Constantin Papanace — Fara Capitan, conducerea in a doua prigoana — Biblioteca Verde — 1984

BIBLIOTECA VERDE 


Nr. 24 

CONSTANTIN PAPANACE 


FĂRĂ CĂPÎTAN 

Conducerea în a doua prigoana 


Editura „Armatolii” 
Cetatea Eternă 
1984 

















BIBLIOTECA VERDE 


Nr. 24 




CONSTANTIN PAPANACE 




FĂRĂ CĂPITAN 

Conducerea în a doua prigoană 


Editura „Armatolii” 
Cetatea Eternă 
1984 












LĂMURIRE 


1) . Se publică broşura de faţă după un manuscris, 
încheiat la Buchenwald (Weimar), din Februarie 1943. 

In acest manuscris nu s’a făcut, acum când se publică, 
nici o schimbare de text El reprezintă deci interpretarea 
evenementelor din perioada pe care o cuprinde, aşa cum 
a fost dată ea atunci Perspectiva prin care au fost văzute 
lucrurile atunci a rămas neschimbată. 

2) . întârzierea cu care se publică această broşură 
se datoreşte faptului că, iniţial, acest episod dramatic —de¬ 
sigur, cel mai dramatic din Istoria Mişcării Legionare— 
era prevăzut să fie publicat într*o lucrare mai amplă. 
Publicarea acesteia întârzie însă din diferite motive. 

Salo, Decembrie 1983 


Constantin Papanace 


3 



CONDUCEREA ÎN A DOUA PRIGOANĂ 


I 

IN PREAJMA FURTUNII. 
(Ultima întâlnire cu Căpitanul). 


Pe Căpitan l-am văzut, pentru ultima dată, la 25 Mar¬ 
tie 1938, de Buna Vestire. Din ajun venisem la Bucureşti 
să mă informez ceva mai precis în legătură cu desfăşura¬ 
rea evenimentelor. Atmosfera devenise apăsătoare. Se 
simţea şi în liniştitul oraş de provincie. Călăraşi, unde 
aveam serviciu. 

Era clar că lovitura de stat pentru modificarea consti¬ 
tuţiei oferea platforma legală, pentru începerea unei pri¬ 
goane de totală exterminare a Mişcării Legionare. Uşurinţa 
cu care s’a realizat coaliţia tuturor oamenilor politici, 
angajarea Bisericii, prin Patriarhul Miron Cristea, precum 
şi împingerea Regelui Carol direct pe scenă, arăta că for¬ 
ţele oculte naţionale şi internaţionale, pregăteau lovitura 
decisivă. Mai semnificativ însă decât toate acestea, mi s’a 
părut atitudinea cercurilor Naţional-Ţărăniste locale, 
care desigur reflecta pe aceea a conducătorilor dela centru. 
Ca la un ordin, au început să se desolidarizeze de Căpitan 
şi să-l atace pieziş. Se insinua că Maniu nu s’a înţeles 
cu „sceleratul” Corneliu Codreanu, pentrucă acesta îi 
cerea să adere la o acţiune de lovitură de Stat, pe care el 
însă a respins-o categoric, menţinându-se pe linia strictei 
legalităţi. (Fostul prefect N.T., Nicolescu, avocat Misicu, 
etc.) 


5 


La Bucureşti am găsit aceeaşi apăsătoare înfrigurare. 
Ştiri contradictorii se încrucişau în toate direcţiile. Dimi¬ 
neaţa am citit în Curentul un lung reportaj despre Insula 
Şerpilor, cu fotografii şi aluzii care intimidau. Nu era o 
întâmplare ieşită din fantezia vreunui reporter. Sensul 
politic se desemna precis. Dealtfel, Directorul acestei gazete, 
Pamfil Şeicaru, devenise un seismograf al evenimentelor 
politice, prin marile posibilităţi pe care le avea de a se 
adapta în mocirla vieţii publice româneşti. O inteligenţă 
pătrunzătoare, înarmată cu multă obrăznicie şi înzor¬ 
zonată cu tot pişicherlâcul suburban. în noul regim care 
începea să se fardeze totalitar, scrisul lui reprezenta aceeaşi 
semnificaţie pe care înainte de suprimarea presei din S㬠
rindar, o avea scrisul scrutător al lui Blumenfeld. De la el şi 
de la ieşirile năbădăioase ale lui Nicolae Iorga, puteai 
descifra mai bine tendinţele dictaturii regale. 

Eram cu camarazii: Duli, Ghiţea Gh., Nacu I., Pa- 
riza Gh. etc., când am citit acest reportaj despre Insula 
Şerpilor. Le-am spus: „Se apropie zilele grele. Hai, să mer¬ 
gem să-l vedem pe Căpitan.” 

Am pornit spre Sediu. De acolo am aflat de Căpitan 
că este la biserica Gorgani. Ne-am dus într’acolo. Slujba 
era pe terminate. Biserica era foarte puţin populată. Lu¬ 
mea aceea care altădată se înghesuea, să fie cât mai aproa¬ 
pe de Căpitan, dispăruse acum. încă un indiciu că ne 
găsim în preajma furtunii, fiindcă instinctul acestei lumi es¬ 
te tot atât de sigur ca şi acel al şobolanului de pe corabie. 

în mijlocul Bisericii, în faţa altarului, stătea drept 
ca o lumânare Căpitanul, cu capul smerit, iar pe faţa lui 
palpitau gânduri amestecate cu rugăciuni. Alături, în partea 
din dreapta, stătea credincioasă Nicoleta, cu un grup de 
legionare. Ne-am apropiat încet. 

Nicoleta, cum ne-a văzut, a venit bucuroasă la mine 
şi mi-a şoptit: „Bine că aţi venit! Se simţea atât de singur 
Căpitanul!” 

M’a mişcat profund această mărturisire. Adesea mi-a 
făcut ea imputarea de ce nu mai stăm, ca altă dată, în 


6 


preajma Căpitanului, şi am plecat, risipindu-ne unii prin 
închisori (se gândea la Iancu Caranica şi Dorn Belimace, 
alţi în mormânt ca Sterie Ciumetti) şi alţii prin provincie. 

Aici, la Centru, se înghesuie lângă Căpitan mereu 
elemente în care nu poţi avea niciun fel de încredere. 
Acum, simţeam adânc această situaţie. 

Slujba s’a terminat. Când ne-a văzut Căpitanul, 
ne-a întâmpinat cu faţa luminoasă şi plin de bucurie. Iar 
biata Nicoleta era şi ea bucuroasă, de bucuria lui. 

„Hai, să mergem”, mi-a spus Căpitanul. Am ieşit afară, 
în faţa Bisericii, pe treptele ce coboară spre Bulevard, 
se eşalonaseră cordoane de legionari, care au dat onorul. 
Jos era multă lume de legionari din masă, care veniseră 
să-şi vadă Căpitanul, după cum şi oameni curioşi, printre 
care se amestecau şi mulţi agenţi. 

Ne-am urcat în maşină şi ne-am dus la restaurantul 
legionar din faţa Liceului Lazăr, iar de acolo la Coopera¬ 
tiva Gutenberg. 

Am stat mai mult acolo. Nu ştiu dacă şi Căpitanul a a- 
vut aceeaşi intuiţie. Mie însă mi s’a părut foarte bine venită 
această afirmare a solidarităţii în momente grele pe lângă 
Căpitan, pentru a risipi unele svonuri lansate de criptostrăi- 
nii din Mişcare că în urma cazului cu ziarul „Buna Vestire”, 
între Căpitan şi Macedoneni ar fi intervenit o răceală. 

S’a apropiat ora mesei. Căpitanul m’a invitat la dânsul. 
A spus că vrea să stea de vorbă mai pe larg. Am plecat 
spre Casa Verde cu maşina Căpitanului şi încă o altă maşi¬ 
nă. Acolo am găsit pe doamna Claudian, mama lui Alex. 
Teii şi încă câteva persoane. Căpitanul m’a rugat ca la masă 
să nu discutăm despre evenimentele politice în curs. 

După masă în biroul Căpitanului, eram numai noi doi. 
Căpitanul m’a întrebat ce cred despre situaţia politică, 
în esenţă i-am spus următoarele (conversaţia a durat mai 
bine de două ore şi mi-am notat-o. Nu ştiu însă dacă, 
după atâtea percheziţii, răvăşiri şi distrugeri, acest manus¬ 
cris s’ar mai putea găsi): 

„Această mare prigoană, care se anunţă şi care a şi 


7 


început, era de aşteptat. Ea constituie bătălia decisivă, 
atât din punct de vedere intern, cât şi extern. Din punct 
de vedere intern, adesea m’am întrebat de ce nu vine. Să 
fie pătura conducătoare românească care este aşa de preo¬ 
cupată de interesele ei, atât de laşă şi putredă, încât să 
se lase deposedată de beneficiile puterii fără niciun fel 
de reacţiune? N’am crezut-o niciodată şi cu atât mai mult 
n’o pot crede acuma. Asta le-am spus-o camarazilor noştri, 
din care unii sunt prezenţi aici, când vroiau să întemeiem 
o mare întreprindere cooperativă legionară, că nu ne 
putem avânta în împrumuturi, fiindcă nu se ştie ce se va 
alege într’o zi de cooperativele legionare. 

Poziţiile s’au demarcat prea adânc în această lume, 
ca ea să mai creadă în maleabilitatea noastră. Cum spuneam 
şi altă dată, din cauza subestimării persoanei D-tale, ea 
n’a crezut în seriozitatea Mişcării, ba, a crezut chiar că o 
va putea capta şi manevra în diversiuni. 

După procesul dela 1934 şi în special după apariţia 
cărţii „Pentru Legionari”, ea a început să te aprecieze 
în adevărata valoare şi să se teamă, dacă nu toţi politicie¬ 
nii, în întregime, în orice caz cei aserviţi forţelor oculte, 
care îi manevrează. în acelaşi timp Regele şi-a făcut şi el 
manevrele lui, pentru anemierea organismelor politice 
şi înlăturarea personalităţilor incomode, spre a-şi conso¬ 
lida dictatura. Astăzi această coaliţie este gata să se năpus¬ 
tească asupra Mişcării Legionare. Chiar şi Maniştii, care nu 
fac parte din această coaliţie, insinuiază lucruri care preg㬠
tesc atmosfera într’un mod perfid pentru măsurile repre¬ 
sive ce se vor lua.” 

I-am vorbit atunci de situaţia dela Călăraşi. „Sunt 
nişte incorecţii” a spus mâniat Căpitanul. 

„Ce ar fi de făcut? Mişcarea se găseşte la o mare 
răspântie.” 

„Cele două linii ale ei, cea mistică şi cea politică, care 
o seconda, începe de la această răspântie să se bifurce. 

Va trebui aleasă una din ele, căci pe amândouă nu se 
mai poate merge acum. Şi situaţia tragică este că amân¬ 


8 


două reclamă desăvârşirea lor. în trecut s’a ieşit din aceste 
situaţii prin gesturi disperate. 

Aşa a fost cazul din 1933, când a fost dizolvată Miş¬ 
carea de către Duca. Acum acest lucru nu se mai poate 
repeta, fiindcă situaţia este cu totul alta. Adversarii sunt 
mulţi şi coalizaţi şi, aşteptându-se la o asemenea ieşire, 
sunt pregătiţi să o preîntâmpine cu toate forţele. Cred 
că de data aceasta represiunea va fi sângeroasă şi masivă. 
Afară de asta Mişcarea se găseşte în cu totul alt stadiu 
de desvoltare pentru ca să fie nevoită să recurgă acum la 
gesturi individuale. Şi apoi chiar în 1934, ca printr’o minu¬ 
ne, Mişcarea a scăpat de la o situaţie foarte primejdioasă. 
Atunci însă nu putea face altfel, căci, dacă Mişcarea n’ar 
fi pedepsit pe asupritori, ar fi fost, în faza în care se găsea, 
depreciată şi nimicită. Subevaluarea şi anumite calcule 
de-ale Regelui, după cum am mai spus, ne-au salvat. 

O altă soluţie ofensivă, în care iniţiativa să fie din 
partea Mişcării Legionare şi deci, prin aceasta, să poată ieşi 
menţinându-se pe cele două linii fundamentale ale sale, ar 
fi o lovitură de stat. Cred însă că momentul este trecut. 

Se putea face acest pas disperat —ştiu, pe de altă par¬ 
te, că acesta nu intra în concepţia legionară de luptă— în 
Decembrie 1937, în timpul alegerilor, sau imediat după 
alegeri. Acum însă adversarii sunt bine pregătiţi şi pentru 
această eventualitate. 

Chiar svonurile care se lansează, prin care ţi se atribuie 
intenţia unei lovituri de stat, arată acest lucru. 

Din punct de vedere general şi în perspectiva istoriei, 
cu situaţia sa geografică şi cu vecinii care îl înconjoară, 
în special cu Rusia bolşevică la răsărit, Statul Român 
nu poate suporta convulsiunile sângeroase ale unui război 
civil. Spania Peninsulară avea din acest punct de vedere 
o situaţie privilegiată şi totuşi, ce emoragie i-a creat răz¬ 
boiul civil. Chiar şi Grecia avea o situaţie mai bună. Şi în 
România ar fi posibilă o lovitură de Stat, cu condiţia 
însă că ea să reuşească 100% şi să se termine în 24 de ore. 
Altfel, este aventură iresponsabilă. Nu ştiu dacă politicie- 


9 


nii, în frunte cu Regele —dovedit în atâtea împrejurări 
grave, un aventurier iresponsabil— au vreun sentiment de 
răspundere. Poate ei au şi unele calcule din punct de vedere 
extern, pe care noi nu le cunoaştem. Mişcarea Legionară 
însă, ca purtătoarea destinului românesc, cred că nu se poa¬ 
te pune pe un punct de vedere similar; astfel, soluţia lovi¬ 
turii de Stat o consider cu totul inoportună. 

Până când conjuctura externă nu se va schimba şi po¬ 
trivit liniei pe care v’aţi fixat la 21 Februarie 1938, când aţi 
dizolvat formal partidul „Totul pentru Ţară”, rămâne atitu¬ 
dinea de expectativă şi chiar de dare la fund, pentru ca 
adversarul, atât de înarmat şi pregătit, să izbească în gol, iar 
toată coaliţia politicienilor să rămână fără obiect. 

Totuşi rămâne în permanenţă un obiectiv precis 
şi vizibil, persoana D-tale, Căpitane. Adversarul ştie acum 
că de persoana D-tale este legată indisolubil soarta Mişcării. 
El vede chiar mai mult decât credem noi legionarii. De¬ 
claraţia lui Iamandi, făcută în Consiliul de Miniştri, că 
„mistreţul rănit” este mai primejdios, dacă este adevărată, 
îşi are un mare tâlc. Dealtfel, după cum aţi relevat în cir¬ 
culară, declaraţia lui Armând Călinescu către G-ral Si- 
chitiu, că prin dispariţia D-tale dispare şi Mişcarea Le¬ 
gionară, intenţia este clară. Şi ea s’a manifestat pentru 
a doua oară, după cazul Stelescu, Gheorghiade, cu propu¬ 
nerea făcută, în timpul guvernării lui Goga, de către Is- 
trate Micescu avocatului I.V. Emilian. Şi atunci, cred că 
problema se reduce la alternativa de a rămâne aici, înfrun¬ 
tând toate riscurile care vor surveni, sau a trece peste 
graniţă. Evident prima soluţie ar părea că este pe linia 
legionară de a sta în mijlocul camarazilor în timpul furtu¬ 
nii. Cu asta s’ar pune capăt oricăror încercări de insi¬ 
nuare, care au şi început să se producă dela anunţarea 
plecării în Italia. Dar primejdia nu se evită, oricât de ho- 
tărît ai fi D-ta de a nu da nici un prilej de provocare. Nu se 
ştie până unde pot merge ei cu provocările. 

Ei au interes să angajeze cu orice preţ bătălia, şi când 
zic ei, înţeleg mai mult Regele şi organele sale, Armând 


10 


Călinescu şi Istrate Micescu, precum şi oculta, care stă 
la spatele lor. Tactica lovirii în gol le-a fost aplicată în 
timpul guvernării Goga-Cuza şi a dat rezultate minunate, 
dar acum au posibilitatea de a merge mai departe. Singu¬ 
rul lucru care le-ar înfrâna pornirile asasine ar fi teama 
de reacţiune din partea legionarilor. 

De aceea, eu sunt pentru a doua soluţie şi anume a 
plecării peste graniţă, pe care ţi-ai fixat-o dintr’un început. 
Această soluţie are avantajul că ai anunţat-o într’o formă 
naturală într’un moment, când nu părea că erai constrâns 
şi nici ameninţat direct. Ea a fost primită cu bucurie de 
legionari, ştiind că viaţa îţi este în siguranţă, Căpitane, 
fiindcă toţi simţim instinctiv, că fără persoana D-tale, 
nu se poate concepe o adevărată biruinţă legionară. Şi 
apoi, de 20 de ani ai dat destule exemple că nu fugi de risc 
şi că nu-ţi este teamă de moarte, ca să mai fie nevoie 
de noui dovezi. Eu îmi amintesc că încă la Jilava în 1934, 
când am aflat că eşti în siguranţă, toţi suportam cu mai 
mult curaj şi speranţă închisoarea. Admiţând că după 
plecarea D-tale s’ar face arestări —deşi eu cred că tocmai 
neprinderea D-tale ar face poate să se suspende pornirea 
prigoanei— şi se vor găsi unii legionari, sau mai bine zis 
agenţi provocatori, să te înjure, că i-ai lăsat în pană, asta nu 
este esenţial. Esenţial este ca D-ta să fii în siguranţă şi să 
poţi desăvârşi tiparele Mişcării, pentrucă în faza actuală 
ea nu este încă plinită. De abia atunci ea va putea merge 
şi singură. Din punct de vedere al activităţii, eu văd, pentru 
perioada de expectativă, mult mai mari posibilităţi. Este su¬ 
ficient să poţi scrie în linişte al Il-lea volum din „Pentru 
Legionari”, şi prin aceasta ai dat o mare bătălie, atât pen¬ 
tru prezent cât şi pentru viitor, pentrucă vei oferi Mişcării 
Legionare îndrumări de bază, în special pentru faza unei 
guvernări. Apoi simpla prezenţă a D-tale în străinătate, 
poate fi un prilej de agitaţie prin interviuri, declaraţii, 
etc., şi mai ales cu svonurile care se vor naşte din fantezia 
oamenilor. Sunt multe posibilităţi. Nu este exclus să poţi 
ţine contactul cu Mişcarea şi prin vreun radio clandestin. 


11 



Aşa dar, fără să neglijezi şi unele neajunsuri care s’ar pu¬ 
tea ivi în lumea legionară, eu cred că mai potrivită pentru 
situaţia de astăzi este tot soluţia plecării în Italia. 

Cât priveşte intenţiile de acţiune ale adversarului, 
eu cred următoarele: 

Atâta timp cât guvernul va avea compoziţie eterogenă, 
de mari personalităţi (foşti prim-miniştri), cu prestigiu 
şi cu o poziţie mai independentă faţă de Rege, nu se va 
păşi la măsuri radicale. Oameni ca Vaida, Mironescu, Ge¬ 
neral Antonescu etc, nu cred să se preteze la asemenea 
răspunderi grele. 

Primejdia este reală şi iminentă de cum se va reuşi 
închegarea vreunei formule mai unitare de oameni am¬ 
biţioşi şi de a doua mână. 

Nu trebuie să uităm că dacă primii se pot pune într’o 
postură de retragere din viaţa politică, dat fiind trecutul 
lor politic, cei mai tineri, ambiţioşi şi care au gustat foloa¬ 
sele puterii în guvernare, vor lupta disperaţi pentru ap㬠
rarea viitorului lor politic, şi aceasta cu atât mai mult 
cu cât în luptă este angajat acum deschis şi Regele, care re¬ 
prezintă întreaga forţă a puterii constituite. 

Cam aşa judec eu situaţia, cu elementele pe care 
le am la îndemână, Căpitane.” 

Căpitanul m’a ascultat cu mare atenţie în tot timpul 
expunerii făcute. Când am terminat a spus cam îngându¬ 
rat: „Da, aşa este. Tâlharii s’au pus pe nimicirea Mişcării. 
Dar nu vor reuşi. Mie, după ce am scris „Pentru Legionari”, 
nu-mi mai este teamă că Mişcarea mai poate fi distrusă. 
Este acolo sămânţa ca să poată răsări mai tare şi oricând, 
acum şi mai târziu! Dar pentru o soluţie să ne mai gândim. 
Nici vorbă: chestiunea unui atentat sau a unei lovituri de 
stat nu se poate pune. Să ne mai gândim! Este vorba să 
găsim una care să ne dea posibilităţile de manevră şi care 
să împace toate situaţiile.” M’a întrebat apoi când mă 
înapoiez la Călăraşi şi, dacă mai viu pe la Bucureşti, să 
dau negreşit pe la el. 

Apoi am discutat despre Insula Şerpilor, făcând 


12 


diferite glume pe socoteala şerpilor de acolo. 

La un moment dat spune, parcă mai mult pentru 
sine: „Mă vor duce în Insula Şerpilor. Ei bine, tot ei vor 
veni să mă roage să vin de acolo spre a primi greaua răs¬ 
pundere şi nu voi accepta.” 

Am mai discutat şi alte chestiuni şi ne-am comunicat 
şi informaţii. Am ieşit pe balconul casei. Era un soare 
minunat. Se anunţa primăvara. Bucureştii Noui, parcă 
se desmorţeau după hibernarea din iarnă, Casa Verde 
parcă surâdea melancolică la soare. Va mai clocoti via¬ 
ţă în ea şi în jurul ei? Mormântul lui Moţa şi Marin re¬ 
prezintă însă un fundament de veacuri al Mişcării. 

Desigur va clocoti. Dacă nu azi, mâine, peste zece, 
peste o sută şi peste veacuri! 

Seara am luat personalul spre Călăraşi. Eram mereu 
cu gândul la Căpitan. Prea l-am văzut frământat şi interio¬ 
rizat. A vorbit puţin. Mai mult a ascultat. De ce oare? 
Poate avea de spus lucruri pe care nu le putea spune decât 
între patru ochi. îmi imputam dece n’am mers singur 
sau dece n’am stat să mai merg odată. Mi se părea că n’am 
insistat mai îndeajuns asupra necesităţii plecării şi, din 
dorinţa de a face o expunere obiectivă, am arătat şi avan¬ 
tajele rămânerii din punct de vedere al liniei legionare prin 
înfruntarea riscului. Poate aceste expresii —care în logica 
expunerii erau secundare— au avut un ecou mai mare 
în sufletul lui frământat. Cele ce-am spus au fost un deget 
pus pe o rană sângerândă. 

N’am fost deloc psiholog, fiindcă n’am ţinut seamă 
de starea sufletească. Am vorbit mai mult schematic, deşi 
n’a fost exclusă nici dogoarea convingerii. Acum simţeam 
mai bine că drama lui sufletească se găsea între cele două 
dimensiuni ale Mişcării, între politic şi moral, între circum¬ 
stanţă şi absolut, care în ultima analiză se reducea în a evita 
un risc, sau a înfrunta un risc. Era clar că pentru un om 
care avea voluptatea riscului, şi-şi făcuse o dogmă din aceas¬ 
ta, alegerea nu putea fi decât de a sta în mijlocul legionari¬ 
lor să înfrunte furtuna. Aşa a predicat el şi aşa trebuia 


13 


să facă. Nu se putea abate de la aceasta cu nicio iotă, fără 
a-şi periclita întreaga bază a spiritualităţii sale. 

Vag simţeam că este ceva care depăşeşte calculele 
politice, oricât de realiste şi logice ar fi ele. 

Era o problemă de destin, cu dimensiuni care se proec- 
tează peste veacuri şi pe care muritorii de rând nu le pot 
sesiza. Eram turburat. Nu ştiam atunci ce va urma. 

Dar şi astăzi când ştim ce a urmat, transpuşi în faţa 
aceleaşi probleme, o putem oare deslega? Cum este mai 
bine? Să fi plecat Căpitanul, sau să fi rămas aşa cum a 
făcut? Nici acum nu vom putea da un răspuns clar, noi cei 
care l-am cunoscut pe Căpitan şi am fost atât de strânşi 
legaţi de fiinţa lui pământească. Cu cât va trece timpul 
însă, se va vedea că aşa cum a procedat el a fost mai bine. 
A urmat glasul Destinului său, aşa cum Mântuitorul a ur¬ 
cat Golgota, pentru a fi răstignit pe cruce. 

* 


* 


* 


14 


II 


ÎNCEPE PRIGOANA 


întors la Călăraşi eram într’o înfrigurată aşteptare. 
Cu toate că nu văzusem nici un fel de înclinare a Căpita¬ 
nului spre soluţia plecării, totuşi adăstam într’o zi să aflu 
că a trecut graniţa. în Duminica următoare am fost din nou 
la Bucureşti. N’am putut vorbi cu Căpitanul. Era plecat 
la Predeal, sau cel puţin aşa mi s’a spus. N’am insistat. 
Am crezut că este o dare la fund. Cercul de fier însă se 
strângea pe zi ce trece. 

Un punct iritant, pe care agenţii provocatori l-au fo¬ 
losit, la maximum, a fost comerţul legionar. 

Creditorii care au avut relaţii comerciale cu coopera¬ 
tivele legionare au început să se agite. Lozinca: „Codreanu 
pleacă şi nu ne plăteşte” era perfid insinuantă. Se punea 
la cale cererea de declarare în stare de faliment a comerţului 
legionar. Circulări apocrife, redactate de Siguranţă, au 
început să circule. Toate acestea au fost gaz pe foc, faţă de 
sensibilitatea aprinsă a Căpitanului. Cu toate că ştia scopul 
ce se urmăreşte cu aceste provocări, totuşi el le-a luat în 
seamă ca posibilităţi de atac ale adversarului în inima mora¬ 
lă a spiritualităţii legionare. Acestea cred că l-au determinat 
în mod decisiv să renunţe definitiv la soluţia plecării. Se 
fixase să înfrunte furtuna, nu pe terenul forţei materiale, ci 
pe acel al forţei morale. Scutul divin al martirajului creştin 
era singura armă de care dispunea în situaţia disperată 
în care se găsea, înconjurat de politicieni fără scrupule 
care, ca o haită de lupi turbaţi, se năpusteau asupra lui. 
De pe această înălţime morală atacă pe cel mai turbat 
dintre ei, pe Nicolae Iorga. în scrisoarea trimisă acestuia, 


15 


cu privire la felul cum a fost închis comerţul legionar, 
îi smulge întreaga mască a naţionalismului fanfaron şi la 
insinuările sale de complot îi răspunde că nu va reacţiona, 
chiar dacă va fi să-l bată în cuie cu capul în jos, dar de aco¬ 
lo şi chiar din mormânt îl va privi aşa cum merită pe acest 
incorect sufleteşte. 

Când am citit aceste rânduri, cele mai sfâşiitoare 
pe care le-a scris el vreodată, am înţeles că zarurile au fost 
aruncate. 

O bătălie istorică s’a angajat pe două planuri esen¬ 
ţial deosebite. Pe planul material erau tari politicienii. 
Pe planul moral era invincibil Căpitanul. Dar necesitatea 
istorică atât pentru Legiune, cât şi pentru neamul rom⬠
nesc, cerea ca biruinţa să fie pe ambele planuri. 

în orice caz, din acestă prigoană Căpitanul trebuia să 
scape teafăr. Spre acest obiectiv trebuia să se îndrepte 
toate sforţările. 

în acest interval de timp guvernul, tot sub paravanul 
Patriarhului Miron Cristea, căpătase o formă mult mai 
omogenă, guvern la care n’a mai participat Alexandru 
Vaida, G-ral Mironescu, Tătărescu, etc. Aci, cuvânt hotă- 
rîtor avea figura satanică a lui Armând Călin eseu, secundat 
de cealaltă figură diabolică a vieţii publice româneşti, 
Istrate Micescu. 

Era evident că se intra în faza represivă de executare 
a programului împotriva Căpitanului şi a Mişcării Legio¬ 
nare. 

Armând Călinescu foloseşte scrisoarea către Profe¬ 
sorul lor ga, care prin insinuările lui o provocase, spre a 
sonda gradul de reacţiune legionară, cu gândul de a pune 
mâna pe Căpitan şi cu el, pe urmă, să paralizeze, prin şan¬ 
taj, orice reacţiune legionară. 

Instrucţiunea în cazul scrisorii cu Iorga s’a făcut cu 
toată grija şi cu mult tact. Căpitanul a fost chemat pentru 
declaraţii la Consiliul de Război de mai multe ori şi apoi 
lăsat liber. Se urmărea prin aceste manevre să se adoar¬ 
mă vigilenţa legionară, pentru a nu se reacţiona în caz 


16 


de arestare, sau să se încerce o lovitură prin arestarea 
tuturor fruntaşilor legionari? Desigur acesta din urmă 
era scopul, dar manevra era de prisos, pentrucă dintr’un 
început Căpitanul nu se pusese în raport de forţe şi apoi, 
conjunctura internaţională încă nu era propice pentru o 
fază de guvernare legionară. Desfăşurarea evenimentelor 
internaţionale însă, mergea în acest sens. Odată cu An- 
schluss-ul Austriei, prestigiul Germaniei începea să crească 
vertiginos. în închisoare, legionarii pot aştepta verificarea 
dreptăţii lor; oameni politici cu răspundere vor fi forţaţi 
de împrejurări să le-o recunoască. Până atunci ei nu vor 
face nici un fel de dificultăţi. Desigur era şi multă candoare 
caracteristică sufletului legionar de a nu putea concepe 
răul în toată hidoşenia lui, totuşi ea era justificată, căci 
nu se putea presupune atâta lipsă de răspundere şi demen¬ 
ţă la o întreagă clasă conducătoare, cu tinerii şi bătrânii 
săi. Şi apoi, oricâtă convingere ar fi avut ei —pentru 
cei care erau sinceri— că graniţile româneşti se apără 
mai bine în constelaţia alianţelor democratice, totuşi, 
era un principiu elementar de a nu-ţi nimici o rezervă, 
chiar dacă, pentru considerente de tactică, trebuie să o ţii 
în închisori. 

Evident, acest raţionament nu ţinea îndeajuns seamă 
de o prismă de bază a luptei legionare şi anume: oarba 
ură a Ocultei naţionale sau internaţionale, sub a cărui im¬ 
bold se declanşa întreaga prigoană nimicitoare peste capul 
tuturor. Deasemenea se uita că instrumentul principal al ni¬ 
micirii era un rege pervers şi dement, dovedit de atâtea ori, 
încă din timpul primului războiu mondial, cu totul lipsit de 
simţul moral şi al onoarei, un adevărat monstru, secundat 
de un estropiat ambiţios. 

Alt drum însă nu era, din moment ce la acel al trecerii 
peste graniţă s’a renunţat pentru motivele arătate. 

Ce era de făcut? Căpitanul dăduse ordin de linişte 
absolută şi evitarea oricărei provocări! în cadrul acestei 
dispoziţii trebuia totuşi acţionat pentru pararea primej¬ 
diei. Lozinca era aceea care ieşea din instinct: ,,Dacă i 


17 


se întâmpla ceva Căpitanului” ia foc România! 

Teama guvernului de proporţiile reacţiunii legionare 
trebuia alimentată din toate părţile. în acest scop m’am 
repezit prin Silistra la Bazargic (Cadrilater) spre a o lansa, 
ştiind că acolo urechile siguranţei sunt mai sensibile. 

Dealtfel nu era nevoie, căci instinctul sănătos al colo¬ 
niştilor striga acest avertisment cu toată convingerea. 
Agenţii mişunau în toate părţile, înregistrându-1 şi transmi- 
ţându-1 superiorilor. 

în conversaţiile pe care le aveam cu diferiţi politicieni 
locali, foşti prefecţi, primari, magistraţi sau avocaţi (chiar 
dela început şi în special dela apariţia cărţii Căpitanului şi 
alegerea mea ca deputat la Caliacra, toţi mă ştiau că sunt 
legionar) îmi manifestam îngrijorarea că dacă se întâmpla 
ceva lui ,,Comeliu Codreanu” ar rezulta o tragedie pentru 
România. Dealtfel, măsuri represive împotriva lui ar fi 
lipsite de orice sens politic din moment ce el însuşi, pentru a 
nu crea dificultăţi pe plan intern şi mai ales internaţional 
guvernului, în actuala situaţie externă, şi-a dizolvat par¬ 
tidul şi nu înţelege să activeze. 

Manifestam un optimism de circumstanţă. într’o 
zi mergând spre Tribunal mă întreabă avocatul Nicolescu, 
fost prefect Naţional-Ţărănist, asupra situaţiei. La un mo¬ 
ment dat îmi spune: ,,Domnule Papanace, nu ştiu ce ele¬ 
mente ai de eşti optimist. Din câte ştiu eu, situaţia este 
foarte gravă”. 

—Cred în Arhanghel. 

—Ce este aia Arhanghel? 

—Voi politicienii nu puteţi înţelege. S’ar putea totuşi 
reda în mod parţial în limbajul politic prin: Imponderabil 
în fapt, pentru optimismul pe care îl afişam, eu credeam 
în acel moment în Imponderabil. 

în noaptea de Sâmbătă spre Duminica Floriilor, 
s’a făcut arestarea Căpitanului şi a numeroşi fruntaşi le¬ 
gionari din întrega Ţară. 

Se înfiinţaseră lagăre de concentrare şi au fost suspen¬ 
date gazetele legionare în frunte cu Ziarul „Cuvântul” 


18 


şi „Buna Vestire”. 

Dimineaţa, întâlnindu-mă cu Fănică Anastasescu, 
care venise cu echipa „Colţea” să dea un meciu de fotbal, 
i-am comunicat vestea suspendării Ziarului „Cuvântul”. 
A rămas surprins. Cei de la „Cuvântul” nu se aşteptau la 
o asemenea măsură! 

La Călăraşi nu s’a făcut niciun fel de arestare. în 
judeţ mi se pare că a fost arestat D-nul Pantelimon de la 
Slobozia. Pe mine nu m’au arestat. Seara pe când luam masa 
la „Restaurantul Central”, am văzut că întreaga poliţie 
împreună cu poliţaiul oraşului, Badac, se tot învârtea 
pe lângă mine, acesta, în cele din urmă, a venit la masă şi 
a întrebat dacă discutăm despre „Garda de fier”. Vorbeam 
despre altceva. A stat puţin, apoi, bătându-mă semnifi¬ 
cativ pe umăr şi râzând protector a plecat. 

Nouă ni s’a părut curioasă această atitudine, dar am 
explicat-o prin ţicneala pe care i-o atribuiam. A doua zi 
însă parcă am înţeles semnificaţia gestului. Parcă ar fi vrut 
să spună: „Te-am avut în mână, ai depins de mine, dar 
te-am lăsat.” 

Nu mi-am putut explica, nici atunci şi nici acum, 
pentru care motiv n’am fost arestat în noaptea de 16 Apri¬ 
lie 1938. 

Desigur nu eram o vedetă de prima mână în Mişcare. 
Importanţa mea o cunoştea un număr restrâns de cadre 
pe la Centru şi poate o bănuia poliţia. Faţă însă de atâtea 
nume a celor arestaţi, mult mai necunoscute, pe care le v㬠
zusem publicate în gazete, trebuia să fiu arestat, mai ales că, 
în urmă cu câteva luni, demisionasem din serviciu şi candi¬ 
dasem pe listele de la Caliacra, unde am fost declarat ales 
deputat. Fel de fel de ipoteze mi-am imaginat pentru expli¬ 
caţia acestui fapt. 

Venisem la Călăraşi în Nocmbrie 1934, după ce am 
stat 10 luni pus în disponibilitate, ca urmarea închiderii 
mele la Jilava, cu ocazia pedepsirii lui I. G. Duca. în dis¬ 
poziţia de reintegrare era prevăzut că nu pot rămâne la 
Bucureşti şi nici în Cadrilater pentru a nu putea continua 


19 


activitatea politică. Am ales Călăraşul care era între Bucu¬ 
reşti şi Cadrilater, tocmai un punct de legătură bună. 

Poliţia Capitalei sau Siguranţa Generală a trimis la 
Călăraşi o fişă încărcată cu recomandări de a fi în de-a- 
proape supravegheat. In special pentru o manifestare pe care 
o organizasem după ieşirea dela Jilava, cu coloniştii din 
Cadrilater, la mormântul lui Sterie Ciumetti şi apoi la 
„Nicadorii” dela Jilava. A fost prima manifestare cu bus¬ 
culade cu Poliţia, care a rupt ghiaţa prigoanei de la 1934. 
La mormântul lui Sterie Ciumetti, la care a venit şi Ge¬ 
neralul Cantacuzino, am ţinut o scurtă cuvântare şi am luat 
un jurământ că nu-1 vom uita pe Ciumetti şi nici pe călăii 
lui niciodată. 

Semnificaţia acestui jurământ li s'a părut suspectă 
şi desigur datorită acestui fapt am fost pus sub strictă su¬ 
praveghere. în acest sens, i s’a făcut o adresă confidenţială 
Inspectorului Fiannciar Teodoru, de care depindeam ierar¬ 
hic, spre a-mi urmări mişcările. 

El însă m’a anunţat prieteneşte, fiindcă nutrea sim¬ 
patie pentru Mişcare. Mai târziu, în timpul guvernării 
Legionare, mi-a înmânat acel document. 

Mă gândeam dacă nu este chiar bine pentru elementul 
nostru şi chiar pentru Mişcare ca, după cazul Duca, care a 
atras atâta ură sălbatică împotriva noastră, să mă dau la 
fund pentru un timp. 

în faţa acestei situaţii mi-am dat seama că activitatea 
ce trebuie să o desfăşor aici la Călăraşi trebuie să fie una 
de adâncime , nu de suprafaţă , mai ales că nu vroiam 
să pierd acest punct de legătură. 

Pe lângă aceasta, a^ci îşi avea sediul Batalionul de Gar¬ 
dă, unde îşi făceau stagiul militar tinerii noştri colonişti din 
Cadrilater, Comandantul acestui Batalion a fost Maiorul 
aromân Guşu. Misiunea acestui Batalion era de a contracara 
terorismul Cornitagiilor bulgari. 

îmi imaginasem un nou sistem de activitate de adevăra¬ 
tă esenţă legionară: fapta să vorbească . îmi aminteam 
de recomandaţia care o făcea Căpitanul mereu, ca acolo 


20 


unde este un legionar să se creeze un mediu nou. M’am ho- 
tărît să fac aplicaţia acestui principiu, la instituţia unde 
aveam serviciu, la Administraţia de Constatare, unde am în¬ 
deplinit funcţiunea de Şef de Serviciu şi, mai pe urmă, 
de Administrator Financiar, cu delegaţie. Situaţia era grea, 
fiindcă această Instituţie Publică, era cea mai cangrenată 
dintre toate celelalte. Este greu să introduci cinstea, dacă 
n’ai puteri discreţionare şi aceasta cu atât mai mult cu cât 
ea se întindea până la treptele cele mai înalte ale ierarhiei, 
deci nu numai în jos, ci şi în sus. Şi totuşi am reuşit să 
îngrădesc corupţia (ar fi o naivitate să se creadă că ar 
fi putut fi înlăturată), să introduc un criteriu scrupulos, 
adesea sever, dar obiectiv în raporturile cu contribuabilii, să 
aerisesc îmbâcseala în care se cultiva tradiţionala şicană 
birocratică şi să fac să fie ordine în scripte şi mai multă 
culanţă în rezolvarea lucrărilor. Pentru contribuabilii 
cinstiţi, aceasta era o uşurare. începuseră să aibă încredere 
în Instituţie şi erau mulţumiţi, chiar dacă uneori trebuia să 
plătească mai mult la Stat. Căpătaseră siguranţa prin 
dispariţia spectrului controlorului şperţar, care în fiecare 
lună se rotea în jurul prăvăliei lor spre a-şi primi „învârtea¬ 
la”. La nevoie ştiau acum unde să se adreseze şi să-şi capete 
dreptate. Chiar şi evreilor corecţi, (ca prin minune s’au 
găsit şi din aceştia), aplicând principiul corectitudinii 
legionare, li s’a dat dreptate; dar tot acest principiu a făcut 
pe unii dintre ei să-şi radieze firmele de acolo şi să le înscrie 
în altă parte, unde să-şi poată continua învârtelile. 

