Tehnium/1989/8901

ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎWTEII NR. 1, COD 797S4 
QF. P.T.T.R 33, SECTORUL "I, TELEFOIM 17 BQ IO, IWT.S059,1151 


REVISTA LUNARA EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XIX — NR. 218 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


SUMAR 


i 

ADUCE UN FIERBINTE OMAGIU Şl CELE MAI 
ALESE GiNDURI DE RECUNOŞTINŢĂ 
TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, 
TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU, CU 
PRILEJUL ANIVERSĂRII ZILELOR DE 

pag. 2—3 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ.pag. 4-5 

Surse de curent constant 
Variator 

Stabilizator multiplu 

CQ-YO. pag. 6—7 

Din lucrările Simpozionului 
naţional ai radioamatorilor YQ: 

Construcţia transformatoa¬ 
relor pe toruri de ferită 
Etaje RF de putere 

HI-FI . pag. 8—9 

Corector de ton 
Efecte acustice 

ATELIER . pag. 10—11 

Ceas 

înlocuiţi lera cu comparatorul 

LA CEREREA CITITORILOR. . . pag. 12-13 

INFORMATICĂ . pag. 14-15 

Calculatorul electronic între 
două generaţii 

AUTOMATIZĂRI . pag. 16—17 

Turometru 
Numărător reversibil 

CITITORII RECOMANDĂ . pag. 18-19 

Contor digital 

Convertor 

Sondă 

Cîştig variabil 
încărcător automat 

FOTOTEHNICĂ . pag. 20—21 

Tester pentru blitz 
Reţete de virare 

REVISTA REVISTELOR .pag. 22 

Amplificator 

Regulator de temperatură 
Magnetofon 

PUBLICITATE .pag. 23 

Radioreceptoare staţionare 

SERVICE .pag. 24 

Radioreceptorul „MILCOV 7“ 


TINĂRA GENERAŢIE A PATRIEI NOASTRE. ADUCE 
UN FIERBINTE OMAGIU Şl CELE MAI ALESE GINDURI DE 
RECUNOŞTINŢĂ TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, 
TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU, CU PRILEJUL ANIVERSĂRII 
ZILELOR DE NAŞTERE. 



























f ... 


■ ' ' ■ '0 
te. . /. „._ . ... ' .a •. 


vjtfg ' ' 


„Va trebui să facem astfel incit ştiinţa românească , cercetarea ştiinţifică din 
toate domeniile sâ devină un puternic factor ai întregii societăţi socialiste româneşti" 


NICOLAE CEAUŞESCU 


TÎNĂRA GENERAŢIE A PATRIEI NOASTRE ADUCE 
UN FIERBINTE OMAGIU Şl CELE MAI ALESE GÎNDURl DE 
RECUNOŞTINŢĂ TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU 
TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU» CU PRILEJUL ANIVERSĂRII 

ZILELOR DE NAŞTERE. 


TEHNIUM 1 , 



,i; : ■ - 

liB GENERAŢII N FAINEI 



Puternic angajaţi în măreaţa operă de înfăptu¬ 
ire a hotărîrilor Congresului al Xlll-lea şi ale Con¬ 
ferinţei Naţionale ale partidului, de materializare 
a istoricelor Teze din aprilie, precum şi a ideilor, 
indicaţiilor şi orientărilor conţinute în magistrala 
Expunere a secretarului general al partidului la 
Şedinţa comună a Plenarei Comitetului Central 
al Partidului Comunist Român, a organismelor 
democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti 
din 28—30 noiembrie 1988, toţi uteciştii, întregul 
tineret ai patriei, muncitori şi ţărani, elevi şi stu¬ 
denţi, intelectuali şi militari, se alătură milioane¬ 
lor de oameni aparţinînd tuturor generaţiilor 
pentru a exprima secretarului general al parti¬ 
dului, conducătorul iubit al ţării, tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU, urări fierbinţi de feri¬ 
cire şi sănătate spre binele poporului, cu prilejul 
aniversării zilei sale de naştere. 

în ziua de 26 ianuarie, zi scumpă întregului po¬ 
por român, tineri şi mai vîrstnici, bărbaţi şi femei, 
muncitori, ţărani, intelectuali, români, maghiari, 
germani şi de alte naţionalităţi aniversează pe cel 
ce conduce cu înţelepciune şi clarviziune desti¬ 
nele patriei, bărbat exemplar, revoluţionar şi co¬ 
munist care întruchipează cele mai alese virtuţi, 
cele mai nobile idealuri, dăruirea, pasiunea, de¬ 
votamentul pentru bunăstarea şi fericirea ţării şi 
a tuturor fiilor ei. 

Sentimente de adîncă şi neţărmurită gratitu¬ 
dine, un cald şi vibrant omagiu se îndreaptă spre 
tovarăşa academician doctor inginer ELENA 
CEAUŞESCU, membru al Comitetului Politic 
Executiv al C.C. al P.C.R., prim-viceprim-minis- 
tru al guvernului, p/eşedinte al Consiliului Naţio¬ 
nal al Ştiinţei şi Învăţămîntului, remarcabil om 
politic şi savant de renume mondial, pentru im¬ 
portanta contribuţie pe care o are la elaborarea şi 
înfăptuirea planurilor şi programelor de dezvol¬ 
tare a ţării, la continua înflorire a ştiinţei, a în¬ 
văţămîntului şi culturii româneşti, la afirmarea lor 
tot mai prestigioasă în lume. 

Pe întreg cuprinsul ţării, pretutindeni acolo 
unde trăieşte, munceşte şi învaţă tineretul, în în¬ 
treprinderi şi pe ogoare, în şcoli şi facultăţi, în la¬ 
boratoare, institute de cercetare, pe şantiere de 
muncă patriotică, activitatea tinerei generaţii vi¬ 
zează neabătut realizarea unei înalte eficienţe în 
toate domeniile, eficienţă materializată şi susţi¬ 
nută prin pasiunea cunoaşterii, a învăţăturii în 
domeniile fundamentale, în diverse ramuri ale 
ştiinţei, precum şi permanenta aspiraţie spre au- 
todepăşire, pentru împlinirea unei personalităţi 
complexe, cu o bogată zestre de pregătire multi¬ 
laterală corespunzătoare etapei istorice str㬠
bătute de întreaga noastră societate. 

Prezenţa activă, dinamică, profund mobiliza¬ 
toare a secretarului general al partidului, tova¬ 
răşul NICOLAE CEAUŞESCU, în viaţa ţării şi a 


poporului nostru se traduce prin inestimabila 
contribuţie adusă la propăşirea multilaterală a 
patriei, la elaborarea amplelor şi profundelor 
analize ştiinţifice, în lumina concepţiei materia- 
list-dialectice şi istorice, a drumului şi perspecti¬ 
velor societăţii noastre contemporane, analize 
ce stau la baza elaborării şi înfăptuirii politicii 
partidului şi statului de dezvoltare în ritmuri 
înalte, intensive a economiei noastre, a ştiinţei şi 
culturii, de creştere susţinută a nivelului de trai 
material şi spiritual al întregului popor, de în¬ 
tărire continuă a independenţei şi suveranităţii 
României socialiste, de intensificare şi adîncire a 
relaţiilor de colaborare internaţională. 

Rămîne un adevăr incontestabil faptul că se¬ 
cretarul general al partidului este un mare prie¬ 
ten al tinerilor, cărora le-a adresat înflăcărate în¬ 
demnuri de a se pregăti şi forma cu maximă res¬ 
ponsabilitate pentru a deveni oameni adevăraţi 
ai timpurilor eroice pe care le trăim, pentru a fi 
capabili oricînd să preia, în industrie, în agricul¬ 
tură, în ştiinţă şi cultură, importante responsabi¬ 
lităţi pentru a fi gata să ducă mai departe măre¬ 
ţele realizări ale poporului nostru, înălţînd Rom⬠


nia pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Este o 
realitate de necontestat faptul că aceste chemări 
şi îndemnuri au căpătat şi capătă mereu entu¬ 
ziastul răspuns din partea tineretului studios, 
preocupat permanent de însuşirea exemplară a 
unei profesii sau alteia, animat de imensa dorinţă 
de cunoaştere, de lărgire permanentă a orizontu¬ 
lui cultural, de afirmare deplină pe tărîmul în¬ 
văţăturii, dar şi al muncii şi creaţiei ştiinţifico- 
tehnice, contribuind în mod specific la ridicarea 
continuă a patriei. 

La aniversarea zilei sale de naştere, în acest în¬ 
ceput de an, întregul tineret al ţării priveşte cu în¬ 
dreptăţită mîndrie şi încredere, cu neţărmurită 
dragoste spre tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, 
care poartă pe umeri răspunderea prezentului şi 
viitorului nostru, îşi îndreaptă gîndurile de aleasă 
recunoştinţă şi profundă stimă spre tovarăşa 
academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU 
şi le doreşte din adîncul inimilor viaţă lungă, 
sănătate şi putere de creaţie, asigurîndu-i de ata¬ 
şamentul şi respectul pe care le poartă deplin, în- 
trucît inima lor bate la unison în inima României 
de astăzi şi de mîine. 




împreună cu tînăra generaţie a 
patriei, mă alătur întregii naţiuni 
pentru a exprima secretarului gene¬ 
ral al Partidului Comunist Român, 
preşedintelui Republicii Socialiste 
România, tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞESCU, sentimentele de 
fierbinte recunoştinţă şi dragoste 
profundă cu prilejul aniversării zilei 
de naştere, sărbătoare de adîncă 
semnificaţie şi ales simbol pentru 
poporul nostru. 

Avem permanent în faţă exemplul 
luminos, modelul minunat al omu¬ 
lui între oameni şi al eroului între 
eroi, al ctitorului României socia¬ 
liste, bărbatul care din fragedă ado¬ 
lescenţă şi-a identificat viaţa şi 
idealurile cu lupta revoluţionară a 
poporului, a partidului comunist, 
mobilizîndu-ne permanent la în¬ 
făptuirea idealurilor acestui timp 
tumultuos aşezat sub emblema 
creaţiei, a spiritului revoluţionar. 

Sentimentele noastre de neţăr¬ 
murită gratitudine se îndreaptă, în 
acelaşi timp, spre tovarăşa acade¬ 


mician doctor inginer ELENA 
CEAUŞESCU, eminent om politic şi 
savant de renume mondial, ale 
cărei viaţă şi activitate reprezintă 
modele nepreţuite pentru formarea 
tinerilor ca oameni, ca revoluţio¬ 
nari, ca specialişti, însufleţiţi con¬ 
structori ai societăţii noastre socia¬ 
liste multilateral dezvoltate. 

Preocupaţi permanent de intro¬ 
ducerea noului în producţie, de 
aplicarea în practică a celor mai noi 
cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, 
răspunzînd astfel cu armele paş¬ 
nice ale spiritului novator exigenţe¬ 
lor, direcţiilor şi orientărilor formu¬ 
late magistral de secretarul general 
al 'partidului în Expunerea la 
Şedinţa comună a Plenarei Comite¬ 
tului Central al Partidului Comunist 
Român, a organismelor democra¬ 
tice şi organizaţiilor de masă şi 
obşteşti am realizat lucrări referi¬ 
toare la ţevi din aliaje de aluminiu 
pentru prăjini de foraj, la materiale 
uşoare pentru industria petrochi¬ 
mică şi la un aliaj de aluminiu su- 
perrezistent, precum şi la un pro¬ 


cedeu şi dispozitiv pentru realiza¬ 
rea ţevilor cu diametru variabil, care 
reduce considerabil importul, re¬ 
duce consumul de metal cu 30% şi 
dublează productivitatea muncii. 

în prezent sîntem preocupaţi de 
stabilirea unor procedee moderne 
de prelucrare a aluminiului şi aliaje¬ 
lor de aluminiu cu ajutorul calcula¬ 
torului, de posibilităţile de obţinere 
a pulberilor de aluminiu şi a mate¬ 
rialelor compuse din aluminiu, 
obiective circumscrise prezentei 
etape de edificare a societăţii noas¬ 
tre socialiste multilateral dezvoltate 
care a materializat strălucit prin cti¬ 
toriile ce cu mîndrie le denumim ale 
Epocii Nicolae Ceauşescu, între 
care se înscrie la loc de frunte şi Ce¬ 
tatea aluminiului din Slatina, posi¬ 
bilităţile devenirii noastre, chezăşia 
împlinirii celor mai luminoase idea¬ 
luri ale unui viitor luminos. 

Pentru minunatele perspective 
ale societăţii noastre socialiste, 
pentru marile deschideri spre tot 
ceea ce înseamnă nou în viaţa so¬ 
cietăţii româneşti, datorăm secreta¬ 


rului general al partidului profunda 
gratitudine a tinerei generaţii che¬ 
mată să se exprime plenar în 
muncă, prin patriotismul faptei, 
prin angajarea fermă în lupta pen¬ 
tru realizarea obiectivelor strate¬ 
gice ale dezvoltării, pentru promo¬ 
varea neabătută a celor mai noi cu¬ 
ceriri ale cunoaşterii umane în pro¬ 
cesul de producţie, în cercetarea 
ştiinţifică. 

lată de ce, acum, gîndurile noas¬ 
tre de profundă recunoştinţă se în¬ 
dreaptă spre arhitecţii patriei noas¬ 
tre socialiste, tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞESCU, tovarăşa ELENA 
CEAUŞESCU, personalităţi strălu¬ 
cite, modele de patrioţi şi revoluţio¬ 
nari cărora le aducem cu tinerească 
bucurie omagiul fierbinte la aniver¬ 
sarea zilelor de naştere. 

Ing. ION BUGA, 

Atelierul de cercetare ştiinţifică 
şi inginerie tehnologică pentru 
prelucrarea aluminiului Slatina 


3 










SURSE DE CURENT 
CONSTANT 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


Montajul din figura 15 dă rezul¬ 
tate foarte bune în plaja curenţilor 
de ordinul miliamperilor sau al zeci¬ 
lor de miliamperi. Dacă se doreşte 
totuşi proiectarea sa pentru curenţi 
mai mici, pot apărea inconveniente 
din cauza diodelor Zener (care ne¬ 
cesită, după cum se ştie, un anumit 
curent minim pentru a funcţiona 
corect în regim de stabilizare), dar 
şi datorită rezistenţei R3, plasată în 
paralel cu sursa, căreia îi reduce 
astfel rezistenţa internă. La nevoie, 
diodele Zener DZ1, DZ2 pot fi înlo¬ 
cuite prin grupuri serie de diode 
obişnuite (1N4148 eîc.) în polari¬ 
zare directă. Pe de altă parte, rezis¬ 
tenţa R3 (sute de kiloohmi pînă la 
zeci de megaohmi) este necesară, 
în absenţa ei fiind posibil ca monta¬ 
jul să nu „amorseze" la conectarea 
alimentării. într-adevăr, urmărind- 
atent schema din figura 15, ob¬ 
servăm că nici unul din tranzistoa- 
rele TI, T2 nu poate intra în con- 
ducţie decît dacă tranzistorul ce¬ 
lălalt conduce, chiar şi foarte slab. 
Este posibil ca montajul să amor¬ 
seze şi în absenţa rezistenţei R3, pe 
baza curenţilor reziduali ai tranzis- 
toarelor, dar nu avem nici temeiul, 
nici interesul să ne bazăm pe 
această şansă aleatoare. Prin 
urmare, vom introduce rezistenţa 
R3, prin tatonări experimentale 
(preferabil de valoare cît mai mare), 
al cărei rol se limitează la momentul 
iniţial al amorsării, oferind ambelor 
tranzistoare o polarizare slabă. 



După ce ansamblul a intrat in regi¬ 
mul normal de funcţionare, R3 nu 
mai serveşte la nimic, ba mai mult, 
înrăutăţeşte performanţele sursei 
prin efectul de şuntare menţionat. 
Ar fi de dorit deci ca această rezis¬ 
tenţă să poată fi eliminată automat 
din circuit imediat după ce şi-a 
făcut datoria, adică după intrarea 
tranzistoarelor în regimul normal 
de conducţie. 

Materializarea acestei idei este 
foarte simplă, dacă ne aducem 
aminte de posibilitatea tranzistoa¬ 
relor cu efect de cîmp (FET) de a 
funcţiona ca rezistenţe comandate 
prin tensiune. într-adevăr, rolul re¬ 
zistenţei R3 îl poate juca rezistenţa 
drenă-sursă a unui J-FET, iar cel al 


tensiunii de comandă oricare din 
căderile de tensiune pe R1 sau R2. 
De exemplu, în figura 16 se suge¬ 
rează conectarea FET-ului în para¬ 
lel cu circuitul emitor-colector al lui 
T2, cu sursa în emitor. 

ba presupunem ca am alimentat 
montajul (nu uitaţi, în serie cu el se 
va afla obligatoriu şi rezistenţa de 
sarcină) şi că dipolul TI—T2 nu a 
intrat instantaneu în conducţie. De¬ 
oarece T2 nu conduce, căderea de 
tensiune pe rezistenţa R2 din emi- 
torul său este practic nulă. Prin ur¬ 
mare, FET-ul T3 va avea polarizare 
nulă poartă-sursă, ceea ce deter¬ 
mină intrarea sa în conducţie la cu¬ 
rentul maxim l DS ş în condiţiile date. 
Aceasta provoacă intrarea în con¬ 
ducţie a lui TI, polarizat acum în 
bază, care, la rîndul său, îl atrage în 
conducţie şi pe T2. Pe de altă 
parte, intrarea în conducţie a 
FET-ului şi ulterior a lui T2 duce la 
apariţia unei căderi de tensiune pe 
rezistenţa R2, adică a unei pola¬ 
rizări poartă-sursă pentru T3 în 
sens de blocare. Nu ne rămîne decît 
să alegem convenabil valoarea re¬ 
zistenţei R2 şi J-FET-ul T3 (cu ten¬ 
siunea de prag Vp cît mai mică), 
pentru ca acesta să se blocheze to¬ 
tal de îndată ce ansamblul TI—T2 a 
amorsat. 

5. UTILIZARE PRACTICĂ 

Recapitulînd foarte pe scurt, sur¬ 
sele de curent au menirea de a men¬ 
ţine constantă intensitatea curen¬ 
tului printr-un circuit dat, indiferent 
de rezistenţa electrică a acestui cir¬ 
cuit şi de căderea de tensiune la 
bornele sale. Această proprietate 
este exploatată în nenumărate si¬ 
tuaţii practice, dintre care men¬ 
ţionăm alăturat doar cîteva exem¬ 
ple clasice. 

O problemă-cheie a electronicii o 
constituie obţinerea semnalelor în 
formă de „dinte de ferăstrău" cu o 
pantă cît _ mai liniară de creştere 
(fig. 17). în situaţii de compromis, 
aceste semnale pot fi obţinute uşor 
încărcînd un condensator de la o 
sursă de tensiune constantă prin 
intermediul unei rezistenţe şi des- 
cărcînd periodic condensatorul la 
intervale regulate de timp (de 
exemplu, atunci cînd tensiunea la 
bornele lui atinge o anumită valoare 
sau o anumită fracţiune din tensiu¬ 
nea de încărcare). Rezultatele ast¬ 
fel obţinute sînt modeste, simţin- 
du-se efectul legii de încărcare 
exponenţială în aceste condiţii (fi¬ 
gura 18, cu rampe de creştere mai 
mult sau mai puţin curbate, în func¬ 
ţie de pragul de încărcare). Reme¬ 
diul, aplicat pe scară largă atît în 
montajele cu componente discrete, 
cît şi în structura circuitelor inte¬ 
grate, îl constituie încărcarea con¬ 



densatorului nu de la o tensiune 
constantă, ci printr-o sursă de cu¬ 
rent constant. Tensiunea la bornele 
condensatorului va creşte astfel li¬ 
niar în timp, putîndu-ne apropia ori- 
cît de mult de forma ideală din fi¬ 
gura 17. 

