Carpatii anul VI, nr. 34-35, 10 noiem. 1959 — 10 ian. 1960

ANUL VI. No. 34-35 


anuarie 1960 


10 Noembrie 1959 - 101 





Redactor: Traian Popescu 





o legal: M-8.137-1958. 





Dep 


Director: Aron Cotrus 


REVISTA CULTURALA 





BUCURESTI, RASCRUCE DE DRUMURI SI INTERESE 


STORIA Bucurestilor, fireste, nu e 
in intregime o peveste trandafi- 
rie. Ca si a Tarii intregi, dealtfel. 
Au fost pe-aci straini, a curs san- 
ge si capetele, uneori, s'au plecat 
spre a nu le taia sabia. Prin ase- 
menea vitregii orasul si-a sapat 
totusi drum. Drum greu, intre- 
rupt, faramitat. Fara continuita- 
te, lipsit de ceiace a facut ferici- 





rea si fala cetatilor din Apus: traditia. 
Umilintele orasului au fost imperative istorice. 

De neinlaturat. Dar nimeni nu cunoaste triumf mai 

categoric si mai definitiv, decat cel pe care nevoia 





După ce am salutat pe Don Juan 

Francisco de Cârdenzs, şeful meu, la 
Eforia, în ziua urmăţoare, o Duminică, 
am intreprins cu soția călătoria spre 
Bucureşti, pe o şosea prăfuită şi de 
necrezut de prost întreținută. 
„Cu toată câldura şi praful, peisagiul 
Bărăganului era minunat şi am ajuns la ureşti—după 
cc am trecut Dunărea pe un ponton asemănător acelora 
utilizate de Legiunile lui Traian—la ora crepusculului 
ce învăluia Capitala intr'o pulbere aurie de cel mai fru- 
mos efect. 

Destul de obosiţi, am ocupat apartamentul pe care Mi 
nistrul ni-l rezervase la -Athente Palace”—hotel care 
avea să devină istoric în anii cari au urmat-—, apreciind 
veselia duminicală a Ciăiei Victoriei, care ne amintea 
atât de mult pe aceia a orașelor spaniole. 

In acea noapte, la trei dimineaţa, soția mea s'a trezit 
cu teribile dureri de rinichi, consecință probabilă a ho- 
purilor şoselelor. Am chemat portarul de noapte, cerân- 
du-i să aducă de urgenţă un medic, care a şi sosit o ju- 
mătate de oră mai târziu Am putut aprecia în acest om 
cult şi cordial calităţile ce caracterizează pe toţi Romă- 
ni. După două zile criza a trecut şi am putut începe cu- 
noaşterea oraşului, în care am avut norocul să trâim-—cu 
o intrerupere de doi ani petrecuți în Bolivia, decada 
cca mai delicioasă din viata noestră şi ne-am indrăgos- 
tit de capitală, de România şi de nobilii ei locuitori. 

Credeam că era prima mea vizită la Bucureşti, dar as- 
pectul Şoselii Kisseleff, al Căiei Griviţa şi al ultimilor 
"museali” ce încă subsistau, au trezit în memoria mea 
amintiri din copilărie. Intr'adevăr, câteva săptămâni mai 
tirziu, mi-a confirmat aceste amintiri unchiul meu Ale- 
*endru Soutzo—al cărui palat se afla în mai sus numita 
cale—, care mi-a spus că la vârsta de cinei ani, cu oca- 
23 unei călătorii o tatălui meu în Grecia, am venit pe 
mare dela Pireu pentru a lua Orient-Expresul la Bucu- 
Tești şi am rămas câteva zile în casa sa... la sfârşitul se- 
colului trecut Ă 

Este inutil să precisez că în aceste ultime zile de Au- 
Fus! Capitala era despopulată, Inalta societate şi Corpul 
Sipiomatic erau plecaţi, unii la Sinala şi Predeal. alţii 








de Pedro de Prat Y Soutzo, 
Marchiz de Nantouillet 


pe plăjile Mării Negre sau la moşiile lor, iar o mare parte 
în străinătate. Aceasta mi-a permis ca dirijați de con- 


cum şi alții cu cari am devenit prieteni nedespărţiți, ca 
Rioşanu care, în timp ce căutam casă și aşteptam mo- 
bilele, ne-au smuls dela Athente Palace şi ne-au dus în 


de rudenie din partea familiei, după mamă—care în Is- 
toria Principatelor urcă până la acel eroic Ştefan cel 


Nici zăpezile iernilor şi nici viscolul nu ai reuşit 
ştirbească câtuşi de pulin eine tă 
prima zi pentru Bucureşi şi Bucureşteni. 

Cât de mult ne minunau în Ajunul Crăciunului gru- 
purile de copii ce cântau colinde asemănătoare celor din 
Spania nat şi pocnetele de biciu cu eare in noaptea 
de Anul nou colindătorii grăbeau plecarea vechiului an 
ȘI, sosirea celui nou, sau aruncarea crucii în Dâmbo- 
v'ța de Bobotează, pentru sfințirea simbolică a apelor! 

Şi când Martie, după te) zaprzor. muta o pri- 


mâvară precoce, u de tuche- 

tele cărora prindeam "mărţi care le ofeream 

femeilor, viaţa Bi ită 

trandafiri, lat pg A re: ah A Re Ha 
4 (Urmează pagina 2.) 


2: ch e a 


Aaa 








l-a silit sa se umileasca- dz : 
Ca sa inalti un lucru, trebue mai intai sa inge- 


nunchezi spre a-l lua de jos... 

Prin nenorocirile cazute sub toate formele asu- 
pra lui, razboaie, invazii, jafuri, ocupatii, incen- 
dii, cutremure , Bucurestiul a ajuns sa fie simbol 
al rezistentei romanesti in nenorocire. Sangele var- 
sat, salbaticia si mizeria ocupatiei sovietice, din 
1944, si pana astazi, au facut sa dispara zambe- 
tul de pe fata bucuresteanului. Sufletul romanesc 
a ramas insa acelas si, ca o pasare Phoenix, rein- 
viind din propria lui cenusa, Bucurestiul se va ri- 
dica iaras mandra capitala a Romaniei niepieri- 
toare. 


LA MULTI ANI BUCURESTI 


de GRIGORE MANOILESCU 





Acum cinci sute de ani 
Vlad Vodă a aşezat scaunul 
domniei în Cetatea Dâmboviţei. 


ŞTI tânăr sau ești bătrân, Bucureşti? 

Intinderile de piatră zidită de peste 
ocean, parle 
soarta lumii, ar fi fericite să se po; tă 
mândri cu vrâsta ta. Acum cinci cute 





dobi de dragul podoabei, care-i 
ca 
Dieesiele ERAM Infiorese: ipatează ş 
Vor fi fost desigur “bucureştenii - i 
mii de ani de-o seamă cu acei cameni tacul, trei-patru 


E oamenii de pe malurile pa Page 
p lungă, vreme, Gersa poate ema i-au stăpânit 
bându-le intru mult fizzi,i-Au stăpânit Rei 


Ap 


CARPATII 








A i i a 


vârtețuri vijelioasc peste pământurile de la gurile Dună 


pânitorii vremelnici, de un veac sau de 
Si aha un veac pe întinsul Istoriei! —s'au to- 
a e ArsilA soarelui In câmpin Dunării, s'au spulbe- 
ai ca zăpada învăluită do Crivăţ în Carpaţi 


aşezări, ommenii pământului 
ră pd celor risipite şi arse de 
în bordeie la nevoie, dar nu 
dicat din nou atei o 
i de nouă ori, după fiecare prăpâd, ar ot 
dada eee acaneră din bătrâni. De la o vreme, acei 
este care trecuseră atâtea Turtuni, desi arătau ln fel cu 
Evabunii erau totuşi iza părere pa dată ii e 
: u casele lor, ci ni : 
e ARE: Domnului Hristos. iat, E „lei să Ji 
Ti au Bucur, ciobanul, va fi zidit cea din bise- 
Câtpa că Astăzi ne pare mică şi săracă alături de alte 
biserici rai noi și de palaturile zidite în cinstea altor zei, 
dar bisericuța lui Bucur va fi avut i de catedrală în 
mijlocul bordtielor acelora care-au inâlțat-o oala 
Pe atunci locurile Bucureştilor se aflau poate chiar 
dincolo de hotarele nesigure ale țării Descălecătorilor 
dinspre munte. se aflau aşezate undeva departe, în câm- 
pie. Cu vremea însă au ajuns cetate de margine, Cetatea 
Dâmbaviţei. Şi cu cât sporea puterea Voivozilor dela Cur- 
tea de Arges şi dela Târgovişte, cu cât li se intindea stă- 
pânirea, Cetatea Dâmboviţei se muta parcă tot mai 
e inima țării. E (ARI 
PAgaE MEI aul pent zi, acum cinci sute de ani. Vlad Vodă 
s'-a făcut-o cetate de scaun domnesc, 


Du până atunci Bucureşenii pătimiseră mai ales în 


£ locurile vechi 
pP au zidit alte căsu 
năvâlitori, su îngropat 
sau mișcat din loc. Şi-au ri 


trupurile lor, de acum înainte le erau in primejdie 

şi sufletele. Că nu se află pe lume oraș al stăpâni- 
e; pâmântene care să nu trapă la el pe toți ticăloşii şi 
mişeii vremii, chiar înainte de a-i aduna pe cei vrednici 
Li În țelepţi - 

De atunci încoace, de cinci sute de ani, în aşezarea 
străveche din şesul Dâmboviţei na încetat lupta între 
înţelepţi şi nebuni, între gospodarii cinstiți şi hoţi, între 
cei curați la suflet şi cei spurcaţi, între cei cu inima plină 
de dragoste și cei cu fierea îmbibată de ură, între oame- 
nii lui Dumnezeu şi gunoiul diavolului. 

Uneori sau arătat unii a fi mai puternici, alteori au 
ajuns a stăpâni ceilalți. Dar de cele mai multe ori Bu- 
cureştii i-a adăpostit pe toţi laolaltă, într'o împletire de 






* “que ien Ș 
quittais Rome avec toute la colonie 
frangaise, je n'avais pas encore songe 
ă voir le Forum et le Palatin. J'arri- 
vais pourtant en Roumanie dans une 
atmosphere de pre-guerre, et, lorsque 
je pris le bateau ă Belgrade pour des- 
cendre le Danube jusoaux Portes de 
Fer et a Orşova, ie pont €tait couvert de “touristes” ale- 
mands, qui refusaient d'aileurs, dans ce paysage roman- 
tigne, de chanter la Lorelei—verboten-—pour la raison 
inavoues que Lauteur en ctait un juif. 

Bucarest fait une tout autre impression que Belgrad. 
Tei, une situation gtographique et naturelie incompara- 
bile, du point de vue fluvial et militaire ou commercial, 
au confiuent des plus grands affinents du Danube avant 
la Moldavie et les slaves. Mais lancienne forte- 
esse ceitigue, qui fut buleare--puis turque plus tard— 
avant les princes serbes, semble s'âtre developpte extra- 
«vdinairement, au lendemain recent des guerres d'uni 
yougo-slave et roumaine, sur un espace norme et nou- 
vesu, ou les nouvelies constructions modernes, militaires, 
administratives ou universitaires, semblent ne plus tenir 
4 aucun passt. Bucarest, tout au contraire. 

Moins ancienne comme “| sinon comme ville ca- 
















































valaques, cest â dire welsches 
alachie et de o rgpedr avaient 


LA MULTI ANI BUCURESTI 


mirare a tuturor darurilor şi a tuturor relelor. Ba chiar 
s'a aflat a fi densă aceasta impletire nu mumai între 
oamenii din cuprinsul cetății, ci şi în sufletul unui sin 
pur om. 


ULTE--bune şi rele--a văzut Bucureştiul în cei cin 
M ei sute de ani. Dar totdeauna. și cand wiițele hui 

eruu străbătute de oștile lui Mihai Vodă Viteazul 
In drum spre Călugăreni, și când barba albă a ințelep- 
tului Matei Vodă tălcuia cu bătrânii ţării şi cu călătorii 
străini înțelepciunea lumii, și când luminatul “boier ve- 
chiu şi Domn creştin” Constantin Brâncoveanu incerca 
să primenească cu adieri de Renaştere vechile izvoade, 
ba chiar şi atunci când potrioții altui neam, Grecii tana- 
moţi, visau şi pregăteau aici reinvierea vechei Helade 
Bucureștii au fost şi au rămas o cetate vie 

Oamenii lui vor fi fost uneori ticăloşi şi vicleni, schim- 
bători şi înşelători, îndemnați la biutură şi muieratici. 
Dar atâţia alţii dintre ei au fost înţelepţi şi viteji, oame- 
ni de nădejde şi tari de vârtute, cărturari cu multă 
ştiinţă şi poate chiar sfinți. 

Nu, Bucureștii n'au fost niciodată o cetate moartă, Au 
trăit într'o neîncetată revărsare segomotoasă de viață, de 
energie, de veselie şi -în ciuda aparențelor--de muncă 
şi de creație 


RICAT de lungă, de învolburată şi de rodnică uneo- 
() ri i-a fost viaţa istorică, niciodată însă n'au trăit 

Bucureștii aşa din plin, nau implinit rosturi mai 
temeinice pentru tot neamul românesc şi chiar pentru 
alte neamuri dela Dunăre ca în cea din urmă sută de 
ani, de la 1859 la 1959. 

Acesta a fost veacul de glorie a cetății lui Bucur. De 
numele capitalei noii Românii sa legat şi unirea dela 
1859, şi independența, şi regatul. Dar mai ales s'au legat 
de numele unui Bucureşti mitic, mai bun, mai generos 
şi mai viteaz decât cel real, toate visurile şi nădejdile 
de viitor ale Românilor robiţi altor nemuri. Şi i-a fost 
dat Bucureștiului să fie şi simbolul implinirei lor din- 
colo de așteptări. După umilinţele apăsării oştirilor duș- 
mane, Bucureștiul a trăit în toamna lui 1918 cele mai în- 
frigurate şi mai curate bucurii. 





BUCAREST CAPITAL 





la s nu „les“ re es 
de Tadjectif latin pour “beau”, latin puleher, Pul(h)ruim) 
—comme litalien dit bussare, busso, pour pulso, je pous- 
se. On sait que lalbanais dit encore bukură, pour “beau”, 
pour “frumos”, autre mot latin, formosus, aui lui aussi 
n'a survecu ailleurs qu'en Espagne et Lusitanie, hermoso, 
Jormoso. 

Dans cette terre ancienne, pleine d'antiques souvenirs 
humains, comme la ltgende du Monastere d'Argeş, avec 
le Maitre macon Manole qui sacrifie sa femme pour la 
perennite de l'edifice, ce sacrifice des vieilles villes de la 
montagne ancestrale a âte accepte et voulu par cet in- 
genieur de VHistoire que nous appelons la Providence 
pour donner une digne capitale ă ses enfants les Rou- 
mains, 

La nouvelle cite s'etale ă son aise dans la plaine la plus 
fertile des terres roumaines, distante ă la fois des fu- 
turs gisements industriels de la montagne et, vers le 
Bas-Danube, de la demie steppe vagabonde du Baragan. 
Et, un peu comme chez nous, en *Flandre Wallone”, la 
capitale du Nord, Lille, a couvert le Deule modeste qui 
en avait fait une ile, puis une vile, ici, vers le sud et 
les nouveaux palais universitaireș, la capitale grandis- 
sante a couvert la Dâmbovița, en la transformant en de 
magnifiques boulevards. Les restes de campagne et de 
foret se sont refugits, pour les enfants ct les oisenux, et 
les amonreux, dans ces pares inttrieurs comme le Cis- 
migiu. Et, tout autour de la ville, comme des anges gar- 
diens, avec moines et călugărițe, de larges monasteres 
campent pres d'elle dans la plaine. 

„L'ensemble de la ville reste ă la fois une tâte, une ca- 
pitale moderne Tr un grand 
Tope centrale, et la put 
dehors des Russes, et un 


A mon premier voyage, da: rii pepsi dp 
arlsient d' 

"Ormentale” dă partir de points de vue Fzu centrale, 
comme de Hongrie, A ma premiere visite a în de ces 
petits Ask i) sacre, A Fia seral rii, A să 
, sacriste eur me Vavait fait 

rii et qui me le refusa sentiment. 
sus bientăt que Țâtals ă Bucarest, 

au milieu di 


se sentait 4 l'aise cette i 
traditionnelie et occidentale, ride a rada i 








Dacă ați fi fost acolo, atunei — văi. de Măi, Sari 
pierdut nădejdea de intoarcere a sorții n dia 
velege de ce, dincolo de orice soică politii 

socotelile înțelepților, nai, bătrânii, su 


reîntoarcere 












cului. 
Nu-i de mirare dar că dela 1997 și până la 1047, 
de douâzeci de ani s'au întruntat în București -- mai 
și mai aspru ca niciodată - puterile cele curate ale nea. A) 
mului românesc cu poftele nemăsurate ale acelnra care > 
nu mai erau sau mb fuseseră nictodată Români. 

La 23 August 1944 au învins puterile răului bucureg- 
teun, Peste taţi, şi peste cei care-l doriseră şi peste arsi 
cari prorociseră în zădar primejdia lui, a căzut blante. 
mul roşu 
Bucureştii au început atunci a-şi arăta o altă față, de 
mult uitată, crescută acum în închisori gin suferință, 
lâmurită în jertfă sin moarte. Mulţi dintre oamenii 3 
rateci şi sceptici de ieri sau dovedit a fi luptători şi 
creștini în adâncul sufletului lor. Suferința i-a unit pe 
toți laolaltă, i-a ințelepțit și i-a curățat. Subt apăsarea 
roşie se plămădește azi, pentru veacuri poate, un Bucu- 
reşti nou, mai bun decât toate ipostasele lui trecute. 


ŞTI tânăr, sau ești bătrân, Bucureşti? 
E Eşti tânăr, oraş al implinirilor! Tânăr, pentrucă 
te aşteaptă alte sute şi mii de ani în care vei dărui 
neamului românesc, neamurilor din jur si lumii tnt 
tot mai multe, mai bune, mai înțelepte, mai curate şi 
mai cinstite gânduri, simţiri şi fapte! 
Cred în tinereța ta, Bucureşti, şi în belșugul dăruirilor 
tale viitoare! 





La mulți ani, Bucureşti 
JUTA-NE, Doamne, să nu murim nici unul i 
Ă de-a săruta pâmântul care a răbdat atâția rar i 
„_„Si a ucis atâţia sfinți, care a indurat atâtea cu- 
tropiri și s'a înfiorat de-atătea liberări, care a sorbit ată- 
tea lacrimi şi s'a veselit de-atătea bucurii, care-a fost 
stropşit cu atâta sânge spurcat şi a Jost sfințit cu-atâta 
sânge curat, pământul tău, dragul nostru București. 


E 


par Rev. Frederic Tailliez 


une . A 

nant â Byzance son râle de capitale du commerce med 
terrancen, au fond de la mer doublement interieure qui 
burne nos pays dalmates et illyriens—avec tout pres, les 
Istro-Roumains. Bucarest, comme la dit un de nos grands 
gcographes francais-—Jean Brunhes ou de Martonne—est 
2 plus belle ville d'Europe entre Venise et Constantino- 
ple. Tout simplement comme cela: sans âtre speciale- 
ment commerciale; sans avoir le Danube, la Save, la Dra- 
ve et la Tisza; sans avoir les canaux, les gondoles et le 
golfe de Venise, sans avoir le Bosphore, unique de Cons- 
tantinople. Comme cela, tout simplement, un peu comme 
Paris meme quand il 6tait president du gouvernement de 
l« capitale d'un grand peuple. 


BUCURESTI 


_Acestea erau firele puternice ce ne legau de România, 
când în Iulie 1930 am fost numit Ministru plenipotențiar 
Ja A ip A trebuit să plec în Septembrie, cu inima în- 
ristată. 

Doi ani mai tărziu, aflându-mă la Madrid, mi s'a ofe- 
rit Legația din Viena şi, spre marea surprindere a Mi- 
nistrului de Externe, am rugat să fiu numit în România. 
unde ne-am întors la sfârșitul lui Ianuarie 1933 și am 
rămas până în Mai 1940, 

Şi pentru ce respingeţi Viena, capitala cea mai îru- / 
moasă şi mai elegantă din Europa centrală şi poate de 
pe continent, alături de Paris şi Roma, preferând și ce- 
ah ai FI favoare, o mică capitală balcanică?, m'au în- 

a Ă 

Pentrucă, deşi Viena mă încântă şi ca oraș este incom- 
parabil, pentru mine nu are “sufletul” Bucureştilor, pe 
care am putut să-l cunosc şi să-l apreciez în cei doi ani 
PEkgAal se A 

ueureştii mi-au răspuns înzecit la această dragoste 
incă opt ani, timp în care nimeni - side- 
cr pe ra Ip ni acolo nu ne-a conside- 

Când vicisitudinile carierei mele ne-au dus la Ankară, 
în Mai 1940-— in fiecare an şi în special în 1942 când îm- 
bolnăvindu-se liicele noastre au trebuit să stea vreme | 
îndelungată la Predeal, reveneam la Bucureşti... şi fie- 
care dată în această Capitală descrisă de pene ai ius 
tre ca a mea, aveam sensația de a ne întoarce la “. 
mater”, Așa vedeam Bucureştii pe care taţi i 


spiritualitatea sa, pentru 
me” care a făcut din el un “le 





















etit pârist al Oriei 
a latinițăţii și ei 
pentru a arătu ce au (os 
Spania în orele grele ule d 
pacat eliberare, „ca şi pentru mine şi pentra fam i 
Dela 1944 incoace plângem alături de Români ci ă 
destin uotusl al Bucureştiului rugăm 
să nu murim înainte de a-l ze: usa dat 





3 





A fuga, Tlona, la berărie şi adu do 

chile de bere cu guler! 4 = 

(La Bucureşti mai toate servitoarele 
erau unguroaice din Ardeal.) 
—Me due mintenaş, Coniţe! 


-mă pe mine, mamă, că viu ma! 
Tepede decât Ilona! 
Am luat cana mare de sticlă și am 


pornit-o către “Roata Lumii”, bătrâ- 
na cârciumă a fraților Eftimiu depe 
şoseaua Bonaparte (sau Bună-Parte, 
cum fi ziceau mahalagiii), la ineruci- 
parea cu prelungirea Dorobanţilor. Lo- 
cuiam pe Clopotarii Noul (mai târziu Grigore Alexan- 
dreseu) colţ cu Cometa, Lampăgiii cu scara la umar și 
prăjina cu flacără în vârf aprindeau felinarele cu gaz, 
depărtate la o sută de metri unul de altul şi luminând 
doar doi, trei pai in jur. Aveam vreo cinci ani. Trecul 
pa hărtoapele străzi! Indreptându-mă către vila lui 

Onu Petrache Carp pe Dorobanți, când pe neașteptate 
un grup de mardeiași din Floreasca mă opri în loc. 

—Dă cana'ncoa, puștiule şi cară-te de-aici! 

—Lasă-mă nene în pace că te spui lu tăticu 

—Mă doare'n coate de tactu! 

Şi urmă o înjurătură de mamă. 

Mi-au luat cana, cu toate urletele mele de disperare, 
în timp ce unu! dintre pungaşi îmi dădu peste obraz cu 
fundul gepcii negre cu cozoroc lung lăcult. Am simţit o 
ușturime în ochi și am început să bocesc. Se întunecase 
deabinelea şi mă îndreptam disperat către casă pe stra- 
da pustie. Cârd um intrat pe ușă ruşinat şi pricăjit, ai 
mei izbucniră într'un ris cu hohote 

—Du-te piciule să te vezi în oglindă! 

Eram negru ca tăciunele 

—Ţi-au dat cu chinoroz, bă prostule 

—Mi-au luat şi cana de bere 

—Las' că nu-i nimica. Dă fuga peste drum la Grecu și 
adu două sticle Luther. 

(La Roata Lumii avea bere Bragadiru, socotită mai 
bună.) 

Chinorozul era un praf de văpsea neagră, un fel de ne- 
gru de fum. Haimanalele îl presărau pe fundul şepeii şi 
la ceartă inegreau faţa adversarului, dându-i peste ochi 
Nu te orbea, dar te pocea. 





CUM cincizeci de ani arareori puteai răzbate seara 
dincolo de Roata Lumii. Dela încrucișarea şoselei 
Bonaparte cu calea Dorobanți începea mahalaua 
în Ințelesul ntului. Cuţitarii iţi ațineau drumul, obli- 
gându-te să 

sâinari, trei ba 

4, Jeruind can 


națională, unde țoturile i 
așteptau clienții să Je răs- 
de pastramă le capră bă- 


praf. 


desemnului o iluzie iai dându-ți impresia că cel age- 
. Titlul exact ai jocului era 

mare, Tache sau Petrache”. 

Adevărul e că amândoi au fost la fel de mari, 


UMPĂRAM ea cu bănuți de aramă. Jiznbiu, 
(% , Jranzela cinci, pâinea româneasea pă 
cu chimân că A E, ban, Pre 9 para, 
arale, 
ie, tiindcă m a pe A 





Caii societății de tramvai erau cei mai frumoşi, graşi ca 
nişte pepeni. Grajdurile își aveau sediul pe soseaua Bo- 
naparte, în capatul Aleei Blank. Ne duceam și noi când 
vizitiii iepeau cu caii să-i sealde la gârlă la Floreasca. Ii 
călăream în apă, desbrăcaţi la pielea goală. Aşa se făcea 
bac la mahala. Cei mai decenţi bărbați rămâneau în îz- 
mene lungi legate cu șiret, iar femeile intrau in apă cu 
cămaşa de noapte, Odată, în lipsa cailor am incălecat pe 
nişte berbeci. Ne-am întors acasă plini de râie şi căpușe. 


Bucureşti nimeni nu murea de foame, chiar dacă 

nu muncea, Imi amintesc de câțiva cerşetori cu pos- 
buri fixe: Ciuneu, Didina Nebuna, Ghița-Porcu Moş 
Gheorge-Cămgăru. Ne trimitea mama să le ducem de 
mâncare cu sufertașul. Generozitatea românească a fost 
marele capital naţional, cu mult mai mare decât petrolul 
şi grâul. Oricine întindea mâna primea o modestă răs- 
plată, o para, două, cinci, ori cel puţin un codru de pâine, 
dacă na o mâncare scăzută, Imi amintesc şi de primul 
cerşetor motorizat, imitat apoi de alți confrați. Olog de 
ambele picioare, 1și pusese sub șezut o scândurică de lemn 
aşezată pe o patină cu roate, Inainta sprijinindu-se în 
palme şi cântând o melopee în versuri: 


(O searcau erau o instituţie publică, ca şi mila. In 


“Cigparale la ologu care naşte'n zile grele 
de nevoi şi grea durere. 
tânăr fără de picere.” 


Când apăru al doilea şi al treilea, Îi vedeai seara du- 
cându-se spre casă cu viteză neobişnuită, făcând între- 
ceri pe proaspătul asfalt, care începuse prin centru să 
inlocuiască piatra rotundă de pârlă, 
















RA atata pace şi atâta linişte 1n 
E tele se Ea ani înainte, Ne ete ae 
copii teni, fie la Constanța sau la Sinaia, dân- 


tru la anul, în ac; loc şi în acei 
a ca un soroc; aie ase 0 2 mezin 


ners prima oară la Constanţa locui 
pc strada Mircea cel Bătrân în casa ue Ei aaa 


cât erai mai alb şi mai alid, 
mal frumos. Era la modă Perii Eu atat erai 
pielea albă. Azi s'a întors paraieă Fel lee ds 


ECE Mai nu mai reprezenta o dată arului, 
a calend 
Creiziac un fel de substantiv propriu cu simbol na- 


—Te duci la zece mai, madem Otincilescu? 


—Da de unde, soro! i i i 
tampita de eroitonero! ARE PU că nu mi-a terminat 


—De zece mai imi ? -a veni! 
precepție, arde-i-ar e a . pa toba: dela 


Pentru 
tei DUTU ivi din tribună splendida 





UTE ZECE 


de ]. N. Manzatti 










ETRAESC scena celei dintâi plimbâri cu su 

lul Venise inginerul Capşa în EEE e 

Avea un mic vehicol cu trei TOfĂ,, ar a De 
Ne-am îmbarcat cu respect și eri 
în gând ca la vremuri de mare primejdie 
utul, cu peste zece kilometri pe oră, am 
“Flora”. Acolo motorul i a cai a 
oticnit. In zadar toate încercările de £: 4 
cască. Am plătit voluptatea primei pi t pe 
impingând trei ore maşina împreună cu tat E 
șa, în surisul trecătorilor, până un atelier si perat 
biciclete al unui polonez Piatkovsti, ceva mai dep Ade 
spitalul de copii. Printre cele cinci sau gase rii e 
depe atunci, două erau ale casei regale, unul = pa 2 
lui Valentin Bibescu, purtând numărul zero, crezi E 
adusese primul automobil în țară. Mai aveau automoj 1 
Burilianu, mai târziu guvernator al bancii Naţionale şi 
tatăl unui prieten al meu, Deli Ionescu, bancher ri ze 
prietar de mine de aur, locuind la Piaţa Romană, alături 
de casa doctorului Pătraşcu şi peste drum de casele fa- 
miliei Pella, dr. Andronescu, general Eracle Nicoleanu. 














ai mare italian din lume nu a fost pentru noi 
pool. SAN areal, Petrarca sau Michelangelo. Era 
Sidoli, Cezar Sidoli proprietarul circului depe cheiul 
gârlei, pe strada Poliţiei, alături de hotelele rău famate 
Brutus şi Modern. Sidoli venea cu trupa lui în preajma 
Crăciunului. Luni în şir trăiam sub presiunea aşteptării 
“circului regal român”. Tia 
Alt italian faimos era. Pietro Fantini, negustor de cu- 
tite, brice şi foarfeci pe calea Victoriei în fața Ateneului. 
lângă hotel Splendid, Alături de el îşi avea magazinul 
de optică francezul Menu, urmat de librăria “La Peniţa 
de Aur” şi de restaurantul “La Curcă”. O altă celebritate 
italiană a fost Tripcovich, dalmatin de origină sârbă, 
unde aristocrații capitalei găseau cele mai fine aperitive 
și gustări de picioare de broască. Mahalagiii scuipau cu 
ecăabă, botezându-i pe bravii italieni fie macaronari, fie 
oscari. 


aa ca 
cu trăsura la Şosea, sau din când în 
spectacole teatrale autohtone sau franceze. Ceata. 
Ei e! iar gramofonul cu pâlnie începea să se 
introducă foarte timid, ca marea senzație a epocii. Cât 
E > Hu existau decât Naţiomalul, Eforia, Mo- 
rul şi unde juca trupa permanentă de ope- 


ă. Vara se ini i 
Rasca, Ambsaaăor SE pace Da grădinile Otetelişanu, 
văzut la Naţional 


ș. Aveam doar 
Fata Aerului”, apoi “Lipitorile Satelor” cu Liciu şi Bel- 


cot. A rămas anecdotică întâmplarea cu 


—Noroc nea Ghiţă! 
PRE de prăvălie. Si 
—Mersi Ni! i 
ahii ță, mersi!, 


A fost un hohot în s; 
tru câteva minute. 


i-a strigat dela galerie Niţă, 
replică cu voce de tunet nea 
ală că nu s'a mai putut juca pen- 





CARPATI 





N timpul dominației romane în Dacia, 
locul ocupat azi de Capitala Rega- 
Purui României, totul arată că a fost 
un aşezământ roman. La Pantelimon 
sau găsit monede romane din epoca 
republicei şi a imperiului. In fața ora- 
Puiul roman din dreapta Dunirii Se- 
zanta Prista (Rusciuk) se află caste- 
lul Sf. George, un castellum roman de 
unde pleca un vallum care, trecând 
rin Bucureşti, suia în sus prin Pra- 
ova, pe unde i-au mai rămas urme 
Urmele bucureştene ale ale i 
Num roman, adecă limba românească, ale acestui 
troian, sunt citate fra hrisoavele Domnilor din seco- 
ul XVII. 

a Condica No. 2 a Mitropoliei de Bucureşti sunt două 
hrisoave, unul din 4 Iunie 1668, dat din Bucureşti de 
Radu Vodă Leon, şi al doilea din 4 Ianuarie 1672, dat tot 
din Bucureşti de Antonie Vodă. a 

Ambele, hotărind locul în Bucureşti al nouei Mitro- 
polii, zidită de Constantin Vodă Şerban, zic: 

“Din jos, din piatra de lângă nuci, până la capul po- 
dului, la Poarta Predei Vornicului, şi pe gârlă în sus, 
până în piatra de la capul podului Turcului și de acolo, 
pe uliţă în sus până în piatra din uliţa drept Mitropolie. 

i 





de acolea, pe lângă Crucea Doamnei Mircioaia, pe 
cale în sus, până în piatra drept Calicii, şi de acolea, pe 
cale, până sub deal, în Gura Văiei, şi de acolo, pe lângă 
Putul Calicilor, în jos, pe lângă Lac, pe sub deal, până în 
drumul Giurgiului, la stâlpul de piatră al Armeanului, 
în capul Troianului, lângă heleşteul lui Şerban Vodă şi 
de acolo, pe drum, în jos, spre oraş, până în piatra drept 
Cărâmizii şi până în piatra drept Crucea părintelui Dom- 
niei mele Leon Vodă şi de acolo, curmeziş, iar până în 
iatra din colțul gardului Mânăstirii lui Pană şi până 
a poarta Predei Vornicul.” Ea 

Iată Troianul, adică valum al Romanilor încă în fiin- 
ță în secolul XVII și la sfârşitul acestui secol, după cum 
arată şi alte documente ale Mitropoliei. 

