Ioan Slavici — Nuvele (1929)

Zz 
Re 
Ze 
sm 
ce at Sy. = Sa 
7 Noy 
„CLASICII 
ROMANI 
COMENTATI 


SUB ÎNGRIJIREA 


Dt? N.CARTOJAN 


PROFESOR UNIVERSITAR 


I. SLAVICI 


NUVELE” 


PSS) EDIȚIE COMENTATADE GZA 
sai SCARLAT STRUTEANU EA 


PROFESOR 


. ey 
i EDITURA „SCRISUL ROMANE 


I SLAVICI 


COMENTARII 


ASUPRA 
OMULUI 
ŞI 


OPER E 


E 


SCARLAT STRUTEANU 


„e. 
ja muta A 
A # 4l as 


102 


A er 


SCRISUL ROMANESC . CRAIOVA 


L BIOGRAFIA. 


Ioan Slavici s'a născut la 18 Ianuarie 1848 în Si- 
ria, cel mai românesc cuib din regiunea plină de 
podgorii a Aradului, şi anume în preziua revoluției 
Maghiarilor împotriva Austriacilor si a Românilor îm- 
potriva Maghiarilor, care s'a terminat cu desființarea 
Ardealului ca principat quasi-autonom. Acolo la Şi- 
ria a capitulat la 13 August 1849 oştirea maghiară co- 
mandată de slovacul Artur Gérgey in fata Rusilor, 
pe care Austriacii ii chemaseră în ajutor. 

In anul nasterii lui Ioan Slavici s’a suit deci pe tro- 
nul Austriei împăratul Francisc Iosef I, în timpul dom- 
niei căruia, în afară de revoluțiile amintite, Austria a 
fost izsonită din Confederaţia germanică şi din a- 
ceastă cauză s'a creat dualismul Austro-Ungar la 1866, 
prin revenirea Ungariei la viața politică oficială; apoi 
aceeaș Austrie a aderat la Cripla Alianţă din 1879, care 
propriu zis a purtat acest nume dela 1882, când alături 
de Germania si Austro-Ungaria s’a alipit si Italia. Si 
în fine tot ea a deslantuit războiul mondial din 1914 

Ioan Slavici a avut prilejul să asiste aşa dar în 
timpul vieţii sale la ultimele zvârcoliri ale Casei de 
Habsburg, sau ale așa numitei Case de Austria, care 
ia sfârșit la 16 Noembrie 1918 prin abdicarea împăra- 
tului Carol de Habsburg silit de poporul, care cerea 
pace. Monarhia de sease ori seculară a Habsburgilor 
se prăbușise. Ioan Slavici supravietueste încă 7 ani 
după alungarea Habsburgilor, pe care i-a iubit cu 
credință nestrămutată, convins fiind ca şi revolutio- 
narii din 1848, că mântuirea neamului românesc de 
Maghiarii asupritori nu poate veni de cat de la îm- 
părat, dela împăratul austriac, care de la 1526, după 


3 


bătălia dela Mohacz, ce a adus desființarea Unga- 
riei, ca stat, a protejat formal, dar perfid pe Arde- 
leni, fără să fi dăruit în realitate niciun fel de imbu- 
natatire vieţii lor nationale. Casa de Habsburg, deve- 
nind prinfr'un drept de succesiune moștenitoarea Un- 
gariei după 1526, Românii de peste Carpaţi privi- 
sera pe Austriaci, de la această dată, ca pe nişte ade- 
varafi salvatori. 


* 
£ E 

Ioan Slavici născut în podgoria Aradului apăreă 
într'un centru românesc dintre cele mai copacte. Ro- 
mânii însă mau fost în această regiune locuitori de 
baștină. Populaţia românească este nouă, ea a venit 
în partea locului după încheierea păcii de la Cérlo- 
vat (1699), când atât șesul, cât si podgoria Aradului 
erau în mare parte pustii. Toponimia regiunii nu e 
nici românească nici ungurească. 

O migratiune de Români spre regiunea Șiria s'a 
mai tăcut una, după retragerea din Oltenia a Austria- 
cilor, alta a urmat din Moldova, n.ai ales din ju- 
deful Neamțului, în timpul lui Grigore Ghica. Ceî 
mai mulfi Români au venit însă din Ardeal şi din 
țara Crișurilor. După revoluția lui Horia, Românii 
dobândind dreptul de liberă migratiune, mulți din- 
tre foştii iobagi s'au scoborat din Ardeal spre sesul 
Ţării Unguresti. 

In timpul copilăriei sale, autorul a colindat necon- 
fenit împrejurimile satului cu ochii țintă la cetatea 
Vilasăş ridicată in varful pleşuv al unui deal. Această 
cetate, din care nu se mai vedeau de cât ruinele, 
fusese castel regal ce făceă parte din brâul Caran- 
sebes + Lugoj - Făget - Lipova - Șiria - Ineu - Be- 
tus - Oradea Mare - Șimleu - Hust. 

Aici in Vilagis s'a adăpostit la 1784 unul din to- 
varăşii lui Horia. Copilul, hoinărind prin preajma ce- 
fății ruinate și pustii, privea adesea cu luare aminte 


4 


locul, unde au fost, după cum se povestea din băr 
trâni, aduse tunuri dela Arad, cu care cetatea adăpos- 
titoare a fost bătută până a rămas în starea de azi. 

Tot pe aci în preajma Siriei au fost spânzurați in 
timpul revoluției dela 1848 câțiva Şirieni, căci la in- 
trarea oștirii maghiare comandată de Bem, un gene- 
ral polonez ce s'a pus în serviciul Ungurilor, s'a tras 
asupra ostașilor lui Bem, fără să se știe de cine și 16 
dintre ei şi-au găsit moartea. Generalul a ales tot 
16 Sirieni si i-a pus în furci. In timpul copilăriei au- 
forului, el s'a jucat adeseori cu alți copii de seama 
lui pe movila unde li se spunea, că sunt ingropate 
trupurile celor căzuţi jertfă, cântând: 


Pe drumul Aradului 

Paste murgul Iancului 

Cu frâul între picioare 

Şi cu seaua pe subt foale. 


Primele trei clase primare le-a făcut în satul său 
plin cu amintiri roditoare de ură împotriva Maghia- 
rilor micul Ieni al Lenii Savutui lui Mihail Bojin, pe 
care Ungurii voiau să-l numească Janos Bojony, dar 
pe care dascălul român, Avram Vostinariu, nu știu prin 
ce fantezie l-a înscris sub numele de Joan Slavici la 
1854 în clasa întâia. 


La 1859, anul unirii Principatelor, Ioan Slavici e 
dus la Arad spre a face clasa a IV-a primară. 


La 1860, anul în care Impăratul Francisc Iosif a 
emis diploma, prin care a orânduit ca în viitor po- 
poarele de subt cârmuirea sa să se administreze sin- 
gure si să se folosească fiecare de limba sa în bise- 
rică si în şcoală, în administraţie şi în fata judecăto- 
rilor, loan Slavici trece la liceul maghiar al Minori- 
filor tot din Arad, fiindc& liceu românesc nu era acolo 
si nici prin imprejurimi. La Arad era numai o scoala 
normala (preparandia), unde fusese mai inainte pro- 


5 


fesor Țichindeal, iar atunci era, între alții, bătrânul 


Gavra, căruia Șincai îi incredintase manuscrisul cro- 
nicii sale.. 


Ne găsim în perioadă, în care slovele sunt înlocuite 
cu literele latine în tipăriturile românești de peste 
Carpaţi. Copiii obișnuiți cu slovele chirilice o du- 
ceau cam greu cu literele latine, de aceea în ajun de 
a trece la liceul minorit, Ioan Slavici citește cu ne- 
sat „Călindarele“, „Isopia“, „Arghir si Elena“, ,Ale- 
xandria“, ce erau tipărite cu slove. Cea dintâi carte 
tipărită cu litere a fost pentru marele nostru nuve- 
list de mai târziu, „Graiul Românesc“, o gramatică 
românä-maghiară a lui Moise Bota, Învățătorul de 
la Lipova, apoi a urmat o istorie a Romei, o biblie i- 
lustrată şi nişte broșuri publicate de Papiu Ilarian. 

Cea mai de seamă dintre cărțile fipărite atunci a 
fost însă „Mugurul“, o colecţie de versuri și proză de 
Iulian Grozescu, M. B. Stănescu, Iosif Gall si alții. 


In prima clasă de liceu la Minorifi erau vreo sută 
de băieţi, dintre care jumătate Români. La sfârşitul 
anului şcolar cei mai mulți dintre Români au fost 
declarați repetenfi sub cuvânt că nu ştiau ungureşte. 
Intre aceştia era si Ioan Slavici, care a protestat, de- 
punand o reclamatie la direcția şcolii, prin care cere 
să fie examinat din nou, în realitate pentru prima 
oară, fiindcă întâmplător el nici nu fusese examinat, 
căci fiind român a fost socotit din oficiu incapabil să 


treacă. In urma examenului, Ioan Slavici a trecut 
în clasa a Il-a. 


Când cu mişcările din Lombardia si din Venefia, 
care au adus pierderea ținuturilor italiene, mișcări pe 
care Ungurii le urmăreau cu simpatie, se canta ziua 


şi noaptea în Arad ca și aiurea în ungureşte cântece 
ca acestea: 


Tot pui de câne este Neamful 
Mânca-l-ar boala cea spurcată. 


Stâlpii de pe străzi erau vopsiți in nesru-salben 
şi pajura împărătească habsburgică era stropită, ori- 
unde era găsită, cu gunoaie de fot felul. In această 
epocă biserica românească de pe malul Mureșului 
a fost dărâmată. Ungurii arătau pe Austriaci ca dâ- 
ramatori de biserici, susrumătfori de popoare si a- 
trăgeau pe Români în avânfurile lor patriotice, pro- 
mițându-le pentru a nu ştiu câtea oară, fericirea te- 
restra, cand Austriacii vor fi alungați. După cum 
la 1848 această făsăduială a amefit pe unii dintre 
Români, acum la 1860 ea amețește pe si mai mulţi din- 
tre ei. Curtea din Viena sub presiunea sprijinului dat 
de Români, Slovaci, Sași şi Şvabi a fost nevoită să 
înceapă negocierile cu Ungurii ce se vor termina la 
1866 cu pactul dualist austro-ungar; când Austria a 
fost izsonită din Confederaţia germanică. 

Adolescentul Ioan Slavici în aceste împrejurări po- 
litice era cel mai înflăcărat dușman al Ungurilor, 
fiindcă amintirile dela Șiria wau putut fi uitate si de 
aceea se izolează de restul colegilor străini, simțind 
din ce în ce mai mult greșeala unora dintre Români. 
Pentru clasa a VI-a Ioan Slavici trece la Timișoara, 
ca să învețe nemfeste. 

Era tocmai în anul 1866, când s'a încheiat pac- 
tual dualist între Austria și Ungaria. La sfârşitul a- 
nului următor e oprit acasă cu gandul de a nu mai 
fi retrimis la școală, căci cei de acasă erau de părere 
că li s'a înstrăinat băiatul. 

Băiatul nu se înstrăinase de familie, dar se izo- 
lase de ai săi. Trăia singuratec, făcând mereu lungi 
călătorii pe jos singur în timpul vacanfelor, când 
umbla la şcoală la Arad. In această epocă l-a văzut 
pe Avram Iancu în rătăcirile sale pe la Baia de Criş, 
la Hălmagiu şi aiurea. Cat a fost la Timișoara a 
străbătut Banatul in lung si in lat ca să cunoască oa- 
menii si locurile. Rămas acasă la Siria un an după cei 
doi ani (clasa a VI-a şi a VII-a), făcuți la Temisoara, 


7 


a dat meditații într'o familie nobilă maghiară, apoi 
s'a prezentat la Arad, ca pregătit în particular pen- 
tru clasa a VIII-a, la examenul de bacalaureat, 
sau de maturitate, cum se zicea pe atunci, dar 
sa înfățișat după trecerea termenului și nu a fost 
admis nici la Arad, nici la Temisoara. Ioan Slavici 
face atunci o plângere către Ministerul Instructiei. 
Ministrul de pe atunci baronul Eötvös a fost izbit de 
îndrăzneala totus supusă a candidatului și a fost 
numită o comisiune specială la Sătmar spre a-l exa- 
mină. 

Ioan Slavici trece examenul în condițiuni strălu- 
cite și se întoarce acasă pe jos și singur. Călătoria 
aceasta a durat sease săptămâni, grafie ocolurilor voite, 
pe care le făceă necontenit mânat de gândul că nu- 
mai cu ochii lui si singur un om se poate dumiri a~ 
supra vieţii. Călătorii de felul acesteia a făcut multe 
loan Slavici, în sufletul căruia s'au oslindit specta- 
colele vieţii omenești si mai ales românești, căci a fost 
menit să fie un mare scriitor al neamului, la care a fost 
slujit de firea sa contemplativă, si în acelaş timp să fie 
purtătorul unei anumite ideologii naționaliste, de pe urma 
căreia, din nenorocire, nu și-a putut servi neamul până 
la urmă, din cauza aceleași contemplativități. In călă- 
toria aceasta, despre care vorbeam mai sus, a frecut pe 
la Baia Mare, la Copnic, de acolo peste Rotunda, la 
Strâmba, apoi pe la Mogoaja, la Dej, la Gherla, la 
Cluj şi la Curda, de acolo pe valea Ariesului, la O- 
fembaia, la Roșia, pe la Detunata, la Buciumi şi la 
Abrud, iar de acolo prin valea Crișului Alb pe dru+ 
mul ştiut la Șiria. Intreaga regiune străbătută era 
locuită aproape numai de Români și de Maghiari. 

X După luarea diplomei de maturitate pleacă la Bu- 
da-Pesta spre a face Dreptul. Ca student începe acea 
neobosită activitate pentru unitatea culturală româ- 
nească. Devine sufletul societății studențești „Petru 
Maior“, unde va căuti, ca şi în tot restul vieţii sale, să 


8 


Chun (e aria ; 
/ 


ION SLAVICI 


elimine politica si să lupte pentru scumpa lui ideie. 
Pentru loan Slavici idealul era ca fiecare popor din 
monarhia habsburgică să se conducă singur si sin- 
sur să-și vadă de destinul său cultural. Nici o altă 
veleitate nu-şi găsea loc în sufletul său. Ungurii care 
căutau să-i învețe pe toți conlocuitorii lor străini un- 
surește erau nesuferiți în ochii lui Ioan Slavici. Cum 
Austriacii n'au avut niciodată o asemenea poftă, se 
explică de ce dragostea scriitorului nostru a mers 
crescând pentru ei, în aceeaș măsură, în care creștea 
ura pentru Unguri ce visau mashiarizarea tuturora. 
La universitafe erau profesori austriaci, care fineau 
cursuri în ungureşte, fara să cunoască prea bine limba. 
Asa erau Hoffman, Kautz si Wentrel intre alfii. Fata 
de aceștia autorul nostru nu avea decât dispreț, nu 
din cauza pregătirii lor profesionale, ci fiindcă stâl- 
ceau o limbă, care nu era a lor. 

Ioan Slavici era trecut de douăzeci de ani pe atunci. 

In parlamentul maghiar erau trei partide politice 
maghiare afară de minorități, unde numai Românii 
aveau vreo 40 de deputați. 

Primul partid era al lui L. Kossuth, care cerea des- 
facerea Ungariei de Austria, altul era al lui C. Cisza, 
care cerea numai așa zisa uniune personală cu Aus- 
tria si în fine acela al lui Déak, care cerea statornicirea 
pactului dualist şi mai departe de cât cei zece ani 
hotărâți la început. 

Un al patrulea partid alcătuit mai ales din mi- 
noritafi cerea organizarea federalistă a imperiului. 

Românii erau organizați în partidul național. Ei 
aveau două organe de publicitate: „Federafiunea“, con- 
dusă de Alexandru Roman şi „Albina“ lui Vincențiu 
Babes. 

Românii susțineau pe Kossuthisti si pe inchinatorii 
lui Tisza câteodată, Ioan Slavici, adept al ideii de fe- 
deralizare, nu putea pricepe politica partidului nafio- 
nal. In orice caz, ca politică militantă pentru moment, 


9 


Ioan Slavici era de părere să se sprijine partidul 
lui Deak, fiindcă pactul dualist susfinut de acela pu- 
tea duce mai degrabă la federalizare de cât uniunea 
numai personală, sau despărțirea categorică dintre 
Austria și Ungaria preconizate de Tisza şi Kossuth. 

Tânărul Slavici nu înțelegea că Românii urmăreau 
slăbirea statului prin desolidarizarea lor de Suvern 
şi că această slăbire putea duce mai ușor la federa- 
lizare. De aceea n'a priceput și a rămas adânc rănit 
sufletește, când unul dintre luptătorii naționaliști ro- 
mâni a zis că se unește contra suvernului chiar şi cu 
dracul. Ioan Slavici și atunci -ca şi în tot timpul vieţii 
sale şi-a închipuit că Românii greşesc, când se gân- 
desc în politică numai la faptul că scopul scuză mij- 
lacele. loan Slavici voiă o politică, în care mai întâi 
să fie vorba de mijloace si pe urmă de scop şi apoi 
ca și Mitropolitul Saguna si Em. Gojdu, el susținea că 
in prima linie Românii trebuie să fie, orice s'ar în- 
tâmpla, alături de coroana habsburgică luptând con- 
tra dușmanilor ei, deci şi ai lor. 

O fire contemplativă ca a lui nu era făcută pentru 
viața politică. 

E silit scriitorul nostru să părăsească peste putin 
universitatea, fiindc& era bolnav $i se întoarce acasă. 

Făcându-se bine, Ioan Slavici intră ca scriitor la 
notarul comunal din Cumldus. In timpul sederii la 
Cumlaus s'au iscat primele elemente, din care avea 
să iasă mai târziu „Moara cu noroc“, una dintre cele 
mai puternice nuvele din literatura noastră. 

Intr'adevăr după revoluţia de la 1848 toată pusta un- 
gureasca era plină de bandiți, asa numiții „băieţi săraci“, 
iar poliția statului era neputincioasă. Acești tâlhari, 
în genere unguri, furau şi omorau pe cei ce se opuneau 
fără ca vreodată să se ştie cine era vinovatul. Bani, 
turme și cirezi întregi chiar erau furate de aceşti 
băeţi săraci și, ca să li se piardă urma, furturile 
de vite erau introduse noaptea în grajdurile, sau 


10 


oboarele marilor proprietari, unde rămâneau câteva 
zile. Aceştia, ca să capete simpatia „băieților săraci“, 
tăceau, si în felul acesta își apărau propriul lor 
avut, ba mai mult, „băieţii săraci“, astfel acoperiţi 
păzeau ei avutul gazdelor de furturile tovarășilor lor. 

Autorul povesteşte în „Memoriile“ sale fel de fel 
de întâmplări de acestea, din care putem foarte uşor 
descifra izvorul inspirației sale pentru zugrăvirea lui 
Lică Sămădăul din „Moara cu noroc“. 

Această lume în mijlocul căruia frăia şi în care 
avea să-și facă cariera de notar comunal îl intris- 
tează profund şi renunţă cu atât mai mult cu cât 
era anul, în care avea să recruteze la Arad. Se duce la 
Arad spre a fi înrolaf, își alese sarnizoana la Viena, 
potrivit legii, care ocrotea pe studenţi si se transferă! 
la Universitatea din Viena ca să-și poată continua 
studiile în timpul serviciului militar, pe care l-a în- 
ceput în regimentul 33 de infanterie în cazarma de 
la Gumpendorf. Isi alese, după cum vedem, Viena 
drept sarnizonă, spre a fi poate mai aproape de îm- 
păratul, care după socoteala tânărului ostaş, era ,,ocro- 
titorul Românilor”, deci nu ca să-și confinue sfudiile, 
pe care le-ar fi putut continuă si la Buda-Pesta. 

„Și pe la începutul lunei Octombre“ notează el 
în „Memoriile sale“ a îmbrăcat haina împărătească 
în cetatea dela Arad, de unde a fost trimis pe chel- 
fuiala împăratului la Viena, unde timp de un an avea 
să trăiască fot pe cheltuiala împăratului. 

Cazarma dela Gumpendorf, fiind departe de uni- 
versifate a fost transferat la regimul Ramming n. 
72, care se află în cazarma Francisc Iosif I, a treia casă 
de la universitate. 

Viaţa militară a oferit lui Ioan Slavici încă o ex- 
perienfa la cele trecute. 

In acelaș regiment se aflau tineri din diferitele 
părţi ale imperiului şi numai el singur, român. Cei- 
laifi erau Maghiari, Cehi, Sârbi, Italieni şi Austriaci. 


11 


Erau discutiuni înverşunate între ei: sentimentele pa- 
triotice erau în conflict cu cele naționale. Italienii din 
Dalmatia se socoteau Dalmatieni, Sarbii tot deacolo, 
de asemeni. Croaţii spuneau Sârbilor din Dalmatia 
ca sunt Sarbi, acestia protestau susfinand sus si tare, 
că sunt Dalmatieni. Slavici era convins că sentimentul 
național trebue să primeze asupra celui patriotic, mai 
ales din punct de vedere cultural. Aceasta se potrivea 
cu concepția sa federalistă si in acelaș timp îi soco- 
tea pe Maghiari nu numai misei, ci si prosti, când 
sileau pe străinii din fara lor să le vorbeasca limba, 
fârându-i cu sila pe aceștia să se amestice în viața 
culturală maghiară. Admiratia autorului nostru fata 


de Austriaci în această ocazie îi fixează definitiv ati- 
tudinea. 


»loleranfi erau numai Nemţii, notează el într'un 
loc în „Memoriile“ sale, „care țineau mai mult să 
ştie ei limba altora, de cât ca alții să învețe cea ger- 
mană si-si dădeau silinfa să cunoască firea, obice- 
iurile şi apucăturile, virtufiile şi slăbiciunile acelora cu 
care veneau în atingere“. 

Absența şovinismului național austriac era pentru 
autor o puternică chezăşie în ceea ce privește drep- 
tul lor la simpatia Românilor. Slavici uită însă, că 
Austriacii aveau un puternic șovinism religios şi, după 
cum Ungurii căutau să maghiarizeze, Austriecii se 
sileau să catolicizeze. Slavici uită că Austriacilor tre- 
bue să le mulțumim pentru despărțirea bisericii ro- 
mânești din Ardeal în două ramuri: cea sreco-cato- 
lică si cea greco-orientală. Din punct de vedere na- 
fional Austria era cosmopolită. Din această cauză ea 
a tolerat Ungurilor să apese pe Români, după cum 
le-ar ti fost indiferent, dacă Românii ar fi apăsat pe 
Unguri. Casa de Austria n'a avut în tot timpul exis- 
tenfei sale decât un singur fel: catolicizarea cu bună 
rânduială în administraţie. Sfârșind stagiul militar 
şi cele două semestre, unul la Buda-Pesta și altul la 


12 


Viena, dă examen la facultate si rauseste; se pre- 
zintă la examenul de sublocofenent in rezervă, pe 
care de asemenea il trece. 

In primul său an la Viena (1870) a audiat profesori 
vestiți ca Ihering la dreptul roman, pe Lorenz Stein 
la economia politică, pe Schaffle la economia nafio- 
nală, pe Hirtt la medicina legală, pe Brucke la fiziolo- 
gie. După voluntariat rămâne la Viena unde intra ca 
pedagog la institutul cehului Bilca, unde se găsea ca 
elev şi Alexandru Macedonski. 

In timpul celor doi ani următori cât stă la Viena 
studiază cursurile de drept şi procedură civilă, de 
drept şi procedură penală, de drept comercial si 
altele. Examene nu mai poate da, fiindcă guvernul din 
Buda-Pesta ia măsura ca tofi cetăfenii din Ungaria 
trebuiau să dea examene numai la Buda-Pesfa. 

Incă din primul an al şederii sale la Viena, Slavici 
se interesează de cele două societăți studențești ale 
Românilor: Societatea literară, unde a cunoscut înfre 
alții pe Vasile Bumbac, Grigorovifa, N. Teclu şi pe 
Eminescu, care era de dincoace de Carpaţi şi cel 
mai fânăr dintre ei, dar cunoscut de tofi din poeziile 
publicate în „Familia“; şi societatea „România“, unde 
erau intrunifi mai ales admiratorii lui G. Barif şi 
câțiva tineri din fara. 

Risipirea Românilor în societăți diferite făcu pe 
Slavici şi pe Eminescu, cu care se împrieteni foarte 
repede, să se gândească la concentrarea lor într'o sin- 
sură societate culturală ce se si înființă sub numele 
de „România Jună”. Slavici şi Eminescu erau conducă- 
torii acestei societăţi. Ambii erau de părere că cea 
dintâi nevoie a neamului românesc este unitatea sa 
culturală. Unitatea politică a Germaniei şi a Italiei 
se ivisera după unificarea culturală, ziceau ei amâadoi. 
Slavici însă n'a socotit, că se făcuse unitatea culturală 
la Români nici în cel din urmă ceas al vieţii sale. 

Aci la Viena la 1870 Slavici a învăţat rostirea lite- 


13 


xară a limbii românești dela Eminescu. Până la în- 
tâlnirea sa cu Eminescu, Slavici vorbea dialectul 
din părțile Aradului. Tot aci la Viena Slavici a fost 
îndrumat de Eminescu să scrie literatură. Primele în- 
cercări au fost franscrise de Eminescu în limba lite- 
rară și apoi trimise la „Convorbiri literare“. Prima 
lucrare a fost „Fata de birău“, o comedie, pe care au- 
torul a scris-o în timpul unei nopţi, pe când era ca- 
poral de sardă în cazarmă. Tot transcrisă de Eminescu 
a fost publicată povestea „Zâna Zorilor“, 

Publicând în „Convorbiri literare“ organul uniunii 
de la Iasi, în fruntea căruia se găsea Titu Maiorescu, 
Slavici şi cu Eminescu devin suspecți printre ceilalți 
Români. Titu Maiorescu pornise „direcția nouă“, ri- 
dicându-se împotriva tuturor exaserărilor si în spe- 
cial împotriva literaturii fără noimă artistică a na- 
fionalistilor ardeleni; începuseră si atacurile vertigi- 
noase in contra şcoalei Barnut. Luptătorii nationa- 
listi ardeleni, ultimii supraviețuitori ai curentului la- 
tinist socoteau „Junimea“ dela Iasi ca o primejdie 
națională a Românilor. Slavici şi Eminescu sunt hu- 
lifi de aderentii lui Barnuf, ai lui G. Barăţ si ai lui 
Babes, directorul „Albinei“. Această atitudine a cole- 
gilor români se accentuează cu afât mai mult cu cât 
societatea „România Jună“ s'a înființat fără nici o opor 
zifie din partea guvernului și apoi pentru organizarea 
serbărilor de la Putna la locul de odihnă al lui Ştefan 
cel mare, unde au fost chemați Românii din cele patru 
unghiuri, spre a se infrati cu prilejul unei amintiri 
nationale si a se pune bazele concrete unificării cul- 
turale, suvernul de asemeni a dat cuvenita încuviin- 
fare. 

La 1870 se implineau 400 de ani de la ridicarea 
mânăstirii de la Putna. La 15 August era hramul mâ- 
năstirii si era vorba ca în această zi să se fie un con- 
gres demonstrafiv naţional la mormântul lui Stefan 
cel mare. Serbarea aceasta a avut loc in anul următor 


14 


pusă la cale de Eminescu şi de Slavici. Guvernul, 
ştiindu-l pe Slavici om potolit si însuflețit de senti- 
mente favorabile față de coroană l-a lăsat aproape 
liber să facă ce vrea. O foarte slabă poliție era numai 
un simplu element decorativ la serbare. Românii au ve- 
nit numeroşi şi înflăcărați. S'a încercat prin discursuri 
incendiare să se transforme serbarea calmă si pioasă 
întrun act revoluționar. Slavici a intervenit ajutat 
de poliție și a restaurat tonul calm. Românii au scrâș- 
nit si au înfierat pe Slavici ca pe un vândut străi- 
nilor. 

Numai Sagunistii, adepţii lui Saguna, mitropolitul 
român, înțelegeau pe Slavici. Şaguna fusese unul din 
oamenii de stat ai monarhiei habsburgice, om de în- 
credere al împăratului, legat prin strânsă prietenie 
cu Schmerling, cu Eudoxiu Hurmuzachi si cu alţii 
dintre cei ce luaseră asupra lor sarcina de a stărui 
pentru orsanizarea federativă a monarhiei. In gân- 
dul lor însă monarhia avea să fie confederație de 
popoare, nu de țări. Acesta era şi punctul de vedere 
al lui Slavici, care își luase sarcina de a pregăti uni- 
ficarea culturală românească. Unirea Românilor, a tu- 
turor Românilor, întrun singur stat nu putea intra 
în mintea lui Slavici, nici chiar după realizarea uni 
tății culturale. Fără Austriaci în mijlocul popoarelor 
slave, o monarhie românească independentă ar fi fost, 
după părerea lui, o nebunie. 

Firea contemplativa a lui Slavici avea nevoie de un 
sprijin şi el îl întrevedea în conlucrarea tuturor Ro- 
mârilor de peste Carpaţi la o mare operă culturală, 
toți rezemându-se pe monarhia habsburgică. 

Şaguna obținuse de la început înființarea mitro- 
poliei românești, tot el a înființat „Asociafiunea“ pen- 
tru cultura poporului român și a pornit mișcarea 
pentru infiinfarea unui teatru naţional si a unei uni- 
versităţi româneşti. 

Eminescu avea aproape aceleași vederi, dar în viața 


15 


politică era mai puțin platonic de cât Slavici. In 
privinta Austriacilor Eminescu le era un net adversar. 
„Influenţa austriacă asupra Românilor din Principate“ 
studiu rostit de Eminescu ca prelegere publică a 
cercului Junimei la 14 Martie 1876 e o dovadă absa- 
lut& despre punctul de vedere al autorului faţă de 
monarhia habsburgică. Eminescu era convins că exis- 
tenfa Austriei este o calamitate. Austria trăia, după 
Eminescu, numai din discordia popoarelor sale. Beam- 
tărul neamf si preotul catolic erau cele două elemente 
cosmopolite, care obțineau o nivelare superficială a 
unei poporafiuni etrogene, fafa de rosturile culturale 
ale cărora Austria era complet indiferentă. Aci era 
gresala fundamentală a lui Ioan Slavici, care credea 
contrariul. Politica Austriei față de Mihaiu Viteazul, 
voevod al Ardealului în numele lui Rudolf al II-lea 
nu servise lui loan Slavici la nimic. 

Cât timp a stat la Viena, loan Slavici a colaborat 
la revista „Biserica și Scoala“ din Arad. Aci a cu- 
noscut pe ceilalți colaboratori: Gherasim Lerb şi Vi- 
chentie Mangra. Tot la Arad, după cc sa întors de 
la Viena, a cunoscut pe Mircea B. Stănescu deputat 
în dieta maghiară și proprietar-redactor al foii umo- 
ristice „Gura Satului“. Cei dintâi doi erau cei mai sin- 
ceri adepţi ai lui Şaguna. Ultimul era un înfocat lup- 
tător nationalist xenofob si rudă putin cu loan Sla- 
vici. De aceea intră ca stagiar în biroul lui M. B. Stă- 
nescu, notar in Arad. Ioan Slavici a fost însărcinat 
ca şi la Cumlăuș cu redactarea actelor Românilor în 
româneşte. Cu acest prilej el constată că piedicile 
Ungurilor pentru răspândirea limbii românești în ac- 
tele oficiale sunt atât de sistematice, călcându-se in 
picioare drepturile statornicite mai înainte de către 
împărat prin legea pentru egala indreptafire a nafio- 
nalitatii, în cât, el, Ioan Slavici, renunţă de a mai fi 
în statul ungar, fie advocat, fie judecător şi nu mai se 


16 


duce la Buda-Pesta, spre a depune examenele la Fa- 
cultatea de Drept pentru semestrele urmate la Viena. 

Gândul lui Ioan Slavici se întoarce către biserica 
românească si intră ca arhivar consistorial la Oradea 
Mare în 1873. Aci scrie monosrafia isforică „Noi si 
Maghiarii”. Intre timp mor părinții scriitorului. Cât 
timp a șezut in Oradea a cunoscut mulţi ortodocşi, 
care nu știau româneşte, aceştia erau urmașii merce- 
narilor sârbi, bulgari si cazaci din armatele lui Mi- 
haiu Viteazul si Radu Vodă Serban. Este izbit de 
propaganda catolică în părțile Bihorului, dar nu o 
pune de loc în legătură cu rolul Habsburgilor. In tim- 
pul acesta moare Mitropolitul Andreiu Şaguna. Cu 
ocazia alegerii urmașului, Maghiarii se amestecă ia- 
rasi și Slavici scârbit pleacă. Cât fusese la Viena, în 
urma recomandării lui Eminescu, primea de la Ju- 
nimea din Iasi un ajutor bănesc lunar. Acum, reinoin- 
du-i-se stipendiul de 10—12 galbeni pe lună, se în- 
toarce iar la Viena, ca să urmeze Literile, spre a se 
consacra profesoratului. Viaţa publică şi cancelaria 
bisericii cotropite fiind de limba maghiară, autorul 
nostru credea că va putea duce lupta mai departe prin 
şcoală pentru cultura românească. La începutul lui 
Octombrie 1875 este la Viena. Aci se îmbolnăvește din 
cauza infectării unei răni la braț şi își petrece 11 luni în 
spital, unde la un moment dat e sata să moară. Scapă 
ca prin minune şi cu 40 de galbeni trimiși de Titu 
Maiorescu, atunci Ministru al Instrucțiunii, pleacă la 
Hinterbrăhl. După ce sa însănătoşit a fost chemaf 
la Iasi, unde ducându-se, l-a găsit si pe Eminescu, 
care tocmai se întorsese din Germania. La Iasi a fost 
găzduit împreună cu Erninescu şi Miron Pompiliu 
la Samson Bodnărescu, directorul şcoalei normale dela 
Trisfetitele. Peste puţin intră redactor la „Curierul” 
(1874). Eminescu, ca să-l prezinte în şedinţa Juni- 
mei cere ca Slavici să vie cu vreo lucrare. El scrisese, 
pe când era arhivar la Oradea, Popa Candă (1873). 


g 17 


Pe aceasta o prelucrează si se înfățișează, citind-o 
Junimii. A fost primit cu entusiasm. Încurajat, scrie 
apoi „Coane“ (1874), o comedie, ce a fost iarăş bine 
primită. Titu Maiorescu îl ia la București (1875), 
unde i se dă însărcinarea de secretar al comisiunii 
pentru publicarea documentelor copiate din Arhiva 
de la Viena privitoare la istoria Românilor de către 
Eudoxiu Hurmuzachi. Comisiunea era alcătuită din 
Mihail Kogălniceanu, Ceodor Roseti, Dimitrie Sturza, 
A Odobescu şi B. P. Hajdău. In această epocă în- 
cepe colaborarea sa la „Celegraful român” din Sibiu. 

Slavici urma să traducă în românește documen- 
tele maghiare, germane, italiene si latine. 

După ce T. Maiorescu cade dela guvern, Ioan 
Slavici e destituit si in locul lui e numit B. P. Haj- 
dau, unul din membrii comisiunii. Urmează o serie 
de intrigi și întâmplări mărunte, ce îl întristează fără 
măsură pe Slavici, dar continuă pe răspunderea co~ 
misiei să lucreze, apoi e recunoscut de guvernul ur- 
mător, care îi plăteşte salariul restant. Documentele 
sunt trecute Academiei ce păstrează mai departe pe 
Slavici, ca secretar. In timpul guvernului Maiorescu 
se introduce limba română ca materie de studiu în 
liceu. Guvernul luase măsura ca profesorii existenți 
de partea literară să predea si limba română. La li- 
ceul Matei Basarab profesorul de filosofie, un anume 
Răceanu, refuza să facă si limba română si demisio- 
neaza. Ioan Slavici, e numit în locul demisionarului, 
profesor de limba română si filosofie. Dupa pufin, gra- 
fie intrigilor si a atmosferei antiardelenesti de Ia noi, e 
silit sä demisioneze si el, continuând însă ca profesor, 
la Azilul „Elena Doamna“ şi la Scoala normală a 
Societății pentru învățătura poporului român. La 1876 
începe colaborarea la „Cimpul“, ziarul conservator 
junimist, alături de Eminescu, Caragiale și Ronetti 
Roman. Aceasta este cea mai fecundă epoca literară 


18 


a scriitorului. Atunci scrie „Soll si Haben”, Ches- 
tiunea ovreilor în România“ şi unele nuvele. Publică 
„Nuvele din popor“ (1881). 

In „Cimpul” reproducea articolile sale din „„Cele- 
graful român” şi în „Celegraful român“ articolele sale 
din „Timpul“, întru cât la Sibiu nu se puteau publica 
ce se putea la Bucureşti si invers. De calea reprodu- 
cerii inconvenientul era ocolit. 

Rămâne în București până la 1884, adică tocmai 
în epoca de înflăcărare naţională, când cu procla- 
marea independenţei României, în timpul războiului 
dela 1877 si după ridicarea țării la rangul de regat 
la 1881. N'a văzut însă nici atunci în ce consistă gene- 
rozitatea Austriei în timpul congresului de Ia Ber- 
lin la 1878. 

La 1883 publică în „Telegraful romăn“ faimoasele 
articole sub titlul „Lapsus calami“, împotriva Ungu- 
rilor. Guvernul maghiar trage în judecată ziarul în- 
fiinfat de mitropolitul Andrei Şaguna. Urmașul lui 
Saguna, Miron Roman cere, spre a fi pe placul Un- 
gurilor, îndepărtarea primului redactor, Nicolae Cris- 
tea. „Telegraful român“ nu mai putea susfine intere- 
sele Românilor. 

La 1884 pleacă la Sibiu spre a înființa acolo zia- 
rul ,,[ribuna“. Rămâne director al „Tribunei'“ până la 
1888, când intră in temnifa dela Vat, din cauza arti- 
colului în legătură cu generalul Doda, care a refuzat 
să intre, ca român în Dieta maghiară. Refuzul a 
fost consemnat intr’o scrisoare care a fost publicată 
atunci. In această epocă apare „Gaspar Vodă Graziani“ 
şi „Fapta omenească”. 

In anul 1886 se căsătorise cu d-ra Eleonora Tănă- 
sescu, institutoare la școala Asociaţiei dela Sibiu. 

In timpul când era închis, procurorul i-a dat voie 
să se ducă odată la București pentru a organiza tipă- 
rirea documentelor lui Hurmuzachi în timpul cât va 


19 


fi închis. I se trimeteau corecturile la Vaf în temniță. 

Tot sub îngrijirea lui Slavici s'a publicat si manus- 
criptul lui N. Bălcescu despre „Istoria Românilor in 
timpul lui Mihaiu Viteazul“ ce fusese până atunci 
în păstrarea lui A. Odobescu. 

La 1889, când iese din temniță reia direcţia ,,Tri- 
bunei“. In anul următor revine la Bucuresti şi își 
reia grație intervenției reginei Elisabeta, catedra la 
Azilul „Elena Doamna“. In această epocă scrie „Ro- 
mânii din regatul ungar si politica maghiară“. Scoate 
ziarul „Corespondența română“ unde grupează pe 
vechii tribunisti. Ziarul durează un an și ceva. 

Ca traducător al documentelor, Ioan Slavici găsea 
necontenite dovezi despre bună-voința Austriei în ceea 
ce privește pe Romani. Si aci Ioan Slavici dă dovadă 
de o naivitafe extraordinară în ceea ce priveşte infer- 
pretarea documentelor. 

Spre pildă: Polonia a fost împărțită numai ca 
Austria să poată scăpă Țările Românești de stăpâni- 
rea rusească. care va căpătă în Polonia, compensația 
necesară. Pacea dela Cuctuc-Cainargi a fost înche- 
iată numai după retragerea Rusilor dela noi. 

Apoi, că împărăția habsburgică a ocupat Buco- 
vina, spre a se asigura, că nici în viitor Rusia nu va 
putea să-și întindă stăpânirea asupra Țărilor române 
şi că aceia, care le-au predat Austriacilor Bucovina, au 
fost Rușii, iar Turcii au confirmat numai cedarea. 
Grigore Vodă Ghică ar fi fost numai o unealtă a 
Rusiei, care era interesată, ca partea de nord a Mol- 
dovei să nu treacă sub stăpânirea Austriei. 

Apoi că pentru monarhia habsburgică e chestiune 
de sişuranță, ca poporul român să nu cadă sub stă- 
pânirea rusească, iar pentru Rusia e chestiune de 
putere, ca Românii să nu-și dea seama despre a- 
ceasta si să fie mereu porniţi contra monarhiei habs- 
burgice. 

Apoi, că ideia unei Dacii a fost plăzmuită de Ma- 


20 


ghiari ca punct de reazim in lupta lor contra Casei 
de Austria. Si alte multe asemenea naivitati. 

Toate acestea arată că loan Slavici era un om 
convins. Convingerea lui se rezema, din nenorocire, 
pe un mare neadevăr istoric, pe care el în pro- 
funda lui probitate îl lua drept cea mai de- 
săvârșită realitate. Ioan Slavici a fost un mare vi- 
sător, pe care împrejurările istorice l-au silit să aibă 
idei politice falşe. Toţi visătorii, oameni politici au fost 
interesanfi, dar inutili. 

Când Academia Română (1894) a înfiinţat sub pro- 
tectia Regelui Carol I Institutul de fete 1. Otetele- 
șeanu dela Măgurele, d-na E. Slavici a primit sarcina 
de directoare, iar el a dat lecţii, ca director de studii 
de limba română, de istorie si de educație. In această 
epocă publică a/ doilea volum de nuvele, Vatra pără- 
sită şi romanele: Din bătrâni, Manea şi Mara. Conduce 
împreună cu Caragiale revista literară „Yatra“, ce du- 
rează dela 1894 până la 1896. După 14 ani cei doi soți au 
fost siliți să se retragă dela Măgurele (1908). De aci în- 
colo dă lecții de limbă română de geografie şi de istoria 
Românilor la Scoala evanghelică de băeți si de fete 
din București. Colaborează încă de pe când era la Mă- 
surele la „Cribuna“ din Arad, la „Lupta“, şi ,,Lucea- 
fărul“ din Buda-Pesta. 


In timpul dăscăliei sale Slavici a scris rnanvale 
diferite: O scurtă introducere în studiul filosofiei ti- 
părită pentru elevele de la Măsurele; Asupra educa- 
fiunii, din care trei părți, educația fizică, cea morală şi 
cea rațională au fost publicate; Manual pentru istoria 
universală, din care au fost publicate două volume, unul 
pentru fimpurile vechi şi altul pentru evul mediu; 
Gramatica limbii române, din care a fost tipărită nu- 
mai Morfologia intitulată după obiceiul timpului Eti- 
mologia. Manuscrisul Sintaxei i-a fost confiscat cu 
ocazia arestării sale din 1916, când a fost confiscat 
şi cel privitor la educația intelectuală şi la cea pro- 


21 


fesională. In colaborare cu A. Odobescu a publicat o 
carte de citre pentrui clasa a Il-a primară. 

La 1908 ia direcția ziarului Minerva înființat 'de 
Gr. Cantacuzino şi rămâne un an în fruntea acelui 
ziar. 

La 1914 la declararea războiului mondial intră ca 
prim redactor la ziarul „Ziua“ organ de propagandă 
al Puterilor centrale. Inchinătorul coroanei habsburgice 
era la postul său. A pledat 2 ani de zile cauza Pute- 
rilor centrale împotriva Rusilor, crezând că susfinea 
cauza Românilor si a fost contra intrării noastre in 
acfiune alături de adversarii Nemfilor. La 1916 Ro- 
mânii declară războiu Austro-Ungardiei. Ioan Slavici 
e arestat, judecat si achitat. 


Opinia publică ce n’a cunoscut niciodată ideolo- 
gia sa austrofilă e surprinsă de „trădarea lui Sla- 
vici“. Pentru opinia publică din 1914 un mare scrii- 
tor roman trădase cauza românească si aceasta era 
dureros de surprinzător. După ocuparea Munteniei 
Ioan Slavici devine prim redactor la „Gazeta Bucu- 
reştilor” organul în limba românească al ocupanfilor. 
Ioan Slavici își făcea o datorie in a stărui să susfie 
cauza Puterilor centrale. Dintr'o străveche convingere 
finea să atrasă atenția, că pericolul cel mare vine 
de la Ruși și că noi am greșit, punându-ne alături 
de ei. Ceeace s'a întâmplat ulterior nu l-a clintit o sin- 
sură clipă din nestrămutata sa credinţă. 

Moralistul Ioan Slavici nu mai era în ritmul vremii 
sale. Camarazii săi de politică sermano-filă au știut 
să se abțină în timpul ocupaţiei străine dela orice 
manifestare a gândurilor lor. Asa a fost. P. P. Carp. 

Ioan Slavici, moralistul contemplativ, s'a ocezut o- 
blisat să scrie până la urmă ceea ce sândeă. După 
prăbuşirea Puterilor Centrale, ceea ce el n'ar fi cre- 
zut odată cu capul, a fost arestat din nou, apoi ju- 
decat şi condamnat la 5 ani recluziune. După un an 
e grafiat şi în cei 6 ani, cât a mai trăit, el nu vedea 


22 


zilnic de cat confirmarea părerilor lui: Nu eram des- 
tul de pregătiți, din punct de vedere cultural, pentru 
unitatea politică. 

Admirabilă pildă de statornicie într'o ideie, dar 
infricosétoare rătăcire a unui moralist ce ar fi tre- 
buit să fie ţinut cu sila departe de viața political, 
In ultimii ani ai vieţii sale se ocupă numai de lite 
ratură. Astfel apar romanele: Din două lumi (1920), 
Din păcat în păcat (1922) şi Cel din urmă 'armăşi 
(1923). Publică apoi Amintirile despre Eminescu, 
Creangă, Caragiale, Coşbuc si Maiorescu (1924) şi 
cele din Inchisori (1921). Colaborează la „Adevărul 
literar“ şi „Lumea copiilor“. Dă spre publicare, pe 
când era închis la Văcărești în 1919, două lungi nu- 
vele: „Prințesa“ şi „Căile Morților“. Continuă scrie- 
rea Povestilor, publicând volumul al II-lea (1923). 

Literatura românească rămâne însă lipsită între altele 
de două mari manuscrise, care au fost confiscate în 
1916, când a fost arestat, la intrarea noastră în acțiune, 
şi care n'au mai fost înapoiate sub motiv, că sar fi 
pierdut: Sintaxa limbii româneşti şi romanul ,,Mus- 
culița“, 

lar in vara anului 1925 la 17 August acela, care 
n'a cunoscut nici oamenii, nici împrejurările reale, 
care s'a aplecat zadarnic asupra vieţii spre a cerceta 
rosturile neamului său, dar care a ştiut să transfigu- 
reze această viață numai pentru creația artistică, își 
capătă odihnă de veci în mormântul din Mânăstirea 
„Brazi“ din podgoria Putnei de la Panciu, lăsând un 
urma lui relieful unui frumos caracter și al unei mo- 
numenfale opere literare. A voit să-și îndrumeze po- 
liticeşte neamul şi a greşit; a lucrat pentru cultura 
acestui neam şi a răușit să-l înalțe prin opera dă- 
ruită. Intre năzuință şi realizare zărim astăzi puntea. 


23 


loan Slavici a cerut mereu ca înaintea progresului 
politic să se desfăşoare progresul cultural. La aceste 
din urmă a contribuit cu toată puterea ființei sale su- 
fletesti, dar ceasul înaintării politice n'a mai putut 
să-l audă. Făptura sa contemplativă nu era croiti 
pentru astfel de izbânzi. Slavici a privit viaţa ca un 
roman căruia autorul îi poate fixa limitele desfășu- 
rându-i mișcarea, după un criteriu voit. 

Ioan Slavici şi-a închipuit că politica este artă, viaţa 
este o scoala, iar el, profesorul artist. 


II. SCHIŢA BIBLIOGRAFICA. 
I, LITERATURĂ. 
A. TEATRU 


1) Fata de birău, comedie în „Convorbiri literare“ a- 
nul V (1871—1872), Iaşi. 

2) Coane sau vorbe de clacă, comedie în „Covorbiri 
literare“, anul VIII (1874—1875), Iasi. 

5) Gaspar Grafiani, dramă istorică în „Convorbiri li- 
terare”, anul XXII (1888—1889), Bucuresti. 

4) Bogdan Vodă, dramă istorică în manuscris. 

5) Ursiiă, dramă romantică, în manuscris. 


B. ROMANE. 


1) Din bătrâni (Luca) 1902, Bucureşti. 

2) Din bătrâni (Manea) 1995, Bucureşti. 

5) Mara, 1906 Bucureşti. 

4) Corbeiu în „Cribuna“ (1906—1907), Arad. 

5) Musculifa, în manuscris confiscat în momentul a- 
restării autorului în 1916 și pierdul de Siguranţa 
generala a statului. 

6) Din două luni, 1920, Bucuresti. 

1) Cel din urmă armds, 1923 Bucuresti. 

8) Din păcat in păcat în „Adevărul literar“, anul V 
(1924) Bucureşti. 


24 


C. NUVELE SI SCHITE 


1) Nuvele, vol. I. (Popa Candi; Scormon; La ctu- 
cea din sat; Gura Satului; Budulea Taichii: Bobo- 
cel; Vecinii), 1892 Bucuresti. 

2) Nuvele vol. Il. (O viaţă pierdută; Moara cu 
noroc; Norocul; Comoara) 1896, București. 

3) Nuvele, vol. Ill. (Sărăcuţa de ea; Gogu si Go- 
gusor; Hanul Ciorilor; Om de încredere; Din Ti- 
gănie; Leu-Paraleu; Sepi; Fiul cuiva; Ilie Durac; 
O incurcătură; Negea bătrânul; Crucile roșii; Pd- 
dureanca. 

4) Nuvele, vol. IV. (Baba Dana; O răzbunare; 
Sân Văsii; Impăcare; Om de caracter; O moste- 
nire grea; Renaștere; O aventură galantă; Covă- 
tdsie nepotrivită; Ceas rău; Mitocanul; La răs- 
cruci). 

5) Nuvele, vol. V.. (Spiru Călin; Domnul Istrat Go- 
răuf; Purceluş cu coada sfredel; O jertfă a vieții; 
Răul din fire; Puişorii; Pe povârniş; Din vecini; 
Caina lui Cimbru; Ac şi afd. 

6) Nuvele, vol. VI. (Vatra părăsită; Nuță; Un 
paravan; Omul cel adevărat; Azi ca ieri; Méhnirile 
lui Crică; Din valurile vieții; O noapte fioroasă; 
Sărbători fericite; Un pas cu noroc, Doi prieteni). 

Urmează publicarea volumului VII si VIII. 


D. POVEŞTI 


1) Povești, vol. 1. (Zâna Zorilor; Florifa din co- 
dru; Ileana cea şireată; Doi fefi cu stea în frunte; 
Păcală în satul lui; Petrea Prostul; Limir împărat). 

