi pe sprijinul unor forţe dn | 
afară și al îratelui lui Henri Il, utașat 

de protestanții nordişti, începură lupta. :: 


Margareta rămase în mod logic de 
partea soţului ei care din lupta dela 
hars eşise plin de sânge şi zdrenţuit, ca 
un'erou. Fa nu rupse însă legăturiie cu 
Curtea Franței — deşi dragostea ds: 
mama ei şi mai ales cea faţă de Ilenri : 
III era inexistentă — şi scrise la Paris: 
că asistă resemată la ostilitățile pe care 
nu le-a dorit. 







Noul război religios nu o împiedică - 
de loc să petreacă. Deasemenea nici pe i 
soțul ei care nu se mai expuse a doua 
oară. Ea ceru și obţinu dela mana şi 
iratele ci ca Neracul să fie respeclat de 
armata francezi, dar i se puse condiţia 
ca soţul ei să nu mai intre acolo. Negele 
Navarei îşi avea însă amanta la Nerst 
şi nu renunță la vizite. Atunci mareşa: ; 
lul Biron care comanda trupele franceze 
din apropiere îu cât pe aci să psindă 
pe regele amoros. Margareta  protestă 
energic. Intre timp însă Henri III a in- ; 


format că la Cahors fusese o trădare de , 
care Margareta nu era străină, se înfure ! 
contra ei, îi confiscă toate averile din 
Franţa. Gresit informat, dar setos de 
răzbunare, lenri III merse și mai de-. 
parte cu ura lui contra Margaretei: seri: : 
se insultător regelui Navarei că Turenne 
îi mângâie soţia“. 


| 
i 
. 

























Margareta ceru insistent mamei sak: 
să-l recheme pe Biron și să dea comands 
trupelor ducelui d“Anjou, îratele ei carți 
avea acum un credincios anume Champ 
vallon, de o frumuseţe şi vitejie ee-l pu! 
nea mai presus chiar de dispărutul Busey, 
şi incomparabil cu 'TPurenne. Era pe dei 
asupra de o vârstă cu ca. Margareta iubi 
toată viaţa ei pe Dumnezeu în creaţii, 
nile lui alese (masculine, de sigur). Dar 
abia după semnarea păcei, când Curte: 
regelui Nuvarei şi suita ducelui d'Anjor: 
petrecură la Coutras, Champvallon de 
veni amantul Margaretei şii dădu cea. 
dintâi ocazie să fie prinsă în mod pu- 
blic... 

După 6 luni marele ingrat care en 
fratele ei, ducele d'Anjou, îi răpi amar 
tul, plecând cu întreaga lui suită spr 
noui țeluri de luptă. 


Stăpânită de cea mai mare pasi 
în epoca ei cea mai arzătoare, Marga: 
reta nu-l iertă pe duce şi suferi îngrwi 
zitor de părăsirea în care se afla, Se 
îmbrăcă în doliu şi se refugie în lume 
cărţilor, marea și credincioasa consolwi 
toare. 





NECAZURI MARI 


Una din ambițiile ei, ca tronul Nava- 
ti pentru care'şi sacriiicase libertatea, 
! să aibă toată strălucirea, o costase mulii 
bani, iar urmărirea veniturilor ei din 
Franţa de către Henri III, o punea în- 
tro adevărată criză de bani. Ea care 
iubea luxul şi risipa se vedea acum con- 
strânsă să sufere lipsuri. Curtea micui 
Navare, celebră prin petrecerile ei, era 
- acum în declin. 


intre regele Navarei şi ea interveni o 
Hceală agravată de faptul că noua a- 
mantă a soţului ei îi dăruia un copil, ce- 
ace ea nu izbutise să facă această un- 
wantă, anume Fossense, și mai ales co- 
pilul, aduse definitiva ruptură dintre ea 
și rege. 

