Revista Cinema/1977 — 1989/025-CINEMA-anul-XXV-nr-11-1987

-T "3 z I 
Nr.11 omn 
Anul XXV 


| 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, noiembrie, 1987 


În întîmpinarea 
Conferinţei Naţionale a partidului 


Oameni ai oamenilor 


| ABE e primăvară a anului 1951, 
student ai LAT Eului, am cerut un bi- 
let de tren pe Valea Jiului. Luasem cu 
mine cartea lui Geo Bogza împrumutată 
de la profesorul meu de 

scriitorul Constantin Chiriţă și io- 
nam să O Aeeciiok” pas Ph Las. la taka 
locului. Așa am văzut frazà lui g 
„pe dealurile de deasupra Petroșanilor, 
într-o dimineaţă un păstor cîntă dintr-o 
frunză de salcim”, așa am cunoscut 
Cum „de deasupra Paringului, atit de 
ciudat se întinde pină departe sub pri- 
viri, ținutul . Hunedoarei... depozitar al 
Sarm uzei... si al bogāțiilor' pe 
care le-a păstrat în adincurile lui, timp 
de milioane de ani, „pentru generaţiile 
actuale de oameni.“ 

De atunci, am revenit aici de nenu- 
mărate ori străbătind potecile de taină 
ale lui Avram lancu, cercetind ecourile 
răscoalei lui Horia, Cloșca şi Crișan, 
bătind cu aparatul de filmat ya porţile 
castelului Corvineștilor, însoțind expe- 
diția unui grup de pionieri care au por- 
nit cu pluta pe Mureșului... Cu 
4—5 ani higher sala de apel a mi- 
nei Livezeni, mi-am prezentat filmul în- 
Halina. ei lui Nicolae Titulescu. 
Cred că a fost cea mai originală pre- 
zentare cinematografică ia care am par- 
ticipat vreodată. care așteptau, îm- 
brăcaţi în salopete, să intre în schimbul 
de noapte în măruntaiele muntelui și 
cei care ieșeau din străfundurile galerii- 
lor după opt ore de muncă în subteran, 


cu lămpașurile încă aprinse, fețele asu- 
date, palmele zguduite de cutremurul 
pickhamerelor, luau loc pe băncile de 
brad și priveau pe pinza ecranului im- 
provizat în fața lor imagini întăţişindu-l 


şedinte al Adunării generale 
țiunilor, la Geneva, în anii '30.. Dupa 
vizionare a urmat o ploaie de întrebări 
care au transformat gura minei intr-un 
adevărat colocviu despre diplomația ro- 
mânească de ieri și de azi. 

Acum, în această toamnă, Valea Jiu- 
lui ne intimpina cu aceleași dimineti de 
cărbune, dar dincolo de ele simteai ora- 
şul nou renăscut, cu ziduri inalte, cu 
arhitectură originală. Cel mai mare ci- 
nematogra! din localitate împlinea 30 
de ani de activitate („Unirea” și „Pa- 
ring” au apărut abia în deceniul actual) 


"timp în care acel cinematograf a 


proiectat filme în fața a 9 milioane de 
spectatori, adică de 18 ori populaţia de 
i a județului... Cinematogratul, 
„cea mai ică sală de 
spectacol". era aici slujit de oameni cu 
simţ al datoriei — dintre care Artur Co- 
robea responsabili al unității, ema 
proiecţionist, sef electrician, timplar şi 
montator al ceasurilor orașului, lucrător 
„bun la toate“ de peste trei decenii de 
difuzare a filmelor. Aici, s-a 
spectacolul de deschidere al celui de-al 
17-lea Festiva! al. filmului documentar 
Valea Jiului, salutat de organele locale 
de partid și de stat, de delegați ai pio- 


nierilor și minerilor. ai armatei și ai sto- 
denţilor din Petroșani, in prezența 
noastră, a unui grup de realizatori de 
filme de la Studioul „Alexandru Sahia'. 
Ne-am mutat apoi cu cutiile noastre cu 
pelicule la Lupeni şi la 
noasa și Uricani, nume de rezonanță 
constelația ârbunglui de pe Valea Jiu- 
lui 

Întinirie noastre cu publicul în 
special cu tineretul de pe Vaiea Jiului — 
au însemnat un adevarat examen a! ma- 
turităţii filmului documentar. Dialogul 
dintre spectatori și realizatori s-a pre- 
lungit mult după prezentarea progra- 
mului de documentare românești cu 
dezbateri și opinii despre filmul de arta, 
prilejuite de Sentimentul Unu — de 
Nicolae Cabel, despre actualitatea isto- 
riei în filmul documentar: Gorunul lui 
Horea — de subsemnatul, 
munca minerilor reflectată in film — 
apropo de de Alexandru 
Gaspar... Un interes deosebit a stimit 
prezentarea la mina Livezeni a docu- 
mentarului didactic-instructiv a- 
rea mecanizată a galeriilor de mină, 
semnat de Olimpia Daicoviciu. Minerii 
Văii Jiului se vedeau luptindu-se cu 
straturile erelor geologice înarmaţi cu 
tehnica cea mai avansată care nu putea 
fi nici măcar visată de Doromb Dumi- 


cu peste patru 
afiile care însoțeau atunci cartea lui 
Zeo Bogza aparţineau preistoriei faţă 


https://biblioteca-digitala.ro 


despre. 


de imaginile propuse de filmul Olimpiei 
Daicoviciu prefigurind tehnica cu care 
minerii de azi şi miine ai Văii Jiului sus- 
țin şi vor susține bătălia pentru căr- 
bune. 


Nimic de mirare în mărturisirile re- 
dactorului Lidia Popiţa, care revenea în 


Aninoasa copilăriei, promiţind naya 


Gas par 
realiza o monografie a Văii Jiului pen- 
tru marele ecran. Sint concluzii prac- 
tice ale întiinirilor cu spectatorii, adevă- 
ratii beneficiari ai planurilor noastre de 
muncă așa cum trebuie ei să fie asa 
cum secretarul general al partidului, 
tovarașul Nicolae Ceaușescu ne cere 
sa o facem. 


Spaţiu al unei ratii incontunda- 
bile și al unei istorii-fără de care nu pu- 
tem înțelege statornicia noastră în jurul 
Carpaţilor, Valea Jiului, străbătută, de 
vechile drumuri romane, legănată de 
fascinanta bogăţie a cărbunelui, stăpi- 
nita de verbul bărbătesc al muncii, sā- 
dește in noi dorința de a ne face părtași 
la bine şi la greu cu oameni care ar tre- 
bui să fie mai mult prezenţi pe pelicu- 
lele filmelor noastre așa cum sint pre- 
zenji cu brațele lor puternice şi cu 
inima lor fierbinte în opera de înflorire 
a patriei. 


Pompiliu GÎLMEANU 


° Y n un duil conştiin 
in perm 0 uități 7 
fi nim r 0 n "9 Q Cu ji 
i : n 9 N 0 
DOG Op ale m ne 4 IT UMIN ce: FIF 
jelic mar nagin sUn N . mn 
finete unele pe ele, ale amplului film 1 
| re lucrăn iune do- 
oc monoton, mai mult « rile rigori 
lorta de munc tistice. Ele înc rc na martu 


om intiin 
H T 
un 
UNU 


min d amen f 
n ia g om n u pri TE: 
nfăptuie Zi, ră | vi 
n idaritai Asu » uprem 
poli HT vi ? li si d ri intru 
stie za i 
orul r to progresu hi unu 
priului popor F U U Dic d 
0 nplini conducăto 
e i îi ~ Juca 
de desti D rau n ot fi cu i d if p 7 zeni 7 i < 
re po U d 0 NC C mi onantele ri prin O D i ntru viite N D ; ; 


Fapt divers, 
ca oricare alta, dar exemplar 
o femeie ca semnificaţie, 
ca oricare alta acest personaj- 
(Orasul modelator, 
văzut «de sus tipogralul 
de Dumitru Solomon- din filmul 
Marcel Păruş. lui loan Grigorescu!" 
regia Lucian Bratu, şi. Andrei Blaier, 
cu Margareta Pogonat întruchipat 
si Ilarion Ciobanu) de Ilarion Ciobanu 


A . 


În întîmpi 


narea Conferinţei Naţionale a partidului 


' 


Oameni ai oamenilor 


ron sa. Pe care je invocăm. pe care is evo- 
za ? ET eg ore pei poe gr Sain 
Deputaţii oraşului cu salcimi Pielea, La eu, ha ara. Mame 


acela al „dialogului” cu tehnica electronică, 


i 1 așului 
n bulevard cu castani. Aproape invaria- | in ultimul timp. Orașul nostru poate fi luat  cumscripție. să-i mobilizez la i diverse 
a existat și există încă). in toate orâșe- | drept un exemplu în ce priveşte marile trans- privind buna gospodărire si înfrumusețare. În 
lele din zona subcarpatică. Ca si aura (eva- | formari pe care marea majoritate a localități- cartier sint şi oameni în virstă, pensionari, 
nescentă și ea!) a locurilor marcate de len- | lor patriei noastre le-au cunoscut din plin, în kg aaa parlana 


A mobiliza Comandament, instanță mo- 
proprii 


dianul dialog cu viața. Cu timpul. Si aici, la 
Rimnicu Sărat unde cotidianul 


Nicolae CABEL 


peer di ga aa armare anii socialismului. Faptul că realizăm o pro- de viață, ne ajută să ne mobilizăm“. 
timpului”. Dar... Pentru că este în firea lucru- | ducție marfă de aproape 4 miliarde lei anual, 
rilor acest dar, nu numai „adversativ” ci, mai cred că aceasta spune destul de mult“. 
ales, cauzal, determinativ... Optasem pentru Într-adevăr, „spune destul de mult” însăși 
i a m a Sa de ve- a area a g amane a Š% - $ 63 e LI 
se a meu ve- | aceea economi aici 
aie 10 a E dame ec ae 10; | Mt pei Ka NA AA Festivalul național „Cîntarea României 
afective mai inainte evocate. Eram, într-un | Buzău, dar și a țării, „Intreprinderea de garni- 
fei, tot la mine, acasă. Între Buzău și Rimnicu | turi de îrină și etanșare“, „intreprinderea de 
Sărat, „granița“ măruntă a treizeci de kilo- | organe de asamblare”, „Intreprinderea de 
metri. confecţii”. Lista poate continua. În sensul 
Așadar, „fluxul tehnologic” obișnuit ai unui pertormanţei. Sub aceleași auspicii, preocu- 
asemenea produs — filmul: scenariu, decu- parea pentru rodirea pămintului. O puternică 


i 


. Nu întimplător, primăvara. Acolo, 
zona subcarpatică a Cotului Vrancei, Cim- 


în în care se industrializează legu- 
mele și fructele din grădinile şi livezile limi- 


Un oraș ca atitea altele. 
are locuitorii lui 
se străduie să-l facă unic. 
Filmul nostru îi surprinde „în acţiune”. 


pia Română intuzeaza (histrionic aș zice!) re- 


veria unică a salci Cu aproape 50 de diaporame și diasonuri 
bune. concursul j s-a 


aici) flanchează orgoliosui ( Bule- în agricultura noastră socialistă, căutăm sa anvergură ale neprotesioniștilor. pledind în 

vard ai Gării. obținem rezultate ci mai bune. Un foarte bun acest sens, pe de o parte, prezența unor 

Oraș cu salcimi, primăvara. Adică Rimnicu deputat trebuie să fie alături de oameni, și ei creatori de frunte din domeniul filmului 

Sărat. Un oraș. in fici, eco- | să fie alături de el pentru a realiza tot ceea (Gheorghe Săbâu, Emil Kovacs, Mihai Vasile, 

nomici, spirituali ai Romă socialiste. Un | ce este de folos lor și, în același timp, şi ob- Ludovic Dama ș.a.) sau din domeniul diapo- 

oraș. Şi neobositele sale in te în ştei. Trebuie in fiecare zi să faci ceva nou. ramei (Emil Butnaru și Marcela Ursache, Flo- 

cu viața. În dialog cu timpul. Un dialog Altei, dacă nu faci pas inainte în fiecare rin Andreescu), iar, pe de altă parte, a unor 
i i mai 

tidian. Cu surisul, cu umbra amărăciunilor, | de inteligenţă a fiecărei zile. O sentință. Un nica, cu manifeste pretenţii în cucerirea pre- 

Cu succese comandament. Nu oarecare. Nu uşor accesi- miilor (Onut Danciu. Nic. Dan Spanache. la 

inteligente ale | bile. iată insă o altă confesiune, înregistrata ÎI film și Valentin Craina, la diaporame). Deci, 

orașului filmate de noi, una depune mărturia, | pe aceea a medicului stomatolog un festival al consacrării unora si al sur- 

orgolios-tandră întrucitva — „Localitatea | Ecaterina : „În activitatea pe care o ÎN prizeior placute produse de ali, ai surprize- 

se cu personalități ale şti- | destășor, ca deputată la nivelul circumscrip- lor și pentru spectatori, dar și pentru un ju- 

inţei si culturii româneşti. pa să tiei electorale numărul 17, am să fiu în riu, iată, reprezentativ, așa cum trebuie să 

academi ii Traian Să- | permanenţă în mijlocul , să-i inje- aibă orice manifestare de ținută, cu prof. 

[ro sa dee leg. Îmi tac puţin timp pentru fiecare, să-i as- univ. Dumitru Carabăţ — președinte, dar și 

cum şi pe cintăreaţă cult necazurile, să incerc să-l ajut. (...) În per- cu Călin Căliman, Doru Segal, David Frid- 

Dar, același deputat, în per- | manență am simțit răspunderea pe care o man, Horia Lapteș, Bob Călinescu, printre al- 

soana profesorului de limba română, Marin | am, dar, să știți că, chiar atunci cind am avut ţii. Un juriu pus în mare încurcâtură, de altfel, 

Cruceru, revine pe terenul” actualităţii: „Sint | probleme ile, nu m-am dat bătută Sigur nu numai de suportarea proiecției,uneori pe 

unul dintre locuitorii care se bucură, trăiește | că activitatea obștească iji cere și timp, iar „bandă rulantă”, dar și de valoarea autentica 

E unor creaţii. că, fără a dori să im- 


din plin sentimentele acestor adinci prefaceri | tamilia cere și ea timp". 
pe care orașul Rimnicu Sărat le-a cunoscut Desigur, timpul. Cu răbdarea, cu nerăbda- 


E 
4 
i 
i 
i 
i 


https://biblioteca-digitala.ro 


„Toamna la Voronet“ 


Kov: Ti 
Frâncu de la Casa municipală de Cultură Fă- 


532 g239€ 
nin 
ERTH 
RN 
iz 
i ishi 
pil a jii 

EH 


H 
| 
l 


favoarea afirmării unei noi generații de crea- 
tori de fiim amatori. 


A trăi pentru cei din jur 


i tipograf din Fapt divers inchi- 
puit de loan Grigorescu e un erou exemplar 
care nu se bate cu pumnul in piept strigin- 
du-și inâlțimea morală, pentru că — pur și 
simplu — nu se consideră „un model“ pentru 
ceilalți; el crede că mai are mult de furcă cu 
ei însuşi ca să devină mereu altul. Prototipul 
acestui personaj constind în nevoia lui conti- 
nuă de modelare, și auto-modelare l-am in- 
cercat şi în alte ipostaze cinematogratice, 
avind sprijinul imens al interpretului Ilarion 
Ciobanu: meşterul Redea din Apoi s-a născut 
pori muncitorul din Rideţi ca-n viață sau 

dintr-un serial t.v. mai vechi. Lumini și 
umbre. Oamenii aceștia erau, în primul rind 
buni, dar nu îngăduitori, cum se pretinde de 
obicei „oamenilor de sufiet”. Meșterul nostru 
nu se considera chemat să intervină întru sal- 
varea celorlalți, nici pentru a le călăuzi pașii 
cu sfaturi la fiecare câlcătură. Interesul lui 
omenesc se transformă în întrebări de tot fe- 
lul pe care şi le pune, în primul rind, lui. Dis- 


Piatra de încercare 


aa ee AS eee e 
toate genurile. mai vechi sau mai noi, un ele- 
ment, un factor, un personaj pe care ne-am 
obişnuit să-l numim secundar sau, pur şi 
“simplu, „de planul doi“. 

Paradoxal, este vorba de un personaj ne- 


sufletul privitoru- 
lui fără ostentaţie, promovindu-și valorile mo- 
rale, politice, idealurile, cu discreţie (dar cu 
persuasiune), fără emtază (dar cu tenacitate). 
Farmecul său rezidă (poate), înainte de 
toate, în firescul și naturalul lui mod de a se 
comporta, de-a gindi, într-un cuvint de a fi 
aşa cum obișnuitul, simplul şi bunul specta- 
tor ar vrea să fie. 
Ofertant sub raport artistic. personajul se- 
cundar oferă de regulă creatorului (scenarist, 
regizor, interpret) posibilitatea nuanţei, a ac- 
centului semnificativ prin detaliu, omenesc. 
Îngăduit să-mi fie a exemplifica cele susti- 
nute cu un scenariu scris de Octav Pan- 


tapt, trei creatori care incearcă să facă și al- 
tceva la Craiova) şi mulți alții ale căror tiime 


modermă, unică la noi aș zice, două produc- 
tii, cea mai pray fiind, fără indoiala, Des- 


creția eroului din Fapt divers ține de o mo~ 


destie autentică, a celui care știe ca poate 
să-și pretindă lui, în primul rind, mai mult. 
Numai că e tare bolnav şi ştie că nu i-a mai 
rămas prea mult timp. indulgent cu ceilalți, 
nu-şi poate ierta timpul irosit şi trăiește fre- 
netic, atent, fara să-și numere zilele, fără in- 
ventarieri sentimentale sau retr: i voluptu- 
os-tragice din calea altora Viaţa inseamnă, în 
înțelegerea eroului propus de noi. o luptă 
perpetuă cu oboseala și lașitatea, cu orgoliul 
fără măsură și invidia. cu limitele ce ni le im- 
punem, uneori, noi înșine și bravada fără 
acoperire în fapte. Trâind plenar. doar apa- 
rent retras, meșterul tipograf simte nevoia 
oamenilor pentru preaplinul omeniei din el, 
ce se cere dăruit sau măcar mărturisit. Acţio- 
nează in virtutea idealului său comunist, ca- 
re-i animă, considerindu-se o părticică a unei 
entități pe care o vrea si o bânuie perfecti- 
bilă. 


Andrei BLAIER 


viaţă interpretat de Colea Răutu, sau șoferul 
de taxi, , hitru, cu inima ca o piine 


tori de excepție (Vasile Pârău — primul se- 
cretar al localității, Aura Simina Anușca, Emi! 
Butnaru. Marcela Ursache, Rodica Dominte, 
ton Catrinar ș.a., toți alcătuind aici o familie. 