2) Povești, vol. Il. (Spaima zmeilor; loanea ma- 
mii, Băiat sărac; Stan Bolovan; Impăratul Serpi- 
lor; Rodul tainic; Băiat horopsit; Doi fraţi mici; 
Negru împărat; Mieluselul; Fifi; Pisu). 


———— Pe iară | 25 
X Ast ici] 


Piatra Neat 


Regiuura becca 


E. AMINTIRI 


1) Serbarea dela Putna in ,,Cribuna“ 1904 Arad. 

2) Serbarea dela Putna în „Convorbiri literare“, 1904- 
1905 București. 

3) Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, 
Maiorescu) 1924 București. 

4) Lumea prin care am trecut în „Convorbiri literare“ 
(în curs de publicație) 1929 București. 


F. SCRISORI 


1) Scrisoare către redacție în „Convorbiri literare“ 
1873 Iasi. 

2) Scrisoare din Italia în „Convorbiri literare“ 1883 
Iaşi. 

3) Fapta omenească, Scrisori adresate unui om tânăr 
in „Cribuna“ 1889 Sibiu. 

4) Scrisoare din Elveţia in „Cribuna“ 1906, Arad. 

5) Inchisorile mele, Scrisori adresate unui prieten din 
altă lume, 1921, Bucureşti. 


IL STUDII. 
A. POLITICA SI ISTORIE. 


1) Studii asupra Maghiarilor în „Convorbiri literare“ 
1871—1872 Iaşi. 

2) Noi si Maghiarii în „Convorbiri literate“ 1873—1874 
Iaşi. 

3) Epoca Fanariofilor în „Convorbiri literare“ 1879, 
Iaşi. 

4) Istoria universală. Partea I, Cele mai vechi timpuri 
și antichitatea elenă-română. 1891, Bucureşti. 

5) Istoria universală. Partea I]-a. Evul mediu. Bucu- 
resti 1891. 

6) Mofii şi Maghiarii în ,,Celegraful român” Sibiu 
1892. 


26 


7) Ardealul 1895 Bucuresti. 

8) Familia lui Mihaiu Viteazul în „Vatra“ 1894 Bucu- 
resti. 

9) Românii din Ardeal 1910 Bucuresti. 

10) Unitatea culturală a Românilor in „Cribuna“ 1907 
Arad. 

11) O sută de ani. 1887 Sibiu. 

12) Die Rumänien in Ungarn, Siebenbürgen und die 
Bukovine, 1891 Viena. 

13) Românii din regatul ungar şi politica maghiară, 
1892, București. 

14) Lapsus calami în ,,Celegraful român” 1883 Sibiu. 

15) Cribuna si Cribunistii, 1896 Bucureşti. 

16) Sbuciumări politice la Românii din Ungaria, 1911 
București. 

17) Politica națională română, Bucuresti 1915. 


B. SOCIOLOGIE 


1) Sol! și Haben. Chestiunea evreilor din România, 
1876, Bucureşti, 

2) Prefaţă la conferința d-lui I. A. Pogorat despre 
„Viaţa fdtanului român“, 1903, Bucuresti. 


C. PEDAGOGIE. 


1) Povefe pentru buna creştere a copiilor. Partea I. 
Noţiuni de etică şi estetică, 1897, Bucureşti. 

2) Practica religioasă în „Convorbiri literare“, 1907, 
Bucureşti. 

3) Educaţia raţională, 1909, Bucuresti. 

4) Educația morală, 1909, Bucuresti. 

5) Educaţia fizică, 1909, Bucuresti. 

5) Educaţia intelectuală şi profesională, manuscris con- 
fiscat şi pierdut de Sisuranţa generală a Statului 
în 1916 cu ocazia arestării autorului. 


27 


D. CRITICA LITERARA. 


1) Prefaţă la Savitri (Mahabharata) tr. de Bogdan 
Duică, 1881, Sibiu. 


2) Pesimismul lui Eminescu in „Convorbiri literare“, 
1903, Bucuresti. 


3) Eminescu şi limba românească în „Convorbiri lite- 
rare“, 1909, Bucuresti. 

4) Eminescu-omul în „Luceafărul“, 1910, Budapesta. 

5) Articole de critică culturală în „Lupta“, 1910 Bu- 
dapesta. 

6) Poporanismul în artă în „Luceafărul“, 1910, Bu- 
dapesta. 

7) Zgârcitul chinezesc în „Adevărul literar“, 1922, Bu- 
curești, 

8) Comedia la noi în „Adevărul literar“, 1922, Bu- 
cureşti. 

9) Problemeel evoluției poporului român de G. An- 
tipa în „Adevărul literar“, 1922, Bucuresti. 


E. FILOLOGIE. 


1) Curs practic si gradat de gramatică română. Sin- 
taxa (cu I. Maulin), 1900, Bucuresti. 

2) Aşezarea vorbelor în româneşte în „Analele Acade- 
miei Române“, Tom. XXUII, 1905, București. 

5) Articole filologice în „Lupta“, 1910, Budapesta. 

4) Gramatica limbii române. Partea |. Etimologia, 
1914, Bucuresti. 

5) Gramatica limbii române. Partea II. Sintaxa. (Ma- 
nuscris confiscat cu ocazia arestării autorului în 
1916 şi pierdut de Siguranfa Statului. 

6) Păsăreasca de azi în „Adevărul literar“, 1922, Bu- 
curesti. 


7) Cum se scrie românește? in „Adevărul literar”, 1924, 
Bucuresti. 


28 


F. METAFIZICA. 
1) Rafionalitatea intrării in ființă, manuscris. 
G. MONOGRAFII. 


1) Azilul Elena Doamna, 1884, Sibiu. 

2) Scoalele noastre Săteşti, 1890, Bucuresti. 

3) Institutul Oteteleseanu din Măgurele, 1906, Bucu- 
rești. 

4) Raport despre mânăstirile de dincoace de Milcov 
(cu Mandrea) f. a. Bucureşti. 


III, TRADUCERI. 


1) Immensee, nuvelă de Th. Storn în „Convorbiri li- 
terare“, 1877, laşi. 
2) Scumpă fară, roman de Rud. Stratz, 1917 Bucuresti. 


IV. TRADUCERI DIN OPERA AUTORULUI. 


1) Crucea din sat si Popa Candă in „Rumänische Skiz- 
zen” tr. de Mitte Kremnitz, 1877, Bucureşti. 

2) Gura Satului şi Budulea Caichii în „Neue rumänische 
Skizzen“, tr. de Mitte Kremnitz, 1880, Leipzig. 

5) Byskvalbut (Gura Satului) în „Frâu Rumänien no- 
vellez, Ofvers frău Rumdniskau of Mauritz Bohe- 
man“, 1895, Stokholm. 

4) Che lucky Mill (Moara cu noroc}), tr. de M. Eme 
perle, 1919, New-York. 

5) Une idylie in „Anthologie de la litterature roumaine 
des origines au XX-éme siécle“, par N. Jorga et 
S. Gorceix, 1920, Paris. 

6) Popa Candă in ,,Roumanian stories translated from 
the original Roumanian by Lucy Byng“, 1921, Lon- 
dra si New-York. 

7) Die Glicksmiihle (Moara cu noroc) in „Reclam's 
Universal Bibliotheck“. 

8) Das Gerede im Dorf (Gura Satului) tr. de F. Klug. 
Cernăuţi, 1926. 


29 


9) Blitenlese Rumănischer Nuvellen. Der Schatz (Co- 
moara); Versöhnung (Impăcarea); Das Kuckuskind 
(Fiul cuiva); Die Krăhenherberge (Hanul ciorilor); 
Ein galantes Abenteuer, (Aventura galantă ); Ein ver- 
lorenes Leben, (O viață pierdută); tr. de Max Rich- 
ter. (In preparafie).. 


V. CONDUCEREA PERIODICELOR. 


1) Vatra, revistă literară bilunară, 1 Ianuarie 1894—14 
Augast 1896 cu Coşbuc si I. L. Caragiale, Bucuresti. 

2) Cribuna, ziar 14 Aprilie 1884—21 Noembrie 1888, 
Sibiu. i 

3) Corespondenfa română, ziar, 16 Noembre 1893— 
24 Aprilie 18944 Bucuresti. 

4) Minerva, ziar, 13 Decembre 1908—Decembre 1999, 
Bucureşti. 

5) Ziua, ziar, 31 Iulie 1914—Iunie 1915, Bucureşti. 


IV. COLABORARE LA PERIODICE. 


A. ZIARE. 


1) Curierul, Iaşi. 

2) Corespondenta română, Bucuresti. 
3) Gazeta de Transilvania, Brasov. 
4) Gazeta Bucurestilor, Bucuresti. 
5) Lupta, Budapesta. 

6) Minerva, Bucuresti. 

7) Românul, Bucureşti. 

8) Cribuna, Sibiu. 

9) Cribuna, Arad. 
10) Cimpul, Bucureşti. 
11) Telegraful român, Sibiu. 
12) Unirea Democratică, Bucuresti. 
13) Ziua, Bucuresti. 


B. REVISTE. 


1) Adevărul literar, Bucuresti. 
2) Albina Carpaţilor, Bucureşti. 


30 


3) Biserica si Scoala, Arad. 
4) Luceafărul, Buda-Pesta. 
5) Convorbiri literare, Laşi-București. 
6) Calendarul Minervei, Bucuresti. 
7) Cele trei criguri, Oradea Mare. 
8) Gândirea, Bucureşti. 
9) Minerva literară, Bucureşti. 
10) Revista idealistă, București. 
iy Revista copiilor, Bucuresti. 
12) Semănătorul, Bucuresti. 
13) Transilvania, Sibiu. 
14) Umanitatea, Iasi. 
15) Vatra, Bucuresti. 
16) Viața Românească, Iasi. 
Etc., etc.. 


III. OPERA LITERARA. 


Crescut în atmosfera școlii ardelene, Ioan Sla- 
vici reprezintă, încă spre sfârșitul fazei a Il-a a 
acestei școli, când se trecuse dela doctrină la prac- 
tică, adică dela pură ideologie, in care se susfinea lati- 
nifatea neamului si a limbii la politica militantă de 
revendicare şi la latinizarea limbii, o concepție etero- 
genă compusă din elementele înapoiate ale rezistentii 
pasive în genul lui Gheorghe Sincaiu si Petru Maior 
din faza I-a si elementele înaintate de cultură gene- 
rală ale Junimii de la laşi. Se suprapuneau deci 
două straturi în mentalitatea lui Slavici: unul ve- 
chiu, care nu se mai potrivea cu vremea lui și unul 
nou de tof, care nu se potrivea încă. Produsul acestor 
două influențe disparate a ajuns să exprime în viaţa 
publică un individ izolat, care întâmplător avea darul 
creafiunii artistice. Necontenita sa aplecare către tre- 
cut este alimentată în primul rând din izvorul acesta 
artistic. Direcţia Junimii, către care se simte atras, 
Saseste însă în acest aluat sufletesc un material foarte 
propriu si astfel desvoltarea sa artistică intră într'un 


31 


fagas fericit. Creatorul de artă era bine îndrumat, omul 
însă se prabusea treptat in formulele sale moraliste 
neevoluante, cu tot conservatorismul politic al Junimii, 
fiindcă moralistul din el căuta să reducă zadarnic la 
unitate politica Regatului cu cea a Ardealului. 

Din toată opera sa poetică se desajează în special 
câteva nuvele și schițe şi apoi romanul ciclic „Din bä- 
trâni“. 

Moralistul Ioan Slavici, după cum era și firesc, 
a scos la iveală în prelucrare artistică tragicul și 
kumorul. 

Cel dintâi ca o transvaluare a neputinței omului 
de a învinse poruncile vieţii; cel de al doilea ca o 
mângâiere a omului ce dispretueste viața. 

Lut şi suflet, iată contradicfia vieţii omeneşti, pe 
care Slavici a căutat să o încorporeze în mai toate 
nuvelele, schițele şi romanele sale. 


In „Moara cu noroc“ lutul biruie sufletul. Lică Sä- 
mddéul este omul-taină, în care energa fascinantă a 
făcătorului de rele hipnotizează pe hangiul Ghifd, 
un suflet de rând, dar cinstit ce se pravaleste în cele 
din urmă ca o pasăre sub privirea searpelui. In 
momentul, în care Ghiţă însă caufă să se ridice spre 
a-l lovi pe Lică, aceasta se întâmplă, nu din pricina 
unei energii ce se trezeşte din somn şi ar căuta să 
se, reabiliteze, ci din cauza celei mai înjositoare pa- 
timi omenești: gelozia. Ghiţă isi bănuia nevasta, că-l 
iubește pe Lică și, după ce-și denunţă complicele, 
isi ucide nevasta spre a fi omorât la rândul său, de 
Lică ce se sinucide în clipa, în care era să fie prins, 

Revirimentul din sufletul hangiului dela „Moara 
cu noroc“ are loc sub imboldul unei slăbiciuni ome- 
nești si aceasta este vina sa tragică, pe care autorul 
a sensibilizat-o în sufletele noastre, pentru ca dezno- 
dământul acela cu morți tumultoase dela sfârșit să 
nu fie melodramafie, ci să încolțească în sufletele 
noastre, ca o firească ispasire tragică. 


32 


Rare ori s'a creat in poezia noasfră epică o nuvelă 
mai simplă, ca factură, și mai adâncă în rezonanțe 
sufleteşti; rar de tot s'a ajuns la încorporarea unui 
tipar mai tragic, pe care să plutească mai multă taină, 
ca în „Moara cu noroc“, 

In „Popa Candă“ sufletul biruie trupul. Popa Tanda 
din satul Sărăceni, unde lenevia trupească şi sufle- 
tească prinsese pe oameni ca înfr'o scoică uriaşă 
înfiptă între pietrele sterpe ale locului, îşi propune 
să însănătoșească pe oamenii aceştia muscafi până 
în miezul sufletului de somnul aromitor al sufletului, 
care îi face să uite, că sunt oameni. Prin faptele si 
exemplul Popii satul se trezește încetul cu încetul, 
căci oamenii fresar din amorfeala si nuvela se sfârşeşte 
într'o atmosferă de pace rodnică și de caldă înfră- 
fire între oameni aşezaţi în gospodăriile lor de cu- 
rând întocmite; iar Popa Tanda, ziditorul sufletesc 
al satului ajuns bătrân, în mijlocul nepoților săi, o- 
dihnindu-se într'o seară pe banca de la poarta ca- 
sei cu toiagul alături, se uită în jurul său ostenit, dar 
mulfumit şi primeşte urările de sănătate si binefele 
trecatorilor, pentru care viafa nu mai e un blestem, 
ci o binefacere. 

In „Budulea Caichii“ loan Slavici face să treacă 
prin fafa noastră figurile mărunte ale unui mediu fă- 
ranesc ros de patimi, strâmt la minte, dar capabil 
de înălfäri sufleteşti. O parfe din oamenii aceştia, 
care rămân locului la ţară, ca si cealaltă parte, care 
e înfățișată prin feciorii ce pleacă la învățătură în 
şcolile împărăteşti de la oraș, aduce fiecare în încă- 
perea sufletului său frântura de umanitate, pe care au- 
torul o învăluie întrun humor cald, grafie contra- 
dictiilor, naivitafilor si nepotrivirilor în genere ce 
les la iveală, fie, din transplantarea unui suflet, care 
revine acasă, fie din însâmfarea gratuită a părin- 
ților rămași lângă țarină și, care isi închipuie, că 


3 S. 88 


au dreptul să fie socotiți printre oamenii aleși, fiindcă 
au feciorii lo școlile cele mari. 

Feciorul cimpoieșului Budulea, Budulea Taichii cum 
îi zicea tatăl său, umblă la școală, e stăruitor fără să 
fie inteligent; devine teolog fără să aibă gratia di- 
vină. In preoție și-a căutat un rost, fiindcă trebuia să a- 
junsă si el om. Şi a ajuns, ducându-și sufletul calm 
şi sărac, în care nu se trezește niciun ecou, pe treptele 
bătătorite ale vieții. Fiindcă trebue să se “însoare, şi-a 
căutat tovarășa între fetele dascălului său din sat. A 
ales-o pe cea mai mare, dar ea sa măritat cu un 
altul; a ales-o pe a doua și sa întâmplat tot așa; la 
fel cu a treia. Când ajunge protopop se însoară cu 
a patra. Şi e fericit. 

In această nuvelă lutul omenesc e frământat de 
nişte suflete simple, primitive, ce se rostogolesc sub 
poruncile destinului împăcați cu ei înșiși si cu viata. 
Autorul zugrăvește cu un humor reţinut svarcolirea 
de multe ori ridicolă a oamenilor imbrancifi de viață. 

Iată pe dascălul Claifa din Cocorăşti iubitor de da- 
tini, dar nu peste fire de deștept, pe Budulea, cimpo- 
iesul, pe care învățătura fiului său îl făcuse si mai 
stânsaciu de cât era; pe Hufu, feciorul lui Budulea, 
tare de cap, dar atât de stăruitor, în cât pune în 
uimire pe toți din jurul său; pe Buduleasa, care fugise 
cu un altul în tinerețe, părăsindu-și bărbatul și copi- 
lul, şi care se întoarce acum umilă și pocăită adusă 
de zvonurile, că feciorul său ajunsese om învăţat, deşi 
el abia făcuse o clasă două; pe fetele lui Clăiţă în 
preajma cărora, de câte ori Hufu apare, se roseste 
si se împiedică; pe blândul Wondracek, profesorul 
dela târg al lui Hutu, ca si tot cadrul acela de popi 
și protopopi, cărturarii săteşti, care îndrumează, în- 
curcând şi amestecând rosturile vieții omenești, prin 
autoritatea cărții ce nu o înțeleg. Toată această lume 
adunată şi desfăşurată pe firul unui eveniment oa- 
recare fac din „Budulea faichii“ o adevărată întrupare 


34 


a vieții omenești, in care, deşi dictează un suflet, to- 
tus el rămâne adesea neputincios, fiindcă trupul îl în- 
greuneaza si îl face să se târască în loc să zboare. Pe 
această privelişte a vieţii Slavici aruncă o caldă privire 
de simpatie, şoptindu-ne par'că: „E atâta nepotrivire 
între ceea ce vrem să fim si ceea ce putem să fim, în 
cât cel mai cuminte lucru, ca să nu cazi doborât de 
durere, e să râzi. Să râzi de viață, să râzi de tine in- 
sufi. lată de unde izvorăște humorul de aci și iată de 
ce, în humorul românesc „Budulea taichii“ e o adevă- 
rată capo d’opera. 

Pe lângă nuvelele sale amintite, dela Ioan Slavici, 
avem si unele de intimă viață țărănească păstrate in 
cadrul său natural. Intre acestea se detașează mai ales: 
„Scormon“ şi „Gura Satului“, în care autorul, ca şi 
Berthold Auerbach din literatura germană, constru- 
ieste siluete de ţărani, în sufletele cărora aşează o 
profundă onestitate cu toată umanitatea primifivă a 
vieții ţărăneşti în genere. Nu ajunge însă la asemenea re- 
zultate pe cale romantică, poporanismul său nu e re- 
toric, ci în cadrul cel mai franc realist Slavici mişcă: 
oameni purtați de sentimenfe alese si pe căi câteodată 
pur idilice unde copleșiți de jocul orb al înfocmirilor 
soartei și ale omului, ei înving in cele din urmă, căci 
cea mai profundă parte din sufletul lor a rămas ne- 
întinată în zădărnicia zbuciumată a vieții. 

De aci rezultă prospetimea nuvelelor și a schițelor 
sale din viața poporului mai ales, şi tot de aci asemă- 
narea acestei părți din opera lui Slavici cu scrisul lui 
Berthold Auerbach, cu deosebirea însă că țăranii auto- 
tului german servesc „feza” că sufletele dela fară sunt 
cele mai curate; pe când la Slavici ci alcătuesc un sim- 
plu material artistic. 

In afară de nuvelele şi de schițele sale destul de 
multe la număr, Ioan Slavici ne-a dăruit o serie de 
basme scrise într'o limbă de patriarh biblic mult deo- 
sebite în privința tratării fafa de „Făt frumos din la- 


35 


crimă“ al lui Eminescu. Basmul lui Eminescu e a- 
proape un adevărat basm cult: în felul acesta bas- 
mul lui Eminescu e unic in literatura noastră. Slavici 
a păstrat basmul în cadrul poporan casi Creangă şi 
Ispirescu. La cel din urmă, maferialui poporan pri- 
meste numai o anumită stilizare tot în tonalități po- 
porane; la cel dintâi incomparabil superior lui Ispi- 
rescu, basmul e adânc esteticeşte prin amplificarea 
fantasticului. 

Ispirescu aduce basmului cules o contribuție în 
privința stilului; Creangă lucrează și asupra fondului, 
mărindu-i valoarea estetică. Slavici foarte aproape 
de Creanga înfățișează un element în plus: accentua- 
rea plină de farmec poporan a naivității povestirii. 

In romanele sale ideia fundamentală se mișcă între 
aceleași limite de concepţie casi nuvelele analizate. 

„Mara“, „loan Corbeiu“, „Musculița“, „Din două 
lumi“, „Cel din urmă armăş“, ca şi „Din păcat in pă- 
cat“ constitue seria de romane, cu care loan Slavici a 
îmbogățit literatura noastră infr’o epocă, în care ro- 
manul era socotit, ca o imposibilitate pentru geniul 
rasei noastre. 

Ca și Duiliu Zamfirescu, loan Slavici încearcă și 
romanul ciclic în seria „Din bătrâni“, din care nau 
apărut de cât „Luca” şi apoi „„Manea”, Autorul a voit 
să inchege în volumul prim (Luca), din material con- 
siderat istoric, dar care în realitate nu era decât în 
mănunchiu interesant de ipoteze, viața strămoșilor 
nostri în timpul Impăratului Justinian, când Gepizii 
au fost risipiţi în luptă cu Avarii si când Bulgarii 
după marile masse de Slavi au sosit la poalele Car- 
patilor. 

In volumul al II (Maneaj, se continuă povesti- 
rea evenimentelor petrecute in timpul părinților Me- 
tadui si Ciril, apostolii Slavilor, care ar fi trecut si 
pe la străbunii nostri. 

Deşi acțiunea nu e prea strânsă, totuşi puterea 


36 


de evocate a frecutului cunoaşte accente de neobis- 
nuita rezonanță. 

Prima parte a seriei „Din bătrâni“, apare la 1902, 
opt ani după „Viaţa la fară” a lui Duiliu Zamfirescu. 
Slavici se prezintă cu acest roman la premiul Acade- 
miei cu „In Razboiu“ al lui Duliu Zamfirescu, 
şi Slavici câștisă premiul. Academia judecase bine 
spre a ajunse la determinarea superiorității ro- 
manului „Din bătrâni“, loan Slavici a scris și 
câteva opere dramatice („Fata de birău“, „Coane“, 
sau Vorbe de clacă“, „Gaspar Vodă Graţiant“, ,,Bog- 
dan-Vodă“, ,lirsita”). Intre acestea cea mai de seamă 
este „Gaspar Vodă Grafiani“, care, desfășurându-se 
aproape cu aceleași date dramatice ca si „Despot 
Vodă“ al lui Alecsandri, întrece în valoare drama poe- 
tului moldovean prin frumusețea limbii si prin dru- 
mul tragic al personagiului ce se distruse pe sine 
printr'o vină tragică mult mai limpede de cât a lui 
Despot. 


* 
* * 


In toată opera lui Slavici se simte totus tăios lama 
unei ideologii precise, cu atât mai precise, cu cât 
ne apropiem de ultimile sale cărți. In epoca sa de 
maturitate, spre sfârșitul celei de a doua jumătăţi a 
veacului trecut, arta acopereă ideologia abstractă, care 
nu-și putea face loc liberă de sub lespedea sufletului 
său, din cauza concretizării artistice, în care era prinsă. 
In cele din urmă ideologia a biruit, fiindcă în viața 
practică moralistul ieșise învins, iar romanele, nuve- 
lele şi schițele sale devin din ce în ce mai abstracte, 
mai demonstrafive. Moralistul, care se întrevedea si 
în „Moara cu noroc“ şi în „Budulea taichii si mai 
ales în „Popa Tandă“ se emancipase încetul cu în- 
cetul din aderenţa plăsmuirii poetice, împotriva că- 
reia luptase, pare se, o viaţă întreagă, luptă ce a ajuns 
în punctul cel mai culminant în seria „Din bătrâni“. 


37 


In prima perioadă ideologia sa își făcea drum 
prin studii speciale de etică si ne gândim mai ales 
la „Fapta omenească“ unde întâlnim pasagii ca a- 
cesta: ..... pacea dintre mintea şi inima mea n'am 
găsit-o de cât in a-ta inspirată, în muzica lui Beet- 
hoven, în marmura cioplită de meșterii italieni, in 
pânzele lui Rafaelo, în operele scrise de oameni care 
au vorbit sub stăpânirea iubirii covârșitoare; si nu- 
mai atunci am găsit-o, când am ajuns să înțeleg, că 
iubirea m'a făcut ceea ce sunt și că numai prin iubire 
mă pot ferici. 

După seria „Din bătrâni“, in care unii au găsit con- 
fuzie, dar, în care de fapt era vorba focmai de lupta 
aceasta ‘interioară între moralistul neînduplecat şi 
poetul epic, care se comprimă cu bună știință, loan 
Slavici, ajungând la convingerea contrarie celei a lui 
Tolstoi şi anume, că afabulafia literară nu numai, că 
nu trebuie disprețuită, ci din potrivă, că ea trebue u- 
tilizată pentru cugefarea perceptelor morale, pără- 
sește calea ideologiei aparte în studii speciale si se 
folosește de literatură spre a determira, izoland răul 
si binele. 

Ceea ce consfitue nofa cu adevărat caracterisfică 
în ultima perioadă a activității sale literare este ple- 
nitudinea mijloacelor poetice, pe care le fine în frâu, 
subordonându-le ideii morale. Si aci se apropie, in 
ceea ce privește rezultatele, de felul de a fi al lui 
Tolstoi din ultima sa perioadă. Simti in ultimele cărți 
ale lui Slavici, că e tot un mare poet, dar că vrea 
să ne învețe ceva, nu mai fine să ne emofioneze. Recu- 
noasterea valorii pedagogice a mijloacelor literare îl 
face să stăruie pe de o parte necontenit în perfecționa- 
rea fechnicii verbale, accentuând pe de altă parte carac- 
terul lapidar al zicătorilor si proverbelor, cu care și 
presară aproape toate începuturile de capitole din 
romanele și nuvelele sale. 


Ideologia și preocupările în lesătură cu autenti- 


38 


citatea limbii românești, pe care se căzneşte s'o scrie 
cât mai bine şi mai potrivit cu firea sa proprie, îli 
întorc după o activitate scriitorească de peste 40 de 
ani în fagasul unde au ostenit reprezenntanfii Şcolii 
Ardelene, făuriforii de limbă românească și loan Sla- 
vici devine un Gheorghe Lazăr izolat ca și acela si 
mângâind de la catedră rosturile adânci ale limbii 
noastre din fundul unnui suflet complet eficizat. 

In tot cazul ultimul său roman şi în special penul- 
timul „Cel din urmă armas“ constitue biruința com- 
pletă a moralistului, care, fiind şi poet, își ascunde 
cea de a doua calitate cu o dexteritate si în acelaş 
timp cu o lipsă de prevenire ce te fine incordat asu- 
pra cărții până ce-i întorci ultima filă. 

Autorul pune în „Cel din urmă armas“, fafa in 
față pe vechii boieri cu nouii burghezi, creaturile a- 
nului 1848. Cei dintâi sunt reprezentați prin Iorgu 
Armaş, cel din urmă vlăstar din vechea familie a 
Armasilor, iar ceilalți consfitue lumea nouă, in mij- 
locul căreia boierul acesta este sfânjenit dela primii 
pași făcuți în fara, când se întoarce din străinătate. 
Stânjenirea lui Iorgu Armas, vrea Slavici să ne spuie, 
nu provine din pricina unnei fatalitafi istorice, ci din 
molesirea sufelfească si nerespectarea datinelor bo~ 
ieresti. Boerii n'ar fi dispărut, uniți fiind, dacă ar fi 
adus mai departe tradiția cinstei și a muncii strămo- 
sesti. 

Iorgu Armas era si cinstit si muncitor, dar legă- 
turile cu vechile familii se rupseseră odată cu vălul 
democraţiei „pașoptiste“. 

Cinstea unui boier ca Iorgu Armas, nu numai că de- 
venise inutilă pentru consolidarea socială, dar el în- 
suși cade vicfima mediului dizolvant, în care stăruie. 
Işi risipește averea agonisită de părinți; distruge fe- 
ricirea unei fete, care îl iubeă si omoară un om în 
duel, spre a ajunge în cele din urmă să se sinucidă. 

După cum se vede concepția romanului se apro- 


39 


pie mult de tot de ideia fundamentală din ,,Comanes- 
tenii” lui Duiliu Zamfirescu, dar ce deosebire de tra- 
tare! La Duiliu Zamfirescu era poezia, aci e aproape 
etică pură. Romanul serveşte ca să ilustreze cu e- 
xemple o anumită pledoarie moralistă a autorului, 

Tema morală, nu concepția, pe care o pune loan 
Slavici aci, alungând concepția de artă pe planul al 
doilea, este responsabilitatea societății fără tradiții 
ce dizolvă caractere, sau distruge pe cei ce se opun 
la propria lor dezagregare sufletească. 

In felul acesta moralistul și poetul din Slavici a- 
jung la apusul vieţii purtătorului lor să-și dea mâna. 
Şi desigur, dacă ar mai fi trait, ar fi putut să ducă 
până la capăt „Memoriile“ începute, în cari ideolo- 
gia etică pentru acest „Pro domo“ fără preocuparea 
învelișului beletristic, ar fi constituit opera, căreia 
autorul i-ar fi dat cea mai mare importanfa, consi- 
derând-o ca pe cea mai de seamă din toată produc- 
fiunea sa spirituală. 


Ed 


TEXTE 


als Scositoa, 
2. Popa Tanda. 
3. Budulea Taichii, 


4, Gura Satului. 


SCORMON 


Intr'un cadru de viață tdrdneasca se desfa- 
soara o idilă, în care se desvelesc suflete pri- 
nitive, dar curate. Sanda urzeste la pânză cu 
gândul aninat de o amintire. Iubea pe Pascu, 
ciobanul, care era dus sd-și facă rândul la os- 
tive. Nu mai Ştie nimic de el. Doar câinele lui, 
Scormon, rămas fdrd stăpân se află lângă ea 
Ciobanul se întoarce, nici nu îndrăaneşie sa 
se mai gândească la Sanda. Işi închipuie ca-l 
va fi uitat, dar câinele, ca si alta dată, e solul 
dragostei lor. 

In toiul vieții primitive autoru’ face să li- 
cărească suflete limpezi, dar sfioase, în care 
sentimentele sunt puternice și naturale. 


ji 


Sanda urzeste panzd, gân- 
dindu-se la Pascu, al cărui câi- 
ne e la picioarele et, 

Cât e de iung gardul de ia portifa până la co- 
titura ulifei, Sanda l-a măsurat, nici ea singură nu 
ştie de câte-ori, cu firul in mână. Jos, lângă por- 
tifa, e vartelnita1) cu jirebia?) de tort?). Sanda 
ia capătul firului, îl suceste pe lângă cel d’intaiu 
par din gard, apoi merge lăsând firul printre de- 
sete din par în par până la stâlpul din cotitură; 
acolo suceste firul încă odată şi iarăşi se întoarce 
înapoi. Vartelnifa se mişcă a lesne scarfaind în- 
delungat si lasă firul a se desveli. Din când în 
când scarfiitura încetează si firul nu mai curge. 


1) Vârtelnija =uneaktă cu care se deapănă tortul, după ce sa 
spălat.—2) jirebia=juribiță, sul de fire răsucite.—3) tort=o cantitate 
de fire toarse. 


43 


Sanda fuse la vârtelniță, descurcă firile şi ia- 
răşi părândă!) parii. Aşa se urzeste pânza. Si 
gardul e cel mai bun urzitor: parii bătuţi unul 
lângă altul si legafi între dânşii loc de șease palme 
de la pământ cu o împletifură de nuiele. Langa 
gard locul e nefed; dincolo grădina cu legume şi 
cu flori, Cucurbăta?) se întinde de-alunsul, se 
ridică şi pe alocurea se rasuceste până în vârtul 
parilor, în cât firul Sandei se ascunde în ver- 
deafa frunzelor ori scutura albini din florile gal- 
bene. Asa de a îndemână *) nu e utzitotu*) cu 
craciř) lungi ca păiajenul. E bun în vreme de 
iarnă. Acum însă Maica Marta s'a dus cu copiii 
la stână, Badea Stan a plecat cu un car de scân- 
duri: Sanda e singură, singurică ê). li mai place 
afară la uliţă. Nu pentru că ar fi trecători, dar 
afară cântecul vine mai bine. E cald. Dar deprinsă 
e fata la ger si la arşiță. Cu braţele soale, cu poa- 
lele aninafe în brâu şi cu stergarul în cap, ea 
nici nu simte vremea lui cuptor; cântă, înfinde 
firul, descurcă jirebia şi se perde in ftinerefele ei. 

in vale vine abia târându-se un cane flocan 
pe mijlocul ulifei. Câteva sute de pași de la co- 
titură el zăreşte o clipă pe Sanda, se opreşte, 
ridică capul, ciuleste şi începe a schiauna încet. 
Sanda, se întoarce cu firul şi iarăşi se arată la 
cotitură. Cânele tresare, prinde viaţă şi cu ochii 
afintifi la Sanda se răpede în sus. 

Pentru o fată, care urzeste pânza de-alungul 
gardului, un cane flocan, mai ales când nu vine, 
ci se răpede, totdeauna este o ivire mai mult de 
cat supărăcioasă. Sanda fipă, apoi rămase încre- 


ra) Paranda=ia capătul firului, îl suceste pe lângă cel dintâi par 
din gard, apoi merge lăsând firul printre degete din par în par.— 
2) Cucurbătă=—plantă ce crește prin vii şi prin terenurile neculti- 
vate,—3) indemand=potrivit.—4) urettorul=unelta pe care se urzeşte 
tortul.—-5) craci=dispozitiv în formă de unghiu—6) singură singu- 
vică=singură de tot. 


44 


menită de spaimă, cu fafa albă ca fagurele si cu 
ochii afintifi la cane. 

Ca o soparla însă, cu labele întinse, colbdind ') 
cu coada si schiaunând se fârâe cânele până în 
apropierea ei. Acolo apoi rămase turfit la pă- 
mânf, privind fata speriată, schiaunând iar cu 
frică şi muşcându-şi coada neîncetat. 

Sanda isi veni în fire. li părea ca mai văzut 
adeseori acest câne, dar unde şi cum, nu-şi aducea 
aminte. 

De odată fafa ei se însenina. 

— „Scormon!“ — strigă ea cu bucurie — ca si 
când ar întâlni un vechiu prieten. 

Când auzi cânele acest cuvânt, sări iute la pi- 
cioarele ei, apoi se ridică cu labele pe ea şi ia- 
rasi îi cuprinse picioarele, sări împrejur vesel, 
începu să latre, să schiaune şi iarăşi să-i lingă 
mânile. 

„Scormon! dragă Scormon!— zise ea plecân- 
du-se spre câne şi nefezindu-l. — Cât e de slab, 
sărmanul! — Unde e Pascu?“ 

La auzul acestui nume cânele începu să schia- 
une încef, mai tare, fof mai fare, în sfârşit el îşi 
ridică capul în sus şi începu să urle. 

Sanda îl privi câtă-vă vreme cu milă. 


„Bietul câne! cum urlă! — zise ea înduio- 
sata. Scormon, nu urla!— urmă apoi simțind că 
lacrămile îi vin în ochi. — Cine ştie, poate a si 


murit în cătănie 2). — Bietul câne! Trei ani vor 
fi la toamnă de când l'au dus în cătănie. 

Şi mulţi mor în cătănie. Se zice că-i bate şi-i 
fin cu mâncări rele. Vai şamar! Nu se mai aude 
nimic de el. Despre alţii tot mai vine câte-o veste. 

ar el n’are pe nimeni decât pe bietul acesta 
de câne, care piere de foame. 


1) colbăind=făcând praf.—2, cătănie= serviciul militar. 


45 


La acest sând Sanda privi impregiur. Scor- 
mon era tupilat la picioarele ei. Ea începu să-l 
nefezească. 

„Scormon! tu n'ai stăpân!“ 

Scormon se ridica şi-şi puse labele pe senun- 
chii ei privindu-i în fafa. 

Sanda incepu a-şi face mustrări. De trei ani, 
de când s'a dus Pascu, ea abia câte-odată şi-a 
adus aminte de el. Măcar numai să se fi sândit 
la el. Și așa nu se mai gandeste nimeni altul în 
lume. Dar atunci când îi luase în căfane, Sanda 
era încă tânără, de tot tânără şi nepriceputa. 
lar el totdeauna a fost bun cu dânsa. Când mer- 
Sea la stână, iarna când şedeau seara la sfărâ- 
mat de porumb, şi primăvara, când oile înce- 
peau să fete, totdeauna el îi aducea pe cel mai 
frumos dintre mieii priori 1). Cine ştie? poate — 
el... Da! de dragul ei ar fi fost sata să facă ori-şi 
ce. —— Ar fi dorit să ştie, unde-i şi ce face și cum 
€ şi ce gândeşte, ar fi dorit să-l vadă şi numai 
să-l vadă. 

Scormon se ridica cu labele pe umerii ei. 

»ocormon! — striga ea înduioşată, apoi îi cu- 
prinse capul şi îl săruta privind speriată împre- 
Siur ca să vadă dacă nu o va fi zărit cineva. După 
aceea se ridică repede, intră în curte, în casă şi 
esi cu o bucată de mălaiu proaspăt. 

»Scormon, ia, mănâncă! grăi ea întinzându-i 
bucata“, 

Cânele începu să musine*) mălaiul. 

„Mănâncă, Scormon, mănâncă! Sărmanul, câf 
e de slab: abia a mai rămas păr pe el. Mănâncă, 
Scormon!“ 

Scormon apucă bucata cu sfială şi o puse în- 
tre labe, iar fata se aşeză lânsă el şi rămase pri- 


1) priort=cei dintâi nascuti.—2) mușine=să miroasă, 


46 


vind cu mulțumire, cum cânele din ce in ce se 
îndemna mai tare la mâncare. 

— „Unde e Pascu, Scormon?“ 

Cânele lasă bucata şi iarăşi începe a schiauna. 

„A murit, știu ca murit! cânele simte mai bine 
decât omul!" 

Naica Marta se opri la portifa si stete ui- 
mită: 

Sanda şedea jos si netezea un câine străin. 

— Ce faci tu, fată? . 

„A murit, mamă! ştiu c'a murit! urlă cânele“. 

— Cine-a murit? 

„Pascu! Ia, acesta e cânele lui“. 

— Care Pascu? 

„Pascu, care era cioban“. 

— Aha! îmi aduc aminte, bălanul! răspunse, 
Naica Marta. Dar de unde ştii tu? 

„Urlă cânele, Mamă. Să vezi. — Scormon! 
unde e Pascu?“ 


Cânele, la infrarea Naicăi Martei se retrase 
şi făcu un cerc împresiurul femeilor. Acum se 
opri şi ridică capul în sus. 

„Unde e Pascu?“ întrebă Sanda încă odată. 

Cânele începu iarăși să urle. 

Muma si fata stăteau privind cu induiosare la 
cânele ce în limba lui se plângea de singurătate. 

— Da, nu e a bine! grăi Naica Marta întrun 
târziu. Dumnezeu să-i ierte păcatele. Era băiat 
bun. Nu mai stie nimeni să facă brânza cum o 
făcea el. Bietul câne, cum urlă! 


Acum, când şi Naica Marta zisese, că Pascu 
a murit, Sanda ar fi dorit să-i arate, că e cu pu- 
tinfa, ca el să nu fi murit. Cânele poate urla si 
numai de dor să vadă pe stăpânul său. Văzând 
însă, că şi mumă-sa îşi sterge lacrămile, ea o 
urmă în casă fără să-i vină a zice vrun cuvânt. 

eva mai târziu Sanda iarăşi măsură lungimea 


47 


gardului cu firul în mână, ca şi când nu sar fi 
întâmplat nimic. Scormon era culcat la vartel- 
nifa purtând capu în urma fetei, pe care şi-o 
alesese stăpână. Ea se apleca tot eauna, când 
sosia la vartelnifa, şi-l netezia, iar cânele se tă- 
vălia desmierdat înaintea ei. 

— Bietul cane! Cum se bucură! 

Numai în cealaltă zi dimineaţă se simți urma 
zilei acesteia, 

— Ce ţi-e fată? o întrebă mamă-sa ingrijata. 

„Nimic, mamă“. 

-— Esti galbenă ca ceara! 

„Nu ştiu!“ zise Sanda mergând să dea mălaiu 
la câne. 

Şi din zi în zi Sanda se făcea tot mai făcută, 
mai galbenă si mai gânditoare. Ii plăcea să iasă 
seara afară, numai cu Scormon. Acesta peste câ- 
teva zile încetă a mai urla când îl întreba, unde 
e Pascu, ci schiauna numai privind împresiur ca şi 
când lar aştepta. 

„Cine ştie? poate că nici n'a murit, isi zise 
Sanda. Parcă-i spunea un glas tainic, că el fră- 
este; iar când auzia acest glas, par'că se temea 
de ceva. 

Şi de câte-ori vedea pe Scormon, slasul ră- 
suna în sufletul ei și în răsunetul glasului se 
ivia frica. 

Peste câteva săptămâni Naica Marta esi cu 
o bucată de mălaiu, 

»ocormon 1“ 

Nimic, 

»ocormon I“ 

Nimic. 

— Tu fată! ea 'n vină, chiamă cânele cela. 

hiamă fata, chiamă mama, chiamă fofi, dar 
e zadarnic. Astăzi, mâne şi poimâne: s'a dus 
Scormon. Cine ştie unde? 


48 


P > z 

ma te pitt Hea As mama Bn ca an 
Pusta . Era ia Aaa, PA mm a mi adam. La ta, 
ia Twig een A' pa la mai harem, Bae da ma 
uma mitaaa aa La TA gi oaze aaa dm anil, age 
come mimi tele pa Faria -R Arae Mort” tikara Seen 
tat Aa mat Dee sow tek ee AE E Cea ne 
Rn Tee L Ana ca tuua prejars i aa fa 
one sita char o -nuvi ph aaa san Belly 
du A Smee ane na Sau sa vet ca con 


A Ta monnei, Cara wane irana Ra fal cu cas da fa 


o I Baa spt tale tes Lra Sala te by emi’. 


N a idei 4 la ta Oy i cu 
epee Av om Vasta Te atau me jir Sa 
grr ata La SRi ca Aag; TA ee ee Ra 
WH i can ote Ca Iv ec Ve vekas Nia Au 

<a Tanba- lira cas abi Tarm Unger } 


Ta 
casca J, 


Hedas., tet me Leh ie Protgoe n. ae oh; eae tee 
soe apar Eo + Can a: multi dinte as 


= a = . > = hu 
ma sla tee aL words Za pete ne. 

8: TF = 4a 
ache as La Sina, aan Re pin dom am fb 
Aa « deta Tas are apat mn OT ane ba... 
a apa altar launa, Ca cave ant’ 


dee Tra. oma manage Emo sa be gon cle mm: 
Chiara. weap a fot da setat su 
| 


Manuscrisul lui lon Slavici. 


„Păcat de cânele acela. Era bun Ia casă!“ grăi 
Naica Marta. 

Sanda s'ar fi bucurat, că a scăpat de el: însă 
îi părea c'a rămas satul pustiu. 


I, 


Intdlnivea între Sanda şi 
Pascu după întoarcerea aces- 
tuia dela oaste. Scormon, cât- 
nele, îl aduce să se întâlnească 
cu Sanda. 


Trei văi şi trei dealuri: cale scurtă ’n tine- 
refe; cine o face în voie bună, a sosit la Măciniş, 
fără chiar să bea apă din isvoarele din cale. 

Jos în vale curse râul; mai sus, pe coaste, 
resfirat, se întinde satul prin holde şi srădini. 
Sus, pe culme, paşte turma în iarbă verde şi în- 
desată. Stâna e aşezată tocmai lângă cruce, de 
unde ochiul cuprinde amândouă văile. Un nuc 
bătrân şi stufos dă umbră păstorului. 


Berbecii sunt bătăuşi; mioarele sunt grase şi 
mieii sburdalnici: dar păstorul totuşi e tăcut. 
Zadarnic ia fluierul în mână; doina nu mai are 
farmecul, pe care-l avea odinioară. 


— Scormon, fine! 


Scormon sare si se repede între berbecii, care 
se bat in capete, desparfindu-i pe şapte in seapte 
părți, apoi rămâne stand cu capul ridicat, ca 
să vadă, dacă lupta e sfârşită. Iar când vede că 
tofi pasc, latră încă de câteva ori, ca semn al 
privegherii sale, şi se întoarce încet lângă stă- 
pânul său. Aci se întinde, îşi pune capul pe la- 
bele de dinainte si rămâne urmând cu ochii săi 
mişcările lui Pascu. Din când în când ciuleste 1), 


1) ctulește= mișcă urechile (caii gi câinii), 


4S. 49 


tresare, ridică capul, ori mormăie par'car fi sim- 
fit ceva nepriincios. 

Pascu nu-l vede. El ‘se simte 'sinsur. Câtă 
vreme a fost în cătănie, adeseori şi-a adus a- 
minte de el. Muntele, turma şi Scormon au fost 
prietenii din revărsatul tinereţelor lui. Acum însă, 
de când a sosit acasă, par'că e sătul de traiul de 
mai nainte. De patru săptămâni îşi paşte turma 
şi încă nu şi-a botezat chiar nici berbecul ce 
poartă clopotul cel mare. Poate că vremea, — cu 
zilele lucrurile iară-şi vor intră în firea lor de 
mai "nainte. à 

Scormon ridică capul, se ridică de tot, priveşte 
ciulind în vale, apoi ca lăsat din puşcă se duce 
peste gropi si tufisuri în jos. 

— Unde, păcate, se duce cânele asa? Scor- 
mon, Scormon! 

Scormon n’are vreme să stea de vorbă. 

Pascu se ridică si priveşte în urma lui. 

Din vale serpueste albă şi netedă poteca în- 
gusta. Jos, unde se pierde în dosul Spinisului 1) 
îndesat, Pascu vede o femee venind srăbită în 
sus. Scormon merge drept la ea, apoi joacă îm- 
Pregiurul ei, se tavaleste, latră, sare pe ea și 
iarăși ia calea înapoi până la Pascu. 

»&e-i Scormon? Cine e aceea? 

El ar spune, dac’ar şti vorbi. Dar schiaună, 
sare, latră şi iarăşi fuge la Sanda, si dela Sanda 
la Pascu si dela Pascu la Sanda, cale tot mai 
scurtă, până ce nu îi poate vedea fafa în față. 

Sanda se oprește cu obrajii aprinşi înaintea 
lui Pascu. 

„O, dacă n’ar fi plecat, dacă n'ar fi venit, dacă 
nar fi aici! 

Pascu o vede şi-şi aduce aminte de ea. Da, e 


1) spinzs=tufe de spini. 


50 


i A 


Sanda lui Badea Stan. Par'c'o vede acum tot cum 
era înainte de trei ani, dar totuşi par'că fot nu 
e cum a fost afunci. Par'că e — ferească Dumne- 
zeu — cum! Ar voi să-i spue o vorbă, dar nu o 
găseşte, tocmai de aceea, 

— Mi-a spus Florea lui Butuc, c'ai venit acasă! 
grăi Sanda înăbuşită. 

Pascu abia putu să o audă. 

„Da! am venit acasă. Si Florea a venit acasă, 
răspunse el căutând vorbele. — Am o turmă 
frumoasă. Patru-zeci şi şease de berbeci, o sută 
şase-zeci şi două de mioare şi opt-zeci de miei. 

— Frumoasă turma! 

„Și iarba e foarte bună, să zici că-i paguba să 
pască oile în ea! la! berbecele cela e al meu, 
| simbrie. Să ţi-l arăt. El pleacă în spre turmă 
şi Sanda în urma lui, iar Scormon, adunând 
turma, înaintea lor. 

— E srasă turma. 
| „Foarte grasă. Asa turmă n'am avut încă. Vezi 
aceea şi aceea şi berbecul cela şi celălalt, — 
urmă el arătând oile resfirate. Am tot de la 
zece una. 

Sanda umbla în urma lui, privindu-l furisat, 
iar când el stefe locului şi se întoarse la ea, a- 
mândoi rămaseră ca în cea dintaiu clipă a în- 


tâlnirii lor. 
— Eu mă duc acasă! zise Sanda cu slas tre- 
murător, 


„Le duci acasă?“ 


— Da! mă duc! răspunse ea plecând. 
Pascu pleca în urma ei. 
cuma se opri Sanda. 
„Dar unde ai plecat!“ o întrebă Pascu. 
— Am fost numai iac'aşa! 
„Ce duci în cârpă?“ 
Sanda privi la cârpă, apoi la Pascu. Ochii în- 


Sil 


“le 


cepură să i se împăinjenească. Scormon văzu 
cum, o lacrămă se strecoară în jos pe obrazul ei 
şi începu să schiaune, văzând c'acuma nu e bine. 

— Ti-am adus nişte struguri! zise ea fără ca 
să-şi şteargă lacrăma. — Sărmanul a venit la 
noi. — Mai departe nu putu vorbi. 

Nu ştiu ce, şi nu ştiu cum... Pascu se simți 
că nu se mai ştie... Fără de a putea să-şi dea 
seamă în ce chip, el se trezi că îmbrățişează pe 
Sanda. 

Scormon privia neclintit la ei, 


+ 
se 


In toamna viitoare peste trei dealuri si trei văi, 
în umbra unui feiu era o trochifd 1). Scormon e 
culcaf lângă ea si priveşte în tăcere, cum copi- 


lul se joacă cu mănufele lui, bombănind vorbe 
de tainic infeles. 


Ea 


1) trochifăä=albioară. 


52 


POPA TANDA. 


Intr'un sat sdrac prin poziția sa naturala 
şi prin lenea locuitorilor mai ales, un popă 
tândr venit de curând îşi pune în gând så 
tamdduiasca pe locuitori de lene si să îmbo- 
gdfească satul prin munca lor. La început în- 
cearcă să-şi aducă la îndeplinire scopul prin 
sfaturi şi ținerea de vău a nevolnicilor. Nu 
văuşeşte. Apoi le dă pilde prin propria sa 
munca. Sătenii, vâunind ia starea cea bună, 
pe care şi-o realizează părintele prin muncă, 
încep şi ei să muncească. Prosperitatea satului 
se înfiripă văzând cu ochii. Când ajunge bä- 
trân, popa Tanda se retrage, spre a face loc 
ginerelui său şi e fericit să vada in jurul sdu 
oameni înstăriți şi voie bund pretutindeni. 


I. 


Tinerejea lui Trandafir. 


