Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages51-100

DIMINEATA | 
COPIILOR 


a REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
NEE — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


= LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 
22 lanuarie 1933 — Nr. 467 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Abonamente: 1AN 200; SS II IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


HHHH 


e (Seeche dese bé 


CÂNTECUL | 


Ay 
H 
pă 


„Impăratul” meu surâde, Peste care pune luna Si voind ca să arate 

Când ’l-alint cu șoaptă dulce Salbă rece de lumini. Că și el e bun la cânt, 

Si în patul alb ca spuma Size d E T AAS Se porneşte să deșire,. 

L'am suit să mi-se culce. Și uimit de frumusețeu cA Cântec fără de cuvânt: 
-„Impăratului” neut droen, - Ş fi 

Pe fereastra cu garoafe Greerul, din strună-i zice, Cântă astfel să adoarmă.. l 

Si muşcate în ghiveci, Cântec mic de vis pribeag. Legănat de vocea lui; 


Lin, se furişează-un. greer, 
— Haimana de pe poteci. — 


Eu îl cert că nu-i cuminte. 


Iar în casa cotropită i S 3 
p Dor zadarnic multe-i spui, 


De parfumuri şi tăceri, 


"etttzererten rifttttrëitttrttttttitttttititIttrrittitttsëttttttttrtttttt 


oft EENS EE ES EE EE EE EE EE 


Şi cu cobza lui n mow S e e i pete Nu. voeşte „împăratul” 

SE E 

Cu grăbire sa ascuns. „impăratul 00: între KC, degree să 

Cine-i cântă aşa frumos? Intâi, cântul să-și-adoarmă. 

Se ridică să privească E vre-un înger sau păpuşa a 

Blondul chip cu ochi senini, Aruncată 'n colt, pe jos? Z , Zaharia G- Buruiană 
TëitItttttttIttttttittttiittttittttttttttttttitrztttttttitttttt EE ti O NILE te ec sp 2 ei E 
T Rt aa SE > Si AN EE 
$ e ` 
: | Orbul şi surdul | : 
pă cra é 
$ 
$ Un orb şun surd s'au întâlnit. La despărţiie, când a tost 
i S'au îndlnit odată, Să plece'n drumul mure, s 
; Şi după ce au discutat Cu mult drug s'au 'mbrătişat ` i 

De vremea 'ndepărtată, Și zise fiecare: $ 

: Tipând unul la. celălalt, „Sănătoşi să ne vedem!” i 
: Ei şi-au adus aminte Sbieră orbul în fine, $ 
: Cum era pe vremea lor, Pe când surdul i-u răspuns: i 
$ Din timpul lui Arvinte!... „Să auzim de bine!” i : 
$ Dimitrie Nichifor j 
Ee EE EE E E EE i AART 


PAG. 4 


Zässseregeeeeg 


soeeeeeeoeteeetete HHHHHHHHHHHHHHHH 
Trttttitttttittttittittëttttttttitttttttittiztittttittitttiittittztëttéittëtët 


POVESTE 
POPULARĂ 


vânzare. Vaca aceasta era tot: 
ce le mai rămăsese — lui şi ma- 
mei sale. Ss 

lonel acesta. copil singur la 
mamă, era un băiat voinic la 
trup şi isteţ la minte. Ce te faci 
însă că era un leneş şi un 
trântor fără pereche. Nu-i dădea inima brânci la 
muncă şi pace! Şi să fi fost măcar dintr'o familie 
bogată, haide, treacă, meargă! Dar biata mamă 
sa, o femeie văduvă, muncea din zori şi până 
noaptea târziu, ca să câştige o bucată de pâine 
pentru ea şi pentru leneşul Ionel, care — vorba 
ceea — stătea toată ziua la soare. ca să prindă 
muşte. i go 
Dar veni o vreme, când mamă-sa, cu toată mun- 
ca ei, nweputea să câştige nici măcar atât, ca să 
nu moară amândoi de foame. 

Atunci, au început să vândă ce lucruri aveau în 
casă, iar la urmă. lone! a pornit la târg, ca să vân- 
dă şi vaca. Şi iată că pe drum întâlni ps un negus- 
tor, care avea în mână o punzuliţă cu boabe de 
fasole. 

Ionel văzu boabele de fasole şi — nici nu ştiu 
din ce pricină — strigă cu glas tare că până în 


ziua aceea, nu văzuse ceva mai frumos decât boa- 


beie acelea. s 


Lé 


onel mergea la târg cu o vacă de . 


> 


DIMINEATA COPIILOR o 


api le dau cu pungă, cu tot, îi zise negustorul, 


zâmbind cu şiretenie, dacă îmi dai în schim 


vaca. 

— "To dau bucuros!” răspunse nesocotitul de 
Ionel şi schimbă bunătatea: de vacă pe o puneguli- 
tă cu boabe de fasole. 

„Nu mai am ce căuta la târg”, îşi zise el. întor- 
cându-se acasă. Insă, când povesti mamei - sale 
neghiobia făcută şi când îi dete pungulita cu boa- 
bele de fasole, mamă-sa se supără aşa de tare, că 
ridică punguliţa, ca să-l lovească pe obraz. Dar 
pungulita plezni. iar boabele de fasole sburară a- 
fară pe fereastră, fiecare bob căzând în altă parte. 

Câteva boabe căzură în grădină + chiar sub fe- 
reastră. 

A doua zi, lonel se trezi, aşa cum “obişnuia în 


toate zilele, târziu de tot, aproape de ora prânzu- - 


lui. Rămase însă mirat, văzând că în odaie este 
întunerec. par'că ar îi fost miezul nopţii. 

Merse la fereastră, ca să vadă ce se întâm- 
p:ase, dar acum rămase uimit cu desăvârşire, căci 


ce-i fu dat să vadă? Boabele de fasole, care căzu- 


seră în aiun sub fereastră, crescuseră peste noap- 
te aşa de înalte, că vâriul li se pierdea în nouri. 
Ramurile lor erau mai groase şi mai puternice de- 
cât ramurile arborilor din pădure. Aceste ramur; 
se împleteau unele cu altele în aşa fel — că făceau 


o scară, al cărei capăt de sus nu era Ship să poani 


fi zărit. 

„Ce ar fi — îşi zise Ionẹl — să mă urc pe scara 
aceasta şi să văd <e mai este pe acolo, pe sus?” Şi 
cum zise, aşa şi făcu. 

Soarele se pregătea să apună, “când, în sfârşit. 
lonel a ajuns la capătul scării. Insă. în loc de a îi 
în nouri, cum îşi închipuise el, văzu că a nimerit 
Intro tară ciudată. Era o tară pustie. Nici o casă. 
nici un arbore, nici un fir de iarbă şi nici o nnf 
omenească ori altă vietate.. 

lonel nu mai putea de foame. O luă aşa razna, 
doar, doar găseşte o locuință omenească şi o bu- 
cată de pâine. In sfârşit ajunse la o casă mare în- 
aintea porţii căreia şedea o femeie. 


Wal ar bună, i se rugă lonel, şi dă-mi o bucată de 


pâine şi adăpost pentru noaptea aceasta. 

— Nenorocitule! nu ştii unde ai nimerit, îi răs.- 

punse femeia. Aici stă un zmen căpcăun, aşa că, 
dacă te prinde. te mănâncă!” 
Fireşte, lonel s'a speriat de vestea aceasta. To- 
tuşi, mavea încotro, ci se rugă de femeie să-i dea 
o bucăţică de pâine şi să-l primească în casă. Fe- 
meia se îndură, îl primi în casă,.îi. dete să mănân- 
ce. apoi îl ascunse în cuptor. - 

Nu trecu mult. şi iată că veni zmeul căpcăun. 
„Aci miroase å carne.de om!” zise el scrâşnind din 


dinţi şi plescăind din limbă. 


ZA 


-Ti sa părut”, îi răspunse femeia şi îi puse îna- 


inte să mănânce un bou fript la îrigare. Zmeul îl 
mâncă tot, fără să lase măcar un oscior. 

După ce s'a săturat, chemă o găină, care dor- 
mea într'un colt şi îi zise: „Urcă-te pe masă şi fa 
un ou!” Găina sbură pe masă și făcu numai decât 
un ou de aur. d 

Tocmai atunci lonel crăpase puţin uşa cuptoru- 
lui, ca să privească, şi văzând oul de aur, făcut de 
găină, îşi zise: „Dacă am eu găina aceasta, mă îm- 


“bogătesc într'o lună: de zile”. Şi fiindcă nu era bă- 


iat fricos, aşteptă până ce adormi zmeul, apoi eşi 
tiptil din cuptor, luă binişor găina şi... Dach ţi-e 
drumul. Cobori pe scara de fasole şi merse glonţ 
acasă. ` 

Găina furată dela zmeu făcea în fiecare zi câte 
un ou de aur. lonel şi mamă-sa vindeau ovăle a- 
cestea, aşa că în adevăr ajunseră oameni bogaţi. 

Insă lonel era un tânăr neastâmpărat. După câ- 
tăva vreme, îşi zise: „lan să mai merg odată la 
zmeul. căpcăun!” Porni, dar se schimbă cât putu 


la chip, ca să nu fie recunoscut. de femeia zmeului. 


Ca şi întâia oară, se urcă şi acum pe scara de 
fasole şi merse la casa zmeului. Femeia zmeului 
şedea tot la poarta casei. Văzându-l, îi zise: „A 
venit acum câtăva vreme un tânăr şi ne-a furat 
găina -care făcea ovă de aur. `` S 

— Nu sunt eu tânărul acela”, răspunse lonel. 
minţind cu neruşinare. 

Femeia îl crezu, se lăsă şi acum: induplecată de 
rugămintea lui, îl primi în casă, îi dete să mănân- 
ce. apoi îl ascunse în dulap. 

Când se înoptase bine de tot, veni şi zmeul căp- 
căun. Mâncă. aşa cum făcea în toate serile, un 
bou fript, apoi luă o pungă mare, ce era atârnată 
în cuiu, şi o goli pe masă. Ionel, care „crăpase puţin. 
uşa dulapului. văzu că din pungă căzu o gămadă 
de bani de aur. 

„Ce bine mi-ar prinde mie punga aceasta!” îşi 
zise Ionel. Aşteptă. aşa dar, să adoarmă zmeul, 
după aceea esi t'ptil din dulap, puse mâna pe 
pungă şi... p'aci ţi-e drumul. Coborî din nou pe 
scara de fasole şi ajunse acasă. e 

Trecu aşa vreme de o lună sau două şi Ionel îşi 
zise iarăşi: „N'ar îi rău să mai merg o dată la 
zmevl căpcăun ” Schimbându-şi din nou chipul, a- 
tâta cât putu, se urcă pe scară şi merse drept la 
casa zmeului. Femeea zmeului şedea tot în poar- 
tă. Văzând pe lonel, îi zise: „Acum câtăva vreme 
a venit un tânăr şi a îurat punga cu bani de aur 
a bărbatului meu. 

_— Nu sunt eu tânărul acela”. 
mintind din nov cu neruşinare. 

Femeia îl crezu, se lăsă şi acum înduplecată de 
rugămintea lui, îl pr'mi în casă. îi dete de mânca- 
Te, apoi îl ascunse într'un coş de trestie. 


ACitiţi urmarea în pag. T-a) 


răspiurise” Ionel, 


YI 4 


Da i 
= 
>= 


——— DIMINEATA copiiLok 


=== = >= 
< 
D 


Când spui 


Ena GA EE e: TTE See 


de Teodor Cuzinsky-Gabrielescu = 


59 
EE 
"e 


ntr'un sat erau doi flăcăi: Jon şi Vasile, buni 
| prieteni, dar tare deosebiți unul de altul. 

Pe când Ion era un mincinos fără pereche; 
Vasile era cât se poate de drept. Spunea a- 
devărul şi numai adevărul. 

Pe ce spunea lon, nimeni nu punea temeiu şi să- 
tenii nu-l numeau altfel decât „/on-Minciună“. 

Cu toată deosebirea dintre ei, lon at Vasile eran 
buni prieteni şi nedespărţiţi în tot ce făceau: 

Singurul lucru în care se potriveau: erau amân- 
doi săraci. 

De-aceea, se hotăriră, într'o bună zi, să meargă 
la oraş să muncească şi când ar prinde ceva bani, 
să se întoarcă în satul lor. 

Deci îşi luară traista în spate, lăsară bordeiele 
în grija câte-unui vecin şi porniră la drum. 

Au mers ce-au mers pe drum drept până ce, lao 
cotitură, văzură că drumul se despărţea în două? 
în dreapta, trecea printr'o pădure deasă, iar în 
stânga drum drept — dar ars de soare. 


adevărul 


Tocmai când se ciordăneau asupra drumului pe 
care să-l urmeze, se ivi un moşneasg, care îl între- 


bă pe Ion: „Pe ce drum s'o iau, ca să ajung mai 
iute în Zăbăuţi?"* 
Acum, era drumul pe care veniseră ei şi o că- 


rare întortochiată, care ducea... cine ştie unde?! 
lon, obişnuit să nu spună adevărul, îi arătă bă- 
trânului celălalt drum. 

Bătrânul îi mulțumi st porni spre cărarea întor- 
tochiată; Vasile însă se repezi după el şi-i spuse: 
„Stai, moşule!... Ca să ajungi în Zăbăuţi, trebue 
s'o iei pe drumul cel drept. 

— Mulţumesc, fiule, zise bătrânul. Uite, drept 
mulţumire, să-ţi dau şi eu un sfat: Când veţi intra 
în pădure, să mergi numai în dreapta lui Ion“. 

Şi lăsându-l, bătrânul se depărtă... 

Deşi mirat de sfatul bătrânului, totuşi ` când. 
intrară în pădure, Vasile mergea în dreapta lui 
Ion. De-abia înaintară puțin, că patru urşi mari Si 
fioroşi se repeziră la ei; cel mai mara dii -* ™ 


DIMINEAȚ A:COPIILOR EE 


înlănțui cu braţele pe Vasile şi începu să-l târască 
de-acolo. Incercă el să se împotrivească, dar când 
întoarse capul şi văzu că ceilalţi urşi îl făcuseră 
fărâme pe Ion, i se sleiră puterile şi se lăsă în voia 
Domnului. 

Ursul îl târa mereu, fără să-l vatăme însă; când 

ajunseră într'un luminiş, îl lăsă jos. 

Vasile, năucit, vru să se ridice să fugă, 
sil se dete de-odată peste cap şi se prefăcu într'un 
bărbat înalt şi puternic. 

Văzându-l pe Vasile uimit, îi zise: „Ion şi-a pri- 
mit răsplata minciunilor sale; însă pe tine, pentru 
bunătatea și iubirea ta de adevăr, bătrânul, căruia 
tu i-ai arătat drumul, vrea să te răsplătească prin 

mine. Vino!“ 

Luându-l de mână, îl conduse până într'o poiană 
mândră şi umbroasă. In mijlocul ei era un stejar 
bătrân. cu trunchiul înalt și gros. e 

Arătându-i o lopată. care era la rădăcina copa- 
eului. conducătorul său îi spuse: „Sapă aici si vei 
găsi o comoară“. 

Vasile luă lopata şi începu să sape cu nădeide: 
după câtva timp, lopata se lovi de - ceva tare şi 
sună. 


dar ur- ` 


CS E 


După ce mai scoase câteva open cu pământ, îi 
apăru în faţă un cazan mare, plin cu galbeni stră- 
lucitori. . 

Cu ochii lucind de bucurie, Vasile se întoarse — 
dar bărbatul cel voinic dispăruse... 

Cazanul fiind greu, Vasile îşi umplu buzunarul 
cu galbeni, trase pământul la loc şi — după ce 
puse un semn deasupra — plecă spre oraş. 

Luându-şi un cal voinic şi doi saci mari, 
toarse la pădure. 

Umplu/saeii până 'n vârf, îi puse pe cal şi după 
ce multumi lui Dumnezeu — căci numai Dumne- 
zeu putuse să-l trimeâtă pe bătrân — porni spre 
satul lui. 

Ajuns acasă, povesti sătenilor îngroziţi, sfârşi- 
tul lui Ion. 

După puţin timp Vasile luă de nevastă pe o fată 
săracă, dar vrednică şi îşi dură o gospodărie: de 
frunte. J 

Drept mulțumită lui Dumnezeu, zidi o biserică 
încăpătoare si frumoasă; iar în fiecare zi de săr- 
bătoare ajuta pe cei nevoiaşi. 


se în- 


Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


mee EE EE Ee ee 


Urmare dela povestea 
din pagina 5-a: 


Seara veni şi zmeul căpcăun, mâncă iarăși un 
bou! fript. după aceea, șezând la focul de lângă va- 
tră strigă unei viori ce era atârnată în cuiu, zi- 
cându-i: „Vioară, vino lângă mine şi cântă-mi un 
cântec frumos!” 

Vioara veni numai decât şi, fără să o atingă mă- 
car zmeul, cântă un cântec de toată frumusețea. 
lonel, care văzuse şi auzise totul, îşi zise: „Ce bi- 
ne mi-ar sta mie cu vioara aceasta!” 

Aşteptă, aşa dar, ca zmeul să adoarmă, eşi tiptil 
din coş şi apropiindu-se de vioară, puse mâna pe 
ca şi dete să îugă. Insă, de rândul acesta nu-i mer- 
se aşa de uşor. fiindcă vioara năzdrăvană se por- 
ni să strige: „Stăpâne stăpâne, mia luat Ionel!” 

Zmeul se trezi din somn şi se luă după Tonel, 
care. tinând strâns vioara, îugea mâncând pă- 
mântul. Norocul lui lonel a fost că zmeul era tare 
obosit, aşa că nu putea să alerge. 

Ionel începu să coboare pe scara de fasole. iar 
zmeul se tinu după el. Pe când zmeul se găsea în- 
că pe la miilocul scării, lonel ajunse acasă, luă iu- 


Citiţi cu toţii: 


iinunatele întâmplări ale lui lonel“ 


te un topor şi tăie scara dela rădăcină. Odată cu 
scara, se prăbuşi şi zmeul, care căzu la pământ 
prefăcându-se în bucăţi. 

