Revista Cinema/1990 — 1998/025-CINEMA-anul-XXV-nr-11-1987

—" - 2m 1 
Nr.11(09». 
Anul XXV 


| 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, noiembrie, 1987 


În intimpinarea 
Conferinţei Naţionale a partidului 


Oameni ai oamenilor 


| ABE e primăvară a anului 1951, 
student ai LAT Eului, am cerut un bi- 
let de tren pe Valea Jiului. Luasem cu 
mine cartea lui Geo Bogza împrumutată 
de la profesorul meu de 

scriitorul Constantin Chiriţă si io- 
nem să O .desciírer" pas cu Des. la fais 
locului. Asa am văzut frază lui 
„pe dealurile de deasupra Petrosanilor, 
într-o dimineaţă un păstor cîntă dintr-o 
frunză de salcim", așa am cunoscut 
Cum „de deasupra Paringului, atit de 
ciudat se întinde pină departe sub pri- 
viri, ținutul . Hunedoarei... depozitar al 
Sarm uzei... si al bogáliilor' pe 
care le-a pástrat in adincurile lui, timp 
de milioane de ani, pentru generaţiile 
actuale de oameni.“ 

De atunci, am revenit aici de nenu- 
mărate ori străbătind potecile de taină 
ale lui Avram lancu, cercetind ecourile 
răscoalei lui Horia, Cloșca si Crișan, 
bătind cu aparatul de filmat ya portile 
castelului Corvinestilor, insotind expe- 
ditia unui grup de pionieri care au por- 
nit cu pluta pe Mureșului... Cu 
4—5 ani higher sala de apel a mi- 
nei Livezeni, mi-am prezentat filmul în- 
— ium lui Nicolae Titulescu. 
Cred cà a fost cea mai originalà pre- 
zentare cinematografică ia care am par- 
ticipat vreodată. care așteptau, îm- 
brăcaţi în salopete, să intre în schimbul 
de noapte ih máruntaiele muntelui si 
cei care ieșeau din străfundurile galerii- 
lor după opt ore de muncă în subteran, 


cu lămpașurile încă aprinse, fețele asu- 
date, palmele zguduite de cutremurul 
pickhamerélor, luau loc pe băncile de 
brad și priveau pe pinza ecranului im- 
provizat in fata lor imagini întăţişindu-l 


sedinte al Adunării generale 
țiunilor, la Geneva, in anii '30.. Dupa 
vizionare a urmat o ploaie de întrebări 
care au transformat gura minei intr-un 
adevărat colocviu despre diplomația ro- 
mânească de ieri și de azi. 

Acum, în această toamnă, Valea Jiu- 
lui ne intimpiná cu aceleași dimineti de 
cărbune, dar dincolo de ele simfeai ora- 
şul nou renăscut, cu ziduri inalte, cu 
arhitectură originală. Cel mai mare ci- 
nematograf din localitate implinea 30 
de ani de activitate (,Unirea" si „Pa- 
ring" au apárut abia in deceniul actual) 


"timp în care acel cinematograf a 


proiectat filme in fața a 9 milioane de 
spectatori, adică de 18 ori populaţia de 
i a județului... Cinematograful, 
„cea mai ică sală de 
spectacol". era aici slujit de oameni cu 
simţ al datoriei — dintre care Artur Co- 
robea responsabili ai unității, ema 
proiecţionist, sef electrician, timplar si 
montator al ceasurilor orașului, lucrător 
„bun la toate“ de peste trei decenii de 
difuzare a filmelor. Aici, s-a 
spectacolul de deschidere al celui de-al 
17-lea Festival al. filmului documentar 
Valea Jiului, salutat de organele locale 
de partid si de stat, de delegati ai pio- 


nierilor si minerilor. ai armatei si ai sto- 
denţilor din Petroșani, in prezența 
noastră, a unui grup de realizatori de 
filme de la Studioul „Alexandru Sahia". 
Ne-am mutat apoi cu cutiile noastre cu 
pelicule la Lupeni si la 
noasa și Uricani, nume de rezonanță 
constelația cárbunélui de pe Valea Jiu- 
lut 

Ántünirie nohstre cu publicul in 
special cu tineretul de pe Vaiea Jiului — 
au însemnat un adevarat examen ai ma- 
turităţii filmului documentar. Dialogul 
dintre spectatori și realizatori s-a pre- 
lungit mult după prezentarea progra- 
mului de documentare românești cu 
dezbateri și opinii despre filmul de arta, 
prilejuite de Sentimentul Unu — de 
Nicolae Cabel, despre actualitatea isto- 
riei în filmul documentar: Gorunul lui 
Horea — de subsemnatul, 
munca minerilor reflectată in film — 
apropo de de Alexandru 
Gașpar... Un interes deosebit a stirnit 
prezentarea la mina Livezeni a docu- 
mentarului didactic-instructiv a- 
rea mecanizată a galeriilor de mină, 
semnat de Olimpia Daicoviciu. Minerii 
Văii Jiului se vedeau luptindu-se cu 
straturile erelor geologice înarmaţi cu 
tehnica cea mai avansată care nu putea 
fi nici măcar visată de Doromb Dumi- 


cu peste patru 
afiile care însoțeau atunci cartea lui 
Zeo Bogza aparţineau preistoriei faţă 


despre. 


de imaginile propuse de filmul Olimpiei 
Daicoviciu prefigurind tehnica cu care 
minerii de azi si miine ai Vàii Jiului sus- 
tin şi vor susține bătălia pentru căr- 
bune. 


Nimic de mirare în mărturisirile re- 
dactorului Lidia Popiţa, care revenea în 


Aninoasa copilăriei, promitind mare 


Gas par 
realiza o monografie a Vàii Jiului pen- 
tru marele ecran. Sint concluzii prac- 
tice ale intilnirilor cu spectatorii, adevă- 
rati beneficiari ai planurilor noastre de 
muncă așa cum trebuie ei să fie asa 
cum secretarul general al partidului, 
tovarașul Nicolae Ceaușescu ne cere 
sa o facem. 


Spaţiu al unei ratii inconfunda- 
bile si al unei istorii-fárá de care nu pu- 
tem înțelege statornicia noastră in jurul 
Carpaţilor, Valea Jiului, străbătută, de 
vechile drumuri romane, legănată de 
fascinanta bogăţie a cărbunelui, stăpi- 
nită de verbul bărbătesc al muncii, sà- 
deste in noi dorința de a ne face părtași 
la bine si la greu cu oameni care ar tre- 
bui să fie mai mult prezenţi pe pelicu- 
lele filmelor noastre asa cum sint pre- 
zenti cu brațele lor puternice $i cu 
inima lor fierbinte in opera de înflorire 
a patriei. 


Pompiliu GÎLMEANU 


4 T n un dui! constiin 
lin per 0 uitáti ! 
fi nim r D n "9 Q "T ji 
i , 1 9 ^ 0 
DOG Op ale m ne 4 IT umin Ce: Ut 
jelic mar nagin ;un P Ü nin 
finețe unele pe ele, ale amplului film 1 
| re lucrăn iune do- 
oc monoton, mai mult « rile rigori 
lorta de munc tistice. Ele inc rc na martu 


om intiln 
M T 
un 
unu 


min d amen ^ 
n ia g om 1 u pri TE: 
nfáptuie zi, ră | vi 
n lidarita! üsu » uprem 
Dol ifm lvi ! i si d Ti intru 
sene T | 
orul n to Drogresu hi unu 
priului DODOT F U U Dic d 
0 nplini conducáto 
e i * - Juca 
de desti D rau n f ot fi cu 4 d if D L zen! 7 i < 
re po U d 0 nc C mi onantele ri prin O 5 i ntru viite N D , O 


Fapt divers, 
ca oricare alta, dar exemplar 
o femeie ca semnificaţie, 
ca oricare alta acest personaj- 
(Orasul modelator, 
văzut «de sus tipograful 
de Dumitru Solomon- din filmul 
Marcel Păruş. lui Ioan Grigorescu!" 
regia Lucian Bratu, si. Andrei Blaier, 
cu Margareta Pogonat întruchipat 
si Ilarion Ciobanu) de Ilarion Ciobanu 


A . 


În intimpi 


narea Conferintei Nationale a partidului 


' 


Oameni ai oamenilor 


rea sa. Pe care je invocăm. pe Care ie evo- 
5 ; PER por Apple rrr e 
Deputatii orasului cu salcimi AU nd ee 


acela al „dialogului” cu tehnica electronică, 


i , asului 
n bulevard cu castani. Aproape invaria- | in ultimul timp. Orașul nostru poate fi luat — cumscriptie, să-i mobilizez la i diverse 
a existat si există încă). in toate oráse- | drept un exemplu in ce priveşte marile trans- privind buna gospodărire si înfrumusețare. În 
lele din zona subcarpatică. Ca si aura (eva- | lormári pe care marea majoritate a localitàli- cartier sint şi oameni in virstă, pensionari, 
nescentă si ea!) a locurilor marcate de len- | lor patriei noastre le-au cunoscut din plin, în e m EM parlana 


A mobiliza Comandament, instanță mo- 
proprii 


dianul dialog cu viața. Cu timpul. Si aici, la 
Rimnicu Sărat unde cotidianul 


Nicolae CABEL 


peer di ga mira A MOS B anii socialismului. Faptul că realizàm o pro- de viață, ne ajută să ne mobilizàm". 
timpului”. Dar... Pentru că este în firea lucru- | ducție marfă de aproape 4 miliarde lei anual, 
rilor acest dar, nu numai „adversativ” ci, mai cred că aceasta spune destul de mult". 
ales, cauzal, determinativ... Optasem pentru Într-adevăr, „spune destul de mult" însăși 
i a m a Sa de ve- a area a g amane a 5 : : PUN er! Anni 
se a meu ve- | aceea economi aici 
e| E EE E Festivalul national ,,Cintarea României 
afective mai inainte evocate. Eram, într-un | Buzău, dar si a țării, „Intreprinderea de garni- 
fei, tot la mine, acasă. Între Buzău și Rimnicu | turi de frinà și etanșare“, „intreprinderea de 
Sărat, „granița“ măruntă a treizeci de kilo- | organe de asamblare”, „Intreprinderea de 
metri. confecţii”. Lista poate continua. În sensul 
Așadar, „fluxul tehnologic” obișnuit ai unui performantei. Sub aceleași auspicii, preocu- 
asemenea produs — filmul: scenariu, decu- parea pentru rodirea pàmintului. O puternică 


i 


- Nu întimplător, primăvara. Acolo, 
zona subcarpatică a Cotului Vrancei, Cim- 


în în care se industrializează legu- 
mele și fructele din grădinile şi livezile limi- 


Un oraș ca atitea altele. 
are locuitorii lui 
se străduie să-l facă unic. 
Filmul nostru îi surprinde „în acţiune”. 


pia Română infuzeaza (histrionic aș zice!) re- 


veria unică a salci Cu aproape 50 de diaporame și diasonuri 
bune. concursul j s-a 


aici) flanchează orgoliosul ( Bule- în agricultura noastră socialistă, căutăm sa anvergură ale neprofesionistilor, pledind in 
vard ai Gării. obținem rezultate cit mai bune. Un foarte bun acest sens, pe de o parte, prezența unor 
Oraș cu salcimi, primăvara. Adică Rimnicu deputat trebuie să fie alături de oameni, și ei creatori de frunte din domeniul filmului 
Sărat. Un oras. in fici, eco- | să fie alături de el pentru a realiza tot ceea (Gheorghe Sábáu, Emil Kovacs, Mihai Vasile, 
nomici, spirituali ai Romă socialiste. Un | ce este de folos lor și, în același timp, si ob- Ludovic Dama ș.a.) sau din domeniul diapo- 
oraș. Şi neobositele sale in te în ştei. Trebuie in fiecare zi să faci ceva nou. ramei (Emil Butnaru și Marcela Ursache, Flo- 
cu viața. În dialog cu timpul. Un dialog Altei, dacă nu faci pas inainte în fiecare rin Andreescu), iar, pe de altă parte, a unor 
i i mai 
tidian. Cu surisul, cu umbra amărăciunilor, | de inteligenţă a fiecărei zile. O sentință. Un nica, cu manifeste pretenţii în cucerirea pre- 
CU succese comandament. Nu oarecare. Nu ușor accesi- ÎN miilor (Onut Danciu. Nic. Dan Spanache la 
inteligente ale | bile. iată insă o altă confesiune, înregistrata ÎI film si Valentin Craina, la diaporame). Deci, 
orașului filmate de noi, una depune mărturia, | pe aceea a medicului stomatolog un festival al consacrării unora si al sur- 
orgolios-tandră întrucitva — „Localitatea | Ecaterina : „În activitatea pe care o ÎN prizeior placute produse de ahh, ai surprize- 
se cu personalități ale sti- | destășor, ca deputată la nivelul circumscrip- lor și pentru spectatori, dar și pentru un ju- 
intei si culturii româneşti. it să tiei electorale numărul 17, am să fiu în riu, iată, reprezentativ, așa cum trebuie să 
academi ii Traian Să- | permanenţă în mijlocul , să-i inje- aibă orice manifestare de ținută, cu prof. 
i, pre- | leg. imi fac puţin timp pentru fiecare, să-i as- ÎN univ. Dumitru Carabăţ — președinte, dar si 
cum şi pe cintáreatà cult necazurile, să incerc să-l ajut. (...) În per- cu Călin Căliman, Doru Segal, David Frid- 
i u”. Dar, același deputat, in per- | manenja am simţit răspunderea pe care o man, Horia Laptes, Bob Cálinescu, printre al- 
soana profesorului de limba română, Marin | am, dar, să stili cå, chiar atunci cind am avut ţii. Un juriu pus în mare incurcáturà, de altfel, 
Cruceru, revine pe .terenul" actualităţii: „Sint | probleme Je, nu m-am dat bătută Sigur nu numai de suportarea proiectiei.uneori pe 
unul dintre locuitorii care se bucură, trăiește | că activitatea obștească iji cere si timp, iar „bandă rulantă”, dar și de valoarea autentica 
E unor creaţii. că, fără a dori să im- 


din plin sentimentele acestor adinci prefaceri | familia cere si ea timp". 
pe care orașul Rimnicu Sărat le-a cunoscut Desigur, timpul. Cu răbdarea, cu nerăbda- 


4 
d 
i 
i 
i 
i 


„Toamna la Voronet“ 


Kov: Ti 
Frâncu de la Casa municipală de Cultură Fá- 


ESRERRSSS 
Hee 
piat 
sitit 
Bs 
H thi 
di 2 jii 
pin 


H 
| 
t 


favoarea afirmárii unei noi generaţii de crea- 
tori de film amatori. 


A trái pentru cei din jur 


M.... tipograf din Fapt divers inchi- 
puit de loan Grigorescu e un erou exemplar 
care nu se bate cu pumnul în piept strigin- 
Qu-si inállimea morală, pentru că — pur si 
simplu — nu se consideră „un model" pentru 
ceilalți; el crede cà mai are mult de furcă cu 
ei însuşi ca să devină mereu altul. Prototipul 
acestui personaj constind în nevoia lui conti- 
nuà de modelare, și auto-modelare l-am in- 
cercat şi în alte ipostaze cinematogratice, 
avind sprijinul imens al interpretului Ilarion 
Ciobanu: meşterul Redea din Apoi s-a născut 
n muncitorul din Rideţi ca-n viață sau 

dintr-un serial t.v. mai vechi. Lumini și 
umbre. Oamenii aceștia erau, în primul rind 
buni, dar nu ingáduitori, cum se pretinde de 
obicei „oamenilor de suflet". Meșterul nostru 
nu se considera chemat să intervină întru sai- 
varea celorlalți, nici pentru a le cálàuzi pașii 
cu sfaturi la fiecare cálcáturá. Interesul lui 
omenesc se transformă în întrebări de tot fe- 
lul pe care si le pune, în primul rind, lui. Dis- 


Piatra de încercare 


DRM MEET ner 
toate genurile, mai vechi sau mai noi, un ele- 
ment, un factor, un personaj pe care ne-am 
obişnuit să-l numim secundar sau, pur si 
“simplu, „de planul doi". 

Paradoxal, este vorba de un personaj ne- 


sufletul privitoru- 
lui fără ostentaţie, promovindu-si valorile mo- 
rale, politice, idealurile, cu discreţie (dar cu 
persuasiune), fără emtază (dar cu tenacitate). 
Farmecul său rezidă (poate), înainte de 
toate, în firescul și naturalul lui mod de a se 
comporta, de-a gindi, într-un cuvint de a fi 
aşa cum obișnuitul, simplul şi bunul specta- 
tor ar vrea să fie. 
Ofertant sub raport artistic, personajul se- 
cundar oferă de regulă creatorului (scenarist, 
regizor, interpret) posibilitatea nuanjei, a ac- 
centului semnificativ prin detaliu, omenesc. 
Îngăduit să-mi fie a exemplifica cele susti- 
nute cu un scenariu scris de Octav Pan- 


tapt, trei creatori care incearcă să facă si al- 
tceva la Craiova) şi mulli alii ale căror filme 


moderná, unică la noi as zice, două produc- 
tii, cea mai P-r fiind, fără indoialà, Des- 


cre(ia eroului din Fapt divers (ine de o mo- 


destie autentică, a celui care stie cà poate 
să-și pretindă lui, în primul rind, mai mult. 
Numai că e tare bolnav si ştie că nu i-a mai 
rămas prea mult timp. indulgent cu ceilalți, 
nu-şi poate ierta timpul irosit şi trăiește fre- 
netic, atent, fara să-și numere zilele, fără in- 
ventarieri sentimentale sau retr: i voluptu- 
os-tragice din calea altora Viaţa inseamnă, in 
înțelegerea eroului propus de noi. o luptă 
perpetuă cu oboseala și lasitatea, cu orgoliul 
fără măsură și invidia. cu limitele ce ni le im- 
punem, uneori, noi înșine și bravada fără 
acoperire in fapte. Trâind plenar. doar apa- 
rent retras, meșterul tipograf simte nevoia 
oamenilor pentru preaplinul omeniei din el, 
ce se cere dăruit sau măcar mărturisit. Acţio- 
nează in virtutea idealului său comunist, ca- 
re-i animă, considerindu-se o părticică a unei 
entități pe care o vrea si o bánuie perfecti- 
bilă. 