Ierte-l!) Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era 
cântăreţ vestit. Si murăturile foarte îi plăceau. 
Mai ales dacă era cam răsuşit le bea cu sălbenuş 
de ou, şi i se dregea organul încât răsunau fe- 
restrele când cânta „Mântuește Doamne notodul 
tău!“ 2). Era dascăl în Bufucani, bun sat si mare, 
oameni cu stare si cu socoteală, pomeni şi os- 
pefe de bogat. Eară copii mavea dascălul Pinti- 
lie decât doi: o fată, pe care a mărifat-o după 


1) Jerte-l=Imperativul prez, pers. III sing..--2) Mantueste Doam- 
a roig täu /=Troparul Crucii ce se cântă la sfințirea apei (Sfes- 
nie), 


53 


Petrea Țapului, si pe Trandafir, părintele Tran- 
dafir, popa din Sărăceni. 

Pe părintele Trandafir să-l fină Dumnezeu! 
Este om bun; a învățat multă carte si canta mai 
frumos decât chiar şi răposatul tatăl său. Dum- 
nezeu să-l ierte! şi totdeauna vorbeşte drept şi 
cumpănit ca şi când ar ‘citi din carte. Si harnic şi 
grijitor om este părintele Trandafir. Adună din 
multe si face din nimica ceva. Strange, drege 
şi culese, ca să aibă pentru sine şi pentru alții. 

Mult s’a ostenit părintele Trandafir în tine- 
refea lui. Şcolile cele mari nu se fac numai eac'aşa, 
mergand şi venind. Omul sărac si mai are, si 
mai rabdă. Eară cu capul se lucrează mai sreu 
decât cu sapa si cu furca. Dar toate sau facut 
şi nici n'au rămas lucru zadarnic. Trandafirică 
a ajuns popă în satul tătâne-său *), în Butucani, 
bun sat şi mare, oameni cu stare şi cu soco- 
teal’, — dar la pomeni si la ospefe părintele 
Trandafir nu mergea bucuros. 

Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă 
nu Var strica un lucru. Este cam greu la vorbă, 
cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea 
verde-fafis. El nu mai sucesfe vorba, ci spune 
drept in față, dacă, i s'a pus ceva pe inimă. Nu e 
bine să fie omul asa. Oamenii se prea supără când 
je luăm căciula din cap. Si e bine să trăim bine 
cu lumea. Aceasta s'a văzut si cu al-de părintele 
Trandafir. Un om ca el nici doi ani n'a putut să 
stea în Butucani. Când una, când alfa: odată da 
cu vorba ’n săteni, altă dată ’n protopop. Și este 
ştiut, că mai ales cu protopopul preoții trebue să 
nu facă multă vorbă. Decât vorbele, la proto- 
popi darurile au mai mult înțeles. Ear asta părin- 
tele Trandafir nu voia so priceapă. 


1) tdtane-sdu=tatalui său. 


54 


Nu-i vorbă! drept avea părinfele Trandafir. 
Este numai; că dreptul e treaba celor mai mari 
în putere. Cei mai slabi trebue să şi-l arate pe'n- 
cetul. Furnica nu răstoarnă muntele, — dar îl 
poate muta din loc: încet însă, încet, bucăţică 
după bucăţică. Poate că ştia şi părintele că este 
aşa in lume; dar avea legea lui. „Ce-i drept şi a- 
devărat, nici la dracul nu-i minciună!“ Acesta era 
cuvântul lui; cu acest cuvânt şi-a făcuf şi ca- 
lea din Butucani... Adecă nu tocmai el a făcut-o, 
ci sătenii. O vorbă şi încă ceva, pentru mai bună 
infelegere, la protopop, — o cale la Episcopie 
şi aici o vorbă bună dela protopop: lucrurile se 
fac, numai dacă le ştim face. Cu mult, cu puţin, 
părintele Trandafir fu trimis de la Butucani la 
Sărăceni — pentru buna infelegere între cre- 
dinciosi. 

Popa `n Sărăceni? Cine ştie ce vrea să zică 
popă ’n Sărăceni? Dar aşa-i trebuie părintelui 
Trandafir! Cine vrea să sară peste groapa, a- 
runce-şi mai nainte desagii peste ea. Părintele 
Trandafir n'avea însă decât o nevastă şi doi 
copii: desagii îi erau deserfi. Pentru aceea îi era 
atât de greu să sară din Butucani la Sărăceni. 


* 


_ Descrierea satului, unde på- 
vintele Trandafir a venit ca 
preot. 


Pe „Valea seacă“ este un sat, pe care oamenii îl 
numesc „Sărăcenii“. Un sat „Sărăceni“ pe o vale 
„seacă“: mai rău nu poate să sune însemnarea 
unui loc. 

»Valea-Seaca 1“ 

ce v . A, e 

„Vale“, pentru că este un loc închis între munţi, 
seacă, pentru-că părâul ce şi-a facut cale pe 

oe ee $ A, 
mijlocul văii este sec aproape întregul an. 


55 


T 


Eat& cum stă valea. 

In dreapta este un deal numit „Râpoasa“. In 
stanga sunt alte trei dealuri numite „Faţa“, „Crop- 
nifa “ si „Aluniș“. 

Pe „Râpoasa“ cresc stânci; pe „Aluniș“ sunt 
mormintele satului între aluni si mesteacani. 

Asa ’n dreapta şi aşa 'n stânga; dar lucrul de 
căpetenie este tocmai in fund. Aici sunt munții: 
de aici vine ce vine. 

Dincolo, peste „Râpoasa“ este „Valea-Răpiţii“, 
o vale mai adâncă decât „Valea Seacă“ și numită 
aşa pentru că prin ea curse „Răpiţa“. „Răpifa“ 
este supărăcioasă, mai ales în fimp de primăvară, 
iar părâul de pe Valea-Seacă este un crac al 
„Răpiţii“. Primăvara, când se topeşte neaua pe 
munţi, „Răpiţa“ se supără, varsă o parte din mâ- 
nia ei în cracul de pe Valea-Seacă, şi asta înce- 
tează de a mai fi „seacă“. In câteva ceasuri 
Sărăcenii sunt numai prea bogafi de apă. Aşa 
o paf aproape în fiecare an. Când sămănăturile 
din cale par mai frumoase, Valca-Seacă minte cu 
numele și spală tot ce-i pică în cale. 

Ar fi încă bine, dacă această năpădire ar fi- 
nea numai scurfă vreme. Apa rămâne pe vale 
formând multe locuri de adăpost pentru neamul 
broscăresc. 

Iară în locul granelor, pe lângă bălți, cresc 
răchite şi se înbuibă sălcișul. 

Este oare minune, dacă în urma acestora Să- 
răcenii s'au facut cu vremea cei mai leneși oa- 
meni? Este nebun acela, care seamănă unde nu 
poate să secere. Pe „Faţa“, locul este nisipos, 
grâul creşte cât palma si păpușoiul ') cât cotul: 
pe „Râpoasa“ nici murele nu se fac, iar în vale 
apa mănâncă rodul. Unde nu e nădejde de do- 


1) pădpușoiu = porumb. 


56 


banda, lipsește şi îndemnul de lucru. Cine lu- 
crează vrea să câştige, iar Sărăcenii şi-au fost 
scos gândul de câştig, pentru aceea nici nu se a- 
flau îndemnați să lucreze. Cât puteau, isi mân- 
cau zilele lucrând prin alte sate învecinate. Când 
venea apoi iarna... vai şi amar! 

Ear cine e deprins cu răul, la mai bine nici nu 
gândeşte: Sărăcenilor le părea că decât asa mai 
bine nici nu poate fi. Peştele 'n apă, pasărea n 
aer, cârfița în pământ şi Sărăcenii în sărăcie! 

Sărăcenii? Un sat cum Sărăcenii trebue să 
fie. Ici o casă, colo o casă... tof una cafe una... 
Gardurile sunt de prisos, fiindcă n'au ce ingradi; 
ulifé este satul întreg. Ar fi prost lucru un 
horn 1) la casă: fumul află cale şi prin acoperiş. 
Nici muruiala 2) pe pereţii de lemn mare infe- 
les, fiindcă fot cade cu vremea de pe dânşii. Câ- 
teva lemne clădite la olaltă, un acoperiş din nae 
amestecate cu fân, un cuptor de imald *) cu 
prispă 1) bătrânească, un pat alcătuit din patru 
japi *) bătuţi în pământ, o uşă făcută din trei 
scânduri înţepenite c'un par crucis şi cu altul 
curmeziş... lucru scurt, lucru bun. Cui nu-i place, 
să-şi facă altul mai pe plac. 


Biserica şi Popa. 


In vârtul satului, adecă la cel mai înălţat loc, 
este o alcătuială, pe care Sărăcenii o numesc „bi- 
serică“, Ce să fie asta? Este o srămadă de groși °) 
bătrâni, puşi unii peste alții în chip de pereţi. 
In vremile bătrâne, cândva, nu se ştie când, acest 
fel de pereți se aflau cu partea din sus privind 
tocmai spre cer; acum însă, nici asta nu se ştie 
de când, ei se află în supusă plecare spre acea 
parte, care avea să fină locul unui turn. — Asta — 

1) horn = coş. —2. muruială=tencuială. — 3) imală=noroiu, hu- 


ma.—4) prispă=pământ bătătorit în faţa casei, d'alungul zidului unde 
se află intrarea.—5) fapi=pari.—6) grosi=busteni, butuci grosi. 


57 


pentrucă stâlpii din fafa, fiind putrezifi de când 
a bătut vântul cel mare s'au plecat spre răbdă- 
torul pământ trăgând cu sine întreaga alcatu- 
ială. Asa a şi rămas apoi, fiind biserica, cel pu- 
fin în Sărăceni, un lucru de prisos. 

Popa? Se zice, că nu e sat fără popă. Pe 
semne, cine-a făcut zicala !) asta n'a ştiut de Să- 
răceni; Sărăcenii erau un sat fără popă. Adecă — 
era sat cu popă, — numai că popa lor totdeauna 
era popă fără sat. Un lucru singur în felul lui cu 
Sărăcenii ăştia. Mai că na fost încă popă, care 
să fi stat mai mult decât trei zile în Sărăceni; în- 
truna vine, într'alta rămâne, iar în a treia se duce. 
Câţi popi vinovaţi, tofi au trecut prin Sărăceni; şi 
care a stat mai multă vreme aici, sa curafit de 
pacate. 

Ear'acum părintele Trandafir ajunsese la a- 
cest canon 2) de pocăință. El nu mai putea să 
aştepte că va face ca alţii, să vină o zi, să stea 
alta şi să se ducă în a freia. Ştia că sa pus rău 
la protopop pentru ca să poată crede că-l va 
trimite în ait sat. Eară far’ de sat nu putea să 
rămână. Popă far’ de sat: roată far’ de car, jug 
far’ de boi, căciulă pusă întrun vârf de par. Isi 
puse de gând, ca so iee precum i se face, să 
facă din nevoe de drag si să stea bucuros în 
Sărăceni. Era un sat cel puţin de nume: nimeni 
nu putea zice „că e popă far’ de sat“. Si într'ade- 
var mai potrivit sat nici cu bobii *) nu sar fi 
putut găsi. Traista popei se potrivia cu prasul 
poporenilor. 

Chiar dela început părintele Trandafir a în- 
teles un lucru; cumcă in Butucani era mai bine de- 


1) zicale=zicătoare — 2) canon=pedeapsă. — 3) bobii=boabe de 
porumb sau de fasole în număr de 41 cu care, printr'o anumită dis- 
tributie a lor, când sunt aruncaţi, se poate ghici viitorul, după cre- 
dinta poporului, 


58 


cât în Sărăceni. Oamenii aveau cafe ceva; eară 
de unde este, poţi lua. In Sărăceni însă toate în- 
cuetorile erau de lemn. Si apoi părintele judeca: 
popa face treaba satului, eară satul ingrijeste de 
traista popii. 

Multă vreme na trecut până-ce părintele a 
început să prindă încredinfarea, că cu desăvâr- 
sire proşti n'au fost oamenii, care au început cu 
pomenile si cu ospefele. „Este un lucru folosi- 
tor, — zicea el, — când oamenii se adună spre 
a se mângâia şi veseli împreună. Chiar Mântui- 
torul a început cu pomenile şi cu nunfa dela 
Cana Galileii“ 1). Aşa sândia acum părintele 
Trandafir; dar în Sărăceni nu erau nici pomeni, 
nici ospefe. 

„Un lucru! — îşi zise părintele mai in urmă. — 
In satul sărac popa nici spice n’are de unde cu- 
lege. Câtă vreme vor fi Sărăcenii leneşi, ei vor 
rămânea săraci şi eu flămând!“ Îşi puse dar de 
gând, ca să facă din poporenii săi oameni har- 
nici. 

Omul harnic mănâncă piatră, scoate cas din 
apa de baltă şi seceră fir de srâu unde au cres- 
cut cucute. 

„Apoi sfârşi popa, — când are vaca hrană, 
ea nu rămâne stearpa!“ 

Aşa a zis; asa s'a pus să şi facă. 

Un om, care nare ce să mănânce, îşi face 
treaba din treaba altora. Nici acum nu face bine! 
Orbul n’ajuté pe olog; flămânzii nu 'ndreaptă 
treaba satului: când sâştele păzesc stratul, pu- 
fin îi pasă srădinarului. Ei, dar părintele Tran- 
dafir e vârtos la cap: unde pleacă, merge şi a- 
junge, ori moare pe drum. 


* 
=i Js + * 
1) Cana Galileii = Cana, sat in Galileia, unde Isus săvârşeşte 
prima sa minune, transformând apa în vin la o nuntă. 


59 


Prima încercare a părinte- 
lui de a trezi pe oameni. Pre- 
dica in biserică. 

In cea dintâi Duminecă părintele Trandafir 
finu o predică înainfea oamenilor ce s'au adunat 
în număr mare, ca să vadă pe popa cel nou. Nu 
este mai mare mulțumire pentru omul ce doreşte 
binele altora decât aceea, când vede că este as- 
cultat de către alții şi că vorbele lui prind ră- 
dăcini. Gândul bun se 'nmulţeşte cuprinzând loc 
în mai multe suflete, şi cine îl are şi poartă, mai 
ales atunci, dacă îl pretueste, se bucură, când 
vede că-şi face cale ’n lume. Părintele Trandafir 
se simfia norocit intr’acea zi. Nici odată el na 
fost ascultat cu atâta luare aminte ca astă dată. 
Părea că oamenii aceia ascultă ceeace ştiu, dar 
nu ştiu bine, şi-i sorbeau vorbele cu atâta sefe, 
în cât părea că ar voi să-i scoată sufletul, ca 
mai uşor să culeagă din el învăţătura. 

S'a citit în ziua acea evanghelia) asupra fiu- 
lui rătăcit. Părintele Trandafir a arăfat, cum 
Dumnezeu în nesfârșita lui iubire de oameni, la 
făcut pe om spre fericire. Fiind omul in lume, 
Dumnezeu voeste, ca el să simtă toate plăcerile 
curate ale vieții, penfrucă numai aşa poate sa 
o iubească şi să facă bine intr’insa. Omul, care 
din vina sa ori în urma altor întâmplări, simte 
numai amar şi necazuri intr’aceasta lume, nu 
poate iubi viafa, si neiubind’o, disprefueste in 
chip păcătos acest înalt dar Dumnezeesc. 

Ce tac însă oamenii leneşi, oamenii, care nu-şi 
dau nici o silință, care nici mâna nu şi-o întind, 
ca să ia darul? Sunt păcătoşi! căci nu numai 
dorinţe avem, ci şi pofte trupeşti. Poftele cele 
curate sunt date omului, ca sa le astâmpere prin 


1) evanghelia=buna vestire, învăţătura Mântuitorului, 


60 


rodul muncii; dorințe îi sunt date in suflet, ca 
să cuprindă lume şi Dumnezeu în sine şi fericit 
să le privească. Lucrarea este dar legea firii o- 
menesti, şi cine nu lucrează greu pacatueste. 

După acestea părintele a aratat cu vorbe, care 
dau sândirilor chip viefuitor, cât este de ticăloasă 
viața unui om peritor de foame, şi a dat credin- 
ciosilor săi sfaturi zămislite în mintea lui înfe- 
leaptă, — cum ei ar trebui să lucreze în primă- 
vară, în vară, în toamnă şi în iarnă, 

Oamenii au ascultat; în fefele lor erà scrisă 
vorba părintelui, eară mergând spre casă, ei vor- 
beau numai despre ceea ce auziseră în biserică, si 
fiecare se simfea cu un om mai mult de cât până 
acuma. Erau foarte mulți şi de aceia, care astep- 
tau numai să treacă sfânta Duminică, pentru-ca 
în cea d'intâia zi de lucru să înceapă. 

„Aşa popă n’a mai fost în Saracenif grăi 
Marcu Florii Cucului, despărțindu-se de veci- 
nul său Mitru. 

„Popă, chiar popă ca la un sat cinstit“, răs- 
punse Mitru, ca şi când ar fi simţit, că cinstit, sa- 
tul său, tocmai cinstit nu este. 


Lumea începe să-l ocolească. 


Au venit apoi alte Dumineci. Părintele Tranda- 
fir a mai dat însă îndărăt cu predicile. Chiar în a 
doua Duminecă n'avea cui să-i vorbească. Era 
vremea cam ploioasă şi oamenii au rămas pe 
acasă. Alte Dumineci însă era vreme frumoasă: 
pesemne afunci nu se îndurau de vreme; le ve- 
nia greu a se despărți de cerul lui Dumnezeu. Aşa 
cate o babă bătrână, câte un moşneas slab la auz 
mai avea părintele prin biserică. Adeseori rămâ- 
mea numai cu Cozonac, Clopotarul. Aşa nu se 
face treabă. 

Dacă ar fi fost altfel de om, s'ar fi oprit aci. 


61 


Părintele Trandafir e însă ca si capra în gra- 

dină cu curechiu. Când îl scoţi pe usa, îţi infra 

prin sard; când astupi sardul dai că sare peste 

gard şi îți face mai multă pagubă, stricând şi 

streaşina gardului. Dar ţină-l Dumnezeu — e nu- 

u vorba! — tot bun om rămâne părintele Tran- 
afir. 


Popa începe să colinde pe 
la casele oamenilor, ca să-i în- 
drepte cu sfaturile. 

„Aşteptaţi! grăi el. — Dacă nu veniţi voi la 
mine, mă duc eu la voit — Şi apoi porni popa 
la colindă. Cât e ziua de mare, gura lui nu se 
mai opria. Unde prindea oamenii, acolo îi ținea 
la sfaturi. La câmp dai de popă; la deal dă popa 
de fine; mergi la vale, fe întâlneşti cu popa; 
intri ’n pădure, tot pe popă îl afli. Popa la bi- 
serică, popa la mort, popa la nuntă, popa la 
vecin: — trebue să fugi din sat, dacă voesti sa 
scapi de popă. — Si unde te prinde te omoară cu 
sfatul. 

Vrun an de zile a dus-o părintele Trandafir 
cu sfatul. Oamenii ascultau bucuros; le plăcea să 
stea de vorbă cu popa şi chiar se prindeau de 
sfaturi. Atâta însă şi mai departe fot povestea 
veche: ştiau oamenii cum să facă, dar nu făceau. 
Părintele se cam necăjia. Dela o vreme a fost 
sfârşit cu sfaturile. Nu era om în sat, asupra că- 
ruia să nu fi descărcat întreaga sa învățătură: nu 
mai avea ce să spună. 

„Eit că nu e bine asa! — grăi earăşi preotul. 
— Nu merge cu sfatul. Să încep cu ceva mai as- 
pru“. 

Nereușind, începe batjocora. 


Se începu batjocura. — Unde afla un om, pa- 
rintele Trandafir începea a-l face de rîs şi a-şi 
bate joc de el în fot chipul, Trece pe lango casa 


62 


care nu e tocmai de ieri acoperită. „Măi! dar is- 
tef om mai esti tu! — srăește către stăpân, — 
şi prin vârful casei ai ferestre. Tare iubeşti lu- 
mina si sfantul soare 1“ 

Află o femee cu cămaşa nespălată. — „Uite 
măi! — dar de când afi început voi să purtaţi 
rochii de postav“. 

Se întâlneşte cu un copil nespălat. „Auzi, ne- 
vastă, mult /ictar:) aveţi voi de se mânjesc co- 
piii atât de tare“. 

Dă de un om culcat la umbră şi-i zice: „„Bun 
lucru! bun lucru'“; ear dacă omul se scoală, îl 
roagă să nu se lase de lucru, că are copii. 

Ase începe şi o duce mai departe tot aşa. A 
ajuns treaba într'atâta, încât oamenii cale de-o 
poştă se feresc din drumul popei. A ajuns ca şi 
ciuma. Dar mai rău de cât toate este una: după 
atâta fândălitură 2) oamenii i-au pus numele 
„Popa Tanda“. Apoi Popa Tanda a si rămas, 


Fiecare râdea cu popa de 
alții, dar el nu se îndrepta şi 
tot cicăliți de popa sătenii în- 
cep sd-l ocolească. 

Vorbind drept, sătenilor numai într'un chip nu 
le plăcea felul popii. Fieşte-care rîdea bucuros 
cu popa de alții; nici unuia nu-i plăcea însă, cand 
alții râdeau de dânsul. Aşa, e firea omului: fie- 
care pune bucuros şeaua pe iapa vecinului. Şi 
de asta le plăceă părintele Trandafir poporenilor 
săi; cu atâta însă popa nu se mulfumia. Nici na 
trecut anul până ce tofi oamenii din sat erau 
batjocorifi; n'a mai rămas de cine să-şi bată joc, 
căci dela o vreme si cei batjocoriţi începeau sa 
râdă. Aici apoi s'a sfârşit. A rămas numai una: 
ca saful să-şi bată joc de popa. 

Doi ani de zile au trecut fără ca părintele 


_ 1) Hctar = magiun de prune, — 2) tanddliturd = lucrare înceată 
şi neîndemânatică. 


63 


Trandafir să fi mişcat satul înainte macar numai 
atâta, cât e dela vorbă până la supărare. Oamenii 
ajunseseră afâta de sfătoşi şi afâta de batjocori- 
tori, încă ziua înfreasă stau srămezi, câte odată 
la sfat, câte odată la batjocora. Era lucru minu- 
nat: oamenii cunoşteau binele, râdeau de rau, 
dar nu se urniau din loc. 

Ei! spună om cu suflet: să nu se supere părin- 
tele Trandafir? Ba să se mânie, greu să se mâ- 
nie! 

El s'a si mâniat. A început să ocărască oa- 
menii. Cum a purces la sfaturi, la batjocuri, asa 
acum la ocări. Unde prindea omul, acolo-l ocă- 
ria. Dar acuma na dus-o departe. La început 
oamenii se lăsau ocărîți. Mai târziu mai răspun- 
deau şi ei câte ceva, aşa, pe sub căciulă *). In 
sfârşit însă, văzând că merge prea gros?), înce- 
pură şi ei să ocărască pe popa. 

Oameni, ca să scape de po- 
pă, îl veclamă episcopului. 

De aici înainte frebile se încâlciră. Mergea 
când crucis, când curmeziş. Oamenii începură 
să spună popii vorba, că nu se vor lăsa de ras 
si de ocara, ci vor merge la Episcopie şi-l vor 
scoate din sat. 

Numai asta îi trebuia popii. Au nimerif-o po- 
porenii! Să-l scoată din Sărăceni: acum începu 
popa cu adevărată ocară. 

Asa a si mers; poporenii s'au pus în car. La 
protopop şi de acolo la Episcopie. 

+ * « 

Este în cartea învăţătorilor despre viaţa lu- 
mească o scurtă învățătură; binevoitorii de multe 
ori ne sunt spre sfricare şi răufăcătorii spre 
folos. 


1) pe sub căciulă=mormăind.—2) prea gros=e exagerat. 


64 


Părintele Trandafir astă dată n'a avut noroc 
să trasă folos din rău voitorii săi. Episcopul era 
un suflet bun, vrednic ca să fie pus în foafe po- 
melnicele de pe fafa pământului. I s'a facut milă 
de bietul popă şi i-a dat dreptate, ocărînd pe 
poporeni. 

Adecă fot în Sărăceni a rămas Popa Tanda. 


* 
ae 3 


Necazurile se ingrdmddesc pe 
bietul popă. 

In deobste nenorocirile se srămădesc asupra 
omului. Una naşte pe cealaltă; sau că ele sunt su- 
rori de cruce. Destul, că le aflăm totdeauna ca 
umbra si lumina, una lângă alta. 

Părintele Trandafir avea acum frei copii. Când 
sosi acasă dela Episcopie, găsi pe preoteasa in 
pat. Era a patra bucurie la casă. 

O soţie bolnavă, frei copii mici, al patrulea de 
lapte, o casă numai Adr6b'), prin pereţi se furisa 
neaua, cuptorul afuma şi acoperișul era fovarăş 
cu vânturile, ear hambarele goale, punga desarta 
şi sufletul necajit. 

Părintele Trandafir, nu eră omul, care să fi 
putut afla calea, pe care să iasă din această în- 
curcătură. De ar fi fost alţii în starea lui, el le 
putea da ajutor; pe sine însuşi nu se putea 
mânsâia. El stete multă vreme gânditor la opai- 
ful 2) ce arunca lumină somnoroasă; impregiu- 
rul iui dormiau tofi. Si bolnava dormia. Apoi 
nimic nu îndeamnă mai spre înfrisfare decât toc- 
mai privesherea între cei ce dorm. Ear aceşti 
dormitori erau iubiții lui, iubiţi de a căror feri- 
cire el avea să răspundă, iubiți, prin care el viie- 
fuia şi a căror iubire dă pref vieţii sale. Cand 


1) hârb=spărtură, ciob.—2) opaiț = ulcică cu seu, în mijlocul 
căreia se află o teştilă ce se aprinde spre a se lumina la ţară. 


5 S 65 


se insira cu sândul in capul lui, sufletul îi treceă 
în trecut şi în viitor, şi viitorul în starea, în care 
se afla, nu putea să şi-l infafiseze decât cu cele 
mai triste culori. Copiii lui! sofia lui! ce va fi 
de dânşii? Inima îi era grea, dar nu afla un sin- 
sur gând mântuitor, un singur chip de scăpare; 
în lume nu afla nimic, de unde ar fi putut prinde 
speranţă. 

A doua zi de dimineaţă era Duminecă; părin- 
tele se duse la biserica cea închinată spre pă- 
mânt, ca să citească utrenia 1). 

Ca în deobste oamenii, părintele Trandafir nici 
odată nu şi-a daf seamă despre cele ce făcea. 
Era preot şi eră bucuros. [i plăcea să cânte, să 
citească evanghelia, să înveţe creştinii, să mån- 
gâe si să dea ajutor sufletesc celor rätăciți. Mai 
departe nu se gândia. De s'ar fi întrebat cândva, 
dacă cuprinde el si înalta sfinfenie, tainicul in- 
teles al chemării sale, ar fi ris poate in tăcere 
de toate acele, pe care omul numai in momentele 
srele le pricepe. Este în firea omului, că după 
ce mintea pricepe un şir de lucruri mai ascunse, 
ea pune aceeași măsură pe lumea întreagă si nu 
mai crede ceeace nu poate înţelese. Nu totdeauna 
însă omul gandeste. Sunt întâmplări, în tafa că- 
rora mintea stă locului: în primejdie, când su- 
fletul nu mai află ajutor, în bucurie, când el nu 
află izvorul, din care îi curge norocul, şi în înşi- 
rarea gândirilor sale, când el nu le mai află legă- 
tura. Atunci când omul in orice chip a ajuns la 
locul, unde putinfa începe să se atingă cu ne- 
putinfele sale, înceată a mai gândi, gandind în 
locul său firea omenească. 

Părintele Trandafir intra în biserică. De câte 
ori a intrat el în astă biserică! Dar totdeauna 


1) utrenia=slujbă de dimineață la biserică înainte de începerea 
liturghiei. 


66 


precum intră fdurarul') in făurărie?) Acuma 
însă îl prinse o frică neinfeleasd, merse câţiva 
paşi înainte, se opri, îşi ascunse fafa în amân- 
două mâinile şi începu să plângă greu si cu sus- 
pin înăbușit şi fioros. De ce plângea el? Inaintea 
cui plangea? Din sura lui numai frei cuvinte au 
eşit: „Puternice Doamne! ajufă-mă!...“ Şi oare 
credea el, că acest sând cuprins cu atâta înfo- 
care in desperarea lui îi va putea da ajutor? El 
nu credea nimic, nu sândia nimic: era purtat. 


Hi. 


Părintele, nereușind cu po- 
vefele începe să dea pilde el în- 
susi de muncă. 


Sfânta scriptură ne învaţă, că înfocmai pre- 
cum plusarul trăeşte din rodul muncii sale, şi 
păstorul sufletesc, care slujește altarului, din 
slujba sa, de pe altar, să trăiască. Si părintele 
Trandafir şi într'asta era credincios către sfânta 
învățătură: el totdeauna a lucrat numai pentru 
povăfuirea sufletească a poporenilor săi, astep- 
tand ca aceştia, drept răsplată, să se însrijească 
de traiul lui zilnic. Nu însă totdeauna lumea este 
întocmită dupa cum este scris şi este poruncă; 
aşa era numai popa, iar nu și poporenii. Din 
slujba sa părintele trăgea foarte puţin folos, atât 
cât nu era destul, adecă: patru bucăți de pământ 
la farina, birul dela poporeni și folosul dela cei 
născuţi si cei morți. Toate la un loc — nimic, 
fiindcă pe pământ nu răsare aproape nimic, bi- 
rul nu este decât de nume, cei născuţi se bo- 
tează de milă şi celor morţi li se face pomană 
de către popa. 

In apropierea bisericii se afla o casă pustie, 


1) făurar =fierar —2.= făurărie= fierărie. 


67 


numai după nume, casă. Stăpânul casei ar fi 
finut vitele într'ânsa, dar n'avea vite. Lângă casă 
era un loc de grădină, grădina însă nu era, 
fiindcă zis a fost, cumcă sarduri în Sărăceni 
nu sunt. Părintele Trandafir cumpărase casa cu 
loc cu fot şi locuia în ea. De când casa era a 
popii, prea multe îndreptări nu i se tăcuseră, 
şi acum eră foată hârb, pereţii ciur 1) şi acoperi- 
sul mrejd °) Părintele numai de ale altor case 
purta grijă. 

Masa popii nu era mai bună decât casa. Vorba 
cu lumea ghebosilor *): omul se îndreaptă după 
oameni, chiar şi când ar voi să 'ndrepfeze oa- 
menii după sine; popa trăia în felul satului. No- 
roc avea numai cu zestrea preotesei; dar de 
unde se ia, multă vreme nu se ia; şi asta se apro- 
pia de postul cel mare. 


$ 
Rd * 


Işi întocmeşte gospodăria, 
veparându-și casa, ceeace face 
2a for să-I privească nedume- 

„Nu merge! — grăi părintele Trandatir. — 
Aşa nu merge!— începu a se face şi el om ca 
lumea, a se îngriji mai nainte de toate de bineie 
casei sale. 

Numai decât în primăvară luă un figan, îl 
puse să frământe imală 4) şi-şi lipi casa. In câ- 
teva zile tofi patru pereţii erau lipifi și mu- 
ruiți 5). Acum părintele şedea mai bucuros atara 
decât în casă, fiindcă din casă nu se vedea atât 
de bine muruiala casei: şi era frumos lucru o 
casă muruită în Sărăceni, mai ales când omul isi 
putea zice: „Asta e a meat“ Era însă un lucru, 


1) mrejd=mreajă, plasă de prins peşte.—2) ciur=unea!tă de piele 
cu găuri mai mari de cât la sită pentru cernutul grâului. — 3 ghe- 
bost=cocosati,—4) imală=noroiu.—5) mururfi=netezifi pereții une! 
case). 


638 


care de fel nu se potrivia. De cate ori ochii parin- 
telui scăpăfau peste pereţi pe aloperis, el in- 
tra în casă: îi părea ca văzut acuma destul. Nu 
priviă la acoperişul stricat, şi totuși, de câte 
ori voia să vadă perefii, vedea tot acoperişul. 
Afurisitul de acoperiş! Nu mai era chip să-l 
lase precum era. 

Colo jos în vale, pe unde sunt bălțile cele 
multe, nu cresc numai sălcii şi rachite; pe ici 
pe colea este si sovar')» pipirig *» papură, ba 
chiar si câte un fir de trestie. — „Aşa voiu să 
fac!“ sândi popa. Luă un om, îl puse la şovar, 
la pipirig, la papură şi trestie. Sâmbătă era plin 
impregiurul casei, — tot snopi legaţi cu nuele de 
răchită; eară în cealaltă Sâmbătă acoperişul era 
cârpit şi tivit pe varf cu snopi de frestie, peste 
care erau întinse două prăjini legate cu turci. 
Acum lucrul era chiar bun — şi nu scump. Oa- 
menii treceau pe lângă casa popii, clatinau din 
cap şi ziceau câte odată: „Popa e omul dracu- 
lui!“ Eară popa petrecea bucuros pe afară. 


Popa își ingrddeste casa. 


Dar nici astă bucurie n'a tinut multă vreme. 
Tot se mai afla un lucru, care nu se potrivia. Popa 
se simfia prea în câmp. Ca şi a lui, casă nu mai 
era nici una în sat; sar fi potrivit, ca ea să fie 
cumva despărțită de sat. Părintele se cam sfia a 
zice „la mine acasă“, fiindcă vedea că „la el“ 
este „în sat“. Un gard trebuia încă şi o portifa, 
pe care să intre oamenii când vin la popa; să 
fie gard numai de nume, să fie portifa numai 
pârleaz °} dar să se știe, că mai nainte de a in- 
tra în casa popii, trebue să intri în curtea lui. 


li șovar=un fel de trestie subţire, cu care se acopere casele.—- 
2) pipivig=trestie mai mică de cât papura.— 3) pârleas = trecătoare 
din scânduri în formă de treaptă peste un gard. 


69 


Popa iarăși luă om, îl trimise să faie spini şi 
pari, bătu parii în pământ, puse spinii printre 
pari şi gardul fu sata. Inaintea casei, înspre bi- 
serică, loc de vre-o 400 de stânjeni, locul fu în- 
srădit: eară portifa se făcu din patru pari în- 
fepenifi în alti doi, care erau puși crucis. 

Mai ales preoteasa se bucura foarte, cand se 
văzu asa ingradita; mai ales popa se bucura când 
vedea că se bucură preoteasa. Nu era zi, în care 
popa ori preoteasa să nu le zică copiilor de vre-o 
zece ori: ,,Auzifi? să nu iesifi afară din curte! 
jucafi-va frumos aici acasă!“ 

Când omul a făcut începutul, el nu mai ajunse 
la capăt. O dorință naşte pe cealaltă. Acuma 
preutesei i-a intrat un lucru în cap. 


Își cultivă curtea. 


„Stii tu ce, popă? — zise ea intr’o dimineaţă. — 
Eu aşi gândi, că ar fi bine să fac câteva straturi 
colo dea-lungul sardului“. 

»otraturi?” 

„Da! să semănăm ceapă, morcovi, fasole, ba- 
rabule 1) şi curechiu 2)". Părintele rămase ui- 
mit. li părea că asta ar fi peste putință. Straturi 
în Sărăceni!... Dar câte-va zile capul îi era plin 
de straturi, de harabule, de curechiu, de fasole; 
aşa, peste iar câteva zile, locul era săpat, stra- 
turile erau făcute. Nu era ziuă, în care atât popa, 
cât şi preoteasa să nu fi mers măcar de zece ori 
la straturi, pentru ca să vadă, dacă nu erau răsă- 
rite seminţele. Mare a fost bucuria intr’o zi. 
Popa s'a sculat mai de dimineaţă. „Muiere, scoa- 
lat — „Ce-i?“ -- „Au răsărit!“ Toată ziua aceea 
popa si preuteasa cu copii cu tot, au petrecut 
vremea sezand pup între straturi. Care vedea 


1) barabule=cartofi.—2, curechiu= varză. 


70 


mai multe semințe fncolfite, acela era mai no- 
rocos. 

Eară sătenii treceau pe lângă casa popii, pri- 
viau printre spini la straturile popii şi-şi ziceau 
şi astă dată: „Popa e omul dracului!“ 

„Auzi tu preufeasă, — grăi acum popa. — 
Oare n'ar fi bine să sămănăm păpuşoiu pe lângă 
gard şi impregiurul straturilor? 

„Ba bine, zău așa! Mie-mi place papusoiul 
verde!“ 

„Și mie, mai ales copt pe jăratect“ 


Incepe plugăritul pe terenul 
din spatele caset. 


Lucru nou! popa se ‘ncungiura cu păpuşoi. 
li râdea inima, când sândia, cât se va face de 
frumoasă curtea, când giur impregiur păpuşoiul 
va creşte şi va acoperi spinii din gard, care in- 
cepeau a nu-i mai plăcea părintelui. Dar tot 
vorba cea veche: un necaz naşte pe celălalt. In 
dosul casei era încă o bucată de loc, de vre-o cinci 
ori mai mare decât acea ingradita. Asta nu mai 
ieşia din mintea popii. Pentru-ce să stea goală? 
Oare n’ar putea el pune p&pusoi si în dosul 
casei? 

In farinile de pe fafa oamenii arau şi semănau, 
în sat însă neatins era pământul, pentru-că aici 
era saf. 

Marcul Florii Cucului, vecinul popii, avea un 
plug, cam stricat... dar plug, iară Mitru Catanas, 
vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi si un cal spe- 
tit 5. Popa, Marcu, Mitru, boii şi calul, îm- 
preună munciră o zi de dimineaţă până seara: lo- 
cul fu arat şi semănat cu păpuşoiu. 

Popa de aci înainte sta mai bucuros în dosul 
casei. Era lucrul minunat şi frumos — aşa brazde 


1) spetit=cu spetele rupte, cocosat de muncă. 


71 


si printre brazde, pe ici pe colea cate un fir de 
păpuşoiu abia incolfit. — Cu toate acestea popa 
se scărpina câte odată, ba foarte adese-ori dupa 
ureche. Părea că tot îi mai apasă ceva pe inimă. 
Era lucru greu, de care nu cufeza a se prinde: 
pământurile din farină. Până acum le-a fost dat 
în parte; acum nu ştia ce să facă cu ele. l-ar 
fi plăcut, ca să le lucreze însuşi. Sa-si vada el 
sămănăturile lui, să meargă la ele cu preufeasa, 
apoi la toamnă... Era lucru foarte ademenitor! 

S'a făcut multă vorbă cu preufeasa asupra a- 
cestui lucru. Trebuiau cai, trăsură, plug, slugă, 
grajd. — O mulţime de lucruri trebuiau. Iară 
popa nu se prea pricepia la plusărie... Şi totuşi 
straturile erau verzi, păpuşoiul încolția. — Popa 
îşi întări gândul; luă ramasifa din zestrea preo- 
tesei, care sta încă încuiată în ladă, si se apucă 
de munca. 


Ist cumpără căruță şi cal. 


Plugul Marcului era bun penfru început. Un 
cal cumpără popa dela Mitru; alf cal se afla 
la un om din Valea Răpiţii; Stan Șchiopul avea 
un car cu frei roafe. Popa îl cumpără fiind-că a 
câştigat o roată dela Mitru, ca adaos la calul 
spetit. 

Cozonac Clopofarul se prinse să fie slugă la 
popa, fiind-că casa lui era numai la o săritură 
de aici. Popa bătu apoi patru stâlpi la capătul 
casei, doi mai înalți, doi mai scurți, alcătui frei 
pereţi de nuiele, făcu acoperiş de sovar si graj- 
dul fu gata. 

In vremea asta părintele Trandafir a îmbătrânit 
cu zece ani; dar înfineria când încărca preuteasa 
şi copii în trăsură, da biciu la cai şi mergea ca 
să-şi vadă holdele. 


ze 
Se 


a = 


Sătenii îl vedeau, clăfinând din cap, şi iarăşi 
ziceau: „Popa e omul dracului!“ 

Preuteasa avea însă necazurile ei muieresfi. 
Ea avea o icoană frumoasă, pe care a fost căpă- 
tat-o în cinste dela feciorul popii din Vezura. Si 
acum icoana zăcea pusă în fundul lăzii, înve- 
lită în hârtie. Ar fi dorit mult s'o pună între fe- 
resti, să pună şi flori de busuioc împresiurul 
ei, s'o mai vadă mai adese ori, fiindcă icoana era 
chipul Sfintei Mariei, Maica Domnului şi pe fiica 
preotesei o chema Maria. Era şi un alt lucru ce o 
supăra pe preoteasa: o fereastră era astupata 
cu bășică de porc, iară în celelalte două erau 
trei ochi sparfi si cârpiți cu hârtie. Era cam 
infunerec in casă. 

Paştile se apropiau. Nu mai erau decât cinci 
zile până ’n săptămâna cea mare. Dacă popa 
voia să petreacă Pastile cu preufeasa împreună, 
nu-i rămânea decât să câştige trei lucruri de 
căpetenie: var pentru pereți, ferestre pentru casă 

i privaz !) pentru icoana Sfintei Mariei Maicii 

rea-curafe, — tot lucruri, care numai în oraş se 
pot căpăta. — La fârs dara! 

Avea popa cai, avea şi trăsură. Il cam supărau 
însă lesele °) din care nau fost rămase î) de- 
cât spinarea cu coastele. Il prindea apoi ruşinea, 
ca popă ce era să meargă fără de lese la târg. 
In împrumut nu putea lua, fiindcă se afla în 
gi ee, unde nici popa n'avea lese cum se 
cade. 


Nevoia este cel mai bun învăţător. Părintele 
trimise pe Cozonac în vale, după nuele, bătu doi 
pari în pământ, între pari, tot la depărtare de 
o palmă, băfu befisașe mai subfirele şi apoi popa, 

1) privaz=cercevea ramă.—?) lesele= împletituri din nuiele, pe care 
se usucă poame, sau se bate porumb. Aci coşul aşezat în căruță 


au ji drumeţii, —3,” wau fost rămase=nu rămăseseră (formă ar- 
aică). 


73 


preuteasa, copiii şi Cozonac se puseră la îm- 
pletit. Multă vreme nu trecu până-ce lesele si 
fură sata. De minune nu era lucrul: erau însă cele 
mai bune lese în Sărăceni, bune, încât Cozonac 
nu se putu răbda să nu-și zică: „Popa e omul 
dracului!“ 

La târg şi dela târg acasă, părintele se tăli 
cu lesele sale: află că alţii au, ba chiar cumpără 
mai rele lese de cât acelea, pe care le făcuse el. 


Popa începe să facă lese ca 
să le vândă. 


„Ce faci popă?“ 

„Lese“. 

„Dacă doar ai“? 

„Fac pentru cei ce n’au™. 

După Paști Cozonac începu să curețe bălțile 
de nuiele, iară popa să împlefească la lese. Cu cât 
mergea lucrul mai nainte, cu atât mai bine mer- 
sea: cea din urmă leasă era tot-deauna cea mai 
buna. 

Marcu Florii Cucului era om sfătos. Il plăcea 
să stea de vorbă cu popa. Cozonac curăţia nuele, 
popa împleteşte, iară Marcu zace întins pe burtă 
şi priveşte în drasă voe. 

„Nueaua asta e cam lungă“ — zise părintele, 
măsurând o nuea cu privirea. — Măi Marcule! — 
ia dă-mi toporul cela, ca s'o fac mai scurtă!“ 

Toporul era la picioarele lui Marcu; Marcu 
ridică partea dinainte a trupului se răzemă pe 


cot, întinde piciorul şi moșcotește !) — voind 
să tragă toporul cu piciorul. 
„Tare ţi-e degrabă!“ — îi srăeşte popa 


şi-i trage una cu nueaua. Marcu sare şi se încre- 
dinfeaza, că el este cu mult mai sprinten decât 


1) moscoteste=se mișcă încet, 


74 


credea. In urmă astă încredințare i-a fost de 
mare folos. Inainte de Rusalii părintele a gătit 
un car de lese, cu care avea să meargă la târg, 
şi Marcu ştia foarte bine, că dacă popa vinde 
lesele, şi el va să aibă sărbători bune. I-a fost 
ajutat popei câteva săptămâni, şi lucrul tot- 
deauna îi aduce folos celui ce-l face. 

Inainte de Rusalii începură însă niște ploi, 
care părea că nu vor mai înceta. 

„Nu ştiu zău eu ce voiu face zise popa. 
Par'că m'oiu lăsa cu târgul până după Rusalii. 
Mi-e groază să plec pe ploaea asta. Dacă no sta 
ploaea până Joi, apoi eu unul nu mă duc!“ 

Marcu să scărpină după urechi, dar nu zise 
nimic. Vedea și el, că popa nu se cade să fie 


plouat. — Il supăra însă lucrul şi-l făcea să se 
gândească. i J 
„Oare, — grăi el întrun târziu, încetând a 


impleti — oare n'am putea noi împleti o rogojina? 
Sovar, rogoz ') şi pipiris este în vale!“ 
„Măi, poate că ai dreptate — îi răspunse popa. 
- Si aceea fot cam aşa trebue să fie ca şi asta 
ce facem noi“. 

Dându-i ajutor popii, Marcu a început să facă 
mai bune lese decât popa. Rosojina a eşit în 
cinstea lui; eară popa na venit plouat, ci cu 
punga plină dela târg. 

Ziua sfintelor Rusalii astă-dată a fost zi bună. 
Preufeasa avea rochie nouă, cei trei mai mărişori 
aveau păpucași ?) din oraş. Măriuca cea mai mi- 
cuţă avea o pălărie de pae cu două flori roşii, 
eară pereţii erau albi chiar şi pe d'nafară, fe- 
restrile erau întregi, casa era luminoasă si icoana 
slintei Mariei Maicii Preacurate se vedea bine cum 
era pusă sus, între ferestre şi împodobită cu 


1 rogoz=iarbă de baltă cu care se acopăr casele si hambarele,— 
2) papucasi=incaltaminte. 


75 


+ yy 


florile crescute pe marginea straturilor. Făină 
albă, carne, unt, ba chiar si zahăr a adus popa 
dela oraş. Părintele o iubea pe preufeasa; ei 
însă nici odată nu s'au sărutat. Preufeasa a în- 
ceput să plângă, — nu ştiu de ce, — eară pă- 
rintele Trandafir era să plânsă când a sosit in 
biserică, a văzut însă oamenii pe la icoane şi a 
intrat în altar cu lacrămile în ochi. Zic oamenii, 
că el nici odată n'a cântat mai frumos decât 
într'astă zi. A rămas vorba: „Cântă ca popa la 


Rusalii!“ 
* 


* * 
Vremile vin; vremile se duc: lumea merge tn- 
nainte, iară omul când cu lumea, când impo- 
triva ei. 


HI. 


Satul se transformă; toți 
muncesc ca st popa, ca så aibe 
şi ei parte de bine ca și popa. 

Drumul de fară vine din oraş, trece pe lângă 
Valea-Seacă si merge mai departe pela Valea- 
Râpiţii. Unde se întâlnesc drumurile, la împreu- 
narea celor două văi, pe Râpifa, este o moară, 
lângă Râpiţa este o rugă '), lângă rugă este o 
fântână, iar lângă fântână sunt opt palfini îru- 
mosi. Locul acesta se zice: „La rugă la Sără- 
cenil“ De aici până la Sărăceni nu este decât 
cale de un ceas. Cu toate aceste, de câfe-ori vine 
din oraş, Sărăceanul se opreşte aci, adapă caii 
şi mai stă puţină vreme, așteptând ca să vie 
vrun grag care să întrebe: „Ce sat e acela, 
unde se vede biserica cea frumoasă cu perefi 
albi si cu turn sclipitor?“ — Fiind întrebat ast- 


1) rugä=loc de rugăciune în drum sub_streaşina unei troițe. 


76 


fel, el îşi nefezeşte must&file si răspunde pri- 
vind fălos spre acel loc: „Acolo sus pe grop- 
nifa?“ Acela e satul nostru, Sărăcenii, dar clo- 
potele să le auzi: ce clopote sunt in turnul a- 
celal... S'aude cale de frei ceasuri!“ 

Unde se despart drumurile, este un stâlp cu 
două brațe: pe un braţ stă scris: „Spre Valea- 
Răpiţii“, pe celălalt: „Spre Valea-Seacă“. Drum 
că acela, care trece prin Valea-Seacă în spre Să- 
răceni giur impregiur nu este. Neted ca masa şi 
vârtos!) ca sâmburele de cireşă. Se vede că 
Sărăcenii Pau făcut de dragul lor. In dreapta și 
în stânga, tot zece, cincisprezece paşi unul de 
altul, sunt niște nuci sfufoşi, la care omul pri- 
veşte cu drag. Albia pârâului rămâne la dreapta: 
drumul frece pe coaste, mai pe sus, ca să nu-l 
atingă năpădirea apei. Sărăcenii au trebuit să 
sfarme stanci în calea lor; dar au făcut-o bucu- 
ros, fiindcă din stânci şi-au făcut drumul. 


Satul înfloreşte si locuitorii 
se simi mândrii de el. 


be aicea Saraceanui se simte acasă, pentru a- 
ceea mână numai în pași. De altminterea nici 
nu i se ureşte. Aproape la tot pasul întâlneşte 
câte un cunoscut, cu care schimbă vorba „de 
unde şi până unde!“ Asta duce un car de var, 
celălalt un car de poame; mai apoi vine unul cu 
împletituri, altul cu un car de roate, doage, ori 
alt lemn lucrat. Iara pe marginea drumului, din 
când în când, dă de petrarii, care ciocănesc din 
zori de zi până la apusul soarelui. Asta cale 
nu e pustie! 

Unde coteste valea şi drumul, acolo sunt vără- 
riile. Aici apoi e târg întreg. Unii încarcă var, 
alţii descarcă piatră şi lemne; pietrarii fac to- 


1) vârtos=tare 


N 
— 


cot 1); vărarii aruncă lemne in foc; stăpânii fac 
larmă ?) unul pentru cinci. 

Dela acest loc şi saful se vede mai bine. Gră- 
dinile sunt însă prea îndesate cu pomi; numai 
printre crengi ori peste pomi vedem pe ici pe 
colea câte o bucată din pereţii şi acoperemintele 
caselor. Casa popii este tocmai lângă biserică: 
nici din asta nu vedem însă decât cinci fereştri 
şi un acoperământ roşu cu două hornuri. In 
fafa cu biserica e Sel . Casa, din care nu ve- 
dem decât o bucată de perete cu două fereștri 
mari şi acoperământul, este a lui Marcu Florii 
Cucului. — Iară zidirea cea mare, care se vede 
mai în vale, este primăria. — Dacă satul nu ar 
fi atât de îndesat, ar trebui să ni se infafiseze 
foarte frumos. Aşa însă rămâne învelișul, din 
care trebueste să urmăm la cele ce nu vedem. 

