Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0011

NIVIERSUL 
LIIIDAR= 


Scriu despre FRANȚA: 


- Camil BALTAZAR 
„L. BRATOLOVEANU. 
Dorothea CHRISTESCU . 

“Şerban CIOCULESCU 
Emanuel CIOMAC | 
Al. CIORĂNESCU.. 

Ben CORLACIU 
lon FRUNZETTI 
Melania LIVADĂ 

Alexandru LUDOVIC 
Adrian MARINO 

Basil MUNTEANU. 

Florian NICOLAU 

PERPESSICIUS 

Camil PETRESCU 

lon Apostol POPESCU 
AL. POPOVICI. E ua a 
A | "AL ROSETTI - a Ia - CATEDRALA DIN REIMS. 
N. STEINHARDT 


că. 





OBRAZUL 


Există o faţă a Franţei pe care aș vroi so pot surprinde, 
iără teama că, odată fixată geometric de necesităţiie lo- 
gice ale cuvinteor, i-ar putea dispare nuanțările atât de: 
imponderabil irizate la interferența cercurilor luminoase 
ale noțiunilor, ce-i fac specificul. M'a ispitit adeseori un 
esseu despre „constantele franceze“, Aş fi vrut să relev, 
escavând superficialul reprezentărilor accidental forate, 
fenomenul origimar al cuiturii franceze care e, dincolo de 
orice contingenţe, pathosul adânc al valorilor. : 

O nemaiimtâlnită, imposibil de înfrânt, conştiinţă e ros- 
tului înalt a. existenței omului în univers, zace până şi suh 
cele mai mărunte, mai drapate în culorile frondei şi. mai 
snobe manifestări ale oricărei, cât de inconsistente, de fără 
legătură cu massele, pături de agenţi culturali ai ei. 

Franța, o vreme fiică mai mare a Bisericii, n'a putut 
uita din lecţia aceasta depășită în conţinutul ei, necesitatea 
profundă de a servi. Cavaler sans peur et sans reproche“ 
a. unui Absolut, întotdeauna, Franţa s'a pus în slujba azi 
a adevărului, cu aceeaş ardoare cu care se aservise nobil, 
rând pe rând, lui Dumnezeu sau Umanităţi și Raţiunii, 

Indiferent dacă mutaţia accentelor axioiogice cere, de-a- 
lungul unei evoluţii mirifice ca aceea a culturii franceze, 
scoaterea pe prim plan a uneia sau alteia dintre preocu- 
pările spiritului uman, utiiizarea uneia sau alteia dimtre 
uneltele spiritului, — credința, sau judecata sau lupta, ' — 
Franţa s'a păstrat necontenit în atitudinea trează a pazni- 
cului unor valori, din practicarea cărora, adesea, nu ea a- 
vea să profite. î . 

A loanei d'Arc, a lui Descartes, a lui Rimbaud ori a ma- 
quis-ului, Franţa rămâne în fond aceeaş „persoană“ (e 
imposibil de altfel să disociem ideea de personalitate de 
imeginea Franţei), aceeaş persoană echilibrând înlăuntrul 
ej antagonismele cele mai crâncene, contrastele cele mai 
prăpăstioase, printr'o nevoie miraculoasă de măsură şi or- 
dine ce realizează un cu atât mai preţios clasicism, cu cât 
perfecta lui arhitectură este rezuitatul suverani stăpâniri 
a umor elemente clecotitoare, romantice, fierbinți. 

E prea greu să încerc, înteun spaţiu restrâns, analiza 
spectrală a unei culturi, urmărind un sens în hăţişurile ca= 


privit dela distanţa cuvenită, mici măcar nu încearcă să 
şi-l ascundă. 

S'a spus că rolul Franţei în cultura umană e rolul inte- 
ligenţei. S'a încercat să se facă din claritate şi distincţie, 
din ponderea și măsura franceză, principiul originar al pă- 
zuinţei europene spre raționalizarea întregului domeniu al 
existenţei, obiective şi lăuntrice, 

Dar dacă aspirația raţionalistă e una din constantele 
geniului eurcpean toomai prin vaccinul de spirit francez 
pe care și-i poate distinge în ce.ulă, încă dela naștere, mu 
e mai puțin adevărat că noi cunoaştem, şi nu ne putem 


opri a ni le reaminti oridecâteori ne reprezentăm obrazul: 


Franţei, şi altă expresie a ei, decât nobile împăcare a 
spiritului ce pricepe, ce cuprinde globalul existenței, 
(„comprende“ e un termen care încape amândouă aceste 
sensuri). 

E de ajuns să ne amintim cum, în secolul trecut, splen- 
dida eflorescenţă a raționalismului iluminist, înlăuntrul 
îndrumării scienţiste e pozitivismului, cu tendința de a 
împregna de adevărurile sale, întreaga viaţă spirituală, 
nerecunoscând legitimitatea altei facultăți decât inteligen- 
ţa, ajunge, către sfârşițul aceluiaș secal, să cunoască gus- 
tul amar al decepției, pe care, ontogenic, îl simţise şi crea- 
torul pozitivismului filosofic, Auguste Comte, atunci când 
în ultimii ami ai săi, căzuse în devoțiune sentimentală. 

Cultura franceză a veacului XIX simte criza profundă 
în care o aruncă nevoia de a fundamenta acţiunea de pre- 
vedere, justificată sapient, printr'o. cunoaștere rațională a 
progresiei matematice care e evoluţia :storică, naturală. 
a materiei. Pentirucă, pe de-o parte, stadiul cunoașterii în 
veacul trecut, oricât de înaintat ve fi fost,-mu e totuşi su- 
ficient de capabil să asigure adscuarea şi neparțialitatea 
imaginei de lume pe care tinde s'o acrediteze ştiinţific, 
Pe de altă parte, pentrucă între domeniul rezervat ştiin= 
țelor culturii, interferenţele dorite şi postulate mau func- 
ționat întotdeauna infailibil, lipsind din aţitudinea con- 
atatativă a cunoaşterii față de abiectul ştiinţelor naturei, 


2 


FRANȚEI 


ardoarea vaioriticării, pathosul profumd al resimţirii lumii 
valorilor, care, dacă nu sunt decât corespondenţele ideale 
ale dorințelor umane, mu sunt totuși mai puţin visceral, 
apartenent, celular resimţite de spirit. 

Vearcui trecut francez a cuncscut împătimirea raţiona- 
lismului de a rezolva insolubil, și alunecările, una câte 
una, ale firii omenești, spre unelte de echilibrare a con- 
ştiinţei cu matura, mâi puţin rigide decât rațiunea. Sensua- 
lismul impresionist, corolar necesar al obiectivismului na- 
turalist, n'a fost decât o treaptă. Idealul naționalist era 
trădat de hedcmismui impresionist, care prefera flatări:e 
simțurilor, imperfecte unelte de cunoaştere dar perfecte 
conducte ale p.ăcerei, exact în acelaş fel în care sensurile 
revoluţiei burgheze din 1189 au fost trădate încetul cu în- 
cetul, în favoarea consolidării poziţiei aceleiaşi burghezii, 
renunțând la militentism, pentru a se putea bucura de 
viaţă, odată cucerită. 


Am văzut cum remunțarea la rațiune nu s'a oprit să 


prefere uneltele acesteia, simțurile, ci s'a scoborit să dea 
curână prevalenţă surogateior lor, fizmentelor fantasiei. 
In locul unei reaintăţi exploarate rațional ca în naturaliam, 
arta și literatura impresionistă au instaurat o realitate fla- 
tantă sensual, care, compusă din feerice şi insubstanțiale 
fragmente Jipsite de consistenţă şi continuitate, sa puive- 
rizat curând, auto-negându-se. 

Placerea unei alte realități, pe cea volatilizată, acredi- 
tarea obiectivă a imaginilor subiective, interpretative » 
realuiui, drept realitate însăși, este opera expresicnismu- 
lui, artă prin excelenţă a puterii intropathice, a fantasiei. 

Şi când nici ostilitatea căptușirii rea.ității cu o reantate 
secundară, proiectată din interior, n'a mai fost suficientă, 
am văzut obrazul Franţei întorcându-se pe dinlăuntru, 
pentru a putea pescui în lumea tulbure și haotică a sub- 
conştiemtului, o simili-realitate, demnă de a se substitui 
celei exterioare, megate. Suprarealismul a atras atenția a- 
supra culturilor de tip simiar, şi occidentul a descoperit 
paralei cu ei arta popoarelor primitive, de acelaş tip or- 


căi Ă a ganic, nemijlocit, direct. 
pricioase ale unui materia! bogat și stufos, care de altfei, - 


- Rațiunea, înlăturată de impresionismul piastic şi muzi- 
cal, În. favoarea sensualităţii, sau în favoarea intuiţiei, 
dacă iuăm în seamă corespondentul teoretic al impres:0- 
nismului, filosofia bergsoniamă, sau în sfârşit în favoarea 
sențimentajitățții pure care e nevoie muzicală a simbolis- 
mului, corolar şi €l al aceluiaș impresionism, pe plan lite- 
rar, se vede rând pe rând nagată ca semnif-caţie, în ex 
presionism, care-o flanchează de guarzii de încredere ai 
imaginației, pentru ca, până în cele din urmă, să se po- 
menească negată și ca existență, de suprarealismul dori- 
tor să-și impună, luptând împotriva tuturor evidenţelor, 
imaginea sa despre lume, forjată arbitrar şi autistic. Sub- 
conştientul scoate la iveală motorul lui: instinctul. Și arta 
neagră câștigă teren în tendințele constructiviste ae Oc- 
cidentului, prin recursul la acest uitim, disprețuit altădată, 
factor de motricitate e conştiinţei. 

Astfel, drama raționalismului revine la termenii ei, 
care pretindeau cunoașterea prealabilă a fenomenului, 
pentru a-l putea dirija. Cultura europeană, și cu ea cea 
mondială, recunosc drept singură înţelepciune posibilă, 
acceptarea ca dat a ceeace e dat, şi mecesitatea de a pune 
de acord dialectica inteligenţei cu dialectica însăși a lu- 
crurilor. 

Franţa sa eutovivisecționat, acceptând să-și planteze 
singură pe obraz negii tuturor experiențelor, pentru a a- 
sigura autenticitatea unei evoluţii, care astăzi ni se pare 
nu se poate mai firească, dar care, fără sacrificiul Framţei 
ar fi fost muit întârziată. 

Şi, în răstimp, Franţa a avut continuu grija să nu fie, 
în nici unul din momentele evoluției acesteia, dogmatică, 
aşa cum nu e nici azi. Autenticitatea tuţuror monedelor 
emise şi desinteresarea cu care Franța risipește aurul pur 
acolo umde alții bat bancnote fără acoperire, ne fac mai 
scumpă decât orice calma, olimpica, divina convulsie îm- 
pistrită a obrazuiui viciat de febra adevărului, pe care 
ni.l eretă azi, nobila autollagelantă, Franța. 


ide | 


Diverse 


A. 0. BARNABOOTH 


de AL. ROSETTI . 


O. Rarnabooth, tânărul american milionar de prin 
A anul 1900, creat de Valery Larbaud, înfățișează un 
* adevărat pionier al lumii nouă debarcat în bătrâna 
Europă; el formează avangarda miilor de călători ameri- 
cani ce erau să invadeze periodic veoch ul continent şi să 
dea orașelor din Europa oacidentală sau din Grecia aspec- 
tul lor cosmopoiit, cu acea nepăsare izvorită din încrederea 
in sine și un aparent Gispreţ pentru a lume întârziată pe ca- 
„ lea progresului, gata să accepte cu resemnare şi uneori cu 
umilință dominaţia dolarului, 
Tânăr, cu un fizic agreabil, foarte bogat, Barnabooth își 
* fixează reşedinţa la Florenţa. Pentru călătoriile sale dis- 
pune de un vagon salon, care se ratagoază la mMariie ex 
prese europeene (,,Harmonikaziige“, cum le numește ei!), şi 
„ de un automobil prevăzut cu un motor foarte puternic, 
"+_Barnabooth cunoaște pe degete toată Italia. şi nu se mul- 
eşte cu ceea ce îi dau muzeele, ci, mânaţ de o neostenită 
curiozitate, cercetează toate cotloanele oraşelor, în căuta- 
rea amănuntului inedit. Potrivit obiciur lor locului, el 
leagă cunoștință cu frumoase şi ținere localnice, sub ocro- 
tirea vreunei venerabile matroane, în schimbul unor sume 
însemnate. Este, în romanu! lui Valery Larbaud, o parte 
de evocare a Florenței, făcută din acumulare de note carac- 
teristice şi exprimată în termeni atât de spirituali și de 
fericiţi, încât tabloul răsare viu pe dinaintea ochilor noştri, 
în culori ce nu se uită. se 

Barnabooth «e ridicat la valoarea de simbad, El este capri- 
cios ca o femee alintată și voluptuos ca o cadână. La Flo- 
rență, locueşte pe Arno, aproape de Ponte Veochio, şi dela 
terestrele apartamentului său priveşte în jos pe Lungarno 
şi urmăreşte scurgerea lentă a apelor mâloase, până de- 
parte spre Cascine, Insufieţit de o mânie subită, își aruncă 
geamantanele în Arno, iar altă dată încearcă să fie clep- 
toman, întro librărie, sub ochiul binevoitor al vânzătoarei, 
care îl lasă să opereze în voe, nedându-i singura satistac- 
ție eacontată, de a putea înșela bunacredinţa cuiva. E dor- 
nio de senzaţii nouă, şi le caută oriunde; săturat de prea 
mult bine si frumos. caută refugiu îa lumea burgheză sau 
chiar rustică, şi ieagă cunoștință cu o robustă fată din 
popor. 

A călătorit în toată Europa şi în Rusia, dar îl place să 
se întoarcă în Germania, unde îl încântă diferenţierea cla- 
selor sociale, buna cuviinţă arătată clientului şi obseevio- 
„zitatea faţă de puterile constitutite, de „doctori“ şi de strei- 

bogat. Acolo se aşează la masa „restauraţiunilor“, mă- 
ă cu voracitate, bea bere cu voluwtate şi se simte bine 
în societatea teutonă puternic ierarhizată. 

E1 simte însă nevoia să preschimbe gravitatea cu surâsul, 
sunetele dure cu inflexiunile dulci, şi coboară prin Brenner 
în Italia, drumul clasic care șernueşte pe coasta munţilor și 
duce în văile încântătoare ale Italiei, 

Totul îi surâde şi îi pare uşor. E adevărat că, uneori, e 
cuprins de o gravă neliniște: e spleenul câre i se strecoară 
în sufiet, şi împotriva căruia nu există nici un leac, 

Sunt clipele de îndoială ale lui Barnabooth. Atunci el de- 
vine uman și se simte solidar cu turma de oameni din cat 
i se părea că el nu face parte. i 

O clipă; un nod în gât... In momentul următor, miliarăa- 
rul nostru şi-a reluat echilibrul și îşi confirmă sieşi că totul 
nu a fost decât o închipuire, un gând negru, ivit cine ştie 
de unde... 

Valery Larbaud a creat un personaj care a devenit real, 
repetându-se în: zeci de exemp'are. Ca într'o oglindă bine 
şlefuită, miliardarii cosmopoliţi de a doua zi şi-au văzut 
chipul redat cu preciziune în portretul zugrăvit de Larbaud. 
Sa petrecut, aci, ceva asemănător cu fenomenul amintit nu 
(ără ironie de Oscar Wilde: după descoperirea lui Turner 
și aşezarea lui printre marii pictori engiezi, Wilde făcea pe 
cineva să observe că peisajele, în Anglia, au început să se- 

ene cu tablourile lui Turner, Această observaţie conţine 
În adevăr profund. | | 


= 


VER, dn 


Pa 


Jacques Lassaigne 


de CAMIL PETRESCU 


. n : 

Chiar dela înființarea lui „Institutul francez cum i 
se spune azi prescurtat, a adus mari foloase apropierii 
în rânduiala culturală. dintre :lumea intelectuală româ 
nească şi reprezentanţii artei şi literilor îranceze, ar 
invitaţi la acest for iscusit, tineau aci la Rucureşii confe- 
rinţe foarte audiate, foarte aplaudate, fiind sărbătoriţi 
deonotrivă de ce.curile otciaile ca şi de aceie zise mon- 
dene. I-am exprimat totuşi lui A. Duprcat, activul director 
de pe acea vreme, o dormţa a noastra şi i-am suerat 
ideea să ne inlesnească lecături de prietenie nu numai cu 
celebrităţile culturii franceze, ci şi cu tineri, cât se poate 
de iineri intelectuali trancezi, care sa uită timp sa stea 
pe la noi şi mai mult de cât rastimpul intre dauă curse 
ale Urent-expressului, să participe la insaşi piamădurea 
artistică şi bhterara de aci în condiţii de colegialuate. li 
arătam nadejdea mea. abia mărturisită intuzi, ca dintre 
aceşti inteleciuaii, iu a caror tormație a participati puţin 
şi spiritul romanesc, sar putea recruia cine siie vreunul 
dintre factorii hotărâtori ai zilei de mâine din Franţa şi 
lireşie în cazul acesta am avea acolo nu numai un bine- 
VOitor, sau: un prieien, cum ne-a dat nenumuratu acest 
popor generos ci şi un adânc cunoscător ai starilor de 
aci, despre care ar puea Vuroi 2aviei uldi laiZau, vu ar 
Îi tos. ascuicat 1a ei acăsa, Sigur şi uepiin Ortniat: 4 pusit 
ideia inieresania şi nui-a trimis la ievisra rundaţulor me- 
gaie numeroşi Wueri din preama inSiitutuiui, cae au 
devenit uliierior colaboratorii ROşiri, inir una din ziie am 
praiau. astiel vizita unui tânar stuaenr, aici vu, aaa” 
pe bâiau şi ca ccni luminoşi, Căi iisutal cu vu avansat 
VENiSk lil jăra Săi Vazivar Loliluua soției sale. Din primele 
clipe am ințeies ca e tocinai ceeace aşicaiam şi asuiel 
Jacques Lassaisne a devenit unul dintre prierenii noşuri. 
Cum a întârziat câta-va vreme pe aci, 1-am propus să 
ne scrie o cronică de artă tranceza penru br X. im se 
pare că pâna atunci nu mai publicase inca şi 1desa l-a 
ispiut. Un pas ma. deparie şi proiesorul Koseiu, durec- 
torui editurea i-a cerut să scrie o serie de monuziaiu desure 
picura romaneasca, memie să apara n iranjuzeşte, n con- 
diţn de lux, ia rundaţule regale. Cred ca trevuua sa se 
înceapă cu Luchian. intors la Faris, Jacques i-assaigne 
a debuiai în cronica plastică şi in vreo doi ani a devenit 
un critic de artă la revistele tranceza de specialitate ex- 
trem de preţuii: Domă 'wolume  mtonu:nzatala, tntite 
cele mai trumoase. pe care le-a dat tiparul irancez, un 
Dauinier apărut in 193%, un Louiause i.auirec, mn 9939 
lambeie la „kditions Hyperica' ) ne-au masurat calea 
imensă parcursă de tânărul nosuru prieten care aibia depă- 
şise vârs:a de 25 de ani. Ne-a bucurat cu! lie ue pas alui 
căci auturitatea câşugată avea șa ne tie nouă de fcos, 
Intr'adevăr Jacques Lassaigne, care la Paris ramasese 
colaborator şi prieten de toată ziua al ceior de la 
„lMevista Fundațiilor Regale“, şi stabilise un intens 
contact între no şi publicașuulte tinere tranceze, sa întors 
peste câteva luni aci, în ţara ca să adune material pentru 
Luchian” pe care avea acum de gând să-l svoata srmultan 
în iranţuzeşte la „Editions Hyperion” la Paris şi în ra- 
mâneşte in Editura kundaţiilor Regale. Şi aci l-a prins 
războiul. A rămas intre noi, legât atum de România ca de 
o a doua patrie şi stările de aci le-a cunoscut toate, 
adânc, penru că au fost şi viaţa lui. A lost toată ziua 
în cercuri intelectuale româneşti, a cetit revistele şi gaze- 
tele noastre, Dar când în seara anunţării armistițiuiui în 
Iunie 1940 glasul copieşit de emoție al unui general tânăr 
şi el, a proclamat la Radio Londra, durerea si revolta 
Franţei, hotărârea ei de a nu capitula, dea lupta în eterni- 
tate, Jacques Lassaigne n'a mai putut răbda mai mult de 
câteva săptămâni, şi înşelând vigilenţe iscusiie a isbutit 
să treacă frontiera şi să se alăture armatei din orient a ge- 
nsralului De Gaulle. 

