isa#
TEHNICĂ MODERNĂ ....
Program de grafică
unidimensională „VU-D“
Program de copiere
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Radiatorul tranzistorului de
putere
Reacţia negativă în
amplificatoare (continuare)
CQ-YO.
Amplificator liniar cu grila la
masă (continuare)
AUDIO
Casetofoane numerice cu
capete rotative
LABORATOR .
Proiector video
Pixeli
Anexe la telefon
SERVICE ..
Schema receptorului T.V.C.
-INDIANA
Depanarea receptoarelor T.V.
color TELECOLOR 3006
(3007) — Modulul decodor
ATELIER ...
Antene de emisie şi recepţie
pentru U.S. şi U.U.S. folosite
de radioamatori
Corector de ton
LA CEREREA CITITORILOR ..
Tabelul Naţional al Atribuirii
Benzilor de Frecvennţă
REVISTA REVISTELOR
Amplificator RF
0
*
fes _ â
IU
mmmmi
/iis-
Revistă lunară pentru [
constructorii amatori
Redactor set:
ing. ILJE MÎHĂESCU î
Secretar generai
■ de redacţie:
ing. ŞERBAN NAICU 1
Colectivul redacţiei: I
Stach, ¥. Clsmpeanu, !
I Iwaşeu (grafică), |
G. Ivaş'cu (corectură), "
M. Marinescu - -
. Adresa redacţiei:
79784 Bucureşti, ;
Piaţa Presei
nr, 1; sector 1, j
ol p. 38,
telefon: 618 35 66,
617 60 10/2059 ,
Administraţia: S.C.
„PRESA
NAŢIONALA” S.A. |
Director:
ing. S. Pelteacu
Director economic: j
ec. I. Ciucescu j
Editor asociat:
S.C. „TEHNIUM
ROMFABER” S.R.L.
Director generai: j!
ing. I.G. Hifiaescii
Director economic: !
ec. Al. Crişan
Tiparul: Imprimeria :i
„ Coresi“ - Bucureşti |!
Abonamentele se fac !j
prin oficiile poştale -
catalog nr, 4120.
Difuzorif de presă
| doritori să difuzeze-
■ revista se pot adresa
direct ia redacţie
telefonic sau la sediu,
| Corp CI, etaj 5
camera 509.
S.C. „TEHNIUM
E ROMFABER" S.R.L:
®.organizează cursuri
ii depanatori T.V.
• execută
: cataloage, pliante,
: prospecte etc.
• editează cărţi
^ ştiinţifice şl tehnice
■ ’ ® publicitate
: pentru orice produse
ng. Ş0RICUŢ CRISTIAN
DASVJ ISTRATE, Craiova
Acest program este scris în limbaj
BASIC HC-85 dar poate fi rulat şi pe
alte calculatoare compatibile cu
acesta (Sinclaire Spectrum, TIM-S,
COBRA, HC-90, HC-91).
Cu ajutorul acestui program se
pot realiza diverse desene dispu¬
nând de posibilităţile desenării
punct ou punct, trasare de linii, de
semicercuri pozitive sau negative
(unghiul ±PI), trasări de cercuri de
diverse dimensiuni. Coordonatele
punctului cu care se desenează sunt
afişate permanent, şi pot fi memo¬
rate. Se poate obţine negativul de¬
senului iar desenarea se poate face
în orice culoare. Tastele de stânga
respectiv dreapta, ca de altfel şi sus
şi jos, au fost astfel introduse încât
să se folosească Joystick-ul iar cu
butonul de „foc" de la acesta să se
schimbe cerneala din alb în negru şi
invers. Dacă se uită tasteie ce reali¬
zează diverse facilităţi se apasă
tasta „h" (help) şi se obţine lista tu¬
turor tastelor, şi facilităţilor. De
aceste facilităţi se dispune pe va¬
rianta „realizare desen" dar şi pe
„corectare desen". Pe varianta „co¬
rectare desen" se poate încărca un
desen de pe casetă care este memo¬
rat graţie unui mic cod maşină care
este auto-lansat, şi care poate fi
prelucrat după dorinţă. Dacă aţi gre¬
şit apăsaţi tasta „t“ şi desenul origi¬
nal este retipărit. După corectarea
sau realizarea unui desen acesta
poţe fi salvat pe casetă.
Descrierea programului;
— 9—10 are loc iniţializarea varia¬
bilelor
— 11—12 se lansează programul
în cod maşină de obţinere a negati¬
vului
— 18—26 se afişează meniul şi
are loc alegerea variantei dorite
— 30—39 este încărcată imaginea
pentru corectat şi este lansat pro¬
gramul în cod maşină pentru memo¬
rarea imaginii. * -
— 60—63 sunt introduse coordo¬
natele punctului din are doriţi să de¬
senaţi
— 70—200 are loc desenarea cu
orice culoare, cu excepţia albului.
5 REM *** VU-D *ţ*
8 B0RDEH 5!PAPER 7!INK 05CLS
9 CLEAR 57999*. RBSTORE 12
10 LET a=58000iLET c»0,'LET cul=0
11 FOR i=I T0.I9ÎHEAD SîFOKE a+i.a'.NEXT i
12 DATA 33,0,64,6,24,197,6,0,126,238,255,119,35,16,249,193,16,243,201
17 G0 SUB 350».•LET qI=IÎLET q2=0
18 CLS:PRINŢ AT 4,6;"MAIN MBNXJ"
19 PRINŢ FLASH qI;M> 7,6;"i.CORECTAT DESEN"
20 PRINŢ FLASH q2;AT9,6;"2.REALIZAT DESEN"
21 PRINŢ AT 21,0;"Alege cu SPACE şi apoi CR"
22 IF CODE INKEY#=32 AND ql=l THEN LET q2»l! LET qI=0:BE3P *1,10
23 IF CODE-INKEY*=S2 AND q2»I THEN LET q2*0.*LET qI*I’.BEEP .1,10
24 IF CODE INKEY#=I3 AND ql=l THEN CLSlGO T0 30
25 IF CODE INKEY$»I3 AND q2-I THEN CLS;G0 T0 60
26 GO TO 19
30 LET aâ=58l00
31 L0AD ""CODE ad,69I2
33 REST0RE 16*.FOR i=0 T0 IIîREAD w;PQKE ad+i,w:NEXT 1
36 DATA 33,ad-INT (ad/256)x256,INT (ad/256),17,0,64,1,0,27,237,176,201
39 RANDOMIZE USR ad
60 INPUT "COORDONATELE PUNCTULUI DE ÎNCEPUT";x;" ";y
62 IF y<*8 THEN G0 TO 60
63 IF x>2$6 OR x<0 OR y>175 THEN GOTO 60
65 G0 T0 78
75 pause 0 Aici
77 BOEDER 5 p U m
78 LET ik=0*.GO TO 80 Lj
79 PAUSE-0
80 BLOT INK c;x,y P 0 » 11
82 IF jk=0 THEN.LET c«0 ID r
84 IF INKEY$="e" THEN GO SUB 2000 nate
90 IF INKEY*="7" THEN LET X»X+I m ■ (117
92 IF INKEY4="6" THEN LET x=x-I
94 IF INKEY*»"8" THEN LET y=y+I uu
96 IF INKEY#«"9" THEN LET y=y-I
98 IF INKEYÎH'i" THEN RANDOMIZE USR 58000
99 IF INKEY$="r H THEN G0 T0 18
100 IF y<T=8 THEN LET JNy+I
101 IF INKEY$="t" THEN RANDOMIZE USR ad
102 IF x=*256 THEN LET x=x-I
104 IF y»I76 THEN LET y*y-I
106 IF x*-I THEN LET X=X+I
108 IF y=~I THEN LET y=y+I
Aici sunt condiţiile pentru trasarea
punct cu punct (90, 92, 94, 96), pen¬
tru schimbarea culorii (84), pentru
obţinerea negativului (98), revenirea
în meniu (99), memorarea coordo¬
natelor (115) şl afişarea memorării
(117), pentru înregistrare (120), pen¬
tru afişarea paginii de Help (170),
110 IF ÎNKEY$="0" THEN BEEP ,5,I0!LET q»x'.LET w»yîG0 T0 300
ÎI5 IF INKEYi="m" THEN LET xI=x!LET yl=y
117 IF INKEYş="n" THEN PRINŢ AT 21.,0{"
PRINŢ AT 21,0;" X=";xl;" Y»"';yl;: PAUSE 50
120 IF INKEY$="s" THEN GO SUB 9000
121 PRINŢ AT 21,0;" . „ ", „
122 PRINŢ AT 21,5;"X=";x;AT 2I,I2;"Y=";y;AT 21,20;"INK»"ţc
130 IF INKEY^="z" THEN PRINŢ AT 21,0;"DORIŢI ŞTERGERE ?
170 if iNKEY#="h." then go sub 8000 pentru trasarea de cercuri (172).
172 if inkey#»"c" then go sub 8300 — 300—600 desenarea cu cer-
200 go tp 79 neală albă. Există aceleaşi facilităţi
300 BORDBR 3:fafer 7:inK 0:let c=7 p | us trasarea de linii (440), semicer
310 PLOT *,y;FAUSE 0
320 PLOT x,y - f
322 PLOT OVBR l;x,y
330 IF INKEY^»"7" THEN LET x=x+I
332 IF INKEY*="t" THEN .RANDOMIZE USR ad
IIS g SS curi P«'«™ < 442 > 5 i.negative (444)
350 if inkey$="6" then let x=x-i 670 690 subrutină pentru ştec-
360 IF INKBY*="9" then let y=y-i gerea ecranului
365 IF iNKEYâ="k" then go sub 8800 — 2 000—2 020 subrutină de ale-
DE COPIERE
-r-; .ii. ’-r’. <L;Qpp.);. [ipeapea. ppd-
gpajnUX • pa- [uprhdapa. [a[ -f-i; ■' •
Ut i .1; i 'zât'op i lop ■ dal-CU 1 at da;~
f'd-ibvj'. l e; .Şpepţi-ţuhi *."
cbp.i;at;
5'i.fid 1 'a i C ■ său . cdnlp'aţ .ibt 1 & •
<HC85,;HCşq, CIP, COBRp; dtp; •);
i& • dfdf'.i'nr -d-
pplpp. ‘rna ţ. '.cupdspate; pp
Ţ r. -t-! tp-ORBHET) ; .ştwgd .di
rnferîidrld. ppd^rariuji; -plirp ; ai.
gpetrii©' -dd • bdfJidr s d • ppdcUrji. [si.
Ctri - sctrilav^ dl' iV’iCi'p'a 1 d idp.'
cdriidni: i.' (f.Qrict i i')'.
ZQTYQCOPY+'-h'!
Edţd ■ upulpdintpd . dd-l;©; -riiaii;.
w jdr'i.dt'©V-idaisd M . 'pV-îd^^ariid • dd- [
cdpi'e^d- o'Pdpihd. pd ’ dcpctriuX
riidKiiţ drU 1U i [ d. [iişta[ eu .[.[.[
cdriidri^ii'd' -âcfcdpt atd.'
Rdcdr'nairidani. addst [ prd^pafn [. [
i h ' dpdeia'i.' eeldr* • 'aflaţi -ia
i ricdput U1.' i pi i t i dpi i [ • i pi ■ i p~;
S'' (SfiVE)-; dai ydada. ppd
gparrjul' af lat. ip. [rndriidrid.;
f dat' da'l vat'.' ■ •
.V.. < VERIFY ).' VeV-^ i f i ta.'.
ddrdţt; i tUd i pdaţ. ippejg i dt pa:
inii. salvata- [cbriipîapirid; -dd
dd - padedţd . ;ip. [mdriidrif. [cu
cd ' de' -a.f 1 'a' fie' .banda.' •[•[•[•
-! ENTER' cdrh'andai dd ' dxd-;
cutie[,-' unrnaaza [ dn[icd • [alta
.SPPCE. -T-- .ariulaaza * dr'icd
: . U ' . '(.Lipi' -cu"c'a ' iinia . da
f dnnlat ic?®;.
Cdmdpisr i [l.a. adcdptat'e' aunt î.'
. pdniapda; pa. [bl-ddcil [ de[ .ppop
[ pnaiii. [aflat' -de adUpv-'a [ cel ui
• init lai'
TEHNIUM 12/1993
gere a culorii de desenat
— 8 000—8 120 subrutină de afi¬
şare a paginii de Help
— 8 300—8.370 subrutină de tra¬
sare. de cercuri a căror rază poate fi
mărită cu pasul 1 (tasta „c") sau cu
pasul 5 (tasta „x"), sau micşorată cu
pasul 1 (tasta ,,v“) sau cu pasul 5
(tasta ,,b“).
— 8 500—8 570 subrutină de pre¬
zentare a programului
— 9 000—9 100 subrutină de înre¬
gistrare a desenelor realizate
Programul se lansează în execuţie
cu comanda RUN. Acest program
Acest program poate fi uşor adap¬
tat pe alte calculatoare ce folosesc
un BASIC apropiat (de exemplu:-
Am st rând, Commodore) prin intro¬
ducerea instrucţiunilor "specifice
acestbra (L.OCATE în locul lui Âfj.
Cei interesaţi de obţinerea copiei
pe casetă a programului ■ se pot
adresa autorului. * .
BIBLIOGRAFIE; Manual tehnic'
î ' '■ HQ-8 5
367 IF INKEY$="i" THEN RANDOMIZE USR 58000
370 IP y<= 8 THEN Eli y=y+I
375 IP x=256 THEN IEI x=x4I ■
380 IP y=I76 THEN IEI y=y-J
385 IP x=-I THEN IET x=x+I
390 IP y=-I THEN IEI y=y+I
400 IP INKEY#="s'' THEN 00 SUB §000
403 IP INKEY|="n" THEN PRINŢ AT'2I,0;"
PRINŢ AT 21,0;" , X=";xlţ" Y=";yI'.PAUSE 50 '
405 PRINŢ AT 21,0;"
410 PRINŢ AT 2I,5;"X=";x;AT 21,12;"Y*";y;AT 2I,20;"INK=’
420 IP INICEY^="0" THEN BEEP .5,10.*IET c=cultG0 TO 200
430 IP IRKEYt="m" THEN IET xl=xîIET yl»jr
44,0 IP INKEYi="l" THEN PIOT q,w.'DRAW INK cul;x-q,y-w
442 IP INKEYfe="q" AND (x-q)/2<=y-9 THEN PIOT q,w;DRAW -INK cul;x-q,y-w,PI
‘ INKEY4="w" AND (x-q)/2<*255-y -- - - "
i-y THEN PIOT q,wjDRAW INK cul;x-q,y-w,
' THEN PRÎNT AT 1&I,0ţ"DORIŢI ŞTERGERE?
1 THEN GO SUB 8300
1 THEN CISîGO T0 60
444 IP :
-PI
450 IP INKEYă» 1
GO SUB 670
472 IP INKEYâss 1
600 GO T0 310
670 PAUSE 0
680 IP INKEYsfs='
690 HBTURN
2000 IET cul“0
2002 IET oi="negru albastru roşu purpuriu 1
verde albastru desehisgalben "
2004 IET xc=IÎIET yc=I6
2006 PRINŢ IT 21,0;" "îPRINŢ' AT 2I,7;PAPER oul;." "
2007 PRINŢ AT 21,8;" "
2008 PRINŢ AT 2I,9;e4(xc TO yc)
2010 IP XNKEY&="0" AND cul<*5 THEN BEEP .07,I0*.IET culacul+IilET
xc=xo+I6tIET yo=yc+I6*.G0 TO 2006
2013 IP INKEY4="0" AND cul=6 THEN BEEP .07,10:LET cux=0;lET xc*It
IET yc=I6:GC T0 2006
2015 IP CODE INKEY*«I3 AND oul<>0 THEN .IET c=cul'.IET ;jk=If RETURN
2017 IP CODE XNKBY*»i3 AND cui =0 THEN IET c=culîIET jk=0lRETURN
2020 G0 TC 2010
3000 POR f-I TO 2
8010 PRINŢ AT 1,6;0VSR I;•",:HELP"JBEEP .5,10
8050 PRINŢ AT 3,2; OVER I;"6,7,8,9";AT 5,2;"0";AT 7,2;"1";AT 9,2;"m";
ÂT I0,2;"n";AT l2,2;"z";AT I3,2;"a"
8052 PRINŢ 0VER I;ATI4,2;"i";AT 15,2;"s";AT 16,2;"r";AT 17,2;"t";AT 18,2
; "e" ■■■■.■•
3060 PRINŢ OVER I;AT 3,I0|"--respectiv stinge., dreapta,sus, jos";AT5,4
schimba cerneala din alb in negru si invers";AT 7,4;"- cind INK=7
•trage o linie din ultimul punct tipărit"
8070 PRINŢ OVER I;AT 9,4;"- memorează coordonatele";AT 10,4;"- afiseaza
.coordonatele memorate";AT 12,4;"- şterge ecranul";AT 15,4;"- copiazi
desenul";AT 13,4)"- traseaza cerc"
8072 PRINŢ OVER IjAT 14,4;"- se obţine negativul";AT 1.6,4;"- revenire î:i
meniu".;AT 17,4;"- retipărirea soreen-ului"
8077‘ P8INT OVER I;AT 18,4;"- se schimba'Cerneala"
8090 PAUSE 0
?I00 NEXT f
8120 RETURN
8300 IET r=I0
8301 PRINŢ AT 21,0;"CIND'EŞTI MULŢUMIT APASA CR"
8302 IP r>x CR r>255-x OR r>y OR r>I75-y THEN IET r=I
8304 TP x =0, OR y=9 OR x=2§5 OR y=I75 THEN PRINŢ AT 21,0;"NU SE POATE !
";BEEP .7,-10?GO TO 8370
■8310 OIRCIE OVER I;x,y,r
8312" PAUSE 0
8315 IET r2=r
8320 IP INKEY**"c" AND rkI75-y AND r<y-I0 AND r<x-I AND r<255-x THEN
IET r=r+I
AND r>-2 THEN IET r=r-I
AND r<I70-y AND r<y-IŞ ANI) ]
X-5 AND Ti 250-X THEN
8330 IP INKEY>=
8335 IP INKBY$=
IET r=r+5
8336 IP INKBYiN"b" AND vr£. ■THEN IET r=r-5
8340 IP CODE INKEY$=I3 THEN GO TO 8370
8357 CIRCIE OVER I;x,y,r2
8359 GO TO 8310
8370 PRINŢ AT 21,0;" »:RETURN
8500 BORDI5R 7! PAPER 7,* CISîPRINŢ AT 1,1;IKK 0;"
8503 PRINŢ AT 2,1; INK 2;"
8505 PRINŢ AT 3,1; INK 3;”
8507 PRINŢ AT 4,1; INK 4;"
8509 PRINŢ AT 5,1; INK 5;"
8510 PRINŢ. AT 6,1; INK 6;"
85X3 DIM dJ(8)
.8515 RESTORE 8520
8518 FOR f=I•TO 8ÎREAD e
8519 IET d$(f)=CHR£ e l NEXT f
852® DATA 68,65,73,32,83,79,70,84 '
8525 POR f=64 TO 7I5POKE, 23681,f,"BEEP .0I.30ÎJ.SRINT TAB I2}d^'NEXT f
853® POR■ g=I TO 2ÎFOR e=7 TO 0 STEP -IÎPOKB 23606,e .'PRINŢ A'I 10,II;
"FRBZINTA": BEKP ,009,eîNEXT eîNBXT g ' .-
8535' FOR g=I TO 2SPOR e=7 TO 0 STEP -IÎP0KE 23606,eSPRINT AT II,10;"UN
PROGRAM":BEEP .009,e?NEXT eîNEXT g
8540 POR g=I TO 2*POR" e=7 TO 0 STEP -I’.POKB 23606,eSPRINT AT 12,14;"DE";
B1EP .009,e'.NEXT e.'NKXT.g
8.542 POR g=I TO 2tPOR e»7 TO 0 STEP -I'.PCKE 23606,e!PRINŢ AT 13,11;"GRA
PICA"; BEEP .009,eINEXT e î NEXT g
8547'PRINŢ AT 16,1; INK 6;"
8548 PRINŢ AT 17,1; INK 5,*"
8549-PRINŢ A.Î 18,1; IM 4;"
8550 PRINŢ AT 19,1; INK 3î"
8551 FPJ.MT AT 20,1;'INK. 2;"
3552 PRINŢ AT. 21,1; IM 0;"
8553 POR f=80 TO 3:?:P0KE 23681,f'.BEEP. IPRINT TAB I3;"V U - D":
. în«T f.