` Din ziua aceea lonel şi mamă-sa au trăit un 
traiu liniştit şi îmbelşugat. 


EE? 
pa 


POVATĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar ` 
Către un bătrân avar; 

+ Viata nu-ți era calvar 
Dacă mâncai Suchară! 


vam 


EE 


„Almanahul Şcolarilor pe 1933“ 


Drog - egenen pm e — ~ mee -— e gege 


PAG. 8 u DIMINEATA COPIILOR 


d 


d 
E RELE 


| Text de MOŞ NAE | 


| Desene de GEO 


2) Tanase si Prostila se mută la Haplea] 


Us FH 
a < 
Dar când Haplea povesteşte, „Unul şchioapătă, iar celalt Dar nici Haplea nu se lasă; 
Dor lon Vitel, primarul, N'are poftă de mâncat „Stai să spun pâna sfârşit, 
lar nu crede, iarăşi zice: Nu-i nimic, măi Hapleo dragă, De găini, de coana Frosa 
„Că purcelul şi măgarul . Vezi c'aşa s'a întâmplat“. Si de mine ce-am pățit. 


a 8 (ode Vreeman! 
sch |CUcumovwwu! 
ĉutvtióyyvui 


Uite-acum vr-o patru zile, Insă Vineri coana Frosa Ba îmi zise, cum îmi spune: 
O găină a cântat, . N'a gustat decât un pic, „Ce-i cu mine, bărbățele? 
„Cucuriguu!“ ca cocoşii, Doar trei străchini de fasole, Să n'am poftă de mâncare? 


Asta nu e de mirat? Asta-i tot şi-alt nimic. Asfea-s semne foarte rele! 


Vr'o năpastă ne pândeşte..." Insă văd nenorocirea, ` „Şi să plârrgă“se porneşte. 


Zice dânsa, iarăşi eu. | Că se-apropie şi vine, Bietul Haplea, "ți face milă, 
Nici o poftă n'am de muncă, Văd sfârşitu-mi nu-i departe, Insă frații săi de cruce, 


Să-mi ajute Dumnezeu, Aoleu şi vai de mine!“ Cel Tănase şi Prostilă, 


Se silesc cu vorbe bune ` Dar Tănase zice: „Hapleo, „Zi şi noapte împreună, 


Să-i alunge chin, necuz, „Te iubesc şi mă iubeşti, Vom trăi şi vom mânca, 
Doar lon Viţel, primarul, De-azi încolo sunt cu tine, Eu mă mut la voi acasă, 
Râde'n hohot, face haz. ` Singur nai să mai trăeşti. De strigoi pân'om scăpa“. 


De 


Asta spune şi Prosti'ă, Haplea lacrimile-şi şterge „Bună ziua! — Bună ziua! 
Insă cum e bâlbâit, Și frumos le mulţumeşte... Oameni buni, dar ce-i cu voi?” 
Zice: „Ha-ha-hapleo, Insă iătă că la cârciumă Haplea-i spune că il calcă 
Sunt ne-ne-nedespărțit“. -Un drumeț străin soseşte. ` Duhuri rele şi strigoi. 


(Va urma) . 


In n-rul viitor: „SMECHERESCU PĂCĂLILĂ” 


TIAR 


Ki d P 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


| "Papua wi vi Vicnigor 


fost odată o păpuşă mică şi blondă. Pă- 
puşa'era a unei fetițe mică şi blondă ca 
şi ea. Fetiţa o iubea mult de tot şi pă- 
puşa surâdea întotdeauna cu ochii éi al- 
baştri și cu obrajii rotunzi si roşii şi cu 
dinţii albi, fericită că are o mamă aşa de bună: 

Seara, înainte de a se culca, fetiţa îi scotea tot- 
deauna rochiţa cu care era îmbrăcată ziua, şi-o 
îmbrăca într'o cămăşuţă lungă, împodobită cu 
dantele şi cu panglicuţe, în care păpuşa era fru- 
moasă ca o zână mică. O punea apoi într'un pat 
mic şi-o acoperea cu o plapomă de mătase albas- 
tră. 

Aşa a trecut-câtva timp-până când într'o zi fe- 
tita s'a îmbolnăvit. Era iarnă şi ningea. In curte 
zăpada era mare şi toţi pomii erau albi, par'că ar 
îi înflorit iar, dar florile de acum erau reci și se 
topeau în mână, pentru că zăpada cade din cer și 
nu poate să suporte o atingere pământească. 

Fetiţa a rugat-o pe mama ci, ca să o lase cu 
câteva prietene, ca să facă op om de zăpadă. 
Mama a lăsat-o, dar i-a spus-să se îmbrace bine. 
Dar Vichişor — căctaşa a chema — n'a vrut să 


S 


asculte. Şi cum a început să-i fie cald să tot care 
zăpada, ca să facă omul şi-a descheiat paltonul 
la gât. 

Seara a incepit să-i fie rău, a venit doctorul şi 
mămica era foarte supărată. Pentru ca să se facă 
bine, doctorul i-a dat niște doctorii amare pe care 
insă Vichişor n'a vrut să le ia, cu toate rugămin- 
tile mamei şi ale doctorului. Şi atunci, i-a fost din 
zi în zi mai rău. Tot mai tare îi ardea fruntea sea- 
ra şi tot mai tare o tăia un junghiu în pieptul mic. 

Deodată, obosită de atâta veghe, fetita a ador- 
mit. Şi atunci a început să viseze. I s'a părut că 
păpuşa ei mică şi blondă a venit la ea la pat sin- 
gură, îmbrăcată în cămășuţa ei de noapte lungă. 
Şi când a ajuns lângă pat, a început să crească 
până a crescut aşa de mare cât Vichişor. 

Atunci a început să-i vorbească şi vocea ei era 
lină şi dulce ca un cântec — şi-a început so mân- 
gâe pe frunte şi mâna ei era moale şi cadă ca şi 
mâna mamei. Şi i-a spus că e foarte supărată că 
nu ia doctoriile — şi că are s'o mai asculte nici 


(Citiţi urmarea în pag. 11-a jos) 


KS 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


u departe de şcoala primară de'fete se gă--- 
bolnavi, care ` 
erau îngrijiţi în spitalul acesta, erau mai 


sea spitalul de copii. Micii 


mult copii de oameni săraci. Din pricina 

aceasta, naveau nici îmbrăcăminte mai 
bună şi mai călduroasă și nici nu erau bine încăl- 
țaţi. 

La spital nu duceau lipsă de ceva, dar când eşeau 
din spital, erau ameninţaţi să răcească şi să se 
îmbolnăvească din nou, mai ales când se întâm- 
pla să cadă bolnavi în lunile de iarnă. 

De aceea, doamna directoare a şcoalei primare 
de fete zise într'o zi elevelor sale: „Rugaţi-vă de 
părinţii voştri să vă cumpere lână pentru făcut cio- 
rapi. In orele de lucru, vă voi învăţa să faceți 
ciorapi pentru copiii bolnavi dela spital”. 

Ziua următoare, toate elevele veniră, aducând 
fiecare câte un ghem de tort de lână şi iglițe. Şi 
lecţia de tricotat ciorapi începu. 

Insă, printre eleve, erau unele, care ştiau să lu- 
creze, de oarece învăţaseră de acasă, dela mamele 
lor, pe când altele puneau atunci pentru întâia oară 
mâna pe o igliţă. 

Ba chiar întâmplarea făcu ca Adela să nu ştie 
nimic, pe când prietena şi vecina ei de bancă Lia 
să sc priceapă foarte bine la tricotatul ciorapilor. 

Insă, ceeace era mai rău pentru Adela, este că. 
nu numai că nu ştia, dar nici nu prea îi dedea ini- 
ma brânci să înveţe. 

Lia însă lucra cu toată sârguința şi când se în- 
tâmpla să greşească, se ruga de doamna dircetoa- 
re să-i arate şi să-i explice. 

Așa Lia ajunse să fie la lucru cea mai harnică 
din toată clasa. Care elevă nu ştia, în loc să se 


(Urmare din pagina 10 a) 
Îi i O ae ia a E ali 


ca pe Vichişor — dacă nu-şi asculta mama. Şi-a 
fost atât de drăgălaşă păpuşa şi i-a vorbit atât de 
frumos, că Vichişor a doua zi, când s'a sculat, i-a 
cerut iertare mamei si i-a promis că are so as- 
culte în totul. Curând s'a făcut iarăşi bine. 

Păpuşa a căpătat o haină nouă şi cu ea în braţe, 
în camera caldă, fetiţa privea cum ninge afară, 


și cum omul de zăpadă cu ochii de cărbune şi cu: 


mătura în mână, pe care i-l făcuseră prietenele ei 
de bucurie că s'a făcut bine, privea vesel spre fe- 
reastră, 


Anișoara Odeanu 


Pent ruc opiii bolnavi x 


roage de doamna directoare, întreba: pe Lin. cum 
trebue să facă. lar Lia era aşa de bună st drăguță, 
că îşi lăsa lucrul ei şi învăța pe colegele-salc. 
Adela, în loc să-i pară bine că tocmai Lia, dela 
care se putea folosi aşa de mult, era prietena şi ve: 


cina ei de bancă. începu să-i fie necaz de hărni- 
cia Liei. Adică, în sufletul Adelei se trezi invidia, 
care este un Juchu aşa de rău. 

Din ziua aceea, începu chiar să-i întoarcă spa- 
tele şi să nu răspundă decât bombănind, ori de 
câte ori Lia o întreba ceva. 

Insă, nu merse aşa multă vreme. Adela văzu că 
dintre toate colegele de clasă, ea rămăsese singu- 
ra, care nu făcea nimic. 

„Nu ţi-e milă de copiii bolnavi şi săraci? îi zise 
doamna directoare într'o zi, când afară ningea şi 
viscolea. Vrei să-i vezi mergând desculți pe o 
vreme ca aceasta?” 

Adela se ruşină de aceste vorbe şi se hotări să 
se roage de Lia, ca să o ajute şi să o înveţe cum se 
tricotează ciorapii, ceeace Lia făcu cu toată plă- 
cerea. 

Vintilă Bratu 


Sekt 


eg | e 


Kb 
de D. C. MEREANU Pai Si 


singur 
şi 


ntr'o seară de vară, stam 

în grădină si priveam cerul 
grădina scăldată în - lumină si 
fermecat de frumuseţea noptii 
calde, un basm vechiu prindea să 
se înfiripe în gând. un basm pe 
care cine ste cine mi-l Hanase 
în anii copilăriei.. 

„De mult. de mult, din vremea "când fața pä- 
mântului era alta — aşa începe basmul — când 
bolta cerului zăcea întunecată. căci nu se afla pe 
ea nici soarele, nici luna, nici sclip'rea miilor de 
stele, de undeva din adânc'mi fără de fund sau din 
înălțimi fără sfârşit. s'a coborât pe pământ vn 
Craiu frumos şi mândru. Fiinţa lui toată era scăl- 
dată de o lumină vie şi puternică. Raze străluci- 
toare.se împrăştiau din privirea ochilor săi, ato- 
perind fata pământului- de o lumină  binefăcătoa- 
re Sub privirea sa himioasă, toată suflarea pă- 
mântească se trezi la o nouă viaţă. Oamenii si a- 
nimalele, plantele şi arborii simțeau în vinele Jor 
puteri necunoscute până atunci. 


d 9 

Craiului celui nou i se dete numele 
mua", 

Viaţa pe pământ se. scurgea acum limpede şi li- 
niştită sub vegherea luminoasă a noului rege. Şi e- 
ra regele tânăr şi frumos, cum numai în basme se 
poate afla. Disdedimineată, se înălța din zarea ră- 


de „Regele 


săritului cuprinzând pământul în lumimă caldă şi 


bogată. La ivirea lui, pământul tot se deştepta la 
viaţă nouă şi voioasă. 

-Dela om şi până la gâza cea mică, ascunsă prin 
ierburi, deia firul ierbii până la arborele uriaș, 
toate, toate se îmbătau de viaţa îmbelşugată. 

Slava şi credinţa lumei erau nestrămutate, însă 
nimeni de pe pământ nu se putea apropia de el, 


Lumina lui era aşa de puternică, îlacările ce eşau 


din privirea ochilor'săi atât, de dogoritoare, 'că fi- 
inta care ar fi: îndrăznit să se apropie de el, ar fi 
murit pe dată, 'mistuită. de dogoare. Regele Lumi- 
nă ştia bine acest lucrii.şi în marea lui bunătate” se 
ferea să vie prea aproape de supuşii săi. Se înălța 
la mari depărtări în văzduh şi de acolo îşi trime- 


ke 


= = = 


OAI PAC 


tea pe pământ lumina şi căldura „dătătoare de ` 
viaţă. 

-Pământul era şi pe atunci ca şi acum, împărți! 
în împărăţii. şi regate stăpânite de regi ş împărați 
puternici, însă toţi laolaltă se închinau Regelui Lu- 
mină. Unul din împărații de pe atunci avea o fată 
frumoasă ca o minune şi fata aceasta tot privind 
strălucirea Regelui Lumină, spuse Intro zi tatălu 
ei că ea vrea să se mărite cu puternicul rege. - 

Regele Lumină o plăcea şi el pe frumoasa Dom. 
nită, dar îşi dădea seama că apropiindu- -se de ea. 
ar însemna so omoare, aşa că îşi ascunse dorul 
în fundul sufletului. Domnița însă se duse la 9 
vrăjitoare vestită şi dându-i bani şi daruri bo- 
gaie, vrăjitoarea o prefăcu pe fată întrun bu'găre 
mare de lumină, care se înălță pe cer spre Regele 
Lumină. 

Aces.a, cum văzu că Domnița se apropie de el, 
porni în goană prin văzduh şi se ascunse în ză- 
rile apusului. : 


Atunci, pe cer rămase Domnița prefăcută în 
bulgăre de lumină şi numai zărind pe Regele Lu- 
mină, începu să plângă cu lacrimi care se împră- 
ştiară pe cer în sute şi mii de luminiţe. 

Domnița porni pe. urma Regelui Lumină, dar 
când ea cobori în zarea apusului, pe unde fugise ă 
Regele, acesta răsări iarăşi luminos de partea 


cealaltă a cerului. Şi astfel, Domnita: nopții va alerga mereu pt 
De atunci şi până astăzi, Domnița alergă mereu  bo!ta ceruiui după Regele Lumină, luminând uşor 

după Regele Lumină şi el fuge mereu de ea şi ast- cerul nopţilor, iar Regele Soare va, străluci pe, ce- 

fel când Regele Lumină, care nu-i altul decât Soa- rul zilelor noastre, craiu puternic dătător de viaţă 

rele, se ascunde la apus, Domnița rămâne singură şi belşug. 

şi mirată pe cerul nopții, căutându-şi dorul. | D. C. Mereanu 


SAS a. Careţi la librării şi ja 
Cititori r toate chioșcurile de ziare 


| apar E 
: 
E 


ŞCOLARILOR 
= PE ANUL 1933 


cuprinzând un foarte bogat material DEE 
plăcut şi instructiv pentru şcolarii mici şi mari. 


Toate textele sunt însoţite de ilustrațiuni 


Preţul unui volum de 120 pagini este 20 lei 


Prät TTT TTT Fr HHH 


MANELE 


IS eent Dee EE E 


DIMINEATA COPIILOR A 


| Poveşti cu Moş Ene | 


*% | Lumina Nopţii şi omulețul cenuşiu |% 


GENEE KS IRI | =- 
689 Din limba germană de MARCU IONESCU |——090 
Se ef ` 


umină-a nopţii, zise bufniței Moş Ene. eu 


Vis dete fuga până acasă şi băgându-şi capul în 
plec în Tara copiilor”, iar Vis mă înso- ausge, strigă: „Lumină a nopții, nu uita să întorci 
țeşte. Tu să stai aicea şi să păzeşti căsu- Fri ceasornicul”. 
ta. Nu uita să dai canarului de mâncare," Vorba aceasta o mânie şi mai rău pe buiniţă. 
să stropeşti florile şi să întorci ceasor-j Isi sbârli penele, aşa că se părea că este de două 
ori mai mare, se duse la bucătărie şi trânti ușa 
S după dânsa. 


nicul”. 
Insă bufnița stătea cam ursuză, de oarece ar D 


vroit să meargă şi ea cu Moş Ene. Inchise amân- 
doi ochii şi se făcu că n'aude. Dar-Moş Ene îi e NA Se 
zise din nou: „Aşa dar. nu uita să dai canarului de 4 gi 4 Ki LNA 
mâncare şi stropeşti florile. Insă, mai înainte de RR d 

orşice, nu uita să întorci ceasornicul. 


ZE = 


= 
£ 
AP 
4 >p 


k 


Vis făcu ocolul cäsutei: îşi băgă capul la ferea- 
stra bucătăriei şi strigă: „Lumină a nopţii, nu uita 
să întorci ceasornicul”. După aceea, alergă din 
nou spre Moş Ene. 

Bufnița a stat supărată toată ziua, iar până la 


— Bun. am înţeles! murmură bufnița. 
- „Rămâi cu bine!”, îi strigă Moş Ene. „Rămâi 
cu bine!” îi strigă şi Vis. Ea însă închisese strâns 
ochii. 


Moş Ene şi Vis abia făcuseră o bucată de drum, 
când Moş Ene îi zise lui Vis: „Dă fuga înapoi ai 
aminteşte încă odată bufniței să întoarcă ceasor- 
nicul”. 


ora când se făcu noapte, ea nu dăduse nici cana- 
rului mâncare, nici nu stropise florile şi nici nu 
întorsese ceasornicul. Stătea la vatră şi se gândea 
cât de rău a fost Moş Ene, că n'a luat-o cuel. 


DIMINEATA COPIILOR = 


PAG. 15 


„Dece n'ai dat canarului să mănânce?” se auzi 
deodată îndărătul ei o voce slabă şi subţire. 

Bufnița îşi întorse capul şi văzu un omuleţ îm- 
brăcat în haine cenușii. şezând jos cu picioarele 
încrucişate. „Cine eşti tu?” îl întrebă ea. 

— Sunt un spiriduş, răspunse omulețul. şi merg 
în toate casele unde sunt fiinţe, cărora nu le place 
să muncească. 