O altă aplicaţie tipică a surselor 
de curent, menţionată deja, o con¬ 
stituie măsurarea rezistenţelor cu 
citire liniară. într-adevăr, dacă prin 
rezistenţa necunoscută Rx vom 
injecta un curent constant I, căde¬ 
rea de tensiune la bornele ei va fi 
direct proporţională cu rezistenţa, 
Ux = Rxl. Prin intermediul unei eta- 
lonări adecvate, măsurarea tensiu¬ 
nii Ux ne va permite deci citirea li¬ 
niară a valorii Rx pe scala voltme- 
trului 



Se ştie, de asemenea, că în cazul 
unui etaj de amplificare cu un tran¬ 
zistor în conexiune emitor comun, 
cîştigul în tensiune este dictat, prin¬ 
tre altele, de valoarea rezistenţei 
din circuitul de colector, R c , Cum 
sursa de curent este practic echiva¬ 
lentă cu o rezistenţă foarte mare, o 
putem utiliza pe post de rezistenţă 
de colector, cu avantaje nete în 
ceea ce priveşte stabilitatea, obţi- 
nînd astfel valori considerabile ale 
cîştigului în tensiune, bineînţeles 
cu precauţiile obişnuite în ceea ce 
priveşte dozarea adecvată a reac¬ 
ţiei negative. 

Se mai utilizează frecvent sursele 
de curent în cazul amplificatoarelor 
diferenţiale, atunci cînd se impune 
ca suma curenţilor de emitor ai ce¬ 
lor două tranzistoare implicate să 
rămînă riguros constantă; practic, 
rezistenţa comună din ; emitoare se 
înlocuieşte printr-o sursă de curent 
de valoare adecvată. 

O aplicaţie larg răspîndită a sur¬ 
selor de curent o constituie amelio¬ 
rarea performanţelor de stabilizare 
ale diodelor Zener. Astfel, dacă se 
înlocuieşte rezistenta de polarizare 



a diodei Zener printr-o sursă de cu¬ 
rent cu valoarea dorită, tensiunea la 
bornele diodei devine incomparabil 
mai stabilă în raport cu fluctuaţiile 
inevitabile ale tensiunii nestabili¬ 
zate de alimentare. 

Alături de aceste aplicaţii tradi¬ 
ţionale, sursele de curent îşi pot 
găsi numeroase alte utilizări profi¬ 
tabile în situaţii particulare. Pentru 
a da numai un exemplu de acest fel, 
să presupunem că ne-am propus 
realizarea unui exponometru pen¬ 
tru măririle fotografice, utilizînd în 
acest scop o fotorezistenţă. Ideal ar 
fi ca indicaţiile aparatului să fie 
direct proporţionale cu timpul ne¬ 
cesar de expunere, ceea ce ar per¬ 


mite, pe baza unei simple etalonari, 
citirea directă, liniară, a valorilor de 
timp. După cum se ştie, valoarea 
ohmică a fotorezistenţei variază in¬ 
vers proporţional cu iluminarea, 
deci timpul necesar de expunere — 
la rîndul său invers proporţional cu 
iluminarea — va fi o funcţie aproxi¬ 
mativ liniară de valoarea ohmică a 
fotorezistenţei. Nu ne rămîne deci 
decît să măsurăm cu indicaţie li¬ 
niară această rezistenţă, lucru pe 
care îl putem face foarte comod in- 
jectînd prin ea un curent constant şi 
măsurînd cu un voltmetru adecvat 
căderea de tensiune la bornele sale. 

în fine, se cuvine să menţionăm 
aici şi simbolul tradiţional al sursei 
de curent constant, indicat în figura 
19, unde săgeata este orientată 
după sensul convenţional ai curen¬ 
tului electric, adică de la plus spre 
minus. De regulă se precizează al㬠
turat şi valoarea curentului con¬ 
stant, de exemplu I = 5 mA sau 
prescurtat 5 mA. 


a DSODE DE CURENT 
CONSTANT 

Constructorii amatori care au lu¬ 
crat cu FET-uri sau care cunosc cel 
puţin teoretic modul lor de funcţio¬ 
nare au întîlnit mai mult ca sigur 
aplicaţia acestora ca surse de cu¬ 
rent constant (tratată pe larg în nu¬ 
merele 12/1982 şi 1/1983 ale revis¬ 
tei, la această rubrică). 

Fără a intra aici în detalii, reamin¬ 
tim în figura 20 schema unei astfel 
de surse realizată cu un J-FET ca¬ 
nal N, iar în figura 21 caracteristica 
l D = f(U GS ) pentru această configu¬ 
raţie (curoa 1). 



După cum se ştie, caracteristica 
este practic independentă de va¬ 
loarea tensiunii Vp S (drenă-sursă), 
curentul de drena l D fiind dictat 
aproape exclusiv de valoarea ten¬ 
siunii de polarizare poartă-sursă, 
V GS . Prin urmare, alegînd convena¬ 
bil valoarea rezistenţei R, implicit a 
căderii de tensiune pe ea — care va 
fi tocmai V GS — putem stabili prac¬ 
tic orice intensitate dorită de curent 
prin rezistenţa de sarcină R s , în 
plaja 0 -T- Iq SS (unde l 0 c S este valoa¬ 
rea maximă a curentului de drenă 
pentru exemplarul dat de FET, co¬ 
respunzătoare situaţiei V GS = 0, 
respectiv R = 0). 

într-adevăr, dacă în planul carac¬ 
teristicii Iq—Vqs trasăm o dreaptă 
de ecuaţie V GS = -R • I d (dreapta 2 
din figura 21), aceasta va intersecta 
graficul caracteristicii 1 în punctul 
M, care este tocmai punctul de func¬ 
ţionare a tranzistorului în regimul 
ales, adică pentru V GS = -R • i 0 . 

Prin urmare, pentru o valoare 
dată a rezistenţei R din circuitul 
sursei, montajul din figura 20 asi¬ 
gură un curent constantei i 0 prin re¬ 
zistenţa de sarcină R s plasată în cir¬ 
cuitul de drenă, sau, altfel spus, 
montajul reprezintă o sursă de cu¬ 
rent constant. Practic se obţin re¬ 
zultate satisfăcătoare (precizia de 
cca ± 10%), cu condiţia ca tensiunea 
de alimentare U să depăşească un 
anumit prag minim. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




TEHNIUM 1/1989 




V - J 


Montajul alăturat a fost conceput şi experi¬ 
mentat pentru reglarea continuă a intensităţii lu¬ 
minoase în cazul becurilor cu incandescenţă ali¬ 
mentate de la reţea (veioze sau alte corpuri de 
iluminat). Cu piesele indicate în schemă (fig. 1) 
se asigură comanda unui curent maxim de cel 
puţin 1,5 A fără încălzirea excesivă a punţii redre- 
soare si a tiristorului, ceea ce corespunde unei 


puteri maxime de cca 350 W. 

Principiul variatoarelor de tensiune cu-tiris- 
toare a fost reamintit recent în revistă (vezi, de 
exemplu, „Tehnium" nr. 6/1988, pag. 3), aşa că 
ne vom rezuma la cîteva precizări cu caracter 
practic. 

în primul rînd remarcăm introducerea la in¬ 
trare a unui filtru alcătuit din bobina de soc S şi 


condensatorul CI, absolut necesar pentru în¬ 
lăturarea paraziţilor pe care altfel montajul i-ar 
propaga în reţea sau, direct prin radiaţie, în ime¬ 
diata vecinătate, perturbînd funcţionarea recep¬ 
toarelor radio sau TV. Bobina S se realizează pe o 
bucată de bară de ferită cilindrică (08 4- 12 mm), 
cu lungimea de cca 5 cm, înfăşurînd spiră lîngă 
spiră cca 30 de spire cu conductor CuEm 01 mm. 
Condensatorul CI (47 4 - 100 nF, nepolarizat) va 
avea tensiunea de lucru de cel puţin 400 V. 

Tot la intrare, în paralel pe firele de alimentare 
cu tensiune alternativă, a mai fost prevăzută o re¬ 
zistenţă R1 (470 -4 820 kn/1 W), care are rolul de 
a descărca într-un timp relativ scurt condensato¬ 
rul CI după deschiderea întrerupătorului II. Va- 
riatorul se racordează la reţea prin intermediul 
unui cordon cu ştecăr, iar în absenţa acestei re¬ 
zistenţe, atunci cînd scoatem ştecărul din priză 
(cu II închis şi fără consumator), ia bornele sale 
va persista tensiunea reţelei datorită condensa¬ 
torului CI, riscînd astfel să ne curentăm chiar 
după cîteva ore. 

Puntea redresoare PR (3PM4 — 3 A/400 V) şi 
tiristorul Th (T3N8 — 3 A/800 V) au fost intenţio¬ 
nat supradimensionate din considerente de si¬ 
guranţă. Oricum, tiristorul va fi montat pe un ra¬ 
diator cu suprafaţa de minimum 50—75 cm 2 . 

Valorile componentelor din reţeaua de defa¬ 
zare (C2, PI, R3) nu sînt critice, putînd fi optimi¬ 
zate experimental, în funcţie de sensibilitatea ti¬ 
ristorului utilizat. Nici rezistenţa de limitare R2 
nu are valoare critică, dar circuitul de defazare va 
fi definitivat după alegerea lui R2, urmărindu-se 
să se poată regla fin din PI puterea pe consuma¬ 
tor de la o valoare minimă cît mai redusă, fără 
„pîlpîirea" becului. 

în figura 2 prezentăm o sugestie de amplasare 
a componentelor pe plăcuţa de montaj şi de ca¬ 
blaj, acesta din urmă fiind „clasic", cu fire groase 
de conexiune (nu recomandăm cablaj cu circuit 
imprimat). Radiatorul folosit este cu aripioare 
verticale, iar siguranţa este montată în soclu. 



. - _ Pagini realizate da fiz. ALEX. MĂRCULESCU 


STABILIZATOR 

Pentru a obţine, la alegere, mai 
multe tensiuni stabilizate în trepte 
fixe plecînd de la o tensiune conti¬ 
nuă unică, Ui, putem apela la artifi¬ 
ciul alăturat, care utilizează o sin¬ 
gură celulă de stabilizare R1—DZ, 
divizor rezistiv adecvat în paralel cu 
dioda Zener, un tranzistor de medie 
putere (BD137, BD237 etc.) pe post 
de regulator serie şi două conden¬ 
satoare suplimentare de filtraj (se 
presupune că tensiunea de intrare 
Ui este bine filtrată pentru curentul 
de sarcină dorit). 

Baza tranzistorului regulator este 
adusă la potenţialul Uz sau la o frac¬ 
ţiune din acesta obţinută cu ajutorul 
divizorului rezistiv R 2 -R 4 , în funcţie 
de poziţia comutatorului K. Tensiu¬ 
nea nominală a diodei, Uz, se alege 
cu cca 0,7 V mai mare decît tensiu¬ 
nea maximă dorită la ieşire. 

Montajul este recomandabil nu¬ 
mai în cazul tensiunilor mici (sub 
12 4 - 15 V) şi la curenţi reduşi de sar¬ 
cină (pînă la cca 200 mA), în afara 
acestui domeniu putînd apărea 
probleme serioase de disipaţie ter¬ 



mica, în special pe tranzistorul re¬ 
gulator. Oricum, tranzistorul va ti 
montat pe un radiator în formă de U 
(tablă de aluminiu), cu suprafaţa de 
minimum 15 -4 20 cm 2 . 

De exemplu, plecînd de la o sursă 
de tensiune continuă Ui » 12 V pen¬ 
tru un curent de sarcină de 200 mA, 
putem realiza un mic stabilizator în 
trepte de valori uzuale, cum ar fi 4,5 
V; 6 V; 7,5 V; 9 V. în acest caz se vor 
monta, evident, patru rezistoare în 
divizor în loc de trei. Dioda Zener 
DZ t se va selecţiona pentru Uz « 9,7 
V, din seria PL 10 Z, rezistenţa Rt se 
va lua de ordinul a 150 0/1 W (tato¬ 
nare experimentală, în funcţie de 
factorul beta al tranzistorului), iar 
cele patru rezistenţe din divizor se 
vor alege tot experimental, în urmă 
unui calcul elementar. Se va avea în 
vedere faptul că tensiunea de ieşire, 
pentru orice poziţie a lui K, este cu 
cca 0,7 V mai mică decît potenţialul 
din bază, datorită căderii pe joncţiu¬ 
nea BE a tranzistorului. Suma rezis¬ 
tenţelor din divizor se poate lua de 
cca 500 O 4 - 1 kO. 



TEHNIUM 1/1989 


5 








Din lucrările Simpozionului naţional 
al radioamatorilor YO — Constanţa, 1988 


PE 


mmm 

ELI 
1! SE FERITA 

DUMITRU ŞTEFĂNESCU, YQ3BD 


-® T2 c3 

aJ fD B 1 ' Itţ R12 H 

n . I_ wzîzh | 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Se ştie în general că înfăşurările 
TBLF se execută cu două, trei sau 
mai multe conductoare o dată, ceea 
ce sugerează o linie cu două, trei 
sau patru fire. 

Rămîne să stabilim ce impedanţă 
caracteristică trebuie să aibă 
aceste „linii lungi“. 

Pentru măsurare s-a apelat la 
„puntea de măsurat adaptarea", pu¬ 
blicată în revista „Tehnium", care 
este una din cele mai simple şi valo¬ 
roase scule pe care poate să şi-o 
construiască orice radioamator. 

lată cum s-a procedat: s-a con¬ 
fecţionat pentru fiecare sortiment 
de conductor cîte un fider cu două 
fire identice răsucite aproximativ 
de două ori pe centimetru lungime. 
Din acestea s-au tăiat bucăţi de 50 
pînă la 80 cm lungime, care s-au co¬ 
nectat la punte ca în figura 2. Pun¬ 
tea va fi în echilibru (coeficientul de 
reflexie aproape zero) numai dacă 
cele două rezistenţe etalon IDEN¬ 
TICE au o valoare egală cu impe- 
danţa caracteristică a liniei lungi 
măsurată. Rezultă că trebuie să dis¬ 
punem de PERECHI de rezistenţe 
etalon cu diverse valori între 20 şi 
250 11 şi că trebuie să măsurăm la 
frecvenţe suficient de mari pentru 
ca eşantionul măsurat să se pre¬ 
zinte ca o linie lungă. Poate fi folosit 
drept generator de RF şi transcei- 
verul A412 pe banda de 28 MHz, cu 
observaţia că puterea aplicată pun¬ 
ţii trebuie să poată fi suportată de 
aceasta împreună cu eşantioanele 
(am folosit 2 W). 



şi convenabilă ca umplere a torului. 

Rezultă un TBLF cu patru în¬ 
făşurări, dintre care una neutilizată. 
Pentru păstrarea simetriei, un capăt 
al înfăşurării neutilizate se va co¬ 
necta la masă, dar se va avea grijă 
să fie capătul OPUS celui deja legat 
la masă (dacă s-a legat începutul la 
înfăşurarea de 50 n, la înfăşurarea 
liberă se va lega la masă sfîrşitul). 

Verificarea TBLF-ului se face cu 
aceeaşi aparatură, încărcînd în¬ 
făşurarea ridicătoare pe o rezis¬ 
tenţă de 200 n şi folosind la punte 
un etalon de 50 ii (fig. 3). 


Variind frecvenţa generatorului 
în banda de frecvenţă propusă, vom 
obţine curba din figura 4. 

Şi acum cîteva cuvinte despre 
secţiunea miezului de ferită. Pentru 
a produce în circuitul magnetic al 
unui tor un semnal curat nedistor¬ 
sionat, trebuie să încărcăm ferita cu 
o inducţie de bază B mai mică decît 
100 Gs. 

Să presupunem că avem un am¬ 
plificator a cărui putere este egală 
cu 100 W; tensiunea eficace la bor¬ 
nele transformatorului de ieşire va 
fi egală cu 86,5 V. Aplicînd formula: 

„ U-IO® 

Bmax = — ., . — obţinem: 


Bmax 


4,44-F-N-S 
86,5-1 Q8 

‘ 4,44-3,5-106-20-0,6 


= 41 Gs 




Dacă trebuie realizat un TBLF 
care face trecerea de la impedanţa 
ZI la impedanţa Z2, se vor folosi 
conductoafe bifilare cu impedanţa 
caracteristică egală cu media geo¬ 
metrică a celor două impedanţe: 

Z c = yzi • Z2 

Relaţia este cunoscută de la trans¬ 
formatorul de impedanţă produs de 
linia în A/4, deci rezultă că PER¬ 
FORMANŢELE MAXIME (în pri¬ 
vinţa adaptării şi a lărgimii de 
bandă) se obţin dacă lungimea 
„electrică" a conductorului bifilar 
este apropiată de A/4. 

în exemplul ales ZI = 50 Ii, Z2 - 
200 II = 4-50 11, deci este necesară o 
linie bifilară cu Z Q = 100 11, 4-0,25 mm 
CuEm, cu doua răsuciri pe centi¬ 
metru, care prin diametrul său este 



INDUCTANţA U r--4R -4*200 - 800 , 

2riF 6,28.3 18,84 ? 

l AB = l DC- 11 P h 

Zc4'200*$0 * 100A- 

SE VA BOBINA PE 2 TORURI <j>10 

2*25 SPIRE CU 2 CONDUCTOARE 

$0,3 IZOLATE EMAIL + MĂTASE 

RĂSUCITE CU 2 TURE/cm, A L%>20“25 


unde: 3,5 = frecvenţa în MHz; 20 = 
nr. de spire; 0,68 = secţiunea mie¬ 
zului feritei (cm 2 ). 

Desigur, noi pornim de la o ferită 
al cărei Bmax nu-l cunoaştem, dar 
după cum am discutat mai înainte, 
cu metode şi scule simple, accesi¬ 
bile unui radioamator, am determi¬ 
nat inductanţa necesară; A L -ul; nr. 
de spire; frecvenţa minimă şi frec¬ 
venţa maximă la care poate func¬ 
ţiona torul. 

în acest caz este de presupus că nu 
l-am încărcat cu mai mult de 100 Gs 
şi înlocuind în formula mai sus 
menţionată ne putem da seama că 
nu putem depăşi Bmax a torului 
propus. Ceea ce constituie un fapt 
foarte interesant este secţiunea 
mică a torului în exemplul nostru 
(0,68 cm 2 ), care poate fi încărcat cu 
100 W — aproape de necrezut şi to¬ 
tuşi aceasta este realitatea. 

Cîteva cuvinte despre atenuarea 
frecvenţelor nedorite folosind TBLF. 
Alăturat se dă un tabel care indică 
atenuarea semnalului (în decibeli) 
în funcţie de armonica respectivă. 

Şi acum un mod de realizare a 
unui amplificator liniar în banda 3 la 
30 MHz, conceput cu TBLF, al cărui 
nivel de intrare este de numai 
1 mW/50 11 (0,223 V) pentru a 
scoate la ieşire o putere de 10 W/ 


INDUCTANŢA LAC.-^-^-^H 

LA B = LDC^ 3pH 

Zc*T50.12^=25IL 

SE VA BOBINA PE 2 TORURI ţf) 

2*11 SPIRE CU 2 CQN0UCTOARE 
4> 0,25 IZOLATE EMAIL RĂSUCITE 
CU 2 TURE/cm ALA»20-25 


75 a practic liniar în toată banda. 
Deşi schema (fig. 5) pare compli¬ 
cată la prima vedere, nu se abate cu 
nimic de la soluţiile clasice. Voi da 
amănunte privind problema care ne 
interesează, şi anume construcţia 
TBLF. 

Regimul de funcţionare al tran¬ 
zistorului TI este în aşa fel ales ca 
în colectorul lui să vadă o impe¬ 
danţă Z = 200 (I, unde vom conecta 
primul transformator Tr. 1, în raport 
1/4, respectiv 200/50 11 (detalii în fi¬ 
gura 6). 