Cea dintfin emisiune. a postului Radio Paris — in 
August, după eliberare, cuprindea şi un mesai pentru .Ro- 
mânia, pentrucă directorul acestui Radio — Paris vestitor 
al unei Franţe vecinic ncui, este de o potrivă un fanatic 
francez şi un prieten al nostru, Jacaues Lassaigne. 

3 


- .. 


3. K. HUYSMANS | 


U: n romancier despre care s'a scris foarte puţin, care, 
în gemeral, este citit şi mai puţin, dar pe care criticii 

francezi — cu excepția ui 'Thibaudet — lau socotit un 
mare scriitor. Siht unii scriitori ca Rimbaud, Mallarms, 
Valery, foarte lăudaţi dar extrem de puţin citiți, în schimb 
însă sunt mai mult Gacât consacraţi. Sunt, cu alte cuvinte, 

scriitori foarte puţin populari, citiţi totdeauna în cercuri 
air tă şi ignoraţi pe cât 'e posibil de ceilalţi. Cazul lui 
Huysmans este îhsă mult mei special deoarece e vorba de 
un romancier. Dacă un poet poate fi mare și fără să fie 
popular, un remancter nepopuiarizat e mai greu de închi- 
puit. Excepţia mu «ste însă decât aparentă fiindcă noţivhea 
de romancier nu i se aplică lui Huysmans aecât într'o 
măsură fcarte mică şi într'un sens extrem de larg, cu tcate 
că el este precursorul multor inovatori dim domeniul ro- 
manului contimporan. ' 

Cu excepția operilor sale scrise în perioada natura- 
listă („Marthe — 1876; — „Les soeurs Vatard“; — 1879—,; 
„Croquis parisiens“ — 1880 — ; „En mânage“* — 1881 — ; 
„A vou V'eau” — 1882 —; „En dillemme” — 1887 —; pe- 
rioadă în care frecventa împreună cu Hennique, Paul 
Alexis, H. Câard, aşa numitul „Group de Medan“ al cărui 
maestru era Zo!e) toate romane sale principale repre- 
zintă aproape o singură temă ce se continuă succesiv şi 
pe mai multe etape: destinul unui om rafinat şi sensibi- 
iizat până la exces, care aparent caută convertirea, o re- 
zolvare a unei drame epicureice intime printr'o criză reli- 
gioasă, dar care, în experienţa mistică, nu găseşte totuși 
decât un nou gen — totdeauna mai rafinat şi subtilizat — 
de plăceri şi de noutăţi. Des Esseintes nu este numai un 
rafinat ajuns în pertoada critică (în pragul spre bătrâneţe) 
când impotența din ce în ce mai accentuată a trupului și 
plictiseala sufletului îl împing spre dezastru; ca și Dur- 
tal (alt nume al aceluiaș erou) el este omul care, fiindcă 
nu poate iubi viaţa, încearcă să-i stoarcă plăceri cât mai 
inedite. 

Huysmeans na fost un idealist şi cu atât mai puţin un 
romantic, simţul realităţii deslânate şi oarbe i-a năpădit 
înțe.egerea cu atâta claritate, ier bisturiul rațunei i-a di- 
secat cadavrul cu atâta lipsă de oroare pentru revelațiile 
naturaliste, încât el n'a mai putut iubi viate, n'a mai putut 
crede sincer în ea. 

„Des isseintes este dim această cauză un om care va 
merge din satisfaxție în satisfacție, din rafinament în rafi- 
nament, până la acei criză teribilă ce nu va mai putea 
sfârşi decât în evadare, în experiența mistică. 

Dar așa după cum des Esseintes este un rafinat pe 
care nicio emoție nu-l mai satisface — dela lectura lui 
Maliarme până le simfomia parfumurilor — Durtal este 
un suflet mistic pe. care niciodată o experienţă religioasă 
nu-l va liniști pe deplin, un pseudo-ascet veșnic în căuta- 
rea revelaţiei definitive și ultime. „Viaţa de dincoio“ îi va 
apare deseori lui Durtal aceiaş goană iluzorie după un 
reazem sigur ca şi cea depe pământ. După fiecare expe- 
rienţă religioasă, nereușită, Durta! îl suspectează pe D-zeu 
aşa cum suspecta viaţa. (E interesant în această privință 
meonologul lui Durtal din sfârşitul romanului „L'oblati: 
„En tout cas, mon Seigneur, ce n'est pas bien ce que je 
va!s vous dire, mais je commence a me mefier un peu de 
Vous. Il semblait que. vous deviez me diriger sur un 
navire sâr. J'arrive — apres quelles fatigues! — je m'as- 
sieds enfin et la chaise je casse! Est-ce que limprobite 
du travail terrestre se repercuterait dans les atebiers de 
Lau-delă ? Est-ce que les 6benistes celestes fabriqueraient, 
eux aussi, des sieges ă bon marche qui s'effondrent des 
qu'on se pose dessus.?"), ; 

Dar cu toată -această, tematică artificială și estetizantă 
până 1a exces, Huysmans atinge în romanele sale una din 
ce.e mai. teribile âreme ale omului .contimporan. Eroii săi 
nici esteţi artificiali şi nici epicureici obsedaţi ci oa- 
mceni hărțuiți de anonimatul vieţii moderne, prea lucizi 
pentru a se lăsa înşelaţi de formule de viaţă idealiste și 
naive, rcbuşte. şi optimiste; oameri ajunși le un grad prea 
înalț de rafinament şi sensibilizare, la o intelectualitate 
aproape insuportabilă şi cărora întoarcerea la primitivis- 


4 


de FLORIAN NICOLAU 


secătuit și vlăguit de senzaţii iar spiritul îmbibat până 
la exces de plictiseală. | 
Unor astfel de oameni viaţa nu le mai poate oferi ni- ! 

mic fiindcă mumai un remediu radical i-ar putea vindeca. 
Cărora nici Dumnezeu nu e mai poate ajuta fiindcă și-au , 
perdut de mult acea naivitate elemențară, acel primiti- ! 
vism necesar credinţei. Eroii lui sunt poate reprezentanţii i 
Ş: 
ţ 


ț 
mui regenerator le este interzisă. în care animalul este | 
li 


unui trist sfârșit al culturii şi civilizaţiei sec. XIX oameni 
care vor trebui să fie înlăturați pentru a se putea.merze i: 
mai departe, sau, după cum crede Huysmans, pentru a ij 
putea contirua sub alte forme, acciaş poveste a umanităţii : 
care, neputând progresa, se vede nevoită să se repete până ; 
la definitiva gi istovire. 

Huysmans sa impus mai puţin prin această tematică - 
a operci sale şi mai mult prin calitățiie sale de stilist şi ; 
comentator inega'at al cărților, tablourior, muzicei, al, 
operelor de artă în general. Romancierul este dubiat aa | 
un critic de artă subti. şi comprehensiv. Eroii săi — inte- . f 
lectuali prin definiție — sunt carecterizaţi şi încuflețiți 
mai mult prin ceea ce văd, simt și gândesc în legătură cu 
opera de artă, decât prin faptele lcr. Analiza operelor de 
artă — de la literatura latină decadentă până la arhi- 
tectura gotică a catedralelor franceze — e un minunat pre- ! 
text de relicfare a ps:hologiei eroi.or săi, așa de excesivi | 
în iintelectualitatea lor. ; 

Tehnica romanului e extrem de originală în ce pri-: 
veşte construcţia. Romanul său n'are aproape deloc nici . 
acţiune, pici conflicte şi nici persenagii în sensul propriu : 
al termenilor. Ei se susţine numai prin atmosferă, sugerată 
aproape exclusiv prin analize, deși astfel de noţiune îi. 
este oarecum improprie. Analiza psihologică sau descrip- . 
tivă, oricât ar i ea de excesivă trebue să aită totuşi un. 
obiect: um personagiu căruia i se atribue un anumit profi! | 
psihologic, anumite caracteristici generale, şi căruia, pe 
baza acestui portret anticipat şi presupus, i se pot studia 
reacţiile. 

La Huysmens însă, personagiul unui roman nu are de- 
loc o psihologie definită sau presupusă, sau, mai corect 
spus, nu are niciun fcl de psihoiogie. Această caracteristică 
e ma: ales evidentă prin faptul că eroul este totdeauna 
prezent în mod direct. fără intermediul acţiunii sau fap- 
telor. 

Un astfel de roman s'ar putea mai curând apropia de 
technica construcției „jurnalului“ sau al „memoriilor“. Insă 
0. asemenea apropiere e infirmată de o altă caracteristică: 
viaţa eroului are un epic înteriorizat extrem de dinamic 
şi o desfăşurare a evenimenteor interioare care se suc- 
ced într'o ordine riguroasă, aşa cum se desfăşoară o acţiu- 
ne întrun roman propriu zis, 

Psih:cul este redat direct, fără intermediul cita său 
faptelor; cum însă psihicul în el însuşi este :msezisabii, 
eroii atât de interiorizaţi ai lui Huysmans au nevoe în 
locu! acţiunii; de un cadru în care evenimentele interiori- 
sate să se desfășoare. Cadrul acesta, atmosfera romanului î 
cu alte cuvinte, este prin excelență viața intelectuală 
sub toate aspectele ei. 

Și Huymans reușește în mod aproape miraculos, prin | 
procedee în aparență atât de artificiale, să dea viață per- 
sonagiilor şi să le dinamizeze. Tot c:clul romanelor sale 
principale este mai curând o epopee interiorisată, o rătă- 
cire a unui nou Emeas modern, nu prin lume, ci prin ma! 
leaguri-e nedescoperite încă ale spiritului omenssc. 

O asemenea concepție a romanului nu-și mai poate 
găsi o rezonanţă directă în ecoul frământat al vremi: 
moastre. Ea este produsul acelei aparente și înșelătoare . 
siguranțe sociale a sec. XIX, epocă în câre romancierii 
îşi puteau îngădui o radicală absenţă faţă de social. Per- 
sonagii:e lui Huysmans sunt eroii unei lumi care nu va mai 
reveni și care vor deveni din ce în ce mai greu de înțe.es. 





Po 


“Românul său reprezintă un adevărat apogeu al individua- 


lismului intelectualist ce și-a prelungit existenţa în cul- 
tura franceză până în pragul actualului războl., _“* 


Om 


PAUL VALERY 


gânditor 


Am recitit zilele trecute mai toată iiteratura aforistică a 
lui Valery: „Cahier B 1910“, „Litterature“,  „Moralits” 
„Choses tues”, „Rhumbs“, „Autres  Rhumbs“, „Suite“, 
„Analecta“, „Melange“. Termenul de „literatură”, în sens 
de producţie beletristică, e însă nepotrivit, în circumstanţă. 
Valery nu a compus aforisme, ca, să-şi varieze manifestările 
literare; nici măcar, oa să-şi comunice gândirea într'un fel 
mai concentraj. In realitate, editorul i-a smuls, mai acum 
dovăzeci de ani, acel „Cahier B 1910“, de însemnări zilnice, 
pentru uzul propriu al autorului, spre a-l publica în fae- 
simile; după tirajul bibliofilic, au urmat altele, cu succes 
crescând şi editorul s'a văzut încurajat să-i ceară autorului 
alte şi iar alte extrase din jurnalul său inedit, Se pare că 
Valery și-a făcut încă din tinerețe, obiceiul de a-şi lămuri 
în scris unele problems, folosind ca timp de lucru, întâile 
ceasuri matinale. Odată cu deșteptarea, când organismul își 

„recapătă puterile, inteligenţa abia trezită e rechemată la 
„Axerciţiul cotidian al lucidităţii. 

Valery trece arept un poet obscur: efect mai mult al pre- 
țiozităţii în expresie, decât al unei viziuni ezoterice. Când 
îşi pune însă o problemă de gândire, autorul lui „Eupalinos*“ 
urmăreşte totdeauna limpezirea, revizuirea valorilor. Ca şi 
Descartes, a cărui operă l-a ispitit într'o vreme chiar la un 
studiu monogratic, Valery iubeşte ideile, dar nu învăimă- 
gite şi confuze, ci „clare şi distincta“, Intre cele două răz- 
boae, nimeni n'a reprezentat mai bine ca dânsul, în Franţa, 
poziția intelectualistă fără compromisuri cu intuiţionismul 
bergsonian și fără cochetărie cu obsourantismele mistice, 
Rar curaj, deoarece prestigiul imens al lui Bergson comandă 
bârfirea, fie chiar în surdină, a inteligenței! Valery nu s'a 
sfiit ca, reînoind critica voltairiană, să releve slăbiciunea 
„pariului“ lui Pascal, sirămoşul „agonicilor“ de pe conti- 

„nentul nostru. Ca şi Gourmont, al cărui spirit disociativ îl 
continuă cu mai multă subtilitate, nu s'a dat înapoi, deola- 
rându-se de partea iezuiţilor şi împotriva inventatorului 
roabei, căzut în sumbru misticism, 

Aforismele lui Valery sunt aşadar, un fel de disocieri, 
eşite din acea nevoie permanentă a autorului, de 2 supulle 
noțiunile. la un nou examen, înainte de a consimţi să le 
întrebuinţeze, Intr'adevăr, nu sunt concepte său noţiuni, 
pe cari eminentul continuator al spiritului: cartesian să nu 

„le supună unei verificări, întocmai ca meser'așul, care-şi 
cercetează sculele, înainte de a puresde la luoru. 

“ Poetul „Fermecelor“ („„Charmes“, 1922), de altă parte, este 
un filolog și un artist, adică un îndoit cunoscător al taine- 

„lor limbajului, care nu admite să năzueşii a fi poet, fără 

Ldpă-ti cunoşti meșteșugul. 

Tată, din cartea de aforisme cu titlul „Littârature“ (1930). 
vehementa condamnare a ignorării meşșteşugului poetic: 

„Ce ruşine să scrii. fără să ştii ce sânt timbajul, verbul, 
metaforele, schimbările de idei, de ton; să nu concepi struc- 
tura duratei overei. nici condiţiile scopului ei; abia cauza- 
litatea (e pourquoi), şi de loc modalitatea (le comment!) Să 
roșeşti de a fi Pythia...“ 

Asemenea iesiri sunt însă rare 11 gânditorul, mai adesea 
ironic reținut decât pasional des lănţuit, 

„Să roşeşti de a fi Pythia“, — adică să te rușinezi de 
inspiraţie, oa de o că'ăuză deochiată. 

In prealabii, Valâry disecase în acest fel, prestigiul de 
care se bucură inspiraţia: 

„Ideea de Inspi'raţie cuprinde pe acestea: Ceea ce nu 
costă nimic are mai multă valoare, 

Ceea ce are mai multă valoare nu trebue să costa nimic. 
Și pe aceasta: să te giorifici mai mult cu ceea ce ești mai 
puțin răspunzător”. 

Ducând la capăt verva logică îmootriva inspiraţiei, mai 
constată că „La cea mai mică ştersătură, principiul inspi- 
raţiei totale se năruie“, 

Valâry restaurează, ca un vreânie urmiş al clasicilor, 
demnitatea muncii de atelier, mai onorabilă decât mitul 
Inspiraţiei, care, la drept vorbind, face din poet, copistul 

„fără merit, al unei dictări suflate da ureche! 


%: 


ui 


aforistic 
de ȘERBAN CIOCULESCU 


E i 


Inspirația nu e singura. superstiție din domeniul literar, 


pe care 0 combațe Valcry, Aş spune că, atâtea erori, câte 


noțiuni literare! Bunăoară, ideea pe care şi-o fac oamenii 
despre poezie: 

„Cei mai mulţi au despre poezie o idee atât de vagă, în- 
cât acest vag însuși al ideii lor este pentru dânșii definiţia 
poeziei“, 

Sau recomandarea de a nu gândi invederat, în poezie: 

„Gândirea trebue să fie ascunsă în versuri, ca și virtutea 
nutritivă într'un fruct. Fructul e hrană, dar nu pare decât 
deliciu. Nu percepi decât plăcere, dar primeşti o substanță, 
Vinaja învălue această hrahă Nesimţită pe care o conduce“. 