— Dar eu nam stat, fără să fac ceva pe ziua de 
astăzi, îi zise bufnița. 

Am şi prins doi şoareci graşi. De altfel, în fie- 
care zi fac câte ceva din treaba ce am de făcut. 

— Aşa?! îi întoarse vorba omulețul cenușii. 
Oare, ai dat astăzi canarului să mănânce?” 

Bufnița mormăi ceva de neînțeles, dar apoi mer- 
se Şi dete canarului să mănânce. 

„Dar cum stăm cu stropitul florilor?” o întrebă 
din nou omuleţul cenuţiu. 

Bufnița se încruntă supărată, totuşi merse şi 
stropi florile. După ce se întoarse dela treaba a- 


E: 


ceasta, omuleţul cenusiu o întrebă pentru a treia 
oară: „Dar ceasornicul l-ai întors?” 

— Nu mă mai mişc de aici! îi strigă bufnița îm- 
buînată. 

—- Dacă tu nu vrei să-l întorci, îi întoarse vor- 
ba omulețul cenușiu, merg eu şi şed pe ceasornic. 

— Fă tot ce pofteşti!” îi zise bufnița. 


II 


Ziua următoare, bufnița nu mai era aşa de ur- 
suză. Petrecuse o noapte plăcută în şopronul ţăra- 
nului Mălăescu şi prinsese mai mulţi şoareci graşi. 
Aproape toată ziua a. stat visând, iar pe înserate, 
dete canarului de mâncare şi stropi florile. 

Şi a doua noapte a petrecut-o în şopronul tă- 


Zeiss 
ZK K 34 e Ie Ie Ie Ie 3 e Ie Ie 


ranului Mălăescu aşa că în ziua cealaltă era şi 
mai veselă şi mulţumită. Cânta încet un cântec. 
când sbura în jurul căsuţei lui Mos Ene. 

După amiază, a dat din nou canarului de mân- 
care şi a stropit florile, dar a uitat să întoarcă 
ceasornicul. Şi în noaptea a treia s'a îndopat cu 
mulți șoareci graşi în sopronul săranului  Mălă- 
escu. 

In dimineaţa zilei următoare, simţea un fel de 
remuşcare, că nu-şi făcuse cu grijă toate trebu- 
rile, ce-i poruncise să facă Moş Ene şi dorea ca 
Moş Ene şi Vis să se întoarcă mai repede. 

Toată ziua munci de zor în căsuţă, iar pe în- 
serate dete. canarului de mâncare şi stropi florile. 
Insă, iarăşi uită să întoarcă şi ceasornicul, până 
când văzu că s'a oprit din mers. 

„Lrebue să întorc ceasornicul”. îşi zise ea şi luă 
cheia, care era ascunsă într'o oală. Insă, când a 
încercat să-l întoarcă, a văzut că nu poate, de 
oarece omuleţul cenuşiu şedea pe ceasornic, 


Ce 
Lage 


e eeh Zeg CT 


ee Ee 


Fi bun si du-te de cit, îi zise buiniţa, că 
vreau să-l întorc. | 
— Nu te las să-l întorci şi nu mişc de aicea, pâ- 


"mă ce nu se întoarce Moş Ene şi să-i povestesc cât 


de leneşă ai fost, îi răspunse omuleţul cenușiu. 

— Dacă nu te duci de bună voe, te dau eu jos 
de acolo, îi strigă buîniţa. 

— N'ai să poţi, îi zise liniştit omul cenușiu. 

— Zici că nam să pot?!” strigă buîniţa furioa- 
să. Işi sbârli penele. deschise ochii mari şi repe- 
zindu-se la omuleţul cenușiu. începu să-l lovească 
şi să-l ciupească cu ciocul. Decât omulețul cenu- 
Şiu nici nu s'a mişcat de pe ceasornic. 

Atunci buînita se retrase întrun colţ al odăiei, 


vrând să se gândească la ce are de făcut. După. 


ce gândi un răstimp, merse la bucătărie de unde 
se întoarse cu o oală plină cu apă. 
„Dacă nu te dai jos de pe ceasornic, îi zise omu- 


lui cenuşiu bufnița, să știi că vărs toată apa pe 


tine. 
— Nu poţi să o verşi, îi răspunse el foarte li: 


niştit. 


— Cum?! Žici că nu pót să o vărs?” strigă 


bufnița şi ridică oala. Insă omulețul cenuşiu aple- ` 


cându-se spre. înainte, izbi cu piciorul în oală şi... 
plici! plici! toată apa se vărsă peste buiniţă. 

Bufnița. se retrase din nou în colţul odăiei și: 
Start mult gândindu-se. 

După aceea, luă o lumânare aprinsă de pe că- 
min, îi zise omuletului cenuşiu: Dacă nu te dai 
ios de pe cămin, dau ceasornicului foc. şi. arzi Şi: 
tu cu el. 

- N'ai să poti, îi răspunse cl liniştit 

— Da. asta cred şi eu că nu pot”, zise bufnița 
întristată. Suflă în lumânare, o asvărli cât colo, ` 
iar ea merse şi se încuie la bucătărie. ` 

In noaptea aceea nu se mai duse la şopronul tă- 
ranului Mălăescu. Sa aşezat într'un colţ al bu- 
cătăriei, certându-se singură că ma întors la vre- 
me seasornicul. aşa cum i se poruncise. 

Dimineața următoare, Moş Ene şi Vis s'au întors 
acasă şi au strigat-o pe buîniţă. Ea eşi din bucă- 
tărie şi veni tristă. i 

„Ai dat canarului de eeh o întrebă Mos 
Ene. 

„— Da. i-am dat, răspunse ea. 

- Ai stropit. florile? d întrebă Moş Ene ma! 
ZE parte. 

— Da, le-am stropit, răspunse din nou buinita. 

— Şi. ai întors ceasornicul? o întrebă la Siargit 
Moş Ene. 

— Nu, nu l-am întors. mărturisi bufnița. leen 
de el. Acum însă e prea târziu, fiindcă 'omuleţul 
cenuşiu şade pe ceasornic şi nu vrea să se ducă 
de acolo. Dt 


RE Ak ek ER ep 


SE 


— Las! pe mine, -zise Moş Ene. Ştiu eu cum să: St: 


fac să se dea ios”. ` 
Moş Ene luă o mreaiă mare, o aruncă CR c- 


; mulet şi aşa îl dete jos. tinându-l prins în mreajă. 


Apoi luă cheia şi întoarse ceasornicul: 
„Lumină a nopţii, grăi Moş Ene. ce zici să fa- 
cem cu omuleţul cenușiu? 

— Dă-i drumul să se ducă de aici” S SE 
buîniţa, care era acum mulţumită, findcă! auzea din 
nou bătaia ceasornicului. 

„Bine, să-i dau drumul”. 
Ene. Deschise apoi fereastra şi scutură afară 
mreaia. Omuleţul cenușiu căzu din mreajă şi.. 
paci ţi-e drumul. 

In româneşte de a lonescu 


Tn n-rul viitor: „BALONAȘUL ROŞU: 


E 
ACOP TEE 
Veniți în fiecare Dannii, înainte de 


amiază, la spectacolele organizate- anume 
pentru voi de către 


„DIMINEAȚA COPIILOR" $ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veți vedea şi admira: 


anstrumentală.- Cei mai bun 
acrobaţi.- Numere de prestidi- 
gitaţie şi experiențe eztraordi- 
nare.-Clownii şi. auguştii cei 


mai comici;- Declamaţii şi mo- 


ferinţe pe înţelesul. celor mici, toate pro- 
greselile înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spestacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata „SUCHARD“ şi se distribue la toţi copiii 
cornuri Otto Gagel“ și alte surprize. /reţul de 
intrare; Fotolu | Lei 30 —F.totu II Lei20, 
(se mai plăteşte un plus de 2 lei la bile! pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numero'ate. 
-Garderoba nu este'obligatorie. Inceputu' ora 10,15 


dimineața. - Sfătuim pe toți cititorii noştri să-şi 
reție bileele din timpla redacţia revistei „ D- mineaţa 
Co, iilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. „324170 


GE EE EE 


= 
S Loi Ba, 
vi Teatru. -Dansuri şi. balet.-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şi 
noloage.- Concursuri instructive şı plăcute, ete 


Mos Nae va exp'ica, într'un ciclu de con- 
= 


Atelierele „ADEVERUL” S. A. 


Biblioteca Universității legi 


E 
a 7 A gege 


DIMINEAȚA COPIILOR 


îi întări vorba Mos 


| 


„Mai 


lăsați-l ! 


După 


INEATA 
PHLOR 


Geen : N. BATZARIA, 


D 


A - A D SES Ya? w sw 99 
ce că a căzut, îl mai loviți şi cu bulgări de zăpadă!” 


PREŢUL 5 LEI 


Dee eet D gët. eet geg 


<e 


PAG.2 


[PAGINA DISTRACTIVĂ| 
CONCURSUL LUNAR Nr. 2 


de CINEL 


PREMIUL LL. — Volume alese în valoare de 200 Le 
La acest concurs acordăm e IL. — e EE Xa » 150 on 
5 premii de cărţi alese Se IL, — Kä A 3 Se eg ` JOE css 
S din catalogul editurii nm IV. — D » nm nm nm 50 ,, 
„Adeverul“ și anume: 29 e. Ba: 27 3 VW z 3 50 „ 
Plus 10 ,„,„Albume Rebus'** ca menţiune 


Iată jocurile spre dezlegare 


1) PALINDROM _3) ENIGMĂ - METAGRAMĂ 
| RE ZE der E PER EREI | E Isi ea E IRI AIP NEZERN DEE aaa 


schimbând o parte a unei insule veți ooține 


= Haină ţărănească de Iarnă 


altă insulă, tot atât de însemnată 


= Inundaţie foarte mare 
de A. Spiner - Bucureşti 
A îndemna la rele 


C 
H — A ig CG KEE e WR 
D 
a 


H D H D Si Ins dintr'un popor (Rusia) 


Iniţialele şi finalele vor da acelaș cuvânt palindramic. 


Il 


4) ROMB MILITAR 
Beef" ZE, See 


"portant în 1ăzboiul mon. 
& 3.0.1 dat. 'ye.p-:h iu 


Să nu credeți că e rar, 
ga doua parte iară 
Este o măsură agrară 
Ambele de le uniți. 
Un agricultor găsiţi. 


Ex. de palindrom; Zăgaz, Apa, Sas, Coc, etc. i 
e o 0 s $ 
> e E $ 
2) Ș AR A D A 
EEN Campe, E e LEE dala e Pe e e e A t a e, a sa l t 
Prima parte: instrument agrar, e e © e @ Localitate în România, im- 


Vertical la fel 


Deslegările. se pot t.imite până peste 15 zile dela data apariției revistei, pe o sim`lă carte poştală. 


~- | POȘTA JOCURILOR | 


LAZĂR FRUCHT Probabil că nu cuncașteţi zicala: 
“Intâi dezegător bun și apoi compunător». 

N. și T. DRAGOMIRESCU Când vor fi mai mulţi de 
părerea d-voastră vă vom mulţumi. 


A. SPINER am publicat enigma și rombul care de 
venind «MILITAR» a pretins alt autor. Restu 
ocurilor. ating desăvârşirea! Au însă un cusur; 
sunt nepublicabile. 


Fiecare: dezlegător este rugat ca odată cu desle- 


Cupon pentru concurs Nr. 2 


gările trimise, să adaoge și cuponul alăturat 


DIMINEAȚA COPIILOR =A 


bp fi 


"ech 


Ari? ? 


À DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: L AN 200 LEI || IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 109 UN NUMĂR 5 LEI 


29 Ianuarie 1933 — Nr. 468 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiată 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


v MAAAAAAAAAAAAAAA Wed Ah Abbé 


wryt AAA 


AëtttttttttttttttttttttttttttttttItttttTITTITTT TI TTT TTT ` P0p one etpeegegacie geren D Croieëirgbeerrtatgesprfëung TTT 


Cântec de leagăn | 


Dormi, copile, dormi voios, Dormi copilul meu acun; 
Ca un soare luminos, C'o să vie Moş-Crăciun 
Cerul e spuzit de stele, Iti aduce trenuri mici, 

Să fii mândru ca şi ele. Puşti... şi-o droaie de pitici. 
Dormi, copilul meu iubit, Dormi! Fie-ţi somnul liniştit 
Ca un craiu din răsărit, Că şi luna a adormit 
Luna încă stă de pază Noaptea neagră s'a lăsat, 
Şi la capul tău vesghiază. Nimeni nu maui e prin sat. 


Dormi, copile, dormi tătucă, 

Să nu chem pe Moş-Clăbucă, 

Fiindcă de-o veni la tine, 

Mă mănâncă şi pe mine... Ionel Marinescu 


DEET TTT TETTIE OTTEN TESTEN 


Ss Zitiëtttrttrtrtttttttttttttttgritttttttitëttttëttttttttttét 


zttttittrittttttititittttrttttttztttttitttitrtititisetttttttttttter 


EH HHHH HHH HH 

: 
$ Â0100090000000000000000000000000000000400PPPePrereeereeteetetee 
î 
A D $ 
Zâna florilo i 
De la soare vin cernute Si frumoasa primăvară $ 
Raze roşii de văpăi, Spusu-mi-a c'ar vrea și ea : 
Trec prin geamuri să-ți sărute Să-i fi mică surioară, i 
Tainic ochișorii tăi. Fluturi aurii să-ți dea. : 
z 
Luna-ţi cere o privire Dar măicuta nu răspunde, : 
Sau surâsul lin să-i dai, Să le faeă'n ciuda lor, : 
Iar zefirul să-ţi resfire Te desmiardă şi te-ascunde Kéi? 
Părul moale şi bălai. Ca pe-o zână-a florilor. : 
; i 
Sorin B. Rareș : 


PPR RARA RARA AAA ET et sPtOPPPEAOOOOOAROLOPOO DOI EADS POPRRARARAROLRetasatatereea, 


| 
| 


N 


Eg 


EE DIMID EATA C OPTREE OR 


0 poveste pentru | | 
| copiii grăbiţi ce de ALI-BABA 


3 u-i aşa că sunt destui copii gră- 
biţi? Grăbiţi la toate. Eu, care 
scriu rândurile acestea, cunosc 
pe câţiva cărora li e necaz că 
încă sunt copii şi că nu cresc 
iute, iute. Ba chiar îi vezi cum 
se înalță în picioare cât mai 
mult, cum caută să-şi îngroaşe 
vocea, când vorbesc, vrând să arate că nu mai 
sunt copii şi că sunt aproape persoane mari. 

Pentru astfel de copii, care nu ştiu şi nu-şi dau 
seama că anii copilăriei sunt anii cei mai frumoşi 
din viaţă, spun povestea ce urmează. 

A fost odată un copil — hai să zicem că-l che- 
ma Puiu. Puiu acesta era un băețaş drăguţ, deştept 
dar... nu-i plăcea să înveţe carte şi să meargă la 
şcoală. De aceea, zi şi noapte se ruga lui Dumne- 


zeu în felul următor: „Doamne, fă să cresc mai. 


repede şi să scap de şcoală şi de învaţătură de 
carte!” 

Şi iată că într'o noapte, un înger îi se arătă în 
vis Şi îi zise: „Dumnezeu îţi trimite ghemul ace- 
sta, care este ghemul vieţii tale Dacă eşti grăbit 


DIMINEAȚA COPIILOR 


să creşti şi să ajungi mai repede o persoană mare, 
nai decât să-l desfaci, trăgând firul. Cu cât îl des- 
faci mai mult, cu atâta creşti şi înaintezi în vârstă. 
Să ştii însă că, cu cât înaintezi în vârstă, cu atâta 
ţi se scurtează şi viaţa, fiindcă trec mai iute anii 


- ce ai de trăit. Acum, când ştii toate “acestea, fă 


cum crezi că e mai bine pentru tine”. 

Când Puiu se trezi din somn, găsi, în devie 
un ghem mare şi gros de fir de tort: era ghemul 
vieţii sale. 

Puiu îl luă în mână şi căzu pe gânduri: „Să trag 
din el sau să nu trag?”. Aşa se întreba mereu 
şi nu se hotăra într'un fel sau altul. 

Dacă trage, ştia că se face iute persoană mare, 
dar mai ştia că tot atât de iute îi trec mulţi ani 
din viaţă. lar Puiu nu dorea să-şi scurteze viaţa. 


Adică. iată cum vroia el: să trăiască mult, aşa - 


cum trăesc oamenii care ajung până la adânci bă- 
trâneţe, însă să nu fie nevoit să muncească şi 
mai ales să învețe carte. Dar nu erau cu putinţă 
şi una şi alta în acelaş timp. 

Puiu stătea cu ghemul vieţii în mână, vedea că 
ghemul e mare şi gros, ceeace însemna că viaţa 
lui era să fie lungă. Şi Puiu se întreba mereu: 
„Să-l trag? Să nu-l trag?” | 

Un capăt al ghemului atârna în jos. Capătul e ace- 
sta par'că îi spunea lui Puiu: „Haide, ce aştepţi? 
Trage-mă, dacă vrei să ajungi mai iute flăcău ma- 
re şi să scapi de şcoală! 

— „Nu, nu-l trag!” îşi zise Puiu şi încuie ghe- 
mul în-dulap. Ba chiar în ziua aceea merse la 


ep mai de vreme decât mergea în celelalte 
zile 


Ziua următoare, Puiu avea de deslegat nişte 


probleme de aritmetică şi de făcut o compoziţie. 
Problemele i se păreau foarte grele, iar pentru 
compoziţie nu prea îl tăia capul. Nu ştia cum să 


scrie îrazele cum se cade şi făcea mari greşeli la - 


ortografie şi la punctuație. incepea numele proprii 
cu literă mică şi nu ştia măcar unde trebue să 
pună punctul. Cât despre virgule, nici vorbă nu 
putea să fie, fiindcă Puiu n'avea „habar când şi 
unde trebue să fie puse. 

„Ce ar fi, îşi zise el, dacă mă scap de şcoala 
primară?” (Puiu era atunci în clasa treia pri- 
mară). 

