Jose Rodrigues — A saptea pecete

JOSE RODRIGUES DOS SANTOS 


Jose Rodrigues dos Santos 


A ȘAPTEA 
PECETE 


v.10 


Traducere din limba portugheză de CRINA VOINEA 


Jose Rodrigues dos Santos, 
O Setimo Selo 
PARALELA 45 


2 


Pentru Catarina şi Ines şi pentru copiii 
pe care-i vor avea. Ca sa ştie că am făcut totul 
pentru a opri ceea ce va urma. 


„Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă și sunt Cel viu. Am fost 
mort şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor și am cheile morţii şi ale 
iadului. Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce au să fie după 
acestea.” 


APOCALIPS A, |, 17-19 


Avertisment 


Informaţia istorică, tehnică şi ştiinţifică din acest roman este 
autentică. 


PROLOG 


CTITrrrrrrrrrrTr. 

— Marambio cheamă McMurdo.  Crrrrrrrrrrrr. Marambio 
cheamă McMurdo. 

Americanul cu ochelari rotunzi şi cu barbă rară, grizonantă se 
aşeză în faţa aparatului de radio şi apăsă pe butonul 
microfonului, întrerupând pentru moment acel cârâit enervant al 
interferenţelor care zgâria aerul. 

— Aici McMurdo. Sunt Dawson. Ce s-a întâmplat, Marambio? 

CTIIrrrrrrrrTrTr. 

— Dawson? 

CTIrrrrrrrrrrr. 

— Da, sunt Howard Dawson, de la McMurdo. Ce s-a întâmplat, 
Marambio? 

— Aici Mario Roccatagliatta, de la Institutul Antarctic 
Argentinian, Departamentul Glaciologic, baza Marambio. 

— Salut, Mario. Este totul în regulă? 

CTITrrrrrrrrrrr. 

— Nu ştiu. 

CTIrrrrrrrrrTrTr. 

— Poţi să repeţi? 

CTIrrrrrrrrrTrTr. 

— Nu ştiu dacă este totul în regulă, rosti vocea electrică de la 
celălalt capăt, într-o engleză cu un puternic accent spaniol. Se 
întâmplă ceva ciudat aici. 

— Ce înseamnă asta, ceva ciudat? 

— E vorba de Larsen B. 

— Ce-i eu Larsen B? 

— Se zguduie. 

— Se zguduie? 

— Da, Larsen B se zguduie. 

— Este vreun cutremur în zonă? 

— Nu, nu e cutremur. A început de câteva zile şi am vorbit 
deja cu colegii mei de la Departamentul de Seismologie, în 
Buenos Aires. Ei zic că nu e cutremur. 


5 


— Şi atunci de ce se zguduie Larsen B? 

— Nu sunt sigur. Dar au început să apară crăpături şi fisuri în 
stratul de gheaţă. 

— Crăpături şi fisuri în gheaţă? Nu se poate! Platforma are mai 
mult de două sute de metri grosime. 

— Dar se văd crăpături şi fisuri şi se înregistrează vibrații pe 
tot platoul. 

— Şi aveţi vreo explicaţie pentru asta? 

CTITrrrrrrrrrrTr. 

— Avem. 

— Ei bine? 

— Mă tem că nu veţi crede explicația noastră. 

— Dă-i drumul. 

— Larsen B se desface. 

CTITrrrrrrrrrrTr. 

— Poftim? 

— Larsen B se desface. 

— Se desface platoul? 

— Da, se desface. 

— Dar aşa ceva nu se poate! Larsen B există din vremea 
ultimei mari glaciaţiuni, de-acum douăsprezece mii de ani. Un 
platou de gheaţă atât de mare şi atât de vechi nu se desface 
aşa, de la o zi la alta. 

CTIrrrrrrrrrrTr. 

— Ştim şi noi. Dar se desface. 

Corpul delicat şi nervos al lui Brad Radzinski se ivi, cu o mapă 
în mână, în sediul Crary Science and Engineering Centert. 
Radzinski îşi scoase haina şi, după ce-o agăță într-un cuier la 
intrare, se îndreptă grăbit spre biroul directorului. Pe uşa închisă 
se vedea o placă din metal, care-l identifica pe amfitrion. 


S-001 
DAWSON 


„S” venea de la „Science”, iar 001 indica poziţia ierarhică a 
ocupantului acelui birou. Radzinski bătu nerăbdător la uşă şi, 
aproape fără să mai aştepte, intră. 

— Se poate? 

— Hi, Brad, îl salută Howard Dawson, care semna nişte hârtii 


1 În engl. în original, Centrul Ştiinţific şi Tehnologic Crary (n.r.). 


la birou. Ai ceva veşti? 

Cu un aer îngrijorat, Radzinski emise nişte sunete de neînțeles 
şi, după ce dădu mâna cu directorul laboratorului, se aşeză la 
masa de şedinţe fără să se formalizeze. Dawson se ridică de la 
biroul său cu aspect futurist, trecu prin faţa unui dulap ticsit de 
cărţi şi se instală lângă noul venit, cu spatele la perete şi cu faţa 
la o hartă imensă a Antarcticii. Fără să piardă o clipă, Radzinski 
se aplecă deasupra mapei pe care o ţinea în mână şi scoase un 
maldăr de fotografii pe care le împrăştie pe masă. 

— Acestea sunt imagini înregistrate de senzorul Modis, instalat 
pe un satelit NASA, spuse el, intrând direct în subiect. Vorbea 
grăbit, aproape înghiţindu-şi cuvintele. Mi-au fost trimise acum 
de la National Snow and Ice Data Center?. 

Dawson se aplecă şi cercetă imaginile. 

— Sunt fotografii de pe Larsen B? 

— Da, făcute acum o oră. 

Directorul de la Crary Lab luă o fotografie şi o studie cu 
atenţie. Strâmbă uşor din buze, ridică din umeri şi privi spre 
interlocutorul său. 

— Mi se pare normal. 

Radzinski se aplecă din nou deasupra mapei şi scoase un 
obiect metalic circular, cu o lentilă groasă. O lupă. Apucă o 
fotografie, aduse lupa deasupra ei şi arătă spre nişte fire care se 
întindeau pe structura albă, mărită cu lupa. 

— Vedeţi asta, aici? 

— Da. 

— Sunt fisuri în stratul de gheaţă. 

Dawson analiză firele întunecate care brăzdau suprafaţa 
lăptoasă a platoului. 

— Astea sunt fisuri? 

— Da. 

— Larsen B se fisurează? 

— Larsen B se sparge. 

— Eşti sigur? 

— Absolut. 

Dawson se îndreptă în scaun, îşi scoase ochelarii şi oftă. 

— VII be damned” Aveau dreptate argentinienii. 


2 În engl. în original, Centrul Naţional de Informaţii despre Zăpadă şi 
Gheaţă (n.r.). 
3 „Fir-aş a' dracului!”, în engl. în original (n.r.). 
7 


— Da. 

Şeful laboratorului începu să-şi şteargă ochelarii rotunzi cu o 
cârpă violetă. Odată terminată această îndeletnicire, îi fixă la loc 
pe nas, ridică ochii şi contemplă peisajul domol care se întindea 
dincolo de fereastra biroului. 

Muntele Discovery se înălța ascuţit pe cerul albastru deschis şi 
părea că pluteşte deasupra câmpiei albe, piscuri noi apărând la 
poalele masivului; culmi care nu existau, faleze născute din iluzii, 
din jocurile luminii şi ale frigului între munte şi câmpie. Pe fundal 
dansa o fata morgana, un miraj obişnuit în Antarctica, produs de 
curba pe care o formează lumina reflectată de munte atunci 
când străbate pături de aer cu temperaturi diferite. Masivul 
Discovery părea mai stâncos decât de obicei, dar această 
imagine surprinzătoare şi chiar minunată, nu-l fermeca pe omul 
de ştiinţă. Dawson privea fata morgana, dar atenţia îi era de fapt 
prinsă în şirul îndepărtat al gândurilor. 

După ceva vreme, se ridică cu greu, puse mâna pe telefon şi 
formă un număr. 

— Howard Dawson la telefon, de la Crary Lab. Aş putea vorbi 
cu dl. maior Schumacher? - pauză. Alo, dl maior? Bună 
dimineaţa, ce mai faceţi? Uitaţi ce e, am nevoie de transport 
aerian cât mai urgent - pauză. Nu, un Huey nu e suficient. 
Trebuie să ajung pe Peninsulă - pauză. Ştiu că e departe 
Peninsula. Tocmai de aceea nu e bun un Huey - pauză. Foarte 
bine. Intr-o oră, aţi spus? - pauză. Pe care pistă? Willy sau 
Pegasus? - pauză. Perfect. Vă aştept. Mulţumesc. 

Radzinski urmărise cu atenţie convorbirea. 

— Mergeţi pe Larsen B? întrebă de îndată ce directorul puse 
telefonul în furcă. 

— Da. Vrei să vii cu mine? 

— Ce să fac acolo? 

— Trebuie să vedem ce se întâmplă. 

— Nu sunt de ajuns argentinienii? 

— Argentinienii sunt buni. Dar avem nevoie de mai multe 
informaţii. 

— Aţi încercat prin Palmer? 

— Baza Palmer n-are nici o legătură. Larsen e de partea 
cealaltă a munţilor. 

— Dar Rothera? 

— Englezii? 


— Da, poate cei de la British Antarctic Survey or avea mai 
multe informaţii. 

— Bine și ei sunt în partea cealaltă, observă Dawson, scrutând 
harta Antarcticii atârnată în birou; Rothera era un pic mai la sud 
de Palmer. Dar încercarea moarte n-are. 

Dawson ieşi din birou şi se îndreptă spre staţia radio, instalată 
într-un alt sector al clădirii. Operatorul radio se învoise în acea zi, 
iar directorul, cu acel simţ practic, neprotocolar, pe care numai 
americanii îl au, se însărcinase să manevreze el însuşi sistemul. 
Dawson se aşeză în faţa aparatului, verifică dacă este pornit şi 
apăsă pe buton. 

— McMurdo cheamă Rothera. McMurdo cheamă Rothera. 

CTrrrrrrrrr. 

— Aici Rothera, răspunse o voce plăcută, cu un puternic 
accent britanic. Chemaţi de la McMurdo? 

— Da, aici McMurdo. 

— Hello, chaps. Aici John Killingbeck, de la Rothera. Cum mai 
merge MacTown? 

MacTown era porecla stației McMurdo. 

— MacTown face bine şi vă trimite salutări, John. 

— Şi berea /ager de la Gallagher's? A rămas cea mai proastă 
bere de pe The Ice! 

Gallagher's era un bar din staţia McMurdo, iar The /ce era 
porecla Antarcticii. 

— E mai bună decât berea voastră caldă. 

Vocea englezească de la cealaltă stație izbucni într-un hohot 
de râs. 

— Mă îndoiesc, exclamă. Jolly good, chaps. Cu ce pot să vă 
ajut? 

— Ascultă, John. Voi monitorizaţi situația de pe Larsen B? 

— Pe Larsen B? Un moment, să verific. 

CrrTTTrITTTIITITIITITIITITITITITIIIITTITITTITIITIIITITI. 

Interferenţele se prelungiră timp de aproape un minut. 

Dawson rămase cu braţele încrucişate, aşteptând, până când 
liniştea întrerupse acel sunet aspru şi vocea britanică se făcu din 
nou auzită. 

— Rothera cheamă McMurdo. Rothera cheamă McMurdo. 

— Suntem aici, Rothera. 

— Ascultaţi-mă, nu avem pe nimeni pe Larsen B... 

— Ah, ce păcat. 


— ... dar este cineva în larg, aproape de Larsen B. 

CrrrrrrITrrTr. 

— Poftim? 

— Avem o navă în larg, lângă Larsen B. 

— Ah, da? 

— Este RRS‘ James Clark Ross, o navă de cercetare aflată în 
subordinea British Antarctic Survey?. Comandantul Nicholls 
încearcă chiar acum să intre pe frecvenţa noastră. Vreţi să 
vorbiţi cu el? 

— Da, da, te rog. 

— Rothera cheamă James Clark. Mă auziţi? 

— Perfect, Rothera. Aici căpitanul Nicholls. 

— McMurdo vrea să schimbe câteva cuvinte cu 
dumneavoastră. O inflexiune a tonului indică schimbarea 
interlocutorului. Go on, McMurdo. 

Dawson apăsă pe buton. 

— McMurdo către căpitanul Nicholls. 

— Sunt aici. 

— Domnule căpitan, ne-au parvenit nişte informaţii 
îngrijorătoare despre comportamentul platoului de gheaţă 
Larsen. Cei de la Rothera mi-au spus că sunteţi prin preajmă. 

— Afirmativ. 

— Reuşiţi să-l vedeţi? N 

— Da, da, e chiar la orizont. Il văd. 

— Observați ceva ieşit din comun? 

— La care platou vă referiţi? B sau C? 

— Larsen B, domnule căpitan. 

— Un moment, să iau binoclul. 

CrrrrrrITrrTr. 

— Ei, îl vedeţi? 

CrrrrrrIrrTr. 

— Mm... da... adică, nu ştiu. 

— Cum aşa? 

CrrrrrrITrrTr. 

— E... e ceva ciudat. Nu ştiu... staţi puţin. 

— Domnule căpitan Nicholls? 


4 Acronim pentru Royal Research Ship, navă de cercetare ştiinţifică 
aflată în serviciul guvernului britanic (n.r.). 
5 Direcţia de Cercetare Antarctică a Marii Britanii, în engl. în original 
(n.r.). 
10 


CrrrrrrITrrTr. 

— Văd... văd un nor care se ridică din... din platou. 
— Un nor? 

— Pare a fi... nu ştiu... para fi vapori. 
— Un nor de vapori? 

— Doamne! 

— Căpitan Nicholls? 

— Platoul... Platoul... 

— Ce se întâmplă? 

— Dumnezeule! 

— Ce se întâmplă? 

CrrrrrrrrrTr. 

— Platforma se dezmembrează! 


Trepidaţiile erau permanente însă asta nu i-a împiedicat pe 
Dawson şi pe Radzinski să aţipească puţin. Zburau deja de ceva 
vreme şi părea că nu mai ajung la capăt, deşi cei doi oameni de 
ştiinţă se cam împăcaseră cu ideea; în fond, ştiau amândoi, chiar 
înainte de a se sui, că acela nu era cel mai confortabil avion. 
Hercules C-130 a fost întotdeauna un avion foarte sigur, singurul 
aparat de transport care putea ateriza fără probleme la Polul 
Sud, dar care, cu cele patru motoare cu elice, cu scaunele 
rudimentare şi cu acea vibraţie asurzitoare, nu se afla pe lista de 
preferinţe a celor obişnuiţi cu clasa business. 

Dawson se cuibărise în jacheta lui roşie şi moţăia cu ochii 
închişi şi cu căştile pe urechi, încercând să alunge zumzăitul 
permanent al avionului. Trezit de două ori de smuciturile 
avionului, privi afară, încercând să întrezărească ceva nou în 
vasta întindere a Antarcticii; însă imaginea era mereu aceeaşi, 
un cearşaf de zăpadă întins până dincolo de orizont, încreţit ici şi 
colo de munţi, deschizându-se în defilee fantastice, o pată 
albicioasă sclipind în soare, strălucind pe fondul cerului mereu 
albastru. Pentru un proaspăt venit, peisajul era fascinant, dar 
pentru el, în realitate, nimic nu mai era nou. Şi pe lângă asta, 
avea alte gânduri cu care să-şi ocupe mintea. 

Simţi o mişcare şi deschise ochii. Locotenentul Schiller era 
aplecat deasupra lui şi îi făcea semn. Dawson îşi scoase căştile 
care-l apărau de vacarmul din avion. 

— Ajungem, îl anunţă inginerul de zbor, aproape urlând. Făcu 
un gest cu mâna. Veniţi să vedeţi. 


11 


Dawson şi Schiller traversară tot avionul, cu Radzinski venind 
în urma lor. Urcară cu toţii scara care ducea în carlingă, unde se 
înghesuiau cei doi piloţi şi navigatorul. Avionul C-130 trepida şi 
se zgâlţâia, astfel că pasagerii se văzură nevoiţi să se prindă de 
barele de siguranţă ca să nu-şi piardă echilibrul. 

Pilotul îi văzu intrând şi făcu un semn spre geam, arătând în 
jos. Dawson îşi lungi gâtul şi văzu Peninsula Antarctică 
întinzându-se în ocean, despicând apele ca un pumnal; era 
protuberanţa ascuţită a Antarcticii de Nord, care aproape că 
atingea vârful Americii de Sud. Gheţarii coborau pe versanţi şi se 
opreau brusc în apă, de parcă ar fi fost insule de iaurt alb, cu 
raze fluorescente turcoaz izbucnind prin fisuri; coasta, sinuoasă 
în zona strâmtorilor şi a golfurilor dintre Peninsulă şi marea 
Bellingshausen, era presărată cu nenumărate insule şi 
aisberguri, cu atâta gheaţă că era imposibil să navighezi fără un 
spărgător de gheaţă puternic. 

Copilotul viră la dreapta, avionul străbătu cordiliera îngustă a 
munţilor şi, de îndată ce ajunse în partea cealaltă, începu să 
coboare. Pilotul indică un punct precis din Peninsulă. 

— Uitaţi acolo! 

Dawson îşi concentră atenţia spre locul indicat. Observă 
țesătura şifonată a Mării Weddell, apa de un albastru profund, 
aproape negru, presărată cu blocuri albe și căută din priviri 
suprafaţa albicioasă, familiară, a platoului de gheaţă. 

Şoc. 

Pata de zăpadă, acea oglindă strălucitoare şi cristalină pe care 
se obişnuise s-o vadă înţepenită între munţii ninşi şi marea 
agitată, ca o pată de lapte vărsat într-o farfurie, nu mai exista. 
Oglinda se sfărâmase în mii de bucăţi, platoul se desfăcea ca un 
cristal prefăcut în cioburi; în locul suprafeţei ca de sticlă pe care 
o avea întipărită în memorie, vedea acum mii şi mii de aşchii 
albe, ace de gheaţă împrăştiate pe mare, ca nişte resturi de 
celuloză fărâmiţată în mii de bucățele. 

— Good Lord! murmură Dawson, îngrozit. 

Tot echipajul avionului C-130 contempla spectacolul, cu ochii 
fixaţi pe acea imagine, ca şi cum acele de gheaţă ar fi fost un 
pendul care-i hipnotizase pe toţi, un magnet puternic căruia nu 
puteau şi nu ştiau să-i reziste. 

— Larsen B a dispărut, remarcă pilotul, care încă mai digera 
ceea ce văzuse jos. /t's just fucking gone! 


12 


Radzinski luă camera de filmat şi începu să înregistreze 
imaginile. Avionul Hercules C-130 survolă de câteva ori zona, 
când în zboruri razante, când la mare altitudine, astfel încât să 
permită observarea fenomenului din diferite unghiuri. De două 
ori trecură pe deasupra bazei argentiniene Marambio şi o dată se 
apropiară de nava britanică RSS James Clark Ross, care plutea 
parcă în derivă printre blocurile de gheaţă din Marea Weddell, 
însă atenţia tuturor era îndreptată spre acel spectacol 
înspăimântător, spre miile de aisberguri care se născuseră din 
Larsen B. 


Atmosfera şi semiîntunericul din Coffee-House erau primitoare, 
mai ales în comparaţie cu gerul tăios care mătura străzile 
întunecate şi dezordonate ale staţiei McMurdo. Un iz îmbietor de 
cappuccino cald şi de gogoşi umplea cafeneaua, învăluită în 
murmurul liniştit al clienţilor care veneau aici să-şi omoare 
timpul vorbind sau jucând cărţi. 

Uşa care dădea spre stradă se deschise şi conversațiile se 
întrerupseră la intrarea unui bărbat îmbrăcat cu un hanorac 
albastru. 

— Cine-i ăsta? şopti un client lansat într-o partidă de cribbage, 
înclinându-se către un chelner care aşeza nişte sticle de vin într- 
un dulap. 

Chelnerul întoarse capul, îl privi atent pe noul venit şi apoi 
ridică din umeri. 

— Nu ştiu, zise. Un finjy. 

In argoul din McMurdo, un finjy e un necunoscut venit de 
curând. 

— Fucking finjies, mârâi clientul şi partenerii săi de cribbage îl 
aprobară. 

Bărbatul în hanorac păşi pe podea şi toate privirile se 
îndreptară spre el. Nimeni nu reuşea să-i întrezărească măcar 
trăsăturile feţei, ascunse sub gluga trasă pe cap şi sub ochelarii 
cu lentile de oglindă, care-i umbreau ochii; tot ce se vedea din 
figura străinului era barba ascuţită şi buzele subţiri, parcă 
exprimând cruzime. Era evident că nu voia să stea prea mult în 
cafenea, căci nu-şi scosese mănuşile. II zări pe chelnerul de 
lângă dulapul cu sticle de vin şi se apropie de el. 

— Am nevoie de o informaţie, spuse, fără a saluta pe nimeni. 
Vocea, răguşită şi joasă, trăda un accent străin greu de 


13 


identificat. Unde este Crary Lab? 

Chelnerul avu un moment de ezitare, neştiind cum să-i explice 
drumul. Coffee House era o baracă de lemn fără ferestre, părea 
un hangar strâmt, semicilindric, iar chelnerul, neputând să vadă 
afară, arătă spre uşa de la intrare. 

— Aţi văzut capela albă de la capătul străzii? 

Străinul îşi clătină mecanic capul în semn că da, de parcă ar fi 
fost un automat. 

— Yep. 

— Se cheamă Chapel of the Snows. Mergeţi mai departe pe 
stradă şi, după ce treceţi de capelă şi de MacOps ajungeţi 
imediat la Crary Lab. 

Necunoscutul rămase cu faţa întoarsă spre chelner, dar ochii îi 
erau în continuare ascunși de ochelarii cu lentile din oglindă. 

— E multă lume acolo? 

— Da, beakers. 

— Beakers? 

— Scuze, un cuvânt din jargonul de pe-aici, se corectă 
chelnerul. Beakers sunt oamenii de ştiinţă. Ei lucrează în Crary 
Lab. 

Fără a rosti vreun cuvânt, bărbatul se întoarse şi se îndepărtă, 
cu intenţia clară de a pleca. Inainte de a ieşi pe uşă, chelnerul îl 
strigă. 

— Mă iertaţi, sir, spuse. Mergeţi la Crary Lab? 

Cu faţa pe jumătate ascunsă de uşa întredeschisă, care lăsa 
frigul să pătrundă în cafenea, finjy îşi întoarse capul şi-l privi 
pieziş. 

— Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fucking fierbe oala. 

— Ah, mă scuzaţi, bolborosi chelnerul, luat prin surprindere de 
agresivitatea necunoscutului. Voiam doar să vă spun că acum n- 
o să găsiţi pe nimeni acolo. Azi e duminică şi toată lumea s-a dus 
la bingo. 

— Şi profesorul Dawson s-a dus la bingo? 

— Ah, el nu. Profesorul îşi petrece duminicile la muncă. 

Bărbatul se întoarse şi dădu să iasă. 

— Dar să ştiţi că nu e la laborator acum, adăugă chelnerul. 

Finjy se opri din nou şi un reflex de lumină străluci în lentilele 
ochelarilor. 

— Nu? 

— L-am văzut acum puţină vreme trecând într-un Nodwell şi 


14 


ziceau că s-a dus să ia un avion. 

— A plecat din McMurdo? 

— Nu ştiu. Vorbiţi cu şoferul maiorului Schumacher, el l-a dus 
la Willy Field. 

Fără a-şi lua rămas-bun, străinul închise uşa de lemn şi se 
îndepărtă. 

în cafenea reîncepură conversațiile, mult mai încinse decât 
înainte. McMurdo era ca un sătuc de provincie, nu se întâmpla 
niciodată nimic foarte interesant în acel colţ pierdut pe coasta 
Antarcticii, astfel că sosirea unui străin, care, pe deasupra, mai 
avea şi acel aer superior şi un mod de a fi grosolan, a fosto 
noutate antrenantă. Era un subiect nou pentru amatorii de bârfe. 

— Sinistru tipul, nu-i aşa? comentă jucătorul de cribbage către 
partenerii de joc şi către chelner. Aţi văzut că avea ceva în 
buzunarul de la hanorac? 

— Nu. 

— Era un pistol. 

— Give me a break, man!$ 

— Vorbesc serios. Acel finjy avea un pistol ascuns în hanorac. 


După ce survolă platforma Larsen B timp de o oră, avionul 
Hercules C-130 făcu un ultim tur şi se întoarse spre sud, urmând 
limba de pământ pe care se întinde peninsula Antarctică spre 
marea Ross şi baza McMurdo. 

Cei doi oameni de ştiinţă îşi reluară locurile din cabină, dar 
niciunul nu mai avea chef să aţipească. 

— Ce naiba se întâmplă? întrebă Radzinski aşezându-se, 
ţinând aparatul de filmat în mâinile încă stăpânite de un tremur 
nervos. 

— Încălzirea planetei, răspunse Dawson pe un ton lugubru. 
Aerul din Antarctica se încălzeşte cu jumătate de grad Celsius la 
fiecare zece ani. Adică de cinci ori mai repede decât globul 
terestru. Şi asta se întâmplă cel puţin din 1940. Işi luă o expresie 
gânditoare. Se pare că acum a fost depăşită o valoare critică. 

— O valoare critică? 

— Da, o valoare peste care totul începe să se schimbe. Oftă. 
Acum şapte ani s-a dezintegrat Larsen A. Acum, Larsen B. Partea 
proastă e că Larsen B e mult mai mare. 

Radzinski rămase tăcut o clipă. Se vorbea de mult timp de 


€ „Mai scuteşte-mă, omule!”, în engl. în original (n.r.). 
15 


încălzirea globală, dar era prima dată când vedea cu propriii lui 
ochi consecinţele acestui fenomen. 

— Asta o să ducă la creşterea nivelului mării? 

— Ce anume, încălzirea planetei? 

— Nu, dispariţia platformei Larsen B. 

Dawson scutură din cap. 

— Larsen B era o platformă de gheaţă. Platformele de gheaţă 
sunt plăci groase care plutesc lângă coastele Antarcticii, întrucât 
plutesc în apă, deja sunt conţinute în nivelul actual al oceanelor, 
astfel încât faptul că se topesc nu duce la ridicarea nivelului 
mării. 

Radzinski surâse uşurat. 

— Deci nu-i nici o problemă. 

Interlocutorul său dădu iarăşi din cap, de data asta afirmativ. 

— Ba da, e o problemă. Şi nu-i deloc mică. Făcu un gest cu 
mâna către geam. Platformele de gheaţă funcţionează ca un 
sistem de frânare pentru ghețari. Aflându-se între Antarctica şi 
mare, împiedică aerul marin mai cald să ajungă pe continent, 
moderând astfel topirea ghețarilor. Dar dispariţia platformelor de 
gheaţă va strica acest echilibru. Aerul cald va începe să pătrundă 
în Antarctica şi ghețarii se vor topi. Prin topire, apa se va vărsa în 
mare şi atunci va creşte şi nivelul oceanelor. Ridică mâinile într- 
un gest de neajutorare. Când se va întâmpla asta... God help us! 

Radzinski îşi pironi privirea în podea. 

— Shit! 


Nici nu se deschise bine uşa avionului, că briza îngheţată îl şi 
lovi pe Howard Dawson de parcă l-ar fi pălmuit. Omul de ştiinţă 
îşi aranjă hanoracul şi se avântă pe scări, pe care le cobori cu 
greu. Erau numai cinci grade sub zero în McMurdo, dar, luând în 
considerare şi vântul, temperatura scădea până la minus 
douăzeci. 

Păşi pe asfaltul pistei de aterizare de la Willy Field şi îşi 
îndreptă spatele. Soarele strălucea aproape de orizont, însă 
Dawson ştia că numai peste două luni avea să fie crepuscul 
aproape permanent, odată cu începutul teribilei nopţi a iernii 
antarctice, când termometrele pot să arate până la minus 
nouăzeci de grade. Nu era o perspectivă surâzătoare pentru 
omul de ştiinţă. Deocamdată prefera să se bucure de prezent, să 
profite de ziua lungă din timpul verii, să trăiască acel interval de 


16 


crepuscul scurt, când soarele se rotea aproape continuu de-a 
lungul orizontului. 

Motoarele aparatului C-130 se opriră rând pe rând şi Dawson 
începu să meargă pe pistă. Se simţea sătul de acel zgomot care-l 
chinuise în ultimele ore, de acea tensiune în care se amestecau 
trepidaţiile avionului şi zgomotul propriilor gânduri declanşate de 
vederea aşchiilor rămase din Larsen B, aşa că încercă să 
găsească un moment de linişte pentru a-şi reveni. Se îndepărtă 
la câţiva metri de avionul care acum tăcea şi găsi, într-un colţ al 
pistei de aterizare, tihna pe care şi-o dorea. 

Linişte. O perdea opacă de linişte străbătu orizontul plan şi se 
lăsă peste omul de ştiinţă, imobilizat pe acea întindere acum 
tăcută. Era sunetul cel mai marcant al Antarcticii. Liniştea. O 
linişte atât de mare, atât de adâncă, atât de goală încât părea 
că-i zumzăie în urechi. Nu se auzea nici o pasăre, nici o voce, nici 
un sunet. Doar nimicul. Din când în când vântul se înteţea şi 
murmura încet, dar se potolea din nou şi liniştea revenea. 
Aşteptă încă puţin. 

Nimic. Din acest nimic se născu dintr-odată un zgomot slab, 
vibrant, ritmat. Bum-bum, bum-bum, bum-bum. Era inima care-i 
bătea în piept. Ascultând-o, Dawson ştiu că şi-a regăsit echilibrul. 
Surâse, se întoarse în loc şi o porni către hangar, unde era 
aşteptat de Radzinski. 

— Vă simţiţi bine? vru să afle însoţitorul. 

— Da, confirmă Dawson, fără a se opri din mers, scoțând un 
sunet surd cu ale sale bunny boots” pe solul îngheţat, îmi era dor 
de linişte, asta-i tot. 

Radzinski se înveseli. 

— E groaznic Herc, nu-i aşa? 

Se îndreptară amândoi spre camioneta Nodwell care-i aştepta 
lângă hangar. 

— Vii la Crary Lab? întrebă Dawson. 

— Nu, sunt obosit, răspunse Radzinski. Mă duc să mă destind 
puţin în Southern Exposure. Acesta era unul dintre barurile din 
McMurdo. Azi e zi de bingo în MacTown şi nu vreau să pierd 
ocazia de a deveni bogat. 

Dawson dădu din cap şi-şi luă o expresie hazlie. 


7 În engl. în original, denumire colocvială dată unui tip de ghete ale 
armatei americane, de obicei albe, întrebuințate în condiţii de frig 
extrem (n.r.). 

17 


— Din câţi tipi cunosc, tu eşti singurul care crede că se poate 
îmbogăţi pe The Ice. 

Urcară în Nodwell, un vehicul cu şenile adaptat pentru zăpadă, 
iar şoferul trimis de maiorul Schumacher îi conduse pe strada 
săpată în gheaţă până la McMurdo, la cinsprezece kilometri 
distanţă. 

Lui Dawson îi plăcea mai mult să aterizeze pe Ice Runway, 
aflată pe o platformă îngheţată în largul capului Armitage, la 
numai cinci minute de McMurdo, dar această pistă era 
practicabilă numai din octombrie până în decembrie. Odată cu 
căldura, gheaţa începea să se topească şi Ice Runway nu mai 
oferea siguranţă în lunile mai puţin reci ale verii. 

— Domnule profesor Dawson, spuse şoferul, la jumătatea 
drumului spre McMurdo. V-a căutat un bărbat. 

— Cine, un beaker? 

— Nu, sir. Un finjy. 

— Un finjy? Şi a zis ce vrea? 

— Nu, sir. Doar a întrebat de dumneavoastră. 

— Şi ce i-ai spus? 

— Că v-aţi dus pe Peninsulă şi că vă întoarceţi peste câteva 
ore, sir. 

— Şi el? 

Şoferul ridică din umeri. 

— S-o fi dus să bea ceva la Gallagher's, sir. 

Radzinski cobori din Nodwell chiar în faţa clădirii care 
adăpostea barul Southern Exposure. Vehiculul îşi reluă drumul 
spre destinaţia următoare, străbătând în zigzag drumul ce trecea 
pe lângă Coffee House, capelă şi MacOps. Dawson se întrebă o 
clipă cine putea fi necunoscutul care-l căuta, dar atenţia îi fu 
imediat distrasă de peisajul familiar care i se perinda în faţă, 
dincolo de geamul camionetei. 

McMurdo era o fostă bază militară americană formată din 
clădiri cu două sau trei etaje ridicate pe piloni şi separate unele 
de altele, detaliu care-l irita pe Dawson. Omul de ştiinţă prefera 
sistemul adoptat de neozeelandezii din baza vecină, Scott, unde 
aproape toate construcţiile comunicau între ele. Având în vedere 
vremea aspră din Antarctica, acest model i se părea de departe 
mult mai bun. Dar lucrul cel mai rău, reflectă el, era urâţenia 
acelui loc. Ţevile, canalizarea şi liniile electrice nu erau 
îngropate, ci se aflau toate deasupra zăpezii sau atârnând între 


18 


stâlpi, în văzul tuturor, ca nişte intestine goale, expuse vântului 
glacial; uneori i se părea că McMurdo nu era o staţie ştiinţifică, ci 
un sat minier lăsat în paragină din Vestul Sălbatic. 

— Am ajuns, sir, anunţă şoferul, aducându-l la realitate. 

Dawson îşi luă rămas-bun şi coborî din Nodwell, care plecă 
imediat mai departe. In faţa lui se înălța Crary Science and 
Engineering Center, un edificiu lung, de culoarea cimentului, care 
părea construit din prefabricate. Omul de ştiinţă lovi zăpada 
murdară cu vârful piciorului, nemulţumit de faptul că se 
hotărâseră să facă baza tocmai în acel loc. McMurdo era 
construită tocmai lângă singurul vulcan activ din acea parte a 
Antarcticii, muntele Erebus, într-un colţ al insulei Ross, iar 
cenuşa vulcanică murdărea solul, înlăturând efectul de puritate 
virginală şi cristalină care constituia imaginea marcantă a 
continentului. 

Bosumflat, străbătu puntea care ducea la intrarea în bază, 
introduse cardul digital în fantă, deschise poarta şi intră în 
clădire. Simţi căldura din interior cum îi învăluie trupul cu 
delicateţe şi se grăbi să închidă uşa. Işi scoase hanoracul, se 
descălţă de bunny boots şi, în largul lui, începu să păşească în 
şosete prin clădirea goală la acea oră liniştită a unei duminici de 
bingo. Se duse în birou, porni calculatorul şi, în timp ce monitorul 
se aprindea, se hotărî să ciugulească ceva. Străbătu coridoarele 
înguste, mărginite de birouri cu uşile închise, purtând numerele 
de proiect ale ocupanților - S-015, S-016, S-017 și-aşa mai 
departe. 

Pe unele uşi se vedeau plăcuţe metalice cu numele 
proiectelor, într-un loc Penguin Cowboys, mai departe Sea/heaas, 
în alt loc Bottom Pickers. Trecu mai apoi prin sala de şedinţe şi 
prin laboratoarele înţesate cu microcentrifugi şi eprubete, 
traversă sala cea mare, cu o fereastră enormă ce dădea spre 
McMurdo Sound, de unde se zărea priveliştea spectaculoasă a 
munţilor Transantarctici și ajunse în bucătărie. 

In afară de cuptorul cu microunde, de cuptor, de frigider şi de 
tot ceea ce se găseşte în mod normal într-o bucătărie, aici erau 
adunate tot felul de cutii de gunoi, în conformitate cu protocolul 
Waste Management Programt, aplicat în interiorul bazei. Nu se 
mai punea problema ca deşeurile să fie abandonate pe suprafaţa 
gheții sau incinerate sâmbăta la McMurdo. Antarctica devenise o 


8 În engl. în original, Programul de gestionare a deşeurilor (n.r.). 
19 


uriaşă zonă protejată, iar protocolul protecţiei mediului cerea ca 
toate reziduurile să fie păstrate şi duse în ţara de origine, adică, 
în cazul lor, în Statele Unite. Până şi reactorul nuclear al bazei, 
care fusese adus în 1961, a fost dezafectat după unsprezece ani. 
În conformitate cu protocolul, în bucătărie existau optsprezece 
containere diferite pentru deşeuri, iar Dawson se vedea nevoit să 
petreacă zece minute pentru a se debarasa de o simplă găleată 
de gunoi; cartonul folosit avea o cutie separată, metalul alta, 
până şi uleiul alimentar dispunea de un container propriu, astfel 
încât omul de ştiinţă pierdea mult timp căutând locul în care 
trebuia să arunce fiecare obiect din găleata de gunoi. 

De această dată, totuşi, containerul pentru junk food avea să 
fie propriul stomac. Măcinat de foame, Dawson apucă un chilii 
con carne din congelator şi-l puse la încălzit în cuptorul cu 
microunde. 

— Domnul profesor Dawson? 

Omul de ştiinţă tresări speriat. Privi într-o parte şi văzu în 
pragul uşii un necunoscut, purtând nişte ochelari cu lentile din 
oglindă, care-i ascundeau privirea. 

— Jesus Christ, exclamă, încercând încă să-şi revină de pe 
urma sperieturii. Cine sunteţi? 

— Domnul profesor Howard Dawson? 

— Da, eu sunt. Pot să vă ajut cu ceva? 

Străinul făcu un pas în faţă, întinse braţul drept şi îndreptă 
pistolul spre el. 

Bang. 

Bang. 

Howard Dawson se frânse în două şi căzu, cu două găuri în 
piept. 

Necunoscutul se apropie şi lipi ţeava fierbinte şi încă 
fumegândă de tâmpla omului de ştiinţă muribund. 

Bang. 


20 


O rază de lumină se revărsă printr-o crăpătură îngustă a 
draperiei, luminând chipul ridat şi adormit al bătrânei Graca 
Noronha. Pata strălucitoare apăru brusc, probabil că vreun nor 
lăsase să apară soarele timp de câteva clipe, dar scăpărarea fu 
de-ajuns de puternică pentru a o trezi pe femeie. Doamna Graca 
întredeschise ochii de un verde cristalin, accentuat de efectul 
luminii, căută pipăind pe noptieră, găsi ochelarii și-i puse la ochi 
şi se ridică în capul oaselor. 

— Manei, Manei, strigă. Unde eşti, bărbate? 

Tomas se ridică de pe canapeaua din sufragerie şi o porni 
aproape alergând spre dormitor. 

— Ei, mamă, te-ai şi trezit? 

Graca îşi privi fiul cu o expresie întrebătoare. 

— Taică-tău? Incă e la birou? Scutură din cap. Omul ăsta parcă 
trăieşte pe lună! Tomas, du-te şi întreabă-l dacă vrea un ceai, te 
rog. 

Fiul se apropie de mamă şi se aşeză pe pat. 

— Mamă, ce vorbe-s astea? 

— Hai, du-te şi vezi dacă taică-tău vrea ceai. Se face târziu. 

Tomas oftă, amărât. 

— Mamă, tata nu-i aici. ă 

— Nu-i aici? Nu-mi spune că iar e pe la facultate. Işi dădu ochii 
peste cap, căutând să rămână calmă. Să mă ierte Dumnezeu, 
dar omul ăsta nu e în toate minţile. 

— Mamă, spuse fiul cu o voce obosită. Tata a murit anul 
trecut. 

Graca îl privi cu un aer uimit. 

— Tatăl tău a murit anul trecut? Dar ce bazaconii îmi tot spui 
acolo? 

— Nu-ţi aminteşti? 

— Bineînţeles că-mi amintesc. Chiar de dimineaţă i-am 
pregătit micul dejun. 

Tomas dădu din cap. 


21 


— Mamă, ai stat în pat toată dimineaţa, ai dormit. 

Graca îşi îndreptă spatele. 

— Eşti prost? Crezi că nu-mi aduc aminte că azi i-am pregătit 
masa tatălui tău? 

— Te înşeli. 

— Mă înşel, eu? Ce vorbe-s astea? Făcu un gest de nerăbdare 
cu mâna. la du-te şi cheamă-l pe taică-tău, haide. 

Tomas trase aer în piept. Apucă mâna rece a mamei şi o 
mângâie cu afecţiune. Apoi se ridică şi se îndreptă spre uşa 
dormitorului. 

— Lasă-l pe tata în pace. Vrei să-ţi fac un ceai? 

— Nu vreau nici un ceai. 

— Atunci ar fi mai bine să te îmbraci, spuse fiul. 

— Să mă îmbrac? De ce? 

— Nu-ţi aminteşti? 

— Ce anume? 

— Mergem la doctorul Gouveia. 

— Ce să facem acolo? 

— Avem programare. 

— Ce programare? Din câte ştiu, nu sunt bolnavă... 

— Avem programare la patru. Hai, grăbeşte-te. 


infirmiera îi adresă un zâmbet lui Tomas, iar Tomas îi răspunse 
la fel. Era o fată tânără şi prezenţa acelui bărbat cu ochii verzi, 
luminoşi, atât de felini în contrast cu părul şaten închis, nu i-a 
rămas neobservată. Dar Tomas nu-i dădu mai multă atenţie, 
impresionat de acel loc de suferinţă; se simţea nelalocul lui în 
spitalele Universităţii din Coimbra, chiar în locul unde tatăl lui 
murise cu un an în urmă. Cu toate acestea, era singurul loc în 
care medicul de familie ţinea consultaţiile şi n-avea de ales; dacă 
dorea ca medicul Gouveia să aibă mai departe grijă de mama sa, 
aşa cum făcea de ani buni, trebuia să se supună acestei 
încercări. 

— Prietena aceea a ta, arăboaica, vine să pregătească cina 
diseară? întrebă Graca pe neaşteptate. 

Fiul inspiră adânc. 

— Nu e arăboaică, mamă, e iraniană. 

— Tot aia e. A 

— Nu-i tot aia, spuse el, scuturând din cap. Ce debandadă. Işi 
privi mama. Şi în afară de asta, n-o să pregătească nici o cină 


22 


pentru că s-a întors în ţara ei anul trecut. Nu-ţi aduci aminte? 

— Eşti prost? Am văzut-o chiar ieri... 

— Nu, mamă. Asta a fost anul trecut. 

Tăcură îndelung. Graca părea nedumerită şi încerca să-şi pună 
amintirile în ordine. Uşa cabinetului se deschise, destrămând 
acea linişte tristă şi un bărbat voluminos, îmbrăcat în alb, o 
întâmpină pe mama lui Tomas cu un surâs. Medicul îi întinse 
mâinile cu o expresie plină de bunăvoință. 

__— Doamna Graca, ce mai faceţi? o salută Gouveia. 
Intotdeauna e o plăcere să vă văd aici. 

— Ah, domnule doctor, spuse ea. Nici nu-mi mai aminteam că 
am consultaţie la dumneavoastră, închipuiţi-vă. Surâse uşor. Ce 
să fac, capul ăsta al meu nu mă mai ajută deloc, parcă aş fi o 
găină ameţită. Continuă încet, ca şi cum ar fi spus un secret. Ştiţi 
de ce? Am început să îmbătrânesc... 

— Dumneavoastră? Să îmbătrâniţi? Nu mă faceţi să râd! 

— Domnule doctor, am şaptezeci de ani, nu-i aşa? 

— Ei, ce înseamnă şaptezeci de ani în ziua de azi? 

Graca intră în cabinet. 

— Nu râdeţi, domnule doctor, nu râdeţi. 

Medicul îl salută pe Tomas cu o înclinare a capului şi închise 
uşa. 

Rămas în sala de aşteptare, Tomas îşi încrucişă braţele şi se 
pregăti să aştepte o vreme până să se termine consultaţia. Văzu 
un teanc de reviste pe măsuţă şi apucă una, pe care începu s-o 
răsfoiască distrat. 

Telefonul mobil începu să sune. 

— Domnul profesor Noronha? 

Era o portugheză aproape perfectă, dar un uşor accent trăda 
vocea unui străin. 

— Da? 

— Mă numesc Alexander Orlov şi lucrez pentru Interpol. 

Bărbatul tăcu, aşteptând ca interlocutorul să digere această 
informaţie. 

— Da? 

— Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră. Puteţi să luaţi cina 
cu mine... să zicem, mâine? 

Tomas îşi încruntă fruntea, neîncrezător. Ce voia de la el 
Interpolul? 

— Care este problema? 


23 


— Este o chestiune destul de delicată. Dacă nu vă supăraţi, aş 
vrea să v-o expun în persoană şi nu la telefon. 

— Dar puteţi să-mi daţi o idee despre ce e vorba? Cum vă 
puteţi închipui, sunt o persoană ocupată. 

— Sigur, aprobă vocea de la celălalt receptor. Domnule 
profesor Noronha, numele Filipe Madureira vă este cumva 
familiar? 

Tomas ezită, surprins. 

— Filipe Madureira? 

— Da. 

— Păi... era amicul meu din liceu, în Castelo Branco. 

— Liceul... ăă... „Nuno Alvares”, nu-i aşa? 

— Da, exact. De ce? Ce-i cu Filipe? 

— Prietenul dumneavoastră e dat dispărut. 

Această informaţie, în gura unui om al Interpolului, îl intrigă pe 
Tomas. 

— Cum adică, dispărut? 

— Interpolul trebuia să ia legătura cu prietenul 
dumneavoastră, dar acesta a dispărut. 

Istoricul încercă să evalueze gravitatea veştii. Bineînţeles că 
nu era plăcut să afli că un amic din liceu era dat dispărut, dar 
adevărul era că Tomas nu-l mai văzuse pe Filipe de mai bine de 
douăzeci şi cinci de ani şi nu reuşea să înţeleagă ce dorea de la 
el Interpolul aducând în discuţie această prietenie. 

— Într-adevăr, e neplăcut, spuse el. Dar nu văd care este 
legătura cu mine. 

— Incă n-are nici o legătură cu dumneavoastră, domnule 
profesor, dar ne-ar plăcea să aibă. Işi schimbă tonul vocii. Ne 
întâlnim mâine seară? La ora opt la Saissa, restaurantul acela din 
Oeiras, lângă splai. 

— Aşteptaţi puțin, exclamă Tomas. Nu văd relevanţa 
conversaţiei noastre. Ce vreţi să spuneţi când ziceţi că v-ar 
plăcea ca această problemă să aibă legătură cu mine? 

— Interpolul are nevoie de ajutorul dumneavoastră, domnule 
profesor. 

— Pentru ce? 

— O să vă dau două indicii care sper să aibă darul de a vă 
stârni curiozitatea. 

— Spuneţi. 

— Două asasinate şi Diavolul. 


24 


Tomas fu atât de uimit încât îşi luă telefonul de la ureche 
privindu-l neîncrezător. 

— Cum? 

— Pe mâine, domnule profesor. 


Uşa cabinetului se deschise şi doctorul Gouveia o însoţi pe 
doamna Graca până în sala de aşteptare, sporovăind amândoi cu 
plăcerea dată de cuvintele schimbate între doi cunoscuţi vechi. 

— Graca, aşteptaţi puţin aici, vă rog, încheie medicul, ajutând- 
o să se aşeze pe un scaun. Trebuie să vorbesc niţel cu fiul 
dumneavoastră. 

Tomas îl urmă pe Gouveia în cabinet. Era o încăpere aerisită, 
cu o fereastră mare deschisă spre oraş, de unde se vedeau 
acoperişurile roşii ale Coimbrei, înşirate pe colină şi strălucind în 
soare. |n spate, râul Mondego şerpuia printre arbori, prin 
periferiile înguste ale vechii urbe. 

Medicul îi făcu semn să se aşeze. 

— Mama dumneavoastră ia medicamentele pe care i le 
prescriu? întrebă acesta. 

Tomas strâmbă din buze. 

— Ştiţi, domnule doctor, ca să fiu sincer, nu ştiu. 

— Nu vă ocupați de asta? 

— Cum aş putea să mă ocup de tratamentul mamei mele? 
Uitaţi că locuiesc în Lisabona şi vin aici, în Coimbra, numai de 
două ori pe lună... 

— Credeţi că şi-a luat medicamentele? 

Tomas înclină capul. 

— Ce credeţi? 

Medicul apucă un stilou şi începu să-l învârtă între vârfurile 
degetelor. 

— Cred că nu. 

— Şi eu bănuiesc că nu. 

Gouveia oftă, puse stiloul la loc şi se aplecă în faţă, sprijinindu- 
se cu coatele pe birou. A 

— Nu cred că e prea grav, domnule doctor. Il privi atent pe 
medic. Dumneavoastră o cunoaşteţi, nu? A fost întotdeauna o 
femeie veselă, foarte activă, plină de viaţă, întotdeauna a privit 
lucrurile într-un mod incredibil de optimist, a avut mereu o mare 
forţă interioară. Schiţă o grimasă. Dar de la moartea tatălui meu, 
lucrurile s-au schimbat mult şi foarte repede. 


25 


— În ce fel? 

— Mai întâi a început să uite nume şi lucruri mărunte. După o 
vreme deja nu mai ştia ce lună e sau ce zi a săptămânii. Şi acum 
vorbeşte despre morţi de parcă ar fi încă vii. Chiar azi, de 
exemplu, s-a apucat să-l strige pe tata, mă înţelegeţi. 

— Deci are pierderi de memorie. Alte exemple de 
comportament modificat? 

— Păi... ce să zic, a început să mănânce puţin şi am observat 
că se culcă la orice oră. Asta mi se pare ciudat. Uneori doarme 
toată ziua şi stă trează noaptea. 

— Şi igiena? 

— Mda și asta s-a schimbat, într-adevăr. Nu se mai spală aşa 
de des. Am observat asta deunăzi, când am venit de la Lisabona. 
Când am sărutat-o, am băgat de seamă că mirosea urât. Schiţă 
un gest de repulsie amintindu-şi. A fost o întreagă tevatură până 
a acceptat să facă baie, nici nu vă închipuiţi. 

Medicul îl privi drept în ochi. 

— Ştiţi ce vârstă are mama dumneavoastră? 

Tomas încremeni o clipă, făcând socotelile. 

— Are şaptezeci de ani. Această vârstă, care în tinereţe i se 
părea atât de îndepărtată, dar acum nu chiar aşa, îi răsună în 
minte şi-l puse pe gânduri. Nu credeţi că e cam devreme 
pentru... pentru asta? 

Gouveia îl aprobă. 

— Ba da, încă e relativ tânără. Dar, ştiţi, vârsta variază de la 
om la om. Unii sunt perfect lucizi la o sută de ani şi alţii... alţii 
îmbătrânesc mai repede. In cazul mamei dumneavoastră, este 
evident că această degradare precoce are a face cu moartea 
tatălui dumneavoastră. 

— Credeţi? A 

— Evident, există o legătură. Imi aduc aminte că erau foarte 
apropiaţi. Când cuplurile sunt foarte unite, dispariţia unuia are 
întotdeauna un efect devastator asupra celui care 
supravieţuieşte. 

Tomas cobori privirea. 

— Bănuiesc că aşa e. 

Medicul îşi drese glasul. 

— Ascultaţi-mă, Tomas, ea uită orice, nu-şi ia medicamentele, 
nu se spală, stă toată ziua în pat... nu vă îngrijorează toate 
astea? 


26 


— Cum să nu?! De ce credeţi că am solicitat această 
consultaţie? 

— Intrebarea mea, de fapt, este următoarea: credeţi că e în 
măsură să stea singură în casă? 

— Cred că nu. 

— Atunci ce veţi face ca să rezolvaţi problema? 

— l-am găsit o femeie. Vine de cinci ori pe săptămână şi-i face 
curăţenie, îi spală rufele şi-i face de mâncare. 

— Şi credeţi că e suficient? 

Tomas ridică din umeri, neputincios. 

— Bănuiesc că nu, dar ce pot să fac? N-am cum să renunţ la 
serviciul din Lisabona şi să mă mut aici să am grijă de mama... 

— Nici n-am sugerat aşa ceva. 

— Atunci ce mă sfătuiţi să fac? 

Medicul se sprijini de spătarul scaunului, apucă din nou stiloul 
şi începu din nou să-l învârtă cu vârful degetelor. 

— V-aţi gândit vreodată să o duceti într-un cămin? 


— Te-ai gândit vreodată să locuieşti într-un cămin de bătrâni? 

Întrebarea răsări într-un mod aproape întâmplător, puţin după 
ce ajunseseră acasă. Tomas se îndrepta spre bucătărie când 
întoarse capul şi lansă ideea, ca şi cum tocmai ce i-ar fi trecut 
prin minte. In schimb, Graca se simţi de parcă ar fi primit o 
lovitură în stomac. 

— Să merg la un cămin? 

— Da, te-ai gândit deja la asta? 

Tomas se purta mai departe foarte natural. Deschise uşa 
frigiderului şi căută un suc. Mama lui îl urmă încet şi se opri în 
uşa bucătăriei. 

— Ce vrei să spui? 

— Vreau să spun că nu poţi rămâne singură. 

Se lăsă o linişte apăsătoare. 

— Vorbeşti serios? 

Tomas încetă să mai cotrobăie prin frigider şi se uită la mama 
lui. 

— Nu ţi se pare o idee bună? 

Graca simţi revolta cum îi urcă din stomac, îi umple pieptul şi-i 
explodează pe chip. 

— O idee bună? O idee bună? se stropşi ea, roşie de mânie. 
Vrei să mă expediezi într-un cămin, aşa-i? Vrei să... 


27 


— Nu, nu-i vorba de... 

— ... scapi de mine? Vrei să... 

— ... asta, mamă. Nu-i vorba de asta. Calmează-te... 

— ... te descotoroseşti aşa de... de propria-ţi mamă? 

— ... calmează-te. 

Mama lui începu să plângă, lacrimi mari i se rostogoleau pe 
faţa ridată. 

— Vrei să-mi faci mie una ca asta? Mie? Care am avut grijă de 
tine? Mie, care ţi-am dat să mănânci, te-am îmbrăcat, te-am 
educat? Mie, care ţi-am dat atâta dragoste, atâtea mângâieri, 
atât de mult din mine? 

— Mamă, potoleşte-te, nu asta am vrut să zic. 

Graca suspină. 

— Ba da, ba da. 

— Ascultă-mă, mamă. Tu eşti cu capul în nori, stai singură, uiţi 
te miri ce, nu-ţi iei medicamentele, mănânci prost, nici nu te mai 
speli... Nu înţelegi că e periculos să stai aşa, fără nici un sprijin? 
Şi dacă ţi se întâmplă ceva? Cine îţi sare în ajutor? Ei bine? 

— Cine? Doamna Mercedes. 

— Doamna Mercedes vine aici doar din când în când să facă 
curăţenie. Şi dacă ţi se întâmplă ceva când ea nu e aici? 

— Dau telefon. 

— Dai telefon? Unde? 

— Dau telefon la... la... la numărul acela de urgenţă. 

— Vezi? Uiţi totul. Nici nu-ţi aminteşti numărul de urgenţă. 

— la nu-mi mai veni cu discuţii de-astea. 

— Nu sunt discuţii. E o problemă foarte serioasă. 

Dar lacrimile i se scurgeau pe chip. 

— Tu vrei să te descotoroseşti de mine, asta e. De mine, care 
am făcut atâtea pentru tine! Dacă nu-ţi place de mine, uite, mai 
bine nici nu mai vii pe-aici, ai auzit? Lasă, că mă descurc şi 
singură. 

— Nu spune asta. 

— Ba spun, ba spun. Ridică un deget, cu un aer categoric. 
Copiii trebuie să se ocupe de părinţi aşa cum şi părinţii s-au 
îngrijit de copii, ai auzit? 

— Dar mă ocup de tine. 

— Vezi să nu! Vrei să mă expediezi la un cămin, asta vrei. 
Bărbia îi tremura de indignare. Eu am stat cu bunicii tăi aici, la 
mine acasă, până au murit. Până au murit, m-ai auzit? Pe vremea 


28 


mea, copiii îşi asumau răspunderile. Nu ca acum, când se 
gândesc numai la viaţa lor şi bătrânii, treaba lor! Să se ducă la 
cămin! 

— Pe vremea ta era altceva. Tu nu lucrai şi puteai să te ocupi 
de părinţi. Se lovi cu palma în piept. Dar eu muncesc. Cum să fac 
să am grijă de tine? 

— Astea sunt scuze. 

— Nu, nu sunt scuze. Viaţa mea nu-mi permite să stau tot 
timpul aici, iar tu nu mai poţi să locuieşti singură. Ai nevoie de 
cineva care să fie mereu aproape, să te ajute la nevoie. 

Graca îşi şterse lacrimile şi îşi privi fiul cu ostilitate. 

— Dacă nu vrei să ai grijă de mine, pleacă. M-ai auzit? Pleacă, 
n-am nevoie de tine. 

li întoarse spatele şi se duse să se culce. 

x 

Seara, părăsi abătut casa mamei sale; se simţea cel mai 
nerecunoscător fiu din lume. Se gândi o vreme să-şi schimbe 
planurile, să stea în Coimbra peste noapte şi să nu meargă la 
cursul de dimineaţă însă se răzgândi; anul academic era pe 
sfârşite, stabilise un test final şi nu putea să nu-şi îndeplinească 
obligaţiile faţă de studenţi. Chiar trebuia să plece la Lisabona. 

Cobori cu ascensorul vechi al clădirii şi traversă mâhnit Praşa 
de Comercio, pustie la acea oră târzie; scaunele de pe terase 
erau adunate şi uşile închise, lăsate în voia luminii slabe a 
felinarelor triste. Nu prea ştia ce să facă. Pe de o parte, era 
convins că mama lui era propria sa stăpână, o femeie adultă, cu 
o voinţă fermă; dacă nu voia să meargă la un cămin, era dreptul 
ei, ce putea face el? Dar, pe de altă parte, era conştient de 
situaţia precară în care se găsea mama sa, înţelegea perfect că 
nu putea avea grijă de ea însăşi. Şi dacă i se întâmpla ceva în 
lipsa lui? Şi-ar putea ierta vreodată faptul că n-a făcut nimic la 
momentul oportun? 

Străbătu Baixinha fără să le dea atenţie trecătorilor, absorbit 
de problemele sale. Bine, se gândi el, adevărul este că a făcut 
ceva pentru a rezolva situaţia; a urmat sfatul medicului şi i-a 
sugerat căminul de odihnă, dar ea nu a acceptat. Insă Tomas se 
îndoia că asta îi va linişti conştiinţa dacă s-ar fi întâmplat ceva 
rău. Şi dacă i se întâmpla într-adevăr ceva? Ar trebui, într- 
adevăr, să o ducă la cămin, concluzionă. Dar nu era chiar aşa de 
simplu, adăugă imediat, în gând. De fapt, dacă mama lui nu 


29 


dorea să meargă la un cămin, el ce putea să facă? S-o ducă cu 
forţa? Să o închidă acolo împotriva voinţei sale? Nu, medită el. 
lese din discuţie. Dar problema rămânea nerezolvată. 

Ce să facă? 

Trecu prin faţa gării şi traversă splaiul, sfâşiat de această 
dilemă. li păru rău că nu are o soră; sau măcar de-ar mai fi fost 
căsătorit. Femeile sunt mai practice, ştiu întotdeauna cum să 
facă faţă acestor situaţii delicate, au un talent doar al lor. Dar el 
era bărbat şi bărbaţii sunt buni la distracţie, nu la rezolvarea 
problemelor de acest fel. Chiar dacă ar renunţa la slujba de la 
facultate şi de la fundaţie şi dacă s-ar ocupa tot timpul de mama 
sa, posibilitate pe care o accepta doar ca simplă supoziţie, se 
îndoia că ar fi îndeajuns de competent ca să aibă grijă de ea într- 
un mod adecvat. Ar trebui să o spele, să o hrănească, să o 
îmbrace, să o scoată la plimbare, să-şi petreacă tot timpul cu ea; 
n-ar face nimic altceva. Scutură din cap. Nu, nu, aşa nu se poate. 

Când se dezmetici era deja în faţa maşinii sale, un Volkswagen 
albastru vechi, murdar şi cu tabla îndoită lângă farul din dreapta. 
Maşina era parcată lângă râu şi apa se auzea gâlgâind la numai 
trei metri distanţă, în întunericul care cuprindea cealaltă parte a 
zidului care mărginea splaiul. 

Urcă în maşină şi porni motorul. Aprinse farurile, privi în 
oglinda retrovizoare, aşteptă să treacă o maşină şi porni. Lăsă în 
urmă gara, pe care o mai privi o dată rapid în oglindă și-şi 
îndreptă atenţia spre semafor. 

Fu ultimul lucru pe care-l înregistră memoria sa. 


30 


II 


Prima imagine i se păru nefocalizată. Văzu o siluetă albă 
trecându-i prin faţă; dar era o imagine difuză, vagă, aproape 
eterică, o pată nebuloasă, o porţiune înceţoşată. Auzi un zgomot 
liniştit, cuvinte murmurate, însă de neînțeles. Se simţi confuz, 
slăbit, ameţit; ochii nu reuşeau să focalizeze imaginile, pleoapele 
i se păreau grele, încete, chiar neascultătoare. Mintea îi rătăcea, 
goală, leneşă, inaptă să înţeleagă, prea lentă să raţioneze. 

Gândeşte, Tomas. 

Făcu un efort de concentrare. Scutură din cap, ca şi cum astfel 
ar fi putut să alunge demonul care îl buimăcea şi încercă să 
înţeleagă ce se întâmplă. Gândeşte, Tomas, îşi repetă în minte. 
Deschise larg ochii, încercând să se elibereze de vălul care-i 
înceţoşa privirea şi se chinui să cuprindă lumea din acel loc şi din 
acel moment; ştia că pentru a înţelege trebuia să vadă, dar îi era 
foarte greu să privească. Atât de greu... Făcu un efort să capteze 
ceea ce se întâmpla în jurul lui, să înregistreze imaginile, să 
învingă toropeala, să străpungă ceața uniformizantă. 

Îşi fixă atenţia pe figura albă şi privirea i se limpezi puţin câte 
puţin. Era o femeie, din câte îşi dădea seama. Avea ceva pe cap; 
oare un batic? Nu, era o bonetă, o bonetă albă. Femeia, 
îmbrăcată în alb, părea o măicuţă. Bineînţeles că nu e o măicuţă, 
se gândi el, cu mintea încă împotmolită şi reflexele amorţite. Nu 
era o măicuţă, era o infirmieră. 

— Ah, deci pacientul nostru începe să se trezească? întrebă 
infirmiera, aplecându-se surâzătoare deasupra lui. 

Avea ochii căprui şi nasul pistruiat, semăna într-o oarecare 
măsură cu fosta lui nevastă. 

— Hmmm, se auzi murmurând. 

— Aţi dormit bine? 

— Hmmm? 

— Nu-i nimic, odihniţi-vă, spuse infirmiera cu o blândeţe 
infinită. Mă întorc puţin mai târziu. 

Chipul pistruiat dispăru şi Tomas privi în jurul său cuprins de o 


31 


somnolenţă nepăsătoare. Îşi dădu seama cu greu că se află într-o 
cameră mică cu un aspect foarte aseptic. In partea dreaptă era o 
măsuţă cu rotile, în faţă o comodă cu un televizor şi în stânga o 
fereastră care dădea spre nişte platani deşi, prin ale căror ramuri 
străbătea lumina dimineţii. Era dimineaţă, constată și se afla într- 
un loc cu totul neaşteptat pentru el. Un spital. Ideea îşi făcu încet 
loc în mintea sa şi îl surprinse. Dar ce naiba caut eu la spital? se 
întrebă. 

Simţi oboseala cum îi invadează trupul şi îi îngreunează 
pleoapele; acea stare absurdă de ameţeală îl deranja, dar nu-i 
putea rezista. Se lăsă la loc în pat, se cuibări în culcuşul cald, îşi 
îndreptă spatele, respiră profund şi se lăsă dus de valul mătăsos 
al somnului. 


O voce de bărbat îl trezi din nou. Deschise ochii şi văzu lângă 
pat un individ cu un halat alb şi cu o mustață subţire, infirmiera 
pistruiată era în spatele lui. 

— Bună dimineaţa, domnule profesor Noronha. Cum vă 
simţiţi? 

Tomas îl privi întrebător. 

— Unde sunt? 

— La clinica Choupalinho. Cum vă simţiţi? 

Pacientul îşi dădu seama că-şi recâştiga încet-încet facultăţile, 
inclusiv pe cea de a raţiona clar. Işi mări dintr-odată ochii, 
amintindu-şi. Examenul! Ce fac cu examenul? Studenţii mă 
aşteaptă la facultate, la examen! Ridică mâna stângă şi se uită la 
ceas. Era ora nouă dimineaţa, încă mai avea timp. Examenul era 
într-o oră. 

— Ascultaţi-mă, trebuie să plec, rosti, cu limba încă 
împleticită. Am un examen la ora zece şi nu pot lipsi. 

— A, da? Şi unde este acest examen? 

— La facultate. 

— Care facultate? Cea din Coimbra? 

— Nu, facultatea mea, din Lisabona. 

— Dar sunteţi în Coimbra, domnule, râse medicul. Şi dacă o 
luaţi la fugă, tot n-ajungeţi. 

Tomas făcu un efort pentru a scoate la iveală ultimele amintiri. 

— Incă sunt în Coimbra? 

— Da, da. La clinica Choupalinho. 

Frustrat, Tomas se lăsă să cadă la loc pe pernă. 


32 


— Măi să fie! Lipsesc la examen! 

— Mă tem că da, încuviinţă medicul. Cum vă simţiţi? 

Tomas cântări întrebarea. 

— Cam ciudat, observă, descoperind un gust cleios în gură. Mă 
cam doare capul. 

— Păi e normal să vă doară. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Nu vă amintiţi nimic? 

Tomas continuă să răscolească prin arhivele mai recente ale 
memoriei. 

— Imi aduc aminte că am urcat în maşină ca să mă întorc la 
Lisabona. 

— Atât? 

Chibzui o clipă. 

— Păi... cred că asta-i tot. 

— Care e ultima imagine care v-a rămas întipărită în minte? 

— Cred că... gara. Ridică sprâncenele. Nu, semaforul. Urma s- 
o iau pe pod şi m-am oprit la semafor. 

— Nu vă mai amintiţi nimic? 

— Nu, spuse Tomas. 

Scutură din cap ca să-şi întărească răspunsul, dar se opri 
imediat - parcă simţea cum i se zguduie creierul. 

— Sunteţi sigur? insistă medicul. 

— Da, confirmă pacientul, nerăbdător. Ce s-a întâmplat? 

Medicul apucă un caiet A4, de parcă ar fi consultat nişte 
notițe. 

— Aţi avut un accident. Aţi traversat podul şi treceați pe-aici, 
prin Praga da Cangăo, bănuiesc că în drum spre autostrada spre 
Lisabona, când maşina s-a lovit de un stâlp şi dumneavoastră v- 
ați pierdut cunoștința. 

— Eu am intrat într-un stâlp? 

— Da. Medicul consultă din nou notițele. Pe la zece noaptea. 

— Aici, în Praga da Cangăo? 

— Da. 

Tomas era intrigat. A 

— E ciudat, nu-mi amintesc nimic. Imi amintesc doar că am 
pornit maşina şi am oprit la semafor, aşteptând să se facă verde. 

Medicul zâmbi. 

— E normal. Când cineva suferă de un traumatism cranian şi 
îşi pierde cunoştinţa, e normal să se piardă memoria ultimelor 


33 


cinci minute dinaintea accidentului. Unii nu-şi amintesc chiar ore 
întregi, închipuiţi-vă. 

— Serios? 

— E o reacţie obişnuită, staţi liniştit. 

De data aceasta, Tomas zâmbi. 

— Măi să fie, nu-mi aduc aminte de nimic. De parcă nu s-ar fi 
întâmplat. Acum eram oprit la semafor şi, imediat, mă uit la 
infirmiera dumneavoastră. De parcă între timp nu s-ar fi 
întâmplat nimic. Am sărit automat dintr-o parte în cealaltă, 
înţelegeţi? 

— E straniu, într-adevăr, consimţi medicul. Dar foarte frecvent. 

Tomas îşi pipăi capul. Simţi câteva aţe prinse între firele de 
păr şi se alarmă. 

— Ce am? E grav? 

— Nu, nu e nimic special, staţi liniştit. Medicul se apropie şi-i 
atinse uşor ceafa. Aţi făcut o mişcare ciudată cu capul când v-aţi 
lovit de stâlp, pentru că traumatismul este în spate, la ceafă. li 
luă mâna dreaptă şi-i arătă un pansament pe dosul palmei. Şi v- 
aţi lovit puţin şi aici, la mână, vedeţi? Nimic grav, însă nu trebuie 
să faceţi efort, m-aţi înţeles? 

— Da. 

— Dacă aveţi mâncărimi la mână, nu vă scărpinaţi. E foarte 
important. E semn că rana se cicatrizează. 

— Foarte bine, nu mă scarpin, promise Tomas, inspectând 
pansamentul de pe mâna dreaptă. Ridică privirea spre doctor şi 
citi numele înscris pe ecusonul din piept. Sunteţi domnul doctor 
Cariano? 

Medicul zâmbi. 

— Da, Luis Cariano. 

— Domnule doctor, diseară trebuie să iau cina în Lisabona, 
spuse pacientul. Credeţi că ajung sau trebuie să anulez 
întâlnirea? 

— Puteţi merge. Doctorul îşi consultă ceasul. la să vedem... 
este ora nouă, nu-i aşa? Uite, o să vă fac externarea după prânz. 
Vreau să rămâneţi aici în dimineaţa asta, ca să verificăm dacă e 
totul cum trebuie şi după ce mâncaţi de prânz vă las să vă vedeţi 
de viaţa dumneavoastră. 

— Minunat. 

— Dar să nu vă grăbiţi, bine? Nu vreau să vă văd iar pe-aici. 


34 


infirmiera ducea tava cu resturile mesei de prânz, iar Tomas 
se încălţa şi se pregătea să părăsească rezerva de spital când 
telefonul începu să sune. 

— Bună, Tomas. Gouveia la telefon. 

Ei, drăcie, se gândi Tomas. Cum o fi ştiind medicul de familie 
că era spitalizat în acea clinică? In fine, probabil că doctorii 
comunică foarte repede între ei, concluzionă. 

— Bună ziua, domnule doctor. Veştile circulă repede, nu? 

— In cazul acesta, vestea a venit direct la mine, spuse 
Gouveia în partea cealaltă. De altfel, încă este aici, în salonul de 
alături. 

Tomas se încruntă, neînţelegând observaţia. 

— Vestea se află în salonul de alături? Nu înţeleg... 

— Tomas, e mama dumneavoastră. 

— Mama? 

— Da, e aici, în salonul alăturat. 

— Unde, la spital? 

— Exact, mi-au adus-o aici. 

Tomas se alarmă. 

— Au dus-o pe mama la spital? Ce se întâmplă? Ce are? 

— N-are nimic, e bine, se grăbi medicul să-l lămurească, 
încercând să-l liniştească. Sau, mai bine zis, are ce are 
întotdeauna. Işi pierde facultăţile. 

Incă neştiind ce să creadă, Tomas se aşeză pe pat. 

— Spuneti-mi, domnule doctor, ce se întâmplă? 

— Mama dumitale s-a rătăcit. Se pare că a ieşit de dimineaţă 
la cumpărături şi, când se întorcea de la magazin, n-a mai reuşit 
să ajungă acasă. A început să se plimbe prin Baixinha şi a ajuns 
în Largo das Olarias. Părea zăpăcită şi au dus-o la secţia de 
poliţie. De la secţie au trimis-o aici, la spital. Asistenta mea a 
văzut-o la urgenţe şi-a adus-o aici. 

— Drace, exclamă Tomas, ducându-şi mâna dreaptă la cap. 
Dar se simte bine? 

— Da, se simte bine. Am vorbit cu ea deja, dar încă mi se pare 
puţin cam confuză. 

— Ce neplăcut! Şi acum? 

Il auzi pe Gouveia oftând. 

— Păi eu v-am zis deja ce ar trebui să faceţi, nu? 

— Domnule doctor, am vorbit ieri cu ea, de cum am ajuns 
acasă. Nici nu vă închipuiţi ce scenă mi-a făcut. 


35 


— Ba da, îmi închipui. Şi eu i-am vorbit despre asta acum şi s- 
a înfuriat incredibil de tare. Mi-a spus că toţi vor să se 
descotorosească de ea. 

Tomas îşi ridică privirea spre tavan, uşurat că nu e singurul 
care auzise reproşurile mamei sale. Poate aşa îi înţelegea şi 
medicul mai bine dilema. 

— Vedeţi? Ce pot să fac eu? 

— Va trebui să o duceţi, Tomas. Ea nu mai poate să trăiască 
singură. 

— Dar cum, domnule doctor? Nu vrea să meargă... 

Medicul respiră adânc. 

— Uitaţi ce e, Tomas, spuse. E foarte riscant să o lăsaţi 
singură. Lucrurile nu se vor îmbunătăţi, înţelegeţi? Ea este vădit 
dezorientată şi acest proces este degenerativ. Mama 
dumneavoastră are nevoie de ajutor, nu poate să-şi poarte 
singură de grijă. Şi în plus, la un cămin, va avea alte persoane cu 
care să-şi petreacă timpul, o să-i facă bine. 

— Vă cred, vă cred. Dar problema rămâne aceeaşi. Cum o duc 
la cămin dacă ea nu vrea? 

— Trebuie să meargă. 

— Dar cum fac? Ea nu vrea! 

— Trebuie să vorbiţi cu ea şi s-o convingeţi. 

Tomas râse cu jumătate de gură. 

— Să vorbesc cu ea? Şi cum să fac asta? Nu vrea să mă 
asculte şi intră într-o stare de... exaltare. Cum o conving? 

Gouveia îşi drese glasul. 

— Uitaţi, ceea ce vă spun acum nu e în calitate de medic, 
înţelegeţi? E în calitate de prieten. 

— Spuneţi. 

— Ştiţi că, pe măsură ce avansează în vârstă, bătrânii 
regresează şi, într-un fel, se întorc la copilărie, ştiţi? 

— Ştiu. 

— Imaginaţi-vă atunci că mama dumneavoastră e un copil. 

— Da. 

—E un copil care nu vrea să meargă la şcoală. 
Dumneavoastră ştiţi că trebuie să meargă la şcoală, că e bine 
pentru viitorul ei, dar ea nu ştie asta, nu-i aşa? Ştie doar că nu 
vrea să meargă la şcoală, preferă să stea acasă să se joace cu 
păpuşile. In faţa acestui refuz, ce faceţi dumneavoastră? li 
satisfaceri capriciul sau alegeţi ce-i mai bine pentru ea? 


36 


— Nu-i acelaşi lucru. 

— Răspundeţi-mi la întrebare. Dacă un copil nu vrea să 
meargă la şcoală, ce faceţi? Nu-l duceţi? II lăsaţi mereu acasă să 
se joace? Nu va învăţa niciodată? li puneţi în pericol viitorul 
numai ca să nu-l contraziceţi în acel moment? 

— Bineînţeles că-l duc la şcoală. 

— Chiar şi cu forţa? 

— Da. 

— Atunci v-am răspuns la întrebare. 


37 


III 


Mirosul sărat al brizei, răcoros şi sănătos, umplea restaurantul, 
însoţind rostogolirea liniştitoare şi cadenţată a valurilor, în acel 
du-te-vino neobosit de pe plajă. Tomas aruncă o privire pe 
fereastră şi întrezări conturul albicios al spumei lipindu-se de 
nisip, ca nişte grămezi de vată de zahăr; dar marea continua să 
fie invizibilă, de un negru profund care se confunda cu noaptea, 
întretăiat din când în când de lumina intermitentă a farului Bugio 
şi de punctele luminoase ale vapoarelor care alunecau, prin 
orizontul ascuns, spre gura fluviului Tejo. Felinarele municipale 
umpleau de lumină plaja din Oeiras, de parcă ar fi fost ziuă, ca 
nişte sori micuţi irumpând din noapte; strălucirea lor era foarte 
puternică pe limba îngustă de nisip, dar se dovedea 
neputincioasă în faţa întunericului adânc al oceanului. 

işi privi ceasul; era opt şi un sfert. Întârzie, se gândi. Luă încă 
un rissoF' cu crevete şi îl mestecă neluându-şi ochii de la 
întinderea întunecată a apelor, legănat de murmurul ritmat al 
valurilor ce valsau neobosite cu nisipul. 

— Domnul profesor Noronha? întrebă vocea, cu un uşor accent 
străin. 

Era un bărbat corpolent, cu un abdomen enorm și care ţinea în 
mână o geantă veche; avea părul blond şi rar, cu un început de 
calviţie în partea de sus a frunţii, ochii albaştri şi o guşă care-i 
ascundea bărbia, ca la o broască. 

— Da? 

— Imi cer iertare pentru întârziere, spuse bărbatul, încercând 
să-şi tragă răsuflarea. li întinse mâna dolofană. Alexander Orlov, 
de la Interpol. Prietenii îmi spun Saşa. 

Se salutară, Orlov puse geanta sub masă şi se aşeză cu 
dificultate în scaunul prea strâmt pentru corpul său. 

Chelnerul se apropie de ei şi îl salută pe noul venit cu o 
mişcare a capului. 


? Vin produs exclusiv în Portugalia, în zona de nord, al cărui nume 
face aluzie la faptul că trebuie consumat proaspăt (n. t.). 
38 


— Bună seara, domnule Orlov. Doriţi să comandaţi acum? 

Orlov era, aparent, un cunoscut al acelui local. Clientul 
voluminos luă meniul pe care i-l întinsese chelnerul şi se uită 
rapid peste sugestiile restaurantului. Vru să comande imediat 
însă tăcu la timp şi îl privi pe Tomas. 

— Aţi comandat? 

— Nu prea cunosc mâncarea de-aici. 

— Vă recomand crabul-păianjen umplut. Este delicios. 

— Foarte bine, acceptă Tomas. Aduceţi-mi un crab. _ 

— Şi un vin verde! foarte rece, adăugă Orlov. Îl privi 
întrebător pe Tomas. Sunteţi de acord? 

— Haideţi să vedem. 

Chelnerul se îndepărtă, Orlov se năpusti asupra aperitivelor şi 
înghiţi cât ai clipi trei r/ssois, două crochete şi două felii de pâine 
cu pastă de ton. 

— Ce-aţi păţit la cap? întrebă Orlov, observând pansamentul 
de la ceafă al lui Tomas. 

Istoricul atinse uşor bandajul. 

— Asta? Ah, nu e nimic. Am avut un accident uşor de maşină, 
doar atât. 

— Sper că nu e nimic grav. 

— Nu, nu e grav. 

Orlov luă două samosa!! şi le băgă în gură. 

— Bănuiesc că telefonul meu v-a luat prin surprindere, rosti, 
cu gura plină şi cu o voce înăbuşită. 

— Da, răspunse Tomas. Nu-mi pot imagina ce vrea Interpolul 
de la mine. Dumneavoastră, domnule inspector, mi-aţi vorbit de 
un amic de-al meu din liceu, dar, cu toată sinceritatea, nu înţeleg 
ce legătură are asta cu mine. 

— Nu-i nevoie să-mi spuneţi „domnule inspector”, spuse Orlov, 
ridicând mâna. Sunt o persoană neprotocolară. 

— Foarte bine. 

— Ştiu că sunteţi profesor de istorie, expert în limbi vechi şi 
unul dintre cei mai mari criptanalişti din lume, nu-i aşa? 

Tomas roşi şi zâmbi. 

— Unul dintre cei mai mari din lume? Exageraţi... 


10 Aperitiv de origine indiană, în formă de triunghi din cocă fragedă, 
umplut cu carne tocată sau cu legume (n. t.) 
11 Aperitiv tipic portughez constând din colţunaşi umpluţi cu carne, 
peşte sau legume, daţi prin ou şi făină şi prăjiţi în ulei (n. t.). 
39 


— Nu exagerez deloc. Mi-am făcut lecţiile. Orlov devoră încă 
un rissol. Important este că acest lucru e foarte util pentru 
ancheta pe care o fac pentru Interpol. 

Tomas se foi pe scaun. 

— Nu suntem pe poziţii egale, aţi observat? Ştiţi totul despre 
mine în timp ce eu nu ştiu nimic despre dumneavoastră. 

Orlov izbucni în râs. 

— Aşa este, îmi cer scuze. Mă numesc Alexander Ivanovici 
Orlov. M-am născut în Sankt Petersburg pe vremea când se 
chema încă Leningrad. Am făcut armata, apoi am fost consilier în 
Angola şi mai târziu... 

— Ah, deci acolo aţi învăţat portugheza! 

— Da, în Luanda. Mulţi consilieri sovietici lucrau cu cubanezii şi 
cu MPLA”. Surâse. Ne distram pe vremuri. Oftă. Apoi am început 
să lucrez în poliţia rusă, dar când a căzut comunismul mi-am dat 
seama că n-aveam nici un viitor în Rusia. Autoritatea centrală se 
dezmembrase şi ţara era la bunul plac al oligarhilor şi al mafiei. 
Schiţă o grimasă şi scutură din cap. Toţi erau corupți, inclusiv 
poliţia. Am preferat să plec decât să stau şi să-mi văd şefii şi 
colegii cum se vând pentru o mână de ruble. Şi cine nu se lăsa 
cumpărat se trezea cu un glonţ în cap. Infulecă o felie de pâine. 
Deci am concurat pentru un post în Interpol şi am ajuns în Lyon, 
unde am intrat în Specialized Crime Directorate, o direcţie 
dedicată combaterii criminalităţii specializate. Işi duse mâna la 
piept. M-au pus să lucrez la cazuri în care erau implicate secte şi 
alte lucruri de acest gen. 

— Secte? 

— Da, nebuni din-aceia care comit crime din motivele cele mai 
ciudate pe care şi le poate imagina cineva. De exemplu, 
sinucideri colective şi asasinate determinate de convingeri 
politice sau religioase. Făcu un gest cu mâna. Sunt tot felul de 
tipi care cred în Diavol sau au impresia că vine sfârşitul lumii... 

— Ah, înţeleg. 

— De şapte ani mă ocup cu astfel de idioţi. Nici nu vă 
închipuiţi cu câţi dezaxaţi am avut de-a face... 

Chelnerul se apropie cu o tavă în mână. Puse mâncarea caldă 
pe masă, două carapace de crab aburinde şi turnă vin verde rece 
în pahare. Se înclină, le ură poftă bună şi se retrase. 

Cei doi începură să se înfrupte din mâncare, Tomas arborând o 


12 Mişcarea Populară pentru Eliberarea Angolei (n. t.). 
40 


expresie de aprobare, apoi ridicară paharele. 

— Cum se zice în rusă? întrebă istoricul, ţinând paharul cu 
vârfurile degetelor. 

— Na zdrovie! 

Ciocniră paharele şi continuară cina. Orlov gâfâia printre 
înghiţituri şi părea înfometat; stomacul lui dădea impresia că 
este foarte exigent şi că are nevoie de cantităţi mari de 
alimente. 

Tomas ridică furculiţa şi o îndreptă spre interlocutorul său. 

— Incă nu mi-aţi explicat ce legătură are asta cu mine sau cu 
amicul meu din liceu... 

— Ajungem şi acolo, spuse Orlov, înghițind cu mare efort încă 
două furculiţe pline. Ajungem şi acolo. Cântări din priviri farfuria, 
care se golea într-un ritm accelerat şi îl chemă pe chelner cu un 
semn al mâinii. Aduceţi-mi încă o porţie, vă rog. 

Tomas râse. 

— Măi să fie, dar văd că vă e foame! 

Orlov îşi şterse fruntea cu dosul palmei, îndepărtând 
broboanele de transpiraţie. 

— Nu-mi spuneţi, e o adevărată tortură. Devoră încă o bucată. 
Ador mâncarea. 

— Da, am observat. 

Rusul consumă încă două felii de pâine, ambele unse din plin 
cu pastă de ton şi le stropi cu o înghiţitură prelungită de vin 
verde. Puse paharul pe masă şi inspiră adânc înainte să atace şi 
resturile de crab din farfurie. 

— Să vorbim despre prietenul dumneavoastră din liceu. 

— Filipe. 

Orlov făcu să dispară şi ultimele rămăşiţe din primul crab şi, 
după ce se şterse la gură cu un şerveţel, scoase un plic din 
geanta pe care o lăsase sub masă. 

— In martie 2002 am primit la Interpol o cerere de la FBI 
referitoare la anchetarea unei omucideri. 

Deschise plicul şi scoase o fotografie. 

— Era vorba despre un om de ştiinţă american din Antarctica, 
un specialist în climatologie. 

Arătă fotografia unui bărbat între două vârste, ai cărui ochi 
vioi se vedeau în spatele unor ochelari rotunzi. Bărbatul avea o 
barbă rară, grizonată şi plină de zăpadă. Stătea în picioare într- 
un peisaj plan, glaciar, cu un şir de steaguri înfipte în zăpadă în 


41 


spatele lui, sub un cer senin, albastru deschis. 

— Profesorul Howard Dawson. 

Tomas împinse farfuria într-o parte şi analiză fotografia. 

— Poza aceasta a fost făcută în Antarctica? 

— La Polul Sud. 

Cercetă şirul de steaguri. 

— Acesta este chiar Polul Sud? 

— În mod simbolic, este. Luă o înghiţitură din mâncare, în 
realitate, locul exact al Polului Sud se schimbă în fiecare an, nu-i 
aşa? 

Tomas îl privi întrebător pe rus. 

— Cum aşa? 

— Există mai multe Poluri Sud. Agită fotografia. Această poză 
a fost făcută la Polul Sud pentru ceremonii. Steagurile celor 
doisprezece semnatari ai Tratatului Antarctic oferă decorul 
perfect pentru a înregistra imagini. Ridică din umeri. Dar, 
evident, este doar un decor. Adevăratul Pol Sud se plimbă de 
colo-colo. 

— Nu înţeleg, murmură Tomas. Din câte ştiu eu, Polul Sud e 
mereu în acelaşi loc. 

Orlov dădu din cap. 

— Există trei feluri de Pol Sud. Ridică în aer trei degete groase. 
Polul Sud magnetic, a cărui prezenţă e înregistrată de acele 
magnetice, se află undeva în apropiere de Antarctica, în Golful 
Commonwealth. In momentul de faţă, se deplasează cu zece 
până la cincisprezece kilometri pe an în direcţia nordului. 

— La naiba! 

— Apoi există Polul Sud geomagnetic, unde se manifestă fluxul 
câmpului electromagnetic al Pământului. Acest Pol Sud se află în 
platoul antarctic, în apropierea staţiei ruseşti Vostok. Agită din 
nou fotografia. Şi, în sfârşit, există Polul Sud geografic, situat 
aproape de cel pentru ceremonii. Când vorbim de Polul Sud, ne 
referim în general la Polul Sud geografic, nu-i aşa? 

— Exact. 

— Problema este că Polul Sud geografic nu stă prea mult în 
acelaşi loc. 

Tomas se încruntă. 

— Asta nu înţeleg, spuse. Ecuatorul e mereu în acelaşi loc, la 
fel şi Polul Nord. De ce ar fi diferit Polul Sud? 

— Din cauza gheții. 


42 


— Ce legătură are cu gheaţa? 

— Domnule profesor, Polul Sud e acoperit de gheaţă, nu? Dar 
această gheaţă nu e statică. Dimpotrivă, e într-o continuă 
mişcare. Gheaţa de la Polul Sud se deplasează cu zece metri pe 
an în direcţia Americii de Sud, ceea ce înseamnă că punctul unde 
este însemnat Polul Sud se îndepărtează cu zece metri pe an de 
locul real. 

— Aha. 

— Astfel, în fiecare an trebuie să se recalculeze poziţia nouă a 
Polului Sud şi să se însemneze locul potrivit. Ceea ce înseamnă 
că, practic, avem un alt Pol Sud în fiecare an. 

Chelnerul apăru cu a doua farfurie de crab, iar Orlov se 
năpusti asupra ei fără nici o ezitare, de parcă nu mâncase nimic 
până atunci. In timp ce rusul mesteca cu lăcomie noua porţie, 
Tomas luă fotografia de pe masă. 

— Acest om de ştiinţă a fost asasinat la Polul Sud? 

Orlov, încă mâncând, scoase un sunet asemănător unei 
grohăieli. 

— Nu, răspunse de îndată ce înghiţi restul de mâncare. A fost 
omorât la McMurdo. 

— Unde? 

— McMurdo. Lăsă încă o înghiţitură să-şi găsească drumul spre 
stomac. McMurdo este cea mai mare staţie din Antarctica. 
Vorbea aproape gâfâind. A fost construită de americani în 1956 
ca bază militară, însă au transformat-o în bază ştiinţifică de 
îndată ce a intrat în vigoare Tratatul Antarctic. In timpul verii are 
peste o mie de locuitori şi iarna în jur de două sute. 

— Şi unde se află? 

— Pe unul dintre vârfurile insulei Ross, care este lipită de 
Antarctica printr-o imensă platformă de gheaţă, Ross, pe partea 
cu oceanul Pacific. Rusul făcu un gest în direcţia figurii 
zâmbitoare din fotografie. Profesorul Dawson era directorul Crary 
Science and Engineering Center, instituţia principală de 
cercetare ştiinţifică de la McMurdo. Când a murit, lucra la un 
proiect de analiză climaterică. 

— Spuneţi că a fost asasinat? 

— A fost găsit într-o dimineaţă, în februarie 2002, întins pe jos 
în bucătăria centrului unde lucra, cu două gloanţe în corp şi unul 
în cap. Orlov îşi înăbuși un râgâit. Nu pare moarte naturală, nu-i 
aşa? 


43 


— Cine l-a omorât? 

Orlov zâmbi. 

— Dacă aş şti, n-aş mai sta acum de vorbă cu dumneavoastră. 

De data aceasta râse Tomas. 

— Aţi venit să vorbiţi cu mine ca să vă lămuresc eu asupra 
unei crime comise în Antarctica? Vă bateţi joc de mine... 

Orlov continua să manevreze furculiţa. 

— Nu glumesc niciodată în timpul orelor de serviciu. Adevărul 
este că sunt convins că mă puteţi ajuta să elucidez misterul. 

— Cum? 

— Aveţi răbdare, spuse rusul, atacând ultimele bucățele din a 
doua farfurie. Daţi-mi voie mai întâi să vă povestesc toată istoria. 

Avea resturi de mâncare în colţul gurii, ceea ce îl îngreţoşa pe 
Tomas; cu cât se străduia mai tare să nu-l privească, cu atât mai 
mult i se îndrepta atenţia spre acele resturi unsuroase care 
stăteau să cadă de pe buzele lucioase ale rusului. 

— Când Interpolul a primit solicitarea de la FBI şi a analizat 
caracteristicile omorului, a decis să trimită acest caz la direcţia 
noastră. De îndată ce am aflat toate detaliile, mi-am dat seama 
că acest asasinat prezenta asemănări suspecte cu un omor din 
Spania pe care îl cercetasem cu câteva zile înainte. Am revăzut 
dosarul crimei din Spania şi am descoperit că cele două 
întâmplări avuseseră loc la doar câteva ore distanţă. Profesorul 
Howard Dawson a fost asasinat în Antarctica, profesorul Blanco 
Roca a fost găsit mort la puţin timp după aceea în cabinetul său 
de la Universitatea din Barcelona, unde ţinea cursuri de fizică. 
Tot împuşcat, dar o singură dată, în ceafă, în timp ce stătea la 
calculator. 

— Ce aveau în comun cele două cazuri? 

— İn ambele au fost împuşcaţi oameni de ştiinţă la locul de 
muncă, într-un interval de doar câteva ore. 

Tomas îl privi nedumerit pe rus. 

— Şi ce-i cu asta? Unul a fost omorât în Antarctica, celălalt în 
Spania. Unul era american, celălalt spaniol. Unul era climatolog, 
celălalt fizician. Personal, cred că sunt prea multe diferenţe. 

Orlov zâmbi maliţios. 

— N-aţi mai zice asta dacă aţi vedea fotografiile de la locul 
crimei. 

— Ce au aşa de special aceste fotografii? 

Rusul îşi şterse mâinile cu şerveţelul şi apucă ceva din 


44 


interiorul plicului cu degetele sale groase. Scoase alte fotografii. 
Dar, în loc să le arate, le ţinu întoarse spre el, de parcă şi-ar fi 
păstrat ascunse cărţile de poker. 

— Daţi-mi voie să vă spun mai întâi că, cercetarea agendelor 
celor doi savanţi ne-a permis să concluzionăm că cele două 
victime se cunoşteau. 

— Ah, da? 

— Din notițele pe care le-am găsit în agende, am ajuns la 
concluzia că aveau alţi doi prieteni comuni, oameni de ştiinţă şi 
ei. Înclină capul. Dar şi mai curios este faptul că cele trei nume 
găsite în fiecare dintre agende aveau alături acelaşi semn. 

— Hmmm, murmură Tomas, curios să vadă fotografiile. Şi ce 
semn este? 

— Acelaşi semn pe care l-am găsit pe o hârtie lângă corpul 
victimelor. Orlov îi arătă în cele din urmă fotografiile. Asta. 

Ambele imagini arătau câte un trup lungit pe jos, iar lângă 
mâinile inerte ale fiecăruia se vedea o hârtie purtând trei cifre 
mâzgălite cu linii groase de cerneală. 


666 


— Şase-şase-şase? 

— Da. Ştiţi ce înseamnă? 

Tomas nu reuşea să-şi ia ochii de la fotografii. Fixa cu privirea 
cele trei cifre desenate pe acele hârtii cu o  fascinaţie 
neîncrezătoare, nici nu voia să se uite, dar nici nu putea să nu se 
uite, ca şi cum ar fi fost hipnotizat, subjugat de imensa forţă 
simbolică a acelui semn înfricoşător. 

— Numărul Fiarei. 


45 


IV 


Murmurul valurilor şi mirosul mării se întețiseră afară. 
Parfumul sărat, uşor şi înţepător umplea terasa unde se 
instalaseră pentru desert; seara era caldă şi cei doi se aşezară la 
o măsuţă aflată în semiîntuneric, savurând înmiresmata briză 
care bătea în întuneric. 

Chelnerul se apropie şi lăsă pe masă prăjiturile comandate. 
Tomas ceruse o mousse de mango, dar rămase impresionat de 
numărul de farfurii înşirate în faţa interlocutorului său, de parcă 
fiecare desert îşi aştepta rândul cu disperarea unui condamnat 
care-şi aşteaptă ceasul în faţa plutonului de execuţie. Primul la 
rând era un pahar cu cinci cupe de îngheţată stropite din belşug 
cu cremă de ciocolată, apoi urma o felie de tort de biscuiţi, un 
pastel de nata” şi câteva crepes Suzette, însă cel mai fantastic i 
se păru felul în care Orlov se năpusti asupra şerbetului, cu o 
lăcomie de nedescris. 

— Nu aveţi probleme cu colesterolul? îndrăzni să întrebe 
Tomas. i 

— Hm, grohăi Orlov cu gura plină de îngheţată. Inghiţi repede 
înainte de a răspunde. Recunosc că sunt un mâncăcios, dar nu 
pot să mă abţin, ce vreţi? 

— Din partea mea, nici o problemă. 

Rusul arătă din priviri fotografiile cadavrelor, aşezate între 
clătite şi tortul de biscuiţi. 

— Ce-mi puteţi spune despre astea? 

Tomas se uită din nou la semnul lăsat de asasini lângă corpul 
victimelor. 

— Mi se pare tulburător, observă. Evident că acest număr 
indică acţiunile unei secte. _ 

— Aşa ne-am gândit şi noi, încuviinţă Orlov. işi bulbucă ochii, 
cu o expresie exagerat de dramatică. Un semn al Diavolului. 
Incepu să se ocupe de paste/. Am vorbit deja cu mai mulţi preoţi 


13 Prăjitură tipic portugheză, mică şi rotundă, făcută din foietaj 
umplut cu o cremă specială, din lapte şi ou (n. t.). 
46 


şi teologi şi mi-au arătat fragmentul din Apocalipsă în care se 
menţionează numărul Fiarei. Scoase un geamăt de apreciere a 
prăjiturii pe care o devora, lăsând să i se vadă, printre dinţi, 
resturile crocante ale foietajului. Bineînţeles, este îngrozitor, dar 
mă tem că nu ne-a ajutat deloc. Singurul lucru pe care l-am 
dedus a fost că avem de-a face cu o sectă a unui cult satanic. 

— Nu v-au dat interpretarea acestui număr? 

Orlov se opri un moment din ronţăit. 

— Interpretarea numărului Fiarei? continuă să mestece. Nu, 
nu. Mi s-a spus doar că acesta este semnul Diavolului, numărul 
Anticristului care vine să aducă apocalipsa. 

— Şi nu v-au dat o cheie pentru descifrarea acestui număr? 

— Credeţi că acest număr ascunde un mesaj? 

— Sigur că da. La prima vedere, mi se pare evident că ne 
aflăm în faţa unui mesaj ocult introdus în Biblie. Numai cei iniţiaţi 
îl pot descifra. 

Orlov scutură degetul arătător, surâzând maliţios. 

— Sunteţi unul dintre iniţiaţi. 

— De ce spuneţi asta? 

— Pentru că sunteţi expert în limbi străvechi. Unul dintre cei 
mai buni din lume. 

Tomas râse. 

— lar veniţi cu replica asta... ? 

— Mi-am dat seama că faceţi pe modestul. Işi înclină capul. 
Spuneţi-mi adevărul, puteţi să descifrați această enigmă biblică 
sau nu? 

Istoricul roşi puţin şi cobori privirea. 

— Cred că da. 

Rusul lovi cu palma în masă. 

— Ah! exclamă. Ştiam eu! Arătă cu degetul spre interlocutorul 
său. Sunteţi un iniţiat! Recunoaşteţi, sunteţi sau nu? 

Tomas ridică din umeri. 

— Ca istoric, da, sunt un iniţiat. Arătă spre fotografie. Dacă 
numărul este un mesaj ocult, orice istoric cu o pregătire în limbi 
străvechi poate, în principiu, să-l descifreze. 

— Ca în cazul dumneavoastră. 

— Ca în cazul meu. 

— Atunci spuneţi-mi, îl provocă Orlov, scufundând linguriţa în 
ultima cupă de îngheţată. Cum se descifrează cei trei de şase? 

— Staţi puţin, nu e chiar aşa de simplu. Ar trebui să studiez 


47 


această enigmă cu multă grijă. 

— Atunci studiaţi-o. 

Tomas râse. 

— Dacă aş avea timp, aş studia-o, spuse. Dar am foarte multe 
de făcut. 

— Vă angajăm. 

— Cum? 

— Interpolul vă angajează. 

— Pentru ce? Ca să descifrez misterul celor trei de şase din 
Biblie? 

Orlov scutură din cap cu o expresie amuzată. 

— Nu, domnule profesor. Pentru a ne ajuta să dezlegăm tot 
misterul din jurul acestor crime. Bineînţeles, asta include şi 
descifrarea numărului, dar şi mult mai mult decât atât. 

— Cât de mult? 

— Ei, atât cât va fi nevoie! 

Istoricul oftă. 

— Uitaţi ce e, nu ştiu dacă am atâta timp la dispoziţie. Am un 
număr de proiecte în curs şi mă tem că n-am timp acum să mă 
joc de-a detectivii. Nu e treaba mea să ajut Interpolul să 
găsească asasini. 

— De ce nu? Din câte ştiu, aţi mai fost angajat de diverse 
instituţii în trecut. Dacă ne gândim numai la American History 
Foundation şi la Fundaţia Gulbenkian, ca să nu mai vorbesc şi de 
o anumită agenţie americană al cărei nume nu mai e nevoie să-l 
menţionez acum. 

Tomas îl pironi cu privirea pe Orlov, de parcă ar fi încercat să-i 
citească gândurile. 

— Sunteţi foarte bine informat. 

— Sunt poliţist, v-am zis. Arătă către fotografii. Am nevoie de 
dumneavoastră ca să rezolv acest caz. 

— lar eu v-am spus deja că n-am timp. 

— Vă plătim cincisprezece mii de euro pe lună plus cheltuieli 
adiţionale, inclusiv călătorii. Şi vă dăm nemaipomenita ocazie de 
a revedea un vechi amic din liceu. 

— A, pe Filipe. Până la urmă, el ce rol joacă în toată afacerea? 

Orlov se îndreptă în scaun şi-şi luă un aer grav. 

— Mă tem că prietenul dumneavoastră e implicat în această 
poveste până peste cap. 

— Da? Ce-a făcut? 


48 


— Probabil a apăsat pe trăgaci. 

— Filipe? 

— Da. 

— Ce vă face să spuneţi asta? 

— Numele lui se află în agendele celor două victime şi, în 
ambele cazuri, e însoţit de trei de şase. 

— Serios? 

— Vi se pare că am venit aici ca să glumesc? 

Tomas cântări dezvăluirea. 

— Dar asta nu înseamnă nimic. 

— Înseamnă că ambele victime îl cunoşteau pe amicul 
dumneavoastră. Inseamnă că ambele victime au o legătură cu el 
prin intermediul numărului Fiarei. 

— Aţi vorbit deja cu Filipe? 

Orlov deschise palmele, ca un prestidigitator care tocmai ce a 
făcut să dispară un porumbel. 