Toate s'au schimbat; numai părintele Tranda- 


fir a rămas precum a fost: verde, vesel şi har- 
nic. Dacă părul cărunt şi barba căruntă nu ar 
vesti vremea lui, am crede, că copilasii, cu care 
se joacă în spre seară la /aifa*) cea de dinain- 
tea casei, sunt copilasii lui. Unul dintre copilasi, 
pe care la ridicat ca să-l sărute, îi fură pălăria 
din cap şi fuge cu ea năstașnic î. Măriuca des- 
chide fereastra şi strigă: „Irandafirică al ma- 
mei, nu lăsa pe mos-tatuca cu capul sol“. Apoi 
fuse de la fereastră, pentru ca să prindă pe 
Ileana, care a furat ceapța?) bunichii, sa îm- 
podobit cu ea si vine să se tălească la mătuşica. 
~ Mos-tatuca ride din toată inima; îi place gluma. 
Tocmai vine dela vecernie °) şi părintele Coste și 
prinde atât pe Ileana, cât si pe Măriuca, le să- 


1) tocotapiatră mărunţită prin spargere, pentru Întărirea drumu- 
rilor.—2) larmă=zgomot.—3) laițd=bancă cu picioarele infipte in 
pământ +4) ndstasnic—energic (in ironie).—5) ceapfa=scufie,—6) 
vecernie=slujba de seară, 


78 


rută şi apoi se pune pe laiţă lângă socrul său. 
Marcu, vecinul, | pricten, socrul Măriucăi, 
om de casă vede alaiul si vine şi el să stee de 
vorbă. „Bătrânule! na-fi căciula; nu sta cu capul 
gol! srăește bunica înfinzând căciula pe fereas- 
tra, 
Un om din sat trece, le pofteste „bună odih- 
na“ şi-şi zice: „Ţine-l Doamne la mulți ani, ca 
este omul lui Dumnezeu!“ 


79 


_ 


BUDULEA TAICHI. 


Budulea taichii numit asa, fiindcă asa il 
chema la sine tatal sdu, după ce întro gi la 
scoala din Arad wa ştiut altfel să-l indentifice 
pe fiul sau în fața profesorului ungur, e un 
băiat bun la suflet, dar afară din cale de stân- 
gaciu si nu tocmai luminat la minte. La fel 
e și tatăl său și dascălul din sat ca şi întreaga 
lume din preajma lor, peste care autorul a- 
runcă o privire de învăluitoare simpatie. Lu- 
mea această maruntda, neputincioasă, dar cu- 
rată la suflet se mişcă ticditd, dar purtată de 
mari avânturi sufleteşti ce se trang in marea 
cenusie a vieții, pe care tofi caută să o înfrunte 
fava sd isbulească. In cele din urmă Budulea 
taichii după o stăruitoare, foarte Stivuitoare 
muncă ajunge protopop şi se însoară cu pe- 
nultima fiică a ddscalului său din sal, după 
ce încercase aproape sd ia vând pe rând pe 
celelalte trei fete, cave s'au măritat însă cu 
alții. Şi Budulea taichii e "mulțumit. 


L 


Portretul lui Budulea si al 
tatălui său. 


De-mi părea bine? 

Dar se 'mţelese că-mi părea bine. 
„„ Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se des- 
tăjoară înaintea ochilor întreaga lume a tinere- 
țelor cu toate farmecele ei acum perdute pentru 
totdeauna; şi nici unul dintre noi fofi, care îm- 
preună am frecut prin acea lume, nu poate să se 


BOS. 81 


sândească la tinerefele sale fără ca să-i treacă, 
aşezat, retras şi intotdeauna înţelept, Budulea 
Taichii pe dinaintea ochilor, pentruca Budulea 
nu era numai al Taichii, ci şi al nostru al tuturora. 

Mie, în deosebi, mi se cuvenia oare-care în- 
thietate la împărțeala părerilor de bine, pentru 
că eu îl ştiam încă din copilărie şi eram prieten 
chiar şi cu Budulea cel Bătrân. 

Nenea Budulea înainte de toate, avea un pi- 
cior mai scurt, gros, rotund la ae si zambea me- 
reu cand vorbiai cu el. Fara de dânsul nu se 
putea nici un fel de veselie in sat la noi, fiindca el 
cânta mai bine decât tofi şi din vioară, şi din 
cimpoi, şi din fluer, eară pe Huţu îl ducea înfot- 
deauna cu sine, deoarece Buduleasa fugise cu un 
scriitor al satului şi nu putea să-l lase pe copil 
singur acasă. Cand Budulea canta din vioară, 
Hutu ţinea cimpoile, iară când oamenii se să- 
furau de vioară, Budulea schimba cu feciorul 
său. Fluerul îl purta Budulea fotdeauna în ser- 
par‘); altfel nu l-am văzut de când îl fiu minte 
şi nici nu-mi pot închipui un Budulea făr' de 
fluer în şerpar. 

La praznice şi la ziua numelui ştiam de mai 
nainte, că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu 
spor in casă şi cu belşug la masă; aşa mam tre- 
zit eu; ce va fi fost mai nainte, — nu ştiu. 

Imi aduc numai aminte, că eram copil mic şi 
că priviam când la piciorul cel scurt al lui Bu- 
dulea, când la Hufu, care şedea cu cimpoile în- 
trun colț al casei. Mai fin apoi minte, că i-am 
dat o bucată de plăcintă, că lam bătut fiindcă 
nu voia să-mi lase cimpoaiele, şi că era băiat 
bun, căci nu s’a supărat, desi era mai mare decât 
mine. 

a 1) șerpar=acingătoare țarănească de piele, în care se păstrează 
anil, 


32 


COLE __——_—— 


In urmă, la scoala din sat, mă bătea câte odată 
el pe mine, dar nici atunci nu era supărat, desi 
totdeauna eu mă legam de el. 

Căci dascălul nostru era un om neobosit, şi 
fiindcă Budulea peste săptămână mersea la lu- 
cru, el zicea mereu: Mai Buduleo, nu mai purta 
copilul cu fine; pune-i o bucată de pâne în 
traistă şi trimite-l la şcoală, ca să-mi bat şi eu 
capul cu dânsul. lară Budulea era om cu minfe şi 
înțelegea, că dascălul nu are alfa treabă decât 
să-și bată capul cu copiii oamenilor. Un singur 
lucru îl mai punea pe gânduri: parcă tot nu-i 
venia să creadă, că şi Hufu are să înveţe carte. 


Hutu la şcoală. 


Când eu începusem a umblă la şcoală, Hufu 
eră printre baefii, de care imi eră frică. 

Il văd par'că si acum umblând cu o vergea 
în mână pe dinaintea băncii şi privind de la 
înălțimea diregătoriei sale de „cenzor“ 4) cu o 
straşnică neîndurare asupra noastră, care nu sfră- 
băfuserăm încă în adâncimile tainicului „Bui- 
az-ba“ ?), si nu știam, că „mizlete-ije-ludi-iăc“ 3) 
va să zică „milă. 

Dovafuit de mâna lui am trecut peste aceste 
adâncimi pe nesimţite. 

Intorcându-mă acasă după cele d'intâi ceasuri 
petrecute la şcoală, sufletul îmi era plin de mi- 
nunafiile ce văzusem. Inchipuirea mea de copil 
era prea slabă spre a putea aduna atâta sume- 
denie de copii la un loc si tofi aceşti copii, pe 
care îi văzusem acum în aievea sedeau tacufi, 
nemiscafi si cu ochii finfifi la învăţător; îmi era 
ca şi cand m'aşi fi întors din altă lume, si când 
maica mă înfreba ce-am văzut la şcoală, în ui- 


„„ 1) cenzor=monitor.—2) Buki-as-ba=numirile slovelor.—3) Mialete- 
tje-Iudi-adr=m-it-4, ca si cum am zice me-i-le-ă. 


83 


mirea mea nu stiam să-i spun altceva de cat cam 
văzut pe Hufu lui Budulea, plimbându-se cu bá- 
ful în mână și că acum nu-l mai chiamă Hufu, ci 
Mihai Budulea, ca pe taică-său cel cu cimpoile. 

Si fiindcă eram nerăbdător şi doriam sa văd 
ear pe Hufu cu băţul, mam dus şi după prânz la 
şcoală. Simt şi acum adânca desamagire ce mă 
cuprinsese când văzui pe un alt băiat cu ver- 
seaua, căci în zadar, atât de straşnic ca el nu 
mai era nici unul. 

Dar peste puţin iar a venit Hufu, ne-a luat 
pe noi, care eram mai mici, şi ne-a scos aiară, 
ne-a pus în rânduri şi ne-a întrebat, dacă ştim 
să stăm întrun picior. Eu am stat mai bine şi 
mai mult decât fofi ceilalți baefi; pentru aceea 
eram foarte fericit şi, întorcându-mă acasă, i-am 
arătat mamii, cum zice Hufu ca să stai întrun pi- 
cior şi i-am spus, că Hufu e cel mai mare în 
şcoală şi că a vorbit cu mine și Ca zis că eu 
stau mai bine decât tofi ceilalți întrun picior. 

După aceea m'am dus iar la şcoală. Mama-mi 
dăduse două pere, una pentru mine, alta pentru 
dânsul; dar am plecat plânsând de la şcoală şi 
plângând am ajuns acasă, fiindcă el nu le ceruse 
de la mine, iară eu nu îndrăsniam să i le dau. 

Si fiindcă prea eram nenorocit, mama a trimis 
pe Barbura să aducă pe Hufu pentru ca să-i dau 
cele două pere: iară de aci înainfe, mergând la 
şcoală, el trecea fotdeauna şi mă lua si pe mine. 

Pus fiind asttel sub ocrotirea celui mai strasnic 
dintre „cenzorii“ din şcoală, nu mă mai femeam 
de nimeni şi de nimic. 

Ştiam afară de aceasta, că şi eu trebue să mă 
fac odată ca Hufu, si pentru aceea îi prindeam 
apucăturile şi, inainte de toate, din copil neas- 
tâmpărat ce eram, mă făcui un băiat aşezat şi 
înțelept ca dânsul. Nu-i vorbă, el era tot mai a- 


84 


sezat şi mai infelept decât mine; dar când îl ve- 
deam pe el zicând „Tatăl nostru“, cântând ir- 
mosul !) ori citind apostolul în biserică, inima 
îmi bătea mai tare, căci un glas tainic îmi sop- 
fia: „Și tu vei fi odată ca dânsul“. Mergeam dar 
totdeauna cu el, de el asculfam totdeauna şi la 
dânsul căutam scăpare când eram năpăstuit. 

Căci Hufu, era puternic, pentru că dascălul 
nu finea la nimeni mai mult ca la dânsul. 

Eară dascălul avea cinci copii, care tofi cinci 
erau fete. Neli era cea mai mare şi avea obiceiul 
să sară peste bănci. Livia era cât mine si vorbia 
totdeauna până ce dascălul n'o punea în genunchi; 
Veturia şedea între baefi si se cotea cu ei, eară 
Mili abia ştia să umble şi nimeni n'avea voe s'o 
poarte în brațe afară de Hufu, pe care dascălul 
îl însărcinase cu purtarea de grijă pentru dânsa. 
Pentru aceea nici Mili nu voia s'o poarte altul 
de mână ori s'o fie în brafe si plangea când el 
se depărfa de dânsa; câte odată numai, când 
Hufu voia să se joace de-a mingea cu ceilalți 
băeți, mi-o lăsa mie, cară eu vorbiam cu ea, o 
purtam de mână, o fineam în brațe şi eram 
foarfe fericit. 

Eu m'am dus apoi la şcolile cele mari din o- 
ras, eară când m'am întors, peste un an, acasă, 
Hufu era tof mare, dar îmi părea mai pufin 
straşnic. Nu-i vorbă, si acum zicea „Tatăl nos- 
tru“, cânta chiar în strană şi citea apostolul în 
Biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe 
Linca cea mică în brațe: el cu toate astea îmi pă- 
rea cam prost, ba cate odată chiar grozav de 
prost. Dar tot fineam la el, fiindcă era băiat do- 
moi şi intra tofdeauna în voile mele. 

Dacă însă acum Hufu îmi părea mie grozav 
de prost, eu îi păream lui srozav de înţelept. 


1) tymos=melodia, după care se întonează cântările bisericeşti. 


85 


Huju vrea să plece la scoala 
din oraș, ca să invefe mat de- 
parte, 


Intr’o zi el însuşi mi-a mărturisit-o aceasta, 
desi numai asa — cam pe departe. 

Eram în pădure: adunaserăm alune si mi ie 
spărsea, luând din când în când câte una şi 
pentru sine. 

„Uite — îmi zice el nedumerit, — taica zice, că 
dascălul zice să mă duc şi eu la şcoală la oraş, 
ca să mă fac dascăl: ce crezi tu, aşi putea să 
învăţ acolo cu voi? 

Pentruce nu? 

— Vezi că nu ştiu unsureşte, răspunse el, pri- 
vind desnădăjduit la mine. 

— Ai să înveți. 

„Dar cum să învăţ când dascălul vorbeşte nu- 
mai ungureşte şi eu nu înţeles nimica din cele 
ce zice?“ 

— Aşa-i! răspunsei, înțelegând acuma şi eu, 
că în adevăr Hufu e cu mult mai prost decât ca 
să poată înțelese pe dascălul cel unguresc, care 
nici nu e dascăl, ci profesor. : 

Altfel, eu stiam de mult, ca e vorba ca Hufu 
să meargă la şcoală. Căci dascălul nosfru era 
e = neobosit, iară Budulea finea foarte mult 
a el, 


Tatăl lui Hutu e nedumerit, 


Incă demult Nea Budulea era nemulfumit. Il 
vedea pe Hufu citind din carte ori scriind fel de 
fel de lucruri pe hârtie si nu-i prea venia să 
creadă, că toate sunt asa, cum i se par lui. lot 
mai înfelegea, că omul să scrie si ca să ştie ce a 
scris el însuşi, fiindcă aceasta nu era decât un 
fel de răboj. Când vedea însă pe Hufu citind 
din carte ceeace au scris alfii, îl cuprindeau în- 
doelile şi-i zicea de obiceiu: Ba să mă ijerfi; asta 


86 


o ştii pe de rost. Hufu își dedea silinfa să-l lă- 
murească şi să-i arate şi lui, cum se citeşte; însă, 
când Budulea se uifa la slovele incurcate, îl cu- 
prindea un fel de amefeala, fiindcă era peste pu- 
tinfa ca cineva să le descurce. Intr’o Duminecă 
Budulea i-a zis lui Hufu: „la scrie numele meu 
pe hârtie“. — Hufu a scris cu slove mari: Le- 
pădat Budulea, locuitor din Cocorasti. 

„Şi acum, dacă cineva se uită aici, ştie el, că 
e numele meu?“ 

— Da, taica. 

„Cum aşa?“ 

— Apoi vezi: Vede că e ludi şi idr şi zice 
Lă pocoi şi iăr şi zice pă, adecă Lăpă, dobro-az- 
tfert, şi zice dat, ceea ce face Lăpădat. ') 

Budulea asculta cu mare băsare de seamă deşi 
nu infelegea nimic. Dar, după ce sa văzut sin- 
sur, el a luat plumbul si a început să înveţe: 
a-şi scrie numele. L'a scris odată, la scris de 
două, de zece, cu afât mai bine înțelegea, că se 
poate să înțeleasă şi altul ceea ce scrie, pentrucă 
de cate ori suna întrun fel el scria aceeaşi 
slovă. El a luat apoi caietul lui Hufu si cu mare 
părere de bine a văzut, că slovele, pe care le-a 
scris, sunt şi în caef. Acu par'că înfelegea, că 
este cu putință, ca unul să citească ceeace au 
scris alţii, fiindcă tofi cărturarii scriu într'un 
fel. Dar tocmai pentru aceea ear îl cuprinse a- 
mefeala. Această înțelegere între un număr ne- 
sfârşit de oameni îi părea un lucru mai presus 
de închipuirea omenească. Era dar cu putinţă, 
ca ceea ce a scris unul acum o sută de ani, alții 
să citească astăzi? La asta nu s'a sândit nicio- 
dată. Era cu putinţă, ca doi oameni, care nu se 
pot înțelege prin sraiu viu, să se înțeleasă în 


1) Prin silabizarea cuvântului Lăpădat cu numirile slovelor în- 
trebuinţate atunci în scris avem: (ludi-tiăr = 14)+(pocoit+iar = pa)+ 
(dobro+az+ tferz=dat)=lăpădat. 


87 


scris, şi dacă ungurul ori neamful nu ştie roma- 
neste, el nu are decât să scrie, pentru ca să-l 
infelegi ce vrea să zică. 

El însă tot nu înțelegea, cum e aceasta cu pu- 
tință. 

„Măi Hufule! ia scrie-mi tu mie pe hârtie: cim- 
poi, vioară și fluer“. 

După ce Hufu scrise cuvintele, Budulea privi 
lung la ele, lung şi nedumerit, pentruca cimpoile 
nu asemănau de loc a cimpoi şi vioara îi părea 
tocmai ca fluerul. 

„De unde să ştiu eu, că aici stă cimpoi si 
vioară?“ întrebă el. 

— Pentrucă e „cer-ije-mislete-pocoi-on-ije”. 

„Nu înfeles. Ştiu, că la rabus trasi o cresta- 
tură şi asta vrea să zică o zi de lucru ori o oaie, 
tragi o cruce şi asta vrea să zică un car de pie- 
trig ori un berbec, De unde ştii tu, că tocmai 
aşa se scrie cimpoile?“ 

- Aşa sună slova. 

„Cum sună?“ 


Z- Fiindcă e cimpoi, scriu — cerf şi ije şi 
mislete — ca să fie „cim“, eară după aceea — po- 
coi, on, ije — ca să fie „poi“. 


Budulea par'că iar înțelegea. Dar lucrul îi pă- 
rea grozav de greu, căci, dacă toata slova avea 
un sunet, atunci, fiind grozav de multe sunete, 
trebuiau să fie și srozav de multe slove. 

„Si tu înţelegi orice carte?“ 

— Înţeleg, faică, 

„Şi dacă un foarte cuminte ar fi scris ceva, 
tu poţi citi?“ 

— Pot, taica. 

„Dar atunci tu esti tot afât de cuminte ca el“. 

— Adecă nu, faică. 

„Ce ştii tu! răspunde Budulea. Esti încă prost 
şi copil, dar tot atât de cuminte ca el”, 


88 


Si fiindcă Hufu era acum atât de cuminte, el 
nici nu mai avea pentru ce să umble la şcoală, 
ci trebuia să mearsă la lucru, căci popă n'avea 
să iasă din el; destul că ştie să scrie, să facă 
socoteală pe hârtie, să citească în toate cărțile, 
ba chiar şi să cânte în strană. Pe el nu mai 
putea să-l înşele nimeni, ba putea să ajunsă 
chiar şi prefitor la casa sfatului şi să adune 
birul de pe la oameni. 

Mai ales de când avea copil la şcoală, Bu- 
dulea mergea totdeauna la biserică, el avea lo- 
cul lui, tocmai în fund, lângă muieri, iară când 
Hufu canta sau cifea apostolul, Budulea îşi în- 
copcia 1) mânile pe piept, privia odată la dască! 
şi rămânea cu capul plecat. 

Dar cu dascălul n'ar fi îndrăznit nici odată 
să prindă vorbă, fiindcă se simţia prea jos spre a 
cufeza să supere pe un om atât de învăţat cum 
era jupânul învăfător Pantelemon Claifa, un om 
scurticel, iute la vorbă, cu mustafa groasă şi cu 
sprâncenele dese. Nici nu se cuvenia să-l supere 
fiindcă dascălul Clăiţă era om neobosit, avea 
totdeauna de lucru şi nu putea să-şi piardă vre- 
mea cu ori cine. 

Insă în cele din urmă tot trebuia să meargă 
la el, ca să-i mulțumească pentru învățătura lui 
Hutu şi să-i spună că iacă Hufu a crescuf mare, 
ştie mai mult de cât tofi băieţii din sat şi trebue 
să meargă la lucru. 

Budulea bătrânul întreabă 
pe dascăl ce să facă cu Hutu 
Răspunzând, dascălul face mat 
întâi o introducere, ca să arate 
însemnătatea unui dascăl. 

li era greu să se hotărască, şi au trecut mai 
multe Duminici până ce a putut să prindă destulă 


1) încopcia= împreuna mâinile, degetele unei mâini, intrând între 
degetele celeilalte mâini, 


89 


inimă, mai ales că nu putea să meargă cu mâna 
goală şi trebuia să aștepte până ce vin stru- 
gurii părgavi2) cea mai potrivită cinste pentru 
un dascăl ca Claifa. 

„Aşa-i — zise dascălul, e băiat foarte infe- 
lept, şi trebue să mearsă la lucru. Pentru că să 
vezi d-fa: omul trebue să invefe a munci, ca să 
poată trai. Nu e scoala, cum ar trebui să fie, căci 
atunci ar învăţa fofi copii la şcoală și n’ar mai 
trebui să-și piardă vremea pe la farină. Dar ce 
să-i faci? Am gradinifa ce mi-a lăsat-o satul, si 
i-am învățat să pună sămânță, se facă altoi, să 
poarfe srijă de stupi, să pună cartofi, morcovi 
şi pătrunjel, să sădească varză si tutun, să poarte 
grijă de viţă, ba la anul am să-i pun chiar la pră- 
sila, pentru ca încă de mici să ştie, cum se cAs- 
tiga pânea de toate zilele. Dacă satul mi-ar da 
o bucată de farina, ia-şi învăţa şi celelalte lucruri. 
Pentru că să vezi d-ta; dascălul trebue să ştie 
tot si, dacă nu ştie trebue să înveţe, fiindcă sunt 
cărţi, în care stau toate aceste, si eu aşi învăţa 
copiii asa, cum stă în cărți, adecă mai bine de 
cum se obişnueşte la prostimea noastră de as- 
făzi. Afară de aceste am casă grea, cinci fete, 
care cresc în fiecare zi, şi nici un băiat, și satul 
ar trebui să se gândească la mine. Ba'acum se gân- 
desc să mai facă şi o a doua școală în sat, 
fiindcă ar fi prea mulți copii la mine. Dar cine 
a adunat copiii la şcoală? Eu. Adicătelea în loc 
să mă plătească mai bine, fiindcă dau învățătură 
la mai mulți copii, se pun să ia copiii adunaţi de 
mine si să-i dea la altul. Pentru că să vezi d-ta: 

Dascălul e cel mai mare lucru în sat, cel mai 
mare lucru în fară, pentru că el învaţă pe copii, 
cum să vorbească, cum să se poarte, cum să 
înfeleasă lucrurile si cum să lucreze, ca să-şi 


1) pârgavi=copţi de timpuriu. 


90 


EO Se 


câştige pâinea cea de toate zilele, si dacă das- 
călul e prost si nu-i învaţă bine, toate merg rau 
în fară. Infelegi că tot omul ar voi să fie dascăl şi 
că eu nu mă plang; însă, îți spun eu d-tale, nu 
este cu putinţă să fie doi dascăli în saf, pentru 
că mau din ce să trăească amândoi şi pentru că, 
inchipueste-fi d-ta, ce încurcătură se face in sat, 
când unul învaţă pe copii întrun fel, iar celalt 
într'altul. 
Dascălul Clăzţă vrea ca Hutu 

să se facă dascăl, 

Budulea ascultase tot timpul cu încordată luare 
aminte; dacă s'ar fi aprins casa in capul lui, el 
n’ar fi îndrăznit să se miste ori sa graiasca cea 
mai scurtă vorbă măcar. Aşa este! 

„Un lucru ar fi mai cu putință, urmă dască- 
lul mulţumit. Ca să fie un dascăl mare şi unut 
mic, adecă unul înfâiu, altul al doilea, care nu 
învaţă decât ceea ce-i spune celălalt“. 

Budulea se simțea foarte înţelept, fiindcă era 
în stare să înțeleagă ceeace zice Clăiţă; el în- 
drăzni dar să adauge: „Unul plătit mai bine, 
iară altul mai slab“. 

_ „Dal Unul plătit mai bine. Astăzi nu e oare 

tot cam aşa? Pentru că să vezi d-ta: copiii din 
şcoală sunt despărțiți în mai multe căprării, cum 
ai zice, — şi eu nu le dau învățătură decât celor 
mai grei la minte; ceilalți învaţă de la băeţii mai 
mari cum e Hufu. Si înţelegi d-ta, că satul ar face 
mai bine, dac'ar lăsa lucrurile aşa cum sunt şi 
ar pune în loc de al doilea dascăl pe Hufu, fiindcă 
mar trebui să-i plătească mult“. 

Budulea rămase încremenit. Hufu dascăl? Nu 
ştia dacă visează, ori Claifa vorbeşte într'aiu- 
rea. 

„Nu se poate, zise el. Hufu e prost; îl ştiu 
eu; e copilul meu“. 


91 


„D-ta nu infelegi, — urmă ear dascălul. E bun 
Hufu. Pentru că să vezi d-ta; spre a pufea să 
fii dascăl, se cer trei lucruri: înfâiu o carte de 
botez, a doua un atestat, că eşti absolvent pre- 
parandist 1), a treia să cunoşti cele opt glasuri 
şi podobiile 2, a patra să ştii tipicul °); toate 
celelalte le înveţi din carte. Lui Hufu nu-i lipseşte 
decât atestatul; le are toate celelalte. Ar trebui să 
meargă la oraş, să stea doi ani, cum am sfat eu, 
şi să-şi ia atestatul“. 

Budulea se ridică în picioare. Incepea să în- 
feleasă, că învăţătura prea multă cam sminteste 
capul omului, şi par'că-i era frică să mai stea 
cu dascălul. 

„Bu, —— urmă dascălul, — sunt feciorul para- 
cliserului din Văideni. M'am trezit trăgând clo- 
poftele, aprinzând cădelnița după popa. Am în- 
vafat apoi să cant în strană şi să cifesc, si când: 
eram de douăzeci şi unu de ani, m'am dus să fac 
preparandia. Hufu ştie mai mult de cât ştiam eu 
atunci, fiindcă le-a învăţat toate dela mine. Apoi 
nu e de cât de 15 ani şi trebue să meargă să-și 
ia atestatul, pentrucă, îți spun eu: nu primesc 
alt dascăl în sate de cât pe unul, care a învățat 
la mine“. 

Budulea nu mai avea timp de perdut. Dască- 
lul Clăiţă zicea că frebue, și aşa nu mai încă- 
pea nici o vorbă. Gata dar de a lua pe Hufu să-l 
ducă numai de cât la oraş, el plecă spre casă. 

Insă, pe drum, începu iar a se nedumiri. Tot 
îi părea peste pufință, ca feciorul lui să umble 
la şcolile cele mari şi să şe facă chiar dascăl; fără 
îndoială, Clăiţă era smintit de învățătura cea 
multă, pentru că Hufu era prost şi nici n'avea 


1) preparandist=absolvent al Școlii Normale, care în Ardeal se 
numeşte preparandie,—2) podobiile= melodii după care se intonează 
unele cântări bisericești.—3) tipicul = Cartea ce cuprinde regulile 
şi ordinea serviciului bisericesc. 


92 


din ce să trăiască la oraş. Cuprins de acesfe ne- 
dumiriri, Budulea îşi schimbă drumul. Mai era 
un om înfelept în saf; voia să vadă ce zice a- 
cela. El veni dar la mine şi-mi spuse cum sau 
petrecut lucrurile, cum a învățaf să-şi scrie nu- 
mele, cum s'a încredințat că Hufu în adevăr ştie 
să citească în toate cărțile, cum s'a dus la dascălul 
şi apoi îmi înşiră în deamănunt cuvintele, pe 
care i le graise Claifa. 

„Aşa este, jupânul învățător are dreptate“, — 
îi răspunsei acum, şi ca să-l încredinfez, îi ară- 
fai atestatul meu şi-l cifii, în ungureşte, cum 
era scris, 

„Nu se poate citi asta în româneşte?“ — mă 
întrebă el după ce privi indelung la tipăritură. 

„Fără îndoială“, — zisei şi începui a traduce 
testimoniul*). 

„Nu zic eu? — strisă el cuprins de o bucurie 
pe care atunci nu puteam încă s’o infeleg. — E 
ca răbuşul: mai decât să faci cresfătura pentru- 
ca tot omul să ştie, că nu e berbec, ci oaie. Das- 
călul are drepfate: trebue să mearsă la şcoală“. 

In zadar îi spunea Hufu, că el nu poate să în- 
vefe la școală, pentru că nu ştie ungureşte: Bu- 
dulea răspundea: 

„Iu esti prost; nu ştii încă ce ştii si ce nu 
ştii; vei vedea fu când vei fi acolo; n'ai decât să 
te uiţi în carte, ca să ştii tot, afară de cele opt 
glasuri, de tipic şi podolii; toate celelalte se învață 
din carte: ai să mergi la şcoală, la care umblă si 
el, pentru că acolo se dă fistas”) întrun an, apoi 
te întorci acasă si esti dascăl“. 

Ştia fot satul că Mutu are să meargă la scoala, 
în care inv&f eu, si că are să se întoarcă dascăl, 
desi eu voiam să mă fac popă. 


1) testimomul=atesta — 2) stas=schimonosirea vorbei (ates 
tat—testimoniu). 


93 


Hutu, dascălul şi Budulea 
Pleacă la oraş. 


Ne-am dus apoi la oraş, adecă nu ne-am dus, 
fiindcă eu plecasem câteva zile mai nainfe, iară 
dascălul Clăiţă venise cu Budulea si cu Hufu 
în urmă, dar ne-am înfâlnit în oraş. 

Dascălul era foarte necăjit. Lumea se stricase 
cu desăvârșire, şi directorul de la preparandie 
mu voia să-l primească pe Hufu, fiindcă era o 
lege nouă, ca să nu primească decât pe aceia, 
care au făcut patru clase primare. 

Budulea era, dimpotrivă așezat şi vesel. Ii pă- 
rea bine că nu l-au primit pe Hufu la preparan- 
die: voia să-l dea la şcoală, unde eram şi eu. 

Hufu, în sfârşit, era nenorocit. Dascălul îi 
dăduse nişte pantaloni roşi, un surtuc petecit 
şi o pălărie purtată, pentru că acum nu mai pu- 
tea să umble în straiu țărănesc. Nu i se potriviau 
de loc hainele; el însuşi nu se simfia bine în ele; 
îi era rușine par'că de lume şi păşia lat şi fiin- 
du-şi mânile depărtate de trup, penfru ca nu 
cumva să-şi roadă mânecile şi panfalonii. Erau 
hainele, în care umblase odafă dascălul, şi-l tre- 
ceau fiorii când se sândia, că acum el însuşi le 
poartă şi le strică. Apoi atât îl purtaseră pa 
la Ana şi Caiafa 1), încât se zăpăcise, bietul, cu 
desăvârşire. 

Eu eram fericit. Acum atârnau toate de mine, 
fiindcă eu cunoşteam pe profesorul de a treia 
clasă primară şi puteam să-i duc la dânsul si 
să-i recomand și să-i spun, că Hufu e din sat de 
la noi si că e un băiat prea cum se cade. 

„la să ne mai gândim niţel, — grăi dascălul 
Clăiţă muncit de gânduri grele. — Nu se poate 
ca Hufu să umble la scoala ungurească. Invaţă 

1) Ana și Caiafa=Doi preoţi evrei contimporani cu Mântuitorul, 


care au contribuit la răstignirea Lui, arătând fiecare că celălalt e 
vinovat de moartea lui Iisus. 


94 


ungurește, si un dascăl nu trebue să stie ungu- 
reste“. 

=U dascăl trebue să ştie tot“, — răspunse Bu- 
dulea. 

„Tot, afară de ungureşte. Asta-i limbă calvi- 
nească și papistășească 1), şi îndată ce-o înveți, 
te zăpăceşti. Ifi spun eu: am văzut pe alţii. Pen- 
tru că să vezi d-ta; noi Românii trebue să ştim 
româneşte, si dacă învăţăm ungureşte, ne facem 
Unsuri şi nu mai suntem Români cum se cade. 
Asta stă chiar în gazete. Si pentru aceea, dacă 
dascălul ştie ungurește, îi învaţă şi pe copii şi le 
strică minţile“. 

„Eu cred, răspunse Budulea, scofandu-si ne- 
răbdător fluerul din şerpar, — că învăţătura e 
limba si cu cât mai multe limbi ştie omul, cu atât 
mai învăţat este. Uite, la fluerul meu sunt şase 
borte, şi cânt mai bine pe el decât pe unul, care 
nu ar avea decât o singură borfa; asa e şi omul, 
câte limbi ştie, de atate-ori e om. 

Şi Hufu voia să umble la aceeași scoala cu 
mine, fiindcă se sândia să sada lângă mine şi să 
mă întrebe totdeauna, când nu înțelege ceva. Dar 
el odată cu capul mar fi îndrăznit să srăiască. 

»Asa-i, -— zise dascălul, mângsâindu-se cu spe- 
ranfa, că întrun an Hufu tot nare să învețe un- 
Sureşte, ba că are să uite în urmă şi ceeace va 
fi învățat. 

Prezentarea lor la dascălul 
ungur dela oraș. 

Când era să intrăm la d-nul profesor, deterăm 
de o nouă greutate. Hufu nu voia de loc să intre.. 
In zadar îi spuneam, că trebue să fie si el, ba 
mai ales, de fafa; zicea să intrăm noi şi să vor- 
bim cu profesorul, că el merge apoi la şcoală. 
Dar, la urma urmelor, Hufu era băiat înţelept: el 
îşi călcă pe inimă si intră cu noi. 


1) papistAşească = catolica. 


95 


Profesorul Wondracek era un om vesel si cand 
intrarăm, se vedea că-i părea bine, fiindcă râdea 
din toată inima. Dascălul Claifa si Hufu răma- 
seră lânsă uşă, iar eu înainfaiu cu Budulea şi-i 
spusei d-lui Wondarcek, că iacă ăsta e Budulea, 
cimpoieşul de la noi, care are un băiat, pe Hufu 
cel de lângă uşă, care pân'acum a umblat la 
şcoală la dascălul Claifa si acum voieste să fie 


primit. 
„Da d-nule — răspunse d. Clăiţă, făcând un 
pas înainte. — La noi a mers şi s'a purtat bine“. 


„Şi ştie tot, — adăosă Budulea. — Mă ros, ju- 
pane învățător, să spui ce ştie Hufu, Mihail Bu- 
dulea îl cheamă, fiindcă mi-e copil, iară mie îmi 
zic: Lepădat; îi sunt tată. Spune, te ros, ca să 
ştie şi domnul ce-a învăţat Hufu“. 

Dascălul Clăiţă era foarte învăţat, dar nu era 
deprins a vorbi cu dascălii papistasesti şi nici 
nu-i plăcea să stea fafa cu ei. li venia deci cam 
greu să se fălmăcească cu d-nul Wondracek, un 
om, care nici nu ştia românește, ci vorbia de-fi 
venia să fugi mâncând pământ. Acum era însă 
vorba de învăţătura ce-i dăduse lui Hufu; el făcu 
dar un al doilea pas înainte si grăi aşezat: 

„Eu cred că d-nul profesor îl va întreba la 
examen. Pentru că să vedeţi d-voastră: eu nu ştiu 
ce se cere la scoala de aici, şi d-nul profesor, care 
ştie, nu are decât să-l întrebe pe el, ca să vadă 
dacă ştie destul, prea mult ori prea puțin“. 

El sări speriat la o parte. Numai acum bagase 
de seamă, că stă pe covorul ce era întins pe jos. 
Dar dascălul Claita, intrând odată în joc, nu-și 
pierdea lesne sărita. 

„Pentru că să vedeţi d-voastră, — urmă el. — 
La noi se învaţă fot ceeace trebuie să ştie un om, 
ca să poată trai cum frăieşte la saf: aici se cere 
altceva. Fără îndoială mai puţin, dar altceva, ce 


96 


JON SLAVICI 


Student la Viena. 


poate că noi nu stim, fiindcă nu avem nevoie să 
ştim, şi nu este bine, ca omul să învețe lucruri 
ce nu sunt de nici-un folos, de oarece pierde vre- 
mea, în care trebuie să înveţe lucruri folositoare. 
Aşa se obicinueşte la noi, la Românii ortodocşi, 
fiindcă eu sunt ortodox și băiatul de asemenia“. 

D-nul Wondracek privia în fot timpul când la 
unul, când la altul dintre noi şi părea foarte ve- 
sel de oarece își stăpânea râsul. 

De când auzise cuvântul examen, Hufu uitase 
si surtuc şi pantaloni şi stătea incordat la lo- 
cul său, iară acum intra cu paşi hotărâți, si bă- 
gând bine de seamă, ca nu cumva să o pafă ca 
dascălul Clăiţă, apoi se opri tocmai la marginea 
covorului, stând drept ca un par înaintea d-lui 
Wondracek şi afintindu-si ochii la buzele lui. 

D-1 Wondracek privi câtva timp la el şi par'că 
era supărat, fiindcă nu-i mai venea să rîdă. 

„Ştii ungureşte?“ 

— Nu sfiu. 

„Ştie, domnule!“ — zise Budulea nerăbdător. 

In zadar spunea dascălul Claifa că n'a învă- 
fat decât a citi; în zadar spuneam chiar eu, că 
nu înţelese nimic, căci Budulea îl rusa pe d-nul 
Wondracek să-i dea o carte ungurească si va ve- 
dea ce ştie. 

„Nu ştie să vorbească, d-le, dar înţelese din 
carte“. 

Profesorul Wondracek ear se făcu vesel, îi 
dete lui Hufu o carte ungurească, pentru ca să 
vadă, cum citeşte şi cum rostește vorbele. 

Hufu începu să cifească cu glas tare, respi- 
cat si arăfând deslusit fiecare comă, fiecare punct. 

Il văd par'că şi acuma pe Budulea. El stete ni- 
fel încremenit, apoi se apropie incet de d-nul 
Nits ari roca îl atinse de mânecă şi-i sopfi ui- 
mit: 


4 
¥ 


97 


„Ştie d-nule, chiar şi să vorbească“. 

Acum d-nul Wondracek nu-și mai stăpâni rî- 
sul. Dar tot în zadar isi dete el silinfa să-l facă: 
pe Budulea să înţeleasă, că Hufu nu ştie decât 
să citească ungureşte, căci în loc de a-l lămuri, 
îl făcea din ce în ce mai încurcat. Si se vede, că 
d-lui Wondracek îi plăcea încurcala lui, fiindcă 
nu-l mai slăbia. Mai puse câteva întrebări lui 
Hufu, ca să vadă ce ştie din celelalte, apoi iar 
se lesă de Budulea cel bătrân, care-i plăcea mulf, 
de oarece era scurt, gros, şchiop de piciorul stang 
rotund la față si zâmbia când vorbeai cu el. 

„Băiatul nu ştie mult, — zise el în sfârşit, — 
dar îl primesc, fiindcă e feciorul d-tale, şi dacă 
va fi silitor, are să freacă examenul. E destul de 
mare, adăugă el aşezat, pentru ca să înfeleasă, 
că-i şade rău între copii, dacă nu învaţă bine, 
pentru că atunci e ca măsarul înfre oi“, 

Atât îmi trebuia şi mie. 

Intrebafi, dacă-mi părea bine’ 

Dar se înțelege că-mi părea bine: nici nu mai 
mergeam, sburam spre casă, pentru că Hufu tre- 
buia să locuiască cu mine, el era şi trebuia să ră- 
mână sub scutul şi povafuirea mea. Si cum mer- 
geam, eu mergeam iute, fiindcă eram fericit, das- 
călul Clăiţă srăbea, fiindcă era om neobosit, Bu- 
dulea cel bătrân schiopăta sprinten si pe mărun- 
fite cu noi, fiind-că nu-şi mai gasia rostul şi ar 
fi voit să afle vre-un om, ca să-i spună cele pe- 
trecute, şi numai Hufu venia aşezat şi cu paşii 
măsurați în urma noastră, ca şi când nici n'ar 
şti de ce e vorba. 

„Vino, măi mai iute“, îi zisei eu nerăbdător. 

„Lasă că vă ajung eu“, — răspunse el zâmbind. 


98 


Ii. 


Cum trăia Huju la oraș. 


Eram cinci insi la precupeafa Leanca Liuchici 
si aveam două paturi si o masă, iară Hufu se 
culca pe jos, fiindcă taică-său fi adusese o saltea 
cu paie, două perini, o velinfa, trei rânduri de 
albituri, două pani mari, un săculef de fasole, 
altul cu făină de mămăligă şi o bucată de slanina, 
ca să-i fie pe două săptămâni. Seca Lenca avea 
două fete şi un copil, era sârboaică şi vindea 
peşte în piaţă; ea se certa totdeauna pe sârbeşte 
când era acasă si pe româneşte în piaţă, dar 
altminteri era femee bună şi ţinea la noi, fiindcă 
eu şi lofa îi plătiam şi cu mâncarea, iară ceilalți 
doi care erau preparanzi, si Hufu îi plătiau pen- 
tru pat şi pentru locul saltelei, mai având ca: 
să le fiarbă, din al lor, şi de mâncare, când a- 
veau câte ceva. Huţu nu plăfia decât pe jumătate, 
adecă şaizeci de creiţari pe lună, fiindcă îi adu- 
cea în toate diminetele coşurile cu peste verde 
şi pe cel cu peşte uscat. Făcea foc, mătura in 
casă, spăla vasele, căra apă şi aducea iar coşu- 
rile acasă când se însera, şi afunci mă duceam şi 
eu să-i ajut, pentru că îmi plăcea să port coşul 
cu peste şi peștele mirosea frumos. 

Aşa se petreceau lucrurile pe vremea aceea şi 
vremurile erau atunci minunate. 

Budulea cel cu fluerul în serpar venia în toate 
Vinerile si ne aducea câte ceva de acasă. El pleca 
Joi şi venia încet, dar totdeauna cu traista plină. 
Eară când întâlnia vre-un drumef, prindea vorbă 
cu el și dacă drumeful nu-l întreba, el îi spunea 
fără să fie întrebat: „Mă duc şi eu la oraş, 
fiindcă am un fecior la şcolile cele mari. Are 
să iasă dascăl. Eu sunt Budulea, cimpoieşul dela 
Cocorasti*. Iara Seca Leanca se bucura totdeauna 
când Joi de cu seara ne pomeniam cu el, pentru 


99 


că Budulea știe o mulțime de minciuni şi nici 
odată nu venià cu mâna goală. Vineri după amiază 
Budulea iar se întorcea acasă si le spunea dru- 
mefilor, c’a fost la oraș, fiindcă are un fecior la 
şcolile cele mari. 

Dar după ce se întorcea acasă, Budulea se fa- 
cea frist. De când avea şi el un fecior la şcolile 
cele mari, se sândia mereu, că oare ce poate să 
se fi ales de Safta; nu se putea el bucura așa sin- 
sur, când şi ea trebuia să se bucure cu el dim- 
preună. Şi când se sândia, cum s'ar bucura Safta, 
dac'ar afla, că feciorul ei are să fie dascăl, ochii 
i se umpleau de lacrămi si credea, că moartă să 
fie, ar scoafe-o din pământ. 

Si pentru aceea Budulea nu-şi mai săsia tigna 
de mai nainte şi era mereu dus pe drumuri. 

Apoi a venit peste câteva săptămâni dascălul 
Clăiţă şi cu Budulea şi cu nevasta lui Budulea, 
care era mama lui Hutu, şi părea acum mai bă- 
trână decât Budulea. 

Dascălul era foarte aşezaf, ca şi când ar sta 
înaintea Episcopului. Budulea idea în el ca o- 
mul, care a făcut o poznă din cele mai bune, cară 
Buduleasa era nerăbdătoare ca şi când ar fi 
stat pe spini şi jeratic. 

Dar ziua aceea nu era Vineri si noi eram la 
şcoală. 

Budulea Taichii! 

Budulea s'a sândit dar să vie, ca să-l iee pe 
Hufu şi să-l ducă acasă, dar să nu-i spue nimic, 
pentru-ca să vadă ce zice. 

Fiindcă însă noi eram în clasă şi profeso- 
rul ne vorbia focmai despre cele patru părți 
cardinale ale universului, Budulea a deschis uşa 
a băsat capul prin deschizătură şi-a strisat tare: 

„Măi Budulea Taichii!“ 

De-atunci a rămas Hufu „Budulea Taichii”. 


100 


D-nul profesor Wondracek a sărit mânios, 
fiindcă Hufu s'a ridicat şi-a zis: 

„Noi suntem, domnule profesor!“ — iară băe- 
fii au început să rîdă. Dar când Budulea a in- 
frat, a zis: Vreau să-l duc acasă, ca să vadă pe 
maică-sa, domnul Wondracek nu mai era mânios 
şi mi-a dat şi mie voe să plec si eu voiam sai 
văd pe mama lui Hufu. 

Hufu însă nici acum nu mersea iute. 

El era băiat de cinci ani când plecase mai- 
că-sa, o finea bine minte şi precum a așteptat 
zece ani, ca să o vadă, mai putea să mai aştepte 
încă cinci minute. 


Revederea lui Huju cu ma- 
nid Sa. 


Când am ajuns apoi acasă, la Seca Lenca, das- 
călul era mişcat, Budulea iarăşi rîdea în el, Seca 
Lenca stătea cu fetele ei privind ca la o minune; 
iară eu nu cunosteam pe mama lui Hufu, fiindcă 
n'o văzusem nici odafa. 

Hufu o cunoştea şi s'a dus să-i sărute mâna, 
dar ea na primit, ci i-a zis, că s'a făcut mare si 
s'a uitat la el. Si el s'a uitat la ea şi i-a zis, că a 
îmbătrânit. Apoi n’au mai zis nimic, ci au stat 
fafa în fafa şi s'au uitat amândoi asa în vânt. 

„Nu-ţi pare bine, că vezi pe maica-ta? — a 
grait atunci Budulea apropiindu-se. 

— Imi pare bine, faică, a răspuns Hufu şi 
şi-a bagat mâna în buzunarul pantalonilor. 

După aceea Hufu a ieşit afară si a început 
să plângă, iară maică-sa a ieşit după el, ca să 
plângă şi ea; am început să plâns şi eu, fiindcă 
nu mai văzusem pe Hufu nici odată plângând. Dar 
Budulea rîdea acum și se uita la noi; pentru aceea 
am ieşit şi eu afară si când am văzut, că Hufu 
plange, iar mamă-sa îl fine in braţe şi-l sărută, 
mam oprit cuprins de fiori înaintea lor. 


101 


Intrebafi, dacă-mi părea bine? 

Imi venia par'că să fip de bucurie; dar am ple- 
cat, ca să nu-i supar. 

De-aici înainte Budulea venia cu nevasta la oraş 
şi le zicea drumefilor: Mersem la oraş fiindcă 
avem un fecior la școala cea mare. Are să iasă 
dascăl. Eară când venia sinsur, el le zicea; mer- 
sem, când eu, când nevastă-mea la oraș fiindcă 
avem un fecior la şcolile cele mari. Învățătura 
cere multă cheltuială şi nu putem să ne pierdem 
ziua amândoi, adecă afât eu, cât şi nevasta mea. 
Eu sunt Budulea, cimpoiesul de la Cocorăşti. 


INI. 
Poznele lut Hutu la şcoală. 


Eară noi umblam la şcoală, Budulea Taichii 
şi eu, amândoi din Cocoreşti, amândoi în gazdă 
la Seca Lenca. 

In ziua întâi Budulea voia cu orice pref să ră- 
mâie stand lângă ușă si numai după multă stă- 
ruinfă se hotărî să se aşeze pe cea din urmă 
bancă. li părea că toată lumea îl ştie, îl cunoaşte 
şi se întreabă, cum adecă să fie el îmbrăcat în 
hainele dascălului Clăiţă şi să umble la şcoală 
tot cu domnişori. Încetul cu încetul el sa de- 
prins şi în cele din urmă a ajuns, că nici unul din- 
tre băeţi nu putea să-l scoată din ale lui. Un o- 
biceiu a păstrat cu toate aceste: îndată ce sosia 
acasă, el se deshrăca, isi curăţia hainele, le împă- 
tura cu multă băsare de seamă si le punea in 
ladă, apoi lua cartea si învăța lecţia. 

Seca Lenca nu ne dădea lumânare, ci trebuia 
să ne cumpărăm noi din banii noștri. Pentru ca 
să nu fie nici o supărare, avea fiecare lumânarea 
sa, şi dacă astăzi invatam la lumânarea mea, mâne 
luam pe a fa şi așa mai departe, Budulea n'avea. 


102 


niciodată lumânare şi aşa el se silea să înveţe 
ziua; dar când eu îl chemam la lumânarea mea, 
el zicea că nu poate să înveţe cu ceilalți, fiind- 
că-l supără. 

Eară când n'avea nici unul lumânare, ne cul- 
cam noi în paturi şi Budulea pe salteaua cu 
paie, apoi spuneam poveşti. Fiind însă ca adese- 
ori se întâmpla, că unul spunea povestea şi cei- 
lalfi adormiau, s'a hotărît, ca atunci, când po- 
vestitorul zice „ciolan“, toţi ceilalți să zică ,,cior- 
bă”, pentru ca astfel să se dea pe fațăcel ce a- 
doarme inainte de vreme si să-şi afle cuvenita 
răsplată în ghionturi numărate. TEN 

S’a întâmplat dar, că domnul profesor Won- 
dracek ne vorbia despre cele cinci rase ale nea- 
mului omenesc si, trecând la Indieni, a zis, ca 
sunt niste oameni foarte grosi la ciolan. 

Atunci Budulea Taichii a strigat tare: Ciorbă! 
iar profesorul Wondracek a sărit mânios, fiindcă 
băeţii au început să râdă în hohote. 

„Ce a fost asta?“ — întrebă el aprins. 

Eu mă femeam, că acum Budulea Taichii are să 
fie pedepsit; am grăbit dar să răspund eu pen- 
tru el, fiindcă știam ungureşte. 

Si atunci a ris domnul profesor Wondracek şi 
l-a întrebat pe Budulea dac’ a înţeles, iar Bu- 
dulea a răspuns, că da. 

„Atunci să-mi spui, grăi profesorul cu îndo- 


Budulea isi netezi părul pe frunte, îşi potrivi 
hainele pe trup, ieşi din bancă și înaintă cu paşi 
hotarifi la locul, unde stăteau băeţii când îşi 
spuneau lecţia, apoi se opri şi aşteptă să fie în- 
trebat. 

Fiindcă Budulea era cel mai mare în şcoală 
şi fiindcă cu toate astea el era Budulea Taichii, 
băeţii râdeau totdeauna când îl vedeau şi râdeau 


103 


mai ales acum, pentruca Budulea vorbia foarte 
scâlciat ungureşte. Dar el vorbia si ştia ce vrea 
să zică, si par'că-i părea bine, ca baefii rid, pen- 
tru aceea băeţii rideau din ce în ce mai puţin 
si mai ales dupace profesorul i-a spus sa zica 
lecţia de eri, ei nu mai rideau de loc, iară mie 
îmi părea bine, fiindcă Hufu ştia lecţia si o spu- 
nea frumos. 

„Bine! — zise domnul profesor Wondracek. 
Vezi io scri la tine kitünö, eminens!“ — Eară de 
aici înainte domnul profesor Wondracek ţinea 
la Budulea, şi de câte-ori vreunul dintre băeţi nu 
ştia lecţia, îl chema pe Budulea, ca să i-o spună el. 

Când a venit apoi examenul cel mic, Budulea 
Taichii a fost clasificat la locul al cincilea, şi nouă 
baefilor ne părea bine, fiindcă Budulea era în 
clasa noastră, iară celelalte clase n'aveau nici un 
fel de Budule. 

Huju se mută la profesorul 
Wondracek. 