Scoase, aşa dar, ghemul vieţii din dulap şi 
începu să-l desfacă; trăgând de capătul firului ce 
atârna în jos. Trase aşa, până ce Puiu se văzu că 
a crescut şi se pomeni ca un elev de liceu, având 
uniforma şi şapca de licean. 

„Mi-am mâncat doi ani din viaţă”, îşi zise el, 
dar î în schimb am scăpat de domnul învăţător şi 
de plictiseala din şcoala Gi Acum merg să 
mă înscriu la liceu”. 

Insă directorul liceului, “la care merse, îl între- 


bă: „Ai certificat de absolvent al claselor prima- 
re şi ai trecut examenul de admitere la liceu?” 

Puiu răspunse zicând: „Sunt destul de mare şi 
am uniformă şi şapcă de licean”. 


Directorul râse cu hohote, auzind astfel de.răs- 
puns, şi îi zise: „Băete, poţi să fii de două ori mai 


mare, să fii îmbrăcat cu două uniforme, iar pe cap 
să ai două şepci de licean, însă dacă n'ai ce ţi-am 

cerut, iar capul ţi-e gol, degeaba ai venit să te 
inscriu la liceu. Mai bine te apuci să înveţi o me- 
serie. 

Puiu plecă dela liceu supărat foc. Pe drum, îşi 
vorbea singur, zicându-şi: „Stai că mă scap eu şi 
de uniforma aceasta şi de şapca de pe cap şi de 
vârsta unui elev de liceu!”. 

Merse glonţ acasă şi scoase din nou altă dulap 
hemul vieţii sale. Incepu să-l desfacă, trăgând 


` mereu de capătul firului ce atârna în jos. 


Cum era încă supărat de cele ce-i spusese di- 
rectorul liceului, trăgea şi desfăcea într'una ghe- 
mul. Nu se opri, decât în clipa în care se văzu că 
a ajuns un tânăr cam în vârstă de douăzeci şi 
cinci de ani. Era un tânăr voinic şi chipeș. 

„lată cum îmi şade bine! îşi zise Puiu multu- 
mit de sine însuşi. Acum încuiu din nou în dulap 
ghemul vieţii şi nu mă mai ating de el”. 


Incuie ghemul, iar câtăva vreme după aceea, 
Puiu, care nici carte nu învățase şi nici de vreo 
meserie nu se apucase, se gândi că e bine să se 
căsătorească. Se căsători, luând ca soţie o fată 
frumoasă şi foarte harnică. 

“Insă Puiu tot nu se vindecase de vechea sa 
boală: de boala de a îi grăbit, mereu grăbit. „Ce 
bine mi-ar sta, îşi zise el într'o zi, să am şase co- 
pii: trei fetițe şi trei băeţi! Să vedem, se poate, 
oare, una ca asta, dacă mai desfac puţintel ghé- 
mul vieţii mele?” 

Il scoase iarăşi din ERA şi începu să tragă de 
capătul de fir, care atârna în jos. Trase, până ce 


“Puiu se pomeni că s'a prefăcut într'un bărbat în 
„vârstă cam de patruzeci şi cinci de ani. Privi la 
_ghemul vieţii şi văzu cu mâhnire că ghemul se- 
micşorase mult. Dar îi cam pieri mâhnirea, când 


văzu în jurul său şase copii drăgălaşi. — trei fetițe 
şi trei băeţi — care îi strigau: „Lăticule! Tăti- 
cule!” SS 

Insă copiii trebuiau ţinuţi la şcoală, trebuia hră- 
np şi îmbrăcaţi. Pentru toate acestea era nevoe 
de bani mulţi, iar Puiu n'avea aproape de loc. Se 
găsea deci în mare încurcătură. 


Atunci îi veni alt gând: „la să mai trag de ghe-. 


mul vieţii, până ce. copiii se fac mari, aşa ca să 
poată să-şi câştige singuri tot ce au nevoe!” 
Scoase din nou din dulap ghemul vieţii şi dete 


(Citiţi urmarea în pag. 7-a) 


PAG. 5 


“i 


= DIMINEATA COPIILOR 


* | O'serisoare interesantă e | 


CH Ze 
oge—— de VINTILĂ BRATU Ee 9? 
e [=] 


lată ce scrisoare am primit acum ^ câteva zile 
dela prietenul meu Mihai Dunăreanu, un profesor 
foarte bun şi foarte iubit de elevii săi. 


„Scuumpul meu-prieten! Mă pu de promisiunea 
ce ţi-am făcut de a-ţi povesti ceva din viaţa mea de 
copil. 


„Precum ştii, sunt născut la ţară din părinţi să- 
raci, Tata — fie-i țărâna ușoară! — nu putea să 


mă ţie la şcoală. De aceea, încă pe când eram mic - 
de tot, ma băgat ca slugă la primar, iar acesta 


mi-a dat să-i păzesc găştele. 

„Insă, în timpul iernei mă punea să îac tot felul 
de treburi prin casă. Eu unul doream să merg la 
şcoală şi să învăţ carte, dar dacă tata -era aşa de 
sărac! kăbdam şi tăceam. 


„Totuşi, Dumnezeu ma ajutat să mi se îndepli- 
nească dorinţa. Să vezi cum. 

„Intro zi de iarnă, mă sculasem mai de dimi- 
neaţă şi eşisem în curte. Dar aud ca un plânset de 
copil, venind dinspre poartă. Merg într'acolo, când 
ce-mi fu dat să văd? Un prunc de câteva luni, în- 
făşat în scutece, culcat în zăpada de dinaintea por- 
tii. De frig și, poate, şi de foame, mititelul plângea 
şi scâncea. 

„N'am stat să mă întreb al cui este şi ce caută 
acolo, ci l-am ridicat de ios şi l-am dus numai de- 
cât în casă, arătându-l stăpânilor mei. 

— L-o îi aruncat vreo mamă fără suflet şi fără 
milă!“ ziseră stăpânii mei. Şi plecară amândoi — 


we 


DIMINEAȚA COPIILOR 


primarul şi soţia sa — să dea de veste preotului şi 
să se sfătuiască cu el ce este de făcut cu pruncul. 
„Am rămas, aşa dar, singur cu acest prunc, care 
plângea mereu. Văzând că tremură, i-am scos scu- 
tecele, l-am desbrăcat şi de cămăşuţă, care era 
udă. L-am înfăşurat în haina mea, iar eu am înce- 
put să-i usuc cămăşuţa la sobă. Ce 


„Am uitat să-ţi spun că pruncul acesta era o 
fetiţă. 

„Pe când îi uscam cămăşuţa la sobă, s'au întors 
şi stăpânii mei însoţiţi de preot, care ma. lăudat 
mult pentru purtarea mea. -` 

„Dar întrun colţ din scutece era legat ceva. 
Stăpânii mei şi preotul au desfăcut legătura și au 
găsit o scrisoare şi cinci hârtii de o mie de lei fie 
care. In scrsoare se spunea că fetiţa a fost boteza- 
tă cu numele de Marioara şi că banii trebuesc daţi 
aceluia care o va găsi şi va îngriji mai întâiu de 
dânsa. d 

„Banii, zise primarul, se cuvin lui Mihai, iar pe 
fetiță o adoptăm noi, mai ales că n'avem copii“. 

„Ce să-ţi mai spun? Cu cei cinci mii de lei, mam 
dus la şcoată şi, încet, încet, învățând şi muncind, 
am terminat şcoala primară, liceul, Universitatea 
şi am ajuns să fiu astăzi profesor. 

„Vrei să-ţi dau veşti şi despre Maridata? Află 
că şi ea a: învățat Carte si săptămâna trecută <i-a 
luat bacalaureatul. 

„Acum când scriu aceste rânduri, ea e lângă mi- 
ne şi îmi spune să te rog şi din partea ei să ne faci 


PAG. 7 


cinstea şi plăcerea să vii Ja căsătoria noastră, care 
va avea loc Duminica viitoare“. ` 


Aceasta e scrisoarea ce am prani dela prietenul 


meu“ Mihai Dunăreanu. 
vintită Bratu 


Er 


` »GHEMUL VIEŢII“ 


Urmare dela povestea din pagina 5-a 


un oftat, când, luându-l în mână, văzu cât este de 
mic şi uşor. Totuşi, trase şi acum, de capătul fi- 
rului ce atârna în jos Trase, până ce văzu că cei 
şase copii ai săi au ajuns — cele trei fete în vâr- 
stă de măritat, iar cei trei băeţi, ţineri de două- 
zeci şi cinci de ani. Insă Puiu se văzu prefăcut 


şi el într'un moşneag de şaptezeci de ani. Intri - 


moşneag gârbovit, care mergea rezimat pe un 
baston și tremurând la fiecare pas. lar din ghe- 


mul vieţii, odinioară aşa de mare si gros, rămă- 


sese un ghemuleţ mai mic decât o alună. 

„De acum, s'a sfârşit: nu mă mai ating de el!” 
îsi zise Puiu — cum nu i-se potrivea de loc nu- 
mele! — şi îl încuie iarăși în dulap. 


E drept, că din Ziua aceea nu la mai descuiat, 
dar nici mar mai fi avut ce să desfacă, Nu trecu 
mult la mijloc şi hemul. se isprăvi, iar Puiu în 
chise ochii şi muri, 27 

Muri, fără să fi trăit, aşa. cum trăesc oamenii. 
Muri din pricina grabei şi nerăbdării sale.! 


ai 


| Desene de GEO 


== 


) Smecherescu P 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| — Text de MOŞ NAE 


acalila | 


Dar drumețul se prezintă: 
„Smecherescu Păcălilă!“ 
Zice-apoi, umflându-şi glasul: 
„Domnu' Haplea, mi-e, zău, milă, 


III Dim 


- „Sapte ani — ba şi mai bine — 
Numai asta-am învățat. 
Cum mă văd, mă simt strigoii, 
lute putina-au. spălat. 


„Când te văd aşa că suferi, 
Dar norocul tău e mare, 
Com venit şi eu p'aicea. - 
Eu sunt meşterul care 


Și mai spune Păcălilă 
Ce-a- tăcut el pân acum, 


Că boerii toți îl cheamă 
Şi mereu că e pe drum. ` 


„De strigoi, de duhuri rele 
Să te scap, mi e uşor. 
Sunt mai meşter, mai puternic 


„Nici nu-ţi cer vr'o plată mare. 
Eu vreau doar să-ţi fac un bine. 
Şi mai vreau să vezi cu achi-ți, 
Cum strigoii fug de mine”. 


— „PP 


II ascultă Haăpleştenii, „Că ne scapi chiar dela moarte  Păcălilă însă-i spune: 


De mirare se crucesc, Și pe Frosa şi pe mine... „De răsplată, Haplea, lasă. 
lară Haplea-i strânge mâna: Dumnezeu să-ți răsplătească Să vorbim mai cum se cade, 
„Nu ştiu cum să-ți mulțumesc! Pentru marele tău bine”. Hai acum la tine-acasă”. 


KE 
WK 
Merg cu Haplea şi Tănase, „Pot să spun acuma totul, ` „Peste. tot să te'nsoțească 
Se 'nțelege, şi Prostilă. Că nu-i treaba prea uşoară Și de frică să nu ştie, îi 
li primeşte coana Frosa. Ai tu, Haplea, doi prieteni, Să nu tremure, să fugă, 
Zice iarăşi Păcălilă: Ca să meargă noaptea-afară? Ci să stea cu bărbăție? 


— Suntem noi! răspund îndată „De-i aşa, chiar mâine noaptea „Fără săbii nici nu merge, 


Si Tănase şi Prostilă, Intâlnire să vă dați : S Lo stejar când aţi sosit, 
Noi, ce nu ştim ce e frica! La stejarul din livede, „Jur de jur un cerc mai mare . 
— Bravo! zice Păcălilă. Dar cu săbii înarmați. Voi să trageţi negreşit”. 

(Va urma) 


In mrul viitor: „CE LE MAI SPUNE PĂCĂLILĂ". 


PAG. 10 


IW N Vi 


eil 


Es DIMINEAȚA COPIILOR 


e4 e vapor Gugulică st cu Titiflencea se sim- 
(E teau ca la ei acasă. | 
d Aveau tot confortul, masă bună, dis- 
tracţii. Rău era un singur lucru, că li se 
vorbea chinezeşte. 

Ei se mulţumeau să dea din cap la orice li se 
spunea. Făceau pe tăcuţii. Chinezii adevărați de pe 
vapor credeau că Gugulică și Titiflencea sunt atât 
de supăraţi de cele ce au păţit în închisoare, încât 
nici nu mai vorbesc. 

La coborârea de pe vapor, copiii iși dădură sea- 
mă că au intrat într'o mare încurcătură. li aştepta 
un automobil de aur și o mulţime mare era adu- 
nată. să-i vadă. 

Automoblul era al împăratului Ghne și îl tri- 


ATRIRU RILE A i GUGULICĂ | 


Se déien şi Tititiencea spre China Xe 


= de MONA RĂDULESCU 


mesese să aducă la palat pe cei doi Chinezi, cari 
erau înalţi slujibaşi: ai împărăţiei:, 

Impăratul voia să-i- răsplătească prin onoruri, 
fiindcă suferiseră atât în închisoare. 

Mulțimea bătea din palme și le cerea să vor- 
bească, 

Un Chinez cu decoraţii. le deschise uşa maşinei 
şi-i conduse spre o tribună araniată acolo anume. 

Gugulică şi Titiflencea se urcară zăpăciţi de 
atâta zgomot. 

Chinezul decorat făcu un semn către mulţime şi 
se făcu tăcere. 

Gugulică întinse mâinile, deschise gura, dar ne- 
știind nici un cuvânt, rămase cu ea deschisă. 

Chinezii crezură că nu poate vorbi de emoție, 


DIMINEATA COPIILOR = 


fură ste foarte mișcaţi şi-l duseră pe sus la ma- 
şină. A 

Copiii inţeleseră că maşina ea împăratului, după 
aurul ce era pe ea şi erau foarte speriaţi de ce au 
să li se întâmple. 

Titiflencea îşi freca mâinile şi-l întreba mereu pe 
Gugulică cum vor eşi ei din încurcătură? 

Gugulică dădea din umeri şi nu zicea nimic. 

Maşina intră într'o grădină minunată. Printr'o 
alee de trandafiri ajunseră la o scară albă de mar- 
moră ce ducea în palat. 

Şofeurul deschise maşina. | 

Un Chinez gras, îmbrăcat într'o ban cusută cu 
aur, îi conduse în palat. 

li lăară în primire alţi Chinezi, îi duseră 
săli de o bogăţie cum nici: în vis nu poţi vedea și 


prin- 


PAG. 11 


după ce soak aproape umblând, mmm iu sala 
tronului. 

Tronul era bătut tot în pietre scumpe, iar împă- 
ratul era îmbrăcat în purpură de âur, presărată cu 
smaralde: 

Ava o codiţă subţire ca de pisică. 

Gugulică şi Titiflencea.i. se închinară. aşa cum 
se pricepură ei, iar împăratul le dădu mâna şi Spre 
marea lor mirare, le ură bun venit în franțuzeşte. 

Copiii nu speraseră aşa ceva. De unde să îştie 
ei, că împărații vorbesc orice limbă, în afară de 
limba -lor? DE 

Habar n'aveau că aşa e nobil. 

Titiflencea iute răspunse în nemteste. şi împăra- 
tul: încântat le vorbi nemţeşte. 


(Va; urma) ¢ > 
Mona Rădulescu 


3 


Haplea se duse să cumpere un bilet de loterie. 
„Să-mi dai n-rul 55”, îi zise el negustorului. 

Insă negustorul, care vânduse biletul acesta, îl 
întrebă: „Dece nu vrei, Hapleo. să alegi alt număr? 

— Pentru că, răspunse Haplea, l-am visat azi 
noapte pe Tănase că murise şi că, îmi lăsase mie 
toată averea. Insă, avea câte un 5 de fiecare parte 
a obrazului, ceeace e semn că voi câștiga cu nu” 
mărul 55“. 


Biletul de loterie al lui Haplea| `" 


Dar negustorul, care era om deştept, îl întrebă 
din nou: „Cum l-ai visat pe Tănase? Avea gura 
deschisă sau închisă? 

— Deschisă, zise Haplea. 

— Dacă-i aşa, îi răspunse negustorul, va trebui 
ca între cei doi 5 să punem un 0 (zero), care era 
gura lui Tănase“. 

Şi îi dete n-rul 505 pe care Haplea îl 


cumpără 
cu plăcere. pri en a 


Ke su 


Ge Ge 


aaa aaa aia ada aaa aaa O aia aaa aaa Aa Aaaa alia aaa adi > Trăia dr dul aia ZeeifftttttITftttttItëtIttIRtttttttttttIttIttIttttrtttttttté 


Cititori! 


ITT ITT 


Cereţi la librării și la 
toate chioșcurile de ziare 


ALMANAHUL 


ŞCOLARILOR 
PE ANUL 1933 


i 


cuprinzând un foarte bogat material enciclopedic, 


Preţui unui volum de 120 pagini este 20 lei 


plăcut şi instructiv pentru şcolarii mici şi mari. : ° 
Toate textele sunt însotite de ilustraţiuni f 
f 


PEPEE EEEH H E H HHHH 


HHHH» 


PAG. 12 


nunată, în cafe puteai vedea toa- 
te florile din lume. Intro fru- 
moasă seară, pe când ea se plim- 


ba printre flori, auzi un plânset 
de copil, ce venea din partea 


unde crescuseră crinii. 

Apropiindu-se de un crin uriaş, 
văzu cu mirare în foile lui, pe o mică fetiță îmbră- 
cată într'o rochie făcută din petale de crin. 

Zânei îi plăcu mult mica copilă, deaceea o luă la 
-dânsa, ca s'o crească. | 
__ După două zile dela această întâmplare, zâna 
dădea o mare serbare la palatul său, la care veniră 
toate zânele, căci se boteza copila găsită în crinul 
uriaş. | 

Zâna Florilor, care îi era naşă, îi dete numele de 
Albăstrica, domniţa din crini. 

Trecură de atunci mulţi ani. Albăstrica era acum 
mare, iar despre frumuseţea ei ştia toată lumea 
zânelor. 

