Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0022

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Ivscrisă sub :No. 163 Trib. Ilfov [m 





UNIVERS 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 
de onoare 500 
particulare 12 luni 360 

6 luni. 190 


Sana iii e e = e 








> 
= REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
p BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 
A TELEFON 3.0.0 











APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 6 LEI 





ze ae 


SAMBATA 30 MAI 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


Pa N pi 4 


ANUL Li Nr. 22 


1942 





"ONTRADICTIILE Bucuriile creației artistice 


CULTURII MODERNE 


de ION ȘTEFAN 


Se știe că afirmarea exagerată a unei 
ideologii sau a unui fenomen. provoacă 
sau cel buţin evocă exagerata reacţie a 
ideologiei sau a fenomenului opus. Un 
taine principiu imuabil al rezistenţei face 
ca orice mișcare să suscite aproape auto- 
mat o contra-mișcare. Reforina a provo- 
cat o contra-reformă. Liberalismului pa- 
şopitist i-a răspuns ia poi conservatoris- 
mul junimist, ln cele din urmă, aceste 
direcţi contrare sunt absorbite întrun 
singur proces, care le anmonizează. Incât, 
faimoasa. lege emisă, de bătrânul Hegel 
asupra tezei şi amtitezei înglobate într'o 
sinteză își află cu ușurință exemplitica- 
rea, 

Dar poate că nici o altă epocă n'a fă- 
cut aţât de vizibil acest principiu nu nu- 
mai al dependenței, ci chiar al coexis- 
tenței elemente.vr antipod.ce, al contac- 
tuiui lor quasi-imediai, în acelaşi mo- 
ment “istoria, ca epoca noastră. 

S'a- spus. că spiritul epocii acesteia «e 
planetar. Mijloacele tehnice moderne de 
comunicaţie și de transmisiune ne-au 
făcut vecini cu cei mai îndepărtați se- 
meni de pe glob. Suntem, fiecare, produ- 
sul in.retăerilor de infiuenţe venite de 
pretutindeni. Totuşi, trăim într'o epocă 
de Cea mai agresivă afirmare a particu- 
jantele, fiecărui popor. Cultul speci- 
ICuLu ! edi j ă 
i iriedee a cf mnen a 

E otul importuiui cul- 
tural, cu scopul de a se realiza pro:ecţia 
cuițurii naționale, își află un puternie 
Spriiin în presă. Paralel cu diversele cu- 
Tenie moderniste sincronizanţe, se afirmă 
hotărit în demeniui literar un tradiționa= 
lism ce-și caută la noi explicaţiile teore= 

liice îndărăt până la Dacia literară. Poa- 
te că simţul primejdie: unei nivelări, care 
ar inseauna pentru fiecare popor dispa- 
riția unei părţi din caracteristicele sale 
diferențiale, e acela care se opune. im- 


it | 


cerea “spre "oginadatea “națională, sin- 
gura poartă prin care putea pătrunde, cu 
un aport atractiv, în patrimoniul culturii 
universale. 

Desvoltarea industriei a determinat un 
exod al țăranilor la oraș, în marile cen- 
tre îndustriale, producându-se astfel o 
desrădăcinare a populațiilor, care tină, 
- Prin p:erderea simțului stabilității, să 

reediteze nomadismul. In schimb, rar s'a 
teoretizat cu mai mare lux de argumenie 
necesitatea imperioasă ca omul să prindă 
rădăcini întrun loc, în care să crească 
integrat organic, ca o plantă în solul ei. 


De altfel, s'a şi pus în circulație formula . 


acestui individ 
omul-plantă, 
In economie, politica autarhistă a în- 
ceput să fie aplicată tocmai când mijloa- 
cele de comunicaţie rapidă, făcând ab- 
stracție de impedimentul războiului pot 
intensifica la maximum schimburile co- 
merciale. In momentul deci în care se 
afirmă mai tiranic fatala in'erdependen- 
ță, datorită progreselor civilizaţiei, dintre 
popoare, spiritul de independenţă. pe 


înrădăcinat, numindu-l 


prumuturilor excesive „Predicând „înţoar=i.-- 


Părerea că marii poeţi sunt nefe- 
riciți este, dacă nu în întregime, âel 
puţin în parte,  neîntemeiată. Cei 
care i-au considerat aşa au pomii, 
nu dela sfera senină a geniilor --— 
unde lucrurile sunt totdeauna ega.e 
cu sine însăși — ci dela cercul re- 
strâns a! plăcerilor lumești, unde u- 
rîțenia e luată drept frumos, înşeia- 
rea adevăr şi îndestularea fericire. 
Acest îel de a vedea — insuficient şi 
fals în componența lui — îl întâlnim 
de fapt și în tristețea geniilor. Numai 
că, până la urmă, geniile reuşesc să 
se elibereze. complect de sub tirania 
instinctelor, descoperind astfel adevă- 
ratul sens al fericirii. Hyperion al iui 
Eminescu, cu toată durerea de a nu 
se îi putut face înţeles de Cătălina, 
e totuși fericit. El simbolizează ade- 
vărata fericire, aceea din care teiu- 
ricul lipseşte cu desăvârşire. 


Creaţia artistică oferă bucurii fără 
margini, fiindcă cere şi pătimiri tot 
fără margini. Deaceea, geniile nu au 
nevoie de laudele altora. În epoca în 
care lucra la Fraţii Karamazov, Do- 
stoievski nota, într'o scrisoare către 
soția sa, aceste rânduri de supremă 
satisfacţie artistică: „Partea ultimă 
a romanului — ascultă bine ce-i 
spun — e așa de originală, seamănă 
aşa de puțin cu ceeace scriu aliil, 
încât, crede-mă, nu mă interesează 
deloc ce vor zice criticii” (1). Spuse!e 





lui Dostoievski se pot aizibui cricărui 
geniu, deoarece fiecare: posedă con- 
știința valorii de sing. Fericirea lor 
îşi are isvorul în bucuriile creației 
artistice. Fiindcă se pelțece în făgua- 
şul unor suflete excepționale şi fiind- 
că vine după strădanii ee noi o 
considerăm unica şi AMavărata Îeri- 
cire, „Se pct face. creipane, cisme, 
pâini — scrie undeva Tolstoi (2) — 


se pot zămisli copii, adică ființe .o-. 


meneşti, dar fără  creciie nu există 
nicio mulţumire  adevătătă, niciuna 
care să nu fie legată de frică, de 
suferință, de remușcări die conștiinței, 
de rușine..$ Tolstoi , xperimentase 
prea multe în viaja. lui, și era prea 
atent în definirea fericirii, ca să G- 
vem motive să ne îndoită de cele ce 
susține. i 

Drumul până la crecţis şi deci şi 
până la fericire, e însă lung. La unii 
si echivalează cu durdia vieţii în- 
văși. Goethe a luctat şaizeci de ani 
la Faust şi nu se ştie dacă şi după 
acest impresionant . stadiu de lucru 
nu se va, sfiit să spuie tata. Emine- 
scu a fost nevoit şi el sâ zăbovească 
o viață întreagă — zu dâsă tot atât 
de lungă — la 'cizelarez Luceafăru- 
lui. Cu manuscrisele romanului Răz- 
boi şi Pace  s'ar umple câteva lăzi 
întregi, atât de multă hârtie a consu- 
mat Tolstoi până să găsească o for- 





(Urmare în pag. 2-a) 


DIE Plin [le 


Au trecut de atunci — îți mai aduci amin- 
te? — doi ani. Așa numesc oamenii stropii 
zilelor ce s'au scurs prin scocul vremii deia 
acea dată şi până acum. Dar vezi, eu număr 
anii pe degetele așteptării ce-a nins peste mi- 
ne nelinişti — și nu-i socotesc după frun- 
zele moarte ale caiendarului. 

Am adunat atunci în suflet toate jlorile. 
Mi-am aprins toate candelele gândului. Mi-ai 
dogorit — flacără vie — toate dorurile. Mi-ai 
pârjolit — brumă întârziată — visurile toa- 
te. Asteptam să-mi arzi retina cu Povestea 
imtrupată a minunii tale. Să te închid dinroio 
de zare și vreme. Dincolo de clipă şi depăr- 
tare. i 

Nu ţi-am spus aproape nimic. Dar tu ştiai 
tot ce-aș fi vrut să spun: Nimicul acela. 
Gândul răsărit pe pripoarele de sub cerul 
soarelui meu îţi înflorea m grădina sufletu- 
lui unde ploua cu limini și viscolea cu peta- 
le. Inserarea s'a coborit mai iute ca alte dăţi 
peste orășelul ghemuit sub povara înaltului. 
Inainta sfioasă  — de ce oare? — cu niște 
paşi ce nu păreau ai ei. S'a surpat o geani 


de amurg peste două umbre. Am lunecat 
— mai ştii? — pe strada largă strânsă 'n 
malurile ei de două rânduri de salcâmi 


= 


+ 








Li 


Ți-am spus atunci—da, asta îmi aduc a- 

minte — că luna pune n câte-o noapte punct: 
pe sulița turnului bisericii reformate de 
peste drum, ca ?n „Balada lunei“ a lui Mus- 

set. M'ai privit prelung, pierdută. Ştiam că 
gândul ţi-a pornit prin ani dealungul - rân- 
durilor în care îţi scrisesem cândva, demult, 

despre această biserică. Treceam pe -lângă 
ea. Ai mângâiat-o cu mâinile privirii şi ai 
scăldat-o într'o dragoste în care-ai fi putut 

să 'neci o lume. 

Umbrele obosite ale serii se țeseau lin și 
mătăsos. Mai lin şi mai mătăsos ca niciodată. 
Le-a clătinat din somnul prin care noi 
curgeam ca un vis atunci înfiripat, dangă:ul 
clopotului ce se ruga grat, undeva prin. a- 
probiere. 

— Trag clopotele... 

Gândurile 'ncinse în vârtej s'au cuminecat 
cu tăceri. 3 e 
— Şi-i Duminecă... $ 

Nici azi nu ştiu de ce-au tras clopotele a- 
tunci (can bucăţile bolnave ale romanticilor 
cu lavalieră) şi de ce a trebuit să fie Dumi- 
nică (așa can însoritele şi caldele aduceri- 
aminte din copilărie). Tu știi ? 

Și — ţii minte ? — am vorbit apoi despre 
lucruri banale. Atât de banale, încât acum 
îmă par frumoase. Trebuia să fim şi noi 0u- 
meni ca ceilalți. Și atunci credeam că nu- 
mai așa puteam arăta că suntem: vorbind ni- 
micuri. Ştiu, — am ştiut-o și atunci — că tu 
ai ascultat tăcerile de dincolo de vorbă, pră- 
păstiile din dosul cuvântului, genunile din 
suflet. Ai ascultat ce-aș fi vrut să spun — 
ce-aș fi avut de zis—nu ce-am vorbit. 

Despărțirea a fost ca oricare alta. Nimic 
deosebit. Poate pentrucă în fond m'a fost 
despărțire. M'am învățat să-mi dau seama— 
după ce m'am minţit destul de mult pentru 
a nu crede pe deplin — că depărtarea uneş- 
te, nu desparte. Deaceea, dacă greșese sau 
nu când spun astfel de lucruri, nu vreau să 
dau socoteală nimănui. Da, spațiul leagă (iu, 
numai tu ştii cât mă costa afirmaţia asta) 
Dar timpul? Poate şi el. Dar prea î-ain sim: 


i „LL Povara, reg, siza, împlântat 9rcaderul zu 


anii mei: Praa de multe ori î-bm tizut în ge- 
nunchi cerșindu-i cu buzele uscate roua des- 
legării. 

Nu, să nu crezi că astăzi aducerea aminte 
mi-a bătut la porţile sufletului. Dunărea vre- 
mii nu duce în Marea cu apele negre clipele 
care au trecut prin mine. Amintirile mele în 
care te-ai topit tu nu-s fantome pentru a-mi 
bate la porți. Ele sunt lumini ce ard în alta- 
rul unde îngenunchiază gândurile. Lacrima 
de ceară a ucele; amintiri — a amintirii de 
atunci — a picurat în taina acestei seri târ- 
zii, căzârd grea ca un fruct copt, 

Iar dacă acum când citeşti aceste rânduri, 
gindul, ți-ar fi ispitit să pornească nebun 
spre vraja basmului de-atunci, aș vrea să ţi-l 
stăvilească jaf de soare și pulberi de lumini, 
potop de miresme și viscol de harfe. Să-ţi 
rămână pierdut printre lujerii  crinilor ce 
ţi-ai crescut în suflet de atunci încoace. Să 
se împiedice de maldările petalelcr și să nu. 
poa'ă îeși din noianul pădurii albe. Să adoar- 
mă în flori şi să viseze cântece. 

Eu n'am vrut să te port de mână prin îm- 
părăția acelei lumi de-o clipă. Am vrut să-ți 





O 


fUrmare in pag. 2-a) 


Dr pp a 
e m ee 


„ înfățișarea frumuseţii omului ia creaţiu- 
nile imaginaţiei populare nu poate fi încer- 
'“cată înaintea prezentării cel puţin sumare 
a unor consideraţiuni privind natura şi tâi- 
“cul basmului însuşi ca tărâm predilect al 
fanteziei colective. Căci de feluj acestor 
observaţiuni depinde în întregime perspec- 
tiva din care vom fi îndemnați să conitem- 
plăm această frumuseţe. 

Reluând deci vechi discuţiuni cari au prins 
relief încă dela începutul veacului trecut 
cu fraţii Grimm, să ne întrebăm şi noi care 
să fie rostul mai de seamă al basmului, 
care să fie pricina adevărată a apariţiei iui 
după atâtea teorii contradictorii şi sbateri 
tot atât de fanteziste cât i-a fost natura lui 
însăşi ? Nu, e fireşte locul aci să înşiruim cu 
toată armătura şi aparatul lor de argumen- 
tare, interpretările de cari s'au bucurat bas- 
mele dela citaţii Grimm şi până la mai noua 
teorie a Ju; Weselschi, ci numai să semua- 
lăm atitudinile principale pentru a ne croi 
printre ele drum, Spre a lumina subiectul 
nostru. 

Pâra cea mai puternică a lăsat-o desigur 
în Wmpul' interpretărilor 'tâlcuirea mitolo- 
gică a basmelor. Dela fraţii Grimm se știa 
astfel că: acestea nu sunt decât „ultimile 
minunate ecouri .ale străvechilor mituri” şi 
nicidecum „joc colorat al fanteziei fără con- 
ținut“ -cum păreau a fi pentru minţile soco- 
tite mai simple. Max Miiller avea să desvol- 
te mai târziu teoria, s'o devieze pe tărâm 
filologic, dar numai pentru a descoperi îa 
baza cuvintelor sensuri reale mai vechi. 
Personagiile basmelor deveneau astfel per- 
sonificări ale fenomenelor naturale, metea- 
rologice pe care cercetătorii se străduiau cu 
iscusinţă adesea bufonă, să le identifice. 
Prințesele închise şi mântuite după lungi şi 
grele încordări de către fiii de împărat nu 
înfățigeau altceva decât eliberarea Primăve- 


— 


HORIA DAMIAN , 








rom Mr mru m e uim ac inte 





Fromusejea omului în crealiunile imaginației populare 


rii ferecaite de Iarnă prin cutezătoarea inter- 
venție a Soarelui. Nici basmele noastre n'au 
scăpat de aceste surprinzătoare chei, căci încă 
de pe la 1860, Atanasie Marinescu vorbise 
uluit de „mari descoperiri”, identificase în 


Făt-Frumos cu părul de aur pe-Appllo, în 
Arghir şi Elena pe discuri, mai înainţe cu 15 
ani fraţii Schott descifrau urme de mituri 
până şi în poveştile cu Păcală, iar mai târ- 


„ziu pe la 1894 Leo Bachelin traducând în 


franţuzeşte o seamă de basme româneşti, 
descoperea cu nespusă ingeniozitate că de 
pildă omorirea ţigăncii prin legarea ei de 
sacul cu nuci — final cunoscut al basmelor 
noastre — simbolizează biruirea nopţii, că- 
derea nucilor. însemnând pieirea succesivă a 
stelelor. A trebuit să apară școala antropo-, 
logică a unui Tylor, Frazer sau Lang spre 4 
inrădăcina basmele în mentalitatea umană 
generală şi primitivă cu trăsăturile ei ani- 
miste și magice. Contribuţii mai noi ale et- 
nologiei au arătat apoi că s'a produs un pro- 
ces conţinuu de deplasare a accentului depe 
credinţele mitice pe funcțiunea, ior artistică 
pe măsura depărtării de primitivitate şi a 
progresului raţionalităţii. 

Privind deci basmele noastre în această 
lumină nouă, nu va fi greu să înțelegem că 
urmele străvechii mitologii au dispărut pe 
înceţul şi că: astăzi nici măcar atitudinea 
populară faţă de ele nu mai este cea mitică. 
Basmele pot fi şi trebuiesc să fie privite ca 
plăsmuiri ele une; fantezii jucăușe, aşa cum 


nu voisură altă dată fraţii Grimm să accep- 
te. Suntem — după aceste consideraţii — in- 
dreptăţiți să socotim frumuseţea omului in 
basmele noastre ca: pe''o-expresie a imagina- 
ţiei populare și s'o descriem în ea însăşi, în 
formele ei principale ca pe un produs firesc 
al acesteia fără să ne preocupe misterioasele 
şi ingenioasele deslegări mitice de un caruc- 
ter atât de subiectiv. 

Frumuseţea omului se întrupează în bas- 
mele noastre — după cum se ştie — în cele 
două figuri cardinale ale lor: Făt-Frumos și 
Meana Cosinzeana. Ceea ce trebuie să reţi- 
nem dintru început, e că nu ne aflăm de 
fapt în faţa unor făpturi supraumane. In- 
chegaţi din sângele,.şi carnea noastră, îm- 
podobiţi cu chipul nostru, trăind viața cea 
de toate zilele până Ja amănunte duios do- 
mestice, Făt-Frumos și leana Cosinzeana 


strălucesc itotuşi în nimbul auriu al. lumii 
minunilor depe tărâmul pe unde slaba noas- 
tră minte păleşte “orbită de altă lumină. In 
cumpăna. dintre cele două împărăţii, talge- 
rul coboară în spre simplele pajiști umane 
şi strălucirea -de-qincolo poate fi mai bine 
"sorbită în cupele obişnuite ale muritorilor, 
Frumuseţi ale altei lumi, Ileana şi Făt- 
Frumos nu sunt mai puţin făpturi ale noas- 
tre, desvoltări fireşti ale realului până pe 
zarea orbitoare a idealului. 

Ceea ce ne surprinde mai întâi desigur e 
faptul că mentalitatea. populară a calificat 
expliciţ ca frumos nu pe Ileana, ci tocmai pe 


de AL. DIMA 


voinicul Făt-Frumos dând astfel frumuseţii 
masculine parcă un accent în plus. Ciudată 
pentru punctul de vedere -cult, întâmplarea 
se explică pentru cine privește întrebarea din 
perspectiva populară. In lumina misterioasei 
legături ce uneşte toate -fiinţele și lucrurile 
lumii, frumuseţea este ea însăşi aceeaşi pre- 
tutindeni în Făt-Frumos ca şi în Ileana Co- 
sinzeana, ba chiar asistăm în basme ca Ilea- 
na Simziana a lai Ispirescu sau „Din fată 
fecior” a lui Pop-Retegănul la transforma- 
rea fetei în băiat şi deci la transmiterea da- 
rului frumuseții. 

Să păşim însă după aceste preliminarii, 13, 
prezentarea frumuseţii sub aspectuy ei mas- 
culin. Care este portretul - lui Făt-Frumos 
închegat de imaginaţia colectivă ? Inainte ge 
a răspunde, ne amintim de o mai veche ob- 
servaţie pe care-o însemna Delavrancea în 
discusul lui despre „estetica poeziei popu- 
lare” când socotea pe urmele lui Lessing că 
felul descrierii poetice fiind succesiv, creio- 
nărea unui portret al frumuseţii în poesie 
nu e cu putinţă, lege pe care şi poporuj a 
intuit-o. Deși teoria lui Lessing nu se mai 
poate susţine astăzi cu aceeaşi stricteţe, oco- 
lirea înfăţişerii directe a frumuseţii stăruie 
totuşi ca un fapt de nedesminţit în poezia 
populară. Nu însă pentru motivul invocat 
de Delavrancea, după care nici poezia cultă 
p'ar poseda virtutea descrierii, ci fiindcă 
menialitaţea colectivă are o pronunţată tţen- 
dință de simplificare şi stilizare. 


spun numai că de atunci au trecut doi ani. 
Ii mai aduci 


aminte? 


ION OANA 


Portretul fizic ul lui Făt-Frumoş se in- 
cheagă de aceea din linii de o extremă sim- 
plicitate care se reduc uneori până la califi- 
carea generală de frumos. Intr'un basm al 
lui Creangă ni se spune astiel sintetic: „era 
frumos şi creştea ca din apă”. Căutând to- 
tuşi determinări mai precise ale acestei fru- 
museţi, ne surprinde numai una mai des în- 
tâlnită. Făt-Frumos cu părul de aur pe care 
il obţine în scalda miraculoasă a zânelor. 
Frumuseţea masculină e astfel din nou im- 
podobită cu un atribut femenin spre deose- 
bire de folclorul apusean care dărueşte pă- 
rul de aur fetei, căci ea este pentru Italieni 
„la bella dai capei d'oro” sau pentru Fran- 
cezi „la belle aux chevaux d'or”. Un strat 
de credințe mai arhaice identificăm la noi 
care nu diferenţiază încă frumuseţea după 
sex. 

