Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0048

ERE ver'suai 


Anul XLIV Nr. 48 


25 Noembrie 1928 
5 Lei 








VASILE STROESCU 














7066. — UNIVERSUL LIPERAR 


C ititorii 





VASILE STROESCU 


tu Vasile Stroescu a dispărut nu hu- 
mai un mare român, ci un titan al carac- 
terului şi al voinţei, un mare om de rasă, 
un nobil distins în cea mai frumoasă 
accejţiune a cuvântului. Despre el se va 
scrie, vor trebui să, fie scrise pagini ilus- 
tre spre a servi tie pildă generaţiilor ur- 
mătoure. Biogratul său care va găsi cred 
în lăzile lăsate de el, una aici şi una la 
Potrograul, notițe destule, va trebui să 
cerceieze la faţa, lacului în Rasarabia do- 
sarul bogat al faptelor şi al sufletului 
său. 

Căci Vasile Stroescu era un mare gân- 
ditor, da un mare taciturn. Tăria carac- 
lerului său nu se exprima prin vorbe, ci 
prin fapte. 

CO sentință, un gest, o tăcere erau la el 
sui mult decât un discurs. 

Numele lui legendar printre noi ocunii 
un loc de frunte în suiletele noastre, ce 
mult, de deniult, de utunci de când cu 
ioţii am auzit de iargile si inţeleptele lui 
donaţii. Cei din Ardeal îl cunoşteau mai 
bine si înainte de război, 

Cei din vechiul regat nu-l cunoşteau; 
dar printre sate prizărite din Moldova, 
prin Ardeal şi prin Banat multe şcoli pri: 
mure şi multe instituţii culturale purtau 
numele fondatorului » Vasile Stroescu. 

Pe dânsul însă nimeni nu-l văzuse, Dar 
Vasile Stroescu si atunci venea das în 
Nomânia dinainte de unire. Viaţa lui sii: 
fletească. era legată de aceea a ţării. Fără 
să-l ştie nimeni, cl din tribuna parlamen: 
tară, a ascultat şi discursurile lui Cogul- 
niceanu și ale lui lon Brătianu, bătrânul 
si ale lui Al. Lahovary. La luptele noast: 
sulleteşti e! participa, idealurile noast. 
erau şi ale ]ui. 

Evenimentele din viaţa sa le răboja du - 
pă cele din ţara liberă. Om de o fineţiă 
vară și o delicată cochetărie sufleteascii. 
nu-mi spunea niciodată vârsta sa. Odată 
strâns de mine mi-a răspuns: „Când t-au 
detronat pe Cuza, eram student la Bey- 
lin. 

Trăia intens viaţa spirituală a ponoru- 
lui său moldovenesc întâi. şi românesc a- 
poi. Daniile lui sunt mnărturie vie. 

Căi de mult ţinea el la pământul ţării 
se vede din următorul fapt, In 1918 Apri 
lie, la Paris, înainte de o gravă operaţi», 
ntunci când şi-a făcut testameniul de 
care vorbese ziarele, mi-a lăsat o  scri- 
soare, în care-mi indica executorul lui 
testamentar în persoana lui |. Pelivan, 
cunoscutul fruntuş basarabean, iar p» 
inine mă ruga să-i incinerez corpul şi în 
io urnă să aduc cenusa în țară, şin u- 
dierea vântului care i-a tăcorit şi bron 
zut faţa-i de coţiil şi de om matur să îrd- 
pvăştii cenuşa pe ogoarele pe care atâta 
le-a iubit şi pe care cu iubiții lui tovarăși 
țăranii le-a lucrat și rodit. A scăpat cu 
viaţă si Na fost nevoe să împlinesc mi 
siunea mea delicată şi pioasă. 

Pentru prima oară l-am Văzut pe Y. 
Ssiroescu în vara lui 1910 mi-se pare, :4 
Călimăneşti, Era un bărbat înalt şi svelt, 
elegant, cu trumoasă mustață albă și 


înța voşcovană, cu ochi verzui cari as- 
cundeau cu voinţă o tandreţă ce nu voia 
să fie descoperită, 

In trei zile de călătorie la Sibiu ne-am 
legal prieteni pe vecie. Dar nu l-am mai 
vevăzut până în 1917 toamna, la Petro- 
urad, 

Aşteptându-nii rândul la viza paşapor- 
tului pentru Anglia, văd înaintea mea 
un bătrân puţin gârbovit, dar care aevea 
semina cu el. 

— Nun sunteţi dv. d- Stroescu? 

— Da! 

Ji spun numele: călătoream împreună 
a doua zi. Dar el n'avea formalităţi gata 
pentru trecerea banilor săi. M'am făcut 
curier diplomatie pentru el, am plecat 
a doua zi şi am mers împreună în Apus, 
unde cu el şi alţii am lucrat, după pu- 
tevile noastre pentru ţară, în acele grele 
împrejurări. Vasile Vassilich şi cu mine 
am rămas din nou prieteni nedespărţiţi, 
ideali, pe vecie. 

Dar chipul lui în vara vieţii sale, nu 
eva nici bătrânul de atunci, nici profilui 
cu mustuţa rasă și nasul aquilin pe care 
l-au cunoscut Iomânii dela Unire în- 
coace. Inir'o galerie dela Sibiu şi în fo- 
rografiile sale mai vechi, ni-se înfățişea- 
ză un nobii şi impunător bărbat cu o 
bogată și deasă barbă blondă ce-i aco- 
perea întreg pieptul pe jumătate ochii, 
— Sar părea de mândrie dispreţuitoare, 
dar în fapt pentru a-i ascunde bunătatea. 

Acesta. era bărbatul care a muntit, a 
luptat, a gândit adânc, a produs, sa cul- 
tivat, a călătorit. Era frumos ca un zau 
nu numai ia chip, dar şi în înălţimea 
sufletului său. Om învăţat cu desăvâr- 
şire, vorbea perfect toate limbile slave, 
permaona, îvanceza, engleza, italiana, po- 
luna, rusa, Citea necontenit şi avea un 
gust literar ales. Călătorise în jurul lu- 
mii şi iubeau mult America de Sud. Pă- 
cut că erau foarte închis şi tainele vieţii 
lui, nimănui nu i le-a spus. 

Tyeosehirea de vârstă între mine şi el 
şi celicateţa mea, mau împiedicat de a-i 
secorraoni comorile sufletului său și tai- 
nele lui pe cari eu le bănuiam, 

Uriașul care mmuncise şi agonisise cu 
dreptate și omenie în viaţă, care ştia și 
acum toți ţăranii săi pe nume şi în ti- 
nereţe cunoştea toate miile de capete ala 
tamazlieurilor multelor sale moşii (avea 
o memorie vizuală prodigioasă), care trăia, 
viaţa în aerul liber al pădurei şi în bou- 
vea grâului înverzit, ori auriu, trăia în 
ultimii ani modest, excesiv de modest, 
cu un singur cufăr în care-și ţinea so- 
cotelile si amintirile în micuța şi întu- 
necata cameră 316 dela Athen6e Palace. 

Toată lumea îl înconjura cu respect 
și venerație. Cu iubire de om, nimeni. 
Ca o datorie pioasă pentru marile lui 
fapte și marele și alesui său suflet, în 
ultimii ani, îl vedeam zilnic, câte puţin, 
căci viața-mi proprie tulburată şi vije- 
lioasă nu mă lăsa mult..In fiecare zi 
între 4—5 la telefon, îl întrebam pe ru- 
sexte ca să-l necăjesc: 


de Dr. N. LUPU 























— Vasile Vassilich domo? (Vasili Va. 
silici acasă ?). 


— Domo, răspundea el. 
— Takvam i du, (Vin la mata), 


—  Milisti posim  ((poftim bunătatea 
dy.). j 

Și cu el jucam un pichet şi între inci 
vorbeum. Ii ţineam de urât, căci. mult 
nu putea citi şi pasiensurile lui şi lungi 
și complicate îl oboseau. Ală primea ei 
bucutie părintească şi cu recunoștință, 

Credea şi el şi credeam si eu că ami 
va trece vremea la infinit și că mica 
noastră scenă zilnică nu va avea stărși, 
se va petrece fără curnmare. : 

Bucuria lui era mare, și de câte ori 
plecam, mă săruta pe frunte. 

Sâmbătă 10 Aprilie 1925, am jucat ul! 
timul nostru pichet. Am plecat la Cluj 
şi am rugat pe fratele meu Costache să-l 
interneze la sanatoriu. Felul lui de bron: 
șită de care suferea de mult, nu-mi pl 
cea, 4 

I.uni l-am găsit tot la hotel, refuzase 
să plece, — dar era complect schimbat, 
Am înţeles că sfârsitul se apropie, L-am 
dus la sanatoriu, nedespărţit de cutărul: 
lui, 

— „Să vii des pe aici, dacă vii d-ta mă 
vindec”. 

M'am dus, dar n'am avut și n'am avut 
noroc. 

Bătrânul nu se astâmpătra, umbla, pen. 
tru vârsta lui, prea mult, A răcit, în una 
din lungile lui plimbări și primăvara i-a 
fost fatală. In clipa când se deschideau 
mugurii — cu câtă frenezie îmi vorbea 
el de flori şi muguri, primăvara, unde 
sau destăcut întâi, în care parte din 
Paris ori din Bucureşti, iubea frenetic 
natura — şi era un admirabil observa: 
tor — în clipa când se deschideau mii. 
gurii. Vasili Vassilich a închis ochii pe 
vecie. 





as che vearcale 


bineiăcătorut 





In figura măreaţă a lui Vasile Stroe: 
scu, noi românii dintre Prut si Nasul 
ne-am deprius să vedem înatto «do toate 
--simbolul luptătorului pentru împlini: 
rea. idealului nostru naţional = 
tuturor ronâuilor. 

Si cred că nu a fost c simplă întănr 
plare )ucrul acela, că poporul românesc 
din cea mai oropsită si uitată provinele 
— Basarabia — să ne dea icoana marelui 
român Vasile Stroescu, pentruca mat 
iărziu aceeaş provincie să dea ţie r- 
mânești şi primul semnal de înttezira 
a tuturor pământurilor românesti, 

Pentru românii de pretutindeni Vasile 
Stroescu, a fost un mare hinefăcător și 
sprijinitor al culturii noastre naţionale 
în drumul spinos si greu hătătorit de 
uneretul românesc. 

Pentru țărănimea moldovenească, Va- 
sile Stroescu a fost un iubitor de noa, 
păstor al datinclor ohiceiurilor și creiliil- 
țelor strămozesti în mijlocul ţătaunilov 
şi văzeşilor unde a trăit el si strămoșii 
lui. 

Eu, care sunt născut din acecaş brazi 
cu dânsul, în satul Drânzenii-Vechi dinu 
jud, Bălţi, usa l-au cunoscut pe dom 
nul Vasilică Stroea ctun ohişruuinuu 
spună sătenii, 

Și timp de aproape douăzeci de ani 
de câud nam icticat si au putut să-l 
înţeleg și să-i pricep telul lui de a fi în 
viață, asa nesehinubat suflet mare, aa- 
neros om al fapteior l-am stiut pe Vasile 
Stroescu, 

Tot astfel l-am știut şi l-au întipărit 
în sufletele lor bătrânii satului, cari imi 
lau descris pe scumpul și iubitul !or 
Vusilică Siroea Stroescu. 

Y, Sivoescu a fost totdeauna pilda tu- 
tarora, trăind cumpătat, smuplu, retras 
şi modest, cruțător cu aceea ee a nos 
tenit dela părinţi, -econom cu banul a- 
gonisit de el: drept si milostiv cu cei 
sirmani ; sever şi necruţător, faţă de cai 
tisipitori ; credincios faţă de  norodul 
său ce zăcea în robie şi jum străin și 
dispreţuitor faţi de stăpânitorii de pe 
stunci ai Basarabiei cu cure na vuit 
să aibă niciodată relaţiuni. 

Si atunci când Vasile Stroescu na inui 
putut să respire aerul  inăbusitor de 
urgie, în urmau reacţiunei din anii (9U- — 
1955, după ce începuse prigoatia Imoldo- 
venilor treziţi la viaţa naţională, Vasile 
Stroescu şi-a dat toate moşiiie sale în 
folosinţă ţăranilor, si-a pus ca aninis- 
trator peste cele S000 de hectare ale sute 
pe un Simplu ţăran, a dăruit vitele sule 
cu pluguri și care văduvelor şi orfanui- 
lov şi cu sufietui îndurerat a plecat în 
yribegie, exilându-se din ţuanru lui, 

De atunci, Vasile Stroescu nu Sa mai 
întors niciodată la conacul lui din Mrân- 
zenii.- Vechi, 


unirea 


să-i 


Au venit apoi anii de urgie ai războ- 
iului, apoi anii grei ai revoluţiei care 
2 sters duo pe suprafaţa pământului ba 
surabean, Inulte conacuvi boereşti vevhi 
Şi noui. dar conacul strărnogese al lui 
Vasile Stroescu păzit cu dragoste de 
către ţăranii dinu Beăuzenii- Vechi a vă- 
iaz ncelintit, ca un alta al vreduieiei 
si bunatiei sufletului ce a sălășluit 








în el, 
I. BUZDUGAN 
filantropul 
Numai Vasile Stroescu sa afirmat în 





ihul generaţiei sale cu un încăpățânat 
visător, care a căutat să  inaugureză 
printi”o iniţiativă proprie și solitară, un 
minitnura «din cdezitoratele-a româneşti. 
A vrinit toată viața lui, si până în ziua 
Luirii Basarabiei cu Dhoimunia, ideea 
seolilor sătesti «lin Basarabia cu predarea 
zu limba „Moltovencazră”, 

Lu 590. Stroeseu a crerit „Zemstyni“* 
ioată averea-i jentru scolile molduva- 
vesti, Oferta na putut fi nici măcar 
discutată, si Stroescu sa îndreptat cu 
jtilioa nel in ajutorul scolilor să- 
iesti din regat şi apoi din Ardeal. Aci 
a dat peste unele psihologii” rumănesti, 
cute L-au dercepţionat. 


sale 


Intre goneruția lui Stroescu si noua 
venerație democratică din 1900 -1905 a 
persistat în Dasirabia un loc aproape 


col. In itervalul 1%70—1900, intelectua 


litatea basarubeună na dat dacât dui- 
trei cu cultură oarecum TODÂNCASCĂ : 
Pue. Gh. Gore, Vlad Herţu. piua îndi- 


vidual. u serie de emigranţi răsleți ve- 
iți în DNeguat din Basarabia Z. Arhuara, 
b. Cazacu si alţii. Logzătuuile tui Stroa- 
xcu cu aceste elemente şi cu gvnevaţia Lâ- 
nără, dlia 1900 sau inrioral tocinui după 
ucest din urnă an, plin di utâtsu spe- 
veatţe. 

In 1917 sub tunetele revoluţiei, Vasile 
Stroescu a devenit la Cdesa, — contrul 
moldovenilor basarabeni rmilitari în or- 
ganizare naţională. 

Apoi a venit la Chisinăun, ia Sfatul 
ării, Plecat în străinătate, revine nu 
Basăvahia reuiipită îm 1915 si de atunci 
apare spâradig pe ureta politica, își a- 
firmă simpatiile pentuu cutare sau cu- 
curent social din Romănia Unită. 


ALEAIS NOUR 


ture 


omul de cultură 








DD). ministru Pan Halippa, povesteşt» 
uleseori următoarele : 

Scoteuri, în Chizimău, gazeta „Cuvân- 
tul Moldovenesc”, Ne lupii cu imensa 
rentăţi materiale, fiindcă nu eram 
sprijiniți de nimeni, iu autoritățile ru- 
suzsti ne puneau numal piedici. Nu-i 
cunostea pe Yusile Stroescu. Dar au- 
zise că esle un mare filaritrop și un 
mate rom, Stiani că donase mari 
suta do bani pentru ajuloratea şepii- 


UNIVERSUL LITERAR. — 207 


lov şi diferitelor instituţiuni culturale 
din Ardeal şi Banat. Mam dus, deci, li 
el, i-am arătat gazeta, i-am expus greil- 
tăţile morale și materiale ce întâmpi- 
nina cu redactarea ei, și l-am rugat să 
ne întindă o mână de ajutor. Mi-a plă- 
tit imediat un mare număr de abhonu- 
mente. De aci înainte, am primit me- 
reu ajntovul lui. 