Pieliţa ei era albă ca foile unui crin, părul negru 


ca abanosul, iar ochii albaștri ca florile „Nu-mă- 
uita”. 

Albăstrica credea că zâna Florilor îi este mamă 
şi se mira nespus de mult, când îi se spunea dom: 
nita din crini”. Totuşi, nu îndrăsnea. să întrebe pe 


zână de ce îi se spune aşa. e 


Intro zi, pe când Albăstrica se plimba prin fru- 
moasa grădină a zânei Florilor, văzu în zare o lu- 
mină, care se apropia de palatul zânei Florilor. 

Curioasă să vadă ce e, alergă la gardul grădi- 
nei, dar navu timpul să privească, căci fu apucată 
de un vârtej şi ridicată sus în văzduh. 


Când se trezi, se afla într'o odaie de aur, culca-. 


tă pe nişte perne de puf. Se sculă depe perne şi se 


apropie de uşă, cu gândul să fugă; dar uşa era în- 
cuiată, iar ferestrele zăbrelite. Insă zăbrelele dela ` 


ferestre căzură pe neaşteptate, iar în odaie in- 

tră vrăjitorul Inimă-neagră. Se avropie de domni- 

ţa din crini şi-i zise cu un glas răguşit: 

„Să ştii, Albăstrico, că eu am fost vârteiul care 
te-a furat. Acum vreau să te măriţi cu mine“. 
(Citiţi urmarea în pag. 13-a jos) 


ână seara târziu, Radu stătuse în curte, 
făcând un om de zăpadă. Nu-l isprăvise 


„ bine, când auzi că mamă-sa îl cheamă zi-. 


cându-i: „Radule, vino, că e târziu şi stăm 
la masă! : i 

— Incă puţin, mamă, încă púțintel!“- răspunse 
Radu de vreo două, trei ori la chemările. mamei 
sale. 

Nu se îndura băiatul să plece din curte, până ce 
nu face pe „omul de zăpadă”, aşa cum îl dorea el. 
Cât mai mare, cât mai frumos, cu ochi, cu nas, cu 
o lulea în gură. 


Urmare din pagina 12 a) 


— Dacă ai crezut că voiu primi — Îi răspunse 
Albăstrica, apoi să ştii că te-ai înşelat. Nu uita că 
mama mea — Zâna Florilor — e mai puternică de- 
cât tine. 

— Zâna Florilor nu e mama ta — îi tăie vorba 
vrăjitorul —ci numai naşă. Tu eşti copila crini- 


lor”. La aceste cuvinte domniţa din crini înțelese ` 


toată povestea vieții sale; dar nu-şi pierdu curajul, 
ci privind cu ură pe vrăjitor, îi zise răspicat: 

„Zâna Florilor mă va răzbuna!“ 

Abia spuse acestea şi iată că în odaia, unde erau 
ei, se ivi Zâna Florilor: 

"Cu ce drept mi-ai furat fina?“ îl întrebă ea. 
Vrăşitorul se fâstâci la vederea ei, se dete înapoi 
cu câţiva paşi şi bolborosi: er 

„laţi-o înapoi, numai nu mă pedepsi!‘ 

Zâna îi întoarse spatele şi luând de mână pe fina 
sa, ieşi afară, unde o aştepta o caleaşcă, trasă de 
fluturi. Se suiră amândouă în ea şi trăsura îşi luă 
drumul în aer spre palatul zânei. 

De atunci domniţa din crini se făcu mai prevă- 
Ge 


Odată, apropiindu- se de crinul în care fusese gă- 


sită de naşa sa, văzu că din el ies nişte aburi, care 


peste câteva minute se prefăcură într'un tânăr de . 


o rară frumuseţe. 

„Cine eşti? îl întrebă Albăstrica. 

— Sunt Duhul bun, regele crinilor. 

Vrei să fii regina crinilor?“ 

Albăstrica se roşi şi plecându- -şi ochii, îi răspun- 
se: „Da!“ Regele crinilor o apucă de mână si amâ- 
doi se duseră la zâna Florilor, care le dete binecu- 
vântarea. Apoi fagiită o nuntă mare ca din poveşti. 

„Creţu Alevtina 


„Ci vino odată, Radule!* se auzi din nou şi mai 
răstit glasul mamei sale. Atunci Radu navu înco- 


tro. Intră în casă, bombănind de supărare, că nu e- 


lăsat să-şi isprăvească treaba începută. 
„Ai şi mâine vreme toată ziua să-ţi isprăveşti 


Gen tău de zăpadă”, îi zise mamă-sa, văzând că 
e supărat şi că bombăne. 

Insă Radu îşi puse ceva în gând. Să se culce a 
pat, dar să nu adoarmă, ci să „aştepte până ce a- 


dorm toţi ai casei, pe urmă să se scoale şi să iasă ` 


încetişor din nou în curte, ca să lucreze înainte la 
isprăvitul omului de zăpadă. 
Veni însă Moş Ene, îi dete pe la gene, îi închise 
ochişorii şi... Radu adormi. 
„Dar nu trecu mult la mijloc şi uşa camerei în 
care dormea Radu se deschise, iar în cameră 
intră... cine nu gândiţi: chiar omul de zăpadă. O- 


nm aaa. A 


PAG. 13 


.—————== 


PAG. 14 


mul de zăpadă, cu pălăria pe cap, cu luleaua în 
gură şi în mână cu un măturoiu lung. 

„Bună seara, Radule, îi zise omul de zăpadă, a- 
dăugând: Fiindcă n'ai putut să vii tu, am venit eu 
la tine, ca să mai stăm de vorbă. Nu-i aşa că îţi 
pare bine că am venit? 

— Hm, da! îmi pare bine“, răspunse Radu, însă 
cam cu jumătate de gură şi cu un glas ce îi cam 
tremura. 

In adevăr, Radu nu se aştepta, dar nu se aştepta 
de loc la o astfel de vizită. Al doilea, nu înţelegea 
cum se face că omul de zăpadă poate să umble şi 
chiar să vorbească. Apoi Radu se simţea cam ne- 
liniştit de măturoiul ce avea omul de zăpadă. 

„Dacă se supără şi mă bate cu măturoiul?“ îşi zi- 
cea el în gând. 

Insă omul de zăpadă îi ghici gândul şi-i răspun- 
se zicându-i: „Nu te teme, Radule, nam venit să 
te. lovesc. Am venit numai să te văd și să mai stăm 


DIMINEATA COPIILOR 


puţin de vorbă... Dar mă topesc de căldură aici în 
Camera). Uite, că sunt tot o apă“. 

Şi adevărat că omul de zăpadă incepuse să. se 
topească din pricina căldurii din odaie. 

Lui Radu însă venirea omului de zăpadă îi adu- 
se un frig, care îl făcea să-i clănţăne toţi dinţii şi să 
tremure ca apucat de îriguri. De aceea, băiatul 
dorea ca omul de zăpadă să iasă mai repede din 
cameră. 3 i 

Omul de zăpadă îi ghici din nou gândul şi îi zise: 
„Mă duc, Radule! Noapte bună şi la revedere mâi- 
ne în curte“. 

A dona zi dimineaţă, Radu se grăbi să spună 
mamei sale: „Mămico, azi noapte omul de zăpadă 
a venit în camera mea şi a stat de vorbă cu mine“. 

Mamă-sa zâmbi, auzind spusele acestea şi nu 
vru Să-i spună că Radu visase numai că a fost vi- 
zitat de omul de zăpadă. 

Stan Protopopescu 


TTT TTT UE H reer rrer rer rrr rererere rrera 


Broscutța, 
Drăguţa, 
Strigă, ţipă: Coae-Couc-Coac!“ 
lar bobocii: „Mac-Mac-Mac! 
— Coac-Coac-Coac! şi Mac-Mac 
Mac!“ 
De dimineața până `n seară, 
Tot ţipară şi strigară, 
lar acei ce-i auziră, 
Chiar deabinele-asurziră. 


[iii iii iii HHHH PITT TITI iii iii TTT TTT 


CE MAI CONCERT! 


Broscuța, 

Drăguţa, 

Şi cu doi boboci de rață 
Intro bună dimineaţă 
Impreună se 'ntâlniră 

Şi să cânte se porniră.: 
„Haidem, un concert să dăm 
Şi pe toţi să-i minunăm! 
Voci frumoase ca noi nare 
Nici chiar o privighetoare“. 


Filina 


$ 
$ 
$ 


TëztttttëtttttttttttttëtttittttttttttiëtttittttttttttttttttttItttttttE HHHH H AHAHHH 


DIMINEATA COPIILOR 


> PAG.I5 


[Poveşti cu Moş Ene | 


*|BALONAŞUL.- ROŞU|x| 


oge Din Gergen germană de MARCU IONESCU — 080 


AN) uîniţei „Lumina nopții” îi plăceau mult ba- 
4 lonaşele colorate. Ori unde ştia că sunt 
| 3 camere, în care se jucau copiii, sbura 
într'acolo şi privea dela fereastră, în spe- 

ranța să vadă balonaşe colorate. 
Intr'una din zile, pe când privea dela o ferea- 
stră, văzu iarăşi copii, care se jucau. Mai văzu că 


au balonaşe în toate culorile: roşii, albastre, gal- 
bene şi verzi. 

Bufnița, aşezându-se pe marginea ferestrei, pri- 
vea cu ochi deschişi mari la balonaşele acestea. 
O, ce frumos luceau şi străluceau, când copii se 
jucau cu ele! 

Dintre toate culorile, culoarea care îi plăcea 
mai mult bufniței era coloarea roşie, aşa că nu 
se mai sătura privind un mare balon roşu. Cu ba- 
lonul acesta se juca Anişoara, o fetiță mică şi dră- 
gută, cu ochii albaştri. 

„Ce fericită e Anişoara!, îşi zicea bufnița şi si- 
nea ei şi cât aş fi dorit să am eu balonaşul ace- 
sta îrumos!” Şi nu se mişcă dela fereastră, până 
ce copiii nu se opriră din joc. Apoi se pregăti să 
sboare din nou la casa lui Moş Ene. când văzu ci 
Anişoara şi tovarăşele ei de joacă eşiră din casă. 
Anişoara ţinea în mână frumosul balon roşu. 

Ochii bufniței străluceau. Dar e nespus de fru- 


mos balonul acesta! Se tinu în sbor după Anişoa- 
ra, până ce Anişoara ajunse acasă. In aceiaşi sea- 


ră, bufnița se aşeză pe marginea ferestrei dela o- 
daia de dormit a Anişoarei. Văzu când se culcă 
Anişoara, care, mai înainte, legă strâns balonul de 
un fier al patului. 

Mama Anişoarei stinse lumina, însă bufnița mai 
şezu mult pe marginea ferestrei. La urmă, se str: 
cură încet în odaie prin ferestra deschisă şi Sbură 
drept la.balonul roşu. Cât de frumos strălucea 
culoarea roşie a balonului! $ 


Insă Anişoara se ridică în pat şi întrebă pe bui- 
niţă: „Ce cauţi aici? 

— Nu caut nimic, răspunse bufnița, vroiafn nu- 
mai să văd balonul tău frumos. Anişoara 


PAG. 16 Ge 
dezlegă balonul, dându-i drumul să sboare în 
odaie. 


Ss rebue să mă duc, zise bat, fiindcă Moş 
Ene m'o fi căutat de mult. Insă, îţi mulţumesc că 
mi-ai dat voe să-ţi văd balonul”. œ 

După aceea, sbură prin odaie, îndreptându-se 
spre fereastră. 

„Lumină a nopţii!” îi strigă Apişoara;, 
vrei, Îți dăruesc balonul. 

— O, eşti foarte drăguță!” zise bufnița, care luă 
balonul şi sbură cu el la casa lui Moş Ene. 

„Priveşte, zise lui Mos Ene buiniţa, Anişoara 
mi-a dat balonul acesta şi acum vreau să-i dă- 
ruesc şi eu ceva. 

— Dă-i un buchet de flori din grădina noastră”, 
o povăţui Moş Ene. 


dacă 


DIMINEATA COPIILOR 


Bufnița culese un buchet frumos de garoafe şi-l 
duse Anişoarei. Insă Anişoara adormise. Bufnița 
legă buchetul de pat, tocmai la locul unde fusese 
legat balonul roşu. ` 

„Cred că o să: ghicească, îşi vorbi bufnița încet, 
că este din partea mea”. 

„„Anişoară, îi zise mămica ei, când fetița se tre- 
zise dimineaţa din somn, văd că, pe când dormeai, 
vântul ţi-a luat balonul. Insă. nu înțeleg de loc, 
cum se face că a venit aicea buchetul acesta de 
garoafe?” 

Anişoara. deslegă veselă buchetul de: pat şi îl 
puse într'un vas albastru. Ştia ea bine de unde 
este buchetul, dar nu putea să-i spună mămichii, 
fiindcă mămica n'ar fi crezut-o. (Va urma) 
In n-rul viitor: MOŞ ENE și VIS LA CULES de MURE 


COPII 


Veniţi în fiecare Duminică, înainte de 
amiază, la spectacolele organizate anume 
pentru voi de către 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veţi vedea şi admira: 


Teatru... Dansuri şi. balet.-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şi 
înstrumentală.- Cei mai buni 
acrobaţi.- Numere de prestidi- 
gitaţie şi experiențe extraordi- 
nare.-Clownii şi auguştii cei 
mai comici.- Declamaţii şi mo- 
noloage.-0oneursuri instructive şi plăcute, etc. 
Moş Nae va explica, într'un ciclu de con- 
ferinţe pe înţelesul celor mici, toate pro- 
gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spertacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata BUCH ARD" ai se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel“ ai alte surprize. Preţul de 
intrare; Fotol u I.Lei 30 — Fotoliu II Lei 20, 
(se mai plăteşte un plus de 2 lei la bilet pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate. 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputul! ora 10,15 
dimineaţa. Sfătuim pe toţi -cititorii noştri să-şi 
reţie b'le ele din timp la redacţia revistei „D mineaţa 
Copiilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. 324/70 


HS „Impăratul Sirius”. Dacă ai citi 
„Dimineaţa Capiilor”. ai vedea că nici o poveste 
nu e tipărită, dela început până la sfârşit, fără ca 
dialogul să nu înceapă de la capul rândului. Ci- 
teşte cu atenţie revista. caută să-ţi însuseşti mai 
bine ortografia şi punctuaţia, caută să prinzi mai 
bine limba şi forma în care sunt scrise poveştile 
în genul popular şi după aceea să ne trimiţi bucăţi 
spre puhblicare. 

Iti spunem că, deocamdată, avem aşa de multă 
materie de publicat, că nu mai Ştim când îi va veni 
rândul. 


RN. SIM. -Loco. — „Noaptea de Crăciun”. Re- 


gretăm, dar n'a fost loc în n-rul de Crăciun, pentru 
care ni s'au trimis prea multe poezii. 

P. I. MIH.-Loco. — „Un suspin şi... de Crăciun”. 
Rezgretăm că şi în anul acesta trebue să-ţi răspun- 
dem la fel: schița d-tale de Crăciun a sosit prea 
târziu, s'a primit adică în după amiaza zilei de 14 
Decembrie, când toată materia pentru numărul de 
dr era ilustrată, tipărită si pregătită com- 
Dilecti 

De altfel, nu e bine să spunem noi înşine de pro- 
priile noastre scrieri că „sunt din cele mai frumoa- 
se bucăţi”. cum scrii d-ta despre schiţa d-tale, mai 
ales că — te rugăm să ne crezi — te înşeli în ce 
priveşte schiţa despre care este vorba. 


_POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ți era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


S. A. 


Atelierele „ADEVERUL” 8. 


! 


tt Herten 


Zettiëtëë 


i 


.990000000000000006042342120308330830008800000000000035000000-0-0-00-00000000000003 


KL 


TëittëtittëëëittttttttttRI ëtt 0000000004 


e 
| 
i 
è 
; 
; 
: 
$ 
; 
G 
$ 
; 


„Ce frumoase poveşti sunt în „Dimineața Copiilor!” 
mem PREŢUL 5 LEI 
fil.lis 


OOOPS OHORERE AAAA AAA AAA HH H 


Daaa EEEE EEEE E E E E E EE E E E E E EEE E E E E E E E E E E EE E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E a a 


IHHHHHH 


HHHHHHHHHH IH HH HA 


i 
ETETETT TR] 


doe 


e "emmmer 


PAG. 2 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


In anul al 10-lea al „Dimineţii Copiilor“ 


Numărul 468. 2 


„Dimineața Copiilor“ sẹ găseşte în anul al 10-lea ` 


al aparipei saie. Aşa, daca am socoti »z ae numere 
pe an — câte Saptamani sunt intrun an — ŞI am 
îinmu,ţi aceasta citra cu 9, vedem ca n-rul- 405 m- 
cheie anul aL 9-lea, iar n-rul 409 este primul număr 
din anul al 10-lea. . 

Urarea care se face cu prilejul acesta este: „Cei 
mulţi înainte: Este o urare, care, de sigur, se va 
înaepuni, tindcă „Dimineaţa Copiilor“ va conti- 
nua sa apară mereu inainte. De mut ea este aştep- 
tată cu toată dragostea de copii, devenind buna şi 
nedesparţita lor prietenă. Va continua să apară, 
silindu-se să-şi pastreze această dragoste şi prie- 
tenie 'şi îmbunătăţindu-se din ce în ce mai mult din 
toate punctele de vedere. 


In al 10-lea an de apariție. 


Acum, după ce am intrat bine în anul al 10-lea 
de apariţie, putem să arătăm pe scurt unele din 
îrumoasele rezultate obţinute de „Dimineata Co- 
piilor". 

Dat mai întâiu nu este fără folos să spunem că, 
începând dela n-rul 1 şi până astazi, „Dimineaţa 
Copulvr“, care, in tot timpul acesta, n a aparut nici 
o dată măcar cu o zi întârziere, a avut şi are 
aceiaşi oameni, care îngrijesc de apariția ei. Aşa, de 
la primu: n-r şi până astăzi, directorul ei, acela care 
a îngrijit sl a redactat toate n-rele apărute, iară 
nici o intrerupere. cât de mică, este d. N. Batzaria, 
al cărui nume a cam fost uitat. In adevăr, toţi co- 
piii, ba chiar şi cele mai multe persoane mari, nu-i 
spun altfel decât Moş Nae, lucru care nu-l supără 
de loc. 