Filoiogul din Valâry pune înaintea plăcerii estetice, dem- 
nitatea artistică a limbajului: 

„Numese o carte frumoasă aceea care-mi dă o idee mai 
nobilă și mai adâncă despre limbaj. Astfel vederea unui 
corp frumos înobilează :deea noastră despre viaţă, 

Acest tei de a simţi conduce la judecarea literaturii în ge- 
mere și a fiecărei cărți în parte, după cât presupun sau 
suggeră ca prezenţă şi libertate de spirit, de conştiinţă şi de 
posesie a universului de cuvinte“. 

Mai mult sensual decât afectiv, dar mai presus de orice, 
intelectualizat mai peste limitele închipuirii, Valery își pre- 


„cizează în acest fel esenţa, poeziei, 


„Un poem trebue să fie o sărbătoare a Intelectului. Nu 
poate fi altceva...“ ;: 

Cu acest citat, necomplet, încheiem, semnalând că, în 
structura sa clasicistă şi păgână, Valâry alunecă nesimţit 
spre cugetarea normativă: cum trebue să fie poemul. Dar 
asupra elasicităţii. acestui modern, pe altădată, când vom 
defini şi structura gânditorului aforistie. 





Unei femei creole 


* —— Baudelaire — 


Largi peisagii, — un soare ce'şi scuipă alifia 
Bolnavă'n bolți de arbori incendiați, aflai 
Prin ţări în care plouă, carnală, trândăvia 
O femeie creolă cu vrăji de jar — cobai. 


Palidă şi caldă, faţa; bruna — un alaiu — 

Pe gâtu-i scump își poartă, sculptată, melodia ; 
Vânătoriţă sveltă pe-o cană de emai 

Cu lent surâs, cu ochii — cuţit ce'mpung fetia. 


Dacă adaogi, Doamnă, acestor țări măreţe 
— Din malurile Senei şi Loarei pădureţe — 


.[. 


Și gustu'mpodobirii arhaicului-arman, 


Te odihneşti la umbra de izolări imense 
Ştiute de poeţii cu mii de flăcări dense 
Svâcnind în suflet, prinse în ochiul tău uman. 


ALEXANDRU LUDOVIC 


5 





In jurul lui 


iticile şi comentariile apărate după daia la care 
re I&i Proust a fost dotinitiv recunoscută pun în 
evidență unele elemente mai puțin clare ale operei 
sale si deschid..probleme asupra cărora controversa € 
bilă. 
Pai examina aci câteva din ele, urmând  exegeza 
proastiană până în preziua războiului, Ă 


COMICUL LUI PROUST 


Lui Lon Pierre-Quint, critice mediocru, îi revine me- 


ritul de a îi accentuat o latură cu totul neobservată a 
romanului lui Proust : latura umoristică. Proust, arată 
Pierre-Quint, e un mare ăutor comic. 


Deobicei cetitorii şi comentatorii insistă asupra nuan- . 


ței triste a operel, se intrec in a-l proclama ronalitatea 
trasică. Ei văd în Proust numai amărăciunea, analiza sub- 
Hilă şi dureroasă. frământarea pe care [in s'o declare a- 
proane patologică. Preredând astfel, trec cu vederea asu- 
ra unei părți de mari pruportii în care Proust se urată 
un rornancier amuzant, un scriitor cae ne face să râdem 
adeseori in hohote. Dar nu e volum, nu e subimpărtire, 
nu e pagină în care să nu întâlnim o anecdotă, o obser- 
vație spirituală, povestirea unei situatii comice, mențin- 
narea unei manii, a unui gest ridicol. Rezultatul e tot 
atât de atrăgător, de distractio ca o conversatie stăpâ1 
nită de umor și facultatea de a remarca. de a reține, de 
a imita. Proust e şi un excelent autor de pastişe, imită 
cu un talent deosebit, 

Atmosfera întunecată şi stranie ce s'a creat În jurul lui 
Proust poată ?i risipită. In căutarea timpului pierdut nu 
se petrece în cine ştie ce sanatoriu pentru nervoși miste- 
rioşi. De cele mai multe ori locul acţiunii e un salon în 
care mişună glumele și tipurile comice. Renetate zâmbete, 
ba chiar un râs puternic. cât se poate de sănătos: ială n 
reactiune adevărată n lectorului real al volumelor lui 
Proust. El cunoaşte durerea autorului, dar ştie că acesta 
e în stare, prin ironie față de el însuşi, s'o facă nu mai 
rece, dar mai teribilă. 


OBIECŢIUNEA LUI BERL 
(Pretinsa superficialitate) je 


Un seriitor inteligent, a cărui atitudine politică a sute- 
rit evoluții. Emannuel Ber), a rezumat o critică pescare 
multi i-o lac lui Proust, un resentiment care stăpâneşte 
multă lume, a vexațiune ascunsă, dar vie. „Tratatului de 
psveho-patoldşie burgheză“ îi ohiectează că merge atât 
de departe cu subtilitatea socială încât dintrun atât de 
vast, de enocal eveniment ca Atscerea Dreytus nu reține 
decât o intrigă a ducelui de Guermantes la Jochey-Club. 
Toate durerile unei naţiuni reduse la atlâta lucra ! Proust 
ar îi deci superficial, neserios ; poate că minutiozitatea 
lui e ginsasă, dar n'are mai multă valoare decât a unui 
obiect de lux ea totul inutil. a unul ?leac aurit. 

Prinrivial, obiectiunea poate fi! înlăturată, Scriitorul 
nu e dator să facă istorie, ci — atunci când persongiile 
sale vin în legătură cu un fapt însemnat — să arate re- 
percusina evenimentulai în viata cotidiană a eroilor. 
Oare Nancieon apnre în cărțile lui Balzac în toată com: 
plexitotea lui de figură istorică eau nnmai trasmentar și 
episodic, după nevnile naratidnii ? Proust? însnsi descrie 
plăcerea specială. de natură familiară si literară. pe care 
o rocimto când întflneste nmmele ilustru în tabelela de 
la sfâreitul volumelor ni Balzoc, printre mualie altele, 
însoțit cn și ele de câteva rânduri explicative, apariție 
care efnbileete, confartul ne celitor si felul cum con- 
amnorant! putean prini un fapt at*ns mai apoi isforic. 
(CF. Dim eat4 d» ceha” Swann. vol. IÎ. evocarea demisiei 
marecallui Mnc-Mohon prin prisma unei amintiri sa- 
lonte]. Romanriorul nn e finni să întrorună cursul pones- 
Hirii penrm a sceie râ'ova padini de istorie : si, mai ales, 
personnsiiinr sale nu le este permis să jndare orenimen- 
fele en nersnectinn ne cnra n avem nni astăzi. La dront 
aorhind. ele nn ctiîn că anni în core trănsc san everimen. 
tul În core acistă va îi istarin. mau de wnie să stie : 
inrmni domrein contemnaraneiinien lor indiferentă, par- 
ticiparea lor inconștientă ne încântă. 


6 


Proust 


de N. STEINHARDT 


Dar exemplul lui Fmmauuel Berl e râu aies şi dave- 
deşta o cetiro neafeniă. Nu Proust reduce afacerea Drey. 
fus la o intrigă de club, ci ducele de Guermantes, 
Proust işi bate joc de eroul lui pentru acest fapt. Lucrul 
e foarte clar şi dă nastere celei mai serivuse indoeli asu- 
pra chiar existentii leclurii lui Berl. Dar nici ducele nu 
e vinovat, și gestul lui — 
Prim vice-preşedinie al Jockev-Clubului. era 
va îi ales preşedinte în caz de vacantă a locului, Totusi, 
diferite motive (ura membrilor pe care nu-i invita la el 
acasă şi care voiau să guste plăcerea de a-l trânti: ne- 
păsarea ducelui care, sigur de dreviul lui, nu luase în 
seamă campania electorală ; atitudinea ducesei care lu- 
sese acuzată de drevfusism pentrucă în timpul Afacerei 
teluzase, srpe deosebire de celelalte doamne din lumea 
mare, să primească la ea cuconnele din Înmea nesnlului 
de nuanța politică ostilă căpitanului: îndepărtala origi- 
nă germană a duciler de Guermantes) dusesoră la alese. 
rea d-lui de Chaussepierre. Era atât de simplu şi de bine 


stabilit că primul vice-preşedinte (mai ales când e duce | 


de Guermantes) devine presedinte la moartea acestuia! 
din urmă, încât căderea sc îl impresiouase profund pe 
ducele Basin. De atunci încolo. ori de câte ori se vorbea 
de afacerea Dreylus în fata lui, ducele — printr'un cu- 
rios efect al comoliunii îndura'e — întrebuinta  expre- 
sia bel et bien. Anzea ducele de atacere, făcea ce făcea 
și spunea bel et hien. 

acă e aşa, de unde rezultă că la Proust mania mon- 
denă reduce la proporții neserioase evenimentele ? 


3 codri ai că PROUST SI “ TREIID 


Aproape că nu există critic, vorhind de Proust, care 
să nu se simtă oblisat să stabilească analcsia cu Freud, 
care să nu decidă că Proust a iustifica! inconstientul si 
că, de la el începând, literatura nu mai are ce 'ace cu 
stările su?leteşti constiente. 

Mai întâi că cei ce vorbesc astfel dovedesc că nu-i 
cunosc pe Fran cel oadovtirat, ci numoi acel psendo- 
freudism, destul de răspândit, care confundă știința cu 
vulsarizarea, Făcând deci toate rezervele usupra conți: 
nutului autentic al lucrărilor lui Freud, asupra sensului 
metodei psihanalitice, putem afirma — în al doilea rând 
— că Proust n'a făcut apolosia inconstientului. Existenta 
inconştientului nu mai era contestată la data când scria 
Proust. Ştie că există, se ocună de zl. dar nu-l! ridică în 
slavă şi nici măcar nu scrie mult despre el. Câteva vise, 
câteva amintiri difuze, ceva despre mecanismul mema- 
riei, despre relațiile dintre obisnuintă si moarie. Marea 
feorie a fericirii în afara timpului are lesătură cu viata 
viitoare, cu impăcarea totală şi dotinitivă, cu relatizica: 
mistica deci. nu derivă nici pe departe din nsihannliză 
san din subiectele în general tratate de Freud și discii. 
polii lui. i 

Punerea în relaţie a lui Proust cu Frerd provine ade- 
scori din cauza unei similitudini nr verbale : so spune 
că nnnt face nsiho-analiză, că colilalt e un maestru al 
analizei, că prin urmare amândoi lucrează crm pe ace- 
laş tărâm. Ponte norhi stfel numni cine se mnliumeşte să 
constata că Proust analizează fără a se întraba ce ana- 
lizenză : Or, Proust nn foare decAt fnarfe putină .întros- 
pectliune” ; ol se onalizen”ă si arnlizoază pe ceilalti din 
panct de vedere sorin. Exomenv! psiholosic e sumar. e 
banal. Marcol nu diferă. cât privesti structura mintală 
și snflofească de ceilalti oameni, Eroii cărții. la fel, 
prezintă n întătisare psihoiodică din cele mat cinre. Ra. 
ru cât si'notia lor e mai dolirali <i cu câ! santimontele 
lor sunt mai puțin comune. cu afât autorul explică mai 
luminos. Ea. ad 

In afară de opera lui medicală propriu-zisă, Freud a 
mai dat o psiho.pitolnsie a viejii zilnice, a scris despr> 
lapsus-uri,. cuvinte care revin des în vocabularul unui 
individ, scăpări din w:dere care au semniticația lor. Cu 
această parte (secundară, dar atrăgătoare) a edificiului 
Jreudian, poate îi asemuită povestirea lui Proust. Nu e 
şi ea decât o nnaliză psihologică a vietii zilnice sociale 
şi mondene. Termenul natclosic l-am lăsat dinadins la 
o parte, cu atât mai mult cu cât și în tiflu! volumului lui 
Frend e nus mai mult do formă, cn să impresioneze. 
dealtțel. foarte puțin probnbil en Proust să-l fi rotit pe 
Freud [o spune un bun cunoscătar ql chestiunii, Georges 


Gabory], 


RE 


p 


lar 


involuntar —- e explicabil, | 
sigur că ! 


a 


| 


Poeziile lui Baudelaire în româneşte 


s'a bucurat de numărul cel mai mara de tălmăciri la 

noi și de un lot atât de mare si felurit şiraz de poeti 
sau publiciști au trudit să franspună vraja blestemată a 
versurilor sale în limba română. Incepând cu Vasile Po- 
gor în 1870 şi Ciru Economu în 1875, în aceşti 75 de ani 
dela prima traducere a poetului lui Les Yleurs du Mal 
și până azi peste 46 de inși au incercat să reftracte în 
si huri_ româneşti  universăl poetic multidemensional 
el lui Baudelaire şi numele lor se cere crestat pe răboiul 
nobililor muncitori ai exerciţiilor de echivalente poetice 
si de strădanie de a innavuți: literatura noastră cu cioburi 
din cerul stelar al poesiei poetului francez. 

Pentru satisfacerea curiozitătii lectorului şi peniru 
a se vedea șirul voluntarilor, înrolați la nabila trudă. 
să le dăm, numele. PFudor Arghezi, P. Cerna, George Mur- 
nu, ]. Gr. Perieteanu. Leon Feraru, Al. Stamatiad, A. Timi- 
raș, W. Davidescu, Perpessicius, D. Iacobescu, W. Iorga. 
Mihail Codreanu. A. Wesifried, Al. Philippide, lon Î. 
Ciorănescu, C. F. Costeneo, G. Cifarelli. lon Focseneanu, 
Ana Codreanu, Dan Bo!ta, G. Pardos. Mihail Iorgulescu, 
George Vaida, G. Kevăran Răşvan, Neculai Rosca Gh. 
Penccioiu Iforia Bollea. Const. 7. Stoika Zaharia Stancu, 
G. Duma, M .Beniuc, M. Gane, Petre Dorin, Emi! Dumi- 
frescu, Șerban Bascovici, Const. Stelian, Lazăr Iliescu, 
G. Baiculescu, Vintilă Horia, Emil Gulian. 

Incercând să explicăm mobilul asprului travaliu, 
predilectia arătată poeziei lui Baudelaire. aflăm doar 
câtiva ce au o consonantă cu universul poetic al marelui 
poet francez. T. Arghezi la încenul intiuențat dz el mi-a 
duc aminte de o poezie „Litanii“ apărută în Viata So. 
cială în 1910 şi care poartă amprenta intluentet lui Baude- 
laire şi pe care poetul Tudor Arghezi n'a trecut-o în nici 
unul din volumele sale de versuri, dovadă câ-si dădea 
seama de această intluență de început Al. Philippide şi 
Șerban Bascovici. 

Ce a îndemnat atunci un alât de mare lot de scriitori 
sau dileianți în ale scrisului să transmită Pulgurațiile 


D e bună seamă Charles Baudelaire este poelul care 


de CAMIL BALTAZAR 


senzibilității lui Baudalaire limbii românești ? F de bună 
seamă ?aptul că simțeau că el a. isnitil, fructificat şi sti- 
mulat până si sensibilitatea a foarte mulți scriitori 
români și, când nu era un exercitiu de ech:valenle poa- 
tice pentru mlădierea expresiei şi îmbosățirea versului 
nostru, era tributul de admirație pentru poetul ce atrage, a 
fermecat și mai farmecă încă şi acum generațiile noi 
de scriitori. 

Dar partea cea mai instructivă la facerea statisticei 
iălmăcirilor poeziei lui Baudelaire şi compararea acelo- 
rasi poeme traduse de varii senzibilităti şi condee, este 
alta, şi anume constatarea că nu poeți de seamă nu scrii- 
tori cu nume au reușit să redea cungenial pe Charles Bau- 
delaire în limba română. 

Sunt scriitori cari nefiind ei înşişi creatori, se con- 
sacră, işi găsesc o aplicare, uneori chiar o vocație în a 
lranspune pe un noet străin în limba lor si strădania nu e 


numai încununată de succes — dar translațiile au ceun: 


congenial. Li 


Este cazul d-lui Neculai Roşca, pe care nu ne amin- 
tim să-l fi cunoscut din altă literatură. ce a publicat mai 
întâi în „Adevărul Literar“ apoi în „Revista Fundațiilor 
Regale” si după aceea in revista „Suceava” un număr de 
traduceri din Baudelaire. 

Din cele peste douăzeci de poeme pubiicale de d. 
Wiculai Roșca în „Revista Fundațiilor Resaie” în anul 
1938 am avut, — şi riu numai noi, — revelația traduciă- 
torului ideal al poeziei lui Baudelaire prin fidelitatea 
franspunerii şi congenialitatea textului. Pi se pare că 
autorul acestar atât de reușite traduceri baudelairene n 
luat şi premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru tăl- 
măcire. 

Aşa dar nu unui mare poet şi nici unui mare scriitor 
cu renume, ci unui harnic şi dotat scriitor bucovinean i-a 
fost dat să se învrednicească a asimila substanța și ine- 
tabilul farmecului şi a acelui ceva insezizabil ce face va- 


loarea tărc de moarte a poeziei lui Baudelaire și să ne-o. 


transpună în limba românească. 


LOUIS ARAGON 


Supraviețuitorii 
Lui J.-R. Bloch 


Am intâinit în ochii săi de porțelan 
pe-aceia, căreia îi pulsează inima 'mpărţită!n mii de 
(bucăţi 
şi pe prietenul meu, care-și visează regina 'ndepărtată 
a cărei umbră fuge pe canaluri. 


Am întâlnit batjocura zilelor noastre mecanice : 
aitul, care se 'ntoarce, ca să nu-şi mai găsească 
dragostea smulsă de vântul tiranic — 

ca pe-o scrisoare neterminată ! 


Am întâmit amantul, sora, fiul şi mama 

care refuză să-și creadă copilul absent, 

deşi nu-i mai scrie şi schimbă la orizont 
în himere, culoarea de sânge. 


Ei trăiesc într'o viață mașinală și stranie, 
tăcerea-i în dânşii, când totuș vorbesc, 
Ce vis desfășoară, deschizând jurnalul ? 

0, gust de cenușă a timpului! 


Ceiace le.ați putea spune, ei o ştiu dinainte! 

nu încercați să le vorbiţi de dispăruţi mai cu seamă! 

Noapte a supravieţuirii și-a cuvintelor drepte, 
împrăștie-i în trecerea străzii! 