Andrei BLAIER 


viaţă interpretat de Colea Răutu, sau șoferul 
de taxi, , hitru, cu inima ca o piine 


tori de excepție (Vasile Pârău — primul se- 
cretar al localității, Aura Simina Anusca, Emil 
Butnaru. Marcela Ursache, Rodica Dominte, 
lon Catrinar ș.a., toti alcătuind aici o familie, 


Unde am cunoscut-o pe primăr 


e. să scriu despre personajul Maria So- 
rescu, din Orașul văzut de sus, femeia-primar 
dintr-un oras de pe Dunăre — personaj 

care l-am gindit şi realizat împreună cu Du- 
mitru Solomon, Lucian Bratu și — evident — 
Margareta Pogonat? Un articol pe această 
temă mă descumpáneste, mai bine s-o virăm 
pe sepia, adică pe amintiri. Să mă intorc in 
urmă cu decenii cind, pustan de 10 ani, elev 
într-a patra într-un oraș din mijlocul Dobro- 
gei, eram fiul primarului — asa mi se spunea, 
„iul primarului“. Era prin 1945-46 cind tata, 
constructor de vapoare la Şantierul Naval 
Constanţa, a fost numit primar în orașul din 
mijlocul Dobrogei, primul primar al clasei 
muncitoare, cum se spunea la mitinguri. El 
trebuia să rezolve toate problemele urbei, de 
la calitatea apei care se căra în primii ani 
după război cu sacaua, la iluminatul și incal- 
zitul caselor. si de la raţia zilnică de piine si 
mâlai, la starea sanitară a noilor născuţi. 
Clasa muncitoare cucerea treptat puterea po- 


Pe Cimotean, copilu! singuratic din Oraşul 
văzut de sus, i-am văzut incă de atunci, in 
gara orașului, cáutind cu ochii lui de viezure 
un părinte, nişte părinţi, un suflet care să-l 
ocrotească si să-i întindă o coajă de piine. 
Comisia de femei a oraşului l-a infiat, i s-au 
găsit şi nişte părinţi, după ani şi ani a ajuns 
inginer, conducător de fabrică în orașul care 
l-a adoptat. Acest om, toată viața sa, va vota 
probabil fără să stea muit pe ginduri, pentru 
o femeie primar, pentru o Maria Sorescu. 
Cine crede că un primar din ziua de azi 
n-are probleme, se înşală. Administraţia este 
o ştiinţă şi o artă la care femeile se pricep la 
de bine ca și bărbaţii şi sint unele pro- 
la care femeile se pricep infinit mai 
bine deci bărbații — de n-ar fi decit faptul cå 
ele sint mame, mamele noastre ale tuturor. E 
foarte bine, zic eu, că într-o drumeţie prin 
țară, intr-o localitate de munte cu multe case 
de sănătate, am intilnit o femeie primar, ca- ` 
dru didactic la bază, care, într-o școală, in 


Fi. acesti .episodici" care devin centrul interesului 


nostru omenesc si 
alături de 


litică in stat, lupta de clasă era o noțiune fier- 
binte, incandescentà, fiindcă in gara orașului 
sute de moldoveni așteptau o traistă de mălai 
iar speculantii mișunau pina şi pe treptele bi- 
sericilor. Primarul dormea trei ore pe noapte, 


artistic 
eroul Sioi 


Caragiu. Colea Răutu 


(Toma 
1 rior. Radu Beligan) 


pany ei timp liber ce credeți că fácea? 
r-o clasă de fete, instalată la catedră, in- 
vâţa elevele să croșeteze, fiindcă, din pácate, 
această indeletnicire străveche nu este 
„prinsă“ in nicio programă analitică. Medicii 


Doriţi adresa exactă a prin 


din filmul 


„Orasul vâzul de 


ya stau la dispozitie! 


2288 
d 
TE 
$8! 


forme aibe, 


4 


$78 
r] 


P 


TIT 
E 
şi 


mps 


sil in Tm 
en ri l nu j 
ifii [i f F TTE i i ini DT Iu pare 
tihi liist pront și spans | nidi 
TA | hit Mir ITA 
ib ppt i aa lu etil Ai sui 
fr hi il =) at tii afl 
d if li E pm nisl ji ille 
uen —mm TET 
ilt gris üt : îi iati Hiki: 
ERIRE IE iu a m uis iji 
H il Hil Iit ; : UR 
li iuo RI sb 
d nd B 

mu m | i n i i; ji T E Ef: 
: S pi nubi HHEH prit 
P HAH il Hid AE! pm ij ji tul ih i 
Might m un vi dn hli stati ii, 

JB 2233 H Ee HURU ERIT 

up ii i il ta Iti i i ju mu Dus "i ji 
ii pl uhi m" li iil TIS "TT dinini ti | 
il dn i mni jul Tul hi i ilie apapa Jm 
din iai Si eti Uh Ieri qur qt ipd 
Juill i 3 pt itt Ar jt Haji În i ij iilius iudi ii THR igi! 
: ii i bg HHF i sui HM SHE MIT 2$ HERE i il F h i 3 i zt | 
TATHAIR iuli n iii i Lii TE Jm il 
f au THEY dt itis hh DNUS i li i 
EERTE HEH | ii 


FOL sedes pa spui 30 inn iiti i HM i 
TH E Met alt 
je ilie H < Went aii mi iiti saili ii | 
ui i ps Pj ich si o i n E MT T ji dran sa afi i LH spilli 
ju ll i E ili ipn II uta i DEM i Thi ilh i 
ij ij i vi i cititi Fit attuli Mita — 
pilule m miih iu iit 
i AA 
MA A 
i i a jn ig 
Eininn isp : 
HHE TE TT 
| dri i ahi MB 
"E E 
HESS 
TETTE d 
puppapas [| spi : 
AAA ? EE bte iilii Pitti i 
nu 1 in E moss i 
ii ji HER | IEH REH EPE LE EE FEFE H i 
i i UR n Dr 
5 jul P iiir uit ij m : ossi: | initial 
Hur Hi iis 


in premierá 


S ou noului inamic public creat de 
fantezia satiricá a lui Titus Popovici si Geo 
Saizescu se ascunde sub anagrama din ge- 
neric: N.M. Siseanu. Decodat: Nemesis. Zeița 
răzbunării. Pe cine se răzbună malefica zei- 

-administrator a blocului din str. Labirintu- 
ui? Pe oricine stá in calea patimii sale de a 
umili, de a înlătura prin orice mijloace pe „in- 
comozi”, de vreme ce și el, N.M.S.-ul a tost 
înlăturat, ca persoană publică, de o societate 
ce nu mai tolerează ia, impostura. 
delatiunea, santajul. Un hohot satiric imens, 
in clasica traditie — pástrind pr iile — a 
"ui Aristotan sau Gogol, Jarry ori Swift, inso- 
Qeste acest buchet de vicii cu care omenirea 
se războiește, în fel si chip, aplicind sanctiu- 
nea juridicá, dar si profilaxia moral-artistica 
În cazul de faţă, farsa e ridicată cu har si 
profesionalitate la puterea ei distractiv-edu- 
caţională majoră, de pana „number one" a 
scenaristicii noastre, susținută de apetitul co- 
mic pantagruelic al regizorului, trecind cu 
brio prin toată gama risului cu adresă: ironia 
blindá, zimbetul îngăduitor, săgeata bine 
acuţită, hohotul gros, sarcastic. Demolator de 
mituri. De beteșuguri morale, de imbátàri cu 
apă rece. 

latà4 din nou alături, după succesul dura- 


bil cu Secretul iui Bachus, Titus Popovici si 
Geo Saizescu, demontind cu vervà, culoare, 
etect satiric, psihologia — deloc simplă — a 
unei „piese de muzeu”. „Piesă“ ce nu se mul- 
țumește să rămină spre „contemplare“ în vi- 
tro și circulă pe străzile modernei metropole 
producind, uneori, gue ambuteiaje. imbina- 
rea, în cadrul aceluiași personaj, intre vetust, 
fr e, mentalitate — reală ori simulatà 
„ $i mijloace mai moderne de pre- 
siune, șantaj, escrocarea credulităţii, apropie 
cumva cele două cazuri comico-dramatice de 
alienare morală: anteriorul Bachus și proas- 
pàátul Nemesis. Mai surprinzător. lup îmbrăcat 
în biană de oaie, primul, mai fátis agresiv, al 
doilea — ambele portete cancatunzate, era- 
gerate, îngroșate, sing spre final şarja. gro- 
tescul, hiperbola. Cel care conduce cu inge- 
niozitate jocul de smulgere a mástilor, e 
astădată o „ea“ — lucru rar în scenariile lui 
Titus Popovici — iscusita avocată, soția ga: 
zetaruiui bátáios căruia în... Bachus i se atri- 
buise rolul detectivisto-justițiar. Cu perspica- 
citate şi subtilitate specific feminine (sic!) ju- 
rista va furniza tribunalului dovezile acuza- 
toare, iar ziaristului combativ de la „Atitudi- 
nea” — o generoasă documentare pe viu. din 
care el, ,Balaurul", va scoate cel mai senza- 
fional reportaj-anchetá din strálucita sa ca- 
rieră. În această direcţie, citeva săgeți bine 
— un joc duplicitar, cu echi- 
voc, elegant devoalat, vervă a replicii, a situa- 
tiei 'conjugale (în timp ce EI, vajnicul sustinà- 
tor — în scris — al egalității femeii cu barba- 
tul, redactează articolul teoretic, Ea, apárá- 
toarea, in facto, a nobilului principiu. ca de 
una singură mobile, ai rapid şi cu 
gust noua locuință, pregătește festinul pentru 
oaspet! si baia caldă pentru prea ostenitul, 
prea iubitul soț-model... Un duo simpatic, 
spiritual, conturat cu iod $i auto-ironie 
(admirabile scenele de gelozie ale Bicái) si 
farmec, mult farmec, datorat desigur si inter- 
pretilor Carmen Galin — Emil Hossu. Un cu- 
plu ce imprimá comediei cu accente 
mare, ca orice comedie care se pli rdg 
tonalitate liric-optimistă. Fermecătorii — de 
loc inocenți — .pozitivii" (în sfirgit nişte pozi- 
tivi reușiți, aga cum îi visează comediile noas- 


Secretul lui Nemesis 


tre, dar care ajung toarte rar să-i și intruchi- 
peze in personaje vii, inteli e, cu iniția- 
tivă) asigură satirei mult rivnitul echilibru de 
forțe. O măsură justă a lucrurilor (.corespun- 
zátoare" ar sublinia dogmaticul ésé). dar 
o măsură nu farmaceutic stabilită (cili pioni 
negri atiția albi, ca la inceputul partidei, ci o 
armonie normală, ca-n viață. Balanţă justi- 
tiara dreaptă, chiar atunci cind căderea más- 
tior intirzie, dar iminenfa ei se presimte, de- 
vine certitudine. 

Cită inventivitate maletică. distructiva de-o 
parte, atita reacție inventiv-constructiva, 
demistiiicatoare, de cealaltă, gasindu-și ar- 
mele de apărare si contraofensivà uneori in 
chiar tactica adversarului. Cred că aici sta 
secretul noii- reuşite: a genului satiric — gen 
atit de dificil de impacat in i gina tonalități: 
optime. Dar nu complezent-linistitoare ci 
realist-optim-iste. Oricit de periid, prolific 
imaginat in final raul, el poate h dibuit si ani- 
hilat. Pentru cà existà intotdeauna un cálci: 
a! lui Ahile, o vulnerabilă „cutie a speranței“ 
devenită, in cele din urmă, corp delict al cri- 


igăre de zăpadă se precipită, spre 

situații de un comic burlesc-grotesc, 
culminind cu scena urmăririi tip Keystone a 
.binefácátorului"-escroc si a răzbunarii victi- 


Procesomanul si 
douá 
demontate de 


„piese de 


Gheorghe 


Talentul, 
dar si inteligența 


z 


Balaurul, ziaristul din tn iui Bachus. 
Emil Hossu î preia din mers si il duce mai 
departe cu haz, cu aplomb si, firește. cu suc- 
ces. Surpriza e alături. Surpriza este „ea 
Bica, sotia Balaurului" — balaură si ea cind 
se află în exercitiul functiunii, adica, pledind 
la bara procese grele pe care ie cisbga cu 
zimbetul pe buze si lacrima în ochi. Structura 
Wet em miere rr crie dulce, femi- 
aprigă, dezarmată, Bica evoluează ga 

fios dinspre datele biografice inițiale — 
cată serioasă, soție drăgăstoasă, bee 
cioasă, dar și năbâdăioasă, — spre conturul 
unui Sherlock Holmes în fuste, combinat cu 
o Mata Hari și sfirseste, în chip de justifiar, 
învingător ca orice justițiar care se respectă. 
Mina de fier in mànusà de catifea, Carmen 
Galin își conduce personajul acolo unde do- 
rește scenariul, dar cum vrea ea. Adică, în le- 
ea n iN prin MP er poante) Piasată 
intr-o distribuție de mari comici ai ecranului 
antrenați cu poftá în jocul de-a „care pe 
care" actrița nu-și pierde nici capul, nici sti- 
lui. Ea se lansează pe terenul comediei hotă- 
rită să se bată și să ciștige cu armele proprii: 
vibrația interioară. intensitatea expresiei, 
freamătul _neliniștitor al privirii, zimbetele 
nostime de Gavroche alunecate brusc în = 

zolári adulte, trecerile neobosite, i 
bile de la exuberantà la incordare, de la Ani 
sumflare mimată la tristețea adevărată, cal- 
dură, multă multă căldura si, nu în ultimul 


suportera: 
muzeu” 
Dinică 
şi Ileana Stana lonescu 


melor — adevărata Nemesis cu zeci de ca- 
pete, care de care mai bizare. O portretistica 
şarjată dă Secretului... dimensiunea une: 
farse enorme. Hipertrofia gestului comic 
poate soca in aceste momente (vezi parodia 
„iniţierii“ noii vestale in mistica medităţiei si a 
extazului colectiv), yala daca se inscrie in 
convenția genului. O lume pestriță-pestriță 
întreține aura acestui guru de cartier: carto- 
fori inráifi, (antologică secvența pokerului 
realizată de Gheorahe Dinică. Dumitru Rucà- 
reanu, Sebastian Papaiani, Mihai Ciucă); fe- 
mei complexate — o fanatica (Ileana Stana 
lonescu) suporteră a campionului proceso- 
man, martoră din oficiu (si adorate) la toate 


cele 16 acțiuni pe rol ale intransigentului Né- 


mese, acțiuni intentate locatarilor pentru el 
incomozi: — un bisnitar, (Jean Constantin) 
ce vrea sá-si lase nevasta pentru ca nu mai 
corespunde pretenţulor lui... onomastice si in 
loc să pună numele fiicei lor Giovanna... Co- 
colos ea vrea banalul loana! — o mamă, dez- 
nădâjduită, (Rodica Popescu—Bitánescu). 
gata să accepte orice compromis; un sclav 


greci al „marelui stàpin" visind eliberarea . 


de complexe prin zbor; un arierat căruia 
N.M.S--ii promite, in schimbul unei sume bu- 
nicele. dobindirea înțelepciunii etc. elc. Por 
tret colectiv care, lucrat cu mai multă ma- 


„Un. cuplu încîntător— eficient 
de „balauri“ . 
Carmen Galin 
şi Emil Hossu 


rind. farmecul folosite. toate, intr-o cascada 
de nuanţe de sub care ei se ri 
dicà intotdeauna adevárate, vii $i naturale 


şi cintărit „la singe" 
nu cumva să se transforme in Nares: 
Toate calităţile, incepind cu farmecul per- 


câtoare, în relaţia cu „balaurul“ ei, insidios 
fermecătoare in relația cu Nemese, dezar- 
mant fermecătoare în momentele de descum- 
pânire, actrița nu scapă niciodată háfurile, 
nu-şi: lasă nici-o clipă personajul să uite de 
sine, să bată cimpii sau cimpiile comicului de 
dragul comicului. Nu cade, mai ales, nu cade 
nici o d, în capcana farmecului pur Si 
simplu. Cind o asemenea primejdie apare la 
orizontul personajului ei, o sclipire de ironie. 
o luminiţă complice în ochii de culoarea alu 
nei, avertizează discret: „Atenţie! Nu-i de-a 
devăratelea! Atenţie. Farmecul ăsta nu-i a: 
meu!'E al ei! Al Bichi! Atenţie, eu nu sint eu. 
eu sint Bica!" Ea este, din crestet pihă in 
Jàlpi, Bica. lar pe această Bica actrița o sfi- 

neincetat cu un: „sus! sus! sus! 
frate cu cel al personajului ei „doborit”, la un 
moment dat, in fata perspectivei unor musa- 
firi nedoriți. Sus! Sus! Sus! pare să-și fi soptit 
tot timpul actrița făcută pentru roluri de mare 
tensiune dramatică și pusă în stare de a face 
comedie — nu lără să știe! dimpotrivă, ştiind, 
şi cunoscind la fel de bine avantajele ca si 
pericolele genului. Sus. Acolo a si reușit să-și 
vidice Carmen Galin personajul. Sus, adică la 
o crealie suprinzátoare care miroase ademe 
nitor a victorie. O victorie de luat în seamă și 
de ținut minte, CU atit mai mult cu cit, a do- 
bindit-o „jucind in e". Cui datorează 
ea această victorie? Talentului, firește talen- 
tului. Dar și inteligenței. 


Eva SiRBU 


sură, ar fi avut, cred, un efect satiric și mai 
inalt. Acolo unde intervine echilibrul artistic 
— şi evident farmecul unor interpreţi — apar 
portrete admirabile: un sectorist simpatic şi 
isteţ, în versiunea plină de haz a lui Mihai 
Malaimare (dialogul lui cu statuia e un gag 
de zile mari); o frumoasă presupusă Mesa- 
lină, ce se autoridiculizează cu graţie și umor 
(Cezara Dafinescu), o mamă ultragiatà gà- 
sind forța unei razbunări în notă comică 
(Stela Popescu); un gazetar depășit, vehicu- 
lind teorii şi sabloane vechi (lon Besoiu); un 
regizor de filme plicticoase, teoretizind cu 
morgă lipsa de audiență a ,Demersurilor" 
sale de cinéma, „d'art et d'essai", foarte amu- 
zant in viziunea lui Constantin Diplan; poetul 
petrecăreț afisind rime confectionate între 
douà damigene (personaj viu colorat de in- 
terpretul Geo Saizescu). Într-un cuvint, o co- 
medie „ofertantă“ pentru toți interpreții. Si, 
evident, în primul rind, pentru capul de aliș, 
actorul de mare clasă, Gheorghe Dinică. Cu 
mijloace sobre, imbinind forța satirică şi forța 
dramatică Gheorghe Dinică reușește să cre- 
eze un diabolic obsedant, antologic atit în 
postura sa ridicolă cit si prin accentele sale 
disperat-patetice asigurate de interpret 
intr-un registru impresionant. 

Scenaristul și regizorul distribuie pe ecran. 


cu generozitate, toate culorile comicului — 

cum spuneam — de la savoarea replici: la ex- 

presivitea subtextului, aluzia de mare efect 

sau ironia onomastică (un James Giovanni 

Cocoloș, un pokerist, Fulescu, un fluctuant 

pou leronim Stincá), de la gagu! miniatural 
la situaţia bufă, enormă. 

Accente satirice reușite apar și în sceno- 
grafie (interiond cu măsti africane si pene de 
= a! voiajorului Fulescu. sau in decorul 

lori și tructe, lam şi fumigene din 
Bes ritualului inițierii), ca şi in muzica (Te- 
mistocie Popa), din care se retine motivui 
misterios-parodic insotind aparițiile lui Né- 
mésé-Dinicà (memorabil cu al sau „Da! 
Bine!" rostit in zeci de feluri, de la amenin- 
fare cinicá la resemnare timpă ori disperare). 
imaginea lui Aurei Kostrakiewicz, briantà, la 
obiect. funcțională, preferă — vădit — latura 
realist-cotidiană a spectacolului, celei ba- 
roc-lantastic-caricaturale. 

Un film așteptat cu viu interes. Dovadă, mi- 
ile de spectatori ce fac zilnic coadă in fața 
casei de bilete a cinematogiatului de pre- 
mieră, „Patria”. Dovadă: aplauzele la scenă 
deschisă, replicile de haz preluate dupa 
spectaco! si larg difuzate pe cale orală, de- 
monstrind bucuria cu care se receptează.. 
Nemesis. Si comedia contemporană, in se 
nere. Cind ea e asigurată și de o echi 
creatori talerflați si sirguincioşi, bucuri = 
pâtă aerul unei sărbători a publicului. 