. 8555' PAUSE 50
8560-BEEP 1,0,'BEEP 1,2,'BEEP ,5,3VBEEP ,5,2*.BEEP 1,0
8561 BEEP■ I,0;.EBEP 1,2;BEEP- ..5",3îBEEP .5,2'.BEEP 1,0
8662 BREP 1,3îBE'EP 1,5îBEEP 2,7
8563 BEEP 1,3'.BEEP I,5îBEBP 2*7
8564, BEEP .75,7$BEEP .25,8;BEEP .5,7-îBEBP .5,5$BEEP .5,3*.BEEP .5,2$BEB
P 1,0
8565 BEEP .75,7*.BEEP .25,8."BEEP .5,7'.BEEP .5,5',BEEP. ,5,3*.BEEP .5,2*. BEE
F 1,0 « '
8566 BEEP I,0;.BEEP 1,-5îBEEP 8,0
8567 BEEP 1,0,'BEEP 1,-5 .'BEEP: 2,0
8568 PAUSE 50 •
8570 BORDER 5VPAPER 7î CIS î RETURN
9000 PRINŢ AT 21,0;"DORIŢI ÎNREGISTRARE-(D/N) " .
9005 PAUSE 0
9010 IP INKEYfe="d" THEN GO TO 9030
9020 IP INKEY#="n" THEN GO TO 9100
9022 GO TO 9005
9030 INPUT "NUMELE";n$s
9035 PRINŢ.AT 21,0;FLASH I;"POHNESTE BANDA SI APASA ORICE -TASTA"
9036 PRINŢ AT 21,27;" " " T
9037 PAUSE 0
9038 PRINŢ AT 21,0;"
9040 PQKE 23736,18I'.SAVE nsjsSCREENsi
9100 RETURN
poate fi copiat pe casetă cu co¬
manda SAVE „VU-D“ LINE 0 iar pe
disc cu SAVE „d“; I; „VU-D“.
• D ' i™ • 'CDOUiN). *c.î3bdaVîÂ.' 1 Irtd’
ţi&. ;cornc7ţKidâ. pd"; biberul; -de
% ; Ofd^a'. i. Fi .format 1. i. tndf
fop ; -la; -ţi;pul,;. ad^eda. si-;
Cbiţieri^l- abceptat©;:.
L' .-r.' (LOflD ).' .i'Fida^c'a
Microelectronica interactivă — Li-
viu Dumitraşcu
Cum să realizăm jocuri pe calcu¬
lator — Ion Diamandi
■ > g: ~ZZ 1 '1!
•itn
pT.-'btj^arn ; urhiat;op ; delui;
i-Fiit iar
XUrigl-riida; .bJi'obCilul' de' -pdo-
gb'-arn.
rnbriidrle- ;ppbgramul; -de?
rîida^a. ;a; - f i; • bopiaţ.;.;.
- ■ fi'
’CflUTO) • 'thâdehea'
ba
DEZPVflNTflJE - ZOTYOCOPY.+.+* •'
; .C. v;. (COPY.);. fealvba^a; .pe
;ia. ;.uh
altui
bl joc.;de ; progi^ahi' la
£>©. 'fade* • aut omat.'.'
• Mdnlopie ■ pdduţsa.; ( icirigl -
mda • maxima, a' ciriul-' biod- da
daisfeţ a; • pf'cjgparrîu;L.; dapd-
gaşdstd- ;ih; niemopife»;. ;Tv , dp
H •
la' Uri
.CHPWD ); .ţpeddpea ' de
to 1 oc; .de; ■ ppdgpam • la
prtippam ' <41780 • bdtet i.)'.'.'
% ; Nu; .poate, opepa; .aauppa •
UKiUi- ;blbd. de. ppii^ram-; (li
tabe;,.; de'zadtlvare ' ."‘autci-r-
pup H ■ pbnipadtape.; i a' i'vr -;
pârcape . iFi- 'memorie,'. etd»
derea. ;de ; la; up,* bl de; .la •; •
altui' .ee • f'ade' .automat' .eu
a l tul
apaear
NOTft*'
f ace; doap. ;la'
ea. uftei. taete'
Comepzl 1 e • ■"iv* .ei.". 1 h m . se
pauza. ;de ; l. eec»;.ipt pe. ;©;ie
Pe; niop i top; bl bcu i; af i aţ. ;pe
li; fi la. ;de; dom ap da ;.l;a; .apaea
rea. adektei. 'taet© - -eete'.' ■
utilizează. Ma ' eaiYarea. ■
# ■ Upe 1 e ; prbgpame. ;nu ; pot
copiate . dapa; dortip . blo-
duvni. de ' ;.5. oct et l' dau
marcat. cu. Mit era' ."■c 1 . ■ ir' •'.
prbdjpameiop ; a 1 catulţ e .' dî ri
mal • multe ' bibdurl,. 'ele- se
pavate
k >
>.; dreapta; a. ecpapului
■ ccopy'). ' acelaşi * ^oi'
Yob • act i ora ’ ir a i rit ea. 'co-. ■
daca;. 1 u fi p i mea ' lob' bea 1 a.
dif'epa; -de . cea . dekcpipa; -i
headep.; (ppdgpamul'pempa
cu; pc;".; dap; pauza. d i rit pe.;.
rnerizli. executive; . (ENTER) '..
Comepzl 1 e. . ei. d M . - se *. •
f.bloeesc; -pentru. deplasarea
■l'a; .uri. ap urni ţ. ;bldd .de. 'pro.-
gram; .ce . urmeaşa • a ; .fi' .sal¬
vat,; . ;sters; sau; .verificat.
liFid. evioare ' .'"Tape . erorr H )
;. ;copy . 86/M;
Este • uViUi' dlF«tre • cele ma
doua; blocuri; este. ;de; 3 • sec
iar. ;pe; niop i top; irr .partea
dreapta; .a.; bl opului;. aflat;
pe ; lip ia . de- ;cbmanda. ;se ; va;
r-WPNTftJE; .ZOTYOCOpYrFH-'.'.
& . Uşor' -de . operat.
perf ormapte; .program© ' de;.
cbplepe. oferipd. multiple
facil .it a 11. ut 1 i i 2 at bru 1 u
.marca.;'.'cp.";. xcqpv/PflUŞE)
ftceasta. 'cbriiarda. 'este. fo
lo'*
(CONTiNUARE ÎN PAG. 20)
TEHNIUM 12/1993
Dispozitiv
1 care disipa _fn~
8 puterea ^ K th>c
Pn -
jCapsulâ
Radiator IfiT
ing. ŞERBAIU IMAICU
Joncţiunile semiconductoare prezintă o
oarecare rezistenţă care, la trecerea curentului
electric, produce o încălzire ce trebuie limitată
sub valoarea pe care dispozitivul o suportă.
Coeficientul negativ de temperatură determină
ambalarea termică, ceea ce conduce la distrugeri
ireversibile ale componentei.
Propagarea căldurii se poate face în trei
moduri:
— conducţia la care generatorul (cel care
produce căldura) şi receptorul (cel care primeşte
căldura) se află în contact termic direct;
— convecţia, caz în care receptorul primeşte
căldura de la generator prin intermediul, unui fluid
(de obicei aerul);
— radiaţia, care constă în faptul că un corp
încălzit emite radiaţii (fh infraroşu); corpul negru
mat radiază mai mult ca'celelalte.
REZISTENŢE Şl CAPACITĂŢI TERMICE
Răcirea dispozitivelor semiconductoare se face •
astfel: joncţiunea transmite energia sa termică,
capsulei de protecţie şi aceasta transnrrite la
rândul ei căldura spre mediul ambiant direct sau
prin intermediul unui radiator. Acesta lucru se
poate observa în figura 1. Căldura nu se transmite
integral din cauza existenţei unor rezistenţe
termice şi anume:
— R thj-c — rezistenţa termică joncţiune-capsulă;
ea este definită de constructor şi este deci
invariabilă; - ,
— Rîac-j? — rezistenţa termică capsulă-radiator;
ea depinde mult de modul de fixare;
— Rrts-vi — rezistenţa termică radiator-ambiant;
ea depinde de suprafaţa şi culoarea radiatorului;
— R thC-A - rezistenţa termică capsulă-ambiant;
ea este foarte mare şi intervine puţin dacă R ,hc-R şi
Rrwî -,4 sunt foarte mici.
Rezistenţele termice reprezintă raportul între
creşterea temperaturii şi puterea disipată şi se
măsoară în [°C/W]. Prin similitudine cu legea lui
Ohm, unitatea de măsură o putem denumi ohm
termic,. reprezentând raportul dintre o tensiune
termică (°C) şi curentul său termic (W).
Se poate scrie relaţia:
R,* fryt = i i/ — I d1 - (R^c + FW-*), unde:
P D
R thR-A este în [°C/W], T/ este temperatura efectivă
a joncţiunii în (°Cj; J A este temperatura ambiantă;
P d este puterea disipată de joncţiune în [W], iar
R thj-c şi FW-* sunt exprimate în [°C/W]. »
Răcirea joncţiunilor este afectată atât de
diversele rezistenţe termice, cât şi de unele
capacităţi termice care întârzie evacuarea căldurii.
Din cauza inerţiei termice receptorul (termic)
supus unei energii (termice) nu va atinge
instantaneu temperatura sa de regim. Tot astfel,
dacă unui receptor (termic) încetăm de a-i mai
furniza căldură, el nu va reveni imediat la
temperatura ambiantă. Similar cu un condensator,
acesta se încarcă şi se descarcă prin rezistenţa
termică. Ansamblul constituind o constantă de
timp (r = RC) de ordinul milisecundelor (ms)
pentru joncţiune, pentru capsulă de la câteva
fracţiuni de secundă până la câteva secunde şi
pentru radiator de la câteva secunde până la
câteva minute.
PUTEREA DISIPATĂ
Să urmărim care este puterea maximă pe care o
poate disipa o joncţiune. Ea depinde în mod
direct de temperatura maximă pe care o admite
joncţiunea (T JM ) şi de suma rezistenţelor termice.
Dispunând de dreptele de sarcină (figura 2) pe
care fabricantul le pune la dispoziţia utilizatorilor
(în cataloage) putem afla uşor P D , cunoscând
câteva puncte caracteristice.
Punctul (a) corespunde puterii maxime disipate
(P Dmax—Ptoi) la cea mai scăzută temperatură,
Radiator
infinit
4 ' c Tl Tm_
punctul (b) arată că această putere se poate avea
în vedere până la o anumită temperatură a
capsulei (punctul c), punctul (d) reprezintă
temperatura maximă a joncţiunii (Ijm).
Dreapta de sarcină care uneşte punctele (b) cu
(d), reprezintă dreapta de funcţionare posibilă.
Dacă rezistenţele termice ar fi nule, s-ar putea
admite disipaţia maximă chiar când temperatura
ambiantă atinge T JM .
în orice situaţie avem relaţia:
Im - Ta __ , ■
Pom«(Pw() suma rezistenţelor termice
Graficul din figura 2 corespunde cazului
radiatorului perfect (R,hc-r şi R,;,*^ sunt nule).
Să luăm un caz concret, respectiv tranzistorul
2N3055, lucrând la o temperatură ambiantă de
25° C cu următoarele caracteristici de catalog:
P/oi=117 W (la, T c <25°C)
Jjm= +200°C
R, w -c=1,5°C/W
R(W-v4=40° C/W •
Aplicăm legea termică a lui Ohm:
cu radiator infinit (care nu există).
Puterea totală fără radiator va fi:
p m = T “~ T - = . 200 ° C - 25 ° C =4,37 W
- R,,« 40°C/W
În figura 3 se prezintă influenţa radiatorului şi a
temperaturii ambiante asupra puterii maxime
disipate (P WI ).
Valorile obţinute de pe grafic se po.t obţine şi
printr-un calcul matematic simplu.
Se poate arăta că acelaşi dispozitiv
semiconductor (tranzistor) poate disipa 50 W cu
un radiator foarte bun, de rezistenţă termică
2°C/W (inclusiv Ri/,c-r) la o temperatură ambiantă
de 25°C, conform relaţiei:
200° C - 25° C _
P max = . .. - = 50 W
3,5° C/W
Cu acelaşi radiator, dar la o temperatură
ambiantă de 50°C, puterea disipată va scădea:
200°C - 25°C
P "“ = 3,5° C/W = 42 ' B6W
în primul caz temperatura capsulei va fi de:
Tc=T^+(P D x Rrt*.*) = 25° C + (50 x 2) = 125°C
iar în cel de-al doilea caz:
Tc = 50° C + (42,86 x 2) = 135,72° C
ALEGEREA RADIATORULUI
îp general, fabricanţii indică rezistenţele termice
ale radiatoarelor. La acestea se adaugă valoarea
R,ac-* (care nu ţine cont de P, h c- A ) care diferă în
funcţie de modul de fixare. Vom prefera
radiatoarele negru-mat pe care le vom fixa cu
aripioarele în poziţie verticală pentru o bună
convecţie. Dacă montajul electric o permite, se va
evita folosirea unei folii- de mică izolante,
utilizându-se 1 pentru un bun contact vaselina
siliconică. Suprafaţa de contact dintre dispozitiv şi
radiator trebuie- Să fie cât mai plană. De
asemenea, şi suprafaţa „de contact" a radiatorului
cu mediul ambiant trebuie să fie cât mai mare
posibil. La un radiator plan grosimea acestuia
trebuie să fie suficientă ( 2 mm). De obicei, se
utilizează ca material alummiul, care are o
rezistenţă termică mică şi este uşor mai ieftin
decât cuprul.
La unele aplicaţii componentele de putere se
montează‘direct pe tabla de oţel a aparaturii.
Radiatoarele se execută în forme şi dimensiuni
extrem de variate având R lhR - A = 55° C/W
0,8° C/W.
Comparativ cu aluminiul, cuprul este de 1,75 ori
mai bun, alama de 1,7—2,5 ori mai slabă, ca şi
oţelul care este de 6—18 ori mai puţin performant.
Absorbţia radiaţiilor termice, plecând de la
corpul negru teoretic considerat ca referinţă (1),
este următoarea:
— placă negru mat: 0,9
— cupru brut: 0,76
— cupru lustruit: 0,17
— aluminiu nelustruit: 0,08
— aluminiu lustruit: 0,04
— alamă lustruită: 0,02
Temperaturile maxime suportate de joncţiunile
semiconductoare sunt de: 125-4-200° C pentru Si şi
85-M10° C pentru Ge.
BIBLIOGRAFIE:
1. Circuite cu tranzistoare şi telecomunicaţii.
Proiectare. Scheme. Editura Tehnică, Bucureşti,
1963
2. Dispozitive semiconductoare, manual de
utilizare — A. Vătăşescu, M. Ciobanu, ş.a. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1975
3. Catalog I.P.R.S. Băneasa. Tranzistoare cu
siliciu 1989 (
4. Revista Toute l’Electronique. -
(W) 1 Pentru T ^Ty = 25‘C
117
V-
Cu
-~1—
radiator
1
infinit
jA
panta:
IZJ
1,b L/W
A
V_
I
i. ■■
U
Panta 3,5*C/W
(2+1,5) - - t
\/WrC? Pentru
V 2 " 5 * c
100/ \150
(25*0 (50*0
TEHNIUM 12/1993
Este cazul REACŢIEI POZITIVE.
Se observă că modulul factorului
de amplificare cu reacţie creşte
(A r > A).
Considerăm următoarele faze ini¬
ţiale:
::
U, = U.e^'; U, = U-i®** 1 ;
Ur = Uei^; U 2 = U 2 e^ 2 .
în cazul reacţiei pozitive avem re¬
laţia:
cosţ^ + ipz) = 1, rezultă <pi 4- <p 2 = 0
Putem scrie:
U 2
A = — = A e 1<p1 , rezultă v?i = fa ~ »Ai
U i
J 8 = 77 - e ic2 ,
u 2
rezultă cp 2 = — i/f 2
-f= 0, rezultă t/> 2 — ift. + — <A 2 =
— 0 deci ij>r =
Tensiunea de reacţie U r este în
fază cu tensiunea l/ v
Tensiunea de reacţie se aduce ia
intrare şi se sumează serie, în fază
cu tensiunea de intrare. în acest
caz, semnalul efectiv la bornele de
intrare ale amplificatorului (Ui = Ui +
4- U r ) creşte. Se obţine la ieşire un
semnal mai mare decât în cazul ab¬
senţei reacţiei (A, > A). Modulul fac¬
torului de amplificare cu reacţie
creşte.
2 ) c pi + <p 2 = (2n + 1 )tt, unde n = 0,
1 , 2 ..., adică defazajul total este de
180°, deci cos(<^i + <p 2 ) .= -1.
Este cazul REACŢIEI NEGA¬
TIVE.
A
Rezultă A r =' ■■ ■ ■ ■ .= ■■ ■■■ .— =
1/ 1 4- 2/3A + /32A2
)/ (1 4- j 8 A ) 2 1 + j3A
Modulul factorului de amplificare
cu reacţie scade (A r < A).
Reacţia negativă a fost descope¬
rită în 1927 de către electronistul
american Harold S. Black.
Cu fazele iniţiale considerate,
vom avea:
<PA + = TT = 4fz - 1 4- 1 l/r — >1/2 =
= 7 r, adică 4fr= Tr+ \]/i.
Deci U r este în opoziţie de fază cu
Ui.
Modulul şi faza lui Ui sunt deter¬
minate de Ui, mult mai mare (în apli¬
caţii normale) decât U n deci ^ =
= 4n- w
Vom avea: Ui = Ui + U r sau Ui =
= Ui - U r .
Sensul tensiunii de reacţie (U r )
este cel cu linie punctată (în figura
2 ).
Tensiunea de reacţie se aduce la
intrare şi se sumează serie în opo¬
ziţie de. fază cg tensiunea de intrare.
Deci, semnalul efectiv la bornele de
intrare ale amplificatorului (Ui =
= Ui — Ur) scade. Se obţine la ieşire
un semnal mai mic decât în cazul
absenţei reacţiei (A r < A) Modulul
factorului de amplificare cu reacţie
scade.
Pentru clasificarea tipurilor de
reacţie se folosesc, în principal,
două criterii: /
— natura, semnalului de reacţie
(tensiune, curent sau mixtă: ten¬
siune şi curent);
— modul de culegere de la ieşire şi
aplicare la intrare a semnalului de
U, = -
U 2
R-i 4- R 2
în figura 3b este prezentată o
reacţie de curent. De la bornele re¬
zistenţei de reacţie (RŢ se culege o
tensiune proporţională cu curentul
de sarcină care se aduce lâ intrare
şi se sumează cu semnalul de in¬
trare (U-i).
Pentru a influenţa cât mai puţin
sarcina, este necesar ca rezistenţa
de reacţie să fie mult mai mică (R r <
R i)
decât rezistenţa de sarcina.
Tensiunea de reacţie va fi: U r = U •
• Rr.
în figura 3c se prezintă o reacţie
mixtă curent-tensiune. Tensiunea
de reacţie (U) se obţine dintr-o
combinaţie de două tensiuni, una
proporţională cu curentul de ieşire
(i f — iz.), cealaltă cu tensiunea de ie¬
şire (de pe divizorul R 1f R 2 ).