In urmă domnul profesor Wondracek l-a în- 
trebat pe Budulea din ce trăieşte. El a răspuns, 
că are din ce trăi, fiindcă plăteşte şaizeci de 
creifari pe lună la Seca Lenca, poartă coşul cu 
peste, mătură casă, face foc şi cară apa. Cu toate 
acestea profesorul Wondracek l'a luat la el şi de 
aci înainte Budulea nu mai platia șaizeci de crei- 
fari şi nu mai purta coşul cu peste, ci curafia 
Shetele şi hainele domnului profesor, mătura 
şcoala şi umplea pipele domnului Wondracek, 
si, afară de aceste, aducea doi băeţi din clasa în- 
fai la şcoală si îi ducea iar acasă. 

Nouă, cela dela Seca Lenca, ne părea rău, 
fiindcă acum nu mai era cine să ne spună ce zice 
Seca Leanca când se ceartă pe sârbeşte cu fetele 
ei, căci numai Hufu învățase sârbeşte; dar mie 
în deosebi îmi părea bine, pentrucă Hufu era 


104 


din sat dela noi şi finea la mine, iară cei doi baefi 
îl apucau unul de-o mână, celălalt de alfa şi îi 
ziceau: Budulya băcsi. 

Budulea cel băfrân venia acum fot a doua 
săptămână la oraş si le spunea drumefilor, că 
are un fecior, care e dascăl pe doi copii de domn 
şi e mâna dreaptă a dascălului dela şcolile cele 
mari. De oarece însă Hufu locuia acum la scoala 
si nu mai avea ce să-i aducă, bătrânul venia cu 
câte o traista de cireşe, de pere primării 1), de mere 
vărsate ori cu câte un coş de căpşune, pe care 
le imp&rfia între noi. Pentru aceea, când îl ve- 
deam, strigam cu toții: „lacă faica!“ — si ne adu- 
nam impregiurul lui. 

El zîmbia şi-l întreba pe fiecare de nume, iar 
mie îmi părea bine, fiindcă Budulea era cimpo- 
ieşul dela noi şi ţinea şi el la mine. 

La capătul anului lucrurile s'au schimbat. Eu 
am plecat acasă, iară Budulea Taichii a rămas la 
domnul profesor Wondracek. 

Dascălu! Claifa era nenorocit, fiindcă auzise, 
că domnul Wondracek voeste să freacă pe Hufu 
la şcolile latinești. Era o curată hofie să ia băiatul, 
pe care la crescut el în şcoala lui, şi să-l neno- 
rocească depărtându-l dela dăscălie pentru ca să-l 
scoată, te pomenesti ce, popă, ba poate chiar 
advocat. 

„E rau, foarte rău — zicea el. — Pentruca 
să vezi d-ta: e adevărat, că trebue să fie si popi 
şi alt neam de oameni, dar cel mai mare lucru e 
dascălul, si asa oamenii cei mai aleşi trebue să 
fie dascăli. 

Insă Budulea nu voia să înţeleasă nenorocirea 
ce i se presăfia lui Hufu. El ştia un lucru: că 
fluierul lui are şase borte şi când auzia, că Hufu 
are să înveţe latineste, grecește, ba chiar şi nem- 


1) primării=timpurii 


105 


fleste, îi venea să sară cuc!) de bucurie şi, mer- 
sând la oraş, le zicea drumefilor: Am un tecior 
la învățătură. Are să iasă dască: mare. Vorbeşte 
sârbeşte si unguresfe, iar acum învaţă latineste, 
greceste şi nemfeste; nu-i mai lipseşte nici o 
limbă, pentru ca să fie cele şase depline. 

Căci, după cum ştia Budulea, nu erau afunci 
pe lume decât şase limbi, fiindcă franfuzeasca 
era un fel de nemțească, ruseasca un fel de sår- 
bească, iar furceasca un fel de limbă păsânească, 
pe care puteai s’o infelegi in latineşte, căci, după 
cum spunea dascălul Clăiţă, şi latineasca era 0 
limbă păsânească. Hufu putea dar să se infe- 
leagă cu toată lumea. 

Drumefii dădeau din cap şi, înforcându-se a- 
casă, spuneau, că este la Cocorasfi un cimpo- 
ies, care are un fecior foarte învăţat ce stie toate 
limbile şi că lau văzut chiar ei pre acel cimpoies, 
care e un om scut, gros, şchiop de piciorul 
stâng, rotund la fafa şi zâmbeşte totdeauna când 
vorbeşti cu el. 

IV. 


Budulea taichii termină 
şcoala şi devine student. 


Eu am trecut în clasa a patra, iară Budulea 
Taichii s'a facut student şi iar îmi părea stragnic 
ca şi pe timpul, când eram la dascălul Clăiţă, 
încât par'că nu mai îndrăzniam să vorbesc cu el 
şi mă simfiam mânsâiat când el vorbia cu mine. 
Câtva timp, el venia la noi, mă întreba ce fac 
şi-mi spunea ce face el. Apoi, cand se ducea 
la plimbare cu cei doi copii, venia iar pe la mine 
şi mergeam împreună. Fiindcă era foamnă, frun- 
zele căzuseră si noi căutam castane sălbatice prin- 
tre frunze, ca să vedem care stie să arunce mai 
departe, ceeace copiilor le făcea multă plăcere. 


1) să sară cuc=sa sară ca un Cuc. 


106 


După aceea a venit Crăciunul si Budulea Tai- 
chii a căpătat voie să se ducă pe opf zile a- 
casă. Era zăpadă, si el se gafi să plece pe jos cu 
loța Vătriceanu, cu Petru Popescu şi cu Nică 
Dârăilă, feciorul preotului din Fundureni. Când 
am auzit, că ei pleacă, am zis că mă duc şi eu 
cu dânşii, iară Hufu, văzând, că eu voesc să 
merg, m'a luat şi pe mine si eram foarte vesel, 
căci Nică era băiat de tot hazul, ştia să facă o 
mulțime de pozne şi ne aşteptam să întâlnim 
pe drum sania noastră, care să ne ducă la Coco- 
rasti. Eu eram fericit, căci acum merseam şi eu 
pe jos acasă, iară Budulea Taichii mersea mai în- 
cet decât de obiceiu, fiindcă ducea şi o legătură, 
în care-şi strânsese un calendar pentru dascălul 
Clăiţă, o fundă făcută din panglică albastră pen- 
tru Nelli şi cinci iconiţe pentru celelalte fete ale 
dascălului, şi tot în acea lesăfurică mai avea şi 
pălăria cea nouă ce-şi cumpărase pentru Cră- 
ciun, şi, afară de aceste, învăluit bine într'o hâr- 
tie groasă, nişte peşte uscat, fiindcă atât lui Bu- 
dulea, cât şi Budulesei le plăcea peştele sărat. 
El ţinea dar lesăturica departe de trup şi o 
purfa cu ipee de seamă, pentru ca nu cumva 
deosebitele lucruri dintr’insa să se strice unul 
pe altul. 


Eu nu duceam nimic, dar sgriburiam de frig 
şi-mi era ruşine să le-o spun, deci aşi fi dorit să 
întâlnim cât mai curând sania. 

Când am sosit amorfit de frig la Cocorasti, 
îmi era frică să mă duc acasă; pentru aceea Hufu 
a venit cu mine, ca să spună, că el e de vină, că 
m’a luat si pe mine, si toate au fost bine, fiindcă 
mama se bucura că nam degerat pe drum, iară 
tata zicea, că asa trebue, ca voinicii să umble pe 
ger şi frig. 

Dela noi Hufu se duse acasă, 


107 


Budulea şi Buduleasa nu ştiau ce să-i facă, 
unde să-l pună şi cum să-și arate părerea de 
bine, căci acum înfâia oară isi aveau feciorul a- 
casă la dânşii. De mult se vorbiseră, că de Cră- 
ciun să inpa 2 la biserică, fiindcă Safta nu-l au- 
zise încă pe Hufu cântând în strană si Budulea 
îi zisese de multe ori; „Să-l auzi, si vei vedea, 
că nici chiar dascălul nu cântă mai bine!“ 

Dar când erau să plece, Buduleasa, muma lui 
Hufu, s'a oprit în prasul uşii zicând că ea nu 
poate să meargă cu Hufu la biserică, pentruca 
tot satul s'ar uifa la el, iar dela el la dânsa. Hufu 
n’a răspuns nimic, ci s'a întors in casă, iară Bu- 
dulea a grăit: „Aşa-i! pentruce să mergem noi la 
biserică, dacă putem să rămânem fofi frei acasă“, 
şi Budulea se bucura acum, că nu s'a dus la bise- 
rică, ci au rămas tofi trei, el şi nevasta lui si co- 
pilul lor, împreună, ca să vorbească, să fie ve- 
seli şi ca Hufu să le mai spuie despre cele ce se 
petrec la şcoală si la oraş. Numai Safta era 
tristă şi zicea mereu, că-i pare rău, că, pentru 
dânsa, ei n'au putut merge la biserică, dar cu 
toate aceste, în fundul inimii, era fericită, şi, când 
a mai ieşit, ca să caute de masă, par'că-i venia 
să plângă. 

Fiind dar că Hufu nu s'a dus la biserică, das- 
călul Clăiţă era foarte nenorocit. 

In tot timpul sfintei liturghii el stătea ca pe 
jăratic şi privia mereu la ușile bisericii, că doară 
va vedea pe Hufu intrând, iar când vedea că nu 
vine si nu vine, i se urca sângele in cap, fiindcă-i 
era rușine de satul adunat în biserică şi de oa- 
menii, care-şi ziceau: Iaca, se vede ce om a facut 
dascălul nostru din Hufu lui Budulea! 

Aşteptase de mult, ca Hufu să vie de Crăciun 
acasă, pentru ca să-l ia la răfuială pentru pur- 
tările lui ne mai pomenite şi să-i arate, cum nu 


108 


trebuia să meargă, după vorbele dascălului pă- 
pistăşesc, la şcolile latineşti; acum Hufu venise, 
era în sat şi nu voia să ştie de nimic. Când ieşi 
dar din biserică, dascălul Clăiţă o luă drept 
spre partea satului, în care locuia Budulea, căci 
mu se mai putea stăpâni. 


Dascdlul Claita îl ceartă că 
es instrdineazd de prea multă 


învățătură, 
„Adecă te-ai facut păgân? — strigă el încă 
din tindă. — Te-ai lepădat de mine, te-ai le- 


pădat chiar de sfânta biserică, în care ai cres- 
cut, în care fe-am crescut eu, ca să fac om din 
tine! Pentrucă să vezi tu: dacă n’asi fi fost eu, 
ca să-ţi dau cele mai dintru început și mai de că- 
petenie si mai folositoare învățături, ai fi rămas 
tot atât de prost ca ceilalți oameni, care nu ştiu 
nimic, fiindcă n'a fost cine să-i înveţe; şi fiindcă 
eu îți voiam binele, ca să fe scot cu vremea das- 
căl, nu mai voieşti să ştii de mine, nu mai voiesti 
să umbli la biserică, fe crezi — cine ştie ce. Dar 
ce vrei să te faci acum? calvin? păpistaş? popă? 
Spune-mi — ce? 

Hufu rămase ca frăsnit din senin înainfea lui. 


Hutu vrea să se facă dascăl. 


», Dascăl mare, jupâne învăţător, — răspunse 
Budulea, oprindu-se cu sfială, — dascăl întâiu, 


care știe toate limbile si spune celuilalt dascăl ce 
trebue să înveţe pe copiii oamenilor. Alt lucru nu 
se poate. Dar fiindcă n'a venit de cât ieri acasă 
şi fiindcă maică-sa, nevasta-mea, nu voia să 
meargă la biserică, a rămas şi el acasă cu noi, 
cu părinții lui, cu mine, care îi sunt fafa, şi cu 
maică-sa, nevastă-mea, fiindcă ni-e copil şi fine 
la noi ca la părinţii lui“. 


109 


„Prea bine, prea bine! — grăi dascălul mai 
domol. — Nu ştiam. Copiii trebuie să fina la 
părinţii lor şi la dascălul lor, fiindcă el este un 
părinte sufletesc: aceasta e cel d'întâiu lucru, pe 
care trebuie să-l înveţe copiii la şcoală. E foarte 
frumos că Hufu fine la părinţii lui, şi-mi pare 
bine: dar atunci pentruce s'a dus fără voia mea 
la şcolile latinesti? Stii tu, mă, urmă el cu as- 
prime, că eu aveam de gând să te scot dascăl în 
sat si să-ți dau pe fata mea Cornelia de nevastă?“ 

„Una ca asta nu se poate!“ — strigă Budulea 
scos cu desăvârşire din sărita lui. 

„Stiu, — răspunse Hufu rece ca la examen, — 
precum mi-afi spus-o de mai multe ori, şi i-am 
adus o funda de panglică albastră pentru Cră- 
ciun“. 

„Atunci pentru-ce te-ai dus la şcolile latinești?" 
întrebă dascălul cu totul domol. 

Aceasta era întrebarea, la care se aştepta Hutu 
şi pentru care de mult îşi pregătise răspunsul; 
el făcu dar un pas înainfe, îşi potrivi hainele pe 
trup, răsuflă odată din greu, apui grăi respicat 
şi deslusit: 

„Jupâne învăţător! Profesorul, domnul Won- 
dracek, a zis că mă dă la gimnaziu si, i-am spus 
că nu se poate, fiindcă d-ta ai zis, ca trebue să 
mă duc la preparandie, ca să mă fac învăţător. 
El a răspuns, că tocmai spre a mă face învățător 
trebuie să învăţ mai nainte latineste. Eu atunci 
i-am spus, că nu se poafe, fiindcă d-fa ai zis, că 
limba latinească e o limbă păsânească. El atunci 
a ris si a zis, că eu sunt prost, de oarece chiar 
limba românească e şi ea un fel de limbă lati- 
nească şi că nu pot să fiu profesor dacă nu ştiu 
latineste™. 

— Vezi, — grăi dascălul pus pe ganduri, — 
despre aceasta am citit si prin gazete. Pentruca 


110 


să vezi tu: eu am vre-o nouă foi de gazete, pe care 
le fin, fiindcă e in ele pe ici pe colo cate ceva 
frumos şi folositor şi e bine, ca omul să stranga 
asemenea gazete. In cărțile noastre românești, 
cum le avem în biserică, nu stă nimic despre a- 
ceasta; dar in gazetele astea mai noi se zice că 
latinii erau păgâni, cum sunt bunăoară Turcii, 
si avea un împărat Lafium, care vorbia româ- 
neşte şi deacolo ne numim noi românii. Aşa 
ceva... nu fin bine minte. Tu ştii acum latineşte; 
să fie oare ca româneşte?“ 


Hutu îl minunează pe Cla- 
ijd, că știe latineste, 

„Tocmai pe tocmai! răspunse Hufu. — Lati- 
neste se zice: Hic gallus cantans, în arbore se- 
dens, pira poma comedens, chichirichi dicens! 

— Auzi vorbă! strigă Budulea încântat. — Cu- 
rat latineşte le spune!“ 

„Dar nu prea seamănă a româneşte“, — a- 
dause dascălul. 

— Cum nu? zise Hufu. — Gallus e cocoş, can- 
tas e cântare, arbore e arbure, pira e pară, poma 
e poamă, sedens e şedere, dicere e zicere“. 


— Da, cam aduce, cam aduce, — zise dască- 
lul pus pe gânduri. — Nu-i vorbă, e bine să ştie 
omul si latineşte. Se vede, că e românească stri- 
cată bunăoară cum vorbesc Unsurii. — Multe 
mai scormonesc oamenii. Şi cum ziceai că sună 
cocos? 

— Gallus. 


„Nu aduce cu româneşte, dar sună frumos. 
Gallus, par'că vezi cocoşul“. 
— Frumoasă vorbă! — adause Budulea. 


„Și cum zice om?“ 
— Homo. 
„Auzi vorbă“, 


111 


— Seamana. Dar muiere? 

„Mulier?“ 

-— Curat româneşte! 

„Dar aceea ce e, când popa papisfăşesc zice: 
Dominus vobiscum?“ 

— Domnul cu voi. 

„Auzi? frumos o scoate! — grăi acum dască- 
lul cu totul îmblânzit. — E bine să ştie un dascăl 
şi latineste. Pentrucă să vezi tu: se pot găsi şi 
în latineşte cărți scrise despre lucruri folositoare 
şi le poţi citi. Dar omul trebue să fie înainte de 
toate creştin şi să fină la limba lui, pentrucă nu 
e nici o limbă mai frumoasă la sunet şi mai des- 
luşită la înțeles decât cea românească. Să vii 
la mine să-ți arăt gazetele mele şi să-mi spui des- 
pre cele lafineşti“. 


Hutu, băiat mare acum, e 
cam stânjenit în mijlocul a lor 
sat. 

Seara jucam cu toţi cărţile pe nuci la dascălul 
Clăiţă, care stătea la o parte intre gazetele lui 
si cerea mereu cuvinte lafineşti dela Hufu. El a- 
vea cinci numere din „Gazeta Transilvaniei“ şi 
patru din „Foaea pentru minte, inimă si litera- 
tură“ şi acum căuta mereu locul, unde se vorbia 
despre Laţium. „E în sfârşit, bine să le ştii si 
aceste, — zicea el din când în când, — fiindcă 
se vorbește câte-odată despre ele şi e frumos 
să ştii, care din neamul nostru au fost împărați 
şi să arăţi negru pe alb, căci nici noi nu suntem 
un neam prost“. 

Dar Hufu nu prea băga de seamă la aceste, 
căci el era cel mai nenorocit om de pe fafa pă- 
mântului. 

Inainte de toate se simţea ca întro lume cu 
desăvârşire străină. Chiar si casa dascălului pa- 


112 


rea alfa decât aceea, de care-şi aducea aminte: 
uşile şi ferestrele îi păreau grozav de mici și fa- 
vanul foarte jos, apoi foate, chiar şi îmbrăcămin- 
tea fetelor, erau sărăcăcioase. După aceea fusese 
primit cu prea multă răceală. Afară de Livia, 
care grăbise veselă la dânsul, toate celelalte fete, 
dimpreună cu dăscălița, vorbiau cu el ca şi cu 
un străin. Linca par'că se temea de el. Mili, care 
crescuse acum mare, fiindcă frecuse de şase ani, 
stătea sfiintă la o parte şi-l privea cu ochii mari; 
Veturia nici nu voia să ştie de dânsul, iar la 
Cornelia nu îndrăznia el să privească. Cornelia 
îi dăduse mâna; atât ținea minte. Apoi mai ţinea 
minte, că ea a zis, că e pasubă de banii, pe care 
i-a dat pentru funda cea de panglică albastră, 
fiindcă asemenea funde nu sunt decât pentru 
domnişoare, dar îi mulţumeşte pentru ea şi o 
va păstra ca un semn de aducere aminfe. Livia, 
dimpotrivă, era mâhnită, că i-a adus numai o 
iconiţă, ca la copii, iar Linca îşi rupsese peste 
puţin iconifa în două. Mili tăcea cu iconifa în 
mână; întrun târziu ea o privi cu sfială, apoi 
iarăşi o strânse şi urmă a se uita cu ochi mari 
la Hufu. 

După toate acestea Hufu mai juca şi cărți. 
Cand câştiga, mâinile îi fremurau fiindcă se ştia 
în câştig, iar când pierdea, ele îi fremurau fiindcă 
pierdea: ar fi voit ca fot alţii să piardă ori să 
câştige, pentru ca el să se poată mereu bucura 
de hazul lucrului. El se juca însă mai ales cu 
Cornelia; de mine, de Livia şi de Veturia nici nu 
ținea seamă, iar noi ne fineam strânşi si asa îl 
băteam mereu. In cele din urmă, Hufu pierdea 
într'una. Mili se apropiase înceful cu încetul de 
el, se pusese pe scaun lânsă dânsul şi nu-i dă- 
dea pace. Ce-i drept, ea nu-i vorbia nimic, chiar 
nici nu se mișca, dar stătea alipită de dânsul, şi 


8 S; 113 


asta îl zăpăcea. După aceea Livia se apropiase 
de cealaltă parte şi-i soptise la ureche, destul de 
tare ca să auzim cu foţii: ,,Asa-i, că dacă mai 
vii odată, îmi aduci şi mie o fundă, dar să fie 
rosie!“ Cornelia s'a uitat atunci la ea şi a zis: 
„Nu-ţi e ruşine?“ iară Hufu s'a roşit până la 
urechi şi nu mai ştia să dee cărțile. 

Iara mie îmi părea bine, fiindcă mi se umplea 
căciula de nuci şi puteam să-i fac mereu parte şi 
Veturiei, care şedea în senunchi pe scaun şi se 
supăra când pierdea, mai ales, dacă se nimeria, 
ca Livia să câştige, si Livia câştiga mai des 
decât toţi. 

Când ne-am dus apoi acasă, eram somnoroşi 
şi nu fin minte decât atâta, că după ce am ieşit, 
dăscălița a strigat în urma noastră: 

„Huţule! spune maică-fi, că mergând la bi- 
serică, să treacă pe la mine, ca să mergem îm- 
preună“. 

Tar Cornelia ni-a zis încă odată „Noapte bună“ 
şi Mili a întrebat pe Cornelia, dacă vine Hufu 
şi mâne. 


V 


Huju devine serios şi vrea 
sd se facă profesor de gimna- 
giu, 

A doua zi de Crăciun oamenii ştiau să spună, 
că dascălul Clăifă a scos o învățătură nouă des- 
pre împăratul, din care se trage neamul româ- 
mesc, si că Hufu are să aducă învățătura aceasta 
în sat; iar când Hufu a venit de Paşti acasă, ei 
îl întrebau, cum stă cu Ler împărat, din care se 
trag Românii; fiindcă el zicea, că despre aceasta 
n’a învăfat încă, tot satul ştia, că are să mai stee 
mult la şcoli. 


114 


Dascălul Claifa zicea acum, că are sa sfee inca 
doi ani, de oarece mai sunt si alte lucruri, pe 
care trebue sa le invefe. 

Hufu era dar fericit, căci acum nici dascălul 
Clăiţă nu mai era supărat. 

Insă, oricât de bun băiat ar fi fost, avea si el 
păcatele lui. 


Pe când umblase la scoala din sat, avuse do- 
rinfa de a se face dascăl ca Clăiţă; în urmă, după 
ce s'a dus la oraş, dorinţa lui era să se facă pro- 
fesor ca domnul Wondracek; acum, în sfârşit, 
umblând la şcolile latinești, voia să se facă pro- 
fesor de gimnaziu şi isi înfipărise atât de viu 
acest sând, încât se făcuse chiar mai aşezat de- 
cum fusese, îi plăcea să explice toate lucrurile 
si luase înfru toate apucăturile profesorului său. 
Fiind însă, că acest profesor era călugăr, ca tofi 
profesorii noştri, Budulea Taichii mai avea si 
dorinţa tainică de a se face călusăr, şi când e- 
ram singuri, îmi spunea mereu, că are să ceară 
voie dela Clăiţă spre a se putea călugări. 

lar eu îl vedeam, în sândul meu, pe Budulea 
Taichii călugăr, ca profesorii nostri dela gim- 
naziu. 

Ă venit apoi foamna. 

Am plecat singur acasă, căci Hufu trebuia să 
rămână cu cei doi baefi. 

Cornelia, fata cea mare a 


dascălului Clăiță, pe care Hutu 
0 iubea, se maritd, 


Cornelia era acum cu totul mare si se plimba 
cu dascălul din Strântea, care venia în toate Du- 
minecile, după amiazăzi, la Cocorăşti, în vreme 
ce Livia mă întreba mereu, când vine Hufu, iară 
Veturia si Mili, cea mai neasfâmpărată dintre 


115 


toate, se jucau de-a „taiu mdlaiu’ +) cu mine şi cu 
ceilalți. 

De culesul viilor a venit şi Hufu pe două săp- 
tămâni acasă. 

Se juca şi el cu noi, era sprinten şi vesel, şi 
par'că nu-i şedea bine. 

Stăteam doi câte doi, finându-ne de mână. 
Când el se punea înaintea noastră şi zicea „taiu 
mălaiu în două si ne dă şi nouă”, noi trebuia 
să fugim unii la dreapta si alţii la stângă, iar el 
trebuia să prindă pe una dintre fete, şi atunci se 
ținea de mână cu dânsa pentru ca să-i iea locul 
cel ce rămânea sinsur. Când zicea „faiu mălaiu“, 
el privia totdeauna la Livia şi mai ales pe ea voia 
să o prindă, căci acum se juca și ea cu noi, iar 
noi rideam fiindcă nu putea să o prindă decât 
foarte târziu, când, obosită de fuga, ea se lăsa 
moartă în brațele lui. Atunci obrajii lui se roşiau 
şi noi rideam cu atât mai vârtos. Pe Veturia nu 
putea s'o prindă nici odată, iar pe Mili o prin- 
dea pe loc, fiindcă ea nu putea să fuga de el, ci 
se oprea speriafă inaintea lui, știind, că el are 
să o sărufe. 

Dascălul Clăiţă zicea, că Hufu are să stea pa- 
tru ani la şcoală, şi era foarte vesel, că poate 
să mai stea de vorbă cu dascălul din Sfrantea, 
care, deşi om tânăr, ştia foarte multă carte şi 
spunea că Cornelia era muma celor frei Grachi, 
iar Veturia muma lui Coriolan, ceea ce-i plăcea lui 
Clăiţă de oarece amândouă erau fetele lui si nu 
ştiuse pân'atunci pentru ce naşul li-a dat aceste 
nume. 

Aşa au trecut apoi vacanfele, şi câteva săp- 
fămâni în urmă eram iar la şcoală. 


1) tai malaiu=este un joc românesc, care consistă în linii ge- 
merale din prinderea unui jucător fugărit şi, care odată prins, va in- 
cepe să fugărească el pe alți. 


116 


Hufu par'că nu mai era infru toate precum fu- 
sese mai nainte; se făcuse tăcut şi vorbia mai 
rar cu mine, ba adeseori par'că era supăraf, dacă 
prindeam vorbă cu el. 

Intro Zi ne pomenirăm cu dascălul Claifa, 
care venise la oraş cu dascălul din Strantea, cu 
muma acestuia, care era văduvă, cu Livia şi cu 
Cornelia. 

Budulea cel bătrân, care venise şi el, ca să-şi 
vadă feciorul, mă întrebă, dacă Hufu e amărit. 
Am răspuns, că nu, căci Hufu iar se făcuse foarte 
vesel, după ce văzuse pe Clăiţă cu Cornelia şi cu 
Livia. Atunci se făcu şi Budulea foarte vesel, 
deoarece Cornelia era losodită cu dascălul din 
Strântea şi curând avea să se facă nunta. 

— Am zis eu, că nu se poate, — imi grăi el 
nedumerit. 

— Dar, stee chiar zece ani la şcoală, el tre- 
bue să iasă tocmai ca dascălul din Strântea, şi 
atunci are să ia pe a doua fată a dascălului. 
— Asa trebue să fie. 

Si zicându-le aceste, Budulea rîdea ca omul 
gata de a face o pozna din cele mai minunate. 

Hutu începe să iubească pe 
Livia, a două fată a lui Clăiță. 

Eu eram uimit. Infelegeam acum, pentru ce 
Hufu se făcuse atât de facut. El era adecă în 
dragoste cu Livia şi avea să se însoare cu ea. Mă 
uitam la amândoi şi mi se păreau afât de nu 
ştiu cum, încât mă temeam să privesc lung la 
dânşii. Mai ales Hufu îmi era mai straşnic de- 
cât totdeauna. Numai acum băgaiu de seamă, că 
începe să-i crească mustafa şi că barbia îi era 
acoperită cu păr moale, ca şi când ar fi bru- 
mată. Iară ea, Livia, era neastâmpărată în vreme 
ce el privia mereu în ochii ei. 

După ce Clăiţă s'a întors iar cu fetele şi cu 


117 


Budulea cel bătrân la Cocorăşti, eu ma sândiam 
mereu la Hufu si la Livia, îi vedeam ţinându-se 
neîncetat de mână, cum îi văzusem în mai multe 
rânduri, şi-mi inchipuiam cât de grozav trebue 
să fie când cineva e în dragoste cu cineva. 

Mă cuprinse un simfamant dureros, o tainică 
amărăciune, de care nu mă mai puteam feri, 
fiindcă infelegeam că Hufu nu mai poate să fie 
la mine, că foafă dragostea lui se revarsă asu- 
pra Liviei. El venia tot mai rar pe la mine, si in 
cele din urmă nu ne mai vedeam decât din cand 
în când. 

Primăvara, când dă musurul, noi, băeţii, e- 
şiam la morminte, ca să ne învăţăm lecţia la 
aer curat, plimbându-ne printre visinii inflorifi, 
ori stând culcafi pe iarba fragedă şi presărată 
pe ici pe colo cu flori de primăvară. 

Venia câteodată şi el. 

Il vedeam plimbându-se dealungul sanfului cu 
cartea in mână; dar deodată se înfindea pe iarbă, 
îşi punea carfea la o parte şi rămânea timp 
îndelunsat privind la cerul albastru ori la norii 
ce se perindau pe deasupra lui. 

Eram foarte nenorocit, fiindcă vedeam că-l 
munceşte ceva şi mie nu vrea să-mi spuie nimic, 
că sta bucuros cu gândurile lui. 

„Huţule, i-am zis într'o zi, când mă aflam la 
dânsul, asa-i, că tu ai să te însori cu Livia?“ 

El tresări ca si când ar fi fost prins asupra 
unei fapte rele, a privit lung la mine, apoi sa 
ridicat, s'a oprit înaintea mea şi a srăit așezat: 

„Tu nu înţelegi lucrul ăsta... Da, am să iau de 
nevastă pe Livia. Am să fiu bărbatul ei. Dar tu 
nu ştii ce va să zică asta. Vezi, — urmă el peste 
puţin, mai cu inimă, — îţi vine un fel de amefeala, 
lumea întreagă par'că fi se scaldă în valuri de 
aur, şi atunci nu zici nimic, ci gândeşti numai: 


118 


Am să o iau de nevastă, iar dacă nu sar pufea, 
— mu ştiu ce are să fie. 

Vorbele îi ieşiau foarte in sili, şi eu vedeam 
din fafa şi ochii lui, vedeam din felul, cum mi le 
spunea, că-i pare rău că mi le-a zis; doriam dar 
să nu le fi auzit. 

Hutu va urma la preparan- 


die, dacă nu va fi primit la 
teologie, 


„Tu înţelegi, urmă el nedumerit. — Am să fac 
la toamnă examenul, apoi trec la preparandie, 
dacă nu mă vor primi la teologie. Fac examenul 
pentru două clase deodată, ca să fiu cu afât mai 
desrabă sata, apoi o iau pe Livia şi mă fac das- 
cal, dacă nu mă primesc in teologie. 

„Te primesc, fără îndoială, — sfrigaiu eu cu- 
prins de bucurie, — fiindcă nu e cu pufinfa să 
mu fe primească“. 

Bososlovii erau tofi oameni mari, cu barbă şi 
cu mustefe... Unii fuseseră dascăli şi acum ve- 
niseră cu nevestele şi cu copiii lor la teologie, ca 
să se pregătească pentru preoție; alfii termina- 
seră patru ori mai multe clase simnaziale, şi iar 
alții fuseseră chiar jurişti şi acum se întorse- 
seră cu sândul de a se face Protopopi. Episcopul 
trebuia dar să-l primească numaidecat şi pe Hufu 
fiindcă şi el avea barbă şi mustață. 

Eram deci iar fericiţi, căci acum ear ne înfâl- 
niam adeseori cu Hufu; ne intalniam, însă par'că 
era între noi o înțelegere fainică să nu mai vorbim 
nici despre Livia, nici despre Bogoslovie '), nici 
despre alte lucruri, care nu-l priviau decât pe 
dânsul. 

Când m'am întors de Vacanţe la Cocorăşti, 
aşi fi voit să strig tare, ca toată lumea să mă audă: 


1) bogoslovie= teologie. 


119 


Hufu a facut toate examenele. Insă nu puteam. 
Asi fi voit să-i şoptesc Liviei cu totul încet şi în 
taină o vorbă, dar nu aveam destulă inimă şi 
aşa ziceam mereu: Lasă că o să-i spună el. 

„Prea bine! prea bine! — zise dascălul Claifa 
când află despre hotărîrea lui Hufu. — Foarte 
frumos! Omul trebue să adune învățătură câtă 
vreme e tânăr, căci mai fârziu, când are ne- 
vastă şi copii, ar mai voi să înveţe, dar nu are 
timp şi nu are tisnă. Trebue să muncească, pen- 
tru ca să-i poată hrăni. Când nu are nevastă 
și copii, poate să facă ce vrea. Pentruca să vezi 
tu: e multă învățătură în lume, şi e frumos, dacă 
poţi să ţi-o câştigi toată. 

După aceea dascălul Clăiţă a început să se 
plimbe prin casă şi sa plimbat şi sa plimbat 
până ce sa oprit iar înaintea lui Hufu şi a zis 
tare: Foarte frumos! j 

„Aşa este! E mai bine popă decât dascal. 
Pentru că să vezi fu! nu e lucru mai plăcut si 
mai frumos decât să vezi, cum din copilul prost 
se face încetul cu încetul băiat deştept, apoi un 
om cuminte, cu purtari bune. Eu văd la noi 
în sat: îi cunoşti de departe pe ce-i ce-au um- 
blat la şcoală si-fi ride inima, spun eu, îţi ride 
inima. Si trebue să fie, fiindcă sunt mulți das- 
căli. Apoi vezi tu: şi popa e un fel de dascăl; 
şi el poate să facă mult bine, dacă vrea. Nai 
nevoe să fii tocmai dascăl pentru ca să faci 
trebile unui dascăl; însă dacă vei fi popă, eşti 
mai bine plătit şi ai mai multă vreme. 

Si s'a plimbat dascălul Claifa si sa plimbat 
şi fot s'a plimbat, fiindcă-i părea bine şi nu ştia 
ce să mai zică. 

In sfârşit, el s'a oprit, dar na zis nimic, ci a 
stat şi a privit lung la Hufu, şi numai după cea 
privit, l-a întrebat: 


120 


„Câţi ani mai trebue să stai fu pe la scoli pen- 
tru ca să înveţi tot ce se poate învăța?“ 

— Mult, a răspuns Hufu, opt, zece ani întregi. 

„E mult, Hufule! -- a zis atunci dascălul Claifa, 
şi a rămas cuprins de gânduri grele, căci el finea 
la Hufu şi Livia îi era fată. 

Seara a eşit din casă cu lumânarea aprinsă, a 
pus lumânarea pe masa cea mare din şcoală şi 
a urmat a se plimba până ce a ars toată lumâna- 
rea, apoi s'a întors iar în casă, în care-i dormiau 
nevasta si cele cinci fete, a staf, a privit împre- 
giurul său şi se vede că-i era greu, fiindcă şi-a 
ridicat amândouă mânile spre cer şi a zis: 

„Doamne! tu eşti bun şi nu mă plâns, dar 
dacă mi-ai fi dat un singur băiat, fi-ar fi părut 
chiar şi fie bine văzând ce om aşi fi scos din el”. 

După aceea dascălul Claifa sa culcat şi a dor- 
mit bine, fiindcă era obosit de plimbarea cea 
multă. 

Ziua următoare, când a văzut pe Hutu, el l-a 
apucat de mână, la privit lung în fafa şi a srăit: 
Hufule, nu se poate! pentrucd să vezi fu: nu e 
cu putință! Ai înfeles? Daca: fi copilul meu, 
aşi zice: omul, care a apucat odată o cale bună, 
trebue s'o urmeze până ce ajunse la capăt. 
Asa te gândeşte, ca so duci până la capăt, şi ca 
odată Cocorastianul să zică: Mihai Budulea? îl 
ştiu de mic; din satul nostru a ieşit. Ai înțeles? 
Tu nu esti pentru popie. E puţină învățătură la 
noi şi legea noastră nu poate să rămâie de ru- 
şine. Ifi spun eu: nu se poate. Asa te gândeşte, 
că dacă vezi un Ungur, să treci peste el, daca 
vezi un Neamţ, să treci peste el, dacă vezi un 
sârb, care e tot de legea noastră, să treci si peste 
el, fiindcă e limbă străină şi neam străin şi viță 
străină. 

„Da! jupâne învăţător“, — a răspuns Hufu 


121 


şi na mai zis nimic, de oarece ştia ce are să 
facă. 
lar dascălul Clăiţă a răsuflat din greu ca o- 
Li v 2 v 
mul, care s'a descărcat de o sarcină grea. 


Hutu sperie pe cei de acasă 
cu învățătura lui. 


Budulea cel bătrân a venit însă la mine și 
era frist şi nu zâmbia când vorbiam cu el. 

Voiam să ştiu ce-l pune asa pe gânduri şi 
Yam întrebat. 

El a răspuns, că iacă nimic, numai fiindcă 
Hufu învaţă franțuzeşte şi nu-i vine de loc la 
socoteală, de oarece mai ales maică-sa e cam 
pusă pe gânduri, văzându-l că stă mereu pe carte 
şi vorbeşte singur, încât nimeni nu înţelege ce 
zice, dar mai ales se teme, că nu cumva invafa- 
tura cea multă să-i fie de oarecare greutate la 
minte, căci nu mai voiește să ştie de părinții 
lui, ci sfă mereu sinsur, iară când îl întrebi ceva, 
se uită uimit la fine şi nu ştie ce să răspundă, 
ba nici noaptea nu are fihnă, ci bolboroseste prin 
som, ceeace nu seamănă de loc a bine. 

Pe când mi le spunea aceste, Budulea era 
foarte trist. El suspina dar, si urma încă mai 
trist: 

„Noi avem şase capre si un fap. Eri seară 
Hufu umbla pe dinaintea casei si privia la stele. 
Maică-sa, fiind pusă pe gânduri, l’a întrebat ce 
caută. El a răspuns, că cornul de capră. Atunci 
ea a venit speriată la mine si mi-a spus, ca 
Hufu caută cornul de capră prin văzduh. l-am 
zis să nu se sperie, fiindcă este un fel de stea, 
Ti se chiamă corn de capră si pe aceea o caută 

ufu. 


Ştiam însă, că nu prea e bine când omul caută 


122 


ca șolomonarii !) stelele pe cer; am ieşit şi am 
zis „Huţule, dragul taichii! ce cauţi tu? — caprele 
sunt legate de gard“. Le legasem, ca să nu facă 
pagubă prin grădină, căci fără doar si poate ca- 
pra e chipul diavolului. Hutu a tresărit, apoi a 
ris şi a zis, că e pe cer un corn de capră, prin 
care trece pământul şi ar voi să-l afle, în care 
parte a cerului sfă. Adicătelea, precum vezi, vor- 
bia infr’aiurea, desi-fi părea om de toată firea. 
Am zis dar: Huţule, dragul faichii, ce vorbeşti? 
nu vezi fu că lumea e mare şi că pământul stă 
locului! — El a venit apoi şa început sa ne 
spună, că pământul se învârte ca ptisnelul *) şi 
dă mereu ocoale impregiurul soarelui, că soarele 
e mai mare decât luna, că luna e mai mică decât 
stelele; noi le lăsam toate pe voia lui, fiindcă 
vedeam, că n’avem ce să-i facem. Ne spunea, că 
toate aceste sunt prin cărți; noi ziceam, că-l 
credem, deşi stiam, că una ca asta nu se poate; 
dar fi-e milă când îl vezi pe om la nevoe. 

L'am lăsat pe Budulea cel bătrân să vorbească 
de oarece era cu totul frist si nu mă înduram să-l 
supăr; în urmă i-am spus apoi, că asa este cum 
zice Hufu, aşa stă în cărți, afară de cornul de 
capră, despre care nu ştiam nimic. 

Budulea s'a uitat atunci lung la mine şi se vede 
că nu ştia să mă creadă ori să râdă de mine. 

„Dar atunci, — zise el, — cum vine, că Hufu 
strange toate petrele, pe care le găseşte pe drum 
şi adună toate buruienile şi le pune în carte şi 
zice că e aşa şi aşa şi mai departe?“ 


1) solomonarii= Vrăjitori ce se cred stăpâni pe fenomenele me- 
teorologice ; călări pe balauri, poporul crede că ei se suie în nori, 
de unde aduc ploi, furtună, grindină. —2) prisnel=rotiţă dela căpă- 
tâiul de jos al fusului unei mori, pe unde trec măselele roatei. Acio 
rotiţă sprijinită în centrul ei de un ac şi căreia dându-i-se o mişcare 
de rotaţie pe acest ac, ea continuă să se învârtească şi după ce 
i s'a dat drumul. 


123 


„Aşa stă în carte, că petrele si buruienile au 
şi ele firea lor şi numele lor, pe care le învăţăm, 
ca să le ştim“. 

Budulea s'a uitat iar lung la mine, apoi a înce- 
put să rida sia srăit: 

„Inţeles acum! Al dracului Neamful! înţeles! 
Băeţi nevinovaţi. Nu face nimic: e bine şi asa. 
Incetul cu încetul se învaţă omul cu păcălifurile, 
si după ce-fi vin anii, ştii ce ai să crezi si Ce 
să nu crezi. E bine si asa! O fi vre-o carte ca 
Isopia, în care se zice, că dobitoacele vorbesc, 
poveşti adică şi pilde, cum am zice“. 

De aci înainte Budulea cel bătrân iar ridea 
când vorbia cu el. 

Insă Buduleasa fot mai era pe sânduri. Se 
uita la fafa lui Hufu şi vedea bine, că e ceva ce-l 
munceşte. Budulea rîdea, zicând că de! — se 
mai gandeste cum frece pământul prin cornul 
de capră; dar ea se supăra de asemenea slume 
pocite şi amarul îi era cu atât mai mare. 

Si, în adevăr, că avea toata dreptatea, fiindcă 
Hufu se făcuse ca un sihastru. Nu-l mai vedeai în- 
fre oameni; ba chiar nici la dascălul nu mai 
mergea singur, ci totdeauna, când voia să meargă, 
venia pe la mine, ca să mergem împreună fiindcă 
îi venia greu să meargă el singur. 

Când eram apoi la dascălul, el nu vorbia ni- 
mic si zambia mereu si se uita la noi, la mine, 
la Livia si la ceilalți, iară când nu mai avea in- 
cotro, apuca de mâni pe Mili, se uita în ochii 
ei ş'o întreba; „Ce mai faci, Mili?“ Mili răspun- 
dea că nimic, şi Hufu iar tăcea. Şi fiindcă tăcea 
Hufu, tăcea şi Livia, tăceam şi eu, iar Veturia 
se ducea pe ici în colo. Atunci rămâneam noi 
singuri si ne uitam unii la alţii şi făceam. 

Dar odată când am plecat, Livia i-a întins mâna 
lui Hufu, şi la întrebat când mai vine, iar el a 


124 


ținut mâna ei, i-a privit drept in ochi şi a srăit 
cu totul aşezat: 

„Nu ştiu. Știu, numai, ca am să vin odată şi 
să rămân aici!“ 

Ea atunci s'a rosit la obraji, fiindcă îi era greu 
de mine, dar fot nu i-a lăsat mâna, ci a srăit dânsa 
dusă pe sânduri şi cam cu jumătate de sură: 

„Numai de n'ar fi prea mult până atunci“. 

Hu{u n'a zis da şi na zis ba, ci a plecat, si 
e el îmi părea foarte fericit, eram şi eu 
vesel. 


Livia se mărită cu altul, 


Dentru aceea m'am speriat când, peste câteva 
luni, am aflat, că Livia se mărită după Indrea 
lui Buduc. Il ştiam bine pe acest Indrea. Umblase 
cu noi la şcoală, ear faică-său era directorul şcolii 
şi cel mai bogat om din sat; erau în stare să facă 
un asemenea lucru. Am grăbit dar la Hufu şi cum 
mergeam, eram atât de amefit, încât îmi părea 
că merg si casele cu mine de nu mai pof ajunge 
nici odată până la el. 

Totuşi, când am sosit la usa lui, m’am oprit 
si parcă-mi venia să zic: „Lasă, că-i va spune ea“. 

Hufu şedea la masă cu o carte înaintea sa şi 
cu un plumb în sură. Se vede că învăţa ceva pe 
de rost, fiindcă, tocmai când mă hofărîi să intru, 
el zicea cu slas tare: Aurea prima safa est aetas, 
quae vindice nullo..... 

El se opri si ramase privind uimit la mine. 

Venisem cu sândul să-l iau cam pe_departe; 
de aceea nu-i spusei nimic, ci zisei: „Am venit 
să-ți spun, că una dintre fetele lui Claifa se mă- 
rită după Indrea lui Buduc. 

„Cine fi-a spus” — întrebă el aşezat. 

aica, 


125 


El privi lung la mine, apoi luă o bucată de 
hârtie, făcu pe ea un friunghiu, scrise la cele 
trei unghiuri literele A, B si C, mai scrise de- 
desupt AB+-AC-+-BC, privi iar la mine, îşi puse 
cu litere mari semnătura — Mihai Budulea — si, 
după toate aceste, grăi cu glas innecat. 

— Cand? 

-— Peste două săptămâni. Poimâine vin sa cum- 
pere. 

E! apucă hârtia, o rupse încet în două, apoi 
în patru, cocolosi cele patru bucăţi in palmă, le 
băsă în buzunar, apoi se ridică şi stete nedume- 
rit înainfea mea. 

„Tu ştii, că eu am iubit pe Livia“ — zise el 
într'un fârziu. 

— Am văzut. 

— N'ai văzut nimic. Dar să nu crezi, că-mi pare 
rău. 

„Mama zice, că ea nu voeşte“. 

„Știu. Dar frebue, fiindcă nimeni nu ştie mai 
bine decât Claifa ce se poate şi ce nu se poate. 
Aşa trebuiau să vină lucrurile, şi fu ai să vezi, 
peste un an, că nu-i nimic, că n'a fost nimic, că 
e mai bine asa“. 

Imi părea bine, că lui Hufu nu-i pare rău, 
deşi eram oarecum desamagif, căci mă aştepta- 
sem la mai mult şi fiindcă vedeam în fata lui un 
fel de turburare, care mă făcea să cred, că mâne 
ori poimâne Hufu va vorbi cu totul altfel. 

Dar zilele treceau si el rămânea mereu aşe- 
zat, retras şi înțelept, cum fusese mai nainte. 

O singură schimbare se petrecuse cu dânsul. 

El, care umbla totdeauna curat ca scos din cu- 
tie, acum venia câte odată cu ghetele nevăcsuite, 
nepeptănat la şcoală. Apoi nu mai stătea de 
vorbă cu noi, ci umbla mereu cu cei de vârsta lui, 
iar când Budulea venia la oraş, îl căuta toată 


126 


ziua şi adeseori fot nu-l putea găsi şi deoarece 
nu mai stătea cu cei doi băieţi şi nici la şcoală 
nu mai venea in toate zilele. 

Apoi se făcuse cam îndârjit Huţu. Odată, cand 
Budulea cel bătrân i s'a plâns, că de câtăva 
vreme nu-l mai poate săsi, el a răspuns: 

„Nici nu ştiu de ce-ţi mai pierzi vremea ve- 
nind să mă cauţi; parc’asi fi copil, ca să porfi me- 
reu grijă de mine“. 

Auzindu-le aceste, Budulea se înfristă foarte 
şi, întorcându-se la Cocorăşti, nu mai prindea 
vorbă cu nici un drumef, ci mergea drept înainte, 
singur cu gândurile lui şi intrebandu-se mereu: 
„Ce-o fi având oare feciorul meu de sa facut 
aşa de darz?“ 

— Sunt păcatele mele, care au căzut pe ca- 
pul lui, — zicea Buduleasa; dar atunci Budulea 
se mânia si zicea, că nu-i adevărat, penfruca orice 
om cu minte poate să vadă, că dinfr'un cimpoieş 
nu iese deodată om cu carte si că el încă din- 
tru început simtia, că lucru nare să iasă bine, 
dar dascălul Clăiţă l'a scos din minte. 

Jar dascălul Claifa se plimba singur prin şcoală 
şi iar se opria şi iar se plimba şi nu mai ştia 
ce să facă, 


VI 


Huju se pregăteşte pentru 
călugărie, după ce a fost primit 
la teologie, 


Trecuseră ani la mijloc, şi tofi ştiam, că Hufu 
are să se facă călusăr. 

Incă la începutul vacanfelor el plecase cu o fa- 
milie din Tara, cărei îi fusese recomandat din 
partea Episcopului. Boierul, care avea doi copii, 
voia să treacă pe la băile din Germania, prin 


127 


Svifera, pe la Paris si apoi să se înfoarcă la 
Viena, ca să-şi lase copiii întrun institut. Atât 
ştiam noi cei rămaşi în urmă; dar şi atât era des- 
tul penfruca să ne simțim cu toţii magulifi. 

Cu deosebire dascălul Clăiţă era mereu dus şi 
ori când îi venia câte-o scrisoare de la Hufu, o 
citea mai nainte fiecărui sătean in parte, apoi ve- 
nia cu ea la oraş, unde ştia, că sunt mulţi de 
aceia, care sunt sata de a se bucura de dânsul. 
Si când stetea si când vorbia si când umblă pe 
uliţă, el se uita mereu la dreapta si la stânga şi 
napoi, ca să vadă, dacă nu se mai ivește cineva, 
care să-l întrebe despre Hufu, ba-i părea că 
toată lumea îl arată cu desetul, zicând: Iată, 
ăsta e dascălul Clăiţă din Cocorasti! 

Mai mică, dar tot destul de mare, era bucuria 
moastra, a celor ce crescuserăm împreună cu dân- 
sul. 

Hufu plecase la Universitate cu un mic sti- 
pendiu ')ů, la care Episcopul mai adăusase din- 
tral său un mic ajutor, pentruca, terminând cur- 
sul de filosofie, să se întoarcă la teologie şi să 
intre în rândul călugărilor. Toate aceste ne mă- 
suliau pe noi, cei ce ne pregadtiam pentru preoție, 
căci Budulea Taichii şi pe viitor avea să fie u- 
nul dintr’ai nostri şi unul, cu care chiar de pe 
acum ne făliam. 

Cu toate aceste Budulestii erau trişti si gân- 
ditori. 

Spunea Budulea, că are un fecior, care a plecat 
cu un boer din Iară, spunea că i s'au dat bani 
de la împărăție, ba chiar si de la Vlădica, fiindcă 
aşa om cu carte nu se mai găsește; dar nu le 
spunea decât asa cam pe jumătate sură. Căci 
el, înainte de toate, par'că nu mai credea că Hufu 


1) stipendiu=ajutor bănesc periodic. 


128 


ION SLAVICI 
la 30 ani. 


se mai întoarce după ce s'a dus atât de departe. 
Apoi, par'că nici nu mai era feciorul lui: îi venea 
greu să-i zică, „Huţule, dragul Taichii!“ îi venia 
greu să stea înaintea lui; nu mai stia să vorbească 
cu el, ba când se sândia, că sar mai înfoarce 
odată la casa lui, îl cuprindea ingrijarea, fiindcă 
nu ştia unde lar putea pune şi simfia, că i-ar fi 
ruşine de casa părinților săi şi de părinţii sai 
Pentrucă Hufu nu mai cerea nimic de la el şi el 
cu nevasta lui par'că nici nu mai aveau pentru 
ce să frăiască, şi poafe că era bine, ca ei să 
moară, ca să nu-i mai fie cu prostia lor de 
greutate. 


