Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0044

“ia 





NIVEPSUL 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIAȚĂ3 
BUCUREŞTI | Str. Brezoianu 23-25), PRE 
37 ATELEFON 3.30,10 ni 


PROPRIETAR: ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 E 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU zicala Sata prea ia 
înscrisă sub No. 163 Trib. Ifov paziivulere 250 SĂ 

pute oaie oaie Sa e a et aaa e ai Eni ea d ct aaa 


Educaţie estetică? 


Este astăzi un loc comun, re- 
petat în variante infinite, înce- 
pând cu „arta înnobilează“ și 
terminând cu „poezia înnalţă su- 
jietele“, ajirmaţia rolului etic, al 
emoțiilor estetice. O dmumită teo- 
rie de răspândirea căreia poate 
fi făcut responsabil în bună parte 
John Ruskin, a contribuit să în- 
rădăcineze în conștiința marelui 
public, credința într'o  posibili- 
tate de înrâurire a caracterelor, 
prin manifestări de ordin artis- 
tic. Dacă teza nu e cu totul lip- 
sită de substrat reali, expunerea 
ei sub forma brutală, geometric 
ucceptată, a circumscrierii rolu- 
lui valoarei estetice la rezultate 
etice, nu poate ji desigur, decât 
o contrafacere stângace a aspec- 
tului înițial al problemei, De- 
parte de a o primi şi utiliza sub 
forma aceasta — despre un rol 
etic a! artei sunt multe de spus, 
dar nu este în intenţia articolu- 
lui acestuia, —- nu ne putem opri 
a aminti circulația intensă de 
care se bucură în public teoria 
de mii sus. 

Valoarea ei pentru conștiința 
marelui public ne interesează a- 
cum. Și despre o contravenire la 
creditul pe care massele i-l a- 
cordă, avem să vorbim aici, 

O nedumerire ne încearcă, cu 
atât mai acută cu cât motivele 
ei reale sunt atât de apropiate: 
cum s'a putut uita că, pentru 
marele public, dacă mediocrita- 
tea este nu numai îngăduită, dar 
uneori chiar  reclamată de-a 
drepiul (calitățile ei de conve- 
niență socială, de conformism și 
tensiune redusă fiind cele cu mai 
mare priză la mulţime), apoi ne- 
ohiobia de-a dreptul nu-i poate 
fi impusă fără primejdie pentru 
ce-l ce încearcă aceasta. 

Sistemul „ouălor clocite“ la 
teatru, — adoptat uneori şi în 
sălile de conferinţă, — nu a fost, 
pe câte știm, până astăzi utilizat 
pentru cazul literaturii sau arte- 
lor plastice. Aici metoda coerci- 
tivă a publicului spontan în re- 
acţii este mai simplă: obiectul 
care materializează ideea ne- 
(hioabă este molestat sau Qistrus. 
Cartea mai poate avea, ca sim- 
plă  maculatură, întrebuințare. 
Pânza ca mușama, statuia de 
bronz ca nicovală de stâlcit țării 
caragialeștilor preoți din birou- 
rile avocațiale („Art. 214“, Mo- 
mente, schițe, amintiri), fiecare 
uperă de pseudo-artă își găsește 
— şi nu pe nedrept, — funcții 
mai adecuate decât cele estetice. 

Admițând totuși că publicul nu 
na reacționa; că va lua, cum se 


zice, de bună, litera tipărită, sau 
egida unei instituţii de înnaltă 
cultură, ca Academia Română 
de pildă, este acesta un motiv 
să ne batem joc, literalmente, de 
sentimentul estetie al cetățenilor, 
impunându-le spre admiraţie săli 
întregi de inepţii picturale? 
Vor fi unii care nu vor ști ce 
să creadă: categoria e cea mai 
fericită. Vor mai fi o parte care 
vor strânge din dinți şi vor face 
fiere: în afară de funcțiunile bi- 
liare deranjate, niciun accident, 
ireparabil nu se va produce pen- 
tru ei. Dar există o categorie mai 
expusă: aceea a tinerilor care nu 
şi-au putut forma încă gustul, 
sau a şcolarilor care oscilează 
între  pomypierismul efectelor 
prestigioase şi seriozitatea stator- 
niciei întru înlăturarea  eroarei. 
Toma Necredincioșii artei, cei ce 
mau putut încă să se decidă pen- 
tru spinoasa trudă a „tabulei ra- 
sa“, a „totului dela început“, în- 
vingând tentația firească a în- 
cepătorului, — pentru spectacu- 
losul efectelor facile, aceștia sunt 
cei ce vor suferi depe urma ex- 
poziţiilor neghioabe. Facem ani 
de zile, în şcoala primară şi 
în cursul secundar, educaţie — 
bună, rea, dar o facem — educa- 
ția estetică a  şcolarilor. Tinerii 
cu apercepția deformamtă a insa- 
lubrității artistice deprinse de- 
acasă, dela pereţii  ornamentaţi 
cu pânzele de bâlci, din sujra- 
geria cu pretenţii a burguezilor 
mărunți, înculți și suburoani, a- 
bia dacă pot, în preaima baca- 
laureatului, silabisi frumosul de 
urât, autenticul estetic de „Kit- 
sch“-urile plastice, literatura bu- 
nă de poza nesinceră și artificiul 
tendenţios. Și iată că-l asvârlim, 
venit în oraşul cultural al lui 
Bucur, de-a dreptul în aporza 
fundamentală a începutului. su- 
frageria suburbanei natale muta- 
tă în localul Academiei Ron.âne. 


Cine-a văzut sala Dalles din 
Octombrie una mie nouă sute 
patruzeci și unui, secolul XX, ne 
va da dreptate. Palma care lo- 
veşte pe cei ce mai trudesc pen. 
tru artă o lăsăm de-o parte. Dar 
ce ne facem cu trâmbițata edu- 
cație estetică? Și cum rămânem 
cu rolul de macara morală a ar- 
tei? 

Așteptăm — şi cu noi opinia 
publică a lumii culturale româ- 
nești, un răspuns. Ca să nu fim 
siliți a ni-l da singuri, pe cel re- 
zultat din tăcerea acuzatoare. 


ION FRUNZETTI 





Crepuscul de toamnă...! 


Condiţia materială a scriito- 
rului constitue de atâta vreme 
o problemă căreia nimeni nu 
i-a dat un răspuns limpede, 
deşi în dezbaterile literare din 
ultimii ani, toată lumea a fost 
de acord că e necesară o revi- 
zuire a soartei acelora, cari a- 
limentează cu truda creaţiei lor 
spiritualitatea  contemporanei- 
tăţii. In fiecare toamnă, te în- 
tâlnești pe stradă sau la cafe- 
nea cu poeţi tineri, ori proza- 
tori peste cari anii s'au așter- 
nut vieuroși, cari psalmodiază 
acelaș refren al situației lor 
grele în cari sunt siliţi să-și 
ducă viaţa şi visătoria... 

Când răstfoeşti revistele lite- 
rare ale vremii şi poposești în 
atmosfera, cenaclurilor şi fră- 
țietăţii de scris de acum patru- 
cinci decenii, ai impresia că te 
afli în o lume ireală, care n'a 
fost posibilă decât în famtezia 
unui povestitor... Caragiale a 
trăit într'adevăr anii când a- 
juta cu parale și hrană pe toţi 
publiciștii vremii la restauran- 
tul lui care şi-a închis porţile 
tocmai din pricina acestei mă- 
Tinimii, Maiorescu primea 
acasă, pe orice începător ca 
să-i asculte cu blândeţe manu- 
scrisul și să-l ia în grija lui 
dacă întâlnea un talent de pro- 
mițătoare resurse. In acest 
sfârşit de Octombrie, nu mai 
regăsești nici: ecoul, nici palida 
imagine a toamnelor de odâi- 
nioară scriitoricesti. Sunt azi o 
seamă de scriitori cari deţin 
posturi oficiale dela înălţimea 
cărora ar putea să-i sprijine 
pe cei timeri. Sunt alţii cari 
prin notorietatea lor, ar reuși 
să le înlesnească acelora cari 
le bat la uși, — tot atât de 
sfioşi și talentați cum au fost 
şi ei altădată —, posibilități o- 


menești de trai şi creaţie, fi- 
rește. "Toţi aceștia rămân însă 
închişi în „turnul lor de fildeş“. 
Și în timp ce după uşile capi- 
tonate pe cari în tinereţe le-au 
râvnit, dar la cari mau ajuns 
decât datorită unor fericite îm- 
prejurări, „cei câțiva“ se dezin- 
teresează de marea pleiadă a 
acelora cari privesc mohoriîți 
asfaltul umed al crepusculului, 
autumnal prin geamurile dela 
„Cafe de la paix“, vremea se 
cere aceiași, fără să aducă 
vreo schimbare cu fiecare an 
care se duce, în acest echivoc, 
dar nedrept tablou bacovian. 

Iată, într'umna din serile tre- 
cute un poet întors depe front 
s'a prezentat directorului unui 
mare cotidiam din Capitală, ce- 
rându-i pentru nişte versuri de 
războiu, suma de trei sute de 
Jei. Directorul a răsucit distrat 
manuscrisul, şi-a aruncat chiar 
privirile pe el, apoi a răspuns 
calm și nepăsător: 

— Se publică dacă vrei, dar 
nu se plăteşte, n'avem nevoe 
de poezii în definitiv...! 

Și toamna se lasă cu negu- 
rile ei... La primărie, Pericle 
Martinescu muncește într'un 
birou de copişti fără să mai 
aibă timp de scris, Teodor 
Scarlat aleargă după lemne, 
Const. Salcia colindă cafeneaua 
întors într'o permisie, Traian 
Lalescu umblă pela teatre cu 
manuscrisul umei piese bune la 
subsoară... 

Și în această vreme sunt a- 
tâtea biblioteci şi muzee unde 
nu prea mai dă nimeni dela o 
vreme și unde spirițul lor a- 
nimator, ar putea aduce atâtea 
miracole... 


AL. RAICU 





Lă 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
ȚULSLEL 


rr 





St. POPESCU GHIMPAȚI 





Simion Bărnuţiu 


Natură moartă 





student în [Italia 


de Prof. Alexandru Marcu 


naiă de silueta masivă a catedralei sale în 
cel mai autentic stil gotic-lombard: cu aerul 
său vetust și podul acoperit cu olane, de 
peste apă; sirăjuită până astăzi de turlele 
medievale; cu modesta înfățișare a unui 
târg studențesc, cu palate închise și gazde 
ieftine; înzăpezită iama și dogorită vara de 
arșiță, Pavia — celebră în deosebi peniru 
Certosa din apropiere — era desigur locul 
cel mai potrivit din câte ar îi putut săşi do- 
rească Simion Bărnuţiu, pentru continuarea, 


Lui Simion Bărnuţiu i-a fost dat să rămâ- 
nă student aproape toată viața, până târziu, 
după cei 46 de ani ai unei existența de pe- 
nibile frământări și de  neștiute sacrificii, 
dacă se ține seama că de apt „profesorul 
care a fost el de timpuriu la Blai, învățase 
carte nu numai acolo, dar și la Carei, la 
Şimlău, la Sibiu și apoi în lialia, la Pavia, 
de copil aproape, până târziu, după 1854. 


Indepărtat din învățământul dela Blaj, el 


nu şovăise întradevăr a cobori iarăş pe 
banca de învățăcel la Sibiu, în atari împre- 
jurări surprinzându-l Revoluţia din 1848— 
1849. care avea să dea un excepționul pri- 
lej acestui modest „student“, să întruchipe- 
ze aspiraţiile unei întregi Națiuni, în cele- 
brut Discurs din câmpul de lângă Blaj, pe 
care ur fi bine să ne deprindem a-l consi- 
dera atât drept expresia constiinței naționale 
a Românilor transilvăneni în lupta cu cele- 
lalte Naţionalități, cât şi drept expresia re- 
voliei lor împotriva Federalismului cosmo- 
polit, atât de ademenitor în întreaga lume 
romantică de pe atunci. În cuvântarea dela 
Blaj, pot fi surprinse astfel, în conflict ideo- 
logic, două lumi: aceea a Europei carbona- 
re, a unui Mazzini, în Occident, ori a unul 
Bălcescu în „țară: şi, împotriva acestei Eu. 
rope, naționalismul refractar, xenotob şi dârz 
al lui Simion Bărnuţiu. 

Momentul acela mare din viața lui, tre- 
cuse totuș repede, Nu mult în urmă, tribunul 
avea să cunoască o aventuroasă pribegire 
din Carpaţii Oltului până pe malurile Bos- 
forului şi de acolo până în părțile de sus ale 
Adriaticei pe atunci austraică, penizu ca 
sfârşitul Revoluţiei să-l afle la Viena, de un- 
de, între anii 1849 și 1852 a bătut de mai 
multe ori drumul înspre casă. 

Au fost pentru Bărnuţiu cmii de truda pu- 
nerii în valoare, pe lângă Impărăţie, a iert 
felor românești, pentru Impărăţie, în acea 
Revoluţie. Prins mereu cu „lucrurile cauzei 
naţionale, ca deputat” al Românilor săi. 
scria el însuș mai târziu: foarte șubred dee 
pre partea sănătăţii, ca şi despre a sărăciei; 
obosit sufletește de amarul de-a nu putea 
face să triumfeze drepturile Românilor, în 
timp ce, spunea singur, bine vedea că „re- 
aptiunea triumfeză în toate părţile“; destul 
de necruţător urmărit și stingherit de Poliţie, 
mult respectatul profesor izbutise în cele din 
urmă să se poată înscrie ca student la Fa- 
cultatea Juridică din Viena: dar, dela înce» 
put, își dădea seama că nu ze va simţi prea 
bine acolo, astiel că se gândea tot mai stă- 
ruitor să-şi poarte etema şi postuma-i studen- 
ție pe alte bănci, mai comode poate decât 
cele dela Viena tuturor împrejurărilor vitregi 
în care-i fusese dat să aspire, în sfârșit, la 
un titlu academic mai înalt, 

Siqur este că în toamna anului 1852, Băr- 
nuţiu se hotărise definitiv să-și continue stu- 
diile în Italia și anume, la Facultatea de 
Drept din Pavia, adică în acea parte a Italiei 
care se afla încă înglobată, cași Tramsilva- 
nia, între frontierele vastei Impărății habs- 
burgice. 

Pavia, vechea capitală efemeră a Regatu- 
lui Longobard, este o modestă localitate de 
provincie mai jos de Milano. Străbătută de 
Ticino, râul aducător aminte pentru studen- 
tul nostru de Mureşul transilvămecm; domi- 


dscretă și sigură, a studiilor, 


Amintiri ilustre, până la aceea a Sfântu- 
lui filozef Augustin, înmormântat într'o bise- 
rică din Pavia, sau până la acelea ale Re- 
nașterii din timpurile de tast ale Seniorului 
Lodovico il Moro și ale Beatricei d'Este, con- 
sacrate prin magicul monument al Certosei, 
răsărit în marmoră şi cutării din iarba unei 
pajiști din câmp, îl puteau împresura în to! 


felul. 


Cercetări întreprinse de mine la Pavia a- 
cum15 ani, mi-au îngăduit, nu fără greutate, 
să identific locuința lui Bărnuţiu acolo. A- 


ceasta se găsea în vechea 


„Contrada di 


Santa Mostiola“, în unul din cele mai reira- 
se şi pitorești colțuri ale târgului, chiar sub 


una din înaltele turle medievale, 


care au 


dat totdeauna nota caracteristică acestui 
oraş. În acea uliţă dosnică își descoperise, 
așa dat, studentul nostru gazda de care a- 
vea nevoe, potrivită cu sărăcia şi cu firea 
lui: cu înfățișarea lui chiar, așa cum o sur- 
prinsese, încă din 1848, un Sion, adică drept 
„o fantasmă ce ar fi abandonat Purgatorul, 
ca să se mai întoarcă odaiă pe lume:” sau 
așa cum îl va portretiza mai tărziu, la Icoși, 


cu atâta contur plastic, 


Gheorghe Panu: 


„Vedeam pe la orele două pe un bătrân 
slab, cu o figură blândă, cu un aer foarie 
modest, în spate cu o pelerină cenușie, fu- 
rișându-se printre elevi și intrând în cance- 
larie”: precum se va fi strecurat umbra sa 
discretă, strângând peste umeri aceoaș pe- 
lerină, dar nouă, atunci când şi-a făcut in. 
trarea în acel orășel al studenției sale, în- 


gândurat şi necunoscut, 


Incepeau astfel pen'ru Simion Bămutiu 
acele zile de nebănuite frământări prin stră- 
ini, pe care mi-a fost dat cândva să le pot 
retrăi în cele mai dramatice şi neștiute amă- 
nunte, datorită faptului că am putut să iden- 
tific în arhivele Academei Române, tocmai 
pachetul cu scrisori ale lui Bărnuţiu dela Pa- 
via, către prietenii săi mai tineri Papiu Ila- 
ricm şi Iosif Hodoș, aduși de el tot în Italia 
şi înscriși pentru doctoratul în Drept la Uni- 
versitatea din Padova, nu la Pavia, spre a 
nu atrage atenţia Poliţiei asupra lor în chip 
prea insistent; precum am identificat scriso- 
rile acestora către „Bătrânul“, cum obișnuiau 
să-i spună fățiș pe atunci; sau scrisorile lor 


comune, către cei de 


„AcaSă”, cu care nu 


înțelegeau fiind în Italia, în nici un fel, să în- 
trerupă legăturile, întru consolidarea pozi- 
ției Românilor față de Impărăţie, în lupta 
pentru cucerirea, cât de cât, a drepturilor la 
viaţa naţională; ba până și scrisorile admi- 
rabiiului Părinte Balint, care, în lipsa bur- 
selor făgăduite, i-a ținut pe cei trei studenți 


cu bani la invățălură în kalia, 





(Urmare în pag. 2-a) 








DE d i 
pai 4 











-“0 
« Î. 9 Nr. 44 


„A 25 Octombrie 1941 


_ Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


'Expoziţiile 


de artă 


Am trecut în revistă zilele 
trecute cele câteva expoziţii de 
artă plastică cu care s'a deschis 
sezonul de iarnă în Capitală. 
Intenționam să fac o cronică de 
ansambiu fără obligaţiuni de 
prietenie, de politeţe, sau și mai 
rău, de prafeşie. Mă preocupă 
mai mult orientarea publicului 
decât interesul oricâț de legitim 
și exignt, al expozanţilor. E drept 
că obişnuit cronica plastică pro- 
vedează chiar dan'doaselea, Dar 
în sfârşit, facă fiecare cum cre- 
de mai bine. Deocamdată avem 
altceva de spus: 

De unde am plecat de acasă 
cu gândul să fac o cronică 
plastică după cele văzute la faţa 
locului, am fost obligat să mă 


“gândesc cu totul la altceva. 


In primul rând m'am oprit la 
expoziția Doamnei... de la Athe- 
neu. Curiozitatea și nerăbdarea 
de a gusta mai repede din ce e 
mai bun — pe care mi le siârni- 
se o cronică din ziarul Curentul, 
încărcată cu toate superlativele 
elogiilor — m'am îndreptat aci. 
Mare mi-a fost însă desamăgirea 
în fața celor văzute, dar și mai 
mare mâhnirea împotriva crani- 
carului care m'a indus în eroare. 
Și poate buna mea credinţă n'ar 
îi fost atât de uşor înșelată, dacă 
la autoritatea slovei scrise, nu 
s'ar fi adăugat autoritatea insti- 
tuţiei, care a primit să ospitali- 
zeze operele D-nei,,. 

Plecând bombănind de la fai- 
moasa expoziţie, făceam în minţe 
cam următorul bilanț al daune- 
lor morale și materiale prici- 
nuite de această inducere în e- 
roare, pusă la cale printr'o tri- 
plă complicitate, artă, presă, în- 
stituţie de cultură: 1) indispozi= 
ție și enervare — (în loc de în- 
seninare şi elevare sufletească); 
2) pierdere de timp ; 3) scăderea 


plastică 


de RADU 1. PAUL 


prestigiului instituţiei în care e 
adăpostită expoziţia şi implicit 
scăderea prestigiului oficialităţii; 
4) compromiterea creditului or- 
ganclor de publicitate și a sluj- 
bașşilor lor; 5) depravarea gustu- 
lui estetic al marelui public ne- 
prevenit etc., etc. 