Unde am cunoscut-o pe primăr 


C. să scriu despre personajul Maria So- 
rescu, din Orașul văzut de sus, femeia-primar 
dintr-un oraș de pe Dunăre — personaj 

care l-am gindit şi realizat împreună cu Du- 
mitru Solomon, Lucian Bratu și — evident — 
Margareta Pogonat? Un articol pe această 
temă mă descumpănește, mai bine s-o virăm 
pe sepia, adică pe amintiri. Să mă intorc în 
urmă cu decenii cind, puștan de 10 ani, elev 
într-a patra într-un oraș din mijlocul Dobro- 
gei, eram fiul primarului — asa mi se spunea, 
„iul primarului“. Era prin 1945-46 cind tata, 
constructor de vapoare la Şantierul Naval 
Constanţa, a fost numit primar în orașul din 
mijlocul Dobrogei, primul primar al clasei 
muncitoare, cum se spunea la mitinguri. El 
trebuia să rezolve toate problemele urbei, de 
la calitatea apei care se căra în primii ani 
după război cu sacaua, la iluminatul și incal- 
zitul caselor. și de la raţia zilnică de piine si 
mâlai, la starea sanitară a noilor născuţi. 
Clasa muncitoare cucerea treptat puterea po- 


Pe Cimotean, copilu! singuratic din Oraşul 
văzut de sus, i-am văzut incă de atunci, in 
gara orașului, căutind cu ochii lui de viezure 
un părinte, nişte părinţi, un suflet care să-l 
ocrotească si să-i întindă o coajă de piine. 
Comisia de femei a oraşului l-a înfiat, i s-au 
găsit şi nişte părinţi, după ani şi ani a ajuns 
inginer, conducător de fabrică în orașul care 
l-a adoptat. Acest om, toată viața sa, va vota 
probabil fără să stea muit pe ginduri, pentru 
o femeie primar, pentru o Maria Sorescu. 
Cine crede că un primar din ziua de azi 
n-are probleme, se înşală. Administraţia este 
o ştiinţă şi o artă la care femeile se pricep la 
de bine ca și bărbaţii şi sint unele pro- 
la care femeile se pricep infinit mai 
bine deci bărbații — de n-ar fi decit faptul cå 
ele sint mame, mamele noastre ale tuturor. E 
foarte bine, zic eu, că într-o drumeţie prin 
țară, intr-o localitate de munte cu multe case 
de sănătate, am intilnit o femeie primar, ca- ` 
dru didactic la bază, care, într-o școală, in 


Fi. acesti „episodici” care devin centrul interesului 


nostru omenesc si 
alături de 


litică în stat, lupta de clasă era o noțiune fier- 
binte, incandescentă, fiindcă in gara orașului 
sute de moldoveni așteptau o traistă de mălai 
iar speculanţii mișunau pina şi pe treptele bi- 
sericilor. Primarul dormea trei ore pe noapte, 


artistic 
eroul Sioi 


Caragiu. Colea Răutu 


(Toma 
; rilor. Radu Beligan) 


pany ei timp liber ce credeți că făcea? 
r-o clasă de fete, instalată la catedră, in- 
vâţa elevele să croșeteze, fiindcă, din păcate. 
această indeletnicire străveche nu este 
„prinsă“ în nicio programă analitică. Medicii 


Doriţi adresa exactă a prin 


din filmul 


„Orasul vâzul de 


ya stau la dispozitie! 


2388 
sii, 
TE 
BI 


forme aibe, 


4 


s=8 
r] 


FHE 


ȚIŢ 
Fn 
jii 


https://biblioteca-digitala.ro 


mps 


E iti ik capi | Maia 
ia Hini eul ii: Heir la i-si | feii ni A rea! 
“i ii HH h nii t HEH Hi ji i zili HE 
i il i i ulii i i ARI ij - val BA JI | 
HA MU UNA eh KUB aipin 
fiil = ii i Nihil i ii iii 
i: ij titei: E mii 
il i il Lu T uiii 
i n il MI: uihil 
pal hoii E bis 
ji; WEE YA ii 
Higa i hiij li îs ji isi 
ERI FEH tE HU HER, enh 
Hii ii Mil | Hue diicipi AURA 
ii ul Merite mil 
ui [RAU se A 
il | hi PE MA N 
it HE dii BETERRI AAH Hi is ; 
WA i eia 
il i iii ; i m H AnaL i și 3 iniii ji ii T 
iii ii iai piu il ASI iii 

i prik ispita: ji și upt FURRA H Ha ii pu 
dagean AA IAA RU RURALE TEA penipeni i 
Sili i ji iau a] iuti Îi wakaka, iu i 


https://biblioteca-digitala.ro 


eter psik gigi iati paiete jaa a 
ii HU ii LH iR filii a ekle i ii | 
ia EAI - let iu ii pripite] "hi 
i sul AR - zii: Mg lil [iii line jili i 
i ii iat EE ol i 
nl N tii] sili athail EH tit putul i 
PIE 
Mil Ai 
li 
i i M il 
baltile lil ip 
sui TI TRI 
pui | paian d 
ni! | iza i 
d! | NIA 
iii | eni ji 
pi ia sli | bi Male 
li i iil ? ji! i MADA | iiipin: pati 
HIRE il nalii sija iii HI Hil ilie sapa 
i lu Îi iii ; sii | Milea i 
ji i 9 HET THA asi 1p 
lil fiih Ha a ii Š oii ini til: li 


https://biblioteca-digitala.ro 


în premieră 


S.s noului inamic public creat de 
fantezia satirică a lui Titus Popovici și Geo 
Saizescu se ascunde sub anagrama din ge- 
neric: N.M. Siseanu. Decodat: Nemesis. Zeița 
răzbunării. Pe cine se răzbună malefica zei- 

-administrator a blocului din str. Labirintu- 
ui? Pe oricine stă în calea patimii sale de a 
umili, de a înlătura prin orice mijloace pe „in- 
comozi”, de vreme ce și el, N.M.S.-ul a tost 
înlăturat, ca persoană publică, de o societate 
ce nu mai tolerează ia, impostura. 
delațiunea, șantajul. Un hohot satiric imens, 
în clasica traditie — păstrind pr iile — a 
"ui Aristotan sau Gogol, Jarry ori Swift, inso- 
țeşte acest buchet de vicii cu care omenirea 
se războiește, în fel si chip, aplicind sancțiu- 
nea juridică, dar si profilaxia moral-artistică 
În cazul de faţă, farsa e ridicată cu har şi 
profesionalitate la puterea ei distractiv-edu- 
caţională majoră, de pana „number one“ a 
scenaristicii noastre, susținută de apetitul co- 
mic pantagruelic al regizorului, trecind cu 
brio prin toată gama risului cu adresă: ironia 
blindă, zimbetul îngăduitor, săgeata bine 
acuţită, hohotul gros, sarcastic. Demolator de 
mituri. De beteșuguri morale, de imbâtări cu 
apă rece. 

lata-i din nou alături, după succesul dura- 


bil cu Secretul iui Bachus, Titus Popovici și 
Geo Saizescu, demontind cu vervă, culoare, 
etect satiric, psihologia — deloc simplă — a 
unei „piese de muzeu”. „Piesă“ ce nu se mul- 
țumește să rămină spre „contemplare“ în vi- 
tro și circulă pe străzile modernei metropole 
producind, uneori, guse ambuteiaje. Îmbina- 
rea, în cadrul aceluiași personaj, intre vetust, 
fr e, mentalitate — reală ori simulată 
„ şi mijloace mai moderne de pre- 
siune, șantaj, escrocarea credulităţii, apropie 
cumva cele două cazuri comico-dramatice de 
alienare morală: anteriorul Bachus și proas- 
pâtul Nemesis. Mai surprinzător. lun îmbrăcat 
în biană de oaie, primul, mai fatis agresiv, al 
doilea — ambele portete cancatunzate, era- 
gerate, îngroșate, sing spre final şarja. gro- 
tescul, hiperbola. Cel care conduce cu inge- 
niozitate jocul de smulgere a mâștilor, e 
astădată o „ea“ — lucru rar în scenariile lui 
Titus Popovici — iscusita avocată, soția ga: 
zetarului bătăios căruia în... Bachus i se atri- 
buise rolul detectivisto-justițiar. Cu perspica- 
citate şi subtilitate specific feminine (sic!) ju- 
rista va furniza tribunalului dovezile acuza- 
toare, iar ziaristului combativ de la „Atitudi- 
nea” — o generoasă documentare pe viu. din 
care ei, „Balaurul“, va scoate cel mai senza- 
tional reportaj-anchetă din strălucita sa ca- 
rieră. În această direcţie, citeva săgeți bine 
near un joc duplicitar, cu echi- 
voc, elegant devoalat, vervă a replicii, a situa- 
tiei 'conjugale (în timp ce EI, vajnicul susțină- 
tor — în scris — al egalității femeii cu barba- 
tul, redactează articolul teoretic, Ea, apără- 
toarea, in facto, a nobilului principiu. ca de 
una singură mobile, ai rapid şi cu 
gust noua locuință, pregătește festinul pentru 
oaspeļ: si baia caldă pentru prea ostenitul, 
prea iubitul soț-model... Un duo simpatic, 
spiritual, conturat cu man și auto-ironie 
(admirabile scenele de gelozie ale Bicăi) şi 
farmec, mult farmec, datorat desigur și inter- 
preţilor Carmen Galin — Emi! Hossu. Un cu- 
plu ce imprimă comediei cu accente 
mare, ca orice comedie care se pri. ez 
tonalitate liric-optimistă. Fermecătorii — de 
loc inocenți — „pozitivii” (în sfirşit nişte pozi- 
tivi reușiți, așa cum îi visează comediile noas- 


Secretul lui Nemesis 


tre, dar care ajung toarte rar să-i și intruchi- 
peze in personaje vii, inteli le, cu iniția- 
tivă) asigură satirei mult rivnitul echilibru de 
forțe. O măsură justă a lucrurilor („corespun- 
zătoare” ar sublinia dogmaticul ésé). dar 
o măsură nu farmaceutic stabilită (citi pioni 
negri atiția albi, ca la inceputul partidei, ci o 
armonie normală, ca-n viață. Balanţă justi- 
tiara dreaptă, chiar atunci cind căderea mâș- 
tor întirzie, dar iminența ei se presimte, de- 
vine certitudine. 

Cită inventivițate maletică. distructiva de-o 
parte, atita reacție inventiv-constructiva, 
demistiiicatoare, de cealaltă, gasindu-și ar- 
mele de apărare si contraotensivă uneori in 
chiar tactica adversarului. Cred că aici sta 
secretul noii- reuşite: a genului satiric — gen 
atit de dificil de impacat în i gina tonalități: 
optime. Dar nu complezent-linistitoare ci 
realist-optim-iste. Oricit de periid, prolific 
imaginat in hnal raul, el poate h dibuit și ani- 
hilat. Pentru ca exista intotdeauna un câlci: 
al lui Ahile, o vulnerabilă „cutie a speranței“ 
devenită, în cele din urmă, corp delict al cri- 


igăre de zăpadă se precipită, spre 

situații de un comic burlesc-grotesc, 
culminind cu scena urmăririi tip Keystone a 
„binefăcăâtorului"-escroc şi a răzbunarii victi- 


Procesomanul si 
două 
demontate de 


„piese de 


Gheorghe 


Talentul, 
dar şi inteligenţa 


z 


Balaurul, ziaristul din pistei. lui Bachus. 
Emil Hossu î preia din mers și il duce mai 
departe cu haz, cu aplomb și, firește. cu suc- 
ces. Surpriza e alături. Surpriza este „ea 
Bica, sotia Ralaurului” — balaură si ea cind 
se află în exercitiul funcțiunii. adica, pledind 
ta bara procese grele pe care ie cisbga cu 
zimbetul pe buze și lacrima în ochi. Structura 
i em miere Wa UDI dulce, femi- 
aprigă, dezarmată, Bica evoluează ga 

tios dinspre datele biografice inițiale — 
cată serioasă, soție drăgăstoasă, fasa 
cioasă, dar și năbâdăioasă, — spre conturul 
unui Sherlock Holmes în fuste, combinat cu 
o Mata Hari și sfirșește, în chip de justiţiar, 
învingător ca orice justițiar care se respectă. 
Mina de fier în mâănușă de catifea, Carmen 
Galin își conduce personajul acolo unde do- 
rește scenariul, dar cum vrea ea. Adică, în le- 
ea n ma mpa Yao nye ai poante) Piasată 
intr-o distribuție de mari comici ai ecranului 
antrenați cu poftă în jocul de-a „care pe 
care” actrița nu-și pierde nici capul, nici sti- 
lui. Ea se lansează pe terenul comediei hotă- 
rită să se bată și să ciștige cu armele proprii: 
vibrația interioară. intensitatea expresiei, 
freamătul _neliniștitor al privirii, zimbetele 
nostime de Gavroche alunecate brusc în = 

zolări adulte, trecerile neobosite, i 
bile de la exuberanţă la încordare, de la Ani 
sumilare mimată la tristețea adevărată, cal- 
dură, multă multă căldura și, nu în ultimul 


suportera: 
muzeu” 
Dinică 
şi Ileana Stana lonescu 


melor — adevărata Nemesis cu zeci de ca- 
pete, care de care mai bizare. O portretistica 
şarjată dă Secretului... dimensiunea une: 
farse enorme. Hipertrofia gestului comic 
poate soca in aceste momente (vezi parodia 
„iniţierii“ noii vestale în mistica medităţiei şi a 
extazului colectiv), yala daca se inscrie in 
convenția genului. O lume pestriță-pestriță 
întreține aura acestui guru de cartier: carto- 
fori înrăiţi, (antologică secvența pokerului 
realizată de Gheorahe Dinică. Dumitru Rucă- 
reanu, Sebastian Papaiani, Mihai Ciucă); fe- 
mei complexate — o fanatica (Ileana Stana 
lonescu) suporteră a campionului proceso- 
man, martoră din oficiu (și adorate) la toate 


cele 16 acțiuni pe rol ale intransigentului Né- 


mese, acțiuni intentate locatarilor pentru el 
incomozi: — un bisnitar, (Jean Constantin) 
ce vrea să-și lase nevasta pentu ca nu mai 
corespunde pretenţulor lui... onomastice şi in 
loc să pună numele fiicei lor Giovanna... Co- 
coloș ea vrea banalul loana! — o mamă, dez- 
nădâjduită, (Rodica Popescu-—Bitânescu). 
gata să accepte orice compromis; un sclav 


greci al „marelui stāpin“ visind eliberarea . 


de complexe prin zbor; un arierat căruia 
N.M.S--ii promite, in schimbul unei sume bu- 
nicele. dobindirea înțelepciunii etc. etc. Por 
wet colectiv care, lucrat cu mai multă ma- 


„Un. cuplu încîntător— eficient 
de „balauri“ . 
Carmen Galin 
şi Emil Hossu 


rind. farmecul folosite. toate, intr-o cascada 
de nuanţe de sub care ei se ri 
dică întotdeauna adevărate, vii şi naturale 


şi cintărit „la singe” 
nu cumva să se transiorme în Nares: 
Toate calităţile, incepind cu farmecul per- 


câtoare, în relaţia cu „balaurul“ ei, insidios 
fermecătoare in relația cu Nemese, dezar- 
mant fermecătoare în momentele de descum- 
pânire, actrița nu scapă niciodată hățurile, 
nu-şi: lasă nici-o clipă personajul să uite de 
sine, să bată cimpii sau cimpiile comicului de 
dragul comicului. Nu cade, mai ales, nu cade 
nici o d, în capcana farmecului pur şi 
simplu. Cind o asemenea primejdie apare la 
orizontul personajului ei, o sclipire de ironie. 
o luminiţă complice în ochii de culoarea alu 
nei, avertizează discret: „Atenţie! Nu-i de-a 
devăratelea! Atenţie. Farmecul ăsta nu-i a: 
meu!'E al ei! Al Bichi! Atenţie, eu nu sint eu. 
eu sint Bica!" Ea este, din creștet pihă in 
dălpi, Bica. lar pe această Bica actrița o sfi- 

neincetat cu un: „sus! sus! sus! 
frate cu cel al personajului ei „doborit”, la un 
moment dat, în tata perspectivei unor musa- 
firi nedoriți. Sus! Sus! Sus! pare să-și fi şoptit 
tot timpul actrița făcută pentru roluri de mare 
tensiune dramatică și pusă în stare de a face 
comedie — nu lără să știe! dimpotrivă, ştiind, 
şi cunoscind la fel de bine avantajele ca și 
pericolele genului. Sus. Acolo a și reușit să-și 
vidice Carmen Galin. personajul. Sus, adică la 
o creație suprinzâtoare care miroase ademe 
nitor a victorie. O victorie de luat în seamă și 
de ținut minte, cu atit mai mult cu cit, a do- 
bindit-o „jucind în e”. Cui datorează 
ea această victorie? Talentului, firește talen- 
tului. Dar și inteligenței. 


Eva SIRBU 


https://biblioteca-digitala.ro 


sură, ar fi avut, cred, un efect satiric și mai 
inalt. Acolo unde intervine echilibrul artistic 
— şi evident farmecul unor interpreţi — apar 
portrete admirabile: un sectorist simpatic şi 
isteţ, în versiunea plină de haz a lui Mihai 
Malaimare (dialogul lui cu statuia e un gag 
de zile mari); o frumoasă presupusă Mesa- 
lină, ce se autoridiculizează cu graţie și umor 
(Cezara Datinescu), o mamă ultragiată gă- 
sind forța unei razbunări în notă comică 
(Stela Popescu); un gazetar depășit, vehicu- 
lind teorii şi şabloane vechi (lon Besoiu); un 
regizor de filme plicticoase, teoretizind cu 
morgă lipsa de audiență a „Demersurilor” 
sale de cinema, „d'art et d'essai”, foarte amu- 
zant în viziunea lui Constantin Diplan; poetul 
petrecăreț afișind rime confectionate între 
două damigene (personaj viu colorat de in- 
terpretul Geo Saizescu). Într-un cuvint, o co- 
medie „ofertantă“ pentru toți interpreții. Si, 
evident, în primul rind, pentru capul de aliș, 
actorul de mare clasă, Gheorghe Dinică. Cu 
mijloace sobre, îmbinind forța satirică şi forța 
dramatică Gheorghe Dinică reușește să cre- 
eze un diabolic obsedant, antologic atit în 
postura sa ridicolă cit si prin accentele sale 
disperat-patetice asigurate de interpret 
intr-un registru impresionant. 

Scenaristul și regizorul distribuie pe ecran. 


cu generozitate, toate culorile comicului — 

cum spuneam — de la savoarea replici: la ex- 

presivitea subtextului, aluzia de mare efect 

sau ironia onomastică (un James Giovanni 

Cocoloș, un pokerist, Fulescu, un fluctuant 

ps leronim Stincă), de la gagu! miniaturai 
la situaţia bufă, enormă. 

Accente satirice reușite apar și în sceno- 
grafie finteriomi cu măsti africane si pene de 
= a) voiajorului Fulescu. sau in decorul 

lori și tructe, lam, şi fumigene din 
ae ntualului inițierii), ca şi in muzica (Te- 
mistocie Popa), din care se reține motivul 
misterios-parodic însoțind aparițiile lui Né- 
mésé-Dinică (memorabil cu 'al sau „Da! 
Bine!” rostit în zeci de feluri, de la amenin- 
tare cinică la resemnare timpă ori disperare). 
imaginea lui Aurei Kostrakiewicz, briantă. la 
obiect. funcțională, preferă — vădit — latura 
realist-cotidiană a spectacolului, celei ba- 
roc-lantastic-caricaturale. 

Un fiim așteptat cu viu interes. Dovadă, mi- 
ile de spectatori ce fac zilnic coadă în fața 
casei de bilete a cinematogiatului de pre- 
mieră, „Patria”. Dovadă: aplauzele la scenă 
deschisă, replicile de haz preluate dupa 
spectacol si larg difuzate pe cale orală, de- 
monstrind bucuria cu care se receptează.. 
Nemesis. Si comedia contemporană, în se 
nere. Cind ea e asigurată și de o echi 
creatori talerflați si sirguincioşi, bucuri = 
pâtă aerul unei sărbători a publicului. 


Alice MÂNOIU 


Prodeețe » Casei de Sme Cinci Scenarist: Titus 


n maa esti igana ari imaginea: Aurei Kos-* 
#rakibwicz. Costume: 
Elena ForțuCu: Gheorghe page Carmen Gəlin, 


popor. 