Pe lângă acest vallum au fost castella, puncte întărite, 
cari apărau drumul puternicilor stăpânitori ai Daciei. 
Astfel se explică fireşte monedele şi cărămizile găsite la 
Pantelimon. 

Văzut-a Sulzer, care scria înainte de 1780, ceva ruine 
sau semne neinselătoare care să-l îndrituiască a zice: 
& tii se ati zidiţi cam acolo unde a fost odinioară 


c ir care in mod za sa se poe 
şi castelele ne între 

ză fie aci cel puțin o Cr i un gheced, 

cum se vă zice şi mai târziu Bucureştilor. 

In locuri mai puțin favorizate de natură au fost oră- 
şele romane. Era Surnum la Rușii de Vede, era Pirum la 
Piteşti, era Jusidava lângă Slobozia Ialomiţei, era Nenti- 
dava la Olteniţa în faţa Turtucaiei. Pentru ce oare nu 
ar fi fost o activă staţiune romană şi la Bucureşti? Lu- 
crul e cu atât mai posibil, cu cât, dela Giurgiu spre Car- 
paţi, ea arâtat de natură trebuia să treacă prin Bu- 
curești. 

Păzitorii întăriturilor romane 
Bucureştenii se vor făli în secol 






tat-au viile cu cari 
XV? 


Ştim că împăratul Probus a pi tat vii în Moesia şi'n 
Galia, şi că a trecut re, 
contra arilor, 


te la noi, în luptele sale 
atâta tot. 
AND Goţii, inşi de Huni, se'ndreaptă spre Apus 
G şi = câtăva vreme în monţii Buzaului, 
= regele lor Atanaric, drumurile romane fură fo- 
eee PtAl a haz, fatza Step aliGnțiler)jEaza 
merse la impăratul Valens, să ceară locuin a 
pentru neamul V! 


Trecut-au prin locurile bucureştene cetele nenumărate 
ale Visigoţilor. cari. din Carpaţi. sub capii lor Ablavig și 
Auseză in suta a patra pes Dunăre în Im- 
























“BUCURESTII NO 


rele, cari au bântuit în decurs de o mie de ani ţările Da- 
ciei Traiane, începe și chinuie întâi pământurile noastre 
Şi apoi intreaga Europă; năvălirea Tătarilor în anii 
1241-1242, 

Cât a fost de cumplit acest vitor, se poate înțelege din 
următorul fapt: Bella IV, regele Ungariei, îngrozit, o ia 
la fugă din Pesta şi nu se opreşte decât la Zara în Dal- 
maţia. 

Din cele trei mari oarde care năpădesc asupra Europei, 
una comandată de Budschek, coboară prin Putna spre 
Râmnicul Sărat şi Buzău, trece în Prahova, se lasă în 
Ilfov, suie în Argeş, apoi în Vâlcea şi, pe lângă Olt, trece 
în Transilvania, prăpădind și pârjolind totul înaintea 
şin urma lor. Altă oardă, comandată de Cadan şi Buri, 
trece din Bucovina în Ungaria, jefuieşte Dalmația, Bos- 
nia, Serbia, Bulgaria și reintră în România prin Ilfov și 
Ialomiţa. 

Faima de vitejie, cu care Românii sau Basarabenii se 
luptară în contra Tătarilor, a rămas de pomină din Per- 
sio până în Belgia. Cronicarul Fazel-ullah-Raşid spunea 
că Bazaran-Ban, cu poporul său Kara-ulagh, a fost bă- 
tut. Poetul contimporan cu năvălirea Tătarilor, Philippe 
Mouskes, “le joyeuz trouvâre de Tournay” spunea că Re- 
gele Ţării numită La tiera as Blas i-a vatuP 

Ungaria şi Transilvania pătimesc rău de tot; țările ro- 
mâne însă mai puţin, de vreme ce, peste 20 de ani, ele 
sunt atât de puternice, încât pot să se opună Regilor Un- 
gariei şi Cavalerilor teutoni. 

Amintirile despre acest cumplit potop sunt cu miile în 
Muntenia șin Moldova. Nici odată poporul român nu s'a 
îngrozit mai adânc de cât atunci, în anii 1241 și 1242, şi 
deaceia a ținut minte pe Tătarii, pe care îi mai numesc 
Jidovi, sau Căpcduni, sau Uriaşi. 





Ă. 22 


Bucureştii pe la inceputul sec. XVIII. 

In Ilfov, la Jilava e o movilă mare făcută din vremea 
Tâtarilor-Jidovi; în comuna Hotarele e siliştea Tătarilor 
în care s'a găsit oale şi hârburi groase, şi sunt movile 
care arătau Tătarilor drumul când plecau la război, spun 
legendele; în comuna Hagieşti sunt cuptoare de cărămidă 
veche: în ele işi făceau Tătarii pâine; în comuna Măţă- 
rana se află Valea Tătarilor; în pădurea Vlăsiei sunt 
şanţuri şi patru gorgane: sunt făcute în contra Tătarilor; 
în comuna Turbaţi e o zidărie veche, s'a găsit acolo să- 
geți şi cioburi de lut groase: a fost cetate tătărască; în 
comuna Colibaşi este un Cocioe sau ostrov numit Moai 
ta, prinprejuru-i e un şanţ adânc cu apă; pe acest co- 
cioc se refugiau oamenii de frica Tătarilor și Jidovilor, 
în comuna Străinii-Dobreni e o măgură de 20 de stân- 
Jeni de'naltă şi de 50 de lată: e numită măgura Tătari- 
lor sau măgura Jidovilor, s'au găsit întrinsa hârburi 
groase de două degete; locuitorii zic că sunt străchinile 
Tătarilor; pe malul Colceagului se află r:ovilele şi gro- 
panele Tâtarilor sau Jidovilor; în comuna Grăgoeşti e 
movila Tătarului; în comuna Luica-Cotroceni sunt 9 mo- 
vile făcute de Jidovi şi două gorgane; în comuna Bâlă- 
ceancu se află movila Tătarilor, movile mai sunt ln Fier- 
binţi, prin pădurea Stroensca și Moara şi'ntr'alte locuri. 
Titarii au popoăie în Ilfov şi cine ştie câtă vreme au ră- 
mas 49 aici. Poporul le atribuie şi culele, pivniţi boltite și 
întărite, foarte adânci, din care s'au scos, 008 A bă- 
trânii, aurării şi Dog ji de nedescris. La Hagieştii-Mariu- 
ţa s'a găsit o toartă de aur, care atârna 30 de ocale. Tot 
Tătarilor se atribue şi gorganele Orancuiee In formă de 
cetate, cum sunt cele ab pădurea Vlăsiei, cărora popo- 
Tul le zice Cetatea Fetei, 











Acesten's amintirile pe cari Tătarii le-au lăsat ln 1241- 
1242 imprejurul locurilor bucureştene. 
UCU! 1 [] 
B ir dA RH ARAL A în luna lui Martie 1898, 
când genialul cutului nos! P 
deu, în opera sa Negru-Vodă, un secol și jumătate 
Ș tatal i şti ), UE 
aj 
în urile cari ozana) nepâtrunse, 
Cu entele 


de GO. lonescu - Gion' 


şi de succesorii regelui Ionâş, din cuuza colinelor, Mă gu- 
rilor şi gorganelor sale; şi vedem pe locurile bucurestene 
evoluând oştile cumane, comandate de capi români, —Cu- 
mani lucibus usi Blachis, cum zice Ann Comnena. 
Castelele clădite la Lotru şi ln Arges, la Păgăraș şi în 
Valea Hațegului, unele de străinii cari voiau să ramână 


(Urmează pagina 5.) 


ERA CAM PRIN O MIE 
NOUA SUTE ZECE 


IL voi pomeni toată viața, fiindcă odată am destupat 
la “Bufet” o sticlă după ce o bătusem bine, A stropit 
tot ce era în jur pe o rază de câțiva metri, adevărată 
bombă atomică pentru vremea aceia, 

M'am înapoiat acasă plin de cucuie. Biata bunica apă- 
Sa cui peri cuţitului ca să nu se mai umile, fiindcă 
ată-meu, dacă veneam cotonogit din oraş, . 
toia şi el odată, a 3; 0pete Pama Ra 


A colţul străzii, aşezat pe scăunel, stătea Halei, bra- 
L gagiul turc, Intr'o mâna ducea coşul cu dulciuri, în 
cealaltă donicioara cu bragă. Cumpăram fie aca- 
dele, bigi-bigi, gloanțe, susan, rahat şi Dia mai beam 
Şi o juma” de bragă rece, toate pentru zece: ani, Circu- 
la zvonul printre noi copiii că la Turci fesul e sfânt şi 
că nu-l leapădă nici când se culcă. Odată, cum Halei 
stătea pe vine, am venit uşor pela spate şi i-am smuls 
ca fulgerul fesul din cap. Nu sa supărat, dar i-au dat 
lacrimile. 
Douăzeci si cinci de ani mai târziu, Mustafa Kemal 
tăia fesul Turcilor cu cap cu tot Nimeni n'a mai avut 
curajul să lăcrimeze. 


nească a Paştilor, dar pentru noi era raiul pe pă- 
z mânt, Mergeam la toate deniile la biserica Visa- 
rion CA să ne hidinbni căt prietenii, haimanale ca şi 
noi. Apăruseră de curând “nasturii automaţi” prezenta- 
ți de vânzătorii ambulanți: -Nu mai trebue ac Enlei aţă, 
nici nevastă”. tn iroplie nasture metalic format din 
două cari ală ej Abrâna, palateun, dispoziti! 


N U ştiu cât de mare va fi fost dimensiunea crești- 


















că! Uit 


ej Fire si dracu 
culiță! Doamne iartă-mă E în sfânta bise 
ce-i învaţă la şcoală puturoşii de profesori! 
Bieţii institutori, Domnu sau Doamna, nu aveau nici 
în clin, nici în mânecă cu nasturii automați. Relele nu 
se învățau la şcoală. 





E Crăciun mergeam cu colinda, mai târziu cu ca- 
rul. “A ruginit frunza în Vii”, “Trei tori se în- 
tâiniră” şi “Frumosul Petru avea chitară” erau 
cântecele obligatorii din repertoriu, în afară de “Bunădi- 
mineaţa la Moș Ajun” şi “Steaua sus răsare”. Nu era casă 
ua Ați nu ne RADA acc sa SAia cota spa Fu rush 
fic bani, uneo: i cuțe. Ceiace nu n 
drept mull Niue, să Werpeline cutiile de scrisori, soneria 
i preşul dela * E 
: ile pe st, bătae din am mâncat-o dela 
tata la un Crăciun, când am vesel acasă i 
SsApie, de acuarele CU preerie Run tur 
scrisori şi două p: 
pletită, scria cu bile albe “Bine ați venit”, 
Mai bine n'aş mai fi venit! 


hârtie aceste 
de 
ți Stă 


mi se împăien- 
pilăriei rare au 
rost pavate, 
nu di uite ir a 

dire era a orului de 

LA NU e Sturza dela Capul 


AND aştern 
enese 
t mă 
deoarece st 






Podului, 
toriei, Hotel de 
glei 


Egreta, eat e un el e 
II ŞI Mnio up ului, Capitala țării avea 
târa orlental, legat însă de 
nt. 
cincizeci de ani, în care 
PN trăit şi peregrinat 
ale lumii, N'am mai in! 
însă nicăeri mai multă omenie, mai mult SNEENIA decpit 


cumsecade. Bărba! 
ta od Sau atâta dicer 


ta etast 
u lepăşenu ac e n pisi 
E aci nas 


Au t aceste 
iul 


A a a tă Marea 
int varza în en a at d 
e 


e drag, frate de dor şi sute- 





CARPATII 





PE a 


BUCURESTII 


entru totdeauna în mâreţele văi ale Carpa ilor, alt 
de acei viteji Bassarabi ai alcei, ai Donul ai paie 
naţilor, din mijlocul cărora se ridică, măreț şi impunător, 
adevăratul întemeetor al Statului Tomânesc, marele Bas- 
sarabă, adică Alexandru Vodă Bassarabi, —castelele, ce- 
tățuicile și tărimile. pe care Şincai deabia le banuiala 
1970 şi pe care Hajdeu ni le arată în toată dârza şi feu- 
dela lor putere încă din 1231, ne fac să credem că vor. 
pele lui Luceari: “la Bucureşti, Negru Vodă tir6 alcune 
cortine di mattoni,”, adică: “făcu câteva întărituri de 
cărămidă”, —sunt curatul adevăr, 

Dealtminteri, în Ilfov, nu sunt puţine amintirile des- 
pre Negru Vodă sau Radu Negru. La Radovanu era 0 tur- 
la şi, lângă ea, zidărie veche multă; pe ambele poporul 
Je credea făcute de un Domn anume Negru Vodă. La Mier- 
lazi, pe lângă Jilava, un jghiab de piatră, lung de zece 
stânjeni, era făcut, =) rată bătrânii în 1874, tot de Radu 
Negru sau Negru Vodă. 

Alexandru Bassarabă cuprinse la 1315, zice Hajdeu în 
Negru Vodă, tot restul teritoriului cumânic, adică Dâm- 
bovița, Ilfovul, Prahova, Buzăul şi întreaga Ialomiţă,. Tot 
într'această epocă întemeiază sau întăreşte Târgoviştea, 
Bucureştii, Buzăul şi mai ales Cetatea de Floci, din tătă- 
reşte Iflok. 

Dela 1315, Bucureștii devin cetate a Basarabilor, ca şi 
Câmpulungul, Curtea de Argeș, Piteşti şi Târzovişte. 

Ca şi Italia care, înainte de a fi a Italienilor, fusese 
ostrogotă, longobardă, imperială, angevină, papală, spa- 
niolă, etc, etc., —tot astfel Bucureştii fuseseră ai Goţi- 
lor, ai Slavilor, ai Cumanilor, ai Tătarilor. La 1315 ei cad 
în. mâinile Bassarabilor olteni, floarea românismului me- 
dieval, şi rămân români şi româneşti fără nici cea mai 
mică soluţiune de continuitate până în vremurile noastre. 

Prin Negru Voda al lui Hajdeu, spusele lui Gebhardi, 
Filtisch, Luccari se confirmă; da, un Negru Vodă a fundat 
româneşte Bucureștii, întărind poate cu străjeari şi baliste 
angliceşti fostul conac al Cumanilor, şi mai dându-i drept 
apărare şi o parte dintr'acea numeroasă și vitează călă- 
rime a Bassarabilor, care hăgase în răcorile spaimei pe 
Sârbi, pe Bulgari, pe Unguri şi pe Tătari. 

Tot mulţumită lui Negru Vodă al lui Hajdeu, azi tradi- 
ţia că Vladislav Bassarabă înalță biserică la Bucureşti, 
în mijlocul pădurilor măreţe ale Sărindarului, nu ni se 
pare decât foarte posibilă. Tatăl, Alexandru Bassarabă, 
întârise cetatea la 1315; fiul Vladislav Bassarabă, care 
domneşte între anii 1364-1373, face casă de rugăciune, O 
biserică numită atunci sau mai târziu a Coconilor şin 
urmă a Sârindarului. 

La 1370, în Dâmboviţa şi în Ialomița se petrece lupta 
cea glorioasă a lui Dragomir, “kinez dintre Bassarabi”, 
pe cari autorii citați de Şincai şi Hajdeu îl numesc: 
Dragomer Olachus, Castellanus de Domvoucha, cu oştile 
pi pie Gara, Voevodul Ardealului. 

u Inca 


Bia 
E e 

se fi rat tradiți 

Fotino, Bolliac, oa Be 

cari au pomenit de 

cel Bătrân, 

pus, după o mare 

Turcilor, de a zidit 


Bucureştii, cetatea Dâmboviţei, fii 
xandru Bassarabă îi supica i: mt 


vechi 


N Bucur a fundat satul Bucure i di 
cuci. Familia lui, foarte veche, pă An ode 7 
na la 1821, când sa stins, pare-se, în per- 
Un mas ceia pă Sr : 
at numele său satului din judeţul vă) 
numit Bucureştii și d hrisov. A6 i 
îi sa mânătiru ocria pare pomenește un v de la 
n Bucur a dat numele său satului Bucureşti; 
ie ei Tratat ct se 
col] al i Îi 
pri a i Enea Grădigieane POLIEi, 20, sl 
ucur a numit satele: Bucureștii din s; ig=, 
88, județul Râmnicul Sărat; Bucureştii cip Bat: 
pactul Brăila; Bucureștii din plasa Podoleni, judeţul 


In județul Putna, 
4 Bucur i inntele Reghiul lui Bucur, 


tarilor lor. 


un singur act din 12 Martie 1580; Calotă 
şi sa Caple: lui Di 
Plai atit "taia rd, iron 


fi | bătrâne, un Bucur, boier pu- 
Sau « întinse sau răstrânse pro- 
pe Dimbonjei ate pe eine ala apr 





NOSTRI 


piere, lângă Cetatea Dâmboviței, sau imprejurul SA 
Dâmboviţei, sau, poate că, Cetatea Dâmboviţei a fost tă- 
cută după ce nova plantatio a Bucureştilor fusese deja 
urzită, 

După numele acestui boier ori păstor Bucur, s'au nu- 
mit Bucureștii, după cum un mare boler Botâş a numit 
Botoşanii; un Mogoş satul Mogoşești; un Creţul, satul 
Crețuleşti, un Baldovin, satul Baldovinești; un Cândea, 
satul Cândești; un Pilip satul Filipești şi un Cristea, sa- 
tul Cristești. 

Că acest Bucur, fundator al Bucureştilor, a fost un Duce 
al Daciei Australe, care duce se numea Hilarius pe lati- 
neşte și Bucur pe slavoneşte; 

că Bucureştii vin de la verbul mă bucur; 

că Bucur, fundatorul Bucureştilor, era un fiu al lui 
Laiot Vodă; 

că un neam de oameni, anume Bukuri sau Bukurii, au 
dat numele lor Bucureştilor; 

că Mircea cel Bătrân, de bucurie a zidit Bucureştii, 
—ceiace pare mai puţin ciudat, din punctul de vedere al 
formației gramaticale; 

că Bucureștii, probabil vechiul Thyannus al Romanilor, 
vine dela Bu-Curia Dominicalis a principilor români; 

că un Armean l-a fundat, că el se numea Buckor și, 
deci, l-a numit Buckor-Ask6 (cetatea lui Buckor); 

toate acestea noi nu le știm şi nici un document au- 
tentic nu ne vorbește despre acești fundatori şi despre 
aceste cauze născătoare ale oraşului Bucureşti. 

Un Bucur a fundat Bucureștii, —iată tot ce se ştie. 
Despre personalitatea acestui fericit proprietar al locuri- 
lor de pe lângă Dâmboviţa nu ştim nimic. 

Erau Bucureştii, ca sat sau ca oraş, lângă Cetatea Dâm- 
boviței, sau Cetateo Dâmboviței era înconjurată de Bu- 
cureşti înainte de 1400? Iacă încă o întrebare care va 
rămâne multă vreme, dacă nu pentru totdeauna, fără 
un răspuns mulțumitor, adică documentat. 

Intr'o veche carte ungurească, scrisă de Nicolae Horga, 
paroh al Sălăușului, se află legenda fundării Bucureşti- 
or, tradusă şi pusă în fruntea cărții sale, Bucur sau 
Origina Jundării Bucureştilor, de răposatul Pelimon. 

Acolo se spune că Bucur era fiul lui Laik Vodă; că după 
el s'a numit Bucureştii; că era foarte viteaz şi că a aju- 
tat foarte mult pe tatăl său Laik în luptele lui cu Un- 
gurii lui Erdeli Miklăuș şi Gara şi că a căzut în lupte, 
ceiace a făcut ca Iliana, fata lui Bogdan Vodă al Moldo- 
vei, care era logodită cu Bucur, să se ducă la călugărie, 
şin fine că toate acestea se petreceau la 1346. 

Acest Bucur seamănă foarte cu Dragomir, pârcălabul 
de Dâmboviţa, care s'a bătut cu Nicolae Gara şi de care 
vorbirăm mai sus, 

Intr'ale sale studii asupra limbii Cumanilor, învătatul 
german Blau găseşte Bucureştii în geografii şi călătorii 
arabi din secolul XII şi din secolul XIII. Bas'gh'ird, în 
geograful călător Abu Hamid el Andalusy, de la 1150 ar 
li Bucureştii, şi Başkert ar fi tot Bucureştii în scritorul 
Takut, care, în secolul XIII, ar fi vorbit la Aleppo cu un 
pai ruratan, care ar fi un Bucureştean. Pentru ce? Nu ni 





Bucureszti, Bukareszt B y i i e 
resti, Buijuresti, Bere pes uIz Ulei je aa 


de Vladislav Vodă; ni 
tel dea, » Nici la 1431, dacă 


Nu vorbim de domneasca cetate a Argeşului, de Pitești, 


un Târgovişte. Acestea 
domneşti de mult. Condicele Coziei și Tismanei guste 
e i pf a dintr'aceste orage sau cetăți în se- 


1 i 
te din 1ocuitoni stupi in 


Spa aul AC le pateu dr ani 
pucurți ni antet “3 zu anal Et a aaa 
de da 196 și păi 








“ Bucurestii in 1574 


de Pierre Lescalopier (1! 


Ș sut Dunărea Intro lun- 
A 6 tunie am trecut et un control 


; ajunşi pe mal sa fi ă 
ii n sevodea piu era nici an 
vadat printre , 

SE acea zi Fm rămas pe celălalt ac 
al Dunării, într'un mare sat (GIB), 
care aparține Sultanului, pis Ar 
tea comanda celor două capete he 
acestui mare traiect. Cu Turcii a 5 
mas un mare număr de Valahi. - 
față, la aproximativ 30 de paşi, în apă, 
este un turn patrat şi ruinile unei ve 
chi cetăți, despre care se rail Ge 
fost distrusă de armata lui Pierre Ermitul, care a trec 

pe acolo în timpul lui Godefroy de Ep Ae ra glia 

Am plecat din Giurgiu înainte de a se lumi mie 
ajuns de Bucureşti noaptea (2), Zidurile acestui oraş a 
făcute din arbori groși înfipți în pământ şi legaţi în 
ci cu bârne deacurmezişul legate de arbori cu groase ie 
de lemn; pavajul oarașului este făcut din trunchiuri E 
arbori. Prin oraş trece un râu numit Dâmbovița. In aces 
oraş am găsit pe Voevodul Alexandrul (2) în ajutorul ra 
ruia săriseră boierii țării sale şi Turcii. El era bine Ja 
în palatul său întăzit ca şi orașul, unde am venit să - 
salutăm; cu mare greutate s'a găsit un tălmaci pentru 
a putea vorbi cu mine în latineşte. Insfârşit Domnitorul 
a aranjat să fim cantonaţi şi tratați şi ne-a dat trăsura 
lui, cu cai foarte buni şi ne-a dat şi pe secretarul său ca 
să ne însoțească până la ieşirea din țară fără să ne coste 
nimic... 

Palatul său era făcut din scânduri, între care se pusese 
pământ și paie. Am fost conduşi să vorbim cu el într'o 
mare sală tapisată turcește, cu reliefuri de jur împrejur 
de aproximativ 3 picioare înălțime. La capătul sălii, în 
fața ușii, Domnitorul era aşezat pe un scaun. Alături de 
el mai era un copil de casă, în picioare, care a luat seri- 
soarea mea şi a dat-o Domnitorului; mai mulți ostaşi 
înarmaţi cu baltaguri și buzdugane, erau în sală. Venind 
tălmaciul, Domnitorul i-a dat scrisoarea mea prin copilul 
de casă, pentru a o citi cu voce tare şi ao explica. Eu 
ştiam că în scrisoare nu era nimic secret, dar Domnitorul 
a ordonat ca toată lumea să se retragă în celălalt capăt 
al sălii, inclusiv copilul de casă, şi nu a rămas lângă noi 
decât tălmaciul care-i explica frazele mele latineşti cu 
lungi discursuri. Domnitorul mi-a adresat numai câteva 
cuvinte. Am ieșit din palat cu o torţă şi am fost conduși 
într'o_ casă burgheză... unde ni s'a pregătit mâncarea 
(multă carne) de către un bucătar al Domnitorului trimis 
expres de el. 

A doua zi, 19 Iunie, m'am plimbat prin oraș, unde nu 
am văzut nici o clădire frumoasă. Două biserici, una or- 
todoxă, alta luterană, erau făcute din lemn, cu acope- 
rişul de olane, de lemn sau de paie; țara este bogată, 
dar nu se găseşte în ea nici piatră şi nici ardezie (9). 

După dejun şi cină, am fost conduşi să dormim la Vo- 
A ies pobucie ze dicontele Ac Tăaanes, care mergea 
AER 5 coli- 

PA upde focul 'a 1uat magtere/ ala Ge ăeațăă nt e COli- 





numesc limba lor românească (romman: 

Cea mai mare (AIE a cuvi 
: A i 
greceşti şi alte cuvinte de apa zane, 


(1) Pierre Lescalopier, tânar dintr, 
ască lumea, 


lier, Au fost publicate extra, it EX 
în la “Revue d'istoire diplomatie 2078, Parmond Cleray 


nea cel Rău. N. tr, 











6 


Bucurestii in 1815 
de F. RECORDON 
U vol putea să vă descriu mai bine Bu- 
cureştii, actuala capitală a Valahiei, 
decăt comunicându-vă impresiile ce 
am avut când am făcut prima vizită 
în acest oraş, în Mai 1815. De mai 
bine de o oră văzând, la capătul unei 
vaste câmpii, câteva mici clopotniţe şi 
alte clădiri răsfirale, aşi putea spune 
că-mi făcea impresia unei păduri care 
ocupa o întindere destul de imensă; 
aflând că era vorba de Bucureşti, mi- 
am făcut la început o părere pe care 
a trebuit să mi-o schimb câteva clipe 
mai târziu; căci, după ce am ajuns pe o înălțime şi am 
făcut înconjurul unei movile, care-mi mărginea vederea, 
am avut în faţa ochilor un tablou mult mai încântător 
decât mi-aşi fi putut imagina. Un oraș imens, cu mulți 
foarte mulți arbori înfloriţi, se afla în fața mea; cons- 
tructia clădirilor, numeroasele biserici şi mai ales Mi- 
tropolia, care forma una din principalele perspective ale 
tabloului, m'au făcut să cred că era o adevărată prive- 
lişte feerică, Mirarea mea nu a fost deloc micşorată 
atunci când am ajuns în oraș; străzile pavate cu bârne 
groase îmbinate perfect ca şi cum ar fi fost scândurile 
din podul unei magazii, umbrite de numeroşi salcâmi ale 
căror flori îmbălsămau aerul; strălucitoarele trăsuri care 
treceau, adăogate la diversitatea costumelor, mi-au atras 
atenția, oterindu-mi un teribil contrast cu oraşele tur- 
ceşti pe care le găsisem atât de goale și atât de triste... 
Acest oraş a cărui populaţie urcă la aproape 80.000 de 
suflete, îşi datoreşte fără îndoială creşterea, avantagiilor 
pe care i le-a oterit cu dărnicie natura, dar desigur şi 
preferinței pe care au arătat-o domnitorii de a-şi stabili 
reședința în el, din timpurile cele mai îndepărtate. Ins- 
fârşit una din cauzele care au contribuit deasemeni la 
înfrumusețarea acestui oraş a fost fără îndoială marele 











mi D A pele 
pâraie care se varsă în Ceai ee o mare încântare. Ce 
tablou mai încântător s'ar putea imagina, decât, de 
exemplu acel oferit de mânăstirea Mărcuța, cu micul lac 
şi păduricea care-l înconjoară! 

Mânăstirea Cotroceni, deasemeni foarte aproape de Bu- 
cureşti, dar de partea cealaltă, oferă deasemeni ochiului, 
o infinitate de încântări. 

Lettres sur la Valachie, 1821. 


Bucurestii in 1824 


de CONTELE DE LAGARDE 











APITALA Valahiei a depăşit cu mult pă- 
rerile ce mi le făcusem despre ea, Bu- 
cureşti, rezidența obişnui; a “hos- 
podarului” este destul de iîmbietoare. 
Amestecul de Europeni şi Asiatici 
dă un caracter particular şi se remar- 
că chiar câteva frumoase clădiri, în 


























CARPATII 

M'am îmbrăcat în grabă şi am alergat ca să văd mai 
de aproape acest nou flagel. Ajutoarele auf repezi şi 
chibzuite. Pompierii tu capetele neaperite de un fel de 
cască şi cu o halnă ce o togă romană, urcau cu 














curaj pe acoperișurile aprinse, intrau în apartam - 
în foc, pentru a salva câteva mobile, dar cu toate efor- 
țările lor, focul se întindea cu repeziciune. Toţi Bucureg 
tenii erau în picioare; se vedea parcă ar fl fost ziua 


spus că focul era învina, dar 
ea în el fusese mistuit de Macări 

Comte de L Voyage de Moscou d Vienne, par 
Kiew, Odessa, Constantinople, Bucharest et Hermanstadt 
ou lettres adesstes d Jules GrifJith, Paris 1894 


Bucurestii in 1840 


de EDOUARD PHOUVENEL 


Puțin după 
palatul şi tot 








N Francez este sărbătorit la Bucureşti 
ca un prieten, ca un compatriot, şi 
adesea întradevăr, într'un salon în 
care conversaţia este purtată în limba 
noastră, în care se vorbeşte de noi, de 
literatura noastră, de Paris, acest ma- 
re focar de lumină care străluceşte în 
toată Europa, te intrebi dacă într'ade- 
vâr Valahia este despărțită de Franța 
prin atâtea ţări în care moravurile și 
ideile franceze exercită cu mult mai 
putină influentă. Inapoiat la casinou, 
patronul mă întrepbă dacă nu vreau 

să merg la teatru, —Cum, aveţi teatru aici? —Da, dom 

nule, şi luna trecută actori francezi au Jucat Le mariage 
de raison și alte vodeviluri... 