— A dispărut. S-a evaporat. Orlov suflă printre buze. Pff! 

— Nu-l găsiţi? 

— E ca şi cum n-ar fi existat. Când am descoperit numele lui şi 
al altui om de ştiinţă în agendele celor două victime, cu semnul 
Diavolului alături, am devenit foarte curioşi, evident. Cu atât mai 
mult cu cât acelaşi semn fusese lăsat de asasin lângă cadavre. 
Astfel că ne-am hotărât să-i interogăm imediat. Făcu o pauză 
scurtă. Dar nu i-am găsit pe niciunul. S-au volatilizat în acelaşi 
timp. 

— Intr-adevăr, e ciudat. 

— Nu e ciudat, stimate domn profesor. Ridică din sprâncene, 
ca şi cum ar fi dorit să-şi întărească spusele. Este suspect. 

— Ce alt nume aţi găsit în agende? 

— James Cummings. Un fizician englez care se ocupă şi cu 
tehnologia nucleară. Am solicitat Scotland Yardului să-l 
interogheze, însă poliţia a ajuns prea târziu. De două zile nu-l 
mai văzuse nimeni, nici acasă, nici la laboratorul său din Londra. 

— Şi Filipe? Ce legătură are el cu toţi aceşti... aceşti oameni 
de ştiinţă? 

— Şi amicul dumneavoastră este om de ştiinţă. 

Tomas arboră un aer mirat. 

— Da? Nu ştiam. Cu ce se ocupă? 

— A absolvit Facultatea de Geologie şi s-a dedicat domeniului 
energetic. Era consultant la două întreprinderi portugheze din 


49 


acest sector. Consultă notițele dintr-un carnet. Galp şi EDP. 

Tomas cântări informaţia. 

— Aţi spus că Filipe şi englezul au dispărut, nu-i aşa? Când s-a 
întâmplat asta? 

— În 2002, chiar în perioada asasinatelor. 

— Şi sunt daţi dispăruţi de-atunci? 

— Da. 

— Şi din ce motive veniţi la mine doar acum? 

— Pentru că acum câteva zile am interceptat o comunicare 
între cei doi. Sistemele de monitorizare din proiectul secret 
Echelon au înregistrat un e-mail şi l-au trimis către FBI, care l-a 
transmis la Interpol. 

Tomas bătu cu degetele în masă. 

— Şi care-i rolul meu în toată povestea asta? 

— Ajung şi acolo, spuse Orlov, făcându-i semn să aibă răbdare. 
E-mailul interceptat a fost trimis iniţial de profesorul Cummings 
către amicul dumneavoastră. Intrucât era un mesaj pe Internet, 
n-avem cum să identificăm punctul de origine şi destinaţia. 
Putem doar să citim mesajul. 

— Şi ce spune mesajul? 

— O parte este foarte clară pentru noi, însă restul pare a fi 
cifrat. Dumneavoastră sunteţi unul dintre cei mai buni din lume 
în acest domeniu şi, printr-o coincidenţă fericită, îl cunoaşteţi 
personal pe unul dintre suspecți. Se încruntă. Cine ar putea să ne 
ajute să rezolvăm acest caz mai bine decât dumneavoastră? 

— Hm, murmură Tomas, reflectând la ceea ce tocmai aflase. 
De aceea vreţi să mă angajaţi. 

— In condiţiile financiare pe care vi le-am explicat. 

Dintr-odată, istoricul îşi fixă privirea pe carnetul omului de la 
Interpol. 

— Dar spuneţi-mi, ce zice mesajul? 

Orlov surâse. 

— Văd că ardeţi de nerăbdare, observă el. Să înţeleg, din 
întrebarea dumneavoastră, că vă consideraţi angajat? 

— Da, puteţi să înţelegeţi asta. Dar spuneţi-mi... 

Rusul îi întinse mâna. 

— In cazul acesta, felicitări, îl întrerupse Orlov emoţionat. Bun 
venit în Interpol! 

îşi strânseră mâinile deasupra mesei, pecetluind înţelegerea. 

— Încet, zise Tomas. Din câte ştiu, n-am intrat în Interpol. Voi 


50 


fi doar un ajutor la aceste anchete, nu-i aşa? 

— Evident, dar merită sărbătorit, nu-i aşa? Orlov luă în mână 
paharul de vin aproape gol şi-l ridică în direcţia noului său coleg. 
Na zdrovie! 

— Exact, exact, răspunse Tomas, ridicând timid paharul. Dar 
încă nu mi-aţi răspuns la întrebare. 

— Amintiţi-mi despre ce era vorba. 

— Ce spune mesajul interceptat? 

— Mesajul de la profesorul Cummings către amicul 
dumneavoastră? 

— Exact. 

Orlov deschise plicul din care scosese fotografiile cu victimele 
asasinatelor. 

— Uitaţi, am o fotocopie, vreţi s-o vedeţi? 

Rusul îi întinse o hârtie şi Tomas o citi dintr-o suflare. 


Filipe, 

When He broke the seventh seal, there was silence in heaven. 
See you. 

Jim 


Istoricul îl privi întrebător pe poliţist. 

— Ce naiba înseamnă asta? 

Orlov râse. 

— Tocmai pentru a afla răspunsul v-am angajat pe 
dumneavoastră! 

Tomas citi mesajul din nou. 

— Bine... nimeni nu poate spune că nu e nevoie de un 
profesionist. 

Rusul apucă fotocopia. 

— Uitaţi, noi înţelegem o parte din mesaj. Arătă spre al treilea 
rând. Formula aceasta de despărţire, see you, lasă să se 
înţeleagă că James Cummings şi Filipe Madureira au de gând să 
se întâlnească în curând. Lovi cu degetul în dreptul celui de-al 
doilea rând. Dar partea esenţială a mesajului, problema noastră 
majoră, este fraza principală. 

Tomas luă fotocopia şi cercetă al doilea rând. 

— Aceasta, nu-i aşa? 

— Da. Citiţi-o. 

Istoricul îşi drese glasul şi enunţă enigma pe care o închideau 


51 


acele rânduri, pe un ton scăzut şi făcând mai multe pauze. 
— Şi când El a rupta şaptea pecete, s-a făcut linişte în cer. 


52 


V 


O linişte îngrijorătoare părea să domine atmosfera. Era ceva 
ireal, chiar tulburător, de parcă prin aer plana un spectru 
invizibil, plutind fantasmagoric pe deasupra conversaţiilor în 
şoaptă. De-abia pe la prânz, pe când se plimba prin al treilea 
cămin pe care îl vizita în acea dimineaţă, Tomas îşi dădu seama 
ce anume îl dezorienta. 

Tăcerea. 

Figuri curbate şi ridate, fragile, cu capul pleşuv sau acoperit cu 
fire de păr alb, erau aşezate în jurul mesei, parcă resemnate în 
faţa suflului inexorabil al timpului; şemineul care, cu ani în urmă, 
înviora atmosfera, era acum aproape stins, nişte biete buturugi 
din care nu mai ieşea nici o flacără, ci doar un fuior subţire de 
fum; viaţa lor se transformase în acea căldură precară a 
şemineului gata să se stingă, învinsă de marele frig care se 
apropia, crud şi etern. 

Câţiva bătrâni scufundau încet lingurile în supă; alţii, cu 
bavete la gât, erau hrăniţi ca nişte bebeluşi de femei în halat; alţi 
doi păreau să  picotească deasupra mesei, cu capul 
bălăngănindu-li-se înainte, cu ochii umezi aproape învinşi de 
somn, cu picături de salivă scurgându-se din gurile ştirbe. Dar 
ceea ce aveau în comun toţi aceşti oameni, dincolo de înfăţişarea 
epuizată şi de flacăra care li se stingea în piept, era faptul că 
mâncau în linişte. Se auzea un murmur, întrerupt din când în 
când de clinchetul tacâmurilor lovind farfuriile albe şi de 
plescăielile umede ale gurilor ştirbe sorbindu-şi supa. Zgomotele 
mesei de prânz. 

Tomas contemplă scena îndelung, aproape uimit să afle că 
unii oameni iau masa astfel. De când era mic se obişnuise cu 
ideea că mesele în grup erau un eveniment social, un moment în 
care familia sau prietenii se strângeau în jurul unei mese ca să-şi 
afirme sentimentul de grup, să schimbe idei, să-şi prezinte 
argumentele. Era momentul cuvântului, al poveştilor, al 
hohotelor de râs, al controverselor, ba chiar al disputelor, 


53 


momentul în care mâncatul trecea în planul secund, ca şi cum ar 
fi fost un simplu pretext pentru o întâlnire zilnică însufleţită. 

Acolo însă era altfel. Masa părea să-şi fi pierdut menirea 
socială, reducându-se doar la acel moment în care figuri uzate de 
ani se îndreptau spre aceeaşi încăpere pentru a-şi sorbi 
zgomotos lingurile cu supă. Era un interval al singurătăţii. Tomas 
auzise deja că, îmbătrânind, oamenii au tendinţa de a se întoarce 
către vârsta copilăriei; însă nu cea a copiilor neastâmpăraţi, care 
întorc totul cu roatele-n sus, ci acea copilărie tandră, primitivă, 
inertă, copilăria bebeluşilor care gânguresc şi dorm şi se 
uşurează şi iar gânguresc şi dorm şi se uşurează. Cu toate astea, 
una e să auzi această descriere abstractă a bătrâneţii şi alta e să 
vezi adevărul mult mai brutal, să-l ai în faţa ochilor, să-l simţi, 
concret, să vezi că este real şi să ştii că este atât de crud şi de 
autentic. 

— E o scenă stranie, nu vi se pare? 

Tomas privi înapoi şi ochii săi verzi se întâlniră cu ochii căprui 
ai femeii care vorbise. Avea o privire blândă şi un chip frumos, 
părul negru, ondulat, cu şuviţe deschise la culoare. 

— Da, încuviinţă el. Nu mi-am închipuit niciodată că atmosfera 
dintr-un cămin aduce atât de mult cu o... cu o creşă. 

Femeia întinse mâna. 

— Maria Fior, se prezentă ea. Sunt directoarea căminului. Se 
salutară. Aţi venit în vizită la o rudă? 

— Nu, caut un loc pentru mama mea. 

Maria îi ceru date despre starea de sănătate a mamei şi, după 
ce-l ascultă, luă o expresie de cunoscător. 

— Nu-i uşor, nu-i aşa? 

— Nu,nue. 

Directoarea cuprinse cu privirea sala în care bătrânii îşi 
înghiţeau supa în linişte. 

— Uneori, când îmi văd oaspeţii la ora mesei, mă trezesc 
gândindu-mă la triumful medicinei. Se anunţă mereu metode de 
vindecare a cancerului, soluţii pentru bolile cardiace, vaccinuri 
noi, antibiotice mai eficiente, descoperiri incredibile care ne 
prelungesc viaţa. Surâse trist. Sună frumos, nu-i aşa? Ne 
prelungim viaţa, învingem boala, trăim o sută de ani. Ce lucru 
nemaipomenit! Îl cercetă pe Tomas. Aţi văzut că oamenii mor din 
ce în ce mai târziu? 

— Da, e extraordinar. 


54 


— Nu-i aşa? Contemplă din nou sala de mese. Dar pentru ce? 
Când se spune că trăim mai mult, e ca şi cum am prelungi o 
petrecere până spre dimineaţă. Imi aduc aminte când eram copil 
şi părinţii mă trimiteau la culcare după ce se termina Bonanza la 
televizor. Îmi plăcea foarte mult Bonanza şi uram momentul în 
care se termina, pentru că însemna că trebuie să merg la 
culcare. Şi aici e la fel. Progresele medicinei ne dau impresia că a 
apărut un episod din Bonanza care durează ore în şir. În loc să 
merg la culcare la zece, mi se spune că pot să mă culc la cinci 
dimineaţa. Făcu ochii mari şi imită vocea unui copil. Marfă! 

— Da, cam aşa e, încuviinţă Tomas. Medicina ne permite să 
mergem la culcare mult mai târziu. 

Maria ridică un deget. 

— E adevărat că murim mai târziu, nimic de spus. Dar şi asta 
are un preţ, ştiaţi? 

— Ce preţ? 

Directoarea făcu un gest larg, cuprinzând toată sala de mese. 

— Acesta. Ne prelungim viaţa, dar, de la un moment dat, 
începem să vegetăm. Se întoarse spre Tomas. Gândiţi-vă că 
aveţi vârsta acestor oameni. Nu puteţi să mergeţi, încurcaţi totul, 
nu sunteţi în stare să vă purtaţi singur de grijă nici pentru cel mai 
mărunt lucru. Vi se pune un scutec absorbant, vă şterg la fund, 
vă dau să mâncaţi cu lingura şi vă petreceţi timpul aşezat sau 
culcat, aşteptând să treacă ziua. Ce sens are să spunem că s-a 
mărit speranţa de viaţă? Despre ce viaţă e vorba mai exact? O 
viaţă cu scutece, cu bavete, cu şters la fund? 

— Bine, e un mod mai dur de a vedea lucrurile... 

— Credeţi? Unii oameni spun: „Vă mutaţi la un cămin? 
îngrozitor!” Dar nu înţeleg că nu căminul în sine este îngrozitor. 
Căminul este soluţia pe care am găsit-o ca să luptăm cu ceea ce 
este într-adevăr îngrozitor: problema îmbătrânirii până la limită. 
Amânăm teroarea morţii pentru a cunoaşte teroarea îmbătrânirii 
extreme. Este groaza degradării, a slăbiciunii nedemne, a 
supunerii în faţa umilinţei. 

— Oamenii se simt umiliţi în căminul dumneavoastră? 

— Nu căminul umileşte oamenii. Dimpotrivă, noi încercăm să 
le dăm tot ce putem astfel încât să se simtă bine. li umilesc, însă, 
toate lucrurile la care trebuie să se supună pentru a trăi mai 
mulţi ani. Limitările şi degradarea. Şi bătrâneţea. 

— Bătrâneţea e umilitoare? 


55 


— Nu bătrâneţea în sine, ci faptul că ne pierdem facultăţile şi 
rămânem în totalitate la mila altora, înţelegeţi? Făcu un gest cu 
capul în direcţia bătrânilor aşezaţi în linişte la masă. Ce credeţi 
dumneavoastră că înseamnă îmbătrânirea extremă? Imaginaţi-vă 
pe dumneavoastră, un bărbat sigur pe sine, chipeş, independent, 
care a ştiut întotdeauna să se ocupe de problemele sale. 
Imaginaţi-vă că, dintr-odată, nu mai puteţi să mergeţi şi de 
aceea nu puteţi ajunge la toaletă din jumătate în jumătate de 
oră. Ce vi se întâmplă? 

— Bănuiesc că cineva mă duce la baie. 

— Da, un angajat poate să facă asta o dată, de două ori, nu zic 
nu. Dar, dacă-i cereţi acelui angajat să facă lucrul acesta de 
douăzeci de ori pe zi, zi după zi, săptămână de săptămână, lună 
de lună, dar dacă şi alţi zece bătrâni îi cer acelaşi lucru, iar 
angajatul are multe sarcini de îndeplinit, ştiţi ce se întâmplă? 
Lăsă întrebarea să plutească în aer. Vă pune un scutec. Şi iată că 
dumneavoastră, care aţi fost stăpân pe sine toată viaţa, staţi pe 
canapea şi urinaţi în scutece. Pentru tot restul vieţii, fără nici o 
perspectivă de a vă întoarce la autonomia de dinainte. Cum vă 
veţi simţi când se vor întâmpla toate astea? 

— Păi... eu ştiu... 

— Umilit. Vă veţi simţi umilit. Şi când va trebui să defecări? O 
să faceţi în scutec. Apoi vine angajatul, vă schimbă scutecul şi vă 
şterge la fund. Cum vă veţi simţi? Umilit. Şi când nu veţi mai fi în 
stare să ţineţi lingura pentru că vă tremură mâinile şi nu reuşiţi 
să vă controlaţi oricât aţi încerca? Vă pune o bavetă şi vă duce 
supa la gură. lar dumneavoastră, care toată viaţa aţi fost stăpân 
pe sine, bărbat independent, fiinţă umană autonomă, mândră, 
cum vă veţi simţi? 

— Umilit, încuviinţă el, plecând capul. 

Maria Fior privi din nou spre masa tăcută. 

— Aşa se simt şi ei. 


Tomas se întoarse acasă întrucâtva deprimat. Aruncă o privire 
în dormitor şi o văzu pe mama lui adormită în pat, sub lumina 
galbenă a veiozei aprinse, cu o carte deschisă căzută din mâini. 
Puse cartea pe măsuţă, stinse lumina cu un zgomot uşor, o 
acoperi mai bine cu pătura, o ascultă respirând încet şi regulat şi 
o sărută uşor pe frunte. i 

Inchise uşa dormitorului şi se îndreptă spre biroul tatălui său. li 


56 


venise o idee şi dorea s-o pună în practică. Porni calculatorul şi 
căută site-ul la care se gândise. Pagina se deschise pe ecran şi 
Tomas contemplă cu un surâs melancolic chipurile familiare 
care-l priveau de parcă ar fi călătorit într-o maşină a timpului. Era 
site-ul colegilor de liceu din Castelo Branco, din generaţia sa. 
Erau poze din acea vreme, dar şi actuale; unele figuri 
rămăseseră aproape la fel, dar altele se schimbaseră, îşi 
pierduseră podoaba capilară, se îngrăşaseră foarte mult. Văzu 
imagini de la intrarea liceului, echipe de fotbal, petreceri, 
excursii, zâmbete, maimuţăreli, iubiri, grupuri; un compendiu de 
amintiri i se perinda în faţa ochilor. A dat clic pe chat şi intră pe 
pagina unde foştii elevi schimbau impresii. 
Ţăcăni pe tastatură. 


Filipe Madureira. Trebuie să vorbesc urgent cu tine. la legătura 
cu mine. Tomas Noronha. 


Apăsă pe enter şi mesajul intră în sistemul de chat. 

Inchise calculatorul şi se sprijini de spătarul scaunului, 
cântărind alternativele. A doua zi mergea în Lisabona să ţină 
examenul amânat şi apoi era liber să înceapă ancheta pe care i-o 
ceruse Interpolul. Nu era sigur că avea să primească un răspuns 
la mesajul lăsat pe chat şi trebuia să exploreze şi alte căi. Dar ce 
căi? 

Se ridică şi se îndreptă spre bibliotecă, luă Biblia tatălui său şi 
se întoarse la birou. Răsfoi voluminoasa carte până ce găsi, în 
paginile de la sfârşit, textul pe care îl căuta. 

Apocalipsa. 

— „Fericit este cel ce citeşte”, murmură dintr-o răsuflare, 
citind primul paragraf, „şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi 
păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.” 

O profeție, îşi spuse în gând. Aceasta este o profeție. ŞI 
vremea este aproape. 

„Aproape."” 

Se întoarse la text şi îl urmări rând cu rând, paragraf cu 
paragraf; descifră înlănţuirea complicată a cuvintelor, răbdător şi 
meticulos până când, după câteva pagini, identifică în cele din 
urmă fragmentul crucial. Îl citi o dată în linişte şi apoi îl reciti cu 
voce înceată, de parcă sunetul propriului glas l-ar fi ajutat să 
găsească sensuri ascunse. 


57 


— „Aici este înţelepciunea”, citi el. „Cine are pricepere să 
socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei 
este şase sute şaizeci şi şase.” îşi ridică privirea, gânditor și 
repetă fraza misterioasă. „Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi 
şase.” 

Desenă cele trei cifre pe o foaie de hârtie. 


666 


Rămase mult timp privind cei trei de şase, cântărind 
alternativele, meditând la căile de a găsi o soluţie. Acest număr 
conţine un cuvânt, concluzionă. Ba mai mult decât un cuvânt, e 
un mesaj. 

Un mesaj cifrat. 

Se ridică şi se îndreptă din nou spre bibliotecă, de unde luă o 
altă carte cu pagini îngălbenite, cu filele aproape dezlipite de 
vreme; pe coperta şi pe cotorul decolorat era scris cu litere 
aurite Cabala. Deschise cartea şi simţi mirosul dulceag al 
timpului emanând din paginile învechite; întoarse filele una câte 
una, cu mişcări delicate, ca şi cum i-ar fi fost teamă că se vor 
preface în pulbere între degetele sale. 

Răsfoind volumul, gândurile i se îndreptară spre mesajul pe 
care îl lăsase pe site-ul liceului. Şi dacă Filipe nu-i răspundea? se 
întrebă. Analiză puţinele informaţii pe care le deţinea şi ajunse la 
concluzia că avea nevoie de mai multe date despre vechiul său 
amic. 

Lăsă cartea deoparte, luă telefonul mobil şi formă un număr. 

— Orlov, spuneţi-mi un lucru, spuse el după un schimb de 
saluturi cu omul Interpolului. La ce lucra prietenul meu Filipe? 

— Consultanţă în domeniul energetic. 

— Da, dar ce înseamnă domeniul energetic? Electricitate? 

Vocea de la celălalt aparat emise nişte sunete înfundate şi 
Tomas îşi dădu seama că mesteca. Omul mânca tot timpul. 

— Petrol, spuse Orlov după ce înghiţi ceva. A terminat 
facultatea de geologie şi se ocupa de probleme energetice în 
general, dar adevăratul său interes era industria petrolieră. 

— Da? 

— De altfel, ultima persoană care l-a văzut, din câte ştiu eu, 
este un tip pe nume Abdul Qarim, la sediul OPEC. 

— Filipe a fost văzut pentru ultima oară la sediul OPEC? 


58 


— Da. 

— Dar nu e în Arabia Saudită? 

Orlov râse. 

— Nu, domnule profesor, e aici, în Europa. 

— OPEC are sediul în Europa? 

Alte câteva sunete ciudate lăsară să se înţeleagă că rusul 
avea din nou gura plină. Mestecă grăbit şi apoi, cu vocea 
înfundată din cauza mâncării şi cu respiraţia aproape tăiată de 
efortul de a înghiţi, reuşi să vorbească din nou. 

— Viena. 


59 


VI 


Când aflase că sediul se află lângă canalul Dunării, Tomas îşi 
imaginase un mic palat înconjurat de verdeață, impunător prin 
arhitectura imperială, cu oglinda albastră a fluviului întinzându-i- 
se la picioare ca un vasal prosternat la picioarele suzeranului. 
Poate din cauza aşteptărilor atât de mari, Tomas fu cuprins de 
dezamăgire când ajunse pe strada Leopoldstadt, numărul 93. 
Observă preţ de o clipă edificiul scund şi urât, cu structuri albe şi 
cenuşii străbătute de linii albastre, în colţul căruia se aflau un 
steag alb-albastru, un ceas digital şi sigla OPEC. 

Sediul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol arăta orice 
altceva, dar nu grandoare. Era o simplă cutie înconjurată de alte 
clădiri de birouri, în districtul doi din Viena; nu avea nimic 
magnific, nici splendid, nimic care să sugereze că de-acolo se 
administra cea mai mare şi profitabilă afacere de pe planetă, 
produsul miraculos care pune lumea în mişcare. Începu să se 
îndoiască de ceea ce vedea şi să creadă că adresa nu era bună, 
se înşelase cu siguranţă, dar sigla OPEC de pe acoperiş şi 
numărul 93 aflat pe uşa acoperită de o complicată structură de 
sticlă nu lăsau loc de îndoială. Se afla chiar în faţa sediului OPEC. 

Intră în clădire şi se îndreptă spre recepţie. 

— La domnul Abdul Qarim, vă rog. 

— Aveţi întâlnire? 

— Da. Mă numesc Tomas Noronha. Vin din partea Interpolului. 

Angajatul arab formă un număr şi transmise informaţia cuiva 
aflat la celălalt capăt al firului. Tomas nu înţelese nimic din 
bolboroseala bărbatului în afară de numele său şi al poliţiei 
internaţionale. Angajatul ascultă instrucţiunile, mulţumi şi 
închise. 

— Domnul Qarim vine imediat, spuse el. Arătă spre stradă. Vă 
rog să aşteptaţi afară. 

— Afară? se miră vizitatorul. 

— Da, a cerut să-l aşteptaţi afară. 

Fără să înţeleagă prea bine, Tomas ieşi din clădire şi aşteptă 


60 


lângă intrarea de sticlă, privind insistent înăuntrul sediului OPEC. 
Văzu mulţi bărbaţi cu turban, alţii cu cravată, aproape toţi arabi 
sau africani, trecând de colo-colo cu mape, însă fără nici o grabă, 
într-un ritm ferit de orice stres. Afară, Tomas deveni nerăbdător. 
Se muta de pe un picior pe altul şi se simţea din ce în ce mai 
iritat de lipsa de politeţe a celuilalt; nu întâlnise niciodată pe 
cineva care să-şi trimită vizitatorii să aştepte afară. 

Maşinile treceau cu un huruit constant, dacă închideai ochii 
părea sunetul mării, murmurul furios punctat de claxoane 
exasperate se asemăna cu zgomotul valurilor întretăiat din când 
în când de ţipătul melancolic al pescăruşilor. Chiar e lipsă de 
respect, se gândi el. 

Claxoanele deveniră atât de insistente încât întoarse capul, să 
vadă ce se întâmplă. Un Mercedes argintiu, strălucitor, o maşină 
sport cu două locuri şi cu un design aerodinamic, oprise în faţa 
sediului OPEC şi, în penumbra din interior, zări o mână făcând 
semne. Cum nu înţelese ce petrecea, se aplecă înainte, 
încercând să vadă mai bine. Mâna părea să se mişte în direcţia 
lui şi dădea impresia că-l cheamă. Oare mie îmi face semn? se 
întrebă. Schiţă un gest interogativ către sine însuşi, iar mâna 
făcu un semn aprobator. Se apropie cu grijă şi, prin geamul 
deschis, văzu un bărbat cu turban la volanul maşinii. 

— Dumneavoastră sunteţi persoana de la Interpol? întrebă 
necunoscutul. 

— Nu... adică da, eu sunt. 

Bărbatul întinse mâna şi deschise portiera maşinii. 

— Intraţi, intraţi, se auzi invitaţia. Eu sunt Abdul Qarim. 

Incercând să-şi stăpânească surprinderea, Tomas urcă în 
maşină şi îşi salută gazda. Era un bărbat slab, între două vârste, 
cu o barbă ascuţită şi cu pomeţii proeminenţi. Purta pe cap un 
shemag! cu alb şi roşu, iar corpul îi era acoperit de un thoub”, o 
tunică lungă, închisă la culoare, haine tradiţionale care 
contrastau ciudat cu tehnologia sofisticată care strălucea precum 
chihlimbarul la bordul Mercedesului. Pe volan se vedeau 
degetele pline de inele strălucitoare, atât de multe încât mâna 
părea acoperită de o coroană. 

— Credeam că ne vom întâlni în biroul dumneavoastră. 


14 laşmacul folosit de bărbaţii arabi pentru a-şi acoperi capul (n.r.). 
15 Îmbrăcămintea tradiţională a bărbaţilor arabi, cămaşă lungă până 
sub genunchi cu mâneci largi (n.r.). 
61 


Doar ce închise uşa, că maşina şi demară atât de brusc, încât 
cauciucurile scrâşniră şi Tomas fu lipit de scaun, de parcă era un 
astronaut în momentul decolării. 

— Biroul meu este Viena, spuse arabul. Făcu semn cu degetul 
mare către edificiul care dispărea în urmă. Sediul nostru e oribil, 
nu credeţi? Vă duc într-un loc mai interesant. Privi spre pasagerul 
din dreapta. Cunoaşteţi Viena, domnule Tomas? 

— Nu. 

— E un oraş fermecător, spuse Qarim. Îmi petrec jumătate din 
an aici. O jumătate în Medina, unde sunt soţia şi familia mea şi 
cealaltă jumătate în Viena. 

— Medina? In Arabia Saudită? 

— Da. E oraşul meu natal. Bătu în volan. Vedeţi maşina asta a 
mea? Ridică mâna plină de inele şi o răsuci, arătând împrejur. 
Vedeţi toate aceste automobile de pe stradă? Birourile astea, 
toată activitatea asta, viaţa asta? Vedeţi toate astea? 

— Da. 

— Toate astea sunt posibile datorită ţării mele. 

Tomas zâmbi. 

— Totuşi, Viena e un oraş vechi. E mai vechi decât Arabia 
Saudita. 

— Fără îndoială. Dar tot ce există în Occident este astfel 
numai datorită nouă. Fără Arabia Saudită nimic din ceea ce 
vedeţi în jur n-ar fi posibil. 

— Vă referiţi la petrol? 

— Bineînţeles. Petrolul pune lumea în mişcare. 

— Dar este mult petrol şi în afara Arabiei Saudite. 

— Spuneţi-mi unde. 

— Păi... ştiu şi eu, în Irak, în Iran, în Kuweit... 

— Toate aceste ţări fac parte din OPEC şi de aceea sunt unite 
cu Arabia Saudită. 

— Dar sunt şi altele. 

— Care? Spuneţi-mi-le. 

— Uitaţi, Rusia, Statele Unite... 

Arabul izbucni în râs. 

— Nu mă faceţi să râd. 

Tomas îl privi deconcertat. 

— Nu văd care este gluma. 

Coborau pe Obere Donaustrasse, o stradă paralelă cu canalul 
Dunării; canalul şerpuia alături, despărţit de stradă printr-un 


62 


covor de iarbă bine tunsă şi reflecta copacii şi clădirile ca o 
oglindă prelungă. Mercedesul sport părea că alunecă pe asfalt ca 
o felină de argint străbătând ierburile; un prepelicar iute 
alergând pe stradă ca printr-o pădure în căutarea vânatului. 

— Milioane de oameni din lumea întreagă se bucură azi de un 
nivel de trai incredibil de ridicat, slavă Domnului, spuse Qarim, 
privind atent traficul. Se plâng că nu câştigă bine, că nu au bani 
să-şi cumpere o maşină mai bună sau să-şi construiască o casă 
mai mare, dar uită că acum şaptezeci de ani maşina şi casa erau 
rezervate bogaţilor, uită că o casă încălzită sau vacanţele în 
străinătate erau privilegii exclusive ale aristocraților. Omul de 
rând se mulțumea cu ce avea pe masă şi cu focul dintr-un cămin. 
Deşi nu ne dăm seama, trăim o eră a prosperității şi să dea 
Domnul să se prelungească. /nch'Allah! || pironi cu privirea pe 
Tomas. Ştiţi pe ce se bazează toată bogăţia asta? 

— Petrol? 

— Nu e vorba de petrol pur şi simplu, habibie, ci de petrolul 
ieftin. 

— leftin? Vi se pare ieftin petrolul? Eu, cel puţin, când fac 
plinul, mi se pare foarte scump şi e din ce în ce mai rău. 

— Asta pentru că niciodată nu vă gândiţi la această chestiune. 
Aţi observat că, luând în calcul toată prosperitatea pe care o 
generează, petrolul este un produs incredibil de ieftin? Gândiţi- 
vă, de exemplu, la parfum. Un litru de parfum e infinit mai scump 
decât un litru de petrol, nu-i aşa? 

— Da. 

— Chiar şi cel mai ordinar parfum este mai scump decât 
petrolul. Ridică degetul arătător, împodobit cu un magnific inel 
cu diamante. Eu vă garantez că felul nostru de a trăi n-ar fi 
afectat de dispariţia parfumului însă ar fi imposibil de imaginat 
fără petrol. 

— Nu mă îndoiesc de asta. 

— Tot ceea ce consumăm, de la şniţelul vienez până la sucul 
de portocale, de la o masă de lemn oarecare până la serviciile 
unui dentist, de la un sofisticat televizor cu plasmă până la un 
bilet la Staatsoper pentru un concert de Strauss, toate astea 
reprezintă o cantitate de energie produsă şi consumată. 

— Nu înţeleg... 

Qarim îşi drese glasul. 

— Ce ştiţi dumneavoastră despre istoria umanităţii? 


63 


— Ştiu câte ceva, râse Tomas. În fond, sunt istoric. 

Arabul făcu ochii mari. 

— Sunteţi istoric? Credeam că sunteţi poliţist. 

— Nu, sunt istoric. Lucrez acum pentru Interpol, însă este 
doar... o colaborare izolată. Să zicem că această anchetă pare să 
aibă legătură cu enigme antice şi de aceea poliţia mi-a cerut 
ajutorul. 

— Hm... înţeleg. Păi, dacă sunteţi istoric, bănuiesc că ştiţi că 
există o relaţie între progres şi consumul de energie. 

Tomas ezită. 

— Da şi nu. La ce vă referiţi, mai exact? 

— Mă refer la organizarea societăţii în funcţie de necesităţile 
energetice. 

— Bun... mărturisesc că nu este domeniul meu. 

— E foarte uşor de explicat, spuse Qarim cu entuziasm, 
arătând că era un subiect la care se pricepea. Spuneţi-mi, de ce 
credeţi că oamenii primitivi preferau să vâneze animale mari? 

— Ei, e uşor de răspuns. Aceste animale au corpul voluminos, 
deci oferă mai multă hrană. 

— Exact. Sau, altfel spus, pentru că energia necesară vânătorii 
era mai bine compensată printr-o bucată mare de carne, decât 
printr-o îmbucătură. Dacă se consumă tot atâta energie pentru a 
ucide o vacă sau un iepure, e mai bine să omorâm vaca, nu-i 
aşa? Adică raportul beneficiu-costuri energetice exista deja în 
mintea oamenilor primitivi în mod instinctiv. De aceea, s-a 
trecut, de altfel, de la o economie a vânătorii la o economie 
agricolă. Strămoşii noştri au înţeles că agricultura le oferea 
avantaje în acest raport dintre consumul şi achiziţia de energie. 

— La felul cum explicaţi, mi se pare evident. 

— Or, atenţie, ce s-a întâmplat odată cu apariţia agriculturii? 
Viaţa a devenit mai uşoară şi comunităţile au început să 
prospere. Prosperitatea a dus la creşterea populaţiei şi aşa au 
luat fiinţă oraşele. Problema este că fiecare consuma în medie 
cam jumătate de tonă de lemn pe an. Întrucât era mai multă 
lume decât la început, au început să fie distruse pădurile, astfel 
încât să se satisfacă nevoile populaţiei în creştere. Din moment 
ce pădurile se împuţinau de la an la an, oamenii au fost nevoiţi 
să meargă din ce în ce mai departe şi să aducă mai mult lemn. 
Ridică din sprâncene. Inţelegeţi la ce problemă s-a ajuns, nu-i 
aşa? 


64 


— Aprovizionarea era insuficientă pentru consum. 

— Exact. Şi pentru a răspunde acestei probleme s-a născut 
prima economie energetică. Pe vremuri, lumea nu putea să 
străbată distanţe din ce în ce mai mari pentru a aduce cantităţi 
crescute de combustibil şi s-au hotărât să organizeze echipe 
însărcinate cu această treabă. Insă invențiile au făcut să crească 
şi mai mult necesităţile energetice. Fierul, de exemplu. Ca să se 
obţină câteva amărâte de kilograme de fier era nevoie de o tonă 
de lemn. Odată cu extinderea industriei fierului, nevoia de lemn 
pentru fabricarea acestuia a devenit enormă. Dar, cum populaţia 
era în creştere şi pădurile din ce în ce mai puţine, această 
economie bazată pe lemn a început să se prăbuşească. Qarim îl 
iscodi pe Tomas cu privirea. Ştiţi ce soluţie s-a găsit? 

— Nu. 

— Cărbunele. Cărbunele se găsea din abundență şi era uşor 
de transportat. Pe lângă asta, un kilogram de cărbune conţine de 
cinci ori mai multă energie decât un kilogram de lemn. Fără 
cărbune, Revoluţia Industrială n-ar fi putut avea loc. Nu exista 
suficient lemn pentru a obţine cantităţile de fier cerute de 
industrializare; numai cărbunele permitea acest lucru. Şi l-a şi 
permis. Mulțumită cărbunelui au apărut fabrici, maşini, căi 
ferate, motoare cu aburi, vapoare mari. Această nouă sursă de 
energie n-a adus doar încălzire şi transport. A adus mai multă 
mâncare, mai multe haine, mai multe aparate, mai multă hârtie, 
mai mult din orice. S-a intrat atunci într-un ciclu devorator. Cu 
cât se produce mai mult, cu atât e nevoie de mai multă energie. 
Şi cu cât avem mai multă energie, cu atât putem produce mai 
mult. Făcu cu ochiul, înţelegeţi de ce zic că orice lucru este o 
cantitate de energie consumată? Arătă spre castanii care colorau 
străzile din preajmă. Dacă lemnul ar fi singurul nostru 
combustibil, viaţa aşa cum o ştim n-ar fi posibilă. Lovi volanul. E 
nevoie de energie pentru a produce toată bogăţia care ne 
înconjoară, de la această maşină până la orice alt bun de 
consum. 

— Şi aici intră în scenă petrolul. 

— Chiar aşa. Cărbunele oferea avantaje mari în comparaţie cu 
lemnul şi el a rentabilizat Revoluţia Industrială, însă prezenta 
câteva inconveniente majore. În primul rând, polua foarte mult. 
Aerul din oraşe devenise negru şi irespirabil. Pe lângă asta, 
energia produsă era insuficientă pentru noile procese industriale 


65 


care apăruseră între timp. Şi astfel, într-o dimineaţă din 1901, un 
foraj într-un munte mic din Texas, Spindletop pe nume, a 
provocat o erupție de gaz metan care a devenit apoi lichid şi 
negru. | se spune petrol. Spindletop a fost primul... 

— Scuzaţi-mă, îl întrerupse Tomas. Nu este adevărat. 

Qarim făcu ochii mari. 

— Ce anume? 

— Că petrolul a apărut doar în 1901. Am citit texte arabe 
antice care menţionează existenţa petrolului. 

Arabul râse. 

— Evident că petrolul era deja cunoscut. Privi în sus. A//lahu 
akbar! Dumnezeu este mare şi nemăsurată este ştiinţa Sa. 
Dumnezeu creează toate minunile şi petrolul este una dintre 
creaţiile Sale. Nu din întâmplare l-a pus în Orientul Mijlociu. 
Dumnezeu ne-a dat petrolul ca să-l folosim împotriva infidelilor. 
Strămoşii mei, de exemplu, îl foloseau deja în războaiele 
împotriva cruciaților, profitând de uşurinţa cu care se aprinde. 

— Deci îmi daţi dreptate. 

— Mă tem că n-am explicat bine. Este adevărat că se ştia de 
mult de existenţa petrolului. Problema este că se credea că e rar. 
Lumea era deja conştientă că petrolul era mai puternic, mai sigur 
şi mai curat decât cărbunele, dar se credea că nu există în 
cantităţi mari. In Rusia se produceau maxim cinci mii de barili pe 
zi şi era deja un lucru extraordinar. Dar Spindletop a început să 
producă aceeaşi cantitate într-o oră. Inţelegeţi? Spindletop a 
demonstrat că petrolul există din abundență. 

— Aha, înţeleg. 

— Spindletop a marcat începutul erei petrolului. Toată 
economia s-a transformat. Unele procese industriale care nu 
erau viabile prin folosirea cărbunelui au devenit posibile datorită 
petrolului. Au apărut automobilele, permiţând astfel ca lumea să 
locuiască mai departe de locul de muncă. Nu este nevoie să vă 
explic tot impactul urbanistic şi social pe care l-a avut acest 
lucru, nu-i aşa? 

Tomas râse. 

— Nu e nevoie să fii om de ştiinţă ca să înţelegi asta. 

— Şi acum vă întreb: unde se concentrează toată această 
bogăţie? 

— Care? Petrolul? 

— Da. 


66 


— Păi eu ştiu...? Ici şi colo, nu-i aşa? 

Arabul dădu din cap şi schiţă un surâs condescendent. 

— Această bogăţie se află astăzi, aproape în întregime, în 
mâinile OPEC-ului şi să dea Domnul să rămână aşa. /nch'Al/lah! 

— Şi Statele Unite? Şi Rusia? Nu produc şi ele petrol? 

Qarim îi aruncă o privire scurtă. 

— Petrolul acela e pe terminate. 

— Cum aşa? 

Maşina străbătea zona Schottenring şi Alsergrund, în interiorul 
perimetrului urban. Era o zonă elegantă, cu o arhitectură 
impunătoare, cu clădiri bine întreţinute. 

Mercedesul îşi încetini ritmul, condiţionat de semafoare şi de 
densitatea traficului. Automobilul se transformase din lup în miel. 

— Pe tema aceasta am conversat cu domnul pe care îl căutaţi. 

— Cu Filipe Madureira? 

— Da. 

— A venit să vorbească cu dumneavoastră despre petrolul 
american şi rusesc? 

— A venit să vorbească cu mine despre starea producţiei şi a 
rezervelor mondiale de petrol. 

Tomas îşi scoase carneţelul de notițe din buzunar. Conversaţia 
se îndrepta spre subiectul care-l aducea la Viena. 

— Aş vrea să aflu în ce împrejurări v-aţi întâlnit, spuse. Când a 
luat legătura cu dumneavoastră? 

— O, acum câţiva ani. 

Tomas îşi consultă notițele. 

— Asta ar fi în... februarie 2002? 

— 2002? Nu ştiu, va trebui să mă uit în agendă. Luă un aer 
gânditor. Staţi puţin, îmi amintesc că am vorbit despre 11 
septembrie şi despre invazia americană din Afganistan, care 
avusese loc cu puţin timp înainte. Când s-a întâmplat asta? La 
sfârşitul lui 2001, nu-i aşa? Dădu din cap cu mai multă 
convingere. Da, cred că ne-am întâlnit prin februarie 2002. Imi 
aduc aminte că era foarte frig, era miezul iernii şi chiar încercam 
să nu intrăm în zăpada de pe trotuarele oraşului. 

— Cum a ajuns la dumneavoastră Filipe Madureira? 

— Printr-un client de-al nostru, inginerul Ferro de la Galp. 

— Compania petrolieră portugheză? 

— Da. Avem nişte afaceri cu Galp şi de obicei vorbesc cu 
inginerul Ferro. El m-a sunat şi mi-a zis că are un consultant 


67 


care, din cauza crizei politice internaţionale, trebuie să facă o 
evaluare a rezervelor disponibile şi a capacităţii de producţie 
instalate. M-a întrebat cu cine putea să vorbească, iar eu i-am 
spus să vină la mine. 

— Şi a venit. 

— Avenit. 

— Aici, în Viena? 

— Da, ne-am întâlnit aici. Arătă în spate cu un gest vag. Am 
luat prânzul la Lusthaus, un restaurant din Prater şi apoi ne-am 
dus până la hipodrom, ca să vedem caii. 

— Şi el voia să vorbească despre producţia mondială de 
petrol... 

— Da, despre producţie şi despre rezerve. Dar era interesat 
mai mult de rezerve. 

— Şi v-a spus din ce motiv avea nevoie de... 

Qarim ridică mâna opulentă. 

— Staţi puţin, încă nu mi-aţi spus exact de ce aveţi nevoie să 
ştiţi ce am discutat cu Filipe Madureira, îl întrerupse. După cum 
vă puteţi da seama, nu prea sunt dispus să dezvălui conţinutul 
conversaţiilor mele cu clienţii. 

— Inţeleg, însă aceasta este o anchetă a Interpolului. 

— Da, mi-aţi spus asta şi la telefon şi de aceea am acceptat să 
mă întâlnesc cu dumneavoastră. Dar aţi putea, oare, să fiţi mai 
exact? 

Tomas oftă. 

— Filipe Madureira este suspectat de implicare în două 
omoruri. 

Arabul holbă ochii şi deschise gura într-o expresie de uimire şi 
de şoc. 

— Serios? 

— Da. S-au descoperit legături între el şi doi oameni de ştiinţă 
care au fost împuşcaţi. 

Qarim dădu din cap. 

— Incredibil! exclamă. Am stat de vorbă cu un asasin şi am 
supravieţuit! Ridică ochii spre cer cu o expresie de recunoştinţă. 
Allahu akbar! Allah e mare şi plin de milă! _ 

— Aşteptaţi, n-am zis că el este asasinul. Incă se anchetează 
această problemă. 

Bărbatul de la OPEC urmărea traficul. 

— Da, însă în realitate este căutat de poliţie. Ridică din 


68 


sprâncene. Eu ce rol joc în acest film? 

— Omorurile au avut loc în perioada în care v-aţi întâlnit cu el. 

— Ascultaţi, vă garantez că nu despre asta am vorbit cu el, 
puteţi fi sigur. Allah îmi este martor. 

— Vă cred, spuse Tomas. Dar există o altă împrejurare care ni 
se pare relevantă. Din informaţiile pe care le avem, 
dumneavoastră aţi fost ultima persoană care l-a văzut pe Filipe 
în public. 

— Eu? 

— Da. A dispărut după aceste crime. Nimeni nu l-a mai văzut 
de-atunci. 

— Nu i s-o fi întâmplat ceva? 

— Poate că da, nu ştiu. 

— Poate a fost omorât şi el. Nu spuneţi voi, creştinii, că cine 
ridică sabia, de sabie va pieri? 

— Nu, e în viaţă. 

— De unde ştiţi? 

— S-a descoperit un schimb de e-mail-uri între el şi un prieten 
englez. 

— Atunci e simplu. Vorbiţi cu acest englez. 

— Nu se poate. Şi englezul a dispărut. 

Se opriră în dreptul unui şir de maşini staționate. Qarim privi 
în oglinda retrovizoare, călcă pe ambreiaj, schimbă viteza şi 
începu manevrele de parcare. 

— Ce istorie ciudată. Dar, cu toată sinceritatea, nu văd în ce 
fel vă pot fi de folos. 

— Eu încerc să reconstitui ce avea Filipe în minte când s-au 
întâmplat toate astea. De aceea este necesar să-mi relataţi 
conversaţia pe care aţi avut-o. 

Maşina se suci şi începu să dea cu spatele. 

— Vă povestesc, promise Qarim, privind în spate. Dar nu aici. 

Şi parcă. 


69 


VII 


O porniră pe jos de la impozanta clădire a Bursei, unde 
lăsaseră maşina. Traversară grădinile Parcului Gmeiner, un 
spaţiu verde chiar în miezul pieţei Borseplatz şi o luară pe 
Renngasse, strada care desparte superbul palat baroc 
Schonborn-Batthyany şi splendidul complex medieval de vechea 
catedrală Schottenkirche. Străbătură piaţa şi, ca un cicerone, 
Qarim îl conduse pe Tomas spre edificiul din faţă, palatul Ferstel, 
în interiorul căruia descoperiră o somptuoasă galerie, pasajul 
Freyung. Străbătură galeria şi o luară la stânga, intrând într-o 
clădire imensă, a cărei intrare e străjuită de o figură în papier 
mache reprezentând un bărbat aşezat pe un scaun. 

— Cafe Central, anunţă Qarim. 

Cafeneaua părea o catedrală. Coloane greceşti înalte 
sprijineau plafonul înalt şi boltit, de care atârnau, ca nişte fructe 
sălbatice pe ramurile unui copac, candelabrele sferice şi palide, 
care încercau în zadar să lumineze salonul. În fapt, strălucirea lor 
difuză era absorbită de lumina puternică a zilei, de razele de 
soare care se revărsau din plin prin ferestrele mari, în arcade și 
se răspândeau prin cafenea. Dar până şi această lumină părea 
estompată de stilul grandios al decoraţiunilor şi al arhitecturii 
interioare; atmosfera era dominată nu de lumină, ci de culoare şi 
de linii armonioase, un amestec elegant între acea nuanţă difuză 
de galben care acoperea totul şi un anumit stil art nouveau, care 
dădeau localului o tuşă clasică. Pe vremuri, când bărbaţii purtau 
frac, baston şi joben, localul acela trecea drept unul şic. 

Unii clienţi răsfoiau neatenţi ziarul, alţii păreau absorbiți de 
lectura vreunui volum pasionant, iar câţiva savurau un Kapuziner 
sau un Pharisaer, cu toţii, însă, se lăsaseră pătrunşi de sonata 
melancolică ce irumpea de sub degetele unui pianist care, cu 
ochii închişi şi cu capul lăsat pe spate, gusta beţia pasiunii 
pentru muzică. Mozart umplea cafeneaua de melodie, notele 
curgeau ca mierea, ca ciripitul blând al rândunicilor care 
întâmpină primăvara. 


70 


Străbătură salonul cu paşi uşori, astfel încât să nu deranjeze 
inspiraţia muzicianului şi să nu strice cursul sonatei ce se 
desprindea de pe clape și se aşezară într-un colţ, la o masă 
ovală, mică, lângă fereastră. 

— Acest loc este deosebit, murmură Tomas, contemplând 
tavanul boltit. Deosebit. 

— Este, într-adevăr, zâmbi Qarim, aşezându-se mai bine în 
scaun. Se spune că pe vremuri se adunau aici scriitorii din Viena. 
Arătă spre statuia din papier mache care străjuia intrarea 
cafenelei. Acela este unul dintre ei. 

Tomas examină chipul cu mustață. 

— Cine e? 

— Nu ştiu. Vreun poet, pesemne. 

— E renumit? 

Qarim privi pe fereastră, spre Herrengasse şi Minoritenplatz, 
unde traficul nu înceta. 

— N-am nici cea mai vagă idee, spuse. Dar toată zona, între 
Schottenring şi Alsergrund era frecventată de intelectuali. Uitaţi, 
pe-aici a locuit şi Freud, de exemplu. Casa lui este acum muzeu. 

Un chelner îmbrăcat în smoking, după cum cerea eticheta, se 
apropie cu un carneţel în mână. 

— Guten Tag, salută acesta. Avea o atitudine oarecum 
ezitantă, neştiind dacă acel client cu shemag pe cap şi îmbrăcat 
în thoub îl înţelegea. Was mochten Sie?’ 

— Eu aş vrea o Turkischer şi o Rehrucken!”, răspunse Qarim în 
engleză. Se ridică în picioare şi-l privi pe Tomas. Mă duc până la 
toaletă. Comandaţi şi dumneavoastră. 

In timp ce arabul se îndepărta, foarte agil în tunica sa închisă 
la culoare, istoricul se apucă să consulte meniul. 

— Mie... îmi e cam foame, îi spuse Tomas chelnerului. Arătă o 
fotografie din meniu. Ce e asta? 

Austriacul se aplecă şi studie imaginea. 

— Heringsalat? 

— Da, ce este? 

— Este o salată de hering. 

— Aduceţi-mi o porţie. 

— Şi de băut? 

— O bere la halbă. 


16 „Ce doriţi?”, în germ. în original (n.r.). 
1 Prăjitură cu ciocolată specific vieneză (n.r.). 
71 


— Pfiff, Seidl sau Krugen 

— Ştiu şi eu... orice marcă e bună. 

Chelnerul scutură din cap. 

— Nu, nu. Voiam să ştiu ce fel de halbă doriţi. 
— Ah. De jumătate de litru, atunci. 

— Ach so. Krugel. 


Când Qarim se întoarse la masă, îi aşteptau cafeaua turcească 
aburindă şi o felie de tort de ciocolată. Pianul nu se mai auzea şi 
pianistul se aşezase la bar să-şi odihnească degetele şi să bea o 
Einspanner'5. Tomas ţinea halba de bere în mână şi gusta deja 
din salata de hering. Părea să se bucure de soarele care-i 
mângâia chipul, însă carnetul de notițe stătea deschis pe masă, 
aşteptând însemnările. 

— Poate ar fi mai bine să profităm de linişte şi să mai 
conversăm puţin, propuse el, de îndată ce-l observă pe Qarim. 

— Foarte bine, încuviinţă bărbatul, atingând ceaşca de cafea 
cu degetele, să vadă cât de caldă este. Spuneţi-mi ce vreţi să 
aflaţi. 

— Mi-aţi spus că, atunci când v-aţi întâlnit cu Filipe Madureira, 
voia să afle stadiul producţiei mondiale de petrol. Vi s-a părut 
normală solicitarea aceasta? 

Qarim luă un aer gânditor. 

— Normală? Nu ştiu. Adică, e normal ca cineva să vrea să 
evalueze condiţiile pieţei, mai ales după atentatele de la 11 
septembrie, după invadarea Afganistanului de către Statele Unite 
şi în contextul acelei incertitudini asupra situaţiei internaţionale. 
In acele condiţii, mi se părea normal ca guvernele să dorească 
să-şi apere interesele şi să afle dacă piaţa mai rezistă. Dar îmi 
aduc aminte că amicul dumneavoastră insista foarte mult pe 
situaţia producţiei OPEC. 

— Da? De ce? 

— Păi... presupun că era de aşteptat, nu? Dacă ne gândim 
bine, situaţia producţiei în afara OPEC e într-o stare deplorabilă... 

— Cum aşa? 

Qarim sorbi încet din cafeaua turcească şi rămase tăcut 
câteva momente. 

— Uitaţi, spuse în cele din urmă. Ce ştiţi dumneavoastră 
despre afacerile cu petrol? 


18 Cafea vieneză preparată din espresso acoperit cu frişcă (n.r.). 
72 


— Mai nimic. Nu uitaţi că sunt istoric. Subtilităţile pieţei 
energetice n-au fost niciodată un subiect care să mă facă să 
tresalt de emotie. 

Arabul îşi muşcă buza în timp ce căuta o modalitate de a-i 
explica situaţia profanului din faţa sa. 

— Bine, ar trebui întâi să înţelegeţi că nu este vorba de o 
afacere oarecare, începu el. În primul rând, această afacere face 
să circule cei mai mulţi bani de pe glob. Şi, mulţumită Domnului, 
miezul ei se află în Orientul Mijlociu. Îşi ridică ochii spre cer şi 
lăudă măreţia Domnului. Allahu akbar || fixă cu privirea pe 
Tomas. În al doilea rând, este o afacere atât de importantă încât 
se amestecă cu politica. Inclină din cap. Când vorbesc de 
politică, mă refer la politica la nivel înalt, la chestiuni de viaţă şi 
de moarte, la destinul ţărilor şi al civilizaţiilor. Strânse pumnul, ca 
şi cum ar fi apucat ceva cu forţă. Petrolul înseamnă putere. 
inţelegeţi? Strânse pumnul şi mai tare şi şi-l apropie de faţă. 
Putere. 

— Da, evident. Banii înseamnă putere. 

Qarim scutură din cap. 

— Nu, nu m-ati înţeles. Nu vorbesc de puterea dată de bani. 
Vorbesc de ceva mult mai adânc, mai fundamental, mult mai 
elementar decât asta. Luă o nouă înghiţitură de cafea. Ascultaţi- 
mă. La şapte ani după descoperirea de la Spindletop, Marea 
Britanie a hotărât să facă modificări în marina de război, 
renunțând la cărbune şi trecând la motoarele ce funcționau cu 
derivate pe bază de petrol. Mări ochii, ca şi cum tocmai ce 
spusese ceva de o importanţă transcendentală. Inţelegeţi 
implicaţiile acestei decizii? 

— Bine... bănuiesc că, modernizând marina, britanicii au 
devenit mai puternici. 

— Nu, nici vorbă. Bătu cu degetul în masă. Britanicii au făcut, 
de fapt, un pas foarte riscant. Vapoarele lor funcționau pe bază 
de cărbune, o materie primă care există din abundență în Marea 
Britanie, dar au trecut la ambarcaţiuni care funcţionează cu 
derivate din petrol, materie primă de care nu dispun în propria 
lor ţară. Căscă ochii. Aţi înţeles acum? Ei nu aveau această 
materie primă. Făcu o pauză, astfel încât ideea să-şi facă pe 
deplin efectul. Din cauza acestei schimbări, furnizarea 
combustibilului nu mai era o constantă sigură. Dacă Marea 
Britanie voia să fie sigură că forţele sale navale se puteau 


73 


deplasa, era obligată să garanteze securitatea căilor de 
alimentare cu combustibil. Cu alte cuvinte, era forţată să-şi 
apere interesele în Orientul Mijlociu. Incepând din acest moment, 
siguranţa naţională a devenit legată irevocabil de chestiunea 
crucială a accesului la petrol. Strânse pumnul din nou. La astfel 
de putere mă refer. 

— Inţeleg. 

Qarim ridică pumnul strâns în dreptul ochilor. 

— Cine are în mână petrolul, are în mână lumea întreagă. 
Marile puteri nu numai că aveau nevoie de petrol pentru a purta 
războaie, dar au început să poarte războaie din cauza petrolului. 
inţelegeţi? Din cauza petrolului. Când Hitler zicea că are nevoie 
de Rusia pentru Lebensraum, spaţiul vital al Germaniei, nu se 
referea la agricultura rusească, ci la câmpurile de petrol care 
existau în sudul ţării. Nemţii nu dispuneau de această materie 
primă în interiorul frontierelor şi era necesar să-şi asigure 
aprovizionarea cu petrol astfel încât să se afirme ca o mare 
putere mondială. 

— Hm. 

— Din acelaşi motiv, japonezii au bombardat flota americană 
la Pearl Harbor. 

— Ei, haideţi! Nu-mi spuneţi că din cauza petrolului... 

— Ba chiar asta spun. 

— La Pearl Harbor nu era petrol. 

— Dar era în Indiile Orientale olandeze, Indonezia de astăzi. 
Japonia se găsea exact în aceeaşi situaţie ca şi Germania: nu 
putea extrage petrol din interiorul graniţelor sale şi de aceea 
avea nevoie să-l aducă din altă parte. Pentru japonezi era 
absolut necesar să-şi însuşească zăcămintele din Indiile Orientale 
olandeze, dar le era teamă de intervenţia americanilor, de vreme 
ce americanii puseseră Japonia sub embargo petrolier. De aceea 
au atacat şi au nimicit japonezii flota din Pearl Harbor. 

— Am înţeles. 

— Şi oare de ce au fost americanii în fruntea operaţiunilor de 
eliberare a Kuweitului în 1991? Credeţi că s-ar fi comportat la fel 
dacă era o ţară producătoare de banane? 

Tomas izbucni în râs. 

— Sigur că nu. 

— Războiul din Golf a fost, înainte de toate, un război pentru 
petrol. La fel şi invazia Irakului din 2003. De ce credeţi că a avut 


74 


loc? Din cauza armelor de distrugere în masă care, de altfel, nici 
n-au existat vreodată? 

— Din cauza petrolului. 

Qarim lovi puternic cu palma în masă. 

— Sigur că din cauza petrolului! De altfel, chiar 
vicepreşedintele SUA, Dick Cheney, a recunoscut public până i s- 
a ordonat să tacă. De fapt, americanii doreau să refacă harta 
Orientului Mijlociu în funcţie de propriile interese strategice. 
Restul erau doar vorbe în vânt. 

Tomas se foi în scaun şi făcu o grimasă. 

— Dar americanii nu sunt mari producători de petrol? 

— Sunt al treilea producător mondial. 

— Şi atunci care este problema? 

Qarim rămase o clipă imobil, ca şi cum era pe punctul de a 
face o mare dezvăluire. 

— Problema este că acest petrol e pe terminate. 

— Ce înseamnă asta? 

Arabul desfăcu mâinile, cu palmele în sus. 

— Acesta este al treilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi despre 
petrol: este limitat. Inţelegeţi? repetă aproape silabisind. Petrolul 
este o resursă limitată. 

Tomas ridică o sprânceană. 

— Bineînţeles că e limitat. Dar mereu am auzit că este încă 
de-ajuns. 

— Într-adevăr este, slavă Domnului. 

— Şi atunci care este problema? 

— Problema este că acel petrol care încă este de ajuns este 
petrolul OPEC. Işi apropie chipul de Tomas şi schiţă un surâs fin. 
Şi mai ales cel din Arabia Saudită, /nch'A//lah! 

— lar petrolul din afara OPEC? 

— Este pe terminate. 

— Nu-mi vine să cred. 

— Ar trebui să credeţi. 

— Se vor descoperi alte zăcăminte. 

Qarim râse. 

— Se vede că nu sunteţi familiarizat cu acest subiect, spuse. 
Dumneavoastră ştiţi ce este petrolul? 

— Păi... e acea materie lichidă, vâscoasă, care iese din 
pământ. 

— Da, dar ce este petrolul? 


75 


— Un amestec de substanţe chimice, bănuiesc. 

— Toate lucrurile sunt un amestec de substanţe chimice, 
dragul meu. Arătă înspre Tomas. Chiar şi dumneavoastră. Eu vă 
întreb dacă ştiţi exact ce anume este petrolul. 

Istoricul ridică din umeri. 

— Ştiu doar ceea ce ştie toată lumea. 

— Adică mai nimic, răspunse arabul. Atunci ascultaţi-mă cu 
atenţie. Apucă ceaşca de cafea şi o agită, făcând să se învârtă 
lichidul negru. Atât petrolul, cât şi cărbunele sunt resturi de 
materie vie. Cărbunele derivă mai ales din plante moarte, în timp 
ce petrolul derivă din animale care au murit acum milioane de 
ani. Grăsimea animalelor este plină de hidrogen care, în 
combinaţie cu elementul cel mai răspândit în organismele vii, 
carbonul, creează hidrocarburi. In realitate, petrolul este un 
amestec de hidrocarburi rezultate din grăsimea animalelor 
moarte. Această grăsime are tendinţa de a se acumula în 
rezervoare subterane, unde se transformă în petrol dacă stă o 
vreme într-o zonă cu temperaturi variind între o sută şi o sută 
treizeci şi cinci de grade Celsius. De îndată ce se formează, 
petrolul are tendinţa de a urca la suprafaţă, ca o pată de 
cerneală care iese dintr-un burete. 

— Dar animale sunt peste tot. Dacă petrolul se formează din 
grăsime animală, atunci ar trebui să se găsească din abundență. 

— Nu neapărat. Trebuie să se atingă un echilibru dificil. 
Grăsimea nu se transformă în petrol aşa, de la o zi la alta. Sunt 
necesare condiţii adecvate de temperatură care să dureze un 
anumit interval de timp ca să se poată obţine petrolul. Dacă locul 
în care se află aceste depozite nu se află la o adâncime 
suficientă, grăsimea nu atinge temperatura necesară şi, în 
consecinţă, nu se transformă în petrol. Dacă ea se află la o 
adâncime prea mare, temperatura este prea ridicată şi petrolul 
se transformă în gaz sau este distrus. Inţelegeţi? Condiţiile 
adecvate sunt foarte specifice şi delicate. Pe lângă asta, petrolul 
dispare de îndată ce se formează, dat fiind ca iese imediat la 
suprafaţă. Ca să găsim petrol sub pământ trebuie să identificăm 
acele zone în care petrolul s-a acumulat şi n-a putut urca, fiind 
acoperit de un bloc impermeabil. Ca şi cum ar avea un dop, 
înţelegeţi? Petrolul încearcă să urce, dar dopul nu-l lasă să iasă. 
Problema este că sunt foarte rare locurile în care se întrunesc 
toate aceste condiţii şi noi le cunoaştem aproape pe toate. 


76 


— Chiar le cunoaştem? 

— Fără îndoială. Ca să existe petrol, e nevoie de un puț în care 
să se acumuleze grăsimea animală într-un anumit interval, la o 
anumită temperatură, astfel încât să se transforme în ţiţei. De 
asemenea, e nevoie de o rocă poroasă care să-i permită 
petrolului să urce şi de o piatră impermeabilă la suprafaţă, care 
să servească drept dop, obligând ţiţeiul să se acumuleze. Acest 
tip de sol a fost deja identificat şi, mulţumită noilor tehnologii ale 
sateliților, s-au identificat toate locurile în care se poate găsi. 

— Şi deci? 

— İn lume există doar şase sute de sisteme care au condiții 
adecvate pentru producerea petrolului sau a gazului. Patru sute 
dintre ele au fost sau sunt deja exploatate, iar restul de două 
sute se află în ape adânci sau în zona arctică. Ridică degetul. Și 
atenție, niciunul dintre cele două sute de locuri neexplorate nu 
prezintă garanții că ar conține petrol. 

— Dar poate chiar acolo se găsesc cantități enorme, cine ştie! 

Qarim scutură din cap. 

— Este puțin probabil. Se ajunge foarte greu la aceste două 
sute de sisteme şi, după toate probabilitățile, se vor dovedi a fi 
mici. Sistemele mari se găsesc mai uşor decât cele mici, de 
aceea au şi fost descoperite primele. Pe măsură ce exploatarea 
avansează, dimensiunea zăcămintelor scade. Orice geolog vă 
poate explica asta. 

— Şi care este situaţia celor patru sute de sisteme aflate deja 
în exploatare? 

— Din punctul de vedere al OPEC, totul e în regulă. Avem 
petrol cât cuprinde, /nch'Al/lah! Dar în afara OPEC problemele 
sunt mari. Intona cuvintele: Probleme mari de tot. 

— Cât de mari? 

— După descoperirea de la Spindletop, lumea a înţeles că în 
Texas era petrol peste tot. Apoi au găsit zăcăminte de petrol şi în 
alte părţi în Statele Unite, cum ar fi în Oklahoma, dar şi în 
Venezuela, Mexic şi Rusia. Puterile europene s-au concentrat în 
Orientul Mijlociu, britanicii de la BP în Iran, iar olandezii de la 
Shell în Irak, urmaţi îndeaproape de companiile americane, care 
au creat Aramco în Arabia Saudită. Dar, în 1951, lranul a 
naționalizat compania britanică de pe teritoriul său, exemplu 
urmat şi de celelalte ţări din regiune, care s-au unit în 1961 şi au 
format OPEC. Surâse. Organizaţia pentru care am onoarea să 


77 


lucrez. 

— Şi care, după cum mi-aţi spus, n-are probleme cu producţia. 

— Nici o problemă, slavă Domnului. Qarim îşi întoarse privirile 
spre cer şi lăudă încă o dată măreţia domnului. A/lahu akbar! 
Lăudat fie Domnul care ne apără, pe noi, credincioşii săi fideli și 
care ne arată adevăratul său Cuvânt, aşa cum e scris în Coran. 
Işi mângâie barba ascuţită. Ştiţi cât petrol se află în Orientul 
Mijlociu? 

— Nu, dar bănuiesc că-mi veţi spune. 

— Mai mult de jumătate din tot petrolul existent în lume. Ceea 
ce înseamnă că naţionalizările au lăsat marile companii 
occidentale cu mai puţin de jumătate din petrolul existent. 
Acesta se cheamă petrol non-OPEC. 

— Petrol non-OPEC? 

— Exact. Bătu din nou cu degetul în masă. Acesta este, de 
fapt, petrolul care se termină. 

— Dar cum se termină, mai exact? 

— Se termină. Qarim trase către el carnetul lui Tomas şi-şi 
pregăti stiloul. Cunoaşteţi conceptul de vârf? 

— Nu. 

Arabul desenă o linie ascendentă pe o foaie goală a carnetului. 

— Producţia de bunuri finite are întotdeauna un vârf. Producţia 
creşte, creşte, creşte, până când ajunge la jumătate, apoi începe 
să coboare, ca pantele unui munte. Stiloul ajunse la un punct 
înalt pe hârtie şi începu o traiectorie descendentă. Acesta se 
cheamă „vârf”. Când ajungem la un vârf de producţie... Qarim 
ridică ochii spre cer, rugător, Allah, atotputernicul, să se 
milostivească de noi. 

— De ce? 

— Pentru că asta înseamnă că deja nu mai putem creşte 
producţia. Dimpotrivă, începem să producem din ce în ce mai 
puţin petrol. Se aplecă deasupra mesei. Vedeţi ce problemă este 
aici? Desenă o altă linie ascendentă pe carnet. Cererea mondială 
este în continuă creştere. Este din ce în ce mai multă populaţie şi 
deci din ce în ce mai mulţi consumatori pe pământ. China, care 
mai demult se punea în mişcare prin pedalele bicicletelor, a 
început să treacă la automobile. La fel şi India. Linia ascendentă 
a cererii se intersectează cu cea descendentă a ofertei. lar 
producţia de petrol este în scădere. 

Tomas privi fix cele două linii intersectate. 


78 


— Înţeleg, murmură. Preţul combustibilului va sări în aer. 

— Va fi de trei cifre. Şi, chiar şi aşa, nu va fi suficient petrol 
pentru toţi. Petrolul ieftin e pe terminate, iar economia mondială 
este pe buza prăpastiei. 

— Când se va întâmpla asta? A 

— In cazul petrolului non-OPEC, vârful este iminent. In Statele 
Unite a fost deja atins în 1970 şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 
marile câmpuri petrolifere din Canada şi din marea Nordului. Cel 
mai mare producător din Europa Occidentală, Norvegia, este pe 
punctul de a atinge vârful, lucru care ar trebui să se întâmple în 
jur de 2010, iar Rusia nu mai are mult de aşteptat nici ea. Se 
estimează că petrolul non-OPEC va atinge vârful în 2015, poate 
chiar mai devreme. 

— Dumnezeule! 

— Şi asta nu e tot. Din 1961, descoperirea de zăcăminte noi 
de ţiţei este în declin. În pofida dezvoltării de noi tehnologii de 
prospectare, în fiecare an se descoperă din ce în ce mai puţin 
petrol. Din 1995, lumea consumă cel puţin douăzeci şi patru de 
miliarde de barili pe an, dar descoperă numai nouă miliarde de 
barili de petrol nou. 

Auzind acestea, Tomas ridică privirea. 

— Dar aceasta este o problemă foarte mare. 

Qarim încuviinţă din cap. 

— Foarte mare. Când petrolul va începe să lipsească, 
economia mondială se va duce de râpă. Nu vă aduceţi aminte ce 
s-a întâmplat ultimele trei dăţi când producţia de petrol a suferit 
scăderi abrupte? Ridică trei degete în aer. Embargoul arab din 
1974, revoluţia iraniană din 1979 şi războiul din Golf din 1991. 
Vă amintiţi ce s-a întâmplat atunci cu economia mondială? 

— A intrat în recesiune. 

— Exact. Şi luaţi aminte că vorbim de efectele unor scăderi 
temporare ale producţiei. Făcu o pauză. Temporare. Lăsă 
cuvântul să-şi facă efectul. Acum imaginaţi-vă efectele unei 
scăderi permanente, cum se va întâmpla după atingerea vârfului 
de producţie. Făcu o nouă pauză, sumbră. Va fi sfârşitul 
civilizaţiei noastre în forma în care o ştim astăzi. 

Tomas oftă. 

— Bine, asta înseamnă că va trebui să trecem la alte forme de 
energie. 

Arabul schiţă o expresie batjocoritoare. 


79 


— Ce forme noi de energie? Ne întoarcem la cărbune? 

— Nu, va trebui să găsim alte surse de energie. 

— Dar aceasta este o iluzie. Nu există, în momentul de faţă, 
altă sursă de energie aptă să susţină economia mondială 
actuală. 

— Se va descoperi alta. 

Qarim râse, scuturând din cap. 

— Mă tem că nu e chiar atât de simplu. 

— De ce? Dacă am fost în stare să mergem pe Lună, vom fi cu 
siguranţă capabili să descoperim o nouă formă de energie. j 

— Probabil, nu zic că nu. Problema e că încă n-am găsit-o. In 
momentul de faţă cel mai bun candidat este gazul natural. Există 
din abundență şi poluează mai puţin. 

— Vedeţi? 

— Problema este că gazul e mult mai scump decât petrolul, iar 
transportul din zona de producţie este dificil. Evident că trecerea 
la gazul natural, forţată de epuizarea petrolului, va avea efecte 
negative asupra economiei mondiale. Pe lângă asta, deşi gazul 
este relativ abundent, vorbim în continuare de o materie primă 
finită, la fel ca şi petrolul. 

— Dar n-or exista şi alte alternative? 

— Există energia nucleară. Dar problemele acesteia sunt 
cunoscute, nu-i aşa? Centralele nucleare s-au dovedit incredibil 
de scumpe şi au creat probleme complicate de siguranţă, după 
cum s-a văzut şi la Cernobil. Mai avem şi chestiunea depozitării 
deşeurilor radioactive, care contaminează tot ce ating şi a căror 
durată de viaţă poate ajunge la mii de ani. Aceste centrale sunt 
atât de problematice, încât multe ţări încep să le desființeze. 

— Trebuie să existe şi alte soluţii. 

— Avem energia solară şi eoliană. Ambele sunt curate, dar 
problema este că nu sunt prea eficiente şi nici prea maleabile. 
De exemplu, celula fotovoltaică transformă în electricitate doar o 
zecime din energia solară pe care o primeşte. Pe de altă parte, 
atât soarele, cât şi vântul sunt intermitente, nu ne furnizează 
energie tot timpul. Când nu mai bate vântul, turbinele eoliene nu 
mai produc energie. La fel se întâmplă şi cu energia solară pe 
timp de noapte sau când este înnorat. Pe lângă acestea, ambele 
sunt excesiv de scumpe. Făcu un gest emfatic cu mâna. Aceste 
două surse energetice joacă, desigur, un rol important, nu zic că 
nu, însă nici să nu ne gândim că pe ele se va baza economia 


80 


mondială. 

Tomas oftă. 

— Inţeleg, spuse el. Deci suntem condamnaţi. 

— Există încă speranţa că vom descoperi fuziunea nucleară 
controlată, ceea ce ne-ar aduce o sursă inepuizabilă de energie 
curată. 

— Da? 

— Cel mai greu, însă, este că ne trebuie vreo sută de ani ca s- 
o punem la punct. 

— O sută de ani? se alarmă Tomas. N-avem petrol pentru încă 
o sută de ani. 

— Cine v-a spus asta? 

Istoricul rămase nedumerit. 

— Păi... dă... dumneavoastră. 

— Eu am spus că vârful petrolului non-OPEC este iminent. 

— Şi cel OPEC? 

— Ah, acesta pare să existe încă din abundență, slavă 
Domnului. Lăudat fie Domnul, cel plin de milostenie! Dacă 
estimările noastre sunt corecte, Orientul Mijlociu şi, mai exact, 
Arabia Saudită, înoată în petrol. Se pare că vârful nostru va fi 
atins peste cincizeci sau chiar o sută de ani. 

— Şi sunt corecte aceste estimări? 

Qarim ridică ochii spre cer, de parcă şi-ar fi încredinţat 
destinul providenţei divine. 

— Inch Allah! 


81 


VIII 


Tomas nu fu deloc surprins când, după ce străbătu sala 
imensă, îl văzu pe Orlov înconjurat de farfurii pline de mâncare. 
Imediat ce se întorsese de la Viena, istoricul luase legătura cu 
voluminosul agent Interpol şi, după cum era de aşteptat, fu 
invitat la prânz într-un restaurant din Lisabona. Localul ales era 
un restaurant brazilian din Campo Pequeno, una dintre acele 
rotiserii a căror specialitate este să-şi îndoape clienţii până ce-i 
lasă fără simţire. 

Rusul se ridică cu greu să-l salute pe noul venit. Tomas 
observă imediat că Orlov era deja lac de transpiraţie, semn că 
mânca deja de ceva vreme. 

— lertare, am început înaintea dumneavoastră, spuse rusul cu 
o voce aspră. Işi şterse sudoarea de pe frunte şi se mângâie pe 
burtă. Mi-era aşa de foame că mă durea stomacul cum nici nu vă 
imaginaţi. 

— Foarte bine, nu-i nici o problemă. 

Farfuria lui Orlov era plină până la refuz de carne. Feliile de 
picanha!*, maminha” şi cupimi?! în sânge se îngrămădeau alături 
de orez şi de fasole neagră, stropite cu farofa? şi însoţite de o 
sticlă de vin roşu alentejan goală pe jumătate, alături de paharul 
plin. Tomas ceru o caipirinha şi comandă orez şi fasole, însă lăsă 
de înţeles că nu dorea să se îmbuibe și că-i ajungeau două felii 
de picanha. 

— Şi? Cum a fost la Viena? gâfâi Orlov, mestecând o bucată 
mare de carne. Aţi valsat? 

Tomas dădu din cap. 

— Am ascultat altă muzică. 

— Imi închipui. Ce sonată v-a cântat omul de la OPEC? 

— Mi-a spus că Filipe investiga producţia şi rezervele de petrol 


19 Frigărui din carne de vită (n.r.). 

20 Friptură din pulpă de vacă (n.r.). 

21 Friptură de carne de oaie, cal, vacă, etc. (n.r.). 

?2 Făină de amoniac, servită ca garnitură (n.r.). 
82 


şi că s-a arătat deosebit de interesat de ceea ce se întâmplă în 
ţările OPEC. 

Rusul îşi strâmbă buzele unsuroase. 

— Normal, încuviinţă el. Dacă era consultant pentru Galp, 
evident că avea nevoie de informaţii despre acest subiect, nu 
credeţi? 

Tomas schiţă o grimasă. 

— Nu ştiu dacă este chiar atât de evident. 

— Cum aşa? 

— De ce s-ar duce Filipe tocmai la Viena ca să pună nişte 
întrebări al căror răspuns îl putea afla la telefon sau prin e-mail? 
De ce să zboare până la Viena? 

Orlov înghiţi încă o bucată de picanha. 

— Poate avea poftă de nişte specialităţi gastronomice 
austriece, cine ştie! 

— Sau poate că povestea asta ascunde mai mult decât s-ar 
crede. 

— Sigur că ascunde, exclamă omul de la Interpol. Luă o gură 
de vin, ca să mestece mai bine. Nu uitaţi că, după ce a fost în 
Viena, prietenul dumneavoastră a dispărut şi, imediat după 
aceea, cineva le-a făcut de petrecanie şi celorlalţi doi indivizi. 
Arabul nu v-a dat nici o pistă utilă? 

— Nici una. Mi-a spus că petrolul non-OPEC e pe punctul de a 
trece de vârful de producţie, dar că puţurile care aparţin OPEC 
sunt în continuare pline. 

Rusul se opri o clipă din mestecat. 

— Nu văd ce relevanţă are această informaţie în cazul nostru. 

— Nici eu. 

— Şi atunci ce ne rămâne de făcut? 

Tomas oftă. 

— Incerc să apuc pe altă cale. 

— Care anume? 

— Săptămâna trecută i-am lăsat lui Filipe un mesaj pe un site 
special, creat de gaşca noastră din liceul din Castelo Branco şi pe 
care mă gândesc că o să-l viziteze. A avut mereu spirit de grup şi 
sigur cunoaşte adresa aceasta de internet. 

— Ah, da? Aţi trimis mesajul săptămâna trecută? 

— Da. 

— Şi? 


Tomas scutură din cap. 


83 


— Deocamdată, nimic. 

Chelnerul apăru cu picanha şi caipirinha lui Tomas, în timp ce 
altul umplea farfuria rusului cu altă porţie de carne, pe care o 
prezentă drept spată de bivol. Când chelnerii au plecat, Orlov îşi 
privi interlocutorul. 

— Dacă n-aţi descoperit nimic, de ce aţi vrut să mă vedeţi? 

— Cine v-a spus că n-am descoperit nimic? 

— Păi... tocmai ce mi-aţi zis asta... 

Tomas se aplecă şi-şi ridică geanta. 

— N-am descoperit nimic despre Filipe, asta-i drept, însă am 
aflat câte ceva despre mesajele enigmatice în jurul cărora se 
învârte acest caz. 

Orlov ridică din sprâncene, surprins. 

— Ce mesaje? Vă referiţi la semnul Diavolului? 

— Da, la cei trei de şase. 

— Aţi descifrat mesajul? 

— Cred că da. 

— Măi să fie! Arătaţi-mi! 

Istoricul scoase Biblia voluminoasă din geantă şi răsfoi 
ultimele pagini, căutând textul final al Noului Testament. ÎI găsi şi 
i-l arătă rusului. 

— Aceasta este Cartea Revelației, cel mai enigmatic dintre 
toate textele biblice. Este documentul profeţiilor. A fost scris în 
anul 95, pe o insulă mică din marea Egee, de către un om pe 
nume loan. Tradiţia spune că era apostolul loan, acelaşi loan 
care a scris a patra Evanghelie, însă nu există nici o certitudine 
în acest sens. Există diferenţe majore de stil, dar sunt şi anumite 
asemănări. 

— Credeam că se cheamă Apocalipsa. 

— Aşa şi este. 

Orlov se arătă încurcat. 

— Dar aţi spus că este Cartea Revelației. 

— Apocalipsa este un cuvânt grecesc care înseamnă 
„revelaţie”, înţelegeţi? Este acelaşi lucru a spune că ultima carte 
a Noului Testament se numeşte Apocalipsa sau Revelația. 

— Ah, nu ştiam. 

Tomas îi arătă din nou textul. 

— Această carte este îngrijorătoare. Ochii lui Tomas se opriră 
asupra primului paragraf. Incepe cu aceste cuvinte: 
„Descoperirea lui Isus Cristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să 


84 


arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând.” Ridică 
privirea şi repetă ultimele cuvinte: „Cele ce trebuie să se 
petreacă în curând.” 

— Hm... tenebros. 

Tomas bătu cu degetul paginile deschise. 

— Puteţi să fiţi sigur că, de-a lungul secolelor, multă lume a 
intrat în panică citind ceea ce scrie aici și pe bună dreptate. 
Răsfoi din nou paginile. Este o carte de profeţii, care vorbeşte 
despre sfârşitul zilelor noastre şi aici găsim bună parte din 
vocabularul apocaliptic, expresii cum ar fi Ziua Judecăţii de Apoi, 
bătălia Armaghedonului şi cei patru călăreţi ai Apocalipsei, dar 
expresia cea mai cunoscută pe care acest text a introdus-o a fost 
chiar „apocalipsa”, care şi-a pierdut sensul comun de „revelaţie” 
şi acum înseamnă „sfârşitul lumii”. 

— Şi tot aici apare şi numărul Fiarei. 

— Da, tot aici. Incepu să caute fragmentul. Să ştiţi că în 
Apocalipsa numerele au foarte mare importanţă. Textul este plin 
de cifre simbolice. Dă impresia că ascunde mesaje în mesaje, ca 
o hologramă imensă. 

— E şi cazul celor trei de şase? 

— Exact. Tomas se opri din răsfoit şi arătă cu degetul spre 
unul dintre paragrafe. Aici este, exclamă el. Aici e partea în care 
se referă la apariţia Fiarei. Işi drese glasul. Zice aşa: „Aici este 
înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; 
căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi 
şase.” 

Ridică privirea spre interlocutorul său, căruia chelnerul tocmai 
îi servea încă o picanha. 

— Şi dumneavoastră ziceţi că e descifrabil? întrebă rusul. 

— Fără îndoială. Acesta este un mesaj ocult şi are o rezolvare. 
Arătă rândurile pe care le citise. 

— Vedeţi expresia asta? „Aici este înţelepciunea”, scrie aici. 
Adică cine are înţelepciune poate dezlega enigma. 

— Ce fel de înţelepciune? 

— Inţelepciunea  iniţiaţilor. Arătă cu degetul expresia 
următoare. Priviţi fraza aceasta: „să socotească numărul fiarei; 
căci este număr de om.” Aceasta înseamnă că e vorba de ştiinţa 
numerelor. 

— Matematica? 

— Ghematria. 


85 


— Geometria? 

— Ghe-ma-tri-a. 

— Ce e asta? 

— Ghematria este o disciplină a Cabalei, care stă la baza 
numerologiei moderne. Este o metodă prin care se obţine 
valoarea numerică a cuvintelor ebraice prin convertirea literelor 
în numere. 

Orlov schiţă o grimasă. 

— Şi la ce foloseşte asta? 

— Ideea este să reuşim să ajungem la miezul cuvintelor, să 
revelăm misterele oculte ale limbajului, să stabilim legături 
invizibile între expresii aparent diferite, astfel încât să înţelegem 
semnificaţia divină a Creaţiei. Misticii Cabalei credeau că 
Dumnezeu a creat universul prin intermediul literelor alfabetului 
şi că a ascuns secrete în numere şi în cuvinte, în spatele acestor 
litere. Ghematria ne permite să ajungem la sensul ascuns al 
cuvântului lui Dumnezeu. 

— Nu prea înţeleg... 

Tomas împinse farfuria la o parte, luă un stilou, îşi scoase 
carneţelul din geantă şi-l aşeză pe masă. 

— Odată, în lerusalim, un bătrân cabalist mi-a explicat 
amănunţit totul, spuse el. Ideea este următoarea. Fiecărei litere 
din alfabetul ebraic îi corespunde un număr. Primele nouă litere 
se asociază cu cele nouă unităţi, următoarele nouă cu zecile, iar 
ultimelor patru le corespund primele sute. 

Mâzgăli o ecuaţie. 


SHaNaH = 355 


— Astfel, literele cuvântului ebraic shanah, care înseamnă 
„an”, însumează un total de trei sute cincizeci şi cinci. Vedeţi? 
Or, trei sute cincizeci şi cinci este exact numărul de zile din anul 
lunar. Aceasta înseamnă că există o relaţie numerică între 
cuvânt şi lucrul pe care-l desemnează. 

— De ce aţi scris acu literă mică? 

— Scrierea ebraică ignoră multe vocale. Când litera se scrie şi 
se pronunţă, se pune majusculă. Când litera se pronunţă, dar nu 
se scrie, se pune minusculă. 

— Inţeleg, murmură Orlov. Deci, după câte am înţeles din 
explicaţia dumneavoastră de geome... ăă... cu acest sistem, 


86 


fiecare literă are o valoare, iar suma valorilor fiecărei litere care 
intră în alcătuirea unui cuvânt ne dă valoarea cuvântului în 
cauză. Corect? 

— Exact. Işi ridică privirea. Dar lucrurile devin şi mai 
interesante dacă intrăm în zona mistică. Priviţi echivalenţa dintre 
cuvintele Elohim şi Hateva, adică Dumnezeu şi Natură. 


ELOHIM (86) = HaTeVA (86) 


Au acelaşi număr, optzeci şi şase. Asta înseamnă că 
Dumnezeu este natura. 
O nouă ecuaţie. 


OR (207) = RaZ (207) 


— Observaţi echivalenţa dintre or, adică „lumină” și raz, 
„Mister”. Ambele se convertesc în două sute şapte. Cu alte 
cuvinte, lumina trimite la mister. Când Dumnezeu a spus: yehi 
or! sau „să fie lumină!”, a început misterul Creaţiei. 

— E uimitor. 

— Nu-i aşa? Bătu cu degetul pe foile carnetului. Ghematria 
scoate la lumină semnificaţiile oculte ale cuvintelor. 

Rusul avu un moment de ezitare. 

— Şi... credeţi că este posibil să ajungem la descoperirea celor 
trei de şase prin acest sistem? 

Tomas începu să caute din nou fragmentul din Biblie pe care îl 
consultase mai devreme. 

— Nu numai că este posibil, ci este singurul drum de urmat, 
remarcă el. Uitaţi ce spune aici: „Cine are pricepere să 
socotească numărul fiarei; căci este număr de om”. Il privi pe 
Orlov. „Să socotească numărul fiarei”? „Este număr de om”? Un 
surâs îi înflori pe buze. Mai limpede de-atât nici că se putea. 
Misterul celor trei de şase se poate decodifica prin intermediul 
ghematriei. 

— Deci trebuie să recurgem la Cabala. 

— Exact la asta m-am gândit şi eu iniţial. Dar apoi mi-am dat 
seama că se putea să nu fie nevoie de Cabala. 

— Nu? : 

— Cabala este o metodă ebraică. Işi trecu palma pe deasupra 
textului. Apocalipsa a fost scrisă în zona mării Egee. Asta 


87 


înseamnă că s-ar putea să trebuiască să ne îndreptăm spre limba 
greacă. 

— Greacă? N 

— Este cât se poate de normal. Işi pregăti stiloul. Uitaţi, /sus 
se spune în greceşte /esous. Sunt şase litere. Să vedem valoarea 
lor numerică. 

I ESOUS 
10 8 200 70 400 200 = 888 

— În greceşte, numărul lui Cristos este, după cum se vede, trei 
de opt. Astfel, este logic ca numărul Anticristului să fie la fel de 
simetric, dar inferior și descifrabil prin ghematria aplicată la 
limba greacă. Cei trei de şase se încadrează în acest model. 

— Inţeleg. 

— Ceea ce demonstrează că această enigmă biblică se poate 
rezolva recurgând la limba greacă. Aşa că m-am apucat să caut 
nume ale căror ghematrie să dea trei de şase. la ghiciţi ce-am 
găsit. 

— N-am nici cea mai mică idee. 

— Haideţi, spuneţi un nume la întâmplare. 

— Nu ştiu. 

Pe chipul lui Tomas apăru umbra unui surâs. 

— Mahomed. 

Orlov căscă gura de uimire. 

— Mahomed? Mahomed dă trei de şase? 

— Exact. 

— Vreţi să insinuaţi că Mahomed este Anticristul? 

— Nu insinuez aşa ceva. Vă spun doar că ghematria numelui 
Mahomed dă trei de şase. 

— La naiba! 

— Dar există un alt nume care dă acelaşi rezultat. Un nume şi 
mai surprinzător, un nume care pare perfect pentru rolul Fiarei, 
un nume care trimite direct la Anticrist. 

— Care? 

Tomas privi spre masă şi în jur, prin sala restaurantului. Se 
simţea sătul, mirosul mâncării îi provoca greață, iar priveliştea lui 
Orlov, cu gura mânjită de grăsime, îl aducea într-o agonie 
insuportabilă. 

— Aţi terminat de mâncat? 


88 


— Eu? se miră rusul. Da, de ce? 

— Nu pot să mai stau aici. Haideţi să ieşim, nu vreţi? 

— Nu se poate, protestă Orlov. Trebuie să-mi spuneţi care este 
celălalt nume care dă şase sute şaizeci şi şase. 

— Vă spun, dar promiteţi-mi că apoi plecăm imediat. 

— Bine. 

Tomas se ridică de pe scaun. 

— Atunci haideţi. 

— Aşteptaţi, aproape că strigă interlocutorul său, întinzând 
mâna pentru a-l ţine pe loc. Trebuie mai întâi să-mi spuneţi 
numele. 

Istoricul surâse, savurând dinainte plăcerea pe care i-o va da 
figura lui Orlov la auzul numelui. 

— Hitler. 


89 


IX 


Alexander Orlov părea că se află în stare de şoc când a trebuit 
să plătească nota. Nu preţul îl lăsase fără replică, cum ar fi fost 
de aşteptat în acea situaţie, în faţa valorii exorbitante pe care i-o 
prezentase chelnerul pe o tăviţă de argint, ci vârtejul de idei care 
îi incendiase imaginaţia. Hitler? Hitler era Fiara profeţiilor din 
Apocalipsa lui loan? Hitler era Anticristul anunţat de ultima carte 
a Noului Testament? Ideea i se părea înfricoşătoare şi irezistibilă 
în acelaşi timp. Cum se putea ca un text biblic din secolul | să 
conţină un număr a cărui ghematrie să trimită la autorul celui 
mai mare genocid din istorie? 

leşiră în linişte din restaurant şi porniră să se plimbe prin 
parcul din Campo Pequeno. Arena de coride fusese renovată şi 
parcul care o înconjura era primitor şi îmbietor, un colţ liniştit în 
mijlocul efervescenţei urbane. Rusul merse mult timp cu ochii 
aţintiţi în pământ, până când se hotărî să rupă tăcerea. 

— Sunteţi sigur că numele lui Hitler corespunde numărului 
şase sute şaizeci şi şase? 

— Am făcut socoteala de nenumărate ori şi n-am nici o 
îndoială. Dacă a este egal cu o sută, bo sută unu şi aşa mai 
departe, ghematria numelui lui Hitler dă trei de şase. 

— Dumnezeule, e incredibil. 

— Vă daţi seama? Hitler, Anticrist? 

Orlov expiră zgomotos. 

— Şi până la urmă care dintre ei este Anticristul? Hitler sau 
Mahomed? 

— Cine credeţi dumneavoastră? 

— Eu cred că Hitler. 

Tomas râse. 

— Ar fi logic, nu-i aşa? Omul care a produs cel de-al Doilea 
Război Mondial, cel răspunzător pentru milioane de morţi, cel 
care a planificat şi a pus în practică Holocaustul. 

— Şi care a invadat Sfânta Rusie, se grăbi să adauge Orlov. Nu 
uitaţi că el a invadat Sfânta Rusie. 


90 


— Da, Hitler este candidatul perfect. Numele lui conţine 
numărul Fiarei, iar el este o întruchipare a răului. 

— Fără îndoială. 

— Dar e greşit. 

Un amestec de surpriză şi dezamăgire păru să-l cuprindă pe 
Orlov. 

— Nu e Hitler? 

— Nu. 

— Sunteţi sigur? 

— Cât se poate de sigur. 

— Dar e chiar perfect pentru acest rol. 

— Ştiu. Cu toate astea, nu Hitler este Fiara din Apocalipsă. 

— Cum puteţi fi sigur? 

— O arată întreg contextul profeţiei. Nu uitaţi că acesta este 
un text creştin vechi. 

— Credeţi, deci, că Anticristul este Mahomed? 

— Nu, nici Mahomed. 

Orlov înclină capul. 

— Auziţi, dacă nu e Hitler, ar avea sens să fie Mahomed, nu vi 
se pare? El este principalul duşman al creştinătăţii. Şi apoi, 
islamul se află în spatele tuturor actelor de terorism care au loc 
peste tot. Cecenia, Afganistan, Irak, Iran, Algeria, 11 Septembrie, 
toate poartă semnătura islamului. 

— Nu spuneţi absurdităţi, îl întrerupse Tomas. Mahomed îl 
respecta pe Hristos, îl considera un adevărat profet. lar 
intoleranţa pe care o observăm acum în anumite zone islamiste a 
existat şi în creştinism. Să ne amintim doar de inchiziţie şi. De 
cruciade. 

— Dar au fost acum multă vreme. 

— Pogromurile antievreieşti din lumea creştină au fost acum 
multă vreme? Holocaustul a fost acum multă vreme? Oftă. 
Intoleranţa creştină a durat mult, dumneavoastră ce vă 
închipuiţi? Uitaţi, când eram adolescent, îmi aduc aminte de 
primarul Lisabonei cum îşi exprima indignarea la intrarea într-un 
cinematograf doar pentru că se proiecta un film franțuzesc în 
care Maria era prezentată altfel decât o descrie Biserica. De 
asemenea, îmi aduc aminte şi că, acum câţiva ani, un 
caricaturist a desenat caricatura papei cu un prezervativ pe nas, 
lucru care a stârnit un val de proteste. Imi amintesc şi că... 

— Cum doriţi, spuse nerăbdător Orlov. Dar cum puteţi fi sigur 


91 


că Fiara nu este nici Hitler, nici Mahomed, dacă numele lor dau 
trei de şase, aşa cum se anunţă în profeţiile Noului Testament? 

— Dintr-un motiv foarte simplu, spuse Tomas. Apocalipsa a 
fost scrisă în secolul | şi, în text, autorul său, loan, îi provoacă pe 
cititori să dezlege o enigmă din vremea lor. Căută paragraful 
iniţial. Vă aduceţi aminte că el a scris chiar la începutul cărţii: 
„Descoperirea lui Isus Cristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să 
arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând.” |! privi 
pe Orlov. Vedeţi? „Cele ce trebuie să se petreacă în curând.” 
loan se referea la evenimente din vremea sa. Or, Hitler şi 
Mahomed au venit mult după aceea. 

— Dar, dat fiind că este o profeție, nu credeţi că este de 
aşteptat ca Apocalipsa să se refere la personaje din viitor? 

— Nu e chiar aşa. In Apocalipsa, loan le cere cititorilor să 
dezlege un mister. Cititorii sunt oameni din vremea lui şi, dacă 
profeția s-ar fi referit la persoane care aveau să trăiască o mie 
sau două mii de ani mai târziu, aceşti cititori n-ar fi avut cum să 
dezlege enigma. Este, deci, logic, ca loan să le ceară oamenilor 
din timpul său să rezolve o ghicitoare a cărei soluţie să le fie 
contemporană. Amintiţi-vă că loan spune clar că profeţiile se 
referă la „cele ce trebuie să se petreacă în curând”. 

— Inţeleg. 

Se aşezară pe o bancă lungă, la umbra unui copac, iar Tomas 
scoase stiloul şi carnetul. 

— Revenind la limba greacă, am descoperit alte soluţii. 

Scrise nişte litere pe o pagină nouă. 


TO MEGA THERION 
— To mega Therion, adică „marea Fiară”. Ghematria acestei 
expresii este şase şase şase. 
Mai mâzgăli un cuvânt. 
LATEINOS 
— Lateinos este cuvântul grecesc pentru „latin” sau „roman”. 


Tot trei de şase dă. 
incă un cuvânt. 


92 


TEITAN 


— Teitan este echivalentul grec al lui Titan, un nume al 
Soarelui. Titan este o soluţie interesantă, pentru că are un 
anumit iz păgân, ceea ce, în epoca respectivă, era echivalent cu 
anticreştinismul. Titan era numele pe care grecii îl dădeau zeului- 
soare, Apolo. 

Chipul lui Orlov afişă o expresie sceptică. 

— Anticristul este zeul-soare? Nu prea are sens... 

Tomas îi făcu semn să aştepte. 

— S-ar putea să fie mai logic decât credeţi, spuse. Ajungem şi 
la asta, aveţi răbdare. Istoricul bătu cu stiloul în carnet. Mai întâi 
trebuie să clarificăm un lucru: deşi majoritatea versiunilor 
existente ale Bibliei indică cei trei de şase ca fiind numărul Fiarei, 
unele versiuni arată că acest număr este şase unu şase. 

— Şase sute şaisprezece? 

— Da. Sunt doar câteva versiuni, dar ele există. 

— Dar asta nu ne interesează, replică omul de la Interpol. 
Asasinii celor doi oameni de ştiinţă au lăsat lângă victime un bilet 
cu trei de şase. Deci pe noi ne interesează şase sute şaizeci şi 
şase, nu şase sute şaisprezece. 

— Nu e chiar aşa, insistă istoricul. Cele două versiuni conţin 
cheia misterului, după cum o să vedeţi imediat. II fixă cu privirea 
pe Orlov. la să vedem dacă reuşiţi să răspundeţi la următoarea 
întrebare: cine era cel mai mare duşman al creştinilor în secolul |, 
când loan a scris Apocalipsa? 

Ochii rusului se pierdură într-o expresie meditativă. 

— Hm... să vedem... 

— Gândiţi-vă. Tomas făcu un gest cu ambele mâini, ca şi cum 
ar fi cărat ceva dintr-o parte într-alta. V-aţi întors în timp în 
secolul |. Sunteţi creştin. Care este duşmanul dumneavoastră cel 
mai mare? De cine vă este frică cel mai mult? 

— De Diavol? 

— Mă refer la o fiinţă umană. Nu uitaţi că Apocalipsa spune că 
e numele unui om. Cine este? Işi bătu tâmpla cu degetul. 
Gândiţi-vă. 

— Pilat? 

Tomas râse. 

— Nu spuneţi aiureli. Pilat nu-i preocupa deloc pe creştini 


93 


atunci când a fost scrisă Apocalipsa. 

— Irod? 

— Nici el nu-i mai preocupa pe creştinii secolului |. 

Orlov respiră adânc, în semn de renunțare. 

— Nu ştiu. 

Istoricul continuă să-şi privească interlocutorul. 

— Nero. 

— Nero? 

— Nero este Fiara din Apoca/ipsa. 

Orlov afişă un aer încurcat. 

— Dar de ce Nero? 

— In Cartea Revelației, şase este un număr blestemat. Nero 
era al şaselea împărat şi purta semnul celor trei de şase. Apucă 
din nou stiloul. Priviţi. 

Scrise ceva pe carnet. 


NERON KAISAR = 666 


— În greacă, Nero se spune Weron. „Împăratul Nero” este 
Neron Kaisar. Transcris în ebraică, acest nume dă şase şase 
şase. Şi pe lângă asta, dacă ştergem n-ul final, rămâne Nero, 
numele roman al împăratului. Transcris în ebraică dă şase sute 
şaisprezece, versiunea minoritară a numărului Fiarei. 

— Nero? 

— Nero era kaisar, adică „împărat” şi, de aceea, era comparat 
cu Soarele. Seneca a scris despre Nero: „El este Soarele în 
persoană”. In acest sens, Nero era Titan. Dar era şi /ateinos, 
adică „roman”, iar ghematria tuturor acestor cuvinte în greacă 
este şase sute şaizeci şi şase. 

Recapitulă totul într-o singură ecuaţie. 


NERON KAISAR = LATEINO = TEITAN = 
TO MEGA THERION = 666 


— Adică împăratul Nero este roman, este egalul Soarelui şi 
este marea Fiară. El este Anticristul din Apocalipsă pentru că, în 
acea vreme, trimitea creştinii la moarte în circul roman. Era 
figura cea mai temută de creştinii din epoca în care s-a scris 
Cartea Revelaţiei. 

Pe figura lui Orlov apăru o expresie gânditoare. 


94 


— Am înţeles, murmură el. Dar e ceva aici care nu prea se 
potriveşte. Dacă Fiara Apocalipsei e Nero, de ce asasinii au lăsat 
numărul Fiarei lângă corpul victimelor? 

Istoricul ridică două degete. 

— N-am decât două ipoteze, rosti. Prima este cea mai simplă. 
Cei trei de şase sunt, simbolic vorbind, numărul Diavolului. Dacă 
asasinii fac parte dintr-o sectă, aşa cum a tras concluzia şi 
Interpolul, de altfel, este normal să vrea să lase pe acţiunile lor o 
semnătură cu valoare simbolică. In acest context, este evident 
că cei trei de şase nu se referă la Nero, ci la Diavol. 