In poveștile noastre autentic populare, nu 
găsim nicăcri o amplă descriere a frumuse- 
ţii masculine. Acolo însă unde apar amănun- 
te descriptive putem descifra cu siguranţă 
prezenţa unui penel cult. ă 

Imaginaţia populară încearcă în schimb 
să împodobească această vagă frumuseţe cu 
miraculoase vestminte,. Hainele lui Făt-Fru- 
mos răpite zânelor şi adăpostite în coji de 
nuci, sau ascunse în urechile roibului năs- 
drăvan, sunt totdeauna de trei feluri: de a- 
ramă, de argint și de aur, dar și mai mândre 
apar acelea pe care-s „câmpul cu florile, ce- 
rui cu stelele” şi mai cu seamă cele cu „so0a- 
rele în piept, luna în spate și doi Juceferi pe 
umeri”. 'Trăsăturile fizice ale eroului nu mai 
trebuiesc deci amănunțite odată ce ele sunt 
inundate într'un ocean astral de lumină. Fru- 
museţea nu mai e pământeană, ci darul ce- 
rului care o impune cu forme astronomice. 
ee e a a La aa 


(Ummame în pag. 3-a) 


--. 


2 


Î 
În Cit 


Cronica dramatică Ce ne place la..E CRAN Cronica 


Căldurile 


ultimul cimp, în Capitală, au stri- 
cat oarecum socoieule diverşiI.or 


cari au năvălit, în loc cu această palidă și lipsită de 


haz versiune femenină a lui 
„Papa se lustrueşte” — de astă- 


directori de teatre, cari sperau data se lustruia „maman” care 


ca să le meargă afacer..e în tra- 
pul verei, la fel de bine cum le-a 


mers și în toiul iernii. 


Iată însă că spectatorii noștri 
sau dovedit ceva mai pretenţioşi 
decâţ și i-au închipuit oamenii 


de tea:ru. 


Şi chiar dacă în timpul iernii 
— şi a fost anul acestia o iarnă 
crâncenă şi ca niciodată de bo- 
sată în iig — publicul a um= 
plut sâii.e de tearru — în m:jo- 
ritatea cazurilor, călduroase, deci 
preferabi.e unui apartamenţ ne- 
neinteresându-se ds 
loc de calitatea pieselor ce i se 
ofereau, în sch:mb, odată cu ve- 
nirea verei, şi-a adus aminte că 
e mofturos și a început să oco- 
de 
schimb 
grădinile de vară ale restauran- 


încălzit — 


vească sălile  înnăbușitoare 
spectacol, preferând în 


era mezelăreasă, dar totuşi „o 
„temee bună” şi mult superioară 
aristocraților cu cari a fost silită, 
la un moment dat să vină în 
contact, eteaetera, etraelera, e:- 
caetera. 

Și oricâte silinţe și-a aaţ d-na 
Maria Filotti, distribuită totuși 
într'un rol nepotrivit — piesa n'a 
isbutit s ătreacă rampa, rămâ- 
nând să se petreacă acolo, pe sce- 
na m'că şi t-anspirată și ea, 
Teatrului din Sărindar, 

„Ccmpietarea“ spectacolului, 
piesa într'un act a domnului Va- 
jen: „O inspecție“ a izbutit în 
Schimb să distreze publicul, fac- 
tomul principal al acestui succes 
constiluindu-l, excelenta inter- 
pretare, în frunte cu maestrul 
Bultinski şi Iordănescu Bruno, 
distribuiți de astă dată în roluri 


[= 


“telor, răcoroase și discret camu- demne de talentul lon 
flate. 





Dacă îi veţi intreba pe cetă- 
țeni dece nu se mai duc la tea- 
tru, ei vă vor răspunde simplu: 

— „Pentrucă se joacă piese 
proaste!” 

B.ne înţeles, cetăţenii au drep- 
tate. Piesele cari se joacă la ma- 
joritațea teatrelor bucureștene 
numai bune nu se pot numi. 

Piese proaste s'au jucat, însă, 
şi în timpul iernii. Dar pe când 
frigul iernii isbutea să conserve 
prestigiul directorilor cari se în- 
cumetau să rezinte pe scenă 
orice inepţie, canicula acestei 
veri a izbutit să scoată la iveală 
alterarea aşa  zisclor piese de 
tea.ru pe cari directorii persistă 
să le prezinte. 

Cine știe? Iarna asta, sar fi 
putut ca  „Mezetăria Colombo”, 
ultima p'emieră a Teatrului din 
Sărindar, să fi obţinut succes. 

Acum însă — cel puţin, atât 
cât știm noi: le prem'eră — sper- 
tatorii nu s'au putut împăca de 








— Ce căuta în piesa lui 


Ss 


D'recţia 'ieatrului Municipal a 
nădăiduit să reediteze succesul 
dobândit pe vremuri de piesa lui 
Lindau: „Procurorul  Hallers“, 
Raoul principal l-a interpretat şi 
de astădată domnul Storin, al că- 


„ Tu: succes personal, îl subliniem 


aici cu toată bucuria. Ne-a sur- 
prins, în schimb, nedibăcia de 
care a dat dovadă dq. Sahighian, 
distribuină în celelalte roluri, 
actori talentaţi cari însă n'aveau 
Lindau — 
destul de naivă poveste pe care 
accentele câtorva interpreți au 
transformat-o din „mare dramă” 
în amuzantă comedie. 

S'ar putea, însă, să Obţină mai 
mult succes ultima premieră a 
Tea:ruiui Cărăbuş: comedia mu- 
zicală scrisă la, telefon, „Are tata 
un băiat“ în care Dan Demetre- 
scu şi-a pus în cap să depășească 
faima lui Titi M'hăilescu, idolul 
Cartieruiui Grivita. De ce să 
n'aibe şi Calea Victo:tei, un idol 
al ei? 

Ceeace ne-a surprins însă în 
această invazie de piese subme- 
diocre, ese tocmai atitudinea pe 
care a adoptat-o în ultimul timp, 
direcția 'Teatrulu: Naţional, 

Ultimeie două premiere — și 
aceea dela Naţional, şi aceea dela 
Studio — sunt amândouă ge fac- 
tură superioară, 

Vom reveni în numărul viitor 
asupra excelen!ei d'recții dn sce- 
nă a domnului Fernando da 
Crurcciati la pieza „Mirra“ de Al- 
feri, și asupra acsleea mai putin 
Sirălucite a domnului Soase Z. 
Soare la pesa „Ultima noapte“ 
de Milan Besovici. 

TRAIAN LALESCU 





Bucuriile creației artistica 


(Urmare din pag. I-a) 


mă definitivă celor două mii de pe: 
gini din câte e compusă marea să 
frescă sociaă. În vremea  roastră 
Rebreanu a refăcut de șapte ori be 
lon, fără să fie cuprins de disp=- 
rare, cu toate că i-au trebuit penru 
lucrul acesta dorăzeci dz ani da mi- 
gală. Creajia artistică care perssve- 
ren'ă şi pentru ca să poţi fi multu- 
mit de cale ce scrii, e nevoia daci de 
mereu alte retuşări „Abia după cs 
termini o carte — mărturiseşte în 
Viala lui lisus Papini — prizepi cum 
ar fi trebuit făcută. Ajuns la ultimul 
cuvânt, cu experiența căpătată, ar 
trebui, pentru a obține o nouă  for- 
mă, s'o reiei de'a capăt. Dar cina 
are — să nu zic puterea — ci măcar 
ideea să'ndrăznească“? (3) Gustave 
Flaubert — unu! dintre cei mei fana- 
tici “îndrăgitori de formă — în core: 
spondenia sa cu domnişoara Leroyer 
de Chantepie, strecoară următoarele 
rânduri cu privire ia chinurile cu care 
se plăteşte fericirea în artă: „E mai 
uşor să devii millonar şi să locusști 


în palate venețiene pline de capodo- 
pere, decât să scrii o pagină bună, de 
care să fii mulțumit. Am început un 
roman antic, (4) acum două luni, al 
cărui prim capito! l-am terminat, cr 


„„nu aflu nimic bun în el şi mă chinu- 


ssc zi şi noapte fără să ajung la vreo 
soluție. Cu cât dobândesc mai multă 
experiență în arta mea, cu atât arta 
devine pentru mine un supliciu: ima- 
ginaţia rămâne staţionară şi dorința 
sporeşte. lată nenorocirea. Puţini ca- 
meni vor fi suferit cred, ca mine din 
Bricina literaturii”. (5) Insă ținând 
“seama de perfecţiunile la care a a- 
juns, putem spune că, mic e numărui 


„scriitorilor, care s'au bucurat ca Flau- 


bert, de minunâţiile ieșite din mintea 
şi condeiul lor, 


Bucuzii:e creaţiei artistice sunt pre- 
cedate așa dar, în mod regulat şi 
necesar, de nesfârşite suferinți moraie. 
Atât de strâns legate de jertfă sunt 
aceste bucurii, încât acolo unde jertfa 
lipsește, arta reluză să se nască. Lă 
drept vorbind, creatorul de artă nu-și 


„aparţine sieşi. El e robul celei mai 


'npbile pasiuni,  aceed, din ai cărei 
fibși se nasc şi cresc capodoperile 
cela mai'de seamă ale omenirii. 
Fericirea pe care o simte creatorul 
de artă e similară celei pe care a 
simţit-o Dumnezeu când, la sfârşitul 
zilei a şasea, a privit întregul şir al 
întăptuirilor sale divine: „Dumnezeu 


s'a uiiat la tot ce făcuse; şi ictă că 
erau fearte bune“, (6) Ca şi El, ro» 
mancierii, sculptorii, picterii şi poeţii. 
privosc în ziua a şasea a trudii lor, 
paste paginile,  marmuza, tablourile 
şi versurile lucrate, găsindu-le, nu 
bune, ci numai terminate. 


Periecţiunea în artă rămâne un 


idza!, fiindcă miloacale de comuni: 
care — cuvântul, ma:mura și culoa- 
rea — sunt insuficienta în redarea 


„Marea iluminare 
interioară e necomunicabilă. Doar 
slabe refiexe ale ei se pot prinde în 
clipe binecuvântate în formele de stil 
liriz. Vorba, sunetul, linia, sunt însă 
atunci un cracol, Extern, el nu dă de- 
cât ceva simbolic, sau prea simplu, 
sau prea obscur, având nevoie d3 
t&lmăcirea caldă, entuziastă, a aproa- 
pelui. In timorul particular al suns- 
tului, în tonalitatea particulară a com- 
peziției, în unduirea particulară a li-: 
niilor, în plinătatea de răsunet a 
simbolu.ui, e conținută reievarea cea 
nouă, pe care  sufietele mistice ale 
indivizilor înrudiţi, ori suf'etul liric al 
masselor „o deszoperă fără voie și 
fără să-şi dea seama cum, şi o pro- 
c.amă răsunător” (7) Strâdaniile sezii- 
torilor și chiar și durerea că cperiie 
lor nu pot atinge culmea frumosului 
absolut; „marsa iluminare interi- 
d 


oară e necomunicabilă” — dispar în. 
clipa în care ei își dau seama că 
forma şi conţinutul cel nou a creații- 
lor lor sunt descoperite „lără voie şi 
fără să-şi dea seama cum“ de către 
sufletele mistice «e indivizilor înru- 
diţi, şi de către masse, care le pro 
clamă „în mod răsunător”! ca izvoare 


frumosului absolut: 


de încântare şi relevare nouă. Ciipa 
aceasta rămâne cea mai scumpă în 
viața unui creator de artă fiindcă ea 
înseamnă recunoaşterea, neprovocată 
și sinceră a geniului său. Nimic olt- 
ceva nu l-ar putea bucure mei miuit- 
E răspiătirea trudei sale venită din 
partea semenilor săi, pe care i-a scos 
din amorțire și care, la rându-le, îl 
scot pe el acum din nefericire. 

Şi chiar dacă n'ar avea parie de o 
atare fericire — oare, câţi din marii 
creatori au fost înţeleşi în timpul vie- 
ţii lor? — geniul tot nu rămâne ne- 
fericit. El trăeşte veșnic în lumea lui 
și, acolo, niciodată nu se simte des- 
minţit. Cea mai mare operă din lume 
ar da-o acela, care ar reuşi să expri- 
me integra! bucuriile pe care le trăesc 
geniile în clipele când prind,. din sbo- 





ION DACIAN 


Pasiunea cu care trăiește 
în fiecare spectacol nostalgia, 
operetei de odinioară. 

Poate că Dacian e mai pu- 
ţin tenor dacâţ unii și mai 
puțin actor decât alţii. 

Dar îmbinate la un loc, ca- 
lităţile lui îl fac singurul re- 
prezentant în actualitate, al 
timpurilor operetei. 

Și, nu ştiu dacă avem drep- 
tate, dar ne face impresia că 
numai lui i se datorește reîn- 
vierea operetei, 


TANTZI COCEA 


Intensitatea de trăire şi amă- 
untul cu cure lucrează viața u- 
nui rol. 

Poute că şi o ciudată înţăţişare. 

S'ar crede, după toate reguiile 
frumosului, că Pantazi Cocea mare 
nimic de remarcat în ea. 


Dar are atâta feminitate, în 


cât revărsările ei de prea plin, te 
fac să roșești ca un licean. 

Nu este oare asta frumuse- 
țea ?1.. 





CR Pai 


VICTOR ION POPA... 





Gândirea şi fapta. 

Mintea lui Victor Jon Popa 
este un clocot de creaţiune. 

Când gândurile vin năvală, 
Victor Ion Popa își ţuguie bu- 
zele ca Să le oprească acolo 
și să le fiarbă în aliajul fap- 
tei, 

Dar fapta se creiază pen. 
trucă alesul are și dar dela 
Dumnezeu. 

Incereaţi cât vreţi să vă 
țuguiaţi buzele, ca să vedeţ: 
dacă puteţi creia aidoma lu: 
Victor Ion Popa. 


DR 000AN Iau a a E a aa a E te apte 


rul nebulos al vietii, imagini şi cu- 
vinte, din care ulterior se încheagă 
frumuseți nepieritoare V'aţi întrebat 
vrecdată ce momente de extaz a trăit 
Eminescu în timpul și după termina- 
rea Luceatărului? Dar Goethe, la pu- 
blicarea definitivă a lui Faust? O 
rază din lumina ce va fi stăpânit su- 
fletele lor, un strop din bucuriile sim- 
țite de ei atunci, ar fi de ajuns să 


înlăture întunericul și să topaască 
tristetea noastră, de ieri, de azi, și de 
totdeauna. E falsă credinţa că geniile 
sunt neferisite.  Tristeţea lor e ceața 
ce pe ochelarii noştri. Ce importanță 
are faptul că nu se pot bucura şi ei 
de plăcerils vieţii pământești? N'au 
— în schimb — clipele lor de bucu: 
rio ? Ce palidă și searbădă e ferlzi- 
rea noastră pe lângă bucuria lor! 
„Pentru una din acele ore de creație 
— suspină într'Un om sfârşit Papini—- 
a3 da tot talentul meu, tot talentul 
vostru, tot talentul tuturor paiaţelor 
de peste tot pământul şi, după asta, 
mi s'ar părea, poate, că am furat-o” 
(8) Estetica mai veche — și de ce nu 
şi cea de azi? — socotea clipele da 
creație ale geniului ca stări de le 
gătură cu divinitatea însăşi. E un 
fel de îndumnezeire a scriitorului, 
care, deși de scurtă durată, răscum- 
pără toate calvarurile de până aci. 

Dacă e să căutăm totuși o neferi- 
<ke geniului,  ctunci se cuvine să 
subliniem că lui îi este dat să se bu 
cure numai când creiază: „în clipa 
când cuvântul a shurat de pe buzel= 
noastre — exclamă Alegenor al ui 
Pârvan — sulletul nostru se strânge 
amărit ca ds o înşelare” (9) Geniul 
nu e fericit decât în măsura în care 
își îndeplineşte misiunea. Ratarea e 
pentru el pericol de moarte tocmri 
pentru că însemnează abatere dela 
drumul său. Oamenii de rând nu !-aii 
privit decât prin prisma ochilor lor; 
ei n'cu văzut la el decât dorinţa îre- 
cătoare de coborire în teluric, nu și 
puterea de rămârnere în înălţimi. Vul- 
turul e măreț când sbcară pe sus, 
geniul când rămâne în corul său. 
Acolo iericirea se gusiă din belșug. 


VLADIMIR DOGARU 


NOTE: 1) Les inâdits de F. Dosto- 
ievski, traduits et annotâs par ]. W. 
Bienstock, p. 137, Paris 1923; 2) Intr'o 
scrisoare din spoca maturității; 3) 
Histoire du Christ, p. XXI; 4) E vorba 
de Salambo. 5) Perspessicius: Dela 
Chateaubriand la Maliarmă, p. 228, 
ed. Fundaţia pentru literatură şi artă, 
1938. 6) Geneza, ]. 31; 7) Vasile Pâr- 
van: Memoriale, p. 211-212; 8) Gic- 
vanni Papini: Un om stârșit. tradu- 
cere de G. Călinescu, p. 157; 9) Păr- 
van, Op. cit, p. 202. 


UNIVERSUL LITERAR 


FORY ETTERLE 


Un actor de care nu poţi 
vorbi decât puţin. 

Pentrucă despre el, nu are 
voie să vorbească mult decât 
posteritatea, 


Pe Pia 


Ci 


luă 


Sr 





) 


( 





G0ă naos: 


Am spus cândva despre Et- 
terl€, privindu-l printr'o a- 
numită prismă, că-l întrece 
pe Moissi. 

Au trecut șase ani 
tunci, 

Am exact aceiași părere. 

VALERICA CEVIE 


Frumuseţe scuăpturală. 

Nu este destul pentru o vedetă 
de revistă ? 

Frumuseţe și zâmbet de nairi- 
tate deasupra cărora se pot răs- 
făţa în voie blănurile şi coșurile 
de flori, omagiul adus femeii. 

ELVIRA GODEANU... 

Românească vigoare a îru- 
museţii şi perpetuă deţină- 
toare a premiului de eleganţă 
feminină, 

In pius, dela o vreme, Elvi. 
ra Godeanu se arată din ce 
în ce mai autentică interpre- 
tă a repertor:uiui românesc, 

Şi este pe deasupra vedelă 
în Teatrul Naţional. Asta-: 
foarte greu. 


TOȚI CEILALȚI... 


Că sunt amanții scenei. 
Și noi îi iubim pentru asta, 


de a- 





mere ra ate rea = 


PT 





EUGENIA ZAHARIA 


De aceea, rând pe rând, ie 
vom arăta fiecăruia în parte, 
dragostea noastră, 

MUS. 





TINERE TALENTȚE 


La începutul lunei Iunie, vor 
avea loc examenele de fine de 
an ale Conservatorului de Artă 
Dramatică. 

Sperăm că aceste întreceri în- 
tre elementele tinere ale Con- 
servatorului, vor da prilej direc- 
torilor de teatre să descopere 
noui şi autentice talente. 

Unii dintre aspiranţii la gloria 
scenei au izbutit, de altfel, să a- 
tragă atenția pubiicului chiur în 
cursul acestui an, apărând pe 
scenele diverselor teatre, în 7o- 
luri de mai mare sau mai mică 
importanță. 


FLAVIA CALIGARI 

Astfel, domnişoara Flavia Ca- 
ligetri, elevă în clasa maestrului. 
lon Manolescu, sa făcut remar- 
cată prin talentul și farmecul ti- 
nereței de care a dăt dornâă. in- 
ierpretând două roluri pe scenu 
Teatrului Naţional,: în piesele 
Marșul Nupţial și Iancu Jianu. 






D şi d-lui Miro: Şoarec, 


Lemne rotii ne eine Mapa. > fate 











CINEMA SCALA: CÂND 

STELELE STRĂLUCESC 

Cu toată parerea de Tău, nu 
putem mărturisi că ne-a entu- 
ziusmat revista muzicală prezen- 
tată de cinema Scala. 

Subiectul are intenţia de-a ne 
înfățișa câteva crâmpeie smulse 
din viața sbuciumată a figuran- 
ților cari se hrănesc cu speranța 
că într'o zi vor fi totuşi descope- 
riți şi lansați. 

Dar dece regisorul filmulu a 
apelat la resursele unei actriţe 
care nu poale impresiona înima 
spectatorului nici măcar în sce- 
na în care ea ajlă că va fi ve- 
deta unui film? 

Singurele scene reușite sunt 
datorite compozițiilor coreograţi- 
ce ale regretalei La Jana. 

Ar mai fi putut fi pe placul 
spectatorilor scenele în cari apa- 
re Rosita Serrano. (Ținând sea- 
ma că majoritatea lor au fost 
atrași de acest nume promițător 
de înalte emoţii estetice şi mu- 
zicale). 

Ce păcat însă că această do- 
tată vedeiă, cântă la o mare gra- 
bă în două sau trei scene dispa- 
rate, ă 

Pastuoasa montare a câtorua 
realizări de ansamblu coreogra- 
fic, este completată de prezenia- 
rea principalelor vedete cari lu- 
crează pentru studiourile Tobis.. 
Un fel de album de familie so- 
norizat, în care spun câteva cu- 
vinte Hans Moser, Paul Hart- 
man, Theo Lingen, Ida Wiăst, 
Albert Muatterstock, Georg Ale- 
xander și alţii. 

Cea mai reușită figură din 
„dlbum” fiind Paul Lincke ce 
dirijează una din propriile sate 
melodii. 

Ținând seama de modelele ro- 
chiilor purtate de actrițe „per- 
cepem” că filmul a fosc turnat: 
cu câțiva ani în urmă, uşa că: 
s'ângăciile pot fi trecute cu ve- 
derea... de indulgenți. 