în această acţiune am avut avantajul de a fi colabo¬ 
rat cu nişte administratori tineri, care nu erau infectaţi 
de corupţie şi depuneau zel pentru înoire. 

întreg meritul însă —trebuie s’o spun— mi se atribuia 
mie, şi prin mine, calităţii de legionar. Da! Părea o reve¬ 
laţie în miniatură ceea ce făceam acolo, dar care dădea ima¬ 
ginea de proporţiile grandioase ce le va putea lua când 
Mişcarea Legionară va ajunge odată să guverneze. Con¬ 
sideram munca de acolo ca un şantier şi chiar ca o tabără 
de muncă legionară pe terenul aspru al realităţilor. Aceasta 


21 


îmi împăca conştiinţa de legionar. 

Mă gândeam chiar, după ce voi fi obţinut toate rezul¬ 
tatele, să o sugerez Căpitanului —potrivit recomandărilor 
lui— ca o armă (cu totul inedită) de luptă politică, aşa cum, 
în 1932, i-am pledat problema cooperativelor legionare, a- 
cestea nu atât pentru rezolvarea situaţiei economice, ci cu 
scop educativ şi de afirmare în politică, ceea ce s’a şi aplicat 
mai târziu. 

După timpul de studiu, tineretul legionar trebuia 
să dovedească că vigoarea legionară se afirmă şi pe terenul 
practic, înlăturându-se părerea că totul este o exuberanţă 
a tinereţii idealiste, care odată reintrat în viaţa cotidiană, 
se adaptează mediului existent. 

In aceste condiţii propaganda pe chestia „cinstei” 
declamatorie sau demagogice, cădea dela sine, căci era con¬ 
cretizată în fapte grăitoare prin sine. Acest lucru mi-a 
atras simpatie, respect şi chiar prestigiu, atât în lumea li- 
ber-profesioniştilor de toate categoriile, cât şi în aceea 
a magistraţilor care se ocupau cu probleme fiscale şi cu 
care veneam des în contact. 

Datorită acestui fapt am reuşit —fără să intru în viaţa 
de cafenea cu cancanuri mărunte obişnuite oraşelor de pro¬ 
vincie— să formez un grup de simpatizanţi faţă de Mişcare, 
de elemente intelectuale de suprafaţă, pentru a-i risipi 
caracterul considerat minor, determinat mai mult de faptul 
că era reprezentată de elemente tinere. Acest neajuns 
se observa în toate oraşele de provincie. Aci însă acesta 
mi se părea mai mare dat fiind caracterul sceptic şi zefle¬ 
mist al acestor locuitori de pe malul Borcei! 

Ne-am înjghebat deci, un grup care ne strângeam de 
obiceiu la masă, format din avocatul Virgil Stănescu, 
cunoscut ca averescan, o inteligenţă pătrunzătoare şi cu 
mult spirit critic, Dr. Zlota, medic primar la Spitalul din 
Călăraşi, un chirurg eminent şi de mare prestigiu, Dr. 
Boca din Generaţia de la 1922, cu calmul şi inima de aur, 
Dr. Tuţuianu, Gh. Rusu, contabil la Banca Naţională, 
sincer şi inimos, Pericle Zega, Ursu, Şeful Depozitului 


22 


M.A.T. La acest grup veneau, din când în când, şi alţii. 
El radia simpatie pentru Mişcarea Legionară. 

în aceste două direcţii, destul de camuflate, se desf㬠
şura activitatea mea legionară în Călăraşi. Ele însă nu erau 
suficiente pentru a determina şi mai ales a organiza un cu¬ 
rent. La o astfel de operaţie eu nu mă puteam expune. 

Norocul a fost că, între timp, la Gara Ciulniţa, a fost 
transferat Gh. Dragomir Jilava, comandant legionar. Cu tem¬ 
peramentul lui de agitator neastâmpărat şi simţ de organiza¬ 
re, el s’a pornit să răvăşească judeţul în lung şi în lat şi să-l 
organizeze în cuiburi. Acelaşi lucru l-a făcut şi în oraşul 
Călăraşi, ajutat fiind dintr’un început de vechiul legionar 
Nicolae Stăncescu şi surorile lui, precum şi de legionarul 
Dima, profesor la şcoala Comercială din Călăraşi. 

în curând se vor apropia de Mişcare voci spirituale, 
dintre care, mai principale, avocatul Ranetescu, fost decan 
al Baroului Ialomiţa şi pr. Ion Ion, fost prefect Naţional- 
ţărănist. 

Eu am evitat să mă amestec în viaţa legionară locală. 
Legătura o păstram numai cu Ghiţă Dragomir. Că eram 
legionar convins, era lucru notoriu, dar că nu desfăşuram 
o activitate vizibilă, deasemenea era fapt evident. Singu¬ 
rul gest politic ostentativ a fost că nu m’am dus să votez 
Constituţia lui Carol al Il-lea, cu toate că trebuia să merg, 
aşa cum erau dispoziţiile, în grup cu toţi funcţionarii 
Instituţiei. 

Să fi fost situaţia de simpatie de care mă bucuram în 
oraş care ar fi determinat organele locale să nu mă treacă 
pe lista celor ce urma să fie internaţi? Sau poate contrastul 
între descrierea din fişa Capitalei, unde eram intitulat tero¬ 
rist gardist şi în plus Macedonean, şi ţinuta liniştită şi re¬ 
zervată pe care tot timpul am păstrat-o la Călăraşi, să fi 
determinat organele poliţieneşti locale, să tragă concluzii 
că m’am „cuminţit cu desăvârşire”, mai ales că n’au putut 
surprinde niciun fel de activitate neobişnuită? Sau poate 
faptul că Poliţaiul Badac era şi el de origină Macedo-Ro- 
mân, aşa cum adesea spunea şi că ar fi participat ca volun- 


23 


tar în campania din 1913, în Bulgaria, cu ai noştri, între 
care era şi tatăl meu, să-l fi făcut a nu mă trece pe lista 
internaţilor? 

Dar poate să nu fi fost nicio dispoziţie dela Centru 
în acest sens. Acolo se va fi crezut în informaţii, care au 
fost şi aici răspândite de cei interesaţi, că între mine şi 
Căpitan ar fi intervenit o răceală în urma atacului ce l-am 
făcut contra redactorilor dela ziarul „Buna Vestire”, prin 
ziarul „Legionarii” care apărea la Bazargic. Sau poate 
pur şi simplu n’am fost considerat ca element important 
şi primejdios ordinei publice stabilite. 

Mi-am dat seama de primejdia faptului că cei mai mulţi 
dintre fruntaşi au căzut în mâna poliţiei, precum şi de ne¬ 
cesitatea de a rămâne câţi mai mulţi nearestaţi afară. 
Am profitat de faptul că eram în preajma Paştilor şi, 
sub formă de concediu, am dispărut din Călăraşi. 

M’am dus în Cadrilater, la Bazargic, unde locuia fa¬ 
milia şi unde am stat ascuns, neluând contact decât cu ele¬ 
mentele din Conducerea Organizaţiei Legionare. 

începe Săptămâna Patimilor! Mişcarea Legionară, 
în frunte cu Căpitanul, începea urcuşul Golgotei. în fami¬ 
liile celor arestaţi era jale, plâns, disperare. în marea familie 
legionară, lacrimi şi rugăciuni, dar şi pumni încleştaţi. 
Satanică era răsbunarea ocultă! Cine ştie după ce ritual 
deosebit s’a fixat de către forţa ocultă răstignirea Căpi¬ 
tanului! După condamnarea la şase luni, pentru scrisoarea 
adresată lui Nicolae Iorga, începe violenta campanie pentru 
denegrarea Căpitanului. 

Vor să-l smulgă din inimile româneşti, care acum sân¬ 
gerează. 

înfig în adânc armele perfide şi murdare ale calom¬ 
niei şi le răsucesc fără milă şi fără ruşine. în zadar însă, 
Căpitanul a prins rădăcini, până în ultima fibră a trupului 
românesc, şi imaginea lui este ascunsă până în cea mai mi¬ 
că cută a sufletului românesc. 

El poate dispare numai atunci, când va dispărea p㬠
mântul şi neamul românesc. Şi cine ştie dacă şi atunci. 


24 


Pentrucă el este adânc şi mare şi tot atât de adânc anco¬ 
rat în Dumnezeire, prin jertfele şi suferinţele lui. 

Acest lucru însă, nu-1 pot înţelege urmaşii fariseilor, 
sau poate tocmai faptul că îl simt, îi face să se năpustească 
cu atâta ură! 

Se pregăteşte atmosfera pentru marele proces al 
trădării! 

Trec sărbătorile Paştelui triste şi umezite de lacrimi, 
îmi dau seama că ascuns nu se poate ajuta la pregătirea 
procesului care se anunţa. Mă hotărăsc să mă întorc la 
Călăraşi, acum după ce primul val al arestărilor trecuse. 
Acolo să încerc să mă strecor atât cât se va putea: bătălia 
abilităţii pe care o recomandă Căpitanul, pentru aceste 
vremuri. 

în Duminica Tomei, seara iau trenul dela Bazargic spre 
Călăraşi. 

Cu toată grija pe care o aveam de a mă feri, întâmpla¬ 
rea face să nimeresc un compartiment unde era Şeful 
Legiunii de Jandarmi Caliacra, Maior Gheorghiu. îl cunos¬ 
cusem în timpul alegerilor din Decembrie 1937 şi cu toate 
că nu s’a ţinut totdeauna de cuvânt în promisiunile făcute 
în legătură cu legalitatea alegerilor, totuşi am stat în rapor¬ 
turi bune întrucât, comparativ, era un om de bune ma¬ 
niere. A rămas surprins când m’a văzut liber! Desigur, 
el nu avea niciun ordin referitor la mine, fiindcă eu nu fi¬ 
guram cu domiciliul în raza judeţului său. Presupuneam 
însă că va raporta atât de întâlnirea cu mine, cât şi despre 
conversaţia pe care o vom avea. M’a întrebat ce zic despre 
evenemente. în esenţă i-am spus: „evident, dacă aşi privi 
evenimentele prin prisma sentimentală aşi fi foarte mâh¬ 
nit de cele ce se întâmplă. însă trebuiesc văzute şi pe latura 
politică, care contează mai mult. Nu cunosc, dar presupun 
că vor fi considerente de ordin extern care îl determină 
pe Rege să ia măsuri împotriva Mişcării Legionare, pentru a 
dovedi fidelitate angajamentelor luate. Aşa cer în momentul 
de faţă interesele Ţării; Mişcarea Legionară, în frunte cu 
Căpitanul, pot înţelege acest lucru şi sunt dispuşi să suporte 


25 


orice privare de libertate cu cea mai mare seninătate. Re¬ 
gele însă, în a cărui capacitate politică am mare încredere, 
trebuie să păstreze Mişcarea Legionară ca o rezervă, pentru 
eventualitatea că desfăşurarea evenementelor ar cere 
folosirea ei. Dacă Mişcarea Lagionară n’ar fi existat, Re¬ 
gele ar fi trebuit să o creeze. Codreanu este cel mai convins 
Monarhist şi oricând se poate pune la dispoziţia Regelui. 
Mi-e teamă însă că excesul de zel al unor elemente, care 
n’au pătruns adevăratul rost al politicii Regelui, să nu 
meargă spre ireparabil. Dealtfel campania de denigrare 
care se insinuiază contra Căpitanului, în special pe chestia 
originei, pe lângă că nu-şi produce efectul urmărit de cei 
care o pun la cale, poate dimpotrivă să producă un efect 
contrariu, de a rupe legăturile sufleteşti. Şi dacă se merge 
spre un ireparabil, adică dacă i se întâmplă ceva lui Co¬ 
dreanu, apoi România intră în convulsiuni grele, din care nu 
se ştie cum va ieşi. Dumneavoastră, care sunteţi pe teren, 
cunoaşteţi mai bine pulsul popular şi cred că aveţi datoria 
să informaţi exact cercurile superioare, spre a feri Ţara 
de nenorociri”. 

Poate din convingere sau de circumstanţă, mi-a spus 
că şi el nu găseşte eficace o politică de represiune. 

Ajuns la Călăraşi, mi-am reluat serviciul. Atmosfera 
devenea înăbuşitoare. Agenţii nu mă slăbeau şi se ţineau 
în permanenţă după mine. Şi noaptea locuinţa-mi era p㬠
zită. La birou erau puşi unii funcţionari să mă iscodească. 
Mi-am restrâns activitatea la birou-masă-casă. 

Pentru ca să nu pun în situaţie delicată pe unii cunos¬ 
cuţi să mă evite, mă izolam singur. Un magistrat integru, 
Preşedinte de tribunal, Domnul Octav Niculescu, observând 
acest lucru, a venit la masă, la mine şi mi-a spus. „Fiindcă 
observ că te izolezi şi mulţi te evită, acum să-mi permiţi 
să stau la masă cu D-ta”. Nu era un simpatizant de-al nos¬ 
tru acest magistrat, dar era „un pasionat de dreptate”, 
pe care o vedea călcată în toate părţile, fapt care îl înăcri¬ 
se şi făcuse din el aproape un mizantrop. Se vedea că mons¬ 
truoasa nedreptate ce se face Mişcării şi Căpitanului îi 


26 


treziseră, peste scepticismul lui obişnuit, simpatii care 
acum, în momentele grele, se manifestă poate ostenta¬ 
tiv. 

Aceleaşi simpatii s’au manifestat şi la mulţi ofiţeri 
din Batalionul de Gardă, unde îşi făceau serviciul militar 
fii de colonişti, care luau masa în grup, la acelaşi restaurant. 
In toiul mişeliei care se pregătea împotriva Căpitanului, 
la care oficial erau angajate prin elemente inferioare cele 
două instituţii fundamentale ale Statului, Armata şi Justi¬ 
ţia, aceste gesturi venite dela elementele de elită din aceste 
instituţii erau o rază de speranţă că nu totul este pierdut. 

Pe întreg cuprinsul Ţării desigur sunt încă multe alte 
asemenea elemente a căror inimă bate alături de noi, 
precum şi întreaga conştiinţă românească. De aceea nicio¬ 
dată n’am confundat elementele lipsite de caracter, care 
se pretau ca elemente docile la toate ignominiile, cu insti¬ 
tuţiile de bază ale ţării, care în esenţa lor erau sănătoase. 
Nu mi se părea ceva mai oribil decât justificarea pe care 
o dădeau elementele infame, că trebuie să execute ne¬ 
dreptatea care li se cere, căci altfel îşi pierd pâinea şi ris¬ 
că să fie mutate cine ştie în ce colţ de provincie!! Şi în¬ 
cepeam să am o stimă deosebită pentru acei oameni de ca¬ 
racter, care fiindcă nu se pretau la nedreptate sau ilegali¬ 
tăţile cerute de politicieni, erau uitaţi în posturi modeste 
de provincie. 

După ce s’a crezut că atmosfera a fost pregătită su¬ 
ficient prin campania de calomnii, s’a publicat în ziare Or¬ 
donanţa de dare în judecată a Căpitanului, în ziua de 
6 Mai 1938. Căpitanul era calificat de trădător. 

Era îngrozitor de tragic şi ridicol în acelaş timp. îţi 
venea să urli de durere şi să hohoteşti de râs! Simţeai 
rânjetul Ocultei, în grimasa satanică a lui Armând Căli- 
nescu şi Istrate Micescu, autorii ordonanţei de dare în ju¬ 
decată şi vedeai pe duşmanii noştri cum îşi frecau mâinile 
de bucurie jubilând în faţa acestei mari tragedii româneşti. 
Ce satisfacţie mai mare putea exista pentru aceştia decât 
faptul ca să fie condamnat Codreanu ca trădător! 


27 


Desigur că îşi dădeau seama că acest lucru nu va fi 
crezut de nimeni, dar pe ei îi interesa pe lângă structura 
fizică şi structura morală. 

în atmosfera de teroare în care se monta procesul, 
era evident că apărarea o să fie grea. în prima Duminică 
la 15 Mai 1938, la orele 5 dimineaţa, am reuşit să plec 
neobservat de acasă şi să mă reped până la Bucureşti, 
împreună cu Sterie Duli m’am dus la D-ra Lizeta Gheor- 
ghiu, care se ocupa cu apărarea Căpitanului. îl văzuse 
pe Căpitan la Jilava şi era foarte îngrijorată de condiţiile 
groaznice în care a fost ţinut dela arestare. La organizarea 
apărării erau dificultăţi mari. Avocaţii evitau să se înscrie 
şi unii, vechi cunoştinţe, chiar refuzau. Era decepţionată. 
I-am spus să apelez la Henţescu, acest român de inimă 
care a ajutat în momente grele Mişcarea şi pe Căpitan. 

La el am recurs în 1934, pentra apărarea Nicadorilor şi 
tot aşa într’un moment, când toţi ne părăseau, el s’a ofe¬ 
rit primul. 

Pledoaria care a ţinut-o la procesul Gărzii este o capo¬ 
doperă de simţire şi gândire românească, demnă de orice 
antologie, şi care va trebui să figureze în scrisul legionar. 
Căpitanul a fost entuziasmat atunci. „Ar fi o minune —a 
exclamat Lizeta Gheorghiu,— dacă l-am avea pe Henţescu! 
El a fost minunat la procesul Gărzii, cred că va veni dacă 
veţi apela la dânsul”. Am discutat apoi despre martori 
care să depună favorabil pentru Căpitan. Interesa mai mult 
oameni politici care să arate că circulările pentru jandarmi, 
pe care ordonanţa definitivă le consideră drept acte secrete 
de stat, ajungeau în mod obişnuit în mâna oamenilor 
politici, mai ales în timpul alegerilor. I-am spus de Dr. 
Petre Topa ca fost Vice Preşedinte al Camerei şi Secretar 
General al Partidului lui Iorga. „Foarte important dacă ar 
veni, mai ales că el este omul lui Iorga, fiindcă şarpele 
veninos împotriva Căpitanului tot Iorga este”, mi-a spus 
ea. 

Să încerc! Nu era vreme de pierdut. A doua zi dimi¬ 
neaţa trebuia să mă întorc la serviciu, căci altfel s’ar fi 


28 


alarmat poliţia. 

Am plecat cu Duli la locuinţa lui Henţescu. Am avut 
norocul şi l-am găsit acasă. I-am arătat rostul deranjului 
şi i-am cerut să-l apere pe Căpitan, în acest greu moment, 
aşa cum şi altă dată l-a apărat, tot în momente grele, cu 
atâta căldură. Acest om dintr’o bucată s’a oferit fără re¬ 
ticenţe şi ezitări. L-am trimis pe Duli să-i comunice D-rei 
Gheorghiu rezultatul şi să stabiliească ora şi locul pentru 
a lua contact, în vederea studierii dosarului, iar eu am ple¬ 
cat direct la Dr. Topa. 

Mergeam cu hotărîrea să-l conving, cu toate că ştiam 
că ar fi avut, cu câţiva ani în urmă, un conflict cu studenţii 
Macedoneni la Căminul din Str. Iorceanu, când Dr. Topa 
ar fi smuls fotografia Căpitanului de pe perete şi ar fi arun¬ 
cat-o jos. Socoteam însă că momentele erau prea deciseve 
pentru a ţine seamă de acest lucru. 

L-am găsit acasă. M’a primit cu zâmbetul lui obiş¬ 
nuit. în esenţă i-am spus: „Am venit pentru o chestiune 
politică, care în fond însă este naţională. 

Ştiu cât ţineţi la Domnul Profesor Iorga şi este de 
toată lumea cunoscut devotamentul cu care l-aţi servit 
şi îl serviţi. Aţi fost cel mai credincios dintre toţi cola¬ 
boratorii, care au trecut pe lângă această uriaşă persona¬ 
litate a vieţii noastre publice. De aceea în momentul de faţă 
Dvs. aveţi marea datorie —aşi putea spune misiunea isto¬ 
rică— să temperaţi pornirea nedreaptă a Profesorului îm¬ 
potriva Căpitanului. 

Nu ştiu prin ce intrigi, care au zdruncinat buna credin¬ 
ţă a Profesorului, s’a ajuns la această încordare. Căpitanul 
ne vorbea totdeauna cu respect despre Profesorul Iorga 
şi în cartea „Pentru Legionari” are rânduri de mare admi¬ 
raţie pentru D-sa. Totdeauna s’a considerat ca un elev 
al D-sale în materie de naţionalism. 

Acum politicieni de speţa lui Armând Călinescu, 
fiindcă nu îndrăznesc direct, s’au folosit de prestigiul 
lui, spre a izbi în Căpitan şi în Garda de Fier. Şi tot sub 
prestigiul lui ar vrea să se meargă mai departe, poate până 


29 


la crimă. Căci condiţiile în care a fost ţinut Căpitanul, 
timp de 20 de zile, pe cimentul Jilavei, este un adevărat 
atentat la viaţa sa. Şi nu se ştie dacă nu vor merge până 
la crimă. 

Curtea asiduă pe care Armând Călinescu o face Pro¬ 
fesorului Iorga, cu vizetele la Vălenii de Munte, cărora 
li se face atâta publicitate urmăreşte acest lucru. Este bine 
deci ca Profesorul să fie prevenit de aceste manevre ale 
lui Armând Călinescu, cu atât mai mult cu cât deja opi¬ 
nia publică a început să îndrepte revolta spre el, în loc să 
o îndrepte spre adevăraţii vinovaţi. Cred că aveţi D-stră 
datoria să faceţi acest lucru. Mai mult: eu cred că se poate 
îndrepta cazul nefericit din trecut care a adus condamna¬ 
rea Căpitanului de şase luni închisoare şi a dat prilej lui 
Armând Călinescu să pună mâna pe Căpitan. Aţi citit 
desigur ordonanţa împotriva Căpitanului. Poate să creadă 
Profesorul Iorga că Comeliu Codreanu este un trădător? 
Şi fiindcă nu poate să o creadă, el are posibilitatea, auto¬ 
ritatea morală şi prestigiul să o spună acum răspicat —aşa 
cum îi este obiceiul şi temperamentul— înainte de ju¬ 
decarea procesului. Ar fi un gest salutat cu lacrimi de bu¬ 
curie de întrega suflare românească.” Apoi i-am arătat 
necesitatea de ordin politic, atât intern cât şi extern, a 
existenţei Mişcării Legionare şi i-am spus: ,,adresându-mă 
Dvs. personal, v’aşi ruga de ceva mai concret: 

Ştiţi că se impută Căpitanului că a sustras acte se¬ 
crete, făcându-se caz de nişte circulări confidenţiale trimise 
jandarmilor cu ocazia alegerilor. Ori, prin situaţia Dvs. 
de parlamentar şi în special de Vice Preşedinte al Camerei, 
aţi avut desigur prilejul să cunoaşteţi că aceste lucruri 
erau curente în viaţa parlamentară, şi de care totdeauna 
se făcea caz mai ales cu ocazia validărilor. Acest lucru 
dacă l-aţi mărturisi la proces ca martor, ar fi de mare im¬ 
portanţă. Mă gândesc, în legătură cu cele spuse la înce¬ 
put, că dacă Profesorul Iorga, fiind angajat direct, n’ar vrea 
să facă o rectificare în acest sens, ca să nu pară că dă în¬ 
dărăt, atunci mărturisirea Dvs., ca un cunoscut colaborator 


30 


a Profesorului Iorga, ar avea o evidentă semnificaţie. Nu 
cred ca Profesorul Iorga să vă oprească de la acest lucru.” 

Dr. Topa m’a ascultat cu multă bunăvoinţă. Mi-a 
spus că regretă şi el că s’a ajuns la încordarea cu Profe¬ 
sorul Iorga şi dacă n’ar fi fost bolnav —arăta şi acum 
slab la faţă— poate că ar fi oprit să se ajungă lucrurile 
unde au ajuns. 

Despre tratamentul la care a fost supus Căpitanul 
la Jilava, crede că Profesorul nu ştie nimic. îl va pune 
la curent cu acest lucru şi cu întreaga situaţie. Nu crede 
că se va ajunge la o condamnare la moarte şi după această 
furtună, lucrurile vor începe să se îndrepte. Şi Codreanu 
ar fi greşit, fiindcă a fost foarte intransigent faţă de toţi. 
Putea să accepte să colaboreze, că mai erau atâţea naţio¬ 
nalişti nu era numai el. 

în ceea ce priveşte depoziţia ca martor, el mi-a spus 
că o acceptă, fiindcă într’adevăr povestea cu „acte secrete 
de Stat” este neserioasă, asemenea circulări fiind obişnui¬ 
te în mâinile oamenilor politici şi că este sigur că nu va 
găsi niciun fel de opoziţie din partea Profesorului Iorga. 

Am mai discutat despre situaţia politică în general 
şi apoi am plecat. Eram mulţumit de rezultat. Pe drum 
mă gândeam ce fericire ar fi dacă Profesorul Iorga ar în¬ 
ţelege cursa în care a fost atras şi ar lua apărarea Căpita¬ 
nului. Credeam că asemenea întorsături, oricât de capri¬ 
cioase ar părea, ele nu sunt excluse pentru temperamentul 
său. 

Totul depinde însă de Dr. Topa, să aibă curajul şi să 
ştie să atingă coardele sensibile ale Profesorului. Mă bucu¬ 
ram la acest gând. Poate nedesluşit, simţeam însă atunci 
că tragedia pentru neamul românesc ar putea fi poate evi¬ 
tată. Dar îmi puneam şi întrebarea îndoelnică: Va avea 
Dr. Topa curajul şi posibilităţile necesare şi va depune pa¬ 
siune pentru reuşita acestei acţiuni? 

Am lăsat vorbă lui Duli să comunice D-rei Lizeta 
Gheorghiu că Dr. Topa a acceptat să depună ca martor 
în proces, în sensul dorit de noi, şi am plecat spre Călăraşi. 


31 


A doua zi am fost la timp la serviciu. Funcţionarul 
care îl bănuiam că este pus să mă iscodească, m’a întrebat 
dece n’am ieşit ieri deloc din casă. I-am spus că am fost 
răcit şi m’am mulţumit să iau un ceai cu puţină brânză, 
stând în pat. De aci am căpătat convingerea că plecarea mea 
la Bucureşti n’a fost observată. Camuflarea însă era acum 
cât se poate de necesară. Trebuia câştigat timp, pentru a 

f iutea activa măcar acum până la judecarea procesului, 
n acest sens, eu care evitam totdeauna solemnităţile, 
am fost reprezentant al Instituţiei atât la Te Deum-ul 
oficiat cu ocazia zilei de ,,Zece Mai”, cât şi la parada mi¬ 
litară care a urmat. Acest lucru a părut curios pentru mai 
mulţi. „Ei”, îmi spune, râzând şi oarecum surprins, a doua 
zi Preşedintele de Tribunal Mircea Niculescu, un bun sim¬ 
patizant de al nostru, care cotiza şi în prigoană, „Ce semni¬ 
ficaţie are asta? Te-am văzut protos la Te Deum şi paradă”. 
„Trebuia să reprezint Instituţia ca şi d-ta”, i-am spus 
surâzând! „Vom discuta noi într’o zi.” Desigur că acest 
lucru a fost observat, înregistrat şi raportat de poliţie. 
Scopul urmărit a fost atins complect. 

Acum o nouă sarcină apăsa, în mod special, pe umerii 
mei. La Călăraşi, a fost repartizat spre judecare, de la Cur¬ 
tea de Apel de la Constanţa la Curtea cu Juraţi, procesul 
lui Ion Patoni, legionar colonist, care a pedepsit pe ire- 
dintistul bulgar Stefanof la Bazargic. Mă lega de acest tânăr 
idealist curajul cu care a spălat umilinţa ce ne-au făcut-o 
Cometagii bulgari, prin desbrăcarea unui fost colonel 
român până la pielea goală şi masacrarea bravului ploto- 
nier Petculescu. Acest tânăr nutrea o afecţiune specială 
pentru Iancu şi pentru mine şi avea o deosebită admiraţie 
pentru Căpitan şi Mişcarea Legionară. 

Asasinatul producându-se în Dobrogea de Sud, unde 
nu exista Curte cu Juri, a fost repartizat la Constanţa şi, 
după mai mulţi ani de tergiversare, Casaţia a casat sentinţa 
dată de Curtea de Apel care îl condamnase la cinci ani, 
şi l-a dat în competenţa Curtei cu Juri. Procesul trebuia 
judecat în actuala sesiune, cu orice preţ. Dar el trebuia or¬ 


32 


ganizat din toate punctele de vedere. 

Şi această sarcină îmi revenea mie în întregime, fiind¬ 
că numai eu cunoşteam la Călăraşi problema care trebuia 
pusă în legătură cu acest proces. Aşi fi rămas neconsolat 
dacă m’ar fi arestat înainte de judecarea procesului. Am 
apelat la diferiţi avocaţi cunoscuţi. Din primul moment 
s’a angajat din toată inima avocatul Virgil Stănescu. Se pa¬ 
sionase de cauză. Urmăream evoluţia sufletească a lui. 
Un om inteligent, ironic şi zeflemist, care amintea de Va- 
sile Marin. Cum îl poate schimba o credinţă! După el s’au 
antrenat şi alţi avocaţi: Ranetescu, Belcini, Ciulei şi până 
la urmă aproape întreg Baroul. In oraş începea să se creeze 
atmosfera favorabilă. S’au pus sute de martori din viaţa po¬ 
litică. Lumea discuta cazul şi atmosfera pătrundea până la 
magistraţi. într’o zi, 21 Mai 1938, m’am repezit până la Ba¬ 
zargic spre a aranja problema procesului cu cei de acolo. 
Şi tot în acest scop, m’am dus din nou la Bucureşti să 
vorbesc cu Dr. Topa, care era şi Preşedintele Societăţii 
de Cultură Macedo-Română. Cu această ocazie puteam să 
văd, dacă s’a făcut ceva cu Iorga. Am vorbit de procesul 
Patoni. A promis că vine ca martor împreună cu alţi frun¬ 
taşi Macedo-Români, stabiliţi în Bucureşti, şi că a vorbit 
cu avocatul Dumitriu Şoimu să pledeze. 

Referitor la cazul Iorga nu mi-a spus ceva precis, 
dar mi-a repetat că dacă este chemat, vine să depună în 
proces. 

în aceeaşi zi am căutat să o văd pe D-ra Lizeta Gheor- 
ghiu, să-i comunic direct rezultatul. Mi-a comunicat: „C㬠
pitanul s’a bucurat foarte mult că n’ai fost arestat şi eşti 
liber. Nu ştii cât ţine la D-ta.” De asemenea l-a mişcat 
gestul lui Henţescu, care a acceptat să-l apere. 

Cât priveşte mărturia lui Topa, am cam stat la îndoia¬ 
lă. Prea este legat de Iorga şi ne este teamă să nu facă vreo 
depoziţie defavorabilă. Vom vedea până la sfârşit ce o să 
facem cu el. I-am redat o parte din conversaţia avută şi 
i-am relevat semnificaţia care ar avea-o, tocmai pentru că 
este colaborator a lui Iorga. 


33 


N’am mai putut afla ce s’a petrecut. Din ziare am văzut 
că nu s’a prezentat la primul apel al martorilor, iar apăra¬ 
rea a renunţat la el. 

Care ar fi fost cauza? Nu ştiu. 

Mai târziu am aflat —prin Ion Ghiţea— căruia i-a 
comunicat Dr. Topa, că l-a chemat Armând Călinescu pe 
la el şi că i-a spus, semnificativ, să-mi comunice ca să mă 
astâmpăr. 

Făcea aluzie la conversaţiile pe care le-am avut cu Dr. 
Topa. Dar de unde ştia Armând Călinescu ce am vorbit 
eu cu Dr. Topa?! 

Iată ce nu mi-am putut explica nici până astăzi. 
Din însemnările Căpitanului rezultă că avocaţii vorbeau 
cu Căpitanul în faţa unor agenţi. Nu este exclus că aceştia 
să fi auzit numele meu şi al lui Topa. 

Desigur, sentinţa de condamnare a Căpitanului era de¬ 
ja dată, procesul nefiind decât o tragică parodie, aşa că nici 
un fel de mărturie nu o mai putea schimba! Acest lucru 
ni se părea clar şi totuşi, în disperarea în care ne sbăteam, 
căutam să ne prindem de orice speranţă, oricât de firavă ar 
fi fost ea. Veşti direct de la Căpitan am aflat prin avoca¬ 
tul Cosmovici, care venise cu ocazia unui proces la Călăraşi 
şi tot prin el i-am transmis la 23 Mai 1938 dragostea şi cre¬ 
dinţa celor de afară. 

A început procesul. Am urmărit din gazete cu încor¬ 
dare desbaterile. Am mai fost pe la Bucureşti. Guvernul 
a vrut să uzeze o şmecherie care să dea aspectul unei 
libertăţi în desbateri. După ce douăzeci de zile şi mai bine 
au ţinut pe Căpitan în condiţiile cele mai groaznice care au 
făcut o umbră din el, crezând că nu va avea puterea, nu 
numai să nu se poată concentra, dar nici să stea în picioare, 
s’a dispus să se dea publicităţii desbaterele după stenogra¬ 
mă. Se aşteptau la o apărare anemică a Căpitanului, pe care 
s’au grăbit să o califice, cu anticipaţie, drept „bâlbâială”. 
Prin acest mijloc credeau că vor desăvârşi opera de dene- 
grare a Căpitanului, într’o formă ,, obiectivă ” 

Satanică concepţie! Dar forţele binelui sunt de nebi¬ 


34 


ruit. Din ce surse adânci şi-a tras Căpitanul puterile? Din 
ce seninuri inspiraţia? 

Cuvântul lui când calm, când furtunos, a căzut ca 
un ciocan de foc şi a sfărâmat cu desăvârşire construcţia 
perfidă a acuzării. 

Şi a doua zi, acest cuvânt de foc l-a cunoscut întrea¬ 
ga Ţară. 

Toate calomniile difuzate săptămâni de-a rândul 
s’au prefăcut în scrum, în dogoarea adevărului. Opinia 
publică, care n’a crezut nici o clipă în aceste calomnii, 
a pătruns adevărul. Procesul în faţa ei era câştigat. Gu¬ 
vernul s’a prins în propria sa cursă. Degeaba a dat a doua 
zi dispoziţii să nu se mai publice nici un cuvânt de-al 
apărării, sau din depoziţiile marilor personalităţi din 
viaţa noastră publică, care depuneau pentru Căpitan. 
Lumea întreagă era lămurită. Acest lucru însă nu con¬ 
ta faţă de pornirile asasine ale Regelui dement şi ale os- 
tropiatului cu întreaga bandă de politicieni care îl secun¬ 
dau. 

La 26 Maiu 1938 (joi noaptea) s’a dat sentinţa. C㬠
pitanul a fost condamnat la 10 ani muncă silnică, pentru 
trădare!! 

Iţi venea să urli pentru această nedreptate, pentru 
această ruşine! Cum poate trăi cineva într’o ţară în care se 
pot întâmpla asemenea ignominii?! 

Cinci ofiţeri ai armatei române, această instituţie 
cu tradiţiile ei de onoare, pentru care toţi trebuie să avem 
respect, îşi scrutează conştiinţa lor prostituată şi-l găsesc 
„vinovat” pe Căpitan de trădare, aşa cum le-a cerut Armând 
Călinescu! 

Omul care de două zeci de ani s’a chinuit, a luptat şi 
a îndurat, ca nimeni altul în această Ţară, omul care în anii 
cei mai grei de după războiu s’a luat de piept cu hidra 
Comunistă era acum găsit trădător! Cum mai poate trăi 
acest neam! 

Şi simptomul groaznic al decadenţei morale era încer¬ 
carea de justificare a crimei lor: „ce puteau să facă, aveau 


35 


ordin. Dacă nu-1 executau, cine ştie în ce colţ de pro¬ 
vincie era să fie asvârliţi!!” 

Şi pentru asta trebuie să fii canalie!? Pentru ca să stai 
tu în Bucureşti, să primeşti avansări nemeritate, trebuie să 
isbeşti în viitorul unei generaţii şi a unui neam întreg? 
Trebuie să pătezi onoarea instituţiei glorioase care te-a 
primit în sânul ei? 

Zile de mari dureri şi umiliri au fost acestea pentru 
întreg neamul românesc! Căpitanul însă le-a suportat cu 
seninătate şi nu şi-a pierdut cumpătul. „Trebuie să ispăşim, 
că multe păcate trebuie să aibă acest neam.” A dat ordin: 
„Calm, linişte şi ordine absolută. Nici un fel de provocare. 
Toată lumea se dă la fund şi aşteaptă. Trebuie să dovedim 
eroismul răbdării, care este cel mai greu.” 

Apoi caută să explice în mod plastic, prigoana deslăn- 
ţuită prin conjunctura externă. 

„Mişcarea a fost ca un cireş care a înflorit înainte de 
vreme. 

L-a prins un nou viscol în preajma primăverii şi flori¬ 
le lui vor cădea la pământ îngheţate. Dar într’o zi de pri¬ 
măvară, tot va înflori.” 

Erau balsam pentru inimile sângerânde ale legionari¬ 
lor, aceste cuvinte spuse de Căpitan, care circulau din gură 
în gură cu o rapiditate uimitoare. 

Iordache Nicoară a făcut propuneri de a-1 scoate pe 
Căpitan de la Jilava. S’au şi luat măsuri în acest sens. C㬠
pitanul însă, a refuzat categoric. „Nici să nu încercaţi; 
să nu fiţi naivi, să vă închipuiţi că mă veţi scoate de aici. 
De aici nu mă poate scoate decât Dumnezeu. 

Chiar dacă am ieşi de aici, undeva pândeşte o mitra¬ 
lieră ca să ne curăţe!” 

Dar mă gândeam la cei zece ani de închisoare! Cum 
va ieşi Căpitanul din această situaţie devenită acum legală 
în urma sentinţei? 

Graţiere? Amnistie? Cine să o dea? Călăii care abia 
aşteptau să pună mâna pe el? Din cele două presiuni, 
una internă şi alta externă care sufoca Mişcarea Legionară, 


36 


numai slăbirea uneia din ele poate schimba situaţia. Şi în 
această direcţie, posibilităţi nu se întrevăd decât pe plan 
extern. Forţa tânără a Europei Naţionaliste începe să se 
afirme impetuos. 

Să câştigăm timp. Acesta este esenţialul Dar în aceas¬ 
tă evoluţie, trebuie să atingem şi punctul cel mai critic. 
Desigur, şi acum, condamnat, guvernul vrea să scape de C㬠
pitan. Dar nu îndrăzneşte, fiindcă nu ştie ce reacţiune 
va fi. Prin Căpitan, şantajează masele legionare şi are liniş¬ 
te. Se va complace poate în această situaţie şi nu se va 
hazarda în necunoscut. N’are deocamdată interes. Dar dacă 
se va opri la o moarte lentă a Căpitanului, mai ales că cons¬ 
tituţia lui, în urma suferinţelor îndurate timp de douăzeci 
de ani, este şubredă? Ar fi suficient să-l ţină încă două 
zeci de zile, aşa cum l-au ţinut la Jilava, şi starea sănătăţii 
lui s’ar agrava iremediabil. Atunci ar putea să şi-l graţieze! 
Ar fi clemensa cea mai perfidă! 

Aceste reflexii mă chinuiau după condamnarea Căpi¬ 
tanului. Dar parcă simţeam şi o uşurare! Nu l-au con¬ 
damnat la moarte. N’au îndrăznit. Sau poate s’au pus, 
în adevăr, pe tema morţii lente. înainte de Paşti, Patriarhul 
plecase în Polonia ca să nu fie prezent la introducerea pe¬ 
depsei cu moartea. Ce ticăloşie fariseică. 