Peisajul nu e o anexă facultativă, o insigna 
pe care poţi s-o arborezi sau să te lipsești de 

componentă definitorie a fiinţei 
noastre. „Artistul însuși e natură — cum spu- 
nea Paul Klee — o parte din natură în spaţiul 
naturii“. Ca autori, ca artiști, sintem ceea ce 
sintem şi simțim într-un anume fe! în 
con- 


tei. oricite medieri şi transfigurari ar inter- 
veni, fie că e vorba de ansamblul unor culturi 


Despre locurile 


care ne-au marcat — 


constient 


sau inconstient — 


devenirea 


sau stiluri, fie de individualităţi... Poate fi des- 
părțită nașterea arhitecturii gotice de sugesti- 
ile vizuale aie codrilor ce acopereau centrul 
şi nord-vestul Europei? Ar mai fi pictura lui 
Gauguin ce e, fără Tahiti? Dar western-urile 
fără preerii și canioane? g 

Peisajul îl face deci „ab initio“ pe om; in 
peisaj trăim, în noi trăiesc peisajele ca amin- 
tire, prin peisaj racordăm micimea și vulnera- 
bilitatea existenței noastre la majestuoasa vi- 
talitate şi nesfirșire a naturii. 

Însemnind atît de mult pentru viaţă, peisa- 
jul reprezintă si un esenţial element al limba- 
jului cinematografic. Cadrele de natură în 
care se destâșoară acțiunea filmului dau ex- 
presie, în ansamblul lor, ului și 
sentimentelor realizatorului (şi operatorului!), 
servind, în același timp, într-un moment sau 


altul, definirii diferitelor personaje şi stări su- 
fietești. Modalităţile de care dispune cineas- 
tul în tratarea formelor și culorilor — compo- 
zitie, adincime, raporturi de lumină și umbră, 
unghiuri de privire, direcţii și ritmuri de miş- 
care etc. pot face natura să vorbească în nu- 
mele omului şi în locul lui, complectind sau 
ind exprimarea directă a eroilor. 

unei cinematografii și al țării pe 
care o reprezintă in lume, se reține și prin 
peisaj, mai mult decit ar vrea s-o creadă unii 
dintre noi. Ca să ne dām seama de valoarea 
artistică, spectaculară, „propagandistică“ a 
peisajului (bine ales, bine filmat și, desigur, 
necesar integrat acţiunii), e suficient să in- 
versâm perspectiva, să incercăm să vedem 
filmele noastre cu o curiozitate specifică 
unor ochi de departe. 

A spune că avem o țară frumoasă, cu o bo- 
găție și o varietate de locuri impresionante 
sau fermecătoare, cum puţine alte țări o au, 
poate suna, în anumite urechi, ca o banali- 
tate sau o comvenţie. O subliniez pentru că, 
ma: mult decit orice altă artă sau forma de 
comunicare. cinematogralia este facuta sa 
protite de acest tezaur și sa serveasca tot 
odata la propagarea lui in lume. Desi este 
Neinuuicinic aşa, incepe sa se piarda din ve- 
dere, incepe uneori să se reducă peisajul ro- 
mânesc la zona cu raza București-Bultea: E 
ceva asemănător cu zicala cel care 
„se scumpește la tărie, pierzind la făină“. 

Filmele noastre . au :arâtat (si trebuie să 
arate şi mai mult) că România e și Moldova și 
Muntenia şi Transilvania și Oltenia şi Dobro- 
gea și Banatul și Crișana si Bucovina și Ma? 
ramureșul și Tara Moților! Nu se poate întim- 
pla totul la București şi în împrejurimi. Sin- 
tem datori să ne gindim la întreg buchetul de 
tipologii şi psihologii umane, la diversa con- 
stelație de municipii, oraşe şi sate, de la 
munte sau de la șes, de pe dealuri şi văi, din 
Delta Dunării sau de pe Valea Jiului. 

Ca regizor, am avut ocazia să filmez, de-a 
lungul a peste 20 de ani, în toate colțurile ta- 
rii. Cunoașterea acestor locuri si oameni, 
prin raporturi atente de muncă, este poate 
cea mai certă și mai remanentă satisfacție pe 
care mi-a dat-o profesia. 

Am avut ambiția să reconstitui pina la deta- 
liu peisajul și atmosfera Bucureștilor din cea 
de-a doua jumătate a secolului trecut, pentru 
Rug și flacără, să aduc pe ecran o imagine 
autentică și demnă a satului maramureșan şi 
a marilor şantiere e în Femela 
din Ursa Mare, să port „Cireșarii“ de azi în 
adincul fabuloaselor peșteri din Nordul Olte- 


https://biblioteca-digitala.ro 


în 
la O vinătoare neobișnuită, că acela avea | at-o şi în documentarul despre Nu- 
să insemne inceputul drumețiilor mele prin mai că aici surpriza avea să fie marea intil- 
țară, în căutare de oameni, datini şi obiceiuri nire cu Elena Secoșan, consultantul filmului 
Dar asa a fost nostru, personaj aproape neverosimil: etno- 
Mai intii m-a cucerit satul așezat intre dea- | sociolog de profesie si tezaur de etnografie 


sătură specifică ţăranului român: trâirea întru 
deindată ce am inceput să-i privesc, să-i as- | frumos. Frumos însemnind, deopotrivă, cin- 
cult şi să-i cunosc, m-au încintat oameni: fru- ste, hărnicie, dreptate, omenie. Frumos și 
mosi ai acelor locuri frumoase, care-mi trans- bine. Ceea ce, intr-un fel, este același lucru 
miteau ceva din frumuseţea eterna a pamin- Pot spune că am bătut țara, conduși şi 


s-a pus pe povestit, cum ei, oameni in toată 
firea pindesc şi momesc albinele sălbatice. | de kilometri, 


poieni și prin desiş, ca sa ajunga la stuput 
cocoțat undeva, 


sus. într-o scorbura de co personajul din Despre țesături şi ceva în plus, 
pac bătrin. Dar asta nu se face cu una cu | adică Elena Secoșan care aflu 
două, poate dura zile intregi de veghe, de ob- | ceva mai tirziu. cu stupoare, că „s-a născut 
servaţie și de bătut păduiea pas cu pas, pen- | odată cu secolul“. 
tru că nici ele, albinele sălbatice, nu sint Se intimplă în viaţă să trăieşti momente pe 
chiar neştiutoare, ele apărindu-și stupul ca | care ai dori să le păstrezi intacte, vii, așa cum 
pe o cetate care se lasă greu cucerită Ascul- | s-au intimplat. Ți-ar place să te regăsești 
tindu-le vorbirea dulce, colorată si plină de pentru a te recunoaşte mai bine, pentru a te 


ya, 
i 
i 
ig 
E 


pentru frumos 


străvechi 


d uneli 
civilizații 


toare şi 
capteze atenția si să primească aprecierea 
“telor e 


Ei 
g 
e 


îl 
i 
| 


SA 

ii 
TH 
i 
in 
ţii 


a 
5 
ştE 
iji 
ya 
i 
Eg 
38 


8 

3 
să 

i 
Eu 


£ Fe 
ll 
ini 
HN 
$ A În 

jiji 
PERT 


LA 
E 
ji 
i 
ji 
sta 


$ 
: 
| 
i 


Cuvint - imagine: 
un traseu ușor? 


un studiu doct, de o aplicaţie și o seriozitate 
ce-l apropie de ţinuta unei comunicări ştiinți- 
fice. Autorul volumului constituit pe baza 
unei teze de doctorat, „revăzută, concentrata 
si adăugită”, scriitorul Dumitru Carabâţ, das- 
căi la I.A.T.C., e cunoscut, indeosebi, ca sce- 
narist (o fii ce se întinde pe aproape 
Aa re e rap de a al cuvin- 

posibilitatea unui 
o om ae ram din ce în ce mai 


de la,zuvint 
la imagine 


propun 
pere, într-o temerară (cu atit mai lăudabilă) 
tentativă de sinteză. La noi, demersul face 


dintre ei mai greu ac- 
cesibili celor acra atei cu analizele 


complexă la „Jiteraritate” la. „filmicitate” 
care capătă de i individual 
“şi irepetabil al fiecărui caz în parte, forma 
unui sistem omogen de > 


Cultura cineastului si cultura cinefilului 


de cinema. SV. Asenin, sub redacţia Biroului 
de propagandă a artei 


å" prin compararea 
din textul literar cu un fragment din Pr 
regizoral — „operaţiune de deco- 
care solicită o răbdătoare 
interesat. 


palele lui descoperiri 
trate în domeniul filmului de animaţie repre- 
zintă o adevărată epocă in istoria himuka do 


grafică clasică” știa 
„Films als Kunst“ al (sic!) lui Rudolf Arnheim, 
demonstr: ara capre A 
din motivele care fac, 


gerătoarea lui recunoaștere internaţională 
(„Palme dor”, Cannes, 1957), y 


cu nerv prozaic, pe alocuri chiar frust, 
are și fulgurante revelații poetice de un lirism 
sublimat ce-i trădează sensibilitatea nativă. 


capitol 
pentru viitoare analize de film ni s-a părut a fi 
capitolul VI al „cânii, unde se incearca trans- 
si talacioasa, dar cu 


punct inițial de zbor și-a fi- 
xat copilăria, tărimul candorii, virstă căreia îi 
datorează capacitatea de a se mira, de a ex- 
plora necunoscutul, de a raţiona Manitestă o 

formidabilă acuitate a observaţiei, dar şi vo- 
luptatea de a cultiva insolitul, tratează lucru- 
rile ca pe obiecte insuflejite şi inversează ra- 
porturile cauzale; prin metonimie și sinec- 
docă redii sare razi i spaţiile si WAWA. te 
ere a stări d sentimente intr-un elan de 
autoimplicare care îi este ca- 


Propp 
Dar dacă sintem i poin că kwa ahamia 
semiologică a fapti nematogri le 
folos oricărui critic, istoric sau teoretician 
ialist, fiind la Tindul său, răs- 


nuanțind noțiunea de responsabilitate într-o 
profesie în care nu-ţi aparții pe de-a intregul, 
datoria să-ţi speculezi ch mai inteligent 


Vivisecția 
pe cord de artist 


noranței, 
lori, DP . şi superticialității le opune 
nevoia de frumos, emoția în stare pură, expli- 
cind catharsisul în cei mai „terre à terre” ter- 
meni. Pledează pentru obligaţia de a privi 
adevărul în KI pita becedure ROOL 
indignează mediocritat 


es, 
itudinea, reaua prea 
Denunţă automatismele de gindire și simtire 
şi proclamă risul kam instanță vindicativă. De 
fapt, convertește lumea înconjurătoare la jo- 
cul său, un joc grav, doar aparent inocent. 
Întăţișind deschisă o inimă de artist, adică 
aducind incă o ofrandă „celor ce vin să ji 
vadă pe actori, îi înțeleg și sint fericiți”. 


irina COROIU 


cenrea celor mai prestigioase trofee din do- 
meniul animației, Sa NI si ET 
cu cele mai recente suferinji ale Omuleţului 
intors dinspre mara SOMA Erie pup 
pres sari ilosofico-geogratice inspre 
launtricele eforturi ale cunoașterii și desco- 
peririi de sine. 

- Unul din principalele merite ale lui Gopo, 
ca artist, — spune autorul cărții — consta în 
aceea că el a dărimat zidul care separa pro- 
biematica serioasă, științifică, de animația ar- 
tistică, plină de umorul și farmecul fanteziei, 
vorbind cu toată convingerea, în filmele sale, 


lon Popescu Gopo: 


„Omulețul desenat 
și lumea reală“ 


A în în 
rămin suportul pete a, al viziunii Arma pos: 
tice şi filozofice asupra lumii, al atitudini 


sat acoper: 
SS Kage, Dania CA îi poate Piti 
totul, cuvintele, dar reuşeşte att de bine sa 


sau din nou 
Cireșarii 

în acţiune, 
Scenariul: 
Constantin 
Chiriţă 

şi Adrian 
Petringenaru. 
Regia: Adrian 
Petringenaru. 
Cu Răzvan Baciu 
Alina Dumitrescu 


animat din filmele artistice de lung metraj ale 
lui Gopo, descoperite nu numai în acele 
pelicule în care animația este prezentă ca 
atare. ci şi în filme ca: S-a furat o bombă 
sau Pasi spre lună, in care se dezvona Gow 
unele teme E abordate anterior în fimele iui de 
desen animat. 


de actor diticii, supărător de 


hiig 


ri erga 


Ja încăputr 


asta 


în părerile lui pină 
Nu vă supără faima 
e din faima asta vine și din ne- 


ea de a linguşi. Nu ştiu să fac fru- 
în 


i în fața regizorilor, nici în faţa publi- 
am temperament de subaltern. Pot 


u doar subaiternul unui mare talent. Al 


. Part 


$ zai 


Hi 


id; iji 


t 


ia 


$ 


compromisuri. Trebuie să ajung la această 
intelepciune. Sau tărie de caracter... 


FEN 


IHEP 


Li 


E 
E zi 


iţi 


+ ings 


e lil 


mă amețește. Ştiu 


că acum este, și pe urmă nu mai este. Ce in- 
nă că oamenii vin, 


HHT 


nu ştiu. Pentru mine succe- 


Înseami 


våd, le place și peste o zi au uitat. Cu desa- 


ri li 
ai HP iji jEr 
gi l iii 
MRH 


„isi 


— in general... 


sul nu înseamnă nimic. Nu 
uită. Totul se uită. Succesul nu creează deci 


nişte satisfacţii interioare, personale şi ele de 
că nici insuccesul nu are vreun fel de urmări. 
Se vede clar. de ia distanţă. cu ochiul liber că 
la urmă. nu se poate să nu se vadă, dar în 
„ continuare ti se dă șansa să-ți afirmi o deş- 
miditate Un fel de platoșă. scutul meu de 
aparare. lar emotiv sint! Cum să nu fiu?! Alt- 
minteri, cum mi-aș face meseria? Doar emo- 


moment. Dar nu e grav. Mai grav mi se pare 
ești timpit. Ai insistat atit de mult încă, pina 
sigur yA yaamua mea este reacţia la ti 


seamnă. succesul? 
virşire. Asta e succesul. Și Shakespeare se 


` 


mia 


5 V 


THI 
H lipi 
se 


ini 


ipp 
il 


hasi 


i ll 


sou 


His a 


iati 


gaigre 


pe 


t Al toat 


iii 


ras 
N 
ae 
E) 
(=) 
pat 
> 
O 
ded 
D 
© 
2- 
© 
= 
dem 
<— 
(S 
D 
© 


aun 


ii: ln 
stai nni i 
333 SEE 338 £ 80437353 
T al FUE HH iji kinpa 
Ey 


ip 
iip 


mlm rare ape 


toți Morometii in unul care es- 


i 


iin HER 


s iy ; Hp ih Hi 


canari mă salveaza! Sint emoţionat la intil- 


ajili 


fasa 
ia je 'Şal is 


pini gr 


Kinuni pijpen 


ji! 
ii 
ja 


jili 
EFD 
H 
iHi a HE 
iii ta 


4 


marca fabricii e şi bun. Eu știu asta. 


arca tabricii, deci e bun! Ei, nu tot ce 


B 

$ 
Silia 
ii 


Halgi 


pij 


Liar EHEM DETE 
= aiaei 
PIRRE ETEL 
i i iu i 
TIH jli jh 


TH 
HERI 


i 
îs JINA: 
siha, im 


i 


REE 


EISTE i hil 


iff 


i 


https://biblioteca-digitala.ro 


i hi 


Ginecronică 
sentimentală 


| 
į 
'inecronică: Cuvint compus din Cine ‘(de 

la cinema) şi cronică (consemnare, letopiset). 
“Cu alte cuvinte, cronica în imagini. Ce „con- 
semnează“ fotogrameie?! Oameni. eveni- 
mente, a end inedite, portrete sentimentale. 


Un pere cei a studioului de filme do- 
cumentare „Alexandru Sahia“ se numește 
chiar așa: Cinecronica. "Un serviciu special a 
cărui ocupaţie este aceea de a nu pierde nici 
un eveniment irepetabil,. nici o manifestare 
inedită și de a aduna, ca într-un jurnal, me 
morile filmate. 


yawa de cinecronica: . Inaugurarea Tipu i 
Buftea. Obiectul 


lecor exterior în Studioul 
amani „Bucureștiul de altădată. Data filmării: 
martie 1986. Locul filmării: Fostul teren viran 
de lingă araiducite: Buftea. 

Flash-back, a adică amintire, m 
toarcere in wa; pd: Care apare un personaj 
fară de care nici nu se încumeta nimeni să 
construiască. un decor). Pe un cimp. ae m 
apare cu pălăria-i cu „boruri targi Marin 
oroae. Cine este el? Director de film. (Cine 
nu a auzit de Marin n Gheoroae inseamnă ca 
s-a născut abia după 1 arhati io toate 

părţile și mormâie: Eu se poate! P.G. 
i Tadica un. plan- general. core larg). Pe ace 


Ada 
chip obrazului 


pa fel de veche ca și zi arta machia- 
ului pe: din >. ato Depr, meiul, şi-l caracteri- 
zează, ipostazele chipului “omenesc fiind me 
reu aie de la sacru la profan fiind niţica 
distanță (unii cred că distanța este iluzorie) 
dar nu asta-i probi 
problema, machiajul fiind al filmului ca si a 
torul, ca beer i ri cași decorul 


petrece povestea, şi pină 
pe figurant transmiţindu-se | instantaneu in- 


barea cum arât?, trei riduri vizibile deve- 


nind un calvar, ca să nu mai vorbim de „cate- 
goria estetică“ Parmen auriu folosită pe cori- 
doarele studioului atunci cind se „ivește o 
divă de excepție sau vreunul numai shi, 
, iată un bărbat deștept! Ochi a 
| z 3 sc za Sa ri 
ai n atiţia ani 
reg note 


„Sergiu Nicolaescu, ca acto 
- cu care Roji a colaborat la aproape toate fil- 
mele, nu numai la machiaj, dar şi la marele 
capitol al bârbilor, gaura mustăţilor şi rā- 
nilor. de topor, lance, halebardă, pistol, schije 
de obuz, cnut, retevei, mese şi scaune, folo- 


ema, adică tocmai asta-i 


Di 3 a . DS 


Wa -aeii humu oste o povesie cu deh ir r 


na i a e 
Mama 
Pană și Ström 

> 5 tei din Buftea. Tag pomenese de za 
; Plesoianu, o spun din tot , pentru cà 
pex buflean: vorbesc despre un om cum rar se intilnesc și 
ucureștiul despre un profesionist cum i există. Să 
anilor "30 întrebi ce sint fotogramele? În cetatea de 

(cu Valentin scaun a filmului românesc, este un fei de se- 

S mbia e ui i. Crilegiu. Dacă nu ştii acest nupoțisăte ` 
Uritescu BOIE Nica. (C H cunoa e Ni ee e za rona pae 


şi Marcel 


in 
Sdo 
A 


ntaculate. 
iși derulatoare ler Femei liniștite, meticu- + = 

calme, cu miini a. căror aikatae e > AA 
far rmărit, pout cu kiia be de 


Halate albe. Mese 


nescu ș 
n ceva fără de care imaginea de tu 
punci A; se eoms POCORN 


50 de ind po ] - E EEN z ma in mia = 
pi pre nr În does: tat Îmi i jela Ph u tine imu | nile ei. 
marina lui nu se luaseră —— x x . e ed toată Buftea doarme, Gabriela 


yona voci din. oft, adica 
pileta am- 


oameni minunati 
despre 

care spectatorul 

ştie foarte puțin 


Su PE Sua o pè È 
poste invidia şi un caiculator din ultima EA s 
ratia, O atenţie distributivă pe care numai 
poate dezvolta. | 