De la Atheneu trec la Funda- 
ţia Dalles, sigur că aici, având 
deaface cu un local al celei mai 
înalte instituții de cultură a 
Statului, Academia Română, 
n'ar butea. să ni se ofere decât 
lucruri întradevăr demne de 
văzut, + 

Intr'adevăr, trei sau patru din 
cei cinci expozanţi de la Dalles, 
îndeplinesc “cel. puţin condiţiile 
minime a ceea ce se poate numi 
o lucrare artistică. Ba chiar am 
fost plăcut impresionat la unul 
dintre aceștia (D-na Massaci), 
de câteva tablouri remarcabil 
de puternice, de superioară îac- 
tură atistică. 

Dar pân'la urmă nici aci n'am 
fost cruțat de cruda desamăgire 
suferită la Atheneu. In mijlocul 
expozițiilor de la Dalles, a fost 
tolerată, fără pic de scrupul, e- 
talarea unor orori, care distrug 
atmosfera selecţă şi sentimentul 
de elevare, pe care tebue să le 
creeze orice mediu de arţă ade- 
vărată, făcându-te în schimb să 
crezi că țe găsești la vreo expo- 
ziție de bâlciu de la periferie, 
unde expun pictori cu educaţie 
artistică şi cultură de reanga- 
jați. 

Această expunere de opere lip- 
site de valoare, este și o ofensă 
nemeritată adusă pictorilor se- 
rioși, pe care penibila înveci- 
nare a ororilor susnumite, i-a 
înjosit și i-a dăunat moralmente 
și poate chiar materialiceşte. 





(Urmare în pag. 5-a) 








Momemt lirice, — Cei mai dis- 
trați în aparență sunt în adevăr 
cei mai atenți observatori: adică 
poeții, artiștii. 

Autorul era îndreptățit să se 
mândrească, desigur, cu această 
pereche de versuri din „Le ci- 
meticre marin”: 

Comme le fruit se fond en 

jouissance, 


Comwme en dâlice il change son. 


absence,. 

Momentul liric sugerează cu o 
desăvârșită fluență a expresiei, 
transformarea euforică a vizuali- 
tății, în desfătarea  „deliciului”, 
— participarea cu intensitate a 
întregului sensoriu. 

omente ca acesta, de supremă 
poezie, în expresia căruia poetul 
captează intuiții profunde sunt 
posibile doar într'o privire, apa* 
rent distrată, dezinteresată  asu- 
pra lumii, Ca să ştim ceva,așă ar 
trebui să ne putem uita la tot ce 
ne înconjoară, Dar ne-am de- 
prins prea mult să avem despre 
lucruri o cunoaștere apropiată 
doar în măsura în care ne Slujira 
de ele — până într'atâta că nu- 
mim știință ceeae nu e, de bună 
seamă, decât folosința ce avem 
despre ele. 

Cel care ştie, în sensul curent 
al cuvântului, are neapărat o ati- 
tudine autoritară, de om ştiutor 
și prevenit.  Dezordinea trebue 
organizată, lumea este necesară, 

Lumea e însă... așa cum este, 
posibilă pumai; dezordinea doar 
aparentă: totul comunică, își co- 
respunde sau se echivalează. 
Criteriile noastre sunt aluzii !a 
realitate și repere de orientare în 
cuprinsul ei care nu poate fi cu“ 
prins în deţiniţii. Dar acestea 
sunt exclusive, pe când într'o 
privire dezinteresată nu apar rea- 
lități care se exclud, fiindcă totul 
comunică  într'o neîntreruptă 
transformare : Comme le fruit se 
fond en jouissance.., 

Pe dedesubtul priveliștei siste- 
matizate despre lume pe care 
ne-o înfățișează reprezentările 
noastre, transpare adevărata 
realitate, osmotică, necontenit 
curgătoare. Hărțile geografice su- 
gerează că formele pământului 
sunt net delimitate prin curbe 
de nivel. 

Dar noi știm că acestea sunt con- 
venţii, că formele fizice ale rea- 
lităţii se continuă fără întrerupe- 
re unele prin altele, că apele îs" 
voarelor se amestecă cu ale mă- 
rilor, că felurile de vielăți se 


transformă, că rasele și meamu- 
rile comunică și se întrepătrund 
și că în adevăr natura realității 
este simfonică. 

Dar între ordinea fizică și a- 
ceea sufletească există simetrii şi 
ritmuri edificatoare. Cum se în* 
calecă și se pătrund straturi de 
vârste geologice diferite, vârstele 
şi stările sufleteşti se prelungesc 
întrun fel care înfrânge orice 
putință de prezentare metodică a 
lor. Lirismul febril și generos al 
adolescenţei fertilizează  biogra- 
fiile până departe, în miezurile 
maturității. Fiecare clipă trăită în 
intensitate își caută semnificarea 
în durată. In fold, viața fiecă- 
ruia, ceeace numim continuitate 
biograjică nu este decât romanța- 
rea, adică sleirea de conținut 
semnificativ a unor clipe de a- 
cest fel. Prin asta nu încerc o 
explicație. E doar o intuiție — şi 
întuițiile nu explică nimic. Dar 
ele se verifică într'o privire de- 
zinteresată. 

T:nereţă. — Toate erau cum au 
fost până de curând, dar sunt 
Dar'că n'ar fi şi ar vrea să fie. 
Ce anume? Nu mă întreba că 
nu ştiu, 

Sau : te simţi somat să reacțio- 
nezi spontan, să iei o hotărire; 
sau niciuna... Tot ce este, deodată 
pare cuprins de mneastâmpăr şi 
nerăbdare, ca și cum toate nar 
fi fost odată pentru totdeauna fă- 
cute. Ca și cum creația ar simți 
dorul să mai fie odată creată. 
Prudent, sentimentul confuz, de 
radioasă întâmpinare — cu nu 
știu ce tresăriri de spaime obcu- 
re — sar putea numi: tinereţă. 
Totul e de făcut, totul e posibil, 
numdi să vreau, Dar nu vreau, 
acum. 

Ce importanță are: acum sau 
mai târziu ? Nimic nu are impor- 
tanță şi niciodată nu e prea târ- 
ziu. Oricum — şi așa — tot din 
ce știu este făcută ignoranţa mea 
despre lume. 

Și iarăși, toate erau cum au 
fost și până de curând, etc. 

De am:citia. — Descoperind cu 
încântare că au aceleași motive 
şi argumente ca să se vaite îm- 
potriva soartei, își zic prieteni şi 
unul fără altul sunt convinşi că 
nu mai pot trăi. 

Poiiticosul: îşi îmbracă palto” 
nul, î se agaţă o mânecă de un 
cui şi crezând că cineva îi ține, 
salută confuz și mulţumeşte. Dar 
nu €e nimeni. 


MENALC 


DL — 
——.  & 


PA DD E DINCOLODLEDA MDa 


Cronica dramatică F3 


TEATRUL NAȚIONAL : TIMON 
AL II-LEA, de ION SÂN-GIOR- 
GIU 


Timon ol II-lea a ridicat 
mari întrebări pi sa bucurat 
de elogii entuziaste dar şi de 
critici negative. 

Această luptă deschisă a 
contribuit, în plus, să văd spec- 
tacolul dela Naţional — pe 
care, mărturisesc, lam urmă- 
rit cu vie atenţie — captat de 
desfăşurarea contlictului încă 
dela primele replici. 

Odată cu căderea cortinei 
mi-am putut explica multe lv- 
cruți. 

In primul rând, critica si- 
biectiv negativă.  Intr'adovăr. 
suntem în plin război. Intr'o 
atmosferă de incertitudine. 
Centru mulţi chiar ziua de 
mâine este un semn de între- 
bare, Din cauza asta prezentul 
este trăit cu toată iniensitatea. 
Lumea foloseşte orice prilej 
ventru petrecere. (De altfel, 
doar așa se explică funcţiona- 
rea în Capitală a şapte teatre 
de revistă ori comedii facile și 
anunțarea deschiderii altor 
vreo două...) Spectatorul este 
dornic de destindere, de uitare, 
Scopul lui este doar înveseli- 
vea... şi nimereşte — atras de 
subtilul „comedie în trei acte“ 


pe care-l poartă lucrarea d-lui 


Ion Sân-Giorgiu la Teatrul 
Naţional. Aici încearcă o mare 
lecepţie. De unde — datorită 
selorlalte teatre — d. spectator 
inţelege prin comedie o piesă 
cu situaţii mai mult sau mai 
Puțin vizibil obscene, cu replici 
ascunse şi excitante, inu asisiă 
Ja un spectacol care accaptu 
titulatura de comedie în înte- 


lesul clasic. Şi, de unda, se aş: 
teptau să petreacă de minune 
„u sunt puțini acei care se uiti 
în dreapta şi stânga, în sală 
ca să observe dacă au fost des- 
spectaturi 


coperiți de ceilalți 


în vreun rol de pe scenă, în 
postura de moştenitor sau chiar 
a erovwlui principal.  Intr'ade- 
văr, acesta-i caracterul cel mai 
bine reliefat al acestui specta- 
col: necruţător. Și, atunci, ce- 
tățeanul preferă să se ducă la 
cutare teatru, să ia un bilet în 
primul rând, să se extazieze de 
picioarele „fetelor'* decât să se 
ducă la Naţional și să-și asculte 
asprul rechizitoriu pe care -- 
indirect — : l-a pregătit copios 
d. Ion Sân-Giorgiu, 

Aceasta, însă, nu motivează 
suficienta întrebare, cetită un- 
deva, în presă, că de ce se joa- 
că piesa d-lui 1. S. G. pe pri- 
ma noastră scenă —- fiindcă 
piesa, în sine, are remarcabile 
calităţi. 

Meritul cel mare este că deşi 
de factură retorică, totuși nu 


supără, Și nu supără fiindcă 
personagiile principale sunt 
redate omeneşte. În special: 


Nae Dragoman şi ratatul său 
moștenitor Papadoale. 

Și aici intervine reversul: 
celelalte personagii ne sunt u- 
nilateral redate. Nu ştim des- 


pre ele decât ceea ce le inte- 
resează, înțr'adevăr. la maxi- 


PIPI A, AR ra arata are Sa rm Dn PANE Aare 13 


TEATRUL ALHAMBRA 


A 
4 
(| 

N * 


>) - 


G. Timică 





CINEMA ARO: „Entermezzo” 


Subiectul fitmaului prezentat de 
cinematograful „Aro“ readuce pe 
ecran dificila problemă a drugos- 
tai, De care deși ai un timp cura- 
jul să o primeşti, în contradicţie 
cu principiile societăţii, încerci să 
o alungi în momentul când înter- 
vine raţiunea îmbrăcată în haina 
trecutiui, sau a viitorului. 

Talentațul regisor Gregory Ra- 
tof a speculat inteligent textul, 
izbutind să dea un gen de film 
căruia nu-i poate găsi cusururi 
decât un om blazat. 

In scene emoționante, patetice, 
dar fireşti, Leslie Howard, îşi 
trăește rolul cu talentul ce-l ca- 
racterizează. 

Alături de el, Ingri Beromannm, 
o artistă nou, de 8 frumuseţe și 
un temperament ce o deosebesc 
mult de ultimele stele apărute 
pe firmamonit, izbuteşte să se 
menţină în nota jocului lui Leslie 
Howard, ale cărui însuşiri excep- 
ționale şi îndelungată experienţă 
cimefilă nu-i  eclipsează, totuși, 
debutul. 

O muzică îndrăsneață şi bine 
araniată completează episoadele 
acestui film ce conţine mult şi 
necăutat adevăr. 


CINEMA ARPA: „Fiul lui 
Frankenstein” 


Entuziasmul celor cari — în- 
tocmai ca în „Sâmbetele cu car- 
pe“, „la măcelării“ — „au făcut 


coadă“ la cassa cinematografului 
A. R. P. A, a scăzut da ultimul 
»ival posibil, după vizionarea Fil- 
nului, 

Departe de a îndeplini condi- 
piunile unul film interesant, su- 
b:cctul e compus dintr'o serie de 
„înistere diluate“, nefiind altceva 
decât o înădire de scenarii ce vor 
u fi „tari“, 

N'are nimeni pretenția verosi- 











mitului întrun fim cu atât de 
puțin verosimilul nuonstru al doc 
torului Frankenstein, însă şi ue 
diocritățile au o limită. 

Boris Karloff. întrun rol ae 
scuri metraj, alături de Bela Lu- 
gosi şi Razi! Rathbuiie mau co1- 
tribiiit decit In succesul Comer- 
cât pe cure-? oxcercitii ris tăioi- 
rele nume, pe afișul ce enunță un 
film ernorionânt, 
firilor slabe. 


ADRIANA NICOARĂ 





mum, moştenirea. Şi, desigur, 
car fi fost bine să avem şi alte 
indicii despre ele — cum ar fi, 
bunăoară, în parte conturată 
viaţa Irinei. 

Două personagii — am spus 
— se bucură de întreaga aten- 
ție a autorului: Nae Dragoman 
și Papadoecle 

Nae Dragomar este un avar 
rafinat, un avar pe care nu-l 
întâinim în repertoir-ul clasic 
El nu umblă petțicit, mu este 
meschin: el dă ospete regeşti 
şi ține o întreagă serie de rude 
pe care le îmbracă, et Rute 
de care, însă, până la urmă, se 
teme  pentrucă ştie că-i vor 
cheltui averea strânsă cu greu 
de el. Risipa averii muncite... 
asta îl doare și-l duce la qă- 
ruirea ei Statului pentru a se 
răsbuna — ca un al doilea Ti- 
mon din Atena — pe rudele 
care voiau să-l moștenească. O 
răsbunare pregătită minuţios 
și copios  savurată de specta- 
tori. 

Nae Dragoman este realizat 
prin firescul acţiunii care o în- 
treprinde, prin omenescul reac- 
țiunii, 

Papadocle este un nepot, ţi- 
nut de Nae Dragoman la învă- 
țătură prin străinătăţi, de unde 
s'a întors cu două foi tipărite 

- „dar geniale“, adaugă el — 
şi cu ratarea vocației filosofice, 
dacă ar fi avut-o vreodată. 

Celelalte personagii doar es- 
tompate. 

N'am de ce să povestesc spec- 
tacolul; cine ştie? ași putea co- 
mite și eu vreo greșeală groso- 
lană ca acei care au întocmit 
programul și care... omoară pe 
!rina, deşi ca trăeşte, rămânând 
singura. moștenitoare. 

Spectacolul dela Naţional ri- 
d:că și o problemă social-poli- 
tică: absența burghejilor și așa 
zişilor boieri (mai mult sau ma: 
puţin moşieri) dela reprezen- 
taţii. Dar faptul este perfect 
explicabil, D. loan Sân Giorgiu 
nu este de loc comod burghe- 
ziei nioastre Jiberaliste — ră- 
mânând pe vechea-i poziţie, 
de procuror al acestei lumi. 

Răzbunarea acestei lumi se 
traduce prin opoziţia pe care 
o face spectacolului, prin o 
parle din presă la care mai are 
încă preponderanţă. 

Distribuţia a insumat nume 
Ge mare rezonanţă ale ;primu- 
iu: nostru Teatru. Rolul prin- 
cipal l-a deținut d. A. Calbo- 
reanu care a fost conştiincios 
în redarea lui Nae Dragomamn. 
S'au remarcat, în Geosebi, d-na 
Maria Valuntaru (Zoe) care a 
trăit intens rolul ce i s'a iîncre- 
dimțat şi d. 1. Manu (Papado- 
cle) are a realizat o adevărată 
creaţie. Cuvinte de laudă pen- 
tru d-na Sonia Cluceru și d-nii 


nerecomundahi: IL. Ulmeni și N. Brancomir. 


In notă: Emilia Cozachieviri. 


EUGENIU V. HARALAMBIE 


UNIVERSULY LITERAR 





D-na EUGENIA ZAHARIA 
co-directoarea „Teatrului Nostru“ 
care joacă frumosul succes „Sca- 
dența Dragostei' de Michel Duran 





SĂPTĂMÂNA ACEASTA, 


teatrele bucureștene s'au luat la 
intrecere. 


Evenimentul care confiscă a- 
tentția  spectatcrilor  noş:ri, este 
fără îndoială reprezentarea tra- 
gediei îi Shakespeure „Hamlet” 
in regia d-lui Suare Z. Soare, cu 
d. George Vraca, in rolul titular, 

Apoi, innugurarea teatruiui Co- 
mic unde un mănunchi de alese 
si cerilicate elemente urtistice, 
prezintă spectacolul  feeric-mu- 
zical „Luna stie dar nu spune”, 
în adaptarea an'audatului comiu 
H, Nicolaide și, în fine, redeschi- 
derea teatrului „Tudor Muşates- 
cu” cu piesa de răsunător succes 
„Amor Sovielic”, 

La toate aceste invitații, cro- 
nicavii teatrali şi publicul vor 
răspunde în curând, afirmându-și 
preferintele. 

Să sperăm că din manifestareu 
acestor preferinte, nu ra ieşi mu 
meni păgubit. 


VIITOAREA REVISTĂ 


a lui Puiu Maximilian și Aurel 
Maican, a fost anunţată cu un 
titlu care ne umple inima de 
hucutie, pentru tâlcul plin de 
presimţiri şi făgădueli ce mărtu- 
riseşte. 

„Odesia-Cluj” este un  tiilu 

care anticipează o certă împlinire 
a imturor năzuinţelor româneşti. 
„ION ANAPODA"” 
Dieza regretatului romancier şi 
drematurg George Mihail-Zâmii- 
xescu va fi jucată într'un spec- 
tacol excepţionai pe scena ,'Tea- 
irului Nostru”, cu girul regiso- 
ruiui Mihail Zirra, al cărui suc- 
ces cu „Adam şi Eva” a fost egal 
tu 0 consacrare, 

in distribuţie: Victoria Medeea, 
Lucia Chevalier, Veve Cigaiia, 
Ion Aurei Manolescu, Paul Stra- 
tilat și Puiu Botosescu, 

s. D. 





" king, cel mai 


CU PRILEJUL CONCERTELOR 
WALTER GIESEKING 


Cred că nam fost singurii să 
zâmbim, când, la prima vizită a 
lui Walter Gieseking la Bucu- 
reşti, acum doi ani, în faţa inu- 
tilelor și neaşteptatelor mărunte 
controverse, ajunse şi prin oare- 
cari coloane de presă, stârnite de 
afirmările sau  contestările în 
circulaţie, cu privire la simplis- 
ta problemă : este sau nu, Giese- 
mare pianist din 
lume ? 

Era într'adevăr surprinzător şi 
iotoăală înveselitor și regretabii 
că, în jurul unei arte de cea mai 
pură expresie, într'un domeniu 
cu infinit de felurite și de pa- 
sionante aspecte, această puerilă 
întrebare putea constitui subiect 
de preocupări și discuţii. 

Performanţele sportive, în ci- 
îrele recordurilor, sunt sihgu- 


i rele isprăvi care se pot traduce 


in date precise şi omologate şi, 
tot asifel sunt dimensiuni, greu- 
tăți sau alte particularităţi, care 
pot face dintr'un om pe cel mai 
înalt dintre semenii lui, pe cel 
mai greu, sau pe cel mai extra- 
vagant purtător de numere de 
mânuşi sau pantofi, 

Dar, asemenea măsurători nu 
sunt apte şi nici m'ar reprezenta 
prea mult bun simț şi ţocmai 
multă bunăcuviință aplicate eva- 
luării genialităţii, gândului crea- 
tor, sectoarelor pur spirituale din 
cercul preocupărilor omeneşti. 
Nu este nici nimeriţ, nici nece- 
sar, nici posibil, nici interesant, 

Respingem sau mai bine zis, 
considerăm ca nedemnă de a e- 
xista o asemenea problemă și a- 
firmăm atât: în arta pianului, 
Walter Gieseking aduce mijloace 
de realizare atât de desăvârşite, 
atât de infailibile, atât de de- 
finitiv gândite şi filtrate printr'o 
sensibilitate absolut excepţiona- 
lă, încât, artistul, îşi crează un 
loc aparte în interpretarea mu- 
zicii şi în istoricul pianului, re- 
prezentând o personalitate epo- 
cală şi mult prea individualizată 
pentru a suferi comparații, para- 
lele și chivernisiri prin grupe şi 
şeoale. Școala uriașului pianist 
german este şcoala Gieseking, 





TEATRUL ALHAMBRA 


IP 
25, 
a 
oY 
5 


Gărdescu 


după cum Alfred Cortot, ilustrea- 
ză şcoala Cortot, după cum Ri- 
carda Vinies aduce muzicii da- 
rurile de preţ ale unei şcoale 
Vinies. 