ADRIANA NICOARĂ 





GONG 


IRIS BARBURA 


ne-a amintiţ Duminică diminea- 
ţa că trep:ele desăvărșirii nu pot 
îi urcate cu grabă de nimeni. 

Nici chiar de cei aicşi. 

Anii pe cari i-am numărat — 
cu încredere to:deauna raspăli-: 
tă — deia îniâ.a epariție a dan- 
satoarei până azi, sunt tot avâ- 
tea etape pe drumul celor mai 
înalte împliniri. 

Trupul şi chipul ei, au purtat 
dela inceput semnele acestei pre-- 
destinări. 

Ș. ua canoane.e dansului, Iris 
Barbura sa supus totdeauna crz2- 
dincioasă. 

Dar dincolo de tot, ceeace ar 
putea semăna cu virtuozitatea, 
dinco'o de seducătoarca ei în- 
fâţsare, Iris Barbura ne apiire 
acum intr'o lumină în care tote 
linie și toate culorile se puri ti- 
că. se topesc şi se îmbină asi.fel 
încât sar părea că isvorul muizi- 
cii care-; însoțeș.e dansul, este 
în ea însăși. 

Aceav.a impresie ne-a însoţit 
până :a sfârşitul recitaluiui şi Qa- 
că pe unii spectaterri nu i-a sa- 


tisiăcut pe deplin alcătuirea pro- 


gramului din cars; Iris Barbura a 
exclus, de dzta :asia, prelexlele 
sigure de sucee;, noi socotim că 
atât în alegerea temelor muziza.e 
cât şi în execuljia costumelor sau 
în distribuirea luminii, Iris Bar- 
bura a vââit o preocupare vred- 
nică de cele mai entuziaste e- 
logii. 

Din aceste elogii se cuvine să 
-acem parte dreaptă d-iui 1. Du- 
mitrescu, ur tânăr compozitor 
are a ştiut să transpună pe no- 
ie, dansul pop'alar al ursarilor din: 
Bucovina — iăsplătit cu ovaţi— 


Ss. D. 





3 





PENTRU VIITOARELE 
STAGIUNI DE OPERĂ 


Faţă de activitatea vie a schim- 
burilor artistice din domeniul 
concerielor simfonice şi chiar a 
recitalului, Opera Română a ră- 
mas, în cursul  Siagiunii ce-şi 
deapănă acum ultimele ei sâăp- 
tămini: aproape izolată. In afară 
de spectacolele cântate cu con- 
cursul d-nei Ema Balasus, o re- 
marcabilă artistă germană a cân- 
tului şi cu acela al compatrioa- 
tei noasire, d-na Maria Cebotari, 
ale cărei mijloace lirice i-au 
creat o faimă europeană, ultimele 
iuni n'au înregistrat venirea nici 
unui alt oaspete. Nici chiar oas- 
peţi din opera Clujului, astăzi la 
Timişoara. 

Cu această din urmă instituţie, 
mai ales, ar fi de dorit o cola- 
borare mai strânsă, în sensul 
apelării reciproce la dirijori, in- 
terpreţi, dansatori, pentru reim- 
prospătarea interesului reprezen- 
taţiilor. pentru facerea cunoscu- 
tă a artiştilor noştri lirici în a- 
mândouă aceste centre, pentru 
stimularea insăşi a artiștilor. O 
carieră fără turnee, este, într'un 
fel, o carieră incompletă. 





Pus în alt cadru, întovărăşit 
cu alte clemente, pus la probe 
variațe, un artist îşi stârnește, 
își mlădiază mai bine, îşi înte- 
țeşie şi îmbogățește resursele, 
găsindu-şi noi alirmări și felu- 
rite prilejuri de înaintare în 
meşieşug și de nouă găsire de 
sine. Oţelindu-se în acelaş timp 


“în acest antrenament particular 


care înlătură şi acea oarecare 
anchiloză, oarecare ruținizare» 
pe care o aduce incâdrarea ne- 
conienită în aceiaș ansamblu, în 
aceleaşi condițiuni, în aceiaş pu- 
biic. 

Si, afară de aceasta, artiştii 
noştri trebue să fie cunoscuți şi 
dincolo de barierele orașelor lor, 
dacă nu în străinătate, unde mai 

„toate - afirmările --au. depins mai 


tf EA aa ae 





O MAI 1942 





muzicală 





întreprinzăţor 


mult de spiritul 
al elementelor decât de 
organizare generală. 

Cu Onerele din Bratislava, din 
Zagreb, din Sofia, în special, 
trebue să pornim la o vie acţi- 
une de schimburi artistice 'care 
nu vor fi decât binefăcătoare și 
interesante pentru toată lumea. 

Ceeace însă reprezintă o lacună 


Vre-o 


generală excepţional de gravă 
în viaţa culturală a ţării, este 
lipsa de manifestări lirice în 


toate marile orașe ale ţării, în 
afara Bucureştilor și  Timişoa- 
rei» singurele privilegiate. Iaşii, 
Cernăuţii, Brașovul, Sibiul, Ara- 
dul, Galaţii, Brăila, penţru a nu 
nota decât aglomerările urbane 
foarte însemnate; sunt, în cursul 
întregului an, total lipsite de 
orice spectacol de operă. Și, de 
altiel, nici restul mişcării muzi- 
cale nu este de vreo impontamță 
demnă de relevat, dacă măcar 
există, în mai toate aceste oraşe 
şi în zeci de alte oraşe cu mult 
mai năpăstuite încă, în această 
privinţă. 

Echipe pentru turneuri lirice 
trebue organizate neîntârziat sau 
mai bine zis; imediat  dupăce 
Opera Română își va fi creat o 
orchestră proprie, liberând „Fi- 
larmonica”, ea însăşi putând a- 
tunei să-şi realizeze marile mi- 
siuni de educare, de populari- 
zare a muzicii, de răspândire a 
culturii: cărora astăzi nu le poa- 
te face faţă decât cu grele stră- 
danii şi în chip incomplet. 

Sunt câteva din aspectele ma- 
rei probleme a organizării muzi- 
cale a țării, despre care am mai 
scris şi în alte rânduri, de mai 
mulți ani, fără ca vreuna din 
marile ei date să fi căpătat vreo 
rezolvare reală până acum. 

Este momentul să se acţioneze 
hotărit şi salutar în tot ceeace 
privește noua rânduire culturală 
a ţării şi ridicarea ei, cât mai 
sus, pe planul valorilor culturale 
ale Europei regenerate. 

Artele trebue să-şi aibă marele 
lor cuvânt în plinul acestor pre- 
ocupări de realizare. 

Nici o strădanie, nici un sa- 
crificiu nu vor fi prea mari 
pentru atingerea acestui ţel. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


Pe i 


Gânduri pentru 


o pagină 
PRESĂ AFIȘ... 


Atitudinea curţenitoare pe care 
o au unii din confrații noştri 
fiaţă de celebrităţile scenei pe cari 
vor să le promoveze, sau de cele 
rnai multe ori să le cultive, nu 
zjută cu nimic nici teatrului şi 
ici vedetei în chestie. 

Exagerarea adevăratei valori a 
unui artist indispune şi pune în 
lumină de ridicol atât pe scrib 
cât şi pe beneficiarul lui. Publi- 
cul va descoperi în dosul rându- 
rilor atât adevărul cât şi costul 
articeluiui. 

E bine deci să păstrăm o de- 
cenţă şi o aproximativă sinceri- 
tate în aprecieri, 

Aşa, vom înșela mai ușor pe 
cititor, 


CUȚITARII.... 


Dar nici cu cuţituj Ia brâu pe 
toate coloanele. 

Sunt confraţi cari îşi caută o 
personalitate prin a înjura, Inju- 
ră pe cei tineri că sunt prea în- 
cepători, pe cei bătrâni, că de-a 
trecut vremea,  Injură femeile 
frumoase, că n'au altceva decât 
frumuseţea, pe cele urite că nau 
sex-appeal. 

Injură, însfârşit pe oricine, ca 
să se facă temuţi şi să atragă 
atenţia tuturor. 

Dece să tim cuţitari? 

O greşală nu se poate înlătura, 
atrăgându-se atenţia în termeni 
urbani ? 

Şi, afară de asta, crede oare 
domnul gazetar, că actorul de 
care se ocupă a vrut să îie slab 
în rol numai spre a-i servi drept 
subiect ? 

Şi, chiar dacă sar nimeri vreo- 
dată ca un actor de merit să îie 


eee 


de teatru 


nelalocul său în vre-un rol, da- 
torită de multe ori greșitei aistri- 
buiri de care nu putem să-l acu- 
zăm, dece să-i mai alăugăm şi 
noi la amărăciunea unei nereu- 
şite? - 

Să-i respectăm cel puţin mun- 
ca pe care a depus-o şi mâhnirea 
pe care o are cu siguranţă, iar 
în locul succesului să-i acordăm 
mângâierea unei atitudini cuvi- 
imcioase sau a unei tăceri res- 
pectuoase. 


OBIECTIVITATE 

Să înlocuim deci curtoazie şi 
cuțitul printr'o obiectivitate şi 
dreptate cari vor da fiecăruia ce 
i se cuvine iar nouă consideraţia 
pe care o merită nişte oameni 
serioşi, 

Așa cum ne prefindem, 


CELEBRII.... 

Şi acum pentru victimele con- 
deiului nostru... 

Cari desigur vor să beneficie- 
ze de ecoul pe care el il are în- 
tre cei ce-l vor aprecia mai 
mult, 

Sfatuj nostru: să nu ceară bie- 
ților slujitori ai coloanelor, ad- 
jective decât în măsura adevă- 
ratei lor valori. 

Reclama ridică, ce-i drept, în 
ochii oamenilor, 

Dar după noi vor veni ceilalţi. 

Cari nu ne văd şi cari ne ju- 
decă aspru după ce am lăsat în 
urmă sau ne desconsideră după 
efemerul creaţiunii noastre. 

Şi nu va rămâne atunci dintre 
noi niciunul dintrei cei ce sau 
ridicat pe culmea trecătoare â 
unei organizate difuzări, ci doar 
cei cari sau stabilit definitiv pe 
soclul de granit al valorii lor. . 

GEORGE MUSCELEANU 





Cortradicţiile culturii moderne 


toate planur ile, al fiecărui popor, își cere 


ma energic. dreptul să 
deplină libertate, 
Menm'alite tea omului 


XVIII-lea şi chiar al XIX-lea era desi” 
gur mult Inai îmbibată de idei cosmopo” 


lite decât a -celui de azi. 
dualismului să extrem 


ideii naţionalismului, care a dus treptat 
la înjghebarea statelor naţionale, indivi: 
dul celor două veacuri țrecute era cosmo” 
polit. Sar putea zice că individualismul 
său coexista 'cu umanitarismul şi cosmo- 
titudinea individualistă era 
contrabalansat.ă de o iubire abstractă, -- 
fiindcă domnea rașionali 


politismul. 


toţi semenii pământului 


fructificat cu zel de romanţici. 





(Urmare din pag. 1-a) 


naţionalis 
se manifeste în 


mul îşi dă mâna, în sâriul fiecă- 


rui popor, cu colectivismul, din care vă 


naşte probabil de astă dată un individua- 


din veacul al 
In acel 
til mase! 
În ciuda indrvi- 
şi a afirmării 


inumană 


smul — față de 
n'0 are. 


şi de un exotism 
Astăzi, 


lism moderat, sănătos. 


aşi domeniu poliiic, revirimen- 
or a atras după sine regimurile 


autoritare. Acţiunea mulțimi: cere orga- 


nizare, discipiinare, fapt care reclamă la 


conducere o mână forte. pa, 
De astădată ne oprim aci, In definitiv, 
fiecare poate combina 
cont propriu a coniradicţiilor actuale ale 
unui tragic destin uman, care 
valoarea bunătăţii să fie simțită întrun 
mediu de erori, a dragostei într'o lume 


înregistrarea. pe 


face ca 


iar a libertăţii într'o ţară care 


ION ŞTEFAN 


INFLUENTE În sh v| 
unetazuna 1 | NM 


30 MAI 


11 
ANUL 1799 
când au apărut celebrele 
Glasuri ale popoarelor în 


cântece, operă de confruntări 
şi cugetare a lui J. G. Her- 


der, poate fi considerat drept 
Lan al 


întemeierii folklorului 
în înţelesul propriu zis al cu- 
vântului. 

Pentru prima dată, cineva, 
înzestrat cu duhul dragostei 
şi cu luminile  nepărtinirii 
şliințifice, își aplecase ure- 
chea peste cântecul pobular 
al neamurilor, ascultând si 
înțelegând o lume de graiuri 
şi meloaii sufleteşti care, pă- 
nă atunci, nu se prea învred- 
nicise de atenţii din partea 
oamenilor ciaustraţi în biblio- 
leci. 

Cartea lui Herder a cunos- 
cut, — ceeace nu se putea alt- 
tel, — un sucues puţin obici- 
nuit. Ea deschidea orizonturi 
noi iar ele echivalau cu 0 pă- 
şire pe terenul cercetărilor. 

Că au rezultat şi incvilabi- 
le'e rătăciri, nu a fost vina 
autorului. In ale sale Stim- 
men der Vâlker zuce şi azi 0 
apreciabilă parte de intuiţii 
şi îndemnuri, precum toi. del: 
e! pornesc muite rădăcini ale 
ctnologiei din zilele noastre. 

Acest cântec al popoarelor 
prezentat de [Herder arăta în- 
să, în orice caz, că g'asu: n3a- 
murilor arc, cu toate  deose- 
birile, şi anumite asemănări, 
Ceva, nativ pe deoparte, sin- 
cer şi stângaci, dar şi ceva ce. 
in cercetările şi culegerile de 
mai târziu, desvăluie atingeri, 
sau influențe, sau  num.toare 
comune. Astlel în Des Kna- 
ben Wunderhorn al lui Cle- 


mens Brentano şi Achim von 
Arnim, culegerea de poezie 
populară germană, există bu- 
căți cari îşi găsesc, deadrep- 
tul, coresponâentele în cân- 
tecu' nostru bătrânesc. Bucăţi 
cu subiecte haiduceşti, .egen- 
de şi bucăţi de pe vremea nă- 
văliritor turceşti. Nu poate fi, 
bineînţeles, vorba de influen- 
țe. dar e stringentă concluzia 
că li baza unor astfel de cân- 
tece populare trebuie să fie 
vreun destin comun. Ori. la a- 
cest destin au participat, deo- 
potrivă şi popoarele mărcilor 
germane, nu numai noi inva- 
daţii de iencesii musulmani. 
In virtutea cărui adevăr? In 
virtutea cărui alt adevăr lup- 


tăm oare si de ustădată şi 
făurim, şi de astădată, cânte- 
a în cari va trăi 'ependa a 


iualului războiu ? 


TOTUȘI DE INFLUENȚE 
PROPRIU ZISE 


nu putem încă vorbi. Cânte- 
cul popula» are multe daruri, 
printre cari pe acele ale poii- 
genezei şi ale migrării. Crono- 
logicește, un prim contact 
cu știința și cultura germană 
îl stabilește Dimitr.e Cantemir 
a cărui faimă a determinat. în 
1714, Academia berlineză să-l 
aleagă membru. Pentru aceas- 
tă Academie, învățatul nostru 
prinţ scrie vestita Istorie a Im- 
periului Otoman şi opera cea 
mai importantă, atăt pentru 
noi cât şi pentru autor, Des- 
criplio antiqui et hodierni sta- 
tus Moldaviae (1716) în care 
descriere D. Cantemir susţine 
cel dintâiu, continuitatea ele- 
mentului roman în Dacia. To- 
uşi, până la Cantemir, nemții 
au avut un amestec în ceeace 
privește nașterea cărţii româ- 
neşii. Catehismul dela Sibiu, 
tradus din germană, apare în 
1544, din iniţiativa unui Mar- 
cus Fiiip Mahler și este prima 
tipăritură în limba noastră. Și, 
nu mult ma! târziu, juzii bra- 
şoveni Johann Benkner şi I.u= 
las Hirscher sunt aceia din 
vretea şi cu cheltuiala cărora 
apar, rând pe rând, Intrebarea 
Creştiuească (1559), Teiraetan- 
ghelul (1561), Lucrul Aposto- 
lesc (1563), Molitvelmicul (1564). 
Tâlcul Evangheliilor (1564). E- 
vanghelia ci învățătură (1581), 
Psaltirea (1570), Pravila sfin- 
ților Apostoli şi Tocmeala stu)- 
bei dumne:eești, — cărți ieșite 
din tiparnitța şi dragostea de 
grai românesc a meşterului Co- 
vesi. Munteanul Coresi curăţă 
de zguri limba noastră și o 
face uccesibilă tuturor româ- 
nilor. E, întrucâtva, ceeace tă- 
cuse şi T.uther pentru neuho- 
chdeutsch-ul actual şi e, fără 
discuţie, o primă destelenire 
pentru mai tărziu. 

Tată că la leagănul ţiparului, 
și deci şi al literaturii noastre, 


1942 


au fost şi ursitoare de neam 
german. Nici nu se putea ait- 
tel. Germanii sași din orașele 
transilvănene, întemeietori de 
oraşe şi ordine burgheză erau 
singura populaţie dela care 
puteam lua ceeace ne putea fi 
de folos, precum germanii din 
capitala imperiului habsburgic 
erau, pentru ceeace privea 
dreptul și dreptatea românilor 
transilvăneni, singurii la cari 
puteam apela şi am apelat 
odată cu trezirea conştiinţei 
naţionale  ardeienești atât de 
neplăcute Budei. 

Dar, până la ivirea oameni- 
lor cari, în istoriile noastre, 
sunt numiți protagonişti ai 
Şcoalei latiniste, şi până la ti- 
părirea celor dintâiu cărţi ro- 
mânești la Viena, tot nemţiau 
fost  istoriografii cari trezesc 
interesul pentru  obijduitul 
neam valah. Carol Eder, Jo- 
bann Chrislian von Engel şi 
Yranz Sulzer sunt numele lor. 
Nu ne-au iubit, probabil, sau 
au scris în slujba altora, căci 
nu au fost tocmai obiectivi, 
deşi am fi avut dreptul să le 
merităm strădania curată, mai 
aies după edictul de toleranţă 
al lui Iosif a! II-lea. Dar, a- 
ceşti nemți eu determinat, 
tără voia lor, o reacțiune vigu- 
roasă. Si ea este Şcoala noas- 
tră iatinistă, 





REGELE CAROL 1 


După Biblia dela Blaj şi pios 
alcătuita Carte de rogacioni 
pentru evlavia homului chres- 
tin ale lui Samuil Micu-Clain, 
care fusese director de studii 
ia colegiul Sf-ta Barbara din 
Viena, apare un Petru Maior, 
cu Istoria pentru începutul Ro- 
mânilor în Dachia (1812). Car- 
iea e o replică drastică la a- 
dresa triumvirilor Eder-Enge!- 
Sulzer şi se bucură de multă 
admiraţie din partea cetitor:- 
lor. Unul, Ion 'Teodoravici 
Nica, îi dedică chiar un poem 
ditirambic. Nu tot ușa învă- 
țatul vienez Bartholomeu Ko- 
pitar care îşi apără teoriile 
proprii şi pe ale conaţionuli'or, 
Dreptatea însă a fnst şi a ră- 
mas de partea lui Petru Maior. 


LUMINILE. GERMANIEI 


ne-au venit. mai întâiu,. prin 
intermediul aceiora dintre ro- 
mâni cari au trecu. respectiv 
au studiat prin centre nemţești. 
Deaceea înşirarea numelor ră- 
mâne destul de arbitrară, după 
cum a fost capricioasă şi în- 
tâmplarea care, pe unii dintre 
români, i-a dus la Paris, pe 
alții la Berlin sau Viena. La 
început însă era mai aproape 
Viena. Și mulţ mai aproape 
pentru românii ardeleni. 





TITU MAIORESCU 


Astfel, dupi Petru Maior, îl 
avem pe Ioan Budai Deleanu, 
poetul 'Ţiganiadei, auto:ul unui 
dicţionar nemțesc-român şi al 
unei broșuri, — în limba ger- 
mană, — cu Scurte observări 
asupra Bucovinei, — pe Gheor- 
yhe Lazăr, marele dascăl care 
cunoaște până şi filozofia lui 
Kant; pe Aron Pumnul, — 
acest Lazăr al Bucovinei ro- 
mânești. cu tot „pumnulismul” 
ui, pe August Treboniu 


Laurian, autorul unei Istorii a 
Românilor din monarhia aus- 


tro-ungară, istorie, in trei vo- 
lume scrise nemțeşte, — pe 
Dinicu Golescu, autor al neo- 
bicinuitei pentru literatura ro- 
mânească de atunci Insemnare 


u călătoriei mele (1826), — pe: 


Mihail Kogălniceanu, care 
considera Universitatea din 
Berlin drept a doua sa mamă 
şi a scris, Gin îndemnul unui 
Al. von Humbold, cele dintâi 
studii nemţeşti despre limba și 
literatura noastră, — pe Nic. 
Filimon, care, în afară de ope- 
va-i literară, ne-a mai lăsat 
descrierea unor Excursii în 
Germania meridională, —pe a- 
gitatul Dimitrie Petrino,--— pe 
bucovineanul Vasile Bumbac, 
coleg cu Eminescu la Viena,-— 
pe Ion Slavici, Titu Maiorescu, 
Eminescu, etc. 

Asupra acestor două din ur- 
mă şi mari figuri în cultura 
şi literatura noastră vom re- 
veni în mod special. Ele insă 
încheie oarecum șirul acelora 
cari, în veacul trecut, făcând 
sau  desăvârşșindu-și studiile 
în cadrul instituţiilor univer- 
sitare nemţeșii, au pregătit cel 
dintâiu val de influenţă ger- 
mană bună asupra scrisuui și 
cugetării noasire. 