La ora 7 deci, am fost condus la teatru. Clădirea nu este 
decât o mare baracă ce lemn, dar s'a aranjat în interior 
o sală destul de drăguță. Lume multă; femeile îmbră- 
cate după ultima modă, îşi purtau bijuteriile cu grație; 
bărbaţii, cu mici excepții, au adoptat deasemeni felul 
nostru de înbfăcăminte. Ofițerii, în uniformă de gală, 
cu multe găitane şi broderii, se răţoiau prin fața femei- 
lor, exact ca les beauz ai garnizoanelor noastre... Domni- 
torul Alecu Ghica a luat însfârşit loc în loja sa tapi- 
sată cu damasc rosu şi cortina s'a ridicat... 

In timpul pauzelor, meritele celor doi artişti au furni- 
zat subiectul a numeroase controverse. Am remarcat că 
aproape toate aceste conversații aveau loc în franțuzeş- 
te. La ora 11 fiecare sa retras, satisfăcut de modul cum 
şi-a petrecut seara, 





i „E aanienă Thouvenel, La Hongrie et la Valachie, Paris 


ia succesiunea ci 


lor straine în 1860, EI este ai 
morii şi al unei lucrări asupra Ungariei şi Valahiei, scrisă 
cam în grabă, 


Bucurestii in 1846 


de STANISLAS BELLANGER 


UPĂ ce am vizitat Mitropolia, ne-am 
îndreptat spre Nordul podişului pe 
care e construită şi ne oprim înaintea 
unei mici porți. Prin ea pătrundem 
într'o curte închisă în mijlocul căreia 
se găseşte un lumulum în vârful că- 
ruia ajungem după ce urcăm o duzină 
de trepte. Sus scoatem cu toții o ex- 
clamaţie de surpriză şi admiraţie. Do- 
minăm Bucureştii dela mai mult de 
600 picioare! 

Timpul era de claritate extremă, 
nici un nor cât de mic nu se vedea 

pe cer; nici o adiere de vânt nu turbura aerul. Am ri- 
dicat capul: câțiva vulturi negri planau majestuos dea- 
Alpra noastră. Inarmat cu o lunetă am îmbrățişat cu 
pri 





virea vastul basin înfundul căruia oraşul este capri- 
cios răsfirat. 

La dreapta, refugiul broaştelor, erau mlaştini întinse, 
care contrastau cu ansamblul, părând niște smaralde gi- 
gantice; la AVEA e doi de molifţi, de pini şi de ste- 
jari bătrâni, ascunzători pentru lupi, şacali (?) şi urşi; 
mai departe câmpii de porumb, văi pline de turme; îna- 
poi, crupa accidentată a acestor coline, ultimele încre- 
țituri agonizante ale acestor “Krappack”, despre care 

oetul a spus: Intacta avis congenita mundo! Insfârşit, 

n mijlocul acestui cadru demn de titani, Bucureştii în- 
tinzându-se în toate părţile cât vezi cu ochii, înnecat, 
pierdut într'o imensă savană de grădini! 

In acest moment soarele cobora în toată splendoarea, 
vărsându-şi valurile de aur şi argint pe vârfurile sclipi- 
toare trei sute şase zeci și cinci de turnuri ale celor nouă- 
zeci şi patru biserici ale oraşului. Păreau o mare de 
rubine! 

Niciodaj 
mai maj a unuia 
poetică 
















Mcele de- nisip atât de fin şi atât 
tunei când străluceşte soarele. pate 
rigte valurile dale de aur şi. de meat 


Băneasa 


A două mile de Bucuresti, se găsea atunci îi proba. 
| bil se găseste și astăzi un loc delicios, încântă, 
— Băneasa. Băneasa era pentru Valahi celace sunt Pi 
tru Parizieni Saint-Cloud, Montmorency, Enphien să 
Saint-Maur, Se mergea la Băneasa în trăsură sau călare şi 
vizitatorii, fără să fie, In zilele lucrătoare mai ales, prea 
numeroşi, animau prin grupurile lor, acest Eidorada o 
pădurice, străbătută de alel când drepte când curbe, mă 
rea încă farmecele naturale. Se găseau la fiecare pas 
enorme tufe de mâc de mirt de Sicilia, caprifai o 
lasomie, de trandafiri sălbatici; pretutindeni încântătoae 
re poeni din cate se fofilau în acelas timp parfumurile 
cele mai su , femeile cele mai la madă, pasările cale 
mai flec Firişoare de apă limpede, răstirându-se ri 
toate părţile ca niște rădăcini de cristal, se îintrepț, al 
murmurând să se unească întrun fel de peninauld 
conjurată de glicine şi sălcii mirositoare 

In momentul în care sosim, douăsprezece sătence, 
douăsprezece pituliei, prin grația, prin infățişarea 
toate venite cu acelaş scop, de a dansa, cântau, în ag sos 
tarea unui semn de dragoste... La vederea noastră, i 
păimântate ca un roiu de albine, dintr'odată şi-au as 
sborul şi s'au ascuns în pădure, rau 

*Pe legea mea, domnilor, am strigat eu, n Î- 
gerat deloc deliciile Bănesei. Dar ortetrm, [aie 
mărturisesc, eram departe de a mă gândi că se ie 
găsi aici un așa de frumos vânat,” PRE 

Căci într'adevar, în Modovalahia, fetele 
lor scurteici, cu lungile lor cozi negre, saltele. ae parele 
său de ruble, fusta lor scurtă, picioarele lor goale, Eta 
pe departe cele mai răpitoare creaturi ce se pot vede 

Stanislas Bellanger, Le Keroutza, Paris 1846. % 
















Bucurestii in 1913 


de LEO CLARETIE 


IPSCANII işi datorese numele negusto- 
rilor din Leipzig, care veneau să 'se 
instaleze aici aldădată, dela faimosul 
bâlciu. Au rămas strada cea mai co- 
mercială. In partea Căei Victoria, 
Lipseanii sunt moderni şi banali, trec 
rintre bănci şi prăvălii, apoi, deoda- 
ă, capătă un ci cler opiu şi cu- 

i cartier dela strada 
















Ci ie t siene. Din [A 
ochiul pătrunde în modestul magazin unde se înj ă- 
dese alei stotele pestrițe, imbrăcăminte, încălță- 
minte, sacii de porumb; deasupra acestui amestec este 
e firmă din lemn vopsit, eu culori violente; o reclamă 
țipătoare şi strada toată este luminată de culori vii, în- 
veselită de această înflorire arzătoare de albastru de co- 
balt, stacojiu şi auriu, care aruncă îs gDa caselor mici 
albe, note strălucitoare, ca nişte fanfare de bâlciu. 






„„„ Una din atracțiile Bucureştiului o constituie numă- 
rul mare al bisericilor... Posedă o stranie atracție aceste 
clădiri sfinţite de rugăciunile secolelor. Forma lor arhai- 
că, severitatea liniilor, marile ziduri laterale fără feres- 
tre oarbe îmbinate ca nişte blocuri de stâncă, cu acope- 
rișul abia înclint, arcadele romane îngemănate în plină 
boltă, platbandele, imaginile pioase de deasupra nausu- 


lui înverzit de frescile hieratice, cupolele u te ca me- 
duzele pe acoperişurile de zid îmbrătrânit, aspectul se- 
ver al acestor cuburi de zidărie, aceste degetare de pia- 
tră al căror interior este cu delicateţe săpat, ornat, au- 
rit, colorat, cizelat: totul iși dă concursul pentru a asi- 
gura bisericelor româneşti, celor din Bucureşti, mânăs- 
tirilor din munţi, bisericilor din oraşele de provincie, un 

farmec special care face să le iubeşti. j 
„„„ Stavropoleos este o bijuterie. In mijlocul unui teren 
în care platanii (1) cresc după placul lor, mica şi îru- 
moasa capelă adăposteşte colonadele înflorite ale nao- 
sului, balustrada să dantelată, şi sfânta poezie a fronto- 
nului său, pe care medalioane pioase şi figuri aureolate 
de aur, alternează cu foi de piatră şi un cordon cizelat 
de marmoră, deasupra arcadelor strălucitoare, pe care le 
susțin capiteluri vechi, cu foi muşeate de rugină. Inte- 
riorul este sombru, auriturile sunt înnegrite, frescile sunt 
delicios vestejite, lumina este avară; şi acest mic sanc- 
tuar este asilul poesiei, al reculegerii, al repaosului tăcut, 
„.. Trăsurile la Bucureşti—săniile în timpul iernei—sunt 
celebre; ele sunt excelente. Trăsura este curată, bine în- 
grilită, lucitoare, lustruită; ea este trasă de doi cai; bo- 
tul este foarte ridicat şi are la capăt un ornament niche- 
lat; hamurile sunt elegante. lustruite; caii sunt frumoşi, 
viguroşi şi iuți. Birjarii sunt deosebiți de ceilalți din alte 
capitale, pe cap cu o căciulă de lutru sau de astrahan, 
îmbrăcaţi ruseşte cu o largă haină de e POR ca o 
rochie, strânsă pe talie cu o centură de lână roşie, ale 
cărei capete în ciucuri, atârnă pe o parte, Obrajii sunt 
şi au o voce caracteristi- 


gi, El pleacă drept înainte şi e datoria clientului ca 18 
ii ata birjar cu baston! 


iul lui itinerar. Dacă are un 


de a meri înainte fără 
zi i: Este RA in cele mai curioase impresii, ai ut, 
vedea Ă se 
meargă şi care e s dă 





Leo Claretie, Feuilles de route en Romanie, Paris 1913. 











GARPATII : 








„BUCURESTII IN 1935 


de Paul Morandi 


York-ul, La Bucureşti feri este repede uitat regent tari 
nici o valoare și singurul cuvânt cu care vi se răspu 






















UNT Bucureștii Un Oraş frumos, o fată Curie: In momentul cel mai grav al crizei mondiale, se 
frumoasă? Deloc; trăsăturile unui că- văd oameni ruinaţi râzând și fiecare se instalează, în pli- este... mâine. i seţia de 
lător nepriceput se contractă de desi- nă nenorocire, să trăiască în mod comod. Oceidentalule Lecţia pe care ne-o oferă Bucureştii nu este 0 e, dă 
luzie la ieşirea din gară. Sunt Bucu- cu fruntea încreţită de griji, în București am învăţat că artă, ci una de viață; el ne învață să ne adaptăm 14 E = 
reştii o cetate antică? Cu atât mai pu- nenorocirea câteodată poate surâde. Este învătământul ar imposibilului. Incarnează din acest punct de ve ri 
țin; regele Franţei cu cei 12 înalți pe care ni-l dă acest popor, unul dintre acele-pe care sufletul unui popor a cărui răbdare este infinită, subliriă 
deranitari ai săi locuiau deja la “Cha- cuceritorii săi l-au tratat cel mai rău; popor elastic care ca aceea a animalelor, şi al cărui indulgent optimism A 
telet du Louvre”, când legendarul ţă- posedă în cel mai inalt grad experiența efemerului şi inventat acest dicton: “Mare-i grădina Ta Doamne 
ran Bucur abia incepea să-şi cârpeas- fatatalismul transitoriului, popor bun înnotător care se Capitală a unui teritoriu tragic, unde adesea totul sfâr- 
că pereții bordeiului său. Sunt Bucu- lasă să plutească şi să coboare cu valurile gemânăd înce şește în comic, Bucureștii s'au lăsat purtaţi de evenimen- 
te fără acea rigiditate și deci fără acea fragilitate care 


reştii unul din aceste noduri vitale tişgor şi fără prea multă neliniște, căci el ştie că va ieși leit 
în care se joacă soarta de acolo la momentul potrivit; popor realist pe care des- Guce la mânie, Iată pentruce pe durata curbei sinuoase 
căci ei întorc spatele tinul l-a instalat la frontierele Asiei ca o sentinelă a bu- a unui destin picaresc, Bucureştii au rămas veseli. 

, Pun Dunărea între nului simţ, acest frate mai mic al rațiunii care raţio- 





ncază. Românii nu se mărginesc numai să vorbească lim- 
ba noastră latină, ei înţeleg langajul nostru francez, acel Calea Victoriei 
al ironiei, ironia care se opreşte la Nistru (înaintând spre 
ă Răsărit, va trebui, pentru o a regăsi, să mergi până în Să coborim acum pe cea mai faimoasă arteră a Orien- 
Constantinopol, de privilegii China).. tului apropiat: această cale a Viatoriei a cunoscut şi 
istoriei? Nici asta. Domnito: “Românul nu este burghez, e adevărat, se spune, dar trăit zilele taste şi nefaste ale României; ea a văzut cei 
i; Bucurestii ar fi putut, el este comun!”. Mai întâi Latinii sunt toți comuni şi ade- cincizeci de mii de oameni şi cele o mie opt sute de tunuri 
parte. Bucureştii sunt sea mai mult decât Românii, iar atunci când devine dis- care se înapoiau dela Plevna în 1877, trupele române care 
esumă şi oglindese un tins, e cu mult mai puţin plăcut; marele său farmec re- se întorceau victorioase din Bulgaria fără să tragă un 


foc de puşcă și încercate doar de holeră în 1913, pe mare- 
asul Makensen şi armatele sale urmate de savanţi în 
uniformă, în 1916, însfârşit regimentele franceze defi- 
lând în noembrie 1918, primite cu flori şi urale. Ea oferă 
in lunga sa diversitate spectacolele cele mai urbane şi 
ptisagiile cele mai excentrice. Cu toată criza, este ca tot- 
deauna foarte frecventată. Abia dacă se remarcă ici şi 
colo câteva vitrine goale: altădată, un local cu chirie în 
acest paradis al comerțului, se obținea cu bani grei. 
Bucureșteanul nedisciplinat coboară prin mijlocul stră- 
zi! fără teamă de vehicole şi, când e vorba de privit o fe- 
meie frumoasă, nu esită să provoace aglomeraţie. Rareori 
totuşi pietonul are cuvânt mai greu decât maşinile ba- 








cinema şi spârie 
orile brodate, va- 
âneşti pe care calea 
ucidă, după cum scânteile loco- 







Bucureştii sunt ipsosul pregătit în grabă, ultima modă; 
este lemnul și cea mai preţio: dintre bogă- 
umane, timpul, tatăl vechilor credințe şi vechilor 
hnici; este țara în care nimic nu este înşelăciune, în 
blana se poartă pe dinăuntru şi nu pe dinafară, în 






cultul Mithrei, atâta tim, ternic a udat pentru pă ș = 
a tul cu săugeie tacuta. şi, lăsând scara . f 3 & rându-le drumul, cum se întâmplă la Belgrad, Sevilla sau 
apa antu complicatele marame, acopere încă . PR, A i Buenos Aires. Dar pietonii jenează destul de mult circu- 
oamenilor cu aceste căciuli de astrahan, cu aces- „e _ A a Ia incât a fost nevoie câteodată să se zăgăzuiască va- 
j 1ul uman, prin lanțuri puse dealungul trotuarelor. 





ditre care le-a moștenit Biserica şi pe care le pur- 
i Mithrei; este pământul păgân care-şi amin- 

2 de trecutul său tracic: luna nouă este sărbătorită A i a 
ar [i vorba de vrăjitorii cultului vaudou din Antile; 3 | i Lu Capsa 


bărbaţii se costumează în animale, amintind 
Bucureşti: reşedinţă, Capşa este inima oraşului, atât 


dela Altamira sau tamtamurile din Nigeria; pri- 
fetele îngroapă ritual figuri de lut, perpetuând topografic cât și moral. Capşa, este patru lucruri din- 


A cultul lui Adonis; morţii sunt îngropați cu un ban 
7 pei îndelungată Bucureştii şi România au fost în C 3 % i Ă a modată, patru vechi glorii europene: restaurant 

E Pnrarztere partea dc țărslext ri A pie: î E cofetăria Rumpelmayer, catenzuai “Florian are 

? : X IER) A şi aaa Sacine din Viena. Capşa este un stil, o tradiție, 

R 0. obişnui. , UN organ, o sală a paşilor ierd! - 

nument și o cocardă. Lumea mase a tube rduți, un mo 

seşte acolo spre ora 1. Capşa este un loc “foarte civilizat” 





terizează . A Ap, 
Pia saloane unde se ronțăiese i isiene 
loan e praline şi reputaţii. p 

Plerdot dar > y prin “les petits ours” şi prin limba care. se st ec 
da ia, 4 a ce în net kranfen şi strudele de mere, 
prăji e calde cu tocătură şi e e 
sufletească a încarcă stomacul disdedimineață Ac. ata emil 
tori gi stelelor, rile lor, turceşti prin baclavalele” ia ea feat 
ştiu să moară. tăriile Bucureştilor oferă ȘI gerbeturile lor, cote- 
ie A, li sil ale ia rii = aceste femei egteaie E Sete d 
) psi e în or: inci ieşi a 
: a. Bai Sp că aşele de provincie franceze” la ieşirea dela bi 

, ele au fost (dnei piata mai sărace, da, 3 d 
iațră, = oșt făcute ala i i Ir parcă făcute din lemn (abanos cu încrus- 
unei credințe și a unei tradiţii, ele 
mai bine decât au făcut-o palatele din 









tii nu sunt România, cum o ş 
Caută şi păsesc în viața dela țari 





le ridica strălucirea v rtuţili i ră) 
un mereu HCA Yirtuţilor şi răpea defectelor lor ori- fi ? 
și în arta Ce aciditate. România nu este o țară toxică: rănile sale * SIer și de stil “patronaj”, sunt la postul lor. lângă prăji- 










unic al geniului moldovalah, ei sunt to. sunt expuse 1 mai Ploaia cerului, marea lumină, pra-  turile strălucitoare de socolată, ta 
răscruce. de rase, de fizuri, de moravuri ful drumurilor sunt pansamentele sale cele mai vine! ţii, Şi lângă bomboanele fondate i, cea A ne Sat 
. PElăriile “hauts de forme” şi căciulile de astra- vindecarea este lăsată bunătăţii lui Dumnezeu și indul. PC jumătate sufocate în blănurile lor, care n Pastelului. 
americane şi garetele oatrogote genței diavolului, hămente ca in Occident ci indispensabile cap Se 9r- 
mod plăcut, De o mie de ori devastat, > Mergem deci la Bucureşti, la apusul civilizației noas cu galogi său șoşoni de cauciuc. cucoanele tree pi ae 





t de cutremure, ciumă si armatele de 
Astra Cn acaă să ph ăla Aria CER Si fail decât o Valoara trecă- lărie, sosesc 1 î4 dul 1 
; vecini relativ, care, în epoca noastră saturată : - ndul lor; este or i 
românesc; ei l-au rănit fără bă de preocupări tinanelare' şi econom ce, este singura şcoa. (Bucureștii sunţ, după Madrid şi Buengie A 9E Cu lapte. 
20.000.000 pareni ş li de menţinere anistocrațică... Oraş In Care se mai E întâlni indolenţi de ti 1900, pr 
tata -- Mai degrabă decât o capitală, Bucureştii sunt un loc se scoală la i guri îi 
poi 2 zu i de întâlnire. Sunt o piață publică unde se vine pentru i 

r aranjarea afacerilor, pentru a protesta sau a solicita, 
i abie Ş entru a bate la uga, ieri a domnitorului, azi a Statului melle ronțăie chitră, i : fe- 
n Bucureşti se poleşte punea şi se umple mintea cu idei sau învârtite, Mai y Piriotuneie, plăcinte cu miere, plate 

ȘI moravuri occidentale, Cele mai frumoase case aa au ebre: Nestor. sant în Bucureşti şi alte cofetării ce- 
; fost vreme Indelungată decât reședințele de iară ii fructele 'zaha.ui3=ă ŞI Dateurile sale, Zamtirescu e 
turi generoase, Românul s'a invatat ruralilor. Zadarnic va ciiuta cineva in Bucureşti mosni- nuri cu migdale calde q Palat cu imensele sale ial 
ar i ă 


tre capitaliste, pentru a face o cură de nepăsare. Vom [ace în limba franceză, comenzile lor de caram, Către 
tnauie, 10. de ci ă 


pentrucă totdeauna i s'a luat totul curile Muntelui Athos, boltele Sfintei Sofii, aumturile sfârgitul sta. i 
a reuşit niciodată aă-și ridice casa Kievului, cupolele de aramă verde ale Vienei. Nu va găsi E pir a tainelor, este Capşa. Trebuie ai, pă 
Hiei urbenismul nostru francez, străzile noastre rectili comptuasandVici de icre negre lângă fereastra 4 JAR 


nii, pieţele asemănătoare saloanelor, în care monumen- Freie dart defilarea ofiţeraşilor. cu rade înalte, a 


tele par mobile de familie, cărora secolele mu le ma i or dela Ministerul de exte, itici 
y Obişnuiților ce i îrne, a politicienilor, 
Panjat ordinea... niştrilor întegri ura, = e sadilar i 


„Bucureștii n'au avut niciodată nici spiritul cetăților  literate, a bătrânei SeleHalţi, a nobilelor q; 
burgheze, cu ile şi tradiţiile corporative bine apă. pen esar Cucoane celebre, a egozi a e 
rate înăuntru ca şi în ufară; pentru a avea o cauta tăia dee telor a pi ctezrli ate Lor, BOliti- 
n 


de forturi, dealtminteri i . Mu trebuit să astepte ve.  seţilor inte pe adesea la Bucuresti). 
pal Me Sf one aere eine Mute dem ăia ru Palo to m 
a | Se bursă care ne-a intrat le toți în F[ opmapiimiente, să fi văzu planetele şi sateypio-tia lor 
nuntul de'în- 


Bulevard. observat, catalogat, cerceti 

: nu si alei. Dacă ul este în- dată ce ele itp jucat: CErCetAt cu dennăi 

reclamelor br ră ul i 

nă ră a Stea a în ete tza Ii Peauui 4 la Capşa. pentru a patervație AA celor ce stau 

în glumă e veri aa ră pe o sută de metri că este New a reştii sunt 
"mează în pavina 8.) 





s CANPATII 





0 singură mare familie. “Bucureștii s'au schimbat mult 
Altădată toată lumea se saluta... Acuma eşti inconjiirat 
de necunoscuți... “Dar pentru timpul cât i-a trebuit să- 
mi spună această frază, interlocutorul meu a trebuit să- 
şi scoată pălăria de şase ori. 

Capsa era un bucureştean, ucenic cofetar la Boissier, 
care l-a învăţat cofetăria şi tot ce era legat de ea în 
acele timpuri, adică dulceţurile şi rețetele de liqueur, si- 
e pe şi vişinate, Reintors în țară, el a fondat o cio- 

terie şi a deschis o cofetărie, conformă cu aceste 
inalte tradiţii pariziene a pieselor montate, a politeţei 
la comptuar, a panglicilor de zahăr pentru decorarea me- 
selor, a hârtiei dantelate şi a impodobirii fursecurilor, 
care nu mai pda fi văzute, cu emoție, perpetuându-se as- 
tăzi, decât în locuri atât de departe de noi; războiul ruso- 
turc din 1855 a văzut pe discipolul lui Boissier atașat în 
calitate de cofetar pe lângă marele stat major moscovit, 
dându-și o slură marțială a la generalul Durakin, alură 
pe care a păstrat-o toată viață; era pe cale să facă o 
mare avere, când Cazacii l-au jefuit într'o zi, golindu-i 
căruțele de caramele, praline, de acadele, zahăr candel, 
drageuri, ete. Tânărul Capşa se întorcea spre țară, necă- 
Jit și ruinat, pe Jos printre culturile de trandafiri bulgă- 
reşti din care Constantinopolul 1şi procura esențele, când 
i-a venit o ideie: să învețe pe Bulgari să facă dulceaţă 
de trandafiri. Şi astfel s'a înapoiat bogat în oraşul său 
natal 

Restaurantul este tot atât de tipic ca şi cofetăria; pla- 
fanul este de culoarea şocolatei, covoare purpurii, dula- 
puri, argintărie cu steme, carafe gravate, bânci de cu- 
loarea racilor, coloane de stuc cu foi de acantă, bufet 

rece, bătrâni “maitres d'hotel” (plecarea “maitre d'hotel” 
francez AimE, chemat la mobilizare în 1940 a fost la Cap- 
șa ocazia unei mari manifestații francofile), ierarhie 
impusă în Europa de marii restauratori francezi ai celui 
de al doilea imperiu, adică chelnerii la zece paşi înapoia 
“maitre d'hotel"-ului, “maitre d'hotel” la trei paşi în ur- 


Bucurestii in 1935 



















chi. Trenurile soses 
să plesneaască câld 
proporția de mang 
Şi călătorii n'au av! 
cât să se strângă 





au plesnit şi ele 
n plin câmp, de- 
îngrămădindu-se intr'un 
de frig. 
almează şi, sub razele soa- 
ecât în oricare alt anotimp. 
nici o floare de prun nu e 
bucurie orbitoare, această 
Timi de fericire pe care le 
arile artere, pe străzile cu 
torul solitar îşi aude pa- 








































bătaie de vânt pe 
pofta singurătăţii 
r faianță. miroase 











Soare. Și dacă apare şi luna... 

Cuvintele nu pot fi traduse căci ele nu dau naştere la 
aceleaşi imagini. Al nostru printemos este cel mai timid 
anotimp al anului, începe 

apă; lentă ca şi tinereţe 

pentru a se desvolta. 

cântată a Europei 








Ir, ele munților d 

Desgheţul 

Părțile mărginaşe ale Bucureştilor revin la mlaştina 
primitivă. Dar adesea, un ultim val de frig le îngheață 
pe neaşteptate; atunci, 
şul devine atât de pi 
mai poate ţine pe pi 
sunt învinși definitiv 
către toţi 
mărginaş 









atronului şi, ai la fund, băiatul dela vestiar, 
îndoit de greutatea blănilor şi pierdut în fața unor şoşoni 
Care se aseamănă şi pe care încearcă să-i numeroteze 
cu creta... Cabinetele particulare dela Capşa sunt de un 





































ste decât anunţul, scurt ca un cântec 
de cocoș, al verii, al grâului secerat in Iunie, al florilor 
din grădina Cişmigiu şi din Parcul Carol, aceste flori 
româneşti, invincibile, care urcă peste tot şi resistă la 
tot, la praful inăbuşitor ca şi la soarele incandescent. 
Ferestrele 1şi deschid ambele obloane. De la marele târg 
de 10 Mai, Bucureştii 

eața sunt Stor Nieje 

nu mai doarme în aceste nopţi atât 

ase. Omul se imbată de sgomot, ELA de 

și-a revenit din turburarea produsă de Mo- 

„ cele ale sal r—acest copac român prin 


52 
PEBaEaEE 


zi 


înțiee e 





Boboteaza 


Bucureştenii vorbesc de firava Dâmbovița odată pe a 

la începutul lui Tanuarie, în ziua Sfințirii apelor ce aa 

țide cu “la Fete des Disespres”. Această anii a 

botezului Domnului se desfăşura altădată cu fast întui 
Lă 


a a rămas doar 0 ceremonie oficială —cea Astăzi 
tă după parada dela 10, Mai-—, terminația IMportan- 
îndoială din cauza frigului (în armul acesta era 
de —18 grade, la fărbătoarea care are ; 

îi cea mai friguroasă din timpul anului ) și Putaţia de 
curie, poate pentrucă regele nu mai apare 1n mii de bu- 
porului care, acuma, este Impins foarte de; Ocul po- 
sele cu ferestrele închise obligatoriu și în A în ca. 
barate cu frânghii. Vecine 

Aşteptam, cu armata şi poliția, ca să pi 

monia religioasă în biserica vecină Tate teTmine Cere. 
aurarilor, numită astfel pentrucă ea se an ra biserica 
unde, altădată Țiganii spălau nisipul aurifer. cpe,Ibcul 
un ofițer striga “pe loc repaos”; atunci pe vip îteodata 
se auzeau bătăi din picioare şi din mâini, Un kilometru 
colorile naționale, al astru-galben-roșu fluţi ril 
bătaia vântului de Nord. De partea cealaltă râu Vesel la 
ței, parapetul fiind între n, 4 Dâmbovi- 
apă o scară de granit, ornab se pănă la 
covor de culoarea coacăzei. Câţiy - 

mal, cu spatele la vântul care ii varoaiteal stăteau 
nile violete, cu nasirile smiorcăind: oare 2, Cu mâi- 
peraţii”? La un semnal i-am văzuţ desb, acestia erau -dis_ 
Erau patru, un bătrân, un grăsan, un, mai J > 
mic foarte slab. Curând s'au îmbrăcat în mpiiloefu Şi unul 
te, brodate cu arniciu; poalele cămăşilor imâși de noap- 

ind 





aparatele lor în baterie, în timp ce tunul anunțând sfin- 
țirea apelor răbufnea pe Dealul Mi! liei. O muzică mi- 
litară a intonat un imn religios la sunetele căruia jan- 
darmaii pedeștri care făceau paza şi-au scos casca ca pe 


bscurul boltelor, pă- 
Teau orbite de atâta lumină. Pe cheiu, cei patru anabap- 
tişti rămăseseră numai în câmăşi. Regele, în uniformă 
albastră şi cisme strălucitoare, cu capul gol, a t, 


acompaniat de patriarh; acesta şi-a luat gupi şi a 


lor). Patrairhul a întins o cruce de lemn aurit regelui 
care a aruncat-o în râu unde plutea, în timp ce cei pa- 
tru bărbaţi s'au repezit în apă pepe ca s'o pescuiască; 
grăsanul n'a avut nevoie de multă caznă pentru a-şi in- 
vinge concurenţii; el s'a intors triumfător. spre fotograti, 
ridicând crucea ca să fie văzută, apoi, reurcându-se pe 
mal, a paie felicitările oficiale odată cu recompensa 
bănească. Această stranie meserie de pescuitor de cruce, 
în afară de faptul că nu cere de cât o zi de muncă pe 
an, este căutată și aruncarea in apă bine răsplătită. Eroul 
i sărbători creştineşti nu era un Evreu cum pre- 
tindeau unii Bucureşteni batjocoritori; tatăl său se nu- 
mea G. Lungu şi a murit anul trecut ia vârsta de 74 de 
ani, după ce S'a aruncat în apă de 38 de ori. Acest vete- 
ran devenise atăt de slab încât nu se mai arunca în aj 
i] ipoli. La patul să de mo: 





de către r că nici un rival nu v; veni să dispute co- 
int sau a 


roana fi 
igioasă urmează defilarea trupelor. 
Regele, în unifi „de general de cavalerie înconjurat 
de miniştrii Imbrăcaţi cu blinuri şi incălțăți cu goşoni. 
2 z Du ajecE pasate. Sul jobene, FI: Ls ia 
biserii locul V: se 
tşte, şi dă semnalul detilării... bi cc iu, 