Eee goi Er f 


"pătrund per- 
. Par a veni în preum- 


caracteristic?! Talentul şi Et de 
Mogoșoaiei, pină 


fim. Clor? (adică shert.. Mu poartă carte de Pr [ ografică. Despre . . 
vizită. Are în buzunarul de la vestă citeva fo- | toți acei ce stau aliniaţi în spatele ecranului, ` 
tograme cu care se prezintă. Cineva din figu- e icul 4 4 


P 
3 
3 


dioul „Sahia” se agită o grămadă de lume, las | Cine ştie ce şi că inseamnă o lote = 
care este greutatea ei absolută în arul pori j 
in. ci. are permis de liberă intrare in Studiou- 


n-am spus eu Se peri nu cunoaște pe Stromex inse: ma | 
ullarea a studiou E Buftea. e Sesh tient. auzit de Spete: Buftea) in cor cu nea 
arie ear Pană (şi cine nu a auzit de nea Pană, in- i 


seamnă că a tit chiar degeaba in Buftea): 


` 


p wom 2 


poi incă vreo 50 de. Aime; j $ 


Rozalia Barta s-a născut la ‘Ciuj. la  poaleie apoi a Lai pr ie 3 
prin penelurile, Fanhio și virlurile degetelor Ş 


Feleacului. La numai 6 ani visa să ajungă ac- 
mta, la 14 cinta si dansa scenele caselor 


ansa pe TAE 2 sale trecind Sae HORS oani dela Maria 

de cultură, la 17 era. tesàtoare la fabrica „He- Să sculptezi Filotti, ion lancovescu, Radu Beligan, ion O 
stache caracterul direct Kiohayanana, Maria" Tene: Naa zmei 

Antoniu şi Niki. Ta Pacepa dat nota 10 la Marchali, Pierre Brice, Helmuth Lange si inca 8 


examenele de la IATC, ya fel ca era 
alunen 1a şi 


pe faţa 
personajului 


m A 
să țină oglinda și să puncteze 

cite un mic amănunt, machiorul lui para 

neavind decit misiunea de a turna diverse li- 

cori in pahare... Cel mai asemănător Miha 

Viteazul cu stampele de epocă a fost... Sergiu Í 

Nicolaescu, „dar acesta a kasa la ro in 7 

fata marelui grai Pellea ge pi gt, > 

Rozalia Barta: -. 2 
ce imi place — fiindcă our ul avere 
prin lumină şi lumina modei ta 


"Cu.  Arachelian şi Bordenav, maeștri parizieni 
ai grimei, cu somitățile de la 'Moshim, cu stu- 
dile americane privind machiajul Pancake și 
Panatick și-a completat talentui nativ, colabo- 
rind, în pat ae ea cu orii de ima- 
gine, cu pictorii ea at şi de costume, cu 

acid şi marii actori. Ca machieur şef a 
în Doi vecini (regie Geo Sefu). 


ra ete po iscusit decit. 
“at? Jean Romaniţă de la Teatrul Naţional. 


O artistă a machiajului 
(cu Birlic la Două lozur; cu 


a contribuit la viaţa 
(Amza Pellea. Ioana 
in Miha! Viteazul 


Şi ea, machieuza, 
acestor pefonaje de epope 
Sergiu Nicolaescu 


site de. protagoniști în bătăliile din cartea de”. 


istorie. 


= - 


Foto: Victor STROE 


Antrenament hipic estival, Buftea '87 


A (N a > i i j 
NI Sai (Mariana Buruiană si loan Albu) 


acum 10 ani.. 


— i anen “oala s k auen. | un Por El pie undeva, pe o şosea în 
pei A atara Bucureștiului. Film de Circulaţie rutieră, 
rin 1973, Sobi Ceh și Tudor Stavru intra- poe e ast ă : 
d ori dela 19 pondes coaie r - e ve 3 fi s - _preunā cu citiva băieţi am pus mina pe tirna- 
“motelul „Astoria“ din Arad. Pe atunci, ieṣeam | în te relaţi la felul incase =o o o / A | 5 ai De m e pai 
din adolescență si mă angajasem de curind | Hemingway intelegea je să ya 
- ca, recuziter. Aveam la activ doi ani de box. | bărbat. Voia mult să aate. Sa : trebuie să spargem pos pentru SA eao 
În urma unei scene foarte dure cu niște | și se dacă iai l ena es are și, la impact. ar fi putut 
„ luptători din localitate, Tudor Stavru m-a in- j k „Lupe | parerile a ot pre ie ca. 
AMUA CACA II IOS UA CESANA, Daud cs Wesiv numai din necesitate pedago miei i o IA KUA re mezi Ssi ca N diferența de nivel pe ca o: Š 
d eae eee e dar a trebuit sà e. Părea că nu poate Pe Dap viei, 07 a Petz Pater IEI ` | crează boria între carosabil şi trotuar nu pi 


„este dect de 10 cm. o 


E a din cinema, Tot în urma unei intimplāri. 
è Discut cu o operatorul si consultantul de la. 


Sobi Ceh şi Tudor Stavru, existau ci- 


teva aeree: Stavru se credea egal cu Sobi | şi-a domi moartea. inaita a à | Ş -| miliţie, cu toți ceilalți i mă las furat de re 3 
— în ceea ce privește curajul în acţiune. Îl ad- | laun tap Ge vista, Ka Aaa aas f inte : a i Sa g N ii 5 r 5 
„mira pe Sobi pentru cascadele sale pe mașini | mase într-un fi de câte ei ştut F gp ~ era NEA A 
şi-l considera superior din punct de vedere | M „pri ; 
~ tehnic și metodic. Sobi spunea că Stavru are | să j t pentru y ideal la începutul meseriei si mă jineam 
"un curaj mai mare, că este mai sigur în situa- un a fi spre care 5e ke ieme zile, cind am plecat onure Le a Hh locul stabilit pi fă 
E W imità mită. Sobi, care este un om curajos pină | la. care “Dar ta e: Buftea la ta ploi îm $ , Sar ura, lun şoc pe > 
` la granița cu imposibilul, dacă spunea despre „De la Tudor Stavru « ațat cascadori.. C 5 = fernt n> =) : A] 
<- Stavru că are mai mult curaj, înseamnă că ea a tunda „a ba ui: cind. YA alții foarte a A Tu £ A a N 
; anta W în calitatea curajului lui Sam un ij J . al Ina | ta iad 
ceva care mușca din irațional. 7 yi 
: Sobi a fost si esie un om elastic, mobil Are i 


de n-are a universului înconjurător: 


„Avea un fe! de dubiură ap or care tră- acest izvor din care pornesc frumosul şi fer: t Ce ascunde 
= deazā o stare felină a „caracterului. Violenţa „cirea poartă, pentru mine, marca Tudor Sta- 
sa era defensivă, reprimată. Totui era strunit vru. Lumea se organizează si se va organiza O secv enta 
„| RI ei prin voinţă. Era întotdeauna egal cu el în jurul meu pe modeli udor Stavru. 
d Era brunet, inalt, de 1,77, făcuse ca- “Tudor Stavru era un om de caracter. Al; care arată cae $ 
5 NAR . Mișcările lui aveau o geometrie anume. om de caracter înseamnă a acționa previzibil x: | mea i 
"Mereu aceeași. Pașii săi erau ingrozitor de in situaţii imprevizibile Modul in care a murit cum se răstoarnă | Desfac cen è 
„ egali și, chiar dacă fugea, distanța dintre cal- Tudor Stavru in 1977 srp exact despre -HF spre si 
_*cături nu se schimba. Ri dădea un sentiment calitatea caracterului său. o masi nă? {ro 
de epa way de impersonalitate, 3 şi 
A trebuia să tacă ceva, „nu se dădea ni- Sa 
i = SE Br - | tea : 


z2 


g “maica sa pictez în relief, pe faţa omului. 
| deci să sculptez caracterul personajului, da- 
& iar lui fundamentale. Nu-i deloc simplu. 


denţiază pina şi poru ain pelea cea ae, 
fina... e, o confuzie i 


ar îi 


artă există de mii de ani și. uneori. apărut, 
mpila asemânare fizică nu are nici o impor- tras maşina 3 
A paz Cind realizezi caracterul şi asemânarea culă. și 
fizică într-un singur tot și mai știi și ce gun foarte mari 


tg 
hin 
EEF 
pai 
Pi 
2g 
asi 
e 
3 
8 


R capăt, timpul, 

$ pro chimice ale Petcu „de culo | tiva factori de care erat ținut cont. i băieților $ 

= rile decorului, de ză de unghiurile de Bunul gust se „normează aproximativ. O linie ÎI bindu-mă „cum n . Eu tac și di isi azi H i 3 5 
— lumină.. E nevoie de intuiție, de talent, dar | de creion nu avantajează toți ochii, iar canti- ÎN cap, cam at E - - | x > FA 
- înainte de toate trebuie să ştii ce vor regizo- | tatea de fard de pe obraz nui direct přopor- veste cu îndoială după care ye s ? 


rul şi operatorul sef de imagine, o reran tionala cu frumus Nu există « rii, ÎI schimbăm șeile. Surprins, mă 
)) - decorului și pictorii de costume, samu și denar i B schimbul, reci aa x r i i ` 
| — ca artiști şi să încerci să fii în gindu lor, în it pe chiajul discret e preferabil `i să ali. eu de : i prir i ha 
"visul lor. Grima si peruca de teatru sint ceea er TTO di pate ori de piere arată it etate ale | i în A u 
. ce sint, la film însă totul trebuie înmulţit cu o | Pe în fei minute, pentru o împrejurare oa | 


"sută — ma refer la dificultăţi — fiindcă ocină 
% apara- | mai de efect dec o ă de trei 
j k Cd ge fimat vade enom, un prim-plan evi- we în „specialist” Ri A 
4 creştet o Primă imensă din uae 

şi ps A 


Rozalia Barta 
lon Dichiseanu la Miha: Viteuzul) 


notite, mii de rețete şi-ar vrea să-și T 

- sească experiența profesională într-o 
sau în cadrul unor, „cursuri pent i 
casele de cultură. În 1982 a 


prog toa! aţi o jai E ua oa oase Tecaro piesi iesă. gi 
iei n 
EL Ec ra de a doua zi sau zwo pată zilele 

ni povestește apoi marii ta o; 


pe PR amma Pa 


https://biblioteca-digitala.ro 


Aldoilea părinte! 
al „Nopţii | 
furtunoase“ 


|. spatele acestei seninătăţi continua sa 
gindească film, Maestrul! Domnia Sa ne in 
vaţă: „Să nu rideţi prea tare; asta face ri- 
duri..." Şi are dreptate. Fața Maestrului la 86 
de ani este neridată. 

Prezenţa sa in filmul românesc a fost de 
bun augur pentru evoluţia şi impunerea aces- 
tui gen :de creaţie la noi în țară și peste ho- 
tare. Atunci cind vorbeşte de profesie o 
leagă, în mod firesc, de har, de vocaţie, de 
talent, de profesionalism. Arta i se pare des- 
chisă numai pentru cei care au ceva de co- 
municat: 

Rigoarea artistică şi disciplina sint — zice 
— două componente esenţiale ale muncii re- 
gizorale. A reușit să rămină vertical în viaţă și 
in creaţie. Nu se nsideră un pensionar: 
continuă să lucreze. Îmi vorbește de un sce- 
nariu după D.D. Pătrășcanu și, mai ales, de 
altul inspirat din viaţa lui Leonard — prinţui 
operetei românești. 

Citatele din scenariu sint strălucit interpre- 
tate de regizorul-actor. — „Ştii că am făcut și 
poezii?'. Şi versurile pe care le rostește curg 
cursiv, cu o mare încărcătură de umor și iro- 
nie. Ca un desăvirşit actor atunci cînd recită, 
înalță versul în zona expresivității, cu 9 muzi- 
calitate firească şi cu un sens precis. li urmă- 
resc fiecare vers, amuzat de conținutul neaş- 
teptat, învăluit cu un umor disimulat. Nota 
uşor frivolă, mă face să cred că versurile pu- 
teau constitui foarte bune texte pentru mu- 
zica ușoară. 

„Aveam o voce foarte vh kinana si ma gin- 
deam să devin cintaret.” ÎI cred pentru că 

„simt muzicalitatea rostirii sale și caracterul 
melodios al frazării artistice. Maestrul poate 
„să reinvie oricind murmurul unor melodii de 
odinioară. 


„În clasa a IV-a primară am fost şi premiat ` 


“la desen. Făceam toate desenele colegilor 
mei din clasă. Hai să-ţi arăt cîteva desene“. 
Într-un bloc mic de desen sint păstrate mai 
multe portrete surprinse din profil, caricaturi- 
zate cu blindețe. 


— „Multă vreme am făcut caricaturi ale âc- 
torilor, pentru gazete. lată citeva din ele”. 

Privesc un album în care sint păstrate por- 
tretele unor actori în v din perioada 
1930—1940. Linia este decisă, caracterul sur- 
prins în esența sa, fără înflorituri inutile. De- 
senul este frumos elegant, cursiv. „Am avut și 
expoziție de caricatură în sala „Mozart“ (în 
actualul local al jazinului „Romanţa“ de 
pe calea Victoriei). fost si actor la Tea- 
trul Naţional din lași.“ 

Faptul că Jean Georgescu este un talent 
polivalent imi dezvăluie ceva din misterul ar- 
tei sale. Deci: poet, actor, cintăreţ, caricatu- 
rist, i azi Faptul că Jean Georgescu dese- 
nează imi reconfirmă o veche teorie a a mea 
despre marii regizori care au fost, mai întii, 
desenatori, oameni care minuiau cu ușurință 
linia şi compuneau cu fantezie un desen. Asa 
se explică obsesia perfecțiunii cadrului, aten- 
tia acordată decorului, obiectelor, detaliilor în 
filmele sale. Privesc miinile Maestrului; neo- 
bișnuit de expresive ele continuă să vor- 
bească cu fiecare gest. 

Monol său, subliniat, pe alocuri, cu 
fine mi i ale unor degete active. inteli- 
gente, dezvăluie un sens, accentuează o 
idee... Încordat, Adrian Gheorghe expune ca- 
dru după cadru, fixind, pentru eternitate, 
imagini ale Maestrului şi ale miinilor sate. 

Între timp, prin ușa deschisă 


Pionierii 


filmului românesc 


eu tinărul octogenar proiectează 
un film inspirat 
din viaţa lui Leonard, prinţul operetei 


Am notat tot ce-a zis, dar o parte din noti- 
tele reconstituite le-am rătăcit printre radio- 
grafiile și materialele pregătite pentru un 
congres de soția mea. În lipsa unor detalii in- 
finitezimale rămine o frumoasă amintire glo- 
bala. Întilnirea unui artist exemplar. 


ton TRUIGĂ 


Vă mulţumim, 


maestre ! 


A Sa Georgescu — părintele cinematogra- 
fiei noastre, Jean Geor; — _omul-ci- 


Caci pi Matte aya Sama lor, le munca 
lor, puterea lor, şi atunci, tocmai atunci 
marele artist mă opreşte, iși scoate pălăria, 


i 

$ 

Ho 
ia li 
își Si 


„Așa e viaţa!“ 


|. ultima săptămină a anului 1927, afişul ci- 
nematografului Capitol! anunța o noua pre- 
mieră românească: Haplea, „comedie gro- 
tească, în două părți, realizată de desenatorul 
iordache, din desene animate“. iordache, 
alias Marin lorda își lansase eroul, cunoscut 
de la „rampa“ revistelor satirice și de copii, 
într-o serie de aventuri cinematografice mai 
mult pămintești decit cosmice. Fiindcă, deși 
în nacela unui avion de... săpun, era înălțat în 
al șaptelea cer, bietul seen. ăi 
mita de coadă şi se lăsa cheltfânit de con- 
soarta sa, Frosa de Hăplești. 

— Ai vrut să cunoşti lumea? Rabdă! — îi 
admonesta, pe calea unei ingenioase filmări 
bomba; creatorul său, desenatorul lorda- 
che. 

Cu alte cuvinte, „Așa-i viaţa!” cum își si in- 
titulase Marin lorda un scenariu proiectat. de 
astă dată, pentru actori. Scenariu pe care-i 
tot purta în buzunar căutind un antrepenor. 


dra de actorie a școlii de „mimodramă“ Su- 


| 
8 
> 
f 
i 
a 
$ 


rt metraj cinematografic, 
pentru producția căruia D. Bugnicek pusese 


nariul; în primele zile ale lunii mai 1928 ince- 
pură filmările. Scenariul prevedea ca Gioni 


https://biblioteca-digitala.ro 


manță acrobatică. EI trebuia să ocolească 
obstacoiul,  profitind de apropierea a doua 
velocipediste care aveau så- remorcheze, Sá- 
rind pe cadrul. celor două vehicole și pâră- 


_ Sind scena in această poziţie precară. 


Cum vedem, jucau in film lon Georgescu, 
Marin lorda, Mady. Stratt (în rolul inevitabilei + 
lete de care se îndrăgosteşte Gioni). Nu era 
suficient! Conform angajamentului școlii, tre- 
buiau să apară toţi cotizanţii înscrişi în cata- 
logul școlii rad mimodramă. pian Orei: 
gescu au ex at cu ingen aceasi 
sarcină ică. Ajuns fără slujbă, Gioni 
descoperea într-un ziar anunţul salvator: „An- 
gajăm contabil rutinat.“ Cuprins de speranță 
o lua la goană oprindu-se în faţa unui prod; 
„Aș dori ul. Se mai poate?" Întrebare la 
care o funcționară amabilă îi răspundea: 
„Poftiti după colț. Sinteţi Chiar așteptat!” 
Ocolind clădirea, Gioni se pomenea în f 
unei interminabile cozi de şomeri, la fel 
hămesiţi, care-l invitau să se instaleze la ca- 
pătul șirului, şirul acesta era format tocmai 
din elevii de la Lindertafel care aveau, astfel, 
posibilitatea să se contemple şi ei pe ecran. 
Asa-i viața!... 

Privit astazi, filmul poartă din plin pecetea . 
epocii de criză în care fusese produs. Rata- 
cind, de pildă, printr-un parc, personajul lui 
Georgescu, isi ațintea privirea asupra unui 
tinc răsfățat care lăsa să cadă pe jos un co- 
vrig aromitor. În primul moment Gioni avea 
tentația de a-i ridica. În luptă cu foamea însă, 
invingea demnitatea. Pentru că eroul, un flă- 
mind de un tip deosebit, unul în haine negre, 
se simțea observat de un bătrinei aşezat pe o 
bancă. Tot așteptindu-l să plece, un trecător 
ridica covrigul în timp ce bătrinelui își pără- 
sea locul, dibuindu-și, orbește, calea cu virful 
bastonului alb. Că.. așa-i viața! 