înalt Prea Sfinţitul Patriarhul Miron Cristea spunea 
chiar: „Sănătatea lui Codreanu este şubredă. Nu o să poată 
el să suporte zece ani de temniţă grea! Aşa că Ţara va sc㬠
pa de el.” Te îngrozeşti până unde a pătruns satanizarea 
ocultă. Acum puteam să văd puterea de presiune a for¬ 
ţei oculte. Ce-1 determina pe Şeful Bisericei Române 
să îndeplinească rolul de călău? De ce n’a avut puterea 
să se împotrivească? îi era teamă că îl destituie ca Pa¬ 
triarh, aşa cum se spunea că l-ar fi ameninţat Regele de¬ 
ment la un moment dat? Ţinea la ambiţia măririlor p㬠
mânteşti? Era influenţa ocultă? Mai mult, ea etala mij¬ 
loacele cu care ştia să facă presiuni. Ca întotdeauna, o- 
culta ridică în viaţa publică oameni care au în trecutul 
lor fapte degradante şi compromiţătoare. Aceste elemente 


37 


pc lângă că au o structură sufletească care se poate preta 
la ticăloşii, dar pot fi oricând şantajate dacă refuză sau ezi¬ 
tă să execute ceea ce li se cere. Cazul Patriarhului Miron 
Cristea, ca şi al atâtor alţi prelaţi, care au atacat Mişcarea 
Legionară, atât de pură şi creştină, intră în această cate¬ 
gorie. 

Mârşeviile lor nu se vor acoperi însă niciodată. Prin 
suferinţele Căpitanului cangrenele sufleteşti şi trupeşti 
ale acelora care s’au pretat la a fi călăi, vor fi arătate cu de¬ 
getul, generaţii după generaţii. 

* 


* * 

Procesul lui Ion Patoni se sorocise la Curtea cu juraţi 
Ialomiţa, pe rol, pentru 3 Iunie 1938. 

Era sfârşit de sesiune şi dat fiind că, prin mulţimea 
martorilor după cum şi datorită importanţei procesului, 
dezbaterile puteau să ia amploare, mi-era teamă să nu 
se amâne. La acest lucru putea să contribuie, prin corup¬ 
ţie, iridenta bulgară, făcând ca să nu se îndeplinească 
anumite acte de procedură —o tactică încetăţenită— 
şi apoi poate nici magistraţii să nu dorească să-şi piardă 
din vacanţă. Că era vorba de o chestiune naţională, de unde 
să ştie? Trebuiau deci lămuriţi. Trebuia avută deci, în aceas¬ 
tă privinţă, grijă mare. Procesul având un caracter mace¬ 
donean şi deci implicit legionar, după condamnarea Căpita¬ 
nului, poate unii dintre aceştia nici n’ar fi vrut să se bage 
în acest proces, pentru ca, în cazul cel mai bun, să nu aibă 
un conflict de conştiinţă. Trebuie deci multă vigilenţă. 
Această vigilenţă a depus-o cu multă pricepere şi cu toată 
inima avocatul Virgil Stănescu, iar la Bazargic, avocatul 
Covata, Cola Ciumetti şi Gh. Celea. 

In preziua procesului au venit fruntaşii Macedo-Ro- 
mâni din toate părţile: Durostor, Caliacra, Constanţa, 
Bucureşti etc. 


38 


împreună cu Vasile Covata, am făcut o vizită la avoca¬ 
tul Ranetescu, fost decan al Baroului Ialomiţa, spre a discu¬ 
ta asupra organizării desbaterilor. Cu acest prilej, Domnul 
Ranetescu îmi spune că sunt atât de îndeaproape suprave¬ 
gheat încât nici nu-mi pot închipui. Nu este exclus să mă 
aresteze. 

împreună cu Virgil Stănescu am făcut în scris o ex¬ 
punere a cauzei lui Patoni, care în fond era a neamului 
românesc, şi am împărţit-o la toţi cetăţenii care figurau 
pe listele de juraţi. Dealtfel pe cei mai mulţi îi cunoşteam, 
iar ei mă apreciau şi stimau pentru activitatea mea. 

Atmosfera la proces a fost caldă. Mai mult decât 
ne aşteptam. 

Parcă nu erau vremuri de cumplită prigoană. 

Avocatul Virgil Stănescu a făcut o expunere documen¬ 
tată a procesului, apoi au pledat rând pe rând, avocaţii de 
mâna I-a: Ranetescu, Vasile Covata, Henţescu, Roseţeanu, 
Cealâc, Vasiliu, Belcin, Dumitru Şoimu, Vasile Muşi etc. 
Chiar avocatul Belcin în pledoaria lui a făcut aluzii vizibile 
la suferinţele pe care le îndură tineretul cel mai curat, ce¬ 
rând Curţii cu Juraţi, care reprezintă opinia publică rom⬠
nească, să aducă în acest proces un verdict de achitare. 

Procurorul Nicolaide, care la început se pusese pe o te¬ 
mă în complectă dizonanţă cu întreaga atmosferă, şi-a reve¬ 
nit în replică. Primul Preşedinte al Tribunalului, Copoiu, ca¬ 
re a prezidat, a înţeles situaţia şi a mers expeditiv spre a a - 
duce cât mai repede verdictul aşteptat de toată lumea. 

Juraţii se arătau convinşi chiar din primul moment 
şi erau nerăbdători să-şi spună cuvântul. Desbaterile 
s’au scurtat mult. S’a renunţat la o mare parte din martori. 

Curtea a intrat în deliberare şi după puţin timp a adus 
verdictul de achitare. 

Seara s’a dat un Banchet, în onoarea lui Patoni, la res¬ 
taurantul Central, unde au participat toţi avocaţii şi toţi 
fruntaşii veniţi ca martori. A fost o atmosferă de mare entu- 
siazm, o adevărată manifestaţie naţională. Era ultima dată 
când l-am văzut pe Patoni! Şapte luni mai târziu, Iridenta 


39 


Bulgară, i-a trimis pe adresa din Caliacra, unde se strângeau 
fruntaşii Macedo-Români, un pachet în care era ascunsă o 
maşină infernală. Patoni l-a luat în primire dar, presupu¬ 
nând ceva suspect, s’a dus cu el la Poliţie. Acolo însă au râs 
de el că este fricos. Atunci Patoni a rupt sfoara şi maşina a 
explodat. El şi cu un poliţist au fost rupţi în bucăţi. 

Aşa s’a stins Ion Patoni. Un suflet curat de un idea¬ 
lism neprihănit şi gata oricând de jertfă şi de moarte. 
A murit ca un adevărat legionar în acele zile negre, de pri¬ 
goană cumplită, cum se anunţau. 

După câteva zile de la proces, vine ordin la A-ţia 
Financiară cum că, începând de la 15 Iunie 1938, sunt 
destituit din serviciu pentru activitate întreprinsă împotri¬ 
va ordinei în Stat. 

Un prieten îmi aduce la cunoştinţă că şi la Prefectu¬ 
ră venise un ordin cifrat de la Interne, referitor la mine. 
Poate să fie vorba de arestare. Deasemenea am primit un 
telefon prin care mi s’a dat să înţeleg să părăsesc oraşul, 
fiindcă s’ar putea să fiu arestat. Deşi am anunţat că voi 
sta câteva zile pentru predarea serviciului, l-am predat 
imediat şi sub forma că fac obişnuita plimbare în port, 
pe malul Borcei, am luat trenul clandestin din gara Por¬ 
tului spre Bucureşti. Bagajele, o parte din ele, mi le-a adus 
la gară legionarul Elizei Constantinescu, în a căror casă 
am locuit tot timpul, cât am stat la Călăraşi. 

în aceste condiţii am părăsit acest târg, de la mar¬ 
ginea Bărăganului şi de pe malul Borcei, unde mai bine 
de trei ani de zile, într’un semi-exil, am frământat în sin¬ 
gurătatea lui de baltă, sub răchitele şi sălciile lui pletoase, 
de pe marginea Borcei, gânduri şi îngrijorări pentru Miş¬ 
care şi Căpitanul nostru drag. 


* 


* 


* 


40 


III 


ÎN COMANDAMENT 


La Bucureşti am tras la Sterie Duli. Mi-a comunicat 
că unii camarazi vor să mă vadă cât mai repede. A doua zi, 
printr’o legătură pe care o avea el cu inginerul Palade, 
mi-a stabilit o întâlnire în Parcul de la Şosea. M'am întâl¬ 
nit cu Comandanţii Legionari, Fănică Predescu şi Gh. 
Dragomir Jilava. S’au bucurat că am scăpat nearestat 
şi că am venit la Bucureşti, unde se simţea nevoia de mine, 
fiindcă este de lucru. Ghiţă Dragomir mi-a povestit peripe¬ 
ţiile lui, cum a fost pus în disponibilitate şi cum a reuşit 
să scape nearestat. Mi-a spus că Belgea este însărcinat de 
Căpitan cu Conducerea Mişcării şi a Comandamentului, 
după arestarea lui Radu Mironovici. 

Vrea să mă vadă neapărat şi cât mai curând. Primise 
dispoziţii de la Căpitan să facă un comandament cât mai 
restrâns, pentru a nu fi expus arestărilor. De o încercare de 
„Harachiri”, cum se punea la cale în urma unor sugestii 
romantice, Căpitanul a fost foarte nemulţumit. Armând 
Călinescu când a auzit, a spus: „Să fie cât mai mulţi!” 

Am stabilit întâlnirea la locuinţa clandestină a lui Ion 
Pâsu. Intrăm într’o stradă spre hala Traian, lângă Str. 
Labirint. Acolo am întâlnit, afară de Ion Belgea, Ion Anto- 
niu, Ghiţă Dragomir care m’a condus, pe Iordache Nicoa- 
ră şi Horia Sima. între timp au venit, pentru informaţii, 
Profesorul Ionică şi Vasile Posteucă, după cum şi un 
Instructor Legionar. 

Ion Belgea a făcut un scurt expozeu asupra situaţiei 
politice şi a dat ultimele informaţii pe care le avea. Căpi- 


41 


tanul urmează să fie transferat la Doftana. Este slăbit, dar a- 
cum are condiţii mai bune de detenţiune (celula dela Dof¬ 
tana este complect fără soare, cu o mică ferăstruică sus, a- 
proape de tavan). Ştiri dela alţi camarazi spun că o duce 
foarte greu. Linia de conduită este liniştea, aşa cum a cerut 
Căpitanul. 

în legătură cu ceilalţi fruntaşi legionari nearestaţi, 
a spus că are contact direct cu Andrei Ionescu de la care 
primeşte informaţii şi că l-a văzut pe Vojen şi pe Constant, 
dar că aceştia, în special Constant, s’au dat complect la fund 
şi vor să evite orice contact; le este teamă. 

Cu Nicoleta, V. Dragomirescu, Smărăndescu are leg㬠
turi. Popa Dumitrescu să fie lăsat în pace. El trebuie să 
se ascundă. 

Apoi a întrebat pe ceilalţi ce au mai făcut în legătură 
cu însărcinările date anterior. Horia Sima a arătat că reu¬ 
şise să facă unele legături cu judeţele din Banat şi Ardeal, 
câteva din vechiul Regat şi în special Dobrogea. Merge 
greu cu Moldova, Oltenia şi partea de jos a Munteniei. 
Iordache Nicoară, care avea şi Casieria, a arătat care este 
situaţia încasărilor şi a lămurit unele chestiuni cu Posteu¬ 
că, pe care îl avea colaborator şi care, de la un timp, începu¬ 
se să desfăşoare o activitate ce depăşea însărcinarea dată. 

Fiindcă până atunci forma în care funcţionase Coman¬ 
damentul nu era organizată, s’a păşit la stabilirea funcţiuni¬ 
lor. 

Căpitanul însărcinase pe Ion Belgea cu formarea Co¬ 
mandamentului Legionar, care să conducă Mişcarea în pri¬ 
goana ce se deschidea. 

I-a recomandat să fie cât mai restrâns, spre a putea 
fi ferit de a cădea în mâinile poliţiei. 

La prima şedinţă care a avut loc la Bucureşti, Coman¬ 
damentul se organizase, formându-se în felul următor: 

1) . Ion Belgea, Şeful Comandamentului; 

2) . Constantin Papanace, înlocuitorul lui Belgea şi 
însărcinat cu informaţiile politice; coordonarea lor; 

3) . Horia Sima, legăturile cu organizaţiile din pro¬ 


42 


vincie; 

4) Dragomir Jilava, caseria şi întreţinerea celor din în¬ 
chisori şi a familiilor nevoiaşe ale acelora care au fost 
arestaţi. 

Pentru complectare: 

1. Pâsu Antoniu, Organizaţia Capitalei; 

2. Iordache Nicoară, Laboratorul Explozibililor şi A- 
runcătoarelor de Flăcări; pentru a nu risca prea mult căde¬ 
rea, a renunţat la celelalte misiuni pe care le avea până 
atunci. 

3. Nicoleta Nicolescu, va ajuta pe Dragomir Jilava 
la întreţinerea celor din închisori, folosind legionarele 
pe care le avea la dispoziţie; 

4. Emil Bulbuc, avea misiunea să facă şi să întreţină 
unele legături cu fruntaşii politici ardeleni (Maniu, Vaida 
etc.); 

5. Vasile Popescu, care avea deja un bun serviciu 
de informaţii, era direct sub conducerea mea. 

6 Andrei Ionescu, deasemenea făcea legături şi 
aducea informaţii preţioase, atât din cercurile politice 
pe care le cunoştea, prin funcţiunea lui la Parlament, cât 
şi prin unele legături la Poliţie. 

7. Popa Dumitrescu, Constant, Vojen, care s’au dat 
la fund, aveau şi ei legături sporadice pe care le aduceau 
la cunoştinţă. 

în străinătate reuşise să plece Gh. Ciorogaru, care avea 
misiunea, în primul rând, de a scoate Cartea Căpitanului 
„Pentru Legionari” în limba germană. în acest scop, i se 
trimiteau bani. 

Sistemul înlocuitorilor pregătit de mai înainte, a fost 
mai târziu recomandat, în mod insistent, de Domnul Clime. 

Deasemenea, faptul de a nu se locui doi la un loc. 

Aceasta pentru a se evita căderile masive în mâna 
Poliţiei. 

Apoi Belgea m’a rugat pe mine să arăt cum văd eu 
situaţia politică, fiindcă „noi ceilalţi,” spunea dânsul, 
„ne-am mai schimbat gândurile şi părerile între noi.” 


43 


în esenţă am susţinut următorul punct de vedere: 

1) . Acest comandament, cu însărcinarea să condu¬ 
că Mişcarea Legionară în această prigoană care se anunţa 
lungă, trebuie să facă toate eforturile de a dobândi o priz- 
mă cât mai obiectivă şi realistă în judecarea situaţiilor, 
scutindu-se de orice sentimentalism perturbator. 

2) . Realitatea de bază de la care trebuie să pornim 
este: Căpitanul se găseşte în mâinile lor. Deasemenea 
marea majoritate a fruntaşilor legionari. 

Aceasta ne ia mare parte din posibilităţile de acţiune 
şi iniţiativă directă. Viaţa Căpitanului este esenţială 
pentru Mişcare. Şi totul trebuie să conveargă, în primul 
rând, spre asigurarea ei. 

3) Căpitanul s’a fixat pe linia: non-rezistenţei pentru 
ca lovitura adversarului, atât de concentrată, să dea în gol. 
Era convins că momentul nu prezintă o conjunctură politi¬ 
că externă favorabilă şi s’a lăsat prins, pentru a se retrage 
pe linia Morală. N’are nici un rost să discutăm acum dacă 
este bine sau nu, pentru că acest lucru a fost deja împlinit. 

Această tactică chiar dacă s’ar dovedi greşită, noi a- 
cum nu o putem schimba atâta timp cât Căpitanul este în 
mâinile lor. Dacă o schimbăm nu câştigăm nimic, şi pier¬ 
dem şi avantajele care rezultă din ca. Aceasta în cazul cel 
mai bun. Sunt sigur însă că dacă o schimbăm acuma este 
catastrofal. De aceea trebuie să mergem categoric pe linia 
fixată de Căpitan. 

Darea la fund, linişte, răbdare şi evitarea oricărei 
provocări, la care guvernul să fie interesat. Obiectivul 
nostru să fie câştigarea de timp . 

4) Legăturile cu provincia şi cu elementele din Capi¬ 
tală le găsesc necesare, dar să se facă cu foarte multă 
discreţie, în aşa fel încât să nu tulbure linia tacticei preco¬ 
nizată de Căpitan, care este a dării la fund . Rostul lor nu 
este acuma să avem organizaţiile în mână pentru a pomi 
mişcări de masă sau a le educa. 

în aceste momente fiecare legionar trebuie să trăiască 
din substanţa sa proprie. Rostul legăturilor trebuie să fie ca 


44 


să se evite eventuale acţiuni ale agenţilor provocatori sau să 
se preîntâmpine ca elemente exaltate din Mişcare să se 
substituie în conducători şi să facă gesturi necugetate, 
romantice sau simbolice, ca ,,Harachiri ,> dela Palatul Regal, 
care l-a supărat atât de mult pe Căpitan. 

Nu este exclus ca liniştea păstrată de legionari să nu 
convină Guvernului. Acesta ar putea chiar regreta că a sc㬠
pat momentul să-l curăţe pe Căpitan cu ocazia procesului. 

5) în această situaţie, ce acţiuni sunt sau nu sunt 
posibile? Mai întâiu, aşa cum a spus Căpitanul, nu se ata¬ 
că Regele, cu toate că el este principalul vinovat. Să se lase 
toată răspunderea asupra lui Armând Călinescu, ca respon¬ 
sabil pentru încordarea internă într’un moment când 
situaţia externă cere linişte şi unitate internă. Aceasta cu 
scopul de a anemia solidaritatea dintre Rege şi Guvern, 
bazându-ne şi pe caracterul versatil al Regelui. 

în al doilea rând, trebuie spart blocul politicianist, 
manevrând printre fisurile lui. Dacă Mişcarea se dă la fund, 
una din cauze —adică primejdia comună ce ar veni de la 
Mişcare— care a determinat această unire, ar dispărea. 
Ar rămâne însă numai factorul ocult. 

Rivalitatea şi ambiţiile personale —cu toate lucr㬠
turile— specifice vieţii noastre publice, ar izbucni. Deja 
se spune că Guţă Tătărescu este foarte gelos de rolul şi 
ascensiunea pe care o are Armând Călinescu. Deasemenea, 
neînţelegeri ar fi şi în sânul Camarilei. Aceste rivalităţi 
se vor extinde şi în rândul partizanilor lor. La toamnă 
va fi poate nevoie să se dea un suport legal acestui regim. Se 
vor face alegeri parlamentare sau altfel de corpuri. 

Terenul de manevră va fi mai mare. Evident, o rezol¬ 
vare a problemei nu se poate aştepta de la această acţiune. 
Rostul ei ar fi numai să scadă presiunea asupra Mişcării şi 
să se câştige timp. 

Numai schimbarea conjuncturii externe, în favoarea 
noastră, poate să impună o cercetare de fond a situaţiei 
create şi chiar o soluţie favorabilă. 

6) Grija ca elementele legionare cu suprafaţă, rămase 


45 


nearestate, să nu cadă. Ele constituie siguranţa Căpitanului! 
Cu cât vor fi mai multe afară, cu atât siguranţa Căpitanului 
va fi mai mare. 

7) Pentru ca darea noastră la fund ca organizaţie să nu 
fie interpretată ca o dispariţie şi a curentului legionar, iar 
Căpitanul să fie considerat ca părăsit, va trebui întreţinută 
cât mai mult ameninţarea că, dacă i se întâmplă ceva Căpi¬ 
tanului, urmează o reacţiune groaznică. în felul acesta, ei ne 
şantajează cu Căpitanul, ca să păstrăm linişte, noi îi ame¬ 
ninţăm cu prăpădul, pentru ca ei să păstreze pe Căpitan în 
viaţă. Prin aceasta putem câştiga timp, adică ceea ce 
urmărim deocamdată. 

8) Pentru eventualitatea când ei iau iniţiativa unei 
represiuni, spre a putea răspunde ar fi bine să ne îngrijim 
de a avea la dispoziţie câteva echipe de legionari buni şi 
hotărîţi, care însă deocamdată să stea total la fund. 

9) în ceea ce priveşte manipularea fondurilor, trebuie 
multă economie, fiindcă prigoana este de lungă durată 
şi poate se va accentua chiar. 

10) Evident, evenimentele şi imponderabilul pot crea 
situaţii noui. Totuşi din acest cadru nu se poate ieşi decât 
dacă Căpitanul consimte evadarea din mâinile lor şi noi i-o 
putem înlesni. 

La această operaţie va trebui să ne gândim cu foarte 
mare discreţie, deşi am convingerea că el, Căpitanul —mi se 
pare că s’a frământat mult pe această chestiune— nu va con¬ 
simţi niciodată la o evadare. Cred că s’a aşezat definitiv pe 
linia actuală. 

Cam în felul acesta vedeam eu situaţia atunci. 

Ion Belgea s’a declarat în totul de acord, spunând că 
—în general— la aceleaşi concluzii a ajuns şi el. 

Apoi, în legătură cu reorganizarea Comandamentului 
a precizat: 

1) Horia Sima să se ocupe mai departe cu restabi¬ 
lirea legăturilor cu provincia, el putându-se mişca mai 
liber fiind necunoscut în Bucureşti. Ghiţă Dragomir Jilava 
a rămas să-i dea tot ajutorul îndicându-i persoanele pe care 


46 


el le cunoştea, fiindcă lucrase mai mult pe lângă Căpitan. 

2) Iordache Nicoară urma să se ocupe în mod special 
şi discret cu Aruncătoarele de Flăcări. 

3) Pâsu Antoniu cu Răsleţii din Bucureşti (Sectoare- 
Ie). 

4) Eu să iau serviciul informaţiilor şi casieria şi îm¬ 
preună cu Belgea să ne ocupăm de partea politică, înlocuin- 
du-1 la nevoie. 

5) Ghiţă Dragomir Jilava să se ocupe cu lagările 
şi închisorile, făcând legătura cu legionarele conduse de 
Nicoleta Nicolescu care se îngrijeşte de acest lucru. Mai 
târziu a preluat însă şi Casieria, fiindcă, în fapt, el făcea 
încasarea cotizaţiilor şi plata cheltuelilor. 

Un registru de predare se afla la Duli Sterie. 

A rămas să ne întâlnim tot aici, la Antoniu, întrucât 
locuinţa lui, unde era cunoscut de gazdă ca profesor, era 
foarte discretă ca poziţie. 

La plecare, reflectam asupra celor discutate şi simţeam 
povara care apăsa peste umerii noştri, într’un moment 
atât de greu pentru Mişcare şi pentru Căpitan. 

Orice greşeală a noastră putea să fie fatală. Dintre 
camarazii care participaseră la această şedinţă a Coman¬ 
damentului cunoşteam mai bine pe Ion Belgea şi pe Gheor- 
ghe (Ghiţă) Dragomir Jilava. 

Pe Belgea l-am cunoscut încă din 1930; era dintre pri¬ 
mii legionari ai Căpitanului din Bucureşti care participa la 
şedinţele Cuibului Axa, cuib, care sub conducerea Căpita¬ 
nului şi a lui Ionel Moţa, era un fel de cerc de Studii al Miş¬ 
cării. Am avut prilejul să constat cultura lui serioasă, o lo¬ 
gică strânsă şi multă sobrietate în expunere. Era unul din 
capetele reci ale Mişcării. O autocritică exagerată. Impre¬ 
siona cu modestia-i caracteristică care însă îl împiedica să 
scrie, deşi avea reale posibilităţi. Căpitanul ţinea la el şi îl 
aprecia. Adesea spunea: ,,Belgea este un cap limpede”. 

în acţiune era mai reţinut. Reflecta mult şi, evident, 
aceasta îi tăia din avânt. Dar mai avea şi simţul măsurii. 
Pentru perioada care o străbăteam, acest stil de acţiune 


47 


era cel mai potrivit. Poate la aceasta s’a gândit Căpitanul, 
când l-a însărcinat cu conducerea Mişcării. 

Speram să mă înţeleg bine cu el. Asta poate datorită şi 
unor afinităţi de temperament şi de structură. Deasemenea 
şi el ţinea la mine, fiindcă cunoştea mai de aproape părerile 
Căpitanului în ceea ce priveşte posibilităţile mele. 

Deasemenea şi pe Ghiţă Dragomir îl cunoşteam de 
mult. Cu prilejul construcţiei „Casei Vrezi”, venea des pe 
la locuinţa noastră (a mea şi a lui Iancu Caranica), din Str. 
Sfântul Ion Nr. 3 bis, fiindcă îl ajuta pe Iancu la casierie. 

în 1934 am făcut împreună închisoare la Jilava. De a- 
tunci şi-a luat şi supranumele de , Jilava”. Căpitanul ţinea la 
dânsul şi îl folosea, dându-i misiuni pe teren. Pe lângă o ma¬ 
re credinţă legionară, avea şi energie şi spirit de organizare. 
Aceste calităţi le-am apreciat mai bine la răscolirea şi orga¬ 
nizarea Judeţului Ialomiţa. Căpitanul mai ţinea la el fiindcă 
îl considera că este cu „baftă”. De aceea adesea îl lua cu 
dânsul. Datorită multelor lui călătorii, ajutat de faptul că 
era C.F.R.-ist, cunoştea multă lume legionară şi era cunos¬ 
cut. în actuala situaţie putea îndeplini misiuni foarte 
preţioase. 

Şi pe Pâsu Antoniu l-am cunoscut în 1934 la Jilava. 
Raporturile noastre însă, au fost mai mult convenţionale. 
El mă respecta foarte mult, iar eu îl apreciam pentru felul 
lui sobru în care se manifesta. 

Pe Horia Sima l-am cunoscut atunci pentru prima dată. 

îmi vorbise despre el cu admiraţie, la Călăraşi, Maio¬ 
rul Guşu Vanghele, cu care făcuse cunoştinţă pe când 
era la Caraş. Deasemenea, şi-a exprimat odată părerea 
Căpitanul, când se fixau candidaturile pentru alegerile 
lui Goga, de faţă fiind Totu şi cu mine, că l-a nedreptăţit, 
în alegerile trecute, pe Horia Sima, care este un element 
foarte bun, şi că acum îi va pune candidatura la Vlaşca. 

Prima impresie care mi-a făcut-o a fost a unui pro¬ 
fesor corect; cu înfăţişarea însă slăbănoagă, vocea oarecum 
stinsă şi o surzenie evidentă, exprima mai mult anemie 
decât energie. Unele crispări ale feţei, pe care le-am remar¬ 


48 


cat când expunea situaţia reorganizării şi ticul nervos care 
le însoţea, trăda un sbucium interior nemărturisit. 

Pentru misiunea care i s’a încredinţat mi s’a părut indi¬ 
cat, fiindcă pe lângă experienţa de bun organizator, care o 
făcuse ca şef al Regiunei Timişoara, mai avea marele avantaj 
că nu era deloc cunoscut în Bucureşti, nici de poliţie şi nici 
de legionarii localnici, iar Poliţia din Timişoara, nearestân- 
du-1 din primul moment, nu s’a pus serios pe urmărirea lui. 
Acest lucru îi permitea să se mişte aproape liber în Bucu¬ 
reşti, chiar sub proprie legitimaţie, ceea ce nu putea face 
nici unul din ceilalţi. Am crezut că se poate colabora cu el 
în spirit de echipă. 

Iordache Nicoară te capta, prin bunătatea şi candoarea 
lui, din primul moment când deschidea gura. înfăţişarea 
lui ne arăta imensa bunătate care sălăşluia în inima lui. 
Vibraţiile sufletului său pur, le-am simţit în nişte articole 
publicate în „Dimândarea” lui Fotti, când apărea ca ziar. 
întreaga-i făptură respira o credinţă adâncă, nemărginită. 

Acest lucru îl făcea să fie „Bădia” adorat de toţi le¬ 
gionarii care l-au cunoscut. Avea o putere de atracţie inte¬ 
rioară irezistibilă. 

Pentru asemenea momente care le străbăteam, era 
reconfortant. 

Pentru mânuirea banilor însă, nu era potrivit, fiindcă 
buna lui credinţă putea fi foarte uşor înşelată, cum dealt¬ 
fel mi se pare că s’a şi întâmplat. 

Despre Pătraşcu auzisem ceva în legătură cu tipări¬ 
rea cărţii Căpitanului „Pentru Legionari”, la Sibiu. îl cu¬ 
noşteam pentru prima dată. 

El n’a participat la discuţiile avute. Venise, spunea, 
întâmplător, însoţind pe Horia Sima. A stat tot timpul 
retras într’un colţ pe canapea, stând de vorbă cu Pâsu 
Antoniu şi pe urmă mi se pare cu Vasile Popescu. îşi 
manifesta, cu ochii umezi, ciuda că a fost prins Căpitanul. 

El îi spunea când „Corneliu Codreanu” când „Omul 
acesta” şi învinuia pe „Domnii de la Bucureşti”, adică an¬ 
turajul Căpitanului care nu l-au informat exact. Am simţit 


49 



însă, în aceste tânguiri, aluzii veninoase în special la adresa 
lui Clime şi nu mi-a plăcut (Această primă impresia nu am 
putut-o corecta nici mai târziu. Ba, mai mult, s’a adâncit.) 
Am văzut în el un om meschin. Dar faptul nu prezenta o 
importanţă deosebită pentru mine atunci. 

Vasile Popescu avea mici legături interesante cu cer¬ 
curile de poliţie şi aducea informaţii foarte preţioase. Ris¬ 
cul era mare şi anumite aprehensiuni erau justificate. El 
constituia însă o sursă importantă de informaţii şi tot tim¬ 
pul am păstrat strânse legături cu dânsul. 

Profesorul Ionică venise întâmplător cu nişte infor¬ 
maţii de la Braşov şi cerea anumite instrucţiuni. 

Am plecat. De găzduirea mea, după cum de multe 
ori şi de-a lui Ghiţă Dragomir Jilava, s’a îngrijit, în tot 
timpul prigoanei, Costache Tega, acest tânăr înţelept 
şi dibaciu de nestrămutată credinţă legionară, corect 
până la sânge şi devotat cu tot sufletul cauzei legionare. 
El a fost elementul permanent de legătură între mine şi 
ceilalţi membri din comandament. 

Cunoştinţele lui —în special compatrioţii— ne-au 
servit rând pe rând de gazde discrete şi devotate: Kiraleu, 
Fraţii Pateli, d-ra Arhitect Rizescu etc. Casa lui a fost mereu 
la dispoziţie şi adesea s’a expus la mari primejdii pentru 
îndeplinirea misiunilor sale. Personal, pe lângă admiraţia 
pe care o am pentru acest legionar de elită, mărturisesc 
că numai datorită marei lui griji ne-am putut îndeplini 
misiunea în fioroasa prigoană care a urmat. 

Cu Belgea, Horia Sima şi Pâsu Antoniu ne întâlneam 
des. Veneau în Strada 13 Septembrie la dl Pateli, unde 
eram găzduit şi eu şi Ghiţă Dragomir. 

Pe teren însă se iveau anumite dificultăţi în legătură 
cu tactica adoptată. Dinamismul legionar nu se putea 
acomoda cu tactica ce ne-o fixasem. Ritmul organic de acti¬ 
vitate se cerea satisfăcut. Stoparea făcută de Căpitan era 
posibilă ca manevră, numai dacă o conducea el, personal. 
El era şi dinam dar şi o puternică frână; acest minunat 
echilibru dădea mari posibilităţi de manevră. în acest 


50 


sens insistase el în educaţia făcută asupra eroismului răb¬ 
dării, prezentându-1 în toate ocaziile ca cel mai important. 
Neastâmpărul legionar, alimentat de dorinţa şefilor mai 
periferici de a avea iniţiativă şi întreţinut desigur şi de a- 
genţii provocatori, era foarte diabolic folosit de guvern. 
Intra în planul lui, se vede, bine pus la punct. 

La început tratamentul în lagăr a fost bun şi cu posi¬ 
bilităţi de manifestare. Moralul era excelent. Se ţineau 
conferinţe de doctrină şi educaţie legionară. Afară se au¬ 
zea că lagărele au devenit adevărate Academii de înalte 
Studii Legionare; aminteau de Jilava din 1934. 

Faţă de presiunea ce se exercita afară, urmărit pas cu 
pas de agenţii poliţiei, deranjând gazde şi creând obligaţii, 
parcă era de preferat din punct de vedere personal, ca să 
fii dus în lagăr. 

Se oferea în definitiv o nouă perioadă de închisoare la 
activul legionar, astfel că, la început, un legionar nu se sin¬ 
chisea prea mult că ar putea fi prins; ca urmare a acestui 
fapt se întâmpla de multe ori ca chiar elemente mai slabe 
să facă pe zeloşii activişti. Aceasta determina o antrenare 
în acest sens. 

Pe de altă parte, şi afară presiunea era reglementată 
într’un mod foarte diabolic calculat. Guvernul şi-a dat 
seama că prin arestarea fruntaşilor legionari, „aşa zisele 
vedete” cu nume în Mişcare, n’a prins; iar forţa combativă 
a Mişcării Legionare, reprezentată de elementele de a 
doua şi a treia mână, de multe ori însă mai fanatice şi mai 
hotărite, n’a scăzut Avea cunoştinţă desigur de sistemul 
legionar al înlocuitorilor succesivi la unităţile de comandă 
nouă la Şefia de Cuib. Ţinta lui era să pună mâna pe 
aceste noui valuri de înlocuitori de conducători 

De aceea prigoana avea faze alternative. Se lăsa o acal¬ 
mie de aproape credeai că nu există prigoană. Legionarii 
începeau să se mişte mai liber, prin întâlnirile lor prin di¬ 
ferite parcuri sau colţuri de stradă, şi după ce erau identi¬ 
ficaţi se pornea la noui valuri de arestări. 

Tendinţa Guvernului era deci evidentă, până să încea- 


51 


pă prigoana de exterminare, aşa cum o concepuse. Desigur, 
iniţial urmărea (cu timpul ar fi obţinut-o poate) să aibă în 
mână întreaga osatură a Mişcării Legionare, adică şi cadrele 
mai puţin cunoscute de poliţie. Tendinţa noastră trebuia să 
fie deci, de a dejuca cât mai mult această tactică; fiindcă 
dacă nu putem evita primejdia, cel puţin o mai îndepărtăm 
şi câştigăm timp, ceea ce reprezenta singurul scop pozitiv 
pe care îl puteam urmări în situaţia în care ne găseam. Acest 
lucru deşi elementar, totuşi era greu de înţeles pentru marea 
majoritate a cadrelor legionare. Ba chiar elemente din Co¬ 
mandament nu-1 sesizau în întregime. In primul rând Horia 
Sima, care era elementul de legătură al Comandamentului, 
deşi i s’a spus să mai rărească contactele, pentru a nu face 
să cadă elementele bune, de care avem absolută nevoie să 
rămână afară, el totuşi, în fapt, a continuat aceste legături, 
inutile în acel moment. Atunci mi-am dat seamă că această 
neînţelegere este o deficienţă congenitală a Mişcării, în evo¬ 
luţia în care se găsea. Mişcarea a fost surprinsă de această 
prigoană în plină creştere, aşi putea spune în epoca puber¬ 
tăţii şi avea toate caracteristicele acestei faze. Era un nea¬ 
juns pe care Căpitanul îl observase —ştiu lucrul acesta din 
discuţiile avute cu el— şi pe care el se gândea să-l remedieze. 
Punând în prima fază a Mişcării —aşa cum cereau împreju¬ 
rările— accentul pe luptător, acestuia i s’au desvoltat mai 
mult aptitudinile executive. Orizontul era unilateral proec- 
tat înainte şi nu avea perspective de orientare largă. Dacă 
acest lucru era minunat pentru unităţi mici: garnizoană, 
plasă, judeţ, şi chiar regiune, el prezenta serioase neajunsuri 
când era vorba de a se transpune pe planul conducerii 
întregii Mişcări, unde se pun probleme de ordin tactic şi 
strategic de linii mari şi care nu pot fi înţelese din primul 
moment. Acest fenomen se întâmpla chiar cu majoritatea 
elementelor care erau mereu pe lângă Căpitan. 

Se vedea faptul că întreaga grijă de conducere o pur¬ 
ta Căpitanul! Scutindu-i astfel de eforturi, implicit le atro¬ 
fia simţul unei largi şi proprii „orientări”. Mai mult, pune¬ 
rea la index a spiritului „criticist” —cârcotaş, cum îi spunea 


52 


Căpitanul— a făcut, printr’o neînţelegere în esenţă, să 
se anuleze însăşi spiritul critic al legionarului . De altfel 
neamul nostru a fost adesea supus, în dezvoltarea sa, unui 
sistem autoritar de conducere impus din afară. în faza 
în care a fost surprinsă Mişcarea de prigoană, el, legionarul, 
se găsea în punctul cel mai critic, şi acest lucru se agrava cu 
atât mai mult cu cât majoritatea cadrelor mai formate 
se găseau arestate. Sub justificarea unei atitudini „dinamice 
şi activiste” se va ascunde adesea ori un neastâmpăr de 
natură nervoasă sau o lipsă de perspectivă care va folosi 
mult duşmanilor Mişcării în realizarea planurilor urm㬠
rite de ei. Lipsa unei maturizări a cadrelor se va simţi tot 
timpul. Dar acest neajuns nu se va putea îndrepta uşor. 
Toate eforturile vor trebui făcute spre atenuarea acestui 
neajuns. 

Grija cea mai mare care ne preocupa pe atunci (în¬ 
ceputul lunei Iulie 1938) erau svonurile care circulau 
cu persistenţă despre o pretinsă evadare a Căpitanului de 
la închisoarea Doftana. Aveam informaţii şi indicii că Si¬ 
guranţa întreţinea aceste svonuri. Cu ce scop? Probabil 
se urmărea acreditare acestei eventualităţi —mai ales că se 
produsese evadarea lui Vasile Cristescu şi Alecu Cantacu- 
zino— cu scopul să însceneze vreo evadare a Căpitanului 
spre a-1 curăţa. 

Am demascat aceste intenţii printr’o difuzare, în spe¬ 
cial în cercurile politice, a avertismentului că dacă i se în¬ 
tâmplă ceva Căpitanului reacţiunea va fi sălbatică. Ne-am 
gândit chiar să facem un comunicat avertisment din partea 
Comandamentului. Cu redactarea lui am fost însărcinat eu. 

Nu i-am dat însă drumul, pentrucă prin aceasta am fi 
rupt linia de totală dare la fund şi am fi dat încă o dovadă 
că Mişcarea există organizată în mod subversiv şi că deci 
primejdia ei apare evidentă. Belgea a fost de părere să mai 
aşteptăm puţin. 

Un alt fapt care domina situaţia de atunci a fost evada¬ 
rea, în condiţiuni neobişnuite, a lui Vasile Cristescu şi Ale¬ 
cu Cantacuzino, în timpul când erau transportaţi de la 


53 


Ciuc spre Bucureşti pentru ca să-i judece. Guvernul era 
uluit. 

Două elemente de prima mână, active şi cu suprafaţă, 
îi scăpaseră din mână. Ele puteau oricând să polarizeze 
Mişcarea pentru luptă. 

Prin acest fapt însă se mărea siguranţa vieţii Căpi¬ 
tanului. Lozinca lui dată: „câţi mai mulţi fruntaşi legio¬ 
nari liberi”, se împlinea substanţial prin această evadare. 
Activitatea cea mai bună pe care o puteau face în acele 
momente era să se ascundă cât mai bine . Această părere 
a fost împărtăşită şi de Belgea şi li s’a comunicat la Braşov, 
unde erau ascunşi în primele săptămâni de la evadare. 
Legătura cu ei, la început, o făcea Iordache Nicoară. Pen¬ 
tru acest motiv i s’a recomandat să nu frecventeze şedin¬ 
ţele Comandamentului spre a nu se expune. 