în figura 4 se prezintă cele patru
topologii de bază de circuite cu
reacţie, având în vedere modul de
aplicare (la intrare) şi de culegere
(la, ieşire) a tensiunii de reacţie.
în figura 4a este prezentată topo¬
logia circuitului cu reacţie cu com¬
parare pe buclă şi eşantionare pe
buclă (serie-serie), în figura 4b
comparare pe buclă, eşantionare în
nod (serie-şunt), în figura 4c com¬
parare în nod, eşantionare în nod
(şunt-şunt) şi în figura 4d compa¬
rare în nod, eşantionare pe buclă
(şunt-serie).
Compararea (pe buclă sau în
nod) a semnalului de reacţie cu
semnalul dat de un generator se
face la intrare, iar eşantionarea (pe
buclă sau în nod) se referă la ieşirea
amplificatorului.
Privind de la intrarea spre ieşirea
amplificatorului, în figura 4a avem
deci o reacţie serie-serie, în figura
4b serie-paralel, în figura 4c para¬
lel-paralel, iar în figura 4d paralel-
serie.
Alteori, tipul de reacţie este dat
privind de la ieşire spre intrare. Se
dă întâi modul de culegere a,sem¬
nalului de reacţie de la ieşire şi apoi
modul, de aplicare a acestuia la in¬
trare. în acest mod, vom avea în fi¬
gura 4a o reacţie curent-tensiune
(sau curent-serie, sau serie-serie),
în figura 4b o reacţie tensiune-ten-
; , . »
. . ; *
4 ^ 'A ă Â 4L > ^ ^
... 4
(URMARE DIN NR. TRECUT)
reacţie (serie-paralel, paralel-serie,
paralel-paralel şi serie-serie.).
în figura 3 exemplificăm primul
criteriu de reacţie, în funcţie de na¬
tura mărimii de ieşire care se aduce
ia intrare.
în figura 3a se exemplifică reacţia
de tensiune. Tensiunea de reacţie
Ur obţinută de pe divizorul rezistiv
R 1f R 2 (care alcătuieşte în acest caz
circuitul de reacţie) este adusă la
intrare.
Este necesar ca divizorul R^ R 2
să aibă o valoare mult mai mare ca
rezistorul de sarcină (Rt 4 R 2 ) > Ri,
pentru a nu-l influenţa.
Tensiunea de reacţie va avea va¬
loarea:
siune (sau tensiune-serie, sau pa¬
ralel-serie), în figura 4c o reacţie
tensiune-curent (sau tensiune-pa-
ralel, sau paralel-paralel) şi în fi¬
gura 4d o reacţie curent-curent
(sau curent-paralel, sau serie-para¬
lel).
Se observă că, la ieşire, reacţia de
curent este o reacţie serie iar cea de
tensiune o reacţie paralel. Iar la in¬
trare, reacţia de curent este paralel
(sau şunt) iar cea de tensiune este
serie.
Acest lucru este determinat de
faptul că la ieşire conexiunea para¬
lel este o reacţie de tensiune, deoa¬
rece semnalul de reacţie (tensiune
sau curent) este proporţional cu
tensiunea de ieşire la bornele sarci¬
nii.
La intrare, conexiunea serie im¬
pune ca semnalul de reacţie să fie o
tensiune, deoarece în acest caz
tensiunea de intrare va fi suma ten¬
siunilor furnizate de generator şi
cea de reacţie.
în schimb, la ieşire, reacţia de cu¬
rent este o reacţie serie, deoarece
pentru conexiunea serie la ieşire,
semnalul de reacţie (tensiune sau
curent) este proporţional cu curen¬
tul de, ieşire care circulă prin sar¬
cină. în cazul conexiunii paralel la
intrare, semnalul de reacţie trebuie
să fie un curent, deoarece curentul
de intrare va fi suma curenţilor fur¬
nizaţi de generator şi cel de reacţie.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bazele electronicii moderne — P.
E. Gray, C.L. Searle, voi. II, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1973.
2. Circuite electronice — D. Das-
călu, L. Turic, I. Hoffman, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
3. Dispozitive şi circuite electro¬
nice — Th. Dănilă, N. Reus, V. Boi-
ciu, Editura Didactică şi Pedago¬
gică, Bucureşti, 1982.
4. Dispozitive şi circuite electro¬
nice — D. Dascălu, M. Profirescu,
A. Rusu, I. Costea, Editura Didac¬
tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
5. Dispozitive şi circuite electro¬
nice — D.D. Sandu, Editura Didac¬
tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
6 . Circuite cu semiconductoare în
industrie. Amplificatoare şi oscila¬
toare. — A. Vătăşescu, H. Sinne-
reich, ş.a. — Editura Tehnică, Bucu¬
reşti, 1971.
7. Amplificatoare de audiofrecvenţă
— B. Bărbat,, I. Presură, T. Tă-
năsescu, Editura Tehnică, Bucu¬
reşti, 1972.
TEHNIUM 12/1993
■ Pagini rea i in colaborarea
cu ■ ; ' ‘ , . \ - , ,
AMPLIFICATOR LINIAR
CU GRILA LA MASĂ
ing. AUREL FILIP
(URMARE DIN NR. TRECUT)
CAPITOLUL 2.4
COMANDA E/R CU SEMNALIZĂRILE
AFERENTE
Comutarea E/R se realizează cu trei relee se¬
parate care sunt montate în locuri diferite. S-a
adoptat această soluţie din motive de stabilitate.
Starea normală a releelor este starea de „Recep¬
ţie". în această stare amplificatorul este ocolit şi
antena se conectează prin releele REL3 şi REL1
la .intrarea exeitatorului (Transceiver) fig. 4.
în starea de recepţie, releul REL2 conectează
în serie cu tuburile o rezistenţă de 10 ki.1/20 W
care blochează tuburile. La trecerea pe emisie,
această rezistenţă este scurtcircuitată, astfel
încât tuburile sunt adtrse în clasa AB2.
Releul REL1 este un releu obişnuit cu alimen¬
tare la 12 Vcc, cu minimum două contacte comu-
. tatoare.
Releul REL & este un releu capsulat care, pen¬
tru montare, necesită un soclu octal. Incinta în
care sunt contactele şi bobina este metalică şi se
conectează la masă. Contactele acestui releu
sunt dimensionate la 5 A/cpntact iar izolaţia tre¬
buie să fie de foarte bună calitate. Pentru sigu¬
ranţă sporită în funcţionare s-au conectat două
contacte în paralel. Tensiunea de alimentare a
bobinei este 12 Vcc.
Releul REL2 poate fi identic cu REL1 sau apro¬
piat ca performanţe.
Pentru comanda E/R sunt utilizate două co¬
mutatoare (Kop şi Kmod), fig. 4.
Kop aduce amplificatorul în starea de OPE¬
RARE său STAND-BY (aşteptare). în starea de
OPERARE, releele sunt acţionate şi. amplificato¬
rul poate primi semnal la intrare. în.starea de
STAND-BY releele nu’ sunt acţionate, amplifica¬
torul fiind ocolit şi, ca atare, aflat în starea de re¬
cepţie (sau'QRP).
' Kmod selectează modul de operare (MANUAL
sau VOX/PTT). Toate poziţiile celor două comu¬
tatoare sunt semnalizate prin LED-uri. De ase¬
menea, este semnalizată şi starea amplificatoru¬
lui (R sau E) prin contactul releului REL1.
Bobinele releelor sunt prevăzute cu diode de
protecţie şi diminuare a inerţiei de comutaţie.
Sursa de alimentare a releelor este în amplifi¬
cator, comanda VOX/PTT din exterior asigurând
închiderea circuitului de comandă la masă.
CAPITOLUL 2.5
SURSĂ DE ALIMENTARE
Sursa de alimentare asigură tensiunile nece¬
sare funcţionării amplificatorului. Este plasată în
aceeaşi incintă cu amplificatorul, fiind dimensio¬
nată cu un coeficient mare de siguranţă şi strict
pentru cerinţele amplificatorului descris. Este
aproape în totalitate ecranată din motive de sta¬
bilitate.
Elementele de bază ale sursei sunt cele două
transformatoare TF şi THV.
TF asigură tensiunea necesară alimentării fila¬
mentelor tuburilor (6,3 V la 16 A) şi tensiunea de
12 V necesară pentru comanda releelor E/R.
THV asigură tensiunea anodică a tuburilor
(1500 V la 1 A). Ambele transformatoare au pre¬
văzute în primar patru prize, din 5 în 5 V, în scopul
realizării unui reglaj fin al tensiunii din secundar.
Astfel pentru TF se alege priza pentru care la
bornele de filament ale tuburilor (la soclu) se
măsoară 6,3 V. în acest fel se poate compensa
căderea de tensiune pe şocul de RF montat în
2.2 CIRCUITUL DE NEGfâVARE Si MĂSURAREA
CURENTiLOR ANODic S/ DE GRILA. '
8P
A -
DA TE d£ CATALOG J
ut
V
i>
A
Ua. I o.
V un A
Ra.
KStL
Pd<L
w
Pour
W
S
Ce-k.
pf
Ca-k
pp
Cg-a
pp
J"MAX
MHZ ;
A
1500 115
12.4
45-
175
_j
160
4.5
5.9
0.7
5.6
30
y
/
Te/ o ;
Ug > Vgt
U -v/ > U&
Con oi Ţi A DE LINIARITATE
CLASA AB2.
4x 811 A-
2nF/3JcV
Z NCJf
)---ii. 4 .~ r»
J*_ * » tOnF
]-«HI-1 20
NOTA A 6
I.SRFf BARĂ ferita 40mm ^ 2*4-2
SP/RE cu p 4.4-mm Cu Em .
2. DZ 4Jv / 50W
3 . Rs Se D/MENStONFAzk PENTRU
J A =. 4000 m A .
\ 4-, Iq SE OlMENSiONEAZÂ
; PENTRU 2.00 m A
TEHNIUM 12/1993
u 4x8tfA
2 nF/ 3 KV /3
j NOTA : HV
| -T SRFa - Carcasa ceramica. t
I /Ormnm) /$Q spire p 0.8 mm •
| 2. Z .3 - Bobinoj M Qor 3
I $ 4-0 'mm ^ /vngime 4-D mm }
conductor p 2nr>nm.
I. 3. Z 4- - ^ SjPife j Juntjime SOmm
I care as Q, p4 60 mnem ^ con ciad or
1 pf J. 5 onrm ,
EFL fog
rovEk cşjcji
li I
Prize la spira, :
-2 penira '2/ MHz*
- 5 pentru 44 MHz
- 8 pentru 7 MHz
i'nput
circuitul de încălzire, precum şi căderea pe rezis¬
tenţa internă a transformatorului (când funcţio¬
nează în sarcină). Pentru THV se alege priza co¬
respunzătoare astfel ca în sarcină pe atiodui tur
burilor să existe circa 1450 V, Măsurarea se efec¬
tuează la capătul rece al şocului de radiofrec-
venţă din anod.
Puntea de înaltă tensiupe nu pune probleme
deosebite. S-au utilizat 3 diode F112 pe ramură,
din motive de siguranţă. întregul ansamblu al
punţii se realizează pe circuit imprimat, cu me¬
nţiunea că distanţa dintre componente Să fie su¬
ficientă din considerente, de izoiaţie şi ventilaţie.
Pentru filtraj, s-au folosit condensatori elec¬
trolitici conectaţi în serie, astfel câ se obţine o ca¬
pacitate totală de 50 /xF ia 1800 V care este sufi¬
cientă.
Pe ieşirea de înaltă tensiune s-a prevăzut o sigu¬
ranţă fuzibiiă (1,5 A). Rezistenţele conectate în pa¬
ralel pe condensatorii electrolitici ia valoarea indi¬
cată în fig. 5 trebuie să aibă minimum 5 W.
Conectarea la reţea a sursei se face orintr-un
filtru de reţea. Acesta este recomandat pentru di¬
minuarea TVi. Detaliile şi valorile componentelor
sunt prezentate în fig, 5.
CAPITOLUL 2.6 PP
PUBERE LA’ PIÎNCT Şl REGLAJE
Punerea ia punct şi reglajele amplificatorului,
în vederea punerii lui în funcţiune, reprezintă o
etapă importantă pentru obţinerea performanţei
maxime. Această etapă trebuie tratată cu multă
atenţie şi seriozitate pentru că un amplificator de
calitate care funcţionează liniar, reprezintă car¬
tea de vizită a unei emisiuni SSB. Se poate afirma
că o emisiune SSB de calitate se apreciază după
ceea ce se aude şi mai ales după ceea ce .„nu se
aude".
Punerea la punct se începe cu verificarea co¬
nexiunilor din punct de vedere al corectitudinii.
Apoi se conectează sursa de alimentare şi se ve¬
rifică tensiunile. Tensiunea anodică în gol tre¬
buie să fie aproximativ 1550 V.
Se introduc tuburile în socluri şi se alimen¬
tează numai filamentele. Se reglează prizele,
deci primarul TF, până când la soclul tuburilor se
obţine 6,3 V. Se verifică comanda trecerii E/R cu
semnalizările aferente, comanda ventilatorului şi
acţionarea E/R din priza VOX/PTT.
In continuare, fără a aplica tensiunea anodică,
se conectează la intrarea amplificatorului printr-
un SWR-metru excitatorul. Se reglează un sem¬
nal cu nivelul de 10% din nominal şi se acţio¬
nează pe fiecare gamă miezui bobinelor. LI, ast¬
fel încât SWR-ul să- indice minim pe poziţia re¬
flectat. Reglajul se face în mijlocul fiecărei benzi.
Se aplică tensiunea anodică la tuburi şi se
trece pe poziţia OP-MAN fără a avea aplicată
excitaţia. In această, situaţie, se parcurge fiecare
bandă şi se rotesc cefe două condensatoare va¬
riabile din filtrul de ieşire. Pe fiecare bandă şi pe
toată cursa celor două condensatoare, nu tre¬
buie să apară curent de grilă (sau anodic).
Acest lucru semnifică faptul că amplificatorul
nu autooscilează. Dacă sunt prezente autoosci-
iaţii, se adaugă 2—3 spire ia şocurile din anozii
tuburilor. In cazul în care soluţia nu este eficace,
amplificatorul trebuie neutrodinat
în continuare, se conectează la ieşire o sarcină
artificială şi la intrare excitaţia. Se creşte exci¬
taţia până la 50% din nominal, realizându-se
acordul filtrului de ieşire.' Urmare a acordului,
trebuie ca între curentul anodic şi cel de grilă să
se obţină un raport de 5:1. Procedura se repetă la
sarcina nominală şi pentru fiecare bandă. în ca¬
zul în care raportul nu se realizează, trebuie
refăcut acordul filtrului de ieşire şi/sau modificat
nivelul de excitaţie. în căzui în care raportul nu
poate fi obţinut, trebuie modificate prizele din
bobina filtrului de ieşire. Obţinerea raportului
asigură funcţionarea tuburilor în regim liniar, iar
calitatea semnalului de ieşire esţe lâ fel de bună
ca a semnalului de intrare. ~~
CAPITOLUL 3
.. ’ DETALII-CONSTRUCTIVE
în fig. 6 se prezintă una dintre soluţiile posibile
pentru organizarea panoului frontal al amplifica¬
torului şi amplasarea componentelor pe şasiu.
Panoul frontal cuprinde toate comenzile, indi¬
catoarele şi semnalizările aferente funcţionării
amplificatorului. De asemenea, s-au prevăzut şi
două mânere laterale pentru manipulare uşoară.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 12/1993
Casetofoanele numerice, sau DAT
(Digital Audio Tape), au fost
prezentate teoretic pentru prima
oară în iulie 1983 cu ocazia
, Conferinţei asupra benzii audio
numerice şi apoi confirmate practic
în 1985 după experimentarea celor
două formate: R-DAT (Rotary —
Digital Audio Tape) şi S-DAT
(Stationary — Audio Tape).
Formatul R-DAT, deci casetofonul
numeric cu capete rotative, s-a
impus în faţa variantei cu capete
fixe, perfecţionându-se continuu
până ia actualul format DCC (Digital
Compact Cassette). Tehnica utilizată
în cadrul acestui format este foarte
asemănătoare cu cea folosită în
videocasetofoane şi se adaptează
uşor cerinţelor înregistrării numerice
a .semnalelor. - -
Capetele rotative contribuie la
mărirea vitezei relative dintre ele şi
banda magnetică, deşi vitbza de
defilare liniară a benzii este mică.
Creşterea vitezei relative capete/
bandă este necesară pentru înregis¬
trarea numerică a mesajului audio.
Datorită folosirii unui principiu
asemănător cu cel al videourilor, vor
exista similitudini cu acestea în ceea
ce priveşte mecanismul de explorare
(de analiză) a benzii magnetice.
în figura 1 este prezentat modul
cum se.efectuează explorarea benzii
cu două capete rotative (A şi B)
montate pe un disc rotitor. Acestea
sunt dispuse la 180° unul faţă de
celălalt. înfăşurarea benzii
magnetice pe acest disc cu capete,
având diametrul de 30 mm, se face
pe 90° (şi nu pe 180° ca la VCR).
Deoarece pistele trasate pe bandă
de cele două capete magnetice
rotative sunt juxtapuse, se recurge la
principiul cunoscut al utilizării unor
întrefieruri cu unghiurile de azimut
încrucişate (±20°), în acest mod se
evită riscul de diafonie între
semnalele pistelor adiacente.
Şi viteza de rotaţie a discului este
diferită faţă de videocasetofoane:
2 000 rot/min la modul SP (Standard
Play) şi 1 000 rot/min la LP Long
Play).
Traseul benzii este asemănător cu
cel de la videocasetofoane (buclă de
încărcare în ,,M“). Acest traseu,
precum şi sistemul de transport
CASET 0 F 0 ANE
IU | |Ş |F| m g» m JP®
CU CAPETE ROTAT!
| mg. ŞERBAW NAICU |
Înfăşurări
i
întrefierf Discul cu capete . 17 fntrefie
/ .
Cap rotativ B-
*Cap rotativ A
Strat 90*
magnetic \
Suportul > N V
benzii Sens d*e rotaţie Sensul de
,-s ‘-s deplasare a
, Qhiduri de band'a magnetice
de incârcare/descărcare
Suport
mecanic sunt prezentate în figura
Principalele diferenţe apar
viteza de rulare liniară a bea
magnetice, mult mai mică în fbi
caz: 4,075 mm/s; 8,15 mm/S
12,225 fnm/s. Cele trei vitez
corespund celor trei moduri
funcţionare: SP (durată standar
LP (durată lungă) şi WT (pis
■ largă); ultimul mod semnifică lectu
■ casetelor preînregistrate care se p
^copia cu mare viteză datorită.u|
tehnici de copiere magnetică pri
contact. Acest lucru se realizea
I prin menţinerea în contact strâns
benzii de pe care se fac;
înregistrarea cu cea pe care
înregistrează, ambele deplasându
cu mare viteză şi fiind supuse uri
câmp de înaltă frecvenţă (H§
focalizat în punctul de contai
asigurând astfel transferul magneţi
al informaţiilor de la prima bănet
spre’ cealaltă.
Nivelul semnalelor transferate 1
acest mod este mai scăzut decât îi
cazul unei copieri clasice, în tirw
real. De aceea la acest procedeu
utilizează o pistă magnetică rf
largă (20 nm faţă de 13 nm la mod
clasic), viteza de deplasare fiind
ea crescută la 12,225 mm/s (faţă d
8,15 mm/s); în acest mod S'
compensează o parte din pierdere
de sensibilitate.
• Timpul de înregistrare scade, I
densitatea datelor înregistrate pe
nouă bandă scade, ceea ce face c
pentru copierea semnalelor să »
utilizeze benzi cu oxizi metalici î
loc de benzile, cu particule de metal
pur. r
Acest lucru determină o scădere 5
preţului de vânzare a casetelor DM
înregistrate cu această tehnică (prii
contact).