— Această interpretare este evidentă, comentă Orlov. Care 
este cea de-a doua ipoteză? 

— A doua ipoteză este mai elaborată şi mai îndrăzneață, dar 
mă tem că încă nu dispun de toate datele pentru a o formula. 

— Doar nu vreţi să mă lăsaţi în aer. Spuneţi-mi la ce vă 
gândiţi. 

— N-o să mă credeţi. 

— Daţi-i drumul, haideţi. 

Istoricul oftă. Era reticent să prezinte o concluzie fără a avea 
toate informaţiile pe care le considera necesare. Dar poate 
reuşea să dea un indiciu. 

— Bine, iată, spuse. Eu cred că, atunci când au lăsat bileţelele 
lângă victime, ucigașii au vrut să anunţe ceva. 

— Să anunţe ceva? Ce anume? 

Tomas ezita, tot mai nehotărât. Oare trebuia neapărat să 
spună? Avea nevoie de nişte certitudini, existau încă goluri pe 
care trebuia să le umple. Cu toate acestea, adevărul era că rusul 
îl cerceta cu nerăbdare şi era limpede că n-avea să-l lase fără să 
afle concluzia la care ajunsese, fie ea şi provizorie. Trebuia să-i 
mai dea ceva, oricât de neînsemnat ar fi fost. Dându-şi seama de 
acest lucru, îşi învinse şi ultima urmă de ezitare şi ridică vălul 
care acoperea misterul. 

— Au vrut să anunţe sfârşitul lumii. 


95 


X 


— Astăzi mergem la plimbare. 

Invitația, pe care fiul său o formulă de îndată ce doamna 
Graca se trezise, o lăsă mută de uimire. 

— La plimbare? se minună ea, încă adormită. Pe unde? 

Tomas trase storurile şi lăsă soarele să invadeze camera. 

Era o zi frumoasă, iar Coimbra cea însorită strălucea de viaţă; 
dimineaţa se arăta primitoare şi îmbietoare, îmbrăcată de 
cântecul dulce al mierlelor şi de briza călduţă ce urca dinspre 
râu. Dincolo de fereastră se înşirau, una lângă alta, casele cu 
pereţi albi şi acoperişuri roşii, tăiate pe fondul cerului de un 
albastru profund. Zidurile vechi îmbrăţişau cu gelozie oraşul, 
posesive; păreau un castel medieval ridicat ca o coroană în 
vârful urbei, dar nu erau decât pereţii scorojiţi ai vechii 
universităţi, cu clopotniţa ridicându-se în faţa privirilor ca 
bijuteria cea mai de preţ. 

— Ai văzut ce frumos este afară? Arătă spre fereastră. leşim, 
ne învârtim puţin, respirăm aer curat, stăm la soare. 

Dona Graca, acoperită încă cu cearşaful, îl privea cu o 
expresie întrebătoare. 

— Te simţi bine, băiete? 

Tomas se apropie de pat. 

— Mamă, de cât timp n-ai mai ieşit din casă? 

— Păi... mă rog, nu ştiu... 

— N-ai mai ieşit din casă de când te-ai rătăcit şi te-au dus la 
spital. Asta a fost acum două săptămâni. 

— Şi ce dacă? 

— Dar cum poţi să trăieşti aşa? 

— Ah, iar începi. Doamna Mercedes îmi face cumpărăturile, 
mulţumită lui Dumnezeu. N-am nevoie să bat străzile. 

— Nici măcar la slujbă nu te mai duci! 

— Şi de ce te interesează pe tine? Mă rog la fel de bine şi 
acasă. 

Fiul se întoarse spre şifonier şi deschise uşa, scoțând la iveală 


96 


sertarele şi hainele atârnate pe umeraşe. 

— Cu ce vrei să te îmbraci? 

— Ca să merg unde? 

— Ca să ieşim, mamă. 

Dona Graca se dezveli şi se aşeză pe marginea patului. 

— Vine şi tatăl tău? 

— Lasă-l pe tata. Mergem afară să stăm la soare şi să 
respirăm aer curat. Cu ce vrei să te îmbraci? 

— Dă-mi ceva frumos. Arătă spre o rochie din şifonier; era de 
culoare roz, cu volane albe la bretele. Dă-mi-o pe-aceea, am 
cumpărat-o în Lisabona când ţi-ai luat doctoratul. 

Tomas scoase rochia şi o puse pe pat. 

— Atunci îmbracă-te. Spală-te şi dă-te cu parfum. Vreau să te 
faci frumoasă. M-ai auzit? 

Graca privi rochia. 

— Dar până la urmă unde mergem? 

Fiul ieşi din cameră, lăsând-o singură, dar, înainte să închidă 
uşa, îi repetă ceea ce-i spusese la trezire. 

— Astăzi mergem la plimbare. 


Automobilul se deplasa încet prin traficul de dimineaţă târzie. 
După ce trecu printre Casa de Sal şi Conchada, o luă la dreapta 
şi urcă în direcţia spitalelor universitare. Era foarte cald în 
Volkswagen şi Tomas deschise geamul să lase aerul să intre; o 
adiere răcoroasă  străbătu maşina, uşoară şi plăcută, 
împrospătând aerul dinăuntru şi îndulcind plimbarea. Dădură 
ocol rondului Coselhas şi, în apropiere de Quinta de Santa 
Comba, o luară pe o străduţă şi ajunseră într-o piaţetă cochetă, 
un loc liniştit şi agreabil, unde coroanele copacilor mângâiau 
acoperişurile vilelor şi timpul părea să se fi domolit. 

— Ce-ar fi să ne oprim aici? propuse Tomas, parcând maşina 
înainte de a auzi răspunsul. 

— Aici? De ce? 

— Nu vezi ce de verdeață? E frumos, nu-i aşa? 

Dona Graca se uită în jur. 

— Da, pare plăcut. 

— Haide să mergem puţin pe jos. Vino, o să-ţi facă bine. 

Îşi ajută mama să se ridice şi porniră agale printre copaci. 

Era un loc liniştit; aerul era curat, parfumat de mirosul 
coconarilor şi animat de concertul insectelor, de greierii care 


97 


cântau pe întrecute în păduricea de alături, invizibili, dar 
zgomotoşi. Trecură prin faţa unui zid acoperit de plante, tunse 
îngrijit în partea de sus şi Tomas se opri în faţa porţii. 

— la uite, ce interesant, comentă. Ai văzut cum se numeşte 
locul acesta? 

Mama îşi întinse gâtul, încercând să citească literele pictate pe 
faianţă. 

— Lo... lo... ce scrie aici? 

— Loc de odihnă, citi Tomas. Ciudat. Trebuie să fie un loc unde 
se odihneşte lumea. 

Dona Graca căpătă un aer intrigat. 

— Un loc unde se odihneşte lumea? De ce să se odihnească? 
Privi spre pădurice. Poate să se odihnească după ce se plimbă? 

— Aşa o fi, se grăbi să răspundă fiul. Haide să aruncăm o 
privire înăuntru. 

Intrară pe poartă şi păşiră pe dalele năpădite de verdeață. 
Vârful ierbii strălucea în soare, erau picături de apă care indicau 
că tocmai fusese udată. Bătură la uşa vilei şi o fată cu bonetă şi 
halat alb le ieşi în întâmpinare cu un surâs amabil. 

— Bună ziua. 

— Am venit să vedem casa, spuse Tomas. Putem intra? 

— Vă rog. p 

Fata le servi drept ghid. Incepură cu bucătăria, unde două 
femei trebăluiau în jurul a două cratiţe ce miroseau tare bine, 
apoi trecură spre salonul de zi. Peste tot domnea un aer primitor 
şi o ordine desăvârşită, deşi locul era puţin cam întunecat. În 
salon mergea un televizor şi câteva persoane se odihneau pe 
nişte canapele generoase, unele privind ecranul, altele tricotând, 
două picotind cu gura deschisă. 

Dona Graca îl trase de mânecă pe Tomas. 

— Ai văzut, Tomas? 

— Ce anume, mamă? 

— Sunt toţi bătrâni, spuse ea în şoaptă ca să nu fie auzită de 
vârstnicii din jur. Aici sunt numai bătrâni. 

— Dar locul e drăguţ, nu-i aşa? 

— Da, aşa e. Dar sunt numai bătrâni, ai observat? 

— Şi ce dacă? Cine ştie, poate ţi-ai face o grămadă de prieteni 
aici. 

— Eu? 

— Da, de ce nu? Sunteţi de aceeaşi vârstă. 


98 


— Ba nu sunt deloc de vârsta mea. Aici sunt numai moşi, nu 
vezi? 

Tomas se scărpină în creştet, oarecum debusolat. 

— Ţi-ar fi foarte bine aici, insistă el. Casa pare drăguță şi 
lumea e de vârsta ta. Ţi-ai face prietene noi, ai să vezi. 

— Faci pe prostul? Ce nevoie am eu să vin aici? 

— E mai bine aici decât singură acasă. Aici nu mai ai nici o 
grijă. Există personal care să se ocupe de tine şi e multă lume cu 
care poţi să vorbeşti. Coborî vocea, dar rosti cuvintele cu 
intensitate. Nu-i aşa că-i mai bine decât să stai singură, închisă 
în casă? 

— Haide, nu mai spune prostii. 

— Serios, aici se ocupă ei de tine. g 

— N-am nevoie să se ocupe nimeni de mine. Imi este de ajuns 
doamna Mercedes, s-o aibă Dumnezeu în pază. Şi apoi, mai am 
şi vecinele, care sunt nişte sfinte şi care mă ajută mereu când 
am nevoie. 

Fata cu bonetă şi halat îi întrerupse. 

— Mergem şi la etaj? 

— Ah, mulţumesc, e foarte drăguţ din partea dumneavoastră, 
dar nu e nevoie, se scuză Doamna Graca. Ştiţi, noi deja... 

— Haideţi să mergem şi sus, îi tăie vorba Tomas, îndreptându- 
se spre coridor. Dacă tot am ajuns aici, să vizităm tot. 

Doamna Graca oftă şi îşi urmă resemnată fiul şi gazda. Luară 
ascensorul şi ajunseră într-un culoar lung, iar paşii lor începură 
să răsune pe podeaua dintr-un lemn deschis la culoare, cu 
siguranţă fag. 

— Vai, nu ştiu dacă mai pot, spuse mama, descumpănită de 
dimensiunea holului. Sunt obosită, Tomas. Să ştii că nu mai sunt 
de vârsta ta. 

— E chiar aici, spuse fata în alb, arătând a treia uşă din 
dreapta. Aproape că am ajuns. 

Străbătură ultimii metri ai coridorului şi intrară într-o cameră. 
Nu era foarte spațioasă dar avea un aspect curat. Mobila din 
lemn de brad era în stil vechi; camera avea şifonier, televizor, o 
canapea şi un pat mare, un buchet de flori pe birou, toate 
aşezate în cea mai desăvârşită ordine. 

— E frumoasă camera, nu-i aşa? întrebă Tomas. Se duse la 
fereastră şi privi afară. la uite! Are până şi vedere spre pădure. 

Doamna Graca se apropie şi privi. Era chiar păduricea de pini 


99 


pe care o traversaseră venind spre vilă. 

— Bine, putem pleca acum? întrebă ea, oarecum 
nerăbdătoare. 

— Nu-ţi place camera? 

— Ba da, e foarte frumoasă, n-am ce spune. Dar mă simt cam 
obosită, ştii? Vreau să merg acasă. 

Tomas înghiţi în sec. Venise momentul s-o pună pe mama lui 
în faţa faptului împlinit şi avea nevoie de mult curaj pentru asta. 

— Ascultă, mamă, începu el. Doamna Mercedes mi-a spus că 
nu mai poate avea grijă de tine o vreme. 

— Nu? Chiar ieri am văzut-o şi nu mi-a spus nimic. Ce-a păţit? 

— Păi... ăăă... o... o problemă de familie care a intervenit pe 
neaşteptate. 

— O fi soţul. Bietul om suferă de gută, săracul și doamna 
Mercedes era tare supărată din cauza asta. O fi avut altă criză? 

— Da, asta trebuie să fie. 

— O sun imediat. Săraca de ea! Deunăzi îmi povestea cum... 

— Mamă, mamă, o întrerupse fiul. Problema este că vei 
rămâne o vreme singură şi n-are cine să aibă grijă de tine. 

— Şi ce-i cu asta? 

— Şi ce-i cu asta? Cine îţi face piaţa? Cine îţi pregăteşte 
mâncarea? Cine îţi face curăţenie? 

— Ei, o rog pe o vecină. Maria Clotilde e o bomboană de fată şi 
mi-a tot spus că dacă am vreodată... 

— Ascultă, mamă, vecinele tale pleacă toate în concediu un 
timp. 

Dona Graca făcu ochii mari, nevenindu-i să creadă. 

— Toate vecinele mele pleacă în concediu? Unde pleacă? 

Tomas transpira din plin. 

— Ştiu eu, mamă? Se duc în Algarve sau în Brazilia, nu ştiu şi 
nici nu mă interesează. 

— Mi se pare cam ciudat. Maria Clotilde este mereu 
îngrijorată, soţul ei este şomer de multă vreme, săraca. Dulce, 
vecina de la etajul al doilea, nici nu mai spun! Pensia nu-i ajunge 
şi nici măcar de întreţinere n-are bani. Doar dacă o fi... cum o 
cheamă pe neobrăzata aceea de la etajul întâi, cea care a 
moştenit apartamentul de la mătuşa ei? Graciete. Doar ea! 

— Doamna Graciete a murit deja, mamă. 

— Graciete a murit? 

— Acum cinci ani. 


100 


— Cred că te înşeli. Dacă ar fi murit, am fi aflat şi eu și tatăl 
tău. 

Tomas simţea că explodează. Trebuia să rezolve problema şi 
trebuia s-o facă imediat. 

— Mamă, n-are importanţă, spuse, privind-o drept în ochi şi 
apucând-o de umeri. Nu poţi merge acasă pentru că n-are cine 
să aibă grijă de tine. Ai răbdare, va trebui să rămâi aici o vreme. 

Doamna Graca îşi privi fiul cu nedumerire. 

— Ce vrei să spui? 

— Trebuie să rămâi aici. Doar o vreme, fii liniştită. 

Ea privi în jur, tulburată. 

— Dar... dar asta nu e casa mea. Eu vreau să merg acasă. 

— Nu pot să te duc acasă pentru că n-are cine să aibă grijă de 
tine acolo. Trebuie să rămâi aici o vreme. Doar câteva 
săptămâni... 

Buza de jos a doamnei Graca începu să tremure şi o strălucire 
umedă îi inundă ochii verzi. Expresia de pe chipul ei era una de 
disperare, de implorare, de panică. 

— Eu vreau acasă, se smiorcăi, speriată. Te rog, du-mă acasă. 

Câteva broboane de sudoare apărură pe fruntea fiului, i se 
scurseră pe tâmple şi apoi pe faţă. Era un moment dureros. Se 
gândi să renunţe la decizia pe care o luase, în fond, cu ce drept 
îşi obliga mama să facă ceva împotriva voinţei sale? Nu era o 
persoană adultă? Când era mic, mama îi spunea mereu lui ce să 
facă, iar acum, cum se puteau inversa rolurile? | se părea 
nefiresc. De când devenise adult, părinţii îi respectau spaţiul vital 
şi el pe al lor, cum e firesc. Uneori Tomas le mai dădea câte un 
sfat mamei sau tatălui său, însă niciodată nu îndrăznise să le dea 
un ordin, ar fi fost de neconceput; ei erau suverani, stăpâni pe 
propria lor voinţă şi, într-o anumită măsură, îşi păstraseră 
autoritatea în faţa lui. Cum putea el acum să-şi oblige mama să 
trăiască într-un loc în care era vădit că ea nu voia să stea? Cu ce 
drept o obliga să plece din propria casă? Nu era ea stăpână pe 
destinul său? Cum îndrăznea să se poarte cu ea de parcă ar fi 
fost un copil? 

In momentul în care se hotărî să dea înapoi evaluă, totuşi, 
consecinţele deciziei. O văzu pe mama lui închisă în casă, 
noaptea, cu starea de sănătate înrăutăţindu-se; putea să alunece 
şi să se lovească la cap, putea să lase gazele deschise sau fierul 
de călcat aprins, pe vreo haină, putea să iasă afară şi să se 


101 


rătăcească din nou. Nu, sub nici o formă. Nu era în stare să stea 
neînsoţită şi nici nu-şi putea purta singură de grijă. Realitatea, 
crunta realitate, era că se aflau pe un drum fără întoarcere, iar 
lui îi revenea răspunderea de a-şi asuma responsabilităţile şi de 
a hotărî ceea ce nu-şi imaginase vreodată că avea să hotărască. 

Nu putea da înapoi. 

— Vreau să merg acasă. 

Tomas îşi privi mama şi rămase tăcut, neştiind ce să zică. 
Poate era mai bine să nu spună nimic. Aşa este, conchise; mai 
bine să nu zică nimic, să termine conversaţia. In fond, n-avea 
cum s-o convingă, era evident. Fără să mai scoată nici un 
cuvânt, ieşi grăbit din cameră şi dispăru pe coridor. 

O rupse la fugă. 


Apăru după câteva minute cu o valiză pe care doamna Graca, 
cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, o recunoscu surprinsă drept a 
sa. Geamantanul său vechi. Tomas se dusese la maşină să ia 
bagajul pe care i-l pregătise pe furiş în dimineaţa aceea, când ea 
încă dormea. Când intră în cameră, o găsi aşezată pe scaun, 
ştergându-şi ochii cu o batistă în timp ce directoarea, ghemuită 
lângă ea, încerca să o consoleze. 

— Mamă, ţi-am adus hainele, spuse el, arătându-i valiza. Dacă 
mai ai nevoie de ceva, spune-mi. Aşeză geamantanul pe pat şi-l 
deschise. Pot să-ţi aduc cărţi, fotografii... tot ce vrei. 

— Eu vreau să mă întorc acasă, se plânse ea cu o voce subţire 
şi tremurândă. 

Străduindu-se să ignore tânguielile mamei, Tomas începu să 
atârne rochiile în şifonier şi să pună hainele prin sertare. 

— Rămâi aici doar câteva săptămâni, spuse, în timp ce punea 
o rochie pe umeraş. Apoi mai vedem, bine? 

— Unde e tatăl tău? O să vezi tu când o afla! 

— Tata mi-a cerut să te duc la un cămin bun. 

— Nu cred. Tatăl tău nu ţi-ar cere niciodată aşa ceva. 

— Dar mi-a cerut-o. Mi-a spus să am grijă de tine. 

Doamna Graca ridică degetul, tremurând de furie, de revoltă, 
de indignare. 

— Cu ce drept îmi faci asta? Tu... tu... propriul meu copil... cu 
ce drept? N-o să mă abandonezi aici! 

— Doar câteva săptămâni. 

— Nici măcar o zi, m-ai auzit? Nici măcar o zi! 


102 


— Mamă, calmează-te. 

— Eu vreau să merg acasă. Dacă o fi să mor, vreau să mor 
acasă. Du-mă acasă, te rog frumos. 

— Acum nu se poate, murmură Tomas, aranjând mai departe 
hainele în dulap, astfel încât să nu trebuiască s-o privească pe 
mama sa. Poate peste o săptămână. 

— Vreau să merg acasă, gemu ea. 

Directoarea, acea femeie atrăgătoare, cu ochii de culoarea 
ciocolatei, pe care o cunoscuse prima dată când vizitase căminul, 
purta în piept un ecuson care-i aminti numele Maria Fior; 
rămăsese ghemuită în faţa doamnei Graca, urmărind conversaţia 
în linişte. Văzând că renunţase la luptă, se aplecă în faţă, îi 
murmură ceva la ureche doamnei Graca şi se ridică, îi făcu semn 
lui Tomas şi se îndepărtară amândoi, ajungând lângă uşă. 

— Nu i-aţi spus mamei dvs. Că o aduceţi aici? 

— Nu, nu i-am spus nimic. N-ar fi acceptat niciodată. 

Maria îşi încrucişă braţele şi îl privi dezaprobator. 

— Dar ar fi trebuit să vorbiţi cu ea. 

— Vă rog să mă credeţi că am vorbit cu ea de multe ori despre 
acest subiect. De multe ori. Şi medicul i-a vorbit. Ea însă refuza 
să vină, ce puteam să fac? Credeţi că trebuia s-o urc cu forţa în 
maşină? 

— Era neapărată nevoie să vină? 

— Ştiţi, am stat o vreme fără să fac nimic. Ea nu voia să vină, 
iar eu nu voiam s-o oblig, aşa că am lăsat-o în pace. Cobori ochii. 
Dar lucrurile au început să se precipite acum două săptămâni. 
Mama a ieşit la cumpărături şi s-a rătăcit prin oraş. Nimeni nu 
ştia cine e, iar ea nu spunea nimic inteligibil. A trebuit s-o ducă la 
secţia de poliţie şi mai apoi la spital, unde, din fericire, a 
recunoscut-o o infirmieră. Atunci mi-am dat seama că trebuie 
neapărat să rezolv problema. 

Directoarea oftă. 

— Inţeleg, spuse. Işi îndreptă spatele, luând o postură 
profesională. Trebuie să ştiu câteva lucruri despre ea şi 
dumneavoastră va trebui să completaţi un formular, bine? 

— Cum doriţi. 

— Din câte am văzut, se descurcă singură, nu-i aşa? 

— Da, se mişcă fără ajutor, deşi doarme foarte mult. Cel mai 
complicat este, de fapt, cu pierderile de memorie. Uneori este 
complet dezorientată. De exemplu, i se întâmplă frecvent să uite 


103 


că tatăl meu a murit. 

— Asta e normal. Întotdeauna, amintirile cele mai recente se 
şterg primele. Aruncă o privire spre doamna Graca. Mama 
dumneavoastră are doar şaptezeci de ani, nu-i aşa? 

— Da. 

— Mi se pare cam devreme să aibă astfel de probleme... 

— Ştiţi, totul a început după moartea tatălui meu. 

— Hmmm... înţeleg. Ochii căprui se îngustară şi buzele 
cărnoase schiţară o grimasă. Odată am avut aici un cuplu foarte 
unit. Amândoi îşi petreceau zilele sărutându-se şi şoptindu-şi 
secrete, mergeau peste tot împreună şi a trebuit să le lipim 
paturile, ca să poată dormi ţinându-se de mână. Erau adorabili. 
Intr-o zi, ea a suferit un atac de cord şi a fost dusă la spital, unde 
a şi murit după două zile. Familia a intrat în panică, temându-se 
de reacţia pe care ar putea s-o aibă el la aflarea veştii şi ne-au 
cerut să nu-i spunem nimic. Însă, după o săptămână, o angajată 
s-a scăpat şi i-a povestit adevărul. Făcu o pauză. El a murit în 
ziua următoare. 

Povestea rămase plutind în aer, insidioasă, ca o ceaţă 
încăpăţânată, o umbră rău prevestitoare care nu se dă dusă. 

— Asta s-a întâmplat aici? întrebă Tomas. 

— Da, răspunse Maria. Acum câţiva ani. Cazul i-a emoţionat pe 
toţi angajaţii căminului. Dar cel mai important este că ne-a 
arătat efectul pe care-l poate avea moartea unui partener dintr- 
un cuplu asupra celuilalt, atunci când amândoi sunt foarte 
apropiaţi şi au trăit mult împreună. Privi din nou spre doamna 
Graca. Probabil asta s-a întâmplat şi cu mama dumneavoastră. 
Probabil că moartea soţului a fost un şoc foarte mare şi a 
declanşat un proces degenerativ prematur. 

Tomas nu ştia ce să răspundă. Pe de-o parte, recunoscuse în 
acea istorisire relaţia dintre părinţii săi şi întâmplările din ultimul 
an; multe lucruri indicau o legătură între moartea tatălui său şi 
degradarea rapidă a stării de sănătate a mamei sale, iar episodul 
relatat de către directoare îi confirma ceea ce deja intuia. 

Ros de remuşcări, se scuză în faţa directoarei şi se întoarse 
lângă mama sa. li şopti vorbe de alinare, fără să ştie care dintre 
ei avea mai mare nevoie de consolare, mama, care nu putea 
merge acasă, sau fiul, care o obliga să rămână în cămin. Se 
simţea un nenorocit, un nemernic, un laş. O sărută pe obrazul ud 
de lacrimi şi, adunându-şi puţinul curaj rămas, se întoarse şi ieşi 


104 


din cameră, pregătindu-se să plece. Tocmai când deschidea uşa 
de la ascensor, auzi vocea mamei lui, care ieşise pe culoar. 
— Tomas? 


— Da, mamă? 

— Du-mă acasă. 

Fiul inspiră adânc. 

— Mamă, să n-o luăm de la capăt, bine? 
Doamna Graca privi spre capătul culoarului. 
— Atunci o să mă arunc pe scări. 


105 


XI 


Primele douăzeci şi patru de ore după ce şi-a lăsat mama la 
cămin se dovediră a fi cele mai grele pentru Tomas. Când se 
întoarse din plimbarea fatidică şi intră în apartamentul părinţilor 
săi, i se păru straniu şi pustiu, ca şi cum ar fi fost golit de sens. 
Intr-adevăr, în ultimele luni, declinul rapid al mamei sale 
umpluse acel loc cu linişte, cu un astâmpăr oarecum îngrijorător, 
datorat mai ales nenumăratelor ore pe care le petrecea ea 
dormind; dar faptul că o ştia acasă i se înfăţişa, totuşi, 
reconfortant într-o oarecare măsură, i se părea că o rază de 
lumină încă strălucea acolo, fragilă, ce-i drept, dar vie. Acum 
însă, totul era diferit. Apartamentul era complet gol, despuiat de 
viaţă, era doar un corp dezgolit, lăsat în voia uitării. 

Liniştea apăsătoare îl îndemnă pe Tomas la introspecţie, 
accentuându-i sentimentul de vinovăţie. Nu îl chinuia numai 
ideea că-şi dusese mama la un cămin împotriva voinţei ei, ci şi 
faptul că o înşelase, o convinsese că merg la o simplă plimbare. 
Işi amintea cum, în copilărie, mama lui îi spusese într-o zi că 
merg până la spital să se plimbe şi cum, odată ajunşi acolo, 
plimbarea s-a terminat cu nişte infirmieri care l-au ciuruit cu 
injecții. Păstrase o amintire amară a acelui episod; în fond, era 
memoria unei trădări din partea mamei. Inversarea rolurilor îl 
făcea să se teamă acum, îi era frică de ceea ce avea ea să 
gândească despre acţiunile lui. Dacă se gândea bine, era pentru 
prima oară când nu-i respecta statutul de persoană majoră şi 
oare nu era asta o formă de agresiune? Dar, pe de altă parte, 
oricât s-ar fi învinovăţit, nu găsea o alternativă mai bună. Ce 
altceva ar fi trebuit să facă? Să-şi lase mama, în acea stare, 
singură în casă? N-ar fi fost asta o formă de abandon? Şi dacă i 
se întâmpla ceva? Ar fi putut vreodată să şi-o ierte? 


Ca să scape de tristeţe, se refugie în lucru. Când se întoarse 
de la cămin, după o cină solitară, deprimantă, în bucătărie, se 
închise în biroul tatălui său. Era hotărât să-şi abată gândurile de 


106 


la asta şi să încerce să descifreze enigmaticul e-mail pe care 
Cummings i-l trimisese lui Filipe, acel mesaj ciudat interceptat de 
Interpol. Işi consultă notițele şi găsi mesajul. 


Filipe, 

When He broke the seventh seal, there was silence in heaven. 
See you. 

Jim 


La prima vedere părea un cod. Da, hotărî el, dând din cap; e 
un cod. Dacă ar fi cifrat, textul ar avea alt aspect. Problema este 
că, fiind un cod, era evident că se afla în faţa unei adevărate 
taine, dat fiind că sensul exact le era probabil cunoscut numai 
celor doi care au trimis mesajele. Sensul enigmei fusese cu 
siguranţă stabilit de cei doi şi numai ei îl puteau explica. 

Cu toate acestea, un amănunt îi atrase atenţia lui Tomas. Citi 
fraza din nou. When He broke the seventh seal, there was silence 
în heaven. Mări ochii. Fără îndoială, acela era un amănunt 
relevant. He. „EI”. Mesajul spunea He, cu H mare; adică „El”, cu 
E mare. „El”. Era un indiciu, o pistă, o plăcuţă indicatoare care 
arăta într-o direcţie anume. Din experienţa lui Tomas, E/ nu 
putea fi decât o singură entitate. Dumnezeu. Era vorba, cu 
siguranţă, de un citat religios. 

Insufleţit şi stimulat dintr-odată, se ridică şi se duse spre 
bibliotecă să ia Biblia. Dar, când se aşeză din nou la birou, odată 
stinsă scânteia entuziasmului de a fi descoperit o pistă sigură, 
privi cartea şi aproape că se deziluzionă în faţa dimensiunilor ei 
voluminoase. Parcă niciodată nu fusese conştient ca acum cât de 
groasă este Bíblia, mai ales că, răsfoind-o, văzu că era tipărită pe 
o hârtie foarte subţire şi cu litere microscopice; părea contractul 
unei companii de asigurări. Era un text foarte mare. 

Îşi birui primul impuls de a renunţa şi începu să citească de la 
prima pagină. „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 
Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului 
şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Şi a zis 
Dumnezeu «Să fie lumină!» Şi a fost lumină”. Mai citise aceste 
lucruri şi în trecut, de mai multe ori, în circumstanţe diferite. Dar 
niciodată nu citise Biblia de la cap la coadă, Vechiul şi Noul 
Testament dintr-odată și se gândea că acum era o ocazie foarte 
bună să o facă. Avea de găsit un fragment şi numai citind ceea 


107 


ce avea de citit putea ajunge la el. 

Şi se puse pe citit. 

x 

Îi luă şase zile să parcurgă Biblia de la primul la ultimul 
cuvânt, pornind de „La început” şi terminând cu „Amin”. O citi 
fără întreruperi, în afară de nevoile naturale și când închise 
volumul nu mai ştia ce să creadă. Se simţea descumpănit de 
ceea ce citise, ba chiar speriat de implicaţiile pe care le putea 
avea misterul întunecat pe care tocmai ce-l descoperise într-o 
anumită măsură. 

Incercă să se relaxeze şi porni calculatorul. Deschise direct 
poşta electronică şi, printre multele mesaje nesolicitate pe care 
le primea de obicei, observă un mesaj trimis de asapteapecete. A 
şaptea pecete? E-mailul venise de patruzeci şi opt de ore. 
Fierbând de nerăbdare, Tomas făcu un click pe titlu şi deschise 
mesajul. Era scurt, informativ şi, ţinând cont de cine îl semna, 
exploziv. 

Filipe. 

E-mailul era semnat de amicul său din tinereţe, Filipe 
Madureira, cel pe care-l căuta lInterpolul din cauza unei 
presupuse implicări în uciderea a doi oameni de ştiinţă, cel cu 
care-şi petrecuse după-amiezi întregi învățând, jucând fotbal de 
masă sau vorbind despre fete în timpul anilor de liceu în Castelo 
Branco. Pesemne Filipe consultase site-ul foştilor elevi de liceu şi 
găsise mesajul pe care i-l lăsase Tomas. Acela era răspunsul. 

După ce cântări puţin situaţia, Tomas puse mâna pe telefonul 
mobil şi formă numărul. 

— Bună ziua, domnule Orlov, salută. Am veşti noi pentru 
dumneavoastră. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Am fost contactat de prietenul meu, Filipe. 

— Serios? Unde este? 

— Mă tem că nu pot să vă spun. 

Omul de la Interpol ezită la celălalt capăt al firului. 

— Cum aşa, nu puteţi să-mi spuneţi? 

— Nu. Mi-a cerut să păstrez confidenţialitatea asupra locului în 
care se află. 

— Şi atunci cum pot merge mai departe cu ancheta? 

— Va trebui s-o fac eu. 

— Dumneavoastră? se miră Orlov. Dar dumneavoastră nici 


108 


măcar nu sunteţi poliţist... 

— Ascultaţi-mă, Filipe acceptă să se întâlnească cu mine atâta 
timp cât nu dezvălui locul unde se află. Dacă îmi asum acest 
angajament, îl respect, înţelegeţi? 

— Hm. _ 

— Deci ce fac? Imi asum angajamentul sau nu? 

Rusul rămase tăcut o vreme, cântărind situaţia. 

— Nu mi se pare c-aş avea de ales, nu-i aşa? 

— Dumneavoastră ştiţi mai bine. _ 

— Atunci, acceptaţi, se hotărî Orlov. Intâlniţi-vă cu el şi 
obţineţi toate informaţiile posibile. 

— Foarte bine, încuviinţă Tomas. Voi avea nevoie de bani 
pentru călătorie. 

— In ce ţară este? 

— Nu vă pot spune asta. 

Orlov rase. p 

— Nu-i nimic, spuse. Am vrut să văd dacă merge. Işi schimbă 
tonul vocii. O să vă transferăm bani în cont, bine? Luaţi banii 
ăştia şi faceți cu ei ce trebuie să faceți, fără să fie nevoie să 
prezentați facturi sau să dați socoteală. Astfel, păstrăm secretul 
deplasării dumneavoastră. E bine aşa? 

— Mi se pare perfect. 

— Atunci foarte bine, concluzionă rusul, luându-şi la revedere. 
Anunţaţi-mă când vă întoarceţi. 

— Aşteptaţi, exclamă Tomas. 

— Ce este? 

— Nu v-am povestit tot. 

Agentul Interpol păru descumpănit. 

— Ah, mă scuzaţi. Credeam c-aţi spus că deocamdată nu 
puteţi să ne  dezvăluiţi nimic din e-mailul prietenului 
dumneavoastră. 

— Aşa şi este. Dar am alte veşti. 

— Ce anume? 

— Cred că am descoperit sensul mesajului pe care englezul i l- 
a trimis lui Filipe. 

Orlov lăsă să-i scape un hohot de râs. 

— Sunteţi nemaipomenit, exclamă el. Serios? Aţi descifrat deja 
acea încâlceală? 

— Am decodat-o, îl corectă Tomas. Mesajul nu este cifrat, ci e 
codificat. Cifrul se descifrează, codul se decodează. 


109 


— Credeţi că e un cod? 

— Fără îndoială. 

— Şi ce mesaj ascunde? 

Istoricul se aplecă deasupra biroului şi apucă volumul gros pe 
care îl terminase de citit. 

— Sensul codului este revelat de Biblie. 

— Serios? 

— Da. Şi ghiciţi în ce parte a Bibliei. 

— N-am nici o idee. 

— In Apocalipsă. Răspunsul se găseşte în Apocalipsă. Râse. 
Vedeţi ce ghinion am? Citatul se găseşte în ultimul text al Noului 
Testament, iar eu am luat-o de la început, a trebuit să citesc 
toată Biblia până să-l găsesc. 

— N-aţi făcut mai mult decât ceea ce aveaţi datoria să faceţi, 
se impacientă rusul. Spuneţi-mi ce mesaj ascunde acea frază. 

Tomas deschise Biblia aşezată pe masă şi răsfoi ultimele 
pagini până ajunse la Cartea Revel/ației. 

— Ca să pătrundem sensul mesajului trebuie să înţelegeţi 
contextul în care apare, spuse el. Aţi citit Apocalipsa? 

Orlov plescăi exasperat din limbă. 

— Vi se pare că am figură de habotnic? Credeţi că am timp să 
citesc aşa ceva? 

— Atunci, dacă n-aţi citit niciodată Apocalipsa, daţi-mi voie să 
vă fac un tablou general. După cum v-am spus deunăzi, acest 
text este semnat de loan, se presupune că apostolul, îşi plimbă 
privirea peste primele rânduri din paginile deschise în faţa sa. 
Incepe prin a spune că Isus Cristos i s-a arătat lui loan şi i-a dat 
mesaje către şapte comunităţi creştine din Asia Mică. Dădu 
câteva pagini. Lucrurile devin interesante imediat după aceea, 
când loan este dus în cer. 

— Apostolul a zburat în cer? glumi Orlov. La clasa business sau 
economică? 

— S-a ridicat la cer, răspunse Tomas, ignorând gluma, îşi 
pironi privirea pe un paragraf. Scrie aici aşa, spuse el, începând 
să citească textul: „M-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer şi 
glasul cel dintâi - glasul ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit 
vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce 
trebuie să fie după acestea. Indată am fost duh; şi iată un tron 
era în cer şi pe tron şedea Cineva.” îşi ridică privirea din carte. 
Acest Cineva este, evident, Dumnezeu. 


110 


— Dumnezeu? loan zice că l-a văzut pe Dumnezeu? 

— Da. 

— Şi cum e? Are o barbă mare şi albă? 

— Dumnezeu, aşa cum îl descrie loan în Apocalipsă, nu este 
antropomorf. Urmăriţi descrierea pe care l-o face autorul. 

Reveni la acelaşi paragraf. „Şi Cel ce şedea semăna la vedere 
cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un 
curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului.” Sări un rând. „Şi din tron 
ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete.” 

— Dar ce fel de Dumnezeu e acesta? 

— E Dumnezeul pe care spune loan că L-a văzut. Nu este o 
persoană, ci lumină, culoare şi sunete. 

— Toate astea sunt halucinaţii, nu-i aşa? 

— Se poate, încuviinţă Tomas. Dar nu cred. Acest text este 
foarte gândit, ştiţi? 

— Ce vă face să spuneţi asta? 

— Structura pe care o are. Scenele sunt descrise cu multe 
detalii şi arată influenţa scrierilor iudaice, mai ales de cele ale lui 
Daniel. Structura este planificată şi se joacă cu modele numerice, 
ceea ce nu este caracteristic unor halucinaţii. 

— Ca povestea cu cei trei de şase? 

— Exact. Cei trei de şase nu sunt o halucinație. Cum am văzut 
deja, este vorba de ghematria numelui Nero. Deci acest text este 
gândit, nu este rezultatul unei halucinaţii. 

— Inţeleg, acceptă Orlov. Schimbă tonul. Spuneaţi, deci, că 
loan s-a urcat la ceruri şi L-a văzut pe Dumnezeu. Şi apoi? Ce s-a 
întâmplat? 

Tomas reveni la text. 

— loan scrie următoarele: „Am văzut apoi, în mâna dreaptă a 
Celui ce şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos, 
pecetluită cu şapte peceţi.” 

— O carte cu şapte peceţi? N 

— Da. In realitate se cheamă Cartea cu Şapte Peceţi. In 
descrierea lui loan, Cristos s-a îndreptat spre tron şi a primit 
această carte de la Dumnezeu. In acest moment, Isus, prezentat 
sub formă de miel, a început să desfacă peceţile una câte una. 

Orlov era acum complet absorbit de povestire. 

— Şi mai departe? 

— Primele patru peceţi au făcut să apară patru călăreţi 
distrugători. Sunt cei patru cavaleri ai apocalipsei. Unul este 


111 


cuceritor, ceilalţi aduc foamea, războiul şi moartea. A cincea 
pecete a lăsat să apară martirii şi a şasea a adus un cutremur şi 
alte cataclisme groaznice, menite să pedepsească toate păcatele 
umanităţii. Tomas făcu o pauză. Aici apare în text fraza fatidică. 

— Care anume? 

— Fraza din mesajul pe care l-aţi interceptat pe internet. 

— Ce mesaj? Al englezului? 

— Da. Tomas urmări rândurile cu degetul arătător şi citi cu 
voce tare. „Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut 
tăcere în cer.” 

Fraza răsună în mintea lui Orlov. Era, într-adevăr, mesajul pe 
care James Cummings i-l trimisese lui Filipe Madureira. 

— Foarte bine, încuviinţă el. In Biblie e scrisă această frază. 
Cristos a desfăcut cea de-a şaptea pecete a Cărţii cu Şapte 
Peceţi. Şi pe urmă? Ce se întâmplă pe urmă? 

Istoricul închise Bib/ia, o aşeză pe birou şi respiră adânc. 

— loan a văzut peste tot numai tunete, fulgere şi cutremure. 
Pe pământ şi pe apă se aruncă foc, grindină şi sânge şi o treime 
din planetă devine de nelocuit. Cade din cer o stea şi Soarele se 
întunecă din cauza fumului. Distrusă în masă, o parte din 
umanitate şi din viaţă dispare. Făcu o pauză. Pe scurt, începe 
apocalipsa. 

Orlov evaluă o vreme descrierea făcută. 

— Când se întâmplă toate astea? 

— Se întâmplă acolo unde apare în Biblie citatul folosit în 
mesajul interceptat. Recită din memorie: „Când El a deschis 
pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer.” 

Rusul plescăi din limbă. 

— La naiba, exclamă el. Bănuiala dumneavoastră era 
întemeiată. 

— Da, era, spuse Tomas. Aţi văzut la ce dă naştere această 
frază? 

— La sfârşitul lumii, dragul meu profesor. La sfârşitul lumii. 


112 


XII 


Paznicul, un bărbat chel, cu pielea capului lucioasă şi 
corpolent, îl măsură cu suspiciune, analizându-l din cap până-n 
picioare, cu o privire pătrunzătoare ca razele X. Văzând că are 
de-a face cu un străin, păru să se relaxeze; acceptă cele şapte 
sute cincizeci de ruble şi îi făcu semn cu capul să intre. Tomas 
mulţumi, deschise uşa şi intră în Night Flight. 

L-a întâmpinat atmosfera caldă şi sofisticată din interiorul celui 
mai renumit club de noapte din oraş. Un chelner îmbrăcat 
impecabil se apropie de el imediat. 

— Dobrii vecer, salută acesta, ceremonios. 

— Bună seara, răspunse Tomas în engleză. Ezită, căutând în 
memorie cuvintele pe care le învățase la hotel. Vf gavarite... po- 
angliski? 

Chelnerul zâmbi. 

— Da”, aprobă el. Toţi de-aici vorbim engleza. Cuprinse cu un 
gest tot clubul Night Flight. Doriţi să mergeţi la restaurant sau la 
clubul de noapte? 

— La clubul de noapte, vă rog. 

Bărbatul îi arătă un colţ al salonului şi Tomas se îndreptă într- 
acolo. Cobori pe o scară în spirală şi ajunse într-un bar decorat în 
tonuri aurii, cu un perete plin de oglinzi, de care erau lipite 
canapele tapiţate în negru, în timp ce alt perete era mascat de 
un bar lung. O muzică liniştită plutea în aer şi localul avea un 
aspect distins, ca şi cum ar fi fost un club de gentlemeni din 
înalta societate. Insă grupurile mici care mişunau prin clubul de 
noapte trădau acea aparenţă aleasă; bărbaţii aveau aspectul 
exuberant al noilor îmbogăţiţi, arătându-şi cu ostentaţie alcoolul 
şi rublele şi puterea, în timp ce femeile, mult mai tinere, îi 
copleşeau cu atenţii; erau toate frumoase, strălucitoare şi mai 
ales disponibile. 

Noul venit se îndreptă spre tejghea şi ridică mâna ca să-i 
atragă atenţia bărbatului în smoking care pregătea băuturile. 


23 În limba rusă în original (n.r.). 
113 


— Zdravstvuyte, salută bărbatul, întrebându-l apoi ce dorea să 
servească. Cego jelayete? 

— Helio, salută şi Tomas. Consultă numele pe care şi-l notase 
pe o hârtie. Aş putea să vorbesc cu Nadejda? 

— Nadejda? 

— Da. 

Bărbatul schiţă un zâmbet firav, ca şi cum acel nume avea 
pentru el o semnificaţie secretă pe care-ar înţelege-o imediat 
membrii unei confrerii și arătă în sus spre o platformă. 

— Acolo este. 

Tomas ridică privirea şi văzu o roşcată aproape goală, 
dansând, cu sânii ridicaţi şi fermi, cu un corp delicat şi insinuant, 
cu o țesătură purpurie care-i ţinea loc de pantaloni scurţi. O rază 
de lumină cădea pe incitanta dansatoare, proiectând culori 
lascive şi umbre somptuoase pe pielea senzuală şi transpirată. 

Clientul nou-venit cobori privirea şi-l întrebă pe bărbatul de la 
bar: 

— Aceea e Nadejda? 

— Da, confirmă angajatul. Ridică din sprâncene, ca şi cum ar fi 
dat cuvintelor un sens dublu, ascuns. Vreţi să vină la 
dumneavoastră? 

— Păi... da, spuse Tomas, înroşindu-se la auzul insinuării. 
Trebuie să vorbesc cu ea. ă 

— Nadejda îşi termină imediat numărul. li făcu cu ochiul, 
complice. Când termină, îi spun că o aşteaptă un client. Făcu un 
gest către sticlele aranjate de-a lungul barului. Cât aşteptaţi, 
vreţi să serviţi ceva? 

— Ce-aveţi acolo? 

— Whisky, coniac, vodcă... 

Tomas cerceta sticlele. 

— Cred că cel mai potrivit ar fi, poate, o vodcă. 

— Pură sau aromatizată? 

— Hmm... ezită el. Nu ştiu, ce-mi recomandaţi? 

Barmanul luă o sticlă de culoarea chihlimbarului şi turnă vodca 
într-un pahar. 

— Această vodcă e aromatizată. Se numeşte Onotniciya, 
vodca vânătorilor și conţine un amestec de ghimbir şi cuişoare. li 
întinse paharul. Daţi de duşcă. Ca ruşii. 

Clientul analiză lichidul care dansa în pahar cu o expresie 
reticentă. Se aşeză pe un loc gol de pe canapeaua de la perete, 


114 


sub oglindă și se hotărî să urmeze sfatul. Când eşti în Roma, să 
faci ca romanii, se gândi el. Inchise ochii şi, înainte să-i piară 
curajul, înghiţi toată vodca dintr-odată. 

Simţi cum îi erupe un vulcan în intestine. 


— Doriţi să vă ţin companie? 

Vocea feminină, îndulcind limba engleză cu un accent slav 
exotic, îl făcu pe Tomas să-şi ridice ochii. În faţa lui, privindu-l din 
cealaltă parte a măsuţei, se afla frumoasa roşcată, învăluită într- 
o mantie voluptuoasă de mătase purpurie, o culoare foarte 
puternică. Ochii săi erau de un albastru lichid, mari şi expresivi și 
avea buzele groase, cărnoase şi apetisante, ca ale Nastasiei 
Kinski. 

Învingându-şi surprinderea, portughezul se ridică şi, stângaci, 
îi întinse mâna atât de brusc, încât răsturnă paharul de vodcă. 

— Bună, spuse şi aproape că se sperie de paharul pe care-l 
aruncase pe jos. Oops, scuze. 

Dansatoarea îşi mască un surâs. 

— Pot să iau loc? 

— Da, da, sigur. 

Tomas se trase la o parte, ca să-i facă loc şi, fără să vrea, 
împinse măsuţa, care căzu într-o parte cu un zgomot teribil. O 
tăcere bruscă puse stăpânire pe conversațiile din clubul de 
noapte; clienţii se opriră un moment să vadă ce se întâmpla 
acolo. 

— Ah, la naiba, exclamă istoricul, punându-şi mâinile în cap 
când văzu masa răsturnată. Sunt un neîndemânatic, nu ştiu ce 
se întâmplă. lertaţi-mă. 

Nadejda lăsă să-i scape un hohot de râs. 

— Intotdeauna sunteţi aşa? 

— Nu, deloc, o asigură Tomas. Cred că e de vină prezenţa 
dumneavoastră. Când am venit aici, nu mă aşteptam să găsesc o 
persoană atât de... în fine... atât de frumoasă. 

Fata îşi aruncă părul pe spate, amuzată. 

— la uite! M-am întâlnit cu Donjuan! 

Portughezul se strâmbă, frământându-se de teamă că şi-a 
permis prea multe libertăţi. 

— Oh, scuzaţi-mă, bolborosi el. Cred că toţi bărbaţii vă spun 
mereu acelaşi lucruri, probabil v-aţi săturat. 

Angajaţii clubului de noapte veniră să pună totul în ordine; 


115 


masa se întoarse la locul ei, iar podeaua unde se vărsase vodca 
fu ştearsă, astfel încât conversațiile îşi reluară murmurul de 
fundal, alături de muzica ambientală. Lui Tomas i se aduse altă 
votcă, iar Nadejda ceru o cupă de şampanie. Când chelnerul se 
îndepărtă, dansatoarea îşi aranjă insinuanta mantie de mătase, 
astfel încât să-i dezgolească umerii şi pielea marmorată şi curba 
îndrăzneață a sânilor. 

— Văd că sunteţi străin, constată Nadejda. Aţi venit la 
Moscova cu afaceri? 

— Păi... într-un fel, da. 

Rusoaica îl examină cu un aer apreciativ. 

— In acest caz, sunteţi om de afaceri. Ridică o sprânceană 
desenată cu delicateţe şi-şi încercă norocul. Petrol? Bănci? 
Import-export? 

Tomas râse cu poftă. 

— Nu, niciuna din astea. Sunt istoric. 

Nadejda deschise larg ochii albaştri, surprinsă. 

— Istoric? Şi ce afaceri aduc un istoric la Moscova? 

— Am venit să caut pe cineva. 

Rusoaica râse languros, cu o privire provocatoare, aidoma 
unei pisici. 

— Sper că pe mine, toarse ea. 

— Nu, nu pe dumneavoastră. 

— Ce păcat... 

Tomas îndreptă degetul spre ea. 

— Dar sper să ajung la acea persoană prin intermediul 
dumneavoastră. 

Nadejda îşi îndreptă spatele, vădit suspicioasă. 

— Ce înseamnă asta? 

— Mă numesc Tomas Noronha şi vin din Lisabona ca să mă 
întâlnesc cu un amic. Acest amic mi-a spus să vin aici să mă 
întâlnesc cu dumneavoastră. 

Dansatoarea îl privi printre gene, cumpănind la cele auzite. 

— Veniţi din Lisabona? 

— Da. 

— Şi cum îl cheamă pe prietenul dumneavoastră? 

— Filipe Madureira. Mi-a trimis un e-mail în care mi-a zis să vin 
aici, în Moscova, la clubul de noapte Night Flight și să vă caut. 

Nadejda surâse, mai liniştită. 

— Ah, deci dumneavoastră sunteţi prietenul lui Filhka, admise 


116 


ea, identificându-l pe Filipe prin diminutivul rusesc. De ce n-aţi 
zis aşa de la început? 

— Am zis cu prima ocazie pe care mi-aţi dat-o, cred. 

Rusoaica îl măsură din nou din priviri. 

— Fim... Filhka nu mi-a spus că sunteţi atât de interesant. 

Tomas roşi. 

— Ah, mulţumesc. 

Ea se aplecă în faţă şi-şi trecu palma peste stofa costumului 
său închis la culoare, de parcă l-ar fi mângâiat. 

— Şi aţi venit îmbrăcat la patru ace. Am crezut că sunteţi un 
client, ştiţi? 

— Intr-o anumită măsură sunt, nu-i aşa? Privi în jur. Astă-seară 
sunt client al clubului Night Flight. 

— Da, dar am crezut că sunteţi un client ca ceilalţi. Făcu semn 
spre masa alăturată. Ca aceia de colo. De exemplu, îl vedeţi pe 
tipul de-acolo? 

Tomas se întoarse şi văzu un bărbat aşezat la vreo trei metri, 
un individ corpolent, cu părul blond tuns periuţă şi un costum 
italian elegant, conversând cu trei femei mai tinere şi foarte 
frumoase, de o exuberanţă aproape strălucitoare. 

— Da, ce-i cu el? 

Nadejda cobori glasul. 

— Acela e Igor Beskhlebov. Privi în jur, să se asigure că nu-i 
auzea nimeni. E din so/nțevskie. 

— Ce e asta? 

— Mafia, îl lămuri ea. 

Tomas privi din nou spre bărbat. 

— Mafia? E un mafiot? 

— Droguri şi prostituție, îi explică dansatoarea. Fetele alea 
lucrează pentru el. 

Portughezul le privi, fascinat. Două erau blonde, foarte înalte, 
iar a treia părea să fie un amestec exotic euro-asiatic, cu ochii 
verzi migdalaţi şi părul negru, lucios şi foarte moale; toate purtau 
haine mulate pe trup, cu decolteuri generoase, lăsând să se vadă 
linia corpului şi, mai mult decât orice, disponibilitatea. 

— De unde ştiţi? 

Nadejda ridică din umeri. 

— Ei, au fost vremuri în care şi eu am lucrat pentru el. 

— Dumneavoastră? 

— Da, sigur, spuse rusoaica, cu un aer indiferent. Toate fetele 


117 


de-aici lucrează pentru cineva. Se ridică şi-i făcu semn cu capul 


să o urmeze. Veniti. 
— Eu? Unde mergem? 
— Sunteţi prietenul lui Filhka, nu-i aşa? 


— Da. 
— Dacă sunteţi prietenul lui, n-am nevoie să ştiu mai multe. In 


afară de-asta, aveţi noroc. 
— Ah, da? De ce? i 
— Pentru că-mi plăceți. li făcu semn cu degetul, de parcă era 
animalul ei de companie. Veniţi. 
— Unde mergem? 
— Vă fac un serviciu gratuit. 


118 


XIII 


O bătaie uşoară la uşă, un c/oc-cioc atât de discret încât se 
confunda cu sunetele din vis, îl deşteptă pe Tomas din toropeala 
voluptuoasă de care era cuprins. Cu ochi încă închişi, întinse 
mâna şi pipăi patul, descoperind că e gol. Işi ridică capul, pe 
jumătate ameţit de somn şi întredeschise un ochi, încercând să- 
şi dea seama unde se află, cât e ceasul, dacă într-adevăr e 
cineva la uşă, dacă acel sunet pe care credea că-l auzise nu 
făcea cumva parte din visele sale. Trase cu urechea şi simţi 
mişcare în cameră şi, în acel moment, de parcă cineva ar fi 
aprins lumina, totul i se lămuri dintr-odată, îşi aduse aminte. 

Nadejda. 

Rusoaica ieşi din baie aranjându-şi părul roşcat şi-i zâmbi 
văzându-l treaz. 

— Dobrii utro, îl salută ea jovial. 

— Bună dimineaţa. 

Ea se apropie şi se aplecă deasupra lui Tomas, sărutându-l cu 
buzele ei fierbinţi şi catifelate. 

— Cum a dormit armăsarul meu portughez? Bine? 

— Foarte bine, tu? 

Nadejda se strâmbă de durere. 

— Încă mă recuperez după noaptea pe care mi-ai oferit-o. Îi 
făcu cu ochiul. B/in, parcă mi-e greu şi să merg. 

Cioc-cioc-cioc. 

Tomas îşi întoarse privirea spre uşă. Deci nu visase, bătea 
cineva la uşă. 

— Cine-o fi la ora asta? 

Rusoaica se îndreptă spre uşă, o deschise şi schimbă câteva 
cuvinte cu o siluetă pe care, din pat, Tomas nu reuşea s-o 
discearnă. Uşa se deschise larg, se auzi zdrăngănit de tacâmuri 
şi de farfurii şi un angajat împinse o măsuţă cu rotile până în 
mijlocul camerei, lăsând să se vadă două tăvi cu farfurii 
acoperite, o carafă cu suc de portocale, un ceainic aburind şi un 
coş cu pâine neagră. 


119 


— Am cerut micul dejun în cameră, explică Nadejda, punând în 
geantă plicul pe care i-l dăduse curierul. 

Angajatul hotelului aranjă micul dejun pe masa din cameră şi 
se retrase imediat. Tomas se îmbrăcă cu un halat şi se aşeză la 
masă, contemplând mâncarea. 

— Mi-e o foame de lup, anunţă el. Arătă spre farfurii. Ce-avem 
aici? 

Nadejda apucă un colţunaş prăjit. 

— Astea sunt piroşte sărate. Sunt umplute cu carne şi varză 
sau brânză. 

Portughezul arătă apoi spre ceea ce i se părea a fi o felie de 
drob de carne. 

— Şi asta? 

— Kulebyaka. E o plăcintă cu somon, ou, orez şi ciuperci. 
Descoperi un coşuleţ cu plăcinte dulci. Dar, dacă eşti pofticios, 
poate preferi nişte vatrușki cu brânză sau nişte vareniki cu 
fructe. Muşcă din piroşca pe care o ţinea între degete. Gustă, e 
bună. 

Tomas începu să mănânce, cu îndoiala în suflet, undeva între 
nesiguranţă şi curiozitate. Nu cunoştea bucătăria rusească şi nici 
nu auzise de ea, astfel că totul era nou pentru el. La primele 
înghiţituri nu i se păru rău, dar nu ştia dacă asta se datora 
mâncării în sine sau dacă era doar foamea care i se acutiza de 
fiecare dată când mergea în străinătate. 

— Nadejda, zise el, făcându-şi de lucru cu o felie de ku/ebyaka. 
Explică-mi, te rog... 

— Nadia, îi tăie vorba rusoaica. 

Tomas o privi descumpănit. 

— Nu te cheamă Nadejda? 

— Sigur că da. Dar e un nume foarte lung şi oficial, nu ţi se 
pare? In rusă, Nadejda are diminutivul Nadia. 

— Da? Şi Tomas? 

— Tomas? Ar putea fi Tomik. 

— Hm... îmi place. 

— Nadia şi Tomik. 

Râseră amândoi. Lui Tomas îi suna cam ca Bonnie şi Clyde, 
dar nu-l deranja. O privi pe Nadejda şi aproape că se pierdu în 
frumuseţea ei felină; avea acel amestec de fierbinte şi rece care 
caracteriza frumuseţile slave, în acelaşi timp distante şi 
familiare. Totuşi, nu ştia nimic despre ea, în afară de faptul că 


120 


era dansatoare în cel mai mare club de noapte din Moscova şi, 
cel mai important, că era singura verigă de legătură cu Filipe. 

— Nadia, reluă Tomas. Explică-mi, te rog, cum pot ajunge la 
amicul meu Filipe. El a vorbit cu tine, nu-i aşa? 

— Da, Filhka mi-a spus că mă va contacta cineva în Night 
Flight. 

— Şi-acum? Cum ajung la el? 

Nadejda apucă geanta şi scoase din ea plicul pe care-l pusese 
acolo mai devreme. 

— Cu asta, spuse ea, arătându-i plicul. Am trimis curierul la 
cumpărături în timp ce dormeai. 

— Ce-i asta? 

Rusoaica clătină din cap. 

— lartă-mă, Tomik, nu pot să-ţi spun acum. Sunt ordinele lui 
Filhka. 

Tomas privi plicul, intrigat. 

— Dar ce-i aşa de deosebit la acel plic? 

— Este ceva care ne dezvăluie locul unde se află Filhka. Vei 
putea afla numai la momentul potrivit. 

— Dar de ce atâta mister? 

— Pentru că ascunzătoarea lui Filhka e secretă. 

— Dar de ce? insistă el. 

— Asta va trebui să-ţi explice el. Puse plicul din nou în geantă 
şi făcu un gest cu capul în direcţia geamantanului lui Tomas, 
care stătea deschis pe jos. După ce mănânci trebuie să-ţi faci 
valiza. 

— Unde mergem? 

— Schimbăm hotelul. 


Când ieşiră în stradă, spre prânz, după ce-au predat camera, 
Nadejda îi spuse că aveau la dispoziţie toată după-amiaza şi că 
puteau să se plimbe ca să treacă vremea. Geamantanul lui 
Tomas avea rotile şi putea fi tras, astfel că istoricul nu refuză o 
astfel de ocazie. 

— Pot să văd Kremlinul? 

Am luat metroul de la cea mai apropiată staţie, Belorusskaya, 
iar Tomas rămase cu gura căscată când cobori scările. Nu mai 
văzuse niciodată atâta lux pe o linie de metrou, părea că se află 
într-un palat subteran, pereţii erau bogat lucraţi ca într-un 
monument baroc, iar atriul central era acoperit cu mozaicuri 


121 


reprezentând scene rurale. Cumpărară bilete de la un automat şi 
străbătură coridoarele lungi, brăzdate de arcade, vaste şi 
elegante, luminate de razele verzui ale lampadarelor. 

— Aşa e metroul vostru? 

— Da. E frumos, nu-i aşa? 

Tomas râse. 

— Parcă-i hotel de cinci stele. 

— Staţia mea preferată e Park Kultury, spuse ea. Are 
medalioane cu basoreliefuri din marmură cu figuri care 
patinează, citesc sau dansează. E spectaculos. Arătă spre podea. 
Vezi asta? 

Portughezul analiză pavimentul pe care-l străbăteau. 

— Da. Sunt dale de ceramică. 

— Imită un covor tipic din Bielorusia. De aceea se cheamă 
staţia Belorusskaya. 

Şi-au încheiat călătoria după vreo zece minute şi coborâră în 
staţia Borovitskaya, ieşind pe o stradă în plin centru al oraşului. 

Ocoliră cele două ziduri care mărgineau şoseaua până ce 
spaţiul se deschise într-o piaţă enormă pe care Tomas o 
recunoscu imediat din fotografii. 

— Asta e Krasnaya Plosciad, anunţă Nadejda. 

— Oh, exclamă el, surprins. Credeam că e Piaţa Roşie. 

Rusoaica îl privi cu un aer zeflemitor. 

— Aşa este, exclamă. Krasnaya Plosciad este Piaţa Roşie. 

— Ah, chiar mă gândeam. Dar de ce i se spune încă Piaţa 
Roşie? Dacă s-a terminat comunismul, n-ar fi logic să i se 
schimbe numele? 

— Numele n-are nici o legătură cu comunismul. 

— Nu? Asta e Piaţa Roşie şi, din câte ştiu eu, culoarea 
comunismului este roşul. 

— E o coincidenţă, Tomik, îi explică ea. Piaţa se numeşte 
Krasnaya Plosciad de pe vremea tarilor. Krasnaya vine de la 
krasnii, un cuvânt care iniţial însemna „frumos” şi a ajuns să 
însemne „roşu”. 

Ochii lui Tomas rămaseră îndreptaţi spre maiestuosul 
monument care se ridica de cealaltă parte a pieţei, exact aşa 
cum apărea în nenumărate fotografii. Era un edificiu grandios, 
dominat de nişte turle frumoase, cu cupole în formă de bulbi, 
pictate în diverse culori; părea un palat din O mie şi una de nopti, 
o jucărie de dimensiuni gigantice. Fără nici o îndoială, era o 


122 


marcă a Moscovei. 

— La naiba, exclamă, aproape extaziat de magnifica 
arhitectură de poveste. Kremlinul. 

Nadejda izbucni în râs. 

— Nu, Tomik, nu e Kremlinul. 

— Cum aşa? 

— Este Catedrala Sfântul Vasile. 

— Dar... dar mereu am auzit că acela este Kremlinul... 

— Toţi turiştii fac aceeaşi greşeală. Nu-i nimic. Arătă către 
zidurile din dreapta, pe care le ocoliseră la ieşirea din metrou. 
Acela este Kremlinul. 

Tomas privi spre zidurile cărămizii, întâi surprins, apoi 
neîncrezător. 

— Nadia, îţi baţi joc de mine. 

— Îți jur că acela este Kremlinul. Arătă spre o structură din 
faţa zidurilor. Acolo, în faţă, vezi? Acela e Mausoleul lui Lenin, 
unde mergeau Stalin, Brejnev şi toţi ceilalţi când erau defilări 
militare aici, în Piaţa Roşie. In spatele zidurilor este Kremlinul. 

— Nu se poate. 

— Serios. Kremlin vine de la kreml, care înseamnă 
„fortăreaţă”. Acestea sunt zidurile fortăreței pe care ţarul a 
construit-o aici. Arătă clădirile de dincolo de ziduri. Kremlinul 
este un complex administrativ care include mici palate, grădini şi 
chiar biserici. Arătă nişte cupole aurite care străluceau în 
depărtare. Vezi acolo? Sunt cupolele Catedralei Adormirii, 
construită exact în miezul complexului. 

Dezamăgit, Tomas nu mai dori să viziteze Kremlinul. Preferă 
să-şi tragă geamantanul până la spectaculoasa Catedrală Sfântul 
Vasile, pe care o confundase întotdeauna cu Kremlinul și rămase 
să o contemple, uluit. Pentru el, Kremlinul va fi mereu acel 
monument minunat, orice s-ar spune. Parcurseră una câte una 
capelele din interior, însă minunăţiile catedralei nu i-au scăpat de 
efectele foamei. Pe la trei după-amiaza, obosiţi şi vlăguiţi și-au 
încheiat vizita şi se hotărâră să dea o fugă în partea cealaltă. 


Nadejda îl duse prin elegantele galerii vecine, din 
Gasudarţvenii Universalnii Magazin, o clădire mare din Piaţa 
Roşie, cu acoperişul format dintr-o impozantă structură de sticlă, 
ca şi cum ar fi fost o seră sofisticată. Străbătură nenumărate 
magazine cu mărci occidentale, instalate printre pasaje arcuite şi 


123 


balustrade din fier forjat şi, în pragul extenuării, se instalară în 
cele din urmă la o masă dintr-o cafenea simpatică, cu aspect 
parizian. 

— Nu trebuie să mergi la muncă? întrebă Tomas, după ce 
comandară două porţii de vițel stroganoff şi două beri. 

— Am sunat de dimineaţă şi le-am zis că lipsesc o săptămână. 

— Şi nu te dau afară? 

— Nu, sunt fete care pot să-mi ţină locul. 

Istoricul îşi trecu mâna prin păr, făcându-şi curaj să meargă 
mai departe cu întrebările. 

— Cum ai ajuns să lucrezi în Night Flight? 

— Oh, prin prietenul unui prieten. Ştii cum e... 

— Şi te plătesc bine ca să dansezi topless? 

— Nu mă plâng. 

Tomas bătu cu degetele în masa de la cafenea. 

— Şi nu faci nimic altceva? 

— Cum adică? 

— Eu ştiu, de obicei te şi... culci cu clienţii? 

Nadejda ridică din umeri. 

— Uneori. 

Portughezul ezită înainte să pună întrebarea următoare. 

— Şi te plătesc? 

Rusoaica îşi fixă privirea albastră în ochii lui verzi şi îşi ascunse 
cu greu iritarea. 

— Nu yo-o-o! înjură ea. De ce te interesează pe tine? 

— Nu contează, se grăbi el să spună, încurcat. Inspiră adânc. 
Adică, mă interesează. Voiam să ştiu. 

— De ce? 

— Păi, m-am culcat cu tine, nu? Vreau să ştiu lucrurile astea. 

— Ţi-am luat cumva bani? 

— Nu, bineînţeles că nu. 

— Şi atunci? Care-i problema ta? 

— Voiam să ştiu, insistă el. 

Nadejda îşi întoarse privirea de la el şi cercetă lumina care se 
revărsa prin uşa cafenelei. 

— Da, mă plătesc. 

Se făcu linişte. 

— Cât? 

— Trei sute de dolari pe oră, o mie de dolari pe noapte, îl privi 
din nou, cu ochii scânteind de mânie. Eşti mulţumit? 


124 


Tomas îşi muşcă buzele. 

— De ce faci asta? 

Rusoaica ridică din nou din umeri. 

— Pentru bani. 

— Chiar ai nevoie de atâţia bani? 

— Am nevoie de bani ca să trăiesc bine şi am nevoie de bani 
pentru studii. Nu vreau să spăl vase. 

— Şi ce studiezi? 

— Climatologie. 

— Hm... vrei să fii meteorolog? 

— Da. Sunt în ultimul an. 

Chelnerul le aduse berile şi farfuriile cu vițel stroganoff, fâşii 
de carne pe care începură să le mănânce cu caşă, adică hrişcă 
fiartă și cu pâine neagră. Conversaţia despre viaţa Nadejdei 
făcuse atmosfera cam încărcată şi Tomas simţi că-i revenea lui 
responsabilitatea de a o detensiona, pentru că el călcase primul 
pe acel teren lunecos. 

— Cum l-ai cunoscut pe Filipe? întrebă când mâncase deja 
jumătate din porţia de stroganoff. 

— La facultate. 

— Aici, în Moscova? A făcut facultatea aici? 

— Nu, cunoştea aici nişte profesori şi ei l-au adus. 

— A, bun. Dar ce făcea el aici? 

— Lucrează la un proiect special, ceva internaţional. Avea 
nevoie de oameni pentru proiect şi un profesor m-a chemat şi m- 
a prezentat. Tocmai intrasem la facultate şi am prins ocazia 
imediat. 

— Ai început să lucrezi cu Filipe? 

— Da, el m-a trimis în Siberia în vară. 

— In Siberia? Ce să faci acolo? 

— Nişte măsurători meteorologice. Făceau parte din proiect. 

— Dar ce fel de proiect era acela? 

Nadejda oftă. 

— Acum n-am chef să vorbesc despre asta. Se uită la ceas. 
Blin, deja e ora patru. Ar fi bine să mergem. 

Portughezul sorbi berea dintr-o înghiţitură şi-i făcu semn 
chelnerului să aducă nota. 

— Încă nu mi-ai zis unde mergem, remarcă el, în timp ce 
chelnerul făcea totalul. 

— Yaroslavsky. 


125 


— Unde e asta? 

— E o gară de-aici, din Moscova. 

— Luăm trenul? 

— Da. 

Chelnerul aduse nota şi Tomas îi plăti în ruble. 

— Şi care-i destinaţia? 

Nadejda scoase din poşetă plicul pe care i-l înmânase 
dimineaţă curierul hotelului şi-l deschise, arătând două bilete. 

— Trebuie să-mi plăteşti o mie trei sute de dolari pentru astea. 
Sunt locuri la spa!/nii vagon”. Mirosi biletele, de parcă ar fi fost 
parfumate. Clasa întâi. 

— Unde mergem? 

— Luăm Rossiya, numărul 2, la cinci şi un sfert în Yaroslavsky. 

— Rossio”? 

— Rossiya, numărul 2. N-ai auzit niciodată de asta? 

— Nu. 

Prost dispusă, Nadejda băgă biletele în plic, le puse la loc în 
poşetă, se ridică şi-şi luă geanta de voiaj, gata de plecare. 

— E Transsiberianul, prostule. 


24 În rusă în original, vagoane cu compartimente cu două cuşete care 
intră în componenţa trenurilor transsiberiene (n.r.). 
25 Rossio este numele unei pieţe din Lisabona, unde se afla, până nu 
demult și o cunoscută gară (n. t.). 
126 


XIV 


Vagoanele vopsite în albastru şi verde ale Transsiberianului se 
puseră în mişcare la ora şaptesprezece şi şaisprezece minute, 
după cum era anunţat pe panourile din gara Yaroslavsky, exact 
în momentul în care Tomas şi Nadejda se instalau în 
compartimentul lor de lux, la mijlocul unui spalnîi vagon. 

Pe când trenul prindea viteză, îşi puseră geamantanele sus şi 
începură să studieze compartimentul care le fusese destinat. Era 
un spaţiu agreabil, cu două locuri, mic, dar decorat cu fast. 
Lenjeria de pe paturi era călcată cu grijă şi pliată într-un mod 
îmbietor, cu capătul răsfrânt peste pătura moale; pernele erau 
aşezate cu un colţ în sus. In mijloc se afla o măsuţă lipită de o 
fereastră mare, cu geamul mărginit de o draperie purpurie. 
Compartimentul era îmbrăcat în lemn şi era mult mai confortabil 
decât îşi imaginase Tomas. Paturile îi dădură chiar idei, în mintea 
lui era limpede că acea cabină încântătoare va deveni un cuib al 
pasiunii însă în momentul în care el, arzând de dorinţă, vru s-o 
arunce pe un pat, Nadejda îşi întoarse capul şi se opuse. 

— Nu acum, Tomik, spuse rusoaica, uitându-se pieziş la uşă. 
Provodnik-ul poate apărea dintr-o clipă într-alta. 

— Ce? 

— Provodnik-ul. Controlorul. 

Nu apăru un provodnik, ci o provodnița între două vârste şi cu 
un aer obosit, care ceru să vadă biletele. Femeia le înmână 
prosoape în pungi de plastic sigilate, primi mulţumiri şi, înainte 
de a pleca, spuse că, la nevoie, o puteau găsi în compartimentul 
din capătul trenului şi promise să păstreze vagonul curat pe tot 
parcursul călătoriei. 

Când rămaseră singuri, cei doi se hotărâră să viziteze vagonul. 
Se plimbară pe coridor şi observară că jumătate dintre cabinele 
din spalnîi vagon erau ocupate. Călătorii de la clasa întâi erau 
aproape toţi turişti; erau şi câţiva occidentali răspândiţi prin 
compartimente, însă majoritatea pasagerilor erau asiatici. 

— Japonezi, exclamă Nadejda. Merg la Vladivostok. 


127 


Băile se găseau la capătul culoarului, câte una în fiecare parte 
și păreau curate; aveau câte o toaletă şi un lighean din aluminiu. 
In apropiere se găsea un samovar cu apă clocotită pentru ceai 
sau cafea. 

Trecură în vagonul următor şi ajunseră într-un snack-bar, însă 
mâncarea expusă pe tejghea, sandvişuri unsuroase şi cartofi 
prăjiţi cu un aspect îndoielnic, alături de nişte supe lungi, le 
provocară un fior de repulsie. 

— Va fi greu, constată Tomas întristat. 

Părăsiră vagonul fără nici o dorinţă de a se aventura prin 
labirintul dubios al gastronomiei feroviare plină de grăsimi. 
Preferară să exploreze şi restul Transsiberianului şi trecură prin 
vagoanele Cupe, clasa a doua, înainte de a se întoarce în 
compartimentul lor. 


După trei ore de drum, în tot vagonul se auzi o voce anunțând 
ceva în ruseşte. Imediat după aceea, trenul începu să 
încetinească. 

— Ce s-a întâmplat? întrebă Tomas. 

— Ne apropiem de Vladimir, îi explică Nadejda. Ai bani, nu-i 
aşa? 

Istoricul deschise portofelul şi-i dădu câteva sute de ruble. 

— De ce ai nevoie de bani? 

— Ţi-a plăcut mâncarea pe care ai văzut-o în vagonul 
restaurant? 

Tomas se schimonosi. 

— Bleah! se cutremură el. Nu. 

Ea se ridică şi se aplecă să se uite la luminile de afară. 

— O să ne oprim aici douăzeci de minute, explică ea. Avem 
suficient timp să coborâm şi să cumpărăm ceva de mâncare 
pentru cină. 

Era trecut de ora opt seara şi era frig în gara Vladimir. Se 
îndreptară spre un stand cu mâncare unde servea o babuşka 
bătrână şi cumpărară frigărui de şaşlâc şi piroşte de casă, acei 
colţunaşi cu un aspect suculent, apoi nişte biscuiţi Pvorost ca 
desert şi două beri Baltika. Când se pregăteau să se întoarcă la 
spalnii vagon cu mâncarea ambalată în pungi de plastic, auziră 
o conversaţie exaltată pe peron. Priviră în direcţia de unde se 
auzeau glasurile şi văzură trei bărbaţi în uniformă, discutând cu 
un călător japonez, verificându-i documentele şi analizându-i 


128 


aparatul de fotografiat pe care-l purta la gât. Poliţiştilor părea să 
nu le placă ceva pentru că, după câteva clipe, îl apucară pe turist 
de un braţ şi-l escortară înăuntrul gării. 

— Ce s-a întâmplat? vru să afle portughezul. 

— Va trebui să plătească o amendă. 

— Da? De ce? 

— A fotografiat un vagon vechi unde locuiesc nişte vagabonzi. 

— Şi ce-i cu asta? 

Nadejda puse piciorul pe treapta vagonului şi urcă. 

— Poliţia nu aprobă asta, spuse ea cu indiferenţă. Ar face o 
imagine proastă a ţării. 

Am mâncat în compartiment, cu masa pusă de parcă ar fi fost 
la ei acasă; acel compartiment, luxos ca şi camera unui hotel, 
devenise căminul lor. Când terminară masa, Nadejda începu să 
strângă, în timp ce Tomas se duse la samovar să aducă apă 
caldă pentru ceai. Intre cei doi se înfiripa o ciudată viaţă 
domestică. 

Noaptea, cuibăriţi în aşternuturile unei singure cuşete, făcură 
dragoste, cu toate simţurile prezente. Trenul se legăna în 
propriul lui ritm, tac-tac-tac şi roţile trecând peste îmbinările 
şinelor cântau măsuri interminabile; acestei ondulări a oţelului i 
se adăuga cadenţa avidă a cărnii, cele două trupuri dansând de 
parcă ar fi fost unul şi numai unul, uniţi nu în voluptatea 
descoperirii, ci în confortul familiarităţii. Se atingeau şi nu li se 
părea ciudat; dimpotrivă, simțeau acum că se cunosc, ca şi cum 
corpul celuilalt le-ar fi aparţinut dintotdeauna. Nadejda, femeia 
publică din Moscova, era în acel moment femeia privată a lui 
Tomas; aparţinea tuturor, dar, în acea noapte, i se dăruise doar 
lui. 


Cuşeta se legăna în cadenţa monotonă a Transsiberianului, 
care-şi continua cursa nocturnă prin stepă. Cei doi amanți se 
odihneau, unul în braţele celuilalt, cuprinşi de o moleşeală 
plăcută, cu trupurile satisfăcute, pleoapele  întredeschise, 
simţurile toropite. Nadejda înconjură capul lui Tomas cu o mână, 
îşi trecu degetele delicate prin părul lui şaten închis, îl trase spre 
ea, drăgăstoasă și-şi lipi buzele de urechea lui. 

— La ce te gândeşti, Tomik? murmură ea, torcând ca o pisică. 

— La nimic. 

— Mincinosule. Spune-mi. 


129 


— Nimic special. 

— Spune. 

Tomas inspiră adânc şi surâse. 

— Mă gândeam la conversaţia noastră de la prânz, când mi-ai 
spus cum l-ai întâlnit pe Filipe. 

— Ah, la asta. 

Portughezul se ridică, sprijinindu-se într-un cot. 

— Încă nu mi-ai zis ce proiect l-a adus pe Filipe aici, în Rusia. 

— Poate e mai bine să-ţi spună chiar el. 

— Nu te supăra, Nadia, trebuie să-mi spui. M-ai făcut curios cu 
istoria asta şi nu poţi să mă laşi aşa, în aer, nu crezi? Privi pe 
fereastră şi văzu că era deja noapte. Pe lângă asta, avem mult 
timp la dispoziţie, trebuie să-l umplem cumva. Făcu un gest rapid 
cu mâna. Deci, hai, dă-i drumul. 

— Ce vrei să ştii? 

— Totul. 

Nadejda rase. 

— Dar eu nu ştiu totul. 

— Atunci povesteşte-mi ce ştii. 

— Ştiu că unul dintre profesorii mei, bătrânul Oleg Karatayev, 
m-a chemat într-o zi în biroul lui şi mi-a prezentat un prieten din 
Portugalia. Era Filhka. 

— Voia să te angajeze, nu? 

— Da. Filhka mi-a spus că face parte dintr-o echipă 
internaţională şi că trebuia să facă nişte studii în Siberia. Grupul 
pe care-l reprezenta dorea să angajeze un student ca să facă 
aceste studii, iar profesorul Karatayev, care avea o slăbiciune 
pentru mine, i-a propus numele meu. Filhka a venit să mă 
cunoască şi m-a întrebat dacă eram interesată. 

— Şi tu? 

— Eu i-am spus că da, evident. Mi se părea un bun mod de a- 
mi începe profesia. Pe lângă asta, aveam nevoie şi de bani, nu-i 
aşa? 

— Încă nu mergeai în Night Flight? 

Rusoaica îşi feri privirea, nemulțumită de aluzia la acea parte 
a vieţii sale. 

— Pe vremea aceea lucram în alt club de noapte, Tsunami, de 
pe Petrovska Uliţa. Făceam un număr de sirene în piscină, se 
pare că pe bărbaţi îi excită asta. Işi dădu ochii peste cap. Acolo l- 
am cunoscut pe Igor Beskhlebov, mafiotul pe care ţi l-am arătat 


130 


ieri în Night Flight. 

— Cel cu cele trei fete? 

— Da, porcul ăla. Când am început să lucrez pentru el, m-a 
dus în Rasputin, alt club de noapte. M-am dus apoi în Night Flight 
numai să scap de el. 

— Inţeleg, zise Tomas, care, de fapt, nu înţelegea nimic, în 
plus, conversaţia se îndepărta de subiect şi el, oricât de interesat 
ar fi fost de viaţa rusoaicei, simţi că trebuie să apuce frâiele 
discuţiei. 

— Deci, Filipe te-a angajat să mergi în Siberia, nu-i aşa? 

— Da, am fost vara în zona de tundră. De-acolo începuseră să 
vină veşti îngrijorătoare şi Filhka avea nevoie de mine ca să facă 
o serie de măsurători. 

— Veşti îngrijorătoare? Ce vrei să spui? 

Nadejda făcu o mutră nehotărâtă. 

— Nu ştiu dacă pot să-ţi povestesc, Tomik, spuse ea. Poate că 
ar fi mai bine să vorbeşti întâi cu Filhka. 

— Lasă prostiile, Filipe nu-i aici. 

— Tocmai de aceea. Ar fi mai bine să-ţi povestească el însuşi. 

— Ascultă, Nadia. Mai e ceva vreme până să ne întâlnim cu 
Filipe. De ce atâtea ezitări? Dacă nu-mi povesteşti acum, îmi 
spune el mai târziu. Mi se pare mai avantajos să ajung la el cu 
temele deja făcute, nu crezi? Aşa mai economisim timp și eu și 
el. Şi pe urmă, mai conversăm şi noi. 

— Hm. 

— Haide, spune, insistă Tomas. Despre ce veşti îngrijorătoare 
e vorba? 

Rusoaica oftă. p 

— Bine, îți spun, renunţă Nadejda. In acea perioadă au început 
să circule informații cum că apăruse solul de sub tundră. 

— Solul? Ce sol? 

— Pământul. 

— A apărut pământul de sub tundră. Şi ce dacă? 

Nadejda îl privi cu o expresie întrebătoare. 

— la ascultă, tu ştii ce e tundra? 

— Păi... nu. 

— Se vede, exclamă ea sarcastic. Tundra este terenul cel mai 
neprimitor care există în Siberia. Acoperă tot cercul polar şi este 
îngheţată. Există puncte unde stratul de gheaţă are mai mult de 
o mie de metri grosime şi, sus, pe suprafaţa ei, se întinde un 


131 


strat subţire de iarbă şi cresc foarte puţini arbori. Sunt kilometri 
întregi aşa, numai cu pământ îngheţat. 

— Şi spui că a apărut pământul pe sub tundră? 

— Da. Vara. 

Tomas o privi pe Nadejda cu o expresie goală, neînţelegând 
unde vrea să ajungă. N 

— Gheaţa din tundră s-a topit vara şi a apărut pământul. lşi 
arcui buzele. Şi ce-i cu asta? Ce-i aşa de deosebit? 

Fata înclină capul. 

— Tomik, e vorba de tundră. Se aplecă spre el, pentru a întări 
cele spuse. Tundra. 

— Da, şi? 

— Tundra este mereu înghețată. Tocmai pentru că este mereu 
îngheţată i se şi spune veşnaya merzlota. Ingheţ etern. Englezii îi 
spun permafrost. Mări ochii albaştri. De mii de ani pământul de 
sub veşnaya merzlota n-a văzut lumina soarelui. 

— De cât timp? 

— De mii de ani. 

Tomas se scărpină în barbă, gânditor. 

— Da, e mult timp, încuviinţă el. Şi ce s-a întâmplat acum de a 
apărut pământul acesta? E activitate vulcanică în zonă? 

— Nu-i vorba de asta, Tomik. Nu s-a ridicat pământul, ci s-a 
topit gheaţa de deasupra, înţelegi? 

— S-a topit gheaţa? De ce? 

— Pentru că au crescut temperaturile, exclamă ea, ca şi cum 
ar fi enunțat un fapt evident. Din anii '70, temperatura medie din 
Siberia a urcat cu cinci grade. Repetă valoarea, aproape 
silabisind: Cinci grade. 

— Şi ce-i cu asta? 

— Tundra a început să se topească. Gheaţa a scăzut cu trei la 
sută în Oceanul Arctic şi a deschis un canal de apă lichidă pe 
coasta de nord a Siberiei, care pe vremuri era îngheţată în 
permanenţă. Tundra a dispărut şi, în locul ei, a apărut solul. 
Cobori vocea şi vorbi pe un ton posomorât. Problema este că 
acest sol este închis la culoare. 

— Şi ce este aşa de special? 

— Tomik, gândeşte-te puţin. Mai de mult, când venea vara, 
razele soarelui băteau în stratul de zăpadă şi căldura era 
reflectată către spaţiu. Dar acum, aceste raze nu mai găsesc 
oglinda zăpezii care să reflecte căldura, ci pământul închis la 


132 


culoare, care o absoarbe. 

— Inţeleg. 

— Are un efect de bulgăre de zăpadă. Căldura este absorbită 
de pământul închis din Siberia şi temperatura creşte, fapt care 
accelerează procesul de topire în restul tundrei, expunând şi mai 
mult pământ negru, care provoacă din nou topirea şi aşa mai 
departe. Siberia a intrat într-un cerc vicios al încălzirii care va 
distruge toată gheaţa de la cercul polar arctic. 

— Dar cu siguranţă că este destulă gheaţă la Polul Nord. 

— Tomik, după calculele noastre, nu va mai fi gheaţă 
permanentă la Polul Nord în 2030, poate chiar mai devreme. Ba 
chiar sunt previziuni făcute în 2008 care spun că un dezgheţ 
total va avea loc în 2015. 

Tomas se schimonosi, adoptând o expresie neîncrezătoare. 

— Nu cred. Toată gheaţa aceea nu se topeşte aşa, cât ai zice 
peşte. N 

— A, nu? Atunci dă-mi voie să-ți povestesc ceva. In timpul 
Războiului Rece s-a crezut mereu că Arcticul va fi unul dintre 
câmpurile de luptă dacă izbucnea conflictul, ceea ce ne-a 
determinat, atât pe noi, cât şi pe americani, să umplem apa de 
sub gheaţă cu submarine nucleare. Ideea era ca, în caz de 
război, submarinele să iasă repede la suprafaţă şi să lanseze 
rachete împotriva inamicului. Ca să detecteze cele mai bune 
puncte în care să iasă şi să se poziţioneze, aceste submarine au 
petrecut toată perioada Războiului Rece măsurând grosimea 
stratului de gheaţă din oceanul Arctic. Ştii ce-au descoperit? 
Ridică degetul mare şi arătătorul şi le apropie, între anii '60 şi 
anii '90, acest strat a devenit cu aproape patruzeci la sută mai 
subţire. Mări ochii, subliniind numărul. Patruzeci la sută, Tomik. 

— Serios? 

— De aceea m-a angajat Filhka. Ca să măsor cu cât se retrage 
tundra. Am făcut măsurătorile și rezultatele sunt concludente. În 
1980, suprafaţa ghețarilor permanenţi din oceanul Arctic era de 
7,8 milioane de kilometri pătraţi, iar în 2007 deja se restrânsese 
la 4,2 milioane de kilometri pătraţi. Peste câţiva ani, dacă vei 
merge la Polul Nord vara, ce crezi c-o să găseşti acolo? 

— Urşi? 

Nadejda oftă. 

— Apă şi iar apă. 


133 


XV 


Lumina soarelui pătrundea printre draperii şi-l trezi pe Tomas. 
Picotind încă, se uită la ceas şi văzu că era încă noapte. Privi pe 
geam, atât de surprins de lumina puternică încât se trezi de-a 
binelea. Soare la ora asta? Ţinând cont că era vară, acest fapt nu 
putea să însemne decât că trenul o luase spre nord în timpul 
nopţii, ceea ce-l făcu curios. 

Simţi pe gât respiraţia grea a Nadejdei şi se mişcă cu mare 
grijă, să n-o trezească. Se lăsă să alunece din pat, se îmbrăcă şi 
deschise cu gesturi silenţioase uşa compartimentului, cu gând să 
se ducă la toaletă. Transsiberianul părea un tren-fantomă, 
culoarul vagonului de clasa întâi fiind pustiu la ora aceea 
matinală. Nici provoanița nu dădea semne de viaţă. Când se 
întoarse, se aşeză la fereastră şi dădu uşor perdeaua la o parte, 
ca să privească afară. 

O câmpie plină de culori se întindea cât vedeai cu ochii, 
verdele şi galbenul taigalei amestecându-se cu albastrul cristalin 
al lacurilor şi al pâraielor care străbăteau pădurea de pini, brazi 
şi molizi. Ici şi colo se ivea câte o căsuţă de lemn, un staul sau o 
căpiţă de fân sau dezolarea industrială a fabricilor abandonate, 
cu pereţii murdari, cu fiare ruginite, cu hornuri negre. Apăreau 
apoi, din nou, satele pitoreşti; se vedeau animale păscând pe 
păşuni întinse sau doar labirinturile de conifere întinzându-se cât 
vedeai cu ochii, coroanele ascuţite tăind albastrul adânc al 
cerului senin. Uneori apăreau nori cenuşii care descărcau ploaia, 
dar nu dura decât câteva momente; soarele revenea imediat și 
mai strălucitor, dacă se putea, iar lumina curată strălucea în 
frunzele ude precum lucirea fascinantă a pietrelor preţioase. 

— Dobrii utro, Tomik, răsună o voce somnolentă, urându-i 
bună dimineaţa. 

Tomas îşi luă ochii de la peisaj. 

— Bună, prinţeso. Se ridică şi o sărută pe rusoaica ce-l privea 
din pat, cu capul acoperit de cuvertura călduroasă, cu părul 
arămiu revărsându-se pe pernă şi cu ochii încă întredeschişi. Te- 


134 


ai trezit deja? 

— Am întins mâna şi am văzut că ai dispărut, murmură ea pe 
un ton smiorcăit, prefăcându-se că plânge. Ce faci acolo? 

Portughezul se întoarse lângă fereastră şi trase draperia, 
descoperind peisajul. 

— Admiram câmpul, spuse el. Ştii unde suntem? 

Nadejda ridică capul şi, deschizând ochii cu greutate, privi 
panorama. Încă nu se trezise bine, mintea îi era înceată şi leneşă 
şi îi trebuiră câteva momente până să recunoască regiunea. 

— Am trecut deja de stepe, constată ea. Asta înseamnă că am 
lăsat în urmă Volga. Se gândi o clipă. Cred că suntem în regiunea 
Viatka. 

— E frumos. 

Ea se înfăşură şi mai bine în cuvertură. 

— Dar ai grijă, Tomik, îl preveni ea, cu vocea încă răguşită de 
somn. Să nu vezi prea multe, poate fi periculos. 

— Periculos? De ce? g 

— Suntem în sectorul Kirov. Işi îngustă ochii şi continuă pe un 
ton secretos: Zona militară. Făcu o pauză, pentru a întări efectul 
spuselor. Toată zona asta a fost interzisă vizitelor mulţi ani şi 
chiar şi azi este oarecum sensibilă. 

Tomas privi pe furiş spre uşa compartimentului, de parcă se 
temea să nu intre cineva. 

— Vorbeşti serios? 

Rusoaica râse. 

— Da, spuse ea. Dar nu te îngrijora, Tomik. Ne aflăm în 
Transsiberian şi nu ne deranjează nimeni. 

Incă neliniştit, Tomas se mai uită o dată la peisaj. 

— După ce am văzut scena aceea din gară, când am coborât 
să luăm mâncare, nu mă mai miră nimic. Işi pierdu interesul 
pentru peisaj şi-şi trecu mâna peste burtă. Auzi, ţie nu ţi-e 
foame? 

— Vrei să mănânci? 

— Păi, ar trebui, totuşi, să luăm micul dejun... 

Nadejda se întinse, lăsând să i se dezvelească bustul. Ochii lui 
Tomas se îndreptară, aproape fără să vrea, spre sânii goi, plini şi 
îndrăzneţi, cu sfârcurile mari şi rozalii ieşite în afară ca nişte 
suzete. Rusoaica îi observă privirea lacomă şi, după ce căscă 
îndelung, surâse. 

— Nu ştiu la ce fel de mic dejun te gândeşti, spuse ea, 


135 


maliţioasă. Eu una vreau mâncare caldă. Mergem la vagonul 
restaurant? 

— Unde? La porcăria aia? N-ar fi mai bine să aşteptăm 
următoarea staţie şi să cumpărăm ceva, cum am făcut ieri? 

— Eşti nebun, Tomik? Următoarea oprire e la Ekaterinburg. 

— Şi ce dacă? 

— Ajungem la Ekaterinburg doar pe seară. 

Portughezul îşi îndreptă spatele, surprins. 

— Aşa de târziu? 

— Da, Transsiberianul nu mai are opriri până acolo. 

Tomas analiză alternativele. N-avea niciuna; sau, mai bine zis, 
avea doar două opţiuni: fie suferea de foame, fie se supunea 
meniului de la vagonul restaurant. Stomacul îi dictă hotărârea 
finală. 

— Haide la restaurant. 


Era abia şase dimineaţa şi aproape că au trebuit să-l ridice din 
pat pe bucătarul prost dispus. Se instalară lângă una dintre 
ferestrele vagonului restaurant şi comandară clătite b/ini, gem, 
pâine prăjită; el stropi micul dejun cu un sok de portocale acru, 
iar ea cu o cană de lapte cald. Vagonul era gol, ceea ce nu era de 
mirare la acea oră matinală; ceilalţi pasageri din tren încă 
dormeau. 

Cum se simțeau în largul lor, se lipiră de geam, leneşi şi 
liniştiţi, bucurându-se de soarele jos din sud-est, slab, dar care le 
încălzea puţin pielea. 

— Deci? îl provocă ea. Ţi-a plăcut joaca noastră de azi-noapte? 

— Mi-a plăcut atât de mult că sunt în stare s-o iau de la capăt. 

Nadejda râse. 

— Nu pierzi nici o ocazie, aşa-i? Luă o înghiţitură de lapte. Şi ai 
dormit bine? 

— Am adormit greu. 

— Da? De ce? 

Tomas ridică din umeri. 

— Ştiu şi eu! Se scărpină în barbă, gânditor. M-am tot gândit la 
ce mi-ai povestit ieri. 

— Despre cercetările mele din Siberia? 

— Da. 

— Ce e aşa deosebit la ele? 

— Nu ştiu... e ceva ciudat în toate astea. 


136 


— Ciudat? Ce e ciudat? 

Tomas respiră adânc, hotărât să dea la iveală toate îndoielile 
care-l măcinau. 

— Uite, problema e următoarea, spuse el, vorbind răspicat, pe 
un ton decis. De ce-l interesa pe Filipe această chestiune? 

— Din cauza acelui studiu internaţional în care era implicat. 
Ce-i aşa de ciudat? 

— Dar ce studiu era acela? 

— Nu mi-a explicat prea bine, recunoscu rusoaica. Dar din 
câte am înţeles eu, Filhka şi alţi specialişti încercau să măsoare 
schimbările climatice şi să le prevadă evoluţia. De aceea m-a 
angajat pe mine. Cum eu urmam cursul de climatologie la 
facultate, bănuiesc că a considerat că sunt potrivită să particip la 
acest studiu. 

Tomas strâmbă din buze, intrigat. 

— Dar n-are nici o noimă, exclamă el. 

— Ce anume? 

— Ca Filipe să fie implicat într-un astfel de studiu. Dădu din 
cap. N-are nici o noimă. 

— De ce? 

— Pentru că n-are nici o legătură cu interesele lui profesionale. 
Filipe este geolog consultant în industria energetică, nu e 
climatolog. 

— lartă-mă, Tomik, dar legătura mi se pare evidentă. 

— Evidentă? Cum aşa? 

Cu un aer nerăbdător, rusoaica îl privi ca o profesoară care se 
uită la un elev lipsit chiar şi de cele mai elementare noţiuni. 

— Tu ai vreo idee despre ceea ce se întâmplă cu clima 
planetei noastre? 

— Păi ştiu ce scrie în ziare. 

— Şi ce scrie în ziare? 

— Că temperatura e în creştere. 

Nadejda arătă în sus, ca şi cum ar fi indicat o direcţie. 

— A sărit în aer, exclamă ea. Intr-un secol a crescut cu un grad 
şi jumătate. 

Istoricul făcu o figură sceptică. 

— Şi spui c-a „sărit în aer” la o creştere de doar un grad şi 
jumătate? Nu ţi se pare că exagerezi puţin? 

— Blin! înjură ea. Un grad şi jumătate este mult, ce crezi tu? Ai 
idee de diferenţa medie de temperatură între ultima epocă 


137 


glaciară şi epoca noastră? 

— Habar n-am. 

— Zi un număr oarecare. 

— Vreo zece-douăzeci de grade, cred. 

Rusoaica scutură din cap şi buzele ei groase se curbară într-un 
surâs lipsit de veselie. 

— Cinci grade, spuse. Cinci. Se aplecă în faţă. Ştii ce înseamnă 
asta? Este de ajuns ca temperatura să coboare cu cinci grade 
amărâte şi planeta îngheaţă. Acum închipuie-ţi ce se va întâmpla 
dacă, dimpotrivă, creşte cu cinci grade... 

— Ne prăjim? râse Tomas. 

— Tomik, nu-i de glumă! protestă ea. Dacă temperatura medie 
a planetei creşte cu cinci grade și aşa se va şi întâmpla, poţi să 
fii sigur că vor exista regiuni care vor deveni de nelocuit, fără nici 
o îndoială. Uite, numai ca să ştii, ţine minte asta: din anul 1850, 
de când au început să se facă înregistrări ale temperaturii, 
unsprezece dintre cei mai calzi doisprezece ani înregistraţi 
vreodată au fost după 1995. Consecințele continuării acestei 
tendinţe sunt catastrofale. Pentru început, va creşte nivelul 
mării, ceea ce, cum poţi să-ţi imaginezi, va fi un dezastru. 

— Da, încuviinţă Tomas, cântărind problema. Dacă se topeşte 
gheaţa de la poli, nivelul mării creşte, asta e evident. Problema 
este să ştim cu cât. 

— Uite, e nevoie de cincizeci de centimetri pentru a acoperi 
toată Polinezia. 

Istoricul ridică din umeri. 

— E rău pentru locuitori, fu el de acord. Dar cincizeci de 
centimetri nu mi se par prea dramatici pentru restul lumii. 

— Cincizeci de centimetri sunt de ajuns pentru a îneca o parte 
din coasta ţării tale, spuse ea, arătând cu degetul spre el. De la 
începutul secolului al XX-lea, din cauza încălzirii globale, nivelul 
mării a crescut deja cu şaptesprezece centimetri. Insă problema 
este că va urca şi mai mult decât atât. 

— Cu cât? 

— Informaţiile paleoclimatice sunt foarte clare. Ultima dată 
când regiunile polare au fost în mod însemnat mai calde decât 
acum a fost în urmă o sută douăzeci şi cinci de mii de ani, când 
temperatura era cu trei grade mai ridicată decât azi, datorită 
diferenţelor în orbita Terrei. În acea perioadă, suprafaţa gheții 
polare s-a restrâns şi nivelul apei a crescut pe toată planeta cu 


138 


patru până la şase metri. 

— Cât? se miră Tomas. Şase metri? 

— Da, confirmă ea. Şi în acea perioadă nu s-a topit toată 
gheaţa. Dacă se va topi toată, s-a calculat că nivelul apei va 
creşte cu şapte metri, spuse ea, ridicând mâna cu palma întoarsă 
în jos, ca şi cum ar fi arătat nivelul mării în urcare. Vor fi 
acoperite multe insule şi o mare parte din coasta tuturor 
continentelor. 

— Dar e chiar atâta apă îngheţată la poluri ca să ridice nivelul 
mării cu şapte metri? 

— Bineînţeles că da. Antarctica, de exemplu, e un întreg 
continent de gheaţă, care are uneori o grosime mai mare de 
patru kilometri. Dacă se topeşte toată gheaţa aceea, va fi 
complicat. Şi apoi, mai e şi Groenlanda. 

Istoricul îşi răsfrânse buzele, cântărind problema. 

— Aşa e, încuviinţă el. E complicat. 

— Şi mai rău este că problema cea mai gravă nu e gheaţa de 
la poli. Dacă topirea acesteia contribuie la creşterea nivelului 
mării cu şapte metri, trebuie să luăm în calcul şi creşterea 
datorată unui alt fenomen. 

— Nivelul mării va creşte cu mai mult de şapte metri? 

— Sigur. 

— De ce? 

— Din cauza unei legi fizice, spuse ea. N-ai auzit niciodată că 
la căldură corpurile se dilată? 

— Ba da, în liceu. 

— Şi asta se va întâmpla. Măsurători efectuate din 1961 au 
arătat că temperatura medie globală a oceanelor a crescut până 
la adâncimi de trei mii de metri şi că mare parte din căldura 
acestei planete este absorbită de oceane. 

— Şi ce-i cu asta? 

— Problema este că creşterea căldurii va dilata toată apa 
existentă pe planetă. Dilatarea va fi imperceptibilă într-un metru 
cub de apă, dar îţi garantez că se va observa când va fi vorba de 
cvintilioanele de metri cubi de apă din toate oceanele. Şi tocmai 
această dilatare de ansamblu va face ca nivelul mării să urce cu 
mai mult de şapte metri. 

— Cât de mult? Cu opt metri? Nouă? 

— Eu ţi-am spus că, după analiza paleoclimatică, creşterea 
nivelului mării va atinge şase metri în cazul în care temperatura 


139 


globală creşte cu trei grade, nu-i aşa? Dar în Pliocen, când clima 
era de asemenea cu trei grade mai ridicată decât acum, această 
creştere a ajuns la douăzeci şi cinci de metri. 