Sunt figuri excepţionale, sunt 
glorii şi minuni ale pianului 
pentru care nu ne vom pune 
niciodată întrebarea  stearpă: 
care e mâi mare? 

Nu ştim dacă Beethoven a fost 
mai mare ca Mozart, dacă Bach 
a întrecut pe unul din ei sau nu, 
dacă Schumann l-a depăşit, sau 
l-a egalat pe Chopin. Nu ştim, 
nu credem că se poate şti şi nu 
ne interesează. De prezenţa lor 
în omenire trebue să ne socotim 
cu toții privilegiați de a putea 
să ne împărtăşim din ceace sulle- 
tele și predestinarea lor în artă 
au putut definitiva, cu atâta ge- 
nerozitate, în cele mai înalte 
stere ale înălțărilor omeneşti. 

La adevărurile pure şi supre- 
me ale artei pe care au lăsat-o 
în inapreciabilă moștenire lumii 
întregi, cei citați și alţii, tot atât 
de îndreptăţiţi la recunoştinţa de 
totdeauna a celor ce se apropie 


d rea atrmag 29 SP atu) area 





25 Octombrie 1941 =—==- 





- Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


şi se vor mai apropia de bucu- 
riile muzicii, puţini au ajuns. 

Puţini au cucerit cu adevărat 
cele mai adânci şi mai armo- 
nioase sensuri ale lor, până la 
identitivarea cu ele. 

Gieseking este, pe tărâmul 
pianului, unul din ei. Este ceace 
se poate spune şi trebue spus. 
despre el, Și Gieseking, este de 
aceca, unul din rarisimii oameni 
dela care fiecare muzician, fie- 
care iubitor, de muzică, poate 
chiar şi unii profani. au de în- 
țeles, de intuit, de primit, fie 
inițieri excepţionale, fie mulțu- 
mirea indescriptibilă pe care o 
dă contemplarea unei biruinţe a 
cugetului în lumea muzicii, fie 
un apel ce nu se poate uita, că- 
tre culmi spirituale. prin maijlo- 
cirea lui miraculos revelate, fie- 
căruia, 





Aspecte muzicale italiene 


CURIOZITAŢI ROSSINIENE 


Se ştie că marele geniu al lui 
Rossini a atins nebănuite înălţimi, 
atât în opera comică pe cât şi in 
opera serioasă. Din prima, mode- 
lui rămâne „Bărbierul din Se- 
villa” iar din a doua categorie 
„Wilhelm Tell”. 

Dar, dacă tragicul l-a preocu- 
pat în numeroase opere şi pe 
Rossini, este de observat că in 
totdeauna compozitorul a evitat, 
pe cât i-a fost posibil, încheierea 
în tragic. Chiar dacă a provocat 
emaţii prin puterea muzicală cu 
care a tratat marile scene dra- 
malice, a preferat să adopte 
aproape fără excepție soluții de 
bun sfârșit, 

In „Wilhelm Tell“ chiar, capo 
d'operă a marelui pesarez, în ope- 
reale „Mhboise“, „Semiramida” sau 
„Coţotana hoață”, pentru care a 
cerut expres libretistului o con- 
cluzie cu totul opusă aceleia a 
groazniceji legende din care sa 
inspirat, exemplele sunt conolu - 
dente. 

Făcâna altiel, Rossini ar fi su- 
ferit el însuşi şi în acelaș timp 
și pentru publicul său care sar 
fi întors acasă dela spectacol, cu 
„imima plină de întristare“. 

O singură excepţie există: 
„Otello”. Libretul acestei opere 
a trebuit să rămână neremaniat, 
de oarece era prea cumoscut şi ar 
fi putut da ocazie la tot felul de 
comentarii într'o versiune modi- 
ficată în chip neașteptat. 

Totuşi, prea puţini ştiu că, 
după premiera dela 4 Decembrie 
1816 a Imi „Otello“, în retuările 
dela Roma, Veneţia şi Verona, 


Fossini n'a putut rezista firii sale 
si a adus totuşi schimbarea ce 
sra de aşteptat, dar care n'a ră- 
mas în versiunea definitivă şi 
anume: 

In momentul în care maurul 
ridica braţul înarmat pentru a 
ucide pe nevinovata Desdemonvo, 
ea îi oprește gestul. arătându-i 
că e nevinevată. Otello, silit de 
Rossini să treacă la „sentimente 
mai bune”, crede, se bucură și.. 
cântă un duri. 

Ba chiar, la Plorenţa, crezân- 
du-se mai nimerit ca publicul să 
fie ernțaţ de aspectul respingă- 
tor al unui negru în scenă, imter- 
prețul a părut la culvarea natu- 
rilă a feții Lui, 

Nu trebue să se uite însă că 
marile conflicte dramatice și sbu- 
ciumul suferințelor omenești au 
fost adânc înțelese de Rossini, 
dar să se înţeleagă numai că ma- 
vele muzicant a căutat, aupă fur- 
tună ceru! senin şi a ştiut să ex- 
prime amândouă aceste extreme 
cu mijloacele viei arte rămas? 
1. nuritoare, 


R. 





PRIMIM URMATOARELE: 


D. Mihail Fărcăşanu ne roagă 
să facem cunoscut că articolele 
samnate Candid și apărute în zia- 
rul „Unirea” nu-i aparțin. Acest 
pseudonim a fost întrebuințat 
pentru prima dată de d-sa în 
presa noastră, apariția lui în z- 
rul „Unirea” provenind probabi 
dintr'o eroare ae informație a ga- 
zetarului care-) afișează astăzi. 











Simion Bărnuţiu 
student in Italia 


“Urmare lin png 


Se pezindă asifel, zi de zi, greutătile cu 
înscriezza în Facultaie, din cauze bănuzii- 
lor aceleia; Poliţii italo-auzitiace, date fiind 
condiţiile în care părăsise Viena: primele 
cunaştințe cu profesorii celebrei Universităţi 
şi ap:apierea de băncile ei, pe care au a3 
cultat cândva învățătura magiștrilor Cristo- 
tor Columb, sau Leonardo da Vinci și a că- 
rei glorie o asigurase recent Alessandro 
Volta: frământările politice, de natu:ă ire- 
dentistă, dacă nu carbonară, la care parti- 
cipau, drept exponenți ai  Risorgimentului 
naţional, toţi intelectualii, studenţi sau pro- 
fezori, din jurul său, fără ca vre-o legătură 
directă, pe aceustă bază de conspi:alie ire- 
Geniistă anti-ausiiacă, să se fi tezut între 
Bărnuţiu şi colegii ori profezorii săi italeri 
dela Pavia. 

Mai puţin reţinut de obligaţiile de student 
la doctoratul juridic, Universitatea fiind me- 
reu. obligată să-și suspende cursurile din 
cauzele arătate mai sus, Bărnuţiu a căutat în 
schimb să folosească în modul cel mai stă- 
ruitor prezența sa în Italia, spre a-și periec- 
ționa cunoștințele îilologice, mai cu seamă 
de Dialectologis Comparată, ca s&și poată 
aalfel spune cuvântul, mai autorizat, în ma- 
rea problemă, atât de unanim desbătută pe 
aiunci de intelectualitatea românească, a 
paralelismului dintre Limba italiană și cea 
româmă, prin stabilirea unor origini comune 
şi a unor evoluții dialectale identice. Intre 
hârtiile rămase dela el din epoca studenţiei 
la Pavia, am putut, întradevăr, identifica 
nenumărate studii în această direcție, care 


l-ai 


rnera deiu siinpiele extrase de prin cele mai 
variate și savante izroare italiene (iar ia a- 
ceastă treabă ii obliga mai ales pe cei dala 
Padova), până ia studiile gata redactaie, 
pentru revisiele de acasă, Corespunzând a- 
cestei susținute pasiuni filologice, pe care 
şederea sa în [talia nu putea decât so fa- 
vorizeze, se plasează tocmai în acești ani 
polemica lui Bărnuţiu, împreună cu Papiu 
Ilcrian și, mai ales, cu Iosif Hodoș, literatul 
tiradei, cu publicistul italian și filo-român 
Carlo Cataneo, despre unele probleme în 
legăiură cu amintitul și mult desbătutul pa- 
rmlelism, adică purism, aplicat Limbii româ- 
na. Insăş ideea unei Academii Române, care 
să ia asupră-şi răspunderea mult cerutei pu- 
rificări, în sensul relatinizării ei pe-o cale sau 
pe alta. a fost exprimată de Bărnuţiu, dela 
Pavia, în «cei ani. 

Trecerea sa prin Italia nu a determinat 
însă în nici un fel devierea propriei perso- 
nalități morale, spre alte elanuri şi spre alte 
entuziasmări. Nici chiar miracolul venețian, 
nici chiar miracolul alpin (căci odată Băr- 
nuțiu a întreprins o anevoioasă călătorie 
până la Como și a urcat ta Brunate; însă nu 
spre a contempla un asfinţit de soare pe Lac, 
sau spre a se emoțţiona de-o noapte cu lună 
în grădinile dela Belaeggio: ci spre a sta de 
vorbă despre problema paralelismului, cu 
un vestit filolog italian); nimic din frumuse- 
ţile naturale și de Artă ale Italiei, atât cât 
le-ar fi putut el cunoaște, nu l-au emoţionat 
în nici un fel. Admis în ziua de 5 Iunie 1854 
la al patrulea examen parţial (cu toate no- 
tele „valde bene“), a doua zi Bămuţiu își 





sustinea teza de doctorat la Facultatea Po. 
litico-Legală din Pavia, cu ceremonialul o- 
bișnuit şi cu susținerea prealabilă a celor 
patru „ezine”, care tratau, în formă de evi- 
denie compilaţii după cursuri şi manuale, 
în limba italiană sau latină, chestiuni „de 
Drept Roman, Civil, Natural şi de Poliiică. 
Teza de doctorat propriu-zisă, redusă la o 
erhemă rezumativă a cerpitolelor, fusese ti 
părită în prealabil la o tipografie din Pavia. 
A doua zi chicr după indeplinirea acestor 


formalități academice, fără nici un răgaz 
pentru a se despărți de prizteni și colegi: 
fără a-și îngădui nici o zi de reculegere: 


fără a simţi nevoia sufletească de-a pregăti 
deapărțirea sa de acele locuri, în care ori- 
cine se consideră excepțional îndrumat de 
destin; fără a lua parte lu tradiționalele și 
voioazele faativități goliardice, organizate de 
studențimea italiană în asifei de ocazii co- 
legiale: a doua zi după luarea doctoratului, 
„Bătrânul“ se pornea spre Viena, ducând 
cu e] din Pavia o lădiţă cu cărţi italiene, 
multă expsrienţă filologică în formă de în- 
semnăii şi studii, dar, mai ales, diploma ca- 
re să-i deschidă calea învățământului aca- 
asmic, 

Simion Bărnuţiu şi-a încheiat studenţia la 
46 de ani, cu zece ani înaintea prematurei 
sale mroți. indemnat să vină în lalia de sen- 
limentul nostalgic de-a vedea odată și el 
Patria străbunilor Romani, sau mai apro- 
piaţi, a maeștrilor Latiniști, cunozcând ast- 
fel de.a-drepiui graiul comun şi cea mai ne- 
ştearsă amintire a Romei, nu este mai puțin 
adevărat însă că el venise la Pavia şi din- 
t'un considereni mai puţin teoretic: încă din 
anii lui Șaguna, Românii din Transilvania 
ceruseră în tot felul dreptul de-a avea o Fa- 
cultate Juridico-filozofică românească, la fel 
cu Ungurii şi cu Saşii; iar către 1850-—52, 
deci în amii când s'a dus Bărnuţiu la Pavia, 
hotăzirea Impărăţiei în această privință se 
părea iminentă şi favorabilă, Se punea însă 
întrebarea, cine aveau să fie profesorii nou- 
lui aşezământ românesc de Cultură supe. 


PIN ID O Ig Sa a da OI a m a ati 


rioară, Și atunci Bărnuţiu, care avea bine 
precizată în conştiinţa unanimității româ- 
neşti reputația de profesor, se gândise să-şi 
oficializeze acest prestigiu, printr'un titlu aca- 
demic, de doctor în Drept, spre a putea in- 
temeia el mult dorita Universitate româ- 
nească a Tromsilvaniei. Pentru aceeaș grijă 
îsi îndemnase apoi unii foști elevi mai apro- 
piaţi suileteşte, ca Papiu liarian şi losif Ho- 
doș, să-i urmeze calea şi exemplul, tracân- 
du-și, cam în aceeuș vreme, doctoratul în 
Drept la Padova. 

Câteva luni după întoarcerea sa din Ita- 
lia, Bămuțiu avea să-şi dea totus asenti- 
mentul de-a fi chemat ca profesor la laşi. 
Căci, după cum se ştie, dezamăgit în as: 
teptările sale cu înființarea acelei Universi- 
tăți românești la Sibiu, primise în cele din 
urmă invitarea colegilor ardeleni dela Uni- 
versitatea din lași, să-și valorifice acolo 
noua-i calitate de doctor în Drept al unei U- 
niversități italiene. lar el avea să întemeeze 


în cadrul instituției academice  mihăilene, 
acea Scoală de Drept Natural, împotriva 


căreia, drept o „şcoală” a Naţionalismului 
romantic, avea să se răzvrătească în curând, 
dureros de invngăloare, fiul bunului său 
prieten şi colaborator de totdeauna, loan 
Maiorescu, iar cu acela, toată „Junimea”. 

Până ce, într'o bună zi, umbra lui Simion 
Bărnuţiu, cu pelerina cenușie tot mai strân- 
să între umeri, acecaş pelerină cu care se 
strecurase fantomaţic pe sub tumurile din 
Pavia, n'a mai întrerupt jocul elevilor din 
curte, la ora două precis, intrând în cance- 
larie. 

Avertizat cu o nemiloasă insistenţă de ve- 
chea lui intirmitate, hotărise întracesiea să 
se tragă înspre părțile lui, ca să-l apuce 
acolo sfârșitul. Din lași l-au pornit, foarte 
bolnav, cu o căruță, Şi în ea, pe drum, i-au 
închis ochii. Se vor îi luminat ei, măcar a- 
tunci, în căutarea unei ultime retrăiri de lu- 
mină pământească, de „cerul cel blând al 
aliei''?. 


ALEXANDRU MARCU 





i 
—— 25 Octombrie 1941 


AVENȚURILE 


ea mă ee 


Drumul către aventură, către 
: miraculosul pe care-l redă călă- 
: toria, în ținutul de aici sau de 
: dincolo de hotare, nu se va în- 
- chide niciodată şi nu va încheia 
un domeniu totdeauna plin de 
: surprize, Dar literatura de călă- 
torie nu are totuşi legătură şi nu 
se poate confunda cu arta care 
culege numai motive, impresiuni 
! sau coloritul unei regiuni, ca să 
ie transforme apoi prin magica 
: ei vrajă, 

Peisagiul aduce noui sugestii. 
Oamenii şi lucrurile, chiar dată 
' sunţ la fel pretutindeni, îmbracă 
"insă alte vestminte, un alt aer 
“şi o altă ținută, pe care le îm- 

prumută în realitate dela noi. 
Lumea apare deci, — şi se știe 
de totdeauna, — așa cum a fost 
văzută de temperamentul, gustul 
; și preferințele noastre. 
. Aceste însemnări Je făceam 
odată pe marginea unei călătorii 
închipuite a scriitorului italian 
;Plero Gadda, prozator tânăr (nu 
2 depăşit încă vâmsta de patru- 
zeci de ani), dar ale cărui vo- 
lume desvălue o deplină maturi- 
tate artistică, 

Gadda a scris romane şi nu- 
vele care nu întâmplător se pe- 
trec în ţări străine, în regiuni 
unde cunoștințele noastre se 
mărginesc la prea puţine date, 
ptea puţine ştiri. Aventura sen- 
jtimentală, năzuința după alte şi 
ite locuri necercetate, slujesc la 
găsirea motivelor îndrăgite de 
1autor, un neobosit călător în ţări 
și  peisagii imaginare. Astfel, 
bunăoară, povestirea sa Ulise, 





fii 


ANUMITE DOCUMENTE, 


chiar şi cele literare, merită să 
"ție reamintite din când în când. 
Astfel, în „Cântecul Nibelunzi- 
lor“, eposul naţional german cel 
mai de seamă, este vorba, precum 
se ştie, și de noi românii. 

In a 22-a Aventură unde e des- 
crisă întâmpinarea Kriemhildei 
de către Atila, se găsesc aceste 
două strofe: 


„Von Riuzen und von Kriechen- 

[reit dâ manec man; 

den Poelân und den Vlâchen- 

[sach man swinide gân 

„ir ros diu vil guoten-si mit krejte 
! [riten, 
:swaz si site hâten-der war vi 
Învenec vermiten“. 

(Strofa a patra) şi: 

„Der herzoge Râmunc-uzer Vlă- 

[chen lant 

mit sibenhundert  mannen-kom 
*er piir si gerant. 

sam vliegende vogele-sach man 

[alle varn, 

do kom der virste Sibeke-mit vil 

[herlichen scharn“. 
(Strofa a opta). 


(Dintre ruși și greci veneau 
mulți oșteni călări; polonii şi va- 
lahii sosiră repede pe cai prea 
Abuni, călărindu-i cu mândrie. Și 
fiecare se arăta după cum îi era 
„obiceiul ţării” — „Voievodul Ra- 
munc din țara Valahilor, sosi cu 
şapte sute de oameni galopând 
“înaintea ei. Asemeni paserilor în 
zbor îi vedeai venind. Şi veni 
şi ducele Sibeke dimpreună cu 
multe cete mândre'“). 

Se știe că  Nibelungentied-ul 
datează, ca text literar închegat 
de poetul Austriac Kiirenbergz, 
încă dela începutul secolului al 
13-lea (12001205), şi se mai ştie 
că poetul Kiirenberg, sau oricare 
situl, odată ce există dubii în a- 
ceastă privință, a prelucrat un 
materia! indiscutabil foarte ve- 
chi. 

Ramunc, voievodul  'Românc, 
adică Român, domnul țărilor Ro- 
mânilor, vasal dară stăpân la el 
acasă figura, deci, printre cei mai 
de seamă nobili ai alaiului nup- 
ţia! cu care Atila, biciul lui Dum- 
nezeu, a ţinut s'o minuneze pe 
trumoasa şi legendara Kriem- 
hilda. Cu alte cuvinte exista 
“neam românesc organizat cu 
mult înainte de năvălirea în spa- 
"țiul dunărean a celor mai te- 
muţi barbari. 





LICHTENBERG 


Georg Christoph Lichtenberg 
(1742—1799), alături de Goethe şi 
Nietzsche, scriitorul german cel 

„mai ciudat şi mai pătrunzător al 
“tuturor complexelor psihice, nu 
'a lăsat decât opere mici şi glose, 
constatări şi puneri la punct cari 
insă scapără de spirit. 

: Adversarul tuturor îngrădiri- 
lor şi  perveriirilor nenaturale, 
iscrutatorul neobosit al sănătosu- 
4 lui, deşi, uneori, grosolanuluj fel 
ide a lua atitudini al poporului, 
ironicul, neîntrecut de volubilul 
'și expresivul Lichtenberg stă şi 
dazi, între fruntaşii maximei ger- 
mane, 

El care scria, la apariţia lui 
Werther, că „mirosul unei plă- 
cinte e un motiv mai puternic să 
rămâi în lume decât concluziile, 
socotite drept puternice, ale tâ- 
|ărului Werther de a pleca din 
ta”, — şi el care n'a pregetat 
să-şi exprime rezervele cu pri- 
vive la Klopstock, nu a fost toc- 
jmai iubit de confraţi. In prea 
multe polemici se angajase și 
prea fără cruțare releva ridico- 
lul şi, întotdeauna, cei cari râ- 
deau, se găseau de partea sa. 
Astfel, pentru a lovi în Lavater, 


a 


up 


mea. 