Dir potrivă, îi face plăcere, văzând în aceasta o 
dovada de prietenie ce i se arată. 

In tot timpul acesta de 9 ani împliniți, Moş Nae a 
avut Ca nedespărțit şi prețios colaborator pe bunul 
său prieten d. L. Roteanu, care n'a îngrijit numai 
de administraţia revistei, ci şi-a dat şi îşi dă toate 
silinţele pentru o cât mai bună reușită 3 frumoase- 


lor şezători ce dă „Dimineaţa Copiilor“ şi ocupân- . 


du-se cu tot devotamentul de organizarea lor. 
De asemenea, a fost hotăritor sprijinul dat de 
Instituţia „Adevirul”, care editează revista, ne- 


dându-se îndărăt dela nici un fel de jertfe, precum ` 


a fost de un mare folos şi concursul dat de dese- 
natori, de colaboratori şi de prietenii din atelierele 
tipografice. 


e 


Tutulor acestora, direcţiunea revistei îşi face o 
plăcută datorie de a le aduce şi pe calea aceasta 
toate mulțumirile şi de a le exprima toată recu- 
noştinţa. 


Ce a făcut „Dimineata Copiilor. 


Să răspundem acestei întrebări, facând” o scurtă 
enumărare. 

Intâiu. Din câte reviste pentru copii au. apărut 
în trecut ori apar şi astăzi în România,” „Dimi- 
neaţa Copiilor“ este singura, care a ajuns. la nu- 
mărul ei de acum şi a apărut fără întrerupere atâ- 
ţia ani de zile. Nici o altă revistă pentru copii na 
avut o apariţie aşa de lungă şi regulată şi na 
ajuns, de pildă, până la n-rul 470. 

Al doilea. Nici o altă revistă pentru copii n'a 


~ ajuns să fie aşa de răspândită şi să câştige aşa de 


puternic prietenia şi dragostea cititorilor. 

Al treilea. Nici o altă revistă pentru copii n'a pu- 
blicat romane mai multe şi mai potrivite pentru 
copii şi tineret, n'a publicat poveşti mai multe, mai 
variate şi mai frumoase, atâtea poezii nimerite, pe 
care mulţi copii le învaţă pe din afară şi le spun 
înaintea publicului, precum nici o altă revistă na 
pub.icat atâtea schiţe şi istorioare de ştiinţă, care 
să fie gustată şi înţeleasă uşor de către micii citi- 
tori. De asemenea, nici o altă revistă n'a căutat să 
întreţie legături mai strânse cu cititorii ei. 

Al patrulea. „Dimineaţa Copiilor“ este cea din- 
tâi revistă din România, çare a organizat, fără să 
ceară sprijinul vreunei autorităţi, şezători şi spec- 
tacole pentru copii şi tineret. S'au făcut şi de alţii 
astfel de încercări, căutând să imite „Dimineaţa 
Copiilor”. Insă, s'au oprit în drum, pe când „Dimi- 
neaţa Copiilor“ continuă şi astăzi cu şezătorile şi 
spectacolele ei aşa de frumoase şi reuşite.. 

Al cincilea. Nici o altă revistă pentru copii n'a 
publieat şi nu publică atâtea cărţi cât se poate de 
potrivite şi de folosioare pentru copii: şi - tineret, 
precum a făcut şi continuă să facă „Dimineaţa Co- 
piilor“. 

Al şaselea. Nici o altă revistă pentru copii n'a 
desvoltat în copii şi în tineretul şcolar gustul de 
citire şi dragoste de carte, precum a făcut şi con- 
tinuă să facă „Dimineaţa Copiilor“. De asemenea, 
nici o altă revistă pentru copii n'a aiutat mai mult 
la: învăţarea limbei române şi la răspândirea ei 
printre copiii şi tinerii de minoritari, precum a fă- 
cut „Dimineaţa Copiilor“. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI IIl IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 T UN NUMĂR 5 LEI 


5 Februarie 1933 — Nr. 469 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 
FETT PTYYYYVYTYYYYVYYYYYYYYYYvvvYYYr 


HHHH 
i e : 
| Comoara mamei 
Mama îşi sărută blondul copilaş; Copilaşul gingiş mama îşi sărută, 
Trupul mic şi îraged, poleit de lună, Cu surâs pe buze, seara la culcare; 
Pare-o 'ntruchipare tainică şi bună, Viaţa lui dintr insa prinde intrupare, 
Ca şi-a unui înger blond şi drăgălaş. Visul ea-i veghează, blândă şi tăcută. 
e Dragostea ei nare mai adânc izvor, Sufletul ei creşte—floare de argint— 
Bucurie siântă, farmec şi comoară, Când mănuța caldă o mângăe lin; 
Decât fericirea cu obraji de ceară, Gândul ei se lasă "nu glasu-i cristalin, 
Modelată 'n chipul scumpului odor. Și mpleteşte 'n cântec vorbe de alint. 
lar de după-un mare şi frumos copac, 
Pe fereşti priveşte — mamă 'ngândurată 
Luna, ce-i pătează perna lui curată 
Cu belşug de raze, -— darul ei sărac. — 
Z. G. Buruiană 
COANA AAAA AAAA 


za AR AI ART ae 


Fetiţa şi gâza 


Gâză mică şi fricoasă, Copilaşule cuminte, 
Pentru ce fugi tu de mine? Cine poartă grije ţie, 


+ 
Vine iarna friguroasă, Ascultă şi ia aminte, 
Si va fi amar de tine! Acela-mi poartă şi mie. 


Stai colea frumos şi-mi spune, Este Dumnezeu, dragă! 
Cine iarna te hrăneşte; Păzitorul meu şi al tău. 
Cine l-adăpost te pune, Sprijină pe cine'L roagă, 
Când afară viscoleşte? Şi-i dă ajutorul său. 


LTE 
CG 
Lai 
et 
EI 
H 
m 
S] 
be 

1 
w 
z 
N 
ax 
= 


PAG. 4 == 


DIMINEAȚA COPIILOR 


WESSEN 


a 


PC 
CAN 
poa NANAS r 

ANE 


KI 


Fiul de impărat, 
care a vrut să shoare 


ef Sex Se 
OGC de Minerva A —330 
© 

i fost odată un fiu de împărat. Şi 
vara, cât era ziulica de mare, 
„urmărea rândunica în sbor, pâ- 
nă se pierdea în albastrul ceru- 
lui, că într'o bună zi, îi veni pof= 
tă să se facă şi el pasăre. 

„Ce vrei tu, e greu de înde- 
plinit, îi zise mamă-sa. Dumne- 
zeu a făcut pe fiecare aşa cum a crezut că poate 
trăi mai mulţumit: pe unul l-a făcut animal, pe 
altul pasăre, pe altul gâză, pe altul îloare. 


(RI 
lexandrescu 


— Totuşi, eu am să cer lui Dumnezeu să mă 
facă pasăre“. Şi toată ziua copilul era trist, cu 
gândul la sborul. său. Părinţii căutară la începât 
să-l facă să uite, cu fel de fel de jucării, cu sfa- 
turi, însă el se topea văzând cu ochii. 

Ingrijorată, împărăteasa se duse la o zână bă- 
trână, care trăia la marginea mării întrun turn 
înalt. 

„Uite ce să faci, zise bătrâna, după ce ascultă 
durerea mamei. Vino cu băiatul. aici şi eu îl voi 


œ 


DIMINEATA COPIILOR =E PAG. E. 


lăsa într'un somn adânc, în care îi voi face toate 
“plăcerile sborului şi închipuirii sale. 

Deşteptat din somn, el nu va mai cere nimic 
din toate acestea“... 

„ Impărăteasa aduse copilul, care stăruia în „do- 
'rința sa. 

„ Zâna i îi dădu o doctorie, după care băiatul intră 
într'un somn adânc. 

„Du-te acasă, spuse apoi împărătesei şi să fii 
aici peste trei zile“. Insă împărăteasa nu voi să-l 
lase singur, ci rămase de veghe la căpătâiul lui. 
“Cum adormi, copilul visă că se făcuse rândunică. 

In loc de mâini, avea acum două aripioare, pe 


care le. fâlfâia toată ziua, jucându- se cu alte TÂN= 2 


dunici. 
Ce fericit era! Intro clipă putea fi E unde 


dorea și nici un pic nu sta în cuib. Câte frumuseți: 


se răsfătau privirilor lui! Orase. dealuri verzi şi 
râuri... şi marea. O! marea... Cât dorise el altăda- 
tă să treacă în sbor marea! 

Ajunseră cu bine în Africa, mai pe catarg, mai 
pe aripi de cocor, că obosiseră. 

„Bine e să. fii pasăre, zise copilul în vis, dar tot 
mai bine să fii floare. că np te oboseşti atâta şi 
şi nu te mănâncă uliul“. ` 


„ce ai fost la început, totuşi numai mie îmi stă în 


Nanuch să termine vorba, că se pomeni într'o.. 


câmpie ` smălțnită si parfumată de mii de flori. 
Era acum lăcrămioară. Ce fericit surâdea dimi- 
‘neata îmbrobonat de rouă! Mii de albine . veneau 
din zori şi până'n asfințitul soarelui să-i . sărute 
obrajii şi să-i soarbă nectarul si parfumul. 

Simtia nespusă bucurie în raiul de flori cu care 
trăia în iubire şi desm'erdări. Insă... nu putea grăi. 
Nu putea spune altcuiva ce dorea și. ce simtia! Şi 
cât de rău e să nu poti spune acestea cuiva! 

Glasuri vesele de copii auzi în apropiere. Cule- 
geau flori pentru cununia unei mirese. 

„Desigur, că mă vor cu'ege şi pe mine suspină 


lăcrămioara şi va trebui să mor! De ce sunt atât 


de frumoasă şi parfumată? 

— Ca să fie suferința mai amară, se auzi o 
şoaptă din tremurarea zefirului. 

— Fă-mă, Doamne, o buruiană fără miros, res- 
pingătoare“. Indată se pomeni urzică, într'o gră- 
dină. Nu avu vreme să guste și din viaţa de buru- 
iană, că văzu o femee culegând urzici. 

„Vai, cum mă tem de moarte! Așa viaţă scurtă 
mai au plantele, că mai timp să simți că trăeşti. 


Aş vrea să fiu mai bine un fluturaş”. Dorinţa îi fu ` 


împlinită. 

„Prinde-l în pălărie, măi!” se auzi un glas de 
de copil. Până să-şi întindă aripioarele, două 
mâini răutăcioase îl prinseră can cleşte şi înce- 
pură a-i şterge pulberea colorată. După ce copiii 
se săturară de joc cu el, începură a-i rupe aripioa- 
rele. 


Işi aduse aminte că, dacă vrei să fii frumos, tre- ` 


bue să suferi. „Ce greşală am făcut de am cerut 
asta! Mai bine să fiu o gâză să trăesc în pământ. 
Acolo nimeni nu mă va găsi”. 


Şi se prefăcu într'un gândăcel mic, negru ce fu- 


gea de lumină şi de lume. Cum şedea trist, ridicat 
pe un firicel de iarbă, îşi aduse aminte de viaţa lui 
fericită, când era copil. „Ce rău e sub pământ! îşi 
zise el, nu vezi soare, nici flori, nimic. - 

— De ce suspini, micuță gâză? îl întrebă zâna 


bătrână, prefăcută într'o salcie pletoasă. Şi-i spu- 


se el toată povestea vieții de pasăre, Plantă şi EE 
ganie. 

„Cum aş dori să fiu din nou covil!”. 

— lată, de astădată, e foarte greu să devii ceea- 


putere s'o fac. 

— Moin face tot ce-mi porunceşti; numai să ştiu, 
că pot fi iarăşi copil. Am fost nesocotit că am ce- 
rut lui D-zeu ceeace nu trebuia. 

— Uite ce trebue să faci: vei cere lui Dumne- 
zeu să te prefacă în-izvor; dar jură că n'ai să te 
descurajezi până la capăt. 

- — ţi jur pe chipul meu de copil că voi face tot 
ce-mi porunceşti”. 
să salte printre ierburi si stânci. 

„lată care-mi e dorinta: cu. apa ta să Geh 


„Valea: “moartă cale de cinci post de stânca asta ` 


şi care se va numi apoi „Marea moartă“. Când 
marea va fi plină, vei culege din spuma ei trei flori. 
Acestea sunt florile biruinții si cine izbutoste să 
le culeasă, aceluia i se împlinesc toate dorințele 
în viată. 

Izvorul. cum sunt copiii <burdalniri si încre- 
zuti în puterile lor porni săltând făcându-si loc 
printre ierburi. Dar cum să treacă stânra? Ana 
nu urcă în sus. Mai să-si calce jurământul. dar își 


aduse aminte că altfel nu va mai putea căpăta 


chipul de copil. Incepu a lovi cu stropi mari SCH 
tii stâncii de piatră. 


Dat cäte sute de ani trebuesc stropilor de apă ` 


să sfredelească o piatră! Insă. cu gândul că prin 
luptă va căpăta ceeace doreste. nu se dosruraiă, 


ci se apucă de lucru. până străpunse piatra, să- . 


rind nemai pomenit de vesel de cealaltă parte. 
Acum, alte piedici până să-și tae drumul spre 
„Valea moartă“. Soarele dogoritor îi seca apa, 
vântul i-o arunca în deşert. Iarăşi timp şi curaj, 
până când un strop de apă să ia zi la locul 
dorit. 
Şi câţi ani trebuesc, pentruca un mic izvoraş să 


De îndată se făcu un izvor, gata ; 


umple o mare? Şi marea îşi are toanele ei: aruncă 
apa, o vântură. Insă i-a fost deajuns ca să dorea, 
scă pentru a-şi atinge, ținta; căci din nou o lua 


(Citiţi urmarea in pag. 7-a: 


H 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


COPII 


EEE ROMAN PENTRU 
a acă vorbesc nemțeşte, sunt cu adevărat 
nobili. E ceva de capul lor!“ își zise. îm- 
L păratul. 
Vorbi cu ei câteva minute despre lu- 
cruri, de care copiii habar n'aveau şi la 
care amândoi ziceau da", uitându-se în ochii îm- 
păratului, apoi porunci să fie găzduiți în palat. 

Impăratului îi plăcuseră. 

In vremea aceasta, Ciang şi cu Ciang-ciong erau 
aproape de România. 

Poliţia dela graniţă anunţă îndată pe tatăl lui 
Gugulică şi a lui Ttiflencea că le vin copiii. 

Mama lui Gugulică nu mai Gm socoteală de ni- 
mic, alergă la mama lui Titiflencea şi amândouă 
plânseră de bucurie. 

Tatăl lui Gugulică era foarte mişcat, că are să 
i se întoarcă băiatul. 

Il ertase pentru toate nimicurile, care le făcuse 


ein E 
dr D í | 


EN 
f A 


Ze 


Ss TC" >=: Mee! de MONA RADULESCU SE 


şi era hotărît nici să nu-l certe că a hoinărit prin 
toată lumea. 

„Vinovat sunt eu singur, zicea acum. Nu trebuia 
să-l pedepsesc atât de aspru“. 

Portarul dela hotel se lăuda la toţi pasagerii că 
băiatul lui, care vine mâine, a călătorit în toată 
lumea. 

In ziua sosirii, mamele lor se sculară de dimi- 
neaţă şi le pregătiră tot ce ştiau că le place. 

La ora 11 se duseră la gară. Chiar atunci sosi 
trenul. 

Tatăl lui Titiflencea, nerăbdător, se urcă din- 
trun vagon în altul să caute. 

Ceilalţi aşteptau pe peron. Gugulică şi Titiflen- 
cea, nicăeri. 

In tren nu erau decât doi copii, care semănau a 
chinezi şi pe care îi conduceau doi jandarmi. 

„Cine ştie ce au făcut copiii ăştia?, zise mama 
lui Gugulică ştergându-și o lacrimă. 


DIMINE. ITA COPIILOR 


— Da de unde? răspunse portarul obicinuit cu 
tot felul de oameni. 


Aştia sunt Chin€zi, dar aşa sunt ei mici de sta- 


tură. Aşa e neamul lor. 
— Poate să vie mâine, ori cu alt tren“, zise mâh- 
nită portăreasa şi toţi patru se întoarseră acasă. 
Pe la ora 2 însă, ce să vezi? Condus de unser 
gent, Ciang intră în casă la Gugulică. 
Ciang-Ciang fusese trimes la Titiflencea.. ` 
„Domnule, v'am adus copilul, spuse sergentul 
şi-l împinse pe Chinez înspre tatăl lui Gugulică. 


— Ce vorbeşti dumneata, d-le sergent? Asta nu, 


e copilul meu, ia-l de aici! 

— Ba e chiar al d-tale, ce, nu vrei să-ți primeşti 
băiatul? Eu am ordin să ţi-l las aici şi ordinul se 
execută. 

Ţi-a fost trimis tocmai din Siberia. . 


= - PAG. 7 


— Auzi că e Gugulică!“ zise tatăl, nevesti-sei 
care tocmai intra şi-l arătă pe Chinez. Chinezul 
pricepu că-i vorba de el. Se repezi să întindă mäna 
mamei lui Gugulică şi se recomandă: „Ciang“. 

-— A! făcu mama şi fu gata să cadă jos. 

Cum s'a schimbat Gugulică!* 

Tatăl lui Gugulică, furios, zbieră la Chinez cât 
putu, dar Chinezul îi răspunse în limba lui. 

„Nu-vezi-că e Chinez? urlă atunci la sergent: 
la-l numat decât! 

— „Cessă fie Chinez, domnule, şi-a uitat limba 
băiatul d-tale! 

— Dar coada, dar coada? urlă mai mânios tatăl 
lui Gugulică trăgând pe Chinez de coadă. t 

— l-o fi crescut: Ce sunt eu vinovat? Aen am 
ordin, aşa fac. Vi-l las aici! 