Apusul plin de nori grei și aneninţă- 
tori, veni la curtea Navarei cu 0 obosea- 
X bolnavă. Dorinţa Curţei Franţei de 
ăi revedea pe cei doi soţi la Paris, deve 
na irealizabilă. Margareta sătulă te 
atea luptă, îndurerată încă profund de 
plecarea lui Champvallon şi înduioşată 
puțin de pacea restabilită între Navara 
şi Franța, plecă singură. Primirea ei fu 
destul de rece, din cauza aceloraşi cal- 
ue: regina mamă şi Henri III contau 
p influenţa Marguretei asupra soţului 
ti şi pe recatolicizarea aceluia — întac 
msi ca pe 0 victorie decisivă împotrivi 
potestanțilov. Pe de aită parte regele 
Marei prins cu totul în mrejele Fosensei 
«ru Margaretei să-i apere amanta față 
t insultătorii dela Curtea Franţei. 

Umilită din ambele părţi, sărmana r- 
gină a Navarei plâse în cea dintâi seară 
tând se văzu singură la Paris, unde visa- 
w o alinare. 

“Regina-mamă 0 surhriuse cu ochii 
mWildaţi în lacrimi şi mai mult bănuind 
tăevărata ei situaţie taţă de soţul rămas 
dmarte, scrie regelui Navarei n scrisoa- 
h foarte drastică, aşa cum numai o soa- 
dă regală din acea vreme ar fi putut să 
vie, 

“Ca o incununare a tristei situaţii în cure 
wafla, Margareta află că iubitul ei 
Cuampvallon se însura. Era o lovitură 





























































wi rea ca toate şi regina subliniază 
fel întâmplarea : 

„Au mai e dreptate în cer, nici cre- 
ință pe pământ“, i 
Din interese politice. regele Navarei 


uă corespondenţa cu Margareta. Si 
prând după aceea, printr'un fericit mi- 
nico], Margareta primi la l.ouvru vizita 
i Champvalton. care se introduse  îv- 
un cufăr... Dar „mignonii“ lui Henri III 
dușmăneau şi din cauza lor Louvrul î: 
seni nesuferit în așa măsură încât îşi 
mpără un palat în care putu să-și tri- 
kă zilele şi nopţile mai în libertate. 
md in mod public în relaţii ct Champ- 
on. Dădu petreceri sgomotoase şi chel- 
mari sume de bani, şi aceasta, spre ne- 
pocul ei, tocmai când soţul ei afecta u 
3 religioasă, apropiindu-se în acest 
pi de catolicism, saumai bine zis de 
paul Franţei, la care aspira cu destule 
ase. E] făcu pe jos drumul la o mânăs 
unde rămase între călugări un şir 
vile, fără a se deosebi prin nimic de 
iniţiindu-se “în tainele ritului catolic. 
tre timp, Ilenri Ill văzând că sora sa 
mu-i putuse face serviciul de a-i; 
ge pe regele Navarei la Paris, nui 
ai putea folosi cu nimic, găsi iur pre- 
| unei răzbunări şi scrie din nou 
pisoare regelui Navarei priu cate ca: 
îndepărtarea a două prietene şi con- 
inte din suita Margaretei, sub cu 
că erau două nerușinate. 


Regele Navarei îi mulțuni (amăndoi 
printr'o ipocrizie identică, simulau un 
interes deosebit faţă de Margareta şi 0 
incredere perfectă în nevinovăția ei), 
dar regina Navarei se revoltă şi-si urrnă 
prietenile, în timp ce iubitul ei pus şi ul 
sub urmărire, dispăru. Ifenri IL nu era 
însă omul care să se oprească la junii- 
tatea unui ustiel de drum. Puse de o a: 
restă pe Margareta însăşi şi personal 
regele luă interugatoriul întrepei suite 4 
Margaretei, trimițând la Bastilia multe 
persoane agreiate de ea, 

Regina Navarei fu crunt lovită de es. 
tul atât de brutal al fratelui şi vesti 
de acest îapt pe soţul ei. 

Regele Navarei se văzu novoit să sn 
formalizeze, dar găsi neaşteptatui pretex: 
de a vesti Curtea Franţei că nu-și vă 
putea reprimi soția defăimată şi atât de 
grav jignită fără o completă satisfacţie. 