419 Paul Morand, Bucarest, Paris, 1938, 








- AR PATLL 


CHIPUL ROMANIEI DE MAIN 


Egalizarea posibilitatilor de viata pe toata lata Romaniei printro 





e comunicatii 
dea (ee p de Origore MANOILESCU 


ce mai mitilt absor- 





i e din ce A e 
NUL din aspectele cele mai dureroase a României de mâine o reţea de autostrade concepute a ora Erin Cati Mi ae autocare ge Aistaate 
i i i i Ă i baze. i roape. €: d și 
ARI De Tae Malo tă lia E Po vor fi de ferăclut, păetăauă și cat scurte, Turismul se facă of Cara Sia mai dettin, trans, 
i ibilități - t, tea lucruri noi vor fi de zi n temelii a doua le r a mioanele are 
Ea ana „e eri e Ta îi = Ala Ctiporărea țării, încât a E că de Multe portul, mărfurilor, Cu, FSE in acartă în poartă. Dita 
« iuni i i S bim de “a doua descălecare a rii”. In ce A iat E el mai ales Ş 
Cta dă ra E TR Țara Oa- Sua Von avi noi, oamenii, pe CI de a LASI Nu e de Aatesta Ed acu e pri aj mDlt în fa- 
- E Ce > ă rgic şi hotărâtor până şi în înfăţişarea geogrz/ic vom avea drumu! ne. y tul că combus- 
ceai XE ie pară N riza Ari Sta ate $ țării. Căile” de comunicații sunt mijlocul cel voarea autovehicolului în Ro BEia „Ap vodus naţion 
EudEa decât cel dela Galaţi, dela Cluj mai cae i apa, RE Ao. Cza curga ia sale (Asa ea guii CO A aie tipuri de 
i ici E - mică, politică şi chiar culturală a Ro' i ă in i rt. TEL CI că 2 1nlocui 
mi 3 Sea E a ie sit Dosininitete iileana şi plină de atât de infricoşătoare autovehicule— atomice de RA a Pt art specifice 
ucr gt Să răspunderi încât e mai înțelept ca 0 generație să nu le ia pe cele actuale, rețeaua de c sc rio utilitatea. 
â e i cloe ; ; Ji er- pe toate asupra sa prin adoptarea unor soluții limitative, atovehicolului, autostrada, nu şi-ar P! 
De aceste inegalităţi nu d vinovaţi FRM tă ci e prudent să caute soluţii care lasă deschise toate po- ai snt tăi, seal de Per 
anni Bă, ial mul jcenEtalint „E. „PU Ver sic, i elea order sibilitățile de desvoltare în viitor. In domeniul căilor de STE însă posibilă constru 
aţa în airline E otel jar Cahilale ia inte- comunicaţii o asemenea soluţie este cu putință. E de De pi da ata ati iod dă dez posi: 
aj t , : 
grarea lor organică în România Mare nu a fost suficient tatea uci salații practice a roblemei iranspo rturilor „atât 
susținută cu mijloace tehnice şi economice, ci aproape INTA programului viitor de căi de comunicaţii în Ro- tatea unși soluții pragilce î petice! ca Ro nia, Aceste 
exclusiv cu măsuri administrative. Rai A mânia trebue să fie uniformizarea posibilităților de se datoreşte formei ei, apropiată de acea A CE pai 
Vinovată în primul rând de inegalitatea condiţiilor de transport pe toată jaţa țării. Ințeleger: prin aceasta Arepie că avantajul acestei forme apare ca bi Sa Ilea 
viaţă din diferitele colţuri de ţară era în primul rând re reţea de căi de comunicaţii de bază atât de deasă şi parte anulat de existenţa munţilor, dar pie 
ţeava de căi ferate şi de şosele. Ea fusese concepută şi cu o capacitate de transport atât de mare, încât orice puțin gravă decât ar părea la prima vedere. 


construită în funcţie de trei sisteme politice şi economice inct de pe teritoriul României să se afle în condiţii de 
deosebite: acel al Vechiului Regat, acel el Austro-Ungariei nun zl a Aer egale cu toațe celalte. Acesta! pre- A i 
şi acel al ri sie Nici măcar în, erei ar mată supune, bine e: a reali A rețea SE pair asa Câteva consideraţii teoretice 

sua de şosele nu mai răspundea - de transport de energie electrică, una 4 3 A 
se casei, necesităţilor timpului. Ea nu fusese trasa- de telegraf şi telefon şi poate chiar una de distribuție I. Un cerc cu raza de 300 Km. ezite că suprafila 
tă pentru a face față transporturilor pe lungă distanță de produse petrolifere prin “pipe-line” tot atât de deasă. de 282.000 Km. pătraţi, adică aproape eg sa a : 
-—u autovebicole_-ci era rezultatul întâraplărilor istori. Dar existenţa reţelei de drumuri uşurează şi crearea ce- niei din 1919 (fără Dobrogea de Sud 287.000 Km. p.)- 


ce, nevoii de a călători de la un sat la altul cu căruța, sau te. î iul d aceititerci plaitact: di tele d poeti BRE 
cel mult dela un oraş la altul cu trăsura sau cu diligen- lorlalte acă t p 


; Din punct de vedere al legăturilor cu străinătatea apro- perpendiculare unul pe altul, ca în oraşele Americei de 
piete ela sar te, PAe Ora e Aaalită- piată sau îndepărtată, trebue urmărit re ia A Sud, drumuri distante între ele de 100 Km. căpătăm o 
giuni iniscenţe, istorice gi mu, - aere i in- cele mai importante centre ale comuni- argoteris lat? 
giual, reeminlacenie ace Vi ae abătea prin:Sibiu | ASYIIE UIrUl dincei dale reţea cu următoarele caracte 


= aţiilor mondiale, un centru de radiere al legăturilor ae- 

şi Alba-Iulia, deşi ar fi putut fi scurtată cu zeci de kilo- EU 

metri dacă ar fi urmat o linie dreaptă. 
Im Basarabia drumurile erau în aşa stare încât fruc- 

tele din Sudul ei nu puteau ajunge la Bucureşti şi în 


restul țarii decât după atât de lungi și costisitoare trans- 
Porturi, încat pu puteau concura cu fructele din alte re- 


cu druciele venite din Gre- 





(Urmează parina 10.) 


ate pi. 49 
a = tro zi! 
pl sa aa î . 4 
1? Sail Eliberării Bornâniei RE ne at eci cu o re- U e locul să vorbim aici despre lupta dintre şină şi 
LE puiu E colea ami mie ÎN goe nina aura pi ea 
% ar ta este si 
în atesta ori Dai ai arta, cea ue că cele două mijloace de comunicaţie vor Caite îi 


“modernizăm” aceste drumuri i o bucată de vreme, La noi o bună arte a reţelei de căi 
prevăd cu acoperişul tare cerut de eureluția O aepattaVa,geoNtiNua desigur să funcționeze, dar nu e de 


: teptat să srp iu, 
mutamobilă, sau trebue să punera la temelia îniregei vieți  — cundare vor dispute «e volie. Dimpotrivă, multe linii se- 








GARPATII 





10 . 
Lungimea totală. cea. 5.200 Km, 
Puncte situate la mai puțin de 25 Km. 15 & 
Puncte situate înte 25 și 50 Km. 25 & 
Puncte situate peste 50 Km. 0 

(Fig. 1.) 


Distanța între două puncte oarecare este insă to'deau- 
na aceiași, oricare ar fi drumul ales. Ea este egală cu dis- 
tanța parcursă pe laturile dreptunghiului care le Aa 
Astfel, de pildă distanța de la A la B este epală cu is- 
tanța A. C. B. E ca şi cum dela Oradea la Constanța sar 
trece prin Orhei! N 

II. Dacă în acelaşi cerc cu raza de 300 Km. trasăm o 
reţea de drumuri compusă din două cercuri concentrice 
cu raza de 150 și 250 Rm, din şase raze depline şi din 
şase fragmente de raze căpătăm o rețea cu următoarele 
caracteristice: 


Lungimea totală 5.300 Km. 


Puncte situate la mai puțin de 25 Km. cca. 70 & 
Puncte situate între 25-50 Rm. cea. 30 % 
Puncte situate peste 50 Fm, , o 


(Fig. 2.) 


Avantajul acestei soluție este că folosind drumul pe 
PE cală cerc şi raze, distanța dintre două puncte oa- 
recare este mult mal scurtă ca în soluția precedentă 
Astfel distanța dintre punctele A B este de cca. 700 Km. 
faţă de 850 în soluția precedentă. 

III. Dacă în același cerc trasăm o rețea de autostrade 
compusă dintr'un exagon înscris în el, pe care îl descom- 
punem în triunghiuri echilaterale cu latura de 150 Km. 
căpătăm o reţea ale cărei caracteristice sunt: 


Lungimea totală 6.300 Km. 


Puncte situate la mai puţin de 25 Km. cca. 82 % 
Puncte situate între 25-43 Km. cca, 18 % 
Puncte situate peste 43 Km. 0 


(Fig. 3.) 





Avantajul acestei rețele 
Rai unite 


Reluând ul lent dis AB mai 
pr Sea a preced; anța nu 


este faptul că numărul pune- 
între ele printr'o linie dreaj creşte consi- 


rabiL 
iei ae dea că pe teren, ta 
e pe „ aceasi 
triunghiuri permite o foarte 
matematice, ținână 


bază de 
ri rețea pe 
totuși seama de re; 


are „a soluției 
tățile geografice. 
(Harta.) 


Care sunt în Unii mari rezultatele acestei soluții? 


| Chipul Romaniei de maine 


Desigur toate acestea sunt simple sugestii, îndemn de 
a cerceta soluţiile posibile de la caz la caz. Departe de 
noi gândul de a fi stabilit traseul cel mai bun, definitiv, 
al unei reţele de autostrade. Singurul lucru pe care urmă- 
rim să-l dovedim aici e doar că o reţea de cc. 6.000 Km. de 
autostrade acoperă cu o pânză foarte deasă de legături 
toată fața României. Dat fiind forma şi relieful țării 
noastre, o rețea de tipul triunghiular urmând în linii 
mari schema din hartă e cea care socotim că se va 
impune. 


Ce foloase ar aduce României o asemenea rețea 
de autostrade? 


Pentru a putea răspunde la acestă întrebare e necesar 
să amintim pe scurt câteva aspecte ale marilor probleme 
pe care le pune neamului românesc viitorul, probleme în 
soluționarea cărora autostradele pot juca un rol im- 
portant. 

Inainte de toate însă ţinem să repetăm că autostrada 
nu trebue să rezolve numai problemele României din mo- 
mentul eliberarii, ci mai ales pe cele ale României de 
mâine, cu o populaţie deasă şi cu o circulație de milioane 
de autovehicole. Ea trebue să fie o unealtă pusă în slujba 
vieţii naţionale româneşti mu numai în 1960, ci şi în anul 
2000 şi chiar în anul 2060. 

1.» România (în, granițele ei dintre 1919 şi 1939) are 
la începutul lui 1960 cca. 23 milioane de locuițori. Va 
avea cel puţin 26 milioane în 1975 şi peste 36 milioane de 
locuitori în anul 2000. Socotind numai 1 autovechicol la 
3,6 locuitori, vor exista în România, în anul 2000, 10 mi- 
loane de autovechicole în circulaţie. Inşirând pe şoselele 
de azi cele 10 milioane autovechicole din anul 2000, pe 
două coloane, la 20 m. dela bot la bot, le-ar acoperi în 
întregime, Nimeni nu s'ar mai putea mişca. E un feno- 
men care se petrece deja în unele oraşe din lumea apu- 
seană. 

Cum reţeaua de autostrade are o mult mai mare viteză 
de circulaţie decât șoseaua, şi cum vine în lus, afară 
de şoselele existente care rămân cu caracter local, evită 
asfixiarea circulaţiei. 

2 Ca să poată hrăni cele 36 milioane de locuitori din 
anul 2000 (adică peste numai 40 de ani!) România tre- 
buie să-şi dea o nouă structură economică, folosind la 
maximum toate resursele ei în oameni şi bunuri. Nu mai 
poate rămâne nefolosit sau rău folosit nici Un colțişor 
din pământul românesc, nici o energie naţională. Re- 
țeaua de autostrade permite punerea lor în valoare, 
oriunde s'ar afla. ş = 

3. România va trebui să se integreze Europei în aşa 
fel incât să nu fie de fapt o colonie europeană a marilor 
naţiuni industriale. a presupune o valorizare maxi- 

pe plan, european a tuturor p; iselor ei. Autostrada 

Intr'o singu apte s'ar putea aduce fructele dela 

Cetatea Albă la Oradea şi de aici la Viena. legumele dela 
Călăraşi la Satu Mare şi de aici la Praga, peştele dela 
Vâlcov la Sighet şi de aici la Berlin, strugurii dela Tur- 
nu Severin. spre Polonia. 
4. Turismul poate fi pentru România una din prin- 
cipalele izvoare de venituri din afara ţării. Autostrada îl 
promovează nu numai prin uşurinţa de transport, dar 
mai ales deschizând turismului noi regiuni, azi necunos- 
cute şi practic inaccesibile. 

5» România e şi ea ameninţaţă de fenomenul concen- 
trării industriilor şi deci a populaţiei în marile oraşe, fe- 
nomen care duce la abandonarea satului, depozitarul au- 
tentic al valorilor permanente ale neamului, 

Egalizând condițiile de viață, autostrada permite pe de 
o parte răspândirea industriilor toată suprafaţa țării 
creind posibilităţi de folosirea sponibilului de muncă 
din zonele rurale, iar pe de altă parte permite săteanu- 
lui să se bucure uşor de avantajele apropierii oraşelor pre- 
zente sau viitoare, a. i 

Be O safe deasă de autostrade măreşte rentabilitatea 
agriculturei suprimând, în. favoarea ei, uriaşa şi scan- 
dlaloasa diferență dintre preţurile produselor agricole la 
locul de producţie şi cele de la locul de facere. Atât 
valoarea pământului şi a muncii, cât şi costul vieţii sar 
uniformiza în mare măsură în întreaga ţară. Diferenţa 
dintre standardul de viață de la sate şi de la oraşe ar 
scădea mult. 

1.» Dacă tot nu se va fi isprăvit cu războaiele locale, 
rețeaua de uutostrade schițat ermite toate concentra- 
ua AF tru , LA EgIseăle adâncime, LA mișcă- 

le roc aţa Ir pe c: le 
visa un strateg. « i” separate E ae aia 
Toate acestea, şi multe altele 'în; 
eo a întregei 
a 












Finanțarea construcției autostradelor 


Se poate însă construi repede, în cel mult zece ani 
eliberare o asemenea rețea de autostrade? 

Tehnic nu există greutăți majore. Dovadă e viteza 
trucției rețelei germane, în vremea Naţicmal Soci; fe 
lui, deşi era vorba de prima mare construcție de acest 
fel în lume şi inginerul Todt nu dispunea de vasta ex. 
periență şi de maşinele perfecţionate existente azi, 

Poate însă România învinge gretățile financiare, Tai 
ales într'o epocă în care atâtea nevoi vor bate la ugă? 

Un răspuns îl pot da numai cercetări amănunțite, în 
cele ce urmează vom schița numai posibilitățile de finan- 
tare care, izolat sau combimate între ele ar putea rezolvi 
problema. 

In primul rând trebue să facem o Observaţie prelimi- 
nară extrem de importantă. Pentru Stat, costul real aj 
lucrărilor, sau mai bine zis ieșirile efective de bani din 
cassa Statului nu sunt nici pe departe atât de mari cât 
apar totalizând al anale 

Dacă apreciem la 1.000 milioane de dolari 
al reţelei de autostrade, suma ce urmează să pc ag 
litate din cassa Statului reprezintă abia a zecea parte, 
adică abia 100 DS de dolari. 

Iată cum se explică această afirmaţie 
radoxală: > fie în aparenţă pa- 

Este un fapt dovedit că tocmai co! 
muri, datorită importanţei mânei de 
acele în care sumele ieşite din cassa 
lor reintră mai repede în ea pe cal 
xelor succesiv escalonate de tot fel 
rezultate tocmai din aceste lucrări, 

Impozitele plătite de antreprenori, 


după 





nstrucţiile de dru- 
lucru folsite, sunt 




















de lucrăto: 
i furnizori 





urilor este că în cca, doi ani 
rept plus de impozite şi taxe 
a celor plătite în străi- 















Tr că valoarea importului & de 
cca. 10 % din sumele cheltuite. Ținând sema de distribu- 
ţia inegală a cheltuelilor şi de alte elemente e totuşi ne- 
voie ca Statul să dispună de cea. 150 milioane de dolari 
Debra scribi e au 1.000 miloane în zece ani. 

_De unde poa procura aceste 150 milioane dolari, 
în afară de cele ordinar ) şi extraordinare 
[i uturi de Stat pentru n generale) de care 
va putea eventual dispune? 

1» O primă soluţie este construirea autostradelor de 
câtre intreprindeti particulare, ca o condiţie pentru ob- 
ținerea unor preferenţe la construirea unor fabrici de 
autovechicole în România. 

Iată câteva date asupra acestui aspect al problemei. 
Dacă autostradele vor fi construite, am văzut că în anul 
2000 cei 36 milioane de locuitori ai României vor dispune 
de cca. 10 milioane autovehicole. (Chiar dacă aceste cifre 
Sar realiza cu câţiva ani mai târziu, problema nu se 
schimbă în ce priveşte măsurile ce trebuesc luate dela 
început.) Existența în anul 2000 a 10 milioane de auto: 
vehicole în România, presupune după această dată o în- 
locuire a lor la ce nzelzi cinci ani (în U. S. A. termenul 
e mai scurt!), adică un consum şi deci nevoia unei pro- 
ducţii de 2 milioane autovehicole pe an. (De fapt nevoia 
e mai mare, populația continuând să crească!) Afară de 
acesta, pentru a ajunge să aibă în anul 2000 cele 10 mi- 
lioane de autovehicole, va fi nevoie în cei 40 de ani din- 
tre 1960 şi 2000 de peste 4 milioane de autovehicole (exact 
43 milioane). | i 

Socotind numai un preţ mediu de 1000 dolari pe vehi- 
col, ar fi vorba de un import mediu de 1000 oane de 
dolari anual pe cari nu vedem cu ce export extraordinar 
l-ar putea acoperi România. Se impune deci construcţia 
unor fabrici de autovehicole de toate tipurile curente, 
construcție justificată tocmai de acestă mare nevoie. 
Chiar şi aşa nevoile de devize pentru plata licenţelor şi 
a materiilor prime e importantă. 

In orice caz capitaliştii care ar avea asigurată o atât 
de importantă piață de desfacere ar putea lua asupra lor 
şi finanțarea zuctiai autostradelor, condiție indis- 

a marei cereri de automobile. 













re. privată 
Ei cu 


A i 
un brute “mafie Aa cen 


fiecare direcţie, 
tal 600.000 


Spui nevoile 
z 9 
eri Bucu rds 





Lui 


CANPATPII 


TENDINTA ACTUALA A NUVELE 


“de Faust Bradescu 


N literatura noastră, nuvela ca gen li- 
terar, se plasează între schiţă şi ro- 


iai Cal aparte, Ss pe Cate nl! excelenți 
romancieri nu le au. Argumentarea simbolistică şi me- apărut şi un si iti n 
taforică, forța de sinteză, sensul proporțiilor, ușurința ia: Aaa 709 auecualee pe ce mi to a 
de sl taci ia capacitatea de armonizare a ele- E. Poe, i a foreinhiaaout 
mentelor tematice, în afară de talent și imaginaţie, sunt In acest arti i 
elementele necesare, indispensabile, unui bun nuvelist, nici cea erotica” Primar ejiPeresează ntavela, polițistă a 
Spre deosebire de roman, nuvelă e o creație sintetică, tetic; a doua, din cauza devierei spre la Si 
în care elementele esențiale apar rapid, dar perfect ca- in fond, tot o negare a esteticului spirtuua pd ia 
racterizate în câteva fraze. lila lor e grăbită, iute, Celelalte forme nuvelistice sau perindat e ecranul li 
plină de substanţă, în care se evită orice disgresiune. Nu- terar al umanității în diferite epoci. Astfe! AVU [ a 
vela nu-i un gen documentar, inşiruire de fapte şi idei tastică şi cea istorică au avut epoca lor de Moale ta 
fără nici o noimă, în pe i de a aduce la cunoştiință când Pasul alături de nuvela clasică, nefăcând-o per 
EA are nevoie de substanță tematică şi de-o problemati- pară din cauza lor şi ne dispărând nici ele după aci A 
că. a pu dacă nu i se garantează o puternică arma- Odată apărute ca noi forme în circuitul literar, Dă pe rca 
tură stilistică şi nu se urmăreşte stabilirea unor efecte ținut în timp, chiar dacă renumele lor a pătimit alin 
estetice, lucrarea poate purta numele de nuvelă, nu va când în când” In zilele noastre mai ales, nuvela fanta 
ți DA elpaate ARE ta iii da du tă i tată şi ci et se găsesc, într'o poziţie oarecum de 
r , ama că nuvela nu-i stagnare, chiar 
nici o operă moralizatoare. Dacă basmul, fabula, atita, : EEE ius Ag IRI etate iai 
urmăresc —vizibil sau ascuns—un scop moralizator, nu- E ud 


rut nuvela istorică, erotică, psihologică saw „politiată: A 
















man, Spre deosebire de alte literaturi, 
literatura română a stabilit destul de 
armonic şi precis aceste diferențieri, 
evitând impreciziunile ce adesea dau 
loc la confuzii. Spre ex., în literatura 
franceză. a de logică în alegerea 
precisă a noțiunilor—terminii “conta 
“reci” şi “nouvelle” pot desemna 
exact acelaş lucru, deşi după nomen- 
clatura noastră “conte” ar corespunde 
termenului “basm”, “râcit” lui “poves- 
tire”, Schița, la rândul ei, e clasificată în cel mai bun caz 
“courte mouvelle” sau “court recit”. Astfel, diferitele scrie- 
»i sau culegeri apărute în Franţa sub denumire *contes 
ide Perrault, de Voltaire, de Nodier, de Musset, de Cha 
teaubriand, de Flaubert, etc.) se găsesc pe platforma ace- 
luiaș gen literar, când în realitate unele sunt simple bas- 
me, altele povestiri sau schiţe, şi înfine, altele veritabile 
muvele. In Brazilia, confuzia ia un alt aspect. Cuvântul 
“cont” însemnează în sens propriu basm, istorioară, fa- VOLUȚIA nuvelei moderni 
bulă şi chiar legendă. Printr'o extindere voită s'a ajuns E paralele, ale căror isvoari 
ca “conto” să fie deasemenea povestire şi nuvelă. Or, cu- 
vântul “novela” există, dar nu are aceeaşi semnificaţie 
ca în limba română. “Novela” desemnează un roman 
scurt iar nu o nuvelă, păstrând parcă tradiția franceză 
a secolului XVIII, când nuvelele şi povestirile erau ade- 
vărate romane-scurte, depăşind adesea 150-200 pagini. 
Constatăm deci, că există o problemă a nuvelei în sine, 
mu numai din punct de vedere al genului literar, dar 
chiar din cel pur şi simplu al denumirei. Deacea, avem 
nevoie dela început să precizăm ce este o nuvelă. Nu-i 
vorba de o definiție propriu-zisă, strâmtă, rigidă, cum 
s'ar putea da, spre ex. sonetului, din cauze bine cunoscu- 
te. Nuvela nu poate fi limitată nici prin timp, nici prin 
loc, nici prin intensitate, nici prin subiect. Ea poate trata 
orice şi sub orice formă, cu condiția să respecte o anu- 
mită lungime de tezt, să stabilească un snodământ 
uman şi să se conformeze unei linii estetice. Stabilită pe 
un il real sau de creație cu totul imaginară, nuvela 
cere fie deasemenea operă de artă. Armonia ansam- 
blului trebuie să reiasă din combinarea fericită a conținu- 
tului tematic Si ejectelor stilistice. Nuvela, mai mult 
decât oricare gen literar cere menținerea unui echi- 
tibru între ăi ce îau parte la crearea ei. Dar mai 
de toate, cere să fie literatură, iar nu descriere de 
vers sau supralicitare onirică a unei introspecțiuni 
te. 






















s să se repete 
In expresii, în manieră de a face analiza în concluzii. 
Ce valoare literară mai poate avea un volum de nuvele, 
când la fiecare pagină ne putem ciocni de asemănări și 
apropieri isbitoare? Nimeni nu poate nega că-i o adeva- 
rată artă în a şti cum să eviţi repetițiile. Sarcina e cu 
atât mai grea întrun gen scurt, sintetic şi atât de spe- 
cializat ca al nuvelei. In loc să reduci câmpul de erori şi 
confuzii, ajungi să reduci câmpul de comunicare, tocmai 
partea cea mai importantă din punct de vedere al auto- 
rului față de lector. 
In al doilea rând avem naivela militantă— politică sau 












Mănăstire printre brazi, 





vela e pură operă literară, în atară de toate prejudecă- 
țile şi exigenţele eticei existente şi acceptate. Câmpul ei 
de activitate este extrem de vast, tot atât de vast ca al 
romanului, diferențele fiind de ordin tehnic iar nu tema- 


tic. Astfel, putem spune că de basm şi povestire o dife- 3 
pr bei drit (moralizator Sauimioz_  — socială—a cărei desvoltare îi ee it aRtă circumstan- 
e Ș ele politice și sociale ale epocel noastre. Sunt, am. pu- 
“m si ri de ude bucurie, de 








N tre aceste ni 
loare Fa ptr afara a Se 
ating atetic, 

bă, vărite înălţ istice 


paginile, când e ol i 
să realizeze o si _profuni de care nu se 
individualiza. Ea are nevoie de caracterizări puternice cu 
mare economie de cuvinte. 

In decursul lungei sale existenţe, nuvela a trecut prin- 
tr'o serie întreagă de oscilații, atât ca conţinut tematic 
cât și ca importanță în sânul genurilor literare. Din cau- 
ze inerente acestor transformări, s'au creat cu timpul 
subdiviziuni, pentru a se diferenţia tendinţele literare 
manifestate în nuvelă, tendințe ce nu mai puteau fi în- 
globate într'o aceeași şi singură denumire. Astfel au apa- 





(Urmează pagina 12.) 


Chipul Romaniei de maine 


Tie precis, de 
de 


Ft cast 


PSALM ROMANESC 


ânzele sodomului 

de pe ochii omului 

şi poamele râului 
de pe pomii hăului, 
când le-o smulge mâna Lui, 
mâna Lui, a Domnului? 
Văz să dee orbilor, 
aripi albe, corbilor; 
grai de îngeri, muţilor, 
Trumuseţe sluţilor; 
inimi de-—aur răilor, 
mâni de sfinți călăilor— 
să fim iar asemeni lor, 
asemenea pruncilor... 





R aşteptăm cu ochi arzui, 
poruncile cerului 
gândul să des Sbor 


de Aron Cotrus 


impotriva legilor 
şi-a fărădelegilor 


Roabă-i numai sborului 
rânduneaua dorului, 
către cuibul somnului 
subt straşina Domnului 


Cum aş vrea cu ea să sui 
drumurile drumului! 


Las obol străinului 
pentru ghimpii spinului, 
strugurii trufiilor 

şi-ai fugărniciilor!.,, 


Subt botezul focului 
casa las'o locului 

sin vârtejul vântului... 
las țundra pământului... 
Şi-apue sirumul munţilor, 
munţilor, cărunţilor... 





. 


Nu putem intra aici în cercetări mai amănunțite, dar 
trebue să semnalăm că taxele de peaj diferențiate pot fi 
şi un bun instrument de politică economică, aşa cum 
sunt tarifele căilor ferate. 

Marele desavantaj al taxelor de peaj e că alungă de 

e autostrade o parte a traficului, menţinând-o pe şose- 
fe vechi tocmai în epoca începutului, Se pierd veniturile 
din peaj şi se strică șoselele, 

3» Un alt mijloc de finanţare este acel cunoscut al 
suprataxei pe combustibil, care loveşte însă toate trans- 
porturile, nu numai cele pe autostradă. A 

4» In sfârşit, o parte din Ea iai poata fi recuperată 
prin impozite asupra plus valorii dobândite de imobilele 
din apropierea autostradelor, tocmai datorită construi- 
rei acestora. In unele cazuri o fâşie largă de teren dea- 
lungul autostradelor poate fi cedată administraţiei aces- 
tora, cum s'a făcut în U. S. A. în epoca construirei căi- 


lor ferate 


ENTRU a mări eficacitatea economică a construcției 
p autostradelor este de dorit ca în lungul lor să existe 

şi o reţea de distribuţie de energie electrică, urmând 
mai mult sau mai puțin acelaş traseu, Această rețea este 
tot atât de importantă pina egalarea condițiilor de 
desvoltare pe toată fața ţării ca şi autostrada însăşi, 

In însuşi soclul autostradei trebue să se prevadă un ca- 
nal uşor accesibil care să cuprindă rețelele de cable tele- 
grafice şi telefonice, tuburile transportului de gaz metan 
şi cele ale produselor petrolifere lichide, după regiune şi 
orice alt transport cabluri sau tuburi. Acest canal 
sau aceste canale [sebus să fie suprudimensionate, în 
vederea folosirei lor viitoare, Riscul de a rămânea inutile 
e mai mic decât acel al subdimensionărei, care implică 
costisitoare dărâmâri şi reconstruiri. Toate aceste rațele 
paralele cu autostrada şi în parte încorporate ei micgo- 
rează de fapt costul autostradei, o parte din cheltuelile 
ei fiind suportate de intreprinderile care o folosesc. 


acestă schiță ținem să subliniem încă odată 
] e ea decât de o schiţă, de o bază de studii şi 
discuţii viitoare, Există în diverse state ule Americei 
o serie întreagă de ingineri români, unii dintre ei lu- 
construcția de căi de comunicaţii. De 

ce n'ar studia 


n aspecte ale problemei, cele 
în care “A EALE exp că lor le tace munca mai 
ușoară şi mai spornică? 





d 


GARPATII 





rămâne clasice şi se vor transmite, cu siguranță, ca re- 
prezentative ale genului nuvelesc actual. 

Apariția acestor dăuă tendințe în nuvelistica moder- 
nă nu-i de mirare. Ea este conformă, fără îndoială, cu 
starea de spirit generală, atât de preocupată cu proble- 
mele politice, sociale şi ştiinţifice ale vremii. Chestiunea 
e că, încetul cu încetul, se produce o deviere a finalității 
specjfice nuvelei şi-o degradare a formei exterioare. Deci, 
nu atât tendinţa it sau militantă micşorează 
valoarea nuvelei actuale, cât accentuata lipsă de grije ar- 
tistică ce se constată, Or, dacă unui gen ca nuvela, sin- 
tetic ca formă şi foarte adesea subțire ca subiect, îi dăm 
şi libertatea de a nu ține seama de ceeace tocmai îi acor- 
dă o valoare literară, ce mai rămâne încă?... Faptul di- 
vers sau analiza ştiinţifică, documentul istoric sau poli- 
iu Elemente prea slabe pentru a întări poziția ge- 
nului, 


.... 


UVELA în sine n'a avut, în decursul istoriei, prea 

mulți apărători şi foarte puţin numeroşi au fost 

cei ce-au apreciat-o şi servit-o cu entuziasm. To- 
tuşi, studiind în de-aproape soarta nuvelei, constatăm 
că cele ce-au devenit clasice, s'au păstrat pe linia expre- 
siei pur literare şi-a respectului regulilor sale specifice, 
indiferent de epoca în care au fost scrise. 

Dealtfel, nu trebuie să uităm că nuvela ca gen literar 
—prin dificultățile E care le ridică şi prin calităţile pe 
care le cere—se plasează intre formele superioare ale 
culturei, chiar dacă simpatia publicului nu-i este total 
rezervată. Nuvelistului i se cer calităţi literare, omeneşti 
şi tehnice, de care n'are nevoie un romancier. Arta de 
a scrie e cu totul diferită în cele două genuri, libertatea 
de expunere fiind extrem de limitată pentru nuvelist. 
Din nefericire, aceste exigențe nu sunt luate în serios de 
majoritatea scriitorilor, şi nici chiar a nuveliştilor, con- 
vinși că nuvela e un fel de subliteratură, scrisă în orele 
libere sau de plictiseală. E dealtfel cauza pentru care se 
scrie aşa de multă nuvelă și aşa de poasil 

In realitate, nu orice scriitor—mare sau mic—e dotat 
de arta de a crea nuvelă, Confirmarea o avem în incon- 
sistența nuvelei moderne, lipsită în imensa ei majoritate 
de cel puţin unul din elementele esențiale ale genului: 
unele p: ăstrându-se în- 
nici o legătură 
reală sau vizibilă, un fel de ghicitori literare; altele par 
fragmente de roman, fie prin subiect (prea vast pentru 
expunere), fie prin dialog (prea lung, prea accentuat); 
iar altele n'au nici cel mai simplu suflu estetic, lăsându-ţi 
impresia unui fapt divers bine expus; şi aşa mai departe, 
enormă producţie scrisă ce nu-i deloc şi literatură. 


velisticei, din cauza unei veritabile invazii de pseudo- 
literatură, Vinovată nu-i numai critica, ce n'a atras 
Via la timp asupra devierei constatate. 
în considerație şi faptul că iscensiunei la cul- 
y : ” concomitent eh 
ia tz tistice, zi 
ari de adaptare la forme Tea 
Te, ce 5 a nivelul lor de înțelegere. Scriitorul, deşi 
nu trebuia, s'a coborât prea adesea la nivelul masselor. 
Nu-i rău în sine, dar e un fapt care a contribuit la de- 
căderea multor genuri literare. 