Câna merg la frizer sau aranjază supa să fiarbă, 
nu veți ajunge să-i prindeți greșind, 
nu veţi ajunge să faceţi, decât ce-şi croiesc: 

şi totul ce trebuie fac. 


An cunoscut moartea, căci erau doi în lume ; 

ce putere, Doamne, îi poâte deci animă ? | 
O fericire 'mpărţită va fi cu putință să 'ntemeiez 
i această măreție de necrezut? 


Oglindă interioară — teribila mea memorie ! 

Cui trăieşte fără inimă, totul îi pare indiferent, 

dar totul este deosebit, când în vatra aceasta neagră 
focul urii se reaprinde. 


Căci trebuie numită neomenia, umană, 
fără să fi putut nici trăi, nici pleca ; 
e sfânta virtute, care te poartă, ură ! 
rușine, cui vrea să se-ascundă ! z 


Aceasta vă face să fremătaţi. Voi m'aveţi pe buze, 

decât cuvinte de dragoste. Cum vreţi, așadar, 

astăzi, fără motiv, aceste cuvinte să ne'nduioşez=? 
Pentru un sacrilegiu — iertare?! 


Dragostea noi o păstrăm pentru cei cari pleacă 
şi al căror glas nu mai are ecou decâţ vocea noastră. 
A ierta înseamnă-a le uita suferinţa 


şi a-i ucide incăodată.! 
i i at BEN CORLACIU 
7 





Patriotismul lui Giraudoux 


&zboiul a surprins pe Giraudoux în plină destăşurar? 

a subtilei sale viziuni de artă. Nu l-a surprins nepre- 

gătit. Giraudoux cunoștea bine Germania, unde stu- 
diase în tinerețe, la ieşirea din Şcoala Norma.ă. Germania 
îl imteresase atunci prodigios, iar războiul. mondial, unde 
fusese rănit de două ori, în Vest şi în Balcani, completase 
sângeros experiența, germanică a scriitorului. 

E probabil că aceste experiențe din tinereţe au contri- 
buiţ la formarea patriotismu.ui giraudurcian. Nu patriotis- 
mul exuberant, grandilocvent și îngust al pațrioţilor de 
profesiune! La Giraudoux, patriotismul însuşi ia forme 
singulare şi pare nou. E! face parte din însăși structura ca- 
racteristică a sufletului și operei sale; un ton, un „stil, 
un fel enume de a percepe, de a simţi, de e gândi lumea, 
ob'ectele și problemele ei. Cel mai singular şi mai indepen- 
dent dintre vizionari se supune astfel spontan unor fata- 
lităţi şi imperative care, în acelaşi timp, îl alcătuiesc şi-l 
depășesc. i 


Așa fiind, se înţelege ușor de ce, în 1940, după cea mai 
nedreaptă și mai nemeritată catastrofă din istorie, Girau- 
doux figurează în primele rânduri ale rezistenţei morale. 
Il predestina calitatea riguros franceză a personalităţii şi 
operei sale. Dacă recitești pe Giraudoux în această iumină, 
dacă îi profilezi opera pe ecranul războiuiui, printre tancuri, 
explozii şi brutalităţi de tot felui, stilul său nervos şi scân- 
teietor îţi apare, prin contrast, mai francez ca niciodată, 
lumea lui mai aeriană și mei sublimată, iar siluetete sale 
feminine mai adorabil şi mai elegant franceze, cu sensibi- 
ltatea lor pentru nuanţe, cu divina justețe a instinctelor și 
a ființei lor, cu infinitele exigenţe ale sincerităţii lor inte- 
rioare, ele purității lor incandescente. Inţelegi acum mai 
bine bucuria ingenuă pe care rafinatul o resimte față de lu- 
crurile cele mai umile din țara lui. Pagini care odinioară 
păreau numai ingenioase, ca acelea din Siegfried et le Li. 
mousin, din Suzanne et le Pacifique, se revelează acum în- 
cărcate de emoție. 

Iată de ce, împotriva cutropitorului, opera lui Girau- 
doux se înălța spontan, ca o protestare vie, ca un rechi- 
zitoriu. Tocmai fiindcă rezumase fondul inalțerabil al Fran- 
ţei, Giraudoux refuza cu anticipație compromisul. La iluzia 
unei colaborări, pe care dușmanul o dorea cu pasiune, Gi- 
raudoux opune refuzul rece al Franţei imaculăte. Fiecare 
cuvânt din opere lui formează o baricadă. Impotriva cu- 
tropitorului militar care pregăteşte invazia morală, Girau- 
doux înalță cetatea inexpugnabilă a ceeace nu este, nu 
poate fi german. In civilizația cea mai fină, mai exigentă, 
mai organic crescută, Germania zadarnic încearcă să se in= 
sinueze. Totul o respinge. Cortegiul aerian al fermecătoare- 
lor sale eroine desfide nădejdea cutropitorului, şi simpla 
lor prezență îi umileşște. Iată pe Genevieve şi pe Suzanne, 
pe Anne şi Helene, pe Eglantine şi Edm&e, purtând cotorile 
fine ale rasei. Imaterialitatea lor aterică învinge armura de 
fier a cuceritorului. Sinceritatea lor luminoasă îi dejoacă 
tenebroasele planuri. Pentru el, ochii lor frumoși m'am nici 
o privire, buzele lor suave, nici un cuvânt, mâna lor sub- 
ţire, nici o fluturare. 

Alături de această rezistență pasivă, una activă, de fie- 
care zi. Trebuia împiedecată cu orice preț, după prăbuşirea 
frontului, prăbușirea sufletului francez. Din fundul cupei 
amare, Franţa trebuia să soarbă elixiru! încrederii în des- 
tinul şi în viitorul ei, picătura de cordial care să-i restitue 
gustul de viaţă şi sensul puterii. Era nevoie de o mobili- 
zare generală a conșştiinţelor, de chemarea sub drepel a 
viilor și a morților. Prezentul dureros trebuia îmbrăcat în 
armura unui sp-endid trecut, așa încât înfrângerea unei 
clipe să se disolve în valurile gloriei milenare. 

Aşa încât, împotriva cuceritorului, Giraudoux nu mobi- 
lizează numai propriile sale eroine, peisagii şi vorabule. 
Iată-l chemând sub arme până şi pe marii morţi ai litere:or 
naționale. Inainte de război, se ocupase de Racine, de La 
Fontaine, de Ronsard, evocându-i cu ingenioasă simpatie, 
dar cu optica unui artist exterior clipei. In 1941 însă, a- 
tunci când îşi adună studiile în volum, Racine, la Fon- 
tainz, Ronsard, şi împreună cu ei, toţi creatori de artă 
franceză, îi apar într'o lumină qmouă. Giraudoux înţelege 
că, departe de a dispreţui contingenţele prezentului, marii 
Francezi ai trecutului se integrează sponțan în ele şi vin, 
gata de luptă, să sporească rândurile armatei morale. 


8 


de BASIL MUNTEANU 


Glasul marilor morți participă la „concertul unanim. 
fiindcă literatura franceză „nu numai că se adaptează tu- 
turor vremilor, chiar sinistre, gar le prevede, dar formează 
un recurs împotriva lor, sau propune o explicaţie, şi tot 
ceeace ni se părea într'însa imperativ, individuaiitate, ra= 
ționament, devine astăzi răspuns, comunitate și îmbrăți- 
şire“, , 

Mobilizarea morţiior ! .Un întreg mileniu de literatură 
coboară în arenă, acceptă lupta, se încorporează în frontul 
rezistenţei. Intre Francezii de ieri şi cei de azi se vădeşte 
„0 înţelegere și o corspondenţă unanimă“... „pas de le ture 
qui ne se ţermine en mission“... Intregită cu propria-i isto- 
rie, Franța creşte dintr'odată, apare imensă. Şi Giraudoux 
îşi poate încheia chemarea adresată morților iluștri cu 
accente de mândrie pe care puţine popoare au dreptul să 
le revendice : „Fericit poporul care, în momentele de nesi- 
guranţă şi slăbiciune, pentru a se vedea luminos și puter- 
nic, n'are decât să se privească în propria-i pgiindă”. (Lâtte- 
rature, 1941, Preface). 

In anii aceştia de oroare, totul pare semnificativ lui Gi- 
raudoux,. totul se traduce în veste, în prevestire, în spe- 
ranţă. Aşa, de pildă, moartea lui Edouaraă Vuillară, picto- 
rul, în 1940. Giraudoux închină mareiui său prieten un 
Tombeau, care este probabil panegiricul cal mai extraor- 
dinar dim câte s'au pronunțat vreodată. Vuiliarăd aproape 
vorbeşte lui Giraudoux de dincolo de mormânt și se mân- 
dreşte „că, în plină catastrofă militară, a reușit să moară, 
nu de glonţ, nici de durere, ci de moarte naturală, în pa- 
tul lui. „Ni les tanks, ni la consternation n'y sont pour 
rien !* Vuillard putea să moară din consternare, din în- 
doia.ă despre viitorul Franței. Nu! Vuillard a murit de 
albumină, de nefrită și ţine să se ştie! A murit cu braţele 


„încrucișate pe piept, iângă „aleta lui, aşa cum trebuie să 


moară un pictor... Desigur, prima noapte de odihnă eternă 


i-a fost turburată, fiindcă în patul iui funebru trebuia să . 


se culce un German extenuat de goana lui cuceritoare, Dar 


- Vuillard țineă să se ştie că acest German l-a turburat, dar 


nu l-a ucis! 


Cu aite cuvinte, Germania cutropitoare n'a ucis pictura 
franceză, nici n'o poate anexa. Victoria militară nu-i poate 
preda pictorii francezi ca pe niște vulgari prizonieri, mici 
nu-i permite să-și însușească ochii lui Vuillard, care ră- 
mâne stăpân exclusiv pe viziunea lui coloristică, inexpro- 
priabilă : „Qv'ils m'aient vaincu, cela ne leur fera pas voir 
comment je vois le rouge, e beu, le grenat“.... (Tombeau 
de Ed. Vuillară, în vol. Litterature). | 

Emană din aceste superbe pagini un stoicism mândru, 
ireductibil, o perfectă siguranță în triumful artei franceze, 
dar şi un dispreț suveran pentru învingător, pentru mize- 
rabila și zadarnica lui victorie materială. E ca şi cum Gi- 
raudoux i-ar plânge de milă, pr.vindu-l dela înălțimile ge- 
niului francez, inaccesibile forţei. Franța esențială îsi păs- 
trează patrimoniul inalienabi!, în ciuda unui învimgător 
nâiv care luptă împotriva spiritului invincibil cu fierul şi 
dinamita, cu arme improprii... 

Giraudoux însuși a murit înainte de a-și trăi prevestirea, 
A murit în captivitate, dar ne place să credem căa mu- 
rit, ca şi Vuilland, de moarte naturală. A murit senin, s'gur 
că învingătorul nu-l poate expropria, nu poate vedea lu- 


mea cu ochii lui, nu-şi poate însuşi sufletul lui, nici suf.e- 


tul Franței. ! 





ANTONI DESCHAMPS și MEŞTERUL MANOLE 


ntoni Deschamps, romanticul neliniștit şi pasienat, a 
A trăit în umbra frateiui său Emile. Cele trei culegeri 
de versuri ale lui sunt dedicate „frate:ui meu”; cel 
din ummă, care e mai mult o reeditare, e chiar publicat ca 
amexă a operelor poetice ale fratelui mai productiv. Cu 
toate acestea, deosebirea aintre ei e foarte mare. La Antoni 
se recuncaște pretutindeni o tristeţe, o nevoie de consolare, 
o febrilitate care îl așează între Alfred de Musset şi Gerard 
de Nerval, bine înțeies fără aceiaşi brio şi fără a.elași 
realism al halucinării. 

In Dernicres paroles din 1835 vorbeşte mai ales dra- 
gostea poetului pentru Itaiia romantică. Resignation (1839) 
e expresia unei mari desamăgiri, care-şi propune să re- 
nunțe la tcate marile ispite ale vieţii; şi de fapt ultima 
publicație a poetului, Poesies (1841), nu aduce noutăți față 
de vo.umele precedente. . E 

Poetul, care fusese până atunci foarte activ, şi al cărui 
nume se regăsește aproape în orice kespsake contemporan, 
avea oare de gând să-şi sublinieze Resemnarea printr'o tă- 
cere definitivă ? Fapt e că, stăpânit de o penibiiă nevroză, 
nu cunoaștem aproape nimic din activitatea jui literară până 
la moartea lui, în 1269. De aceea e cu alât mai interesant 

„să semnalăm poezia lui puţin cunoscută, La premiere pierre 
de LEglisse d'Argis, apărută în Revue de Paris din 1854. 

Legenda e cea aunoscută a meșterului Manole, aşă cum 
şi fusese publicată de Alecsandri. Se ştie că din toate for- 
mele balcanice ale acestei teme atât de ciudate, versiunea 
românească e cea care se apropie de culmile mai înalte 
ale artei, prin aceea că adaugă la faptul material al legen- 
dei, sugestia sacrificiului suprem pe care îl reclamă visul 
de artă, şi a neputinței de a crea imaterialul altfel decât 
distrugând realul. 

E curios de constatat că poetul francez n'a văzut nimic 
din aceste subințeiesuri ae legendei. Ceeace îl atrage e 
numai stofa mullicoloră și plină de pitoresc a povestirii, 
şi contrastul romantic al tragicei executări a femtii iubite, 
cu forma de joc de care o îmbracă această ceremonie, pen- 
tru a nu-i da de bănuit: 


Et tout les compagnens et le maitre Manole 
Entraînaient Fiorisa dans. une danse îolle: 
Manole, son €poux, la tenait par le bras, 
Vers la nouvelle eglise il conduisait şes pas, 


Fiorisa savancait, fiâre et ievant la tâte, 
Car elle se croyait :a reine de la fâte, : 
Et, le frcat couronne de fleurs, an la.placa 
Sur les fcudations, et le jeu commenca, i 


Povestea acestei tragice aventuri continuă pe același ton 
ambiguu între glumă și tragedie, până când .Florisa, sau 
mai bine Fiorica, își dă scama prea târziu de realitate. Ea 
dispare în cele din urmă în zidurile ce-o încing, şi poetul 
îşi şterge însfârșşit o lacrimă de duioşie: A 


Axdieu donc, Florisa, plaintive souveraine, 

De ce terrible jeu victime, he:as! et reine, 
Puisque pour €lever un divin monument 

Le sang humain toujours est ie meilleur ciment. 


Şi însfârşit aflăm că dacă Antoni Deschamps nu s'a preo- 
cupat mai de aproape de tainicul înţeies al legendei, :u- 
crui se datorește faptului că subiectul era pentru el un 
simplu pretext, pentru a-şi mărturisi toată simpatia pen- 
tru Români, în clipa chiar în care aceştia se bizuiau pe 
sprijinul generos al Franţei pentru a-şi realiza dorita uni- 
tate naţionaiă. 

Era epoca în care Congresul dela. Paris dădea. Princi- 
pateior o existenţă pe planul internațicnal; când atenţiu- 
nea Franţei era atrasă spre 'aceste regiuni, până atunci 
aproape necunoscute; şi când ;deea latină atât de puternic 
exaltată în Sudul Franţei, în Catalonia şi în Italia, nu 
putea să nu-și găsească o confirmare în renașterea poli- 
tică a celei mai tinere din-ţări-e latine, apărate cu atâta 
căldură de Lamartine; Micheiet şi Quinet: Franţa liberală 
şi progresistă, care se deciara prezentă pretutindeni unde 
era vorba de libertate, îmbrăţișase chiar atunci; cu :toată 
căldura, proectele și aspiraţiile româneşti. i 

Prelucrarea legendei Meşterului Mano:e de-către Antoni 
Deschamps nu e decât tributul de admiraţie al poetului 


de ALEXANDRU CIORANESCU 


pentru întreaga națiune, care a știut să plătească, ezi- 
tând la fel de puţin ca și Manole, preţul sângelui, cu care 
se cumpără libertatea: 


Ah! vous le savez bien, vous Roumains, o nos frăres! 
Car vous avez pass par toutes les misăres, 

Et comme Florisa, votre sang est reste 

Dans les fondations de votre liberte. 


Cu toate vânturile adverse, spune poetul, România m'a 
încetat să spere. „Cu privirile aţintite spre marele vii- 
tor“, ea aşteaptă realizarea acestor speranţe, care nu va 
întârzia astăzi când 


Filles du mâme sang et du mâme gânie, 
La France sauvera sa soeur, ia Roumanie. 


Versurie vechi nu sunt întotdeauna atât de vechi pe cât 
par ; şi vârsta ce:or pe care le-am amintit nu e decât ga- 
renția de stabilitate a unor sentimente care nu sau modi 
ficat în răstimp de un veac, 





Valoarea creștină 
a geniului francez 


de DOROTHEA CRISTESCU 


lui ce nu s'a terminat încă. Gustave Thibon însoțise 

un oliţer englez, cunoscător și prieten pasionat al 
Europei, în parloir-ul unei mânăstiri de Carmelite, unde 
îl prezentă maicei superi ere. La despărțire, ofițerul in- 
sular spuse sărutând pios mâna sfintei femei; „În fond, 
nu cunosc pe lume decât un singur popor al cărui feniu 
natural să fie 'iinpregnat de un crestinism atât de pro- 
fund, şi acest popor este poporul francez”. 


E ra cu puţină vreme în“inte de dezlânţuirea războiu- 


„Nu stiu dacă aceste cuvinte corespundeau, în mintea 
ofițerului 'enslez, unui -comnliment sau unui resret — 
scrie mai târziu Gustave Thibon, aducându-și aminte de 
scena de neuitat — „in orice caz ele erau sincere. Mai 
mult chiar: erau adevărate. De atunci mam sândit ade- 
sea la acest adevăr şi am găsit în el cele mai sisure și 
mai înalte indemnuri la speranţă, mai ales când spec'a- 
colul convulsiunilor unei lumi din ce în ce mai străină 
de legile lui Christos justifică strigătul de alarmă al lui 
Leon Bloy: ne apropiem de lalimentul Redenpiiunei ! 