Alice MÂNOIU 


Frodecpe a Casei de Sme Cinci Scenarist: Titus 


n maa esti drove irme over Imaginea: Aurel Kos-* 
'rakiüwiCI. Costume: 
Elena ForțuCu: Gheorghe page Carmen Gəlin, 


popor. 

Peisajul nu e o anexă facultativă, o insigna 
pe care poti s-o arborezi sau sá te lipsesti de 

componentă definitorie a fiinţei 
noastre. „Artistul însuși e natură — cum spu- 
nea Paul Klee — o parte din natură în spaţiul 
naturii“. Ca autori, ca artiști, sintem ceea ce 
sintem şi simțim într-un anume fet în 
con- 


tei. oricite medieri şi transfigurari ar inter- 
veni, fie că e vorba de ansamblul unor culturi 


Despre locurile 


care ne-au marcat — 


constient 


sau inconstient — 


devenirea 


sau stiluri, fie de individualitáfi... Poate fi des- 
părțită nașterea arhitecturii gotice de sugesti- 
ile vizuale aie codrilor ce acopereau centrul 
şi nord-vestul Europei? Ar mai fi pictura lui 
Gauguin ce e, fără Tahiti? Dar western-urile 
fără preerii și canioane? d 

Peisajul îl face deci „ab initio" pe om; in 
peisaj trăim, în noi trăiesc peisajele ca amin- 
tire, prin peisaj racordăm micimea și vulnera- 
bilitatea existenței noastre la majestuoasa vi- 
talitate $i nesfirșire a naturii. 

Însemnind atît de mult pentru viaţă, peisa- 
jul reprezintă si un esenţial element al limba- 
jului cinematografic. Cadrele de natură în 
care se destâșoară acțiunea filmului dau ex- 
presie, în ansamblul lor, ului și 
sentimentelor realizatorului (şi operatorului!), 
servind, în același timp, într-un moment sau 


altul, definirii diferitelor personaje şi stări su- 
fletesti. Modalităţile de care dispune cineas- 
tul în tratarea formelor și culorilor — compo- 
zitie, adincime, raporturi de lumină și umbră, 
unghiuri de privire, direcţii și ritmuri de miş- 
care etc. pot face natura să vorbească în nu- 
mele omului şi în locul lui, complectind sau 
ind exprimarea directă a eroilor. 

unei cinematografii si al țării pe 
care o reprezintă in lume, se retine și prin 
peisaj, mai mult decit ar vrea s-o creadă unii 
dintre noi. Ca să ne dàm seama de valoarea 
artistică, spectaculară, „propagandistică“ a 
peisajului (bine ales, bine filmat și, desigur, 
necesar integrat acţiunii), e suficient să in- 
versâm perspectiva, să incercăm să vedem 
filmele noastre cu o curiozitate specifică 
unor ochi de departe. 

A spune că avem o țară frumoasă, cu o bo- 
gátie si o varietate de locuri impresionante 
sau fermecătoare, cum puţine alte țări o au, 
poate suna, în anumite urechi, ca o banali- 
tate sau o convenfie. O subliniez pentru că, 
má: mult decit orice altă artă sau forma de 
comunicare. cinematogralia este facuta sa 
profite Ge acest tezaur și sa serveasca tot 
odata la propagarea lui in lume. Des: este 
Neinuuicinic aşa, incepe sa se piarda din ve- 
dere, incepe uneori să se reducă peisajul ro- 
mánesc la zona cu raza Bucuresti-Buftea: E 
ceva asemănător cu zicala cel care 
„se scumpeste la tărie, pierzind la făină“. 

Filmele noastre . au :arâtat (si trebuie să 
arate şi mai mult) că România e și Moldova și 
Muntenia $i Transilvania și Oltenia şi Dobro- 
gea și Banatul și Crișana si Bucovina și Ma? 
ramuresul și Tara Moților! Nu se poate intim- 
pla totul la București şi în împrejurimi. Sin- 
tem datori să ne gindim la întreg buchetul de 
tipologii si psihologii umane, la diversa con- 
stelatie de municipii, oraşe si sate, de la 
munte sau de la ses, de pe dealuti si vài, din 
Delta Dunàrii sau de pe Valea Jiului. 

Ca regizor, am avut ocazia să filmez, de-a 
lungul a peste 20 de ani, în toate colțurile tà- 
rii. Cunoașterea acestor locuri si oameni, 
prin raporturi atente de muncă, este poate 
cea mai certă și mai remanentă satisfacție pe 
care mi-a dat-o profesia. 

Am avut ambiția să reconstitui pina la deta- 
liu peisajul și atmosfera Bucureștilor din cea 
de-a doua jumătate a secolului trecut, pentru 
Rug și flacără, să aduc pe ecran o imagine 
autentică și demnă a satului maramureșan si 
a marilor şantiere e în Femela 
din Ursa Mare, să port „Cireșarii“ de azi in 
adincul fabuloaselor peșteri din Nordul Olte- 


în 
la O vinătoare neobișnuită, că acela avea | at-o şi în documentarul despre Nu- 
să insemne inceputul drumețiilor mele prin mai că aici surpriza avea să fie marea intil- 
țară, în căutare de oameni, datini şi obiceiuri nire cu Elena Secoșan, consultantul filmului 
Dar aga a fost nostru, personaj aproape neverosimil: etno- 
Mai intii m-a cucerit satul așezat intre dea- | sociolog de profesie si tezaur de etnografie 


sătură specifică ţăranului român: trâirea întru 
deindată ce am inceput să-i privesc, să-i as- | frumos. Frumos insemnind, deopotrivă, cin- 
cult şi să-i cunosc, m-au incintat oameni: fru- ste, hărnicie, dreptate, omenie. Frumos și 
mosi ai acelor locuri frumoase, care-mi trans- bine. Ceea ce, intr-un fel, este același lucru 
miteau ceva din frumuseţea eterna a pamin- Pot spune cà am bătut (ara, conduși şi 


s-a pus pe povestit, cum ei, oameni in toată 
firea pindesc şi momesc albinele sălbatice. | de kilometri, 


poieni și prin desis, ca sa ajunga la stuput 
cocotat undeva, 


sus. într-o scorbura de co personajul din Despre țesături şi ceva in plus, 
pac bátrin. Dar asta nu se face cu una cu | adică Elena Secosan care. afiu 
două, poate dura zile intregi de veghe, de ob- | ceva mai tirziu. cu stupoare, că „s-a născut 
servaţie și de bătut păduiea pas cu pas, pen- | odată cu secolul“. 
tru că nici ele, albinele sălbatice, nu sint Se intimplà în viaţă să trăiești momente pe 
chiar nesgtiutoare, ele apărindu-și stupul ca | care ai dori să le păstrezi intacte, vii, așa cum 
pe o cetate care se lasă greu cucerită Ascul- | s-au intimplat. Ti-ar place să te regásesti 
tindu-le vorbirea dulce, colorată si plină de pentru a te recunoaşte mai bine, pentru a te 


T" 
i 
i 
i 
E 


pentru frumos 


străvechi 


d uneli 
civilizații 


toare şi 
capteze atenția si să primească aprecierea 
“telor e 


€ 
g 
e 


db 
il 
| 


Hi 

i 
ns 
i 
ji 
ţii 


g 
1 
HE 
iji 
8 
H 
Eg 
88 


8 

H 
să 

i 
8 


g£ is 
iul 
: n 
HUH 
3 dE 

ji^ 
AAA 


LA 
hi 
ji 
i 
j 
ish 


E 
: 
: 
| 
i 


Cuvint - imagine: 
un traseu ugor? 


un studiu doct, de o aplicaţie si o seriozitate 
ce-l apropie de ţinuta unei comunicări stiinfi- 
fice. Autorul volumului constituit pe baza 
unei teze de doctorat, „revăzută, concentrata 
si adăugită”, scriitorul Dumitru Carabát, das- 
căi la I.A.T.C., e cunoscut, indeosebi, ca sce- 
narist (o fil ce se intinde pe aproape 
€ wm — de n al cuvin- 

posibilitatea unui 
— e e ram din ce in ce mai 


de Ig, cuvint 
la imagine 


propun 
pere, într-o temerară (cu atit mai lăudabilă) 
tentativă de sinteză. La noi, demersul face 


dintre ei mai greu ac- 
cesibili celor acra atei cu analizele 


complexă la Jiteraritate" la. „filmicitate” 
care capătă de 1 individual 
“şi irepetabil al fiecărui caz în parte, forma 
unui sistem omogen de b 


Cultura cineastului si cultura cinefilului 


de cinema, S.V. Asenin, sub redacţia Biroului 
de propagandă a artei 


à" prin compararea 
din textul literar cu un fragment din Pr 
regizoral — „operaţiune de deco- 
care solicită o răbdătoare 
interesat. 


palele lui descoperiri 
trate în domeniul filmului de animaţie repre- 
zintă o adevărată epocă in istoria himuka de 


grafică clasică” stia 
„Films ais Kunst" al (sic!) lui Rudolf Arnheim, 
demonstr: E 
din motivele care fac, 


gerátoarea lui recunoaștere internaţională 
(„Palme dor”, Cannes, 1957), Y" 


cu nerv prozaic, pe alocuri chiar frust, 
are și fulgurante revelații poetice de un lirism 
sublimat ce-i trădează sensibilitatea nativă. 


capitol 
pentru viitoare analize de film ni s-a părut a fi 
capitolul VI al cái. unde se incearca trans- 
si falacioasá, dar cu 


punct inițial de zbor și-a fi- 
xat copilăria, tărimul candorii, virstà cáreia îi 
datorează capacitatea de a se mira, de a ex- 
plora necunoscutul, de a rajiona. Manifestá o 

formidabilă acuitate a observaţiei, dar şi vo- 
luptatea de a cultiva insolitul, tratează lucru- 
rile ca pe obiecte insuflejite si inversează ra- 
porturile cauzale; prin metonimie și sinec- 
docă redi sare razi i spaţiile si WAWA. te- 
Perm en stàri d sentimente intr-un elan de 
autoimplicare care îi este ca- 


Propp 
Dar dacă sintem i: cá vp 
semiologicá a fapti nematogri le 
folos oricărui critic, istoric sau teoretician 
ialist, fiind la Tindul sáu, răs- 


nuanțind noțiunea de responsabilitate într-o 
profesie in care nu-ţi aparții pe de-a intregul, 
datoria să-ţi speculezi cit mai inteligent 


Vivisectia 
pe cord de artist 


noranței, 
lori, €— şi superficialitàiii le opune 
nevoia de frumos, emoția in stare pură, expli- 
cind catharsisul în cei mai „terre à terre" ter- 
meni. Pledeazà pentru obligaţia de a privi 
adevărul in KI piri Mere PONO. 
indigneazá mediocritat 


lea, 
itudinea, reaua perg 
Denuntà automatismele de gindire si simtire 
şi proclamă risul € instanță vindicativà. De 
fapt, convertește lumea înconjurătoare la jo- 
cul său, un joc grav, doar aparent inocent. 
Întăţișind deschisă o inimă de artist, adică 
aducind incă o ofrandă „celor ce vin să ii 
vadă pe actori, îi înțeleg si sint fericiți”. 


irina COROIU 


cenrea celor mai prestigioase trofee din do- 
meniul animației, Diode nad V Vcheind 
cu cele mai recente suferinți ale Omulefului 
intors dinspre mara SOMA E 
pres sari ilosofico-geografice inspre 
launtricele eforturi ale cunoașterii și desco- 
peririi de sine. 

' Unul din principalele merite ale lui Gopo, 
ca artist, — spune autorul cărții — consta în 
aceea că el a dărimat zidul care separa pro- 
blematica serioasă, științifică, de animalia ar- 
tistică, plină de umorul și farmecul fanteziei, 
vorbind cu toată convingerea, în filmele sale, 


lon Popescu Gopo: 


» Ümuletul desenat 
si lumea reală“ 


: în în 
rămin suportul pete a, al viziunii Arma pe. 
tice si filozofice asupra lumii, al atitudin 


sat acoper: 
ood ir eds CA îi poate Piti 
totul, cuvintele, dar reuşeşte ati de bine sa 


sau din nou 
Cireșarii 

în acţiune, 
Scenariul: 
Constantin 
Chiriţă 

şi Adrian 
Petringenaru. 
Regia: Adrian 
Petringenaru. 
Cu Răzvan Baciu 
Alina Dumitrescu 


animat din filmele artistice de lung metraj ale 
lui Gopo, descoperite nu numai în acele 
pelicule in care animația este prezentă ca 
atare. ci şi în filme ca: S-a furat o bombă 
sau Pagi spre lună, in care se dezvona Gow 
unele teme € abordate anterior în fimele lui de 
desen animat. 


a 


. Parte din fama asta vine si din ne- 


ea de a lingusi. Nu ştiu să fac fru- 


i fata regizorilor, nici in fata publi- 
i. Nu am temperament de subaltern. Pot 


i în 


mm TH 


iet 


a 


! 


3 


ji 
dE 


TIT 


3 


compromisuri. Trebuie să ajung la această 
înțelepciune. Sau tărie de caracter... 


di 


iți 


i il: 


Li 


mă amețește. Ştiu 
nă că oamenii vin, 


Înseami 


nu ştiu. Pentru mine succe- 
våd, le place si peste o zi au uitat. Cu desa- 


— in general... 


sul nu înseamnă nimic. Nu 
uită. Totul se uită. Succesul nu creează deci 


nişte satisfacţii interioare, personale si ele de 
cà nici insuccesul nu are vreun fel de urmári. 
Se vede clar, de ia distanţă. cu ochiul liber 

la urmă. nu se poate să nu se vadă, dar in 
„Continuare ti se dă șansa să-ți afirmi o des- 


moment. Dar nu e grav. Mai grav mi se pare 
esti timpit. Ai insistat atit de mult încă, pina 


virşire. Asta e succesul. Si Shakespeare se 


că acum este, $i pe urmă nu mai este. Ce in- 


seamnă. succesul? 


I: E 


ia 


3 


t LLL E toata i V 


ras 
o 
a 
ne 
e 
Dd 
"m 
QD 
ded 
D 
e 
£n 
eo 
= 
pd 
Cmm 
e 
e 
© 


Er 


sa 


HERR 


mlm rare ape 


toti Morometii in unul care es- 


ii tili į 


| i 
THETH n 


henhi 


d 


2532 


bd 


Ht 


lind 


E 
86$ 


ip. 


KIZA 


ERTI 


iip ji 


iti 


Hi 


i 


E 


~ 


ih 


E 
EE 
a 
ua 


T 


ji pilik 


n 


NE Rir 


"i 


HEUS r1 


WA 
il 


i sil 


333 


ii i 


Hu 


g$8533 


AE 


F i 


sii 


T 
inu 


ipii 
ză 


TE 


LEE 


HII 


in 


Due 


TT 


HI 


HR 


3i Ait 
Avi iiti 

sits TUI 
hin 


li 


bii 

n dit 
t 

THE b 

ith up 
p 
mu dir 


3 


$5: 


ji 
i 


TH 


gi Bad 
JG 


ME 


z0 


di 


$ ' 


53 
FHER 


teza 


miditate Un fel de platoșă. scutul meu de 
aparare. lar emotiv sint! Cum să nu fiu?! Alt- 


sigur că ME mea este reacţia la ti- 


ii 


" 


i 


i 


minteri, cum mi-aş face meseria? Doar emo- 


$ 


o$8 


aramea ma salveaza! 
mi-a 


= 


8 


ideea: tot ce am făcut e bun! Poarta 


arca tabricii, deci e bun! Ei, 


a 


HH 
hitii 


S2335 
IUE 


hdi 


ull 


nu tot ce 
marca fabricii e $i bun. Eu știu asta. 


ve 


i 


E 


in 
ii 
But 


ih 


EEE LI 


c 


at 


8318 


| 
i 


i 


292 


PH 


‘3 
i 


d 
i 


"hii 


ln: să 


ii H 


TRET 
lite 


3. 
1.153 


HH 
dore liliis 


232855 
int "um 


TET 
tibl 
3 


sg 


ili : ya 


'Ja jm 


i 
TE T "st 


HL 
i.p 
ipa | 


TEM 


HH 


i 


L% 


fiis ru 


a 


Ginecronică 
sentimentală 


I 
į 
inecronic&: Cuvint compus din Ciné (do 

la cinema) si cronicá (consemnare, letopiset). 
“Cu alte cuvinte, cronica in imagini. Ce .con- 
semnează“ fotogramele?! Oameni, eveni- 
mente, - nd inedite, portrete sentimentale. 


Un pere cei a studioului de filme do- 
Cumentare „Alexandru Sahia" se numește 
chiar așa: Cinecronica. Un serviciu special a 
cărui ocupaţie este aceea de a nu pierde nici 
un eveniment irepetabil, nici o manifestare 
inedită și de a aduna, ca într-un jurnal, me 
moriile filmate. 


yawa de cinecronica: : Inaugurarea unu i 
Buftea. Obiectul 


lecor exterior in Studioul 
^ „Bucureștiul de altădată. Data filmării: 
martie 1986. Locul filmării: Fostul teren viran 
de lingă anisedio: Buftea. 

Flash-back, à adică amintire, m 
toarcere in wa; pd: care apare un personaj 
fară de care nici nu se încumeta nimeni să 
construiască. un decor). Pe un cimp. Bue: 
apare cu pálária-i cu „boruri targi Marin 
oroae. Cine este el? Director de film. (Cine. 
nu a auzit de Marin n Gheoroae inseamná ca 
s-a născut abia după 1 recede toat» 

părţile și mormáie: Eu se poate! P.G. 
| Tadica un plan. gena. core larg). Pe ace 


Ada 
chip obrazului 


pa fei de veche ca si wi arta machia- 
. jului e din n do Dep meiul, şi-l caracteri- 
zează, ipostazele chipului “omenesc fiind me 
reu aie de la sacru la profan fiind nifica 
distanță (unii cred că distanța este iluzorie) 
dar nu asta-i probi 
problema, machiajul fiind al filmului ca si a 
torul, ca beer i ri casi decorul 


petrece povestea, şi pină 
b figurant transmitindu-se | instantaneu in- 


barea cum aràt?, trei riduri vizibile deve- 


nind un calvar, ca să nu mai vorbim de ,cate- 
goria estetică“ Parmen auriu folosită pe cori- 
doarele studioului atunci cind se „ivește o 
divă de excepție sau vreunul numai shi, 
, iată un bărbat deștept! Ochi a 
Y - 3 sc IL i en d 
ai n atilia ani 
— M 


„Sergiu Nicolaescu, ca acto 
- cu care Roji a colaborat la aproape toate fil- 
mele, nu numai la machiaj, dar şi la marele 
capitol al bárbilor, gaura mustàlilor si rā- 
nilor. de topor, lance, halebardà, pistol, schije 
de obuz, cnut, retevei, mese si scaune, folo- 


ema, adică tocmai asta-i 


rd 5 a d NL 


Wa , Beli fima oste o povesie cu dichist in r 


na togam Pd. 
Mama 
Paná si Strom 

- 5 tei din Buftea. Hop pomenese de 2 
; Plesoianu, o spun din tot , pentru cà 
pex buflean: vorbesc despre un om cum rar se intilnesc și 
ucure stiul despre un profesionist cum i există. Să 
anilor "30 întrebi ce sint fotogramele? În cetatea de 

(cu Valentin scaun a filmului românesc, este un fel de se- — — 

S C MEE ui i. crilegiu. Dacă nu ştii acest nupolisáte — 
Uritescu turis Nica. (C HI cunos e Ni Ei trompe 


si Marcel 


hire 
M 
un 


ntaculate. 
je derulatoare € Femei linistite, meticu- + = 

calme, cu miini a. căror D egt e > AA 
Lr: rmărit, Mop cu AAT: be de 


Halate albe. Mese 


nescu s 
n ceva fără de care imaginea de fim 
Pico au, se eoms de c 


50 de ded oe ] - EC x3 z ma in mia = 
pi pe nr În does: vea Mes -— jela P. u tine fimul: nile ei. 
marina lui nu se luaseră — á—— x x " rd. toatà Buftea doarme, Gabriela 


ir voci din. off, adica 
pleta am- 


oameni minunati 
despre 

care spectatorul 

stie foarte putin 


MN EE uda. o pe È 
poste invidia si un calculator din vltima. a M 
eed O atenţie distributivà pe care numai — 
poate dezvolta. — ' 


Y Er 3 


"pătrund per- 
. Par a veni in preum- 


caracteristic?! Talentul şi m de 
Mogoșoaiei, pină 


fim. Clor? (adică chart. Mu poartă carte de Pr [ ografică. Despre . . 
vizită. Are în buzunarul de la vestă citeva fo- | toli acei ce stau aliniaţi în spatele ecranului, ` 
tograme cu care se prezintá. Cineva din figu- e icul 4 4 


S 
4 
5 


dioul ,Sahia" se agită o grămadă de lume, las | Cine stie ce $i cit inseamnă o fot = 
care este greutatea ei absolută în arul pori j 
in ci. are permis de liberă intrare in Studiou- — — 


„n-am spus eu Se peri nu cunoaște pe Stromex inse: nua | 
ullarea ires studiou E Buftea. Ene n eri auzit de pov erg Buftea) in cor cu nea 
re ore Pană (si cine nu a auzit de nea Pană, in- i 


seamnă că a tit chiar degeaba in Buftea): 


` 


t€ wom 2 


poi încă vreo 50 de. fime: j H 


Rozalia Barta s-a născut la Ch. la  poaleie apoi a Lai pr ie d 
prin penelurile, "arduriie $i virfurile degetelor 1 


Feleacului. La numai 6 ani visa să ajungă ac- 
mta, la 14 cinta si dansa scenele caselor 


ansa pe. i E , sale trecind Spate rai dela Maria. 

de cultură, la 17 era. tesàtoare la fabrica „He- Sá sculptezi Filotti, lon lancovescu, Radu Beligan, ion — 
stache caracterul direct Pott, Mea Tene: Naa "Gaorges. 