Pentru lumea legionară evadarea lui Vasile Cristescu 
şi Alecu Cantacuzino a avut un efect reconfortant. Dea- 
semenea şi pentru închisori. în special Căpitanul s’a bucu¬ 
rat foarte mult. Dar tocmai aceste aşteptări şi speranţe 
trezite nu vor fi ele un element perturbator calmului nece¬ 
sar pentru a nu fi tentaţi la activitatea care să-i expună? 
Vor înţelege ei că marea importanţă a lor stă în faptul 
că ei sunt liberi şi în cazul că i se întâmplă ceva Căpitanului 
ei sunt factori de polarizare? Căci o altă posibilitate de ac¬ 
tivitate în situaţia în care se găsea Mişcarea, cu Căpitanul în 
mâna călăilor nu puteau să aibă nici ei. Vor putea ei, 
în absenţa Căpitanului, să se sustragă psihozei curente le¬ 
gionare, să stăpânească acel neastâmpăr pe care unii 
îl consideră dinamism, provenit mai mult din lipsă de 
frână proprie? 

Cu această psihoză a avut de luptat foarte mult bietul 
Belgea. Adesea ori era exasperat de iniţiativele şi năzdrăv㬠
niile care erau pe punctul de a fi comise de unele elemente 
exaltate. Devenise iritabil. Poate chiar se simţea obosit, şi 
acest permanent efort de înfrânare a curentului îl consuma; 
era foarte greu şi cerea mult curaj să recomanzi linişte, răb¬ 
dare şi stăpânire de sine, ceea ce era considerat „pasivitate” 


54 


de elementele „activiste” şi care vroiau să manifeste eroism; 
dar acest „eroism” era lipsit complect de înţelepciune, căci 
punea într’o eminentă primejdie viaţa Căpitanului şi aşa 
destule de ameninţată. 

începuse să se mişte mai liber. Dar Siguranţa care ini¬ 
ţial nu-1 căuta, aflând că este şeful Comandamentului, —da¬ 
torită indiscreţiei unor elemente legionare de a face vâlvă 
că sunt informate— l-a pus sub urmărire. 

într’o zi pe când venea să se întâlnească cu mine pe 
Str. 13 Septembrie la Patelli, vede —a crezut, întâmplător— 
un Timocean, anume Florescu, pe care îl cunoştea de când 
era student şi despre care se ştia că este în slujba Siguranţei. 
El însă îl considera simpatizant legionar şi a avut prilejul să-l 
cunoască mai bine la Carmen Sylva, unde ar fi adus infor¬ 
maţii preţioase pentru Mişcare. Avea încredere în el. A 
coborît din tramvai şi a stat de vorbă pentru a afla ceva 
informaţii. Acesta i-a spus că Siguranţa nu ştie de el şi că 
nu figurează pe lista celor urmăriţi. Crede chiar că ar putea 
să meargă liber fără a se teme de vreo arestare. Şi-au fixat 
întâlnire a doua zi la terenul de sport Venus, când urma să-i 
dea informaţii atât în legătură cu situaţia lui personală, cât 
şi cu aceea a Mişcării Legionare. 

Când ne-am întâlnit cu Belgea eram eu, Horia Sima şi 
Ghiţă Dragomir. Ne-a povestit cele întâmplate. L-am sf㬠
tuit şi am insistat chiar să nu se ducă la întâlnire că se ex¬ 
pune să fie arestat. într’un poliţist nu poţi avea încredere, 
mai ales în acela care joacă pe două tablouri. Eu nu-1 cu¬ 
noşteam pe acest Timocean, dar tocmai faptul că într’o 
conjunctură bună a adus unele servicii Mişcării Legionare, 
sperând şi el ceva, acuma când situaţia este foarte rea, 
va căuta să aducă servicii substanţiale Siguranţei pentru 
a-şi justifica legăturile din trecut, şi a-şi restabili încrede¬ 
rea faţă de şefii săi, arătându-şi abilitatea. Şi apoi faptul 
că era Timocean mă îngrijora şi mai mult. 

Cu excepţia unor elemente luptătoare distinse, unii 
din studenţii Timoceni căzuseră în mrejele Siguranţei. 
Este adevărat că Siguranţa încearcă să-şi recruteze elemente 


55 


de peste hotare pentru a le folosi pe terenul unde ei aveau 
cunoştinţe speciale. Acest asalt —şi cu aceleaşi justificări— 
îl dădea şi asupra elementelor Macedo-Române. 

Dar asupra acestora se reuşea mai puţin, fiindcă pe 
lângă structura sufletească refractară acţiunilor ascunse, 
mai era şi tradiţia de luptă naţională care îi făcea să nu 
se preteze în a servi de unelte împotriva unei Mişcări Na¬ 
ţionaliste. Această tradiţie nu o aveau unele elemente 
venite din limoc, în parte infectate de propaganda ţără- 
nistă-comunistă din Bulgaria. Deci şi din acest punct de 
vedere, i-am spus lui Belgea să fie prudent. 

Belgea însă n’a vrut să ţină seama de aceasta. Avea în¬ 
credere. Nu putea să-şi închipuie ca cineva să-şi trădeze în 
felul acesta un prieten! Şi apoi, şi-a dat cuvântul că merge. 

M a uimit această candoare legionară, eşită desigur 
dintr o mare puritate sufletească, de a nu putea concepe 
răul -şi mai ales la un cap aşa de bine organizat ca al lui. 

A doua zi s’a dus la întâlnire. Am aflat că a fost ares¬ 
tat şi odată cu el şi Marinescu. Un grup de agenţi au îm¬ 
presurat locul întâlnirii. 

La Siguranţa Generală i se făcea printre alte imputări 
şi aceea că ,,a băgat la apă şi pe bietul Mannescu, care din 
cauza că a fost şi el prins că are legături cu Mişcarea Legio¬ 
nară, o să-şi piardă pâinea!” Ce cinism îmbibat de prostie! 
O altă versiune a fost că Belgea ar fi fost denunţat de alt 
cineva. Aşa credea şi el! 

Belgea este al doilea Conducător al Comandamentului, 
care a căzut după Radu Mironovici, şi aceasta într’un in¬ 
terval de două luni. Era ceva defectos în sistemul lui de 
lucru. Faptul că se făcea cunoscut legionarilor cine are 
conducerea avea ca rezultat că aceasta ajungea la cunoştinţa 
Siguranţei, prin indiscreţia unor legionari, indiscreţii de 
care am vorbit mai sus. 

Arestările întrerupeau continuitatea acţiunei, mai ales 
că aceasta se desfăşura în condiţii de mare discreţie, şi de 
multe ori schimba şi planul. 

A rămas să se aducă la cunoştinţă Căpitanului sau 


56 


d-lui Ing. Clime, cu care se putea face mai uşor legătura, 
fiind ajuns la închisoarea Jilava cu ocazia judecării proce¬ 
sului lor, spre a desemna pe noul Conducător al Coman¬ 
damentului. Unul din avocaţi trebuia să comunice faptul 
şi să aducă rezultatul. 


* 


* 


57 



IV 


LA CONDUCEREA COMANDAMENTULUI MIŞCĂRII 


După câteva zile de la arestarea lui Belgea, avocatul 
Cosmovici îmi comunică că Domnul Ing. Clime m’a în¬ 
sărcinat cu conducerea Comandamentului. De faţă era 
şi Ion Antoniu care îmi făcuse legătura. 

Mi-a povestit cum s’a ajuns la aceasta: Belgea, care păs¬ 
tra legătura cu cei de la Jilava prin el, i-a spus să comunice 
că el a fost arestat, nu ştie dacă va scăpa —şi crede că cel 
mai indicat pentru conducerea Comandamentului ar fi Pa- 
panace: 

„Domnului Ing. Clime i-am adus la cunoştinţă faptul 
arestării lui Belgea, dar nu i-am vorbit şi despre recomanda¬ 
rea făcută de el, spre a vedea cum vede el rezolvarea con¬ 
ducerii Comandamentului. 

Domnul Clime m’a întrebat, cine se mai găseşte 
liber afară. I-am spus: Părintele Dumitrescu, Vojen, Cons¬ 
tant, Horia Sima, Papanace, Antoniu, Dragomir Jilava şi 
alţi. 

Domnul Clime s’a gândit puţin şi apoi a spus: „Papa¬ 
nace!” La fel şi ceilalţi de acolo au găsit alegerea bună. 
Le-am spus că chestiunea este bine rezolvată, întrucât 
şi Belgea tot pe el l-a indicat să vi-1 recomand, iar ceilalţi 
camarazi îl găsesc şi ei cel mai potrivit.” 

Pentru mine această însărcinare a venit pe neaştep¬ 
tate şi întrucâtva m’a surprins. Mă întrebam ce consideren¬ 
te l-or fi determinat pe Domnul Clime să se oprească 
asupra persoanei mele? Să fi fost temperamentul meu 
calm şi nepripit pe care îl consideră potrivit pentru împre¬ 
jurările pe care le străbatem? Să fi fost părerile bune pe 


58 


care le avea Căpitanul în ceea ce priveşte posibilităţile 
mele de a găsi soluţii potrivite pentru situaţia politică, 
sau dimpotrivă, să fi considerat că eu, ca Macedonean, 
aşi avea aptitudini pentru a duce cu mai mult succes o 
acţiune subversivă cu caracter revoluţionar, atribuindu-mi 
poate, pe nemeritate, şi experienţe în această privinţă? 

Aceste nedumeriri erau cu atât mai justificate, cu 
cât eu nu eram un nume cunoscut de masele largi ale Miş¬ 
cării. 

Având relaţii direct cu Căpitanul, poziţia mea în Miş¬ 
care nu era cunoscută în adevărata ei importanţă decât 
de elemente de la Centru, apropiate Căpitanului. Pe de altă 
parte nici eu nu cunoşteam direct mulţi din cadrele legio¬ 
nare de pe teren. 

Dar pe lângă aceste nedumeriri, erau şi unele incon¬ 
veniente de fapt. 

I. —Din punct de vedere al Mişcării. 

Oricât de ponderat aşi fi fost eu, faptul că eram mace¬ 
donean era să constituie un punct vulnerabil considerat 
fiind, dacă s’ar fi aflat de numirea mea, ca terorist; ori¬ 
ce înscenare făcută de poliţie (complotist, atentator), 
ar fi părut verosimilă şi ar fi găsit crezare nu numai în 
cercurile opiniei publice româneşti, dar şi în rândurile 
legionare. 

Or tocmai aceste posibilităţi de restălmăcire nu tre¬ 
buiau să le oferim noi. 

II. —Din punct de vedere macedo-român. 

După atentatul lui Duca la care a participat Iancu 
Caranica şi Doru Belimace şi după pedepsirea lui Steles- 
cu la care a participat Caratănase, considerat tot ca mace¬ 
donean, elementul nostru, şi în special coloniştii din Cadri- 
later, erau consideraţi toţi ca nişte „gardişti primejdioşi”. 

Confuzia care adesea se face cu activitatea revoluţio¬ 
narilor Macedoneni Bulgari, precum şi unele agitaţii violen¬ 
te care în cazul cu Anghelescu, la care a atentat Beza, apoi 
Stefano pedepsit de Patoni, a făcut ca elementul nostru 
să fie cel mai pus la index. I se atribuia aducerea în Ţară 


59 












a metodelor balcanice, „străine de sufletul român” şi 
se credea că formează, în cadrul Mişcării, secţia teroristă. 

Evident, lucruri complect nejustificate, întrucât 
Mişcarea Legionară, structural, nu era o mişcare tero¬ 
ristă iar pe de altă parte, începând cu Căpitanul, adică 
într’un moment când elementul macedonean nu era repre¬ 
zentat încă în Mişcare, aceasta şi-a deschis drum cu arma, 
atunci când era ameninţat însuşi viitorul neamului rom⬠
nesc. 

Totuşi elementul macedonean era pus la index. El 
a îndurat o prigoană colectivă fiindcă calitatea de mace¬ 
donean echivala cu aceea de „gardist primejdios”, pe când 
elementul din Ţară se identifica individual. 

Şicanele şi suferinţele îndurate de colonişti formează 
un impresionant capitol pentru credinţa legionară. Cripto- 
străinii din pătura conducătoare au avut un bun prilej 
de răzbunare. 

Acum, în această prigoană, ei au fost vizaţi şi averti¬ 
zaţi în mod special. Li s’a spus categoric: „Dacă se întâm¬ 
plă să participe vreun macedonean la acte teroriste, vor 
fi curăţaţi în masă, fără diferenţiere şi cruţare”. în cen¬ 
trele mai importante de colonişti s’au adus întărituri de 
jandarmi şi s’au instalat mitraliere. 

Mă gândeam şi la faptul de a expune unui pericol, 
în mod inevitabil, această ramură de români veniţi în Ţară, 
după atâtea crâncene lupte, să-şi găsească liniştea bineme¬ 
ritată; şi îmi mai aminteam de spusele Căpitanului, de a o 
cruţa cât mai mult. 

III.—Din punct de vedere personal. 

Făcându-mi studiile în Bucureşti şi locuind aproape 
zece ani de zile acolo, unde am avut serviciu la Banca 
Pieţei şi pe urmă la Banca Românească şi Administra¬ 
ţia Financiară, eram cunoscut atât de colegii de şcoală, 
cât şi de lumea cu care am venit în contact în timpul ser¬ 
viciului. 

Pe de altă parte, colonia numeroasă de Macedoneni 
din Capitală, precum şi frecventarea Capitalei de cei din 

/ 


60 


Durostor, Caliacra, Constanţa, Ialomiţa, unde deasemenea 
eram cunoscut, făcea ca la orice ieşire pe stradă, ori cât 
de atent aşi fi fost, să dau de câte un cunoscut. Acest 
lucru mi-ar fi îngreunat foarte mult contactul şi deci şi 
îndeplinirea misiunei. 

într’o proximă şedinţă a Comandamentului, care 
s’a ţinut la grădina lui Titi Cristescu şi la care a participat 
şi părintele Dumitrescu, Horia Sima, Ion Antoniu, etc., 
într’o cameră alăturată era şi Biriş cu Titi Cristescu, am 
expus toate aceste lucruri conchizând că, dat fiind că eu 
nu sunt bine cunoscut de legionari, să-i comunicăm dlui 
Clime propunerea noastră ca conducerea să o preia Părin¬ 
tele Dumitrescu care nu are acest neajuns. 

Părintele Dumitrescu Borşa a insistat să primesc 
această sarcină, întrucât „prin tactul şi calităţile tale, 
ai fi cel mai indicat să o duci.” 

Am acceptat însfârşit să o iau, să nu se creadă că fug 
de răspundere şi ca să fac treabă în sensul vederilor mele. 
Am spus că după experienţa făcută cu ceilalţi doi condu¬ 
cători ai Comandamentului, Radu Mironovici şi Ion Bel- 
gea, şi pentru a se evita unele neajunsuri amintite mai sus, 
este bine să nu se arate cine conduce Comandamentul. 
Pentru derutare ar fi bine să se acrediteze ideia că-1 condu¬ 
ce un colonel activ. 

în felul acesta se va asigura continuitatea în acţiune. 
Legăturile cu provincia se vor face prin Horia Sima, cu 
răsleţii prin Ion Antoniu, iar cu grupul legionarelor condus 
de Nicoleta —care intrase în legătură cu Căpitanul— prin 
Ghiţă Dragomir Jilava. Pentru multe legături neprevăzute 
putem să ne servim de Titi Cristescu a cărui grădină deve¬ 
nise aproape un permanent loc de întâlnire. Am rămas 
de acord. 

La un moment dat înregistrez o isbucnire nervoasă, 
abia reţinută, a lui Horia Sima, împotriva Inginerului 
Clime. îi imputa că nu i-a dat lui conducerea Comandamen¬ 
tului, pe motivul că ar fi avut cu el chestiuni personale în 
legătură cu organizaţia Timişoara. Am rămas surprins, 


61 





dar n’am insistat mult, fiindcă era ceva neplăcut. Impresia 
rămasă însă n’a fost bună. în izbucnirea lui nervoasă ve¬ 
deam colţii unui ambiţios care îl rodeau înăuntru. Acest 
lucru poate fi justificat oriunde. în Mişcarea Legionară 
însă, este un simptom de boală pe care Căpitanul îl trata 
cu dispreţ. Izbucnirea lui nervoasă îmi părea cu atât mai 
nejustificată, cu cât felul cum făcusem ca să nu fie cunos¬ 
cut Conducătorul real al Comandamentului, înlătura ori¬ 
ce susceptibilitate personală, iar lui, ca element de legătură 
cu provincia, îi dădeau posibilităţi şi mai mari de activi¬ 
tate. Pe mine mă interesa ca treaba să meargă bine, indife¬ 
rent dacă activitatea mea rămânea necunoscută. Pe de altă 
parte, în ce priveşte eventuala lui rezervă faţă de persoana 
mea, eu n’am avut răspunderea directă până atunci, ca să 
fac dovadă capacităţii sau a incapacităţii mele, fiindcă 
până atunci nu s’a oferit ocazia, iar el din scurtul timp, 
cât ne-am cunoscut, nu putea face nici-o apreciere în 
acest sens. 

Ca linie de conduită am menţinut-o pe acea preco¬ 
nizată de Căpitan, adică de evitare a orcărei provocări, 
în ceea ce priveşte persoana Regelui, am lărgit mai mult 
cadrul formulei date de Căpitan „de a nu-1 atăca”. Fiindcă 
politicienii credeau şi colportau că după cele întâmplate 
s’a creeat ireparabilul între Garda de Fier şi Rege, am cre¬ 
zut necesar să arătăm contrariul. 

Tema care trebuia difuzată era: „Conducerea Legiona¬ 
ră nu priveşte sentimental acţiunea Regelui. Se recunoaşte 
că România este angrenată într’un sistem de alianţe care 
nu pot fi schimbate decât la momentul oportun. Până 
atunci Regele trebuie să dea, la rigoare, aprehensiunilor 
aliaţilor actuali dovezi că ia măsuri chiar impresionante 
pentru a evita o altă orientare. Esenţialul este ca el să-şi 
păstreze rezerva pentru ziua de mâine, când interesele 
Ţării vor reclama altă orientare. Acest lucru îl înţelege 
Conducerea Mişcării Legionare, în frunte cu Căpitanul; 
şi ca rezervă a Regelui, legionarii înţeleg să aştepte în liniş¬ 
te, chiar şi în închisori. Primejdia este însă că anumiţi 


62 


politicieni, neînţelegând această eventuală linie mare a 
Regelui, sau mai degrabă tocmai pentru că ar înţelege-o şi 
pentru ca să împiedice o viitoare conlucrare a lui cu tânăra 
generaţie vor să producă ireparabilul, utilizând toate 
mijloacele. Deci necesitatea localizării răspunderii la anu¬ 
miţi politicieni, sau mai bine zis la Armând Călinescu, şi 
justificarea într’o oarecare măsură a liniei regale prin 
cerinţele de moment ale politicei externe.” 

Acest punct de vedere am încercat să-l difuzăm pentru 
contrabalansare, atât cât ne permiteau împrejurările atunci, 
îmi amintesc că l-am expus şi lui Cosmovici, care locuia 
lângă Piaţa Rosetti, la o doamnă Danielopolu, fiindcă 
şi el avea posibilităţi de difuzare, mai ales că era cunoscut 
că stă în legătură cu cercurile conducătoare legionare. 
Manifesta nedumeriri pentru faptul că noi căutam să-l 
justificăm pe Rege, tocmai pe capul răutăţilor. Nu aveam 
însă ce face, fiindcă aşa cerea situaţia. 

Pe Victor Biriş, care a însoţit pe Popa Dumitrescu 
la şedinţa de mai sus, l-am cunoscut atunci pentru prima 
dată. Informându-mă am aflat următoarele despre el: 
A fost substitut de procuror la Tribunalul din Caraş, cu¬ 
noscut ca simpatizant legionar de cei de la faţa locului. 
Cu ocazia plebiscitului pentru Constituţia lui Carol, a 
votat pe faţă contra. Acest lucru l-a făcut chiar să păr㬠
sească Magistratura, unde nu era încă definitivat. A venit 
la Bucureşti şi s’a prezentat Căpitanului aducându-i la cu¬ 
noştinţă atitudinea care a avut-o. Căpitanul, se spune, 
ar fi rămas oarecum surprins de ostentaţia gestului în¬ 
tr’un asemenea moment. 

I-a spus „bine” şi i l-a încredinţat părintelui Dumi- 
trscu, care era de faţă, să se ocupe de el. De atunci părin¬ 
tele Dumitrescu îl avea în tovărăşie. Am mai aflat că stă 
în raporturi foarte bune cu Vaier Pop (fiind în Uniunea 
Greco-Catolică din Ardeal) de la care aduce informaţii 
preţioase şi căruia desigur îi duce la rândul său. Deaseme- 
nea că ştie la perfecţie limba germană (a făcut liceul 
săsec la Mediaş) şi are relaţii cu un ziarist german. 


63 




Fără ca să-i suspecteze buna credinţă, am considerat 
totuşi că nu este potrivit, din punct de vedere al Mişcării, 
ca un nou venit să pătrundă până în inima Comandamen¬ 
tului, mai ales în vremuri de prigoană. Chiar dacă ai face 
o nedreptate, o rezervă este necesară pentru a asigura 
coeficientul de siguranţă. 

Această atitudune n’a fost înţeleasă totdeauna de 
camarazii de luptă, şi din cauza aceasta, de multe ori, 
am avut neajunsuri pentru Mişcare. 

Totuşi în cazul de faţă am socotit că Biriş poate fi 
folosit ca element de legătură cu Vaier Pop, un om politic 
cu sentimente naţionaliste, cu vederi mai clare şi care le 
spunea cu toată sinceritatea la Palat. In felul acesta se poate 
plasa şi pe această cale o serie întreagă de lucruri. Dease- 
menea puteau fi folosite şi legăturile cu ziarişti germani. 
Dar numai atât, păstrându-se cuvenita distanţă. 

Alte legături şi acţiuni erau în curs. Murise Regina Ma- 
ria şi se spunea că i-a lăsat cu limbă de moarte Regelui 
Carol să se înţeleagă cu tineretul, altfel îşi periclitează 
tronul. 

Urma să merg la Braşov, să mă întâlnesc cu Alecu 
Cantacuzino şi cu Vasile Cristescu şi să pregătim cu Cos- 
movici apariţia broşurii ,,Procesul Căpitanului” pe care 
o iniţiase Belgea. 

N’au trecut însă mai mult de 10 zile, când am căzut şi 
eu îiţ mâna poliţiei. A fost o întâmplare sau a fost mai mult 
decât atât? A fost o încercare de înscenare la care s’a re¬ 
nunţat? Nici astăzi nu pot să ştiu. Cert este că un denunţ 
anonim arăta poliţiei că se pregăteşte un complot mace¬ 
donean împotriva Regelui, poate cu ocazia înmormânt㬠
rii Reginei la Curtea de Argeş. Duli Sterie era prezentat 
ca element de legătură al acestui complot. Locuia pe Stra¬ 
da Argentinei. De mai multe zile poliţia îl ţinea sub o se¬ 
veră urmărire fără ca el să observe ceva. Pentru ca supra¬ 
vegherea să fie cât mai mascată şi continuuă, agenţi de-ai 
poliţiei închiriaseră o cameră vizavi. 

Neavând altă gazdă, întâmplător am poposit pe la 


64 


dânsul. O seară a dormit şi Ghiţă Dragomir Jilava, fiindcă 
a doua zi urma să se întâlnească cu Iordache Nicoară. 
Mi s’a părut mie suspectă atenţia cu care cei de vizavi 
se uitau la oricine intra şi ieşea din casa lui Duli. Dar am 
considerat că este o simplă curiozitate a unor vecini care 
n’au treabă. Nu cunoşteam până atunci acest sistem de ur¬ 
mărire. Norocul a fost că a doua zi Iordache Nicoară n’a 
venit la întâlnire. Ghiţă Dragomir ducându-se să vadă 
ce s’a întâmplat, nu s’a mai întors nici el seara. Şi de data 
aceasta a fost „băftos”, cum spunea Căpitanul. 

în schimb a venit, din întâmplare, un vechiu prieten 
de şcoală şi legionar acoperit, Cristea Apostolică, funcţio¬ 
nar superior la C.A.M. care fusese în vizită la o mătuşă 
a lui ce locuia în apropiere. 

Nu ne-am văzut de mult. După ce am stat ceva de vor¬ 
bă, m’a provocat la o partidă de table. N’am apucat să ju¬ 
căm o partidă, când am auzit sguduiri puternice în antreu 
şi la geam. „Cine-i?” ,,Deschideţi, poliţia!” Prima dată mi 
s’a părut că este vreo glumă de prost gust pe care o face ci¬ 
neva, dar deodată vedem că năvălesc în cameră mai mulţi 
agenţi în frunte cu Comisarul Davidescu. ,,Mâinile sus!” 
strigă. 

Am lăsat zarurile jos şi am ridicat mâinile în sus! 
Imediat ni s’a făcut o percheziţie corporală. Nu s’a găsit 
nici o armă asupra noastră Au cercetat hârtiile din portmo- 
neu şi din buzunare. Deasemenea nimic subversiv. Numai 
o copie de pe decizia de destituire a mea apărută în Moni¬ 
torul Oficial le-a atras atenţia. 

—Dumneata eşti destituit din serviciu? Am răspuns, 
da! 

— Şi pentru ce ai venit aici la Bucureşti? 

—Am venit să mă interesez la Minister, care este ac¬ 
tivitatea pe care am desfăşurat-o împotriva ordinei în Stat, 
de m’a destituit, fiindcă poliţia de la Călăraşi, pe care am 
întrebat-o, mi-a spus că nu ştie. S’a făcut deasemenea o 
minuţioasă percheziţie în casă. 

N’au reţinut decât un registru de Membri ai Societăţii 


65 



„Veria” la care Duli era secretar. Acest registru era să acope¬ 
re circulaţia de legionari care au fost în ultimul timp pe la 
el, el care făcea acum legătura cu legionarii macedoneni. 

Era în preajma înmormântării Reginei Maria. Dacă ei 
crezuseră serios în complotul arătat în denunţ, au avut o 
mare decepţie, căci în momentul când ei credeau că vor g㬠
si echipa teroristă înarmată şi pusă la punct, gata de a pomi 
spre executarea planului a doua zi, au găsit tablele deschise 
cu piesele aşezate în ordine de ,,bătaie”, parcă hohotind de 
râs! 

Totuşi, sub o puternică excortă, am fost conduşi la 
poliţie: eu, Sterie Duli, fratele său Anton Stamboli şi 
Cristea Apostolică. 

Ne-au pus într’o cameră de şedinţe a agenţilor de 
la etaj şi ni s’a luat un interogatoriu verbal. După puţin 
timp a fost adus de afară Isaia şi Ghiţea Ion. Ei ne-au adus 
veşti că s’au făcut arestări şi în Cadrilater, fiind vorba 
de un vast complot macedonean cu ramificaţii. Acest lu¬ 
cru m’a determinat să cred că se intenţionează o înscenare. 

A doua zi dimineaţă, am aflat că într’o cameră din 
apropiere este deţinut Belgea. Am profitat de un moment 
când m’am dus la closet şi m’am abătut pe acolo. Stătea 
într’o cameră împreună cu Mircea Eliade, cu care atunci 
am făcut cunoştinţă. Aflase de arestarea mea şi era foarte 
mâhnit, că am căzut şi eu. Dar mi-a spus: „S’ar putea 
să scapi fiindcă ei nu ştiu ce importanţă prezinţi dta, 
iar Andrei Ionescu, prin Comisarul, cu care ştie că are 
legătură, le-a spus că te-ai lăsat de mult de Mişcare. Bel¬ 
gea nutrea încă speranţă că va scăpa şi el. 

Aceasta a fost ultima dată când am vorbit cu Belgea. 
După aceea pe noi ne-a coborît în beciu, şi n’am mai avut 
ocazia să-l văd. Cine bănuia atunci că aceasta va fi ultima 
noastră întâlnire! 

Cercetările aşa zisului complot au început a doua zi 
după înmormântarea Reginei. Pe Duli l-au izolat. Au f㬠
cut investigaţii în toate părţile. La frigorifer, unde era 
depozitată brânza fraţilor lui Duli, au fost desfundate 


66 


zeci de putini ca să găsească dinamită! 

Până la sfârşit s’au convins că totul a fost un bluf! 
Sau au renunţat la înscenare!? 

Am fost chemaţi la interogatoriu. Mi s’a luat o lungă 
declaraţie referitoare la întreaga mea activitate legionară. 
Punctul meu de vedere era clar. In esenţă am spus: 

—Am cunoscut pe Căpitan la Văcăreşti în anul 1930, 
cu ocazia atentatului asupra lui Anghelescu. M’am ataşat de 
el şi Mişcare. în Iunie 1933, când am luat serviciul la Stat, 
activam în Mişcare. De la acea dată —fără să-mi slăbească 
ataşamentul de Mişcarea Legionară—, dată fiind însă incom¬ 
patibilitate între serviciu şi activitate politică, n’am putut 
activa, mai ales că eram foarte ocupat. Cu ocazia atentatului 
asupra lui Duca, am fost din nou arestat şi depus la Jilava 
unde am stat aproape două luni. Nu mi s’a deschis proces. 
Când am ieşit afară am aflat că am fost pus în disponibilita¬ 
te. în tot acest timp am activat iar în Mişcare. 

După zece luni de şomaj, am fost din nou reintegrat la 
1 Noembrie 1934, şi am fost repartizat la Călăraşi unde am 
funcţionat neîntrerupt până în Decembrie 1937, când am 
demisionat întrucât am candidat ca deputat pe listele Mişc㬠
rii Legionare la Caliacra şi unde am şi fost declarat ales. în 
tot acest interval de timp iar n’am putut activa pentru ace¬ 
leaşi motive. Cât timp am fost demisionat, am activat în Ju¬ 
deţul Caliacra, în propaganda electorală. După alegeri v㬠
zând că demisia mea nu a fost soluţionată, am făcut cerere 
de reintegrare. De atunci am funcţionat până la 15 Iunie 
1938, când mă pomenesc cu destituirea din serviciu pentru 
activitate împotriva ordinei de Stat. Am venit la Minister să 
văd care au fost cauzele demiterii mele, fiindcă s’ar putea ca 
totul să se fi făcut pe baza vreunui denunţ al vreunui contri¬ 
buabil căruia nu-i plăcea spiritul de dreptate şi cinste pe ca¬ 
re l-am introdus acolo. Am vrut să cer o audienţă la Minis¬ 
trul Cancicov, dar fiindcă dânsul este plecat în străinătate a 
rămas să-l aştept până se întoarce. în noua mea calitate de 
şomer, am poposit la compatriotul meu Duli, vechiu prieten 
şi coleg de şcoală şi pe când jucam table cu un alt coleg de 


67 




şcoală, care întâmplător trecea pe acolo de la o rudă a lui 
care stătea în apropiere, ne-am pomenit cu poliţia şi direct 
arestat. 

în timpul când ni se lua declaraţia veneau rând pe 
rând, în camera respectivă, sub diferite pretexte, agenţi. 
Se vede că erau trimişi ca să-mi memoreze figura. 

La fel li s’a luat declaraţie şi celorlalţi. 

Prin arestarea lui Apostolică, situaţia se uşura oare¬ 
cum, fiindcă el neavând vreo activitate vizibilă legionară 
şi având referinţe foarte favorabile de la serviciu, se elimi¬ 
na ipoteza unei întruniri legionare. Cu totul altfel s’ar fi 
prezentat situaţia dacă ne-ar fi prins cu Ghiţă Dragomir 
Jilava şi Iordache Nicoară. 

Cu toate acestea eu credeam că mă duce în lagăr. 
I-am şi spus sorei mele Florica, care venise să mă vadă, 
ca să-mi facă rost de ceva rufe şi o velinţă. Ceilalţi aveau 
multe şanse să scape. 

După trei zile de arest, pe la cinci după masă am fost 
chemaţi cu toţii la comisarul Davidescu, care ne arestase. 

Adresându-se camarazilor le-a spus: „Ei domnilor! 
sunteţi liberi”, şi rând pe rând le-a dat actele şi legitima¬ 
ţiile. Apoi mi-a spus mie. „Cu dta nu ştiu ce să fac. Să-ţi 
dau drumul? Să nu-ţi dau? Cine ştie cât o să-mi bat capul 
şi o să alerg după dta!” 

—Domnule comisar, îi răspund. Pentru mine chestiunea 
este aproape indiferentă. Afară mai am o speranţă ca Dom¬ 
nul Ministru Cancicov, recunoscând nedreptatea care mi s’a 
făcut, să mă reintegreze. Dacă nu mă reintegrează, apoi aş 
prefera lagărul, căci pentru motivele pentru care sunt des¬ 
tituit ştiţi bine că nu se poate căpăta în altă parte serviciu. 
Şi atunci, în loc să stau povară pe la prietenii mei, aş prefe¬ 
ra, cum v’am spus, lagărul, unde să am un adăpost şi o bu¬ 
cată de pâine şi unde, după cum am auzit, „nu se trăieşte 
rău.” 

A surâs. N’a mai spus nimic. A semnat foaia de elibe¬ 
rare şi mi-a restituit actele şi carnetul de funcţionar. Nu ştiu 
dacă hotărîrea de eliberare a luat-o el în momentul acela, 


68 


sau era luată deja de altcineva. Eu însă aveam atunci sen¬ 
timentul că am scăpat ca prin minune. 

Foarte grăbit am ieşit afară, am luat un taxi şi am 
plecat. Dar nu m’am mai dus la Duli. 

într’adevăr, am scăpat ca prin minune. în după amiaza 
aceleaşi zile a fost prins, pe când urma să se întâlnească cu 
nişte legionari, Ion Pâsu, Antoniu. La interogatoriu, el ştia 
de mine dă sunt arestat. Pentru ca să nu implice pe alţii, a 
recunoscut că se întâlnea cu mine şi că făceam parte din 
Comandament. Cum au aflat agenţii acest lucru, repede s’au 
dus să anunţe pe Davidescu care ne avea în cercetare. Dar 
era prea târziu. Eu fusesem eliberat cu vreun ceas înainte. 

Au pus agenţi spre urmărire. M’au căutat în repetate 
rânduri pe la Duli. Am înţeles situaţia şi am găsit necesar, 
împreună cu Ghiţă Dragomir cu care mă întâlneam după e- 
liberare, să dispar pentru un anumit timp din Bucureşti şi să 
mă dau la fund. Acum eram bine cunoscut de o mulţime de 
agenţi. în timpul absenţei mele, am încredinţat comanda lui 
Horia Sima, urmând ca, prin Costache Tega, să păstrez cu el 
o strânsă legătură pentru chestiunile mai importante. 

Fiindcă în Cadrilater nu mă puteam duce, am plecat 
a doua zi spre munte. Era cam la începutul lui August. 
Carnetul de Funcţionar ci. I-a pe care am avut grijă să nu-1 
predau la destituire, mă camufla de minune. Eram în 
concediu de odihnă. Am luat-o împreună cu Costache 
Tega pe valea Prahovei. Am poposit la Predeal şi am în¬ 
chiriat o cameră foarte modestă la marginea satului. 

Tot timpul îl petreceam în pădurea din apropierea Mă- 
năstirei citind. Acolo venea Costache Tega cu informaţii de 
la Horia Sima şi primea răspunsul. Mă tot gândeam care să 
fi fost motivul de nu m’au trimis în lagăr? Şi rând pe rând, 
puneam diferite ipoteze. La cele pe care le-am amintit, la 
începutul acestei lucrări, mai adăogam şi următoarele: 

Poate prefectura Poliţiei din Bucureşti care m’a 
avut pe fişă în evidenţă până în Noembrie 1934, văzând 
că de atunci încolo fişa mea este albă, a crezut că n’am mai 
desfăşurat nici un fel de activitate. Din cauză de rivali- 


69 




tate profesională, pe acel timp, fiind încordate raporturile 
între Prefectura Poliţiei şi Siguranţa Generală, se vede că nu 
a apelat pentru complectarea fişei de informaţii. De această 
încordare, au profitat mai mult legionarii. 

Poate m’a lăsat liber să întreprind vreo acţiune teroris¬ 
tă, fiindcă din fişele mele pe atunci, care mi-au căzut în m⬠
nă în 1934, se spunea între altele că eu aş inspira tineretul 
macedo-român în toate acţiunile. Sau poate, invers: consi- 
derându-mă —gândeam eu— un om ponderat, au interesul 
să fiu afară să mai ponderez şi pe alţii, deşi acest lucru nu 
stătea în picioare, interesul lor era atunci să se provoace. 

Sau poate m’au lăsat înadins liber, ca ţinându-mă 
sub observaţie să poată identifica şi pe alţii. Nu este exclus 
să fi considerat, că eu aş putea avea legături cu Vasile Cris- 
tescu şi Alecu Cantacuzino, sperând ca pe această cale 
să le poată identifica locuinţa şi să pună mâna pe ei. 

Un fapt nou acum era intervenţia lui Ion Fotti în fa- 
vorea mea. Poate această intervenţie să fi fost hotărîtoa- 
re. El era bun prieten cu Parizianu. 

Pe timpul lui Romulus Voinescu cu care Fotti scotea 
Revista Propilee Literară, l-a ajutat foarte mult pe Pari¬ 
zianu să-şi facă carieră, iar acesta era acuma îndatorat faţă 
de Fotti. Semnificativ a fost faptul că, la arestarea noastră, 
Ion Fotti a spus că situaţia este foarte gravă întrucât am 
pus la cale un vast complot cu ramificaţii în toată Dobrogea 
şi că nu este exclus să ne execute. Acestea au fost primele 
informaţii pe care le-a căpătat el, sau poate aceasta arăta 
intenţia de înscenare. Când totul s’a dovedit un „bluf”, 
şi s’a renunţat la această intenţie, atunci el a intervenit 
pe o temă foarte abilă. „De ce îi mai încurcaţi pe Mace¬ 
doneni! Ei, în urma conflictului care l-au avut cu Grecii 
la „Buna Vestire”, s’au cam răcit cu Mişcarea. De ce vreţi 
iar să-i încurcaţi şi să ne aprindeţi paie în cap. Daţi-le 
drumul să-şi caute oamenii de treabă.” 

Nu este exclus ca această argumentaţie, împreună cu 
influenţa pe care o avea faţă de Parizianu, să fi fost hotărî- 
toare pentru eliberarea mea 


70 


Ciuda Poliţiei a fost mai târziu foarte mare şi în special 
Davidescu se exprimase către cineva (sursa George Pariza), 
că „dacă l-aşi prinde acum pe Papanace, l-aşi jupui de viu!!” 

Din întâmplarea cu arestarea, vedeam însă două noui 
neajunsuri pentru viitoarea acţiune: 

1) . Mişcările mele erau să fie mai îngreunate în Bu¬ 
cureşti, fiindcă acum, după arestare, o serie întreagă de 
agenţi au avut posibilitatea să-mi ia semnalmentele şi să-mi 
memoreze înfăţişarea. 

2) . Mă gândeam dacă cumva faptul că am fost arestat 
şi apoi pus în libertate n’ar fi putut stârni, la unii camarazi 
care nu mă cunoşteau îndeajuns, oarecari îndoeli. Evident, 
acest lucru nu mă putea turbura în siguranţa conştiinţei 
mele, dar s’ar fi putut să i se dea o altă interpretare fer¬ 
mităţii mele pentru punctul de vedere al ducerii unei 
acţiuni de neprovocare, aşa cum dealtfel o fixase, dela 
început, Căpitanul. Totuşi eram hotărit să-mi pun în 
joc tot capitalul meu moral pentru susţinerea acestei linii, 
singura posibilă în aceste împrejurări. 

Luna August a adus acalmie în Bucureşti. Cu tot re¬ 
gimul de opresiune şi teroare, Călăii şi Politicienii nu re¬ 
nunţau, nici în anul acesta de mari dureri şi umiliri pentru 
neam, când floarea tineretului român era aruncată în la¬ 
găre de concentrare sau în temniţi, la „Tabietul” de a-şi 
petrece concediul obişnuit la Mare sau la Munte. 