De altfel, între viața eroului comic și cea a 
parinţilor săi, regizorul. şi actorul filmului, 
existau izbitoare analogii. „Capitalul“ lui Bug- 
nicek era mult prea modest în raport cu ne- 
cesitățile turnării. Abia dacă acoperea costul 
peliculei, lucrărilor de laborator şi onorariul 
operatorului german Leo Schwedler pripășit, 
de curind, la București. Banii trebuiau dră- 
muiţi la singe şi cureaua strinsă la propriu, 
nu la figurat. Ca atare, pentru a face econo- 
mie de locuinţă cei doi cineaști s-au mutat în 
aceeași cămăruţă închiriată peste drum de 
şcoala de Arhitectură, unde stabiliseră — 
cum se spune azi — „sediul echipei“. O altă 
chestiune mai greu de rezolvat era cea a hra- 
nei. Marin lorda îmi evoca, cu savuroasă nos- 
taigie „trucul regizoral“ pe care cei doi îl des- 
coperiseră. După ce consultau meniul afișat 
pe fereastra vreunui restaurant și confruntau 
preţul cu mărunţișul de care dispuneau, unul 
dintre ei se așeza la masă comandind chiftele 
cu cartofi (cit mai mulți cartofi). Cind ia 
era, pe jumătate, consumată își făcea, ca din 
intimplare, apariția cel de-ai doilea confrate. 
„Şezi, dragul meu“ — îl invita, ospitalier, pri- 
mul. Şi „dragul meu“ nu se lăsa invitat a 
dona oară și infuleca jumătatea restanță a 
porției. 

Problemele tehnice ale realizării filmului le 
dădea mai multă bătaie de cap. Pentru a reda 
spaima micului siujbaș înnebunit că întirzie la 
slujbă, decupajul prevăzuse un traveling. O 
asemenea instalaţie nu exista în Bucureștii 
acelor ani, dar asta nu-i descuraja pe cei doi , 
cineaști. Ei au cocoțat aparatul de filmat pe 
acoperisul unui taxi peste care, susținindu-l 
cu apăsarea trupului său, l-au urcat și pe 
Schwedier. Numai că la prima pornire a auto- 
mobilului, deși fusese cit se poate de lină, 
docilul operator de i ine, tras de aparatul 
său, a avut tendința se dea peste cap. 
Atunci a intervenit, salvator, regizorul care l-a 
apucat strașnic de centură. Scena a fost rea- 
lizată cu chiu cu vai, dar exista teama că tre- 
pidaţiile vehicolului vor face materialul inutili- 
zabil. La proiecţie s-a dovedit, dimpotrivă, că 


ele contribuiau la atmosfera psihologică do- 
minantă: anxietatea personajului în fata per- 
ivei- pierderii slujbei. 


Cei de-al doilea fiim al lui Marin lorda, rea- - 
lizat în colaborare cu. viitorul regizor Jean 
Georgescu. a fost prezentat la 25 iunie 1928 
în completarea sumbrei drame german 
„Strigoii“. Ea a fost întimpinată cu de 
către public şi cronicile unanim elogioase dă- 
deau unei alte ocazii favorabile pen- 
tru o recidivă. Ocazie care, din păcate, nu s-a 
mai ivit în viața lui Marin lorda. A fost nu nu- 
mai un entuziast, ci și om de un remarcabil 
talent. pna n pie noastră l-a pierdut, din 
lipsă de posibilităţi; l-a ciștigat, apoi, teatrul... 


Tudor CARANFIL 


stop-cadru 


inconociastia romantică pina în pinzele albe 
(vezi antologicele cearșaturi intinse la uscat, 
multiplicind parcă o tabula rasa inaintea 
ochelarilor fumurii ai lui Cybulski). incompa- 
tibi! cu echilibrul, curentul romantic anticipa 
eşuarea exprimării, în chiar furtuna afectivă 
stirnită prin el. Ori, ceea ce copleșește din 
primele pelicule „de război” ale lui Wajda 
ine, cred, tocmai de tensiunea cumpânirii 

male, în accepțiunea clasic-elină a formei, 
considerată ca temei al existenței.. Pentru ei, 
războiul păstrează sensul heraclitic al con- 
fiictului, al dialecticii prin care se țese, „un 
ochi pe față, unul pe dos”, fața subtilă a lu- 
mii. 

Astiel privit, filmu! Samson inspiră aerul 
tragic al întilnirii dintre Apollo şi Dionysos. 
Chiar dacă aventura exotică a eroului antic 
s-ar fi pretat, mai degrabă, la o giosă roman- 
tică asupra individualismului din dragoste 
Din dragostea cu d mic, de la comuna și fa- 


O femeie ca oricare alta: 
Jill Clayburgh (0 femeie 
nemdri! de Paul Mazurski) 


HEN 


HI 


zata de dragostea accidentala a acaparatoa- 
rei Dalile. Erosul vulgar este razbit de conști- 
ința inspirată prin supliciu. Prin transparen 
tele dense,de interior, operatorul parca se 
strecoară cu degetul pe buze. dind peliculei 
izul acela de documentar miraculos, sensibil 


chița, nuvela, romanul, snoava chiar; 
fresca; simtonismul 


rare. interpreta acestui rol simplu (Jill Clay- 
burgh) e, practic, prezentă tot timpul pe 
ecran. Această prezență devine, încetul cu in- 
cetul, un portret. Un portret așa cum e capul 
lui Nefertiti, chipul Elsei Triolet pictat de Pi- 
casso. omul cu pălăria albastră al lui Van 


sau cameralul . 


Nu e Maciek 

din familia 

eroilor lui Wajda, 
"dar este Zbigniew 
Cybulski 

(cu Ewa Krzyzewska 
în Ucigaşul şi fata) 


ceva din majestatea și grația ecumenică. 
Jerita pina atunci solitaritii. convertit la soli- 
daritate impotriva urii fata de samem — jertfa 
ilustrată de i printr-un plonjeu al #rou- 
luikamikaze, dar și al aparatului de filmat, cu 
o mișcare ce acoperă ca un giulgiu locul ex- 
ploziei atotnimicitoare — constituie, probabil, 
secvența-antet a operei lui Andrej Wajda. Un 


Eyck, domnișoara Pogany a lui Brâncuși... 
sau Boule de suif a lui Maupassant, ca și un 
Popa Tanda al lui Slavici or domnul Vucea al 
lui Delavrancea. Creaţia unor portrete trăin- 
du-și viața parcă pentru totdeauna... cit va 
dura materia artei lor. 

Această misterioasă putere a permanenței 
vieții portretului, fie că e țăranca lui Andre- 
escu sau Jeanne Samary a lui Renoir, lie Ma- 
dame sau Julien Sorel, vine ea oare 
numai din credibilitatea descrierii unei tipolo- 
gi umane? E „ca în viață“ spune privitorul, 
cititorul, orui. Dar aici e cazut să ne 
Îi , întocmai ca Virginia Wooli atunci 
cind era uimită în faţa criticii chiţibușare 
(„Greșelile sint întotdeauna greșeli faţă de 
viață”): -Ce e această viață care apare așa 
mereu, nedefinită și încrezută?... Fără in- 
doială, definiția „vieții“ e prea arbitrară și 

? lată: 

pe 
ceai și de formulele absurde și cu aparență 
doar de adevăr care, zice-se, ar reprezenta, 


in întregime, aventura noastră umană”. Vă- 
zută astfel. Nefertiti nu e chiar o femeie, e ra- 


uneori lucrurile urieșești pot fi derizorii şi nu- 


Dincolo de aparențele unei simple rivalități. 
(Dueliştii de Ridley Scott) 


YI 
E 


Je; 
t 
499 


Daniel DANIEL 


hnamentul unei civilizații care a creat fer- 
mentul civilizaţiei europene trecind prin greci 
şi ajungind la romani, Domnișoara Pogany e 
eliberarea spiritului modernismului de ince- 
put de secol, iar țăranca lui Andreescu e iz- 
binda unei stirpe în luptă cu potrivnicia seco- 
lelor. Astfel creează Mazurski tipul femeii 
moderne americane, prin raportarea la elibe- 
rarea de servituţi si umilințe, de dependență 
și iluzoriu. Femeia aceasta (o mare creaţie 
actoricească a lui Jili Clayburgh) e întruchi- 
parea însăși a unui mare fenomen social ca- 
racteristic secolului nostru. Si prin asta per- 
madona vieţii acestui tip e asigurată, tran- 
smiţind mai mult decit o asemănare cu tipul 
de pe stradă (cu care, totuși, seamănă uimi- 
tor de bine). E aici mirajul adevăratei arte a 
portretului, artă subtilă, minuțioasă și încâr- 
cată de mistere. Priviţi „Omul cu pălăria al- 
bastră” și veţi înțelege ceva extrem de subtil 
despre enigma unui secol. Același lucru Ñ re- 
ușește în arta sa Paul Mazursky, aliniind-o 
astie! marilor arte ce au consacrat portretul. 

Nu întimplător filmele sale au drept titlu 
nume oarecari 


„Clasa de mijloc“ ci și i nea unei lumi for- 
tata, dar și decisă la o imbare la față, ca 
şi în structură (Următoarea staţie. Greenwich 
Village — 78). Mazurski ni se relevă astte! de- 
oienon ppal jea paun Bacon, 
stabilindu-și cu locul în arta por- 
tretisticii (desigur a filmului.) 


PHH 


ireal; 


o A ARII a 
pi ploi regizorul Dan Necşulei 
de la un scenariu de lon 

Arenan) 24 heo formi Sr de meat. 
a actualități. Sint multe lucruri fru- 
moase și sint multe lucruri care dau de gindit 


limpede și in alte filme ale lui Dan Necşulea 
Ochii care nu se văd, Alternativa) 
orii — Virgil Andriescu (un actor cu 0 


ghian a 
du-și încă un „stil”) şi de altfel toată distribu- 
Minca Tomoro- 


dor, Mircea Cosma) deci actorii şi cele citeva 
jaloane vizibile, elocvente, sigure de regie 
(prea puţin susținute de un suport muzical de 
astă dată prea facil, mai ales în prima parte a 
filmului, cu o notă de superticialitate) au fă- 
cut din acest scenariu cu anumite tente me- 
taforice în exces, destul de greu de echivalat 
filmic, un suport, totuși, posibil. Dan Necșu- 
lea este regizorul care caută cu constanţă şi 
interes actualitatea, răsucind-o atent, pe cit 
mai multe fațete. Şi bine face. 


Să faci din iubire o sărbătoare 


S-au mai văzut căsătorii nepotrivite pe lu- 
mea asta. Nici fragila. chiar nițeluş salbatica 
Belinda (acea mască de inocenţă hâituit: de 
nevinovăție senzuală și aţițătoare a Miei Far- 
row) nu părea nevasta ideală a domnufwi 
exact şi distins, cu mina lui londoneza, cu 
aerul lui „comme il faut“. Si, totuși, există 
acolo, în relația aceea puţin ciudată, o brumă 
Snomilor suva. Sarya, dim Geta pute 

iilor suave. n 
pai pestă însuși autorul, adică Peter Schaf- 
fer a scris scenariul filmului Urmăreşte-mă, e 
simplu, gingaș, hazos şi de mare efect. Sotul 


animația 


, TES al unei noi serii de desen 
animat destinată celor mai mici spectatori, 

apare, pe ecran, sub sclipirea 
trofeelor din doja. insemnatul său palmares: 
un mare premiu la Gala filmului pentru copii 
de la Piatra Neamţ şi un premiu al doilea în 


Pin de Luminiţa (Cazacu 


un succes instantaneu 


A căuta, cu 


suspicios, intrigat de absenţeie nevestei hoi 
nare un detectiv particular. Așa in- 
cepe rirea prin larga Londră. Numai câ 
soția nu e o infidelă inveterată, ci doar o hoi- 
nară incurabilă care ştie să se bucure de lu- 
cruri sublime şi inimaginabile pentru o minte 
british foarte... aplicata. Ca, de pildă, parcus, 
lumină, delfini, înghețată, fiime de 
hoinăreală pur și simplu, bucuria vieții. Sotui 
(„ai impresia că tocmai a întocmit o listă în 
care nu mai e loc“) trăiește, evident, în alt 
plan, nu poate concepe zbințuiala poeti- 
Aaaa Sarei, Rigoarea se ciocnește de 
de emoția sentimentala, 
Pe are Ai arenei Aer Şi-atuncr, 
09 Di Sebis. e Sign de a 
particular să vadă, să afie, să scotoceasca 
prin sertarele vieţii. Numai că și detectivul e 
un trăznit și jumătate, frate de sufiet cu hoi- 
nara urmărită — amindoi din același aluat și 
trăind conform teoriei „clipe de bucurie — 
singurele care râmin“. 
„O singurătate ca a ta emite semnale” 
ope pulien şi „dragostea inseamnă să ieși 
“ spune Belinda. E o nespus de 
raioane pe e eat GÅ probabil, ei 
simt chiar ceva dulice-dureros în diafragma 
preţ de-o secundă, dar pina la urmă căsnicia 


e ato Uan rada AS, ere băi = 
ace din iubire o sărbătoare 


Amintirea „Ambulanţei 


Ca Ambulanţa“ a fost un serial tv de mare 
succes se vege și din ecourile lui in memoria 
noastră afectivă... a fost un fiim 
bogat în viaţă, in emoție si, mai ales, în nu- 
ange. În atit de așteptata „Sanitka“ de mier- 
curi seara sentimentele nu erau expediate la 
capitolul „şi altele” şi, mai ales, senzaţia de 
veridicitate venea din puterea de-a sugera 
ambiguitaţile. Ca televiziunea cehoslovacă e 


concursul „Cupa de cristal“. Succesul mstan- 
taneu al acestei prime părţi din Aventurile lui 
Pin Pin-este Sapi explicabil. Autoarea 
sa, Luminiţa , a reuşit să aplice, cu 
pricepere, o formulă de mare popularitate, 
cea de muzical si a impus, de la prima apari- 
tie, un erou ce stimeste atașamentul imediat. 
Pinguinul Pin Pin este un personaj cu toate 
de acces la inima publicului de-o 


| de spectacol gel 

[SA de spomtacoi geloasa po succes luh, 
cercind să pună la punct un număr nou, bi- 
neinteles de senzație, Pin Pin nu reușește de 
unul singur și hotărăşte să plece în lumea 
largă spre a-și găsi un partener pe măsură. 
Marea aventură începe deocamdată cu „va 
urma“. Pinguinul prestidigitator este irezisti- 


u in Oz 
iana Petrutiu 


constantă si 


interes, actualitatea 
de ec şulea 


mare meşteră în filme de actualitate. acesta e 
un lucru ştiut. lar regizorul A. Moskalyk are, 
evident, alt stil fa de Jiri Adamec, iar recen- 
Si are ambiția de-a ţine 

ul suspendat. 
iubire şi despre prote- 
icultor, luptindu-se de 
prejudecăţi specialistului topit 
pă munca lui, și o feminină și sigură 
sine, maternă, senzuală şi destul de fatală. 
Adam şi Eva — ecranizare după romanul lui 
lan Kozak — ne oferă intilnirea cu actorii 


impr 

care rostește comentariul cu 
spontaneitate și umor si cintă cu farmec și si- 
guranţă. Profesionalismul acestui musical es- 
te asigurat şi de calitatea de șlagăr a cintece 
lor (muzica ion Cristinoni, versurile Cons- 
tanta Buzea). Numerele cintate și dansate 
sint inserate cu abilitate și sporesc calitatea 


impresie de acuratețe a filmului bine şi cu 

făcut. Armonia proporţiilor este de 
altfel însușirea tuturor peliculelor semnate de 
Luminiţa Cazacu, care a plasat pe o orbită 
norocoasă amuzanta serie a Aventurilor lui 
Pin Pin. Mii de micuţi suporteri ai „artei a 
opta” speră că „va urma”. 


din comun să con- 


ce lucrează la graniţa artelor iși 

le acestora, că afirmin- 
Sianga adopta, cu 
lecte, optica si mo- 


cu rodnică ac- 


duse ea eliza 
i surprinzătoari 
Je Watare ale anua. 
Petruţiu, artist plastic cu 


Na lucru ieşit 
fericite i 
dal manie 
Liana 


ieca-digitala.ro 


torie e dincolo de 
mare de si de totală 
nici n-o pot vedea. 


unitate rezidă tocmai în citirea şi Clio 
rea cinematografică a unor opere literare no- 
lorii și, totodată, a unei realități imediate. 
Liana Petruţiu a expus o suită de desene co- 
lorate și păpuşi la „Vrăjitorul din Oz” și 
„Crăiasa zăpezilor”, în chip de mostre ale 
unor posibile filme de animaţie, dovedind ca- 
pacitatea creatoarei de a evoca o lume și a 

face din personaje literare prezențe 
tic-cinematografice care au șansă să ruie 
in memorie, „să trăiască“. Totul într-un regis- 
tru fabulos-copilăresc pe care il cunoaștem, 
dar cu o anume indicibilă melancolie 
aproape de tristețea şi resemnarea marione- 
tei, sint trăsături proprii autoarei, particulari- 
zindu-i fizionomia artistică. Atrăgătoare sint 
si portretele de copii, inregistrate cu sponta- 
neitate, adevărate prim-planuri, stop cadre pe 
un chip de film, încremeniri sugestive, intre o 
uu AAA ceea 
Un ciciu intitulat „A fost o data...” 


cate, ca pentru o peliculă de epocă, ne pun 
in fața unor relicve înduioșătoare. Tonu! este 
insă vesel şi luminos. Pensula și penița fit- 
mează ceea ce privește, ca şi cum ar fișa. 
Alegind starea și expresia cele mai înțelepte, 
reconciliindu-ne cu un sens al vieții și al fru- 
museţii: surisul. 


Comsi Radu CONSTANTINESCU 


E... filme în competiţie, filme prezen- 
tate cu. caracter informativ, filme in retros- 
pectivă, filme de debut, filme noi si filme 
vechi, toate compunind repertoriul unui testi- 
val. Aşa a fost şi la Veneţia. Există insă și alte 
filme posibile. De exemplu, filmul unei conte- 
rinte de presă, aceea a lui Louis Malle dupa 
prezentarea peliculei sale aflate în competiție 
şi onorată cu „Leul de aur”. La revedere, 
băieți. Propun să incepem. așadar — în spiri- 
tul Mostrei venețiene, mare improvizatoare de 
intilniri cinematografice — cu stfirşitul. Cu 
această conterința de presă, unică în felul ei 
În primul rind pentru că a durat că un film 
obişnuit. Sala arâta ca un platou de filmare 
camere de luat vederi, camere tv (faptul ca 
sint din ce în ce mai mici si mai ușoare, ali 
mentate de nişte acumulatori plasați pe o 
centura pe care operatorul şi-o trece peste 
cureaua de la pantaloni, le favorizează pre- 
zenţa oriunde), reflectoare, microfoane etc 
Rolurile erau impârţite — si aici incepe far- 
mecul improvizaţiei — dar neinvățate. Pre- 
zentatorul italian — o figură foarte populara 
de comentator cinematografic al televiziunii 
RAI, obișnuită să fie văzută, dar să nu vada 
pe nimeni, isi consulta cu disperare insemnă- 
rile, sub spoturile de lumină şi privirile necru- 
țătoare ale obiectivelor camerelor de filmare. 
ca să vadă, să verifice, dacă în dreapta sa, la 
acea oră, il avea pe Louis Malle si nu pe 
vreun alt candidat la prezentare. Cind, in sfir- 
sit, s-a documentat, a inceput, filind momen- 
tul precum un jucător de poker cartea, pro- 
nunţind cu suspens „i avem aici pe realizato- 
rul francez... care a fost in America și a făcut 
acum un film în Franţa lui natală, Louis. 
Malia (cu fermecâtoarea detormaţie de pro- 
nunțţie a italienilor în materie de nume frantu- 
zesti) şi mai sint aici cei doi tineri interpreţi 
(căutări disperate ale numelor acestora prin 
hirtii, urmate de o resemnată constatare 
„Sint aici de faţă”). 