Antoniu şi Niki. y Pacepa dat nota 10 la Marchali, Pierre Brice, Helmuth Lange si inca à 


examenele de la IATC, ya fel ca — 
alunen 1a şi 


pe faţa 
personajului 


in A 
sa jina oglinda si sa puncteze 

cite un mic amănunt, machiorul lui € 

neavind decit misiunea de a turna diverse li- 

cori in pahare... Cel mai asemănător Miha — 

Viteazul cu stampele de epocă a fost... Sergiu Í 

Nicolaescu, „dar acesta a "— la roi in d 

fata marelui grai Pellea a gt, B 

Rozalia Barta: -. 2 
ce imi place — fiindcă qe ul avere 
prin lumină şi lumina modei ta 


"Cu.  Arachelian si Bordenav, maeștri parizieni 
ai grimei, cu somitățile de la '"Moshim. cu stu- 
dile americane privind machiajul Pancake și 
Panatick și-a completat talentui nativ, colabo- 
rind, în praese nq cu ori de ima- 
gine, cu pictorii iro at si de costume, cu 

acid şi marii actori. Ca machieur sef a 
in Doi vecini (regie Geo Seiten. 


tci po iscusit decit. 
v Jean Romaniţă de la Teatrul Naţional. 


O artistă a machiajului 
(cu Birlic la Două /ozur:. cu 


a contribuit la viaţa 
(Amza Pellea. Ioana 
in Miha! Viteazul 


Şi ea, machieuza, 
acestor pefsonaje de epope 
Sergiu Nicolaescu 


site de. protagonisti în bătăliile din cartea de”. 


istorie. 


= - 


Foto: Victor STROE 


Antrenament hipic estival, Buftea '87 


A (N 2 H 1 1 j 
Er e. (Mariana Buruiană si loan Albu) 


acum 10 ani... 


— i anen Yr — | — Astkai den. file) undeva, pe o şosea in 
e atara Bucureștiului. Film de Circulaţie rutieră, 
rin 1973, Sobi Ceh si Tudor Stavru intra- poe e ast d : 
d lo -A op Cue c e ve ; fi s - | preuná cu citiva băieţi am pus mina pe tirna- 
* hotelul „Astoria“ din Arad. Pe atunci, ieseam | in te relati la felul incase — —— —— — ' : | : prid ^p pre - 
din adolescență si má angajasem de curind | Hemingway intelegea je să 3 
. ca recuziter. Aveam la activ doi ani de box. | bărbat. Voia mult să eg an . trebuie să spargem eq pentru » era o 
În urma unei scene foarte dure cu niște | și se dacă ta! ! ppt Me are si, la impact. ar fi putut - 
. luptători din localitate, Tudor Stavru m-a in- J 1 .fupe. parerile och ot -- ie ca 
Hr oy symptom n Daud e fesiv numai din necesitate pedago mel o0 IA Ladies Sonde Me "gi ca oi diferenta de nivel. ps one o" Š 
d eae eee e dar a trebuit sà e. Părea că nu poate E Dap oli rese t laco A MSS ` | crează rem intre carosabil si trotuar nu 5 


„este decit de 10 cm. - 


"plec din cinema, Tot în urma unei intimplàri. 
i rs 3 Sobi Ceh si Tudor Stavru, existau ci- Discut cu o operatorul si consultantul de la. 
“| miliţie, cu toţi PME şi mă "n furat de päre- 


șia domii moartea. Inaija EUM h ` 
- dn EM creerea bi în acţiune. Îl ad- | la un fapt de va. JC ; 4 zw 7 . 1 rne lor. 
i mira pe Sobi pentru cascadele sale pe magini mase într-un fel numai de câtre îi siu Bam — 5— Mte Hr S rn a tet T 


metodic. Sobi spunea că Stavru are | său j nstituie pentru Ye un ideal la începutul meseriei si mà jineam 

un j mai mare, că este mai sigur în situa- un af cán de po Cul die de 4— zile, cind am plecat Ade 3 ^s "i —— A $ 
mid. Sobi, care este un om curajos pină | la care "Der ta e: pum la i i aa îm E | Sar ura. t un soc pe SI 

2 are mai mult curaj, inseamnă cà ea a fundi a bá lui: cind nt foare an : mu E A à F 
; sii în calitatea curajului dui Sam un i J 1 - ai ina 4 t E 
ceva care musca din ira 


de e a universului înconjurător: 


.. Avea un fe! de dubiură ap or care tră- acest izvor din care pornesc frumosul şi fer: t Ce ascunde 
= deazà o stare felină a „caracterului. Violenţa „cirea poartă, pentru mine, marca Tudor Sta- 
. sa era defensivă, reprimată. Totui era strunit vru. Lumea se organizează si se va organiza O secv entá 
QU. n el prin voinţă. Era întotdeauna egal cu el în jurul meu pe model udor Stavru. 
i Era brunet, inalt, de 1,77, făcuse ca- Tudor Stavru era un om de caracter. Al; care arată cae $ 
, nota . Mișcările lui aveau o geometrie anume. om de caracter înseamnă a acționa previzibil, E: | mea 1 
- Mereu aceeași. Pasii săi erau ingrozitor de in situaţii imprevizibile Modul in care a murit cum se răstoarnă || Desfac cen è 
. egali si, chiar dacă fugea, distanța dintre cal- Tudor Stavru in 1977 ad exact despre "AS spre pă 
.*càturi nu se schimba. fti dădea un sentiment calitatea caracterului său. o masi nă? {ro 
de epa way de impersonalitate E şi 
A trebuia să tacă ceva, „nu se dădea ni- pues 
: x SEO | tea ; 


. 


*z 


| — mda sa pictez in relief, pe fata omului. 
| deci să sculptez caracterul personajului, da- 
E E “fundamentale. Nu-i deloc simplu. 


denţiază pina şi poru ain pelea coa 2. 
fina... Pu. o confuzie i 


a îi 


artă există de mii de ani și. uneori. apărut, 
mpla asemánare fizică nu are nici o impor- tras maşina 3 
Li picos Cind realizezi caracterul şi asemânarea culă. și 
fizică într-un singur tot și mai știi și ce e foarte mari 


H3 
S 
85; 
den 
PA. 
2g 
asi 
g 
a 
8 


R capăt, timpul, 

3 p AE chimice ale Balala, de culo | tiva factori de care (arm ținut cont. i băieților * 

= rile decorului, de — de unghiurile de Bunul gust se „normează aproximativ. O linie M bindu-mă „cum n . Eu tac și di ist azi H 2 3 5 
. lumină.. E nevoie de intuiție, de talent, dar | de creion nu avantajează toţi ochii, iar canti- B cap. cam LJ - - ] x ) i 
- înainte de toate trebuie să ştii ce vor regizo- | tatea de fard de pe obraz nui direct propor: veste cu indoialá dupá care e s ? 


rul şi operatorul sef de imagine, — tionalà cu frumus Nu există « rii, M schimbăm seile. Surprins, mà 
) . decorului și pictorii de costume, samu și de n-ar i schimbul, reci run .. | torist i I : 
| . ca artisti si să încerci să fii în gindu lor, in it pe chiajul discret e preferabil - ' să ali. eu | de : i prir i & 
"visul lor. Grima și peruca de teatru sint ceea nul l'treg tub moi ore Pe pier arată it etate ale | i în A u 
. ce sint, la film însă totul trebuie înmulţit cu o | - in T5 minute, pentru o împrejurare oa- | 


l . sută — má refer la dificultăţi — fiindcă ocină 
x apara- | mai de elect dec o à de trei 
| 1 (M4 de fimat vede enonm, un prim-plan evi- re în specialist" Ri A 
| creştet o Primă imensă din buc 

şi ps 2 


Rozalia Barta 
lon Dichiseanu la Miha: Viteuzul) 


i nosne. mii de rețete și-ar vrea să-și impăi 
. geascá experiența profesională într-o 
sau in cadrul unor, „cursuri pent 1 
 casele de cultură. În 1982 a bca pira 
itura) ne NA, e 
Ter ser 


prt toate erati o pe cer fecere pios iesă. gi 
iei in 
r^ es rg aie ei ca si ea, ia fel de a doua zi sau zwo ped zilele 

ni povestește apoi la 


marii 


— 


Al doilea párinte 
al „Nopţii | 
furtunoase“ 


|. spatele acestei seninătăţi continua sa 
gindească film, Maestrul! Domnia Sa ne in 
vatá: „Să nu rideţi prea tare; asta face ri- 
duri..." Si are dreptate. Fata Maestrului la 86 
de ani este neridată. 

Prezenţa sa in filmul românesc a fost de 
bun augur pentru evoluţia şi impunerea aces- 
tui gen :de creaţie la noi in țară si peste ho- 
tare. Atunci cind vorbeste de profesie o 
leagá, in mod firesc, de har, de vocatie, de 
talent, de profesionalism. Arta i se pare des- 
chisá numai pentru cei care au ceva de co- 
municat. 

Rigoarea artistică si disciplina sint — zice 
— două componente esenţiale ale muncii re- 
gizorale. A reușit să rămină vertical în viaţă si 
in creaţie. Nu se nsideră un pensionar: 
continuă să lucreze. Imi vorbește de un sce- 
nariu după D.D. Pătrășcanu și, mai ales, de 
altul inspirat din viaţa lui Leonard — prinţui 
operetei românești. 

Citatele din scenariu sint strălucit interpre- 
tate de regizorul-actor. — „Ştii că am făcut și 
poezii?'. Şi versurile pe care le rostește curg 
cursiv, cu o mare încărcătură de umor si iro- 
nie. Ca un desávirsit actor atunci cînd recită, 
înalță versul in zona expresivitàtii, cu 9 muzi- 
calitate fireascà si cu un sens precis. li urmà- 
resc fiecare vers, amuzat de conținutul neas- 
teptat, învăluit cu un umor disimulat. Nota 
uşor frivolă, mă face să cred că versurile pu- 
teau constitui foarte bune texte pentru mu- 
zica ușoară. 

„Aveam o voce foarte vh kinana si ma gin- 
deam să devin cintaret.” ÎI cred pentru că 

„simt muzicalitatea rostirii sale si caracterul 
melodios al frazării artistice. Maestrul poate 
„să reinvie oricind murmurul unor melodii de 
odinioară. 


„În clasa a IV-a primară am fost şi premiat ` 


“la desen. Făceam toate desenele colegilor 
mei din clasă. Hai să-ţi arăt cîteva desene“. 
Într-un bloc mic de desen sint păstrate mai 
multe portrete surprinse din profil, caricaturi- 
zate cu blindete. 


— „Multă vreme am făcut caricaturi ale âc- 
torilor, pentru gazete. lată citeva din ele". 

Privesc un album în care sint păstrate por- 
tretele unor actori în v din perioada 
1930— 1940. Linia este decisă, caracterul sur- 
prins în esența sa, fără inflorituri inutile. De- 
senul este frumos elegant, cursiv. „Am avut și 
expoziție de caricatură în sala „Mozart“ (în 
actualul local al jazinului ,,Romanta" de 
pe calea Victoriei). fost si actor la Tea- 
trul National din lagi." 

Faptul că Jean Georgescu este un talent 
polivalent imi dezváluie ceva din misterul ar- 
tei sale. Deci: poet, actor, cintáret, caricatu- 
rist, udi Faptul cà Jean Georgescu dese- 
nează imi reconfirmă o veche teorie a a mea 
despre marii regizori care au fost, mai intii, 
desenatori, oameni care minuiau cu ușurință 
linia şi compuneau cu fantezie un desen. Asa 
se explică obsesia perfecțiunii cadrului, aten- 
tia acordată decorului, obiectelor, detaliilor în 
filmele sale. Privesc miinile Maestrului; neo- 
bișnuit de expresive ele continuă să vor- 
bească cu fiecare gest. 

Monol sáu, subliniat, pe alocuri, cu 
fine mi i ale unor degete active, inteli- 
gente, dezvăluie un sens, accentuează o 
idee... incordat, Adrian Gheorghe expune ca- 
dru dupà cadru, fixind, pentru eternitate, 
imagini ale Maestrului si ale miüinilor sate. 

Între timp, prin usa deschisă 


Pionierii 


filmului românesc 


eu tinărul octogenar proiectează 
un film inspirat 
din viaţa lui Leonard, prinţul operetei 


Am notat tot ce-a zis, dar o parte din noti- 
tele reconstituite le-am rătăcit printre radio- 
grafiile și materialele pregătite pentru un 
congres de soția mea. În lipsa unor detalii in- 
finitezimale rámine o frumoasă amintire glo- 
bala. Întilnirea unui artist exemplar. 


ton TRUIGĂ 


Vă mulţumim, 


maestre ! 


A Sa Georgescu — părintele cinematogra- 
fiei noastre, Jean Geor — _omul-ci- 


exp pi Matte aya i Ad munca 
lor, puterea lor, si atunci, tocmai atunci 
marele artist mà opreşte, isi scoate pălăria, 


| 


H 
i 
şi 


; 

i 

i; 
hie 
iți ii 
in ii 


„Așa e viaţa!“ 


|. ultima săptămină a anului 1927, afişul ci- 
nematografului Capito! anunța o noua pre- 
mieră românească: Haplea, „comedie gro- 
tească, în două părți, realizată de desenatorul 
iordache, din desene animate". iordache, 
alias Marin lorda își lansase eroul, cunoscut 
de la „rampa“ revistelor satirice și de copii, 
într-o serie de aventuri cinematografice mai 
mult pámintesti decit cosmice. Fiindcă, desi 
în nacela unui avion de... săpun, era înălțat în 
al șaptelea cer, bietul seen. ăi 
mita de coadă şi se lăsa chelfánit de con- 
soarta sa, Frosa de Hăplești. 

— Ai vrut să cunoşti lumea? Rabdă! — il 
admonesta, pe calea unei ingenioase filmări 
Pons, creatorul sáu, desenatorul lorda- 
che. 

Cu alte cuvinte, „Așa-i viaţa!” cum isi si in- 
titulase Marin lorda un scenariu proiectat. de 
astà datà, pentru actori. Scenariu pe care-! 
tot purta în buzunar căutind un antrepenor. 


dra de actorie a școlii de „mimodramă“ Su- 


| 
8 
> 
f 
: 
a 
$ 


rt metraj cinematografic, 
pentru producția căruia D. Bugnicek pusese 


nariul; in primele zile ale lunii mai 1928 ince- 
pură filmările. Scenariul prevedea ca Gioni 


mantà acrobatică. El trebuia să ocolească 
obstacoiul,  profitind de apropierea a doua 
velocipediste care aveau så- remorcheze, Sá- 
rind pe cadrul. celor două vehicole și pâră- 


. Sind scena in această poziţie precară. 


Cum vedem, jucau in film lon Georgescu, 
Marin lorda, Mady. Stratt (in rolul inevitabilei + 
lete de care se îndrăgosteşte Gioni). Nu era 
suficient! Conform angajamentului școlii, tre- 
buiau să apară toti cotizanţii înscrişi in cata- 
logu! școlii rad mimodramă. Deo uo 
gescu au ex at cu ingen aceasi 
sarcină ică. Ajuns fără slujbă, Gioni 
descoperea într-un ziar anunţul salvator: „An- 
gajăm contabil rutinat.“ Cuprins de speranță 
o lua la goană oprindu-se în faţa unui pes 
„Aș dori ul. Se mai poate?' Întrebare la 
care o functionarà amabilă îi răspundea: 
„Poftiti după colt. Sinteţi Chiar așteptat!” . 
Ocolind clădirea, Gioni se pomenea in f. 
unei interminabile cozi de şomeri, la fel 
hămesiţi, care-l invitau să se instaleze la ca- 
pătul șirului, şirul acesta era format tocmai 
din elevii de la Lindertafel care aveau, astfel, 
posibilitatea să se contemple şi ei pe ecran. 
Asa-i viața!... 

Privit astazi, filmul poartă din plin pecetea . 
epocii de criză in care fusese produs. Rata- 
cind, de pildă, printr-un parc, personajul lui 
Georgescu, isi atintea privirea asupra unui 
tinc rásfátat care lăsa să cadă pe jos un co- 
vrig aromitor. În primul moment Gioni avea 
tentatia de a-i ridica. În luptă cu foamea însă, 
invingea demnitatea. Pentru că eroul, un flă- 
mind de un tip deosebit, unul în haine negre, 
se simțea observat de un bátrinel aşezat pe o 
bancă. Tot așteptindu-l să plece, un trecător 
ridica covrigul în timp ce bátrinelul își párá- 
sea locul, dibuindu-și, orbește, calea cu virful 
bastonului alb. Cà. așa-i viața! 