— Ce? 

— Tomik, calculele actuale ne indică o încălzire între unu şi 
şase grade în secolul acesta, probabil mai aproape de şase decât 
de unu. Asta înseamnă o vară permanentă peste tot, cu porţiuni 
mari de pământ invadate de mare, continente reduse la nişte 
insule aproape, regiunile tropicale transformate în deserturi, 
secete din ce în ce mai serioase, furtuni din ce în ce mai violente, 
incendii forestiere generalizate, eroziunea solului, schimbarea 
ciclurilor climatice, distrugerea recoltelor şi răspândirea bolilor 
tropicale. Malaria, de exemplu, se va întinde prin Europa şi 
acelaşi lucru se va întâmpla şi cu alte năpaste cunoscute până 
acum doar în lumea a treia. 

— Ei, drăcie! 

— Şi ştii de ce toate astea sunt iminente? 

— Da și prin ziare și la televizor se vorbeşte despre asta, 
spuse el. Din cauza gazelor poluante. 

Nadejda clătina din cap. 

— Răspuns greşit. 

Tomas era foarte mirat. 

— Nu-i din cauza poluării? 

— Depinde ce înţelegi prin poluare. 

— Poluarea înseamnă toate gazele care ies prin ţevile de 
eşapament şi din coşurile industriale, zic eu. 

— Atunci să ştii că aceste gaze încetinesc încălzirea. 

— lartă-mă, dar te înşeli. Chiar deunăzi am citit o ştire care 
zicea că încălzirea globală e provocată de gazele maşinilor şi ale 
fabricilor. 

— Faci confuzie între cele două, îl lămuri ea. Dar e normal, 
multă lume le amestecă. 

— Nu înţeleg. 

— Spre deosebire de ceea ce se crede, gazele de eşapament 
şi fumul din coşurile fabricilor nu provoacă încălzirea planetei. 
Dimpotrivă. Există studii care arată că această poluare face să 
scadă temperatura. 

Tomas clătină din cap, refuzând să accepte afirmaţia. 

— lartă-mă, Nadia, dar n-are nici o logică. Mereu am auzit că 
aceste gaze provoacă încălzirea globală. 


140 


Nadejda oftă. 

— Nu e chiar aşa, insistă ea. Ceea ce provoacă încălzirea 
planetei nu este fumul. Este arderea combustibililor fosili. 

Tomas strâmbă din buze, făcu o grimasă şi faţa lui căpătă o 
expresie goală. 

— Nu-i acelaşi lucru? 

— Ascultă, Tomik, spuse ea, încercând să-şi pună ordine în 
gânduri. Când combustibilul arde în motorul unui automobil sau 
în coşul unei centrale termice, se degajă trei lucruri: energie, 
dioxid de carbon şi aerosoli. Energia este obiectivul acţiunii, din 
moment ce ardem combustibilii ca s-o obţinem. Făcu un gest 
rapid cu mâna, de parcă ar fi scuturat ceva. Toate celelalte sunt 
consecinţe nedorite. Dioxidul de carbon este cel care 
declanşează încălzirea globală, dat fiind că e vorba despre un 
compus care, eliberat în atmosferă, permite intrarea căldurii 
soarelui, dar nu o lasă să iasă, transformând, astfel, planeta într- 
o seră gigantică. Aerosolii, la rândul lor, provoacă poluarea 
aerului dar, în mod curios, au un efect opus celui al dioxidului de 
carbon. Emisiile de aerosoli a dus la apariţia unor imenşi nori de 
smog în marile oraşe, nori care au început să funcţioneze ca 
nişte oglinzi gigantice, reflectând razele solare înapoi în spaţiu, 
ceea ce a produs un efect de răcire care compensează încălzirea 
produsă de dioxidul de carbon, înţelegi? 

— Cât de cât, răspunse el nesigur. Cu alte cuvinte, ceea ce 
vrei să spui e că dioxidul de carbon creşte temperatura, dar 
aerosolii o scad, Aşa e? 

— Aşa este. Insă, întrucât poluarea a crescut foarte mult şi a 
făcut irespirabil aerul din marile oraşe, în anii '80 s-au introdus 
modificări tehnice care au redus emisiile de aerosoli. Or, spre 
deosebire de dioxidul de carbon, care rămâne în atmosferă timp 
de secole, aerosolii se menţin doar câteva săptămâni. Odată cu 
reducerea emisiilor, au dispărut şi ploile acide, iar aerul a devenit 
mai curat, însă problema este că efectul de răcire provocat de 
aerosoli a dispărut, în timp ce efectul de încălzire, al dioxidului 
de carbon, s-a menţinut. In concluzie, fără răcirea produsă de 
smog, temperaturile au sărit în aer începând cu 1980. 

Tomas se scărpină în cap. 

— Inţeleg. O privi ca şi cum i-ar fi venit o idee, dar fără să fie 
sigur că e bună. Asta înseamnă că încălzirea globală are o soluţie 
uşoară, nu-i aşa? 


141 


— Care? 

— Se reintroduc aerosoli. 

Nadejda strâmbă din nas. 

— Nu ajută la nimic. Ar însemna să schimbi un fel a muri cu 
altul. În loc să murim prăjiţi, murim asfixiaţi. 

Istoricul cântări această perspectivă. N 

— Da, nu e cine ştie ce afacere, încuviinţă. In cazul acesta, nu 
ne rămâne decât să oprim emisiile de dioxid de carbon. 

— Aşa este logic. 

— Şi pot fi oprite? 

— Teoretic, da. Tot ce trebuie să facem este să nu mai ardem 
combustibili fosili. Dar, în practică, lucrurile sunt mult mai 
complicate. Combustibilii fosili constituie sursa de energie pe 
care se sprijină economia mondială şi ceea ce se observă acum 
nu este o scădere a emisiilor de dioxid de carbon, ci o 
accelerare. 

— De ce? Nu vede nimeni ce se întâmplă? 

— Ţările în curs de dezvoltare refuză să oprească emisiile de 
dioxid de carbon, pentru că au nevoie de arderea combustibililor 
fosili ca să-şi dezvolte economia. Cazul cel mai îngrijorător este 
China, unde maşinile înlocuiesc bicicletele ca principal mijloc de 
transport. Făcu o pauză, ca să accentueze ceea ce urma să zică. 
Tomik, în China este multă lume. Mări ochii. lţi dai seama ce-ar 
însemna ca toată acea populaţie să meargă cu maşina? 

Tomas analiză ideea. 

— Da, e o mare problemă, într-adevăr. 

— Şi nu intră în discuţie doar maşinile. Mai rău e că chinezii s- 
au hotărât să-şi bazeze infrastructura energetică pe cărbune, 
care emite şi mai mult dioxid de carbon decât petrolul. Ei au în 
plan să construiască peste trei sute de centrale pe cărbune până 
în 2020. E o catastrofă. După calculele noastre, anul acesta 
China va fi ţara care contribuie cel mai mult la încălzirea 
planetei. 

— Deci nu se vor opri aici! 

— Se pare că nu. 

Rusoaica luă un stilou şi scrise trei litere pe şerveţelul de pe 
masă. 


ppm 


142 


— Ştii ce-i asta? 

— Nu. 

— Sunt inițialele formulei „părţi per milion” în volum. Este un 
mod de a măsura dioxidul de carbon din atmosferă. Stabileşte o 
relaţie între numărul de molecule de gaz cu efect de seră şi 
numărul total de molecule din aerul uscat. De exemplu, 200 ppm 
înseamnă că există două sute de molecule de gaz cu efect de 
seră la un milion de molecule de aer uscat. 

— Foarte bine. Şi? 

— Planeta noastră avea, la începuturile ei, o atmosferă 
saturată de dioxid de carbon, ca Venus, ceea ce făcea imposibilă 
viaţa animalelor pe Terra. Marea şi plantele absorb în mod 
natural dioxidul de carbon, astfel că prin acţiunea acestora, după 
milioane de ani, concentraţia dioxidului de carbon din atmosferă 
a scăzut. Studiile paleoclimatice arată că dioxidul de carbon este 
răspunzător pentru jumătate dintre schimbările termice din 
trecut. Când exista mult dioxid de carbon în atmosferă, 
temperatura tindea să urce. Când acesta era redus, temperatura 
tindea să scadă. Acum cinci sute de ani, dioxidul de carbon 
atingea un minim de 270 ppm. Dar expansiunea prezenţei 
umane, care a atras distrugerea pădurilor şi arderea lemnului, la 
care s-a adăugat mai apoi arderea cărbunelui şi a petrolului 
pentru obţinerea energiei, a crescut cantitatea de dioxid de 
carbon până la 380 ppm în ziua de azi. 

— Şi e mult? 

— Este valoarea cea mai ridicată din ultimii şase sute cincizeci 
de mii de ani. 

— Drace. Şi spui că e în continuă creştere? 

— Da și creste mult! Dacă s-ar solidifica tot dioxidul de carbon 
pe care-l aruncăm anual în atmosferă, s-ar crea un munte de doi 
kilometri înălţime. Un munte pe an, Tomik. Oftă. Dar şi mai rău 
va fi când vom trece de valoarea critică. 

— Care este valoarea critică? 

— 550 ppm. Deschise braţele, ca şi cum ar fi cuprins un obiect 
foarte mare. Inchipuie-ţi că te afli pe vârful unui munte şi începi 
să împingi o piatră mare, întâi încet, apoi mărind puţin câte puţin 
forţa. La început, piatra nu se mişcă, nu-i aşa? Dar, când forţa cu 
care împingi trece de o valoare critică, piatra începe să se mişte. 
La început mai încet, până când datorită dinamicii proprii nici nu 
mai este nevoie să fie împinsă ca să se rostogolească pe coastă, 


143 


să provoace o avalanşă şi să distrugă un sat, jos, în vale. Îşi 
îngustă ochii. Atenţie, am reuşit să mişc piatra când am depăşit o 
valoare critică. Apoi, catastrofa a survenit fără ajutorul meu. 
Bătu cu degetul în masă. Despre asta-i vorba. Pe măsură ce 
degajăm carbon în atmosferă, împingem clima spre valoarea 
critică. Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred că valoarea critică 
este de 550 ppm de carbon. Când trecem de această valoare, ne 
prăjim. 

— Acum avem 380 ppm, nu-i aşa? constată Tomas. Asta 
înseamnă că suntem departe de 550 ppm. Ridică din umeri. 
Avem timp suficient până să atingem valoarea aceasta. 

— Mă tem că nu e chiar atât de simplu. 

— Cum aşa? 

— In primul rând, nimeni nu ştie cu exactitate care este 
valoarea critică. Unii cred că am trecut deja de ea şi că ne 
apropiem inevitabil de catastrofă, iar alţii cred că pragul critic se 
află în jurul valorii de 400 sau 450 ppm, deşi majoritatea 
oamenilor de ştiinţă indică, de fapt, 550 ppm. Dar, chiar dacă 
valoarea critică ar fi aceasta, trebuie să ţinem minte că efectul 
este cumulativ. Dacă, prin minune, am reuşi să oprim încă de azi 
emisiile de dioxid de carbon, chiar şi aşa concentraţia lui ar 
continua să crească timp de un mileniu, din moment ce atâta le 
ia oceanelor şi plantelor să absoarbă această cantitate de 
compus. 

Chipul lui Tomas se strânse într-o expresie de groază. 

— Cât? 

— Un mileniu. 

— La naiba. 

— Nu uita că, datorită efectului cumulativ, acum simţim 
concentraţia generată în ultimii cincizeci de ani. Concentrația 
actuală va fi resimţită în anii următori. Chiar dacă oprim astăzi 
emisiile de dioxid de carbon, concentraţia tot va continua să urce 
în medie cu o ppm şi jumătate până va ajunge la 450 ppm în 
2100. Ridică degetul arătător, ameninţător. Asta dacă ne oprim 
astăzi. 

— Inţeleg. 

— Mai rău este că nu ne putem opri astăzi. China se 
industrializează, India de asemenea, iar aceste două ţări au 
nevoie de combustibili fosili pentru dezvoltare. Pe de altă parte, 
marii producători mondiali de dioxid de carbon, Statele Unite şi 


144 


Europa, s-au obişnuit cu confortul conferit de economia 
energetică actuală şi nu renunţă la ea, din moment ce trebuie să- 
şi asigure o creştere economică continuă. Şi mai există şi Sfânta 
noastră Rusie, al doilea mare producător de dioxid de carbon din 
lume, cu gravele sale probleme de poluare şi cu tehnologia 
învechită, care va continua să degaje acest compus de parcă ar 
produce chifle. Ştii la ce duc toate astea împreună? 

— La mai multă căldură. 

— La mult mai multă căldură, întări ea, accentuând cuvântul 
„Multă”. Studiile paleoclimatice arată că în Pliocen, când 
nivelurile de dioxid de carbon erau în jur de 380, ca acum, 
temperatura planetei era cu aproape trei grade mai ridicată. Dar, 
cum tendinţa mondială este de creştere a emisiilor de dioxid de 
carbon, trebuie să ne pregătim pentru ceva mult mai grav. In 
ritmul actual, concentraţia atmosferică a acestui compus va 
atinge 1100 ppm în 2100. 

— Dumnezeule! 

— Modelele climatice arată că este necesar să stabilizăm 
situaţia la 450 ppm. Asta ar aduce o încălzire moderată, cu o 
parte din coastă inundată, o creştere a deşertificării, o 
intensificare a violenţei furtunilor şi mai multe incendii forestiere, 
dar nimic excesiv de grav. Am putea supravieţui. Problema e că 
deja nu mai este posibil să rămânem la 450 ppm, din moment ce 
numai emisiile actuale vor ridica concentraţia de dioxid de 
carbon la 450 în 2100. Or, cum pe lângă emisiile actuale vor mai 
exista şi altele în viitor, aş spune că situaţia a scăpat de sub 
control. 

Tomas îşi muşcă buzele, neliniştit. 

— Şi încă cum, încuviinţă el posomorât. Suntem condamnaţi. 

— Inţelegi acum care este legătura dintre afacerea petrolului 
şi încălzirea planetei? 

— Da. 

Nadejda contemplă cu melancolie peisajul care li se perinda 
prin faţă, dincolo de geam. Taigaua se întindea până la linia 
orizontului ca un ocean imens şi placid de conifere, cu coroanele 
conice şi înguste îndreptate spre cer, ca nişte ace verzi înfipte în 
golul albastru. Cu ochii pironiţi la pădurea imensă, îşi imagină 
groaznicul destin faţă de care acel plămân minunat rămânea 
străin, îşi închipui că într-o zi avea să fie consumat de foc, ca şi 
cum acei arbori zvelţi ar fi fost victime nevinovate aşteptându-şi 


145 


rândul la rug, condamnate la flăcările eterne ale iadului care se 
apropia, tăcut, dar neiertător. 

— Filhka avea un mod groaznic de a descrie ceea ce ne 
aşteaptă în secolul acesta. Clătină din cap. Folosea un cuvânt 
înspăimântător. 

— Care anume? 

Rusoaica inspiră profund şi-l privi din nou pe Tomas. 

— Apocalipsa. 


146 


XVI 


Tomas era cufundat în lectura unui volum de poezii de 
Fernando Pessoa, pe care şi-l luase din fericire cu el ca să-şi 
ocupe timpul, când o voce vorbind în rusă se auzi în difuzoarele 
Transsiberianului, aşa cum se întâmpla de fiecare dată când se 
apropiau de o gară. Imediat după aceea, o simţi pe Nadejda 
ridicându-se şi scoțând valiza din dulap. 

— Am ajuns, anunţă ea dintr-odată. 

Portughezul întoarse capul, luat prin surprindere, nu se 
aştepta ca aceea să le fie destinaţia; e drept că stăteau închişi 
acolo de trei zile, dar lucrurile anunţate aşa, pe nepusă masă, îi 
dădeau impresia că li se întrerupea brusc călătoria. 

— Ce? bolborosi el. Unde? Unde am ajuns? 

— Am ajuns la destinaţie, Tomik, zâmbi rusoaica. Haide, ia-ţi 
geamantanul, mişcă-te. 

Tomas privi pe fereastră şi, prin întuneric, întrezări apele reci 
ale unui râu care curgea paralel cu linia ferată, era o pată 
închisă, lichidă, bine conturată, neagră ca smoala. Luminile de pe 
malul celălalt se reflectau în oglinda neagră sclipitoare şi păreau 
forme dansând, balansându-se în ritmul nervos al unduirilor apei. 
Era a treia noapte de călătorie şi garnitura de tren începu să 
încetinească, frânele scrâşnind pe roţi. Luminile de dincolo de 
geam începură să se îndesească, din ce în ce mai mult, până ce 
deveni evident că părăsiseră taigaua şi intrau în zona de locuinţe 
a unui oraş mare, după aparenţe. 

— Unde suntem? 

— Asta e Angara. 

— Angara? Aşa se cheamă localitatea, Angara? 

Nadejda râse. 

— Nu, prostule. Angara e numele râului. 

— Şi-al oraşului? 

— Irkuţk. 


Transsiberianul se opri şi cei doi coborâră scările cu grijă. Gara 


147 


era plină de călătorii care coborau şi rudele care-i întâmpinau, 
vânzători care-şi aşteptau clienţii şi lucrători feroviari care se 
plimbau dintr-o parte în alta. Un murmur de voci atrase atenţia 
lui Tomas către o scenă de regăsire; în mijlocul unui grup se 
întrevedea uniforma de camuflaj a unui soldat, primit cu emoție 
de familie. 

— Cred că vine din Cecenia, săracul, remarcă Nadejda. 

Străbătând peronul, Tomas era impresionat de măreţia gării 
agitate, un frumos edificiu galben şi verde, cu linii clasice şi 
cupole de fier în stilul art nouveau. Tovarăşa lui de drum se duse 
direct la ghişeul de informaţii şi se întoarse cu o hârtiuţă cu un 
orar. 

— Mai avem de luat un autocar, anunţă ea, făcându-i semn cu 
hârtia. ; 

— Cum? Incă n-am ajuns? 

— Nu, Tomik. Mai avem puțin. 

Tomas îşi dădu ochii peste cap, enervat de veste. 

— La naiba, exclamă el. Ce plictiseală. 

Nadejda nu luă seama la protestele lui Tomas şi se concentră 
la orarul pe care-l primise de la ghişeu. 

— E un autocar care pleacă de-aici, din gară, mâine la nouă 
dimineaţa, constată ea. Dar dacă mergem la autogară, sigur 
găsim unul mai devreme, pe la opt. Ce preferi? 

— Prefer să merg să mă odihnesc, mormăi el, frecându-se pe 
şale. M-a terminat călătoria asta, nu mai pot. Trei zile de tren eo 
doză pentru cai. 

Era destul de frig când ieşiră în stradă şi era trecut de zece şi 
jumătate seara. Nadejda opri un taxi şi după două minute 
traversau podul peste Angara şi se adânceau în vechea urbe. 
Deşi luminile revelau minunăţiile marelui oraş siberian, Tomas nu 
dădu prea multă atenţie la ce se petrecea în jurul lui; se simţea 
prea obosit să mai aprecieze ceva, se arăta indiferent la orice 
noutate şi nu-şi dorea decât să se lase să cadă într-un pat. 

Seara lor luă sfârşit într-un hotel mic de lângă stadion. 
Mâncară în linişte un borş şi go/uptsi?* prăjite şi adormiră de 
îndată, încălzindu-se unul pe celălalt. 


Zorile sosiră pline de splendoare. 


26 Sarmale, în rusă în original (n.r.) 
148 


După micul dejun cu lapte şi khachapuri””, chemară un taxi şi 
se îndreptară spre oraş. Refăcut parţial după oboseala celor trei 
zile în tren, Tomas se lipi de geamul maşinii şi sorbi din ochi 
Irkuţkul. 

Oraşul era altfel decât se aştepta. Fu surprins mai ales de 
eleganța arhitectonică a edificiilor, linii distincte pe care oraşul le 
îmbina cu un anumit aer cosmopolit; în mod cert, n-ai fi zis că 
acela era un tărâm pierdut undeva în miezul Asiei, la doi paşi de 
Mongolia. Arhitectura prezenta impunătoare trăsături europene 
de secol XIX, elegantă şi clasică, presărată cu case din lemn 
graţioase şi întreruptă ici şi colo de câte un mastodont din epoca 
sovietică, ca un bemol într-o compoziţie aproape armonioasă. 

— E frumos aici, comentă vizitatorul, fără să-şi ia privirea de la 
străzi. 

— Bineînţeles că e frumos, aprobă Nadejda. Irkuţk era un oraş 
aristocrat, cunoscut drept Parisul Siberiei. 

— Ce nume burghez, spuse el. Aerele astea pariziene cred că 
s-au terminat de îndată ce au venit comuniştii la putere, nu-i 
aşa? 

— Te înşeli. Ţariştii au rezistat îndelung aici, ce crezi tu? 
Comuniştii au intrat în oraş de-abia în 1920. 

Taxiul traversă toată partea veche a Irkuţkului străbătând 
lunga Uliţa Karla Marksa, o luă apoi pe Uliţa Oktyabrskoy 
Revalyuţii şi-i lăsă la autogară. Nadejda îi ceru şapte sute de 
ruble lui Tomas şi merse la casa de bilete, de unde ieşi cu două 
dreptunghiuri de hârtie în mână. 

— Caută autocarul care merge la Khuzhir, îi spuse ea. 

Tomas privi indicaţiile din partea de sus a parbrizelor şi ridică 
din umeri. 

— lartă-mă, Nadia, nu înţeleg nimic, spuse, simțindu-se o 
nulitate, o greutate inutilă. Totul e scris cu caractere chirilice. 

— Blin! se supără rusoaica, căutând din priviri semnul pentru 
Khuzhir. De ce nu învăţaţi şi voi să citiţi ca toată lumea? 

Se aşezară pe locurile din spatele autocarului, care deja 
torcea, încălzindu-şi motorul. Vehiculul se umplea de pasageri cu 
trăsături asiatice şi cu vădite origini umile, buriaţi care duceau 
pui de găină în cutii şi sacoşe de plastic pline de cumpărături; 
unii erau ţărani, alţii pescari, dar toţi emanau mirosul puternic al 


27 Specialitate georgiană de pâine umplută cu brânză, ouă şi diverse 
alte ingrediente (n.r.). 
149 


oamenilor de la ţară, din provincie. 

Plecară după câteva minute şi, după câteva zigzaguri prin 
labirintul urban, părăsiră oraşul şi intrară treptat în taiga, pe o 
şosea paralelă cu lanţul muntos Primorski Hrebet. Traseul li se 
păru monoton, atât de plictisitor că Tomas, legănat de balansul 
leneş al autocarului, simţi cum i se îngreunează pleoapele şi cum 
i se bălăngăne capul, de parcă ar fi încuviinţat mugetele 
motorului; din când în când, câte o zgâlţâială îl trezea, îl făcea să 
se îndrepte brusc şi să-i surâdă fugitiv însoţitoarei sale, dar 
imediat aluneca din nou în piroteală, copleşit de o oboseală grea 
şi irezistibilă, până ce somnul îl cuprinse atât de bine că nici 
zdruncinăturile mai puternice nu-l mai deranjară. 


Impresia neaşteptată că se întâmpla ceva nou îl trezi din 
letargie. Ridică fruntea şi, încă somnoros, neluând în seamă 
durerile de gât provocate de poziţia incomodă în care adormise, 
încercă să înţeleagă ce se întâmpla. 

O oprire. 

Autocarul stătea pe loc. Motorul era oprit, iar călătorii se 
ridicau cu greu de pe locurile lor, apucând sacoşele şi cutiile, 
întinzându-se să-şi dezmorţească trupurile obosite şi chicotind 
din când în când ca un suferind care vede cu uşurare că i se 
apropie sfârşitul chinului. Tomas privi într-o parte şi o văzu pe 
Nadejda ridicându-se, se pregătea şi ea. 

— Am ajuns? 

— Încă nu, Tomik. 

Portughezul privi în jur, fără să înţeleagă. Călătorii se 
pregăteau mai departe să coboare, unii erau deja afară şi 
autocarul era oprit de-a binelea. 

— Ce se întâmplă? 

— Am ajuns în Sakhyurta, spuse ea, făcându-i semn să 
coboare. Acum luăm feribotul. 

— Mai avem de luat şi feribotul? Pe chipul lui Tomas apăru o 
expresie de disperare. Dar nu se mai termină odată călătoria 
asta blestemată? 

Nadejda arătă în faţă. Tomas privi şi, dincolo de verdeaţa care 
înconjura parcarea în care oprise autocarul, văzu un ponton mic 
şi o vastă întindere de apă strălucind în soare, reflexele dansând 
în oglinda neliniştită. 

— Trebuie să ajungem în partea cealaltă. 


150 


O luară pe stradă şi rusoaica îl duse pe Tomas pe un drum 
abrupt şi accidentat care se termina în vârful unei faleze, lângă o 
stâncă cu o înălţime de câţiva metri. Priveliştea de-acolo, de sus, 
era magnifică; suprafaţa apei se unduia în faţa lor, mărginită, la 
stânga, de roci, în faţă de o limbă de pământ şi de linia 
orizontului la dreapta, dincolo de care se întindea mai departe 
câmpia de apă. 

— Ce mare e asta? se miră portughezul. 

— E Baikalul. 

— Ce? 

— Baikalul, repetă ea. Cel mai mare lac din lume. Aici se 
găseşte o cincime din apa potabilă existentă pe toată planeta. 

Tomas îşi pironi privirea neîncrezătoare în albastrul cristalin al 
apelor liniştite, agitate cu blândeţe de o. Ondulare delicată. 

— Nu se poate. O cincime din apa potabilă de pe planetă? 

— Pare de necrezut, nu-i aşa? Ca suprafaţă, lacul Baikal este 
mai mare decât ţara ta, să ştii. 

— Serios? 

— | se spune perla Siberiei, pentru că este aşa de frumos. 
Schiţă o grimasă. Dar în facultate, Baikalul este cunoscut mai 
degrabă ca bucătăria Siberiei. 

— E o diferenţă destul de mare între perlă şi bucătărie, zâmbi 
Tomas. De ce i-aţi dat acest nume oribil? 

— Numai în facultate i se spune aşa, insistă ea. Ştii, lacul 
acesta este foarte studiat la cursurile mele pentru că 
influenţează toată clima din regiune. Aici se pregăteşte vremea 
din Siberia, de-aici şi porecla. In fapt, sistemele meteorologice 
din Asia dansează pe ritmul a ceea ce se întâmplă în Baikal. 

Tomas contemplă oglinda albastră care se pierdea prin 
verdele maroniu al stepei, ca o stradă, reflectând cerul şi norii 
răzleţi. Apa era transparentă, atât de limpede că puteai vedea 
bancuri de peşti şerpuind în adâncuri, mişcându-se simultan într- 
o parte sau într-alta, ca un singur trup. 

— Ce claritate, remarcă el, inspirând aerul pur, parfumat de 
iarbă. Bine că mai există pe lume locuri unde n-a ajuns poluarea. 

Rusoaica îşi drese glasul. 

— Nu-i chiar aşa, îl corectă ea. Există în Baikalsk o fabrică de 
celuloză, chiar în partea de sud a lacului, care deversează 
reziduuri în apele astea de patruzeci de ani încoace. 

— Nu mai spune! 


151 


— Şi asta nu e tot. Delta fluviului Selenga, care este atât de 
mare încât are aproape dimensiunile Franţei, se varsă în partea 
de sud şi aduce deşeuri organice şi anorganice de la minele din 
Republica Buriată şi de pe păşunile din Mongolia. Este o mizerie 
neîntreruptă. Şi în plus, acum au descoperit petrol aici, în Baikal 
și vor să construiască un oleoduct. 

— Dar apa este atât de curată... 

— Baikalul este un lac imens, explică ea. Şi, din fericire, 
poluarea s-a limitat la zone precise, cum e delta fluviului Selenga 
şi vârful din sud. Dar, dacă n-avem grijă, totul poate să dispară 
de la o zi la alta. 

Tomas oftă şi contemplă îndelung lacul. Privirea lui parcurse 
linia orizontului, începând cu micul golf din stânga, unde 
străluceau acoperişurile joase ale satului pescăresc Sakhyurta și 
rămase aţintită pe ponton, jos, unde o rampă de ciment se 
deschidea spre apă, ca un pod neterminat. 

— Nu mai vine odată feribotul? 

— Vine, vine, ai răbdare. 

— Unde mergem, până la urmă? 

Rusoaica arătă spre limba de pământ din faţă. 

— Pe insula aceea, acolo. 

Insula se ridica aproape de țărm, separată de uscat printr-o 
fâşie îngustă de apă, iar pământul ondulat avea culoarea 
maronie a stepei. 

— Ce insulă e aceea? 

— E o insulă vrăjită. 

Portughezul încruntă sprâncenele. 

— In ce sens vrăjită? 

— E o insulă şamanică, un loc de meditaţie unde lumea 
materială interacționează cu lumea spiritelor. 

— lţi baţi joc de mine... 

— Vorbesc serios. Acesta este un loc sacru şi misterios, scena 
unor legende şi poveşti, casa spiritelor din Baikal. Misticii spun că 
aici se găseşte unul dintre cei cinci poli globali ai energiei 
şamanice. 

— A, da? Cercetă insula cu mai multă atenţie, arzând de 
curiozitate, cu un amestec de fascinaţie şi scepticism, de parcă 
s-ar fi aşteptat ca din ceaţă să se ivească misterul, ca din umbră 
să apară lumina. Cum îi zice? 

— Olhon. 


152 


Când apăru feribotul, cei doi erau aşezaţi în linişte în ceainăria 
unei aşezări de iurte, lângă lac, sorbind. O infuzie de piper şi 
delectându-se cu piroşte dulci. l|şi terminară pe îndelete 
băuturile, plătiră şi se îndreptară din nou spre autocar, unde se 
adunau şi ceilalţi pasageri rămaşi. Parcarea se animă dintr- 
odată; se auzeau strigăte şi ordine, motoare pornind, claxoane şi 
uşi închizându-se, toate autocarele, camioanele şi maşinile se 
pregăteau să-şi reia călătoria. 

Feribotul făcu mai multe manevre până ajunse în poziţia 
potrivită şi, odată amarat în siguranţă, îşi deschise poarta 
imensă şi, ca un monstru lacom cu gura căscată, înghiţi 
vehiculele care i se aliniaseră înainte. Spaţiul de pe şlep nu era 
prea mare, încăpeau cu greu două autocare unul lângă celălalt şi 
o mână de maşini mici, iar pasagerii trebuiră chiar să împingă 
unul dintre autocare pe rampă. Toată operaţiunea dură, până la 
urmă, mai mult decât traversarea în sine, călătorie care se făcu 
în doar cincisprezece minute. 

Primul punct prin care trecură fu capul Kobylia Golova, un loc 
vântos, ale cărui stânci aminteau un cal de piatră care se adăpa 
din lac. O buriată care stătea lângă ei, la pupa, cu părul negru şi 
drept fluturându-i în vânt, remarcă, mândră, că acolo îşi 
potoliseră odinioară setea Genghis-Han şi luptătorii lui și ei tot 
din familia buriaţilor. 

— Se spune că marele cuceritor al universului a fost chiar 
îngropat aici, explică femeia. 

— Cine? 

— Marele cuceritor al universului, repetă ea. Genghis-Han. 

Trecură pe lângă golfuleţul Khul şi legară parâmele în plină 
stepă, unde vaporul îşi vărsă încărcătura pe roţi. 

Olhon. 

Ajunseseră la Olhon, insula magică. 

Autocarul îşi reluă călătoria şi traversă câmpia hurducându-se, 
în urletele motorului turat la maxim şi învăluit de fumul negru al 
motorinei arse, ieşind prin eşapament. Smocurile de iarbă 
dimprejur se întindeau până spre lac, însă imediat se iviră semne 
că peisajul avea să se schimbe în curând, în câteva minute 
apărură în dreapta nişte şiruri de arbori; era taigaua care urca 
spre munţi şi-şi disputa cu stepa controlul asupra insulei; câmpia 
se întindea spre partea din nord, iar pădurea de conifere spre 


153 


lacul deschis. 

Şerpuiră printre dâmburile trecătorii Khaday şi coborâră spre 
câmpia de pe malul Baikalului. Autocarul traversă un sat şi 
merse mai departe, coasta occidentală a insulei deschizându-se 
în golfuri mici şi cotituri graţioase; de partea cealaltă a strâmtorii 
se întrezărea taigaua continentală, întinsă pe povârnişul 
muntelui. Vehiculul se apropie de o aşezare şi de-abia atunci 
încetini. 

— Khuzhir, anunţă Nadejda. 

Tomas se foi entuziasmat pe scaun. 

— Am ajuns? 

— Aproape. 

Autocarul se opri în piaţa principală din Khuzhir şi motorul 
scoase un croncănit final înainte de a tăcea definitiv, ca oftatul 
din urmă al unui muribund. Pasagerii se revărsară pe uşă cu 
mare agitaţie, fiind întâmpinați de vecini şi cunoştinţe într-o 
îngrămădeală zgomotoasă, de parcă tot satul ar fi venit în 
întâmpinarea autocarului, să afle veşti dinspre civilizaţie. Se 
adunară cu toţii la cala pentru bagaje ca să-şi recupereze 
produsele cumpărate în Irkuţk, iar Tomas şi Nadejda aproape că 
trebuiră să lupte ca să-şi extragă valizele din acea aglomeraţie. 

Cu bagajele în mână, rusoaica se îndreptă spre Gastronom, 
alimentara din piaţă și ieşi însoţită de un bărbat între două 
vârste. 

— Am găsit pe cineva care să ne ducă, anunţă ea. Dar va 
trebui să plăteşti zece dolari, Tomik. 

Bărbatul îi conduse spre o Lada veche, ruginită, asemănătoare 
unui Fiat din anii '70 și îi invită să urce. Se aşezară toţi trei în 
spaţiul redus şi automobilul o porni la drum cu un pocnet suspect 
al motorului şi lăsând în urmă o dâră de fum negru din ţeava de 
eşapament. Nu merseră mult, însă; traversară un sat şi, la patru 
kilometri după Khuzhir, ajunseră la o aşezare de iurte, lângă lac, 
unde coborâră din maşină. 

lurtele fuseseră ridicate lângă plajă, ca nişte ciuperci albe 
răspândite pe malul golfului Ulan-Khuşin. Erau nişte construcţii 
cilindrice, fragile, cu structura din lemn acoperită de o pânză 
deschisă la culoare, ca un cort și cu intrarea ascunsă de ceea ce 
părea a fi un covor cu motive geometrice de un roşu aprins; 
acoperişul conic era acoperit cu aceeaşi pânză şi aducea vag cu 
o cască mongolă. Câteva persoane se plimbau prin sat, în mare 


154 


parte turişti occidentali, dar se vedeau şi ruşi și buriaţi autohtoni. 

Se opriră o clipă, de parcă ar fi căzut în extaz în faţa frumuseţii 
exotice a acelui loc magnific. Totul respira linişte, cimbrul înflorit, 
pinii vânjoşi; părea un loc desprins din basme. Se auzeau voci şi 
ciripit de păsărele, dar Baikalul domina peisajul. Ondularea 
uşoară a apelor mângâia cu blândeţe nisipul alb de pe mal şi 
lacul avea o strălucire turcoaz fascinantă; era ca şi cum ar fi 
ajuns în Caraibele Asiei. 

— Ei, Casanova? întrebă o voce. Ce faci pe-aici? 

Cuvintele erau rostite în portugheză şi Tomas îşi recunoscu 
porecla din vremea liceului, când toată lumea îl cunoştea drept 
cel mai mare seducător din Castelo Branco. Se întoarse şi-l privi 
pe bărbatul care vorbise în spatele lui. 

Era Filipe. 


155 


XVII 


Soarele apunea încet dincolo de munţi, la stânga, colorând 
amurgul într-un violet luminos; dar seara în Olhon se îmbrăca 
mai ales în tonuri reci de albastru cenuşiu, umbrind munţii 
înzăpeziţi şi taigaua de dincolo de Maloye Morye, strâmtoarea 
care separă insula de coasta continentală ce înconjoară Baikalul. 

Aşezaţi pe scaune, în nisip, cei doi portughezi contemplau 
valurile liniştite ale lacului cu două pahare pe masă, un cvas 
semialcoolic pentru Tomas, un mors” roşu pentru Filipe. Nadejda 
se dusese să dea o raită prin sat, lăsându-i pe cei doi să depene 
amintiri din vremea liceului, reminiscenţe de băieţi care 
împărtăşeau complicităţi vechi, povestiri cu pozne şi amoruri 
care inspiraseră porecla lui Tomas; şi, în timpul unei pauze din 
relatarea amuzantă a acestor episoade aproape uitate, când 
părea că nu mai găsesc nici un subiect cu care să alimenteze 
conversaţia şi cuvintele le mureau pe buze dând naştere unei 
tăceri jenante, noul venit atinse în cele din urmă motivul care-l 
adusese acolo. 

— Cum ai ajuns în locurile astea? 

Filipe plescăi din vârful buzelor. 

— E o poveste lungă, spuse, ca şi cum sarcina de a povesti i se 
părea prea mare pentru el. Şi tu, Casanova? Ce faci pe-aici? 

— E altă poveste lungă, râse Tomas, repetând răspunsul pe 
care-l auzise. 

— Imi plac poveştile lungi, mai ales când nu sunt ale mele. 
Povesteşte-mi-o pe-a ta. 

Tomas îl privi cu atenţie pe vechiul său amic din liceu. Filipe îşi 
păstrase expresia de ştrengar care-i strălucea mereu în privirea 
palidă, dar avea deja nişte riduri care-i brăzdau chipul, iar părul 
blond, rebel, începea să albească; era ca şi cum ar fi fost pus 
într-o maşină a timpului, într-o zi părea tânăr, în cealaltă era deja 
uzat; într-un mod ciudat, era simultan aceeaşi persoană şi cineva 


28 Băutură tradiţională rusească obţinută din suc de fructe de pădure 
amestecat în diferite proporţii cu apă (n.r.). 
156 


diferit. 

— N-ar fi prea mult de povestit, dar puţinul pe care-l ştiu este 
îngrijorător, remarcă Tomas, întorcându-se în prezent. 

îşi drese glasul şi se concentră la ceea ce avea de spus. 
Venise momentul să înceapă jocul. 

— İn 2002 au fost asasinați doi oameni de ştiinţă aproape în 
acelaşi timp, un american în Antarctica şi un spaniol în 
Barcelona. Ambii aveau numele tău în agende şi lângă cadavrele 
lor s-a găsit câte o hârtiuţă pe care scria şase sute şaizeci şi 
şase. 

li aruncă o privire lui Filipe, evaluând reacţia acestuia la ce i se 
povestea. Fără surprindere, îl văzu îndreptându-şi spatele, 
surâsul pierindu-i de pe buze şi chipul căpătând o expresie 
gravă. 

— İn perioada în care au murit, tu ai dispărut din circuit şi nu 
te-a mai văzut nimeni. In agendele victimelor se mai găsea şi 
numele unui om de ştiinţă englez, care a dispărut şi el în aceeaşi 
perioadă. Nimeni n-a mai auzit de voi de-atunci. 

In timp ce asculta povestirea, Filipe părea încordat, aproape în 
alertă şi nu încăpea îndoială că subiectul îl preocupa. 

— Acum câteva săptămâni și după o lungă perioadă în care n- 
am mai avut nici un indiciu despre poziţia voastră, a fost 
interceptat un e-mail pe care ţi l-a trimis englezul, cu un mesaj 
cam ciudat. In mesaj se menţiona a şaptea pecete. Or, 
consultând Noul Testament, am descoperit că cei trei de şase şi 
a şaptea pecete sunt două elemente simbolice de mare 
importanţă din ultimul text biblic, Apocalipsa. Deschise mâinile 
cu palmele întoarse în sus, ca şi cum ar fi expus un fapt evident: 
După cum îţi poţi da seama, toate aceste fapte au ridicat multe 
semne de întrebare şi au suscitat multă curiozitate cu privire la 
ce ai tu de spus. 

Filipe îşi muşcă buzele şi îl privi intens. 

— Curiozitate din partea cui? 

— Ei, din partea poliţiei, bineînţeles. 

— Ce poliţie? 

— Interpolul. 

Amicul său îl studie întrebător. 

— Eşti poliţist acum? 

Tomas izbucni în râs. 

— Bineînţeles că nu. Sunt profesor de istorie la Universitatea 


157 


Nouă din Lisabona. 

— Şi atunci care este rolul tău în toată povestea asta? 

— Cei de la Interpol m-au contactat ca să-i ajut să rezolve 
cazul. Doar atât. 

— Dar de ce te-au contactat tocmai pe tine? Ce ai tu aşa de 
deosebit care să le folosească lor? 

— Ei ştiau de relaţia noastră din Castelo Branco. Pe lângă asta, 
în calitate de criptanalist şi specialist în limbi vechi, aveau nevoie 
de mine pentru a elucida misterul numărului biblic şase sute 
şaizeci şi şase. A 

— Stai să văd dacă am înţeles bine. Il arătă cu degetul. Tu 
lucrezi pentru Interpol? 

— Da, am fost angajat drept consultant în ancheta aceasta. 

— Şi de aceea eşti aici? 

— Da. 

Filipe tăcu un moment, cântărind situaţia. 

— Îţi mărturisesc că toate astea sunt cam neaşteptate pentru 
mine, nu credeam că eşti la curent cu încurcătura asta. Ridică 
din sprâncene şi-l fixă cu privirea pe Tomas. Spune-mi un lucru, 
crezi că eu i-am omorât pe cei doi? 

— Nu, nu cred. Ezită. Adică, nu cred, dar nici nu sunt convins 
de contrariu. De fapt, nu am suficiente elemente ca să-mi formez 
o opinie despre acest subiect. 

— Şi Interpolul ce crede? 

Tomas inspiră încet, cântărindu-şi vorbele. 

— Vor să ştie mai multe, spuse el în cele din urmă. Dar nu neg 
că descoperirea relaţiei tale cu oamenii de ştiinţă asasinați şi 
faptul că ai dispărut în aceeaşi perioadă în care ei au murit i-a 
determinat pe cei de la Interpol să fie... cum să zic? Să fie... în 
fine, suspicioşi, nu-i aşa? lar constatarea că există o legătură 
între a şaptea pecete, menţionată în e-mailul pe care l-ai primit 
și cei trei de şase găsiţi lângă cele două victime, ambele expresii 
provenind din acelaşi text biblic, nu prea i-a convins să te scoată 
de pe lista suspecţilor, după cum poţi să-ţi dai seama. 

Filipe ridică privirea, observându-l atent pe vechiul prieten din 
liceu, atent la reacţia acestuia la întrebarea pe care avea să i-o 
pună. 

— Ascultă, Interpolul nu ştie că sunt aici, nu-i aşa? 

— Nu, ţi-am urmat instrucţiunile în detaliu. 

— N-ai spus nimănui că vii aici? 


158 


— Nu, nimeni nu ştie nimic. 

— Sigur? 

— Mă rog, Interpolul ştie că am plecat să mă întâlnesc cu tine, 
bineînţeles, dar nu le-am spus unde mă duc. 

Filipe parcă s-a mai relaxat, dar nu foarte mult. 

— Dacă ştiam că eşti implicat în povestea asta, nu-ţi ziceam 
să vii aici. 

— De ce? 

— Pentru că istoria asta este foarte periculoasă, Casanova. 
Venind aici din partea unei organizaţii poliţieneşti şi cunoscând 
deja anumite întâmplări, s-a creat o gravă problemă de 
siguranţă, înţelegi? 

— Nu, nu înţeleg. 

— Prezenţa ta aici prezintă un risc. 

— Şi atunci de ce mi-ai zis să vin? 

Prietenul oftă. 

— Nu ştiam de legătura ta cu lInterpolul. Privi distrat paharul 
roşu cu mors pe care-l ţinea în mână. Mi-era dor de ţară, nu te 
mai văzusem de mult şi cred că, atunci când ţi-am văzut mesajul 
pe site-ul liceului, am cedat nostalgiei. A fost o prostie, dar acum 
faptul e consumat. 

Filipe tăcu, gânditor şi preocupat. Prezenţa vechiului prieten 
avea urmări pe care nu le luase iniţial în calcul şi avea nevoie să 
cântărească bine situaţia. 

— Nu înţeleg, zise Tomas, rupând tăcerea jenantă. Dacă eşti 
nevinovat, de ce ţi-e teamă de Interpol? 

Amicul său ridică din sprâncene, de parcă întrebarea ar fi fost 
absurdă. 

— Am zis eu că sunt nevinovat? 

Fraza rămase suspendată între cei doi, ca un nor negru care 
prevesteşte furtuna. 

— Nu eşti? 

Filipe zâmbi fără convingere şi, luând ochii de la linia 
orizontului, trase o gură de mors. 

— Povestea asta e foarte complicată, spuse pe un ton sumbru. 
Foarte complicată. 

Se făcu linişte. Conversaţia părea să avanseze cu smucituri, 
plină de subiînţelesuri şi insinuări, tăceri compromiţătoare şi 
sensuri ascunse, ca şi cum ce era mai relevant rămânea nerostit. 

— Eşti în vreun implicat fel în crimele astea? riscă Tomas. 


159 


Linişte. 

— În viaţă suntem implicaţi în tot ceea ce se întâmplă în jurul 
nostru. 

Din nou linişte. 

Acest ultim răspuns conţinea şi mai multe subînţelesuri, dar 
Tomas nu se arătă mulţumit; trebuia să risipească acel nor de 
subtilităţi care-i bloca înţelegerea şi să lămurească lucrurile. 

— Dar tu... ai provocat aceste morţi? 

Incă un oftat de-al lui Filipe. 

— Poate că ar fi mai bine să-ţi povestesc totul de la început. 

— Da, poate că ar fi mai bine. 

Prietenul duse paharul la gură şi înghiţi o jumătate din mors, 
de parcă şi-ar fi căutat în acea băutură curajul de a începe 
povestirea. 

— Toată această situaţie îşi are începutul în 1997, în Japonia, 
spuse, călătorind cu gândul în timp. In calitate de consultant al 
companiei Galp şi al guvernului portughez pentru zona 
energetică, eram membru al delegaţiei portugheze care a 
participat la conferinţa despre schimbările climatice de la Kyoto. 
Privi spre Tomas. Bănuiesc că ai auzit deja de conferinţa asta. 

— Da, este cea care a dus la semnarea unui acord pentru 
mediul înconjurător, nu-i aşa? g 

— Intocmai, confirmă el. Protocolul de la Kyoto. Işi drese 
glasul. La Kyoto, cea mai mare parte a țărilor dezvoltate s-au 
angajat solemn ca, până în 2012, să reducă emisiile globale de 
dioxid de carbon până la valori inferioare celor din 1990. Existau 
semne că planeta începea să se încălzească din cauza arderii 
combustibililor fosili şi la Kyoto s-a arătat voința internaţională 
de a pune situaţia sub control. 

— Slavă Domnului. 

— Aşa au gândit cei mai mulţi oameni de ştiinţă. Ridică 
mâinile şi ochii spre cer, cu un gest teatral. Slavă Domnului, se 
făcea ceva! Il privi pe Tomas. Dar unii dintre specialiştii 
participanţi la conferinţă şi-au dat seama că toate nu erau decât 
o faţadă. Din amănunte presărate prin conversațiile dintre 
delegaţii şi din felul în care fiecare delegaţie anunţa intenţii 
generoase, dar evita să se angajeze la măsuri specifice care să 
implice costuri, aceşti specialişti au ajuns la concluzia că, la ora 
adevărului, politicienii aveau să dea înapoi şi să amâne 
rezolvarea problemei, lăsând-o în sarcina succesorilor. 


160 


— De ce? 

— Din cauza ramificaţiilor protocolului, bineînţeles. Partea cea 
mai mare a reducerilor de emisii de dioxid de carbon i-a revenit 
lumii industrializate. Uniunea Europeană s-a angajat să reducă 
emisiile cu opt la sută, Japonia cu şase la sută şi Statele Unite, 
care sunt cel mai mare emiţător de dioxid de carbon de pe 
planetă, cu şapte la sută. 

— Şi e puţin? 

— Nu, e magnific. Făcu o pauză pentru a accentua fraza 
următoare. Dacă se putea face. 

— Şi nu se putea? 

Filipe clătină din cap. 

— Nu, murmură el. Existau trei probleme. Prima este că 
americanii nu îndrăzneau să ţină piept intereselor industriale. 
Reducerea emisiilor de dioxid de carbon însemna atacul asupra 
celor trei industrii de importanţă majoră din America: industria 
petrolului, industria automobilelor şi industria cărbunelui. 
Ocupanţii Casei Albe pur şi simplu n-au curajul să înfrunte aceşti 
coloşi. 

— Inţeleg. Ș 

— A doua problemă este aici, în Rusia. Încălzirea globală este 
o catastrofă pentru multe ţări, dar nu şi pentru aceasta. Arătă în 
direcţia lacurilor şi a taigalei, de dincolo de lac. Aici, în Siberia, 
de exemplu, iernile mai scurte şi mai moderate prezintă numai 
avantaje pentru agricultură. Pe lângă asta, dacă tundra se 
topeşte, exploatarea petrolului rusesc din oceanul Arctic va fi 
mai facilă şi mai ieftină. Gheaţa devine mai subţire şi forajele 
sunt mai uşoare. Or, petrolul reprezintă o treime din exporturile 
ruseşti, astfel încât această ţară, al treilea mare emiţător 
mondial de dioxid de carbon, n-are nici un interes în a pune 
capăt încălzirii planetei. Dimpotrivă, are numai de câştigat. 

— Păi o astfel de poziţie subminează orice efort de a controla 
lucrurile. 

— Fără îndoială, încuviinţă Filipe. Dar mai există şi o a treia 
problemă. Kyoto a repartizat multe obligaţii lumii industrializate, 
care emite cea mai mare parte din dioxidul de carbon care 
produce încălzirea globală, dar a ignorat ţările în curs de 
dezvoltare. 

— Asta mi se pare logic, sau nu-i aşa? îl întrerupse Tomas. 
Dacă lumea industrializată dă naştere problemei, lumea 


161 


industrializată trebuie s-o rezolve. 

Amicul schiţă o grimasă. 

— Nu e chiar aşa, îl corectă. Ţările în curs de dezvoltare 
ameninţă să se transforme în mari emiţători de dioxid de carbon. 

Tomas râse. 

— Vrei să spui că ţări precum Mozambicul reprezintă o 
ameninţare la adresa stabilităţii climatice a planetei? 

— Mozambicul nu. Dar China şi India, da. Se aplecă în scaun. 
Să vedem dacă înţelegi ceva: orice act economic consumă 
energie. Arătă spre paharul cu lichid portocaliu din mâna lui 
Tomas. De exemplu, acest cvas. Cvasul este o băutură dulce, 
semialcoolică, făcută din orz şi secară. Asta înseamnă că a fost 
nevoie de tractoare care să cultive şi să recolteze orzul şi secara. 
Or tractoarele funcţionează cu motorină. Apoi, a trebuit să se 
distileze băutura. Pentru asta, s-a folosit energie electrică, care 
în mare parte este produsă recurgându-se la combustibili fosili. 
Apoi a fost nevoie să se fabrice sticla și asta a necesitat căldură 
generată în cuptoare tot prin arderea combustibililor fosili. În 
cele din urmă, a trebuit să se transporte sticla de cvas până la 
supermarket şi de-acolo până la aceste iurte și toate astea au 
fost posibile doar consumând şi mai mult combustibil. Lovi cu 
degetul arătător paharul lui Tomas. Dacă e nevoie de energie 
pentru a produce cantitatea nesemnificativă de cvas pe care o ai 
în mână, închipuieşte-ţi câtă energie este necesară pentru a 
genera fiecare dintre trilioanele de bunuri pe care lumea le 
produce zilnic: hamburgeri, cartofi, fructe, jucării, haine, 
automobile... şi mai ştiu eu ce! 

— Ce vrei tu să spui este că fiecare bun pe care-l consumăm 
rezultă dintr-o cascadă de operaţii care consumă energie. 

— Exact. Sau, cu alte cuvinte, activitatea economică şi energia 
sunt două feţe ale aceleiaşi monede. 

— Yin şi yang. 

— Una nu există fără cealaltă. Se rezemă din nou de spătarul 
scaunului, odată subliniată ideea. Asta înseamnă că creşterea 
economică are nevoie de energie, iar energia generează creştere 
economică, un proces pe care nimeni nu doreşte să-l întrerupă. 
la seama la ciclul acesta: bogăţia suscită dorinţa de a face 
cumpărături, cumpărăturile generează cerere, cererea implică 
mai multe fabrici şi materie primă, fabricile şi materia primă 
produc mai multe bunuri, producţia de bunuri generează creştere 


162 


economică, creşterea economică suscită dorinţa de a face 
cumpărături, cumpărăturile generează cerere... şi aşa mai 
departe. Zâmbi când ajunse la punctul de plecare. Activitatea 
economică şi energia sunt două feţe ale aceleiaşi monede. 

— Am înţeles. Dar ce legătură are asta cu China şi cu India? 

— Relaţia strânsă dintre energie şi creştere economică este un 
lucru pe care cetăţenii Europei sau ai Americii îl înţeleg cu greu. 
Suntem atât de obişnuiţi cu abundența, încât nici nu observăm 
că ambele lucruri sunt, în realitate, unul şi acelaşi. Acceptăm 
totul ca pe un fapt de la sine înţeles, ca şi cum ar fi un drept 
dobândit. Dar cei care trăiesc în ţările mai sărace au conştiinţa 
puternică a importanţei pe care energia o are pentru ca viaţa să 
meargă mai departe. Lor le lipseşte totul şi, mai ales, le lipseşte 
energia, motiv pentru care pun mare preţ pe ea. Ei ştiu că au 
nevoie de electricitate ca să fie lumină în sălile de şcoală sau ca 
să funcţioneze o pompă de apă potabilă şi mai ştiu că e nevoie 
de motorină ca să pună în mişcare tractorul necesar recoltei care 
îi va scăpa de foame sau ca să meargă cu autobuzul până în oraş 
să-şi vândă produsele în piaţă. Ţările mai sărace au o noţiune 
clară a importanţei pe care energia o are pentru creşterea 
economică. 

— Şi deci? 

Filipe îşi trecu palma peste părul blond şi ondulat. 

— Acum China şi India sunt hotărâte să spargă barierele 
dezvoltării. Arătă în spate, înspre sud. Să luăm cazul vecinilor 
noştri, chinezii. Timp de decenii, China lui Mao Tse Tung a arătat 
un dispreţ imens pentru industria automobilelor, pe care o 
considera un simbol al burgheziei decadente. Toată lumea 
mergea pe jos sau cu bicicleta şi sărăcia era generalizată. Dar 
când Mao a dispărut, lucrurile s-au schimbat. Noii conducători 
chinezi au înţeles că trebuia să existe creştere economică, iar 
ţara a început să pună preţ pe ceea ce mai înainte dispreţuia. 
Chinezii au produs şi au vândut automobile pentru prima dată în 
2002, intrând într-o frenezie consumistă atât de mare încât 
General Motors a estimat că o cincime din producţia sa urma să 
fie canalizată către piaţa chineză. Numărul de maşini din China 
creşte de la an la an, astfel că această ţară are acum şapte 
dintre cele mai poluate zece oraşe din lume. Milioane şi milioane 
de chinezi consideră că automobilul este un simbol al statutului 
social. Inclină capul. lţi dai seama ce impact are acest fapt 


163 


asupra economiei energetice mondiale? 

— Păi înseamnă că există încă un jucător pe piaţa aceasta, nu- 
i aşa? 

— Casanova, nu-i vorba de o ţară oarecare. E vorba despre o 
ţară cu populaţie mare. Accentuă numărul pe fiecare silabă: 
Peste un miliard de oameni. Mări ochii. Peste un miliard de 
oameni care doresc să meargă cu maşina, peste un miliard de 
oameni care doresc să consume combustibil, peste un miliard de 
oameni care vor emite o cantitate enormă de dioxid de carbon în 
atmosferă. 

Tomas se scărpină în creştet. 

— Da, Nadia mi-a vorbit deja despre asta, spuse el. E o 
problemă, nu-i aşa? 

— O ditamai problema! China a depăşit deja ţările 
industrializate în privinţa cererii de electricitate şi de combustibili 
industriali şi ţara este în acest moment al doilea mare 
consumator de energie din lume, pregătindu-se să-l depăşească 
în scurt timp şi pe primul, Statele Unite. Chinezii înghit resurse 
energetice cu o lăcomie incredibilă. Pentru a-şi alimenta această 
foame de neastâmpărat au intrat în forţă pe piaţa consumului de 
petrol, dezechilibrând cererea şi oferta şi investesc puternic în 
cărbune, combustibilul fosil care emite cele mai multe gaze cu 
efect de seră. Peste ceva vreme, China va fi răspunzătoare 
pentru două cincimi din tot cărbunele ars pe planetă şi pentru o 
şeptime din toată energia produsă, din care mare parte se va 
obţine prin arderea de cărbune sau de petrol. Dacă facem 
socoteala, China va emite în curând o cincime din tot dioxidul de 
carbon degajat în atmosferă. 

— Ei, drăcie! 

— Acum adaugă, pe lângă China și toate ţările care vor să se 
dezvolte. Adaugă India, Rusia şi America Latină. Toţi doresc 
automobile, frigidere, aer condiţionat, televizoare... de toate! 
Imaginează-ţi impactul pe care toate astea îl au asupra 
producerii de căldură şi asupra consumului de resurse energetice 
existente. 

— Da, va fi foarte complicat. 

— Complicat? Filipe fu aproape scandalizat de cuvântul ales. 
Noi ne îndreptăm cu veselie spre o catastrofă, accelerăm pe 
autostrada sinuciderii şi nici măcar nu ne dăm seama. Consumul 
de energie şi emisia de dioxid de carbon nu scad, ci cresc. Şi 


164 


cresc exponențial. Toată economia energetică, de la producţie 
până la consum, este cu susul în jos şi echilibrul dintre cerere şi 
ofertă gata să se distrugă. Pe lângă asta, clima este complet 
schimbată. Incălzirea din ultimii cincizeci de ani s-a dublat în 
intensitate faţă de ultimii o sută de ani şi nivelul mării a crescut 
cu şaptesprezece centimetri în secolul al XX-lea. Plouă mai mult 
în estul continentului american şi în nordul Europei şi plouă mai 
puţin în sudul Europei, în Africa şi în Asia. Din anii '70 s-a 
intensificat activitatea ciclonilor din nordul Atlanticului şi în 2005 
a apărut primul uragan pe coasta occidentală a Europei, numit 
Vince, care a intrat în nordul Portugaliei sub formă de furtună 
tropicală. De când există înregistrări meteorologice nu s-a 
pomenit un uragan în acele locuri. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi 
în Atlanticul de sud. Un uragan denumit Catarina a traversat 
coasta braziliană în 2004, un fenomen atât de inedit încât 
meteorologilor brazilieni le-a luat ceva vreme până să creadă 
ceea ce le arătau fotografiile făcute prin satelit. Făcu o scurtă 
pauză. Reuniunea interguvernamentală a oamenilor de ştiinţă 
convocată de ONU a stabilit în 2007 că temperaturile de pe 
planetă vor creşte în acest secol cu unu până la şase grade şi că 
fenomenele meteorologice vor fi din ce în ce mai extreme: ploi 
mai puternice, secete mai aspre, vânturi mai violente, furtuni 
mai brutale. Clătină din cap. Şi cel mai rău este că ne putem afla 
în pragul unei valori critice în ceea ce priveşte clima, înţelegi? O 
valoare dincolo de care se dezlănţuie fenomene care vor face de 
nelocuit părţi importante de pe planetă. 

— Ce valoare critică? Vorbeşti despre cele 550 ppm de dioxid 
de carbon din atmosferă? 

— Şi despre asta, dar mai ales despre ce se va întâmpla când 
vom depăşi o anumită temperatură. 

— Bine, presupun că va fi din ce în ce mai cald, nu-i aşa? 

— Nu, nu-i aşa. Natura este concepută în aşa fel încât, în 
anumite puncte critice, se produc modificări bruşte. Şi aceste 
modificări sunt determinate, de multe ori, de nişte valori termice. 
De exemplu, apa rămâne lichidă pe măsură ce temperatura 
scade însă, când se ating zero grade, devine dintr-odată solidă. 
Inţelegi? Zero grade este o valoare critică, de la care totul se 
schimbă. 

— Da, înţeleg. Dar unde vrei să ajungi? 

— Ceea ce încerc să-ţi explic este că acelaşi lucru se întâmplă 


165 


şi cu clima. Începând de la o anumită temperatură, lucrurile se 
schimbă radical şi planeta poate deveni de nelocuit pentru cea 
mai mare parte a formelor de viaţă care există acum, inclusiv 
pentru cea umană. 

Tomas afişă un aer sceptic. 

— Stai puţin, spuse. Una e să ştim că apa se solidifică brusc la 
zero grade şi alta e să spui că schimbările climatice vor fi atât de 
bruşte, încât este ameninţată însăşi supraviețuirea speciei 
umane. Nu ţi se pare că exagerezi puţin? 

Primul răspuns fu un oftat răbdător. Filipe se ridică de pe 
scaun şi se întinse. 

— Hai de-aici, Casanova, spuse el, pornind către plajă. O să-ţi 
arăt ceva. 


166 


XVIII 


Apele Baikalului mângâiau nisipul cu valuri molcome; lacul era 
liniştit şi pe suprafaţa întunecată se vedeau punctuleţe 
sclipitoare reflectând strălucirea soarelui la crepuscul. Filipe îşi 
scoase pantofii şi păşi pe mal, tulburând apa cu picioarele. 

— Vino încoace, îl pofti el pe Tomas. Încearcă apa. 

Tomas se descălţă şi el de pantofi şi păşi în apa învolburată, 
însă se opri imediat. 

— E rece, se plânse el, sărind repede înapoi pe nisip. 

Prietenul său râse. 

— Nu fugi, coană mare. Vino încoace, în apă. 

— Eşti nebun? 

Filipe se aplecă şi-şi scufundă mâna în apă. 

— Ţi se pare rece, aşa e? 

— Congelată. 

Geologul se îndreptă şi-şi scutură mâna udă, stropindu-se pe 
pantaloni şi pe pulover. 

— Şi totuşi, apa asta rece este esenţială pentru a menţine în 
viaţă planeta noastră. 

— lar exagerezi, exclamă Tomas. Toată lumea ştie că viaţa 
preferă apa caldă. 

Filipe începu să se plimbe de-a lungul malului, agitând mai 
departe apa cu picioarele, în timp ce Tomas se ţinea la o distanţă 
sigură, alături, însoţindu-l pe nisip. 

— Dă-mi voie să-ţi explic ceva, Casanova, spuse Filipe, cu 
privirea aţintită la valurile mici care se spărgeau de picioarele lui. 
Deşi nu ne dăm seama, Terra este o fiinţă vie. Aşa cum şi fiinţa 
umană este constituită din bilioane de fiinţe vii, celulele, Terra 
este o fiinţă vie constituită din bilioane de fiinţe vii - flora şi 
fauna. De exemplu, dacă temperatura se schimbă mult pe Lună 
sau pe Venus, este indiferent pentru aceste corpuri cereşti, 
întrucât ambele sunt moarte, sunt o grămadă de pietre şi de 
praf. Este egal dacă este foarte frig sau foarte cald, planetele 
moarte sunt ca sculpturile de marmură. Insă schimbările termice 


167 


nu sunt indiferente pentru Terra, care este vie şi care, de aceea, 
îşi reglează în mod constant temperatura şi compoziţia. Imi 
urmăreşti raţionamentul? 

— Hm... cât de cât. 

— Unul dintre lucrurile pe care ştiinţa le-a înţeles este că 
Terra, ca şi orice altă fiinţă vie care locuieşte pe ea, are 
capacitatea de a se autoregla. Ridică degetul, pentru a sublinia o 
excepţie. Dar, tot ca şi celelalte fiinţe vii, acest lucru se întâmplă 
în anumiţi parametri de temperatură. Lovi un val cu vârful 
piciorului, stârnind spuma abundentă. In cazul apei acesteia, s-a 
descoperit că temperatura critică este de zece grade. Dacă 
temperatura creşte peste zece grade, apa tinde să-şi piardă 
valorile nutritive, ceea ce dăunează vieţii. De aceea apele 
tropicale sunt atât de transparente şi limpezi: nu au nutrienți, cu 
excepţia unei cantităţi limitate de alge. Acele ape sunt pentru 
ocean ceea ce deşertul este pentru pământ. La polul opus, 
pădurile oceanelor sunt apele Arcticului şi ale Antarcticului, din 
moment ce aceste oceane polare au temperaturi mai mici de 
zece grade şi, de aceea, sunt saturate de nutrienți. 

— Scuză-mă, dar nu e chiar aşa, îl contrazise Tomas. Din câte 
ştiu eu, există multă viaţă în apele tropicale. 

— Doar la adâncime, Casanova. Arătă în jos. Numai la fund, 
unde temperatura scade sub zece grade, viaţa marină găseşte 
nutrienți. 

— Hm. 

— Asta înseamnă că cea mai mare parte a oceanelor sunt 
deşertice. 

— Vorbeşti serios? 

— Foarte serios, insistă Filipe. Apele cu temperaturi de peste 
zece grade în straturile superioare ocupă optzeci la sută din 
suprafaţă de apă de pe planetă. Asta înseamnă că optzeci la sută 
din suprafaţa oceanelor sunt un deşert. 

Tomas strâmbă din buze. 

— Nu ştiam deloc. 

— Implicaţiile acestei descoperiri sunt grave. Dacă 
temperatura globală creşte, creşte şi procentul de apă caldă, 
ceea ce va avea drept consecință lărgirea deșertului marin. 

— Inţeleg. 

Filipe ridică piciorul, îndepărtându-l de suprafaţa lacului şi-l 
scufundă la loc în apă cu un plescăit. 


168 


— Acum fii atent, Casanova, pentru că este foarte important, 
insistă el. Făcu un gest cu care cuprinse orizontul verde din 
Olhon şi taigaua de pe cealaltă parte a lacului. Acest fenomen de 
deşertificare din oceane are loc şi pe uscat. S-a descoperit că, 
aici, temperatura critică nu este de zece grade, ca în apă, ci de 
douăzeci. Când temperatura scade sub douăzeci de grade, cum 
se întâmplă iarna, apa de la ploi rămâne mai mult timp în 
pământ şi solul se menţine umed, ceea ce stimulează creşterea 
vieţii. Dar vara, când temperatura medie este în jur de douăzeci 
de grade, apa de ploaie tinde să se evapore mai repede şi solul 
se usucă. Terra, ca fiinţă vie care se autoreglează, a răspuns la 
această problemă şi a făcut ca anotimpul ploios să fie tocmai 
vara. Ploile mai frecvente compensează evaporarea, înţelegi? 
Dar, când temperatura medie trece de douăzeci şi cinci de 
grade, evaporarea este prea rapidă şi, dacă nu plouă aproape în 
continuu, pământul se transformă în deşert. 

— Şi pădurile ecuatoriale? Din câte ştiu eu au mai mult de 
douăzeci şi cinci de grade. 

— Pădurile ecuatoriale, ca Amazonia sau marea pădure din 
Congo, constituie, tocmai, un nou răspuns de autoreglare al 
acestei formidabile fiinţe vii care este Terra. Întrucât evaporarea 
la temperaturi înalte este foarte rapidă, Terra a creat acolo un 
ecosistem care reuşeşte să păstreze norii deasupra pădurii, 
astfel încât să obţină o ploaie aproape continuă, înţelegi? 

— A, deci pădurea atrage norii. 

— Exact. Dar şi acest sistem este viabil doar în anumite limite 
termice. 

— De ce? 

— Din cauza proprietăţilor apei, Casanova. O creştere cu patru 
grade a temperaturii medii accelerează şi mai mult evaporarea şi 
distruge acest echilibru, transformând pădurea ecuatorială într- 
un deşert. 

— Cum ştii asta? 

— E suficient să ne uităm la deserturi, la Sahara, de exemplu. 
Temperatura de-acolo este atât de ridicată încât toată apa se 
evaporă prea repede şi solul seacă. Ştii ce separă o pădure 
tropicală de un deşert? Făcu o pauză scurtă. Numai patru grade 
Celsius. Diferenţa dintre o mare pădure virgină şi un deşert este 
de numai patru grade, ceea ce înseamnă că undeva în aceste 
patru grade se depăşeşte o valoare critică. 


169 


— Inţeleg. 

— De aceea creşterea temperaturii globale este o problemă 
foarte mare dacă se depăşeşte un anumit nivel termic. Cel mai 
rău este că avem deja semnale că acest proces a fost deja 
declanşat. 

Tomas căpătă o expresie temătoare. 

— Cum aşa? 

— N-ai auzit niciodată de efectul Budyko? 

— Ce efect? 

— Mihail Budyko este cel mai mare climatolog rus. El a 
descoperit că zăpada reflectă în spaţiu cea mai mare parte din 
căldura soarelui care ajunge la ea, ceea ce ajută la păstrarea 
climei reci. Problema este că, întrucât dioxidul de carbon eliberat 
de combustibilii fosili a ridicat temperatura globală, zăpada a 
început să se topească, scoțând la iveală solul închis la culoare 
de dedesubt. Or acest pământ, fiind închis, absoarbe căldura, 
lucru care provoacă topirea zăpezii, ceea ce descoperă şi mai 
mult sol negru, care absoarbe şi mai multă căldură, într-o spirală 
infinită. Acesta este efectul Budyko. 

— Nadia mi-a vorbit despre asta. 

— Da, ea a fost implicată în primele măsurători de-aici, din 
Siberia. Insă mai grav este că temperatura a depăşit o limită şi 
acest proces s-a declanşat pe toată planeta, inclusiv pe mare. 
Numai în 2005 a dispărut paisprezece la sută din gheaţa 
permanentă din Arctic. Paisprezece la sută! Ştii de ce? Pentru că 
oceanele se încălzesc. Cum apa a devenit mai caldă, a început să 
se topească şi mai multă gheaţă, ceea ce reprezintă o problemă, 
pentru că, aşa cum ţi-am zis, gheaţa funcţionează ca o oglindă şi 
reflectă mai mult de optzeci la sută din căldura soarelui. 
Oceanul, pe de altă parte, absoarbe mai mult de nouăzeci la sută 
din această căldură, fiind închis la culoare, înţelegi consecinţele, 
nu-i aşa? Întrucât gheaţa se topeşte, o suprafaţă mai mare de 
ocean primeşte căldură, ceea ce face ca apa să fie mai caldă, 
topind şi mai multă gheaţă, ceea ce micşorează suprafaţa de 
reflecţie şi măreşte şi mai mult suprafaţa care absoarbe căldura, 
într-un cerc vicios care intensifică efectul de seră. Şi asta nu e 
tot. Pentru că oceanul este mai cald, apa este mai săracă în 
nutrienți şi în alge. Or, algele sunt cele care atrag dioxidul de 
carbon către fundul oceanului. Cum sunt mai puţine alge, 
dioxidul de carbon rămâne la suprafaţă, fapt care agravează şi 


170 


mai mult efectul de seră. Întrucât căldura creşte, apa îşi pierde 
nutrienţii şi supraviețuiesc din ce în ce mai puţine alge, lăsând la 
suprafaţă cantităţi şi mai mari de dioxid de carbon, care 
agravează din ce în ce mai mult efectul de seră şi aşa mai 
departe într-o nouă spirală interminabilă. Este un fel de efect 
Budyko marin. 

— Dar chiar aşa se întâmplă? 

— Chiar aşa. Şi peste tot. Uite, pădurile ecuatoriale de care 
vorbeam mai devreme. Pentru că a crescut temperatura, ele s-au 
restrâns. Problema este că, fără umbra copacilor, solul se 
încălzeşte şi mai tare şi, prin urmare, încălzeşte mai tare şi 
planeta, ceea ce provoacă o diminuare şi mai drastică a 
pădurilor, făcând să dispară şi mai multă umbră de pe sol, care, 
astfel, se încălzeşte şi provoacă o nouă diminuare a pădurii, într- 
un nou cerc vicios. De altfel, deja se văd primele semne ale 
acestui fenomen. Amazonia a trecut în 2005 printr-o secetă 
nemaivăzută. Au secat mai mulţi afluenţi ai Amazonului şi apa 
potabilă a trebuit să fie trimisă cu elicopterul către unele sate din 
pădurea aşa-zis umedă. Ştii de ce s-au folosit elicoptere? Pentru 
că apa de pe râuri era prea puţină ca să se poată naviga! Se 
prea poate ca seceta din 2005 să fie primul semn al iminentului 
colaps catastrofal al Amazoniei, care este inevitabil dacă 
temperatura va mai urca cu încă trei sau patru grade Celsius. În 
această situaţie, pădurea se va transforma într-un deşert. Arătă 
spre taigaua din depărtare. In primul rând, trebuie să observăm 
că moartea pădurilor provoacă o eliberare brutală de dioxid de 
carbon, care intensifică efectul de seră. 

— Deci ceea ce vrei să spui este că peste tot intrăm într-un 
cerc vicios care produce din ce în ce mai multă căldură. 

— Exact, confirmă Filipe. Şi de aceea îţi spun că, atunci când 
trecem de o anumită temperatură critică, se declanşează 
fenomene incontrolabile. După cum ţi-am explicat, Terra este un 
organism viu, cu o capacitate de autoreglare, ceea ce înseamnă 
că a reuşit mereu să se menţină aproape de temperatura şi de 
compoziţia chimică cea mai adecvată vieţii. A făcut asta timp de 
trei miliarde de ani. Dar acum, datorită eliberării masive a 
dioxidului de carbon din combustibilii fosili, temperatura se 
apropie de o valoare critică începând cu care planeta îşi pierde 
capacitatea de autoreglare. Şi tocmai asta face ca încălzirea 
globală să fie potenţial catastrofală. 


171 


Filipe schimbă direcţia şi ieşi din apă, îndreptându-se spre 
scaunele pe care le părăsiseră cu câteva minute în urmă. Tomas 
îl însoţi gânditor, simțindu-se nesigur în avalanşa de date 
înspăimântătoare. 

— Da, văd că situaţia e gravă, spuse el. Dar ce relevanţă au 
toate astea pentru conversaţia noastră? 

— Relevanţa, Casanova, este că în timpul conferinţei de la 
Kyoto, unii specialişti şi-au dat seama că acordul nu era decât de 
faţadă. Problemele de fond au fost ignorate în mod deliberat. 
Kyoto a reunit multe ţări, fiecare cu propria-i agendă, dar puţine 
au arătat o preocupare veritabilă faţă de motivul conferinţei: 
schimbările climatice. Dimpotrivă, îi vedeam pe politicieni cum îşi 
trag unii altora cu ochiul, spunând că ceea ce-i interesează de 
fapt nu era încălzirea planetei, ci răcirea economiei. Acceptau 
orice măsură pozitivă sau inofensivă pentru economiile lor şi 
respingeau tot ceea ce li se părea că le-ar aduce prejudicii. 
Aceasta era starea de spirit dominantă. In opinia politicienilor, 
ceea ce se va întâmpla peste douăzeci de ani nu este problema 
lor, din moment ce se află dincolo de posibilităţile lor de a fi 
realeşi. Cei care vor urma la guvernare trebuie să rezolve 
problema. 

— Chiar aşa spuneau? i 

— In public nu, evident. In faţa microfoanelor asumau o 
postură de mare responsabilitate şi păreau chiar preocupaţi de 
încălzirea globală. Nişte adevăraţi oameni de stat. Dar în 
particular îi vedeam cum ridică din umeri şi râd de declaraţiile pe 
care tocmai ce le făcuseră în public. Adevărul este că nu le păsa 
nici cât negru sub unghie! 

— Deci până la urmă conferinţa aceea n-a fost de nici un 
folos... 

— A fost o faţadă. Problema este că, după cum se prezintă 
lucrurile, emisiile de dioxid de carbon nu vor scădea, ci vor spori. 
De altfel, deja cresc. Ba mai mult, Kyoto pleca de la principiul 
naiv că e suficient să închidem robinetul cu dioxid de carbon ca 
să se rezolve problema încălzirii globale. Făcu un gest brusc cu 
mâna, tăind aerul. Nimic mai greşit. Încălzirea planetei este 
cumulativă. Chiar dacă azi oprim emisiile de dioxid de carbon și 
nu le vom opri, încălzirea va continua timp de decenii. Valoarea 
critică de 550 ppm va fi depăşită în mod inevitabil şi planeta se 
va arde. In faţa evoluţiei actuale, mi se pare corect să spun că 


172 


vom depăşi chiar 1100 ppm în secolul acesta. Afişă o expresie 
neputincioasă. O catastrofă. 

Tomas îl privi drept în ochi, neliniştit de ceea ce tocmai auzise. 
O parte îi explicase deja Nadejda, dar chiar şi a doua oară era un 
şoc să audă cele povestite. 

— Ce se poate face? 

Filipe surâse. 

— Chiar asta m-am întrebat şi eu la Kyoto. Ce se poate face? 

intrebarea pluti o vreme între cei doi amici. Ajunseră lângă 
cele două scaune de pe nisip şi se aşezară. 

— Deci? 

— Am descoperit că nu eram singurul care-şi punea această 
întrebare. Mai erau şi alţi specialişti care au înţeles înşelătoria de 
la această conferinţă şi care se întrebau ce se putea face cu 
adevărat. In conversațiile de pe coridoare sau la cafea am 
descoperit că împărtăşeam aceleaşi preocupări şi am format un 
mic grup. Zâmbi, rememorând amintiri de la Kyoto. Ştii ce nume 
ne-am ales? 

— Hm. 

— Cei patru călăreţi ai Apocalipsei. la vezi dacă numele astea 
îţi spun ceva: Howard Dawson, Blanco Roca şi James Cummings. 

Tomas le recunoscu. 

— Primii doi sunt tipii care au murit, nu-i aşa? 

— Da. Howard era un climatolog din delegaţia americană, iar 
Blanco, un fizician din echipa spaniolă. 

— lar al treilea este englezul care a dispărut. 

— Chiar aşa. James era consultantul ştiinţific al delegaţiei 
britanice. 

— Şi cu tine, se fac patru. 

— Cei patru călăreţi ai Apocalipsei. 

— In Biblie, cei patru călăreţi provoacă apocalipsa... 

— Noi voiam să fim cei patru călăreţi care o împiedică. 

— Şi e posibil? _ 

— Asta ne-am întrebat şi noi. În calitate de climatolog, Howard 
avea foarte multe informaţii privilegiate, rezultatele observaţiilor 
pe care le făcea peste tot pe planetă, mai ales în zonele 
îngheţate. Ne-a povestit că cea mai mare parte a ghețarilor se 
topesc. Gheţarii din Alpi şi-au pierdut deja cincizeci la sută din 
gheaţă, iar cei din Anzi şi-au triplat viteza de retragere, 
micşorându-şi suprafaţa cu un sfert în numai treizeci de ani. 


173 


— La naiba. 

— Temperatura solului în Alaska a crescut în secolul al XX-lea 
cu două până la cinci grade Celsius şi nouă staţii din Arctic au 
înregistrat creşteri ale temperaturii la suprafaţă de ordinul a cinci 
grade Celsius. Incălzirea globală a provocat deja dezintegrarea a 
cinci dintre cele nouă platforme de gheaţă existente în peninsula 
Antarctică. Groenlanda şi podişul tibetan înregistrează fenomene 
asemănătoare. 

— Toate astea vi le-a povestit americanul? 

— Da, însă ne-a spus mai mult decât atât. El Nino, de 
exemplu. Ştii ce este? 

— Am citit prin ziare, spuse Tomas, făcând un efort să-şi 
amintească. Este un fenomen meteorologic din Pacific, nu-i aşa? 

— Mai mult sau mai puţin. El Nino este apariţia periodică a 
unor ape calde în latitudinile tropicale ale Pacificului oriental. 
Apariţia acestor ape generează furtuni violente în Pacific, 
inundaţii în California şi în Golful Mexic şi secetă în Australia şi 
Africa. De-a lungul istoriei, El Nino s-a dovedit a fi un fenomen 
ciclic, care alternează din patru în patru ani cu La Nina, un 
fenomen contrar, care implică apariţia unor ape reci în aceeaşi 
zonă. Insă, în anii '70, tiparul s-a schimbat şi El Nino arată o 
tendinţă de a deveni aproape permanent, ajungând să ţină până 
la şase ani. 

— Şi celelalte oceane? Şi ele au suferit modificări? 

— Modificările se petrec peste tot, Casanova. Valurile 
Atlanticului de nord urcă azi cu cincizeci la sută mai sus decât în 
anii '60. Fenomen datorat modificărilor subtile ale temperaturii 
apei. 

— Hm. 

— In fapt, am descoperit că clima este mult mai alunecoasă 
decât se credea în trecut. Schimbări minuscule antrenează 
modificări disproporţionate în echilibrul global. 

— Un fel de efect fluture. 

— Exact. Nimeni nu are scăpare. Midwestul Statelor Unite, de 
exemplu, care a fost grânarul Americii, este pe cale de a deveni 
un deşert. Şi sudul Europei la fel. Valurile de căldură au devenit 
mai dese şi mai lungi şi un proces de deşertificare progresivă 
este deja în desfăşurare în ltalia, în Grecia, în Spania şi în 
Portugalia, din cauza Saharei care avansează spre nord. Asta are 
implicaţii catastrofale. Uite ce s-a întâmplat cu valurile de 


174 


căldură din 2003 şi 2007 din sudul Europei. Pe lângă imensele 
incendii care au consumat în Portugalia o suprafaţă forestieră de 
dimensiunile Luxemburgului, valul de temperaturi ridicate din 
2003 a produs o scădere cu douăzeci la sută a recoltei de 
cereale şi a crescut preţurile cu cincizeci la sută. Şi în 2007 a fost 
şi mai rău, cu temperaturi record care au provocat incendii în 
Grecia, în Turcia şi în Balcani. Dubrovnik a trebuit să fie evacuat 
şi grecii au declarat stare de urgenţă în toată ţara, atunci când 
incendiile scăpate de sub control au omorât mai mult de şaizeci 
de persoane în trei zile şi au ajuns până în suburbiile Atenei. 

— Crezi că aceste calamităţi vor fi frecvente? 

— Fără îndoială. Aceste incendii au fost doar preludiul a ceea 
ce va urma şi vezi că ele apar într-o perioadă în care devine clar 
că planeta are nevoie să-şi dubleze producţia alimentară în 
următorii treizeci de ani pentru a face faţă unei populaţii care se 
va dubla în următorii şaizeci de ani. Problema este că 
deşertificarea, eroziunea solurilor şi salinizarea reduc suprafeţele 
arabile într-un ritm de unu la sută pe an. Inclină capul pentru a 
sublinia acest punct. Unu la sută pe an înseamnă zece la sută în 
zece ani. Unii spun că, peste câteva zeci de ani, o jumătate din 
globul pământesc va fi acoperită de deşert. Rezultatele se văd 
deja: creşterea producţiei alimentare şi-a atins vârful pe la 
mijlocul anilor '80 şi acum se află în declin. 

— Vorbeşti serios? 

— Din ce motiv crezi tu că suntem atât de îngrijoraţi? Modelele 
ne arată că, din cauza dublării cantităţii de dioxid de carbon din 
atmosferă, cea mai mare parte din Statele Unite va suferi secete 
aprige, ducând la un colaps agricol. Este suficient ca 
temperatura să mai crească cu un grad ca să apară deserturi în 
Nebraska, în Wyoming, în Montana şi în Oklahoma. Şi, mai sus de 
două grade Celsius și sudul Europei se va transforma în deşert. 
Unii oameni de ştiinţă francezi, de exemplu, au făcut o proiecţie 
a cantităţii de apă care se va evapora din toată regiunea 
mediterană în cazul unei creşteri uşoare de temperatură. 
Modelele de pe calculator au arătat că evaporarea se va 
diminua, ceea ce este surprinzător, atâta timp cât căldura ajută 
la evaporare. După ce au analizat datele mai bine, oamenii de 
ştiinţă au înţeles că evaporarea se va diminua din simplul motiv 
că nu va mai exista apă în sol: fără apă nu există evaporare. Asta 
înseamnă că Sahara a traversat Mediterana şi că sudul Europei s- 


175 


a transformat într-un deşert. Filipe ridică trei degete: Reuniunea 
ONU prevede că, dacă se depăşeşte pragul de trei grade, 
deşertificarea ar putea duce la o foamete generalizată pe tot 
globul. Producţia agricolă chineză, de exemplu, se va prăbuşi de 
tot, culturile de orez, porumb şi grâu diminuându-se cu patruzeci 
la sută. Populaţiile noilor zone de deşert vor trebui să fugă în 
masă spre nord, în căutarea hranei, ceea ce înseamnă că se vor 
vedea nevoiţi să invadeze ţările industrializate din nord, care au 
deja o densitate mare a populaţiei şi unde producţia alimentară 
va fi de asemenea, dificilă. Evident, locuitorii acestor ţări vor 
reacţiona negativ la invazia celor înfometați şi conflictele vor 
deveni inevitabile. Partidele fasciste, care promit să oprească 
prin forţă hoardele de refugiaţi înfometați, vor ajunge să fie 
dominante. 

— Inspăimântător. 

— Nu-i aşa? Şi mă tem că încă nu ţi-am spus ce-i mai rău. 
Tomas ridică din sprâncene, neliniştit. 

— Ce vrei să spui? 

— Vreau să spun că ceea ce tocmai ţi-am povestit nu este 
lucrul cel mai grav. 

— Şi atunci care este? 

Filipe oftă şi îşi privi prietenul, făcându-şi curaj pentru a 
aborda chestiunea care îl teroriza cu adevărat. 

— Ştii ce înseamnă extincţie în masă? 


176 


XIX 


Crepusculul vopsise cerul în violet şi orizontul în lila, iar o briză 
rece, venind din câmpie, tăia plaja, ridicând norişori de nisip. 
Aerul devenea neplăcut, dar Tomas se simţea lipit de scaun, 
incapabil să întrerupă firul conversaţiei. Aluzia la extincţia în 
masă i se părea ceva de domeniul fantasticului, un limbaj 
catastrofic fără nici o legătură cu realitatea, dar să audă expresia 
în acel context era diferit. Işi întrebă prietenul din priviri şi, 
stăpânindu-şi nerăbdarea, aşteptă ca acesta să-i dezvăluie ceea 
ce încă nu-i povestise. 

— Viaţa pe planeta noastră a cunoscut deja cinci mari extincţii 
în masă, începu Filipe, după o scurtă pauză pentru a-şi trage 
sufletul. Cea mai cunoscută este cea din Cretacic, de acum 
şaizeci şi cinci de milioane de ani, provocată de căderea unui 
meteorit în peninsula Yucatan, în Mexic. Acest impact a modificat 
clima şi a provocat o hecatombă generalizată, punând capăt erei 
dinozaurilor. 

— Da, a fost o catastrofă mare. 

— Ceea ce puţină lume ştie este că aceasta n-a fost cea mai 
rea. Cea mai gravă dintre toate extincţiile a avut loc în Permian, 
acum aproape două sute cincizeci de milioane de ani. In acea 
vreme, fără să ştim încă de ce, au dispărut dintr-odată nouăzeci 
şi cinci la sută dintre animalele pe care le cunoaştem din fosilele 
înregistrate. Pff! Nouăzeci şi cinci la sută. Lăsă numărul să 
răsune în mintea lui Tomas. Mai mult de jumătate din familiile de 
specii existente. Numai dintre insecte au dispărut în jur de o 
treime dintre specii, aceasta fiind singura dată în istorie când 
insectele au murit în masă. Extincţia din Permian a reprezentat 
momentul în care viaţa pe Terra a fost cel mai aproape de 
anihilarea totală. 

— Ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în Permian, îl întrerupse 
Tomas. Ceea ce nu înţeleg este relevanţa acestor întâmplări 
pentru discuţia noastră. 

— E foarte simplu, Casanova. Analiza geologică a mostrelor 


177 


din Permian arată modificări în izotopii de carbon, sugerând că 
ceva deosebit de greşit s-a întâmplat în biosferă şi în ciclul 
carbonului. Respiră profund. Ceea ce vreau să spun este că 
extincţia din Permian a coincis cu o creştere bruscă a gazelor cu 
efect de seră din atmosferă. Temperatura a urcat cu şase grade 
Celsius. Intinse şase degete în faţa ochilor prietenului său. Şase 
grade. Tot atâtea câte prevede şi reuniunea ONU pentru sfârşitul 
acestui secol. 

Tomas rămase tăcut o vreme, privindu-l fix pe Filipe. 

— ţi baţi joc de mine. 

— Ce n-aş da să fie aşa. 

— Care era concentraţia de dioxid de carbon în atmosferă 
când a avut loc extincţia din Permian? 

— De patru ori mai mult decât cei 380 ppm de acum. În jur de 
valoarea care se estimează pentru sfârşitul acestui secol. Filipe 
îşi cobori braţul stâng şi apucă o mână de nisip, pe care-l lăsă să 
se scurgă încet printre degete. Pe lângă creşterea temperaturii 
cu şase grade, studiile geologice arată că planeta a devenit 
brusc aridă, cu deserturi care au acoperit sudul Europei şi al 
Statelor Unite şi cu un nivel al mării care a crescut cu douăzeci 
de metri. 

— Exact ce se prevede şi pentru acest secol, constată Tomas. 
Şi tu spui că s-a întâmplat brusc? 

— Da. 

— Bine, noi, cel puţin, mai avem ceva timp, nu-i aşa? Nu se 
întâmplă aceste schimbări de la o zi la alta. 

— Casanova, când zic brusc, folosesc referinţe la scara vieţii 
lungi a planetei. Modificările climatice ale marii extincţii din 
Permian au survenit într-o perioadă excepţional de scurtă. Prin 
scurt, înţeleg zece mii de ani. 

Tomas îşi holbă ochii, îngrozit. 

— Zece mii de ani? 

— In termeni geologici, zece mii de ani înseamnă o schimbare 
abruptă. 

— Dar schimbările actuale vor avea loc chiar în secolul 
acesta... 

Filipe clătină din cap afirmativ. 

— Crezi că nu ştiu asta? 

— Dar asta e... e o catastrofă! 

— Da, este. Există studii care arată că între o treime şi 


178 


jumătate din speciile care există în acest moment vor dispărea în 
jur de 2050. Şi, dacă lucrurile nu se opresc, în câteva secole 
marea extincţie din Permian va părea o joacă de copii. 

— Trebuie să oprim chiar acum emisiile de dioxid de carbon. 

— Da, trebuie, dar nu ştiu dacă o facem la timp. 

— Trebuie să existe un acord politic radical. 

— Fără îndoială, dar să fim realişti: acest acord încă nu există. 
Şi, chiar dacă ar exista, îţi repet că s-ar putea să fie prea târziu. 
Planeta este o maşină foarte greoaie şi este dificil să o pui în 
funcţiune. Dar, din momentul în care începe să funcţioneze, nu o 
mai poţi opri, la fel cum un bolovan, când începe să se 
rostogolească pe povârnişul muntelui, nu se mai opreşte. 

— De ce? Din cauza efectului cumulativ al dioxidului de 
carbon? 

— Da. Dar şi din cauza unui alt lucru de care încă nu ţi-am 
vorbit. Metanul. 

— Metanul? Ce tot spui acolo? 

— Dioxidul de carbon este un gaz cu un puternic efect de seră, 
însă nu cel mai rău. Adevăratul demon este metanul care se află 
ascuns pe fundul oceanelor sau sub gheaţă, menţinut de frig sau 
de presiunea ridicată. Ca gaz cu efect de seră, metanul este de 
douăzeci de ori mai puternic decât dioxidul de carbon. Dacă 
temperatura creşte, se declanşează un proces care eliberează 
metanul, aducându-l în atmosferă. Atunci să vezi probleme! 
Odată ce metanul iese la suprafaţă, încălzirea atmosferică se va 
accelera exponențial. Se presupune că aşa s-a întâmplat şi cu 
extincţia marină din Paleocen, când a dispărut tot ceea ce trăia 
pe fundul oceanelor, acum mai bine de cincizeci de milioane de 
ani. 

— Şi când începe să se elibereze metanul? 

Filipe îşi umplu plămânii cu aer înainte de a răspunde sumbru: 

— Deja a început. 

Se făcu linişte pe plajă. Tomas îşi frecă bărbia, încercând să 
digere această nouă revelaţie. 

— Ce vrei să spui cu asta? 

Amicul făcu un gest în direcţia taigalei, de cealaltă parte a 
lacului. 

— Se întâmplă aici, în Siberia, spuse. Gheaţa din tundra a 
început să se topească şi dedesubt se găseşte metan. Cum 
temperaturile au sărit mult în această regiune, ne-am dus să 


179 


vedem ce se întâmplă în lacurile care se dezgheaţă. Ceea ce am 
văzut ne-a îngrozit: metanul a început deja să bolborosească. Se 
eliberează într-un ritm de cinci ori mai ridicat decât arătau 
estimările. Pe măsură ce gheaţa dă înapoi în Siberia, tot mai mult 
metan vine la suprafaţă. 

— Şi acum? 

— Efectul Budyko s-a declanşat şi în cazul metanului. Unii cred 
că e ca şi cum am fi împins deja bolovanul, iar acum se 
rostogoleşte în jos pe pantă. Efectul cumulativ al dioxidului de 
carbon ar putea face inevitabil colapsul Amazoniei. Dacă dispare 
acea pădure, se vor elibera în atmosferă 250 ppm, ceea ce va 
atrage o creştere de patru grade Celsius. La acest nivel, 
echilibrul s-ar putea dovedi imposibil, din moment ce se va 
accelera şi eliberarea de metan din Siberia. Asta ne va arunca 
inexorabil spre o creştere de şase grade care, la rândul ei, va 
face să se elibereze metanul din oceane. Oftă. Dacă se întâmplă 
şi asta, vom depăşi nivelul marii extincţii din Permian. 

— Dumnezeule! 

— Este absolut necesar ca temperatura să nu crească cu mai 
mult de două grade, ca să nu antreneze procesul care va duce 
planeta dincolo de pragul metanului. Unii cred că nu se mai 
poate face nimic, din moment ce procesul a căpătat deja o 
dinamică proprie, dar majoritatea oamenilor de ştiinţă cred că 
încă mai avem timp. Cu toate acestea, ca să putem opri această 
evoluţie, emisia de gaze cu efect de seră trebuie să treacă 
imediat de vârf şi să scadă cu nouăzeci la sută până în 2050. Cei 
550 ppm trebuie evitaţi cu orice preţ. 

— Dar oare politicienii sunt conştienţi de asta? 

Filipe surâse fără convingere. 

— Nimeni nu e conştient de nimic, Casanova. Clătină din cap. 
Mie, personal, mi se pare incredibilă această indiferenţă generală 
care s-a instalat. Nu ştiu dacă ai observat, dar există de obicei o 
mare diferenţă între reacţiile specialiştilor şi ale publicului în 
legătură cu o anume temă. Când este confruntat cu o schimbare 
majoră, publicul tinde să fie mult mai alarmat decât specialiştii. 

— Crezi? 

— Bineînţeles. Uite, de exemplu, centralele nucleare. Cei care 
nu înţeleg prea bine chestiunile legate de energia nucleară se 
sperie mai mult decât specialiştii, care cunosc problema în 
detaliu şi sunt mai liniştiţi. Işi drese glasul. Dar aici este tocmai 


180 


invers. Lumea pare foarte relaxată în ceea ce priveşte 
chestiunea încălzirii globale, în timp ce specialiştii au intrat în 
panică. In panică, ai auzit? Aproape că silabisi cuvântul „panică”. 
Atunci când oamenii de ştiinţă reuniți de ONU au confirmat public 
că, în următoarele decenii, furtunile vor fi mai violente, deşertul 
se va extinde pe mai mult de o jumătate din planetă şi că nivelul 
mării va creşte cu zece metri, ce-ar fi fost normal să se întâmple? 
Cred că CNN ar fi trebuit să întrerupă emisiunea în dezordine, 
milioane de oameni ar fi trebuit să iasă pe stradă terorizate, 
cerând schimbări imediate în politica energetică, liderii politici ar 
fi trebuit să apară la televizor şi să anunţe măsuri de urgenţă 
pentru a evita această catastrofă. Nu crezi că ar fi fost reacţia 
normală? 

— Probabil că ai dreptate. 

— Dar nu s-a întâmplat aşa, nu? Oamenii de ştiinţă au făcut un 
anunţ de aşa proporţii şi... mai lipsea să vezi lumea cum cască 
de plictiseală! i se pare normal? Clătină din nou din cap. lar 
politicienii, care ar trebui să aibă rațiune, se comportă la fel! De 
aceea ne-am îngrijorat foarte tare în legătură cu poziţia luată de 
guvernanţi, cu acea filosofie de „lasă-mă, să te las” şi cu această 
idee că cei care pleacă ultimii trebuie să stingă lumina şi să 
plătească şi nota. Mai întâi la Kyoto şi apoi la alte întâlniri pe 
care le-am mai avut în timp, noi patru am tot discutat despre cea 
mai mare provocare care i se prezintă umanităţii: va fi posibil să 
oprim apocalipsa? 

Tomas se aplecă în scaun, trădând o nerăbdare prost 
disimulată. 

— Aţi ajuns la vreo concluzie? 

— Am ajuns la concluzia că trebuie să se facă o evaluare 
riguroasă a două lucruri fundamentale, legate între ele: 
încălzirea planetei şi stadiul rezervelor mondiale de petrol. Şi era 
necesar să facem un plan energetic alternativ care să fie pus în 
practică atunci când condiţiile vor fi propice. 

— Mi se pare mare lucru. 

— Şi este. Munca s-a dovedit a fi una titanică şi noi, la urma 
urmelor, nu eram decât o mână de oameni. Din fericire, 
aptitudinile noastre se completau, astfel încât ne-am hotărât să 
ne împărţim sarcinile. Howard a primit un post important în 
Antarctica, unde încălzirea este mai accelerată decât în restul 
planetei şi pentru care există cele mai bune înregistrări 


181 


paleoclimatice, aşa că s-a dus acolo să desfăşoare activităţi noi 
şi să înţeleagă mai bine schimbările climatice. James şi Blanco 
erau fizicieni de mare clasă, Blanco mai teoretic, iar James mai 
practic. Ambii au fost însărcinaţi cu căutarea unor soluţii 
tehnologice inovatoare. lar eu, care mă simt ca peştele în apă în 
domeniul energetic, m-am dedicat evaluării rezervelor globale de 
combustibil fosil, astfel încât să pot identifica momentul potrivit 
din punct de vedere psihologic pentru ca James şi Blanco să 
scoată la iveală eventualele soluţii pe care le-ar fi găsit. 

— Şi asta aţi făcut de-atunci? 

— Da, deşi nu într-o formă complet ermetică. James şi Blanco 
lucrau mult împreună, în timp ce eu eram mai aproape de 
Howard. Am ajuns să merg şi în Antarctica să văd proiectele 
paleoclimatice în care era implicat. Privirea i se pierdu în 
memoria acelor călătorii. Este foarte curios, ştii? Unul dintre 
lucrurile pe care le-am descoperit a fost că pătrunderea în 
straturile de gheaţă este o călătorie în timp. 

— In ce sens? 

— Gheaţa din Antarctica este formată din straturi succesive de 
zăpadă, nu-i aşa? Aceste straturi se acumulează unul peste altul 
de-a lungul a mii de ani. Or, fiecare strat de zăpadă conţine mici 
bule de aer, ceea ce înseamnă că, dacă forăm suficient de adânc 
în gheaţă şi luăm probe dintr-un strat care are două sute de mii 
de ani, putem să detectăm acolo bule cu aerul existent în acea 
perioadă şi să-i analizăm compoziţia. Aşa aflăm, de exemplu, 
care era nivelul dioxidului de carbon care exista în atmosferă 
într-o anumită epocă şi care era temperatura medie în acea 
vreme. Howard mi-a arătat o bucată de gheaţă extrasă de la trei 
mii cinci sute de metri adâncime, la baza Vostok din Antarctica. 
Analiza acestui fragment de gheaţă a arătat că planeta se află 
acum în pragul punctului cel mai cald din ultimii cinci sute de mii 
de ani. 

— Inţeleg. Şi făceai treaba asta cu Howard? 

— Nu, eu mă ţineam la curent cu evoluţia lucrurilor. Dar este 
adevărat că, în grupul nostru, perechile s-au format în funcţie de 
apropierea dintre domeniile de lucru. De exemplu, într-una dintre 
călătoriile mele în Kazahstan, pentru a inspecta câmpul petrolifer 
de la Kashagan, am trecut pe-aici, prin Rusia şi, la cererea lui 
Howard, am angajat oameni care să facă măsurători climaterice 
în Siberia, unde temperaturile, la fel ca şi în Antarctica, cresc 


182 


peste media planetară. 

— Şi atunci ai cunoscut-o pe Nadia. 

— Ţi-a povestit ea? 

— Da. 

— E adevărat, am angajat-o de la Universitatea din Moscova, 
cu ajutorul unui profesor rus prieten cu Howard. li trase cu 
ochiul, încercând să mai înveselească discuţia. E o bucăţică 
bună, nu? 

Tomas aproape că roşi. 