E adevărat, un Iancu Văcă- 
rescu traduce din Kotzebue 
(Grădinarul orb) şi-l apreciază 
chiar pe Goethe, iar un Asachi 
are și el prediiecţii peniru a- 
celaș Kotzehue care Sa bucu- 
vat de un nu chiar aşa de 
nemeritat renume ca autor 
dramatic. E adevărat că pe 
lângă Kotzebue începe să se 
facă iubită, de traducători ca 
Hrisoverghi şi Câmpineanu, și. 
opera lui Schiller. Totuşi până 
la Curentul Juhimii, numai A- 
lexzandru Odobescu împrumu- 
tă modelul german a! lui Les- 
sing pentru al său Fals tratat 
de vânătoare. Dar, ca pitoresc 
și  supleţă, Pseudokinegheti- 
kos-ul e superior lui Lqocoon. 
Odobescu, savant aproape eu- 
vopean, înzestrat cu un Ccon- 
deiu foarte fin şi artist în ale 
iiustrării textului său cu citate 
şi referiri, se dovedește nu nu- 
mai foarte bine orientati în 
cele ale culturii germane în 
genere, ci și un rafinat cunos- 
cător al ei. Wilhelm Tell, mu- 
zica lui Hayân şi Weber, pic- 
tura lui Ridinger pe cari le 
aduce în discuţie şi'n sprijinul 
argumentărilor sale şi felul 
cum le aduce. în discuţie sunt 
dovaaă suficientă. 


PERSONALITATEA 


în usi căreia sa cristalizat 
la noi primul curent pro Ger- 
mania a fost, fără discuţie Titu 
Maiorescu. Absolvent stră:ucil 
a! faimosulu: Theresianum din 
“iena, absolvent al universi- 
tăţilor din Berlin şi Giessen, 
Pitu Maiorescu este primul 
român care, beneficiar al celei 
mai temeinice pregătiri ger- 
mane, se întoarce în țară, cu 
hotăriri reformatoare şi izbu- 
teşte să şi le traducă-în fapt. 

Până la Maiorescu şeolile şi 
cu'tura germană găseau adimi- 
ratori  ocaziunali, După el, 
mulţumită și faptului că pe 
tronul ţării se găsea un Ho- 
henzollern, şcoala şi cultura 
germană deveniră na fel ds 
Arcadie mirifică, un fel de pă- 
mânt promis în cuprinsul că- 
ruiu creşte iarba fiarelor des- 
chizătoare as porţi şi ta.ne. Cu 
marele Eminescu în frunte, 
zeci de tineri studiază în Ger- 
mania, adunând cunoștințe ş. 
înțeiepciune, — veghind peste 
cărţi şi instrumente şi făurind 
planuri mari de viitor. Spre 
deosebire de cei ce au sturliat 
în Franța, planurile acestor ti- 
neri sunt de alt ordin, mai pu- 
țin politice şi sociale, — mai 
înrădăcinate, în schimb, în 
p'asma vie a culturii şi științe; 
noastre ; — mai puţin urgente 
poate, în ordinea orizontală a 
preocupărilor - româneşti. dar 
cu mai profunde  adercnţe la 
ceeace, mai permanent fiir:d, 
anunţa un viitor cu atâta ma: 
rednic. 

Iacob Negruzzi, P. P. Carp. 
Ţ. Rosetti, V. Pogor, aproape 
toţi cu studii făcute în CGer- 
mania adue focul prometeic al 
criticei, — iar acest loc îsi 
avea santuarul îl cadrul Ju- 
nimii din Iaşi. 


(Sfârşitul în n-ru piitor) 


TRAJAN CHELARIU 











UNIVERSUL LITERAR 


Falnic străluce'n faţa sufletului liber, Ardealul, 











Răscolind umbrele din noi, fluerând între cetini 


Clipa ce va veni, aducătoare de pace. 


Multe frunţi se înclină şi moartea le mâmgâie 
Şi s'aştern pe colinele verzi ca un surâs al vieţii; 


UN DOŢITIE 


Cime mi-ar şopti linistea mâinilor 


Ne cheamă dincolo de negrele frontiere 


Adiind între noi întristatele gânduri 


Știu 


Cei ce gem în genunchi, cei din îngheţatele temniţi, 


Cei desbrăcaţi de dreptate, cei ce aleargă pe drumuri 
Aşteptând îngerul adevărului să le mirue rana. 


Luciri ale soarelui, căşti albe, paveze de argint 


Și crucea ce birue muntii, iată drumul 
Iată brațaul din nori ce cheamă furtuna 


Si zâmbetul ce cunoaşte victoria și înalță stindardul. 
lată viaţa şi cei ce o slujesc, iată înstelatele armii. 


deschis. 


lată crestele de unde spiritul atot-văzător 


Spulberă furtunile urii şi sfarmă Zăgazul. 


lată bucuria pământului sănătos ce aşteaptă sămănătorii 

Cei ce vor semăna îndurarea între oamenii pașnici. 

Cei umiliţi semănând iubire, cei necunoscuţi, liniște. 

Pregătind temelia altarelor pentru noul Ardeal. 

Oază, odihnă a spiritelor, patrie a libertăţii 

Munţi înfășuraţi în hlamida trecutului, 
stemele viitorului 

Destășurând fiece zi cu o dragoste fără sfârşit 

Desăvârşindu-ne cereștile umbre din noi. 


Acoperind fiece faptă cu o sclipire a vieții 


Le frunzăresc : 


inimi purtând 


Sfărimând întunericul de pe margini, iertând îngâmiarea. 


(Ostaşii apostoli trec prin satele fără număr 
Răsărind ca o rădăcină a Cerului în pământul bogat) 
ce vor şterge urmele 


Pentru aurora nouilor oameni 


Spălând veacurile cu năfrămi de argint. 
Pentru aleşii stăpânitori, pentru oștenii curați 
Lămurind zările în armurile fără de moarte. 


Noi cei de azi, ascultăm şoaptele vântului 
Ageri la fiece adiere, adulmecând fiara ce siâşie. 
Surâdem forţei, ca unei camarade de via 

Și așteptăm aspra dezlegare a soarelui. 


sângelui 


TULIAN VESPER 





Dacă nu depăziările cu amin: 
Stiu cum te mângăie amurgurite toale și drumurile mai 


tinea ta, vrăjitele? 


departe, 


că dăinuieac asemeni petalelor ascunse înir'o carte, 


Cine mi-a: urzi înaltul umerilor, 

Dacă mu chemările înzpre rostirea ta, nestăvilitele ? 
Ştiu că-mi sunt anii ori mai mulţi, ori mai mărunți 
Dacât cei rostuiți de vitregele priviri şi de surorile frunți. 


Cine mi-a: ivi melodia ochilor, 
Dacă nu tăcerile despre zădămicia ta, iubitele ? 


Demuli, anotimpurile mele trăiesc 
Netaolaltă em acelea pe cure oamenii şi arborii pământului 


Mi-e primăvară, când aripa toamnei gocoale 

Că-și dăltuie sborul peste vremelicele gloate — 

Şi mi-e toamnă, cum se întâmplă acum. când primăvara 
Indeamnă să fie mai dragă dimineața si mai dorită geara. 
Îmi hotărăşti zâmbetul şi lacrima, după ceasul inimii, — 

Eh îţi mijeşie popazul în tot ce parcă mii 

Stingher de veșnicia ta pent:u viața mea, cea din zilele 


fiecărui, 


Ca și tine, de mă văd neînduralele oglinzi ale mopţilor mele, 
Mă nărui, la ial cu zidui mesterului Manole — deneciezuiul, 
Cel ce și-a băzmit veci-de-vecitor duhul si lutul... 


„Cine mi-ar undui cântecul gândurilor, 
Dacă nu singurătățile pe u:ma ta, cumplitele ? 
Știu că m'or mângâia deapururi amurgurile toa:e şi drumurile 


mai departe, 


Știu cum vei dăinui printre alie iubiri, 
Aidoma petalelor uitate într'o carte... 


COCA FARAGO 


ED Ce e) 


Frumuseţea omului in creaţiunile imaginaţiei populare 


Părăsind orice mitice interpretări, să recu- 
noaştem aci neobișnuite dilatări ale imagina- 
ţiei ce ating sentimentul sublimului căci o 
astfel de frumusețe astrală te covârșeşte. 

Ocolind descrierea amănunţită a eroului, 
mentalitatea colectivă ne sugerează totuşi pe 
altă cale impunătoarea impresie a frumuse- 
ţii lui şi anume prin efectele ei asupra Ju- 
mii inconjurătoare : „in toată Impărăţia lui 
şi a vecinilor lu; împărați, altă vorbă nu 
era decât înţelepciunea și frumuseţea aces- 
tu: fiu âe împărat”, iar altţă dată mai glumeţ 
„Wajungea să-și răsucească mustăcioara şi 
foile de zestre curgeau dela fel de fel de îm- 
păraţi cari voiau să-și dea fata după dânsul”. 

O frumuseţe cu astfej de înrâuriri nu pu- 
tea să-şi aibe isvorul numai în darurile fi- 
zice ale eroului, ci trebuia să fie făurită din 
miracole ce aveau să se ţină lanţ din clipa 
naşterii iui Făt-Frumos, ba chiar din pânte- 
cele mamei lui şi până în clipa morții despre 
care de altfel se vorbește rar. Apariţia pe 
lume a erouiui wa săvârșit dar în condițiuni 
neobișnuite. Pe urme antropologice ce se ri- 
dică fără limită aproape în timp şi se răs- 
pândesc așișderi în spaţiu, Făt-Frumos se 
va naște şi el din coaja unui măr îngemă- 
nându-se dincolo de speţă cu mânzul care 
se va ivi odată cu el şi pe aceiași misterioa- 
să cale, jegându-și astfej dintru început des- 
ținul său cu ce! al roibului năsdrăvan sau 
va apare ca fiu al iepei în basmul netermi- 
nai al lui Creangă, iar altădatţă va răsări 
dintr'o lacrimă a Maicii Domnului ca în po- 
vestea lui Eminescu. Naşterile miraculoase 
alcățuesc de altfel un motiv frecvent al fol- 
clorului care mai pomenește despre nașteri 
din burueni, dintr'un lemn ş. a. 

Dar înainfe ae nașterea sa, din pântecul 
mumii cum observam, Făt-Frumos va ști să 
sc mapifeste ca o făptură neobişnuită, plân- 
gând de pilaă cotropit de dor după chema- 
rea vieţii lui care se arată a fi eliberarea 
Ilenii Cosânzene sau chiar cucerirea ca în- 
tun basm al lui ISpirescu a „tinereţii fără 
bătrâneţe şi a vieţii “ără de moarte“. Se ros- 
tește aci porunca destinului atât de înrădă- 
cinată în menyalitatea noastră populară incât 
se ivește dinaintea nașterii eroului chiar, Si 
ființa lui se va ţese mai departe — odată 
pe lume apărută — din evenimente surprin- 
zătoare. Creşterea se va înfăptui cu repezi- 
ciunea cunoscută „câna era de un an parcă 
cra de 5, când era de 5 parcă era de 15", Și 
înţelepciunea şi învăţătura  așişderea căci 
iată că „unii ziceau că știa carte până la 
glesne, alţii ziceau că până la genunchi altii 
până în brâu“ ba chiar povestitorul socoteş- 
te că-i prea puţin și se simte îndstorat să 
adaoge : „su le-aş fi spus că ştia carte până 
in gât”, înfăţișână deci în forme concrete a- 
tây de expresive și în progresiune cantitativă 
uimirea unanimă față de micul cărturar. 

Frumuseţea se însoțește dar cu înţelepeiu- 
nea întrun fel ce dă la iveală nu smumai 
considerația poporului pentru învățătura 
cărţii, ci și o potrivilă ironie față de ea. 

Traiul copilăriei eroului desvălueşte însă 
o altă frumuseţe. Făt-Frumos crește în si- 
hăstrie într'un codru ge dincolo de acest 
tărâm, patriarhal și neștiutor de lume cu 
o nevinovăție duioasă ca un cristal de la- 
crimă. Sufletul lui se făurește în afară de 
oameni, între acordurile prestabilite ale firii, 
într'un fe] de epocă de aur presocială. Când 
după moartea pustnicului, părințele său a- 
doptiv, el trebuie să coboare în lume, nici 
un pas p'ar fi putut străbate fără sfatul ca- 
lului său mântuitor. Căci iată dacă i se ară- 
tau juvaeruri „el se juca cu dânsele ca copii: 
cu pietricelele” necunoscător al prețului lor. 

Adevărata trumuseţe a eroului abia viațn 
lui de mai târziu o încheagă în trăsăturile 
ei fizice și sufleteşti ca o divină operă de 
artă. El e cutremuraţ încă dinaintea naşterii 
de mirajul faptei, suspină nefericit când 
vârsta şi împrejurările nu-i îngădue să por- 


(Urmare diu pagina I-a) 


nească in lume spre a-şi realiza destinul, își 
părăsește de îndată tihnitul rost când i s'a 
ivit ceasul. Frumuseţea lui se desfăşoară în 
mişcare ca o necesitate fără apti ce-l de- 
pășeşte şi-l poartă pe căi mai dinainte po- 
runcite, 

Misiunea |uj de căpetenie e de cele mai 

multe ori eliberarea unei fiinţe nepăstuiie, 
o Ilenii răpițe de balauri sau zmeu, dar 
uneori are să aducă obiecte cu lotul rare ca 
de pildă „feredeu dela Dumnezeu, dela Sf. 
Soare ştergătoare”, ba alte ori chiar cheia 
Raiului şi nu odată soarele, luna şi luceferii 
răpiți de zmei, Dacă privim cu grije acţiunile 
lui, observăm că ele tind în genere să resta- 
bilească echilibre fireşti pe cari  duhurile 
destructive ie-au julburat. Sufletul lui «e 
adânc însetat de ordine şi armonie, de acea 
dreptate ce-i era înăscuţă și pe care numai 
vitregia lumii a cutezat să o întrunite. In- 
treaga lui strădanie tinde să înlăture desa- 
cordurile, vrajbele, sunetele stridente, îm- 
puritățile, 
__ Alături de frumuseţea voinicului se ivește 
însă svellă ca un lujer de lumină ceala!!ă 
frumuseţe, cea a llenii. Deşi crește şi ca 
din plin din trunchiul frumuseţii mediferen- 
țiate, cu altfel de alese griji va fi înconju- 
vată. 

Ceea ce o distinge dela început e ploaia 
de nume ce o botează. I se dăruesc mai întâi 
nume proprii însoţite de epitete ca Ileana 
Cosinzeana, Ileana Rujalina, Ruja Rujaiina 
sau jocul de silabe Zina Simina. numai ma: 
familiare ca Sanda Luxandra, Cătălina, Chi- 
ralina, Smărăndiţa, apoi nume ce-i amintesc 
originea ca fata dafinului, fata cu 1 nume, 
fata născută din piatră, numiri metaforice ca 
Porumbiţa, Mândra Lumii, Muşata locului 
închizând ecouri din Balcani, însfârşi! nu- 
miri cu determinări mai ample ca „Ileana 
cu părul de aur, şi ochi de foc”, „zâna zo- 
rilor, împărăteasa florilor“, „zâna florilor 
Gin împletirea norilor” sau chiar chemări şi 
mai fermecăteare ca „Simziana, cosiță de 
aur, câuanui înverzește, florile înfloreşte“ e- 
manână secte magice din făptura ei „Ilea- 
na Caâsinzeaha din cosiţă flori îi cântă, 9 îm. 
păraţi ascultă”, sau „Doamna florilor, din 
cosiță ruja-i cântă”, sau „Doamna florilor 
şi-a garoafelor”. Unele elemente descriptive 
apar deci de pe acum vădind grija de care 
vorbeam şi atenţiunea deosebită de care se 
bucură prezentarea frumuseţii femenine in 
comparaţie cu singurul apelativ de frumus 
dat voinicului. 

Dar portretul fizic al Ilenii me apare el 
însuşi mai amănunțit  desvoitat. Privirea 
poetului popular se anină mai întâi de părul 
zânei: „cosițele ei împletite cu meșteşua și 
date pe spate îi atingeau pulpele şi &a era 
aşa de bine făcută încât ochii tuturor rămâ- 


“neau la dânsa. Penelul amănunțeşte apoi fi- 


gura: „avea un păr nene, cu totul și totul de 
aur, cosiţele ei lungi și stufoase de-i băteau 
puipele, când se uita la cineva cu ochii ei cei 
mari şi negri ca murele îl băga în boală, avea 
nişte sprâncene bine arcuite de par'că erau 
scrise şi o pieliță mai albă ca spuma laynte- 
lui. Altădată cu elemente de e prospețime 
de apă de muhte cu şi mai bogate deialii: 
„boiul îi era gingaș încât îţi venea s'o bei în- 
tr'o bărdăcuţă de apă, perişorul subțire şi 
stufos îi cădea pe umeri în unde, faţa-i are pu 
vino în coace, ochii mari, frumoși şi vioi de 
te bagă în boală, mânușița aia micuță și 
piciorușul ca de zână”. In repetarea aceleiaşi 
formule comparative în toate frasmenlele 
descriptive citate trebuie să descifrăm au- 
tenticitatea ler populară. Când - Eminesca, 
fermecat de aceiaşi Ileană, avea să o înfăţi- 
șeze în basmul său, mulţime de înrâuriri culte 
il vor năpădi. Descrierea lui va lua forme 
vădit romanțice, cu antiteze răspicate, cu re- 
lefuri sculpturale amintind mitologia. 
Doamna îlorilor și a garoafelor nu strălu- 
ceşte însă numai prin ființa ei fizică, Po- 


doabe sunt chemate să o învestmânie, „un 
rând de aur, altul de mărgăritare, altul de 
diamante“ ba uneori chiar o „stea în frunte“, 
Parale! cu Făt-Frumos deci şe face şi aci apel 
la ajutor astral. Inrâurirea unei asttej de 
făpturi nu poate fi decât covârşitoare. In fața 
2ânei munţilor, eroul nostru „simţi că obra- 
jii îi ard, o sudoare rece îl trecu și inima 
începu să-i tâcâiască de părea c'o să-i spargă 
pieptul” sau „cum o văzu se picrdu cu firea, 
dar lupul îi aduce aminte că-i voinic şi-şi 
veni în sine“. Se foloseşte deci și aci proce- 
deul înfăţişerii frumuseţii prin efectul ei 
asupra voinicului. 

O astiei de taină nu se ivește pe lume din 
părinţi obişnuiţi. Ca și Făt-Frumos, origi- 
nea îi e miraculoasă. De multe ori ea ce as- 
trală căci doar Ileana e şi „surioara soare- 
lui, nepoţiea zânelor“. Alte ori atâta trumu- 
seţe nu poate să nu ascundă origini demonice 
şi zâna apare astfel odată la Eminescu drept 
fiică a Mumii Pădurii, altădată a Ciutei 
nevăzute, ucigătoare de oameni în Pop-Re- 
teganul. 

Concepţia anonimă despre frumuseţe nu 
ignoră nici observaţia esteticei după care 
izolarea e un moment constitutiv al fru- 
mosului. Ieana locueşte de aceia totdeauna 
departe de lume, pe un munte de sticlă pă- 
zită de zmei de care nimeni nu se poate apro- 
pia decât cu jertfa vieţii, ca un suprem oma- 
giu adus frumuseţii. Aci trăește mândra în 
palaturi de sticlă cari se invârtesc după Soare 
sau în altele de aramă, argint sau zamfir, 
Abia de se plimbă înconjurată de 24 qe roa- 
be prin grădina cu roade de aur. Selipeşte 
de sigur în beteala acestei bogății fantezia 
orientului cu irizări locale. 

Portretul Ilenii se intregeşie însă cu un 
dar pe care numai vremelnic Făt-Frumos îl 
cucerise într'un basm de Ispirescu şi care 
le în-rece pe toate celelalte, Zâna Zorilor 
ni se spune într'o poveste „în veci trăeşte 
şi în veci nu înbătrâneşte” a invins marginea 
timpului și s'a inălţat în eternitate izolân- 
du-se incăodată de vremelnicia omului, 

Accentuând atâtea elemente suprapămân- 
teşti, imaginaţia populară nu uită jotuşi să 
ne apropie de această zână și să-i sublinieze 
cu duioşie umanitatea ca şi în cazul lui Făt- 
Frumos, Ileana ne apare de aceia de mai 
multe ori cu preocupări domestice „zâra 
ghilea nişte până la fântână, spăla cămăși, 
țesca ja război”, iar alte ori e cuprinsă de 
mare viclenie și știe să-] baijocorească până 
şi pe voinicul ei. 

O trăsătură a zânii prin care se apropii 
din nou de Făt Frumos e untori bărbăţia 
ei. Se asociază şi în folclorul nostru motivul 
Cosânzenei cu cel al Fecioarei răsboinice 
pe urme străvechi de amazoane şi eroina 
noastră înfruntă cu strășnicie piedici menite 
să-l sperie şi pe un voinic, Descifrăm şi aci 
acea circulaţie a puterilor ce nu ţine seamă 
de marginile sexului şi prin care şe afirmă 
cu atâia energie unitatea masivă a concep- 
ției populare despre lume. 