Samleăe 


„ni ete, 


LUI PIERO GADDA 


unde legendarul erou al eponeei 
greceşti cetrăeşte și în vremea 
noastră, aşa cum retrăeşte şi se 
repetă sentimentele şi dorurile 
nepotolite ale omului cu şete ne- 
cuprinsă după aventură şi călă- 
torie. 

Dar aventura nu se termină, 
pentrucă destinul ei nu are ci- 
cluri închise. Ca şi în căutarea 
alevărului, descoperirea nu în- 
“rerupe decât vremelnic cerceta- 
rea, căci numai calea către ade- 
văr sau aventură este superbă, 
ci nu țelul atins. 

Piero Gadăda, pentru a-şi ex- 
plica preferințele artistice, a seris 
acum zece ani un roman al eva- 
dării din viaţa obişnuită şi bur- 
gheză, o povestire unde un ado- 
lescent îşi părăsește familia, ca 
să devină marinar. 

Modernul său Ulise trebue ur- 
mări! şi în romanul „Mozzo“, în 
aventura flăcăului pornit pe căile 
mării, desprins din cotidian, în 
luptă cu valurile, către ţările în- 
chipuirii adolescente. 

Nicăeri, în cărţile lui Gadda, 
nu întâlneşti preocupări realiste. 
Locurile şi oamenii sunt doar 
pretexte pentru ca autorul să ne 
aducă în faţă lumea sa poetică 
și lirismul desprins din misterul 
și minunea marilor căutări, ma- 
rilor aventuri, 

Personalitatea artistică a ace- 
stui scriitor italian se defineşte 
dela  întâiele sale cărți, dela 
Liuba, Verdemare şi până la îa- 
bulaţia modernă a acelui nou 
Ulise, pe care nu-l mai poţi uita. 


C. N. NEGOIŢĂ 


Note sermane 


fizionomist celebru pe atunci, 
Lichtenberg scrie o satiră, Frag- 
ment despre cozi, în care de- 
monstrează teoriile lui Lavater 


prin cozile scroafelor şi ale stu- 
denţilor. La adresa lui Johann 
Heinrich Voss, care descoperi- 
se că elinii pronunțau vocala 
ca ă şi nu ca e, publică un esseu 
„Despre pronunțarea berbecilor 
Greciei vechi, comparată cu pro- 
nunțarea mai nouilor lor frați de 
pe Elba”, şi împotriva tuturor 
Gesaxaţilor  solemni sau senti- 
mental; își îndreaptă temuta ne- 
cruțare. „Nu cer cruţare, — şi-l 
voiu întâmpina, pe oricine mă va 
ataca pe nedrept, cu necruţare, 
fie el cine o fi! A cugeta liber- 
tate şi a scrie pentru adevăr, şi 
încă nepedepsit, este privilegiul 
locului pe care-l guvernează 
George şi peste care odihnește 
binecuvântarea lui Minchhan- 
sen”. Acest loc era Hanovra lui 
George a! III-lea  Lichtenberg, 
care fusese un spirit foarte drept, 
avea toate armele atitudine: ful- 
gerător de eficace în favoarea ju- 
decăţii pe care o dădea. 

Nu se socotea mai deștept de- 
cât ceilalți deştepţi. „Dacă cineva 
ar aduce toate bunele idei ale 
vieţii sale, ar rezulta o operă 
bună; fiecare om e, cel putin 





Lichtenberg 


odată pe an, geniu”. Şi, „dacă la 
muntele de pietate sar amaneta 
oameni, tare aș vrea să ştiu cât 
capăt pe mine“. Căci „câteodată 
trebue să fiu curăţit ca o lumă- 
nare de seu, alfel încep sâ ard 
întunecat”. 

Dar el nu poate suferi stupidi- 
tățile și morga serioasă a stupi- 
zilor, căci „există vameni cari 
cred că totul e rațional dacă e 
făcut cu o faţă serioasă”, 

Lichţenberg ştie că „fiecare om 
işi are backside-ul moral, pe care 
il acoperă, cât mai mult posibil, 
cu panialonii bunei cuviințe”. 

vosator neînduplecat al lite- 
raturii de pe acea vreme, Lich- 
tenberg ţine socoteală şi de pro- 
stia cititorului: „Cartea e o o- 
glindă; dacă se uită o maimuţă 
în ea, nu poate vedea un apos- 
to!”. Totuși „dacă o carte se 
cioeneşte cu un cap şi sună a goi, 
e oare carte aceasta?” 

Supraproducţia literară îl iri- 
tă deadreptul: „Pădurile se mic- 
șorează, lemnele scad, ce ne fa- 
cem?! O, în vremea când se vor 
isprăvi pădurile, vom putea ar- 
de, cu siguranţă, cărţi până ce 
vor creşte păduri noui”, 

In vremea când „există atâtea 
feluri de regule cari te învaţă 
cum trebuie să fii”, Lichtenberg 
conchide că „faci mai bine dacă 
rămâi ceeace ești, căci „omul 








UNIVERSUL LITERAR 


SLAVA PACII 


In cea din urmă săptămână 
din luna Maiu cu soare blând, 


Surorei mele (ietoria 


din trupul suferind cu-albastre 
văpăi de junghiuri care dor. 


“a stins copila ca o zână 


cu nume falnic, trup plăpând. 


De răutăţi neștiutoare, 
i-au fost luceferi vestitori 


A fost amiaza mir și dafini 
şi ceasul grav nespus de lin 
când singură-și dori, cu lavini 
de plâns, o lume fără chin. 


că va dommi 'ntr'o zi cu soare 


şi-o vor trezi îurtuni de flori. 


De-aceea, zâmbete firave 
punând pe faţa mamei sale, 


Poetul, frate bun şi mare 

ce'n stihuri adunase lumi, | 
șopti : „Mă pierd în rugi amare... 
Tu lacrima la ceruri du-mi!% 


ca fiinţele din basm, suave, 


Cântânăd ţesea năframe pale. 


Sfioasă de-a-i fi dat să vadă 
ce toţi ceilalţi nu pot vedea, 
ca o făptură de zăpadă 
la anii creșterii scădea. 


Când patima, can val, târzie, 
sta'n ochii celor mari din jur, 


Şin cel din urmă drum, o clipă 
wa plâns și nici n'a 'ngenunchiat 
ci din a îlorilor risipă 

un crin cu sine-a mai păstrat, 


Privindu-l, cântece umile 

i-au încereaţ condeiul trei 
nopţi negre-adânci și două zile 
jertfiten slava păcii ei. 


nimic sub pleoapa străvezie 


nu-i turbura mărgeanul pur. 


La patu-i paşii 'ncetineau 
când lumii se smulgea străină, — 


Şi-abia, senin, văzun Cetate 
cum harfe sufletu-i primiră 

și din văzduh de pietate 

sfânt, harul i-a 'nfloriţ pe liră. 


şi aripi din azur veneau 


și cor de îngeri, în surdină. 


Un duh ferit vederii noastre 


suia la cer încetișor 


- 


acela avea atâta minte, încât nu 
mai putea fi întrebuințat pentru 
nimic în lume”, 

Lumea €, în mod firesc super- 
ficială, leneşă, dar ține să pară 
profundă şi la punct cu toate 
noutăţile.  Indeosebi criticii, re- 
cenzenţii şi îndrumătorii opiniei 
publice au foarte mult de lucru. 
Din fericire însă, „între desco- 


peririle cele mai mari peste câte 
a dat intelectul uman în timpu- 
rile cele mai noui, trebuie pusă, 
după părerea mea, arta de a ju- 
deca volumele pe cari nu le-ai 
cetit” 

Pentru a da însă și autorilor 
atenţia cuvenită, Lichtenberg nu 
uită să observe: „Nu este oara 
ciudat că socotim, totdeauna, 
drept judecător competent publi: 
cul care ne laudă, dară, îndată ce 
ne înjură îl declarăm incapabil 
să dea verdicte asupra operelor 
spiritului?” Și tot, în atenţia lor, 
ca şi multora dintre ,„mari”: 
„Marele spirit: Reunise calităţile 
celor mai mari oameni; îşi purta 
capul pieziş, ca Alexandru, avea, 
totdeauna, de căutat ceva prin 
păr, ca Cezar, putea bea la cafele 
ca Leibniz şi când se așeza bine 
în jilţul său, uita, asemeni lui 
Newion, de mâncare şi băutură 
și trebuia să-l trezești ca și pe 
acela; peruca şi-o purta ca Dr. 
“Johnson şi un nasture dela pan- 
taloni îi stătea, totdeauna, des- 
chis, ca la Cervantes”. 

Pentru Lichtenberg nu există 
un criteriu mai sigur că te gă- 
şești în fața unui scriitor mare 
decât faptul că, din observaţiile 


i lui en passant, poţi face cărți”. 


Totuși şi „observaţiile” îşi au: 
soarta lor căci „acesta zămisleşte 
un cuget, celălalt îl botează, al 
treilea îl procrează, al patrulea: 
îl vizitează pe patul de moarte. 
iară al cincilea îl înmormân-— 
tează”, 

Convins că numai stilurile cla- 
re sunt cele sănătoase și bune, 
promptul dărîmător al prostier: 
docte subliniază: Deseori dăm de 
reguli, cari, fără doar şi poate, 
mai mult strică decât folosesc. 
Ceeace am în vedere aici, vreau 
să explic printrun regulament 
pompieresc; fiecare va înțelege 
să-şi facă aplicaţia în domeniul 
științei sale: „Dacă arde o casă, 
trebuie înainte de toate, să cauţi 
să acoperi peretele din dreapta al 
casei care se găsește în partea 
stângă și peretele din: stânga al 
casei care se găseşte în partea. 
dreaptă, Cauza e uşor de văzut: 
Căci dacă, de exemplu, a! vrea 
să acoperi peretele din stânga al 
casei care se găsește în stânga, 
atunci peretele din Greapta al 
casei care se găseşte la dreapta 
acestui perete, cât şi la dreapta 
peretelelui drept dindreapta (de-.- 
oarece am presupus că acea casă 
se găseşte la stânga focului), a- 
tunci peretele drept e mai aproa- 
pe de foc decât cel stâng; de 
aici urmează: peretele drept ar 








Și spune : „N'a murit, ci doarme 
copila'n veac de mari minuni !“ 
Șinvie chipu-i, dintre arme, 

pe câmpuri, împletind cununi... 


ȘTEFAN STANESCU 





stânga, dacă se găseşte la stânga, 
atunci este peretele din dreapta”. 
Pinere sau  învechitule îndră- 
gostit de melodiile vagi, sau şi 
praa complete, ale frazei pe care 
tu “o socoți a fi genială, învaţă, 
ta rog, dearostu, măcar jumătate 
din acest articol de regulament 
pompieresc şi dacă nu-l vei iubi 
pe Lichtenberg, mă voiu da, cu 
teamă, înlături dinainte-ţi. 
Ţine însă minte şi acest pre- 
cept, tot al lui: „Sunt convins că 
dacă Dumnezeu ar crea un om 
aşa cum şi-l imaginează magis- 
trii şi profesorii, el trebui să fie 
dus, în prima zi, la balamuc”. 


TRAIAN CHELARIU 


putea arde dacă nu ar fi acoperit 
până ce tocul ar ajunge la cel 
siâng care este acoperit; deci 
cava ar putea arde dacă ni-i a- 
coperti, şi anume mai degrabă 
decât ar arde alteeva, chiar dacă 
nu am acoperi-a; deci trebuie 
să lăsăm aceasta şi să acoperim 
aceea. Pentru a-ţi întipări lu- 
crul, trebuie să observi: dacă 
acea casă. se găsește la dreapta 
focului, atubci este peretele din 








ee me rm 


(Cântec de moarte 


Vreau să mor ca florile nocturne 
în grădini albustre de răcoare: 
scrumul meu să sboare n depărtare 
necules în palme ori în urne. 


Undeva, cu buruieni, sub lună, 
să mă pierd în colb și în tăcere: 
somnul pur să fie mângâiere 
trupului uscaț ca o cunună, 


Lângă şerpi și lângă păsări moarte 
vreau să-mi zacă 'ngălbenitul leș. 
Și-o să cadă-o floare de cireș 

pe sub poala cerului, — departe... 








3 





Note italiene 


„ARTELE IN ACȚIUNEA 
POLITICA“ 


Directorul general al Artelor 
Italiene, vorbind nu de mult în 
cadrul unei conferințe la  Aca- 
demia de Belle Arti din Roma, 
a desvoltat tema „artelor în ac- 
țiunea politică“, 

După d. Marino Lazzari, con- 
ceptul de artă trebue pus pe 
planul pe care-l merită, liberân- 
du-l de prejudiciul că arta ar fi 
o activitate incidentală şi ex- 
cepțională. 

Arta este, spune d-sa, o acţiu- 
ne ce nu se poate despărţi de ci- 
vilizație și de istorie. A continua 
acțiunea aceasta în perioadele 
de război. înseamnă a lăsa Na- 
țiunei libertatea de a se mani- 
festa în toate sectoarele vieţii 
sale. 

Politica artei cunoaște două 
aspecte fundamentale : pe acela 
al artei trecutului și pe acela 
al artei actuale. Patrimoniul de 
opere de artă existent, și patri- 
moniul însuși al actului prin ca- 
re se făureşte. 

Conservarea primului şi orga- 
nizarea celui de al doilea com- 
pun toată problematica politicii 
artistice. Acțiunea fascismului 
sa desfășurat întrun sens şi în 
celălalt. 

S'a creat un inspectorat tehnic 
şi un nou organ important ca 
Institutul central al restaurării 
monumentelor de artă ale tre- 
cutului. 

In privința protecției artei 
contemporane, Fascismul s'a da- 
vedit original şi inventiv, 

S'a început, prin voința Duce- 
lui, o acțiune pentru arta mo- 
dernă, odată cu instituirea unui 
Oficiu special pentru arta  con- 
temporană. Cele două aspecte 
fundamenale ale acestei acţiuni 
sunt: 

]. Achiziţionarea operelor ca- 
re trebue să facă parte din co- 
lecțiile statului, a căror selecțiu- 
ne este dată în grija unui comi- 
tet anume. Ele vor ajunge astfel 
în Muzee, fără pericolul de a 
creia o artă de stat sau de a îm- 
Pune peste tot gustul oficial. 

2. A doua acţiune este mai im- 
portantă, întrucât tinde să des- 
copere artistul încă dela naște- 
rea sa ca artist, să-l ajute în 
timpul formării sale, să-i valo- 
rifice operele prin școală;  în- 
sfârșit, există un Pensionat ar- 
tistic Naţional, și premii de în- 
curajare. A oferi artiștilor con- 


dițiile favorabile creației, şi a le 
facilita pe cât se poate viaţa e- 
conomică, practică și spirituală, 
favorizându-le contactul cu pu- 
blicul, este tot o atribuţie a ace- 
stui Ofictu, 

Premiile ce se acordă acelor 
galerii de artă, care dovedesc că 
nu se mulțumesc să caute suece- 
sul, făcând pe placul clientelei 
obişnuite, căreia-i convine doar 
o artă cât mai „conformă“, vor 
favoriza continua înnoire. 


ROLUL LUMINII IN 
ARHITECTURA 


cste din ce în ce mai cu atenţie 
privit de speciaiiști, ajungând să 
fie consideraţ ca un element 
primordial. 

Lumina artificială, mai cu ose- 
bire cea electrică, angajează spi- 
ritele arhitecţilor într'o goană 
de surprindere a tuturor posibi- 
lităților sale de a fi întrebuin- 
țţată. 

Este considerată azi tot mai 
mult ca un material, alături de 
beton armat şi sticlă, şi din ce 
în ce mai puțin ca un simplu 
accesoriu, 

Verificată în compoziţiile sce- 
nografice de avantgaraă, acolo 
unde inundația luminoasă sau 
dozarea meșteșugită a cantități- 
lor de lumină, a unghiurilor sub 
care trebuie să cadă şi a nuan- 
țelor ei, a prilejuit efecte mira- 
culoase, lumina artificială este 
destinată să constitue în arhi- 
tectura modernă începutul unui 
stil preţios. 

Nu e vorba numa! de o nouă 
artă a iluminaţiei artificiale, sau 
de posibilităţile decorative ale 
acestui material. Se poate dis- 
cuta un rol activ, pe care lumi- 
na îl joacă în aceeaş măsură ca 
piatra sau betonul, în construc- 
ție. Nu se construește avându-se 
în vedere felul în care vor apă- 
rea sub diversele sisteme de e- 
cieraj, suprafeţele şi volumele 
Aceasta ar însemna că lumina 
este un ccesoriu. Se construeşte 
cu lumina, şi nu pentru lumină 
Despre acest „material“ nou. 
care a adus modificări alât de 
importante și atât de demne de 
studiat, telului tradiţional de 
a-şi închipui clădirile ce vor 
trebui lucrate, se ocupă într'o 
carte de curând apărută, intitu- 
lată  „„Architetture  luminose“, 
Giovanni  Canesi şi Antonio 
Cass:-Ramalli. (Milano, Hoepli, 
20 ed, 1941, 202 p. cu ilustrări). 

SORACTES 





CANTECE NOUI 


Lucruri care 
sau mai spus 


Acel] „nimic nou sub soare“ 
îşi poate afla oricând o per- 
fectă aplicare şi în poesie —- 
sau mai ales în domeniul ei. 
De mii de ani poeții cântă pe 
aceleaşi coarde, aproape ace- 
leaşi dureri, şi nu ştiu dacă 


BOLDUR MARIAN dela Horaţiu încoace au ră- 


(Cădere nouă 


Cerul e o frunză albastră şi senină 

Crescută *'ntr'a veciei nostalgică grădină, 

In care după moarte ne poposește duhul 

Căci Dumnezeu Ii-e arbor, iar ramura văzăuhul. 


Și va cădea odată 'ntr'o toamnă liniștită, 
Când bruma peste ierburi e toată înflorită, 

Şt nu vom recunoaşte de-i frunză sau e cer, 
Căci pe pământ sunt toate sub văluri de mister. 


Doar ochiul de ţărână îl va privi uimit 

Pe Dumnezeu 'eternul atuncea desgolit... 

Şi grabnic o să-şi tragă pleoapele-amândouă 
Să iase pentru suflet plăcerea asta nouă. 


ALEX. S. JEBELEANU 


//lefancolie 


Trec amii în goană... 
In noaptea târzie 
Icoane uitate 
Încearcă să'nvie.., 


Trec anii mereu 

Pe-al timpului drum... 
In sufletul meu 

E chipul tău — scrum... 


Mi-e inima rece 
Și zâmbetul fad... 
Afară e toamnă 
Și frunzele caq... 


IOAN ANESCU 


“lmintire 


Doamne, te ţin minte de copil, 
Doar eram vecini întrun sătuc. 
Eu la poale, în bordei umil, 

Tu de-asupra crengilor de nuc. 


Făr'de număr ani ma săturat 
Pâinea legănată 'n patru zări; 
N'aveam bani murdari însă ţi-am dat 
Albe rugăciuni şi lumânări, 


Sâmbăta, cu Moşu Popa în rând 

Clopotul clătinam de ştreanz; 
se Far tu că ţi-e ziua mâine-aflând + 
Răsunai şin cer: bim-bang! bim-bang! 


Despre noi din verdele hotar 
Moșu ţi-o fi spus de-atâtea ori, 


Când trăgea perdeaua la altar 
Şi vorbea cu tine 'n sărbători 


I. CALBOREANU 


sunat tonuri cu adevărat 
noui în lirica lumii. 

Nu e o constatare 'pesimi- 
stă, aceasta pe care o facem, 
dar ea arată mai bine decât 
oricare alta, că în poesie — 
ca şi în celelalte câmpuri de 
activitate — într'adevăr nu 
e nimic nou 'sub soare. 

Dar dincolo de realitatea 
aceasta, nu ne vom putea o- 
pri de a spune că in poesie 
este important un elemeat 
care are o foarte strânsă le- 
gătură cu cele de mai sus. 