(Va urma) 
Mona Rădulescu 


Urmare dela povestea din pagina 5-a: 


„Fiul de impărat, 


dela înteput. Şi curgând fără popas, făcea linişte 
în gândul său şi se vedea copil; simţea ziua _re- 
vederii cu mama. cu toti ai lui şi mai mult se În- 
tetea dorul st mai cu sârg pornia la lucru. 

Pe acest drum al suferinţii, el învăţă multe. 

Când, marea fu plină, începu să se frământe şi 
să arunce talazurile peste țărm. In acest timp. iz- 
voraşul:luă înfăţişarea de copil şi tot în vis, salcia 
se prefăcu în femee şi luându-l, îl aruncă în va- 
luri, zicând: 

„Mergi acum şi culege cele trei flori din spuma 
mării”. Pe când copilul se lupta cu valurile, să 
iasă la țărm cu florile prețioase în mână. auzi un 
glas: „Ai cules aceste flori, ești om! Numai cu 
aceste daruri izbutește :oricine în viaţă”. 


Tocmai în acest timp. zâna şi împărăteasa îl 
udau cu apă să- se deştepte din somnul adânc. Bă- 
iatul se frecă la ochi şi aducându-și aminte de cer 
rerea nesocotită, vorbi înţelept ca un bătrân: 

„M'am deşteptat din visul meu cu atâtea învă- 
țăminte, încât m'aş mai dori să fiu decât ceeace 
sunt şi să cer lui Dumnezeu numai ceeace trebue 
să am!“ 

Şi minunându-se mama lui de cuvintele acestea, 
mulțumi bătrânei şi plecă acasă. 

Băiatul povesti la toţi visul său fermecător, iar 


care a vrut să sboare“ 


când se făcu mare, aud c'ar îi ieşit unul din cei 
mai de ispravă oameni din lume. 

A cultivat în sufletul său cele trei flori culese 
în vis din spuma mării, şi care nu erau alteeva, de 
cât: răbdare, curaj şi muncă; iar eu am înţeles 
din povestea aceasta, că numai aceia care mun- 
cesce cu sârguință, au răbdare şi curaj, izbutesc 
pe deplin în viață! 


Minerva Alexandrescu 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


2-22 2-2 .-o-o-o-o-o 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


„PAG. 8 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Desene de GEO | ; | Test de MOS NAE | 


| 4) Ce le mai spune Pacalila | 


Păcălilă le mai spune: „Ci să strângeți lemne multe, nb nu uit să spun şi aceasta: 
. „Cercul după ce-aţi tăcut, Cât mai multe, mai. uscate, Un vițel să înjunghiați, 

Tot cu săbiilen mână, Și s'aprindeți focul mare lară inima-i cu sânge, 

Să nu stati nici un minut, Cam la noaptea jumătate lutën foc să aruncați” 


Insă Haplea-i taie vorba: ~ Dacă n'aveți, gai ce face, „lar apoi tustrei de mână 
„Bine, dar n avem vitel, Nu-i vitel, purcel să fie, Voiniceşte vă luati 
Nu Se poate ca în locuri, Dar mai gras şi cât mai traged, Şi o horă haiducească 


Să'njunghiem noi un purcel? Căci aşa e doctorie. Să'nvârtiți şi să jucaţi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Insă lucrul greu şi mare, 
Partea grea acuma vine, 
Ce vă spun acum, e totul, 
Deci băgați de seamă bine. 


„Tot jucând, strigați cu toții: 
„Duhuri rele şi strigoi, 

De prin peşteri şi prăpăstii, 
Să venţi acum la noi!” 


„De trei ori veți spune asta, 
Insă tare, desluşit. 

Veit vedea c'a treia oară 

Cu grămadă au venit 


„Vor veni în urlet groaznic, 
Şi din dinți chiar vor scrâşni 
Si cu bețe groase'n mână, 
Drept ia voi s'or repezi”. 


Haplea şi cei doi prieteni, 
Auzind cam ce-i pândeşte, 


Tremură cuprinşi de frică, 
Tor curajul se topeşte. 


Li 
Păcălilă se preface 
Că nici na băgat de seamă, 


. Ci cu vorba-i dă'nainte: 


„Voi să fiți dar fără teamă 


„Drept cu săbiile la dânşii 
V'aruncaţți ca nişte lei, 
Dati şi trageţi fără milă 
Şi să ziceți câteşi trei: 


„— Asta e pe latineşte — 
Fugitibus, strigoibus, 
Duhuribus, vrajibus, 
Mergetibus voi dracibus! 


„Dac'ați spus aceste vorbe, 
Tocmai cum vam învățat, 
De strigoi, de duhuri-rele, 
Pe viață ați scăpat“. 
(Va urma) 


In n-rul viitor: „PREGĂTIRI DE LUPTĂ” 


WC 


DIMINEATA COPIILOR 


ARTISTUL CEL MICHT 


e nu mă'nşel, acum un an, am cunoscut un 
mic orfan: n'avea părinţi şi navea rude. 
; Picase'n mâna soartei crude. 
Era sărăcăcios la port şi chipul său părea 
de mort. Siriiit, plăpând, micuţ, debil, — 
era cel mai sărman copil. 

In câte ierni, cuprins de ger, nu adormise 'n 
vre-un ungher şi îngheţat, de câte ori n'a fost 
găsit de trecători! 

Deşi-i dădea câte-o fiinţă un ban, ce glas de 
trebuință putea el mai întâiu s'asculte, când vai! 
erau atât de multe... 

Şi. iată, martor mi-e cuvântul: de mult l-ar fi 
inghiţit pământul. de n'ar fi dus la subsoară. de 
multă vreme, o vioară. Atât lucru îi lăsase iubitu-i 
tată, ce cântase de-atâtea ori cu Gan localuri. 
pe la petreceri şi la baluri. 

Abia murise scumpu-i tată, că — orfan — şi 
puse cazna toată să'mveţe — un câtec la vioară... 
Şi fuse greu întâia oară! 

Aşa făcu şi azi şi mâine, cu gândul să-şi câş- 


tige-o pâine: aşa făcu de multe ori, trăgând ar- 
cuşul, cu sudori. 

Si când simţi că poate 'nfine să cânte — aproa- 
pe-aproape bine, porni de-acasă să arate'la toată 
lumea cam ce poate. 


Şi-a început pe străzi să cânte. Sikatâtide mult 


să se frământe! 


In loc de mulţumire, însă acea Taine * n jus 
ru-j strânsă a râs, a râs, pelatrerupte de orfanui 
mic, cu chipul supt. 

In loc de-un codru mic de mâine; hrăñindu- l toţi 


Şi azi Şi mâine, doar cu batiocuri fel de fel. orfa- 


nul nostru mititel, necontenit, a plâns, a plâns — 
şi "n sufletu-i curat a; strâns durerea care i-o fă- 
cea mulţimea rea: atât de rea! 

Şi când fu sufletul său plin de-amar, de iale şi 
de chin, porni pe străzi orfanul iară, să cânte. lu- 
mii din vioară. 


De astădată, sfântu-i cântec e cu vrăijire dè 


(Citiţi urmarea în pag. 11-a jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


D € 


à in cauza unei bomboane, "Victor „a 
certat la şcoală. el carg în toate zilele 
era lăudat de „l-na învăţătoare. Să vedeţi 
cum s'a întâmplat. 


“Pe când mergea la şcoală, Victor Cum. 


părase o “bdaboană. O bonboană. din acelea mari; 
pe care le pui în gură şi pe urmă, le sugi, le-sugi 
mereu; până ce, puţin câte puţin, se topesc. i 

„Am; să o mănânc în ora de recreație”, îşi zisese 
Victor şi pusese bonboana în fundul ghiozdanului 
de cărţi. 

In. clasă, CN EN învățătoare” scria pe tabela 
neagră propoziţiunea următoare: „Copiii nu tre- 
bue să mănânce în timpul lecției”, jar şcolarii tre- 
buiau să o scrie, fiecare în caetul său cât mai cali- 
grafic. 

Doamna învăţătoare era, findcă scria pe tablă, 
cu spatele la copii, aşa că nu putea să-i vadă ce 
fac Cu toate acestea, Victor, care era printre cei 
dintâi elevi la cal'grafie, scria cu atenţie în caet, 
silindu-se să facă literele cât mai frumoase. 

Dar o rază de soare intră pe fereastră şi veni 
tocmai la locul din banca în care şedea Victor. 
Raza de soare părea că se joacă pe caetul lui 
Victor. Ba la un moment înfăşură în lumină şi 
ghiozdanul în fundul căruia se găsea bonboana. 

Insă Victor, scriind înainte în caet, îşi 
„Nu, nu o mănâne!” 

Dar raza de soare părea că-i zice: „Liùge- -0 nu- 
mai, ca să vezi cât e de gustoasă. 


> ` 


(Urmare din pagina 12a) 


descântec, şi nu mai face lumea toată să râdă — 
aşa, ca altădată. 

Acum e cântecul născut din suferinţa ce-a cre- 
scut atât de mare şi mereu în cupa sufletului său 
Acum e cântecul cu vrajă şi prinde lumea Intro 
mreajă de dor, de iale, sihăstrie, de tainică me- 
lancolie.. 

In iuru-i stau cu toţii miraţi, privind cu ochii 
înlăcrămaţi, la cel mai mic şi bun maestru, al că- 
Du cântec e măestru. V 

Şi'n timp ce-orfanul mic îşi cântă durerea care 
îl frământă, cu-atâta negrăită artă, capela sa, ce 
pare spartă, înghite bani, ca drept răsplată dela 
mulţimea adunată. 

Se miră toţi. nici unul, însă, din toată lumea’n 
juru-i strânsă, nu ştie că acest artist şi-a plămă- 
dit cântecul trist, pe care-l cântă la vioară, din 
râsul lumii, din .ocară, că jalea lor nu e decât pe- 
deapsa râsului urât... Nicolae Mihăescu 


* | Din cauza unei bonboane |% 


fost 


zise:. 


PAG. 11 


~ 


— Nu, nu o mănânc!” îşi zise Victor... însă nu 
ştiu cum se făcu, că se pomeni cu mâna în fundul 
ghiozdanului. Şi iarăşi, nu prea înţelese nici el cum 
se făcu, că se pomeni că mâna apucă bomboana, 
0 desface de hârtia în care era învelită şi i-o duce 


lui Victor în gură. 


Bonboana-era mare, aşa că-i umplu lui Victor: 
toată -gura. i 
Fiindcă bonboana era în gură, ce putea face 


acum şi Victor? Să o sugă — nu-i asa? 


Şi Victor începu să o sugă. Cu mâna scria, cu 
gura sugea. Şi în adevăr că bonboana era ges- 
toasă. Avea un miros plăcut de fragi şi de persici. 


Victor sugea- încet, încet şi scria încet, încet; 
Insă, fiind cu gândul mai mult la bonboană, decât 
la scris, de rândul acesta Victor nu mai scria fru- 
mos. e 
; Dar doamna învățătoare terminase de scris pe 
tabla neagră propoziţiunea de mai sus. Termi- 
naseră şi şcolarii de copiat. Doamna învăţătoare 
luă acum băncile la-rând, ca să vadă cum a scris 
fiecare copil. 


Când ajunse la Victor şi văzu că Victor nu 
scrisese aşa de frumos ca în celelalte zile, îşi zise 
mirată: „Dece ai scris aşa astăzi?” 

Victor vru să răspundă, dar deschizând gura. 
bonboana îj-căzu drept pe caet. 

„Văd care e cauza”, îi zise doamna învăţătoare 
certându-l. Vintilă Bratu 


WE OP. |" 


Wad, a 


Aşa sunase cu toată puterea: 
ceasornicul  deşteptător, care 
era pe măsuța de noapte de lân- 
gă pătucul în care Micu dormea 
dus. 

Sa făcuseră orele 7 de dimi- 
neaţă, iar peste o jumătate de 


„oră Micu trebuia să plece la şcoală. Insă Micu, 


cufundat în somn, n'auzise sunetul şi chemarea 
ceasornicului deşteptător. È 

Micu, elev în clasa treia primară, se scula cu 
greu dimineața, dar tot aşa de greu se culca şi 
seara. Adică, seara, când mamă-sa îi zicea: „Hai- 
de. Micule, du-te să te culci, că e târziu, Micu 
răspundea: „Mai lasă-mă puţin. mamă, că încă 
este de vreme!”. 

Insă dimineata, când mamă-sa îl trezea şi îi 
zicea: „Haide, Micule, te scoală, că e ora să mergi 
la şcoală“. Micu răspundea bombănind şi întor- 
cându-se în pat pe partea cealaltă: „Mai lasă-mă 
puțin, mamă, că încă mi-e somn!“ | 

Aseară, mamă-sa îi pusese pe măsuta de noap- 
te un ceasornic deșteptător și-l potrivise aşa, ca 


DIMINEATA COPIILOR 


*] Din cauza u: 


a 4 


Ze in cauza unei bomboane, Victor a fost 
certat la şcoală. el carg în toate zilele 
era lăudat de d-na învăţătoare. Să vedeţi 
cum s'a întâmplat. 


“Pe când mergea la şcoală, Victor cum-: 


părase o bonboană. O bonboană. din acelea mari; 
pe care le pui în gură şi pe urmă, le sugi, le-sugi 
mereu; până ce, puţin câte puţin, se topesc. ` 

„Am; să o mănânc în ora de recreație”, îşi zisese 
Victor şi pusese bonboana în fundul ghiozdanului 
de cărţi. j 

In. clasă, doamna învățătoare” scria: pe tabela 
neagră propozițiunea următoare: „Copiii nu tre- 
bue să mănânce în timpul lecţiei”, iar şcolarii tre- 
buiau să o scrie, ficare în caetul său cât mai cali- 
grafic. 

Doamna învăţătoare era, findcă scria pe tablă, 
cu spatele la copii, aşa că nu putea să-i vadă ce 
fac Cu toate acestea, Victor, care era printre cei 
dintâi elevi la cal'grafie, scria cu atenţie în caet, 
silindu-se să facă literele cât mai frumoase. 

Dar o rază de soare intră pe fereastră şi veni 
tocmai la locul din banca în care şedea Victor. 
Raza de soare părea că se joacă pe caetul lui 
Victor. Ba la un moment înfăşură în lumnă și 
ghiozdanul în fundul căruia se găsea bonboana. 

Insă Victor, scriind înainte în caet, îşi 
„Nu, nu o mănâne!” 

Dar raza de soare părea că-i zice: Ee -0 nu- 
mai, ca să vezi cât e de gustoasă. 


(Urmare din pagina 121) 


descântec, şi nu mai face lumea toată să râdă — 
aşa, ca altădată. 

Acum e cântecul născut din suferinţa ce-a cre- 
scut atât de mare şi mereu în cupa sufletului său 
Acum e cântecul cu vrajă şi prinde lumea Intro 
mreajă de dor, de iale, sihăstrie, de tainică me- 
lancolie.., 

In ijuru-i stau cu toţii miraţi, privind cu ochii 
înlăcrămaţi, la cel mai mic şi bun maestru, al că- 
rui cântec e măestru. k 

Sin timp ce-orfanul mic îşi cântă durerea care 

îl frământă, cu-atâta negrăită artă, capela sa, ce 
pare spartă, înghite bani, ca drept răsplată dela 
mulțimea adunată. 
' Se miră toţi. nici unul, însă, din toată lumea'u 
juru-i strânsă, nu ştie că acest artist şi-a plămă- 
dit cântecul trist, pe care-l cântă la vioară, din 
râsul lumii, din .ocară, că jalea lor nu e decât pe- 
deapsa râsului urât... Nicolae Mihăescu 


nei bonboane |% 


zise: 


m EE PAG. 42 


Ee, 

— Nu, nu o mănânc!” îşi zise Victor... însă nu 
ştiu cum se făcu, că se pomeni cu mâna în fundul 
ghiozdanului. Şi iarăşi, nu prea înţelese nici el cum: 
se făcu, că se pomeni că mâna apucă bomboana, 
0 desface de hârtia în care era învelită şi i-o duce 


lui Victor în gură. 


Bonboana-era mare, aşa că-i umplu lui Victor: 


“toată gura. 


Fiindcă bonboana era în gură, ce putea face 
acum şi Victor? Să o sugă — nu-i aşa? 

Şi Victor începu să o sugă. Cu mâna scria, cu 
gura sugea. Şi în adevăr că bonboana era gws- 
toasă. Avea un miros plăcut de îragi şi de persici. 


Victor sugea- încet, încet şi scria încet, încet: 
Insă, fiind cu gândul mai mult la bonboană, decât 
la scris,-de rândul acesta Victor nu mai scria fru- 
mos. ; 

Dar doamna invățătoare terminase de scris pe 


tabla neagră propoziţiunea de mai sus. Termi- 
naseră şi şcolarii de copiat. Doamna învăţătoare 
luă acum băncile la-rând, ca să vadă cum a scris 
fiecare copil. 


Când ajunse la Victor şi văzu că Victor nu 
scrisese aşa de frumos ca în celelalte zile, îşi zise 
mirată: „Dece ai scris aşa astăzi?” 

Victor vru să răspundă, dar deschizând gura. 
bonboana îj-căzu drept pe caet. 

„Văd care e cauza”, îi zise doamna învăţătoare 
certându-l. Vintilă Bratu 


PAG. 12 


5 


5 drâng! Zěrââng! Zdriiing!“ 
Aşa sunase cu toată puterea 
ceasornicul deşteptător, care 
era pe măsuța de noapte de lân- 
gă pătucul în care Micu dormea 
dus. 


neaţă, iar peste o jumătate de 
oră Micu trebuia să plece la şcoală. Insă Micu, 
cufundat în somn, n'auzise sunetul şi chemarea 
ceasornicului deşteptător. È 

Micu, elev în clasa treia primară, se scula cu 
greu dimineața, dar tot aşa de greu se culca şi 
seara. Adică, seara, când mamă-sa îi zicea: „Hai- 
de. Micule, du-te să te culci, că e târziu, Micu 
răspundea: „Mai lasă-mă puţin, mamă, că încă 
este de vreme!”. 