Urmează apoi detaliile pentru 
construcţia lui Tr. 2 (fig. 7), care 
este tot în raport de 1/4, dar 50/12,5 11 
pentru a excita corect tranzistorul 
T2. Droselul Dr 3a plus Dr 3b va 
avea o inductanţă de 12 nH la un cu¬ 
rent I = 0,4 A. 

în colectorul tranzistorului T2 
avem conectate transformatoarele 
Tr. 3 plus Tr. 4 (fig. 8) care atacă ba¬ 
zele tranzistoarelor finale T3 si T4. 

Impedanţele de intrare-ieşire ale 
acestor două transformatoare cu¬ 
plate fiind 200/50 11, respectiv 
50/12,5 11, ele pot fi construite se¬ 
parat sau pe acelaşi miez. în figurile 
8 şi 9 am desenat două moduri de 
reprezentare a înfăşurărilor celor 
două transformatoare, iar în figura 
10 schema de legare a bobinelor 



Tr.4 -i.tot— l A . la. Lg. L b (CONFORM RElATI£I=12pH) 
Zc=fM~i 2 Ă- 2 S *. 0,3 
IN REST CA LA Tr.3 


TEHNIUM 1/1989 







ATENŢIE! De felul corect cum losirii vom aplica relaţiile de calcul 

sînt legate bobinele depinde succe- arătate mai sus. Nu neglijaţi nici 

sul realizării TBLF-ului şi mai de- alegerea diametrului conductorului 

parte a amplificatorului. Nu am dat cu care doriţi să executaţi bobinele, 

numărul de spire, acesta este în Cele indicate sînt date obţinute de 

funcţie de ferita procurată, respec- mine; cu conductoarele procurate 

tiv de A l -uI torului. Acesta îl vom de dv,, verificaţi şi dacă torul cores- 

determina noi si conform locului fo- punde. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR} 




TRANSFORMATORU L DE IE ŞIRE ŞI DESIMETRIZARE 

ZCIÎNFÂŞ. Aa Bb}=^VS~7S =37,50. 

TOR. ICE. T20*10* 5F4 AL-20-30 

SE VA BOBINA CU 4 CONDUCTOARE RĂSUCITE 


PAS 2 TURE/cm, SIRMA 0,3 EMAIL 

L tot a A 3QP —=24 uH 

Ş28.2 12,56 r 

L DESIMETRIZARE=”S. = ţ 2 p H Z c -750. 

SE VOR BOBINA 2 CONDUCTOARE j> 0,8 EMAIL 


12 



Ing. 


(jJRMARE DÎN NR. TRECUT) 

Dintre aceste metode numai primele trei aduc 
reale avantaje; complicaţiile şi dezavantajele ulti¬ 
melor două în raport cu sporul de putere sînt atît 
de mari încît nu pot fi considerate „soluţii raţio¬ 
nale". 

De la început trebuie arătat că dublarea puterii 
reprezintă numai 3 dB, adică un cîştig modest în 
creşterea intensităţii la recepţie. Aşadar, două tu¬ 
buri vor realiza acest cîştig care nu este totuşi de 
neglijat. Adăugarea unui al treilea tub aduce un 
cîştig nesemnificativ şi abia cu patru tuburi se 
obţin 6 dB. Deja de la două tuburi apar dificultăţi 
de montaj şi funcţionare la care vom reveni. 

Creşterea puterii prin alegerea unui tub cores¬ 
punzător reprezintă calea cea mai directă şi mai 
simplă. Structura montajului nu se modifică (din 
punctul de vedere al schemei, ordine de ampla¬ 
sare etc.); bineînţeles noile componente (bobine, 
condensatoare etc.) vor trebui construite sau 
alese corespunzător cerinţelor de putere, tensiuni 
etc. 

în general, principiile de bază rămîn aceleaşi, 
deşi construcţia unui QRO de mare putere nu 
mai seamănă cu ceea ce ne-am obişnuit să ve¬ 
dem, de pildă, la 25 sau 150 W. 

în ceea ce priveşte creşterea puterii nu există 
alte restricţii decît cele impuse prin regulament. 

Exceptînd puterea sporită, calităţile de ordin 
tehnic se vor obţine la acelaşi nivel în privinţa li¬ 
niarităţii, absenţei armonicilor etc., ca şi în cazul 
puterilor mai mici. De aici în nici un caz nu tre¬ 
buie să se nască ideea că 50 W sau 500 W repre¬ 
zintă numai o chestiune de a găsi tubul şi a-i asi¬ 
gura regimul de lucru, iar restul merge de la sine 
ca şi la 10 W. 



TUOOR TĂNĂSESOU, VP3-SODOOS3/B 


în domeniul puterilor mari apar probleme spe¬ 
cifice, rezolvarea lor nefiind posibilă decît după 
acumularea unei experienţe îndelungate. 

Două tuburi în paralel reprezintă o soluţie raţio¬ 
nală ce asigură un cîştig de 3 dB în putere la 
aproximativ acelaşi nivel al performanţelor. Tre¬ 
buie notat aici că stabilitatea unui asemenea sis¬ 
tem scade deoarece capacitatea echivalentă a 
„noului tub“ este de data aceasta dublă. 

Construcţia tuburilor de putere se face după 
nişte criterii (principiul similitudinii) de aşa na¬ 
tură încît forma, dimensiunile, distanţele şi geo¬ 
metria electrozilor să conducă, indiferent de pu¬ 
tere, la capacităţi interne de acelaşi ordin de 
mărime ca la tuburile de mică putere. 

De pildă, tetroda YL1120 5kW destinată funcţio¬ 
nării în SSB prezintă o capacitate Cag =0,2 pF! 
YL1121 5,7 kW, similară, are Cag = 0,16 pF, iar 
YL1340 (metaloceramică) 318 W are Cag = 0,05 
pF (Philips). 

Punerea în paralel a mai multor tuburi nu mai 
respectă acest principiu, pe de o parte, iar pe de 
alta, trebuie constatat că lungimea conexiunilor 
către circuitele de acord va creşte considerabil şi 
în mod inegal pentru fiecare tub în parte. Asime- 
triile astfel introduse vor face ca la frecvenţe 
înalte tuburile să funcţioneze diferit, astfel încît 
pentru unele apare o încărcare excesivă, iar altele 
nu livrează putere. 

în AF această metodă poate fi însă utilizată cu 
succes. în ceea ce priveşte utilizarea tuburilor în 
contratimp (două) intervin o serie de probleme 
mai mult de ordin tehnologic, adică o infrastruc¬ 
tură complicată de natură mecanică în realizarea 
sistemelor de comutaţie şi acord al circuitelor. De 
asemenea, grija deosebită în păstrarea simetriei, 
condiţie esenţială, este încă un impediment. 


în ceea ce priveşte calitatea performanţelor, 
aceasta este superioară oricărei soluţii. 

NEUTRALIZAREA (NEUTROOINAREA) 


O altă metodă eficientă (într-un cadru limitat) 
de combatere a autooscilaţiilor este neutralizarea 
despre care s-a discutat în descrierea tubului 
QQE 0,6/40. Metoda se bazează pe principiul că, 
dacă într-un sistem apar efecte nedorite, acestea 
pot fi contracarate dacă se introduc noi acţiuni 
cu sens contrar. Aceasta înseamnă în cazul de 
faţă elaborarea unor circuite suplimentare a căror 
acţiune să contrabalanseze efectul cuplajului in- 
trare-ieşire, care aşa cum am văzut este de neîn¬ 
lăturat. într-adevăr, metoda este atrăgătoare şi 
chiar foarte eficientă, dar seamănă cu un „echili¬ 
bru pe sîrmă". Comparaţia nu este chiar exage¬ 
rată deoarece o teorie dezvoltată a acestei me¬ 
tode pune în evidenţă în mod cît se poate de clar 


limitele de aplicare practică. 

Astfel, dacă se lucrează pe o frecvenţă fixă (ca¬ 
zul emiţătoarelor profesionale), este posibil şi 
previzibil ca sistemul să se menţină în stare de 
echilibru, ţinînd seama de toate variaţiile mărimi¬ 
lor iniţiale, datorate îmbătrînirii tuburilor, fluctua¬ 
ţiilor de tensiune, devierilor de frecvenţă etc.). 

în cazul amatorilor care lucrează pe frecvenţă 
variabilă şi pe mai multe benzi, fiind deci nece¬ 
sară refacerea acordului ori de cîte ori se modi¬ 
fică frecvenţa, limitele metodei pot fi depăşite cu 
uşurinţă. 

Tot din teorie aflăm că în cazul „limitei dep㬠
şite “, efectul iniţial obţinut (stabilitatea) se trans¬ 
formă în contrarul său. 

Aşadar, aplicarea acestei metode,^ eficienta pe 
frecvenţă fixă, devine îndoielnică în regim de 
acord variabil. O singură excepţie infirmă cele de 
mai sus şi care se poate evidenţia în cazul siste¬ 
melor simetrice (amintită în descrierea tubului 
QQE 0,6/40). ... ; . a 

Din păcate, sistemele simetrice necesita infra¬ 
structuri mai sofisticate şi deci mai puţin accesi¬ 
bile amatorilor. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOF 






CORECTOR DE TON 


în vederea extinderii posibilităţii de lucru a co¬ 
rectorului de ton cu două secţiuni (tip Baxen- 
dall), în urma unei proiectări îngrijite s-a obţinut 
o variantă care realizează corecţia dorită în 
banda de audiofrecvenţă, pentru frecvenţele 
joase, medii şi înalte. Schema electrică se ba¬ 
zează pe posibilităţile oferite de utilizarea ampli¬ 
ficatoarelor operaţionale. Pentru obţinerea unui 
montaj cu performanţe HI-FI, s-au utilizat circu¬ 
ite integrate specializate în amplificarea semna¬ 
lelor electrice de nivel mic (de ordinul milivolţi- 
lor), totodată avînd un semnal de ieşire caracteri¬ 
zat de un raport semnal/zgomot foarte bun (0,9 mV/ 
V), de tip /3M387AN. Acest circuit integrat con¬ 
ţine două amplificatoare operaţionale identice, 
alimentate de la aceeaşi sursă de tensiune. 


Ing. EMIL MARIAN 

intrarea inversoare a amplificatorului operaţio¬ 
nal. Acesta este amplasat, în cadrul blocului func¬ 
ţional, într-o configuraţie de repetor pe emitor. 
Acest lucru permite o adaptare de impedanţe op¬ 
timă între sursa de semnal şi corectorul de ton 
propriu-zis. Totodată, aplicarea semnalului de 
intrare pe intrarea inversoare a amplificatorului 
operaţional permite un transfer informaţional in- 
trare-ieşire al formei de undă a semnalului de au¬ 
diofrecvenţă cu distorsiuni THD şi TID minime. 

De la ieşirea amplificatorului operaţional, sem¬ 
nalul audio se aplică, prin intermediul condensa¬ 
torului C4, etajului corector de ton propriu-zis. 
Se observă că acesta reprezintă un filtru activ, 
reacţia negativă fiind dozată de semnalele prelu¬ 
crate şi însumate pe intrarea inversoare, la care 



Montajul deţine următoarele performanţe: 

— tensiunea de alimentare Vc.c. = 14 V; 

— impedanţa de intrare Zi = 100 kO; 

— tensiunea maximă de intrare V RM o = 200 mV; 

— banda de frecvenţe f = 20 Hz 20 kHz; 

— amplitudinea corecţiilor 

f = 40 Hz, A = ±12 dB; 
f = 1 000 Hz, A = ±10 dB; 
f = 12 500 Hz, A =±12 dB; 

— raportul semnal/zgomot F/N > 70 dB; 

— distorsiuni armonice totale THD < 0,06%; 

— distorsiuni de intermodulaţie TID < 0,02%. 

Schema electrică a corectorului de ton este 

prezentată în figura 1. Se observă prezenţa a 
două blocuri funcţionale distincte, şi anume eta¬ 
jul de intrare şi etajul corector de ton propriu-zis. 

Etajul de intrare conţine un amplificator ope¬ 
raţional Cil, specializat în amplificarea tensiuni¬ 
lor de nivel mic şi totodată posesor al unui raport 
semnal/zgomot foarte bun. Semnalul de intrare 
se aplică, prin intermediul grupului CI—R1, la 


sînt conectate cursoarele celor trei potenţiome¬ 
tre de reglaj. 

Configuraţia schemei electrice este astfel rea¬ 
lizată încît, în funcţie de poziţia cursoarelor poten- 
ţiometrelor PI, P2, P3, se pot efectua amplific㬠
rile sau atenuările dorite în banda de audiofrec¬ 
venţă. 

în vederea modificării frecvenţei centrale (fil¬ 
tru de prezenţă) de corecţie a tonului, în limite de 
maximum ±10%, se pot utiliza relaţiile: 

C'7 = 5 C6' 

C7f 0 = C7f 0 
unde 

f 0 = frecvenţa iniţială; f 0 ' = frecvenţa nouă 
aleasă; C7, C6 = condensatoarele iniţiale; C7', 
C6' = condensatoarele care se amplasează în 
urma modificării. 

Totodată, pentru mărirea atenuării (amplific㬠
rii) la frecvenţa L (sau f 0 ') se poate.mări (cu ma¬ 
ximum 10%) valoarea rezistenţelor R5 şi R9. 
Semnalul de audiofrecvenţă, corectat după pre¬ 


ferinţă, se preia de la ieşirea amplificatorului 
operaţional CI2 şi rezultă la ieşirea montajului 
prin intermediul grupului C14—R14. 

în vederea optimizării raportului semnal/zgo¬ 
mot al montajului s-au montat condensatoare de 
filtraj de 0,1 fxF pe partea de alimentare a fiecărui 
circuit integrat, amplasate fizic chiar lîngă pinii 
acestora. Condensatorul C13 reprezintă un fil¬ 
traj suplimentar, prevăzut tot în vederea elimin㬠
rii perturbaţilor nedorite, ce s-ar putea propaga 
accidental pe partea de alimentare a montajului, 
chiar dacă tensiunea de alimentare este stabili¬ 
zată şi bine filtrată. 

REALIZARE PRACTICĂ Şl REGLAJE 

Montajul se realizează pe o plăcuţă de sticlo- 
stratitex placat cu folie de cupru. Schema cabla¬ 
jului imprimat este prezentată în figura 2 (vedere 
dinspre cablaj), iar modul de amplasare a com¬ 
ponentelor în figura 3 (vedere dinspre partea cu 
componente). Se observă că montajul este ste¬ 
reo (altfel nu se mai poate concepe un montaj HI-FI), 
iar cele două canale informaţionale identice fo¬ 
losesc cîte un amplificator operaţional din cele 
două circuite integrate, Cil şi CI2. Pentru obţi¬ 
nerea unui montaj cu performanţele estimate ini¬ 
ţial, în mod obligatoriu se folosesc numai com¬ 
ponente electrice de cea mai bună calitate (rezis- 
toare de tip RPM, condensatoare cu tantal sau 
multistrat etc.). Se recomandă testarea iniţială a 
fiecărui circuit integrat. Pentru acest lucru se 
realizează separat un montaj de testare, eventual 
fiecare amplificator operaţional să amplifice de 
10 ori un semnal de cca 100 mV/1 kHz. Semnalul 
de la ieşire se poate vizualiza cu ajutorul unui os¬ 
ciloscop sau, în lipsa acestuia, se audiază cu o 
cască telefonică. 

în scopul efectuării unor reglaje iniţiale în ca¬ 
drul montajului, locul de amplasare a -firelor de 
legătură rpontaj-potenţiometre duble s-a realizat 
astfel încît permite montarea iniţială a unor poten¬ 
ţiometre semireglabile. Acţionarea lor se face cu 
o şurubelniţă izolată electric faţă de operator 
(pentru a nu introduce perturbaţii pe intrările 
amplificatoarelor operaţionale, foarte sensibile 
la semnale aplicate din exterior în mod aleato¬ 
riu). După montarea componentelor, se reveri- 
fică montajul cu atenţie, orice greşeală ducînd la 
cel puţin nefuncţionarea acestuia la parametrii 
prevăzuţi iniţial. Se menţionează că legăturile 
galvanice finale sursă de semnal-corector de ton- 
amplificator de ieşire (sau mufă de ieşire) şi 
montaj-potenţiometre duble se realizează obli¬ 
gatoriu cu conductor ecranat. Alimentarea mon¬ 
tajului se face de la o sursă de tensiune continuă 
de 14 V (obligatoriu stabilizată şi bine filtrată). 

Se ştrapează intrările montajului, se alimen¬ 
tează cu tensiune şi se verifică (utilizînd un volt- 
metru de c.c, cu impedanţă de intrare dq mini¬ 
mum 20 kn/V) prezenţa tensiunii de ieşire (de 
cca 7 V) la fiecare din cele patru amplificatoare 
operaţionale (pinii 4 şi 5). 

Se întrerupe alimentarea montajului şi se scot 
ştrapurile de la intrarea lui. Ulterior se conec¬ 
tează provizoriu montajul în lanţul de audiofrec¬ 
venţă în care va funcţiona (între preamplificator 
şi amplificatorul de putere). Se alimentează 
montajul, se aplică semnalul de audiofrecvenţă 
la intrările sale şi se verifică (auditiv sau vizual, 
cu osciloscopul) eficacitatea corecţiilor. După 
acest lucru se întrerupe alimentarea montajului 
şi se amplasează (ecranat într-o cutie din tablă 
de fier de minimum 1 mm grosime) şi rigidizează 
final în cadrul complexului electroacustic unde 
va funcţiona. 

Montajul va confirma pe deplin cerinţele con¬ 
structorului amator, din toate punctele de ve¬ 
dere. 


° 2 



iV-•— 




*4—>(£h 




v: g h ; 


N> 



3 

â±0Q V.o 


fitf 


I—1 ■ 4-pJ' 


ra 

4 [2*3 F7"“) 


pa 

A 



G 



V/l 


1_1 L__l 

¥ 


îfW 




8 


TEHNIUM 1/1989 





pF şi rezistoareie de 1 Mn. Din po¬ 
tenţiometrul de 1 Mfi se reglează 
intensitatea (volumul) fuzz-ului de 
la maxim la minim (semnal normal). 

Montajul din figura 2 reprezintă 
un amplificator realizat cu tranzis- 
toarele TI şi T2. Potenţiometrul de 
1 MO stabileşte gradul de distorsio- 
nare, iar potenţiometrul de 50 kn 
stabileşte nivelul de ieşire al sem¬ 
nalului. Cînd efectul fuz^ nu poate fi 
complet eliminat prin potenţiome¬ 
trul de 1 Mn, se va conecta un co¬ 
mutator între intrare şi ieşire pentru 
deconectarea fuzz-ului. 

Montajul din figura 3 are ca ele¬ 
mente de bază tranzistoarele TI şi 
T2, care alcătuiesc un amplificator 
în tensiune. Cîştigul acestuia este 
suficient pentru a fi excitat de un 
semnal de nivel mic, asemănător 
semnalului furnizat de o doză de 
chitară. în urma acestei amplificări, 
ia ieşirea lui T2 se obţine semnalul 
distorsionat. Potenţiometrul de 1 
kn stabileşte cantitatea de reacţie 
negativă introdusă în circuit prin 
condensatorul de 25 n F, deci gradul 
de amDlificare a semnalului. 

Rolul rezistenţelor de 390 II şi 8,2 
kn, montate în colectorul tranzisto¬ 
rului T2, este de a micşora tensiu¬ 
nea de ieşire la un nivel convenabil, 
care apoi este reglat după nece¬ 
sităţi din potenţiometrul de 250 kn. 

Montajul din figura 4 este foarte 
simplu şi deci uşor de realizat. Pie¬ 
sele nu sînt critice sau de calitate, 
atît timp cît singurul iucru urmărit 
este distorsionarea semnalului. 

Din potenţiometrul de 10 kn (li¬ 
niar) se stabileşte gradul de distor¬ 
siune, iar din potenţiometrul de 50 
kn (logaritmic) nivelul de ieşire al 
semnalului. 