Şi totuşi, în momentul de față, nuvela este unul din 
cele mai răspândite mijloace de exprimare literară. Evo- 
luţie, am putea spune, normală, deoarece epoca noastră 
trăieşte sub semnul activităţii intensive, Or nuvela, prin 
natura ei, este strâns legată de acțiune. Fără acțiune, 
fără acest proces intensiv de manifestare, nu există nu- 
velă. Dar tocmai din cauza acestei accelerări, problema- 
tica nuvelistică s'a modificat şi ea. Mentalitatea ce stă- 
pâneşte spiritele în urma celui de al doilea răsboi mon- 
dial e diametral opusă celei din trecut și chiar celei din 

rime jumătate a sec. XX. O nouă şi curioasă sensibili- 
fate estetică şi-a croit drum în sufletele noastre. Psihoza 
răsboiului, emoțiile bombardamentelor, psihologia con- 


DIN LIRICA 





Poemul morilor Catedrale 
de Paulo Bomfim * 


Iar p pădurii vor cunoaşte 
mari cnteâzale So7 renta ăi valuri, 
în lumea norilor 5 
d marea pentru intâia oară! 
„_* Pitlul p; : Poema das Grandes Cateay, 
pace parte un Col) Poema do Silencio”, S. Paulo, 1954. 


M ARILE catedrale vor re'nvia din ape, 














TENDINTA ACTUALA A NUVELEI 


centraționară, neliniştea desțărării, nostalgia exilatuliui 
speranța unei reveniri la situația enterioară, dorul de 
luptă sau de răsbunare, sunt tot atâtea încrucigeri și di- 
recţii noi în problematica nuvelisticei noastre. Clasice 
descrieri de tipuri şi caractere, nuvela modernă fi opune 
câmpul nuvelei de acţiune şi situații. Individul de multe 
ori n'are nevoie să inventeze. Descrie acțiuni trăite tot 
aţât de impresionante ca şi ficțiunea. Uneori chiar mai 
emoționante ca ea, 

Interesant e că şi în ţările care n'au simţit sdruncină- 
turile răsboiului, se constată aceeaşi schimbare în proble- 
matica şi stilistica nuvelei. Vechile forme sunt răsite. 
romantismul expresiv dar prea dulceag al decadelor 26: 
40 complect scos din modă. Cum însă mulţi din acesți 
fericiți ai soartei nu se găsesc în situația spirituală a 
năpăstuiților de refugiaţi, nuvelistica lor nu atinge cu 
aceeaşi intensitate descriptivă, cu aceeaşi sensibilitate 
estetică, problemele ce satisfac interesul epocei noastre 
In sânul lor s'a produs mai ales o intensificare a analizei 
psihologice. Câmp vast, inepuizabil şi care satisface cu 
prisosință morbidul din om. 

Mulți consideră situaţia actuală a nuvelei ca 0 evolu- 
ție splendidă dela descriptiv şi naraţiune la analiză în 
profunzime. Indiscutabil, trecerea dela istorie la psiholo- 





Târg la munte. 


gic, dela romantism -la realism, sunt necesare şi se im- 
ca arin ela Inge un ten SE Apare cu logica evoluţiei, 
4 generalizarea efectelor. Nuvela nu-i un caz 
clinic. Analizele pin alagicai împinse la extrem, cad în 
defectul Hegrriaji or 
specifică i 
nuvela o 


Dacă nu îndeplineşte această condiţie, s'a 
smuls din genul ei literar, şi-a trădat finalitatea. Nu în- 
semnează ca nu pot fi scrise nuvele psihologice excep- 
ţionale, pline de miez, de substanţă, de armonie literară, 
de poezie chiar. Nu-i vorba de secătuirea nuvelisticei, 
deoarece câmpul ei de activitate este extrem de întins, 
de variat, de plin de perspective. Adevăratul pericol pen- 
tru nuvelă este multiplicarea la infinit a unei singure 
forme, deci de inchistare pe un făgaş aparte. Deaceea, 
aplecarea unilaterală a tinerelor generații spre analiza 
psihologică, ne apare mai de grabă ca o: dificiență de 
sensibilitate şi de imaginaţie, decât o tendință naturală 
a literaturei actuale. Mai ales că nu se oate susține că-i 
vorba de un gust indiscutabil al publicului, pe care scrii- 
torii sunt obligați să-l satisfacă. 


Teama de a fi considerați retrograzi, svârle cei ma! 
urii dintre nuveliştii moderni în aceast extremă. Vor 
să fie considerați revoluționari în literatură, totAeauna 
Ii vârtul piramidei. Nu-şi dau Seama că originalttatee 
pia ieşită din talent şi imaginâțe, iar negarea regu 
ai esenţiale ale genului e alta. Creaţia e deja o pro- 
ie complexă; renovarea e o problemă şi mai com 
i-a A an deglnirea căreia „geniul unei singure persoa 
ARIA Pe mult decât'toate operele scrise ale une 


. . . 


de înteles tendința actuală spre ex eriențele psihole 

E ice Individul, isbit din toate păr. pia atâtor ne 
5 lalea experienţe externe, îşi caută un refugia în si- 
el în exploatarea nepreţuitelor şi nesecatelor forțe 
peihice. Intre timp, generalizarea acestor procedee, care-l 


Ceeace este de dorit pentru viitorul genului nuvelistic. 
este revenirea la finalitatea-i proprie, adică aceea de a 
descrie un caz, un tip, o situație, un complex psihic, o 
întâmplare, un temi erament, orice poate fi susceptibil 
Ala iata Cr je oarecare, fără a se neglija partea 

3 că, fâră de care nu poate exi 
deci operă literară, di i aci e Aa 

Orice subiect nuvelistic, atunci când e tratat, trece în 
mod natural prin spaţiul afectiv şi descriptiv al autoru- 
lui, unde intră în contact cu talentul acestuia. Toate 
aceste forțe converg către stabilirea spaţiului literar în 
mijlocul căruia nuvela trebuie să ia formă concretă, îm- 
bibată de toate adevărurile și simbolurile ce alcătuiesc 
acest spațiu literar. Numai astfel nuvela scapă banali- 
tăţii unei expuneri circumstanțiale, în care cuvintele nu 
depăşesc valoarea înscrisă în dicţionare. 

Nuvela nu-i un basm, nici un caz divers, ci o re 
ce se adresează oamenilor pentru a le tronsmite ia 
Sagiu a-i face să retraiască. experiența descrisă sub as- 
pectul superior Al emoţiilor estetice, Fără literatură—ori- 
cât de academică ar părea expresia—nu există, nuvelă. 
Comunicarea pe care-o urmăreşte genul nus i 
nici comunic. de fapte urmărind o concluzie logică 
nici înşiruirea de idei fără noimă dar piine de introspec- 
VWune forţată, Comunicarea nuvelisticii e de natură lite- 
rară şi artistică, urmărina crearea unei opere plină de 
farmec şi interes, în care-— formă şi conținut 2ă reni. 
zeze o adevărată armonie, 


E nevoie deci, de o restructurare a nuvelei moderne, 
o analiză introspectivă a genului însuşi iar nu a omului, 
pentru a se stabili din nou punctele esenţiale fără de care 
o operă nu poate fi considerată nuvelă. Există elemente 
tradiționale, adică verificate în timp, ce nu pot fi inde- 
părtate fără a modifica structural genul. Nu-i vorba de 
un formalism absolut, ci de încadrarea nuvelei între mar- 
ginile ce i-au fost totdeauna proprii. Şin primul rând, 
realismul stăruitor de care se face atâta caz în momentul 
de faţă nu poate să întunece poezia ce trebui să se des- 
prindă din expunere. După cum prozaitatea subiectelor 
nu poate îndepărta funcția expresiilor alese, fără de care 
ficţionismul nuvelistic 1şi pierde toată arta şi raţiunea 
de a fi. 


BRAZILIANA CONTEMPORANA 


Dune de agonie se înfiripă 
pe plaja rece a morţii. 


Agit braţele. E inutilă 

încercarea de-a opune curentului 
de Su RIpu şi sânge, ce înaintează, 
versurile fragile ale unui poem. 


E inutil a vorbi despre roze, 
de roduri noui şi sălbatece flori 
câmpeneşti, când, în piept 
doar spini înfloresc, 


Aurora e dulce. Şi vestește 
o zi liniştită, în cântec: 
păsărilor şi veselia i 
rimăve: e câmpuri. 

ubito, nu vom mai vedea 
Rus ce Ea istzegie, 

ne! ] 

distanța de-acum e mabmică.., 


Inalţi vor fi ca no 


ţi 
ie dz Ba 


y im portugheză: "Antecipapao”. Din ciclul de 
poezii frate oua i Aniec 


Ei e A . 





păcii ăia aie a 


Traduceri de N. Paltinisanu 


Tropicala 
de Mario Cruz 


ANUARIE.. Amiază: pământu-i o plită încinsă 
In azur, soarele brazilian viu scânteiază, 
aventurier şi temerar, 

nestăpânit, senzual—, 

sălbatec războinic barbar. 


Ianuarie... amiază, 


In aerul greu şi buimac se revarsă 
miros de Sarba clase iarbă arsă... 
Şi-o boare caldă şi deasă de cuptor 
se ridică din desişuri 
împrăştiindu-se'mprejur 

peste câmpul mahmur. 


Din când în când s'aude-— 
—strident şi enervant— 

al ţicadei cântec ascuţit, disonant 
—o pată sonoră, bizară, 

cu care soarele-pictor sălbatec— 
mânjeşte tăcerea peisagiului, 
încăpățânat şi neindemânatec.., 


* Titlul original “Terra dos tropicos”, Din volumul de 
poezii “Cânticos bâr! n, 





mn 





pa 
RD PT n 
a iati 


e vea pe e NIL. E AM ASC RC MA, PER PU PUP 


| Sommo Pontefice Giovanni XXII proclama Peroiită dele vrti 
dei Venerabili Geremia da Valacchia ed Elisobelta Anno Boyley Selon 


Dino. (0 tente del Dincurna, che 
sjunatn mattina venorăl, 11 Manta Vi 
dre Olovanni XXIII ha rivalta, nelin 
mata Clemontinn, n dintinta nucolta 
si Bmi Cardinmti, di Prelate di a) 
vei Parsanapni, dopo do lettura dei 
Decroti delin Baera Conpropaulone 
dei RU, con | qunli (i Bona Pon: 
etice procinma În aroicit dellu vie 
ți del Vonarabiit fervi di Dib Com: 
mia da Vaincehia, Lie Profesia 
del'Oră/ne del Wrati Minori Capphe: 
cini ed Wiinbotta Anna Bayley, Ve- 
dova Beton, Pondatrioe dela Con. 

eparlone delle Buore dell Carită 
an Giuseppe în Amerien, 





Venerubili Pratelti; diletti fiu! 


La cerimonia odierna, moto sem 
plive, & motiva di prande lotiela, one 


L.OSSE 


OANRPATII 


POLITICO RULIGIOBO 


GIORNALE AVOTIDIANO E ! 
UNIC UIAVE Bu NON PRADVALEAUNT 


CITA Diu VATIGANO 


sto ad avoaghiere le lapirabtani divine 
p le indicatori deiobhedianaa E" în 
corappiumita per mot! 

La senplicită 4 Vabite che convle 
ne a chit, appremandoni n Mettemme, 
mule avere la sleuoaaa di trowarai 
come a cata sua premn la Anera Pa 
miglta, ed eanere certa di capire 1 tin 
puaggia di Marta n di Giuseppe, e di 
interpretare il dinina atenta di Cent 


1, + Biivaberta Beton ripropime, 
sula traceia della sua vita, 11 tema 
della varită evadgelica, ohe ebhe In 
lei aprase! motenoli anche prima dal 
1a converalona, e nai compiti di dan 
na di casa 

Come spona devotistima e fedale, 
come saga eduvatrioe det fgliuoii, 


Rona da Lima. lo e, da temp, por 
Vamerică dal Anul | 
Veramente questo pronaglo Jau 
siaimo. della prosima glorihcataj 

no di Biisahelta deton Ci alarun 
cuore n lo riemipie di oxultanea nin 
golurn. Grandi nantoni cote git sta 
HI Umiti di Amertoa aspirana a qua: 
sta Ice muparna di mantită, che d 
vorme la piotan nd omnia Uli, irrd 
dtantoal sopra 1 ari a molbeplici 
rappovti di ordine spirituale a uoala 
1eu0he son comuni alta Chiesa um 
verale, ma con riflonai viu o brile 
lumi por otanetina mason | 
Sormpticită a cartă, La prima dă 
la fistonanita attraanttnima daltu- | 
mutu Țrutallo. tatea Pranconvuno Cu 
romla di Vălacehta, II trlonfo delta 





dă Fac PORN PARTE RARI CT PRI ETP 8 A 


LIhR_40 


RVATORE ROMANO 


AP pe 


| se 
DER 





carită 4 1 grande poema di Pisa 
bolta Natan, DI buita e due quenta 
virbă ha binogno 11 mania moderna 
imaantato per aan verna di comp 
cantoni a di conțunteni; a nopruttut 
tă fobhrieitante “di mgotamo, che d 
contraddistane di vita serena e jmt 
tona a di fraternită umana e ori 
atiana 

acuta i ignora ene la foliea în 
rodusiona a quenstă lavora, Inteno 
ala glorifioantone dalla due anima 
olubte, acoesca AL Jervore spirituala 
della vita religtosa dat mona con 
temporanat, 

uncii tul, Dornine, nos ubique 
Inotihonnt. 1 Bani fuor, a Signare, 
vocană glola dappertulta. CI inros 
rugat 1 loro buah atemplo. Sta Jora 
per not la tua benadistone 



















ta guebavula Vatiouna vi dugronitera | come ooordinatriee pastenta, in pro 





preito per larga rappio, aqua mei | Sparia- ok In dvarala,* della imprene 





Von avea curand un sfant roman in calendarul Bisericei Catolice 


N ziun de 18 Decembrie 1000, în Aula 
Clementina din Vutican, Papa Ioan ni 
XXITI-len a proclamat în mod nolem 
enracterul erole al virtuților cretine 
ale fratelui Inle capucin Irimia Va 
lahul 

Această ceremonie reprezintă ulti- 
mul act solemn înninte de proclnmu 
ren ncontuln en sfânt, în endrul unor 
nerbari, mărețe an bimerlen Hrântului 

Petru de 








in n putere 
ul e A na lor, 
usținttorul și torul cnuzel de 
b fratelui Irimia, 

Sfântul Părinte Papa loan al XXIII-lea, n spus în cu- 
vântarea ținută: 

"România n fost patria fratelui Irimia Valnhul..." 

“Suntem a doun zi duph celebrarea Consintoriului în 
care aminteam în cuvinte calde şi avenm prezente înnin- 
iri ochilor și în inimă ţările unde, ca în lomânin, cato- 
leli trec acum prin censul Incoreărilor hărăzite de Pro- 
videnţă, gi ni se pare că din viața umilitului fiu al Sfân- 
tului Pranelse se înnlţă cu un îndemn spre un drum mal 
hotărhi, spre o mul temeinică rugăciune, spre o slujire 
ot mal dărruitoare în folosul binelui”, 

“Umilitul frate lale întrebase într'o zi pe buna dul mamă 
ce trebue să facă pentru a fi sigur ch va dobândi în veci 
mântuirea, Acen femele vrednici l-a arătat atunci fiului 
«i lumina aprinsă pe indiţimi: Btântu Biserică a Dom- 
nului. Iar acel tinerel, cu o aprindere mal prevus de 
vrâsta şi învățătura lui, a plecat pe cale lungă şi nu pl-n 
mal pânit pacea până nu wa aflat în cea de-a doua nă 
familie, Ordinul Franciscan, fiu iubit ml Binericei Catoll- 
cu, care i-a dat un nume nou, o haină sfântă și o rân- 
duială călugărească dintre cele mal mârețe şi mai ovan 
uhelice, 

“Patruzeci și gupte de uni de umilită slujire: vegnie 
vesel, grabnic, darnic. 

"In ochii nevinovaţi ai fratelui Irimia lucen o oplindire 
u câmpiilor întinse ale pntriei lui pământenti, la care ne 
mândea cu dulogie de fiu. Dar n'a fost un străin niel în 
Malin. Poporul mapolitan, înțelept în Ind sale și 
infocat în draposten sa, l-a lubit gi în viaţă şi dupa monr- 
te pe acest fiu adoptiv al dul, . 

“Intrep secretul sfinţirei nooniul suflet e cuprina în 
mmplicitaten felului a pândi, de a lun hotărâri, do au 
Tâphui: intotdemuna faţa eră faţă cu Domnul: intot- 
e pl de încredere în XI și pata să primenacă în- 
demnurile dumnezeleati şi îndrumările ascultării ch 
piept, Ne An curuj! 

"Simplitatea e haina ce se cuvine aceluia ente, apro- 
piindu-ne de Bu ,_vra sh albă sipuranta că ne va 
smM în casa lui lături de Btânta Pamilio, vrem să fie 
sigur că A led vorbele Mariei și ale lui Lost, şi 
ri poate 1 dumnezelasca thcere n dul Taun.” 


ublică 1n în Deere 
i A i CR Ma vei 
manie 














la Itomn i a prpuiomn 
Va „cel di 


1025, când monre cu nume de sfânt, Indata după monrte 
Incep “procenele” pentru recunongterena canonică a stin 
PD, lul, merg bine o vreme, dar de ln 1087 rămân uita 
0 până în vremen noastră, 
în 1047 un român ortodox, colaboratorul nostru d, Gri 
ore Manolloscu, are norocul en după lungi cercetări sa 
oncopere mormântul Fratelui Irimia Vulahul doapre care 
nu ac mai tin nimic gi să aconti ln lvenli noi chirii şi 
documente în legătură cu viațn Iul, stârnind astfel inte 
renul pentru românul sfânt, econce n dun pe nevăzute cl 
In, relunren procenului de bontifienre căzut in uitare, 


iale Rap Mloprel poa 
pete cea a 


vol lui pPERaMa A Ya E Aa A, i ti Ei 
Vom aveu cei 
In enlendurul Biserlcel Catolice, PER AUPAIR 


n... 


Cititorii noştri au putut afla în amănunte deserlerea 
morţii și înmormântării citind acum dol ani fragmente 
din o vastă poventire a vieţii Fratelui Irimia Valahul, 
scrisă de d, Grigore Manollescu, Dacă am fi cova mal pu- 
țin săraci, editura Carpaţii ar putea publica în întrega 
ncenntă lucrate atât de actuali, 


CRACIUN 


de ION TOLESCU 


ORUL meu cum ninge peste 
Câte sânt şi câte nu, 
Binecuvântută Veate, 
Tu: vel sti si numa! 'Tu, 


Numa! 'Tu-l vel sti cum strânse 
Pulgii clipelor de ieri 

Când pălenjenii pe pânze 

Azi mi-i ţese din tăceri, 


Azi când din zăpezi lumina 
Mi wagterne-aga pe pând 
Cum sasterne şi rugina 
Peste frunzele căzând, 


Peste Ionrea care-ascunde 
Doru-mi dus intre petale 

Până'n țara mea de unde 

Vin şi lacrimile 'Pale,,, 









P” 
i: 


POESIAS 


Por Mihail Eminesea 


MORIUA EST 


Antorehan de vela junto n himedaa fosa 
Un Bon de cnmpania er Ina para hora, 
enauefio qua ermbebe su ala en e) pesar 
Pasunte nai ti el vivlente urnbral 


Pagnate,,, Y el cielo ara quleta Hanura 
con rlos de lecha y flora que Tulpurn; 
Y las nubea negra tinglan palnelon 
Por În rola luna a mu vez vinitadon, 


To ved, cual sombra Iuălente de plata 

con alht orpuldua, dle n 10% cleloa marehaa, 
nublendo, nlma pălida, nubosn encalera, 
entre un llover rayon y un nevar eatrellaa 


Un rayo te elova, un cantar țe transporta, 
on cruz sobre 61 pecho los brazon se posan, 
cuando vu hilo rueea de ennuefios devana, 
y Oro est en el aire y argento en el agua, 


Vea tu almn candida que cruza el epaclo, 
despues mlro e lodo que queda,., fria, albo, 
pui endo en la cnjn, con su blanc vente 

u Honrlsa miro, que atin vivir parece, 


Y pregunto n ml alma que dudan traspasan: 
«Por qut has explendo, Angel de faz pâlida? 
4No has nldo, en tu albor juvenil, țan hermosa? 
Te va a eclipaar suna entrella radloa? 


Mas tal vez all exinten cnatillow 

con mreon de oro de entrelins conatruidon, 
con rlos de fuego y entrellas de plata, 

con playaa de mirra, con floren que cantan; 


Yy phana tii entre clan, una relna ungldn, 
con trenzas de lampa y oo que luminan, 
en tunica azul de oro snlplenda, 

on tu frente esplendlda, coronn de laura 


Oh, la muerte es cnos, es mar de luceros, 

y In vida es Ingo de rebelden nuefon; 

oh, ln muerte en riglo de nolen florido 

y la vida, un cuento de aridez y hantlo, 

Man, tal vez, loh, yerma, ml tenta fluctini 

EI mal pennamlento al bueno entrangula,., 
Cuando el sol se extingue y ostrellns naufragan, 
vieneme la den de qua todo en nada. 


Puede ser que arriba la bâveda ne nbra 


EAI BICA A e am 


cual 
eritoncos, por slempre 





Y entonces, şi es clerto..,, 
tu călida alma revivir no puede; 
entonces, voz dulce, cn sin fin tu sllenclo; 
entonces ho has sido, Angel, sino cleno, 


Y, no obstante, polvo inanimado, hermoso, 
mi arpa dentrozada n tu fârotro apoyo, 

y tu muerte, no lloro, felicito 

a un rayo, del caos terrenul huido, 


Y luego, iqulân sube que cosa es mis buena: 
el ser o el no ser? Mas nube cunlqulera 

que lo que no es, no alente dolores, 

y hay mucho dolor y muy pocos gocen, 


450r? Una locura tristemente van, 

ln oreja te mlente y el ojo te ongnân; 
del decir de un siplo, otros ma retractan,., 
jAntes que un ensueho insipido, la nada! 


Veo corpâreon suehos perslgulendo n duehos, 
hasta que los sorben sepuleros ablerton, 

e ignoro en que concentrar ml pensar! 

vEn relr cunl loco? 4Maldecir? «Llorur? 


VA quâ?,,. &Todo, acaso, demenela no en? 
Y tu muerte, ânpel, &por que hubo de ser? 
uSentido en el conmon hay? Porma sonrlente; 
«ba vivite sâlo porque asi muriesen? 


Si en eso hay sentido, ateo, es feroz,,. | 
En tu frente pâlida no estă enerita Dios, 


VPN ECLA 


Se ha extinpuldo la vida de Venoein lu nuguata; 
no porelbes canolones, no vea lucon de bailes; 
por las gradas mormoreas, por los vlejos portalea 
penetra, blangqueando las paredes, la luna, 


Bl lamento del mar los canale eseuchan,., 

Holo €l esti en In for do Juventud inmutable, 

A su amada ol allento de vida anala darle, 

Chocu en los murallones, y el rumor de olus zumbiu, 


Tlene lu cludud todu auletud de cemonterio. 
Sucerdote que resta de los dia antipguoa, 
Sun Marco du ln media noche, con son 


rofundu yoz, con hablur sibilino 
tentandbrite, en ritmicos instantes: 
Iven los muertoa,.; todo ea en vuno, hijo! 


"Praducidas por Josk MAPAS PERPINAS 





estro. 
Y con 


nea 





CARPATII 











H 


RIMUL contact cu literații ieșani l-am 
stabilit abia în vara anului 1940, deși 
eram cu serviciul în vechea capitală 
moldavă, de mai bine de un an. In acel 
moment apărea în Iaşi, sub formă de 
carte, revista “Insemnări ieşene”, sub 
conducerea lui Mihail Sadoveanu, Mi- 
hai Codreanu și Gr. T, Popa. Mă ținu- 
sem departe de această revistă pen- 
trucă aveam impresia că la “Insem- 
nării ofiţerii nu erau agreați. Deși la 
susnumita revistă colaborau şi ofiţeri 
Fonea, Dabija, Mircea Paverescu, etc— 
faptul că Octav Dessila, -recent mutat dela Bucuresti-fu- 
sese primit rece, mă făcuse să cred că epoleţii erau pri- 
viţi cu ostilitate. E: 

Incă din 1938, din cauza tensiunii internaţionale, se 
făceau camcentrări masive, cu o febrilitate ce încerca să 
umple lacunele lăsate de aproape două decenii de dolce 
farniente. Printre cei concentrați în vara lui 40, era şi 
un profesor: Octav Gheorghiu. Intr'o zi avea să mă cu- 
noască şi să-mi propună să-l însoțesc la cenaclul “Insem- 
nărilor ieşene”. La dorința de a mă cunoaşte şi, mai ales, 
la invitaţie, contribuise citirea unui volumaș de versuri 
pe care-l publicasem cu un an înainte (Cântece din Ma- 
ramureş, Tip. Al. Ţerek, Iaşi 1939) 

Adunările aveau loc în fiecare Miercuri seara, în semi- 
marul profesorului Gr. T. Popa, dela Facultatea de medi- 
cină. M'am dus şi, spre surprinderea mea, am fost pri- 
mit bine sau aproape bine. La „aceasta contribuise nu 
atăt volumaşul meu de versuri pe care nu-l citise ni- 
meni şi nici cuvintele bune spuse de Octav Gheorghiu, 
cât numele. Mă numeam Beldie şi o rudă îndepărtată a 
mea—avocatul Vasile Beldie din Tecuci—era bine cunos- 
cut în cercurile ieșene, ca unul ce era căsătorit cu o fată a 
lui C. Stere şi pe vremuri colaborase la “Viaţa româneas- 
că”, a cărei continuatoare se pretindea a fi revista de sub 
conducerea lui Sadoveanu et Co. Otilia Cazimir, in spe- 
cisl, m'a primit cu căldură, întrebându-mă despre Lili 
Beldie (fata lui Stere). Această Lili Beldie se manifes- 
ta şi ea în domeniul literar cu poveşti pentru copii. 
Tot bine m'a primit şi N. 1. Popa (frate al cunoscutu- 
di Victor Ion Popa). Acesta m'a întrebat despre Ion 
Beldie. Ion Beldie, fratele lui Vasile, era învăţător, fu- 
sese în dese rânduri deputat, senator şi prefect, dar în 
afară de asta, ştiu vag, el era eroul din cunoscuta pie- 
să de teatru -“] din fereastră”. Mihai Codreanu 
m'a primit distrat, iar Gr. T. a bănuitor. De ceilalţi, 
Ă Eusebiu Camilar, Magda Isa- 
: i vănescu, G. 





cele 4-5 luni am frecventat “Insemnările” şi se pare 
cz nu a venit niciodată, ci cel mult la înființarea numi- 
tului cere. Sadoveanu părea să fie numai o fațadă. Cei 
cari dirijau revista erau Mihai Codreanu şi Agavriloae 
(îşi semna articolele cu pseudonimul Bărgăoanu). Mihai 
Codreanu avea drept absolut de veto în domeniul poetic 
iar Apgavriloaie un cuvânt greu în ceiace privea proza. 
Mihai Codreanu era înapoiat în poezie. Tot ceiace nu in- 
tra complet în regulile poeziei clasice era pentri €l den ” 
de Bacovia, pe care-l cita foarte des în batjocură. Dea- 

ceia poetul lui favorit era un oarecare Ţaţomir, judecător 

intrun târg al judeţului Iaşi, căruia Mihai Codreanu îi 

publica lungi poeme în fiecare număr al “Insemnărilor”. 

Pe ie et ciao ae ie aEt la raci izEzie: ticea 

exc ar ru Magda Isanos. a Isanos era 

Dica Pea 





tentat comunist, Eusebiu Camilar. Era 

o femeie urită, şchioapă, dar de un puternic talent. Avea 
comuniste, ile ei erau impregnate de aceste idei, 
dar comunismul i Isanos era idealist, uman. In 
poeziile ei erau cântate nevoile, durerile şi speranţele cla- 
sei muncitoreşti, dar redate într'o formă duioasă, înțel-- 
gătoare, tă de agresivitate. Poate cele mai frumoase 
pe a comurist ce s'au scris vreodată în România, 

î % 
suni MAREEA ommup Angitu ce da, petrecut cu Mazda 


—a58 cum am că a avut o cruntă de- 
samăgire. A murit dealtfel la ini ani du, 

şi, cepe TREE tale, aa bătu! = Are en- 
munistă, a rămas doar soțul amilar. excepție 
o facea maestrul Codreanu cu Ola Cezimir, un „dă 


ficiu mai mic desigur, deoarece poez ile Otiliei nu lovenu 


ARBOR DE CRACIUN 
de ION TOLESCU 


U_arbor cen haina zăpezilor creşti 
Sin creanga ta legeni altoiuri cereşti, 
Când fulgul zăpezii îţi cade pe trunchi, 


Eu vin lângă tine şi cad în genunchi. 








OINAR PRIN IASUL LIIE 


atât de grav în concepţiile poetice ale bătrânului sone- 
tist. In proză, după cum am spus, se părea că dictatorul 
era Agavriloaie. Deși scria rar, ginerele lui Garabet Ibrăi- 
leanu trecea drept una din eminențele cenușii dela “In- 
semnări ieşene”. Am constatat acest lucru într'o 
când Agavriloaie a reproşat pe un ton destul de tare lui 
Gr. T. Popa, că în Mpsa lui, acesta din urmă a publicat 
un articol al lui Stefănescu-Galaţi, articol considerat de 
Agavriloaie catastrofal, la care Gr. T. Popa a răspuns je- 








ii ÎI e 





„73 - 

„Turnuri şi ziduri de demult. 
nat că nu a avut ce face deoarece Ştefănescu-Galaţi sus- 
ține revista cu bani. 

Gr. T. Popa era cel care ducea tot greul revistei, cel 
care alerga după bani, făcea intervenţii, etc. şi ta plus 
veghea ca ideologia stângistă a revistei să nu fie ştir- 
bită prin strecurarea vreunui articol, poezii sau note cu 


Tribuna libera 





RAR 


de N. 5. GOVORA 


izuri străine acestei ideologii. Gr. T. Popa făcuse medina 
la Londra şi, ca atâţia Români ce-şi fac studiile în An- 
gl:4, Franța sau Germania și devin filoenfiezi, filofrancezi 
sau filogermani, în dauna filoromânismului, Gr. T. Popa 
era un aprig filoenglez. In vara aceia Ruşii ne luaseră 
Basarabia şi Nordul Bucovinei şi Gr. T. Popa părea mai 
sensibil la scufundarea unui vapor englez decât la 13 
rea celor două provincii. La “Insemnari” se făcea filo 
englezisra uitându-se că Anglia era la câteva mii de ki 
Jometri iar Rusia—dela tzla în care ne găseam--la m! 
mai zece kilouetri tr. rul paserei 

Dealtfel “Insemnări ieşene” era numai o fațadă, Revis- 
ta publica studii, poezii, nuvele, etc. dar la adunări, 
şedinţele fals botezate literare, se făcea politică. Bănniesc 
în plus, că mai aveau loc şi alte adunări în afară de cele 
de Miercuri seara, deastădată secrete, la care participau 
numai cei iniţiaţi. La adunările de Miercuri seara, timp 
d. patru sau cinci luni cât am participat, numai de două 
ori s'au citit versuri şi proză, restul timpului s'a discu- 
tat politică, dar o politică ce nu poate fi numită înaltă, 
ci una de cafenea. Nu-mi pot aminti toate mărunțigurile 
care s'au discutat acolo, îmi sunt însă vii în minte două 
cazuri când mi s'a cerut și mie părerea. 