în acest interval de timp, s’a putut tipări la Editura 
„Oastea Domnului”, a părintelui Trifa, broşura cu Proce¬ 
sul Căpitanului care, după cum am mai spus, a fost iniţia¬ 
tă de Ion Belgea. 

Şi mulţi dintre camarazi au plecat din Bucureşti. Am 
aflat că Nicu Şeitan, Victor Dragomirescu şi alţii se refugia- 
seră printre stâncile prăpăstioase şi inaccesibile ale Carai- 
manului, unde îşi făcuseră adăposturi, ca în vremuri de Hai¬ 
ducie. Şi Horia Sima plecase pentru câtva timp din Bu¬ 
cureşti. Am plecat şi eu spre Predeal. 

Văile şi coclaurile Predealului care în alte veri răsu¬ 
nau de comenzi, muncă şi cântece legionare, păreau în- 


71 



cărcate de melancolie. în adâncurile lui se vede că ecoul 
mai păstra, imperceptibil pentru noi, vuetul torentului de 
viaţă legionară, fiindcă vraja o simţeai cum îţi cuprinde su¬ 
fletul. Am cutreerat, ca un posedat, ziua, pe înserate şi une¬ 
ori noaptea, aceste locuri pe unde a umblat Căpitanul. Am 
urcat pe Clăbucet, Clăbucetul nostru drag, şi am dat târcoa¬ 
le Susaiului. Şi într’o după amiază, pe înserate, n’am mai 
putut rezista. M’am dus la Cabana Legionară, de pe Susai. E- 
ra păzită de câţiva jandarmi care aveau şi un bufet, dar la 
care nu venea nimeni să consume. S’au uitat curios la mine. 
Se vede că acum nu prea veneau vizitatori. Am băut puţină 
apă dela izvorul care picură la poalele dealului şi mi-am r㬠
corit faţa cu acelaşi sentiment de pioşenie ca la un isvor 
sfânt. Am coborît apoi la o colibă, care începea să se dără- 
păneze. înăuntru era o candelă stinsă şi câteva cranii şi ose¬ 
minte de-ale eroilor din războiu, îngrămădite într’un colţ al 
colibei. M’am descoperit! Am stat câteva clipe în reculegere 
şi pe urmă am urcat din nou panta spre cabană. Soarele sta 
gata să apună după Pietrosul! Ultimele lui raze se refelctau 
în ochii mei împăinjeniţi de lacrimi. Oare va mai veni 
vreodată ziua să-l vedem iar pe Căpitan aici, falnic, înconju¬ 
rat de legionarii săi, cântând şi muncind la durarea marei 
Catedrale a Neamului!? 

M’am lăsat la vale cu sufletul copleşit de o apăsătoare 
jale!După o lună de zile de dare la fund, m’am întors din 
nou la Bucureşti. în acest interval de timp agenţii au iscodit 
febril şi discret prin toate părţile unde credeau că m’aşi 
ascunde. în special, Duli a fost de mai multe ori interogat 
şi îndeaproape supraveghiat, spre a-mi identifica, pe această 
cale, pista. Locuinţa sorei mele Florica a fost deasemenea 
îndeaproape ţinută sub observaţie. 

La 3 Septembrie m’am întâlnit cu Horia Sima şi cu 
Ghiţă Dragomir la Costache Tega acasă. Era vorba de 
distribuirea instantanee a broşurei „Procesul Căpitanului” 
şi darea la fund a tuturor legionarilor, pentru un anu¬ 
mit timp, pentru că se aştepta să urmeze arestări. Din 
discuţiile avute cu acest prilej, am constatat primele mani¬ 


72 


festări ale unei mentalităţi înfumurate, care ducea la in¬ 
disciplină. 

Lui H. Sima i-am făcut aspre imputări pentru acest lu¬ 
cru şi în esenţă i-am spus că dacă el va încerca să abuzeze 
de încrederea ce i s’a acordat de la început, ca element de le¬ 
gătură al Comandamentului cu organizaţiile din provincie, 
nesocotind liniile tacticei fixate, voi fi nevoit să-l schimb, 
„în situaţia în care ne găsim, eu mă ocup şi decid asupra 
acestor linii şi pentru motivele pe care le-am arătat, am 
stabilit să nu fiu cunoscut; dta vei face legătura pe teren, 
având întreaga iniţiativă numai în cadrul acesteia.” Mi-a 
răspuns că aceasta nu este posibil fără să motiveze de ce. 

Dealtfel prima abatere se făcuse chiar cu broşura „Pro¬ 
cesul Căpitanului”. A fost vorba ca această broşură să ap㬠
ră cu un cuvânt introductiv sobru, concentrându-se atenţia 
asupra conţinutului său intrinsec, atât de impresionant şi 
dramatic, evitând cât mai mult semnificaţia apariţiei. 
Trebuia cât mai mult atenuată impresia că Mişcarea Legio¬ 
nară activează organizată clandestin. Aceasta era linia 
tactică fixată. Ori, în prefaţa făcută s’a introdus afirmaţia 
sfidătoare, declamatorie şi inutilă, că Mişcarea este mai tare 
ca oricând şi se făcea polemică cu Armând Călinescu. 

Cum putea să fie „mai tare”, când Căpitanul şi toţi 
fruntaşii legionari erau în mâinile călăilor?!! Această afir¬ 
maţie cred că i-a convenit lui Armând Călinescu, care după 
acalmia ce urmase, avea prilejul să înceapă din nou pri¬ 
goana represivă. 

în momentul când noi discutam în casă, iar mama lui 
Costache Tega stătea la poartă, s’a oprit o maşină în colţul 
străzii Avrig, din care a descins o doamnă, iar trei domni 
au rămas înăuntru aşteptând. 

S’a apropiat de mama lui Costache Tega, s’a recoman¬ 
dat că este prietenă cu sora mea Florica şi că ar vrea să vor¬ 
bească cu mine! 

Doamna Tega a avut prezenţa de spirit să spună 
foarte mirată şi nedumerită, că n’a auzit de numele acesta, 
să întrebe la vecinii mai la vale, dacă ştie cineva. Doamna 


73 




a rămas derutată, s’a dus din nou la maşină, a vorbit ceva 
cu domnii de acolo şi pe urmă s’a suit în maşină şi au 
plecat. 

Când doamna Tega ne-a spus amănunţit cele întâm¬ 
plate, ne-am dat seama că este ceva suspect; şi din cerce¬ 
tările făcute ulterior ne-am convins de aceasta, fiindcă ni¬ 
meni dintre legionari şi legionare nu ne căutase. A fost 
un truc de-al poliţiei de a intra pe pistă. Dacă acei domni 
ar fi mers cu mai multă siguranţă, desigur că ne-ar fi luat 
ca din oală. 

Ne-am despărţit fără să fi pus toate lucrurile la punct. 
A doua zi am plecat până acasă la Bazargic, spre a vedea 
ce este pe acolo şi a pune unele lucruri la punct. Am stat 
foarte ascuns. N’am vorbit decât cu Ianache Caranica care, 
împreună cu Nicu Bujini şi Ionel Zeana, conducea pe teren 
judeţul Caliacra. După două zile m’am înapoiat la Bucu¬ 
reşti. Aci legăturile cu Horia Sima le aveam aproape zilnic 
prin intermediul lui Ghiţă Dragomir sau Costache Tega. 

Fiindcă prin broşura apărută în legătură cu procesul 
Căpitanului şi în special prin afirmaţia din prefaţă, în care 
se preciza ,,că Mişcarea Legionară organizată este mai 
tare ca oricând”, se făcuse o breşă. în ceea ce priveşte 
linia tactică a Mişcării, proectasem să trimitem câteva circu- 
lări-manifeste. Rostul lor era însă să explice anumite lu¬ 
cruri şi să localizeze răspunderea asupra lui Armând Că- 
linescu. Regele nu trebuia implicat, aşa cum dăduse ordin 
Căpitanul. 

în general tema principală trebuia să fie necesitatea 
unei destinderi interne, dat fiind că situaţia externă se com¬ 
plica din ce în ce mai mult. 

La 13 Septembrie 1938, cu ocazia zilei de naştere 
a Căpitanului, Alecu Cantacuzino lansează un manifest. 
Semnificaţia politică a manifestului nu era în conţinutul 
lui, care era pe cât de tăios, pe atât de simţit, ci în faptul 
că cei doi evadaţi intrau într’o acţiune sgomotoasă, rupând 
linia Căpitanului. Era o intrare prematură şi cu multe 
riscuri. 


74 


Pe Alecu Cantacuzino nu l-am întâlnit nici când era 
la Braşov şi nici în timpul când s’a mutat la Bucureşti. 

La început legătura o făcea Iordache Nicoară. După 
ce a căzut el, aceasta s’a dus prin Horia Sima. Părerea mea 
era că frecventarea la ei nu avea mare rost. Cea mai bună 
activitate pe care o puteau desfăşura, în acele momente, 
era „să se ascundă ” cât mai bine. 

în Septembrie, legătura cu ei am păstrat-o prin Vic¬ 
tor Dragomirescu care venise de mai multe ori la mine, 
la locuinţa lui Mazilescu de lângă hala Traian, unde eram 
ascuns. Am susţinut cu fermitate acest punct de vedere 
şi i-am spus să i-1 comunice şi lui Alecu Cantacuzino. 

Toamna însă aducea o psihoză încărcată de nervo¬ 
zitate. 

Armând Călinescu ţinuse un discurs, sau dăduse un 
interviu, foarte diabolic. Se lăuda că a introdus liniştea 
şi ordinea fără să-şi mânjească mâinile cu sânge. „Uita- 
ţi-vă la mâinile mele. Nu veţi vedea o picătură de sânge!” 
spunea el. N’ar fi exclus să fi fost nemulţumit de rezultatele 
care le obţinuse, arătând că mâna lui energică a reuşit 
să intimideze avântul legionar. Lăsa să se înţeleagă însă 
că putea face acest lucru şi cu mâinile pătate de sânge! 
Mai curând cred că vroia să provoace sensibilitatea legio¬ 
nară. Mai mult ca oricui, acestui estropiat nu i-a convenit 
tactica Căpitanului. Se aştepta la reacţiune pentru ca 
să-şi ducă la îndeplinire întreg planul asasin. Poate chiar re¬ 
greta dece n’a terminat cu Căpitanul în timpul procesului. 
Acum, opinia publică începea din nou să vază mai bine 
greşeala comisă prin procesul Căpitanului, mai ales că si¬ 
tuaţia externă se desfăşura într’un ritm accelerat. Armând 
Călinescu profitase şi el de atitudinea de linişte a Mişcării, 
căci prin aceasta a putut să-şi aplice politica mai „blândă” 
a arestărilor, punând astfel mâna pe înlocuitorii succe¬ 
sivi la conduceri. Pe de altă parte se valida pe lângă pa¬ 
tronii presei din Sărindar care îl proclamau „omul de oţel 
care a distrus Garda de Fier”. El însă simţea necesitatea 
ca Garda de Fier să existe pentru a-şi justifica şi el mai bine 


75 




existenţa. 

Avea deci interes ca planul de totală distrugere, aşa 
cum a fost conceput iniţial, să nu fie abandonat ca urmare a 
faptului că Căpitanul a pus în aplicare politica ,,non-re- 
zistenţei”. Şi pentru ca să sustragă atenţia de la evene- 
mentele externe care evoluau în aşa fel încât puneau ele 
necesitatea liniştei interne şi revizuirea procesului C㬠
pitanului, avea interes să redeschidă, prin provocări, „de¬ 
zordini interne”. 

în vederea acestui scop, au început bătăile la poli¬ 
ţie. Legionarii arestaţi erau schingiuiţi îngrozitor. Lui Ior- 
dache Nicoară i s’au rupt tendoanele dela tălpi, de atâta 
bătaie. El însă nu s’a lăsat dărâmat şi le-a spus schingiuito¬ 
rilor, care încercau să afle ştiri de la el, „că ştie tot ce îl 
întreabă, dar nu spune nimic”. Aceeaşi atitudine neînfrica¬ 
tă a avut-o şi Dumitru Grozea, căruia i s’a străpuns cu o 
sulă limba de mai multe ori şi a fost bătut îngrozitor. Le¬ 
gionara Lucia Grecu, pentru ca să scape de schingiuiri şi 
umiliri a preferat să se arunce de la fereastra etajului IV a 
Prefecturii Poliţiei. Şi mulţi alţi legionari aveau de suferit 
îngrozitor. Intenţia provocării era deci evidentă. 

Asta trebuia să ne facă cu atât mai mult să păstrăm 
liniştea. 

Aşa a procedat Căpitanul când a fost asasinat legio¬ 
narul Mija din ordinul aceluiaşi Armând Călinescu. Pe 
linia tacticei fixate, am făcut o scrisoare către Patriarh, 
Preşedintele Consiliului de Miniştri pe atunci, în care îi 
arătam nelegiuirile de la Prefectura de Poliţie. Am pus 
pe părintele Dumitrescu să o semneze atât din calitate 
de preot, cât şi aceea de luptător cu renume în Mişcarea 
Legionară, dat fiind că a luptat în Spania. L-am întâlnit 
la grădina lui Titi Cristescu, unde era şi Nae Horodniceanu. 

Această scrisoare care a fost multiplicată la gestetner 
şi răspândită o vom publica când o vom avea la îndemână. 

Cu toate că schingiuirile se făceau în beciurile Pre- 
fecturei Capitalei, totuşi aceste operaţii se executau —aşa 
cum am fost informaţi— de către Nichi Ştefănescu, ca om 


76 


de încredere a lui Armând Călinescu. Era nu numai oportun, 
ci şi just să localizăm deci atacurile noastre asupra lui 
Armând Călinescu, menajând pe Gabriel Marinescu, despre 
care se ştia că se găseşte în conflict cu acesta, şi că în sânul 
Camarilei, avea atitudine mai puţin duşmănoasă faţă de 
Mişcarea Legionară. 

încercările de provocare ale lui Armând Călinescu, 
era să găsească, la unele elemente conducătoare legio¬ 
nare, nervi uşor iritabili ca urmare a prigoanei, sau a predis¬ 
poziţiei la „eşiri eroice”. 

încă dela începutul lui Septembrie 1938, când m’am 
întors de la Bazargic, am găsit la Horia Sima, care era ele¬ 
mentul de legătură cu organizaţiile din Provincie, o părere 
care evolua ciudat de nervos în fiecare zi. 

„Nu se poate ” spunea. „Dacă nu dăm o lovitură de 
răsturnare a regimului în această toamnă Mişcarea moare!!” 
„O Mişcare care nu poate rezista la câteva luni de acalmie”, 
replicam eu, „se dovedeşte ca deficientă”. Convingerea mea 
era: prin construcţia care i-a dat-o Căpitanul, ea nu poate 
muri niciodată. Chiar dacă n’ai face absolut nimic un an, 
sau mai mult. Dar cum se poate gândi cineva la o astfel de 
acţiune, când Căpitanul se găseşte în mâna lor?! Orice 
încercare de lovitură înseamnă atentat la viaţa Căpitanului. 
Acest pretext aşteaptă Armând Călinescu. Este grea situa¬ 
ţia Căpitanului că se găseşte în mâinile lor, dar putem noi 
să-l sacrificăm oferindu-le pretextul şi justificarea unei 
acţiuni nesăbuite! 

Ş’apoi, oricine care este cât de puţin iniţiat în pro¬ 
blemele şi condiţiile pe care le cere o lovitură de Stat, îşi 
dă seamă că acest lucru nu este posibil, decât atunci 
când stâlpii unui Stat se clatină de cataclismele unei în¬ 
frângeri. Nu este posibil, când întreg aparatul poliţie¬ 
nesc, bine pus la punct de actuala dictatură, stă concen¬ 
trat asupra ta şi aşteaptă să faci asemenea încercări nechib¬ 
zuite. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât în mâinile lor se 
găseşte Căpitanul şi atâţia fruntaşi legionari. Ori, Căpita¬ 
nul este Legiunea. Fără Căpitan Mişcarea nu se poate desă- 


77 


vârşi, în faza în care se găseşte. Noi cei de afară nu putem 
lua asupra Mişcării păcatul de a fi provocat moartea Căpi¬ 
tanului, chiar dacă am şti precis că i se pregăteşte moartea. 
Fiindcă moartea provocată de duşmani este fecundă prin 
martiriul ei, pe când cea provocată prin nesocotinţa noastră 
este criminală şi stupidă. Obiectivul nostru trebuie să fie 
câştigare de timp, spre a folosi o conjunctură mai bună 
pentru salvarea Căpitanului. Şi din acest punct de vedere, 
linia tacticei sale nu se poate schimba fără consimţămân¬ 
tul său, fiindcă viaţa lui este în joc. 

Eram în grădina lui Titi Cristescu când discutam aceste 
lucruri. Acolo era şi Pătraşcu; venise cu Horia Sima. Atunci 
l-am văzut pentru a doua oară; mi-a stârnit o aversiune prin 
felul cum mi s’a exprimat la adresa Căpitanului. ,,Ce să-i fa¬ 
cem noi lui Corneliu Codreanu, dacă a ascultat de cei de la 
Bucureşti şi s’a dat în mâinile lui Armând Călinescu!?” Şi 
iar a aruncat câteva săgeţi veninoase asupra lui Clime. Pen¬ 
tru prima dată am auzit un legionar numindu-1 pe Căpitan, 
în cerc legionar, Corneliu Codreanu. Tonul în care a vorbit 
şi faţa schimonosită de o răutate neputincioasă, mi-a trezit 
o aversiune care îmi va rămâne prezentă pentru tot timpul. 

L-am pus la punct, dar nu aşa cum se cuvinea, fiind¬ 
că împrejurările în care ne găseam nu o permiteau. 

După un timp însă, am constatat că aceste exprimări 
la adresa Căpitanului, precum şi disperarea afişată că Miş¬ 
carea Legionară se prăpădeşte dacă nu dă lovitură, nu erau 
simple expresii ale unei nervozităţi care se manifesta vi¬ 
zibil. Acestea au început să se traducă în fapt. Fără să mă 
anunţe, au început pregătirile pentru ,,revoluţie”, chemând 
din fiecare judeţ câte 5—10 legionari, din cei mai buni, 
să vie la Bucureşti cu pistoale şi alte arme pe care le pose¬ 
dă... Prin Ionel Zeana, care venise din Caliacra, Nicolae 
Şeitan de la Constanţa, prin Ghiţă Dragomir şi prin alţi 
cunoscuţi din alte judeţe, am aflat de această „revoluţie” 
pregătită clandestin de Horia Sima. Era ridicolă şi ca nu¬ 
măr de participanţi şi ca pregătire. 

Printre cei 500 de inşi care trebuiau să fie la Bucureşti 


78 


şi să dea lovitura, cred că erau strecuraţi şi foarte mulţi 
agenţi de poliţie. Printre ei figura şi Vârfureanu (asasinat 
la Jilava), care avea un rol principal în coordonarea lo¬ 
viturii. Cred că Armând Călinescu era precis informat 
şi aştepta nerăbdător deslănţuirea „revoluţiei”, cu mitra¬ 
lierile pregătie pentru ca să masacreze pe cei din lagăre 
şi închisori, împreună cu Căpitanul, precum şi pe cei 
care erau să meargă să ia cu asalt anumite instituţii pu¬ 
blice. 

Imediat, cu ajutorul lui Ghiţă Dragomir, am contra¬ 
mandat dispoziţiile şi l-am chemat la ordine şi tras la răs¬ 
pundere pe Horia Sima. Imputările au fost violente. Ghiţă 
Dragomir l-a ameninţat chiar că dacă face lucruri de astea, 
care periclitează viaţa Căpitanului, răspunde cu capul. 

S’a justificat că altă ieşire din situaţia această „dis¬ 
perată” nu exista! Impresia mea a fost însă, că acest om 
clocotea de ambiţia de a se afirma, cu orice preţ, chiar cu 
moartea Căpitanului. 

Avea ceva din psihoza bolnăvicioasă a lui Erostrat, 
care a dat foc templului, pentru ca măcar sub această for¬ 
mă să intre în istorie. 

Soluţia firească ar fi fost schimbarea lui imediată. 
Acest lucru, în împrejurările de atunci, era însă foarte greu 
de pus în aplicare. El îşi făcuse legături cu elementele din 
provincie, care acum era greu de a le desface, din cauza 
posibilităţilor restrânse de contact. în plus s’ar fi adus 
perturbări de care ar fi profitat numai poliţia şi ar fi des- 
gustat pe legionari. Măsura neputând fi suficient expli¬ 
cată, s’ar fi considerat că este o fricţiune la centru pentru 
şefie, fapt care ar fi părut şi mai teribil, într’un moment 
când viaţa Căpitanului era în primejdie de moarte. Şi 
eu, care ştiam soarta organizaţiilor macedonene bulgare, 
îmi dădeam seama ce convulsiuni sângeroase pot să atragă 
asemenea desbinări. Cât de mâhnit ar fi fost bietul Căpi¬ 
tan când ar fi auzit de ele! 

Şi apoi, m’am gândit că un om cu asemenea obsesii, 
cu legăturile care şi-le făcuse, era mai priemjdios dacă 


79 


îţi scapă de sub control, decât dacă îl ţii aproape. N’am 
ajuns la o soluţie radicală, am pus însă pe Ghiţă Dragomir 
să-l supravegheze mai de aproape pe teren. Deasemenea, 
lui Nicu Şeitan, Ionel Zeana le-am spus că dacă ordinele 
pe care le dă el, în acţiunile mari, nu au aprobarea mea, 
nu le vor lua în seamă. 

Mai mult decât atât, un alt fapt era mai îngrijorător. 
De la Victor Dragomirescu aflasem că şi Alecu Cantacuzino 
pregăteşte o ,,lovitură de Stat”, având ca pivot Corpul 
,,Moţa Marin”, al cărui şef era şi că, la o întrevedere, i-a 
cerut lui Horia Sima să-i pună la dispoziţie —în acest scop— 
şi legăturile cu organizaţiile judeţene. Acesta i-a obiectat 
că coordonarea acestei operaţii ar putea să o facă mai 
bine el, fiindcă se găseşte pe teren. Şi pentru ca Alecu 
Cantacuzino să nu i-o ia înainte, s’a grăbit el să accelereze 
„revoluţia’T 

Rămâneai încremenit de atâta lipsă de răspundere 
în acest joc de-a „revoluţia”. Odată suspiciunile stârnite, 
n’ar fi fost mult până la tecnica denunţărilor politice, 
pentru a se scăpa de concurenţii incomozi. 

Aceste atitudini divergente şi atât de primejdioase 
pentru momentul de atunci nu le putea clarifica decât tot 
cuvântul Căpitanului. Am spus lui Victor Dragomirescu 
să comunice lui Alecu Cantacuzino să nu întreprindă ni¬ 
mic până când nu am deslegare dela Căpitan, iar pe Horia 
Sima căutam să-l ţin cât mai mult de scurt. 

Aşteptam să vie rândul la vizită a Doamnei Codreanu, 
spre a comunica Căpitanului aceste lucruri. Eu însă vedeam 
situaţia tot prin menţinerea liniei de neprovocare, iar ca 
posibilitate de acţiune, vedeam punerea accentului, prin 
curentul care îl puteam stârni, pe necesitatea unirii şi 
destinderii interne, ca urmare a încordării externe; şi asta cu 
atât mai mult cu cât situaţia externă evolua în favoarea 
noastră. 

Dificultăţi în interior i se puteau face lui Armând 
Călinescu pe probleme lăturalnice de diversiune. Astfel 
m’am gândit, pentru a uşura situaţia Mişcării şi a contribui 


80 


la salvarea Căpitanului, să agit problema Macedonenilor 
şi folosi nemulţumirile coloniştilor din Cadrilater, acestea 
determinate de pornirea lor proprie şi de incursiunile bande¬ 
lor de comitagii care deveneau tot mai insistente, întrucât 
ai noştri erau dezarmaţi. 

în acest sens, am redactat şi răspândit un manifest 
împotriva lui Armând Călinescu. 

Fiindcă totuşi problema aşa zisei „revoluţii” se pu¬ 
nea multor cadre legionare, ne-am propus să examinăm, 
spre a vedea ce posibilităţi sunt. Pentru mine, problema era 
lămurită. Această hotărire am luat-o însă, spre a scoate 
din capul tuturora asemenea idei năstruşnice şi ieşite afa¬ 
ră de realităţi. Fiindcă Vojen avea să ne comunice convor¬ 
biri „foarte importante”, ne-am strâns la el acasă, la un ate¬ 
lier de pictură pe o stradă lângă Grigore Alexandrescu. 

Au luat parte: eu, părintele Dumitrescu, Horia Sima, 
Victor Vojen. 

Acesta ne-a spus că a vorbit de două ori cu Istrate 
Micescu. Iniţiativa a pornit de la el; în calitate de fost stu¬ 
dent al lui, s’a dus să-i ceară un sfat pentru situaţia în care 
se găsea. La început nu s’a demascat cine este, dar după 
aceea i-a spus. L-a întrebat cum se poate ieşi din situaţia 
în care se găseşte Mişcarea Legionară şi uşura situaţia C㬠
pitanului. 

I. Micescu a făcut imputări de felul cum s’a compor¬ 
tat Căpitanul şi a spus că va supune cazul Regelui cu pri¬ 
lejul unei vânători în Ardeal. 

într’adevăr, după cum reeşea şi din gazete, această 
vânătoare a avut loc şi Istrate Micescu, având prilejul 
să fie cu Regele singuri, i-a pus chestiunea de ce face cu Co¬ 
dreanu şi cu Mişcarea lui. 

Dacă i-a cerut părerea sau mai degrabă îi va fi dat vreo 
sugestie, nu se ştie. La proxima întrevedere Istrate Micescu 
i-a spus lui Vojen: „Legiunea trebuie să-l uite pe Codreanu 
şi să se gândească să se apropie de Rege, care este tânăr şi 
care are calităţi de a conduce (?) Legiunea.” Soarta Căpi¬ 
tanului părea deci pecetluită. 


81 


Această nouă informaţie după cum şi inevitabila 
eficienţă a „exagerărei” pare să vină în favoarea unei 
acţiuni „de a ieşi din situaţie prin lovitură”. Horia Sima a 
susţinut necesitatea unei cât mai rapide lovituri de Stat, 
bazându-se acum şi pe acest fapt nou cum că „situaţia C㬠
pitanului este pecetluită”. 

Părintele Dumitrescu şi Vojen ca să nu rămână mai 
prejos şi să nu pară, poate, că sunt fricoşi, fapt care deveni¬ 
se o obsesie în lumea legionară, au găsit şi ei potrivită nece¬ 
sitatea unei lovituri. (Semnificativ este faptul că atunci 
când pleda pentru lovitura de Stat, la care trebuia să parti¬ 
cipe în calitate de conducător al Corpului Muncitoresc, 
Vojen avea deja paşaportul gata de a trece graniţa, cum 
dealtfel a şi făcut-o după câteva zile!!) Evident m’am opus 
cu toată hotărîrea, arătând pe larg, cât de minore şi în 
afară de realităţi trebuie considerate asemenea acţiuni, 
însemna că nu se iau în consideraţie resorturile unui stat 
modern şi posibilităţile lui de represiune pe care le are la 
îndemână mai ales că el este poliţieneşte bine organizat şi 
pregătit de aproape un an de zile, pentru a preîntâmpina 
orice acţiune revoluţionară a Mişcării Legionare. Guvernul 
presupunea o lovitură de Stat, cu toate că Mişcarea Legio¬ 
nară n’a proectat-o niciodată. Ştirea cu intenţiile Regelui, 
confirma un lucru pe care îl bănuiam. Dar tocmai pentru 
acest motiv, nu trebuie să oferim nici o ocazie de repre¬ 
siune. O aventură ca asta s’ar putea concepe numai în cazul 
când se combină şi cu o scoatere a Căpitanului din închi¬ 
soare. Dar o asemenea acţiune este oare posibilă? 

S’ar putea ca pe lângă evoluata situaţie externă, 
să intre în consideraţie şi boala de piept a Căpitanului 
—de care se auzise— să-i determine să nu precipite o moarte 
forţată a lui, aşteptând desnodământul fatal de la sine. Ba 
chiar exista primejdia ca Regele —pentru a-şi masca tur¬ 
pitudinea şi dacă ar fi fost acceptat ca succesor la Mişca¬ 
re— să facă un act de clemenţă pentru Căpitanul muri¬ 
bund. Dar rămâne fără importanţă dacă ei au asemenea 
calcule pe care încă de la început le schiţase Patriarhul 


82 


Miron Cristea. Eu aveam încredere în vigoarea Căpitanului, 
şi orice ceas câştigat poate să-i aducă forţe favorabile 
imprevizibile. Am făcut apoi pronosticuri asupra evoluţiei 
tensiunei ce exista în problema Sudeţilor. 

A rămas să aşteptăm desfăşurarea evenementelor. 
Fiecare însă, pe poziţia lui. Şi acest fapt era un prilej de 
fricţiuni pe care le aveam mereu cu Horia Sima. 

El a încercat să-mi tempereze controlul şi vigilenţa 
printr’o metodă de satisfacţii formale, care însă m’au decep¬ 
ţionat ca legionar şi m’au făcut şi mai atent. 

A venit împreună cu Pătraşcu să-mi spună că aş 
fi o personalitate în Legiune, cu mare prestigiu şi că ar 
trebui să mă rezerv pentru lucruri mari, dându-i lui com¬ 
plecta libertate de a acţiona şi punându-i frâu lui Ghiţă 
Dragomir care-i face atâtea dificultăţi!! 

Cu acest prilej, mi se pare, mi-a arătat şi un manifest 
adresat Moţilor, pe care l-am găsit bine redactat, şi în aşa 
fel încât nu părea că emana de la Mişcarea Legionară; 1-am 
admis, cu condiţia să se răspândească fără să se angajeze 
Mişcarea. 

La ordinea zilei era atunci problema Sudeţilor. încor¬ 
darea se apropia de desnodământ. Activitatea diplomatică 
era febrilă, sistemul de alianţe pentru încercuirea Germaniei 
era acum verificat în încheiturile lui. Rolul României 
devenea din ce în ce mai mare şi important, prin poziţia 
pe care o lua Rusia în acest conflict. Problema trecerii 
armatelor ruseşti prin teritoriul românesc, care s’a pus cu 
câţiva ani în urmă de Titulescu, tindea acum să fie pusă 
în aplicare. 

Se svonea că Tătărăscu ar fi fost chiar trimis la Mos¬ 
cova de către Rege. în acest moment pentru Mişcarea Le¬ 
gionară se puneau două probleme: 

1). în legătură cu situaţia internă: . 

Mulţi credeau că evoluţia situaţiei externe constituia 
o linie mereu ascendentă spre îmbunătăţirea situaţiei 
interne pentru Mişcarea Legionară. Părerea mea de atunci 
pe care am exprimat-o în grupul nostru restrâns de coman- 


83 



dă, era că într’adevăr situaţia externă evoluiază spre îmbu¬ 
nătăţirea celei interne, dar evoluţia ei este în zig-zaguri, 
diagramă care de multe ori atinge momente critice foarte 
primejdioase pentru Mişcarea Legionară, şi pentru Căpitan. 
Dacă irezistibila forţă germană rupe primul zăgaz de încer¬ 
cuire, format de Cehoslovacia cu care România se găseşte în 
alianţă, aceasta nu înseamnă că politica engleză nu va 
încerca să ridice alt zăgaz. Este sigur că acest al doilea zăgaz 
spre Sud-Est va fi România. Acest lucru însă va determina şi 
o mai mare rigoare împotriva Mişcării Legionare. Această 
rigoare va înceta dacă Mişcarea Legionară ar comsimţi să 
renunţe la punctul său de vedere în politica externă, ceea ce 
era imposibil, atât pentru întreg sistemul de politică legio¬ 
nară cât şi pentru că pentru Statul Român s’ar anula o 
rezervă pe care evenementele în desfăşurare o reclamau mai 
mult ca oricând. 

2). în legătură cu situaţia externă: 

Se punea întrebarea dacă Mişcarea Legionară care îşi do¬ 
vedise excelenta organizaţie prin diferitele manifestări 
de până atunci, poate lăsa să treacă acest moment crucial 
fără să-şi reafirme punctul său de vedere în politica exter¬ 
nă. Aceasta atât pentru motivul ca să nu-şi diminueze po¬ 
ziţia sa externă, ( şi aşa desavantajele le avea, întrucât 
se ştia pe ce poziţie stă), cât şi pentru a influenţa şi stăvili 
pe politicienii Români, prin hotărîrea că, chiar în situaţia 
de astăzi, ea se va opune cu disperare dacă oştile satani¬ 
ce ruseşti vor încerca să treacă peste teritoriul Ţării. Cu 
toate că o asemenea atitudine aducea oarecare primej¬ 
die pentru cei din închisori, totuşi ea era dictată de intere¬ 
se fundamentale ale Neamului, pentru apărarea cărora 
Mişcarea a înţeles să rişte totul. Era şi în interesul luptei 
comune cu Naţional-Socialiştii. Am hotărît, în acest sens, 
redactarea unui manifest. 

Aceste puncte de vedere însă, trebuiau să capete în ma¬ 
nifest o formă care să atenuieze cât mai mult din riscul 
care ar privi pe Căpitan şi camarazii din închisori. Accen¬ 
tul trebuia să cadă tot pe unire, localizând evenimentele 


84 


produse până atunci asupra lui Armând Călinescu, rele¬ 
vând totodată şi primejdia bolşevică. 

Am redactat un proect de manifest şi i-am spus şi lui 
Horia Sima să facă şi el unul, pentru ca din consfătuire, 
să scoatem unul mai perfect. în acest sens, ne-am întâl¬ 
nit la locuinţa unde stătea în gazdă, mi se părea la Cos- 
movici. Acolo, pe lângă Cosmovici, Horia Sima a adus 
şi pe Victor Biriş. El nu făcuse un proect de manifest, 
dar însărcinase pe aceşti doi să-l facă. Mi s’a părut curios 
acest procedeu. Totuşi în dorinţa de a ieşi ceva mai perfect, 
am aceeptat să discut şi cu aceştia despre manifestul care 
trebuia lansat. A citit fiecare proectul lor. Pe urmă l-am 
citit pe al meu care cuprindea, atât ca redactare cât şi 
ca încadrare realistă în evenimentele care se găseau în plină 
desfăşurare, toate aspectele problemei. Horia Sima care nu 
făcuse niciun proiect de manifest, a cerut să se facă o 
combinaţie din aceste două. Lam lăsat s-o facă, dar nu ie¬ 
şea nimic mai bun. Dimpotrivă, se schimonosea şi ce era 
bun. Până la urmă, introducând unele cuvinte mai tari la 
sfârşitul textului meu, a fost nevoit să se declare de acord. 

Am relevat aceste câteva amănunte, spre a marca o 
etapă de evoluţie sufletească a acestui om După zădăr¬ 
nicirea revoluţiei copilăreşti, acest om se diformase com¬ 
plect sufleteşte. Poate se manifesta adevăratul său fond. Se 
plimba agitat prin cameră, se uita în oglindă, îşi sburlea cu 
mâna părul -dealtfel şi aşa nepieptănat- şi era obsedat de 
rezonanţa numelui său ,,Horia”. Se considera un revolu¬ 
ţionar predestinat. Faţă de mine, aceste atitudini se mai 
atenuau, dar faţă de alţii se umflau atât de mult, încât se 
făcea ridicol. 

Ceea ce m’a izbit însă cu acest prilej a fost altceva. 
Avocatul Cosmovici care cunoştea dispoziţiile Căpitanului 
de. linişte şi ordine absolută, evitandu-se orice provocare, 
părea că încurajează aceste atitudini revoluţionare. îl 
măgulea pe H. Sima cu ,,Domnule Comandant” şi îi făcea 
apropouri la acţiunea revoluţionară. Ştiam că el a vorbit 
nespus de frumos şi simţit Ia procesul Căpitanului, ceea ce 


85 



îmi trezea încredere; dar faptul că nu a avut niciun fel 
de neplăceri din partea Siguranţei Statului, mai ales că era 
şi tânăr, în plus şi aceste încurajări revoluţionare vizibi¬ 
le, ceea ce reprezenta o atitudine contrară celei preconi¬ 
zate de Căpitan, îmi trezea unele rezerve. 

Am reţinut faptul, pentru a-1 urmări în evoluţia lui. 
în timpul când Horia Sima se străduia să facă unele corec¬ 
turi la textul meu, i-am atras atenţia lui Cosmovici că nu 
trebuie să încurajeze pe un om cu o astfel de psihoză 
pe asemenea drumuri de revoluţii ridicole, din care pot 
ieşi totuşi mari nenorociri pentru Mişcare, mai ales că se 
afla în mâinile călăilor Căpitanul. 

Cu mici modificări la sfârşit, care prin introducerea 
unor cuvinte „mai tari” i-a stricat ceva din sobrietatea pe 
care o reclama momentul de atunci, manifestul a fost 
răspândit aşa cum l-am redactat eu. 

Pentru a acoperi Comandamentul real şi pentru ca să 
fie totuşi semnat, am pus dedesubt numele Părintelui 
Dumitrescu, care nu ştia de manifest şi pe acel al lui Vojen, 
care deja era plecat în Germania. 

Căpitanul ne-a trimis vorbă că manifestul a fost nece¬ 
sar şi că l-a găsit bun ca redactare. 

Răspândirea manifestului s’a făcut pe o scară întinsă. 
Cuiburile roite în toată Capitala şi în întreg cuprinsul 
Ţării, găseau o activitate. Nerăbdarea legionară şi setea de 
activitate era satisfăcută. Technica răspândirii se des㬠
vârşise. Dimineaţa când se distribuiau ziarele pe la case, 
echipe deghizate de legionari distribuiau manifestele legio¬ 
nare prin toate cutiuţile cu scrisore şi curţile oamenilor. 
Poliţia îşi intensificase vigilenţa. S’au luat măsuri speciale. 

Elementele valoroase din cadrele legionare începeau 
să cadă din cauza acestei activităţi. Eu concepeam nece¬ 
sitatea răspândirii unor manifeste nu de frondă verbală, 
ci pentru lămurirea unor situaţii, spre a nu lăsa lumea deru¬ 
tată, urmărind însă mereu necesitatea destinderii interne 
pentru a fi pregătiţi pentru evenimentele externe. Alţii 
însă înţelegeau să facă un războiu verbal imitând voca¬ 


86 


bularul tăios al Căpitanului. 

Câştigul de cauză obţinut de Germania prin acordul 
de la Munchen, îi mărea considerabil prestigiul. Acest 
lucru începea să desmeticească pe mulţi din opinia pu¬ 
blică şi să vadă şi dreptatea punctului de vedere legionar 
în politica externă. Curentul creştea în acest sens. Fel 
de fel de svonuri s’au pus în circulaţie. Unele poate chiar 
de Siguranţă.' Altele ieşite din unele dorinţe ale legionari¬ 
lor. Mai insistent a circulat svonul despre Căpitan, cum că 
a fost dus la Statul Major în vederea găsirii unei soluţii 
în ceea ce îl privea. Se vorbea insistent de revizuirea proce¬ 
sului. 

Incontestabil, această atmosferă ne era favorabilă 
nouă. Ea însă trebuia folosită cu dibăcie, fiindcă n’ar fi 
exclus ca şi Regele să fi fost clătinat în optarea lui pentru 
cartea engleză. 

Această dibăcie o găseam cu atât mai necesară, 
cu cât îmi dădeam seamă că cercurile oculte care influ¬ 
enţau hotărîtor pe Rege, aveau interesul să provoace 
pentru a se păşi la o curăţire definitivă a terenului de le¬ 
gionari. 

De aceea dacă evenementele externe începeau oarecum 
să dea dreptate punctului de vedere susţinut de Căpitan, 
noi nu trebuie să invocăm prematur acest lucru, în sensul 
de a arăta Regelui că a greşit . 