TEHNIUM 1/1989 








CEAS 


Sing. TRAI AN BAIDOC, YOSDBP/9 


Ceasul, realizat în concepţie pro¬ 
prie, funcţionează în regim perma¬ 
nent de peste un an de zile fără nici 
o problemă. Datorită relativei sim¬ 
plităţi şi numeroaselor solicitări de 
detalii tehnice din partea unor con¬ 
structori electronişti, m-am gîndit 
să-l fac cunoscut tuturor amatori¬ 
lor. 

în principiu, aparatul realizează 
adaptarea celulelor de afişaje cu 
LED-uri (avînd anodul comun) la 
partea electronică (cip-ul) unui 
ceas electronic „de mînă“, înlocu¬ 
ind astfel afişajul cu cristale lichide 
(CL) original şi eliminînd totodată 
şi dezavantajele acestuia: mărimea 
redusă a caracterelor, imposibilita¬ 
tea utilizării la întuneric etc. Obţi¬ 
nem astfel un ceas de masă foarte 
util, cu consum de energie electrică 
mult redus faţă de varianta realizării 
acestuia cu CDB-uri şi nepretenţios 
la variaţiile de tensiune sau paraziţi. 
Alt avantaj constă în faptul că ia 
construcţia sa am folosit piese obiş¬ 
nuite de uz larg, realizate în tehno¬ 
logie clasică, în locul bufferelor 
MOS care păreau necesare. Res- 
pectînd principiul, adaptarea poate 
fi făcută absolut oricărui tip de ceas 
electronic „de mînă“ disponibil. 
Exemplul concret pe care îl prezint 
este pentru tipul cel mai simplu şi 
mai răspîndit, caracterizat de lucrul 
în mod AM-PM (ora 13 este afişată 
1); recunoaşterea se face numărînd 
ieşirile cip-ului care prin bareta 
elastică de contact ajung la afişajul 
CL; acestea trebuie să‘fie în număr 
de 13. Pentru un alt tip de ceas, şi 


ment al afişajului cu CL se face prin 
aplicarea în antifază — defazaj în 
patru trepte — a tensiunilor de co¬ 
mandă (nivelurile de (+) 1,5 V şi 
(-) 1,5 V) pe substratul şi linia ce-l 
definesc, iar neactivarea prin apli¬ 
carea acestora în fază; de menţio¬ 
nat că nivelul de (-) 1,5 V este obţi¬ 
nut de cip printr-un convertizor in¬ 
tern. 

Această comandă în tensiune a 
afişajului CL trebuie transpusă într-o 
comandă în curent necesară afişa¬ 
jului cu LED-uri; pentru aceasta am 
preluat partea pozitivă a substratu¬ 
rilor şi cea negativă a liniilor, le-am 
amplificat în curent (şi tensiune) 
prin intermediul unor etaje simple 
cu mare impedanţă de intrare (buf- 
fere), ale căror ieşiri activează 
afişajele cu LED-uri, avînd toate ca¬ 
racterele şi segmentele dispuse 
analog afişajului cu CL. în acest fel 
pe anozii afişajelor cu LED-uri vom 
avea alimentare cu tensiune pozi¬ 
tivă doar pentru vîrful pozitiv al sub¬ 
straturilor, iar catozii segmentelor 
afişajului cu LED-uri vor fi puşi la 
masă doar pentru vîrful negativ al li¬ 
niilor, astfel încît aprinderea unui 
anumit LED va avea loc numai la 
existenţa unei tensiuni de activare 
pe segmentul corespunzător al 
afişajului cu CL. 

Schema electrică este prezentată 
în figura 2. De remarcat că masa 
ceasului de mînă era iniţial la plusul 
bateriei extraplate; în noul montaj 
masa generală va fi la borna minus 
(nivelul 0 din figura 1 sus), însă co¬ 
menzile „DATA", „MOD" etc. vor 


bufferele, cît şi implicit afişajele cu 
LED-uri nu vor mai avea tensiune 
de alimentare; această stare este 
recomandată în cazul neutilizării 
mai îndelungate a aparatului, pen¬ 
tru reducerea uzurii afişajelor cu 
LED-uri. 

Bufferele celor două substraturi 
sînt realizate cu obişnuitul montaj 
Darlington folosind două tranzis- 
toare complementare. Bufferele ce¬ 
lor 11 linii (LI 4- LII) au fiecare în 
componenţa lor cîte un simplu 
comparator (1/4 din /3M339) a cărui 
ieşire este în „1“ logic în absenţa 
unui semnal la intrare sau valoarea 
pozitivă a acestuia (diodele blo¬ 
cate) şi „0“ logic atunci cînd tensiu¬ 
nea de intrare (LT 4- LII ) devine 
mai negativă decît (-) 1,3 V (dio¬ 
dele deschise). Tensiunea pe in¬ 
trările comparatoarelor nu va putea 
scădea cu mai mult de 0,2 V sub 
potenţialul masei (datorită diode¬ 
lor), integritatea acestora fiind ast¬ 
fel nepericlitată. Relaţia dintre for¬ 
mele de undă de la intrarea (LT 4- 
L1V) şi ieşirea bufferelor sînt pre¬ 
zentate în figura la pentru substra¬ 
turi şi în figura 1b pentru linii. Dato¬ 
rită alimentării cu tensiune variabilă 
a bufferelor, luminozitatea afişării 
poate fi reglată după dorinţă şi me¬ 
diu. 

O problemă delicată o constituie 
efectuarea modificării afişajelor 
conform figurii 3. Acest lucru este 
necesar pentru a obţine din afişajul 
cu anod comun un afişaj cu doi 
anozi comuni, corespunzător celor 
două substraturi. Pentru aceasta se 
va desface capsula afişajului cu 
LED-uri prin "tăierea celor două ni¬ 
turi de plastic, urmînd ca asambla¬ 
rea ulterioară modificării să se facă 
prin lipire cu lac. 


USf 



nheU/,5 
ntvct 0 

§ 

Ua\- 

os, 


în figura 3 sînt reprezentate cele 
patru afişaje privite din faţă în po¬ 
ziţia normală 1 de funcţionare a 
ceasului, cu modificările necesare; 
se observă că afişajul I nu are ne¬ 
voie de nici o modificare, avînd un 
singur anod comun conectat la SI. 
în timpul efectuării modificărilor, 
care constau în întreruperea circui¬ 
telor imprimate interioare şi efectu¬ 
area ştrapurilor conform figurii, tre¬ 
buie acordată o mare atenţie evitării 
atingerii LED-urilor de pe circuitul 
imprimat, lucru ce ar duce la distru¬ 
gerea acestora. Lipiturile fine pe 
circuit se pot face uşor dacă pe 
ansa pistolului de lipit se bobinează 
două spire din sîrmă Cu 0 0,6 (ter¬ 
minalul unei rezistenţe de 0,5 W), 
iar unul din capete, care constituie 
şi capul de lucru, va fi tăiat la cca 
5 mm de vîrful ansei. Ştrapurile vor 
fi executate din sîrmă CuEm 0 0,06— 
0,1 mm şi este bine să fie izolate su¬ 
plimentar de circuitul imprimat cu 
scotch. Tot în figura 3, fiecare pin al 
fiecărui afişaj are indicată linia sau 
substratul la care se conectează 
conform figurii 2. Se remarcă faptul 
că afişajele I şi II au poziţia normală 
de funcţionare cu „punctul în jos“, 
iar afişajele III şi IV sînt cu „punctul 
în sus“; de asemenea, se vede că 
punctul afişajului II cu cel al afişaju- 
, lui III constituie cele două puncte 
care despart orele de minute, cli¬ 
pind în ritmul secundelor. Din fi¬ 
gura 5 reiese ordinea în care se află 
dispuse ieşirile de pe cip ale liniilor 
şi substraturilor; conectarea aces¬ 
tor ieşiri cu intrările bufferelor se va 
face cu sîrmă CuEm 0 0,1—0,3, fo¬ 
losind aceeaşi tehnică de lipire pe 
cip ca şi la modificarea afişajelor. în 
figura 2a, segmentele afişajului cu 
LED-uri sînt haşurate diferenţiat 




0- 


TXjiT 

LH 


:i h_n_T ' 

Uat 


liir 


fsq- 1: Forme de undă pentru: a) substraturi S,, S 2 ; b) linii LI 4- LII 

St Li Lş 1% U ls U Jy ie J± Lfo Ln So 


32?6lKl}^ | 


/// 


Flg. 2a: Schema electrică 



deci un alt număr de ieşiri, cu ajuto¬ 
rul unei lupe de mărit se va 
„scoate" schema afişajului original 
cu CL, aplicînd în continuare pre¬ 
zentul principiu. 

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE 

Afişajul cu CL originar era co¬ 
mandat multiplexat cu o formă de 
undă în trei niveluri de tensiune şi 
frecvenţa de 64 Hz avînd forma din 
figura la (sus) pentru cele două 
substraturi (viitorii anozi ai afişaje¬ 
lor cu LED-uri) ale fiecărui caracter 
şi cea din figura 1b (sus) pentru fie¬ 
care linie ce deserveşte cîte două 
segmente corespunzător celor două 
substraturi. Activarea oricărui seg- 


rămîne spre borna (+)1,5 V; această 
tensiune poate fi luată în continu¬ 
are de ia bateria extraplată iniţială, 
dar cea mai bună soluţie constă în 
înlocuirea acesteia cu o baterie R6 
obişnuită care, datorită curentului 
extrem de mic cerut de cip (cca 2 mA), 
va rezista pînă la uzura fizică nor¬ 
mală ei. Partea de schimbare auto¬ 
mată a alimentării (reţea-baterie) 
este necesară doar în cazul 
păstrării bateriei extraplate. Se ob¬ 
servă că în cazul întreruperii tensiu¬ 
nii de reţea (voit sau nu), cip-ul va 
funcţiona în continuare datorită co¬ 
mutării automate a alimentării sale 
pe bateria de 1,5 V (sau existenţei 
permanente a acesteia), însă atît 



IO 


TEHNIUM 1/1989 





Fig. 3: Modificări la afişaje (vedere din faţă) 


după o direcţie specifica substratu- păstrind totuşi variatorul de ten- chiar contra soarelui, 

lui propriu fiecărui segment. siune (luminozitate). Astfel, ia lia = Cei care doresc pot ataşa un dis- 

Ca menţiune finală subliniez că, 2 V avem la = 9 mA, iar luminozita- pozitiv electronic de reglare auto- 

datorită multiplexării, consumul to- tea afişării este convenabilă pentru mată a luminozităţii cu fototranzis- 

tal este foarte redus, ceea ce per- timp de noapte; la Ua = 5 V avem la tor; tot pentru aceştia am prezentat 

mite înlocuirea alimentării de la = 70 mA, iar strălucirea este foarte în figura 6 schema afişajului (văzut 

reţea cu cea de la baterii (4 x R20), puternică, afişarea fiind vizibilă de sus, în poziţia normală de func- 

. a ţionare) al unui ceas mai complex, 



Fig, 4: Circuitul /3M339 (ve¬ 
dere de STjs) 


şapte melodii, atenţionare sonoră 
din oră în oră, cronometru multiplu 
etc., plecînd de la care cei ce au 
înţeles funcţionarea pot face uşor 
adaptările necesare; acestea con¬ 
stau doar în modificarea diferită a 
afişajelor, a numărului acestora 
precum şi a numărului de compara¬ 
toare. Astfel, dacă în primul caz 
pentru cele 11 linii avem nevoie de 
3 circuite integrate /3M339 (3 x 4 = 
12 comparatoare, unul rămînînd 
nefolosit), pentru noua variantă sînt 
necesare 7 CI-/3M339 (7 x 4 = 28 
comparatoare, două nefiind folo- 





S. MIHAI 

Reglajul distribuţiei folosind lera, gărelor arborelui cu came, opt orifi- 

deşi operaţie aparent simplă, este cii cu diametrul de 8 mm în care se 

legat de riscul neasigurării unei pre- montează syccesiv comparatorul, 

cizii satisfăcătoare din mai multe tot atîtea orificii filetate şi prevăzute 

motive. Mai întîi este vorba de expe- cu şuruburi M4 pentru fixarea com- 

rienţa operatorului, apoi de eventu- părătorului şi două orificii cu diame- 

ala uzură (concavizare) a culbutoa- trul de 8 mm în care se montează 

relor şi, în sfîrşit, de faptul că, în scoabele de fixare 10. Dispunerea 

mod obişnuit, lerele au precizii de acestor orificii şi dimensiunile plăcii 

ordinul 0,05 mm. De fapt, operaţia rezultă din figură, 

este simplă numai în aparenţă, dar Dispozitivul se aşază pe capetele 
mai ales pentru începători practica celor cinci buloane menţionate, care 
infirmă aceasta. se află pe latura stîngă a chiulasei în 

Toate neajunsurile semnalate pot sensul de mişcare a maşinii — şi se 

fi evitate obţinîndu-se o garantată fixează cu scoabele 2 şi piuliţele 3. 

înaltă precizie a reglajului dacă, re- Se montează apoi comparatorul în 

nunţînd la lere, se preferă un corn- dreptul culbutorului din lanţul cine- 

parator. Pentru autoturismele Lada matic al distribuţiei al cărui joc se 

în acest scop este necesar un dispo- urmăreşte să se regleze şi se fixează 
zitiv de prindere a comparatorului, cu şurubul respectiv. Dacă tija com- 

al cărui desen de construcţie este părătorului nu ajunge să calce pe 

prezentat alăturat. extremitatea culbutorului, ea va fi 

Dispozitivul constă dintr-un su- înlocuită cu alta care se va confec- 

port metalic în care sînt practicate ţiona în conformitate cu cotele repe- 

cinci orificii cu diametrul de 17 mm, rului 9 din figură, 

care servesc pentru instalarea în ca- Se va reţine că jocului de 0,15 

petele buloanelor de fixare a la- mm*, prescris de uzină cu motorul 


Poziţia 

Supapa reglată 


arborelui cotit 

evacuare 

admisiune 

( RAC) 

Cilindru nr. Cama nr. 

Cilindru nr. Cama nr. 

0 

2 şi 4 4 si 8 

3 şi 4 6 si 7 

180 

1 1 

2 3 

360- 

3 5 

1 2 


rece, îi corespunde un joc de 0,5 supapele de evacuare ale cilindrilor 
mm al extremităţii opuse a culbuto- 2 şi 4 şi cele de admisiune ale cilin- 
rului, adică acolo unde este instalat drilor 3 şi 4, astfel încît în aceeaşi 
comparatorul; aşadar, aceasta va fi poziţie unghiulară a arborelui cotit 
chiar cota de reglare. comparatorul poate fi deplasat suc- 

Pentru uşurinţă, operaţia de re- cesiv pentru reglarea jocului la toate 

glare se poate face numai într-o sin- cele 4 lanţuri cinematice, 

gură rotire a arborelui cotit,_dacă se Se reaminteşte că poziţia „0“ a 
utilizează schema indicată în tabel. arborelui cotit este dată de coinci- 

Nu trebuie să dea de gîndit nepotri- denţa reperului de pe roata dinţată a 

virea dintre indicaţiile din tabel şi arborelui cu came cu cel de pe 

cele din cartea maşinii. Acestea din chiulasă, succesiunea cilindrilor şi 

urmă au fost simplificate Jinînd ordinea de funcţionare (1-3-4-2) sînt 

seama de faptul că, atunci cînd ci- indicate pe latura stîngă a chiulasei, 

lindrul 4, de exemplu, se află la fi- jar efortul de strîngere a contrapiuli- 

nele comprimării (pentru poziţia 0 ţelor este de 5 2 daN m 

RAC), sînt complet închise simultan 



TEHNIUM 1/1989 


II 







condensator a just 

njj- 350V 
^ ceramic SOOV 


ceramic 7QV 
perla tenta 



CI 

C3 

a 

C5 

C6 

C14 

C15 

L3 

L6 

O 

00 

Canal 

2+UUS 

l5pF 

Sl2pF 

22pF 

82pF 

]8pF 

22pF 

10pF 

4,25 

spire 

a25 

spire 

47 

pF 

Canal 

3+UUS 

12pF 

— 

15pF 

220pF 

15pF 

T| 

§2pF 

3,25 

spire 

225 

spire 

39 

‘PF 


PREAMPLIFICATOR 

P-49986 


RĂDULESCU FLORIN — Bacău 

Preamplificatorul pentru antenă 
P-49986 este proiectat să lucreze 
pe un canal de televiziune 2 sau 3 şi 
în gama undelor ultrascurte. 

Intrarea este prevăzută cu un ate¬ 
nuator rezistiv din care se reglează 
nivelul în funcţie de amplitudinea 
semnalului furnizat de antenă. 

în funcţie de canalul dorit a fi re¬ 
cepţionat se schimbă în amplifica¬ 
tor elemente reactive din unele cir¬ 


cuite oscilante, după currv este men¬ 
ţionat în tabelul alăturat. Spre a se 
evita instabilitatea amplificatorului, 
în colectoarele primelor două etaje 
sînt montate perle de ferită. 

Acest amplificator nu poate fi 
transformat ca să lucreze pe unul 
din canalele UHF (24—34 TV). 

Construind un convertor UHF/ 
VHF cu intrare în canalul 2 sau 3 se 
obţine şi dezideratul recepţiei UHF. 


Pagini realizate de ing. I. MIHĂESCU 


ÎRANZISTOARE CU EFECT DE CIMP 


MORARU ION — Tîrgovişte 

Tranzistoarele cu efect de 
cîmp au o largă aplicabilitate 
în construcţia aparaturii elec¬ 
tronice datorită unor calităţi 
specifice cum ar fi în primul 
rînd impedanţa mare de in¬ 
trare. 

în circuitele oscilante de 
radiofrecvenţă, impedanţa 
mare a elementului activ, în 
cazul de faţă a tranzistorului 
FET, nu produce diminuarea 
evidentă a factorului de cali¬ 
tate al acestor circuite, si¬ 
tuaţia fiind comparabilă cu 
utilizarea tuburilor electro¬ 
nice. 

Se ştie că o doză piezoce- 
ramică impune utilizarea unui 
preamplificator cu impedanţă 
foarte mare de intrare, deci şi 
aici tranzistorul FET îşi 
găseşte o raţională utilizare. 

Vă prezentăm alăturat cele 
mai cunoscute trarmstoare 
cu efect de cîmp cu canal im 


type 


± V DS 

f*tot 

at ^amb 

-*GSS 

<DSS 

- V (P)GS 

fVfsl 

C rS 

F 

V n 






max. 

min.-max. 

max. 

min. 

f= 1 kHz 

typ. 

typ. 

max. 



V 

mW 

°C 

nA 

mA 

V 

mA/V 

PF 

dB 

MV 

BC264A 






2,0-4,5 


2,5 




BC264B 

BC264C 

TO-92 var. 

30 

300 

25 

10 

3,5-6,5 

5,0-8,0 

>0,5 

3,0 

3,5 

1,2 

0,5 

- 

BC264D 






7,0-12,0 


4,0 




BF245A 






2,0-6,5 






BF245B 

TO-92 var. 

30 

300 

75 

5 

6-15 

8,0 

3,0-6,5 

U 

1,5 

-r- 

BF245C 






12-25 






BF246A 






30-80 


' 




BF246B 

TO-92 

25 

300 

75 

5 

60-140 

0,6-14,5 

8 

3,5 

- 

- 

BF246C 






110-250 






BF256A 






3-7 






BF256B 

TO-92 var. 

30 

300 

75 

5 

6-13 

- 

4,5 

6,7 i 

7,5 

- 

BF256C 






11-18 



i 



BF410A ' 






0,7-3,0 

typ. 0,8 

2,5 

! 



BF410B 

BF410C 

TO-92 var. 