Autorul filmului suporta cu stoicism mizan- 
scena spectacolului tv, preocupat probabil de 
ce ar vrea el să spună ca să facă pulbere 
asistența. Şi. în sfirșit, a găsit căci, deodata 
s-a luminat la fata, a luat un aer de om foarte 
stăpin pe sine şi, înainte să cadă prima între 
bare a acelui nelipsit și incontortabil critic 
napolitan, a tras el microfonul în faţa sa si a 
început monologul: „După un deceniu de exil 
în America am considerat că a venit momen 
tul să fac filmul care mă obsedează de peste 
40 de ani”. Rumoare in sală Stop cadru pe 
d în America”. intrebare: „Cine v-a exi- 

Maile privește hamiletian (deci superior), își 
stăpinește cu greu un zimbet care ar vrea să 
fie amar si isi continuă propriul gind: „Consi- 
der acest film ca fiind cel mai important din 
cariera mea pentru că explică de ce fac filme 
Dorința mea de a face cinema este izvorită 
din faptul că vreau să înțeleg lumea și să fo 
losesc filmul ca instrument de expresie” Stop 
cadru. Întrebare „Care vasăzică Ascensor 
pentru 


„Malie dans sa peau”, continuă: Memoria se 
schimbă mereu, nu e ceva fix. În 1944 aveam 


un om sigur pe monologu 
lui nu-l va putea deturna nimeni s-o cotească 


De astă dată, ecranizarea 
n-a avut girul lui De Sica. 


Filmul unei conferinţe de presă 


til de așteptat raspuns pentru că aici nu se 
dialoghează. Întrebările iși au destinul lor, iar 
monologul Mallian pe al lui. Starea de incom- 
prehensiune este orală. Nimeni nu se căz- 
neste să ințeleagă pe nimeni. - 
O voce feminină si anglo-saxonă mută tirul 
pe cei doi tineri interpreţi. Primul, Gaspard 
Mannesse (astăzi in virstă de aproape 14 ani. 
deloc timid. cu un aer puţin Gavroche. evi- 


spre dialog. Nici nu l-a deturnat. pentru ca 
Malle nu voia să dialogheze, pârea ca nu re- 
ceptează întrebările, ca nu le înțelege și nici 
nu e dispus să răspundă. Ca la un semn, i-a 
venit ideea sa comunice sălii ca el se simte 
influențat de alți artiști şi alte arte, că îl ad- 
miră pe Wim Wanders, pentru ca este un au- 
tor al solitudinii și că el însuşi „a incercat să 
taca in America filme despre ea insasi, dar 


Filmul lui Malle pare un omagiu adus lui Truffaut. Copilul 
Gaspard Mannesse il aminteşte pe copilul Leaud din 
Cele 400 de lovituri 


cea mai frumoasă mare este aceea pe care dent insolent, mult mai sigur pe ei deci ma- 
nu se navighează”. (Mă gindeam. in acea estrul său cineast, sfidează tot și toate, inclu- 
clipă. nu la marea pe care nu se navighează, siv pe realizator). „Ţi-a venit greu să interpre- 
ci la Mititica pe care, cu nostalgiile unui Tou- | tezi rolul tinărului Julien din film? (Julien 
louse Lautrec în tolbă, Malle o descoperise cei din 1944 n.n.). Tina- 


într-un loc amintind mai mult malurile Senei 
decit pe cele ale New-Orleans-ului, Brooke 


Realizatori si ziarişti: 
protagoniști ai unui spectacol TV 


după Bassani, Ochela 


ci al lui Montaldo. Si s-a simțit. de 


ci 


34: 


O noapte italiană nu de 
Carlo Mazzacurati 


Louis Malle se intoarce la amintirile lui din 
copilărie care i-au inspirat filmul. 

„În 1944, pe cind aveam 11 ani, s-a intim- 
plat să mă aflu în primul meu an în acel cole- 
giu. Părinţii mă trimiseseră acolo ca să evit 
toate complicațiile aduse de râzboi, toate 
bombardamentele asupra Parisului... Eram 
turibund să mă trezesc într-un internat unde 
nu exista apă caldă și era frig in dormitoare. 
Numai că locul acela era foarte apărat, pina 
într-o bună zi cînd s-a descoperit prezența a 
trei copii evrei ascunși în internat de câtre 
preoții colegiului. Superiorul avea să piš- 
tească scump această cut a. Întoarcerea 
la această poveste este, ca orice întoarcere, 
mai altfel, astăzi, deci a fost la vremea ei. În 
primul rind, pentru că n-am vrut să filmez 
chiar în colegiul în care mi-am petrecut acei 
ani ai copilăriei. Am preferat să caut si să gă- 
sesc un altul, nu unul creat in studiou, ci un 
colegiu adevărat. Transpunerea în acele noi 
locuri și reinterpretarea de câtre copii, a pro- 
priei mele vieţi. şirul de repetiţii și descompu- 
neri ale scenelor, au fost instrumentele aces- 
tui dispozitiv pe care l-am creat cu intenţia 
de a da o aură de autenticitate peste schim- 
bările aleatorii aduse de prezent incârcind 
amintirea cu experiențe noi, filtrate de opaci- 
tatea anilor”. 


La revedere, băieți, este deci imul unei 


` amintiri care porneşte de la o realitate cap- 


tată de Louis Malle intr-un spirit documentar, 
dar pe care a descompus-o apoi ca să con- 
struiască o ficțiune. Demersul cineastului de- 
monstrează, în primul și în ultimul rind, o si- 
guranță profesională care inlocuiește o mare 
vibraţie artistică Meserie — da, emoție au- 


tentică doar din cind în cind, după opinia 
subsemnatului, prea rar. Cei doi interpreţi 
j dezinvottui 


si 


iH 
ji 
: 
š 


FH 
ni 
3 


| 


ni, 
Boschi) 


Antoni 
(cu Giulia 


ină, astfel, la cheia enigmei. 
tima fază, discreția regi 


(în film: imperceptibile) ii despart, i 

eșuează într-ur. sanatoriu de boli mintale. Aţi 
recunoscut. desigur. Dantelăreasa. Numai cà 
versiunea turca a filmului lu: Claude Goretia 


panana ie anterioare a „Zilelor fil- 
mului rai ere de primă calitate 


i : ret 
a fost prin- Serii Gören, 1 
oarecare) și de Zeki 


Operaţiunea 
Edelstein 


Pentru un pumn... 
de pietre prețioase 


in detaliu o 


cuperare a unei mari « 


Okten. Ultimul numit poarta fară discuţie am- 
prenta „filmului major”, de ia subiect — 


care este in nota obișnuită a genului. adica 


frumoasà, calină, felină, dar din nefericire 


https://biblioteca-digitala.ro 


sus); colega ei care il iubea pe cel dintii. 


oriental se evidențiază printr-o impenetra- 
bilitate fizionomică (anchetatorul), fie 
eee Watoa ~ 


la marginea pitorescului 

(regizorul din film). Dincolo de eficiența in- 

strumentelor de lucru alese de opțiunea artis- 
a autorilor, se i mesajul 


medii sociale. izbutind să ne olere o 
a iu 


dna ?mee 


că intervenţia subiectivităţii reali- 
capacităţii lor creatoare modifica, 


nn la za 


TEITER 
f HI 


Zilele filmului sovie 


zdrobită, tată! rămine pe stradă cu fiul 
şi-i spune: „Bătrine. să ai griji de mama, e o 
sfinta!” Aşa începe Curierul lui Şahnazarov 
cu un actor, Fiodor Dunaevski, senzaţiona 
ca maturitate malechiană, într-un ro! în care 
tot comicul țișneste din desutaea banuehior 
malefice, Curier e o combinație între Asul 
de pică și Billy Mincinosul, in Moscova anu- 
wa s 


tot e Jules Verne, mică, din 
doyă mișcări de cirmă ajungind de la Auc- 
land în Africa, eroii crezi -se in Colum- 


special al juriului la 
de Karen 


premiu 


tace cu Dick Sand și cu copilăriile lu: Jules 
Verne. El vrea cu orice chip — chiar cu chi- 
pui detestabilului — să informeze miliția des- 
pre toţi răufăcătorii orașului, deși miliția- nu 
i-o cere, ba chiar îl trimite acasă, să înveţe și 
sa-şi vadă de treburile firesti ale virste: lui E 
declara tuturor — in Joc penculos (regia 
V. Abdarașilov), ca are 40 de ani și ceea ce 
este uluitor, fara teamă de exagerare: dos- 
toievskian, acești 40 de ani îi crezi -prin fta- 
cies-ul, mișcările si logica unei complicităţi 
teribile între bine și rău, în mintea contuză a 
unui băiat care-şi depășește ușor colegii la 
învățătură. Acest copilandru, Anton Andro- 
sov, și el fantastic ca joc, vine direct din 
„Precocii” lui Dostoievski și dacă cineva tre- 
buia să stea de veghe, să dâltuiască subiectul 


dezlega secretul acestei complicații între pu- 
ritate și urit, atunci acela nu putea fi decit 
creatorul idiotului, cu știința sa fără egal în 
asemenea procese sufletești. În absenţa lui, 
filmul râmine suspendat într-o idee de cea 
mai adincă neliniște și o parodie involuntară 
la neuitatul „Timur și băieții lui. 


Dar să nu ne indepârtam de abundența 
acestei expresii: „Bătrine“, (ah, acel „bâtrine 
al lui Nichita Stănescu pentru orice prieten) 
și a acestor adolescenţi care au dominat în 
toate filmele festivalului. Tineretul cu ceea ce 
numim fără multe sofisticări — problemele lui 
contemporane n-a fost „o prezență”, ci o 
apăsare pe conștiința fiecărei idei dramatur 


Moscova '87 
Sahnazarovy 


gice şi traumaturgice. Toţi adolescenţii 

tia — pina la Dick Sand! — simt fascinația 

maturizării, doresc şi hotărâsc să fie stapini 

pe cirma destinului lor, fie că au de plătit 
a 


crusta asta rece se descoperă o generozitate. 
un elan, o pornire a unei sensibilități care 
ju acceptă ca veacul să fie pe sfirşite, iar 
nouă să nu'ni se intimple nimic”, cum sun: 
un vers din atitea nestemate ale cintecelor lu: 
Andrei Makarevici, interpretul cintaretulu: 
amator din De viață nu mă satur niciodată. 
Titlul acesta e ai unu spiendid pamiiet muzi 
cai creat de Viadimir Visoţki, idolul lui Maka 
revici și a milioane de tineri sovietici, carui: 
filmul îi aduce un elogiu deschis şi pateti: 
Visoțki e un inventator — în vremea uno 
Brei, Cohen, Dylan și Beatles — al unui drun 
în muzica numită greșit ușoară a acestor t 
neri cu probleme grele: Visoțki a impus pan 
fetul muzical, melodia protestului de înalt. 
morală, la tot ce e fals, corupt, retrograd, șa 
bionard în lupta eternă cu inerția: „Nu suport 
cinismul, nu suport exaltarea” acest vers vi- 
soțkian, egal distanțat de nihilism și demago- 
gie, îi leagă pe acești „bătrini adolescenţi”, 


n mere Lemn he pene i în 
prag de iarnă. Nu-s nici atit de . precum 
mamele lor nostalgice și „viciate” de pa- 


Avertisment 


tetism, dar nic: atit de buni cum se visează ei 
dorindu-se „batrini“. Batrinețea lor e un mit 
născut din rivna inteligenţei lor după o expe- 
riență decisivă și cuprinzătoare de ințelep- 
Cune. Şi aici vin, lingă ei, fetele lor. inocența 
acestor liceence, de care „bâtrinii” tinerii nu 
prea știu, „in vasta lor iență”, să se 
apropie, e un leit motiv — cel puţin al filme- 
lor din acest festival. Una mai nevinovată de- 
cit alta, frumoase, -filmate parcă sub vraja 


Figuranţii 


(Urmare din pag. 24) 


Simona Bondoc, aisberg somptuos, plutind 
elegant poe franțuzisme aplicate la,tova- 
rasi și, firește, Val Paraschiv cu liniștea lui 
sobră sub care se ascunde, cu greu, căldura 


unic. Ele nu suportă cinismul, grosolânia, 
vulgaritatea, la exaltare. 
Pentru „bătrinul” de 15 ani în acte și 40 în 
Soția (iai ip ele ei ard inte YA ocnă 

mai 


depăşiţi virsta! 


„Sonata lunii”! Dar — să fiu iertat pentru ex- 
presia care urmeaza — cea mai „ficţionară” 
dintre ele e o pistruiată care vrea să inocu- 
leze acestui Rafael moscovit (se înțelege nu 
pictorul de la 1600, ci madrilenul melodios 
din sec. XX) ideea genialităţii lui şi de aici — 
în bună logică a marii literaturi rusești de 
care căpșorul ei e plin — imensa lui respon- 


sabilitate față de toţi tinerii pentru care cinta 
prin atenee populare și pe stradă. Has. da 


[impecabila imaginea tandemului Alexandru 
intorsureanu— Sosin Wiesiu) cenușiul şi cu- 
oarea, sobrietatea și „dezmâţul” vestimentar. 
Ele stau. Ele funcţionează și funcţionează în 
slujba filmului. 

Sigur că dincolo de valoarea lui electivă, 
Figuranţii are și o valoare subiectiv-sentimen- 
taia. Pentru cei care au trăit epoca, pentru 
cei care au purtat loden pe puncte, șepci și 
scurte cadrilate, sau haină de piele, pentru 
ce: care au scris și au inaltat pe pereţi lozin- 
cile alb pe roșu, pentru cei care au dansat la 
chermeze în ritm de „Marinică, Marinică“, 
pentru cei care au strigat de trei ori, ca la 
brigadă și au cintat „Hei rup!”, filmul are şi o 
valoare sentimental-subiectivă. Pentru restul 
lumii rămine filmul, Rămine acest „scenariu” 
al vieţii devenit scenariu de fiim. Ramin, vii, 

jele, caracterele, situațiile, replicile. 

ine construcția fără fisură, coerenţa de 
gind și consecvenţa stilistică, râmine, adică, 
pecetea, „grita“ autoarei. inconfundabilă. ea 
se așează asupra Figuranţilor și îi aşează, ca- 
pitoi important, intr-o operă importantă. 
Opera aparţine, firește. autoarei. Sensurile ei 
ne privesc. Dacă nu personal, direct Direct 
in faţa. ES 


https://biblioteca-digitala.ro 


Pușkin 


Elena Karadjova 


A 'ogradul”. 
miliție, „nebuna“ e depusă între 
amariţi. compozitorul criticat fuge la criticu! 
„transiqent (rolul acestuia e jucat de maes 
tul Roland Bikov, cel din Mantaua) sa-si 


p'ea realiste, „dar dumneavoastră ce idei ge- 
aveţi?" întreabă, „bătrinul muzicant”. 
„Eu sint critic!” răspunde cu superbie Zuev. 


acceptă compromisurile iar ei; realistul, î va 
Şxplica uman, prea uman, că nu e Puşkin. 
„Păcat! Şi după o pauză: „Te disprețuiesc!" 
va replica infiexibila pistruiată. (Mariana Pol- 


dia lui despre necesitatea pauzei între cuvin- 
tele omenești pentru a putea privi mai atent 


lumină si întuneric a sufletelor, demne de cel 
pentru care ruși în toată firea pling, odată pe 
an, în ziua morții lui. Mulţi spectatori au vă- 
zut în absența unui actor care să-l joace pe 

performanţă a filmului. Într-a- 
devar, tot filmul e despre Pușkin, despre uci- 
derea si înmormintarea lui, dar nu-i vedem 
decit o singură dată masca mortuară. E un 
film cu Pușkin, fără Puşkin. Nu mi se pare 
însă că de aici se trage forța operei. E doar o 


cută, lăsindu-ne multe dubii insolubile. Fru- 
mi a pornește, ca de obicei in cazul geni- 
ilor la pasionalitatea conflictului dintre ta- 
lent si societate. În această direcție, Ultimul 
drum e exemplar. Complotul impotriva poe- 
ivi», al carui „se opunea ordini iucru 
rilor“, angajează eroticul și politicul, geloziile 
mici şi invidiile uriașe, temperamentele, insti- 
tuţiile, întimplările, hazardul și necesitatea. E 
un viscol al patimilor în plină iarnă petersbur- 
gheză, fastuos descrisă, de la troiene şi sânii 
pină la torţe și zurgălăi; un viscol care șterge 
orice graniţă dintre patimă şi patimire, între 
omor și sinucidere, între amor și umorile unei 
orinduiri crude, subtile, viciene și luxuoase 
(ca să nu mai vorbim ferocitatea hu- 


dioasă ca visul morți 
[J ntregi. 
scenă de antologie: E e 


19 


de mesteceni“ 


F... cel tinăr, foarte bolnav şi nepermis 
de vesel, vine să moară printre mesteceni. Sa 
moară, da, nu să se vindece, pentru că el cu- 
noaște „protocolul“ („in boala mea, înainte sa 


mori ai un moment bun. Medicii profită de - 


acest moment să te trimită acasă"). Fratele 
cel tinăr și foarte vesel pare si foarte egoist: 
el uită să aducă nepoatei un cadou („nu sint 
un unchi bun“) așa încît ii oferă o... porto- 
cală. El este, sau cel puţin pare, preocupat 
numai de propria persoană pe care o ingri- 
jeşte, tandru, trup şi suflet: bărbieritul zilnic, 
cămașa imaculată, cravată, dar şi pianul, 
adus cu greu din oraș. la care zdrângâne, 
voios, zimbind, rizind, melodii uşurele, ce 
strepezesc urechea fratelui mai mare, ure- 
chea, dar şi sufletul. Fratele mai mare este 
trist, el și-a pierdut soția cu un an în urmă, 
fratele mai mare este un om serios, el nu 
zimbeste niciodată, el e în doliu, el îngrijește 
ocolul, pădurea, isi îngrijește copila, o ingri- 
jeşte 4rup şi suflet,» pentru că nu numai tru- 
pul trebuie să fie hrânit, dar si sufletul tre 
buie înălțat: copila este ținută în doliu, ca sa 
nu uite și este dusă mereu intre mesteceni, 
să se reculeagă în faţa crucii, de mesteacân 
firește, sub care odihneşte scumpa și sfinta 
ei mamă. În jur, viața. Viața pădurii, viața oa- 
menilor. O slujnică nu prea isteaţă, dar de o 
feminitate curată, curat agresivă, coloreaza 

isajul în măsura în care menajera casei, o 
femeie în virstă, si ea posacă, şi ea indoliată, 
îi decolorează. Siujnica are, firește, un iubit. 
ceea ce nu o impiedică să cedeze „jocurilor 
iubirii“ propuse cu dulce subtilitate de tinărul 
pe ct de bolnav, pe atit de vesel. 