Desigur că se vor găsi mulți care să nege adevărul 
svuselor ofiterului englez, sau cele scrise de Thibon şi 
de Bloy, âmintindu-ne că Franţa de totdeauna, dela no- 
minaliştii secolului al XIV-lea şi până la acea Sorbonă 
din preajma anului 1900, atâta de plină de pretenţiuni 
dar scală de substanţă, a urmat o tradiţie raționalistă, 
sceptică sau scientistă, diametral opusă spiritului creș- 
țin, Această tradiţie a rămas însă un fenomen superfi- 
cial; s'a eclipsat în clipele srele şi nu a iucat nici un rol 
în marile. svârcoliri ale destinului francez. Resăsim, în 
tot ceeace a zguduit profund sufletul francez, în cruciade 
de exemplu, ca şi în revolutia din 1789, în stare pură sau 
curruntă, influența creștinismului. i 

Niciodată gândirea franceză nu a încetat de a fi cres- 
țină, Dar ceeace caracterizează generația de astăzi este 
reintoarcerea explicită si absolută a elitei franceze inte- 
lectuale la credinţa lui Isus. Ar trebui să căutăm devarte, 
eu zeci si sute de ani în urmă, până în secolul Îi Ludo- 
vic al XIV-lea. ca să întâlnim o situatie asem*nstoare. 
Ne aflăm astăzi, ventru prima oară, în fața unui ansam- 
blu de scriitori laici si profani. a cărree overă întreasă 
constitue o mărturie a existentei ni Dumnazan în îni- 
mile lor. Alături de teologi ca Sertilianses, Gerd=il şi 
Garriou-Lagrange, martari ai credinței lor în Christos 


9 


mai sunt filosofii, ca Maritain, Gilson, Blondei si Che- 
valier: poeţii, ca Paul Claudel, Charles Pesuv şi Patrice 
de La Tour Du Pin; dramaturgii, ca Du Bos si Massis; 
insfârşit istoricii, ca Augustin Cochin. 

Asistăm dela Renaștere încoace — şi aceasta este sur- 
sa decadenței religioase care turbură lumea modernă — 
la o schizmă din ce în ce mai adâncă între lucrurile ce+ 
rești si cele pământeşti, Către 1900, creștinismul părea 
să_şi îi pierdut toată puterea sa de asimilare sau de cu- 
cerire: nu se mai ştia reincarna, 

Măreţia gândirii frarceze mcederne constă în favtul de 
a fi reacţionat impotriva  „izolaționismului” lucrurilor 
sacre. Dumnezeul pe care ea îl înfăţişează oamenilor es- 
te altceva decât autorul unui cod moral sau o simplă 
promisiune penttu viaţa de dincalo de mormânt: El este 
prezenta permanentă care, încă de aci de jos de pe pă- 
mânt, ne stăpâneşte şi ne umple inimile. 

Dintre Francezii care au ştiut să vadă pe acest Dumne- 
zeu reincarnat și viu. doi sunt aceia al căror nume se im- 
pune în primul rând: Charles Pesuv şi Paul Claudel. 

Credinţa lui Pesuy este esențialmente populară. Ase- 
menea vonorului creștin care în Evul-Mediu clădisa ca- 
tedralele si întrenrinsese Cruciadele, Pesuy află pe Dum- 
nezeu în lucrările si îr, dragestele sale, în durerile şi în 
experiențele salx sânge ânde. i 

Cândirea lui Claude! cmerează pe un drum invers. Ge- 
mint său este mai apro. pe de sacerdotiu. În timp ce P4- 
suy află pe Dumnezeu prin intermediul naturei şi al omu” 
lut. Claudel săceste nafiira ci na om în Înmnrzeire. În. 
spiratia sa ca si aceen a lui Dante, izbucnește din contac- 
tul direct cu marea Iubire. sinsura, unica, „aceea care fa- 
ce soarele ci astrii să alerge ne cer”, Opera lui Paul 
Claudel este opera unui consacrator. Totusi oricât de 
diferită ar [i ea de aceea a lui Peguvy, atât prin punctul 
ei de plecare cât si rwrin accentul său, tinta este aceiuci: 
întoarcerea comnieciă a omulni snre Dumnezeire. „Sa 
Înrat ceva lui Dumnezeu!” exclamă Clandel. Acost „.ce- 
va” este imaginea Lui: omul. Pe căi diverse. Claudal şi 
Pesuy restituesc lui Dumnezeu imaginea furată, 

La încenutul acestui secol, în timn ce filosctia lui Berg- 
son — creştină prin construcția ei intimă — zdruncina 
din temelie yafionnlamnl si mnterialismul înconiurător, 
"manta văzu înflorind pe solul ei o superbi renastere a 
sândirei lui Saint Thomas. 

Principalul mestecusar al noului thomism Tu Jacanas 
Maritain, Cărţile sal Reflexions sur ['Inte?ligonce si De- 


drâs du Savoir dan deneratiilor viitoare cadru! unei me-! 


tafizici capabilă să întrebuințeze tot materialul cunoştin- 
te! umane. 

Alt renreveatant al aceluiac thomism este gânditnrul 
entitar şi prea puțin cunoscut, Cabriel Marcel, care. desi 
prin metoda sa a rămas destul d Aonarte de evhlim, a 
tim tateret. nrintr'a cercetare subhlă si ohstinantă a ex- 
verientei intime. să resăcească marile adevăruri filozotice 
ci religioase ce sunt snfletul destinului francez. Peihnla- 
sia sa meren Îărgită Ac metafizică, apare ca o turhură- 
ichre desconerire a Dumnezeirii. 

Urmând acelea-i cercetări ale căilor Domnulii. dar de 
data aceasta în domeniul overelor de imasinatie, Fran- 
ces Mauriac, si ne un nlan mai profund Goordes Rar- 
manos. caută, fiecare în felul său, până în străfundurile 
mizeriei umane, acel cl. acea chemare către Redemntiu- 
ne, pe care absența lui Dumnezeu o lasă în sufletele celor 
necredinciosi. 

Astfel, largă si primitoare, gândirea crestină riscă u- 
şor să vadă avărând în sânul ei elemente dăunătoare şi 
periculoase purității sale. Asemenea fluviului ale cărui 
ane mari de primăvară au nevoe de o albie adâncă şi so. 
lidă, pentru 2 nu se irosi inutil, sândirea crestini fran. 
ceză de astăzi simie nevoia de a se încomiura de ziduri 
protesuitoare. Acest rcl ii revine lui Henri Massis care, 
mai preocupat de consolidarea vechilor disuri ale cu- 
mințeniei occidentale decât de sporirea apelor fluviului 
creştin, păzeşte în acelaş timp puritatea undelor şi elanul 
lcț armonios, Dealunsul întresei sale opere -- în care 
Defense de I'Occident formează axa principală — Massis 
apără cu dârzenie bazele raţionale ale culturii craştine 
impotriva insinuărilor încercate de afectivism şi de mis- 

ticismul rău înțeles, 


10 


EMMA 


ram in liceu când am cetit pentru întâia oară capo- 
dopera lui Gustave Flaubert. Dacă voiu fi ştiut pe a- 
funci tot ce trebuia despre autor şi opera (ui, pe ce- 
lebra eroină am văzut-o cu ochii unei vârste și a unei pre- 
gătiri literare care în intelegerea unui roman nu urmă“ 
resc caracterele şi valorile umane,  prețuind indeobş.e 
subiectul, sau acțiunea, Caracterele ca tipuri umane şi 
creații literare supreme, ridicate până la prestigiul mitu- 
lui şi al simbolului, nu pot fi desigur la acea vârstă pre- 
dilecția unui celitor atât de putin versat. În orice caz, în- 
țelegerea condiției umane desprinsă din comprexul sulle- 
telor şi al destinelor la diferite personagii epice îi scapă 
într'o bună măsură. Pentru această înțelegere nu este 
destul să cunoşti teorii literare şi nici chiar multă lite- 
ratură, ci e necesar să fi ajuns tu însuți cetitor la o anu- 
mită experiență şi maturitate cât priveşte oamenii şi 
psihologia lor. a 
Și pentrucă există un „efern femenin”, către care 
preferința şi analiza "omancierilor se îndreaptă pentru a-l 
tematiza, temeile fiind în genere pentru ei subiecte mai 
complexe şi mai „literare”, condiția de vârstă coaplă a 
cețitorului e o condiție 'necesară pentru ambele sexe, 
Se poate că unora această „intârziere” literară a noas- 
tră şi întrun fel anacronismul nefericitului personagiu 
al lui Gustane Flaubert să li se pară prilej de ironii 
iar biata Doamnă Bovary să le apară ca co veche dantelă 
de pratț demodată sau ca o fotozrafie din aceiea insălbe- 
nite, cu imaginea ei om asa de siranie si desueti în ..po- 
ză” şi imbrăcăminte, pe care ai arăta-o într'un cerc de în- 
vitati care dansează rumba. comentează efectele bombei 
sburătoare sau operele lui Pirandello ori Henry de Mont- 
herlaut. 
Deşi Doamna  Bovary frece drept o întrupare tipică a 
unui anumit portret moral fernenin si deși în mii de fe- 
mei mocneşte un fel de Emma sau măcar anumite chi- 
puri ale ei de-a fi și de-a simli — n'am avea totuşi cu- 
raiul să bânvim că pe undeva în lumea aceasta a noastră 
atât de schimbaiă la fa'ă, ar putea exista, în carne şi oase. 
o soră a ei. Nu că în partenerele vii s'ar fi stins cu totul 
trăsătarile vestitului personagiu care irnortalizează ceva 
din chipul veşnicei femei. Nu, specia Emme! cu atributele 
ei nobile sau isnabile nu este una disvărută sau intrată 
in galerie de muzeu umrn si social. Fa există orelutin- 
deni, în forme tot at! de tragice. într'o multiplicare in- 
definită. Un lucru însă nu mai există cu sieuranță si a 
murit odată cu Emma Bovary: iubirea ei. genrl ei erotic. 
„S'ar putea ca multe inimi masculine să suspine cu re- 
grei după acest exemolar de un sentimentalism împins 
până la paroxism de 1orta lui romantică sau mal just ro. 
manțioasă. de-e înfornre aprinsă mni mult re croor da- 
cât de simțuri și exaltată de-o naivitate echivoci si de 
voluptatea unei sete-nestinse după un ideal erotic nici. 
cedată atins. S'ar putea iarăsi ca multi bă-bati să sa în-, 
sale considerând vortretul intesral al Emmei  Rovary 
drept imaginea tipică a eternului femenin, când fe fant 
numai din anwmite perspective ea apare în mina arostrri 
atribuit. Nu. Emma Bovary nu reprezintă decât anumite 
„eternităti“ ale sutieiulni nostru si ea nn a izbutit să în- 
corneze decât anmmi!o mici <au mari mizerii ca şi irezis- 
tibile farmece ale bietei noastre făpturi. 


Charles Pâsuy împrumută Atotnuternicului său cuvin= 
te de laudă pentru vocaţia crestină a Franţei: 
O peuple inventeur de la cathedrale 
je ne ('ai point trouvâ leger on loi: 
O peuple inventeur de la croisade, 
je ne ț'ai point trouvâ leger en charite, 
Quant! a tesperance, i! vaut mieux 
ne pas en parler, il n'y a que pour cux... 
C'est embâtani, dit Dieu, nuand il n'v 
aura plus 
Il! y a des choses que je fais, il n'y 
aura plus parsonne pour les comprendre... 





ces Francais, 


lar Gabriel Marcel scrie: ..A iubi pe cineva înseamnă 
a-i spune: tu, tu nu vei muri!” 

Dumnezeu iubeste Franţa: renașterea sa relidioasă, ca- 
re a coincis în ultimii ani cu cea mai crâncenă înfrândere 
a istoriei sale, este un semn strălucit si în acelas timp 
chezăsia refacerei ei totale; căci Dumnezeu nu este Dum- 
nezeul morților, ci al celor vii, şi nimic din ceeace iubește 
El nu moare, 


ip 


E ai 


_BOVARY 


ii : | de MELANIA LIVADĂ 


O întreagă umanitate femenină protestează asadar şi 
când e vorba să se pecelluiască în marea. eroină tipul 
universal al femeii — şi când se încearcă să se ridice iu- 
birea acesteia la valoarea de model erotic femenin. 

Dealtfel! nici creatarul ei, marele artist care a fost 
Flaubert, n'a urmărit altceva decât să dea viață şi să dra- 
matizeze la maximum existența unei anumite remei, a unui 
anumit caz uman căruia literar a reuşit să-i dea baloarea 
de simbol, de tip şi de capodoperă, 

Nu vom invoca aci, decât poate incidental, pe Emma 
Bovary ca realizare artistică sau ca personagiu al uniti 
mare roman psihologic şi nici pe creatorul ei, deoarece 
nu intenționăm un studiu critic al operei, ci un simplu 
studiu psihologic, cu toale păcatele dar şi prevalările u- 
nui cercetător de sex slab. O prezentare critică asadar. 
a femeii care a forma! obiectul unei monumentale reali- 
zări literare şi n putut prin foria personalității ei să dea 
circulație vie acelui concept de bovarism plin de-o amară 
tilosofie şi capabil, ol doară, să înalțe până la semniti- 
cația unei embleme morale si a unui tip, un conținuti 
sufletesc universal omenesc. Psihologia şi dramn acestei 
femei sublimate în conștiința artistică şi metafizică n 
marelui romancier francez au devenit cu adevărat un sim- 
bol uman. Acela ral tragediei eterne a sufletului da-a ni 
fi niciodată multumit cu platitudinea şi realismul vieții 
în atât de izbitor şi dureros conhast cu aspiratiile lui, cr 
ficțiunea și cu dorul de aventură. 


% 


Inainte de a ne ocupa de portretul Emrmei Bovary să 
reamintim întrun raccourci pe cât de comprimat posibil 
povestea vieții ei: 

Fiică a unui bogat lermier de lânsă un orășel normand, 
Emma era orfană de mamă şi primi educatia într'o mâ- 
năstire provincială peniru a cărei viață nu simti vreo altă 
atracție decât aceea pe care atmosfera plină de-o mistică 
poezie a lăcașului i-o inspirase. „În loc să asculte litur- 
ghia, privea în cartea ei vignetele sfinte brodate cu azur” 
sau mergând la spovedanie inventa mici păcate peniru a 
prelungi starea aceca confuză de beatitudine când, înze- 
nunchiată în umbră, cu fruntea la gratii, asculta şoaptele 
duhovnicului. Acasă, îi fu repede silă de „tară” şi se 
plictisi de moarte.. „Obicinuită cu înfătisările calme, se 
întorcea, dimpotrivă, spre cele accidentale. Nu iubea ma- 
rea decât din cauza furtunilor si verdeata numai atunci 
când apărea printre ruine, ..„.fiird de un temperament mai 
mult senlimental decât artist. căutând emotii şi nu pei- 
sagii”. 

Intâmplarea face ca medicul circumscripție! — Charles 
Bovary — un om de freabă dar plat, greoi şi terre-â-terre 
până la abrutizare s'o cunoască şi să-i ofere numele şi. 
iale lui cu care eroina noasiră nu a avut niciodată ce 
ace, 

Mariaiul e burshez şi monoton până la exasperare in 
mediul acela de orăşel provincial, în care oamenii se cu- 
nosc până la nudilata si in care fereastra casei îti este 
unicul orizont către o lume putintică, pertidă şi cenușie. 
Lângă un bărbat lipsit de toale prerorntivale masculine și 
de tat nimbul pe care ea il sperase din cărtile și visele 
ei și întrun astfel de decor, cu firea sentimentală, ro- 
mantică si exaltată pe care o avea, viata i se pirea race 
„ca pordul unei case al cărui boseac e deschis către nord 
si plicliseala, păianjen cl tăcerii, isi toarce pânza la um- 
bră în toate colțurile inimii ei”. Se îmbolnăveste de nervi, 
slăbeşte și vrea să moară. Işi schimbă resedinta: coman- 
dă feancuri de romane, învață italiana; face lux si se 
înconjoară de o mie de nimicuri si fanteziuri inutile care 
nu o încântau decât pe ea; deveni extrem de elegantă şi 
capricioasă, spre stancfartia cr întelegerea mulcomă si 
iră controversă a bietului Chnrles care în inima. lui 
de mare urs docil o adora. lar Emma lâniea mereu după 
ceva care nu mni venea si „ca mateloții în primejdie 
plimba priviri desperate pe sinsurătatea vietii sale. cău- 
iând departe vre-o pânză albă în ceata ării”. Corabia 
salvatoare se ivi în sfârsit în persoana Ii Rodolphe Bnu- 
lanser, un tip cinic, egoist. senzual. profitor, dar nu lip- 
sit de unele farmece masculine. Emma îi cade în brate 
ca o pasăre u?nită de Immină după atâta întuneroc. Ea 
fustă amorul din toate fibrele ei. se dărueste piitimaş, 
consumă repede tonte tainele şi toate artiticiile adulteru- 


lui, devine mai sentimentală, uzează de toate !rmecele 
ci vrând ca intr'o competiție nevăzută cu mii de amante, 
să obțină întâietatea pasională și să soarbă pană la tund 
un pahar golit pe nerăsullate. Aparențele deveniră insă 
mai calme ca nicindată şi după sase luni, când sosi pri- 
măvara, „erau unul în fata altuia, ca doi. însurăței care 
intretin linişiit Flacăra căminului conjugal”. Zadarnic se 
exaltă Emma, se sbuciumă şi pune la cale jusa.cu a- 
mantul ei, căci realitatea îi oferă spectacolul ridicol şi 
nemilos al fugzi bine dirijate a acestuia. Emma leșină, e 
aproape să moară şi zace de friguri cerebrale sub pri- 
virea devotată și neconsolată dar candidă a impertur- 
babilului Charles Bovary. Convalescentă, Emria caută a- 
linare şi uitare în pietate și devctiune „contemplând în ea 
însăşi distrugerea voinței sale, care trebuia să facă loc 
năvălirei harului divin. Câtva timp „sufletul său frânt 
de orgoliu“ se odihni și ca să guste din ali noun dar in- 
certa fericire, cumpără mătănii, purtă amuleie, dar când 
se așeza în genunci pe scaunul de rugăciune gotic, „în- 
drepta spre Dumnezeu aceleași cuvinte duicase pe care 
le murmura odinioară amantului său în efuziunile adul- 
ferului”. Nu se mai irila de nimic, se înduiosa chiar de 
emoțiile altora, deveni miloasă şi generoasă ceeace nu 
cra deloc în țirea ei. 