Vasile Stroescu era, uu Tomân mare 
şi un suflet ales. Ira bun şi generos, 
indeosebi cu țăranii depe moşiile lui, 
pe care îi ajuta cu vorba şi cu fapta. Nu 
putea să sufere pe asupritorii noştri. 
Niciodată nu a avut legături cu ei. Lrăia 


retras la conacul din Stolniceni între 
sătenii lui, sau făcea lungi călătorii 


în străinătate. Se intoresa îndeaproape 
de mişcarea culturală a românilor din 
Basarabia și din celelalte provincii și 
făcea mari donaţii în bani. Ajuta vă- 
duvele si orfanii. Nu sa opus, n'a suflat 
niciun cuvânt când sa făcut exproprie- 
vea mavitov si numeroaselor sale Moi. 
lar toată averea ce i-a mai rămas, a 
lăsat-o. prin testament, Statului român. 

Vasile Stvooscu, a fost una din cele 
raai mari figuri ale Basarabiei: om de 
înaltă culturi şi aleasă distincţie sufte- 
tească, filantrop şi sprijinitor al romă- 
nilor asupriţi. 


DD MI MI EI 
NOTE BIOGRAFICE 


Vasile Stroeseu sa născut în 184% în 
conacul moşiei Stolniceni, jud. Bălţi, 
proprietatea tatălui său. Primele studii 
le-a făcut în liceul 1 din Chișinău, apoi 
in liceul superior din Odesa, însă na 
urmat măi departe, După ce ua călătorit 
prin toată kuropa — a fusi si în Africa-— 
sa întors acasă unde a moştenit mii 
proprietăţi, pe care și le-a administrat 
singur. Na aspirat niciodată la slujba 
și onoruri. Stătea la oparte de viaţa 
obșteuscă, rusificată a Basarabiei care 
nu-i permitea să-şi împlineuscă visul; 
scoala „moldovenească la țară. 

Intr'o zi plecase din nou peste graniţă. 
lăsându-si moșiile în arendă ieftină la 
țărani cari sau înstărit în carând mul- 
țumită generozităţii sale. 

A ajutat tineretul şcolar şi universi- 
tar, A susţinut băneşte școlile din Regat 
şi Ardeal. A fost președinte al Statului 
Țării din Basarabia când sa proclamat 
Unireu. In 1915, preşedinte de vârstă al 
parlamentului român ales după război, 
apoi senator. 

Din 1924 a acceptat preşedinţia Ligei 
Drepturilor omului. N'a scăpat în ultimii 
ani de unele decepţii politice profunde, 
iar sănătatea şi vârsta îl aeţineau u- 
neori mult timp în străinătate, 

Moare la 1% Aprilie 1926 în Sanatoriul 
„Hlisabeta" în vârsiă de 82 ani. 

Guvernul i-a făcut funeralii naţionale. 








n m iii ir m a Ta Să PER E ee 


E 
i 
A 
: 
i 
i 
! 
i 
) 





768, — UNIVERSUL LITERAR 











PP o c€c Za e 





C.I. ȘICLOV ANU 


POEMA 


Când vremea din noapte spre zi se desface, 
Dincolo, cerurile noastre, par fiecare un cort — 
In preludiul de culori nesfârșite, crude, opace, 
In lemnul strâns, noduri înăbușite plesnesc și 
Ise "'ntorc. 
+ ; 


Gândurile sau furișat spre lucruri dragi în lungi 
priviri — 

Ca nişte fire nevăzute, ascunse'n spaţiu, fără urmă, 

Precum, în aer asvârlit, rămâne sunetul în urmă — 

Pândesc spre mâna ce ezită'n tresăriri. 


E 


De ce se'năbușe privirea furişată 

Și nu rămâne'n spațiu 'nfiptă, o săgeată — 

De noi, în scobitura vremii-oricare clipă ne desparte 
Şi restul strâns din amintire-l mută mai departe. 


E 


Patimă amară strânsă între pereţii nestăpânirei, 
Sângele meu, prin șeapte neamuri scurs înspre mine 
Fratele gâtuit, dornic şi el să nu-l fure, 

Dezgoliţi între noi, umilă rușine. 


+ 


Singur mam gândit, chinuit de temeri, în aproape, 
Pe drumuri ce s'a ocolit şi-aveau să se 'ntâlniască; 
Și doar pe mine m'am avut când peste ape 

Cu frică mi-am oprit privirile, să mă găsească. 


+ 


Spre aceiași fermecată oglindă, privirile noastre, 
Calme, s'au aşezat peste-aceleaşi căi nevăzute ; 
pe rând 
Imagina ni s'a 'ntristat, când fruntea și-a strâns 
prima cută 
Şi'n urma ce-a plutit a fost găsit același gând. 


DEM. BASSARABEANU 
PLOAIE MUZICALA 


Voind — capricioasă fantezie — 
Să'mi readucă suiletul ahsent, 
Azi noapte ploaia, cu prietenie 
In geamuri îmi bătu intermitent, 


Avea sonorități instrumentale 
Suavă simfonie în minor 
Căn mine vagi acorduri muzicale 
Armonizau revelator. 

a 
Jar în târziu, spre zori, insinuantă 
Ca o îemee cu instinci pervers, 
Imi puse“n mână, pana elegantă 
So cânt pe file albe vers cu vers. 


CI. DRAGOMIR 


PLOUĂ 


Din plin se cerne ploaia rece 
Și satul plânge monoton... 
— Gonind, pe câmpuri se întrece 


O turmă “n răget spre şopron ! 


Un cerşelor bolnuv îşi trece 
Pe umeri traista ca de lut... 
Și oată greu prin apa rect 


Mai sol, mai slab și mai tăcut! 


Pe prispă stau privinil şi plouă ; 
Cătunul plânge monoton... 
-- Un plop semeţ, desiace m două 


Deparle, via Ii lon! 


Târziu, spre seară, nins de rouă 
Trecu un om necunoseule. 

Pe prispă stau privind şi plouă; 
-- Şi Satul pare ca de lut! 


ANTON VLADIMIR PROILO 
ISPITA IN SOMN 


Pleoapele închise ţi le-am mângâiat 

Un vraf de năluciri aşa la întâmplare 
Păru-i, în şuviţe, blond, iubita ţi-a lăsat 

Pe frunte... umbra trupului: în pleoapa zare. 


Buzele-i le-ai simţii; umede şi albe 

ŞI trupu-i cald... Mâinile în umbre plane 
Au alunecat spre tine, ca două salbe 

Ce ţi-au înlănţuit gâtul, diafane 


Ai sorbit apoi din cupa nemurirei 
Pe alei de pare, închipuiri de vise 
In clipele sensuale ale întâlnirei 
Ţi-ai simțit trupul stăpânit de abise. 


Caldul razelor solare dimineața 
Deschis-au pleoape 'năduşite. Zadarnic 
Le mai strângi 'nchise, chemi amintirea 
Nopţei duse nu-ţi mai dă semn zăbavnic, 





URMARILE UNEI 





Să vedeţi! 

Nu aveam, pe vremea aceia, nicio mese- 
rie. Dealtminteri, niciodată nu am avut 
o meserie. Și nici măcar o ocupaţie se- 
rioasă. Prin urmare, cram liber ca pă- 


sările cerului, Și tot ca ele trăiam. Nu 


„vă puteţi închipui cât este de frumos 


să nu fii nici stăpân, nici slugă. E drepi 
că uneori nevoile mă 'ngenunchiau, dar 
ce-are-aface? Na spus oare  Plutare 
(drept vorbind, nu stiu daca spus el 
sau altul, dar numele lui îmi veni în 
minte) că e bine să deprinzi stomacul 
cu foamea şi sufletul cu durerea?. 

Aşadar, eram liber. De dimineaţă mă 
trezisem cu o idee genială, cu o idee din 
acelea cari scapără foarte rar în minte 
omenească ! Şi pe la prânz — ştiţi, când 
primesc autorităţile în audiență — mă 
înființai, cu ideea mea, în anticamera 
primarului. Usierul mă'nirebă politicos. 

— Domnu'? 

— Vreau să vorbesc cu domnul pri 
mar. 

— Numele dv.? 

— Cutare! 

— Cutare ?! 

— Da, Cutare! 

— Ocupaţia ? 

— Asta-i acum! Nu ţi se pare că eşti 
curios ?! Ce-ţi pasă d-tale de ocupația 
mea. ? Și pentruce trebuie să aibă cineva 
numai decât o ocupaţie?! 

— Mă iertaţi, dar așa e obiceiul. Dora- 
nul primar... 

— Ei bine, spune atunci d-lui primar, 
că sunt de ocupaţie... vagabond! Pri- 
cepi ? Va-ga-bond! 

Uşierul, nu mă crezu. După zâmbetul 
lui nătând, bag de seamiă că nu mă crede. 
El credea, mai degrabă, că glumesc. Do- 
bitocul ! 

Insfârşit, d-l primar mă „primeşte“ ; 
— dupăce, binemnţeles, mă făcu saştept 
câteva minute, fiindcă domnul primar 
trebuie să fie întotdeauna  ocupat?... 
IN  găsii plimbându-se prin cabine- 
tul  dumisale, fluerând! „In  defi- 
nitiv — gândii — omul în casă laeel, 
liber e să facă ce pofteşte!' Şi d- pri- 


mat. era la el acasă. Drăguţ cabinet! 
Picturi, covoare, tabloul delegaţiei per- 
manenie cu d-l primar la mijloc, por- 
lreiul miuistrului de interne, câteva fo- 
tolii îmbrăcate în piele şi un birou stil 
Ludovic al nuștiucâtesprezecelea... 

— E bine să fii primar, ai? 

Părintele oraşului mă privi nedumerit 
ca o oae rătăcită, apoi împrumută o 
atitudine gravă și cuvântă: 

— Domnule, înainte de a ști cu cine 
am onoarea, te poftesc să nu fii obraz- 
nic, mă nţelegi ? 

Nu mă siraţii jicnit. Pentruce, adică ? 
Mă rog, asta era părerea lui: că sunt 
obraznic, Foarte bine! Eu respect păre- 
rile oamenilor. 

— Mai încet, domnule primar! -— îi 
spun. Nu te repezi ca un câine în jocul 
de popice. Avem de discutat lucruri 
grave. 

Si mă nfundai, comod, în braţele unui 
fotoliu de piele. 

— Ah, ce plăcut e la d-fa! — mai 
adaug, si aprind o ţigară, o ţigară fină, 
parfumată, dintro cutie pe care d-l pri- 
mar 0 avea pe masă. 

— Domnule! — se revoltă părintele 
comunei. Spune repede ce ai de spus, si 
te poftesc înc'odată,.mă fii cuviincios și 
să nu uiţi unde te afli. 

Tăcui. Aşa se obișnueşie: când ai de 
spus lucruri importante, trebuie să te 
gândeşti mult si cu socoteală. E drept 
că d- primar nu nai fluera acum, si 
băzai de seamă că avea pumnii încleş- 
taţi. 

— Am venit cu gânduri paşnice, d-le 
primar, fii linistit. 

—- Ce poftesti, domnule? 

— Nu am nicio ocupaţie. nicio mesa- 
rie.... 

— Nam nosturi va.unte! — se grăbi 
să mă întrerupă. 

— Treaba d-tale. Ce-mi pasă mie dacă 
sunt sau nu posturi vacante ? N'am venit 
după slujbă! i 

— Domnule!... 

=-- Vezi? Dece nu eşti liniştit ?! 

— Dar spune odată, domnule, ce ai 
de spus? 

— Domnule primar, eu sunt vagabond 
cum sar zice. Nu am pe nimeni şi ni- 
mic : nici nevastă, nici casă... întrun cu- 
vânt: sunt singur și plictisit. Și pe de- 
asupra, sunt sărac-lipit şi gol... precum 
hinevoeșii u vedea. Si mam gândit că 
— în definitiv — pentruce naș trăi si 
eu în belşug măcar o săptămână? Sau, 
dacă nu se poate... să pun capac mi- 
zeriei, curmându-mi viaţa! 

—- Ce tot vorbeşti acolo, domnule ?! -— 
se minună părintele comunei, mai do- 


molit. 

— Si-am venit la d-ta, — continua, 
aprinzând înc'o ţigară — să-ţi propun o 
afacere. 


Pauză și fum. 

— Vorbeşte! 

— Vagabonzii sunt înmormântați pe 
cheltuiala primăriei, nu-i aşa? 

— Da, pe cheltuiala primăriei! — răs- 
punse d-l primar, foarte nedumerit. 

— Şi cam la ce sumă se ridică totalul 
cheltuelilor pentru înmormântarea unui 
astiel de individ ? 


UNIVERSUL LIFERAR. — 769 


IDEI 


MIRCEA DAMIAN 


—- Ce-ţi pasă d-tale?! 

— Imi pasă. La ce sumă? 

Primarul îmi spuse o sumă fantastică 
pentru sărăcia mea. Zâmbii. Sar fi pu- 
tut trăi minunat cu banii aceştia, un 
timp oarecare. 

— Si-acuma, să 
care vă vorbeam. 

— Să vedem! 

- - Dacă eu mi-as face seama, va tre- 
bui să mă înmormântați pe cheltuiala 
primăriei, nu-i așa ? 

Primarul se revoltă din nou 

-- Isprăveşte odată, domnule! 

— Păi dacă nu vrei să-mi răspunzi! 
Așa c caş fi înmormântat pe cheltuiala, 
primăriei ? 

— Domnule... 

— Hopet: sunt singur, sunt sărac si 
nam Nicio meserie... Asa e caş fi în- 
mormântat pe cheliuiala primăriei ? 

— Fireşte, dacă nu ai pe nimeni... 

— Bun! Negustoria e asta: eu con- 
simt să. trăesc, dacă-mi achitaţi suma 
pe care ar trebui s'o cheltuiţi cu înmor- 
mântarea unui vazaboud de cl. |! Căci 
eu sunt vagabond de clită !.. La rigoare, 
vas face si dv. parte... 

— Ce-ai spus?! — şi tremura. 

-— Gândiţi-vă bine, d-le primar: dacă 
nas omori, veţi avea mai mult de lu- 
cru: acte, cosciug. dric, furnizori, diz- 
cursuri... Ori aşa, e mai simplu: îmi a- 
chitaţi suma pe care ar trebui so chel- 
tuiţi cu toate nimicurile astea, și nu mă. 
mal OMOr î.., 

Primarul se clătină cusicum i-aș fi 
dat cu un par în cap. Apoi învineţi, în- 
cleștă pumnii,  încruntă  sprincenele... 
însiârşit, avea toate „particularităţile“ 
unui om scos din ţâţâni. Şi 'ncepu să 
urle : 

— Domnule, cești nobun?! 
Afară !! AFARĂĂĂII! 


vedeţi afacerea de 


Afară !... 


. . . - - . . z - . . . 


A urmat o scenă întunecoasă. Mărtu- 
risesc, am o memorie ce nu şchiopătează; 
însă nu-mi aduc aminte în ruptul capu- 
lui cum am ajuns în stradă! Dar de 
ajuns, am ajuns. Şi — desigur — foarte 
repede. Pe când un binevoitor mă scu- 
tura de praf — căci, pe semne, cobo- 
risem scările în diferite poziții! — mă 
pomenii zicând cu voce tare: 

— Aşa sunt o seamă de oameni: ner- 
VOșI... 




















770, — UNIVERSUL LILERAT 


MATEI BEY 





ra de îndepărtată origină greacă, ui- 
tase însă de ţara palikarilov şi devenis» 
YOWMÂN Neuoş, 

Ti plăceau amarnic pana de sonn, săr- 
măluţele cu foi de viţă, musacalele cu 
pădlăgele vinete, fuduliile de berbec iar 
pentru trei, patru ţoiuri de ţuică luate 
inainte de masă şi pentru două, trei ba- 
tevii de vin în timpul mesei, se du în 
vânt. 

Chefurile lui, la care toată protipenda- 
da Brăilei era invitată, rămăseseră de 
pomină. Ce mai icre moi, ce mai pești și 
ce mai vinuri, când venea lume la moșia 
lui dela Sălcuţa și ce nai excursii pe Du- 
năre, la Vilipoiu. Răsunu toală baltu 
Brăilei de ţanmbalele barazladinelor şi «le 
chiotele chefliilor. 

De aceia chiar fusese supranumit dum- 
nealui, de către un renumit om de spirit 
al Brăilei, Matei Bey, adică Beyul Matei 
si acest fericit joc de cuvinte făcuse fu- 
xori în Brăila dinaintea războiului. 