Pina la un punct, Pădurea de mesteceni 
oferă, clară și bine echilibrată, această 
schemă de personaje principale: un tinăr plin 
de sine, iritant ca prezenţă, prezenţa lui în- 
semnind zimbet si poftă de viaţă într-o casa 
bintuită de fantoma unei mari iubiri secerată 
de moarte. Un virstnic serios, credincios iubi- 
rii lui dincolo de mormint, violentat, în dure- 
rea agravată de remuşcări („Nu am fost un 
soț bun. am inşelat-o”), de zimbeteie, rise- 
tele, cintecele și „destrăbălările“ tinărului. 
Punctul de echilibru al schemei se clatină în 
momentul în care virstnicul află că fratele ti- 
năr va muri, și chiar știe, şi, ştiind, se poartă 
cum se poartă. Echilibrul se prăbușește 
chiar, in haos, în al doilea moment, acela în 
care, tot el, virstnicul află, din intimplare, ca 
soția cea sfintă i-a fost necredincioasă. Nu 
pe ei i-a iubit. ci pe logodnicul slujnicei ti- 
nere. Momentul declanșează o scenă antolo- 


Samuraii 
la crepuscul 


D in totdeauna Orientul si Extremut 
Orient au purtat pentru europeni (de care la 
un moment dat nu voia să ştie Caţavencu, 
după cum mârturisește într-„O scrisoare pier- 
dută“: „Nu voi să știu de Europa dumitale!) 
o aură de mister sporind interesul şi curiozi- 
tatea, amplificind, mereu, fel de fel de le 


Într-un mod particular, impus și de situația 
sa geografică, Japonia a ieșit din izolarea sa 
începind cu a jumătate a secolului XIX. 
Cind nu numai bunurile de consum, ci si cele 
spirituale au pătruns în Europa.influenţind si 
alimentind curente artistice avide de noi teh- 
tule aam ya pata cer ră 
ule „j “ ce s-au ulțit, mai ales 
după cel de al doilea război mondial, cînd 
boom-ul economic nipon a propulsat noi mo- 
dele. În miracolul au intrat însă, ală- 


precum teatrul No 


prezențe plastice şi literare, au creat un 
spot de fascinaţie pentru consumatorul (şi de 
„artă) european. Cum schimburile nu au fost 
doar într-un singur sens, japonezii fiind ia 
rindul lor supuși unor puternice influențe şi 


/ 


gică: interogatoriul la care tatăl isi supune 
copila: „Spune! Spune! Nu plinge! la o bom- 
boană! Spune! Nu plinge! Nu plinge!“ Copila 
plinge. nu spune, nu vrea bomboană, plinge 
tăcut, cum pling femeile vinovate în fata soți- 
lor înşelaţi, tăcut, obstinat, închisă în ea, ne- 
lăsînd tatălui nici o șansă de pătrundere în 
„secretul“ ei. De ce t-a iubit mama pe celă- 
talt, ea nu ştie. Noi știm. Noi aflăm, pentru că 
a vedem pe celălalt. Mama I-a iubit, pentru că 
era tinăr, vesel şi știa să cinte frumos. Este 
exact motivul pentru care și ea, copila, își iu- 
beşte unchiul. Este motivul pentru care si 
siujnica îl iubește. În acel moment, chinuitor. 
atroce de privit, al interogatoriului, schema 
personajelor se inversează. Virstnicul nu mai 
este un bărbat serios. E! este un bârbat po- 
sac din fire. posesiv. egoist. Tinărul nu mat 
este un fiușturatic. El este un om normal, cu 
o atitudine normală în faţa vieţii, ca şi în fata 
morții. Aflăm astfel, cu stupoare, că pina 
acum „pozitivul" şi „negativul“ au jucat fie- 
care în travestiul celuilalt. 

De ia acest „nod de cale ferată“ incolo, 
Wajda işi trimite „trenul“ sensurilor în direcţia 
dorită. Aceea a confruntării si înfruntării (fo- 
lositoare nouă!) între două moduri de a gindi 
viața, dar și capătul ei care este moartea Pe 
măsură ce tinărul înaintează spre moartea lui. 
virstu,cul începe drumul spre viață — nu a 
lui, a lui nu a fost niciodată viață — spre 
viața pur şi simplu. El incepe să învețe zim- 
betul de la muribundul care-și începe ziua cu 


90 


Emilia Krakowska și Daniel Olbrychski în Pădurea de 


inflexiuni din afară, se poate afirma că dialo- 
gui culturilor a fost— şi a rămas — fertil (şi 
util) pentru toată lumea. aa 
Cei șapte samurai, o producţie japoneză a 
anului 1953 (ca o coincidență putem men- 
tiona că este anul apariţiei cu- 
noscuta nuvelă a lui Marin Preda despre des- 
tinul ţăranilor români ce va fi ulterior ecrani- 
zată), este poate — alături de Rashomon, 
Femeia nisipurilor şi Do-des-ka'den, 
aceea crudă introspectie în lumea secolului: 


Virtuţi de expresie în alb și negru. 
impotriva colorizării.. 


exerciţii de zimbet în fata oglinzii. El incepe 
să aprecieze calitățile detestabile pină atunc: 
ale slujnicii. El incepe să se reapropie de mu- 
zică, bijbiind, la pianul închiriat de fratele mai 
mic, „pină la o toamnă“, de la o altă bolnava 
de plămini în ideea că „a toamnă, nici eu, 
nici ea nu vom mai avea nevoie de pian“. Pe 
nesimţite, acolo, în mijlocul pădurii de meste- 
ceni, în mijlocul trunchiuritor albe, pure, prin- 
tre care fratele mai mic își plimbă costumul, 
cămaşa impecabilă si șalui lung, alb. fişie 
parcă din scoarța copacilor, moartea incepe 
să dea lecţii de viaţă. Din nou pentru o clipă, 
pare că lecţiile ei sint nefolositoare. Fratele 
cel mare iese greu din ” lui; fratele 
cel mare vrea să învețe de la fratele cel mic 
cum se trăiește. ei apelează chiar la acelaşi 
„profesor“, dar tot ce poate oferi pentru mo- 
ment, slujnicei cu feminitatea curat agresivă, 
este o şedinţă de umilire... Lecţiile morţii de- 
vin folositoare, doar atunci cind „ea“ chiar 
pătrunde în casa din pădurea de mesteceni 
Atunci cind fratele cel tinăr devine un trup ri- 
gid (o! privirea slujnicei așezată asupra acelui 
trup), un mesteacân, îngropat sub o cruce de 
mesteacăn, alături de cealaltă păcătoasă, 
Care, ca și el, a iubit mai presus de orice. 
viața. În camera fratelui tinăr și, doamne, cit 


de vesel in fata morții, se face curat. Se spală | 


podelele. Cocoţată pe pervazul ferestrei, co- 
pila, îmbrăcată în alb, priveşte afară. Afară e 
lumină, e primăvară; afară în pădure, fratele 
cel virstnic fluieră voios o melodie, in timp ce 


de minute de film 90 de ani 


XX năpădită de nu puţine maladii, mai mult 
sau mai puţin spirituale — unul dintre cele 
mai cunoscute filme ce au rulat pe ecranele 
românești. Reluat nu de puţine ori spre folo- 
sul noilor generaţii de cinefili. Avind la inde- 
mină și pandantul american al celor „şapte 
magnifici“ el. filmul japonez de care ne ocu- 
păm, a demonstrat diferența dintre un film 
„de artă“ şi unul „de aventuri“ (chiar dintre 
cele foarte bune). Și la urma urmelor ce vor 
să ne transmită cei șapte samurai, care sînt 


Un 


(Toshiro 


film argument 
Mifune) 


de 


îşi „defilează“ domeniile, afară. ca şi inaun- 
tru, începe să se trăiască... „Am să plec de 
aici“ — spune virstnicul în fata celor două 
cruci, câtre slujnica venită să-i aducă aducă- 
torului de viaţă ce odihnește sub crucea de 
mesteacăn, un buchet de fiori „O să fie trist 
fără dumneavoastră“ răspunde slujnica și 
răspunsul ne asigură, deplin, că totul este 
în ordine. Virstnicul a învăţat bine lecţia vieții. 
Pădurea de mesteceni? Toţi sintem o „pă- 
dure de mesteceni“. Toţi, asistăm neputin- 
cioşi, şi, după cum ne e felul, incruntaţi sau 
zimbitori cum se mai „taie“ unu! din ai noştri 
în fiecare zi. Nu toţi sintem în stare să intim- 
pinăm securea cu zimbetul pe buze. Nu toți 
sintem în stare să învăţăm să trăim privind 
cum cineva ştie să moară. „Cazul“ pe care 
ni-l prezintă Wajda în filmul său, este „cazul 
fericit“. Există însă în „pădurea noastră de 
mesteceni“ si mesteceni pe care nici o lecţie 
nu-i atinge. Posaci si temători, ei privesc cum 
cad în jur alții, dar sint incapabili să gin- 
dească altceva decit propria cădere. Ei sint şi 
râmin posaci, posacii anchetatori ai vieţii: 
„Spune! Spune! la o bomboană! Spune! Nu 
plinge!“ În faţa lor, viața, ca si copila din film, 
tace. Pentru că viața, ca și sora ei moartea, 
nu poate fi anchetată. Viaţa se trăiește. Moar- 
tea se moare. Aici nu e loc de întrebări, aici 
nu e loc de interogatorii, ează Wajda pe 
parcursul a 90 de minute de film care valo- 

rează 90 de ani de viaţă 
Eva SIRBU 


viaţă 
mestecenij 


intr-un limbaj mai apropiat nouă, dar și golin- 
du-i de mai adinci semnificaţii, luptători pro- 
fesioniști”? În filmul lui Kurosawa acești cava- 
leri dipuși să-și angajeze forța, îndeminarea 
şi onoarea sint cam prăpădiți, ba chiar „şo- 
meri“ in căutare de iucru,contrazicind ceea 
ce mai mult ne închipuiam decit știam cu 
adevărat despre samurai. Din prestigiul unei 
caste ce a impus un anume fel de a fi al ja- 
onezilor iată-i într-o postură ciudată: aduşi 
in situația — cam donquijotească — de a 
apăra un sat de țărani săraci de nişte bandiți 
aciuiţi în munţi care-i jefuiau şi terorizau în 
mod sistematic. Acesta este in mic filonul 
epic al naraţiunii cinematografice. Sătenii nu 
mai vor să trăiască cu frica în sin că li se vor 
fura recoltele și copiii, bani nu prea au iar 
dacă au nu-s dispuşi să-i „pună la bătaie“, cu 
o vorbă românească ce se potriveşte bine și 
acestor ţărani japonezi. Un subiect simplu, 
cu o tratare cinematografică surprinzătoare, 
de o mare viţalitate. Kurosawa impune un 
fitm rapid alternind secvențele ce culminează 
cu bătălia finală — în care Toshiro Mifune 
face figură de Starmă-piatră — unde scene 
„de masă“ se intrețes cu cele „de gen“ deo 
mare plasticitate amintind de pinzele lui 
Ucelio și Altdorfer, alb-negrul dovedindu-și, 
ca de atitea ori, virtuțile de expresie, cînd 
este minuit de un maestru. Pina la urmă cei 
şapte samurai reuşesc să izeze pe spăi- 
moșii săteni şi să-i corwii de propriile lor 
puteri. Satul scapă de bandiți și-și gasește li- 
niştea cu prețul vieţii a cinci dintre cei şapte. 
orii pleacă acasă mulțumiți, fiecare în 
felut lui. „Doresc să exprim un singur lucru: 
de ce nu pot oamenii să trăiască în perfectă 
înțelegere, în pace, manilestind mai multă 
bunătate reciprocă?”, iată o întrebare a lui 
Kurosawa ia care se pare că planetei noastre 
nu î este prea lesne de dat un răspuns cit de 
cit satistăcător. 


Bedros HORASANGIAN 


li 
ge 


i ne 
cește” viitorul din vorbele în doi 
hiki de-o vacantă. la Chapin sau Koston, 


Vacanta 
la Roma 


i lăcută, foarte plăcută această insorita 
Vacanţă la Roma. Povestea e fantezistă și 
adusă din condei, rochiile și, mai ales, 
ile acelea par e ear (pentru n-au 
revenit incă în m dar timpul nu-i pierdut) 
și totuși — cum bine zicea un titlu de succes 
pe ecranele noastre „nici un moment de plic- 
tiseală“. După 35 de ani de la realizare, filmul 
nu are nici un rid. Soarele Romei peste ve- 
sela via Margutta şi peste florile din Piaţa 
ei, luminile unei animate seri de vară pe 
bru, vraja nocturnă a unei fintini celebre şi, 
mai presus de toate — zimbetul lui Audrey 
Hepburn. Acel zimbet, acei ochi mari şi ex- 
presivi cu care tināra actriţă (avea doar 23 de 
ani) cucerea atunci, in 1952, o lume întreagă. 
Ba dobindea și paaa Oscar pentru inter- 
oponu său rol principal — 
să o recunoaștem, un caz 


ÎN 9 Ana e pete di Aa dei 


rece adolescența Lo 
dans şi dansatoare în corp ansamblu, figura- 
ţie în filme și un rolișor 
franceză 


o dată) „Te iubesc, Fran“. lar ca ca sa nu-i 
mintă, dar nici să nu-i interzică speranța, (li- 
niștită, în fine, şi hotarha să-l ia de bârbat pe 


cu actrița răpită teatrului, chiar dacă de la 


Vacanţă la Roma și pină astăzi ea nu va juca 
decit în alte 17 filme. Este cert că un finic 


Inteligența ironiei 
(Shirley MacLaine 5 


bil de mișcari din cele mai neaștepiate, dar 
niciodată lipsite de graţie — in pofida m 
għiurilor ascuțite pe care le desenează — 
permis abordarea unor roluri ieșite din isa 
mun. fe ir aceste roluri „speciale” i-au 
mis să-și demonstreze indiscutabilul ta- 
Sabrina — tata şoferului, ostită de 
fiul cheer (întimplător, Humphrey Bo- 
geo — revela o ingenuă cu accente de mali- 
țiozitate. Nataşa din Război zi pace era o ver- 
siune romantică posibilă a EK eonakihi to- 
stoian. Candoarea (prima caracteristică a pri- 
virii sale) făcea admisibile relaţiile sentimen- 
tale din Mutră nostimă si Dragoste de după 
amiază, unde parteneri îi erau mult mai virst- 
nicii Fred Astaire şi respectiv Gary Cooper 
Fragihtatea, dar si i UNENE MBA pentru co- 
medie i-au fost puse in valoare de Şarada și 


Mic la Tiffany... 
În 1 cota actrițe la „bursa vedetelor“ 
ajunsese la o asemenea altitudine, incit Ge- 
orge Cukor, rr să 
ecran un musical de ut 
reprezentații pe Rr miră decide ca Au- 
drey Hepburn să lie cea care să o întrupeze 
pe Eliza Doolittle, florăreasa Galatee a piesei 
lui Bernard Shaw, în ciuda faptului că punc- 


reușe: 
astfel, să declanșeze, i înainte primul 
tur de manivelă, un scandal de răsunet în lu- 
mea show-business-ului. prima săpta- 
mină de difuzare publică, filmul se instala 


. 


Vine el, 
fratele meu 


U. orfelinat e o comunitate bizară. Acolo 
domnește o echitate perfectă dictată de silo- 


„eu n-am pe nimeni, tu n-ai pe ni- 
meni, deci sintem egali”. Si 


https://biblioteca-digitala.ro 


Jack 


cu actori de 
Lemmon in 


prim 


rang 


trainic pe' primul loc in box-office iar polemi- 
cile incetau subit. Cele două tabere deveni- 
seră una singură, profund admirativă fata de 
flerul veteranului Cukor. 


Audr Hepburn fusese, desigur, atu-ul 
princi al suvita filmului, dar aceasta 
tă. La ora 


nu era și singura ei 
aceea actrița avea 35.de ani, si totuși păs- 
xus intacte aprep juvenilă, Sara acela 

e zvirlugă cu lipici pentru care fusese - 
gita încă de la debut. Calități ce râmin intacte 
și după aceea — în savurosul Cum să pari 


trict per 
Robin şi Marian (1976). Filmul este o poveste 
de dragoste mai me obișnuită. Cind iubitul 

inzătorul Robin Hood 
(Sean Connery), oricit de dulce şi de râbdă- 
toare ar fi Marian, viaţa lui plină de riscuri și 
nesiguranță, viața ei tăcută din lungi așteptări 
şi scurte întilniri, — o fac să-și iasă, din cind 
în cînd, din sărite. Şi o face cu energia explo- 
zivă a tinereții căreia cele citeva cute apărute. 
între timp, pe obraz nu reușesc decit sa-i 
adauge un Pais de farmec. Un farmec poate 
mai preanant si desiaur mai spiritual decit 
acela al micii prințese nelericite, prizomera 
unor convenţii ridicole, ce nu-și putuse oferi 
eon o scurtă, dar incintătoare, vacanţă la 

ma. 


Aura PURAN 


adune la matcă, așteptarea capătă valoarea 
semnificantă a unei încăpăţinate voințe de a 
reinstaura ordinea firească, de a reface nor- 
. Sute de copii așteaptă pe fundalul 
unei ni desfăşurate intre careul de di- 
mineaţă și apelul de seară, făcind duș toți la- 
rapa ere dormind, 5, rinchi e Bă goni șotii 
cu e area 
transigent, dar de situaţie, apă iind 
toți laolaltă, și iertați laolaltă de 
forța guvernatoare a căminului, adică un fi- 
lantrop octogenar şi darnic, care a instituit 
pentru puștii care au șansa de a fi infiaţi sau 
e wenyi un ritual al , constind într-o 
ci ştringere de mină, care lasă în paima 
presetate pei un ducat de aur nou-nou. 
Milan nu acceptă ducatul pentru că el are 
un frate și asta poate inlocui totul. Fratele 
despre care a vorbit mereu, de dragul căruia 
a refuzat să se ducă în mijlocul unei familii 
care l-ar fi adoptat bucuroasă, fratele 
mult visat şi așteptat, a venit pină la urmă. 
Nici unul nu-l mai are decit pe celălalt. Un 
puști de șase ani și un tinir de douăzeci, 
despărțiți de război, ri iți după cinci ani şi 
deveniți, pentru un e Doe idol și ra ge pro- 


mult tu se afia că, de apt, gr 
șeală, s-au înșelat, ei nu sint fraţi. Milan tre- 
ora tgp din nou, la orfelinat. Va fi dus şi fil- 
mul astfel se termină, dar nu înainte de a re- 
vela condiţia fraternă, de a sublinia nevoia de 
ierasti le a doi copii străini intiiniți intim- 
plător 

Abundenţa intimplărilor spectaculoase și 
neverosimile, unda de melodramă în exces și 
finalui cam incert, nu pot anula ideea de 
bază a filmului, aceea că în contextul unei 
torțate ere cetei într-un moment al căutări- 
ior, marcat de olensiva amintirilor dureroase 
și a pierderilor ireparabile, fraternizarea ar 
putea deveni o șansă. 


kina POPESCU 


21 


Da... film care forează în adincul suflete- 
lor, dar scoate la lumină numai partea tene- 
br a acestora, regizorul american Robert 


Aldrich ne înfățișează într-un fel pe Cain și: 
Abel transfigurati în cuplul surorilor Blanche 
şi Baby Jane Huston — vedete ale Americii 
anilor 1920—35. Deosebirea esenţială dintre 


https://bibliote 


igi 
il 


WITUTA 
lap 


culpabilitate. 


Ce s-a intimplat cu Baby 
à filmul. Într-adevăr. ce 


s-a intimplat cu 
sa 


împovăreze treptat cu tarele sale. Desigur, 
procesul de dezumanizare a fost lent, timpul 
a ajutat-o si el pe Blanche. Se poate pune 
trebarea dacă aceasta iși dă seama cind 


putut scăpa altfel decit inoculindu-l altcuiva. 