De altfel, între viața eroului comic si cea a 
parinţilor săi, regizorul. si actorul filmului, 
existau izbitoare analogii. „Capitalul“ lui Bug- 
nicek era mult prea modest în raport cu ne- 
cesitățile turnării. Abia dacă acoperea costul 
peliculei, lucrărilor de laborator şi onorariul 
operatorului german Leo Schwedler pripășit, 
de curind, la București. Banii trebuiau dră- 
muiţi la singe şi cureaua strinsă la propriu, 
nu la figurat. Ca atare, pentru a face econo- 
mie de locuinţă cei doi cineaști s-au mutat în 
aceeași cămăruţă închiriată peste drum de 
şcoala de Arhitectură, unde stabiliseră — 
cum se spune azi — „sediul echipei“. O altă 
chestiune mai greu de rezolvat era cea a hra- 
nei. Marin lorda imi evoca, cu savuroasá nos- 
talgie „trucul regizoral“ pe care cei doi il des- 
coperiseră. După ce consultau meniul afișat 
pe fereastra vreunui restaurant și confruntau 
preţul cu máruntisul de care dispuneau, unul 
dintre ei se așeza la masă comandind chiftele 
cu cartofi (cit mai mulți cartofi). Cind ia 
era, pe jumătate, consumată își făcea, ca din 
intimplare, apariția cel de-ai doilea confrate. 
„Şezi, dragul meu“ — il invita, ospitalier, pri- 
mul. Şi „dragul meu“ nu se lăsa invitat a 
dona oară și infuleca jumătatea restantà a 
portiei. 

Problemele tehnice ale realizárii filmului le 
dădea mai multă bătaie de cap. Pentru a reda 
spaima micului siujbaș înnebunit că întirzie la 
slujbă, decupajul prevázuse un traveling. O 
asemenea instalaţie nu exista în Bucureștii 
acelor ani, dar asta nu-i descuraja pe cei doi , 
cineaști. Ei au coco(at aparatul de filmat pe 
acoperisul unui taxi peste care, sustinindu-l 
cu apăsarea trupului sáu, l-au urcat si pe 
Schwediler. Numai că la prima pornire a auto- 
mobilului, deși fusese cit se poate de lină, 
docilul operator de ii ine, tras de aparatul 
sáu, a avut tendința se dea peste cap. 
Atunci a intervenit, salvator, regizorul care l-a 
apucat strașnic de centură. Scena a fost rea- 
lizată cu chiu cu vai, dar exista teama că tre- 
pidatiile vehicolului vor face materialul inutili- 
zabil. La proiecţie s-a dovedit, dimpotrivă, că 


ele contribuiau la atmosfera psihologică do- 
minantă: anxietatea personajului în fata per- 
ivei- pierderii slujbei. 


Cei de-al doilea film al lui Marin lorda, rea- - 
lizat în colaborare cu. viitorul regizor Jean 
Georgescu. a fost prezentat la 25 iunie 1928 
în completarea sumbrei drame german 
„Strigoii“. Ea a fost intimpinatà cu de 
către public şi cronicile unanim elogioase dă- 
deau unei alte ocazii favorabile pen- 
tru o recidivă. Ocazie care, din păcate, nu s-a 
mai ivit în viața lui Marin lorda. A fost nu nu- 
mai un entuziast, ci și om de un remarcabil 
talent. genas ca nie noastră l-a pierdut, din 
lipsă de posibilităţi; l-a cistigat, apoi, teatrul... 


Tudor CARANFIL 


stop-cadru 


inconoclastia romanticá pinà in pinzele albe 
(vezi antologicele cearsafuri intinse la uscat, 
multiplicind parcà o tabula rasa inaintea 
ochelarilor fumurii ai lui Cybulski). Incompa- 
tibi! cu echilibrul, curentul romantic anticipa 
esuarea exprimării, în chiar furtuna afectivă 
stirnită prin el. Ori, ceea ce copleseste din 
primele pelicule „de război” ale lui Wajda 
ine, cred, tocmai de tensiunea cumpânirii 

male, în accepțiunea clasic-elină a formei, 
considerată ca temei al existentei.. Pentru el, 
războiul păstrează sensul heraclitic al con- 
flictului, a! dialecticii prin care se țese, „un 
ochi pe față, unul pe dos”, fata subtilă a lu- 
mii. 

Astiel privit, filmu! Samson inspiră aerul 
tragic al întilnirii dintre Apollo si Dionysos. 
Chiar dacă aventura exotică a eroului antic 
s-ar fi pretat, mai degrabă, la o giosă roman- 
tică asupra individualismului din dragoste 
Din dragostea cu d mic, de la comuna și fa- 


O femeie ca oricare alta: 
Jill Clayburgh (O femeie 
nemdri! de Paul Mazurski) 


"iti 


i 


zatá de dragostea accidentalá a acaparatoa- 
rei Dalile. Erosul vulgar este ràzbit de consti- 
inta inspirată prin supliciu. Prin transparen 
fele dense,de interior, operatorul parca se 
strecoară cu degetul pe buze. dind peliculei 
izul acela de documentar miraculos, sensibil 


chi(a, nuvela, romanul, snoava chiar; 
fresca; simfonismul 


rare. interpreta acestui rol simplu (Jill Clay- 
burgh) e, practic, prezentă tot timpul pe 
ecran. Această prezență devine, încetul cu in- 
cetul, un portret. Un portret asa cum e capul 
lui Nefertiti, chipul Elsei Triolet pictat de Pi- 
casso. omul cu pălăria albastră al lui Van 


sau cameralul - 


Nu e Maciek 

din familia 

eroilor lui Wajda, 
"dar este Zbigniew 
Cybulski 

(cu Ewa Krzyzewska 
în Ucigaşul şi fata) 


ceva din majestatea și gratia ecumenică. 
Jerita pina atunci solitarii, convertit la soli- 
daritate impotriva urii fata de semen — jertfa 
ilustrată de i printr-un plonjeu al erou- 
lui-kamikaze, dar si al aparatului de filmat, cu 
o mișcare ce acoperă ca un giulgiu locul ex- 
ploziei atotnimicitoare — constituie, probabil, 
secvenja-antet a operei lui Andrej Wajda. Un 


Eyck, domnisoara Pogany a lui Brâncuși... 
sau Boule de suif a lui Maupassant, ca și un 
Popa Tanda al lui Slavici or domnul Vucea al 
lui Delavrancea. Creaţia unor portrete trăin- 
du-si viaja parcă pentru totdeauna... cit va 
dura materia artei lor. 

Această misterioasă putere a permanenftei 
vieții portretului, fie că e țăranca lui Andre- 
escu sau Jeanne Samary a lui Renoir, lie Ma- 
dame sau Julien Sorel, vine ea oare 
numai din credibilitatea descrierii unei tipolo- 
gi umane? E „ca în viață“ spune privitorul, 
cititorul, orui. Dar aici e cazut să ne 
L , întocmai ca Virginia Woolf atunci 
cind era uimită in faţa criticii chilibusare 
(.Greselile sint întotdeauna greșeli faţă de 
viață”): -Ce e această viață care apare asa 
mereu, nedefinită și increzutá?.. Fără in- 
doială, definiția „vieții“ e prea arbitrară si 

? lată: 

pe 
ceai și de formulele absurde și cu aparență 
doar de adevăr care, zice-se, ar reprezenta, 


in întregime, aventura noastră umană”. Vă- 
zută astfel. Nefertiti nu e chiar o femeie, e ra- 


uneori lucrurile uriesesti pot fi derizorii şi nu- 


Dincolo de aparențele unei simple rivalități. 
(Dueliştii de Ridley Scott) 


we 
mma 


e, 
t 
444. 


Daniel DANIEL 


hinamentul unei civilizații care a creat fer- 
mentul civilizaţiei europene trecind prin greci 
si ajungind la romani, Domnisoara Pogany e 
eliberarea spiritului modernismului de ince- 
put de secol, iar țăranca lui Andreescu e iz- 
binda unei stirpe in luptă cu potrivnicia seco- 
lelor. Astfel creează Mazurski tipul femeii 
moderne americane, prin raportarea la elibe- 
rarea de servituti si umilinte, de dependență 
și iluzoriu. Femeia aceasta (o mare creaţie 
actoricească a lui Jill Clayburgh) e intruchi- 
parea însăși a unui mare fenomen social ca- 
racteristic secolului nostru. Si prin asta per- 
manente vieţii acestui tip e asigurată, tran- 
smiţind mai mult decit o asemănare cu tipul 
de pe stradă (cu care, totuși, seamănă uimi- 
tor de bine). E aici mirajul adevăratei arte a 
portretului, artă subtilă, minuțioasă și incár- 
cată de mistere. Priviţi „Omul cu pălăria al- 
bastrá" și veţi înțelege ceva extrem de subtil 
despre enigma unui secol. Același lucru li re- 
ușește in arta sa Paul Mazursky, aliniind-o 
astie! marilor arte ce au consacrat portretul. 

Nu intimplàtor filmele sale au drept titlu 
nume oarecari 


„Clasa de mijloc“ ci si i nea unei lumi for- 
tata, dar și decisă la o imbare la față, ca 
şi in structură (Următoarea staţie. Greenwich 
Village — 78). Mazurski ni se relevă astte! de- 
pr rre yen tee Y Bacon, 
stabilindu-si cu locu! in arta por- 
tretisticii (desigur a filmului.) 


SHE 


EON 


Er aiam nn a 
pi gc angi Necsulea 
de la un scenariu de lon 

Arenan) tà ie formi Sr de mesi. 
a actualități. Sint multe lucruri fru- 
moase și sint multe lucruri care dau de gindit 


limpede si in alte filme ale lui Dan Necsulea 
Ochii care nu se văd, Alternativa) 
orii — Virgil Andriescu (un actor cu o 


ghian a 
du-și încă un „stil”) şi de altfel toată distribu- 
Minca Tomoro- 


dor, Mircea Cosma) deci actorii şi cele citeva 
jaloane vizibile, elocvente, sigure de regie 
(prea puţin susținute de un suport muzical de 
astă dată prea facil, mai ales în prima parte a 
filmului, cu o notă de superficialitate) au fă- 
cut din acest scenariu cu anumite tente me- 
taforice în exces, destul de greu de echivalat 
filmic, un suport, totuși, posibil. Dan Necșu- 
lea este regizorul care caută cu constantá si 
interes actualitatea, răsucind-o atent, pe cit 
mai multe fațete. Şi bine face. 


Să faci din iubire o sărbătoare 


S-au mai văzut căsătorii nepotrivite pe lu- 
mea asta. Nici fragila. chiar nițeluş salbatica 
Belinda (acea mască de inocenţă hâituit: de 
nevinovăție senzuală si aţițătoare a Miei Far- 
row) nu părea nevasta ideală a domnufut 
exact şi distins, cu mina lui londoneza, cu 
aerul lui „comme il faut". Si, totuși, există 
acolo, în relația aceea puţin ciudată, o brumă 
energilor sumve. Story-ul din Geta public 

iilor suave. n 
dun pestă însuși autorul, adică Peter Schaf- 
fer a scris scenariul filmului Urmăreşte-mă, e 
simplu, gingaș, hazos si de mare efect. Sotul 


animația 


ER aas al unei noi serii de desen 
animat destinată celor mai mici spectatori, 

apare, pe ecran, sub sclipirea 
trofeelor din déja. insemnatul sáu palmares: 
un mare premiu la Gala filmului pentru copii 
de la Piatra Neamţ si un premiu al doilea în 


Pin de Luminiţa (Cazacu 


un succes instantaneu 


A căuta, cu 


suspicios, intrigat de absenţeie nevestei hoi 
nare un detectiv particular. Așa in- 
cepe rirea prin larga Londră. Numai câ 
soția nu e o infidelă inveteratá, ci doar o hoi- 
nară incurabilă care ştie să se bucure de lu- 
cruri sublime şi inimaginabile pentru o minte 
british foarte... aplicata. Ca, de pildă, porcum. 
lumină, delfini, înghețată, filme de 
hoinárealá pur și simplu, bucuria vieții. Sotui 
(„ai impresia că tocmai a întocmit o listă in 
care nu mai e loc") trăiește, evident, in alt 
plan, nu poate concepe zbin(uiala poeti- 
— Sarei, Rigoarea se ciocnește de 
de emoția sentimentala, 
Pe are Ai arenei Aer Şi-atuncr, 
Led aer e ge e Sign de a 
particular să vadă, să afie, să scotoceasca 
prin sertarele vieţii. Numai că și detectivul e 
un trăznit și jumătate, frate de suflet cu hoi- 
nara urmărită — amindoi din același aluat și 
trăind conform teoriei „clipe de bucurie — 
singurele care ràmin". 
„O singurătate ca a ta emite semnale” 
ope pulien şi „dragostea inseamnă să ieși 
" spune Belinda. E o nespus de 
raioane pe e eat Si probabil, ei 
simt chiar ceva dulce-dureros în diafragma 
pret de-o secundă, dar pina la urmă căsnicia 


e ato Uan rada AS, idit ied 
ace din iubire o sărbătoare 


Amintirea „Ambulanţei 


Ca Ambulanţa“ a fost un serial tv de mare 
succes se vege s! din ecourile lui in memoria 
noastră afectivă... a fost un fiim 
bogat în viaţă, in emoție si, mai ales, în nu- 
ante. În atit de așteptata „Sanitka“ de mier- 
curi seara sentimentele nu erau expediate la 
capitolul „şi altele” şi, mai ales, senzaţia de 
veridicitate venea din puterea de-a sugera 
ambiguitaţile. Ca televiziunea cehoslovacă e 


concursul „Cupa de cristal“. Succesul mstan- 
taneu al acestei prime părţi din Aventurile lui 
Pin Pin-este — explicabil. Autoarea 
sa, Luminiţa , a reuşit să aplice, cu 
pricepere, o formulă de mare popularitate, 
cea de muzical si a impus, de la prima apari- 
tie, un erou ce stirneste atașamentul imediat. 
Pinguinul Pin Pin este un personaj cu toate 
de acces la inima publicului de-o 


M de spectacol gel 

di de specaco geloasa pe succes luh, 
cercind sá puná la punct un numár nou, bi- 
neinteles de senzaţie, Pin Pin nu reușește de 
unul singur și hotărăşte să plece în lumea 
largă spre a-și găsi un partener pe măsură. 
Marea aventură începe deocamdată cu „va 
urma“. Pinguinul prestidigitator este irezisti- 


u in Oz 
iana Petrutiu 


constantà si 


interes, actualitatea 
de ecsulea 


mare meşteră in filme de actualitate. acesta e 
un lucru ştiut. lar regizorul A. Moskalyk are, 
evident, alt stil - de Jiri Adamec, iar recen- 
ve are ambiția de-a (ine 

ul suspendat. 
iubire şi despre profe- 
icultor, luptindu-se de 
prejudecáti specialistului topit 
pà munca lui, $i o feminină și sigură 
sine, maternă, senzuală şi destul de fatală. 
Adam şi Eva — ecranizare după romanul lui 
lan Kozak — ne oferă intilnirea cu actorii 


impr 

care rostește comentariul cu 
spontaneitate și umor si cintă cu farmec si si- 
guranţă. Profesionalismul acestui musical es- 
te asigurat şi de calitatea de șlagăr a cintece 
lor (muzica ion Cristinoni, versurile Cons- 
tanta Buzea). Numerele cintate si dansate 
sint inserate cu abilitate si sporesc calitatea 


impresie de acuratețe a filmului bine şi cu 

făcut. Armonia proporţiilor este de 
altfel însușirea tuturor peliculelor semnate de 
Luminiţa Cazacu, care a plasat pe o orbită 
norocoasă amuzanta serie a Aventurilor lui 
Pin Pin. Mii de micuţi suporteri ai „artei a 
opta" speră că „va urma”. 


din comun să con- 


ce lucrează la graniţa artelor isi 

le acestora, că afirmin- 
Jr adoptă, cu 
lecte, optica și mo- 


cu rodnicá ac- 


duse Lares e rig 
i surprinzătoari 
de Watare ale alu 
Petruţiu, artist plastic cu 


N. sene lucru ieşit 
ferite i 
dal mate 
Liana 


torie e dincolo de 
mare de si de totalá 
nici n-o pot vedea. 


unitate rezidă tocmai în citirea şi Clio 
rea cinematografică a unor opere literare no- 
lorii și, totodată, a unei realități imediate. 
Liana Petrutiu a expus o suită de desene co- 
lorate și păpuşi la „Vrăjitorul din Oz" si 
„Crăiasa zăpezilor”, în chip de mostre ale 
unor posibile filme de animaţie, dovedind ca- 
pacitatea creatoarei de a evoca o lume și a 

face din personaje literare prezențe 
tic-cinematografice care au șansă să ruie 
in memorie, „să trăiască“. Totul într-un regis- 
tru fabulos-copilăresc pe care il cunoaștem, 
dar cu o anume indicibilă melancolie 
aproape de tristețea şi resemnarea marione- 
tei, sint trăsături proprii autoarei, particulari- 
zindu-i fizionomia artistică. Atrăgătoare sint 
si portretele de copii, inregistrate cu sponta- 
neitate, adevărate prim-planuri, stop cadre pe 
un chip de film, incremeniri sugestive, intre o 
micare pe ceo Men SURE ceea 
Un ciciu intitulat „A fost o dată...” 


cate, ca pentru o peliculă de epocă, ne pun 
in fața unor relicve înduioșătoare. Tonu! este 
insă vesel şi luminos. Pensula și penifa fit- 
mează ceea ce privește, ca şi cum ar fișa. 
Alegind starea și expresia cele mai înțelepte, 
reconciliindu-ne cu un sens al vieții și al fru- 
museţii: surisul. 


Comel Radu CONSTANTINESCU 


E... filme in competitie, filme prezen- 
tate cu.caracter informativ, filme in retros- 
pectivà, filme de debut, filme noi si filme 
vechi, toate compunind repertoriul unui festi- 
val. Asa a fost si la Veneţia. Există insă si alte 
filme posibile. De exemplu, filmul unei conte- 
rinte de presă, aceea a lui Louis Malle dupa 
prezentarea peliculei sale aflate in competiție 
şi onorată cu „Leul de aur", La revedere, 
băieți. Propun să incepem. așadar — in spiri- 
tul Mostrei venețiene, mare improvizatoare de 
intilniri cinematografice — cu sfirsitul. Cu 
această conferintà de presă, unică în felul ei 
În primul rind pentru cà a durat că un film 
obişnuit. Sala arâta ca un platou de filmare 
camere de luat vederi, camere tv (faptul cà 
sint din ce in ce mai mici si mai ușoare, ali 
mentate de nişte acumulatori plasați pe o 
centura pe care operatorul şi-o trece peste 
cureaua de la pantaloni, le favorizează pre- 
zenţa oriunde), reflectoare, microfoane etc 
Rolurile erau impártite — si aici incepe far- 
mecul improvizaliei — dar neinvățate. Pre- 
zentatorul italian — o figurà foarte populara 
de comentator cinematografic al televiziunii 
RAI, obișnuită să fie văzută, dar să nu vada 
pe nimeni, isi consulta cu disperare insemnă- 
rile, sub spoturile de lumină şi privirile necru- 
țătoare ale obiectivelor camerelor de filmare. 
ca să vadă, să verifice, dacă în dreapta sa, la 
acea oră, il avea pe Louis Malle si nu pe 
vreun alt candidat là prezentare. Cind, in sfir- 
sit, s-a documentat, a inceput, filind momen- 
tul precum un jucátor de poker cartea, pro- 
nuntind cu suspens „i avem aici pe realizato- 
rul francez... care a fost in America si a făcut 
acum un film in Franţa lui natală, Louis. 
Malia (cu fermecátoarea deformalie de pro- 
nunfie a italienilor in materie de nume frantu- 
zesti) si mai sint aici cei doi tineri interpreti 
(căutări disperate ale numelor acestora prin 
hirtii, urmate de o resemnată constatare 
„Sint aici de faţă”). 