Duelul de vorbe n’avea nici un rezultat pozitiv. Dim¬ 
potrivă, el putea să fixeze, în mod definitiv, pe Rege pe ba¬ 
ricada cealaltă (chiar dacă el structural era deja fixat) şi 
ar fi accelerat intenţiile asasine. în conjunctura externă 
care se deschidea, avea şanse de a se pune, acum cu mai 
mult succes, tema pe care ne-am pus-o la început şi anume 
de a recunoaşte necesitatea politică, care justifica luarea 
de măsuri faţă de Mişcarea Legionară din partea Regelui 
şi de a pleda pentru necesitatea prezentă şi viitoare ca să 
menţină rezerva legionară, apropiindu-se cât mai mult 
de Mişcare. Un gest de înţelegere şi de clemenţă, din pro¬ 
prie iniţiativă, ce l-ar apropia în aceste momente definitiv 


87 



de Mişcarea Legionară şi de Căpitan. 

în opinia publică trebuia cultivată şi încălzită atmos¬ 
fera care mergea dealtfel în acest sens. Ea izvora poate din 
însuşi instinctul naţional care tindea spre o linişte inter¬ 
nă, având repulsie faţă de toate prigoanele deslănţuite 
până atunci şi fiind dornică de o destindere. 

în acest sens am întreprins o acţiune discretă. De la 
Conducătorii legionari aduşi la Jilava şi pe urmă condam¬ 
naţi ne-a venit un memoriu către Rege în patru exempla¬ 
re. Prin el se exprima, uneori în accente lirice, devotamen¬ 
tul faţă de Rege şi necesitatea de a se ajunge la o destin¬ 
dere. Era semnat de cei 18 Conducători legionari, în frunte 
cu Ing. Clime. Deşi l-aşi fi dorit mai sobru, totuşi pentru 
scopul urmărit atunci şi dat fiind caracterul vanitos al Re¬ 
gelui era potrivit. Se înaintase un exemplar oficial prin 
Grefa închisorii Jilava, dar nu se ştia dacă Armând Căli- 
nescu sau Camarila Palatului (Urdărianu) nu l-ar fi oprit. 
Trebuia găsit cineva care să-l prezinte până la Rege şi even¬ 
tual să facă sugestii în sensul necesităţii destinderii şi a 
avantajelor ce rezultă pentru el prin apropierea şi captarea 
ce o poate face tineretului. 

Asemenea oameni era greu de găsit. Mai toţi în aceste 
momente grele, stăteau retraşi faţă de Mişcarea Legionară. 
Nici simpatizanţii legionari cu suprafaţă de la care Căpi¬ 
tanul, când i-a apropiat de Mişcare, aştepta servicii pentru 
împrejurările grele, când legionarii nu au posibilităţi de ac¬ 
ţiune, n’au putut fi utilizaţi. Unii, ca Nae Ionescu, s’au 
apropiat atât de mult prin atitudinea lor frumoasă de 
Mişcarea Legionară, încât au fost internaţi şi puşi în aceeaşi 
categorie ca şi legionarii. Ei nu şi-au mai putut da aportul. 
Alţii de pildă ca Mihail Manoilescu, pentru a evita inerente 
riscuri şi pentru a atenua legăturile din trecut cu Mişcarea, 
au evitat orice contact cu ea. Poate chiar de multe ori 
au criticat atitudinea Căpitanului, „care nu i-a ascultat”, 
pentru a se acoperi mai bine. Concursul lui Mihail Manoi¬ 
lescu putea fi de mare folos pentru lămurirea cercurilor 
străine şi în special a celor Italiene, cu care era în strânse 


88 


relaţii, spre a obţine influenţa lor în favoarea Căpitanului, 
în scopul de a vedea ce putem aştepta de la el în acest 
moment greu, am trimis pe Viorel Trifa să ia contact cu 
el şi să ne aducă un răspuns. Rezultatul a fost aceeaşi rezer¬ 
vă la care ne aşteptam. 

Golul de politicieni în jurul Căpitanului era aşa de ma¬ 
re încât nu-mi rămânea să folosesc aci decât legăturile mele 
cu Macedo-Românii. M’am adresat lui Petre Papacostea. îi 
cunoşteam credinţele lui politice şi de multe ori am avut 
discuţii aprinse cu el. îmi aminteam însă că împreună cu 
Iancu Caranica şi cu el am făcut, în 1933, să-l aducem pe 
Mareşalul Averescu la Casa Verde şi să desbatem posibilita¬ 
tea unui contact cu Căpitanul. Pe lângă trăsătura de şah 
care se făcea prin aceasta în acel moment la Rege, legătura 
cu Mareşalul Averescu, care avea aşa de mare influenţă 
în armată, a fost de mare folos la procesul Gărzii din 1934, 
când Mareşalul a depus ca martor. Aportul lui Petre Papa¬ 
costea a fost atunci discret, dar important. Păcat că intri- 
găria din cercurile Lupeştii —mi se pare prin Stoian de la 
Braşov— a reuşit să deruteze pe Mareşalul Averescu, făcând 
să-şi apropie pe trădătorul Stelescu, fapt care a dus la 
răcirea raporturilor noastre cu el şi chiar la atacuri din 
partea lui prin presă sau declaraţii publice. Mareşalul 
Averescu, prin prestigiul lui şi cu vârsta înaintată, putea să 
fie folosit ca un Hindenburg —aşa cum îi plăcea lui să i se 
spună— în pregătirea regimului legionar. 

M’am fixat deci să întreprindem această acţiune la 
Palat prin Petre Papacostea. 

Ştiam că el a fost cândva secretar al Regelui, când 
acesta era prinţ moştenitor, şi se cunoşteau bine cu Ga¬ 
fa riel Marinescu. îi cunoşteam îndelungata experienţă 
dobândită între culisele politicei româneşti, unde jucase 
un rol important pe lângă Mareşalul Averescu, şi cu tot 
politicianismul inerent pe care l-a respirat în acest timp, 
aveam totuşi încredere în dânsul ca Macedo-Român, că voiu 
găsi şi sentimentul acela nealterat pentru acţiunile poli¬ 
tice de ordin superior. Şi apoi mai aveam încredere în 


89 



simţul de solidaritate care ne leagă pe noi Macedonenii, 
care rezistă tuturor divergenţelor oricât de adânci ar fi 
ele. Nu ştiam însă cât curaj va avea să se angajeze la ceva. 

L-am aşteptat când s’a întors de la Sinaia şi i-am 
făcut clandestin o vizită acasă. Conversaţia a fost sobră, 
-spre deosebire de alte dăţi, când ne permiteam şi ceva 
împunsături— fiindcă şi situaţia era destul de gravă. I-am 
spus de la început că am însărcinarea de a conduce Mişca¬ 
rea Legionară în aceste împrejurări grele. Dacă el poate 
aduce un aport ca să scoatem Mişcarea Legionară din im¬ 
pas, va aduce o contribuţie considerabilă nu numai Mişc㬠
rii Legionare, dar şi Neamului Românesc, fiindcă s’ar evi¬ 
ta drumul actual care duce inevitabil spre catastrofă. 

Trebuie împiedecat Regele ca să ajungă la o crimă 
prin asasinarea Căpitanului. 

Dacă acest lucru s’ar întâmpla, atunci în mod inevi¬ 
tabil România va fi sguduită de frământări interne foarte 
grave, iar Regele va trebui să treacă mereu pe cadavrele 
tineretului, fiindcă după fanatismul care s’a creeat, mulţi 
tineri din generaţia actuală nu-şi găsesc nici un rost să su- 

f iravieţuiască Căpitanului. Momentul este deci istoric, 
ncă nu este târziu. Cred chiar că este momentul unei in¬ 
tervenţii. Dacă Regele ar face acum un act de apropiere, 
acum, când dovedit, este tare, ar avea mare ecou în inimile 
legionare. Pentru trecut ar fi justificările de ordin politic. 
Dacă nu se face acest gest acum când situaţia politică e- 
voluiază în sensul celor prevăzute de Căpitan, înseamnă 
că şi cele din trecut au fost simple acţiuni de pornire per¬ 
sonală. Cred că s’ar putea ajunge la o rezolvare a crizei 
politice care bântuie România. Am convingerea că şi C㬠
pitanul va accepta această soluţie. Dovadă este faptul că 
el ne-a dat dispoziţii categorice să nu atacăm pe Rege, 
orice s’ar întâmpla. Totul este deci să se pună lucrurile 
pe această pistă şi pe urmă să se înlesnească un contact 
cu Căpitanul. 

Petre Papacostea a sesizat imediat importanţa ches¬ 
tiunii. A recunoscut că pornirea Regelui contra legionarilor 


90 


este încă foarte mare, fiindcă el a fost convins că toată 
acţiunea lor era pentru răsturnarea lui. Totuşi se poate 
încerca. A citit Memoriul semnat de fruntaşii de la Jilava 
şi l-a găsit că ţine cont de psihologia Regelui. 

Cu mine a fost şi Sterie Duli, care mi-a făcut legătura. 

Despre rezultat a rămas să mă anunţe, stabilind 
un nou contact. 

Un exemplar din Memoriu, tot în original, l-am reţinut 
eu. A fost ars cu ocazia unei percheziţii. Horia Sima avea 
şi el un exemplar, cu intenţia să găseacă pe cineva ca să-l 
transmită Regelui. 

Acţiunea însă începea să sufere o anumită lipsă 
de sincronizare. Venirea la Bucureşti a lui Alecu Cantacu- 
zino, ceva mai târziu şi a lui Vasile Cristescu, ameninţa 
să o turbure şi mai mult. După manifestul lui Alecu Canta- 
cuzino lansat cu ocazia zilei de naştere a Căpitanului 
(13 Septembrie), a făcut şi Vasile Cristescu un Memoriu 
către Rege, care urma şi el să fie răspândit. Era conceput 
în termeni de avertisment şi care, cu tot patetismul, simţi¬ 
rea şi adevărul pe care le conţinea, rămânea iritant. 

Mi l-a trimis să-l văd prin Horia Sima. Nu l-am găsit 
oportun şi am făcut unele atenuări în text, în special 
în ceea ce priveşte cuvintele adresate direct Regelui. Am 
fost de părere să se aştepte până când se va vedea rezul¬ 
tatul acţiunii de destindere întreprinse. Acest lucru trezi 
o anumită susceptibilitate la Vasile Cristescu, mai ales că 
Memoriului lui Alecu i se dăduse drumul. 

Iată însă că acţiunea cu Memoriile nu s’a oprit aici. 
La 13 Octombrie 1938, Alecu Cantacuzino a redactat un 
manifest către legionari şi prieteni ai Legiunii. 

Atacul manifestului este violent şi anunţă că Mişca¬ 
rea Legionară este hotărită să pună punct îndrăznelilor 
„Dlui Călinescu” şi că Mişcarea este acum mai puternică 
decât în trecut. Se cere revizuirea procesului Căpitanului 
pentrucă ofiţerii slugarnici n’au fost drepţi cu Comeliu 
Codreanu, şi că „Despoţii încrezuţi să-şi aplece urechea 
înspre tresăltarea şi răspunsul inimilor care le încalecă.” 


91 


Textul acestui manifest nu l-am văzut înainte de tipărire. 

Venise la mine Horia Sima cu un exemplar abia tipărit 
şi mi l-a arătat. Am rămas încremenit de voluptatea cu care 
se provoca în toate direcţiile. Era o explozie de revoltă 
pe deplin justificată sufleteşte. Dar în definitiv, ce se pu¬ 
tea urmări cu această izbucnire turnată în manifest? Ea nu 
folosea, se ştie, unei lovituri, să-i spunem de stat, pe care o 
preconiza Alecu Cantacuzino, cu atât mau mult şi nici unei 
acţiuni de atenuare a pornirilor contra Căpitanului. Dim¬ 
potrivă! Era o mare aţâţare. I-am spus să-l oprim imediat. 

Mi-a răspuns însă că nu se mai poate, întrucât de la 
tipografie a şi plecat o parte. 

Atunci i-am imputat că este complect de rea credin¬ 
ţă. A căutat să se justifice că nu putea face altfel, întru¬ 
cât Alecu Cantacuzino l-a presat şi chiar ameninţat şi apoi 
a încheiat, că nu o să iasă nimic rău din faptul că o să se 
răspândească acest manifest. 

Mergeam pe strada Traian, în apropiere de bulevar¬ 
dul Ferdinand. I-am spus: „Ne găsim la o grea răspântie, 
încercăm să-l salvăm pe Căpitan. Cu o totală lipsă de răs¬ 
pundere vă jucaţi cu Capul Căpitanului; aţi ales drumul 
care duce în mod precis la pieirea lui. 

Prin acest manifest aţi hotărît în mod definitiv moar¬ 
tea Căpitanului. Şi de aceasta să nu credeţi că nu veţi 
răspunde!” 

în lumea legionară şi la ceilalţi, manifestul a făcut 
o impresie extraordinară. Termenii tari, în care era con¬ 
ceput, aduceau o uşurare sufletească. Dar ce rost au toate 
acestea, peantru o conducere care îşi are un plan de luptă 
şi urmăreşte un scop? Eram îngrijorat, disperat; vedeam că 
o psihoză „muşchetărească” se întinde până în sferele 
cele mai de sus ale cadrelor legionare. Cum se explica acest 
lucru? 

Căpitanul a răscolit un dinamism în legionari atât 
de puternic încât numai el îi putea stăpâni. Mereu s’a făcut 
educaţia faptei şi a iniţiativei. Orice stare pe loc era consi¬ 
derată ca un sacrilegiu pentru un legionar. Această tendinţă 


92 


intrase în sânge la toţi. 

Căpitanul însă avea înăscut şi simţul politic, care în¬ 
semna administrare şi stăpânirea acestei tendinţe. Altmin¬ 
teri ar fi fost o forţă oarbă, care s’ar fi sfărâmat inutil, 
mai ales pe drumuri întortochiate. 

Acest simţ a lipsit la mulţi legionari, chiar şi unora din 
cadrele cele mai de sus ale Mişcării. De multe ori s’a confun¬ 
dat poziţia de executant cu acea de tactician şi strateg, 
aşa cum o cereau câteodată împrejurările, în evoluţia 
luptei. Mişcarea a fost surprinsă de prigoană în plină 
pubertate, cu toate turburările care le comportă această 
fază. Nu se educase încă, pe fondul eroic, o concepere 
realistă a stărilor de fapt, cu posibilităţi de orientare. 
Un romantism muşchetăresc era respirat cu voluptate 
de lumea legionară. Să se reziste acestei tentaţii nu era 
uşor, mai ales când se cultivau aceste predispoziţii. Ma¬ 
rile calităţi legionare deveneau în cadrul acelei tactici, 
pe care a fixat-o Căpitanul pentru perioada de prigoană, 
adevărate defecte. Iniţiativele unor cuiburi erau uneori 
un prilej de activitate necontrolată; prin ele se puteau in¬ 
filtra şi agenţi provocatori sau legionari înfumuraţi, căzuţi 
în mrejele poliţiei. Din toate punctele de vedere deci, psi¬ 
hoza era „dinamică”, de multe ori chiar indiferent de 
direcţie. 

La această psihoză venea acum şi temperamentul 
celor doi evadaţi: Alecu Cantacuzino şi Vasile Cristescu. 

Alecu Cantacuzino avea el însuşi un temperament 
impulsiv, care trebuia şi el însuşi stăpânit şi temperat de 
alţii şi deci nu putea să reziste unei asemenea psihoze ge¬ 
nerale. Congresul de la Tg. Mureş şi mai ales comportarea 
eroică din Spania i-a cultivat la maximum aceste predispo¬ 
ziţii, şi-l ancorase în opinia publică cu aceste caracteristici. 
De aci i s’a tras şi faima pentru conducerea Corpului de eli¬ 
tă „Moţa Marin”. Această faimă îl ţinea strâns legat de li¬ 
nia eroică a destinului său. El nu putea cumpăni şi face 
tactici întortochiate. 

Drumul pe care putea merge el, era cel drept. Ori 


93 




cel care stătea acum în faţă, era cât se poate de complicat, 
deoarece Căpitanul se găsea în mâinile călăilor ca ostatec. 
La această trăsătură fundamentală de caracter se adăuga 
şi o mândrie boerească, cu profunde aversiuni faţă de 
,,coţcăriile şi feloniile” lui Carol al IMea. De aceea, de 
multe ori el aducea o pasiune în atac care depăşeau liniile 
tactice pe care totdeauna le avea în vedere Căpitanul. A- 
desea m’am întrebat dacă prin structura sa Alecu Canta- 
cuzino, în anturajul Căpitanului, nu contribuie la deran¬ 
jarea unui echilibru. Şi Căpitanul era o fire impulsivă, 
cu un maximum de sentiment de onoare, mândrie şi demni¬ 
tate. Dar avea şi o mare putere de reţinere, care reuşea 
să ţină în cumpănă aceste tendinţe puternice. De aceea 
un temperament similar în anturajul lui putea să-i rupă 
echilibrul, pe nesimţite, propunându-i sau încurajându-1 
spre acţiuni spre care el năzuia organic. Uneori s’au creat 
situaţii inexplicabile judecând după tactica Căpitanului. 
Terorismul verbal de la Congresul de la Târgu-Mureş, la 
care Alecu Cantacuzino a avut un rol important, ilustra 
acest desechilibru. De acest fapt s’au folosit adversarii 
şi au pus în circulaţie că Mişcarea Legionară s’ar gândi chiar 
la o schimbare a dinastiei. Evident, chestiunea era în sine 
stupidă, dar pentru cancanul aşa zisei „lumi bune” era 
un subiect asupra căruia se puteau broda multe. Toate 
în detrimentul Mişcării. 

De aceea numele lui Alecu Cantacuzino, a ajuns un 
fel de „basma roşie” pentru iritarea tiranului care era Carol 
al Il-lea. 

Procesul lui interminabil pe chestia de „lezmajes¬ 
tate” dela Târgu Mureş, a ţinut mereu pe rol această iri¬ 
tare, pe care au folosit-o foarte abil politicienii şi în spe¬ 
cial Armând Călinescu. 

Dar acum, iată o nouă situaţie critică care îl împin¬ 
gea la activitate. 

Atât el cât şi Vasile Cristescu evadaseră cu gândul ca 
să acţioneze afară. De evadarea lor, care făcuse atâta 
vâlvă, s’au legat mari speranţe. Dacă ar sta inactivi, ascunşi 


94 


undeva, s’ar crede că au evadat pentru a-şi salva pielea . 

Acest „s’ar crede” de afară le lua calmul în judecarea 
situaţiei şi îi făcea prizonierii unei opinii iresponsabile 
de eroism inoportun. 

Nu putea accepta Alecu Cantacuzino să audă „Uite! 
a ieşit şi Alecu, şi tot n’a făcut nimic.” 

Vasile Cristescu era tot un temperament masiv. El a 
intrat pe lihia eroică odată cu procesul de la Vlaşca, când 
a ameninţat, în mod violent, pe judecătorii incorecţi 
şi părtinitori. în acele şase luni de zile de la Văcăreşti, 
la care a fost condamnat, şi-a făcut faimă, fiindcă era 
primul intelectual, din noul val intraţi în Mişcarea Legiona¬ 
ră, care rupea cu tradiţia timorată a acestei categorii de 
oameni. 

Aceste calităţi excepţionale se puteau valorifica atâta 
timp cât era liber Căpitanul, care se îngrijea de folosirea 
şi adaptarea Mişcării în momentele de tactică şi strategie. 
Mai normal era acum ca noi, acei care formam grupul de 
comandă, să facem sforţări spre a ne transpune în situaţia 
conducătorului prevăzător, pe toate planurile, ieşind din 
faza luptătorului de simplu executant. 

Eu am dat o covârşitoare importanţă politică faptu¬ 
lui că Vasile Cristescu şi Alecu Cantacuzino evadaseră. 
Mai târziu s’a adăogat şi Victor Silaghi. Aceste evadări 
anulau o mare parte din prevederile tacticei lui Armând 
Călinescu, care poate nu vroia să păşească la o lovitură 
decisivă, înainte de a avea siguranţa că îi are în mână pe 
T toţi acei cu suprafaţă şi autoritate de a putea continua 
imediat activitatea Mişcării Legionare. 

Ei constituiau supapa de siguranţă pentru viaţa Căpi¬ 
tanului, de aceea trebuiau să fie o rezervă sigură prin care să 
putem ţine în şah pe asupritorii noştri, făcându-i să ezite 
la păşirea pentru punerea în aplicare a planului lor crimi¬ 
nal. Deci, adversarul spera în continuu să-i prindă şi să-i 
omoare, iar noi să câştigăm timp. 

Părerea mea a fost ca ei să stea complect daţi la fund 
şi, pentru ca rezerva să fie sigură, să treacă chiar peste 


95 



graniţă, iar noi cei rămaşi pe teren să întreţinem svonul 
că sunt în Ţară şi că apar pretutindeni. Acest lucru însă 
n’a fost înţeles şi a fost păcat, fiindcă încă se putea da un 
alt curs evenimentelor. Ei au perseverat să activeze pe teren, 
cu ferma convingere că numai printr’o lovitură se poate 
ieşi din situaţia în care se găsea Mişcarea Legionară. Dar 
şi în acest caz, mă gândeam ce rost au manifestele agresive, 
care atrag atenţia adversarului înainte de a te fi pregătit! 

Divergenţa în ceea ce priveşte tactica de urmat era 
categorică. Eu credeam necesară continuarea liniei tac¬ 
tice pe care se fixase Căpitanul, cu unele modificări poate 
de circumstanţe. Alecu Cantacuzino, Horia Sima erau pen¬ 
tru lovitura de Stat. Vasile Cristescu înclina tot în acest 
sens. 

înainte de a pleca Dna Codreanu, soţia Căpitanului 
la R. Sărat, am avut împreună cu Ghiţă Dragomir, care 
îmi făcea legătura cu dânsa, o lungă întrevedere, plimbân- 
du-ne pe străzile dimprejurul Halei Traian şi Labirint. 
I-am expus situaţia de afară şi divergenţele ce există în Gru¬ 
pul de Comandă, în ceea ce priveşte linia tactică de urmat 
şi am cerut să precizeze Căpitanul din nou linia care este 
de urmat, ţinând seamă şi de situaţia lor de acolo, precum 
şi de elementele pe care le au ei la îndemână. Am cerut 
să lămurească ce este cu zvonurile care au circulat în le¬ 
gătură cu întrevederile pe care le-ar fi avut la Statul Major 
şi dacă se poate pune problema unei evadări. Punerea 
acestei probleme foarte gingaşe depindea şi de felul cum 
va fi supravegheată conversaţia D-nei Codreanu. La acestea 
D-na Codreanu era rugată să ne aducă un răspuns. 

Când s’a întors, am întâlnit-o într’o maşină condusă 
de un şofer legionar în care era şi Nicoleta Nicolescu, 
Horia Sima şi Ghiţă Dragomir. Mi-a spus că tactica răm⬠
ne aceeaşi pe care a fixat-o la început. L-a supărat jocul de-a 
revoluţia şi-a răspuns, în ceea ce îl priveşte pe Alecu care 
cere „deslegare pentru acţiune”: ,,Nu numai că nu-1 desleg, 
dar îl leg!!” 

în ce priveşte problema unei evadări, nici n’a vrut să 


96 


audă. A refuzat categoric o foarte bună ocazie oferită 
de un ofiţer şi a spus că nimeni să nu se gândească la ase¬ 
menea lucruri, căci el nu accepta evadarea sub nici o formă, 
în felul acesta s’a lămurit şi o problemă, care frământa 
atât de mult pe credincioasa Nicoleta. în ceea ce priveşte 
convorbirile de la Statul Major a spus că sunt invenţii 
şi că el n’a fost niciodată la Bucureşti. Grupul de comandă 
să facă tot pasibilul să se înţeleagă. 

Evident, toate acestea trebuie considerate sub un anu¬ 
mit coificent de siguranţă al unei convorbiri libere cu 
Căpitanul, cât şi sub o anumită rezervă pe care o avea C㬠
pitanul pentru discreţia feminină. Cert era însă —mai ales 
prin formula lapidară în ceea ce privea ,,legarea lui Alecu”— 
că linia tactică era pentru toţi lămurită. 

Am reluat acţiunea începută cu Petre Papacostea cu 
toate că îmi dădeam seama că Manifestul lui Alecu Canta¬ 
cuzino a rupt orice punte de legătură. M’am pus pe tema de 
a localiza cazul. Formula „cu legarea lui Alecu” devenise 
publică. Ea constituia un fapt de desavoare. Eu vedeam în¬ 
să şansa că pot fi despovăraţi de servitutea care apăsa asu¬ 
pra conştiinţei lor după evadare, că trebuie să activeze 
cu orice preţ. Acuma s’ar fi putut retranşa în rezervă, 
pe motivul că „ei vor să facă, dar nu-i desleagă Căpitanul.” 

Din informaţiile căpătate prin Petre Papacostea 
reeşea că în Camarilă exista divergenţă în ce priveşte 
atitudinea faţă de Garda de Fier. Gabriel Marinescu ar fi 
chiar în raporturi încordate cu Armând Călinescu. El sus- 
^ ţine că nu se poate duce la infinit cu prigoana Gărzii 
de Fier. Trebuie să se găsească o soluţie internă de împ㬠
ciuire. 

După Manifestul lui Alecu Cantacuzino, situaţia 
s’a schimbat. în cercurile protipendadei circula chiar svo¬ 
nul că Alecu Cantacuzino ar vrea, prin actele care le face, 
să se scape de Codreanu şi apoi în frunte cu Mişcarea Le¬ 
gionară să răstoarne dinastia. Se svonise de un testament 
al răzbunării. Iar Regele ar avea izbucniri furioase când 
aude de numele lui. 


97 



Localizarea cazului deci, era absolut necesară. Tema 
pe care se putea încerca o atenuare a efectului făcut de ma¬ 
nifest era următoarea: 

Manifestului lui Cantacuzino, care nu este decât o 
isbucnire personală, nu trebuie să i se dea o mare semni¬ 
ficaţie politică. Linia Căpitanului pe care o urmează cei 
de afară este ca Regele să nu fie atacat sub nicio formă; 
iar în ce-1 priveşte pe Alecu Cantacuzino a spus că ,,îl 
leagă” şi nu-1 „desleagă” pentru acţiunile lui. Apoi, Mişca¬ 
rea Legionară îşi are linia ei politică şi nu orice resentiment 
exprimat particular trebuie atribuit ei. Căpitanul este un om 
prevăzător şi un monarhist convins. 

Dacă o nenorocire ar face să dispară el, atunci au toată 
şansa să vie la conducere elemente de acestea care se gân¬ 
desc mai puţin la importanţa instituţiilor fundamentale, 
etc. 

Situaţia devenise încordată şi nu ştiu dacă mai puteam 
pune, cu şanse de reuşită, asemenea aserţiuni isvorîte 
din considerente tactice. 

N’a trecut mult timp şi neastâmpărul lui Alecu Canta¬ 
cuzino l-a făcut să cadă în mâinile Poliţiei, pe când avea 
o întrevedere cu nevasta sa. Se vede că legionara care f㬠
cea legătura a fost filată şi în felul acesta s’a dat de urma 
lui. întâmplarea făcuse să se afle că poliţia este pe urmele 
lui. A fost însă foarte greu să se ia legătura, spre a fi anun¬ 
ţat la timp. 

Când a fost arestat am crezut că i se va întâmpla 
ceva. Se vede însă că legăturile familiei sale au putut să 
evite atunci ireparabilul. 

Din Comandament, legătura cu el o păstra Horia Si¬ 
ma, iar eu o păstram prin Victor Dragomirescu. 

Prin arestarea lui Alecu Cantacuzino, s’a pierdut o 
mare parte din siguranţa Căpitanului. Atenţia poliţiei 
se îndreptase acum spre celălalt evadat, Vasile Cristescu. 

în luna lui Octombrie Vasile Cristescu era stabilit 
în Bucureşti. M’am întâlnit cu el prima dată în prigoană, 
după evadare, la grădina lui Dinu Cristescu, tatăl lui Titi 


98 


Cristescu. Era găzduit acolo. Avea o mustaţă stufoasă, 
care îl făcea de nerecunoscut. Acelaş om masiv, cu care 
mă împrietenisem încă din 1932, în şedinţele cuibului 
,,Axa . Era optimist. Mi-a povestit de peripeţiile evadării 
din tren, cum a sărit în plină viteză, cum s’a izbit la faţă 
şi cum, desmeticit de lovitură, a luat-o spre Braşov. Acolo 
a fost găzduit de un gardian!! Şi pe urmă la o nemţoaică. 

Prin contact direct cu el, speram să mă înţeleg mai bi¬ 
ne pentru a fixa conducerea Mişcării în prigoană pe o linie 
mai serioasă. Ca loc de întâlnire -cartier general al Coman¬ 
damentului— ne fixasem chiar grădina de la locuinţa unde 
era găzduit el. Avea o întindere mare dreptunghiulară, cu 
patru ieşiri în patru străzi deosebite, iar pe de altă parte 
fiind şi florărie, era frecventată de mulţi străini care veneau 
să cumpere flori. La aceasta se mai adăoga faptul că bătr⬠
nul Cristescu şi fiul său Titi, aveau reputaţie, în Cartierul 
Colentina, de vechi liberali, astfel că mult timp grădina era 
scoasă de sub orice suspiciune. Ne-am întâlnit regulat. Aici 
venea din când în când, afară de mine, Horia Sima şi 
părintele Dumirtrescu care uneori a şi locuit acolo. 

Mai veneau Nicolae Pătraşcu şi alţi camarazi cunos¬ 
cuţi, când aveau ceva urgent de comunicat Comanda¬ 
mentului. 

Titi Cristescu şi fratele său Sile Cristescu făceau le¬ 
găturile necesare. Regulat, însoţind pe Horia Sima, venea 
şi Victor Biriş care mai aducea informaţii din cercurile 
corespondenţilor de ziare germane şi de la Vaier Pop, 
iar odată sau de două ori a venit şi Alecu Cantacuzino. 

într’o şedinţă am luat în cercetare întreaga situaţie 
politică. Mi s’au părut foarte curioase insistenţile lui Horia 
Sima în ce priveşte activitatea legionară, mai ales că ele 
se produceau după ce Căpitanul reînoise dispoziţia că se 
menţine linia tactică a evitării oricărei provocări. El susţi¬ 
nea că în situaţia în care se găseşte Căpitanul, nu are po¬ 
sibilităţi de orientare şi deci tactica pe care o recomandă 
nu este cea potrivită. Noi trebuie să acţionăm fără să ţi¬ 
nem seamă de ea. ,,Din informaţiile care se primesc din 


99 



Ardeal”, spunea el că „este acolo un mare curent revolu¬ 
ţionar, care nu trebuie scăpat şi nici nu trebuie stăvilit de 
Mişcarea Legionară. Dacă Mişcarea Legionară nu acţio¬ 
nează acum, să dea lovitura de Stat, s’a terminat cu ea.” 

Aveam impresia că acest om, acum după arestarea lui 
Alecu Cantacuzino, care îi era un concurent în „revoluţie”, 
se credea monopolizatorul acestui sistem. Vasile Cristescu 
inclina tot în această direcţie. Pentru mine a fost o decep¬ 
ţie acest fel de a vedea, din dorinţa poate de a nu părea 
„statici” şi a nu fi mai prejos decât Alecu Cantacuzino 
în materie de acţiune. Acest fenomen era general. Adesea 
vedeam între legionari o supralicitare în acţiuni îndrăz¬ 
neţe. Acest fapt mă înfuria şi consideram că adevăratul 
eroism este să priveşti realitatea drept în faţă şi să preco¬ 
nizezi soluţii potrivite momentului, indiferent dacă ele se 
arată sau nu „eroice”, sau chiar împotriva curentului. 

Punctul meu de vedere a fost cel cunoscut, adaptat la 
evoluţia situaţiei până la sfârşitul lui Octombrie şi începu¬ 
tul lui Noembrie 1938. In esenţă se rezuma: 

1) . Nu se poate da o lovitură de Stat în condiţiile 
existente, cu aparatul poliţienesc pus la punct, cu întreaga 
armată în mâna Regelui, cu atenţia îndreptată asupra Miş¬ 
cării şi încă într’o perioadă de linişte. 

2) . O lovitură de Stat atrage primejdie de moarte 
pentru neamul românesc. 

3) . Nu putem nesocoti dispoziţia Căpitanului, cu 
atât mai mult cu cât capul lui şi a celorlalţi fruntaşi le¬ 
gionari este în joc. 

4) . Căpitanul a respins cu hotărîre orice propunere 
de evadare. Deci nu se poate concepe o lovitură de Stat, 
conjugată cu o evadare sau răpire a lui. Fără adeziunea 
lui de a ieşi, nu se poate concepe o lovitură de Stat. 

5) . Lipsa cadrelor legionare de pe teren, fiind arestate 
sau cunoscute şi lipsa de arme, evidenţiau cât de dispro¬ 
porţionate sunt posibilităţile noastre, faţă de armata 
disciplinată şi armamentul de care dispune un stat mo¬ 
dem. 


100 


6) . Prigoana a clătinat mulţi legionari, încât dacă se 
lucrează cu echipe numeroase, cum este necesar, se ajunge, 
precis, în mâinile poliţiei. 

7) . Consider foarte exagerate, ştirile în legătură 
cu starea prerevoluţionară din Ardeal. Poate fi o nemulţu¬ 
mire mai accentuată decât în vechiul regat, dar nu de in¬ 
tensitatea de a izbucni o revoluţie, cu atât mai mult cu cât 
mare parte din această nemulţumire este captată de Na- 
ţional-Ţărănişti (Maniu), care o folosesc după altă tactică 
şi pentru alte scopuri. 

8) . Chiar dacă prin imposibil , în actualele împreju¬ 
rări o asemenea lovitură ar reuşi, totuşi faptul că trebuie 
să primejduim viaţa Căpitanului, îi anulează efectul mate¬ 
rial. 

Mişcarea Legionară are nevoie de Căpitan şi de frun¬ 
taşii legionari. Ori aşa cum sunt ei păziţi, sacrificarea lor, în 
cazul unei aşa zise încercări de lovitură de Stat, este si¬ 
gură. 

9) . Evitarea oricărei provocări. O nouă dare la fund. 
în nici un caz contacte frecvente în vederea pregătirii 
revoluţiei. 

10) . Crearea unor echipe sigure, care să stea date la 
fund, dar de care se poate dispune, în cazul când adversa- 
mi provoacă. 

11) . Obiectiv: trecerea iernei, anotimpul cel mai greu 
pentru legionari. 

S’ar putea ca adversarii să se fi pus pe tema de a-1 
curăţa pe Căpitan, pe cale lentă. Dar s’ar mai putea ca ano¬ 
timpul iemei, să fie folosit pentru lovitura decisivă de ex¬ 
terminare, ştiind că vremea nu permite circulaţi^ şi acti¬ 
vitate revoluţionară. 

12) . Chiar în cazul când cineva s’ar opri la soluţia 
loviturii de Stat, el trebuie să lase o perioadă mai lungă 
de dare la fund, încetând orice agitaţie de suprafaţă pentru 
a deruta atenţia adversarului. Să se aştepte împlinirea unui 
an de lagăr, la 16 Aprilie, când, în urma declaraţiilor de 
onoare pe care le-a încuviinţat Căpitanul, s’ar putea scoate 


101 



o mare parte din cadre şi după aceea să se fixeze un termen 
de lovitură. Până atunci s’ar putea face pregătiri minuţioa¬ 
se şi intra în legătură cu armata care, pentru reuşita unor 
asemenea operaţiuni, trebuie să aibă un rol activ. 

13). Această câştigare de timp, s’ar putea asigura mai 
bine, dacă am şti să creăm dificultăţi Guvernului prin di¬ 
versiuni mascate, pentru a fi nevoit să-şi amâne din hotă- 
rîrile lui asasine, în eventualitatea că ar intenţiona să le 
aplice în această iarnă. 

Discuţia a fost aprinsă şi agitată. Ţinta era câştigarea 
de timp. 

Dar nenorocirea mai mare era că acest lucru trebuia 
obţinut atât dela duşmanii de afară cât şi de la nerăbdarea 
şi nervozitatea camarazilor din înăuntru. 

Perspectiva unei „revoluţii în primăvară” era amin¬ 
tită în această fază mai mult pentru a da o satisfacţie 
mai târzie acestei aspiraţii care pentru Horia Sima deve¬ 
nise o obsesie. Omul vroia cu orice preţ să intre în Istorie 
cu o revoluţie, indiferent de rezultatul ei pentru Legiune, 
pentru Căpitan sau pentru Ţara Românească. 

Ne-am despărţit fără să ajungem la un punct de 
vedere unitar. Poziţiile au rămas ireductibile. Peste două 
zile am reluat din nou chestiunea. Horia Sima venise cu noui 
informaţii umflate —de data aceasta nu ştiu dacă nu erau 
chiar tendinţioase— dacă noi ne opunem, revoluţia se va 
declara peste capul Comandamentului, format din elemente 
care l-au sfătuit prost pe Căpitan şi l-au adus în situaţia 
în care se găseşte. „Se pierde un nou moment revoluţio¬ 
nar”, spunea cu fanatism! Vasile Cristescu considerând juste 
aceste informaţii exagerate, a început să încline din ce în ce 
mai mult spre poziţia lui Horia Sima. Eu însă aflând în¬ 
tâmplător, prin Şeitan, Ghiţă Dragomir, etc., că Horia Si¬ 
ma îşi reia vechiul plan de lovitură de Stat, am început 
să pun la o îndoială şi mai mare veracitatea lor. Nişte 
informaţii precise, asupra adevăratei situaţii din Ardeal, 
le aduse Ghiţă Dragomir de la Colonelul Luca de la Oradea. 
Ele contraziceau cele susţinute de Horia Sima. Am văzut 


102 


că nu mai există sinceritate şi corectitudine legionară. 
Sistemul acesta de minciună şi mister, l-am observat, ca 
metodă proprie, la Horia Sima. Acum însă folosea ca 
paravan şi autoritatea lui Vasile Cristescu. 

La grădina lui Ti ti Cristescu ne-am mai întâlnit şi i-am 
făcut imputări lui Horia Sima pentru acţiunea pe care o 
întreprinde. Vedeam că venea de undeva încurajat, iar fap¬ 
tul că-1 vedeam mereu întovărăşit de Biriş mi s’a părut 
suspect. Vasile Cristescu însă, cunoscându-1 mai de curând, 
continua să creadă din ce în ce mai mult în irezistibilul 
el^n revoluţionar al maselor ardelene care sta gata să se des- 
lănţuie. Mi s’a părut chiar o uşurinţă în entuziazmul cu 
care asculta şi chiar credea aceste lucruri. Ne-am despăr¬ 
ţit. La plecare, Vasile Cristescu mi-a dat, bătută la maşină, 
o broşură scrisă de el atunci şi întitulată „Situaţia Rom⬠
niei după acordul de la Munchen.” M’a rugat să o citesc 
şi să-i fac observaţiile necesare, cu retuşurile şi adausurile 
pe care le cred de cuviinţă. 

Am citit broşura şi am şters unele lucruri exagerate, 
am introdus unele pasagii cu anumite chestiuni omise. F㬠
când aceste corecturi, mă gândeam cum să fac casă opresc 
pe acest om, pe Horia Sima, de la acţionism; cum să fac 
să nu-şi ia frâu liber cu jocurile de-a revoluţia, din care pu¬ 
teau ieşi nenorociri. O oprire directă acum era şi mai impo¬ 
sibilă, fiindcă legăturile care şi-le făcuse cu provincia deve¬ 
niseră mai strânse. O ruptură cu el ar fi luat şi ultima 
frână a acestui om, a cărui bună credinţă încă nu o pu¬ 
sesem la îndoială. Fiindcă ei erau doi şi eu rămăsesem sin¬ 
gur, m’am gândit să-i trec formal comanda lui Vasile Cris¬ 
tescu, comandă pe care Domnul Clime mi'b încredinţase 
mie după arestarea lui Belgea. Mă gândeam că poate sub 
forma aceasta, purtând răspunderea direct, va fi adus pe o 
poziţie de echilibru, contrabalansând astfel acţiunile 
excentrice ale lui Horia Sima. După corecturile făcute 
textului, i-am scris pe capul broşurei câteva rânduri. 