Copila netericită, roasă de ambiţie si de ìn- 
vidie, devine o tinără stea care nu suportă 
succesul altora şi în special pe al surorii ei. 
incearcă să o imite, rezultatul nu o mulțu- 
meşte și dacă nu a reușit să semene cu Jane, 
atunci o va forța pe aceasta să-i semene. 
Transplantul reuşeşte şi avem în fața ochilor 
o Jane imbătrinită înainte de vreme, o înrăita, 
o dezabuzată, o alcoolică a la ges- 
turi iresponsabile, — de fapt o infirmă. Jane 
probabil că realizase acest lucru, dar singură 
nu mai putea face nimic iar cind îl vede pe ti- 
nărul Edwin în braţe cu păpuşa Baby Jane — 
simbolizind, alterego-ul ei, copilăria fericită, 
anotimpul ei fertili — jucindu-se cu fotoliul cu 
rotile, are revelaţia tragică a infirmităţii. Sin- 
gura armă de apărare impotriva unui aseme- 
nea prezent greu de suportat este fuga din 
realitate, intoarcerea în trecut, fabricarea de 
iluzii. Dealtfel, Jane apelează mereu la copi- 
larie — este tubul de oxigen care o ajută sà 


cineva și-a pierdut copilăria şi-a pierdut ome- 
nia şi atunci o caută sau o confecționează. 


iile 


uitata artistă care este Bette Davis a răspuns 
cu prisosință tuturor comandamentelor im- 

use de rol și pòate că a mai dat și de la ea 
ntinerind-o pe Jane cu 20 de ani, in momen- 
tul final în care este deziegată de păcatul pe 
care nu ka săvirşit. Numai că este prea tirziu 
Cercul de spectatori involuntari la sfirşitul e: 
apropiat se tot stringe si nu mai există nici o 
scăpare. 


După cum, nu există nici o scăpare pentru 
spectatorii voluntari ai filmului să nu isi puna 
intrebarea: „totuși, de ce s-a intimplat așa 
ceva cu Baby Jane?", „de ce a fost posibil sa 
moară sufletul unui copil ca să facă loc unui 
monstru?” 


„ Sint întrebările care m-au urmărit pe mine 
după ce am ieșit din sala cinematografului și 
al căror răspuns îl aştept mereu. 


Mariana CERCEL 


<~ 


i! 


tia şi gindeam că nu ar avea rost så va ra 
pesc din timp cu părerile mele. Ceea ce m-a 


Spectatori, nu fiţi numai spectator 


scrisoarea lunii Cinemateca, dragostea mea 
Eva Sirbu a reuşit, cu același inalt profesio- 


= nalism, sà ne dăruiască un diamant reporteri- 


j i j int i å i „i iul cu Olga Tudorache. impresio- 
„Aşa cum stau singur, în noaptea asta, ocolit de somn, sint incercat de amintirea in- cesc, interviul za 3 
timplării care m-a adus la tine, pe mine, un fel de puști. precum acela din Cele 400 de ris prin promenas morae FA laa 
lovituri (cum aveam să mă descopar în acest film!) avind fascinanta mirare a soldatului Mea pee reies ali CATA 
din Carabinierii (ce gelos sint pe acest omagiu adus ție de un alt inflăcărat indragostit ticar te praf mchina oala ua a piäcut 
de tine), și cu timiditate mă gindesc să-i scriu o scrisoare de dragoste. Pentru câ re pey Sa ata iii aralara a rr 
intr-un fel m-ai smuls străzii si unui anume fel de existență. dăruindu-mi o nouă lume dai 5 a d r panee E 
transformindu-mă într-o Alice în Tara Oglinzilor, imagini nesfirşite cu nenumārate con- adincul inimii pentru Mean kai l Bant 
tinuturi, pe care treptat, am învățat să le gindesc, să le știu, apoi să le doresc. Si așa, in Dome ` Aera z arg 97 a 
abecedarui culturii mele, ca literele A, B, C, au intrat personaje noi ca Griffith, Pudov- tei, 6, bi. p. 97, București). 
kin, Murnau, Dreyer, Welles, Visconti, Fellini și poate că și datorită filmelor lor am de— - 
venit mai uman şi, cine ştie, chiar mai înțelept. Si nu pot uita că prin tine mi-am făcut 
adevăraţi și statornici prieteni, stind la coadă pentru un bilet, noaptea. ziua, în frig. 
ploaie sau căldură, mereu cu frica epuizării biletelor. dar și cu bucuria imaginării ca „Toţi cei care vă scriu, în general, iubesc 
„voi vedea si acest film“ — după cum tot datorită tie am fost părăsit de prietene neinţe- filmele. Sint însă și alţii care o fac doar pen- 
legătoare cu timpul pe care ţi-l dedicam. Venind mereu la tine, am uitat de tristețe, am tru a vedea dacă au stil sau nu, rostind vorbe 
trecut re ară grele, (indoa m-ai atras cu nenumaratele tale ze d care mi-au arā- mari. Mă întreb, oare de unde scot unii dintre 
tat că nu sint singur, că tristețea și bucuria mea nu sint unice și mereu mai este corespondenţi vorbe atit de pompoase pentru 
ceva, ceva în plus spre mai bine si adevărat, reușind astiel, pe cit am putut, sa ma fixez virsta pe care o au? De ce să nu esa rea si 
în lume. Ma mai gindesc acum că dacă alții au înscris omagii la începutul filmelor, eu ginduri, vorbe puţin mai simple?. De ce să nu 
te-aș face, draga mea Cinematecă, personaj de film, un fiim de dragoste, romantic şi acceptăm simplul? Cind un om îi vorbește 
simplu, spunindu-și gindurile asta nu in- 
seamnă că are un vocabular care nu face doi 


realist totodată, despre noi, cinetilu” 
Filip RALU 
Bd. N. Titulescu, 92, bi. 13, sc. 1, București bani.: Nu. Dar uneori, cei din jur, nu accepta 
acest limbaj simplu. Cică cel care scrie sim- 


plu, mare talent! De ce?.. Desigur, nu fac 
aluzie la toți corespondenţii dumneavoastră. 
A fi nu știu cum să-mi închipui că toți ras- 
tolesc sute de cărți inainte de a vă scrie o 
scrisoare. Sint mulți cei care scriu frumos fi- 
ndoa așa gindesc, fiindcă așa e sufletul lor. 
Imi plac enorm rindurile din revista dumnea- 
voastră semnată de corespondenţii Octavian 
Molnar, Al. Jurcan, Colea Cureliuc, Pavel 
Fer , Filip cel bun și mulți alţii; pe aceș- 
tia îi indrăgesc foarte mult, cum constat că și 
dumneavoastră o faceţi. De ce? Fiindcă plac 
prin felul simplu de a îi, prin ideile lor clare”. 
(ingrid Archip — str. Piaţa Stefan cel Mare 
10. bi C 5, sc. B. et. 7. ap. 60, Piatra Neamţ) 


Ziua „copiei standard“ 


„În curind o să vă mai expediez o scri- 
soare care acum este in lucru, da, în lucru 
pe ciorne, pe care apoi le rectific, le adaug. 
adică le fac montajul și zău, nu pat crede ca 
cineva care vă scrie o face direct pe foaia pe 
care v-o expediază — cum am citit in 
unul din ultimele numere ale revistei... Pentru 
mine ziua cind fac „copia standard” este pur 
și simplu o sărbătoare” (Nicolae Sica — 
Oradea) e 


Erată: „Vreau să atay atenţia asupra unei 
greșeli strecurate in Cinema nr. 7/87, pagina 
15. În fotografia reprezentind o imagine din 
Oci ciornii de Nikita Mihalkov, alături de Mar- 
cello Mastroianni nu este Elena Solovei ci 
mai tinăra Elena Safonova; dotată cu un deo- 
sebit talent, Elena Safonova a fost aleasă de 
catre cititorii revistei „Ecran sovietic”, drept 


„Cartea trebuie purtată mult în suflet înainte de a ajunge film“ 
Imposibila iubire de Constantin Vaeni, cu Șerban Ionescu 
si Amza Pellea) 


Filmul românesc 


imposibila iubire e, cred, cea mai pute- 
ma ecranizare de la Padurea spinzura- 
tilor 


Fi 
Chiriţei”. n-am mai putut asista la acele mo- 
mente comvingătoare ale pervertirii înavulitei. 
proces cu atit mai grav în ambianța frumuse- 
ților de tradiţie şi grai moldovenesc; păcat și 
de insuficienta preocupare pentru folosire: 
limbii moldovenești, cu atit mai mult cu cit in 
echipă se număra un etalon si dascăl neintre- 
cut în problema, vicele-Birzoi — ot Naţionalu! 
din leşi.. Dar oricite s-ar spune, un fapte 
cert: Coana (cucoana) Chiriţa (la leși, în pro- 
vincie) e pe ecran! E foarte bine! E un vis îm- 
plinit”. (G. Podaru, oficiul poștal 22, post res- 


cu care ne 

mulțumire: „Vă mulțumesc pentru foto- 
grafia Anne: Margret din Cinema 7/87". (Mi- 
haela Paraschiv, Galaţi). 


Filmul str 


„Eu cred că avem o cinemati fie puter- 
nic inspirată de literatură. Nu e râu. Bineinţe- 
les că e de dorit să fie şi mai bună; dar să nu 
facem ecranizări de dragui ecranizărilor, mai 


Aaaa îti în dacumeniarnn Corna ont tam București) Miei ganga wani weee nean Sora cea 
care regizor care abordează o operă literară PY za A P retina memoriei. Mă refer la citeva: secvența 
cred că trebuie să aibă ceva de Cititorii și revista de la începutul filmului cind copiii orfani 


asistă pietrificaţi in durere la venirea părinți- 
lor după iii lor, în momentul sfirșitului de 
an şcolar. Nici unul nu plinge. În holui inter- 
natului rămine un spațiu prea mare, străin, 
rece, învăţătoarea lor înaintează spre ei 
așteptindu-i s-o înconjoare, cu fețele lor nu 
prea frumoase, dar extrem de expresive, cu 
nevoia lor nerostită de dragoste. de dăruire. 
Apoi, baia copiilor — mai ales dialogul das- 


Pagina 14 din numărul 6 


„Am tot aminat să vă scriu pentru că, in si- 
nea mea, mă obișnuisem să cred ca nas li 
putut să aștern rinduri care să vă rețină aten- 


Coperta ! 


c Dinică 
Ce se mai poate adăuga la aceste 
patru cuvinte: doi foarte mari actori? 


Cucoana Chiriţa 


„„Apetitul pentru europenizare a câpata! 
dimensiuni... ştiințifico-tantastice: „Coana“ se 
intoace de la Paris pe un transdanubian 
„Queen Chiriţoaia”; costumele sint făcute să 
placă tuturor timpurilor; tot decorul e super- 
văruit, zugrăvit, lustruit, butaforit; mesele sint 
princiare etc. Muzica, avind o anume acope- 
rire Flechtenmacher, e ritmată, se vrea pla- 
cută. Sigur că în limitele unei durate fireşti 
de spectacol cinematogtafic, în contextul 
unor atari procupări pentru o „ediţie de lux a 


Nr. 11(297) Anul XXY 


Bucureşt 


Ecaterina Oproiu 


câliței cu băieţașii ce pareau nestrâmutaţi în 
hotarirea de a nu se lăsa dezbrăcaţi. Tactul şi 
umorul ei rezolvă de minune problema. În 
sfirșit, fetița care ia apărarea mamei ei, o te- 
meie de moravuri ușoare, în fața pedagogului 
rabdător și plin de blindeţe care rămine per- 
plex la motivarea de câtre copil a refuzului 
de a se lăsa adoptată de cineva. Citat aproxi- 
mativ din replica acestui film sovietic: „Ma- 
mica e puţin prostuţă, dar e foarte bună. Am 
să stau aici pină voi fi mare și atunci eu am 
s-o inliez si o să am grijă de ea..." (Doina De- 
lia Zamfirescu — str. 23 August 14, Vișeul de 
Sus) 


„Majoritatea fetelor ca mine îi preferă pe 
Sylvester Stallone, John Travolta, Mark Ham- 
mill sau Harrison Ford. Bineinţeles că fiecare 
e liber să tina la ce-i place, dar îmi pare rau 
cind văd că filmele realiste sint date deoparte 
pentru cele ca Războiul stelelor. Eu prefer in 
tocul lor un western bun cu Gary Cooper, 
Robert Rediord sau John Wayne, sau filme 
ca Dacii sau Spartacus, cu toate câ se spune 
ca a trecut vremea westernurilor și a filmelor 
istorice, locul acestora luindu-l filmele ştiinţi- 
4;co-lantastice, cu întimplările lor prin galaxii 
Dar nu mă impresionează navele lor spaţiale 
care nu sint decit niște simple machete...“ 
(Mihaela Pleșea — Lic. industrial nr. 28 Bu- 
curești). 


„Am profitat ca orice licean de vacanța de 
vară, fiind mai tot timpul plecată din Bucu- 
rești. De-abia săptâmina trecută, întorcîn- 
du-mă acasă, am aflat cu tristețe că, în lipsa 
mea, la cinematograful „Patria“ rulase 
săptămini întregi un medalion Alain Delon. 
Am plins de ciudă și am alergat să prind mă- 
car ultimul film din această serie. Am fost 
cindva hoț, la al cărui final iar am plins... Vă 
rog să nu fiti critici de cinema întrebindu-mă 
ce admir eu la Alain Delon... (N.R.: Fiți 
țită, nu vă întrebămi). Nu exagerez, dar o 
inimă romantică, ca a mea e capabilă de 
orice. În așa măsură incit bietul meu prieten 
e teribil de furios şi mi-a spus că e gata „sa 
se tălmăcească” cu Delon. Eu ridic din umeri 
nepăsătoare, și mă întorc spre alesul inimii 
mele (N.R.: (titit! Facem o excepție și accep: 
zam să nu dam numele cor tei noas- 

e). 


Rubrica „Spectatori, nu fiți 
numai spectatori” 
este realizată de Radu COSAŞU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lei 


m aaaiŘĖŐĖ—_ 


„Cititorii din străinatate se pot abona prin 

„Pompresiilateiia” — sectorul export-im- 

port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 

prestii Bucureşti — Calea Griviței nr. 

64—66" 

Prezentarea artistică și prezentarea grafică 
ioana Statie 


an lah unchi fost. „Ja. externe” care „işi ei, 


în premieră E ; ai 
da. x ` WW. Aa este Pi 


urma să se e „amestecă năucitor pina ta senzaţia de haos. 
cei de jos. din 7 Haosul de dinaintea facerii altei lumi. E 
urmau să intre la suprafaţa istoriei în acelaşi i ivi, 
Rai o yina Kaya i repeti 1 

așeza noțiuni locul cuvenit. Figuranţii, 
Pompe atitor serate, sint plasați de ta 
ceput la locul cuvenit. Sus. la man- 


„exprimare în „cheie, presupu esupune legituri, 
pe ch de secrete pe atit de solide, mi 
# itmele Malvi Ursianu se 


nei 


ge Zaza = ere sa ii creea 
„catastr care i-a transformat în ghinion 
“sansa de a fi fost luată de nevasiă de câtre | 


“kai, aparent paradoxal, tocmai filmul care se 
- dectară doar urmare la... conține mar 
multe puncte de contact cu restul operei 
y la o ya lectura nu kai mwasi, că 


îl 


` promiţător — de fostă „artistă“ şi de „fostă”, 
goui ipostaza în mod ogil | taise, dar care 


p este piei Tri wa ba au 5 . = | i A $ 
cu apartenența intimă la o lume nouă, care. AA = = 4 

în virtutea „trecutului ei“ n-o poate accepta. J - = - 3 9 a a Sa pr 

9, posta. osi mult. tolera. pindi ia un punct 7 Fs d 

Punctul acela „vital“ in care ea tinde sa - 


„ocupe un loc ce nu i se cuvine“ in aceasta 
lume. Leonora este o „Jostă“ care nu a fost şi 
o „actuală“ care nu este, un personaj fără 
prezent — cum singură spune. Un caz. Dar 
unul din acele cazuri cu putere de zen 
tare pentru acel inceput de lume ridicat pe 
sfirșitul alteia 

Genericul — datat august 1944, alcatuit din Mariana Buruiană si Daniel Tomescu: 


tma între personajul Leonora-copil. parasită 

atunci printre ruine. cărindu-și in spate zes- 

trea sentimentală — portretul mamei — si 

Karona Leonora, adolescentă in în anii '50. 
Dar el sugerează şi a legături cu sen- 

sul dezvăluit tirziu, în timp, cum ar fi matii 

nea maiorului neamt, ochind, la nestirșit. por- 

tretul mamei sau imaginea „electricianului” | familiei. De sus, de la Leonora. el pri 

venit la conac, de fapt, iiegalistui cu funcţie |- recupereze un bun spiritual: nepoata, care, 

şi rol precis in momentul dat. Singurul om cu | expediată la Paris, ar duce mai departe nu 

„care Leonora a avut un contact normal şi | mele. „Care nume” întreabă calm Leonora, 

real Şi nu intimplátor acelaşi care-i va modi- | suficient de matură acum ca să ştie exact, 

lica. fară sà stie. destinul. După aceasta re | cite parale face acest nume... Cind filmui 

„punere in tema inzestrata cu date noi, regi- | pare pornit pe fagasul unei „cronici de fami- | res ndui n > zA 

zoarea leaga simplu cele doua fiime. Pornina | lie”, regizoarea inchide frontul problemelor ` i t ; sn | i 

de pe portretul-martor al evenimentelor din | personale si deschide frontul principal. aceia i i mea îşi arm cu geniu Area 

1944, aparatul coboară lent asupra patului în | al idaii de figuranți ai istoriei. Secvenţ: cheie. | Leonorei prilejuiesc tot atitea incursiuni fia personajului Matei ini 

care doarme Leonora anilor '50. Un salt peste | care avanseaza si așeaza filmul in noui sens, | intr-o lume de fantome și deschid O nouă ga- > ae Ja : 4 

timp. Trezirea grea, cu spaimă, în stridența | incepe cu alegerea figuranţilor giso impli- | lerie de personaje ieșite din scena istoriei. ră n 

soneriei deșteptătorului. seamană cu ieșirea | neste cu filmarea la... acei film | Dar nu din gura unchiului general. jumătate ri apare Chiar normal! Magnific, Dinica 


un boier. ătura ere. „Sus și jos“, 
într-un Ja mijloc” ce-l caracterizează. o face 
unchiul Costi. De jos, de la Zaza, Costi in- 
cearcă să eg un bun material: cavoul 


mează — colorat — coșmarul din viață Che- 
marea la cadre. Excluderea din Conservator 
Punerea la punct şi la locul stabilit a fi al e: 
de câtre un om-dosar. Oboseala intoarcerii i în 
mansarda dominată de portretul mamei - 
din nou martor al noilor evenimente. Obo- 
seala infrinta, mereu infrinta, cu necesitate. 
de ceea ce are de facut. „Pungi. Ceaiul „min- 
cat i piine” („Eu nu beau ceai, eu mâninc 
“, va spune. mai tirziu, băiatului dispus să 
pci impreună „zestrea“ pe care ea n-o 
poate duce). Ziarele vechi. Cratiţa cu pap. 
premi duse la destinaţie. și din n cererea 
de completare la autobiografie. între timp. 
perspectiva dea figuraţie într-un film in 
care e nevoie de lig ri reprezentative de ti- 
neri muncitori. „Uite, ca rr pe „N-ai un 
palton mai modest? „Asi 


Chiar, ad la ei! Dar uitatiwa si la” 


y , dar pe 
avansează _punctul de vedere asupra 
unei lumi în sacele şi pretacere” dezvoltat în 


re. pape auz ale apere e ap un cuplu de tineri act j lb intilniri fesi | an (tot iciany cu patru 

sting... inește mai puţin funcţia de re. cupiu de tineri actori sub semnul bunei intilniri profesionale “clase la bază, dar i, d 
b eu fot viitori. în tată A wato p 

member si mai mult pe aceea de legatura m pereche. în i| adevărat al „cuvintului, ei D 


b fim — aa i - p de senator pus să vorbeasca „distins | 
dintr-un coșmar. Coșmarului din somn îi ur. in fiim — autocitat parțial Serata — lumile se gaga jumatate nebun, şi nici din gura Saul paie și i domo? Ukawa la miner.