Comparând acum tipul frumuseții mascu- 
line cu cel femenin așa cum le creiază ima- 
ginaţia colectivă, surprindem limpede trun- 
chiul comun din care se desfac. Sunt trăsă- 
turi topite în oceanul luminii astrale ce 
inundă firea şi uluesc pe contemplatori, îl 
umpi.u de spaimă ca în faţa unei minuni, 
dar şi precizări plasiiice ce aparțin pămân- 
tului cu toată seva lui voinică. Frumuseţea 
populară pendulează necurmat între tărâmul 
acesta şi celălalt, între sacru şi demonic, 
între abstractul divin şi concreiul uman, ţi- 
nând mereu sufletul încordat şi setos de li- 
niştiri ce vin în cele din urmă ca o binecu- 
vântată oază de popas îndelung meritat, In 
compoziţia lui se amestecă de alt fe foarte 
firesc toate contrastele mentalităţii popu- 
lare 


i AL, DIMA 





„4 





Ne-am intrebat, la apariţia ultimu- 
lui tom din seria Les Hauts-Ponts, dece 
a fost anume necesar să apară și acest 
al patrulea volum. Desigur, de Lacre- 
telle a cedat mai mult sau mai puţin 
modei  „romanului-fluvyiu”. Istoria Li- 
sei Darembert şi a fiului său Alexis, ca- 
re formează, fondul romanului, nu era 
potrivită, pentru atâtea desfăşurări ce 
episoade. Iată dece se pot întâlni, ici- 
colo, pagini puțin goale. 

Intâiul volum care istorisește cu in- 
sistemţă, povestea Sabinei, nu e decât 
un hors-d'ocuvre, nu deplin indispen- 
sabil fondului lucrării; închipuind însă 
o carte minunată, ar fi tendenţios să ne 
plângem. Unii dintre cei mai mari ro- 
mancieri englezi, cei cari me farmecă 
în deosebi, iînchipuesc această vrajă 
prin libertatea pe care şi-o iau alegân- 
du-și subiectele — şi prin acel fel ne- 
glijent de a se îndepărta de el, amuzân- 
du-se ca să ne amuze. Nu cerem unui 
romancier să se limiteze numai la su- 
biectul de căpetenie. Dimpotrivă. Dar 
acțiunile secundare, acele ă-cotes-uri să 
merite străduința. de a insista  asupră- 
ie. In Les Hauts-Ponts sunt, incontes- 
tabil, multe goluri. Și numai ele fac să 
deslușești, ici-colo, un simțământ de 
destrămare, susținut de acea pașnică 
monotonie a istorisirii, care caracteri- 
zează talentul lui Jacques de Lacretelle. 

Fireşte, nu e vorba de unul din acele 
romane pe care te grăbești să-l devo- 
rezi, întorcându-i repede paginile, din 
nerăbdătoarea curiozitate de a şti ca 
se va întâmpla; căci nu se întâmplă 
aproape nimic. Aceasta este, cel puţin, 
impresia pe care ne-o dau acele cărți în 
care efectele dramațtice sunt deadreptul 
dispreţuite şi în care incidentele care 
le-ar putea prilejui, sunt povestite — și 
ele — cu cea mai deplină linişte, Impre- 
sie care scade interesul, trebue s'o spu- 
nem, într'o vreme în care multe roma- 
ne ne-au obișnuit cu un ritm grăbit şi 
inviforat, cu o desfăşurare explozivă, cu 
„dimamismul“ lor, ca să  întrebuințăm 
un cuvânt la modă. Această impresie 
însă luată aparte, nu putea face să fie 
condamnate iucrări construite  într'o 
manieră cu totul diferită, care are ca şi 
cealaltă drepiul de a exista. 

Sa putut spune că Jacques de Lacre- 
telle a împrumutat cea mai mare parte 
din procedeele sale din formuiele roma- 
neşti ale secolului al XIX-a și e adevă- 
rat numai în parte. Se vede destui de 
bine tot ceeace datorează lui Flaubert 
— şi aceasta nu e adevărat numai în ce 
privește stilul și maniera sa, dar şi în ce 
priveşte  personagiile sale: se deslușea 
mult bovarism în cazul Bonifas, după 
cum se poate găsi mai mult încă în ca- 
zul Lisei Darembert. 

Arta lui Jacques de Lacretelle esta o 
artă a limpezimilor — e vorba însă de o 
claritate care nu exclude nicidecum 
justa ingrijorare a nuanțelor, nici su- 
gestia indivizibilului și a inexprimâăbilu. 
lui; o artă a purității deasemenea — 
de o puritate puţin rece, care vine poate 
din legăturile pe care de Lacretelle le-a 
păstrat cu protestantismul — și care Gă 
lucrărilor sale o aparenţă de eleganță 
academică, cu toate că îndrăzneşte 
cum n'au îndrăznit niciodată academi- 
cii. Se găseşte în romanele sale o per- 
facțiune a stilului, o alegere a detaliilor, 
o orânduire generală, o întrebuințare a- 
bilă a tuturor resurselor tehnice, care 
întrunesc realizarea unei atmosfere de 
uşoară grație şi de reținere pudică — 
şi — totodată — nu știu ce ciudată im- 


-presie de imobilitate: totul pane că stă 


pe loc; ca şi cum totul sar desfășura 
iînr'o lume în care timpul n'ar mai 
exista. 

Desigur, aceasta e o mare lipsă pen- 
tru un romancier care e hotărit să de- 
săvârşească un roman ciclic, a cărui 
materie  etalează pe vreo patruzeci 
Ge ani. Fapt este că, în Les Hauts- 
Ponts nu avem această impresie, pe 
care ne-o dau numeroase romane engle_ 
zești și — magistral — Proust, a timpu- 
lui care înaintează în chip inexorabil, a 
îmbătrânirii ființelor: sar spune că 
personagiile sunt 'lipsite de una din i- 
mensiunile lor esențiale. Ori, pentru un 
romancier, nu există poale o noțiune 
mai indispensabilă ca aceea a timpului. 

E adevărat că Jacques de Lacretelle 
nu are pretenţii de romancier, în accep- 
ţia care se dă astăzi acestui titlu. Când- 
va, declara lui Frederic Lefeyre ; ,,...Je 
me dâfends d'etre, avant tout, un ro- 
mantier, c'est-ă-dire un auteur qui voit, 
en premier lieu, les images et les aven- 
tures, Dans la fiction, une chose fournit 
le germe de la creation, et, par la suita, 
m'echauffe Vesprii: les taractăres au 
plutet, pour ne pas trahir la physiolo- 
gie, les temperaments. J'Ecris pour con- 
naitre et ctudier un temperament”. 

Trebus să rămânem la această exce- 
lentă definiție pe care Jacques de La- 
cretelle chiar a formulat-o asupra pro- 
fundului său gust pentru analiză, psi- 
nologie și introspecție. Rămâne în mod 
esențial un analist, adică un om dăruit 
pentru această muncă de laborator, de 
izolare şi studiu al simțămintelor uma- 
ne, separate de această pastă caldă în 
care se găsesc prinse prin faptul însuşi 
al vieţii care evoluează și transformă. 
Analistul disociază, pe când romancie- 
rul asociază, servit de darul poeziei care 
pare a fi fost refuzat lui Jacques de 
Lacretelle. Și poate că până la urmă 
această operație de analiză — operaţie 
oarecum ştiinţifică în alura ei — lip- 
sește romanele sale de acea căldură pe 
care ne place s'o găsim în ficțiunile ro- 
maneşti. 

Trebue să mărturisim totuşi că mă- 
nunchiul de caractere al căror studiu 
Lacretelle îl urmărește, au în ele ceva, 
pasionant și profund viu. Preferinţele 
autorului se îndreaptă către cei izolaţi, 





către făpturi care, pentru o rațiune sau 
alta, se găsesc aruncate în afara lumii 
fără să sufere prea mult din pricina 
acestei separaţii. 

Neliniştea sa despărțea de lume pe 
Jean Hermelin ; Silbermann i) se cre- 
dea în marginea umanităţii pentru că 
era israelit, iar Bonifas2) pentru că 
avea alte obiceiuri decât majoritatea 
femeilor. Vom vedea că în Les Hauts- 
Ponts, personagiile sunt şi ele izolate, 
prin visul și himerele lor, prin incapa- 
citatea lor de acțiune sau pentru că 
poartă în ele un simțământ fragil, cu 
totul rar și mimunat. Există în această 
tipică trăsătură ceva care aparţine cu 
totul autorului. Lui Lacretelle îi place 
singurătatea și tăcerea și a mărturisit-o, 
adesea. In Les aveux 6tudi€s, o carte 
desăvârşită, de pildă, sau în Aparte. A- 
ceastă bucurie a reveriei, o vom regăsi 
în numeroase personagii din Les Hauts- 
Ponts şi în deosebi la Alexis Darembert, 

Intâiul volum din serie, Sabine, este 
cu totul fermecător. Și aceasta pentru 
că este dominat de figura unei femei 
extrem de pure și graţioase şi care ră- 
mâne acum cea mai aleasă creaţie care 
a ieșit din pana lui Lacretelle. 

Sabine e soția lui Alexandre Darem- 
bert, proprietar al moşioarei Hauls- 
Ponts, din preajma Fontenay-ie-Comte- 
ului, în Vend6e. Suntem după războiul 
sin 187 și Sabine Daremberţ pare a îi 
o jemee a acelei epoci. Caracterul ei 
este cu totul în acord cu vremile din 
primii ani ai Republicei, unde Jacques 
de Lacretelle se 'ntoarce cu bucurie și 
unde arta, sa află subtile corespondențe. 

Intreaga viaţă a Sabinei se desfășoară 
întrun univers în care liniștea se asea- 
mănă puţin cu torpoarea şi pe care nici 
un eveniment mai însemnat nu vine s'o 
turbure ; o existenţă calmă, puţin cenu- 
ţie şi monotonă, pe care o iei drepi fe- 
ricire. Singurul lucru care poate însem- 
na un eveniment este prietenia Sabinei 
cu Jean de la Fontange, un fel de priete- 
nie amoroasă care aparține și ea unei 
epoci sau cel puţin literaturii unei 
epoci. Această priatenie se închipuește, 
ca să spunem așa, din preumblări în 
cursul cărora cei doi prieteni îşi fac de- 
licate confidenţe asupra impresiilor lor 
fugare, a visurilor lor, asupra simţă- 
mintelor și sufletului lor ; este ceva cu 
totul fermecător, care e învăluit într'o 
rară distincţie şi tact. Sabine şi Jean au 
acelaș suflet visător şi sensibil, care se 
complace în simțăminte abia schiţate ; 
au acelaş mod delicat de a concepe via- 
ţa, aceeaşi teamă, în fond, de a se an- 
gaja cu totul întrun sentiment, într'o 
pasiune. In ziua în care Jean o sărută 
pe Sabina pe buze, aceasta încearcă un 
fel de spaimă în fata acestui act care o 
face să intrevadă aventuri dificile si 
pierderea unor abia deslușite bucurii, cu 

1) Din „Silbermann” şi „Retour de Silber- 
man” (Gallimard €d.). 

2) Din „Bonifas” (id.). 








UNIVERSUL LITERAR 


care tandreţea sufietului său se hră- 
neşte, și când Alexandre Darembert in- 
terzice soției sale să revadă pe Jean, a- 
ceasta nu încearcă nici o amărăciune 
şi se consolează ușor spunăndil-și „E 
mai bine așa”. 

Nimic n'ar mai turbura monotonia 
vieţii Sabinei dacă, în urma unei bron- 
șite, nu ar trebui să plece la Nisa, unde 
se instalează într'o pensiune de familie. 
Aci face cunoștința unui tânăr, d. Ollies, 
de care se îndrăgostește vag. Foarte 
vag: încă odată, simțământul ei nu va 
crește şi într'o foarte frumoasă pagină, 
Jacques de Lacretelle ne expune refle- 
xiunile inspirate  Sabinei de această 


nouă prietenie : 


m... Elle nignorait plus le secret des 
femmes qui parvenaient ă lier indisso- 
lublement amour ă la vie : elles avaient 
de la ferveur. Ii fallait 6couter, sans 
reflechir, cette immense mâlodie qui 
se forme par le regard et les gestes des 

tres : il fallait s'y livrer tout entiere, 
comme si chaque sensation 6tait une 
petite existence isolte et qu'on ne dut 
pas en connaître d'autre. Elle avait sou_ 
vent r6v6 de vivre ainsi, faisant de cha.- 
que instant une planete neuve que !'on 
abandonne aussitet que les merveilles 
viennent ă disparaitre. Mais jamais ses 
actes râels n'avai=nt pu se prâter, meme 
de tres loin, A cette imagination : quel- 
que chose la ratenait, et Vinstant mira- 
culeux passait, eloignant d'elle d'autres 
miracles”. 

„Elle se demanda d'oi venait cette 
râsistance, et elle pansa ă ses sombres 
reflexions qui arretaient chez un homine 
comme Alexandre tous les mouvements 
du coeur. N'y avait_il pas dans sa pro- 
pre nature un sentimenţț analogue, m6- 
fiance ou calcul ? N'6tait-ce pas, en d6- 








ROMANUL DE ANALIZĂ AL LUI JACQUES DE LACRETELLE 


finitive, une arriere-penste voisine de 
“cette hideuse avarice qu'elle haissait 
tant chez lui ?” Această idee îi prici- 
nuește o asemenea, amărăciune încât a 
doua zi dă toţi banii primiţi dela soțul 
său, lui Ollies, care i-a mărturisit lipsu- 
rile pe care le are; află însă curând că 
Ollies nu e decât un aventurier şi că a 
dispărut, după ce a mai înşelat și pe 
alţii. 

După această ultimă experienţă, să- 
nătatea Sabinei se înrăutățește și ea se 
stinge pe încetul, de o maladie lentă și 
în fond misterioasă, dar care se potri.- 
vește admirabil cu firea ei tandră. Ast- 
ie, se sfârşeşte acest episod fermecător 
în totul, în care Lacretelle a desfășurat 
o foarte fină artă. Personajul Sabirei 
este de-altfel în acord cu cele mai evi- 
dente calităţi ale scriitorului, care nu 
reușește nimic mai bine decât zugrăvi- 
rea făpturilor a căror viaţă pare grațios 
indulcită de gesturi lente şi uşor îeri- 
cite, și care par a trece alături de lume 
într'un mod tainic, fără s'o atinsă. Aci 
n'am avut însă, cum am spus, decât un 
fel de hors-d'oeuvre. Adevăratul subiect, 
iată_l : în timp ce Sabina agoniza pe 
Coasta de azur, notarul la care Alexan- 
dre Darembert şi-a depus întreaga 
avere a fugit. Darembert, ruinat, tre- 
bue să vândă les Hauts-Ponts şi se ins- 
talează cu fiica sa într'o mică villă. 
Lisa, a cărei figură apare atunci în 
prim plan, nu poate suporta această să- 
răcie; toate gândurile ei se intoarnă la 
domeniul pierdut şi întrevede de pe 
acum clipa în care tatăl său va pu- 
tea lucra cu îndârjire să  răscumpere 
moșioara. In aşteptare, lucrează cu în- 
suflețire și economisește amarnic: și 
este o fire pe care munca și efortul nu 
o sperie. De-altfei, Alexandre Darem- 
bert moarte curând, pe urma, unei înțe- 
pături pe care și-a făcut-o la mână și 
care a pricinuit o otrăvire a sângelui; și 
Liss rămâne singură, mai posedată ca 
oricând de lovitura de a recupera les 
Hauts-Ponts. 

Al doilea volum, Les Financailies, 
ne-o arată pe Lise Darembert la lucru 
și ne desvălue caracterul subtii şi com. 
plex al acestei fete. Nu esta tocmai o 
race calculatoare, o ființă indreptată 
avid spre posesiune ; e o imaginativă ca 
şi mama ei, dar orice efort al imasnaţiei 
sale este intors spre Hauts-Ponts, a că- 
ror răscumpărare a devenit pentru ea, o 
idee fixă, veritabil obsedantă. 

Două încercări pe care le face să se 
mărite eșuează şi până la urmă, cu im- 
petuozitatea unei firi care nu se cu- 
moaște prea bine, se asvârle în brațele 
lui Jean de la Fontange, care are acum 
patruzeci şi cinci de ant şi în ochii că_ 
rula a văzut lucind o nedesminţită do- 
rință. Dar acest act disperat, care ar 
apărea perfect absurdă unei intelisenţe 
lucide, îi apare ca promiţător de noroc, 
de reușită și succes. 

Din nefericire, aventura ia o întor- 
sătură amarnică: Lise e însărcinată. 





PLEDOARIE 


Şapte seara. 

— Ura maesire ! 

— Ce faci mă? Noroc. 

— Bine. Căutam pe unu să iau o ţuică, 
Hai c& e frig al naibii. 

- Nu pot, mergi, apăr mâine pe Ma- 
ioche. 

— Pe cine? ; 

— Pe Matache. Un criminal. [Il apăr 
eu c& maesiru e bolnav. Proces greu, 
trebue să fu limpede la cap. 

— Ei astai| Parc'o să ie turburi ain- 
tr'o ţuică, 

— Nu, dar știu eu... 
face trei... 

— Parcă mi-e de beție 'mi-arde. Bem 
o ţuică să ne'ngălzim, mai spunem o 
vcrbă şinirun ceas plecăm acasă. M'a- 
șteaptă și pe mine cu masa. 

—— Merg, dar să știi: numai una. 

— Uno, frate, ce eu nunțeleg?. Ai 
mâine proces, ce naiba, 

— Dăne dom'le două juici calde. 

-— Dăne şi câte-o chifteluță. N'am mân- 
cai azi la prânz nimic. Am intrat în două 
procese unu după altu. 

— Ai așa mult de lucru ? 

— Mulţumesc lui Dumnezeu. Lucrez, 
ce e drept, cu maestru. Alea de azi au 
fost ale lui. 

—- Ahal Mai luăm una? 

— Să mai luăm. Nu ştiu însă ce-am 
că mi sa urcat la cap. 

— Din cauza nemâncării... 


— Să ştii. Mai dă-ne dom'le ceva de 


Se tac două, se 


mâncare, — Ce-ai mal făcut? 
- - Mai nimic. Cu slujba... fleacuri... 
— Noroc. 
— Noroc. 


— Mai luăm una ? 

— Nu se poate. Ajunge. 
procesu cu Matache... 

-- Dă dracului de Matache. Ce? 
pentru el să nu mai bem noi o ţuică? 

-— Nu, frate, nu se poate. Credemă. 

— la lasă-mă dom'le cu mironoselile. 
Adu băete încă două. 

- Să ştii că mă supăr. 

— Ce ești copil ? Nu ţi-e, Tuşa ? 

— Ei, no lua așa. Am mâine.. 

—- Mâine e mâine. Azi bea colea ca 
mine şicți va îi ţie bine în cer și pre pă- 
mânt, 

— Spanac, 

-- Mai dă-ne nsne o gustare, 


Am mâine 


--- De ce nu iuați masa coane? E a: 
proaps opt. 

— Eu ași zice să mănânc. Tot n'am 
luat azi n:mic. Termin repede și mă duc 
să mă culc. Dorm ca un pașe şi mâine 
sunt la proces ca un cecoşel. 

— Dacă mănânci tu, rămân şi eu cu 
tine. Ştie acasă că dacă nu vin pân'la 
apt jumate nu mai vin. 

— Ce-ai bun, dom le ? 

— Luaţi nişte icre. E proaspete. 

zau 70 


-- - Dăne dom'le. 

— Bere, vin? 

— Un țap. 

— La fel. 

Ora nouă. 

— Hai mă să luăm o sticluță de vin. 
Berea asta ne umilă. 

— Adu dom'le niște vin. 

— D'al nostru sau înfundat ? 

— Vin să fe, doar săi pui ghiață 
multă. 

Ora unsprezece. 

— Prost vin nene. Ce poșircă | 

— D'un ceas îţi spun și nu mă crezi. 

— Altu nai dom'le? 

-— Altu nu mai avem. Le-aţi gustat pe 
toate șase câte le-avem. 

— Ce, eşti nebun ? 

— Zău, conașule. 

— Phiii! Schimbăm cârciumoa, dragă. 
Aştia au vin prost şi nici nu pun ghioță 
destulă. 

Douăsprezece. 

— Ce să vă servim ? 

-— In primul rând: ai ghiață ? 

— Vai de mine. Cum să nu fiel? 

—— Aşa. Vreau ghiaţă multă. — Ai un 
Cabernet ? 

— Am, Unu bun. Pentru dumneavoas- 
ră, 

Aduc o sticlă ? 

— Pune două. Să sa răcească. Ghiaţă 
multă, nu uita. 

— Uite pe Costache. 

-— Caosterhe ! Hei | Cosiacha | 

-— Ce faceți mă aici ? 

- Nu vezi ? Bem. 

-- Bem şi eu am ine procea, Aga 

pe itp aiziehia. 

— la lasă, frate, că m'ai ucis cu Ma 
tache al tău, 

— Ție cei pasă, dar eu.. 
mâmă soaria omului... și de... 

— Dă! aracului de om, că m'ai sastigii 


eu am în 


La donă ne-a dat afară că'nchidea. 

La șase ne-a dat iar afară că mătura 
le șantan. 

Am mai fost pe la o iaurgerie, prin 
piață, nu mai ştiu pe unde. Tot ce știu 
e că la prânz ne aflam câte și trei la un 
birt economic, iz masă cu un măturător 
bătrân cămici făceam trataț:e. Cum am 
ajuns acolo, Dumnezeu știe. 

—Mă, dar tu ai proces la unu, Max 
tache | 

— Așa e, Phiii! Cei fac eu acu? 

— Cum ce-i faci ? Pledezi. Il aperi pa 
bietu Matache. 

— Ce să-l apăr, că nici dosaru nu 
lam swudiat. Nu știu chestia decât dir. 
jurnale. 

— Parcă tu mu ştii să dai cu gura, 

— Dau eu de dat, dar ce le spun ălora, 
acolo ? 