Trei pretenţii avusese conu Matoi în 
viaţa dumnealui: că e șirvaşnie călăreț, 
că se pricepe în „arta culinară” și că-i 
ăl mai al dracului jucător de pichot și 
de panţarolă din ţara, românească. 


Nici la poker nu se lăsa dumnealui mai 
prejos, dar n'avea chiar asa de mari pra- 
tenţii; pe când la pichet și la panţaroli, 
ferească Dumnezeu. 

De aceia, fără să fie violent, conu Ma- 
tei nu prea era mulțumit când pierdea, 
mai ales că toţi care jucau cu dumnea- 
lui erau „ageamuclii“, 

Și dacă se întâmpla să piardă mai 
mutt decât o partidă, începea să azvârle 
căte un Ilristos, câte un Paşte, sau câte 
o Cruce. Nu la. adresa cuivu, ci așa la a- 
dresa cărţilor, căci de altfel Conu Mater 
era om subţire și crescut cu multe deli- 
cateţuri. 

La panţarolă se enerva mai des d-lui, 
mai ales când avea de u lace cu parte- 
nerj din cale afară. de ageamii. 

Panţarolu c un joc, care are la bază 
un principiu îundamental, pe care Conul 
Matei îl repetă într'una: „Să lovesti în- 
totdeauna în cel care are mai multe“, 
(adică mai multe puncte). Fi bine desi 
principiul ăsta-i atăt de simplu, sunt o 
nnulţime de persoane care fie din prostie, 
fie din rea voinţă nu vor să-l aplice. 

Atunci Conu Matei se supără, aruncă 
un „boule“, un „idiotule“ şi dacă lucrul 
se repetă, intră la hănueli şi începe să. 
răenească: tâlharilor! hoţilor! bandiţi- 
lor! V'aţi înţeles să mă furaţi!! etc... 

Vorbele astea, nu prea emoţionează pe 
partenerii care-l cunosc şi care râd de se 
prăpădesc, necăjindu-l. 

Conu Matei îşi ese atunci cu totul din 
sărite, azvâvlă cărțile, spune că asta nui 


MIN AIL 


permis și se insultă singur zicând: că-i 
un prost că joacă cu asenienea lichele. 

Dacă se întâmplă să câștige, dumnena- 
lui. e vesel şi fourte spiritual. Totusi nici 
odată nu-i niulţunit. Când face cinci 
puncte, ar vrea să lucă opt și cânt faca 
opt, ar vrea să le fucă pe toate uuspra- 
zece. Partenerii săi obisnuiţi sunt Conut 
Iancu, vechi şi bun prieten şi Coana A- 
lina, soţia d-lui. 

Coana Alinu este o femee cu iwulte ca- 
lităţi. Gospodină excelentă, vennţită, fran- 
țuzită, este în curent cu toate noutăţile 
de librărie si-i fuce plăcere să vorbasti 
cu cu. Are însă si dlumusaei unele zua- 
tehne. 

Couna Alina e de patruzeci si doi de 
ani, nici nai mult, nici imi puţin. 

Im fiecare an la 2% Marie înpliuaste 
patruzeci si doi de ani fix. 

Ducă vre-o persoană prost croscută 
întreabă câţi uni are, Coana Alina răs- 
punde invariabil. cu acea iubira de oxac: 
titate și de utmănunur po care o au fo- 
meile: „patruzeci si dui de ani si două 
luni” zau patruzeci si doi de ani fără 


două huni”. Dej ine de dispoziţie si de: 


nomeni. 

Ei bine, desi de ţatruzeci și doi de uni, 
Coana Alina si-a tuns părul si la îmța- 
Lrivivile ruenmbrilor familiei  duumneasi 
răspundea dărză: „asa vreau, asa fac” și 
asa a făcut. ic 

Spre deosebire de ceilalți membrii ui 
familiei pe Conul Matei tăerea părului 
l-a Văsat rece. Dovuniusa are opinii Vila 
pale si o remarcabilă doză de scepticism, 

Când a auzit că soţia sa Vrea să-si pa- 
teze zulufii bălai. sa exprimat categorie 
zicănul: „Despre partea moa punte să tine 
ble si fără nădragi”. 

Cu toate acezte mici metehne. Coana 
Alina este, după cum am spus niai să, 
0 femee plină de calităţi si Conul Matei e 
primul care a apreciază 

Toiusi, cu toată întelisentu cei, panţa- 
rola no pricepe si pace: muui alex princi- 
piul fundamental nu-l pricepe si pace, 

„Mă, fetiţo, mă”, ii explică Ja orice pur- 
tidă Conu Matei, „pticene si tu odată că 
la jocul ăsta trebue să lovesti în ăl care 
are mai multe” si Coana Alina nu pri 
cepe. 

Deci Coana Alina nu uplică prineipiul 
si când îl aplică, îl aplică pe dos, adică 
loveste în cel care are mai muie, atunci 
câud Couu Matei are nai multa. 

Să te ţii catnstrotă ! 

Conu Matei răcneste furios: „Numai la 
alţii te chiorăsti, da la mine nu. 

Ceiace nu poate să sufera, pontrucă-i 
adlue ghinion sunt „fleostormatrele”. 

Cine a jucat cărţi stie că înainte de a 
fi împărţite, după ce au fost anestecata, 
trebue tăiate. 

Cărţile se tae lu toate jocurile: conțină, 
tabinet, pauţatolă, treizeci si unu. saizeci 
si sase, popa-pmoziu, toci, maca. pichet, 
Gcart6, poeker, hridge, maus,  hacara, 
chemin-ide-ter otc. 

Hi bine, ducă în loc să tal nornial, cefa- 
ce înseunină că desparți pachetul da 
cărți în două, scoţi în iuod delicat dela 
mijlocul pachetului căteva cărţi si le pui 
deasupra, se chaumă cui tăcut un floos- 
tometru” gi cârnul ui făcut unu [leostora- 
tru iînseunmă invariabil că, d-lui Conul 
Matei a pierdut partida. 

De aceiu nu oricine poate face fleoşto- 
metre jucând cu Conu Matei, pentru că 
Dumneului se revoltă, ţipă si face sean- 





POLILERONIADI 


dal, trimițând, ca măsură de precauţi- 
une, la origină fleoştometrui şi pe cel 
cure-l va executa. 

Dacă totuși nu ţii seamă de amenin- 
țări, ireci peste vrigină şi ai destulă au- 
toritate ca să execuţi fleoștometrul, par- 
tida devine tragică, Conu Matei se face 
vânât, sfârşitul e ponctuat de energici 
Ilriztozi si Duuimnezei iar Dumnealui a- 
firană hotărât că fleoștometrele nu-s per- 
nrise jur ducă-l contrazici strigă tare: 
„Pe constiința mea de om! 

Diu cole câte um povestit până acum, 
aţi pute să vă încdoiţi de fineţa lui Conu 
Matei. Totuşi vă rog să mă credeţi că 
Dumnealui e obraz subţire şi crescut cu 
imnlie delivuteţuri. Dealtfel, a făcut şeoa- 
lu da „Burbieri” dala Iasi. Straşnic pen- 
sion si sever nevoe mare! Și acum se în- 
fioară Conu Matei când vorbeşte de ce- 
lehrul  Lavrachi, teribilul subdirector. 
Bre, bre, bre ce om ul dracului, ce frică 
si ce rospect aveau băeţii de el. Asta însă 
nu-l înțiedica să mănânce o dată pe tri- 
mestru câte o sfântă de bătae dela elevi, 
Notaţi bine, odată pe. trimestru numai, 
era un record, Ja alte pensioane subdi- 
vectorii mâncau Dătae în fiecare zi. 

Strasnică scoulă „DBarbieri” şi severă 
Novoe Tate! 

Conu Matei era. un elev teribil. A eşit 
«de acolo burduf «de carie. Si acum din 
când În când rai vecită câteva fraze din 
Xenofon suu Tucidide si după recitare 
îsi exprimă admiraţia zicând: „0 dan- 
tolă 

Delu Burbieri a căpătat Dumnealui 
gustul cititului, căci Conul Matei e lec- 
tuvos indrăcit, Toate vronianele ftanţu- 
zesti pe care le citeşte Coana Alina inte 
apoi pri mâna lui. 

De uceiu când vine vorba de câte o 
carie, Conu Matei îşi aduce aminte ime- 
diat: „Aha, ăla care sa amorezat de sora. 
movesti-si, care iuhea pe vărsu şi care 
l-a împuşcat pe el. 

Conu Matei a voiajat mult şi ce na 
văzut Dumneului ! In fiecare iarnă, îna- 
inte de război, după sfârşitul muncilor 
câmpului, ploca cu Coana Alina la Pa- 
ris, Nissa, Monte-Carlo, Milano, Veneţia, 
Roma, Napoli sau Abazzia, la Corfu, Con- 
stantinopole sau Atena, la Viena, Berlin 
sau Munchen, 

Si când venea înapoi. răspundea prie- 
tenilor care-l întrebau de frumuseţile vă- 
zute si auzite: „Veneţia o „dantelă“, No- 
tre-Dame o „dautelă“, „Freischutză” o 
„antelă”. Toate erau dantele! 

'ruanoase timpuri înainte de răzhoi! 
Viaţa era usoară, Conu Matei era mai 
tânăr si banii se câștigau fără să-ţi dai 
EBU INA 

Acum lucrurile sau schimbat. 

Viuţa-i grea, Conu Matei a înibătrânit 
si bani nu se mai câștigă de loc. 

L Sau luat moșiile și Dumnealui la alt- 
ceva nu se pricepe. Sa mutat îu Bucu- 
vesti ca să facă afaceri, dar nu-i merge 
pentrucă are două cusururi: e lacom și 
se 'necrede în toută lumea, 

Po Conu Matei nu-l' interesează. decât 
afacerile „Mari“. Nu visează decât mi- 
lioane şi zeci de milioane şi pentru a, rea- 
liza asemenea lovituri, nu stă la îndr 
iulă să riste câte un fleac de cincizeci, 
șaizeci de mii de lei. 

Sfârzsitul e invariabil acelaş, fleacul sa 
duce dracului şi lovitura deasemenea. Și 
dacă Coana Alina îi face vreun reproş, 





Ei 
3 
Ei 


Sa căii ăn ip iii nt i ia ip Aa a: 

































































tonu Matei îi răspunde autoritar : 
să mă învăţaţi voi pe mine“. 

Totuşi deşi e rai sărac, Conu Matei 
m şi-a schimbat năravurile. Mănâncă 
bt mâncăruri cu „so7, bea tot ţuică de 
prune, joacă tot panţarole şi se 'nfurie 
e fleostometre. 

Din când în când însă, la masă, cu 
arfuria plină şi paharul golit se 'ntris- 
lază şi dacă-l întrebi ce are îţi răspunde 
melancolic: „Nu mă gândesc la mine, 
mă gândesc la viitorul copiilor", 

Şi filozof, îsi umple paharul ca să se 
intristeze când îl va fi golit. 

Dumnezeu însă nu-l lasă şi din când 
in când, dacă nu curge, pică; căci Conu 
Matei u fost toată viaţa om cinstit şi a- 
iesea on bun. Ţăranii după moşiile lui 
siau că hoevu-i năzârăvan dar că-i om 
rinstit. Tia 1907 conacul lui dela lămă- 
casa a rămas neatins; il păziseră ţăra: 
hi. Printre pretenţiile Conului Matei, 
humăvuzern şi uceia de u fi mare cunos- 
ktov îu ale „artei culinare” şi n'am ce 
ice e mare! Conu Matei se pricepe, nu 
dumă: el mure nevoe să guste ca să se 
pronunţe. Cum vede o mincare îţi spune 
jinainte „e turbată“ sau „rahat“, 
Pepenii si perele ţi le spune dinainte 
lacă-s mălăcțe şi strugurii dacă-s acrii. 
ii veţi fi incbipuind probabil că-i cine 
ie ce filozofie sau că Dumnealui e vr'un 
răjitoe. Nici una nici alta. Tucrurile-3 
nul: mai simple. Oricine poate ajunge 
noxcător în ale artei culinare, îţi tre- 
ue însă experienţă și... să „ai idee de 


„No 


aternatică“, asta. înseamnă să posezi 
ietva principii solide. 
Primul principiu e următorul: „Nu-s 


une decât mâncările cu „soz”. Al doilea 
incipiu co următorul: „Loate sozurile 
nebue să fie cu domadiă', iar al treilea 
încipiu e : „Domada e regina zarzava- 
rilor“. Inaemat, cu aceste principii „ai 
ee de matematică“ și având idee de 
atematică, devii maestru. Deci, domni- 
br, care vreţi să fiţi cunoscători, în ale 
mei culinare, luaţi aminte:  „Soz* şi 
madă“, „Domadă” şi „Soz“. Ecce ve- 
itas ! 

Dar, după. cum am spus mai sus, „ma- 
maticu“ nu ajunge ; îți mai trebue si 
rperienţă și experienţa e mai grea de 
wbândit, 

jEhe, ce om e Conu Matei-şi ce exp2 
ență vastă! Din delicateţă, ca să nu 
inească. amorul propriu de gospodină 
Coanei Alinei, dumnealui nu se pro- 
ță întotdeauna. Ducă nu-i place, dă 
furia la o partie şi nu mănâncă și 
că totuşi Coana Alina îi cere să se 
nunţe, el răspunde fin: „e bun, dar 
că sozul avea o „idee“ mai multă do- 
adă, era şi mai bun. 

Gustul e un simţ foarte subtil, de acesu 
mu Matei a găsit termenul tehnic care 
s potriveste „ideia. 

„0 idee” mui mult, o „idee” 
„ce fin și ce expresiv! 

Să nu cre'ieţi că Dumneslui mănâncă 
built, nu, gustă ca 0 păsărică. 

la mâncarea pe farfurie, o răspândește 
direcţia celor patru puncte cardinale 
apoi, dupăce a mâncat un singur punct 
rdinal, strigă tare : „ia de aici”, 

Şi la băutură o ia domol. Până să 
a uu pahar de vin curge multă apă 
Dunăre. Coana Alina, care-i spirituală 
marmeniele ci pierdute, l-a supranumit, 
cauza uceustu : „compte-gouttes“. 
În vealitite, Duannealui nu beu, ci suce, 
pe ca un cupilas nevinovat, Isi țugue 
rele şi le upropie cu multă băgare 
seumă de lichid; în uceste solemne 
pnente, cu toață mustaţa-i stufoasă, 
ra lui cupătă o expresie copliărească, 


mai pu- 


Conu Matei are mare dispreț pentru 
străini, mai ales pentru Francezi, deși 
e francofil. „Nişte boi“, spune el cu o 
voce tunătoare, „nau nici o mâncare cu 
soz şi mau idee de geografie, Dumnea- 
"lui cunoaşte foarte bine geografia. „Bar- 
bieri” săracul! Straşnică şcoală şi ce 
mai subdirector Lavrachi ăla, fereuscă 
Dumnezeu, băgase spuima în toată sşcolă- 
rimea ! 

Zic, deci, Conul Matei se pricepe teri- 
bil în seoyrafie, Asta-i permite să aibă 
idei clare despre popoare şi ţări, 

Conu Matei nu-i un egoist, nuu! 

Ideile lui sunt publice, le spune la toată 
lumea şi fără să se jeneze. 

Dacă vede o cucoană mai bătrâioară, 
:ă vrea să facă pe tinerica, ii spune ho- 
Lărit în plină lumo: 

„Ce irumoasă erai, când erai tânără, 
şi ce cunte turbală-ţi făceam. lu avearu 
douăzeci şi cinci de ani şi dumneutu 
aveai opisprezece”. 

Oare vârsta lui Conu Matei ce cunos- 
cută de toată lumea: saizeci şi cinci de 
ani. bătuţi pe muchie. 

Conu Matei e o fire independentă și 
nu stie să se căciuleuscă, Ce are de 
spus ţi-o spune în faţă, fără să sc jenezn. 

Nici nu-i place să fie căleut pe condlă, 
si cine-l calcă, vai do mamu lui! Cont 
Matei desi e mic și slab, are mână greu, 
si când îi vin dracii, bate cinci matahate. 
Chiar la șaizeci şi cinci de ani nu preuii 
poate sta cineva în cale și lumeurl stie 
de frică, dela birjar până lau prefect, 

Cu toate năravurile lui, Conu Slatri 
ate mulţi pricteni, prieteni buni. 

li atrage firea lui deschisă şi casa lui 
primitoare. Cătă lume nu i-a trecut pitt 
asă, Na mâncat și wa băut la maza lui, 
şi ce mâncări şi ce băuturi! 