Să urmărim câteva caracteristic'
ale benzilor DAT. Datorită densităţi
informaţiilor înregistrate pe bând
magnetică (2,46 Mbiţi la modul SP Ş
1,23 Mbiţi la modul LP), casetofo
nete DAT folosesc (ca şi videocas
tofoanele format Video-8) benzi c
caracteristipi magnetice extinse.;
Astfel, stratul magnetic al acesto
benzi prezintă o corectivitate d
1 400—1 500 oersted şi o remanenţ
de 2 200—2 500 gauşi. Acest
caracteristici fiind superioar
1000 rot/min (LP)
2000 rot/min (SP)
Cap rotativ B
Bucla în M
Discul cu
capete—^
Cap rotativ A
O «30 ' 65
Cap rotativ B"
Cabestan
^Rolă presoare
, r4,075mm/s(LP)
7 8,15rn m/ s (SP)
(l2,225mm/s(WT)
Cap rotativ A
-Cabestan
LRola presoare
Strat
//magnetic
^ A (1) MP
^ y (2)BaFe
(3)Cr02
iopm 01-46,01-60,01-90
8pm DT-120
Bjjm DT-46 / DT-60. / DT-90
2um DT-120
10 f 5mm
J Caseta DAT
Bobina Bobina
debitoare receptoare
» înregistrare
imposibila
imposibila
înregistrări
posibilă
Cursor de
siguranţă
Identificarea benzii
magnetice
Perforaţii pentru
poziţionare
Orificiu anti-ştergere
Oblon
basculant
benzilor video VHS tipul „HG“ (High
Grade) care au 500—650 oersted şi
1 300—1 500 gauşi şi respectiv
benzilor cu oxizi metalici (în special
ferită de bariu) care au 900 oersted
şi 1 700 gauşi, benzi destinate
casetelor preînregistrate în modul
„WT“. Aceste benzi sunt în fapt
similare cu cele concepute pentru
videorecorderele format S-VHS.
O altă caracteristică a benzilor
DAT constă în lăţimea lor redusă
(3,81 mm). Suportul este constituit
dintr-o panglică subţire de poliester
cu grosimea de 10 /^m la casetele de
durată medie (DT-46, DT-60 sau
DT-90) şi 8 yum la cele de lungă
durată (DT-12Q). Stratul magnetic
este de 3 jum la primele benzi şi de 2
n m la celelalte (figura 3).
Banda este conţinută de casete de
mici dimensiuni (10,5x54x73 mm) —
vizibile în figura 4a — mult mai
compacte decât videocasetele
format Video-8. Pe faţa inferioară a
Identificarea
casefei
în tabelul de mai sus prezentăm
valorile unor parametri la cele trei
moduri de funcţionare: SP (Standard
Play), LP (Long Play) şi WT (Wide
Track).
SP
LP
_a
WT
Viteza de deplasare
8,15 mm/s
4,075 mm/s
12.225 mm/s
Lăţimea pistelor
13,591 m
20,41 m ?
Unghiul de inclinare
6° 2259,5”
6° 2329,4"
Unghiul de azimut
±20° -* r 1
Lungimea pistelor
23,501 mm
23,471 mm
Răspunsul în frecvenţă
20 Hz — 24 KHz
20 Hz — 16 KHz
20 Hz — 22 KHz
Raportul semnal/zgomot
96 dB
72 dB
96 dB
Fiecare pistă cuprinde, în afara da¬
telor PCM (Puise Code Modulation)
vitale pentru mesajul audio, şi un
număr de informaţii suplimentare
printre care datele ATF (Automatic
Track Finding) cu scopul de a
asigura urmărirea automată de către
capetele rotative a. pistelor
înregistrate. Este vorba de o tehnică
folosită prima dată la formatul
Video-2 000, reluată apoi de Video-8,
şi care permite — datorită unor
semnale speciale — repoziţionarea
cu precizie a capetelor rotative în
timpul lecturii dacă acestea s-au
deplasat de pe pista explorată pe
pistele adiacente.
O altă serie de date cuprinde
informaţii privind frecvenţa de
eşantionare a mesajului înregistrat,
numărul de biţi de cuantificare,
numărul de canale (2 sau 4),
prezenţa sau absenţa procentuării,
ca şi '.existenţa unui semnal
Spaţiu de
gardă
5
0,1 mm
Sensul de
deplasare
al capete¬
lor rotati -
Y*
Lăţimea pistei
13,591jjm(SP/LP)
20,41jjm(WT)
Cap rotati'
SP ^Standard Play
LP = Long Play
WT=Wide Track
AFT= Automatic Track
Finding
Pistă" Partea cu
opţionala suportul
Canal
stînqa(par)
Sensul de deplasare
al benzii magnetice
mm/1 (LP) 12,225 mm /KWT)
m/1 (SP)
^Spaţiu de gardă
Canal dreapta (impar)
Canal stînga(impar)
^ Canal
IXLdreapfa
(pan
hru
‘lD
casetei se găseşe un capac culisant
"O
1 CQ
i LL-
cu scopul de a apăra banda de
C.
o
a ~~“
||—
pătrunderea prafului în casetă. în
fS C3b
CJ
,<
poziţie de repaos aceasta obturează
. i —
1
l
orificiile de acces la axele de
ro
1
1 *fO
antrenare a celor două bobine
i e
~D
t/î
1 cz
(debitoare şi receptoare), iar pe de
zona
1
o
altă parte fac imposibilă desfacerea
oblonului basculant anterior care
protejează partea activă a benzii
(stratul magnetic).
>ro
c
o
Nf
M
UD i
m , T3
— Oi
anticopie. De asemenea, pistele
conţin semnale de indexare. Fiecare
pistă este compusă din dojiă
semi-piste, succesive fiecare
corespunzând unui canal audio
(modul „Stereo" clasic). Datele
corespunzătoare fiecărui canal sunt
formate cu ajutorul blocurilor pare şi
impare, câte unul pentru fiecare cap.
Acest lucru permite ca, atunci când
datele culese cu un cap sunt
afectate de erori (drop-out), să se
poată utiliza informaţiile provenind
de la celălalt cap, prin interpolare.
în tabelul de mai jos se prezintă
câteva elemente caracteristice celor
şase moduri de - lucru:
(CONT5NUÂRE ÎN NR. URMĂTOR)
Reluând o tehnologie dezvoltată
de Video-8, casetele DAT folosesc .
un număr de orificii de identificare
care, dispuse în spatele feţei
inferioare, permit identificarea benzii
magnetice şi a tipului de casetă
folosit (figura 4b).
în figura 4a se observă prezenţa
unui cursor de siguranţă situat pe
partea din faţă cu rolui de a se evita
ştergerea accidentaiă a unei
înregistrări pe care dorim să o
păstrăm.
Modul de analiză a benzii
magnetice se face cu ajutorul
capetelor rotative care descriu piste
oblice şi paralele ai căror unghi de
înclinare, ca şi lăţimea şi lungimea
lor, sunt funcţie de viteza de f
deplasare liniară a benzii magnetice
(figura 5).
înregistrare lectură
Lectură
I
91
III
IV
V
VI
Modul
Standard Play
(SP)
Standard Play
(SP)
Lonq Piay
(LP)
Four Chanei
(FP)
Normai Track
(NT)
Wilde Track
(WT)
Frecvenţa de eşantionare
48 KHz
32 KHz
32 KHz
32 KHz
44,1 KHz
44,1 KHz
Cuantificare
16 biţi liniar
16 biţi liniar
12 biţi liniar
12 biţi liniar
16 biţi liniar
16 biţi liniar
Număr de canale
2
2
2
2
2
4
Viteza de deplasare
8,15 mm/s
8,15 mm/s
4,075 mm/s
8,15 mm/s
8,15 mm/s
12,225 mm/s
Turaţia discului
2000 rot/min
2000 rot/min
1000 rot/min
2000 rot/min
2000 rot/min
2000 rot/min
Viteza de scriere
3,13 m/s
3,13 m/s
1,56 m/s
3,13 m/s
3,13 m/s
3,13 m/s
Stratul magnetic
metai
metai
metal
metal
metal
oxizi metalici
Timp de înregistrare
(casetă DF120)
120 min
120 min
240 min
120 min
120 min
80 min
TEHNIUM 12/1993
9
Optica de
proiecţie
L CD- Roşu Condensator
X X
/ l\
/ | UD _
1 i Albastru
! i
Si/rsâ be
iu mină
i i
®\T
r-
-V-M)
©\ ^ / U
Condensator
Utilitatea unui proiector video este
evidentă: obţinerea unui ecran de
dimensiuni mai mari decât cele ale
receptorului T.V., precum şi culori
mai subtile decât cele oferite de tu¬
bul cinescop.
S-au utilizat succesiv diverse pro¬
cedee: lentile adaptate televizorului,
proiectare cu un tub sau cu trei tu¬
buri. Ultima soluţie rămâne cea mai
răspândită, necesitând totuşi la in¬
stalare o serie întreagă de reglaje.
O tehnologie propusă de firma
Sharp, specializată în domeniu, con¬
stă în utilizarea unei valve de lu¬
mină, bazată pe cristale lichide care
polarizează lumina.
Noul procedeu nu mai creează o
imagine foarte luminoasă proiectată
printr-un obiectiv (cazul proiectoa¬
relor cu trei- tuburi), ci produce un
„diapozitiv" animat, prin care va
trece lumina unei surse.
Proiectorul propus de firma Sharp
(model Sharp XV-100ZM) este un
model transportabil şi, care se insta¬
lează la fel de uşor ca un proiector
de cinema sau de diapozitive (va¬
riantă PAL/SECAM).
Obiectivul este un zoom F: 4,5 şi
la t45-r265 mm de focală^adaptează
proiectorul la distanţa de proiecţie;
distanţa minimă este de 1,9 m cu o
diagonală de 47 cm şi maximă de 3
m. La o distanţă de 5 m diagonala
trece de la 1,22 la 2,5 m.
La o astfel de mărime a imaginii,
luminozitatea este ceva mai redusă,
deci se preferă utilizarea sa în se¬
miobscuritate.
Configuraţia internă a sistemului
optic al proiectorului LCD Sharp
este prezentată în figură. Semnifica¬
ţia notaţiilor este următoarea: 1-re-
flector, 2-oglindă rece, 3-filtru de
oprire pentru UV şi IR (ultraviolete
şi infraroşii), 4-oglindă de reflexie
roşu, 5-oglindă pancromatică, 6-o-
glindă de reflexie albastru, 7-oglindă
de reflexie albastru, 8-oglindă pan¬
cromatică şi 9-oglindă de reflexie
verde.
Sursa de lumină (1) constă intr-o
lampă cu lumină albă (halogen)
• care ajunge la oglinda rece (2), filtru
trece-sus care lasă să treacă
infraroşul; după aceasta este plasat
un filtru trece-bandă (3) care eli¬
mină ultravioletul şi infraroşul.
Cele două oglinzi (4 şi 6) divi¬
zează spectrul în cele trei culori fun¬
damentale (R, G, B). Oglinda 4 re¬
flectă roşul, iar oglinda 5 îl trans¬
mite la elementul său cu cristale li¬
chide (LCD-roşu). Oglinda 6 lasă să
treacă verdele şi reflectă albastrul,
care traversează elementul său cu
cristale lichide (LCD-albastru): Ver¬
dele trece prin elementul său cu
cristale lichide (LCD-verde) şi astfel
cele trei fascicule modulate trec în
final printr-un obiectiv pentru a fi
proiectate pe ecran.
Panourile cu cristale lichide folo¬
sesc o tehnologie TFT cu matrice
activă unde tranzistoarele sunt inte¬
grate direct electrozilor la suprafaţă.
Pentru standardul cu 625 de linii,
S
panouriie au fiecare 100 980
puncte, rezultând o definiţie tot
de 302 940 pixeli.
Fiind plasat departe de ec
proiectorul nu posedă circuit de
net. Conexiunile cu sursa se f.
prin mufe SCART sau RCA (do
mufe pentru sunetul stereofonic).;
Cu ajutorul unui buton se p
comuta intrarea şi se poate per
deci conectarea cititorului de vi'
disc.
Teleproiectorul posedă un ■
lung, sursa de sunet putând fi am¬
plasată lângă ecran.
Celelalte comenzi utile sunt pe.,
tru reglajele de lumină, contrast,
loare, corecţie' a contururilor,
asemenea, există aşa-numitul bu
„al bunicii" ceea ce reprezintă
reglaj mediu al parametrilor, ef
tuat de constructor.
Menţionăm că, în absenţa semr
lului video, imaginea va trece pe
bastru.
Pixelii sunt elemente de afişare bi¬
colore produse în ţară de RO-
MES-S.A.
Pixelii sunt compuşi din 5 grupe a
câte două LED-uri (roşu-verde) dis¬
puse ca în figura 1 (vedere dinspre
terminale). Capsula are dimensiunile
3 cmx3 cm şi are 7 terminale dintre
care 5 pentru cele 5 grupe de
LED-uri (terminalele 1, 2, 3, 5, 7 din
figura 1) şi 2 pentru electrodul co¬
mun al LED-urilor (roşu-verde), (ter¬
minalele 4 şi 6 din figura 1). Grupele
de câte două LED-uri sunt conec¬
tate în antiparelel şi sunt accesibile
separat.
Elementele de afişare pot fi legate
în serie sau în paralel în funcţie de
disponibilităţile schemei folosite.
Pentru pixeli curentul se limitează,
la fel ca la un LED obişnuit, cu re-
zistor înseriat cu fiecare pereche de
LED-uri.
Perechile de LED-uri se aprind
roşu dacă terminalele 4 şi/sau 6
sunt conectate la masă şi se aprind
verde dacă ele sunt conectate la
plusul sursei de alimentare.
PIXELI
ing. DRAGOŞ MARINESCU
1
1 2 3
.O.Q.
7 6 5
O O
o 2
o.o
O variantă simplificată de pixel
este prezentată în figura 2. La
această variantă există doar două
terminale (2 şi 6) pentru comandă,
în acest fel, toate cele cinci grupe
de LED-uri se aprind concomitent,
în aceleaşi condiţii ca la varianta din
figura 1.
Avantajele pixelilor:
— faţă de becuri prezintă avanta¬
jul că local pot oferi-lumină de două
culori (roşu-verde), iar prin aprinde¬
rea succesivă cu viteză mare, chiar
culoarea galben-portocalie.
— faţă de LED-urile convenţio¬
nale bicolore, prezintă avantajul
unei intensităţi luminoase egale
pentru cele două culori şi, în plus,
pot fi alimentate cu curenţi mai
mari, oferind, în consecinţă, o inten¬
sitate luminoasă mai mare.
Utilizări:
— aceste elemente de afişare se
pot utiliza la realizarea reclamelor
luminoase, firmelor luminoase cu
text fix sau rulant, panourilor ci
efecte luminoase pentru baruri şi
discoteci.
TEHNIUM 11
ANEXE
TELEFON
—p rcca.
60x
160x200
mm
şi T3, cuplate în montaj Darlington,
trec în stare de conducţie şi becule-
ţul din colectorul lui T3 se aprinde.
După cum se observă, montajul nu
are legătură nici cu priza de curent,
fiind alimentat la tensiunea redusă
de numai 3 volţi, asigurată pentru
funcţionare continuă mai mult de un
an de zile, din două baterii de 1,5
volţi, tip R20 sau similare. Tranzis¬
toarele T2 şi T3 pot fi de orice fel,
BC sau BD de tip NPN, cu orice
factor de amplificare sau de zgomot.
Pentru realizarea aparatului, acesta
poate fi montat pe o plăcuţă de ma¬
teria! izolant. Nu e neapărată nevoie
de cablaj imprimat, fiind, doar câteva
conexiuni. Beculeţul incandescent
va fi de lanternă de buzunar, tip „cu
lupă", la o tensiune de 2,2 volţi, cu¬
rent 0,18 A, sau tipuri similare. Pen¬
tru a face strălucirea becului mai se¬
sizabilă, balonul lui va fi colorat cu
vopsea roşie transparentă, fie ojă
george d. oprescu
pit. Se poate folosi carton presat —
eventual din mai multe straturi lipite
pentru a asigura rigiditatea necesară
—, placaj, scândură subţire, chiar
material rezultat din discuri micro
avariate, în toate cazurile putân-
du-se acoperi imperfecţiunile de as¬
pect prin acoperire cu tapet, mate¬
rial textil sau vopsea. Nu se va folosi
metal pentru confecţionarea casetei,
în schimb se poate utiliza vopsea
metalizată.
în figura C e arătat în amplificator
de foarte mică putere — circa 75
miliwaţi — alimentat din aceleaşi
baterii, care permite audierea în ca¬
meră a conversaţiei telefonice. Tran-,
zistoarefe TI, T2, T3, sunt cu siliciu,
de tip NPN, BC sau echivalente.
Tranzistoarele T4 şi T5 sunt cu ger-
maniu, AC 180 şi AC 181, sau echi¬
valente. Nu au nevoie de radiatoare
de răcire; dar se prevede un întreru¬
pător. Captorul, plasat în spatele te-
Sr% dăugarea unor anexe la tele¬
fon măreşte posibilitatea de utilizare
şi confortul acestui aparat. De pildă,
semnalizarea apelului telefonic în
condiţii de zgomot puternic, sau
când apelul nu e auzit de persoane -
cu auzul slăbit. Un apel luminos,
printr-un beculeţ montat în apropie¬
rea telefonului, ar fi deosebit de util.
De asemenea, cuplarea liniei telefo¬
nice la un amplificator audio, pentru
ca discuţia să poată fi ascultată de
mai multe persoane. Deziderate .care
par la prima vedere uşor de soluţio¬
nat; dar care nu pot fi soluţionate
prin branşarea directă la reţeaua te¬
lefonică, fapt interzis de lege, ca şi
branşarea la reţeaua electrică a unui
aparat telefonic, când nu e prevăzut
pentru acest mod de lucru.
Totuşi, cu un minim de cheltuială,
prin montaje electronice simple, se
pot obţine aceste facilităţi, fără con¬
tact direct la reţeaua telefonică, prin
mijlocirea unor captatoare de tip in¬
ductiv.
Astfel, în figura A. se foloseşte
pentru cuplaj o înfăşurare de câteva
spire, din liţă izolată, lungă de
20...30 cm, înrulată pe cablul telefo¬
nic care duce la priza de branşare la
reţeaua telefonică. în momentul
apelului, semnalul de apel induce
un câmp electrostatic destul de pu¬
ternic pentru acţionarea schemei
electronice. Aceasta e alcătuită din
trei tranzistoare, dintre care primul
este cu efect de câmp (TEC, FET),
de exemplu BF 256 sau BF 245.
Poarta lui se conexează direct, fără
bornă intermediară, la bucata de liţă
care serveşte drept captor. în situa¬
ţia de repaos, joncţiunea TEC are o
rezistenţă de circa 200 ohmi. în se¬
rie cu rezistenţa din drena TEC, pe
joncţiune cade o tensiune de câţiva
milivolţi, insuficientă pentru deschi¬
derea tranzistorului T2. Atunci când
însă apare semnalul de apel, poarta
TEC produce mărirea rezistenţei
joncţiunii la ordinul de mărime al ki-
loohmilor, astfel că tranzistoarele T2
m
pentru unghii, fie chiar creion cu
pâslă. Folosirea diodelor LED nu e
de sfătuit, pentru că lumina lor e de¬
ocamdată „foarte palidă". Nu e ne¬
cesar un întrerupător de alimentare.