20* 

300 

75 

10 

2,5-7,0 
6-12 

typ. 1,5 
typ. 2,2 

4,0' 

6,0 

0,3 i 

1,5 


BF410D 






10-18 

typ. 3,0 

7,0 

| 



BFW10 

BFW11 

TO-72 

30 

300 

25 

0,1 

8-20 

4-10 

8 

6 

3,5-6,5 

3,0-6,5 

0,6 

<2,5 


BFW12 

BFW13 

TO-72 

30 

150 

110 

0,1 

1-5 

0,2-1,5 

2,5 

1,2 

2,0 

1,0 

<0,8 


0,5 

BFW61 

TO-72 

25 

300 

25 

1,0 

2-20 

8 

2,0-6,5 

<2,0 

- 

- 

2N3822 

TO-72 

50 

300 

25 , 

0,1 

2-10 

6 

3,0-6,5 

<3,0 

<5 

- 

2 INI 3823 

[ TO-72 

30 

300 

25 i 

0,5 

4-20 

8 

3,5-6,5 

<2.0 

<2.5 

- 


ai 


TEHNIUM 1/198» 









KISS JANOS GYULA — Dej 

Radiocasetofonul Wffona RCD 
2020 se poale alimenta de la reţea 
sau din baterii, dar partea de ceas 
se alimentează numai cu tensiune 
alternativă de 50 Hz. ta transforma¬ 
torul de reţea există o înfăşurare 


specială în acest scop, care debi¬ 
tează 14 V; această înfăşurare este 
protejată de o siguranţă 0,3 A. 

| Pentru ca alimentarea .ceasului 
să nu se întrerupă la trecerea de pe 
reţea pe baterii, o soluţie ar fi să 
confecţionaţi un convertor care 


este alimentat din baterii şi care să 
debiteze tensiunea "alternativă ne¬ 
cesară alimentării'ceasului. La baza 
acestui^ cqş vertor ar fi indicat ur>.; 

Astfef de scheme au fost publi¬ 


cate în revistă. 

Trecerea blocului UUS din 
norma CGIR în norma OIRT se 
poate obţine cuplînd cîte un con¬ 
densator de 20 pF jn paralel pe C3, 
C6 şi C8 





î îsaS 






■«H—-kr 


9 i 

o 

o o * 

o © <L#„, 

o <Tb © o #V 5 


TEHNIUM 1/1989 















































CALCULATORUL ELECTRONIC 
ÎNTRE DOUĂ GENERAŢII 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

După cum se ştie, circuitele inte¬ 
grate au marcat profund evoluţia 
calculatoarelor, delimitînd o gene¬ 
raţie (cea de-a treia) şi constituin- 
du-se în „barometrul" performanţe¬ 
lor sistemului în care sînt încorpo¬ 
rate. Deoarece la baza microinfor- 
maticii se află microprocesorul (el 
însuşi un circuit integrat complex), 
considerăm că este deosebit de 
utilă o scurtă incursiune pentru a 
cunoaşte cîteva dintre caracteristi¬ 
cile tranzistoarelor bipolare şi 
MOS, ale „familiilor" cărora le-au 
dat naştere: Schottky, PMOS şi 
NMOS, ECL, CMOS etc., şi, în sfîr- 
şit, ale cîtorva dintre tehnologiile 
dominante. 

UN SEMICONDUCTOR 

PERFORMANT: SILICIUL 

Cu toate că un nou material semi¬ 
conductor şi-a făcut apariţia — şi 
numim aici arseniura de galiu, ma¬ 
terial asupra căruia vom reveni mai 
tîrziu —, totuşi, siliciul rămîne „ve¬ 
deta" semiconductoarelor, cam¬ 
pionul de necontestat la „probe 
multiple": viteza de lucru, densita¬ 
tea de împachetare etc. 

Aşadar, siliciul este un material 
cu valenţa 4, în reţeaua cristalină fi¬ 
ind legat prin legătură de tip cova- 
lent cu alţi 4 atomi. în stare pură, 
spunem că siliciul are o structură 
de tip intrinsec, în care conducţia 
este foarte slabă; este un semicon¬ 
ductor (ca şi germaniul de exem¬ 
plu), el înscriindu-se, fireşte, între 
materialele conducătoare şi cele 
izolante; el poate deveni bun con¬ 
ducător de electricitate prin dopa- 
rea fie cu sarcini negative (elec¬ 
troni), fie cu sarcini pozitive (go¬ 
luri). Pentru aceasta se recurge la 
materiale care posedă 5, respectiv 3 
electroni de valenţă, dopîndu-se si¬ 
liciul cu impurităţi donoare sau ac- 
ceptoare, conducţia devine în am¬ 
bele cazuri extrinsecă. 

TRANZISTORUL BIPOLAR 

După cum se ştie, există două 
mari tipuri de tranzistoare: bipolare 
şi unipolare; asupra acestora din 
urmă vom reveni mai tîrziu. Tranzis- 


Ing. MIHAELA GORODCOV 


toareie bipolare se numesc astfel 
datorită faptului că în acest caz in¬ 
tervin două tipuri de purtători de 
sarcină; principiul tranzistorului bi¬ 
polar este relativ simplu (fig. 1): 
emitorul (N) este conectat la polul 
negativ, deci primeşte electroni su¬ 
plimentari atraşi de polaritatea po¬ 
zitivă a bazei (P). Electronii sînt 
deci acceleraţi, dar, baza fiind 
foărte subţire, ei ating într-o pro¬ 
porţie mare colectorul (N). Acesta 
fiind legat la polul pozitiv, circuitul 
se poate închide. Acţionînd asupra 
polarizării bazei se poate deci co¬ 
manda curentul care ajunge în co¬ 
lector. Raportul dintre curentul de 
colector şi curentul din bază are rolul 
de a defini „cîştigul" tranzistorului. 


TRANZISTORUL MOS 

(Metal Oxide Semiconductor) 

Este un tranzistor unipolar, deoa¬ 
rece conducţia este realizată de 
către un singur purtător de sarcină, 
în figura 2 prezentăm o secţiune a 
unui tranzistor MOS; se observă 
două zone (P) care au fost realizate 
într-un substrat de siliciu N; dacă se 
aplică o tensiune negativă electro¬ 
dului metalic, denumit POARTĂ, 
care formează un condensator cu 
substratul, sarcina negativă va „îm¬ 
pinge" electronii în zona adiacentă 
substratului prin oxidul izolant, 
atrăgînd golurile disponibile. Aceste 
perechi (electroni-goluri) vor forma 
un canal (P), cu alte cuvinte, un 
drum continuu sursă-canal-drenă 
P, prin care poate trece curentul 
electric. Aşadar, structura — în po¬ 
ziţia verticală — cuprinde un metal, 
un oxid şi un semiconductor, de 
unde şi denumirea prescurtată 
MOS. 

PMOS semnifică canal de P (sau 
cu îmbogăţire cu purtători de tip P), 
iar NMOS canal de tip N; trebuie să 
specificăm faptul că NMOS func¬ 
ţionează mai rapid decît PMOS, de¬ 
oarece electronii — care asigură 
conducţia în primul caz — sînt mult 
mai rapizi decît golurile. în aceeaşi 
figură se pot vedea, de asemenea, 
tranzistoarele MOS prin sărăcire, în 



care canalul există în absenţa ten¬ 
siunii de comandă, aceasta fiind 
utilizată pentru a-l face să dispară şi 
să blocheze conducţia. 

CIRCUITELE INTEGRATE 

Dacă ne întoarcem puţin în urmă, 
pe „firul istoriei", constatăm că, ini¬ 
ţial, tranzistorul a fost utilizat pur şi 
simplu pentru înlocuirea tuburilor 
electronice cu vid, principiile de fa¬ 
bricaţie fiind adaptate noilor com¬ 
ponente electronice. Treptat, o 
nouă idee începe să-şi facă loc: 
aceea de a produce întregul circuit 
pe acelaşi material semiconductor, 
din care erau produse tranzistoa¬ 
rele. Pentru prima oară această 
idee a fost exprimată într-o revistă 
de specialitate în 1952; şi, pentru a 
continua acest mic „clasament", 
trebuie să spunem că prima imple¬ 
mentare a unui astfel de circuit 
(ceea ce noi numim astăzi circuit 
integrat — CI) îi aparţine lui Jack 
Kilby — unul dintre pionierii de 
marcă ai domeniului — şi a fost 
făcută la Texas Instruments; aproape 
concomitent, bine cunoscuta firmă 
Fairchild produce de asemenea un 
astfel de circuit (era vorba de un os¬ 
cilator) în aşa fel încît ambele firme 
încep să comercializeze circuite in¬ 
tegrate în 1961. 

Primele circuite integrate utilizau 
tranzistorul bipolar ca element am¬ 
plificator sau activ; ulterior (în anii 
70), circuitele integrate încep să se 


bazeze pe tranzistorul MOS, deve¬ 
nind din ce în ce mai populare. în 
prezent, circuitele MOS sînt predo¬ 
minante în cipurile de microproce¬ 
soare sau de memorii. De obicei, 
pentru a avea o unitate de măsură a 
densităţii unor astfel de circuite, ne 
referim la numărul de porţi 
(=unităţi funcţionale de bază); cro¬ 
nologic vorbind, la început a fost 
SSI (Small Scale Integration) — 
pînă la 10 porţi/cip, au urmat apoi 
MSI (Medium SI) — 10—100 porţi/ 
dp, LSI (Large SI) — 100—1 000 porţi/ 
cip, VLSI-(Very LSI) — peste 1 000 
porţi/cip, şi cursa continuă; împa¬ 
chetarea foarte densă se loveşte 
însă de unele impedimente care au 
în vedere consumul de putere, vi¬ 
teza de lucru, numărul conexiunilor 
şi multe altele. 

Foarte schematic, procedeu! de 
producere a unui circuit integrat (în 
exemplul nostru, bazat pe tranzis¬ 
toare MOS) este următorul: dintr-o 
bară de siliciu se taie bucăţi de cîte 
0,3 mm grosime, pe care poate fi fo- 
tolitografiat circuitul integrat (fig. 
3); iniţial acest siliciu este oxidat pe 
toată suprafaţa, apoi acoperit cu o 
substanţă (lac) fotosensibilă (3). 
Deasupra se aşază o mască ce re¬ 
prezintă schema de realizat, masca 
ce este supusă unei expuneri cu lu¬ 
mină ultravioletă (4). Suprafeţele 
neprotejate de către zonele opace 
sînt atinse de lumină şi se polimeri- 
zează. Se înlătură locul nepolimeri- 
zat (5) şi apoi se atacă oxidul pentru 



a „deschide ferestrele" (6), care 
lasă să apară siliciul P. Se difuzează 
impurităţile care vor dopa drena şi 
sursa (7). Oxidul rezidual este eli¬ 
minat (8) şi înlocuit printr-un strat 
uniform de oxid, care este supus 
aceloraşi operaţii de „fotogravare", 
nemairămînînd decît extremităţile 
tranzistorului (9). Un alt strat de 
oxid, foarte subţire de această dată, 
căruia i se aplică o a treia operaţie 
de fotogravură, serveşte la realiza¬ 
rea izolantului electrodului de co¬ 
mandă (10). Mai rămîne doar de de¬ 
pus aluminiu, care va deveni elec¬ 
trodul de comandă (11). 

în mare, cam aceasta ar fi cea mai 
uzuală metodă de realizare a unui 
tranzistor, metodă ce poate fi ex¬ 
tinsă pentru un circuit integrat ori- 
cît de complex. 

Despre principalele familii şi cele 
mai răspîndite tehnologii în num㬠
rul viitor. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


14 


TEHNIUM 1/1989 




STRAT 
DE OXID 


SILICIU P 


STRAT SUBŢIRE 
, DE OXID’ 


DIFUZIA DOPANTULUI 


LfiC FOTOSENSIBIL 
OXID_ 


METALIZARE 

[ALUMINIU) 


EXPUNERE LA 
LUMINA ULTRA- 


Fifl. 3. Filmul fabricării unui tran¬ 
zistor M OS. 


REZULTATELE CONCURSULUI DE IDEI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE 


în luna decembrie 1988 a avut loc analiza lucrărilor pri¬ 
mite din partea participanţilor la Concursul de idei tehnico- 
ştiinţifîce „Informatica între creativitate şi utilitate", organi¬ 
zat de revista „Tehnium" împreună cu Comisia pentru propa¬ 
gandă şi creaţie tehnico-ştiinţifică din cadrul Comitetului 
Central al Uniunii Tineretului Comunist şi cu sprijinul Institu¬ 
tului de Tehnică de Calcul şi Informatică. 

Concursul, desfăşurat în lumina preţioaselor idei, indi¬ 
caţii şi orientări formulate de secretarul general al partidului, 
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, în magistralele Teze din 
aprilie şi în Expunerea din cadrul Şedinţei comune a Plenarei 
Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a orga¬ 
nismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti, a 


urmărit stimularea creativităţii ştiinţifice şi tehnice în vederea 
promovării şi introducerii rapide a progresului tehnic în toate 
sectoarele de activitate. 

La concurs au participat numeroşi tineri, muncitori, teh¬ 
nicieni, specialişti, colective de ingineri, informaticieni, elevi 
şi studenţi, cadre didactice din toată ţara. 

Juriul, format din dr. ing. Vasile Baltac — preşedinte, ing. 
Ruxandra Toma (C.C. al U.T.C.), ing. Ion Miu (IEPER), dr. 
ing. Dan Roman (I.T.C.I.), ing. loan Albescu, redactor-şef al 
revistei „Ştiinţă şi tehnică"—„Tehnium", şi ing. Mihaela Go- 
rodcov (revista „Ştiinţă şi tehnică") — membri, a hotărit acor¬ 
darea următoarelor premii: 


Premiul special al juriului — ing. Gabriel 
Dulcu, Bucureşti, pentru lucrarea „Interfaţă 
de cuplare a microcalculatorului Junior la 
echipamentele de fotoculegere din tipogra¬ 
fii". 

SECŢIUNEA A — Premiul I, în valoare de 
3 000 lei — ing. Sorin Popescu, ing. tonica 
Galan, Bucureşti, pentru lucrarea „Sistem de 
dispecerat cu ajutorul calculatorului la staţi¬ 
ile de salvare"; Premiul II, în valoare de 2 500 
lei — ing. Nicolae Gyurcsik, Timişoara, pen¬ 
tru lucrarea „Calcul geometric al angrenaje¬ 
lor cilindrice exterioare, interioare şi conice 
cu dinţi drepţi"; Premiul III, în valoare de 2 000 
lei — ing. Florin Ţuca, Bucureşti, pentru „Pa¬ 
chet de programe CAME pentru proiectarea 
asistată de calculator a camelor strungurilor 
automate longitudinale"; menţiune, în va¬ 
loare de 1 000 lei — ing. Gheorghe 


Tărtăreanu, Rm. Vîlcea, pentru lucrarea „Op¬ 
timizarea proceselor de sudare"; menţiune, în 
valoare de 1 000 lei — tehnician George Chi- 
sălescu, Bucureşti, pentru lucrările „GEMAG 
— gestiune magazie" şi „Calcul întreţinere 
blocuri". 

SECŢIUNEA B — Premiul I, în valoare de 
3 000 lei — prof. Vasile Dincă, Arad, pentru 
„Pachet de programe de instruire asistată 
pentru matematică"; Premiul II, în valoare de 
2 500 lei — elev Mihai Budiu, Bucureşti, pentru 
„Manual BASIC"; premiul III, în valoare de 
2 000 lei — prof. Dorin Todor şi prof. Luminiţa 
Todor, Mediaş, pentru „Pachet de programe 
pentru elaborarea orarului şcolar"; menţiune, 
în valoare de 1 000 lei — elev Maxim lurie şi 
elev Ovidiu lonescu, Bucureşti, pentru „Pa¬ 
chete de programe pentru rezolvarea triun¬ 
ghiului şi proiectarea arcurilor elicoidale"; 


menţiune, în valoare de 1000 lei — prof. Elena 
Plăcintă, prof. Constantin Andronic, Bacău, 
pentru „Programul ALFABET pentru instruire 
preşcolari". 

SECŢIUNEA C — Premiul I, în valoare de 
3 000 lei — tehnician Peter Kapostyak, Ora¬ 
dea, pentru lucrarea „Utilizarea microcalcu¬ 
latorului HC—85 în transmisiunile telex"; Pre¬ 
miul II, în valoare de 2 500 lei — ing. Vasile 
Muscă, Ploieşti, pentru lucrarea „Interfaţă şi 
program pentru generare de imagini şi texte" 
(VIDEOCALCULATOR); Premiul II — asistent 
universitar Mircea Stratulat şi colectiv, Ti¬ 
mişoara, pentru lucrarea „Sistem de achiziţie 
date cu microcalculatorul TIMS pentru labo¬ 
ratoare şi staţii pilot"; menţiune, în valoare de 
1 000 lei — Florin şi Adrian Wacykiewicz, 
Bucureşti, pentru lucrarea „EDT—1195"; 
menţiune, în valoare de 1 000 lei — chimist 
Dan Seracu, Fundulea. (C.S.) 


TEHNIUM 1/1989 







‘O'IIMEÎ 

CU LED-uri 

ins. DRÂSOŞ fVIAFSSiyeSGU 

Turometrul descris în acest articol are o construcţie .simplă, folosind ca 
indicatoare LED-uri. El poate lucra şi cînd se foloseşte aprinderea electro¬ 
nică şi cea clasică. Turometrul are şi posibilitatea măsurării turaţiei la ra¬ 
lanti. 



DATE TEHNICE 

Tensiunea de alimentare: 12 4- 
14 V 

Limita de măsurare — 6 000 rot/ 
min (1 200 rot/min) 

Precizia de măsurare — 500 rot/ 
min (100 rot/min) 

Consum — 165 mA. 

Schema electrică este dată în fi¬ 
gura 1. Pentru ca montajul să poată 
lucra şi în cazul aprinderii electro¬ 
nice şi în cazul aprinderii clasice, la 
intrare avem circuitul RiD 1( care 
protejează montajul şi limitează im¬ 
pulsurile la o valoare constantă: 
Apoi impulsurile sînt aplicate prin 
circuitul R 2 R 3 în baza tranzistorului 
T y Rezistorul R 2 protejează baza lui 
T-i, iar R 3 blochează tranzistorul în 
momentul cînd pe bază nu există 
impulsul pozitiv. Condensatorul 
evită deschiderea tranzistorului la 
impulsuri cu frecvenţa mai mare de 
300 Hz, evitînd posibilitatea deschi¬ 
derii de către impulsuri false care ar 
putea apărea la ruptor-distribuitor. 
Tranzistorul Ti formează etajul de 
comandă a circuitului integrat Cil. 
Cil are nevoie pentru comandă de 
un impuls negativ, care în cazul 
nostru se formează la deschiderea 


lui T 1f cînd C 2 este pus la masă. Da¬ 
torită faptului că C 2 este descărcat 
în starea de repaus a lui Ti, apare 
pe terminalul 2 al lui Cil un scurt 
impuls negativ şi C 2 începe să se în¬ 
carce prin R 5 . La blocarea lui 
Ti, C 2 se descarcă prin combinaţia 
serie R 5 — R 4 . 

După acest comutator de intrare 
urmează convertorul tensiune-frec- 
venţă format dintr-un circuit bascu¬ 
lant monostabil şi. un circuit de inte¬ 
grare. Componenta de bază a circu¬ 
itului basculant monostabil este cir¬ 
cuitul /3E555, care lucrează cu o con¬ 
stantă de temporizare dictată de ele¬ 
mentele C 4 şi R 6 după formula: 

r = 1,2 C 4 • R 6 

S-a ales constanta r = 3,6 ms, care 
corespunde unei frecvenţe de apro¬ 
ximativ 280 Hz. Prin aceasta s-a 
micşorat riscul de comandă falsă. 
Condensatorul C 3 se foloseşte la fil¬ 
trarea tensiunii interne de referinţă a 
lui Cil. La ieşirea lui CM este circu¬ 
itul de integrare R 7 —C 7 , tensiunea 
pe C 7 fiind direct proporţională cu 
frecvenţa de la intrare (turaţia moto¬ 
rului). 

Ftajul următor reprezintă etajul de 


afişare, care în funcţie de tensiunea 
pe C 7 aprinde progresiv 12 LED-uri. 
Circuitul este montat după indicaţi¬ 
ile din cataiog. Rezistoarele R s si R„ 
formează divizorul tensiunii de refe¬ 
rinţă pentru CI2. 