Autorul filmului suporta cu stoicism mizan- 
scena spectacolului tv, preocupat probabil de 
ce ar vrea el să spună ca să facă pulbere 
asistența. Şi. in sfirsit, a găsit căci, deodata 
s-a luminat la fata, a luat un aer de om foarte 
stăpin pe sine si, înainte să cadă prima între 
bare a acelui nelipsit și inconfortabil critic 
napolitan, a tras el microfonul in faţa sa si a 
început monologul: „După un deceniu de exil 
în America am considerat că a venit momen 
tul să fac filmul care mă obsedează de peste 
40 de ani". Rumoare in sală Stop cadru pe 
e in America". intrebare: „Cine v-a exi- 

Maile privește hamiletian (deci superior), isi 
stăpinește cu greu un zimbet care ar vrea să 
fie amar si isi continuă propriul gind: „Consi- 
der acest film ca fiind cel mai important din 
cariera mea pentru cà explicà de ce fac filme 
Dorința mea de a face cinema este izvoritá 
din faptul că vreau să infeleg lumea si să fo 
losesc filmul ca instrument de expresie” Stop 
cadru. Întrebare „Care vasázicá Ascensor 
pentru 


„Maile dans sa peau", continua: Memoria se 
schimbă mereu, nu e ceva fix. in 1944 aveam 


un om sigur pe monologu 
lui nu-l va putea deturna nimeni s-o cotească 


De astă dată, ecranizarea 
n-a avut girul lui De Sica. 


Filmul unei conferinţe de presă 


til de așteptat raspuns pentru că aici nu se 
dialogheazá. Întrebările isi au destinul lor, iar 
monologu! Mallian pe al lui. Starea de incom- 
prehensiune este orală. Nimeni nu se căz- 
neste să infeleagá pe nimeni. : 
O voce feminină si anglo-saxonă mută tirul 
pe cei doi tineri interpreţi. Primul, Gaspard 
Mannesse (astăzi in virstă de aproape 14 ani. 
deloc timid. cu un aer puţin Gavroche. evi- 


spre dialog. Nici nu l-a deturnat. pentru ca 
Malle nu voia să dialogheze, pârea ca nu re- 
ceptează întrebările, ca nu le infelege și nici 
nu e dispus să răspundă. Ca la un semn, i-a 
venit ideea sa comunice sălii cá el se simte 
influentat de alți artisti şi alte arte, că il ad- 
miră pe Wim Wanders, pentru cá este un au- 
tor al solitudinii si cà el însuşi „a incercat să 
taca in America filme despre ea insási, dar 


Filmul lui Malle pare un omagiu adus lui Truffaut. Copilul 
Gaspard Mannesse il aminteşte pe copilul Leaud din 
Cele 400 de lovituri 


cea mai frumoasă mare este aceea pe care dent insolent, mult mai sigur pe el deci ma- 
nu se navighează”. (Mà gindeam. in acea estrul său cineast, sfidează tot si toate, inclu- 
clipă. nu la marea pe care nu se navighează, siv pe realizator). „Ţi-a venit greu să interpre- 
ci la Mititica pe care, cu nostalgiile unui Tou- | tezi rolul tinărului Julien din film?" (Julien 
louse Lautrec in tolbá, Malle o descoperise cel din 1944 n.n.). Tiná- 


într-un loc amintind mai mult malurile Senei 
decit pe cele ale New-Orleans-ului, Brooke 


Realizatori si ziaristi: 
protagonisti ai unui spectacol TV 


după Bassani, Ochela 


ci al lui Montaldo. Si s-a simțit. de 


e 


34: 


O noapte italiană nu de 
Carlo Mazzacurati 


Louis Malle se intoarce la amintirile lui din 
copilărie care i-au inspirat filmul. 

„În 1944, pe cind aveam 11 ani, s-a intim- 
plat să mă aflu in primul meu an în acel cole- 
giu. Părinţii mă trimiseseră acolo ca să evit 
toate complicațiile aduse de râzboi, toate 
bombardamentele asupra Parisului... Eram 
furibund să mă trezesc într-un internat unde 
nu exista apă caldă si era frig in dormitoare. 
Numai că locul acela era foarte apărat, pinà 
într-o bună zi cînd s-a descoperit prezența a 
trei copii evrei ascunși în internat de câtre 
preoții colegiului. Superiorul avea să piš- 
tească scump această cut à. Întoarcerea 
la această poveste este, ca orice întoarcere, 
mai altfel, astăzi, deci a fost la vremea ei. În 
primul rind, pentru cá n-am vrut să filmez 
chiar în colegiul în care mi-am petrecut acei 
ani ai copilăriei. Am preferat să caut si să gà- 
sesc un altul, nu unul creat in studiou, ci un 
colegiu adevărat. Transpunerea în acele noi 
locuri și reinterpretarea de câtre copii, a pro- 
priei mele vieţi. şirul de repetiţii și descompu- 
neri ale scenelor, au fost instrumentele aces- 
tui dispozitiv pe care l-am creat cu intenţia 
de a da o aură de autenticitate peste schim- 
bările aleatorii aduse de prezent incârcind 
amintirea cu experiențe noi, filtrate de opaci- 
tatea anilor”. 


La revedere, băieți, este deci fimul unei 


. amintiri care porneşte de la o realitate cap- 


tată de Louis Malle intr-un spirit documentar, 
dar pe care a descompus-o apoi ca să con- 
struiască o ficțiune. Demersul cineastului de- 
monstrează, în primul si în ultimul rind, o si- 
guranjà profesională care inlocuieste o mare 
vibraţie artistică Meserie — da, emoție au- 


tentică doar din cind în cind, după opinia 
subsemnatului, prea rar. Cei doi interpreţi 
j dezinvoltui 


i 


iH 
i 
i 
i 


"5i 
ni 
i 


| 


ni, 
Boschi) 


Antoni 
(cu Giulia 


ină, astfel, la cheia enigmei. 
tima fază, discretia regi 


(in film: imperceptibile) ii despart, i 

esueaza intr-ur. sanatoriu de boli mintale. Afi 
recunoscut. desigur. Dantelăreasa. Numai cà 
versiunea turca a filmului lu: Claude Goretta 


panana ie anterioare a „Zilelor fil- 
mului capri ere de primă calitate 


i : rdiet 
a fost prin- Serif Gören, 1 
oarecare) și de Zeki 


Operaţiunea 
Edelstein 


Pentru un pumn... 
de pietre pretioase 


in detaliu o 


cuperare a unei mari « 


Okten. Ultimul numit poarta fară discuţie am- 
prenta „filmului major", de ia subiect — 


care este in nota obișnuită a genului. adica 


frumoasa, calină, felină, dar din nefericire 


sus]; colega ei care il iubea pe cel dintii. 


oriental se evidențiază printr-o impenetra- 
bilitate fizionomică (anchetatorul), fie 
idu NES : 


la marginea pitorescului 

(regizorul din film). Dincolo de eficiența in- 

strumentelor de lucru alese de opțiunea artis- 
a autorilor, se i mesajul 


medii sociale. izbutind să ne olere o 
a iu 


byte 


că intervenţia subiectivităţii reali- 
capacităţii lor creatoare modifica, 


e pin la a 


SHIT 
l niin 


Zilele filmului sovie 


zdrobită, tată! ràmine pe stradă cu fiul 
şi-i spune: „Bătrine. să ai griji de mama, e o 
sfinta!” Asa începe Curierul lui Sahnazarov 
cu un actor, Fiodor Dunaevski, senzational 
ca maturitate malechiană, într-un rol în care 
tot comicul tisneste din desutarea banuelhlor 
malefice, Curieni e o combinație între Asul 
de pică și Billy Mincinosul, in Moscova anu- 
"m x 


tot e Jules Verne, mică, din 
doyă mișcări de cirmă ajungind de la Auc- 
kland in Africa, eroii crezi -se in Colum- 


special al juriului la 
je Karen 


premiu 


face cu Dick Sand si cu copilăriile lu: Jules 
Verne. El vrea cu orice chip — chiar cu chi- 
pul detestabilului — să informeze militia des- 
pre toti răufăcătorii orașului, desi miliția- nu 
i-o cere, ba chiar îl trimite acasă, să înveţe și 
sa-şi vadă de treburile firesti ale virste: lui FI 
declara tuturor — in Joc penculos (regia 
V. Abdarasitov), ca are 40 de ani și ceea ce 
este uluitor, fara teamă de exagerare: dos- 
toievskian, acești 40 de ani îi crezi .prin fa- 
cies-ul, mișcările si logica unei complicitàti 
teribile între bine și rău, în mintea confuzá a 
unui băiat care-şi depășește ușor colegii la 
învățătură. Acest copilandru, Anton Andro- 
sov, și el fantastic ca joc, vine direct din 
„Precocii” lui Dostoievski si dacă cineva tre- 
buia să stea de veghe, să dáltuiascá subiectul 


dezlega secretul acestei complicații între pu- 
ritate și urit, atunci acela nu putea fi decit 
creatorul idiotului, cu știința sa fără egal in 
asemenea procese sufletești. În absenţa lui, 
filmul rámine suspendat într-o idee de cea 
mai adincă neliniște și o parodie involuntară 
la neuitatul „Timur și băieții lur". 


Dar să nu ne indepârtam de abundența 
acestei expresii: „Bătrine“, (ah, acel „bâtrine 
al lui Nichita Stănescu pentru orice prieten) 
şi a acestor adolescenţi care au dominat în 
toate filmele festivalului. Tineretul cu ceea ce 
numim fără multe sofisticári — problemele lui 
contemporane n-a fost „o prezență”, ci o 
apăsare pe conștiința fiecărei idei dramatur 


Moscova '87 
*Sahna zarov 


gice si traumaturgice. Toti adolescenţii 

tia — pina la Dick Sand! — simt fascinația 

maturizării, doresc si hotàrásc să fie stápini 

pe cirma destinului lor, fie că au de plătit 
a 


crusta asta rece se descoperă o generozitate. 
un elan, o pornire a unei sensibilități care 
nu acceptă ca veacul să fie pe sfirgite, iar 
nouă să nu'ni se intimple nimic”, cum sun: 
un vers din atitea nestemate ale cintecelo Iu: 
Andrei Makarevici, interpretul cintáretulu: 
amator din De viață nu mă satur niciodată. 
Titlul acesta e ai unu spsendid pamfiet muzi 
cal creat de Viadimir Visolki, idolul lui Maka 
revici si a milioane de tineri sovietici, carui: 
filmul îi aduce un elogiu deschis si patet 
Vísotki e un inventator — în vremea unc 
Brei, Cohen, Dylan si Beatles — al unui drun 
în muzica numită greșit ușoară a acestor t 
neri cu probleme grele: Visolki a impus pan 
fletul muzical, melodia protestului de înalt. 
morală, la tot ce e fals, corupt, retrograd, sa 
bionard in lupta eternă cu inerția: „Nu suport 
cinismul, nu suport exaltarea” acest vers vi- 
sotkian, egal distanțat de nihilism și demago- 
gie. îi leagă pe acești „bătrini adolescenţi”, 


er to Lemn he pene L in 
prag de iarnă. Nu-s nici atit de . precum 
mamele lor nostalgice si „viciate” de pa- 


Avertisment 


tetism, dar nici atit de buni cum se viseazá ei 
dorindu-se „batrini“. Batrinețea lor e un mit 
nàscut din rivna inteligentei lor dupà o expe- 
riență decisivă si cuprinzătoare de infelep- 
Cune. Si aici vin, lingă ei, fetele lor. Inocenta 
acestor liceence, de care „bâtrinii” tinerii nu 
prea știu, „in vasta lor ientá", să se 
apropie, e un leit motiv — cel puţin al filme- 
lor din acest festival. Una mai nevinovată de- 
cit aita, frumoase, -filmate parcă sub vraja 


Figurantii 


(Urmare din pag. 24) 


Simona Bondoc, aisberg somptuos, plutind 
elegant pe» frantuzisme aplicate la.tova- 
rasi și, firește, Val Paraschiv cu liniștea lui 
sobră sub care se ascunde, cu greu, căldura 


unic. Ele nu suportă cinismul, grosolánia, 
vulgaritatea, la exaltare. 
Pentru „bătrinul” de 15 ani in acte si 40 in 
Soția (iai Mn ele Sua MEE YA ICM 

mai 


depásiti virsta! 


„Sonata lunii”! Dar — să fiu iertat pentru ex- 
presia care urmeaza — cea mai ,fictionará" 
dintre ele e o pistruiată care vrea să inocu- 
leze acestui Rafael moscovit (se înțelege nu 
pictorul de la 1600, ci madrilenul melodios 
din sec. XX) ideea genialităţii lui şi de aici — 
în bună logică a marii literaturi rusești de 
care căpșorul ei e plin — imensa lui respon- 


sabilitate față de toti tinerii pentru care cinta 
prin atenee populare și pe stradă. las. da 


[impecabila imaginea tandemului Alexandru 
intorsureanu— Sosin Wiesiu) cenușiul si cu- 
oarea, sobrietatea si „dezmâţul” vestimentar. 
Ele stau. Ele funcţionează și funcţionează în 
slujba filmului. 

Sigur că dincolo de valoarea lui electivă, 
Figuranţii are și o valoare subiectiv-sentimen- 
taia. Pentru cei care au trăit epoca, pentru 
cei care au purtat loden pe puncte, sepci si 
scurte cadrilate, sau haină de piele, pentru 
ce: care au scris și au inaltat pe pereţi lozin- 
cile alb pe roșu, pentru cei care au dansat la 
chermeze în ritm de „Marinică, Marinică“, 
pentru cei care au strigat de trei ori, ca la 
brigadă și au cintat „Hei rup!”, filmul are şi o 
valoare sentimental-subiectivă. Pentru restul 
lumii rămine filmul, Ràmine acest „scenariu” 
al vieţii devenit scenariu de fiim. Ràmin, vii, 

jele, caracterele, situațiile, replicile. 

ine construcția farà fisură, coerenţa de 
gind si consecvenţa stilistică, ràmine, adică, 
pecetea, „grita“ autoarei. inconfundabilă, ea 
se așează asupra Figuranților si i! aşează, ca- 
pito! important, intr-o operă importantă. 
Opera aparţine, firește. autoarei. Sensurile ei 
ne privesc. Dacă nu personal, direct Direct 
in tata. E. & 


Puskin 


Elena Karadjova 


A ogradul". 
miliție, „nebuna“ e depusă între 
amariţi. compozitorul criticat fuge la criticu! 
„transiqent (rolul acestuia e jucat de maes 
iru! Roland Bikov, cel din Mantaua) sa-si 


p'ea realiste, „dar dumneavoastră ce idei ge- 
aveţi?" întreabă, „bătrinul muzicant". 
„Eu sint critic" răspunde cu superbie Zuev. 


acceptă compromisurile iar el; realistul, î va 
Şxplica uman, prea uman, cà nu e Puşkin. 
„Păcat! Şi după o pauză: „Te dispretuiesc!" 
va replica inflexibila pistruiată. (Mariana Pol- 


dia lui despre necesitatea pauzei intre cuvin- 
tele omeneşti pentru a putea privi mai atent 


luminà si intuneric a sufletelor, demne de cel 
pentru care ruși in toată firea pling, odată pe 
an, în ziua morții lui. Mulţi spectatori au vă- 
zut în absența unui actor care să-l joace pe 

performanţă a filmului. Într-a- 
devar, tot filmul e despre Pușkin, despre uci- 
derea si înmormintarea lui, dar nu-i vedem 
decit o singură dată masca mortuară. E un 
film cu Pușkin, fără Puşkin. Nu mi se pare 
însă că de aici se trage forța operei. E doar o 


cută, lásindu-ne multe dubii insolubile. Fru- 
mi a pornește, ca de obicei in cazul geni- 
ilor la pasionalitatea conflictului dintre ta- 
lent si societate. În această direcție, Ultimul 
drum e exemplar. Complotul impotriva poe- 
ivi», al carui „se opunea ordini iucru 
rilor“, angajează eroticul și politicul, geloziile 
mici şi invidiile uriașe, temperamentele, insti- 
tuţiile, intimplárile, hazardul si necesitatea. E 
un viscol al patimilor în plină iarnă petersbur- 
gheză, fastuos descrisă, de la troiene şi sânii 
pină la torţe și zurgălăi; un viscol care șterge 
orice graniţă dintre patimă si patimire, între 
omor și sinucidere, între amor și umorile unei 
orinduiri crude, subtile, viclene si luxuoase 
(ca sá nu mai vorbim ferocitatea hu- 


ioasá ca visul morți 
[J ntregi. 
scená de antologie: E e 


19 


de mesteceni“ 


F... cel tinăr, foarte bolnav şi nepermis 
de vesel, vine să moară printre mesteceni. Sa 
moară, da, nu să se vindece, pentru că el cu- 
noaște „protocolul“ („in boala mea, înainte sa 


mori ai un moment bun. Medicii profită de - 


acest moment să te trimită acasă"). Fratele 
cel tinăr și foarte vesel pare si foarte egoist: 
el uită să aducă nepoatei un cadou („nu sint 
un unchi bun") așa încît ii oferă o... porto- 
cală. El este, sau cel puţin pare, preocupat 
numai de propria persoană pe care o ingri- 
jeste, tandru, trup şi suflet: bàrbieritul zilnic, 
cămașa imaculată, cravată, dar şi pianul, 
adus cu greu din oras, la care zdrângâne, 
voios, zimbind, rizind, melodii usurele, ce 
strepezesc urechea fratelui mai mare, ure- 
chea, dar sí sufletul. Fratele mai mare este 
trist, el și-a pierdut soția cu un an in urmă, 
fratele mai mare este un om serios, el nu 
zimbeste niciodată, el e in doliu, el ingrijeste 
ocolul, pădurea, isi ingrijeste copila, o ingri- 
jeste «trup si suflet,» pentru că nu numai tru- 
pul trebuie să fie hrânit, dar si sufletul tre 
buie ináltat: copila este ținută in doliu, ca sa 
nu uite si este dusă mereu intre mesteceni, 
să se reculeagă în faţa crucii, de mesteacán 
firește, sub care odihneşte scumpa și sfinta 
ei mamá. În jur, viața. Viața pădurii, viața oa- 
menilor. O slujnicá nu prea isteaţă, dar de o 
feminitate curată, curat agresivă, coloreaza 

isajul în măsura în care menajera casei, o 
femeie in virstă, si ea posacă, şi ea indoliatà, 
îi decolorează. Slujnica are, firește, un iubit. 
ceea ce nu o impiedică să cedeze „jocurilor 
iubirii“ propuse cu dulce subtilitate de tinárul 
pe cR de bolnav, pe atit de vesel. 