Dacă s'ar putea spune că exact ca la “Convorbiri lite- 
rare” exista o “caracudă”, apoi eu, dela început şi până 
la sfârşit, la “Insemnări” am făcut parte din caracudă 
Ceiace bănuiam, adică repulsia față de epoleți exista și 
la, revista ieşană, dar nu pentrucă şi acolo, ca în alte 
părți, purtătorii de EpolE i erau socotiți prin definiție 
idioţi, ci pentrucă-i bânuiau ostili ideologiei lor” politice 
stângiste. Primirea acceptabilă care mi se făcuse la în- 
ceput se estompase şi răcela creştea din ce în ce mai 
mult. Primul motiv de răceală a fost prezentarea unei 
nuvele (mi se publicase una) în care biciuiam moravu- 
rile electorale. Eroii demagogi erau frații Ion şi Vasile 
ae iara au fost uşor recunoscuți de N. 1. Popa, mo- 

IV pentru care acesta mi-a reproşat 
îol, au venit şi aitele. Progat destul Ge sar Aia 

Să ne întoarcem dar la cele două discuţii. Intr'o seară, 
Gr. T. Popa m'a intrebat ce cred ofițerii români despre 
aducerea de instructori germani şi dacă mândria epoit- 
ţilor români nu este rănită de acest fapt. 

—Nu cred dle p;ofesor că ofițerii români din genera- 
ţia actuală se pot simţi ofensaţi de faptul că au venit 
ofiţeri germani să-i instruiască, dupăcum generaţia Dvo- 
astră nu sa simțit c/feusată când au venit să vă instruiac- 
că ofițeri francezi, :-m răspuns eu, ceiace a produs— 
cum se spune pe franţuzește—, “un froid dans V'assistan- 
ce”, A doua situaţie a fost şi mai gravă. Gr. T. Popa ne-a 
adus o veste foarte “imbucurătoare”. 

—Domnilor, atacurile aviaţiei. 


vor fi în cu- 
rand fără nici tr efect, ari pu 
tem de 3 


Ei pus FA ct un sis- 
s'au ridicat a mii di baloane captive. Aceste baloa- 


ne susțin o imensă plasă metalică care acopere Londra 
total. Plasa este foarte flexibilă şi bombele aruncate de 
avioane, din cauza flexibilităţii plasei nu pot trece. La 
care, părerea mea a produs mai mult decât răceală. 





(Urmează pagina 15.) 





PREZENTA NOASTRA IN FRANTA 


AZĂNDU-MI întâmplător în mână și 
răstoind “Dictionaire des Ecrivains et 
des Litteratures par Frederic LOLIEE” 
apărut în Bibliotheque de Diction- 
naires manuels în a 3-a ediţie în anul 
1911 la librăria Armand Colin, rue de 
Mezitres, 5, Paris), am căutat—şi aş- 
teptat—să dau şi de un nume romă- 
nesc. Faţă de afinitatea de sânge şi 
grai şi ţinând seama de legăturile Ro- 
mâniei cu Franța, am crezut să găsesc 
în acel Dicţionar cel puțin numele co- 
rifeilor literaturii noastre şi oamenilor 

de ştiinţă proeminenţi, adică a acelora ce au ilustrat 

PRR Da acea epocă (1911) literatura și stiință româ- 
Am găsit germani, engleji, slavi de toate gradele, ita- 

leni, spanioli și—chiar—uneguri şi nici... un singur nume 

românesc din cei ce-mi trecuseră fugitiv prin cap. 

Dacă sau scos mai târziu şi alte ediţii ale aceluiaș 
dicționar şi dacă s'a reparat eventual nedreptatea—nu 
am putut stabili. De asemenea, dacă și în alte dicționare 
de asemenea natură şi de conţinut internaţional. ca cel 
ai lui Lolite, nu s'a uitat Țara noastră-—larăși nu am 
Pol, constata. 

Aşi dori—şi aşi a ca oamenii nostri competenţi să 
cerceteze voatăencat ii i 
raporteze opi ice româneşti. Ei sunt mulţi acum 

» malurile Senei [i RI : 





se 
și ei cu talentul şi capacitatea lor au imbogăţit știința 
ş: Uteratura natională şi prin ea pe cea etc CĂLET 


AR totuşi, cum a putut să se producă tunci 
D p p pe atun 


une faţă de țara noastră? lată 

prima întrebare care se pune ori om în aceas- 

ta este că = 
ţi mutate i Ba E apei 


atunci în 
rile “aliaţilor noştri fireşti” şi în special în Franța-soră- 


de C. BRAGA 


şi Elveția. Dacă mulţi tineri, mai ales din “pătura supra- 
pusă-instrăinată”—după cum constată Eminescu—după 
studii superficiale şi deseori cu diploma “bun pentru 
Orient” se grăbeau să se întoarcă în Țară şi s'0 guver- 
neze în folosul lor—mai ales prin Ministerul de Externe— 
apoi nu trebuie să exagerăm:; “binefăcătorii” "Țării Ro- 
mâneşti nu erau numai “greci şi bulgari” care nu aveau 
interes să ridice prestigiul Romaniei în străinătate și nici 
timp pentru aşa ceva, deşi întorşi acasă ei deveneau 
“români” sadea. Noi am avut în străinătate—la studii şi 
1n misiuni—şi mulți din cel mai pur sânge românesc; 
unii din aceştia au rămas pentru mulți ani în ţările ves- 
tice—în special la Paris—, priindu-le cum se vede mediul 
şi aerul de acolo mai mult de cât cel de acasă; unii din 
ei s'au format chiar adevărați oameni de ştiinţă şi buni 
literați şi artişti. Ei, şi cum aceşti români de sânge, culți 
şi deseori harnici, nu au observat nedreptatea şi nu au 
obținut rectificarea acestui dicţionar internaţional? Dar 
cl Suie as Se au intreprins nenumăraţii ataşați cul- 
0; eava de diplom: i i dii îi 
treaga Franță? pi pi ați parizieni şi din în 








-Domhule profesor, nu știu de,unde aveți informa- 
dar eu n'o cred plauzibilă Dach o bombă de aviație 
prin 6-6 etaje, nu crea că va putea fi oprită de o 

„ Oricât de floxibilă ar fi ea. In plus avioanele per- 
î je care sbonră po deasupra plasei, pot cu usurință în: 
cendia baloanele enptive inr plasa-—fără susținere--nu 
Mai are altceva de facut decât să cada. 

La răceală a urmat consternarea produsă de interven- 
> Via profesorului universitar Bădărău, 

î Dragă Grete, nu te supăra dar, ca ofiţer de rezervă 
e aviație, trebuie să dau dreptate dlui locotenent, In 
afară de motivele invocate de e), ndaog obiecția urmă- 
“oare: apărarea antiaeriană nu va aputea interveni con- 
tra avionelor din cauza faimoasei tale plase, 

Cu toate acestea, frecventarea cenaclului “Insemnări- 
dor ieşene” în vara anului 1940, mi-a lăsat amintiri fru 
moase. Gr, T. Popa era un om Jovial, amabil şi cu mult 
tact, 

Un capul aparte în amintirile mele îl are Otilia Ca- 
zimir. Apreciam versurile ei--adevărate bijuterii—, dar 
mal ales felul ei de a fi, inspira o mare simpatie. Trăia 
modest dintr'o sinecură era cred inspectoare cultura- 
li, dar dacă vrea sinecură românească este cea mai pu 
țin de condamnat, atunci cu siguranţă este aceia a că 
Tei bencficiară era Otilia Cazimir. Comportarea ei cu cei 
pe frecventau cenaclul, mai ales cu cei tineri, era aceia 
A unei surori mai mari, dacă nu a unei mame, lubise pe 
Grigore Topârceanu şi e probabil că acea legătură cu 
mosculă de tot oraţul fusese privită cu ostilitate cu ani 
înainte, Topârceanu își părăsise soția de pe undeva din 
Muscel şi se stabilise la laşi, intrând în cercul “Vieţii 
românesti”. Dar autorul poeziilor săltăreţe și a parodiilor 
murise şi pe străzile Tagului se prelingea acuma ca o um- 
bră, mereu cernită, Otilia Cazimir. ŞI această constanță 
în iubirea ei pentru trubadurul trecut In lumea umbrelor, 

lăcea în orașul patriarhal, în atmosfera romantică, hei 

berpisnă a Iaşului, Când trecea pe stradă Otilia, ln 
mea se oprea ca so privească cu simpatie, cu duioşie. 

"Dot la “Insemnări” venea şi faimosul George Ivașcu 
Tvaşcu era un tânăr profesor secundar, comunist agre- 
sit, Această agresivitate nu se datora atât unui curaj 
deosebit, ci faptului că era ginerele unui peneral--Teodo- 
vescu se numea, dacă nu mă înşel--, şi cum se va vedea 
mai departe, graţie socrului, Ivaşcu putea să-și permi 
- tă multe, Redactase câteva numere dintro revistă incen- 
diară comunistă intitulată “Manifest”, pentru care fu- 
sose și închis. Acuma scria la gazeta evreiască criptoco- 
monistă “Iaşul”, unde redacta “Cronica războiului”. Dar 
lu “Insemnări ieşene” venea rar. Pe Ivagcu l-am cunos- 
cut mai bine în altă situație Intr'o zi mă cheamă co- 

dantul regimentului, colonelul Loghin, pentru a-mi 

e. “Ascultă locot. Beldie, a fost concentrat comunis 
dul Gheorghe Ivașcu. Cum eşti singurul ofiţer activ în 
batalion (era un batalion de instrucţie, restul regimen- 
Mului era pe zonă), ţi-l dau la compania ta ca să-i freci 
î ridichea”. A doua zi dimineață s'a prezentat la companie 
soldatul T. R. Ivașcu. L-am scos în fața frontului şi i-am 
spus: “Soldatul T. R Ivașcu Gheorghe, dta ești comu- 
mist cu sunt anti. Dar cât vei fi în compania mea, nu vei 


imic de suferit pentru ideile diale. Toţi soldații 
EYE nun copiii mei. De cianit. e probabil că se va 


tari 
























arte. eles că tru a nu su- 

o = să-ți „datoria de sol- 
am chemat din nou la 

se furios cu mâinile la spate. 


rii, Ivaşcu continua să facă 
parte din compania mea. In această situație era obligat 
să fie prezent la ora raportului, după care pleca la ser- 
viciul cazarmării, pentru a fi din nou prezent la întoar- 
cerea companiei dela instrucţie. Intre cele două momen- 
te, e probabil că pleca acasă. Şi într'o zi aveam tragere. 
Regula era ca la tragere să meargă toți ostaşii ce figu- 
rau în registrul companiei: cei dela servicii, bucătarii, 
jdarii, ordonanţele, etc. Şi Ivascu s'a prezentat, spun- 
u-mi câ acuma pleacă la cazarmare. 
Nu Ivaşcule, vei merge la tragere. Așa e regula. 
-Dar cu Dam tras niciodată în viața mea loco- 
tement. 
—Un motiv în plus ca să mergi. Dia, în fiecare zi, la 
Sa an ni dotarii cu Jlotela și cu Mizugtale aie: 
Paul Ce-ar zice cititorii dacă ar afla câ “strategul” dela 
“Tagul” nu a tras niciodată cu pusca? 


Mai târziu, în ziarul “Moldova” de sub ia auto- 
rului dramatic Adrian Pascu, am scris un ai 5, rela- 
vând cele de mai sus. lar peste doi ani un prieten mă pu- 


cure gira această se numea... Grigore Gafencu 
Când am pârisit Ţara. printre alte motive ce m'au de- 





artă. 

in de limbă românească, publicație “totdeauna 

ormută” cum serie mereu directorul ei). 

Dar să revenim la concentrarea comunistului 3vpeu. 
r- 


cere mu l-am mai 
sive pentru mi şi eultorul” Lvaşeu 
trat. Pe urmă au venit legionarii la pu- 
vre, “lagul” a fost suprimani şi Ivagcu a am 
revistei “Vremea” care vira cu - 


x PR ge sa 
PE 


Mg 









MANA ATII 


HOINAR PRIN IASUL LITERAR 


Mârza. Vestea si strătătut oraşul şi în primul Miercuri, 
cei mal mulți dintre noi căutau să aducă un cuvânt de 
alinare și îmbărbătare. Toţi erau consternați, afară de 
cel în chuză, Adică de Mârza, care cu greu îşi putea as- 
cunde seninitaten, ca şi când ar fi fost vorba de nişte 
străini şi nu de nevasta şi, mai ales, de copiii lui, 

A doua situație se plasează în timp un an mai târziu 
Se începuse războiul şi Mârza venea foarte des la Un 
ghenil moldoveni unde mă păseam, ca să mă roage să-l 
tree în Basarabia. Pretextul era CUL aa STA de alimente 
în Unghenii basarabeni. L-am trecut orl de câte ori n 
venit, dar niclodată nu l-am lăsat singur. ȘI eu anl mai 
târziu, Mârza era ministru in RPR 


Veniseră legionarii la putere și intro Miercuri, Gr, 


1. Popa ne-a anunțat că “Inserinările” au fost suprima- 
te de prefectul Al. Ventonie, 

Dispârute “msemnările” (toate intervențiile făcute la 
ministrul de Informaţii Nichifor Crâinic au fost de pri 
s05. E vorba de ministrul de după căderea legionarilor, 





A Flori albe în Tara de departe!... 


in ul lor nici nu s'a îndrăznit să se facă vreo inter- 
„venţie), Iașul rămânea fără nici o revistă literară. 
„ŞI atunci mi-a venit ideaia să scot eu o asemenea re- 
vistă. Revista mea s'a “Curierul ieșan” şi, inițial, 
din cauză că apărea exact în formatul “Insemnărilor”. 
mulți au crezut că era vorba de un camuflaj al decedatei 
reviste, eu fiind un om de paie 
Revista am scos-o cu un camarad de regiment, Bratu. 
Plecând eu pe zonă, înscrierea la tribunal o făcut-o Bra- 
tu. Spunându-se că e mai grea înscrierea cu doi direc- 
tori, "a sugerat ca unul din noi să fie înscris ca pro- 
prietar; s'a pus el director. Inserez acest amănunt deon- 
Trece, cum se va vedea, are mare importanță. Şi revista, 
având nevoie şi de e iz la Bucureşti, nu a putut apa- 
re decât în Martie 1941, când eu eram mutat dela regi- 
mentul de infanterie din Iași. Reţinerile au dispărut după 
primele două numere şi colaborările de marcă au început 
să afluiască. Mi-amintesc că sa scos un număr festiv 
“circa 300 pagini de carte—închinat Basarabiei şi Bu- 
cuvinei. Printre alţii, la acest numâr au colaborat profe- 
sorii universitari ieşeni Radu Vulpe, Ştefan Berechet şi 
Bârsănescu. Din cauza începerii războiului, eu fiind mu 
tat din Iaşi iar Bratu plecând pe front, au venit la re- 
vistă câțiva tineri, foarte merituoşi dealtfel: George Mi- 
hai Dragoş şi G. D. Loghin (băiatul colonelului). G. D. 
Loghin era cuzist iar George Mihail Dragoş nu ştiu precis 
ce idei avea, în orice caz de dreapta. Amândoi erau stu- 
denţi străluciți, scriitori de mare viitor. Cine se îndoiește 
de afirmaţiile mele, poate căuta Istoria literaturii a maa- 
relui Gheorghe Calinescu şi la prefață îi va găsi sitați 
pe ambii. Ce i-a făcut pe acești tineri cu idei itice 
contrarii actualului potentat roșu dela Bucureşti, să-l 
ajute în întocmirea acelei condamnabile cărți nu ştiu, 
celace ştiu precis e că nisi unul nici altul nu era valetni 
setunlului valet dela Bucureşti. Dar pe lângă ei, sau 
Pra i şi doi valeți veritabili. Aceştia sunt AL Piru și 
In acel timp a isbucnit scandalul Călinescu DI Pamfil 
Şeicaru a toată lumea în picioare cu un documentat 
articol în “Curentul” şi cartea a fost retrasă din libră- 
rii iar criticul comunist inde at [A timp de şase luni 
dela revista Fundațiilor re ŞI fără ştirea hin 
şi Dragoş, Piru [A Mi t introdus un de 
apărare a lui escu. Când an primit numărul, acolo 
unde mă Shotain, Am rămas inlemnit. Pe Călinescu nu-l 

















liuă 
ta timp cât este indepartat dela "Pundatiii 7 

cuțe aceste luni, pote să-l retrimită Ama ga Pt 
nviza, E lesne de înțeles că articolul nu a mul fost ratpi 
mis lar pe ciracii lui nu i-am mai văzut 

Tot pentru a i se publica un articol a tatonat terenul 
un alt maare, şi anume forgu lordan. Acesta n trimis 
pe Zacordoneț şi răspunsul meu a fost şi de data ncensta 
negativ. Iordan citise revista şi într'o zi, cu ea în mână 
intrase în sala de cursuri a profesorului Radu Vulpe, ea 
să-l felicite şi să-l intrebe cine Grau cei doi directori 
Cum discuția era dusă în auzul studenților, George MI 
Nail Dragos s'a ridicat ca să răspundă; j 

Dol locotenenți, dle profesor 

Dol loeotenenţi?, a întrebat mirat forgu Iordan, ŞI- 
3. sacrifică ei lenfa pentru a scoate o revistă? Bu stiam 
că ofiţerii au bani numai pentru a... (aici a urmat un 
gest care însemna dusul sticlei la gură), Se vede treaba 
că Iorgu Iordan se potrivea în păreri cu dl Amăriuţel gi 
în celace privea ariei, nu numai în marxism-leni- 
nism P 

Aceste întâlniri ale mele cu Piru, Dragoș, etc. se pe- 
treceau numai în congediile sau permisiile ce aveam. 
Dar, revista mergea greu de tot, ȘI într'un asemenea con- 
pediu am fost căutat de profesorul Octav Gheorghiu şi 
de Bratu, care se găsea şi el în congediu. Gheorghiu mi-a 
a intre patru ochi-—ştia că eram proprietarul ga- 
zetei : 

Dle locotenent, Germanii vor pierde războiul. Tre- 
buie să scoatem o revistă democrată şi nu putem obține 
aprobarea. Dta o ai. Dă-ne revista pe mână. Vei conti- 
nua să figurezi că director, dar o redactăm noi. Nu vei 
mai cheltui leafa dtale cu revista, ba mai mult, vei primi 
lunar o sumă de bani mai mare decât leafa dtale. Şi la 
sfârşit... vei fi de Pers învingătorilor şi nu a învinşilor. 
Vino după masă la cafeneaua X la ora Y, vom merge 
amândoi la profesorul Zane şi cu el impreună la Banca 
Creditul Urban. Au trecut mulţi ani de atunci şi nu este 
exclus să mă înşel asupra numelui Băncii, Pe Gheorge 
Zane, fruntaş național-țărănist ii cunoşteam dela Fa- 
cultate unde îl avusesem profesor de Economie politică 
şi Finanţe. —Uite, dl Bratu e de acord, a terminat Octav 
Gheorghiu. 

I-am promis lui Gheorghiu că voi fi exact la întâl- 
nire, dar imediat ce m'am despărțit de el m'am dus di- 
rect la tribunal unde am tăcut formele prin care Bratu 
nu mai era director și înscriam ca redactor pe avocatul 
Gheorghe St pe 

Pe Octav Gheorghiu nu l-am mai văzut deatunci. Nu 
ştiu dacă se va fi simțind bine printre învingători, dar 
cum din potanele ştiri ce vin din Țară nu am auzit de el, 
se pare că şi el e un învins. 

Gheorghe Chiper era un tânăr avocat ieşan. Țărânist 
înfocat, membru al partidului drului Lupu, publicase un 
delicios volum de nuvele, întitulat “Târgul trăzniților”, 
fusese pe frant şi acuma, desconcentrat, se sbătea pen- 
tru tema: dreptate țărănimii. Cum nu aveam nimic con- 
tra acestei teme, înțelegerea s'a făcut repede. Revista 
era Literară, în plus, el făcea țărănism pe prima pagină 
lur eu pe ultima... legionarism (atât cât se putea). Aceas- 
tă ultimă pagină o botezasem “cazon”, “In vârt de să- 


bii”. Revista avea să a! iei "ab 3) tata acel de ziar, 
Chiper ceia pă ormatul carte e mai puţin 
dinamic. A mai sus, Chiper era şi el faza 
nist, dar se deosetea de cel al pui GE 
Popa sau Zane. El voia ca Rusia să fie învinsă de Ger- 
mânia “aerasta însemna şi victoria şi nu înfrângerea 
moastră—şi după aceia să se facă țărănimii dreptate. Nu 


Graţie lui Chiper au mai venit la revistă poetul George 
Lesnea şi Theodor Kiriakoft care era un pictor decorator 
de mare talent. Fusese invitat la Teatrul naţional din Bu- 
cureşti, dar el nu se putuse desprinde de cel dela Iaşi, Ki- 
riakotf avea nostalgia Estului, dar al Estului geografic 
şi nu al celui politic. După ocuparea Transnistriei, Kiria- 
koti a acceptat postul de pictor decorator al Teatrului 
din Odesa, motiv pentru care—probabil—astăzi e în lu- 
mea umbrelor. O dovadă a talentului lui o vor găsi cititorii 

în cartea de Poveşti” de Ion Creangă, editată de *Car- 
paţii”, 

Dar aici e necesar să fac o paranteză pentru a putea 
vorbi de două “caractere” literare ale Iaşului. E vorba de 
caractere cu ghilimele. Din nefericire, în lumea artiştilor 
şi Uiteraţilor, caracterele cu ghilimele mişună. Mai ales în 
lumea acestora din urmă, numărul acestor “caractere” 
este înspăimântător. 

Imediat după apariţia “Curierului ieşan”, au mai apă- 
rut două reviste literare în Iaşi: “Cetatea Moldovei” sub 
direcția lui George Cuza şi “Cuget moldovenesc” de sub 
directia lui Petre Stati, ambele format carte. “Cuget mol- 
dovenesc” apăruse înainte de răpirea Basarabiei la Băl- 
Și, unde [l cunoscusem pe Broiegaiuă Stati, cuzist, fost 
deputat iar în ul guvernării Goga-Cuza secretar ge- 
neral în nu mai ştiu care minister. La Bălți, “Cuget mol- 
dovenesc” apăruse în formatul *Qândirii”. 

George Lesnea era un fost lucrător tipograf. De un 
real lent, seria cam mult, motiv pentru care cineva 
tăcuse o butadă: Lesnea e cam lesnicios. Mai valoroase 
decât producția proprie erau traducerile din Puşkin şi, 
mai ales, din Esenin. Fostul lucrător tipograf nu nutrea 
nici o idele politică, era de o ambiție nemăsurată şi-şi 
ținea bărcii gata tru a le întinde după cum 
batea vântul Era apreciat mult de Iorga şi în toamna 
anului 1040 trebuia să i se dea premiul național de poe- 


aran) Li acest scop, Lesnea 
N are A = i ti do Sante Depăru 


ra i arie regele 
naţional s'a eva- 
Lesnea nu renunța aşa de uşor la visurile lui 





porat. 

seris poem 400 versuri, intitulat... Căpiti 
Dna Ati un, poeen Q 609 easui, aut ral rel a 
pul să-l publice. Cum trupele germane înaintau 

nato tratațilia, datata dica ” cani Ace 

[] aceia | 
Mu Roua Ie portie aer 
colaborare în. reviita îi Geosg Cusa imprudi 


Chiper Curierul logan, a 
Tu ati dee re iernii 


(Vrmează pagina 16.) 


16 


GARPATII 





terra Lesnea a publicat în revista mea versuri 
oase. Prima, a cărui titlu nu mi-o amintesc, a fost 
clogiată de “Curentul”. Mi-amintesc doar ultimele ver- 
suri: 


“Şi o Iumă mare, luminoasă, dulce, 
Luminează morţii, care zac în grâu.” 


Colaborarea lui Lesnea era destul de dificilă. El impu- 
mea locul—totdeauna pe pagina I-a fireşte-—, caracterele, 
ete, Dar când frontul de Est a început să nu mai mear- 
gă, Lesnea s'a retras în mod strategic. In primii ani după 
“eliberare” am auzit de Lesnea, dar pe urmă... tăcere. E 
probabil că a scris şi un poem întitulat “Stalin”, dar se 
vede treabă că manevrele nu i-au reuşit. 

acuma, al doilea “caracter”. E vorba de Eusebiu Ca- 

. Acesta, avea idei politice: “progresiste”. Numai că 
ideile nu-i erau prea solide. Ca şi Lesnea, după fulgeră- 
toarele victorii germane, a socotit că e bine să se aran- 
jeze. Şi pentru aceasta a fost, nici mai mult nici mai pu- 
ţin, decât secretarul de redacţie al revistei “Cetatea I- 
dovei”. In ceiace priveşte talentul, aşi fi injust dacă aşi 
afirma că nu avea. Avea şi încă puternic. La “Vremea” 
înainte de virajul spre stânga—, avusese loc un con- 
curs de nuvele. premiatul fusese Camilar. Era vorba 
în acea nuvelă de o deslănțuire a elementelor maturii. 
Intrun sat din Bucovina—Camilar era Bucovinean—, sat 
de munte, avea loc o inundație, fulgere, trăsnete, prăbu- 
iri de copaci, dărâmâri de case , ctc. Mai târziu a pu- 
blicat un roman în editura “Moldova” a lui Athanasie 
Gheorghiu. Trata aceiaşi temă dar, dacă într'o nuvelă 
toată această deslăntuire de elemente era realmente pu- 
ternică, dealungul sutelor de pagini dintrun roman, se 
dilua. 

Cu Chiper ca redactor, “Curierul ieșan” a fost o re- 
vistă foarte discutată, poate cea mai discutată de pro- 
vincie din acele vremuri, Mi-amintesc în special de o po- 
lemică cu “Universul literar”. Intr'o notă, Chiper acuzase 
revistele din Capitală că ra iei total pe cele din 
provincie, că redactorii și colaboratorii se tâmâiază re- 
ciproc, conform dictonului “laudă-mă tu ca să te laud şi 
eu” dar, mai grav, laudele la adresa cărților ce apar nu 
sunt sincere, ele fiind cumpărate. “Recenziile ce apar în 
revistele din Capitală sunt scrise în biurouriile edituri- 
lor, scria Chiper. Redactorii primesc plicul, îl deschid şi 
se uită la numărul liniilor recenziei fabricate de editură, 
le numără şi apoi numără şi hârtiile de o mie ce înso- 
țesc textul “recenziei”, Dacă e aşa cum trebuie, redac- 
torul notează pe margină pagina din revistă şi caracte- 
rele în care trebuie să apară şi apoi îşi pune semnătura 
dedesubt.” 

Cel care sa indienat a fost Traian Chelaru, redactorul 

U ului literar”. Acesta a tunat şi 

i iegan”, ara fost nenorocos, 


Hoinar prin Iasul literar 


mea”, însoțind textul—conform obiceiului—de hârtii de 
o mie, Lui Traian Chelaru, mai puțin pretenţios, numărul 
miilor i s'a părut suficient pentru a-și pune semnătura, 
fraţilor Donescu insuficient şi l-au trecut la reclame. 
Aceasta mi-a dat prilejul să scriu pe o pagină întreagă 
un articol întitulat “Mercur în templul artei”, de o “cru- 
zime” care, oricât ar fi fost de “cazonă”, o socotesc şi 
astăzi justificată, Chelaru a fost nevoit să tacă—“actele 
vorbeşte”—. S'a răzbunat şi el cum a putut, adică în dă- 
rile de seamă anuale, nici nu trecea “Curierul ieşan” 
printre revistele ieşene, deşi aceasta era cu mult mai dis- 
cutată de presa românească decât “Cetatea Moldovei” şi 
“Cuget moldovenesc”. 

O polemică mai puţin gravă am avut şi cu dl Ierunca 
El scotea revista “progresistă” “Albatros”, în care cripto- 
comunismul era evident. Era însă invelit în multă vată 
şi anume în vata umanitară. Mi—amintesc de o poezie— 
de Cobzaru dacă nu mă înşel, ae DOR care până la urmă 
a fost prins cu mâna în buzunarul nu mai ştiu cui—, în- 
titulata foarte straniu: Isus, Lord Byron şi Panait Is- 
trati 
Intr'o notă, dl Ierunca cerea ca în şcolile secundare 
româneşti să se studieze în întregime, opera lui Panait 
Istrati. I-am răspuns tot într'o notă că cererea mi se 
pare foarte riscată: în unele din cărţile lui Istrati e vor- 
ba de homosexualitate şi nu cred că asemenea teme 
sunt potrivite pentru elevele şi, mai ales, pentru elevii 
de liceu. Il mai intrebam dacă prin în întregime înțelege 
şi “Spovedania unui invins”. Nu mi-a răspuns dar sunt 
sigur că la acea vreme dl Ierunca nu ingloba această car- 
te în moţiunea în întregime. Astăzi, dsa declară că e de 
acord cu mine asupra “Spovedaniei” şi nu-mi rămâne de- 
cât să mă bucur, 

La sfârşitul anului 1943 Chiper s'a retras, scoțând o 
gazetă intitulată “Brazda”. Cum cu nu mai puteam ob- 
ține congedii decât foarte rar, iar banii de care dispu- 
neam se impuţinaseră, la sfatul lui Chiper am trecut 
"Curierul ieşan” unui armean al cărui nume nici nu mi-l 
mai reamintesc. Pe armean nici nu l-am cunoscut, tri 
cerea s'a făcut prin corespondență, scrisorile fiind tri- 

















mise prin Chiper. Şi acest armean a scos un număr în 
Martie 1944. Nu am văzut acest număr, de apariția lui 


am aflat din “Universul literar”. Intr'o notă Chelaru 
bea despre “Curierul ieşan”, lăuda numărul apărut 
pe rit rar elle iona direcție”, “Curi 

mai in los. Reieşea nota lui Chelaru 
masi figuram directoi 


ca r. Nu avea nici o importanță: re- 

vista “Curierul ieşan”, apărută la 1 Martie 1941, a dei 
aa când Y oardele sovietice erau pe aid: 
le 


dat numai 






OaYt e 1 m si i anunţe 
se pubiică sau nu, în caz contrar publicând nuvela în 










revista mea, Şi răspunsul a venit telegrafic. Nuvela a 
apărut cu ușoare tăieturi făcute, după cum singur mi-a 
mărturisit, de... Eusebiu Camilar. Au urmat alte nuvele 
publicate în “Cetatea Moldovei” şi într'un congediu l-ar 
vizitat în casa de i strada Codrescu. George Cuza era 
un om încântător. Era foarte criticat în Țară, avea desi- 
gur multe păcate, dar şi le-a spălat pe toate prin atitu- 
dinea dela procesul înscenat de comuniști. A murit tn 
închisoare, 

Dar această colaborare la revista lui George Cuza a 
adus supărarea lui Chiper și motivul principal pentru 
care s'a retras dela “Curierul ieşan”, cred astăzi, că au 
tost relaţiile mele cu George Cuza, : 

Nu aşi putea termina aceste amintiri fără si 
despre... librarul Athanasie Gheorghiu. Achanaate ea 
ghiu era în acei ani în care se situiază amintirile mel 
de mai sus, unul dintre cei mai bogați oameni din Iaşi 
Pe lângă librăria principală, fostă "Socec", avea încă ai 
secundare, aproape toate tipografiile mari ale astă 
—atară de aceia a Episcopiei catolice—erau proprieta 
lui, era proprietar al ziarelor “Moldova” şi “Prutul! i 
cum și al editurii “Moldova”, Printre alţii, “Mollo  c 
editat şi pe Eusebiu Camilar. Athanasie heorghiu 1 = 
puse ca băiat de prăvălie, Acuma, când era atât de Ba. 
gat, era tot neodihnit, el era cel care deschidea şi cica 
dea librăria principală din apropierea Pieţii Unui ei 
iau de pe urma lui sute de Români, calefi şi femei, n ă 
crători, lucrătoare şi intelectuali. Pentru intelectuali Ar 
in librărie o cameră, cu masă şi scaune, în care tubit i 
de carte BTA şi toți vânzătorii aveau dispoziția să ei 
n iau cartea sau cărțile cerute, spre a fi răsfoite sau 

In acea cameră ne-a citit Chiper extaziat 
dintr'o pbeziş a lui Gyr, din cartea de iei ie + Fei 
Mereu departe de Iaşi şi de alte oraşe chiar, nu aflase 


“Uite o păpuşă, camarade. 