— Da, e amuzantă. 

— Ai pus deja mâna pe ea? 

— Pe cine, pe Nadia? 

Filipe râse. 

— Nu, pe Maica Tereza din Calcutta! exclamă el, ironic. 
Bineînţeles că pe Nadia, dobitocule. 

— De ce? Crezi c-ar trebui? 

— Cred că râzi de mine, Casanova. Dacă te ştiu bine din 
vremea liceului, cred că ai sărit pe ea din prima noapte. 

— Ce exagerare! 

— Te cunosc, Casanova. Ca pe un cal breaz. Şi, dacă nu s-a 
schimbat nimic între timp, sunt sigur că ele nu rezistă la ochii 
ăştia verzi ai tăi şi la vorbuliţele tale dulci de seducător. 

Tomas făcu o mutră nerăbdătoare, arătând că nu-i plăcea 
încotro se îndrepta conversaţia. 

— Bine, ne îndepărtăm de subiect, spuse. Se întunecă la chip, 
încercând să redirecţioneze discuţia. In toate astea există ceva 
ce n-am înţeles. 

— Spune. 

— De ce eraţi voi doar patru? De ce n-aţi lărgit grupul, având 
în vedere dimensiunile sarcinii? 

— Din motive de siguranţă. 

— Siguranţă? Siguranţă faţă de ce? 

Amicul lui Tomas clătină din cap şi zâmbi fără convingere, 
aproape întristat. 

— Se vede că nu ştii ce interese sunt în joc. 

— Despre ce vorbeşti? 

— Vorbesc despre cea mai mare afacere din lume. Petrolul. 

— Ce-are a face petrolul? 

— Ce crezi că s-ar întâmpla dacă fabuloasele averi şi imensa 
putere care sunt alimentate de petrol ar descoperi că există nişte 


183 


fraieri care fac o treabă ce le-ar putea pune în pericol însăşi 
sursa acestor averi şi a puterii lor? 

— Imi închipui că n-ar fi mulţumiţi. 

— Păi da, n-ar fi mulţumiţi. Mi se pare normal. 

— Dar ce este aşa de special? Din câte ştiu eu, există mii de 
oameni de ştiinţă care cercetează schimbările climatice în toată 
lumea. Este evident că industria petrolieră nu trebuie să fie prea 
încântată de idee, dar... ce-i cu asta? Dacă nu le place, asta e. 
Nu-i pentru că nu le convine lor că oamenii de ştiinţă îşi fac 
treaba, sau este? 

Filipe rămase tăcut o vreme, de parcă ar fi cântărit ceea ce 
putea să spună. 

— Există lucruri pe care nu le ştii despre cercetările noastre. 

— Ca de exemplu? 

Prietenul lui Tomas se foi în scaun. Discuţia intra pe un teren 
periculos. 

— Lasă-mă să-ţi răspund cu o altă întrebare, propuse el. Ce-ar 
face oamenii care controlează cea mai mare afacere din lume 
dacă ar şti că această afacere este ameninţată să dispară? 

Tomas reflectă asupra întrebării. 

— Nu ştiu. Ce-ar face? 

Filipe se aplecă în scaun, cu ochii îngustaţi şi cu sprâncenele 
încruntate. 

— Am ajuns la punctul de plecare. 

— Ce punct de plecare? 

— De ce ai venit aici? 

— Eu? i-am zis deja, Filipe. Am venit din cauza anchetei 
asupra morţii celor doi oameni de ştiinţă. 

Filipe rămase tăcut o vreme, aşteptând ca observaţia lui 
Tomas să-şi dezvăluie toate implicaţiile. 

— Deci ai primit răspunsul la întrebare. 

Tomas îl privi încurcat. 

— Ce întrebare? 

— Ce-ar face oamenii care controlează cea mai mare afacere 
din lume dacă ar şti că afacerea lor este ameninţată? 

— Da, ce ar face? 

Filipe inspiră profund. 

— Uite ce li s-a întâmplat lui Howard şi lui Blanco. 

Se sprijini din nou de spătar şi contemplă lacul care dispărea 
în întunericul siberian, îmbrăcat în umbra profundă a nopţii, 


184 


lăsând să se mai audă doar foşnetul uşor al valurilor care sărutau 
plaja. 
— Acesta este răspunsul la întrebarea ta. 


185 


XX 


Barul aşezării de iurte se însufleţi la sosirea unor clienţi nemti 
zgomotoşi care beau bere K/inskoe, cântând cântece vesele 
bavareze, dar gălăgia petrecăreţilor era mai bună decât frigul 
uscat care începea să se simtă pe plajă. Cei doi prieteni se 
retraseră, de aceea, în interiorul încălzit al barului şi comandară 
un şaşlâc ca să-şi astâmpere foamea; când sosiră frigăruile de 
berbec, le-au mâncat cu pâine de secară şi cu un bogat vin roşu 
georgian din struguri akhasheni. 

— Deci tu crezi că interesele petroliere au provocat moartea 
amicilor tăi, remarcă Tomas, reluând discuţia din punctul în care 
o întrerupseseră. 

— Nu, nu cred, îl corectă prietenul său. Ştiu. 

— Cum poţi fi sigur? 

— Nu uita, Casanova, că eu cunosc lumea petrolului ca-n 
palmă. Îi arătă mâinile, ca şi cum acolo s-ar fi găsit dovada celor 
spuse. Oamenii pot avea cea mai civilizată înfăţişare din lume, 
iar în cazul celor ce se ocupă cu petrolul mulţi nici măcar n-o au, 
dar când vine vorba de a apăra interese de o asemenea 
anvergură, dragul meu, nici un aspect civilizat nu mai rezistă. 
Totul devine primitiv, violent, primar. Păstrarea acestui gen de 
putere implică instincte dintre cele mai primare şi acţiuni dintre 
cele mai brutale pe care ţi le poţi imagina. 

— Dar ai vreo dovadă că prietenii tăi au fost asasinați din 
cauza intereselor legate de petrol? 

— Am dovezi care mie îmi sunt suficiente. 

— Şi care sunt acestea? 

— Uite, pentru început, ceea ce s-a petrecut cu mine. Dintr-o 
întâmplare fericită, în perioada în care i-au omorât pe Howard şi 
pe Blanco, eu eram în străinătate. 

— În Viena, nu-i aşa? 

Pe faţa lui Filipe apăru o expresie întrebătoare. 

— De unde ştii asta? 

— Păi mi-am făcut temele. 


186 


— Da, eram în Viena. În aceeaşi zi, casa mi-a fost spartă de 
nişte necunoscuţi. Ciudat că n-au furat nimic, ceea ce arată că n- 
au găsit ce căutau. Adică pe mine. 

— Poate fi o coincidenţă. 

— Ar fi, dacă nu i s-ar fi întâmplat la fel şi lui James. Casa lui 
din Oxford a fost spartă în acelaşi timp cu a mea, în ziua în care 
au fost asasinați Howard şi Blanco. Din fericire, James se dusese 
în Scoţia să vadă nişte materiale şi nu era acasă nici el. Adică doi 
membri ai grupului au fost omorâţi şi în casele celorlalţi, care din 
întâmplare lipseau fără să fi anunţat pe cineva, s-au dat spargeri. 
Toate în aceeaşi zi. 

— Aţi fost să reclamaţi la poliţie? 

— Ce? Că ne-au spart casa? 

— Da. Şi asta, dar şi faptul că spargerile au avut loc în aceeaşi 
zi în care au fost omorâţi ceilalţi membri ai grupului. 

— Casanova, poliţia nu ne putea scăpa de ceea ce ne aştepta. 
Tu crezi că PSP sau Scotland Yard sau Interpolul reprezintă vreun 
obstacol pentru cine dispune de vastele resurse oferite de 
profiturile afacerii cu petrol? 

— Şi atunci ce ai de ales? 

— Să dispar de pe hartă. 

Tomas rămase cu privirea aţintită la interlocutorul său. 

— Şi asta aţi făcut voi, remarcă el, înțelegând în cele din urmă. 
Dar nimic nu dovedeşte că cei implicaţi în afacerile cu petrol ți- 
au omorât prietenii. 

— Atunci cine a fost? 

— Nu ştiu. Or fi fost tipii cu petrolul, nu zic că nu. Dar n-ai 
dovezi. 

— Bileţelele sunt o dovadă. 

— Ce bileţele? 

— Nu tu mi-ai zis că lângă cadavrul lui Howard şi al lui Blanco 
s-au găsit nişte bileţele cu trei de şase? 

— Ba da. Şi ce dovedeşte asta? 

— Asta dovedeşte că  asasinatele aveau drept cauză 
activitatea grupului nostru. 

— De ce spui asta? 

Filipe se bătu cu degetul în tâmplă. 

— Casanova, gândeşte puţin. Grupul nostru se chema „Cei 
patru călăreţi ai Apocalipsei”. Pe bileţele scria şase sute şaizeci şi 
şase. Nu reuşeşti să vezi legătura dintre cele două? 


187 


Tomas încuviinţă. 

— Apocalipsa lui loan, replică el. 

— Chiar aşa, confirmă amicul. Sunt două referinţe simbolice 
extrase din ultimul text al Bibliei. Când au lăsat aceste bileţele 
lângă cadavrele victimelor, asasinii făceau implicit legătura între 
moartea lui Howard şi a lui Blanco şi activitatea grupului, arătând 
că erau la curent cu toate. 

— Ai dreptate, recunoscu Tomas, dând din cap. Este logic. 

— lar această legătură este întărită şi de adevărata 
semnificaţie a celor trei de şase. 

— Acum iar nu mai înţeleg. Ce vrei să spui cu asta? 

— Ascultă, Casanova. Tu, care eşti specialist în limbi străvechi, 
spune-mi: ce este şase sute şaizeci şi şase? 

— Este numărul Fiarei. 

— Acesta este înţelesul simbolic, aşa cum este menţionat în 
Apocalipsa. Dar eu vreau să ştiu altceva. Dacă luăm acest număr 
şi-l descifrăm, ce dau cei trei de şase? 

— Folosind ghematria, cei trei de şase se transpun în Neron 
Kaisar, adică cezarul Nero. 

— Şi cine era Nero? 

Tomas fu luat prin surprindere de această întrebare, al cărei 
răspuns i se părea evident. 

— Păi, era împăratul Romei care a persecutat creştinii. 

— Da, dar care este întâmplarea care l-a făcut celebru, cu 
harfa lui? 

— Incendiul Romei? 

Filipe bătu cu palma în masă. 

— Exact, exclamă el. Ceea ce înseamnă că Nero este focul. 
Ridică o sprânceană. Şi cu ce l-a comparat Seneca pe Nero? 

— Cu soarele? 

— Aha, confirmă Filipe. Seneca l-a comparat pe Nero cu 
soarele atunci când a scris: „Soarele însuşi e Nero şi toată 
Roma.” 

— Cunosc acest poem. 

— Acum să vedem dacă câştigi potul cel mare: ce astru are un 
nume care, transpus în numere prin ghematrie, are valoarea 
şase sute şaizeci şi şase? 

— Teitan, se dădu bătut Tomas. 

— Corect, din nou! Arătă în direcţia luminii de la crepuscul, ale 
cărui ultime raze dispăreau dincolo de fereastra barului. Teitan, 


188 


adică Titan. Un nume al soarelui. 

— Şi ce înseamnă asta? 

— Nu e evident? întrebă Filipe. Nero este focul şi Nero este 
soarele. Ce generează focul şi soarele? 

— Căldură? 

— Deci acesta a fost mesajul pe care criminalii l-au lăsat 
atunci când au pus acele bileţele lângă victime. Cei trei de şase 
sunt un mesaj pe care asasinii l-au conceput pentru a face 
legătura între crime şi grupul celor patru călăreţi ai Apocalipsei şi 
între omucideri şi lucrările grupului: lupta împotriva încălzirii 
planetei. Şi cum se duce această luptă? Creând condiţii pentru a 
nu mai folosi combustibilii fosili. Şi ce industrie pune în pericol 
acest fapt? 

— Industria petrolului. 

— Exact. Apucă paharul şi se uită la vinul care dansa înăuntru. 
Industria apocalipsei. Işi muşcă buzele. De aceea, când am auzit 
despre asasinate şi despre spargeri şi când am aflat că lângă 
corpurile prietenilor noştri fusese lăsat mesajul cu cei trei de 
şase și eu și James am realizat imediat ce se întâmplă şi ne-am 
dat seama că nu ne rămâne altceva de făcut decât un singur 
lucru. Luă o gură de vin, ca şi cum ar fi vrut ca alcoolul să 
şteargă momentul în care luaseră hotărârea. Să dispărem de pe 
faţa pământului. 

Tomas tăcu îndelung, aproape perplex, cufundat în gânduri, 
analizând ceea ce auzise şi luând în calcul explicaţii alternative. 

— Eu înţeleg toate astea, zise el după câteva secunde. Dar 
oare tipii ăştia chiar ajungeau la... la crimă numai pentru a opri o 
cercetare ştiinţifică? Nu prea are sens... 

Filipe oftă. 

— Dimpotrivă, are foarte mult sens. 

— Cum aşa? 

— Ascultă, Casanova. [i-am zis deja că sunt familiarizat cu 
industria petrolului ca nimeni altul şi, de aceea, ai încredere în 
ce-ţi spun: interesul de a menţine lumea în dependenţă faţă de 
combustibilii fosili este extrem de puternic. Aproape toţi agenţii 
economici mondiali doresc menţinerea statu-quoului şi consideră 
că orice schimbare fundamentală le-ar pune în pericol interesele. 
Ceea ce este adevărat. 

— E foarte vag ce spui. 

— Nu, nu este. Toate astea au nume şi chipuri. 


189 


— Atunci spune-mi cine. 

— Uite, să începem cu ţările în curs de dezvoltare din Africa, 
Asia şi America Latină. Toate şansele lor de creştere economică 
implică, aşa cum ţi-am mai zis, creşterea consumului de energie 
cât mai ieftină, energie care tinde să fie foarte poluantă şi este 
produsă din componente care încălzesc foarte mult atmosfera. 
Aceste ţări privesc politicile de reducere a emisiilor de dioxid de 
carbon ca un atac direct la adresa efortului lor de a ieşi din 
sărăcie. Şi întrucât pentru a ajunge la creşterea economică ele 
depind de energia ieftină, care este mai poluantă, evident că au 
devenit contestatari înnăscuţi ai eforturilor de a pune capăt 
dependenţei mondiale de combustibili fosili. 

— Ah, da, exclamă Tomas, aducându-şi aminte de ceea ce 
amicul său îi povestise în urmă cu o jumătate de oră pe plajă. De 
aceea Kyoto a dat greş, nu-i aşa? 

— A fost unul dintre motive, într-adevăr, încuviinţă Filipe. Dar 
al doilea grup de suspecți are şi el legătură cu acest eşec. 

— Cine? 

— Producătorii de combustibili fosili. 

— Companiile petroliere? 

— Da, dar nu numai ele. Ţările OPEC şi industria cărbunelui 
formează împreună cu industria petrolieră un triunghi implacabil, 
rezistent la schimbare. In fruntea acestui grup stau cele şase 
mari companii petroliere de pe glob: Aramco din Arabia Saudită, 
compania iraniană de petrol, PEMEX din Mexic, PsVSA din 
Venezuela şi cei doi giganţi occidentali, ExxonMobil şi Shell. 
Orice aluzie la faptul că vom ajunge la catastrofă din cauza 
combustibililor fosili constituie o reală ameninţare la adresa 
afacerilor acestui grup. In consecinţă, membrii săi reacţionează 
implacabil la această ameninţare, folosind resurse financiare, 
politice şi diplomatice impresionante pentru a reduce la tăcere 
astfel de aluzii. 

Tomas scoase de pe frigăruie o bucată de carne, o puse pe 
pâine şi muşcă. 

— Şi concret, ce au făcut? întrebă mestecând. 

— Multe lucruri, dar mai ales au făcut presiuni asupra celui de- 
al treilea mare obstacol în calea schimbării, Statele Unite. 
Economia americană este cel mai mare consumator mondial de 
energie şi orice încercare de a reduce consumul de combustibili 
fosili este privită ca o ameninţare la stabilitatea ţării. Legislatorii 


190 


şi preşedinţii americani au adoptat, de-a lungul timpului, politici 
care apără statu-quoul energetic şi industriile de combustibili 
fosili. 

— Dar schimbarea modelului energetic este chiar atât de 
amenințătoare pentru economia americană? 

Filipe schiţă o expresie ezitantă. 

— Poate că nu. 

— Şi atunci, care-i problema? 

— Vrei neapărat să ştii? 

— Normal. 

— Problema o reprezintă alegerile. 

Tomas se opri din mestecat. 

— Alegerile? 

— Industria petrolieră contribuie cu sute de milioane de dolari 
la campaniile electorale ale candidaţilor la Congres sau la Casa 
Albă. De aceea, de fiecare dată când s-au ridicat probleme de 
mediu, guvernanţii americani au apărat industria combustibililor 
fosili. Şi nu fac decât să se revanşeze pentru contribuţiile la 
campaniile lor. 

— Dar chiar aşa este? 

— E mai rău decât atât. Una dintre formele de a face faţă 
problemei încălzirii globale este instituirea de taxe pe consumul 
de energie. Dacă benzina ar fi mai scumpă, consumatorii ar 
consuma mai puţină. 

— E logic. 

— Numai că lucrurile au ajuns la un aşa stadiu încât codul 
fiscal american subvenţionează industria combustibililor fosili. 
Făcu o pauză şi repetă cuvântul-cheie. Ei subvenţionează 
această industrie. De parcă petrolul ar avea nevoie de subvenţii. 

— Nu se poate! 

— Ba se poate și aşa şi este. Toată industria americană 
plăteşte un impozit mediu de optsprezece la sută. Ştii cât 
plăteşte industria petrolieră? Unsprezece la sută. Asta înseamnă 
o economie de miliarde de dolari pe an. 

— Incredibil. 

— O altă formă de a lupta împotriva încălzirii globale este să li 
se ceară fabricanţilor de automobile să inventeze tehnologii care 
să consume combustibil într-un mod mai eficient. De exemplu, în 
loc să consume zece litri la sută, să consume cinci. Asta ar 
însemna să se reducă la jumătate emisiile de dioxid de carbon 


191 


din atmosferă. Ştii de ce această cerinţă nu există în Statele 
Unite? 

— Nu. 

— Pentru că fabricanţii de automobile, care cheltuie sute de 
milioane de dolari în campaniile electorale, s-au opus, temându- 
se că de această cerinţă ar beneficia constructorii europeni şi 
japonezi, ale căror maşini sunt mult mai eficiente în ceea ce 
priveşte consumul de combustibil. 

Tomas clătină din cap. 

— Nu-mi vine să cred. 

— Uite aşa este alcătuit sistemul în America. Companiile 
petroliere şi industria automobilelor plătesc campaniile 
electorale, iar politicienii le întorc serviciile când sunt aleşi. Aşa 
merg lucrurile. Dacă lumea se îndreaptă către o prăpastie din 
cauza lor, ghinion. 

— Deci, dacă am înţeles bine, tu spui că toată planeta este 
ostatica sistemului electoral american. 

— In fond, asta e, încuviinţă Filipe. Politicile energetice ale 
administraţiei Bush, de exemplu, n-au reprezentat decât 
apărarea intereselor din industria petrolieră. De altfel, familia 
Bush provine din mediul de afaceri cu petrol şi industria 
petrolului a contribuit cu cea mai mare parte la fondurile sale 
electorale. In aceste condiţii, la ce să ne aşteptăm? Să ia măsuri 
împotriva intereselor fundamentale ale industriei care-l 
finanţează, numai pentru a apăra planeta? 

— Dar ce a făcut el, concret? 

Filipe râse. 

— Ceea ce a făcut administraţia Bush pentru a proteja 
industria petrolului depăşeşte limitele imaginabilului. Uite, pentru 
început, a falsificat documente. 

— Cum? 

— Tipii au modificat rapoarte cu unicul scop de a proteja 
afacerile din industriile combustibililor fosili. 

— Cum poţi afirma aşa ceva? 

— E adevărat. Uite, în vara lui 2003, în timp ce Europa fierbea 
sub un val de căldură nemaiîntâlnit, care a declanşat incendii 
incredibile peste tot, principala agenţie de mediu americană, 
Environmental Protection Agency, a primit ordin de la Casa Albă 
să şteargă o serie de referinţe care făceau parte dintr-un raport 
asupra mediului înconjurător de pe planetă. Filipe luă un aer 


192 


grav. Ştii ce anume au şters? 

— la spune. 

— Referirile la un studiu care arăta că temperaturile au 
crescut mai mult între 1990 şi 2000 decât în orice altă perioadă 
din ultimii o mie de ani. Dar Casa Albă a dorit mai ales să elimine 
concluzia că încălzirea se datoreşte activităţilor umane. Adică 
consumului de combustibili fosili: petrol, cărbune, gaz. 

— Serios? 

— Au trebuit să şteargă asta, închipuie-ţi. lar Casa Albă a 
ordonat agenţiei să adauge o referire la un nou studiu care 
gestiona legătura dintre combustibilii fosili şi încălzirea planetei. 
Şi ghici cine a finanţat parţial acest studiu? American Petroleum 
Institute. 

— E de râs. 

— Dar falsificarea rapoartelor este lucrul cel mai inocent pe 
care l-a făcut administraţia Bush, în comparaţie cu alte acţiuni 
ale sale. Imaginează-ţi că au ajuns să declare şi războaie. 

Chipul lui Tomas se strânse într-o expresie neîncrezătoare. 

— Războaie? Nu crezi că exagerezi puţin? 

— Ce crezi că a fost invazia lrakului din 2003? Un război 
pentru a instaura democraţia în Bagdad? Un război pentru a 
elimina armele de distrugere în masă pe care Saddam Hussein, 
de altfel, nici nu le poseda? Un război împotriva Al-Qaida, care nu 
se afla în Irak şi nici măcar nu avea relaţii cu regimul lui 
Saddam? Lăsă întrebările să-şi facă efectul. Invazia Irakului a fost 
un război pentru petrol. Punct. Nici mai mult, nici mai puţin. 

— Bine, dar a devenit posibilă numai în contextul atentatelor 
de la 11 septembrie... 

— Te înşeli, îl întrerupse Filipe. Există indicii că Irakul urma să 
fie invadat şi fără 11 septembrie. 

— Cum poţi ştii asta? 

— Datorită celor ce se petreceau la Casa Albă. Nu numai 
preşedintele provenea din afacerile cu petrol. Cei doi oameni de 
încredere ai săi tot de acolo veneau. Secretarul pentru Securitate 
Naţională, Condoleeza Rice, a avut o funcţie de conducere la 
Chevron Oil, iar vicepreşedintele Dick Cheney avea legături cu o 
importantă multinațională de exploatare şi producţie petrolieră, 
o întreprindere pe nume Halliburton. Ca să nu mai vorbim şi de 
Secretarul pentru Comerţ, Donald Evans, care, de asemenea, a 
condus o companie de exploatare a petrolului. 


193 


— Şi ce-i cu asta? 

— Nimic nu este coincidenţă, dragul meu. 

— Dar nici nu reprezintă vreo crimă. 

— Nu vorbim de crime, Casanova, spuse geologul pe un ton de 
o infinită răbdare. Deşi, dintr-o anumită perspectivă, toate 
acestea sunt crime. Dar noi vorbim acum despre interesele 
instalate, care dictează continuarea dependenţei noastre de 
combustibilii fosili. Uite, vrei un exemplu? Se aplecă înspre 
Tomas, ca şi cum i-ar fi spus un secret. Cu opt luni înainte de 11 
septembrie, vicepreşedintele Dick Cheney a creat o comisie de 
politică energetică ale cărei obiective şi lucrări au rămas sub cel 
mai strict secret. Unii dintre membrii Congresului au dorit să afle 
care sunt membrii comisiei şi conţinutul lucrărilor, însă Cheney 
nu a făcut nici cea mai mică dezvăluire. Până când două 
organizaţii nonguvernamentale au deschis un proces la tribunal 
şi au obţinut un ordin judecătoresc pentru a afla ce se întâmplă 
în acea comisie secretă. Astfel au fost făcute publice câteva 
documente, iar între ele se aflau trei hărţi. Ştii care? 

— N-am nici o idee. 

— Două erau hărţi ale Arabiei Saudite şi ale Emiratelor Arabe 
Unite. Şi a treia? 

— A Kuweitului? g 

— A Irakului. Filipe ridică din sprâncene. Inţelegi? Omul se 
interesa de hărţile cu câmpurile petrolifere irakiene! Avea acolo 
totul: zăcămintele, oleoductele, rafinăriile şi împărţirea în opt 
blocuri a zonei petrolifere irakiene. Ba mai mult, se muncise şi să 
calculeze cât petrol irakian putea fi lansat imediat pe piaţă! 
Documentele arată că Cheney dorea să foreze cât mai multe 
puțuri în Irak, astfel încât să crească producţia la şapte milioane 
de barili pe zi. 

— Şi asta a fost imediat după 11 septembrie? 

— A fost înainte, Casanova, repetă Filipe. Inainte de 11 
septembrie. Accentuă cuvântul „înainte”. Hărțile datează din mai 
2001, cu şase luni înainte de atentate şi cu doi ani înainte de 
invazia din Irak. Zâmbi fără tragere de inimă. Armele de 
distrugere în masă, democraţia în Orientul Mijlociu şi toate 
gogoriţele astea n-au fost decât o faţadă care a mascat 
adevăratul obiectiv strategic al invaziei din Irak: să controleze 
rezervele de petrol care se află pe locul doi în lume ca mărime şi 
să impună ordinea americană în zona în care se produce cel mai 


194 


mult petrol din lume. Toate acţiunile lor s-au supus acestei unice 
idei fundamentale. Irakul nu numai că este a doua ţară cu cel 
mai mult petrol, dar este şi ţara unde e cel mai ieftin de extras. 
In plus, instalându-se în Irak, americanii ocupau o poziţie din care 
puteau influenţa toată regiunea, înţelegi? 

— Da. 

— In perioada în care ONU discuta vechea problemă a armelor 
de distrugere în masă din Irak, Cheney a ajuns să afirme public 
că Saddam ameninţa rezervele regionale de petrol şi prezenta 
acest argument drept suficient pentru a lansa atacul. Zâmbi. 
Personalul de la Casa Albă a intrat în panică atunci când l-a auzit 
vorbind atât de deschis despre adevăratul obiectiv al războiului 
şi, evident, strategii l-au făcut că tacă. Un război pentru petrol 
era un lucru care n-ar fi entuziasmat opinia publică americană şi 
nici n-ar fi legitimat acţiunea militară. De aceea, argumentul lui 
Cheney a fost trecut sub tăcere şi administraţia Bush a ajuns să 
nege că războiul ar fi avut vreo legătură cu petrolul. Deschise 
mâinile. Dar nu se poate nega ceea ce este evident. Tu crezi că, 
dacă Irakul n-ar produce petrol, ci arahide, americanii ar mai fi 
cheltuit o avere ca să invadeze ţara? 

Tomas râse. 

— Bineînţeles că nu. 

— Faptele sunt aici pentru cine vrea să le vadă. Chiar înainte 
de începerea războiului, compania Halliburton a lui Cheney 
semnase un contract de şapte miliarde de dolari pentru petrolul 
irakian. Şi când trupele au avansat, prima lor prioritate 
operaţională a fost să apere imensele câmpuri de la Kirkuk. De- 
abia intraseră în Bagdad şi forţele americane au dat fuga să 
sigileze Ministerul Petrolului, neluând seama la ceea ce se 
întâmpla în restul oraşului, unde aveau loc tot felul de 
vandalisme. Totul putea fi vandalizat, dar nu Ministerul 
Petrolului. Oare de ce? 

— Da, înţeleg. 

— Invadând Irakul, Statele Unite n-au făcut decât să pună în 
practică agenda industriei petroliere. Planul era clar. Pe de o 
parte, să-i îmbogăţească pe finanţatorii campaniei electorale şi 
pe toţi prietenii din lumea petrolului. Pe de alta, să se asigure că 
acel petrol nu avea să cadă în mâinile Chinei sau ale Rusiei. Şi, în 
cele din urmă, să impună o viziune geostrategică de aşa natură 
încât să asigure prezenţa şi influenţa americană în tot Orientul 


195 


Mijlociu. Controlând Golful Persic şi Orientul Mijlociu, Statele 
Unite îşi garantau accesul la cele mai mari rezerve mondiale de 
petrol într-o perioadă în care petrolul non-OPEC deja trecuse de 
vârful de producţie şi începea să se epuizeze. 

Terminară şaşlâcul şi vinul şi se rezemară de spetezele 
scaunelor. Nemţii tăcuseră, amorţiţi de bere şi atmosfera din bar 
era liniştită. 

— Mergem? sugeră Tomas. 

Filipe ridică mâna şi făcu semn chelnerului rus, desenând o 
semnătură în aer. 

— Stai să cer nota. 

Chelnerul apucă un creion şi un carneţel şi făcu totalul. Tomas 
îl studie, însă mintea i se întoarse la situaţia în care se 
amestecase amicul său. 

— In toată povestea asta, comentă el, eu tot zic că există un 
lucru care nu prea este logic. 

— la spune. 

— Voi eraţi patru oameni de ştiinţă care studiau problema 
încălzirii globale, corect? 

— Da. 

— Dar în lume există sute sau mii de alţi oameni de ştiinţă 
care studiază aceeaşi problemă. De ce interesele din industria 
petrolieră doreau în mod concret moartea voastră? Ce aveaţi voi 
deosebit faţă de ceilalţi? 

Chelnerul aduse nota şi Filipe îi dădu o mână de ruble. 

— Chiar vrei să ştii? întrebă el. 

— Evident. 

— Noi am descoperit ceva. 

Tomas îl privi întrebător. 

— Ce? 

Filipe se ridică în picioare, îşi luă haina şi se îndreptă spre uşa 
barului. 

— Am descoperit un lucru care pune capăt industriei 
petroliere, afirmă el. Şi asta nu pot ei să tolereze. 


Şi ieşi. 


196 


XXI 


O găsiră pe Nadejda aşezată pe o bancă lată de lemn între 
două iurte, cu picioarele întinse pe un trunchi cilindric de copac, 
înfăşurată într-o haină groasă şi moale din piele. lurtele semănau 
cu nişte colăcei aliniaţi unul lângă celălalt, la cinci metri distanţă 
şi cu bănci de grădină între ele; în spate se vedea un şir des de 
arbori care marca liziera pădurii, ca şi cum corturile s-ar fi 
sprijinit de un perete de trunchiuri şi arbuşti. Rusoaica pusese 
jos, lângă bancă, o lampă cu petrol şi lumina tremurătoare 
proiecta în jur umbre fantasmagorice, ca nişte spectre care 
dansau în noapte. 

— Hei, o salută Filipe, apropiindu-se de cort urmat de Tomas. 
Pe unde ai umblat? 

— Pe-aici, 

— Nu-mi spune că te-ai dus să-l vezi pe Khamagan. 

Rusoaica plescăi iritată din limbă. 

— Ah, nu mă enerva. 

Filipe râse şi se întoarse spre Tomas. 

— Nadia are aici un prieten special, spuse. Un şaman bătrân 
care-i umple capul cu prostii. 

— Nu sunt prostii, Filhka, protestă ea. Chiar are puteri 
supranaturale. 

— Ce puteri supranaturale? Bătrânul e un escroc! 

— Vorbeşte cu spiritele. 

Geologul portughez izbucni în râs. 

— Eu cred că vorbeşte mai degrabă cu spirturile. 

— Haide, iar începi. 

Tomas se instală pe trunchiul aşezat jos, lângă picioarele 
Nadejdei. 

— Ce-i povestea asta cu şamanul? 

— E un şarlatan care înșeală lumea pe-aici, spuse Filipe. A 
convins-o pe Nadia că e magician. 

Nadejda îşi dădu ochii peste cap, sătulă. 

— Nu-l lua în seamă, Tomik, îl întrerupse ea. Filhka nu ştie ce 


197 


spune. 

— Ah, nu ştiu? 

— Nu, nu ştii. 

— Atunci, ce face bătrânul? Hm? Ce face el? 

— Khamagan are puteri mistice, spuse rusoaica. Trebuie să 
respecţi asta. 

— Puterile lui nu sunt mistice, o contră Filipe, cu un zâmbet 
ironic pe buze. Sunt mitice. 

Simţindu-se nelalocul lui, Tomas se foi pe trunchiul aşezat pe 
jos, lângă picioarele Nadejdei, căutându-şi o poziţie mai 
confortabilă. 

— Nadia, explică-mi şi mie... 

Ea făcu un gest larg, cuprinzând noaptea care înconjura iurta. 

— iți aduci aminte că ţi-am spus, când am ajuns aici, că 
această insulă e vrăjită? 

— Da. 

— Olhon este unul dintre principalii poli ai şamanismului din 
lume. L-am cunoscut pe Khamagan când am venit în Siberia să 
fac măsurătorile meteorologice pentru Filhka. Am venit pe 
această insulă pentru că am auzit că aici temperatura este mai 
ridicată decât în restul regiunii şi atunci mi-a fost prezentat 
Khamagan. Am descoperit că este unul dintre cei mai importanţi 
şamani din câţi există. 

— Şi ce face el aşa de deosebit? 

— Vindecă oamenii. 

— De ce? 

— Ştiu eu? De bolile pe care le au. 

— Aşa, ca vrăjitorii triburilor? 

Ea îşi flutură rapid mâna în aer. 

— Mai mult sau mai puţin, răspunse, nu prea mulţumită de 
comparaţie. Şamanul îşi foloseşte puterile mistice pentru a 
călători în alte dimensiuni şi ca să comunice cu spiritele, astfel 
încât ajunge la echilibrul dintre cele două lumi, fizică şi spirituală. 

— Şi e posedat de spirite? 

— Nu, nu. Khamagan controlează spiritele. 

— Şi ce sunt aceste spirite? 

— Sunt sufletele morţilor, demonii şi spiritele naturii. 

Tomas făcu o grimasă. 

— Pare puţin cam fantastic, nu ţi se pare? 

— Admit că, după cum sună, poate părea cam fantastic, 


198 


recunoscu ea. Însă adevărul este că funcţionează. 

— De unde ştii că funcţionează? 

— Ştiu pentru că am văzut. 

— Ce-ai văzut? 

— L-am văzut pe Khamagan cum vindecă oameni recurgând la 
transă. 

Istoricul se încruntă, sceptic. 

— Nu cumva era autosugestie? 

— Probabil. Dar au fost vindecaţi, asta e cert. 

Filipe se agită, nerăbdător. Cunoştea deja discuţia şi nu voia 
să se prelungească. Işi întinse membrele ca să se scuture de 
frigul ce-i amorţise articulațiile şi făcu semn spre interiorul 
îmbietor al iurtei. 

— Ce ziceţi de un ceai? 


Se auzi zgomotul întrerupătorului, însă cortul rămase în 
umbră, luminat doar de lampa cu petrol pe care o ţinea în mână 
Nadejda. 

— La naiba, înjură Filipe. Cred că generatorul este iar în pană. 
Ce porcărie! 

— Aşezarea este luminată de un generator? se miră Tomas. 

— Nu numai aşezarea asta, explică amicul său. Toată insula. 

— Cum? Insula nu are reţea electrică? 

— Nu. Totul funcţionează pe baza generatorului. 

Tomas râse. 

— Cine m-a pus să vin aici? 

— Olhon este natura în stare pură, Casanova. E un loc aşa de 
sălbatic că, pe vremea Uniunii Sovietice, deşi insula este foarte 
frumoasă, a fost integrată într-un sistem de gulaguri. Au fost 
aduşi aici mulţi deportaţi, mai ales din Lituania și mulţi au şi 
murit aici. 

— Dar este chiar aşa de greu aici? 

— Nu, clima din Olhon este chiar moderată în comparaţie cu 
restul Siberiei. Problema este că nu există nici un fel de 
infrastructură. De exemplu, nu există linii telefonice şi nici reţea 
de electricitate. 

— Şi telefon mobil? 

— Nu este semnal în zona asta. 

— Serios? Şi cum faci dacă ai nevoie să vorbeşti în exterior? 

— Există două telefoane prin satelit. Unul aici, în sat și altul la 


199 


pensiunea lui Bencearov, în Khuzhir. Dacă ai nevoie, spune. 
Costă o sută de ruble pe minut. 

Lumina din cort rămase în sarcina lămpii cu petrol aduse de 
Nadejda. Nimic nu funcţiona acolo, în afară de samovar; era un 
cilindru vechi, încălzit cu cărbune, de pe vremea lui Stalin 
probabil și prin robinetul său au scos apa fierbinte de care aveau 
nevoie pentru ceai. Se aşezară pe cele două paturi din iurtă cu 
ceştile aburinde în mână şi luară o gură fierbinte care le linişti 
stomacul. 

— Mai devreme mi-ai spus ceva ce mă nedumereşte, spuse 
Tomas în portugheză, reluând conversaţia din bar. Mi-ai spus că 
voi aţi făcut o descoperire care pune în pericol industria 
petrolului. 

— Da. 

— Ce descoperire este? 

Filipe îşi aţinti privirea spre aburul care urca din ceaşcă şi suflă 
uşor în ceai, ca să-l răcească. 

— Nu pot să-ţi spun, murmură. 

— De ce? 

— Din diverse motive. Unul dintre ele este că, dacă îţi 
povestesc și viaţa ta ar fi în pericol. 

— Nu-ţi face probleme pentru viaţa mea. Acum, eu reprezint 
Interpolul. 

Geologul râse. 

— Şi la multe ti-ar fi de folos. 

Tomas îi ignoră sarcasmul. 

— Nu eşti convins c-ai putea să-mi spui şi mie? 

— Ba da, încuviinţă Filipe. La momentul potrivit. 

— Şi când va fi momentul potrivit? 

Chipul lui Filipe căpătă o expresie ambiguă. 

— Curând. 

Nadejda, sătulă să-i audă vorbind în portugheză, le întrerupse 
conversaţia şi lăsă să-i scape o rafală de cuvinte ruseşti furioase 
care-l făcu pe Filipe să zâmbească. Geologul îi răspunse şi apoi 
se întoarse către Tomas. 

— Nadia se simte exclusă din conversaţie, explică el. Cum tu 
nu vorbeşti ruseşte şi ea nu înţelege portugheza, e mai bine să 
continuăm în engleză. 

— E mai bine, consimţi fata. 

— Mărturisesc că sunt stupefiat de felul cum vorbeşti rusa, 


200 


remarcă Tomas. Unde ai învăţat? 

— Aici, în Rusia, evident. 

— Eşti aici de multă vreme? 

— Am fost aici mai de mult. 

— Ai fost? 

— Da. Nu-ţi aminteşti că părinţii mei făceau parte din Partidul 
Comunist? 

— Cum să nu-mi aduc aminte? surâse Tomas. Era un scandal 
în Castelo Branco. Votau candidaţi cu nume ciudate, ca Octavio 
Pato” şi alţii ca el. 

— Datorită părinţilor mei, când am terminat liceul, am prins o 
bursă şi am venit să studiez geologia la universitatea din 
Leningrad. Era pe vremea Uniunii Sovietice, bineînţeles. 

— Leningrad? Vrei să spui Sankt Petersburg. 

— Leningrad era numele de pe vremea aceea. 

— Şi? Ţi-a plăcut? 

— Oraşul este spectaculos, spuse. Dar, cum se poate vedea, 
după două săptămâni devenisem un anticomunist de prima 
mână. 

— Ai plecat imediat. 

— Nu. Am rămas patru ani. 

— Patru ani? 

Filipe ridică din umeri. 

— Rusoaicele m-au făcut să stau, spuse, cu o expresie între 
neputinţă şi resemnare. Ţara era în rahat, oamenii antipatici, 
sistemul comunist nu funcţiona, era incredibil de frig iarna, dar 
chiar şi aşa n-am reuşit să plec. Oftă. Fetele de-aici au fost 
pierzania mea, nu mi-a rămas nimic de făcut. 

— Şi ce au ele aşa de deosebit? 

Prietenul lui Tomas se uită la Nadejda ca şi cum ar fi arătat 
dovada. 

— Păi tu nu vezi? 


Când veni ora de culcare schimbară priviri încurcate. lurta 
avea numai două paturi, iar ei erau trei. Iniţial, Tomas crezuse că 
Filipe avea propriul lui cort în care să-şi petreacă noaptea, dar 
când se hotărâră să se culce îşi dădu seama că acela era cortul 
prietenului său. 

In confuzia care urmă, numeroase gânduri îi trecură prin 


29 Raţă, în portugheză (n.r.). 
201 


minte. Primul, aproape instinctiv, a fost să spună că el şi Nadejda 
dormeau într-un pat, iar Filipe în celălalt. | se părea o soluţie 
normală, având în vedere relaţia pe care o avusese cu rusoaica 
în ultimele zile. Dar după câteva clipe, se răzgândi. Nu era 
frumos să doarmă cu o fată în cortul prietenului său. Poate că 
cea mai bună opţiune și cea mai cavalerească, era ca ei doi să se 
culce în acelaşi pat şi ea în celălalt. Un fel de segregare sexuală. 

Era pe punctul de a face această propunere onorabilă, când îl 
văzu pe Filipe apucând-o pe Nadejda de braţ. 

— In noapte asta dormi cu mine, frumoaso, spuse el. 

Lui Tomas nu-i veni să creadă. Oare auzise bine? Dar ceea ce 
se întâmplă imediat după aceea îi risipi orice îndoială. Nadejda, 
spre stupoarea lui, nu fu deloc contrariată de invitaţie, ba chiar 
râse şi se lăsă purtată, învăluită în îmbrăţişarea senzuală a lui 
Filipe. Căzură amândoi într-un pat şi, chicotind, ceea ce lui 
Tomas i se păru imbecil, au dispărut printre cearşafuri şi pături. 

Istoricul se dezbrăcă încet, cu sentimentele amorţite. Era 
şocat de felul uşuratic şi neruşinat în care Nadejda îl schimbase 
cu celălalt, chiar sub nasul lui. Se îmbrăcă în pijama şi se băgă în 
pat. Se obişnuise cu ea, cu familiaritatea dintre ei şi o considera 
a lui, dar această iluzie îi fusese sfărâmată cu violenţă, ca o 
oglindă care se sparge şi spune adevărul, arată realitatea nu ca 
pe un tot unitar, aşa cum o vedea înainte, ci ca pe un mozaic 
risipit, cum era de fapt. 

Stinse lampa cu petrol şi iurta se scufundă într-un întuneric 
profund. Dar nu şi în linişte. Chicotelile Nadejdei şi hohotele lui 
Filipe se transformară în altceva; acum ea gemea şi el fornăia şi 
gâfâia. Salteaua se zgâlţâia întruna, scârţâind şi şuierând, 
legănându-se ca o barcă pe ape agitate. Tomas închise ochii şi, 
disperat, îşi puse plapuma în cap, de parcă aşa ar fi reuşit să 
scape de acel coşmar. O vreme i se păru că e mai bine, dar 
curiozitatea îl trădă şi, concentrându-şi atenţia, reuşi să capteze 
sunetele luptei tumultoase care agita patul de alături. 

O curvă, se gândi el. Sunt chiar idiot. Numai eu puteam să 
prind drag de o curvă. 

Gemetele şi gâfâielile erau din ce în ce mai înalte şi explodară 
într-o apoteoză de urlete şi ţipete, pentru ca imediat totul să 
înceteze, ca o acalmie care se instalează dintr-odată. După 
câteva uguieli blânde şi tremurătoare, liniştea se instală definitiv 
în iurtă şi Tomas, chinuindu-se să uite cele întâmplate, îşi goli 


202 


mintea şi se lăsă să alunece încet în somn. 


Zgomot. 

Un zgomot în toiul somnului îl aduse în stare de conştienţă, de 
parcă ar fi fost scufundat în ape liniştite şi o forţă necunoscută l- 
ar fi smuls dintr-odată la suprafaţă. O visase pe mama lui şi 
auzise zgomotul corpului ei căzând pe scări, ducând la 
îndeplinire ameninţarea pe care o făcuse la despărţirea de la 
cămin. Era oare un vis premonitor? Oare se simţea ea bine? De 
fapt, oare chiar visase? Incă amorţit de somn, dar deranjat de 
acea nelinişte bruscă, se hotări să afle ce se întâmpla; era cea 
mai bună metodă de a-şi regăsi pacea şi liniştea sufletească. Işi 
ascuţi auzul şi se puse pe ascultat. 

Alte zgomote. 

Simţi mişcare afară. Fără îndoială, nu fusese un vis şi mama 
lui nu se aruncase pe scări. In realitate, se apropia cineva de 
iurtă, îi auzea paşii şi respiraţia întretăiată. 

Se ridică în capul oaselor, treaz, cu coatele sprijinite pe saltea 
şi încercă să vadă prin întuneric. 

— Filhka! strigă un bărbat la uşa iurtei, cu o voce ce trăda 
urgenţa. Filhka! 

— Sto? răspunse vocea adormită a lui Filipe. Kto eto? 

— Eta ya, Borka. 

— Sto takoi, Borka? 

— Tam tebya rebyata işut, u nih stvoly. 

Filipe sări din pat, alarmat și Tomas simţi cum inima lui o ia 
razna; nu ştia ce se întâmplă, dar înțelegea că se petrecea ceva. 

— Ce e? Ce se întâmplă? 

— Imbracă-te, porunci Filipe. Repede! Repede! 

— Ce se întâmplă? 

— Ne caută nişte oameni înarmaţi. 


203 


XXII 


Năvăliră afară pe uşa iurtei şi se adânciră repede în întuneric, 
Tomas  strângându-şi cureaua de la pantaloni şi Nadejda 
încheindu-se încă la haină. Il urmau pe necunoscutul care-i 
anunţase, un slăbănog pe nume Boris, care-i conduse prin 
întuneric de-a lungul satului şi apoi afară. Auziră strigăte în spate 
şi întoarseră capul, încercând să descopere ce se întâmpla, însă 
bezna era de nepătruns şi nu reuşiră să întrezărească nimic; se 
auzeau doar ordine, alergătură şi zăngănitul metalului. 

Avansau cu braţele întinse, orbeşte, pipăind drumul, de-abia 
distingând conturul vag al celui din faţă. Boris era singurul care 
părea să ştie cu exactitate unde merg şi de aceea era în frunte, 
conducându-i prin pădurea cu cimbru şi pini; din când în când se 
mai izbeau de câte un trunchi de copac, se împiedicau de câte o 
creangă, se loveau de câte un arbust sau se zgâriau în mărăcini, 
dar frica îi mâna înainte, îi îndemna să fugă, le uşura picioarele, 
le ascuţea simţurile, le accelera bătăile inimii, le anestezia 
durerea. 

Străbătură taigaua timp de câteva zeci de minute, ajungând 
uneori în desişuri care-i obligau să dea înapoi, până când 
pădurea se deschise brusc, lăsând locul unei poieniţe, unde 
găsiră o mică aşezare. 

— Kharanţy, anunţă Boris. 

— Suntem în satul Kharanţy, explică Filipe  şoptind, 
neîndrăznind să ridice glasul. Borka cunoaşte foarte bine locul. 

— Cine e Borka? 

Filipe arătă spre rus. 

— İl cheamă Boris. Noi îi spunem Borka. 

Boris le făcu semn să aştepte şi dispăru în noapte, lăsându-i 
pe cei trei la intrarea în sat, tremurând de frig şi de teamă, 
neştiind ce să facă. 

— Unde s-a dus? N 

— S-a dus să găsească o soluţie ca să ne scoată de-aici. Il 
aşteptăm. 


204 


Au rămas în tăcere timp de un minut, aproape ţinându-şi 
respiraţia ca să audă mai bine; îşi încordară atenţia, încercând să 
identifice orice zgomot suspect, orice sunet în afara normalului, 
dar totul rămânea liniştit şi se auzeau doar gâfâielile lor reţinute. 

— Cine sunt tipii înarmaţi? 

— Nu ştiu. 

— Şi atunci de ce fugim? 

— Pentru că nu e normal să vină oameni înarmaţi în sat în 
toiul nopţii. Filipe simţea că se sufocă. Când au murit Howard şi 
Blanco, am venit să mă ascund aici, în Olhon, un loc pe care-l 
cunoşteam de pe vremea când eram student în Leningrad. Făcu 
o pauză ca să-şi tragă sufletul. In tot acest răstimp m-am 
aşteptat să se întâmple aşa ceva. De aceea am creat un sistem 
de alertă cu nişte băieţi pe care i-am plătit lunar. Făcu un gest în 
direcţia întunericului care-l înghiţise pe Boris: Borka este unul 
dintre ei. 

Tăcură din nou, cu urechile ciulite să identifice eventuale 
zgomote suspecte. Nimic. Îşi auzeau doar respiraţiile încă 
sacadate şi foşnetul copacilor care murmurau în vânt. 

— Bărbaţii înarmaţi, spuse Tomas. Cum au descoperit unde 
eşti? 

— Bună întrebare. 

— Crezi că ne-au urmărit, pe mine şi pe Nadia? 

— Este foarte probabil. 

— De la Moscova? 

— Este foarte probabil. 

— Drace, murmură istoricul, mâhnit. N-am observat nimic. 

Filipe oftă. 

— E vina mea, spuse. N-ar fi trebuit să răspund la e-mailul tău. 

— Dar cum or fi aflat? 

Prietenul cântări întrebarea. 

— N-ai fost la Viena? 

— Ba da. Am fost la OPEC ca să aflu ce investigaţii făceai tu în 
ziua în care au fost ucişi americanul şi spaniolul. 

— Atunci trebuie că s-a întâmplat. Tipii te-au văzut şi au pus 
pe cineva pe urmele tale, ca să vadă unde-i duci. 

Tomas clătină din cap, iritat. 

— Sunt chiar idiot. 

— E vina mea, repetă Filipe. Eu trebuia să fiu mai isteţ. 

Auziră paşi şi tăcură, toţi trei extrem de alarmaţi, încercând să 


205 


identifice ameninţarea. O figură se materializă chiar lângă ei, 
făcându-i să tresară de spaimă. Era Boris, care se întorcea din 
întuneric. Rusul şopti câteva cuvinte şi îi conduse pe străzile 
adormite ale satului până la o clădire care părea a fi un grajd. 

— Borka vrea să ştie dacă eşti în formă, spuse Filipe. 

— Eu? Da, cred că sunt, răspunse Tomas. De ce? 

Boris aprinse o lanternă şi se îndreptă spre peretele grajdului. 
Lumina dansă pe suprafaţa de lemn până întâlni ceea ce căuta. 

— Pentru că va trebui să le folosim. 

Erau nişte biciclete. 


Pedalară pe o cărare, cu farurile aprinse şi ajunseră la un drum 
de pământ, unde se opriră. Cei trei din faţă începură să 
vorbească în rusă şi să arate în direcţii diferite; în mod evident, 
nu se puteau pune de acord. 

— Ce se întâmplă? vru să ştie Tomas, întrerupând zgomotoasa 
conversaţie în rusă. 

— Ne hotărâm pe unde să mergem, îi explică Filipe, vorbind în 
engleză, astfel încât şi ruşii să fie la curent cu discuţia. Borka 
vrea să ne ducă spre Khuzhir, dar mie mi se pare riscant. Cu 
siguranţă şi înarmaţii vor merge acolo. 

— Şi atunci ce alternativă avem? 

— Tocmai asta e problema, remarcă Filipe. Nu ştiu. 

— Am eu o soluţie, spuse Nadejda. 

— la spune. 

— Bătrânul Khamagan. 

— Nu mai spune prostii. 

— Ascultă-mă, Filhka, îl imploră ea. Chiar azi l-am vizitat în 
Shamanka. Khamagan are cum să ne scoată de-aici dacă 
mergem să vorbim cu el. 

— La Shamanka? 

— Da. i 

Se făcu linişte în timp ce Filipe cântărea această alternativă. II 
întrebă pe Boris în rusă şi, după ce-i ascultă părerea, puse 
piciorul pe pedală şi le făcu celorlalți semn din cap. 

— Haideţi. 

Au luat-o pe şosea şi au pedalat spre vest. Lacul era aproape 
şi se întrezărea o lucire slabă în faţă, erau cele câteva lumini din 
Khuzhir care străluceau în noapte. Se hotărâră să rişte să 
traverseze orăşelul, dar, când se apropiaseră de primele case, 


206 


avansând cu mii de precauţiuni, au auzit în spate zgomote de 
motor. Boris făcu un semn şi ieşiră de pe stradă, culcându-se pe 
margine. 

Vuietul motoarelor se apropie, farurile luminară şoseaua dintr- 
odată şi văzură două jeepuri care trecură cu mare zgomot. 
Tomas îşi întinse gâtul şi examină interiorul vehiculelor; erau 
pline de oameni. 

— Ei sunt, murmură Filipe. Ne caută. 

Jeepurile se opriră la câţiva metri şi stătură pe loc, cu farurile 
aprinse, de parcă ar fi calculat situaţia; păreau nişte feline care 
îşi pândesc prada. Rămaseră aşa preţ de câteva secunde, până 
când se aprinseră luminile de marşarier ale maşinii din faţă şi, 
imediat și ale celei din spate. 

— Vin încoace, se sperie Tomas. 

Alarmat şi el de posibilitatea ca jeepurile să treacă din nou pe 
lângă ascunzătoarea lor, Boris şopti ceva în ruseşte şi Filipe îi 
făcu semn lui Tomas să-l urmeze. 

— Devine foarte periculos, spuse. Borka ne va duce pe o 
scurtătură. 

Se lăsară să alunece pe panta de lângă marginea şoselei şi 
porniră în zigzag prin întunericul stepei. Pământul era acoperit 
de ierburi şi plante aromatice care răspândeau un miros puternic 
şi plăcut. După câteva sute de metri apucară pe altă cărare, 
urcară pe biciclete, ocoliră Khuzhirul foarte încet, avansând cu 
multă grijă și pedalară până ce li se păru că au plumb în picioare. 


— Shamanka. 

Vocea lui Boris le anunţă destinaţia. Ajunseseră. Ochii lui 
Tomas se obişnuiseră deja cu întunericul, dar primul lucru pe 
care-l observă odată ajuns nu era nici o imagine, nici un miros, ci 
un sunet. 

Murmurul liniştit al apei. 

Golfuleţul avea o plajă mică de nisip, curbată ca un U larg și o 
formă întunecată se ridica în capătul din stânga al acesteia, ca 
un castel gotic cufundat în noapte. Cei patru coborâră de pe 
biciclete şi o luară în jos spre plajă, în direcţia masivului 
întunecat. 

— Ce-i acolo? întrebă Tomas, arătând spre forma care-i dădea 
impresia că veghează asupra lacului. 

— Este Stânca Şamanică, spuse Filipe. | se zice Shamanka. 


207 


— O stâncă şamanică? 

— Nu este doar o stâncă şamanică, îl corectă amicul său. Este 
Stânca Şamanică. Accentuă „Stânca”. Piatra aceasta este unul 
dintre cele nouă locuri sacre ale Asiei. 

— Ce are aşa deosebit acest loc? 


— Spune-i, Nadia. 
Rusoaica mergea tăcută în faţă, dar încetini pasul şi-l aşteptă 
pe Tomas. 


— Aici, pe Shamanka, s-a născut primul şaman, îi explică ea. 
Tradiţia spune că acest şaman era un bărbat şi că, de la o vreme, 
a început să se simtă singur. Atunci a creat prima femeie-şaman. 

Umbra crescu înaintea grupului, imensă, amenințătoare, atât 
de aproape încât Tomas putea deja să-i desluşească formele. Era 
o stâncă abruptă, cu două vârfuri şi prezenta o suprafaţă 
stearpă, acoperită de colţuri ascuţite, ca un arici; dădea impresia 
că plaja făcea un efort să se întindă, să se alungească până ce 
atingea acest monstru de piatră, părea o fiară cu spatele întors 
spre pământ, o santinelă care păzea apele Baikalului. Era ceva 
ireal în esenţa ei, de parcă ar fi fost o bucată de Lună aruncată în 
valuri, un corp extraterestru căzut pe plajă, o sculptură bizară 
extrasă dintr-o altă dimensiune. 

O lumină galben-roşie străluci pe coasta stâncii, slabă şi 
mişcătoare. 

— Ce e acolo? 

— E Khamagan, îi linişti Nadejda. A aprins un foc. 

Ajunseră la baza stâncii şi urcară panta abruptă în direcţia 
flăcărilor care tremurau într-un colţ. Tomas observă că piatra era 
un fel de marmură cristalizată, acoperită cu licheni roşcaţi. Totul 
era natural, primitiv, cu excepţia unei plăci cu litere sculptate în 
piatră, care îi părură sanscrită. 

Nadejda îl chemă pe Khamagan cu glas tare. Numele răsună în 
golful mic şi auziră o voce slabă care răspundea. Il găsiră pe 
bătrânul şaman învelit cu pături, culcat într-o grotă săpată în 
piatră, cu focul aprins chiar la intrare. Era un bărbat cu o figură 
largă şi smeadă, ochi negri migdalaţi şi maxilare proeminente, ca 
ale mongolilor, cu părul alb ivindu-se de sub căciula albastră, ca 
nişte zdrenţe de paie. 

Urmă o conversaţie în rusă între noii sosiți şi şaman, Boris şi 
Filipe gesticulând aprig, de parcă ar fi fost singura formă de a 
întări gravitatea celor spuse. Dar Khamagan părea să nu se lase 


208 


înduplecat, nefiind deloc impresionat de ceea ce-i povesteau noii 
veniţi şi Nadejda interveni în discuţie. Rusoaica începu să-i 
vorbească bătrânului şaman calm, cu pauze. Khamagan o 
ascultă în linişte, asimilând tot ce îi spunea ea; în mod evident, o 
respecta. 

— Ce face Nadia? întrebă Tomas în şoaptă. 

— li povesteşte că suntem urmăriţi de nişte bărbaţi care 
ameninţă tegsh-ul. 

— Ce înseamnă asta? 

— Tegsh? E un concept şamanic. 

— Dar ce înseamnă? 

— Echilibru, traduse Filipe. Şamanii venerează aerul, apa şi 
pământul şi consideră că este important să păstrăm echilibrul 
lumii. După ei, planeta nu este un tărâm mort, ci fiecare lucru şi 
fiecare loc vibrează de prezenţa vie a spiritelor. Totul este 
însufleţit, inclusiv animalele şi plantele. Etica şamanică prevede 
respectul pentru natură şi apărarea a ceea ce este natural, iar 
Nadia face apel la această etică. 

Nadejda tăcu şi fu rândul bătrânului să vorbească. 

— Ce spune? 

— „Pământul Mamă şi Cerul Tată ne-au creat şi ne-au hrănit 
timp de milioane de ani şi merită respectul nostru”, şopti Filipe, 
traducând simultan cuvintele lui Khamagan. „Oamenii cred că 
lumea este inertă şi trebuie să fie exploatată. Nu este şi nu 
trebuie. Problema oamenilor este că şi-au pierdut respectul 
pentru Pământul Mamă şi asta ne condamnă pe toţi. Trebuie să 
respectăm lacul şi muntele, taigaua şi stepa, acvila şi peştele, 
altfel pierdem totul. Avem nevoie de tenger medne. Fiecare 
dintre noi este responsabil pentru ceea ce face, iar tenger vede 
tot ce se face şi este cel din urmă judecător şi făcător de 
destine.” 

— De ce avem nevoie? 

— De tenger medne, repetă Filipe. Este responsabilitatea 
personală, legătura pe care o avem cu universul. Şamanii cred că 
relaţia fiinţelor umane cu universul este directă, fără nici un 
intermediar, fără cărţi sacre, fără preoţi, chiar şi fără şamani. 
Numai prin tenger medne. 

Khamagan tăcu în acel moment şi rusoaica începu din nou să 
vorbească, de această dată mai agitată, arătând când spre plajă, 
când spre interiorul grotei, când spre lac. Filipe tăcu, absorbit de 


209 


ceea ce spunea şi nu mai traduse, însă în curând deveni 
irelevant. Bătrânul şaman o ascultă în tăcere, clătină din cap şi, 
când ea tăcu în cele din urmă, pronunţă un singur cuvânt. 

— Da. 

Acel „da” îi îndemnă la acţiune. Intrară în grotă şi se aplecară 
în umbră, apucând un instrument ale cărui forme Tomas nu 
reuşea să le distingă. Ridicară obiectul şi-l traseră afară din 
peşteră. 

— Ce-i asta? 

— Un caiac, nu vezi? 

Era într-adevăr o ambarcaţiune de lemn, îngustă şi lungă, 
putând să ia două persoane. Coborâră panta, lăsară caiacul la 
apă şi se întoarseră la grotă să-l ia pe-al doilea. Tomas se duse 
cu ei şi, de această dată, îi ajută să transporte ambarcaţiunea. 
Când trecu de intrarea grotei, cu barca în braţe, se împiedică de 
o piatră şi aproape căzu, dar reuşi să-şi restabilească echilibrul la 
timp. În acel moment auzi vocea Nadejdei. 

— Vin. 

Intoarse capul, ridică şi mai sus caiacul şi se uită, încercând să 
afle ce se întâmpla. Deasupra nisipului, într-un nor de praf, văzu 
două perechi de faruri care se apropiau. 

Jeepurile. 

— Repede! Repede! 

Cei trei bărbaţi aproape că o luară la fugă pe povârniş, cu 
caiacul în spinare. Aruncară caiacul în apă şi Filipe arătă spre 
Tomas. 

— Tu mergi cu Nadia în caiacul ăsta. Indică ambarcaţiunea 
care se afla mai aproape. Eu merg cu Borka în celălalt. 

Nadejda îşi găsi echilibrul în caiac şi aşteptă să se aşeze şi 
Tomas. Istoricul privi pieziş către locul unde văzuse jeepurile şi 
constată că se opriseră; portierele se deschiseseră şi ocupanţii 
săreau din maşini. Nici nu avea nevoie să vadă mai mult; îşi 
ocupă locul şi apucă rama. 

— Repede! 

Filipe înjură în portugheză în timp ce păşea în caiac. 

— Dar cum au aflat boii ăştia că suntem aici? 

— Ne-o fi denunţat cineva? sugeră Tomas. 

— Dar cine? Doar acum ne-am hotărât să venim aici, în 
Shamanka... 

— Probabil că răscolesc toată insula. 


210 


Auziră voci în spate. Erau bărbaţii din jeepuri, care îi văzuseră 
şi dădeau ordine cu glas tare. 

Ramele celor două caiace atinseră apa şi ambarcaţiunile 
începură să se îndepărteze de stâncă. 

— Unde mergem? întrebă Tomas, care nu mai vedea al doilea 
caiac. 

li răspunse întunericul. 

— Ne despărţim, spuse vocea lui Filipe. Tu mergi cu Nadia. 

— Unde ne întâlnim? 

— Nu ştiu. lau eu legătura cu tine. 

Necunoscuţii alergau pe plajă şi ajunseră în cele din urmă la 
Stânca Şamanică. Vâslind cu furie, Tomas reuşi să ia ceva 
distanţă înainte de a îndrăzni să privească înapoi. Văzu siluetele 
bărbaţilor pe promontoriu, întretăiate de focul lui Khamagan, 
ţinând ceva strălucitor în mâini. 

ZZZZZZUUMM, ZZZZZZUUMM, ZZZZZZzuumm. 

Un zgomot ca un zumzet tăie aerul din preajma caiacului, 
urmat de o sclipire şi un pocnet. Se auziră câteva plescăituri în 
apă, erau proiectile care cădeau în lac. 

— Trag în noi, exclamă Tomas, aproape în panică. 

In acel moment, mintea lui păru să se împartă în două. O parte 
fu invadată de teamă şi de impulsul de a se salva, de a pleca de- 
acolo, de a fugi cu orice chip, dar alta, cea raţională, contempla 
situaţia cu o înstrăinare bizară; avea impresia că este un simplu 
spectator care analizează scena cu răceală, ca şi cum n-ar fi fost 
implicat în nimic. Această jumătate raţională se miră de felul în 
care se întâmplau toate, niciodată nu crezuse că aşa se simte 
cineva în postură de ţintă. Işi imaginase mereu că mai întâi se 
auzea zgomotul şi de-abia apoi şuieratul gloanţelor, ca în filme, 
dar de fapt era chiar invers; gloanţele zburau mai repede decât 
sunetul, zumzetele ajungeau înaintea pocnetelor. 

— Şşşşt, şuieră Nadejda. Nu face zgomot. 

— Dar trag în noi! 

— Au deschis focul orbeşte, îi explică ea. Nu ne văd. 

Pocnetele încetară imediat şi nu se mai auzi nici un zumzet în 
jurul caiacului. Nadejda avea dreptate. Necunoscuţii nu vedeau 
caiacele. De-abia zăreau mantaua neagră a  Baikalului 
confundându-se cu noaptea siberiană. 


211 


XXIII 


Caiacul tăia apa cu o viteză tăcută, ramele dansau alternativ 
la babord şi la tribord, văslaşii răsuflau din greu, forţându-se să 
ţină ritmul; unu-doi, unu-doi, haide, haide, unu-doi, tot înainte, 
haide, încă puţin, unu-doi, unu-doi. 

Zece minute neîntrerupte de vâslit îşi făcură, totuşi, efectul. 
Tomas îşi simţi muşchii umărului şi ai gâtului grei ca plumbul, iar 
braţele îi erau amorţite şi înţepenite. Işi pierdură energia, 
plămânii căutau aer, iar combustibilul spaimei se isprăvise după 
efortul disperat al goanei, astfel că încetiniră amândoi ritmul în 
care împingeau apa cu ramele; caiacul, alunecând acum mai 
încet, nu mai era un proiectil străbătând lacul, ci o coajă fragilă 
de nucă, dintr-odată infinit de sensibilă la unduirile blânde ale 
apei din strâmtoarea Maloye Morye, care desparte insula de 
continent. 

— Unde sunt ceilalţi? murmură Tomas între două gâfâieli, cu 
inima încă zbătându-i-se obosită. 

— Cine? Filhka şi Borka? 

— Da. 

— Nu ştiu. Pe-aici. 

Trăgându-şi sufletul, istoricul privi împrejur, încercând să 
descopere vreo mişcare, dar întunericul din jurul caiacului era 
dens; de-abia reuşea să distingă nişte puncte luminoase în faţă, 
probabil nişte case izolate în mijlocul stepei sau al taigalei, în 
depărtare, luminile din Khuzhir şi flacăra tremurătoare a focului 
lui Khamagan, indicând Shamanka, îi arătau că malul insulei 
Olhon era încă primejdios de aproape. Apele păreau de smoală, 
culoarea lor neagră era de nepătruns şi reflecta numai cele 
câteva lumini care înconjurau lacul, ca nişte făclii tremurătoare 
în voia valurilor. 

După câteva minute de odihnă începură să vâslească din nou, 
însă fără vitalitatea frenetică dinainte cu câteva minute. In 
mintea fiecăruia se repeta fără încetare zgomotul înfricoşător pe 
care-l auziseră înainte de a pleca din Shamanka, şuieratul 


212 


sinistru şi jos al gloanţelor care despicau aerul, amintindu-le că 
pericolele cele mai mari nu vin niciodată cu mare pompă, ci se 
ivesc pe tăcute, cu o bruscheţe insidioasă, invizibile şi 
trădătoare. 

Nu mai ştiau de cât timp vâsleau. De pe plaja din aşezarea de 
iurte, în lumina primitoare a serii, coasta care se ridica dincolo de 
Maloye Morye părea la o aruncătură de băț, aproape şi 
îmbietoare; însă acum, orbiţi de noapte şi arzând de dorinţa de a 
ajunge la capătul drumului, cu dureri de spate şi cu frica în mate, 
distanţa li se părea insuportabilă. Erau aproape? Erau departe? 
Contemplând luminile, distanţa părea să rămână mereu aceeaşi; 
sau nu, dacă se uitau mai bine, focul lui Khamagan era doar o 
fremătare aproape nesemnificativă, era o stea care strălucea la 
orizont, semn sigur că Shamanka rămăsese în urmă. 

Caiacul se lovi dintr-odată de ceva nevăzut şi cei doi tresăriră. 
Ajunseseră pe uscat? Se loviseră de vreo stâncă? Nadejda se 
aplecă şi pipăi orbeşte lemnul, încercând să vadă dacă intrase 
apă, dacă lovitura spărsese fundul caiacului. 

— Ce-a fost asta? şopti Tomas, neliniştit. 

Mâna Nadejdei pipăi tot lemnul, dar interiorul caiacului era 
uscat, astfel că răsuflă uşurată. 

— Nu e nimic, îl asigură ea. 

— Atunci, ce s-a întâmplat? 

intrebarea era bună, mai ales că barca rămânea pe loc. 
Rusoaica se ridică cu grijă şi se aplecă în faţă, pipăind exteriorul 
caiacului. Îşi scufundă mâna în apa rece, la prova și o mişcă 
dintr-o parte în alta, fără să afle ce se petrecuse. Cum nu dădu 
peste nimic, se aplecă şi mai în faţă şi afundă şi mai mult braţul 
în apă, cam cu teamă, până ce degetele atinseră o suprafaţă 
moale şi granulată. 

— Nisip, exclamă ea. Ne-am oprit într-un banc de nisip. 

— Ah, nu. Şi acum? 

— Blin! Trebuie să plecăm de-aici. 

Tomas încercă să-şi păstreze echilibrul în caiac, în timp ce 
atinse fundul apei cu vâsla. Într-adevăr, era nisip şi totul arăta că 
prova atinsese nisipul, din moment ce pupa încă plutea, iar 
partea din faţă părea înţepenită în ceva. 

— Crezi c-am ajuns pe plajă? se hazardă el. 

— Tot ce se poate. Poţi vedea ceva? 

Amândoi deschiseră larg ochii, încercând să întrezărească o 


213 


urmă a coastei. Se obişnuiseră deja cu întunericul, însă era greu 
să discearnă ceva dincolo de umbrele din faţa lor fără reperul 
vreunui punct luminos. Era ca şi cum ar fi fost înconjurați de abis, 
incapabili să-şi vadă palma în faţa ochilor, pierduţi în întregime în 
acea beznă închisă. Şi, cu toate acestea, trebuia să afle unde 
sunt. Tomas încercă din nou fundul apei cu vâsla, de data 
aceasta în partea din faţă a canoei; aici nisipul părea mult mai 
aproape decât la pupa. Se simţi mai încrezător, se descălţă, îşi 
suflecă pantalonii până deasupra genunchiului şi, arătând ca un 
ţăran adevărat, se apropie de provă. 

— Dă-mi voie să trec, ceru el. 

— Ai grijă, Tomik. 

Puse piciorul în apă, cu teamă, iar frigul îi pătrunse în corp, 
provocându-i dureri în urechi. Scufundă piciorul cu atenţie şi 
călcă pe nisip înainte ca apa să-i ajungă la genunchi. Puse şi 
celălalt picior şi, cu infinită precauţie, se desprinse de caiac şi 
avansă pas cu pas până ce apa ajunse să-i acopere doar laba 
piciorului şi apoi să nu-l mai atingă. 

— E plaja, constată cu uşurare. Am ajuns în partea cealaltă. 

Se întoarse şi o ajută şi pe Nadejda să coboare din caiac. 
Păşiră amândoi mână în mână până ajunseră pe plajă, ca doi orbi 
care explorează fără baston un drum necunoscut și se opriră 
numai când trecură de limba de nisip şi simţiră iarba siberiană 
zgâriindu-le tălpile. 

— Unde mergem acum? întrebă Tomas în timp ce se încălţa cu 
şosetele şi cu pantofii. 

— Cred că cel mai bine este să mergem la Sakhyurta. 

— Pe jos? 

Nadejda plescăi iritată din limbă. 

— Vezi vreo staţie de autobuz pe-aici? 

— Nu. 

— Atunci de ce pui întrebări prosteşti, Tomik? Bineînţeles că 
trebuie să mergem pe jos. 

Tomas se ridică, nerăbdător. 

— Foarte bine, spuse el. Mergem? 

Rusoaica rămase aşezată pe iarbă. 

— la ascultă, tu vezi ceva pe întuneric? 

— Nu. 

— Atunci stai jos şi taci. 


214 


Moţăiau agăţaţi unul de celălalt, uniţi într-o îmbrăţişare 
călduroasă, care îi apăra de frigul agrest al nopţii din stepă, când 
observară că o lumină albăstruie începea să se întindă încet pe 
cer. Primul care deschise ochii fu Tomas şi mişcările lui o treziră 
şi pe Nadejda. 

Se iveau zorii în Baikal şi primele raze ale aurorei apăreau de 
dincolo de Olhon, decupând silueta neagră şi lungă a insulei pe 
fondul indigo al firmamentului. Priviră în jur şi văzură pentru 
prima dată peisajul coastei pe care ajunseseră; erau înconjurați 
de stepă, taigaua şi munţii creşteau în faţa lor, coasta era 
franjurată de golfuri, golfuleţe şi capuri, ici şi colo de limbi de 
nisip sau de stânci abrupte. Căutară semne de-ale tovarăşilor pe 
pământ şi în apă, dar de-abia zăriră umbra caiacului abandonat, 
care se legăna la mal ca un trunchi răzleţ, jucând în ritmul 
cadenţat al valurilor care se desfăceau şi se refăceau pe nisip. 

— Mai bine o luăm din loc, propuse Tomas. 

De această dată, Nadejda fu de acord cu propunerea şi se 
ridică. Lumina zorilor era încă slabă, dar suficientă pentru a 
desluşi drumul. Le era frig şi foame şi trebuiau să se pună în 
mişcare. Străbătură stepa acoperită cu iarbă scurtă şi se 
îndreptară spre sud-est, apropiindu-se de coastă, când puteau și 
căutând drumuri interioare de fiecare dată când era nevoie. 

— E departe locul unde mergem? 

— Sakhyurta? Sunt vreo patruzeci de kilometri. 

Tomas îşi dădu ochii peste cap. 

— Drace! E un maraton. Scrută orizontul. Şi nu mai e nimic 
până acolo? 

— Din câte ştiu eu, nu. 

— Nu e sătucul acela de unde am luat feribotul spre Olhon? 

— Ba da. De-acolo putem lua un autocar, să mergem la Irkuţk. 

— Dar nu e periculos? Tipii care ne urmăresc ar putea să ţină 
locul sub observaţie... 

— Şi ce alternativă avem, Tomik? 

— Nu ştiu. Spune-mi tu. 

Nadejda arătă spre munţii de la nord-est. 

— Putem s-o luăm într-acolo, spre Manzurka, sugeră ea. Dar 
sunt vreo optzeci de kilometri. 

— Şi dacă urcăm pe coastă? 

— E şi mai rău. Următoarea localitate este Baikalskoe, la vreo 
trei sute de kilometri. 


215 


Tomas strâmbă din buze. 

— Bine, atunci mai bine riscăm în sătucul cu feribotul, se 
resemnă el. Poate ne ia cineva cu maşina înainte să ajungem, 
cine ştie? 

Stepa nu era netedă, ci vălurită, obligându-i să urce pe movile 
şi să coboare pante. Mici arbuşti apăreau dispuşi la intervale 
regulate, de parcă ar fi fost cultivați; se vedeau ciulini şi salvie, 
doar tuşele de galben ale florii-soarelui dădeau culoare peisajului 
arămiu şi uscat. 

— Aici nu locuieşte nimeni? întrebă Tomas exasperat după 
doar o jumătate de oră de mers. 

— Niet, confirmă Nadejda, fără să ridice privirea din pământ. 
Solul este foarte sărac, nu vezi? Stepa are puţină apă. Fiind 
aproape un deşert, nimeni nu vine aici. 

Din când în când, stânci le blocau calea, obligându-i să 
ocolească obstacolele ca să-şi poată continua drumul. 
Conversaţia între cei doi era sporadică şi se lega greu; le era 
foame şi erau obosiţi, voiau să plece de-acolo cât mai repede cu 
putinţă, dar se vedeau obligaţi să se conformeze situaţiei. 

Tomas încerca, cu toate acestea, un resentiment pe care până 
atunci îl trecuse sub tăcere, dar acum, cu atâta drum de parcurs 
şi fără nici un subiect de conversaţie, se simţea tentat să dea 
drumul acelui sentiment care-l făcea să fiarbă mocnit. 

— Ţie îţi place de Filipe? îndrăzni el. 

Nadejda ridică din umeri. 

— Nu mă plâng, spuse ea. Este un om de cuvânt. Pe lângă 
asta, face un lucru important, nu crezi? 

— Sigur, încuviinţă Tomas. Dar eu vreau să ştiu dacă-ţi place 
într-adevăr de el. 

— Ah, aşa. 

Păşi în tăcere. 

— Deci? 

— Bărbaţii tot bărbaţi. Vouă vă place sexul, mie îmi place 
sexul. Ce-i rău în asta? 

— Dar îţi place de Filipe? 

— Mie îmi place de toţi bărbaţii cu care umblu. Atâta timp cât 
mă plătesc, e foarte bine. 

Tomas rumegă o vreme această ultimă afirmaţie. 

— Nu ţi-ar plăcea să scapi de viaţa asta? 

— Ce viaţă? De profesionistă într-ale sexului? 


216 


— Da. 

— Blin! înjură ea. Dar ce problemă ai tu? 

— Nici una. Sunt doar curios, atât. O privi intens. Eşti obligată 
să duci viaţa asta? 

Nadejda rase. 

— Vrei să mă salvezi, nu-i aşa? 

— Da, de ce nu? 

Rusoaica rămase tăcută câteva clipe, privind pământul pe 
care călca. 

— Eşti un drăguţ, Tomik. Dar eu n-am nevoie să fiu salvată. 

— Crezi că nu? 

— Ştiu că nu. Nimeni nu mă obligă să duc viaţa pe care o duc. 
O fac pentru că-mi plac banii şi pentru că-mi oferă plăcere. Dacă 
aş vrea să termin azi, aş termina. Il privi cu jovialitate. Ştii ce 
înseamnă numele meu? 

Tomas îşi strânse chipul într-o expresie de neştiinţă. 

— N-am nici o idee. 

— Nadejda înseamnă „speranţă”. Surâse veselă. Speranţă, 
înţelegi, Tomik? Eu am speranţă. Fixă orizontul cu o privire 
visătoare. Când termin facultatea, la anul, ştii ce-o să fac? O să- 
mi găsesc un Ivan oarecare şi o să merg cu el în Crimeea. Işi 
scutură părul roşcat, cu un gest neglijent. Nu-ţi face griji pentru 
mine. 

— Şi te lasă mafia? 

— Ce mafie? Eu duc viaţa pe care vreau s-o duc şi o s-o 
abandonez când voi dori s-o fac. Mie nu-mi dă ordine nici o 
mafie. Eu fac ce vreau cu corpul meu şi cine îl vrea trebuie să 
plătească. Arătă spre Tomas: lar tu, cu discuţia asta a ta de 
preot, să ştii că s-au terminat serviciile gratis, ai auzit? De-acum 
înainte, dacă vrei să te joci, plăteşti. Nu eşti mai breaz decât alţii. 


217 


XXIV 


Un nor de praf îi făcu să creadă că se apropiau de un drum de 
pământ bătătorit. Acele ceasului lui Tomas arătau aproape 
amiaza şi cei doi fugari se târau în tăcere prin stepă, prea obosiţi 
şi înfometați să mai vorbească. Pădurea cobora pe munte şi se 
apropia de fâşia îngustă de păşune, dar preferară amândoi să 
rămână în câmpie, pe unde era mai uşor de mers. 

Praful ridicat în depărtare avu darul de a-i trezi din moleşeala 
în care căzuseră, însufleţindu-i ca pe un balon gol care primeşte 
o gură de aer. A 

— Vin nişte oameni, exclamă Nadejda, trezită dintr-odată. In 
sfârşit! 

— Dar vin încoace, observă Tomas. Nouă ne trebuie cineva 
care să meargă în direcţie opusă. 

— Nu-i nimic. Dacă vine o maşină, înseamnă că e o zonă de 
trecere. Asta e foarte bine. 

Incercară să ghicească traseul automobilului care ridica tot 
acel praf, dar văzură imediat că nu era decât un singur itinerariu 
posibil: cel care ducea spre ei. In acel loc, stepa era doar o fâşie 
îngustă, împresurată de taiga şi de lac, astfel că alternativele nu 
erau prea multe. Cum era evident că nici o maşină nu putea să 
traverseze pădurea deasă şi nu văzură nici un alt nor de praf 
care să semnaleze traficul pe un alt drumeag din pădurea 
vecină, era clar că traseul maşinii care se apropia urma să treacă 
inevitabil pe lângă lizieră, unde se găseau cei doi. Urcară pe un 
dâmb şi rămaseră acolo, în picioare, aşteptând cu nerăbdare să 
vină maşina. 

Norul de praf crescu şi motorul automobilului se făcu auzit; 
părea un răget ce tot creştea. Maşina apăru deodată dintr-o 
curbă, în văzul amândurora. Era un jeep. Imediat în urma lui 
apăru altul şi Tomas simţi o fulgerare în piept, recunoscând 
maşinile din noaptea precedentă. 

— Sunt ei! ţipă el. 

O trase de braţ pe Nadejda şi o luă la fugă în jos pe pantă, 


218 


săltând pripit prin stepă. Nu era sigur că fuseseră văzuţi, dar i se 
părea posibil, chiar probabil. Frica le făcu pasul mai uşor şi 
oboseala dispăru, înlocuită de o infuzie de energie pe care nu 
credeau că o mai au. Alergară amândoi pe câmp, măsurând 
apropierea jeepurilor cu auzul şi cu colţul ochiului și traversară 
imediat liziera, afundându-se în taiga. 

Inconjuraţi de brazi şi de arbuşti, începură să avanseze mai 
încet, atât de încet că au putut auzi cum se opresc motoarele şi 
se trântesc portierele. Fuseseră descoperiţi şi necunoscuţii 
porneau să-i vâneze. Se auziră bărbaţi strigând şi, ca o 
descărcare de adrenalină, zgomotele urmăririi le dădură forţe 
proaspete, împingându-i înainte într-o fugă oarbă; alergară cât 
putură printre arbori, lovindu-se de crengi, cu hainele şi pielea 
zgâriate de ciulini. Totuşi, nimic nu-i oprea; alergau ca iepurii 
prin iarbă, strecurându-se printre brazi şi căutând cu orice preţ 
să câştige un avans faţă de urmăritori. 

Undeva, în spate, cineva dădea ordine strigând, când mai 
aproape, când mai departe. Uneori aveau impresia clară că 
aveau să fie anihilaţi dintr-un moment într-altul, pentru ca 
imediat după aceea să fie convinşi că se îndepărtau de 
necunoscuţi. Simţeau cum le pleznesc plămânii şi li se părea că 
zgomotul respirației lor era atât de puternic încât avea să-i dea 
de gol fără doar şi poate, dar alergau mai departe, avansând din 
ce în ce mai mult, pătrunzând adânc în inima pădurii. 

Un geamăt şi un „au” îl făcură pe Tomas să se uite în urmă. O 
văzu pe Nadejda căzută lângă un copac. 

— Haide, spuse el întorcându-se şi dându-i mâna. Repede. 

Rusoaica încercă să se ridice, dar schiţă imediat o grimasă de 
durere. 

— Nu pot, suspină ea. Mi-am scrântit piciorul. 

Tomas trase cu mai multă putere. 

— Haide. Nu ne putem opri. 

Fata se ridică şi făcu câţiva paşi, dar erau mai degrabă nişte 
ţopăieli de şotron decât alergare; era evident că nu mai putea să 
continue. 

— Nu pot, se plânse ea. Mă doare. 

Tomas privi înapoi. Urmăritorii încă nu apăruseră, deşi i se 
părea clar că, dacă rămâneau pe loc, aveau să fie prinşi imediat. 
Privi împrejur, disperat, căutând soluţii rapide, dar o singură idee 
îi muncea mintea. 


219 


— Trebuie să plecăm de-aici. 

— Fugi tu, spuse ea. Tu poţi să alergi, eu nu. Fugi, Tomik. 

Istoricul o privi, ispitit de idee. Ceea ce spunea Nadejda era 
foarte logic. Dacă rămânea cu ea, îi prindeau pe amândoi; dacă 
fugea, poate reuşea să scape. In orice caz, ea era pierdută. Cel 
mai înţelept era, fără îndoială, să fugă. 

Aproape că acceptă propunerea, dar în ultimul moment o 
respinse. Nu o putea lăsa pe Nadia acolo. Işi aminti ce li se 
întâmplase celor doi oameni de ştiinţă omorâţi cu câţiva ani 
înainte de aceşti indivizi sau poate de alţii la fel și ştiu că dacă o 
lăsa acolo ar fi însemnat s-o condamne la moarte sigură. Nu, nu 
era în stare să facă aşa ceva. Dacă ar fi făcut-o, ştia că nu s-ar fi 
putut împăca cu ideea. Dar şi să rămână pe loc era curată 
sinucidere, aici era problema. Ce hotărâre să ia? Trebuia să fugă 
sau era mai bine să rămână? N 

Căută iar din priviri semne ale urmăritorilor. Incă nu se 
vedeau, dar se auzeau deja vocile apropiindu-se. Nu puteau 
rămâne amândoi prea mult timp acolo, trebuia să se mişte. 
Secundele treceau şi trebuia cu orice preţ să iasă din acel impas 
şi să găsească o soluție. 

— Sprijină-te de mine, spuse el, oferindu-i umărul şi apucânad-o 
de braţ, pe care şi-l trecu în jurul gâtului. Hai să mergem. 

O trase prin pădure cu toată graba de care fu în stare, ea 
şchiopătând sprijinită de el, el trăgând-o cu putere, dar curând 
pricepu că nu rezolvau nimic aşa. Incepea să se simtă obosit şi, 
la cât de greu înaintau, era evident că aveau să fie prinşi dintr-un 
moment într-altul. In disperarea de moment desluşi un tufiş între 
doi brazi şi alergă într-acolo. O ajută pe Nadia să se ascundă în 
spatele ramurilor şi o urmă, căutând să se pitească şi el printre 
frunze. Respirau greu amândoi, piepturile ridicându-li-se ritmic, 
iar Tomas făcu semn că trebuia să-şi controleze acea gâfâială 
avidă şi să facă o linişte absolută. 

Linişte. 

Ciripitul păsărilor umplea taigaua cu o melodie senină, dar 
ceea ce înainte ar fi fost un simplu concert al naturii li se părea 
acum o sinistră abandonare în voia forţelor primitive ale pădurii. 
Piuitul păsărelelor le amintea că aceea nu era lumea oamenilor, 
că legile de acolo erau altele, că orice vânător putea deveni 
vânatul altcuiva. Au aşteptat în linişte, cu atenţia concentrată 
asupra altui sunet şi n-au avut mult de aşteptat. Auziră glasuri de 


220 


bărbaţi şi foşnet de vegetaţie. Fără îndoială, urmăritorii erau pe- 
aproape. Păstrară liniştea, cu respiraţia aproape oprită, întorcând 
ochii în toate direcţiile, cu broboane de sudoare înflorindu-le pe 
frunte, rugându-se ca arbustul să reuşească să-i ascundă cu 
adevărat. 

Cuprins de neliniştea aşteptării, Tomas începu să se îndoiască 
de eficacitatea  ascunzătorii. Cu câteva clipe înainte, în 
disperarea goanei, acel tufiş i se păruse o soluţie excelentă. Dar 
acum nu mai era atât de sigur. Işi imagină urmăritorii alături, cu 
privirea pătrunzătoare, cu atenţia sporită şi îşi dădu seama că el 
şi Nadejda erau expuşi, aproape dezgoliţi, ca nişte copii care se 
ascund în spatele unei draperii, picioarele trădându-le prezenţa. 
Imposibil să nu fim văzuţi, conchise el, cu inima bătând să-i iasă 
din piept de spaimă şi extenuare. Imposibil. Ce prostie că s-au 
ascuns acolo, se învinui el. Dar nu mai era nimic de făcut, se 
ascunseseră acolo şi nu mai aveau de ales. Nu le rămânea decât 
să stea în linişte, nemişcaţi ca nişte stane de piatră şi să se 
roage ca necunoscuţii să nu-i descopere. Aceasta era unica 
posibilitate ca... 

Un bărbat. 

Văzură o ramură mişcându-se şi un bărbat apăru dintr-odată 
în faţa ascunzişului, păşind cu grijă, pe furiş, atent la sunete, cu 
alura de felină a vânătorului. 

Purta blugi şi haină de piele, dar ceea ce-i inspiră groază lui 
Tomas fu obiectul pe care-l avea în mână. Fără să fi văzut aşa 
ceva în viaţa lui, în afară de filme şi fotografii din ziare, istoricul 
recunoscu un AK-47. Bărbatul înainta prin taiga cu un kalaşnikov 
în mână şi nu încăpea îndoială că ei erau vânatul. 

Tomas şi Nadejda îngheţară de spaimă, cu inima bătând atât 
de tare încât se temeau că se aude de la mai bine de o sută de 
metri; era ca şi cum moartea le dădea târcoale, adulmecându-le 
frica, luându-le urma proaspătă. Auziră o altă voce, părea să vină 
din partea cealaltă, dar nu apăru nimeni. Bărbatul cu 
Kalaşnikovul se opri câteva momente în luminişul din faţa 
arbustului, spuse ceva în rusă către cineva nevăzut şi-şi reluă 
drumul, dispărând printre crengi. 

Cei doi fugari rămaseră paralizaţi, cu rugăciunea pe buze, 
temându-se că vor apărea şi alţi necunoscuţi. Auziră alte voci, de 
data aceasta din dreapta lor, de parcă şirul de vânători tocmai ce 
trecuse pe lângă ei fără să-i fi văzut. Cuvintele schimbate de 


221 


necunoscuţi păreau să se îndepărteze şi Tomas oftă uşurat. 

— Pleacă, şopti, atât de încet încât el însuşi se auzi cu greu. 

— Da, răspunse Nadia pe acelaşi ton. 

— Ai înţeles ce-şi spuneau? 

— Ne caută. 

— Dar ne-au pierdut deja. Poate ar fi bine să profităm şi să 
fugim în direcţia opusă. 

— Stai pe loc. Ştiu că ne-am ascuns. 

— Ştiu? 

— Da. Despre asta vorbeau. 

— Şi atunci ce facem? 

— Rămânem în linişte. Dacă ne mişcăm sau facem zgomot, ne 
găsesc. 

Tăcură şi rămaseră aşa, în linişte şi încordaţi, cuprinşi de atâta 
panică încât îşi doreau să iasă de-acolo în fugă, dar atât de 
înspăimântați încât erau incapabili să se mişte. Alte voci 
confirmară faptul că bărbaţii rămăseseră în zonă şi zgomotele 
crengilor pe care le mişcau umplea taigaua, de parcă 
necunoscuţii ar fi răscolit fiecare colţişor al pădurii. Zgomotele 
încetară şi bărbaţii începură imediat să vorbească. 

— Se întorc, şopti Nadejda, care urmărea conversaţia. 

Imediat după aceea, vocile deveniră, într-adevăr, mai 
puternice şi cei doi fugari îşi ţinură din nou respiraţia. Simţiră 
cum se apropie prezenţa urmăritorilor şi încremeniră amândoi, 
neştiind dacă inimile lor aveau să reziste la o a doua trecere 
amenințătoare a străinilor. Auziră zgomotul crengilor date la o 
parte şi, dintr-odată, zăriră în faţa lor picioarele unui bărbat, la 
jumătate de metru de tufiş, cu kalaşnikovul îndreptat în jos. 
Necunoscutul purta şi el blugi, dar era mai solid decât cel de 
dinainte. Bărbatul rămase pe loc un moment, atât de aproape că 
îi vedeau doar picioarele şi burta şi îşi doriră să se îndepărteze 
cât mai repede posibil. 

Dar necunoscutul rămase pe loc. Un al doilea bărbat veni 
lângă el şi rămaseră amândoi să privească în toate părţile, de 
parcă ar fi fost dezorientaţi. Dintr-odată, al doilea se lăsă pe vine 
şi se uită înspre arbust. 

S-au văzut. 

— Vot ani! strigă rusul. 

Inspăimântat, Tomas aproape că sări să o rupă la fugă, însă 
picioarele îi erau prea moi, ca nişte macaroane fierte, astfel că 


222 


nici măcar nu avu puterea să schiţeze o reacţie. 

În jurul arbustului se dezlănţui infernul. Cei doi necunoscuţi din 
luminiş îndreptară puştile spre ascunzătoare şi imediat se simţi o 
mişcare haotică împrejur. Văzură şi alte ţevi de armă, apărute nu 
se ştie de unde, unele ivindu-se printre frunze și o voce zbieră: 

— Vihodite otuda, ordonă el. Bistro. 

Nadejda tremura de groază. 

— Vor să ieşim de-aici, traduse ea. 

Ca un somnambul, cu simţurile amorţite, Tomas despărţi 
ramurile şi o ajută pe rusoaică să iasă. Imediat ce se îndreptă, 
primi un pumn în stomac şi se îndoi, lovind pământul cu fruntea. 

— Eta tii gheolog? lătră o voce amenințătoare. 

Simţi ţeava unei puşti în ceafă şi, după câteva secunde, îşi 
recăpătă răsuflarea. 

— Nu înţeleg ruseşte, spuse el în engleză, pământul intrându-i 
în gură. 

Auzi o izbitură şi un geamăt de femeie - Nadejda fusese şi ea 
lovită. Urmară alte întrebări, în rusă, la care fata răspundea 
printre icnete. 

S-a terminat povestea, se gândi Tomas. 

Ruşii ţipau la ea şi ea le răspundea plângând. Apoi se 
întoarseră spre el, îl traseră în sus de păr, un bărbat îşi apropie 
gura de urechea lui şi mai strigă ceva în ruseşte. Necunoscutul îl 
pipăi, îi găsi buzunarele, le întoarse pe dos şi luă tot ce găsi 
înăuntru. Apoi îi lăsă capul să cadă şi Tomas simţi iar ţeava puștii 
în ceafă. Auzi vocile discutând şi, după câteva clipe, ceilalţi 
bărbaţi se îndepărtară doi paşi, ca şi cum ar fi vrut să nu fie 
implicaţi în ceea ce urma să se întâmple. 

O să fiu împuşcat, înţelese Tomas cu groază. 

Nadejda hohotea. Cu colţul ochiului, Tomas văzu că şi ea era 
întinsă la pământ, cu un kalaşnikov lipit de ceafă. Se făcu linişte 
în luminiş. 

Pac. 

Un pocnet brutal răsună alături de Tomas, asurzindu-i urechea 
dreaptă. Îşi întoarse faţa şi văzu, cutremurat, că Nadejda avea 
capul sfărâmat. Sângele şi masa encefalică se împrăştiaseră pe 
pământ, amestecate cu părul de culoarea aramei. 

Ţeava care era lipită de ceafa lui Tomas îl împinse în faţă, 
făcându-l să lovească pământul cu capul. În acel moment se 
gândi că totul se terminase. Aveau să tragă. Presiunea din ceafă 


223 


dispăru şi, fără să înţeleagă prea bine ce se întâmplă, simţi 
corpul unui bărbat aplecându-se în spatele lui şi lipindu-şi gura 
de urechea sa. 

— Pleacă, portughezule, spuse necunoscutul, de data asta în 
engleză. Pleacă şi să nu te mai întorci vreodată. 

Bărbaţii se puseră în mişcare şi, câteva secunde mai târziu, 
luminişul rămase pustiu. Tremurând nervos, cu conştiinţa 
stăpânită de un sentiment de ireal, fără să fie sigur că ceea cei 
se întâmpla nu era decât un vis, Tomas se ridică încet şi se aşeză 
pe pământ. Indivizii dispăruseră, lăsându-i portofelul şi 
paşaportul la picioare. 

Privirea sa neîncrezătoare se opri asupra corpului inert şi 
însângerat al Nadejdei, întins pe pământ ca un manechin stricat 
și în clipa aceea începu să plângă. 


224 


XXV 


Vila avea acelaşi aer liniştit dintotdeauna, parcă puțin mai 
vesel decât în celelalte dăți când o vizitase; primăvara venise 
mai devreme şi în grădină straturile înfloriseră deja cu 
exuberanţă. Trandafirii străluceau în soare, roşii şi galbeni, plini 
de viaţă, întrecându-se cu sunătoarea portocalie, ale cărei frunze 
deveneau translucide în lumină; însă albastrul clar al florilor de 
neghină, cu petalele deschise ca nişte stele, dădea o nuanţă de 
exotism verdelui de pretutindeni. 

Tomas intră în casă şi se simţi de parcă ar fi trecut pragul altei 
lumi. Până în acel moment trăise obsedat de înfricoşătoarea 
experienţă prin care trecuse în Siberia. Nu reuşea să-şi şteargă 
din memorie pocnetul kalaşnikovului care distrusese capul 
Nadejdei, nici imaginea fetei întinse pe solul taigalei, cu creierul 
împrăştiat prin luminişul unde fusese executată. Sunetul şi 
imaginea îl urmăreau pe Tomas în permanenţă şi, pe drumul de 
întoarcere, această amintire îi percutase în minte, de pe malul 
lacului Baikal până la clădirea căminului din Coimbra. 

Însă, în momentul în care îi trecu pragul, acea vibraţie 
neîntreruptă încetă dintr-odată, de parcă mintea i-ar fi acordat 
un răgaz milostiv. Era ca şi cum subconştientul său ar fi ştiut că, 
pentru a face faţă noii probleme, nu putea să o aducă cu el şi pe 
cea din urmă; toate aveau vremea lor şi nu se putea ocupa decât 
de un lucru o dată. De aceea, cu mintea nesperat de limpede, 
merse direct spre biroul directoarei, aflat la mijlocul coridorului și 
se opri doar când văzu numele Maria Fior pe o tăbliță prinsă în 
cuie pe uşa din lemn. 

— Se poate? întrebă, după ce bătu în uşă şi o deschise. 

Directoarea, care citea nişte documente la birou, îl primi cu un 
zâmbet încântător. A 

— Vă rog, domnule profesor. li făcu semn să se aşeze pe 
scaunul din faţa biroului. Credeam că aţi dispărut de pe faţa 
pământului. 

Tomas se făcu comod pe scaun. 


225 


— A fost cât pe ce, comentă el, cutremurându-se. Am fost 
plecat din ţară şi am trecut printr-o situaţie foarte complicată. M- 
am întors abia astăzi. De cum am coborât din avion, în Lisabona, 
am luat maşina şi am venit direct aici, în Coimbra. Tocmai ce-am 
ajuns. 

— Am observat că n-aţi mai trecut pe-aici. 

Tomas se încovoie în scaun şi cobori privirea, oarecum ruşinat 
de ce s-ar fi putut crede despre absenţa sa după ce o lăsase 
acolo pe mama lui. 

— Imi cer iertare, dar am avut obligaţii profesionale, se 
justifică el iarăşi. Ridică fruntea, de parcă ar fi arătat că îşi făcuse 
suficiente reproşuri. Mama mea? Cum se simte? 

— A fugit. 

Tomas holbă ochii. Vestea îl lovi cu violenţa unei palme. 

— Cum? 

— Mama dumneavoastră a fugit. 

— Cum a fugit? 

— E foarte simplu. Şi-a luat lucrurile şi a ieşit pe poartă. 

— Dar... dumneavoastră aţi lăsat-o? 

Directoarea oftă. 

— Domnule profesor, ce puteam face? Nu uitaţi că toate astea 
sunt o noutate pentru ea. Mama dumneavoastră era obişnuită cu 
o anumită rutină şi cu felul ei de a trăi, care îi era familiar şi 
dintr-odată s-a văzut transportată într-un mediu complet străin și 
împotriva voinţei sale, pe deasupra. Cum era de aşteptat, a 
reacţionat rău. 

Aşezat pe scaun, Tomas începu să simtă cum îi creşte furia în 
piept, ca un vulcan gata să erupă. 

— Dar dumneavoastră aţi lăsat-o să plece? 

— Din câte ştiu eu, domnule profesor, mama dumneavoastră 
este majoră şi are toate drepturile, inclusiv libertatea de mişcare. 
Dacă ea şi-a luat lucrurile şi a plecat, ce puteam face noi? Nu 
este prizonieră aici, nu-i aşa? N-a fost condamnată de nici un 
tribunal, nu-i aşa? 

— Dar ea nu poate să umble aşa, singură, e un pericol pentru 
ea însăşi. Unde e mama mea acum? 

Maria arătă spre uşă. 

— Aici. 

— Poftim? 

— Aici, în cămin. 


226 


Clientul privi descumpănit spre directoare. 

— lertaţi-mă, nu înţeleg. N-aţi spus că a fugit? 

— Am spus și aşa şi este. A fugit în a treia zi. 

— Şi acum este aici? 

— Da, am reuşit să o aducem înapoi, slavă Domnului. 

Tomas răsuflă uşurat. 

— Uf! 

— Am încercat atunci să luăm legătura cu dumneavoastră, dar 
mobilul era închis. Nici nu vă închipuiţi de câte ori v-am sunat. 
Cum ştiam că mama dumneavoastră este pacienta doctorului 
Gouveia, ne-am gândit să contactăm spitalul şi până la urmă am 
vorbit cu el. Doctorul Gouveia a dat de ea şi a adus-o înapoi. 

— Şi cum se simte acum? 

— Se adaptează, din fericire. Vreţi s-o vedeţi? 

— Sigur că da, spuse el, ridicându-se imediat. Dar se simte 
bine, nu-i aşa? 