Astfel nefericita Margareta, ulungaată 
de o parte și respinsă din cealaltă par 
te, nu imui stia ce să se facă. Relaţiunile 
dintre cei doi regi erau întrerupte şi tre: 
cură zile nespus de arele până ce îu fine 
sub influenţa cine stie cărui calcul, re- 
gele Navarei cel dintâi, trimise un diplo- 
și prieten persona! care să repete cere- 
vea. de satisfacţie. Henri III ar fi yrui 
ca cumnatul său să-şi teprimească soţia, 
fără nici o condiţie, iar Margareta era 
convinsă că nu va fi reprimită decât cu 
cine știe ce preţ bun, iar în tirnpul aces- 
ta regele Navarei se bucura de farmecile 
unei noui amante, frumoasa Corisanda. 

După o tărguială penibilă pentru Mar- 
gareta care dură seaple luni de zila, ea 
putu în sfârşit să reintre în Navara 
descansiderată și nesigură de viitor Ce 


“ar mai fi putut ea să astepte dela aceia 


care a măritaseră ca să-i tărguiaseă via- 
ţa, dându-i pe o bucurie smulsă cu fnn- 
citate, mii de dureri oferite cu o sătbate 
că indiferenţă. la se refugiă în religie și 
adesea plângea la masă, pe când regele 
se întreținea cu gentilomii, fără ca nt 
meni să-i dea vre'o atenţie. 

Aflându-se că ducele d'iânjou a nur: 
şi starea lui Ienri TII inspiră sarivase 
griji, şi că în această situaţie regele Na- 
varei devenea mostenitor presumtiv al 
tronului Franţei, Margareta se feri ue 
orice slăbiciune familiară și cu uăuwrtui 
la viiţorul branţei şi al dinastiei, pleci 
număi decât la niste băi renunmii: în 
acea vreme pentru virtuțile lor fecun- 
dante, 

Dar regele Navurei eru acum fericii 
de vrăjile Corisandei — o pasiune publi- 
că a sefului protestanților indignati 
doar de faptul că iubita regelui era 0 
mare doamnă catolică, — şi aceasta se 
gindea mult rai serios decât înainta 
șele ei ja coroana. Margaretei. 

Conflictele dintre cele două rivale erau 
tot mai dese. Margareta o acuza că a 
încercat so otrăvească, dar regele nu o 
luă în serios, ba suferi atât de mult re 
amenințările care o înconjurau, mai 
ales pentru că eru viitoare regină a 
Franţei, îucât merse până acolo în dis- 
peravea ei, că se înscrise în rândul 
adversarilor suţului ei, torind cu mai 
bine să nu ajuugă repe al Franţei decit 
să ajungă, fără ea. 

Catolicii reîncepură atacurile contra, 
hughenoţilor, Margareta îşi mută rese- 
dinţa la Agen, centrul catolic, unde-și 
formă două companii sub comanda că- 
pitanului d'Aubiac, cu care pregăti ub 
fel de război direct împotriva soţului «i 
li lipseau însă banii și adesea nu mai 
pasea nici de cheltuiala casei. Nimeni 
însă nu-i luase în seamă gândurile răz- 
poinice, aproape nici i se binuiau, 





UNIVERSUL IITERAR.— 851 


Tia doria din toată inima ei pasionată 
să-şi răzbune injuriile suferite: dela s6- 
ul ei. 

Henri III aflând că trecuse de partea 
baricadei sale îi rămase totuşi străin 
şi ostil. Margareta întări oraşul ei de” 
reședință, dărâmă numeroase  elădiri, 
chiar cu ajutorul proprietarilor lor zi 
fără a-i despăgubi, căci navea bani, iar 
pe soldați îi punea. în sarcina protestan- 
ților, cari erau obligaţi să-i întreţie gra- 
tis. Ea nemulţumi oraşul întreg, ceeace 
contribui enorm la pierderea acestei ce- 
tăți din care ea trebui să fugă departe 
fără. a-şi putea lua, ceva cu ea, Din acei 
moment începu pentru ea o viaţă de a: 
venturi stranii, pasionate și dureroase, 
în care o împinse disprețul soţului ei, 
amenințările amantei lui şi persecuţiiie. 
lui Henri III. 