— Spune-le și tu că era nebun, Ține-o 
una și bună. Nu te lăsa, co'ncurci, 

-- Mă duc. 

—- Salutare. Când ne mai vedem ? 

L 

— Hai şi noi să vedem cum pledează. 
Tot navem ce face. Mergi şi dumneata, 
moșule ? 

— Nu poi, tăiculiță, că am de mâ&- 
turat. 

Lume pic'oare. Matache. cât o gorilă, 
e acuzat: că a frânt în „bătăi simple” ps 
un cetățean pacinic. 

-- Apărarea are cuvântul. 

Apărarea însă doarme dusă. 

— Apărarea are cuvântul. 
dează in apărare ? 

Avocatul părții civile, 
szutură. 

— Ce-i? 

— Ai cuvântul. 

-— Să ma vie un rând. Ghiaţă multă... 

Pr-babil că i-a mirosit și presedintelui 
a vin. 

— Acuzat. Tribunalui îți acordă un 
nou terrnen pentru lipsă de apărare. 

Publicul nrlă. 

„= Linişte. Evacuez sala. 

— Vă evacuez, răcnazie aprodul. 

— Ce să ne evacuaţi? Asu mere? 
Ce ? Eu nu plăiesc? 

Îi mai trecuse puţin turburecia. 

-- Ceai făcut mă, nenorocitule ? 

— Cecom făcut? N'ai văzut că mu 


lucrat procuroru ? 
DORIN ILIESCU 


Cine ple- 


colea bun, îl 








30 MAI! 


1942 


de N. PAPATANASIU 


Jean se sperie și se desparte de ea; iar 
preotul satului, la cererea doamnei 
Fontange, face pe Lise să înţeleagă că 
trebue să plece de aci. Iat-o resemnată, 
dar întărită de acum de gândul că, din 
pricina copilului, va trebui să lucreze 
mai mult spre a răscumpăra les Hauts- 
Ponts ; și caută refugiu pe lângă o 
bonă fidelă, din totdeauna. 

Ann6es d'espârance ne introduce în 
ințimitatea fiului Lisei, Alexis Darem- 
pert; al cincilea himeric din istorisire, 
ca şi Jean dela Fontange și Alexandre 
Darembert. Alexis a moștenit dela tatăl 
său și fără îndoială dela bunica sa, da- 
rul de a se pleca mai mult asupra ima- 
ginilor visului, decât asupra realităţilor 
vieţii, 

Cu o aelicioasă pasivitate, işi lasă 
imaginația să rătăcească printre fan- 
tasme mişcătoare și imagini care se de- 
formează. asemenea trâmbelor de tum 
si încearcă în acest joc plăcerea pe care 
tumătorul de opium o cere viciului său. 
Lacretelle nu uită să ne spună că acest 
adolescenț, visător e sedus de magia 
domeniilor misterioase şi a subterane- 
lor obscure, dar aceasta aminteşte prea 
mult Le grană Meaulnes — și destul de 
amarnic ; şi nu pentru a pune într'o 
lumină urită talentul lui Lacretelle, care 
se simte bine mai ales în analiza psi- 
hologică, notăm faptul! că nu posedă ni- 
mic din minunatul dar poetic al lui 
Atain-Fournier, 

Episodul micei Marie Pommier este, 
într'adevăr, ceva mai personal și întărit 
de un accent înduioșător. Această Ma- 
rie este o ţărăncuţă, fiica unui îel de 
astrolog puţin trăznit, care vieţuește 
într'un soiu de căruţă de țigani confec- 
ționată de el (și aci-- pe cât se vede — 
se găsesc elemente de un fantastic A la 
Meaulnes). Ea este stăpânită ca și 
Alexis de aceeaşi fire visătoare, acelaş 
dar de a vedea imagini; Alexis e uimit 
că fetița are aceeaşi viziune a lumii ca 
şi el. De aci, o camaraderie plină de 
farmec, închipuită de confidențele asu- 
pra imaginilor neprecise care li se arată 
in suflet şi care se desfășură pe nesim- 
ţite întrun simțământ de dragoste, cel 
puţin la Marie; căci Alexis rămâne un 
visător şi nu pare să ceară mai mult 
acestei fete -care e gata să-i dea totul, 
decât delicate bavardaje și plăcerea de 
a se găsi în preajma ei, vag neatent. Și 
în ziua când, violată de actualul pro- 
prietar dela Hauls-Ponts, va veni 
să cadă, leșinată, in casa lor, Alexis spe- 
riat de aspectul ei, se intoarce ca să n'o 
vadă, căci așa vrea atrocele egoism al 
acestui skizofrenic. 

Totuși, Lise a profitat de scandalul 
iscat de acest viol ca să constrângă pe 
proprietarul dela Hauts-Ponts să vândă. 
Ea rsăcumpără cu economiile sale do- 
meniul și intră in casa din care a tre- 
buit să plece cu atâta umilinţă ; visul 
vieţii ei s'a înfăptuit. Totuși, un lucru 
ciudat, în loc să se bucure cu adevărat, 
se simte nespus de săracă. Iar Alexis se 
interesează prea puţin de acest domeniu 
pe care mama sa l-a cumpărat pe nu- 
mele său și se întoarce spre evadările 
prin vraje. Ceeace lasă să se întrevadă 
o catastrofă și în ultimul volum al tetra- 
logiei, La Monnaie de plomb, o vedem 
precipitându-se. 

Regăsim pe Alexis pe Coasta de Azur 
unde a venit să se vindece pe urma unei 
bronşite (Lacretelie pare a fi lipsiţ une- 
ori de varietate în invenţie). Aci face 
cunoștința unei femei amabile şi ușoare 
alături de care îi place să joace rolul 
contelui Alec G'Arembert, bogat şi fas- 
tuos gentilom, care posedă un magnifice 
castel în Vend6e. Joacă și la ruletă şi 
bineinţeles, pierde. Pierde într'atât în- 
cât e nevoit să imprumute, ipotecând 
Hauts-Ponts. Lise, iînebunită, aleargă 
imediat, închee romaneasza împrejura- 
re a fiului său şi-l trimite într'o casă de 
retragere religioasă, cu nădejdea ca o 
schimbare să-i întărească firea. Rezul- 
tatul întrece așteptările : Alexis își des- 
coperă pe dată o vocație religioasă şi 
intră într'un seminar. Dar Hauts-Ponts 
a fost pierdut, pentru totdeauna de astă 
dată. Lise se întoarce in casa ei, îngă- 
duită numai ca linjereasă. Totuși, apu- 
căturile ei ciudate, puțin nebuneșşti, fac 
să fie curând gonită. 

Finalul acesta e slab şi aproape de 
necrezut. Una e să visezi fantasme, alta 
e să încerci o experienţă religioasă, căci 
Lacretelle ne-o prezintă ca pe ceva se- 
rios, ceeace ne face nespus de sceptici, 
căci nu putem crede în vocația lui A- 
lexis, după 'ce am aflat tot ce știm des_ 
pre caracterul său. E o concluzie care 
slăbește romanul ; dar o altă slăbiciune 
a cărții stă în așezarea prea abilă și 
adesea mecanică a părților sale. 

Căci nu avem nici odată impresia că 
suntem cuprinși de talazul vieţii, ci —- 
mai ales — de sentimentul că, asistăm la 
o experienţă cu totul intelectuală, ne- 
spus de pasionantă pentru autor și până 
la urmă, destul de interesantă pentru 
Noi. 

Natural, Jacques de L.acretelle este 
dotat mai ales pentru studiu și pentru 
zugrăvirea de caractere. Si Les Hauts- 
Ponts ne prezintă trei caractere, care 
sunt nu numai cele mai bune din câte 
i se datorează, dar şi unele din cele mai 
semnificative din întreg romanul fran- 
cez de azi. N'am putut pune în relief 
toate particularităţile complexe ale ca- 
racterelor Sabinei, al Lisei, al lui Alexis; 
e aci însă un studiu al himericilor, de o 
rară putere de evocare, studiu nici când 
dus așa de departe. 

Mai mult ca oricât, bucuria de a scrie 
și de a compune, această plăcere de lu- 
cru bine făcut caracteristică artizanu. 
lui scrupulos, această înaltă idee asupra, 
artei, ne-au atras și vor face de neuitat 
această lucrare puțin amară, 





= 30 MAIL 1942 


PP, 


| 


2 


———— 


CI), 


LD, Boa 












Cronica literară 





„Valoarea artei în Renaștere“ 


de 


ALEXANDRU MARCU 


(Editura „Scrisul Românesc“, 1942 ) 


Protocolar — și convenţiona.— 
ar fi să începem prin a ne arăta 
„mrarea odată cu satisfacția, 
un cărturar autentic cum e d, A- 
iexandru Marcu, a cărui rodnică 
activitate culturală e atât de a- 
preciată, — ocupând astăzi una 
din demnitățile cele mai impor- 
tante şi ma; pline de răspundere 
in noua orientare politică a sta- 
tului nostru, găseşte totuşi răga- 
zul să dea la iveală o operă de e- 
ruâiție și sinteză personală cum 
este „Valoarea artei în  Renaș- 
tere”, 

E o coincidență care nu face 
decât să înalțe prestigiul acelei 
demnități pr:n valoarea persona- 
lităţii celui care o ocupă. Dar şi 
din prilejul unei simp'e  coinci- 
denţe ca aceasta vom reţine ele- 
ganța gestului d-lui Alexandru 
Marcu : semnificația omagială a 
publicării volumului Valoarea ar- 
tei în Renaștere”, închinată lui 
Giovanni Papiti, nu va trece de- 
sigur fără a fi relevată, 

Am încerca chiar să suprin- 
dem în; faptul publicărei acestei 
lucrări asupra Renașterii italiene 
întreprinsă de actualul minisiru 
al propagandei, o semnificaţie in- 
timă cu caracter autobiografic 
pentru cazul autorului: nu adu- 
ce oare d. Alexandru Marcu, prin 
propriul exemplu, o  desminţire 
elocventă opinei aceora cari 
cred că ar exista o incompatibili- 
tate esenţială între structura in- 
"telectualului absorbit în activita- 
tea lăuntrică a gândului creator 
şi aceea a omului public, a cărui 
existență se consumă aproape 
exclusiv în spațialitate și între 
aparenţe, adică în concret? Nu 
actualizează d-sa exemplul ace- 
lor umaniști pe care i-a produs 

: civilizaţia Renaşterii, în persona- 
litatea cărora se întruneau ar- 
Monios sensibilitatea artistică şi 
paş.unea cunoaşterii cu gustul 
acţiunii ? E şi aceasta o coinci- 
denţă menită să favorizeze acea 
predispoziţie plină de simpatie 
anticipativă a înțevegerii care în- 
deamnă pe cititor să-şi aleagă 
instinctiv cărţile, să le acorde 
spontan o preferinţă, justificată 
apoi și sporită prin lectură. 

Fără îndoială, „Valoarea artei 
în Renaștere” este ceeace se chia- 
mă o lucrare de specialitate şi ca 
atare le rămâne specialiștilor să 
aprecieze importanţa contribuţiei 
autoru:ui la desbaterea  proble- 
me!or puse de civilizația rinas- 
cimentală în Itala, Dar cititorul 
format prin literatură, cel care 
tinde spre o cunoaștere armo- 
nioasă va prețui deopotrivă bo- 
găția informaţiei de ordin istoric 
şi cultural a lucrării d-lui Ale- 
xandru Marcu şi înlănţuirea i- 
deilor, orânduirea sau compozi- 
ţia ior, ceeace face din „Valoarea 
artei în Renaștere" o carte lite- 
rară — operă de gust şi de afir- 
mare a unei viguroase concepţii 
personale care ordonează între- 





PREFAŢĂ 
Amiorui atestei cărți, îndgnat 
peste măsură de falsa părere pe 
care şi-au făcut-o semeni săi 
despre trecutul acestei importante 


iustituţii eare este viaţa, a avut 





AUTORUL PE PALATUL 
TELEFOANELOR 


imrenţia să se urcă pe palatul te- 
lefoanelor şi de acolo să apostro- 
feze intreaga menire întrun 
scurt discurs, în care a conden- 
sat întregul său dispreț. 

Apoi sar fi coborit cu ascen- 
sotul, plângând zguduitor până 
la parter, după care a fost cou- 
vins că nu mâi e nimic de fă- 
cut, ar fi căzut iîntr'o neagră in- 
diferenţă. 

Programul său însă, nu Sa pu- 
tut reajiza, deoarece a aflat că 
din vârful palatului telefoanelor 
nu se poate privi decât pe o rază 
de câţiva kilometri, şi a retuzat 
să facă mun gest atât de mare 
pentru un orizonţ atâţ de mic. 


% 
In schimb a luat hotărîrea să 
scrie această Istorie, ca să lămu- 





gul material, ritmând ideile, al- 
ternându-le și sporind puterea 
lor asociativă prin invocarea u- 
nor houi argumente, într'o pers- 
pectivă tot mai cuprinzătoare, cu 
o mișcare inţerioară tinzând spre 
rotunjirea definitivă a gândului 
în sinteză proprie. 

Punctul de vedere al autoru- 
lui în caracterizarea civilizaţiei 
Renaşterii în Italia se poate re- 
zuma în relevarea supremației 
vatorilor de artă, asupra celor 
morale, religioase, literare sau 
chiar şi intelecţuale, de unde şi 
accentul caracteristic „precum- 
pănitor estetic“ al manifestărilor 
acelei civilizaţii. Titlul lucrării 
d-lui Alexandru Marcu înseam- 
nă astfel şi afirmaţia esenţială, 
concluzia ei, pe care cititorul o 
întrevede conturându-se tot mai 
c:ar pe măsura înaintării dealun- 
Eul lecturii celor unsprezece ca- 
pitole ale cărții. 

Pregătirea culturală pe care o 
săvârșise Umanismul, prin re- 
descoperirea şi armonizarea nor- 
meior antichităţii  greco-latine, 
era de aşeptat să aibă drept con- 
secinţă o literatură care să-și gă- 
sească în epoca de supremă 
creativitate a Renaşterii itaiene, 
expresia ei cea mai înaltă, Acea- 
stă consecință nu sa produs to- 
tuşi. Golul lăsat de creaţia lite- 
rară a fost împlinit prin preocu- 
pări mai largi de cultură uma- 
nistă sau de strictă erudiție. Flo- 
rența al cărei prestigiu unanim 
recunoscut în toate domeniile 
creaţiei spirituale îi adusese su- 
pranumele de „noua Atenă a Ita- 
lei: na înlesnit totuși apariţia 
vreunei capod'opere literare aă- 
turi de atâtea care se poț cita 
din domeniul artelor plastice, în 
primul secol al Renaşterii sale: 

„In loc de tragedii, ea a per- 
petuat ' Sacrele Reprezentă:i; în 


"Yoc de Comedia clasică, d îhctira- 


loc 
a 
al 


jat Comediile de Artă; în 

de o mare epopee virgiliană, 
impus genul  semi-popular 
poemelor eroi-comice, 


Şi totuş: această renunțare ia 
un program de mari realizri lite- 
rare în cadrul  exemplelor con- 
sacrate prin clasicism, încă nu ar 
trebui să ne impresioneze la ma- 
xim. Ceeate rămâne însă cu ade- 
vărat excepțional, este faptul de 
a nu fi renunțat la o asemenea 
ambiţie, căci Renașterea a  în- 
cercat și aceste „genuri”, după 
exemplul Antichității; dar încer- 
cările sale nu au avut nici o șan- 
să de succes și aci constatarea 
noastră devine într'adevăr reve- 
latoare,,, 

Oricât sar recunoaște de ge 
neros că opere ca Arcudia lui 
Sannazzaro, ori Aminta lui Tas- 
s0, ori, în deosebi, Orlando Fu- 
7ioso, sunt totuş produse'e lite- 
rare ale Renaşterii, nu se infir- 
mă prin aceasta teza că de fapt 
Renaşterea sa reaizat pe linia 


"culturii eline cu cea latină 


valorilor literare cu anticipație 
de un secol), spre a ceda apoi lo- 
cul de întâietate celorlalte valori 
— plastice şi intelectuale — şi 
spre a se realiza apoi iarăș lite- 
rar, prin opere ca acele amintite 
mai sus, ori prin c-asicismul 
francez al secolului XVII”. 

Aspectul poate cel mai carac- 
teristic al civilizaţiei rinascimen- 
laie, acela asupra căruia d. Ale- 
xandru Marcu revine adeseori în 
cursul lucrării d-sâle este exce- 
sul contrastelor, în aparenţă ire- 
conciiiabile, pe care totuşi a is- 
butit să-l teruporeze şi să găseas- 
că o expresie echilibrată şi ar- 
monioasă penru cuprinderea 
formaiă a unui conținut suiletesc 
de o „nemaiintâinită exuberanță 
vitală“. 

Problema esenţială a unei cul- 
turi eşte desigur aceea a expri- 
mării ei într'o formă care învin- 
gând vremelnicia gustului și mo- 
dej efemere să-i asigure rodni- 
cia şi permanența nealterată a 
sensur.jor pe deasupra  contin- 
genţelor duratei istorice. Renaș- 
terea a ajuns la o expresie eu- 
ioric desăvârșită, mai cu seamă 
in artele p.asuice şi aceasta nu 
prin suprimarea forţelor anta- 
goniste din lăuntrul ei, ci prin 
integrarea lor într'o nouă sinteză 
în care avea să se recunoască 
suf.etul omului nou. Eelectismul 
c.vuizației TuaaSciMeDra.e uciă- 
şurată sub semnul tutelor al 
preocupărilor estetice reiese şi 
din definiţia pe care şi-o însu- 
şeşte d. Alexandru Marcu, aceea 
că „Renaşterea a fost în primul 
rând o atitudine spirituală, sus- 
ceptibilă să-și pună toate proble- 
mele vieţii, dela aceea a Univer- 
sului la problema Divinităţii și 
dela problema Omului ia aceea a 
Naturii, căutând chiar să şi le re- 
zolve după convingeri proprii şi 
vumai după acelea“. Caracterul 
de sinteză al acelei epoci neie- 
se deopotrivă din conuguraţia ei 
spirituală în raport cu valorile 
civilizaţiei greco-latine şi cu ten- 
dințe e evului mediu premergă- 
tor. Renaşterea a realizat unita- 
tea lumi vechi prin restabilirea 
echilibrului între Antichitate și 
C:eştinism şi prin integrarea 
isbu- 
tind „a repune astfel în circula- 
ție civilizaţia anticilor, în între- 
gul ei complex de forme şi de 
gânduri”, 

Dar sinteză înseamnă în cultu- 
ră ultimul termen al unui proces 
de imde-ungată elaborare ceea ce 
implică tradiț.e, continnitate. In 
înţelegerea istoriografilor  mo- 
derni zi Renașterii opunerea unui 
ev-mediu „creştin şi mistic, erme- 
tic şi sumbru“ faţă de o Civiliza- 
ție socotită „clasică în ce prive- 
ște formele și expresiile, natu- 
ralistă şi păgânizantă în ce pri- 
veşte conţinutul, liberă ca ins- 


UNIVERSUL LITERAR == 








(Cântec de leGădă | 
si 


Dans alb de melodie misipă ?n fruntea serii; 

Jog — în bazin — ondina de piatră râde lunii, 

Și cântecul Domniței din ram în ram, alunii 

Il duc — lăstun de flacări — prin parcurile tăcerii... 


Ciaviaturi de fildeş sub degetele triste, 
Se vor înel când dorul foşneşte în constrângeri; 


Stelarul prinţ. tânjeşte 'n 


dandoiul lui cu îngeri, 


Perdele. 'm fir de aur, sunt pentru vis, batiste. 


Și ora întră'naită prin geamuri ogivale 
Cu svon de chei întoarse în laucăte şi uși; 
Domnița pliciisită de jocul cu păpuşi 
E prea însingurată 'ntre morţile florale... 


Azi nui mai este cântul ca rugăciunea lurii; 
Bi castalor dorințe atâta plumb le strâruge; 


„.Genunchiul roz în cadrul 
Și-aipoi Domnița, fruntea 


ferestrei, pur, se frânge 
și-o dărvește lunii 


Jos — în bazin — ondinu se spovedeşte lunii 
Ș: carnea ei de piatră sărută-albastru sânge... 
CONSTANTIN MITEA 


Sonata somnului 


Bia pianele adie 


Peste culmi și prin casţele, 
Pasul serilor ne suie 


Pe cărările de stele. 


Şi departe, numai Domnul, 
Poate, prin azur, ne vede 


Cum intrăm, tip-til, 


în somnul 


Casei de luceafăr verde. 
Ingeri de zăpad' albastră, 
Aripaţi cu albe pene, f 
Au intrat pe o fereastră 

Şi îţi cântă “ lângă gene., 
Lasă-ţi fruntea de v.oară, 
Peste perina tăcerii, 

Să adoarmă ca o seară 
Despletită 'n somnul zării.., 
Culcă-te, să te colinde 

Cor serafice de iubire, 

Luna, când, pe geam, aprinde 
Tot alcovul de safire. 

Dormi târziu, zeiţă lină, 
Strânsă cu înfiorere, 

In cearceafuri de lumină, 
Lângă prinţul de visare... 

In sărutu-i cu descântec, 


Peste ani, o violină, 


Va pluti pe-acelaș cântec, 
Alba ta sonată tină.. 
FLORIN DUMITRANA 


) 


7 a 
YJaci 


Ascultă cum se împletesc 


destinele în apele tăcerii ! 


Toamna mi-a prins o 


frunză în păr; 


mâinile mele caută pe-ale tale, 
în amurgul târziu al serii. 