— Se simte bine, ţinând cont de împrejurări şi de vârstă, 
evident, răspunse directoarea, rămânând aşezată. Era important 
să fi fost aici, să-i fiţi alături în primele zile, cele de integrare în 
cămin. 

— Da, ştiu, dar credeţi-mă că mi-a fost absolut imposibil. 

Tomas rămase pe loc nehotărât, neştiind dacă trebuie să plece 
sau să se aşeze la loc. Postura directoarei îi arăta că discuţia nu 
se terminase şi poate că era mai bine să se aşeze iarăşi. 

— Aceste lucruri sunt cam complicate pentru noi, după cum vă 
puteţi da seama, spuse Maria, hotărâtă să-l facă pe client să-şi 
înţeleagă responsabilităţile. Nu-i uşor să conduci un cămin şi ne 
confruntăm mereu cu situaţii inedite. leri, de exemplu, o 
octogenară şi-a petrecut o parte din noapte plimbându-se prin 
cămin căutând bucătăria. S-a rătăcit când se întorcea în cameră 
şi, fără să vrea, s-a aşezat în paturile altor trei locatari diferiţi. 

— Serios? se miră Tomas, întorcându-se la scaunul său. Măi să 
fie, când oi fi bătrân vreau şi eu să vin aici. 

— Lăsaţi gluma. 

— lertaţi-mă, dar vă daţi seama? Stau bine-mersi culcat în 
camera mea şi la miezul nopţii vine o femeie şi mi se bagă în 
pat. E visul oricărui bărbat! 

Maria râse. 

— Chiar dacă e o bătrână? 

— La vârsta aceea, nu cred că mai putem fi chiţibuşari, nu-i 


227 


aşa? De foame, mâncăm şi pietre. 

Izbucniră amândoi în râs, dar directoarea încetă imediat. | se 
părea nepotrivit să se distreze pe tema aceea. 

— Da, dumneavoastră râdeţi, dar este serios. 

Zâmbetul dispăru de pe chipul lui Tomas, care încuviinţă dând 
din cap. 

— Ştiu. 

— Unii clienţi sunt adorabili. Sunt foarte educați şi îşi cer scuze 
dacă nu reuşesc să mănânce singuri sau dacă murdăresc 
aşternutul în timpul nopţii. Ridică ochii spre tavan, cu o expresie 
de disperare. Dar sunt alţii... 

Lăsă fraza să plutească în aer. 

— Ei bine? Ce fac aceştia? 

— De toate. Unii nu se controlează şi lasă excremente prin 
cameră, e groaznic. Eu ştiu că nu e vina lor, dar chiar şi aşa e 
greu să intri acolo şi să faci curăţenie, nu-i aşa? Uneori chiar mi-e 
milă de angajaţi. 

— Cred că e foarte greu cu aceştia. 

— Nu. Cel mai greu e cu cei prost dispuşi, cei care ne 
agresează verbal de cum se trezesc. Sau micul dejun e prea 
devreme, sau e prea târziu, sau patul este prea aproape de 
fereastră, sau prea departe, sau suntem toţi nişte idioţi pentru că 
am lăsat un fir de păr în cadă, sau le luăm banii din buzunar şi îi 
maltratăm, sau mâncarea este prea sărată sau prea nesărată, în 
fine, totul merge prost. Apoi creează conflicte cu ceilalţi, se 
acuză reciproc, e un întreg bâlci. Clătină din cap. Să ştiţi că 
există persoane care ne fac viaţa un iad. 

— Şi cu vârsta, defectele se accentuează, nu-i aşa? 

— Şi încă cum, încuviinţă Maria. Dar, în fapt, mulţi se simt 
revoltați şi, din lipsă de altceva mai bun, se descarcă pe noi. 
Aceasta este esenţa problemei şi trebuie să înţelegem. 

— Nu-mi spuneţi că şi mama mea face parte din acest grup. 

— Nu, biata de ea. Doamna Graca e o scumpă. S-a adaptat cu 
greu, e drept, dar se vede că este o persoană de calitate, 
incapabilă să facă vreun rău. 

— Da, m-ar mira s-o aud insultând pe cineva. 

Directoarea se ridică în cele din urmă de pe scaun, dând 
semne că discuţia se apropia de final. 

— Mai sunt şi nesuferiţii, evident. Săracii, ei n-ai nici o vină, 
dar încurcă foarte mult personalul. Unii ţipă toată ziua, alţii ne 


228 


urmează peste tot şi sunt vreo doi-trei care întreabă mereu 
acelaşi lucru şi povestesc aceeaşi istorie de cincizeci de ori pe zi. 
Au nevoie de mult ajutor, însă exigenţele serviciului nu ne lasă 
să stăm la discuţii cu ei. Cum ar putea o angajată să stea de 
vorbă jumătate de oră cu un rezident când are de făcut curăţenie 
în zece camere în timpul dimineţii? 

— Intr-adevăr... 

Maria Fior îl însoţi pe Tomas până la uşa biroului şi ieşiră pe 
culoar. O bătrână trecu prin faţa lor, aproape târşâindu-şi 
papucii; avea un capot alb cu dantelă şi părul alb prins în coadă. 

— O vedeţi pe doamna aceasta? şopti directoarea când 
bătrâna se îndepărtă. 

— Da. 

— işi petrece ziua plimbându-se pe coridoare. O punem la 
masă când e ora mesei, dar e suficient să nu fim atenţi un minut, 
că ea se plimbă iarăşi pe coridoare. Este exasperant. 

— Poate că era mai bine ca toate aceste persoane să rămână 
acasă, nu? N 

— Şi cine să aibă grijă de ele? In ziua de azi, lumea nu mai are 
cum să rămână acasă să-şi şteargă părinţii la fund şi să le 
suporte maniile. Asta-i adevărul. Azi, oamenii trăiesc mai mult şi 
stilul de viaţă al familiilor nu le permite să facă faţă la atâta 
populaţie îmbătrânită. Mai demult, puţini ajungeau la bătrâneţe 
şi, pentru aceştia, exista o întreagă structură familială care-i 
sprijinea. Nu uitaţi că pe vremuri femeile nu aveau serviciu, 
rămâneau să aibă grijă de casă. Or astăzi nu mai e aşa. Datorită 
progreselor medicinii, există mult mai mulţi bătrâni decât în 
trecut şi, odată cu intrarea în forţă a femeilor pe piaţa muncii, a 
dispărut structura familială care să-i susţină pe vârstnici, 
înţelegeţi? 

— Da, profilul demografic al societăţii s-a schimbat. 

— Da, s-a schimbat radical, încuviinţă ea, întărind afirmaţia. 
Aşa cum stau lucrurile, ajutorul profesional oferit de cămine, 
dacă sunt de calitate, este fundamental, să nu vă îndoiţi de asta. 
Arătă în jos, indicând căminul. Dar trebuie să înţelegem ce 
reprezintă bătrâneţea, ca să pricepem ce se întâmplă aici, 
înăuntru. Unii spun că un cămin trebuie să fie casa rezidentului, 
dar asta-i doar o iluzie pe care lumea de-afară o întreţine ca să 
nu fie tulburată de realitatea supărătoare. Făcu un gest 
cuprinzător. Adevărul este că un cămin e ca un spital, înţelegeţi? 


229 


Locatarii sănătoşi şi autonomi se numără pe degete. Cei mai 
mulţi au nevoie de ajutor chiar şi pentru cele mai simple sarcini. 
Nu reuşesc să se spele singuri, nu reuşesc să mănânce singuri, 
unii nici măcar nu merg, altora le este foarte greu să urineze, 
mulţi nu mai au toate facultăţile mintale, în fine, avem aici mai 
mulţi pacienţi decât clienţi. 

— E complicat. 

Maria arătă înspre Tomas. 

— Şi la urmă trebuie să vă mai suportăm şi pe voi. 

— Pe mine? 

— Da, pe voi. Membrii familiei. 

— Ce facem noi? 

— Dumneavoastră n-aţi făcut nimic... ceea ce, de altfel, nu 
prea vă ajută. 

— Doar n-o să mă muştruluiţi, nu-i aşa? 

— Ascultaţi-mă, eu nu prea am de-a face cu asta, însă aş vrea 
să înţelegeţi că prezenţa rudelor este crucială pentru a-i ajuta pe 
vârstnici în această perioadă dificilă a vieţii lor. Mulţi bătrâni 
parcă nu mai înţeleg nimic, e drept, dar asta nu înseamnă că au 
devenit insensibili. Dimpotrivă, sunt chiar foarte sensibili la 
atenţia pe care le-o dă familia. 

— Ştiu că am lipsit, dar credeţi-mă că n-am putut să vin cu nici 
un chip, se scuză el din nou. Am avut nişte obligaţii pe care nu le 
puteam amâna. 

— Dumneavoastră ştiţi mai bine, eu nu mă bag, repetă ea. Nu 
că aş vrea să vă dau o lecţie de morală, dar cred că e important 
să ştiţi că prezenţa dumneavoastră poate aduce schimbări în 
adaptarea mamei dumneavoastră la viaţa în cămin. Lumea n-ar 
trebui să ducă bătrânii la cămin şi apoi să aştepte ca acolo să li 
se rezolve toate problemele, ca prin minune, pentru că nu se va 
întâmpla aşa. Treaba noastră este să-i ţinem curaţi, să le dăm 
medicamentele, să le asigurăm căldura şi hrana. Le asigurăm 
condiţiile materiale pe care familia, cum e de înţeles, nu le poate 
oferi. Insă pe plan emoţional, oricât de simpatici şi de blânzi am 
fi cu rezidenții noştri, nimic nu înlocuieşte contactul cu familia. 
Vă rog, veniţi mai des să vă vizitaţi mama, n-o faceţi să se simtă 
respinsă şi abandonată. 

Tomas plecă privirea şi-şi muşcă buzele. Ştia că mesajul 
conţinea şi o notă de reproş. 

— Aveţi dreptate. 


230 


Se opriră în faţa camerei de zi. Directoarea îşi plimbă privirea 
de la stânga la dreapta şi se opri asupra unei persoane aşezate 
la fereastră. A 

— Mama dumneavoastră este acolo, spuse ea. Inainte să 
mergeţi la ea, daţi-mi voie să vă amintesc un lucru: la această 
vârstă, pierdem mereu ceva. 

— Ce înseamnă asta? 

— Neuronii încep să se distrugă, uneori mai repede, alteori 
mai încet. Este legea vieţii. Eu vreau doar să înţelegeţi că, de 
fiecare dată când veniţi, se poate s-o găsiţi schimbată. Şi de 
puţine ori va fi în bine. 


Soarele mângâia ridurile pe care timpul le sculptase în chipul 
doamnei Graca, când Tomas se aplecă şi o sărută pe faţă. 

— Bună, mamă, ce mai faci? 

Doamna Graca îşi ridică ochii verzi, clari și îi aţinti asupra 
fiului, care o observa, aşteptând nerăbdător. 

— Tată, exclamă ea, deschizând braţele. Tată. 

Tomas o privi, stupefiat. 

— Mamă, sunt eu. Tomas. 

Ea păru uimită. Rămase o clipă nemişcată, privind la noul 
venit, aproape nehotărâtă, apoi păru dezamăgită. 

— Vai, iartă-mă, spuse, clătinând din cap de parcă ar fi vrut să 
scape de ceva. Am început să încurc lucrurile. Mi s-a părut că eşti 
tata. li mângâie chipul. Eşti la fel de frumos ca el. 

— Normal, i-am moştenit genele. 

— Chiar deunăzi tata şi mama mi-au spus că eşti ca un înger. 

Tomas se instală în scaunul gol din faţa doamnei Graca. Fără 
îndoială, începuse să încurce lucrurile şi vorbea ca şi cum părinţii 
ei încă mai erau în viaţă. 

— Şi, cum te-ai descurcat pe-aici? întrebă el, schimbând 
subiectul. 

— Mi-e dor de casă. l-am spus lui taică-tău că vreau să mă 
întorc. g 

Amintirile se amestecau. În închipuirea ei, soțul ei era încă viu, 
probabil şi mai tânăr. 

— Dormi bine? 

— Deloc. Intră străini în cameră, e o debandadă. 

— Sunt asistentele, vor să vadă dacă eşti bine. 

— O prefer pe Alzira, m-am obişnuit cu ea. Era femeia care 


231 


făcea menajul pe vremea cânt Tomas mergea la liceu. Şi în afară 
de asta, găteşte mai bine. Angajatele de-aici ar trebui să facă un 
curs de bucătărie, ca cele de la televizor, ştii? Cele din emisiunea 
lui... Maria de Lurdes Modesto. Acelea. 

Tomas privi împrejur, cercetându-i pe bătrânii aşezaţi în salon. 
Unii dormitau, alţii priveau absenţi spre nicăieri, o femeie tricota 
şi alţi trei bătrâni jucau cărţi. 

— Incă nu ţi-ai găsit prietene? 

— Ba da, sigur, spuse ea. Ştii cu cine m-am întâlnit aici? 

— Nu. E 

— Cu Deolinda. lţi aduci aminte de ea? 

— Habar n-am cine e. 

— Ba da, ştii! Am cunoscut-o când eram în liceu. 

— Mamă, eu n-am fost cu tine la liceu. Când tu erai la liceu, eu 
nu mă născusem încă. 

Doamna Graca căzu pe gânduri, încercând să-şi pună ordine în 
amintiri. 

— Ai dreptate, sunt chiar zăpăcită. Eu şi taică-tău am 
cunoscut-o în liceu. Ridică din umeri. In fine, am întâlnit-o aici. 

— Şi ce mai face? 

Mama lui râse. 

— O depravată, şopti ea. Fata aia a fost mereu o nebună şi, 
din câte văd, nu s-a îndreptat. li e în sânge, n-ai ce să-i faci. 

— Da? De ce spui asta? 

— Nici nu-ţi închipui ce figuri face zi de zi. Să mă ferească 
Dumnezeu! 

— la spune. 

Doamna Graca se lăsă înainte şi cobori vocea, de parcă i-ar fi 
spus un secret. 

— Păi uite, îi tot face ochi dulci infirmierului. 

— Ce infirmier? 

— Un băiat tânăr care lucrează aici. Cât e ziua de lungă 
Deolinda îi cere să-i dea cu cremă la fund, însă medicul a 
consultat-o şi a zis că n-are nici o problemă la fund. Chicoti. Dar 
puşlamaua insistă. Zice că nu mai sunt bărbaţi ca pe vremuri, că 
sunt cu toţii nişte pederaşti și iar îi cere doctorului să-i dea cu 
alifie la fund. 

— A dracului bătrână, zâmbi Tomas. 

Dona Graca privi în lături şi tresări. 

— Şşşt, spuse ea. Vine încoace. 


232 


Fiul întoarse capul spre uşă şi văzu o bătrână care se apropia 
cu paşi uşori, cu o cană în mână. Purta o rochie cenușie, care în 
partea de jos mătura pardoseala. 

— Dar cine e băiatul ăsta frumos de-aici? întrebă ea, 
apropiindu-se de masă. 

Doamna Graca îşi drese glasul. 

— Auzi, Deolinda, lasă prostiile. Puse mâna pe braţul fiului. 
Acesta este Tomas al meu. 

Deolinda îl privi din cap până-n picioare. 

— Hmm... nu e rău, spuse pe un ton de insinuare. la spune, 
băiete, tu ştii să dai o doamnă cu cremă? 


233 


XXVI 


Indicatorul de lângă ieşirea de pe autostradă indica stația de 
taxare de la Alverca, ce-i era bine cunoscută lui Tomas, care, cu 
o mână pe volan şi cu cealaltă pregătindu-se să dea telefon, îşi 
aranjă casca în ureche şi formă numărul. 

De cealaltă parte, se auzi telefonul sunând. 

— Bună ziua, domnule profesor, îl salută vocea care răspunse. 
V-aţi întors deja? 

— Ce mai faceţi, domnule Orlov? i 

— Ce să fac, mor de foame! se lamentă rusul. Incă n-am luat 
cina, oftă el. Haideţi, povestiţi-mi. V-aţi întâlnit cu amicul 
dumneavoastră? 

— Da. 

— Unde este? 

— Nu ştiu. 

Orlov plescăi nemulţumit. 

— Ascultaţi-mă, domnule profesor, spuse el pe un ton de o 
infinită răbdare. Trebuie să ne povestiţi ceva, nu-i aşa? In fond, 
Interpolul v-a plătit toate cheltuielile de călătorie. Dacă am plătit, 
cel puţin avem dreptul să ştim ce s-a întâmplat. 

— Fără îndoială, recunoscu Tomas. Problema este că nu vă pot 
spune unde se află, pentru că nici eu nu ştiu. 

— Cum aşa? Nu v-aţi întâlnit cu el? 

— Ba da. 

— Unde? 

— In Rusia. 

Orlov râse. 

— Amicul dumneavoastră s-a ascuns la mine acasă? Lăsă să-i 
scape o chicoteală. Ar fi trebuit să mă gândesc. Ştiţi, când am 
citit că a făcut facultatea în Leningrad, am avut o presimţire că a 
fugit acolo. In fond, cunoştea locurile, nu-i aşa? Dar nu mi-am 
urmat presimţirea. Mi-am zis: dacă aş fi în locul acestui Filipe 
Madureira, unde m-aş ascunde? In frig? Să-mi petrec restul 
zilelor în mijlocul gheții? Hmm... nici gând! Râse din nou. M-aş fi 


234 


dus în Caraibe! 

— Aşa e, însă eu într-adevăr m-am întâlnit cu Filipe în Rusia. 

— Unde v-aţi întâlnit? In Sankt Petersburg? 

— In Siberia. 

Rusul fluieră în telefon. 

— Nici nu mă mir că nu l-a găsit nimeni în tot acest răstimp, 
remarcă el. Tipul s-a dus în Siberia? 

— Da. 

— Şi încă mai e acolo? 

Tomas îşi drese glasul. 

— Ascultaţi-mă, domnule Orlov. Nu putem purta această 
discuţie la telefon. Când ne putem întâlni? 

— Astăzi. 

— Astăzi nu pot. Am aterizat de dimineaţă în Lisabona, am dat 
o fugă până la Coimbra s-o văd pe mama şi acum sunt din nou în 
Lisabona. Sunt frânt de oboseală şi am nevoie de somn. Nici nu 
vă imaginaţi ce viaţă am dus zilele acestea. 

— Foarte bine, atunci mâine, spuse Orlov. Dar trebuie să-mi 
daţi ceva palpabil. Şeful meu din Lyon deja m-a luat la rost. Este 
nerăbdător, vrea rezultate urgent şi trebuie să-i dau satisfacţie. 

— Spuneţi-mi unde ne putem întâlni. 

— La prânz, la „Victor”, e bine? 

— La Victor? Cine-i Victor? A 

— E un restaurant în Alcabideche, lângă Cascais. Il ştiţi? 

In ciuda oboselii, Tomas nu reuşi să-şi reţină un zâmbet, atât 
de previzibil era Orlov. Ar fi fost de-a dreptul uimit dacă rusul n- 
ar fi adus în discuţie şi un restaurant. 


Mirosul fierbinte de carne friptă umplea sala principală a 
restaurantului „Victor”, unde câteva mese erau deja ocupate. Era 
încă devreme, douăsprezece fără un sfert, însă chelnerii 
roboteau de colo-colo, ducând tăvi în echilibru şi sticle de vin 
înfăşurate în şervete. Ambianţa era liniştită, parfumată de 
esenţele delicioase ale condimentelor şi de mirosul îmbietor al 
mâncării de pe foc; lumina blândă, galbenă, ce venea de prin 
colţuri părea că mângâie lutul  decoraţiunilor, dându-i 
restaurantului un aspect primitor, de cramă. 

Tomas îşi aruncă privirea printre clienţi şi, nevăzându-l pe 
Orlov, se strecură prin salon şi trecu prin pasajul ascuns din 
dreapta, care ducea spre o a doua sală. Zări figura masivă a 


235 


rusului la o masă, într-un colţ, cu corpul aplecat deasupra unei 
farfurii, cu broboane de sudoare scurgându-i-se pe chipul încins, 
cu gura unsuroasă. 

— Mâncaţi deja? întrebă noul venit, apropiindu-se de masă. 

— Hmpf, pufăi Orlov, ridicându-se speriat, ca un copil prins cu 
mâna în borcanul cu bomboane din cămară. Bună ziua, domnule 
profesor. Făcu un gest stângaci în direcţia farfuriilor răspândite 
pe masă. Scuzaţi-mă, însă nu mai puteam de foame. Când am 
intrat aici şi am simţit asemenea miresme... n-am mai rezistat. 

— Foarte bine, nu-i nici o problemă, îl linişti Tomas, luând loc 
la masă. Mâncarea e făcută ca să fie consumată. 

— Doriţi ceva? 

Masa era acoperită cu diverse aperitive, care mai de care mai 
irezistibil de apetisante, adevărate bombe de colesterol. Erau 
acolo sângereţi, cârnaţi, curmale învelite în costiţă, şuncă cu 
pepene galben, brânză grasă de Serra, icre cu ulei de măsline, 
scoici a la Bulhăo Pato, midii, un crab-păianjen şi o sticlă de 
Dăo* pe jumătate goală, cu un pahar cu urme de grăsime 
odihnindu-se alături. 

— Măi să fie, dar vă trataţi bine! 

— Oh, fac ce pot, fac ce pot. 

Tomas luă nişte scoici, ceea ce-l îndemnă pe Orlov să se 
arunce iarăşi asupra gustărilor, cufundându-şi lingura în aperitive 
şi umplându-şi farfuria. 

— Intâi şi-ntâi vreau să vă anunţ încă o crimă, anunţă Tomas, 
intrând direct în subiect. 

Orlov rămase o clipă cu lingura - plină de icre scăldate în ulei - 
în aer. 

— O crimă? Ce crimă? 

— Am fost în Siberia cu o fată pe nume Nadejda, o prietenă 
de-a lui Filipe care a fost omul de legătură în Moscova. Mi-a fost 
un fel de ghid, mă înţelegeţi? La întoarcere am fost urmăriţi de 
nişte bărbaţi înarmaţi care au omorât-o. 

— Ce drăcie de poveste mai e şi asta? Aţi fost urmărit de 
bărbaţi înarmaţi? 

— Vă explic imediat. Dar mai întâi aş vrea să vă spun despre 
crimă. Fata a fost omorâtă într-o pădure, aflată pe malul nordic 
al lacului Baikal şi corpul ei încă se află acolo probabil. 

— Dacă e aşa, poliţia rusă a luat cu siguranţă cadavrul. 


30 Zonă viticolă dintre cele mai vechi în Portugalia (n.r.). 
236 


— Nu, pentru că toate s-au întâmplat într-un loc pustiu, în 
mijlocul pădurii, iar eu n-am anunţat autorităţile. 

— Ah, nu? De ce? 

— Păi pentru că n-aveam nevoie de alte încurcături. Dacă 
mergeam la poliţie, mă-ntorceam din Rusia peste câteva luni. 
Dacă mă-ntorceam! Poate mă acuzau şi de omor şi sfârşeam prin 
vreo închisoare sau într-un lagăr de muncă silnică. 

— Da, nu e imposibil. 

— Deci, întrucât vorbesc cu dumneavoastră, anunţ Interpolul 
despre ceea ce s-a întâmplat. Presupun că puteţi vorbi cu poliţia 
rusă şi vă stau la dispoziţie pentru a clarifica orice e necesar. 

Orlov luă un aer gânditor. 

— Va fi complicat, consideră el. Uite, puneţi totul pe hârtie şi 
eu trimit subiectul la Lyon. In paralel, o să iau legătura neoficial 
cu un prieten de-al meu din poliţia rusă, să vedem ce se poate 
face. 

— Vă mulţumesc. 

— Dar ceea ce-mi povestiţi mă cam îngrijorează. Aţi fost deci 
urmărit de nişte bărbaţi înarmaţi care au omorât-o pe călăuză? 

— Da. 

— Cine erau? 

— Probabil că sunt cei care l-au împuşcat şi pe omul de ştiinţă 
american în Antarctica şi pe cel spaniol în Barcelona. Ori sunt 
aceiaşi, ori sunt în slujba aceleiaşi persoane sau organizaţii. În 
orice caz, această crimă are în mod evident legătură cu 
asasinatele pe care le anchetați. 

— De unde naiba ştiţi asta? 

— Tipii îl urmăreau pe Filipe. 

— Şi? Putea să fie o reglare de conturi locală. Prietenul 
dumneavoastră a avut un comportament foarte suspect în toată 
povestea asta, dacă vreţi să ştiţi. 

Tomas inspiră încet, chibzuind de unde să înceapă. 

— Ascultaţi-mă, povestea asta este foarte încâlcită, spuse el. 
Filipe făcea parte dintr-un grup de oameni de ştiinţă care 
cercetau încălzirea globală şi legătura acesteia cu combustibilii 
fosili. Doi dintre ei au fost asasinați în 2002, după cum ştiţi. 
Ceilalţi doi, Filipe şi acel Cummings, au fost nevoiţi să se ascundă 
pentru a scăpa de asasini. 

— Asta spune prietenul dumneavoastră, remarcă Orlov, cu o 
expresie sceptică. Cine îmi garantează mie că n-au fost nevoiţi 


237 


să se ascundă ca să scape de justiţie? Hm? Dacă sunt atât de 
nevinovaţi pe cât pretind, de ce nu s-au prezentat încă la poliţie? 

— Pentru simplul motiv că poliţia nu-i poate apăra. 

Rusul râse sarcastic. 

— Ce aberaţie, exclamă el. Sigur că poate. Bătu cu degetul în 
masă, pentru a întări ideea. Dacă nu s-au prezentat la poliţie 
înseamnă că n-au conştiinţa curată, să nu vă îndoiţi de asta. 

— Auziţi, nu-i chiar aşa de simplu. Asasinii sunt în slujba unei 
organizaţii foarte puternice. Poate chiar mai mult decât o 
organizaţie. Ţări întregi. 

— Ţări? Ce spuneţi acolo? 

— E aşa cum vă spun. nici un poliţist nu poate să facă faţă 
intereselor care sunt în joc. 

— Cine zice? 

— Eu. Şi-o zice şi Filipe. 

— Dar ce interese atât de puternice sunt acestea? 

— Sunt interesele celei mai mari afaceri din lume. 

— Drogurile? 

— Petrolul. 

— Interesele legate de petrol sunt în spatele asasinatelor 
profesorilor Dawn şi Roca? se miră Orlov. N-are nici o logică. 

— Dimpotrivă, are foarte multă logică, insistă Tomas. 
Descoperirea legăturii dintre încălzirea globală şi combustibilii 
fosili pune în mare pericol industria petrolului. Sunt în joc 
miliarde de dolari şi supraviețuirea unor multinaționale sau chiar 
a unor ţări. Politica internaţională este dictată de aceste interese, 
întrucât industria petrolieră finanţează campanii prezidenţiale în 
Statele Unite şi interesele ei strategice sunt apărate cu îndârjire 
de Casa Albă. Fără petrol, companiile petroliere nu pot 
supravieţui. Şi, fără petrol, nici ţările Orientului Mijlociu nu mai 
au putere. De exemplu, ce vor exporta Arabia Saudită şi Kuweitul 
atunci când lumea nu va mai dori petrol? Ridică din sprâncene. 
Nisip? Cămile? Clătină din cap. Fără petrol, multe ţări OPEC nu 
mai au viitor. Şi atunci pun întrebarea: aceste ţări şi aceste 
multinaționale, cum credeţi că reacţionează faţă de cei care le 
pun în pericol viitorul? Credeţi că stau liniştite? Stau cu mâinile 
încrucişate şi aşteaptă? Inclină capul, de parcă ar fi arătat o altă 
posibilitate. Sau fac altceva? Sau acţionează pentru a pune capăt 
amenințării? 

Orlov mesteca două curmale cu costiţă, dar privirea 


238 


gânditoare îi era îndreptată spre colţul sălii. 

— Chiar credeţi că interesele petrolului sunt în spatele acestei 
afaceri? 

— După tot ce-am văzut şi am auzit, n-am prea mari am dubii. 

— Această acuzaţie este foarte gravă. 

— Ascultaţi-mă, domnule Orlov, n-aţi observat că interesele 
petroliere sunt peste tot? Ele constituie o reţea imensă care se 
întinde de la Casa Albă până în Orientul Mijlociu. Coborî glasul, 
de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzit de clienţii de la mesele 
alăturate. Ne aflăm în faţa unor forţe foarte puternice şi foarte 
motivate, gata să apere cu orice preţ o afacere nemaipomenit de 
profitabilă. Dacă trebuie să elimine patru sau cinci persoane care 
le stau în cale, nu cred că aceasta constituie o problemă pentru 
aceste interese. 

Rusul clătină din cap, cu scepticismul întipărit pe figură. 

— Chiar şi-aşa, tot cred că n-are logică. 

— De ce? 

— De ce interesele petroliere s-ar ocupa tocmai de aceşti 
patru oameni de ştiinţă? In fond, sunt mulţi alţi oameni de ştiinţă 
care studiază legăturile dintre încălzirea globală şi combustibilii 
fosili. De ce să-i urmărească anume pe aceştia patru? 

— Pentru că ei au făcut o descoperire care, pesemne, pune 
capăt afacerilor cu petrol. 

Orlov se încruntă. 

— Ce descoperire? 

Interlocutorul său ridică din umeri. 

— Filipe nu mi-a explicat. 

— De ce? N-are încredere în dumneavoastră? 

— Nu de aceea. Mi-a spus că-mi va povesti totul la momentul 
potrivit. 

— Şi când se va întâmpla asta? 

— N-am idee. 

Rusul îşi mângâie barba. 

— Pe unde umblă acum amicul dumneavoastră? 

— Nu ştiu. Nici măcar nu ştiu dacă mai e în viaţă. 

— Este viu, cu siguranţă. 

— Sper că da. Dar singurul lucru pe care-l ştiu este că eram 
amândoi în Siberia când au apărut acei oameni înarmaţi şi, de 
cum a început urmărirea, a trebuit să ne despărţim. 

— Şi el unde s-a dus? 


239 


— Nu ştiu. Filipe a fugit cu un prieten rus, iar eu am plecat cu 
fata pe care am cunoscut-o la Moscova. Apoi, pe malul 
Baikalului, bărbaţii înarmaţi ne-au găsit şi au omorât-o pe 
călăuză. Nu ştiu dacă l-au prins şi pe Filipe, habar n-am. 

— Dacă îl prindeau, probabil am fi aflat deja, presupuse Orlov. 
Dar, dacă lucrurile chiar stau cum spuneţi, e doar o chestiune de 
timp. Amicul dumneavoastră are o singură şansă de a scăpa din 
încurcătura asta. Ştiţi care? 

— Hmm? 

— Să-l găsim noi mai întâi. 

— Noi, adică cine? Eu şi dumneavoastră? 

— Noi, Interpolul. Învârti furculiţa în aer. Aţi stabilit să vă 
întâlniți din nou, nu-i aşa? 

— Da, Filipe a zis că va lua legătura cu mine. 

— Atunci poate că ar fi bine să vă însoțesc, nu credeţi? 

— Asta depinde de condiţiile pe care le va pune Filipe. Să ştiţi 
că el este convins că nici o poliţie din lume nu-l poate apăra de 
cei care-l urmăresc. 

— Se poate, consideră Orlov. Dar Interpolul este cea mai mare 
speranţă a lui. Mi se pare recomandabil să merg şi eu cu 
dumneavoastră la următoarea întâlnire. 

— Nu ştiu dacă va exista o altă întâlnire. Dar, după cum v-am 
spus, totul depinde de instrucţiunile pe care mi le va da Filipe. 

— Cum doriţi, se resemnă Orlov, ridicând mâna să-i facă semn 
ospătarului. Dar apoi să nu vă plângeţi. 

Aperitivul se terminase şi Orlov ceru să i se aducă iedul fript. 


Tomas îşi petrecu restul zilei ocupându-se de problemele pe 
care le lăsase nerezolvate. Când plecă de la restaurant îl sună pe 
doctorul Gouveia, ca să schimbe impresii despre starea mamei 
lui, apoi merse la facultate. Trebuia să participe la o şedinţă a 
comisiei ştiinţifice, dar, odată ajuns acolo şi deşi era prezent fizic, 
în realitate nu reuşi să urmărească lucrările; îngrijorarea îl duse 
departe, ochii lui înregistrau ce se petrecea în sala de şedinţe, 
dar mintea se plimba prin imaginile dureroase ale întâmplărilor 
din taigaua Baikalului. Asistă la şedinţă ca un somnambul şi tot 
ca un somnambul trecu pe la Fundaţia Gulbenkian pentru a 
verifica dacă ajunsese documentaţia despre basoreliefurile 
asiriene achiziţionate de curând în Amman pentru muzeul 
Fundaţiei. 


240 


Se înserase deja când profesorul de istorie intră în sfârşit în 
apartamentul său solitar. Îl găsi în dezordine, aşa cum îl lăsase 
înainte de a pleca în Rusia, cu aproape două săptămâni înainte 
şi-i veni în minte un singur cuvânt care descria ceea ce vedea. O 
cocină. Bărbaţii, concluzionă el, privind dezamăgit haosul şi 
mizeria care domneau în locuinţa sa, n-au fost făcuţi să trăiască 
singuri; aşa cum îi spuseseră mereu femeile din viaţa sa, el nu 
era decât un copil, un bebeluş etern dependent de o mamă, un 
bărbat care aştepta pe cineva destul de răbdător încât să-i pună 
ordine în viaţă. Apartamentul său era, în fond, oglinda fidelă a 
ceea ce devenise existenţa lui, o mare alergătură dintr-o parte 
într-alta, constrâns de nenumărate obligaţii şi dornic de a ajunge 
la o libertate salvatoare. Poate că destinul său nu se regăsea în 
acea recluziune între patru pereţi, se gândi el, ci se întindea prin 
vastele stepe şi taigale ale lumii, ca o încarnare a spiritului 
şamanic al vântului. 

Mâncă o pizza luată de la un take away” pe lângă care 
trecuse în drum spre casă şi, la urmă, cu degetele încă murdare 
de mâncare, se duse în birou şi se aşeză la calculator. Căsuţa de 
mesaje electronice era aproape blocată; avea sute de e-mail-uri 
care se acumulaseră în ultima vreme, acoperind toată perioada 
în care fusese absent. Majoritatea covârşitoare nu erau decât 
viruşi sau anunţuri publicitare; altele aveau ataşate filme pe care 
prietenii le trimiteau prin reţea. Acelea încărcau cel mai mult 
capacitatea adresei şi pe acestea le şterse mai întâi. Rămâneau 
câteva mesaje răzlețe care se dovediră autentice, unele de la 
facultate, altele de la Gulbenkian, două de la Centrul Getty, unul 
de la muzeul din Bagdad, trei de la un institut ebraic din 
lerusalim. 

Şi unul de la asapteapecete. 

Inima îi sări din piept când văzu acest mesaj. Primul sentiment 
fu acela că Filipe era viu. Mişcă mouse-ul şi apăsă pe titlu, 
deschizând e-mailul. Conţinutul era de o simplitate dezarmantă. 
Mesajul era, într-adevăr, semnat de Filipe, în partea de sus era 
scris top secret, avea data şi ora, două valori în grade despre 
care-şi imagină că erau coordonate pe o hartă şi încă un cuvânt 
a cărui semnificaţie îi scăpa în acel moment. 

Centrepoint. 


31 În engl. în original, restaurant care vinde exclusiv mâncare la 
pachet (n.r.). 
241 


XXVII 


Se aşezase pe o bancă de pe Circular Quay, lângă terminalul 
transatlantic de pasageri şi admira priveliştea care i se 
deschidea în faţă. Acel loc din The Rocks era într-adevăr 
magnific, mai ales pentru că zorii erau minunaţi şi soarele nu 
prea puternic mângâia cu blândeţe oraşul exuberant. Inspiră 
adânc briza care bătea pe chei; oceanul adulmeca oraşul, de 
parcă natura era roasă de curiozitate în faţa unei atât de 
admirabile opere a geniului uman. 

Sprijinindu-se cu delectare de spătarul băncii, picior peste 
picior, Tomas Noronha îşi lăsă simţurile să se îmbete de armonia 
urbană a acelui loc splendid. La stânga, deasupra luciului de apă 
şi a verdelui tropical, se ridica împletitura roşiatică de fier 
caracteristică pentru Harbour Bridge, ca un Turn Eiffel eliptic 
culcat peste braţul de ocean care separa centrul de zona 
rezidenţială; la dreapta, ridicându-se ca nişte imense ace de 
ciment, străluceau impunătorii zgârie-nori din Sidney Cove, 
simboluri ale puterii care afirmau superioritatea oraşului; dar 
bijuteria coroanei, piatra cea mai prețioasă a acelei elegante 
diademe, strălucea de cealaltă parte a golfului, sărutând marea. 
Era structura avangardistă a clădirii Opera House, cu 
nenumăratele ei cochilii albe încălecate unele peste altele, 
întoarse în toate direcţiile, de parcă ar fi arătat, orgolioase, 
întâlnirea geniului uman cu simplitatea naturii. 

Sidney strălucea în primăvara australă. 

Timp de douăzeci de minute, vizitatorul se lăsă în voia 
spectacolului arhitecturii care se confundă cu marea şi pământul, 
ca şi cum acel oraş ar fi fost construit nu de către prizonieri şi 
condamnaţi la muncă silnică, pleava speţei umane, ci de artişti şi 
iluminaţi, oameni cu ştiinţă şi talent. Tomas avea timp de pierdut 
şi cel mai bine şi-l putea umple simțind oraşul Sidney cum 
respiră în acea zi. 

Atunci îl observă. 

Un bărbat într-un costum închis la culoare şi cu cravată gri, cu 


242 


ochii ascunși în spatele unor ochelari de firmă, veni să se aşeze 
pe banca de alături. Necunoscutul avea în mână un ziar, Sydney 
Morning Herald, dar părea mai interesat de figura lui Tomas 
decât de ştiri. Sentimentul că este studiat îl făcu pe Tomas să se 
simtă mai întâi nelalocul lui, apoi îngrijorat. De fiecare dată când 
privea spre bărbat, acela părea cufundat în lectura ziarului. Dar 
de trei ori, contemplând edificiul Operei, de cealaltă parte a 
Sidney Cove, se întoarse brusc şi-l surprinse pe necunoscut 
privindu-l. 

— Măgarul ăla mă spionează, murmură Tomas printre dinţi. 

Se ridică de pe bancă şi străbătu Circular Quay în direcţia 
zgârie-norilor, fără să părăsească Writer's Walk, trotuarul pavat 
de pe malul apei. Merse două minute, apoi întoarse capul, ca şi 
cum ar fi analizat faţada art deco a Muzeului de Artă 
Contemporană. Cu colţul ochiului întrezări figura întunecată a 
bărbatului; era cam la o sută de metri în spatele lui, cu ziarul la 
subraţ. 

Nu încape îndoială, conchise Tomas, înspăimântat. Chiar era 
urmărit. Acum, că dovada era stabilită cu certitudine, 
următoarea problemă, la care până atunci evitase să se 
gândească, se impuse cu brutalitate. Cine era acel bărbat? Cine-l 
trimisese? Şi, mai ales, ce dorea de la el? Intrebările astea îi 
dădeau fiori, dat fiind că răspunsurile îl trimiteau inevitabil către 
Siberia, către necunoscuţii care invadaseră aşezarea de iurte la 
miezul nopţii şi-i urmăriseră prin Olhon până la Shamanka şi mai 
departe, pe Baikal, până în fatidicul luminiş din taiga unde 
Nadejda fusese executată. Dacă acel bărbat era pe urmele sale, 
înseamnă că era în slujba cuiva, judecă Tomas și acest cineva 
era în mod evident aceeaşi persoană care pusese să fie eliminaţi 
cercetătorii incomozi. 

Interesele petroliere. 

Ideea îl aduse în pragul panicii. Dacă asasinii îl urmăriseră 
până la Sydney, în scurt timp avea să se dezlănţuie haosul. În 
orice caz, întâlnirea cu Filipe era compromisă. Dacă îi ducea la el, 
prietenul său avea să fie eliminat cu acelaşi sânge rece cu care o 
executaseră pe Nadejda; pe ea, pe american în Antarctica şi pe 
spaniol în Barcelona. Privi pe furiş către fantoma care-l însoțea 
pe străzile din The Rocks?” şi simţi cum i se ridică părul de frică. 


32 Suburbie a Sydney-ului situată pe ţărmul sudic al portului; zonă 
turistică importantă datorită vechimii sale (n.r.). 
243 


Ce să facă? Să se întoarcă la hotel şi să-şi ia bilet pentru zborul 
de întoarcere? Asta însemna să piardă urma lui Filipe. Nu, dacă 
se gândea bine, avea o alternativă. Trebuia să păcălească acea 
umbră. 

In momentul în care luă această hotărâre, grăbi pasul şi 
începu să ticluiască un plan. Cu mintea plină de idei, trecu pe 
sub aglomerata Cahill Expressway, traversă strada Bridge, 
rămânând mereu pe marea stradă George, pe care o părăsi 
tocmai în capăt, unde coti la dreapta şi se îndreptă spre Darling 
Harbour. 

Asfaltul plin de automobile fu întrerupt, în faţa lui, de un vas 
cu pânze care traversa Cockle Bay și pentru o clipă Tomas uită 
de urmăritor şi rămase uimit de acea imagine surprinzătoare; 
numai într-un oraş ca acela putea oceanul să intre astfel pe 
străzi, cu pânzele unui vas trecând liniştite printre două blocuri, 
de parcă ar fi fost cel mai obişnuit lucru din lume. Dar încântarea 
se evaporă imediat; ceva mult mai urgent îl chinuia, pericolul îl 
agita mai mult decât uimirea sau încântarea. Se apropie spre o 
maşină parcată, privi în oglinda retrovizoare, prefăcându-se că-şi 
aranjează părul și-l văzu în urma lui pe bărbatul în costum închis 
la culoare. 

Nu mă slăbeşte, se gândi el. 

Darling Harbour e un colţ armonios, înconjurat de construcţii în 
linii avangardiste. Vasul pe care-l văzuse mai devreme făcea 
manevre în Cockle Bay, golful înconjurat de chei, unde erau 
amarate ambarcaţiuni de agrement și de Pyrmont Bridge, un pod 
mobil pe deasupra apei ce era străbătut de un tren suspendat 
futurist. Coborî până pe chei şi, profitând de un moment în care 
urmăritorul său n-avea cum să-l vadă, se afundă dintr-odată în 
pestriţul Cockle Bay Wharf, centrul de distracţii al portului. Se 
pierdu în mulţime şi părăsi centrul de cealaltă parte, rupând-o la 
fugă pe lângă un şir de arbori. 

Privi în urmă şi bărbatul nu mai era acolo. 

Ca să se asigure că scăpase de urmăritor, intră pe prima uşă a 
unei clădiri comerciale aflată pe marginea cheiului, Harbourside 
Complex și se refugie înăuntru. Urcă pe scara rulantă şi ieşi pe 
terasa care dădea spre port, de unde începu să scruteze 
mulţimea care forfotea în Darling Harbour. 

Rămase acolo vreo zece minute, încercând astfel să se asigure 
că bărbatul îi pierduse urma. Inima îşi recăpătă cu încetul pulsul 


244 


normal, iar Tomas, încrederea; întâlnirea cu Filipe era salvată. Se 
uită la ceas şi văzu că timpul trecuse mai repede decât credea. 
Mai avea doar o jumătate de oră să ajungă la locul stabilit. 


Punctul de întâlnire nu fu greu de găsit. De fapt, structura lui 
zveltă era vizibilă din orice zonă a oraşului şi, de când ajunsese 
în Sydney, o cercetase minuţios, din camera hotelului în ajun, de 
pe banca din Sydney Cove dimineaţa, de pe terasa din 
Harbourside Complex ceva mai devreme. In realitate, locul unde 
stabilise Filipe să se întâlnească îl atrăgea ca un magnet; părea 
un far plantat în mijlocul marii urbe, strigând că acela era centrul 
lumii. 

Privind în toate direcţiile, părăsi Darling Harbour în pas de 
plimbare şi o luă pe strada Market în direcţia vârfului nordic al 
Hyde Park, neluându-şi ochii de la destinaţia finală, în ciuda 
îngrijorării, simţi ritmul plăcut al oraşului; Sydney-ul lucra 
relaxat, străzile erau de o curăţenie impecabilă, dichisite, 
populaţia de toate naţiile străbătea trotuarele, acolo era punctul 
de întâlnire al Europei cu Asia şi cu Oceania. Ajunse la destinaţie 
după ce mai străbătu câteva străduţe, în blocul dintre Pitt Street 
şi Castlereagh Street şi se opri alături de edificiu, măsurând din 
priviri înălţimea monumentului colosal pe care Filipe îl alesese ca 
punct de întâlnire. 

Centrepoint. 

Numele oficial era Sydney Tower, dar australienii îl numeau 
Centrepoint, întrucât făcea parte din centrul comercial cu acelaşi 
nume. Era o structură cu o înălţime de trei sute de metri, un fel 
de palmier din oţel, cu o axă cilindrică foarte delicată şi înaltă şi 
cu o coroană aurie în vârf, ca un gigantic bold întors, ţinându-şi 
echilibrul în vârf şi cu gămălia în sus. Nişte cabluri de oţel se 
înnodau pe axă, ca parâmele pânzelor agăţate de catargul unui 
vas şi turnul din vârf strălucea în soare; poleiala de aur cu care 
era îmbrăcat reflecta lumina clară a dimineţii târzii. 

După o ultimă examinare pentru a se asigura că nu mai era 
urmărit, se urcă în lift şi urcă până în turn. Majoritatea 
pasagerilor erau nerăbdători să ajungă pe puntea de observaţie, 
la etajul al patrulea al structurii, dar Tomas cobori la etajul 
inferior. 

Cafeneaua. 

Nişte patrulatere imense din sticlă serveau drept perete 


245 


pentru vastul coridor circular de la etajul al treilea. Sydney-ul se 
întindea dincolo de ferestrele mari, cu oceanul ce pătrundea 
uscatul prin nenumărate golfuri; peste tot se ridicau insule verzi 
de vegetaţie sau structuri albe şi gri de beton. In acel oraş se 
întâlneau omul, pământul şi oceanul. Într-o parte se vedeau Blue 
Mountains”, în cealaltă albastrul Botany Bay, iar jos, hăţişuri de 
clădiri, străzi şi structuri cu arhitectură sofisticată. 

— Hei, Casanova! 

Vocea venea de la una dintre mese şi era inconfundabilă. 

— Salut, Filipe. Ai venit de mult? 

îşi strânseră mâinile în chip de salut şi Tomas se aşeză pe 
scaun lângă o fereastră largă. 

— Doar ce-am ajuns, spuse prietenul lui, trecându-şi degetele 
prin părul blond şi ondulat. N-ai fost urmărit? 

Tomas cobori vocea. 

— Ba am fost. 

Filipe privi împrejur, îngrijorat. 

— Cine? 

— Nu ştiu. Dar am reuşit să scap de el. 

— Sigur? 

— Da. Nu l-am mai văzut. 

— Dar cum de te-au găsit? 

— Nu ştiu. 

— Ai lăsat vreo urmă când ai luat avionul? 

— Nu cred. 

— Crezi sau eşti sigur? 

Tomas căscă, resimţind diferenţa de fus orar. 

— După cele întâmplate în Siberia, nu mai sunt sigur de nimic. 
Însă am avut mare grijă să încurc pistele. M-am dus cu maşina în 
Faro, acolo am luat avionul spre Londra, de-acolo spre Frankfurt 
şi numai atunci mi-am luat biletul pentru Sydney, cu mai puţin de 
două ore înainte de zbor. 

— Cu cardul de credit? 

— Cu bani gheaţă. 

— Ce nume ai dat la avion şi aici, la hotel? 

— Rosendo. 

— Şi l-au acceptat? 

— Da, este unul dintre numele mele de familie. Tomas 


33 Lant muntos situat la 50 km vest de Sydney, capitala statului New 
South Wales (n.r.). 
246 


Rosendo Noronha, aşa scrie în paşaport. Rosendo e numele 
mamei mele. 

Filipe oftă. 

— Cum o vrea Dumnezeu. Se lăsă moale în scaun şi sorbi 
dintr-un pahar cu apă rece. Povesteşte-mi ce s-a întâmplat după 
ce ne-am despărţit la Baikal. 

— Au omorât-o pe Nadia. 

— Ştiu. Dar cum s-a întâmplat? 

— Ne-au prins spre prânz la marginea lacului. Am reuşit să 
fugim în pădure, dar ne-au găsit. l-au împrăştiat creierii cu un 
glonţ. Se cutremură. A fost oribil. 

Rămaseră tăcuţi îndelung, cu privirea rătăcind pe deasupra 
oraşului care se întindea jos; de la distanţă, totul părea irelevant, 
nesemnificativ. 

— Biata Nadia, murmură Filipe. E vina mea, eu am băgat-o în 
povestea asta. 

Tomas îşi drese glasul. 

— Ascultă, Filipe. De ce ai stabilit această întâlnire? Ştii la fel 
de bine ca mine că este periculos. 

Prietenul său îl privi surprins. 

— Nu voiai să te întâlneşti cu mine? 

— Ba da, bineînţeles, se grăbi să răspundă Tomas. Asta nu 
înseamnă că nu sunt, chiar fără să vreau, un pericol pentru tine. 
Uite ce s-a întâmplat în Siberia. 

— Ţi-ai luat măsuri de precauţie? 

— Sigur că da. Ţi-am povestit. Dar şi numai faptul că suntem 
împreună este un risc, nu crezi? 

— Evident. 

— Şi atunci de ce mi-ai dat întâlnire? 

— Pentru că avem nevoie de tine. 

— Avem? 

— Eu şi James. Avem nevoie de tine. 

— Pentru ce? 

— Ca să vedem în ce fel ne putem folosi mai bine de ceea ce 
am descoperit. 

— Vorbeşti de descoperirea care pune în pericol afacerile cu 
petrol? 

— Exact. 

— Dar e un domeniu pe care nu-l cunosc. Nu văd cum ţi-aş 
putea fi de folos. 


247 


— Nu Interpolul te-a implicat în povestea asta? 

— Ba da. 

— Atunci ne poţi fi de folos. 

Tomas dădu din cap. Era evident că Filipe se simţea încolţit şi 
că, în ciuda faptului că n-avea încredere în poliţie, ştia că numai 
acolo stătea ultima lui speranţă. Şi ce putea fi mai bun decât 
Interpolul? 

— Incă nu mi-ai spus despre ce descoperire este vorba. Filipe 
se ridică dintr-odată şi-i făcu semn cu mâna, invitându-l să-l 
urmeze. 

— Vino, spuse el. Am să-ţi arăt. 


248 


XXVIII 


Coborâră în linişte până la parter, atenţi la persoanele din jur, 
încercând să surprindă priviri suspecte sau mişcări care 
trădează. Însă totul părea liniştit şi normal, turiştii de la 
Centrepoint trăncăneau nerăbdători, agitația din ascensor fiind 
foarte mare pe tot parcursul coborârii; comportamentul tuturor li 
se păru într-atât de normal încât, de îndată ce uşile s-au deschis 
şi Tomas şi Filipe au ieşit din complex pierzându-se în mulţime, 
se simţiră imediat stăpâniţi de un sentiment de siguranţă. 

Chiar şi aşa, păşiră încordaţi pe stradă, privind insistent înapoi 
şi aruncând ocheade într-o parte şi-n alta, temându-se de vreo 
umbră. Geologul călca pe trotuar cu pas uşor, luând conducerea 
cu hotărârea celui care ştie unde merge și-l duse pe Tomas până 
pe Pitt Street. Acolo o luă spre sud şi parcurse artera în direcţia 
opusă cartierului The Rocks. Era o stradă efervescentă, dedicată 
aproape în întregime comerţului şi pietonilor, iar furnicarul 
laborios al trecătorilor se înfăţişa aici plin de viaţă şi de culoare. 
Mulțimea era atât de densă că nici un urmăritor invizibil n-ar fi 
reuşit să-i găsească. 

— Dacă am înţeles bine ce mi-ai spus în Siberia, ai fost la 
Viena pe urmele mele, remarcă Filipe, suficient de degajat 
pentru a relua conversaţia. 

— Da, am fost să vorbesc cu tipul de la OPEC cu care te-ai 
întâlnit în 2002. 

— Abdul Qarim? 

— Chiar el. Mi-a spus că încerci să afli care este stadiul 
rezervelor mondiale de petrol. 

— Şi ce ţi-a mai spus? 

Tomas făcu un efort de memorie. 

— Păi mi-a vorbit despre situaţia producţiei internaţionale. Mi- 
a spus că petrolul non-OPEC este aproape de vârful de producţie 
şi că, după asta, economia mondială va deveni dependentă de 
petrolul OPEC. 

— Ţi-a spus cât timp va dura petrolul OPEC? 


249 


Un nou efort de memorie. 

— Dacă-mi amintesc bine, a zis că va dura timp de multe 
decenii. Poate chiar un secol. 

Filipe păşea cu ochii aţintiţi în pământ, ca şi cum ar fi fost 
absorbit de o idee. 

— Şi ţi-a mai spus altceva despre conversaţia noastră? 

— Păi mi-a vorbit despre chestiunea petrolului şi a energiei, 
însă esenţa mesajului era asta: extracția petrolului non-OPEC va 
intra în declin, iar lumea va depinde de petrolul OPEC. 

— Nu ţi-a vorbit despre documentele tehnice ale Aramco, nu-i 
aşa? 

— Ce documente? 

— Documentele Aramco. Compania petrolieră saudită. 

Tomas strâmbă din buze. N 

— Nu, nu mi-a vorbit despre ele. Işi privi amicul. De ce? Ar fi 
trebuit să-mi vorbească? 

Se opriră în dreptul unui semafor pentru pietoni care arăta 
roşu. Maşinile curgeau prin fața lor, revărsându-se pe Park 
Street, în timp ce pietonii aşteptau să treacă spre următorul 
cvartal din Pitt. 

— In grupul creat după conferinţa de la Kyoto, după cum ţi-am 
povestit, sarcina mea era de a studia problema energiei, spuse 
el, ignorând întrebarea lui Tomas. Am fost să inspectez 
principalele câmpuri de petrol existente pe planetă. Am fost în 
Texas, în Rusia, în Kazahstan, la marea Nordului, în golful Mexic, 
în Alaska... în fine, am mers peste tot pe unde erau mari 
zăcăminte de petrol. Or, în mod evident, a trebuit să vizitez şi 
tările OPEC. Numai că acolo accesul la informație este mult mai 
complicat. 

— Da, acolo sunt dictaturi. 

— Nu asta e problema. Ţările OPEC sunt guvernate de multă 
vreme de regimuri autoritare, dar întotdeauna au furnizat 
informații adecvate despre rezervele lor şi despre producția 
petrolieră. Din 1950 puneau mereu la dispoziție date detaliate 
despre ceea ce se întâmplă pe fiecare câmp în parte, îl fixă cu 
privirea pe Tomas. Inţelegi? Tipii nu se mulţumeau să ofere doar 
informaţii despre situaţia generală. Dădeau detalii specifice 
despre producţia fiecărui câmp petrolifer în parte. 

— Şi nu mai dau? 

Filipe dădu din cap. 


250 


— În 1982, ţările OPEC au închis robinetul cu informaţii. De la 
o zi la alta, tot ceea ce avea legătură cu producţia de petrol a 
devenit secret de stat. Puținele informaţii pe care au început să 
le furnizeze erau superficiale şi absolut imposibil de verificat. 
Piaţa a început atunci să se regleze cu ajutorul estimărilor şi 
datele de la OPEC au devenit puţin credibile, astfel încât chiar 
secretarul organizaţiei de la Viena, a început să-şi bazeze 
rapoartele despre producţia OPEC nu pe datele oficiale furnizate 
de propriii săi membri, ci pe aceste estimări. 

— Serios? 

— Incredibil, nu? Nici măcar OPEC-ul nu mai crede în datele 
furnizate de propriii săi membri. 

— Dar din ce motiv au adoptat această politică a secretului? 

Filipe îşi fixă prietenul cu privirea. 

— Tocmai asta-i întrebarea. Ce anume a determinat OPEC să 
oprească furnizarea de informaţii despre producţia sa petrolieră? 
Sau, dacă formulăm altfel întrebarea: ce are de ascuns OPEC? 

Lumina semaforului pentru pietoni se făcu verde şi mulţimea 
care se strânsese pe cele două trotuare avansă şi se încrucişă la 
mijlocul străzii, ca două roiuri care converg, se amestecă şi apoi 
se despart. 

— Haide, spune, insistă Tomas, ocolind doi australieni cu 
pantaloni scurţi kaki, ce veneau din sensul opus. De ce a închis 
OPEC-ul robinetul cu informaţii? 

— Răspunsul lor este că petrolul are o importanţă 
geostrategică atât de mare încât membrii OPEC, pentru a se 
apăra de maşinaţiunile Occidentului, trebuie să ţină informaţia 
sub secret. 

— Dar tu nu crezi explicaţia asta... 

— Nu, confirmă Filipe. Nu cred. 

— De ce? 

— Pentru că e simplistă. Pentru că n-are sens. Pentru că este 
un indiciu că OPEC ascunde ceva. 

— Dar ce anume? Ce ascund ei? N 

— Şİ eu mi-am pus această întrebare de nenumărate ori. In 
căutarea răspunsului, am călătorit luni în şir prin diverse capitale 
din Orientul Mijlociu şi am început să am senzaţia că mă lovesc 
de adevărate ziduri de cetate. Am dat de un văl de tăcere în 
Teheran, în Bagdad, în Kuweit, în Riad. Nici nu-ţi închipui, parcă 
vorbeam singur. 


251 


— Erau nervoşi în prezenţa ta? 

— Nu, dimpotrivă. Au fost mereu foarte simpatici, îmi făceau 
nenumărate cadouri, îmi ofereau mese excelente, mă tratau cu 
multă curtoazie, dar oricât m-am străduit, n-am aflat nimic de la 
ei. Din gurile lor n-am auzit altceva decât versiunea oficială că 
Orientul Mijlociu dispune de suficient petrol astfel încât doar 
peste mult timp va fi atins vârful producţiei OPEC. 

— Exact ce mi-a zis şi Qarim. 

— Asta este versiunea oficială, insistă Filipe. Numai că, în 
ultima mea vizită în Arabia Saudită, am dat lovitura. Cum eram 
sătul să mă tot izbesc de aceste ziduri de tăcere, m-am hotărât 
să vizitez câmpul din Ghawar, cel mai mare câmp petrolifer din 
lume. Evident că era o misiune imposibilă, dar m-am hotărât să 
încerc oricum. Ca să ajung la Ghawar a trebuit să ies din circuitul 
normal al Ministerului Petrolului, de unde nu răzbătea nici o 
informaţie și am bătut la uşa unui departament de inginerie de la 
Aramco. Am stabilit o întâlnire cu şeful de departament şi, în ziua 
următoare, am apărut la ora stabilită în sediul Aramco, o clădire 
de sticlă ridicată în marginea deşertului, la Dhahran**. Bărbatul 
m-a primit cu multă politeţe şi mi-a explicat că nu mă poate duce 
la Ghawar, că nu era de competenţa lui, că i-ar fi plăcut să mă 
ajute, dar că el nu era decât un simplu inginer şi că eu trebuia să 
parcurg circuitul oficial. 

— Al guvernului? 

— Al Ministerului Petrolului. Or, acest circuit mi-era mult prea 
cunoscut. Îl făcusem cu câţiva ani în urmă şi nu ajunsesem 
nicăieri. După cum poţi să-ţi dai seama, am înţeles imediat că şi 
această încercare era condamnată la eşec, aşa că am fost foarte 
dezamăgit. Se opri o clipă să se orienteze pe stradă şi reluă 
imediat discuţia. Insă, către sfârşitul întâlnirii, inginerul saudit 
avu încă un vizitator şi, cu o delicateţe de care numai arabii sunt 
în stare, a ieşit ca să vorbească cu noul venit şi a insistat să-l 
aştept în birou. Ridică din sprâncene, îţi dai seama ce s-a 
întâmplat? 

— Ai rămas singur în birou. 

— Exact. Până să mă dezmeticesc, bărbatul plecase, iar eu 
eram singur în birou. Ca să treacă vremea mai repede, m-am 
ridicat de pe canapea şi am început să-mi plimb privirea peste 

3+ Oraş situat pe ţărmul golfului Persic, important centru 
administrativ al industriei petrolifere saudite (n.r.). 

252 


cărţile şi dosarele din bibliotecă. Filipe se opri în mijlocul 
trotuarului, de parcă ajunsese într-un punct important al 
istorisirii. Adu-ţi aminte că nu mă aflam într-un birou obişnuit, al 
relaţiilor publice de la Ministerul Petrolului, în Riad, unde existau 
doar broşuri de propagandă. M-am trezit singur în biroul şefului 
unui departament de inginerie al Aramco, în Dhahran. Era locul 
lui de muncă, iar documentele de pe rafturi nu erau nişte simple 
broşuri care ridică osanale imenselor rezerve de petrol din Arabia 
Saudită, ci adevărate documente tehnice. Filipe începu din nou 
să meargă. Tot uitându-mă pe cotoarele dosarelor, am dat de 
unul intitulat Problems în Production Operations, Sandi Fields”. 
Titlul mi s-a părut ciudat, aşa că am luat dosarul şi am început 
să-l răsfoiesc. Ce am văzut acolo doar aruncându-mi ochii peste 
primele pagini, m-a îngrozit atât de tare încât, într-un impuls de 
moment, am smuls toate foile şi le-am ascuns repede în geanta 
mea. 

Tomas afişa o expresie de stupefacţie, undeva între indignare 
şi mirare. 

— Ai furat paginile din acel dosar? 

— Ştiu că pare o nebunie, dar era o adevărată mină de 
informaţii şi n-am putut să mă stăpânesc. Am pus dosarul gol la 
loc şi m-am aşezat cuminţel pe canapea, copleşit de îndoieli 
despre ceea ce făcusem, pe jumătate regretând, blestemându- 
mi acel imbold şi ispitit să pun totul la loc. Numai că, între timp, 
inginerul s-a întors şi n-am mai avut timp s-o fac. Mi-am luat la 
revedere cam în grabă şi am alergat la aeroport, fără să mai trec 
pe la hotel. 

— Şi ai părăsit ţara cu acel dosar? 

— Tot, spuse Filipe. Am luat tot. 

— Şi ei n-au descoperit? 

— Bănuiesc că da. Când am apărut la Viena pe neaşteptate şi 
l-am confruntat pe Qarim cu faptele, nu mi s-a părut prea mirat 
că ştiu anumite lucruri pe care nu trebuia să le ştiu. Şi adevărul 
este că tocmai în acea zi, la două luni după ce furasem acele 
hârtii, i-au omorât pe Howard şi pe Blanco, iar mie şi lui James 
ne-au răvăşit locuinţele. 

— Crezi că moartea lor are legătură cu furtul acelor 
documente? 


35 Probleme în operaţiunile de producţie, câmpurile saudite, în engl. 
în original (n.r.). 
253 


— Nu sunt sigur, recunoscu Filipe. Dar bileţelele cu cei trei de 
şase, lăsate lângă cadavre, demonstrează că asasinatele au 
legătură cu cercetările noastre. Şi asta răspunde şi la întrebarea 
pe care mi-ai pus-o înainte. Din ce motiv eram urmăriţi noi, din 
moment ce mulţi alţi oameni de ştiinţă studiau încălzirea globală 
a planetei? Ce anume făcea ca grupul nostru să fie un caz 
special? Făcu o pauză, ca şi cum ar fi dorit să prelungească 
îndoiala. Răspunsul este că noi eram în posesia unor informaţii 
strict confidenţiale despre ceea ce se întâmpla în câmpurile 
petrolifere ale OPEC. Cobori vocea. Informaţii care pun sub 
semnul întrebării supraviețuirea afacerii petrolului. 

Tomas înclină capul şi se întoarse spre amicul său, intrigat, 
căci curiozitatea îi fusese aţâţată. 

— Drace, exclamă. Dar ce naiba de informaţii sunt acelea? 

Traversară strada Bathurst şi au ţinut-o drept înainte, pe 
aglomerata stradă Pitt. 

— Ca să înţelegi ce am să-ţi povestesc, trebuie să stăpâneşti 
nişte concepte fundamentale din domeniul petrolului, remarcă 
Filipe. De exemplu, ştii ce este un vârf de producţie? 

— Qarim mi-a explicat în Viena, spuse Tomas, satisfăcut în 
sinea lui că nu avea să treacă drept un ignorant absolut în 
materie. Este atunci când producţia trece de jumătatea rezervei 
totale. Se cheamă vârf pentru că graficul producţiei e ca un 
munte. Făcu un desen cu degetul în aer. Urcă până atinge vârful 
şi apoi începe să coboare. 

Filipe se strâmbă. 

— Da, asta e, însă nu chiar aşa. 

— Păi cum? 

Fu rândul prietenului său să deseneze un grafic în aer. 

— Curba de producţie nu este asemănătoare pantelor unui 
munte, care urcă, ating un vârf şi apoi coboară lent, ci seamănă 
cu un platou. Urcă încet, rămâne sus o anumită perioadă şi, 
dintr-odată, buf! Degetul cobori brusc. Cade ca şi cum s-ar 
arunca într-o prăpastie. 

— Un platou, zici? 

— Aşa arată curba producţiei globale de petrol. Urcă, atinge 
vârful, se menţine în vârf o vreme şi, dintr-un moment într-altul, 
scade abrupt. Şi asta pentru că, atunci când ating vârful, 
companiile şi ţările care sunt mari producătoare de petrol fac un 
efort important pentru a menţine producţia sporită şi acest efort 


254 


explică platoul în care ajunge curba. Problema este că acest efort 
nu poate fi susţinut la nesfârşit, din moment ce rezervele sunt 
limitate, astfel că e inevitabil ca producţia să scadă... şi scade 
violent. De la un an la altul. 

— Când vom ajunge la acest vârf? 

— După cum ţi-a spus Qarim, atingerea vârfului producţiei de 
petrol non-OPEC este iminent. Dintre toate ţările din afara OPEC, 
numai Brazilia şi Rusia par capabile să mărească producţia, dar, 
în cazul Rusiei, nu pentru mult timp și nici măcar asta nu eo 
certitudine. Un raport al Academiei Ruse de Ştiinţe arată că 
aproape şaizeci la sută din rezervele Siberiei Occidentale sunt pe 
cale să se epuizeze, iar fostul preşedinte Putin a promulgat un 
decret prin care a clasificat informaţiile despre rezervele 
petroliere ca secrete de stat. Şi dacă a făcut asta, dragul meu, 
înseamnă că Rusia vrea să ascundă ceva. Pe de altă parte, 
Marea Nordului este epuizată, la fel şi Texasul, Canada dă semne 
de declin, iar Norvegia pare gata să treacă de vârf. 

— Da, mi-a povestit. Petrolul non-OPEC se apropie de sfârşitul 
vieţii. Dar chiar crezi asta? Nu se pot găsi noi zăcăminte? 

— Problema este că petrolul e un produs destul de rar, date 
fiind condiţiile excepţionale care sunt necesare pentru ca natura 
să-l fabrice. Pe toată planeta au fost detectate, cu totul, numai 
şase sute de sisteme capabile să producă petrol şi gaz în 
cantităţi rentabile. Dintre aceste şase sute de sisteme, patru sute 
au fost sau sunt deja în exploatare, iar celelalte două sute se 
găsesc în Oceanul Arctic sau în ape foarte adânci şi nici măcar 
nu avem certitudinea că acolo există petrol sau gaz. Doar ca să- 
ţi faci o idee, în ultimii patruzeci de ani s-au descoperit numai 
patru câmpuri supergigantice în afara Orientului Mijlociu. Câmpul 
chinez de la Daqing, în 1961, câmpul rusesc de la Samotlor, în 
1963, câmpul Prudhoe din Alaska, în 1967 și câmpul mexican de 
la Cantarell, în 1975. De-atunci şi până acum, nimic. Numai 
zăcăminte mici, excepţie făcând doar marile întinderi petroliere 
de la Bahia dos Santos, din Brazilia, descoperite în 2008. Ori, 
dintre aceste patru supergigantice, numai Daqing şi Cantarell au 
în continuare o producţie crescută, deşi dau semne de declin. 
Vârful lor a fost deja atins. Şi, dacă lăsăm la o parte 
supergiganticele şi ne concentrăm doar asupra câmpurilor 
gigantice, observăm aceeaşi tendinţă. Cea mai mare parte a 
câmpurilor care au intrat în producţie după 1970 s-au epuizat 


255 


până în 2000, cum este cazul câmpurilor Brent şi Forties, din 
Marea Nordului. Şi numai trei au intrat în funcţiune după 1990. II 
privi pe Tomas în ochi. Inţelegi ce se întâmplă? Petrolul non- 
OPEC chiar se află în preajma vârfului ireversibil, dacă nu cumva 
l-a şi depăşit. 

— Dar cum se poate ca nimeni să nu ştie nimic? 

— Din diverse motive, consideră Filipe. Motivul principal este 
că informaţia despre petrolul existent este foarte înşelătoare. De 
exemplu, una dintre cele mai respectate agenţii petroliere din 
lume, US Geological Survey, estimează că rezervele mondiale de 
petrol se situează în jurul a 2,5 trilioane de barili. 

— Asta e mult? 

— Ca să-ţi faci o idee, se estimează că până acum lumea a 
consumat puţin mai mult de un trilion de barili. 

— Atunci 2,5 trilioane înseamnă mult. 

— Sigur că da, confirmă geologul. Această estimare adună 1,6 
trilioane de barili din rezervele deja descoperite, dintre care 
jumătate se află în Orientul Mijlociu, cu nouă sute de miliarde de 
barili de petrol încă nedescoperiţi. 

— Şi cu tot petrolul acesta, când va fi vârful? 

Filipe se încruntă, făcând calculele mental. 

— Să vedem. In prezent lumea consumă mai mult de optzeci 
de milioane de barili pe zi, corect? Desenă numărul în aer, ca şi 
cum aşa îl putea vizualiza mai bine. Dacă consumul continuă să 
crească cu o rată de doi la sută pe an, cele 2,5 trilioane de barili 
ar trebui să atingă vârful în... în... stai să calculez... prin 2030. 

— In 2030? 

— Cu aproximaţie. 

— Şi atunci care este problema? 

Prietenul zâmbi forţat. 

— Aceste numere sunt false. 

— False? Dar n-ai spus că sunt estimările uneia dintre cele mai 
respectate agenţii petroliere din lume? 

— Ba da, dar asta nu înseamnă că nu sunt false. 

— Cum poţi să spui asta? 

— Din două motive. In primul rând, pentru că americanii sunt 
cei care afirmă asta. După cum ţi-am mai explicat, interesele 
petroliere domină puterea politică în America şi tot ceea ce 
spune o agenţie americană trebuie privit în lumina acestei 
realităţi. De exemplu, US Geological Survey, care acum crede că 


256 


există foarte mult petrol pe planetă, este aceeaşi US Geological 
Survey care, în anii 1990, a prezentat o estimare foarte 
pesimistă a rezervelor de petrol din Oceanul Arctic. Ştii ce s-a 
întâmplat după aceea? 

— Hmm... 

— Interesele petrolului au intervenit, iar agenţia a trebuit să 
anuleze estimările pesimiste şi să le înlocuiască cu altele mai 
optimiste. Îi făcu cu ochiul. Înţelegi? 

Tomas clătină din cap, neîncrezător. 

— Nu cred că este chiar aşa. 

— Ba să crezi, îl asigură amicul său. Chiar circulă o anecdotă 
în lumea petrolului despre felul în care agenţiile americane îşi 
angajează personalul. Vrei s-o auzi? 

— la spune. 

— US Geological Survey avea nevoie de un angajat şi, într-o zi, 
s-a hotărât să intervieveze trei candidaţi: un geolog, un 
geofizician şi un analist al rezervelor petroliere. l-au întrebat pe 
fiecare: cât fac doi şi cu doi? Geologul a răspuns: patru. 
Geofizicianul a răspuns douăzeci şi doi. Când a venit rândul 
analistului, candidatul l-a chemat pe cel care-l intervieva într-o 
cameră de alături, a încuiat uşa, a închis ferestrele, a scos 
telefoanele din priză şi apoi, foarte încet, i-a spus: cât vreţi 
dumneavoastră să fie? A fost angajat. 

Râseră amândoi. 

— Foarte bine, spuse Tomas, binedispus. Am înţeles că nu 
putem avea încredere în agenţiile americane. Dar ce alt motiv 
mai ai ca să crezi că cifrele nu sunt adevărate? 

— Al doilea motiv pentru care estimarea de 2,5 trilioane de 
barili este falsă se leagă tocmai de analiza acestor numere. Uite, 
calculul celor 2,5 trilioane de barili de petrol de pe planetă 
porneşte de la suma rezervelor dovedite şi a resurselor încă 
nedescoperite, nu-i aşa? Rezervele dovedite sunt, după US 
Geological Survey, de 1,6 trilioane de barili. Problema este că, 
atunci când vorbim despre rezerve dovedite, vorbim de datele 
furnizate de ţările producătoare, informaţii care, în cazul OPEC, 
au o fiabilitate îndoielnică, după cum ţi-am explicat deja. De 
exemplu, la sfârşitul anilor 1980, şase dintre cei mai mari 
producători OPEC au adăugat dintr-odată mai mult de trei sute 
de miliarde de barili la rezervele lor colective. Or cantitatea de 
petrol din rezervă creşte numai în două situaţii specifice: când se 


257 


fac descoperiri sau când noi metodologii de evaluare a rezervelor 
arată că într-un anumit câmp există mai mult petrol decât se 
credea. Problema este că, în acea perioadă, nici una dintre cele 
şase ţări OPEC n-a anunţat vreo descoperire importantă de petrol 
și nici tehnologiile de evaluare a rezervelor n-au suferit vreo 
evoluţie semnificativă. 

— Şi atunci cum au descoperit ei că rezervele lor erau mai 
mari decât se credea? 

— Bună întrebare, exclamă Filipe. Aceste ţări au pretins că 
doar corectează o greşeală din trecut. Dar adevărul, bănuiesc eu, 
este altul. In 1985, OPEC a stabilit că cu cât sunt mai mari 
rezervele unei ţări membre a organizaţiei, cu atât mai mult 
petrol va putea exporta. Adică, va avea mai mult profit, în 
consecinţă, s-au apucat cu toţii să mărească rezervele pe hârtie. 

Tomas râse. 

— Dar pot face asta? 

— Nu numai că pot, dar au şi făcut-o. Cine îi controlează? 
Datele de la OPEC sunt secrete şi de neverificat. Dacă ei spun că 
au o mie de cvadrilioane de barili de rezerve, cine poate face o 
afirmaţie contrară? Nu există inspectori independenţi... 

— Dar tu eşti sigur că această creştere a fost pur 
administrativă? 

— Hai, Casanova, nu fi naiv. Uite, ia, de exemplu, cazul 
Irakului. Irakul a fost una dintre cele şase ţări care, de la o zi la 
alta și-au mărit în mod miraculos rezervele de petrol. Dacă 
analizăm în amănunt acest caz, observăm că, din 1980, irakienii 
au mărit de patru ori valoarea rezervelor. Schiţă o grimasă. Or, 
cum e posibil aşa ceva, dacă de-atunci încoace ţara a fost în 
război sau sub embargou petrolier? 

Tomas cântări obiecţia. 

— Intr-adevăr... 

— Prin urmare, am terminat discuţia despre fiabilitatea datelor 
referitoare la rezervele dovedite, concluzionă Filipe. Haide să 
vedem acum situaţia şi mai dubioasă a petrolului care trebuie 
descoperit. După cum ţi-am spus deja, petrolul este un produs 
rar şi există în lume numai câteva zeci de sisteme care n-au fost 
încă exploatate. Estimările pleacă de la principiul că aproape 
toate aceste sisteme au petrol, dar acest lucru nu este neapărat 
adevărat, pe fapt, nu ştim exact ce este acolo, din moment ce, 
aşa cum arată şi definiţia, aceste sisteme sunt încă 


258 


neexploatate. Ridică degetul. Totuşi, există un lucru pe care eu îl 
ştiu cu certitudini Este din ce în ce mai greu să găsim noi 
câmpuri de petrol. Cele mai mari au fost deja localizate, pentru 
că erau mai uşor de găsit. Acum le găsim doar pe cele mai mici, 
care au fost scăpate din vedere înainte. lar din 1961, de la an la 
an, companiile petroliere descoperă din ce în ce mai puţin petrol. 
Din 1995, lumea consumă cel puţin douăzeci şi patru de miliarde 
de barili anual, dar se descoperă numai nouă miliarde de barili 
de petrol pe an. Işi fixă privirea într-un punct oarecare de pe 
strada Pitt. In realitate, petrolul existent în lume, în afară de cel 
OPEC, se află undeva în jurul unui trilion de barili. 

— Un trilion? Şi în condiţiile astea, când atingem vârful? 

— İn curând. Vom fi în viaţă şi vom fi martori la toate astea. 

— Dar când va fi vârful? 

Filipe oftă. 

— Intre 2010 şi 2015. 

— Tot aşa apreciază şi Qarim. 

— S-ar putea să mă înşel cu doi sau trei ani, dar aceasta este 
data de referinţă pentru vârful petrolului non-OPEC. 

Se adunase multă lume în mijlocul Pitt Street, în jurul 
jonglerilor care făceau un număr riscant cu sticle. Unul după 
altul, se auzeau strigăte de admiraţie, din când în când cineva 
bătea din palme; privitorii reacţionau la emoţiile spectacolului de 
stradă. Insă cei doi prieteni trecură pe-acolo de parcă nu se 
întâmpla nimic, nici măcar n-au aruncat o privire cu colţul 
ochiului, adânc concentrați la problema care-i frământa în acele 
momente. 

— Totuşi, nu înţeleg un lucru, remarcă Tomas. 

— Spune. 

— Dacă situaţia este atât de critică, cum se face că, abia spre 
sfârşitul lui 2007, au început să reacționeze pieţele? Adică e 
suficient să fie o furtună mai puternică în golful Mexicului şi - 
paf! - imediat sare preţul petrolului. Pieţele au fost mereu 
extrem de sensibile la cele mai mici fluctuații în rezervele de 
petrol, chiar şi atunci când aceste fluctuații erau în mod evident 
temporare, cum e cazul celor provocate de furtuni. In cazul 
acesta, cum e posibil să le ia atâta timp să reacționeze la o astfel 
de enormitate? Clătină din cap. N-are nici o logică. 

— Este adevărat că deja pieţele au început să reacționeze, dar 
încă n-au intrat totalmente în panică dintr-un motiv foarte 


259 


simplu, spuse Filipe. Este vorba despre încrederea vizavi de 
rezervele disponibile în Orientul Mijlociu. Pieţele sunt convinse că 
Orientul Mijlociu posedă încă rezerve incredibile de petrol, 
cantităţi atât de mari încât pot acoperi la orice oră o întrerupere 
a producţiei altor ţări. Toată lumea spune că Arabia Saudită şi 
Kuweitul dispun de zăcăminte nefolosite, care pot fi activate 
dintr-un moment într-altul. Asta se numeşte spare capacity, 
capacitate de rezervă. 

— Vrei să spui că pe piaţă există convingerea că rezervele nu 
se vor termina niciodată? 

— Da, încuviinţă geologul. Din cauza capacităţii de rezervă a 
OPEC. Ridică sprâncenele. Problema este că, dacă ne gândim 
mai bine, această capacitate de rezervă este un cuţit cu două 
tăişuri. Pe măsură ce producţia de petrol non-OPEC scade, ţările 
OPEC îşi cresc producţia, împiedicând, astfel, epuizarea 
rezervelor. Prin urmare, preţurile se menţin stabile şi n-au rol de 
sistem de avertizare. Pe de altă parte, e bine să ţinem minte că 
preţul unui produs reflectă abundența sau lipsa produsului în 
cauză numai dacă există o piaţă liberă. 

— Şi nu este aşa? 

— In cazul petrolului, nu. OPEC nu lasă sistemul să funcţioneze 
liber. 

— İn ce sens? 

Filipe făcu o pauză, cântărind cea mai bună formă de a explica 
felul în care merge afacerea. 

— Uite, imaginează-ți că piaţa petrolului este liberă şi că tot 
petrolul existent le este accesibil tuturor, propuse el. Intr-o 
situație ca aceasta, normal ar fi ca, întâi, companiile petroliere să 
vândă petrolul mai accesibil, tocmai pentru că extracția lui este 
mai ieftină şi astfel ar fi mai competitivi faţă de concurență, nu-i 
aşa? 

— Bineînţeles. 

— Pe măsură ce acest petrol accesibil se epuizează, 
companiile se îndreaptă spre petrolul mai greu accesibil, având 
costuri mai mari de producţie. In aceste condiţii, preţurile ar 
creşte gradat, însoţind creşterea costurilor de producţie şi 
anunțând astfel la timp consumatorii şi guvernele că trebuie să 
înceapă să consume mai puţin şi să caute surse alternative de 
energie. 

— Şi de ce nu se întâmplă aşa? 


260 


— Tocmai pentru că piaţa nu este liberă. Pentru ca 
mecanismul preţurilor să funcţioneze, este fundamental accesul 
liber la petrolul ieftin. Or, problema este că petrolul ieftin este în 
mâna OPEC, care şi-a acoperit toate operaţiunile cu un văl al 
secretului şi a trecut la producţia pe cote. 

— Când vorbeşti de petrol ieftin, la ce te referi mai exact? Ce 
fel de petrol e acesta? 

— Petrolul cel mai ieftin din lume este cel irakian, urmat 
imediat de cel saudit. Irakul şi Arabia Saudită dispun de câmpuri 
incredibil de mari, în care e suficient să forezi şi... - puf! - 
petrolul ţâşneşte ca de la izvor. În aceste ţări accesul la petrol 
este atât de simplu încât extracția este foarte ieftină, înţelegi? 

— Dar despre ce valori este vorba? 

— Ca să-ţi faci o idee, Rusia cheltuieşte cincisprezece dolari 
pentru a extrage un singur baril de petrol. Pentru aceeaşi 
cantitate de ţiţei, Arabia Saudită plăteşte doar un dolar şi 
jumătate. Sau chiar mai puţin. 

— La naiba! 

— Din moment ce OPEC impune limite la propria-i producţie, 
lumea recurge mai întâi la petrolul scump. Implicaţiile sunt 
evidente. Dacă se termină petrolul scump, intră pe piaţă petrolul 
ieftin, ceea ce înseamnă că logica pieţei este inversată şi 
preţurile nu mai au funcţia de sistem de avertizare. Preţul 
petrolului se poate menţine mult timp relativ scăzut datorită 
acestui fenomen, înţelegi? Lipsa de libertate de pe piaţă ascunde 
gravele probleme de producţie şi de furnizare care se apropie. 

— Inţeleg. 

Filipe păstra o expresie întunecată. 

— Dar chiar şi acest efect începe să se atenueze. Un baril de 
petrol costa doar zece dolari în 1998, dar, după nici zece ani, 
această valoare a sărit la o sută patruzeci de dolari. Problema 
este că acea spare capacity, care era de opt milioane de barili pe 
zi în 1987, s-a redus acum aproape la zero, din moment ce 
cererea a crescut mai mult decât oferta. Ca dovadă, a fost de 
ajuns o mică scădere a producţiei ca cea provocată de uraganele 
din 2005, Katrina şi Rita, pentru a dezlănţui haosul în ce priveşte 
preţul petrolului. Dacă pieţele au reacţionat aşa în faţa unei 
scăderi atât de mici a producţiei, acesta este un semnal clar că 
nu mai există spare capacity. Filipe îşi fixă privirea în pământ, 
posomorât. Când producţia va intra într-adevăr în criză, lumea va 


261 


fi luată prin surprindere. 

Se apropiau de strada Liverpool, iar geologul arătă spre 
edificiul din intersecţie. Era o clădire modernă, plină de ferestre 
pe toate părţile. 

— E hotelul tău? întrebă Tomas. 

Prietenul său încuviinţă. 

— Vreau să-ţi arăt ceva, spuse el, oprindu-se pe trotuar. Ştii, 
problema cea mai mare nu este să aflăm dacă se va termina 
petrolul, pentru că oricum se va termina. Problema cea mai mare 
este să ştim dacă vom fi anunţaţi la timp despre această 
epuizare a rezervelor şi dacă vom fi capabili să ne pregătim 
pentru această situaţie. 

— Şi ceea ce vrei să-mi arăţi are legătură cu această 
problemă? 

— Da. 

S-au uitat amândoi în jur fără să observe nimic suspect. 
Traversară strada, intrară pe uşa hotelului şi primul lucru pe 
care-l văzu Tomas fură cele cinci stele de la intrare. 

— la uite, te respecţi! 

Obişnuit cu circuitele luxoase din lumea petrolului, Filipe nici 
nu-i răspunse. Se îndreptă spre recepţie şi ceru să meargă la 
seif. Recepţionerul îl invită să intre într-un compartiment privat şi 
dispărură amândoi printr-o uşă laterală, cu siguranţă spre o zonă 
cu securitatea întărită. Tomas rămase să se plimbe prin faţa 
recepţiei, admirând marmura lucioasă, de culoare crem, care 
strălucea pe jos şi frumoasele covoare din partea cu canapelele, 
însă nu avu mult de aşteptat; la scurt timp, amicul său şi 
recepţionerul apărură în lobby. Filipe avea la subraţ o mapă mică 
din carton bleu. 

— Asta e, spuse el, arătându-i mapa cu o mişcare subtilă. 

— Ce e asta? 

— Secretul. 

— Ce secret? 

— Secretul pe care l-am furat de la OPEC. 


262 


XXIX 


Se instalară în barul hotelului, lângă o pancartă ce anunţa 
pentru acea seară prestaţia unei cântărețe americane al cărei 
atribut principal era „graţia angelică”. Avery's Bar era aproape 
gol; marea majoritate a clienţilor plecaseră din hotel şi cei care 
rămăseseră preferau, la acea oră, restaurantul de alături. 
Mulţumit de atmosfera liniştită şi de penumbra din bar, Filipe 
comandă un sate” de pui Balinese style, în timp ce Tomas se 
mulţumi cu o salată de berbec şi susan Thai style, pe care le 
însoţiră cu o bere australiană. 

— Asta e doar ceva uşor, înainte să plecăm, spuse Filipe. 
Avem ceva timp ca să vorbim, însă nu foarte mult. 

— Unde mergem? 

— O să vezi. 

Când chelnerul se îndepărtă, geologul puse mapa din carton 
bleu pe măsuţa de lemn închis la culoare şi-şi încrucişă 
picioarele, instalându-se mai bine pe canapea. 

— Ca să înţelegi ce am aici, trebuie mai întâi să-ţi explic ceva, 
arătă el, netezind cartonul mapei. Importanţa petrolului saudit. 

— Dar am înţeles asta mai de mult, spuse Tomas. Arabia 
Saudită este cel mai mare producător de petrol din lume. 

— Nu este doar cel mai mare producător, insistă Filipe. Este 
mult mai mult decât atât. 

— Cum aşa? 

— Fără petrolul saudit, se termină cu afacerea petrolului. 
Lumea rămâne fără energie. 

Istoricul schiţă o expresie neîncrezătoare. 

— Nu ţi se pare că exagerezi puţin? Evident că Arabia Saudită, 
fiind cel mai mare producător mondial, este o ţară foarte 
importantă în această afacere, fără îndoială. Dar de-aici şi până 
la a spune că fără acest petrol lumea va rămâne fără energie... 
în fine, e un pas mare, nu crezi? 


35 Fel de mâncare specific Asiei de sud-est, constând din frigărui de 
carne marinată de peşte, pui, porc sau oaie cu sos (n.r.). 
263 


— Casanova, ascultă ce-ţi spun. Fără petrolul saudit nu mai 
există afacerea petrolului. 

— Dar cum poţi să afirmi aşa ceva? 

— Dintr-un motiv foarte simplu. Ţi-am spus deja că petrolul 
non-OPEC este aproape de vârf, nu-i aşa? 

— Da. 

— Când trece de vârf, intră într-o perioadă de declin tocmai 
când pe plan mondial creşte cererea, astfel că lumea va fi 
dependentă în principal de petrolul OPEC. 

— Până aici am înţeles deja. 

— Intrebarea următoare este aceasta - aproape silabisi: Cât 
petrol are OPEC-ul până la urmă? 

Tomas ridică din umeri, ca şi cum nu s-ar fi gândit niciodată la 
această chestiune în special. 

— Qarim mi-a zis că mai ajunge încă o sută de ani. 

— Qarim s-a mărginit la repetarea versiunii oficiale, îl 
întrerupse Filipe. Problema, problema cea mai mare, ştii care 
este? Că nimeni nu ştie de fapt. Dacă OPEC tratează orice 
informaţie referitoare la petrol de parcă ar fi secret de stat, 
evident că nu se pot confirma rarele revelații despre stadiul 
rezervelor din ţările care fac parte din cartel. De fapt, nimeni nu 
ştie cu siguranţă cât petrol are mai exact OPEC-ul. Ai înţeles? 

— Da. 

Geologul îşi drese glasul. 

— Dar sunt unele lucruri pe care noi le ştim despre unii dintre 
producătorii OPEC. Să luăm, de exemplu, cazul Iranului, care este 
doar al patrulea producător mondial de petrol. Ai vreo idee 
despre stadiul rezervelor petroliere iraniene? 

— Nu. 

— Sunt în scădere. 

— Serios? 

— Iranul are patru câmpuri petrolifere  supergigantice. 
Aghajari, descoperit în 1936, Gach Saran, detectat în 1937, 
Marun, din 1963 şi Ahwaz, din 1977. Toate au trecut deja de vârf 
şi producţia iraniană scade de la an la an. 

— Şi spui că lranul este al patrulea producător mondial de 
petrol? 

Filipe strâmbă din buze. 

— Ingrijorător, nu-i aşa? Cel mai grav este că mai multe dintre 
ţările OPEC sunt în aceeaşi situaţie. De exemplu, singurul 


264 


supergigant din Oman, câmpul Yibal, a trecut de vârf în 1997. 
Nigeria a trecut şi ea de vârf şi, foarte îngrijorător, Kuweitul a 
redus rata de producţie în complexul Burgan, al doilea câmp 
petrolifer din lume, pentru a recupera presiunea din puțuri după 
câte spun ei. Compania petrolieră kuweitiană a anunţat la 
sfârşitul lui 2005 că Burgan este epuizat. Şi, în afară de Kuweit, 
vârful a fost depăşit şi de Irak, Siria şi Yemen. 

Tomas îşi îndreptă spatele. 

— lartă-mă, nu înţeleg, spuse el nehotărât. Vrei să spui că şi 
OPEC intră în declin? 

— Nu, îl corectă Filipe. Spun că cea mai mare parte a marilor 
producători din OPEC au intrat în declin. Ridică arătătorul. Dar 
există un producător, unul singur, în care toată lumea îşi pune 
speranţa că va rezolva problemele globale ale furnizării 
petrolului. 

— Arabia Saudită? 

— Nici mai mult nici mai puţin, zâmbi geologul. Regatul Arabiei 
Saudite. Acesta este principalul producător mondial de petrol, 
plasa de siguranţă legată sub circuitul energetic, perna care 
amortizează căderea producţiei de pe planetă. Ridică din 
sprâncene. Inţelegi acum din ce motiv am spus că Arabia Saudita 
este mult mai mult decât principalul producător din lume? 

— Da. 

— Fără Arabia Saudită n-ar fi suficientă energie pentru a 
satisface nevoile globale. Economia mondială ar intra într-o 
recesiune gravă şi haosul s-ar răspândi peste tot. Te-ai gândit 
cum ar fi dacă petrolul ar deveni atât de scump încât, în loc să 
coste o sută patruzeci de dolari barilul, ar fi şapte sute de dolari? 

— Ar fi complicat. 

— Complicat? râse Filipe. Ar fi sfârşitul, dragul meu. Deschise 
braţele. Sfârşitul. Se aplecă spre prietenul său. Tu ştii ce 
înseamnă şapte sute de dolari barilul? 

— Inseamnă că e rău. 

— Ah, poţi să fii sigur de asta, încuviinţă el. Şapte sute de 
dolari barilul înseamnă că, în loc să dai şaptezeci de euro pentru 
un plin la maşină, de exemplu, ai da şapte sute de euro. Lăsă 
numărul să răsune în mintea lui Tomas. Şapte sute de euro 
pentru un simplu plin de benzină. 

Istoricul fluieră, impresionat de această perspectivă. 

— Ne-am deplasa toţi cu bicicleta, nu? 


265 


— Chiar aşa. Dar îţi dai seama de impactul pe care l-ar avea 
asupra economiei mondiale? 

— Am intra în recesiune. 

Filipe râse din nou. 

— Recesiune este un cuvânt ridicol pentru a descrie ce s-ar 
întâmpla în aceste condiţii. Fii atent, din ultimele şapte recesiuni 
economice mondiale, şase sunt direct legate de reducerea 
temporară a producţiei de petrol. Repetă cele două cuvinte 
cheie. Reduceri temporare. Făcu o pauză. Acum imaginează-ţi ce 
s-ar întâmpla dacă aceste reduceri n-ar fi temporare, ci 
permanente. Adică o încetare care să nu fie de conjunctură, ci de 
structură, fără nici o perspectivă de rezolvare. 

— Recesiunea ar fi foarte gravă. 

Geologul îşi fixă prietenul cu privirea. 

— Casanova, o situaţie ca aceasta poate aduce sfârşitul 
civilizaţiei, nu crezi? Sfârşitul civilizaţiei. 

— Oare nu exagerezi puţin? 

— Crezi? făcu un gest împrejur, arătând spre atmosfera 
liniştită şi rafinată din bar. Uită-te la toate astea şi închipuie-ţi ce 
s-ar întâmpla dacă ar înceta brusc furnizarea de energie, într-o 
situaţie ca aceasta, toate lucrurile cu care ne-am obişnuit, acest 
lux pe care-l luăm drept garantat, s-ar evapora de la o zi la alta. 
incepu să enumere problemele pe degete, atingându-le unul câte 
unul. Nu ne vom mai putea duce la muncă, transportul de bunuri 
dintr-un loc într-altul se va opri, fabricile nu vor mai primi 
materie primă, producţia se va suspenda, la fel şi distribuţia, 
economia va fi paralizată, întreprinderile vor da faliment în 
cascadă, lumea nu va mai avea mijloace de subzistență, se va 
întrerupe transportul alimentelor către piaţă, nu se va mai 
respecta ordinea publică, vor fi revolte, devastări, ţările vor 
deveni imposibil de guvernat, foametea se va răspândi peste tot 
şi ne vom scufunda în haos. 

Tomas reflectă asupra acestui scenariu. 

— Ar fi foarte complicat. 

— Ar fi sfârşitul civilizaţiei, Casanova. Filipe mări ochii, 
subliniindu-şi ideea. Sfârşitul civilizaţiei. 

La masă se lăsă o linişte sumbră. Conversaţia devenise 
înspăimântătoare, iar istoricul, privind prin barul pustiu, nu putu 
să nu se gândească la faptul că totul în viaţă este fragil şi că 
istoria este înţesată de civilizaţii care păreau eterne într-un 


266 


anumit moment, de neînvins și care în cele din urmă s-au 
destrămat de la o zi la alta. 

— Bine, dar această perspectivă nu este întru totul posibilă, 
nu-i aşa? comentă Tomas. In fond, rezervele Arabiei Saudite sunt 
supapa noastră de siguranţă. 

— Aşa spune Arabia Saudită. 

— Şi ai vreun motiv să te îndoieşti de asta? 

Geologul strâmbă din buze. 

— Of, Casanova, o să-ţi spun încă o dată acelaşi lucru. De 
unde ştim noi că Arabia Saudită chiar are atâta petrol din 
moment ce datele referitoare la producţia sa sunt secrete de stat 
şi rarele informaţii pe care le comunică saudiţii sunt imposibil de 
verificat? 

— Dar există vreun motiv pentru a ne îndoi asupra veridicităţii 
acestor informaţii rare? 

Filipe rămase tăcut un moment, de parcă se gândea care ar fi 
fost maniera cea mai potrivită de a spune ce avea de spus. 

— Să ştii că există. 

Tomas căscă gura, în parte surprins, în parte îngrijorat. 

— Cum aşa? 

Amicul său deschise mapa din carton bleu şi scoase nişte 
broşuri colorate, pe care i le arătă lui Tomas. 

— Ştii ce-s astea? 

Istoricul analiză broşurile. Erau imprimate pe hârtie de calitate 
şi prezentau nişte imagini frumoase cu puțuri de petrol şi 
maşinării sofisticate care lucrau pe nisipurile deşertului. Textul 
era scris în engleză şi stătea sub semnul unei stele care 
strălucea într-un pătrat verde şi albastru, cu o frază în arabă 
alături şi cuvintele Sandi Aramco în partea de jos. 

— Nişte pliante, nu? 

— Da, sunt broşurile companiei Aramco din Arabia Saudită. 
Am făcut rost de ele de la un cabinet de relaţii publice din 
Ministerul Petrolului, în Riyadh. 

Tomas cercetă din nou broşurile. 

— Şi ce au aşa de special pliantele astea? 

— Ai văzut textul? 

Istoricul citi. 

— Nu văd nimic anormal, constată el. Se vorbeşte despre 
înalta tehnologie utilizată de Arabia Saudită pentru a exploata 
petrolul, recurgând la tehnici foarte avansate şi sofisticate. 


267 


Ridică privirea. Dacă vrei să ştii, chiar mă linişteşte întrucâtva. 

— Sigur că te linişteşte. Orice profan care citeşte asta nu 
poate să nu se simtă impresionat de investiţia tehnologică făcută 
de saudiţi ca să asigure furnizarea energiei necesare planetei. 

— Şi atunci care este problema? 

— Problema, dragul meu, este tocmai această investiţie 
tehnologică. 

— Ce are aşa de special? 

Filipe oftă. 

— lţi aduci aminte că ţi-am zis că petrolul saudit este al doilea 
ca preţ din lume? 

— Un dolar şi jumătate pe baril, nu-i aşa? 

— Sau chiar mai puţin. Din ce motiv este atât de ieftin? 

— Păi, dacă am înţeles bine ce mi-ai explicat mai devreme, 
are legătură cu caracteristicile producţiei. In Arabia Saudită e 
suficient să dai o gaură şi petrolul iese ca din izvor. 

Geologul apucă broşura pe care o ţinea în mână prietenul său 
şi arătă fotografia de pe prima pagină, în care se vedeau 
instalaţiile în deşert. 

— Dacă este aşa, de ce au saudiţii nevoie de tehnologii atât de 
sofisticate? Işi arcui o sprânceană. Ei? 

— Nu înţeleg. 

— Casanova, petrolul din Arabia Saudită a fost întotdeauna 
uşor de exploatat. In fapt, ajunge să faci o gaură şi petrolul 
ţâşneşte ca şampania. Din ce motiv, deci, s-a apucat Aramco să 
investească puternic în tehnologie avansată de extragere a 
petrolului? 

Tomas ridică din umeri. 

— Ştiu şi eu? 

— Un profan nu observă aceste lucruri, dar un geolog da, mai 
ales dacă este familiarizat cu specificul extracţiei de ţiţei. Lovi 
broşura cu degetul. Dacă saudiţii investesc în tehnologie foarte 
sofisticată pentru a extrage petrol din deşert, lucrul acesta are o 
explicaţie. 

— Care? 

— Petrolul nu mai curge ca de la izvor. 

Se făcu linişte o clipă. 

— Ce vrei să spui cu asta? 

— Ce vreau eu să spun este că aceste broşuri de propagandă 
scot la iveală, fără să vrea, un lucru extrem de îngrijorător: 


268 


petrolul din Arabia Saudita nu mai ţâşneşte aşa de uşor ca 
înainte. 

Tomas reflectă asupra acestui raţionament. 

— Inţeleg. 

— Când am văzut pentru prima dată aceste broşuri, la 
Ministerul Petrolului, în Riyadh, în minte au început imediat să-mi 
sune sirenele de alarmă. Ceva se întâmplă în Arabia Saudită şi 
nimeni nu ştie nimic. Se aşeză mai comod pe canapea. Să ştii, 
Casanova, că toate modelele internaţionale de consum energetic 
pleacă de la presupunerea că petrolul saudit este atât de 
abundent şi de ieftin încât va putea răspunde cererii mondiale 
până cel puţin în 2030. 

— 2030? Nu era vorba de o sută de ani? 

— O sută de ani pentru cei naivi. Orizontul lui 2030 pare mai 
realist şi adevărul este că saudiţii au încurajat pieţele să creadă 
acest lucru. In acelaşi timp, au împiedicat, totuşi, verificarea 
independentă a resurselor de care dispun. Afirmă că posedă 
rezerve dovedite de două sute şaptezeci de miliarde de barili, 
dar contribuţia fiecărui câmp petrolifer la această sumă totală 
este tratată ca un secret militar. Noi nici măcar nu ştim cât petrol 
produce mai exact regatul şi acum ne aflăm în situaţia de a 
trebui să punem destinul nostru global în mâinile unei ţări care 
ne garantează nişte valori ale producţiei petroliere extravagante 
şi imposibil de demonstrat. Apucă broşura de pe masă şi făcu 
semn cu ea. Şi, printre toate astea, mai găsesc şi fluturaşi care 
dezvăluie indirect faptul că petrolul nu mai curge în Arabia 
Saudită aşa de uşor ca odinioară. De aceea, după ce mi-a căzut 
privirea pe aceste broşuri, am făcut tentativele de a sparge 
blocada informaţiilor şi m-am apucat să bat pe la toate uşile. 
Mângâie mapa de carton. Până când am avut ocazia de care ți- 
am povestit şi am pus mâna pe aceste documente tehnice. 