CALVARUL MARGARETEI 


După. o fugă sfâșşietoare de peste 1 
de klm. Margareta făcu un prim popus 
mai lung ia Cariat, unde i se aduseră cu 
mari greutăţi şi cheltueli patul și alte 
câteva mobile, parfumurile şi cuferele, 

Ea îşi refăcu o mică Curte în casteliii 
feoda! aşezat într'o superbă poziţie si 
bine apărat în mod natural. Si cura 
nu era decât în aparenţă, viguroasă, Mur 
gareta căzu acolo greu bolnavă şi suferi 
nespus de mult, 

Avea o fire cu totul personală. Un ca- 
valer din suita ei care o salvase dintre 
primejdie se crezu în drepi să fie răs 
plătit întrun anumit fel. Ea însă nu în- 
jelegea. să se dea cuiva din datorie. 
Poată viaţa, cu loată înalta ci cultură. 
fusese sclavă pasiunilor si de aceea pre 
feră unui gentilom pretenţios pe fin 
farmacistului dela Carlat. Dar gentilo- 
mul refuzat. găsindu-l în loc nepermi:, 
îl împuşcă pe sărmanul tânăr preferat şi 
din această cauză suferi și el îndepăr- 
tarea. 

Margareta care nu putea iubi decât e 


unul dar din toată inima, avea acun. 
pe a'Aubiac, comandantul gărzei dela 


Carlat și ţinea la el mai mult chiar de 
cât la ea însăşi. Si aceasla o dovedi cu 
prisosinţă și fu una din marile pricini 
ale marilor ei suferinţe. 

Acest d'Auhbiac spusese mai înainte 
de-a'i intra în suflet că ar fi gata să se 
lase spânzurat numai să o poată inb; 
măcar o singură dată pe deplin. El își 
fixă astfel mai dinainte preţul fericire: 
la care aspira. A 

Gentilomul respins şi alungat. de Mar- 
gareta, intrase în slujba lui Henri III şi 
cu mijloave isteţe, reuși să se strecoare 
în fortăreaţa dela Carlat, firă luptă, 
unde ceru în primul rând — din răzbu: 
nare diabolică,  zvârlirea lui Q'Aubiac 
din turnul fortăreței, în prăpastia de jo:. 
Margareta, pentru a-şi salva iubitul, ură 
de toate ruzăminţile şi de alte mijloace 
proprii, obținând abia în modui acesta 
viaţa lui d'Aubiac, si aceasta cu o 
dureroasă condiţie : a indepărtărei luu 
Ea însă preferă să plece cu el... 

Cronicari răutăcioşi ai timpului acel 
aspru nu au găsit nici o scuză femeii 
cure în situaţia ei înaltă îşi juca pe ce 
Qragoste onoarea, siguranța în viitor 
şi-şi expunea până şi viaţa, plecând în 
noapte, şi în necunoscut cu un ofițeras 
pe carel iubea atâta, încât ii salvase 
viaţa, dându-se unui ocupant refuzat și 
disprețuit, ea o regină şi o femee din 
cele mai distinse, dar mai presus de toa: 
ie o adevărată eroină a iubirei, 


32. UNIVERSUL LITERAR 


Ea străbătu cu d'Aubiac şi o mică sui 
tă, fără bani şi bagaje, un ţinut pustiu 
prin care roiau bande primejdioase si pe 
unde risca cel puţin căderea în mâiniie 
protestanților. După câteva zile în care 
merse şi pe jos, rămase numai cu d'Au- 
biac şi cu o femee şi într'un car tras de 
doi boi, ajunseră la casa unui nobil ca: 
tolic. Acela însă, preferând să rămâi» 
de partea lui Henri III, încercă s'odee 
pe mâna urmăriterilor din cealaltă ta- 
bără. După numeroase şi grele peripeții 
Margareta fu prinsă de oamenii îratelui 
ei şi închisă la Usson, iar d'Aubiac plăti 
cu vârf şi îndesat preţul ce-l oferise: fu 
spânzurat cu picioarele în sus şi îngro: 
pat încă în agonie... 