Taci !.. Ascultă !.,. In adevăr, 
tăcerile au întins o punte 

peste tristețea veacurilor mele. 
și te adună cu mâini de nălucă 


în 'ăpă răsăritelor stele 


ce dorm în limanul de sub frunte. i 


Taci !... Lusă timpul să treacă așa 
nemăsurat, în liniştea eternă. 

Ți-e somn? Lasă-ţi capul pe umărul rneu. 
Iţi sunt mamă, prietenă şi soră. 

Adâncul meu, ţi l-am făcut pernă; 

Cărare umedă, obrazul meu. 


Te voi străjui până 'n 


Tâci |... Lasă timpul să treacă 
MARIA CONSTANTINESCU -PITEŞTI 


Don 


QUuroTĂ... 


așa 7... - 


și-a pierdut orice valoare istori- 
că, restabilindu-se „in evoluţia 
civilizației acea continuitate li- 
neară, a unei desvoltări continue. 

O carte cum este „Valoarea ar- 
tei în Renaștere“ propune, pe 
lângă punctul de vedere propriu 
al autorului, prin simplul joc al 
interferării idei'or, o seamă de 
probleme, sugestii şi analogii p= 
care cițitorul le va relua pe sea- 


piraţie şi bine dispusă ca spirit” ma sa, alegând fireşte după cri- 


teriul preferinţei personale şi al 
preocupărilor proprii. Ideia de a 
sfârși o astfel de carte nu are d= 
aceea sens. Perspectiva pe cara 
o deschide spiritului este memăr- 
ginită. Concluzia autorului nu 
înseamnă o restrângere, ci o nouă 
valorificare prin  semniticaţ.e, o 
şansă inediță propusă spiritului 
dornic de cunoaştere. 


MIHAI NICULESCU 








Nu ştiu în ce măsură răb- 
darea, până în ultima ei li- 
mită, este o virtute poetică, 
dar îmi dau seama perfect 
că există o sumedenie de po- 
eți, care dacă nu au vre-o 


altă calitate, o au în schimb. 


pe aceea a. perseverării, Căci 
dacă adagiul latin spune : erare 
humanun est, el nu se opreşte 
numai aici, ci continuă: per- 
severare diabolicum. De bună 
seamă că versificatorii nu sunt 
chiar atât de diabolici, perse- 
verând într'o meserie care nu 
este totdeauna o vocație pen- 
tru ei, însă sâmburele de ,„mo- 
rală” care se desprinde de aici, 
trebue scos la iveală cu luare 
aminte. 

Să nu fiăm. înțeleşi greşit: 
munca alături de vers, reve- 
nirea asupra unui loc sau a 
umei părţi, care nu este mul- 
pumiioare, nu se poate numi 
perseverență în sensul pe ca- 
re-l acordăm noi noțiunii, In 
fond, rabdurea este o virtute 
şi toate mariie creații au ieșit 
dintr'o muncă, dintr'un ejort, 
care n'a cunoscut răgazul nici- 
unei Giipe de dulce dene, ci 
numdi îmcordarea vie asupra 
întregului creat. 

Răbdarea nu este însă unul 
și aceiași lucru Cu  perseve: 
rența, așa cum poesia nu este 
aceeași cu versijicaţia. Sunt 
termeni Care par'că se conto- 
pesc, fără să se atmgă şi sunt 
nuanțe pe care niciodată nu le 
vom putea defini, oricât am 
căuta să le închidem în holla- 
re între care um crede că vor 
prinde 'contur şi se vor ro- 
tunji, 

Siavă Domnului, am avut 
timp să cunoaștem o mulțime 
de aspecte în rdstimpul în care 
ne-am îndeletnicit şi ne în” 
deletnicim cu acest colţ al 
poeşei tinere. Obiecţiunite şi 
rejiexulle noastre săpiamânale 
stau dovadă, iar dacă uneori 
am mai spus câte un lucru, 
care nu sa adeverit până în 
cele din urnă, vinu să fie 
numai şi numai a noastră, 
Perseverarea a jost însă unul 
din aspectele care ne-a dat de 
pânait mai mult decât oricare 
altul. In clipa în care pun pe 
hârtie aceste linii, am în faţa 


ochilor pilda unui elev da 
bhceu, cure locuește  umdeva 
întrun orăşel de provincie. 


Când am --purces la aceste 
„scuntece nouri” şi dânsul a 
crezut nimerit, ca atâția alţii 
încă, să mi. se alăture și să 
vina cu noi, Astfel, am început 
să primim din partea lui plic 
după plic; cu 0 regularitate 
care, mărturisim, ne  emoțio- 
nează. Am învățat să-l recu- 
noaştem după serasul depe pric 
şi am îmvăţat să-i ştim pe de 
TOS Scrisorue care-i însoțesc 
versurile. Intrun cuvânt: e u- 
nul de-al nostru, lestul, este 
îmsă ceva mai trist: din tot 
teancul de versuri pe care în 
decurs de un an l-am primit 
din pertea lui, nu am putut 
reține — nici măcar ca pe-o 
fâăgăduială — un vers cei pu- 
țin, Poetul nostru care-și în- 
nălța creaţiile în slăvi în pro- 
priue-i epistole, („POEZI” așa 
ie numea el cu o justificată 
mândrie) nu era totuşi în stare 
să închege o strajă ca lumea. 
Dar persevera. Săptămână 
după săptămână el ne anunţa 


STORIA OMENIRII 


tească omenirea asupra _adevăra- 
tului aspect al istoricului său ţre- 
cut. 

De bună seamă, orice mare a- 
devăr trebue sprijinit în mod de- 
monstrativ dacă nu pe fapte, cel 
Puțin pe o teorie cu dou-trei aere 
de valabilitate. 

Hotărit să-şi zileasoă zdravănă 
temelie nouilor sale adevăruri 
personale, autorul acestui aspru 
şi impersonal tratat de istorie, a 
încereaț întâi prin diverse sis- 
teme să stabilească o scară a vâ- 
larilor aronologice 1), căutând să 
afle rezolvarea bătrânei prable- 
me: Cime a fost mai întâiu: OUL 
sau GĂINA. Aceasta nu pentru 
că avea de gând să scoată ia 
iveală ceva noui adevăruri pen- 
tru coteţe: nu. Ci pentruica, prin 
analogie să poată stabili me știe 
ce mari lucruri de gravă: impor- 
tanţă 2). In consecinţă, acum trei 
ani, într'o dimineață..., îmi aduc 
aminte bine: dacă închid ochii, 
revăd cu ușurință tabloul, 

Sunt exact trei ani şi două 
zile de atunci. Era o dimi- 
neață de cleştar: soarele se re- 
vărsa generos peste gazonul în- 
grijit din parcul castelului, rei- 





1) Limbajul ştiinţifice ne obligă 
la o seamă de expresii rafinate. 
2) Autorul însuşi nu prea ştie 
ce vrea să stabilească. Cert este 
insă că are up haz nebun!! (N.A.) 


pă mai multe tatonări, 


patru  păsărele câri- 
peau vesele, îmbătate de par- 
fumul florilor şi în special de 
culoarea trandafirilor rose Sau- 


mon (fala cea mare 2 bătrânului 
grădinar, care — fie zis în trea- 
căt — era şehiop şi mirosea a 
usturo:u), fiuturii, câiiva, (îmi a- 
mintesc că i-am numărat şi pe 
ci, dar în jurnalul meu văă la 
pagina respectivă o cifră; „42%“ 
şi nefiind sigur dacă reprezintă 
numărul fluturilor, numărul dela 
pantofii frumoasei Pam, sau nu- 
mărul treptelor care duceau dela 
oficiu în sa'omul de muzică, pre- 
fer să nu mai fac preciziuni). Eu, 
slăteam întins întrun conforta- 
bil  chaise-longue,.. mu mai că 
am impresia că m'am îndepăr- 
tat puţin de chestiunea care ne 
preocupa principial. Incepusem să 
vă povestesc că acum trei ani, 
într'o dimineaţă am început acel 
faimos calcul cu privire la grava 
problemă a ouluj şi a găimei. Du- 
ne-am 
decis la o nouă rezolvare şi 
anume prin metoda deducţiei. In 
consecință am luat o găină și 
cul €i, pe care tocmai îl adusese 
cu mult graţie la lumină, le-am 
pus pe biroul meu, și am început 
următorul calcul mintal: 

„Acest cu, mi-am spus, ieşise 
cu cinci minute mai înainte din 
găină: era un fapt care nu admi- 
tea nici o contrazicere; această 


zeci şi 


găină, la rândul ei, a ieşit 
dintatun ou; aul ieșise dintrlo 
găină; găina ieşise dintw'un ou; 
oul ieșise dintr'o găină“... Am cre” 
zut că urmărind această metodă 





GĂINA CARE A SERVIT 
EXPERIENȚEI 


de deducție, voiu ajumge la un 
momenţ în care să dau peste o 
găină cap de generaţie sau peste 
wn ou independemi. Nici vorbă, 
însă, trei ani am continuat acest 
calcul, zi după zi, noapte după 
noapte: ei bine; cu o drăcească 
încăpățânare, fiecare găină, din- 
tr'un nesfârșit şirag de găimi, de- 
curgea din câte un ou, dintr'un 
nesfârșit șirag de ouă, — o ade- 
vărată omletă! 


Acest preambul, iubiţi cititori, 
are rostul să vă lămurească asu- 
pra originei lucrării care urmea- 
ză. Și chiar dacă săsiţi că n'are 
nici un rost, mie puţin îmi pasă, 
EU scriu această istorie, și nu 
Dv., aşa că vă rog să vă vedeţi 
lungul nasului ! (Ei, grăcie !) 


ISTORIA OMENIRII 
(propriu zisă). 


Vă anunţăm totuşi că â- 
ceastă carte va avea un sfâr- 
şit foarte dus, cu câteva 
nunţi şi cu <lopote care „nici 
odată mau sunat mai fru- 
Mos“. 

Este o dorinţă a editorului 
meu, care susține că orice 
carte, Chiar de istorie un- 
versală, nu «e bună. dacă nu 
are cel puțin o nuttă la sfâr- 
șit. 

Și poate că are dreptate !... 


CAP |. 


Acest capitol este un capitol de 
căpetenie, fiimd foarte umportant. 


Pământul 'este, după cum se 
ştie, o planetă care se învârteşte 
în jurul ei înşişi, întocmai unui 
căţel care ar vrea să-și prindă 
coada, cu singura deosebire că 
pământul nare coadă, ci se în” 
vârteşe pur şi simplu fără nisi 
un scop precis, 

In jurul acestei planete se gă- 


numit atmosferă, şi care provine 
din respiraţia vietăţilor. Această 
atmosferă este mai curată sau 
mai încărcată, după împrejurări. 
Astfel, Ja țară, atmosfera este 
mult mai curată, deoarece acolo 
ferestrele caselor rămân mai tot 
timpu] închise. y 

Dincolo de atmosferă, se află 
vital, 

„Se află“ este un fel de a vorbi, 
deoarece vidul nefiind nimic, nu 
exisţă. 

Vidul se mai găsește şi în ter- 
mometre, 


CAPITOLUL URMĂTOR 
Pământul este e) rotumd ? 


în privința formei pământulu:, 
au existat întotdeauna mari con- 
iroverse între savanţi. Mai de 
mult, sa crezut că pământul ar 
avea iorma unei farfurii. 


Na 


Stea. 





PS 
/c 


PĂMÂNTUL FARFURIOID 


Sa renunțat însă la această 
ipoteză, fiind complect absurdă, 
deoarece dacă planeta ar ti o far- 
furie, toate mărite și oceanele 
sar fi vărsat de mult din cauza 


sete mai întâiu un strat gazos mişcării de rotaţie, 









CANTECE NOUI 





Perseverare... 


că a mai scris alte lucruri 
„deadreptul superbe” care a- 
cuma vor trebui să vadă lu- 
mima tiparului, dar din nefe- 
7icire niciodată până în clipa 
aceasta nu î-am putut '*on- 
firma nădejdile printr'o pu- 
biicare. Poetul nostru însă. 
perseverează, fără a se man 
gândi la proverbul latinesc, 
pe cure sar putea să nici nu-l 
cunoască, deoarece e elev al 
secției reale. Așa iau naștare 
toate neînțelegerile, 

Dar nu e numai el, cu. pilula 
pe care am scos-o la întâm- 
plare din grămadă. Mai sunt 
și aiții şi în  tovărășia lor 
îşi poate afla oricând o mân- 
gâiere, care la un moment dat 
poate să echivaleze şi cu o 
consacrare. Căci dacă fericirea 
unui om care nu ştie să vadă 
dincolo de lungul nasului său, 
depinde de-o strofă publicată 
într'o revistă, după ani și ani 
de așteptări, atunci de bună 
seamă că toate problemele lu- 
mii au o deslegare cu muli 
mai uşoară decât s'ar părea 
la prima vedere, 

Incureaţi de această perse- 
verență, ne-aducem aminte a- 
cuma de vorbele bătrânului 
Haliade şi nu ştim dacă la 
auzul lor trebue să zâmbim, 
sau să le acceptăm ca pe-un 
adevăr universal valabil, ca 
pe-o realitate care m dat roade 
de tot soiul și acuma nu mai 
are nimic de împlinit, 

„Perseveraţi băeţi”, mi-aşi 
lua eu îndrăsneala să le spun 
în culpa de față, dar în nic 
un caz mo să uit să adaug: 
„dar penseveraţi cu talent!” 


Pentrucă restul, nu intere- 
sează! 
ȘTEFAN BACIU 
N. B. — Manuscrisele se tri- 


mit la redacție, menţ:ionându-se 
pe plic: pentru Șteian Baciu. Şi 
răspunsuriie  Vianor G., Gh. 
Gheorghiu, A. Bast, lon Ghel, 
G. C. Băiş, T. Crişan, Viola, 
Angel P.: NuL N, Ver. |. P.: Da! 
Anne Marie F: Versuri! Vsev. 
T., Miasnic M., M. I. Cos: Altele. 


. 
Pe eg în ae ta ti Et 





ȘEZATOARE LITERARA LA 


PLOEŞTI 
Căminul cultural orăşenesc, 
„Regele Mihai 1“, organizează 


Duminică 7 lunie c., ora 1v ai- 
mineața, in amtiteatrul liceului 
SE. Peru şi Pavel din Ploeşti: o 
șezătoare literară, 

Vor citi din operile proprii 
urmăţorii poeţi şi prozatori : 

Jon Minulescu, ueorge Doru 
Dumtrescu, Neagu  KRădulescu, 
Virgil Carianopoi, Matei Alexan- 
drescu, Şteian Bacu, Teodor 
Scarlat, lon 1h. dica, Traian La- 
iesciu, Coca Farago, Laurenţiu 
Fulga,  Xeonida  Secreţeanu, 
George Vaounescu, Simion S.ol- 
nicu, F. Voican şi Laurenţiu Cu- 
zen, 

Şezătoarea este organizată eu 
concursul grupării „Universul 
literar”. 


DACIA REDIVIVA, 


dovzdește a îi unu] dintre pe- 
riodicele noastre bune de culiu= 
ră, rivalizâpă cu Levistajle cae 
mai mar: și cu Mai CUNOSAĂ 
tradiție. Ultimul număr aduce 
colaborărite dommnibor: Mihail Is- 
bășescu, Pe-irle Martinescu, Ște- 
fan Teodorescu, Au:e. vusmotu, 
Iulian Vezper, Șt. Aug. Doinaș; 
etc. 





S'a mai crezut un timp că pă- 
mântul ar fi pătrat, adică mai 
precis cubic. 





CUBURI PENTRU ASTRONOMI 


Dar și această teorie a căznt 
in desuetudine. Dacă pământul 
ar fi fost cubic, ar fi trebuit ca 
fiecare din cele şase feţe ale 
sale să fie expuse câte două- 
Sprezece ore la soare, ca să 
fie zi peste tot şi toată lumea să 
fie mulțumită, In acest caz însă, 
o zi şi o noapte ar îi trebuit să 
aibă la un loc şaptezeci şi două 
de ore, ceace ar fi fost imposi- 
bil, deoarece noi şim că ziua are 
douăzeci şi patru de ore, 

Asronomii regretă totuşi că sis- 
temul planetar nu este cub.c, 
căci Sar îi putut distra în 
orele libere, aranjânăd pe cer di- 
verse figuri amuzante dim cuburi, 

Eliminând prin absurd toate a. 
ceste teorii, savanții au ajuns la 
concluzia că pământul este RO. 
TUND. 

Ceiace, ca să fim sinceri, pă- 
mântului personal fi este com- 
plectamente indiferent. 

(Va urma) 


GEORGE VOINESCU 








»Verum usque in praesentem diem multa garriunt inter 
se Canonici de abscondito gquodam istius Abbatis Thomae: 
thesauro, Quem saepe, quenquam adhuc incassum quaesi- 
verunt Steinfeldenşes. Ipsum:enim Thomam adhuc florida 
in aetate existentem ingentem auri massam circa mo 
nasterium defodisse perhibent: de quo multoties interro- 


gatus ubi esset, cum risu respondere solitus erat: „Job, 
Johannes, et Zacharias vel vobis vei posteris indicabunt”; 


idemque aliquando adiicere se in venturis minime invisu= . 


rum, Inter alia huius Abbatis opera, hoc memoria praeci- 
pue dignum indico quot fenestram magnam in orientali 


parte alae austrai:s in ecclesia. sua imaginibus. optime - 


in vitro despictis impleverit: id quod ea ispius effigies et 
insignia ibidem posita demonstrant. Domum quoque Ab- 


batialem fere totam restauravit: puteo în atris ipsius | 
eftosso et lapid:bus mawnoreis pulchre caelatis exornato . 
Decess:t autem, morte aliquantulum subitanea perculsus, i 


aetatis suae anno LXXII, incarnationis vero Dominicae 
"MDAXIX”, i 


" „Cred că trebue să traduc acest text” își spuse. anii- 


carui, când a terminat de copiat rândurie de mai sus. 
din volumul atât de rar care este Sertum Steinieldense -- 


Norbertinum +). Traducerea suna: 

„Până în ziua ge astăzi se vorbeşte mult printre călu- 
gări de o comoară ascunsă a abateiui Thoma, pe care cei 
din Steinfeld au căutat-o adesea, dar până acum în zadar 
Se spune că Thoma, pe când era încă în toată: puterea 
vieţii, a ascuns o foarte mare cantitate de aur undeva în 
mânăstire. El a fost întrebat adesea undă se află comoara, 
dar a răspuns totdeauna, râzând: 

„Iov, Loan şi Zăharia au să v'o arate, vouă sau urma- 
şilor voştri”. El adăoga uneori că nu se va supăra câtuși 
de puţin pe aceia care o vor găsi. Intre alte lucrări fă- 
cute de acest abate trebue să pomenesc mai a'es zuarăvi- 
rea ferestrei celei mari din capătul de răsărit al aripei de 
sud a bisericii cu figuri admirabil pictate pe sticlă ca şi 
efigia și arme.e :ui desenate pe o aliă fereastră. El a res- 
taurat de-asemeni aproape întreaga 'ocuință a abatelui 
și a săpat o fântână în curtea ei, împodob:nd-o cu săpă- 
turi frumoase în marmoră. El a murit aproape pe ne- 
gândite în a! 72-iea an al vieţii saie, A..D. 1529, 

Ceeace-şi propunea anticarul în clipa aceea era să des- 
copere feresire.e pictate ale bisericii mânăstirii din 
Ste.nfeld. Puțin timp după revoluţie, muite asemenea 
ferestre pictate şi vitralii din bisericiie desființate din 
Germania şi Bega au ajuns în Anglia şi împodobeau 
acurn diferite biserici, catedrale sau capeie przticuiare, 

+ Mânăstirea deia Ste:nfe.d era printre ce: mai însenmaţi 
contr.bitori la această îmbogăţire artistică a bisericilor 
eng-eze (citez din preambu.ul cărţii pe care a scris-o an- 
ticaru:) şi cea anai mare parte din vitraliile acestei mâ- 
năstiri poate fi identificaiă făra muliă greutate, fie cu 
ajutorul inscripțiitor care indică mânăstirea, fie după su- 
b:ecteie vitraliilor, care reprezintă mai multe cicluri uşor 
de interpretat, 

Pasagiul cu care am început această povestize a pus 
pe anticâr pe urma ferestrelor care-l interesau, Intr'o 
capelă particulară — nu importă unde — văzuse trei pic- 
turi mari, fiecare ocupând câte o fereastră întreagă şi care 
erau, ev:deni, opera unui artist bun. Sti.ut lor arăta lim- 
pede că artistul tusese un german din secoiul al 16-lea; 
dar, până acum, identificarea exactă a acestor ferestre 

„fusese cu neputinţă. Ele reprezentau pe JOB PAiLRIAR- 
CHA, JOHANNES EVANGHELISTA,  ZACRHARIAS 
PROPHETA, fiecare dintre ei ţinână o carte sau un sul 
cu o inscripție din scrieri.e jor. Anticarul notase aceste 
inscripții şi fusese surprins că ele se deosebeau de toate 
textele Vulgatei pe care le examinase până atunci. Ast- 
fel, pe sulul din mâna lui Iov se putea citi: „Auro este lo- 
cus in quo abseonditur” (în loc de „contlaţur”) +), pe car- 

„ea lui Ioan scria: „Habent in vestmenţis suis scripturam 
quam nemo novit” **) (în loc de „in vestimento scriptum” 
cuv:ntele” următoare fiind luate dintr'un alt verset); iar 
Zaharia avea: „Super lapidem unum sep'em oculi sunt»***) 
„singuru: text nemodificat din toate trei). i 

Dar pentruce toate aceste trei personagii se aflau la un 
loc într'o singură fereastră ? Nu exista nici-o legătură 


- între 'ele, nici -istorică, nici- simbolică sau. doctrinală, şi - 


anticarul nu putea decât să presupună că trebue să fi 
făcut parte dintr'o serie mai mare de profeţi şi apostoli, 
care a ocupat toate ferestrele bisericii. Dar pasagiul din 
„ Sertum  modificase şituaţia, arătând că numele persona- 
„iilor reprezentate pe fereastra ce se afla acum în ca- 
pela lordului D...., au fost mereu pe buzele abatelui 


Thoma din Steinteld, și că acest abate instalase această. 


fereastră pictată, probabil prin anuj 1520, în oripa de 
sud a bisericii mânăstirii. Nu era deci o întâmplare că 
cele trei figuri pictate au fost oferite de abatele Thoma; 
poate că fereastra, examinată mai de-aproape, avea să 
desvălue alte amănunte. Şi cum anticarul nostru era un 
om care nu Jăsa nimic Ja jumătate, porni în curând să 
viziteze capela lordului D.... Bănuelile lui au fost confir- 
mate pe deplin, Nu numai stilul și tehnica lucrării se 
“potriveau perfecţ cu data şi locul pomenit, dar într'o 
„altă fereastră a capelei, adusă odată cu fereastra celor 
trei figuri, descoperi o bucată de sticlă cu armele abatelui 
Thomas von Eschenhausen, e 
Frământat de gâdul comoarei ascunse despre --care 
vorbeau călugării, anticarul căpătă convingerea din ce în 
"ce mai clară, că dacă abatele a vrut să înțeleagă ceva 
__prin răspunsul enigmatic-pe care-l dădea celor care-l în- 
trebau, trebue să fi înțeles prin el că secretul trebuia 
găsit undeva în fereastra pe care e dăruise bisericii mâ- 


năstirii. Fără îndoială, deci, că cel dintâi dintre textele 


atât de curioase scrise pe sulurile și pe cartea persona- - 


gii-or din ferstară, era în legătură cu misterioasa co- 
moară, 





*) O dare de semă asupra mânăstirii premonstratensie- 


ne din Steinfeid, cu vieți:e abaţilor, publicată la Colonia . 