Cine n'a mâncat „salău & lu greque”, 
gătit de Coana Alina, nu ştie ce-i viata, 
Salău & la greque cu „soz? de domadă ; 


UNIVERSUL LITERAR, — 771 


turbată mâncare, îţi lingi buzele şi de- 
petele ! 

Da ciulamaua de ciuperci, da „rol q: 
centurile d la tourangeoise“, da plă- 
cinta de drob, da pita grecească cu miel, 
da” pulpă de căprioară „d la reine“, du 
ciorba țigănească făcută cu sânge de 
iepure, du' becaţele marinate, du' pr- 
laful de prepeliţe, da' salmiile de raţ:, 
da anghinarele „sautdes“, 

Ce mâncări, ce băuturi, ce casă pri- 
miloare și ce oameni cumsecade! 

Deontrucă veni vorba de vânat, pot să 
vă spun că Dumnealui, Conu Matei, fu- 
sese vânător mare în tinereţe. Numai că 
avea un mic cusur, pe cure-l are şi acum, 
nu poate să închidă un singur ochi, nu, 
poate şi pace! Din cauza asta, când pleci 
lau vânătoare se lega lu ochi. Aşa legat 
la un ochiu vâna Conu Matei și vâna 
bine. Câte rațe, câţi iepuri si câte bu- 
caţe « împușcat Dumnealui, să am eu! 
atâţia bani, 

De câtăva vreme; Conu Matei nu se 
simte așa hine, stă în casă şi citeşte ra- 
mane franțuzeşti, cu bateria lângă el, 
Puseşte și-l dor picioarele. Ce vreţi, guli 
și bhătrăneţea. 

Dar Conu Matei nu se emoţionează 
de atâta lucru, nuu! [şi bea încet vi- 
nişorul şi prietenilor cure vin să-l vadă, 
le spune agale; „Mă curăţ și eu”, 

„ţi mai aduci aminte, Matei”, îl în- 
treabă câte un prieten, „dle excursia care 
am făcut-o în 1905, dela Nissa la (iorge 
du L-oup ? Frumoase poziţii, at?" „Mic-mi 
spui, o dantelă !* răspunde prompt Conu 
Marei, 

„Da păstrăvii care i-am mâncat la ca- 
Dhutatul „iu pore-6pic”? „Turbaţi”, răs- 
punde Conu Nlatei. „Di dacă eruu o 
ides mai prăjiţi etuu şi mai turbaţit” 


MINTAL POLUI(RONTADE 


IN RĂSPAR.. 








SĂ SE GENERALIZEZE |! 


Dar numai în lumea inginerească se 
întâlnesc vânători de titluri ? : 

Departe de noi o asemenea incheere 
pe cate practica zilnică o respinge. Și 
jată câteva cazuri din acelea po care ni 
le furnizează nui ales orăşelele și su- 
hurbiile. 

Mai greu veţi păsi titluri furate în lu- 
mea jutidică — aici legiuitorul a fost 
drastice — lucru care sur putea spune 
și despre lumea medicală, dacă nar în 
categoria felcerilor şi mai ales a dențiş- 
tilor. Se cunoaşte scandalul, neineheiat 
încă, din dentistica românească, Hetu- 
giaţi politici sau oportunisti, oameni 
fără titluri, avere și meserie, inlivizi 
suspecți cu trecutul perdeluit cu cel mut 
negru zăbranic, dame apetisunte, sau 
pomenit, doodată, între graniţele marii 
Românii, singuri, izolaţi, muritori de 
foame. Nuturul că trebuiau să facă și 
ei ceva. Ce? 

Unii sau făcut samsatri, alţii nezus- 
tori ; unii sau apucat de furat, ulţii de 
dentistică. Do-aici numărul imens al a- 
celora cari, cu firmă sau fără, exerei- 
tau această bănvasă meserie, alimentală 
mai ales de snobi, îmbogăţiţi de răsboiu 
şi cucoane. 

De-aici : verificări de titluri, probe, e- 
Xxamene : eru în joc doar sănătatea pu- 
blică ! Şi lucrurile suu cam terminat = 


spre  sațisfacerea generali. Falsii den- 
visti pure să se fi apucat de altă mese- 
rie, dacă nu vor fi continuând să prac- 
tice, pin cine stie co tund de muhula, 
«lături de doftorese si subfirăgi. 

lați de ce credem că măsura trebue- 
ste generulizată. In sânul fiecărei bresle 
să se institue comisiuni scioase cure si 
întreprincă --- cu toată. scrupulozitalca—- 


cuințiănia de verificare a, titlurilor, 
smulzăna făvă milă penele de înmmpru- 


mut sau hiuna de leu de pe spatele u- 
pei simple cioare sau a unui Iăzar 0 
bicinuit, 

[, 0 datorie de conştiinţă peniru un 
stat care vrea să progroseze cu ajutorul 
utdevăvatelor vulori. 


PAPADOPOL 


PAUL 1. 








772. — UNIVERSUL LITERAR 


DIN DOCUMENTELE. POSTUME 
ALE CLUBULUI PICHWICKH 


POVESTEA BATRANULUI SECRETAR 


Fără să se sature câtuşi de puţin de 
succes, implacabila dușmănie a lui Iley- 
ling părea că sporeşte cu ruina ce o 
pusese la cale. Furia lui fu fără margini 
când află fuga bătrânului. In iurbare, 
scrâşnia din dinţi, își smulgea părul şi 
blestema oribil oamenii, cărora încredin- 
țase arestarea. In fine, nu-i se putu da, 
o mângâere de linişte de cât prin asigu- 
rări repetate că fusarul va fi cu sigu- 
ranţă descoperit. Se trimise oameni în 
toate direcţiile, se recurse la toate stra- 
tagemele de închipuit ca să se afle locul 
refugiului ; dar fu în zadar si șase luni 
trecură fără a fi posibil să se regă- 
sească, 

Intr'o seară, la o oră înaintată, Hey- 
ling, de care nu se auzise vorbindu-se 
de mai multe siptămâni, se duse la lo 
cuinţa particulară a. avocatului său şi-i 
comunică că cineva cere să-i vorbească 
numai de cât. Avocatul recunoscuse va- 
vea din susul scării, dar nainte ca să 
dea ordinul să-l lase a intra, Heyliny 
urcase treptele şi intră, palid, palpitând 
în salon. Dupe ce închise ușa, de frică 
să nu fie auzii, căzu pe un scaun și zise 
cu 0 voce joasă: 

— V'am găsit, în fine! 

— Ce spui? făcu avocatul. Foarte bine, 
d-le, foarte bine. 

— E ascuns într'o mizerabilă locuinţă 
la Camden !). Poate că fu mai bine că-l 
pierdurăm din vedere, căci a trăit sin- 
gur în cea mai abijectă mizerie. E să- 
rac, prea sărac. 

— Foarte bine, zise avocatul. Veţi face 
captura mâine, desigur. 

— Da... aşteptaţi... nu, poimâine. Sun- 
teţi surprins că dau înapoi, adăogă clien- 
tul cu un surâs oribil, dar uitasem.. 
Poimâine e o aniversare în viaţa sa. Să. 
fie poimâine. 

— Foarte bine. Vreţi să scriţi înstruc- 
țiunile gărzei. 





1) O suburbie a Londrei. 


Rn Îi 
TRIGEMINII 


Testamentul prevedea un singur mMo3- 
tenitor, pe cel dintâi nepot născut. lar ei 
erau trei gemeni şi mama le rnurise năs- 
când. 

Voința unchiului bogat era neîndoelnică, 
Judecătorul căută zadarnic să-i dea op în- 
terpretare potrivită împrejurărilor. Nu 
reuși decât să se încurce şi să desnădăj: 
duiască, 

Disperat îi chemă la since pe cei trei 
gemeni, întrebându-i răstit: 

— Care dintre vui e cel dintâi năs- 
cut ? ti 

Cei trei repetară în cor cu o credinţă 
neprefăcută : 

— ku! 

Judecătorul îşi înfipse ochelarii pe 
nas, le porunci să facă de trei ori cere 
în jurul lor, îi privi din faţă, îi examină, 
din lături și nedumerit că și mai îna- 
inte îi întrebă din nou: 


(Zir”mare) 


— Nu, să mă ia de aci la opt ceasuri 
scara şi-l voi însoți chiar eu. 

In adevăr, se întruniră. la ora, conve- 
nită și luând o trăsură cu chirie, spu- 
seră vizitiului să oprească în colțul ve: 
chei şosele, lângă Work-Louse din Cam- 
den. Când ajunseră, înoptase. Urmară 7i- 
dul spitalului veterinar și intrară într'o 
străduţă dezolată, înconjurată de șanțuri 
şi de câmp. 

După ce-și îndesă pălăria pe ochi și 
se înfășură în manta, Hoyling se opri 
înaintea unei case, cea mai mizerabilii 
din acea uliţă, şi bătu încetişor la uşă. 
fu îu imediat deschisă de o bătrână care 
făcu un salut cu înţeles. [leyling zise 
încetişor gardei să aştepte, urcă scara, 
deschise usa unei odăi și intră repede. 

Obiectul cercetărilor sale neîmblânzite, 
bătrânul haccelit acum, stătea la o ma- 
să veche de brad, pe care nu era de câr 
o lumânare. La intrarea unui streini, 
tresări şi se ridică cu greu. 

Ce mai este? Ce mai este? întrebă 
el cu o voce spartă. Ce nemernicia nouă 
mai e şi asta? Ce poftiţi? 

— Un cuvânt cu dvs., răspunse Hey- 
ling. In acelaş timp se aşeză la celait 
capăt de masă şi aruncând mantaua şi 
pălăria, îşi descoperi trăsăturile. 

Bătrânul), atins de surpriză, căzu pe 
scaunul său şi strângându-și mâinele, 
contemplă această apariţie cu o privire 
amestecată de oroare şi de frică. 

— Sunt azi, şase ani, spuse Ifeyling, 
de când ţi-am pretins viaţa ce-mi dato- 
rezi pentru copilul meu. Bătrâne, lângă 
cadavrul fiicei tale am jurat să târăsc 
o viaţă de răzbunare. De atunci nu mi-ar 
regretat o secundă jurământul : dar dacă 
am fost cupabil să-l ţin în amintirea u- 
nei singure priviri a inoceutei creaturi, 
când murea fără suspin, sub ochii mei; 
amintirea feţei înfometate a nenarocitu- 
lui nostru copil, mau întărit si-mi în- 
deplinesc sarcina. Iţi reaminteşti de pri- 
ma mea revanșă ; asta e ultima. 





-- Care dintre voi e cel dintâi niis- 
cut ? 

lar ei repetară liniștiți în cor: 

— Fu! 

—- Să vă ia dracul — zise judecătorni 
şi îi trimise să se plimbepână a doua zi. 

— YVoiu înebuni — îşi zise cu sinceri- 
taie judecătorul. Nimeni în lume nu îrni 
va putea spune, care dintre ci e cel din- 
tâi născut. Vai, dacă ar trăi mama lor, 
problema ar fi mai simplă. 

Judeciitorul nu dormi foată noaptea şi 
alte șase nopţi dearândul. Citi fără în- 
trerupere toate cărţile de legi, consultă 
toate autorităţile în materie de  juris- 
prudenţă şi se trezi că e mai nehotărit 
decât înainte în a lua vreo hotăriîre po- 
trivită cu dreptatea. 

In a şantea noapte răstoi opt volume 
în opt limbi; învăţă dearostul dreptul 
roman si în urmă adormi chinuit. 

Din îericire avu un vis rnântuitor.... 


CHARLES DICKENS 


Bătrânul se cutremură ; mâinele îi a: 
lunecară fără nici o putere în lungul 
coastelor, 

— Mâine părăsesc Anglia, urmă Hey: 
ling dupe o pauzii de un moment. In 
noaptea asta fe închin morţii de viu la 
care mi condamnaseși. o închisoare lip- 
sită de vre-o speranţă!,.. 

Acia fixând ochii pe bătrân, încet, să 
mai vorbească ; apropie lumânarea de 
faţa lui desfigurată. o puse încetişor pe 
masă și părăsi camera. 

--- Al face bine să te urci la bătrân, 
cred că-i e rău, zise el ferneei, deachi: 
zând ușa din stradă și făcând sema e 
mului de gardă să-l urmeze. Pemeea 
închise ușa, urcă cât mai repede scara 
și găsi bătrânul... mort! 


[eo . 


Tată una din cele mai plăcute grădini 
britanice, într'unul din cimitirele cele 
mai liniștite ale comitatului Kent, unde 
îlorite sălbatece se împreună cu iarba 
unde pisările cântă fără încetare, sub 
o piatră simplă şi lustruită, repauzează 
în pace mara şi copilul. Dar cenușa la 
tălui nu e amestecată cu a lor şi, dupe 
ultima sa expediţie, avocatul nu mai uvu 
nici o noutate de lu ciudatul său client, 

Când bătrânul secretar sfârşi poves” 
tea sa, se ridică, se apropie de una din 
acăţătoarele din perete şi luându-și pă 
lăria și baina şi-le puse liniştit; apoi, 
jără să mai adaoge un cuvânt, se înde- 
părtă. încet. Domnul cu butonii de mo: 
zaie adormise profund şi în timp ce cea 
mini mare parte din asistenţi erau grav 
ocupați cu moţăiala. deasupra paharelor 
de uroy, d-l Pickwick se retrase fără să 
fie băgat de seamă. Isi plăti partea lui 
cât si a lui Sam. și câte-şi doi părăsiră 
vrăjile „Cioarei în par“, 


Yrad. de G. I. CRIVAȚ 
-- SPARŞIT — 


Era păzitorul porţii raiului, Se juca 
cu o duzină de chei, în timp ce cu mâna | 
stângă își mângâia barha albă şi își zi- 
cea 

-- Mulţumescu-ţi Doamne că m'ai luat 
de pe pămăut şi ai lăsat în sarcina al- 
tora. greaua problemă a moștenirii ce- 
lor trei gemeni. 

fisc și apoi îu cuprins de o spaimă 

îngrozitoare. 
„Pe poteca ce conduce la rai, veneau 
ținânndu-se de mână, gemenii moşteni- 
tori. lar în cartea vieţii lor, judecăio- 
rul putu să citească: „Numai cel din- 
tâi născut va intra în împărăţia ceru- 
rilor“. 

— Care dintre voi e cel dintâi născut, 
se răsti judecătorul, 

— Itu, răcniră gemenii deodată în cor, | 

Judecătorul își aduse aminte că mama 
semenilor e în rai. Porunci să i se aducă 











UNIVERSUL LITERAR. — 7173 





ceaiac en Eaăcrearcs 





CRIZA CARȚII 


Continuă tot mai mult discuţia stâr- 
nită în jurul problemei atât de acute a 
cărţii. Toată lumea e de acord că se ci- 
tește puţin, că nu are trecere volumul 
de literatură, că rămân înţesate cu capo- 
dopere magaziile editurilor. 

Cauze au fost găsite destule, dar a fost 
discutată în deosebi. cea indicată de d. 
F. Lovinescu: faptul că presa nu dă 
toată atenţia cuvenită cărţilor de litera- 
tură, că nici un ziar nu ara un foileton 
de critică literară regulat (cu o singură 
excepţie se pare). Că se dă preferinţă al- 
tor manifestări intelectuale. 


Mărturisim că reproşul e în parte în- 
dreptăţit. Numai în parte. 

Căci se pare că sunt cauze mai adânci 
cari provoacă această neatenţie a presei 
faţă de scriitori. Şi cea dintâiu, cea mai 
gravă dintre ele e că scriitorii își aplică, 
unii față de alţii, conspirația tăcerii. 
Ani de zile nu am crezut asta, ani de 
zile mi s'a părut că e o paveste insipidă 
aceasta „conspirație a tăcerii“. Dar cu 
timpul m'am convins de tot tristul ei 


adevăr, care aruycă o lumină ruşinoasă | 


asupra intelectualităţii scriitorului ra- 
mân. Căci asemeni unui negru african, 
acest intelectual al nostru își  închipu2 
că poate desfiinţa o idee și o pagină. 
frumoasă aplicându-le „conspirația tă- 
cerii“. 

Se vaită scriitorii noștri că nu-i ci- 
teşte publicul? Dar mai întâiu nu se 
citesc ei între ei. Sau chiar dacă o fac 
în ascuns acasă, afectează în vorbă și în 
scris că nici odată nau răsfoit măcar 
cărţile contraţilor lor. Li se pare că ast- 
fel şi-ar pierde din... demnitate. De 15 
ani nu întâlnesc de cât asta la scumpii 
mei confraţi: „romanul cutăruia? Nu 
ştiu, nu l-am citit“... 