Pentru fixarea montajului în
apropierea telefonului se poate fo¬
losi caseta-soclu din figura B. Di¬
mensiunile sunt aproximative şi ţin
seama de majoritatea telefoanelor
utilizate actualmente. Materialul fo¬
losit e polistiren asamblat prin lipire
sau sudare cu pana ciocanului de li-
lefonului, e de tip inductiv, electro- -
magnetic. El se realizează pe un
miez de tole de ferosiliciu, suprafaţa
secţiunii fiind de circa 20...50 mm
pătraţi. Se bobinează „tip mosor"
1000-^-2000 spire, cu sârmă emailată
de 0,1...0,2 mm diametru. în funcţie
de telefon, e necesară găsirea pozi¬
ţionării optime a bobinei captoare
faţă de bobina de inducţie din inte¬
riorul telefonului, care poate diferi
de la construcţie la construcţie.
La magazinul MADRA
LIBRĂRIE SPECIALIZATA IN ELECTRONICA SI INFORMATICA
din Cafea MOŞILOR, nr.12$. lingi Ginmutograful MIORIŢA
GĂSIŢI TOATE NUMERELE REVISTEI
TEHNIUM 1993
TEHNIUM 12/1993
11
R20Q
TP14
! ceoi
. 1QOOUF/35V
TP15
12.5V
0202
IOOnF
R114
47K
Rll 7
2M7
RiOl
4K7
IC200
TDA26UA
Qioei
JilOlj
A.B.C.
Rioe 47K
0203
lOnF
0206
iOOnF
0126 *Ţ* 0112
560PF X 100nF
U C20S
IOOnF :
— Q
R201
R103
6KS
K201
R100
j—CZJ* cioo
2M2 220nF
r K200
"Vo K1303
/ iSV,
R104
□001
ZTK33
C001 R002
inF iSOK
TP3
TFK2000
KHC
TP19
ZiOO
i R1 ° 7 a 6
12 , 7K |- •*
ŢP20 10.7V 7
OFWK
2950
R108
10
-r- 0104
0103 X 2,2nF
330UF/16V 5.
JR014
0008
0009
i lpF
ISV
‘0012
47K
IOOnF fj R012
Ţ 100K
iDEMOD.
R013
100 K
R109 4K7
RliO ' TP40
10K
* LiOlA 1
0016'
; lOnF
R003 j
0109
22nF
AFC-G/P
vireo-Q/p
Rlll
3»:3K
0013 0014 1—
lOnF ImF/IBV
0003
IOOpF
:uo3
e^pF
Cili
22nF
:00i TO K1300
0017
, lOnF
□800...0803
4» 1144007
'R105
* 12 K"
LiOiB
R801
2.7
0800,
MAINS. INFUT,
4®inF/iKV
L600
0309
iOOyF/HSV
0810 L801 R80B
lOOyF 4.,/yH S7'M
KBOQ
08081
R808
100K
814 1(44007
_6.8nF
R80S 270K
0818 IOOpF
K1305(TOR)
R810
_J R800
820K
XDENT.
IOOnF 250Ve ţ
CSiS
100JJF/10V
; lOOgF/j
lOOOyF
16V
700a 700B T
C808
seuF/isov
CSOl
reo79/io
4.7nF
.4OOV0C
INDIANA
Funcţiunea de amplificator-limita-
tor a semnalului de F.l. sunet se
realizează în interiorul C.l. cu ajuto¬
rul unui amplificator diferenţial
având intrările la pinii 2 şi 14 ai
C.l.01. Amplificatorul este excitat
asimetric, semnalul amplificându-se
la pinul 14, iar pinul 2 fiind decuplat
la masă prin C06 în gama de F.l. La
pinul 14 se mai aplică şi o reacţie
negativă în curent continuu de la pi¬
nul 13 al C.l.', prin intermediul in-
ductanţelor L04 şi L05. Pinul 13 este
decuplat la masă prin C04 în gama
de F.l.
Semnalul de F.l. (amplificat şi li¬
mitat), de la ieşirea AFI sunet, se
aplică intern demodulatorului de
MF, dar el poate fi găsit la pinii 6 şi
10 ai C.l. In schema acestui tip de
T.V.C. cele două terminale nu sunt
utilizate. Demodulatorul MF este un
multiplicator analogic, el sesizând
diferenţele de frecvenţă şi fază din¬
tre semnalul util de F.l. sunet şi
semnalul de referinţă. în acest caz,
semnalul de referinţă se obţine cu
ajutorul circuitelor de extragere a
purtătoarei, situate între pinii 7 şi 9
ai C.l. Receptorul T.V. fiind bistan-
dard, circuitele de extragere sunt
duble: L06, C24 (5,5 MHz — CCIR)
şi L07, C09 (6,5 MHz—OIRT). La ie¬
şirea demodulatorului MF, se obţine
semnalul de AF (audio-frecvenţă) la
pinul 8 al C.I., unde este dezaccen-
tuat de circuitul format din impe-
danţa de ieşire a C.l. şi C08.
Reglarea volumului la acest tip de
T.V.C. se face în mod clasic, poten¬
ţiometre. Semnalul de AF de la ieşi¬
rea C.l.01 se aplică prin Cil la
borna 10 a modulului sunet şi de
acolo potenţiometrului de volum
R1725. Semnalul cules de pe curso¬
rul acestuia se aplică la borna 24 a
modulului sunet şi de acolo, prin re¬
ţeaua RC formată,, din Ci2, ROI,
R03, R04, CI4, R02' CI3, la intrarea
C.l.02 (pinul 8 ), amplificator de au-
diofrecvenţă, de tip A210K. Reţeaua
prezentată contribuie la obţinerea
caracteristicii dorite de AF a modu-
lului.
Reglajul de ton se face cu R1726
şi cu CI725 care şuntează mai mult
sau mai puţin la frecvenţe înalte po-
tenţiometrul de volum. Acesta per¬
mite scăderea semnalelor AF de
frecvenţe înalte până la nivelul sem¬
nalului de referinţă de 1 kHz.
La pinul 6 al C.l.02 este montat
grupul R05, Ci5, care stabileşte va¬
loarea reacţiei interne (deci amplifi¬
carea de AF a C.I.). La pinul 7 se
află C16 care filtrează suplimentar
tensiunea de alimentare a etajelor
de semnal mic. Condensatoarele
C17 şi C18 (între pinii 5 şi 12 ai
C.1.02) asigură o reacţie negativă
puternică la frecvenţe ridicate (cu
rol autooscilant şi de limitare a ben¬
zii de AF).
Grupul R17, C22 (între pinul 12 al
C.l. şi masă) preîntâmpină intrarea
în oscilaţie a montajului la frecven¬
ţele ridicate ale gamei de AF.
Cu C20 (montat între pinii 4 şi 12
ai C.l.) se realizează o conexiune de
tip bootstrap.
Cuplajul cu difuzorul de 8H/3W
(L2503) se realizează capacitiv cu
condensatorul Ci9, pe la borna 16 a
modulului.
Cu ajutorul mufei Bu1702, se asi¬
gură audiţia la cască. Ea este co¬
nectată la ieşirea de putere (borna
16 a modulului) şi asigură întrerupe¬
rea automată a conexiunii spre difu¬
zor la introducerea căştii (Si701).
Mufa Bu1701 pentru magnetofon
primeşte prin R1744 semnal de la
borna 10 a modulului (ieşirea
preamplificatorului), care nu este
afectat de reglajele de volum sau
ton.
panarea receptoarelor
(URMARE Dlh
pagini realizate de
Modulul are numărul 34, schema
lui fiind prezentată în numărul
i 7/1993 al revistei noastre. Rolul
| decodorului de culoare este acela de
î a transforma semnalul video
j complex color (SVCC) în trei
| semnale diferenţă de culoare (E*—
| Ek, E fl —Er şi Ea— Ek) necesare
| pentru atacul matricii RGB. Acest
j kicru este teoretic, în practică
I modulul decodor furnizează la ieşire
I doar primele două semnale diferenţă
| de culoare cel de-al treilea (E 6 —Er)
| fiind format pe modulul video.
Decodorul de culoare folosit în
| acest receptor T.V.C. este de tip
| bisistem (PAL/SECAM), comutarea
de pe un sistem pe altul făcându-se
automat, în funcţie de programul
recepţionat.
Semnalul video complex color
(SVCC) furnizat de modulul AFI-CC
(de la ieşirea detectorului de VF) pe
la borna 4 (punctul de măsură M2)
cu amplitudinea de 3V,,, se aplică
prin intermediul bobinei de şoc
Dr.2292 (care suprimă unele
semnale perturbatoare) filtrului
„opreşte bandă", de tipul T podit,
alcătuit din C2391, R2391 şi L2391
(acordat pe frecvenţa de 5,5 MHz) şi
în continuare prin rezistorul R2392
în baza tranzistorului repetor pe
emitor T2392. De pe rezistorul său
de emitor semnalul se aplică în
punctul 193 al blocului de recepţie şi
I de acolo pe contactul 8 al
I conectorului Bu1004 şi pe perechea
1 sa St5004. De aici semnalul video
| complex color ajunge la intrarea
| modulului decodor (pinul 2 al
| modulului).
| 1. CONEXIUNILE MODULULUI
1 Modulul decodor primeşte
I următoarele tensiuni şi semnale:
| —la terminale 4 şi 32 tensiunea de
jj alimentare (+12,5 V), curentul
§ consumat fiind de cca 228 mA în
I PAL şi alb-negru şi 187 mA în
I SECAM:
— la terminalul 2 semnal
| videocomplex color (SVCC) de
4 polaritate pozitivă cu amplitudinea
| de cca 3 V. ;
I — la terminalul 24 o tensiune de
referinţă de 7 V folosită pentru
: anexare şi asigurarea nivelurilor de
| c.c. la terminalele 14, 16 şi 30;
— la terminalul 26 tensiunea de
î saturaţie croma de cca 0...6.5 V;
— la terminalul 6 impulsuri de
I stingere- cadre, de polaritate
1 negativă, cu amplitudinea de cca 15
I V, v ;
— la terminalul 36 impulsuri de
stingere linii, de polaritate negativă,
:.ş cu amplitudinea de cca 24 V, v ;
Modulul furnizează:
— la terminalul 14 semnalul
| diferenţă de culoare E*— Ey, de
decodor
i NR. TRECUT)
ing. ŞERBAIM IMAICU
I polaritate pozitivă cu amplitudinea j
de cca 1,6 V vv (la saturaţie şi |
| contrast maxime, luminozitate j
| medie), având nivelurile de stingere 1
| axate pe o tensiune de cca 7V; |
— la terminalul 30 semnalul j
a diferenţă de culoare E«—Er, de f
| polaritate pozitivă, cu amplitudinea
| de cca 2 V,,, axat pe tensiunea de j
| 7V;
— la terminalul 16 o tensiune
a continuă de 7 V (având acelaşi nivel 1
; de c.c. cu semnalele la terminalele f
; 14 şi 30) aplicată la terminalul 32 al J
modulului video şi polarizarea î
I C.I.A231D, la pinul 1;
— la terminalul 34 o tensiune 1
i continuă de cca 0,7 V (la redare î
! color) şi 0,2 V (la redare a-n) I
i utilizată pentru comanda circuitului j
J de rejecţie a subpurtătoarei de J
I crominanţă de pe modulul video, j
\ Terminalul 22 al modulului este 1
| conectat la masă.
I 2. CIRCUITELE INTEGRATE 1
| Modulul este echipat cu 5 C.l. I
1 care îndeplinesc următoarele I
I funcţiuni:
?! — MCA 640: amplificator de j
| crominanţă (PAL sau SECAM), j
1 identificare (SECAM), comanda BAC J
I (blocare automată a culorii, PAL sau |
| SECAM), generare de impulsuri de I
I comutaţie de frecvenţa fH/2 cu 1
I ajutorul unui CBB (circuit basculant f
I bistabil, PAL sau SECAM) şi I
extragerea semnalului burst (de 1
| sincronizare a culorii, PAL);
— MCA 650: separarea semnalelor I
| de crominanţă între ele şi 1
| demoduiarea lor (PAL sau SECAM); jj
I — MCA 660: reglarea saturaţiei şi |
I blocarea automată a culorii (PAL 1
| sau SECAM);
I — MBA 540: circuitele de |
I regenerare a supurtătoarei de §
I culoare, de generare a tensiunii de Ş
I identificare, de reglaj al amplificării I
| semnalului complex de crominanţă f
5 (RAASC) şi comanda circuitului de ?
; BAC (PAL);
| — B342D: amplificarea tensiunii |
I CAS (comutare automată a j
| sistemului, PAL sau SECAM). |
3. CIRCUITUL DE INTRARE
Semnalul VCC se aplică de la .
terminalul 2 al modului prin R„i şi j
| C«i la pinul 3 al bobinei L 2 1 , montată
| în paralel cu Co* şi C» 7 . Bobina |
J împreună cu condensatoarele C ()6 şi |
| C «7 (în serie) formează un filtru j
trece-bandă pentru semnalul
complex color. în PAL acest filtru
: este amortizat (pentru a permite
trecerea neatenuată a benzilor
laterale ale SCC) cu rezistorul Ros. ■
Acesţa este introdus în circuit doar :
: în PÂL, prin deblocarea diodei Do:
; de către tensiunea U, (tensiunea
pentru comutarea sistemului) care
este mai mare de 11 V în PAL şi mai
mică de 1 V în SECAM. Tensiunea
Uv se aplică în anodul diodei prin
Ru 4 , dând naştere unui curent prin
R,, 4 , Do,, Ros şi Lzi la masă. Deci în
PAL circuitul va fi amortizat
suplimentar de Ros, rezistenţa mică
în regim de conducţie a diodei Do, şi ,
Cu», realizându-se o bandă de
trecere suficient de largă (factorul
de, calitate <3=4 în PAL).
în SECAM tensiunea U. s este mică
şi va determina blocarea diodei D 02 ,
factorul de calitate al circuitului
crescând (Q—16), caracteristica-
filtrului fiind denumită şi curba
„clopot". Circuitul mai asigură şi :
dezaccentuarea Î.F.
Menţionăm că acordul circuitului ;
este mai''critic în SECAM decăt în ;
PAL (frecvenţa de acord fiind de
4,286 MHz, ajustarea bobinei L:r
efectuându-se în SECAM).
Semnalul complex color se
extrage de pe divizorul capacitiv Coe,
Cot şi se aplică la pinul 3 al C.l.
01MCA640, fiind de cca. 70 mV„-.-în
PAL şi 120 mV„ în SECAM.
4. AMPLIFICATORUL DE
CROMINANŢĂ
Circuitul integrat MCA 640 conţine
un aplificator de intrare semnal
croma, cu două intrări simetrice
(pinii 3 şi 5). în cazul nostru este
atacat asimetric, ia pinul 3, cealaltă
intrare (pinul 5) fiind pusă la masă
în regim dinamic, prin Cu.
Pinul 3 al C.l. este polarizat în c.c.
de la pinul 1 prin grupul Ru, Ru
(semireglabil) şi R ;: . Din R13 se
stabileşte valoarea tensiunii continue
de la pinul 3 pentru a fi egală cu
tensiunea de la pinul 5 (în vederea
simetriei semnalelor de ieşire din
integrat (salve de sincronizare în
PAL sau semnale de identificare în
SECAM) faţă de nivelul de c.c.
suprapus. Deşi reglajul este
important pentru funcţionarea în
ambele sisteme, eUse efectuează în
PAL.
Pinul 5 este polarizat în c.c. prin
circuitul de reacţie format din Ru şi
Rin, de la pinul 15.
în PAL amplificarea se reglează
automat (RAASC) cu ajutorul
blocului de reglare a amplificării
semnalului de crominanţă co¬
mandat de către tensiunea aplicată
la terminalul 16 al C.l.01. Această
tensiune este de 3,5 V fără semnal \
(sau cu un semnal PAL foarte slab),
de 1 V pentru semnale puternice
PAL şi zero volţi în SECAM. Blocul
RAASC comandă etajele de intrare
ale amplificatorului de crominanţă în
sensul compensării variaţiei^
semnalului de la intrare. în SECAM
amplificatorul de crominanţă devine
limitator. Tensiunea de la pinul 16
comandă în PAL şi sincronizarea
comutării secvenţiale a CBB sau
BAC.
La terminalul 36 al modulului (—
HK) se primesc impulsuri pe
frecvenţa liniilor care prin C 6 s şi Rm
se aplică bazei t-ranzistorului T 0 -.
Acest tranzistor formator de
impulsuri este polarizat în c.c. de la
terminalele 4, 32 (+12,5 V) prin Rs» în
colector şi prin divizorul R 6 5 , R*, în
bază. Tranzistorul lucrează în regim
de comutaţie fiind saturat în timpul
cursei directe de linii şi blocat în
timpul cursei inverse. Impulsurile
pozitive obţinute din colectorul
tranzistorului se aplică la pinul 6 al
C.l.01, având frecvenţa liniilor şi o
amplitudine de 9 V,,.
La terminalul 6 ai modulului (—
VK) sosesc impulsurile de stingere
cadre care se aplică pe baza
tranzistorului T„» prin grupul de
derivare C M şi R™ şi grupul de
integrare R 7 „, C* 7 , R-,. Colectorul
tranzistorului se polarizează în c.c.
14
TEHNIUM 12/1993
prin R- ; , iar baza prin R-..
Tranzistorul lucrează în regim de
comutaţie, fiind saturat în timpul ‘
cursei directe de cadre şi blocat pe
durata întoarcerii cursei.Impulsurile
culese din colectorul său, cu o
amplitudine de cca 10 V iv se aplică
la pinul 7 al C.I.G1.
Impulsurile de stingere H şi V
aplicate la pinii 6 , 7 ai C.i. asigură
atât suprimarea salvelor de
sincronizare în PAL, cât şi
extragerea salvelor sincro PAL
(rezultă la pinul 13 a! C.I.) şi
extragerea semnalelor de identifi¬
care SECAM (rezultă la pinul 11 al
C.I.). Salvele sincro PAL sunt
transmise către C.i. MBA 540 prin
intermediu! unui circuit (L;? şi Ci 5 )
acordat pe 4,43 MHz, iar semnalele
de identificare SECAM se aplică pe
circuitul de derivaţie L 26 , Cu. Din
cauza diferenţei de frecvenţă a
salvelor de la o linie ia alta în
SECAM acestea vor avea în pinul 11
amplitudini diferite., .ceea ce
contribuie la recunoaşterea
sistemului SECAM.
5. CALEA DIRECTĂ Şi CALEA
ÎNTÂRZIATĂ
Semnalul complex de erominanţă
este furnizat ia cele două ieşiri
simetrice, în contratimp, terminalele
1 ş! 15 aie C.i.01.
Semnalul de la terminalul 15 se
transmite spre „cafea întârziată",
realizată în principal cu linia de
întârziere de erominanţă LI 01 tip
CV20C. Rezistoarele R )5 (la intrare)
şi R 2 < (Sa ieşire), ambele de 3S0IÎ,
asigură adaptarea de irnpedanţă, iar
acordul se asigură cu L 22 , C 22 (la
intrare) şi L:. ţ (ia ieşire).
Semnalele de la ieşirea C.i.
MCA640 (pini; 1 şi 15) fiind în
antifază, rezultă că (datorită „căii
întârziate") semnalele de ia intrarea
C.i. MCA650 (pinii 1 şi 13) vor fi în
fază. Cu ajutorul bobinelor L 22 , Lm.
se pot compensa eventualele
diferenţe de defazaj dintre semnalele
de la pinii 1 şi 15 ai C.I. MCA640
(reglaj de fază) care reprezintă de
fapt o ajustare fină a timpului de
întârziere.
Cu ajutorul condensatoarelor C 20 ,
C 2 s, se asigură separarea în c.c. a
terminalelor 15 al C.I..01 şi 3 al C.1.02
faţă de masă.
Pe „calea întârziată" se introduce
o atenuare de cca 9±3 dB încât
semnalul de la intrare de 500 mV v , în
PAL şi 2,2 V vv în SECAM devine 100
mVw, respectiv 350 mV„,
Semnalul de la terminalul 1 âl
C.I.01 se transmite pe „calea
directă" spre pinul 1 al C.1.02, prin
intermediul lui R lt şi Rr, care
realizează o reducere a amplitudinii
semnalului (reglabilă din Rr)'
Această reducere este necesară
pentru . a compensa atenuarea
introdusă de linia de întârziere, pe
cealaltă cale.