Margareta se îmboinăvi din nuu grav 
şi regina-mamă care o ura acum când 
nu-i mai era utilă scopurilor lor — sub 
pretextul de a-i fi desonorat Casa, puse 


la cale recăsătorirea regelui Navarei, în - 


timp ce Henri [il ordona otrăvirea Mar- 
garetei și nădăjduia mai mult ca, oricând 
revenirea la catolicism a soţului sorei 
sale pe moarte. 

Regele Navarei, în curent cu intențiu- 
nile dela Curtea Franţei, se indignă ue 
toate acele pregătiri şi anunţă că nicio 
dată nu va consimţi Ja o atât de execra- 
bilă răutate. 

Bolnavă încă Margareta simţise pri- 
mejdia şi se ferea zilnic de otrava care 
i se destinase. Și desigur nar fi scăpat 
de moarte dacă prin încetineala şi neh: 
tărirea sa, regele Navarei nu ar fi trezit 
bănueli lui Henri III, care-și văzu deo- 
dată sora mai necesară ca oricând şire 
nunţă la otrăvirea ei. 

Acelea erau timpuri dure în care via: 
ţa. oricui putea fi subordonată celor mai 
zmintite idei, iar sentimentele care jus- 
tifică frumoasele, eternele  instituţiuui 
bune ale omenirei, familia și societatea 
umană, nu existau aproape re loc, în 
special în vârful piramidei. 

Intre timp Canillac, paznicul regal ai 
Margaretei, dându-și seama de rolui 
odios ce juca şi văzând situaţiu politică 
atât de încureată, captivat în acelaş timp 

de verbul strălucit şi de frumuseţa pri- 
zonierei, concedie soldaţii şi pr'mi ordi 
ne numai dela Margareta, care se văzu 
deodată castelană liberă şi cu drepturi 
de mult uitate. Privirile ei erau ascul- 
tate. 

Află cu înfiorare asasinarea lui De 
Guise, care ocupase Parisul cu catolicii 
lui victorioși, află cu durere melancolică 
moartea mamei sale care o desmostene:, 
Nu mult după aceea Henri III fu așasi 
nat lângă Paris, în timpul asediului, iar 


regele Navarei ocupă îndată tronul 
Franţei. 
Toate aceste vești, în singurătatea. 


tristă dela Usson o turbură nespus. Sc 
vedea regină a Franţei acum, dar era 
atâta vreme de când nu mai avea ve 
nimeni şi nimic. Soţul ei şi coroana Nu- 


v&rei grau întrun îndepărtat trecut. 

Mama și fraţii ei dispăruseră, după ce 
fiecare o rănise cu o cruzime pe care ea 
cu o inimă atât de plină de toate iu: 
birile, încă nu o putea pricepe. 

Una din preocupările nouei Curți a 
Franţei fu și ocuparea castelului Usson, 
o foriăreaţă de o mie de ori mai greu de 
cucerit ca o inimă de femee. Şi în ade- 
văr sau dat lupte grele acolo şi numai 
trădarea putu să introducă pe inamir. 
Totuş Margareta mai stăpânea încă 
donjonul pe care era să fie ucisă de un 
glonte şi res.inse, ca prin miracol şi a- 
tacul din interiorul cetăței. 

Jlenri 1V, fostul rege al Navarei, se 
catoliciză, părăsind-o şi pe Corisanda și 
se gândi, tot din oportunitate, să se în-- 
pace cu Margareta, tocinui pentru a pu: 
tea divorța mai uşor, Ea, resemnată iti 
fond, îi primi avansurile şi în schimbul 
unor comyensaţiuni materiale, consimti 
la divorţul dorit de amândoi. Dar forma 
lităţile trenau și o nouă dragoste a re. 
gelui, com;licată cu cojii recunoscuti 
(sacrifica şi el destul de mult pe altarul 
lui Eros) îl făcu să neglijeze chestiunea 
aceasta, In fine se aranjă ca să se con- 
sidere că nu a existat cusătorie din cau- 
za dispensei țarale şi a constrângere 
Margareiei şi Henri IV îi scrise fostei 
soţii că-i va rămâne ca un frate, îi asi 
gură titlul de regină şi veniturile cores- 
punzătoare şi apoi se recăsători cu Ma- 
via de Medicis, care-i aducea ca zestra 
un milion de scuzi de aur. 