Pina la un punct, Pădurea de mesteceni 
oferă, clară si bine echilibrată, această 
schemă de personaje principale: un tinăr plin 
de sine, iritant ca prezenţă, prezenţa lui în- 
semnind zimbet si poftă de viaţă într-o casa 
bintuită de fantoma unei mari iubiri secerată 
de moarte. Un virstnic serios, credincios iubi- 
rii lui dincolo de mormint, violentat, în dure- 
rea agravată de remuşcări („Nu am fost un 
soț bun. am inselat-o"), de zimbetele, rise- 
tele, cintecele si ,destrábálárile" tinărului. 
Punctul de echilibru al schemei se clatiná in 
momentul in care virstnicul află că fratele ti- 
nàr va muri, si chiar stie, si, stiind, se poartà 
cum se poartă. Echilibrul se prăbușește 
chiar, in haos, in al doilea moment, acela in 
care, tot el, virstnicul află, din intimplare, cà 
soția cea sfintă i-a fost necredincioasă. Nu 
pe el i-a iubit. ci pe logodnicul slujnicei ti- 
nere. Momentul declanşează o scenă antolo- 


Samuraii 
la crepuscul 


D in totdeauna Orientul si Extremut 
Orient au purtat pentru europeni (de care la 
un moment dat nu voia să ştie Caţavencu, 
după cum márturiseste într-„O scrisoare pier- 
dutà": „Nu voi să știu de Europa dumitale!) 
o aură de mister sporind interesul şi curiozi- 
tatea, amplificind, mereu, fel de fel de le 


Într-un mod particular, impus și de situația 
sa geografică, Japonia a ieșit din izolarea sa 
începind cu a jumătate a secolului XIX. 
Cind nu numai bunurile de consum, ci si cele 
spirituale au pătruns in Europa.influenţind si 
alimentind curente artistice avide de noi teh- 
tule Mirari T ps eben jo 
ule „j " ce s-au ultit, mai ales 
după cel de al doilea război mondial, cînd 
boom-ul economic nipon a propulsat noi mo- 
dele. În miracolul au intrat însă, ală- 


precum teatrul No 


prezențe plastice şi literare, au creat un 
spot de fascinatie pentru consumatorul (si de 
,artá) european. Cum schimburile nu au fost 
doar într-un singur sens, japonezii fiind ia 
rindul lor supuși unor puternice influențe şi 


/ 


gică: interogatoriul la care tatăl is! supune 
copila: „Spune! Spune! Nu plinge! la o bom- 
boană! Spune! Nu plinge! Nu plinge!“ Copila 
plinge. nu spune, nu vrea bomboană, plinge 
tăcut, cum pling femeile vinovate în fata soți- 
lor înşelaţi, tăcut, obstinat, închisă în ea, ne- 
lăsînd tatălui nici o șansă de pătrundere in 
„secretul“ ei. De ce t-a iubit mama pe celă- 
talt, ea nu ştie. Noi știm. Noi aflăm, pentru cà 
il vedem pe celălalt. Mama I-a iubit, pentru că 
era tinàr, vesel si știa să cinte frumos. Este 
exact motivul pentru care și ea, copila, își iu- 
beste unchiul. Este motivul pentru care si 
siujnica îl iubește. În acel moment, chinuitor. 
atroce de privit, al interogatoriului, schema 
personajelor se inversează. Virstnicul nu mai 
este un bărbat serios. E! este un bârbat po- 
sac din fire. posesiv. egoist. Tinărul nu mat 
este un fiușturatic. El este un om normal, cu 
o atitudine normală in faţa vieţii, ca si in fata 
morții. Aflăm astfel, cu stupoare, cà pina 
acum .pozitivul" şi „negativul“ au jucat fie- 
care în travestiul celuilalt. 

De ia acest „nod de cale ferată“ incolo, 
Wajda isi trimite „trenul“ sensurilor în direcţia 
dorită. Aceea a confruntării si infruntárii (fo- 
lositoare nouă!) între două moduri de a gindi 
viața, dar si capătul ei care este moartea Pe 
măsură ce tinărul inainteazà spre moartea lui, 
virstiicul începe drumul spre viață — nu a 
lui, a lui nu a fost niciodată viață — spre 
viața pur şi simplu. El incepe să învețe zim- 
betul de la muribundul care-și începe ziua cu 


90 


Emilia Krakowska si Daniel Olbrychski in Pădurea de 


inflexiuni din afară, se poate afirma că dialo- 
gul culturilor a fost— şi a rămas — fertil (si 
util) pentru toată lumea. aa 
Cei șapte samurai, o producţie japoneză a 
anului 1953 (ca o coincidență putem men- 
tiona că este anul apariţiei cu- 
noscuta nuvelă a lui Marin Preda despre des- 
tinul táranilor románi ce va fi ulterior ecrani- 
zatá) este poate — alături de Rashomon, 
Femeia nisipurilor şi Do-des-ka'den, 
aceea crudă introspectie in lumea secolului: 


Virtuti de expresie in alb si negru. 
impotriva colorizării.. 


exercitii de zimbet in fata oglinzii. El incepe 
să aprecieze calitățile detestabile pină atunc: 
ale slujnicii. El incepe să se reapropie de mu- 
zică, bijbünd, la pianul închiriat de fratele mai 
mic, „pină la o toamnă“, de la o altă bolnava 
de plămini în ideea că „a toamnă, nici eu, 
nici ea nu vom mai avea nevoie de pian“. Pe 
nesimţite, acolo, în mijlocul pădurii de meste- 
ceni, în mijlocul trunchiurilor albe, pure, prin- 
tre care fratele mai mic isi plimbă costumul, 
cămaşa impecabilă si șalui lung, alb. fişie 
parcă din scoarța copacilor, moartea incepe 
să dea lecţii de viaţă. Din nou pentru o clipă, 
pare că lecţiile ei sint nefolositoare. Fratele 
cel mare iese greu din " iui; fratele 
cel mare vrea sà invete de la fratele cel mic 
cum se trăiește. el apelează chiar la acelaşi 
„profesor“, dar tot ce poate oferi pentru mo- 
ment, slujnicei cu feminitatea curat agresivă, 
este o şedinţă de umilire... Lecţiile morţii de- 
vin folositoare, doar atunci cind „ea“ chiar 
pătrunde în casa din pădurea de mesteceni 
Atunci cind fratele cel tinár devine un trup ri- 
gid (o! privirea slujnicei așezată asupra acelui 
trup), un mesteacân, îngropat sub o cruce de 
mesteacăn, alături de cealaltă păcătoasă, 
care, ca $i el, a iubit mai presus de orice. 
viața. În camera fratelui tinăr si, doamne, ci 


de vesel in fata morții, se face curat. Se spală | 


podelele. Cocotatá pe pervazul ferestrei, co- 
pila, îmbrăcată in alb, priveşte afară. Afară e 
lumină, e primăvară; afară în pădure, fratele 
cel virstnic fluieră voios o melodie, in timp ce 


de minute de film 90 de ani 


XX năpădită de nu puţine maladii, mai mult 
sau mai puţin spirituale — unul dintre cele 
mai cunoscute filme ce au rulat pe ecranele 
românești. Reluat nu de puţine ori spre folo- 
sul noilor generaţii de cinefili. Avind la inde- 
mină si pandantul american al celor „şapte 
magnifici“ el. filmul japonez de care ne ocu- 
păm, a demonstrat diferența dintre un film 
„de artă“ şi unul „de aventuri“ (chiar dintre 
cele foarte bune). Si la urma urmelor ce vor 
să ne transmită cei șapte samurai, care sînt 


Un 


(Toshiro 


film argument 
Mifune) 


de 


isi „defilează“ domeniile, afară. ca si inaun- 
tru, începe să se trăiască... „Am să plec de 
aici“ — spune virstnicul in fata celor două 
cruci, câtre slujnica venită să-i aducă aducă- 
torului de viaţă ce odihnește sub crucea de 
mesteacăn, un buchet de fiori „O să fie trist 
fără dumneavoastră“ răspunde slujnica și 
răspunsul ne asigură, deplin, că totul este 
în ordine. Virstnicul a învăţat bine lecţia vieții. 
Pădurea de mesteceni? Toţi sintem o „pă- 
dure de mesteceni". Toţi, asistăm neputin- 
cioşi, şi, după cum ne e felul, incruntaţi sau 
zimbitori cum se mai „taie“ unu! din ai nostri 
în fiecare zi. Nu toti sintem in stare să intim- 
pinám securea cu zimbetul pe buze. Nu tofi 
sintem in stare să învăţăm să trăim privind 
cum cineva ştie să moară. ,Cazul" pe care 
ni-l prezintă Wajda în filmul sáu, este „cazul 
fericit“. Există însă în „pădurea noastră de 
mesteceni" si mesteceni pe care nici o lecţie 
nu-i atinge. Posaci si temători, ei privesc cum 
cad in jur alții, dar sint incapabili să gin- 
dească altceva decit propria cădere. Ei sint si 
rámin posaci, posacii anchetatori ai vieţii: 
„Spune! Spune! la o bomboană! Spune! Nu 
plinge!“ În fata lor, viața, ca si copila din film, 
tace. Pentru că viața, ca și sora ei moartea, 
nu poate fi anchetată. Viaţa se trăiește. Moar- 
tea se moare. Aici nu e loc de întrebări, aici 
nu e loc de interogatorii, eazá Wajda pe 
parcursul a 90 de minute de film care valo- 

rează 90 de ani de viaţă 
Eva SiRBU 


viaţă 
mesteceni) 


intr-un limbaj mai apropiat nouă, dar și golin- 
du-i de mai adinci semnificaţii, luptători pro- 
fesionisti? În filmul lui Kurosawa acești cava- 
leri dipusi să-și angajeze forța, indeminarea 
şi onoarea sint cam prápáditi, ba chiar „şo- 
meri" in căutare de iucru,contrazicind ceea 
ce mai mult ne închipuiam decit știam cu 
adevărat despre samurai. Din prestigiul unei 
caste ce a impus un anume fel de a fi al ja- 
onezilor iată-i într-o postură ciudată: aduşi 
in situația — cam donquijoteascá — de a 
apăra un sat de țărani săraci de nişte bandiți 
aciuiţi în munţi care-i jefuiau si terorizau în 
mod sistematic. Acesta este in mic filonul 
epic al naraţiunii cinematografice. Sătenii nu 
mai vor să trăiască cu frica in sin că li se vor 
fura recoltele și copiii, bani nu prea au iar 
dacă au nu-s dispuşi să-i „pună la bătaie“, cu 
o vorbă românească ce se potriveşte bine si 
acestor ţărani japonezi. Un subiect simplu, 
cu o tratare cinematografică surprinzătoare, 
de o mare vifalitate. Kurosawa impune un 
fitm rapid alternind secvențele ce culminează 
cu bătălia finală — in care Toshiro Mifune 
face figură de Sfarmá-piatrá — unde scene 
„de masă“ se intretes cu cele „de gen“ de o 
mare plasticitate amintind de pinzele lui 
Ucello si Altdorfer, alb-negrul dovedindu-și, 
ca de atitea ori, virtuțile de expresie, cînd 
este minuit de un maestru. Pina la urmă cei 
şapte samurai reuşesc să izeze pe spăi- 
moșii săteni şi să-i convi de propriile lor 
puteri. Satu! scapă de bandiți si-si gasește li- 
niştea cu prețul vieţii a cinci dintre cei şapte. 
orii pleacă acasă mulțumiți, fiecare in 
felut lui. „Doresc să exprim un singur lucru: 
de ce nu pot oamenii să trăiască în perfectă 
înțelegere, in pace, manifestind mai multă 
bunătate reciprocá?", iată o întrebare a lui 
Kurosawa ia care se pare că planetei noastre 
nu î este prea lesne de dat un răspuns cit de 
cit satisfácátor. 


Bedros HORASANGIAN 


li 
ge 


i ne 
ceste" viitorul din vorbele in doi 
Iu deco vacantă. la Chapin sau Koston, 


Vacantá 
la Roma 


i lácutà, foarte plăcută această insorita 
Vacanţă la Roma. Povestea e fantezistà și 
adusá din condei, rochiile si, mai ales, 
ile acelea par cipe (pentru n-àu 
revenit incă in m dar timpul nu-i pierdut) 
$i totusi — cum bine zicea un titlu de succes 
pe ecranele noastre „nici un moment de plic- 
tisealá". După 35 de ani de la realizare, filmul 
nu are nici un rid. Soarele Romei peste ve- 
sela via Margutta si peste florile din Piaţa 
ei, luminile unei animate seri de vară pe 
bru, vraja nocturná a unei fintini celebre si, 
mai presus de toate — zimbetul lui Audrey 
Hepburn. Acel zimbet, acei ochi mari si ex- 
presivi cu care tinăra actriţă (avea doar 23 de 
ani) cucerea atunci, în 1952, o lume întreagă. 
Ba dobindea și eres Oscar pentru inter- 
ome său rol principal — 
să o recunoaștem, un caz 


Yr e pete di pea 


rece adolescența Lo 
dans şi dansatoare in corp ansamblu, figura- 
ţie în filme si un rolisor 
franceză 


o dată) „Te iubesc, Fran". lar ca ca sa nu-i 
mintă, dar nici să nu-i interzică speranța, (li- 
niștită, în fine, şi hotarha să-l ia de bárbat pe 


cu actrița răpită teatrului, chiar dacă de la 


Vacanţă la Roma și pină astăzi ea nu va juca 
decit în alte 17 filme. Este cert că un finic 


Inteligența ironiei 
(Shirley MacLaine s 


bil de miscari din cele mai neastepiate, dar 
niciodată lipsite de graţie — in pofida m 
għiurilor ascuțite pe care le desenează — 
permis abordarea unor roluri ieșite din i 
mun. ue Her aceste roluri ,speciale" i-au 
mis să-și demonstreze indiscutabilul ta- 
Sabrina — fata soferului, iostitá de 
fiul n (intimplátor, Humphrey Bo- 
geo — revela o ingenuă cu accente de mali- 
țiozitate. Natasa din Război zi pace era o ver- 
siune romantică posibilă a personajulul toi- 
stoian. Candoarea (prima caracteristică a pri- 
virii sale) făcea admisibile relaţiile sentimen- 
tale din Mutră nostimă si Dragoste de după 
amiază, unde parteneri îi erau mult mai virst- 
nicii Fred Astaire si respectiv Gary Cooper 
Fragihtatea, dar si reo pentru co- 
medie i-au fost puse in valoare de Sarada si 


Mic la Tiffany... 
În 1 cota actrițe la „bursa vedetelor“ 
ajunsese la o asemenea altitudine, incit Ge- 
orge Cukor, — sá 
ecran un musical de ut 
reprezentații pe Rr miră decide ca Au- 
drey Hepburn să fie cea care să o intrupeze 
pe Eliza Doolittle, florăreasa Galatee a piesei 
lui Bernard Shaw, în ciuda faptului că punc- 


reușe: 
astfel, să declanșeze, i înainte primul 
tur de manivelă, un scandal de răsunet în lu- 
mea show-business-ului. prima săpta- 
mină de difuzare publică, filmul se instala 


* 


Vine el, 
fratele meu 


U. orfelinat e o comunitate bizará. Acolo 
domnește o echitate perfectă dictată de silo- 


„eu n-am pe nimeni, tu n-ai pe ni- 
meni, deci sintem egali”. Si 


Jack 


cu actori de 
Lemmon in 


prim 


rang 


trainic pe'primul loc in box-office iar polemi- 
cile incetau subit. Cele două tabere deveni- 
seră una singură, profund admirativă fata de 
flerul veteranului Cukor. 


Audr Hepburn fusese, desigur, atu-ui 
princi al e eres filmului, dar aceasta 
tă. La ora 


nu era și singura ei 
aceea actrița avea 35.de ani, si totuși păs- 
— intacte pee juvenilă, Sara acela 

e zvirlugá cu lipici pentru care fusese - 
gita încă de la debut. Calități ce râmin intacte 
$i dupà aceea — in savurosul Cum sá pde 


trict per 
Robin şi Marian (1976). Filmul este o poveste 
de dragoste mai nee: obișnuită. Cind iubitul 

inzătorul Robin Hood 
(Sean Connery), oricit de dulce si de rábdà- 
toare ar fi Marian, viata lui pliná de riscuri si 
nesiguranță, viața ei tăcută din lungi așteptări 
$i scurte intilniri, — o fac să-și iasă, din cind 
în cînd, din sărite. Si o face cu energia explo- 
zivà a tinereții căreia cele citeva cute apărute. 
între timp, pe obraz nu reușesc deci sa-i 
adauge un "eb de farmec. Un farmec poate 
mai pregnant si desiaur mai spiritual decit 
acela al micii prințese netericite, prizomera 
unor convenţii ridicole, ce nu-și putuse oferi 
eon o scurtă, dar incintátoare, vacanţă la 

ma. 


Aura PURAN 


adune la matcă, așteptarea capătă valoarea 
semnificantă a unei incápáfinate voințe de a 
reinstaura ordinea firească, de a reface nor- 
. Sute de copii așteaptă pe fundalul 
unei ni desfăşurate intre careul de di- 
mineaţă si apelul de seară, fácind duș toli la- 
weder dormind, $. rinchi an SN sotii 
cu e area 
transigent, dar de situaţie, e iind 
toți laolaltă, si iertali laolaltă de 
forța guvernatoare a căminului, adică un fi- 
lantrop octogenar şi darnic, care a instituit 
pentru puștii care au șansa de a fi infiati sau 
Benq un ritual al , constind intr-o 
ci ştringere de mină, care lasă in palma 
presetate pei un ducat de aur nou-nouj. 
Milan nu acceptă ducatul pentru că el are 
un frate si asta poate inlocui totul. Fratele 
despre care a vorbit mereu, de dragul căruia 
a refuzat să se ducă în mijlocul unei familii 
care l-ar fi adoptat bucuroasă, fratele 
mult visat şi așteptat, a venit pină la urmă. 
Nici unul nu-l mai are decit pe celălalt. Un 
puști de șase ani și un tinár de douăzeci, 
despărțiți de război, ri iti după cinci ani şi 
deveniți, pentru un e Doe idol și — pro- 


mult bo se afia cà, de apt, gr 
şeală, s-au înșelat, ei nu sint frati. Milan tre- 
buie de. d din nou, la orfelinat. Va fi dus si fil- 
mul astfel se termină, dar nu înainte de a re- 
vela condiţia fraternă, de a sublinia nevoia de 
Kirmes le a doi copii străini intilnifi intim- 
plátor 

Abundenja intimplàrilor spectaculoase si 
neverosimile, unda de melodramà in exces si 
finalui cam incert, nu pot anula ideea de 
bază a filmului, aceea cà în contextul unei 
torțate ere oes într-un moment al căutări- 
ior, marcat de olensiva amintirilor dureroase 
și a pierderilor ireparabile, fraternizarea ar 
putea deveni o șansă. 


kina POPESCU 


21 


|... film care foreazà in adincul suflete- 
lor, dar scoate la lumină numai partea tene- 
br a acestora, regizorul american Robert 


Aldrich ne înfățișează într-un fel pe Cain s: 
Abel transfigurati in cuplul surorilor Blanche 
şi Baby Jane Huston — vedete ale Americii 
anilor 1920—35. Deosebirea esenţială dintre 


ii 
i 


SIEHE 
jut 


culpabilitate. 


Ce s-a intimplat cu Baby 
à filmul. Într-adevăr. ce 


s-a intimplat cu 
sa 


impováreze treptat cu tarele sale. Desigur, 
procesul de dezumanizare a fost lent, timpul 
a ajutat-o si el pe Blanche. Se poate pune 
trebarea dacă aceasta iși dă seama cind 


putut scăpa altfel decit inoculindu-l altcuiva. 