De altminteri de ce să ncuzăm presa 
“când nici una dintre reristele noastre 
voluminoase nu are o critică periodice 
a cărților româneşti? (Că una dintre ele 


na luat cunoștință nici în cinsprezece 
ani măcar de scriitorul Gârleanu ?) 

Din când în când apar în aceste re- 
viste articole în care colaboratorii lor se 
declară reciproc şi cu exclusivitate go- 
niali. Atât, In colo recenzii despre căr- 
țile franceze, germane, americane, afga- 
nistane. „Criticii“ lor se ocupă de cărţile 
de chimic, de broşuri filologice, de bule- 
tine „anexe“ şi monitoare cu o preferinţă 
dintre cele mai suspecte. 


Singura. revistă literară care are o 
cronică săptămânală a cărților romă- 
neşti este „Universul Literar“.  Intre- 


ruptă pe timpul verii din cauză că editu: 
rile şi-au întrerupt și ele activitatea, ea 
va spori pe măsură. ce aceste edituri ter- 
minând cu cărţile didactice, vor reîncepe 
publicarea operelor literare. 

Aşa dar iată, după opinia noastră, una 
dintre cauzele reale şi ruşinoase ale cri- 
zei prin care trece cartea. Scriitorii noş- 
tri se ignorează între ei și publicul îi 
inorează pe toţi. 

CAMIL PETRESCU 


DEM. GÂLMAN: 


Descătuşare 
— Sonete — 


Sonetul la origina sa  petrarchiană 
însemna comprimarea unui motiv sen- 
timental şi — desigur caracleristie ita- 
lian — sculptarea lui în statuete de pia- 
tră. Sonetul petrarchian nu e lipsit de 
savoare arhaică a chipurilor paleolifice 
schematice şi aspre, dar profund umane. 
Heredia, mai apoi. a sculptat în marmo- 
vă mici medalioane și a şlefuit dia- 
mante. 

l.a noi sonetul împământenit de Emi- 
nescu care i-a păstrat prea plinul roman- 
tie pe care-l căpătase în trecere prin păr- 
țile nemţești şi care i-a dat amploare d: 
compoziţie românească, a fost compro- 


MEI E 


înainte şi arătându-i copiii o întrebă 


mieros : 

— Care dintre ei e cel dintâi născut? 

Mama pemenilor îi privi cu drag, în 
mângâie pe părul de aur şi întorcându- 
se spre judecător îi spuse cu hotărire: 

— Toţi trei sau născut deodată, toli 
trei să intre în împărăţia cerurilor. 

— Simplă soluţie. dar nejuridică — 
oită judecătorul şi luându-și inima în 
dinţi se prezintă în straie de sărbătoare 
în faţa Atotputernicului Dumnezeu. 

Măritul Stăpânitor al gândurilor şi tai- 
nelor omeneşti, luă un măr de aur în mâ- 
nă și rostogolindu-l în spre gemeni, îi 
zise judecătorului : 

— Inaintea celui care se va opri mă- 
rul de aur, e cel dintâi născut. 

Judecătorul deschise ochii mari, ur- 
mă cu inima tremurândă drumul mMă- 
rului şi îşi săpă adânc în inimă deslega- 
rea tainei. Cel mai alb dintre gemenii 
cu părul de aur, era cel dintâi născut... 

Şi se trezi. 

Mulţumit de sine şi de lume se grăbi 


spre judecătorie. Saseză liniştit în scau- 
nul dreptăţii şi trimise după gemeni. 

O lovitură în ușe, două, trei. 

— Intraţi. răspunse judecătorul. 

Usa se deschise şi intră : unul, doi. Al 
treilea lipsea. Cel mai alb din visul ju- 
decătorului nu venise. 

—- Unde e fratele vostru? răcni bătrâ- 
nul jude. 

Cei doi gemeni își aplecară capul, ros- 
tind îndureraţi : 

-- A murit azi dimineață. 

Judecătorul îşi duse mâna. la inimă. 
Simţi o durere ascuţită, se cutremură din 
iot corpul şi cu un gest ohosit îi conce- 
die pe cei doi gemeni. 

— Nu voi mai ajunge nici odată la ca- 
pătul problemei. Am crezut că am rezoi- 
vat-o şi o mână nevăzută mi-a încurcat 
socotelile... Dar în ceruri o voi putea des- 
lega... 

Dimineaţa ziarele publicau cu litere 
groase moartea celui mai cinstit şi ne- 
corupt magistrat din întreaga ţară. 


ION MUNTEANU 





mis apoi de un „maestru“ miop care fi- 
ind încântat de sunetul ce-l făceau dia- 
mantele ce cădeau din mâna lui Here- 
dina, dar fiind sărac, a căutat să se îm- 
pace cu şlefuire de sticlă, tulburată şi a- 
cea de quarţul încă nu bine legat. 


+ 


p. Gâlman reuşeşte să ne dea patru- 
sprezece' versuri, fără să treacă o silabă 
mai mult. 


În raman care-ţi odihneşti portretul 
Iubita mea, — plâng razele de lună 
Și ca un puj tăcut te încunună 

Cu floarea suferințelor, — regretul... 


Și-aşa cum stau şi-mi dăuuesc (1!) sonetul 
In ceasul trist de vis şi de minciună 
In juru-mi amintirile se-adună 

Şi se distramă 'ncetul cu un încetul... 


Din vechile porești îmi cânta focul 
Puios și blând, cu(?)glasul rugăciunii 


Și zâmbilor mi-aparentis norocul... 


lar când târziu de tut mă mringe dorul 
Tot deşirând păenjenisul lunii 
Pe obositu-mi suflet trag zăvorul. 


Cu puncte de suspensie între vis si 
minciună stând la focul ce-l „duce“ cu 
vechi poveşti d. Dem. Gâunan rezolvă 
problema sonetului românesc. le adună 
apoi pe toate în volum (ce procedeu bu.- 
nal veţi spune) şi scrie pe albul imaculat 
al unei handerole cuvinte impresionant 
de negre: „In această carte sunt strân- 
se o partie din minunatele sonete dato- 
rite tânărului şi talentatului poet Dem. 
Gâlman, sonete, cari prin lapidaritatea 
formei preciziunea verbului şi puterea 
fondului (mai ales!) pot fi considerate 
ca cele mai frumoase sonete scrise în 
literatura română... Perfidă ocupaţie 
să scrii despre poezie. 


+ 


Cultură şi învățământ, de Em. Panai- 
tescu. (Cartea românească, Cluj). In a- 
cest volum care nu e decât o reunire de 
cuvântări parlamentare şi ocazionale d. 
Em. Panaitescu se dovedeşte preocupat 
de problemele învăţământului nostru se- 
cundar la a cărui nouă lege aduce co- 
mentarii echilibrate și juste. D-sa «e 
pentru clasicismul umanist. Și deşi pon- 
derează întrucâtva defectul acestei con- 
cepţii pedagogice care e „formalismul“ 
cu câteva rectificări de natură etnică: 
o întrebare totuşi se impune. Ce se face 
cu liceul unitar şi formalist copilul de 
ţăran care pleacă la carte ca să-şi facă 
carieră şi să seape de sărăcie? 


CONST. PÂCLE 





ir pomii ci tt ae age sara ia atata n îm 


PEPE SE IOTo Pra e ee ee ideia teapa iat na 


ca 








774, -— UNIVERSUL LITERAR 








pp E ca si a c ea 








EXPOZITIILE ACTUALE 


1) DESPRE CRITICA 


A învivui artistul că face iaha preu, 
verde sau carnea prea roșie, este ca si 
cui ai spune unui tală că. face copii 
urâţi, Chiar de vor recunoaste adevărul, 
nu vor nutea schimha lucrurile și nu vor 
înceta, să-și adare opera. 

Sunț unii săcâiţi cari otisnuese sit faci 
observaţii de acestea. 

Alţii sunt vioenți si întră în expoziţii 
cu iataganul în mână, 

Tae pânzele, fac cu ele scutece sau mu- 
leticre și dacă nu omoară si artistul, = 
pomenesc după. câtăvu vremea cu altele la 
fel în loc. 

Cei blânzi roagă frumos Să nu se Man- 
tece prea tare culorile sau să se spele din 
cânt în când paleta. Capătă imediat răs: 
PULS : 

— ku, artist, cn mătura de-oi mânji un 
vărete, lot operă. de artă fac. 

txpoziţiile au uncori aspectul halelor 
de zarzavat, 

Le privesti cu un erbivor, le înahiţi în 
silă si după ce le rumegi vezi că a fost 
90 la sută apă, Artistul îţi replică; 

— Esti bou, nu te pricepi ca e urta. 
Vrei numai decât să te suturi. 

Uudată, un critice sa îmbrăcat în haine 
preoțești și intrând cu busuiocul în măuă 
într'o expoziţie a început să. predice: 

— Păcat fiule! Ai căzut în spurcăciune. 
Pine post, fă mătănii leapădă-te, de sa- 
fana și plăteşte câte-o liturghie. O să ta 
erte Dunimnezeu şi pe urmă să te ţii de 
dânsul. 

— Taci popă! se răsti la el artistul, 
Dumnezeu sunt eu. Ăla de care-nii 
spui te-a făcut aşa cum eşti. Mie nu-nii 
placi. Te pot face altiel, cum vreau cu. — 
Mai mulţi artisti dădură afirmativ din 
cap. 

Nu le fu însă dat să rămână cu bucuria 
uceusta căci un ult critic le zise: 

— ţi fi voi Dummnezei dar mai Dumne- 
zeu sunt eu. Lu tot ce faceţi vit găsesc cu- 
Sur şi put să vă spun cum ar îi fost rnat 
bine. 

Fu ceartă cu popa. Si interveni un al 
treilea critic să-i judece. luă  interoga- 
torii, ascultă martori, chibzui şi pronunţă: 

— Ta numele îegii hotărâm: 

„Condamnăn pe urtiştii cari au făcut 
până azi asa cum au făcut si dispunem 
cu pe viitor să facă după lege“. 

— Dece judeci când nai sancţiune, zise 
al patrulea critic. Iutâi trebue  educa- 
ție : cum să ţină paleta, cum să stoarcă 
tubul, cum să umble cu pensula... 

-— Maui bine ţi-ni învăţa vaca să facă 
echilibru pe picioavele dindărăt ca so paţi 
nuige de tot laptele, îi răspunde un ar- 
tist tânăr, 

După cum vedeţi e mare controversă 
în materie de critică. Noi um hotărât să 
le adunăm pe toate şi să le împărţim 
prin numărul lor. 

Facen astfel, din ce esă, un serviciu 
publicului. 


Expoziţiile sunt, pentru lume, ca c 


librărie. Toţi văd cărţi dar nu toţi ştiu 
ce scrie în ele. 

Noi citim si spunem pe scurt. Mai 
Pine ur fi să citeacă fiecure, bine în- 
țeles... 


2) ATENEU 


Sereru Buruda. — pune in prima 
sală de la Ateneu. Se răsboeste cu sine 
însăși. E una din cele mai bune expoziţii 
ule anului ucesiu. 

Stă lu pândă cu pasta parcă pregătită, 
Cutu prinde o idee, a lipește. Nu-i din a- 
ceia care-si inghit clipele, le digeră, apoi 
le conturează şi în urmă le dă culoare. 

D). Sevevro Burada prinde din sbor ima- 
pina şi o eternizează instantaneu cu for- 
molul inspirației de moment. Nu disecă, 
nu analizează, nu cântărește: Constru- 
este cu ce-i care lu îndaniănă și cât ţin 
scânteia creațiunei arlistice. Spontunci- 
tatea talentului său uu-i dă răguz să a- 
leagă. si să claseze suhicetele sau mijloa- 
cele. Fixurea impresiei, atâta tot, fără ro- 
veniri. Arhmirabi] pentru un adevărat ar- 
tist. Ca a.Burada să ajungă trebue foarte 
puţin timp. lu luptă cu el însăşi se va 
înăbuși puţin, va pune la resnect anumite 
„lhastruri si rosuri, va părăsi unele gră- 
hivi de construcţie fării ca prin ucesteu 
<î-şi piardă rapiditatea. 


(iev Carduș. —— Espune în sala a doua, 
peisagii din Dulcic, Tulcea, etc, flori și 
natură moartă, 

Ii în căutarea unei formule plastice, a 
unei reţete coloristice: convenabilă şi 0- 
portună. Şi în loc să şi-o cuute în elu 
aată la alţii. In primul rând, când ai 
talentul d-iui Geo Cardaş, nu trebue far- 
mulă. Găsită aiurea e ca o recetă în care 
medicamentele nuu fost dozate pentru 
organismul tău. D. Cardaş există artistic, 
cu mult sbucium sufletesc în lucrările 
sale. 

Acest shuciurm în realizarea frumosului 
se poate manifesta foarte fericit cu mij- 
louce simple dar proprii... originale, 


Tevdoreseu-homanaţi. — KE un  păti- 
aş al monumentelor naționale. Mânăs- 
tivile, bisericile pe dinafară și pe dină- 
untru îl hipnotizează şi-i impun un fals 
sistem de judecată, 

Substilue un ideal utilitarist celui ar: 
tistic, 

Si-atunci, descinde din turnul fants- 
ziti, al imazinaţiei, și coboară pe calda- 
râmul realismului. 

Devine un arheolog, un ctitor, un arhi- 
var, un achizionar de piese pentru mu- 
zeu) naţional, un dojenitor al îngrutitu- 
dinei oficiale faţă de opera trecutului şi 
pierde calitatea de pictor, 

Duiosia sentimentală îl feninizează : 
schinibă efectele picturale cu cele arlui- 
tectonice, contundlă pulbenul cu lumina, 
nu deosebeşte perspectiva desenulu de 
realizarea motivului în spaţiu prin gra- 
darea culorilor si de dragul mânăstiri. 
lor, uită de pictură, 

U gravă eroare, 


Tn rest, d. Teodorescu-Nomunaţi, se pre- 
zintă incolor și cdonist. 


3) SALA ILEANA 


Aceustă sală cu oarecare tradiţia de 
preţ, stu renovat făcându-i-se uşa prin 
partea cealaltă. 

Evenimentul renovării, în loc să fie» 
«ăvbătovit cum se cade: cu sșpriţuri, cu 
chifteluţe calde si cu fox-trot la patefuri, 
a fost închiriat — bănuin, Prea eftin — 
doamnei Bica Stanovici, care şi-a întins 
axpoziţia sn de. pictură. 

Ca gen si manieră, d-na Bica e în- 
vudită cu pictorii din epoca azotului, 
uvând pe lângă această valoare artistic 
incontesiubită. şi pe aceea de a ne faca 
cunoscute foarte multe minuni, De pildă, 
întiuna din pânze, oamenii de uzi, pot 
vedea un cocos ctoscă la rațe pe ană și 
pe uscat, în acelas timp. In alta, tin 
măgar la propriu) îsi caută pe o stradă 
» cumeră mobilată. Deasemenea, se poo- 
te vedea cum un pescar refuză să cadă 
în apă, cu toate că un peştisor, la prins 
de undiţă si-l trage cu putere. 

Sperăm că la viitoarea stagiune din 
Mosi, vom revedeu pe d-nu Bica Șta- 
novici în cea mai indicată ocuzie pen- 
tru... pictura domniei sule. 


2) MOZART 


Sălile delu Mozart — excepţiile confir- 
mă —- par consacrate ororilur. 

In anul trecut, Zeii sau milostiviț — 
trimițând pe incendiatorul Vulcan, care 
ne-a adus odată cu flacările mistuitoare, 
o adevărată usurare sufletească. 

Zeii de jos însă, au reclădit edificiul 
şi sectucolul orgiac a reînceput. Bine 
înţeles, cu mai multă fantezie şi cu mai 
muult efect. 

„Arderea pe ru“, „scoaterea ochilor”, 
„fecioara de oţel” sau „linsul caprelor tu 
tălpi“, par alintări în faţa „florilor” 
doumunei Denise lardănescu sau în faţa 
„> pictorului Molda. 