Condensatoarele C 2i şi C 26
realizează separarea în c.c. a pinilor
1 ai circuitelor integrate MCA 640 şi
MCA 650 faţă de masă.
6. MATRICEA Şl COMUTATORUL
PAL
în cazul funcţionării -în PAL,
semnalele primite la pinii 1 şi 3 ai
C.I. MCA650 sunt prelucrate în
circuite de adunare şi scădere,
obţinându-se cele două semnale de
erominanţă U„ şi U v , ultimul cu faza
alternativă (±90°). Pentru compen¬
sarea comutării secvenţiale a fazei
semnalului U v . acesta parcurge un
etaj suplimentar (comutatorul PAL)
care defazează semnalul pe durata
fiecărei a doua linii cu 180°,
obţinându-se la ieşie numai semnale
U u cu defazaj +90°. Comutatorul
PAL este comandat de impulsurile
de la pinul 16 al C.1.02, provenite de
la pinul 12 al C.I.01, prin intermediul
lui C? 9 . Este foarte important ca faza
de comutaţie a comutatorului PAL
(deci a bistabilului) să fie corectă.
Semnalul U, rezultă la pinul 13 al
C.1.02, iar U„ la pinul 15.
f. LIMITATORII DE CALE Şl
COMUTATORUL SECAM
în cazul funcţionării în SECAM
semnalele de la intrarea C.1.02 (pinii
1 şi 3) parcurg limitatoru! de
amplitudine, aplicându-se apoi
comutatorului SECAM. Separarea
semnalelor de erominanţă Ud* şi Ud*
se face având în vedere că pe
fiecare linie se transmite doar câte
unul dintre cele două semnale, pe
calea întârziată fiind, evident, celălalt
semnal de erominanţă. Comutatorul
SECAM este comandat de impulsu¬
rile date de bistabil (având jumătate
din frecvenţa liniilor).
Pe liniile pare, pe durata
semialternanţelor pozitive semnalul
de pe „calea directă" (U Dfl ) se
transmite pe calea de albastru, iar
semnalul de pe „calea întârziată"
(Ud*) pe calea de roşu.
Pe liniile impare, pe durata
semialternanţelor negative pe „calea
directă" se transmite Ud*, iar pe
„calea întârziată", Udb. Comutatorul
va schimba modul de transmitere:
semnalul de pe „calea directă" (Ud*)
se va transmite pe calea de roşu, iar
semnalul de pe „calea întârziată"
(Uda) se_ transmite pe calea de
albastru. In acest fel, semnalul U c *
se va găsi mereu la pinul 13, iar Udb
la pinul 15.
Atât în PAL, cât şi în SECAM,
' demodularea semnalelor de
erominanţă se face prin multiplicare
analogică.
8 . DEMODULATOARELE
SINCRONE
în PAL demodularea se face
printr-o demodulare sincronă,
bazată pe înmulţirea analogică a
semnalului de erominanţă cu o
■subpurtătoare nemodulată (de
aceeaşi frecvenţă şi fază). Semnalul
U v de ia terminalul 13 se aplică prin
C32 la terminalul 11 , iar subpurtă-
îoarea furnizată de C.I.04 (MBA540)
pe Ia terminalul 8 se aplică la
terminalul 6 al C. 1.02 prin Csi.
Rezultă semnalul diferenţă de
culoare E*—Ey ' la terminalul 12 al
C.1.02, de polaritate pozitivă, cu o
amplitudine de cca 1 V„.
Sernalul U„ de la terminalul 15 se
aplică prin C30 la terminalul 9 (deci
la intrarea demodulatorului căii de
albastru), iar subpurtătoarea
sincronă, obţinută printr-un circuit
de defazare cu 90° (Css, L 3 o, Cs 4 , Rm)
de la CI.04 se aplică la pinul 7 al
C.1.02, prin C S2 . Semnalul demodulat
se obţine la pinul 10 , cu polaritate
pozitivă şi amplitudine de cca 1,3
i v v> .
Deci, la ieşirea C.I. MGA650 se vor
obţine semnalele diferenţă de
culoare E*—Ey şi E fl —Ey.
9. DEMODULATOARELE DE
FRECVENŢĂ
în SECAM semnalul Ud* provine
din modulaţia de frecvenţă a unei
subpurtătoare (de 4,406 MHz) cu un
semnai diferenţă de culoare, iar
semnalul Udb din modulaţia în
frecvenţă a celeilalte supurtătoare
(de 4,250 MHz) cu celălalt semnal
diferenţă de culoare. Este deci
necesar ca cele două demodulatoare
MF să fie acordate pe frecvenţele
celor două subpurtătoare (banda
minimă fiind de 1,2 MHz).
"Demodularea MF prevede mai întâi
trecerea semnalului de erominanţă
printr-un circuit defazor, urmată de
multiplicarea analogică a semnalului
de erominanţă nedefazat şi a celui
defazat. Pentru semnalul Ud*
circuitul de defazare este format din
C 13 şi circuitul de derivaţie format
din Ci 6 , L 25 şi R31. Dacă C 3 6 şi L 25
sunt acordate pe 4,406 MHz,
circuitul derivaţie nu introduce nici
un defazaj, în timp ce întregul circuit
defazor introduce un defazaj de
aprox. 90°.
Semnalul Ud* se aplică C.I.
MCA650 la pinuMI prin C ? 2 (similar
cu U v la PAL). Semnalul defazat se
va aplica la pinul 5 al C.I. prin G39-
Reglajul corect al bobinei L 25 este
Toarte important pentru redarea
corectă a culorilor în SECAM. Din
semireglabilul Rn se reglează
factorul de calitate al circuitului
acordat, deci amplitudinea
semnalului defazat aplicat la pinul 5
a! C.I. (din R 31 se reglează
amplitudinea semnalului demodulat).
Circuitele de demodulare pe
„calea de albastru" sunt similare cu
| cele descrise mai sus pentru „calea
S de roşu". Astfel, circuitul defazor
este format din C31 şi circuitul
j derivaţie alcătuit din C 34 , L 24 , R 30 .
| Defazajul total este de 90° dacă
î circuitul derivaţie este foarte
| aproape de acord (4,250 MHz).
1 Semnalul defazat se aplică
| demodulatorului de albastru (B—Y)
| din C.1.02 la pinul 8 prin Cjs, iar
| semnalul nedefazat se aplică prin
I C30 la pinul 9. Cu ajutorul lui L 24 se
| poate regla punctul nul (de incolor),
f iar din semireglabilul R 3( > amplitudi¬
ni nea semnalului demodulat obţinut la
pinul 10 al C.I.
10. SCHIMBAREA POLARITĂŢII,
FILTRAREA SEMNALELOR,
DE2ACCENTUARE SECAM
Semnalul diferenţă de culoare
| E*—Ey de la pinul 12 al C.1.02 se
j aplică prin C 52 în baza tranzistorului
Toi. Acesta are colectorul polarizat
f în c.c. prin R 35 şi R 2 ? de la+12 V, iar
baza prin divizorui rezistiv R 32 , R 34 .
Rezistorul din emitor (R 54 ) este
; semireglabil pentru a putea regla
) exact amplitudinea semnalului de
ieşire din decodor pe „calea de
roşu" (în PAL). Grupul C43, L 2 o, C 4 o
formează un filtru „trece-jos" care
elimină subpurtătoarea nesuprimată
şi produsele de demodulare
perturbatoare.
în paralel Cu C 4 o se află circuitul
de dezaccenîuare de VF necesar
doar în SECAM. De aceea în PAL el
este decuplat. Acest lucru se
realizează prin intermediul tensiunii
de comutare a sistemului, care în
PAL este U. ţ >11,2 V şi deschide
dioda D 04.2 (una dintre cele două
diode ale diodei compuse D 04 ),
deoarece va fi parcursă de un curent
de cca. 22 mA care se închide prin
R39 la masă. Va rezulta în catodul
diodelor D 04 o tensiune de cca. 10,5
V (11,2 V—0,7 V), care va menţine
dioda Do4 1 în stare blocată, deoarece
tensiunea din anodul ei este cea din
colectorul tranzistorului Toi (cca 9,6
V). Dioda D 04 .i fiind blocată, întregul
circuit va fi deconectat. Semnalul
diferenţă de culoare din colectorul
lui Toi se va aplica prin L 2 9 şi C 45 la
pinul 9 al C.I.03.
în SECAM tensiunea U s <1 V
(apropiată de zero) determină
blocarea diodei D 04 , 2 . Pe traseul:
colector T 0 i, L 2 9, Do 4 /i, R 3 9 , va circula
un curent de cca. 2 mA la masă.
Dioda D 0 4 /i fiind dechisă va
introduce în circuit grupul de
„dezaccentuare" C 4 Si R 3 s. „Dez-
accentuarea VF" este de fapt
fenomenul invers „preaccentuării
VF“ care se efectuează în codor şi
constă în amplificarea mai mare a
unor frecvenţe mai înalte. Circuitul
de „dezaccentuare" are şi rolul de a
I înlătura vârfurile care apar la
trecerile de culoare şi determină o
scădere a amplificării lui Toi (faţă de
recepţia în PAL) prin conectarea în
colectorul său a lui R39.
Pe „calea de albastru" sunt
folosite circuite similare. Semnalul
diferenţă de culoare de la pinul 10 al
C.1.02 ajunge prin C 53 în baza lui T 02 ,
tranzistor inversor. Acesta are
colectorul polarizat în c.c. prin R37 şi
R 27 de la+12 V, iar baza prin divizorui
R33. R36.
Cu ajutorul lui C 44 , L 28 şi C 4 i se
filtrează semnalele din domeniul
frecvenţelor superioare benzii
transmise.
Curentul de conducţie prin b 0 < 2 în
PAL şi Dos 1 în SECÂM va circula
' prin R 4 o. Grupul de „dezaccentuare"
în SECAM constă în C 4 ?, R 4 i.
Semnalul de polaritate negativă se
aplică prin C 48 la intrarea (pinul 8)
C.I.03.
11. REGLAREA SATURAŢIEI
Cele două semnale (E*—Eyşi Ea—
Ey) aplicate la intrările C.I. MCA 660
(pinii 9 şi 8) parcurg câte un bloc de
reglaj al saturaţiei, destinat reglării
amplitudinii. Aceste blocuri
funcţionând după principiul
„potenţiometrului electronic", sunt
comandate cu tensiune primită la
pinul 5 al C.I.03, filtrată cu C< prin
intermediul lui R 4 ş de la terminalul
26 al modulului (reglaj de saturaţie).
La acest terminal se aplică tensiunea
culeasă de pe cursorul potenţiome-
truiui de saturaţie, alimentat la un
capăt de la +12,5 V prin intermediu!
lui R1404 şi având celălalt capăt la
masă (prin contactul 5 - aI
conectorului B u 1004/St 5004).
Această tensiune este influenţată
şi de reglajul potenţiorrfetr-ului de
contrast (R 1362) pentru a păstra un
raport aproape constant între
semnalul de luminanţă şi semnalele
diferenţă de culoare (aplicate
maîricii RGB). Lucru obţinut prin
conectarea capătului cald al
potenţiometrului de saturaţie la
cursorul potenţiometrului de
contrast, prin rezistorul R 1403.
Tensiunea la terminalul 26 al
modulului va varia între 4,5 şi 6 V
(cu strălucirea) atunci când
contrastul şi saturaţia sunt reglate la
maxim. La terminalul 5 ai C.I. MCA
660 tensiunea-va fi de 4-+ 5,5 V
(minus căderea de tensiune pe R45).
Prin scăderea contrastului imaginii,
va scădea şi saturaţia (fără a se
acţiona potenţiometrul de saturaţie),
iar dacă strălucirea creşte va scădea
contrastul (datorită RACF — reglajul
automat a! curentului de fascicul),
deci şi saturaţia.
12. BLOCAREA AUTOMATĂ A
CULORII
In interiorul C.i. MCA660
; semnalele diferenţă de culoare se
aplică unor circuite de blocare
automată a culorii (BAC).
* Comanda acestora se face cu
tensiunea primită de C.i. MCA660 ia
j pinul 6 , care va fi de 5,4 V la o
recepţie color şi de 0,7 V la o
j recepţie a-n (în regim de BAC)/
Această tensiune este determinată
de potenţialul de la pinul 8 al C.i.
MCA640 care este funcţie de natura
j semnalului recepţionat (a-n sau
color). Astfel, tensiunea în acest pin,
mai exact în punctul 2 de pe
I schemă, va fi de 5 V în cazul
recepţiei color şi 0,2 V la recepţia
a-n.
La recepţia color tensiunea de +
12 V determină în catodul diodei Di 0
prin divizorui R i9 şi Ro 3 (în colţul din
stânga sus al schemei) legat la masă
\ (prin intermediul modulului video cu
care se conectează pe la terminalul
34 al modulului decodor) o tensiune
de cca. 5 V. Dioda se va bloca,
tensiunea de la ."terminalul 6 al C.I.
MCA 660 fiind de 5,4 V, iar cele
două circuite BAC vor furniza la
ieşirea C.I. (pinii 10 şi 7) semnalele ,
diferenţă de culoare.
La recepţia a-n tensiunea- dîriT
catodul diodei D 10 scade la-0,2 V
(furnizată pe la pinul 8 al C.I.-
MCA640), dioda se deschide,
tensiunea din anodul ei fiind de 0,7
V, ceea ce determină blocarea
semnalelor de culoare de cele două
circuite BAC, încât la ieşirile C.I.
MCA660 (pinii 10 şi 7) semnalele vor
fi anulate.
Condensatorul Ci 3 determină
constanta de timp a regimului
tranzitoriu de blocare a culorii, iar
prin R 22 se limitează curentul care
parcurge dioda D 10 în a-n (regim de
VAC).
13. CIRCUITELE DE AXARE
Semnalul diferenţă de culoare
E*—Ey se aplică la terminalul 14 al
modulului prin condensatorul C?*
care primeşte pe armătura din
dreapta o tensiune continuă de +7 V,
prin intermediul circuitului de axare.
La terminalul 36 al modulului se
primesc impulsuri de întoarcere linii
(—HK) de polaritate negativă care se
aplică prin R 64 în baza tranzistorului
Tos. Acesta este polarizat în c.c. de
la +12 V, în colector prin R 6() şi în
bază prin divizorui R«, R 63 . Aceste
impulsuri se vor regăsi în emitorul,
respectiv în colectorul tranzistorului
cu amplitudini egale (deoarece
rezistoarele -din emitor şi colector,
R m şi R 6 o, sunt egale) dar cu
polarităţi diferite. (Semnalul din
emitor având aceeaşi polaritate faţă
de cel din bază, iar cel din colector
polaritate schimbată.)
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
ÎS
TEHNIUM 12/1S93
rintre antetele relativ simple,
folosite de radioamatori pentru
lucrul pe mai multe benzi, figurează
şi aceea cunoscută sub denumirea
„Antena dipol G5RV“. Mai înainte de
a o descrie, iată câteva amănunte
despre creatorul ei. întâmplarea a
făcut ca în ziua de 10.09.92, la ora
15,30 în banda de 14 MHz, să
realizez o legătură radio cu faimosul
G5RV. Cum legătura a fost destui de
lungă, am putut să discut cu el
diverse probleme. în primul rând, se
numeşte Louis Varriey şi locuieşte în
oraşul Brighton, din Anglia, fiind
Dacă linia bifilară de 300 ohmi
impedanţă este mai scurtă de 12,90
metri, se obţin adaptări mai bune
penţrtt benzile de 40 şi 80 metri, însă
înră'utâţindu-se pentru celelalte
benzi.
Pentru radianţi se folosesc
conductoare din cupru masiv, sau
liţă, cu diametrul 2 mm, sau mai
mult. Se poate utilizai foarte bine
sârmă de bobinaj emailată, sau
conductor liţat, izolat în manta de
cauciuc, sau alt mate/ial plastic.
O altă antenă răspândită în lumea
radioamatorilor este cunoscută sub
denumirea „Antena W3DZZ“,
calitate, cu dielectric mică sau
ceramic şi având tensiuni de lucru
de 2 000—3 000 volţi. Aceste circuite
oscilante fiind montate în exteriorul
locuinţei, vor trebui să fie închise
ermetic în tuburi de material plastic,
spre a nu fi afectate de umezeală şi
agenţii atmosferici corozivi. De
asemenea, vara, sub acţiunea
calorică a radiaţiei solare,
capacitatea condensatoarelor Ci şi
C 2 se poate modifica, provocând
dezacordări ale circuitelor oscilante
respective, a căror frecvenţă de
rezonanţă trebuie să fie 7,050 kHz.
De aceea, spre a se evita asemenea
Printre antenele de emisie pentr
unde scurte, figurează şi acee
cunoscută sub denumirea „Antena
delta", destul de uşor de reali.
Denumirea aceasta provine de
fiderii de alimentare ai anterfei,
dispuşi aproximativ în forma liter
greceşti „delta" (A) dar inversată, la
partea unde sunt ataşaţi la
conductorul orizontal. în fond, este
vorba despre o atentă monofilară, la
care lungimea radiatorului este
egală cu A/2. Formula cu care se
calculează exact lungimea radiato¬
rului, în metri, este 1=142500/f„ îi
care f este frecvenţa de lucru, în
ANTENE de EMISIE şi RECEPŢII
cetăţean englez. Este inginer radio şi 4“megahertzi.
atunci, în 1992, avea vârsta de 81 de In fig. 3 este pr
ani. A devenit radioamator încă de acestei antene mono
U,.S. şi U.U.S. folosite de radioamato
megahertzi.
In fig. 3 este prezentată schiţa
acestei antene monobandă. Distanţa
tânăr, din 1924—1925. A conceput
antena G5RV în urmă cu mai mulţi
ani, aducându-i pe parcurs diverse
ing. LIVID MÂCOVEANU
de la conductorul orizontal în jos
D=45100/f, în metri. Cât priveşte
distanţa dintre fideri la locul de
L* ^5 55m— a~j
~ 15 ' 5jrn *L
f E ^
linie bifilară de 30(Tn
O
1
cablu coaxial de 80 a^ 1
<*- 67 Im
--iq07m-
k*—v— 10 ( 07m->j
BMB,
-1
LJ
--- 1
ti— - 1
-II—
îmbunătăţiri. Şe pare că această
antenă funcţionează într-adevăr
bine, atât la emisie, cât şi la
recepţie, pe cinci dintre benzile
uzuale de unde scurte, adică pe 10,
15, 20, 40 şi 80 metri, folosite de
radioamatori.
Pe parcursul radiolegăturii
noastre, controalele reciproce RST
au fost 599, ambii folosind
transceivere cu puteri utile în antenă
de circa 100 waţi.
Şi acum, după ce aţi aflat câte
ceva despre G5RV, care este şi un
excelent telegrafist de viteză, să
vedem în ce constă antena creată de
el. în fond, după cum rezultă şi din
fig. 1, este vorba despre o antenă
dipol, orizontală, la care fiecare
radiant are lungimea 15,55 metri. De
la extremităţile radianţilor dispuşi de
o parte şi alta a unor izolatoare,
pleacă o linie bifilară tip panglică, cu
impedanţa 300 ohmi, pe o lungime
de 12,30 metri, după care se
continuă cu un calbu coaxial cu
impedanţa 60 ohmi, având orice
lungime. Cum cabluri coaxiale cu
impedanţa 60 ohmi nu se găsesc în
mod curent, se pot folosi şi cabluri
coaxiale cu impedanţa 52 ohmi şi
chiar 75 ohmi, obţinându-se
bineînţeles o adaptare ceva mai
puţin bună la antenă. De asemenea,
porţiunea de cablu bifilar, cu
impedanţa 300 ohmi poate avea
lungimi până la 12,90 metri. Această
antenă este în fond o soluţie de
compromis, ea fiind comparabilă ca
. performanţe, cu un dipol în A/2
pentru benzile de 10 şi 15 metri.