Copila nefericità, roasă de ambiţie si de in- 
vidie, devine o tinárà stea care nu suportà 
succesul altora si in special pe al surorii ei. 
incearcă să o imite, rezultatul nu o mul(a- 
meste și dacă nu a reușit să semene cu Jane, 
atunci o va forța pe aceasta să-i semene. 
Transplantul reuşeşte şi avem în fata ochilor 
o Jane imbătrinită înainte de vreme, o inráita, 
o dezabuzatá, o alcoolică à la ges- 
turi iresponsabile, — de fapt o infirmá. Jane 
probabil că realizase acest lucru, dar singură 
nu mai putea face nimic iar cind îl vede pe ti- 
nárul Edwin în braţe cu păpuşa Baby Jane — 
simbolizind, alterego-ul ei, copilăria fericită, 
anotimpul ei fertil — jucindu-se cu fotoliul cu 
rotile, are revelaţia tragică a infirmităţii. Sin- 
gura armă de apărare impotriva unui aseme- 
nea prezent greu de suportat este fuga din 
realitate, intoarcerea în trecut, fabricarea de 
iluzii. Deaitfel, Jane apelează mereu la copi- 
larie — este tubul de oxigen care o ajută sà 


cineva și-a pierdut copilăria şi-a pierdut ome- 
nia şi atunci o caută sau o confecționează. 


ibtilile 


uitata artistă care este Bette Davis a răspuns 
cu prisosință tuturor comandamentelor im- 

use de rol și poate că a mai dat si de la ea 
ntinerind-o pe Jane cu 20 de ani, in momen- 
tul final in care este dezlegatà de păcatul pe 
care nu ka săvirşit. Numai cà este prea tirziu 
Cercul de spectatori involuntari la sfirsitul ei 
apropiat se tot stringe si nu mai existá nici o 
scápare. 


După cum, nu există nici o scăpare pentru 
spectatorii voluntari ai filmului să nu isi puna 
intrebarea: „totuși, de ce s-a intimplat așa 
ceva cu Baby Jane?", „de ce a fost posibil să 
moară sufletul unui copil ca să facă loc unui 
monstru?” 


, Sint întrebările care m-au urmărit pe mine 
după ce am ieșit din sala cinematografului și 
al căror răspuns îl aştept mereu. 


Mariana CERCEL 


<~ 


i! 


tia si gindeam că nu ar avea rost så và rà 
pesc din timp cu părerile mele. Ceea ce m-a 


Spectatori, nu fiți numai spectator 


scrisoarea lunii Cinemateca, dragostea mea 
Eva Sirbu a reuşit, cu același inalt profesio- 


* nalism, să ne dăruiască un diamant reporteri- 


n i , int i å i „i iul cu Olga Tudorache. Impresio- 
„Aşa cum stau singur, in noaptea asta, ocolit de somn, sint incercat de amintirea in- cesc, interviul za 3 
timplării care m-a adus la tine, pe mine, un fel de puști. precum acela din Cele 400 de um prin promenas morae SA laa 
lovituri (cum aveam să mă descopar in acest film!) avind fascinanta mirare a soldatului Mea pee E ADU ZR ră CAVE BN 
din Carabinieri (ce gelos sint pe acest omagiu adus ţie de un alt inflăcărat indrágostit cur he val cedez: vo s "A Vid plácut 
de tine), sí cu timiditate mă gindesc să-i scriu o scrisoare de dragoste. Pentru câ re pey Sa ata iii aralara a rr 
intr-un fel m-ai smuls străzii si unui anume fel de existență. dáruindu-mi o nouă lume ma 5 a d 5 darin 
transformindu-mà intr-o Alice in Tara Oglinzilor, imagini nesfirsite cu nenumárate con- adincul inimii pentru Mean pa l Bant 
tinuturi, pe care treptat, am învățat să le gindesc, să le știu, apoi să le doresc. Si asa, in Dome : az T a 97 i. 
abecedarui culturii mele, ca literele A, B, C, au intrat personaje noi ca Griffith, Pudov- tei, 6, bl. p. 97, Bucuresti). 
kin, Murnau, Dreyer, Welles, Visconti, Fellini și poate că și datorită filmelor lor am de- ^ 
venit mai uman şi, cine stie, chiar mai înțelept. Si nu pot uita cà prin tine mi-am făcut 
adevăraţi si statornici prieteni, stind la coadă pentru un bilet, noaptea. ziua, in frig. 
ploaie sau căldură, mereu cu frica epuizării biletelor. dar si cu bucuria imaginării cà „Toţi cei care vă scriu, în general, iubesc 
„voi vedea si acest film“ — după cum tot datorită tie am fost părăsit de prietene neinte- fiimele. Sint însă si alţii care o fac doar pen- 
legătoare cu timpul pe care ţi-l dedicam. Venind mereu la tine, am uitat de tristețe, am tru a vedea dacă au stil sau nu, rostind vorbe 
trecut re ară grele, (indoa m-ai atras cu nenumaratele tale m^ care mi-au arà- mari. Mă întreb, oare de unde scot unii dintre 
tat că nu sint singur, că tristețea și bucuria mea nu sint unice și mereu mai este corespondenţi vorbe atit de pompoase pentru 
ceva, ceva in plus spre mai bine si adevărat, reușind astíel, pe cit am putut, sa mà fixez virsta pe care o au? De ce să nu esa rea si 
în lume. Ma mai gindesc acum că dacă alții au înscris omagii la începutul filmelor, eu ginduri, vorbe puţin mai simple?. De ce să nu 
te-as face, draga mea Cinematecá, personaj de film, un fiim de dragoste, romantic si acceptăm simplul? Cind un om îi vorbește 
simplu, spunindu-si gindurile asta nu in- 
seamnă că are un vocabular care nu face doi 


realist totodată, despre noi, cinetilu” 
Filip RALU 
Bd. N. Titulescu, 92, bi. 13, sc. 1, București bani.: Nu. Dar uneori, cei din jur, nu accepta 
acest limbaj simplu. Cică cel care scrie sim- 


plu, n-are talent! De ce?.. Desigur, nu fac 
aluzie la toli corespondentii dumneavoastră. 
A fi nu știu cum sá-mi închipui cá toți rás- 
lolesc sute de cărți inainte de a vă scrie o 
scrisoare. Sint mulți cei care scriu frumos fi- 
indcá așa gindesc, fiindcă așa e sufletul lor. 
Imi plac enorm rindurile din revista dumnea- 
voastră semnată de corespondentii Octavian 
Molnar, Al Jurcan, Colea Cureliuc, Pavel 
Fer , Filip cel bun si mulli alţii; pe aces- 
tia îi indrágesc foarte mult, cum constat cà și 
dumneavoastră o faceţi. De ce? Fiindcă plac 
prin felul simplu de a fi, prin ideile lor clare". 
(Ingrid Archip — str. Piaţa Stefan cel Mare 
10, bi C 5, sc. B. et. 7. ap. 60, Piatra Neamţ) 


Ziua „copiei standard" 


„În curind o să vá mai expediez o scri- 
soare care acum este in lucru, da, în lucru 
pe ciorne, pe care apoi le rectific, le adaug. 
adică le fac montajul și zău, nu pot crede ca 
cineva care vă scrie o face direct pe foaia pe 
care v-o expediază — cum am citit in 
unul din ultimele numere ale revistei... Pentru 
mine ziua cind fac „copia standard" este pur 
si simplu o sărbătoare” (Nicolae Sica — 
Oradea) e 


Erată: „Vreau să atay atenţia asupra unei 
greșeli strecurate in Cinema nr. 7/87, pagina 
15 |n fotografia reprezentind o imagine din 
Oci ciomii de Nikita Mihalkov, alături de Mar- 
cello Mastroianni nu este Elena Solovei ci 
mai tinàra Elena Safonova; dotatà cu un deo- 
sebit talent, Elena Safonova a fost aleasă de 
catre cititorii revistei „Ecran sovietic”, drept 


„Cartea trebuie purtată mult în suflet înainte de a ajunge film“ 
Imposibila iubire de Constantin Vaeni, cu Șerban Ionescu 
si Amza Pellea) 


Filmul românesc 


imposibila iubire e, cred, cea mai pute- 
ma ecranizare de la Padurea spinzura- 
tilor 


Fi 
Chiriţei”. n-am mai putut asista la acele mo- 
mente comvingătoare ale pervertirii inavulite:. 
proces cu atit mai grav în ambianța frumuse- 
flor de tradiţie şi grai moldovenesc; păcat si 
de insuficienta preocupare pentru folosire: 
limbii moldovenești, cu atit mai mult cu cit in 
echipă se număra un etalon si dascăl neintre- 
cut în problema, vicele-Birzoi — ot Naţionalu! 
din lesi.. Dar oricite s-ar spune, un fapte 
cert: Coana (cucoana) Chiriţa (la leși, în pro- 
vincie) e pe ecran! E foarte bine! E un vis îm- 
plinit". (G. Podaru, oficiul postal 22, post res- 


cu care ne 

mulțumire: „Vă mulțumesc pentru foto- 
grafia Anne: Margret din Cinema 7/87". (Mi- 
haela Paraschiv, Galaţi). 


Filmul str 


„Eu cred cá avem o cinemati fie puter- 
nic inspirată de literatură. Nu e râu. Bineinte- 
les că e de dorit să fie si mai bună; dar să nu 
facem ecranizări de dragui ecranizárilor, mai 


Aaaa omoes e o qr mka tant Bucuresti) MIL, tema wani weee nean ia cea 
care regizor care abordează o operă literară "7 T A ^ retina memoriei. Mă refer la citeva: secvența 
cred că trebuie să aibă ceva de Cititorii și revista de la începutul filmului cind copiii orfani 


asistă pietrificaţi in durere la venirea părinți- 
lor după iii lor, în momentul sfirșitului de 
an şcolar. Nici unul nu plinge. În holui inter- 
natului rămine un spațiu prea mare, străin, 
rece, învăţătoarea lor înaintează spre e 
așteptindu-i s-o înconjoare, cu fețele lor nu 
prea frumoase, dar extrem de expresive, cu 
nevoia lor nerostită de dragoste. de dăruire. 
Apoi, baia copiilor — mai ales dialogul das- 


Pagina 14 din numărul 6 


„Am tot aminat să vă scriu pentru că, in si- 
nea mea, mă obișnuisem să cred ca nas li 
putut să aștern rinduri care să vă rețină aten- 


Coperta ! 


c Dinică 
Ce se mai poate adăuga la aceste 
patru cuvinte: doi foarte mari actori? 


Cucoana Chiriţa 


.Apetitul pentru europenizare a cápata' 
dimensiuni... stiintifico-fantastice: „Coana“ se 
intoace de la Paris pe un transdanubian 
„Queen Chiriţoaia”; costumele sint făcute să 
placă tuturor timpurilor; tot decorul e super- 
văruit, zugrăvit, lustruit, butaforit; mesele sint 
princiare etc. Muzica, avind o anume acope- 
rire Flechtenmacher, e ritmată, se vrea pla- 
cută. Sigur că în limitele unei durate fireşti 
de spectacol cinematogfafic, în contextul 
unor atari procupări pentru o „ediţie de lux a 


Nr. 11(297) Anul XXV 


Bucurest 


Ecaterina Oproiu 


càlitei cu bàáietasii ce pareau nestrâmutaţi în 
hotarirea de a nu se lăsa dezbrácati. Tactul şi 
umorul ei rezolvă de minune problema. În 
sfirsit, fetița care ia apărarea mamei ei, o te- 
meie de moravuri ușoare, in fata pedagogului 
rabdător și plin de blindeţe care rámine per- 
plex la motivarea de câtre copil a refuzului 
de a se lăsa adoptată de cineva. Citat aproxi- 
mativ din replica acestui film sovietic: „Ma- 
mica e puţin prostuţă, dar e foarte bună. Am 
să stau aici pină voi fi mare și atunci eu am 
s-o infiez si o să am grijă de ea..." (Doina De- 
lia Zamfirescu — str. 23 August 14, Viseul de 
Sus) 


.Majoritatea fetelor ca mine ii preferá pe 
Sylvester Stallone, John Travolta, Mark Ham- 
mill sau Harrison Ford. Bineinţeles că fiecare 
e liber să tina la ce-i place, dar imi pare rau 
cind văd că filmele realiste sint date deoparte 
pentru cele ca Războiul stelelor. Eu prefer in 
tocul lor un western bun cu Gary Cooper, 
Robert Redíord sau John Wayne, sau filme 
ca Dacii sau Spartacus, cu toate cá se spune 
ca a trecut vremea westernurilor și a filmelor 
istorice, locul acestora luindu-l filmele ştiinţi- 
tfico-fantastice, cu întimplările lor prin galaxii 
Dar nu mă impresionează navele lor spaţiale 
care nu sint decit niște simple machete.. " 
(Mihaela Plegea — Lic. industrial nr. 28 Bu- 
curești). 


„Am profitat ca orice licean de vacanța de 
vară, fiind mai tot timpul plecată din Bucu- 
resti. De-abia săptâmina trecută, intorcin- 
du-mă acasă, am aflat cu tristețe că, în lipsa 
mea, la cinematograful „Patria“ rulase 
sàáptàmini întregi un medalion Alain Delon. 
Am plins de ciudá si am alergat sá prind má- 
car ultimul film din această serie, Am fost 
cindva hof, la al cărui final iar am plins... Và 
rog să nu fifi critici de cinema intrebindu-mà 
ce admir eu la Alain Delon... (N.R.: Fiți 
tità, nu vă intrebüm!). Nu exagerez, dar o 
inimă romantică, ca a mea e capabilă de 
orice. În așa măsură incit bietul meu prieten 
e teribil de furios şi mi-a spus că e gata „sa 
se tălmăcească” cu Delon. Eu ridic din umeri 
nepăsătoare, și mă întorc spre alesul inimii 
mele (N.R.: (til! Facem o excepție și accep: 
m să nu dàm numele cor tei noas- 

e). 


Rubrica „Spectatori, nu fii 
numai spectatori” 
este realizată de Radu COSAŞU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lei 


UA 


„Cititorii din străinatate se pot abona prin 

.Rompresfiatella" — sectorul export-im- 

port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 

pressi Bucureşti — Calea Griviței nr. 

54—66* 

Prezentarea artistică și prezentarea grafică 
ioana Statie 


RE lah unchi fost. Ja. externe" care „işi — 


in premierá E ; mone 
ex L ` €. Aa este. " 


urma să se : „amestecă náucitor pina ta senzaţia de haos. 
cei de jos. din 7 Haosul de dinaintea facerii altei lumi. E 
urmau să intre la suprafaţa istoriei în acelaşi i ivi, 
postes einig Amm pa Me CNN 1 

așeza noțiuni locul cuvenit. Figuranti, 
Pompe atitor serate, sint plasați de ta 
ceput la locul cuvenit. Sus, la man- 


„exprimare in „cheie, presupu esupune legituri, 
pe ch de secrete pe atit de solide, d 
' itmele Malvii Ursianu se 


nei 


LX Zaza = ere sa e creea 
 catastr care i-a transformat în ghinion 
“sansa de a fi fost luată de nevasiă de câtre | 


` xal, aparent paradoxal, tocmai filmul care se 
. declarà doar urmare la... conține mar 
multe puncte de contact cu restul opere: 
1 La o pe lecturá nu e M. A 


i 


` promiţător — de fostă „artistă“ şi de „fostă”, 
dot. ipostaza în mod ogil | taise, dar care 


Ls este piei Tri wa ba au iG « Ej i " $ 
cu apartenența intimă la o lume nouă, care. PR = = 4 

în virtutea „trecutului ei^ n-o poate accepta. J - = - 3 ) TUI E ers 

Q posta. OM mult. tolera. pindi ia un punct 7 Z d 

Punctul acela „vital“ in care ea tinde sa E 


„ocupe un loc ce nu i se cuvine“ in aceasta 
lume. Leonora este o „Jostă“ care nu a fost şi 
o „actuală“ care nu este, un personaj fără 
prezent — cum singură spune. Un caz. Dar 
unul din acele cazuri cu putere de zen 
tare pentru acel inceput de lume ridicat p« 
sfirșitul alteia 


Genericul — datat august 1944. alcatuit din Mariana Buruiană si Daniel Tomescu: 


tima între personajul Leonora-copil, parasità 

atunci printre ruine, cárindu-si in spate zes- 

trea sentimentală — portretul mamei — si 

o Leonora, adolescentá in în anii '50. 
Dar el sugerează şi a legături cu sen- 

sul dezvăluit tirziu, în timp, cum ar fi matii 

nea maiorului neamt, ochind, la nesfirsit, por- 

tretul mamei sau imaginea „electricianului” | familiei. De sus, de la Leonora. el AERE e 

venit la conac, de fapt, ilegalistu! cu funcţie |- recupereze un bun spiritual: nepoata, care, 

şi rol precis in momentul dat. Singurul om cu | expediată la Paris, ar duce mai departe nu 

„care Leonora a avut un contact normal si | mele. „Care nume?" întreabă calm Leonora, 

real Si nu intimplátor acelaşi care-i va modi- | suficient de matură acum ca să stie exact, 

lica. fară sa ste, destinul. După aceasta re | cite parale face acest nume... Cind filmui 

„punere in tema inzestrata cu date noi, regi. | pare pornit pe fágasul unei „cronici de fami- | res ndui n > zA 

zoarea leaga simplu cele doua filme. Pornina | lie”, regizoarea inchide frontul problemelor : i t : - | e. 

de pe portretul-martor al evenimentelor din | personale si deschide frontul principal. aceia i i ed îşi y cu geniu Area 

1944, aparatul coboară lent asupra patului în | al dai de figuranți ai istoriei. Secvenţ: cheie. | Leonorei prilejuiesc tot atitea incursiuni fia personajului Matei ini 

care doarme Leonora anilor '50. Un salt peste | care avanseaza si așeaza fimul in noui sens, | intr-o lume de fantome și deschid O nouă ga- : Aran Py i : 4 

timp. Trezirea grea, cu spaimă, în stridența | incepe cu alegerea figurantilor sas impli- | lerie de personaje ieșite din scena istoriei. ră ^ 

soneriei desteptátorului, seamană cu ieșirea | neste cu filmarea la... acei film | Dar nu din gura unchiului general, jumătate ree apare Chiar normal! Magnific, Dinica 


un boier. ătura intre. „sus și jos", 
într-un Ja mijloc” ce-l caracterizează. o face 
unchiul Costi. De jos, de la Zaza, Costi in- 
cearcă să eg un bun material: cavoul 


meazà — colorat — coșmarul din viatá Che- 
marea la cadre. Excluderea din Conservator 
Punerea la punct si la locul stabilit a fi al e 
de câtre un om-dosar. Oboseala intoarcerii i în 
mansarda dominată de portretul mamei - 
din nou martor al noilor evenimente. Obo- 
seala infrintà, mereu infrintà, cu necesitate. 
de ceea ce are de facut. „Pungi. Ceaiul „min- 
cat i piine” („Eu nu beau ceai, eu mâninc 
"^. va spune. mai tirziu, băiatului dispus să 
duci) impreună „zestrea“ pe care ea n-o 
poate duce). Ziarele vechi. Cratiţa cu pap. 
m duse la destinaţie. si din ra cererea 
de completare la autobiografie. între timp. 
perspectiva dea figuratie - într-un film in 
Care e nevoie de fic ri reprezentative de ti- 
neri muncitori. „Uite, ca bi ed „N-ai un 
palton mai modest? „Asi 


Chiar, sad la ei! Dar uitati-và si la” 


y , dar regia 
avansează _punctul de vedere asupra 
unei lumi în "facere si pretacere” dezvoltat în 


Ee pape auz ale rese e un cuplu de tineri act j T" intilniri fesi | an (tot ician) cu patru 

sting... inește mai puţin funcţia de re. cuptu de tineri actori sub semnul bunei intilniri profesionale clase la bază, dar i, d 
- Du tot een în tată Rd p 

member si mai mult pe aceea de legatura m pereche. in i| adevărat al  Cuvintului, e D 


L fim — a i - p de senator pus să vorbeasca „distins | 
dintr-un coșmar. Cosmarului din somn îi ur in fiim — autocitat partial Serata — lumile se gaga jumatate nebun, şi nici din gura ONE n e t domno? Ukawa la mine.