Nouile sisteme inchizitoriale, inaugu: 
rate de sus citaţii „artişti“, întrec şi se 
deoschesc de timpurile lui Torquemadă, 
prin aceea că, pe lingă cruzime, au 
sehimbat elementul estetic cu al „mur- 
dăriei“. Intr'adevăr : Pepenii şi strugurii 
d-nei Denise, în loc să lase umbră, se 
scurg pe cearceafuri ; vâzdoagele sunt 
bube purulente ; iar crisantemele, meşe 
in tifon şi vată. 

D. Molda, exhibă ceva indeținibil: Găuri 
cu zdvenţe, măzgos cu aspru amestetai 
cu verde plus mucegai şi hoit... Ce-o îi 
putând să fie? 

0, Zeilor! Aruncaţi-vă iarăş ochii a- 
supra sălilor „Mozart“ şi faceţi ceeace 
pe noi ne opreşte legea şi mai ales bunu! 
siniţ. 

Vom striga : „merci“ şi vorn sacrifica 
un bou în cinstea voastri. 


ION SAVA 











UNIVERSUL. LITERAR. — 775 





canemato orasul 








EMIL JANNINGCGS 


Sa născut în ÎNNG la Broklyn, Tatăl 
său, german, era fabricant şi a strâns 
în decursul anilor o avere bunicică. Când 
Emil nu avea decât 10 luni, fabrica fu 
vândută si familia se mută Ja Zurich, 
ande vămuse 1U ani și de unde sa mută 





Emil lannings 


apoi ln GOrliz. Acolo își făcu Fnil câtiva 
ani de studiu până ce dorința de aven- 
duri puse stăpânire pe el. Intro zi fugi 
de acasă. ca să plece pe mare. In portul 
Hamburg, fu primit ca ajutor bucătar 
je un vas de comerţ. Ăsta nu era iiiealul 
sat. La Londra. fugi de pe bord, loi- 





nări căteva zile fără nicio ocupaţie vână 
căzu dorul de casă îl readuse lângă ui săi, 

Un tinip rămase lingă ei ius  do- 
rința de aventuri puse din nou stăpânire 
pe cl. De astă dată își îndreptă pasti 
spre teatru, 

Ani deurândul rătăci prin toate tru- 
pele până ce o întâmplare îi aduse un 
angajament stabil, și doaici începe as- 
tensiunea lui. La Berlin. ajunse la fil 
anule juca roluri mici, Dar regizorul 
Ernst Tubitselh în filmul „Meme Dubar- 
ry” alături de o altă debutantă, Pola 
Negri, reuși să atragă atenţia lumii asu- 
pra lor. Cel mai mare sucess îusă ul lui 
mil Jauninus fu în rolul lui Bos din 
„Vurietă” care îl consacră, cu cel riul 
mare ucior al Germaniei”, 

A avut apoi, succese după succese, «le- 
venind unul dintie cei nui mari artişti 
de cinentatograf. Cine a văzut filmul 
„Quo Vadis*, nu va uita, desigur, creaţia 
covârșitoare a lui Janinings, în „Netuue”, 
[nzestrat cu infinite calităţi pentru tea- 
tru şi cu o rară putere de exteriotizare 
mai ules în rolurile de drami si tragedie, 
Fil Janniuas, nu se poale compara de 
cât cu licuri hraus, din teatrul francez. 

De câtva timp a părăsi, kuront pen- 
tru un strălucit angajament su „Povra- 


mount film“ în Ilolswood. Primul bai filin 
turnat acolo sub vezia 
lui Victor Flenumnings este „Drumul căt- 
nurilor“ în care Junnings ue o creaţie 
magistrală, 


nato care sa, 





Actriţa vieneză Luly, Baroană 
de Hohenberg 


SEVERO BURADA 











NUDUEI 


776. — UNIVERSUL LITERAR 


Ca ca Sa-easaa... 


Epigramă 


D-rului  Demelrescu-Brăilu 
care-a făcut cunoscutele bus- 
furi ale ti Tache Ionescu şi 
Joan Î. C. Brătianu. 


tândinăd la doctorul Brăila, 
Orice reflecţie mi 'mghiaţă : 
Căci el pe cei vii îi omoară 
lar morţilor le dă viaţă. 
N. CREVEDIA 


FIGURII ACTUALITAŢII 





E 
i 





PET ra aaa in E TE REGE 









I. GR. PERIEŢEANU 





= 
A 
= 
SABIN DRAGOI 


Pau a | 





pa Et 


irita 


Tir 


f Pinelli 

A SR YU 

| rată fe ai 
>N — De 
PA e 
Ca 


IONEL TEODOREANU 








Cosi ZOHearacea | 
PRO VINCI A 


--- Parisul este o sineurătate populată, 
uu oraş de provincie este un deşert fără 
singurătate. 

+ 


—- 'Trebue să fii provincial ca să ştii 
că sinaurătatea -- singura vreduică de 
dovit -- nu sc gustă. decât lu Paris. Do- 
vim desigur 0 celulă, dar cu o uşe dec- 
chisă. Iubim tăcerea, dar nuniai dacă 
stim că există o mie de locuri pline de 
gălăgie, unde în câteva minute, un au- 
tomobil ne poate duce. 


+ 


— Ta al saselea etaj al unei case nnui, 
la. Paris. deasupra unui vacarm de 
trompe, îi găsim liniştii noastre precare 
avmecul de a fi ameninţată. Stim ră 
soneria telefonului poate, dintro clivă 
într'alta, să o distrugă. 

La Paris, reculegerea ne este o victo- 
vic. Nu ne-o impune câmpia din afară. 
Chiar întrun oras mare de provintie. 
viaţa se opreşte la miezul nopții. Acel 
care ar avea fantezia de a nu dormi, nu 
are nici un refuriu. 

E 


— Chiar fără a o trăi, ne gândim cu 
mare satisfacţie la viaţa nocturnă a Pa- 
risului. Somaul nostru e o alegera! Pa- 
visul este locul din lume, unde ne sim- 
țim la extrema lihortăţii şi unde putem 
toldeauna făcea altceva decât cenare 
fucem. în Provincie 0 nemiloasă necosi- 
fate ne mână dela masă la lucru şi dela 
lucru la pat. 

* 


— Provincia le condamnă pe femei la 
virtute. Câte din ele nu au vocaţie pen- 
tru asta! i 

+ 


— Provincia supraveghează pe vădu- 
ve. Fa măsoară timpul în care văcduvele 
poartă „vălul din față“. Fa judecă du- 
rerea după lungimea crepului. Nenoro- 
cire aceleia care -— într'o zi călduroasă—- 
si-a ridicat vălul să respire. A fost vă- 
zută și se va spune: „lată, una care sa 
consolat repede...“ 

In familiile bune din orasele de pro- 
vincie, un doliu îl întâlneşte pe altul si 
niciodată nu se mai iese din întuno- 
cimi. F totdeauna vre-un doliu după un 
unchiu, pentru a se face pod între cdo- 
iiuri mai importante, Plăcerile, dineuri 
sau baluri. depini aproape totdeauna 
de peripeţiile unei agonii. 


+ 


— Intro bună casă de provincie o în- 
mormântare valorează mai mult decât 
o nuntă. 

*» 


— Parisul este Provincia, care prinde 
conştiinţă. de sine. Parisul: acest imens 
foc pe care îl întreţinem noi provineialii. 
Nimic admirabil în nici un plan care să 
lie numai parizian. 

+ 





FRANCOIS MAUBIAC 


-— Nici un alt eveniment în zilele de 
provinci> decât masa. Bucătăria este 
odaia principală a casei. In familiile 
bune existi, aproape totdeauna. două bu- 
cătării: una unde stă doamna și își 
prepară singură. prăjiturile ; alta unde 
bucătăreasa îsi prepară sosurile incom- 
parabile, 

Viaţa domestică se concentrează în 
jurul focului sacru al bucătăriei. Toniă 
copilăria mea provincială, o aromă de 
bucătărie o evoacă. 


e 


— 0, calm al cuvântului. Eu la ţară 
îmi dau seama că e peste puterile rele 
să nu vorbesc decât cu mina însumi. 
Tot ce am scris mai sus ar putea să fie 
împrumutat notelor secrete ale Doamnsi 
Bovary. Fimme Bovary n'a murit decât 
în romanul lui Plauhert : fiecare scriitor 
venit din târgul) Jui de provincie este o 
Tmrnă Bovary, 


+ 


--- Provincia ne învaţă să cunoastem 
aamenii. Nu cunosti bine decât pe acei 
împotriva cărora trebue să te aperi. 
Provincia. crează tipuri. Luaţi din opera 
lui Balzac tot ce l-a înviiţat pe el pro- 
vincia si va rămâne partea cea nai 
puțin hună. Nu prin cucesele lui, e Ral- 
zac etern ci prin Grandet, 


+ 


— Un artist fără comunicaţie cu Pro- 
vincia este prin aceaste fără comuni- 
caţie cu omenirea. Opera lui Anatole 
trance este aceea a unui bibliotecar, A 
unui anficar, Acest parisian din Paris 
na atins niciodată sutletul omului direct 
a lucrat numai asunra. lucrurilor moar- 
te. Si desigur a izbutit din când în 
când să rcînsufloţească cenușa. 


E. 


— Rolul pe care provincia îl joacă în 
destinul altor oameni, în destinul lui 
Proust l-a îndeplinit boala. Puala l-a 
izolat precum ar fi făcut un timp de 
viată ascunsă în provincie. Frecventarea 
delicioasă si crirninală a lumci, de care 
varbeste Pascal, dă nastere la mai pw 
tine onere mari decâtilipsa amară a m 
mii înir'o cameră de bolnav sau întro 
casă moartă de provincie franţuzească, 


* 


--- Ce primejdie peniru un om inteli- 
pent absenţa martorilor. Omul cel mai 
atent nu se vede bine, decât în ochii al- 
tora. In provincie un om cultivat ştie 
că lumea își bate joc tocmai de ce are 
el superior: dar nimic nu-i  vestaşte 
părțile sale adevărat ridicule si nimeni 
nu i le denunţă, 

* 


— Automobilele violează provincia, 
Intreţin în spiritul celor ce le văd îre- 
când, nostalgia călătoriilor. 








EnHen'carea 





O Secantaaa cle 
Cvwvanie 


Intr'o zi, un morulist sever îşi arătă 
toată revolta sa, în fuţa lui L.6tourdi, 
pentru celibatari, acesti egoişti cari tră- 
esc în dauna societăţei, profitând de legi 
indulgente, fără nici o grije şi nici o 
sarcină. 

„Celibatarii“, zise el, „trebuesc neapă- 
rat pedepsiţi“. 

„Ei bine!" răspunse I.âtourdi, 
vem decât să-i însurăm”, 


* 


„n'a- 


La 0 reuniune mondenă, unde se vor- 
hia de trecerea timpului şi a zilelor fru- 
moase, o tragediană pariziană, destul da 
cunoscută declară : 

„Timpul meu cel mai îrumos a fost pe 
când studiam la conservator“. 

„Eu“, adăogă o sportivă, „nu regret 
decât călătoria ce am făcut în India. 

„Uh! eu!” răspunse foarte sincer mi- 
ca baroană de P..., „cea mai frumoasă 
amintire a mea sunt primii cinci ani din 
vremea când avean: douăzeci de ani“. 


+ 


Intrun salon, un palavragiu ţinea de 
vorbă pe un biet invitat care simţea că 
nu mai poate rezista. Trecând stăpâna 
casei, spre a le oferi cafeaua, palavragiul 
reiuză : 

„Mulţumesc“, zise el, „când beau cafea, 
nu mai pot să dormi, 

„Daţi-mi o ceaşcă'”, se rugă victima 
fecarului, „căci am atâta nevoe!" 


* 


DI. Nitti, fostul ministru italian, nu 
puteu să sufere familia Uaribaldi şi 
avea, obiceiul să spună totdeauna, vor- 
„bind despre ea: 

„Garibaldi sunt ca şi cartofii; nu au 
bun decât aceea ce se află în pământ. 


+ 


într'o seară, a iernei 17Ul trei tineri 
locotenenţi patinau in șanțurile fortifi- 
caţiilor orășelului Auxonne. Când sosi 
ora prânzului, unul din ei plecă și-și 
scoase patinele. 

„Vino, să mai facem un tour, îi zice 
unul din camarazi, „și pe urmă mergeut 
impreună!, 

Celălalt iu gata să cedeze; 
răsgândi, 

„Nu“, zise el, „e ora când trebue să 
plec ; un soldat trebue să dea exemplu 
de exactitudine. 

In aceeași seară află ci după câteva 
minute dela plecarea sa, ghiaţa se rup- 
sese sub greutatea celor doi camarazi 
şi că aceştia muriseră, înecaţi. 

„lati ce e destinul!“ zicea el mai târ- 
ziu. 

Căci tânărul locotenent nu era altul 
decât Napoleon Bonaparte şi dacă ar fi 
mai patinat, o clipă, nar fi mai fost îm- 
părat ; sar faţa lumei ar îi fost poate 
schimbată. 


dar se 


ZOE LECCA 





lo caz car 


EXPORTUL DE LEMNE AL, POLONIEI 


Iată, după o statistică din 27 Oetoni- 
brie 1925, exportul de lemne al Poloniei: 


1922 3000 tone 83.932 zloți 
1925 3175 tone 231.321 zlaţi 
1926 4900 tone 365.965 zloți 
1927 636ş tone 048.965 zloți 


Cea mai mare cantitate, este furnizată 
Germaniei şi Angliei. 


ACTIVITATEA UZINELOR SKODA IN 
CURSUL ULTIMILOR ZECE ANI 


Uzinele Skoda posedă în Cehoslovacia 
11 stabilimente, în diferite oraşe. Mai 
posedă trei mine de cărbuni, cariere de 
piatră calcarvasă, etc. In Sept. 192%, nu- 
vărul lucrătorilor folosiţi, era de 32.U0) 
Suprafaţa vcupată, de cele 11 uzine, estu 
de 3.500.000 nm. p. Atelierele sunt deser- 
vite de 32 kru. linii ferate normale, pe 
cari se întrebuințează 13 lucomotive și 
175 vagoane pentru transporturile nor: 
male, plus un Mare număr de vagoane 
speciale cari poartă până lu 85 tone. 

Centralele de vipori ale stabilimentelor 
Skoda cari suni în număr de 7, produc 
anual până la 750 milioane kgr. vapori, 
lorţele motrice, atinga 50.000 II.P. Sta- 
bilimentele au 9200 motoare electrice. 
Uzinele Skoda consumă anual 300.000 
inne cărbuni, Qin care o mare parte e 
transformat în gaz în 44 generatoure, 
de o rapacitate totală de 1.500.000 mm de 
vaz în 24 ore ; 270 prosse de diverse gro- 
simi furnizează o presiune totală de 
5.000 tone. 

Curierul direcţiunii din Praca sa ei- 
frat în Decembrie 1922 la 11.000 scri 
sori: în Martie 1928, el sa ridicat la 
109.000, Stabilimentele Skoda posedă 4) 
imobile in 25 comune. Ile posedă în Ce- 
hoslovacia 16 hirouri de ingineri şi 
electro-technicieni, 30 magazine sau rle- 
pouri. 17 ateliere pentru reparatul un- 
tomobilelor și 200 de uvenţii și sub-apgen- 
ţii pentru diferite categorii de produse 
pe cari le fabrică. In străinătate, stubi- 
limentele Skoda au agenții sau repre 
zentanţe în mni toate ţările. 





gând să divorţez iar. 


UNIVERSUL LITERAR, — 777 








caricatura zilei 
CÂND GOSPODINA E BOLNAVĂ 


| 1] 
Al i ! 


| SANT, Ce SA 
PA iz 
Bărbatul (eu 
mână): 
— Scurupa mea mi-ai spus să iau ăsta 
ca să fierb ouăle, dar nu izbutesc să in- 
troduce nici unul în el. (Pussing Show) 





ÎN 


ceasornicul de nisip în 








Vizitatorul. — „Și de aici aveți o vedare 
frumoasă ?* 
FEMELE MODERNĂ 
sd NR 
a! 


Acocatul, — Si acum de vreme ce aţi 
divorțat. ce aveţi de gând să faceţi? va 
vemăritaţi ? 

Clienta. — Desigur, dacă voi avea de 


(Life) 








IE E ZT, 


1 ARE prea arma Pie pt Ampere mia il» 





i 
| 


Ş 
A 
Ş 
ţi 
i 














TIR, == UNIVERSUL LITERAN 








| cearia seciesie în exirase 


VIATA PRINTESEI MATHILDA 


Ferdinand Bac. 