în 1712 de Christian Albert Erhard. Epitetul Norbetinum 
se datorește faptului că Sf. Norbert a fost întemeietorul 
ordinului premonstratensian. 
*) E un loc unde aurul este ascuns, 
**) Ei au pe vestminte o inscripție pe care nimeni 
n'o cunoaşte. 
+**) Pa o piatră sunt șapte ochi, 





Iși însemnă de-aceea, cu cea mai serupuloasă grijă, 
fiecare semn sau amănunt care ar fi putuţ ajuta ja des- 
legarea tainei pe care o lăsase abatele posterității şi 
odată inapoiat acasă din pelerinajul făcut la capela lor- 
dului D..., petrecu mai multe nopţi încercând descitrări 
şi făcând planuri. După două sau trei săptămâni, d. So- 
merton, anticarul anunță servitorul să-i pregătească lu- 
crurile pentru o scurtă că.ătorie în străinătate — în care 
nu-l vom urma, pentru moment. 


II. 


D. Gregory, parohuj din Parsbury, ieșise în acea fru- 
moasă dimineaţă de toamnă cu intenţia să întâlnească 
poştarul şi să respire aer curat. N'a fost desiluzionaț nici 
într'un 'caz şi nici în celă:alt. Inainte ge-a fi avut timp 
să răspundă celor zece sau unsprezece întrebări diferite 
pe care i !e punea băeţașul !ui, care-l! însoțea, zăr: poșta- 
rul =propiindu-se ; printre scrisorile din dimineața aceea 
se afla un plic cu o stamplă şi un timbru străin (cara 
deveni de îndată o ispită pen.ru tânărul Gregory) adresa 
fiind scrisă într'o engiczească foarte puţin ortozrafică). 

Era o serisoare a servitoruiui d-lui: Somerton, bunui 
prieten a! pastorului Gregory, Ea spunea; 

„Stimate părinie, 

„Pentrucă sunt foarte îngrijorat dinspre partea zănă- 
tății dominuiu: vă scriu poate puteţi să fiți bun și să ve- 
niți până aci, Domnu: este tare rău şi stă în pat. Nici 
odată nu l-am văzut în starea asta şi :-aţi putea face mare 
bine dacă aţi veni. Domnul spune să vă scriu că drumul 
cel mai scurt până aici este s'o luaţi pela Coblenţa. Pen:ru 
domnul o să fie o mare bucurie să vadă o față de om 
cunoscut între atâţia străini, 

Al dvs. servitor, 
WILLIAM BROWN 


„P. S. — Satul în care ne găsim se chiamă Steinfe:d”, 


Ctitorul să-și închipue în amănunt surpriza, zăpăcea' a 
şi graba pe care le-a răspândit această scrisoare în li- 
riștita parohie din Berkshire, în anul de grație 1859. 
Este suficient să spun că în aceiaş zi pastorul Gregory 
a luat trenul spre oraș şi că a sosit tocmai la timp ca 
să găsească o cabină pe vaporul de Anvers și un loc în 
trenul de Coblentz. 

Ca povestitor al acestei întâmplări, am marele neajuns 
că n'am vizitat nici-odată Steinfeid, și nici principalii 
actori ai întâmplării (ela care mi-am cules informa- 
ţiile) nu mi-au putut da decât o slabă idee despre înfă- 
țişarea acestei localităţi. Presupun că este un orăşel cu 


„9 biserică mare despuiată . de toate odoarele ei; câteva 


mari clădiri ruinate, cele mai multe din secolul al 17-lea, 
înconjoară . biserica; cât priveşte mânăstirea, ea a fost 
reclădită. 

Hanul unde se adăposteau anticarul englez şi servitorul 
iui este, sau era, singurul „posibil” din acest orăşel, D. 
Gregory a găsit pe Brown așteptându-l în prag. Brown, 
un adevărat mode) de valei de încredere, Ja ei acasă, 
în Berkshire „era atum zăpăcit, iritabil, speriat. Bucu- 
ria lu; la vederea unei „teţe de om cunoscut” a fost 
nemăsurată, dar n'a putut să şi-o exprime prin cuvinte. 
N'a reuşit să spună decât atât: Ş 

„Imi pare bine că vă văd, sir, Cred că şi domnui are 
să se bucure”, A P | : 

„Ce face domnul, Brown?” a întrebat d. Gregory. 

„ Cred că e mai bine, dar i-a fost grozav de rău. Cred: 
că acum doarme puțin, dar...” 

„Ce s'a întâmplat?... N'am înţeles nmic din scrisoare, 
Sa întâmplat vreun accident ?” 

- Nu știu cum să vă spun... Domnul ar vrea să vă po- 
vestească singur...” 

„Ce spune doctorul?” întrebă d. Gregory. 

Se aflau tocmai lângă camera d-lui Somerton. Gre- 
gory, căutând c.anța, pipăia cu aegetele tăblia de lemn, 
Inainte ca Brown să fi putut răspunde, se auzi din ca- 
meră un strigăt de groază. 

„Cine-i acolo? Brown, unde ești?” 

„Aici... aici... eu sunt şi cu d. Gregory”, se grăbi 


să răspundă Brown; o! răsutlare adâncă, de ușurare fu 


răspunsul, | 
Intrară în cameră, care avea perdelele trase din cauza 


soarelui puternic și-d. Gregory văzu, cu milă, cât de 


trase, cât de speriate, erau trăsăturile odinioară calme 
ale feței prietenului său, 

„Imi pare bine că te văd, dragă Dntegoyii răspunse 
bolnavul la cea diatâi întrebare a pastorului, și se ve- 


dea foarte limpede că spunea numai adevărul. După cinci! 


minute de conversație, d.:Somerton îşi revenise. Sa sim- 
țit destui de tare ca să mănânce un prânz mai mult decâţ 
respectabil şi se arătă dispus să facă drumul până la 
Coblentz în douăzeci și patru de ore. | 

„Dar mai & ceva”, adăogă el, cu uă aet de spaimă pe 





ŞIPOGRATIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BIR. BREZOIANU 33 


UNIVERSUL LITERAR 


| 
ţ 


De a d tra aaa dia ss ua 


care Gregory îl observă foarte bine, „e ceva pe care 
te rog să-l faci pentru mine, dragă Gragory. Nu mă în- 
treba dece, pentrucă nu-ți pot explica acum. Ar însem- 
ha să pierd tot binele pe care l-ai adus prin venirea 
ta. Singurul lucru pe care pot să ţi-l spun este că nu 
riști nimic făcând ceeace te rog, și că Brown îţi va arăta 
despre ce este vorba şi te va ajuta. E vorba... Nu; nu pot 
să-ţi spun nimic, acum. Vrei să-l chem pe Brown?” 

„Bine, Somerton'', spuse Gregory, „n'am să cer nici-o 
explicaţie până când n'ai să mi-o dal tu. Şi dacă e ceva 
atât de ușor, -sunt gata s'o fac chiar mâine dimineaţă”. 

„Eram sigur că ai să mă ajuţi, dragă Gregory; îmi pare 
bine că pot să mă bizui pe tine. Nu știu cum să-ți muiţu- 
mesc. Uite-l pe Brown, vreau să-ţi spun ceva”. 

„Trebue să piec?”, întrebă d. Gregory, 

„Nu. Brown, cel dintâi lucru mâne dimineață (nu 
chiar cu noapiea 'n cap, nu-i aşa, Gregory?) — ai să duci 
pe d. Grego:y... acolo, știi unde” (Brown dă din cap, grav 
și îngrijorat)” şi amândoi o să puneţi ia ic... Nu fii spa- 
riat ; ziua nu e nici-o primejdie. Știi ce vreau să spun”. 
(Brown înghiți în sec de două, trei ori, şi ne săsind nici-un 
cuvânt de spus, se înciină)”. Asta e tot. Incă o rugăminte 
pentru tine, Gregory. Dacă poţi să nu întrebi pe Brovmn 
nimic despre toate astea, am să-ţi fiu şi mai recunoscător, 
Mâ:ne seară, dacă totu] merge bins, cred că am să fiu în 
stare să-ţi spun toată povestea, delia început ia sfârşit. 
Acum îţi doresc noaptea bună.. Brown rămân2 cu mine 
— doarme aci — şi dacă aş fi în locul tău, aș încuia uşa. 
Da, ai grijă și întoarce cheia. E ma: bine. Noapte bună, 
dragă, noapie bună”, 


A doua zi dimineaţă, Gregory plecă împreună cu Brown. 
Serviciul pe care trebuia să-l facă lui Somerton na fast 


nici greu, nic: primejdios, și până într'o jumătate de oră 
totul era terminat. Ce a fost, nu vă pat spune acum, 

Spre amiază, d. Somerton, care era din nou în apele 
lui, pleca din Steinfeld; iar în aceiaș seară, da Coblentz 
sau ia alţă stație — nu știu sigur unde — povesti expli- 
caț:a prom:să. Brown era și el de îaţă, dar cât a înţeles 
el din toate, nu vă pot spune. 


III. 


lată ce a spus d. Somerton: 

„Ştiţi amândoi că am făcut această călătorie cu sca- 
pul de a găsi ceva în legătură cu ferestrele pictate din 
capela lorduiui D.... Punctul de plecare al întregei în- 
tâmplări se află într'un pasagiu dintr'o carte veche”. 

Aci, d, Somerton povesti în amănunt lucruri pe care 
noi le cunoaştem de la începutul acestor rânduri. 

„In: a doua vizită pe care am făcut-o capelei”, conti- 
nuă el, „mi-am propus să notez toate însemnările, literele 
şi sgârieturi:e făcute cu diamant pe stic.ă chiar şi acelea 
care păreau întâmplătoare. Cel dintâi lucru pe care l-am 
cercetat au fost inscripţiile de pe suluri. Eram sigur că 
cea dintâi inscripție, aceea a lui Tov — „E un Joc unde 
aurul este ascuns” — cu modificarea făcută intenționat, 
se referea la comoară; de-aceea am trecut la următoa- 
rea, a lui loan — „Ei au pe vestminte o inscripție pe 
care nimeni: n'o cunoaște”. Era natural să-mi pun între- 
barea ; Există vreo inscripție pe. vestmintele celor trei 


„figuri? Nu vedeam nimic; fiecare avea un tiv negru, lat, 


la manție, o dungă neagră care ieșea în melief pe sticlă. 
Dacă nu mi-ar fi venit în ajutor întâmplarea, cred că aş 
fi lăsat cercetările tot acolo unde s'au oprit şi călugării 
din Steinfela înaintea niea. Pe suprafața sticlei se afla 
însă o pătură groasă de praf şi lordul D... care tocmai în- 
trase, văzând. mâinile mele înegrite de praf, porunci unui 
servitor să aducă o perie şi să curețe ferestrele. Probabil 


că în perie se aflau şi câteva fire mai aspre, pentrucă 
atunci când ele au trecut peste marginea uneia dintre 


mantii, am observat o sgârietură lungă, sub care se vedea 
ceva galben. Am cerut servitorului să se oprească o clipă 
şi m'am suit pe scară câ să cercetez sgârietura mai de 
aproape. Sub marginea neagră a mantiilor se găsea 0 
vopsea galbenă. Nu m'am putut opri să nu sgârii ceva mai 
muit vopseaua neagră, ușor de îndepărtat, și am desco- 
perit imediat două sau. trei litere capitale, scrise cu 
galben pe sticla curată. Clocoteam de bucurie, 


„Am spus lordului D... că am descoperit o inscripție 
pe care o cred foarte interesantă şi l-am rugat să-mi 


permită să curăț toată dunga neagră. Lordul nu.sa opus, - 


m'a poftit să fac tot ce doream şi apoi, pentrucă avea 
o invitaţie, a trebuit să plece — spre marea mea mul- 
țumire. 

M'am apucat îndată de lucru și vopseaua neagră, alte- 
rată de vechime, s'a lăsat curăţatţă uşor. După câteva cea- 


_suri curățasem tot tivul negru al celor- trei mantii. Fie- 


care mantie avea o „inscripție pe care nimeni n'o eur 
noaşte”, 








30 MAI 1942 === 


D OMA 


„Descoperirea aceasta mi-a arătat că eram pe drumul 
cel bun. Ce spunea inscripția? In timp ce curăţam vop- 
seaua m'am silit să n'o citesc, ca să am o bucurie deplină 
la sfârșit. Dar când operaţia a fost gata, dragă Gregory, 
aproape am urlat de furie. Ceeace aveam în faţa ochilar 
mei era un amestec de litere, parcă ar fi fost scoase la 
întâmplare, din pălărie. Uite-l: 


DREVICIOPEDMOOMSMVIVLISLCAVIB 


Iov. 
ASBATAOVIT. 
Ioan. RDIIEAMRLESIPVSPODSEEIRSET 
TAAESGIAVNNR. 
Zaharia. FTEEAILNQDPVAIVMTLEEATTOH 
: 1I0ONVMCAAT.H.Q.E. 


Desiiuzia mea n'a durat însă muit. Mi-am dat seama 
că mă găseam în fața unui cifru, a unei criptograme și 


“m'am gândit; că putea să fie simplă, ținând seama de 


vechimea ei. Am copiat de-aceea liţerele, cu cea mai 
mare grijă. Trebue să vă spun că am mai găsit ceva care 
a întărit credința mea în acest cifru, După ce am. “copiat 
literele de pe mantia lui Iov, le-am numărat, ca să îiu 
sigur.că nam greșit. Erau treizeci şi opt; tocmai cână 
terminasem de numărat, ochii mi-au căzut: pe o sgârie- 


"tură făcută cu un vârf ascuţit pe marginea -mantiei, Era 


numărul XXXVIII, în ciire romane. Sgârieturi. asemă- 
nătoare. se aflau și pe celelalte două mantii. 

„După această descoperire, vă închipuiţi cu câtă amă- 
nunţime am cercetat suprafața sticlei, ca să caut şi alte 
amănunțe. Nu puteam să uit inscripţia de pe sulul lui 
Zaharia — „Pe o piatră sunt şapte ochi” — dar mi-am 
dat seama curând căinscripția se referea Ja : vreun 
semn de pe vreo piatră care se găsea probabil acolo unde 
era ascunsă comoara. Pe scurt, am făcut toate însemnă- 
rile şi desenele posibile, şi apoi m'am înapoiat ia Parş- 
bury, ca să mă ocup de cifru pa îndelete. Prin câte chi- 
nuri am trecut ! Am crezut la început că trebuia să găsesc 
cheia criptogramei în vreun tratat vechi despre scrierea 
secretă. Steganographia lui Joach:m Trithemius, un con- 
timporan al abateiui Thomas, mi sa părut deosebit de 
promițătoare; am consultat-o, împreună cu Cryptographia 
lui Seienius, cu De Augmentis Scientarium a lui Bacon 
și cu multe altele. N'am găsit nimic. Am încercat apoi 
principiul „ceei mai frecvente litere”, juând ca bază întâi 
latina și apoi germana. Nici-un rezultat. Am luat din 
nou notele mele, le-am recitit, sperând că abatele va îi 
pus singur, undeva, cheia de care aveam nevoe. Nu era de 
găsit nici-o interpretare pentru culorile sau croiala man- 
tiilor; nu exista în tablou nici peisagii și nici-un al 
obiect. Poate că atitudinea figurilor spunea ceva, „lov — 
citeam îm notițele mele —ţine sulul în mâna stângă, cu 
degetul arătător al mânii drepte îndreptat înainte. Ioa 
ţine cartea cu inscripții în mâna stângă; cu areapta bi: 
necuvântează, cu două degete. Zaharia: sulul în mâna 
stângă; mâna 'dreaptă este întinsă îna.nte, că ş: a lui lov, 
dar cu trei egete ridicate”. Cu alte cuvine, Iov avea un 
deget întins. Ioan dauă, Zaharia trei. Nu se ascundea 
aci cheia numerică a cifrului? 

„Dragul meu Gegory — spuse d, Somerton, punând 
mâna pe genunchiul prietenu.ui său — aceasia era cheia! 
Două sau trei încercări şi mi-am dat seama ce era de fă- 
cut. După prima literă a inscripției trebuia sărită o literă, 
după următoarea săream două, și după aceea trei. Uite la 
ce rezultat am ajuns, subliniind litereie care formează 
cuvinte: 


DREVICIOPEDMOOMSMVIVLISLCAVIBASBATAOVI 
RDIIEAMRLESIPVSPODSEEIRSETI A AESGIAVNNR 
FTEEAILNQDPV AIVMTLEEATTOHIOONV MCAA 
T.HQE. 


„Vezi? „Decem millia auri reposita sunt în putes in at...” 
(zece mii (piese) de aur sunt puse într'o fântână în...); 
urmează un cuvânt incomplet care începe cu at. Am îri- 
cercat aceiaş metodă cu restul literelor; n'am mai obținut 
nimic şi mam gândit că punctele puse după ultimele 
trei litere arată poate vreo deosebire de metodă. Mi-am 
spus atunci: „Nu este o aiuzie la o fântână în textul din 
Sertţum?*” Da, era ; el a construit un puteus în atrio; (0 
fântână în cure). Aveam deci cuvântul airio. N'aveam 
decât să copiez literele care mai rămâneau din inscrip- 
ție, trecând peste acelea pe care le-am utilizat. Am obţi- 
nut astfel: - 


RVIIOPDOOSMVVISCAVBSBT AOIDELAMLSIV 


SPDEER. 
SETAEGIANRPEEALQDV AIMLEATTHOOVMC 


AHQR 


„Ştiam care erau primele trei litere de care aveam ne: 
voe acum — rio —— ca să completez cuvântul atrio; după 
cum vezi, e!e pot fi găsite între primele cinci lifere.. Am 
fost puţin încurtat la început de apariția a doi i, dar am 
văzut repede că trebue luată litera următoare în restul 
inscripţiei. Rezuitatu, a fost următourl : 

„rio domus abbatialis ae Seinfeld a me, Thoma, qui 
posui eustodem super ea. Gare ă qui la touche” 

„Intreg secretul era deci : 

„Zece mii de piese de aur sunt puse înir'o fântână în 
curtea casei stareţului din Steinfelă, de mine, Thoma, 
care am pus un păzitor asupra lor. Gare â qui la touche”. 

„Ultimele cuvinte, am uitat să vă spun, sunt deviza 
pe care o adoptase abatele Thoma, Am găsit-o, împreu- 
nă cu armele lui, pe o altă bucată de sticlă din capela 
lorădului D..? 

„Ce ar fi fost ispitit să facă oricine, în Jocul meu, dra- 
gă Gregory ? Ar fi putut să reziste să nu se ducă la 
Steinte:d, cum am făcut şi eu, ca să caute comoara as- 
cunsă în fântână ? Nu cred că ar fi fost capabil să. re- 
ziste ispitei. Eu unul n'am putut, şi am sosiț la Stein- 
feld cât mai repede mi-a fost cu putință. Am tras la 
hanul pe câre-] cunoşti. Mărturisesc că nu eram cu to- 
tul fără aprehensiuni — pe de-o parte mă temeam să 
nu am 0 decepţie, pe de altă parte mă gândeam la pri- 
mejdiile expediției. Era foarte posibil ca fântâna abats- 


“lui Thoma să fi dispărut sau cineva, fără să fi folosit 


criptograma, dar călăuzit numai de întâmplare, să îi 
descoperit comoara înaintea mea. Şi apoi — vocea lui 
Somerton tremură ușa — nu-mi ieșeau din minte cu- 
vintele despre păzitorul comorii şi deviza abatelui. Dar 
să lăsăm toate acestea până va fi necesar. 








_ (Urmare i stai, în Nerul viitor) 


TD i ta DUmMerar conlorza aprobării dir. G-le E. 7. 1. Ne. 24484939