Toate aceste „lucruri care 
s'au mai spus“, se pot spune 
în mii şi mii de feluri, căci 
dincolo de scheletul, adeseori 
subred al ideii, poesia trăeşte 
în timp prin noutatea pe care 
fiecare cântăreț ştie s'o a- 
dauge acestei moşteniri. Ra- 
re ori iese la iveală elemen- 
tul nou — care să te cutre- 
mure, rareori stelele care a- 
par, sunt stele cu adevărat 
noui, şi afirmația aceasta nu 
poate cuprinde în miezul ei 
nimic strâmb, nimic răută- 
cios. Luorurile care sau mai 
spus, se vor mai spune, dar 
drama locului comun este 
stânca de care riscă să se sfă- 
râme fiecare nouă corabie 
care iese în larg. 

lată, de pildă, teancul de 
manuscrise pe care îl am îna- 
intea mea. Ceeace am putut 
desprinde din el, prea puţin, 
va apare în revistă, iar res- 
tul ar trebui să ia altă cae, 
ceva mai puțin poetică. Mă 
reţine însă un gând : nu știu 





dacă lectorii mei mă vor cre- 
de, dar şi în 1941, se mai 
scrie cu un vocabular care s'a 
întrebuințat până acum de 
zeci de mii de ori. Lucruri 
care s'au mai spus şi încă se 
mai spun, iată nenorocirea de 
care, credem noi, trebue să 
se ferească un tânăr post. 
Căci a cânta aşa: 
„Văd cărări bătute în anii 
mei cei tineri 
„„Și tresaliă'n mine amintiri 
trecute 
;„Nostalgii din vremi apuse 
şi pierdute 
„Mă înfioară cu lumină de 
luceferi“. 
sau : 
„Singur pribegesc prin lume 
„Ca un bard rătăcitor 
„Moarte-s cântecele mele 
„Stinsă-i vocea strunelor“, 
înseamnă că nimic din toi 
ceeace e bun şi nou în jurul 
nostru nu a reușit să se stre- 
coare în condeiul care a ră- 
mas un lemn mut şi netrep- 
nic. Dar nu sunt oare inutile 
comentariile, când o poetă 
(şi o spunem cu o infinită pă- 
xere de rău) mai cântă în a- 
cest gen, reamintindu-ne oa.- 
re cum de Riria: 


„Sa terminat... o știu prea 
bine 
„dar nam puteri să te opresc 
„să-ți spun că eu tot te iubesc 
„că mie tot mi-e dor de tine“. 


Litania aceasta conţine în- 
că 9 strofe identice şi ar fi 
greu să mai cităm, pentru că 
spaţiul nu iartă. 

„Nimic nou sub soare, 
îmi vei spune, tinere poet. 

„Gândeşte-te însă bine: 
ochii şi inima din tine nu au 
au mai bătut dealungul altor 
ani și astăzi tu scrii litera- 
tură. Oare ochii aceştia, ini- 
ma aceasta nu sunt nimic 
nou, oare nu simţi cum te 
copleșesc neliniștile şi teama? 


ŞTEFAN BACIU 


“ N.B. — Manusersele se trimit 
LA REDACŢIE, menţionându-se 
pe plic: pentru Ștefan Baciu. 
Răspunsurile : Rodica Stăt., A. P. 
Delacrasna,  lonel 1. Calb., Ion 
Silvan, Const. C. Mih., N. Chiria- 
cop.: Nu. Ion Car.: Aitele, cu 
bucurie ! Rodica N. V. $.: La re- 
dacţie ! 





——— 















VODĂ BARBU ȘTIRBEI, zidito- 
rul Teatrului Naţional â'n 
Bucureşti 


Coborând, zilele trecute, din 
calea Victoriei spre str. Câm- 
pineânu, mi-a atras atenţia 
o fațadă proaspăt văruită. 

Pe frontispiciu, o mască tnra- 
gică şi una hilară drept unic 
ornament, iar dedesubt, un 
rând de slove albe în relief: 


MUZEUL TEATRULUI 
NAȚIONAL 


%* 


Prin geamurile stropite de 
var, abea se poate zări înăun- 
tru. i 

Din când în când, lumina se 


aprinde pentru o clipă, ca să 
se stingă iar. 
Electricianul îşi încearcă, 


probabil, instalaţia. 

O sumedenie de tablouri şi 
bustuni stau îngrămădite chiar 
lângă fereastra pe icare pri- 
vesc. 

In mijlocul lucrătorilor, pot 
deoseb:, peste puţin, pe acto- 
rul George Franga. 

Il cunosc de mulţi ani. In- 
tr'o vreme îl știam — după un 
popas în viaţa artistică a Pa- 
rsului — înrolat în Legiunea 
Străină, undeva, prin Africa. 

Și acum, după ani de vaga- 
bondaj, iată-l aci, într'o casă 
pe care o visa de mult, între 
amintiri de cani: nu se va pu- 
tea despărţi niciodată. 

Actorul George Franga, e 
acum una cu muzeul pentru 
care sa ostenit să adune atâ- 
tea relicve de preţ, 

Ca altădată, Nae Basarabea- 
nu — bătrânul nenea Nae, care 
a întemeiat biblioteca Teatru- 
lui Naţional și a strâns cele 
dintâi mărturii glorioase ale 
activității primei noastre sce- 
ne — itot aşa, George Franga 
își împlineşte aici toate doru- 
rile lui de aventură, retrăind 
între umbrele trecutului o viaţă 
fabuloasă și mai aproape de 
inima lui, decât poveștile orien- 
tale pe care le auzise cândva, 
sub cerul arzător al Africei. 

El vântură acum, comori 
mult ma: de preţ, decât cele 
pe cari le-ar fi putut găsi sol- 
datul din Legiunea Străină, 

Şi peste câtva timp, publi- 
cul nostru — atât de sensibil, 
când e vorba de viaţa roman- 
țată a vedetelor europene şi 
amer-cane — va putea afla — 
şi ce se cuvine să ştie des- 
pre viața mucenicilor teatru- 
lui românesc, 

Publicul, va privi atumci, 
poate, cu ma: mult orgoliu şi 
cu altă bătae de inimă, la cei 
ce au vorbit sau vorbesc azi 
inimilor noastre în graiul stră- 
moşilor. 


%* 
OMUL ȘI EPOCA LUI 


Incerc să-l iscodesc pe Geor- 
ge Franga. Incep prin a-l feli- 
cita pentru agonisita lui. 

— Nu mi se cuvine nicio 
laudă — se apără modest omul 
nostru. — Am încercat, de 
când m'am întors în țară, să 
fiu în multe feluri de folos 
teatrului care îmi rămăsese 
unica pasiune. M'am sbătut 
în toate chipurile, m'am rugat, 
am scris, am jucat între timp 
câteva roluri de compoziție -— 
remarcat de presă și elogiat... 
dar nimeni nu vrea să mă as- 
culte până la capăt, să-mi ex- 
prim gândul întreg, să-mi aju- 
te să-i înfăptuesc, Până în ziua 
când d. Rebreamu, a revenit 
la Direcția Generală a Teatre- 
lor. Domnisa-sa, m'a ascultat 
şi mi-a făcut cinstea să mă 
creadă vrednic lde însărcina- 
rea pe care o solicitam. 

Muzeul Teatrului Naţional, 
ca și înfinţarea Studioului, ca 
şi reconstrucția  clădirei ava- 
riate de cutremur, ca şi nouile 
amenajări ce s'au executat în- 
trun timp record — toate sunt 
opera domniei-sale. 

lată pentru ce eu cred, cu 
toată convingerea, că în isto- 
ria evoluției Teatrului româ- 
nesc, epoca lui LIVIU RE- 
BREANU, va ocupa un capi- 


tol tot aşa de însemnat ca 
și epoca lui POMPILIU 
ELIADE. 


SEMNEAZA... 


Vorbind, George Franga, 


4 își pune ordine pe masă. In- 


tre file îngălbenite de vreme, 
fotografii, bilete vechi de tea- 
tru, reproduceri după afișe în 
litere cirilice, etc... descoper 
o semnătură care îmi stârne- 
şte subit interesul : Veronica 


“Micle. 


Sub semnătură, citesc da- 
ta: 29 Iunie 1885. 

Este o dedicație scrisă pen” 
tru Aristizza Romanescu. 

Iat-o: 


IDD-nei Aristizza Romanescu- 
Manolescu 
Te aud, te văd şi nu pot sptine 
Ești interpretul sau anume 
Ființa care a trăit 
In mântea geniului care 
Visat'a făr'de-asemâănare 
Un chip cen lume n'a pășit? 
Veronica Micle 
29 Iunie 1885 — Iași. 


această dedicație este desigur 
un prețios document al vit- 
mii când spectatorii din ca- 
pitala Moldovei, aclamau pe 
Aristizza şi pe Grigore Mano» 
lescu, Şi ne sună parcă în u- 
vechi zurgălăii săniilor ce a- 
duceau la teatru pe elegante- 
le Iașului de altădată. 

Pe treptele de marmoră ce 
duc spre loji, foșnesc rochile 
lungi şi grele de mătase. In 
aer mirosul de levanţică, de 
paciulie, sau de subtil parfum 
franțuzesc, se îmbină cu mi» 
rosul lumânărilor de ceară 
cari luminează sala, 

Şi iată, într'o loje, apare 
cu soțul ei, Varonica Micle. 
Prin sală trece un freamăt. 
Evantaiele încremenesc o cli- 
pă în mâinile frumoaselor 
din staluri. Lorgnetele și bi- 
noclurile se ridică toate spre 
loja ei. 

Și poate că dintr'un un. 
gher al sălii, Eminescu își 
priveşte, tăcut, iubita, 


Eminescu însuşi, a seris în 
albumul omagial al Aristizzei 
neuitatele versuri inspirate 
de jocu) ei: 


„La steuua care a răsărit 
E o cale atât de lungă 
Că mii de ani i-au trebuit 
Luminii ca s'ajungă...“, 


Poezia poartă data: 1886, 
Octombrie. 


Răstoesc acest volum, legat 
în catifea, metal, email și 
moir vişiniu. Dedicaţii dintre 
cele mai entuziaste și mai 
măgulitoare sunt semnate de 
Al. Xenopol, Suliy Prudhom.- 
me, Lavedan, Mounet Sully, 
Iulia Hașdeu, Cincinat Pave- 
lescu, Haralamb Lecca... şi al- 
ţii. Pe o filă, Aristizza a seri 
cu mâna ei: 

24 Decembrie L19id 
Curtea de Argeş 


Azi împlinesc 61 de ani. 


cu nod ne ate imam ăi a 


ARISTIZZA ROMANESCU 


Atât. Ce a făcut în 61 de ani 
Aristizza, stă mărturie albu- 
mul acesta în care atâţi poeţi, 
cărturari și artişti, i se închi. 
nă ca unei zeițe. 


UN CONDEI DE AUR 
ODIHNEȘTE PE O PERNA 
DE ATLEZ ALB 


lată condeiul de aur al Aris- 
tizzei, păstrat cu sfinţenie în- 
tr'o casetă de mânuși, tapisată 
cu atlaz alb. Alături putul cu 
care de atâtea ori sa prudat 
marea artistă, înainte de a 


"chian, 














UNIVERSUL LITERAR 


— Reportaj — 


păși în scenă, să-şi fascineze 
spectatorii. 

Venerabilul Profesor A. C. 
Cuza semnează — în aceiaş zi 
cu Veronica Micle — o dedi- 
caţie care ne dovedește cât de 
turburătoare era pentru con- 
timporani apariţia  Aristizzei 
Romamescu. 


Tranşeriu : 

Ofelia - Gatta. 
Ideal visat de Shakespeare toa- 
te minţile rîpeşti, 
Reflectând, oglindă vie, pati- 
mile omeneşti; 
Și de-ajuns va fi de-acum 
lumii, roabă să te vadă 
Pentru ca, pe veci robită, la 
genunchii tăi să cadă. 

A. C. Cuza 


Dar la. evocarea Aristizzei, 
contribuesc încă nenumărate 
amintiri, Scrisori dela Vasile 
Alecsandri, începute cu cuvin- 
tele „Dragă Getta,” o fotogra- 
fie a profesorului Delaunay, 
dela Paris... şi chiar o umbre- 
luţă de dantele, cumpărată 
poate la Viena cu prilejul tur: 
neullui făcut cândva acolo cu 
Grigore Manolescu. 

Mi-ar trebui zile întregi să 
pot cerceta întreaga  avuţie 
adunată aci de George Franga. 

Dar dânsul, mă încredinţea- 
ză că undeva, într'o odăiță din 
teatru, are încă multe lucruri 
vrednice de atenţie. Vreau să 
mă conving. 

Il însoțesc pe un drum în- 
tortochiat, plin încă de moloz 
și de var, fiindcă această aripă 
a teatrului e încă în reparație. 
Drumul e străjuit de scuturi, 
halebarde şi coifuri de carton, 
cari așteaptă să fie rânduite in 
garderobă, 


SANCTUARUL DIN POD 


Uncăm mereu. 

Insoţitorul meu, deschide o 
ușe, aprinde lumina şi prinde 
să-mi arate comorile de care 
e atât de mândru. 

lată un document din vre- 
mea Prințului Ion Ghica, bey 
de Samos şi primul director al 
Teatrului, 

Pereţii sumt încărcați. Ici o 
cunună de lauri, colo un coş 
cu flori uscate şi cu panglicile 
decolorate, dincolo un tablou 
înrămat, cu fotografiile actori- 
lor N. Hagiescu, Nicolae Lu- 
I, Anestin, A. Vlădi- 
Iorgu Caragiale şi St. 

Apoi, masca lui Gr. 
Ventura, lângă o fotografie 
umică : Mihail  Pascally şi 
Bouffe, datată Paris, 1860 — 
Septembrie 16. 

im loc de cinste, apoi, foto- 
grajiile Reginei Elisabeta şi 
fotografia Regelui Carol I cu 
dedicaţiile acordate Aristizzei, 

Pe o etajeră zăresc diadema, 
purtată de Agata Bârsescu, 14 
Burgtheater, în „Spaho” de 
Grillparzer, pe vremea când 


cescu, 
Iulian... 


eru idolatrizată de întreaga 
Vienă imperială, 
Alături jobenul lui Iancu 


Niculescu și peruca lui Petra- 
che Liciu purtată îm rolul lui 
Moise din „Lipitorile Satelor” 
prin toate orașele Bucovinei, 
pe atunci sub stăpânire străină. 

Nu lipsește nici titlul de 
boerie al tatălui unui artist de 
care publicul nostru știe prea 
puțin, din păcate. | 

Vom arăta cu alt prilej cine 
a fost Vasile Leonescu. Deo- 
camdată, colecționarul acestui 
bazar pestriț de amintiri, ne 
arată ochelarii de care Leo- 
nescu era nedespărţit în ul- 
timii ani, cum era într'o vre- 
me conu Petrache Sturdza, de 
luleaua lui, sau lancu: Petres- 
cu, de bastonul acela aninat în 
cui. 

George Franga, mă îmbie să 


Î cencetez portofelul doldora de 


cărți de vizită şi notițe, rămas 
dela Liciu. 

Incerc să  descifrez . co- 
respondența în slove cirilice 
purtată o vreme pentru anga- 
jarea  peruchierului german 
Machauer, al cărui fiu este şi 
azi în slujba teatrului româ- 
nesc, 


fiara Si iată acum în comparti- 


mentul manuscriselor, foile pe 
care Nottara și-a scris discur- 
sul ținut de el la moartea lui 
Mateiu Millo. 

Apoi  textul-manuseris al 
piesei „Săptămâna luminată” 
de regretatul poet M. Său- 


lescu, și traducerea lui Coş- 
buc, după „Don Carlos” de 
Schiller. 


lată şi fotografia lui Coşbuc 
la 18 ani, şi un bilet de cale 
ferată, folosit într'unul din 
drumurile pe care poetul arde- 
lâan le făcea spre Bucureşti. 


De jur împrejur, se încruntă 
sau îmi zâmbesc din ramele 


lor, atâtea chipuri, păstrate 
până mai eri cu venerație și 


orgoliu de familiile  răposa- 
ților. Dar colecționarul pasio- 
nat și iscusit oare e Franga, a 
știut să iscodească în cele mai 
tăinuite sanctuare — și să-și 
sporească zi cu zi neprețuita 
lui colecție. Acum își întoc- 
meşte catalogul şi după ce a 
dat chitanțe pentru toate da- 
niile primite, „compune din 
când în când scrisori de mul- 
țumire pentru donatori, sau no- 
tițte de ziar cari să vestească 
— pe curând — inaugurarea 
muzeului. 


x 


UN TRICOU CARE 
PLEZNEȘTE 


Intr'o ramă de catifea, în- 
cremenit într”'o poză majes- 
toasă, iată-l pe St. Vellescu, 
actor cu merite deosebite, om 











de Sergiu Dumitrescu 


ră, albă și impudică, pielea 
interpretului, care tună și 
fulgeră, fără habar, în mij- 
locul scenei. 

In panică, sufleurul şopte- 
ște : 

—— „Vellescule, ţi-a pleznit 
tricoul“... 

Apoi, mai tare : 

-— „Nauzi ? ţi-a 
tricoul“, 

Și Vellescu, atent la tot ce-i 
șopteşte omul din cușcă, ro- 
steşte cu ton declamator, a- 
meninţându.şi partenerul : 
„N'auzi? Ţi-a pleznit tricoul”. 

Din sală îi răspunde un 
hohoţ de râs, 

Şi bietul Vellescu își curmă 
nedumerit elanul, în timp ce 
cortina se lasă, pentru că 
drama nu mai poate conti- 
nua, 


pleznit 


Maestrul CONST. 1. NOTTARA în „SAUL“ de Alfieri 


de alesă cultură și profesor 
al străluciților actori Grigo- 
re Manolescu, Nottara, Agata 
Bârsescu și Aristizza Roma- 
nescu. 

Despre St. Vellescu, l-am 
auzit cândva la Radio pe 
popularul nostru actor Tă- 
nase, povestind următoarea 
întâmplare. 

Se pare că pe vremea lui 
Vellescu, repertoriul Teatrului 
Naţional era alcătuit din pie- 
sele în versuri, cu tirade lungi 
și greu de memorizat. 

Așa se face că actorii 
cei mai prețuiţi de public, în 
nevoia de a juca mereu alte 
piese, nu-și prea învățau bine 
rolurile,  bizuindu-se prea 
mult pe omul din cușcă. 

Dar iată că  într'o seară, 
Vellescu intră în scenă mai 
sigur, ca totdeauna pe text. 
incepe să-și rostească rolul. 
Se joacă una dintre cele mai 
romantice drame. Inconjurat 
de cavaleri şi paji, Vellescu 
poartă un costum de catifea 
violetă pe care sclipesc orbi. 
toare pietre preţioase, Inalt, 
picioarele îi apar lungi şi 
parcă sculptate în tricoul ne» 
gru întins pe pulpe. Și Vel. 
lescu, se inflăcărează, rostin. 
du-și tirada, face gesturi 
mari, patetice, se învârte prin 
scenă,  dominândueși parte- 
nerii... Omul din cușcă pare 
de prisos astăseară. Dar iată 
că eroul nostru se opintește, 
reia o frază... se încurcă. In- 
tervenția. sufleurului îl sal- 
vează... dar urechea lui Ve- 
lescu e acum atentă numai 
la cușcă. Pentru public sce- 
na continuă însă ca şi cum 
nimic nu sar fi întâmplat, 

Sufleurul intervine acum 
tot mai des, deși Velescu și-a 
regăsit, în aparenţă, avîntul. 

Deodată, sufieurul  încre- 
menește cu ochii la dânsul. 
Tricoul negru, pe care îi! 
poartă Vellescu, a pleznit de- 
alungul pulpei — și se deşiră 
clipă cu clipă, lăsând să apa- 





ŞI O CÂNTĂREAȚĂ 
ILUSTRĂ 


Dar Teatrul Naţionali, n'a fost 
— după cum se ştie — numai: un 
adăpost al dramei şi comediei, 
Sa jucat aci şi operă. 

Iată pentru ce donația dis- 
tinsei cântărețe Ritta Doria, 
are un preț deosebit pentru că 
pune în adevărata ei lumină, 
personalitatea celei ce a fost 
Elena Theodorini, care ne-a 
purtat faima în toate capita- 
lele lumii. 