— Şi ce dezvăluie ele, până la urmă? 

Filipe se aplecă înainte și-l fixă cu privirea pe Tomas. 

— Adevărul, Casanova, spuse el pe un ton criptic. Adevărul. 


269 


XXX 


Chelnerul apăru cu o tavă pe care o ţinea în echilibru pe vârful 
degetelor şi Filipe se văzu obligat să pună mapa de carton pe 
canapeaua goală de alături, astfel încât să facă loc pe masă. 
Australianul puse înaintea clienţilor cele două halbe de bere, 
mâncarea indoneziană şi thailandeză comandată şi, după un 
„enjoy, mates”? cu un puternic accent australian, se îndepărtă la 
fel de repede pe cât venise. 

— Nu-i rău, nu? comentă geologul, după ce mestecă o bucată 
de sate balinez. N 

— E foarte bun, confirmă Tomas. Incă nu mi-ai răspuns la 
întrebare. 

Prietenul mângâie mapa de pe canapeaua de alături. 

— Vrei să ştii ce se află în această mapă? 

— Da. 

Filipe răsuci furculiţa în aer, cu o bucată de carne cu sos 
înfiptă în vârf. 

— Ai să înţelegi ce se află aici doar dacă ai o noţiune precisă 
despre ceea ce înseamnă petrolul saudit şi cum funcţionează 
ingineria extracţiei acestuia. 

— Din ce mi-ai povestit, este foarte simplu. Forezi şi petrolul 
sare afară. 

Geologul râse. 

— In linii mari, chiar aşa şi este, confirmă el. Petrolul a fost 
descoperit în Arabia Saudită în 1938, într-un loc numit Dammam. 
Câmpurile erau atât de abundente încât geologii americani au 
putut să detecteze zăcămintele doar survolând deşertul în avion, 
închipuie-ţi. 

— Se poate aşa ceva? 

— Da, dacă o permit caracteristicile topografice ale terenului, 
cum şi a fost cazul. De fapt, câmpurile s-au dovedit uşor de 
identificat din aer. Arabia Saudita a prezentat un profil atât de 
interesant încât companiile petroliere au alergat în masă într- 


37 „Bucuraţi-vă, oameni buni!”, în engleză în original (n.r.). 
270 


acolo şi astfel a luat naştere Arabian America Oil Company, 
Aramco, ai cărei acţionari erau Standard Oil, Shell, BP, Mobil, 
Chevron, Texaco şi Gulf Oil. 

— Toţi rechinii cei mari, deci. 

— Oho, nici nu-ţi imaginezi. Şi toţi aveau dinţii ascuţiţi. Evident 
că al Doilea Război Mondial a pus afacerea în plan secund însă, 
de îndată ce s-a terminat războiul, prospectările au reînceput şi 
s-au descoperit câmpuri din ce în ce mai mari. Aramco a fost 
naţionalizată şi rechinii daţi afară din ţară, iar Arabia Saudită 
avea deja, în acea perioadă, o poziţie bine stabilită pe harta 
geostrategică. Filipe luă o înghiţitură de bere şi îl privi pe Tomas 
cu un zâmbet maliţios. Acum am o întrebare pentru tine. 

— la spune. 

— Dacă Arabia Saudită este cel mai mare producător mondial, 
cam câte câmpuri crezi că produc şaptezeci şi cinci la sută din 
petrol? 

Istoricul luă un aer gânditor. 

— Ştiu eu... vreo cinci sute. 

Filipe strâmbă din nas. 

— Haide, fii rezonabil, ceru el. Adu-ţi aminte că şaptezeci şi 
cinci la sută înseamnă trei sferturi din tot petrolul din Arabia 
Saudită. Este foarte mult. Crezi că cinci sute de câmpuri sunt 
suficiente pentru a umple trei sferturi din această cantitate 
colosală? 

— Mada, ai dreptate, încuviinţă Tomas, scărpinându-se în cap. 
Aruncă la întâmplare un alt număr care i se păru mai realist: O 
mie de câmpuri? 

— Nu. 

— Cinci mii? 

— Nu. 

— Zece mii? 

— Nici, 

— Măi să fie. Mă dau bătut. 

— Haide, încearcă. Dă-mi intervale, e mai uşor. 

Tomas aruncă un interval mare. 

— Intre o mie şi cinci mii de câmpuri. 

— Nu. 

— Ascultă, nu ştiu. N-am nici cea mai vagă idee şi nici nu 
vreau să stau aici toată ziua să ghicesc numere. 

Geologul zâmbi şi ridică degetele arătător şi mijlociu, făcând 


271 


semnul victoriei. 

— Două. 

Tomas îl privi pe Filipe fără să înţeleagă. 

— Ce două? 

— Două câmpuri. 

— Cum aşa? 

— Două câmpuri, repetă Filipe. Şaptezeci şi cinci la sută din 
petrolul produs de Arabia Saudită se extrage din doar două 
câmpuri. 

Istoricul clătină din cap, încurcat. 

— Nu se poate. 

— Se numesc Ghawar şi Safaniya. 

— Vorbeşti serios? 

— Repet, Casanova, insistă geologul, atât de rar încât aproape 
silabisea cuvintele. Şaptezeci şi cinci la sută din petrolul saudit 
este produs de numai două câmpuri. Ai înţeles? Asta înseamnă 
că viitorul imediat al lumii depinde de două lucruri numite 
Ghawar şi Safaniya. 

— Dumnezeule! Cum e posibil? 

— Cum îţi spun. 

— Dar guvernele occidentale au idee despre această situaţie? 

— Eu cred că nimeni n-a înţeles prea bine ce se petrece în 
Arabia Saudită, dragul meu. Lumea are ideea asta exagerată că 
există mii de câmpuri aproape inepuizabile răspândite prin 
deşert, toate cu o producţie imensă, apte să răspundă cererii 
mondiale în creştere şi multiplelor probleme ale celorlalţi mari 
producători. Ceea ce nu a înţeles nimeni este că, dacă economia 
globală depinde în primul rând de Arabia Saudită, asta înseamnă 
o dependenţă faţă de numai două câmpuri. 

Tomas, aproape cutremurat, rosti întrebarea care îi apăruse în 
minte. 

— Şi... aceste câmpuri, cum sunt? Funcţionează bine? 

— Bună întrebare, răspunse amicul, pe un ton enigmatic. 
Adevărul este că nimeni nu ştie ce se întâmplă în Arabia Saudită, 
nu-i aşa? Datele sunt confidenţiale şi nu există o verificare 
independentă a capacităţii de producţie instalată, nici a evaluării 
rezervelor. Unicul lucru pe care-l cunoaştem sunt afirmaţiile 
extravagante ale saudiţilor. Nimic mai mult. 

Istoricul îşi sprijini coatele pe masă şi-şi lăsă capul să se 
odihnească în palme. 


272 


— Două câmpuri, murmură, încă siderat. Totul se bazează pe 
două câmpuri. Il privi pe Filipe cu o expresie întrebătoare. Dar, în 
fond, ce fel de câmpuri mai sunt şi astea? 

Geologul răsfoi una dintre broşuri, localiză o imagine cu harta 
Arabiei Saudite şi indică un punct de pe coasta Golfului Persic, 
imediat la sud de Kuweit. 

— Safaniya este aici, spuse el. Este cel mai mare câmp 
petrolifer offshore din lume şi al doilea ca productivitate din 
Arabia Saudită. | se spune Regina Nisipului, pentru că vârful din 
sud ajunge sub plajele aurii de pe coasta arabică a golfului 
Persic. Safaniya a fost descoperit în 1951 şi produce mai ales 
ţiţei greu. Pe hartă, are forma unei picături subţiri, măsurând 
şaptezeci de kilometri de la un capăt la altul. 

— Şaptezeci de kilometri? se miră Tomas. E mare, nu-i aşa? 

— Foarte mare. Acest câmp produce cincisprezece la sută din 
tot petrolul ţării. 

— Doar cincisprezece la sută? Dar n-ai spus că aceste două 
câmpuri produc şaptezeci şi cinci la sută din petrolul saudit? 

— Aşa am spus, e adevărat. 

— Şi atunci restul? 

— E produs de celălalt câmp. 

Istoricul căpătă o expresie neîncrezătoare. 

— Glumeşti. 

— Se numeşte Ghawar şi produce şaizeci la sută din petrolul 
saudit. Este singurul câmp petrolifer megagigantic din lume şi cel 
mai mare depozit de petrol găsit vreodată pe planetă. | se spune 
Regele Regilor, dar până şi acest nume pare prea modest. Dacă 
Ghawar ar fi un împărat, câmpurile supergigantice ar fi pe lângă 
el nu regi, ci nişte bieţi prinți. 

Tomas privi spre harta din broşură. 

— Şi unde este localizată această minune? 

Geologul arătă spre o fâşie de deşert, paralelă cu coasta 
saudită, lângă Bahrain şi Qatar. 

— Aici, spuse. Este un câmp lung şi îngust, în formă de picior. 
Dacă vârful din sud al câmpului Ghawar ar fi fost în Lisabona, 
capătul din nord ajungea la Aveiro. 

— Ei, drăcie! 

— Are mai mult de două sute de kilometri de la un capăt la 
altul şi partea cea mai largă atinge cincizeci de kilometri. Ghawar 
a intrat în producţie în 1951 şi de atunci a produs mai mult de 


273 


cincizeci şi cinci de miliarde de barili. Zâmbi. Ştiu că este un 
număr de o magnitudine care poate părea de neînțeles. Să explic 
mai simplu: în acest moment, unul din doisprezece barili 
consumaţi la nivel mondial provine din Ghawar. 

— La naiba! 

— Producţia câmpului Ghawar a devenit secret de stat în 1982 
şi singura informaţie sigură care a ieşit la iveală între timp este 
că acest megagigant producea în 1994 şaizeci şi trei la sută din 
tot petrolul Arabiei Saudite. In rest, nu ştim prea multe. Dar toată 
lumea ştie cu siguranţă un lucru: longevitatea câmpului Ghawar 
se află în centrul durabilităţii producţiei de petrol ca sursă 
energetică. Orice analiză a evoluţiei producţiei petroliere globale 
trece inevitabil prin Ghawar. Dacă acest câmp rămâne bogat, 
alimentarea cu petrol a lumii este asigurată. Ridică mâna, de 
parcă ar fi lansat un semnal de avertizare. Insă, dacă există 
probleme în Ghawar... înseamnă că am ajuns la fundul sacului. 

— Şi sunt probleme? 

intrebarea fu rostită în grabă, o nuanţă de îngrijorare 
colorându-i tonul. Filipe nu-i răspunse imediat. Se aplecă spre 
stânga, întinse braţul şi apucă mapa din carton bleu, pe care şi-o 
puse în poală. O deschise şi arătă spre conţinutul ei; erau 
documente în engleză şi arabă, capsate între ele. 

— Astea sunt documentele pe care le-am luat din biroul unuia 
dintre inginerii şefi de la Aramco, în Dhahran. După cum ţi-am 
spus deja, toate erau arhivate într-un dosar intitulat Prob/ems în 
Production Operations, Saudi Fields. 

— Şi, până la urmă, ce sunt documentele astea? 

— Sunt rapoarte ale inginerilor. Inchise din nou mapa, ca şi 
cum nu venise încă momentul să prezinte conţinutul ei. Dar 
există nişte chestiuni tehnice pe care trebuie să le ştii ca să poţi 
înţelege mai bine ce scrie aici. 

— Cum ar fi? 

— Problemele de inginerie pe care le implică acest proces, îl 
lămuri Filipe. Cum crezi tu ca ajunge petrolul la suprafaţă? 

— Păi e vorba de sistemul de foraj, nu? Se face o gaură în sol 
şi petrolul începe să curgă, presupun. 

— Toată lumea crede asta. Insă, în realitate, procesul de 
extracţie a țițeiului implică trei elemente: petrolul, gazul şi apa. 
Un prieten de-al meu spunea că, dacă procesul de extracţie ar fi 
fost un film de la Hollywood, petrolul ar fi vedeta principală, 


274 


amorezul care atrage publicul în cinematografe, iar rolurile 
secundare le-ar fi încredințate gazului şi apei. În realitate, în linii 
generale, un zăcământ constă în ţiţei amestecat cu gaz şi un 
depozit de apă dedesubt. Gazul din petrol funcţionează precum 
cel din şampanie: îi dă forţă, sunt acele bule care-l fac să se 
mişte şi-i conferă vitalitate. Petrolul fără gaz este ca şampania 
fără gaz: un lichid inert. Gazul amestecat în petrol şi apa care-l 
împinge fac ca punga de petrol să fie sub presiune, cam ca o 
sticlă de şampanie pe care o scuturi înainte s-o deschizi, înţelegi? 

— Da. 

— Când se forează acest depozit e ca şi cum ai scoate dopul 
de la sticla de şampanie. Petrolul ţâşneşte la suprafaţă cu o 
presiune mare şi atunci are loc extracția primară. Petrolul vine în 
cantităţi mari, e o minunăţie. Filipe îşi schimbă expresia feţei, 
arătând că toate lucrurile bune au un sfârşit. Problema este că, 
odată făcut forajul, după ceva vreme începe să scadă şi 
presiunea, de acord? 

— Ca şampania în pahar... 

— Exact. Filipe întinse degetul şi arătă un punct invizibil în aer: 
Şi din acest moment încep problemele. Presiunea începe să 
scadă şi petrolul nu mai ţâşneşte cu aceeaşi intensitate. În 
realitate, chiar îşi pierde progresiv forţa pentru că acolo jos, pe 
măsură ce se extrage mai mult ţiţei, presiunea zăcământului 
scade şi ea, până la punctul în care devine inferioară presiunii de 
la suprafaţă şi petrolul nu mai iese. 

— Se termină petrolul? 

— Nu, nu se termină. Incă mai este petrol în subsol. Problema 
este că depozitul nu-l mai împinge la suprafaţă. 

— Când se întâmplă asta, cam cât petrol a ieşit deja? 

— In cazul extracţiei primare? Aproximativ un sfert din tot 
petrolul existent în pungă. Ceea ce înseamnă că în subsol au 
rămas încă trei sferturi. 

— Şi cum se scoate restul? 

— Intră în acţiune extracția secundară. Prin recurgerea la 
tehnologie, căutăm să creştem presiunea din zăcământ, astfel 
încât petrolul să ţâşnească din nou. Una dintre metodele care se 
pot folosi este introducerea gazelor în punga de petrol și anume 
a dioxidului de carbon, care se amestecă cu ţiţeiul şi-l face din 
nou energic, ca pe şampanie. O altă metodă, foarte utilizată în 
Arabia Saudită, este introducerea apei în depozit. 


275 


— Apă? Amestecă petrolul cu apă? 

— Nu, nicidecum. Apa nu este injectată în petrol, ci în 
depozitul de apă care se află sub punga de petrol, înţelegi? Pe 
măsură ce intră apa, depozitul creşte, apa urcă şi împinge 
petrolul în sus. Consecința este că, pe măsură ce se extrage 
petrolul, trebuie să se injecteze din ce în ce mai multă apă, 
pentru a menţine presiunea din zăcământ ridicată. Numai că 
acest proces atrage după sine o altă problemă. 

— Care? N 

— Se numeşte water cut, adică „conţinut de apă”. Intrucât apa 
trebuie injectată în depozite pentru a creşte presiunea, la un 
moment dat, apa aceasta începe să se amestece cu petrolul, 
ceea ce înseamnă că petrolul brut este pe terminate, în extracția 
primară, petrolul iese aproape pur, dar, pe măsură ce avansează 
extracția secundară şi punga se goleşte, încep să apară părţi de 
apă amestecată cu petrol. Mai întâi unu la sută, apoi doi la sută 
şi-aşa mai departe. Asta înseamnă water cut. Un puț ajunge la 
sfârşit atunci când conţinutul de apă depăşeşte foarte mult 
conţinutul de petrol. Se spune că petrolul s-a înecat în apă. 

— Adică s-a terminat. 

— Nu, nu s-a terminat. In mod normal, reuşim să extragem 
doar o jumătate din ţiţeiul existent într-un zăcământ. Cealaltă 
jumătate rămâne în subsol, în zone izolate, însă extracția este 
neviabilă din punct de vedere economic şi puţul este închis. 

— Inţeleg. 

Geologul deschise din nou mapa pe care o ţinea pe genunchi. 
Luă nişte foi şi i le arătă lui Tomas. 

— Aceste documente sunt rapoartele tehnice de la Aramco, 
spuse el. Aproape toate au fost pregătite de ingineri ai companiei 
petroliere saudite, deşi unele au fost elaborate de consultanţi ai 
companiei. Fiecare raport analizează provocările specifice ale 
unui anumit câmp  petrolifer, identificând problemele 
operaţionale care au apărut şi s-au acumulat. 

— Unde? In acel megagigant de care ai vorbit mai devreme? 

— În mai multe câmpuri, preciza Filipe. Rapoartele analizează 
ceea ce se întâmplă în mai multe câmpuri. Geologul indică 
poziţiile zăcămintelor pe harta din broşură. După cum ţi-am spus, 
Ghawar şi Safaniya produc, împreună, şaptezeci şi cinci la sută 
din tot petrolul Arabiei Saudite. Dar, dacă adăugăm şi ceilalţi doi 
supergiganţi saudiţi, Abqaiq şi Berri, această cotă ajunge la 


276 


nouăzeci şi trei la sută. Adică există patru câmpuri petrolifere 
care, împreună, produc mai mult de nouăzeci la sută din tot 
petrolul Arabiei Saudite. 

— Incredibil. 

Filipe răsfoi documentele pe care le ţinea în mână, de parcă ar 
fi căutat unul în mod deosebit. 

— Să vedem ce se întâmplă cu Abqaiq. Acest câmp a început 
să producă în 1946 şi petrolul de-acolo a fost mereu considerat 
de o calitate excepţională, poate cel mai bun din cât a existat 
vreodată. Găsi pagina pe care o căuta. Raportul acesta constată 
că Abqaiq a trecut de vârf în 1973, când produsese mai mult de 
şaptezeci la sută din resursele sale. Făcu semn cu mâna. Deci, la 
revedere, Abqaiq. Puse hârtia la loc şi căută o alta. Câmpul Berri 
a fost descoperit în 1964, este unul dintre ultimii supergiganţi 
descoperiţi în regat şi are şi el petrol de calitatea întâi. Găsi 
documentul la două pagini distanţă. Acest raport arată că 
presiunea depozitului Berri a scăzut la valori atmosferice în zece 
ani de exploatare, după care s-a început extracția secundară, cu 
injecție de apă. Totul a mers bine până în 1977, când apa a 
început să se amestece cu petrolul care ieşea la suprafaţă. 
Indicele water cut a tot crescut până ce a înecat petrolul într-un 
sfert din puţurile din Berri, în 1990, astfel că Aramco a fost 
obligată să le închidă. Acest raport arată că problemele au 
început să se înmulțească în 1994 şi producţia a scăzut cu mai 
mult de şaizeci la sută. In 2001 era clar că nu mai rămâneau 
decât câteva porţiuni din Berri în care petrolul nu se înecase încă 
în apă. Puse raportul deoparte. Berri se pregăteşte să intre în 
istorie. Mai răsfoi câteva pagini. Acum Safaniya, despre care ți- 
am vorbit deja. Cel mai mare câmp petrolifer offshore din lume şi 
al doilea ca producţie din Arabia Saudita. Filipe extrase alte foi 
din mapă. A intrat în producţie în 1957 şi ţiţeiul de-acolo s-a 
păstrat relativ curat până către sfârşitul anilor '80, moment în 
care a început să apară nisip în petrolul brut, semn că presiunea 
scădea în mod periculos. A apărut şi apa, care a crescut până 
când indicele water cut a ajuns să fie ridicat în cea mai mare 
parte a câmpului, în 2001. 

— Care este procentul? 

— In Safaniya? Unele puțuri au ajuns deja la un indice water 
cut de cincizeci la sută. 

— Drace! 


277 


— Safaniya este evident în declin, dragul meu. Vârful a fost 
depăşit în jurul anului 1980, iar rapoartele arată că problemele 
cu apa şi nisipul tind să se agraveze. Puse documentele la loc. 
Adică, ceea ne arată aceste rapoarte este că cei trei supergiganţi 
din Arabia Saudită, Safaniya, Abqaiq şi Berri, au trecut deja de 
vârf şi sunt în scădere. 

— Mai rămâne cel mai mare. 

— Da, rămâne Ghawar. 

Tomas arătă cu privirea spre mapa de carton. 

— Şi ce zic documentele despre câmpul ăsta? 

Geologul găsi alte foi. 

— Ghawar este atât de mare încât toată rezerva a fost 
împărţită în arii regionale, cum ar fi Ain Dar, Shedgum, 
Uthmaniya, Hawiya, Haradh şi altele. In consecinţă, o mare parte 
a rapoartelor se concentrează pe analiza diverselor aspecte ale 
acestor locuri de foraj, remarcă el, răsfoind paginile. Arătă un 
document. De exemplu, acest raport studiază misterioasa 
înclinare a pungii de petrol, în special în zona de contact dintre 
apă şi petrol. Un alt document. Acesta abordează problema 
injecţiei orizontale în secţiunea Arab D. Altul. Aici, atenţia este 
îndreptată asupra intervalelor de permeabilitate. Incă unul. Uite, 
acesta are o simulare numerică ce caută să compatibilizeze 
datele despre presiunea puţurilor orizontale în diverse tipuri de 
heterogenităţi. 

Din ce în ce mai nerăbdător, Tomas se uită la documente. 

— Parcă ai vorbi chineză. 

— Da, jargonul este deosebit de tehnic. 

— Şi, în traducere, ce spun aceste rapoarte? 

Filipe încetă să mai răsfoiască documentele din acel fascicul. 

— Avem aici nenumărate analize ale diverselor aspecte ale 
operaţiunilor din Ghawar, spuse el, privindu-şi atent prietenul. 
Atenţie, nici unul dintre aceste rapoarte nu prezintă o viziune de 
ansamblu. Numai suma lor ne revelează o perspectivă relativ 
clară a ceea ce se întâmplă în acest mare colos. 

— Şi cum este această perspectivă? 

Geologul se uită la ceas şi, uimit de oră, întrerupse brusc 
discuţia. 

— Casanova, e târziu, exclamă el tresărind şi arătându-se 
dintr-odată grăbit. Trebuie să plecăm. 

— Să plecăm! se miră Tomas. Unde plecăm? 


278 


Filipe ridică mâna şi-i făcu semn chelnerului. Când australianul 
vru să se apropie, făcu în aer o iscălitură şi angajatul înţelese; 
trebuia să aducă nota, repede. 

— Trebuie să merg în cameră să-mi fac bagajul şi apoi plecăm 
din oraş. 

— Unde mergem? 

— Departe. Te avertizez că nici n-are rost să te gândeşti să 
mai trecem şi pe la hotelul tău să-ţi iei lucrurile. 

— De ce? 

— Păi din motive de siguranţă. După cele întâmplate în Siberia 
şi după ce ai fost urmărit chiar azi, în Sydney, nu ne putem 
asuma şi alte riscuri, nu crezi? Va trebui să dispari odată cu 
mine, fără să laşi urme și de aceea trebuie să laşi totul în hotel 
până ne întoarcem. 

— Dar unde mergem, până la urmă? 

— Ne întâlnim cu James. 

— Amicul tău de la Oxford? 

— Da, e şi el aici. 

În mintea lui Tomas se făcu dintr-odată lumină. 

— Ah, bun. Acum înţeleg de ce ai venit în Australia. Ridică o 
sprânceană, intrigat. El e aici, în Sydney? 

— Nu. 

— Atunci unde? 

— O să vezi. 


279 


XXXI 


Nota de plată sosi pe o tăviţă de argint şi Tomas insistă să 
plătească el; în fond, acele cheltuieli erau acoperite de Interpol. 
Se ridicară amândoi, ieşiră din Avery's Bar şi se îndreptară spre 
zona lifturilor, în luxosul lobby al hotelului. 

— Incă nu mi-ai răspuns la întrebare, insistă Tomas. 

— Ţi-am spus deja că vei afla unde mergem la momentul 
potrivit. 

— Nu la asta, nerodule. 

— Atunci, care e întrebarea? 

— Vorbeam despre câmpurile gigantice din Arabia Saudită, îi 
aminti el. Făcu un semn în direcţia mapei de carton pe care 
prietenul său o ţinea în mână. Ai spus că depozitele 
supergigantice au trecut deja de vârful de producţie, dar încă nu 
mi-ai spus ce zic acele rapoarte despre cel mai mare câmp. 

— Ah, înţelese Filipe. Ghawar? 

— Da. Ce se întâmplă pe acest câmp? 

Ajunseră în dreptul lifturilor şi intrară într-unul care avea deja 
uşile deschise. Geologul apăsă pe butonul etajului cinci şi uşile se 
închiseră pentru scurta deplasare. 

— După cum ţi-am zis, Ghawar a început să producă în 1951 
şi, timp de zece ani, petrolul a ţâşnit liber din zăcământ, fără să 
fie nevoie de nici o metodă specială de extracţie. Cu toate 
acestea, la sfârşitul deceniului, zăcămintele au început să 
înregistreze o anumită scădere a presiunii. Ca răspuns la această 
problemă, Aramco a iniţiat un program de injecție cu gaz în 
sectorul Shedgum. La începutul anilor '60, în faţa scăderii şi mai 
mari a presiunii, s-a lansat un nou program, de data aceasta 
injectând apă în părţile laterale ale pungii. Situaţia a fost, în cele 
din urmă, adusă sub control, însă numai pentru câţiva ani. In anii 
'70 a apărut apă în petrolul care ieşea din puţurile de la Ghawar. 

— Serios? 

Filipe înclină capul, ca şi cum surprinderea prietenului său ar fi 
fost disproporţionată. 


280 


— Casanova, spuse el. Ghawar a produs petrol pur timp de 
douăzeci de ani. Asta e foarte bine. 

— Ah, bun. Credeam că apariţia apei era ceva grav. 

— Apariţia apei este ceva grav. 

Tomas păru descumpănit, neştiind ce să creadă. 

— lartă-mă, parcă ai spus că nu era nici o problemă. 

Un sunet discret anunţă sosirea liftului la etajul cinci. Uşile se 
deschiseră şi ieşiră amândoi pe coridor. 

— Apariţia apei în extracţie este întotdeauna un lucru grav, 
spuse Filipe, fără să întrerupă şirul conversaţiei. Cu toate astea, 
faptul că acest câmp a mers douăzeci de ani fără să extragă apă 
este foarte bun. Chiar excelent, fără îndoială. Problema este că 
lucrurile bune nu durează veşnic, nu-i aşa? 

— Inţeleg. 

— Producţia din Ghawar de-a lungul acestui deceniu a sărit în 
aer, trecând de la un milion şi jumătate de barili zilnic în 1970 la 
cinci virgulă şapte milioane pe zi în 1981. Incepând din acel 
moment, consumul mondial a scăzut şi, ca răspuns, Aramco a 
diminuat intenţionat producţia din acest câmp megagigantic. 
Sectorul Haradh, de exemplu, a fost oprit complet, în efortul de a 
lăsa zăcămintele să se odihnească. 

— Să economisească, adică. 

— Să se odihnească, insistă geologul. Ştii, cu cât un câmp 
produce mai mult petrol, cu atât scade şi presiunea din 
rezervoare. O modalitate de a combate această problemă este 
oprirea producţiei, ceea ce permite să se mărească presiunea în 
mod natural. Asta au făcut saudiţii începând din 1982. Au 
început să lase câmpurile petrolifere să se odihnească, în 
încercarea de a recupera presiunea pierdută. 

— Şi au reuşit? 

— Oarecum, da. Presiunea a crescut şi problemele cu apa s-au 
diminuat sensibil, însă nu în mod decisiv. Filipe pipăi mapa de 
carton pe care o ţinea în mână. Aceste rapoarte arată că 
problemele cu apa au reapărut la scurt timp și încă în forţă. 

— Te referi la conţinutul de apă? 

— Da, la water cut. 

— Cum a evoluat problema? 

Se opriră în faţa unei uşi şi Filipe scoase o fişă magnetică. O 
introduse în fantă şi uşa camerei se deblocă cu un „clic”. 

— După cum ţi-am zis, apa a apărut în petrolul din Ghawar în 


281 


anii '70, spuse el, intrând în cameră. De atunci, procentajul 
acesteia în raport cu petrolul a tot crescut... cu o viteză 
alarmantă. 

— Dar cât? 

Filipe lăsă mapa în pat şi se aşeză pe marginea lui, poftindu-l 
pe Tomas să se aşeze într-un fotoliu, lângă masa de scris. 

— In 1993, indicele water cut atinsese douăzeci şi şase la sută 
şi, de-aici încolo, ţin-te grabă, spuse el, continuându-şi 
raţionamentul. După trei ani deja ajungea la douăzeci şi nouă la 
sută şi în 1999 la treizeci şi şase la sută. Situaţia ameninţa să 
scape de sub control şi Aramco a hotărât să deschidă alte puțuri, 
astfel încât să evite problemele. Dar după câteva luni și acestea 
au început să extragă apă. Ridică palma deasupra ochilor. Apa a 
apărut şi în zăcăminte situate în zone înalte, unde nu se aştepta 
nimeni să apară atât de repede. 

— Şi ce-au făcut saudiţii? N 

— Au început să-şi piardă cumpătul, evident. In disperare de 
cauză, Aramco a recurs la tehnologie înaltă şi la noi tehnici de 
foraj orizontal. 

— Şi au dat roade? 

— Rapoartele nu mai acoperă şi perioada următoare. Dar, în 
2005, am reuşit să mituiesc un funcționar saudit care avea 
datorii la jocurile de noroc şi mi-a dat informaţii mai actualizate 
despre acest indice water cut îngrijorător din Ghawar. Din câte 
se pare, recursul la noi tehnologii sofisticate a permis companiei 
Aramco să reducă procentul de apă până la treizeci şi trei la sută 
în 2003. Clătină din cap. Dar n-a durat prea mult. Tendinţa s-a 
răsturnat din nou şi, în 2005, conţinutul de apă era deja de 
cincizeci la sută şi numeroase puțuri au crescut în câţiva ani de 
la douăzeci la sută la o valoare absolut alarmantă, ceva de 
neimaginat. 

— Cât? 

— Şaptezeci la sută. i 

— Dumnezeule, se înfioră Tomas, bulbucând ochii. În doar doi 
ani? 

— Intr-un interval de doi până la cinci ani, de la caz la caz. 

— In Ghawar? 

— Da. 

— Dar asta e... e o catastrofă! 

— Poţi să fii sigur. Dacă ne uităm la date, ajungem la concluzia 


282 


că vârful de producţie din Ghawar a fost recordul de cinci virgulă 
şapte milioane de barili zilnic, în 1981. De-atunci, acest colos n-a 
mai produs atâta petrol într-un singur an. Ghawar a atins vârful 
de producţie în anii '80 şi, datorită noii tehnologii, se găseşte 
acum pe un platou al producţiei. Dar, atenţie, noua tehnologie 
este cu două tăişuri. Pe de o parte, e drept că ajută la 
menţinerea producţiei la un nivel înalt, dar, pe de altă parte, 
accelerează golirea zăcămintelor şi diminuarea presiunii 
acestora. 

— Cât timp se va menține acest platou al producției? 

Filipe îşi mângâie barba. N 

— Nimeni nu ştie, spuse el, gânditor. Insă toate indiciile ne 
arată că declinul va începe în curând şi un lucru este sigur: când 
va începe, va veni pe neaşteptate şi va fi brusc. 

— Ce înseamnă în curând? 

— Ascultă, Casanova. Filipe deschise mâinile în dreptul feţei, 
de parcă ar fi arătat un tablou. Priveşte imaginea de ansamblu a 
problemei. Petrolul non-OPEC este aproape de vârf şi se 
estimează că va fi atins în 2015, aproximativ. Asta înseamnă că 
cele mai mari speranţe pentru viitorul energetic al lumii este la 
petrolul OPEC. Problema este că majoritatea ţărilor OPEC deja au 
trecut de vârf, cum e cazul Iranului, Irakului, Kuweitului, 
Yemenului, Omanului şi Nigeriei. Salvarea este, deci, Arabia 
Saudită, a cărei producţie, cum descoperi acum, se bazează pe o 
mână de câmpuri petrolifere ajunse la maturitate. Toate au 
trecut deja de vârful de producţie şi înregistrează un conţinut 
ridicat de apă în extracţie, semn că operaţiunile se află într-o 
stare avansată de declin. Toate par să depindă acum de 
prestațiile câmpului Ghawar, însă informaţia tehnică referitoare 
la acest câmp este foarte îngrijorătoare. Dacă analizăm 
producţia câmpurilor supergigantice din afara OPEC şi care au 
trecut deja de vârf, cum e cazul câmpurilor Brent, Oseberg, 
Romashkino, Samotlor sau Prudhoe, de exemplu, observăm că 
platoul de producţie al celor mai mari zăcăminte tinde să dureze 
în jur de zece ani. Fiind singurul megagigant din lume, probabil 
că Ghawar va avea un platou mai întins. Dar este important de 
ţinut minte că acest câmp neobişnuit a atins vârful în 1981 şi că 
a intrat în platou începând de atunci. Făcu o pauză. În faţa 
acestui scenariu, ce-ai vrea să-ţi spun? Ridică din sprâncene. Ei 
bine? 


283 


Se făcu linişte, în timp ce Tomas asimila faptele şi încerca să 
le pună în perspectivă, cu toate implicaţiile pe care le aveau. 

— Dar nu petrolul saudit era cel care avea să dureze încă 
mulţi ani? întrebă el, aproape cu teamă. 

— Poate va dura o sută de ani, nu ştiu. Dar ceea ce cu 
siguranţă nu va dura mult este actuala rată ridicată de producţie. 
Asta înseamnă că, în curând, piaţa va avea mult mai puţin petrol 
disponibil, într-o perioadă în care cererea creşte exponențial. Și 
ştii ce înseamnă asta, nu-i aşa? 

— Preţul petrolului nu va mai scădea sub trei cifre. 

— Este cât se poate de sigur, anunţă Filipe. Epoca petrolului 
ieftin este pe sfârşite. Reducerea ofertei şi creşterea cererii vor 
face ca preţul petrolului să ajungă la valori de neimaginat până 
acum. Şi cel mai rău este că acest proces a început deja. În 
1998, petrolul costa zece dolari barilul şi, în zece ani, a ajuns de 
paisprezece ori mai scump. Când petrolul va costa trei sute de 
dolari barilul, de exemplu, vei avea nevoie de trei sute de euro 
numai ca să faci plinul la maşină. 

— Va trebui să merg pe jos. 

— Cred că glumeşti, râse prietenul. Economia mondială 
actuală nu se întreţine cu oameni care merg pe jos. Adevărul 
este, însă, că petrolul va deveni scump pentru orice, nu numai 
pentru plinul tău de benzină, ceea ce înseamnă că şi autobuzele, 
trenurile, metroul vor fi de zece ori mai scumpe. Dacă facem 
socoteala, multă lume îşi va da seama că pur şi simplu nu se va 
mai putea mişca, salariul nu va mai fi de ajuns pentru plata 
transportului către locul de muncă. lar transporturile, dragul 
meu, sunt doar vârful vizibil al aisbergului, în fapt, pentru a 
produce un automobil sau un frigider, este nevoie de cuptoare, 
iar cuptoarele sunt alimentate în principal cu combustibili fosili. 
Ceea ce vreau să spun este că petrolul scump înseamnă produse 
scumpe. Ce nume poartă această creştere generalizată a 
preţurilor? 

— inflaţie? 

— Galopantă, Casanova. Oftă. În istoria recentă a Statelor 
Unite, de exemplu, au fost doar trei perioade în care rata inflaţiei 
a atins două cifre: între 1917 şi 1920, în anii '40 şi între 1974 şi 
1981. Ştii ce-au avut în comun aceste trei perioade? Lipsa 
petrolului. lar cele cinci recesiuni care au survenit din 1973 
încoace au fost, toate, precedate de o creştere a preţului 


284 


petrolului. Economiştii au cercetat aceste numere cu lupa şi au 
descoperit că inflaţia a ajuns la două cifre de fiecare dată când 
costurile energetice au ajuns la zece la sută din PIB. Or, dacă 
asta s-a întâmplat în perioade de lipsă conjuncturală a petrolului, 
închipuie-ţi ce se va întâmpla când această lipsa va fi 
permanentă. 

— Vrei să spui că activitatea economică va încetini. 

— Sigur. Creşterea preţului petrolului provoacă creşterea 
preţului la produse, iar asta duce la inflaţie şi la încetinirea 
economiei. Va începe uşor, bineînţeles. Cu toate astea, întrucât 
problema nu este conjuncturală, ci structurală, situaţia se va 
agrava din ce în ce mai mult. Petrolul urcă, activitatea 
economică încetineşte şi inflaţia devine incontrolabilă. E bine de 
amintit că hiperinflaţia a distrus Germania în anii '20. Acum 
imaginează-ţi aceeaşi situaţie în toată economia mondială. În 
astfel de circumstanţe, colapsul economic va fi iminent. Şi, e 
bine de ştiut, un colaps economic aduce cu sine şi mari 
frământări sociale. Dacă se întâmplă asta, urmează acea serie 
despre care am mai vorbit, nu-i aşa? Recesiune, foamete, 
devastări, haos. Deschise braţele, ca şi cum s-ar fi lăsat în voia 
destinului. Cu alte cuvinte, civilizaţia noastră poate foarte bine să 
se afle în pragul destrămării. 

Tomas se foi pe scaun şi privi pe fereastră, ca şi cum ar fi 
încercat să-şi găsească o direcţie. 

— Sunt puţin dezorientat, spuse el. 

— De ce? 

— Dacă avem în vedere contribuția însemnată a 
combustibililor fosili la încălzirea globală, sfârşitul petrolului ar 
trebui să fie un lucru bun, nu-i aşa? 

— Ar trebui și aşa şi este. 

— Ah, da? Dar la ce ne foloseşte să încetinim încălzirea 
planetei dacă, odată cu sfârşitul petrolului, civilizaţia noastră va 
fi distrusă şi ne vom întoarce cu toţii la Evul Mediu? 

— Sfârşitul petrolului va pune capăt tendinței de încălzire 
globală şi ăsta este, fără îndoială, un lucru bun. Deşi trebuie să 
subliniez că efectele încetării emisiei de dioxid de carbon vor 
începe să se facă simţite abia după câteva zeci de ani, dată fiind 
acţiunea cumulativă a încălzirii, după cum ţi-am mai explicat. 
Dar fiecare monedă are două feţe, iar încetarea emisiilor de 
dioxid de carbon ar putea avea un preţ mult prea ridicat pentru 


285 


civilizaţia noastră. 

— Şi atunci ce putem face? 

Filipe zâmbi. 

— Ne întoarcem la întrebarea pe care şi-a pus-o grupul nostru 
la Kyoto, remarcă el. Când ne-am cunoscut în Japonia, eu, 
Howard, Blanco şi James ştiam că emisiile combustibililor fosili 
trebuiau să înceteze, altfel planeta avea să ardă în câteva zeci 
de ani, însă problema care se punea era tocmai aceasta: care 
este alternativa pentru combustibilii fosili? De asemenea, ştiam 
că în industria petrolului se manevrează foarte mulţi bani şi nu 
ne făceam iluzii referitoare la neputinţa noastră în faţa 
intereselor gigantice care erau în joc. Situaţia este, prin urmare, 
extrem de delicată. Aşa cum se prezintă lucrurile, scenariul care 
ne aşteaptă este într-adevăr apocaliptic. Ne aflăm în faţa celei 
mai sumbre perspective. Pe de o parte, vedem cum temperatura 
planetei creşte disproporționat,  dezlănţuind fenomene 
incontrolabile. Este posibil să fim în pragul unor valori critice de 
temperatură, dincolo de care Terra va deveni un adevărat infern. 
Şi, exact în momentul în care se întâmplă asta, marea producție 
de petrol se va prăbuşi brusc, fără nici o avertizare. Politicile 
OPEC de păstrare a secretelor, interesul întregii industrii 
petroliere de a prelungi stătu quo-ul cât mai mult posibil, 
gestiunea politică bazată pe cicluri electorale scurte şi 
manipularea preţului petrolului pe piaţa mondială camuflează 
căderea brutală a producţiei care se apropie. Să ştii că problema 
cea mai mare nu este epuizarea petrolului, ci faptul că se va 
termina dintr-odată. Vom fi luaţi cu toţii prin surprindere, fără să 
avem timp să punem la punct o alternativă eficientă. Privi în jur, 
exaltat, de parcă încă nu reuşea să exprime tot ce simţea. |ţi dai 
bine seama ce ne aşteaptă? 

Tomas dădu din cap. 

— Multă dezordine. 

— Nici nu-ţi închipui cât de multă, Casanova, remarcă Filipe pe 
un ton sec. Vor fi călduri din ce în ce mai infernale, creşterea 
nivelului mării va face ca apele să înghită insule şi să invadeze 
continente, vor fi furtuni din ce în ce mai brutale, deşertificarea 
va spori, afectând o jumătate din planetă şi recoltele vor fi 
distruse de secetă. Când se vor întâmpla toate acestea, petrolul 
se va termina în mod abrupt şi ne va prinde cu chiloţii în vine, 
complet nepregătiţi. Economia va intra într-o profundă recesiune, 


286 


companiile vor da faliment, va fi foamete, nu se va mai respecta 
ordinea publică şi, fără să ne dăm seama, civilizaţia noastră va 
dispărea. Se aplecă înainte, apropiindu-şi chipul de faţa amicului 
său și repetă întrebarea. |ţi dai seama ce o să se întâmple? 

— Apocalipsa. 

— Nici mai mult, nici mai puţin, exclamă geologul. Apocalipsa. 
Şi asta nu li se va întâmpla strănepoţilor noştri, peste un secol. 
Arătă cu degetul spre covor. Asta se va întâmpla în curând, chiar 
în timpul vieţii noastre. Lăsă ideea să-şi facă efectul. Noi vom 
asista la toate astea, Casanova. Vom asista la toate astea. 

Tomas aproape că se ghemui în fotoliu. 

— Este... este înspăimântător. 

Filipe se îndreptă pe marginea patului. 

— Când ne-am cunoscut, în Kyoto, noi patru am făcut schimb 
de informaţii din domeniile noastre specifice de cercetare şi ne- 
am dat seama că ne aflăm în pragul unei catastrofe iminente. 
Lumea nu este pregătită pentru această criză, nu s-a gândit la 
nici o soluţie pentru a o evita. De aceea, am pus la punct un 
plan. 

— Un plan? Ce plan? 

— Cum domeniul meu de specialitate este tocmai sectorul 
energetic și mai ales cel petrolier, eu aveam deja anumite 
semnale că puteau apărea probleme în furnizarea de petrol la 
nivel mondial. Erau lucruri mărunte, frânturi de informaţie 
aparent irelevante, anumite comentarii în surdină pe care le mai 
auzeam venind dinspre pieţele financiare, lucruri de genul 
acesta. Adunând piesele răzlețe ale acestui puzzle, am început 
să-mi dau seama că epuizarea petrolului ieftin se putea petrece 
curând şi că aceasta, fiind o problemă extrem de gravă, 
reprezenta o ocazie pentru noi. 

— O ocazie ca să luptaţi împotriva încălzirii globale, vrei să 
spui. 

— Exact. Dacă încă ar exista mult petrol, poţi să fii sigur că 
aceste interese puternice care se învârt în jurul lui n-ar permite 
niciodată apariţia unei alternative viabile. Toţi cei din grupul 
nostru ştiau asta. Dar, dacă petrolul este cumva aproape de 
sfârşit, atunci lucrurile se schimbă. Afacerea se va prăbuşi, iar 
aceste interese îşi vor pierde puterea odată cu sursa lor de 
venituri. De aceea am împărţit sarcinile între noi, în funcţie de 
calificări şi de domeniile de specialitate. Howard a fost însărcinat 


287 


să urmărească evoluţia climatică, astfel încât să poată prevedea 
cu exactitate care este momentul cel mai critic al încălzirii. Cu 
acest scop în minte, a reuşit să se facă trimis la o staţie 
americană din Antarctica, unde încălzirea este mai rapidă decât 
în restul planetei. Lui Blanco şi lui James, care erau fizicienii şi, în 
acelaşi timp, inginerii grupului, le-a revenit sarcina de a căuta şi 
de a pune la punct o sursă energetică alternativă. lar eu m-am 
apucat să determin situaţia exactă a rezervelor de petrol, astfel 
încât să stabilesc care este momentul cel mai favorabil din punct 
de vedere politic pentru a scoate la iveală energia alternativă pe 
care ar fi descoperit-o în cele din urmă Blanco şi James. 

— Energie alternativă? 

— Da, confirmă Filipe. Lumea va trebui să facă un salt înainte 
şi să găsească o altă sursă de energie. Altfel, vine sfârşitul! 

— Vorbeşti de energia solară? 

— Nu, energia solară este bună în completare, însă nu va 
trece de stadiul acesta. Nopțile şi zilele înnorate ne vor împiedica 
să facem din energia solară o soluţie energetică viabilă. 

— Atunci care este alternativa? Qarim mi-a spus, în Viena, că 
nici vântul nu e de mare ajutor. 

— Şi ţi-a zis foarte bine. La fel ca şi energia solară, cea eoliană 
este intermitentă. Ce facem când nu mai bate vântul? 

— Şi atunci? 

— Bună întrebare, observă el. Energia nucleară ar fi o opţiune, 
dacă n-ar fi atât de scumpă şi dacă n-ar avea de înfruntat 
opoziţia publicului, pe lângă faptul că deşeurile care se produc 
astfel rămân radioactive timp de mii de ani. Alte surse, cum ar fi 
mareele, ar putea fi complemente interesante, însă nu vor fi 
niciodată baza pe care să se sprijine întreaga economie. Gazul şi 
cărbunele, care există în cantităţi mari, sunt combustibili fosili 
emiţători de dioxid de carbon, de aceea trebuie evitate, mai ales 
cărbunele, care este şi foarte poluant. Figura i se strânse într-o 
expresie interogativă. Şi atunci, ce-i de făcut? Tocmai în jurul 
acestei probleme s-au concentrat Blanco şi James. 

— Şi au ajuns la vreo concluzie? 

— Eu şi Howard eram prea puţin familiarizați cu lucrările lor, 
astfel că nu cunosc detaliile. Ştiu doar că Blanco a avut o idee 
interesantă. El şi James lucrau la această idee când au avut loc 
crimele. Blanco a murit, dar se pare că partea substanţială a 
lucrărilor teoretice era terminată. In urma crimelor, eu şi James 


288 


am dispărut din circuit, dar am rămas activi. Eu am urmărit mai 
departe evoluţia rezervelor mondiale de petrol, iar el, care este 
un ins foarte practic și-a dedicat tot acest răstimp dezvoltării 
conceptelor teoretice schiţate de Blanco. 

— Şi voi doi aţi ţinut legătura? 

— Sigur, încuviinţă Filipe. Pe internet. 

Prietenul lui Tomas se ridică de pe pat şi deschise valiza pe 
care-o luă de pe un dulap. Se duse la şifonier şi începu să-şi 
scoată hainele, pe care le împături şi le puse în geamantan. 

— Şi cum aţi ţinut legătura? In mod frecvent? 

— Nu, deloc. Suntem perfect conştienţi de resursele de care 
dispun cei ale căror interese sunt legate de petrol şi n-am vrut să 
ne asumăm riscuri inutile. Am stabilit ca el să-mi trimită un 
mesaj codificat de îndată ce dorea să mă vadă. 

— Ce mesaj? Acel citat din Apoca/ipsul. 

— Exact. Filipe se opri din împachetat şi îşi îndreptă spatele, 
citând din memorie: „Şi când El a deschis pecetea a şaptea, s-a 
făcut linişte în cer.” Se aplecă deasupra valizei şi începu din nou 
să-şi aranjeze lucrurile. De aceea suntem aici. 

— Amicul tău englez ştie că vin şi eu? 

— Evident. 

— Şi eu ce rol voi avea? 

— Tu lucrezi pentru Interpol, nu-i aşa? Deci ne vei ajuta, 
Casanova. 

Istoricul se ridică din fotoliu, nemaiputând să rămână aşezat. 

— Dar cum? Cum te pot ajuta? 

Filipe ridică privirea. 

— Ca să facem următorul pas, avem nevoie de un poliţist de 
încredere. 


289 


XXXII 


O rafală arzătoare de vânt îi întâmpină în momentul în care 
uşa avionului se deschise şi coborâră pe pista aeroportului 
Connellan; părea că intraseră într-un cuptor sau într-o seră 
sufocantă şi uscată, instalată în mijlocul câmpiei semideşertice în 
care aterizase aparatul. 

— Welcome to Yulara, îi întâmpină o stewardesă pe treapta de 
jos, o brunetă cu un zâmbet profesional. 

Gâfâind din cauza căldurii, Tomas şi Filipe păşiră pe asfalt cu o 
viteză nesigură; când se grăbeau să scape de cuptor cât mai 
repede, când încetineau pentru că li se părea că până şi corpul li 
se topeşte în acea căldură sufocantă. Nori de insecte minuscule li 
se repezeau în faţă, obligându-i să se apere făcându-şi vânt în 
faţa nasului; intrară în terminal uşuraţi, binecuvântând răcoarea 
aerului condiţionat, cu bucuria celui care trage aer în plămâni 
după ce a fost aproape sufocat. Aeroportul era mic, un aerodrom 
mai aerisit și, de îndată ce geologul îşi găsi bagajul, ieşiră în holul 
principal al terminalului. 

— Philip! strigă o voce. 

Priviră amândoi în direcţia de unde se auzise vocea şi zăriră 
un sexagenar înalt şi slab, cu părul grizonat şi cu barba albă 
ascuţită, cu pielea înroşită şi cu ochii albaştri, obosiţi, ascunşi în 
spatele unor ochelari cu multe dioptrii. 

— Salut, James, spuse Filipe, surâzând sincer. 

Cei doi se îmbrăţişară şi, imediat după aceea, necunoscutul îl 
privi pe Tomas cu o expresie întrebătoare. 

— Acesta este prietenul tău? 

Filipe făcu un gest larg, ca şi cum ar fi dorit să-i aducă 
împreună. 

— Da, el este Tomas. Lucrează pentru Interpol. 

Gazda întinse o mână osoasă. 

— How de you do? salută el. Nici nu vă imaginaţi cât de... 
hmpf... cât de mulţumit sunt să vă cunosc. 

— Tomas, ţi-l prezint pe James Cummings, fizician la Oxford, 


290 


exilat în Yulara. 

Cei doi îşi strânseră mâinile, englezul fiind deosebit de 
satisfăcut de prezenţa unui membru al Interpolului, de parcă 
Tomas ar fi reprezentat garanţia că toată acea nesiguranţă care-l 
apăsa de la moartea celorlalţi membri ai grupului avea să ajungă 
la un sfârşit. Cummings privi dincolo de noii veniţi, ca şi cum s-ar 
fi aşteptat să mai vină cineva. 

— Şi ceilalţi? întrebă. 

— Care ceilalţi? 

— Păi... hmpf... n-au venit şi alţi poliţişti cu voi? 

— James, Tomas a venit singur, îl întrerupse Filipe, pe un ton 
nerăbdător. Ţi-am explicat deja că vine singur. 

Englezul păru dezamăgit. 

— Intr-adevăr, recunoscu el. Dar eu speram... hmpf... să fie 
mai multă siguranţă. Il studie pe Tomas din cap până-n picioare. 
Şi arma? Unde ţineţi arma? 

— Tomas nu e poliţist. Este istoric. 

— Istoric? Hmpf... dar la ce ne trebuie nouă un istoric? 

— Ţi-am mai explicat că este prietenul meu şi că lucrează 
pentru Interpol. Îi puse mâna pe umăr. Ai încredere în mine, totul 
va fi bine. Privi spre Tomas şi vorbi în portugheză. Scuze, 
Casanova, James e unul din acei oameni de ştiinţă care parcă 
trăiesc pe lună. Un fel de profesor distrat, înţelegi? Numai că, în 
ceea ce priveşte munca, nu există geniu mai inventiv decât el, 
poţi fi sigur. 

— Nu-ţi face probleme, răspunse istoricul. Şi tatăl meu era 
aşa. 

Cummings îi însoţi spre ieşirea din terminal şi-i duse prin 
soarele arzător până în parcare. 

— E cald, nu-i aşa? comentă Tomas. 

— Cald? râse englezul. Cred că râdeţi de mine, old chap”! Aş 
vrea să vă văd aici în februarie. Aţi vedea atunci... hmpf... ce 
înseamnă într-adevăr căldură. 

Istoricul îşi analiză gazda. Era un bărbat foarte înalt, de 
aproape un metru nouăzeci, cu o fizionomie uscată, cu braţe şi 
picioare lungi şi subţiri; purta o cămaşă şi pantaloni scurţi kaki şi 
avea capul acoperit cu o pălărie australiană, decorată cu o pană 
verde cu galben. Părea dezlânat, un vagabond deghizat în 
cowboy. 


38 Bătrâne, moşule, în engleză în original (n.r.). 
291 


Ajunseră lângă un Land Rover verde-praz, a cărui culoare se 
vedea cu greu de sub stratul gros de praf, iar Cummings 
deschise uşile; cei trei se instalară înăuntru, însă căldura era atât 
de mare încât scaunele frigeau şi aerul aproape că le ardea 
plămânii. Fără să mai piardă vremea, englezul porni motorul şi 
puternicul aer condiţionat australian răcori interiorul jeepului în 
doar trei secunde; dacă Tomas n-ar fi văzut, n-ar fi crezut. 

— Ei şi, James? spuse Filipe, care se aşezase pe scaunul de 
lângă şofer. Cum te-ai descurcat aici, în Australia? 

— Hmpf, suflă fizicianul, lucru care i se păru lui Tomas o 
ciudăţenie a vorbirii lui. 

Ticul părea a fi un sughiţ, dar un sughiţ dintr-acelea afectate, 
aristocratice, ca un icnet care se năştea în stomac şi exploda cu 
pompă pe buze. 

— E un infern aici, un adevărat infern. 

Jeepul porni şi o luă pe strada asfaltată impecabil. 

— Un infern? se miră Tomas, instalat pe bancheta din spate. 
Să ştiţi, că mie îmi place mult această ţară. Mi se pare frumoasă. 

Cummings arătă cu un gest peisajul dimprejur. 

— Frumos? Vi se pare... hmpf... frumos? 

Şoseaua străbătea o câmpie cu pământ, arid, de un maroniu- 
roşiatic care colora totul de parcă ar fi fost un peisaj de pe altă 
planetă, marțian; pământ, pietre, praf, toate erau roşii, cu 
excepţia tufelor verzi de vegetaţie şi a paielor de iarbă lămâioasă 
de savană, care se întindeau până la orizont. 

— Da, e frumos. 

— Sigur n-aţi mai gândi aşa dacă... hmpf... dacă aţi fi 
dezrădăcinat aici ani la rând, o/d chap. Acest infern în miezul 
pustiului mă termină. Işi dădu ochii peste cap, exasperat. Când 
mă gândesc că... hmpf... locuiam în Oxford! in Oxford, by 
Jovey**! Clătină din cap, plin de nostalgie. Ce dor mi-e de verdele 
liniştit şi odihnitor din dulcea mea Anglie. 

— Vă înţeleg punctul de vedere, admise Tomas, contemplând 
mai departe peisajul roşiatic. Una e să fii în trecere pe-aici, alta e 
să locuieşti. 

— Să nu... hmpf... vă îndoiţi. Şi să ştiţi că situaţia nu se 
îmbunătăţeşte, o/d chap. Dacă temperatura medie a planetei 
urcă cu trei grade Celsius... hmpf... Australia va fi numai cenuşă 
şi deşert. Arătă spre terenul arid de afară. De altfel, lucrurile au 


39 „Pe Jupiter”, în engl. în original (n.r.). 
292 


început deja. Marile incendii din 2003 au eliberat în zece minute 
mai multă energie decât... hmpf... bomba atomică de la 
Hiroshima, iar fumul copacilor care ardeau a fost aruncat în aer 
cu o forţă atât de puternică încât a intrat în stratosferă şi a 
început să circule împrejurul globului. Vă puteţi imagina? Tăcu un 
moment, aparent concentrat la condusul maşinii. Dacă 
termometrele urcă cu trei grade, incendiile vor distruge totul, 
comentă el printre dinţi. Pe lângă asta, perioadele de secetă se 
vor înmulţi şi agricultura va intra în colaps. Continentul acesta... 
hmpf... este pe marginea prăpastiei. 

— Imi închipui că lumea este speriată. 

Cummings râse. 

— Speriată? Good Heavens“, sigur că nu. Australia şi Statele 
Unite, au fost singurele naţiuni aşa-zis civilizate care au refuzat 
să semneze protocolul de la Kyoto. 

— Şi ce crede lumea despre asta? 

— Aussies”? 

— Da, australienii. 

— Hooligans, exclamă el, cu dispreț. Aussies sunt nişte... 
hmpf... hooligans care s-au mutat într-un loc însorit. Nu-i 
interesează deloc încălzirea globală. 

Filipe se aplecă în spate. 

— Nu-l cunoşti pe James, spuse. Pentru el, doar Anglia merită. 
Restul e sălbăticie. 

In jeep se instală liniştea în timp ce străbătea câmpia 
semideşertică, sub soarele arzător. Admirând peisajul exotic, 
Tomas observă în faţă o siluetă căzută spre dreapta, pe linia 
orizontului; era un colos cărămiziu, din piatră goală, de parcă 
acolo ar fi fost aruncat un menhir gigantic. 

— Ce-i acolo? întrebă. 

Englezul privi în direcţia arătată. 

— Uluru. 

Istoricul analiză corpul straniu care se ridica peste savană, 
părea un munte arid; nu era ascuţit şi îngust, ca vârfurile din 
Himalaya, ci mai degrabă un monstru de piatră cu un platou în 
vârf, ca o masă imensă. 

— E interesant, comentă el. Am văzut muntele ăsta înainte. 

— Uluru e renumit, spuse Cummings, fără să-şi ia ochii de la 


4 „Dumnezeule mare!”, în engl. în original (n.r.). 
11 Porecla dată cetăţenilor australieni; în engl. în original (n.r.). 
293 


drum. | se mai spune şi... hmpf... Ayers Rock. 

— Ah, da, ştiu. 

— Toată această zonă este sacră pentru... hmpf... aborigeni. 
Dar mistici din toată lumea vin aici să-l venereze pe Uluru. Se 
spune că muntele este situat într-un punct important din grila 
planetară, la fel ca şi... hmpf... Marea Piramidă din Gizeh. 

— Serios? 

— Hmpf... superstiții. 

Tomas studie mai bine piatra care se ridica deasupra 
orizontului. 

— Dar ce munte straniu, remarcă el. Din ce e făcut? 

— Uluru? Din gresie. E al doilea monolit din lume ca mărime. 
Primul explorator european care l-a văzut l-a numit... hmpf... o 
piatră notabilă. Dar, în fapt, trebuie să recunosc că acest munte 
poate fi întrucâtva surprinzător. Una dintre calitățile lui cele mai 
bizare este faptul că-şi schimbă culoarea de-a lungul zilei. Arătă 
spre munte. Acum e portocaliu, nu-i aşa? Dar monolitul poate fi 
şi... hmpf... roşu, maroniu, violet sau albastru. După ploaie 
devine argintiu şi chiar negru strălucitor. Uneori s-ar zice că 
există un izvor de lumină care vine din interior, ca un felinar. 

— Serios? Aţi văzut aşa ceva? 

— Right ho“, încuviinţă el. Se întâmplă de câteva ori pe an. 
Bănuiesc că este... hmpf... un efect al luminii, de parcă ar fi o 
glumă de-a naturii. 

— Şi cum a apărut aici o chestie ca asta? 

Cummings făcu semn cu capul spre pasagerul de lângă el. 

— La întrebarea asta să răspundă... hmpf... geologul nostru. 

Filipe se foi pe scaun. 

— Nu ştiu prea bine, mărturisi el. Am auzit că Ayers Rock era 
parte din fundul oceanului acum cinci sute de milioane de ani, 
dar nu cunosc în detaliu istoria geologică a acestei formaţiuni. 

— Şi cum se explică variaţia de culoare? 

— Păi, după cum ţi-a spus şi James, muntele e făcut din gresie. 
Dar aceasta este impregnată cu alte minerale, nu este doar 
gresie. Variația de culoare se datoreşte tocmai acţiunii unui 
mineral, feldspatul, care are proprietatea de a reflecta lumina. 
Eu cred că acestea creează impresia că piatra emană 
luminozitate. Roşul, acest ton care pare rugină, se datoreşte 
oxidării. Filipe privi atent la alura exotică a monolitului din faţă. 


42 „Da” bineînţeles”, în engl. în original (n.r.). 
294 


În orice caz, acest monstru este cu siguranţă misterios. 

— Şi ce spun aborigenii? 

Cummings îşi reluă discursul. 

— Ah, ei îl tratează pe Uluru de parcă ar fi Dumnezeu în 
persoană. Ei cred că acest munte este un izvor din acea energie 
pe care o numesc... hmpf... tjukurpa. 

— Ce înseamnă asta? 

— Vremea visului. Este un fel de poveste aborigenă despre 
crearea universului şi a oamenilor. Ei cred că fiecare întâmplare 
lasă un fel de... hmpf... vibraţie pe pământ, cumva în felul în care 
plantele lasă o imagine a lor în seminţele pe care le eliberează. 
Făcu un gest în direcţia muntelui. Uluru ar fi ecoul Creaţiei şi, în 
credinţa lor, este populat... hmpf... de spirite ancestrale. 

— Nu-mi spuneţi. 

Englezul privi împrejur. 

— Vedeţi deşertul acesta, în Red Centre, Australia? Este plin 
de locuri sacre pentru aborigeni. Arătă spre o altă formaţiune 
stâncoasă, în depărtare, la dreapta, unde se vedeau 
protuberanţele unor culmi rotunjite pe linia orizontului. Aceea, de 
exemplu, este altă... hmpf... formaţiune sacră. Se numesc Olgas, 
însă aborigenii le spun Kata Tjuta. 

O aglomeraţie urbană apăru dintr-odată pe marginea străzii, 
printre dune, o viziune neaşteptată în miezul acelui deşert 
roşiatic. O plăcuţă anunţa Yulara şi jeepul părăsi şoseaua intrând 
printre case. 

— Aveţi un oraş aici, în deşert? se miră Tomas. 

— Nu avem, îl corectă James, aproape jignit. Din câte ştiu, eu 
nu sunt deloc un... hmpf... Aussie hooligan. 

— lertaţi-mă. Reformulă întrebarea. Australienii au construit 
un oraş în mijlocul deşertului? 

— Yulara este ceea ce Aussies numesc sat turistic. A fost 
construit pentru a-i primi pe... hmpf... turiştii care vin să viziteze 
Ayers Rock. 

— Sunt mulţi turişti? 

— Hmpf... nici nu vă închipuiţi. Jumătate de milion pe an. 

— Jumătate de milion? Satul acesta reuşeşte să adăpostească 
o jumătate de milion de persoane? 

Cummings făcu semn spre fațadele elegante şi îngrijite ale 
localităţii, ale cărei spaţii verzi decorate cu palmieri şi arbuşti, 
lăsau impresia că s-ar fi aflat într-o oază. 


295 


— Nu lipsesc locurile de cazare aici. De la hoteluri de cinci 
stele până la campinguri. Dar vă previn că locul cel mai bun de 
stat este... hmpf... în piscină. In Yulara, piscina nu este un lux, 
old chap, ci o necesitate. La cât de cald e-aici, este singurul loc în 
care se poate sta când vrei să ieşi din interioarele cu aer 
condiţionat. 

Jeepul străbătu încet străzile desenate cu grijă ale Yularei. 
După o vreme părăsi zona populată şi o luă pe un drum de 
pământ ce se pierdea în deşert. Land Roverul sălta prin gropile 
din pământul bătătorit şi zbura peste crestele ondulate ale 
dunelor, ridicând în urma lui un nor arămiu de praf uscat, înaintă 
prin deşert preţ de zece minute, mugind şi cutremurându-se, 
până ce se opri brusc în cele din urmă. Norul de praf acoperi 
jeepul ca o mantie, alunecând uşor prin aer, împins de vânt; 
părea o umbră colorată şi au trecut câteva momente până când 
Tomas reuşi să întrezărească, prin praful gros ridicat de maşină, 
pereţii albi ai unei case. 

Coborâră şi se îndreptară spre casă. Cummings oprise motorul 
şi o linişte profundă puse stăpânire pe noii veniţi; era o muţenie 
goală, nu se auzea nici măcar zumzetul delicat al vreunui zgomot 
de fond. Absența sunetelor era într-atât de acută încât devenea 
deconcertantă, ba chiar asfixiantă. 

— Asta e casa dumneavoastră? întrebă Tomas, vocea lui 
zgâriind liniştea. 

Cummings încuviinţă. 

— Am botezat-o Arca“. 

Tomas zâmbi. Numele i se părea de bun augur; era foarte cald 
şi numai răcoarea unui frigider îl putea alina în acel moment. 

— Arca, ei? Rece ca o ladă frigorifică? 

— Nu. Ca Arca lui Noe. 

— Arca lui Noe? 

Englezul o luă înspre casă, iar paşii i se afundau în nisipul 
uscat. 

— Aici se găseşte ceva foarte preţios pentru umanitate. 

— Ce anume? 

Cummings puse mâna pe clanţă şi deschise uşa. 

— Ultima speranţă. 


4 În limba portugheză, „arca” înseamnă şi „congelator” (n. t.). 
296 


XXXIII 


Casa părea o cocioabă lăsată în plata Domnului: hârtii 
împrăştiate peste tot, maldăre de cărţi pe nişte canapele rupte, 
haine aruncate prin colțuri, mobile acoperite de un strat gros şi 
omniprezent de praf roşiatic; ici-colo se vedeau, pe jos, bucăţi de 
mâncare învechită şi pachete goale de cartofi prăjiţi, în timp ce 
zeci de cutii de bere şi de suc zăceau abandonate pe mobilierul 
din lemn exotic. Draperiile aveau pete imense de grăsime şi 
geamurile erau aproape mate din cauza murdăriei. 

— lertaţi... hmpf... dezordinea, spuse Cummings, mişcându-se 
prin cameră ca un explorator care traversează jungla deasă. N- 
am avut niciodată înclinaţie pentru treburile casnice. 

Tomas nu era un model de persoană ordonată, însă ce vedea 
acolo i se părea exagerat; evident, în acea casă nu se mai făcuse 
curăţenie de cel puţin şase luni. El şi Filipe îşi croiră drum până la 
canapele şi se aşezară cu grijă, evitând acele zone ale tapiseriei 
în care petele păreau proaspete. 

— Şi deci aici ai lucrat? întrebă Filipe, mascând o grimasă de 
dezgust. 

— Right ho, confirmă englezul. Acesta este cuibul meu secret. 

Tomas îşi privi, surprins, amicul. 

— N-ai mai fost aici până acum? 

— Nu, spuse geologul. Ştiam că James este ascuns aici, în 
Yulara, normal, însă n-am venit niciodată aici. Inclină capul, ca şi 
cum ar fi explicat ceva evident. Din motive de siguranţă. 

Gazda ieşi o clipă din sufragerie şi se întoarse imediat, băgând 
capul pe uşă. 

— Vreţi să beţi ceva? Ceai? Cafea? Bere? 

— Poate nişte apă rece, ceru Tomas, cu gura uscată din cauza 
căldurii pe care o suportase pe drumul de la aeroport. 

Cummings reapăru cu o sticlă de un litru, rece și i-o dădu lui 
Tomas. 

— N-am adus pahare, se scuză el. Sunt toate... hmpf... 
murdare. 


297 


Istoricul nu dorea nici un pahar din casa aceea; dopul sigilat al 
sticlei îi dădea cele mai bune garanţii de igienă. Deschise sticla 
de apă minerală şi bău cu lăcomie aproape jumătate. Când 
termină, Filipe îi ceru sticla şi-şi potoli setea cu ce mai rămăsese. 

— Spuneţi-mi deci, începu Tomas, trecând direct la subiect. Ce 
doriţi de la mine? 

Filipe şi Cummings avură un schimb de priviri şi englezul se 
aşeză în faţa lor, făcându-i semn prietenului său portughez să 
explice el. 

— Cred, Casanova, că ştii deja esenţa acestei istorii, spuse 
Filipe încrucişându-şi picioarele şi relaxându-se pe canapea. De 
la moartea lui Howard şi a lui Blanco, eu şi James am stat 
ascunşi. Eu am fost în Siberia, el a venit aici, în Australia. Dar am 
continuat să lucrăm. Eu am monitorizat mai departe situaţia 
rezervelor mondiale de petrol, iar el a continuat cercetarea pe 
care o începuse cu Blanco. Când ne-am despărţit, a rămas 
stabilit să nu mai luăm legătura decât în cazuri de extremă 
necesitate şi numai prin mesaje codificate. Astfel că, acum 
câteva săptămâni, James mi-a trimis un astfel de mesaj, cel cu 
citatul biblic pe care l-am menţionat deja. 

— Cel din Apocalipsă. 

— Exact, încuviinţă Filipe. El conţine numele de cod al 
proiectului nostru. 

— Ah, da? Şi cum se cheamă, în fond, proiectul? 

— A Şaptea Pecete. 

Tomas dădu din cap. 

— Hmm, murmură el. De-aici şi fraza aceea codată. 

— Exact, confirmă Filipe. Citatul trimis de James, era semnalul 
că proiectul se încheiase şi că trebuia să ne întâlnim aici, în 
Australia, ca să punem la punct ultimele detalii. Eram însă 
conştienţi că, singuri, n-am fi ajuns nicăieri şi eu nu ştiam încotro 
să mă îndrept. Până când am văzut mesajul tău pe site-ul liceului 
şi, pe lângă nostalgia pe care mi-a trezit-o, mărturisesc că m-am 
gândit că ai putea fi un contact important, un fel de agent 
invizibil, mă înţelegi? Asta mi-a dat ideea de a te invita să vii cu 
mine. Aveam nevoie de ajutorul cuiva din afara circuitului, de a 
cărui existenţă cei care au interese petroliere să nu aibă absolut 
nici o idee. 

— Inţeleg. 

— In Olhon, când mi-ai dezvăluit că eşti în slujba Interpolului, 


298 


credeam că suntem într-un impas, pentru că însemna că, de 
fapt, nu erai în afara circuitului. Dacă cei de la Interpol te 
chemaseră să-i ajuţi la anchetarea crimelor, era evident că 
autorii morali ai acestor asasinate aveau să afle despre existenţa 
ta. 

— Te referi la cei ale căror interese sunt legate de petrol? 

— Exact! 

— Hmm. 

— De altfel, bănuiala asta ni s-a confirmat în Baikal. La câteva 
ore după ce ai apărut tu, au venit în satul de iurte acei bărbaţi 
înarmaţi. Or, te întreb, cum naiba au ajuns acolo? 

— M-au urmărit, cu siguranţă. 

— Evident că te-au urmărit, încuviinţă Filipe. Apoi continuă să 
povestească. După ce am scăpat, am considerat că suntem în 
faţa unei situaţii de urgenţă şi am luat legătura cu James. El s-a 
arătat foarte îngrijorat, cum era normal, însă numele Interpolului 
l-a impresionat. 

Englezul înţelese aluzia şi interveni. 

— Ideal ar fi fost să veniţi din partea... hmpf... Scotland 
Yardului, of course, spuse el. Dar mi s-a părut că Interpolul 
oferea suficiente garanţii de siguranţă şi de aceea i-am spus lui 
Philip că, dacă ne gândim bine, poate că... hmpf... era mai bine 
aşa. Avem nevoie de ajutor şi, în afară de Scotland Yard, cine ar 
putea să ne ajute mai bine decât Interpolul? 

— La ce fel de ajutor vă gândiţi? 

— Pentru început avem nevoie de... hmpf... protecţie. 

— Dar Filipe mi-a explicat că, având în vedere interesele 
colosale care se află în joc, nici o poliţie din lume nu v-ar putea 
apăra. 

— Pentru mult timp, îl întrerupse Filipe. Nici o poliţie din lume 
nu ne poate apăra pentru mult timp. 

— Nu pricep. 

Geologul inspiră adânc. 

— Dacă ne-am fi dus la poliţie în 2002, când au fost asasinați 
Howard şi Blanco, acum n-am mai fi în viaţă. Nici o poliţie nu ne 
putea proteja prea mult timp de ghearele intereselor petroliere, 
poţi să fii sigur de asta. Dar acum lucrurile stau altfel, Casanova. 

— Cum adică? 

— James a terminat proiectul pe care l-a început cu Blanco. 
Piaţa mondială a petrolului mai are puţin şi atinge vârful. 


299 


Efectele creşterii temperaturii globale se fac simţite în mod 
palpabil. Deschise braţele, cu palmele în sus. Ce vreau să spun 
este că lumea nu mai poate aştepta, acum este cel mai potrivit 
moment pentru acţiune. Acum trebuie să luăm proiectul şi să-l 
lăsăm pe mâini bune. Pentru asta nu avem nevoie de ani de zile, 
ne sunt suficiente câteva săptămâni. Zâmbi. Interpolul n-ar reuşi 
să ne ţină în viaţă câţiva ani. Dar câteva săptămâni? Nu văd de 
ce ar fi greu. 

— Şi după aceste câteva săptămâni? Ce se va întâmpla cu voi? 

Filipe ridică din umeri. 

— Interesele petrolului n-ar mai avea nici un avantaj din 
neutralizarea noastră. In acel moment, „A Şaptea Pecete” va 
exista deja, iar asasinarea noastră n-ar mai putea inversa 
procesul. Dimpotrivă, ar însemna chiar un risc foarte mare, din 
moment ce, până atunci, identitatea celor care ar fi putut ordona 
asasinatele ar deveni prea evidentă. Dacă reuşim să facem 
public proiectul „A Şaptea Pecete”, cred că nu vor mai risca aşa 
ceva. 

Tomas îşi trecu mâna prin păr, cumpănind la cele auzite. 

— Foarte bine, exclamă el. Şi atunci, ce doriţi să fac eu? 

— Vrem să le explici situaţia celor de la Interpol şi să-i aduci 
aici ca să ne garanteze siguranţa. Avem nevoie de condiţii care 
să ne faciliteze contactul cu câteva instituţii cheie. 

— Şi ce le spun mai exact? 

— Le povesteşti ce-ai văzut aici. 

Istoricul privi în jur, descumpănit. 

— Aici? Dar n-am văzut decât deşert. 

Filipe zâmbi. 

— Să-ţi spun altfel, se corectă el. Le povesteşti ceea ce vei 
vedea acum. 

— Şi ce voi vedea? 

— „A Şaptea Pecete”. 


300 


XXXIV 


Sertarul părea înțepenit, însă, cu un brânci zdravăn şi 
hotărâtor, Cummings reuşi în cele din urmă să-l deblocheze, îşi 
vâri mâinile înăuntru şi scoase un caiet gros, cu copertă rigidă, 
neagră, ca cele care se folosesc în contabilitate. Apoi se ridică şi 
le arătă caietul invitaţilor. 

— Ăsta este, o/d chaps, anunţă el, pe tonul lui obişnuit, plin de 
afectare. A Şaptea... hmpf... Pecete. 

Fără să-şi stăpânească curiozitatea, Tomas se ridică de pe 
scaun şi se duse lângă englez. Puse mâna pe caiet şi îl răsfoi cu 
grijă. Era scris mărunt, cu pixul, plin de ecuaţii şi scheme şi cu o 
caligrafie greu de descifrat. Incercă să citească un fragment, dar 
se opri la mijlocul primului rând. 

— E scris în spaniolă, exclamă el, surprins. 

— Right ho, confirmă James. A fost scris de Blanco. 

— Dar dumneavoastră înţelegeţi spaniola? 

— Good Heavens, nu. Părea aproape scandalizat de această 
idee. Blanco... hmpf... nu reuşea să raţioneze în engleză, poor 
chap. Întâi îşi făcea notițele în... hmpf... limba lui şi, după ce 
înregistra totul, traducea în engleză. Arătă un paragraf mai jos. 
Vedeţi? Partea asta e în engleză. 

Tomas îi dădu caietul înapoi savantului şi, întorcându-se, 
observă o siluetă verzuie dincolo de fereastră. Se uită mai bine şi 
văzu că era piscina, murdară şi neîngrijită, din curtea casei. Apa 
era acoperită de praful roşiatic ridicat de vânt şi care acoperea 
totul, la fel ca acei nori din zare. 

Intrigat, privi mai atent în direcţia lor. 

Norii de praf păreau să fi fost iscaţi de suflul violent al unei 
furtuni. Numai că cerul era albastru şi senin, nu putea fi vorba de 
furtună. Miji ochii şi distinse un punct în mijlocul norului de praf, 
de parcă un purice ar fi apărut din ceaţă. 

— James, strigă el, fără să-şi ia ochii de la geam. Primeşti 
musafiri, de obicei? 

— Da, confirmă englezul. Băcanul îmi trimite zilnic un băiat 


301 


cu... hmpf... mâncare şi băutură. 

— Ah, atunci el trebuie să fie. 

Profesorul de la Oxford se apropie de fereastră şi privi norul de 
praf care se apropia. 

— Nu se poate. 

— Hmm? 

— Băiatul de la băcănie. Deja... hmpf... a trecut pe-aici de 
dimineaţă. 

Filipe sări de pe canapea şi li se alătură celor doi, uitându-se 
toţi pe fereastră cu o expresie încordată. 

— Atunci cine vine? 

Norul creştea rapid şi imediat cei trei şi-au dat seama că nu 
era unul singur, ci doi. 

Au ieşit din casă, întrucâtva speriaţi, cei doi portughezi având 
foarte proaspete în minte întâmplările din Baikal. Tomas privi 
împrejur, încercând să dibuiască de unde puteau primi vreun 
ajutor sau încotro puteau să scape, însă se aflau în mijlocul 
deşertului şi nu era nici ţipenie de om în preajmă. 

— N-ar fi mai bine să ne urcăm în jeep? întrebă el, arătând 
spre Land Rover. j 

— Nu mai avem timp, spuse Filipe. In orice caz, nu poate fi 
nimic special. Ne-am luat toate precauțiile, nu-i aşa? 

— Păi... da. Dar şi în Rusia, îmi luasem toate precauțiile şi ai 
văzut ce s-a întâmplat, nu-i aşa? La fel şi în Sydney... 

— Acum e altfel. Am fost mai precauţi. 

Mugetul motoarelor accelerate se răspândi în deşert şi două 
jeepuri se apropiară de casă în viteză. Ajunse în apropierea casei 
au redus viteza şi s-au despărţit, unul pe o parte şi celălalt pe 
altă parte; au virat într-o mişcare ca de forfecare şi s-au întâlnit 
cu mult zgomot în faţa casei. Când au ajuns la destinaţie, 
motoarele încă mugeau, frânând în mijlocul unui nor de praf atât 
de mare încât cei trei bărbaţi din curte au trebuit să-şi acopere 
feţele, să închidă ochii şi să-şi ţină respiraţia până când vântul 
suflă praful în depărtare. 

Praful se aşeză şi se auziră portiere deschizându-se. În mijlocul 
norului ce se destrăma se iviră siluete, ca nişte spectre care 
răsar din ceaţă. Siluetele se apropiară, încet, ţinând în mâini 
ceva ca nişte bețe lungi. Priviră mai bine şi celor trei le sări inima 
din piept, bubuind. Nu erau bete. 

Erau arme. 


302 


Noii veniţi erau înarmaţi şi nu cu orice fel de arme; erau puşti 
automate, cu siguranţă din arsenalul militar. Cei trei făcură un 
pas în spate, apoi încă unul, temători, până ce se proptiră de 
zidul casei. N-aveau unde să fugă. 

O siluetă masivă se desprinse dintre celelalte. Păşea apăsat şi, 
ieşind din norul de praf, Tomas reuşi în cele din urmă să-i 
distingă trăsăturile. 

— Orlov! 

Rusul se opri. Faţa îi era lac de sudoare; în mod evident, clima 
de la antipozi nu-i pria. 

— Salutare, domnule profesor. Ce faceţi pe-aici? 

— Asta vă întreb şi eu, exclamă istoricul, încă mirat. Cum aţi 
aflat că sunt aici? 

— Să zicem că am metodele mele. 

Filipe atinse braţul lui Tomas. 

— Cine e? 

Tomas făcu un pas în lateral, lăsându-i pe cei doi să se 
întâlnească. 

— Ah, iartă-mă. Arătă spre rus. Dumnealui este Alexander 
Orlov, omul meu de legătură cu Interpolul. Arătă mai apoi spre 
Filipe. Orlov, acesta este Filipe Madureira, amicul meu, cel pe 
care îl căutaţi dumneavoastră. Făcu un semn spre englez. lar 
dumnealui este James Cummings, fizicianul de la Oxford, cel 
dispărut. 

Fizicianul şi geologul înaintară, întinzând mâinile pentru a-l 
întâmpina pe noul venit, dar Orlov ridică puşca automată şi-i opri 
cu un gest brusc. 

— Rămâneţi unde sunteţi, ordonă el. 

— Orlov! se scandaliză Tomas. Ce faceţi? 

— Linişte. 

— Dar nu sunt ei asasinii, spuse Tomas, într-un efort de a 
lămuri neînţelegerea. Vă explic imediat. 

Ceilalţi bărbaţi înarmaţi se apropiară; erau trei şi stabiliră un 
perimetru de siguranţă în curte. Nemaiputând răbda căldura 
aceea apăsătoare, rusul făcu un gest cu arma în direcţia casei. 

— Intraţi. 

Tomas nu înţelegea atitudinea omului de la Interpol. 

— Dar ce faceţi? V-am mai spus că nu ei sunt asasinii. Orlov 
întoarse arma în direcţia lui Tomas, căruia încă nu-i venea să 
creadă ceea ce vedea în faţa ochilor. 


303 


— Şi dumneavoastră, domnule profesor. Înăuntru. Stupefiat, 
aproape incapabil să mai reacționeze, Tomas intră în casă supus; 
avea impresia că un automat pusese stăpânire pe corpul său. 

In casă era răcoare, spre uşurarea rusului mătăhălos, care 
arătă spre canapea. Cei trei se aşezară, înghesuiți, uniţi, parcă, 
de un instinct de apărare. Din grup, Filipe părea cel mai liniştit; 
stătea picior peste picior, stăpânit de un calm ciudat, pironindu-l 
cu privirea pe bărbatul care-i ameninţa. 

— Nu sunteţi de la Interpol, nu-i aşa? 

Buzele lui Orlov se întinseră într-un zâmbet prefăcut. 

— Amicul dumneavoastră e isteţ, remarcă Orlov, adresându-i- 
se lui Tomas. De altfel, nici nu mă mir. Numai un om isteţ putea 
să-mi scape atâta vreme. Mângâie arma, de parcă o pregătea de 
lucru. Dar am veşti pentru dumneavoastră. Zâmbetul i se lărgi şi 
mai mult pe faţa lui rotundă. S-a terminat cu isteţimea. 

— Nu sunteţi de la Interpol? întrebă istoricul, perplex. Nu 
sunteţi de la Interpol? 

Orlov îl privi pe Tomas cu o expresie batjocoritoare. 

— Ce credeți? A 

Adevărul se infiltra în mintea lui Tomas, sinistru şi groaznic. În 
tot acel timp lucrase pentru un necunoscut fără să bănuiască 
nimic; bărbatul acela nu era ce credea Tomas că era. 

— Dar, atunci, cine sunteţi? 

— E chiar aşa greu de înţeles? 

Filipe se aplecă în faţă. 

— Cine sunteţi, am înţeles deja, spuse el. Ce aş vrea eu să ştiu 
este cine vă plăteşte cecurile. 

Rusul întoarse arma spre geolog. 

— Isteţule. Stai cuminte. 

— De ce să stau cuminte? întrebă Filipe. Oricum mă omorâţi. 

Ochii lui Orlov scrutau cele trei feţe dinaintea lui. 

— Poate. 

— Atunci avem dreptul la adevăr. 

Dintre cei trei bărbaţi care veniseră cu Orlov, doi au intrat în 
casă şi-au început să scotocească. Unul dintre ei intră în 
bucătărie şi apăru cu câteva cutii de bere australiană rece în 
mână. 

— Smatri, şto ya nazol v holodilnike, spuse el în rusă, arătând 
prada. Holodnoe pivko. 

— Day mne adno, mârâi Orlov, cerând o cutie. 


304 


Bărbatul îi întinse berea şi rusul o bău pe toată, aproape dintr- 
odată. La sfârşit se îndreptă, râgâi violent şi râse. 

— Ah, ce minunăţie. 

Sătul şi binedispus, se aşeză pe un fotoliu, oftă şi-i privi pe cei 
trei oameni de ştiinţă care-l priveau cu un aer intimidat. 

— Deci voi credeţi că aveţi dreptul să aflaţi adevărul, nu-i aşa? 

Filipe îşi păstră sângele rece, ceea ce-l umplu pe Tomas de 
admiraţie. 

— Dacă aţi avea amabilitatea să ne explicaţi pentru ce anume 
vom muri, spuse geologul, pe un ton controlat, aproape sfidător, 
v-aş fi foarte recunoscător. 

— Ştiţi foarte bine pentru ce, răspunse rusul. Dar vreţi să ştiţi 
cine plăteşte factura, dacă e statul A sau compania B, 
întreprinderea C sau cartelul D? Ridică din umeri. Asta n-are nici 
o importanţă. Ridică un deget gros. Ce este realmente important 
este că voi v-aţi jucat cu focul şi a venit timpul să terminăm cu 
joaca. 

— Dar cine a dat ordinul? insistă geologul. 

— Probabil a fost un guvern, poate a fost o companie 
petrolieră, poate a fost un grup de interese, poate n-a fost 
nimeni. Apucă cutia goală şi i-o arătă unuia dintre însoțitori. Igor, 
strigă el, cerând altă bere: Day mne yeşcio adno. Se întoarse 
către cei trei prizonieri şi reluă discuţia. Ce importanţă are cine a 
dat ordinul? Arătă spre Filipe şi spre Cummings. Important este 
că voi ar fi trebuit să judecaţi puţin. Când i-am lichidat pe 
prietenii voştri, trebuia să învăţaţi lecţia şi să staţi foarte cuminţi. 
Clătină din cap. Dar nu. N-aţi vrut să staţi cuminţi, nu-i aşa? N-aţi 
vrut să încetaţi cu maşinaţiunile, nu-i aşa? Ne-aţi obligat să 
venim din nou după voi. Afişă o expresie de neputinţă, ca un tată 
care, contrariat, se vede nevoit să-şi pedepsească fiul 
neascultător. Acum veţi suporta consecinţele. Credeaţi că o să 
scăpaţi? 

Igor se apropie cu o cutie de bere, pe care i-o dădu şefului. 
Orlov o bău şi pe-aceasta dintr-o înghiţitură şi râgâi sonor după 
ce termină. 

— Mă scuzaţi, râse el. 

Filipe nu se dădea bătut. 

— Cum naiba aţi aflat unde suntem? 

Rusul arătă cu degetul spre Tomas. 

— Prin profesorul nostru. El a fost agentul nostru infiltrat. 


305 


Ochii lui Filipe şi ai lui Cummings se întoarseră spre Tomas, 
privindu-l acuzator. Istoricul era aproape anesteziat; căscă ochii, 
mai stupefiat decât ar fi crezut vreodată că este posibil să fie 
cineva și deschise gura, însă trecu o secundă lungă până reuşi să 
articuleze un sunet. 

— Eu?! 

Îl privi pe Orlov cu o expresie absolut consternată. 

— Eu?! 

Se întoarse spre cei doi însoțitori, de parcă i-ar fi implorat să-l 
creadă. 

— Eu n-am făcut nimic! 

— Cum aşa, domnule profesor? Rusul se distra. Haideţi, nu fiţi 
modest. Mărturisiţi totul. 

Tomas simţi o senzaţie de iritare cuprinzându-i tot trupul. 

— Aţi înnebunit? aproape că zbieră el. Ce vorbe sunt astea? 
Am fost eu informator? Am făcut eu asta? 

— Ei, nu vă simţiţi jignit. Când eram eu tânăr, pe vremea 
Uniunii Sovietice, lauda era ceva absolut normal, la ordinea zilei. 

— Laudă? 

Tomas schiţă o expresie de repulsie, teama fiindu-i învinsă de 
disprețul pe care i-l stârnea omul din faţă. 

— Sunteţi nebun, Orlov. Nebun de legat. 

Rusul izbucni într-un hohot de râs, întrerupt doar de o 
râgâială. 

— Sunt nebun? 

— Da, nebun. Spuneţi numai tâmpenii. 

— Şi dacă vă dovedesc că v-aţi denunţat amicul? Dacă vă 
dovedesc asta? 

Era rândul lui Tomas să râdă. 

— Nimeni nu poate dovedi ceva ce nu s-a întâmplat niciodată. 

— Ah, nu? Şi dacă vă dovedesc? 

— Atunci dovediţi-mi, chiar vreau să văd cum. 

Orlov întinse puşca şi atinse cu ţeava braţul drept al lui 
Tomas. 

— la arătaţi-mi mâna. 

— Mâna? 

— Da, arătaţi-mi-o. 

Fără să înţeleagă unde vrea să ajungă rusul, Tomas întinse 
braţul şi-şi dezgoli mâna dreaptă. Orlov îi apucă mâna, o studie 
câteva secunde şi apăsă un punct. 


306 


— Simţiţi ceva aici? 

O senzaţie neplăcută străbătu mâna istoricului. 

— Da, e locul în care m-am lovit deunăzi. Am avut un accident 
şi m-am lovit, la mână. 

— Un accident, ei? Şi dacă vă zic că aici aveţi un mic emiţător 
alimentat de o baterie cu litiu? 

— Un emiţător? 

— Se numeşte Proiectul Iridium. Acest cip foloseşte 
frecvențele radio şi emite un semnal GPS care este recepționat 
de mai mult de şaptezeci de sateliți care se învârt în jurul 
planetei. Datorită acestui semnal, sateliții pot identifica locul 
unde vă aflaţi cu o precizie de câţiva centimetri. 

Tomas îşi analiză mâna, năucit. 

— Un emiţător? repetă el, încercând încă să înţeleagă ce 
auzise. Dar... dar cum? Cum mi-aţi pus un emiţător aici? 

Un zâmbet condescendent invadă faţa lui Orlov. 

— Cum, domnule profesor? Nu vă mai amintiţi ziua în care v- 
am sunat prima oară? Vă amintiţi? 

— Da. Eram la spital, o aşteptam pe mama mea. 

— Vă amintiţi ce s-a întâmplat în seara aceea? 

Istoricul făcu un efort de memorie. 

— In seara aceea? 

— Da. Nu vă amintiţi ce s-a întâmplat? V-aţi urcat în maşină să 
mergeţi la Lisabona şi... - bum! - unde v-aţi trezit? 

Ochii lui Tomas trădau faptul că-şi amintea. Il văzu pe bărbatul 
în halat alb, cu mustață subţire, lângă pat și pe infirmiera 
pistruiată chiar în spatele lui. 

— Intr-o clinică, exclamă el. M-am trezit într-o clinică. 

— Şi ce făceaţi acolo? 

— Am avut un accident. Am intrat cu maşina într-un stâlp. 

— De unde ştiţi? Vă amintiţi când aţi intrat cu maşina în stâlp? 

— Aşa mi s-a spus la clinică. 

Orlov zâmbi, cu o nuanţă de sarcasm dansându-i în ochii 
albaştri. 

— Aşa v-au zis, într-adevăr? 

Tomas îl privi pe rus, ezitând. 

— N-a fost aşa? Nu m-am lovit? 

Orlov arătă spre mâna dreaptă a prizonierului său. 

— Şi cum credeţi dumneavoastră că a ajuns emițătorul acolo? 
Prin lucrarea şi mila Sfântului Duh? 


307 


Istoricul îşi privi mâna atent, de parcă ar fi vrut să vadă prin 
piele. 

— Mi-aţi pus implantul acesta la clinică? Aşa a fost? Accidentul 
a fost o farsă? N-a fost nici un accident? 

Rusul îi făcu semn să se întoarcă la locul lui şi se aşeză din 
nou în fotoliu. 

— Cred că acum vă puteţi imagina ce s-a întâmplat în acea 
seară, nu e greu. De fapt, chiar înainte de prima noastră 
întâlnire, poziţia dumneavoastră exactă figura pe hărţile noastre. 
Datorită acestui emiţător, v-am urmărit prin Siberia până la 
Olhon şi v-am prins apoi în taiga, vă amintiţi? 

— Idioţilor, mârâi Tomas. Deci voi... 

— Imi pare rău de prietena dumneavoastră. Arătă spre Tomas. 
Aţi scăpat numai pentru că ne mai eraţi de folos. Ştiţi de ce? 
Arătă spre Filipe. Ca să ajungem la el. Aţi avut noroc că v-aţi 
despărţit în Baikal, noaptea. GPS-ul ne dădea numai poziţia 
dumneavoastră, nu şi a prietenului dumneavoastră. Când v-am 
găsit cu fata pe malul Baikalului, dar fără Filipe Madureira, ne-am 
dat seama că trebuia să vă dăm drumul, în speranţa că o să ne 
conduceţi la el. Făcu un gest în direcţia lui Cummings. Cu 
englezoiul am avut mare noroc. Nu credeam c-o să ne aduceţi şi 
la el. Zâmbi. Dar ne-aţi adus. Făcu semn cu capul, într-un gest de 
apreciere. Aţi fi fost un agent pe cinste, ştiaţi? Pe vremea Uniunii 
Sovietice sigur v-ar fi recrutat KGB-ul. Oftă. Dar Uniunea 
Sovietică s-a terminat şi mă tem că şi dumneavoastră va trebui 
să împărtăşiţi aceeaşi soartă. 

— Nemernicule! 

— Cum aşa, domnule profesor? Ne scade nivelul? 

— De ce nu ne omorâţi acum? 

Orlov clătină din cap, de parcă ar fi cântărit la această 
variantă. 

— E o posibilitate, spuse el. Dar înainte să trecem la partea 
cea mai neplăcută a conversaţiei noastre, aş vrea să înţeleg 
câteva lucruri, dacă nu vă supăraţi. 

— Ce lucruri? 

Rusul îşi întoarse privirea de la Tomas şi se concentră asupra 
lui Filipe şi a lui Cummings, persoanele care i-ar fi putut da 
răspunsurile pe care le căuta de mult. 

— Ce este această „A Şaptea Pecete”? 


308 


XXXV 


Corpul lung şi subţire al lui James Cummings, care până atunci 
stătuse ghemuit pe canapea, prinse viaţă de parcă ar fi fost 
străbătut de curent electric. Profesorul de la Oxford se ridică şi, 
cu gesturile bruşte şi stângace ce-l caracterizau, aproape 
săltând, luă caietul pe care-l lăsase pe un dulap şi se întoarse 
către nedoritul său public. 

— Proiectul A Şaptea Pecete este conceptualizat în acest caiet, 
anunţă el. A fost conceput, în termeni teoretici, de către colegul 
meu din Barcelona, profesorul Blanco Roca... hmpf... care a fost 
asasinat mişeleşte în propriul său birou. 

Orlov se foi pe scaun, confirmând parcă acuza voalată ce i se 
aducea. 

— Mai departe, ordonă. Mai departe. 

Englezul se îndreptă şi rămase foarte ţeapăn, privindu-l pe rus 
cu aroganță. 

— Acest proiect aduce o posibilă soluţie la problemele cu care 
se confruntă deja umanitatea şi care se vor agrava în viitor. Este 
vorba despre o baterie care nu are nevoie de reîncărcare, care 
nu emite căldură, nu emite sunete, nu poluează şi se 
alimentează cu un combustibil care există din abundență pe 
pământ. 

— Un combustibil care există din abundență? se miră Orlov. 
Ce anume? Caca de vacă? 

Cummings îl fixă pe rus cu o răceală glacială, disprețul 
sclipindu-i în priviri. 

— Apă. 

Bărbaţii adunaţi în cameră, cu excepţia lui Filipe, se 
strâmbară, neîncrederea citindu-li-se pe feţe. 

— Apă? exclamă Tomas, care se hotărâse să tacă, însă în acel 
moment nu mai reuşise să se stăpânească. Apa e combustibilul 
viitorului? 

— Apa, insistă englezul. 

— Dar... dar cum? 


309 


Profesorul de la Oxford se îndreptă spre dulap şi deschise un 
sertar, fapt care-i făcu pe ruşi să-şi îndrepte armele spre el, în 
alertă, neştiind ce avea să scoată de-acolo. Cummings îşi afundă 
mâinile în sertar şi scoase o tablă mare, albă, pe care o agăţă 
într-un cui din perete. Era o tablă cu o suprafaţă albă şi netedă 
ca marmura, la fel ca cele folosite în şedinţele de lucru ale 
companiilor. Universitarul luă o cariocă şi desenă un punct negru 
pe fondul alb. 

— Totul a început cu un punct, acum cincisprezece miliarde de 
ani, spuse el. Toată materia, spaţiul şi forţele erau comprimate 
într-un punct infinit de mic care, dintr-odată, fără să ştim de ce, a 
explodat... hmpf... creând universul. 

— Big Bang, remarcă Tomas, familiarizat cu subiectul. 

— Exact, confirmă Cummings. Big Bang. Primele secunde au 
fost, cum vă puteţi închipui... hmpf... foarte agitate. Au început 
să se formeze quarkuri şi antiquarkuri, constituind hadronii. După 
o milisecundă, s-au format electronii şi neutronii, precum şi 
antiparticulele. Universul se afla într-o... hmpf... expansiune 
accelerată şi, pe măsură ce creştea, se răcea. Asta a permis ca, 
după o sută de secunde, neutronii să înceapă să se transforme în 
protoni. Câteva clipe mai apoi, particulele s-au unit în nuclee, dar 
era puţin spaţiu în univers şi temperatura era prea ridicată, astfel 
că... hmpf... electroni se loveau de fotoni şi se distrugeau 
reciproc. Dacă am putea călători în timp, am vedea că, în acea 
perioadă, universul se asemăna cu o ceaţă deasă. După trei sute 
de mii de ani, când temperatura a scăzut sub trei mii de grade 
Celsius, nucleele au reuşit să atragă electronii în mod stabil. S-au 
format... hmpf... primii atomi. 

Cummings îşi contemplă ciudatul public: cei doi oameni de 
ştiinţă portughezi şi cei patru gangsteri ruşi. 

— Şi care a fost, vă întreb, primul atom format? 

Ruşii ridicară din umeri, aproape indiferenți. Domeniul lor de 
specialitate era altul. 

— Hidrogenul, răspunse Filipe, care cunoştea răspunsul. 

Cummings se întoarse spre tablă şi desenă un H mare pe 
suprafaţa albă. 

— Hidrogenul, confirmă el. Primul element din tabelul periodic, 
cel mai simplu dintre toţi atomii. Făcu două puncte, unul lângă 
celălalt și desenă un cerc în jurul lor. Are un proton şi un neutron 
în nucleu şi un electron pe orbită. Hmpf... nimic mai elementar. 


310 


Se întoarse către spectatorii săi. Au fost creaţi, în acelaşi timp și 
atomii de heliu, însă cei de hidrogen erau mai abundenţi. Pentru 
fiecare atom de heliu existau nouă de hidrogen. 

Orlov oftă, vădit nerăbdător. 

— lertaţi-mă, dar ce relevanţă are toată această istorie 
plictisitoare? 

Englezul ridică o sprânceană, cu o expresie foarte afectată. 

— Domnule... hmpf... nu doreaţi să vă explic ce este „A 
Şaptea Pecete”? 

— Ba da, evident. Dar ce legătură are istoria asta cu A Şaptea 
Pecete? 

— Aveţi răbdare, ceru Cummings. 

Corpul lui de gigant plăpând tresări, ca în urma unui şoc. 

— Ce... hmpf... spuneam? 

— Despre hidrogen. 

— Ah, right ho. Hidrogenul. Privi spre H-ul desenat pe tabla 
albă. Da, hidrogenul este cel mai mic, cel mai simplu, cel mai 
vechi şi cel mai răspândit atom din univers. Ridică mâna. 
Intăresc mai ales ideea de... hmpf... răspândit. Hidrogenul este 
foarte, foarte răspândit. Trei din patru atomi din univers sunt de 
hidrogen. Hidrogenul... hmpf... reprezintă şaptezeci şi cinci la 
sută din masa existentă în cosmos. Ridică din sprâncene. E mult. 
Lovi H-ul cu vârful cariocii. Fiind atât de răspândit, este greu să 
găseşti hidrogen în stare pură. Ştie cineva de ce se întâmplă 
aşa? 