În ipostaza aceasta de mucenică nu stărui însă multă 
vreme. Cu prilejul unei plimbări prin Rouen, tânărul 
Leon, studentul în drept care o privea atât de lannuros 
în timpul şederii lui în orășelul unde bunul Bovary își 
exercita meşteşugul — o întâlneşte, o seduce — şi fre- 
zeste din nou la vieaţi, mai furtunatec şi mai devorant 
ca oricând, patima Emmei, care se consumă cu acelas i- 
remediabil final al tuturor iubirilor neîncălziie decât de 
flacăra propriilor lor mistuiri. Aduterul se comitsa acum 
departe de căminul marital şi Emma Bovary uzeaza de..o 
maşinație întreagă de duplicităli şi minciuni pentru a-şi 
întâlni săptămânal amantul la Rouen. Pe e! fanteziile, 
capriciile, insistenta şi pasiunea ei nopoblită siârsiră mui 
muli prin a-l plictisi și intimida și crezându-se .„compro- 
mis” — bătu repede în retragere, Între timp. în dorinta 
ei de lux si rafinamenit, Emma Bovarv făcuse o mulțime 
de cheltueli extravagante peniru punga modestă a unui 
medic de provincie; se încurcase în facturi si polite. de- 
venind sclava unui neguslor de diverse furniluri, care 
adirsese întret amtul ensei Borvarw Ja secheshu si vân- 
zare publică, Despre toate acestea blândul ei soț luă cu- 
noşiință ca de un trăznt. În pragul desperării și vrând 
să se salveze, Emma ceru bani tuturor, chiar și foştilor 
ei amanți care nu excelaseră nici măcar prin palanterie 
sau senerozitate. Se umili zadarnic si atunci prăpastia 
se deschise înaintea ochilor ei însroziti. ca o borti nena- 
gră a mortii. In bocalul albastru al lui Homois, farma- 
cistul, găsi ultima nădejde. înshițind cu lăcomie pulbe- 
rea albă de arsenic. Şi astfel sfârși Emma Bovary, inima 
aceasta atât de ciudată, atâ! de sbuciumată şi de visătoa- 
re — într'o lume dela care pretinzând mult nu  oblinuse 
aproape nimic, în fața ochilor cetitorului năucit el însuşi 
de-o dramă atât de sfâsietoare pentru a căroi înțelego- 
re trebue să fie conştient de întregul simbol uman care 
o înconjoară. i 


Hi 


Am văzut cândva pe actrita de cinema Pola Negri în 
filmul cu numele personagiului de care ne ocupăm aci. 
După descrierea romancierului, mi-v închivui pe Emma 
Bovary semănând mult cu marea arlistă poloneză — 
poate doar ceva mai miădie şi mai înaltă. Un chip fin o- 
val. încadrat de un păr nesru bosat, cu bandouri larsi 
pe urechi, despărțite de-o cărare fină si lăsând să se vadă 
vârhul urechilor; ochii căprui „păreau negri din cauza 
genelor şi privirea ei venea sincer spre tine cu o îndrăz- 
neală candidă”; nasul fin si drept: mersul „ca de pasare” 
şi o. elasanță cu siguranță de bun sust, după moda vremii, 

Portretul moral nu se lasă tot atât de usor fixat. Păs- 
trând în fond liniile de fortă ale caracterului său, Emma 
Bovary se poartă şi reactionează uneori atât de capri- 
cios suferind de un adevărat mimetism nerijeric al por- 
sonaltății, încât ca mi-a amintit de mulle ori pe-n altă 
eroină: enslezoica Groco a Îni Aldoue Huxley. din mi- 


'nanata nuvelă psihologică a acestuia, Thomă sau trei ra- 


tii, Deci avea sânse rustic. bunicut ei fiind ctoban sadea 
iar tatăl ei un fermier mai răsării. anumite înclinări, ses- 
turi și înfătisarea delicată e posibil ca ea să le fi mos- 
tenit dela mama ei sau dela vreun strămos îndepărtat. 
Autornl năstrează serrotul inr rlespre mamn ei nu ne &nu- 
ne niciodată nimic. Educatia la maicile Ursuline a fost 
destul de aleasi. drefată mai ales ne o sensibilitate re. 
centivă ca a vi. Flmabort care a vrmărit-o înt timnul cu 
cel mai realist si intransisent ochiu de rece” artist. măr- 
turiseşte că „nu ora deloc miloasă din fire şi nici nu îm- 


LE 


părtăseaa uşor emoția altuia, ca mai toti oamenii eşiți din 
țărani cari păstrează întotdeauna în sufletul lor ceva din 
bătăturile mâinilor părintești”. 

Un dor de frumos şi mai ales de extravagant, o bosată 
lectură romantică, importanța pe care o da persoanei sa- 
le, acel aer de distinctie ce-i venea din plictiseală si vi- 
sare — făcedu să plutească imprejurul vuvoroasei sale 
persoane o putere de seducţie deosebită, asupra bărbatu. 
lui ei ca şi asupra ochilor uluiii de un spectacol atât de 
neobișnuit! ai concelătenilor ei. Dacă în ființa Emmei Bo- 
varv cauţi ceva cu adevărat etern femenin atunci îl să- 
sești într'un simț al cochelăriei şi într'o frivolitate care 
cadrau foarle pitoresc cu romantismul şi exaltările ei. 
Este o sensuală de atmosferă aş spune. E inventivă şi pli. 
nă de imaginație când e vorba să se înconjoare de-o am- 
bianță care trebuia să facă impresie sau pe care starea ei 
de spirit o cerea. Are sensualitate de oriental pentru care 
o culoare, o stofă, un parium prețuesc mai mult decât 
orice efect al climatului de voluplate. E neîntrecută şi în 
acest-bovarism de-a dori si converti mereu realitatea să 
consone cu muzica sufletului ei. 


De-o extraordinară sensibilitate nervoasă pe care Flan- 
beri i-a iransmis-o se pare că priniro adevărată trans- 
fuzie dela creator la creație, suferind până la transă şi 
febrilitate cerebrală, Emme Bovary are un temperament 
teribil. [i place mai mult proza decât poezia [care „o o- 
boseşte”) penirucă povestirile te duc, spune ca, „ca în- 
irun vârtei şi te înspăimântă“; e autoritară cu toată lu- 
mea chiar si cu amanții ei; e iritabilă şi fără humor din 
pricina spectacolului mediocru, al căsniciei şi al provin- 
cici, pe care era mereu obligată să-l suporte; e plină de 
voință când doreşte ceva. Ştie într'adavăr să dorească cu 
un dar de adevărată femee şi uzează, tot astfel, de orice 
truc, de orice minciună sau înscenare pentru u obține — 
fie un lucru de nimic, fie o întâlnire amoroasă. 

Wu are deloc instinct -natern, mersind până acolo 
cu estetismul ei incât dragostea să-i fie ştirbilă de în- 
fățişarea puțin atrăgătoare a copilei sale. Ea care era 
atât de frumoasă și care conta afât de mult pe acest dar 
al femeii! Copilul e crescut mult timp de o doică şi [i- 
nul mereu la distantă, pentrucă Emma se plictisea şi nu 
găsea probabil prea nobile şi mondene ocupațiile  ma- 
terne, i 

Niciodată Flaubert nu i-a acordat vre-un gest de ge- 
neroziiate. In schimb o mie, pentru a ne-o zugrăvi ca 
pe-o mare edoisră, in goană fatală după plăceri şi salis- 
facții proprii. Niciodată nu a surprins-o induioşându-se de 
aliceva decât de propria ei soartă. E adevărat că, în afa- 
ră de bărbatul ei, care devine o victimă naturală a desti- 
nului lui mediocru și în atât de flagran! contrast cu ai 
ei — Emma Bovary nu a făcut pe nimeni să sufere în timp 
ce pe inima ei toți au săpa! răni de durere, de ofensă sau 
de incomorehensiune. 

In dragoste, marea himeră a vieţii acestei sbuciumate 
femei, Emma Bovary este ea însăşi, cu toare defectele 
dar și cu toate deliciile firii ei. Romantică, seducătoare. 
aprinsă, devotată până la... proba contrară, tandră, im- 
bătată de.o fericire pe care întotdeauna o consuma fre- 
netic vrând parcă să impingă până ln capăt o voluptate 
care n'a fost niciodată la înălțimea iluziilor și a setei ei 
de-a descoperi odată adevărata şi totala fericire. Desa- 
măgită, înselală şi ofensală în destinul ei coniusal, ea a 
avut intotdeauna conștiința unei nedreptăţi revoltătoare 
c soartei. Dar n'a acceptat-o niciodată cu resemnare. A 
luptat, s'a sfâsiat dr s'a cruncat d> fapt orbeşte în. bra: 
tele propriului ei destin. 

Drama Emmei Bovary este drama cea mai banală a u- 
niversului conjugal. Este „una şi nedespărțită” de când 
lumea aceasta. Motivele însă, mobilele adulterului sau 
chiar ale dramelor amorului liber sunt tot atăt de felurite 
ca şi microbii care îti pândesc din toate ungherele sănă- 
tatea trupului. Emma Bovary are însă în iudecata ceti- 
forului, mai ales masculin, două scuze cât două semne 
divine ale iertării; era frumuasă şi era sentimentală. O! 
era mai ales ncfericilă, vu adăuga retitorul de celălalt: 
sex, se pliciisea de moarte şi adulmeca fericirea de unde 
ar fi putui să vină, trăind înir'o continuă tensiune ero- 
tică, Dar drama ar fi fost mediocră şi comună dacă crea- 
torul ei nu și-ar fi lărgit intențiile până intr'o lume a 
condițiilor şi întelesurilor general umane ale sufletului 
nostru, cum spuneam la începutul acestei analize. Dar am 
tăgăduit să fie una strict psihologică şi să urmărească 
doar imaginea atât de plastică in morala ei, a Emmei 
Bovary. . 


"12 


Până la actul final al existentei acestei femzi care 
se suprimă cu sălbăticie, nu cred să fic mulți cetitori care 
să încline a-i acorda cu adevărat o iertare totală. Cu tră- 
săfurile pe cari i le-am precizat, ea avare de multe ori 
foarte puțin femee şi iți inspiră adesea desgust cu toatri 
ispita de a-i ierta a'âtea slăbiciuni. Simti insă inslinctiv. 
că nu e a femze slabă, atât de înverșunate îi sunt porni- 
rile. Când plânge, nu stiu cum, dar!'nu-ți smulge deloc 
accente de înduioşare. Uneori o condamni pentru uşurin- 
ta cu care se dă si pentru alegerea nereușită a amanților 
ei. Ai rai fi dorit-o, împreună cu Flaubert, mai emotivă, 
mai duioasă si mai alticl femenină. Insfârşii vreau să 
spun că găsești Emmei Bovary o mie de cusururi uitând, 
în detinitiv că autorul nu şi-a propus doară un model de 
virtuți lemenine — și te gândeşti de pildă la Ana Kare- 
nina sau la alte mari «dulterine pentru care simpatia ce- 
titorului e întreagă dela început şi până la sfârșit. 

As mai dori să pun în discuție o mulțime de caractere 
ale acestui ilustru personasin. ntâ! de rnltintu și pasibil 
de diverse interpretări analitice dar mă tem să nesoco- 
tesc acea intenție secretă care-mi spune că, femeea aceas- 
ta e ca şi surâsul Giocondei. Poate că romancierul în- 
tradins o va fi creiat asitel pe eroina lui, încât să poti 
deslesa in fel și chipuri enisma sufletului si a  persona- 
lității ei dar să fii !n Înnd constienti că rostul ei este să 
rămână deapururi enismă. 

Oricum însă, desnădeidea Emmei Bovary — pentru a 
revoni la intransigențele cetitorului — care creşte ca o 
apă umilată de furtuni si forentewvisele ei frânte si fata- 
litatea fiintei sale 7ără de noroc, te cuceresc devlin pen- 
tru sfânta iertare, Nu numai pentrucă sestul sinuciderii 
convertește aproape fără exceptie toate neinduplecările 
oamenilor dar pentrucă dincolo de bezna lui se ivesc lu- 
minile unui sens al dramei care sporeşte în apoteoza lui 
până la un tâlc de proporții metatizice. 

Este bovarismul valorilicat pe cnimile lui cele mai 
inalte. 

Dar să încoheiem la lim», căci ne ispiteste din nou chi- 
pul Emmei Bovary pentru comentarii si anatize care n'au 
fost în inlenția acestui mic studiu închinat, cerem iertare, 
unei lecturi atât de anacronice si de senlimentale pentru 
iureşul vremurilor pe care le trăim. 





Ora de matematici 


Trigomettrice figuri, mărunte ecuaţii, 

Pe tabla suferindă de cancer la plămâni, 
Se'nşiră drepten rând pe albul dintre spaţii 
Scurgându-se alene din ştiutoare mâini 


Ştiinţa vastă 'ntreagă sa revărsat încet... 
Profesorul nu iartă pe nimeni dintre cei, 
Şi cel mâi rău din clasă, cu plete de poet, 
A luat azi dimineaţă în catâlog un trei... 


Pe geamul abunt se varsă soare salbă... 

Văzut-a doar poetul dim clasa care cască, 

Sub caida boare-a razei, din ecuaţia albă 
O rădăcină mică ce-a prins încet să crească.., 


AL. POPOVICI 





Vi 





INI: CRITIcă 


de PERPESSICIUS 


H. BONCIU: Requiem, ed. Contemporană. — 
D. CORBEA: Poezii, ed. Scânteia. 


Dela Dante la Edgar Poe şi dela 
Swiit la Eminescu al nostru (pentru a 
limita la patru întâmplătoarele nume 
proprii), moartea fiinţei iubite a des- 
chis răni niciodată cicatrizate în ini- 
ma îndureraţilor rapsozi. Umbra ehi- 
paroşilor lunebri a stăruit tot timpul 
peste viaţa şi peste opera lor, chiar 
dacă aparențele contrazic, chiar dacă 
realitatea desminte. Orphei, alungaţi 
dela ţărmul Letheului, fiecare a dus 
cu sine imaginea sacră şi imnurile lor, 
mai pure sau mai tulburi, mărturisesc 
deapururi emoția neincarnatelar Fu, 
rydice, Dela sonetele „Vieţii Noi” 
până la terţinele „Paradisului“, e în 
singur drum triumfa! pe sub arcadele 
căruia trece pratilul imaculatei Bea- 
trice. Annabel Lee şi Ulalume sunt 
două numai din umbrele cari inso- 
ţesc, prin câmpiile elyseene, spiritul 
virgina! al soţiei lui Fdsar Pog. Nici 
Varina şi nici Vanessa n'au eclipsat 
discul solar pe care i l-a aprins în i- 
nimă Stella, pupila si poate morgana- 
tica soţie a lui Swilt. Dacă lesendele 
au inventat, sporind misterul, nu e 
mai puţin adevărat însă că, cel puţin 
în moarte, s'a hotărit s'o însoţească, 
cerând să fie înmormântat alături de 
ea, în catedrala din Dublin. Intâia 
poezie puternică, eminesziană, a ado- 
Jescentului, ce bătea drumurile între 
Ipotesti şi Cernăuţi, e „Mortua est” 
şi e, din ce în ce mai probabil, că e- 
motia din care a răsărit bizarul şi 
pretimpuriul fruct a fost una auten- 
tică şi că savoarea lui sa comunicat 
si funerarelor acorduri de iubire, de 
mai târziu, 

Referințele acestea, şi neindestulă- 
toare şi inutile mai la urma urmei, nu 
au, cu poemul d-lui H. Bonciu, decât 
o înrudire formală. E vdrba, aşa dar, 
de o categorie lirică, ce-şi trage seva 
dintr'o brazdă mortuară, una, cum e 
şi firesc, din cele mai fecunde. Aşa 
cum arată şi titlul, Reguiem e slujba 
de pomenire ve care poetul o: oficiază 
la altarul unei mari şi dureroase adu- 
ceri aminte. Dacă structura poemului 
respectă sau nu technica consacrată în 
astfel de compoziţii, iată ceeace sin- 
Bur un muzician ne-ar putea arăta. 
Alternarea de planuri însă şi varja- 
țiunea stărilor. afective, dela „otrava 
și tumultul“ disensiunilor colniusale 
la absolnţiunea purificată a cântecu- 
lui (Eşti flacăra mirezmei tari — a- 
prinsă'n trandafir — şi'n miezul chi- 
paroaselor, — când amețit aspir...; 
Eşti rădăcina care-a prins — în car- 
nea mea adânc — şi Moartea care vi. 


ne'n trap — cu frâu lăsat pe-oblânc...; 
Albină ce pătrunde-adânc — petra 
unei flori —și mierla care flueră— la 
început de zori, etc.) sugerează ideea 
că di. H. Bonciu n'ar îi străin deo a- 
tare intenție. N'ar lipsi, cu alte cu- 
vinte, acestui Requiem, nici impreca- 
ţiile şi apocalipsa unui Dies irae, dies 
iila..., nici ruga fierbinte din Absolve, 
Domine şi nici chiar  transtigurarea 
comuniunei finale din Lux  aeterna 
Un atare examen, incaămpatibil şi cu 
competența şi cu rostul acestor în- 
semnări, ar deplasa totuși chestiunea. 
Căci înainte de a îi o compoziţie mu- 
zicală, Requiem este un elaborat paa- 
tic şi el se cuvine judecat după legile 
genului. 

Redus la o expresie cât mai expe- 
ditivă, Requiem ar  reedita, întrun 
plan mai complicat desigur şi cu ob- 
servaţia că, de astădată, alcovul dra- 
fostei e unul funerar, lamentaţiite şi 
sfâşierile erotice din „Venere şi Ma- 
donă', atât de iuvenilul şi tatuşi a- 
tât de omenescul poem eminestian. 
Ceeace Catul a inchis întrun distih, 
grav ca o sentință săpată în una din 
cele douăsprezece table de aramă ale 
inimei vmeneşti /odi et amo — urăsc 
şi iubesc), Eminescu a desvaltat în- 
tr'un pcem de înaltă tensiune lirică, 
ale cărui violenţe le răszumpără în- 
genunclierea umilă a ultimelor două 
strofe (Plângi copilă? etc.| iar dl. EH. 
Bonciu intr'un adevărat roman senti- 
mental, cu numeroase infiltraţii rea- 
liste, Asculţi în largi cadențe — bar- 


barul requiem —- şi n clipocitul unde- 


lor — răspunzi din altă zare stă 
scris în antepenultima_ strală a poemu- 
lui şi caracterizarea ni se pare din ce- 
le mai tericite, Barbarul requicm căs- 
punde întru totul impresiei aceleia 
impure, tulbure şi tulburătoare, pe 
care o stârneşte în inima cetitorului, 
ritualul acesta devot în care adora- 
ţia şi insulta se asociază la tot pasul 
şi dau o licoare stranie, 

În aceleaşi condiţii, di. George Du- 
mitrescu, poetul adânc schimbat la 
față după pierderea micei sale mado- 
ne, a scris un poem de sonoritatea şi 
discreţia versetelor din „Pietate'. Di, 

Bonciu, dimootrivă, n'a cruțat 
nici o umbră şi nici ol stridenţă. 