Margareta îu bună prietenă cu aceea 
care-i luase Tronul lranţei şi felicită pe 
o nouă amantă a regelui, păstrându-şi 
cetiţuia inexpugnabilă dela Usson, dar 
continuând a cheltui extrem de mult, 
mai ales la Paris. 

la Usson făcea mari slujbe religioase 
cu cele mai frumoase coruri din acea 
vreme. Dar aceea care avusese ca adora 
tori pe cei mai străluciți bărbaţi ai tim: 
pului său (De Guise, Russy, d'Amboise. 
regele dueliştilor, Champvallon, cel mat 
frumos și mai înzestrat om al vresmei şi 
atâteu alte glorii masculine) se mulțu- 
mea acum să distingă cântăreţi, sau 
chiar câte unul din domesticitatea sa. 
Se consacra însă vieţei intelectuale, ri: 
tind Biblia, Plutareh, Platon, Herodot, 
Ovid, etc şi scrise cu talent deosebit nu- 
meroase pagini ce au rămas. Ribliotecu 
dela Usson o dovedeşte ca pe o mare 
cititoare a epocei. Ea participă la lucră- 
rile Academiei care pe atunci avea şi fe- 
mei în sânul ei și se ocupă mai ales cu 
filosotia, care după religie prima în acei 
timp. 

Usson-ul devenise un fel de Parna=. 
Scriitorii găseau azil ideal acolo. In ju- 
rul Margaretei era un suflu de spiritua- 
Jitate înaltă. Intr'una din paginile Mo: 
moriilor sale, ea vorbeşte cu entuziasm 
de ziua când sufletul i sa deschis la 
înțelegerea ideilor a lumei şi a lui 





Dumnezeu şi o binecuvânta cu talant, 4 
ani cât trăi la Usson ea-şi dezvoltă spi:: 
ritul priatr'o erudiție adâncită. Dar Pa- 
risul o atrăgea şi fără învoirea regelui 
ea plecă. Fu primită, ca o adevărată re- 
gină, faimei amorurilor ei i se suprapu: 
se faima intelectualităței,. 

Hegele o vizită și o sfătui să fie mai 
puţin cheltuitoare, să nu mai prefac 
noapte în zi. ka ripostă că e prea bă 
trână să mai poată renunţa la obiceiul 
de a se culca şi scula târziu si că liber.. 
tatea era o tradiţie familiară, Regele îi 
arătă mult mai multă simpatie de cânt 
nu mai era&ligat să-i ascundă adevt 
rata simţire. 

Ea avu încă un amant frumos card 
îi fu ucis. Puse de execută pe ucigaș (un 
tânăr gelos) pe locul crimei. Urmașului 
celui ucis, Bajamont, îi asigură: nemu- 
rirea, deși era doar un prost frumos, 
prin versurile unui poet de talent. 

Ultimul ei amant fu un anume Vilars 
căruia Margareta îi cerea să se îmbrace 
după moda din tinereţea ei, în. aminti: 
rea unei vremi ce nu avea sto mai rev: 
dă niciodată. 

Henri 1V nu era de loc presentabil:0 
doamnă îl caracieriză de minune, spu: 
nând : „am văzut pe rege, dar n'am vă 
zut pe Majestatea Sa'. Margareta inter: . 
venea adesea spre a da gust şi succes set- . 
bărilor Curţii. Ea avu şi o polemică de 
natură feministă cu un însemnat serii- . 
tor şi cugetător al vremei, în care triun: 
fă, definind-o pe femee cu exemple din 
Biblie și Istorie ca o creaţiune superioa: 
ră bărbatului, întrun mod care ar con: 
vinge si astăyi. Bătrână şi groasă, înce 
părul a incomoda, ea se stinse în 27 Mai 
1611, roțulară și iertată. 

locul ei de odihnă sa pierdut apoi 
fără urmă. 





TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL, STR, BREZOIANU No. 1i,