Se făcu linişte în cameră. Nimeni nu ştia. 

— Hidrogenul este reactiv, spuse Filipe în cele din urmă, el 
fiind singurul care cunoştea problema. 

— Hidrogenul este extrem de reactiv, confirmă profesorul de 
la Oxford. 

Cummings, în mod evident, era mai obişnuit să vorbească 
unui public de studenţi imberbi decât unui grup de mafioţi prost 
dispuşi. 

— Asta înseamnă că hidrogenul urăşte... hmpf... singurătatea. 
Cum nu-i place să stea singur acasă, el se uneşte uşor cu alţi 
atomi. Dacă ar fi femeie... hmpf... hidrogenul ar fi prostituată. 

Ruşii izbucniră în râs. In punctul acela, prelegerea lui 
Cummings era pe înţelesul lor. 

— Şi ţâţele? întrebă Igor pe un ton nătâng, cu puşca automată 
dansându-i agitată dintr-o mână într-alta. Şi ţâţele? Sunt mari? 


311 


Ăă? Sunt mari? 

Cummings regretă imprudenţa de a fi recurs la acea metaforă 
în faţa unei astfel de adunări şi-şi luă un aer demn, de parcă nu i- 
ar fi auzit comentariile. 

— Ceea ce vreau să spun este că hidrogenul, fiind extrem de 
răspândit, se găseşte aproape numai... hmpf... în formă hibridă. 
De exemplu, când hidrogenul se apropie de oxigen, se lipeşte 
imediat de el, formând apa. Dacă azotul trece, din întâmplare, 
prin preajmă, hidrogenul i se alătură imediat şi formează 
amoniacul. Şi, dacă atomul care trece prin apropiere este 
carbonul, hidrogenul se agaţă de el şi... hmpf... se naşte 
hidrocarbonul. 

— Mare curvă! grohăi un rus, hohotind de râs. Se duce cu 
primul atom care-i taie calea! Vrea să fie penetrat de electronii 
tuturor! 

— Linişte, mârâi Orlov, ridicând vocea la oamenii săi şi 
cerându-le să tacă. Să auzim mai departe. 

Gangsterii se calmară, intimidaţi de ordinul şefului și îşi 
stăpâniră râsul; Cummings, care aşteptase în tăcere sfârşitul 
comentariilor obscene, cu un aer imperturbabil, îşi reluă 
raţionamentul. 

— Când se alătură altor atomi... hmpf... hidrogenul stochează 
energie. 

— Energie nucleară? întrebă Orlov, în a cărui minte cuvântul 
„energie”, alături de  „hidrogen”, trimitea la „bomba cu 
hidrogen”. 

— Nu, îl corectă englezul. Asta e altceva. Se cheamă energie 
nucleară acea energie asociată unei forţe care... hmpf... ţine 
nucleul laolaltă. In acest caz, totuşi, vorbim despre alt tip de 
energie, o energie care este stocată atunci când hidrogenul se 
leagă la alţi atomi. 

— Ah, bun. 

Cummings făcu doi paşi într-o parte şi, apropiindu-se de 
fereastră, arătă spre ceva ce se afla dincolo de geamul murdar. 

— Vedeţi acolo? întrebă el. 

Orlov se ridică şi aruncă o privire pe fereastră în direcţia 
indicată. Era un arbust enorm, cu un aspect robust şi aspru, 
asemănător cu mii de alţi arbuşti care creşteau în câmpie. 

— Da, ce este? 

— Se cheamă wanari şi este un fel de acacia. Ridică din umeri. 


312 


În realitate, îmi este indiferent dacă este... hmpf... un wanari sau 
altceva. Mă interesează că e o plantă. Şi de ce? Ce legătură au 
plantele cu... hmpf... hidrogenul? 

Orlov, care se întorsese la locul lui, făcu legătura între 
întrebare şi anunţul pe care Cummings îl făcuse la începutul 
expunerii sale. 

— Apa? 

Observaţia avu darul de a-i face pe cei prezenţi în cameră să- 
şi ţină respiraţia. Simţind suspansul, englezul se întoarse încet 
spre tablă şi scrise H20. 

— Sunt doi atomi de hidrogen, asociaţi unuia de oxigen. 

— Menage k trois, aruncă din spate un rus, neputând rezista 
tentaţiei de a face o glumiţă. 

— Zatknis! tună Orlov, reducându-l la tăcere pe transgresor şi 
fixându-l cu o privire amenințătoare. Dacă mai scoţi un cuvânt, ai 
să vezi ce păţeşti. 

Rusul cel glumeţ, strânse din buze şi cobori privirea. După acel 
avertisment, era limpede că nu mai avea să scoată nici un 
cuvânt. 

— De fapt, eu voiam să ajung la un proces numit... hmpf... 
fotosinteză, spuse Cummings, străduindu-se să rămână pe firul 
logic al expunerii. In termeni generali, fotosinteză are loc atunci 
când plantele transformă aerul, lumina soarelui şi apa în zahăr. 
Se întoarse la tablă şi desenă soarele sus şi o frunză mai jos, cu o 
picătură de apă pe suprafaţa ei. Se întâmplă aşa. Dinspre soare, 
desenă o săgeată în direcţia frunzei. Energia solară se răsfrânge 
asupra frunzei şi... hmpf... provoacă sciziunea moleculelor de 
apă. Oxigenul şi hidrogenul, care sunt unite în apă, se separă. 
Bătu cu carioca în picătura desenată pe frunză, pentru a întări 
cele spuse. Se separă, repetă el. Or, cum am văzut deja, 
hidrogenului nu-i place să stea singur. Energia solară l-a obligat 
să se separe de oxigen, iar atomul de hidrogen, pentru a-şi 
recupera stabilitatea, merge repede să caute un alt însoțitor. Şi 
ce găseşte acolo, în plantă? Carbon. Astfel, hidrogenul se 
asociază cu carbonul şi... hmpf... formează un nou compus, 
numit carbohidrat, cu care împarte energia în surplus. Se 
întoarse către public. Ce nume dăm noi carbohidraţilor? 

— Zahăr, răspunse Filipe imediat, conştient că nimeni 
altcineva n-ar fi putut da răspunsul. 

— Exact, confirmă englezul. Carbohidraţii, care se nasc din 


313 


unirea carbonului şi a oxigenului cu hidrogenul încărcat cu 
energie solară, sunt mai cunoscuţi sub numele de... hmpf... 
zahăr. Işi schimbă tonul vocii, ca şi cum ar fi vorbit cu sine însuşi. 
De aceea zahărul este extrem de energetic. 

— Ah, înţeleg, murmură Orlov. 

— Ceea ce vreau să spun este că... hmpf... zahărul este un 
depozit de energie solară, care se găseşte stocată în hidrogenul 
ce intră în alcătuirea zahărului. Această energie solară poate fi 
apoi eliberată în diverse moduri. Simula gestul de a pune ceva în 
gură. Dacă eu mănânc o salată, de exemplu, hidrocarburile intră 
în corpul meu şi... hmpf... se supun reacţiilor chimice ale 
metabolismului, care funcţionează ca o fotosinteză în sens 
contrar. Adică hidrogenul se separă de carbon şi se întoarce 
lângă oxigen, creând o moleculă de apă. Agită carioca în aer. Şi 
aici vine partea crucială, sublinie el. Pentru a se putea uni cu 
oxigenul, hidrogenul trebuie să elibereze energia solară pe care 
o stochează. Acest proces se cheamă oxidare şi... hmpf... din 
cauza lui corpul nostru produce căldură. Căldura este energia 
solară care se eliberează în momentul în care, în corpul nostru, 
hidrogenul se separă de carbonul din alimente şi se uneşte cu 
oxigenul. 

— Căldura corpului vine din energia solară existentă în 
alimente? se miră rusul. 

— Da, chiar aşa. Dar această energie a soarelui, eliberată de 
hidrogenul din alimente, nu este numai sub formă de... hmpf... 
căldură. Are şi alte forme, cum ar fi energia electrică, energia 
mecanică şi energia chimică. 

— Este, deci, ceea ce ne dă putere. 

— Aşa este, spuse Cummings şi strânse pumnii. Energia 
corpului nostru vine din energia solară, stocată în hidrogen. lar 
cel mai interesant aspect este că această energie, în loc să fie 
eliberată, poate fi păstrată milioane şi milioane de ani. Arătă cu 
degetul mare către fereastră. De exemplu, dacă frunzele acelui 
wanari de-afară nu sunt mâncate de nici un animal, nici arse în 
vreun incendiu, ci cad pe pământ şi se îngroapă progresiv, după 
multă vreme se vor transforma în... hmpf... cărbune. Şi cum 
folosim noi cărbunele? 

— Este o sursă de energie, zise Filipe. 

— Chiar aşa. Cărbunele este o sursă de energie. Şi ce fel de 
energie este aceasta? Este energia solară stocată de hidrogen în 


314 


momentul fotosintezei, care a avut loc atunci când frunza de 
wanari era... hmpf... în viaţă. Când aruncăm cărbunele în cuptor, 
procesul de fotosinteză se inversează. 

Hidrogenul îi dă drumul carbonului şi se asociază cu oxigenul, 
eliberând energia de prisos. lar carbonul, rămas şi el singur, se 
asociază tot cu oxigenul, creând dioxidul de carbon, care este 
eliberat în atmosferă. Asta se întâmplă cu cărbunele... hmpf... şi 
se întâmplă şi cu alte hidrocarburi care se formează de-a lungul 
a milioane de ani: petrolul şi gazul. 

— Dacă am înţeles bine, energia nu se află în carbon, rezumă 
Orlov. Se află în hidrogen. 

— Exact. Ceea ce înseamnă că energia unei hidrocarburi este 
cu atât mai mare cu cât... hmpf... are mai mulţi atomi de 
hidrogen. 

— Hidrocarburile n-au toate aceeaşi cantitate de hidrogen? 

— Nu, deloc. De exemplu, hidrocarbura cu cea mai puţină 
energie este... hmpf... cărbunele. Şi de ce? Pentru că, în cărbune, 
hidrogenul şi carbonul se află în proporţie de unu la unu. Petrolul 
este mai energetic, din moment ce, pentru fiecare atom de 
carbon pe care-l are, există doi de hidrogen. lar gazul natural 
poate elibera şi mai multă energie, dat fiind că are... hmpf... 
patru atomi de hidrogen la fiecare atom de carbon. Privi spre 
spectatori. E clar? 

— Da. 

— Atunci atenţie la întrebarea următoare... hmpf... pentru că 
este importantă. Făcu o scurtă pauză. Şi dacă, în loc să ardem un 
combustibil care are carbon şi hidrogen, am arde unul doar cu 
hidrogen? Ce s-ar întâmpla? 

— Numai hidrogen? 

— Da. Şi dacă, în cuvântul „hidrocarburi”, ne-am lipsi de 
„carburi”? Dacă... hmpf... am rămâne doar cu „hidro”? 

— E posibil? 

— De ce nu? Scoatem carbonul din ecuaţie şi rămânem doar 
cu... hmpf... hidrogenul. 

Orlov ridică din umeri. 

— Care ar fi urmarea? 

Cummings părea năucit de întrebare. 

— În lumina celor explicate, urmarea nu vi se pare... hmpf... 
evidentă? Deci, dacă energia petrolului stă în hidrogenul pe care- 
| conţine şi nu în carbon, este evident că, dacă scot carbonul din 


315 


ecuaţie, voi dispune mai departe de energie. Repetă ideea, 
având grijă să sublinieze acest punct crucial. Nu uitaţi că... 
hmpf... energia stă în hidrogen şi nu în carbon. 

— Inţeleg. 

— Adică nu am nevoie de cărbune, de petrol sau de gaz 
natural la nimic. Am nevoie doar de hidrogen. 

— Dar este nemaipomenit, exclamă Tomas, spărgând tăcerea 
în care se retrăsese. Nemaipomenit. 

Orlov clătină din cap, neînţelegând prea bine. 

— Şi care este avantajul? 

Cummings miji ochii. Rusul era cam tare de cap. 

— Ascultaţi-mă, ce anume provoacă creşterea temperaturii pe 
glob? întrebă, plin de răbdare profesorală. 

— Din câte spun poponarii ăia de ecologişti, arderea petrolului. 

— Care este o hidrocarbură, i-o luă englezul înainte. Atenţie, 
atunci când ardem petrol, se petrece... hmpf... o fotosinteză în 
sens invers. Cu alte cuvinte, hidrogenul se eliberează de carbon 
şi se leagă de oxigen. Întrucât rămâne singur, carbonul se 
asociază şi el cu oxigenul, creând un nou compus. Cum se 
cheamă... hmpf... acest compus? 

— Dioxid de carbon, repetă Filipe ca să nu mai piardă vremea. 

— Şi care este compusul răspunzător de efectul de seră care 
provoacă... hmpf... încălzirea planetei? 

— Dioxidul de carbon, spuse geologul, care părea un disc 
stricat. 

— Atunci, ce se întâmplă dacă scoatem carbonul din ecuaţie? 

— Nu se mai formează dioxid de carbon, pentru că nu mai 
este carbon. 

Privirea lui Cummings se opri asupra lui Orlov, insinuând că nu 
mai avea nevoie să adauge nimic. 

— Inţelegeţi acum ce avantaje avem dacă ardem numai 
hidrogen? 

— Da. 

— Dacă eliminăm carbonul şi rămânem numai cu hidrogenul, 
reținem partea energetică a combustibilului şi, în acelaşi timp, 
nu mai aruncăm dioxid de carbon în atmosferă. Este o soluţie 
câştigătoare pe toate planurile. Câştigăm mai multă energie... 
hmpf... şi câştigăm o energie curată. 

— Hidrogenul pur are mai multă energie decât benzina? 

— Sigur că da, exclamă Cummings, aproape scandalizat de 


316 


întrebare. Un litru de hidrogen are de trei ori mai multă energie 
decât un litru de benzină. 

— Hmm. 

— Şi aşa împuşcăm doi iepuri dintr-o... hmpf... lovitură, 
exclamă englezul. Oprim încălzirea planetei şi nu mai depindem 
de petrol, recurgând la... hmpf... atomul cel mai răspândit din 
univers pentru a ne asigura combustibilul de care avem nevoie. 

Orlov se suci în fotoliu, reflectând la cele auzite. 

— Asta e foarte neplăcut pentru angajatorii mei, observă el 
sumbru. Dacă ideea asta este cunoscută şi dezvoltată, or să 
ajungă în şomaj. Făcu o pauză. Şi eu cu ei. 

Cummings se scărpină în barba albă. 

— Da, îmi închipui că este... hmpf... un pic cam neplăcut 
pentru industria petrolieră, într-adevăr. 

Rusul îşi mângâie arma. 

— Va trebui să facem ceva ca să rezolvăm problema, nu 
credeţi? 

Englezul privi terifiat spre puşca automată din mâinile lui 
Orlov. 

— Dar aşteptaţi, mai este de rezolvat o problemă, se grăbi el 
să adauge, cu privirea plimbându-se nervoasă de la armă la rus. 

— O problemă? Ce problemă? 

— De unde luăm hidrogenul? 

Orlov păru că nu înţelege întrebarea. 

— Păi... n-aţi spus chiar dumneavoastră că trei din patru atomi 
existenţi în univers sunt atomi de hidrogen? 

— Am zis şi... hmpf... e adevărat. 

— Şi atunci care este problema? 

— Este un fapt dovedit că şaptezeci şi cinci la sută din masa 
existentă în cosmos este formată din hidrogen. Insă eu am mai 
adăugat ceva, nu vă amintiţi? 

Orlov făcu un efort de memorie, dar nu-şi aminti nimic. 

— Ce? 

— Am explicat cum hidrogenul, fiind extrem de răspândit, 
urăşte să stea singur. Lui îi place să se asocieze cu alţi atomi. 

— Ah, da, zâmbi rusul. Hidrogenul e o curvă. 

— Da... hmpf... chiar aşa, murmură Cummings, întorcând 
privirea. Or, uşurinţa cu care hidrogenul se asociază face ca 
atomii izolaţi de hidrogen să fie greu de găsit. 

Faţa rusului se deschise într-un zâmbet. 


317 


— Ah, da, exclamă el. Aţi zis asta, aţi zis. Puse picior peste 
picior, mulţumit. Şi cum veţi rezolva problema asta? 

— Chiar vreţi să ştiţi? 

— Sunt curios. 

A fost rândul englezului să surâdă. 

— Atunci veniţi cu noi. 

— Unde? 

— O să... hmpf... vedeţi. 


318 


XXXVI 


Ca o turmă păzită de un ciobănesc feroce, arătându-şi colții, 
cei trei prizonieri au fost dirijaţi spre cele două jeepuri. Tomas şi 
Cummings au fost înghesuiți pe bancheta din spate a uneia 
dintre maşinile ruşilor, Igor trecu la volan, iar Orlov îşi aşeză 
corpul masiv alături, cu arma în mână, întors în spate şi atent la 
cei doi; pe Filipe l-au urcat în cel de-al doilea jeep, rămânând sub 
supravegherea celorlalţi doi ruşi. 

— Unde mergem? întrebă Orlov. 

Englezul arătă spre stâncile cu vârf rotunjit, ce se zăreau ca 
nişte mingi roşiatice la p orizont. 

— La Olgas, spuse Cummings. Acele formaţiuni stâncoase de- 
acolo. 

Igor identifică destinaţia şi privi în jur, căutând un drum într- 
acolo. 

— Cum ajungem? Traversăm deşertul? 

— Nu, mai bine o luăm pe Şoseaua a Patra şi, înainte de Uluru, 
ieşim pe un drum pietruit în dreapta. 

Jeepurile porniră cu mult zgomot, roţile patinară în nisipul 
purpuriu al deşertului australian, ridicând un imens nor de praf și 
o porniră pe unde veniseră, îndreptându-se spre strada asfaltată 
care lega aeroportul de Yulara. Era o căldură infernală, dar de 
data aceasta Tomas nici nu mai băgă de seamă; era prea 
îngrijorat de soarta sa ca să-şi mai bată capul cu asemenea 
mărunţişuri. 

— Şi, până la urmă, ce-o să ne arătaţi? vru să ştie Orlov, 
interogându-l pe Cummings. 

— O să... hmpf... vedeţi. 

— Nu, insistă rusul, ferm. Vreau să ştiu acum. 

Cummings şi Tomas schimbară priviri temătoare. Cu cât ruşii 
aflau mai repede, cu atât mai devreme le sosea lor sfârşitul. E 
drept că istoricul nu-şi făcea prea mari iluzii cu privire la şansele 
lui de supravieţuire în mâinile acelor oameni; văzuse cum o 
executaseră pe Nadejda, cu un înspăimântător sânge rece și ştia 


319 


că, pentru gardienii săi, viaţa unui om nu valora mai mult decât 
cea a unei furnici; era deplin conştient că, în acel moment, el şi 
ceilalţi doi prizonieri erau doar nişte insecte în ochii paznicilor lor, 
fiinţe nesemnificative care îndrăzniseră să se pună în calea unor 
interese prea mari şi care, lăsate acum în voia sorții, aveau să-şi 
găsească curând sfârşitul într-un colţişor al acelui deşert. Dar, 
chiar dacă ştia toate astea, chiar dacă înţelegea că destinul lui 
era trasat în mod irevocabil şi că nu putea face nimic, Tomas se 
agăța încă de iluzia vieţii, de dorinţa de a scăpa, de speranţa că 
va fi salvat; de-ar fi câştigat numai zece minute, zece minute 
amărâte, erau, totuşi, zece minute de viaţă şi merita să lupte 
pentru ele. 

— Ce este? întrebă Orlov cu privirea aţintită la englez. V-a 
pierit piuitul? Răsuci arma, făcându-i loc în scaunul ocupat în 
întregime de corpul său enorm și lipi ţeava de capul lui Tomas. 
Dacă nu începeţi să cântaţi, mă ocup imediat de profesorul 
portughez. Zâmbi maliţios. Vă garantez că n-o să vă placă deloc 
spectacolul. O să vedeţi ce neplăcut e să ştergi creierii 
împrăştiaţi pe banchete. 

Tomas transpira abundent şi, într-o stare febrilă, îşi dădu 
seama că se întreabă cum îi va fi sfârşitul. Va simţi durere? Sau 
va înceta să existe de la o clipă la alta? Acum vedea ţeava puştii 
automate îndreptată spre fruntea sa, dar mai departe urma 
întunericul etern, marele nimic. 

— Vă rog, imploră Cummings. Nu este nevoie. Suntem cu 
toţii... hmpf... oameni de înţeles, nu-i aşa? 

— Atunci, mai bine mă-nţelegeţi şi povestiţi şi restul istoriei, 
mârâi Orlov, bătând cu un deget gros în ceasul de la mână. 
Avem de prins un avion pe seară şi mă grăbesc să-mi termin 
treaba, aţi înţeles? Nu vreau să pierd avionul şi, cu atât mai 
puţin, să rămân încă o zi în gaura din mijlocul pustiei. 

— Vă povestesc, aveţi răbdare. N-o să vă fac să întârziaţi... 
hmpf... treaba, staţi liniştit. 

Rusul retrase arma şi îl pironi cu privirea pe profesorul de la 
Oxford, aşteptând restul povestirii. Nemaiavând ţeava puştii 
lipită de tâmplă, Tomas avu un atac nervos; inima îi sărea ca o 
minge care îi ricoşa în piept, trupul îi era moale, iar genunchii şi 
mâinile îi tremurau necontrolat. 

— Ei bine? grohăi din nou Orlov, nerăbdător. Chiar n-am toată 
ziua la dispoziţie. 


320 


jJeepurile ieşiră de pe drumeagul din deşert şi trecură pe 
asfaltul impecabil al Şoselei a Patra, imediat după Yulara, luând-o 
în direcţia magnificului masiv roşu Uluru. 

— Vorbeam despre hidrogen, nu-i aşa? începu Cummings, 
încercând să-şi pună ordine în gânduri în acele împrejurări 
dificile. Carbonul este acel component al combustibililor fosili 
care încălzeşte planeta, dar... hmpf... cel care are energie este 
hidrogenul. Dacă scoatem carbonul şi rămânem doar cu 
hidrogenul, se termină cu încălzirea planetei şi cu dependenţa de 
combustibilii fosili. Din punct de vedere conceptual, nimic mai... 
hmpf... simplu. 

— Problema este să găsim hidrogen în stare pură, remarcă 
rusul. 

— Da, hidrogenul este atomul cel mai răspândit din univers, 
dar... hmpf... e greu de găsit în stare pură. 

— Şi atunci ce-i de făcut? 

Cummings îşi trecu degetele subţiri prin firele albe din barbă, 
ca şi cum ceea ce urma să spună era descoperirea cea mai 
importantă din istoria umanităţii. 

— Folosim... hmpf... apa. 

— De ce? 

— Apa este compusul cel mai răspândit de pe planetă, nu-i 
aşa? De ce să n-o folosim... hmpf... drept combustibil? 

— Dar cum veţi face? 

Englezul oftă, oarecum sătul să-şi tot explice munca unui 
ignorant care avea misiunea de a-l ucide. 

— Ascultaţi-mă, spuse el. Ştiţi cu siguranţă... hmpf... formula 
chimică a apei, nu-i aşa? 

— H20, răspunse rusul. Este elementar. 

— Şi ce este H? 

— Este simbolul hidrogenului. 

— In consecinţă, apa are... hmpf... hidrogen, corect? 

— Da. 

— Deci de-acolo iau eu... hmpf... energia. Din hidrogenul din 
apă. 

— Şi cum faceţi asta? insistă Orlov. 

— Ştiţi ce este electroliza? 

Rusul făcu un efort de memorie. 

— Am auzit de ea la şcoală, remarcă el. Este un proces chimic, 
nu-i aşa? 


321 


— Electroliza este descompunerea unei substanţe chimice... 
hmpf... prin intermediul curentului electric. Principiile sale se 
bazează pe legile lui Faraday şi, prin acest proces, se pot separa 
cele două elemente ale apei, oxigenul şi hidrogenul. Ca să facem 
asta, se pune apă pură într-un recipient şi... hmpf... se 
conectează la curent electric. Sub acţiunea energiei electrice, 
atomii de hidrogen se separă de cei de oxigen şi se alătură altor 
atomi de hidrogen. Energia electrică pe care o consumăm în 
acest proces... hmpf... rămâne stocată în hidrogen. 

— Acesta nu este un proces nou, nu-i aşa? 

— Nu, este vechi. Prima dată s-a făcut electroliza... hmpf... în 
1800. 

— Atunci unde vreţi să ajungeţi? 

Cummings se aplecă în faţă, de parcă s-ar fi pregătit să-i 
încredinţeze lui Orlov un secret. 

— Şi dacă... hmpf... am inversa procesul? Ce s-ar întâmpla? 

— Să inversăm procesul? Ce vreţi să spuneţi? 

— Să inversăm procesul, repetă englezul. In loc să luăm apa şi 
să-i separăm cele două elemente, oxigenul şi hidrogenul, de ce 
să nu... hmpf... le unim? Ridică din sprâncene. Ce credeţi că s-ar 
întâmpla? 

Orlov cântări ideea. 

— Păi, presupun că, dacă aţi uni hidrogenul cu oxigenul, aţi 
obţine din nou apă, nu-i aşa? 

— Evident. 

— Şi atunci? Care-i avantajul? 

Cummings se sprijini de spătarul banchetei din spate. 

— Nu vă amintiţi când v-am explicat că, atunci când 
hidrogenul se uneşte cu oxigenul... hmpf... se eliberează energia 
de legătură dintre ele? 

— Ba da. 

— Deci acesta este... hmpf... avantajul. 

jJeepurile se apropiară de un indicator pe care scria Kata 
Tjuta / The Olgas, în apropierea enormului şi maiestuosului masiv 
Uluru şi încetiniră. Tomas, care pe tot parcursul drumului 
rămăsese atent la trafic, aşteptând să vadă vreo maşină a 
poliţiei sau a armatei trecând salvatoare, în acel moment, simţi 
cum i se strânge inima şi i se risipeşte orice speranţă. La dreapta 
începea un drumeag îngust, de pământ și cele două maşini o 
luară pe acolo, părăsind şoseaua şi apucară pe ultima porţiune 


322 


de drum, prin deşert. 

Orlov fu atent la manevră atâta timp cât dură şi, de îndată ce 
jeepul începu să se zdruncine pe potecă, se întoarse la subiectul 
care-l interesa în acel moment. 

— Deci, dac-am înţeles bine, vreţi să profitaţi de energia de 
prisos a hidrogenului. Ridică din sprâncene. Aşa e? 

— Da. 

— Şi cum puteţi face asta? 

Cummings ridică un deget, semn că i se pusese o întrebare 
foarte pertinentă. 

— Asta e întrebarea cea mare, exclamă el. Făcu un gest cu 
mâinile, de parcă ar fi ţinut un obiect invizibil, pătrat. Soluţia este 
să găsim o cutie... hmpf... împărţită în două. Savantul de la 
Oxford simulă că umple fiecare din cele două părţi ale cutiei. 
Punem oxigen într-o parte şi hidrogen pur în cealaltă. Poziţionăm 
un metal special, numit catalizator, în partea cu hidrogenul, 
astfel încât să provocăm o reacţie chimică... hmpf... care să 
oblige atomii de hidrogen să se elibereze. Problema este că, 
singuri, aceşti atomi devin foarte instabili şi se grăbesc să se 
asocieze cu alte elemente. Schimbă tonul vocii, vorbind în 
şoaptă. Vă amintiţi că ei urăsc singurătatea, înclină capul. Or, 
dacă atomii de hidrogen vor să se împerecheze cu alţi atomi, 
care sunt partenerii cei mai disponibili prin preajmă? 

— Oxigenul? 

Englezul zâmbi. 

— Oxigenul depozitat în cealaltă parte a cutiei, confirmă el. 
Când catalizatorul provoacă reacţia chimică prin care se 
eliberează atomii de hidrogen, aceşti atomi... hmpf... o iau la 
fugă în direcţia oxigenului. Apropie indexul mâinii drepte de cel 
al mâinii stângi, simulând apropierea dintre cele două elemente. 
Noi vom deschide un coridor care să faciliteze această întâlnire, 
instalând un electrolit... hmpf... între cele două părţi ale cutiei. 
Electrolitul lasă să treacă protonul de hidrogen, dar, atenţie, 
opreşte drumul electronului. Aceasta este o problemă, pentru că 
electronul este absolut disperat din cauza despărțirii şi caută cu 
orice chip să i se alăture protonului. Întrucât suntem buni la 
suflet... hmpf... şi ni se face milă de electronul singuratic, 
sărăcuţul, vom găsi o soluţie prin care să-i aranjăm această 
întâlnire romantică. 

— Şi cum faceţi asta? 


323 


— Deschidem un al doilea coridor, instalând un fir metalic 
între cele două părţi ale cutiei. Îl privi pe rus. Este... hmpf... clar? 

— Da, spuse Orlov. Protonul din atomul de hidrogen trece prin 
electrolit şi electronul trebuie s-o ia prin firul metalic. 

— Right ho, exclamă Cummings, satisfăcut că până şi un 
gangster îi poate înţelege explicaţia tehnică. Şi aici stă... hmpf... 
secretul. Un electron, în practică, este o descărcare de curent 
electric, ceea ce înseamnă că deplasarea lui eliberează energie 
într-o formă care poate fi folosită la orice dorim noi. Putem 
aprinde becuri sau... hmpf... alimenta motoare de maşină. Făcu 
un gest vag cu mâna. Orice dorim noi. Arătă cealaltă jumătate a 
cutiei imaginare. Odată ajuns în partea cealaltă, electronul i se 
alătură protonului şi, în forma reconstituită, atomul de hidrogen 
se poate împreuna cu cel de oxigen, formând apa. 

Orlov se scărpină îndelung în barbă, asimilând implicaţiile 
acestui proces. 

— Asta este „A Şaptea Pecete”? 

Englezul încuviinţă dând din cap. 

— In linii mari, da. „A Şaptea Pecete” este un proiect care 
doreşte să dezvolte o nouă sursă de energie, folosind un 
combustibil... hmpf... mult mai răspândit decât petrolul şi care să 
dea rezultate fără să elibereze dioxidul de carbon care încălzeşte 
atmosfera. Pentru noi, provocarea a însemnat rezolvarea unor 
probleme tehnice specifice, inclusiv chestiunea delicată a 
concentraţiei şi stocării hidrogenului, transformându-l într-o 
alternativă avantajoasă la combustibilii fosili. Hidrogenul era deja 
cunoscut drept alternativă energetică. Noi n-am făcut decât să 
depăşim şi ultimele obstacole. 

— Şi aţi trecut de faza de testări? 

— N-am făcut... hmpf... nimic altceva. 

Orlov arătă spre deşertul dimprejur. 

— De aceea aţi venit aici? 

— Păi... nu. Puteam foarte bine să fac asta şi la Oxford, un loc 
care, să fiu sincer, mi se pare mult mai plăcut. Insă s-a întâmplat 
să apară nişte... hmpf... nasty chaps care au hotărât că aceste 
lucrări nu sunt convenabile şi care... 

— Da, ştiu, îl întrerupse Orlov, nerăbdător. Dar aţi încercat 
acest sistem şi pe automobile? 

— Desigur. 

— Şi la ce rezultat aţi ajuns? 


324 


— Cu patru litri de benzină... hmpf... un automobil normal 
parcurge, în medie, cincizeci de kilometri, nu-i aşa? Dar la testele 
pe care le-am făcut aici, în deşert, o maşină care funcţionează cu 
astfel de baterie a reuşit să parcurgă mai mult de o sută de 
kilometri... hmpf... cu doar un kilogram de hidrogen. 

— Serios? 

— Eficienţa aproape că s-a triplat, spuse el. Pe lângă asta, 
bateriile cu hidrogen sunt silenţioase, nu produc nici un fel de 
vibrații şi... hmpf... degajă numai vapori de apă. Ridică degetul 
arătător. Şi, mai presus de toate, vreau să subliniez că nu există 
emisii de dioxid de carbon, din moment ce la acest proces... 
hmpf... nu participă carbonul. 

Rusul miji ochii. 

— Unde au fost făcute aceste teste? 

Cummings arătă în faţă. La capătul şleaului care şerpuia prin 
deşertul australian îi aştepta o structură ciudată de stânci 
rotunjite; păreau nişte pietre gigantice pe plajă, o compoziţie 
fantastică sculptată de suflul naturii. 

— Acolo. La Olgas. Acolo am făcut testele şi acolo ţin şi 
echipamentul. Se foi pe scaun. Dar... hmpf... de ce trebuie să le 
vedeţi? 

Orlov îşi arătă dinţii, într-o crudă caricatură a unui zâmbet. 

— Ca să distrugem totul. 


325 


XXXVII 


Cele două jeepuri au oprit lângă straniul ansamblu de stânci 
rotunjite, ca nişte dolmene netede, sculptate de vânt şi de 
vreme, unele atât de mari că păreau şi mai înalte decât 
monolitul vecin, Uluru. Ruşii le-au ordonat prizonierilor să se 
urnească şi, de îndată ce-au coborât din maşini, au rămas cu toţii 
nemişcaţi, îndelung, indiferenți la căldură şi la praf, absorbiți de 
contemplarea enigmaticului decor care se ridica în faţa lor. 

— Cum se numesc astea? întrebă Orlov, fără să-şi ia ochii de 
la pietrele cele mari. 

— Olgas, spuse Cummings. Dar aborigenii le spun... hmpf... 
Kata Tjuta. S-ar părea că înseamnă „multe capete”. 

Rusul privi împrejur, scrutând orizontul. 

— Şi unde ţineţi materialele? 

— Ce materiale? 

— Nu vă prefaceri că nu înţelegeţi. 

Cummings arătă în dreapta. 

— Trebuie să... hmpf... o luăm pe-acolo. 

Se întoarseră spre locul arătat şi zăriră un defileu adânc, 
deschis între două dintre pietrele cele mai mari ale formaţiunii. 

— Ce este acolo? 

— Este o trecătoare, explică englezul. Se numeşte... hmpf... 
Walpa Gorge. 

La un semn, grupul se puse în mişcare în şir indian, Orlov şi 
Cummings în faţă, urmaţi de Igor şi de ceilalţi doi prizonieri şi, în 
spate, de ultimii doi ruşi. Terenul era arid şi iarba rară. Când 
ajunseră la intrarea în defileu simţiră vântul cald suflându-le în 
faţă, de parcă în capătul celălalt s-ar fi aflat un ventilator. 

După o clipă de ezitare, Orlov ocoli un bolovan mare şi intră în 
defileu, urmat imediat de restul grupului. Inaintară prin acea 
trecătoare strâmtă cu paşi atenţi, nehotărâţi, străbătând încet 
drumul dintre pereţii abrupți ai stâncilor monstruoase. Paşii lor 
răsunau între pereţii de piatră, ecourile lor tot sporind până când 
zgomotul deveni atât de mare, de s-ar fi zis că o armată întreagă 


326 


trece prin Walpa Gorge. 

De sus se rostogoli o piatră, iar Orlov, foarte atent, încremeni. 

— Staţi, ordonă el, ridicând mâna dreaptă. 

Grupul se opri, iar ruşii scrutară defileul, căutând mişcări 
suspecte. 

— Acolo! exclamă Igor, arătând către creasta uneia din 
stâncile enorme care îi înconjurau. E cineva acolo! 

— Trebuie să fie... hmpf... aborigeni, se grăbi să explice 
Cummings. Locurile astea sunt sacre pentru ei. 

— Hmm, murmură Orlov. Nu-mi place. Făcu un gest în direcţia 
din care veneau. Ar fi mai bine să ne întoarcem. 

— Sunt doar aborigeni, insistă englezul. Nu e... hmpf... nici o 
problemă. 

Orlov mai scrută o dată defileul. 

— Nu, nu risc. Trecătoarea asta-i prea îngustă, nu-i pe gustul 
meu. Făcu un gest cu mâna. Ne întoarcem. 

Igor le transmise ordinul celorlalţi doi ruşi şi grupul se întoarse 
în loc. În acel moment, când toţi o apucaseră spre locul de unde 
veniseră, o voce răsună în defileu, puternică precum un tunet. 

— Staţi pe loc! 

Rămaseră încremeniţi pe potecă, fără să ştie dacă trebuie să 
dea înapoi sau să meargă mai departe, încercând să se 
dumirească ce se întâmplă. 

— Ce naiba...? mârâi Orlov, cu arma pregătită, rotind capul în 
căutarea celei care strigase. 

Walpa Gorge părea suspendat în timp. 

— Aruncaţi armele! zbieră aceeaşi voce. Mâinile sus! 

Preţ de o clipă, totul rămase neclintit, ca într-o fotografie; 
numai plutirea indiferentă a prafului în aer destrăma acea iluzie. 
Dar, în acea imagine statică, ceva se clinti, o mişcare undeva, 
sus, un cap care se ivea în vârful stâncii, un corp care ieşea din 
umbră. Siluete cu pălării mari, de cowboy, pe cap, în tricouri şi 
pantaloni gri. 

— Poliţia, exclamă Orlov împietrit. 

Vocea răsună în defileu. 

— Asta e ultimul avertisment! spuse iarăşi vocea. Puneţi 
armele jos şi ridicaţi mâinile. 

Orlov le făcu semn oamenilor săi şi ruşii se aruncară în spatele 
pietrelor. Igor îi împinse pe prizonieri într-un ungher şi privi în 
sus. Se auzi un foc de armă, apoi altul şi încă unul. 


327 


Pac. 

Pac. 

Focurile începură mai întâi izolate, unul dintr-o parte şi 
răspunsul din partea cealaltă, însă imediat se auziră altele şi 
altele; situaţia scăpă de sub control; împuşcăturile erau atât de 
dese şi atât de rapide încât păreau un tir continuu. 

Aerul din jurul pietrelor unde fuseseră târâţi prizonierii era 
încărcat de bubuitul armelor şi de zumzetul gloanţelor; peste tot 
împrejur ţâşneau fuioare de praf, acolo unde proiectilele izbeau 
roca sau zgâriau pământul. 

Tomas privi împrejur, nemaiştiind cine trăgea în cine, atât de 
mare era zăpăceala care pusese stăpânire pe acel loc. Îl văzu pe 
Igor lipit de un bolovan, ţintind spre vârful enormelor stânci care 
împresurau poteca. Privi în sus şi nu zări pe nimeni; era ca şi 
cum poliţiştii se evaporaseră, ca nişte fantome care bântuiau 
defileul. 

Simţi o mână care-l trăgea de braţ şi întoarse capul. Filipe îi 
făcu semn cu capul. 

— Hai, murmură el, încordat. 

— Unde? 

— Repede, spuse Filipe, imperativ. 

Prietenul lui Tomas se asigură încă o dată că Igor se uita în 
altă parte şi se aruncă dincolo de piatră, lăsându-se la pământ şi 
târându-se printre tufişuri şi bolovani. Cummings îl urmă imediat, 
cu o agilitate surprinzătoare pentru vârsta lui, iar Tomas, 
învingându-şi ultima ezitare, se aruncă în urma lui. 

— Stai! strigă cineva în spatele lui. 

Era vocea lui Igor. 

Intr-un impuls de moment, mişcându-se cât de repede putea, 
încercând să se confunde cu aerul din jur, Tomas sări către o 
umbră, o pantă mică, se rostogoli pe jos, îşi lovi mâna de colţul 
unei pietre, simţi durerea, dar o ignoră, se aruncă iarăşi înainte 
şi-şi căută adăpost printre stânci. 

Pac. 

Trosnetul îi explodă cu violenţă parcă lângă ureche, atât de 
aproape era arma care trăsese. 

Pac-pac. 

Igor deschisese focul asupra fugarilor. Terorizat, resimţind 
panica în tot trupul, Tomas îşi dădu seama că rusul cel bădăran îi 
vâna. Dacă îi prindea, avea să-i omoare. Sau poate că nici nu mai 


328 


dorea să-i prindă, doar să-i doboare. 

Simţi nevoia să se ridice şi s-o rupă înnebunit la fugă spre 
ieşirea din defileu; corpul său îl implora să o facă, ar fi fugit ca 
vântul, însă o rămăşiţă de luciditate îl făcu să-şi stăpânească 
impulsul primar, o voce din minte îi spuse că, dacă se ridica în 
acel moment, ar fi căzut imediat, pentru totdeauna. Se încrezu în 
acea voce, ca un orb care se încrede în câinele care-l conduce și 
rămase lipit de pământ, ba rostogolindu-se pe o pantă, ba 
escaladând o creastă şi târându-se prin praful roşu, şerpuind ca o 
cobră. Se opri o clipă să se orienteze, încercând să-i localizeze pe 
ceilalţi fugari, dar Filipe şi Cummings dispăruseră, fugiseră 
disperaţi, fiecare apucând-o pe alt drum, unul într-o parte, 
celălalt într-alta. 

Pac. 

Glonţul şuieră pe lângă urechea portughezului şi sunetul avu 
asupra lui efectul unui şoc electric. Mişcările îi deveniră mult mai 
energice şi corpul i se prăbuşi pe jos, căutând apărarea solului. 
Simţi că se loveşte de unul din pereţii care înconjurau defileul şi 
continuă să înainteze târâş printre tufişurile care-i zdreleau 
pielea, până ce dădu peste o deschizătură în stâncă, în care se şi 
ascunse. 

Era o nişă îngustă şi întunecată. Cu inima bubuind în piept ca 
o tobă, privi împrejur şi se chinui să analizeze topografia 
terenului care-l înconjura. Ştia că era în siguranţă doar pentru 
moment, că Igor venea pe urmele sale, că avea la dispoziţie 
numai câteva secunde ca să scape din acea capcană. Nişa 
despica stânca în interior şi Tomas avu un groaznic sentiment de 
nehotărâre. Putea să sară din nou în defileu şi să se târască de-a 
lungul peretelui, dar probabil că Igor avea să-l vadă şi să-i cadă 
în spate. Era riscant. Putea să urce prin acea despicătură şi să 
vadă până unde ajunge, dar era probabil să fie un drum fără 
ieşire, lăsându-l fără nici o posibilitate de a scăpa când Igor ar fi 
ajuns în dreptul crăpăturii. 

Ce să facă? 

Schimbul de focuri continua în defileu, intens şi haotic, până 
ce, printre pocnetele ce răsunau în Walpa Gorge, auzi pe cineva 
apropiindu-se. Igor. Văzând că îi era imposibil să se întoarcă în 
defileu, Tomas se afundă în adâncurile despicăturii şi se căţără în 
direcţia de unde venea lumina; sprijinindu-şi piciorul de câte un 
colţ de stâncă, apucându-se cu o mână de altul, aluneca şi o lua 


329 


de la capăt, neliniştit, încercând să-şi controleze panica, 
sforţându-se să urce, cu hotărârea celor disperaţi. 

Ajunse la un parapet şi rămase pe loc o clipă să se 
odihnească. Transpira din abundență; nici măcar nu mai erau 
picături de sudoare, ci firişoare de apă care i se scurgeau pe 
vârful nasului şi pe bărbie, cum nu crezuse vreodată că se poate 
transpira. Simţi o senzaţie incredibilă de sete, iar gura îi era 
foarte uscată; îşi trecu limba peste buze, dar şi aceasta părea 
făcută din plută, nu reuşi să extragă nici o picătură de salivă. 
Ridică din umeri, resemnat. Ştia că, în acel moment critic, apa 
era ultima prioritate. 

Auzi mişcare jos şi văzu o siluetă; Igor se apropia cu puşca 
automată în mână. Privirile celor doi se întâlniră o clipă, 
recunoscându-se, iar rusul îndreptă imediat arma în sus, ţeava 
ţintind în direcţia lui Tomas. 

Pac. 

Tomas se răsuci într-o parte, pe parapet și scăpă la timp de 
glonţul ucigaş. Parapetul avea vreo doi metri, ceea ce-i permitea 
să se retragă, dar asediul era din ce în ce mai strâns şi era 
evident că Igor nici n-avea nevoie să mai urce; era suficient să 
escaladeze până la margine şi să ţintească, ceea ce nu i-ar fi luat 
mai mult de câteva secunde. 

Fugarul analiză rapid parapetul, mergând de colo-colo, ca un 
leu în cuşcă, căutând o ieşire din capcană. Nu era nimic de făcut, 
era prins. Auzi respiraţia întretăiată a lui Igor, care se străduia să 
escaladeze și zări ţeava puştii ivindu-se pe după marginea 
parapetului; părea un periscop care iese din apele oceanului. 

Intr-un avânt disperat, Tomas sări până la margine, privi în jos 
şi văzu capul lui Igor la o jumătate de metru sub el. Rusul gâfâia, 
agăţat de ieşindurile stâncii care-i permiteau să urce. Fără nici o 
ezitare, fugarul ridică piciorul şi, în acel moment, transformându- 
se din vânat în vânător, îi dădu rusului o lovitură puternică în 
ceafă. Luat prin surprindere, Igor se lovi cu capul de perete, se 
dezechilibră şi căzu jos cu o bufnitură. 

Contraatacul îi mai dădu ceva timp lui Tomas, care se retrase 
până la peretele parapetului şi reevaluă situaţia. De unde se afla, 
nu putea să mai urce. O fi existând alt drum pe care, în nebunia 
fugii, nu-l observase? Studie despicătura mai atent şi văzu că, 
dacă sărea peste parapet, pe deasupra locului de unde venise şi 
unde era acum urmăritorul, putea ajunge pe o mică platformă, 


330 


cu o potecă deschisă în stâncă. Dar era riscant, pentru că ar fi 
însemnat să intre câteva clipe în bătaia puştii lui Igor; în plus, 
dacă nu sărea bine, cădea în nişa în care-l aştepta rusul. 

Tot cumpănind ce să facă, auzi iarăşi respiraţia lui Igor şi-şi 
dădu seama că acesta încerca din nou să ajungă la parapet. Se 
hotărî pe loc. Inainte ca urmăritorul să ajungă prea sus, Tomas 
se apropie de margine şi privi în jos. Primul lucru pe care-l văzu 
fu ţeava puștii, îndreptată în direcţia sa. 

Pac. 

Glonţul îi trecu pe lângă cap şi trosnetul îi răsună în urechi, 
surzindu-l pe moment. 

Idiotul, gândi el. Aştepta să mă uit în jos. 

Realiză că tactica loviturii cu piciorul n-ar mai fi reuşit să-l 
surprindă pe inamic, care urca acum cu nenumărate precauţii. 
Timpul devenea presant, aşa că Tomas îşi luă avânt, trase aer în 
plămâni de parcă ar fi inspirat curaj, fugi până la margine şi sări. 

Ateriză cu un geamăt pe platforma unde voia să ajungă. Simţi 
că-şi pierde echilibrul, fâlfâi cu braţele în aer, în căutarea unui 
punct de sprijin şi se apucă, în cele din urmă, de o bucată de 
stâncă, evitând astfel să cadă în despicătură. Il auzi în spate pe 
Igor, care se grăbea să urce și îşi dădu seama că rusul avea să-l 
ajungă. Se ridică şi apucă pe poteca săpată în piatră. După 
câţiva metri, poteca părea să dispară, înghițită de o gaură de pe 
unde-ar fi încăput un câine. Senzaţia că este încercuit îl copleşi 
iar când văzu că nu se mai poate întoarce. 

N-avea de ales. Tomas se culcă la pământ şi se târî prin gaură, 
fără să ştie ce se va întâmpla în întuneric. Nimic bun, îşi închipui, 
dar era singura soluţie, astfel că îşi continuă drumul. Auzi un 
zumzet în jurul capului; insecte care zburătăceau, tulburate de 
intruziune. O geană de lumină căzu pe o şopârlă ciudată, plină 
de ţepi, cu un aer înfiorător; era un diavol spinos care-l privea 
uimit să vadă un om prin acele locuri. 

Fugarul făcu un efort să ignore vietăţile, dar îi era imposibil. 
Simţea mâncărimi pe tot corpul astfel că grăbi ritmul înaintării, 
neştiind dacă insectele îi intraseră, într-adevăr, pe sub haine, sau 
era numai rodul imaginaţiei sale panicate; se hotărî să nu încerce 
să afle, ca nu cumva să facă vreo descoperire neplăcută. Simţea 
mişcări în toate părţile şi trebui să se străduiască să-şi controleze 
spaima. Se afundă şi mai mult în gaură şi, răsucindu-se, reuşi să 
treacă printr-un cot, la stânga, îndepărtându-se mult de intrare. 


331 


Beznă. 

Ca cea mai adâncă prăpastie, ca întunericul cel mai tenebros, 
tot ce-l înconjura pe Tomas era beznă. Lumina de la intrare nu 
mai ajungea până acolo şi nu se mai întrezărea nimic, totul se 
făcea pe simţite. Era aproape frig şi intrusul pipăia ca un orb, 
lovindu-se cu capul de câte un colţ invizibil, încercând să 
ghicească, cu mâinile, curbele deschise în stâncă, atent mereu la 
sunetele vietăţilor pitite pe-acolo. Ce ameninţări se ascund aici? 
se întreba Tomas aproape fără încetare. Ce insecte, ce şopârle, 
ce scârboşenii, ce otrăvuri? Or fi scorpioni? Or fi cobre? Cum să 
nu fie, într-o astfel de grotă, atât de mare şi de adâncă, atât de 
inaccesibilă şi de înfricoşătoare? A 

Se opri, respirând greu, apăsat, neliniştit. li venea să o ia 
înapoi, să se întoarcă de unde pornise, să fugă de-acolo; 
ameninţarea necunoscutului i se părea mai groaznică decât cea 
care ştia că-l aşteaptă în urmă, însă trebui să închidă ochii şi să- 
şi controleze panica, trebui să-şi adune forţele să-şi stăpânească 
claustrofobia ce-l sufoca, trebui să se concentreze şi să-şi aducă 
aminte că din spate îl pândea moartea şi că, oricare ar fi fost 
ameninţarea invizibilă care se ascundea în acea gaură, nu putea 
fi mai rea decât ce-ar fi găsit cu siguranţă dacă s-ar fi întors. 

Se înarmă cu curaj şi înfruntă necunoscutul. Începu să se 
târască iarăşi, pipăind întunericul, ca un orb neîndemânatic, 
căutând să-şi formeze cu mâinile o imagine mentală a 
contururilor invizibile din acel tunel săpat în stâncă. Se lovi de o 
suprafaţă enormă ce bloca drumul şi încremeni, înspăimântat. 
Acela era sfârşitul drumului? Pipăi pereţii reci ai grotei, mângâind 
pietrele şi pământul, până dădu peste o deschizătură în partea 
dreaptă. O fi un cuib de cobre? Apucă câteva pietricele şi le 
aruncă într-acolo, anunțând vietăţile că era mai bine să plece, 
pentru că venea cineva; aşteptă, nerăbdător, încercând să-şi dea 
seama dacă se producea vreo mişcare, dacă pietricelele goniseră 
ce ar fi putut să fie acolo. Nimic. Nu auzi nimic. Incurajat, se 
răsuci şi se strecură prin deschizătură. 

intrezări o lumină în capăt. leşirea. Grota avea o ieşire. Când 
realiză acest lucru îi mai veni inima la loc, sufletul i se umplu de 
speranţă şi simţi puteri noi în trup. Se târî în grabă, neliniştit, 
nerăbdător să scape de-acolo cât mai repede cu putinţă. 
Mişcările sale deveniră frenetice, bruşte, aproape dezlânate. 
Incepea să vadă conturul tunelului, umbrele pietrelor, furnicile, 


332 


gândacii, şopârlele şi, mai presus de toate, cerul albastru, 
libertatea care-l aştepta la ieşirea din grotă. Tunelul se lărgi şi 
Tomas reuşi să se ridice uşor, ceea ce i-a permis să parcurgă 
ultimii metri în patru labe, cu ultimele forţe, întinzând capul şi 
simțind aerul cald din exterior pe obrajii asudaţi. 

— Priviet, îl întâmpină o voce. 

Lumina soarelui îl orbi după acele minute lungi petrecute în 
beznă şi, de aceea, lui Tomas i-au trebuit câteva secunde să se 
reobişnuiască cu lumina zilei şi să distingă figura care îi apăruse 
dinainte, la ieşirea din grotă. 

Igor. 

Rusul îl privea zâmbind sarcastic. Ţeava puştii automate era 
aproape lipită de fruntea lui Tomas. Cum naiba apăruse acolo? se 
miră fugarul, perplex şi descumpănit de acea întâmpinare 
neaşteptată. Şi acum? Ce-o să se întâmple? Oare mă ia 
prizonier? O să mă folosească drept scut ca să scape de-aici? 
Oare mă omoară? 

Clac. 

Tomas îşi dădu seama că Igor încărcase arma şi că se 
pregătea să apese trăgaciul. Sunt pierdut, conchise el. Oftă şi se 
resemnă în faţa destinului. Avea sentimentul că încercase totul 
pentru a scăpa, dar adevărul era că fusese prins şi nu mai exista 
nici o soluţie de fugă. Igor îi ţinea arma îndreptată spre cap şi 
avea să tragă dintr-o clipă într-alta. S-a terminat. 

Insă, tocmai în acel moment de abandonare, ca un animal 
încolţit şi înnebunit de frică, o parte din el se revoltă. Avea să 
moară ca o vită în abator sau luptând ca un lup? Se preda 
călăului sau îl înfrunta? Incolţit, disperat, nemaiavând nimic de 
pierdut, Tomas se hotărî să lupte. 

Se aruncă cu capul înainte, ca un înotător în piscină și-l lovi pe 
rus în stomac. 

Pac. 

Luat prin surprindere de violenţa atacului, Igor trase în 
peretele de stâncă şi-şi pierdu echilibrul. Conştient că nu-i poate 
lăsa nici un răgaz duşmanului, Tomas îl cuprinse de mijloc şi îl 
împinse din nou. Cei doi se rostogoliră pe pietre şi dintr-odată 
simţiră că pământul fuge de sub ei şi cad în gol. 

Într-o prăpastie. 


333 


XXXVIII 


— Tomas? 

Vocea, încordată şi îngrijorată, se auzi din nimic. 

— Tomas? 

Simţea un lichid rece curgându-i pe ochi şi întunericul începu 
să se destrame. 

Gemu stins. 

— Se trezeşte, rosti aceeaşi voce, de foarte aproape. 
Doctorul? întrebă vocea, de această dată în altă direcţie, parcă 
vorbind cu cineva aflat într-o parte sau în spate. Când vine? 

— Vine-ndată, răspunse o altă voce mai îndepărtată, cu un 
puternic accent australian. No worries, mate“. 

— Tomas, ce faci? 

Vocea dintâi părea din nou foarte aproape. Dezmeticindu-se, 
amortit, Tomas întredeschise încet ochii şi simţi cum lumina 
începe să-i umple simţurile. 

Gemu iarăşi. 

O umbră nedefinită se desluşea chiar în faţa lui, ocupându-i 
tot câmpul vizual, încă neclar. Era o figură umană şi stătea 
aplecată asupra lui, ţinându-i capul cu o mână, în timp ce cu 
cealaltă îi făcea vânt în dreptul nasului. 

— Îmi vezi degetul? 

Tomas îşi concentră privirea la obiectul ridicat în faţa lui. 

— ihî. 

Degetul se plimba de la stânga la dreapta. 

— Şi acum? İl mai vezi? 

— ihî. 

Bărbatul aplecat deasupra lui oftă uşurat. 

— Bun. 

— Haw, he'll be all right, mate”, spuse a doua voce ce nu 
părea îngrijorată. 

In ameţeala dezmeticirii, Tomas făcu un efort să îndepărteze 


4 „Nu-ţi fă griji, amice”, în engl. în original (n.r.). 
4 „Va fi bine, amice”, în engl. în original (n.r.). 
334 


toată acea dezordine care îi îngreuna mintea şi să înţeleagă ce 
se întâmpla în jurul lui. Cu ochii întredeschişi, identifică în cele 
din urmă vocea şi figura aplecată deasupra lui. Era Filipe. Zâmbi 
uşurel, recunoscându-şi amicul. Se uită apoi dincolo de el şi zări 
un bărbat în uniformă, în picioare, privind peste umărul lui Filipe. 
Un poliţist. 

Liniştit şi cu mintea din ce în ce mai limpede, Tomas respiră 
adânc, se sprijini cu coatele de pământul arid şi-şi ridică 
trunchiul. O durere sfâşietoare îi porni din piciorul stâng şi-i urcă 
în tot corpul cu iuţeala unui fulger. 

— Aaau! strigă, văzând literalmente stele verzi. 

— Stai cuminte, îi recomandă Filipe, sprijinindu-l. Nu te mişca, 
Casanova. 

— Drace, se bosumflă el, cu ochii şi dinţii strânşi din cauza 
durerii. Mă doare. Sub genunchi. 

— Stai cuminte, insistă amicul său. Cred că ţi-ai rupt piciorul. 

Durerea crâncenă avu darul de a-l trezi complet. De parcă 
ceața se ridicase dintr-odată, acum vedea totul limpede. De 
îndată ce durerea se mai potoli, Tomas întinse gâtul şi încercă 
să-şi vadă piciorul stâng. 

— E rău? 

— Ce? Piciorul? Filipe privi spre picior. O să fie bine, nu-ţi face 
griji. Vin şi medicul şi poliţia. Clătină din cap zâmbind. N-am mai 
văzut pe cineva atât de norocos ca tine. 

— Ah, da? De ce? 

Filipe râse. 

— De ce? Mai ai tupeu să întrebi de ce? 

— Nu văd de ce... aaau... te miri. 

Prietenul său îi arătă o stâncă enormă, din apropiere. 

— Uite, vezi de unde ai căzut? Sunt aproape zece metri, ce-ţi 
închipui? Ai căzut de la zece metri şi ţi-ai rupt doar un picior. 

— Glumeşti! 

Filipe îi făcu semn cu capul, îndemnându-l să se uite într-o 
parte. Tomas privi într-acolo şi văzu un corp întins pe sol. 

— la întreabă-l pe amicul tău dacă glumesc. 

— Cine e? 

— E rusul cu care ai căzut de sus. 

— Şi el ce face? 

— Ce ţi se pare ţie că face? 

— E mort? 


335 


— Mai mort decât Tutankhamon. Filipe făcu o grimasă. Şi la fel 
ai fi şi tu dacă n-ai fi căzut peste el. Corpul lui ţi-a amortizat ţie 
căderea. A fost norocul tău. 

— Drace, înjură Tomas. Ce întorsături are şi viaţa asta! A venit 
să mă omoare şi, până la urmă, mi-a salvat viaţa. g 

— Da, a fost de gaşcă. Şi-a dat viața pentru tine. li făcu cu 
ochiul. Sper să-i recompensezi amabilitatea şi să mergi la 
pomana de şapte zile, da? 

— Du-te naibii. Privi spre o butelcă aşezată pe jos. Ah, mor de 
sete. 

Filipe deşurubă capacul butelcii şi-i dădu să bea. Tomas primi 
apa cu lăcomia unui înfometat care-a nimerit la un ospăț. Bău 
înghiţitură după înghiţitură până ce goli butelca şi se simţi pe 
jumătate mulţumit, dar tot îi mai era sete; se deshidratase 
zdravăn tot fugind de Igor. 

— Drace, exclamă Filipe văzând butelca goală. Da’ ştiu că ți- 
era sete, Casanova. Mai vrei? 

Tomas dădu din cap. 

— Da, murmură, aproape fără suflare. 

Filipe se întoarse spre polițistul care urmărea scena din 
spatele lui. 

— Mai ai apă? 

— Cred că numai la maşină, tocmai în partea cealaltă, spuse 
australianul. Mă duc să aduc. 

Polițistul o luă din loc şi Tomas îl privi îndepărtându-se. 

— Cum a aflat poliţia de toate astea? 

— E o poveste lungă. 

— Ştii că-mi plac poveştile lungi. 

Filipe se încruntă. 

— Vrei să ţi-o povestesc acuma? 

— De ce nu? 

Filipe oftă. 

— Poliţia ne-a supravegheat de la început, dezvălui el. Casa lui 
James e împânzită de microfoane, astfel că poliţia a fost la curent 
cu tot ce se petrecea. 

Tomas privi întrebător spre prietenul său, cu o expresie de 
perplexitate întipărită pe chip. 

— Dar ce naiba de istorie îmi povesteşti tu acolo? 

— Păi îţi povestesc ce s-a întâmplat. 

— Dar cum de-a aflat poliţia? 


336 


— Eu i-am anunţat. 

— Ai anunţat poliţia? Tomas clătină din cap. Nu înţeleg, 
exclamă el, încercând să-şi pună ordine în gânduri. Dar nu 
spuneai tu că, la ce interese gigantice sunt în joc, nu poţi avea 
încredere nici în poliţie? 

— Aşa am spus, e drept. 

— Şi atunci? Cum de apare poliţia în toată povestea asta? 

— Împrejurările s-au schimbat şi a trebuit să-i anunţăm. Casa 
era supravegheată de poliţie şi aşa au aflat când au venit ruşii și 
au ascultat şi toată conversaţia care a urmat. 

— Şi de ce nu i-au arestat imediat? 

— Din mai multe motive, Casanova. Conversaţia trebuia 
înregistrată, ca să adune dovezi incriminatoare. Pe de altă parte, 
speram ca ruşii să ne dezvăluie cine a dat ordinele. 

— Lucru pe care nu l-au făcut. 

— Nu, dar cel puţin am încercat. Planul era să-i lăsăm să 
vorbească în voie, cel puţin atâta vreme cât nu era vreun pericol 
iminent pentru siguranţa noastră. Apoi trebuia să-i aducem aici, 
la Olgas, unde aveau să fie capturați la ieşirea din Walpa Gorge. 
Arătă într-o parte. E un luminiş acolo, numai bun pentru 
intervenţia poliţiei, înţelegi? Din păcate, un poliţist a alunecat 
acolo, sus, supraveghind trecerea noastră, iar ruşii au descoperit 
capcana. Zâmbi. Am scăpat ca prin urechile acului, nu-i aşa? 

Tomas încă părea că nu pricepe istoria. 

— lartă-mă, dar tot nu înţeleg ce anume te-a determinat să 
apelezi la poliţie, după ce ani la rândul ai fugit de ei. 

Filipe îşi drese glasul, gândindu-se de unde să înceapă. Ajunse 
la concluzia că cel mai bun punct din care porneşte o poveste 
este chiar începutul. 

— Ascultă-mă, Casanova, ne vom întoarce în timp, propuse el. 
Când Howard şi Blanco au fost omorâţi în aceeaşi zi şi s-au lăsat 
bileţelele cu cei trei de şase alături, eu şi James ne-am dat 
seama că am scăpat numai pentru că, din întâmplare, n-am fost 
acasă în ziua aceea, aşa că am ajuns amândoi la concluzia că 
trebuie să dispărem de pe hartă. Cei din industria petrolieră 
descoperiseră că reprezentăm o ameninţare şi, pesemne, se 
hotărâseră să ne elimine. 

— Ştiu toate astea. 

— Problema este că, după cum poţi să-ţi dai seama şi singur, 
nu e uşor să dispari de pe hartă. E uşor de zis, dar mai greu de 


337 


făcut. Realitatea este că industria petrolieră dispune de resurse 
nelimitate şi celor implicaţi nu le-ar fi fost greu să ne găsească, 
mai ales că resursele noastre sunt derizorii în comparaţie cu ale 
lor. Eu şi James aveam nişte bani, dar nu ne permiteau să fugim 
de un adversar de asemenea dimensiuni. 

— Şi atunci ce-aţi făcut? 

— Am ajuns la concluzia că aveam nevoie de un aliat și încă 
repede. O soluţie evidentă era să vorbim cu poliţia, dar, cum ți- 
am spus, ne-am dat seama imediat că nici o poliţie din lume nu 
ne putea proteja prea mult. Am tot rumegat chestiunea şi, la un 
moment dat, James şi-a dat seama cine ar putea fi aliatul 
perfect, cine ar fi avut şi voinţa și resursele pentru a ne proteja, 
ba chiar şi pentru a ne ajuta să ducem cercetările la bun sfârşit. 

— Cine? 

Filipe zâmbi, ca şi cum ar fi vrut să prelungească misterul. 

— Nu-ţi dai seama? 

— Eu nu. 

— Gândeşte-te bine, îl provocă Filipe. Cine putea fi interesat 
de oprirea încălzirii globale? 

— Umanitatea? 

— Sigur că umanitatea, idiotule. Dar umanitatea nu acționează 
în mod spontan, nu-i aşa? Mă refer la un grup organizat. 

Tomas îşi îngustă ochii, chinuindu-se să ghicească răspunsul. 

— Nu mă pot gândi decât la ecologişti. 

Amicul său râse. 

— Aştia vorbesc mult, fără îndoială, dar n-au resursele 
necesare să ne ajute. Eu vorbesc despre un aliat foarte puternic, 
îndeajuns de puternic încât să facă faţă industriei petroliere. 

— Nu-mi dau seama cine poate fi. 

— Haide, fă un efort. 

Tomas ridică din umeri. 

— Armata Statelor Unite. 

Filipe izbucni iarăşi în râs. 

— Amuzant, comentă el. Hai, chiar nu reuşeşti să-ţi imaginezi 
cine ar putea fi? 

— Ţi-am zis că nu. Haide, vorbeşte. Cine este puternicul vostru 
aliat secret? 

Filipe se aplecă spre Tomas şi îi şopti răspunsul la ureche. 

— Asigurările. 

— Cine? 


338 


— Asigurările. 

Tomas se încruntă, neîncrezător și-l fixă cu privirea pe amicul 
său, încercând să-şi dea seama dacă glumeşte sau nu. După 
expresia feţei însă, îşi dădu seama că vorbeşte serios. 

— Hoţii ăia? 

Filipe hohoti din nou. 

— Or fi ei hoţi, nu ştiu, dar poţi să fii sigur că datorită lor 
suntem încă în viaţă şi ne-am putut continua cercetările în tot 
acest timp. 

— Nu înţeleg, bolborosi Tomas. Ce interes ar avea asigurările 
să vă salveze vouă pielea? 

— Salvându-ne nouă pielea, cum zici tu, asigurările îşi 
salvează lor pielea. 

— Cum aşa? 

Filipe adoptă un ton condescendent. 

— Ca întotdeauna, Casanova, totul are legătură cu banii. Mări 
ochii pentru a sublinia ideea. Cu banii şi numai cu banii. 

— Nu înţeleg. A 

— E foarte simplu, spuse Filipe. In anii '80, sectorul asigurărilor 
americane a plătit, în medie, mai puţin de două miliarde de 
dolari pe an pentru daunele provocate de vremea rea. Dar din 
1990 şi până în 1995, aceste costuri s-au ridicat la mai mult de 
zece miliarde de dolari anual, valoare care tot urcă din 1995. 
Inundaţiile şi furtunile din ce în ce mai puternice au sporit 
pagubele, iar facturile cele mai mari sunt plătite de asigurători. 
Situaţia a devenit atât de gravă, încât cei mai mari asigurători 
din lume au semnat un pact care introduce considerentele 
climatice în evaluările de risc. Ei trăiesc acum într-o atmosferă de 
panică latentă şi se tem că încălzirea globală va produce 
evenimente meteorologice catastrofale. După unele calcule, e 
nevoie doar de câteva dezastre majore provocate de condiţii 
atmosferice extreme și tot sectorul va intra în faliment. Făcu o 
pauză, căutând să întărească ideea. Inţelegi, Casanova? Toţi 
asigurătorii se confruntă cu posibilitatea de a da faliment din 
cauza încălzirii globale. 

— Drace, exclamă Tomas. La asta nu m-am gândit. 

— Compania Lloyds, din Londra, a întrebat acum câţiva ani un 
grup de experţi dacă furtunile, secetele şi inundaţiile din ce în ce 
mai violente se datorau încălzirii planetei. Atunci răspunsul 
specialiştilor a fost că nu puteau dovedi că planeta se încălzeşte 


339 


într-adevăr, dar că, atunci când aveau s-o dovedească, 
asigurătorii vor avea de suferit. Clătină din cap. S-a dovedit deja 
încălzirea globală, ceea ce înseamnă că asigurătorii au de suferit. 

— Inţeleg. 

— Astfel că, atunci când eu şi James am luat legătura cu 
anumite persoane din cele mai mari companii de asigurări din 
lume şi le-am povestit despre cercetările noastre şi despre faptul 
că eram urmăriţi de grupuri de interese din industria petrolieră, 
s-au agăţat de noi de parcă am fi fost de aur. Asigurătorii ne-au 
pus la dispoziţie mijloacele care ne-au permis să dispărem de pe 
hartă şi să ne continuăm cercetările în secret. Ne-au făcut rost 
de identități noi, ne-au dat documente, ne-au pus la dispoziţie un 
cont aproape inepuizabil şi ne-au ascuns acolo unde magnații 
petrolului nu ne puteau găsi, pe mine în Siberia şi pe James aici, 
în deşertul australian. 

— Şi aşa aţi stat ascunşi în tot acest răstimp. 

— Da, confirmă Filipe. Adică a trebuit să mai şi călătorim. 
Trebuia să mergem ici şi colo ca să mai cercetăm o anumită 
chestiune sau să obţinem anumite materiale, lucruri de genul 
ăsta. Identitatea nouă şi fondul de cercetări ne-au fost foarte 
utile. Dar, în general, am stat ascunşi şi numai doi sau trei 
directori cheie din marile companii de asigurări ştiau exact unde 
ne aflăm. 

— Şi poliţia? 

— Nimic. N-am spus nimic nimănui. Poliţia nu ştia nici măcar 
dacă suntem sau nu în viaţă. Pentru toată lumea, eu şi James nu 
existam. 

Tomas făcu un gest cu mâna în direcţia locului unde fusese 
polițistul care se dusese să aducă apă. 

— Şi atunci cum de sunt aici? 

— Ajung şi acolo, spuse Filipe. Eu am terminat ancheta asupra 
rezervelor mondiale de petrol şi, la puţin timp după aceea, James 
a finalizat lucrările de dezvoltare a tehnologiei care ar putea face 
din hidrogen sursa energetică a viitorului. Erau create, în sfârşit, 
condiţiile să mergem mai departe. Pe de o parte, piaţa se 
apropie de un moment în care va constata că nu mai există 
suficient petrol pentru a-i satisface nevoile. Pe de altă parte, noi 
aveam deja alternativa care rezolva această problemă. Asta 
însemna că momentul era oportun, însă mai aveam de depăşit 
un ultim obstacol. 


340 


— Care? 

— Să-i neutralizăm pe cei care au ordonat asasinatele. Autorii 
morali ai morţii lui Howard şi a lui Blanco trebuiau să fie 
demascaţi, altfel întreaga operaţiune era ameninţată. Nici eu şi 
nici James n-am mai fi putut dormi liniştiţi. Am fi trăit mereu cu 
teama că acei criminali cu ai lor trei de şase puteau apărea 
oricând, noaptea, la capul patului. Era absolut necesar să 
neutralizăm această ameninţare. 

— Şi atunci aţi chemat poliţia. 

— Ai răbdare, insistă Filipe, arătând că avea să ajungă imediat 
şi acolo. Ne-am hotărât să le întindem o capcană criminalilor. 
Folosind un canal internet despre care ştiam că este urmărit, 
James mi-a trimis un e-mail cu citatul din Biblie. 

— Cel cu A Şaptea Pecete. 

— Exact. El mi-a trimis e-mailul, după care am rămas în 
expectativă, să vedem ce se întâmplă. 

Tomas privi spre amicul său cu o expresie intrigată. 

— Şi de ce nu mi-ai povestit toate aceste amănunte când ne- 
am întâlnit? 

— lartă-mă, dar trebuia să fiu prudent. Succesul operaţiunii 
depindea de caracterul ei secret. Pe lângă asta și va trebui să mă 
înţelegi, ai devenit suspect. 

— Eu?! 

— Sigur că da, Casanova. Ti-am spus că, iniţial, am pus un e- 
mail pe internet ca să-i momim pe asasini. La câteva săptămâni, 
ce apare pe site-ul liceului? Un mesaj de la tine în care spuneai 
că mă cauţi. 

— Ah, înţeleg, exclamă Tomas, dându-şi seama de situaţie. Ai 
înţeles atunci că asasinii intraseră în acţiune. 

— La început, nu. li mărturisesc că n-am făcut imediat 
legătura. După cum ţi-am povestit deunăzi, când am citit mesajul 
tău mi s-a făcut dor de ţară şi de vremurile din tinereţe și de 
aceea am vrut să te văd. Pe lângă asta, am crezut că tu neavând 
nici o legătură cu lumea petrolului, nu era nici o problemă dacă 
ne întâlneam. Putea fi chiar util. 

— Şi când ţi-ai dat seama că întâlnirea noastră avea legătură 
cu crimele celor trei de şase? 

— Când am fost urmăriţi în Olhon, spuse Filipe. Mi s-a părut 
ciudată apariţia oamenilor înarmaţi în satul de iurte la numai 
câteva ore după sosirea ta. Bănuiala s-a transformat în 


341 


certitudine atunci când am văzut că ne urmăresc pe toată insula. 
Oriunde mergeam, veneau şi ei. Nu era normal, parcă îi informa 
cineva. Şi acest cineva nu puteai fi decât tu. 

Tomas ridică mâna dreaptă şi-şi privi dosul palmei. 

— Chiar eu eram, zise el. Cipul pe care mi l-au implantat aici, 
în mână, îi informa despre deplasările noastre. 

— Eu nu ştiam nimic despre cip. Ştiam doar că indivizii ăia 
reuşeau să ne găsească cu o uşurinţă surprinzătoare. De aceea 
am hotărât să mă despart de tine în Baikal. Bănuiam că, dacă mă 
îndepărtez de tine, mă îndepărtez şi de gorilele alea. Şi am avut 
dreptate. 

Tomas se încruntă. 

— Halal prieten. Tipii au omorât-o pe Nadia şi aproape că m-au 
omorât şi pe mine. 

— Dar eu nu puteam şti asta, se grăbi Filipe să-l lămurească. 
Trebuie să înţelegi că în acele clipe totul mi se părea suspect şi 
eram aproape sigur că tu erai în gaşcă cu ei, înţelegi? Nici nu mi- 
a trecut prin cap că tu şi Nadia aţi fi realmente în vreun pericol. 
Credeam că eşti implicat în afacere şi că n-or să vă facă nici un 
rău. 

— Inţeleg. Şi moartea Nadiei ţi-a dovedit că nu e aşa. 

Filipe clătină din cap. 

— Nu, dimpotrivă, exclamă el. Când am aflat că ea a murit şi 
că tu eşti viu, mi s-a întărit convingerea că eşti băgat în porcăria 
asta până-n gât. Cum altfel să-mi explic faptul că te-au lăsat în 
viaţă? Lăsându-te să trăieşti au dovedit că şi tu erai vinovat. 

Tomas zâmbi. 

— Ce încurcătură! 

— De aceea te-am ademenit aici, în Australia. Dar, de data 
asta, ne-am pregătit cu grijă. Mai întâi am luat legătura cu 
Interpolul, care ne-a asigurat că nu te angajase nimeni, ceea ce 
ne-a confirmat cele mai grave bănuieli la adresa ta. De aceea, 
oamenii noştri din asigurări au instalat o puternică reţea de 
siguranţă în jurul nostru, monitorizându-i pe toţi cei ce intrau în 
contact cu noi și în plus, au luat legătura cu poliţia australiană. 
Am pus un tip să te urmărească, nu prea subtil, prin Sydney, ca 
să-ţi studieze comportamentul. 

— Nu-mi spune că era cel care... 

— Ba da. Filipe zâmbi. Voiam să vedem cum reacţionezi când 
îţi dai seama că eşti urmărit. Işi lăsă capul într-o parte şi deschise 


342 


mâinile, într-o expresie de uimire. Ba chiar am stat mult de vorbă 
cu tine, tot aşteptând să se întâmple ceva. Numai că, spre 
dezamăgirea noastră, nu s-a întâmplat nimic în Sydney. 

— Atunci ai început să ai îndoieli. 

— Nu, nicidecum. Am tras concluzia că asasinii voiau să 
ajungă şi la James, de aceea ne-am hotărât să intrăm în horă şi 
să trecem la planul B. Te-am adus aici, în Yulara și am mers în 
casa aceea, aşteptând să se întâmple ceva. Voiam să-i 
ademenim din nou pe gangsteri şi să-i prindem pe toţi dintr- 
odată. 

— Nu ţi se pare puţin cam riscant? Dacă veneau acolo şi ne 
omorau imediat? 

— Sigur că a fost riscant, dar acesta era preţul de plătit ca să 
scăpăm odată pentru totdeauna de urmăritori. Dacă nu făceam 
aşa, ce altă momeală am fi avut să-i prindem pe criminali? Era 
acum sau niciodată. 

— Ai dreptate. 

— In plus, era un risc controlat. Poliţia avea microfoane peste 
tot prin casă şi agenţi ascunşi în împrejurimi. Ideea era să vă 
atragem pe toţi în casă, să vă facem să mărturisiţi totul şi apoi să 
vă ducem în Olgas sub pretextul că acolo s-au făcut testele cu 
hidrogen şi că acolo avem şi rezultatele. Arătă un punct în spate. 
Acolo, în luminiş, urma să aibă loc arestarea voastră. 

— Şi dacă tipii nu voiau să vina în Olgas şi se hotărau să ne 
omoare în casă? 

Filipe ridică din umeri. 

— Ţi-am mai zis, Casanova, era un risc pe care trebuia să ni-l 
asumăm. Oricum, nu uita că poliţia australiană asculta 
conversaţia şi avea oameni în preajmă. Dacă ceva avea să 
meargă rău, puteau interveni în doar câteva minute. 

— Da, înţeleg, remarcă Tomas. De aceea ai rămas atât de 
calm când a apărut Orlov... 

— Desigur. 

— Şi eu, fraierul, îţi admiram curajul. 

Filipe râse. 

— Cu spatele asigurat, dragul meu, toţi suntem curajoşi. 

— Păi văd, văd. 

— Oricum, când a apărut grasul... 

— Orlov. 

—... cu gorilele lui, mi-am dat imediat seama, după 


343 


conversaţia din casă, că tu nu erai, totuşi, înţeles cu ei. 

— Ai reuşit să-ţi dai seama? glumi Tomas. Eşti un geniu. 

— Nu-i aşa? 

— Eşti un geniu, dar lucrurile se puteau termina prost. 

— Nu putem să le avem pe toate. Dar suntem toţi în viaţă și 
asta contează. 

Tomas privi spre corpul lui Igor, întins pe burtă la un metru 
distanţă. 

— Şi ceilalţi ruşi? Ce s-a întâmplat cu ei? 

— Asta şi încă unul au murit, unul a fost rănit, iar al patrulea a 
fost prins viu şi nevătămat. 

— Şi Orlov în ce stare este? 

— Grasu’ ăla bădăran? 

— Da, el. 

— E rănit. A fost împuşcat în braţ. 

— Şi a mărturisit ceva? 

— Încă nu, spuse Filipe. Dar stai liniştit, australienii or să-l facă 
să cânte ca un canar. 

Auziră nişte voci apropiindu-se şi întoarseră amândoi capetele 
în direcţia aceea. Era medicul, însoţit de doi poliţişti, unul dintre 
ei cu un termos în mână. Cei trei ajunseră lângă portughezi, iar 
medicul, un bărbat cu barba blondă şi cu un stetoscop la gât, 
privi spre Tomas cu o expresie întrebătoare. 

— Dumneavoastră aţi căzut de sus? 

— Se pare că da. 

Medicul avea un aer dezaprobator. 

— Sunteţi nebuni cu toţii, exclamă el. Nimeni nu trebuia să 
mişte rănitul. 

Australianul îngenunche lângă Tomas şi-i analiză corpul cu o 
privire cunoscătoare. 

— Vă doare în vreun loc în mod special? 

— Da. Piciorul stâng. 

Medicul îşi îndreptă atenţia spre picior. După ce-l analiză din 
priviri, se întoarse spre unul dintre poliţişti, care-l privea curios 
pe Tomas. 

— Targa? 

— Vine acum, doc. 

Medicul se uită din nou la picior. 

— Va trebui să vă aranjez puțin aici, spuse. 

Studie atent poziția lui Tomas şi apoi, cu multă grijă, atinse 


344 


piciorul şi-l mişcă puţin. Rănitul văzu din nou stele verzi. 
— Aaaaul 


345 


EPILOG 


Prima persoană pe care o văzu când intră în cămin fu 
recepţionera, o doamnă între două vârste, foarte vorbăreaţă; de 
multe ori, ea era confidenta familiilor rezidenţilor. 

— Bună dimineaţa, domnule profesor, îl salută ea pe un ton 
jovial. Nu v-am mai văzut pe-aici de mai bine de-o lună. 

— De două luni, o corectă Tomas, sprijinindu-se în cârje la 
fiecare pas. Am fost plecat multă vreme. 

Recepţionera privi curioasă spre instrumentele de sprijin şi 
spre ghipsul de la piciorul stâng. 

— Ce-aţi păţit? V-a lovit maşina? 

Tomas se strădui să zâmbească. Era atât de sătul să răspundă 
la întrebarea asta încât se gândea să scrie un text în care să 
explice totul, să facă fotocopii şi să dea câte un exemplar oricui îl 
întreabă despre picior. O altă soluţie era să-şi scrie toată 
informaţia pe frunte; astfel, scutea efortul de a distribui fotocopii 
oricărui idiot care-l interpela. 

— Oarecum, spuse el, evitând detaliile. Din cauza asta am fost 
plecat atâta vreme. 

Recepţionera se ridică şi plecă de la birou, apropiindu-se de 
Tomas atentă. 

— Aveţi nevoie de ajutor, domnule profesor? 

— Nu, lăsaţi. Mă descurc, m-am obişnuit. Se opri în faţa 
recepţiei şi privi spre interiorul clădirii. Mama mea? Unde este? 

— Doamna Graca? Recepţionera făcu doi paşi înapoi, se opri în 
faţa uşii camerei de zi şi se uită înăuntru. N-o văd aici. 

— O fi în cameră? 

Tomas se apropie de recepţioneră, însă ea intră imediat în 
salon şi vorbi cu un vârstnic. Din uşă, Tomas ascultă conversaţia 
fără să desluşească cuvintele. Bătrânul spuse ceva de neînțeles, 
iar recepţionera privi pe fereastră, se răsuci şi se întoarse la uşă. 

— Se pare că e afară, în grădină, spuse ea. Doriţi să o chem? 

— Nu, lăsaţi. Merg eu la ea. 

Mişcându-se cu greu, cu corpul balansându-se între cele două 


346 


cârje şi cu piciorul înţepenit, Tomas ieşi din cămin şi înaintă pe 
peluză, printre straturile pline de culoare de trandafiri, sunătoare 
şi neghină. Ocoli clădirea şi ajunse în grădina din spate, unde 
mai mulţi oaspeţi stăteau pe bănci de lemn, bucurându-se de 
soarele matinal. Rândunicile ciripeau pe ramurile de pin, vesele 
şi agitate, umplând aerul de muzică; un miros de iarbă proaspătă 
plutea în aer, un parfum plăcut, o esenţă pură şi aromată care se 
răspândea din iarba încă udă de roua dimineţii. 

Işi plimbă privirea prin grădină şi o văzu pe mama sa aşezată 
undeva mai în fund, la umbra unui coconar, cu privirea pierdută 
în pădurea de alături. Ţinându-şi echilibrul între cele două cârje, 
Tomas se apropie încet, pas cu pas; străbătu pajiştea, ajunse 
aproape de mama sa şi se opri lângă bancă. 

— Bună, mamă. 

Doamna Graca întoarse capul spre el şi-l privi într-un mod 
ciudat. Nu-l privea cu bucuria reîntâlnirii, cum ar fi fost de 
aşteptat după două luni în care nu-şi văzuse fiul, ci cu o anume 
curiozitate. 

— Bună dimineaţa. 

Fiul se aplecă şi o sărută pe obraz. 

— Ce mai faci, mamă? 

Doamna Graca rămase ţeapănă şi distantă. 

— lertaţi-mă, cred că mă confundați cu cineva. 

Această declaraţie, rostită pe un ton aproape indiferent, avu 
forţa unei lovituri pentru Tomas. Luat prin surprindere, şovăi, 
descumpănit. 

— Mamă, eu sunt, spuse, punând mâna pe piept. Tomas. 

Ea întinse mâna, gata să facă cunoştinţă. 

— Incântată, spuse ea. Eu sunt Graca Noronha. 

Tomas nu luă în seamă mâna întinsă şi insistă vehement, 
scuturând-o de umăr ca şi cum ar fi vrut s-o trezească din somn. 

— Mamă, sunt eu. Fiul tău. Sunt Tomas, fiul tău. 

Doamna Graca zâmbi îngăduitoare. 

— Sunteţi foarte simpatic, dar v-am spus că mă confundati, 
murmură ea, pe un ton liniştit. Într-adevăr, pe fiul meu îl cheamă 
Tomas, dar e micuţ, dragul de el. 

Tomas privi îndelung spre mama lui, neliniştit. Era posibil ca 
ea să fi regresat în timp? Era posibil ca nici măcar să nu-l mai 
recunoască? Era posibil? Işi privi intens mama şi, în acel moment 
de spaimă nemăsurată, îşi dădu seama că o pierduse pentru 


347 


totdeauna. Fără să se mai poată stăpâni, simţi cum ochii i se 
umplu de lacrimi, de parcă s-ar fi deschis porţile unui baraj și se 
îndepărtă în grabă. 

Era prea mult. 

Păşi stângaci până lângă un pin din preajmă, cu spatele la 
mama lui şi rămase acolo îndelung, suspinând, lacrimile 
izvorându-i din ochi şi curgându-i pe obraji, şerpuind calde şi 
intense, cu un nod în gât care-l sufoca. Să nu-l mai recunoască 
propria mamă i se părea unul dintre cele mai triste lucruri care i 
se poate întâmpla cuiva. 

— Domnule Tomas, vă simţiţi bine? întrebă doamna Graca din 
spate, îngrijorată de brusca tulburare a acelui necunoscut. 

Intors cu spatele, Tomas clătină din cap. Respiră adânc, se 
frecă la nas cu dosul palmei, iar cu cealaltă mână îşi şterse 
lacrimile care-i udau obrajii. Simţind că îşi poate controla din nou 
emoţiile, ca şi cum valul care ameninţa să-l înece trecuse deja, 
se întoarse lângă mama sa şi trase un scaun gol. 

— Vă deranjează dacă stau şi eu lângă dumneavoastră? 

— Deloc, îl asigură ea, cu un zâmbet politicos. E drăguţ din 
partea dumneavoastră. Inclină capul şi-l studie cu compasiune, 
privindu-i ochii înroşiţi. Vă simţiţi mai bine? 

— Da, mulţumesc. 

— Aveţi probleme în viaţă? 

Tomas pufni. 

— Oarecum. 

— Probleme de familie? 

— Da, s-ar putea spune că sunt probleme de familie. 

Doamna Graca privi spre pădurea de pini şi oftă. : 

— Familia mea nu mai vine de mult să mă vadă. Işi muşcă 
buzele, cu ochii încărcați de nostalgie. Chiar de multă vreme. 

Tomas încuviinţă din cap. Işi privi mama şi, fără să-şi dea 
seama cum, sau de ce, se gândi la cât de scurtă este viaţa, cât 
de trecătoare sunt lucrurile, cât de efemeră este fiinţa umană; în 
faţa lui, existenţa trecea ca o răsuflare, în permanentă 
schimbare, toate se schimbă din clipă în clipă şi nimic nu mai 
este la fel. Nu există finaluri fericite, reflectă el pentru sine. Toţi 
avem de desfăcut a şaptea pecete, un destin care ne aşteaptă, o 
apocalipsă la sfârşitul drumului. Oricâte succese am avea, 
oricâte triumfuri am aduna, oricâte cuceriri am face, la ultima 
oprire ne aşteaptă mereu o înfrângere, cea mai de pe urmă şi 


348 


cea mai absolută dintre toate. 

— Vă supăraţi dacă o să fiu eu familia dumneavoastră? întrebă 
el, rupând o lungă tăcere melancolică. 

Doamna Graca îl privi surprinsă, în parte intrigată, în parte 
amuzată. 

— Dumneavoastră! Familia mea? 

— Da, de ce nu? Ridică din umeri. Dacă nu vine nimeni să vă 
vadă, ce-aveţi de pierdut? 

Ea plecă ochii verzi, strălucind de emoție; nu se aştepta ca 
acel străin să arate atâta generozitate faţă de o bătrână pe care 
familia părea că o uitase. 

— Bine, şopti ea, aproape fără să se audă. Accept. 

Tomas îi întinse mâna şi rămaseră amândoi aşezaţi, ţinându- 
se de mână, bucurându-se de căldura afectuoasă şi blândă a 
mâinii celuilalt, desfătaţi de mângâierile dulci ale soarelui de 
dimineaţă, de ciripitul melodios al rândunelelor, de mirosul 
revigorant al ierbii şi de foşnetul copacilor care se legănau uşor 
în vânt. Lăsându-se purtat de acel concert tihnit al naturii, Tomas 
privea verdeaţa dimprejur cu ochii celui care ştie că totul este 
trecător, că viaţa este fragilă, că ceea ce începe se va termina 
odată. Plantele şi florile se unduiau dinaintea lui, ca şi cum ritmul 
pe care dansau ar fi purtat semnul eternității, pe când ele erau la 
fel de efemere ca şi briza care le mişca. 


349 


NOTĂ FINALĂ 


Viitorul aprovizionării cu energie constituie, poate, cea mai 
mare şi cea mai importantă provocare a umanităţii în următorii 
zece ani. De tipul de energie pe care alegem să-l folosim depinde 
supraviețuirea planetei noastre ca sistem biologic şi durabilitatea 
economiei pe care se bazează modul nostru de viaţă, iar marea 
problemă este tocmai să reuşim să împăcăm aceste două 
aspecte până acum incompatibile. 

Mulţi specialişti consideră hidrogenul ca cea mai bună opţiune, 
din motivele descrise pe larg în acest roman, iar lucrul curios 
este că această provocare nici măcar nu este recentă. Potenţialul 
energetic al hidrogenului a fost descoperit în 1896 de omul de 
ştiinţă britanic William Grove şi, de atunci, această sursă de 
energie a fost privită ca marea speranţă a viitorului. In 1929, un 
alt om de ştiinţă britanic, John Haldane, a alcătuit o viziune a 
unei civilizaţii puse în mişcare cu ajutorul hidrogenului, concept 
care a prins forţă odată cu şocurile petroliere din anii '70. 

Câteva probleme importante trebuie încă rezolvate, inclusiv 
cele referitoare la costurile bateriilor cu hidrogen şi delicata 
chestiune a depozitării acestui combustibil, obstacole care vor 
putea fi depăşite numai investind în cercetare. Cele mai mari 
contribuţii în acest domeniu le-a avut inginerul american 
Geoffrey Ballard, care a demonstrat că hidrogenul este o soluţie 
potenţială pentru problemele cu care ne confruntăm acum. 
Viabilitatea acestei ipoteze a fost, de altfel, din plin demonstrată 
de programul spaţial american. De exemplu, misiunile Apollo pe 
Lună au folosit hidrogenul lichid pentru a furniza energie 
electrică navetelor spaţiale, demonstrând, astfel, fezabilitatea 
acestei soluţii. 

Insă hidrogenul, în pofida tuturor posibilităţilor pe care le 
prezintă, este numai una dintre diversele variante posibile pentru 
viitor. Există şi alte alternative, cum ar fi metanolul, un 
biocombustibil obţinut din materii organice și etanolul, alt 
biocombustibil creat pe bază de porumb sau trestie de zahăr. 


350 


Există şi perspectiva unei extrageri a energiei din forţa tare a 
atomului, prin fuziunea nucleară controlată, dar această 
posibilitate pare îndepărtată în timp, din moment ce încă nu 
dispunem de tehnologia necesară pentru a folosi această sursă 
energetică puternică şi nesecată - se estimează că avem nevoie 
de o sută de ani pentru a reuşi. Intre timp, gazul natural ar putea 
constitui o energie de tranziţie. Deşi contribuie şi el la încălzirea 
globală, gazul natural eliberează mai puţin dioxid de carbon şi 
este mai puternic decât petrolul. Poate fi lichefiat şi transformat 
în benzină, sau poate fi folosit pentru a produce hidrogen în stare 
pură. 

În realitate, nu ştim încă ce schimbare vom face. Dar ştim că 
va exista o schimbare. Intr-o anumită măsură, a şaptea pecete a 
fost desfăcută şi acum trebuie să ne pregătim să facem faţă 
schimbărilor care se întrevăd la orizont. 

După cum am spus în „avertismentul” de la început, acest 
roman se bazează pe informaţii reale. Surse preţioase de 
informaţii despre schimbările climatice au fost raportul „Climate 
Change 2007: The Physical Science Basis”, distribuit în Paris de 
Intergovernmental Panel on Climate Change, un organism creat 
de ONU pentru a evalua schimbările climei; de asemenea, cărţile 
The Heat is On (Incălzirea e pornită), de Ross Gelbspan; Six 
Degrees: Our Future on a Hotter Planet (Şase grade. Viitorul 
nostru pe o planetă mai fierbinte), de Mark Lynas; Field Notes 
from a Catastrophe: Man, Nature and Climate Change [însemnări 
de la locul catastrofei: Omul, natura şi schimbarea climei), de 
James Lovelock; şi Agonia Pământului de Hubert Reeves şi 
Frederic Lenoir. O perspectivă istorică asupra evoluţiei climatice 
este dată în The Long Summer (Vara cea lunga), de Brian Fagan. 

Pentru informaţii despre epuizarea petrolului şi problema 
succesiunii energetice, mi-a fost crucială cartea The End of Oil 
(Sfârşitul petrolului), de Paul Roberts; dar şi Beyond Oil (După 
petrol), de Kenneth Deffeys; şi Fața Ascunsă a Petrolului, de Eric 
Laurent. Documentele tehnice ale Aramco despre problemele din 
producţia saudită sunt reale şi au fost analizate de Matthew 
Simmons în Twilight of the Desert (Crepuscul în deşert). Impactul 
economic devastator al iminentei crize petroliere este expus de 
Stephen Leeb şi Glen Strathy în The Corning Economic Collapse - 
How Y ou Can Thrive When Oil Costs $200 a Barrel (Viitorul 
colaps economic. Cum să te căpătuieşti când barilul de petrol va 


351 


costa 200 de dolari). Pentru o perspectivă istorică asupra 
afacerilor cu petrol, lucrarea de referinţă este The Prize 
(Premiul), de Daniel Yergin. 

In final, pentru chestiunile referitoare la vârsta a treia, mi-a 
fost foarte prețioasă cartea La vie en maison de retraite (Viaţa 
într-o casă de bătrâni), de Claudine Badey-Rodriguez. 

Le datorez mulţumiri tuturor celor care au colaborat la diverse 
aspecte ale cărţii, începând cu un spassiba special lui Evgheni 
Mouravitch, pentru ajutorul dat în chestiunile ruseşti; mulţumiri 
către Quark Expedition şi echipajului de pe Lyubov Orlova, 
pentru periplul de cercetare de neuitat din Antarctica; lui Jose 
Jaime Costa, Manuel Costa, Paulo Farinha şi Claudia Carvalho, de 
la Volta ao Mundo, care au făcut posibile călătoriile prin locurile 
unde se petrece acţiunea romanului; lui Filipe Duarte Santos, 
profesor de fizică la Universitatea din Lisabona şi coordonator al 
proiectului SIAM despre impactul schimbărilor climatice, care a 
verificat informaţia din acest roman referitoare la încălzirea 
globală; lui Nuno Ribeiro da Silva, cel mai mare specialist 
portughez în domeniul energetic, responsabil pentru revizia 
ştiinţifică a tuturor datelor referitoare la petrol; lui Guilherme 
Valenţe şi întregii echipe de la Gradiva, al căror entuziasm 
constant a fost o piesă-cheie în apariţia acestei cărţi; şi, 
întotdeauna mai presus de toate, lui Florbela, prima şi cea mai 
importantă cititoare a mea. 


352 


CUPRINS 


PROLOG scoase a asta a A 0 a Bi pa 5 
[08 atăt ă că Odaia ai 00 0 că 3 le T 21 
| EEE SERA ARES a 7 SR PIE IAD ERIN ANN E CP IE AA TEA IRENE AA A SA NR 39 IES AIR 31 
|| PRESE Sei PRE op a a o CR E NA te UR URCA Ia PR at A i tare Ve rosa 37 
AAE 03 tea elita E 0 ata ata 0 i, a 45 
sa tra diac cu Das ăla ale a oala ae Dl ut du n DA i ta 51 
V E A Cea adie a ode ca ai A EE A A 57 
VIs ao i aa da a i Bta aa sa 0 n gt Da iata a 0 67 
VI stepe setea aaa ae aria at da 0 dala a sta paza ada ad ela 2 79 
|. SP BEA RE SD RE E RAR IEEE ICE ARIE SEA ANIEL ER e TAR E EI ST E IES IE IIS 87 
at ag aa dia pediatra a a 93 
Ăsta E A dela dela citea ale la ai ala T 102 
XI ceapa dot ea aaa a fata a el al ra i al dă 109 
XE a r ea Oce a daia cut a 4 Di sata e Eat Ma ere daca a iat a at rau za 115 
ANV copie aa id d a i a a n ala aha aaa ui 123 
Cont 2 la ag e 0 ap atata Duta a a ta aa aaa 130 
AA oa aaa poale dea pă ada le a luai added d daco 2 da Sta dala eta 0 142 
PAA AAEE Aa AR PE CPR E ARIE CR E CARIERE SIE RAE ARE SER da CIP ARE SER CARI Aae ta 151 


pd CEE ERITREEA R IE te DE EAI Ap TE ANI ADE Pin te SEAP SIE dn SEA AIRES e AREA SRO At 171 
Îi ataca da la na eg A a ic aaa 179 
Nica 2 gina aa oa la 30029 E da tt ale tn ion îi ra da 190 
XI căci o cata ca a aaa i Op i Dica a ra 197 
P0€ || EEE RPR ap i a NPC 0 NI PAR NA TI TRE NEA e PRAIRIE 205 
CĂI E E die aaa Dia ăla d la oala pc la a ua 211 
XXV tata et 00 i aa a a a a i e 218 
AANV ie pe a iai aptă dă at aaa d a tea a ala aa ta nAi ete PaNNa 06 aaa 227 
p. 060| PE DRERE RR RI E e SIR CAR IE E RSA RAE CA E ee SEA PER Ti TINA ANNA? AR CR ARIA ANDRE te 235 
POATA ae fi ocean ete a a e a 9 aa a ata aa 241 
AAA te gi ot aula adela Sara aa a ia adr Rita 0 a et d a 255 
CE o ol aa e a tă e a a E Co o gi ca e Da aia ana Să 262 
RSC sa aaa al O Da Bogata a Pa a coada a ba aa e tă 272 
CCI nioo to Dope e 00 e aa Oaie a d al ia 282 
XXI cazat areal a E 3) 8 vă a d e Ada i aa 289 
Pa RTR BINARE Se SCRAPS A ICR PR IER CA ȘIR SA PER CR IE RA E CAI CAII RI ee aAaIp 293 
CR Ve oc aa a aa e tdi a as il ate aa alea 301 
XV iza potir a egali 0 a dau 000 003 dn 03 tea 310 
XA VI cata lea d ral ata aa ae 3 a a Sl Da Ada aa Daia ta a 317 
POLI tea ee a ca cea n da sucar 03 aaa asta cet a on A e Deca aa 325 


EPILOG... 


NOTĂ FINALĂ 


CUPRINS se oaie aeaeaaiezioi ioana oa anca le a SE ap lau dee 


355 


A Sh ist, este coi at de un agent dl 
Interpolului î în legătură ı dispariția unui vechi coleg de-al său de licer 
Felipe Madureira. După toate aparențele, fostul coleg al lui Noronha este 
implicat în asasinarea a doi oameni de ştiinţă. Tomás porneşte astfel vi 
urmele lui Felipe într-un per iplu periculos şi palpitant, ce- l va purta de | 
Viena, trecând prin Siberia, până în Australia, în încercarea de a-şi cad; 
vechiul amic, dar şi de a descifra mesajul lăsat lângă cadavrele savanților 
şi care nu conţine nimic altceva decât numărul Fiarei menţionat în Apoca- 
lipsa după loan. Să fie vorba de o aluzie la sfârşitul lumii? Şi dacă da, ui 
legătură ar putea avea acesta cu cercetările celor doi savanţi ucişi? 


ii 


Ca şi în precedentele sale cărți de ficţiune — dintre care amintim bestsel; 
lerurile internaţionale Codex 632 şi Formula lui Dumnezeu, apărute lu 
Editura Paralela 45 —, Jose Rodrigues dos Santos a construit intrigt 
romanului A şaptea pecete în urma unei documentări minuţioase asuprţ 
provocărilor capitale cu care se confruntă în ultimele decenii întreaguu 
omenire: epuizarea rezervelor de hidrocarburi şi producția energiei ief- 
tine şi ecologice. |.) i | 

AR) | 


N 


| SA 
„Cred că pentru un neiniţiat nu există o cale mai rapidă de a înţelege inj- 
portanța unor decizii recente în politicile europene decât de a urmări c! 
fervoare intriga romanului A şaptea pecete. 
Diário do Sul, Portugalih 


| | 
i | 


| 
) 


PARALELA 45 i ISBN 978-973-47-0748-5.! 


d 


789734 707485 > 


357