Conţinutul lor în esenţă era: Mişcarea străbate mo¬ 
mente şi drumuri foarte întortochiate. Trebuie multă a- 


103 



tenţie la cotituri. Este uşor ca cineva să facă pe viteazul, 
dar acum adevăratul eroism este să priveşti realitatea. 
Horia Sima este bun pentru drum drept. Merge cu viteză, 
dar trebuie ca cineva să-l înfrâneze la cotituri, astfel Mişca¬ 
rea se prăpădeşte. Până astăzi această răspundere a căzut 
asupra mea. începând de astăzi 3 Noembrie 1938 o trec 
asupra D-tale şi am încredere că oamenii D-tale, cu ve¬ 
derile lor largi, o vor duce mai bine! 

I-am dus personal broşura. Am găsit la el o noră 
a lui Titi Cristescu, care nu mă cunoştea. Pe urmă a venit 
fratele lui Titi Cristescu, Vasile Cristescu şi i-am lăsat bro¬ 
şura sub căpătâiul lui. După două zile, l-am întâlnit din 
nou la grădină. Era oarecum contrariat, dar m’a primit 
cu vădită bucurie. „După cele scrise credeam că nu o să 
mai vii să conlucrăm”! „Nu”, i-am răspuns. 

—Voiu continuua să viu mai departe spre a indica 
în fiecare zi drumul greşit pe care se merge, căci altă po¬ 
sibilitate de a-1 împiedica nu am. D-ta trebuie să ştii însă 
că acum porţi întreaga răspundere şi ai datoria să tempe¬ 
rezi pe oricine nu merge pe drumul reclamat de interesele 
vitale ale Mişcării. M’a îmbrăţişat şi m’a rugat să nu ne vor¬ 
bim cu D-ta, se vede că a observat accentuarea ce i-am dat-o, 
„fiindcă noi trebuie să fim adevăraţi fraţi”, a adăugat el. 

în discuţia care am avut-o am pus din nou necesitatea 
acţiunii de diversiune. Mă muncea acest lucru. Două diver¬ 
siuni pe laturi cu totul deosebite erau posibile în acel mo¬ 
ment. 

în Cadrilater, Judeţul Durostor, colonişti desarmaţi 
de Armând Călinescu au început să fie acum atacaţi cu în¬ 
drăzneală de bande de Comitagii. Doi din ei au fost m㬠
celăriţi. Crima desarmării nu putea fi trecută cu vederea. 
Am făcut un manifest violent prin care îl atacam pe Armând 
Călinescu, apostrofându-1 cu „fanariotul Ghermanis”, 
pe această chestiune, a fost semnat „Studenţimea Macedo- 
Română”. 

Pe lângă dreptatea în sine a coloniştilor, de care nu 
puteam rămâne străin nici în acele clipe, agitarea acestei 


104 


probleme putea, în mod natural, să creeze o diversiune. 
Vasile Cristescu a fost de acord şi Manifestul s’a răspân- 

O altă diversiune însă, care putea fi de mari propor¬ 
ţii, era aceea cu Generalul Antonescu. Unul din fraţii 
Noveanu, Profesor la Liceul Român din Sofia, încerca prin 
Ionel Zeana să-mi vorbească. Vroia să-mi comunice de niş¬ 
te posibilităţi de agitaţie a legionarilor din Bulgaria, precum 
şi de nişte convorbiri pe care le-a avut la Predeal cu Genera¬ 
lul Antonescu. Mi-a fost prezentat. Nu l-am cunoscut 
ca un element neserios, în care nu se poate avea încredere. 
Mi-a comunicat că în conversaţiile avute cu Generalul An¬ 
tonescu, acesta s’ar fi exprimat că dacă Codreanu i-ar fi 
dat lui conducerea Legiunii, nu se ajungea aici. Am încercat 
imediat pnn cineva, pe care îl cunoştea Sima, să facem 
legătura cu Generalul Antonescu. M’am gândit, ceea ce am 
şi propus, să-i predăm comanda Mişcării Legionare, în 
acest moment de prigoană şi în lipsa Căpitanului. Dacă 
el nu este în legături ascunse cu Regele Carol -ceea ce 
după toate simptoamele pare foarte probabil- atunci 
deplasam interesul în altă parte, la o persoană proeminen¬ 
tă şi considerată primejdioasă de Camarilă şi prin aceasta 
facem să degajăm pe Căpitan. 

Intenţia unei iminente asasinări capătă astfel o am⬠
nare. Această manevră era în sensul aceleia a Căpitanului 
cu Maniu, când a spus că „dacă ar fi să cad eu, să urmaţi 
pe omul de caracter, Maniu”. Prin aceasta se avertiza Re¬ 
gele să nu se mai gândească la soluţia exterminării C㬠
pitanului, fiindcă forţa legionară nu se/va risipi, ci se 
va grupa şi mai hotărîtă în jurul acelora care sunt adversarii 
lui. Problema era oarecum că Generalul Antonescu, care 
acum se găseşte în relaţii proaste cu Regele, l-a servit 
totuşi în momente grele, cu proclamaţia Constituţiei 
din 1938. 

întrebarea se punea dacă Antonescu nu se putea în¬ 
ţelege cu Regele, şi, odată proclamat şef, să nu fie el in¬ 
teresat de a se scăpa de Căpitan. Trebuie deci întrebat Că- 


105 



tanul. 

Cu toate aceste neajunsuri, eu eram totuşi ferm, pen¬ 
tru antrenarea lui Antonescu la Şefia Mişcării, în lipsa C㬠
pitanului. 

Această propunere de manevră a fost întâmpinată 
cu obiecţiuni, cum că Antonescu este foarte ambiţios 
şi, odată punând mâna pe Mişcare, mai ales dacă i se în¬ 
tâmplă ceva Căpitanului, nu va mai putea fi înlăturat . 

Totuşi, nu mă gândeam să renunţ le ea. Căutam 
posibilitatea de a i-o comunica Căpitanului. Anunţarea 
călătoriei Regelui în Anglia însă, a pus alte probleme. 

într’o zi îmi spune Vasile Cristescu că a trimis recent 
Căpitanul vorbă şi chiar nişte rânduri scrise, în litere 
majuscule prin care îi comunica să se ocupe el de conducere, 
ajutat de Horia Sima, care se poate mişca pe teren fiind 
mai puţin cunoscut în Bucureşti, şi sfătuindu-se cu mine. 
Din atenţia care dădea stării de spirit din Ardeal rezultă 
precis că, în legătură cu aşa zisă stare prerevoluţionară 
din Ardeal, Căpitanul a fost informat exagerat. Din cauza 
aceasta era înclinat el la o folosire a acestor stări de lucruri. 
Mi s’a părut ceva suspect, întrucât această informare 
a Căpitanului nu ni se adusese la cunoştinţă. Se încerca 
deci o influenţare a Căpitanului, pentru a se căpăta con¬ 
simţământul de acţiune în sensul revoluţiei. 

Prin Ghiţă Dragomir şi Nicoleta Nicolescu —ei făceau 
legătura cu R.-Sărat printr’un doctor dentist care trata 
pe Căpitan (nu ştiu dacă acest dentist a fost de toată 
încrederea)— s’a primit un bilet care exprima exact gândul 
Căpitanului. Deşi obişnuiam să ardem astfel de bilete, 
totuşi văzând importanţa lui pentru precizarea liniei tac¬ 
tice, nu l-am distrus, dându-1 în păstrare lui Costache Te- 

ga- 

Sensul celor scrise a fost următorul: Dacă este un cu¬ 
rent revoluţionar în Ardeal veţi căuta să-l folosiţi, dar nu 
vă veţi pune în fruntea lui, ci veţi merge la spatele lui spre 
a ne se vedea că este acţiune legionară. 

Chestiunea era deci precisă. Căpitanul, în intenţia 


106 


lui iniţială, nu s’a lăsat derutat de datele exagerate ce i s’au 
transmis pentru judecarea unei situaţii pe care nu o cunoş¬ 
tea direct. 

Un lucru foarte curios care ne-a mai avertizat a fost 
ştirea ce ne-a parvenit de la Căpitan, cum că tot ce se dis¬ 
cută în Comandament se ştie a doua zi la poliţie. 

Eram foarte stupefiaţi! După venirea lui Vasile Cris¬ 
tescu la Comandament, ne strângeam: Vasile Cristescu, 
eu şi cu Horia Sima. 

Adeseori —fiindcă întâlnirile să făceau la locuinţa 
lui în grădină— asista şi Titi Cristescu şi câteodată şi Pă- 
traşcu, care se îndeletnicea cu tipărirea broşurei lui Vasile 
Cristescu. Horia Sima era însă mereu întovărăşit de Biriş. 
Şi dintre toţi cei care erau acolo, acesta era cel mai puţin 
verificat. Ghiţă Dragomir, cu care aveam zilnic contact, 
după cum şi Nicoleta nu puteau fi puşi la îndoială. 

O singură dată ne-am întâlnit mai mulţi la un funcţio¬ 
nar ceferist, unde a participat şi Popa Dumitrescu, Cons¬ 
tant etc. 


* 


♦ 


* 


i 


107 



V 


ASASINAREA CĂPITANULUI 


La 13 Noembrie 1938, s’a anunţat oficial vizita Rege¬ 
lui la Londra. 

Imediat au început să circule svonuri despre asasi¬ 
narea Căpitanului. Sursa era serioasă. Gabriel Marinescu, 
Costică Argetoianu ar fi declarat următoarele: „când 
Regele se va întoarce , Codreanu nu va mai exista. 99 

Cu Generalul Coroamă, Şeful Gărzii Palatului, se lua¬ 
se contact, la început prin părintele Dumitrescu şi Constant, 
iar pe urmă prin Horia Sima. Nevasta lui era înfocată 
simpatizantă a Mişcării Legionare. Şi el era foarte ataşat 
sufleteşte de persoana Căpitanului. El ne-a spus că Regele 
nutreşte gânduri asasine asupra Căpitanului, dar când i 
s’a făcut propunerea să se întreprindă o acţiune preventi¬ 
vă la palat a ezitat. 

Inexplicabil părea de ce aceste svonuri circulă cu 
atâta persistenţă, chiar în cercuri cu răspundere. Era 
aceasta indiscreţia cunoscută a clasei noastre conduc㬠
toare, flecară şi neserioasă, se urmăreşte o provocare a 
legionarilor, sau sunt simple presupuneri pentru atmosfera 
de atunci (deşi acest lucru nu era valabil pentru Gabriel 
Marinescu din Camarilă şi Argetoianu-mason gr. 33)? 

Conducerea Legionară trebuia să ia o atitudine pre¬ 
ventivă. Lămurirea opiniei publice şi denunţarea unel¬ 
tirilor părea absolut necesară. 

Ne-am strâns la grădina lui Ti ti Cristescu: Vasile 
Cristescu, eu şi cu Horia Sima. Vasile Cristescu a făcut un 
proect de manifest lung în care punea şi explica polemic 
o serie întreagă de chestiuni. Părerea mea a fost că, dat 


108 


fiind gravitatea situaţiei, lămurirea noastră trebue să ai¬ 
bă sobrietatea unui comunicat şi să constituie un avertis¬ 
ment, localizând cazul la Armând Călinescu. Am redactat 
pe loc un text care cu unele mici modificări s’a răspândit. 

S a răspândit înainte de plecarea Regelui (cam la 12 
Noembrie). Interesant este însă că, în acelaş timp, s’a răs¬ 
pândit un manifest al Căpitanului în facsimil, adresat 
legionarilor prin care îi îndeamnă la răbdare şi linişte. 
Chiar din conţinutul lui reeşea că a fost solicitat de poliţie. 

Răspândirea a fost foarte largă. Trebuie să se fi f㬠
cut prin organele poliţieneşti. Ce rost avea acest Manifest 
cerut de poliţie? Se temeau cu adevărat de turburări în 
timpul absenţei Regelui? Să fi cunoscut pregătirile cons¬ 
pirative ale lui Horia Sima? în orice caz mi s’a părut că 
pentru Căpitan aceasta este bine, fiind scos din cauză, 
întrucât buna lui credinţă pentru linişte era evidentă şi 
acest lucru îl cunoaşte acum întreaga suflare românească. 
Aceasta mă mai liniştise. încercam însă să găsesc expli¬ 
caţie faptului într’un cadru atât de complicat şi de con¬ 
tradictoriu. 

Ştiam că Regele dorea de mult, încă de la începutul 
anului, să facă o călătorie fastuasă la Londra. I-a fost 
refuzată însă aproape în mod brutal. Motivul ar fi fost 
o anumită influenţă pe care o avea Regina Elena la fa¬ 
milia Regală Engleză şi la anumite cercuri aristocratice 
puritane. Cel mai important motiv însă, cred că a fost 
în legătură cu Mişcarea Legionară. Cercurile oculte din 
City se vede că nu i-au acordat această onoare, atâta timp 
cât tolerează Mişcarea „antisemită” a Gărzii de Fier din 
România. Se cerea deci Capul Gărzii de Fier. 

Pentru acest paranoic megaloman, aceasta era decisiv. 
S ar putea deci presupune că pe lângă substratul politic, 
condamnarea la carceră a Căpitanului să fi avut şi aceste 
cauze care pentru anormali sunt hotărîtoare. Poate s’a 
greşit de multe ori în calcule şi prevederi, atribuindu-se 
lui Carol o atitudine ieşită din judecata normală, ceea ce 
era fals. 


109 



Politica de dare la fund a Mişcării Legionare, în sensul 
că nu s’au produs reacţiunile care se aşteptau, a vrut să o 
folosească Regele Carol al Il-lea, spunând la Londra cu em¬ 
fază că a reuşit să înăbuşe Garda de Fier. în această ipote¬ 
ză, ar fi avut realmente nevoie de linişte şi aşa s’ar fi găsit 
explicaţia de ce au recurs la apelul în facsimil al Căpitanu¬ 
lui. Adevărurile şi dedesubturile se vor stabili odată. Atunci 
însă aşa judecam. Dar dece totuşi unele cercuri, apropiate 
lui, lansează zvonuri că se va recurge la asasinarea Căpitanu¬ 
lui? Vrea să irite spiritele şi să creieze atmosfera care să jus¬ 
tifice acest fapt? Simţeai în aceste clipe de înfrigurare în¬ 
treaga apăsare a iţelor misterioase ieşite din hrubele maso¬ 
nice. Atenţia trebuia încordată. 

Am rămas foarte surprins când, într’una din con¬ 
sfătuirile obişnuite, Horia Sima vine cu propunerea: „Nu 
trebuie să lăsăm această călătorie a Regelui să decurgă 
în linişte; aceasta îi consolidează poziţia, iar Mişcarea Le¬ 
gionară, pierzând şi acest moment, va rămâne la discre¬ 
ţia lui”. După părerea lui, trebuia pornită ofensiva în 
Ardeal. Atunci s’a vorbit şi de necesitatea scoaterii „Cu¬ 
rierului Legionar”. Am fost categoric împotriva oricăror 
acte de provocare. Să respectăm dispoziţia scrisă a C㬠
pitanului. Pe Horia Sima l-am făcut în special atent, că se 
joacă cu multă uşurinţă cu viaţa Căpitanului. N’am rupt-o 
cu el definitiv, fiindcă mai speram încă să-l pot înfrâna. 
Am asistat la redactarea „Curierului Legionar”. în Ardeal 
au început desordini. Horia Sima spunea că sunt de pro¬ 
porţii mari! Exagerarea era vădită. Grija şi neliniştea 
mă copleşeau; vedeam că mergem spre nenorocire. 

Aceste frământări le-am trăit cu Ghiţă Dragomir, 
Nicu Şeitan, Costache Tega şi alţi camarazi. Actele de pro¬ 
vocare însă nu mai puteau fi oprite. Mergem pe un drum 
fatal. Vasile Cristescu încearcă să mă liniştească, spu¬ 
nând că nu va ieşi nici un rău! El credea acest lucru. în 
Noembrie vine Ghiţă Dragomir la mine şi-mi aduce două 
manifeste, primite dela Căpitan prin Nicoleta. Unul era 
destinat studenţimii bucovinene ca din partea studenţi¬ 


110 


lor, al doilea se referea la Ardeal. Legătura a fost făcută, 
mi se pare, printr’un dentist. într’o scrisoare scrisă cu creio¬ 
nul, tot cu litere majuscule, care le însoţea se interesa de 
sănătatea Nicoletei şi îi recomanda să se îngrijească, apoi a- 
dăoga că după răspândirea acestui manifest, va urma o li¬ 
nişte care nu trebuie să ne alarmeze. La^ început m’am 
gândit că s’ar putea ca manifestele să nu emane dela Căpi¬ 
tan, suspicionând elementul de legătură (dentistul), pe care 
nu-1 cunoşteam. Recitindu-le am recunoscut stilul Căpitanu¬ 
lui. Şi apoi erau scrise cu aceleaşi caractere majuscule cu 
care au fost scrise şi rândurile de mai înainte, în scrisoarea 
despre care am amintit şi în care se recomanda: „Să mergem 
la spatele curentului şi nu în fruntea sa”. Acum mă gân¬ 
deam că, poate, Căpitanul a mai primit şi alte informaţii, 
acestea împreună cu necesitatea de a nu lăsa pe Rege să se 
laude în streinătate că a terminat definitiv cu Mişcarea 
Legionară l-au determinat să lanseze aceste două manifes¬ 
te care, formal, nu veneau dela Mişcarea Legionară. Ele 
constituiau o diversiune, aşa cum tot diversiune a fost şi 
scrisoarea adresată de „unii ofiţeri” Consilierilor Regali, 
redactată tot de Căpitan. 

I-am spus lui Ghiţă Dragomir că eu aş opri aceste 
manifeste, chiar dacă emană dela Căpitan. Cred că a fost 
indus în eroare prin informaţiile exagerate pe care le-a 
primit. Fraza aceea că va urma o perioadă de linişte, pen¬ 
tru care nu trebuie să ne alarmăm, mi-a lăsat impresia 
că ar fi ceva combinat, pus la cale, ce anume, nu puteam 
bănui. Aş fi stricat poate un plan al Căpitanului dacă le 
opream. Pe de altă parte, despre aceste manifeste afla¬ 
seră şi Vasile Cristescu şi Horia Sima. Faţă de cele ce 
se scria în „Curierul Legionar”, acestea erau aproape ino¬ 
fensive, cu atât mai mult, cu cât formal nu emanau dela 
Mişcarea Legionară. Importanţa lor era mai mult pen¬ 
tru noi din Comandament. Ele, deşi izvorîte din informa¬ 
ţii greşite, exagerate, dacă nu chiar tendenţioase puteau 
fi invocate în divergenţele noastre, cum că şi Căpitanul 
a evoluat spre o tactică de luptă făţişă. Astfel lipsa de 


111 



răspundere putea să ia acum proporţii catastrofale. 

Am urmărit călătoria Regelui cu încredere. Fiecare zi 
care trecea mi se părea o veşnicie. în Ardeal au început tur-- 
burări. O bombă a fost aruncată în Templul evreesc din Ti¬ 
mişoara. Un evreu fruntaş a fost împuşcat la Oradea. Uzina 
din Cluj a fost aruncată în aer. Horia Sima radia de bucurie 
că a început revoluţia. Informaţiile veneau exagerate şi le 
mai exagera şi el. în tot acest interval de timp eram găzduit 
la doamna Mazilu pe strada Berzei, o simpatizantă fanatică 
pentru Mişcarea Legionară şi Căpitan. De acolo am ascultat 
la Radio primirea făcută Regelui la Londra şi discursurile 
ţinute în City. Cunoscându-i megalomia bolnăvicioasă, 
forţa ocultă i-a montat o primire excepţională. Ce-i vor cere 
în schimb? Poate în primul rând capul Căpitanului şi apoi 
aservirea totală a Ţării. 

Discursul ţinut tocmai în City, adică în citadela plu- 
tocraţiei oculte era semnificativ. Bomba de senzaţie a fost 
însă la întoarcere. După o zăbovire de câteva zile în hoi¬ 
năreală particulară, Regele Carol al Illea s’a întors prin 
Germania şi s’a abătut pe la Berchtesgaden unde, împreună 
cu Prinţul Moştenitor au fost primiţi în audienţă de către 
Hitler. Ce rost avea această audienţă? A fost încercarea 
unui cabotin care voia să facă senzaţie pe scena lumii, mai 
ales că presa internaţională anunţase, cu titluri mari că este 
cel mai înţelept rege din Europa? Făcea această vizită cu 
asentimentul englez sau, după ce a făcut vizita, încerca să-i 
păcălească? întoarcerea pe la Hitler ne-a dat speranţe. 
Credeam că a trecut punctul critic, mai ales că întrevederea 
a fost cerută din iniţiativa Regelui Carol, solicitată printr’un 
membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen, Prinţul care 
de mult se ştia că face legătura cu cercurile conducătoare 
germane. 

Nu se putea ca în această conversaţie să nu fi ve¬ 
nit vorba şi de Garda de Fier şi de Căpitanul încarcerat; 
aceasta cu atât mai mult, cu cât se ştia de acuzaţiile ce i se 
aduceau referitor la legăturile sale cu Germania. înce¬ 
peau să mijească speranţe. Dacă Regele şi-a permis să 


112 


discute cu factorii politici germani, nimic mai firesc ca, din 
punct de vedere politic, să nu se mai pună pe nimicirea tota¬ 
lă a acestui factor românesc care, la nevoie, îi poate face 
unele servicii. Dar poate că este zelos să facă totul el, sin¬ 
gur, fără ajutorul nimănui. Sau să încerce să se justifice 
cumva pentru trecut, precizând, printre altele, că măsuri¬ 
le luate împotriva Gărzii de Fer nu trebuie să fie conside¬ 
rate ca atingând relaţiile cu Germania. Acest om versatil era 
capabil de orice neruşinare. Se va afla într’o zi, desigur, ce 
s’a discutat cu prilejul acestei vizite. 

La 28 Noembrie 1938, pe când mă aflam la D-na şi 
Dl. Stavri, unde eram găzduiţi împreună cu Nicu Şeitan şi 
Eugen Teodorescu —de nevoie, fiindcă a trebuit să plec pe 
neaşteptate dela D-na Mazilu, fiind suspectat de nişte musa¬ 
firi dubioşi— am aflat despre atentatul asupra Rectorului U- 
niversităţii din Cluj, Ştefănescu Goangă. Am rămas uluit. 
Mă înăbuşeam în revoltă. Trebuie să fie inconştienţi sau a - 
genţi provocatori cei ce-au săvârşit actul. Aceasta mi-a fost 
convingerea tot timpul. Mai târziu, cu ocazia primului exil 
dela Berlin, în anul 1939—1940, am aflat dela Laurenţiu 
Vereş, care era iniţiat cel mai bine în întâmplările din Ar¬ 
deal din acea perioadă, că şi acest atentat s’a executat în 
urma ordinelor categorice ale lui Horia Sima, date de el 
personal. Mai mult, Vereş mi-a spus că s’a opus categoric şi 
a considerat o copilărie „revolta din Ardeal”; a cerut chiar 
să expună situaţia reală Comandamentului. Horia Sima i-a 
cerut însă, în numele Comandamentului pe care îl reprezen¬ 
ta, să execute ordinele. Este partea cea mai întunecată a a- 
cestor vremuri care vor trebui cercetate minuţios şi definitiv 
clarificate, căci multe întâmplări suspecte se întretaie în 
acest interval de timp din preajma asasinării Căpitanului. 

Presimţeam consecinţe rele. în aceeaşi zi, mi se pare, 
se întoarse şi Regele. Guvernul a vrut să-i monteze o pri¬ 
mire grandioasă. A scos şcolile şi funcţionarii Statului. 
Armând Călinescu i-a ieşit înainte la Braşov. în drum 
spre Bucureşti i-a făcut—se vede— o expunere a situaţiei 
interne. La Mogoşoaia şi pe întreg parcursul căilor era 


113 



întâmpinat de urale. Regele Carol —după mărturisirea 
unui martor ocular— era palid şi absent la demonstraţii. 
Era supărat pe Armând Călinescu că nu exterminase pe 
Căpitan, în timpul absenţei sale, aşa probabil cum ar fi 
fost plănuit şi cum se zvonise (deşi părea perturbător 
ca, în timpul cât el era plecat în vizită, în Ţara lui să se 
verse sânge). Se frământa acum să-şi pună crima în apli¬ 
care în prezenţa sa, spre a preîntâmpina orice reacţiune? 
Sau poate se gândea să răspundă, prin asasinarea Căpita¬ 
nului, la eventualul interes pe care Hitler l-a arătat pentru 
Căpitan, astfel ca provocarea să fie maximă? 

Ziua de 29 Noembrie a trecut greu, de înfrigurarea te¬ 
merilor. M’am culcat târziu, discutând îngrijorat cu Nicu 
Şeitan şi Eugen Teodorescu. Am avut o noapte extrem de 
agitată. Pe la orele cinci, spre dimineaţă, tresar brusc din 
somn. S’au trezit şi ceilalţi doi, căci dormeam alături. M’au 
întrebat ce este. Le-am spus că încă pe jumătate adormit am 
visat ceva foarte rău. ,,Numai să nu se fi întâmplat ceva 
Căpitanului”. Şi le-am povestit visul. 

Se făcea că eram la Gara de Nord, pe peron, cu Horia 
Sima. Intr’un tren accelerat, gata de plecare, se urcase Căpi¬ 
tanul şi stătea pe platforma vagonului alături de Moţa. Se 
uita la Horia Sima trist şi dând din cap, cu imputare. O 
frânghie groasă era întinsă între noi şi tren. Şi trenul s’a pus 
în mişcare cu viteză. Atunci m’am trezit speriat. Visul n’a- 
vea, în fond, nimic înspăimântător şi totuşi pentru ce m’am 
trezit spunând: ,,Numai să nu se fi întâmplat ceva Căpita¬ 
nului”? Să fi fost rezultatul tălmăcirii pe care eu i-am dat-o 
imediat visului, cum că plecarea cu un mort înseamnă 
moarte, iar frânghia care ne separa era simbolul graniţei 
între viaţă şi moarte?! Mai semnificativ mi s’a părut, mai 
târziu, că această tresărire a avut loc cam pe la orele cinci, 
adică în timpul când se spunea că a fost strangulat Căpita¬ 
nul şi ceilalţi camarazi. 

Legăturile cu ceilalţi nu le puteam face cu uşurinţă, 
întrucât gazdele noastre, atât D-na cât şi Dl. Stavri, de 
curând căsătoriţi, erau amândoi funcţionari, astfel că în 


114 


timpul zilei erau absenţi. Din cauza aceasta, nici noi nu 
puteam circula. Spre seară venea regulat Nae Dumitrescu 
care ne făcea legătura, prin Ghiţă Dragomir, cu ceilalţi 
camarazi din Comandament. 

Imediat după prânz, auzim vocea groasă a crainicului 
la radio, anunţând că peste puţin se va difuza un important 
comunicat al Corpului II de Armată. Am tresărit ca muşcat 
de şarpe. Ce să fie?... S’a citit apoi Comunicatul Oficial, 
prin care se anunţa asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi 
Decemvirilor. Conţinutul lui era: 

,,/a noaptea de 29-30 Noembrie cr. s’a făcut un transfer de con¬ 
damnaţi de la închisoarea R . Sărat la Bucur eşti-Jilav a. In dreptul p㬠
durii ce corespunde km, 30 depe şoseaua Ploeşti-Bucureşti, pe la orele 
5, automobilele au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi care au 
dispărut şi în acel moment, transferaţii profitând de faptul că trans¬ 
portul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp 
de noapte cu ceaţă deasă, au sărit din maşini, îndreptăndu-se cu v㬠
dită intenţie de a dispare în pădure. Jandarmii după somaţiile legale, 
au făcut uz de armă. 

Au fost împuşcaţi: Cornelia Zelea Codreanu, condamnat la zece 
ani muncă silnică şi şase ani interdicţie. Constantinescu Nicolae, Cara- 
nica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui /. C. Du¬ 
ca, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Caratănase Ion, Bozăntan 
losif, Curcă Ştefan, Pele Ion, State Gr. Ion, Atanasiu Ion, Bogdan 
Gravilă, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihai Steles- 
cu, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Georgescu Ştefan, Tran¬ 
dafir loan, condamnaţi la căte zece ani muncă silnică, pentru asasinat 
asupm lui Stelescu. 

Atât parchetul militar al corpului II armat, pe teritoriul căruia 
s’a întâmplat cazul, cât şi parchetul civil, fiind înştiinţate, au venit la 
faţa locului şi au constatat în mod oficial moartea celor numiţi mai 
sus, de către medic, prin încheere de proces-verbaL 

A autorizat înmormântarea cadavrelor, rămânând mai departe 
în cercetarea cazului 

Comandamentul militar, după propunerea parchetului şi pentru 
motive de ordine publică, a aprobat ca înmormântarea să se facă la 
subcentrul militar J ilava, fapt ce sa executat în dimineaţa zilei de 30 
Noembrie a. c. prin îngrijirea închisoarei militare Jilava.” 

115 




Am ascultat încremenit de groază, uluit. Am izbuc¬ 
nit în plâns. Alţii au gemut înăbuşit. Ne venea să urlăm; 
să ieşim pe stradă, să tragem în oricine ne ieşea în cale. 
în această Ţară, în care n’a putut trăi Căpitanul, nimeni 
nu mai merită să trăiască. Catapeteasma Neamului Ro¬ 
mânesc se năruie. Destinul acestui neam vedeam că este 
fulgerat şi rupt în ţăndări. Generaţia celor ce l-au cunos¬ 
cut pe Căpitan rămâne desaxată şi fără rost de a mai 
trăi. Abisul parcă se deschidea să înghită Neamul Rom⬠
nesc. Ce val de durere înăbuşe, în aceste groaznice clipe, 
pe toţi Românii de pretutindeni! Neam Românesc, neam 
fără de noroc!... 

Şi în momentul când noi ne zvârcoleam în dure¬ 
re, şi ca noi milioane de Români, postul de radio rom⬠
nesc emitea, după citirea comunicatului, reclame negus¬ 
toreşti: cântece, cu „Gioni” şi cu „crema de ghete Gla- 
dys”. ...Era îngrozitor! Auzeam hohotul plin de bucurie 
al lui Iuda; simţeam rânjetul lui... Aşteptam să auzim 
repetarea comunicatului... Poate că nu este adevărat... 
Poate n’am auzit noi bine!... Poate, Căpitanul este numai 
rănit!?... 

L-am auzit şi a doua oară... Mult timp după aceea 
n’am mai deschis aparatul de radio. 

Simţeam o mare răspundere pentru viitor. Toate 
puterile noastre trebuiesc încordate pentru ca să putem 
pregăti răzbunarea Căpitanului prin triumful crezului 
său. 

La 1 Decembrie, seara, ne-am fixat o întâlnire la 
grădină. Ghiţă Dragomir mi-a trimis prin D-na Caranfil 
clişeul Căpitanului. Am plecat într’acolo. Străzile erau 
aproape pustii. Era atâta jale în atmosferă...Patrule cir¬ 
culau în toate părţile şi agenţi iscoditori stăteau pe la col¬ 
ţuri de stradă. Erau mulţi. Tot aparatul de stat a fost con¬ 
centrat. De aproape un an de zile, nu exista pentru Statul 
Român decât primejdia legionară... Puteau să circule 
spioni sovietici prin toate părţile. Putea oricine să vândă 
interesele Ţării întregi. Siguranţă Statului Român era mo¬ 


116 


bilizată numai pentru legionari. Lupeasca şi interesele 
conaţionalilor săi trebuiau asigurate. Câteodată te apuca 
un desgust de moarte. Simţeai că te înăbuşi! 

Am ocolit pe mai multe străzi şi apoi am luat un 
taxi spre Colentina. M’am dat jos cu mult înaintea gră- 
dinei. 

Şi acolo aceeaşi atmosferă. Patrule şi agenţi... Pen¬ 
tru derutare am luat o altă direcţie şi, după ce am str㬠
bătut prin cartierele ţigăneşti din împrejurimi, am in¬ 
trat în grădina lui Dinu Cristescu, unde era locul de în¬ 
tâlnire. Aci am găsit, pe lângă Vasile Cristescu, Horia 
Sima, Preot Dumitrescu-Borşa, şi pe alţii: Victor Dra- 
gomirescu, Nae Smărăndescu, Stelian Stănicel, etc. Era, 
mi se pare, şi Biriş. Toţi erau îndureraţi şi cu ochii în¬ 
roşiţi de plâns. Mă întâmpină Vasile Cristescu. „Ce facem, 
dragă Papanace? Ce fac Macedonenii tăi?” „Sunt bine 
şi aşteaptă ordine” am răspuns eu. Dar ce facem noi?” 
Mă întorc spre Horia Sima şi-l întreb: „Cum stai cu or¬ 
ganizaţiile? Ce forţe disponibile ai şi dacă sunt bine pre¬ 
gătite”. „Ar fi ceva”, răspunde el, „dar nu au arme. Şi 
acum nici nu se poate face nici un fel de legătură”. „Dar 
cu cine vroiai atunci să faci revoluţia, pe care mereu o 
agitai?” în acel moment de durere am văzut toată nese¬ 
riozitatea treburilor de mai înainte. Adesea preconizam 
să se renunţe la periculosul joc „de-a revoluţia” şi să 
se facă anumite echipe de oameni siguri şi înarmaţi, de 
care se poate dispune la orice moment. în loc de aceas¬ 
ta, s’au făcut câteva provocări desordonate şi fără nici 
un rost pozitiv pentru Mişcarea Legionară. Acestea au 
dat un prilej în plus să se păşească la asasinarea Căpi¬ 
tanului. Chestiunea se prezenta acum şi sub un nou aspect. 

Atitudinea de frondă a Guvernului Călinescu, me¬ 
toda de a-şi pune în aplicare gândurile asasine le vedeam 
în două feluri: O moarte a Căpitanului prin îmbolnăvire, 
din cauza regimului aspru de închisoare, aşa cum de altfel 
s a pronunţat Patriarhul Miron Cristea şi după cum s’a 
constatat ulterior că era posibil, chiar după însemnările 


117 



Căpitanului: „Mă atacă microbii” (însemnări dela Jilava, 
pag. 66), sau făcut dispărut; ştirea să fie însă strecurată 
pe îndelete, în atmosfera de incertitudine, pentru a desum- 
fla o acţiune din partea legionarilor. 

Acum însă Guvernul o anunţă categoric, după ce se 
pregătise să dea bătălia. Cu toate acestea, Horia Sima, 
care ţinea legăturile, nu avea nimic organizat, în cazul că ar 
fi fost necesară această bătălie, folosind şi dinamizând 
explozia de revoltă, pe care suflarea românească a trebuit să 
şi-o înăbuşe. Astfel că acum, formulele exaltate şi revoluţia 
dispăruseră. Mi-au arătat un manifest, deja tipărit în cursul 
zilei, semnat de Vasile Cristescu şi Horia Sima, prin care se 
îndemna ca legionarii să-şi păstreze calmul şi să nu reac¬ 
ţioneze la voia întâmplării. Vasile Cristescu s’a scuzat că nu 
mi-a trecut numele pe manifest, întrucât nu a avut posibi¬ 
litatea să mă consulte dimineaţa, dacă îl accept sau nu. 
Datorită însă faptului că nu se făcuse nici un fel de pregăti¬ 
re, nu mai exista o altă soluţie. Abia acum se punea pro¬ 
blema organizării. 

Nae Smărăndescu a vorbit de nişte legionari, care erau 
în corpul de gardă şi de multe ori aceştia făceau de pază, 
chiar în corpul Palatului, pe unde adesea trecea Regele. 
S’au mai examinat şi alte soluţii, dar toate erau neaprofun¬ 
date, fiind concepute în acel moment. Desmetecirea, venise 
oare, acum?... 

Se intra într’o nouă fază. Acum, acţiunea intra şi pe 
panta răzbunării. Aşa ceruse Căpitanul. Aşa fusese cul¬ 
tivată opinia publică... Căpitanul a fost asasinat! Guvernul 
a anunţat cinic acest lucru şi legionarii nu mişcă! Afară 
de agenţii provocatori care insinuau că legionarii sunt 
nişte laşi, erau şi mulţi oameni de bună credinţă, care 
erau desamăgiţi, că eroismul legionar, atât de „trâmbi¬ 
ţat”, cum spuneau ei, era un bluf. Şi Armând Călinescu 
scontase cu o reacţiune sigură, sperând, desigur, să poată 
desăvârşi masacrele cu ocazia reprimării acesteia. 

Pe de altă parte, guvernul păstrase ca zălog restul 
fruntaşilor legionari, în special pe acei dela Râmnicul 


118 


Sărat, deşi şi exterminarea lor era sigură ştiindu-se că du¬ 
pă asasinarea Căpitanului „nu se va mai putea întinde 
punţi de înţelegere între Regele Carol şi legionari”, aceş¬ 
tia rămânând pe linia onoarei legionare. Guvernul aşteap¬ 
tă, se vede, efectul comunicatului sperând în defecţiuni, 
pentru ca în felul acesta să poată face şi atentate mora¬ 
le asupra Mişcării Legionare, singurele care o puteau lovi 
în esenţa ei. Căci loviturile materiale —prin noi jertfe— 
mai mult o întăreau. 

Distrugerea Mişcării Legionare trebuia să alterneze 
acum, când pe latura fizică, pentru acei care se dovedeau 
intransigenţi, când pe latura morală, pentru acei care 
erau gata de a face compromisuri peste jertfa Căpitanu¬ 
lui. Această primejdie din urmă era mai mare, fiindcă cl㬠
tina credinţa la mai mulţi şi trezea decepţia şi desnădej- 
dea, că nici Şcoala Căpitanului n’a putut să formeze ca¬ 
ractere; că Neamul Românesc nu se poate ridica din situa¬ 
ţia în care se găseşte. Orice încercare este zadarnică. 

Vestea asasinării Căpitanului a zguduit profund 
lumea şi, bine înţeles, cu deosebire pe legionari. Mulţi 
nu au mai văzut alt sens pentru existenţa lor, decât răz¬ 
bunarea. Alţii, continuarea luptei, pentrucă temelia dată 
de Căpitan Mişcării Legionare este pentru veacuri şi valoa¬ 
rea operii lui —nelegându-se de existenţa sa omenească, 
prin forţa lucrurilor efemeră— se va valorifica cu atât mai 
bine, cu cât va dura mai mult. Cei care n’au avut credinţă, 
sau au simulat doar legionarismul, din oportunism sau cal¬ 
cule politice, au început să se clatine. 

Se deschidea o fază de tranziţie foarte grea, poate 
cea mai grea dintre toate. Din mişcările autoritare care 
se bazează pe principiul „Şefului Unic”, Mişcarea Legio¬ 
nară era prima care era decapitată în opoziţie şi în plină 
prigoană, cu aproape toţi fruntaşii încarceraţi. Un ast¬ 
fel de caz este, prin însăşi natura lucrurilor, greu de conse¬ 
cinţe, el atrage o gravă turburare de structură. Evident el 
se poate soluţiona mai lesne, când Mişcarea respecti¬ 
vă este definitiv cristalizată, profund ancorată şi când 


119 



se găseşte la putere. 

Peste câteva zile de la comunicarea asasinării Căpita¬ 
nului, la 3 Decembrie 1938, legionarii din lagăre şi închi¬ 
sori au semnat o declaraţie colectivă în care înţelegeau 
acum să intre în ordinea legală şi să se supuie nouii stări 
de lucruri. 

Cei care vroiau să scape, cu orice preţ, dădeau şi de¬ 
claraţii particulare cu injurii la adresa Mişcării şi Căpita¬ 
nului. 

Pe declaraţia colectivă, figurau nume a căror credin¬ 
ţă nu putea, prin trecutul şi caracterul lor, să fie pusă la 
îndoială. 

Motive de calcul tactic, intimidarea, dorinţa de a ieşi 
afară, pentru răsbunare, iar la unii laşitatea, a determinat 
această adeziune. 