Prințesa Mathilda, nepoata marelui Napoleon, este una dintre cele mai 
remarcabile figuri care au dominat societatea franceză în timpul celui de al 
doilea Imperiu şi celei de a treia Republici. 

Saloanele prințesei cuprindea tot ce societalea 
superior pe tăremul literelor şi artelor. Sainte-Beuve, Renan, Flaubert, Mau- 
passant și alți mari scriitori au fost obişnuiții marelui salon. 











TINEREȚEA SA 


In 1520, anul nașterei sale, tatăl ci, 
detronatul rege Jerome, abia scăpase 
de sub controlul aliaţilor. 

După căderca sa, cl peregrină cu 20- 
pilul său, supraveghiat de aliaţi și se 
instală la castelul din Ellwangen. Nică 
eri nu se simţia în sizuranţă. Rămâne 
un timp la Triest dar şi aci este supra- 
veghiat de aproape. 

Duce o viaţă rătăcitoare, o existanţă 
înspăimăntătoare. 

Fiind nevoiţi să părăsească Italia, ra- 
vele Wiirtembergului oferă ospitalitate 
familiei Jrome. Soţii trăcse în necunos- 
cut. Caterina soția sa nu fu de loc o- 
norată. de riagostea soţului, pe care ca 
il iubeşte orbește. Dar el o  stimiează 
out. si vevine la ea, fericit şi înduio- 
satu. în zilele lui rele. Ul se apropia de 
căminul conjugal mişcat de atâta fide- 
litate. 

Caterina cra un viu exemplu prin 
virtuțile sale. Numele de Bonaparte in- 
spisa Europei întregi o suspiciune car 
mergea până la desgust ; Franţa si alte 
state au aluugat succesiv familia de 
pe teritoviile lor, chiar Homa, Florenţa, 
Tiiest, îi erou interzise şi acun, acea- 
stă mică ţară a ei, se deschidea acestor 
parias, resninşi pretutindeni. 

Regele Wiirtembergului este singurul 
suveran din Europa carei oferă ospi- 
talitate. 


Pentru prima dată, Matilda, cure se 
numeste d-şoara de Montfort, se simte 
mare, înaintea  galantevilor unchiului 
Wilhelin care o tratează ca pe o mare 
persoană. [Il îi oferă un loc de onoare 
în trăsura regală şi o copleşeşte cu da- 
vuri. Matilda, este răsfăţată de toată ]u- 
mea. Nimeni nu-i vorbeşte de Napoleon, 
din delicateţă faţă de ea. 

Hegole este atât de încântat de nc- 
poata sa, încât Ja 13 ani îi dă „rangul 
de dornnișoară”. 

Dela început îi place să îi se supună, 
astfel că Matilda capătă un sentiment 
precoce asupra personalităţii sale, Acest 
lucru încânta pe regele Wilhelm, dar 
riâhneşte pe mama sa. 

La această, mică curte viața Matildei 
este nespus de dulce. 

Matilda se hotări să-și schimbe coalu- 
ră, nevoind să așteple vârsta care-i va 
da acest drept. Și natural pentru a place. 
Este primul pas spre emancipare. După 
această primă cucerire vrea să obţină şi 
uu alt drept și mai important. 

la purta încă rochia scurtă a fetelor 
de vârsta ei. Acum ea găsea coafura sa 
nepotvivită cu această ţinută de fetiţă. 
Si prima vizită pe care o făcu, ea apăru 
cu coafura sa cea nouă şi în rochie 
lungă, 


Matilda nu era religioasă. Mama sa. 


devenise catolică prin căsătorie şi nu 
practica decât amorul conjugal, Mama 
sa era modelul femeilor, soţie fără pe- 
veche. Caterina din cauza oarbei sale 
ciragoste pentru soţul ci, vedea cu o tai- 
nică groază dispărând încetul cu înca. 
iul tinereţea. sa, pe măsură ce fiica sa, 
d mică femee de 14 ani, o eclipsa în o- 
chii tuturora. Sosirea Matildei la curtea 
din Stutigard a marcat pentru mama 
sa acest punct critic, 

Si fratele ei, regete Wilhelm care fă- 
cea de timpuriu onorurile nepoatei sale, 
vematrcase cu ochiul său expert, această 
stare de decivlere care venea cu pasi 
iepezi asupra acestei mame, amorezată 
la desperare de un prinţ continuu vân- 
tuvatic. Această. îndispoziţie se releva în 
mod vizibil întregei curţi. 

ia nu mai plăcea ; era fiica sa care 
începea să placă, 

Si Matilda susţinută de unchiul Wil- 
helm se decise să cucerească. 

Acesta fu regimul de existenţă al 
prinţesei Matilda ; viaţa sa era un pro- 
vizorat ; se schimba mereu locul fără, 
"a ea să ştie niciodată pentruce. De aci 
îi veni şi aversiunea ce o avea pentru 
călătorii. Fa deveni sedentară, îndată ce 
jutu să dispună în libertate de viaţa sa. 

Regele Wilhelm reclamă pe nepoata 
sa Matilda pentru a-și termina educa- 
ţia sa, deoarece viaţa tatălui ei este 


rânceză avea nai 


cu adevărat plină de agremente şi este 
susceptibil de a prezenta fiicei sale o 
mare varietate de mame vitrege morga- 
natice. De altminteri Jerome, dela moar- 
tea temeei sala, se gândeşte ln acest 
salt. bruse în necunoscul, și la felul cu 
care va putea impiica libertatea sa cu 
grelele sule obligaţii de părinte, Si ajuu- 
pe în sfârsit la ideea de a o mărita, Deși 
ca nu are decât, 15 ani, nu vede o solu- 
ție mini elegantă pentru a împăca pr 
ptia-i viaţă cu aceea a. fiicei sale, Și se 
gândește la vărul ei Tantovie-Xapolean. 


CASATORIA RUSA 


Intoarcereu, li curtea din Wurttemberg, 
unule familia Jerâme contiuua să poarte 
numcle de Monttort, se semnalează prin 
aceleasi amabilităţi, atenţiuni și răstăţ, 

După câteva zile Jerome, cuprins de 
nostalgic pentru Florenţa unde îşi lă- 
sase o parte a inimei sale, pleacă. 

Acunt proeclei» de căsătorie cu vărul 
ei Ludovic-Nar:oleon au rămas o ches- 
tie de familie care se tratează la dis- 
tanţă, iar nici de cum o chestie de i- 
nimă. 

Revenită la Stutigart, Matilda nu se 
mui gândeşte lu căsătorie: eu începe să 
devină cochetă. Este o mică, regină care 
are acum curtea su. Are 16 ani şi pare 
v femee. [a ştic să comande, să dispună 
cum vrea de anturagiul ei. La Crăciun 
îsi are bradul ei — înalt până-n tavan, 
Negele l-a încărcat cu bijuterii, brose, 
brățări, cercei. Asupra unchiului ei Wil- 
helm ea are o puiere magică, îi disti- 
plincază bruscheriile sale, îl  mustră, 
când, la masă se supără contra prin- 
țului de coroană, un băiat drăguţ, de- 
licat, şi mereu terorizat. 

După această perioadă de educaţie, 
chestiunea mariajului cu vărul Ludo- 
vic-Napoleon, o agita ca o necesitate de 
familie. Mătușa Hortunsa o atrase din 
nou la ea unde tânărul pretendent o 
aștepta cu multă plăcere. Li se plictisea 


de moarte lângă mama sa pe care oa: 


dora. 








i 
: 
i 


mmm re Bacterii ai iati aia ai pata 


Intârzia însă consimțimântul regelui - 


Ludovic care se păsea la Florenţa. J& 
râme se hotări să-i aducă pe fiica sa. 
Matilda pleacă cu tatăl ei, înfruntă pe 
ivascibilul rege I.udovic, care văzând pe 
nepoata sa, şi pus la curebt cu proectele 
de căsătorie, el face destăinuiri bizare, 
Inaintea Matildei el însiră toate st 
cretele vieței sale conjugale, incrimină- 
vile sale. probele coplesitoare ale trădă- 
vii soţiei sale. „Soţia sa este o Mesalină 
care naste”. Și enumără amicii, sizuri şi 
probobili, şi chiar câţiva inocenți... 


Matilda care are sentimentul presti * 


aia a ip e 


giului de familie, este jignită de acost 
scandal. Fa işi iubeşte mătuşa aşa cum 
a văzut-o în cocheta decenţă a vârstei 
sale înaintate. i 

In sfârsit el cedează şi-şi dă consim- 
timântul. Dar lucrurile tărăgănează. Și 
Matilda cu raţiunea ei solidă, următre- 
ste această. tăcere inexplicabilă, şi nu 
înţelege cauzele obstacolelor. Matilda ne- 
răbdătoare si îără noutăţi, începu să se 
neliniştească. 

In timpul acesta se petrece aventura 
vidiculă dela Strassburg, Nepele I.uilo- 
vie, fără prestigiu, fără bani, fără aju- 
tor, încercă să ocupe Franţa. 

Toţi Bonapurţii sunt furioși pentrucă 
acest bădăran le-a compromis numele. 

J&rome supe orice legătură și iînter- 
zice fiicei sale de a mai serie chiar bu- 
nei Hortunsa. i 

Proiectul de căsătorie, aşa dar, se 
prăbuşi în mijlocul unei veritabile îur- 
tuni în familie, unită contra acestui ne- 
norocit care u cutezat această  nebu- 
nie stupidă: să ocupe Franţa! Fl este 
exilat în America şi Jerome rupe defi- 
nitiv cu familia aceasta. 

Aşteptând alte proiecte Matilda trăe- 
ste la Florenţa. Mătusa uliu, femei 
vegelui losef a capleseste cu atenţiile 
sale neobosite. Matilda este cochetă și 
se pândeste udesca la. dragoste. 

In jurul ei, cameni de toate vârstele; 
eu îi surprinde într'o stare de oxtas ita- 
lian înaintea finereţei sale, 'Loute aceste 
fântâni de lacrini sunt pentru ea o dis- 
tracţie comică.  Respingăud  niariaţuri 
destul de onorabile, ca se arută diticilă. 
Holul ei social se mări dela, moartea 
manei sale Caterina. lia conduce casa 
tatălui său cu multă autoritate: și Je- 
rome duce o existenţă dublă între fiica 
sa și metresele sule, cu o delicateţă şi 
diplomaţie desăvârşită. 

De timpuriu aftă Matilda, în contact 
ru tatăl ei, acoperit de datorii ca de o 
hermină, că o mare avere este o situa- 
ţie respectabilă, Si când viitorul țar A- 
lexanidru II, pe atunci țarevici. în voiaj 
prin Italia, soseste la palatul lui Jerome 
pentru a-i face o vizită, acesta se gră- 
beste să-i prezinte „minunea sa, El su- 
trează, Matildei ideea de a capta gri 
ţiile moscovitului, Matilda prematur a- 
vertizată. de toate pericolele vieţei sale 
precare, înțelege destul de bine aceste 
sugestiuni. lia simte deja că prestigiul 
vuelui său nu ar putea fi susținut 
decât printi'un prestigiu echivalent. Dar 
această întrevedere nu are nici o ur- 
mare. Viitorul țar nu se gândi la acen- 


stă uniune şi plecă, nearătând decăt 
un interes particular pentru vitrinele 


cari conţin amintiri napoleoniene. 

La vârsta de 16 ani, Matilda, de o 
sănătate periectă, avea a desvoltare fi- 
zică precoce. Iu timpul acesta apare la 
Jer6me un scriitor renumit, Jules Janis, 
voiajor și erudit, care devenise un îzl 
de cicerone al seniorilor străini în lta- 
lia. 

Matilda care refuzase pe viitorul șa, 
com Spune ea, pentru a nu-şi schimba 
religia, se va căsători cu un proprietar 
de mine din Ural. lanin se ungajă a-l 
aduce lângă Matilda. [1 este născut 
atent matrimonial. Jerome află de avu- 
ea fabuloasă a lui Demidoft şi Matilda 
care nu visa cecât să joace un rol la 
Paris, să trăiască, scăpând de jena con- 
imuă şi de atâtea compromisuri ce 0 
copleseau, se lăsă uşor convinsă. 

Acum principalul era: să convingă 
„pretendentul'. Janin, elocvent și abil 
se însărcină cu această grea misiune. 
Cecace era interesant la Janin, era că 
el însuşi era  amorezat de Matilda, şi 
cum nu se putea gândi şo ia în căsă- 


iorie, el punea atâta ardoare a 0 mă- 
vita cu un altul, cu amicul său. mosco- 
vitul, atât de frumos, atât de brun și 
atât de bogat! Și va dobândi mai târziu 
beneficii onorabile dada amândoi. 

Odată Jerome consirmţind. rămânea. si 
fie convins contele Demidoff de necesi- 
tatea de a înălța numele său printrituui 
Ronapatrte. 

Contele reflectează, se supune sugos- 
tici, acceptă, se entuziasmează. Apoi e- 
sită, EI își aninteşte că este amantul 
unei femei pe care o iubeşte. Ti e teamă 
să rupă legăturile. Janin nu disperă şin 
sfârșit ruptura se produce. Dar trebuie 
lăsat contelui timpul de a-şi văci dia- 
gostea încetul cu încetul. Ori, acest pro- 
ces va dura doi ani. 

Jer6me, considerând din punctul său 
de vedere acest proect de căsătorie, pu- 
sese două condițiuni: dotarea şi recu- 
rioaşterea unei rente considerabile. 

Fi făcu cunoscut Matildei scrisoarea 
de ruptură cu metresa sa. Viitorul se a- 
nunța strălucit. 


Acest mariaj de bani, care trecea mai 
tâvziu drept o mesalianţă, era foarte 
invidiată de Bonaparţii în exil, 

In timp ce Jerâme, fericit şi în sfârsit. 
liber, vedevenit bogat graţie ginerelui 
său, şi-a reluat viaţa sa și potitețele sale, 
menuajul Demidoff sosi la Roma unde 
acu senzaţie. Dar, din primele zile soțul 
se arată necniupătat, gilcevitor şi îns3o- 
lent. De când este prin| italian, ginerele 
unui rege detronat, este nebun de orgo 
Vul său, EL crede că lumea îi aparține 
și că-i datorează supunere. 

Pentru un lucru de nimic el atacă 
pe umbasadorul Potemkin. se aruncă a: 
supra lui ca unu taur şi fără intervenția 
usistenţei, acest demnitar ar fi fost cruii 
maltratat. Ţarul Nicolae I aflând de a- 
cest lucru, rechemă pe Demidoif în Rii- 
sia. sub ameninţarea de a-i confisca toalo 
bunurile,  Aceustă lovitură de  tea- 
tru căzu în a doua săptămână a lunei 
de miere şi nenorocita Matilda care pre- 

căzuse o Imngă existență înfloritoare, 
crezuse să intre în Husia sub arcuri «le 
triumf, 

Asa dar: totul devine nesigur, chiar Yo 
iajul la Paris. Pe de asupra mai era şi 
obligată ca în plină iarnă şi în condt- 
țiuni umilitoare să se ducă în Rusia, să 
vadă pe soţul ei apărând ca acuzat. 

Acest ciudat voiaj de nuntă se continuă 
pănă la Petersburg într'o ceaţă pliacială. 
Lipsa de confort este atât de mare în 
cât este surprinzător a vedea un rus 
fantastic de bogat, culcându-si tânăra, 
soţie prin hanurile mizerabile, de a o 
luce să sufere tot drumul de friz, Lotul 
este groaznic în acest voiaj, si de necre- 
zat. Și pe o temperaţură siberiană, acest 
valant soț ia unica blană de pe umerii 
femeii sale, pe jumătate îngheţată, pen- 
iu a se înfășura cu ea. Un gest a cărui 
enorinitate este de neînțeles. 

După ce sau luptat cu zăpezile şi au 
riscat mii de pericole își fac în sfârșit 
intrarea în capitala Rusiei: aci află, că 
mânia Țarului îl forțează să stea ascuna, 
să nu se arate nicăeri, înainte de jude: 
cată. 

A priori numele de Bonaparte (ace să 
iugă toată lumea. Dar după această ră- 
ceală, se pregăteşte şi pteventarea îna- 
intea Țarului. La aceasta, două lucruri 
<unt de temut, ca Matilda să nu dis- 
placă sau să placă prea mult. 

In această alternativă situația ei este 
mai precară de cât a soţului delicveut. 

Ceeace va salva însă situaţia, este 
«raţia Matildei. Ea cucereşte toată lu 
mea şi chiar pe țarină pe care Matiida 
o numeşte v femee exrelentă. 