, în figura 1 este reprezentată 
punctat posibilitatea conectării în 
cazul cînd vrem să schimbăm gama 
de măsurare (pînă la 1 200 rot/min), 
qamă pentru reglajele de ralanti. 

Tensiunea de alimentare şi tensiu¬ 
nea de referinţă pentru CI2 sînt sta¬ 
bilizate cu dioda Zener D 2 compen¬ 
sată termic de către D 3 . Pentru 
funcţionarea circuitului basculant 
monostabil stabilizarea nu are nici 
un efect, ea fiind necesară pentru ca 
tensiunea de pe C 7 să nu depindă 
de tensiunea de alimentare. 


TURAŢIA 

(rot/min) 

f(Hz) 


500 

16,7 


1 000 

33,3 


1 500 

50,0 


2 000 

66,7 


2 500 

83,3 


3 000 

100 


3 500 

117 


4 000 

133 


4 500 

150 

* 

5 000 

167 


5 500 

183 


6 000 

200 



REGLAJ 


Pentru reglajul turometrului avem 
nevoie de o sursă de 12 V şi un ge¬ 
nerator AF. Generatorul se leagă la 
turometru prin intermediul circuitu¬ 
lui din figura 2. în locul lui R g se 
leagă un potenţiometru semireglabil 
de 15 kfî, care se va regla astfel ca 
LED-urile să lumineze progresiv, 
conform tabelului. 

Tabelul este valabil pentru mo¬ 



toare în patru timpi (Dacia 1300, 
Skoda etc.). 


După reglaj se măsoară potenţio- | 
metrul semireglabil şi se pune în loc 1 
un rezistor de acea valoare. \ 

La fel se procedează şi pentru re- ] 
glarea lui R 10 la turaţia de ralanti. ] 

LISTA DE PIESE 

R, = 820 H; R 2 , R 3 = 12 kfî; R 4 = j 
5,6 kfî; R 5 = 22 kfî; R 6 = 220 kfî; R 7 ! 
= 270 Ii; R 8 = 120 n/0.5 W; R 9 = 8,2 j 
kfî (vezi text); Rio = 1,5 kfî (vezi 
text), Rn = 15 kfî; R 12 = 10 0/2 W; 

Ri 3 = 82 O; C, = 150 nF; C 2 = 22 nF; 

C 3 = 10 nF; C 4 = 15 nF; C 5 = 20 
mF/25 V; C 6 = 20 juF/25 V; C 7 = 200 
mF/ 25 V; Ti = BC108; T 2 = BC107; 

Di, D 2 = PL5V1Z; D 3 , D 4 , D 5 = 
1N4001; D 6 = PL12Z; D 7 4- D 18 = 
LED-uri; Cil = 0E555; CI2 = A277D. 

BIBLIOGRAFIE 

Colecţia „Tehnium“ 

Colecţia „Amaterske" Radio" (R. 
S.C.) 

I.P.R.S.-Băneasa, Catalog de cir¬ 
cuite integrate digitale 

I.P.R.S.-Băneasa, Catalog de tran- 
zistoare. 








Schema a fost astfel concepută 
încît sensul de numărare — direct 
sau invers — să fie determinat de 
ordinea în care sînt obturate cele 
două fototranzistoare, adică de 
sensul de rotire a axului maşinii de 
bobinat. Din descrierea funcţionării 
schemei rezultă că nu este obliga¬ 
torie folosirea optocuploarelor. Ca 
senzori ai sensului de rotaţie pot fi 
utilizate circuite de tip senzor mag¬ 
netic, care au din construcţie ieşi¬ 
rea compatibilă TTL sau alte tipuri 
cu convertirea semnalelor în nive¬ 
luri logice TTL. 



S J-i J2 J3 Q GND 
v + D PS C 

1 ' 1 1 . 

)555 

n i" 1 r 

GND PJ IES AUD 

Numărătorul digital reversibil se 
compune din: 

— blocul de formare a impulsuri¬ 
lor TTL, comandat de cele două op- 
tocuploare (cuprinde FT1, FT2, CI9 
şi CI10); 

— blocul comandă mod (sens), 
care cuprinde bistabilul CI 8 şi por¬ 
ţile PI, P2 — 1/2 

— circuitul de reacţie format din 
P3 — 1/4 CI7 şi Ti; 

— blocul de numărare-afişare, 
care cuprinde CI4 4- CI 6 şi Cil 4- CI3. 

DESCRIEREA FUNCŢIONĂRII 

După cuplarea alimentării, prima 
operaţie este resetarea întregului 
numărător, realizată prin trecerea 
comutatorului K din poziţia 1 în po¬ 
ziţia 2, revenind apoi în 1. Prin 
această manevră se aplică nivel 1 
logic pe intrările CL ale numărătoa¬ 
relor şi de asemenea nivel 0 logic pe 
intrarea S a bistabilului. Resetarea 
bisţabilului aduce ieşirea Q în zero, 
iar Q în 1. 

în această situaţie, numărătorul 
este gata pentru lucru. FT1 şi FT2 
sînt iluminate de becuri alimentat^ 
solidar cu V+ (de pe transformator 
sau după redresare) şi acest lucru 
determină pe terminalele IEŞ ale lui 
CI9 şi C110 nivel 0 logic. Ca urmare, 
la intrările blocului de numărare-a¬ 
fişare avem CU-1 logic, iar CD-I lo¬ 
gic de asemenea. 

Presupunînd că maşina bobi¬ 
nează, primul va fi obturat FT1 de 
către un element obturator prins de 
platanul maşinii de bobinat. După 
ce elementul obturator a trecut prin 
dreptul lui FT1, acesta va fi din nou 
iluminat. Acest lucru se reflectă la 
terminalul IEŞ al lui CI9 printr-un 
impuls care se aplică pe intrarea T 
(tact) a bistabilului. Rezultatul va fi 
bascularea ieşirilor în stările com¬ 
plementare: Q în 1, iar Q în 0. To¬ 
tuşi, la ieşirile celor două porţi PI şi 
P2, nu apare nici o schimbare de ni- 


.li B ISIEIIj 


Student MARCEL URSU 


vel logic. Aşadar obturarea lui FT1 
nu are ca rezultat numărarea vreu¬ 
nui impuls. După ce elementul ob¬ 
turator a trecut de FT1, acesta îl va 
obtura pe FT2, fiind rîndul lui C110 
să furnizeze un impuls care de 
această dată se aplică pe cîte o in¬ 
trare a porţilor PI şi P2. Astfel PI, 
care are la o intrare 1 (de pe Q), iar 
la cealaltă 1 (IEŞ — C110), va trece 
la ieşire din 1 în 0 , impuls care va fi 
aplicat intrării CU a blocului de 
numărare-afişare şi deci înregis¬ 
trat. în acest timp, P2 va menţine in¬ 
trarea CD la 1 logic. Tot tranziţia din 
1 în 0 a ieşirii porţii PI determină, 
prin circuitul de reacţie, aplicarea 
unui impuls 1 logic pe baza tranzis¬ 
torului TI, care se deschide. Poten¬ 
ţialul în punctul A, pînă acum apro¬ 
piat de V+ prin rezistenţa EC sc㬠
zută a lui FT1 iluminat, va scădea 
puternic prin punerea la masa reali¬ 
zată de deschiderea lui fi CI9 
„vede" acest lucru ca pe o obturare 
a lui FT1 şi, ca urmare, furnizează 
un impuls care va bascula bistabilul 
în starea avută după resetare. Pla¬ 
tanul efectuează o rotaţie completă 
şi ciclul se reia identic, atît timp cît 
se păstrează sensul de rotire iniţial, 
deci ordinea de obturare. 

Să presupunem că maşina este 
pusă în funcţiune în sens invers, 
pentru debobinarea unui număr de 
spire. Putem presupune că elemen¬ 
tul obturator a trecut de FT2. După 
cum s-a arătat anterior, în această 
situaţie bistabilul se găseşte în sta¬ 
rea pe care ar avea-o după resetare, 
Q în 0 şi Q în 1. Mişcarea în sens in¬ 
vers va determina din nou obtura¬ 
rea lui FT2; impulsul aplicat porţilor 
PI şi P2 face ca PI să-şi menţină ie¬ 
şirea în 1, iar ieşirea P2 trece din 1 în 
0 şi apoi din nou în 1. Ca urmare, 
acest impuls va fi înregistrat „in¬ 
vers" deoarece se aplică pe CD, iar 
CU este în 1. De asemenea, reacţia 
determină bascularea bistabilului. 
Obturarea lui FT1 basculează din 
nou bistabilul în starea pe care o 
avea la schimbarea sensului de ro¬ 
taţie şi ciclul se repetă. 

Rezumînd, se poate arăta că: 

— după resetare, bistabilul este 
pregătit să asigure numărarea în 
sens „invers"; 

— obturarea iui FT1 determină 
trecerea bistabilului în poziţia 
„numără direct"; 


— obturarea lui FT2 generează 
impulsul care efectiv va fi numărat 
şi, în plus, prin circuitul de reacţie 
trece din nou bistabilul în poziţia 
„numără invers", astfel că: dacă ci¬ 
clul se reia identic, numărarea se 
face direct; dacă FT2 este obturat 
din nou, impulsul va fi numărat in¬ 
vers, în conformitate cu starea bi¬ 
stabilului. 

Punerea în funcţiune a montaju¬ 
lui se recomandă a fi făcută pe blo¬ 
curi, astfel încît să se poată urmări 
şi regla funcţionarea corectă a fie¬ 
căruia în parte. Blocul formator de 
impulsuri, prin reglarea lui R5 şi R9, 
trebuie să furnizeze la ieşiri impul¬ 
suri corespunzătoare optocuploru- 
lui acţionat, lucru care se poate 
uşor urmări cu o sondă logică. CI şi 
C3 au rolul de a elimina eventualele 
fronturi parazite. Conectînd şi blo¬ 
cul de comandă mod, se reglează 
R3 urmărind bascularea bistabilu¬ 
lui la obturarea lui FT1. Reţeaua de 
reacţie de asemenea trebuie să asi¬ 
gure bascularea bistabilului; se re¬ 
glează R 6 care are rolul de a limita 
curentul prin FT1 şi TI. R7 trebuie 
să asigure deschiderea lui TI în 
prezenţa nivelului 1 logic. 

In final se cuplează şi numărăto- 
rul-decodificatorul, care în general 
nu pune probleme deosebite. Ele¬ 
mentele de afişare sînt cu anod co¬ 
mun şi vor fi înseriate cu cîte o re¬ 
zistenţă (aproximativ 150 fl) pe fie¬ 
care segment. 

Pentru evitarea apariţiei tranziţii¬ 
lor parazite materializate printr-o 
numărare cu salturi înainte sau îna¬ 
poi, se recomandă: cuplarea termi¬ 
nalelor D ale lui CI9 şi C110 la masă; 
cuplarea la masă a intrărilor porţii 
nefolosite din CI7; cuplarea la V+ a 
terminalului R din CI 8 ; cuplarea îm¬ 
preună a terminalelor LD, A, B, C, D 
şi printr-o rezistenţă de 1 kfl la V+ 
din CI4 -4- CI 6 . De asemenea, sem¬ 
nalele parazite se pot elimina şi prin 
decuplarea alimentării fiecărui CI 
printr-un condensator electrolitic 
de 10 -î- 50 /uF şi unul nepolarizat de 
10 nF - 4 - 0,1 mF, montate în paralel pe 
alimentare şi cît mai aproape fizic 
de CI. 

Dacă se doreşte adaptarea opto¬ 
cuploarelor la funcţionare în regim 
inversat faţă de cel prezentat (obtu¬ 
rarea cu scurte iluminări), se va in¬ 
versa conectarea în schemă a lui 
FT1 cu R4, R5 şi a lui FT2 cu R 8 , R9. 
Realizînd întregul montaj pe cablaj 
dublu placat, rezultă un ansamblu 
de mici dimensiuni, compact şi fia¬ 
bil, ale cărui aplicaţii se pot extinde 
pînă la înlocuirea contorului meca¬ 
nic al magnetofonului cu unul elec¬ 
tronic. care, dincolo de aspect şi 


t) 4192 

I J-f-fJ TŢ- 

B Qq Q A COGJQr,QDGND 



&nsj 


GND 


precizie, oferă şi posibilităţi intere¬ 
sante de automatizare a funcţion㬠
rii aparatului. 

Semnificaţia notaţiilor de pe 
schemă este cea consacrată, şi 
anume: 

CU — count up — numără direct; 
CD — count down — numără in¬ 
vers; 

CR — carry — ieşire de transport, 
trece în zero la atingerea numărului 
maxim de impulsuri stocate în re¬ 
gim de numărare directă; 

BR - 5 - borrow — ieşire de împru¬ 
mut, trece în zero la atingerea nu¬ 
mărului maxim de impulsuri sto¬ 
cate în regim de numărare inversă; 
CL — clear — intrare de ştergere 

— prin aplicarea nivelului 1 logic, 
şterge conţinutul numărătorului. 

COMPONENTE FOLOSITE 

Cil 4- CI3 — 3 x CDB447 sau 
Dl47; CI4 4- CI 6 — 3 x CDB4192; 
CI7 — CDB400; CI 8 — CDB472; 
CI9, CI10 — 2 x 0E555; TI — BC172, 
108 etc.; FT 1 , FT2 — 2 x ROL32; R1, 
R7 - 1 kH; R2, R4, R 8 — 2,2 kfl; R3 

— 820 fl; R5, R9 — 200 kH; R 6 — 
50 fl 4 - 10 fl; CI, C3 - 1 nF; C2, C4 

— 10 nF. 

BIBLIOGRAFIE 

1 . Circuite integrate digitale, Gh. 
M. Ştefan, I.V. Drăghici, T. Mu- 
reşan, E. Barbu 

2. Semiconductoare şi aplicaţii, 
Z. Schlett, I. Hoffman, A. Cîmpeanu 

3. Manual de utilizare, I.P.R.S.- 
Băneasa 

4. Colecţia revistei „Tehnium", 
1979—1987 



CI1-CI3 

CI4-CI6 


CI7+CI9 


C110 


TEHNIUM 1/1989 


17 














o 


Majoritatea magnetofoanelor şi 
casetofoanelor sînt prevăzute cu 
contoare mecanice, care pot fi 
aduse la zero dar nu pot fi iniţiali¬ 
zate. 

Iniţializarea contorului este utilă 
atunci cînd se schimbă banda sau 
caseta, fără ca aceasta să fie deru¬ 
lată în întregime. în această si¬ 
tuaţie, pentru realizarea concor¬ 
danţei între bandă ş?i contor, banda 
trebuie derulată pînă la capăt şi 
apoi contorul adus la zero. 

Pentru a evita aceste operaţii re¬ 
lativ supărătoare, ar fi foarte util 
dacă ar putea fi încărcat contorul 
direct, cu un număr corespunzător 
poziţiei de pe bandă, deci iniţializat. 
Realizarea acestui deziderat este 
chiar obiectul articolului de faţă. 

în esenţă, contorul propus este 
un microcalculator comandat să 
execute adunări şi scăderi succe¬ 
sive pentru rulare, respectiv deru¬ 
lare. Nu se poate folosi orice calcu¬ 
lator, ci numai unul care execută 
operaţii succesive prin simpla ap㬠
sare a tastei corespunzătoare. De 


Prof. M1HA1 TOOSCĂ, Cluj-Napoca 


exemplu, dacă se execută operaţia 
UI 0 CD 0 . pe ecranul de afişaj 
trebuie să apară cifra 2. La o nouă 
acţionare a tastei 0 apare cifra 3, 
apoi 4 etc. 

La apăsarea repetată a tastei [~-j , 
din numărul afişat se va scădea pe 
rînd cîte o unitate. 

Dacă acum se aduce calculatorul 
la zero, iar apoi se iniţializează, de 
exemplu 0 0 0 0 0- la fie " 
care acţionare a tastei 0 la afişaj 
se obţine 426, 427 etc., iar la acţio¬ 
narea tastei 0 se va obţine 424, 
423 etc. 

Deci, ia un astfel de calculator, 
numărul ce trebuie adunat sau 
scăzut, în cazul nostru cifra 1, nu 
trebuie introdus după efectuarea 
fiecărei operaţii, ci numai o singură 
dată, la început. 

La contorul de faţă, comanda 
operaţiilor de adunare şi scădere se 
face automat, prin intermediul unei 


interfeţe fotoelectrice. Schema 
electrică şi modul de conectare la 
calculator sînt prezentate în figura 1. 

Rolul de taste electronice îl joacă 
tranzistoarele TI şi T2, legate în pa¬ 
ralel cu tastele 0 şi 0 . Ele intră 
în conducţie atunci cînd fototran- 
zistoarele FT1, respectiv FT2, sînt 
iluminate. La iluminarea numai a lui 
FT1 se comandă adunarea, iar la 
iluminarea numai a lui FT2 se co¬ 
mandă scăderea. Dacă se ilumi¬ 
nează mai întîi FT1, iar apoi, fără a-l 
obtura, se iluminează şi FT2, co¬ 
manda lui T2 nu mai este preluată 
de calculator, deci acesta efectu¬ 
ează adunarea. Invers, la ilumina¬ 
rea lui FT2 şi apoi a lui FT1 se co¬ 
mandă scăderea. 

Această proprietate este folosită 
pentru selecţionarea automată a 
operaţiilor „+“ sau în funcţie 
de sensul de deplasare. Pentru 
aceasta, FT1 şi FT2 sînt dispuse în 
linie, în faţa unei surse de lumină, 
iar discul obturator trebuie să aibă 
atît fanta, cît şi zona opacă mai mari 


decît distanţa dintre fototranzis- 
toare (fig. 2). La trecerea intr-un 
sens se comandă adunarea, iar la 
trecerea în sens contrar scăderea. 

Din punct de vedere constructiv, 
în primul rînd trebuie găsit un cal¬ 
culator care corespunde cerinţelor 
expuse la început, iar apoi se depis¬ 
tează traseele de pe cablajul impri¬ 
mat care corespund tastelor 0 şi 
0 şi se face legătura cu interfaţa. 
Efectuarea acestor legături lasă 
calculatorul intact, acesta putînd 
opera cu toate funcţiile de care dis¬ 
pune, dar numai cînd fototranzis- 
toarele nu sînt iluminate. Personal 
am folosit un calculator „Privileg 
beginner", iar montajul electronic 
l-am construit cu piese ce se g㬠
sesc în setul de montaje produs de 
I.P.R.S., „Lampă automată de sem¬ 
nalizare". Discul obturator se fi¬ 
xează pe tamburul colector ai mag¬ 
netofonului. 

în timpul ştergerii şi iniţializării, 
fototranzistoarele nu trebuie să fie 
iluminate. De aceea, în circuitul 
sursei de lumină se va conecta un 
buton (fără reţinere, cu contactele 
„norma! închise"), care se va apăsa 
în aceste momente. 

Pe lîngă avantajele expuse la în¬ 
ceput, acest contor se impune şi 
■ printr-un aspect estetic plăcut. 


NS A 1166 
534P 


BC140 EFD108 




şi N2 punctul negru indică începu¬ 
tul înfăşurării. 


La capete, montajul are două 
borne (4- şi -) pentru 15 V, iar din 


Prin folosirea de componente mi- carcasa convertorului se scoate un 


Acest convertor de tensiune care 
înlocuieşte bateria de 15 V se ata¬ 
şează la aparatul de măsură de tip 
„MAVO-35" 

în principiu, funcţionarea con¬ 
vertorului constă în producerea 
unei tensiuni alternative din tensiu¬ 
nea continuă de 1,5 V şi transforma¬ 
rea ei în tensiune continuă de 15 V. 