& x
/ ! linie de
or 44 300a
T ti
conform indicativului radioamato¬
rului american Chester L. Buchanan
din oraşul Hugo, din Minnesota,
care a realizat-o. Atât această
antenă cât şi aceea a lui G5RV
prezintă avantajele că nu implică
spaţii prea mari pentru instalare,
deşi pot fi folosite chiar şi pentru
banda de 80 metri şi sunt utilizabile
pe cinci benzi, în condiţii destul de
bune/ Dimensiunile constructive ale
acestei antene sunt date în fig. 2. Se
vede că este vorba tot despre o
antenă dipol dar de o factură mai
deosebită, în construcţia sa intrând
şi două circuite oscilante, notate cu
Li Ci şi L? C 2 Din punct de vedere
constructiv, bobinele L şi L 2 sunt
identice, ele având câte 19 spire de
sârmă de cupru emailat, cu
diametrul 2 mm, bobinate pe
carcase cu diametrul 50 mm, cu
distanţă între spire. Condensatoarele
Ci şi C 2 au fiecare câte 60 pF
capacitate, ele fiind de foarte bună
lînieSOCn
“1 1U-500PF
linie bifilară Sau <
cablu de 75 ji
situaţii se recomandă ca cele două
condensatoare, Ci şi C : , să fie
realizate din mai multe
condensatoare ceramice, cu variaţii
de capacitate pozitive şi negative,
funcţie de temperatură, astfel alese
şi conectate în paralel încât să nu
aibă deloc o variaţie a capacităţii
totale sub efectul căldurii, sau ea să
fie minimă.
Acest tip de antenă lucrează bine
în toate cele cinci benzi de
radioamatori pe unde scurte,
frecvenţele sale de rezonanţă fiind
următoarele: 28,4 MHz; 21,2 MHz;
14,1 MHz; 7,05 MHz şi 3,7 MHz.
Pe toate benzile, alimentarea
antenei se face în curent, prin
conectare cu radiatorul, notată c
„x" în fig. 1, ea depinde de banda
care funcţionează antena.
Pentru diversele benzi uzual
folosite de radioamatori, „x" l.
următoarele valori:
Banda de lucru, x, în metri
în metri
10
1,30..
Wm
15
1,72..
m
20
2,57..
2,53
40
5,14 ..
5,10
80
10,28 ..
9,86
Fiderii se conectează la firi
orizontal, simetric faţă de mijloci
lui şi ei pot avea orice lungime, chia
V •
Va >/ J
\Va
/ pVon^p
/ ■ central p
cablu coax \
ii ^
V7V y X
^0-75 xt
7777 7 s j s v -j ' y-
intermediul unui cablu coaxial cu
impedanţa 75 ohmi, care trebuie
montat vertical, perpendicular pe
antenă, pe o lungime de 6 metri,
pornind de la antenă în jos. în
principiu, acest cablu poate avea
orice lungime, dar s-a constatat că
cele mai bune rezultate se obţin
când lungimea sa este de 24,5 metri.
Dacă este prea scurt, cablul se
poate prelungi, însă numai cu un
număr impar de semiunde, de
exemplu 9 A/2, 11 A/2, 13 A/2 etc.
Atât antena G5RV, cât şi W3D2Z,
se vor cupla la emiţător preferabil
prin intermediul unui filtru Coilins
(filtru ,,pi“), care serveşte nu numai
la o mai bună adaptare de
impedanţe, ci şi la o atenuare a
frecvenţelor armonice.
până la 100 metri».Distanţa dintre
fideri este 150 mm, impedanţa lor
fiind 600 ohmi. Diametrul conduc¬
toarelor fideriior este 2 mm.
Acest tip de antenă prezintă o
caracteristică de radiaţie aproximativ
circulară, orizontală.
Este de menţionat că încă
dinainte de cei de-al doilea război
mondial, cunoscutul radioamator
român, inginerul Paul Popescu-
Mălăieşti, YR5AA, unul dintre
pionierii radioamatorismului din
România, folosea astfel de antene,
câte una pentru fiecare bandă
obţinând rezultata foarte bune, dar
un mic amănunt: puterea absorbită
emiţătorului său era doar ...1 kW!
altă antenă folosită de m
radioamatori pentru emisiunile pe
de 1,5...2 m faţă de acoperişul pe
care este montată antena.
Radiatoarele trebuie să fie astfel
înclinate, încât să formeze fntre ele
un unghi ^e 90°. Alimentarea
antenei se realizează cu dn cablu
coaxial cu impedanţa 52...75 ohmi.
O antenă mai versatilă decât
aceea din fig. 4, tot un „V inversat",
este prezentată în fig. 5 a, iar în fig.
5 b se vede în ce mod se poate
adapta ia radioemiţător. Această
antenă poate funcţiona pe mai multe
benzi: 10 m, 15 m, 20 m, 40 m şi 80
m. Alimentarea antenei se realizează
printr-un cablu bifilar, cu impedanţa
300...600 ohmi. Şi la această antenă
este necesar ca pilonul de susţinere
să fie din lemn iar extremităţile
radiatoarelor să se afle la o distanţă
de 1,5...2 m faţă de acoperiş sau sol.
Unul dintre radioamatorii români
care folosesc de mai multă vreme o
-astfel de antenă, cu rezultate bune,
este Y03ZR, inginerul Petre Cristian
din Bucureşti, căruia cei pe care i-ar
interesa realizarea şi performanţele
acestui^gen de antenă, îi pot cere
detalii, dacă doresc.
Ar mai trebui menţionat că mai
există şi alte variante ale antenelor
tip „V inversat", în care se face uz de
mai multe radiatoare, cu diverse
lungimi, câte două pentru fiecare
bandă, în parte, conectate împreună
în partea de sus a pilonului de
susţinere. Din păcate, toate aceste
antene, care par a fi bune, prezintă
totuşi un oarecare impediment, în
sensul că pilonul de susţinere
trebuie să fie foarte înalt, maţ, ales
pentru benzile cu frecvenţe |mici,
ceea ce implică o foarte bună
ancorare mecanică a lui, fiind
preferabile ancorele din materiale
plastice şi nu cele din cabluri dinrliţă
de oţel. A nu se uita că la noi în
ţară, în specia! iarna, sau când sunt
vânturi puternice, un ancoraj
improvizat ar putea duce la
deteriorarea acestor antene.
unde scurte este aceea cunoscută
sub denumirea „Inverted V", adică
„V inversat", a cărei schiţă se vede
în fîg. 2. în fond, este un dipol, cu
conductoarele radiatoare dispuse
înclinat, sub forma unei litere V, dar
inversate.
Schiţa din fig. 2 se referă la o
antenă monobandă, la care, de fapt,
lungimea radiatoarelor se calculează
ca la antenele dipol, acestea fiind
egale .Jn principiu cu X/4. Este
important de ştiut* că pilonul care
susţine antena nu trebuie să fie
metalic, ci din lemn, iar înălţimea lui
va fi suficient de mare, astfel încât
extremităţile inferioare ale
CONTINUARE ÎN NR VIITOR
tranzistoarele T4 şi T5. Acest
rolul de a realiza o ampli
suplimentară a semnalulu
audiofrecvenţă corectat,
emitorul tranzistorului T5 sen
de audiof recvenţă ampli
suplimentar (A = R26/R27)
transmis la ieşirea montajulu
intermediul condensatorului C
tensiunea de alimentare = 30
Analizând schema electrică a
ontajului, se observă că acesta
CORECTOR
DE TON
REALIZARE PRACTICĂ Şt
REGLAJE
Montajul se realizează practh
plăcuţă de sticlostratitex plac
este compus din trei etaje
funcţionale distincte, şi anume:
— etajul amplificator de tensiune;
— corectorul de ton propriu-zis;
— etajul de ieşire.
Etajul amplificator de tensiune, în
componenţa căruia intră tranzis¬
toarele TI, T2 şi T3 are următoarele
funcţiuni:
— realizează adaptarea de impe-
danţe dintre impedanţa de ieşire a
preamplificatorului de la care se
preia semnalul audio util, şi
impedanţa de intrare a montajului;
— asigură o amplificare mare de
tensiune (A = 48 dB);
— realizează o impedanţă de ieşire
redusă în scopul prelucrării optime a
semnalului audio amplificat de către
etajul corector de ton propriu-zis.
Semnalul de intrare se aplică la
intrarea montajului prin intermediul
condensatorului C2 în baza
tranzistorului TI. Se observă că
tranzistoarele, TI, T2 şi T3 sunt
cuplate galvanic între elâ, în scopul
realizării amplificării în tensiune cu
distorsiuni minime. în acelaşi scop
au fost prevăzute şi o serie de reacţii
negative locale şi generale care
optimizează funcţia de amplificare a
montajului, realizându-se în acelaşi
timp un procent de distorsiuni foarte
redus. Amplificarea generală a
etajului de aplificare este dată de
relaţia:
preluat din colectorul tranzistorului
T3 prin intermediul condensatorului
C8 şi aplicat ulterior etajului
corector de ton propriu-zis. Acesta
reprezintă 5 filtre pasive de tip RC
realizate în felul" următor:
— un filtru trece-jos realizat cu
ajutorul reţelei R15P1C9;
— trei filtre trece-bandă realizate
după cum urmează: R16C10C11P2,
R17C13C12P3 şi R18C14C15P4;
— un* filtru. trece-sus realizat cu
ajutorul reţelei C16P5.
Semnalul de audiofrecvenţă
selectat de către cele 5 filtre se
însumează ponderat cu ajutorul
potenţiometrelor PI—P5
realizându-se în final amplificarea
dorită a fiecărei porţiuni din
şub-banda de audiOvrecvenţă.
însumarea celor 5 semnale de
frecvenţă diferită se realizează cu
ajutorul grupului de rezistenţe R19,
R20, R21, R22 şî R23.
Să nu uităm că reţelele pasive de
ti.p RC realizează atenuarea
semnalului de audiofrecvenţă
corectat. Datorită acestui
considerent s-a preferat o
amplificare iniţială a semnalului de
audiofrecvenţă de intrare
păstrându-se în acest mod un raport
semnal/zgomot general foarte bun.
Prin intermediul condensatorului
C19 semnalul sumă se aplică
etajului de ieşire care conţine
reproducere a sa în imediata
apropiere a ascultătorului. Pentru
reglajul fin, după preferinţă, al
caracteristicii amplitudine-frecvenţă
proprii unui program muzical
complex din punct de vedere al
spectrului de frecvenţă conţinut,
practic totdeauna după etajul
preamplificator este necesară
prezenţa fizică în lanţul electro-
acustic a unui etaj corector de ton
mai complex.
Schema electrică a corectorului de
ton propus spre a fi realizat este
prezentată în figura 1. Performanţele
iui electrice sunt următoarele:
— impedanţa de intrare Z, = 100 kO;
— impedanţa de ieşire Z e - 5 kfl,
— tensiunea de intrare U, = 300 mV
RMS;
— banda de frecvenţă de lucru
TABELUL NAŢIONAL
al
ATRIBUIRII BENZILOR
FRECVENŢA
REGION 1
imaginare A t B şi C, aşa cum este in¬
dicat în figură.
Atribuirea benzilor de frecvenţă la
nivel naţional se face de către Mi¬
nisterul Comunicaţiilor, după con¬
sultarea Comisiei Superioare de Ra¬
diocomunicaţii, care grupează re¬
prezentanţii utilizatorilor importanţi
ai spectrului radioelectric. Comisia
Superioară de Radiocomunicaţii
este constituită conform Art. 6 al
Statutului Radiocomunicaţiilor din
România ca un organ consultativ pe
lângă Ministerul Comunicaţiilor şi
are structura stabilită prin HG 418/
1991.
. Prezentare generat»
1.1. ATRIBUIREA BENZILOR DE
FRECVENŢĂ
Conform Regulamentului Radio¬
comunicaţiilor al Uniunii Internaţio¬
nale de Telecomunicaţii, atribuirea
unei benzi de frecvenţă semnifică
înscrierea în Tabelul atribuirii benzi¬
lor de frecvenţă a acelei benzi de
frecvenţă determinate, cu scopul de
utilizare a sa de către serviciul sau
serviciile de radiocomunicaţii teres¬
tre sau spaţiale, sau de către servi-
cul de radioastronomie, în condiţiile
specificate.
Atribuirea benzilor de frecvenţă la
nivel internaţional se face în cadrul
Conferinţelor Mondiale de Radioco¬
municaţii, care grupează toate ţările
membre ale Uniunii Internaţionale
de Telecomunicaţii (România este
membră a Uniunii Internaţionale de
Telecomunicaţii). Atribuirea interna¬
ţională a frecvenţelor este publicată
în Art. 8 al Regulamentului Radioco¬
municaţiilor ai Uniunii internaţionale
de Telecomunicaţii.
Din punct de vedere al atribuirii
benzilor de frecvenţă, lumea a fost
divizată în trei Regiuni, prin trei linii
Aplicaţii în scop industrial, ştiinţi¬
fic şi medical (ale energiei radioe-
lectrice) — ISM: operarea aparatelor
sau instalaţiilor concepute pentru pro¬
ducerea şi utilizarea, într-un spaţiu
restrâns, a energiei radioelectrice, în
scopuri industriale,. ştiinţifice, medi¬
cale, casnice, sau alte scopuri simi¬
lare, excluzând aplicaţiile în domeniul
telecomunicaţiilor
Radiocomunicaţii: telecomunicaţii
realizate prin intermediul undelor ra-
dioeiectrice.
Emisie: radiaţie produsă, sau pro¬
ducerea unei radiaţii de către o staţie
emiţătoare.
De exemplu, energia radiată de că¬
tre oscilatorul local al unui receptor
radio nu este o emisie, ci o radiaţie.
Perturbaţie prejudiciabiiă: pertur-
baţie care compromite funcţionarea
unui serviciu de radionavigaţie, sau
a altor servicii de securitate, sau
care cauzează o gravă deteriorare a
calităţii unui serviciu de radlocomu-
nîcaţii funcţionând conform prevederi¬
lor regulamentelor în vigoare, îl je¬
nează sau îl întrerupe în mod repetat.
Staţie: unul sau mai multe emiţă¬
toare sau receptoare, sau o combina¬
ţie de emiţătoare şi receptoare, cu¬
prinzând şi echipamentele accesorii
necesare pentru a asigura un serviciu
de radiocomunicaţii, sau un serviciu
de radioastronomie, într-un amplasa¬
ment dat.
Fiecare staţie trebuie clasificată
după serviciul în care operează în
mod permanent sau temporar.
Serviciu de radiocomunicaţii: ser¬
viciu implicând transmiterea, emisia
1.2. TERMENI şi DEFINIŢII frecvenţă determinate, în scopul utili¬
zării sale de către unul sau mai multe
Telecomunicaţii: orice transmisie, I servicii de radiocomunicaţii terestre
emisie sau recepţie de semne, sem- sau spaţiale, sau de către serviciul de
nale, înscrisuri, imagini, sunete sau ; radioastronomie, în condiţii specifi-
informaţii de orice natură prin fir, cate.
unde radio, optic, sau alte sisteme
electromagnetice. Asîgnare (a unei frecvenţe sau a
unul cana! radioelectric): autorizaţie
Unde radioelectrice sau unde dată de către administraţie pentru uti-
hertziene: unde electromagnetice a lizarea, de Către o staţie de radioco-
căror frecvenţă este prin convenţie, municaţii, a unei frecvenţe sau a unui
mai mică decât 3000 GHz, propagan- canal radioelectric determinat în con-
du-se în spaţiu fără ghid artificial. diţii specificate.
TEHNIUM 12/1993
şi/sau recepţia undelor radioelectri- i- lelor orare, sau a ambelor, cu precizie
ce. în scopuri de telecomunicaţii. ridicată şi cunoscută, şi care sunt
In acest material, în lipsa altor spe- . destinate recepţiei generale,
cificaţii, orice serviciu de radiocomu- :
nicaţii se referă la radiocomunicaţii Serviciu de frecvenţe etalon şi
terestre. semnale orare prin satelit: serviciu
de radiocomunicaţii, care utilizează
Serviciu mobil terestru: serviciu staţii spaţiale aflate pe sateliţi ai Pă-
mobil între 'staţii de bază şi staţii i mântului, în aceleaşi scopuri ca servi-
mobile terestre sau între staţii mo- ciul de frecvenţe etalon şi semnale
bile terestre. orare.
Acest serviciu poate cuprinde şi
Serviciu de radiodifuziune: servi- legăturile de interconectare necesare
ciu de radiocomunicaţii, ale cărui epToatării sale.
emisiuni sunt destinate a fi recepţio¬
nate direct de către public. Acest ser- Serviciu de cercetare spaţială: ser¬
viciu poate cuprinde emisiuni sonore, viciu de radiocomunicaţii, în care se
emisiuni de televiziune sau alte tipuri utilizează, în scopul cercetărilor ştiin-
de emisiuni. ţifice sau tehnice, echipamente spa¬
ţiale sau alte obiecte spaţiale.
Serviciu de amator: serviciu de ra-
diocomunicaţii, având drept scop au¬
toinstruirea, intercomunicaţiile şi in¬
vestigaţiile tehnice efectuate de ama¬
tori, adică de persoane autorizate le¬
gal, interesate in tehnica radiocomuni-
caţiilor, numai în scop personal şi
fără un interes pecuniar.
Serviciu de amator prin satelit:
serviciu de radiocomunicaţii utili¬
zând staţii spaţiale situate pe sateliţi
ai Pământului, in acelaşi scop ca ser¬
viciul de amator.
I diferitelor servicii de radiocomuni- — NG — semnifică faptul că
caţii pentru ţările aflate în Regiunea banda respectivă este atribuită ex¬
il 1, cluşiv utilizării în interes neguverna-
| Conţinutul acestei coloane este mental. Asignarea în ve'derea utjliză-
| identic cu conţinutul coloanei 1 din rii frecvenţelor din aceste benzi se
| Tabelul atribuirii benzilor de frec- face de către Minis.teru! Comunicaţi-
I venţă din Ârt. 8 ai Regulamentului ilor sau R.A. — Inspectoratul Gene-
| Radiocomunicaţiilor. ral al Radiocomunicaţiilor;.
Coloanele corespunzătoare atri- — G/NG —~ semnifică 'faptul -că
| buiriî naţionale au următorul conţi- banda respectivă este utilizată în
| ntit: partaj de către utilizatorii guverna-
| Coloana 2 — Banda de frecvenţă mentali şi neguvernamentali. Asig-
— Servicii. Conţine atribuirea benzi- narea, în vederea utilizării frecvenţe¬
lor de frecvenţă diferitelor servicii lor din aceste benzi, se face după
de radiocomunicaţii pentru Roma- consultarea Comisie Superioare de
I nia. Această atribuire corespunde Radiocomunicaţii.
| prevederilor Art. 8 ai Regulamentu- Statutul sub care un anumit servi-
| lui Radiocomunicaţiilor. ciu poate utiliza o bandă de frec-
Coloana 3 — Note — conţine nu- venţă este indicat prin modul de
mărul de cod ai notelor sub care scriere a denumirii serviciului res-
este permisă utilizarea serviciului pectiv, astfel:
f respectiv în România. Codurile au —-cu „majuscule" (ex.FIX), sunt
; următoarea semnificaţie: tipărite denumirile serviciilor care
J — Codurile de trei cifre urmate utilizează banda respectivă cu statut
=: de literele RR, corespund numărului primar;
sub care se găsesc noteie respective — cu „majuscule între bare" (ex.