UNIVERSUL LITERAR. — 719 


După prima jenă, relaţiunile devin ra- 
pede foarte cordiale. 

La Petersburg, situuţia Matildei, era 
compiătimită, şi ea era iubită pentrură 
ce ştiu dezarmată, singură, față de u- 
ceastă curte. unde toți sc prosternăau 
înaintea unei voinţi unice, unui amator 
de fermei... 


Nicolae 1. se mulțumea. să  sărute 
umerii Matildei şi să detesște toi ceesce 
eu iubia, pe Napoleon și toată Franţa. 

Ceeace-i făcea situaţia primejdioasă, 
era obligaţia de a se duce peste tot sin- 
sură în lume. 

Demidoif, până la judecată nu ave 
dreptul să se arate nicăieri si această 
izolare lăsa poarta deschisă atâtor ten- 
tațiuni. Totuşi se pregătea graţierea s0- 
tului și cleviența Țarului. La un con- 
cert Țarul făcu Muţildei mii de favoruri 
verbale. Și alte gesturi imperiale şi mai 


decisive. Țarul v însoţeşte în cursele 
sale, 
Căsătoria  ţareviciului se apropie. 


Prinţesa Matilila refuză să ia parte lu 
ceremonie. Ținuta de rizoare fiind cos 
tumul naţional, ea o Bonaparte nu sc 
va. supune acestui rit de mascaradlă, A- 
cest. lucru produce senzaţie. Se căuta a 
6 convinge să respecte tradiţia țarii. 
Dar ciue o cunoaste stie cât e de hota. 
vătă, A se îmbrăca în felul acesta e mai 
presus de denmitateu sa. Ea mărturii: 
seşte deseustul său unui amic de  Iiv- 
henlohe, niinisteul unchiului său, ze: 
acele de Wurtembaru, Acesta se alarmeu- 
ză de atâta îndrăsneală, Dar prințesa, 
il convinge că ea are pe țar în tanşu- 
nul ri, 

Lu cererea ci Ţarul îi acordă favoa- 
Tea să nu apară la ceremonie, va vedeau 


cortepiul  delu o fereastră a hrenmii: 
nului. 
Călătoria la Moscovu se face în tră- 


cură de postă  străbătâna „peisajurile 
sinistre şi înscetele inimaginabile”. Tu 
«rus, nu este decăt viziunea unui lux 
nemai pomenit; sunt pline străzile ue 
atelaje la seuse cai, catedralele aurite, 
cupoleie în email verde. Seara baluri şi 
serbări, Nicolae se declară „mândru «do 
a arăta poporului său pe nepoata lui 
Napoleon”. 

Ea se egindeste acum să participe lu 
toate aceste serbări, în biserică, fără să 
se supună ritului rusesc. Dar de data 
aceasta Ţarul. îi cere să nu apară. 

E situlă de Rusia. Se pândeşie să 
plece — la Paris, pentru a se elibera «e 
această manta de plumb care-i atârnă 
pe umeri, fără a se gândi că este mn 
uşor unui bogut să trencă prin urechile 
unui ur decât unui rus să însă din 
(revu Sa. 

„Diu tevicire Matilda, în contact cu 
viața, câstiză un uplomb care deconeen 
tra. Fa nu știa că trebuia permisiune 
dela Par pentru a face tot co vrei, chiar 
îu afară do Husia. Sistemul de denun- 
țări şi de supraveghere a supușilor for- 
aug 0 păuză de păianjen întinsă în 1u- 
mea întreagă. Trebuia de câstigit. va- 
mentii, cu bani, și la nevoe, cu ochii, se 
decisese să câștige pe ţar pentru a ol» 
ține cheia porţilor Rusiei, pe care el o 
deţine. Țarul îi acordă totul, dar nu și 


pe soțul ci, pe care vrea să-l păstreze 
sub supravegherea su. ka nu cedează. 


Și în curând menajul Demidoft 
în Europa. 

Cu tot răul tratament, ca se ataşează 
de soţul ei. Ceeace este sigur, este că a. 
cest muriuj de interes sfârşi prin iu- 
bivre. E] era „scumpul ei Anatol”, pen- 
tru toată. viaţa... 

Duv Parisul este marea ei speranţii, 


pleacii 


780. — UNIVERSUL LITERAR 


voluptatea cea nouă şi-l doreste ca pe 
un armiant, 

In cartierul Saint-Germain, berlină 
prinţului de San Donato se opri în iaţău 
unui mic hotel, pe care bătrânul Pâri- 
gord i-l iînchiriase, plin de opere, artă. 
Matilda intrând, găsi pe toți valeţii în 
mare ţinută şi prosternaţi după moda 
rusească. Abia retăcută de lungul ei vo- 
iaj şi pleacă, din cuibul ei de aur pentru 
a face o plimbare pe jos până la Cate- 
drala Invalizilor care servea pentru a 
glorifica familia sa. Sanctuarul era în- 
chis, dar ea işi va aminti în totdeauna 
de plimbarea aceasta. 

De a: doua zi ea găsi pe un unchi a! 
ei, prinţul Paul de Wirtemberg, care 
era de mult instalat la Paris şi trăia 
morganatic cu o foarte frumoasă engie- 
zoaică. 

Acesta primi pe Matilda ca pe o rudă, 
De când prințesa noastră îu martora 
trivolităţilor paterne, iregularităţue 
conjugale nu-i mai produc teamă şi ea 
găseşte pe uceastă mătuşe foarte pri 
miitoare. 

Cât priveşte unchiul Paul, el este ali- 
atul regelui Ludovic-Filip, și el va aju- 
ta pe. noua venită, şi-i va ușura primii 
paşi în Paris, Unchiul Paul prezintă pe 
Matilda la Neuilly familiei regale. Lu- 
dovie-Filip, regina Amulia şi fiul rege- 
lui sunt în jurul prinţesei cu mii de ga- 
lanterii. 

Menajul Demidoft alterna între set- 
bări fastuoase și scene conjugale, cu 
ivitări continue ; astfel că tânăra prin- 
ţesă ajunse înti“o stare  interolabila. 
Prinţesa se gândi să liquideze situaţi- 
unea. Şi întro zi scrise Țarului, cerân- 
du-i protecţia sa, pentru persoana și 
viitorul ei. Nicolae 1 prevăzuse acest 
desnodământ, fiind la Palermo, veni în 
Ilorenţa unde se găseau soţii Demidofl. 
Si tără nici un menajament pentru soţ 
îi ordonă să redea libertatea soţiei sale. 


CUCERIREA PARISULUI 


La Paris, povesteşte unchiul ei Paul 
de hetrugyereu sa din husia, ea ar voi 
să rămână la el, dar situaţia este Je 
nantă. Lady Weottengham nu este, pen- 
tru intrarea sa în lumea mare, o pro- 
tectoare destul de legitimă. 

Insă viitorul ei, ea şi-l  aranjase la 
Tlorenţa, prin d-l de Nieuwerkerke. lat c 
instalată la Paris şi va putea primi. 
Această uniune se stabileşte în majesta- 
tea pe care o dă independenţa. 

Prinţesa, rupse cu concepţiunile so- 
ciale, care o tăceau să o condamne cci 
20 de ani intro austeritate continuă. | 

Venirea sa la Paris marchează o nouă 
eră. La vârsta de 20 de ani are deviza: 
„lu sunt eccace sunt“. 

Dar alegerea ce o făcu cu intimii săi, 
poeţii săi, si „camarazii săi de atelier* 
se făcu fără nicio ruptură casta sa 
regală. Din copilărie ea avu o înclinare 
pentru artele frumoase. L.a Curtea din 
Wiirtemberg ea luase lecţii de acuarelă. 

In timpul prezidenţiei DNepublicei lui 
Ludovie-Napoleon, ea sta rezervată. Apoi 
deodată apare la Elysee, alături de vă- 
rul ci, în rolul ei de rudă severană. 

Dar el nu se gândeşte a se căsători cu 
Matilda, a cărei legătură cu  Nienwer- 
kerke este cunoscută de toată lumea. 

Şi ea nu se gândeşte decât să vegheze 
asupra Tronului şi să împiedice o Ine- 
salianță. 

Matilda află. că Rachel este în gra- 
țiile prinţului. Legătura ar puleu dura 
mult timp pentrucă. această feroce po- 
sedă filtrul geniului. Seducţiunea orien- 
tală nu se uzează atât de repede. 





In anii aceştia nesiguri, Matilda cu- 
ceri un loc important. După plebisciiul 
din Noembrie 1852 Imperiul este de- 
clarat. Această zi mare, atât de aşiep- 
tată, aduce Maiildei o satisfacție imensă. 
ka porneşte uluturi de împărat; este 
primu femee a imperiului. Pentru mulţi, 
un fel de împărăteasă. Ea prezidă toate 
serhările, dineurile oficiale, ceremoniile 
inaugurale, cu o graţie nesfârşită. 

Impăratul îi dărui un palat pe care 
“și-l împodobi după gustul ei. In acest 
palat, prințesa, devenită, Alteță  Impe- 
rială, dă dineurile sale, unde ea poate 
urmări pe invitatul principal, imperialul 
ei văr, în accesele sale amoroase. Prin- 
tre nouii veniţi se găseşte și contesa de 
Montijo cu fica sa Eugenia. Merimâe fu 
acela care le prezintă  Matildei şi la 
rândul ei, le prezintă la Tuileries. Im- 
păratul îi plăcea această tânără străină, 

Dar când o ceru în căsătorie, catas- 
trota. se arătă în toată imensitatea sa 
și mânia Bonaparţilor nu mai cunoştea 
margini. Sub augustul acoperiş al Tuil- 
lerilor „o astfel de prostie se putu să- 
vârşi“ fără ca Matilda să fie consultată. 

Si când aceste femei se  prezentară 
acum una în faţa celeilalte se dădu o 
mare recepţie. Tuaiă lumea aştenta cu 
încordare sosirea prinţesei care apare 
în salon cu aerul său regal. Invitaţii 
sunt înşiruiţi pe două rânduri. Eugenia 
înaintează spre familia regelui Jerome 
cu cel mai seducălor surâs. Dar Matilda 
nu vede mâna care i se întinde. Ea mer- 
ae drept inaintea ei şi salntă invitaţii 
eşatonaţi. Eugenia jignită de moarte, se 
îmdepărtă şi se pierdu în mulţime. 

In sfârşit marea zi sosi, şi totul se pe- 
trecu cu demnitate ; Și la ceremonia de 
la Notre-Dame, Matilda inaugura fak- 
moasa sa rochie de mătase verde. 

şi odată lampiounele stinse, prinţesa 
dezertând dela prerogativele sale inte- 
vimare, se retrase în calmul existenţei 
sale private. Ea părăsi toate situaţiunile 
false în care sourta DBonaparţilor o ră- 
tăcise. la nu mai este exilata florentină, 
nici moscovita neaclimatizată, nici îm: 
părăteasa în purtibus. 

Ceeace face suvecesul Matildci, o per- 
sonalitate unică este de a nu îi ca toată 
lumea, ea este o figură compusă din ve- 
chile vase, solidă si tără rafinamente. 
la Matilda totul este curat, vizibil, des- 
chis. Ea este dintro bucată, ca o să- 
geată. Orice duplicitate, orice artiiiciu 
îi produce oroare, 

Aceasta, nu o înpiedică de a avea o 
ținută regală, libertatea autoritară. 'To- 
tul se conciliază în acest sânge ameste- 
cat, amorul peniru cămin şi pentru 
Ciemniithlichheit, 


SALONUL PRINȚESEI MATILDA 


Saloanele se creiază prin stabilitate. 
Aci este şi secretul salonului său. Prin- 
țesa detestă voiajurile. Ea se aseamănă 
statuilor din piaţa Concordiei, şi este 
aşezată pentru eternitate. 

In salonul ei trona bustul lui Napo- 
leon de Canova. Ea îşi creiase un pă- 
vinte ; era copilul gloriei. Aci era fondul 
orgoliului său. 

Naşterea prinţului imperial bucură 
mult prinţesa care ne având copii, adora 
copii altora. 

O apropiere sc făcu cu tânăra lehuză 
care suferise atât de mult. Matilda iubea 
prinţul ca o mamă şi Eugenia îl iubea 
ca o împărăteasă. „Noi suntem trei cari 
iubim acest copil”, spunea ea, doi cu 
inima lor şi al treilea cu datoria sa. 

Salonul prinţesei Matilda, până la că- 


sătoria împăraiului avea o clientelă po- 
litică. Prima sa datorie tu de a grupa 
în jurul vărului ei, toate elomentele vie- 
ței publice, susceptibile a deveni un 
sprijin pentru acest tron. Acum nu mai 
era loc în casa sa pentru paradă. Ea 
îşi alege „supuşii” săi printre oamenii 
de litere, ştiinţă şi artă, decisă să se în- 
depărteze de orice influenţă politică. 

Printre genii, câţiva causcuri strălu- 
ciți, apoi savanții, trubadurii, butonii, 
oameni cari ştiau toute dur care nu Ţă- 
ceau ninic şi acci cari făceau toate și 
nu ştiau” nimic. Artişti, cu capacităţi 
multiple, lectori benevoli, secretari fără 
leafă. Acei, cari în viaţa burgheză, fac 
comisioane, versuri de circumstanţă, ci- 
zelează madrigalurile, sonetele cu ocazia 
anului nou, acei cari aranjează ghir- 
landele, purtătorii de pachete, dela cari 
se poale cere orice, animale familiare, 
cari nu plec decât când li se spun. Apoi 
figuri cari uimeau prin mediocritatea 
şi intrigele lor. Nimeni nu ştie cura 
au venit şi prin ce miracol au rămas, 
[xista o lume întreagă, între Sainte- 
Beuve şi Flaubert, între Gautier şi fraţii 
Goncourt. 

Prinţesu cu un uer cezarian, trăia ta 
o femeie ordonată iubindu-şi prieienii, 
casa, vorba deschisă, „trandafiri săi”, 
micii ei câini. 

Această societate la început forma o 
Academie, pe care unii îi dădeau numele 
de „Curtea Renaşterii“. 

Desele vizite princiare dădeau socie- 
țiței un aer mai ceremonios. Regina 
Victoria veni de mai multe ori. Despre 
regină, ea istorisca mii de anecdote 
trăite. Una din cele mai nostime este 
aceasta : Un om din popor văzu trecând 
suverana printro galerie a Expoziţiei 
Universale. Iil o arătă unui camarad i 
prinţesa îl auzi spunâna : „lat-o!* Dar 
camaradul după ce privise pe regină, 
îi dădu un pumn şi spuse acest singur 
cuvânt: Mincinosule !... 

O actualitate emoţionantă era Abed- 
el-Kader, grațiat de curând de împărat. 
Prinţesa se entuziasma de noblețea şi 
loialitatea acestui rezervist. După elihe- 
rarea sa, emirul deveni câteva zile fa- 
voritul salonului. Matilda iubea în el pe 
seful adevărat generos, la putere ca 
și în marea, lui nenorocire. Fa îl admira 
şi nu voia să-l introducă în lumea aceea 
care nu avea „simţul Islamului“. Si ea 
creijă pentru el un compartiment separat 
în salonul său. 

Un porsonuj original al timpului era 
Victor Emanuel Ii. Acest rege Galan- 
tuomo era foarte atras de Matilda şi se 
grăbi ai face cunoscut că are să-i comu- 
nice multe lucruri importante. Prinţesa 
îl primi în mijlocul micei sale curţi, 
ceeace displăcu renelui, Işi răsucea ner- 
vos enorma-i mustață, şi văzând că nu-i 
vcuşeşie a rămâne în sfârşit singur cu 
eu, îi vorbi în italieneşte, arătându-se 
amorezat. cu pasiune. 

Prințesa Matilda satisfăcută ca scă- 
pat de el, făcu mult haz de această vi- 
zită şi se felicită că avusese la înda- 
mână evantaiul şi toate măsurile de a- 
părare, prin prezența gardei sale pa- 
Jatine, 

Vizita. reginei de Olunda, scumpei sale 
Sofia, tovarăşa copilăriei sale, era pentru 
ea a sărbătoare de confidenţe. Niciodată 
nu-i pricinuise vre-o supărare, dar nici- 
odată nu o văzu altfel apărând, decât 
cu aceeaş rochie. Ştia însă că-i victima 
unui soţ avar. Matilda atât cât putea, 
veghia asupra acestei sărmane garde- 
robe, pentru a o corija şi amplifica, 


(Sfârşitul în n-rul viitor) 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr, 11