La închiderea întrerupătorului K, 
convertorul este alimentat de la po¬ 
lul „+“ al pilei R-20 începînd instan¬ 
taneu funcţionarea sa. Prin modul 
de conectare a celor două tranzis- 
toare la înfăşurările NI şi N2 şi prin 
polarizarea lor în curent continuu 
apare o tensiune alternativă de or¬ 
dinul zecilor de kilohertzi, ce se in¬ 
duce în înfăşurarea N3. De pe 
această înfăşurare tensiunea alter¬ 
nativă este redresată cu dioda 
EFD108, stabilizată cu dioda PL15Z 
la 15 V şi în final filtrată cu conden¬ 
satorul de 10 juF. 

Cele trei înfăşurări se realizează 
pe un miez de ferită tip 014 x 8 (oală 
de ferită cu diametrul exterior de 14 
mm şi grosimea de 8 mm) şi au ur¬ 
mătoarele date; NI — 2x3 spire 


GHERAS3M PRĂJEA 

CuEm 0 0,2 mm; N2 — 2x1,5 spire 
CuEm 0 0,1 mm; N3 — 75 spire 
CuEm 0 0,1 mm. La înfăşurările NI 


niatură (R1 şi R2 de 0,25 W, CI şi C2 
cu tantal) şi realizarea montajului 
„în spaţiu", convertorul se poate în- 


fir folosit pentru alimentarea cu 
+1,5 V, care se va conecta la între¬ 
rupătorul K (bornele -1,5 V şi -15 V 


corpora într-o minicarcasă a bate- sînt comune prin construcţia apa- 


riei de 15 V, originală. 


râtului „MAVO-35"). 


8 ji f ? Jt *— I M 

Ri t i-n»—si 

!- i —L—— 0 m 

teoLRl 

*—i st- I r 


2*£Ff 323 


JFb FL ■ 
[ ros / 5 Z, 


4IT 








SONDA 


SANDU DORU, YOSCXY, 
Boldeşti-Scâieni 

3 

Testerul prezentat este deosebit de efi¬ 
cient în depanarea montajelor cu circuite' 
TTL, datorită faptului că afişează pe ecra¬ 
nul unui osciloscop obişnuit nivelurile lo¬ 
gice de pe toţi pinii unui integrat cu pînă la 
16 terminale, în mod instantaneu şi dina¬ 
mic. 

Schema prezentată este foarte simplă şi 
uşor de realizat. Un multiplexor 16/1 cu¬ 
lege informaţiile de la pinii integratului 
testat şi le trimite serie către intrarea „Y“ a 
osciloscopului. Aceasta se produce pe 
parcursul unui ciclu complet al numărăto¬ 
rului CDB493, ce primeşte impulsuri în pi¬ 
nul 14 de la oscilatorul realizat cu trei porţi 
ale unui CDB400. Tot tensiunile din ieşirile 
numărătorului împreună cu reţeaua rezis- 
tivă R/2R formează semnalul în trepte ce 
se aplică pe intrarea externă „X“ a oscilo¬ 
scopului, necesar baleierii orizontale a 
acestuia. Pinii integratului testat apar pe 
ecranul osciloscopului sub forma reală 
(două rînduri suprapuse de cîte 8 puncte), 
cu ordinea numerotării lor în catalog (ve¬ 
dere de sus). Sonda se alimentează cu 
tensiune de +5 V din montajul testat. 

Două situaţii de reprezentare a niveluri¬ 
lor logice „L“ şi „H" sînt arătate în figurile 
A şi B: 

L=0 şi H=1 — în logică pozitivă; 

L=1 şi H=0 — în logică negativă. 




Încărcător automat 


PINUL— 1,2,3,45,6,9,11,1314,15,16=H 
-7,8,10,12=1 


PINUL-1,3,4,6,7,9,10,12,13,14,15,16—H 
—2,5,8,11 = L 




ClŞTIG VARIABIL 

Ing. VASILE CIOBĂNITĂ 


3 R 




Un amplificator operaţional cu 
cîştig şi semn variabil se arată în fi¬ 
gura 1. Amplificarea în tensiune 
poate lua orice valoare cuprinsă în¬ 
tre — 1 şi +1. Expresia acesteia este: 

A = 2 ( 1-2 k ) 
u (1+k)(2-k) 

Valoarea lui k este cuprinsă între 
0 şi 1 şi depinde de poziţia cursoru¬ 
lui potenţiometrului. Valoarea aces¬ 
tuia este egală cu cea a rezistenţe¬ 
lor notate cu R. 

în figura 2 s-a reprezentat grafic 
variaţia amplificării în funcţie de va¬ 
loarea k. Amplificatorul operaţional 
se alimentează cu tensiuni sime¬ 
trice. 


FUNCŢIONAREA MONTAJULUI 

La conectarea unei baterii des¬ 
cărcate, dioda D2 este blocată, la 
fel şi tranzistorul T3. Prin R4 este 
polarizat tranzistorul T2, care asi¬ 
gură un curent de bază tranzistoru¬ 
lui TI. Curentul de încărcare este li¬ 
mitat de căderea de tensiune pe Rl. 
în momentul în care bateria este în¬ 
cărcată, dioda D2 conduce şi pola¬ 
rizează tranzistorul T3; acesta blo¬ 
chează tranzistorul T2, care îl blo¬ 
chează pe TI. 

Becul L asigură un' curent de des¬ 
cărcare de cca 0,2 A, necesar pen¬ 
tru evitarea sulfatării bateriei, el fi¬ 
ind montat ia ieşirea încărcătorului. 
Condensatorul CI asigură pornirea 
montajului fără bateria conectată. 

REGLAREA MONTAJULUI 

Se leagă la ieşirea încărcătorului 
un condensator electrolitic de 
4 700 mF/ 25 V şi din R5 se reglează 
tensiunea pe acest condensator la 
14,2 V. 



Mă numesc Bonfert H. Kurt şi sînt 
lăcătuş mecanic la întreprinderea 
„Balanţa ll"-Sibiu. Ca pasionat 
electronist amator, urmăresc cu in¬ 
teres fiecare nouă apariţie a revistei 
„Tehnium", care lună de lună este 
foarte diversă şi interesantă. 

Mereu preocupat să aplic elec¬ 
tronica în practică, am realizat un 
montaj pe care îl trimit pentru o 
eventuală publicare în revista „Teh¬ 
nium". Este vorba despre un în¬ 
cărcător automat pentru bateria de 
acumulatoare de 12 V. Montajul a 
fost realizat de mine şi funcţio¬ 
nează de cîteva luni fără întreru¬ 
pere la o instalaţie de iluminare de 
siguranţă de 12 V. Acest montaj asi¬ 
gură deconectarea automată a ba¬ 
teriei ia sfîrşitul ciclului de în¬ 
cărcare, reconectarea bateriei la 
scăderea tensiunii şi este protejat la 
scurtcircuit şi la inversarea polarit㬠
ţii pe ieşire. Curentul maxim de în¬ 
cărcare a fost ales de 5 A, suficient 
şi pentru o baterie de 45 + 90 Ah. 


TEHNIUM 1/1989 


m 







.. . MI Bl 


Aparatul descris este destinat 
testării blitz-urilor în condiţii de 
laborator. El măsoară punctual, în 
lumină incidenţă, iluminarea pro¬ 
dusă de lampa fulger la o distanţă 
aleasă de operator. Rezultatele sînt 
afişate digital, în unităţi arbitrare. 
Interpretarea rezultatelor este mai 
laborioasă întrucît necesită cîteva 
calcule, dar precizia şi posibilităţile 
de lucru sînt mai mari decît în cazul 
flash-metrelor destinate amatori¬ 
lor. 

Testarea lămpilor fulger necesită 
un traductor optoelectronic cu timp 
mic de răspuns, deoarece durata 
totală a iluminării cu astfel de surse 
este cuprinsă în domeniul 1/50 000 
s (blitz electronic cu computer) 
pînă la 1/4 s (becuri cu magneziu). 
O fotodiodă cu siliciu tip ROL22 sa¬ 
tisface această condiţie, deoarece 
timpul său de răspuns este de ordi¬ 
nul a 1 (jls. 

în schemă (fig. 1) se foloseşte 
proprietatea curentului invers ai fo¬ 


oh. bAluţA, e. cArbunescu 


todiodei FD de a fi direct proporţio¬ 
nal cu iluminarea zonei fotosensi- 
bile. Acest curent încarcă conden¬ 
satorul CI. Tensiunea la bornele 
condensatorului va fi proporţională 
cu valoarea curentului de încărcare 
şi cu timpul cît a circulat acest cu¬ 
rent. Aşadar, tensiunea finală va fi 
proporţională cu puterea lumi¬ 
noasă X timpul = energia lumi¬ 
noasă a impulsului furnizat de blitz. 

Citirea acestei tensiuni finale se 
face digital, cu ajutorul convertoru¬ 
lui analog-digital realizat cu Cil. In¬ 
trarea sa are o impedanţă ridicată şi 
nu afectează practic circuitul de în¬ 
cărcare. Cil — integrat pe scară 
largă — conţine toate etajele nece¬ 
sare conversiei tensiunii continue 
din intervalul 0—999 mV în semnale 
logice TTL pentru comanda multi- 
plexată a trei elemente de afişare cu 
LED-uri avînd anodu! comun. De¬ 
scrierea mai detaliată a circuitului a 
fost dată în „Tehnium" nr. 4/1988, 
pagina 3. Distingem următoarele 
elemente: condensatorul de inte¬ 
grare C2, potenţiometrul P care 
permite reglarea indicaţiei 000 cînd 
intrarea 11 este la masă şi rezistorul 
R3 pentru reglarea indicaţiei ma¬ 
xime (nu este esenţială în cazul 
nostru, indicaţiile fiind arbitrare). 
Aplicarea pe pinul 6 a unei tensiuni 
externe de 0,8—1,6 V produce men¬ 
ţinerea valorii afişate pentru o du¬ 
rată nelimitată (memorarea sa). 

Un decodor BCD — 7 segmente 
(CI2) asigură comanda catozilor 
celor trei elemente de afişare 
Al—A3. Tranzistoarele TI—T3 per¬ 
mit aprinderea succesivă a cifrelor, 
în ritmul comandat de CM, prin ali¬ 
mentarea pe rînd a anozilor. 

Remarcăm existenţa în schemă a 
două comutatoare. K1 scurtcircui¬ 
tează pe CI înaintea începerii 
măsurătorii (poziţia 1) şi comandă 
declanşarea blitz-ului (poziţia 2). 
Trecerea lui K2 în poziţia 2 deter¬ 
mină memorarea valorii tensiunii 
critice la bornele lui CI şi se efectu¬ 
ează după declanşarea impulsului 
luminos. 

Comutatoarele K1 şi K2, împre¬ 


ună cu borna de sincronizare pen¬ 
tru blitz, sînt montate într-o cutie de 
comandă ce se conectează la restu 
montajului printr-un cablu flexibil 
cu patru fire de circa 5 m lungime. O 
sugestie este prezentată în figura 2, 
unde s-au folosit comutatoare cu 
translaţie, montate într-un tub de 
plastic destinat... păstrării periuţei 
de dinţi. 

Cîteva cuvinte despre borna de 
sincronizare cu blitz-ul. Ea poate fi 
de tip coaxial, specifică pentru blitz¬ 
urile cu cablu de sincronizare, sau 
pot fi două contacte situate într-o 
glisieră identică cu cea care serveşte 
la fixarea blitz-ului pe aparatele foto. 
Ambele tipuri de borne sînt refolo- 
site de la aparate foto deteriorate 
sau se confecţionează de către con¬ 
structor. 

într-o variantă mai simplă se 
poate renunţa complet la borna de 
sincronizare, rămînînd ca declan¬ 
şarea blitz-ului să fie făcută ma¬ 
nual, de la butonul de test al aces¬ 
tuia. De altfel, există aparate cu 
blitz încorporat, la care nu este po¬ 
sibilă acţionarea blitz-ului prin con¬ 
tact electric, ci doar prin declanşa¬ 
rea obturatorului. în astfel de cazuri 
declanşarea manuală este singura 
soluţie. 


sincro blitz 


Montajul se alimentează la 6 V 
tensiune stabilizată, consumul fiind 
sub 0,2 A. 

Procedura de lucru cu testerul 

Montajul se amplasează la o extre¬ 
mitate a camerei, avînd fotodioda şi 
afişajul îndreptate spre operator. 
Blitz-ul se aşază pe un suport (masă 
etc.) în cameră, la aceeaşi înălţime 
cu fotodioda şi la o distanţă oare¬ 
care (1—4 m) faţă de tester. Opera¬ 
torul, situat în spatele blitz-ului, ma¬ 
nevrează comutatoarele cutiei de 
comandă şi — dacă este cazul — de¬ 
clanşează manual blitz-ul. 

Iluminarea ambiantă în cameră 
trebuie să fie cît mai redusă pentru 
a nu influenţa măsurătoarea. Este 
preferabilă lipsa mobilierului şi a al¬ 
tor obiecte în încăoere, pentru a nu 




crea neuniformităţi de iluminare. 
Pereţii, tavanul şi podeaua ar trebu ! 
să aibă o reflectanţă medie, pentru 
ca să nu acţioneze în sensul creşte¬ 
rii sau micşorării excesive a luminii 
reflectate care ajunge pe fotodiodă 
împreună cu lumina directă. Deoa¬ 
rece este puţin probabil că se va 
amenaja o cameră specială pentru 
teste, măsurătorile efectuate în 
condiţii reale vor avea un grad de 
eroare inerent. 

Măsurătoarea începe prin trecerea 
lui K1 în poziţia 2. Apoi se declan¬ 
şează blitz-ul (automat, dacă este 
conectat la borna de sincronizare 
sau prin intervenţia 'operatorului, 
dacă nu poate fi conectat). Dup4 
circa 0,5 secunde de la declanşare 
se trece şi K2 în poziţia 2. Se citeşte 
apoi valoarea afişată pe display. 

Pentru o nouă măsurătoare se 
trec ambele comutatoare în poziţia 
1 şi se reia ciclul descris. 

In funcţie de distanţa bliîz-foto- 
iiodă, energia luminoasă eliberată 
ia declanşarea fulgerului, eficacita¬ 
tea reflectorului si ferestrei disper- 
sante a lămpii, se obţin pe afişaj nu¬ 
mere arbitrare, direct proporţionale 
cu iluminarea primită la suprafaţa 
fotosensibiiă a fotodiodei. Interpre¬ 
tarea acestor indicaţii va fi dată în 
partea a doua a articolului. Vom 
alege astfel de distanţe blitz-tester 
încît indicaţiile să se situeze în do¬ 
meniul 50—999. Valorile mai mici 
sînt nerecomandabile deoarece se 
apropie de eroarea (de ordinul a 5 
unităţi) care este de aşteptat 
aproape totdeauna din cauza lumi¬ 
nii ambiante, curentului de întune¬ 
ric al fotodiodei etc. Putem evalua 
această eroare efectuînd o măsur㬠
toare fără declanşarea blitz-ului 
(deci numai prin manevrarea lui K1 
şi K2 la interval de 0,5 secunde). Va¬ 
loarea citită în aceste condiţii poate 
fi scăzută din măsurătorile reale 
sau se poate regla din P un offset 
iniţial egal cu eroarea, dar negativ. 

Să reţinem faptul că trebuie acor¬ 
dată mare atenţie ritmului în care se 
fac declanşările blitz-ului! Din 
cauza rapidităţii citirii rezultatelor, 
există totdeauna tendinţa operato¬ 


i ifl 

6 V ± 


^ r 


■ 7,10 6 5 - 

■11 3 - 

- 13 4 - 


[^4 


75 r 

12 16 \- 


rului de a repeta testele într-un ritm 
rapid. Aceasta poate duce la distru¬ 
gerea termică a tubului, reflectoru¬ 
lui sau unor componente ale ali¬ 
mentatorului. Sînt recomandabile 
un interval minim de 15 secunde în¬ 
tre declanşările succesive şi o 
pauză de 10 minute după fiecare 
serie de 10 declanşări. 


Cum se interpretează rezultatele 
măsurătorilor efectuate cu teste¬ 
rul? Sînt posibile mai multe tipuri de 
determinări, fiecare avînd un mod 
specific de interpretare. 

Determinarea energiei lumi- 
noase a unui tub de blitz 

Pentru măsurătoare, tubul res¬ 
pectiv, fără reflector sau alte acce¬ 
sorii care împiedică distribuirea 
uniformă a luminii în spaţiul încon¬ 
jurător, se fixează pe un suport, la o 
distanţă astfel aleasă faţă de tester 
încît după aprindere (în condiţii no¬ 
minale de alimentare) să se obţină o 
indicaţie semnificativă Ix. 

Se face apoi o altă determinare, 
pentru un alt tub (etalon), a cărui 
energie luminoasă Ee este cunos¬ 
cută. Vom menţine strict acelaşi 
amplasament al tubului, dar condi¬ 
ţiile de alimentare vor fi acum adec¬ 
vate tubului etalon. Se va obţine in¬ 
dicaţia le. Energia Ex a tubului ne¬ 
cunoscut rezultă din relaţia: 

Ix Ex 


Exemplu. Tubul sovietic M0K — 
120, alimentat de un condensator 
de 2 700 mF. încărcat la 300 V, are o 
energie luminoasă/impuls de 2 500 
lumeni-secundă. Dacă testerul nos¬ 
tru indică le=400 pentru energia 
Ee=2 500 Im.s, iar pentru un tub 
necunoscut — alimentat în condiţiile 
sale nominale — se obţine indicaţia 
lx=8Q0, atunci rezultă energia 
luminoasă Ex a tubului necunoscut: 

I y Pp 

Ex = —— = 5 000 im.s 

le ../fi 


o o o 
u u u 

Aj Â2 Aş 


sincro 4) 
blitz T 


TEHNIUM 1/1989; 






11/12 1 

1,2 

1,4 

1,7 2 

2,8 4 

5,6 8 

11 

16 22 

32 

D 0 

0,25 

0,5 

0,75 1 

1,5 2 

2,5 3 

3,5 

4 4,5 

5 


Raportul indicaţiilor 

1 2 3 4 5 6 8 10 

12 14 

16 20 

(Raportul numerelor- S 

ghid 

1 1,4 1,7 2 2,2 2,5 2,8 3,2 

3,5 3,8 

4 4,5 


Determinarea variaţiilor de ilumi¬ 
nare obţinute cu un blitz în diverse 
condiţii 

Este util să cunoaştem cu cîte 
procente scade iluminarea subiec¬ 
tului la marginile cîmpului „uni¬ 
form" iluminat pe care îl reclamă 
producătorul, cu cît scade ilumina¬ 
rea generală dacă în loc de baterii 
Leclanchă (1,5 V/element) folosim 
pentru alimentare acumulatoare 
CdNi (1,2 V/element), dacă de¬ 
clanşăm imediat ce se aprinde be¬ 
cul de confirmare a încărcării con¬ 
densatorului, dacă aplicăm pe fe¬ 
reastra blitz-ului un ecran difuzant 
pentru mărirea unghiului acoperit, 
dacă la o lampă cu reflector reglabil 
trecem din poziţia „tele“ în poziţia 
„normal" şi „superangular" sau pur 
şi simplu dorim să verificăm repro- 
ductibilitatea iluminării la un şir de 
declanşări succesive. 

în toate aceste situaţii se vor 
efectua cîte două măsurători, men- 
ţinînd distanţa blitz-fotodiodă şi ce¬ 
lelalte condiţii constante şi variind 
numai parametrul a cărui influenţă 
dorim să o cunoaştem (înclinarea 
lămpii, tensiunea de alimentare etc.). 
Se vor obţine două indicaţii II şi 12, 
din care rezultă raportul R al ilumin¬ 
ărilor în cele dou' cazuri, exprimat 
în procente: 


R = 100 


Exemplu. Dacă la declanşarea 
îfectuată imediat ce s-a aprins 
semnalizatorul luminos al blitz-ului 
obţinem II = 400, iar la o declan¬ 
şare normală, cu condensatorul 
complet încărcat, obţinem 12 = 500, 
atunci rezultă că prin declanşarea 
„grăbită" s-a generat: 

400 

R = 100 ——= 80% 

500 

deci 80% din energia luminoasă ma¬ 
ximă. 