* în Art. 8 al Regulamentului RADIO- . /FIX/)., sunt tipărite denumirile servi-
? COMUNICAŢIILOR. Textele acestor ciilor care utilizează banda respec-
| note extrase din Regulamentul Ra- j tivă cu statut permis;
diocomunicaţiilor se găsesc în- — cu „caractere normale" (ex.
•! Anexa 1 a Tabelului Naţional de Fix), sunt tipărite denumirile servici-
îi Atribuire a Benzilor de Frecvenţă. ilor care utilizează banda respectivă
| — Codurile de trei cifre, prece- j cu statut secundar.
| date de literele RN, corespund note- în delimitarea benzilor, s-a adop-
lor naţionale de utilizare a frecven- tat convenţional regula după care
! ţeior. Textele acestor'note de gă- frecvenţa corespunzătoare limitei iri-
1 sesc în Anexa 2 a Tabelului Naţional ferioare aparţine benzii considerate,
de Atribuire a Benzilor de Frec- * iar frecvenţa corespunzătoare limitei
i venţă. superioare aparţine benzii urmă-
Cotoana 4 — Utilizare — conţine toare.
sj modul de utilizare a benzilor de
| frecvenţă în România, Semnificaţia Notă: Utilizarea echipamentelor
I notărilor din această coloană este radioelectrice conformi Tabelului
| următoarea: Naţional al Atribuirii Benzilor de
| . — G — semnifică faptul că banda Frecvenţă este permisă numai cu
I respectivă este atribuită exclusiv uti- respectarea reglementărilor în do-
I lizârii în interes guvernamental (apă- meniul radiocomunicaţiilor şi a pro*
I rare, siguranţă naţională, comunica- codurilor de autorizare în vigoare.
| ţii guvernamentale, poliţie). Asigura-
| rea în vederea utilizării frecvenţelor
1 din aceste benzi o fac serviciile de „
| specialitate interesate; (CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Serviciu de radiodifuziune prin sa¬
telit: serviciu de radiocomunicaţii, în
care semnalele emise, sau retran¬
smise , de către staţii spaţiale, sunt
destinate a fi recepţionate direct de
căţre public.
în serviciul de radiodifuziune prin
satelit, expresia „recepţionate direct"
se referă atât la recepţia individuală
cât şi la recepţia comunitară.
Serviciu de radiodeterminare: ser¬
viciu de radiocomunicaţii în scopul
radlodeterminării.
Serviciu de radiodeterminare prin
satelit: serviciu de radiocomunicaţii
în scopul radlodeterminării, impli¬
când utilizarea uneia sau mai multor
staţii spaţiale. Acest serviciu poate
cuprinde şi legăturile de interconec¬
tare necesare utilizării sale.
Serviciu de radionavigaţie: servi¬
ciu de radiodeterminare m scopul ra-
dionavigaţiei.
Serviciu de frecvenţe etalon şi
semnale orare; serviciu de radioco¬
municaţii, care asigură, în scopuri şti¬
inţifice, tehnice şi diverse, transmite¬
rea frecvenţelor specificate, a semna-
Serviciu de .radfoastranomle: ser¬
viciu care implică utilizarea radioas-
tronomiei.
1.3.STRUCTURA TABELULUI NA¬
ŢIONAL DE ATRIBUIRE A BENZI¬
LOR DE FRECVENŢĂ
Tabelul Naţional de Atribuire a
Benzilor de Frecvenţă cuprinde pa¬
tru coloane:
Coloana 1 — Atribuire internaţio¬
nală pentru Regiunea I. Banda de
frecvenţă — Servicii — Note. Con¬
ţine atribuirea benzilor de frecvenţă
\ IC 0
^ Firma
DiVAS PROD
SERViCE S.R.L
din str. Soldat Niţă E
sector 2, Bucureşti,
655 96 77
achiziţionează pţ
piese T.V. coi
şi execută repara
(URMARE DIN PAG. 3)
descris; -de?. programul.; de; ■;.;
copiere. ;pr i ri. una. sau: mai•' •
rîui i te.; i l hi; i; .ţa'rfe; cohţ in* •' p
următoarele. ;d'aţe . ;i.fideli rid;.
din; .marg i rje;a ; st inga' .a. '
epranu 1 u i;:.; p p p p . •. *. \ •.
-• ;t;i.p,;. codi ti dat; du; .lltş-.;
re i e ■ "'.p.' 1 ;. pent pa’ ;Bpşxc; X; X
pcp ; cod; maşina 1
•".H";. cod . mas i fia. dar.; ;.
pare ; rju; -este ; descris; -i n; ■; ■;
header .
;~ ' riuhie. 'program. ' i b 1 00-
h ’ numărul ’ de'; i ;i'p«i; î; ’bpsxc' ; ’;
pent pa. programei e; marcate;.
du; -P. sau. adpesa ; de; .la. pape;
începe. ;codul; maşina; • pe rit po¬
dele. ;marcate. cu; C ;
;-; numărul; de; octeţi .pe-;pp•
urmeaza ; a. f i.; i ncarcat; i;.;.;.;
p; numărul; de; .opt eţ -i; ■ pe-
sunţ • ;gaşit ;i; © fact; i y; pe;
banda ; p p p p p p .
Ir»;, .pe i e ; nial.; nţ uit © • pap up. i.;.;
lungimea; programa lui; -desp; •
pripa • ;ip. ’hpadep; trebuie; ea;
coinc i da; -cu • cea .papi ta- ;p©;.
barda, papa; .peie; doua. ;clfr©;
hupcoi rici-d. ;exlata - doua-
a i temat ive s •
a) . program.; (b 1 cp).; defect; •; •
dau ; .";t ape . eppop w ;
b) . 'program. ;cppect; dar
prpţ © j aţ.; 1 a; pop i ere
in. ;cazui; a. se; reincarca.;.
b i ocu i;. i ar;. 1 rj. papul; b. se.;.;
iripeappa; -pu .alt;, pop i er «*
Oricum; .COPY ; 86/M. semnaleap
pa- ;afi isind. ;up; semn- 'de ‘
Întrebare . in. 'dreapta. ;©cra;-r;
palul; pe; .linia. ;cor©spunza~.
ţoape . b 1 ocu 1 u i pcu
probleme”.' '. u ' •' • .
flVttNTftJE.’ ;cppy! 86/Mp p p p; p!;
p.; iile pop i e ; d i sporişii a : mare-
45000 * octet i ’ ;dar' care ! ee’; ’.;
poate;extinde;in; anele.;•;•;•
papar i - aatoriiat' pina ■ ia' •' •'.;
appoy.;. 55000; opteţI. ;(.in.;.;.
ppepial; at unpi; pi nd ; este.;.;
data; • 1 unp i nie'a ' b i odU i u i.' i rr .
header;).
p ; popod . ir. ;i ucru' după ;. ‘.'. •.
Insaeipea . poniepţii or.;.;.;.;.;
;~; peprhit e; l; i st arpa- 'unor
’b i opuri; iBpişicx; p p p p;
p ; pepriilte ' estlrriarea • dara- '.
tel; unui. ;b;l.op. pa. ;a:j.at;opai;.;
s f anct i e i'. M T i hie "'
pkzpyflhixftJE; ’cbPY; sbm p; p p
Si.npuv^a.l;. dedavanta.^- 'al
apesţui; .program' .OdnSta' • In. ‘
faptul;pa; nu.poate;inparoâ
plop ar i; sau; .programe ■ du - .' p
i ungi pe. ;mai. ;mare. de. 45000' •
opt eţl. papa; .apesţea; nu • a a-;
data • lungimea' .in. header.' •' •
p 1 a;sar.i;i;.l iniei; • de. comanda
pe; .armatorul. ;blop • de. ;pno~''
gram; .pentru - a ; efectua ; pe;.';
acesta; o. ;cpma;nda’ ;operariţa ’
;(.popiere;,.; et ergere,; ’ eţ’pj i;
p • Ei; p. CBflsicr' aceasţ a; ’ pop.
manda ; are ; pa; efepţpilsta;- ;
rea ; pippu iui.de; program;. .
aflat; pe; linia- de ; comanda ;
papa. ;apeeta; este. scris' .in.
l i nibaj. BASIC;. Sunt; ii; i eţ at e;
pr ime le; 41 i n i I; d i n ; pro-. *.
gramul, respectiv; - iar' .pen~i'
tru ; peleialţ e . 1 i nil; se;.;.'.
apasa; tasta.p.y.pjLai fiecare
apasare ; se;. 1 isteaza; o.;.;. •.
linie; noua. ;si ; se; -ei; imi na;!;
linia . aflata. ;in ; politia
cea. mal. de. susr !•/■! *-X \
Daca. se. ;dpresate. tipărirea
1 a • imprimanta, a'. 1 Ini i lor *.;
listate, 'se ' tasteaia. •.
~ ;p; .piPRINtl; tipăreşte; p p p
i mag i nea . ecran aiul;.(; i Ista;.
programelor; .sau; - blocărilor
de; program; aflate' .in. menio*-
rie;).; p p p !; p p ! p ■! ■! ■! ■! ■! • 1 •! *.! •
-; .R. p-dedapţiveapa; .lansarea
aut ornat a ; in; .execut i e; a . p;.;
programu i u i. ;af. l at; pe pl. i n i a
de. comanda ■ la. ;afpasârea
tastei..
Programul, afiseapa• pe.
ecran; .permanent. ;o; - linie.; p .
pare; cuprinde, trei. seg-p.;.;
mente;..in. primul ;se;aflsea-
pa ■ starea, saci. comanda.
af l at a ' in' -execut ie..'...',
(exicqpy,; PftUŞEj 3 BREPK,; Loppi;
in; ai; .doilea. este' a.f isata - .
memoria; .libera • exprimata;.
in; octet i ;CFree i 45000)
in. al. ;treiiea- ;<egţe. pat
timpul; operaţiei • in. curs p.
Pentru.încărcare;se; afip;.
seaca;.suma; timplior. de
incarcare. pentru; .fiecare;.
bloc. La* redare; timpui; p.
descreşte. ;pe ; mas ara; .ce p p p
blocurile; .şint; copiate ; pe'.
banda.; p p p 1 p; ’; p p p p p! p p •! ■
Flecare, program. ;©ste
sita; cind. sunt;. încărcate ;.
simuitan. doua; .sau; .mai;
multe.; programe. dar. pe. ;ban?-
da;dorim.sa. existe;o.pauxa
i nt re. ;programe.
;-; .y.;-;. (yERlFYi; compara; ce;
şa • salvat. ;pe;banda. ca- ce;.
se; afla. ;in; memorie; detec-p
tind ; evpntualeie; erori;.; p .
Blocul; aflat! pe! iiniâ; de ’;
comanda; la;. a pasarea; aces-.
tei- taste;.este;marcat; inp
partea. dreapt a . ca.; vy M .
—; D-;—;. (DELETE).; şterge; bi;op
cui;.af iaţ. pe;linia.de. cop.
manda;..; p •; p.;.; p.;.; p p p p p p
~. ;ENŢER;.-. comanda. ;executir-
va.; Se; .foioseste. ;dupa. ce. ;aţ
f ost; marcate; bi opuri le. ce-
urmeapa. sa; .fie;copiate,'.;.;
şterse,; .yerificate y ; etc;..; •
t-; .şpftCE.;-; intr.erupe. ;execu-
ţ ia; or i cărei; fu net ii.; •; p p •
p. p; • ;(pL;Li; aceasta.; coman¬
da’ ;se; foloseşte. înaintea;.;
unei. 'comenpi. operante
;<• w c ’p,. M M'p,Xy”;,>D»i si; iare; •;
ca; .rezu l tat; ext iiiderea; .de;”!-
menzlipia;toate.blocurile;
de; .program;- .af laţe. ;in. rnemej-r
r ie • in. ;acei;. moment.; in; Inp;
teles.practic.sensul • cop.;.
menţii. ;eşţe • pţoate. ;blocup;
riief. rX X !• X
EXEMPLU:; ppppppppppppp
Succesiunea * de' t^ste. '‘.'ft* 4 .-'.
4 (y)-~pENiER> ’ duce; .'la.' yeri;-’;
ficar©a;t ut aror;biocur11or
salvate • pe. ;banda; prin;com¬
parare; cu. cele; af iaţe. in.;.
memorie.; p p p •; •; p p p •; p p p •;
Succesiunea; de; .ţa;ste;'.'p H -; •
4 '.D."'™^ , .ENTER"; . se. ;tr aduce. ;in;
ştergerea.tuturor.blocuri¬
lor • de. program, aflate;in;.;
memor ie;pp;pp.;.p;ppppp.
p ; x X; .CCpwCEL)! renunţare; 1;
ia; comanda; data; pentru; p p •
blocul, de;program;pe;.care;
se; af ia; linia;. de- comanda.; •
~p s ’ (SKiPp ’ aceasta! coman¬
da; oferă, posibilitatea; de-r-
Concursul de publicistică în domeniul
electronicii organizat de revista noastră îşi
desemnează câştigătorii pentru anul încheiat:
ing. Aurelian Mateescu, Aurelian şi Cătălin
Lăzăroiu, ing. Dragoş Marinescu, ing. Emii
Marian, ing. Barbu Popescu şj Alexandru
Zanca.
inginerului Şerban Naicu i se decernează un
PREMIU SPECIAL' din partea S.C. „TEHNIUM
ROMFABER" S.R.L. pentru activitatea
deosebită depusă în anul 1993.
PREMIILE
TEHNIUM
1993
TEHNIUM 12/1993
LEGĂTURĂ DUMNEAVOASTRĂ CU VIITORUL, AZI
tel/fax 09 1 -<f>l 8580
tel/fax 0<P3
„ „Teci i . -o n >m ş. v aioro&> ■ ■
. ' ■ '■■■•. ■ .-
1iturc r, soluţiile tel pice de mudifi
j’ Un partener de neînlocuit
1 ptr. dvs.,
| Dacă nu azi, mâine cu şigu-
I ranţă.
j „MOBINIS S.A.“ produce ptr.
î dvs.
— Mobilier din lemn
— Mobilier tapiţat
j — Instrumente muzicale
(Piane,, pianine)
| l/ă invităm să vizitaţi Magazinul
| nostru din Bucureşti — Str. Va¬
lea Cascadelor 26 — Sector 6.
\ Tel.: 7.78.28.47
| Fax: 312.13.42
va oferă din stoc cablu coaxial
RG 58 C/U, RG 82 A/U
THICK ETHERNET
CONECTOARE
La cerere livram orice specificaţie de cablu pentru:
transmisii de date
(RG 59B/U, 2 x RG 59B/U
RG 71 B/U, TOKEN RING
ETHERNET TRANSCEIVER
THÎN ETHERNET, TWINAX
10BaseT, RS 232, RS 422)
telefonie, telefonie mobila
antene TV, SATELIT
sisteme de alarma, automatizări
sisteme AUDIO, VIDEO
Căutăm distribuitori In toata tara.
TEHN 1 UM 12/1993
21
<>-r-nrrr^T<rr'-
ELECTRONICA şi AUTOMATIZĂRI
Calea Fioreasca 242, Bucureşti, România, R-72321, '
teiefon: 633 00 20, telex: 0 1 1757, fax: (401 )-3 12 76 83
SISTEME DE REGLARE SI COMANDA AIJTOMATI
Dacă doriţi să fiţi competitiv în domeniul dv., folosiţi
instalaţii automatizate realizate cu echipamente produse
de FEA SA:
SUA - Sistem de reglare analogic
SCA - Sîstensi de comandă automat
Aceste două sisteme de automatizare, folosite separat
sau împreună, oferă competitivitate, flexibilitate,
economie de spaţiu şi de energie, în condiţii deosebit de
avantajoase de preţ.
Calităţile deosebite sînt confirmate de rezultatele în
exploatare la diverse tipuri de aplicaţii industriale, atît.la
obiectivele din ţară, cît şi din Egipt, Irak, Germania,
Cehoslovacia, Pakistan, Bulgaria, China.
Sistemele au o concepţie modulară şi utilizează plăci tip
Eurocard 100 x 160 mm, în sertare standardizate de 19”.
Sertarele sînt montate, în funcţie de solicitări, în panouri,
cutii, pupitre, dulapuri. Conectarea echipamentelor cu
instalaţia se poate face, la cerere, prin cleme de
racordare, conectoare TBS sau reglete tip matrice.
Dintre cele mai solicitate aplicaţii, pentru care firma
noastră livrează sisteme complete de automatizare,
amintim:
□ contorizare energie termică
□ măsurări şi reglări de temperaturi, debite, presiune,
nivel
□ diverse semnalizări şi protecţii
□ automatizarea fabricilor de bere
Ambele sisteme sînt într-o continuă dezvoltare pentru
satisfacerea celor mai diverse aplicaţii.
572B. Realizând montajul se poate
ajunge la o putere de 1 kW, dar,
montând numai un singur tub,
puterea poate fi în jurul a 400 W.
Schema electrică este, după cum
se observă, cu grila la masă.
Şocurile RF au următoarele date:
Zi = 160 spire din Cu izolat cu
bumbac cu diametrul 0,4 mm
bobinate pe un suport ceramic cu
diametrul 26 mm, lungimea
bobinajului. fiind 123 mm; Z2 = 100
spire CuEm 0,3 pe suport PVC cu
diametrul de 10 mm şi lungimea 37
mm; Z3 = 2x23 spire CuEm 2 pe
suport PVC du diametrul de 16 mm;
Z4 = 20 spire CuEm 0,2 pe bară de
ferită; Z5 şi Z6 = 30 spire CuEm 0,5
bobinate pe un suport ceramic de
rezistor.
Condensatoarele C6 sunt cu
dielectric mică, fiind în paralei două
a câte 150 pF. Diodele au
următoarele semnificaţii: DS =
1N148, DG s= diodă cu germaniu,
DG3 = dioda 3A. RAT este o serie de
zece rezistoare de 2,2 MC deci un
total de 22 MO.
în redresor RLF este un releu 24V
cu contacte pentru 5A; RLA = releu
de antenă; RLS = releu 18V - 5mA;
R1 = 100-270 fi; R2 = 50-100 kfl.
Tranzistorul Q1 este un npn cu
siliciu, orice tip.
O construcţie mai deosebită are
bobina L6. După cum se vede din
figură, ea este confecţionată din
plat-band, ţeavă şi fir. Dimensiunile
sunt notate pe schemă.
RADIO RIVISTA 1/1993
Seiko Instruments
V& o ţel
mo 1
ccas
ssL-
1. Afişate standard numerice cu cristale lichide
(L.C.D.).
1. Module de afişaje cu cristale lichide cu matrice
de puncte (L.C.M.) de tip caracter şi de tip grafic.
3. Microîmprimante termice pentru lăţimi de hâr¬
tie cuprinse între 38 şi 112 mm.
4. Accesorii consumabile şi piese de schimb:
® module de iluminare pentru afişaje;
H interfeţe serie/paralel pentru imprimante;
• capete termice;
• hârtie termică;
• diverse componente electronice*
Vă rugăm contactaţi-ne pentru cataloage detaliate
şi informaţii suplimentare.
SRL
B-dul Maghem nr . 8, ei. 6, camera 12—13
TeL/Fax 211 43 45 sau
Tel 615 49 05, 615 49 04, 614 18 58 int. 179, 180 .
TEHNIUM 12/1993
23
Vă oferă ventilatoare profesionale produse de
. OOOLfNO FAN
Specialist in fan design & production
cu diverse dimensiuni
120x120x38 mm — 92x92x25 mm — 80x80x38 mm — 80x80x25 mm
60x60x25 mm — 60x60x15 mm — 40x40x20 mm — 40x40x10 mm
25x25x10 mm — 20Dia x 10 mm
Toate modelele pot fi alimentate la 5 V — 12 V — 24 V — 115 V—220/240 V
Relaţii suplimentare
CONEX ELECTRONIC
Str. Maica Domnului 48, Sector 2, Bucureşti
Tel. 687 42 05-687 83 80 Fax 312 89 79