La multă bucurie se astepfase Budulea, si a- 
cum ar fi dorit, ca sä se fi aşteptat la mai pu- 
find. 

El nu mai canta nici din vioara, nici din cim- 
poi, nici din fluerul din serpar, nu mai mergea 
la lucru, ci stătea ziua întreagă pe prispa casei 
şi privia din când în cand la Safta, care şedea tor- 
când la celălalt capăt. 


Erau duși amândoi intr’o lume frumoasă, dar 
pierdută pentru dânşii. 

Si când îi era foarte greu, Budulea se uita lung 
la Safta, apoi srăia: 


„Să nu grdiesc în ceas rău, dară Dumnezeu 
să-i facă dascălului parte din partea ce el ne-a 
facut noua. 


Căci Budulea era amărîf si trebuia să se răsu- 
fle şi el câte odată. 

După aceea Budulea a venit la mine şi ma 
rusat să-i scriu o scrisoare lui Hufu, pentruca să 
vie acasă. 


_ M’am uitat la el si am luat pană şi hârtie, ca 
să scriu. 


9 $. 129 


„Uite! — îmi zise el atunci — Să-i scrii aşa: 
»Hufule, drasul Taichii, şi Hufule, drasul mai- 
chii, tocmai aşa să-i scrii. Eu taică-tău şi eu 
maică-fa îfi scriem să vii acasă, fiindcă n'avem 
alt copil şi suntem oameni bătrâni si proşti si 
vrem să fe vedem, şi-ţi ada cărți cu tine, ca să 
'nveţi mai departe, ca să vedem şi noi cum în- 
vefi, şi Dumnezeu să te poarte în căile tale. — 
Şi să scrii apoi dedesupt: Eu Lepădat Budulea, 
faică-tău, şi eu Safta, maică-fa, care-ţi ducem 
dorul“. 

După aceea Budulea a rîs şi a zis că-i bine, 
eară eu am pus scrisoarea la poştă si am trimis-o 
lui Hufu, care-mi fusese prieten în copilărie şi 
la care fineam şi acum, fiindcă era feciorul lui 
Budulea cel cu fluerul în şerpar. 

Eară Hufu a primit scrisoarea, a cetit-o și 
s'a întors, apoi sa dus să sărufe mâna Episco- 
pului, a venit să strânsă mâna mea şi a mers în- 
cef acasă la părinţii lui. 

De aci înainte Budulea nu mai şedea pe prispă 
şi nu mai era sânditor, ci venia iar la oraş şi le 
spunea drumefilor, că are un fecior, care a fost 
la şcolile împărăteşti şi acum e scriitor la epis- 
copie, căci Hufu, urma cu noi la cursul clerical 
şi era în acelaş timp archivar consistorial. Das- 
călul Claifa nu prea era mulțumit de această pre- 
facere a lucrurilor, dar Huţu îi adusese din Viena 
un glob pentru şcoală, o hartă a Europei şi un 
exemplar din Istoria lui Petru Maior, mai adusese 
si pentru cele trei fete încă nemăritate câte ceva, 
îi arătase, în sfârşit, că ori unde omul poate să 
înveţe, dacă voiește, şi că viaţa din oraşele mari 
e prea plină de încercări si nu e pentru un om 
hotărît a-şi petrece viaţa în cuvioasă retragere. 
Clăiţă se plimba dar şi zicea, că e mare cinste 
pentru Cocorasti, că tocmai unul din sat să fi 


130 


umblat prin ţări străine, să fi stat la Viena si să 
tie la episcopie. 


Eu, în sfârşit, eram iar prietenul şi fratele A 


mai mic al lui Hufu. Căci, deşi intrând cu șase 
clase în teologie, eram un an înaintea lui, simfiam 
totdeauna întâietatea, pe care i-o dădea vârsta, 
darurile fireşti şi cunostinfele întinse ce-şi câş- 
tigase prin o muncă serioasă şi necurmata. Pen- 
tru noi tofi, un prieten blând şi indatoritor. 

Chiar când rîdeam de dânsul, — căci avea 
unele apucătfuri, de care trebuia să rizi, —ni- 
meni nu râdea mai din toată inima de cât dânsul. 

Mai pre sus de foate era sfângăcia lui când 
se vedea fafa cu femeile. 

Pătruns de un respect nem&rginit pentru sexul 
frumos, cum zicea el, stătea totdeauna drept, zîm- 
bia cu multă bunăvoință, şi era cel mai nenorocit 
om, dacă, vorbind, se întâmpla să nu fie mulfu- 
mit cu construcția frazei ori cu accentuarea cu- 
vintelor. In deobste vorbia rar şi respicat, dar 
când erau femei de față, se vedea, că alese si 
cumpăneşte fiecare vorbă. Si tot atât de măsu- 
rate îi erau mişcările. Ii trecea o rosafa vie cand 
se vedea apropiat de o femee ori când vreuna 
ar fi scăpat ceva din mâni si altul s'ar fi arătat 
mai sprinten decât dânsul. 

Pe lânsă toate aceste mai era şi dedat călu- 
săriei din creştet până îl călcâi, ceea ce-l fă- 
cea cu atât mai — nu ştiu cum să zic — pentru 
femei: le plăcea să'l necăjească şi rar se nfâm- 
pla, ca domnul Mikaiu Budulea să nu şeadă cu 
totul aproape între două preotese, fie chiar mai 
bătrânioare, căci el se pricepea la glumă si asa 
toţi şi toate impregiurul lui se adunau, afară de 
două: Livia, de care el rămânea mereu departe, 
şi Mili, copila cu genele dese, care rămânea tot- 
deauna departe de dânsul. 


131 


VII. 


Părintele Toda vrea să-l în- 
soare cu una din fiicele sale. 

Când eu mă chirotoniseam, Budulea cânta, 
„Vrednic este“ !) în rand cu ceilalţi clerici. Peste 
câteva luni termina si el cursul şi se sândia, că 
după ce va fi stat vre-olună-două întro mânăs- 
tire, să se facă diacon si să-şi iee părinții la 
sine în oraş. 

„Da, mergem şi noi, — zicea Budulea cel bá- 
trân, — ca să fim împreună“. 

Dar el tot nu era cu desăvârşire vesel. Nu 
se mai indoia, că Hufu al lui are să ajunsă cu 
vremea Vlădică; însă ce folos, când Vlădica nu 
avea nici nevastă, nici copii, ba chiar nici o casă 
a lui, ci locuia „la curte“. 

Deocamdată însă Hufu nu era decât scriitor 
la consistoriu %, ticluia circulări, aduna date si 
făcea expuneri tabelare despre nașteri şi înce- 
tări din viață, despre cununii, despre copii de 
şcoală şi despre sufletele din deosebitele pa- 
rochii. Si îi era mare bucuria când pufea să le 
facă Părinților veniţi pela consistoriu împărtăşire 
despre cele ce-a aflat. 

Unul dintre puţinii, care voiau să li se facă 
mereu asemenea împărtăşiri, era Preacucernicia 
Sa Părintele Avesalon Toda, om luminat şi îm- 
brăcat în reverendă de măfasă captusifa cu roşu. 
Când Părintele Toda venia Ja şedinţe, Budulea 
nu scăpa de el, ci trebuia să fie la masă împreună, 
ca să vorbească mai despre una, mai despre alta 
în vreme ce Părintele Toda asculta lăsând mai 
ales pe Budulea să vorbească. 


1) ,, Vrednic este“:=sunt cuvintele, pe care le rostește arhiereul 
in fata credinciosilor in ziua hirotonisiri la înmânarea vestmintelor 
sfinte.—2) consistoritt=tribunal eclesiastic, unde se judecă preotu 
pentru abaterile dela canoane. 


132 


Si fiindcă era toamnă si strugurii se copsesera 
şi timpul era frumos, Părintele Toda a srăit zâm- 
bind: 

„Trebue să vii pe câteva zile la mine. Dar 
bagi de seamă, căci am două fete mari, care 
sunt foarte şirete“. 

Budulea a zambit si a zis că nu poate, fiindcă 
şi fiindcă, dar în cele din urmă tot n'avu ce face 
şi s'a hotărît să plece. 

Părintele Toda avea o trăsură cu patru cai 
foarte frumoşi; drumul era bun şi călătoria foarte 
plăcută. Acasă Părintele Toda avea o casă mare, 
o curte larga şi plină giur impregiur de grajduri, 
soproane si hambare. Mai avea prin curte vaci cu 
lapte, viței, porci graşi şi păsări o mulțime. In 
casă, în sfârşit, Părintele Toda avea o bibliotecă 
măricică, scaunele si canapelele căptuşite aici 
cu mătasă, colo cu catifea, covoare pe jos şi multe 
alte scumpeturi. El avea însă mai ales o protopo- 
peasă, un fecior ca de douăzeci de ani, altul ca 
de zece şi două fete mari. 

Budulea era cam amefit şi-şi zicea în taină: 
Părintele Toda trebue să fie un om fericit. 

Simfind dar că se află într'un cuib de fericire, 
e! era stramtorat, umbla pe vârful degetelor, fă- 
cea mereu greseli în construcţia frazelor şi era 
foarte nenorocit. Mai ales la masă afât era de 
zăpăcit, încât nu ştia, în care mână să fie cufitul 
si in care furculifa si aceasta mai ales fiindca se- 
dea între protopopeasa si Elena, fata mai mare 
a protopopului, care si ea părea cam zăpăcită, 
căci nu vorbea nimic şi se uita din când în când 
sperioasă la el. 

După masă el mai începu să răsufle. 


Fetele se puseră la clavir şi Malci, cea mai, 
tânără, care numai acum câteva luni se întorsese 


138 


de la călugăriţe, începu să cânte mai intaiu o 
arie nemfeasca, apoi una românească sosită de 
curând dela Bucureşti. 

Budulea Taichii era încântat, căci n'auzise cla- 
vir de când fusese cu cei doi copii de boier, şi 
acum pâr'că i se împrospăfaseră acele timpuri. 
In urmă cântă şi el „Sub această neagră stâncă“, 
apoi „Adia la Moldova“, „Sus la munte ninge, 
plouă“, apoi un cântec, pe care-l ştia dela Coco- 
răști, iară fetele şi profopopeasa îl rugau mereu 
să cânte. 

„Lrebue să ştiţi, — zise el, — că faică-meu e 
cimpoieş“. 

„Și afară de aceasta un om minunat, — adause 
Părintele Toda mişcat. De câte-ori îl văd, îmi 
aduc aminte pe fie ertat taică-meu, care si el era 
scurt, gros, rotund la fafa şi zâmbia totdeauna ca 
bătrânul dumitale. 

Hufu era foarte fericit, când auzia, că taica- 
său samănă cu faica protopopului, şi fiindcă era 
fericit, era vesel peste obiceiul său şi nu se mai 
simfia stramtorat, ba după ce a ieşit prin sră- 
dina, el insu-si a cerut braţul Elenei şi a ris din 
toată inima când Elena, mai nainte de a-i da 
braţul, i-a zis: „Se cuvine oare unui cuvios Părinte 
să ceară brațul unei femei nemărifate?“ 

A ris atunci şi Părintele Toda, iară protopo- 
peasa a grăit: „Nu-l lăsăm! să se facă călugăr. 
Tinefi-va de el, fetelor: trebue să-l însurăm“. 

Si fetele se ţineau de el, şi el era vesel se rosia 
şi se simţia bine. 

Când a plecat apoi, profopopeasa la între- 
bat, când mai vine, şi nu i-au dat drumul până 
ce ma făsăduit că vine pe ziua de Sfânta Maria, 
când era numele ei; fetele au zis, că se duc ele 
să-l ia şi să-l aducă pe sus, ca pe un fusar, jara 
Părintele Toda s'a sărufat cu el, apoi la petrecut 


134 


ână la frăsură, i-a strâns mâna şi ear la îm- 
pratisat. 

Intorcându-se dar spre oraş, Budulea Taichii 
era foarte sânditor si, sosind la Consistoriu şi 
făcând expunerile tabelare, el era mereu gandi- 
tor, încât ori şi cine putea să vadă, că d-nul Mi- 
haiu Budulea, archivarul consistorial, e un om 
pus pe gânduri. 

Fiind însă- că omul, care se gândeşte mult, 
scapă si câte o vorbă şi fiindcă Hufu finea la 
Părintele Toda, el vorbia despre dânsul şi îl 
lăuda şi spunea că şi protopopeasa e o doamnă 
prea cum se cade. Pentru aceea îl necăjiau cu te- 
tele protopopului şi el nu se supăra, căci nu 
ştia să se supere, dar se turbura, şi atunci îl ne- 
căjiau cu atât mai vârtos. lar când Prea Stinfia 
Sa Părintele Episcop auzia, că-l necăjesc pe Bu- 
dulea, zâmbia şi el. 

Intro zi, eşind în grădină, Preasfinfia Sa, sa 
oprit privind la Hufu, eară când Hufu sa dus 
să-i sărute mâna, la tras niţel de mână ca şi 
când ar voi să-l ducă cu sine. 

Hufu a plecat dar în urma lui. 

In grădină Preasfinfia Sa s'a aşezat pe o laifa, 
apoi a început să-l iea pe Hufu pe departe, să-l 
întrebe despre parohiile vacante, să-i ceară pă- 
rerea despre propunerile ce ar fi să se facă vii- 
torului sinod, iar în vremea aceasta îl scrutea 
mereu cu privirea. 

„Când mergi la mânăstire?“ — întrebă el în 
cele din urmă. 

„Când vefi porunci, Preasfinţia-Voastră“. 

„Prea bine, fiule! — răspunse Episcopul, apoi 
rămase câtva fimp pe sânduri. — E frumoasă ho- 
tărârea ce ai luat, dar te gândeşte, că după siin- 
tele noastre aşezăminte timpul ce vei petrece la 
mânăstire îţi este dat spre a fe chibzui şi spre 


135 


a-ți da seamă, dacă nu mai e nici o dorinţă lu- 
mească în inima fa şi dacă poţi să te dai cu între- 
sul tău suflet vieţii cuvioase. Dumnezeu nu voiește 
jertfă cu sila, şi mânăstirea e locaş de scăpare 
pentru cei ce nu mai au ce să cafe în viață. Dacă 
voiesti dar să aduci viaţa ta jerttă întru folosul 
bisericii lui Hristos, te gândeşte că jertfa tre- 
bue să fie curată, pentruca ea să poată fi bine 
primită de către cel ce străbate si cele mai as- 
cunse faine ale inimii omeneşti“. 

După aceste el se ridică, întinse mâna spre 
sărutare şi-i sărută fruntea, srăind mişcat: 

»Cugetul curat e podoaba crestinului, fiul 
meu! 


VIII. 


Huju nu se simte atras către 
căsătoria ce se punea la cale, 


Budulea Taichii se afla în mare strâmtorare. 

Pe când umblase la scoala din sat, ştia lămu- 
rit, car dori să ajunsă şi el odată dascăl, ca 
Clăiţă. In urmă, când stătea la Domnul Won- 
dracek, voia cu totul hotărît să se facă profesor 
ca Wondracek. Mai în urmă, când umbla la sim- 
maziu, nici nu se îndoia că se va face proiesor 
ca tofi profesorii săi. Acum, în sfârșit, când era 
archivar consistorial, stătea zăpăcit, căci nu ştia: 
să se facă Episcop ori Protopop, ca Preacucer- 
nicia Sa părintele Avesalon Toda, care avea reve- 
rendă de mătasă, protopopeasă şi două fefe mari, 
dintre care una, pentru care orice Episcop îl pu- 
tea pizmui. 

Budulea Taichii îşi închipuia că e Protopop, 
că are copii şi nevastă, că Budulea cel bătrân le 
tace copiilor câte un flueras si că maică-sa, Bu- 
duleasa... Nut... el nu-și putea pierde timpul cu 


136 


asemenea inchipuiri, căci era archivar consisto- 
rial si trebuia să lucreze. 

Opt zile înainte de Sfânta Marie, Budulea 
Taichii, dus pe sânduri precum era, a rupf în 
patru o jumătate coală de hârtie, apoi a coco- 
loşit cele patru bucăţi în palmă şi, ridicându-se 
de la masă, le-a băgat în buzunar. 

Nu era nici o pasubă de oarece el mai nainte 
de a fi rupt hârtia s'a uitat bine la ea, dacă e 
în adevăr maculatură scrisă pe amândouă păr- 
tile şi dacă n'a mai rămas pe o parte ori pe alta 
vr'un mic locşor ce-ar mai putea fi intrebuinfat 
la calcule de ocazie: vorba e însă, că această ru- 
pere şi cocoloşire a bucafilor de hârtie era un 
semn rău şi că în ziua următoare el a rupt în pa- 
tru o jumătate de coală, care nu era scrisă de cat 
pe o parte, şi cocoloşind cele patru bucăţi, nu 
le-a băgat în buzunar, ci le-a aruncat una câte 
una afară pe fereastra deschisă, ceeace era un 
semn şi mai rău, 

A treia zi, în sfârşit, el a rupt în patru o 
bucată de hârtie cu desăvârşire albă şi na coco- 
loşit decât pe una din cele patru bucăţi, lăsând 
pe celelalte trei pe masa consistorială şi plecând 
acasă cu sândul de a scrie Preacucerniciei Sale 
Părintelui Protopresbiter Avesalon Toda o scri- 
soare, în care it doreşte prea stimabilei doamne 
toate fericirile şi o roagă de iertare, că nu poate 
veni de oarece Inalt Preasfinfia Sa Părintele E- 
piscop a binevoif a-l însărcina să mearsă la Coco- 
răşti, ca să stăruiască pentru înființarea unei a 
doua şcoli, plănuite foarte de mult, şi a crezut, ca 
trebue să aleasă sărbătoarea Adormirii Maicii 
Domnului pentru aceasta, fiindcă satul e adunat 
şi — asa mai departe. 

Eară după ce-a dat scrisoarea la poștă, el s'a 
întors ca să base în buzunar bucata cocoloşită şi 


137 


să strânsă pe celelalte trei in saltarul mesei, a 
luat binecuvântarea arhierească si a plecat la 
Cocorăşti, ca să stăruiască în sensul scrisorii ce 
o trimisese Preacucerniciei Sale Părintelui Pro- 
topresbiter Avesalon Toda. 


Huju se întoarce acasă la 
Cocorăști. Oamenii copilăriei 
sale, 

Acasa tofi erau bine. 

Ca cel mai înfâiu, dascălul Claifa, norocitul 
părinte a trei fete maritate, şedea mereu în jeful 
ce-i dăruise de ziua lui ginere-siu, popa din Clă- 
deni. De câţiva ani stupii ieşiseră de minune, 
pomii dăduseră rod bun si dascălul Clăiţă era 
Siur impregiur vestit pentru mierea şi pentru 
soiurile lui de poame, iar dascălul Clăiţă isi so- 
cofia vestea bună în bani gata. El își cumpărase 
o vie şi acum se sândia să-şi mai zidească şi o 
casă, pentruca la vreme de bătrâneţe să se poată 
retrase în colibioara lui, cum avea el obiceiul de 
a-şi numi viitoarea casă. 

Cât pentru cele două fefe încă nemăritate, el 
îşi avea planul sata. Pe Mili ar voi să o mărite 
după vre-un plugar, fiindcă Livia îl încredin- 
fase că nu e lucru mai frumos decât a fi plusă- 
rifa; copila era însă prea sinsașă, prea se finea, 
şi aşa trebuia să o mărite după un popă, ba 
dacă se poate chiar după vr'un notar, căci era 
făcută să fie doamnă. Pentru aceea el îi făcuse 
şi zestre şi acum zambia așa în el, când se gân- 
dia, că numai el singur ştie despre aceasta. Linica 
trebuia să se mărite după un dascăl, pentruca 
să aibă ginere, pe care să-l lase în locul său la 
şcoala din Cocorăşti, sau trebuia să se mărite 
după un plugar, pe care să-l ia ginere în casă. 

Si fiindcă toate aceste erau bine şi statornic 
puse la cale, dascălul Clăiţă şedea in jef, zicea 


138 


că e bine ca omul să aibă copii, si nu-şi mai bă- 
tea capul decât cu copii oamenilor din sat, ceeace 
era şi meseria lui de învăţător. Căci aceşti copii 
ştiau acum mai mult de cât sfiuse odinioară das- 
călul, si pentruca să ştie, el trebuia să-i nvefe. 
Trecuse vremea slovelor, pe care acum le nu- 
miau potcoave. Apoi afară de biblie şcolarii mai 
învățau si istorie, iară globul de pe masă, hărţile 
şi tabelele zoologice de pe perete erau tot atâtea 
dovezi, că si dascălul Clăiţă învățase mult de o 
bucată de vreme. Câte odată îi trecea asa prin 
minte gândul, că mai sunt o mulțime de lucruri, 
pe care ar pufea să le înveţe; dar el se plimba 
nifel, se încredința pe sine însuşi, că la urma ur- 
melor un dascăl nu trebue să înveţe de câf ceeace 
stă în circularele consistoriale, şi iar se punea în 
jet, fiindcă îi plăcea prea mult să seada în jef. 
Budulea cel bătrân mavea jef, dar el şedea pe 
prispa casei şi şedea fot aşa de bine ca şi dască- 
jul în jef. Ce-i drept, el nu mai zambia când 
vorbiai cu el, fiindcă era om trecut cu anii şi tre- 
buia să fie totdeauna aşezat si cuviincios. 
Trecând dealungul ulifei, oamenii îi dădeau 
binete 1); mergând la biserică, el nu mai stetea 
în fund, ci dinainte, numai decât lângă strana 
din stânsa. Apoi, când mergea la oraş, foafă lu- 
mea stetea de vorbă cu el, Părintele Archidiacon 
şi Părintele Protosinchel îi strânseau mâna, pă- 
tintele Archimandrit îl întreba ce mai face, ba 
odată chiar însuşi Episcopul sa oprit în loc, a 
vorbit cu el şi i-a dat binecuvintarea archierească; 
un om dar, căruia i se întâmplă toate aceste, tre- 
buie să fie plin de bună cuviinţă şi să nu rîdă 
mereu când vorbește cu alții. Afară de aceasta 
el avea un fecior, care în curând trebuia să a- 


junsă Archidiacon, cu brâu roşu şi mai mare 


1) binețe=bună ziua. 


139 


decât tofi protopopii, fie bărbile lor cât de lungi 
şi ori cât de albe. Era mulţumit Budulea cel bă- 
trân şi şedea fisnit pe prispa casei, așteptând 
ziua, când va fi să plece cu nevastă-sa la oraş 
pentru ca să frăiască de bătrâneţe sub același 
acoperământ cu fiul său. 

Buduleasa, în sfârşit, şedea si ea pe prispă 
şi torcea; era însă cu toate aceste foarte bătrână. 
Căci sândurile îl îmbătrânesc pe om şi ea avusese 
multe gânduri în viaţa ei. Grele însă, cu totul 
grele nu-i erau sândurile decât acum, de când Bu- 
dulea, se plângea, că feciorul său nu vrea să se 
însoare, iară pe ea a pus-o păcatul să zică: 

„Se vede, că bunul Dumnezeu aşa vrea, ca el 
să ispăşească păcatele mele“. 

Budulea cel bătrân s'a mâniat, sa facut roşu 
ca racul şi a zis, că minte, că Dumnezeu nare 
nici un amestec în frebile lui, a trantit usa şi a 
eşit afară, ca să se pună pe prispa casei; de a- 
tunci însă el nu se mai plânge de nimic. 

De aceea Buduleasa sade la celalt capăt al 
prispei şi, şezând, îi vine nu ştiu cum, par’c’ar voi 
să fie moartă de mult. 

Câte odată, când şade pe prispă, vine Mili a 
dascălului, ca să vadă ce mai face, si atunci vor- 
besc mai despre una, mai despre alta şi vorbesc şi 
despre Hufu, fiindcă Hufu e feciorul Budulesei 
şi Mili ştie, că-i pare bine Leichii Sattei când ci- 
meva-i vorbeşte despre el şi-i spune tot lucruri 
bune. Atunci Buduleasa se înseninează, dar când 
Mili pleacă, priveşte lung, foarte lung în urma 
ei, par'că ar voi să zică „s'a dus!“ apoi zice în 
gândul ei: 

„De ce na lăsat Dumnezeu să fie dascăl?“ 
— Apoi intra în casă, se punea într'un unsher şi 
începea să plângă aşa singură si fără de nici 
un cuvânt. 


140 


Budulea cel bătrân, care şedea mai departe 
pe prispă, ştia prea bine, că ea plânge; om fără 
de inimă ce era însă, nu se mişca din loc, ci 
stătea asa; cel mult, pentru ca să nu stea fără 
de nici o treabă, îşi scotea fluerul din serpar, îl 
privia din toate părţile, apoi, la mare nevoie, îi 
mai număra şi găurile si le număra mereu până 
ce Safta ieşea iar pe prispă. 

Le părea dar bine tuturora, că Hufu a venit 
la Sfânta Marie acasă, ba dascălul Claifa ar fi 
voit să tragă clopotele, pentru ca fof satul să 
ştie, că „d-nul Budulea la nostru“ a venit la Co- 
corasti. 

Căci acum el nu voia să-i mai zică „Hufule“, 
şi cand Hutu îl ruga să-i zică precum i-a zis 
totdeauna, el răspundea: Fereasca Dumnezeu! 
Fiecărui om ceea ce i se cuvine. Pentrucă să vezi 
d-ta; trebue să am şi eu bucuriile mele, d-nule 
Budulea. 

Hufu cu toate aceste se finea de obiceiurile lui; 
îi zicea dascălului jupâne învățător, ca totdeauna, 
sărufa mâna dăscăliții, precum era deprins din 
copilărie, si le zicea fefelor Linico si Mili draga 
ca mai nainte, ceeace era bine, fiindcă fetele nu se 
supărau şi dascălului îi părea bine. Ca om, care 
ştia ce i se cuvine fiecăruia, dascălul Claifa nu 
cerea decaf ca fetele să nu îndrăsnească a-i zice 
d-lui Budulea — Nene Hufule; iară Mili şi Li- 
nica, fiind nişte fete bine crescute şi ascultă- 
toare, nu mai ziceau Nenea Hufu decât atunci, 
când nu era de față nici Huţu, nici dascălul, 
ceeace nu era bine, de oarece Hufu se supăra, 


căci el era deprins ca fetele să-i zică — Nene 
Hufule. 


141 


Huju se îndrăgosteşte de a 
Patra fată a dascdlulut, 


Mai era Hufu supărat si pentru că Mili tăcea 
mereau si se uita la el ca şi când ar fi supărată, 
ba, când şedeau la masă, și el povestia despre 
zilele petrecute la casa Prea cucerniciei Sale Pă- 
rintelui Avesalon Toda, ea s'a ridicat fără de 
nici un cuvânt de la masă şi nu s'a întors decât 
peste câtva timp. 

Fiind dar că el finea ca Mili să nu fie supărată, 
după amiazăzi, când au ieşit in grădină, ca să 
vadă, dacă strugurii s'au copt, a căutat să fie 
singur cu dânsa si a întrebat-o, pentru ce sa 
supărat. 

Ea a zâmbit si a zis că nu e supărată. 

El însă vedea că e supărată si a apucat-o de 
mâni şi s'a uitat lung si cu dragoste în ochii cei 
cu genele dese si a zis: „Eşti supărată“. 

Ea a tăcut si nici n’a zis, că-i pare bine, nici 
n'a zis, că da, e supărată, dar fiindcă ar fi trebuit 
să spue pentruce, si aceasta nu era cu putinţă. 

„Mili drag’, — a zis dar Hufu, supărat acum 
şi el, — tu ştii, că eu te iubesc pe tine. Pentruce 
nu-mi spui dar, ca să ştiu, fiindcă n’ai de ce să 
te superi. Uite, dacă ţi-a spus cineva ceva, a grăit 
un neadevăr, dac’am zis chiar eu vr’o vorbă, care 
te-a supărat, nu mai înţeles bine. Uite, — urmă 
el ear, şi atunci îi luă capul între amândouă 
mânile, ca să o poată privi cu mai multă stă- 


ruinfa, — spune-mi, pentrucă fu ştii, că te iu- 
besc şi mi-e greu când te văd supărată. 
„Zău, că nu sunt supărată!“ — a graif acum 


Mili, şi ea spunea adevărul, fiindcă nu mai era 
supărată şi-i rideau pe sub genele dese amândoi 
ochii mărunți. 

D-nul Archivar Consistorial Mihaiu Budulea 
ar fi voit s'o sărute, atât îi părea de bine când 


142 


o vede râzând astfel cu amândoi ochii, dar n’o 
sărutase de mult şi-şi perduse deprinderea; el 
sa mulțumit dar a-i strange obrajii cu căldură 
între palme si a plecat mai departe, căci acuma 
toate erau bune şi bine puse la cale. 

„Nene Huţule, — a zis ea mai fârziu, cam cu 
jumătate de sură. E adevărat că nu fe mai faci 
călugăr?“ 


„Cine fi-a spus că nu mă fac?' — întrebă el 
speriat. 

„Nimeni, dar zic eu aşa!“ i 

„Nu, dragă, nu-i adevărat“, — răspunse Hufu 


cu un fel de părere de rău. 

Ea n'a mai zis apoi nimic, ar fi voit însă să-i 
apuce mâna, ca să i-o sărute, dar nu putea, fiind 
că el nu era încă călugăr. i 

Acum era aproape de masa cea mare din gră- 
dina, la care şedea dascălul cu dăscălifa şi cu 
Linica. Hufu par’c’ar fi voit să se întoarcă înapoi 
ca să întrebe pe Mili, pentruce l'a întrebat, dacă 
nu se mai face călugăr, dar nu se putea şi asa 
s'a mulfumit a se întreba pe sine însuşi: 

„Pentruce oare m’a întrebat si pentru ce se 
bucura când am räspuns, că nu?“ 


Hutu ajunge protopop şi se 
căsătoreşte cu a patra fatd a 
dascălului. 


A trecut apoi foamna şi iarna, iarâ in primă- 
vară, la Dumineca Tomei, s'a înfrunit sinodul. 
Părintele Mihai Budulea ne era referent!) şco- 
lar şi ne bucuram cu fofii când el ne raporta 
despre starea învățământului, arătând câţi şco- 
lari, câți învăţători, câte şcoale, cum stau la noi 
şi cum în alte ţări si la alte popoare trebile, şi me 

1) referent scolar = preotul însărcinat în Ardeal, înainte de unire, 


cu inspectarea şcolilor din contesiunea sa şi apoi cu darea referintelor 
asupra mersului scoalei. 


143 


bucuram mai ales când el îşi făcea in urmă pro- 
punerile vorbind aşezat si înţelept ca totdeauna. 
Era de față si d-nul deputat sinodal, inspector 
şcolar din cercul Cocorastilor şi învățător eme- 
ritat, Pantelemon Clăiţă, şi ne mai putându-se 
stăpâni, el trase pe vecinul său de mânecă şi-i 
grăi încet. „Il cunoşti mă ros? A ieşit din scoala 
de la mine. E feciorul lui Buduiea, cimpoiesul de 
la noi. Mi-e ginere“. 

In urmă ni lau ales Protopop, desi era om 
tanar. 

„Tii minte, îi zisei in ziua alegerii, — cand e- 
ram in pădure şi-mi spargeai alune?“ 

„Dar tu, — imi răspunse el, — fii minte, când 
îmi ajutai să port coşul cu peste?“ 

lar după aceea ne-am imbrafisat şi eram teri- 
cifi ca în copilăria noastră. 

Acum, în sfârşit, primesc o scrisoare: mă pot- 
teste la botez. 

Un nou Budule, Budulea Bunicului! 

Si mai întrebaţi, dacă-mi pare bine? 

Ba nu-mi pare bine dar imi vine sa cred, ca 
numai visez bucuria ce simt. 

ll văd înaintea mea pe Budulea cel bătrân ri- 
zând ca omul, care a pus la cale o glumă bună. 

Il văd pe dascălul Clăiţă stamparat şi zicând: 

„Acest băiat, care s'a născut acum, e nepotul 
meu. Pentrucă să vedeţi d-voastre: eu am avut 
cinci fete, dintre care ce-a mai mare, pe care 
sândiam s'o mărit după ginere-meu, după ce va 
fi esit dascăl, s'a măritat după dascălul din Strân- 
tea, a doua sa măritat după Mitrea lui Buduc, 
care acum e ctitor la biserică, pe a treia a luat-o 
ginere-meu popa din Clădeni, cea mai mică iaf-o 
aci, iar Mili sa măritat după ginere-meu, Pro- 
topopul, şi a născut pe acest copil, care acum 
e nepotul meu!“ 


144 


O vad apoi pe maica Protopopului stand in- 
tr'un colf cu ochii plini de lacrămi şi zicând în- 
cet: „lu Doamne mai pedepsit cu bunatafile tale 
şi eu nu sunt vrednică de bucuriile ce mi-ai dă- 
ruit!“ 

Il văd însă, înainte de toate, pe el, stând la 
patu] ei si privind cu tăcută uimire la mamă si la 
copil. 

u, Doamne, cu nemărginită înfelepciune ai 
întocmit lumea şi frumoasă ni-ai lăsat-o nouă lo- 
caş de viefuire! 


nak 


GURA SATULUI 


Autorul infiripeasă o inlanfutre de aspecte 
din Viaja satului, scoțând in relief rolul, pe 
care il are felul cum oamenii comentează în- 
tamplarile vieții numai după aparențele ce 
falsifica realitatea. 

Toji oamenii, care iau parte la acțiune, sunt 
ființe sănătoase sufletește ce-şi duc viața din 
plin fără ură şi fără văutate, dar sclavi obi- 
ceiurilor şi tradițiilor. In mijlocul acestui fel 
de viață doi tineri. Miron şi Marta se iubesc 
în ciuda idealului, pe care familia fetii îl ur- 
măreşte, când e vorba de o căsătorie, 

Autorul arată nimicirea formelor în viață, 
căutând să scoată in relief puritatea şi adân- 
cimea unui sentiment ce învinge orice piedică. 


Marta între Toader st Miron. 


Nu-i vorbă! răi sunt oamenii, încât mai răi 
nici n'ar putea să fie. Chiar şi acela, pe care 
toată lumea îl ştie de bun, îşi are ceasurile de 
rautate, si nu avem decaf să-l atingem unde-l 
doare, pentru ca să-l facem mai dârz decât alţii. 
Dar Nenea Mihu fot om bun rămâne. 

Si se cuvine însă unui om din oameni ca dânsul 
să fie de bună chibzuială, să cumpănească vor- 
bele si să umble mai mult călare de cât pe jos. 

Acasă, — asta-i altă vorbă! 

Oamenii s'au obicinuit a zice mai bucuros „la 
Mihu Saftei“ decât la „Safta Mihului“ fiindcă... 
aşa-i lumea! Când oamenii nu au ce face, ei scor- 
monesc o vorbă şi isi petrec vremea cu ea. — Să 


147 


te ferească Dumnezeu să cazi pe sura satului, 

Pentru aceea când Safta începe să facă gură, 
Nenea Mihu îşi pune mânile în cap şi-i zice: 

— Nevasfă! nu mă da pe sura golanilor. 

lar apoi caută să-i facă pe plac, numai să 
scape de urechile vecinilor. Astfel, cam întrun 
chip şi cam într'altul, Safta face să freacă de 
sfăpână în casă. 

Dar se zice că nu-i stăpân fără stăpân. 

E cineva şi mai presus de Safta. 

Nenea Mihu are doi feciori voinici si o fiică 
frumoasă. 

Feciorii, fiindcă sunt doi si feciori, ori cât de 
voinici ar fi, stau sub porunca părintească; Marta 
însă e una singură, adecă nu mai are în casă pe 
nimeni deopotrivă cu dânsa. 

Incă pe când era în faşe, Marta avea obiceiul 
de a pune toată casa în mişcare. 

Nenea Mihu, auzind-o plângând, alerga plin 
de îngrijorare din gradina ori din curte in casă. 

Si cu cât creştea, cu atât i se lafea stăpâni- 
rea, căci, — vorba lui Nenea Mihu, — fata ma- 
re-i cinstea casei. 

Dar tot nu e stăpân fără stăpân. 

Ce-i drept, cât fine preajma casei, nu se ga- 
sia nimeni mai presus de Marta; dar lumea e 
mare şi multe lucruri se găsesc înfr'însa. 

Când Marta ese la joc şi trece dealungul uli- 
filor, nevestele şi babele pizmase de tinereţe 
grăbesc la portifa şi privesc în urma ei E fru- 
mos cum își fine capul, cum îşi poartă trupul si 
cum se mlădie de tot pasul; şi frumos îi şade 
părul cref pe frunte, frumos i se lipeşte bogata 
salbă pe sân, frumos fi cad altifele pe braţe si 
cătrința 1) bătută în fir frumos i se rotunjește pe 


1) catrințe=—rochie, fotă. 


148 


pulpi. Chiar baba să fii, o priveşti si ai dori 
s’o tot vezi. 

„Oare cine, soro? — zice una. 

„Cine altul decât Toderică“ — îi răspunde alta. 

Toderică? — Asa umblă sura satului. Nici că 
visezi din ce scorneste o poveste. 

Pentru-ca să vorbim drepf, Toderică e Toa- 
der, ba chiar Tudoroiu. Lasă că avea din cine să 
iasă fiindcă şi tatăl său, Cozma Florii Cazacu- 
lui, seamănă cu dânsul, Fecior şi tată, când calcă, 
puntea le scarfaie sub picioare. 

joc Tudoroiu se face mai mult Toderică de 
cât Toader şi fio duce şi frământă, încât să 
pui ramasag, că fi-ar putea juca pe urzeală!) fără 
ca să-ţi încurce firele. 

E bun la veselie, deschis cu flăcăii, darnic un- 
de-i vorbă să se arate şi prea mult îi place să 
șuguiască?) la joc şi la şezători cu fetele. 

Când, la joc, Marta se iveşte în preajma ve- 
derii lui, Toader scutură din cap, își netezeşte 
părul de pe frunte, ridică din umeri, îşi potriveşte 
pepfarul pe trup. lar dacă ea se apropie, dacă 
esfe aproape de dânsul, Toader îi zice: Ce mai 
faci Marto? 


Ea răspunde: „Mulţumesc de întrebare, bine 1“ 

El apoi întreabă: „Nenea Mihu ce mai face?“ 

Ea răspunde: „Mulţumesc, face bine, că-i să- 
nătos“, 

El întreabă: „Leica Safta ce mai face?“ 

Ea atunci răspunde: „Sade, Toderică“. 

După aceste ea îşi adună buzele și întreabă: 
„Ce mai fac ai voştri?“ 

~ Eit — Ce să faci? răspunde el. — Eacă! 

— mai una mai alta. 

De aci înainte vorba trece la lucruri mai depăr- 


OS 
_) urzeald=firele de tort ce servesc drept temelie pentru batutul 
pânzei. —șuguiască=să glumească. 


149 


tate. Toader spune, că a vorbit cu cumnatul, cu 
vărul, cu finul, în sfârșit cu cufare şi cutare; 
dintre oameni vrednici de a fi stat de vorbă cu 
dânsul; iar Marta îi spune cine a fost şi cine nu 
a fost de curând la dânșii, cu cine a vorbit si 
cu cine nu, cine ce a zis si ce nu a zis. 

In sfarsit Toader priveste indelung in ochii 
mari ai Martei, Marta îi zambeste cu o raco- 
roasă bună cuviință şi, văzând acest zâmbet, el 
îi apucă mâna şi zice: Să jucăm una, Marto. 

Ea răspunde veselă: „Dacă vrei, Toderică“. 

Toader atunci bagi mâna stângă în şerpar, 
scoate un pumn de bani, îi aruncă lăutarului și 
strisă: „Acum una pe pofta mea!“ 

Jar când Toderică se prinde la joc cu Marfa 
Mihului Saftei, babele si mosnegii se ridică din 
umbră, sparg sfatul si grăbesc să mai vadă şi ei 
odată. 

Asa se petrec lucrurile. Dar sura satului prea 
face dintr’un fânfar un armăsar. Pe când Marta 
şi Toader vorbesc numai asa — ca să nu facă, cei 
ce n'au ce face le pun floare la ureche. 

Cu totul fără nici un femeiu nu sunt însă nici 
vorbele babelor. Prea se pofrivesc finerii la stare 
şi „la făptură, prea sunt de o potrivă in sat 
şi n sapfe safe. 

E vorba cine a fost Cazacul, cine Floarea Ca- 
zacului şi cine este Cosma Florii Cazacului. Un 
copil nevarstnic o ştie pe de rost. Om să-i pui 
alăturea şi să-l cauţi în şapte sate, nu săsești unul 
mai bun decât Mihu, care nu-şi mai ştie rube- 
deniile şi cuscrii şi finii şi care nu-şi numără a- 
verca pe bci, ci pe jusuri. 

Aşa judecă satul, şi dacă e vorba să spunem 
drept, nici Mihu, nici Cosma nu sunt scoși din 
sat. Prea se simfiau sfrăini în acelaş sat şi le 
plăcea să se mângâie cu nădejdea de înrudire. 


150 


Marta şi Toader? — Ei sau trezit încă de 
mici în sura satului si nici că-şi mai dedeau 
seamă despre cele ce se vorbiau zi pe zi. Ar fi 
trebuit să vie cineva şi să le spue că nu-i așa, 
pentru ca să-i pue pe sânduri şi să-i facă a se 
întreba, cum adeca este. 

Cineva! — Dar cine? — Dintre toţi unul sin- 
Sur era, care ar fi dorit să se pue împofrivai 
gurii satului; dar acesta era făcut şi gânditor. 

In toate Duminecile şi zilele de sărbătoare dis 
de dimineaţă cobora despre munte şi intra călare 
în sat un voinic curățel. Nimeni nu se întreba, 
de unde vine si unde descalecă; toată lumea ştia 
că este Miron oierul, şi nimeni mai mult nu do- 
ria să ştie. 

Trecuse un an de zile de când Miron venia 
mereu la joc; flăcăii îi erau prieteni, iar fetele 
se adunau bucuros împresiurul lui ca să-i asculfe 
poveştile, vorbele segalnice şi cântecele frumoase. 
Din când în me dar foarte arare-ori, Miron 
scotea din şerpar un flueraş, pe care canta cate 
o doină plină de duioşie, încât opria răsuflarea 
celor ce-l asculfau. 

Din când în când, numai arare-ori, scotia Mi- 
ron fluerasul său: îl scotia însă fofdeauna când 
Marta îl ruga: ba era chiar destul ca ea să pri- 
veasca Ja serpar, pentru ca Miron s& pue mana 
pe piept gata de a-i face pe plac. 

Acesta e lucru stiut de tofi, ba chiar un lucru, 
care de sine se infelegea. Cine nu ar fi dorit sa 
asculte cântecele lui Miron, si care fată nu ar fi 
dorit să-i fie în apropiere şi să-i audă graiul 
limpede? Marta era fiica Mihului Saftei, şi era un 
iucru firesc, ca atunci, când ea îl roasă, să nu 
zică ba, mai ales ştiind să-l roage atât de fru- 
mos, cum avea obiceiul. Fetele dar, când voiau 
să asculte, rugau pe Marta; Marta însă mai fot- 


151 


deauna le răspundea, că Miron nu voeste, fiindcă 
nu e tocmai în voia lui cea bună. Numai din când, 
foarte arare-ori, Marta rusa pe Miron să cânte. 

In horă Miron totdeauna e cumpătat, încât 
par'că numai sugueste cu jocul. Dar ochii tutu- 
rora se opresc asupra lui. Inalt şi mlădios, cu 
umerii lafi şi cu pieptul ieşit, el calcă lat si pe 
întreaga talpă, încât la fiecare pas întregul trup 
i se scutura şi se leasănă când la dreapta, când 
la stânga. Când stă însă şi-şi ridică fruntea eșită 
din fafa, fetele tresar sub privirea lui. Un cap 
balan cu părul lung până pe umeri, cu o fafa 
albă si străbătută ca de-o răsuflare de rumeneală, 
cu doi ochi mari şi albaştri ca fafa cerului privită 
de pe culmea muntelui. Totdeauna e în această 
fafa ceva ce nu se mai găseşte în alte fefe, un 
fel de tristefa, un văl de gânduri, iară în surâsul 
de pe buzele lui ascuţite fotdeauna e ceva ce-ţi 
deschide sufletul. 

E minunat flăcău Miron, şi nu e minune că 
tofi îl caută şi doresc. 

Inspre amurgul serii, când jocul se sparge, 
Marta pleacă spre casă. 

Unii merg intr’o parte, alţii intr’alta. 

Toderică merge cu Marta până la rasp4ntie, îi 
doreşte de bine, apoi coteste la stânga şi o lasă 
să meargă cu ceilalți mai departe. 

Până acasă ea merge însoţită de fete şi de flă- 
căi. Intre flăcăi este şi Miron, care precum de la 
sine se înțelese, totdeauna merge alăturea cu 
dânsa. 

Peste puţin ei lasă apoi ulița, trec un pârleaz 
de la dreapta şi mers pe o cale mai scurtă, pe 
poteca dintre vii pe la fântâna Corbului, unde 
izvorăşte apa cea bună. 

Până aci merge Miron. Mai departe nu. Aici 


152 


apoi câte-odată fetele şi flăcăii se opresc si Marta 
roasă pe Miron să cânte. 

$ adeseori casele din satul apropiat abia se 
mai vad când fetele si flăcăii pleacă si lasă pe 
Miron singur la fântâna Corbului. 

Odată, de mult acum, cântase atât de frumos, 
încât vremea se întârzia si singură Marta mai 
cuteza să rămâe şezând pe iarbă. 


— S'au dus toţi! — grăi Miron ingrijat când 
se văzu singur cu Marta. 
— Nu-mi pasă! — îi răspunse Marta încăl- 


zită. — Cântă mai departe. 

„Dar e târziu!“ 

— Cântă! îi zise ea încă odată. 

Miron se simți cuprins de un fel de beţie, 
se aseza pe doaga fântânii şi începu să-și verse 
sufleful intr’o doină ce se perdea în liniştea serii. 

Marfa ascultă câtva fimp dusă, apoi se ridică, 
se apropie încet de fânfână, se aşeză lânsă Mi- 
ron şi isi răzemă capul de umărul lui. Miron, 
simțind răsuflarea ei caldă si undoiarea sânului 
mişcat de bătaea inimii, fresări cuprins de o 
îngrozitoare uimire, 

— Cântă mai departe, căci grozav de fru- 
moasă e doina, îi zise ea cu stăruință apăsând 
mâna pe umărul lui. 

„Nu mai pot, — îi zise el răsuflând din greu, 
— apoi se ridică. 

— Bine — zise ea. — O să cAnfi altă data. 

Miron privi câtva timp în fața ei, îi apucă după 
aceea mâna şi grăi: 

» Marto! Dacă tu ai sti, cât de bine mă simt 
când te văd, când îţi aud glasul, cand mă priveşti, 
dac'ai şti, cât de bine mă simt când mă gândesc 
la fine, nu ştiu cum, dar parcă ar trebui să 
plângi. 

— Stiu, Miroane! îi răspunse ea, fiindcă şi eu 


153 


ma simt bine cand sunt aproape de fine. 

După aceste ei mai stetera câtva timp făcuţi 
în fafa, apoi Marta plecă spre casă, iară Miron 
rămase privind în urma ci. 

E mult de atunci, şi de atunci Marfa n'a mai 
fost singură cu Miron. 

Sosind acasă în acea seară, nu-i vorbia ma- 
mei sale de cât despre Miron, spunându-i me- 
reu, cât de frumos cântă! cat de dulce e la vorbă 
si cât de plăcută îi este toată înfăţişarea. 

Safta asculta cu privirea afintită la buzele 
fiicei sale, care vorbia cu afâfa căldură şi atâta 
de frumos, încât ar fi dorit ca zi şi noapfe so 
asculte. Iara când îi spunea, că Miron in toate 
ti face pe plac, era mândră de infaetatea ce i 
se dă fiicei sale pretutindeni si de către tofi. 

Şi de aci înainte Marta foarte adeseori îi vor- 
bia mamei sale despre Miron şi foarte adese-ori 
îşi aducea aminte de dânsul. 

Gura satului? 

La lucru si pe la şezători fetele cântau doi- 
nele, pe care le învățaseră de la Miron, isi adu- 
ceau aminte de fafa lui drăsăstoasă, se mandriau 
cu vorbele dulci primite dela dânsul şi fericeau 
pe Marta, care îi era dragă. 

Atât însă şi numai atât; mai departe nimeni 
mu cufeza să ducă vorba: ba fetele mai fericeau 
pe Marfa şi pentru-că în curând avea să fie 
mireasa unui june atât de voinic si de bogat ca 
Toderică. 


II, 


pe Se pune la cale căsătoria 
între Marta şi Toader. 


Ce să-i faci? — Așa s'a deprins lumea! — Du- 
păce vinul a stat de fiert şi începe a se deosebi 
de drojdii si a se limpezi, flăcăii vor să se în- 
soare, iară pe fete le apucă dorul de măritiş. 


154 


Dar Cosma încă din primăvară pusese teme- 
lia pregătirilor de nuntă, căci Toader trecuse de 
douăzeci de ani şi nu se mai cuvenia să-și piardă 
anii bătând căile şezătorilor, iar Simina, sor 
tia lui Cosma, ardea de dorința de-a se vedea 
soacră mare, maică nurorii din casă şi cât mai 
curând bunică. 

Pe când dar vinul ferbea prin butoae, Simina 
îşi făcea mereu de lucru prin şopron şi mereu 
îşi zicea: „Vinul ăsta nu se mai astampara™. 
O zi însă, alta si iarăşi alta, si în urmă apoi 
una de sărbătoare, aceea, în care argafii slobozira 
butoaiele pe pălămări 1!) groase în pivniţă, între- 
bându-se în saga, cine oare şi când si de dragul 
cui va sparge butoiul cel mare şi cu deosebire pe 
cel mai mic, în care se păstra cel mai bun vin 
din anul, în care sa născut Toderică. 

In sfârşit, după ce toate erau puse la cale, 
Cosma se aşeză la masă şi privi îndelungat la 
sofia sa. 

Ea dete din umeri. 

— Ei! ce zici, nevastă? o întrebă ei. 

„Ce să zic? îi răspunse ea. Cum vei crede tu 
mai bine“. 

Infelegerea era deplină şi nu mai rămânea 
decât un lucru, pe care trebuiau să-l pună la 
cale, dar acesta era sreu şi trebuia să fie făcut 
cu multă bagare de seamă. 

Nu-i vorba! Mihu şi Safta ştiau de mult când 
anume vor avea să primească oamenii buni la 
casa lor; dar ei o ştiau după spuse, din câte o 
Slumă scăpată la timp potrivit, o ştiau din sura 
satului; acum trebuia să li se spue dupa cum se 
cuvine, cu foata cinstea şi omenia şi fără ca 
să mai rămâie îndoială dintr’o parte ori dintr'alta. 

Intrebarea era dar, cine să dea cinstea, cine 
să ducă vorba si să primească răspunsul. Tre- 


1) pălămări=otgon, frânghie groasă. 