Au ajuns hoardele comuniste la i şi Aj i 
Gheorghiu a fugit la Craiova, unde a ra ad fperă 
tă “Moldova”, mereu pe baricada în ceea ul L-am 
revăzut după “eliberare”, adică către sfârşitul Juj Sep- 
tembrie 1944. In drumul e Tisa, unde mergeam să mă 
bat cu noul “inamic”, alături de proaspătul “aliat”, am 
trecut prin Craiova, Gheorghiu îşi avea redacţia Intr'o 
cameră modestă. Omul care plecase dela măturatul pră- 
văliei, era acuma prăbuşit. Pentru el, 23 August nu fusese 
o eliberare ci o groaznică subjugare. Aşa credeam şi eu 
în acele momente-aşa cred şi azi-şi in drumul spre Tisa 
mergeam cu hotărirea de a trece alături de cei ce conti- 
nuau lupta contra celor care ne subjugaseră Neamul. 

Athanasie Gheorghiu nu era un “intelectual”, deci nu 
a socotit o SERE că se poate cocheta cu comunism: 














ca capătul 
uiri d librar dela 


OAMENI.LAP.I.B-S ADE] 


larasi lichelele sublunare 










ta deoarece este la modă să-ți dai | ea despre 
zisa abstractă? DI Jorge Uscătescu este un iubitor al 
publicității cu orice preţ. Vrea să se vorbească 4 
”eioclopedica” sa oană. Dacă România ar fi la moi 

adică dacă în anele relor, în paginile revistelor 
s'ar vorbi cu pl despre neferii noastră Patrie, 
imediat dl Jorge ar fabrica o duzină de broşuri pentru « 
[i în tonul modei. Dar dacă despre România nimeni nu 
tion, sânii 


tă! 3 
te sinteze 


ion Pate airale Sima m 
Re- 
ae fre aa 
a 


Big e aa e 





CANPATȚIUI 





sulul nu a fost găsită până acuma decat de doi scriitori 
români: C. V. Gheorghiu și €. A narigipL (SA ceiace este 
curios, deși nu era şi nu este greu ut unde este 
cheia, numai doi au găsit-o lar ceilalți îi dau târcoale. 
Pentru dl Gheorghiu cheia a fost Johan Moritz, sufenin- 
ele unui Evreu sau presupus Evreu din România, cele 
“trei mii” de Evrei WE la 21-93 Ianuarie 1941, număr 
care a fost redus la 120 de către dl Filderman, ar pen- 
tru dl Amăriuţei, Cristina, Efraim, Miriam şi “progro- 
murile” inexistente dela Focşani, 

Ca un scriitor să aibă succes în anumite țări din Ocei- 
dent, trebuie să terfelenscă obrazul Țării, să inventeze 
progromuri, fortificaţii în Basarabia unde au lucrat for- 
țat Evreii, ete. 

ŞI au fost oare cărţile lui C, V. Gheorghiu atât de ex- 
traordinare, “Biblia secolului 20”, cum scria magul Mir- 
cea Eliade? Dacă da, de ce s'au vestejit atât de repede? 
De ce secolul 20 a ținut numai câţiva ani, adică până 
atunci când dl Ierunca a dovedit că C. V. Gheorghiu fu- 
sese “huligan”? 

Si nu se uite că în Franța a apărut şi “Ion” al lui Li- 
viu Rebreanu şi, printr'o curioasă coincidenţă, exact în 
aceiași editură şi colecție ca şi “Ora 25” a lui C. V. Gheor- 
ghiu. ŞI din “Ion” nu sau vândut nici 10.000 de exem- 
plare lar din “Ora 25"—aşa cum afirmă C. V, Gheor- 
ghiu—, 400.000. Este oare romanul “Ion” atât de slab şi 
“Ora 25” atât de grozavă? Personal Tăspund categoric 
NU, aşa cum am spus dela început şi evenimentele au 
validat această părere. Este oare vorba de o “estetică 
govoriană”, cum afirmă dl Kaftangioglu, şoricelul acesta 
Tirav care aleargă după anafură pe la toate bisericile? 
Dacă da, cum se face că dl C. V. Gheorghiu a fost repu- 
diat şi cărțile nu i se mai vând, după ce i s'a luat cheia 
din mână? 

Cauza sau cauzele sunt altele. In anumite țări din Oc- 
cident, Ion şi Florica sunt doar nişte” paysans sauvages”, 
viața lor, speranţele lor, durerile lor sunt fapte lipsite de 
de importanță. Johan Moritz? A! Aceasta e cu totul alt- 
ceva, Suferințele eroilor lui Rebreanu, bieţi ţărani româ- 
ni oropsiţi de Ia ea ungurească erau fapte comune; 
Mucrul forţat, închipuit, al Evreilor la nişte şi mai închi- 
puite fortificaţii româneşți în Basarabia, sunt fără în- 
doială fapte ce ies din comun, extraordinare. 

Putem spune că ne aflăm în fața unui fel de impozit 
asupra creaţiei literare, un fel de obligatorie temeneală 
adusă evreimii care trebuie să fie proiectată în conștiința 
omenirii ca un fel de AED „ea aanente, spre a putea 
deştepta o milă universală, d Evreii devin opresori, 
este deasemeni obligator să nu se pomenească nimic; în 
acele cazuri consemnul tăcerii este respectat de presa 
mondială. Totuşi, mai scapă uneori o fărâmită de ade- 
văr în câte o carte, dar acea carte este pusă “sub herem” 
şi succesul rămâne o stea la care “fi trebuie mii de ani, 
luminii ca s'ajungă”. De exemplu, într'o carte “Le pt- 
trole et la haine”, de dl Frangois Quilici, găsesc câteva 
rânduri revelatoare asupra Evreilor ca opresori: “In ace- 
laş timp, o rezoluţie a O. N. U.-lui, fi cea refugiaților 
!arabi) promisiunea solemnă că-și vor regăsi bunurile şi 
pământurile lor. Erau circa 900.000 de Arabi care pleca- 
sera. Părăsind totul, cupringi de o groază contagioasă, 

pu Rat ILacă printrun goriarcapil „ronghita, af complicităţi, 
Evreii trei A abie popul: musulma: 
din Deir Şassin (ra răsare aa PoPUIAlia orci ta 

Autorul cărţii are un capitol “Courageux et dur Israel”, 
plin de admiraţie faţă de Evrei, deci nu poate fi vorba 
de un scriitor antievreu. Dar câți au citit şi EREI au auzit 
de cartea dlui Quilici? Conspirația tăcerii a dat roade. 
Deci puţini ştiu despre masacrele săvârşite de Evrei, vic- 
timele fiind Arabii. Această discreție este explicabilă: să 
nu se dărâme mitul “Evreii victime permanente”. 

Obligatia de a pomeni de suferințele Evreilor întrun 

roman pentru & avea asigurată o vastă şi sgomotoasă pu- 
blicitate, menită să asigure succesul, o găsești respectată 
chiar acolo unde nu te aştepţi. Nikos Kazantzaki, cunos- 
cutul romanaier grec, în romanul “La liberte ou la mort”, 
evoacă luptele Grecilor din Creta. Un admirabil roman, 
dar ial a fi sigur de succes, Nikos Kazentzaki a fost 
nevoit să introducă cupletul progromului. Cum în Creta 
nu există Evrei, atunci a inventat o Evreică victimă a 
progromurilor din Rusia, care devine soția unui Cretan. 
Razantzaki, introducând victima progromurilor, nu s'a 
simțit totuşi obligat să devină excesiv prin punerea în- 
tr'o lumină defavorabilă a compatrioţilor lui. Nu acelaș 
Iveru sa întâmplat cu Gheorghiu sau Amăriuţei. Aceşti 
scriitori români au eacnpitie în această supralicitație 
pro evreiască ce mare plăcere face acest lucru celor ce 
dețin cheia succesului și deaceia prezintă poporul român 
sub aspect respingător, pentru ca din contrast, lumina 
aruncată asupra nefericitelor victime—Evreii—să fie cât 
mai puternică. 
„ C. V. Gheorghiu, incontestabil foarte inteligent, -a ştiut 
unde-i cheia, a folosit-o minunat şi succesul a fost for- 
midabil. Aceasta este lcația şi nu alta. Personapgiile 
lui Rebreanu nu sunt hibride cum afirma dl Eliade des- 
pre personagiile lui Caragiale ci, din contra, sunt vii, 
reale, personagii hibride, fantoge sunt exact acele ale lui 
C, Y, Gheorghiu. Dar aceasta este situaţia. Ion, chiar 
real, viu, nu este interesant, pe câna Johan Moritz şi 
Efraim sunt interesanți chiar atunci când sunt nişte ma- 
rionete duse de mână de către autori. 

op C. V. Gheorghiu a venit C. Amăriuţei, tot atât 
de inteligent ca şi Gheorghiu, tot atât de sublunar ca şi 
Gheorghie Dar inainte de el să spun câteva cuvinte şi 

despre un al treilea, despre un personagiu intermediar, 
care ştia ceva despre cheie şi locul unde se găseşte, dar 
stia babil ceva vag, nimic precis. A bâjbâit, dar n'a 
ri Pe între în posesia faimoasei chei. Nu-i mai dăm 
numele căci nu a reușit să iasă din anominat. Acest domn 
a scris o carte, bună, fără îndoială. N! că nu a ştiut 
să pună punctul pe i. Știind care este drumul care duce 
la Succes, a pus şi el e ici pe colo câte un pi u 
evreesc simpatic, a scris şi despre “huliganii” care ajunşi 


bucătari în lagăre persecutau personagiile simpatice, dar 
aceste mărunte faj u au fost socotite suficiente acolo 
sus Ara gr pa ied Trebuia ca persona, 





LICHELE SUBLUNARE 


Trebuie să recunoaştem însă că n'a insistat. Văzând 
di a greşit, s'a resemnat, A părăsit atunci oceanele şi 
mârile, a părăsit apele sărate și deatunci navighează în 
ape dulci, 

Dar înainte de a trece la “marele” scriitor Amăriuţei, 
să lămuresc două mici amănunte. Acum aproape dai ani, 
la Paris, am citit romanul “Neguri” al lui Eusebiu Ca- 
milar, un alt românaş inteligent, care a știut să găsească 
cheia succesului. Cu tot tragismul situației, mărturisesc 
că la in moment dat am început să râd cu hohote, Ca- 
milar scria că în războiul nostru contra bolşevicilor, la 
trecerea Bugului sau Niprului—nu-mi mai aduc bine 
aminte—, Germanii au dat ordin ca regimentele româ- 
neşti să treacă apa fluviului, aşa ca într'o poveste pen- 
tru co) fără bărci. ŞI tot ca într'o poveste pentru co- 
pii, ofiterii români, aceşti “reprezentanţi ai prostiei şi 
cruzimii cazone”, ca şi soldaţii, înaintau în apă până 
când aceasta trecea deasupra gurii şi, natural, se înne- 
cau, După ei veneau alții şi mereu alții, ca oile. Regi- 
mente întregi au rămas pradă peştilor! Râdeam cu ho- 
hote şi mă intrebam cum poate scri cineva asemenea 
neghiobii. Ştiam că Eusebiu Camilar fusese un ambus- 
cat, ca şi dnii Kaftangioglu, Jorge Uscătescu, Stamato- 
pol, Amăriuței, ete, că au o repulsie organică pentru uni- 
forma militară şi o frică teribilă de a vedea o puşcă alt- 
fel decât în fotografie sau In cinematograf, dar oricum, 
este vorba de un dar pe care e de presupus că-l are orice 
scriitor de a sesiza unele aspecte psichologice, chiar atun- 
ci când se aventurează în domenii necunoscute, Aşi voi 
să-l văd pe dl Kaftangioglu căpitan dând locotenenților 
şi soldaților ordine să treacă Niprul fără bărci! Nu m'ași 
incumeta să garantez că nu-i trimis imediat la balamuc 
dacă nu i se întâmplă şi mai rău. 

Mă întrebam dacă e posibil să se găsească un cititor care 
să-l creadă pe Eusebiu Camilar, dacă pot cititorii admite 
asemenea elucubraţii. Şi din nefericire mi-am răspuns 
afirmativ. Există o îmbolnăvire generală a spiritelor 

Ani şi ani, decenii şi decenii s'a lucrat la această îm- 
bolnăvire, S'a făcut un “lavage des cerveaux” și astăzi 
spiritele bolnave ale omenirii acceptă elucubraţiile, toate 
elucubraţiile, când e vorba de anumite probleme. Intere- 
sul omenirii, în urma acestui lung “lavage des cerveaux* 
este trezit numai de anumite teme, respingând pe cele 
contrarii. O dovadă o avem în faptul că ciitpaul plătii 
sau numai se înduioșează când e vorba de “Jurnalul Anei 
Frank”, se înduioşează de suferințele lui Johan sau 
Efraim şi ar rămâne indiferent dacă ar apare o carte 
în care ar fi descrise suferinţele lui Ion în ocna comu- 
nistă, Un roman în care s'ar scrie lucruri adevărate, cum 
de exemplu soldații bolşevici erau îmbătaţi înainte de a 
se porni la atac pentru a cădea ca desmetecii, cum in- 
trau în case și furau plapomele şi cearşafurile pentru a 
le arunca câteva ore mai târziu, cum violau fetițe de 12 
ani sau bătrâne de 70 nu sunt crezute, dar sunt crezute 
elucubraţiile trecerii unui fluviu fără bărci. 

Deci în romanul “Le p: ca si corespon- 
de: săi din Spania, d A aripa prezintă. Țara. de de-, 
Pita Uite aie inte 8 d pr. 
ti? Un ene N. ry, se - 

prostiei cazone” şi apoi ies în stradă. Chea- 
mă câteva trăsuri şi... mână. Vinul urcat în capetele seci 
ale ofiţerilor români îi face să imboldească pe birjari iar 
aceştia la rândul lor să ciomăgească caii, O cursă nebună. 
ŞI caii calcă și omoară, o bintă fetiță care, printr'o cu- 
rioasă coincidență... e Evreică, Până aici nimic grav. Se 
îmbătau desigur ofițerii români, hai să zicem că sar fi 
putut întâmpla să calce şi să omoare o fetiță care, din 
întâmplare să fie Evreică. Nimic interesant, nimic. grav, 
aceste lucruri s'ar fi putut întâmpla în oricare “Țară din 
lume. Dar, în oricare țară din lume, descreeraţii si-ar fi 
luat depeapsa. Ar fi fost arestați, judecați şi condamna- 
ți. In toate țările din lume, afară de România, unde, așa 
cum scrie Amăriuței, nu s'a întâmplat nimic. Descreera- 
ţii nu au fost trași la răspundere, nu s'au mişcat superio- 
rii lor,nici prefectul, nici poliția şi nici justiția. Parcă în 
loc de a fi ucis o biată Evreică ar fi călcat cu cail o găi- 
nă sau o potaie. Exact ca în Ghana—să fiu iertat, nu 
vreau să jignesc pe nici un Ghanez, dar aşa este părerea 
unora despre această nouă țară liberă—, sau ca în Rusia 
sovietică. Deci Țara de departe e prezentată “vastului 
spațiu al limbii franceze” ca o Ghana sau ca Rusia so- 
vietică. 

Govory nu e supărat de nimeni în romanul lui Amă- 
riuţei ci e lăsat în pace ca să-şi continue blestemăţiile. 
Şi şi le continuă. Govory şi ceilalţi “cazoni” se înhăitează 
şi cu nişte “huligani”—pentruca romanul să fie editat 
şi să se vândă era nevoie şi de nişte “huligani”—, şi... 
foc si pârjol. Sunte arse casele evreeşti. sunt uciși toti 
bieţii Evrei şi bietele Evreice şi scapă numai copiii. Și, şi 
de astădată,.. nimic, Armatn rămâne în cazărmi. pre- 
factul maude n'a vede, Justiţia e chiocră şi surdă Mă 
rog, repet, lucrurile acestea s'2u întâmplat în Ghana sau 
în Rusia sovietică? Nu! Am râs ca atinci când am citit 
cartea lui Camilar: vrogromurile, arderile, uciderile, se 
Intâmplau în... România. 

Şi iar n'em mai râs, Spiritele unei părți din Europa, 
grație acelui “lavage des cerveaux” sunt gata să creadă 
5. cred toate aceste baliverne. Oceidentalul care plân- 
ge pentru Ana Frank va plânge si pentru Cristina și 
Efraim, “Bine că au venit Rușii ca să stârpească “hulipa- 
EA FPDUB el, când a terminat de citit cartea lui Amă- 
riuței, 





fi la zid pe cel care ne ponegreşte "Țara. Dar, nu. Fără 
tinlaoslă că raita ar fi tos 


și nici în alte țări; scriitorii 


ține succese de public Lg 
schimbat clima pice „aâtata temă, se ate 


lui “Le cavalier Miserey”. Căci sunt Sikur că aceasta fra. 


când camarazii lor 1şi dăd i 
tou d pisi 10 4 eau viaţa pentru apărarea drep- 





tului lagității ca manifestare superioară a ş iritual 
o operă literară de o valoare causa ati, în e seal 


cazone” luptau dincolo de Nistru ână la Volga si Cau- 
caz, pentru o cauză care se dovedeşte astăzi î fi ra 
lumii libere amenințată de Gengis Khanii şi Tamertanii 


tural, plătii în valută torte, în timp ce camarazii lui lup- 

a I al acestei Errope, pa- 
trimoniu invocat astăzi de neobosiții noștri “culturali”? 
Și în acea epocă dl Kaftangioglu avea vârsta ia cara se 
uptă pe front și nu se oplogeşte la o legație! Vrea să re 
convingă că ace: ani de “farniente” cultural eraa un sa- 
criticiu pentru sporirea spiritualității româneşti? Sau 
poate dl Jorge Uscătescu se simţea obligat în 1943 să se 
declare “exilat politic”, exact în momentul în care i se 
transmitea chemarea la datorie? Dsa se găsea la Roma 
din Oct, 1940, cu bursa Statului român, Stat pe care nu 
s'a simţit dator să-l apere atunci când a fost chemat, 
Aşa sunt culturalii noştri: bursieri şi ideologi. La fel au 

cut şi dl Amăriuţei ca și întreg grupul criptocomunist 
dela “Albatros”. Dl Ierunca fi cunoaşte bine. 

Istoria ne arată că dreptul la o existență natională este 
condiţionat de plata impozitului de sânge şi neamurile 
care refuză să-l plătească, dispar. Din momentul în care 
a scăzut capacitatea militară a Moldovei şi Valahiei, a 
venit automat căderea în vasalitatea Turciei şi apoi, ca 
într'o accelerată rostogolire în ruşine, acea desonorantă 
PEROAAE a domnilor fanariote, din care ne-a scos spada 
ui Tudor Vladimirescu. 

Domnii dela Madrid ca şi cei dela Paris, etc., au fost 
invârtiţi, au dezertat, s'au strecurat ca niște şoricei prin 
anii de tragică încercare a "Ţării lor, fără necazuri, cor- 
coliţi şi culturali. Noi, cotropiți de griji, de necazuri, am 
uitat de mult de ei şi dosarul lor era închis, Dar ce in- 
er) R tan! 


orice carte în care România este batjocorită. Este FRI 
bil o uşurare a complexului lor de culj abilitate, exterio- 
rizat cinic în scuipa! pe obrazul Țar 

Este oare patriotismul o piedică în realizarea unei ope- 
re literare de valoare universală? Un singur exemplu este 
suficient: romanul lui Tolstoi, “Război şi pace”. Dela un 
capăt la altul al romanului străbate o cov, şitoare iubire 
de tot ce este rusesc şi o ură abia stăpânită Impotriva 
Francezilor. In naționalismul lui, Tolstoi șarjeazi şi în- 
cearcă să dovedească și incapacitatea militară a marelui 
geniu Napoleon şi capacitatea lui Kutusov, când este de- 
finitiv stabilit că acest Kutusov, cu toată victoria asupra 
lui Napoleon, era, din punct de vedere militar, un inca- 
pabil și un neputincios. Dar au scăzut oare cu ceva aceste 
greşeli ale lui Tolstoi acea halucinantă putere de evocare, 
acea intensitate de viață a personagiilor romanului? Nu-l 
admiră şi Francezii? Leon Tolstoi a scris romanul sim- 
țindu-se Rus tot timpul, Rus şi numai Rus, deaceia în- 
teresul romanului nu scade nici un moment, fiecare pa- 
gină redând autentica viaţă rusească, 

Iată ce nu pricep aceşti râvnitori la dimensiuni culta- 
rale... europene, că drumul spre culmile nimbate ale glo- 
riei, este drumul autenticităţii naţionale, Ce valoare mai 
poate avea o pagină în care sinceriatea emoției este ex- 
clusă iar în locul autenticității apare copia, imitația ser- 
vilă a valetului care încearcă să maimuțărească pe s:ă- 
pân? Pentru aceşti imitatori grăbiţi ai ultimei mode, 
Spaniolii au un cuvânt “Cursi”. Dl George Uscătescu şi 
toți Kaftangioglii sunt “Cursi” culturali, 

Toţi, toți sunt în căutare. Cheia aceasta aurită a sue- 
cesului merită contractul cu diavolul. Taţi o visează, taţi 
îi dau târcoale. Jorge Uscătescu întâi a gresit drumul; a 
căutat-o pe terenuri exact contrarii. A strecurat la un 
moment dat o notă într'o gazetă mexicană că el este... 
şeful naționaliștilor europeni. Şi apoi şi-a dat seama că a 
greşit. ŞI a făcut o întorsătură de 180 de grade. A făcut 
curte lui Gafencu și Comntne. Şi a avut ghinionul că 
susnumiţii au murit înainte de a-l fi inițiat. Acuma perie 
de zor pe Bazil Munteanu. Ce importanță are că acest 
Bazil Munteanu a cam sburdat pe maidanele comuniste? 
Are cheia sau în cel mai rău caz cunoaşte drumul la 
cheie sau formulele magice pentru găsirea cheiei. 

Dar, pentru a încheia, crede dl Amăriuței că se va pu- 
tea cealeră într'o zi poporului român eliberat cu ade- 
vărat, cu asemenea succese de librărie în Occident? Crede 
d4| Knftangioglu că lipsa de sentimente româneşti, Apea 
de vibrare, de revoltă a inimii sale levantine atunci când 
România a fost batjocorită în exil, îi va [i o carte de 
vizită? 

Amăriuţei, Stamatopol şi toţi Uscăteatii o pat cre- 
aci i tr contrariul. Viitorul va arată cine a avut 
dreptate. 


N. S. GOVORA 


CARPA'PII 


GINEA CARTILOR 


J. N. Manzatti: Frumoasa cu ochi verzi 


18 





Nor 


i A eta— gazeta bietu- und din ele nu se lasă până când, cel pu- mijoritate. au evitat să VOrbească d 
io pe, pDa gts pasata- pi i 7 cutanat Magie intervenit QR 








"a descoperit Ame- că 

zi Pi ră MEA to minte lui general Rădescu -m'au înfuriat aşa de țin, mu descreţeşte fruntea cititorului, i Mu I 

că ar putea-o descoperi, după cum o mult evenimentele au arătat că aveam Bucăţile Dlui Manzatii, indiferent cum BUt alei și mâtițe de ordin Beittie. “a 

spune Insusi în preluța cărții publicate de dreptate), încât m'am răzbunat făcându-i Îl War Aptazia ele, schite, amintiri, supt NI-L IArtă Dlui Manzatti că 4 test ir al 

aaa oa pui 00 Ealiertlt ie ale ce popate i incat mt Paris am auzit o bi: bașţie, APUNE, huvela, schițe, Aaa Murati IL că s'a lăsat, Una I-a înjurat e vota de 

ia pese esta spun Dumal că au volt s%0 tale în ușă, A intrat un compatrloti cu pă: DAT în fai do i Deta au CA buză „ROMÂNIA mneltoare”. Autărul? 19) dentae 

dendopere, dar şi afirmă că au reuşit să rul cum vâlvoi, enre-mi aducea un manus- țile, chiar dn Ustie li eră E pipa at en, cel cu “moment artifaselat dela 33 

re: iz e această minune, O spun ei sau cris, Voia să-nil dau o părere asupra celor (e? 4 po Aa cara a 2000 i gi “Ti August mite 2 
pun pe niții. ȘI lumea Wacepe fe ategda i Cava tara fl pe care; mi le aducea, Și cdi n0l4, Rredominaniă e, duiag a, „EI maci armene de aa sait 

tan aste; perittucă asa e lumea: se ja după  Afa-ţi trebuie, mi-am spus, dacă o înci pe MAnze at ptr Arii "0 adune dit re Pentru exprimarea umor. părti ay ee 

in st Io i imve a e vor, Cu 00 și tale tie faut ar Bta? LAN uleă O asup 4 ABRUE Justiticate; săi spună, di critle dei ce ei pilae 

orceam câte o i i : A Ș. 1 UI Si e ce 
i p Să lovească în nimeni afară de comuniști, nu decapitare 4n. două pi 





Dur anii trec şi lumen își dă seama că L; h e 
-. 4 e. ci serii- ca el să-și dea seama, câteva fraze pe ici iu arad: Și : A 
e Ru sai e operiă CĂ gl ră pe colo, Atunci cânq al stat douăzeci de Su figă Adria, font, e dar recomandabile decapitirile=maj alea i 
tinent a fost descoperit de un oarecare ni între foi de manuscrise, nu ce greu să- ahticomuniati, Cazi eta 1oviţi 2: sete. două rânduri-, pentrucă criticul a om n 
Cristobal Colân în anul dela Hristos 1499, i dal seama din câteva fraze dacă sutele Dar aceasta este altăcevă, fiecare acţio- deci, 4Upus greseli, Daci Sa Ingetat, 
de foi mai merită să fie citite sau nu. Ti- nează după firea lui. A: FA Eliade, oare DI Ierunca se crede intaili A 
Ea a i artere - ariei birul dl ate, i prea N pac pr eh Dar, ri mi-a mai atras atenția o buca : mai ia p 
"Frumoasa cu ochi verzi”, mai sp al- usese. ŞI din cele câteva fraze citite pe > li g 5 atenția 0 Duca- alte : 
tele. De exemplu îl ia în răspăr pe cei ce da Ea dat seama că nu e cazul să-mi A: N, Rundrunk Attache”, Din ea am ate lei) sama EIN a iri dusă 
1-au recenzat prima carte din exil, Ii mai pierd vremea. Atunci i-am spus: “Uite ce za concluzia că DI Manzatti poate fi şi volumul Dlui Manzatti. esta n, > 
aduci aminte Doamnă”, editată de “Cartea este Dle, de ce să-mi laşi mie manuscrisul, un bun istoriograt, Desigur dsa a avut oca- Personal resping acestă pomogratio. 
Pribegiei”. Şi printre cei luaţi în răspâr, să aştepţi câteva săptămâni, când avizul Zia să vadă multe din România de ieri, oa- vânt tare, oricât dei tar, sa ație. Un cu- 
mă găsesc și eu, deşi e posibil să fie NU-  ce-1 voiu da eu nu are nicio valoare? Du-te  meni și situaţii cari ar merita să fic în. grafic dacă e pus la 1 d 2, i, nu e potma- 
mai o părere, dl Manzatti negândindu-se la DI Eliade. Ala da, ăla e critic şi ce o semnate pentru istoricul de mâine. Dl la mea părexe-tr Ea ui, Şi--după uni 
Sa mă vizeze pe mine. Mie mi se pare a mă spune el, e sfânt, Şi tânărul a plecat, mul-  Manzatti a cunoscut 0 lume cu calitățile ţoate cuvintele sunt Aita lui zatti 
descoperi în raza: “în timp ce alții spu- țumindu-mi pentru sfat. Ce 1-0 fi spus DI Şi păcatele el, De ce nu povesteste ce îi oriind n mahalagii 1 pocul lor, Dacă des- 
neau că sunt un umorist de dimensiuni ca- Eliade n'am aflat văzut -şi auzit, adică de ce nu descrie şi : agiu 1 faci să vorbească ca 
evenimentele care ar interesa într'o oare- de lumea că vi ș 
orbesc: Uploimaliis: atunel. am 










cate, pui anii ae pereti da d Am citit deci partea dlui Manzatti şi acu- care măsură: iiinia minte res4 Intro, oare 
E ) a”. iba Îl rog pe dânsul să nu se supere: pă- e 4 istoria, de ce se mărginesta si îi e 
a Pe Să ata iati Fe stă eta dp „Aaaa a tie Pta (ll d aaa Me Ma 
În . d ma--, nu Sa schimbat, socot şi acuma omen. ur li- 
dal Sue uit găseşte în bucăţile umo- - mai talentat ci umorist, Cele mai bune ee DI Manzaiti. descrie oamenii și st- a di Manzatii dacă aşa vorbea stimă. 
Ri bd tratare pa AA CA esgti rraeoia bucăți dim această carte sunt cele vesele, toațiile cu justeţă şi, atunci când e nevoie, Cura a primit publi 
pda ES Cazakiale, şi tat ADU Nu vreau să spun că celelalte bucăţi sunt ci curaj. In «Herr Rundfunk Atac d zaţtiz sbramit publicul cartea Dlui Man- 
je ea A pă me: ia a Nă- rele, tot scrisul Diui Manzatti se citeşte cu  Manzatti evocă pe un Român pe Care pU- ţin 1 moasa, cu ochi verzi este, în 
raze pe a Mera der AA A Bi a plăcere, dar nimeni nu a reuşit să strângă țini sunt aceia care să-i in apărarea, să-l editia scai patat. Ape Eea de librărie al 
să se facă asemănări sau deosebiri cu bau Până pp un volaaa numai piept feat pi e VEcata ADOR E vox dag cerută, Şi su cerut-o în speelaf i femeii 
. pere. ari oar de cei care cred că au îi = ai i di 
ri scriitori de altădată descoperit America. In orice carte de nu- Citind această bucată mi-am amintit de  (ENCIlE dle, căror inimi mai sensibile, de. 
ar tea, deci prea bine ca dl Manzatti vele se găsesc bucăţi foarte bune, bunisoa- 0 seară de demult, în Țară. Eram i Iaşi EA A CBS Aa ie AR pipi pe atățoru 
să nu fi avut intenția să mă la şi pe mine re şi unele mai slabe, Nu mai vorbim că în şi ascultam la Radio. Vorbea... Dl Manzatti, Ai ella e 6ohă, Verzi”, i 4i “Vantului 
val, MPăcon? că Guri Ată acesta, 87. fi. aprecierea, bucăţlat ge mu e maPipeaie pudiseă duoa, ponesiea duios ahtanu ACE: cau cu ochi vera”. za 
Pus „Ezedelii, mai ales în materie de criti- omul lămuri; unii vor souuti Aaaui Pi 2000 A, APRTD, ie ieueanislea despre un. amintit de cântecul cu acelaş nume, de 
Şă milerară. Sar putea și mă fi ingelat în pe care alții le-au Aecliratire. i nu. Cum îâ cuposaa O A ENI ptitea și atâtea lucruri rămase acolo, de- 
aprecierile mele—mai ale: -  înYer$, In ceia i aş : i 
p s că nu ara pre pa ch ati LUI a re ie Muncitorilor Legio-! Di Marzatii a voit să închidă între foile 


tenția de critic--dar în acest caz Yin mea Se ; 1", Aşi Dlui Manzat â i 
este atenuată a j ag. Unei cărți câteva petale din florile grădinii 
i ai o pilărtei Şi adi în e „dintre 


compatrioți cari au LA soare carte să PE RUA 
i, at tnt tea Se 


î e câteva ori, Dar toute bucățile Diii Manzatti sunt apă uBi i e nu & făst primită cu ată 
mă repet. incăodată, Voiu spune numai că amuzante, dacă cele citate stârnesa hoho- ostilitate ca “Frumoasa piei verzi”, Pu- 
laudele ditirambice aduse lui C. V. Gheor- tele de râs, altele stârnesc zâmbetele şi nici  blicațiile exilului românesc, în marea lor ” Editura “Carpaţii”, Madrid, 1957. 