Evident, efectul făcut asupra maselor legionare de afa¬ 
ră, a fost descurajator. Şi desigur acesta a fost motivul 
pentru care guvernul le dădea o largă publicitate. Deso- 
rientarea era mare, întrucât posibilităţile de contact cu le¬ 
gionarii, erau aproape complect întrerupte. 

în asemenea momente grele, fiecare legionar trăia 
—după cum spunea cândva Căpitanul— din substanţa 
credinţei sale proprii. Şi poate, iniţial, din această credinţă 
a ieşit svonul: „Căpitanul trăieşte”. întreaga suflare rom⬠
nească, dar mai ales legionarii, nu puteau concepe să fie 
mort Căpitanul. 

O mulţime de justificări se găseau pentru susţinerea 
acestei credinţe. „N’a scris Căpitanul în Circulara nr. ... 
că se vor spune multe despre el, dar legionarii să nu creadă” 
sau „că Şeful Legiunii îşi ia toate măsurile din timp, etc.” 

Acei care cunoşteau ultimele rânduri ale Căpitanului, 
trimise odată cu manifestele, şi în care scria: „după aceasta 
va urma o tăcere, să nu vă alarmaţi”, erau şi mai mult 
convinşi că trăieşte. 

Acest lucru a constituit un tonic pentru împrejurările 
de atunci. Imaginea vie a Căpitanului, sufletul lui nemuritor, 
venea să-şi întărească oastea. 


120 


Pe această predispoziţie sufletească a manevrat Sigu¬ 
ranţa. 

Aceasta a început să lanseze fel de fel de versiuni, 
din care să rezulte: Căpitanul a reuşit să scape de sub es¬ 
cortă şi, cu un grup, să treacă peste graniţă. Se dădeau 
chiar persoanele cu care a scăpat. La familiile Nicadorilor 
şi a Decemvirilor au început să sosească insinuări în acest 
sens. Şi svonurile se învolburau, făcând ocolul Ţării şi chiar 
al pământului. în ceea ce mă priveşte, am fost convins cu 
fermitate, de la început, de asasinarea Căpitanului. 

Comunicatul cinic şi fără echivoc, dat de Guvern în 
această privinţă, cred că a avut două rosturi: 

1) . Presupunând că legionarii vor reacţiona pe întreg 
cuprinsul Ţării, să angajeze bătălia cu toate forţele, pentru 
a o nimici definitiv, aceasta fiind punctul critic maxim 
al crizei legionare. 

2) . Să limpezească definitiv cazul Codreanu, fără ca 
să dea posibilitatea de a persista fel de fel de zvonuri. în 
felul acesta, credea Călinescu că se va limpezi cazul Co¬ 
dreanu, iar lumea şi chiar legionarii, cu speranţele defi¬ 
nitiv spulberate, vor căuta să se încadreze în mod defini¬ 
tiv în noua ordine. 

Faptul însă că n’au avut loc reacţiuni spontane, 
la comunicarea asasinării, dublat de faptul că legionarii 
cu toată brutalitatea comunicatului n’au vrut totuşi să 
creadă în moartea Căpitanului, l-a determinat poate, să 
se pună pe alimentarea svonurilor că trăieşte Căpitanul. 
După lovitura de şoc, urmărea acum diluarea complectă 
a oricărei revolte, din care să mocnească eventual complo¬ 
turi şi acţiuni subversive. Aşa că acei care erau puşi să-l 
smulgă definitiv pe Căpitan din sufletul românesc erau 
nevoiţi să contribuie la menţinerea lui în cea mai vie şi 
înfrigurată actualitate. 

După moartea Căpitanului, liniile tactice de luptă 
câpâtau noui proporţii. 

1) . Lupta trebuie continuată. 

2) . Un grup intransigent şi care să nu facă nici un 


121 



compromis, trebuie să poarte steagul Mişcării. 

3) . Elementul răsbunării Căpitanului intra în consi¬ 
derare, nu numai ca o sete a unei pasiuni omeneşti, dar 
ca şi un calcul politic, fiindcă din moment ce Căpitanul 
este mort, intră în vigoare, în mod automat şi testamentul 
său, prin care a cerut, în mod expres, să fie răsbunat. 

4) . Viaţa celor din închisori va precumpăni mult, 
dar nu în aceeaşi măsură ca atunci când era Căpitanul 
printre ei, fiindcă acum Căpitanul este asasinat şi dacă 
s’ar pune totul în funcţiune de ei, ar însemna să nu se mai 
facă nimic. Tragica lor dilemă este de-acum de a se sbate 
într’o moarte fizică şi una morală. Cert este că după 
cele întâmplate, Armând Călinescu nu-i lasă să iasă vii 
de acolo, decât dacă consimt să se compromită şi să 
accepte să-i acopere crimele făcute prin colaborare. 

5) . Ca metodă de luptă: să simulăm că suntem de¬ 
rutaţi de diversiunea Siguranţei că trăieşte Căpitanul, 
pentru a le da iluzia potolirii revoltei legionare şi, întorcân- 
du-le manevra, să fie isbiţi asasinii Căpitanului. 

6) . Isbirea nu se poate face cu mase de legionari, 
încercând să cucereşti Instituţii, ci prin echipe de sacri¬ 
ficiu, vizând deodată cei doi stâlpi ai tiraniei: Carol al Il-lea 
şi Armând Călinescu. In felul acesta se oferă şanse mari 
de scăpare a celor din închisori. 

Aci mă găseam într’o oarecare divirgenţă cu Horia 
Sima şi Vasile Cristescu, fiindcă ei nu renunţau la planul 
de lovitură de Stat, prin cucerirea Instituţiilor, ceea ce, 
pentru mijloacele de care dispunea Statul modem, era foar¬ 
te greu şi ca acţiune discretă, dar şi ca posibilităţi de lup¬ 
tă, mai ales că lipsea armamentul. 

7) . Dacă reacţiunea nu s’a produs imediat, când, cu 
toată pregătirea Guvernului, se putea exploata mari explo¬ 
zii de revoltă, atunci trebuie să se aştepte, pentru ca încor¬ 
darea să slăbească, iar lovitura să se dea cu mai multă 
şanse de reuşită, fiindcă orice lovitură comportă riscuri 
mari, mai ales în caz de neizbutire a ei. 

In Ţară, şi în special la Bucureşti, atmosfera de teroa¬ 


122 


re era sufocantă. încă de la moartea Căpitanului, se d㬠
duseră ordine categorice de a se trage în orice legionar 
fără somaţie. La 8 Decembrie, au fost astfel asasinaţi 
în Ardeal: Ion Făgădaru, Bică Anania şi Ion Petre. 

Acum contactul era mai greu pentru că grădina unde 
ne puteam întâlni a fost descoperită de poliţie, şi care la 
3 Decembrie a făcut o percheziţie. Se crede că cineva a 
denunţat-o. Printr’o fericită întâmplare şi prin prezenţa 
de spirit a bătrânei Dne Cristescu, atât Vasile Cristescu 
cât şi Părintele Dumitrescu, introduşi într’un comparti¬ 
ment izolat al pivniţei, nu au putut fi descoperiţi, cu toate 
cercetările minuţioase ale poliţiei. 

Pentru atingerea scopului s’au reluat acum, prin lo¬ 
cotenentul Nae Dumitrescu, acţiunea cu aruncătoarele 
de flăcări, iniţiată încă de la început de Ion Belgea, pen¬ 
tru a o avea la îndemână. Cunoşteam acest lucru, fiindcă 
m’a pus la curent Belgea. S’au făcut şi finanţări încă 
din Iunie. Prin ajutorul unor puternice aruncătoare de fl㬠
cări, echipe de sacrificiu de legionari puteau pătrunde cu 
forţa în Palatul Regal, pentru a pedepsi pe monstruosul 
asasin al Căpitanului. Acum se făceau intense pregătiri, 
cu toate rigorile situaţiei. Un alt plan, care mie mi se părea 
mai eficace, era atacarea. 

Problema locuinţei devenise mai grea după asasinarea 
Căpitanului. Mulţi oameni s’au intimidat. Dar erau şi mulţi 
care s’au îndârjit, în aceste vremuri întunecoase. Datori¬ 
tă lui Nae Dumitrescu, am fost găzduiţi la D-na Danie- 
lescu, ai cărei fii erau legionari buni, dar nu aşa de desco¬ 
periţi. Acolo am făcut Crăciunul, iar legăturile le păs¬ 
tram numai cu Nae Dumitrescu. Pentru a nu atrage atenţia 
servitoarei, m’am dat drept o rudă venită din provincie, 
spre a mă căuta la ochi. Pentru mascare, pe stradă purtam 
ochelari, dar ca să derutez servitoarea devenită iscoditoare, 
ieşeam din casă în timpul zilei, ba, am mai simulat o con¬ 
vorbire telefonică cu un prieten, prin care îi comunicam 
de prescripţia medicului şi îi ceream sfaturi. Am simţit-o 
cum ea asculta atentă din camera cealaltă. Această con- 


123 



versaţie a derutat-o. Primejdia era cu atât mai mare, cu 
cât am aflat că era în relaţii de dragoste cu un comisar 
de la poliţie. Peripeţiile prigoanei, cu atenţia în permanen¬ 
ţă încordată şi cu atmosfera de nesiguranţă, ne întărise 
prezenţa de spirit, dezvoltându-ne un deosebit simţ de sezi- 
zare a situaţiilor grele şi de a ieşi din ele. 

într’o zi vine în vizită, pe neaşteptate, o mătuşă 
de-a lui Mihail Polihroniade; locuia în apropiere. în grabă 
am intrat în baia de alături. Şi fără să vreau am ascultat 
o conversaţie care mă interesa pentru cunoaşterea at¬ 
mosferei în anumite cercuri. Doamna era cam guralivă. 
Se lăuda cu fel de fel de întâmplări din tren şi tramvai 
cu discuţii asupra ultimelor evenimente şi în care, în cali¬ 
tate de grecoaică, făcea imputări românilor că „nu ştiu 
să facă politică şi să conducă.” Spunea că Mişu, era vorba 
de Mihail Polihroniade, n’a fost ascultat, căci dacă era 
ascultat, altfel se petreceau lucrurile. Că Armând Călinescu 
i-a spus că este băiatul cel mai inteligent şi că-i pare rău 
că s’a încurcat cu nişte zurbagii; că din toate memoriile 
care s’au înaintat Regelui şi lui Armând Călinescu, cel 
făcut de Mişu este cu miez, etc., şi că are promisiuni 
că îl va scoate din greaua situaţie în care se găsea. Acum 
s’a terminat cu Garda şi el este destul de capabil să-şi facă 
carieră politică mai departe, fără de Gardă! 

M’a impresionat destul de mult această conversaţie 
auzită în momente atât de grele pentru Mişcare. Cum de 
s’a întâmplat să o aud tocmai eu, care aveam atâtea rezer¬ 
ve faţă de „românii de provenienţă recentă” infiltraţi 
în Mişcare? Eram revoltat. Dar, nu ştiam atunci că şi Poli¬ 
hroniade îşi va ispăşi faptul că a intrat în Mişcare cu pro¬ 
pria sa viaţă. 

Svonurile că trăieşte Căpitanul au crescut atât de 
mult, încât numeroşi legionari şi multă lume au început 
să creadă în ele cu toată sinceritatea şi certitudinea. 

Legionarul Danielescu, la care eram găzduit, mi-a 
spus că un prieten de-al lui, om serios şi de toată încrederea, 
a auzit cu urechile sale la un post de emisiune italian: C㬠


124 


pitanul este refugiat în Italia! Acest post afirma aceasta 
cu atâta certitudine, încât trebuia presupus că era un post 
clandestin al Siguranţei. Dar altele luau un caracter şi mai 
verosimil. După anul nou, 1939, D-na Codreanu, soţia C㬠
pitanului, a căutat să se întâlnească cu mine. Avea un in¬ 
diciu primit recent că ar trăi Căpitanul. Am făcut să mă 
întâlnesc imediat. Mi-a spus că s’a primit de la Elbasan 
(Albania), pe adresa de la Huşi, o telegramă de condolean¬ 
ţe, îndoielnică în ce priveşte conţinutul, semnată cu un nu¬ 
me intim. Acesta era un diminutiv pe care Căpitanul obiş¬ 
nuia să-l întrebuinţeze în intimitate. Nu ştiau decât ei doi 
şi, mi se pare, părinţii. Să fie un indiciu de la Căpitan că 
trăieşte, refugiat în Albania? Această presupunere, cu o 
serie întreagă de alte informaţii, dădeau aparenţa unei 
certitudini din ce în ce mai mari asupra vieţii lui. încă de la 
început se svonise că atunci când a fost adus la Jilava, 
Căpitanul dispăruse în intervalul de timp dintre predare de 
către escortă şi primire. 

Se spune că ofiţerul care l-a adus, după ce a făcut 
predarea, a plecat acasă. După puţin timp ar fi fost recla¬ 
mat, imputându-i-se că n’a adus pe „Codreanu”!? 

Apoi s’a svonit că ar fi reuşit să evadeze 7 din cei 14 
condamnaţi, iar printre aceştia se găsea, alături de Căpitan: 
Doru Belimace, Iancu Caranica, Niky Constantinescu, 
Bozântan. 

Aceste erau fapte care nu păreau deloc concludente 
şi nici verosimile. Eu le credeam mai puţin, fiindcă Fotti 
mi-a trimis informaţii să nu se creadă în svonuri; este cert, 
Căpitanul a fost asasinat împreună cu Nicadorii şi Decem¬ 
virii, iar pentru ca să fie siguri că nu va rămâne nici o ur¬ 
mă după ei, i-au desgropat şi au turnat vitriol peste ca¬ 
davre (această ştire s’a verificat ulterior, când s’a făcut 
deshumarea). 

Erau şi alte svonuri. Doamna Codreanu a adus, oda¬ 
tă cu telegrama, şi alte ştiri; înlănţuite întăreau ipoteza 
unei scăpări. Astfel, în ziarul „Universul” citise o infor¬ 
maţie într’un colţ, în aparenţă cu totul neimportant, 


125 



trimisă de la Giurgiu, în care se spunea că înspre seara 
zilei de 30 Noembrie un grup de necunoscuţi au fost sur¬ 
prinşi, traversând cu o barcă Dunărea spre malul bul¬ 
găresc. Neoprindu-se la somaţie, grănicierul care era de 
pază a tras, dar barca a continuat să plutească spre partea 
cealaltă a malului, dispărând în întuneric. în plus svonu- 
rile cum că un ziar bulgăresc de la Sofia a relatat despre 
trecerea Căpitanului prin Sofia, împreună cu mai mulţi 
tovarăşi de ai săi. 

Doamna Belimace, mama lui Doru, a primit o scri¬ 
soare de la o soră a ei aflată la Bitolia, scrisă cu expresii 
în dialect, care îi spunea că de curând s’a prezentat la 
ei un tânăr, de origine Albanez; s’a recomandat (îmi scapă 
numele) spunând, pentru a le inspira încredere, că locueşte 
în Bucureşti, Str. Labirint (?), unde se poate interesa. 
El a întrebat-o ce ar zice, dacă ar veni Doru pe la ea şi 
dacă ar putea da găzduire încă la vreo 5—6 inşi!! Fiindcă 
acolo Poliţia sârbească, foarte iscoditoare, băgase groaza 
în oameni. Această întrebare a fost privită cu oarecare re¬ 
zervă, suspiciune, de teamă să nu fie vreo cursă a Poliţiei. 
Au scris însă imediat la Bucureşti, să comunice întâmplarea 
şi ca cineva să se intereseze la adresa respectivă. Cerce- 
tându-se cazul, s’a constatat că într’adevăr acest nume 
exista la adresa indicată. Persoana însă lipsea de acasă. 

în aceste condiţii telegrama de la Elbasan, semnată 
cu un nume intim, părea verosimilă. Eu nu înclinam să cred, 
presupunând şi aici mâna Siguranţei, începând poate chiar 
cu notiţa din „Universul” şi cu svonurile din Capitala 
Bulagariei. 

Chiar şi felul cum s’a prezentat tânărul misterios la 
ruda Doamnei Belimace de la Bitolia părea suspect. Con¬ 
ţinutul telegramei şi numele intim însă deruta. Şi apoi 
de ce a trimis-o la adresa de la Huşi? Această telegramă 
de condoleanţe era singura care n’a fost oprită de auto¬ 
rităţi, poate fiindcă era adresată la Huşi! Numele acela 
este un nume care există la românii macedoneni. Eu însumi 
aveam un coleg de clasă, originar din Nevesca, unde func¬ 


126 


ţiona ca învăţător. în Albania însă nu cunoşteam pe ni¬ 
meni şi n’a fost nici un student de acolo prin Ţară cu acest 
nume. Am început să punem ipoteze. Chestiunea prezen¬ 
ta o importanţă covârşitoare, atât pentru faptul că ar 
trăi Căpitanul, cât şi pentru fixarea tacticei de luptă. 

Dacă Căpitanul a scăpat, dece totuşi nu scrie direct 
acest lucru, nu anunţă oficial, nu dă interviuri, etc. 

Poate că acei care îi dau ospitalitate i-au cerut acest 
lucru; sau nu vrea să se arate pentru a face surpriză la un 
moment ales! 

Erau ipoteze care nu stăteau deloc în picioare. 

Următoarea ipoteză cu substrat politic părea mai 
complectă: poate Regele, după vizita în Germania, şi-a 
luat angajamentul să-i dea libertate Căpitanului, condam¬ 
nat pentru a fi stat în raporturi de prietenie cu această Ţa¬ 
ră. întrucât însă nu se putea dezice atât de flagrant şi 
pentru a nu-şi strica combinaţiile diplomatice făcute 
cu Anglia, a recurs la acest mijloc excentric, care se potri¬ 
veşte cu caracterul său de cabotin paranoic. 

Poate că Regele vrea să facă un bluf neobişnuit. 
Dar înainte de acest eventual bluf am presupus că n’ar 
fi exclus ca Regele să-l fi sechestrat pe Căpitan în Palat, 
deşi îl dăduse dispărut, ţinându-1 acolo atât ca zălog, 
cât şi ca rezervă. Punându-1 apoi în libertate, i-a cerut 
Căpitanului cuvântul de onoare ca pentru un anumit 
timp, sau până când nu va avea deslegare de la el, să nu apa¬ 
ră, aceasta fiind necesar pentru politica Statului. Totuşi 
pentru a se evita acte de teroare sau răsbunare, să se lan¬ 
seze zvonuri că trăieşte. Poate că în urma urnii astfel de 
angajament, Căpitanul a căutat să strecoare ştirea că tră- 
eşte, pentru a nu fi considerat mort şi a i se face paras¬ 
tase. Deci, un anumit sentiment religios să-l fi determi¬ 
nat la acest procedeu foarte discret, întrebuinţând un nume 
intim, despre care ştia că nu-1 cunoaşte nimeni afară de 
familie. 

Oricâtă neîncredere s’ar fi pus în aceste zvonuri, 
oricât de îndoielnice ar fi fost ipotezele luate, totuşi 


127 




mulţi nu se îndoiau de trăirea Căpitanului. Şi acest lucru 
prezenta o importanţă politică deosebită pentru acţiune. 

De aceea, atât pentru a da liniştea cuvenită familiei 
Căpitanului cât şi pentru a lămuri o problemă esenţială 
pentru conducere, am hotărît să trimitem pe cineva acolo 
să cerceteze dacă există un asemenea nume. Dintre băieţii 
noştri care sunt cunoscuţi ca legionari era greu, fiindcă ei 
erau fie internaţi în lagăr, fie urmăriţi. Nu puteau scoate 
paşaport. M’am gândit atunci la un simpatizant; cel mai 
indicat mi s’a părut avocatul Vasile Muşi, care era originar 
din Albania, iar sub raport politic, era cunoscut ca geor- 
gist. M’am dus la el acasă cu Doamna Codreanu. Se întâm¬ 
plase explozia din Căpitan Oarcă, unde era laboratorul de 
preparare a petardelor, şi intrarea în casa lui Muşi, care era 
situată în apropierea acestei străzi, era riscantă întrucât 
întreg cartierul era păzit de poliţie. Am reuşit totuşi. I-am 
expus cazul şi omul s’a oferit fără ezitare. A rămas ca 
Doamna Codreanu să-i mai aducă nişte date precise de la 
Doamna Belimace, spre a putea verifica cu această ocazie 
faptul de la Bitolia, semnalat de mătuşa lui Doru. 

Evenimentele însă care s’au precipitat au rupt legătu¬ 
rile şi, de la un moment dat, n’am mai putut urmări să văd 
ce s’a mai făcut. 

Explozia din Căpitan Oarcă, datorită unei neatenţii 
în prepararea şi manipularea petardelor, a zădărnicit întreg 
planul cu Aruncătoarele de Flăcări. Această explozie 
a trezit ochii poliţiei, punând-o astfel pe pista Aruncătoa¬ 
relor de Flăcări. Explozia de la laboratorul legionar, s’a 
produs la 7 Ianuarie 1939. Se găseau acolo în acel moment: 
Nae Dumitrescu, un legionar de mare credinţă şi foarte dis¬ 
tins, Instructorul legionar Stroescu şi Traian Hanu. Nae 
Dumitrescu, scos de sub dărâmături, a fost dus în stare 
foarte gravă la Spital. Stroescu şi Hanu, arşi de explozie 
şi răniţi în diferite părţi ale corpului, au reuşit să scape 
de acolo, înainte de a fi venit poliţia. Lui Nae Dumitrescu, 
transportat împreună cu Conteş la spital în stare foarte 
gravă, poliţia i-a aplicat toate torturile şi schingiuirile 


128 


pentru ca, slăbindu-i formidabila lui voinţă, să-i smulgă 
secretul. A fost imposibil. Când era în stare trează, Nae 
Dumitrescu se ruga să-i dea Dumnezeu tăria să reziste 
să nu spuie nimic, până să-şi dea sufletul. După chinuri 
groaznice a fost asasinat prin strangulare de către agenţii 
politici în beciurile Poliţiei din Bucureşti. Astfel şi-a dat 
sfârşitul iniţiatorul şi organizatorul „Aruncătoarelor de 
Flăcări”.. A murit cu seninătatea unui martir. Cu această 
ocazie s a văzut măreţia sufletului legionar. Despre viaţa 
neprihănită şi modestă a acestui intelectual distins, după 
cum şi despre moartea lui, măreaţă, îmi vorbea adesea pri¬ 
etenul său bun, Miti Dumitrescu. îmi spunea, în refugiul 
de la Berlin, că erau atât de mult legaţi sufleteşte în timpul 
studenţiei şi îl admira atât de mult, încât dorea să fie 
învrednicit de o moarte ca a lui. Poliţia a fost extrem de 
surprinsă de cantitatea de material explozibil ce a fost 
găsită acolo. Printre dărâmături a reuşit să găsească nişte 
formule chimice ale Locotenentului Nae Dumitrescu şi, 
pe nişte cărţi, din întâmplare, numele lui Virgil Mihăilescu. 

Datorită, mi se pare indiscreţei lui Conteş, care n’a 
putut suporta toate chinurile schingiuirilor de la poliţie, 
au fost arestaţi toţi cei care au dat concurs material la aceas¬ 
tă acţiune şi anume: 

Dr. Zisu Constantin, avocat Demetrescu Dimitrie, 
Demetrescu Nicolae, Ion Gh. Dumitriu, Ing. Dumitru 
Popescu, Coculescu, Berechet Ion, Ştefănescu Ion, Ro- 
bescu Adelina, Dr. Gheorghe Buţu, Teodor Constantinescu, 
Popescu Gheorghe, Lobescu Mircea, avocat Pârvulescu 
Teodor, studenţii Mirea Ion şi Theoharie Nicolae, Chiri- 
lă Nicolae şi Custură Ion. 

Cu mici excepţii, toţi cei de mai sus au fost con¬ 
damnaţi, pe data de 22-23 Februarie, când a avut loc 
procesul „Aruncătoarelor de Flăcări”, din Str. Căpitan 
Oarcă Nr. 23, de către Tribunalul Militar al Capitalei 
la următoarele pedepse: 

Doctor Constantin Zisu şi Conteş la câte 4 ani în¬ 
chisoare; Ion Berechet la 3 ani închisoare; Doctor Gh. 


129 




Buţu, Demetrescu Nicolae, Chirilă Nicolae şi Custură Ion, 
la câte un an închisoare; Ing. Dumitru Popescu, Coculescu 
şi Prof. Ion Gh. Dumitriu sunt achitaţi, dar internaţi 
în lagăr pentru un an de zile. 

în fruntea acestui proces însă sunt condamnaţi , în 
contumacie: 

Virgil Mihăilescu, la 8 ani închisoare; Hanu Traian (tre¬ 
cut în actele procesului cu numele său de împrumut —A- 
chim Mircea— după legitimaţia unui student legionar, aflat 
la studii în Franţa) şi Stroescu Alexandru la câte 6 ani 
închisoare. 

Astfel, încât acţiunea cu Aruncătoarele de Flăcări 
a fost complect ratată. 

Măsurile Poliţei deveneau din ce în ce mai riguroase. 
Cercul de fier se strângea în jurul nostru din ce în ce mai 
mult. Câteva zile după explozie, m’am întâlnit cu Horia 
Sima şi împreună am mers la Vasile Cristescu, care era 
găzduit în cartierul Griviţa, spre Sfânta Vineri, la Ing. 
Veţeleanu. A fost ultima noastră cosfătuire. Atunci l-am 
văzut pentru ultima oară pe Vasile Cristescu. 

Am examinat situaţia. Era grea. Explozia din Căpi¬ 
tan Oarcă a atras atenţia poliţiei. Nu mi s’a părut totuşi 
eşuată toată pregătirea făcută în legătură cu acest la¬ 
borator. Am pus problema că este absolut necesar, din 
punct de vedere al Mişcării, ca Vasile Cristescu să treacă 
graniţa. 

Gazdele se împuţinează, iar condiţiile create nu erau 
de natură să înlesnească o gândire şi acţiune de lungă du¬ 
rată, degajată de atmosfera nervoasă, care creştea în fie¬ 
care zi. L-am rugat —aproape că l-am implorat, ceea ce nu 
este în felul meu— să treacă peste graniţă pentru a se asi¬ 
gura continuitatea în Conducerea Mişcării. Soarta celor 
din închisori nu se ştie care va fi, din moment ce noi mer¬ 
gem pe linia pedepsirii călăilor Căpitanului. Pe teren vom 
rămâne: eu cu Horia Sima şi ceilalţi camarazi care sunt mai 
puţin urmăriţi, iar în ce-1 priveşte pe el, vom face în aşa fel, 
încât să fie prezent pretutindeni. 


130 


A rămas însă neînduplecat. Profesorul Panaitescu 
i-ar fi făcut toate înlesnirile să plece în Italia. „Nu plec. 
Vreau să stau să anunţ la radio victoria Legionară”, îi 
era răspunsul. 

Din nou am insistat, spunându-i că nu numai raţiu¬ 
nea necesităţii luptei de durată mă face să cer acest lucru, 
dar simt din toată fiinţa mea că trebuie să plece. Horia 
Sima însă, i-a întărit părerea lui că trebuie să rămână. 
Am văzut că orice insistenţă era în zadar. 

Am trecut apoi la problema în legătură cu zvonurile 
despre Căpitan. Le-am povestit cele discutate cu Doamna 
Codreanu, cât şi faptul că am aranjat cu avocatul Vasile 
Muşi să plece în Albania, precum şi alte chestiuni. La sfâr¬ 
şit a venit vorba de găzduire. Situaţia era din ce în ce mai 
grea. Vasile Cristescu trebuia să plece peste o zi sau două 
de la Ing. Veţeleanu. (Nu mai putea sta acolo, fiindcă se 
anunţase vizita unei rude, sau venirea unei servitoare). Şi 
altă gazdă nu se mai putea găsi cu uşurinţă. Acest lucru 
arăta situaţia reală în care ne găseam. 

Am revenit punându-i din nou problema plecării. 
Horia Sima era însă sigur că se va găsi gazdă. Nu ştiu cum, 
dar m’am despărţit de Vasile Cristescu cu o strângere de 
inimă. A rămas să ne mai întâlnim după ce îşi va fi găsit 
gazdă. Ultima lui imagine care mi-a rămas, a fost tot a unui 
om masiv, cu o mustaţă groasă, totdeauna cu faţa radiind 
optimism, mai mult poate decât este necesar, pentru un 
conducător. Vasile Cristescu era un luptător de rasă. Un 
munte de om! 

Legăturile erau turburate de cercurile Poliţiei. Gaz¬ 
dele trebuiau schimbate şi era necesară o dare la fund, 
până când trece furtuna. 

Totuşi mă gândeam să mă întâlnesc din nou cu Va¬ 
sile Cristescu. Nu ştiam cum se aranjase cu noua sa gazdă. 
Fiindcă găzduirea mergea foarte greu, mai ales pentru 
el care era aşa de vizat, m’am pus în căutarea unei posi¬ 
bilităţi de plecare peste graniţă cu tot refuzul lui. Locuiam 
la D-ra Rizescu pe o alee vizavi de locuinţa lui Guţă Tătă- 


131 




răscu. Era o legionară fanatică deşi foarte discretă. M’am 
dus la ea, până să găsesc o altă gazdă. 

Era slăbită şi medicii îi recomandau insistent să mear¬ 
gă la munte să se odihnească. Când a văzut cât este de grea 
situaţia, a renunţat la această odihnă, cu toate că era de¬ 
cisivă pentru sănătatea ei. Legătura o făcea Costache 
Tega, însă mai rar, întrucât cartierul acela era, în mod spe¬ 
cial, împănat de agenţi, acolo locuind mai mult politicieni: 
Guţă Tătărăscu, Ghelmegeanu, etc. Cam prin zilele acele 
se înapoiase Guţă Tătărăscu de la Paris, unde era ambasa¬ 
dor, şi la locuinţa lui era mare mişcare: Ministrul Franţei, 
Angliei, diverşi politicieni, etc. 

I-am spus lui Costache Tega să încerce la Constanţa, 
prin cunoscuţii de acolo: Ion Papaianuşi, Virgil Vaşotti, 
dacă nu se găseşte o posibilitate de plecare pentru Vasile 
Cristescu. 

Au cercetat şi mi-au spus că s’ar putea prin Bessy 
(un macedo-Român din Vlaho-Clisura, mare armator de 
vapoare). 

Mai mult pentru acest lucru vroiam să-l întâlnesc 
pe Vasile Cristescu. 

în dimineaţa lui 26 Ianuarie 1939, o văd pe D-ra 
Rizescu, care îmi aducea gazetele, palidă şi consterna¬ 
tă. Mi-a întins foaia cu ochii plini de lacrimi. Gazetele 
anunţau cu litere mari asasinarea Profesorului Vasile 
Cristescu. Pentru o intimidare mai mare, ziarul Curen¬ 
tul reproducea un clişeu în care Vasile Cristescu, asasi¬ 
nat, era arătat cu faţa plină de sânge scurs din rănile 
gloanţelor care l-au izbit în faţă. Se arăta în gazetă că 
această operaţiune a condus-o Otto Reiner, sadicul po¬ 
liţist de la Prefectura poliţiei Capitalei. Iţi venea să {ne¬ 
buneşti şi să urli de durere! 

Copiii neamului românesc, floarea intelectualităţii 
noastre, asasinată cu cinism de venetici! Cum mai poate trăi 
o Ţară care se lasă să i se măcelărească copiii!! Stăpâni¬ 
rea străină apare acum sfidătoare şi făţişă. 

Gazda lui, pictorul Iacob Coterbic din Str. Aviator 


132 


Iliescu Nr. 15, a fost arestat şi omorît în bătăi în beciurile 
poliţiei. Noui decrete au apărut cu măsuri foarte aspre îm¬ 
potriva gazdelor de legionari. Cu ocazia asasinării lui Vasi¬ 
le Cristescu, s a constatat în mod clar, că cei care oferă 
găzduire sunt persoane cu totul necolorate politiceşte 
pe care poliţia nu le-ar fi putut niciodată bănui şi identi¬ 
fica, cu toate măsurile luate până atunci. Mişcarea avea aşa 
de strânse aderenţe cu sufletul românesc în adâncurile 
lui, încât antrenase familii întregi de oameni cu soţii şi co¬ 
pii, care aveau situaţii importante în Stat, chiar şi din alte 
părţi, care înlesneau ascunderea legionarilor. Această lume 
trebuia intimidată. 

Prin noile decrete se înfiinţează Cartea de Imobil, 
care transformă în auxiliar al Poliţiei pe proprietar şi colo¬ 
catari. Amenzi de valoare şi confiscarea bunurilor, afară 
de închisoare grea, erau sacţiunile pentru contravenienţi, 
în fapt însă gazda era declarată complice şi i se rezerva 
aceeaşi soartă ca şi celui urmărit, adică moartea. Sugru¬ 
marea in beciul Poliţiei a gazdei lui Vasile Cristescu, ilus¬ 
tra acest lucru. Acum situaţia găzduirii se îngreună foarte 
mult. Trebuia să locuieşti la un legionar care era hotărît 
să înfrunte aceleaşi riscuri, dar care de obiceiu era identi¬ 
ficat de poliţie, prin sentimentele lui, activitatea lui an¬ 
terioară, sau să găseşti un simpatizant care să fie gata 
de a înfrunta toate măsurile guvernului şi chiar moartea. 
Cercul de fier se strângea din ce în ce mai mult în jurul 
legionarilor urmăriţi. S’au găsit totuşi multe suflete de ro¬ 
mâni (simpatizanţi sau deveniţi simpatizanţi înfocaţi chiar 
în timpul acestei crâncene prigoane), care să accepte aceste 
riscuri. Era singurul lucru reconfortant, care îl ofereau 
aceste zile sângeroase şi întunecoase. 

Situaţia însă era grea. Legăturile se făceau anevoie. 
Aşteptam să treacă furtuna, să putem lua legăturile cu cei¬ 
lalţi, pentru a examina situaţia şi a lua măsurile cuvenite. 
Am încercat să refac legăturile cu Horia Sima. Nu s’a putut. 
Mult mai târziu am aflat că, imediat după asasinarea lui 
Vasile Cristescu, a plecat spre frontieră, iar în ziua de 


133 



4 Februarie 1939 a trecut frontiera. 

Am fost foarte surprins însă de ce n’a lăsat nici o vor¬ 
bă de plecarea lui. Poate trecerea peste graniţă era singura 
soluţie pentru ieşirea din situaţia care s’a creat. Pentru 
salvarea lui Vasile Cristescu, care era cel mai ameninţat, 
am propus acest lucru stăruitor, imediat după explozia 
de pe Căpitan Oarcă. Vasile Cristescu n’a vrut să plece, 
şi Horia Sima a fost de acord să rămână. Acum însă el plea¬ 
că, fără să anunţe pe nimeni din cei cu care conlucra. 
Acest lucru nu mi l-am putut explica ca legionar. Enigma 
pentru mine a devenit şi mai mare, când am aflat mai târ¬ 
ziu, că a lăsat pe Vârfureanu să facă legăturile cu organi¬ 
zaţiile! De ce nu l-a lăsat pe Ghiţă Dragomir, care avea de¬ 
ja, în parte, aceste legături, sau Nicu Şeitan, etc.? 

Vârfureanu, omul de încredere a lui Horia Sima, 
în toate revoluţiile pregătite şi neisbutite până atunci, 
dovedit mai târziu agent informator, este cheia atâtor neno¬ 
rociri. Mă întreb însă, cum de n’a căzut Horia Sima care 
avea mereu contact cu el? Iată un lucru care va trebui 
explicat. 

Cât priveşte căile care au dus la asasinarea lui Vasile 
Cristescu, nu s’au stabilit încă precis. Am auzit că Obreja 
ar fi recunoscut, că el n’a avut tăria să reziste schingiuiri¬ 
lor şi că, şantajat cu nevastă-sa sau logodnica care urma să 
fie arestată, a divulgat locuinţa unde era ascuns Vasile 
Cristescu. Acest lucru nu l-am auzit direct de la Obreja. 

Deasemenea am aflat că la locuinţa lui Iacob Coterbic, 
din Str. Aviator Iliescu Nr. 15, a stat înainte o lună Vic¬ 
tor Dragomirescu. Fiind odată surprinsă servitoarea că as¬ 
cultă la uşă, a plecat de acolo. 

Virgil Mihăilescu s’a mirat că Vasile Cristescu a fost 
dus la o gazdă considerată definitiv compromisă. A mai 
fost o versiune cu denunţare de către Biriş. 

Era uluitor să presupun că aşa ceva ar putea fi posi¬ 
bil. Nu mai ştiam ce să cred! Nu mai ştiam ce să zic! 
Să fi pătruns oare adversarul până în cercul nostru cel 
mai intim?! 


134 


Cu această îndoială în inimă şi cu gândul la viitorul 
Legiunii, îmi dădeam seama şi mai mult —chinuitor aproa¬ 
pe— de copleşitoarele greutăţi, după cum şi de covârşi¬ 
toarea datorie, răspundere ce ne incumbă —nu numai nouă, 
celor de la conducere, ci şi fiecărui legionar în parte— pe 
drumul nou pe care trebuie să păşim de acum înainte, 
pe drumul... FĂRĂ CĂPITAN. 


135 



CUPRINSUL 


Pag 

LĂMURIRE. 3 

I ÎN PREAJMA FURTUNII. (Ultima întâlnire 

cu Căpitanul.). 5.14 

II ÎNCEPE PRIGOANA.15-40 

III ÎN COMANDAMENT.41-57 

IV LA CONDUCEREA 

COMANDAMENTULUI.58-107 

V ASASINAREA CĂPITANULUI.108-135 











Colecţia „BIBLIOTECA VERDE” 

Director: C. PAPANACE 
25087 Salo (Provincia Brescia) Italia 


Au apărut: 


% 

(1 VERJANUS 
2 Constantin PAPANACE 

(3 



10 Ion I. MOŢA 

11 Constantin PAPANACE 


Concepţia de viaţă şi sti¬ 
lul de luptă legionar. 

PRO BALCANIA. Consi- 
derations sur l’union balca- 
nique et la solution des 
problemes litigieux de ce 
secteur europeen. 

La persecution des mino- 
rites Aroumaines (Vala- 
ques) dans Ies Pays Bal- 
caniques. Le probleme 
Macedonien. 

MIHAI EMINESCU un 
mare precursor al Legio- 
narismului românesc, ed. 
II. 

Destinul unei generaţii, 
ed. IL 

Orientări pentru legionari. 
Justice pour Ies aroumains 
(Valaques). 

Martiri legionari. 

Orientări politice în pri¬ 
mul exil (1939-1940). 
Corespondenţa cu serviciul 
mondial (1934-1936). 
Identitate a unor nume pa¬ 
tronimice la Italieni şi 
Aromâni. 



12 Constantin PAPANACE 

13 

14 

15 

IJ. 

17 Nae lONESCU 

18 Constantin PAP AN ACE 

19 

2a 

u 

J2£ Gheorghe RACOVEANU 

23 Ion PROTOPOPESCU 
23a Constantin PAP ANACE 

24 »• ” 


L’origine et la conscience 
naţionale des Aroumains. 
(La terreur grecque en Ma- 
cedoine). 

Le droit d’asile politique 
et le probleme des mi- 
norites ethniaues oppri- 
mees. 

Spre o democraţie social- 
creştină. (Orientări pentru 
legionari.) 

La genesi ed il martirio 
del Movimento Legionario 
Romeno.) 

Colecţia „Orientări pentru 
Legionari”, voi. I. 
Fenomenul Legionar. 
Despre Căpitan, Nicadori 
şi Decemviri. 

Colecţia „Orientări pentru 
Legionari”, Voi. II. 
Colecţia „Orientări pentru 
Legionari”, Voi. III. 
îndreptar legionar în Exil. 
Mişcarea Legionară şi Bi¬ 
serica. 

Catehism Legionar. 

Geneza şi urmările revo¬ 
luţiei lui TUDOR VLA- 
DIMIRESCU (Comemo¬ 
rări semnificative). 

Fără Căpitan. 


*» 








I