în practica fotografică este mai 
uşor de folosit exprimarea variaţii¬ 
lor de iluminare în trepte de dia¬ 
fragmă. Pentru aceasta vom folosi 
relaţia: 

D = !n —-/ In 2 

unde II şi 12 sînt indicaţiile testeru¬ 
lui, obţinute aşa cum am arătat mai 
sus, iar D este diferenţa de ilumi¬ 
nare, în trepte de diafragmă. 

Pentru cei care nu vor să apeleze 
la o tabelă de logaritmi sau la calcu¬ 
lator, în tabelul 1 sînt date valorile 
uzuale ale diferenţelor de iluminare 
în funcţie de raportul 11/12. 

Exemplu. Dacă pentru un blitz în 
condiţii normale se obţine indicaţia 


II = 800, iar prin aplicarea ecranu¬ 
lui difuzant de lumină indicaţia tes¬ 
terului scade la 12 = 400, rezultă o 
diferenţă de iluminare între cele 
două situaţii : 

D = -j— = 1 treaptă de diafragmă, 

deci în cel de-a! doilea caz trebuie 
deschisă diafragma cu o treaptă 
pentru a obţine o expunere iden¬ 
tică. 

O menţiune despre blitz-urile cu 
computer. La acestea se poate 
testa constanţa energiei luminoase 
furnizate, indiferent de distanţa 
blitz-subiect. Testul se face plasînd 
montajul pe un fundal uniform re¬ 
flectant (de exemplu, un perete). 
Precauţia este necesară pentru ca 
senzorul fotoelectric al blitz-ului, 
cu o directivitate unghiulară de 
20—30°, să „vadă" acelaşi tip de su¬ 
biect — uniform —, indiferent de 
distanţă. Printr-o serie de măsur㬠
tori se verifică cît este de constantă 
iluminarea subiectului pentru di¬ 
verse distanţe bîitz-subiect, în in¬ 
tervalul garantat de producător 
pentru fiecare diafragmă „compu¬ 
terizată". 

Determinarea raumărului-ghid al 
unui blitz 

Se impune mai întîi o explicaţie 
privind semnificaţia numărului- 
ghid. El este caracteristic fiecărui 
blitz şi permite determinarea, prin 
calcul, a diafragmei ce trebuie folo¬ 
sită la o distanţă dată între blitz şi 
subiect. 

Numărul-ghid N este produsul 
diafragmă-distanţă şi este indicat 
pentru o sensibilitate a filmului de 
100 ASA (21 DIN): 

N = D-l 

unde D este diafragma, mai exact 
indicele deschiderii relative f/d, 
care arată de cîte ori d (diametrul 
pupilei de intrare a obiectivului) 


este mai mic decît distanţa focala f, 
iar I este distanţa blitz-subiect, ex¬ 
primată în metri. 

De regulă, numărul-ghid indicat 
de fabricant nu este riguros valabil 
în practică, din cauza prezenţei 
unor suprafeţe reflectante (pereţi, 
tavan), a toleranţelor componente¬ 
lor utilizate la construcţia lămpii 
fulger, a uzurii progresive ş.a. De 
aceea se impune determinarea 
practică a valorii lui N. Operaţia se 
poate face prin probe pe film sau 
prin măsurarea cu testerul descris. 

Se foloseşte ca etalon un blitz cu 
număr-ghid Ne cunoscut cu preci¬ 
zie şi verificat (prin probe pe film) în 
condiţiile camerei unde au ioc 
măsurătorile cu testerul. Pentru o 
anumită distanţă între lampă şi fo¬ 
todiodă se obţine indicaţia le. Relu- 
înd apoi măsurătoarea cu blitz-ul 
necunoscut, situat la aceeaşi dis¬ 
tanţă, se obţine Ix. Numărul-ghid 
necunoscut Nx se determină din re¬ 
laţia : 


■Vi 


In tabelul 2 sînt date cîteva valori 
orientative pentru cei care doresc 
să evite calculele mai complicate. 

Exemplu. Folosind un blitz cu 
numărul-ghid Ne=16, se obţine in¬ 
dicaţia le=300. Un blitz necunos¬ 
cut, în aceleaşi condiţii de ampla¬ 
sare, dă indicaţia lx=900. Rezultă 
numărul-ghid al blitz-ului necunos¬ 
cut: 


Nx 


-Vi- 


16 x 1,7«27. 


LISTA DE PIESE : 

Cil = C520D; CI2 = CDB447; 
Al—A3 = MDE2104V; TI—T3 = 
BC251B; FD = ROL22; D = 1N4003; 
R1 = 51 fi; R2 = 10 Mfi; R3 = 15 kfi; 
R4,5 = 5,1 kfi; R6 = 6,8 kfi; R7-10 = 
1,8 kfi; R11-14 = 12 kfi; R15-21 = 
120 fi; P = 10 kfi; C1 = 4 M F; C2 = 
0,22 mF; C3 = 100 mF/10 V. 


^ g,*.. 


T-1 

ORWO 520 

ORWO 525 

m /■% §N| i 

ORWO A901 

2 g 

2 g 

2 g 


(produs de dedurizare a apei) 
Tiouree 

2 g 

5 g 

5 g 

v. cAliimescu 

Bromură de potasiu 


40 g 

40 g 


Hidroxid de sodiu, soluţie 10% 

— 

30 ml 

— 

două soluţii este re- 

Hidroxid de sodiu 

2 g 

— 

15 g 

Apă (fiartă şi răcită) 

1 000 ml 

1 000 ml 

1 000 ml 


REŢETE DE VII 

IN BRUN 


ţeta AGFA 518. 

Soluţia A Tiosulfat de sodiu .100 g 

Alaun de potasiu . 40 g 

Apă . 750 ml 

Soluţia B Azotat de argint . 0,5g 

Apă . 10 ml 

Cele două soluţii se amestecă cu cîteva ore înaintea utilizării (fără să se 
filtreze) şi se virează fotografia la caid, respectiv într-o tavă metalică (inox 
sau emailată) la 50—60°C. Durata virării se determină prin probe, fiind de 
regulă de cca 10 minute. 

Eventualele depuneri de sulf se îndepărtează sub jet de apă. 

Fotografia virată se spală bine. 

Reţeta AGFA *18 este un exemplu de procedeu direct. 

Pe cale indirectă, respectiv prin albire iniţială şi virare ulterioară într-o 
altă soluţie, propunem în continuare cîteva soluţii. 

Pentru albire în cazul virării indirecte se poate folosi una din următoa¬ 
rele soluţii: 

(AGFA 510) 

1 2 3 


Fericianură de potasiu 45 g 30 g 60 g 

Bromură de potasiu 15 g 10 g 4 g 

Apă pînă la 1 000 ml 1 000 ml 1 000 ml 

Fotografiile care se albesc se vor uda în prealabil. După albire se vor 
spăla energic în apă curgătoare pînă la dispariţia culorii galbene dată de fe- 
ricianura de potasiu. 

Virarea se face într-o soluţie cu monosuifură de sodiu: 

Soluţie monosuifură de sodiu 20% .. 50 ml 

Apă... 1 000 ml 

Fotografia virată se spală bine cca 30 de minute. Concentraţia soluţiei 
poate fi modificată; ca principiu, tonurile de brun sînt mai calde la concen¬ 
traţii mai mici şi mai reci la concentraţii mai ridicate. 

Virarea în brun se realizează, de asemenea, în soluţii cu tiouree. O astfel 
de soluţie este cea de mai jos: 

Tiouree . 2 g 

Carbonat de sodiu . 100 g 

Apă .pînă la 1 000 ml 

Albirea se face într-o soluţie cu fericianură de potasiu. 

Prin ridicarea pH-ului soluţiei se obţin tonuri mai reci. Astfel de soluţii 
cuprind hidroxid de sodiu în loc de carbonat. După ORWO redăm trei re¬ 
ţete: 


Albirea se tace într-una din soluţiile date cu Tencianură de potasiu sau, 
pentru a obţine tonuri mai calde, în următoarea soluţie care conţine şi bi- 
cromat de potasiu: 

Bicromat de potasiu .22 g 

Fericianură de potasiu . 30 g 

Bromură de potasiu . 16 g 

Apă... 1 000 ml 

O modalitate simplă de virare în brun este şi următoarea: 

Soluţia de albire 

Acid clorhidric concentrat .18 ml 

Bicromat de potasiu . 10 g 

Apă..... pînă la 1 000 ml 

Soluţia de virare 

Apă... 1 000 ml 

Sulfură de sodiu . 10 g 

Imaginea virată conţine pe lîngă suifură de argint şi sulfură de crom. 

Prin utilizarea unei soluţii de albire cu mercur se pot obţine virări brune 
într-o plajă largă de tonuri. Soluţia de albire se obţine din amestecul ur¬ 
mătoarelor două soluţii: 

Soluţia A Fericianură de potasiu . 30 g 

Bromură de potasiu . 45 g 

Apă . 250 ml 

Soluţia B Clorură mercuricâ . 4 g 

Bromură de potasiu . 4 g 

Apă.150 ml 

Raportul de amestecare este în funcţie de tonul care se doreşte a fi obţi-_ 
nut conform tabelului: 



j Sepia cald 

Sepia 

Negru cald 

Negru intens 

Soluţia A 

10 ml 

10 ml 

10 ml 

10 ml 

Soluţia B 

- 

5 ml 

10 ml 

30 ml 

Apă 

120 ml 

120 ml 

160 ml 

160 ml 


Virarea se face în soluţia de sulfură de sodiu 10% dată anterior. Durata 
suifurării este în funcţie de momentul obţinerii tonului dorit. Fotografia al¬ 
bită se spală şi se clăteşte de cîteva ori într-o soluţie de acid clorhidric 1% 
pentru eliminarea eventualelor resturi de clorură mercurică, după care se 
spală iarăşi înaintea introducerii în soluţia de sulfură de sodiu 































REGULATOR 

IE 

rtiii i mm 


Elementul de detectare a tempe¬ 
raturii unui lichid (apă, în special).îl 
constituie termistorul cu • valoarea 
rezistivă de 10 kO la 25°C. 

Cînd temperatura scade sub o 
anumită valoare prestabilită, releul 
se eliberează şi rezistenţa de în¬ 
călzire R primeşte alimentare. 

Transformatorul trebuie să debi¬ 
teze în secundar 16 V la un curent 
de 250 mA. 

ELEKTRON, 9/1988 




Schema electrică prezentată este a unui mag¬ 
netofon care poate folosi partea mecanică a unui 
magnetofon vechi. Este prevăzut a lucra pe vi¬ 
teza de 9,53 cm/s, redînd o bandă de frecvenţe 
cuprinsă între 50 şi 8-000 Hz. De remarcat că 
schema este concepută pentru înregistrare-re- 
dare monofonică. 

Primele două etaje formează un preamplifica- 
tor cu zgomot mic, după care urmează potenţio- 
metrui de reglare a volumului atît la redare, cît şi 
la înregistrare. Etajul cu tranzistorul T3 este 
preamplificator la redare şi etaj final corector la 
înregistrare. 

La înregistrare apare în circuit bobina LI, con¬ 
struită pe un miez de ferită, care conţine 200 de 
spire CuEm 0,12. 

Oscilatorul de ştergere şi premagnetizare lu¬ 
crează pe aproximativ 40 kHz. Acest etaj poate 
folosi un transformator gata confecţionat sau se 
construieşte într-o oală de ferită în care înfăşura¬ 
rea primară are 160 de spire CuEm 0,25 cu prize 
la spira 40 şi 100 (de la masă), iar înfăşurarea se¬ 
cundară are 120 de spire CuEm cu aceeaşi sîrmă. 

Capul magnetic de înregistrare este de tipul 
folosit la magnetofonul „Orbita", iar capul de 
ştergere de la magnetofonul „lauza". 

RADIO, 1/1974 



Montajul debitează o putere de 
25 W pe o sarcină de 4 fi, reprodu- 
cînd o bandă de frecvenţe cuprinsă 
între 5 Hz şi 45 kHz, cu un coeficient 
maxim de distorsiuni de 0,1%. 

Se observă că atît preamplificato- 
ruj (circuitul Al 09), cît şi etajele cu 
tranzisioare sînt alimentate cu ten¬ 
siune diferenţială. 

RADIO FERNZEHEN 
ELEKTRONIK, 11/1977 


Colectivul redacţional al revistei 
„Tehnium“ aduce călduroase mulţumiri 
tuturor colaboratorilor şi cititorilor care 
au avut amabilitatea să-i adreseze feli¬ 
citări cu ocazia Zilei Republicii şi a 
Anului Nou 1989. 



Vfă SFim 



22 


TPHWII IM 1/1QRQ 










PUBLICITATE □ PUBLICITATE □ PUBLICITATE □ PUBLICITATE □ PUBLICITATE □ PUBl 


RADIORECEPTOARE 



STAŢIONARE 


Sensibilitate, selectivitate, au¬ 
diţie clară şi plăcută, cît şi ali¬ 
mentare economică la reţeaua 
electrică sau Sa baterii sînt ca¬ 
lităţi care fac ca radioreceptoa¬ 
rele staţionare şi portabile să fie 
utile atîî în casă, cît şi la dru¬ 
meţie. 

Dintre multiplele tipuri de ra¬ 
dioreceptoare staţionare sau 
portabile produse de întreprin¬ 
derea „Tehnoton“, magazinele 
de profil sau raioanele de spe¬ 
cialitate ale comerţului de stat vă 
oferă spre alegere următoarele: 



game de undă: UL: 150—260 
kHz; UM: 525—1 605 kHz; US: 
5,95—14 MHz; UUS: 65—73 
MHz; 

puterea de ieşire maximă: min. 
4 W/4 fi; 

sensibilitate în AF pentru pute¬ 
rea de ieşire standard: 

— la ’ intrarea de picup: 
100 mV/470 fi; 

— Sa intrarea de magnetofon: 
100 m V/470 kfl; 

consumul de la reţeaua de ali¬ 
mentare: max. 20 VA; 
alimentare: la reţeaua de 220 V/ 
+5% — 1 Q%/50 Hz; 
dimensiuni: 575 x 150 x 215 mm; 
greutate: 5 kg 
preţ: 1 300 lei 


game de undă: UL şi UM; 
alimentare: ia reţeaua de 220 V/ 
50 Hz sau 4 baterii R20 (4 x 1,5 V); 
greutate: 2,1 kg; 

dimensiuni: 280 x 164 x 109 mm; 
preţ: 600 lei 



(radiocasetofon auto stereo) 

alimentare: 12 V (de la acumula¬ 
torul auto); 

difuzoare: 2 x 4 W la 3 fi; 
radioreceptor monotonie cu: 
UL, UM şi UUS; 

casetofon stereofonic cu banda 
de frecvenţă de 80 — 10 000 Hz; 
preţ: 4 140 lei 


game de undă: UL şi UM; 
alimentare: la reţeaua de 220 V/ 
50 Hz sau 4 baterii R20 (4 x 1,5 V); 
greutate: 1,6 kg; 

dimensiuni: 290 x 83 x 146 mm; 
preţ: 600 lei 



(radioreceptor auto) 
game de undă: UL, UM, US; 
putere nominală la ieşire: 4 W; 
alimentare: 14 Vcc (baterie cu 
minusul legat la şasiul RR auto); 
dimensiuni: 175 x 168 x 51 mm; 
preţ: 1 330 lei 


TEHNIUM 1/1989 


91 






4Cf\ 



BACIU MUGUREL — Haţeg 
Vom publica în curînd un egalizor 
grafic mai simplu de realizat. 

PUŢUREANU DANIEL — jud. 
Dolj 

Vom publica schema solicitată. 

f TEFAN ŞTEFAN — Ploieşti 
chema radioreceptorului VEF 
206 a fost publicată în 9/1981. 

Nu deţinem adresa solicitată. 
BOLOCH ZOLTAN — Timişoara 
Pentru reproduceri stereo confec¬ 
ţionaţi două amplificatoare. 

LUCESCU VLAD — jud. Su¬ 
ceava 

Transformatoarele de linii impun 
o izolaţie foarte bună între straturile, 
bobinajului 

Aceste transformatoare se pot 
procura de la magazinele de specia¬ 
litate. 


Bălan ION — Dorohoi 

Luaţi legătura cu autorul cărţii 
prin intermediul editurii. 

TOADER DANIEL - Sibiu 

Str. Şerpuita 36, doreşte colecţia 
Tehnium 1980—1984 şi almanahu¬ 
rile Tehnium. 

PALIEVICI VASILE — Rădăuţi 

Dioda Gunn nu poate fi înlocuită 
cu alte componente. 

VILĂU GHEORGHE - Galaţi 

Abonamente se fac la oficiile 
P.T.T.R. 

Pe condensator este inscripţionat 
+ şi -. 

Tranzistorul 2N918 este apt pen¬ 
tru anţplificator TV. 

VÂTAŞESCU MIHAIL — Hune¬ 
doara 

Amplificatoarele de antenă cu tu¬ 
buri sînt practice în domeniul VHF 
şi mai greu de realizat în UHF. Vom 
publjca cele solicitate de dv. 

BARBULESCU LUCIAN - Bucu¬ 
reşti 

în televizor verificaţi contactele la 
butoanele de la selector. Construc¬ 
ţia unei staţii de emisie este permisă 


numai în baza unei autorizaţii. 

ENACHE FLORIAN — Constanţa 

Luaţi legătura cu radioclubul ju¬ 
deţean, telefon 54864. 

COMAN GHEORGHE — jud. Pra¬ 
hova 

Construiţi un divizor din două re- 
zistoare 900 kti şi 100 kn. Culegeţi 
semnal de pe 100 kfî. 

MARCU CONSTANTIN — Tg. 

Măgurele 

Tranzistoarele la care vă referiţi 
nu sînt interschimbabile. 

NITULESCU CRISTIAN — Brăila 

Montaţi potenţiometre cu valoarea 
de 25 kD. 

POPESCU ION — jud. Suceava 

Luaţi legătura cu reprezentanţa 
„Tehnoton" din judeţ la care apara¬ 
tul este în garanţie. 

MUNTEANU AURELIAN - jud. 
Vîlcea 

Folosiţi un factor de scurtare de 

0 ,& 

RĂSUCEANU RADU — Bucureşti 

La redacţie puteţi consulta colec¬ 
ţia revistei de unde să vă alegeţi ti¬ 
pul de antenă dorit. 


RADU CONSTANTIN - jud. Pra¬ 
hova 

Nu cunoaştem detaliile construc¬ 
tive ale casetofonului la care vă re¬ 
feriţi. 

GRĂDINARU IULIAN - Bacău 
Vom reveni asupra ceasurilor 
electronice. 

BEKESI LADISLAU - Timişoara 
Pentru construcţia staţiei de emi¬ 
sie trebuie să aveţi întîi autorizaţie. 
Cuarţul are frecvenţa de 32,768 kHz. 
GRIGORI ILIE — jud. Vîlcea 
Folosiţi antene şi amplificatoare 
din comerţ. 

CALCERIU RADU - Sibiu 
Nu deţinem schema electrică a 
ceasului electronic la care vă refe- 

riţi - I. M. 


Coperta 1 reprezintă o reali¬ 
zare de prestigiu a industriei 
electronice romaneşti — calcula¬ 
torul FELIX CUB,produs de I.C.E. 


6fi r|i| 7“ncT1 K? 


LUNGU ANDREI - Buzău 

Radioreceptorul staţionar „Mil- 
cov 7“-RST1-82, produs „Tehno- 
ton“, lucrează în gamele de unde 
medii şi lungi şi are o sensibilitate 
de 2 mV/m în UM şi 3 M V/m în UL. 


Valoarea frecvenţei intermediare 
este de 455 kHz şi poate debita o 
putere audio de cel puţin 0,6 W pe o 
sarcină de 5 O. 

Alimentarea se face din reţeaua 
de 220 V sau cu 6 V din baterii.