C. Ardeleanu și a] d-nelor Victor Ardelean, 


tru două plane” executat copştiineios de se face preot, n'o face din motive mate- i 
celebrul piamist Julien Musafia şi soţia sa riale, E Arh de o vocaţie, o sinceră, opu- Floarea Jivan şi Ştefania Ghinescu. Seara, 
„Beveri en, DI Musatia este profesor ternică vocaţie. a avut loc un program de dansuri romă- 
1a Universitatea din Los Angeles, Calitor- In găua de Crăciun, C. Să Părintele Du-  nesti prezentat de echipele de dansatori 
pia. [ mi Mihăescu a făcut prima slujbă în ale Soc. “Unirea Română” din East Chica- 
„ Recomandăm cu toată căldura aceasta calitate de preot al Romiinilor ortodoxi din go, sub conducerea d-nelor Eva Albu-Krone 
fară gi neobișnuită placă de pateron pe Brazilia. DI Inginer Mihăescu a devenit în- şi Mary Such. De remarcat este faptul că, 
care Sac, “Doini” a editat-o 45 pus-o În  giner ae suflete, Ii urăm un succea deplin. pentru prima oară in istoria românilor din 
SACpaTe n dolari. Citi . mulți Românii această regiune, şi-au dat mâna cu toți, 
torii i do alb sta pentru E tpători | aceaţ mare eveniment 
e din istori ni 4 
5, 1061, Fathi * ORA ROMANEASCA DE RADIO din 


Dau Peari 
Ha Canada, California. Sunt sigur că 08 oraşul Qi de sub direcția d-lui Nicolae 
vă crin invitata 5 fue existență, fiind 




















































lu sdueă multă bucurie în casă alegân Ea Sail da jar aaa 
te: hi 7 fă. ra Lai care ei 

N. Novac (Ameriea, 5 Noembrie 1057) Corn Lei M 5, C. Papescu, Fr. lecare Duj î rame de o oră iîn- 

i e G. Ge muzică românească, 

ştiri și comentarii din 





* „Ara primit numărul pe Noembrie 1958 eneziela. Ei 
pie PER Ra e Mite ră E SE unda El d ete 
E e 
> PN punct de ve- Raraul, PA ia ni Piri m In 
in între n Mmha a i y j rezentat Bu- 
i i 4 OR a. E : E DATARE aptă ya ur 
st i prezentat Arde: acele, ra 


i 1 escu 
le acestea au ant viață no romă. 
e primita, Sun On, Ata, In 
„meta IN Statele Unite a spărut o nout 

iuti ERE E: 
y j că nici o pu- 


urit A 








CGANPATII 








Dacă Dl Basarabescu se va menţine pe 
linia primului număr al publicației dsale, 
căutând să lămurească pe fraţii Români 
din America asupra pericolului ce-l pre- 
zintă pescnitorii în apă turbure, comuniști 
sau criptocomunişti, îşi va fi făcut dato- 

față de Patrie, i 
Va Shriovatea Academică Română a tipă- 
vit catalogul operelor cunoscutului pictor 
Eugen Drăguțescu în condiţii technice ex- 
cepționale, Aşa cum se prezintă acest ca- 
talog al operelor compatriotului nostru, 
este el însuşi o operă de artă. Societatea 
academică merită toate laudele Ă 

Casa Română din Rio de Janeiro a 
dat publicităţii darea de seamă de activi- 
tate lăudabilă din care ne permitem să. 
scoatem în evidenţă inițiativa de a se ti- 
pări un dicționar portughezo-român. 

» Cu ocazia vizitei în Statele Unite a lui 
Nikita Hrusciov, Episcopia Română Misio- 
nară din Canada, a trimis un protest pre- 
şedintelui Eisenhover. Dăm mai jos foto- 
copia acestui protest cu o parte din sem- 
nături 





EI O YI 


prof. Imbs, în numele Universităţii și al 
rectorului; prof. Ernst Gamill:cheg, care a 
ținut discursul oficial de deschidere a lu- 
crărilor. y 

Duminică 27 sept. s'a ofciat in Catedrala 
din Strasburg, plină de credincioşi, un ser- 
vlei divin în rit bizantin, în prezența Epis- 
copului. Răspunsurile au fost date de cora- 
la Misiunii catolice unite din Germania, 
condusă de păr. Vasile Zăpârţan. In predi- 
că, Mons. Weber a amintit suferințele Bi- 
sericii tăcerii şi ale întregului popor român 
sub ocupația străină, şi a elogiat activita- 
tea rodnică a cărturarilor români în exil, 
pusă în slujba patriei, să 

Incepând de luni 28 oct., membrii străini 
şi români ai Societăţii Academice Române 
au studiat întrun mare număr de confe- 
rinţe și comunicări problemele legate de 
tema generală a Congresului: “Unitate na- 


THE WESTERN HEMISPHERE 
ROMANIAN ORIHODOX MISSIONARY EPISCOPATE OF CANADA 


pompa + Mosncara Ovimdesa Momaaa din Casojna de Tit sa Canada 


cmen 


Va TECUst pOAB. A: 





e miNtac, BNIAIIO 


559.9 9 


Mr. Deight SIGERIOER 
Pie President et United States ot america. 


eepesttuliy Faza, 


Și zi în 
fos Be A du 





” Un gest asemănător a făcut Asociaţia 
Culturală Româno-Braziliană din Rio de 
Janeiro, care, pe lânga semnăturile strân- 
se în Brazilia a făcut apel și la alte socie- 
tăți sau grupuri româneşti de a-i susține 
apelul făcut, prin semnăturile lor. 

* Tot contra vizitei lui Nikita Hrusciov 
în Statele Unite au protestat şi Românii 
din Europa care i-au trimis președintelui 
Eisenhower o scrisoare deschisă. Semnea- 
ză această scrisoare deschisă Români din 
Franta, Germania, Italia, Austria, Elveţia, 
Belgia şi Portugalia, Există şi o semnătu- 
ră extraeuropeană a dlui Vasiu din Noua 
Caledonie. 

* O compatriota dorește să cumpere 
cele 3 volume ale cărţii “Trecute vieți de 
Doamne şi Domniţe” de C. Gane. Cei care 
au aceste volume şi vor să le vândă, sunt 
Tugaţi să se adreseze redacției revistei 
"Carpaţii”, indicând costul. 

*__Al treilea Congres al Societăţii Acade- 
mice Române s'a desfăşurat între 26 sept. şi 
3 oct. 1959 la Strasburg, în cadrul Univer. 
sității, cu concursul autorităților academice, 
al Consiliului Europei şi al Episcopatului, 
Din comitetul de patronaj au făcut parte 
John Edwards, preşedinte al adu 
consultative a Consiliului 
preşedinte al 





In şedinţa de inaugurare, după o alocuţie 
a Mons. Octavian Bârlea, preşedintele So- 
cietaţii ice Române, au luat cuvân- 
tul, Aaaa e, pe Pestii Raț „ȘI subli- 

a menifestaţiei, domnii: 
Benvenuti, în numele Consiliului Europei; 














= 


> 








Honală și comunitate europeană”. S'a scos 
în evidență legătura organică dintre cul- 
tura românească şi cea europeană, pe care 
nicio violență temporară n'o va putea dis- 
truge. O Românie credincioasă istoriei sale 
e de neconceput în afara Europei şi a ţe- 
lurilor acesteia. S'a recunoscut de aseme- 
nea valoarea fermentului fecund al ideii 
naționale, care, în spiritual respectului şi 
solidarității europene, va trebui să-și con- 
tinuie rolul său creator. 

Printre savanții străini, care au luat par- 
te la Congres, fie personal, fie trimițând 
comunicări, amintim pe domnii: Giuliano 
Bonfante dela Universitatea din Genova, 
prof. Marcello Camilucci, prof. Marcel Fon- 
taine, prof. W, Giese dela Universitatea 
din Hamburg, prof. H, Golsong, prof. Alain 
Guillermou, prof. H. Hatzfeld, prof. P. 
Imbs, prof. Mario Ruffini, prof. G. Stadt- 
miller dela Universitatea din Minchen, 
păr. F. Tailliez, prof. C. D. Tappe, dr. Th. 
Zotschew. 

La 27 oct., Centrul de Filologie Romani- 
că de pe lângă Universitatea din Stras- 
burg a dat o recepție în cinstea partici- 

anților la Congres. Dl prof. Imbs i-a sa- 
utat pe caspeţi. Printre personalităţile de 
față: rectorul Angelloz, prof. R. Schilling, 
păr. Congar. Acesta din urmă a adresat 
cuvinte de elogiu și de îndemn cărturarilor 
români liberi. 

Congresul s'a incheiat la 3 oct, într'o 
şedinţă solemnă prezidată de dl prof. Mar- 
cel Fontaine, la care a asistat şi E. S. 
Mons. Weber, episcopul Strasburgului, care 
= lăudat bunul mers şi rezultatele lucră- 

or, 

Ca în fiecare an, marginea Congre- 
ului a avut loc A dai a ERE 
data aceasta urma să se aleagă noul Co- 
mitet de conducere, conform. statutului. 


Prin aclamații a fost confirmat preşedinte 
al Societăţii Academice Române Mons, Oc- 
tavian Bârlea. Secretar general a fost ales 
di dr. Mircea Popescu; casier a fost con- 
firmat di prof. 7. Onciulescu; secretar a 
fost numit Păr. dr. Pamfil Cârnaţiu, cen- 
zori au fost aleşi: dra prof. Alexandrina 
Mititelu, păr. Alexandru Mircea şi prof. Ze- 
vedei Barbu. 

S'a stabilit în principiu ca viitorul Con- 
gres al Societăţii Academice Române să ai- 
tă loc în luna oct. 1960 la Minchen, cu 
tema generală: “România în cadrul sud- 
estului european”, 


Unde-al mas? Une ai mes? 
Vacă de pripas? 
Davai ceas. davai ceas 


Aceste versuri au apărut în “Poezia re 
Mâncască novă”, editată de d Mustata 
Kaftangiogiu, la Madrid Orice comentariu 
e de prisos, 

* In revista “Destin” întâlnim LU] 
scurt, foarte scurt articol, datarit 
Dlui Basil Munteanu. Nefiind total de 
acord cu profesorul Iorga care conteata 
orice dram de talent compatriotului nostru 
dela Paris, nu ne putem totuşi opri să nu 
ccem constatarea că articolui publicat în 
revista comuniştilor români, intitulată “Ca 
hiers  France-Roumanie” (în libertate şi 
nu sub cisma roşie) era nu numai mai lung, 
dar și mai bun. 


un 
penei 


ASSOCIAZIONE NAZIONALE FRA DECORATI DEILA CROCE Di FERRO A 


ȘEDE CENTRALE 


mea nn VIN 





11 PIRIDENTI ABIA a 


Pregumo 3 


PCASPATII 


tareria biroviare, 


EZIA - 


reinPnna aere 


VeMEzIA. bi 1 vnemahra St 


Ves 


al larnale 
tron convrun 


MASA (Sean) 
Cale FiLlanueta 43 


- Sik, 


ho rilevare 41 Ve. intietaza Malin *AIVISTA MMA pute 


Biieata A Bom da fnani Teodorani. E dehidero elrnaanie che In mia Mae 
<inatonr prenda cameratexehi contatii cun i Păpprasentanti pauli delta fa 
| aanin libera, apare por Al mnndă a testimoniare În prafogiln nor furenan 


vara e mtraca pur Le Annguinoae rappresaalie di uni Panaa di mamaie la 


| Mao, 


1 ceanuventi Atălinaty ee Bella paarila, gura aoat- 
| More vatape ainitogă Aidonurata i ASI BA AN CAgI Ia ata e d aie 


| dos 











PTR 


"Camatitt, 


ue +A fonsnueoshatisre conte ÎL coaunisetp= deil'Urtine della fee- 
Parra lEianree Kreuz), dexistorane )nvinrvă 3I lora aslu 
presandavi Si furci porvonire regolafannta LI vuateo ziarnale 





cauprn nano 


Con camsratenta sordialiti, 








* Asociația decoraţilor cu Crucea de 
fier germană, din Italia, ne-a trimis scri- 
soarea de mai sus. O publicăm pentru a 
da posibilitatea tuturor compatrioților noş- 
tri care au luptat pe frontul de Răsărit 
alături de fraţii noştri italieni să intre în 
legătură cu dânşii, seriindu-le, dându-le 
sau cerându-le o lămurire sau numai tri- 
mițându-le un salut. Desigur dorința mem- 
brilor Asociaţiei de mai sus este de a in- 
tra în legătura cu Românii decoraţi cu 
Crucea de fier, dar orice fost luptător ro- 
mân în Cruciada anticomunista le poate 
scrie. 


* In “Destin”, fostul român, dl Jorge Us- 
cătescu, scrie—în sens pejorativ, bineînţe- 
les—, de existența unei estetici govoriene, 
care ar aprecia următoarele versuri apă- 
rute în RPR.: 

In loc să nalți cu spada, 
Spre cer un osuariu 
Tractorul ia de hățuri Şi fi-vei mai măreț 
Decât trufaşul Dariu. 
(G. Călinescu, Contemporanul, 17 
aprilie 1959.) 

Aceste toate nu vor fi un vis, 

Precum în ele nu-i nimic profetic 

Ci'nfăptuirea planului. Ce-a scris 

Şi a semnat poporul sovietic. 


sălbatec călăreț 


(Demostene Botez, Viaţa Româă- 
nească, decembrie 1958.) 

In ceiace-l priveşte pe dl Govora, dsa a 
publicat, în colaborare, o carte de versuri 
care, minune!, e epuizată, iar atunci când 
a scris despre poeziile altora, a lăudat pe 
dnii Posteucă, Vintilă Horia, IL. G. Dimi- 
triu, Ion 'Țolescu, Al. Silistreanu, N. Novac 
şi V. Buescu, deci, cei mai atacați în nota 
din “Destin” sunt cei citați, plus dl Baciu, 
pe care-l uitasem. 

Dar, nu crede oare dl Jorge, fost român, 
că mai apropiate de versurile lui G. Căli- 
nescu sunt următoarele: 


Albe, —Ivaivas? 

Negre, —Ivaivas? 
Hieroglife-ai tras, 
(Ivaivas-Plaivas!) 


MU ua EERII: AAD UAL: 


= Ar. mbemtuyl Carrada = 





N ij 


* „Putem oferi situaţie bună în America 
de Sud, unui inginer chimist sau numai 
chimist, care ar dori să se specializete în 
coloranţi. Vârstă maximă 30 de ani. Intor- 
maţii la redacţia revistei. 

* Mare-i grădina Ta Doamne! In lume 
există fel de fel de maniaci. Unii se cred 
şi afirmă că sunt Napoleon, alții Roose- 
velt şi, în timpul din urmă, unii spun că 
sunt... Winston Churchill. 

In exilul românesc înregistrăm o oareca- 
re modestie: există doar conți, contese, 
prinți, marchizi, cavaleri, baroni, doctori, 
ingineri şi colonei închipuiți. Cronicarul 
vremilor noastre va trebui să menţioneze şi 
un... profesor universitar: Dl Jorge Uscă- 
tescu. A pus-o negru pe alb de câteva ori, 
în revista sa “Destin”. 

Trebuie să recunoaştem că mania Dlui 
Uscătescu nu este periculoasă. Dar ea în- 
cepe să devină periculoasă din momentul 
în care dorința fostului nostru compatriot 
de a fi ceiace nu este şi nu a fost nicioda- 
tă, este validată prin apaniţia de note în 
publicaţiile româneşti, note în care dl Jorge 
este numit profesor universitar. Insemnea- 
ză că “profesorul” a reuşit să convingă şi 
pe alţii de ceiace până acuma era convins 
numai el. Dl Uscătescu a fost, dar nu mai 
este, numai Jector, ori lectorul e departe 
de profesorul universitar ca griva de ie- 

e. 

Ei Intre 10 şi 25 Septembrie a avut loc 
în Rio de Janeiro o expoziţie de artă po- 
pulară românească, datorită Dnei Eugenia 
Uşeriu. Au fost expuse peste 350 de obiecte 
româneşti, toate lucrate de Dna Ușeriu, 
cuprinzând: icoane bizantino-romane, ce- 
ramică, pirogravură, sculptură, mobilă şi 
broderii, ouă incondeiate, suporturi de ouă, 
ete. Au mai fost expuse circa 150 de obiee- 
te, adunate de la Românii din Brazilia, cu- 
prinzând costume naţionale, covoare, bro- 
derii, ete. 

ozitia a avut un succes deosebit, toa- 
te ziarele din Brazilia ocupându-se de 
această manitestație cu lungi articole, re- 


(Urmează pagina 20.» 


CARPATII 





de obiecte expuse, fotografii ale 
Da Vezi şi ale celorlalte Doamne [i 
mânce care  heplaa concursul la reuşita 
cestei expoziții, ete, d 
pi Aire li se înmâna un program în 
excelente condiţii grafice, program în care 
colaboratorul nostru Faust Brădescu, ex- 
une cu competență brazilienilor toate pro- 
Jemele legate de arta populară româ- 
s 
NES marele număr de articole publicate 
de presa braziliană, redăm în traducere 
pe cel apărut în “Tribuna da Imprensa din 
16 Septembrie 1959: 


ARTA POPULARA ROMANA LA EMBA 
(Escola Nacional de Bele Arte) 


Este deajuns să cobori trei trepte, în ini- 
ma Riolui de Janeiro, pe strada Araujo 
Porto Alegre în sala Directoratului Acade- 
mic al Şcoalei Naţionale de Arte Frumoase, 
ca să te gasesti dintr'odata în Carpaţii Ro- 
mani ? 

Numai trei trepte ca să înoți întro lu- 
me care—peste toate vicistitudinele isto- 
riei—a ştiut să-și păstreze caracteristicile, 
portul şi arta populară ce o deosebește de 
toate popoarele din Estul Europei 


Acezsta se datoreşte unei femei, Euge- 


losite de sute de ani, obiecte de ceramică 
ş. icoane lucrate de Eugenia Uşeriu cu râb- 
dare de sihastră, cu acea răbdare pe care 
numai țărâncile reuşesc o aibă 

Datorită acestui efort, artista a reușit să 





creeze o lume menită să arate nu numai 
desțăraţilor ci în primul rând şi înainte 
de orice publicului Carioca—care i-a pri- 


mit cu brațele deschise—că sufletul popo- 
rului român a reuşit să se mențină treaz 
în ciuda spaţiilor şi a catastrofelor istoriei 


MICROCOSMUL ROMAN 


In sala directoratului E. N. B. A., Euge- 
nia Uşeriu a ştiut într'un timp de 10 zile, 
să facă să reînvie ceeace este mai frumos 
şi mai caracteristic din folclorul român 
Ea a ştiut să întrunească bogăția de culori 
începând dela un ţoi de ţuică până la mo- 
delele abstracte ale mesei cu bănci pe care 
ţăranii le folosese în camera de sărbătoa- 
re. Nu există nici o culoare nepotrivită 
nenaturală ori în dezacord, pentru că fe- 
meea care-şi expune munca şi arta sa a 
cercetat, a studiat, a pictat cu credință şi 
nădejde în acelaş timp, cu scopul de a sal- 
va din marele dezastru anumite lucruri pe 
care arta universală va tretui să le păs- 
treze din arta populară română 

Aici se găseşte deci microcosmul român 
pe care-l reinviază Eugenia Uşeriu. 





Aspect inflorit al 


nia Ușeriu care dela sfârşitul celui de al 
doilea răsboi mondial trăeşte în Brazilia, 
trecând peste nenumăratele greutăţi, timp 
de 10 ani de muncă neentreruptă a stiut 
să creeze acea atmosferă românească ce 
vorbeşte prin ea însăşi. 

Expoziţia organizată de Eugenia Uşgeriu 
sub patronajul “Anului Mondial al Retu- 
giatului” se i lata în două părți: deo- 
tg piese folclorice cedate de colecționa- 

ri din Rio de Janeiro, pe de altă parte 
un mare număr de obiecte făcute de mâi- 
nile acestei femei, demonstrând multă pri- 
cepere şi gust, 

Aici sunt adunate impreună, alături de 
costumele tipice de țărani din Carn aţi, Bă- 
răgan, Oltenia Transilvania şi Moldova fo- 


EDITURA «CARPATI» — Madrid 


ISTORIA LITERATURII ROMANE, val. 


PO » de Ion Creangă, 4 dol. U. 8. 
DACIA, de Vasile Pârvan, 2 del U.S A 


Si SA 
RAȚIONALISMUL LUI 
(Aare UI EMINESCU, de D. 












sălii de expoziție. 


Cine intră în sala E. N. B. Aului nu se 
poate să nu se simtă atras de armonia cu- 
lorilor care le-au inspirat operile lui Gri- 
gorescu şi Luchian, poeziile lui Eminescu 
şi Blaga şi acordurile lui Enescu şi Lipatti 
care s'au inspirat din folclorul ţării lor. 

Eugenia Uşeriu arată publicului nostru 
ceva care ar putea explica farmecul artei 
române pe care îl simțim sau când ascul- 
tăm “Rapsodia” lui Enescu, ori câna ad- 
mirăm “Pasărea Măiastră” a lui Brâncuș, 
artist universal, a cărui operă iu se poate 
concepe fără :svorul de inspiraţie a foi- 
clorului român care a influențat profund 
tot ce a făcut fermecătorul altean în Oc- 
cident, 

Diferite conferințe printre care a poetu- 


pescu, 5 dol. U.S.A. 
rtile 


10 d 
Murăraşu, 3 


pe Ep 


PRECURSORII, de Octavian Goga, 3 dol. U. S. A. 
pai i dată PADURII (poeme), de Ion "Țolescu, 1,50 dol. 


PERSECUCION RELIGIOSA EN RUMANIA, de Rev. Al. 
Mircea, în spaniolă, 0,50 dol. U. S. A 

ROMANIA (în limba franceză), 

DICŢIONAR ROMÂANO-SPANIOL, de Prof, Ion Protopo- 


de mai sus se găsesc 
legate în piele şi numerot: 
oi 0. S-A? 


COLECȚIA *CARPATII” 


lui Tasso da Silveira şi a essc-istului ro- 
mân aflător în RIO, Faust Brădescu, ex 
plică publicului ce este de fapt arta popu- 
lară română 
Expoziţia de 
dispoziţia publicului la E 


română la 
A. nu are 


artă populară 
N. B. 





numai rol cultural. Ea e sortită, înainte de 
orice, să arate că refugiații imprăstiaţi pe 
toată suprafaţa pământului ştiu să rămâ- 
nă_ credincioşi patriei în timp ce-și conti- 
nuă viaţa în țările care i-au adăpostit, 


* La apelul din numărul precedent, re- 
lativ la Problemele care se vor pune în Ro- 
mânia de mâine, ne-a răspuns dl Grigore 
Manoilescu cu interesantul articol de mai 
sus. Mulţumim călduros Dlui Manoilescu 
dela care sperăm să primim şi alte arti- 
cole referitoare la România de mâine şi 
ne exprimăm speranța că şi alţi compa- 
trioți din exil îşi vor trimite studiile lor 
pentru a fi publicate în revista noastră. 


” In Editura “Fundațiilor regale” dela 
Paris a apărut o excelentă carte, “Povestea 
vorbelor” de dl Mihai Niculescu. Vom re- 
veni cu o cronică în numărul viitor. Dar 
în aceste puţine rânduri voim să vorbim 
despre altceva, Se pare că volumul dlui 
Niculescu a fost tipărit la Lisabona, dato- 
rit trudei dlui Victor Buescu. Trecem peste 
proverbul românesc în care este vorba des- 
pre nişte cai cari mănâncă în timp ce... 
ară şi voim să scoatem în evidență munca 
neobosită a dlui Buescu în ogorul culturii 
româneşti, tăcută, aproape timidă. Dsa, în 
afară de traducerile ce face în portugheză, 
de articolele filologice, unele, în special 
acel în care făcea etimologia cuvântului a 
desmerda, mai mult decât remarcabil, de 
cursurile cu studenţii, etc., etc, mai tru- 
deşte și pentru tipărirea unor cărti pentru 
Fundaţii. Care este răsplata? Nu ştim, dar 
nu e greu de bănuit. Dl Buescu a trebuit să 
pună bani din buzunarul dsale pentru a 
tipări traducerea lui Eminescu în portu- 


gheză ca şi pentru acel minunat 0iun 
de poezie, primit Țara Inlântaită 
tru scrisul diui Buescu, Fundațiile ru gă 
sesc bani, găsesc însă pentru frații Cioră 
i şi pentru un X, comunist desvăiui 















pentru care, la recomandația Fundaţiei, di 
Buescu a trebuit să muncească, să alerge 
sa se sbată. Dacă nu am discuțat, acest 


scandal la vremea lui şi dacă şi astăzi pe 
menim numai în treacăt de el, cauza tre 
buie căutată In stima şi prietenia ce ne-o 
insulă dl Buescu 


* O lăudabilă activitate de propagandă 
românească depune d! avocat Ion, Raţiu 
dela Londra. Dsa se găsește actualmente 
in America de Nord unde va ţine o serie 
de conferinţe (28) în cursul lunilor Ianua- 
rie, Februarie şi Martie b auspiciile -Po 
reien Policy Association” şi “The Canadian 
Institute of International Affairs”. Iată 
câteva din titlurile conferinţelor sale; “Po- 
litical Cartoons”, “Romania under Soviet 
influence”, “What Europeans think about 
the U. S. role in World Affairs”, “Does Eu- 
rope Matter and why?”, “T pic not yet 
provided” 

Dsa este neobosit în informarea sau cel 
puţin în încercarea de informare a lumii 
anglo-saxone asupra pericolului comunist, 















Compatriotul nostru Di. Alexandru 
Suga şi-a trecut cu succes teza de docto- 
rat în Drept la Universitatea din Bonn- 
Germania. Teza cu titlul “Die Vălkerrecht- 
liche Lage Bessarabiens in der geschichțli- 
chen Entwicklung des Landes”, a fost ti- 
părită la Koln, pe cheltuiala Fundaţiei 
Iuliu Maniu. Teza este documentată, Pro- 
aspătul dr în Drept căutând să convingă 
sau să învingă scepticismul sau lipsa de 
interes a Occidentalilor prin statistici, gra- 
lice, toate riguros ştiinţifice. Lucrarea 
conținând 120 pagini dense, merită să fie 
citită de toţi Românii cari cunosc limba 
germană, constituind pentru fiecare un ba- 
gaj documentar în lupta ce due peritru 
apărarea drepturilor noastre supra Basa- 
rabiei. 

Dl Suga merită recunoştinţa noastră a 
tuturor pentru aportul adus și felicitări 
pentru titlul câştigat, titlu care-l obligă de 
a continua să scoată la iveală şi alte do- 
cumente de valoarea tezei sale de auu- 
torat. 

” Continuăm publicarea numelor com- 
patrioților ce au primit cărți dela editura 
“Carpaţii”, le-au reţinut, nu le-au plătit 
şi nici măcar nu răspund la scrisorile ce 
li se trimit: 

Lt. Bălăceanu, Suedia; Rotaru, Australia; 
Bonifacio, Belgia; Lt. Col. Stănculescu, Ar- 
gentina; Spuză, Liban; Ing. Octav Vasi- 
lescu, Statele Unite; Cornel Holder, State- 
le Unite; V. Bosniac, Anglia; Mircea Vasi- 
lache, Turcia; John Barbu, Statele Unite; 
William Tudor, Canada; Marcel Dinculescu, 
Franța; D. Câinaru, Statele Unite; Ana Io- 
nescu, Statele Unite; Paul Kino, Statele 
Unite; Elena Păcuraru, Canada; Stoian 
Brăilă, Franţa; Dr. Dwortschack, Canada; 
Florin Veţeanu, Statele Unite; Alexandru 
Pârvu, Statele Unite; Cristopher Gotoiu, 
Statele Unite; Mihail Kirilă, Statele Uni- 
te; Ted Miclău, Statele Unite; Leon Vasu, 
Statele Unite; George Pâslaru, Statele Uni- 
te; W. G. Holden, Statele Unite; D. Pippa, 
Statele Unite. Ing. Pintea, Venezuela; Kiţi- 
mia, Brezilia, Gornea, Franţa. 


„ 


IM) PUEBLOS DE FRONTERA- POPOARE DE 
FRONTIERA (ediţie bilinguă), de Blas Pihar, 
0,50 dol. U. S. A. 
12) EMINESCU, poem de Aron Cotruş. 
E 13) HYPERION, de Mihail Eminescu, traducere în 
0,25 dol. U.S.A, limba franceză de Louis Combi. 
B) In limba spaniolă: 
E ă, Ati 1) RAPSODIA VALACA, de A Cot: uizat, 
şi în ediţie pentru bibliotili, i Tigy Eat el 
ate. coat Anu) volum cara i] a RENEALIA, homenaje al Emperador Trajano, 


"CARPATII”» 


AU COLABORAT SAU COLABOREAZA: 


POEME „FARA TARA, de Y. Posteucă, N. Novac şi N, ş, A) In limba română: GA penale le iii Dna NA aa, e pingaț 
î : . G-ral.; ă 
MARA FEEMDOAe Eee Domini aaa aa) DADR VOLGA BI Minea ae ron Cota, EAuităs tiv FACA 
Î Mol ap e , ție bi uă, 2) SE AIE ŞI SEARA. 0 aa VITEAZUL, IANCU - PALTINISANU E 
Ă ş SA. ZATTI I.N,; 
3 OCTAVIAN GOGA, de Pamfil Șeicaru, 0,50 doL ALEXANDRU, Rey.; ao pac paaieAAG JOg: MIRCEA 
p YEA PANKHURST SILVIA E y 
= A. C. CUZA, de te Şeiearu, 0,25 dol. U.S.A. A.; POSTEUCA VASIL 
) C STERE, de Pamtil Şeicaru, 0,60 dol. U. S A de NANTOUILLET; 
& ARDEAL Ei piABSBURGIL, de G. A. Pordea. IAUNE:, ASEICARU PAMFIL 
7 N, IORGA, de Pamţil Șeicaru, 1,50 dol. U. 8. A. VICENTE: TILEA V. 
[i] SUDOR ARGHEZI, de Pamfil Șeicaru, 0,50 dol GIL; XENI C, ete să 
9 IANIA, CENTINELA DEL ESTE NO DEBE Director: ARON RAI 
ine so dale Apt de Fema (cae bi Redacţia Și Aden ua 
10 „de Aron Cotruş, 0,25 dol. U. 8 A. Anual: 5 dol U.S A; Fentr iei