155 


buiau să fie oameni de frunte, oameni din oameni, 
oameni, care ştiu să zică „bună dimineaţa“, ştiu 
să potrivească întrebarea si, mai ales, care ştiu 
să primească răspunsul, oameni trebuiau să fie, 
care fac cinste caselor, între care se pun. 

Cosma doria, ca frecând oamenii lui dealun- 
gul ulifei, satul să privească în urma lor şi să 
zică: „Aceştia sunt oamenii lui Cosma Florii Ca- 
zacului“ şi ca Mihu, după ce-i vor fi ieşit din 
casă, mulfamit, să le poată grăi vecinilor: „Am 
avut pe cutare si pe cufare la casa mea“. 

Si lucrul nu e cu totul lesne de pus la cale, 
căci o greşeală, fie ori si cât de mică, ar putea 
să strice toată infe’egerea si buna invoiala. 

Oamenii cum se cade, mai ales dupa judecata 
Cosmii Florii Cazacului, sunt puțini şi, dintre 
aceştia, unul ar fi cum ar fi, are însă obiceiul 
de a striga prea tare când vorbeşte, altul e mi- 
nunat, dar e deprins a face glume proaste, şi 
iarăşi altul, care ar fi cel mai bun dintre fofi, e 
cumnat cu Stan, numit Gură Spartă. Astfel, mai 
ales Simina nu-şi săsia în fot saful oameni pe 
plac şi a trebuit să freacă multă vreme până 
ce sof şi soție s'au înțeles să roage pe Simion al 
Anei Popii şi pe Mitrea Podarul, amândoi aa- 
meni nici prea bătrâni, nici prea tineri, cumpă- 
tafi la veselie si bine chibzuifi în potrivirea vor- 
belor, cu deosebire însă oameni de neam bun şi 
bine văzuţi în sat. 

Făcându-se întelegerea, Cosma isi îmbrăcă suc- 
manul si porunci să chieme pe Toderică, ear 
când feciorul intră, tatăl îşi luă pălăria, o puse 
în cap si se aseza. 

— Toadere! zise el peste puțin apăsând asu- 
pra vorbelor. — Am socofit c'ar fi vremea să te 
însori, 


156 


„De, taică! răspunse Toader. — Cum vei so- 
coti d-ta!“ 

-— Prea bine! grăi bătrânul. — Ce zici? — îţi 
place Marta, Marta Mihului? a Mihului Saftei? 

„De, taică!“ răspunse Toader si dete din u- 
mar. 

„Adecă astfel ne-am înţeles“, încheiă Cosma, 
apoi se ridică, isi luă baful si esi cu paşi lafi. 

Dacă însă Cosma era pregătit pentru nuntă, 
nici Safta nu rămăsese cu mânile în sân. 

Marta era aproape de saptesprezece ani, a- 
deca începuse să fie cam-cam fata bătrână, căci 
Safta se măritase la vârsta de cincisprezece ani. 
Să nu ne prindă dar mirarea, că ea încă de mai 
mulți ani era gata să-și primească pefitorii. Nu 
împlinise încă cincisprezece ani când froanele 1) 
de zestre împodobite cu flori tăiate în scândura 
de teiu erau pline de altife, de cătrințe, de 
trâmbe de pânză si de albituri cusute gata, pline 
erau şi acoperite cu fel de fel de velinfe lucrate 
cu mult meşteşus; iară de atunci Marta lucrează 
mereu, fese, alege, coase şi aruncă flori pe sher- 
Shef, încât zestrea s'a adunat pentru şapte mi- 
rese. Prea mult însă nici odată nu se poate aduna, 
fiindcă cinstea nevestei finere este de a le face mi- 
reselor daruri de nuntă din zestrea sa bogată, şi 
cu cât mai multe daruri se poate face, cu atât mai 
mare cinste i se cuvine. 

Acum se bătuse vântul din partea aceea şi 
anume Simina trimisese pe Stanca lui Cârcioc, 
aşa din întâmplare, la Tudora, vecina Saftei, şi 
Stanca îi şoptise Leicăi Saftei c'a auzit dela; 
cineva, că are să vie cineva de undeva cu sând 
bun oarecare. Safta, îndată-ce auzi, puse mânile 
în şolduri şi îşi zise nedumirită: „Vai de mine, 
dar de ce să mă apuc!” 


1) troand =tron, ladă. 


157 


Era vremea frumoasă si se sândi, că ar fi bine 
să pue albiturile să se svânte. Porunci dar să 
scoată troanele împodobite cu flori tăiate în lem- 
nul de feiu si să le aşeze înaintea casei pe două 
scânduri puse pe niște polobocele. 

După ce troanele fură aşezate, Leica Safta le 
deschise pe toate si începu, dimpreună cu Marfa, 
să scoată bucată cu bucată velinfele, c&trinfele, 
altiţele, trâmbele de pânză si albiturile cusute, 
să le scoată, să le scuture şi să le întindă pe 
sfoara legată de stâlpii, pe care zăcea lungul 
foişor şi cerdacul cel mare. 

Era frumos şi plăcut la vedere, cum, în sfâr- 
sit, toată această bogăţie a lucrurilor de mână 
sta desvelită în vederea tuturora, si Leica Safta 
privia din când în când pe furis la uliţă, pen- 
tru ca să vadă cine frece si cine stă să privească. 

In urmă sosiră şi carele dela camp, şi patru 
plusuri cu câte patru boi intrara în curtea larga, 
car în urma lor venia călare pe un murs buies- 
traş Vasile, feciorul mai mare al stăpânului. 

Când argatul voi să închidă poarta în urma 
carelor, Mihu, care sta în mijlocul curții, ridică 
dreapta şi-i zise încet: „Lasă!“ 

Poarta rămase deschisă. 

Arsaţii voiră să tragă carele în şopron și să 
ducă boi la srajdiu. Mihu iarăşi ridică mâna şi 
le zise: „Lasă! — Punefi plugurile la o parte, 
întoarceţi boii la car si le aruncaţi câte un braf 
de fân. 

Asa făcură argafii. 

— Mane ducem la moară! le zise apoi Mihu, 
plimbându-se cu paşi mari prin curte. Scoatefi 
grâul din hambar şi-l punefi în saci. 

Vasile privia, asculta si infelegea; descălecând 
dar, el isi lesă calul de /oitra1) unui car, luă că- 


1) loitră=unul din cele două lemne ce formează laturea unui Car. 


158 


ciula din cap, își netezi părul de pe frunte şi 
iarăşi puse căciula în cap. 

„Măi Mitre, îi zice apoi frăține-său, scoate 
caii la apă“. 

Peste pufin Mitrea scoase din grajdiu doi cai 
înalți şi trupeşi şi-i duse de căpăstru la fân- 
tana din fundul curții. 

Sosiră apoi vacile lăptoase, porcii lacomi, ca- 
prele neastâmpărate şi oile blajine. 

Pe când, înspre seară, Simion şi Mitrea in- 
trară cu paşi masurafi pe poarta deschisă, cur- 
tea era plină: slugile aşezau in gramada sacii 
cu grau, boii rumegau la carele puse în şir, sluj- 
micele mulgeau vacile, porcii sfaramau sgomo- 
tosi srămezile de păpuşoiu, caprele se obrăzni- 
ciau în toate părţile, oile stau înshesuite într'un 
unghiu al curţii, eară Mitrea se lupfa cu caii 
nărăvaşi. 

Mihu, stăpânul, se plimba mereu prin curte, 
eară Marta, fiica stăpânului, îşi făcea de lucru, 
împărțind porunci în toate părţile. 

Afară, înaintea porții, sta un copil si privia, o- 
prindu-şi răsuflarea la cele ce se destăşurau sub 
ochii lui. ? 


Simeon si Mitrea fac cererea 
peliminară pentru căsătorie. E 
vorba, după obiceiul dela ţară, 
de primul peftt. 


Când Mihu văzu pe Simion şi Mitrea intrând 
pe poartă, el plecă spre dânşii cu capul ridi- 
cat si leganandu-si a lene trupul la fiecare pas. 

— Bine te-am găsit! Bine te-am găsit! grăi 
Mitrea cu fața deschisă. 

„Bine să fifi primiți la casa noastră! le răs- 
puse Mihu, întinzându-le mânile. Dar cum şi 
unde si în ce treabă?“ 


159 


— Umblăm şi noi, răspunse Simion, mai în- 
coa, mai încolo, 

— lar treaba ne este mare şi binecuvântată, 
numai noroc să avem la dânsa, — adause Mitrea 
privind cu mare bagare de seamă în ochii lui 
Mihu. 

„Norocul, zice Mihu, vine de la Dumnezeu“. 

— Amin! răspund amândoi. 

După ce-şi făcură astfel binefele 1) cuvenite, tofi 
trei înainfară spre scările casei. Mitrea însă, ca 
om cu multă chibzuială, peste puțin se opri si 
aruncă privirea peste curte. 

— Precum văd, afi fost astăzi la plug, — zise 
el, ca din întâmplare. — Unde afi arat? 

„Nici nasi şti să-ţi spun bine — răspunse 
Mihu întorcându-se spre curte. — Stifi cum e 
omul când îi cresc feciorii. Abia-i cunoşti mus- 
tafa, si te scoate din sospodărie. — Măi Vasile! 
— urmă el apoi, chemând pe fiul său. — Unde 
afi arat astăzi?“ 

— In dosul plopului, răspunse flăcăul apro- 
piindu-se. 

„Bune pământuri! zise Mitrea, și dacă nu mă 
înșel, erau ogoare“. 

„Da, sunt bune! grăi Mihu dând din umeri. Dar 
sunt mai slabe decât cele dela Vadul Tătarului“. 

Pentru ca să-i lămurească, Mihu le spuse apoi, 
cate şi unde-i sunt pământurile, care sunt mos- 
tenite dela bunicul său, care sunt câştigate de 
tatăl său şi care sunt asonisite de dânsul, şi le 
spune cât rod au adunat esfimp?), cât an:) şi 
cât anferţ +), 

Pe când să sfârşească, Simion priveşte la boi 
şi zice că sunt frumoşi, apoi pleacă tofi ca să-i 
vadă mai de aproape. 


1) binefe=—urări de bună ziuă.—2) estimp=anul acesta.—3) an=anul 
trecut.—4) anțerț=acum doi ani. 


160 


Dela boi trec în urmă la vaci, la porci, la oi 
şi la cai. Pretutindenea Mihu le făcu împărtăşire 
despre cum si când şi în ce chip, le spune pre- 
ful şi vremea cumpărării, laudă soiul şi scoate 
la iveală buna prăsilă eşită din gospodăria sa. 

Sosind la vraful de saci, el desleasă sura 
unui sac, pentru ca fiecare dintre cei de fafa sa 
poată lua un pumn si să laude bobul plin. El 
însuși ia un pumn, îl scutură, îl priveşte, zice 
c'a eşit bine, îl aruncă jos, apoi leagă sura sa- 
cului. 

Simion fine pumnul plin la sura unui bou a- 
propiat, iar Mitrea ia câteva boabe între dinţi si 
aruncă prisosul între saci, ca să săsească şi pă- 
sările ceva. 

„Rău ai brodit-o, zice Simion, căci aici ele ga- 
sesc în de prisos“. 

Când se îndreptară din nou spre casă, Safta 
se iveste, ca din întâmplare la capul scărilor. 

— Vai de mine! cum ne-afi găsit! le zise ea. 
Dar să iertati. Asa-i omul cu gospodăria! Ori 
cât te trudeşti, n'o scoţi la capăt. 

— Lasă că fe ştim, cât eşti de harnică, îi zise 
Mitrea. 

— Dar uite ce velinte. Unde le-ai cumpărat 
de-fi sunt atât de frumoase? 

— Vai de mine! Eu să cumpăr! strigă Safta. 
Ma ferit Dumnezeu. Tot din casa mea! 

„Nu te cred, grăi Mitrea cu răufate. Prea sunt 
de-a desete tinere“. 

— Si oare nu am fată mare? zise Leica Safta. 

„Bi, — grăi acum Simion. Ai brodit-o, vere 
Mitre. Ai brodit-o1 

— Aşa mai înțeles si eu, glumi acesta. Dacă 
e vorba de fată mare, apoi noroc să aibă! 

„Norocul vine dela Dumnezeu!“ le răspunse 
şi Leica Safta. 


us. 161 


„Amin!“ ziseră amândoi, schimbând o privire 
plină de înţeles. 

După aceste plecară dealungul foisorului, iară 
Safta începu să le spuie, care când şi cum şi 
în ce chip. Cele mai multe erau lucrate în casă; 
pe ici pe colo erau înfinse câte o velinfa mare, 
câte o cafrință bogată, ori cate o pereche de 
altife, lucruri primite în dar dela cutare şi cutare 
dintre rudeniile din satele mai depărtate ori lu- 
cruri moştenite dela bunica ori chiar dela mama 
bunichii. 

Pe când ajunseră să intre în casa cea mare, 
unde pereţii sunt acoperiţi cu zaveze') şi impo- 
dobifi giur impregiur cu fel de fel de vase, începu 
a se intuneca, si Marta intra să pună două lumâ- 
mări pe masă si să le zică oaspeţilor — bună! 
seara. 

— Noroc să ai, nepoată! îi ziseră oaspeţii. 

„Norocul, răspunse Marta roşind, vine dela 
Dumnezeu!“ 

— Amin! ziseră ei si astă data. 

Acum nu mai rămânea îndoială, că lucrul se 
poate pune la cale. Nici fată, nici mamă, nici fată 
nu a zis: „Va da Dumnezeu şi norocul cu vre- 
mea“, — o vorbă foarte neplăcută la asemenea 
prilejuri. Simion şi Mitrea începură dar pe de- 
parte si mai pe aproape, apoi mai de-adreptul 
şi mai lămurit, pânăce n’ajunsera la vorbă fä- 
fişă. Safta si Mihu se mai făceau că nu înfeles, 
în urmă nu îndrăzniau să creadă si erau uimiti 
de cinstea ce li se face, în sfârşit spuneau, că 
mu sunt încă gata precum ar dori, că le vine 
greu a se despărți de singura lor fiică... la urma 
urmelor — că teacă... că pungă, pânăce Mitrea 
nu se ridică vesel şi grăi: 


1) saveze=haine femeiești. 


162 


— Va să zică — lucrul e gafa, numai să vrea 
şi fata! 

„Ei aşa i-o fi fost ursifa!“ grăi Mihu zâmbind 
cu mulțumire. 

Leica Safta îşi supse buzele și zise: „Să o 
întrebăm pe ea. Ce mai ştii? fetele sunt cam de 
capul lor“. 

Zicând aceste, ea chemă pe Marta să mai a- 
ducă o sarată de vin. 

— Ei, dar în grabă ne laşi, nepoată! — grăi 
Simion când ea voi să iasă. Nici nu te-am văzut 
precum dorim să te vedem. 

Marta se opri turburată. 

— Se şopteşte, că ai să te m&rifi! — zise Mi- 
trea slumind. 

„O fil — îi răspunse Marta zâmbind. — Dar 
eu nu stiu nimic“. 

— Si dacă noi am sti? 

»Mi-afi spune si mie! le zise ea. 

-— Asta-i, vere asta! grăi Simeon, că nu stim 
nici noi, dar se zice, îi spuneam focmai vărului 
Mihu, c'ar fi să te pefească Toderică, îl ştii acum! 
Şi se teme... 

El tăcu, şi Marta tăcu, si tofi tăcură. Cuvân- 
ful următor trebuia să fie al mamei; ea se apro- 
pie de Marfa şi-i zise: Ei spune, ce-ai zice tu? 

Marta dete din umeri şi srăi: Cum a vrea 
tata. 

— Noroc să ai, srăiră amândoi oaspeţii, ri- 
dicându-se de pe scaun, iară Mihu simţi o deose- 
bită răcoare la inimă, văzând că lucrurile se fac 
atât de pe voia lui. 


Cu aceste foată treaba era pusă la cale şi, 
luându-se înțelegere, ca peste trei zile, adecă 
Duminecă, junele să vie cu părinții şi cu oamenii 
săi să peţească după obiceiu si să se facă lo- 
godna. 


163 


Cei doi trimişi plecară cu răspunsul, Marta 
le sărută mânile, iară Mihu şi Safta îi insofira 
până la portifa. 

HI. 


Marta iubeşte însă pe Miron. 


Satul se gatia de nuntă. 

In sfârşit avea să se petreacă lucrul, pe care 
oamenii îl aşteptau atât de demult. Încă Dumi- 
meci se vorbia, că peste săptămână Toderică 
va pefi pe Marta, iară Joi, când trecu prin sat 
ştirea că Cosma Florii Cazacului îşi va trimite 
oamenii la casa Mihului, nevestele si fetele mari 
nu se mai pufură stăpâni şi plecară pentru ca, 
trecând pe dinaintea porții deschise, să vada 
cum isi aşteaptă Marta pefitorii. 

Seara toată lumea ştia, cum s'au petrecut lu- 
crurile, ce a zis Mihu, ce-a zis Safta, ce-au zis 
Mitrea şi Simion si în ce chip a stat înaintea lor 
şi a zis că are să fie cum vrea Mihu, stăpânul 
casei, fiindcă astfel se cuvine să răspundă o 
fată de casă bună. Unul văzuse, cum Mihu şi 
Safta au petrecut pe Mitrea si pe Simion până 
la portifa; altul auzise, cum i-a rugat să spue să- 
nătate şi voie bună viitorilor cuscri şi să-i do- 
rească de bine junelui, şi iarăși altul a văzut pe 
Simina foarte veselă şi a fost în apropiere, când 
oamenii s'au întors la casa ei. Pentru ca să facem 
vorbă scurtă; sura satului se pornise ca nici 
odată mai nainte. 

Dar vorbele multe isvorau din bucuria obş- 
tească. Nu era în sat nici un om, care nu sar fi 
simțit părtaş la bucuria celor două case, căci 
unii erau rude, alţii cuscri ori prieteni şi iarăşi 
alții fini sau oameni ce se fineau de una ori de 
alta din cele două case frunfaşe. Avea dar să fie 
o nuntă, de care se va vorbi prin fii şi nepoți, 
o nuntă a satului întreg, încât ospefia, chiotele, 


164 


jocul şi voia bună şapte zile şi şapte nopţi sa 
nu se mai curme, căci acum odată este un Mihu, 
care-şi mărită fafa după un fecior de seama 
lui, si cine stie, când se va mai pomeni o ase- 
menea potriveală. 

Fetele și nevestele ardeau de neastampar să 
vadă gateala de mireasă a Martei, să vadă po- 
doaba cununiei, rubedeniile sosite din alte sate, 
calarefii trufasi ai junelui, şi le trecea un fior 
plăcut când se sândiau la toate aceste. 

Nu rămânea îndoială, că Miron are să fie 
văfavul voinicilor, de oarece este un bun prieten 
cu Toderică şi prea mult fine la Marta. Deocam- 
dată însă nici logodna nu era făcută şi lucrul 
era o taină, despre care nu se putea vorbi fățiș 
şi fara cotituri de cât în casă. 

Aici apoi se făceau presătirile pentru losodnă 
dar cu fotul în tăcere, ca din întâmplare şi asf- 
fel, ca stăpâna casei totdeauna să poată zice: 
„Vai de mine! Cum ne-afi găsit! Dar să fie cu 
iertare, că ne găsifi atât de puţin pregătiți. 

Era mândră Safta, că-şi poate mărita fiica, 
că poate primi oameni şi nuntaşi şi că-şi poate 
desfăşura comorile. Din când în când o cuprin- 
dea înduioşarea. Toate erau bune, toate frumoase, 
dar Marta esia din casă. Când se gandia la a- 
ceasfa, se așeza intristata, începea să-şi şteargă 
lacrămile si, dacă Marta îi era în apropiere, ii 
acoperea fata de sărutări. 

Mihu nu plânsea, nu-şi sărufa fata, chiar nu 
vorbia: e! mormăia mereu ca un urs indarjit. Ii 
era crescută Marta la suflet, şi acum, când se 
Sândia, că veselia casei lui se depărtează, nimic 
nu-i pria, nimic nu-i era pe plac, nimic nu ştia 
să-i vorbească după dorinţă. Grozav i se părea 
lumea înrăutăţită: arsaţii, feciorii săi, nevasta, 
vecinii, toată lumea se schimbase, şi numai Marta 


165 


era, şi chiar mai mult decât altă dată, un leac 
de alinare pentru orisi-ce suferință. 

Dar toate ca toate! Un lucru însă nu-i putea 
intra Mihului în cap: Cum adecă un flăcăiandru 
să vie să-i ia fafa din casă, si el însuși, care a 
crescuf-o şi a păstrat-o ca pe lumina ochilor săi, 
să zică: „la-o şi te du cu ea!“ 

Ceasuri întregi Mihu se plimba necăjit si fră- 
mantat de ganduri prin casă şi mereu își zicea: 

„Aşa trebue să fie! Nici alții nu sunt mai buni 
de cât tine. Ori cum o suceşti, fot aici ajungi“. 
Aşa zicea el, dar nu se putea împăca cu acest 
gând. 

Marta, în sfârşit, era mireasă. 

Mireasă! Când această gândire i se ivia în su- 
flet, o trecea un fior desmerdător, un fel de be- 
fie, care o seca de puteri. 

Această gândire stârnia înfr'însa o mulțime 
de altele, care mai de care mai străine si mai 
tainice, gândiri pline de farmec, care-i aprindeau 
inima si apoi earăși o umpleau de răceală. Era 
o viaţă nouă, de care se apropia, o viață necu- 
noscută, si această necunostinfa în o clipă da 
loc celor mai dulci nădăjduiri şi în alta celor mai 
îngrozitoare temeri. Era să părăsească mumă, tată, 
frafi, casa părintească, să părăsească tot ce-i era 
lipit de suflet si sta uimită ca de un lucru pe care 
mu-l putea crede; dar dincolo de această uimire 
era farmecul unei vieți, pe care par'că ai putea-o 
umplea după cum te poartă gândul. 

Acum zilele îi păreau prea lungi si peste pu- 
fin se înspăimânfa de scurtimea lor. Acum ar fi 
dorit să fie aproape de Toader si să privească 
în ochii lui binevoitori, şi peste pen îi venia 
să fugă la mumă-sa şi să strige: Mamă, nu mă 
mărita | 

Şi iarăşi chipul lui Miron se arăta în sufletul 


166 


ei; îl vedea înaintea ei, atât de viu, atât de ade- 
menitor vorbind încât par'că razele soarelui ar 
cădea asupra lui şi lar lumina. Şi atât se simfia 
de usurat&, când se perdea în gândurile despre 
dânsul, atât de bine se simfia, când şi-l închipuia 
în apropiere, şezând lângă dânsa, vorbindu-i in 
graiul lui cel limpede şi ademenitor, apucând-o 
de mână, coprinzând-o cu braţul şi zicându-i 
~- Marto! 

Nu-si inchipuia ce-ar zice Miron mai departe, 
dar atât de fericită se simfia când şi-l gandia ast- 
fel, srăind cuvântul „Marto“, încât earăşi şi ea- 
răşi sufletul i se umplea de chipul lui. 

Ceasurile treceau si în trecerea lor ea fof mai 
mult se amefia, încât, sosind ziua de Sâmbătă, ea 
umbla buisuită fără de a-şi mai putea da seamă 
despre vre-un gând hotărît. 

Era ajunul zilei, în care frebuia să se logo- 
dească cu junele ce-i fusese ales din copilărie, 
junele, pe care se obicinuise a-l privi ca pe vii- 
torul ei sof, junele, care-i era drag si care ao 
avea in drag; cu cât însă ziua se apropia de 
cădere, cu atât mai viu i se ivia înfr'însa dorința 
de a face să se amâne această logodnă. Ori când, 
numai acum nu, când se afla într'o stare, — sin- 
sură nu știa cum — dar o stare, în care logodna 
îi părea peste putință. 

Dar, acum înfâia oară în viaţa ei, Marta simfia, 
că nu poafe să spue nimănui ceeace gândeşte. 
Nu-şi găsia loc de astâmpăr, doria de singură- 
tate, îi venia să plângă şi se retrase pe o laifă 
ce sta în fundul grădinii sub un păr cu frunzele 
îngălbenite. 

Safta, care pretutindenea o căuta cu privirea, 
o văzu intrând în grădină, o văzu așezându-se pe 
o laifa, merse apoi, închise portifa şi se întoarse 
cu ochii plini de lacrămi în casă. 


167 


Intadlutrea între Marta st 
Miror. 

Ziua încetul cu încetul se învălui în noapte, 
liliecii si gândacii tomnateci începură să sboare 
prin aer, luna plină se ridica în dosul dealului a- 
coperit cu pădure, pe cerul senin. Era o seară 
liniştită, numai din când în când străbătea câte 
un freamăt printre frunzeie copacilor, se au- 
zia musetul unei vaci ori lătratul unui câne. 

Deodată, prin liniştea serii, de departe ca prin 
vis, străbate de pe dealul din dosul grădinii su- 
netul unui fluer, o doină ce se ridică si cade, ca 
un sir de mărgăritare. 

Marta tresare si se ridică asemenea unei că- 
prioare speriate, ascultă, oprindu-şi răsuflarea, 
la dreapta si stânga, înşiră sunetele, alcătueşte 
doina, — apoi fafa i se înseninează si se umple 
de strălucire. 

„Elt“ strigă ea pierdută în înfelesul acestui 
cuvânt, apoi se porneşte ca fiind cuprinsă de-o 
vrajă ese pe portifa din dosul grădinii, trece prin 
gardul de spini ce imprejmueste viile, — şi merge 
dusă, fără de gânduri, înfierbântată, cu părul 
desfăcut, cu ochii plini de văpaie, cu obrajii a- 
prinşi, cu buzele cuprinse de tremurare, cu piep- 
tul mişcat de viforul inimii, merge drept pe ca- 
lea sunetului dulce si duios, printre rândurile de 
vifa, prin desimea tufisu!ui, tot mai iute, tot mai 
neastâmpärată, tot mai îmbătată de fericirea a- 
propierii. 

In sfârșit vede murgul păscând si pe Miron re- 
zemat de un stejar singuratec, îl vede şi ochii i 
se înpăingenesc. — Miroane, Miroane! ţipă ea 
desmerdată şi fuge la dânsul. 

Miron îi aude glasul plin de simfire, o vede 
grabind spre el și rămâne cuprins de uimire. 

„Martot! Ah Marto!“ strigă el desnadajduit, 


168 


aruncă fluerul, face un pas înainte şi o cuprinde 
in brafele sale barbatesti. ! 

— O, Doamne! sopteste ea, inchizandu-si ochii. 
Cum te iubesc Miroane, cum fe iubesc! 

Gurile lor se împreună în o lungă sărutare, o- 
brajii ei se umplu de lacrămi şi astfel raman 
câtva timp încremeniţi în apropierea stejarului, 
sus pe coasta luminată de razele lunei gândi- 
toare. 

Intr’un târziu Miron îi privi îndelung in fafa. 

„Marto! — zise el încet, — o singură data tra- 
ieste omul, dar asi dori să mor în clipa aceasta. 
O1 cât de mult am gândit, cât de mult am visat, 
cât de des am furat fericirea închipuindu-mă fe- 
ricit. Tu mai fost la munte, nu cunoşti podoabele 
lumii. Când cerul e senin si vânturile se aşează 
la odihnă, auzi de jos, din vale, murmureala pâ- 
raelor, un zgomot aşa si vecinic fof aşa, atunci 
îmi iau fluerul, gândesc la fine si cânt. Cântecul 
îmi sfasie inima, dar cânt ca să mi-o sfasie. Când 
se stârneşte apoi viforul si copacii se incovoaie, 
crapă si ies din rădăcini, când puhoiul napa- 
deste, atunci privesc înspre dealul ăsta, îl caut 
din ceaţă si, când îl văd, mi se sfâşie inima, dar 
îl caut ca să mi-o sfâșie. De când te-am văzut, 
Marto, parcă am şapte vieți: atât am trăit, atât 
am gândit, atât m'am sbuciumaf, încât e minune, 
că nu m'am mistuit. lar acuma, când te simt 
în braţele mele, îmi vine să cred, că fe tot visez 
şi, ştiind că nu visez, par'că mă topesc, mă sting, 
mă mistuesc“. 

El tăcu, 

„Vorbeşte!“ îi zise Marta cu staruinfa. 

„Ahi de ce-ai veni aici? grăi Miron cu amără- 
ciune. Ce gând te-a purtat. Care ursită te-a mâ- 
nat? De ce nu mi-ai lăsat liniştea amărăciunii, 
pe care o iubeam atât de mult? Nu am dorit nici 


169 


odată mai mult decât atâta. Intr'un an o vorbă 
bună, o privire blândă, o strângere de mână. De 
când am auzit însă că în adevăr te mării, ma 
cuprind gânduri nebune si umblu pribeag prin 
lume; nu-mi mai ştiu de turmă, nu-mi mai știu 
de ciobănie, ci stau pironit lângă acest stejar 
şi privesc uscându-mă spre curtea voastră. 

— Ah! îi zise Marta desnădăjduită. Mă cu- 
prinde groaza când mă gândesc; dar aşa vrea 
tata. 

„Ce vrea tata? strisă Miron. Nu mai vrea ni- 
meni nimic. Acum nu fe mai scoate nimeni din 
braţele mele. Ori eşti a mea, ori, o Doamne, fă 
să n'o zic într'un cias rău, ori te ucid cu mâna 
mea. Nu mai sunt stăpân“. 

Marta se alipi mai dinadins de dânsul. El însă 
deodată o dete la o parte. 

„Dute! îi zise apoi. De ce-ai venit? De ce mă 
duci în ispită? De ce mă scoţi din minți?“ 

„Miroane! grăi dânsa înduioșată, apropiindu-se 
de dânsul şi cuprinzându-l dix nou cu brațele 
ei rotunde. Nu mă trimite! Lasă-mă să vin mereu 
la tine, să stăm împreună, să ne plânsem de 
lume, să ne povestim dragostea. Miroane! striga 
apoi din nou şi îl sărută. Nu mă lăsa căci pier!“ 

Miron sta sguduit de lupta ce se petrecea in 
sufletul lui. Numai acum ajunsese a-şi da pe de- 
plin seamă despre cele ce se petreceau cu dân- 
sul. Încetul cu încetul fafa lui se umplu de o li- 
miştită asprime. 

»Marto! grăi el încet. Noi trebue să ne des- 
părțim pentru totdeauna. Ceasul acesta e zestrea 
vieţii noastre. Nu uita, că eşti fiica Mihului. Ce 
ar zice lumea dacă te-ar vedea aici cu mine?“ 

Marta tresări și privi înspăimântată împresiur, 
apoi se indrepta şi rămase turburafa ’naintea lui. 


170 


— Dal mă duc, zise ea, dar să ştii că ma pra- 
pădesc. 

„Dumnezeu să-ți binecuvânteze fot pasul! grăi 
Miron trist, apoi o cuprinse în braţe, o sărută şi 
după aceea se desparfira în tăcere. 

Păstorul privi timp îndelungat spre sat. — In- 
trun târziu se mișcă, isi ridică fluerul, îl puse 
pe senunchi şi-l frânse acuncând bucăţile la 
dreapta si la stânga, apoi încălecă pe buestraş 
şi plecă spre munte. 


IV. 


Părinţii tinerilor an o neîn- 
felegere. 

Cocosii cântau de zor, vitele mugiau, păsă- 
rile îşi spălau penele, ziua tot mai mult se re- 
vărsa si tot mai mult se desvăluia din noapte. 

Mihu se svârcolia în culcuşul său. Nu mai 
pufea să-şi dea seama, dacă a dormif, ori dacă a 
stat treaz toată noaptea, ci şedea cuprins de 
oboseală, asemenea unui om, care a trecut prin- 
tr'un sir de sguduiri şi nu-şi mai este stăpân pe 
o singură cugetare hofărită. Ii era silă să se 
ridice şi-l cuprindea un fel de leneşă ingror 
zire când se sândia că peste zi are să primească 
oameni acasă, să vorbească şi să fie cu băsare de 
seamă la tot ce zic alţii şi la tot ce trebuie sal 
zică ori să facă el însuşi. 

Sculându-se, Mihu era mai ursuz decât tot- 
deauna şi se mişca ficăit şi fără nici o freabă 
prin casă; simți dar o adevărată usurare când 
Safta deschise usa și infră cuprinsă de ingrijo- 
rare la dânsul. 

— Mihule! îi zise ea cu sfăruință. Eu nu ştiu 
ce e de capul Martei. Aseară a stat până târziu 
pe laia de subt părul din fundul grădinii! Când 
s'a intors apoi în casă, era mâhnită și făcută, iară 


171 


după ce s'a aşezat la odihnă mereu suspina, me- 
reu se svârcolea in culcus şi plângea prin vis de 
se indbusia. Eu nu ştiu ce o fi, — sfarsi ea ster- 
gandu-si lacrămile. 

„Nu ştii! grăi Mihu îndârjit. — Se vede că 
nu ştii. — Ba s'a bucura, că iese din casă. Se 
vede că eu mă bucur; se vede că tu fe bucuri! 
Știi că nu ne mai rămâne nici câne, nici pisică, 
dacă pleacă ea. Toată casa se duce cu dânsa. 

li era greu Mihului la inimă; dar nu se arăta 
şi nu-şi desvelea slăbiciunea chiar nici înainfea 
nevesfei. 

— Aşa-i urmă Safta. Astăzi dimineață am 
întrebat'o: Marto, drasa mamei, ce-ţi e? Tăcea 
şi tăcea. Nu puteam să scot o singură vorbă din 
ea. Privia mereu la mine, par'că era speriată, 
par'că voia să mă roase, par'că voia să-mi ceară 
ierfare. Si tăcea, încât îmi sfărâma inima. 

„Nimic, zise ea în sfârşit, dar grozav mi-e de 
greu. Roasă pe tata să nu facem azi logodna. 

— Cum? nu vrei să fe mărifi după Toderică? 
o intrebai eu. 

»Da, imi răspunse ea, mă mărit, dar mai fâr- 
ziu. Numai acum nu“. 

— Auzi, Mihule, mi se rupe inima. Trimite 
vorbă, că astăzi nu se poate, că Marta e bolnavă, 
că eu nu sunt bine, că.. în sfârşit, spune ceva. 

Mihu asculta oprindu-si răsuflarea, iar când 
sofia sa îi vorbi despre amânarea logodnei, privi 
îndeluns şi uimit la dânsa. 

— Saito! zise el apoi, fi-ai esit din fire? Cum 
S'ar putea să mai schimbăm un lucru, care e pus la 
cale? Primesc oamenii lui Cosma, oameni de 
cinste, cu care nu fe pofi juca, le dau vorba mea, 
satul întreg ştie că atât eu, cât şi Cosma sun- 
fem sata de losodnă, şi apoi fop, ca din senin, 
să-mi calc vorba, pe care am srăit'o cu multă 


172 


i 


chibzuială, si să mă fac de râsul lumii! 

„Dar Marta nu voiește!“ grái Salta. 

_ Nu voeste? răspunse Mihu nedumirit. Stiu 
şi infeleg că nu voieste. Dar voiesc eu si aşa tre- 
bue să fie, cum trebue să fie. 

„Dar Mihule, e grozav...“ 

— Nevastă! îi strigă Mihu aprins. Dă-mi pace! 
Nu-mi pune foc în crestetul capului, căci să 
nu am Dumnezeu, dacă nu sfărâm tot ce-mi cade 
în vedere. Aşa trebue să fie. Lasă-mă! 

Safta eşi, iar Mihu rămase, umblând prin casă. 

— Am să trag o nuntă, încât să-i meargă ves- 
tea în şapte ţări, îşi zise el într'un târziu, un an 
întres să nu se mai curme beţia, şi nepoţii să po- 
vestească, cum a fost când Mihu şi-a dat tata 
din casă şi a făcut legătură de cuscrie cu Cosma 
Florii Cazacului. 

Eşind în curte si mergând la srajduri, Mihu 
mu Săsia nimic după dorința sa, certa pe toţi 
ce-i ieşiau în cale şi nu-şi săsia răbdarea obici- 
nuifă, 

„Astăzi stăpânul nu e de loc cu chef, zise 
Marcu, par'că-i vine să caufe cearfă cu lumă- 
narea“. 

Peste pufin Mihu esi din curte şi plecă să 
meargă la casa satului si de aci la biserică. 

Tinandu-si batul lung în mâna dreaptă, el mer- 
sea drept pe mijlocul ulifii, cu capul ridicaf, cu 
paşi lafi şi lesănându-şi mereu trupul. Pretu- 
tindenea, pe unde trecea, la dreapta şi la stânga, 
oamenii se ridicau si îşi descoperiau capetele, te- 
meile stau cuviincioase, iar nevestele tinere, fetele 
si copii grăbiau să-i atingă mâna cu fruntea. 

Ori cât de mâhnit, el se simtia bine. 

Dedea mereu din cap la dreapta şi la stânga, 
întreba pe unul ce mai face, apucă barbiile unei 


173 


fete si o necăjia cu mărifișul, le da câte un ban 
copiilor, iar dacă era din casă mai bună, le lăuda 
frumuseţea, şi astfel mergea încet înainte. Simfia, 
că toți privesc în urma lui, tofi vorbesc despre 
dânsul şi tofi aşteptau cu neasftâmpăr nunta, 
pe care avea să o facă. 

Când se sândi la nuntă, inima ear i se strânse. 
De când ştia, că Marta nu ar dori ca logodna să 
se facă astăzi, mâhnirea îi era cu atât mai a- 
dâncă. Se stăpânia însă şi se mânsâia cu mult 
prefuifa incuscrire. 

„Da! îşi zise el. E mare cinsfea, pe care i-o 
fac eu, dându-i odorul casei mele. 

Plin de aceste simfiri, el sosi la pârâul Cor- 
bului. 

Aici locul cade. In partea, despre care venia 
Mihu, sus, pe dâmb, este o casă şi, înaintea ca- 
sei vre-o cinci, şease femei sedeau pe nişte pie- 
tre la vorbă. 

Când se apropie, femeile se ridicară şi răma- 
seră privind în urma lui. 

Mihu privi zâmbind la ele, îşi clătină încet 
capul si înaintă mai departe. 

Pârâul era aproape foată vara sec şi nu se 
umplea de cât pe vremi ploioase. Si atunci era 
însă atât de mic, încât carele si oamenii treceau 
fără multă greutate prin el. Un om era însă, 
care foarte adese-ori trecea ârâul şi căruia nu 
i se cuvenia să treacă sărind. de pe un bolovan 
pe altul. Chiar însă dacă Mihu ar îi trecut însuși, 

arta era tată mare; așa dar încă acum doi ani 
Mihu poruncise slugilor să facă o punte pe la un 
loc mai strâmt. Puntea, cam de doi sfânjeni şi 
jumătate de lungă, era făcută din două scânduri 
de fas puse alăturea pe, nişte pari grosi, infe- 
penite prin mari cuie de fer. Lasă că oamenii fre- 
ceau mai mult pe lângă punte decât peste ea, 


174 


dar în vreme de ploaie, când părâul se umfla, 
ea slujea întregului sat de trecătoare. 


Intâlnirea viitorilor cuscrit, 


Când Mihu dete să scoboare spre podef, văzu 
ivindu-se din dosul gardului de peste părâu un 
om înalt si gros, care venia spre dânsul, călcând 
din greu, încât par'că era să se clatine pământul 
sub picioarele lui. 

Acest om era Cosma Florii Cazacului. 

Nu se putea un lucru mai neplăcut. Astăzi era 
bine să nu se întâlnească viitorii cuscri si chiar 
întâlnindu-se să fie destul de departe, pentruca, 
dându-şi binefele cuvenite, fiecare să poată merge 
mai departe, ca si când nu ar şti nimic despre 
cele ce aveau să se petreacă in spre seară. Aici la 
punte, ei trebuiau să freacă unul pe lângă altul, 
trebuiau să-şi dea mâna, trebuiau să sfea de 
vorbă. 

Mihu isi increfi sprâncenele. 

Sus, înaintea casei, stau femeile şi priviau în 
urma lui; jos era puntea îngustă, pe care nu 
pufeau să freacă doi oameni alăturea, şi vorba 
era, care căruia să-şi dea cinstea intdietafii. 

Ei se apropiau de punte cu paşi nehofarifi, 
dar se apropiau astfel, încât să sosească deodată 
la cele două capete ale scândurii. 

Mihu stete puţin la îndoială, apoi se îndărăt- 
nici şi, auzind femeile în dosul său, puse picio- 
rul pe scândură. 

Tot atunci Cosma călca punfea ce se înco- 
voia sub pasul lui. 

Cam pe la mijlocul punţii ei îşi ajunseră pept 
la pept şi se opriră turburafi şi posomorifi fafa 
în fafa. 

— Noroc bun! grăi Cosma necăjif. 

_„Să dea Dumnezeu!“ răspunse Mihu cu amă- 
raciune. 


175 


Ei isi strânseră mâna şi stetera câtva timp 
turburafi şi căutând să meargă fiecare mai de- 
parte, iară femeile de dinaintea casei începură a-şi 
astupa surile. 

— Prost e făcută puntea asta, — grăi Cosma. 

„Imi pare rău, îi răspunse Mihu supărat, căci 
eu am făcut-o“. 

Apoi rău ai făcut-o, îi zise celălalt nerăbdă- 
tor, încât nici nu pot să treacă doi oameni cins- 
tifi pe ea. 

„Pofteşte şi trecif srăi acum Mihu şi sări la 
dreapfa de pe punte. 

— A nu! ferească Dumnezeu! a d-tale e pun- 
fea, îi răspunse Cosma şi sări la stânga, în al- 
bia părâului. 

Femeile nu se mai putură stăpâni şi începură 
sa bufnească. 

— Dacă era făcută de d-ta, trebuia să-mi dai 
mie pasul înfâiu la trecere! strigă Cosma si se 
depărtă cu obrajii rosifi. 

„Se'nfelese? răspunse Mihu stapanindu-si mâ- 
nia. — Numai decât? Cine sunt eu? Auzi? Tre- 
buie să-i las pasul înfâiu! 

Mersea apoi Mihu, mergea fără de a mai 
privi ia dreapta ori la stânga, mersea drept îna- 
inte, şi femeile par'că veniau în urma lui şi buf- 
niau si râdeau in hohot şi-şi băteau joc de dân- 
sul. Vedea cum una fuse la alta, cum îşi spun în- 
tamplarea, cum fiecare îi pune câte-o codifa, 
câte un cornulef, cum întresul sat nu mai vorbia 
decât despre rușinea, pe care a pafit-o. 

Nu mai putea să meargă la casa satului, nici 
la biserică; el intră prin vii şi se întoarse pe la 
fântâna Corbului acasă. 

„Ce e, Mihule?“ îl întrebă Safta când îl văzu 
întorcându-se înainte de vreme... 


176 


MORMANTUL LUI IOAN SLAVICI 
de fa Schitul Brazi din Panciu. 


Crucea poartă următoarele cuvinte rostite de Gala Galaction, cu prilejul 
înmormântării lui |. Slavici, care a avut loc în ziua de 14 August 1925: 


Primeşte Doamne 

în cămănle drepftlor, 

pe dreptul Ioan Slavici 
care a trecut prin viață, 
cu vară înțelepciune 

şi superioară îngăduință. 


— Nimic! toate sunt bune! răspunse el intrând 
în casă. 
V. 


Gura satului exagerează ca 
totdeauna. 


De la amiază-zi tot satul ştia, că Mihu s’a cer- 
tat cu Cosma, iară după amiază-zi oamenii si fe- 
meile steteau grămezi-grămezi si nu vorbiau de- 
cât despre ne mai pomenita întâmplare. 

Unul, mai stiutor de tainele celor două case, 
îi spunea soptind prietenului său mai apropiat, 
că Toderică se întâlnise Vineri seară cu Anica 
Podarului la portifa, că Anica lar fi necăjit cu 
însurătoarez. si că el ar fi zis, că Marta e subfi- 
rică, încât n’ai sti ce să faci cu ea, temându-se ca 
nu cumva să o frângi între degete si alte aseme- 
nea lucruri de luat peste umăr ar fi grăit Toader. 
Anica le-a spus toate aceste Floarei lui Ciucur, 
ear Floarea a dat vorba mai departe, încât Safta 
a prins de veste de vorbele, pe care le grăise 
Toderică, viitorul ei ginere, si grozav sa supă- 
rat si a început să facă sură. Mihu, blând ca tot- 
deauna, numaidecât a plecat la Cosma, voind 
să-i spună, că dacă e vorba asa, apoi nu-i mai 
dă fata. Aşa s'au întâlnit apoi pe punte și sau 
certat din pricina vorbelor, pe care le srăise 
Toader. 

„Aşa o fil ziceau oamenii si clătinau sândi- 
tori din cap. 

Cu deosebire însă fetele şi nevestele tinere nu 
erau mulfumite cu această lămurire. Tifa lui Co- 
lac auzise dela cineva, că lucrul stă cu totul 
altfel. Adecă Marta nu ar fi voind să se mărite 
după Toderică, fiindcă ar fi în dragoste cu Mi- 
ron, şi auzind Simina despre aceasta, i-ar fi zis 
Cosmii să meargă la Mihu şi să-i spună, că da- 
că-i vorba aşa, apoi nu se mai duce Toader la 


12.3 177 


pefite. Asa s'au înfâlnit apoi pe punfe si s'au 
certaf. 

— Aşa o fi, soro! isi ziceau femeile si nu se 
mai îndoiau despre nimic. 

„Nu spuneam eu, că nu are să ieasă nimic 
din toafă nunta asta! zicea una. Şi orbul putea 
să vadă că lui Toderică nu’i umblă mintea la în- 
surătoare. Mereu pe la şezători, mereu pe la 
portife..." 

„Aşa-i, soro! îi răspundea alta, Apoi Marta? 
N'ai văzut cum se leagă de Miron? Nu ziceam 
eu? Dacă-i odată bogata, își alege cel puţin un 
bărbat, încât să-i cauţi pereche“. 

Astfel, din vorbă în vorbă, satul ajunse la în- 
felegere, şi pe când se insera, tofi ştiau cum s'au 
petrecut lucrurile şi nici unul nu se mai îndoia, 
că Mihu o dată cu capul nu-şi va da fata din 
casă. 

Când era vorba însă de Miron, mulţi clătinau 
din cap şi ziceau: 

„Multă apă va mai trece pe părâul Corbului 
până ce Mihu isi va da fata după un cioban. 

Femeile însă nici despre aceasfa nu se mai 
îndoiau. 


Miron este muncit de gân- 
duri. 


In vremea aceasta Toader era vesel, Simina 
era necăjită, Cosma era mâhnit, Marta îi făcea 
cu ochii plini de lacrămi mărturisiri Saftei, Safta 
asculta răcită până în adâncul inimii, iară Mi- 
ron cutreera culmile munților ascunsi în ceafa 
depărtării. 

De când a strâns pe Marta in brafe, de cand 
a sărufat-o, de cand a desvelit scumpa taină a 
vietii sale, sângele îi rămăsese înfierbântat si 
sufletul lipsit de astampar. O vedea mereu și me- 


178 


reu fugia de dânsa; simfirea, pe care o avuse a- 
funci, mereu se reînvia si el căuta mereu să o go- 
measca. Adese-ori îl apuca o pornire de turbare, 
încât se simfia ucigas şi se vedea sfărâmând pe 
Toderică, pe Mihu, pe Cosma cu o sinsură lo- 
vitură. Si eară-şi se alina pe o clipă, dar deodată 
îl apuca dorul şi-l purfa spre vale. Mă duc, își 
zicea, o iau si o aduc aici, departe, departe de 
lume... Dar cum putea să răpească mângâierea 
batranefelor? 

Norii se străcurau în linişte, unul câte unul, 
pe deasupra lui; luna mereu se ascundea în do- 
sul lor şi earăşi iesia pe câmpul senin al ceru- 
lui; stelele, carul cu boi, closca cu puii, întregi 
cefele strălucite pe nesimţite îşi mutau locul şi 
înaintau pe calea robilor înspre cădere: păsto- 
rul zăcea întins pe spate, cu fafa spre cer si cu 
privirea perdufă în adâncul înălțimilor cereşti, 
cu care afât de mult se deprinsese. Acest cer 
atât de străveziu, atât de limpede, era câmpia, pe 
care Miron se juca în copilărie, era carfea cea 
mare, din care in ftinerefe îşi tălmăcia tainele 
vieții; iară acum, când, obosit de munca zilei, 
trupul lui era cuprins de amorfire, sufletul său 
deslegat ca o pară de foc se ridica si se de- 
părta dela fafa pământului, pe care isi părea 
afât de străin. 


VI. 


Logodna nu se mat face, iar 
gura satului a făcut ca Mihu 
să se gândeacsă la Miron. 


Grozav se îndârjise Nenea Mihu. 
„Şedea şi earăşi şedea ceasuri întregi, fără ca 
sa poată ieşi la capăt cu gândurile sale. 
Peste puţin el uitase întâlnirea neplăcută, pe 
care au avut-o la punte, şi nu se mai sândia de 


179 


cât la răutatea oamenilor, care acum aveau des- 
pre ce să vorbească. li părea că'i vede adunân- 
du-se gramezi, că aude slumele lor proaste si 
adese-ori îi venia să-şi iea pălăria, să plece la 
Cosma si să-i ceară iertare, numai ca satul să ră- 
mâie de ruşine cu clevetirile sale. Cosma îi ză- 
cea greu la inimă, dar nu putea să se mânie pe 
dânsul. In sfârşit, amândoi erau părtaşi la aceeaşi 
soartă, amândoi de o potrivă dafi pe sura satu- 
lui; Mihu îl privea deci mai mult ca pe un pă- 
subaş şi prieten la nevoie. Duminecă după amiazi 
Barbura lui Corbeiu veni să spună din partea Si- 
minei, că de cu seară nu poate veni fiindcă se 
bolnăvise una dintre fetiţe. 

— Toate sunt bune! srăi Mihu, când Safta îl 
incunostiinfa despre aceasta. Sângele i se ridica 
însă în cap; aceasta era o ne mai pomenită ne- 
cinstire pentru dânsul! Ii părea bine, că logodna 
nu se face; dar seara, când ar fi trebuit să se 
facă, îl treceau fierbinfelile. 

— Nu! îşi zicea umblând neastâmpăraf prin 
casă, atât de departe nu ar fi trebuit să meargă; 
dintr'un lucru atât de mic, cum au fost vorbele 
de ia punte, nu ar fi trebuit să facă unul atât de 
mare, cum esfe acela de a strica o logodnă. 

Luni dimineaţa, văzându-l mai deschis, Safta 
începe a se invarti pe lângă dânsul. Atât îi vor- 
bise Marta despre Miron, încât capul şi inima 
îi erau pline de chipul frumosului păstor; sfa 
însă la îndoială si nu credea, că Mihu va voi să 
audă despre dorințele Martei. De când era încă 
în leagăn, tata şi mama se mânsâiau cu gândul 
că o vor mărifa după Toderică şi acum nu pu- 
tea să se împace cu gândul, că Marta să-şi a- 
leagă alt sof. Când îşi vedea însă fiica prapadita 
şi se uita în ochii ei stăruitori, începea să se 
înduioşeze; iară când Marta scăpa câte-o la- 


180 


crămă, îndată îi zicea: 

„Marto! vino draga mamei, să mergem la el. 