In plăcerea cu care işi răscoleşte 
rana, în cruzimea cu care îşi flage- 
tează sufletul e un oarecare sadism, 
dar di, H. Bonciu nu se teme să-şi a- 
mintească şi să le transcrie aidoma 
atâtea din înfrângerile, din umilinţele 


şi chiar din petele acestei maculate 
iubiri. Ca în priveghiile, mai mult sau 
mai puţin licenţioase, în care se po- 
vestesc ca la o vamă libertină intimi- 
tăţile aceluia ce odihneşte între lumâ- 
nări, Reguiem-ul d-lui Bonciu nu 
se sfieşte să vorbească de trădările 
femeei iubite firâiai cun musafir cu 
cicc de bronz), de o anume promis- 
cuițăe tripotieră (erai  compătim tă 
u't de câtiva elefanţi cu epiderma 
facial) de anume nopți de arsie sen- 
:uală după care, în zori, ia drumul ci- 
mitirului (din asternutul frâmântal— 
spre cimitirul nins —- merg la _mor- 
mântul tău și-aştept — o mică, albă 
mână! şi întrebarea este dacă astfel 
de note realiste, de comedie natura- 
listă chiar, nu destramă înteun fel u- 
nitatea poemului, dacă nu păsubesc şi 
dacă nu ar fi fost mai la lant lor în- 
ir'un roman pornit pe confesiuni, pe 
forasii indiscrete, pe lunsă și adâncă 
umanitate, răsturnată ca o brazdă din 
adânc. în cere se împletesc laolaltă şi 
florile şi viermii. Cu această rezervă, 
despre a cărei temeinicie nici măcar 
nu suntem sisuri, cată să recunoaştem 
că poezia Reguiem. ului e de superioa- 
ră calitate. că poen:ul întreg e strâ- 
bătut de un fior dureros, ca sborul 
orb şi înebunit al unui liliac închis 
într'un cavou şi că dacă ne-ar îngădui 
spaţiul am împărtăşi multe din stra- 
fjele acestea, amare şi devote, în a- 
celaşi iimp. Mă mulţumesc să închid 
toaie sugestiile în unicul citat, ai 
strofelor dela pag. 59-6), nici sinsu- 
rele nici cele mai emaţionante din în- 
tregul poem: „Poate maştepţi acum 
pe strada — prin care îţi plăcea să 
treci — şi poate că priveşti vitrina— 
cu blănuri scumpe şi cu rochii. — Co. 
bor în grabă scările — ingriiorat că 
oate pleci—, alers să te întâmpin ia- 
1ă, — să-ţi mai privesc odată ochii—; 
Aiung la marmora tăcută — sub care 
taci şi te rechem -— trec orele de di- 
mineaţă — prin transparentele fluide 
— în care Dumnezeu ascultă — o pa- 
gină dintr'un poem — şi carne din 
trecutul nostru — iubirea care va u- 
cide — ; Nu cer nimic când te aştept, 
— mă dăruiesc neincetat — şi dacă 
sfâşiatul țipăt — scăpat din chinul 
meu revine — precum tâşneşte meteo- 
rul — din haosul intunecat, — e nu- 
mai ca să te săsească — şi să se risi- 
pească n tine.” 


* 


DI. D. Curbea, informează prefața, 
este autorul volumelor până azi apă 
rute: „Sânse de țăran”, „Răsboi” şi 
„Nu sunt cântăreţ de stela'” din care 
volumul de astăzi dă la iveală o cule- 
gere selectată, Am fi spus, mai de 
grabă, o culegere antologică, dacă 
n'am şti cât de departe sunt poeziile 
d-lui D. Corbea de strălucirea şi mi- 
resmele oricărui [lorilesiu, fie el de 
câmp sau de pădure. Întenţiile auto- 
rului sunt nu numai lăudabile, dar 
chiar excelente şi prefațierul are per. 
fectă dreptate când semnalează „sim- 
patia (autorului) fată de aceia în 
mijlocul cărara s'a născut şi a cres- 
cut“, Tăranul şi starea lui de iobăgie, 
uzinele de războiu, conduse de „bă- 
trâni cehi, montatori”, din care paci- 
țistul valah Toader a! Vădanii dezer- 
tează, căci nu vrea să participe la să- 
vârşirea masacrului, copilărie mizeră, 


13 


invalizi ajunşi cerşetori, o variantă a 
împrecaţiilor lui Cosbuc din „Noi 
vrem pământ” la adresa „ciocoslor ' — 
iată câteva din temele poeziilor d-lui 
D. Corhea şi adevărul este că. din a- 
cest punct de vedere, actualitatea: lar 
nu poate fi tăsăduită. Ce supără mai 
mult e forma, versul livsit de mlădie- 
re sau energie, Jupă cum cere tema res- 
pectivă, cuv? tul cu sriiă ales dat la 
ii ua, caar dacă nu conține metalo- 
ră, într'un cuvânt bruma aceea de ar. 
tă, fără de care şi cele mai nobile 
simţiri nu germinează. Versificaţia, în 
cazul cel mai bun nu trece de Bolinti- 
neanu: „Toader a Vădanii — zace şi 
citează — privind la maeştrii — ce 
arme montează, — în tăcarea nonţii— 
pentru a-și ucide — fiii şi nepoţii, Si 
aşa stau lucrurile cu 99 ia sută din 
poeziile d-lui D. Corbea şi concluzia 
ce s'ar impune e la îndemâna oricui. 
Există totuşi o poezie. cese intitulea- 
ză „Pălmaş" şi al cărei nivel, raporta- 
tă la toate celelalte. e atât de ridicat, 
incât se cuvine citată, nu numai pen- 
tru câtă simțire, cu artă distilată, cu- 
prinde dar şi pentru că arată mai bine 
ca orice lecție, drumul pe care dl. D 
Corbea trebue să se hotărască a mer” 
ge. Ea se înfăţişează astiel: „lată. 











mă drumet in amiaza mare, — lată- 
mă drumeţ în nopți întunecate, — In- 
fruntând fulgere, cumnene, Cu hotărît 
gând, fără  descumpene, — Trecând 
printre târguri, printre sate — Ca un 
taur întărâtat de soare—: Toate ce'n- 
tâinesc sunt ale mele: Pâraie cu păs- 
trăvi şi mrene, — Dealuri cu pomi şi 
cu vii, — Stepe cu vânturi pustii, -— 
Chemări şi surîsuri viclene— Şi scru- 
mul căzut dela stele. —; Odată cu 
pasul, inima bate, — Odată cu sân- 
dul, sângele seme — Îndur şi sudâlmi 
şi ocară, — Dorm şin case șşi-afară, 
— După oameni şi după vreme — 
Braţe răscrucea şi 'ntindz, de frate. —, 
Plecare stinsheră din sat cu hârtoape, 
— În care lăsat-am mama plângând 
— Cu palizi obraii, cu palmele sroa- 


se, — Vreau să desmierd azi sape și 
ccuase, — Căci trupul mi-i vrednic de 
muncă şi-l vând =- Și dus am fost 


dus să vin mai aproape”. Cine a izbu- 
tit să se smulsă din lintiţa vevsurilor 
prozaice şi să scandeze stihuri ca cele 
de mai sus, când energice și când 
mistericase (Vreau să desmierd azi 
sape şi coase sau ultimul: Și dus am 
fost dus să viu ma! aproape) este si, 
in orice caz. poate să lie un pozt. 
Numai să vatască, 


CRONICA MUZICALĂ 


GEORGE ENESCU 


Nu voi vorbi aici de cât prea puțin 
despre cele patru simfonii ale sale — 
dintre cari numai întâia e desăvârșit 
pusă la punct și admisă de compozitor 
la lumina tiparului și execuţiei. A treia, 
cu COT, din vremea războiului de la 
1914-1918, cântându-i durerile şi înul- 
țările, isprăvind în plin cer, fransfigu- 
rată și mistică, demoniacă și seruțică» 
a fost pentru noi cepace trebuie să jie 
pentru Ruși astăzi Simfonia Leninyra- 
dului, executată deumăzi la Filarmoni- 
ca, sub conducerea lui Enescu, a șaptea 
simfonie de Dm. Şostacovici,. 

In tragedia lirică „Oedip” care a 
fost reprezentată în Martie 1935 ta Ma- 
rea Operă din Paris și a fost primită 
ca una dintre lucrările cele mai semmni- 
ficative lale ultimelor decenii ile că- 
tre critica fronceză cea mai autorizată, 
în această grandioasă creațiune a în- 
tregii 'sale vieți, Enescu realizează 0 
sinteză de elemente multiple pe cari 
arta sa concentrată și despuiată ae 0- 
rice zadarnic artificiu, știe să le unifice 
și să le pecetluiască hotărît cu perso- 
nalitatea sa. 

Ecouri de  melopee pastorale şi 
munteneşti, răsfrângeri de moduri ian- 
țice, comune popoarelor din sud-estul 
european şi acelei scumpe Heliade ar- 
chaice, atât de apropiată de Dunăre și 
de Marea Neagră, unde arta greacă 
lăsă atâtea urme auguste. O șiiinţă a 
simfoniei dramatice întrebuințând moa 
tive conducătoare, dar în alt fel de- 
cât cele ale sistemului wagnovian; căt 
de  felurită și de neatârnată, prin 
transparența orchestrei, mai cu seamă 
— acea limpazime a neîncetatuliui co- 
memtar instrumental care lasă să se 


14 


de EMANOIL CIOMAC 


audă răspicat fiece silabă a frumosu- 
lui text de Edmong Fleg, inspirat de 
legende, cu autenticitate, sau re 55fo- 
cle în Oedip-Rege și Oedip la Colona. 
Acel recitativ continuu, bogat în muzi- 
că, mlădiindu-se, s'ar zice, după dis- 
țiunea, după declamatţia lui Monnet- 
Sully, în pergonagiul titular;  între- 
buințarea măreaţă a 'coruri'or de o sim- 
plicitate antică; reamintirea tonului şi 
ritmurilor și ethosului prosodiilor gre- 
cești; pateticul, evocarea copleșitoare 
a Fatum-ului — şi încununânăd, trans- 
figurând ţotul, acea lumină uttică — 
am zice FPaură-ană — a scumnpului, 
veneratului maestru Faure, lumină care 
scaldă ultimul act, sublim cânt al răs- 
cumpărării: umane prin suferință. 

Oedip este drama antică şi modernă 
în care se reunesc cele mai frumouse 
trăsături ale artei eline, franceze şi 
româmg. 

Incă din 1928, Enescu dăduse el în- 
suși la Şcoala Normală de Muzică din 
Paris, Sonata în la, în caracter popu- 
lar român. Lucrarea surpinse la înce- 
put — dar repede au fost recunoscute 
trăsăturile esenţiale ale acestui geniu 
cara revenind după atâția ani la iz- 
voarele băștinașe,  izbutia să conto- 
pească în tiparul tradițional al sonatei, 
aliajul celei mai autentice substanţe 
românești, 

Totul e românesc aici. melodie, rit- 
muri, atmosferă armonică, procedeele 
instrumentale, vioara-scripca amintind 
„Zisul” lăutarilor, pianul, imitând  a- 
desea „țambalul” lor. 

Sufletul neamului, al pământului şi 
al cerului românesc, pătrunde, îradia- 
ză în această lucrure unică. Numai 
ascultătorii distrați nu pot prinde aci 
adânca și reala unitate organică, ma- 


" muzică românească“... 


gistrala, paradozata prelucrare a te-* 
melor. Citez: „Numai darul răzbătător 
şi sintetic al geniului” putea face 
„stilizarea acestui melos pe planul ma- 
jor al compoziţiei culte, Aici urechen 
geniului s'a aplecaţ din nou spre pă- 
mântul țării, de unde a purces în îs- 
coada sunetelor şi a auzit taine pe 
care frământarea sa lăuntrică lea 
tălmăcit cu mărturisiri de credinţă 
NOUĂ... 

Niciodaţă inspirația maestrului ma 
fost mai totală și mai limpede ca aici, 
în contactul reînoit cu îndummnezeita 
Sunt “orele 
pătrunzătoare ale unui mic studiu da- 
torit tânărului critic Tudor Ciortea. 
D-sa atinge în el și problema elemen- 
telor formale ale muzicei noastre popu- 
lare, analiza structurală; scara croma- 
ticei, anumite tetracorduri :icaracteris- 
tice, polimetria şi poliritmia româneas- 
că, elemente utilizate de mareie merit 
al lui Enescu în „arhitectonica unti 
forme muzicale majore cum este, prin 
excelență, sonata.” „Enescu a izbutit 
să facă osmoza esențelor româneşti.” 
„„Andantele sostenuto e misteriozo ră- 
sună ca un „spațiu mioritic” fluerat 
de ciobanul crestelor de mumte“, 

Yehudi Menuhim, fuimosul violonist 
și muzician format de Enescu, şi so- 
Tă-sa Hepzibar la pian, au o interpre- 
tare minunată a Sonatei românesti, 
dată peste tot în concertele lor mon- 
diale şi înregistrate pe admirabile 
discuri pe cari le-au auzit desigur 
mulți la Radio. Apurținând  reperto- 


riului lor prin ei, Sonata li Enescu a: 


făcut, în larga lume, propagania ro- 
mânească cea mai eficientă, Artistii au 
primit scrisori din partea unor fer 
mieri din centrul Australiei cari le spu. 
nedu încântarea și uimirea resimtita la 
ascultarea acelui Andante pomenit ca- 
re le amintește poesia nocturnă a nes- 
jârșitelor pășuni. Pentru noi pagina 
aceasta e o evocare a zărilor albastre 
din munţii noștri — sonorități!e în 
fiajolete și în surdină, me susură mur- 
murile, răsunetele înăbușite, îndepăr- 
late, vibrația însăși a văzduhului tai- 
nic și până şi tăcerea lui. Sunt si fru- 
moasele rânduri scrise de tovarăşa 
vieței, soția Maestrului a cărei urmno- 
nioasă casă e un focar de artă. 

Ele evocă icoanele căminurilor, ale 
drumurilor românești... „Marea cale 
singuratică, deasupra căreia pâlvâie, 
scânteiază infinitul.” i 

Toate, imagini pătrunse de un sim: 
țimânt al nemărginitului care e tot a- 
tât de universal pe cât e de românesc. 

De la război încoace G. Enescu a 
trebuit să renunțe la lungile sale po- 
pasuri în Franţa, la apartamentul său 
din Rue de Clichy, la vila „les Cythi- 
ses” de pe înălțimile de la Bellevue ce 
domină Parisul, la turneurile anuale me 
cate le făcea în Europa, în Anglia a 
America de Nord. De”34 ori a surd: 
bătut Atlanticul. Peste tot era aclamat 
şi tot odată aclamat și iubit prin mu- 
zica lui sufletul românesc. Se maânijfes- 
ta în tripla-i calitate de compvzitor, 
conducător şi interpret-violonist, pre= 
cum am spus-o. În America mai cu 
seamă compozitorul, oarecum prea pu- 
țin cunoscut în măsura mare pe care o 
merită, în Europa în America Gustav 
Mahler, el însuşi înscrisese întâia sa 


h 


$uită pentru orchestră în repertoriul 
său, De atunci, adică de aproape 40 
de ani, Enescu e considerat de muzi- 
cienii Statelor Unite ca unul dintre cei 
mai proeminenţi creatori în arta sune- 
telor de acum. Rapsodiile sale sunt 
mult gustate de marele public de a- 
colo — şi cea în la a fost plebiscitată 
ca a doua lucrare favorită a sălilor de 
concert, după Uvertura la Tannhâuser. 

Ne place să reînchipuim atmosfera 
de sărbătoare de altă dată, când G. 
Enescu, era anunțat că soseşte în por- 
tul New-Yorkului, când ziarele îi dă- 
deau imaginea și biografia, când trans- 
atlanticul pe care făcuse călătoria, in- 
tra în radă, pe sub statuia uriașă A 
Libertăţii. „A Libertăţii pentru care 0 
viaţă întreagă a avut un cult de iuptă- 
tor. In clipele acelea radiodifuziunea 
Americană îl primea răspândind în 
văzduhul sonor, printre siren?, 1nelo- 
diile şi ritmurile Rapsodiilor sale şi 
ale noastre româneşti. Și G. Enescu a 


fost chemat odată ta Casa Albă din 
Washington să vorbească - despre țara 
tuâ.„. Au trecut ani, anii funeşti, de a- 
tumei încoace. Enescu ar fi putut juca 
azi în America, aceasta o spiineam și 
sub aictatură, rolul lui “Padaretosky 
pentru Polonia, după trecutul război. 