In vitrinele atribuite cânte- 
cului românesc, la alcătuirea 
muzeului "Teatrului: Naţional, 
vizitatorii vor putea ceti oma- 
giile culese de marea cântă- 
reaţă dealungul bogatei ei ca- 
riere. Massenet, Carusso, Du- 
cesa de Bragance, Alphonse, 
regele Spaniei (în Martie 1884) 
și în fine, Titta Ruffo, celebrul 
cântăreţ italian, care îi dărueș- 
te pe o fotografie din 1909 — 
la Buenos-Aires, această dedi- 
caţie : 

Alla grande artista 

Elena. Theodorini, 

Con profonda ammirazione 

Titta Ruffo. 
— toţi își exprimă uimirea şi 
bucuria de a aplauda în ar- 
tista româncă, pe una dintre 
să mai mari glorii ale timpu- 
ui, 


X 


Mă simt copleşit „aci între um- 
brele acestui trecut, unde tot 
ce mă înconjoară a prins par- 
că viață. Caseta lui Pompiliu 


Pliade,  călimara lui Alex. 
Davilla, costumul purtat de 
Millo în Cuibăr din „Despot- 
Vodă, costumul purtat de 


Aristizza, — în coana Joiţica de 
„Scrisoarea piendută”, cutia de 
farduri a lui Petre Sturdza... 
își așteaptă parcă stăpânii de 
odinioară. Toate lucrurile a- 
cestea îngrămădite în strâm- 
toarea unei odăițe, viețuesc şi 
ele cu fascinantă putere. 

Nu mă îndur să părăsesc 
odaia. Parcă aș sta de vorbă, 
în şoaptă, cu niște făpturi pe 
care le-am întâlnit  aevea 


— Un drum intre scuturi, halebarde şi coifuri de carton.— 
Cununi de lauri şi flori uscate. — Umbraluţa cu dantele. 
— Tunsu-haiducu... şi d-nul Kostake controlorul teatrului — 


. VERONICA MICLE, 


cândva. Le aud parcă glasul 
care se înfiripă aidoma ca în 
descrierele. cronicarilor con- 
timporani. Gyasul melodios al 
Aristizzei. Glasul grav şi wi- 
brant al Agatei Bârsescu. Glu- 
sul aatifelat și răscolitor cu 
care Grigore Manolescu își 
fermaca ascultătorii... 

Şi Nottara, și Liciu, şi Rado- 
vici, şi Sturdza și Aristide De- 
metriad, îiată-i pe toţi chemaţi 
de închipuirea mea, în straele 
rolurilor în care nu i-am tă- 
zut niciodată jucând. Și toți 
par bucuroşi de această întâl- 
nire, care le prelungește și le 
statornicește gloria., prin fapta 
unui scriitor, care în chipul a- 
cesta, a eliberat pe cei aleși 
prin har, din criptele lor, acor- 
dându-le puterea să vorbească 
prezentului, cu cele mai pate- 
tice și mai convingătoare pilde. 

Im chipul acesta muzeul Tea- 
trului Naţional se arată a fi, 
dincolo de gândul pios din 
care purcede, un adevărat îs- 
vor de creaţie pentru scena 
românească. 

Ctitoria lui Liviu Rebreanu, 
este una dintre cele mai lu- 
minoase fapte ale veacului 
Xă. 

Inchinat morților muzeul a- 
cesta, este un act viu şi o pun- 
te către viitor. 


* 

PRECIURILE CU SEARA” 

Subjugat cu totul de ceea ce 
văd, întârzii cercetând textul 
piesei lui Ibsen „Stâlpii socie- 
tății”, cu adnotările făcute de 
conu Petrache, (După cum se 
ştie, lui Petre Sturdza, îi revine 
marele meriţ de a fi impus în 
stima publicului românesc, tea- 
trul de largă circulaţie socială al 
lui Ibsen). Privesc îndelung fotv- 
grafia care îl înfăţişează pe 
maestrul Nottara într'o impre- 
sionantă atitudine din piesa 
„Saul” de Alfieri, una dintre cele 
dintâ: piese italieneșt: jucate la 
noi cu mare succes. Traducerea, 
aparţinea lui Costache Aristia, 
de numele căruia se leagă pri- 
mele înfăptuiri temeinice ale 
teatrului din Muntenia, pentru 
care a muncit cu pricepere şi 
stăruinţă, alături ae Heliade Ră- 
dulescu şi Ion Câmpineanu. 

După cum se vede începutu- 
vile teatrului nostru, nau stat, 
cum cred unii, numai sub in- 
îluenţa teatrului franțuzesc. Din- 
potrivă, stagiunile de operă ita- 


'" Hană ca şi popasurile unor ac- 


tori străluciți ca Tommaso 
Salvini, Erenesto Rossi, Novelli 
— ca și stagiunile de operă ita- 
liană —— ori activitatea regiso- 
rului Napoleon Borelli, la 'Tea- 
trul Naţional din Iaşi, au con- 
tribuit efectiv la educaţia noas- 
tră artistică. 

Strânsa colaborare Italo - Ro- 
mână de azi, nu este, așa dar, 
decât continuarea unei vechi tra- 
diţii în domeniul artistic. 

Muzeul pe care il dărueşte 
posterităţii, academicianul Liviu 
Rebreanu, ne desvălue, între al- 
tele, un adevăr ignorat până 
acum chiar de oamenii mai in- 
formaţi în materie de teatru. Și 
anume că Teatrul de limbă ro- 


mânească, n'a fost -— cum se 
crede — iniţiat de Assaky, în 
Moldova, ori Ge Heliade, în 
Muntenia. In această privinţă, 


notele tipărite de George Franga 
sunt edificatoare. 

Primele mijiri ale teatrului ro- 
mânesc, încep să licărească în 
Transilvania, ca apoi să se în- 
tindă în Banat și abia mai târ- 
ziu (1834 - 36) în Principate. 

Răstfoinad istoria lui SULTZER, 
aflăm că pe la 1782—1182, ia 
Braşov, cu acaziu unei nunţi să- 
seşti, su jucat şi o farsă în ro- 
mânește, scrisă de un român şi 
semnată cu u iniţială — iar la 
Oradia-Mare, se află în biblio- 
teca Episcopală, un manuscris în 
româneşte și cu litere cirilice 
tragedia: „Moartea lui Grigore- 
Vodă în Molăova”, cu titlul la- 
tinesc: Scrisio Gregorii in Mol- 
davia, tragedica expressa. 

In cartea lui 
„ISTORIA TEATRULUI GER- 


MAN DIN TRANSILVANIA” 


Eugen  Filtsch i 


25 Octombrie 194) == 


Cu Veronica Micle. la teatru 





1815, 1822 şi 2 lanuarie 1824; pe 
când în Banat, o primă repre- 
zentație în limba românească, a 
fost dată la 1826, când la Blaj, 
clericii Seminarului Metrapali- 
tan, au organizat în acel mema- 
vabil an, un spectacol românesc, 
cu pastorala întrun act „EGLO-. 
GA PASTORALA”, în versuri, 
scrisă de Timotei Cipariu și re- 
prezentată cu ocazia onomast.- 
cei rectorului Simion Crainic. 


* 


Nu este, astfel, lipsit de sem- 
nificație, faptul ca un scriitor ve: 
nit din aceustă Pransilvanie, a 
tuturor  pătimirilor, actelor de 
cultură şi revoltelor împotriiu 
stăpânirii străine — ne dăruește 
azi o împlinire a năzuinții ace- 
lor cărturari ardeleni, pe cari îi 
continuă, în acelaș spirit creator. 

Și am fi fericiţi dacă d. Re- 
breanu, al cărui gând este să în- 
tregească avuția muzeului, până 
când va deveni un muzeu a! 
teatrului românesc de pretutin- 
demni, și-ar împlini gândul acesta 
până la inaugurarea ce se tos- 
teşte. 

. 

lilre  buprimatele de  o0cu- 
pă un compartiment deosebit, 
descopăr v dovudă veche de 8 
de ani, a uctivităţii venerubiluiui 
nostru om de teatru Paul Gusty, 
ca localizator, Piesa localizată de 
d-sa şi jucată lu 22 Octombiie 
1891, pe scena Teatrului Naţionul, 
cu o distribuție care aliniază nu- 
mele lui Grigore Manoleseu, a! 
d-nelur Frosa Sarandy, M. lo- 
naşcu, Amalia Wellner, al dom- 
nișoarei Langeais, al neuitatului 
comice Iancu Niculescu, al lui V. 
Alexandrescu (tatăl d-lui Sică 
Alexandrescu) şi într'un rol se- 
cundar, al tânărului actor Iancu 
Brezeanu, se intitulează: 


FEMEILE NOASTRE 
comedie în 4 acte, locaiizată 
după G. Moser 
de d-nul P. Gusty 

Mai jos se poute citi: 


PRECIURILE CU SEARA 


Sunteţi curioși să le cunoaşteţi 
— „preciurile” acestea, iubiţi ci- 
titori ? Eu vi le transcriu : 

Loje avant-scenă, lei 30; loje 
benoar, lei 25; loje rangul 1, lei 
20; loje rangul II, lei 12. 

Stal rangul 1, lei 5; stal rangul 
II, lei 4; stal rangul III, lei 3. 
Caleria, 1 leu. 

Ce ziceţi? Frumoase vremuri! 


AFIȘUL PE MĂTASE 


Când în fine, mă hotătă-e 
să mă eliberez de vraje — . 
chiar lângă pragul peste care ; 
sunt gata să pășesc, văd ua | 
afiș imprimat pe mătase. A. 
nunţă pentru seara de 6 Mai 
18358 piesa 'TUNSU HAIDU. 
CU” în beneficiul d-lui Kos- 
take,  controlorul teatrului. 
in distribuţie citesc numele 
lui Millo, al lui Fanny Tardini 
și al lui Costache Dimitriasi 
tatăl Artistizzei 

După cum vedeţi, d. Kosta, 
ke, controlorul, știa să-și ur. 
zanizeze beneficiile, 
„Tunsu-Haiducu“, se para 
că era o momeală sigură 
pentru spectatori. 

Şi fiindcă veni vorba, voi . 
îace o indiscreţie. In curând 
prima noastră scenă va juca ; 
o piesă nouă, scrisă de wm. 
om de mare talent şi de ma. : 
re modestie, care se  intilu. 
lează : „Haiducul“. 





volumu! 21 şi 28, vedem notate * di 


trei reprezemiaţii teatrale  ro- 
mâneşti, organizate de o socie- 
tate de artişti germani şi jucate 
de diletanţi români. „LIBERTA- 


TEA VALAHILOR”, dramă isto- 
„HORIA ȘI CRIȘAN” şi 


rică, 

„Vecinătatea periculoasă”, de 
Kotzebue, 

Iată cum revendicările noas- 
tre naționale aflau atunci, un 
sprijin prețios, împotriva  ma- 


ghiarilor, din partea populaţiei 
germane din Transilvania, care 
ne cunoştea îndeaproape și ne 
putea sprijini cu căldură în ma- 
nifestările noastre patriotice şi 
culturale. 

Aceste trei piese s'au jucat la 


Brașov, afișarea programelor 
fiind tăcută în dialect românesc, 
cu litere cirilice — începând cu 


AGATA BÂRSESCU 
la Burgihcater. 


Să sperăm că Haiducul de 
azi, nu se va lăsa mai prejos 
decât Haiducul d-lui Kosta. 
ke, și va aduce beneficii in- 
semnate teatrului Naţional 
și autorului. 

Și poate ca în chipul aces: 
ta, autorul nostru, se va con- 
vinge că e dator să.şi spue 
mai des cuvântul, 

Noi aşteptăm premiera 
„Haiducului“ ca și înaugu- 
rarea Muzeului Teatrului Na. 
ționa!, cu nerăbdare şi cu e. 
moţie. 


Octombrie 1941, 





.... 25 Octombrie 1941 





Ion M 


sem atm itetete sami 


ari 
oratii 


Cronica literara 
ihdiescu: Originea 


limbii române, Craiova 1941 


Citind titlul „Originea lim- 
bii române“, pe coperta lu- 
crării d-lui Ion Mihătescu, 
tânăr profesor de limba ro- 
mână, la Craiova, și între- 
bându-ne despre cuprinsul 
pe care îl sugerează consta- 
tăm că în înţelesul terme- 
nilor se ascunde o curioasă 
ambiguitate. Considerat ca 
simplu anunţ, pe copertă, 
titlul poate să indice că au- 
torul a descoperit, prin cer- 
cetări personale, adevărata 
origine a limbii române, pe 
care ne-o desvălue acum, 
d-sa. 

Alături de această indica- 
ție, potrivit căreia bănuim, 
că în pagini se desvoltă des- 
coperirea autorului, un al 
doilea sens se desprinde cu 
aceiaş pretenţie de a sugera 
cuprinsul cărţii. După acea- 
sta, putem deduce că în lu- 
crare se expun numai opinii- 
le diferiților autori asupra 


problemei, și că autorul nu, 


tace decât să culeagă din lu- 
crările respective, căutând 
să dea o sinteză a soluţii.or. 
In acest al dolea sens, a gân- 
dit autorul titlul dat cărții. 

Tânărul profesor are gri- 
jă să lămurească aceasta din 
prima pagină, edificând lec- 
torul, printr'o „prefaţă“, în 
care previne despre cuprin- 
sul volumului : „Fiind o lu- 
crare de sinteză a mărturii- 
lor isterice şi a opiniilor ori- 
ginale „emise de savanții ro- 
mâni și streini, se înţeiege că 
el nu va prezenta rodul unor 
investigaţii proprii, ci — cel 
mult — o seamă de conclu- 
zii, care să ușureze forma- 
rea unei judecăţi de ansam- 
blu. Am crezut că aduc în 
telul acesta, un serviciu în- 
drăgostiților de cultură şi 
mai ales cetățenilor iubitori 
de Neam, pentru care totuşi 
originea. noastră nu-i prilej 
de orgoliu, ci doar un recon- 
tortant şi un stimulent“. 

Faptul că d. Ion Mihăes- 
cu găsește necesar să lămu- 
rească dn prima pagină, că 
volumul cuprinde „o sinteză 
a mărturiilor istorice şi a o- 
piniilor originale emise de 
savanţi“, ci nu, „rodul unor 
investigaţii proprii“, îndrep- 
tăţeşte observaţiile făcute de 
noi asupra celor două mo- 
duri de a deduce cuprinsul, 
după titlu. 

Compunând „prefața“, d. 
Ion Mihăiescu, a intuit par- 
că dualitatea sensurilor şi 
întrebarea despre cel adevă- 
rat, înlăturând nesiguranța 
prin lămuririle citate. 

Știind dela început că nu 
despre „rodul unor investi- 
gaţii proprii“, asupra origi- 
nij e vorba —dectorul va 
străbate paginile căutând în 
ele ceeace anunța celălalt 
sens : de sinteză a opiniilor 
originale emise de savanți, 
etc. Câtă vreme lectorul nu 
citeşte prefața, luând bună- 
oară cunoștință de titlul 
cărții.. dintr'o vitrină, el nu 
va ști, pozitiv, pe care din 
cele două cuprinsauri îl indi- 
că... titlul. 

Astfel stând lucrurile, — 
şi „prefata“: arată graba 
d-lui -Mihăiescu de a a scoa- 
e pe lector din dubiu — este 
însă logic să ne întrebăm : 
cum este posibil să se produ- 
că această bifurcare, și cum 
se explică faptul că, până 
nu va deschide lucrarea, şi 
nu va citi precizarea lecto- 
rul, fie student începător 
sau un „savant linguist“, nu 
va ști precis dacă lucrarea 
este o „investigație proprie“ 
sau o „sinteză?“ Ne întrebăm 
deci cum, este cu putință ca 
mintea să elaboreze cele 
două sensuri, îndreptăţite 
deopotrivă, fără s'o ajute să 
se decidă asupra celui real, 
și să suprime bifurcația, 7 

Intrebarea este legitim 
s'o punem, oricât s'ar părea 


“vorbită este însă un 


de „subtilă“. Iar răspunsul 
va. dovedi o curioasă neînţe- 
legere în problema „originii 
limbii“. 

Cercetând diversele „opi- 
nii originale“, emise de sa- 
vanţi români și streini, au- 
forului i-au trecut prin iața 
ochilor, volumele cu titlu a- 
semănător celui pe care noi 
îi citim pe coperta cărţii 
d-sale. 

Dar la fiecare lucrare cu 
„opinii'* originale titlul suge- 
ra sensul de „investigaţie 
proprie“. Autorul a cercetat 
însă mai multe lucrări, cu- 
prizând felurite constatări și 
atirmațţii, deosebite şi uneori 
contrare, despre acelaș lu- 
eru. Deducem că atunci când 
a acordat titlului sensul de 
„investigaţie proprie“, ceea- 
ce a gândit, în tonă, era nu- 
mai „opinia“ unui autor, 
despre originea limbii, şi nu 
legiferarea însăși a acestei 
origini. Autorii, deosebiți în 
detalii, afirmă totuşi toţi, că 
sunten: de neam latin, în ce 
priveşte structura rasială. 
Acest adevăr, despre desprin- 
derea. din tulpina romană a 
unei ramuri, ce-o formează 
astăzi poporul român, — ei 
se întreabă dacă se pyate do- 
vedi prin limba ce-o vorbim, 
care este latină. 

Prin urmare, filologii tra- 
țând despre priginea limbii 
române, voiesc să aducă ar- 
gumente, prin stabilirea ace. 
stei orig:ni, și să probeze că 
poporul român este ramura 
din tulpina latină. Limba 
teno- 
men al vieţii, pe care nimeni 
nu-l poate tăgădui. Compa- 
rând bunăoară, limba româ- 
nă, cu limba italiană, cine 
va putea tăgădui viaţa vor. 
birii latine, din una din ele, 
afirmând-o în cealaltă ? 

Deasemeni, că poporul ita- 
lian continuă, în acelaș spa- 
tiu geografic, structura, lati- 
nă, cunoscută istoricește, că 
a trăit în Italia „mimeni nu 
contestă. Deaceea autorii ita- 
lieni, nu simt nevoia să do- 
cumenteze această conti- 
nuitate. 

Contestarea dreptului ro- 
mânesc de prim ocupant în 
Dacia, făcută de autori un- 
guri, cu scopuri, ce nu au de 
aface cu ştiinţa silește, în 
schimb, pe filologii români, 
să o documenteze, prin ori- 
gimea limbii, că poporul no- 
stru e latin şi că are dreptui 
de prim ocupant. 

Observând, prin urma- 
re, această transformare a 
problemei „originii limbii“ 
în instrument de dovedire a 
latinităţii și continuității, 
este logic să ne întrebăm 
dacă instrumentul este bun, 
dacă prin însăși întocmirea 
lui este făcut să ne servim 
de el în acest scop. Ca să 


clarificăm acest aspect al 
chestiunii, să presupunem 
bunăoară un Copil, năs- 
cut în Italia, din părinţi ita- 
lieni ; că o împrejurare oa- 
recare, silește familia să vie 
în România, și că, deasemeni 
o împrejurare, face pe copil 
orfan la vârsta când încă n'a 
învățat să vorbească, 


Luat de un orfelinat şi 
crescut, nu încape îndoială 
că, deşi va vorbi românește, 
şi nu va ști nici un cuvânt 
al limbii vorbite de părinţi, 
această odraslă va fi, de 
origine, italian. 

Limba română pe care o 
vorbește, nu va desființa a- 
devărul că el este italian, 
și că sa născut în Italia. 
Aceeaşi concluzie o tragem, 
dacă am considera cazul con- 
trar al unui copil român, 
născut în România, dar dus 
într'o ţară străină, a cărei 
limbă ar învăţa s'o varbeas- 
că, neavând putinţa să în- 
veţe pe cea a părinţilor săi. 
Limba deosebită de a părin- 
ților, este clar că nu va îi 


pentru nimeni, argument, 
că nu s'a nsăcut în România 
şi nu este român. 

Că după aceste cazuri in- 
dividuale se pot deduce con- 
cluzii valabile și pentru un 
popor, o probează faptul 
real, al pierderii limbii umei 
populaţii, prin ceeace se 
cheamă desnaţionalizare. 