— Nu, îi zicea Marta. Nu pot! Du-te singură, 
căci mie îmi vine să mă ascund în fundul pămân- 
tului. 

Ear când Safta pleca, Marta fugea după dânsa 
şi o rusa să nu meargă. 

„Mihule! grăi Safta în cele din urmă. — Am 
să-fi spun o vorbă“. 

Mihu dete din cap si intra cu dânsa în casă, 
apoi se aşeza facut. 

„Precum văd, zise acum Safta înfristată, din 
măritişul Martei nu are să se aleagă nimic. 

— Nu ştim încă, răspunse Mihu aşezat. Să ve- 
dem, ce zice Cosma. 

„Ce zice? îl întâmpină Safta. Pentru ce n'a tá- 
cut logodna ieri? Se vede, că şi-a schimbat sân- 
dul“. 

— Nu ştii! grăi Mihu, dacă ar fi astfel, trebue 
să aşteptăm, ca să-şi frimeată oamenii, pentruca 
să-mi întoarcă vorba după cum se cuvine. lar 
dacă nu, urmă el stăpânindu-se, apoi o să ve- 
dem, care-i mai fare. 

„Se vede, că Toderică nu o mai vrea pe Marta, 
grăi Safta cam furburata. 

— Nu o mai vrea? zise Mihu aprinzându-se. 
Cum? Ori nu-i pare destulă fată? 


„Nu te aprinde, dragă Mihule, răspunde ne- 
vasta, dar vezi, pe semne s'o fi vorbind prin saf, 
şi Toderică a auzit...“ 

— Ce se vorbeşte prin sat? întrebă Mihu al- 
bindu-se ca varul. 

„Mihule dragă, îi zise Safta ingrijata, linistes- 
te-te! Nu te-am văzut nici odată atât de nerăb- 
dător. Vezi, tu ştii, cum sunt tinerefele. S'ar pu- 
tea ca Martei să-i fi căzut vre-un flăcău la i- 
nimă, și Toderică să fi auzit si aşa să nu o mai 
voiască“. 


181 


— Cum aşa? întrebă Mihu cu ochii mari. 

Safta suspină din greu, apoi începu să lăcră- 
meze. 

„Mihule! zise ea, nici odată nu ne-am gândit 
la una ca asta. Se prăpădeşte, piere, se usucă. 
De ieri dimineață nu mai vorbește de cât de 
dânsul; plânge şi suspină, încât îmi sfasia inima“. 

— Sărmana fată! zise Mihu induiosat. — Pen- 
tru ce nu mi-afi spus mai demult? 

„Nu ştiam! urmă Safta. A trecut un an de când 
imi tot vorbeşte despre dânsul, mereu mi-l laudă, 
mereu îmi spune cât e de voinic, de frumos si de 
dulce la vorbă; fotdeauna îmi vorbia, însă aşa, că 
nu mă gandiam la nimic. Acum de o dată nu omai 
cunosc... si nu ştiu ce-i de facut... Uite, Mihule, 
să nu te mânii; e cioban de la munte si nu știu...“ 

— Un cioban? şopti Mihu răcit în tot trupul. 

„Da, un cioban, răspunse Safta“. 

-- Şi Marta îl iubeşte? 

„Da, încât se prapadeste, zise mama plângând. 

Mihu căzu pe un scaun de lânsă masă, își re- 
zemă capul în pumni şi stete câteva clipe tre- 
murând de ssuduire. 

—- Mi-afi mâncat viața! strigă el după aceea ri- 
dicându-se. Ce să mă fac? Mai bine îi sucesc 
gâtul decât să mă fac de râsul şi botjocura lumii! 
Unde am ajuns!? - 

»Mihule! o să-l uite cu vremea, srăi Safta 
călcându-şi pe inimă“. 

-— Da, strigă Mihu cu amărăciune. O să-l uite 
de dragul altuia. Lumea însă nu o să-l uite! 

El isi acoperi fafa cu amândouă mânile, stete 
puțin în luptă cu sine, apoi se indrepfa şi grăi 
liniştit, dar aspru. 

-- Adă-mi fata! 

„Mihule!“ strigă Safta înspăimântată şi cu o- 
chii atintifi asupra feţei lui aspre. 


182 


— Ad&-mi-o! ori mă duc s’o aduc eu însumi, 
ca tofi argatii să vadă, cum o aduc, îi zise Mihu. 

Safta ieşi, eară Mihu rămase nemișcat la lo- 
cul, in care se afla. Peste puţin Marta, însoţită 
de mamă-sa, intră cu capul ridicat şi cu tafa 
albă, dar liniştită. 


Mihu cere explicații Martei. 


— Marto! zise Mihu înăbuşit. Dar ce să-ţi 
zic? Tu mergi de capul tău? 

„Nu mers, tată!“ îi răspunse ea. 

— „Nu mersi? dar umbli si vrei să te marifi 
precum fe poartă gândul, grăi Mihu. 

„Nu vreau!“ răspunse Marta hotarita. 

"_ Atunci ce vrei cu acel ticălos? strigă Mihu 
purtat de patimă. 

Marta se sgudui in tot trupul, obrajii i se ro- 
gira, ochii i se umplura de văpaie, buzele ince- 
pură să-i tremure; ea făcu un pas înainfe, apoi 
zise cu răceală: 

„Taică! nu zice că e ticălos, căci îți batjoco- 
resti fata!“ 

Aceste cuvinte erau graite cu afâta simfire, în- 
cât Mihu de odată nu mai ştiu ce să-i facă, ce 
să-i zică. 

Marta se apropie şi se alipi de dânsul, îşi a- 
şeză braţul pe umărul lui, apoi grăi: 

„Lasă, taică, nu te supăra! Nu fii mâhnit! Nu 
am să-l uit în viața mea, dar nici odată nam să va 
vorbesc despre dânsul. El s'a dus, pentru ca să 
nu se mai întoarcă. Poate însă, că dacă l-ai cu- 
moaşte, i-ai zice să rămâie, afât e de nu ştiu 
cum, încât nu se poate să-l vezi şi să nu-i duci 
dorul. Nu cer să-l mai văd; dar doresc, faică, 
să-l vezi şi tu, apoi mărită-mă dupa cine vei 
voi”. 

- Draga mea copilă! răspunse Mihu mișcat. 


183 


E mai bine să nu-l vezi nici tu şi nici eu să-l vad. 
Mi s'ar sfărâma inima. 

„Dacă socoteşti, tată, apoi fie aşa!“ srăi Marta; 
după aceea ieși încet din casă, iară Safta ieşi 
în urma ei, 

Mihu se lăsă pe un scaun de lânsă masă, îşi 
răzemă capul pe cot şi rămâne vreme indelun- 
Sată pierdut în gânduri mistuitoare. Viaţa îi era 
ruptă în două: după toate câte a suferit în cele 
din urmă zile acum se temea, că nici in viitor nu-i 
mai rămâne nici o mângâiere. Nu se îndoia, că 
Marta peste câtva fimp se va alina şi va perde 
gândul de dragoste pentru păstor; dar suterin- 
fele ei erau mai grele pentru dânsul. Ar fi pur- 
fat şi aceste suferințe, şi nu-l mâhnia decaf un 
sinsur sând: „Ce va zice lumea?“ Toată viața 
a trait astfel, ca lumea să poată vorbi numai 
bine despre dânsul; aşa învățase dela părinţi; 
aşa se obicinuise; asa îşi săsia cea mai mare din 
mulfumirile vieţii, şi acum deodată vedea risi- 
pindu-se partea cea mai scumpă din prețul bo- 
săţiilor şi al bunelor sale fapte 

Intr'un târziu, el se ridică, îşi netezi fruntea, 
apoi srăi încet şi fricos: 

— Dar ce-mi pasă mie de sura satului! 

După ce rosti aceste vorbe, fafa lui se schimbă: 
nu mai era Mihu, omul bun şi blând, ci omul 
bogat, căruia nu-i mai pasă de nimeni. 

Afară începură să latre cânii. 

Mihu ieși. 

Pefitorit lui Toader sosesc din 
nou, ca să stingă neintelegerea 
Și sd retragă vorba de petire 
de mai înnainte, căci gura sa- 


tului arancase vorba despre 
Miron, 


Erau Mitrea si Simeon. 
Stăpânul casei îi primi după cum se cuvenia, 


184 


îi duse in casă, apoi, după ce-i pofti să şadă, îi 
întrebă, ce sând bun i-a adus la casa lui. 

— Dentruca să nu facem multe cofituri la 
dreapta si la stânga, răspunse Mitrea, am ve- 
nit pentru vorbe slabe, pe care le-aţi avut cu 
Cosma. 

„Nu are pricină“, srăi Mihu rece. 

Adecă da! urmă Mitrea. Cearta a fost din 
pricina copiilor, şi vina, pe drept vorbind, nu 
este nici a unuia, nici a altuia. Și fiindcă se vor- 
beste prin sat, că nu ai fi voitor să-ţi dai fata 
din casă... ‘ 

»Asa-il zise Mihu, ne vine greu să ne despar- 
tim de dânsa“. 

— Tocmai fiind ca-fi vine greu, urmă Mitrea, 
şi pe drept vorbind, stim că ai putea să faci cum 
vrei în casa d-voastră! dar, fiindcă se vorbeşte 
prin saf, că nici fata nu ar cam vrea si nu ai fi 
tocmai voitor să nu-i faci pe dorință, de oarece 
e singura, pe care O ai... 

„Aşa-i! zise Mihu mulțumit. Tinem să o ve- 
dem fericită“. 

— Si fiindcă se vorbeşte pria sat, urmă Mi- 
trea că ai fi hotărît să-ţi iei ginere în casă, adecă 
să zideşti de alături o casă pentru Marta, şi ai 
fi zis, că nu râvneşti la bosăţia nimănui, căci 
ai de unde să dai... 

„Aşa-i! zise Mihu, începând a se mândri. Mult 
puţin ne-a dat Dumnezeu, numai noroc să fie“. 

— L’a dat Dumnezeu! grăi Simion. 

„Si astfel, încheiă Mitrea, Cosma s'a gândit, că 
nu fi-ar fi cu supărare, dacă fi-ar înapoia vorba, 
te-ar rusa să fii bun iertător si să rămâneţi cu 
cinste ca mai înainte“. 

Mihu stetea turburat înaintea oaspeţilor săi. 

„Aşa-i, zise el, îmi pare bine de vorbele, pe 
care mi le trimite Cosma; dar nu înţeleg vorbele 


185 


despre măritişul fetei mele. 

— Vere Mihule! grăi Simion aşezat şi cam 
aspru. Sa-mi ierfi vorba, dar ne esti cu supărare 
când vrei să ne ascunzi un lucru, de care se rea- 
zemă cinstea casei, dela care venim. Slavă Dom- 
nului! satul nu e pustiu si este pe ici colo câte 
un om, care stie ce se petrece prin casele veci- 
nilor. Oamenii îfi laudă dărnicia şi spun, cât de 
mult l-ai fi luat in drag pe Miron, oierul; iară 
d-ta voiesti acum să arunci vina pentru stricarea 
logodnei asupra lui Cosma. 

„Ferească Dumnezeu! -- grăi Mihu, sunt gata 
să o spun întregului sat, că vina e din casa noas- 
tră. Dar prin sat se vorbeşte mai mult decât este 
adevărat, şi despre măritişul fetei mele cu Miron, 
până acum nu sa luat nici o hotărâre; aceasta 
vă rog, să li-o spuneți tuturora. 

— Dar a fost vorba, zise Mitrea. 

„Da, ca să vă spun drept, răspunse Mihu, asa 
în treacăt, a fost; şi dacă ni s'a potrivi flăcăul, 
apoi cum va fi voea lui Dumnezeu. 

~~ Te infelegem acum! grăi Simion zâmbind. 
Dar noroc să ai de sinere. Ce-i drept, flăcăul nu 
e bogat, dar e flăcău, încât să-i fie satului cinste 
cu dânsul. 

„Nu-l cunosc, zise Mitrea, dar aşa se zice 
prin sat“. 

~~ Eu îl cunosc, grăi iarăşi Simion, şi fi-o spun 
din inimă. 

Mihu sta buisuit între amândoi, privia cu în- 
doială, când la unul, când la cel-lalt şi nu ştia 
ce să le mai zică. El le dete mâna, îi petrecu până 
la poartă, dar nu-și mai dădea seama despre 
cele ce face ori zice. 

Ar fi dorit să vie cineva să-l întrebe, pentru 
ce a venit Mitrea şi Simion; dar nimeni nu se a-. 
răta. Se întoarse dar în casă şi începu să umble 


186 


nedumerit în sus şi 'n jos. Se simfia cu totul alt 
om. 

„Miron! isi zise el inseninat. Numele e bun. 
Se vorbeşte prin sat, că asi fi hotărît să-l iau 
de ginere în casă, că asi ti hotărît să-i zidesc de 
alături o casă. Câte nu mai scornesc oamenii ?... 
Dar adecă pentru ce să nu fie cu pufinfa... Hm! 
Cum zice Marta; poate că dacă l-aşi cunoaște 
asi judeca şi eu altfel. Se ‘nfelege cam fost cam 
pripit“. 

Si acum Mihu începea să dea socoteală, că 
trebuie să fie ceva de flăcăul acela, dacă Marta 
îl iubea. Vedea în gândul său, cum meşterii lu- 
crează la casă, cum el insusi împarte porunci, 
vedea pe Marta cu copilul în braţe şi auzia cum 
oamenii tsi zic: Se vede că o durează pentru 
Marta. li părea că aude, cum nepoții îşi poves- 
tesc: Aşa şi aşa era pe vremea, când Mihu își 
luase sinere şi-i zidise o casă. 

Era un farmec nespus în toate aceste. 

Mihu plecă spre uşă, dar când era să des- 
chidă, se opri şi zise: 

„Nu! Nu încă! să nu pripesc! Să văd mai 
nainte, să mai întreb, să mă incredinfez mai 
bine, să-l văd apoi cu ochii mei“. 

Iarăşi începu să umble prin casă şi să-și cum- 
păniască gândurile. 

De odată faţa lui se întunecă. 

Vedea pe Cosma înaintea sa, şi sufletul i se 
umplea de amărăciune când se sândia, că Cosma 
ar putea să-i zică: 

Tot omul cu oamenii de seama lui! 

„Nu! îşi zise Mihu, eu fot nu-mi dau fata după 
un cioban; mai bine să rămâe fată mare. 


187 


VIL 


Când Mihu voi să-și mărite 
Jata după Miron, acesta ist 
luase lumea în cap. 


Casa lui Mihu era tristă si mâhnită, tinere- 
fea şi darul veseliei pieriseră din ea. 

Safta, harnica gospodină, şedea retrasă şi tă- 
cută ceasuri întregi fără de nici o treabă şi de- 
parte de plăcutele griji ale casei. Dumnezeu îi 
dăduse destul; avea din ce să trăiască şi nu se 
temea, că-i vor rămânea copii necapatuifi. 

Mihu, stăpânul mândru de bogafiile sale, din 
potrivă, din zori de zi până seara târziu mun- 
cia alăfurea cu slugile. Feciorii îi erau încă ti- 
neri; le mai rămânea destulă vreme să muncească, 

Marta, în sfârşit, era blândă, harnică şi tot- 
deauna în voe bună, sata de a le zâmbi celor ce-i 
privesc în fafa; dar ea nu mai era copila sburdal- 
nică ce r&sfafa lumea prin neasfâmpărul vese- 
liei. De pe o zi pe alta sângele îi pieria din o- 
braji şi vinele tot mai mult îi străbăteau prin 
pelifa albă a mânilor. 

Despre întâmplările petrecufe nimeni nu mai 
cuteza să vorbească, şi această tăcere, purtarea 
liniștită şi prefăcuta uitare îl umpleau pe Mihu 
de îngrijorare. Par'că se temea de ceva, şi oriunde 

rivia, el nu vedea decât o mustrare ascunsă. 
ub acoperământul casei sale era mereu nedu- 
mirit, iar când eşia între oameni, nu-şi mai gï- 
sia cumpătul si buna chibzuială de mai nainte, 
fiindcă se ştia judecat în faină şi nu ştia judecata 
lumii. Ar fi dorit să vadă pe cineva plângând; 
dar nimeni nu cuteza. Ar fi dorit să se mai în- 
fâmple ceva, dar întâmplările se insirau după 
obiceiul vremilor. Nu putea să-şi dea seamă, ce 
dorește; simfia însă, că lucrurile îl supără şi că 


188 


nu mai pot rămânea cum sunt. Toată casa i se 
schimbase, fără ca să poată înțelege destul de 
lămurit pentru ce. Inima i se umplea de amă- 
răciune când vedea că nimeni în lume nu-şi mai 
deschide sufletul înaintea lui şi că a ajuns a îi 
străin chiar între pereţii casei sale. 

Adeseori sta şi privia asa in lume, da din u- 
meri şi iarăşi urma lucrul. Era o supărare în 
casă, dar avea să freacă şi asta. 


: 


Zilele treceau însă, şi nimic nu se schimba. 


De pe o zi pe alfa îşi pierdea răbdarea, se 
mânia fără ca să ştie pe cine şi-i venia poftă 
de ceartă. Perduse ceva ce nu mai putea găsi; 
era obicinuit cu o mulțime de lucruri, care nu i 
se mai puneau în cale; îi lipsia rostul obişnuit 
şi tisna de toate zilele. 

Cosma îi sta Mihului greu pe inimă. El era 
vinovat de toate; pentru el se urmează lucrurile 
cum s'au urmat. Dar socoteala era încheiată, şi 
Cosma par'că nici nu mai trăia pe fafa pămân- 
tului, 

Intr'o Duminică, întorcându-se de la biserică, 
Mihu şi găsi pe Safta şezând singură la fereas- 
tra din casa cea mare. Atât era de adâncită, în- 
cât tresări când îl simți intrând în casă. 

Mihu nu se mai putu stăpâni. 

— La ce fe gândeşti, nevastă? grăi el. 

„La ce mă gândesc? îi răspunse ea. Ştii cum 
sunt sândurile; vin cu sila şi se duc fara de 
veste“. 

— Asa-i! zise Mihu uşurat. 

Dar, când ochii lor se înfâlniră din nou, el 
vazu furisindu-se o lacrama din ochiul soţiei 
sale. 

A e Safto1 zise el cam aspru. Prea te dai după 
ată. 


189 


„Dar n'o vezi cum e?“ îi răspunse nevasta cu 
amărăciune. 

— Ce zice? întrebă Mihu liniştit. 

„Nimic! grăi Safta. Nu vrea să se dea în vorbă 
despre dânsul“. 

— Safto! grăi el hotărît. Să o mărităm după el. 

„Fă cum vrei, răspunse ea“. 

— Să fac cum vreau? zise Mihu. Ori nu văd, 
că vaţi pierdut odihna si vafi schimbat firea. O 
să mă ducefi până la anul fot așa. Vreau cum 
vreți voi. 

»Mihule! srăi acum Satta. Nu zice, că moi 
voim! Tu eşti stăpân în casă; tu fă cum vei chib- 
zui. 

— Asa-il zise Mihu turburat. Aşa-i! zise ia- 
răşi ridicându-i mereu părul de pe frunte. Asa-il 
eu am să hotărăsc. 

Ar fi dorit, ca Safta să mai zică ceva: Safta 
însă, văzând că el nu mai zice nimic, tăcu şi ea. 
Asttel au stat fiecare cu gândurile sale, până ce 
a intrat Marta, ca să întrebe, dacă nu vor să 
şeadă la masă. 

Mihu acum simfia pe umerii săi întreaga sar- 
cină a lucrurilor viitoare; dar nu se putea ho- 
tari. Dacă ar fi fost cineva să-l împinsă într'o 
parte ori în alta, fie un copil, fie chiar unul din- 
tre slugile sale, el s'ar fi bucurat; acum însă chiar 
nici Safta, nu-i zicea: „Eu nu zic să faci, bărbate; 
cred însă, că ar fi bine“. 

Era în sufletul lui o luptă, care de la sine nu 
se mai putea curma, şi în câteva zile această 
luptă îl secă de puteri. Mercuri luă deci un fel 
de hotărire, îşi puse in Sând să cunoască, înainte 
de toate, pe Miron, iar Joi de cu zori plecă la 
munte zicând, că merge să vadă turma dusă 
Îa jir. 

Seara, când se întoarse, buiestrasul era plin 


190 


de spumă. Mihu descălecă incet, iar când Safta 
îl întrebă despre trebile zilei, el răspunse scurt 
şi cuprinzător: „Toate sunt bune!“ 

A săsit stâna lui Miron; dar pe Miron nu la 
mai găsit. Plecase cu vro trei săptămâni mai 
nainte. şi vânduse partea din turmă, isi luase 
vifeii şi juncanii şi plecase nimeni nu ştia 
unde și nimeni nu ştia pentru ce. Se dusese în 
lume. 

Mihu, tăcea, deşi era cuprins de o viuă pă- 
rere de rău. Marta, fata lui cea înfeleaptă, tot 
mai strans i se lipia de suflet, se simfia parcă 
anume făcut de Dumnezeu numai de drasul ei, 
şi chiar feciorii săi îi păreau străini. 

Dari Marta era mulțumită si nu mai cerea ni- 
mic, iară el insu-si nu mai avea nici O dorință 
pentru dânsa. 

Era tristă casa lui Mihu, tristă şi mâhnită. 


VIII. 


Marta după dot ani e gata 
aproape să se mărite cu altul, 


Vremea dă şi vremea duce: vremea e sfăpâna 
lumii. 

Trecuseră doi ani de zile de când casa lui 
Mihu fusese zguduită. Farmecul întâmplărilor 
strânsese dureri şi dorinţe, dar nu a putut pune 
inimile la locul lor de mai nainte. 

Despre Miron nu se mai vorbia prin sat decât 
din când în când, pe la şezători, sau în serile de 
iarnă, când fetele şi flăcăii se adunau la clacă. 
Si atunci însă vorbele se înşirau ca înfr'o po- 
veste rămasă din bătrâni. Toată lumea ştia, că 
Miron, s'a dus în lume; nimeni însă nu ştia, 
unde s'a dus si ce s'a facut. Unii credeau ca in- 
frat în oaste, alții că a trecut munții, iarăşi alţii 
credeau, că a trecut in fara turcească şi că nu 


191 


se va întoarce decât cu chimirul plin de galbeni. 
Sinsură Marta ar fi ştiut unde e Miron; dar ni- 
meni nu cufeza să o supere cu întrebări, fiindcă 
ştia de mai nainte că-i va tăia vorba. In casa lui 
Mihu, Miron era uitat; Safta de mult nu se mai 
gandia la el; iar Mihu numai atunci isi aducea 
în treacăt aminte, când prietenii buni îl apucau 
de măritişul fetei, lăudându-i pe câte un flăcău 
ce ar fi bun de ginere in casă. Mihu îşi aducea a- 
minte privirea, cu care îl întâmpina fiică-sa când 
era vorba de asemenea lucruri, se făcea că nu 
înțelese şi se întorcea mâhnit acasă. 
u mai erau vremile dedemult. 

Mihu zidise casa de alături, pe care şi-o sân- 
dise odiricară afât de frumoasă. Vasile se însu- 
rase şi avea un copil. Tata şi feciorul erau vecini 
şi oameni de aceeași casă, cum le venia mai bine. 
Safta avea noră în casă şi nu avea, când i-ar fi 
fost cu supărare. Nepotul era când la mama, 
când la bunica şi când iarăși la mătuşa, era pur- 
tat de pe braț pe braf si le da tuturora de lucru 
şi pe tofi îi intinerea. 

Si Toader se’nsurase. 

— N'am zis'0? strigau nevesfele pe când era 
losodit cu Anica Podarului. — Şi orbul putea să 
vadă cât de colo. 

Se vorbia, că Mihu era să fie nun, de oarece 
ținea foarte mult la cinstea cumetriei, şi e mare 
om de casă acela, care ne cunună copiii şi ne bo- 
teaza nepoţii. Dara Cosma nu ştia, dacă Mihu 
va fi bun voitor de a primi, iar Mihu era jignit 
şi nu-i venia să se arate doritor de cinstea cu- 
mefrici. 

Mihu cu foată casa a fost poftit la un scaun 
de odihnă, un pahar de băufură și mai multă 
voie bună, și, poftit fiind, nu putea să lipsească. 
La nuntă apoi încetul cu încetul sufletele se des- 


192 


chiseră; înspre seară Safta se sărută cu Simina, 
cară pe la miezul nopţii Mihu strânse mâna lui 
Cosma. 

„Să traesti, cumefre! îi zise el din toată i- 
nima! Dacă nu-mi esti, fin să-mi fii, cu voia Dom- 
nului, fin să-mi dai cinstea aceasta!“ 

— Im partea mea e cinstea! răspunse Cosma 
îndreptându-se cu mândrie, înalt şi gros. 

S'a schimbat casa lui Mihu, s'a schimbat satul, 
lumea întreagă s'a schimbat; numai Marta rămă- 
sese fot cum a fost, blândă, harnică şi totdeauna 
în voie bună. Dar atât de demult era, că Marta 
fusese tot astfel, încât nimeni nu-şi mai aducea 
aminte de vremile acelea, în care era altfel; lumea 
se deprinsese cu firea ei, şi par'că ea totdeauna 
a fost fafă infeleapta. Acasă, la biserică, la joc, 
la clacă, la nuntă, pretufindenea fafa cu oamenii, 
ea se arăta scurtă la vorbă, în voie bună și plină 
de bună cuviinţă; aşa o ştia Safta, aşa Mihu, aşa o 
ştia lumea întreagă. 

Numai cate odată ea îşi pierdea răbdarea o- 
bicinuită. 

Cu deosebire de când se făcuse bunic, Mihu 
începu a fi stăruitor. Isi vorbia mereu despre 
perii încărunțiți înainte de vreme; se tanguia, că 
n'a avut noroc, spunea mereu, că o singură do- 
rință ar mai avea în viață; ba întrun rând îi 
vorbi Martei despre vredniciile lui Lepadat, fe- 
ciorul lui Petrea Dosarul, şi în alt rând despre 
Dinu, feciorul lui Popa Nichita, preotul din Bă- 
lăşeni. 

Când se apropia toamna, Marta pe zi ce mer- 
gea se făcea tot mai nedumerifa si mai gândi- 
toare, adese-ori era tristă, doria de singurătate, 
în sfârşit îşi pierduse liniştea. Adese-ori, când 
serile erau frumoase, îi plăcea să stea vreme în- 
delungată pe laifa din fundul grădinii cu capul 


13 S. 193 


razemat de tulpina părului şi pierdută în gân- 
duri nehofarite. 

— Marto! îi srăi Floarea, sofia lui Vasile, vă- 
zând-o perdufă astfel în gânduri. Ia mai lasă 
gândurile! Nu fe intrista. Odată-i lume; odată-i 
tinerefa. 

„Eu mă intrisfez? întrebă Marta uimită. Dar 
pentruce?“ 

— Penfruce? grăi nevasta. Te văd că stai me- 
reu pe gânduri. 

„Eşti, nu ştiu cum, zise Marta cu viosie. Uite, 
urmă apoi mai încet, tu poate că nici nu-i infelege: 
stau ici şi privesc in lume, îmi închid ochii si pri- 
vesc mereu si nu gândesc nimic. E, nu ştiu cum, 
minunat lucru!“ 

Floarea defe din umeri. 

— Şi te gandesti la el, zise ea apoi cam ne- 
căjită. 

„La el? întrebă Marta privind-o cu ochii mari. 
La cine?“ 

De odată ea se cutremură şi se îndreptă spre 
Floarea. 

„Inţeles1 zise zâmbind. Da! mă gândesc câteo- 
dată, dar foarte arareori... E mult de atunci; 
par'că nici nu-i adevărat. 

— Ei bine! atunci pentru ce nu vrei să fe mă- 
rifi? grăi nevasta. 

„Nu cumva crezi, că pentru el?“ o întreabă 
Marta speriată. 

— Dar ce altă să cred? 

„Să vorbim despre alte lucruri, îi zise Marta. 
Ştiu că n'ai să mă înţelegi! Atât mă simt de bine 
asa cum sunt, încât nu mă pot hotărî să mă mä- 
rit“. 

Floarea iarăși dete din umeri, dar, privind 
în fafa Martei, nu îndrăzni să-i vorbească des- 


194 


pre măritiş. Ele mai steteră câtva timp de vorbă, 
apoi se infoarsera in curte. 

Inainte de a dormi, Marta se sândi timp in- 
delungat la Miron. Ar fi dorit să ştie ce s'a facut, 
unde este şi cum îşi petrece zilele. Dar această 
dorință, odinioară atât de vie, încât îi punea sân- 
gele în fierbere, acum era ca o blândă suflare de 
vânt, de care frunza plopului abia se clafină. 
Si-l închipuia, dar nu putea să-l mai vadă înain- 
tea ochilor închişi. Era şters din sufletul ei şi 
în urma lui nu rămăsese decât o plăcută aducere 
aminte a şirului de întâmplări şi zsuduituri su- 
fleteşti, prin care trecuse, Dar aceasfă aducere 
aminte era atât de plăcută, încât Marfa îşi strânse 
ochii şi suspină, când gândi, că şi aceste urme vor 
peri din sufletul ei. Ar fi voit să plângă şi nu pu- 
tea. Grozav îi părea viața desarfa; nici o do- 
rință şi nici o durere nu mai vedea înfr'însa. 

Era Duminecă. Marfa se duse la biserică şi, 
după prânz petrecu până în amurgul serii la 
joc, 

Seara, întorcându-se de la joc, se opri cu fo- 
varăşele ei la fântâna Corbului, se aşeză pe doasa 
fântânii si stete câtva timp gânditoare. 

»linefi voi minte când ne canta Miron din 
fluier, zise ea şi întâia oară după doi ani de zile 
începu să vorbească despre dânsul. 

Pe când sosi acasă, luminile se aprindeau. 

Erau oaspeţi în casă. 

Incă de Joi Pintea Dubăul trecuse cu vife la 
târg şi stătuse câteva ceasuri la prietenul său 
Mihu, având cu sine ca din întâmplare, şi pe 
tovarasul său, Manea Văfavului. Acum ei se în- 
torceau dela târg, şi după cum îi poftise Mihu, 
frăseseră la sazdă, pentru ca mâne-zi să plece 
mai departe, fiindcă era cale de o zi până la Va- 
lea-Sărată, tocmai dincolo de munte. 


195 


Marta ştia de ce e vorba. Incă Vineri seara 
Safta îi spusese, că Manea e un om foarte cum 
se cade, aşezat si cam ştfiufor de carte. El avu- 
sese nevastă şi doi copii, dar i-au murit, săr- 
manul de el. 

La cină era masă mare. Pintea, ca om sfatos, 
finea firul vorbei când cu Mihu, când cu Safta, 
când cu Vasile; vorbia însă mai ales despre „la 
noi si la d-voastre“ şi ziceau mereu, că dacă n’ar 
fi om cu casă, şi-ar căuta aici o nevastă şi nu sar 
mai infoarce. 

Manea, un om ca de treizeci de ani, scurt şi 
spătos, cu mustafa groas& si cu ochii mari, şedea 
răzemat pe spatele scaunului, da din umeri, zâm- 
bia din când în când, dar nu sporea vorbele. 

Toată seara Safta şi Floarea erau vesele, Va- 
sile sta retras, iară Mihu se mişca nerăbdător 
pe scaun. Marta era blândă, deşteaptă şi mai 
în voie bună decât de obiceiu. 

După masă Mihu căută să fie singur cu Marta, 
eară ea nu-l ocoli. 

Privirile lor se întâlniră, dar Mihu nu ştia 
cum ar vrea şi cum nu. 

— Ce zici, Marto? grăi el, în sfârşit. 

„Ce să zic, răspunse ea. N'aşi vrea, taică. Dar 
odată trebue să fie, — apoi esi. 

Marta rămase câtva timp nemişcafă. Ochii i 
se umplură de lacrămi. Ea ridică amândouă mâ- 
nile, îşi acoperi fafa si își şterse lacrămile din 
ochi. 

„Doamne, cum frece vremea!“ zise ea şi ieşi 
în urma făfâne-său, 


196 


IX. 


Dar Miron se întoarce i Mihu 
dă binecuvântarea lui Miron şi 
fiicei sale. 


Era bâlciul de toamnă dela Sărata, unul din 
acele bâlciuri vestite, la care oamenii se adună 
până de peste nouă fări şi nouă mări. 

Când ziua de sfântul Dimitrie se apropie, pe 
coastele munţilor, prin înfundăturile văilor, dea- 
lungul Podgoriei, pretutindenea, pe unde omul 
şi-a întemeiat adăposturi, până la cele mai de- 
părtafe odăi de pe şes, lumea se pune în mişcare. 

Sărata se începe de jos, de pe farmurii râu- 
lui, unde se despart văile, şi se crucişează dru- 
murile de fară, şi se întinde sus pe coaste până 
la plaiul întins, unde încă de Joi se înşiră cor- 
turile nesuţătorilor şi cârciumele însemnate cu 
steaguri in mai multe fețe. Vineri drumurile de 
dimpregiur încetul cu încetul se umplu şi până 
seara ssomotul lumii adunate umple văile din 
fafa coastei. 

Dar bâlciul e mai ales o sărbăfoare de întâl- 
nire si de veselă petrecere. Lumea cea multă, oa- 
menii ce vin, ca să vadă şi să se arafe, feteleşi ne- 
vestele tinere gătite ca de nuntă, flăcăii sprinteni 
şi sata de a se prinde la horă, căluşerii mlădioşi 
şi iuți la pas, întreaga lume veselă nu se aduna 
decât Duminecă. 

Duminecă lumea curgea mereu: unii urcau din 
sat, iar alții veniau despre munte. 

In apropierea intrării despre munte încă de 
Sâmbătă seara se asezase un car cu patru boi, 
încărcat pe jumătate cu fân. Duminecă dimineața 
fânul era descărcat şi aruncat la profapul caru- 
lui, iar cei patru boi, dimpreună cu cinci juncani 
rumegau impregiurul porşorului de fân. 


197 


In carul desertat era un fer de plug, câteva 
coase, o peatră de rasnifa si, legate la un loc, 
mai multe lucruri de ferărie. 

Miron şedea pe laturea carului si privea când 
spre munfe, când spre bâlciu. 

Marta era logodită cu Manea Vătafului, așa-i 
spusese cineva cu câteva zile în urmă, şi astăzi era 
să vie la bâlciu, ca să cumpere darurile de nuntă 
şi să se arate lumii. 

Doria să o mai vadă odată. 

Vremea trecea însă, soarele se ridica mereu pe 
cer, dară trăsura Mihului Saftei nu se ivia despre 
Munte. 

Miron demult începuse a fi nerăbdător, dar 
fafa îi rămânea plină de o liniştită oboseală si 
privirea i se mufa încet dela un lucru la altul. 

Câte odată el se ridica cumpătat şi stătea timp 
îndelunsat în car. 

Cioarecii strimfi de aba, cămaşa lungă până 
aproape de genunchi, cusută pe margine cu fire 
de mătasă salbenă şi încheiată la brâu cu chimi- 
rul îngust, din care esiau prăsclele groase ale 
unui cuţit, pieptarul albastru cu cinci bumbi lă- 
tarefi, mânecile largi tivite tot cu mătasă galbenă, 
pălăria lată ce-i sta dată îndărăt, încât acoperia 
tot părul tuns si lăsa desvăluită întreaga frunte 
rotundă şi netedă, toată înfăţişarea i se potrivia 
cu cumpatatul mişcărilor şi cu înțelepciunea o- 
chiului. Din când în când el îşi apuca musteafa 
groasă, dar scurtă cu buza de din jos si o netezia, 
apoi iarăși rămânea cu buzele sfrânse si cu fafa 
nemiscata. 

Marta era să se mărite. Era un lucru firesc să 
se mărite. Asa se petrec lucrurile în lume, iar nu 
altfel. Dar voia s'o mai vadă odată si atât! 

In zadar aștepta însă, căci Mihu, care stătuse 
de gazdă la Pintea Dubăul, intrase despre sat 


198 


— Ů 


si pe când Mitrea privia nedumerit spre deal, 
trăsura lui Mihu si aceea a Dubăului fraseră în 
umbra unui carpăn din apropierea pădurii dela 
dreapta. Mihu şi Pintea săriră voiniceşte pe earba 
uscată, iar nevestele se deteră jos şi începură a-şi 
scutura hainele şi a si le potrivi pe trup. 

Urmară apoi vorbele... că lumea e multă... că 
locul e frumos, că timpul e potrivit, în sfârşit 
după cum e obiceiul omului când soseşte un- 
deva. 

— Acum voi plecaţi în căile voastre, că noi 
mergem să vedem, cine, cum şi în ce fel, zise Mihu 
în sfârşit, poftind pe Pintea să mearsă cu dân- 
sul. Se putea ca, din înfâmplare, să dea peste 
Manea. Era vorba, ca deseară să vie cu toţii la 
casa lui, apoi mai aveau să cumpere mai una, mai 
alta; nu-l puteau deci lăsa să-i caute de-a oarba 
prin târg. 

Plecând, Mihu şi Pintea o luară cu paşi mă- 
surafi spre partea unde lumea se înshesuia. In- 
trafi apoi în bâlciu, nu înaintau decât pas cu 
pas. Aci era un prieten, colo o rubedenie şi ea- 
răşi în altă parte un cunoscut de mare cinste. 
Mereu steteau de vorbă. Pintea spunea, aşa cam 
pe departe, cum adecă s'a înfâmplat ca Mihu 
să fie la bâlciu, eară Mihu, deşi nu era tocmai 
în voia lui cea bună simfia că umblă prin mijlocul 
lumii şi zâmbia mulţumit. 

Peste puţin se opriau la niște saci cu bucate, 
la o pereche de boi frumoși, la un cal trupeş, 
la un vraf de lemnărie, pentru ca vorba să fie 
scurtă, umblau ca prin târg. 

Dar Pintea ducea, pe Mihu tot spre partea de 
la deal, unde ştia că va găsi pe Manea. 

Când era să treacă pe lângă carul, in care sfa- 
tea Miron, Mihu se opri şi începu să se învâr- 
tească impregiurul juncanilor, 


199 


— Buna prăsilă, zise el, apoi se întoarse spre 
Miron şi rămase câtva timp cu privirea afintita 
la el. 

— Cum fii juncanii? întrebă el. 

»Nu-i vând“, răspunse Miron rece. 

— Ce-ai dat pe ei? întrebă iarăşi Mihu. 

„Nu i-am cumpărat“, răspunse earăși Mihu. 

Mihu mai privi odată sus la Miron, apoi se 
întoarse jisnit, ca să plece mai departe, 

Fafa lui Miron se deschise. El puse mâna pe 
leucă, isi dete vânt, şi răzemându-se pe braf, 
se aruncă din car înaintea lui Mihu. 

„Sunt de prăsila mea, zise el zâmbind cu bu- 
nacuviinfa, şi-i vând, dacă sunteţi doritori de a-i 
cumpăra“. 

Mihu era mulțumit. 

— Nu tocmai, zise el, însă îmi plac juncanii 
şi doriam să le ştiu preţul. Ii aduci de departe? 

„Dela Vadu-Rău““, răspunse Miron. 

— Cum? tocmai dela câmpie? întrebă Pintea 
uimit. Dară soiul pare a fi de munte. 

„Aşa-i! grăi Miron. Sunt prasi{i la munte, dar 
în urmă i-am adus la câmpie. 

— Aşa mai infeleg şi eu! să ai noroc, nepoate! 
grăi Mihu şi plecă mai departe, iară Miron se 
aruncă din nou în car, apoi privi câtva timp: 
în urma celor doi oameni afât de cum se cade. 

De la depărtare cam de-o sută de paşi bătrânul 
se uită încă odată indarat. 

Miron fresări. Era ceva în privirea aceea... 

Ce era... El cunoştea portul, portul satului, 
în care petrecuse cele mai frumoase zile ale vie- 
fii sale; el cunoştea omul, îl văzuse adeseori la 
biserică, 

„Mihut! zise el mişcat. Cum a îmbătrânit!“ — 
Aşa dar Marta era în bâlciu, aici, aproape, poate 
cu totul aproape, 


200 


Cuprins de un viu neastâmpăr, el sta nehota- 
rit in car; nu ştia ce să facă; îi era oare cum frică 
şi-i venia să plece numai decât acasă. De odată 
tresări, îşi lăsă mâinile încet în jos, îşi defe pu- 
fin trupul la stânga şi rămase nemișcat cu ochii 
afintifi în depărtare. 

Dela dreapta, la depărtare ca de patru sute 
de paşi, Marta trecea spre bâlciu. Aşa era, cum 
a fost, înaltă, cu pasul uşor, cu capul daf pu- 
fin înainte... şi chipul tot acela, şi părul tot aşa 
şi-l poartă. Dar pe sân parcă nu mai e salba 
cea bogată, cătrința nu mai e bătută în fir şi altița 
cusută în roşu şi albastru e rară, numai presărată. 

Miron priveşte ca la un lucru frumos şi plă- 
cut. Pare însă, că sar fi aşteptat la mai mult; 
par'că s'ar simți desamăsit. 

Când Marta se amestecă în mulțime, el sare 
din car, şi cuprins de-o veselă şi feciorească 
pornire, merge sprinten, cu pas iute şi uşor în 
uma ei. Pretutindenea, peste capetele oamenilor, 
o vede; se apropie, fot mai mult se apropie, şi 
inima i se umple de îndărătnicie. 

In sfârşit, ca s'apropie de horă și priveşte, 
eară el se pune în fafa cu ea, perdut în dosul oa- 
menilor. El o vede acum de aproape, îi vede 
fața albă, ochiul mare şi obosit, mâna sfrăvezie, 
liniştita amărăciune pe buzele ei, o vede şi ea- 
răşi tresare. 

„Cât e de pierită!” zise el înăbuşit. 

E pierită, dar e frumoasă. Ochiul ia hrană şi 
sufletul se desfată de privirea ei. Odată vrea să 
o vadă, şi încă odată, şi o singură dată. A tre- 
cut ca o zi de primăvară, dar nu e mulţumit; g 
fericit, dar mulţumit nu e. Dintr’o clipă în alta fe- 
ricirea îl face tot mai îndrăsneţ. 

Nu se mai poate stăpâni; dă cu cotul înainte 
şi se aşează astfel, ca Marfa să-l poată vedea, 


201 


iară când, în sfârşit, privirile lor se întâlnesc 
şi rămân mistuindu-se una pe alta, amândoi stau 
incremenifi. 

Farmecul ochiului, căldura gândirii vărsate în 
© singură privire, tainica înţelegere între două 
suflete pierite earăşi zidesc lumea risipită. 

Acum nu mai e timp pentru chibzuire; ei s'au 
văzut, ei trebue să se întâlnească, să-şi strânsă 
mâna, să schimbe o vorbă, să plângă împreună. 
Trebue, dar nu pot, căci lumea, și acum fot lu- 
mea îi desparte. 

In desnădăjduirea sa Miron aruncă Martei o 
privire hotărîtă şi stăruitoare, iară Marta nu se 
mai gandeste la nimic, ci-i aruncă Saftei vorbele: 
„Mă întorc numai decât“, şi plecă cu moartea în 
suflet la carpăn şi de aici mai departe spre pă- 
durea de pe coaste. 

Miron nu se mai întrebă, dacă cineva îl pri- 
veşte, dacă lumea nu cumva bănuieşte, ci, cu o 
mișcare pripită şi fără de voie, pune mâna pe 
şerpar şi pipăie cuțitul, apoi merge cu pas ho- 
tărât pe urma Martei. 

Marta îl aştepta la marginea pădurii şi, cum 
îl vede venind, pământul îi arde sub picioare, eară 
când el este aproape, ea se dă un pas îndărăf, 
îşi pleacă trupul, îşi acopere fafa cu amândouă 
mânile şi începe să plângă. Miron stete câtva timp 
înaintea ei, dar nu o mai vedea decât ca prin- 
tr’un văl des. 

— Marto, nu plânge! zise el. 

„Ah! cât am suferit!“ se tangui ea înăbuşit. 

1 se apropiă, îi apucă amândouă mânile, le 
dete în lături şi-i privi indelung în fafa plină de 
lacrămi. 

Incef, el o apropie apoi de sine, o cuprinse 
cu brațul drept, isi puse capul pe sânul ei si ră- 
mase câtva timp cuprins de amefeala. 


202 


Marta nu mai plangea, ci sta cu vederea pier- 
ee şi dată în voia lui, amorfit& si lipită de dân- 
sul. 

Intr'un târziu Miron o depărtă încet dela sine. 

— Si eu am suferit, Marto! zise el. Mult ami 
suferit. Si pe când tu te sândeai la mine, eu um- 
blam zile intregi în cale lunsă dus numai de dorul 
tău şi de amorul inimii mele. Atât de mult am 
suferit, Marto, si atât de mult ma deprinsesem 
cu suferința, in cât mă cuprindea ingrozirea, 
când mă sândiam, că am să mor odată şi să nu 
mai sufăr. Dar acum Marto, nu mai pof, nu mai 
vreau să port suferința, urmă el cuprins de pa- 
tima bărbătească. Pentru ce să o port? 

„ Da, Miroane!'“ zise Marta, rămâind cu ochii 
fintiti la pământ înaintea lui. 

Miron îi apucă earăşi mâna, o strânse, apoi 
grăi: 

Marto, vrei tu să vii cu mine? 

Marta tresări, rămase câtva timp turburată, 
apoi îşi ridică fafa si privi drept în ochii lui 
Miron. 

„Nu se poate, Miroane! zise ea cu glas lim- 
pede. Mai bine mor.“. 

„Tu vrei să te măriți!“ strigă Miron. 

„Nu vreau, Miroane, răspunse Marta ridicând 
capul. Mai bine să mor“. 

Zicând aceste vorbe, ea îl privi câtva timp 
dusă, ochii iarăşi i se umplura de lacrami, apoi 
deschizându-şi brafele, se aruncă desnădăjduită 
şi-i cuprinse trupul. 

»Ucide-ma, Miroane! fă ce vrei cu mine! zise 
ea. Mie nu-mi mai pasa“. 

— Cât esti de frumoasă, Marto! zise el gân- 
ditor, apucându-i capul cu amândouă mânile, a- 
propiindu-l şi depărtându-l eară-şi dela sine. 

Deodată el se îndreptă aspru şi zise hotărât: 


203 


— Vino cu mine, Marto! 

»Unde”, îl întrebă ea speriată. 

— Vino! zise el earăşi, apoi apucă mâna ei 
şi merse cu ea afară din pădure şi drept spre 
bâlciu. 

„Unde” îl întrebă ea speriată. 

Marfa îşi scoase mâna din a lui. 

— „Ştiu ce vrei, Miroane! zise ea. Fă! dar apoi 
mu mă mai depărtez dela tine. Vino! 

Ei plecară drept spre carpănul, sub care Mihu, 
Pintea, Safta si sofia lui Pintea aşteptau cuprinși 
de îngrijorare pe Manea si pe Mitrea, care se 

useseră să caute pe Marta. 

„Bacă-tă-o” strigă Safta. Când o văzu, venind 
despre munte, voi să plece spre ea, dar rămase 
pironită când o văzu cu flăcăul înalt, pieptos 
şi balan. 

„Miron“ tsi zise ea ca trezită din vis şi rămase 
ratacita şi secata de puteri. 

Mihu făcu câţiva paşi înainte, apoi se opri 
si aşteptă turburat. 

Era flăcăul dela câmpie, cu cate vorbise şi nu 
înțelegea, cum el ajungea a fi împreună cu Marfa. 

Marta se apropiă ţinându-şi trupul drept. Fa- 
fa-i era albă ca varul, dar liniştită şi aşezată. 

„Iată! iacă Miron!“ zise ea. 

Miron rămase cu ochii la pământ înaintea bă- 
trânului incdrunfit înainte de vreme. 

— Foarte bine! foarte bine! — srăi Mihu fre- 
cându-şi mânile nedumerit şi privind mereu când 
la Marta, când la Miron, când la Safta ce grăbise 
înspăimântată la dânşii, când earăşi la Pintea 
ce sta câțiva paşi în dosul lui, la dreapta. 

Ar fi dorit să mai zică cineva ceva, dar nimeni 
nu săsia cuvântul. 

»Nene Mihule! zise în sfârşit Miron. Ştii că-ți 
iubesc fata; o cer de nevastă“, 


204 


— Cum asa! grăi Mihu speriat. Miron, oierul 
ce sa dus in lume?... O ceri de nevastă? Cum 
asa? Marta e logodita. 

„Taică! zise Marta. Nu zice că vrei, dacă nu 
vrei; dar să ştii că-mi dai moartea sau viaţa”. 

„Mihule! îi zise apoi Safta. Nu ştii tu ce-am 
suferit noi în doi ani de zile?“ 

Mihu stătea în mijlocul lor şi nu putea găsi 
mici un cuvânt. 

Pintea se apropie de dânsul, îi puse mâna pe 
umăr şi grăi cumpăfat: 

— Were Mihule! Nu te dai după vorbele mu- 
ierilor si bine faci. Marfa e logodită, şi chiar da- 
că-i vorba, o logodnă nu se strică aşa ca din se- 
min. Nu pofi să fe faci de ruşinea târgului. 

Mihu facu un pas la dreapta, se întoarse spre 
Pintea şi, ridicând fruntea, îi privi in fafa, sfete 
câtva timp în luptă cu sine, apoi îi zise cu no- 
tărîre desnădăjduită: 

„Eit Mă fac! Mă fac de ruşinea târgului! Ma 
fac de ruşinea lumii! Mie, urmă el aprins, mie 
nu-mi mai poruncește nimeni pe fafa pământu- 
lui. Eu ştiu cât amar am răbdat! 

Grăind aceste, el se duse la Miron, îi apucă 
mâna şi-i zise cu căldură: 

— Nepoafe! iartă-mă. 

Miron simţi că ochii i se umplu de lacrămi. 
El ridică mâna bătrânului şi o atinse cu fruntea. 
* E * 

„N'am spus eu, că aşa are să vie?” zise Floarea 
lui Ciucur, când văzu că nunta satului tot se 


face, 
GF, 


205 


CLASICII ROMANI COMENTATI 
în editura SCRISUL ROMÂNESC, Craiova 


Apar sub ingrijirea 


D-lui N. CARTOJAN 


Profesor Universitar 
Au apărut: 


Mihail Kogălniceanu de N. CARTOJAN 


Profesor Universitar 


N. Bălcescu de P. P. PANAITESCU 
Conferențiar Universitar 
V. Alexandri de ALEXANDRU MARCU 
Conferențiar Universitar 
I. Slavici de SCARLAT STRUTEANU 
Profesor 
Sub presă: 
Alecu Russo de PERSPESSICIUS 
Profesor gi acriitor 
Gr. Alexandrescu de I. M. RASCU 
Profesor 


In_preparatie: 


M. Eminescu, I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, A. 
Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, St. O. Iosif, Ion Creangă, 
Anton Pan, V. Urechia. Miron Costin, Neculcea, Dimi- 


trie Cantemir, etc. 


Lei 80.—