Și în timpul aceluia, ca și acum el a 
ținut să rămână în mijlocul nostru, să 
împărtășească suferințele, îngrijorările, 
mnădejaile noastre. La lași, acum 27 ie 
ani el a fost împreună cu perechea re- 
gală, cu N. Iorga şi [. Brătianu, tn 
focar al rezistenței și patriotismului 
vomân. Ca atunci Enescu lucrează şi 
azi, cu aceeaşi dragoste, cu aceedşi 
credință, pentru sufletul, pentru idea- 
urile de frumuseţe, pentru dreptatea 
şi libertatea naţiunii româneşti. Şi 
lucrând şi luptând pentru aceste idea. 
luri desigur o face și pentru cealaltă 
țară, scumpă între toate, cărzia îi este 


închinat acest număr. 


ea eee 





CRONICA FILMULUI 


ARPA : „ASUL DE PICA“ 


Un regizor al cărui nume îmi scapă, 
jiind întrebat în cadrul unei anchete 
ce părere are despre „prezența tea- 
trului în film”, a dat un râspuns pe 
care îi transcriu din memcrie: „Da, 
noi francezii suntem acuzați că îiu- 
căm teatru pe ecran, însă nu trebue să 
„ie  scandalizăm, coarece teatrul 
este... specificul spiritului şi poporu- 
'iui nostru. Sau, ca să tiu mai catego- 
fie: teatrul adevărat sa născut ve 
malurile Senei, e de naţicnalitate şi 
oigină etnică :iranceză, aşa că nu 
tebue să ne simţim ienaţi când cine- 
ya ne impută acest... meriţ. Pasiunea 
ncastră pentru teatru e mare, e co- 
pleșitoare, incât e fatal ca ea să se 
răsirânsă şi pe ecran. | 

Intr'adevăr, majoritatea filmelor 
franceze poartă - pecetea... Thaliei. 
Înainte, pe timoul filmului mut, îran- 

_cezii se simțeau oarecum stinghe- 
iţi că nu pat să-şi impună (aşa cum 
obișnuiau pe scenă) „specificul epi- 
ritului”; însă, de când verbul sonor 

a putut fi adoptat mişcărilor, acest 

„specitic” şi-a impus prezența chiar 

peste limitele insăduite de „ritmul 

histeric al benzii de celuloid“, 

Consecvenţi, dar, acestui punct de 
vedere la care se adăuda şi îndemnul 
de_a retrăi câteva ceasuri în atmosfera 
„teatrului diluat în film” (cum se ex- 
prima în ccincluzie nenumnitul resi- 
zcir), ne-am dus la Arpa să vedem 
„Asul da Pică“, (In regia lui Georges 
Lacombe, “autorul mult discutatului 
volum în lumea cinematosrafistilor: 
„Introducere în studiul elementelor 
premersătoare întâiului tur de ma- 
nivelă”), 

Din nefericire pentru noi, această 
toame de „teatru diluat“ nu ne-a fost 
satisfăcută. „Asul da: Pică“ e un film 
ca oricare altul — în care Thalia e 
cu totul... absentă. 

Deasemeni, despre un subiect 
brapriu zis nu poate fi vorba. Un fi:m 
de aventuri, în senul celor americane, 
cu sanssteri, răvitori de cooii şi tra- 
ficanţi de cocaină 4— adică exact 

tot ceiace cinemâtogratia franceză 

» 


(până la „dtrâdarea” lui Lacomba 
aţă de „tradiția caselor ide time 
parisiene) a respins cu brutalitate... | 

Yilmui ne intruduce in viaţa unui 
local de noapte, unde (Nicolas) (Noel 
Nosl| e un tânăr vânzător de flori. 

fire cinstită şi curată, de o limpe- 
zime sutletească împinsă până ia nai- 
vitate, el cade victima unor patroni 
cari se ocupă cu tot soiul de ata- 
ceri necurate. Gregor, şeful bandei, e 
intre altele şi un temut răpitor de 
capii — astiel că in urma unei îndrăs- 
neţe lovituri, îl sileşte pe Nicolas să 
păzească micuţele victime, până la 
E scuipăraree acestora de către pă- 
rinți, 

vuțin câte puţin însă, naivul Nico- 
las începe să-şi dea seama de rolul pe 
care îl ioacă în această aventură cri- 
minală, In acelaş timp, poliția care 
era pe urmele bandei lui Gresctr, se 
hotărăste s'o aresteze. 

„Selul“ scapă şi se refugiază in ic: 
cuinţa undz tânărul vânzător de flori 
se afla cu cei trei copii răpiți — 
pus anume să-i păzească, sub prete- 
xtul că mama lor murise în urma unei 
operaţii şi că insrijirea lor revenea 
în sarcina lui Gregor, 

Până la urmă şeful bandei e ares- 
tat. Nicolas işi dovedeşte nevinovăția 
— şi profesorul Langier, tatăl copii- 
lor, drept răsplată nentrucă a înles- 
nit arestarea bandei, îl ajută să-şi 
deschidă o florărie în plin centrul 
Parisului, unde Nicolas va trăi fericit 
alături de frumoasa sa soție Lisette. 
(Madeleine Robinson). 

Spre deosebire de reluarea altor 
filme, la timpul lor interesante şi 
inseniomse, acesta de care ne ocupăm 
pare a-şi îi păstrat întreagă pros- 
petimea de acum patru sau cinci ani. 

Nosi Nos! e un actor care din 
nelivitate şi-o anume stândăcie” în 
parte supraveghiată, a stiut să des- 
vrindă o notă de un humor simplu 
dar sănătos, 

Jacaues Varenes, în schimb, are o 
ținută care ne aminteşte de iocul 
actorilor americani, 


LIVIU BRATOLOVEANU 


CARNET 
LIIERAR 


GOLFUL CU MIGDALI 


„În condițiuni gratice luxoase şi cu 
înfățișare deadrepiul  somptuoasă, a 
apărut volumul de debut al d-rei Bal. 
cica Octavian Moşescu, Ilustrate de 
pictorul Cadrilaterului, Paul Miraco- 
vici, versurile din „Golful cu migdali“ 
aduc mărturia unei sensibilități şi a 
unui fior. Dar cum autoarea lor nu a 
implinit incă 15 primăveri, se cuvine 
să afle că, pe lângă sensibilitate şi 
un fior autentic, mai e necesară și 
expresia şi o mai mare îngrijire a ver- 
sificației și prozodiei şi nu ar strica 
nici știința rilmicei clusice, ea supu- 
nându-te la o disciplină formală con- 
strângâtoare şi plină de roade, 


NAFRAMA IUBITEI 


este titlul ultimei lucrări dramatice a 
fecundului om de iealru lon Luca şi 
ea se alăiură celor două piose Amor 
și Rachierița, apărute, ca şi Năframa 
lubitei la Fundația ese Mihai. 


ȘT. O. IOSIF TALM ACITOR 


Din bogata operă de tălmăcitor a 
lui St, O. /osif, iese la iveală una din 
cele mai încântătoare transpuneri ale 
sale: Romec si Julieta de Shakes- 
peare. Credem că nu greşim spunând 
că e texiul după care se iuca piesa la 
teatrele noastre şi traducerea în forma 
originală jâcută de poetul „Cântece- 
lor“, e revăzută de d-i P. Grimrn. 


SCRIITORI COMBATANȚI 


Printre scriitorii combatanți î 
scrie şi Paul Mihu e ella pr 
prima şi ultira lui carte „Ca floarea 
câmpului“, uri prozator tânăr şi nefor. 
mat incă dar care a avut mainritatea 
sufletească să scrie ca adaus o pagină 
inedită de literaturii şi a scris-o cu 
propria-i moarte, căzând în războiul 
Ardealului, la Turda, în Septembrie 


Si împărtăşim sentimentul editoru- 
lui că e stroniu faptul că autorul aces. 
tui volum a murit in aceteaşi locuri des. 
pre care vorbeşte în paginile cărții 
sale şi că atmosfera și titiul cărții cu- 
prind şi ele o prevestire funestă. 


DESPRE ISTORIA LITERATURII 
ROMANE 


a d-lui G. Călinescu, editia Princeps 
scrie drepte rânduri de A Rogoz în 
ultimul număr al „Democratiei“ Lă- 
sând deoparte superlativele lirice, au- 
torul eseului „Simotomul senialitătii” 
are observații ce au şi consensul mul- 
tor altora ce s'au delectat cu admi- 
vabila lacrare a riticului. Între altii, 
ne amintim că Liviu Rebreanu ne 
declarase: „o citeşti ca pe un roman, 
nu te plictiseşte o clipă”. Ce omngiu 
mai deplin decât această replică din 
partea scriitorului care lusese sâcâit 
că istoricul si estotul îl numise un 
„geniu al răbdării”, în marele siudiu 
închinat operei sale. 


C. B. 
15 


FRANȚA 


Cineva a spus despre republica Ve- 
neției că dacă m'ar fi existat. ar fi tre- 
buit inventată : atât de necesar apărea 
pe atunci locul ei în evoluția firească 
a Europei, şi atât de uşor de prevăzut 
această necesitate, 

Nu sar putea spune același lucru 
despre Franţa, pe care nimeni n'ar fi 
fost în stare s'o inventeze. Dacă ea 
mar fi existat, am fi avut un simț mai 
puţin, şi n'am fi ştiut să spunem ce nu 
simţim, Atâtea lucruri mari ne-ar fi 
rămas pentru totdeauna necunoscute 
şi ferecate, şi am fi; trecut orbi pe 
lângă atâtea înţelesuri ale existenței. 

După Grecia, dar nu mai puţin decât 
ca. Franța a contribuit mai mult decât 
oricare țară la justificarea staţiunii 
verticale a omului. Dela ea am învățat 
să nu mai privim cerul ca un plafon 
care ne striveşte, ci ca o continuare 
mai înaltă a bunurilor noastre. Sfinţii 
şi catedralele şi Pascal ne-au învăţat 
să căutăm cu privirea în sus, în timp 
ce alţii, cu Montaigne și cu Racine şi 
cu Baudelaire, ne uimeau cu pronria 
şi admirabila Noastră complexitate. 
Ţară a tuturor ezitărilor şi nedumeri- 
rilor, Franţa însemnează şi drumul 
deschis spre fiecare realizare; ce e mai 
bun şi mai sigur în noi, vine din acea- 
stă moșie a spiritului, în care rațiunea 
e tot atât de limpede ca şi râsul. şi în 
care virtutea nu se sfiește de haina 
ispititoare cu, care ne-a obişnuit, în 
altă parte, păcatul, 

Vechii Evrei au avut un pământ al 
Făzăduinţei ; dar făzăduielile nu se 
ţin totdeauna. Pentru cultura modernă 
și pelitru căutările noastre, e odihni- 
tor să constatăm că Franța rămâne 
ceeace a fost de o mie de ani, pămân- 
tul Hranei, solul fertil din care se ali- 
mentează spiritul întreg şi solidar al 
umânităţii şi a cărei redresare am do- 
Tit-o ca singul- garanţie de Ibertate 
şi de progres, în anii tulburi de până 
acum. 

al. ciorănescu 


KLEBER HAEDENS 


Relativ putin cunoscută este opera 
criticului francez Kleber Haedens, 
poate cel mai interesant critic tânăr 
zl literaturii franceze contemporane. 
Haedeus este autorul unei cărţi des- 
pre Nerval, al alteia despre proble- 
mele remanului (Paradoxe sur le Ro- 
man, Editions du Sasittaire, 1941) şi 
mai ales 2 unei orisinale Une histoire 
de la liiterature francuise (Paris, S6- 
quana, 1943), plină de vitalitate şi de 
parium polemic. Un florilesiu, operă 
recentă datorită aceluiaşi critic (Une 
antologie de la posesie franraise, Tou. 
louse, Aux €ditions de la Nef, 1942), 
se distinge printr'ă serie de calităţi 
deosebile: prefață substanțială, den- 
să, punct de vedere clasicist, înde- 
părtarea: frasmentarismului exagerat, 
reabilitarea unui Ronsard. Louise La- 
h$, Sceve, Malherbe, Nerval, etc. Cu- 
legerea este făcută inteligent, cu deor 
sebit de sensibilă „subiectivitate“ !din 
Lamartine se reproduce „Le lac“, din. 


a a O AR RP 
ABONAMENTE: 


autorităţi și instituții 4000 lei 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


tra contemporani sunt admişi doar 
Claudel, Maurras, Valery şi Cacteau), 
cu eliminarea dadaiştilor, suprarealiş- 
tilor etc., accentul căzând doar pe 
vălorile clasice. Din Valery nu se ac- 
ceptă „Le Cimetitre Marin”, din A. 
pollinaire.noi am Îi introdus măcar 
două strofe din „C'est Lou qu'on la 
nommait” (Callisrammesi. Romanti- 
cii (şi aici Haedeus se întâlneşte cu 
“Vhierry Maulnier) sunt prizaţi destul 
de mediocru... Antologia criticului nu 
rămâne insă mai puţin plină de inte- 
res, constituind una din cele mai bu- 
ne introduceri moderne în poezia 


franceză, Kleber Haedeus pare a do- 
vedi o acuitate critică deosebită în 
materie de lirism şi sugestiile sale in- 
troductive pot fi urmate mai totdeau- 
na cu încredere. - i 


LIPSA BIOGRAFILOR 


Nu cred că fac nici o reşală afir- 
mând că una- din marile lacune ale 
istoriei literare româneşti este absen- 
ta aproape totală a biosratiilor, Nu 
sunt cultivate la nai nici biosraiiile 
stufoase, abundente, de tipul enslez 
(Roscoe, J. A. Simons; Bulver Ly- 
tton], nici cercetările cu adevărat sa- 
vante, impecabil intormate - şi ordo- 
nate, care fctrmează sloria erudiţiei 
franceze. Fireşte, condiţiile noastre 
de iucru sunt mai grele decât în aită 
parte, hiogralul nefiind aiutat de 


niciun fel de lucrare pregătitoare. El 
trebue să-ş: procure întreg materia- 
lul, în condiţii din cele mai grele, bi- 
bliosrafia cea mai elementară neces1- 
tând cercetări migăloase, care râpesc 
din timpul cu adevărat util, destinat 
construcției. Nu este deci de mirare 


că, în afară de monosraiiile, de pe a- 
cum clasice, ale d-lui G. Călinescu, 
despre Eminescu şi, Creangă, urmat în 
această privinţă de d. Şerban Ciocu- 
lescu,.biosrai al lui LI. L. Carasiale, 
cultura românească n'a mai dat nict- 
un fel de lucrare de nivel occidental. 
Alecsandri, Odqbescu, Hasdeu, Ma- 


cedonski, Lovinescu, Ibrăileanu pat 
forma obiectul unor serioase biogra- 
fii, interesante din toate punctele de 
vedere şi în această directie trebue 
indreptată atenţia cercetătorilor ti- 
neri. Fireşte, în afară de putera de in. 
formaţie, de sinteză, se mai cere şi 
mult talent, vrecum și afinități reale 
între autor şi obiectul viitoarei bio- 
grafii. Intreprinderea este dintre cele 
măi dificile, însă refuz să cred că vii- 
toarele generaţii nu vor aduce biosra- 
fiile occidentale visate, cavabile dea 
fi strânse toate într'o câlecție unică. 
Cine este pasianat de un astfel de 
Sând, să nu se preocupe nici de [ise, 
nici de „isvoare”, nici de ediţii „cri- 
tice”, nici de „influențe“. Avem ne- 
voe de biosrafii, de monosrafii euro.. 
pene, fără parter de note si trimiteri, 
Erudiţia sterilă este treaba bibliosra- 
filor, a cercetătorilor „modaşti”, a bel- 
ferilor, fie de liceu fie de universi- 


Inscrisă sub No. 163 Trib, Ilfov Particulare G îmni 2000 „ 


abonamente ps un an nu se mmai-fac 


16 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
RUCUREŞTI 1 Str. Bresolsna 19-33 
YELBY7O N 13.20.18 


i, 


, 


:tate. Monosrafia de nivel european, 
eseistică, scrisă cu' talent critic, acesta 


trebue să fie visul tinerei generații . 
studiaase, 


adrian marino 


TRADUCERI DIN BAUDELAIRE 


D.. Lazăr Iliescu, poetul cunoscut din 
pag'nile Vieţii Românești și ale Ro- 
mâniei Literare, a reunit întro  pla- 
chetă apărută în frumoase condițiuni 
graf'ce câteva din traducerile d-sale 
din Baudeiaire. 

Se cunosc dificultăţile ivite peatru 
a reproduce specificele mirezme și to- 
nuri baudelairiene. Maestru al versu- 
iu: și cunoscător pe:fect al limbei ro- 
mânești şi tehnicei ei d-sa găseşte în- 
șurubări meşteșugite şi închegări pre- 
țioase. Fără a tr'vializa, poeziile sunt 
pline de frumuseţile și florile neferi- 
citului poet. Cetitorului, Splecn, Ora, 
Frumuseţea sau Albatrosul sunt mici 
juvaeruri prin solida şi rezistența lor 
închegare. De aceia ori de câte ori se 
va pomeni de Baudelaire tălmăcit în 4 
românește, alături de traducerile d-lar 
Arghezi și Philippide nu se poate lăsa 
la o parte frumoasa traducere a d-lui 
Lazăr Iliescu dia care reproduc ultima 
strofă din Albatrosul: 

Poetul e asemeni cu domnitorul zărei! 
Nu-l sperie furtuna, arcaști nu-l lovesc, 
Dar surghiunit pe lume în mijlocul 
ocărei 
Aripile-i imense în mers îl stingheresc. 


al. popovici 


„ARDEALUL PAMANT ROMANESC 
— Problema Ardealului văzută de 
un american“, de Milton G. Lehrer. 


O carte nespus de interesantă, uh 
document de valoare europeană şi. în 
același timp un monument al dreptății 
româneşti asupra Ardealului ne-a ofe- 
rit de data aceasta distinsul american 
Milton G. Lehrer. Cartea sa rămâne 
uha dintre pietrele de hotar la care 
mereu se vor face reveniri, atunci, 
când va fi vorba despre sesizarea și 
interpretarea destinului provinciei noa- 
stre. Milton G. Lehrer aduce o mate 
bogăție de informaţie, sprijinindu-se 
deasemeni de la prima până ta wifi 


. pagină pe o solidă osatură ştiinţiti. 


că. Autorul lucrării aduce în sprijinul 
cauzei npastre o serie de documentări: 
care Ne-au apărut Necunoscute, din 
cauza întreruperii de contact care a 
intervenit în ultimii ani între noi şi 
presa şi revistele străine de speciali- 
tate. Acest american ne pune la dispa- 
ziţie un material nou. Mi'ton G. Le- 
hrer mi-a mărturisit, totodată, încă de 
la prima întâlnire pe care am avut-o 
cu dânsul, că intenţionează să ofere 
lumii străine și alte lucrări de jfustifi- 
care a drepturilor noastre, Ă 
Dragostei fierbinte cu care acest zia. 

nist a făcut apologia drepturilor româ- 


. Neşti asupra Ardealului. noi îi răspun- 


dem cu o nepieritoare recunoştinţă şi 
cu urarea de a înălța cât mai sus prin 
cărțile sale flacăra sacră a drepturilor 
adevărate ale popoarelor. 


ion apostol popescu 





Apare săptămânal 


PREŢUL 80 LEI