Ungurii bunăoară, au 
urmărit  desnaţionalizarea 
Ardealului românesc şi se 
constată astăzi așezări să- 
teşti, în care se vorbeşte un- 
gurește, deşi populaţia are 
origine românească. Prin 
faptul că nu ştiu românește, 
ungurii tăgăduesc originea 
lor latină. kste limpede însă, 
pentru judecătorul obiectiv, 
că rostirea graiului maghiar, 
şi ignorarea celui românesc, 
nu destiințeaz ăadevărul de- 
spre originea iatină a acestei 
populații. 

Privit şi într'o perspectivă 
mai larga, fenomenul se ve- 
riiică și în cazul unui neam 
intreg, ca Bulgarii, care vor- 
besc o limbă slavă, deși ori- 
ginea lor rasială este alta de- 
cât cea, slavă. Iar limba sla- 
vă, vorbită azi, nu le-a 
schimbat din siuctura lor 
bioiogică, moștenită din tul- 
pina lor originară. 

Concluzia, este deci limpe- 
de. Se confundă orginea ra- 
sială a poporuiui, cu origi- 
nea limoi vorute a cărei 
structură latină în cazul 
nostru, nimeni nu o poate 
contesta. Ca titlu pe coper- 
tă : 
mâne“, nu poate deci să în- 
semneze decât că, vorbirea în 
care sunt vii astăzi cuvintele 
limba“ şi „română“, conti- 
nuă vorbirea in care erau 
vii, „lingua“ şi „româna“. Că 
și poporul este latin o dove- 
dește în schimb numele de 
român, sau vlah, cu care 
ne-au numit streimii, pecet- 
luindu-l document al origi- 
nii, încât, chiar qacă adop- 
tam, ca bulgarii, limba slava, 
tot, „latini“ rămâneam. Fap- 
tul că streinii ne-au dat 
numele, înlătură orice tă- 
gadă. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


„originea limbii ro-. 


UNIVERSUL LITERAR 


IMPRUDENȚĂ 


O vorbă din bătrâni ne stătu- 
este să nu ne jucăm cu apa şi 
ca focul, Iată insă că d. Grigore 
Vasiliu Birlic, acest copil răs- 
fățat al teatrului românesc ne- 
socotește bătrâneasoa zicală, ju- 
cându-se, chia rîn văzul publi- 
cului, şi cu apa, și cu focul. 

Astiel, la Teatrul Comoedia 
se reprezintă în clipa de faţă 
piesa „Prostul din bae”, cu — 
bine înţeles — Birlic în rolul 
principal. 





Cu țoate dă în piesă este me- 
reu vorba despre o bae şi este 
dela sine înţeles că în bae se 
află apă, imprudentul actor Bir- 
lie n'a pățit nimic. Și aceasta, 
numai pentrucă a ştiut să în- 
noate cu dibăcie printre sutele 
de hârtii de câte-o mie de lei 
pe cari — a isbutit să le câști- 
ge, graţie piesei „Prostul din 
bae”, 

Incurajaţ de acest prim suc- 
ces, d. Birlic face, de astă dată, 
exces de imprudență, 

Viitoarea premieră pe care-o 
anunță Teatrul  Comoedia este 
farsa: „Ande... nevastă-mea!” 

După cum ştim, este mai im- 
prudent să te joci cu focul, de- 
cât cu apa. 

Noi, totuşi, îi urăm succes lui 
Birlic,  nădăjduind să-i ardă 
doar nevastă-sa, şi să nu se 
ardă şi dânsul, în cazul că spec- 
tacolui n'tar dobândi suoces, 


EPIGRAMIST 


Dacă aş fi director de teatru, 
naș face niciodată imprudenţa 


-să invit la teatruţ pen un epi- 


gramist. Aș păţi, poate, ce-a pă- 
jit doamna Filoti, invitând un 





cunoscut epigramist, la specta- 
colui pe care îl prezintă actual- 
mente Teatrul din Sărindar: 
„Oraşul fără avocaţi”. 

S'a uitai epigramistul pe sce- 
nă, s'a uitat prin sală, iar rezul- 
tatul acestor inspecții, a fost a 





Boema 


Legea mea pe atunci se numea întâmplare ; 
trin desișul alb al viselor îmi făceam cărare 
3ub ceruri înalte singur cu soarta mea 
Ascultam cântecul clipei cum înflorea. 


Dar duhul tristeţii se ţinea după mine ; 
Wlurmurătoare umbră, auzeam cum vine 
Dea toate răspântiile ; ispita-i dureroasă 
Răsărea fantomatic-salcie umbroasă, 


in sate pustii, cârciume tăcute 

în lumină verzue de aur tremurătoare 
Chemătoare primeau inimile noastre durute 
Ye care n'a surâs o rază de soare. 


Si astfel, la marginea vieţii treceam 
Demonul tristeţii cu grije 1] creșteam.; 
Oamenii pământului pe care-i întâlnim 
Mi:aţi sentreabă : din care lume venim ? 


Noi suntem frați de chip, plante ciudate 
Glumeţ întoarse cu rădăcinile'n sus; — 
jiiniiie durerii pe feţe tăiate 

Vieţii- "nainte de-a-i răsări am apus 


ION BĂLAN 


Smurg în “Rusia 


In Rusia lui Serghei Esenin 
Amurgu-i ca o baltă de venin, 

Pe după dealuri încrustate'n piatră 
Căţeaua morţii schelăe şi latră. 


Zac sale rari prin văgăuni adânci 
Si casele pitite dau în brânci 
I-atât pământ şi-atâta bogăţie 
Dar oameni-s sleiţi de sărăcie, 


Amurgul îşi pătează balta'n roz 
Și cânt-o cucuvea la un colhoz. 
Mi-e sufletul în mine ca un sloi — 
Sau ca'ntr'o povestire de Tolstoi. 


ION SOFIA MANOLESCU 














epigramă irimeasă actorilor, 
culise: 

Vă rog frumos să mascultați 
Că n'am s'o spun de două ori: 
Oraşu-i „fără avocaţi“, 

Zar sala, „fără spectatori“, 

In ţreacăt fie spus, epigrami- 
stul venise la spectacol într'o 
Luni, zi cunoscută ca foarte 
slabă în materie de reţete ţea- 
trale 


REȚETĂ 


Iar o să recurgem la o epigra- 
mă, 

Dar suntem convinși că o 
ne daţi dreptate! 

Ştiţi, mă rog, care este reper- 
toriul Teatrului Regina Maria, 
fuzionat de curând, cu cel Mu- 
nicipal? Nu?... 

Să vi-l spunem noi! 

Prima piesă se va numi: „Pen- 
tru Patrie !*, iar a doua piesă va 
fi — ghici, ciupercă, ce-i? — : 
„Papa se lustrueşte !* 

Nici nu mai știm exact daci, 
acesta este al treilea sau al pa- 
trulea an de când „Papă“ se tot 
„tustrueşte'“* pe scena Teatrului 
Regina Maria. 

Așa că îi dăm toată dreptatea 
domnului Jean Mostopol, cure, 
într'o seară, ia „Cafe dela Paix“, 
a compus următorul catren, a- 
dresat trupei Bulandra, Storin, 
Maximilian : 


să 





Când piesa ce s' prezentat 
Obține un succes cam mut, 
Direcţia o înlocueşte, 
Şi-atunci.., papă se lustruește. 


PREVĂZĂTORI 


In curând proectee domnului: 
George Șoimu de a înființa un 
teatru de reviste, se vor 1rans- 
toma în reauități. Astfel, îi pu- 
tem anunța pe  cetitorii noştri: 
că noul „Teatru de Azi” are, in 
clipa de faţă, trupă, decoratori, 
1egisor, pian, orchestră şi, chiar 


şi sală. 
Bste vorba despre sala tostu- 
lu: cinematograi Bitolia — fost 


și acesta pe vremuri, Rialto —: 
Sala se atlă în centrul Capita- 
iei între piața Rosetti şi piaţa 
Brătianu. 

Mai dăm încă un amănunt; 
„Teatrul de azi” se află situat 
langă un magazin de puf și îulgi, 

Ceeace l-a făcut pe un actu- 
dulce cronicar dramatic să con- 
state: 

„Prevăzători mai suni oamenii 
ăștia, Şi-au ales, drept vecin, un 
magazin de perne, numai şi nu- 
mai din prudenţă. Dacă revista 
niare succes şi cade, o să cadă 
măcar pe moale”. 


SUGESTIE, 


Unii cetitori au adus impu- 
tări caracterului prea teatrai al 
notelor ce apar în această ru- 
prică. 

Vor cetăţenii ca într'o revistă 
literară până şi bârfeala să fie 
toţ literară. 

Cu dragă inimă am satisface 
această dorință a cetitorilor no- 
şiri. Trebue să precizăm însă că 
în ultimul timp, nam mai avut 
ocazia să bârfim cărțile lite- 
rare, nu pentrucă acestea ar fi 
prea bune, ci 
motiv că ele nu mai apar deloc. 
Şi să nu credeţi că scriitorii ro- 
mâni ar purta vina acestei crize 
de cărți pe piața literară. 

Marii vinovaţi sunt numai ce- 
titorii, sau — mai bine zis — 
cetăţenii cari nu mai vor deloc 
să cumpere cărţi.. 

Veţi spune — poate — că sa 
scumpit prea mulţ prețul căr- 
ților. Dar atunci, cum se expli- 
că abundența spectatorilor în 
sălile de teatru? Căci, — slavă 
Downnului — s'au scumpit în- 
deajuns de mult, şi biletele de 
teatru, 





pentru simplul! 


Singura expiicaţie 


ar fi a- 
tunci, lenea cetățenilor cari 
preferă să Ji se şervească, mu- 
ră în gură — mai bine zis: 
„Mură 'n ochi” — piesele de 
teatru, decât să se  obosească, 
cetind cărţi, 

Ce se va întâmpla atunci cu 
maldărul de romane, nuvele şi 
poezii cari încarcă până la re- 
îuz sertarele atâtor scriitori ro- 
mâni? 

Piindcă îmi sunţ antipatie 
sobolanii și nu vreau ca manus- 


crise.e literaţilor noştri să le 
procure: hrana zilnică, propun 
următoarele: 


Cel mai nimeriţ lucru ar fi 
ca romanele să nu mai apară, 
ca până acum, în cărţi, ci să fie 


po i p 
(2 ) 
ini 
Alle 
sa S 
imprimate pe plăci de gramofon. 

Cetăţenii vor fi, astfel), scutiţi 
de atât de plictisitoarea lectu- 
ră a cărților, ei putând să as- 
culte la gramofon ultima poezia 
a lui Carionopol, aşa cum ar 
ascultă ultimul cântec naţional 
al Mariei 'Tănase. 

Această sugestie prezintă în- 
să şi ea unele inconveniente. 
Gândiţi-vă, de-o pildă, de câte 
plăci de gramofon ar fi nevoie, 
pentru a se putea imprima „„Is- 
toria literaturii române”, de G. 
Călinescu. Bine înţeles această 
iucrare ar trebui să apară pe 
plăci incasabile, deoarece mulți 
cetitori nervoși ar putea, în câ- 
teva minute, să spargă în ţăn- 
dări bunătate de operă. 

În schimb, câtă satisfacţie 


Expoziţiile de 








le-ar procură tinerelor saie ad- 
miraioare, glasul domnului lonei 
Teodoreanu, cetindu-și ultimul 
roman! Totilşi, credem că romi- 
rele d-lui Ionei Teodoreanu nu 
sar mai vinde atât de mut sub 
această înfăţ:şare, deoarece ar 
f: foarte greu de încrustut pe 
placa de ebonit. autografele uu- 
torului, 

In orice caz, noi propunem u- 
ceastă schimbare la față a ope- 
relor literare. 

Rămâne de văzu, dâăcă eu vi 
îi unmată. 

TOAMNĂ 


Am primit, zilele acestea, e 
scrisoare iscălită M. 1. Desprind 

din scrisoare, un gând : 

„Doui castani şi un leiu sau 
certat cu portarul din curte. Ai 
devenit jourte obraznici, Pe por- 
tar, îl obligă să măture [frunzele 
veștejite și pe mine mă fac să 
plâng...“ 

Nu mai fi tristă, 
fetiţă. 

Au să vină în curând fulgii de 
nea și au să te facă sii râzi, 
pentrucă sunt convins că qi so- 
sonei frumosi şi mănişi  căldu- 
rouse, iar, ne străzi, au să-ţi st- 
vâdă oameni curaghioşi de  ză- 
padă. 

Aşa că, șterge-ți lncrămile 
așteaptă „liniștită, primele zăpezi 
ule iernei. 

PUNCT ȘI VIRGULĂ 


necunoscută 


și 





artă plastică 


(Urmare din pag. l-a) 


Dar oare ceeace se expune la 
Dailes, nu angajează oare şi 
prestigiul nostru cultural ? 

Localurile, care angajează pres- 
tigiul marilor noastre instituţii 
de cultură, au dreptul să se 
transiorme în instrumente de 
compromitere a Ţării, și de de- 
pravare a valorilor noastre cul- 
turale ? Nici măcar aci să nu 
fim scutiţi de a ne face de râs? 
Pentru preţul de închiriere al 
unui compartiment în sala de 
expoziţii, să fim expuși a fi 
considerați un popor incult, lip- 
sit de cel mai rudimentar simţ 
estetic ? Unde am ajuns, dacă 
nici Academia Română şi Athe- 
neui nu ne feresc de asemenea 

A admite asemenea expoziţii 
n sălile de la Dalies şi Atheneu, 
e ca și cum ai admite un taraf 
de muzicanți de bâlciu, să con- 
certeze în incinta acestor săli. 
Situaţia este perfect analoagă 
fiinăcă avem de a face exact cu 
același nivel artistic, 

Pentru literatură există o o- 
preliște, întrucât marile edituri, 
chiar particulare, nu publică 
orice, având un organ de selec- 
ționare a lucrărilor oferite spre 
publicare. Cu atât mai mult edi- 
turile instituţiilor oficiale (Aca- 
demia, Fundaţiile Regale, Casa 
Școalelor). 

Pentru Teatru există un comi- 
tet de lectură. 

Peniru Film există o comişie 
de cenzură, 

Pentru muzică este buna re- 
putaţie a artistului. 


In toate cazurile aşa dar, lo- 
calurile şi instituţiile publice, 
care angajează oficial prestigiul 
şi interesele superioare ale cul- 
turii naţionale, aplică un control, 
fac o selecţie. De ce nu se face 
acelaș lucru şi în cazul artelor 
plastice ? Ouicât de defectuos ar 
fi sistemul cenzurii artistice ofi- 
ciale, ţotuşi este preferabil li- 
bertinajului de acum. Este des- 
tul să plăteşti chiria unui apar- 
tament a oricărei săli de expo 
ziţie, chiar cu caracter quasi-ofi- 
cial, ca să poţi infesta publicul 
cu orice inepții. Acest lucru este 
inadmisibil şi oficialitatea noas- 
tră nu poate rămânea indife- 
rentă. Indiferentă poate rămâ- 
nea nămai în ceeace priveşte să- 
lile de expoziţii având un carac- 
ter cu totul particular. În pri» 
mul caz însă autoritatea tutela- 


ră, adică Ministerul Artelor are 
şi Greptui şi mai ales datoria să 
intervină. Ar trebui anume să 
creeze săli de expoziţie oticiale, 
cel puțin în oraşele mai mari 
ale "Țării. Aceste săli pot li o 
parte din cele existente aparţi- 
nând instituţiilor publice şi in- 
Stituţiilor culturale oficiale ale 
Statului. Ministerul ar subven- 
ționa aceste instituții, plătind o 
anumită sumă, pe care în parte 
ar recupera-o din chiriile luate 
de la expozanţi, (chirie ia care 
de altfel ar putea și renunța, o- 
ferind artiștilor  merituoşi în 
moa gratuit sălile de expoziţie). 
In acest chip Ministerul prin 
inspectorii săi ar putea exercita 
un control, care să asigure a- 
cestor expoziţii un anumit nivel 
artistic, 

Nu se poate susține că Minis- 
terul exercită deja acest control 
şi face o riguroasă selecționare 
prin Salonul oficial. Acestia este 
insuficient şi necorespunzător 
pentru mai multe motive: 

Intâi pentrucă, prin destinația 
lui este, cum trebue să şi fie, 
foarte exigenţ, primind un nu- 
măr foarle restrâns de tablouri; 
apoi nu ţine decât o singură 
lună pe an, și nu există decât 
in Capitală. 

incheind aceste rânduri, rog 
persoanele vizate să nu se con- 
sidere de loc ofensate, pentrucă 
a nu avea geniu sau chiar şi ta- 
ient, nu este o ruşine. Ruşine 
este numai a pretinde că le ai, 
iără a le avea. lar eu împotriva 
acestei ruşini mă ridic, In deti- 
nitiv geniul şi talentul nu este 
meritul propriu al nimănui, ci e 
meritul exclusiv al firii, care-l 
oferă gratuit aleșilor ei. Meritul 
exclusiv al omului este numai 
munca, stăruința şi onestitatea, 


RADU 1. PAUL 


P. S. — Indreptându-mă spre 
redacţie cu acest articol, citesc 
în afişul revistei Vremea, ulti- 
mul număr (623), apărut chiar 
în acea zi, un titlu, semnat de 
confratele Ion Frunzetti ; Poves- 
tea Sălii Dalles. Bănuiam că a- 
tacă aceeaşi probiemă. Cetind 
articolul am constatat ceva mai 
mult: o identitate surprinzătoa- 
re de observaţii, ba chiar şi de 
cuvinte. E un document că opi- 
nia publică reacționează solidar, 
că are dreptate, şi prin urmare 
să i se dea ascultare cât mai 
grabnic, 

R.I,P. 








E 1 ce i-l luluta n, Dol dee pur udate 
:00.a 5 
Peae 


a. 


UNIVERSUL LITERAR 


(nuvelă inedită ) de PAUL IONESCU-DANIEL 


Cu pălăria trântită neglijent pe o ureche, cu mâi- 
nile în buzunar și cu țigarea înfiptă ironic în colțul 
buzelor, tânărul Ion Stratulai, boem incorigibil cu 
pretenţii de poet neînțeles, cutreera străzile. 

la amurgul ceţos de început de primăvară, el scru- 
ta cu priviri distrate biletele de închiriat, trandafirii 
și ispitiloare, lipite pe ziduri albe. 

Nimeni nu ar putea afirma cu siguromță ce-l îndem- 
na pe tânărul nostru erou să-și schimbe locuința. 
Poate că veșnicile văicăreli și cicăleli ale gazdei cu 
jignitoarea ei lipsă de înțelegere pentru genii pe cale 
de afirmare, dar în urmă cu chiria, afârșiseră prin ai 
înfrânge nepăsarea. . 

Sau poate că în amurgul răcoros şi alburiu îi plă- 
cea să cutreere străzile liniștite, unde fiecare zid își 
trăeste viața si fiecare casă adăpostește necunos- 
cutul. 

Acum pasii lui răsună apăsat pe caldarâmul unei 
străzi cu nume poetic şi case cufundate în somn. 
Ochii au descoperit sus, pe geam, un bilet de inchi- 
riat spălat de ploi şi îngălbenit de arșiţă. 

O casă joasă, bătrânească păstrează, în cerdacul 
impunător și în curtea largă, un aer de trecută şi 
apusă bună stare. 

Ion Stratilat s'a oprit. 

Ceva îl îndeamnă să privească, să sune, să râdă 
tare, să facă orice, să turbure liniștea obsedantă, 
Curtea e pustie, cerdacul întunecat, paragina a ros 
până la temelie zidurile încovoiate, iar poaria ma- 
sivă și greoaie care apără această fortăreață a tă- 
cerii, e ferecată cu un lacăt gros spânzurat de un 
lanţ petrecut de trei ori printre zăbrele. 

În sfârșit, mâinile înghețate au dibuit soneria şi 
acum un sunet strident siâşie tăcerea străzii. 