Insă dimineata, când mamă-sa îl trezea şi îi 
zicea: „Haide, Micule, te scoală, că e ora să mergi 
la şcoală“. Micu răspundea bombănind şi întor- 
cându-se în pat pe partea cealaltă: „Mai lasă-mă 
puțin, mamă, că încă mi-e somn!“ 

Aseară, mamă-sa îi pusese pe măsuta de noap- 
te un ceasornic deşteptător şi-l potrivise aşa, ca 


A 


DIMINEATA COPIILOR- 


Sa făcuseră orele 7 de dimi-. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


să sune şi să-l trezească pe Micu tocmai la orele 
7 dimineaţa. Ceasornicul î îşi făcuse datoria, adică | 
sunase cu toată puterea, însă în zadar: Micu nu 
l-a auzit ori, poate, sa făcut că nu-l aude. Vorba 
e că nu sa trezit şi nu s'a sculat din pat. 

Bietul ceasornic deşteptător era acum foarte 
îngrijorat. Ca să sune din nou, nu mai putea. De 
aceea, se porni să zică mereu în graiul său: 


„Tica=tica-ticu, 

Hai, te scoală, Micul! 
Micu, hai, te scoală, 
Vremea e de şcoală!” 


Insă Micu nu se trezea şi nu se scula. Atunci 
ceasornicul deşteptăor începu să întrebe pe vecini 
şi să zică: 


„Tica-tica-ticu, 
Cine-l va trezi pe Micu? 


„Eu!” răsună un glas de afară, din curte. 


Era. cocoşelul frumuşelul, care, bătând de trei ori 


din aripi şi creme: bine gâtul, se porni să cânte 
zicând: $ 


„Cucurigu-ricu! 

Hai, te scoală, Micu! 
Micu, hai, te scoală, 
Vremea e de şcoală!" 


Insă Micu n'auzi şi nu se trezi. Ceasornicul 
deşteptător întrebă din nou: - 


„Tica-tica-ticu, 
Cine-l va trezi pe Micu? 


— Eu!” se auzi în odaie un glas subţire şi slab 
de tot. Era glasul unui cărăbuş mititel şi frumu- 
şel, ale cărui aripioare roşii sunt presărate cu 
puncte negre. Era cărăbuşul, căruia i se spune 


` boul lui Dumnezeu. 


Cărăbuşul acesta, mergând pe cele şase picio- 
ruşe ale sale subţiri, subțirele, se căţără mai întâi 
pe braţul gol al lui Micu, apoi pe gât, după aceea, 
pe obraz şi, în sfârşit, se aşeză tocmai în vârful 
nasului. Aci, începu să-l gâdile pe Micu, doar, doar 
Lo trezi. Insă Micu strâmbă din nas şi strănută 
de două ori: „haşt! haşt!” Dar nu se trezi şi nu 
se sculă: S 

Ceasornicul deşteptător întrebă din nou: 


„Tica-tica-ticu, 
Cine-l va trezi pe Micu? 


Eu!” ee auzi ca un fâşiit uşor. Era ó rază de 
soare. Raza de soare pătrunse prin geamul dela 


PAG. 13 


“fereastră şi se opri pe obrazul lui Micu, luminân- 

du-l şi încălzindu-l. Raza de soare credea că-l va 
"trezi cu căldura ei şi-l va face să se scoale. Se în- 
tâmplă însă dimpotrivă. Plăcuta căldură adusă de 
raza de soare îi făcu lui Micu şi mai mare poftă de 
somn. De aceea, băiatul zâmbi în vis și dormi mai 
departe. 


Ceasornicul desteniăttor întrebă din nou: 


„Tica-tica-ticu, 
Cine-l va trezi pe Micu? 


— Eu!” răsună un glas de afară. De rândul 
acesta, era o vrabie. Vrabia sbură la fereastră şi 
începu să bată cu ciocul în geam şi să zică: „Cip: 
ciricip-cip! Cip-ciricip- cip!” Dar de geaba bătea 
ea cu ciocul în geam şi ciripea cât o aiuta glasul, 
fiindcă Micu nu se trezea şi nu se scula. Una după 
alta, minutele treceau, aşa că nu rămăsese decât 
prea puțin până la ora de şcoală. 


Ceasornicul desteptătar, Antrebă -g gir, nou: 


E E 


„Tica- -tica -ticu, 
Cine-l va trezi pe Micu? | 


„— Eu!” se auzi un foşnet de frunze. Era mărul 


din grădină, care  răspunsese în felul acesta. lar 
mărul zise unei albine, care culegea sucul dulce 
din fiorile lui: „Albină aşa de fină, du-te şi-l tre- 
zeşte pe Micu!” Albina intră în odaie şi începu să 
sboare în jurul capului lui Micu şi cât mai aproape 
de urechile lui. Sbura şi zicea: = 


„Zum, zum, zum! 
Hai, te scoală-acum!” 


Dar Micu nu se trezea şi nu se scula. Din pri- 
cina aceasta, albina se supără şi îi veni gândul să-l 
înţepe pe Micu cu acul ei. Insă, tot îi fu milă şi-l 
lăsă să doarmă, spunându-i numai că e un leneş şi 
un trântor. Timpul trecea. Nu rămăseseră decât 
vreo cinci minute, până să înceapă ora de clasă. 

Ceasornicul deşteptător întrebă din nou: 


` „Tica-tica-ticu, 
Cine-l va trezi pe Micu? 


— Eu“ se auzi un glas din odaie. Era. buretele, 
care şedea în ligheanul plin cu apă, așteptând să 
se scoale Micu şi să-l spele. Buretele nu mai zise 
nimic, ci sorbind cât mai multă apă, sări din li- 
ghean drept în obrazul lui Micu. Aci îi dete apei 
reci drumul, scăldându-l pe Micu pe obraji, pe gât 
şi pe corp. ` ` i ad 


A i 
- AUtuu urmarea in pagina 14 Jos 


PAG. 14 >= 


| Poveşti cu Moş Ene 
* Mos Ene şi Vis la cules de murel % 


BE SET 


BE bo Eeer 


DIMINEATA COPIILOR 


o86— Din limba germană de MARCU IONESCU — 980 | 


ntr'o după amiază caldă, Moş Ene zise câi- 
nelui său Vis: „Hai la pădure, ca să culegem 
mure! 
— Bine. să mergem!” 
duse să ia un Cos. 
„Vii şi tu, Lumină a nopţii?” întrebă Moş Ene 


răspunse Vis şi se 


pe buiîniţă, dar bufnița dete din cap în semn că 


AC 
gen, BEE 


re 


EE A 
j D EC A 
MD AAR Wie EN 


Zeg? vi EE M A = 
a Gel 
Aa 
Wu 


nu vrea să meargă. Nu-i plăcea să iasă ziua, 
fiindcă prea o orbea lumina soarelui. 

Şi-aşa, merseră la pădure numai Moş Ene şi 
Vis. 

Era o după amiază foarte caldă. Moş Ene cule- 
gea mure cu toată sârguinţa. Insă Vis, după ce 


URVARE DELA POVESTEA DIN PAG. 13-A: 
„MICU SOMNOROSUL“ 


Acum Micu se trezi din somn şi sări- din pat 
chiar mai iute decât sărise buretele din lighean. 
Când se uită la ceasornicul deşteptător de pe mă- 
suţă, dete un țipăt: „Aoleu! zise el, ce târziu este!“ 
Se spălă şi se îmbrăcă în graba mare şi trecându-şi 
de braţe ghiozdanul cu cărţi, o luă la fugă spre 
şcoală. Merse la şcoală, fără să-şi ia gustarea de 
dimineaţa, aşa că până la amiază, se chinui rău de 
foame. 

Aceasta ca pedeapsă că n'a vroit să se culce de 
vreme şi să se scoale de vreme. 


Dinu Pivniceru 


supse şi el una, două, se culcă sub un tufiş. Dră- 
guţului “câine îi era foarte cald. 

„Ţi-ai umplut Coşuleţul? întrebă întrun rând 
Moş Ene pe Vis. 

— Mai am puţin”, răspunse Vis pe jumătate a- 
dormit. 

Trecu puţin şi Moș Ene întrebă din nou pe Vis: 
„Ţi-ai umplut coşulețţul?” Dar de rândul acesta 
nu primi nici un răspuns. 


„Se vede că Vis e aşa de sărguitor cu culesul 
murelor, că nici nu ma auzit”, îşi zise Moş Ene 
mergând mai departe. 

Când îşi umplu coşuleţul până la vârf, îl strigă 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 


din nou pe Vis, dar nici de rândul acesta nu primi 
vreun răspuns. 

„Se vede că Vis o fi mers departe în pădure, îşi 
zise Moş Ene. Nu pot să-l aştept, fiindcă trebue să 
merg în „Tara, copiilor”, pentru ca fetiţele şi băe- 
țaşii să poată dormi”. Işi luă, aşa dar, coşuleţul 
Şi se întoarse singur acasă. 

„Unde este Vis? îl întrebă bufnița. 

— Vis culegea cu atâta sârguință mure, că a in- 
trat adânc în pădure”, îi răspunse Moş Ene, care, 
luându-și sacul cu nisipul de somn, se grăbi să 
plece în „Ţara copiilor”. 

Bufnița se tot învârtea singură prin bucătărie. 
„Numai de s'ar întoarce Vis mai de vreme”, îşi 
zicea ea. 

Intre acestea, se înoptase deabinelea. „Vis s'o fi 
rătăcit în pădure şi nu poate găsi drumul să se 
întoarcă, îşi zise bufnița, adăugând: Merg să-l 
caut!” 

Eşi din casă şi sbură, mergând din tufiş în tufiş 
privind şi căutând peste tot şi strigând mereu cu 
glas tare: „Vis! Vis!” 

Şi iată că o steluţă strălucitoare eşi de după un 


nour şi o întrebă: „Pe cine cauţi, Lumină a 
nopţii? 
— Pe Vis. 


— Opreşte-te, Stai liniştită şi ascultă, îi. răs- 
punse steluța. N'auzi ceva?” 

Bufnița trase cu urechia şi auzi un siorăit, care 
venea de sub un tufiş, de mure. lar sub tufiş îl 
văzu pe Vis, care dormea dus. 

„lată unde mi-a fost!” strigă ea, se întoarse nu- 
mai decât în sbor acasă, lăsându-l pe Vis să doar- 
mă sub tufişul de mure. 


Vis nu se întoarse acasă -decât târziu de tot, 
după ce se întorsese Moş Ene din Tara copiilor”. 

„Imi pare rău că mă întorc aşa târziu. zise Vis, 
dar mă rătăcisem în pădure. 


— Te rătăciseşi în pădure? îl întrebă bufnița 
clipind din ochi. 

— Dar unde ţi-e coşuleţul cu mure? îl întrebă 
Moş Ene. 

— Vis a dormit toată vremea sub un tufiş, zise 
bufnița. L-am văzut cu ochii mei”. 

Vis na mai spus nimic, ci sa ruşinat şi şi-a 
lăsat capul în jos. 

Din limba germană de Marcu Ionescu 


In numărul viitor: „UN VIS FRUMOS“ 


SEDAS- eE 


HHHHHHAHHHHHHHH ~ 


MHH HHHH HHAH 


Cititori! 


Cereţi la librării şi la 
toate chioșcurile de ziare 


ALMANAHUL 
ŞCOLARILOR 


PE ANUL 19383 


cuprinzând un foarte bogat material enciclopedic, 
plăcut şi instructiv pentru. şcolarii mici şi mari. 


Toate textele sunt însoţite de ilustraţiuni 
Preţul unui volum de 120 pagini este 20 lei 


HHH HHHH HHHH HHH Hee 


Ee 


Ke TIP BCR, Cât r ae e 5 EEN 
Si Lë w Bug EE TEPP aiik Res TE ieii SE WË 


PAG. 16 


Í DE VORBA CU CITITORII ] 


EL. MIC.-Loco. — Poezia d-tale „Sfârşit de 
toamnă” este destul de bună şi publicabilă, dar... 
toamna sa stârşit cam de mult, tără Să-i vie rân- 
dul, iar până la toamna viitoare, suntem siguri că 
d-ta vei tace poezii mult mai reuşite. 

X. Y. Z.-Braşov.— Mai întâiu o întrebare: dece 
nu-ţi dai numeiez Al doilea. Dacă, aşa cum ne 
scrii, citeşti regulat „D.mineata Copiilor”, cum se 
face că n ai citit, ceeace am scris în nenumărate 
rânduri, că manuscrisele trimise spre publicare 
nu se scriu decât pe o singură față a hârtiei, iar 
nu aşa cum ai scris d-ta povestea „[apul min- 
cinos”? De altfel, în genul acestei poveşti am pu- 
blicat ceva în revistă, iar, deocamdată, avem ma- 
terie prea multă, care îşi aşteaptă rândul să fie 
publicată. 

I. MER.-Slatina. — Din cele trei poezii trimise 
de d-ta, am reținut spre publicare poezia „Cân- 
tec de leagăn”. Celelalte două — de altfel, destul 
de bine făcute — nu sunt scrise în genul literatu- 
rii pentru copii. 

DR. P.-Buzău. — Poezia „Fetiţa şi gâza” se 
publică. La concursul de poezii nam primit răs- 
punsuri muiţumitoare. 

M. SŞER.-Fălticeni. — Prea lungă, pentru spa- 
tiul restrâns de care dispunem, „Povestirea toam- 
mă” şi mai ales lungită prin descrieri şi înflorituri 
de stil. De aceea, regretăm că nu o putem publica. 

IL. COM.-Loco. — „Moş Crăciun aviator”. ln- 
cercarea d-tale în versuri a sosit prea târziu. In 


~ afară de aceasta, nu te supără că îţi spunem, dar 


este prea slăbuţă, pentru a fi bună de publicat. ` 

C. ROS.-Rădăuţi. — „lonică şi calul năzdră- 
van”. Basme în genul acesta s'au publicat prea 
multe. De aceia, ne pare rău că nu putem publica 
basmul trimis de d-ta. 


I. ST. M. — Ceie trei poezii, trimise de d-ta şi 


destinate n-rului de Crăciun, au fost primite la 
redacţie, după ce n-rul de Crăciun al revistei era 
gata t.părit. Aşa fiind, n'a fost cu putinţă să ale- 
gem vreuna. 

CEYLON. — N'avem loc pentru poezii lungi. 
Totuşi, am păstrat „Moartea lui Făt-Frumos”. 
sperând să o putem publica, dacă spaţiul ne per- 


` mite. Anecdota „Apă la plămâni” nu e potrivită 


pentru copii. De asemenea, poezioara „Credinţa”. 

T. VIC-LOCO. — Ne ai trimis două poezii — 
ambele destul de reuşite pentru n-rul de Crăciun al 
revistei. Din nenorocire, au fost primite prea är: 
ziu, când n-rul de Crăciun al revistei era gata Ve 
părit. Altfel, am fi publicat una din ele. 


DIMINEATA COPIILOR 
acococooco.c.c.cooooe: 
COPII 


Veniți în fiecare Duminică, înainte de 
amiază, la spectacolele organizate anume. 
pentru voi de către 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veţi vedea şi aamira: 


Teatru.- Dansuri şi balet.-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şı 
anstrumentală.- Cei mai buni 
acrobaţi.- Numere de prestidi- 
gitaţie şi experiențe extraordi- 
nare.-Clownii şi auguştii cei 
mai comici.- Declamaţii şi mo- 
SEESE, Concursuri instructive şi plăcute, ete. 
Moş Nze va exp'ica, îrtr'un ciclu- de con- 
ferințe pe înţelesul celor mici, toate pro- 
gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 
C] 


La fiecare spertacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata „SUCIIARD“ şi se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel şi alte surprize. 1 rețul de 
intrare; Fotol u I Lei 30 E io'u HI tei 20, 
(se mai plåteşte un plus de 2 lei la bile: pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numero’ ate. 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputu' ora 10,15 
dimineața. Sfătuim pe toţi. cititorii nostri să-şi 
reţie lile'ele din timp la redacția revistei, D mineaţa 
Co. iilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. 324/70 


| Feriţi-vă de răceală | 


Micii şi iubiții mei prieteni, cititori ai revistei, 
îeriți-vă de răceală. In această vreme a anului se 
răceşte uşor şi se capătă repede guturaiu sau 
chiar gripă, care te culcă la pat. De aceea, pentru 
a îi mereu sănătoşi, ascultați sfaturile ce vă dau 
părinţii voştri şi feriţi-vă de răceală. - ` 


e Atelierele „ADEVERUL” 8. A. 


-ama e 
Bib He Joteca Lei, 


gë A be 


ji 


”! 


CEP 
ZE: 


ee 


i A M i 
Bn 
KT 


eg 


As 
ori 


fi 


A, 


SÉ dr 


3 
4 


Wi 


d 


SEE DOI RP mg A, 


wi 


|! 


LEI 


PREŢUL 5 


bine ? 


le 


ă-mi şac 


nu-i aşa ce 


> 


| eu 
„a 

a 

2 Fa 

=j 


PAG. 2 


Să dăm o scurtă explicaţie. In fiecare din dese- 
nele de mai jos este ceva ascuns şi care nu se vede 
dintro dată. Il poţi descoperi şi vedea, privind cu 
atenţiune şi întorcând desenul în diferite direcţiuni. 


Unde sunt ceilalţi? 


Când l-ai găsit, trage asupra lui cu creionul, fä- 
cându-i conturul. Desenele acestea sunt, pe lângă 
o distracție plăcută, st un bun exerciţiu de atenţie 
şi i inteligenţă. 


Unde e Buffalo Bill! 


LAT fa poa aa 
d 


GE 
firea 


„Noi mai mulți am venit 
Unde oare au pierit? 


Unde e presedintele ? 


= RZA 
az A CH 


Set > Lë 
SS EE 


„Preşedintele-i aci, 
Cine-l poate găsi?” 


KE 


„Buffalo Bill, Buffalo Bill! 
Haide, eşi nu îi copil“ 


Unde e mistrețul? 


„Decât vânătorul fii mai istet 


i Şi găseşte unde- i un mistreţ? ? 
"e RP, "Een Mu ar, Lë aia ui 


hg, wg, auf 


099--009--099--099--099--099--099--000--009--000--***--A99--009--099-