Odată. Nimic. Incă odată. Sunetul a vibrat lung, 
apoi a murit. Mâinile nerăbdătoare scutură cu pu- 
tere poarta, 

Innebunit de această tăcere halucinantă nemoti- 
vată, ireală, Strartilat s'a apropiat de gardul dinspre 
stradă. Bate îndelung, violent, cu senzația precisă 
a unui pericol iminent, care i-ar răsări dintrodată 
din întunerecul cerdacului... Dar nu se întâmplă ni- 
mic, Totuși, iată: la o fereastră din fund a răsărit un 
chip decupat parcă pe catifeaua nopții. O față pa- 
ldă, stremie: ochi care privesc fără să vadă, un chip 
alb ca varul, fără viață, încremenit, un craniu hidos 
şi tragic. O clipă doar, și cmpoi a dispărut în întu- 
nsric, 

Stratilat a înghețat. Ar vrea să iugă, să-și audă 
pașii afărâmând tăcerea, destrămând vraja, dar nu 
poate. Nu se poate umi, țintuit parcă de mâini în- 
ghețate. Dar nu vine nimeni. Incearcă săși adune 
puterile, să-și impună gestul evadării, salvării, Ar 
vrea să spună, să ţipe: plec, iug, dar în locul gla- 
sului său a răsunat o voce dogită şi cavernoasă: 

— Cine e acolo? 

Se uită imprejur. Nu e nimeni. Oare e ceasul ie- 
lelor, al vocii fără trup, a groazei fără nume? 

— Cine e acolo? 

Stratilat răsuflă. E o voce omenească totuşi, şi 
atunci... Adus brusc la realitate, își aminteşte de 
parcă s'ar deştepta dintr'un vs că a văzut cândva, 
în alt veac, pe altă lume, un bilet de închiriat. 

— E acasă doamna proprietară? 

Vocea a ridicat un colț de perdea 

— Aşteptaţi puțin. 

Ca în basme, Jacătele grele cad unul după altul. 
Poarta s'a deschis scârțâind. Pe pietrişul curţii, ră. 
saună ritmic cadența unui picior de lemn: O față ca 
de o sută de ani îi rânjeşte ştirb. Sub boneta de pâs- 
lă, șuvițe de culoarea lămâii atârmă încălcite. Picio- 
rul de lemn se ascunde sub un capod petecit. 

Stratilat clipește: în fața lui, vrăjitoarea îl îmbie 
cu un rânie! amabil, deschizând larg poarta, Poetul 
își ține în mână soarta. Hotărât, pășește dârz în ur- 
ma piciorului de lemn. În prima clipă, ochiul, neo- 
bişnuit, nu distinge nimic din odaie, obloane lăsate, 
aer mucegqăit și rânced de cameră neaerisită cu anii. 

Stratilat gândește, judecând după ceremonialul 
cu care a fost introdus, că se află în camera de gală... 
Baba îl linişteşte, 

Vă aduc imediat o lumânare. 

Apăsarea pe care o simte în creștetul capului, 
de când a intrat, sa așezat acum deacurmezișul 
pieptului. Se sufocă: 

— Ridică te rog oblonul, 

— De zece ani nu a fost rdcat oblonul... Vocea 
se înăbuşea într'un sughiț: De când a murit domnul: 
dacă ar vedea conița că-l ridic... 

Baba nu termină. Probabil că s'ar întâmpla ceva 
groaznic. 

— Nu eşti dumneata proprietăreasa ? 

-— Nu, eu sunt damă de companie... 

„E macabru și comic”, — gândeşte Straltilat şi îs. 
bucneşte întrun râs nervos în care se descarcă 
toată tensiunea ultimelor clipe. Bătrâna e jignită, 

— Dece r&deţi ? Și eu am apucat timpuri bune: 
am fost şi eu tânără, frumoasă, bogată, am călătorit 
mult și vorbesc trei limbi străine. Când am rămas 
văduvă, săracă, singură pe lume, m'am angajat in- 
stitutoare la copii şi imi câștigam viața, dar mi-a 
retezat tramvaiul un picior, de am rămas beteagă, 
Apoi am venit aici. Coniţa era pe atunci singură. 
Mai aiutam puţin prin casă. Dar acum... Bătrâna 
al--a întrerupt stromia spovedanie. 

La lumina palpitândă a lumânării, Stratilat o pri- 
vește. ; 

1 se pare acum parcă mai puţin sdrențuită, mai 
puţin respingătoare. De sub sdrențe s'a ivit, cine 
știe cum, o veche şi prăfuită noblețe. 

— Ei! Şi eu am fost odată cucoană, — mai otite. 
ză bătrâma și readusă în prezent adaugă: 

— Mă duc să chem pe conița. 

Stratilai a rămas în camera singuratecă. Inirun 
ungher, un pian şade ghemuit. Pe jos, un vrai de 
note prăfuite. În mijloc, o masă șchioapă şi două 
scaune fără speteze. Zadamic caută cu ochii vreo 
lampă în tavan. 

Ză:eşte în schimb rețele dese țesute de păianjeni 
nesupăraţi dealungul anilor... In cadrul uşii a apă- 
mut o femee inaltă, osoasă. E îmbrăcată destul de 
îngrijit, Pare să aibă vreo 50, ani. 








Trăsăturile îi sunt aapre, nasul încovoiat, fața 
pământie. Pune pe masă o lumânare aprinsă și îi 
întinde lui Stratilat o mână mare şi osoasă: 

— Ertoţi-mă că am zăbovit. Ce doriți Dvs.? Ochii 
cu lumini blânde contrastează ciudat cu asprimea 
feţei. Stratilat se simte ca pe vremuri când, scolar 
leneș, trebuia să înfrunte întrebările Doamnei. 

— Vă rog, aveţi ceva de închiriat? 

— Eu? Nimic! 

— Păi eu am... cred... am văzut bilet afară, 

Fa încearcă să-şi amintească, 

— Ahal Biletul ? Mai e încă acolo? 

L-cm pus acum câțiva cmi când mi s'a prăpădit 
bărbatul şi vroiam să închiriez câte ceva. Dar nu a 
venit nimeni. Dumneata ești primul. Dar acum... 

Vorba îi e molcomă şi aleasă. Straţilat tresare 
înspăimântat. În cadrul ușii s'a ivit o arătare albă. 
În casa asta ca un momnânt, nu poate fi decâto 
fantomă. O fantomă ? E vedenia de adineauri, chi- 
pul din fereastră... E albă, albă, în cămașe de noap- 
te lungă, albă, cu un stergar alb pe cap. 

O clipă îi fixează mută, Apoi, cu brațele deschisă, 
se năpusteșie spre gazdă. Urlete, urlete înspăimân- 
tătoare, umple odaia. În jurul mesei se destă- 
șoară un dans macabru, sălbatec, însoţit de țipete 
sfâșietoare. 

Lumina lumânăzii cade pe cămaşa albă ca un 
giulgiu. Apoi se retrage în umbra unui ungher, se 
chirceşte pe ios și vociferează. Cuvinte stranii, într'o 
limbă necunoscută. Necunoscută ? În amintirea lui 
Stratilat s'au trezit amintiri, din copilăria îndepăr- 








Îi 





25 Octombrie 1941 





lii să ptmăseaacă Viena, de disperare şi-a pierdut 
mințile. 

Au internat-o la ospiciu 

Bucureştiul a rămas pentru ea Viena, oamenii 
de aici au rămas pentru ea cei de acolo. 

N'o să se facă bine niciodată, spun doctorii. 

Am luato la mine, că e mai bine îngrijită. Pen- 
tru sufletul soțului meu... 

— Ce logic, ce normal e totul, cât de banal... Şi 
totuşi... ochiii ei cată spre păinjenișul din tavan, ca 
pentru a cere de acolo o mărturie postumă, a răpo- 
satului soţ. 

Şi... răspunsul acesta n'a întârziat. A venit Qeo- 
dată sub fomă de gemete înfundate, răsbind prin 
perete. Stratilat își trece mâna pe fruntea obosită, 
Gazda s'a ridicat îngrijată, 

_— Ilartămă, te rog, o clipă. 

Stratilat se simte smucit, împins, încolțit Trebue 
să urmeze, trebue să ştie... să vadă... Un coridor 
lung, nesfârşit de lung. Besnă. Mâinile pipăe pereții 
reci şi umezi. Gemetele s'au întețit. De subt o ușă, 
se strecoară o gqeană de lumină. O încăpere mare, 
imensă. Înir'un perete, o icoană vegheată de o can. 
delă. Luminiţa pâlpâe, se luptă vitejeșie cu întune- 
cimile care îneacă odaia, îi înmulțesc ungherele, 
te cotropesc... Gemetele vin din patul mare, dublu, 
de mahon, care ocupă un perete întreg, 

La lumina pâlpâindă, Stratila! distinge un chip 





tată și în ureche îi răsună vocea dojenitoare a lui 
Frăulein Mitzi... 

Dar vorbește nemțeşte | își spune el uimit. Limba 
europsană are rezonanțe de dialect african. 

— Vrăiitoare bătrână !, iar mi-ai adus străini în 
casă | lau toporul și vă dau la toți în cap, la toți, 
la toooți... 

îngrozit de scena lugubră, Stratilat nu îndrăsneș- 
te să se clintească. Gazda se scoală liniștită de pe 
scaun și apucă mâna nebunei. 

— Haide Grety, linișteste-te, ce înseamnă asta ? 
Prin minune femeea s'a potolit. Ca prin ceață, Stra- 
tilat o vede înaintând spre el cu mâna întinsă, cu 
chipul schimonosit de un zâmbet, 

— Bună ziua, domnule Hanz. Ce mai faci, ce fac 
Fritz şi Elza ? 

— Eu sunt Hanz... Hanz, își zice Stratilat şi în 
clipa aceasta îi pare totul atât de normal, atât de 
la locu! lui, încât se simie chiar Hanz şi e gata să 
răspundă foarte convins : 

— Mulţumesc bine. 

Dar nebuna se îndreaptă țoapănă apre ușă, 

— Unde te duci Grety ? 

Sigură de sine, Grety răspunde: 

— Numai să mă plimb puţin prin Prater. Priviri 
uluite o urmăresc. Când am mui trăit eu toate as- 
tea ? se întreabă Stratilat, cu impresia penibilă a 
unor întâmplări văzute şi trăite altădată, de care 
zadarnic se străduește să își amintească. 

Gazda se simte datoare să-i dea explicarții : 

— E o rudă îndepărtată a soțului meu, vieneză 
de origine. Când părinții ei au sărăcit şi au fost si- 





palid, o iață bărboasă, sălbătecită de suferințe. 

— Te doare rău? 

Gazda s'a aplecat peste bolnav. O mișcare ho- 
tărită a tras plapuma... Luminiţa comdelei scaldă 
un trunchiu iînform. Pe jos, lângă pat, șade închircit 
un bătrân cu fața de pergament, cu barba lungă de 
nea, cu plete ninse. 

— Dar îl cunosc, gândește Stratilat uluii. L-am 
mai văzut... Când ? Unde ? Parcă s'a deschis deo- 
dată poarta care despărțea viața lui trudită de a- 
cum, de lumea fermecată a copilăriei, E Siatu-Pal- 
mă-Barbă-Cot, îşi spune el. Şi un zâmbet șăgalnic 
de aducere aminte îi sclipeşte pe buze... E el... L-am 
regăsit în sfârșit... Piticul șăde încovrigat peste o 
carte mare cu scoarțe de argint, iar buzele-i uscato 
murmură neîntrerupt o litanie monotonă, 

Vocea aspră a gazdei rupe farmecul, 

— Dăite la o parte părinte | Mâinile mari și osoa. 
ae mânuesc cu îndemânare vata și îtifonul. Fără 
scârmbă, fără teamă. 

În ochii stinși ai bolnavului s'a aprins o scântes 
caldă, duioasă, care dărueşte un farmec nou și 
scump camsrei sinistre, 

Gazda a învelit bolnavul: 

— Firal Unde ești? Ca răspuns a țâşnit din 
întuneric făptura puțintică a unei fetișcane. 

De unde a răsărit? se întreabă Stralilat obosit. 
De sub o perdea... din dușumea, din întuneric, din 
noapte... „Stai puţin cu taică-tău, părintele e obosit”, 

Cuminte, fetița se aşează pe pat, chip palid de co- 
pil, cu ochi mari şi trişti de icoană bizaniină. Gazda 
sgudus, nerăbdătoare, umarii bătrânului, 





(Cântec de peste Ylistru 


Bate vântul peste Nistru. peste şes, 

Aur verde, grâu bogat pentru cules. 
Tot argintul din licoarea apelor, 
Brazdele 'mpletitem gura sâpelor. 

Şi-o să povestească peste vremi bătrânii, 
C'au trecut pe-aici barbari mai răi ca hunii. 
Au distrus în cale holdele-aurii, 

Şi-au călcat sub cisme mame și copii. 
Viile cu sânul plin şi greu de rod, 

Nau ajuns pentru netrebnicul norod. 
Nici hambarele *ncărcate'n sus cu grâne, 
N'au ajuns pentru lăcustele păgâne, 
Fraţii noştri duceau viaţă grea, de jug, 
in Moldova Românească dela Bug, 

Dar veni o vreme ca un Răsărit 





Se ivi din nou aprins un colț de soare. 

Cea mai mare şi mai sfântă sărbătoare, 
Astăzi plaiurile toate.s ale noastre 

Ale noastre-s toate florile albastre. 

Și în locul vuetului lung, sinistru, 
Cântecul saude dincolo de Nistru, 

Unde fraţii 'ngenunchiaţi se roagă'm tihnă, 
Pentru cei cari-au murit cu fruntea sus, 
Dumnezeu să-i aibă 'n pace şi odihnă.., 


Şi isvoarele de-acum mereu vor duce 
Peste câmpuri spintezate-adâne de plug, 
Strigătul ostașilor ce pentru cruce, . 
Și-au dat sângele'n Moldova dela Bug. 





ai pier 


— Du-te de te odihneşte, părinte, 

Băirânul rămâne nemișcat, 

Înirun târziu, se ridică cu greu de pe podea şi 
se ghemueste întrun ungher, murmurându-și neîn.- 
țeleasa melopee. 

Gazda îl priveşte cu respect. Se simte datoare 
să dea explicații. 

— E un om al lui Dumnezeu, un sfânt adevărat. 
A tăcut şi minuni la mânăstire. A îngropat toți călu- 
gării, au venit alții mai tineri si nu l-au înțeleg. El 
a plecat în pribegia din sat în sat din casă în casă. 
L-am găsit într'o seară, rătăcit pe străzi şi l-am luat 
la mine. Pentru sufleiul bărbatului meu... 

Da, așa e. Aşa trebue să fie, gândește Stratilat. 

Atunci, de unde impresia aceasta nelămurită de 
absurd, de nefiresc ? Deodată se simte dator să 
facă ceva, să ia parte, să se amestece și el. Dar 
tot impulsul eroic se descarcă într'o întrebare stu. 
pidă, adresată fetiţei. 

— Câţi ani ai? 

Vocea lui a răsunat siremiu și dogit. 

Fira îl priveşte cu ochi blânzi de viței, Din gât 
îi ese un gâlgâit ciudat, un murmur de robinet des- 
chia. 

— E mută, îl lămurește gazda, Tot pe stadă am 
găsit.o. Stă'ea, cu tatăl ei, infirm si bolnav, într'o 
pivniță rece și umedă. 

Ziua cerșea. l-am luat pe amândoi la mine. Pen- 
bu sufletul... 

Frazu, fraza care lămurește tot, și desleagă taina, 
n'a apucat să tie rostită, Ușa a fost isbită puternic 
de parete. A năvălit nebuna, despletilă, în cămașe, 
cu ochi holbaţi, cu o cercevea rmuginită în mână. 
Cu fața schimonosită de ură, se năpusiește asupra 
gazdei. 

— Vrăjitoare, bătrână — vrăjitoare bătrână, dăi 
afară pe strigoii ăştia care sug sângele... Noaptea 
vin la mine şi vor să mă gâtue... Dar n'ai de unde 
să-i apuci ca să-i ucizi. Numai ziua sunt oameni 
si ziua trebue uciși... 


Ce s'a întâmpilat apoi, Stratilat își aminteşte 
greu, ca prin ceață! Vede nebuna cpropiindu-se 
de pai, cu brațul ridicat amenințător. Vede pe Fira 
svârcolindu-se pe ios, mic animal încolțit, înnebunit 
de spaimă, Inchide ochii ca să nu mai vadă... Dar 
totuşi vede... Vede nebuna luând lumânarea de pe 
masă şi învâriindu-se întrun ritm năprasnic, Buzele 
lui murmură înconștieni : 

— E Nocapiea Valpurgiei, E ora Ielelor | 

Goniţi de lumina lumânării, păianjenii mari alear- 
gă pe peraţi. Dar în haos răsună o voce, o voce 
omenească, puternică şi amenințătoare : 

— „Ce-i aici ? Sculatu-s'au morții ? Vestitu-s'au 
îngerii nosti? Sunat-au trâmbiţele ? Sau... Vocea 
degenerează întrun geamăt siâşielor: păcătoşii de 
noi: Doamne, fie-ţi milă de noi păcătoşii”, 

In genunchi, cu degetele răstirate spre tavan, pi- 
ticul Statu-Palmă-Barbă-Cot, profet improvizat, implo- 
ră mila Cerului, 

Stratilat încearcă să privească pe gazdă, 

Fata ei e calmă, galbenă, lipsită de orice expresie, 
şi cu aceiaşi siguranță prezidează sabatul drăcesc. 
Nici un mușchi nu tresare pe fața:i împietrită. 

Stratilat se așteaptă din clipă în cpilă să o vadă 
încălecând pe o mătură și sbughind-o pe fereastră, 
ca vrăjitourela din basmele copilăriei lui... Deodată 
deschide ochii mari: a mai intrat cineva în cameră. 

E baba cloanța, gândește culremurându-se. Da, e 
„dama de companie” care La introdus în cameră. 

— Ce, iar nu vă astămpăraţi ? 

Binișor, o împinge pe nebună afară: 

— Haide, du-te de te culcă! 

il scutură pe mosneag. 

— Părinte, fămi loc să trec. 

Toamnă un pahar de apă în obrazul multei care 
zace întinsă pe spate, moartă parcă: 

— „Haide fată, lasă mofturile !” apoi către stă- 

pâna sa: 
Zău coniță, nu ştiu de unde și dece îi aduni 
pe toți ăștia ? Ce-ar spune domnul — Dumnezeu 
să-l ierte, — dacă ar vedea cine doarme în patul 
lui 2 Se pare că răposatul a auzit intrebarea și că 
vreu săi- răspundă personal, 

De undeva din văzduh, răsună o melodie ce- 
rească. Cântă Ingerii. 

E vocea Heruvimilor şi Serajimilor. O melodie se- 
nină, limpede şi gratiousă plutește o clipă în came. 
ra groczei, 

Apoi se topește încet. Na fost decât un picm și a 
inst doar o arie de Mozart, 

Bomavul nu mai geme, Piticul nu mai murmură, 
muta se trezește la viață. Strailat aude cum baba 
spune că toale crizele nebunei își găseac deslegare 
şi isbăvire în aceste sunete pe care le scoate din 
instrumentul vechi și hodorogii, inconștientă şi fe- 
ricită, Simte că acum poate să plece, că viața de 
afară îl cheamă, că nimic nu-l mai ţintuește pe loc, 

Simte că e tânăr şi că va trăi, si va uita, 

In coridor îl isbește în față aerul rânced. 

O pisică neagră îl priveşte prin liniuţele ochilor 
verzi şi tainici, dar nu e decât o biată pisică neagră, 
Vraja sa deslegat... şi a plecat, petrecut până la 
poartă de pasul scandat al piciorului de lemn. 

Lacătele au căzut, poarta s'a descsis, apoi a re- 
căzut greouie, In stradă, Stratilat s'a oprit o clipă. 
O mașnă trece lunecând ușor, cu farurile aprinse, 
Dintr'o casă, răsună vocea aparatului de radio. 
Privește înapoi, spre casa adormită şi tresare. Ca 
trezit dintr'un vis, își dă seama că nu e decât o casă 
părăginită și prost întreținută, că gazda nu e decât 
o femee cam sărită, cu intenţii filantropice, şi că fi- 
gurile de apocalips strânse în jurul ei sunt doar 
niște biele epave, cărora ea încearcă să le îndul. 
ceazcă soarta. Și vraia ? Da, Stratilat simte, cu pă- 
rera de rău, că vraja a existat doar în închipuirea 
lui apzinsă, de poet simbolist şi neînțeles. Apoi, 
amintindu-și că de fapt caută o cameră „mobilați 





CONSTANTIN SALCIA  modes!”, pleacă, citând resemnat, în căutarea ei, 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită in numerar conform aprobării dir. G-le P. T.T, Nr. 24464-938,